Cezar Petrescu — Calea Victoriei. Dumineca Orbului (1967)

< | 
(AN CEZAR PETRESCU 
AQ , 


00006a6doo : 


pe ; i 
€; g 
- 


VICTORIEI 
- DUMINECA ORBULUI 


1 


CEZAR PETRESCU 


CALEA VICTORIEI + DUMINECA ORBULUI 


Coperta: Tiberiu Nicorescu 


Textele ediţiei de față (îngrijită în re- 
dacţie) sînt reproduse după : Calea 
Victoriei, E.S.P.L.A., 1957, ediţie revă- 
zută de autor, şi Dumineca orbului, 
ediţie definitivă, Editura Cugetarea, 
1946. Notele de subsol aparţin redacției. 


CEZAR PETRESCU 


CALEA VICTORIEI 
* 


DUMINECA ORBULUI 


Cuvînt înainte de 
MIHAI GAFIȚA 


1967 
EDITURA PENTRU LITERATURĂ 


CUVÎNT ÎNAINTE 


Cezar Petrescu şi romanul oraşului modern 


Cele două romane care apar împreună în volumul de față au 
mai multe legături între ele decit îngăduie să se vadă la o 
primă lectură. Cititorul obişnuit cu literatura lui Cezar Petrescu 
va constata o anumită apropiere între destinele eroilor din 
Calea Victoriei , şi ale celor din Dumineca orbului. Și pe unii şi 
pe alții capitala îi descumpăneşte, îi derutează, uneori îi pră- 
buşeşte definitiv, îi suprimă chiar. Parcurgîndu-le paginile chiar 
la mare distanță unul de altul, fiecare te trimite numaidecit cu 
gîndul la celălalt; cu atit mai mult simetria de împrejurări şi 
deznodăminte se impune cînd ele sînt, ca acuma, tipărite 
laolaltă. 

Cu aproximativ un an înainte de moarte, Cezar Petrescu dis- 
cutase cu editorul despre apariția unei serii din scrierile sale, 
o selecţie la început mai restrînsă, putindu-se lărgi mai târziu, 
pe măsură ce avea să ducă la capăt intervenţiile socotite absolut 
trebuitoare, în toate, sau măcar în cele mai multe din cărțile 
sale. În vara 1960 încheiase astfel de intervenţii la Oraş patriar- 
hal, care a şi apărut cu puţine zile înaintea stingerii neaşteptate a 
scriitorului din viață; nuvelele primei sale perioade se aflau şi 
ele în formă ca şi definitivă, aşa cum au fost publicate la sfirşi- 
tul lui 1961, sub titlul Drumul cu plopi. Cea dintii carte care 
urma Să fie revăzută de autor era Dumineca orbului, din prezen- 
tul volum. Era hotărît ca noua ediție a acestui roman, a cincea, 
să fie însoțită, sub aceeaşi scoarță, de Calea Victoriei, în forma 
dată de autor cu peste patru ani mai înainte, în toamna 1956, 
cunoscută cititorului la apariția ediției din 1957. 


Reeditările în cadrul seriei îi îngăduiau scriitorului să opereze 
nu numai o firească selecţie, dar şi o nouă grupare, mai în- 
temeiată pe realităţile interioare, concrete ale operei, unele din 
volume grupînd mai multe din cărțile sale. 

Volumul cuprinzând romanele Calea Victoriei şi Dumineca or- 
bului este cel mai unitar dintre cele care ar fi trebuit să adune 
cărți diverse ale scriitorului. El cuprinde două lucrări aparținînd 
aceluiaşi ciclu, anume Capitala care ucide. Tema lor, în formu- 
larea cea mai generală, este deci comună. O apropiere mai puţin 
evidentă pentru un ochi neavertizat Stă în faptul că, la distanță 
de cinci ani între ele, primul roman oarecum deschide, iar 
celălalt închide ciclul său de romane, intitulat Cronica româ- 
nească a veacului XX (în forma şi în proporțiile ei iniţiale). 

Mai restrinsă la început, cuprinzînd opt Sau nouă romane, 
apoi sporite către douăzeci, Cronica trebuia să se limiteze 
precis între anii 1900 şi începutul celui de-al patrulea de- 
ceniu: „...Sînt romanele unei epoci care nu trece îndărăt 
peste piatra de hotar a veacului: anul 1900” !, romane în 
care eroii, porniţi în viață „fără adresă, o dată cu veacul”, 
„parcurg epoca din 1900... pînă în 1932”, cînd sosesc „o dată 
cu veacul, o dată cu noi toţi”?. 

Romanul Dumineca orbului, apărut în 1934, purta la prima 
ediție pe copertă foaia de calendar cu data zilei cînd se 
petrec întîmplările cărţii: 13 mai 1934. Este o dată prea 
apropiată de granița anunțată în Plecat fără adresă — 1932 — 
ca să nu aliniem romanul celorlalte din ciclu; totuşi, este una 
diferită, indicîndu-ne că scriitorul nu intenţiona să rămînă cu 
Cronica sa în limitele perioadei menţionate, ci căuta să fie 
în pas cu desfăşurarea evenimentelor, cu problemele zilei. 

Un ciclu al marelui oraş capitalist, în care omul se ignorează 
mai mult şi se concurează mai acut, se urmăreşte mai cu 
îndirjire — cu cît mulțimea din jur e mai numeroasă, în- 
tinderea străzilor mai lungă, mai înalte blocurile, mai în- 
semnat oraşul însuşi în ierarhia bursei de valori a ţării — 
acesta ar fi sensul volumului de față, alcătuit din romanele 
Calea Victoriei şi Dumineca orbului. Ele sînt cele mai impor- 
tante din ciclul intitulat de autor Capitala care ucide, de fapt 
singurele de acest fel programate încă dintru început în Cro- 
nica proiectată Li s-au alăturat pe urmă Cheia 
visurilor, 


1 Plecat fără adresă, Cuvînt înainte, Ed. Naţionala, Buc. 1932, pag. XIII. 
2 Idem, pag. XIX. 


mai mult o improvizație decît o elaborare atentă, Carlton şi 
Adăpostul Sobolia, ulterioare intenţiilor şi planurilor prime. 
Editarea împreună a acestor două romane reconstituie practic 
un moment destul de unitar din activitatea de prozator a lui 
Cezar Petrescu, îl poartă pe cititor mai aproape de aspectele 
concrete ale concepției sale literare, din perioada cînd îşi scria 
principalele cărți. Înrudite, făcînd parte din aceeaşi familie de 
preocupări, ele au însă şi suficiente diferențieri între ele, 
pentru ca să îndreptățească o discuţie separată. Aceasta cu atit 
mai mult cu cît ultimul dintre ele prilejuieşte şi dezvăluirea 
unui capitol nou, pînă acum cu totul inedit, din biografia lite- 
rară a scriitorului şi nu mai puțin din aceea a personalităţii 
sale omeneşti. Un episod echivalind el însuşi cu un ade- 
vărat roman, al Cronicii sale, trăit, apoi construit chiar de 
scriitor, la propriu şi la figurat! 


Calea Victoriei se deschide cu o înfrigurată aşteptare din 
partea personajelor, să ajungă mai repede în Bucureşti, ca 
într-un liman al tuturor împlinirilor rîvnite. Fiecare speră, e 
încredințat că va afla aici tot ce a clădit cu imaginația în 
lungile luni de existență provincială. Din mulțimea care va 
invada curînd peroanele, revărsată din tren, ochiul romancie- 
rului se opreşte asupra familiei magistratului Lipan şi asupra 
unui fînăr cu veleităţi de scriitor, Ion Ozun. Momentul cînd 
încep să se desfăşoare întîmplările nu e lipsit de semnificaţie: 
25 septembrie 1925, deci ctteva luni sau numai citeva 
săptămîni după ce Întunecare, romanul care a precedat Calea 
Victoriei, se încheie cu sinuciderea disperată, tragică a lui 
Radu Comşa. Intenţia succesiunii relativ stricte între roma- 
nele sale se desprinde şi de aici. În primele două părți ale 
noului roman acțiunea e dusă pînă în primăvara următoare 
a anului 1926; ultima face o boltă peste trei ani, pînă în 
iarna 1928—1929. Ca şi în cazul Întunecării, „cronicarul vea- 
cului” prelungeşte întîmplările, prin diferite artificii de con- 
strucție, pînă în momentul în care el însuşi scria cartea res- 
pectivă sau pînă în momentul cînd aceasta apărea. Procedeul 
se va menține şi după Calea Victoriei — publicat în 1929 — 
în cele mai multe din romanele lui Cezar Petrescu. 


Ce se petrece în intervalul 1925—1929 în roman? Ce 
fapte se aglomerează pe atit de cunoscuta arteră centrală a 
capitalei româneşti, privită ca simbol al prăbuşirilor de tot 
felul? 

Trenul aduce aşadar în capitală familia magistratului Con- 
Stantin Lipan, sugestiv şi prin nume: lipanul este un alt 
nume al buruienii numită şi brusture. Provenit din categoriile 
mijlocii şi înzestrat mai ales cu tenacitatea de a urca treaptă 
cu treaptă în scara ierarhică a societăţii vremii, Lipan a ajuns 
în oraşul său de provincie o fisură de o mare duritate su- 
fletească. Austeritatea sa, Spiritul său de dreptate sînt de fapt 
concretizarea Simplificării extreme, aproape de automatizare, a 
conştiinţei sale, mişcîndu-se cu precizie numai în cadrul trasat 
de legile pe care e pus să le aplice cu rigurozitate — numai 
cît permit ele, numai cum îi dictează ele! Aparent, el e unul 
din puternicii zilei, prin instrumentul teribil pe care-l mî- 
nuieşte: justiția regimului; aparent, aceasta îi conferă in- 
dependenţa față de miniştri, bancheri, politicieni, ziarişti etc., 
îl situează parcă deasupra lor. Practic, Lipan este un instru- 
ment, nu un mînuitor. El aplică legea împotriva oricui: a 
potentaţilor politici, financiari, administrativi — şi o face cu 
siguranța că apără dreptatea. Însă el nu observă că legea e 
făcută tocmai de ei, pentru folosul lor, în interesul lor. Că 
însăşi aplicarea legii îi este lui îngăduită în măsura în care 
o vor ei, în jocul lor încîlcit de interese bancare, industriale, 
de combinaţii pentru dobîndirea sau împărțirea puterii în Stat. 
Ca şi emblema îndeletnicirii sale, reprezentată de o femeie 
legată la ochi şi peste urechi, Lipan este orb şi surd la tot ce-l 
înconjoară, şi în primul rînd la situaţia lui suspendată, de inte- 
lectual mercenar al burgheziei. 

Falimentul acestui personaj, tragic în fond, decurge tocmai 
din confundarea sa nelimitată, ca om, cu rolul pe care i l-a 
rezervat fauna de la cîrma ţării, din lipsa lui de sensibilitate şi 
de pătrundere față cu ițele care se leagă şi se dezleagă în 
jurul lui, cu ajutorul lui adesea. În propria familie, el nu e 
de loc mai înțelegător decît în viaţa publică. 

Lipan şi ai săi — soție şi patru copii — întruchipează un 
număr de destine fundamentale pentru viața socială a momen- 
tului; prin intermediul acestei familii, prin relaţiile pe care ea le 
încheagă, prin oamenii cu care vine în contact, romanul îl 


introduce pe cititor în principalele medii ale oraşului burghez — 
cercul oamenilor de afaceri, acela politic, apoi lumea mondenă 
a capitalei de ieri, vînători de situaţii şi de zestre, candidaţii 
amorurilor ilicite, în sfîrşit, tineretul fără orizont şi aspirații, 
acela studios, ca şi acela rătăcit, intrat sub influența unor 
diversionişti şi pescuitori în ape tulburi. 

Elena Lipan este o dezarmată în vălmăşagul citadin. Idealul 
ei este unul casnic; ambițiile ei nu trec de hotarul maternității 
placide, al femeii supuse, care îi doreşte bărbatului ascensiunea 
pentru a adăuga un spor de leafă cheltuielilor de fiecare zi, iar 
ei înseşi îşi doreşte să fie mereu umbra lui perfectă. 

Fiica sa, Ana — Annie! — a spart găoacea provincială a 
mamei prin venirea în Bucureşti. În oraşul unde a crescut 
începea să se configureze ca o Madame Bovary — şi aşa va şi 
ajunge cu siguranță, de vreme ce, după experiențele erotice 
străbătute în capitală, este întoarsă de soțul său către un tîrg 
de provincie încă mai anost decît cel din care plecase cu 
trei ani în urmă. Traiectoria ei înregistrează, însă, în acest răs- 
timp, destule întîmplări, ca să aibă cu ce-şi hrăni regretele, iar, 
mai tîrziu, amintirile. Amorul ei ilegal numără doar o singură 
aventură, un clişeu al aventurilor amoroase parcurse de fetele 
de provincie poposite în capitală: ea cade în mrejele unui crai 
cam afanisit, cam îmbătrînit, care o stoarce cu cinism de bani 
şi de bijuterii. 

Cealaltă fiică, Sabina, pare a avea rezervat un alt viitor. In- 
teligența vie, spontaneitatea, dezinvoltura, intuiţia sigură cu 
care calcă preceptele rigide ale tatălui şi sfaturile prăfuite ale 
mamei i-ar da dreptul la altă soartă decît aceea care-o loveşte: 
încercînd în joacă Stupefiantele unei prietene, e violată în timpul 
transei. Sinuciderea e tot ce-i rămîne acestei copile, autorul 
păstrîndu-i pură în acest chip, dacă nu viața, cei puţin amin- 
tirea. 

Mezinul familiei Lipan, Nellu, este o haimana mediocră, tipul 
Statistic livrat în serie de burghezie în epoca dintre cele două 
războaie. Insensibil la morala tatălui, neatent la grijile mamei, 
fără aderent la sentimente mai profunde, dar înhăitat cu alții, 
ca dinsul, el e sortit să îngroaşe rîndurile clientelei docile a 
burgheziei, satisfăcut dacă stomacul, buzunarul îi sînt satisfă- 
cute cît mai copios. Este şi Singurul care trece neted prin 


carte, fără ca anii, viața să adauge sau să scadă ceva conştiinţei 
lui de perfectă mediocritate. 

Un caz mai complex, întrucitva aparte, e Costea, fiul cel 
mai mare al lui Lipan. Costea Lipan este un rebel — la în- 
ceput împotriva familiei, a principiilor severe părinteşti, mai 
tîrziu împotriva puternicilor zilei şi în cele din urmă împotriva 
oricărei ordini. 

Între forma cărții din 1929 şi aceea modificată de autor 
în 1957, la reeditare, personajul se clarifică în direcţia pre- 
cizării tot mai evidente a spiritului său anarhic, a nihilismului 
său. Proaspăt student, venit de curînd din oraşul de provincie, 
el păstra o anumită puritate, revolta sa era sinceră şi, cu toate 
că limitată în obiective şi manifestări, era net antiburgheză. 
Plecarea sa din casa părintească şi hotărirea de a trăi prin mij- 
loace proprii au tocmai această semnificaţie. Fronda se împle- 
teşte însă curînd cu diferitele influențe pe care le suferă, 
fondui curat, revolta cinstită împotriva conformismului burghez 
rămînînd din ce în ce mai în umbră. Personajul adoptă mai 
întîi o poză falsă, de cinism, care nu-l prinde, împrumutată de 
la un anarhist notoriu, denumit în carte Spartacus, un pro- 
fesionist al terorismului şi crimei. Valentele de luptător posibil 
ale lui Costea Lipan se irosesc deci, captate în altă direcţie 
decît cea revoluţionară, către care părea la un moment dat că 
va evolua. Personajul acţionează cu desăvîrşire inconştient că 
împotrivirea sa față de ordinea burgheză se petrece după un 
program cunoscut pînă la amănunte de poliție, îngăduit fără 
teamă atita vreme cît se consumă în adunări sterpe, şi chiar 
atunci cînd tagma lui se răfuieşte cu cite unul din potentați, 
ceea ce nu periclitează ordinea însăşi. Dovadă că, şi cînd e 
asasinat primul-ministru de bătrinelul maniac, anarhistul Spar- 
tacus, Costea va fi ferit de rigorile poliției, cît datorită numelui 
părintesc, renunţării lui Lipan de a mai zgîndări una din 
marile afaceri, cît pentru faptul că oligarhia nu-l simțea pe 
tînărul Lipan primejdios, nu şi-l considera un duşman propriu- 
zis. Cititorul poate lesne presupune, în finalul cărţii, că neîn- 
duplecatul inimic al despoților se va domoli, ca şi tatăl său, 
din convingere, din teamă, Sau din alte pricini, şi va ajunge, 
la rîndu-i, un om de credință al vechii orînduiri; sau poate, 
recules în cele din urmă, va Sfîrşi descumpănit, ca Radu Comşa, 
curmîndu-şi viaţa. 


10 


Romanul se termina deci cu următorul tablou: Sabina moartă 
in patul camerei unde Costea se exilase de bunăvoie; peste 
Bucureşti se lasă amurgul. „Pe cerul nemărginit albastru două 
braţe întinse descătuşează în sfîrşit plînsul. Dar nu ştii ce vor. 
Poate imploră lumina de sus. Poate blestemă viermuirea deşartă 
de jos. 

Cerul e înalt şi gol.” 

Cele două braţe sînt ale lui Costea; el e cel care plinge, 
„în sfîrşit”, după cinica înfrînare a ceea ce era omenesc în el, 
în joaca Sinistră de-a anarhia şi de-a moartea. Descumpănit, 
personajul nu ştia ce să aleasă, ce să cheme după ruina vieții 
lui, a familiei lui. În ediția ultimă, din 1957, scriitorul a intro- 
dus o frază singură, care nuanțează într-altfel finalul: poate 
că cele două braţe întinse imploră lumina cerească sau blestemă 
viermuirea străzii de jos. „Poate amenință şi pecetluiesc un 
legămînt” — precizează autorul. Cerul rămîne însă şi aici 
„înalt şi gol” — cititorul tot nu ştie ce va face personajul; în 
fața acestuia se conturează totuşi o cale, aceea a unei altfel 
de răfuieli cu puternicii zilei, de astă dată nu cu un om, ci 
cu întreaga faună a celor care i-au zdrobit viața şi familia. 

Între aceştia este în primul rînd bancherul Iordan Hagi- 
Iordan. 

Cînd îşi anunța prima oară intenţia unei Cronici a societății 
româneşti, Cezar Petrescu definea Calea Victoriei drept romanul 
disoluţiei psihologice a unei familii provinciale, instalată în 
Bucureşti după război .! În centrul acestui proces a Stat, cum 
s-a văzut, familia Lipan. Ceea ce trebuie cu precădere subli- 
niat e că nu Simplul contact cu marele oraş e fatal acestei 
familii, deci nu o teză veche semănătoristă sau poporanistă 
călăuzeşte pe scriitor, ci constatarea precisă, realistă a faptu- 
lui că „disoluția psihologică a familiei provinciale” e determi- 
nată nu de o forță misterioasă, nu de vreo fatalitate citadină 
neexplicabilă, ci de omul de afaceri Iordan Hagi-lordan, de 
clientela şi acoliţii lui. Sensul predominant al cărţii este aşadar 
unul de critică socială, vizînd direct forțe esenţiale din societa- 
tea burgheză. 

Dezastrul lui Lipan se produce în ciocnirea cu însuşi marele 
bancher. Una din combinaţiile lui murdare este denunțată pu- 


1 Adevărul literar şi artistic, 11 aug. 1929. 


11 


blic de austerul magistrat, pentru ca tot el să fie cel sacrificat 
atunci cînd intervin interesele şi maşinaţiile de culise, aranja- 
mentele politice şi financiare: asupra lui se fac presiuni să 
închidă dosarul, să renunţe la acțiunea judiciară declanşată. 
Lipan ar fi continuat poate un timp să se zbată de unul singur, 
înfruntînd toată împotrivirea celorlalți, sprijinit numai de apa- 
renta sa independență de om al legii, imparțial. Dar el este 
şantajat şi obligat să se dea bătut, punîndu-i-se în faţă alter- 
nativa arestăm lui Costea, sub acuzația de complice al asasinu- 
lui Spartacus. Tăria lui Lipan, întemeiată pînă atunci pe 
rigiditatea în aplicarea legilor, se frînge sub apăsarea forței lui 
Iordan Hagi-lordan. Costea, la rîndul lui, e amestecat indirect 
în murdarul triumf al bancherului, fiind răscumpărat de tatăl 
său cu prețul călcării pe conştiinţă. Nenorocirea Sabinei, ființa 
aleasă a clanului Lipan, este declanşată de copiii lui Iordan 
Hagi-lordan: fiica acestuia o iniţiază în tainele Stupefiantelor, 
iar feciorul lui o violează în timp ce ea era sub stăpînirea 
narcoticului. Acelaşi fiu al lui Iordan Hagi-lordan împreună cu 
alte pramatii, feciori de bani gata, îi cuceresc admiraţia lui 
Nellu, cel mai mic din copiii lui Lipan, sustrăsîndu-l influenţei 
părinteşti şi introducîndu-l în mediul lor pervertit, cu băutură, 
fete, pocher. 

Aşa cum în viaţa publică a capitalei voința piratului bursei 
schimba miniştri, cumpăra conştiinţe, îşi anexa ziare, înghițea 
capitaluri şi firme industriale, înlătura concurențe, tot astfel, 
în viața personală a oamenilor, înrîurirea lui strivea conştiinţe, 
violenta sensibilități, sfărima familii, jisnea omenia fără nici 
un scrupul. Romanul Calea Victoriei ni-l înfăţişează în posturi 
şi Situaţii de o sferă totuşi mai restrînsă decit o vor face alte 
romane ale scriitorului, ulterioare, Comoara regelui Dromichet 
şi Aurul negru. În Calea Victoriei Iordan Hagi-lordan este 
văzut numai din unghiul relaţiilor sale cu lumea politică şi, în- 
tr-o măsură, cu presa, cu justiția momentului. Este fauna 
care-l ştie de stăpîn, şi a cărei zbatere e doar veleitatea, curînd 
cuminţită, de a se sustrage nemiloasei (dar profitabilei) tutele. 
În celelalte două romane, bancherul e urmărit acolo unde el 
dă marile lui bătălii — la bursa petrolului, înfruntîndu-se nu 
cu un ministru de paie, cu un magistrat de carton, cu un 
ziarist pornit pe căpătuială, ci cu rechini ca şi el, posesori de 
capitaluri, mînaţi de resorturi asemănătoare. El va apărea în 


12 


ciclul epic închinat de scriitor petrolului, în cîrdăşie cu un 
om politic, prefectul Emil Sava, şi cu un om de ştiinţă, ingi- 
nerul Dinu Grinţescu, despuind de pămîniuri pe tărani, pe un 
moşier, speculînd la bursă, atrăgînd capitaluri străine, fructifi- 
cîndu-le sau luptîndu-se cu ele, pînă ce va fi, la rindul lui, 
înghițit de acestea. Romanul Calea Victoriei îl arată însă în- 
destul ca pe un magnat vorace al industriei şi al băncilor, un 
puternic al zilei din umbră, lipsit de dorința de a se vorbi 
de el, de a deveni cunoscut marelui public, dar trăind 
voluptatea de a se şti temut, ascultat, urmat. O lungă com- 
pletare, adăugată în ediţia din 1957 capitolului Groaznicul asa- 
sinat explicitează minuţios şantajul politic al bancherului asupra 
politicianului Gică Elefterescu, viitor prim-ministru. Chiar fără 
această traducere în scenă directă, figura bancherului răminea 
pe de-a-ntregul odioasă. 

Calea Victoriei este primul roman al lui Cezar Petrescu în 
care jungla capitalistă este abordată pe larg, şi anume într-un 
moment de virf al manoperelor ei din perioada interbelică. 
Sînt anii premergători marii crize din 1929—1933, deci epocă 
de relativ calm după zguduirile din timpul războiului, epocă 
în care afacerile se închegau cu repeziciune, beneficiile spo- 
reau vertiginos, noi surse de cîştiguri erau descoperite. Procesul 
e privit în acest roman în perimetrul lumii de afaceri şi a 
politicienilor; în romanele ulterioare, îndeosebi Comoara regelui 
Dromichet şi Oraş patriarhal, observaţia scriitorului se va de- 
plasa către sat, către oraşul de provincie. Latura de analiză 
socială are în Calea Victoriei o pondere cu mult mai mare 
decît în numeroase alte romane. Denunţarea corupției de la 
vîrful piramidei burgheze se face pe direcţiile principale 
de atac. Urcuşurile şi coboriîşurile în arena politică, „marile afa- 
ceri” sînt văzute şi înfăţişate cu ochiul gazetarului priceput în 
materie, aşa cum fusese Cezar Petrescu neîntrerupt, începînd 
cu 1918. Latura de senzaţional nu lipseşte narațiunii, nici sur- 
priza bine pregătită, lovitura de teatru etc. Romancierul veri- 
ficat din Întunecare făcea o nouă demonstraţie de virtuozitate 
în Subtilitățile genului, remarcîndu-se printre cei mai iscusiți 
autori ai narațiunilor de largă respiraţie, cu acțiunea desfăşu- 
rîndu-se pe multe planuri, cu numeroase personaje. Școala bună 


13 


balzaciană, frecventarea marilor epici realişti ai lumii, de la 
Stendhal la Tolstoi şi ochiul atent la mişcările epocii îşi spu neau 
cuvîntul. 


Prin celălalt erou al romanului, sosit în Bucureşti o dată cu 
familia Lipan, prin tînărul Ion Ozun, candidat la gloria muze- 
lor, pătrundem într-o altă lume şi în alt ciclu de probleme şi 
frământări ale epocii. 

Ion Ozun este, în fond, un Eugene de Rastignac mai nou. 
Ca şi eroul balzacian, el a venit din tîrgul de provincie cu un 
legămînt nu mai puțin îndrăzneţ: să-şi cucerească un loc — 
şi cît mai bun — în ierarhia spirituală a capitalei. Visul lui scade 
cu încetul, pe măsură ce personajul vede că obstacolele întîl- 
nite sînt mai greu de definit şi încă mai greu de învins. Talen- 
tul nu-i lipseşte, însă nici nu pare să facă trebuință nimănui; 
putere de muncă are, dar sute şi mii ca el se asistă irosindu-se 
fără folos, căci astfel de marfă era tot mai multă şi mai 
ieftină; pentru laşităţi nu are curajul încă şi nici nu-l ispi- 
tesc, pentru că nu le ştie încă măslui; nici pentru mărunte 
afaceri de felul celor sugerate de amicul Bică Tomescu, actor 
înzestrat şi cu aere de puşlama, nu-şi află îndemînare. Pe scurt, 
Ozun este un dezarmat, dar de un fel superior lui Lipan, 
întrucît propria-i Substanţă, o anumită putere intrinsecă, ne- 
depinzînd de alții, zace în el şi nu se dă înfrîntă. Căci, pe cîtă 
vreme cinstea, corectitudinea magistratului nu se pot manifesta 
decit în aplicarea legilor — fără legi personajul fiind ca şi 
desființat sub raport social — Ozun dobîndeşte o anumită in- 
dependență faţă de societate, faţă de puternicii zilei, prin anco- 
rarea lui la valorile artei, la literatură. Alinierea lui la remorca 
aceleiaşi lumi care-l anexase pe Lipan se petrece în măsura în 
care el părăseşte tot mai mult literatura pentru a se consacra 
gazetăriei. 

Evoluţia lui Ozun seamănă în mai multe privințe cu a lui 
Radu Comşa din Întunecare; pe alte planuri, cu alți eroi, ro- 
manele ulterioare ale scriitorului vor multiplica procesul dramei 
intelectualului în epocă. Comoara regelui Dromichet prin Dinu 
Grinţescu, Oraş patriarhal prin Tudor Stoenescu-Stoian, Plecat 
fără adresă prin Adrian Sîntion etc. Mai mult decît prin Lipan, 
surprins în perioada deznodămîntului, a ultimului act al că- 


14 


derii lui, Calea Victoriei realizează prin Ion Ozun şi prin per- 
sonajele cu care vine el în contact dezbaterea problemei inte- 
lectualului. 

Cu puţine diferențieri specifice şi mai ales cu rezultate di- 
ferite, Ion Ozun, apoi protectorul lui vorbăreţ, Mirel Alcaz, 
om nu rău la suflet, însă cam farfara — variantă de Caracudi 
sau Amicul X din schițele lui Caragiale, dar cu relații mai 
reale decît acela — apoi poetul şi dramaturgul Leon Mătăsaru, 
autorul poemului teatral Cheia visurilor, şi, în sfîrşit, roman- 
cierul, membru al Academiei, Teofil Steriu, toți aceştia parcurg 
în roman traiectorii în general asemănătoare, concretizînd dife- 
rite ipostaze ale destinului intelectualului în epocă. Mirel Alcaz 
a fost şi el un postulant, ca şi Ozun, dar înaintea lui. El a 
coborit ultimele trepte ale decăderii morale o dată cu suişul 
în ierarhia ziaristicii, pe măsură ce creştea cursul acțiunilor lui 
în ochii potentaţilor politici şi financiari. Agitaţia lui cu aere 
de independență la gazeta proaspăt înființată, cu nuanțe fas- 
cizante, este doar de fațadă: sforile „libertăţii” lui stau în 
mîna financiarilor sau politicienilor. Dar el îşi evaluează scump 
această aparenţă de libertate şi profită cît poate. „La noi se 
plătesc lefuri foarte bune — îi declară lui Ozun. Independenţa 
se plăteşte scump! Parol!” 

Fraza lui nu e confuză, ci implică ambele sensuri: şi faptul 
că, din punct de vedere moral, intelectualul aflat în această 
postură plăteşte scump iluzia de libertate, dar şi faptul că pe 
cei în cauză îi costă îndestul cumpărarea conştiințelor. Fapt e 
că Alcaz parcurge toate treptele posibile ale acestui fel de 
libertate a presei, socotită în epocă drept a patra putere 
în Stat. 

Leon Mătăsaru ocupă un loc puțin întins în roman, dar cazul 
lui e semnificativ sub multe aspecte. El îşi salvează cel puţin 
o parte a fiinţei lui prin legătura pe care o menţine cu arta, 
dincolo de viața risipită pe care o duce. Vinul, femeile, nopți 
pierdute în alte chipuri nu irosesc cu totul ceea ce e ales în 
acest om. Cu tot scepticismul lui, cu toată încrederea că viața 
şi societatea în care trăia ar putea să-i mai ofere ceva nou, 
totuşi dă la iveală, ca printr-un miracol, feeria simbolică, izvo- 
rîtă din folclor, Cheia visurilor. Euforia lui următoare succesului 
piesei măsoară capacitatea acestei categorii de intelectuali de 
a putea păstra — dincolo de orice vicisitudini ale vieţii, dincolo 
de orice povirnişuri parcurse — nu doar o latură nealterată, 


15 


pură, ci şi accesul la fericire, şi, mai mult, posibilitatea de a-i 
face pe alții fericiţi. Este chiar surprinzător ce virtuţi atribuie 
scriitorul artei, în tabloul său construit numai din linii şi culori 
întunecate. Feeria lui Mătăsaru e singura putere în Stare să 
readucă la suprafață fărima de umanitate păstrată, oricît de 
afund, în conştiințele robite patimilor şi concurenţelor zilnice. 
Chiar de la primele apariţii şi mişcări din scenă, după ridicarea 
cortinei, „mulţimea se simţi captivată — notează Cezar Petrescu 
— şi nimeni în sală nu mai tuşi. lar lon Ozun înțelese de 
îndată că asistă la ceva rar şi nespus; la una din minunile 
acelea cînd o mie de oameni evadează din mizeria lor ascunsă, 
din ambiţii şi deşertăciune, din griji vulgare şi din rînjetul fie- 
cărei zile, să se ofere, purificați de o văpaie arzătoare, bucu- 
riei de a admira... Şi avu o pornire de recunoştinţă şi de 
iubire pentru publicul acesta, care, dincolo de vanitatea toalete- 
lor şi de frivolitatea biîrfelilor, se reabilita, simplu şi unanim, 
în cele o mie de feţe transfigurate.” Comentariul lui Cezar Pe- 
trescu tălmăceşte mai larg, în paginile respective ale roma- 
nului, admiraţia pentru artă ca un tărîm unde pentru o clipă 
„toți uitau ce sînt într-adevăr. Cine sînt. Cum sînt...” şi se 
transformau fiecare în „ce-au dorit cîndva a fi cu însetare”, 
adică năzuind spre înălţimi, spre fapte care înnobilează pe om. 
Această încredere în rolul artei relevă că scriitorul nu socotea 
dezumanizarea drept o fatalitate a destinului omenesc, ci o 
rezultantă, un efect al unor determinări sociale. Pesimismul său 
nu e, în acest chip, total, ci e legat de situaţia omului în 
cadrul unei anumite societăţi, care, în loc să-i valorifice laten- 
tele, ceea ce e bun şi frumos în structura lui, dimpotrivă, 
cultivă şi dezvoltă instinctele, patimile josnice, pornirile ani- 
malice. În primul rînd pe terenul acestei convingeri, păstrată 
de-a lungul activităţii sale literare, s-a petrecut apoi numaideciît 
după August 1944 adeziunea lui Cezar Petrescu la noile reali- 
tăți ale ţării, la democraţia populară. 

Ar trebui poate făcută încă o precizare: în succesul lui 
Leon Mătăsaru scriitorul îşi crea lui însuşi argumentele care 
să-i susțină hotărîrea de a nu se lăsa copleşit de gazetărie — 
aşa cum face Ion Ozun! — ci de a păstra nealterată grija şi 
preocuparea pentru literatură. Pericolul subsumării literaturii 
față de sazetărie a existat întotdeauna la Cezar Petrescu, şi 
numai faptul că a fost conştient de el i-a ajutat să-l depă- 


16 


şească Nu însă fără a plăti un important tribut stilului gaze- 
tăresc în însăşi Structura cărților sale. 

Alternativa Scriitor-gazetar este urmărită şi în alt plan, tot 
prin intermediul lui Ion Ozun, de data aceasta în cadrul unei 
dezbateri mult mai profunde, pe care, la ediția din 1957, auto- 
rul a simțit nevoia să o dezvolte. Este vorba despre destinul 
unui alt scriitor, Teofil Steriu, la care pătrunde Ozun în mo- 
mentul cel mai disperat al existenței lui bucureştene, flămând, 
înghețat, fără nici o perspectivă. 

Teofil Steriu apare chiar din primul capitol al romanului, 
intorcîndu-se acasă, în capitală, în acelaşi tren cu care vine şi 
Ion Ozun. O scurtă confruntare cu o amică din tinerețe, 
acum Savantă cu renume mondial, dar uscată ca o Stafidă — şi 
nu numai trupeşte, dar Secătuită sufleteşte — ni-l arată pe 
Steriu afişînd un scepticism universal faţă de rostul literaturii, 
în total contrast cu entuziasmul autorului însuşi în faţa feeriei 
lui Leon Mătăsaru. La reprezentaţia acesteia Steriu va adormi 
în fotoliul său, ilustrație elocventă a propriei sale teorii că nu-l 
interesează literatura confraţilor, că nimic nou nu se poate 
spune, că totul e o farsă pentru creduli sau neinițiaţi. 

Personajul e un blazat, chiar un cinic, dar în cinismul lui 
se amestecă — pe lîngă cochetăria celui recunoscut de-o fară, 
care-şi permite, de la această situaţie, să-şi ironizeze propria 
literatură — se amestecă o convingere pe care nici Ozun şi 
nici Leon Mătăsaru n-o au nici măcar ca o revelaţie de o 
clipă: că îmblinzirea pe care o coboară arta în sufletul celor 
pervertiți nu durează decît atit cît ţine contactul direct al con- 
templatorului cu opera, apoi ea dispare, şi anume, fără să lase 
urme. Fiecare se întoarce la ale sale, uitînd cu totul purificarea 
prin care a crezut că trece, ba chiar amintindu-și de ea ca 
de-o nedorită, jenantă slăbiciune. 

Teofil Steriu e conştient de această tristă realitate a artei. 
EI declară că şi-a pierdut aşadar încrederea în puterea magică 
a artei, afişează o filozofie a indiferenţei totale faţă de public, 
față de rostul şi destinul scrierilor sale, față de viața despre 
care scrie. O lungă peroraţie în acest sens — dilatată mult 
de autor în ediția din 1957 a romanului, cu implicaţii intere- 
sante, dar şi contradictorii, definind în alt chip personajul — 
ne arată pe celebrul Teofil Steriu ca pe un profesionist al 
scrisului din pura obişnuință de a scrie. Literatura a ajuns la 
el un fel de viciu, ea se hrăneşte din propria-i substanță, nu 


17 


se trage din viaţă, din existenţa şi frămintările oamenilor, 
dar este în continuare la fel de umană, eroii săi Sînt mereu 
strălucite întruchipări ale vieții. Cum se poate petrece aceasta? 
Lucrul se explică prin aceea că lui Steriu viaţa, cu toate marile 
ei prefaceri postbelice, nu-i mai oferă nimic nou, el scrie despre 
oamenii „pe care poate, într-adevăr, i-am purtat odată în 
mine!”, în rest, nimic nu S-a schimbat pentru el în lume. 

Sub crusta de cinism, personajul are, totuşi, dreptate. În so- 
cietatea despre care scrie el — şi despre care scria Cezar 
Petrescu însuşi — se produseseră prea puţine Schimbări de 
esență, în orice caz nu dintre acelea de natură să determine 
schimbări importante la categoriile de oameni abordaţi de 
autor şi de eroul său. Despre Lipan şi despre Ozun, despre 
lumea cu care ei vin în contact, se putea scrie prea bine 
în 1929, avînd la bază cunoaşterea unor realități datînd 
dinainte cu un sfert de secol — bineînţeles atunci cînd roman- 
cierul nu-şi propunea să descopere elementul esențial al noii 
epoci: poziția acestor categorii în condiţiile în care revoluţia se 
cocea, înainta, le cuprindea în virtejul ei cu sau fără voia lor, 
cu sau fără conştiinţa clară a evenimentelor pe care le trăiesc. 
Romanul Calea Victoriei rămîne aşadar la o perspectivă echi- 
valentă cu cea balzaciană, dar fără să devină prin aceasta 
anacronic, de vreme ce tipologia înfăţişată şi problematica ei 
erau încă verificate copios în epocă. 

Scriitorul îşi însoţeşte această latură a demonstraţiei cu încă 
una, aceea extinsă la reeditarea din 1957, anume, despre capa- 
citatea excepțională a vieţii de a crea cazuri cu situaţii şi eroi 
ce depăşesc cea mai debordantă imaginaţie. Sarcina romancieru- 
lui S-ar restringe în acest caz la Simpla căutare, aflare, 
transcriere a faptului brut. Ceea ce romanul Calea Victoriei 
nu întîrzie să facă, prin povestirea lui Teofil Steriu, relatînd 
din celebrele procese ale epocii capitaliste, pornind de la furtul 
unei piini, altul decît acela din Mizerabilii lui Victor Hugo. 
Ca şi cealaltă teză privind procesul elaborării literare — ali- 
mentarea noilor cărţi din propria substanță, din cunoaşterile 
vechi, în ultimă instanță din imaginaţie — şi aceasta este 
una scumpă lui Cezar Petrescu. Autorul Întunecării a oscilat 
întotdeauna în a acorda prioritate uneia Sau alteia şi a ales 
aproape fără excepţie mijlocia — ca şi eroul său din Calea 
Victoriei — cu credinţa că nu se contrazice. Împinse la limi- 
tele pînă la care le duce aici scriitorul, nici una din ele nu 
se 


18 


verifică, şi el însuşi nu a practicat în scrierea romanelor sale 
vreuna din ele într-o formă atit de exclusivistă: sau imaginația 
pură, Sau transcrierea aidoma a faptului brut. Cezar Petrescu 
a pornit întotdeauna de la întîmplări reale, cunoscute direct 
din viață, sau de la motive aflate în cărţi, şi a lucrat asupra 
lor cu solida sa imaginaţie de romancier, care, cum spunea 
G. Călinescu, în orice întîmplare din viaţă găseşte substanța 
unui roman posibil. (Vom vedea la discuţia despre Dumineca 
orbului cît de mult se verifică afirmaţia, chiar pentru propria 
viață a scriitorului.) 

In Teofil Steriu, Cezar Petrescu analizează prin urmare 
tipul scriitorului trăind izolat de societate, desconsiderînd-o, 
oferindu-i totuşi neîntrerupt literatura sa, din pura convingere 
că nu poate face altfel, însă fără ca el însuşi să se cheltuie, 
ci ca o eliberare proprie. În Leon Mătăsaru este examinat un 
alt tip de scriitor, acela care se dăruie publicului cu fiecare 
carte nouă, care trăieşte total fiecare rînd scris; şi scrie chinuit, 
multiplicîndu-se pe sine în oricare din elementele lucrării sale. 
Ion Ozun îşi face din fiecare un ideal, dar, sorbit de gazetărie, 
întruchipează pe scriitorul nerealizat, care măsoară cu fiecare 
prilej că se îndepărtează tot mai mult de icoana a ce-ar fi 
dorit să fie. 

Este interesant că, sub raport uman, scriitorul vede în fie- 
care din aceştia trei nişte rataţi. Dacă totuşi acordă anumite 
circumstanțe vreunuia din ei, acela nu e în nici un caz lon 
Ozun, cu toate remuşcările care-l încearcă pe erou. Satisfac- 
fiile obținute, treptele parcurse în ierarhia societăţii, starea ma- 
terială dobîndită nu-l satisfac, căci el are mereu senzația că nu 
acesta era drumul rîvnit, drumul pe care ar fi trebuit să meargă. 
L-a urmat fiindcă i s-a deschis întîi, fiindcă apoi n-a mai 
avut tăria să-l caute pe cel adevărat, al său. Leon Mătăsaru, 
Teofil Steriu au cel puţin multumirea audienței la un public 
anumit, fie această audienţă şi de-o clipă; lon Ozun nu are 
nici atit. Deocamdată, personajul nu realizează decît parțial 
marasmul de care e atras tot mai adinc; cînd va avea pe 
deplin conştiinţa acestui lucru, sau cînd o va pierde de tot, 
înfrîngerea lui va fi deplină. Oricîtă risipă ar caracteriza 
viața lui Mătăsaru, oricît cinism va afişa Steriu, nici unul din 
ei nu va avea sentimentul ratării complete. Ceva din ei, din 
viața lor — arta — îi salvează într-o măsură de la naufragiul 


19 


total. Ion Ozun a părăsit — sau e pe cale de a părăsi — 
definitiv această ultimă — mai exact: unică — posibilitate 
de a-şi păstra nealterată o fărîmă de omenie, într-o societate 
pe de-a-ntregul ostilă, opacă sentimentelor umane. 


* 


Cu Dumineca orbului pătrundem într-un univers cunoscut 
bine din Calea Victoriei, însă urmărit în alte ilustrări concrete: 
cei doi tineri protagonişti ai cărții, magistratul — şi el ma- 
gistrat! — Sergiu Miclăuş şi profesoara Gina Alimănescu, au 
trăit cu cîțiva ani înainte întîmplări care le-au zdruncinat re- 
zistența morală şi-i împinseseră pe amîndoi în marginea pră- 
păstiei. Pe el îl aduseseră în această stare viața trîndavă de 
noapte, beţia, cărțile; pe ea, o dragoste nenorocită pentru un 
cuceritor de profesie. Cînd erau gata să se prăbuşească, ambii 
S-au Smuls cu ultima putere şi au evadat spre oraşe de pro- 
vincie, unde şi-au regăsit echilibrul. Toate acestea vor fi su- 
gerate în scurte retrospective, pe parcursul romanului. În pri- 
mul capitol, însă, îi întîlnim pe amîndoi aduşi în Bucureşti de 
acelaşi tren, ca şi pe eroii din Calea Victoriei, încrezători, vin- 
decaţi — definitiv, cred ei — de ispita vechilor experienţe, 
fatale pentru amîndoi. Graba ambilor, neatenţia, înghesuiala, 
mici incidente caracteristice peronului de gară, mici coinci- 
denţe şi îndrăzneli, un şofer cu inițiativă şi, lîngă toate acestea, 
o inexplicabilă dar grațioasă pornire a unuia către celălalt 
îi apropie unul de altul, şi un început de idilă se înfiripă. O 
dragoste pe atit de pură pe cît de ciudată şi întimplătoare 
le-a fost întilnirea: o putere magică i-a purtat, parcă, spre 
a-i întilni, pentru ca, îndată după despărțirea cu legă- 
mîntul de a se întîlni a doua zi, Să se năpustească asupra lor 
parcă o fatalitate întru totul potrivnică, dejucîndu-le toate 
bunele intenţii, aglomerînd în calea lor cele mai absurde 
obstacole. Fericirea lor posibilă, multumirea calmă, caldă, între- 
zărită o clipă de amindoi, se năruie. Fiecare se întoarce de- 
finitiv la ceea ce crezuse că îndepărtase de la sine pentru 
totdeauna: el — la cărţi, cîrciumi, nopți irosite; ea — la 
bărbatul care-i zdrobise şi prima oară inima. 

O fatalitate? întîmplarea potrivind lucrurile tocmai pe dos 
decit ar fi fost, la urma urmei, de dorit? imposibilitatea 


fun- 


20 


ciară a omului de a fi fericit în viață? Care din acestea, 
sau care altă pricină ascunsă răvăşeşte existența celor doi ti- 
neri, întorşi purificaţi în capitală? Ce demon dezlănțuie asu- 
pra lor — asupra omului în general — convoiul de adversi- 
tăți, interzicîndu-le accesul la frumusețea spre care, totuşi, 
viața lor părea să aspire? 

Intrăm aici într-o discuţie mai complexă despre sensul cărți- 
lor lui Cezar Petrescu, sens căruia romanul Dumineca orbului 
îi aduce o ilustrare în plus, după aceea din Calea Victoriei. 
Romancierul reia mereu, obsesiv, în scrierile sale teza despre im- 
posibilitatea omului secolului al XX-lea de a-şi afla fericirea, un 
om a cărui situație — spune scriitorul — e suspendată, nesigură, 
fără reazim interior, deci sortită prăbuşirii, „într-o societate în 
lichidare, care se autodevoră” 1. Omul acestui secol era pentru 
Cezar Petrescu o victimă sigură şi fără putință de salvare. 
Toţi eroii săi din această perioadă erau, în consecință, nişte 
învinşi, oameni fără o stea cardinală, iar cînd unul îndrăzneşte 
să năzuiască „spre altceva, nobil şi pur, acela într-ales ispăşea mai 
crunt abaterea de la mediocra orînduială” ? 

În Calea Victoriei s-a văzut ce sfîrşit au toți; Dumineca orbului 
nu cruță în mai mare măsură personajele. 

O îndirjită luptătoare pentru emanciparea femeii constată 
că şi-a ratat tocmai vocaţia naturală, datoria de femeie; o 
fînără exuberantă şi gingaşă ajunge o tiranică matroană, iscu- 
sită în vînarea unui bărbat docil, cu perspective certe de parve- 
nire; un ministeriabil care-şi intuieşte falsitatea poziţiei şi-o 
păstrează cu o voluptate disperată; o actriță fostă celebră, îşi 
urmăreşte cu amărăciune decrepitudinea; o alta asistă ne- 
putincioasă la începutul crepusculului ei; un fost industriaş 
şi bancher, renunțind de bunăvoie la avere, situație, afaceri, 
este virit de familie în casa de nebuni şi iese de acolo cu 
faima omului zdruncinat la minte, deşi nu e decit lucid şi 
cinstit cu el însuşi şi cu lumea; un poet talentat se sfirşeşte 
cu plămînii zdrențuiţi de tuberculoză; doi bieţi bătrîni care 
s-au iubit la tinerețe şi au fost despărțiți de împrejurări îşi 
încrucişează drumurile fără să se mai cunoască, deşi se caută 
cu obstinaţie de zeci de ani; pînă şi un orb, care le ştie tu- 
turor acestora durerea şi se roagă pentru fiecare lui Dumnezeu 


1 Plecat fără adresă, Cuvînt înainte, pag. XIV. 
2 Ochii strigoiului, Cugetarea, Bucureşti, 1943, vol. I, pag. 341. 


21 


ca să le împlinească himera, pînă şi acest om care nu intră 
în concurenţă cu nimeni, nu Stînjeneşte pe nimeni, ci vrea să 
facă el, neputinciosul, bine oricui, e ucis pentru a fi jefuit 
de doi borfaşi, care şi ei, la rîndul lor, îşi simt urmăritorii 
aproape. 

Scriitorul şi-a primit cu satisfacție ironică, nu lipsită însă 
de convingere, calificarea de „pesimist social”; şi-a dat-o el 
singur nu o dată. Şi-a explicat opera în acest sens, numindu-şi-o 
„apologie a învinşilor” ! şi proclamînd cu tărie, în pe- 
rioada căreia îi aparțin şi romanele de faţă, că o „eră noc- 
turnă” se apropia fără greş de societatea, de oamenii ce-i 
slujiseră de model. Destinul acestora era deci pecetluit! 

Și totuşi, dincolo de prorocirile directe atit de neguroase, 
opera sa pleda indirect pentru o concluzie în care nu fatali- 
tatea, nu o putere mai presus de om prilejuia cascada aproape 
neverosimilă de prăbuşiri, ci omul însuşi, — din cauza ne- 
înțelegerii funciare a datoriei, a capacităților sale, din cauza 
abdicării de la anumite cerințe fundamentale implicate în 
condiția umană însăşi. 

Nu vom lua cîte unul pe toți eroii, pentru a dovedi, cu 
fapte din carte, că ei puteau evita zdrobirea conştiinţei, pier- 
derea trăsăturilor înalte ale umanității lor — aşa cum Ion 
Ozun ar fi putut păstra neatinsă dragostea pentru arta lui. 
Gina Alimănescu şi Sergiu Miclăuş sînt ei înşişi în primul 
rînd — şi mai ales el — responsabili de risipirea fericirii rîv- 
nite. Ce-l împiedica pe acest tînăr să-i arate cu toată clari- 
tatea fetei că el a venit în Bucureşti, chemat la o înmormîn- 
tare, şi încă a unei ființe pentru care în inima Sa nu se păs- 
trau Sentimente de prea mare afecțiune? Ce l-a împiedicat 
Să mărturisească deschis, firesc bătrinei şi bănuitoarei pro- 
tectoare a Ginei că vine de la cimitir? Ce-l determina să 
considere că, dacă o împrejurare neprielnică nu i-a pus la timpul 
hotărît faţă în față, atunci este inutilă încercarea de a avea alte 
întîlniri? De ce, la rîndul ei, Gina acceptă atit de uşor misterul 
destul de ieftin al lui Miclăuş, de ce nu presupune şi ea, 
firesc, un caz neprevăzut ivit în calea tînărului lipsă la 
întil- 


1 Plecat fără adresă, pag. XIII. 


22 


nire, ci se lasă din nou învăluită, cu voluptate rea, în mre- 
jele din care se smulsese? La astfel de întrebări, fireşte, 
nici personajele, nici romanul nu dau răspuns. Căci cum 
spune unul din personajele cărţii, Ioachim Grult, „toţi vor- 
besc ceea ce n-ar trebui să vorbească şi fac ceea ce n-ar voi 
să facă. Toţi ar avea altceva de spus şi mai ales altcuiva de 
spus... lar toți găsesc natural să se mistifice reciproc şi bine- 
înţeles înaintea tuturor, să se mistifice pe sine...” 

Nu o fatalitate, nu o incapacitate legată de însăşi esența 
structurii sale, de sensul existenței sale pricinuieşte toate ne- 
fericirile, ci omul, el însuşi şi le atrage cu inconştienţă, cu 
superficialitate asupră-şi. Societatea, prin felul cum e alcătuită, 
prin morala şi practicile ei, e prielnică acestor deznodăminte, 
e generatoare ea însăşi de tragedii, astfel că multiplică pri- 
cinile nefericirii, sporeşte dezechilibrul în viața omului şi a 
colectivităţii. Este interesant că tatăl vitreg al lui Miclăuş îl 
întîrzie de la întilnirea cu Gina, tocmai vrînd să-i facă un bine, 
să-l pună la adăpost de griji, de lipsuri, să-l ajute a se feri 
de vechiul lui fel de viaţă; protectoarea Ginei o aruncă pe 
fată în brațele celui ce-i Striveşte mai mult viața, tocmai 
vrînd să o apere de experiențe ca acelea străbătute. Scepti- 
cismul acesta cu privire la finalitatea acțiunilor omeneşti 
se compune, chiar în această perioadă a creaţiei sale, într-o 
concepţie mai largă a scriitorului, expusă ca atare în Cuvîntul 
înainte la romanul Plecat fără adresă (1932), şi, fireşte, amă- 
nunțită în paginile romanului, dezvoltată ori amplificată în fe- 
lurite chipuri în Aurul negru, Cheia visurilor, apoi în Ochii stri- 
goiului şi Carlton etc. Iată însă că în subtextul romanelor din 
volumul de față — şi în altele — circulă ca un curent sub- 
teran sentimentul tulbure, intuiţia scriitorului că, totuşi, undeva 
nu poate să nu existe o soluție. Zaharia Duhu crede în exis- 
tența unei comori fabuloase a regelui Dromichet, şi cu aju- 
torul ei ar vrea să aline suferinţele şi lipsurile alor săi — 
iar cînd află rîvnitul tezaur, îl îngroapă la loc, şi abate — nu 
egoist, ci disperat — pe deasupra cursul unei ape, cu si- 
guranța că himera sa are existență reală, dar şi cu regretul 
că încă nu e momentul s-o dea la iveală (Aurul negru); eroii din 
Cheia visurilor cred în „insula de la capătul curcubeului”, 
iar inginerul Paul Năgară din acelaşi roman se retrage într-o 


23 


căsuță liniştită şi cultivă flori; învățătorul Nicolae 
Apostol 


izbuteşte să ridice un sat, să-l transforme într-un ostrov fe- 
ricit, datorită abnegației cu care slujeşte şcoala şi răspîndeşte 
ştiinţa de carte (Apostol). Astfel de încheieri sînt, fireşte, uto- 
pice, finalurile de roman în care ele apar rămîn artificiale, 
însă ceea ce merită reținut este latura simbolică a lucrurilor, 
anume că în chip obiectiv viața îi impunea scriitorului dacă 
nu certitudinea, cel puțin senzaţia că viața nu poate să se 
reducă la cascada de prăbuşiri şi dezastre zugrăvite de el, 
că nu poate fi numai atit, că trebuie să mai fie şi altceva, 
altfel. Cu toată sinceritatea, el a făcut să reiasă în toate căr- 
țile sale că nu ştie cum anume, concret, ar putea arăta altfel 
viața; mai exact, că în cadrul societăţii pe care o oglindea, în 
modul de viață pe care-l înfăţişa, nu-şi putea imagina în chip 
cinstit un alt curs al întîmplărilor decît convoiul de nenorociri. 
Ceea ce înseamnă că prorocirile sale fatidice se referă nu la 
viață în general, ci la viața într-o societate precisă, aceea 
în care trăia el însuşi, cu alte cuvinte, orînduirea capitalistă. 
De aici neîncrederea în orice tentativă de aspirație către o 
altfel de soartă, chiar falimentul unor atari tentative. De aici 
tragismul destinului unora, cinismul altora, de aici scepticis- 
mul etc. În Dumineca orbului există chiar două personaje care, 
datorită lucidităţii lor în judecarea vieţii, au ancorat într-un 
cinism împins pînă la limită, oameni care au ajuns la această 
atitudine tocmai pentru că au experimentat toate tipurile de 
existență în societatea lor. Ei sînt fostul magnat al industriei 
şi finanței Ioachim Grult şi mama sa, Aspasia. Grult a pornit 
de jos, de la situația de drojdie a societăţii, pentru a ajunge 
în vîrful piramidei sociale a burgheziei, iar, o dată aflat acolo, 
a fost dintr-o dată cuprins de dezgust pentru tot ce făcea, 
pentru tot ce poseda. Într-o bună zi, se destăinuie el, „am 
descoperit că devenisem prizonierul unor obligații la care nu 
mă constrîngea nimeni... întreprinderi, fabrici, ferme, consilii, 
telefoane la fiecare cinci minute, bani şi iarăşi bani, mai mulți 
decît îmi cereau nevoile mele... Pentru ce toate? Îmi pierdeam 
viaţa cîştigînd bani...” Dar, desfăcîndu-se de ban, dobîndindu-şi 
independența faţă de ban, încă nu înseamnă că personajul a 
devenit fericit, că a aflat soluţia rîvnită El S-a comportat 
cinstit faţă de el însuşi, dar cheia fericirii îi rămîne în conti- 


24 


nuare ascunsă. Izolarea de burghezie, de orînduirea ei, de 
modul ei de viață încă nu înseamnă o rezolvare — spun ro- 


manele lui Cezar Petrescu. Ea poate fi o atitudine pozitivă, un 
prim pas către aflarea unei soluţii, dar ea singură nu cons- 
tituie soluţia însăşi. Dovadă? Cu tot cinismul său, cu toată 
superioritatea sa morală asupra celorlalţi, cu toate că se so- 
cotea „eliberat”, cinstit față de el însuşi, personajul e, în 
fond, nefericit, el suferă din cauza neînţelegerii celorlalți, cu 
atît mai mult cu cît chiar bunele lor intenţii se întorc în 
chip ostil împotrivă-i şi împotriva celorlalți. „E adevărat că 
oamenii buni şi ideile generoase fac omenirii răul cel mai adînc”, 
proclamă el nu cu cinism, ci cu amara experiență acumulată. 
Dacă precizăm că această răsturnare a ghidărilor bune are loc 
în Societatea capitalistă, din cauza rînduielilor ei, atunci 
personajul nu e un mizantrop, nici un pesimist, ci un lucid. 

Într-o lume în care „toți vorbesc ceea ce n-ar trebui să 
vorbească şi fac ceea ce n-ar voi să facă”, în care adevărata 
față a lucrurilor nu se vede, dar care e profund urită, în 
care omul e totodată victima societăţii şi a sa însuşi, o dramă 
cum e ratarea celor doi eroi, tinerii Sergiu Miclăuş şi Gina 
Alimănescu, fireşte că devine un fapt divers, banal de prea 
frecventa lui repetare. De aceea cartea se încheie cu un 
tablou generic al capitalei, în care nimic deosebit nu pare să 
se fi petrecut în ultimele douăzeci şi patru de ore, cît a 
ținut acțiunea romanului. Pentru cei doi eroi, ca şi pentru alte 
personaje ale romanului, noaptea a adus încheieri contrare 
celor care se pregăteau de cu ziuă. Și totuşi, spune scriitorul, 
aceasta nu Schimbă cursul lucrurilor. Dimineaţa, pentru ma- 
rele oraş capitalist, nimic nu pare altfel. „Începe viaţa să 
curgă ca ieri şi ca mîine. Nimic nu-i schimbat şi nimica nu-i 
nou. În fiecare casă a fost şi va fi un mort, o amăgire, o 
nădejde, o înşelare. 

Nimica nu-i nou 

Totul a fost. 


Totul va fi cum a mai fost.” 


25 


Romanul Dumineca orbului are şi o istorie a lui, pe care 
aici n-o putem schița decît în puţine cuvinte. Cînd am 
alcătuit 


cartea despre Cezar Petrescu, nu ne era cunoscută. Puțin după 
aceea, am avut sub ochi un mare număr de scrisori ale pro- 
zatorului, din paginile cărora am putut înțelege că la temelia 
romanului a Stat o întîmplare trăită de Cezar Petrescu însuşi. 
O vinovăţie asemănătoare cu a lui Sergiu Miclăuş şi-o des- 
coperă lui însuşi; deopotrivă cu acesta, se socoate el în- 
suşi o victimă a convențiilor, relaţiilor, întregului ansamblu 
de condiţii în care îşi ducea existența. 

Lucrurile s-au petrecut în intervalul decembrie 1931 — iulie 
1932, adică în perioada cînd scriitorul lucra la cîteva din cele 
mai importante cărţi ale sale, îşi preciza structura Cronicii, 
elabora acea neguroasă filozofie din prefața romanului Plecat 
fără adresă şi scria chiar acest roman, despre care spunea că e 
„cheia tuturor celorlalte romane” ale sale, că el „centrează 
aproape toate cărțile tipărite pînă acum, cele cîte stau în 
sertar începute şi aşteptîndu-şi rîndul, cele care vor veni!” ! 

Cezar Petrescu a cunoscut în decembrie 1931 o tînără venită 
în Bucureşti cu mari ambiţii literare şi care a plecat după 
cîteva zile la Paris, pentru a-şi căuta acolo căi mai potrivite 
pentru realizarea intenţiilor. Cititorul va înțelege că, de vreme 
ce destinatara scrisorilor a păstrat pînă acum discreţie asupra 
întîmplării, sîntem îndreptăţiți să procedăm la fel. Vom trece, 
aşadar, sub tăcere numele acestei poete veleitare, către care 
au mers timp de opt luni un număr de 38 scrisori ale lui 
Cezar Petrescu, de o importanță certă pentru explicarea unora 
din cărțile sale, a atitudinii unor eroi — şi, în speţă, pentru 
explicarea romanului Dumineca orbului. 

Ca date biografice, vom spune că eroina întîmplării era, 
la data respectivă, în vîrstă de 30 de ani; avea o licenţă în 
litere şi un doctorat de la Sorbona. În activitatea ei declară 
traduceri în cîteva limbi de circulaţie universală, de exemplu 
din Shelley în franceză, din Baudelaire în engleză, apoi din 
Eminescu, Alecsandri, Goga, Arghezi în franceză. Era, prin 
urmare, o intelectuală subțire, a cărei conversaţie l-a captivat 


1 Plecat fără adresă, pag. XI; idem, pag. VIII. 


26 


pe Cezar Petrescu, el însuşi amator de lungi discuţii. Ceea ce 
a pricinuit întîlnirea a fost cererea tinerei necunoscute de a 
Supune traducerile sale din Eminescu verificării lui Cezar Pe- 
trescu, gazetar şi scriitor cunoscut, în acel moment inițiator al 


unor campanii pentru ridicarea unui bust al poetului şi pentru 
restaurarea casei lui natale de la Ipoteşti. Trebuie spus cu 
obiectivitate că aprecierile scriitorului nu au fost entuziaste, 
dar de aici a luat naştere corespondența amintită, apucînd un 
drum cu totul neaşteptat şi plin de cele mai surprinzătoare 
revelații despre procesul de creaţie al scriitorului, despre firea 
sa, despre opera sa. 

Întilnirea primă, în biroul redacţional de la Curentul, a 
fost urmată de alte citeva, în holul hotelului „Excelsior”, şi 
de una la un restaurant. Apoi destinatara scrisorilor a plecat 
la Paris. Acolo i-au sosit cele mai multe din scrisorile amin- 
tite, începînd cu a treia, din 26 dec. 1931. 

Cititorul va înţelege de asemenea că, în marea lor ma- 
joritate, scrisorile exprimă într-o bună parte a lor pasiunea scrii- 
torului, ajuns la aproape patruzeci de ani, dar aprins ca în 
adolescența sa, dinainte cu două decenii. Asupra acestei la- 
turi a corespondenţei vom păstra cuvenita discreţie, menţio- 
nînd numai puritatea desăvirşită a legăturii care s-a stabilit 
între cei doi. Principalul care interesează aici e că, foarte 
curînd, pasiunea a început să facă loc tot mai evident înde- 
letnicirii de scriitor, şi povestea de dragoste a devenit pre- 
textul unui veritabil roman epistolar. De la Paris, ea a de- 
venit în imaginaţia scriitorului echivalenta unei eroine de 
roman, avîndu-şi drept partener pe autorul scrisorilor însuşi. 
Confesiunile sale se transformă în portretizări ale unui per- 
sonaj literar care împrumută din biografia proprie destule ele- 
mente, dar care datorează imaginaţiei aprinse a romancierului 
şi mai multe. Ceea ce este esenţial e că profilul acestui per- 
sonaj se apropie nu de acela al scriitorului, ci de al unora 
din eroii săi preferaţi, de exemplu de al lui Ioachim Grult din 
Dumineca orbului şi, mai evident chiar, de al unui pictor, 
personaj întîmplător şi anonim în roman, acela care a provocat 
răvăşirea interioară a Ginei Alimănescu şi care va pune din 
nou Stăpînire pe inima ei, cu gîndul de a o părăsi numaidecit. 
„Îndată ce simte o cît de slabă cătuşă, se scutură — declară 
romancierul despre acest personaj. El are egoismul artei. 


27 


Aceasta le-o spune tuturor cu un candid cinism.” De fapt o 
spusese — cu cinism Sau cu sinceritate — şi Cezar Petrescu 
în scrisorile menţionate mai sus, de la începutul anului 1932. 
Tipul lucid pînă la cinism, dornic să fie mereu liber, violen- 
fînd mereu convențiile sociale, pe cele mondene, dar trăind 


în mijlocul lor ca într-un mediu favorit, abia acum începe să 
apară în scrisul lui Cezar Petrescu, constituit ca atare, în 
personaje distincte, cu biografii proprii. Adrian Sîntion din 
Plecat fără adresă acum se încheagă, elaborat chiar paralel 
cu înaintarea scrisorilor. Ca şi Cezar Petrescu, personajul îşi 
înăbuşe cu cinism o dragoste ca să rămînă singur, deci tare! 
O scenă asemănătoare construieşte scriitorul în corespondența 
trimisă la Paris. Grult şi pictorul anonim îşi află geneza în 
aceste scrisori. Fram ursul polar e rezumat într-una din ele 
şi aflăm, surprinzător, că în ursul fost saltimbanc, care tinjeşte 
după gheturile natale, dar nu se poate desface de amintirea 
circului, scriitorul s-a zugrăvit pe el însuşi, prizonier al con- 
vențiilor societăţii burgheze şi dornic, fără perspectivă, să se 
rupă din lanţurile lor. 

Ce e adevăr şi ce e pură imaşinaţe de romancier efervescent 
în tot ceea ce literaturizează aici scriitorul? Lucrul ar merita 
analizat, tocmai pentru a descifra mai atent personalitatea 
acestui fugos temperament care a fost Cezar Petrescu, şi a o face 
tocmai pentru epoca de vîrf a scrisului său, care este mo- 
mentul 1931—1932, unde se află firele de început ale celor 
mai multe din cărţile sale ulterioare. Din păcate, spațiul unei 
prefețe nu îngăduie o astfel de analiză, dar cîteva elemente 
trebuiesc totuşi menţionate. G. Călinescu spusese undeva des- 
pre Cezar Petrescu că el este „un adevărat romancier”, „un 
epic pur”, urmîndu-şi vocaţia cu o remarcabilă stăruință şi cu 
succes de public indiscutabil; un scriitor gata să facă un 
roman din orice întîmplare, caracterizat de „frenezia de a năs- 
coci”, de o mare „iubire pentru eroii fictivi”, de „beţia na- 
rațiunii”. Scrisorile menţionate dezvăluie unul din momentele 
cînd un fapt de viaţă, avîndu-l şi pe scriitor între eroi, devine 
substanță de literatură, se transformă în roman de îndată ce 
autorul scrisorilor a intuit romanul în acest episod; atunci 
latura erotică a început să dispară, făcînd loc ficţiunii, adică 
literaturii. Cu satisfacţie chiar, scriitorul asistă la destrămarea 
rapidă a ceea ce putea fi un idilic episod de dragoste şi 
începe în schimb să-i examineze dimensiunile literare. Iarăşi 
pentru respectarea adevărului, trebuie spus că destinatara scri- 


28 


sorilor îşi are partea sa de contribuţie în convertirea întîm- 
plării de dragoste în altceva — ea a întîmpinat efuziunile 
inițiale ale scriitorului cu prudență, adică i-a opus o rezervă 
pe care el a prefăcut-o numaidecit în ilustrare a sScepticis- 


mului universal caracteristic eroilor săi. lată un pasaj foarte 
grăitor din scrisoarea a şasea, trimisă la 29 dec. 1931, adică 
la cîteva zile după ce se cunoscuseră. Cititorul va vedea că 
de pe acum chiar, romancierul dă la o parte pe îndrăgostit, 
apropiind episodul de tipul cărților lui Cezar Petrescu: „Lot 
ce-a fost între noi s-a petrecut atît de în afară de ceea ce 
am trăit pînă acum fiecare... încît îmi pare că a însemnat 
literatură. Şi nu din cea mai bună... Ne-am ascultat unul pe 
altul vorbind. Şi ne-am ascultat şi pe noi înşine. Poate furaţi 
de propriile noastre vorbe, la un moment dat tu nu mai 
vorbeai pentru mine, ci pentru tine; eu nu mai vorbeam pen- 
tru tine, ci pentru mine. lar unul pentru celălalt n-am mai 
fost decît un pretext pentru a evada din noi înşine, fiindcă 
fiecare eram în felul nostru comprimaţi pînă la asfixie în te- 
ribila noastră singurătate ...eu în cea încă mai înfricoşătoare, 
din mijlocul mulţimii, unde trebuie să-ți impui un rol, să-ți 
aşterni pe obraz o mască. O purtam, întrucît mă priveşte, 
de atîta vreme, încît se identificase cu obrazul, mă acomo- 
dasem cu ea — mă temeam că se va suda atît de perfect, 
încît n-aveam s-o mai pot smulge decît cu carne cu tot.” 

În Dumineca orbului se vorbeşte de asemenea despre faptul 
că „toţi vorbesc ceea ce n-ar trebui să vorbească şi fac ce 
n-ar voi să facă”, despre masca pe care fiecare şi-o arborează, 
şi numai din cînd în cînd o părăseşte, în colocviile solitare 
cu sine însuşi. 

Despre tot ce spune în scrisoarea de mai sus, Cezar Petrescu 
afirmă că e purul adevăr despre sine şi despre felul cum 
s-au desfăşurat lucrurile. Şi are dreptate! Dar acesta este 
adevăr atît de organic legat cu fiinţa sa scriitoricească, încît 
realitate şi ficțiune se contopesc, şi lucidul observator al vieţii 
Sau nu ştie, sau nu vrea Să delimiteze ceea ce e fapt real de 
ceea ce e literatură. 

O comparare şi confruntare a scrisorilor cu literatura acestui 
moment al lui Cezar Petrescu ne duce la numeroase analogii 
din acelea pentru care istoricul literar are totdeauna o în- 
dreptățită pasiune. E şi interesant şi atractiv să fixezi sermenul 
unei cărți viitoare. Nu avem, din păcate, posibilitatea să o 


29 


facem acum, deşi în scrisori am găsi mai multe astfel de 
izvoare ale unor cărți. De exemplu, referindu-ne numai la citeva 
episoade din Dumineca orbului, senzația lui Sergiu Miclăuş că 
el şi Gina „se presimţeau” de mult venind unul către celălalt 


o aflăm declarată în scrisori; cinica pasiune a lui Grult pentru 
„partea ascunsă” a faptelor (care e urită), şi-o recunosc deopo- 
trivă cei doi autori ai scrisorilor; întllnirea lor le pare scrisă 
de mult în ordinea obligatorie a vieții, pentru ca separarea lor, 
urmarea idilei lor să fie văzută de scriitor, ca şi în finalul 
romanului, un fapt fără importanță pentru alții: „Pentru atît, 
nimic nu s-a schimbat în univers” — spunea el în scrisori; 
„totul va fi cum a mai fost — spune tot el în roman. Viaţa 
merge înainte ca ieri, ca alaltăieri, de-o veşnicie.” Și, de ase- 
menea ca în roman, unde se cochetează cu ideea unui destin 
implacabil — dar pe care l-am văzut stînd în oameni, în con- 
dițiile mediului unde ei trăiesc — şi în scrisori se vorbeşte 
despre o forță mai presus de cei doi, care-i călăuzeşte după 
chibzuieli proprii, necunoscute, în vederea altor încheieri. Ul- 
timele scrisori Sînt comentariul îndelung tragic, reluat mereu, 
în exprimări diferite, iar uneori aidoma, în jurul aceleiaşi 
sfătîmări a unei poveşti, ce putea fi frumoasă, dar pe care 
ei înşişi au ucis-o. 

Imputarea directă, acuzarea nu rezolvă nimic, dar sensul, 
evident şi în roman, e că abdicarea de la natural, de la sin- 
ceritatea față de sine însuşi şi față de alții se răzbună. Faptul 
că omul se falsifică pe el, îi minte pe alții, uneori chiar cu 
bună intenţie, aceasta nu rămîne fără ispăşire. Cheia fericirii, 
spun şi romanul şi scrisorile, e în noi, după cum cauzele nefe- 
ricirii Sînt legate tot de om. Şi de societatea din jur — ceea 
ce înseamnă că tot de om, în ultimă instanță. 

Regretul din scrisori îl aflăm în întregul sens al romanului 
Dumineca orbului, în acord cu tonalitatea tragică generalizată 
la toată opera lui Cezar Petrescu. Nu trebuie cumva să se 
înțeleagă că de la acest episod a început tragismul acestei 
opere, ci că romancierul însuşi, ajutat şi de eroina scriso- 
rilor, a transformat episodul în substanță asemănătoare cu a 
scrierilor sale. Poate că mai merită spus despre eroină că ea, 
cu pasiunea ei pentru occidentalism, pentru modernitate — pe 
care i-o constată stăruitor autorul în scrisori — dobîndeşte o 


30 


configuraţie specifică în roman, în personajul Sanda Dobro- 
tescu, mama vitregă a lui Sergiu Miclăuş, iubindu-l cu seve- 
ritate, sancţionindu-l cu grijă părintească, austeră, corectă pînă 
la pedanterie, şi care, după o viață în care a adorat tehnica 
modernă extremă, şi s-a cenzurat pînă la defeminizare, moare 


ca un biet om, nici demn, nici supus autocontrolului, ci căutînd 
cu disperare să se agaţe de viaţă, ca orice făptură de sub soare. 

Dumineca orbului are, după cum se vede, şi un sens auto- 
critic: este descărcarea unei obide proprii, a unui regret, 
sancţionarea severă — nedeclarată niciodată de scriitor, dar 
att de evidentă din compararea romanului cu scrisorile — a 
unui episod trăit de el însuşi cînd s-a identificat prea mult cu 
eroii propriei imaginaţii, cînd şi-a transformat prea mult exis- 
tența în Substanța operei proprii. Pentru viața sa, episodul, 
adus acum întiia oară la lumină, a fost şi dramatic îndestul, 
nu doar simplu subiect de corespondenţă; pentru Cronica sa, 
el s-a dovedit rodnic, ca orice experiență omenească. 


MIHAI GAFIȚA 


31 


CALEA VICTORIEI 


32 


PARTEA ÎNTÎI 


Jai tout donné pour rien. 
Theophile Gautier 


1 Am dat totul pentru nimic (fr.). 


33 


BUCUREŞTI — GARA DE NORD 


Un întuneric dens, materializat, de pîslă. Nici o constelație 
sus. Nici steaua polară. E de mirare din ce noapte cu duhuri 
vrăjmaşe a descins peste cîmpuri o beznă atît de opacă şi 
grea. E de mirare şi parcă de teamă. 

Numai ferestrele trenului preling dintr-un capăt în altul un 
şir de lumini, ireal şi fantast. Văzut de departe, arată ca 
pachebotul-fantomă cu pasagerii-strigoi. Ştiţi, vasul-nălucă 
din legendele mateloţilor, navigînd cu lampioane de bal şi 
orgie spre naufragiul din fiecare miez de noapte, unde toți 
vor pieri, ca toţi să învie în cealaltă seară, pînă la dezlegarea 
blestemului rău. 

Dar teama e absurdă şi romantică înşelare. Locomotiva cu 
picuri roşii pe piept spintecă pîrtie în întunericul de smoală, 
pe-un drum străbătut de o mie de ori. Acolo, în fund, mijeşte 
o geană fosforică. Şi cînd a ajuns, nimeni nu mai priveşte 
înapoi. 


Domnul străin din colțul compartimentului, lîngă fereas- 
tră, aţipi cu ziarul despăturit pe genunchi, cu tîmpla re- 
zemată în speteaza de pluş vişiniu. Surîse îndată prin somn 


34 


unui vis şăgalnic, care-i descruntă figura osoasă şi fină, cu 
profil de medalie. 

Sabina duse degetul la buze în semn de tăcere: 

— Ssst! A adormit Caton Austerul! şi pot să vă spun 
ce visează de-i atîta de fericit,.. 

— Sabina! Te rog, linişteşte-te!... Dacă domnul se deş- 
teaptă? se alarmă în şoaptă doamna Elena Lipan. 

Sabina păru că nici n-a auzit admonestarea maternă. 

Continuă: 

— Visează că în sfirşit a căpătat autorizație să dărîme 
Cartagena şi că a pornit cu preafaimosul regizor cinemato- 
grafic Rex Ingram să filmeze ruinele. Ascultaţi-l ce spune 
(declamînd, cu mîna întinsă): „Ceterum censeo Cartaginem 
esse delendam!” ' Mania lui. Nu-l lasă nici prin somn... 

Într-adevăr, domnul străin, poreclit de scorniturile Sabinei 
cu numele bustului de pe biblioteca părintească, Caton Cen- 
zorul, îşi întrerupse surîsul. 

Dormind, şoptise cîteva cuvinte neînţelese. Se răsuci foş- 
nind ziarul şi căută o poziţie mai comodă, apărîndu-se de 
lumina verticală a becului. 

Sabina rămase cu gestul suspendat, prefăcîndu-se că-şi 
orînduieşte, în fața oglinzii, părul zburlit şi obraznic. 

— Sabina, încetează odată! porunci cu asprime Constantin 
Lipan. 

— Dar ce fac, papa? se miră cu ipocrizie copila, dovedind 
încă o dată că nu-şi cîştigase stînd cu braţele încrucişate 
reputaţia de marea tartoră a tuturor drăciilor închipuite şi 
neînchipuite. Ce fac? Mai întîi nu scrie nicăieri că-i interzis 
să vorbim despre Caton. Citeşte şi mata toate afişele: „Scui- 
patul oprit. Fumatul oprit. Urcatul cu picioarele pe banchetă 
oprit!” Despre Caton, nimic! Şi pe urmă, de unde să ştie 
că el e Caton Austerul sau Caton Cenzorul?... De altfel, 
e momentul să profităm de ocazie şi să aflăm cu cine am 
avut onoarea să călătorim... 

Se înălță în vîrful pantofilor şi întoarse rama de piele 
în care se afla, agăţată de mînerul valizei din plasă, cartea 
de vizită. 

Citi cu ochii măriţi de mirare: Dr. Mihail Pop-Spătarul. 
Profesor universitar. Fost ministru de instrucțiune. Fost 
ministru al sănătăţii publice. 


1 Sînt de părere că trebuie să fie distrusă Cartagina! (lat.). 


35 


Atîtea titluri o intimidară mai mult decît toate severele 
dojane de mai adineaori. Se aşeză cuminte la loc, tipărin- 
du-şi fustele scurte de uniformă cu mutra cea mai spăşită 
de pe lume. 


— Ei, ce e cu domnul Catone al tău? întrebă Nellu Lipan 
cu aerul lui insuportabil de frate cu un an mai mare, trecut 
de doi ani în cursul superior de liceu. 

Sabina se plecă, şoptindu-i în ureche numele şi titlurile lui 
Caton Austerul. Ştirea trecu din ureche în ureche, transmisă 
la toți membrii familiei Lipan. Şi toţi deveniră deodată de o 
servilă şi miloagă cucernicie, respectînd somnul înaltului 
personagiu. 

Constantin Lipan îşi pipăi involuntar cravata. Elena Lipan 
îşi verifică în oglinda poşetei obrazul cu pleoapele ostenite 
de drum şi de fum. Copiii îşi rectificară ţinuta din ce în ce 
mai dezordonată după atîtea ceasuri de interminală şi plicti- 
coasă călătorie. 

Toţi îşi recapitulară în gînd cuvintele şi gesturile care ar fi 
putut să indispună cumva tovarăşul de compartiment. 

Era o familie crescută în cultul mărimilor şi în respectul 
înaltelor titluri. 

Un timp se auzi numai țăcănitul monoton al roţilor în 
noapte. Vuietul trenului pe poduri sonore de fier. 

Elena Lipan închise poşeta după ce orînduise conţinutul 
cu toată luarea-aminte de femeie meticuloasă şi terorizată de 
veşnicul spectru al economiei; apoi cuprinse cu o privire 
satisfăcută şi tutelară copiii, strînşi în juru-i ca puii de cloşcă 
în cuibar. 

Aşa îi voia şi ea: cuminţi, ordonaţi şi cuviincioşi. 

Pe figura pretimpuriu veştedă, cu ochii decolorați şi cu 
subţiri cute în jurul buzelor, trecu o lumină de destindere. 
Viaţa începea în sfîrşit să le surîdă. 

După douăzeci de ani, tainica şi suprema lor dorinţă, pe 
care nici nu se mai încumetau s-o exprime, se afla brusc 
împlinită. Constantin Lipan, înaintat încă de îndelungată 
vreme pe loc în somnoroasa şi săraca urbe provincială unde 
vegetau fără speranță, era mutat la curtea de apel din 
Bucureşti, prin bunăvoința şi capriciul ministrului de jus- 
titie, fost trecător coleg de şcoală. Cariera lui de magistrat 
model, felicitată pînă acum platonic în toate memoriile şi 


36 


rapoartele forurilor superioare, îşi găsea o încununare mai 
puţin vagă. Douăzeci de ani, capitala le păruse un pisc 
inaccesibil, spre care aveau drept să năzuiască numai cuteză- 
torii cu glezna tare şi cu plămînii largi: oamenii înălțimilor. 
În existența lor restrînsă şi mediocră, capturați de smîr- 


curile neînsemnatului tîrg de la marginea țării, renunţaseră 
osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai 
norocului. Cînd iată că mutarea neaşteptată, aproape inex- 
plicabilă, le-a căzut ca o recompensă de natură divină! 

Femeia aruncă o privire piezişă bărbatului. 

ÎI găsi încărunţit prea devreme, împuţinat şi slăbit, cu 
trăsăturile amare. 

„Încă doi ani, trei; şi îl dădea gata provincia!” gîndi cu ură 
la tot ce lăsase înapoi: birfelile şi spionajul cucoanelor 
adunate la ceai şi la maus; şicanele mărunților satrapi locali, 
iritați de rigorile acestui magistrat scrupulos pînă la manie; 
necazurile de gospodină în care şi-a mistuit tinereţea cu slugi 
toante; grija copiilor crescuţi într-un tîrg cu şcoli puţine şi 
sărăcăcioase. Toate sfîrşeau. Rămîneau un vis urît şi lung, de 
care şi amintirea va fugi mîine cutremurată. 

— Cât e ceasul, Const?... Nu mai ajungem oare în astă 
noapte? întrebă, incapabilă să-şi mai biruie nerăbdarea, 
acum, la capătul drumului. 

Constantin Lipan deschise capacul gravat al cronometru- 
lui de aur — cadou de logodnă datînd de peste două dece- 
nii — şterse cu ticăiala dintotdeauna sticla ochelarilor şi păru 
că descifrează oracolul cine ştie cărei controversate inscripții 
hieroglifice, cu atenția concentrată a unui egiptolog miop şi 
covîrşit de imensitatea răspunderilor, înainte de a se pro- 
nunta. 

— Încă o oră şi trei sferturi! anunță, închizînd delicat 
capacul şi introducînd ceasornicul în punguliţa de piele 
mată. 

Amîndoi aveau mişcări încete, pline de precauţie, pîndiţi 
parcă de nevăzute şi perfide ameninţări. Cum descoperise 
Sabina în competinţa ei de jună pasionată a cinematogra- 
fului, amîndoi îşi trăiau viaţa au ralenti '. O economiseau 
cu avariţie de bătrîni. Şi păreau într-adevăr mult mai vîrst- 
nici decît ar fi arătat actul de naştere, cu ochii lor uzaţi, cu 


1 Lent (fr.). 


37 


mîinile lor pale şi uscăţive, cu hainele lor îngrijit periate, dar 
păstrînd un iremediabil miros de naftalină, de benzină şi de 
muced garderob întunecos. 

— Numai de-am găsi camere la otel! Şi numai de-ar sosi 
mai repede vagonul cu mobile, să ne putem aranja casa!... 


îşi repetă Elena Lipan îngrijorarea care-o muncise tot timpul, 
cu o săptămînă încă înainte de plecare. 

— Eleno, iar începi să-ţi creezi panică din senin? o do- 
jeni bărbatul. De două ori şeful de staţie şi-a dat cuvîntul de 
onoare că vagonul porneşte chiar în astă seară. lar la otel am 
telegrafiat ieri să ne rețină camerele... 

— Dormim la otel? se bucură Sabina, frămîntată din nou 
de neastîmpăr. N-am stat niciodată la otel. Pot spune aşa, că 
mi se împlineşte în astă seară unul din idealurile mele. Dacă 
are să fie mai ales o cameră cu fereastra la Calea Victoriei, 
n-am să dorm toată noaptea. Şi miine dimineaţă ieşim toată 
trupa la plimbare, ca familia lui Enache Cocoloş, cu umbrelă 
şi galoşi. 

Elena şi Constantin Lipan o fulgerară cu o dublă şi aspră 
privire. Sabina îşi încrucişă braţele pe piept, pocăită. Dar 
ochii negri, de luciul antracitului, sau, cum spunea ea, ochii 
de galoşi noi, Tretorn, clipeau de nerăbdarea atîtor indes- 
criptibile desfătări, rîvnite fără speranţă şi ajunse la sorocul 
împlinirilor fără nici un semn vestitor. Căci pentru toţi patru 
copiii, cu toată deosebirea de vîrstă şi fire, capitala era 
necunoscutul miraculos, cetatea mirajiilor, vrăjita turbincă 
unde fiecare va afla tot ce-i pofteşte inima şi tot ce i-a urzit, 
himeric, închipuirea. 

Pentru Ana, domnişoara Annie, care de un an terminase 
pensionul şi tînjise în mocneala oraşului de provincie, capi- 
tala însemna decorul în sfirşit vrednic de făptura ei înaltă, 
rece, aristocratică şi ţîfnoasă. Loja la teatre şi la operă, rela- 
ţii cu altă lume decît aceea vulgară de unde venea şi de a 
cărei atingere se ferise cu orgoliu, poate o prietenă de neam 
ales, poate un logodnic. 

Pentru Costea — „rebelul tribului Lipan”, cum îl numise 
Sabina — absolvent cu elogii al liceului, dar adolescent 
încăpăţinat şi ursuz, capitala reprezenta facultatea, confe- 
rințele şi biblioteca Academiei, anticarii şi cursurile savante. 
Şi însemna, mai ales, camaradul necunoscut, care fără în- 
doială se află undeva, aşteptîndu-l şi căutîndu-l cu antenele 


38 


fine în nevăzut pentru a-l consola de orizontul mărginit al 
familiei, unde se simţea străin, dispreţuindu-i pe toţi de-a 
valma, cu excepţia Sabinei, din pricina meschinelor preju- 
decăţi burgheze şi a egoismului lor orb, de soboli. 


Nellu, al treilea frate în ordinea cronologică, închipuia 
capitala ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nici o marcă 
de automobil din cele mai rarisime şi ca o vastă arenă spor- 
tivă, unde în fiecare zi se dezlănțuie competiţia între două 
echipe, doi campioni, două celebrităţi măcar europene, dacă 
nu mondiale. 

lar pentru Sabina, capitala însemna larmă, prilej de în- 
veselire şi de încîntare a ochilor, forfota de bîlci a mulțimii, 
un necurmat film în care comedia irezistibilă şi drama pate- 
tică se alternează într-o reprezentație fără pauze, cu progra- 
mul mereu schimbat şi cu actorii mereu întineriţi la izvorul 
nimfei Jouvence. 

Tot ce auziseră, tot ce citiseră, tot ce ştiau pe nevăzute 
despre oraşul zugrăvit cînd ca un Babilon al tuturor pier- 
zărilor, cînd ca un feeric Paris oriental, se transfigurase în 
fiecare imaginaţie, după chipul, dorința şi asemănarea 
fiecăruia. 

Nici o mirare deci că acum toţi trepidau de nerăbdare. 

În întunericul nepătruns, cîte-o haltă singuratică rămînea 
în urmă cu lumini palide şi triste. 

Sabina îşi turti nasul de fereastră, să citească din treacăt 
inscripția de pe banda unui felinar anemic. Nu izbuti şi se 
aşeză la loc mînioasă. 

— Vintileanca! informă cu un suris binevoitor Caton 
Austerul. 

Nimeni nu observase cînd s-a deşteptat şi de cînd cu ochii 
lui, albaştri şi reci, îi înfăşurase încă o dată pe toţi într-un 
examen atent, aplicîndu-le profesional diagnosticul. 

Elena şi Constantin Lipan priviră apăsat la Sabina. Abia 
atunci copila îşi dădu seamă că uitase să mulțumească. 

— Mersi! spuse şi izbucni în rîs, fără motiv, numai fiindcă 
irupea toată tinereţea voioasă din ea. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru, profesor universitar şi fost de 
două ori ministru, neştiind că a devenit prin somn Caton 
Austerul, zîmbi mai departe cu nevinovăție. Scoase din 
buzunarul vestei o cutiuță de email cu pastile parfumate şi, 
înainte de a se servi, o întinse Sabinei: 


39 


— Îmi faci plăcerea, domnişoară? 

Sabina roşi pară, fiindcă întîia oară o trata cineva ca pe-o 
domnişoară în toată puterea cuvîntului. Ba încă un cineva 
atât de important! 


Părinţii o încurajară din ochi să primească. 

— Mersi! rosti, fără să mai aştepte de astă dată mustrarea 
privirilor care-o struneau cu hăţuri invizibile. 

Şi cum era încă atît de copilă, în loc să savureze încet 
bomboana ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai 
îndelung, începu s-o crănțăne în dinţii ei mărunți, albi, tari şi 
voraci. 

— V-au cam deranjat copiii cu neastîmpărul lor... căută 
prilej de vorbă Constantin Lipan, gata să se prezinte, minat 
de convingerea că o asemenea cunoştinţă ar putea fi cîndva 
prețioasă pentru el sau pentru copii. 

— De fel! reteză scurt Caton Austerul, şi privi de îndată 
pe fereastră, în noapte, arătînd astfel că el n-are nici o poftă 
să- -şi recruteze relațiuni într-un compartiment de tren. 

Îi cîntărise pe toți. Îi găsise insignifianți şi de o jalnică 
platitudine. O familie de provinciali cu sîngele sleit. Numai 
mezina, vioaie şi impertinentă, cu sfîrcul obraznic al nasului 
şi cu ochi de cărbune, îl încîntase ca un pui de leopard născut 
pentru sprintene salturi în aer liber. 

„Au s-o asfixieze cu mediocritatea lor! gîndi. Sînt o fa- 
milie de pisici jigărite în care s-a ivit o felină nobilă şi ageră 
de junglă.” 

Asemuirea cu puiul de leopard îi revenea stăruitor, fiindcă 
în ţări depărtate, de unde se întorcea, în preziua plecării, 
admirase la grădina din Anvers o pereche de asemenea pui, 
hîrjonindu-se şi încercîndu-şi elastic puterile tinere, fără să 
sufere încă de marasmul captivităţii. 

Sabina terminase de ronțăit. Înțelese după mutra-i dez- 
nădăjduită că rebelul tribului Lipan se sfirlogea pe banchetă, 
căutînd un pretext să evadeze pe culoar şi să fumeze a şasea 
țigară clandestină. Ştia numărul exact, căci între dînşii exista 
o veche complicitate. 

Îi făcu semn cu un imperceptibil tremur al genelor: 

— Mergi cu mine, să ne dezmorțim puţin, Costea? 

Costea se ridică şi o însoţi cu înfăţişare resignată de om 
care se sacrifică tuturor capriciilor. Dar abia ajunse pe 


40 


culoarul îngust şi pufni uşurat, prinzînd-o de umeri şi 
scuturînd-o cu recunoştinţă: 

— Uff! Bine că ţi-ai adus aminte... Credeam că mă înă- 
buş. Ai auzit? „V-au deranjat poate copiii cu neastîmpărul 
lor, preaînalt stăpîne?” Numai n-a milogit cunoştinţa. Era 
gata să ducă mîna la buzunar şi să scoată carta de vizită. 
Ştii tu, carta de vizită nou-nouţă, tipărită după gustul scum- 
pei noastre mămucuţe şi afectatei noastre surioare, Annie, 
recte Anuţa sau Anica: Const. Lippan, consilier al curții de 
apel din Bucureşti. Const. prescurtat fiindcă li se pare mai 
puţin banal decît un simplu Constantin sau Costică. Şi 
Lippan cu doi p, fiindcă se cred aşa, dintr-o dată, înnobilați... 
Pe bunicul nostru îl chema Costache Lipan; dascălul de 
strană Costache Lipan din Cârligi. Şi nu văd în asta nici o 
ruşine. 

— De ce vorbeşti aşa, dragă Costea? îl întrerupse rugător 
Sabina. Cu tine nu poate avea nimeni nici o bucurie! 
Tuturora ne vine a zburda de fericire fiindcă am scăpat de 
„Hai la gază, gazăăă”, de căţeluşa lui madam Ştiubei, care 
trecea cu codița biîrligată printre gard, şi de toate mes- 
chinăriile din tîrgul nostru, de care tu te plîngeai cel dintii. 
Cînd colo, încă nici n-am ajuns bine să respirăm, şi iată că 
ai început din nou cu ale tale!... 

Glăsuind, Sabina imitase volubil pe jupîn Fişel cînd striga 
„Hai la gază, gazăăă!” şi aştepta cu bidoanele la portiţă; o 
imitase pe madam Ştiubei, care se tînguia cu glas pițigăiat, 
din cap, urcată pe zaplaz, cînd i-a scăpat Firfirica plecată cu 
coada birlig în aventuri galante, şi ar fi fost gata să mimeze 
toate cucoanele din oraş cînd se adună la ceai, să descoasă 
pe cele care lipsesc, numai ca să descreţească aşa 
posomorala fratelui mai mare, întotdeauna în război cu 
familia, cu târgul natal şi cu tot universul. 

Costea aprinse ţigara, cobori fereastra şi rămase rezemat 
de bara de alamă, cu părul aspru răscolit de vînt. Sabina păşi 
în vîrful picioarelor, lipită de perete, să facă de strajă şi să 
tuşească — semnal de alarmă în clipa cînd vreunuia din 
părinţi i-ar fi venit în gînd să iasă din compartiment şi să 
surprindă fiul rebel în flagrant delict de fumat. 

Apoi, sătulă de imobilitatea de sentinelă, trecu la cealaltă 
uşă şi se iți înlăuntru. 

Veni repede, cu schime misterioase, anunţind o senza- 
țională descoperire: 


41 


— Închipuieşte-ţi! Pinguinul şi Barbara Ubrich s-au îm- 
prietenit. S-au întins la mare cislă şi taifas! 

Costea dădu din umeri cu ostilitate de plebeu pentru toată 
umanitatea din clasa întîi, în care se afla înregimentat nu- 


mai prin tirania şi snobismul familiei: „Să le fie de bine! 
Cisluiască şi tăifăsuiască în pace şi onor! Ce-l interesează pe 
el?” 

Sabina îşi simţi stinsă toată veselia. 

Cu un frate cum e Costea, n-avea niciodată chip să se 
desfăteze de tot ce-i oferea spectacolul vieţii amuzant şi 
pitoresc. El e întotdeauna posomorit şi revoltat pe cineva. 
Trăieşte numai împotriva cuiva. 

Dacă ar fi fost altfel de om, ar recunoaşte şi el că nu există 
o scenă mai nostimă ca discuţia care s-a încins între Pinguin 
şi Barbara Ubrich. Pinguinul stă cu pîntecul revărsat, abia 
mişcînd din mîinile scurte cu aripile ciunte ale păsării 
antarctice din pozele manualelor de geografie; Barbara 
Ubrich îi vîră căngile degetelor în ochi, gesticulînd repede şi 
după aceea căzu în imobilitate letargică, probabil să medite- 
ze la jalnica ei tragedie. 

Aşa îi botezase Sabina mai devreme, cînd i-a întrevăzut 
în compartimentul vecin, făcîndu-şi vis-à-vis; bărbatul — 
corpolent din cale-afară, cu haina de lustrin neagră şi cu 
vesta albă bombată pe pîntec, dormind cu obrazul lucios de 
sudoare, parcă uns proaspăt cu undelemn; femeia — uscată 
ca o scîndură, cu profilul tăios, cu ochii sticloşi de sufragetă 
care a făcut greva foamei şi cu degetele încovoiate de 
vrăjitoare. 

Acum Pinguinul se deşteptase şi amîndoi vorbeau. Pă- 
reau că se cunosc de cînd lumea. Iar pentru Sabina dialogul 
dintre aceste exemplare reprezentînd două contraste extreme 
şi caricaturice ale speţei umane e lucrul cel mai înveselitor 
cu putință. Păcat că nu-i rost să-i şi audă, ca să-i fie în- 
veselirea deplină! Căci ce pot să vorbească altceva decît ceea 
ce-şi spun hazliu doi eroi de comedie americană înainte de a 
începe să spargă teancurile de farfurii, să se ridice cu plafo- 
nul vagonului în cap, să se fugărească pe scări înguste, unde 
Barbara Ubrich rămîne atârnată de coade şi unde Pinguinul 
nu mai încape de pîntec, barînd defileul ca un butoi de bere? 

Bietul Pinguin! Biata Barbara Ubrich! În ciuda aspectului 
comic cu care îi blagoslovise natura şi viața pe amindoi, 


42 


conversaţia lor n-avea cu toate acestea nimic înveselitor. 
Şi poate chiar Sabina, ascultîndu-i, s-ar pomeni cu toată 


pofta ei de veselie deodată întunecată la presimţirea atîtor 
mîhnite întîlniri cîte sînt pe acest pămînt! 

Cînd Pinguinul se urcase în vagon, răsuflînd astmatic şi 
tamponîndu-şi broboanele de năduşală, nici nu aruncase o 
privire la tovarăşa de drum pe care i-o rezerva întîmplarea. 
Se trîntise între braţele jilțului, gemînd ca un om greoi ce 
era, îşi înfăşurase o batistă în jurul gulerului înmuiat de su- 
doare şi aţipise la comandă. Călătoarea din ungherul opus 
făcuse o mişcare de surpriză, gata să-i vorbească, sub im- 
presia că recunoaşte ceva dintr-un foarte îndepărtat trecut. 
Apoi renunțase. Şi au mers aşa ceasuri întregi: bărbatul 
horăind, femeia cercetîndu-i cu fixitate obrazul invadat de 
grăsime, în care abia mai dura suvenirul unui astfel de 
chip: tînăr, vivace, agresiv. 

De la Buzău, Pinguinul se deşteptase. Căscase, se frecase 
la ochi, îşi desfăşurase batista udă din jurul gâtului, şi cum 
i s-a părut că necunoscuta-i suriîde prietenos, a zîmbit şi 
el, aşa, într-o părere, de bunăcuviință, întrebîndu-se cu 
cine-l confundă oare. lar numai cu încetul s-a lămurit, din 
picla de ani, amintirea. Venea, vai! acum de atît de de- 
parte! 

Dacă s-ar fi întîlnit în mijlocul străzii, pieptiş, în plină 
lumină a zilei, ar fi trecut fără să se recunoască foştii to- 
varăşi de bancă din anii universităţii, din care pentru el nu 
mai supraviețuia nici cenuşa. 

Şi-au strîns mîinile cu înduioşare. Şi-au povestit. Şi-au 
amintit, scormonind unul pe faţa devastată a celuilalt, de- 
şertul peste care a bîntuit vremea. 

Ea se întorcea după şaptesprezece ani de lipsă, cu o di- 
plomă de doctorat a Sorbonnei, docenţă, titluri, lucrări, o 
modestă, dar consolidată reputaţie în specialitate. Nopțile 
de veghe, cărțile, laboratorul, lipsurile îndurate cu încăpă- 
țînare şi bravură pe tărîmuri străine paingeniseră obrazul 
în crețuri mărunte şi multe, ca un fruct ce-a fost cules 
crud şi s-a uscat. În glas avea ceva neplăcut, de sticlă sfă- 
rîmată; în toată făptura, ceva ucis pentru totdeauna de 
formule chimice şi de ariditatea tratatelor. Ochii bărbatului 


43 


nu se puteau desprinde de la mîinile arse de acizi, mini 
fără feminitate, cu grația devorată de lichidul fiolelor şi 
de fumegarea retortelor. 


Fusese atît de vie, de nebunatică; întindea spre cerul 
primăverilor de atunci mîini cu degetele atît de febrile şi 
ochi fragezi atît de însetaţi de toate nălucirile tinereţii, şi 
o regăsea atît de străină, cu glasul acela atât de strident, cu 
atît de urîte şi nestăpînite ticuri nervoase, cu ochii atît 
de sticloşi! 

Privirea fixă cu deosebire îl neliniştea, silindu-l să plece 
pleoapele. O simţea măsurîndu-l cu neîndurare, descifrin- 
du-i fiecare trăs, ca o confruntare intolerabilă cu un alt sea- 
măn al lui, care a murit de mult şi a fost îngropat; pe care 
l-a uzurpat ca să-i poarte numele, dar căruia nu i-a putut 
smulge şi tot ce celălalt luase cu el, proaspăt, generos şi pur. 

— Am auzit că ai devenit scriitor mare!... Ziarele pe 
care le primeam din cînd în cînd din țară pomeneau despre 
dumneata ca despre cel mai mare... Îi dai voie unei prie- 
tene vechi să te felicite?... 

— O! se apără Pinguinul. Toate sînt exagerări! În căr- 
tile mele se află atît de puţin din ceea ce crezusem odini- 
oară că am într-adevăr de spus... 

— Frai ambițios şi ai devenit modest. Erai pornit să 
cucereşti lumea şi te regăsesc dezgustat, tocmai poate fiindcă 
s-a lăsat cucerită atîta de uşor. 

— Nu! Eram tînăr şi acum nu mai sînt... Uite la grăsi- 
mea aceasta!... S-a hrănit dintr-un mort! Din celălalt eu, 
de atunci, pe care l-am asasinat. 

Femeia rîse, clătinîndu-şi pălăria ei slută de sufragetă, 
cu un şuierat dezagreabil printre buzele vinete şi subţiri: 

— Eu văd, dimpotrivă, că ai rămas acelaşi. Literaturi- 
zezi viaţa... 

Omul gras vru să adaoge ceva. Făcu un gest neisprăvit 
cu mîna scurtă. De mult ştia că vorbele nu pot exprima 
ceea ce rămîne turbure şi pe vecie nespus în fiecare cuget. 

Tăcură. 

Priviră amîndoi, ca să-şi ocolească ochii, în bezna unde 
despica tunel, gîfiind, expresul. Cîmpuri negre fără conturul 
satelor. Întinderi ascunse misterios în noaptea fără fund. 


44 


O singură luminiţă afară, dincolo de geam; becul reflec- 
tat de sticlă, călătorind alături de dînşii, suspendat în aerul 
negru şi atît de aproape şi atît de clar, încît ar fi crezut 
amîndoi că e destul să coboare fereastra şi să o atingă cu 


mîna. Dar dacă ar fi coborit geamul, luminita — părelnica 
amăgire a ochilor — ar fi dispărut şi ea; iar dincolo n-ar fi 
rămas decît întunericul nepătruns şi amenințător. 

— Am parcurs viaţa întovărăşit de-o asemenea amăgire!... 
spuse mai tîrziu omul, ridicînd mîna greoaie spre reflexul 
luminii ireale de-afară. Pentru alţii, pentru dumneata bună- 
oară, precît am înţeles din cele ce-mi vorbeai adineaori, sînt 
vrednic de invidiat. Tot ce doream atunci — îți aduci aminte 
serile noastre, cînd ne întreceam construind proiecte? — 
totul s-a împlinit... Nu? S-ar zice, într-adevăr, că totul s-a 
împlinit şi că a depăşit cu mult cele mai cutezătoare veleități, 
proiecte, ambiţii. Faimă, un teanc de cărți. Academie! Şi mai 
ales ceea ce socoteam în acea vreme că e suprema fericire. 
Putinţa să ne realizăm, cum spuneam cu termenul care ne 
obseda şi ne era scump. Îţi aminteşti, prietenă? 

— Evident! rîse femeia, arătînd dantura cariată şi pe 
alocuri ştirbită cu desăvîrşire. Evident că-mi amintesc, 
fiindcă dumneata erai cel mai înverşunat duşman al celor 
care căutau fericirea „în afară”... 

— Tocmai. Cînd în jurul nostru toată tinereţea forfotea 
de ambiţii vulgare, unii pregătindu-se să cucerească situaţii 
politice, alţii avere, alţii mai ştiu eu ce satisfacţii terestre; 
noi singuri ne înțelegeam şi ne credeam plămădiţi dintr-un 
aluat excepţional... Găsisem cheia fericirii! Cifrul secret! 
Cum bine ţi-ai amintit, descoperisem că taina cea mare a 
fericirii era să ne bizuim pe chemările din noi, dinlăuntru, 
nu s-o căutăm în afară de noi. Dumneata te mulțumeai cu 
un laborator. Eu nu pretindeam decît o cameră cu o mesuţă 
de scris, undeva, într-un loc tihnit, apărat de toată gălăgia 
stupidă şi deşartă a camarazilor... Ca să ne realizăm! Mă 
temeam să nu înăbuş în mine, comprimînd, un întreg uni- 
vers. Fiindcă văd că atît de bine îți aminteşti totul, sînt 
sigur că n-ai uitat nici veşnica dumitale tachinare, cu care 
mă întrerupeai de cîte ori spuneam cu emfază pretențioasă 
că nu-mi aparțin. Că am o singură datorie: să eliberez lu- 
mea aceea care crescuse în mine o dată cu mine... În ziua 
cînd ne-am despărțit şi am pornit fiecare pe drumurile 


45 


noastre, în ziua cînd am părăsit facultatea, laboratorul, 
experienţele şi formulele pentru care nu prea simțeam cine 


ştie ce vocație, îți mai aminteşti, veche prietenă, ce mi-ai 
urat? 

Femeia închise o clipă pleoapele. Fără lucirea sticloasă a 
ochilor, fața avu paliditate şi nemişcare de cadavru. 

Pe urmă îl privi iarăşi cu luciditatea-i atroce şi vorbi: 

— Ți-am urat, dacă nu mă înşel, să-ţi clădeşti singur soclul 
statuiei... Un morman de cărți! O movilă cît să nu încapă în 
Biblioteca Universităţii, secția marilor autori clasici, pentru 
generaţiile viitoare de studenți!... 

Ca încheiere, clădi în spaţiu, cu căngile unghiilor cor- 
noase, mormanul imaginar. Apoi se retrase în fundul ban- 
chetei şi micşoră privirea, părînd că măsoară de la distanță 
un soclu îndeaievea şi că se întreabă dacă va suporta un 
asemenea om, mare şi gros. 

Omul mare şi gros clătină din cap aprobînd şi ştergîndu-şi 
sudoarea din jurul gâtului: 

— Ei bine, prietenă, cărţile acelea le-am scris! Nu chiar 
atîtea, dar mai mult decît ale altor contemporani. Mi-au adus 
tot ceea ce nu le cerusem. Cum ai văzut: Academie, faimă, 
bani chiar. Ha-ha! Mai ales bani, mie, care adesea n-aveam 
bănuţul unui covrig de dimineaţă! Mă întorc de la proprieta- 
tea mea — ai crezut că am să devin şi proprietar, eu, care mă 
zbăteam la sfîrşitul lunii să-mi împlinesc chiria camerei? De 
la vila mea — ai crezut că am o vilă, eu, care locuiam într-o 
bojdeucă, perete în perete cu un coteţ de păsări, unde 
cocoşul ţinea loc ceasornicului amanetat la Muntele de 
pietate? Mă întorc la editor cu un manuscris, colea, în acest 
geamantan. Un manuscris transcris curat la maşină ca un 
raport administrativ — ai crezut că voi avea şi o maşină de 
scris?... Ştiu că miine au să mă salute respectuos pe Calea 
Victoriei oameni de al căror nume nici nu-mi amintesc dacă 
îi voi fi cunoscut cîndva... M-am deprins acum să simt în 
urma mea cîte un necunoscut întorcînd capul şi şoptind cu 
evlavie: „Acesta e Teofil Steriu, scriitorul, romancierul, 
preşedintele Academiei!” M-am deprins şi mă lasă rece!... 
Poate o singură imputare întemeiată îmi fac toți: nu 
corespund imaginei convenţionale de om de litere!... N-am 


46 


chică. N-am port romantic. Sînt un domn oarecare, cu burtă 
şi cu chelie. Incolo, toți au căzut de acord: sînt cel mai 
mare talent, cel mai puternic creator de viaţă, cel mai fin 


psiholog... Cel mai, cel mai! Ti-a căzut cumva în mînă 
vreunul din romanele mele? 

— Nu! mărturisi femeia, care toată vremea nu-şi des- 
prinsese privirea sticloasă de la el, urmărindu-l cu mare în- 
cordare, ca pe o foarte curioasă experiență de laborator 
menită să dea la lumină încă şi mai curioase fenomene. Nu! 
Fiindcă, după cum spuneam, abia sosesc în ţară. De altfel, 
chiar să-mi fi căzut o carte de-a dumitale în mînă, n-aş fi 
avut răgaz să o citesc... Eram şi eu obligată să mă consacru 
numai şi numai „realizării mele”. 

— Cu atît mai bine. Şi pentru prietenia noastră veche, e 
încă mai bine să nu le citeşti niciodată. Sărmane prăvălii de 
păpuşi umplute cu tărîțe de lemn! Sărmane parodii, sărmane 
surogate ale oamenilor vii, pe care, poate, într-adevăr, i-am 
purtat odată în mine! Mi-e silă de ele, şi totuşi, la ele nu mai 
pot renunța, cum nu pot renunța pătimaşii la viciul lor. Nu 
mai trăiesc decît pentru ele. Viaţa dinafară nici nu mă 
interesează. Nici n-o văd. Nu există... Mă aşez dimineaţa la 
masă, ca un copist conştiincios, şi nu mă ridic de pe scaun 
pînă nu mi-am împlinit orele. Cînd s-a adunat numărul 
cuvenit de pagini, le încredinţez secretarului să le țăcănească 
la maşina de scris şi predau pachetul frumos şnuruit 
editorului, care-l înhaţă cîntărindu-l din ochi şi din mînă: 
atîtea pagini, atîtea coale, atîtea ediții!!... Atita sumă în 
contul drepturilor de autor, cu trei-patru zerouri în coadă. 
Încasez onorarii de invidiat. Accept cu seninătate toate 
elogiile. Mă las fotografiat şi nu mă indignează cînd alții 
descoperă viaţă acolo unde n-am pus decît sfori grosolane. 

Făcu o pauză. Era vădit că nu mai vorbise aşa nimănui, 
niciodată. Se răsuci, iar bancheta gemu sub greutate. Urmă: 

— Aşa „m-am realizat”, veche prietenă! Pentru aceasta 
mi-am interzis orice pasiune în viaţă, orice sentiment, toate 
plăcerile, orice nebunie generoasă. N-am nevastă, n-am 
copii, n-am prieteni. N-am ştiut altceva decît să mă aşez 
atîtea ore la birou şi să scriu, să scriu, să scriu... Am evitat 
tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea 
mea. De la misiunea de a popula lumea cu încă vreo cîteva 


47 


duzini de fantoşe umplute cu tărîţe de lemn... Aşa îmi vi- 
sam eu misiunea de scriitor atunci cînd nu mă gîndeam că 
poate deveni o profesie oarecare?... Mai ţii minte? Voiam 


să pun şi eu o lespede grea de mormînt pe-o lume care 
moare; să pregătesc şi eu cu scrisul meu o lume care se 
naşte. Ce-a mai rămas din eroii pe care îi întrezăream atunci? 
Uneori mă culc seara cu teama că au să vină prin vis să mă 
înşface de piept, să mă zgîltîne, întrebîndu-mă: „Ce-ai făcut 
din noi?” Cînd şi cum s-a petrecut asemenea lunecare nu pot 
să-mi dau seamă... lată un roman, singurul roman adevărat al 
lui Teofil Steriu, pe care nu voi fi capabil să-l scriu nicio- 
dată, veche prietenă! 

Teofil Steriu îşi şterse cu o mişcare circulară sudoarea de 
pe chelia rotundă, grasă şi lucie. Se mişcă şi împinse geamul 
în jos. 

Luminiţa din fereastră dispăru. 

Rămase numai întunericul cutreierat de vînturile începu- 
tului de toamnă, unde nu se desluşeau nici cîmpurile de- 
şarte, nici lăcaşuri omeneşti, numai la intervale scurte co- 
pacii de cărbune depărtîndu-se îndărăt, în pustietatea neagră 
şi tristă. 

Însufleţirea care-i încordase un răstimp liniile păstoase şi 
scînteiase un licăr de nelinişte în ochii mici se topi ostenită. 
Omul privi cu indiferență afară, privi cu indiferență la 
tovarăşa din față, cu ochii dintotdeauna, care au văzut tot, 
cunosc tot şi nu mai tresar la nimic. Ochi somnoroşi şi 
înceţoşați în bulzul de grăsime. 

Tîrziu, rosti mai mult pentru sine: 

— Şi cînd te gîndeşti că se mai găsesc imbecili gata să 
reînceapă aceeaşi poveste!... 


Teofil Steriu, spunînd, nu s-ar fi crezut un profet atît de 
apropiat realităţii în spaţiu şi în timp. 

În acelaşi tren, cu trei vagoane mai spre coadă, pe banca 
de scîndură a unei încăperi de clasa III-a, în fum cătrănit de 
mahorcă, în duhoarea iute de botfori şi de sudoare, călătorea 
tocmai un asemenea tînăr purces să reînceapă tocmai aceeaşi 
poveste. 

Era deşirat, pletos, şi el nu aţipise o clipă. 


48 


Tot ce zărea în juru-i şi tot ce trăia într-acest ceas hotă- 
rîtor i se părea lui Ion Ozun de un cumplit interes. Nu şi-ar 
fi iertat să-i scape ceva... În şapte ore, de cînd se urcase cu 
lădiţa de lemn acoperită cu tinichea şi cu legăturica lui 
de haine sărace, iscodise toate figurile tovarăşilor de vagon, 
şi pentru fiecare durase un sumbru roman al existenţei. 

Trăsese cu urechea la întărîtata discuţie a celor doi negus- 
tori de lîngă uşă şi notase în memorie cu aviditate amă- 
nuntele vrednice de luare-aminte. Nu-şi luase ochii de la 
încăpăţinata perseverență cu care unul privea în fundul 
gambetei slinoase, ca şi cum de acolo scotea toate argumen- 
tele ca dintr-o pălărie de boscar. Nu slăbea din ochi nici 
mîna pistruiată a celuilalt, cînd răsucind vîrful bărbiţei 
roşcate se repezea deodată să întrerupă triumfător: 

— Şi dacă Herş Goldenberg nu poate găsi parale? Şi 
dacă-i pune sechestru şi-l vinde la darabană? 

— Herş are dreptatea de partea lui! citi în fundul pălăriei 
negustorul cu barbă de patriarh şi cu pleoapele bombate, fără 
gene. 

— Ce-i pasă băncii dacă Herş are ori n-are dreptate? 
Băncii îi trebuie parale, nu dreptate!... Dacă Herş crede că în 
ziua de azi îşi poate hrăni cineva copiii cu dreptate, n-are 
decît să meargă el la tribunal să capete dreptate, şi dreptatea 
aceea s-o aducă în pachet acasă şi s-o dea de mîncare la 
copii. Să văd dacă poate el sătura nouă guri cu dreptate... Eu 
am zis întotdeauna că Herş îi un mare prost!... 

Ion Ozun reconstituise vertiginos existenţa lui Herş, care 
are dreptate, dar n-are parale. ÎI scosese dintr-o dugheană 
scundă şi hîită, cu fitiluri de lampă şi bulgări vineţi de sare, 
şi îl plimba la tribunal să-şi caute dreptatea; îl aducea apoi 
îndărăt într-o odaie fumegoasă, unde dormeau scufundaţi în 
perne roşii de cit o puzderie de odrasle de toate mărimile, 
care cer mîncare, nu dreptate. 

Îl aşeza pe un scaun zoios şi şchiop, fără spătar, ca să 
rămînă încă mai încovoiat sub apăsarea cumplitelor poveri. 
Îi sprijinea fruntea în palmă şi îl lăsa în neclintire de stană 
sub gazorniţa cu lumina sleită. 

— Herş, ţi-am oprit zupă şi o scrîmbie grasă!... spune 
nevasta, punîndu-i înainte o farfurie şi tăind o felie de coi- 
lici. O adus Haia Idelovici scrîmbii proaspete de Dunăre, 
aşa de faine scrîmbii, că s-o făcut îndată o bătălie ceva 
grozav, care de care s-o apuce pe cea mai mare! Şi Haie s-o 


49 


răstit la mine față de toată lumea să-i plătim mîne nu- 
maidecît datoria. Zice că numai aşa un butoi mare de 


scrîmbie faini cum o adus ie costă azi o avere, şi ei nu-i dă 
nimeni marfă pe credit. 

Herş împinge farfuria neatinsă. N-a auzit nimic. Nu vede 
nimic. Un nod de iască i s-a oprit în gît. Haia cere datoria. 
Banca tot datoria cere. Şi copiii cer de mîncare. 

— Herş, ce ai tu azi de nu mănînci, Herş? 

De la Herş Goldenberg şi de la cei doi negustori de lîngă 
uşă lon Ozun a trecut cu privirea lui vie de viezure la solda- 
tul dormind cu gura căscată, rezemat cu ceafa în perete şi 
lăsînd să se vadă în gulerul prea larg nodul beregatei, urcîn- 
du-se şi scoborînd spasmodic la fiecare sforăitură, ca o 
vietate închisă şi zbătîndu-se deznădăjduit să scape de-acolo. 
Pe urmă îşi opri ochii la femeia care-şi alăptează pruncul cu 
gingii dezgustătoare de cauciuc roşu; la jandarmul strîngînd 
carabina între genunchi şi scuipînd țîşnit printre dinți din 
cinci în cinci minute; la ţăranii care-au desfăcut desaga ospă- 
tîndu-se cu pită neagră, brînză şi ceapă zdrobită cu pumnul, 
ca la un popas de cărăuşie; la mahalagioaica sulemenită ca 
un ou roşu de Paşti sub pălăria de cel mai strepezit verde, ca 
un ceaunel de aramă coclită; la ologul care şi-a descătărămat 
piciorul de lemn şi l-a aşezat alături, la îndemină, ca să ame- 
ninţe cu el doi băieți hliziţi, cu buzele şi cu degetele înnegri- 
te de coaja nucilor bătute cu haragul în livezile vecinilor; la 
bucovineanca rumenă cu sîni tumultuoşi şi pieptarul strîns; 
la tot norodul ticsit în vagon, muncindu-şi ciolanele pe scîn- 
dura tare, căscînd şi scărpinîndu-se, fumînd şi scuipînd, 
povestindu-şi necazuri amare întîmplătorului tovarăş de 
drum abia cunoscut, într-o atmosferă irespirabilă de subma- 
rin. 

Tuturor le-a descifrat destinul, corectîndu-l şi rotunjin- 
du-l, ca să urzească din fiecare un tip, un personagiu de 
roman, eroul unei povestiri ori victima unei drame sfîşie- 
toare. 

Simţea o ameţeală plăcută şi orgolioasă la gîndul că a 
pornit să cucerească astfel capitala, necunoscut şi sărac, 
într-un ungher întunecos de vagon, confundat cu mulțimea 
netrebnică şi osîndită la veşnic anonimat. 


50 


Mai tîrziu, acest episod va fi o amintire vrednică de po- 
vestit şi, fără îndoială, plină de duioşie. 

Înadins nu şi-a ştirbit cele patru bancnote de cîte o mie de 
lei, neatinse în buzunar. Ar fi putut să-şi cumpere un bilet de 


clasa a doua. Socotise însă că e mai bine aşa; să înfrunte de 
la început toate potrivniciile, cu tinereţe oțelită, ca să sfarme 
cît mai multe obstacole, şi biruinţa să-i fie cît mai întreagă, 
numai a lui. „La douăzeci şi doi de ani, în acea noapte de la 
începutul lunii septembrie 1925, a sosit în Bucureşti, într-un 
vagon de clasa III, cu singura avuţie o lădiță cu schimburi şi 
cîteva manuscrise la fund”... vor consemna biografii viitori. 

Şi suridea lăuntric la această certitudine, observînd că 
de pe acum a purces să măsluiască realitatea, potrivind-o 
cum îi şade mai bine, ca o femeie cochetă în fața oglinzii. 

De fapt, nu plecase atît de necugetat în aventură. Chibzu- 
it, în şase luni îşi pregătise din leafa de copist la tribunal, 
economisită pînă la ultimul ban, un rînd de straie să-i ţină un 
an, o zestre de schimburi neatinse, un modest, dar re-zistent 
echipament de campanie, să nu apară pe cîmpul de bătălie 
zdrențăros şi famelic. Trei adrese notate în fruntea carnetului 
cu scoarță de muşama moale erau menite să-i îmblînzească 
asprimile începutului. O scrisoare de la fostul dascăl de 
limba şi literatura română îl înfățişa lui Teofil Steriu ca o 
mare nădejde a viitorului. lar celelalte două adrese urmau 
să-l introducă în tainele vieţii bucureştene încă din ceasul 
descălecării: Mirel Alcaz, jurnalist cu multe cunoştinţe, 
găzduit la dînşii acasă în timpul războiului, şi Bică Tomescu, 
fost camarad de liceu, pornit acum trei ani să se inițieze în 
meşteşugul actoricesc şi să-şi răsfeţe făptura de băiat chipeş 
la arzătoarea lumină a rampei. 

Susținut de aceste rezerve şi cu muniţiile celor patru 
mii de lei împăturiţi în portbilet, asaltul capitalei îi apărea 
ferit de surprize. 

Bică Tomescu îl aşteaptă pe peronul Gării de Nord, cum 
au hotărît dinainte prin scrisori şi telegrame. Vor sta pînă 
tîrziu, după miezul nopții, să-şi istorisească amintiri, să în- 
jghebeze un plan metodic de ofensivă. Miine va închiria o 
cameră strîmtă cît să cuprindă un pat, o masă de scris, un 
scaun şi un raft de cărți. Ar vrea-o la mansardă, ca să domine 
toate acoperişurile şi să aibă toată zbaterea oraşului la 
picioare, ca un spectacol mereu şfichiuitor. Se va aşterne 


51 


fără întîrziere la lucru. Teofil Steriu îi va deschide uşa unei 
redacţii de revistă literară; Mirel Alcaz, drum la o redacţie 
de ziar. În cîteva luni, toţi vor şti să-l preţuiască pentru 


ceea ce simte clocotind în el, cutezător şi proaspăt, puternic 
şi generos. 

Ion Ozun aprinse o ţigară şi trecu mîna prin păr, cu un gest 
pe care îl ştia romantic şi-l socotea potrivit momentului. 

Pruncul cu gingii de gumă începu să zbiere la sînul fe- 
meii din față, învineţindu-se instantaneu ca un ficat, ca şi 
cum în mişcarea inofensivă a tînărului pletos ar fi bănuit o 
teribilă intenţie agresivă. Femeia îl descotoşmă din boarfe şi 
descoperi în scutec că, pînă una-alta, omuleţul şi-a cam 
stricat stomacul. 

Chiar acest amănunt, urît la vedere şi greu la miros, nu 
izbuti să zdruncine senina încîntare a lui Ion Ozun, care 
aduna suveniruri ca să aibă ce povesti după mulţi ani, cu 
vervă îndrăcită şi cu pitoreşti înflorituri, tolănit într-un va- 
gon de lux, unei admiratoare în extaz. Se şi închipuia is- 
torisind. 

„Atunci femeia mi-a cerut ruşinată: 

— Mă rog, domnule, n-ai mata cumva o bucată de ziar, o 
hîrtie, ceva? 

M-am căutat în buzunar. N-aveam ziar... Singura hîrtie era 
manuscrisul unei schiţe, destinată să-mi asigure un debut 
glorios. L-am oferit cu generozitate. 

A doua zi am descoperit că nu păstrasem nici o copie. Şi 
nici n-am mai putut reconstitui vreodată paginile acelea! Era 
lucrul cel mai bun pe care l-am scris în viața mea”... 

Jon Ozun se vedea aievea, tolănit picior peste picior, 
scuturînd cu un deget neglijent scrumul ţigării cu vîrf aurit şi 
privind blazat pe fereastra vagonului, în gara unde s-a oprit 
trenul şi unde vînzătorii de gazete flutură o revistă ilustrată, 
cu fotografia lui ocupînd prima foaie în întregime. E atît de 
sigur că asemenea scenă închipuită va trăi-o aidoma peste 
şapte, opt, zece ani, încît ar vrea să se dezrăsucească vertigi- 
nos mosorul vremii, ca în povestea copilului nerăbdător, 
care-a sfîrşit ghemul ursitoarelor într-o singură zi. 

Pe urmă, cu o îngrijorare de om neobişnuit să poarte 
asupra sa o sumă atît de fabuloasă — patru mii de lei! — 
se pipăi cu latul palmei deasupra buzunarului. Portbiletul 


52 


era la locul său... Savură anticipat clipa cînd, celebru şi plic- 
tisit, va repeta aceleiaşi admiratoare în extaz constatarea 


unui erou de roman pe care îl jefuise fără scrupul de cu- 
vintele de duh: 

„— Era, iubită doamnă, vremea cînd îmi pipăiam partea 
aceasta a hainei numai fiindcă acolo au obicei croitorii să 
pună buzunarul portbiletului! Acum am descoperit că natura 
a mai aşezat acolo şi ficatul. 

— Suferiți de ficat? întreabă admiratoarea cu îngri- 
orare. 

— Se răzbună viaţa, frumoasă doamnă! Toate excesele 
şi nebuniile se plătesc. Există un ceas al scadențelor. 

— Şi n-aţi urmat nici o cură? 

— Ba da! răspunde el cu un distins scepticism. Două veri 
la Karlsbad... Dar mă stenahoriseşte regimul acela anost: 
piurea de cartofi, legume fără sare, compot fără zahăr, pîine 
prăjită. Pfui! Cum să nu scrii cărți pesimiste?! Anul acesta 
am ales Vichyul. Plec numai să fac pe placul medicilor. 

— E regretabil că nu luaţi prescripțiile medicilor în serios. 
Viaţa dumneavoastră e prețioasă pentru noi toți. 

— Aş, prețioasă!... rosteşte el cu o schimă de sceptică şi 
modestă lepădare de sine şi de orice vanitate, deşi ştie el mai 
bine decît toți cît de prețioasă îi este viața.” 

Femeia din faţă, străină cu totul de aceste episoade ale 
viitorului în care transfigurată va juca şi ea un rol cîndva, 
fără să ştie, întinse cu simplitate scutecul ud pe fereastra 
vagonului. Oftă stenahorisită şi ea de obida atîtor necazuri 
ceva mai reale şi astupă gura odraslei cu sfîrcul sînului, 
enorm şi lăptos ca un uger de capră. 

Ion Ozun citi din mersul trenului inscripția staţiei Chitila. 

Cu înfrigurare îşi inspectă încă o dată bagajele, să le aibă 
la îndemînă, şi lungi gâtul pe geam, afară, să se îndestuleze 
de magia ameţitoare a luminilor care-l întîmpinau la orizont, 
orbitor şi festiv, asemeni globurilor fosforescente cînd atrag 
hipnotic gîzele şi fluturii din depărtările nopții. 

Semnale roşii, galbene şi verzi presărau pămîntul întu- 
necat cu necunoscute constelații descinse la macazuri din 


53 


cerul golit. În fund, undeva, de la aeroport ori de la un 
cîmp de exercițiu militar, un proiector tăia cu lama albastră 
înălțimile, se oprea nemişcat, cădea scurt, şi cerul părea încă 
şi mai enigmatic. 


Atunci trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele 
încleştate. 

Şi la toate ferestrele năvăliră capete, înghesuindu-se şi 
cercetînd noaptea, întrebînd cu amestec de alarmare şi de 
curiozitate. Felinarele roşii începură să alerge de-a lungul 
liniilor, legănate suspendat de mîini invizibile. Locomotiva 
se văieta lung, şi ecoul răspunse ciudat, ca un țipăt de la alt 
tren, de foarte departe. 

Un glas răguşit vorbi din întuneric: 

— A călcat o femeie... 

Altul sosi gîfiind: 

— Un doctor!... întrebaţi dacă nu se află în tren un doctor! 

Mihai Pop-Spătaru îşi făcu loc din compartiment, cu bu- 
zele strînse. 

În urmă, de pe scările înalte, cu salturi de acrobaţi, se 
revărsă toată mulțimea lacomă de privelişti crude, uitînd 
nerăbdarea cu care se plîngeau o clipă înainte că nu mai 
ajung. 

Alergau toți, păşind peste sîrme şi lunecînd pe traversele 
unse cu catran, strigîndu-se pe nume şi îndemnîndu-se unul 
pe altul, grăbiţi să prindă rîndul dintii. Dar la locul întîm- 
plării se şi adunase o roată neagră de privitori, încît s-ar fi 
spus că de mult aşteptau ascunşi în cîmpul numai înşelător 
deşert, ca să dea goană la primul semnal. 

Cei sosiți mai tîrziu se înălțau în vîrful picioarelor, se 
cățărau pe umeri, să vadă peste capete. 

— S-a aruncat singură! Spune mecanicul că a văzut cum 
s-a aruncat singură sub roți! rosti un lucrător cu felinar, 
rămas în urmă şi lărgind paşii, să calce din traversă în 
traversă. 

— E a cincea în toamna asta! Ar trebui să se pună pază, 
domnule!... Aci vin toate nebunele să-şi facă seamă. 

— Loc! faceţi loc!... A sosit un domn doctor! poftiţi pe 
aci, domnule profesor... Hei, domnule, n-auzi? Dă-te la o 
parte, să treacă domnu doctor. Ce lume, domnule, ce lume!... 
Poftiti, domnule profesor! 


54 


Mihai Pop-Spătaru pătrunse printre rîndurile deschise, 
condus de felinarul omului în uniformă, balansat la înăl- 
țimea capetelor. Alte felinare, ieşite ca din pămînt, plimbau 
peste trupul zdrobit lumina lor murdară şi sinistră. Amîn- 


două braţele, retezate pe deasupra cotului, ca două piese 
anatomice, zăceau azvirlite în sînge şi în prund negru, 
de o parte şi de alta. 

Cineva atinse una cu vîrful bastonului. 

Cadavrul, dezvelit de îmbrăcămintea sfîşiată, arăta o goli- 
ciune impudică şi de un alb ireal, cu tot sîngele scurs, cu 
intima feminitate expusă tuturor privirilor şi cu sînii glo- 
buloşi, intacţi, scăpaţi afară prin spintecătura bluzei. Balta de 
sînge lucea întunecată ca păcura sub luminile tremurătoare. 

— E de mirare, domnule, cum nu i-a sfărîmat capul! vorbi 
un domn scund şi cu mustaţa stufoasă, care luptase cu 
coatele să-şi facă loc mai în față. 

Capul, răstignit între braţele ciunge, căsca ochii dilatați 
spaimă. Un cap blond, mic, să nu fi încăput un sîmbure de 
cuget grav în el; aproape un cap de copilă. 

— S-a aruncat singură! întări cel care ştia. Mecanicul 
spune că a văzut-o mergînd liniştită pe marginea liniei. 
Deodată, cînd a ajuns locomotiva în faţa ei, s-a repezit, şi 
gata!... 

Picioarele mai păstrau încă pantofii negri şi sărăcăcioşi. 
Minusculi pantofi, prăfuiți de drumul străbătut pînă aci, la 
locul ales morţii! 

— E una de-alea... Uitaţi-vă acilea poşeta! Domnule 
jandarm, poţi constata dumneata! Sînt martori toţi că nu mă 
ating de nimic din pungă... Un roş de buze. O cutioară de 
pudră... Trei poli. O batistă. Mai este o scrisoare, o foto- 
grafie de marinar şi carnetul. Avea condicuţă... Dumneata 
trebuie să faci proces-verbal!! Mai au gazetele ce scrie 
miîine!... 

Omul cu atît de energică iniţiativă polițistă predă jan- 
darmului punga şi se uită la degete, să vadă dacă n-au rămas 
cumva urme de sînge. Jandarmul, încurcat şi străin, coborit 
şi el din tren ca toată lumea, nu ştia ce să facă. Nu era 
circumscripţia lui! Scuipă amărit şi se şterse de sudoare. 


55 


Doctorul Mihai Pop-Spătaru îşi deschise drum afară din 
cercul privitorilor. Îl chemaseră de prisos. Aici era nevoie 
numai de medicul-legist. 

Printre privitori recunoscu şcolăriţa din vagon, strîns 
încleştată la braţul lui Costea Lipan. 


— Tinere! îl mustră. De ce tolerezi să privească aceasta? 
Nu e un spectacol pentru o copilă. 

Sabina se acăţase cu amîndouă mîinile, tremurînd, cu ochii 
în lacrimi. 

— E îngrozitor, Costea!... Cum poate să facă cineva 
aceasta? 

Costea Lipan se întoarse, tîrînd-o, cu dinții clănțănind de 
emotie, dar silindu-se să-şi pară tare şi nepăsător: 

Tu ai vrut! Ţi-am spus că... 

— Domnilor! Domnilor! Păziţi, soseşte expresul! 

Două braţe puternice îi smuci pe amîndoi de pe linia 
vecină, trăgîndu-i îndărăt. 

Expresul dinspre Bucureşti, cu ferestrele luminate, trecu 
furtunos în zăngăt de fiare. Aproape îi atinse. Aburul loco- 
motivei îi stropi; vîntul le fîlfîi hainele. Din vîrtej se deslu- 
şiră umbre plecate la geamuri. Vagonul de dormit cu paturi 
desfăcute. Arătare rapidă, de bunăvoie şi confort. 

Fiindcă un cadavru zăcea îmbucătăţit pe pietre, întorcînd 
spre cerul negru cinica şi oribila lui goliciune, aceasta nu 
însemna că viața nu trebuie să colcăie mai departe, spre toate 
nesăţioasele chemări. 

— Era să vă calce... vorbi tînărul înalt care-i smulsese de 
pe linie, păşind alături de dînşii şi aprinzîndu-şi din mers 
ţigara. 

— Mulţumesc, domnule!... Dacă pentru aceasta poate 
exista mulțumire! Nu-mi dădeam seama ce se întîmplă cu 
noi... Surorii mele îi venise rău şi... 

— Îmi daţi voie să mă prezint: Ion Ozun! Şi îndată tînărul 
înalt adăugă, anticipînd: Ziarist şi scriitor. 

— Costea Lipan, student! anticipă la rîndul său rebelul 
tribului Lipan. Sora mea, Sabina! 

Se apropiară de trenul lor, tăcuți, cu toată atenţia con- 
centrată la prundul negru pe care călcau, şi cu inimile strînse 
de obsesia priveliştii neştearsă şi cruntă. 


56 


— E teribil acest Bucureşti! declară cu autoritate de adînc 
cunoscător Ion Ozun. În fiecare zi două-trei sinucideri... Un 
Moloh care nu se mai satură!... 

— Ca ziarist trebuie să vedeţi atîtea! rosti cu admiraţie 
Costea Lipan. 

Ion Ozun n-avu cînd să replice. 


— Urcaţi în vagoane, domnilor! dădu semnalul şeful de 
tren. 

Îşi strînseră mîinile. 

— Mi-a părut bine! 

— Sper să ne cunoaştem mai de aproape, domnule salva- 
tor! 

Ion Ozun schiță un gest modest de apărare, ca un salvator 
de profesie, care nu face caz de asemenea întîmplări, pentru 
el foarte fireşti. Salută înălțind de pe plete pălăria cu boruri 
imense ca o pistă de velodrom. 

Toţi se urcară la locurile lor. Salvatorul, în vagonul de 
clasa III-a; Sabina şi Costea, în compartimentul unde-i 
aştepta o aspră dojană, fiindcă s-au amestecat în mulțimea de 
gură-cască. 

— Se pare că a fost un accident. E o nenorocită care s-a 
aruncat înaintea trenului! spuse Barbara Ubrich, potrivin- 
du-şi pălăria urîtă şi încercînd să culeagă pachetele din plasă. 

— În ziua de astăzi sinuciderile au ajuns fapte curente!... 
încuviință cu indiferență Teofil Steriu, care nu se mişcase de 
la locul lui şi nici nu arătase vreo curiozitate să afle ce s-a 
întîmplat. 

Pe urmă trenul porni. Şi toţi uitară să vorbească, apăsați de 
imaginea moartei rămasă cu trupul sfărmat, în noapte, 
printre felinarele murdare, ca un umil, dar înfricoşat aver- 
tisment. 


În Gara de Nord, Ion Ozun îşi căută în zadar cu ochii de 
viezure prietenul. Nu se afla nici pe peron. Nu-l aştepta nici 
la ieşire, cum fusese înţelegerea. 

Cu toate proiectele sale răsturnate atît de neprevăzut chiar 
de la primii paşi, nu se hotărî să plece pînă ce nu colindă 
amănunţit, de două ori, toate ieşirile, restaurantul, sălile de 
aşteptare, mereu pipăindu-şi cu palma portbiletul din buzu- 


57 


narul de la piept: fondul se subzistență şi de rezistenţă. 
Depuse lădiţa de lemn şi legătura la casa de bagaje. Se 
aventură cu mare prudență pe Calea Griviței, simțindu-se 
dintr-o dată demoralizant de singur şi neînsemnat, cuprins, 
înghiţit, târît de torentul norodului fără număr. 

Mîncă într-un birt cu miros sfirîit de mititei, printre golani 
şi pungaşi dezmăţaţi, cu şapca pe ochi şi cu mucul țigării 
lipit la colţul buzei de jos. 

Cu stomahul pus la cale, sătul şi încălzit cu o jumătate de 
vin, prinse însă din nou curaj. Îi păru iarăşi că o voință mai 
tare decît el i-a pregătit înadins ceasul acesta dintii, să-l tră- 
iască singur, într-o asemenea cîrciumă, printre asemenea 
tovarăşi. 

Citi numele birtului pe sticla vitrinei, cu literele întoarse, 
de-a-ndăratelea: 


CIMONOCE TRIB 
NALĂB LULAC AL 


Îl repetă de mai multe ori, să-i rămînă bine fixat în amin- 
tire, pentru memoriile de mai tîrziu: 

— Birt economic. La Calul Bălan. 

Pe urmă intră la otel ieftin. Cum n-avea bagaje, portarul îi 
ceru plata camerei înainte. 


58 


HI 


BURSUCĂRIA LUI CHIR PANAIOTI 


Dimineaţa, înainte de a porni la crîncen război, tînărul îşi 
reazemă pieptul de pervazul ferestrei, să urmărească jos fur- 
nicarea mulţimii şi să-şi călească oţelite puteri. Acolo, în pu- 
hoirea străzii, privirea sa descoperă de fiecare dată alți frați 
necunoscuţi; de fiecare dată tot alți şi alți frați nenumărați. 
Sînt ca şi dînsul de înfriguraţi şi famelici, cum au evadat din 
cărțile lui Balzac. 

Capitala i-a chemat ca şi pe el, ispitiţi tot de pilda lui Ras- 
tignac, Rubembré ori Rafael de Valentin. Îi recunoaşte după 
paşii grăbiţi. După nepăsarea cu care, singuratici în mijlocul 
mulțimilor, îşi poartă glorios, ca viteze trofee de bătălie, 
vestmintele lor roase şi de mult înfruntînd vremelnicia 
modelor. 

Spre dînşii înduioşarea lui coboară ca o dezmierdare. Îi re- 
găseşte în fiecare dimineaţă. Sînt alţii şi sînt aceiaşi. Sînt 
legiune. Ei alcătuiesc o lume a lor în cealaltă lume. Sînt le- 
gați printr-o ascunsă francmasonerie. Se caută şi se urăsc. Se 
aşteaptă şi se vor extermina. Merg cot la cot, şi vai de cel 
care va rămîne în urmă! 

De acolo, de sus, tînărul le flutură un semn cu mîna în 
fiecare dimineaţă: 

— Aşteptaţi. Vă ajung!... Aşteptaţi. Am sosit! 


59 


95, 96, 97, 97... Aici se împiedică prin întuneric de o 
treaptă, mormăi de unul singur oarecare aluzii la sfinții 
părinţi ai bisericii ortodoxe, române şi autocefale, şi ca 
întotdeauna pierdu numărul. 


De trei săptămîni de cînd se mutase în mansarda visurilor 
sale din tren, lon Ozun îşi propusese dintr-o curiozitate, la 
început dezinteresată, să afle exact cîte trepte are de urcat şi 
de coborit de cinci-şase ori pe zi, iar pînă acum încă nu 
izbutise. Întotdeauna i se împotrivea un obstacol neprevăzut. 
Uneori întîlnea un locatar de la alt etaj şi, ferindu-se din cale, 
întrerupea şirul. Alteori îşi amintea abia după ce trecuse de 
jumătatea urcuşului. Noaptea se poticnea bîjbîind ca acum... 
Şi niciodată nu ajunsese la sfîrşit. 

Pe urmă, numărătoarea căpătă pentru el alt interes. Însu- 
şindu-şi fără voie superstiţiile unchiaşilor şi babelor bise- 
ricoase de care îşi rîdea în tîrgul său, acum, în măreața, în 
strălucita şi civilizata capitală a aspirațiilor ce-l mînaseră să 
alerge de acolo, ajunsese şi el să-şi spună că în clipa cînd va 
izbîndi, reuşita va fi semnul cel mai sigur, providenţial, că 
s-a încheiat cu toate peregrinările deşarte care-l descurajau şi 
că toate îi vor merge în plin. Însă pentru aceasta era neapărat 
nevoie să nu trişeze. Să nu pornească bunăoară din cameră 
înadins numai pentru asemenea operaţiune, sau cînd a greşit, 
să nu coboare şi să nu înceapă din nou. O astfel de măsluire 
a oracolului n-ar rezolva nimic. 

În antretul îngust şi lung, becul împrăștia o lumină mu- 
ribundă. 

Era fără îndoială becul cel mai ofticos care a fost fabricat 
vreodată, cu cele mai puţine lumini; iar dom” Panaioti, pro- 
prietarul, mai zgîrcit ca Hagi-Tudose, ca părintele Eugeniei 
Grandet şi ca avarul lui Molière laolaltă, nu l-a descoperit 
poate decît după îndelungi şi îndărătnice investigațiuni la 
magazinele de lămpi şi accesorii electrice, dacă nu cumva la 
unul de curiozități. Dar tenacitatea-i fusese recompensată cu 
prisosință şi cu suplimentul unor sadice efecte. Înregistra 
cîțiva lei economie pe lună la comptuoar, şi chiriaşii înaintau 
cu mîinile întinse în tenebre, ca orbii, izbindu-se în praguri 
şi ornîndu-şi frunţile cu vînătăi cît pruna şi cucuie cît nuca. 
Astfel, adversitățile existenței aveau pentru toți un caracter 
tangibil. Fiecare se introducea în aşternut, pipăindu-şi cu 
duioşie o contuziune şi consolîndu-se cu balsamul satisfac- 


60 


tiei că totuşi s-a întors viu şi aproximativ intact de la crînce- 
na încăierare a zilei, plină de mult mai crîncene riscuri şi 
cumpene la pîndă. 


Ion Ozun se lovi de astă dată numai la gleznă. Căci culoa- 
rul sepulcral prezintă paşilor un teren accidentat, capricios şi 
presărat de căpcăni perfide, întrerupt de trepte, urcînd o sca- 
ră şi coborînd o pantă, trecînd un prag şi căscînd o trapă, 
încît din cele douăsprezece camere cu uşile înşirate de o 
parte şi de alta nu se aflau decît perechi-perechi, cîte două la 
acelaşi nivel. 

Se lovi, invocă mai insistent aceiaşi sfinți părinți ai calen- 
darului ortodox, îşi frecă osul secat de durere şi înaintă 
precaut, ca un spărgător fantomatic în exerciţiul funcțiuni. 

Camera lui era cea mai din fund. 

Parcurgînd distanţa într-acolo, constată că la uşa lui Bică 
Tomescu lacătul era pus la amîndouă verigile; deci nu se 
întorsese încă. La vecina din faţă, Sonia Viişoreanu, „absol- 
ventă a Conservatorului de artă dramatică”, după cum afirmă 
cartonul prins cu pioneză, lumina filtra pe sub prag. Se auzea 
un sfirîit de primus. „Îşi spală ciorapii! gîndi Ion Ozun. Sau 
îşi fierbe ouă.” 

Pereţii erau atît de subţiri şi acustica atît de perfectă, încît 
toți trăiau sub un regim de control reciproc. Fiecare ştia 
despre vecin cînd a plecat şi cînd soseşte, de cîte ori s-a 
spălat pe zi, dacă a răcit şi tuşeşte, cîtă vreme îi trebuie să 
citească ziarul desfăşurat cu foşnetul enervant al hîrtiei şi 
mai ales cînd se descalță şi dă drumul ghetelor să cadă de la 
înălțime pe duşumeaua goală: pac! şi după un răstimp, alt 
pac! care se transmite prin nevăzutele vibrații sonore pînă 
într-a şasea încăpere. 

Ajuns la destinaţie, lon Ozun deschise lacătul. 

Toate uşile aveau lacăt, fiindcă altfel toate cheile broaşte- 
lor se potriveau. Din aspectul acestor lacăte, încă din prima 
zi noul chiriaş şi viitoarea glorie a literelor române, cu ascu- 
titul său ochi de observator, citise ca într-o carte de zodii 
firea tăinuită a tuturor vecinilor. 

Erau lacăte uriaşe şi grosolane, indiciu al unor firi 
simpliste, care au prejudecata forței. Erau lacăte complicate 
cu secret, trădînd firi bănuitoare şi ascunse. Erau lacăte 


61 


minuscule şi frivole, cum sînt acele de la zgarda cîinilor, 
dovedind o lipsă totală de seriozitate. 

La uşa domnului rotofei ca un godac şi chel ca în palmă, 
care sosea întotdeauna chefliu, spre ziuă, să sforăie ca o lo- 


comotivă sub presiune pînă după amiază, un lacăt gigant, de 
temniţă, ar fi înşelat numai indivizii cu judecata superficială, 
încrezători aparenţelor mincinoase. De fapt, domnul cel 
chefliu pierduse de mult cheia, sau poate o aruncase dinadins 
într-un fund de sertar, din ceasul cînd se mutase, ca să scape 
de o grijă; iar lacătul se afla prins numai de formă în 
belciuge, îndeplinindu-şi misiunea prin intimidare. De cele 
mai multe ori, uitat într-un singur cîrlig, atîrna ca un 
monstruos cercel de dihanie preistorică. Lacătul de la uşa 
Soniei Viişoreanu era de alamă şi-i lipsea numai funda roz. 
Lacătul lui Bică Tomescu se deschidea cu un cifru, şi cifrul 
„Jorick” nu mai însemna un secret pentru nimeni. Bică 
Tomescu îşi alesese cu prevedere un lacăt care să-l 
dispenseze de grija cheiţei, însă precauţia aceasta lăudabilă 
şi dovedind o justă cunoaştere de sine nu-l împiedica să 
sosească adeseori noaptea tirziu fără un singur chibrit. 
Atunci bătea la vecini, rugîndu-i să-i dea o cutie de chibrituri 
ca să poată potrivi cifrul şi să-şi poată deschide lacătul. În 
afară de aceasta, în ziua cînd descoperise un lacăt atît de 
ingenios, cu un cifru atît de discret adecvat carierei sale 
dramatice, nu-l răbdase inima şi nu-şi găsise astîmpăr pînă 
ce nu trecu pe la toţi vecinii (îi cunoştea pe toți, fiindcă tutu- 
ror le datora o sumă potrivită capacităților financiare), 
punîndu-i la probă, să dezlege secretul ca o şaradă de con- 
curs cu premii. Celor nevrednici să ajungă la un rezultat cu 
propriile puteri le demonstrase triumfător cît era de simplu şi 
cît e de practic. Ţac-ţac! de cinci ori, şi gata! Nici o cheie, 
nimic. Simplu ca lumina zilei. Numai că în lipsă de lumina 
zilei chibriturile se dovedeau absolut indispensabile. 

Ion Ozun îşi cumpărase un lacăt solid şi discret, cu o cheie 
de rezervă, încît dacă ar fi pierdut-o pe aceea din lanţ, îi ră- 
mînea cealaltă, prinsă cu un ac de siguranţă în buzunarul in- 
terior al vestei. 

Deschise, aşadar, lacătul său patent. Răsuci butonul, şi la 
izbucnirea luminii asistă la aceeaşi panică a gîndacilor mari, 
negri şi dezgustători, care țîşniră în găuri cu o uimitoare 
velocitate de gîngănii mecanice cu resort. 


62 


Ion Ozun şi-i închipui îndată, retranşaţi în cotloane, pîn- 
dindu-l ca tot atâția spioni. 

Făcuse experiență de cîteva ori. Stinsese becul şi aşteptase 
nemişcat, cu mîna pe comutator. După cinci minute 
aprinsese brusc. Toţi înaintaseră în mijlocul camerei şi toţi o 
rupseră la goană, îmbulzindu-se la gurile negre. Ce puteau 
găsi într-o încăpere atît de deşartă? Cu ce se hrăneau oare de 
erau atît de graşi! Aceasta nu şi-o explica Ion Ozun şi cate- 
gorisise întrebările fără răspuns printre misterele impenetra- 
bile ale naturii. 

S-ar fi resemnat în definitiv să însumeze şi această proble- 
mă la noianul celorlalte fără număr şi dezlegare, cîte i-au 
con-trariat romanţioasele iluzii chiar din clipa cînd se mutase 
aici. Toate se vădeau departe, foarte departe de tot ce-şi 
închipuise el!... Fereastra răspundea într-un zid grunzuros şi 
coşcovit, acoperindu-i toată priveliştea. Nici vorbă nu mai 
putea fi de oraşul întins la picioare, cum îl voise, cu forfota-i 
multiplă şi tentaculară, ca o fiară pe care avea s-o 
domesticească sub-jugînd-o. Zgomotele necunoscute din 
fiecare încăpere, tusete-le, rîsetele, glasurile şi paşii, 
ciocnetul lhghenelor şi scriîşnitul scaunelor urnite din loc, nu- 
i mai îngăduiau singurătatea în care-şi hotărîse emfatic să se 
izoleze, cu pieptul rezemat pe o masă de brad, creînd în 
solitudinea înaltă a nopţii opera nepieritoare şi vastă, 
destinată să zguduie indiferența bestială a plebei de jos. 

La toate ar fi renunţat măcar pentru un timp. Numai cu 
prezenţa aceasta, a gîndacilor hidoşi şi fără hodină, nu se pu- 
tea deprinde în ruptul capului. 

Noaptea tresărea din somn cu impresia că-i aleargă pe față. 
Se temea atunci să păşească pînă la butonul luminii, ca să nu 
strivească vreunul sub talpă cumva, oribil, cu o pocnitură 
îm-proşcînd de sub teasc viscozitatea albă. 

În mişuneala lor greţoasă, vedea prinzînd corp toate mize- 
riile mărunte şi toată ostilitatea subterană, perfidă şi trivială 
a vieţii, care nu te invită la luptă loială şi bravă, pe un cîmp 
vast de bătaie, de unde să te întorci pe scut ori sub scut, ci îţi 
sleieşte îndărătnicia în hărțuiala istovitoare de fiecare ceas. 

După trei săptămîni de adăstat la uşi închise şi de 
făgăduieli amînate, Ion Ozun îşi înfăţişează universul ca o 
armată invizibilă de şvabi, libărci de mansardă şi gîndaci de 
pivniță, pîndindu-l din unghere ascunse să-i dea asalt şi să-l 


63 


asfixieze, îndată ce va capitula, sub milioanele lor de 
picioare agile şi sub pîntecul lor gras şi respingător. 

Îşi aruncă pălăria pe masă. Pălăria nouă, verzuie, cu boruri 
mici, aşa cum o cumpărase chiar astăzi în locul vastei 


borsaline calabreze, fiindcă recunoscuse toată dreptatea lui 
Bică Tomescu atunci cînd îl sfătuise să se lepede de această 
insignă corporativă a poeţilor de provincie. 

Înaintă pînă la oglinda camerei şi-şi contemplă cu o legiti- 
mă curiozitate şi cu o lăudabilă autocritică, din faţă şi din 
pro-fil, chipul renovat şi amenajat ca un parc englezesc. Tot 
după îndemnul prietenului mai vechi adaptat la spiritul 
capitalei, îşi sacrificase chica pletoasă, care îl singulariza 
ostentativ printre ceilalți muritori. 

Aproape nu se recunoscu. Din oglinda spectrală şi în- 
vălurată îl privea cu ochi de viezure, o figură lunguiaţă, 
străină, cu tîmplele indecent goale şi cu părul scurt, lipit pe 
scăfirlie ca o caschetă de jocheu fără cozoroc. 

Schimbarea la față nu-l încîntă de fel, dar de fel! „Pfui!” 
făcu de unul singur. Golaş ca un pui de curcă, de ţarcă, de 
vultur pleşuv. 

Se retrase doi paşi îndărăt, să se examineze în întregime. 
Însă sticla poleită îl reflectă amputat de deasupra 
genunchilor. Oglinda fusese spartă în cine ştie ce accident 
din epoci imemoriale. Jumătatea absentă era înlocuită cu o 
coală de hîrtie verde, decolorată, pe care chiriaşii 
predecesori o transformaseră în agendă, în blocnotes şi tabel 
de calcule. 

Astfel, se putea ceti cu litere mari, trase cu creion roşu, do- 
minînd restul textului: „Sîmbătă, ora 5, Ghisela”. Apoi, de 
aceeaşi mînă, altă dată, de o importanță mai modestă, după 
dimensiunea redusă a literelor: „La 15 ian. rata croitor”. Pe 
urmă o listă de rufe date la spălat, un calcul enigmatic şi o 
indicație de laconism telegrafic: „Poliţa Gogu”. 

La început, lon Ozun, cu promptitudinea unui vechi 
obicei, reconstituise după procedeul lui Cuvier, din cîteva 
oase fosile, existența necunoscutului predecesor în această 
cavernă a gîn-dacilor burduhoşi. Imaginase un mic roman. 
Se gîndea chiar să-l scrie. 

Acum s-ar fi mulțumit în locul inscripțiilor de pe coala co- 
lorată cu o oglindă întreagă. Nu-l mai pasionau peripețiile 


64 


altora. Îl acaparaseră total propriile sale peripeții. Erau în- 
destule şi deveneau amenințătoare. 

Răsturnă pe masă mărunțişul din buzunar şi scoase restul 
bancnotelor din portbilet, să dreseze un bilanț exact al 
situaţiei. Nu se arăta nevoie de un casier-contabil, specialist 
în bilanțuri de cifre cu cîte opt-nouă nule în coadă. 
Numărătoarea dură scurt, şi suma se dovedi catastrofală: 377 
lei, între care un pol rupt şi restaurat din două jumătăţi, de 
emisiuni deosebite. Cu cei două sute de lei împrumutaţi lui 
Bică Tomescu din prima zi a întîlnirii, reprezintau o 
săptămînă, maximum zece zile de existență, evaluate în 
perechi de crenvurşti cu hrean, salate de boeuf, regale şi 
ridichi cu pîine, cu pîine cît mai multă. 

lar după aceea? 

Jon Ozun îşi şterse sudoarea rece de pe tîmplele 
deposedate de plete. 

Proiectele grandioase şi cutezanța provocatoare se surpase- 
ră o dată cu inelata-i coamă de leu. 

S-ar fi spus că, asemeni unui Samson de proporții mai 
puţin epice, ca pentru astfel de prozaice vremi, o dată cu 
părul retezat de foarfecul frizerului, ce nu aducea de altfel 
nici el întru nimic cu biblica Dalila, pierduse toată semeţia 
cu care sosise să înfrunte vrăjmăşiile capitalei. Se văzuse 
odinioară sfărîmînd obstacole tari, pietroase, care zdrelesc 
pumnul şi scapără scîntei în izbituri. Se simţea acum încle- 
indu-se într-o rezistență vicleană, sorbit de un mil alifios, 
unde piciorul se înfundă atrăgîndu-l mai adînc, cum a citit că 
există pe-aiurea smîrcuri ocolite cu groază de drumeţi, ca un 
cimitir blestemat. 


A doua zi după sosire îşi căutase prietenul. Îl găsise 
dormind. 

Bică Tomescu se scuzase că nu s-a ţinut de cuvînt să-l în- 
tîmpine la gară. Un angajament neaşteptat, cel dintîi — un 
rol cu două duzini de replici — îl ţinuse prizonier la teatru 
toată seara. Pe urmă se încurcase să sărbătorească debutul. 
Ajunsese acasă la ziuă. Era încă mahmur, cu gura coclită. 

Dar nu-l uitase. Îi reținuse cameră. ÎI târî pe toate străzile 
şi bulevardele principale, să-i fixeze cîteva puncte de reper 
în oraşul necunoscut. Îi smulsese cu o graţie irezistibilă două 
sute de lei pentru 24 ore, care au trecut de douăzeci de ori. 


65 


Şi de atunci Ion Ozun bate la uşi închise... 

Nu aşa îşi închipuise cucerirea capitalei. El îi ceruse să-l 
pună la încercare şi să-i cîntărească puterile. Însă nimeni 
nu-l punea la încercare şi puterile lui nu se arătau nimănui de 
vreun folos. 


Se trînti îmbrăcat în pat, cu fața în sus, cu mîinile îm- 
preunate sub ceafă. 

Oricît se silea să-şi lămurească un gînd întreg şi statornic, 
de îndată slabele mijiri se risipeau fără sens în absurde aso- 
ciații. Toată fiinţa lui se concentra bolnăvicios în auz. 
Urechea înregistra cu o acuitate tiranică viaţa încăperilor 
vecine în cele mai mărunte amănunte, cu cele mai obsedante 
amplificări. Sfirîiala primusului amuţise. Sonia Viişoreanu 
ieşi din cameră în pantofi cu talpa moale. Ion Ozun ştia că 
merge la robinetul din capătul sălii să-şi care singură apă. 
Ascultă şuroitul canelei. Apoi uşa trîntită la loc, cu piciorul. 
Pe frontul acesta se făcu tăcere. Acum duruia surd, în 
încăperea extremă, maşina de cusut. Croitoreasa cu lucru 
suplimentar de noapte. Pe urmă, întrerupt, în răstimpuri, în a 
treia cameră, studentul gîngav şi cu fruntea îngustă, care 
monologa recitîndu-şi cursurile în ajun de examen. Foxul 
impiegatului de la Finanţe, închis în casă, în odaia de lîngă 
scări, începu să zgrepţene. 

Acestea erau rumorile nocturne. 

Ziua se adăugau trilurile de flaut, răbufneala ţoalelor 
scuturate, patefonul domnişoarei Sonia, bătăile factorului 
poştal, zăngănitul cănilor de tablă şi comisionarii căutînd o 
adresă indescifrabilă, 

Niciodată lon Ozun n-ar fi crezut că într-un spaţiu atît de 
strîmt poate viețui, atît de sonor, o atît de diversă şi tristă 
umanitate. 

— Mai sosesco ca țe vedemo ţe mai faţe bursucaria me! 
anunța chir Panaioti Caţafanis, proprietarul, inspectînd 
măcar o dată pe săptămînă odăile, ca să constate dacă nimeni 
n-a deteriorat paturile, n-a şchiopătat scaunele şi n-a înstră- 
inat ceva din inventar. 

O mai potrivită denumire nici c-ar fi meritat această ade- 
vărată bursucărie. 

Ion Ozun nu mai putea vedea altfel locatarii decît strecu- 
rîndu-se din vizuini, ca bursucii, dimineaţa, prelingîndu-se 


66 


pe lîngă ziduri, risipindu-se la îndeletnicirile lor misterioase, 
de unde noaptea se întorceau furiş, să-şi ocupe culcuşurile în 
aceleaşi vizuini, ca să înceapă a doua zi iarăşi şi iarăşi. 

Urechea, deprinsă acum să izoleze fiecare sunet, lămuri 
paşi alegîndu-se din vuietul surd al oraşului, urcînd treptele, 
poposind la al doilea etaj, pe urmă continuînd pînă sus şi 
înaintînd dibuit pe culoar. 

Îi recunoştea, cum identifica fără greş mersul tuturor celor 
unsprezece tovarăşi de bursucărie. Erau paşii lui Bică. Se 
opriră în fața lacătului cu cifru. 

Pauză. 

Apoi un ţistuit de surpriză consternată. 

Oricît devenise de prudent în administrarea ultimului ca- 
pitol bugetar, Ion Ozun ar fi pus la bătaie toţi cei 377 lei 
într-un pariu la egal că prietenul s-a scormonit în buzunare 
şi a descoperit că-i lipseşte cutia de chibrituri. 

Două ciocănituri scurte în uşa lui îi dovediră că n-ar fi 
pierdut pariul. 

— Eşti acasă, Jane? 

— Intră! îl invită lon Ozun, ridicîndu-se în capul oaselor 
pe marginea patului. 

— lar nu găsesc chibriturile, fir-ar ale dracului de chibri- 
turi şi plesni-i-ar rînza zgîrciobului de chir Panaioti cu 
economiile de la lumină! Să-l pui în romanele tale, bă Jane, 
bă, ca să ne răzbuni! se lamenta Bică Tomescu intrînd. Și 
îndată observă transformarea radicală din fizionomia viitoru- 
lui romancier, aprobînd-o şi bucurîndu-se ca de-o importantă 
victorie personală: Ei, bravos! Aşa mai vii de acasă! Ți-am 
spus eu... Ce era claia aia? Plete, pălărie de bandit mexican 
şi lavalieră poartă azi numai poeţii, pictorii şi actorii ratați... 
E uniforma lor! Vorbind, înaintă în cameră şi descoperi pă- 
lăria de castor cu boruri înguste. O examină cu expertă com- 
petinţă, citi marca din fund, o răsuci pe o parte şi pe alta, o 
încercă pe cap, în fața oglinzii, ridicînd din sprîncene 
admirativ: Şic! Ştii că începi să te civilizezi, Jane?! Pro- 
gresezi în pas gimnastic, în pas alergător, în galop de curse! 
Bravo şi supra-bravo! 

Ion Ozun surise amar. 

În sinea sa ascunsă recunoscu pizmăreţ că pălăria nouă 
îl prindea mai bine pe prieten decît îi venea lui, care o 
alesese răscolind o jumătate de ceas în toate rafturile pră- 
văliei. 


67 


Bică Tomescu era ceea ce se numeşte un băiat frumos. 
Vulgar şi cu mutră de secătură, dar frumos! În trei ani de 
cînd nu se văzuseră, capitala îl transformase după un tip 
standardizat, spilcuit şi cu haine după ultima tăietură, cum 
apăreau pe Calea Victoriei şi pe bulevarde, la oră fixă, vreo 
cîteva sute de exemplare identice. 


Se răsuci pe călcîie: 

— Am să cumpăr şi eu una la fel. Asta-i boala mea, dragă 
Jane! Pălăriile şi crăvăţile au să mă dea gata. La crăvăţi 
să mergi cu mine... Am un fler!... Uite la asta. Pipăie! Îi 
întinse capătul, plecîndu-se şi fluturîndu-i sub nas fişia de 
mătase zmeurie cu buline albastre. 

Ion Ozun se supuse şi pipăi, deşi din toate lucrurile de pe 
lume calitatea unei crăvăţi era poate problema care îl pasiona 
în ceasul acela cel mai puțin. 

— Ce zici? Mătase curată... Și observă, te rog, lungimea! 
Aş vrea să văd unde ai să găseşti tu o cravată ca asta, şi cu 
preţul pe care-l plătesc eu... 

Jon Ozun se declară incapabil să găsească o asemenea 
cravată, şi cu atît mai puţin una cu preţul pe care îl plătise 
Bică Tomescu. 

Prietenul fu sincer înduioşat de atîta lipsă de vanitate: 

— Asta-mi place la tine, Jane! Dai fiecăruia ce e al 
lui... Te-i fi pricepînd tu la literatură... Dar în trei chestii 
să te laşi pilotat de mine. În materie de teatru, de crăvăți 
şi de Bucureşti. N-ai să regreţi niciodată! A propos! Ar 
trebui să încerci şi tu o piesă. Cum ai dialog, reuşita e asi- 
gurată... Formulezi apoi pretenţia să creez eu neapărat rolul 
principal, şi dacă nu ţi-o plăcea ce-am să scot din el, să 
nu-mi spui mie Bică! 

Ion Ozun clătină din cap, strîimbînd buzele cu o desăvîrşită 
lipsă de entuziasm. 

— Ce ai, bre? Ce naiba, parcă tot îţi ninge şi-ţi plouă!... 
se minună prietenul de mutra-i posomorită. Toate au să se 
rezolve... Ți-o garantez eu! 

— Garanţiile tale... 

— Ce garanţiile mele? Ți-o spun fiindcă eu cunosc Bucu- 
reştii cum îmi cunosc buzunarele. La început scîrțiie. O săp- 
tămînă, o lună, un an... Pe urmă, deodată începe să-ţi bată 
vîntul în pupă, şi atunci, fşiut! te duce de nu te mai ajunge 
nimeni din urmă... Uite la mine! Eu nu m-am descurajat 


68 


niciodată... Şi bagă de seamă; tîrîi sania pe uscat aici de 
trei ani. Am răbdat, am tăcut, am înghițit şi-am dat din 
mîini. Însemnează-ţi ziua asta în calendar, şi peste un an să 
ne aducem aminte şi să vorbim!... 

— Pînă la anul sînt altele mai aproape! Peste o săptă- 
mînă se împlineşte termenul camerei şi trebuie să scot 
din pămînt chiria. Iar banii au ajuns la fund... În zece zile n- 
am să am ce mînca... 

— Nu moare nimeni de foame în ţara românească! îl 
asigură Bică Tomescu, plin de convingere şi de experienţă. 
Dă-o dracului de chirie! Găsim noi. Eu de trei ani, la fiecare 
sfirşit de lună, tot cred că am buclarisit-o şi că are să-mi 
scoată dom” Panaioti calabalicul afară. Şi în ajun, cînd am 
epuizat toate resursele, îmi cade de unde nici nu gîndesc... 
Principalul e să dai din mini, nu să stai!... 

Bică Tomescu, el, nu stătea. Cuvîntînd, dădea din mîini cu 
o elocventă artă a gestului. 

Se opri cu picioarele răşchirate în faţa lui Ion Ozun, cu 
mîinile în şolduri, privindu-l în creştet cum stătea pe mar- 
ginea patului şi examinîndu-l cu autoritate de dascăl care-şi 
supune elevul la interogator. 

— Ce ţi-a spus Teofil Steriu? 

— N-a venit încă. Sosise să stea numai două zile, şi tot 
dusu-s-a dus! lar de-atunci eu tot trec şi-l tot aştept... Ser- 
vitoarea crede că nu se întoarce pînă săptămîna viitoare. 

— Serie-i! 

— M-am gîndit. Dar ce fac cu o scrisoare? Ca să-i po- 
vestesc tot, se înşiră o poliloghie mai lungă decît romanele 
lui. Nici n-are s-o citească!... Îmi imaginez că-i sătul de ase- 
menea epistole cu care-l vor fi bombardînd şi alţi Ioni Ozuni 
din România mare. Că or fi destui! 

— Ce-ţi pasă?! Parcă Bică Tomeşti n-or fi destui? Urma 
alege! Viitorul e al celor care ştiu să lupte şi nu se predau... 

— Viitorul! răbufni lon Ozun cu năduf. Pînă la viitor 
mai urgentă e chestia cu prezentul! 

Bică Tomescu îi făcu un gest elocvent cu palma să se 
liniştească din partea asta. Viitorul era al lor; prezentul nu 
mai puţin! Întrebă: 

— Şi Alcaz? De ce te poartă cu vorba Alcaz? 

— Del... De unde să ştiu de ce mă poartă cu vorba Al- 
caz? Cum văd, parcă tot eu sînt vinovat... 


69 


— Să ştii că eşti vinovat!... Eşti vinovat fiindcă nu te 
ţii de el destul de stăruitor. Alcaz are relaţii... Îi învârte pe 
toţi pe degete. Numai să vrea. Eu, în locul tău, m-aş instala 
pe scaun, să-i spun neted: „Uite, nu mă mişc de aici, pînă 
nu-mi rezolvi chestia!” Dacă vrea, poate. Ți-o garantez eu! 


— M-a invitat să iau dejunul cu el mîine. Zice că altfel 
n-are timp să stea mai pe îndelete de vorbă. 

— Ce nu spui asta, dragă Jan? se bucură Bică din cale- 
afară. Dacă te-a invitat la masă, se schimbă chestia. E ca 
şi făcut! Ţi-o garantez eu. 

Ion Ozun nu arăta prea mare încredere în garanția prie- 
tenului. Oftă din adînc... Scoase un pachet albastru de tu- 
tun şi începu să-şi răsucească o ţigară, fiindcă, în proiectele 
sale de economie, renunțase la ţigările gata fabricate ale 
Regiei. 

— Fumezi acum tutun de pachet, ca măturătorii de 
stradă?... se miră cu dispreţ Bică Tomescu. Dă-l dracului de 
tutun şi ia o ţigară de la bădia. Specialitate!... Eu nu fumez 
decît Specialitate. Şi să te învăţ eu: cumpără întotdeauna 
de la debitul special, Calea Victoriei, în faţa Palatului. Marfă 
extra, proaspătă, dever mare, reclamă pentru străini... Învață 
de la Bică, sireacul, tainele Bucureştilor şi ale artei de a se 
învârti-învîrtire! 

Îi întinse portțigaretul plin. 

Aprinse şi îşi opri cutia de chibrituri. 

— De-acum la culcare!... spuse. Şi miine pune-i o pilă 
lui Alcaz! Ascultă-mă pe mine, că-s cîine mai bătrîn. După 
masă, după ce-ai aranjat tot cu el, pune-i pe deasupra şi-o 
pilă de o mie de lei. Nu lăsa pila de azi pe mîine. Nu poate 
să te refuze. 

Plecînd, Bică Tomescu văzu pe masă, întinsă, toată averea 
lui Ion Ozun: cei 377 lei, din care un pol rupt şi cîrpit din 
jumătăţi străine. Se miră cu sinceritate şi entuziasm: 

— Păi ai parale, dragă Jan! Ce te plîngi?... Poţi să-mi 
pasezi şi mie o hîrtie de-o sută pînă iau chenzina de la 
teatru. Fac în total trei sute... N-avea nici o grijă! Eu ţin 
socoteală exactă cît şi cui datoresc... Cu delicateță de presti- 
digitator, apucă de un colţ o hîrtie de o sută, o scutură şi o 
escamotă în buzunar, fără să mai aştepte încuviințarea pro- 
prietarului. Duse degetul la buze: Pa! Şi noapte bună! Nu 


70 


uita mîine pila de o mie. Gîndeşte că e chiria. Ba îţi rămîne 
şi rest. Mergi apoi cu mine, şi cu restul îţi aleg o cravată 
pre cinste!... A se învârti-învârtire! 

Se învîrti pe călcîie, închise uşa şi se mistui în cotlonul 
său din bursucăria lui chir Panaioti. 


HI 


STRADA 


Altul. Şi altul. E neînchipuit cît de mulţi trec, au sosit, se 
întorc şi iar vor sosi. 

Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare 
articulate. De unde vin toţi şi ce îi goneşte pe toţi? 

E greu să admiţi că în fiecare palpită o altă durere, alt 
sînge, alte ambiţii şi poate o scînteie din focul divin. E greu 
să admiţi că dintr-o mie de mii, cu feţe la fel, cu ochi la fel, 
cu haine la fel, doar unul ales între toţi va supraviețui peste 
toţi. E greu să admiţi că domnul ghiontit — vezi colo! — 
domnul acela ghiontit şi timid, cînd toţi vor fi morţi şi toţi 
dispăruţi fără urme, el singur încă va mai trăi peste veac, 
într-o carte, într-o pînză, într-un muzeu. 

El astăzi e număr. E cel mai neînsemnat şi sfios trecător. 
Strada îl înghite şi strada îl varsă ca pe cel mai netrebnic şi 
anonim trecător. 


În soarele palid şi blînd de octombrie, toată capitala se 
revărsase pe străzi şi pe bulevarde, să se resfeţe, ca la o 
ultimă sărbătoare a toamnei, înainte de ploile urîte şi lungi. 


71 


Femeile treceau felin, în proaspete toalete de sezon. Din 
mers, se confruntau cu priviri aparent nepăsătoare, cercetîn- 
du-şi reciproc modelul pălăriilor de fetru, blănile moi, un 
amănunt imperceptibil, dar numai Dumnezeu şi ele ştiau cît 
de hotărîtor. Rochiile se mai scurtaseră încă de un deget şi 
pălăriile îşi mai expropriaseră încă trei degete din perime- 
tru. Minuscule şi mirobolante coşulețe, înfipte cu gura în 
jos pe frunte, pînă peste nas, peste urechi, peste sprîncene. 

Jon Ozun observă acest lucru ciudat: trecătoarele care 
păşeau adineaori elastic, cu rîsul voios şi cu o fără de grijă 
copilărească în ochi, cum întîlneau venind potrivnic o altă 
femeie într-o mai încîntătoare haină de toamnă, şi cu o 
asemenea pălărioară-coşuleț mai dată dracului, la clipeală 
strîngeau buzele, întrerupeau fraza începută şi defilau pe 
lîngă inamic, cu obrazul brusc concentrat şi sever. Astfel, 
află că femeile nu se îmbracă pentru a cuceri admiraţia şi a 
asmuţi instinctul genezic al bărbaţilor, precum pretind legile 
biologilor şi cum naiv se încîntă vanitatea de mascul. E un 
război numai al lor, între ele — şi nu e de fel un război 
frivol. 

Pe urmă, lon Ozun recunoscu, dezmierdat de razele bune, 
că viaţa e îndestul de plăcută şi că spectacolul Bucureştilor 
e cîteodată fermecător. 

De pe Bulevardul Academiei înaintă în Calea Victoriei 
şi fu înghiţit de cele două puhoaie, pentru care trotuarul 
era prea strîmt. S-ar fi oprit la „Capşa”, unde a dat de atîtea 
ori tîrcoale, dar nu cunoştea pe nimeni şi nu avea atîta cu- 
raj să intre, să bată în masă şi să comande indispensabilul 
şvarț. Trecu deci mai departe, strîns încleştat în coloana de 
marş a necunoscuţilor, cu bucuria soarelui molatic răcită 
deodată. Se simţea din cale-afară străin într-o lume străină şi 
fără nume, la fiecare pas încrucişîndu-se cu un trecător pe 
care nu l-a mai văzut niciodată şi n-are să-l mai vadă vre- 
odată — o mie şi o mie de feţe ale aceluiaşi necunoscut. 

În târgul lui îl ştiau toţi şi pe toţi îi ştia. Aşa neînsemnat 
şi pirpiriu cum era, îl saluta birjarul, îl întreba din prag bă- 
canul, foştii profesori traversau strada, să se intereseze cînd 
pleacă, îngrijoraţi şi ei să nu se prăpădească într-o asemenea 
urbe ticăloasă; la cofetăria cu mesele de table şi de şah era 
pe cale să devină un personagiu fiindcă se dovedea cu rare 
însuşiri tactice şi strategice de tablagiu şi şahist, trecuse 
de a treia idilă. Aici l-a sorbit tumultul mulțimii, anonim 


72 


redat marelui anonimat. lar singurătatea şi nimicnicia lui îi 
păreau mai insuportabile decît într-o pustietate de nisipuri, 
Sahara, deşertul Gobi sau Kalahari, fiindcă nu există o sin- 
gurătate mai cruntă decît cea din mijlocul mulțimilor. 

În faţa Palatului, puhoiul compact îşi descleştă strînsoarea. 
Toţi respirau mai larg. Automobilele soseau rapid, înceti- 
nindu-şi mersul suplu într-o procesiune de necunoscuţi răs- 
turnaţi pe pernele moi, de necunoscute privind absent îna- 
inte, alături de superbi cîini, imobili şi aroganţi. 

„Cine sînt toţi? se întreba Ion Ozun. De unde vin? Ce 
însuşiri, multe şi tari, îi îndreptăţesc să se bucure de toate 
bunurile, sătui şi fără de grijă, surizători şi victorioşi, aşa 
cum trec toți în soarele auriu?” 

Nici unul nu părea că aleargă spre o ţintă precisă. Pe 
nici unul nu părea că-l aşteaptă o îngrijorare ori un chin. 
Îşi lăsaseră îndeletnicirile şi necazurile undeva, închise acasă 
şi în birouri, ca tot atîtea jivine stricătoare şi plicticoase, în 
sfîrşit prizoniere între gratii, de unde nu vor mai scăpa să-i 
urmărească; iar toți trăiau acum numai pentru ceasul acesta 
de plimbare fără grijă, în lumina pentru toţi blîndă, po- 
posind la vitrinele încărcate, tărăgănindu-şi paşii fără nici o 
direcţie, lenevoşi şi hoinari. Numai în fabrici, în uzine, în 
ateliere, rămăseseră să trudească la întuneric, în fum, în 
praf, în duhoare înecăcioasă de uleiuri arse, de clor, de zgu- 
ră, de acizi — veşnicii iloți ai acestei lumi. Dar cine avea 
timp să se gîndească la dînşii? Pentru cei mai mulţi existența 
lor era mai vagă şi mai îndepărtată decît a sclavilor care-au 
construit piramidele Egiptului... 

La „Tripcovici”, dintr-un taximetru hîrbuit cobori cu pă- 
lăria pe ceafă şi cu privirea împăienjenită un om în sfîrşit 
cunoscut şi de Ion Ozun... 

Cunoscut din fotografii şi din caricaturi: Leon Mătăsaru, 
poetul suavelor idile şi al etericelor nostalgii. 

Era cu o bandă întreagă şi se vedea lămurit că o duc într-o 
întinsoare de astă-noapte. Un prieten îl trăgea îndărăt de 
pulpana hainei. O femeie cu pălăria tuflită şi cu sulimanurile 
prelinse pe obrazul veşted chicotea răguşit şi vulgar. 

— Numai un rînd de pelinaşe să ne dregem şi cîte-o pîr- 
joală... Eu mor după pîrjoalele Iui Tripcovici! se zbătea 
încăpăţinat să scape din cleştele prietenului poetul suav şi 
nostalgic, cu o barbă ţepoasă de trei nopți. 


73 


Ion Ozun şi-l închipuise nepămîntean şi devorat de o ire- 
mediabilă melancolie. Poetul tristeţelor transcendentale, 
Leon Mătăsaru, se smuci şi izbuti să scape din laţ. Se arătă 
foarte vesel de acest succes. Se întoarse şi-şi înjură tovarăşi: 

— Ai sictir! 

Apoi se izbi peste o doamnă cu un copil de mînă. Salută, 
exagerat: 


— Pardon! 

Se prăbuşi pe uşa localului de aperitive, iar ceata de amici 
cu femeia văpsită, după un scurt conciliabul, descinse din 
automobil şi îl urmă. 

Adînc scîrbit, lon Ozun îşi şterse idolul adolescenţei din 
tabelul secret al adoraţiilor sale, unde alături de Teofil 
Steriu, încă de pe băncile şcolii poetul atavicelor suspine, era 
gravat cu litere adînci, aurite, ca pe frontispiciul Panteonului. 

Pîrjoalele lui Tripcovici, atît de apreciate de idolul proas- 
păt detronat, îi amintiră însă că se apropie ora dejunului. 

— La unu, unu şi un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi 
de masa mea... Şi dacă eu întîrzii cumva, aştepţi! 

Mai bine să aştepte şi între timp să-şi recapituleze vorbă 
cu vorbă tot ce avea să-i ceară. Grăbi pasul, făcînd drumul 
îndă-răt; şi cu cît se apropia, cu atît i se părea mai complicat 
şi irealizabil tot ceea ce astăzi dimineaţă, în hotărîrea lui, se 
arătase atît de simplu şi atît de uşor. 

La restaurant îşi încredință pardesiul şi pălăria persoanei 
rotunde şi afabile de la garderobă. Îşi pipăi în faţa oglinzii 
părul scăpat rebel din lăcuita cască de pomadă, îşi încheie 
nasturii şi înainta pipăindu-şi în buzunar cartonul cu numărul 
vestiarului. 

Niciodată nu intrase într-un restaurant atît de luxos. Cu 
atît mai mult se sili să treacă printre mese, cu un aer degajat, 
refuzînd cu o superbie de senior plictisit invitaţia chelnerilor 
să ocupe una din mesele libere. 

— Masa domnului Alcaz? întrebă autoritar, ca un foarte 
intim prieten al preacunoscutului ziarist. 

— Poftiţi p-acilea... Mitache, condu pe domnu la masa lui 
conu Mirel! 

Masa era în fund. 

Aşezîndu-se, Ion Ozun abia atunci îşi dădu seamă că a 
uitat să depună şi bastonul la garderobă. Bastonul moştenit 
de la un unchi, grefierul Tăsică Ozun: exemplar rar, din 


74 


lemn de mahon, cu un cap de rață sculptat în fildeş, patinat 
de palma defunctului după o carieră inseparabilă şi atît de 
fidelă vreme de treizeci de ani, încît contemporanii grefie- 
rului nici nu şi-l puteau imagina fără acest sceptru al bătri- 
neții şi al unei statornicii exemplare. 

Ion Ozun nu ştia unde să rezeme sceptrul. 

Îl puse între genunchi şi începu să privească împrejur, 
supraveghindu-se să pară cît mai la el acasă într-un ase- 
menea restaurant, printre asemenea lume. 

Un picolo îi prezentă lista. O respinse. 

— Aşteptaţi atunci pe conu Mirel? îl înţelese aprobînd 
băiatul sufocat în gulerul prea înalt. Dumnealui vine în- 
totdeauna după unu jumătate... L-au întrebat doi domni pînă 
acum. L-a sunat şi la telefon... Vă servim o ţuică? 

Şi alergă să aducă ţuica, fără să mai aştepte răspuns. 

Proprietarul prin succesiune al sceptrului cu bot de rață se 
întreba cuprins de o îngrijorare bruscă, ce se va face dacă 
Mirel Alcaz, prin cine ştie ce conspirație de împrejurări, va 
fi împiedicat să se țină de cuvînt? Va mînca singur, de 
ruşinea chelnerilor, dar îşi va dezechilibra ireparabil rămăşi- 
tele bugetului, suprimîndu-şi cu o singură masă subsistenţa 
pe trei zile. Trase cu coada ochiului la lista de preţuri. Cifre- 
le erau astronomice. Se simţi cel mai focos partizan al preţu- 
rilor maximale. 

Sorbi ţuica şi se pomeni cugetînd lucruri displăcute şi 
crunte pe socoteala lui Mirel Alcaz. 

Era elev la liceu, în timpul războiului, cînd biroul de încar- 
tiruire îl izgonise din camera lui în casa bătrînească şi săracă, 
să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreţ şi spilcuit, 
în uniforma albastră de stofă franceză şi cu un chipiu fante- 
zist, cu cozorocul de lac îngust de un deget. 

Mosafirul forțat, scuzîndu-se şi surizînd foarte prietenos, 
anunţase că vor scăpa de el într-o săptămînă. 

Se instală şi rămase şapte luni. 

Dar mătuşă-sa se bucură de un asemenea oaspe, fiindcă, în 
sărăcia ei de văduvă bătrînă şi bolnavă, ofiţerul adusese 
belşug, bonuri de aprovizionare, zahăr şi ordonanţă. Era pri- 
eten cu toată lumea. Lui lon Ozun i să păruse că pune 
oarecare fanfaronadă în graba de a servi pe oricine, poate 
mai mult pentru a arăta vanitos cît îi preţuiesc puterile. 

Aflase mai apoi că a devenit jurnalist cu mare trecere, deşi 
semnătura îi apărea rar, şi atunci numai în josul unor articole 


75 


de culise politice, declaraţii ale miniştrilor, foştilor ori 
viitorilor miniştri, intrigi şi misterioase combinaţii. Că a 
ajuns acum să apeleze la bunăvoința unui asemenea flecar, 
pe care îl socotea fără talent şi cu spinarea cartilaginoasă 


față de toți stăpînii zilei, i se păru lui Ion Ozun primul 
simptom al capitulării. 

Semn rău şi semn trist! 

Mai apoi se gîndi că şi el face în clipa aceasta chiar do- 
vada unui asemenea caracter dezgustător şi amfibiu, ca fos- 
tul coleg de bancă, Bică Tomescu. Milogea sprijinul unui 
om, şi pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. Miine 
ce-l va împiedica, oare, cînd înjosirea va fi desăvirşită, să-i 
ceară şi o mie de lei, cum îl sfătuise prietenul să-i pună „o 
pilă” — şi cum nu s-ar fi umilit deocamdată, chiar dacă 
s-ar tîrî pe stradă, izgonit din bursucăria lui chir Panaioti, 
zdrenţăros şi lihnit. 

Descoperirea îl mîhni. Se simţi împresurat de tot mai 
multe şi mai felurite amenințări invizibile, de tot mai ne- 
prevăzute bestii vîscoase şi tîrîtoare după chipul şi asemă- 
narea celor din bursucăria lui chir Panaioti, pe care nici 
nu le bănuise în ceasul cînd s-a urcat în tren. Cîţi din 
sala aceasta, cu albul de zăpadă al fetelor de masă, cu ta- 
cîmuri grele de argint şi cu mîncări scumpe; câţi nu-şi plă- 
tesc oare fiecare înghiţitură şi respectul slugarnic al chel- 
nerilor cu astfel de capitulări? 

EI rîvnea la altfel de victorie, cu altfel de preţ. 

Ridică ochii, să-i măsoare cu disprețul tinereţii virtuoase 
şi cu superioritatea sărăciei care nu are de ce roşi... Dar din 
celălalt capăt al sălii, de la uşă, îl întîmpină privirea lui Mirel 
Alcaz, căutîndu-l şi făcîndu-i semn că l-a văzut. 

Fu ca o privire fascinatoare de dresor, încovoindu-i moale, 
de gumă, toată cerbicia. 

Mirel Alcaz se oprise să arunce în braţele unui picolo 
pălăria şi pardesiul. Distribui la cîteva mese o jerbă de su- 
rîsuri cu o subtilă şi savantă ştiinţă a nuanței, pe rînd cordial, 
indiferent, amical, vag, distant, familiar, proteguitor ori 
distrat. 

Toate acestea în cîteva piruete, care au durat o singură 
clipă. În cealaltă clipă a trimis un semn franemasonic pere- 
chii de la o masă din ungherul extrem: domnul — ras şi cu 


76 


ochelari americani, prinşi după ureche în cîrlige; doamna — 
cu părul roşu şi cu pieptul opulent. În a treia clipă a fost 
lîngă Ion Ozun. I-a scuturat mîna cu o cordialitate exagerată 
şi ocrotelnică: 

— Mă ierţi?... Am întîrziat la Externe. Tocmai îmi aran- 
jam plecarea la Geneva şi ne-a tras Jan o şuetă de nu mai 
puteam scăpa. Teribil pisălog! Încolo, băiat admirabil Jan... 

Ion Ozun află astfel că mai există şi alți Ioni pe lume, 
mai importanți fără îndoială decît el, dar nu cuteză să întrebe 
ce Jan anume a dat o şuetă la Externe pînă după ora unu şi 
jumătate. 

Mirel Alcaz abia s-a aşezat pe scaun şi abia a despăturit 
şervetul, că a doua listă a şi apărut generație spontană pe 
masă, ca şi sticlele din baterie, ca şi mastica fără comandă, 
ca şi măslinele înfipte în scobitoare, ca şi panerul schim- 
bat, cu franzeluţele dolofane şi aurii. El le priveşte sosind, 
cu o vădită satisfacție de om căruia îi place să-şi vadă gus- 
turile ştiute şi respectate. E proaspăt bărbierit, cu o uşoară 
umbră de pudră, cu părul dat peste cap şi străbătut de cî- 
teva şuviţe argintii, care păreau mai mult o cochetărie, un 
artificiu decît o jalonare a sistemului capilar pe curba ani- 
lor, a vîrstei, a declinului ce va să vină. Nici gînd să-i pese 
de asta! Deocamdată în ochii verzi, limpezi, surizători scli- 
peşte numai o mare încîntare de sine şi aceeaşi generoasă 
încîntare de alţii, de tot ce vede împrejur, de tot ce i s-a 
întîmplat ieri, ce i se întîmplă azi şi i se va întîmpla mîine. 
Chelnerul pare fericit că serveşte un asemenea client, şi el 
pare fericit că e servit de asemenea chelner. 

— Nu te-ai fixat încă? observă cu dezaprobare că Ion 
Ozun a început a citi lista de la capăt. În acest caz, dă-mi 
voie să fac un menu pentru amîndoi. Cunosc toate specia- 
lităţile casei... De exemplu: o cegă rasol. Preferi cu maio- 
neză? Văd aci nişte ciuperci cu smîntînă. lar ca să în- 
cheiem, ne prepară Iancu după toate regulele artei o pereche 
de sitari. Nu-i văd pe listă, dar m-a anunţat ieri că-mi re- 
zervă. De acord? 

Ion Ozun căzu de acord, descoperindu-şi o jalnică lipsă 
de personalitate. Alcaz văzu că mută incomodat sceptrul cu 
bot de rață, căutîndu-i un loc. Făcu semn picolului. 

— Ia bastonul domnului! 


77 


Picolul se execută. Ion Ozun se uită după suvenirul de fa- 
milie cu sincer regret, îndoindu-se că are să-l mai revadă 
vreodată. 

Pînă acum mîinile erau ocupate. Dezmierdau botul păsării 
palmipede şi lameliroste tot aşa cum treizeci de ani pal- 


ma defunctului unchi grefier patinase fildeşul gălbui cu 
neclintită fidelitate. Eliberate de această calmantă şi tonică 
îndeletnicire, mîinile nu mai ştiau acum ce altă treabă să-şi 
afle. Frămîntară între degete mici cocoloaşe de pîine. Le 
clădi în efemere piramide, care nu vor dura cît a lui Keops. 

— Îmi pare rău că te-am făcut să aştepţi... vorbi Mirel 
Alcaz, turnînd maioneză peste cegă. Din principiu vin la 
toate întîlnirile cel dintîi şi plec cel de pe urmă. E singurul 
sistem să nu laşi prietenilor timp nici să gîndească, nici să 
vorbească rău despre tine. Să te foarfece, cum numai bunii şi 
dragii prieteni ştiu s-o facă... E tocmai ceea ce-i spuneam ieri 
lui Minu. Se opri cuprins de îndoială. ÎI cunoşti pe Minu? 

— Nu! mărturisi lon Ozun, privind la sosiera cu maioneză 
din celălalt capăt al mesei ca la un astru inaccesibil. 

Mirel Alcaz îi înțelese privirea şi-i trecu sosiera. 

Explică apoi în continuare: 

— Minu... Minulescu, mon cher ami! ! Trebuie să-i faci 
neapărat cunoştinţa. Lui şi tuturor, de la „Capşa”, de aci, din 
foaierul teatrului şi de pretutindeni. Ca să răzbeşti în Bucu- 
reşti, dragul meu, prima condiţie e să-ți cultivi relațiile. 
Ajunge la început o jumătate de duzină. Pe urmă se iau unul 
de la altul, ca scarlatina, gripa spaniolă, guturaiul, rîia... 
Picolo, toarnă vin şi Apolinaris! Nu amesteca! În pahare 
separate, mizerabile! 

— Tocmai fiindcă e vorba de relaţii, aşa singur, cum am 
căzut aici din lună... crezu că a găsit o introducere potrivită 
Ion Ozun. 

Celălalt nu-l lăsă să isprăvească. 

— A propos de relaţii... Îmi spuse una bună Puiu. Pe 
Puiu cred că-l cunoşti. 

Jon Ozun declară că nu-l cunoaşte nici pe Puiu. Mirel 
Alcaz se scandaliză cu desăvirşire. 

— Puiu... Puiu lancovescu! Cum văd, ai pierdut trei 
săptămîni degeaba dacă n-ai parvenit să cunoşti pe nimeni! 


1 Scumpul meu prieten! (fr.). 


78 


În ce lume te-ai învârtit, dragul meu, pînă acum?... Neapă- 
rat trebuie să-ți schimbi tactica... Dar să-ţi spun istoria cu 
Puiu, fiindcă e nostimă de tot... Povesti istoria cu Puiu 
(Iancovescu). Apoi alta cu Istrati (Micescu), cu Mărioara 
(Voiculescu), cu Gică (Elefterescu), cu Lucia (Sturdza- 
Bulandra), cu Mişu (Pop-Spătaru), cu Păstorel (Teodoreanu), 
cu Ionel (Vulturescu), cu Teofil (Steriu), şi alţii, şi altele, 
defilînd rapid, apărînd şi dispărînd ca figurile din pragul 
ornicelor cu cuc. O jumătate din capitală. E prieten cu toţi; 
i-a văzut adineaori, ieri ori alaltăieri, cel mult acum trei zile; 
îi tutuieşte pe toți şi toți îl tutuiesc: tuturor le-a spus ceva, 
toţi i-au spus ceva. 

Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. Cu o sumbră dez- 
nădejde gîndeşte la bursucăria lui chir Panaioti, de unde a 
plecat astăzi dimineață şi unde se va întoarce diseară, con- 
damnat să nu evadeze niciodată din irevocabila mediocritate 
a celor unsprezece colocatari. A deşertat înadins paharele de 
vin unul după altul, să prindă curaj. 

Cînd au ajuns la cafea şi cînd Mirel Alcaz a aprins ţigarea 
de foi, îndepărtînd scaunul şi rezemîndu-se cu şira spinării în 
spătar, crezu că a găsit în sfîrşit momentul potrivit. Dar în 
aceeaşi clipă un domn bătrîn, cu ghetre albe şi cu monoclu 
atîrnat în panglică lată şi neagră pe jiletca gri, apăru adus de 
o divinitate nefastă, şi fără introducere se aşeză la masa lor. 

— Mirel, Mirel! ameninţă cu degetul lung şi uscat, de 
mumie. Toujours le même!’ Te conservi... M-ai placat 
alaltăseară şi te-am aşteptat pînă la două jumătate... 

— Am spus, mon prince ?, că nu ştiu precis... Poate vin, 
poate nu! Altfel, ştii că sînt cel mai exact om din lume! 
Dă-mi voie să-ţi prezint un prieten: Ion Ozun, tînăr publicist 
şi scriitor, despre care are să se audă în curînd vorbindu-se; 
principele Antoine Muşat. 

Principele Anton Muşat întinse mîna scheletică, şi dintr-o 
Iîncedă privire a ochilor cenuşii şi mici, ascunşi în văgăunele 
orbitelor, evaluă individul din față ca pe-un obiect neînsufle- 
tit şi lipsit de orice interes. Ion Ozun îşi aminti fără de voie 
fotografiile ziarelor de la rubrica fenomenelor curioase, sub 
titlul: „un caz excepțional de longevitate”; un şef de trib al 


1 Veşnic acelaşi! (fr.). 
? Prinţul meu (fr.). 


79 


pieilor-roşii, Rockefeller, entomologistul Emile Fabre sau 
decanul monahilor centenari din Tibet. 

Atît de uscat, ca pergamentul, era acest supravieţuitor 
autentic sau pretins din neamul Muşatinilor şi atît de moartă 
îi era privirea cînd tăcea! 

— Și cu cine ai stat pînă la orele două jumătate, mon 
prince? întrebă Mirel Alcaz, pregătindu-se să asculte cu 
mare interes. 

— Oribil! O companie oribilă! Toto, Iordan Hagi-lordan, 
Săvel Gregoriady, un gigolo — nici nu-mi amintesc cum se 
numeşte. Şi antilopele din totdeauna... O dansatoare nouă, o 
unguroaică, Ilona. Un animal admirabil, mais d? une 
betise!!... De mult nu m-am ambetat în aşa hal! S-a ridi- 
cat o lume foarte vulgară. Nu ştiu nici să se amuze. Nopțile 
au devenit sinistre... sinistre... sinistre... 

Introduse sticla rotundă în caverna orbitei şi consultă lista. 
O aruncă dezgustat: 

— Nici nu se mai poate mînca în acest Bucureşti!... 

— Sînt sitari. Au fost minunaţi, nu? se adresă Mirel 
Alcaz către Ion Ozun, invocîndu-i mărturia. 

— Da, destul de buni! aprobă moale Ion Ozun, silindu-se 
să nu pară prea entuziasmat, ca un june care în scurta-i viață 
n-a mîncat altceva decît sitari preparaţi după toate regulele 
artei şi ale lui Brillat-Savarin, părintele şi idolul 
gastronomilor. 

Principele Anton Muşat nu dădu nici o importanţă acestor 
aprecieri. Bătu în masă: 

— Două ouă moi, de rață. Un lapte covăsit. O pară şi un 
marghiloman. Bine fiert, fără zahăr! 

Ion Ozun îşi spuse că n-ar fi cutezat niciodată într-un ase- 
menea restaurant să comande un dejun atît de frugal. Dar 
ceea ce era îngăduit unui prinț de autentic ori de pretins sîn- 
ge domnesc nu era permis unui muritor de rînd oploşit în 
bursucăria lui chir Panaioti, cu toată averea 277 lei, numă- 
rați. 

Mirel Alcaz se ridică. 

— Mă scuząți o clipă... Numai două cuvinte. Un răspuns 
unui prieten! arătă spre perechea care de două ori îi făcuse 
semne nerăbdătoare: domnul cu ochelari prinşi în ramă 
neagră, doamna cu părul roşu şi sînii opulenti. 


1 Dar de o prostie!... (fr.). 


80 


— Cine sînt? întrebă principele Muşat, împingîndu-şi mai 
profund monoclul să-i examineze. 

— Fredy. Alfred Goldamm, bancherul... 

— Acesta e faimosul Alfred Goldamm? se întoarse Anton 
Muşat să-l măsoare peste umăr din tălpi pînă-n creştet. 
Bătrînul Aron Goldstein avea o cîrciumioară pe una din 
moşiile tatei. Și Fredy al dumitale, după cît îmi aduc aminte, 
acum vreo treizeci-patruzeci şi cinci de ani, umbla descult şi 
cu cămaşa de cit ieşită prin despicătura pantalonilor... L-am 
bătut o dată cu cravaşa fiindcă se agăţase de coada docarului 
meu de vînătoare... Nu s-ar fi spus că avea să devină acest 
american de darabani... În orice caz, femeia e epatantă! Îmi 
pare de undeva cunoscută... 

— Te cred, mon prince... e o Ghiculeasă. Marie-Jeanne 
Ghica. E vorba să se mărite cu el... 

— Non! Se miră Anton Muşat, lăsînd să-i cadă sticla atîr- 
nată în şnur... E leit portretul maică-si, Zoe... Minus sînii 
aceştia de Sviţera. Mă miram de unde-i cunosc eu ochii Zoei 
Ghica... 

Mirel Alcaz se depărtase. Principele, fiindcă nu avea altcui 
să-şi împărtăşească scandalizarea, continuă, adresîndu-se lui 
Ion Ozun: 

— C’ est inouï! ! O Ghiculeasă să ia un asemenea sale 
type! ?... E drept, sînt o ramură colaterală şi degenerată a 
Ghiculeştilor. Născută tot dintr-o mezalianță... Dar Zoe?! 
Zoe Ghica era una din femeile cele mai stilate din Țara 
Românească prin optzeci şi nouă—nouăzeci! Frumusete, 
inteligență, spirit, cultură. N-aş fi dat-o pe marchiza de 
Sévingé, pe madame de Rambouillet, pe ducesa de Berry... 
Să-şi vadă la ce i-a ajuns fata!... Pauvre Zoet... 

Jon Ozun aprobă stupid, cu un surîs onctuos pe buze, 
făcînd toate sforțările să pară foarte interesat de aceste 
peripeții, şi înlăuntrul său, foarte flatat că din bursucăria lui 
chir Panaioti, se află aici, la masă cu un prinţ de viță domni- 
toare, confident şi arbitru. Asemenea minuni numai în Bucu- 
reşti se pot în-tîmpla! Dacă e vorba să-şi creeze relaţii, cum 
l-a sfătuit Mirel Alcaz, a început călcînd cu dreptul. Şi 


1 E nemaipomenit! (fr.). 
2 Tip murdar!... (fr.). 
3 Sărmana Zoe!... (fr.). 


81 


aprobă mai energic, turtind cu vîrful cuţitului cocoloaşele de 
pîine şi chiar plasîndu-şi o opinie: 

— E trist că noblețea noastră... 

Prinţul Muşat îl privi sever. El nu tolera să audă părerile 
sale confirmate de un oricine neîntrebat; de un Ion Ozun 
oarecare. 

— Ce e trist că noblețea noastră?... 

— E trist că nu mai păstrează... că în sfîrşit a părăsit o tra- 
diţie... care oricît... se fistici Ion Ozun, pierzîndu-şi firea sub 
privirea cenuşie şi aspră. 

— Ce ştii dumneata? rosti Anton Muşat, făcînd semn chel- 
nerului să-i pună înainte farfuria cu lapte covăsit şi presărînd 
zahăr. 

Ion Ozun, într-o subită inspirație, apelă la un argument 
disperat, inventînd o poveste neadevărată de la început pînă 
la sfîrşit: 

— Ştiu, fiindcă m-am ocupat foarte de aproape. Lucrez la 
un studiu. La un eseu asupra boierimii noastre în ultima 
jumătate a veacului trecut. Am studiat documente. Acte şi 
scrisori. Testamente şi hîrtii de afaceri... Mi-am făcut con- 
vingerea că e o clasă calomniată prea cu hurta de dema- 
gogia electorală a partidelor aşa-zis democratice. Va fi un 
eseu care să irite multă lume. Goleştii n-au fost boieri? 
Kogălniceanu n-a fost boier? Alecsandri, Costache Negri 
n-au fost boieri patrioți şi democraţi?... Făcu o pauză, şi în 
vreme ce o pîlpîire a mustrării de cuget îl întreba unde-a por- 
nit şi unde-are s-ajungă, peroră cu o mai sfruntată energie: Şi 
Bălcescu n-a fost boier patriot şi democrat, progresist? 

— Boiernaşi!... rectifică principele Muşat. În afară de Go- 
leşti, ceilalți, boiernaşi de-a doua şi de-a treia mînă... 

— Ce importanţă?... stărui Ion Ozun, deşertînd paharul de 
vin, pe care şi-l umpluse singur, să-şi întreţină curajul şi 
verva. În studiul meu voi reabilita cu documente o clasă 
nedreptăţită brutal şi odios de oportuniştii politicei de azi! 

Anton Muşat îl cercetă mai atent, ezitînd între bunăvoie şi 
neîncredere. 

— În acest caz se schimbă lucrurile! Dumneata eşti o pa- 
săre rară... Zici că te numeşti lon Ozun? N-am auzit de nu- 
mele acesta. 

— Am publicat numai prin reviste. Numai fragmente fără 
importanță. Nu sînt grăbit!... anunţă cu fățarnică modestie 
Ion Ozun. 


82 


— E foarte frumos pentru un tînăr şi foarte rar pentru vre- 
murile acestea de oameni grăbiţi. Îţi mărturisesc că-mi face 
plăcere!... La cea dintii ocazie, îți stau la dispoziție cu 
tuieuri foarte interesante. Am acasă un sertar cu scrisori 


de familie în strînsă legătură cu evenimentele politice dintre 
1870—1900... Exact în domeniul dumitale. De douăzeci de 
ani îmi tot propun să le clasific şi nu găsesc timp. Dacă eşti 
curios să le cercetezi, ne-am face un serviciu reciproc. 
Dumneata ai afla lucruri necunoscute de nimeni şi eu m-aş 
alege cu hîrtiile cartate. 

— Oricînd... cu mare plăcere! se grăbi Ion Ozun, spu- 
nîndu-şi că la urmă n-ar fi o idee atît de proastă să debuteze 
în cariera literelor nu cu un eseu, dar cu un roman al clasei 
boiereşti, care se duce ca apa la vale, cum spunea unchiul 
său, Tăsică grefierul. 

Dar în aceeaşi clipă se mustră cu dezgust de el însuşi, 
dîndu-şi seamă cît de uşor şi fără să roşească a minţit aban- 
donînd atît de slugarnic şi de laş convingerile sale şi căutînd 
să cîştige atît de ieftin simpatia unui bătrîn decrepit, fălos şi 
desigur inutil. Ce diferență mai era între el şi între un cabotin 
ca Bică Tomescu? Între el şi un flecar, un om de nimic ca 
Mirel Alcaz? 

Mirel Alcaz tocmai se întorcea. În drum poposea la ul- 
timele mese, să împartă strîngeri de mînă, bileţele de re- 
comandaţii, bilete de teatru, o taină şoptită la ureche, o 
glumă auzită de la Minu, Puiu, Jan, Ionel, Istrati ori Simona. 

Se aşeză frecîndu-şi mîinile: 

— Am aflat o noutate senzațională. Împrumutul nu se mai 
face!... M-a asigurat Fredy, care a avut ieri invitat la masă 
delegatul consorțiului american. Ceea ce înseamnă că zilele 
guvernului sînt numărate. Intrăm în criză... Vodă l-a chemat 
pe Titulescu, telegrafic, de la Londra. Începe iar să fiarbă 
cazanul lui Satan. Plata! 

Plăti şi dejunul frugal al prinţului Anton Muşat, care o 
luase înainte, aşteptîndu-i la uşă. 

— Atunci cînd vorbim? întrebă rugător Ion Ozun. 

— Ah! uitasem! Treci miine pe la redacţie. Acum trebuie 
să mă duc neapărat la tipografie, să intre ştirea în ediţie. 
Aranjăm miine, poimiine. Nu e nici o grabă! Şi-ascultă-mă 
ce ţi-am spus. Cultivă relaţiile!... De exemplu principele 


83 


Anton Muşat. În două cuvinte te previn: e curăţat complet. 
Trăieşte din expediente. Toată averea tocată pe Riviera, şi 
aici, la faţa locului, în cabarete, la club et eţetera. Dar în- 
rudit cu toată lumea bună a Bucureştilor... Mi se pare că 
se cam înțeapă de o bucată de timp. 


— Cum adică? întrebă naiv Ion Ozun. 

— Ei cum?! Siringa... Morfină! Ai să-i vezi ochii. Su- 
praveghează-i mai atent privirea. La vîrsta lui, ce pasiune 
vrei să mai aibă? 

La vestiar, lon Ozun reintră cu bucurie în posesiunea 
sceptrului cu bot de rață. Mirel Alcaz porni spre Sărindar, să 
arunce vestea proaspătă şi senzațională rotativelor. 

Principele Anton Muşat apucă braţul tînărului deşirat şi 
stîngaci, cuprins de o bruscă simpatie pentru prepusul 
istoriograf al clasei boiereşti, sau poate cuprins numai de 
groaza singurătăţii. 

— Mă aşteaptă la colț maşina lui văru-meu, Barbu. Din 
cînd în cînd mi-o trimite pentru plimbare, deşi nu sîntem în 
relații prea călduroase. Dacă nu ai altceva de făcut, trecem 
pe-acasă. Afli astfel unde stau. Fumăm o ţigară, bem o cafea 
şi un lichior. Pe urmă mergem să ne bucurăm de ultimile 
raze de soare la Şosea... 

Automobilul era imens ca o vitrină. Şoferul, cu manta al- 
bastră şi cu nasturi de metal, salută, solemn ca un diplomat, 
deschizînd portiera. 

— Şi Barbu are documente foarte interesante, extrem de 
interesante!... spuse principele Anton. Dar cred că nu prea 
face caz de ele. Un om nou, Barbu, ca pentru aceste vremi!... 
Dacă nu l-aş şti din ce os se trage, aş spune că e un parvenit. 
Un arivist... Face politică... Bineînţeles, democrată! Director 
de bancă. Terenuri petrolifere în Dîmboviţa; vicepreşedintele 
consiliului de administraţie al filialei româno-americane 
pentru exploatarea şi valorificarea petrolului din scumpa 
noastră patrie. A găsit sistemul să se îmbogăţească, în timp 
ce noi, ceilalți, sărăcim... Nici o mirare că relațiile noastre nu 
sînt prea afectuoase... 

Jon Ozun era preocupat să pară cît mai natural tolănit 
într-o maşină de-un milion jumătate, cu şoferul purtînd bla- 
zon princiar gravat pe nasturi. 


84 


Locuinţa lui Anton Muşat nu-l surprinse. Era prevenit că 
intră în casă de om ruinat. O sală şi două încăperi laterale. 
Zestrea unui muzeu, înghesuită haotic, prăfuită, coclită, 
mucezită, ruginită. 

Un valet contemporan cu stăpînul servi cafeaua. Principele 
Anton deschise o casă de fier, din care scoase sticla de bene- 
dictină, probabil singura valoare vrednică să fie zăvorită într- 
un adăpost blindat. 

— Te las numai o clipă... Răsfoieşte aceste albume!... se 
scuză după ce sfirşiră cafeaua, tigarea şi lichiorul. 

Rămas singur, Ion Ozun se plimbă cu mîinile la spate, 
răsucind gâtul la fotografiile şi tablourile de pe pereţi. Se afla 
în faţa unui grup de la curse, în costume din preajma anului 
1912. Rochii lungi, pălării minuscule, cocoţate pe coafuri 
imense. În mijloc, principele Anton Muşat, în jachetă, cu 
țilindru şi tocul binoclului atîrnat în curea. Niciodată lumea 
de acum doisprezece-treisprezece ani în urmă nu i s-a părut 
mai bătrînă, ca din alt veac şi din altă planetă. Fotografia 
arăta ca o caricatură a timpurilor dispărute. 

— lată ceea ce nu se mai poate vedea astăzi, în epoca 
aceasta grotescă şi fără stil!... exclamă principele Anton, 
intrînd şi apropiindu-se să privească şi el vestigiul trecutului 
atît de apropiat. Fotografia datează din 1912. Cînd pursînge- 
le meu lenuper a luat premiul cel mare. S-ar crede că e un 
grup de acum o jumătate de veac. Mergem repede de tot... 
Ca Rollsul lui Barbu: cent trente à Pheure !. 

Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. Ion 
Ozun se gîndi la informațiile laconice ale lui Mirel Alcaz: 
seringă, morfină! Desigur, a trecut în cealaltă cameră numai 
pentru aceasta. Să ceară seringii şi fiolei viaţă încă pentru un 
ceas. 

— Acum putem merge!... Ştii unde stau... Mă găseşti 
acasă întotdeauna dimineaţa. Eu, înainte de ora unu după- 
amiază, n-am văzut de douăzeci de ani capitala. Nici nu 
cunosc aspectul străzilor, la ore atît de absurde. Allons! ? 

Astfel, Ion Ozun parcurse toată Calea Victoriei de-a lun- 
gul, pînă la Şosea, într-o superbă limuzină, asemeni sutelor 
şi sutelor de necunoscuţi pe care îi invidiase astăzi diminea- 


1 Cu o sută treizeci pe oră (fr.) 
2 Să mergem! (fr.). 


85 


tă. Răspundea şi el la saluturile adresate principelui Anton. 
Purtat pe perne elastice, avu iluzia că se numără şi dînsul 
printre cei tari şi invidiați. 

La Şosea, automobilele şi trăsurile se ţineau lanţ. Alergau 
întrecîndu-se să prindă ultimele zile frumoase ale toamnei. 

Cerul era decolorat. Aerul, molatic. Adierea legăna cele 
din urmă frunze; dezmierda obrazul, prefirîndu-se cu o în- 
viorare voluptuoasă. 

Femeile priveau spre crepusculul palid cu surîsuri me- 
lancolice şi absente. De pe toate chipurile dispăruseră bruta- 
litatea şi graba. Era un amurg grandios şi trist. 

Trecu un echipaj demodat, prea mare şi prea înalt, cu valet 
în livrea şi cu o doamnă bătrînă în costum anacronic. 

Principele Anton Muşat salută pînă la pămînt. 

— Principesa Agata! spuse. Agata Bogdănişteanu. 

Şi mai tîrziu: 

— Ai observat cît de străină trece prin această lume 
nouă?... Poate nici nu vede pe nimeni. Ea se plimbă pe 
Şoseaua de acum patruzeci de ani, printre fantomele celor de 
acum patruzeci de ani... Rudele susţin că i s-a cam slăbit 
mintea. Eu cred dimpotrivă, că e mai cuminte decît noi toţi, 
fiindcă a ştiut să oprească vremea şi să trăiască numai în cea 
în care s-a simţit bine... Tinere! oricîte documente vei căuta 
şi vei răscoli, aceasta nu ai s-o poţi înţelege deplin!... Ca să 
ne înţelegi, trebuie să înţelegi farmecul acestui Bucureşti aşa 
cum se afla înainte de pospăiala lui de modernizare şi de 
occidentalizare. Bucureştii cei mai apropiați de Orient decît 
de Apus. Acel din gravurile lui Raffet şi Bouquet, cu cişme- 
lele de la Filaret, unde Dinu Păturică, eroul lui Nicolae Fili- 
mon, ciocoiul cel nou, cumpăra pentru postelnicul Androna- 
che Tuzluc, ciocoiul cel vechi, apă boierească de un taler pe 
zi, încărcată la socoteală cu doi... Ca să înţelegi oamenii şi 
stările de acum trebuie să te întorci la vremea lui Caragea şi 
a lui Alexandru Constantin Moruz — acolo se află rădăcinile 
stărilor de azi, acolo năravurile şi tradiţia, tot ce-i bun şi ce-i 
rău, ce ne-a dat viață şi ce ne-a pierdut. Occidentalizarea e 
numai lustru; a schimbat doar Podul Mogoşoaiei în Calea 
Victoriei... Încolo? Fă o asemănare între ce-a fost şi ce 
este!... Atunci cînta un calemgiu serenade cherei Duduca. 
Chera Duduca există încă, numai serenada sună altfel şi nu 
mai este cîntată de un taraf sub geam. Există şi kiramelele 
Arghira, Rozalina, Kalmuca, numai că se numesc Dolly, 


86 


Renee, Mary sau Nina. Şi bucatele cu cheltuială: chiabapu- 
rile, iahniile şi plachiile, crapii umpluţi cu stafide şi coco- 
nari, papornița cu anason de Chio, chiar tămiiosul e tot de 
Drăgăşani!... lar tarafurile de ţigani, după care aleargă la 


hale şi la Băneasa cheflii snobi în zori de zi, tarafurile acelea 
nu atrag oare juneţea ostenită de jazz-band-uri, de banjo şi 
de havaiane, tocmai fiindcă în larma țambalagiilor se prelun- 
gesc metarhanelele şi tumbelehelurile în jurul cărora se adu- 
nă toată cască-gura măhălălei în ziua cînd se îmbracă un nou 
boier, şi în poarta curții domneşti, başi-bulucbaşa striga 
numele şi rangul boieriei? John, opreşte un moment!... 

Automobilul viră curb în faţa vilei „Minovici”, făcînd 
front cu alte maşini aşezate pe două rînduri, toate lucioase şi 
noi, toate uriaşe şi scumpe, ca o expoziţie de modele şi ca o 
întrecere a vanităților. Altele treceau spre Băneasa, altele se 
întorceau dinspre Băneasa. Clopoţeii de cleştar din turnul 
vilei sunau limpede în aerul sonor al toamnei. 

Principele Muşat, cu ochii scînteietori, aprinşi din cenuşa 
răcită a privirii dintotdeauna, se răsuci şi urmă: 

— Numai aşa, tinere, ai să înţelegi de ce iubesc şi urăsc 
acest Bucureşti! În el nimic nu e nou... Totul a mai fost! 
Numai faţa oamenilor e mai vulgară şi plăcerile lor mai laco- 
me. Încolo? În sala de bal a domniţei Ralu, la Cişmeaua 
Roşie, protipendada juca menuet, cracoviană, cotilionul, val- 
sul şi ecoseul; la mahala gloata se mulțumea cu pristoleanca, 
Chindia şi zoralia. La ceaiurile dansante şi la balurile de 
binefacere, nepoții şi strănepoţii celor de atunci, şi mai ales 
nepoţii şi strănepoţii slugilor lor de atunci dansează foxtrot, 
shimmy, tango şi nu mai ştiu eu ce... Muzica de pe estradă e 
africană, americană, englezească, argentiniană, cubană; dan- 
tul şi-a schimbat ritmul; dar numai un lucru n-a putut fi 
schimbat: cei care dansează acum sînt nepoţii şi strănepoții 
celor care dansau atunci, sau nepoții şi strănepoţii argaților 
care atunci dănţuiau chindia şi pristoleanca... Ne învîrtim în 
aceeaşi lume; doar că unii coboară şi alţii se înalță; doar că şi 
unii şi ceilalți şi-au schimbat chipul şi portul... Mahalaua 
popei Darvaş se numeşte altfel. În locul Marghioalei, nevas- 
ta serdarului Dumitrache Bogdănescu de la teatrul de scîn- 
duri înălțat la curtea banului Manolache Brîncoveanu, joacă 
la Naţional, ori Teatrul Mic sau la Regina Maria actrițe care 


87 


au poate mai mult talent, dar au mai puţin stil. În locul 
spectatorilor, veliți boieri cu bărbile albe, îmbrăcaţi în ante- 
reu de suvai alb cu vărguliţe de fir, cu fermenea cu buhur ca 


paiul grîului şi cu giubea de zuf albastru vremea a adus în 
fotoliile de orchestră şi în loji spectatori mai puţin veliti, în 
smoching şi în jachetă, cu mustăţile rase şi cu chelie, iar la 
scară, în loc să aştepte butcile şi carîtele, aşteaptă Rollsurile, 
Buickurile şi Packardurile. Aceştia sînt însă strănepoţii 
acelora. Ciocoi vechi sau ciocoi noi! Ceva din sîngele morti- 
lor a trecut în arterele viilor... Oamenii trec, rasa rămîne! 
Chiar nesaţiul acesta de lux al capitalei îl găseşti moştenire 
veche în năravurile epocei, aspru mustrate în pitacul dom- 
nesc din leatul 1794 al lui Ion Alexandru Constantin Moruz, 
voievod şi domn al Ţării Româneşti, poprind vînzarea de 
fiude şi limaş, zadetică în cusături şi basmale, „lucruri ce 
pricinuiesc cheltuială zadarnică şi stingere de obşte”, făcute 
zapt la cămara domnească şi scoase din ţară afară. În loc de 
hataia de Veneţia, camohaş, sadea, sandal cianfes, narez 
pungiuc, tulpan Mosc, şal de India ciceacliu, cetari şi gazii 
de Brusa, de ghiordane de diamant, rubin şi matostat, de 
caofițe de aur; chera Duduca şi kiramelele contimporane se 
aprovizionează tot de pe Lipscani şi de pe Podul Mogo- 
şoaiei, cu alte podoabe purtînd alte etichete, din Rue de la 
Paix, Faubourg St.-Honore sau Avenue de l'Opera; dar 
deosebirea rămîne fără însemnătate. Năravurile poartă alt 
nume, ca şi eticheta mătăsurilor, ca şi oamenii. Dar năravu- 
rile sînt tot acele şi, sub numele nou, oamenii tot aceiaşi!... 
Pe domnii care vorbesc despre occidentalizarea capitalei îi 
poftesc într-o zi de paradă pe Calea Victoriei. Atunci cînd 
măhălălile desfundate revarsă gloata să caşte gura la defilă- 
rile filmate de Serviciul geografic al armatei. În norodul asu- 
dat şi ghiontindu-se, ca şi în soldaţii bătînd talpa în asfalt 
recunoşti strănepoţii norodului care se îmbulzea în jurul 
palatului domnesc cu privdoare largi, unde voievodul se 
întindea pe divan să-şi bea cafeaua şi să-şi sugă ciubucul. Şi 
recunoşti strănepoţii catanelor spătăreşti cu mintene, porturi 
şi ghebe cu găetane, strănepoţii călăreţilor polcovniceşti, ai 
tălpaşilor dorobănţeşti cu chivere şi cimpoaie, ai scutelnici- 
lor şi ai seimenilor cu haine roşii şi moţuri galbene, aşa cum 
defilau pe Podul Mogoşoaiei în ziua de Sfîntul Gheorghe, 


88 


patronul de atunci al Țării Româneşti... Nume schimbate, 
porturi schimbate, dar viața prelungindu-se aceeaşi, fiindcă 
sîngele a rămas acelaşi... De aceasta mi-s dragi Bucureştii şi 
de aceasta îi urăsc, arză-i focul! Aici mi-am mîncat tinereţea 


Şi viaţa şi averea. Cîteodată găsesc totul hidos şi netrebnic, 
ca o mahala a Fanarului abia mai pospăită cu o minciună de 
civilizare. Capitală? Cetatea Dîmboviţei, cetatea București- 
lor? Ce fel de cetate?... O cetate rezistă inamicului, suportă 
asedii, îşi căleşte sufletul în suferință şi abnegaţie. Ce suflet 
să aibă acest Bucureşti şi de unde să-l aibă? Bătăliile se 
desfăşurau aiurea; voievodul şi curtea o tuleau în văgăunile 
munților, năvălitorii dădeau foc caselor părăsite, case şi curți 
de bîrne, de butuci, de lut... Pe urmă, cînd pojarul se potolea, 
cînd se răcea cenuşa peste ruini, cînd se îndepărta ropotul 
cailor, totul era cum a mai fost!... Curtea voievodului se 
întorcea cu alai de bejenie, coconii şi domniţele, slugile şi 
arnăuţii, carăle cu scoarțe şi tacîmuri de argint, lăzile vistie- 
riei îşi făceau intrarea cel mai adesea pe furiş, noaptea. Cu 
alt scîrțiit de roți purcedeau îndărăt chervanele şi caleştele 
boiereşti din ascunzătorile mănăstirilor sau din tîrgurile 
Ardealului, acelea da, adevărate cetăţi, cu ziduri şi metereze. 
Căsoaiele bucureştene de bîrne şi tizic, mistuite de flăcări şi 
de fum, intrau pe mîna meşterilor să capete o fățuială nouă. 
Şi tot aşa înviau din cenuşă morile de pe apa Dîmboviţei şi 
hanurile de cale domnească. Neguţătorii gabroveni şi 
lipscani scoteau la iveală iarăşi mărfurile lor; cîrciumarii 
desfundau alte antaluri de vin; scripcarii zdrăngăneau alte 
cîntece proaspete de jale, unele, cele mai multe însă de 
veselie şi de petrecere; în cerdacurile largi, boierii cu perne 
sub şale se întindeau iarăşi la nesfirşite taifasuri, pufăind din 
ciubuce şi sorbind din felegeanul de cafea. Țigăncile roabe 
legănau în scutece s-adoarmă alte generaţii de odrasle, a 
căror viață nu putea fi alta decît asemeni celei trăite de 
părinții lor — trăită în prezent, nesățioasă de prezent, cu prea 
puţine amintiri reconfortante din trecut şi fără grija zilei de 
mîine. Mai ales fără această lipsă de grijă a zilei de mîine!... 
Aşa ai să-ți explici ciudata indiferenţă față de viitor a lumei 
pe care o vezi de jur împrejur. Această aşa-zisă capitală, 
această aşa-zisă cetate fără nimic de cetate în ea a trăit şi 


89 


trăieşte într-un veşnic azi fără un ieri, fără un mîine. Nu ştie 
ce înseamnă „strînge bani albi pentru zile negre!” E un oraş 
de „ce-am avut şi ce-am pierdut!” Care cum izbuteşte a îm- 


prumuta cîteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un 
taxiu şi strigă şoferului sau birjarului: „Înainte!... Dă-i 
drumul înainte, oriunde!” Ce suflet să aibă un asemenea tîrg 
şi cetățenii unui asemenea tîrg? Urbanism, arhitectură, 
monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia 
aceasta de stradă lungă-prelungă şi strîmbă, cotită, sucită, 
corcită, unde toți îşi vîntură o viaţă tot aşa de strîmbă, cotită, 
sucită, corcită?... Cînd trec şi îi văd pe toţi, şi mă văd printre 
dînşii la fel cu dînşii, atunci nu pot suporta oamenii, portul 
lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă 
în gâtlej mîncarea, mi-e coclită gura şi mi-s strepeziți ochii. 
Atunci îi urăsc şi-i osîndesc şi mi se pare că nu găsesc 
cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu 
înduioşare, cum îmi iubesc şi tîrgul acesta în care am să mor 
fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viaţă: viaţa! De 
cîte ori am plecat, după o lipsă de un an ori doi, tot aici m- 
am întors... Probabil că tot aşa îşi iubeşte viermele 
putreziciunea în care s-a născut şi trăieşte... John, putem 
pleca! 

După un timp, rîzînd: 

— Şoferul lui Barbu e englez, fiindcă aşa cere moda. 
Vizitiul lui bunicu-meu, care a fost şi bunicul lui Barbu, era 
arnăut, fiindcă aşa cerea moda. Cum vezi, nimic schimbat. 
Totul e cum a mai fost!... 

Principele Muşat se înghemui în fundul maşinii, pe pernele 
elastice. 

Ochii se stinseră. 

Obrazul deveni deodată foarte bătrîn şi trist, ruinat şi 
scheletic. 

Flacăra artificială de viață se sleise. Întoarcerea fu po- 
somorită, printre automobile şi echipagiile gonind să prindă 
ultimul amurg al toamnei, blînd şi de-o vastă întristare. 

— E o seară dinainte de război! suspină uşor ca o şoaptă 
principele Anton Muşat. 

Ion Ozun nu auzi ori nu înţelese. 


90 


IV 


NR. 117 BIS. ETAJ III 


— Cine locuieşte aci? Şi aci? întrebă necunoscutul din în- 
tuneric, ridicînd bastonul şi punctînd noaptea spre toate fe- 
restrele misterioase şi stinse. 

— Nu ştiu! răspunse poetul, strîngînd din umeri. Ce mă 
priveşte pe mine cine locuieşte aci ori dincolo? Oameni... 
Necunoscuţi... Eu vreau să cînt o lagună albastră din mările 
Sudului, cu zvelți cocotieri aplecați spre oglinda apei, 
neclintită etern. 

— Haha! rîse necunoscutul, şi rîsul sfredeli noaptea ca un 
junghi răsucit într-o rană. Haha! Cauţi poezia, şi drama, şi 
pateticul în mările Sudului, pe care nu le-ai văzut niciodată? 
Deschide fereastra de aci, şi de dincolo, de oriunde. Acolo e 
poezia şi drama, fiindcă acolo sînt oamenii. Cîteodată o 
fereastră se deschide singură şi lasă să scape în noapte un 
vaier, ori un suspin, ori un chiot de bucurie. Dar numai cîte- 
odată... Şi dacă fereastra rămîne închisă, aceasta nu însem- 
nează că acolo nu se întîmplă nimic. Eu nu ştiu ce fel de poet 
eşti dumneata! Haha! Ce fel de poet te crezi dumneata! 

Apoi necunoscutul întoarse spatele, şi negru se cufundă cu 
întunericul negru. Era o stradă tăcută, şi toate ferestrele erau 
închise şi negre. 


91 


Cu urechile astupate, ca să se izoleze de tot zgomotul 
din sufragerie, Sabina recita lecţia pe de rost, cît o ţinea 
gura: 

„În era secundară se dezvoltă foarte mult fanerogamele 
gimnosperme, se împuţinează criptogamele vasculare, apar 
fanerogamele angiosperme. Mai întîi monocotiledoane, apoi 
dicotiledoane. Dintre acestea mai întîi cele fără petale. 
Pe urmă cele cu petale. Era secundară este aşadar era 
gimnospermelor”... 

— Duduie Sabina, faceţi-mi loc să aşez masa! 

Sabina nu auzea nimic. Îi dădea înainte: 

— „În era terţiară fanerogamele gimnosperme”... 

— Duduie Sabina, mă rog matale! imploră Catinca, 
ținînd în braţe un vraf imens de farfurii, care părea pie- 
destalul unei coloane atmosferice prelungite prin plafon 
pînă la stele. 

— „srogamele gimnosperme se reduc la formele pe care 
le cunoaştem astăzi, iar angiospermele”... 

Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr, cu 
familiaritatea unei slugi bătrîne care a ţinut toţi copiii casei 
pe genunchi. 

— Duduie Sabinăăă! 

— Ce vrei, criptogamă vasculară? ridică ochii Sabina, 
desfăcîndu-şi capacul palmelor de la urechi. 

— Mai întîi, te-aş ruga, duduie, să nu mă faci mata pe 
mine criptogamă vasculacă, adicătelea, pe româneşte, 
vacă, fiindcă-s femeie bătrînă şi ţi-am şters năsucul de cînd 
erai atîtica. Pe urmă, te-aş ruga, duduie Sabină, să-mi faci 
loc să pun masa! Acuşica vine boierul şi ne face cu ou, şi cu 
oţet dacă o scrîntim cu programul. 

— Uff! suspină Sabina, strîngîndu-şi vraful de cărți şi 
caiete. Acum unde mă mai mut cu şatra? 

— Treci în odaie la băieţi! spuse Elena Lipan, întrerupînd 
o numărătoare complicată a şervetelor aduse de la spălăto- 
reasă şi aşezate pe categorii. 

— Acolo nu mă lasă Nellu. Miine are teză. Toceşte 
şi el. 

— Du-te la Ana... 

— Annie are migrenă. De altfel, mi-a spus să nu-i mai calc 
prin odaie de cînd i-am răsturnat flaconul de parfum. Zice 
că-i cotrobăiesc în lucruri... 


92 


— Zice? întrebă apăsînd semnificativ Elena Lipan. 
Zice, aşa... din senin? 

Sabina crezu prudent să nu mai stăruie asupra acestei 
chestiuni. Viră brusc discuţia în altă direcţie: 

— M-aş duce în birou la papa... 

— Asta nu!... Ştii că a interzis să intre altcineva în afară de 
mine. 

— Atunci să spunem la revedere fanerogamelor angios- 
perme şi să-l mai muştruluim pe Boţocan! anunță Sabina, 
aruncînd cărțile şi plecîndu-se în genunchi, să scoală de sub 
canapea pisoiul. 

Boţocan era un cotoi adolescent, adus de Catinca de 
la gospodăria veche şi provincială. Îşi merita numele 
fiindcă avea un cap mare şi era botos foarte. Nu-i pria 
aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoţat la al doilea 
etaj, fără curte şi fără grădină. Venea dintr-un adevărat 
paradis, populat cu tot soiul de vietăți domestice, cu pene 
şi cu păr, şi se simţea surghiunit pe nedrept — cum spunea 
Sabina, citind pe Grigore Alexandrescu, „departe de 
muma care îl crescuse şi care-l iubi”. lar ca să arate că 
dezaprobă întru totul această alegere a stăpînilor, stătea 
toată ziua mocnind şi mornăind ostil în ungherul cel mai 
întunecos de sub canapea. 

Sabina îl remorcă de coadă. Boţocan constată că nu şi-a 
ascuţit îndestul ghiarele, fiindcă încercarea de rezistență 
dădu greş. Unghiile lunecau pe parchetul lucios. Apăru la 
lumină zburlit de mînie şi pufnind indignat pe nări ca un 
motor cu explozii. De o săptămînă se simţea încă mai 
ofensat de tratamentul stăpînilor. Sabina îi retezase cu 
foarfecul mustăţile de la rădăcină, ca să-l pună în curent cu 
moda capitalei. Fără podoaba bărbăţiei, încreţea mereu 
buzele ghimpoase, parcă s-ar fi strimbat furibund la tot 
universul. 

— Lasă-l, duduie Sabina, că are să-şi ieie lumea în 
cap! încercă să-l scape de supliciu Catinca. Vai de mama 
lui, că-l înţeleg, săracul! În casa asta nici o mîță n-are 
unde s-aciul... 

Astfel, Catinca dădea exclusiv pe socoteala pisoiului o 
doleanţă a ei, personală, împărtăşită şi de toţi copiii. 

Casa era strîmtă. Încăperile, mici. 

Sabina dormea în sufragerie. Costea se plîngea că nu 
poate lucra în aceeaşi cameră cu fratele mai mic. 


93 


La fiecare pas cu elanul poticnit între pereţii prea 
strîmți, toți îşi aminteau nostalgic odăile largi şi multe, 
antretele încăpătoare şi livada casei unde au crescut. Ca- 
tinca mai avea altele de spus şi nu pierdea prilej să le spună. 


Bucătăreasa de la primul etaj s-a luat la harțag pentru cheile 
de la pivniță. Nemţoaica de la al treilea, a scuturat covoarele 
peste laptele pus la fereastră să se răcorească. Ordonanţa 
maiorului i-a vorbit măscări neruşinate şi olteanul i-a vîndut 
a treia oară ouă clocite. 

— Duducă, mare păcat ispăşim noi, de ne-a pedepsit 
Dumnezeu să ne canonim în strîmtoarea asta! Dacă aista-i un 
tîrg de tîlhari, batîr se cheamă că şi-au făcut singuri temnițe, 
ca pentru dînşii. Dar ce sîntem noi vinovați să îndurăm 
alături cu ei? Pe cine-am ucis şi-am prădat noi, Doamne 
iartă-mă? 

— Lasă poveştile, Catincă, şi vezi c-a sunat cineva. 

— Aista-i conaşul Costea. Nu-i boieru! Numai conaşu 
Costea sună apăsat să spargă soneria. 

Costea intră, după ce-şi agățase în cuierul antretului 
paltonul ud de ploaie. Sabina îi sări înainte: 

— Costea, am aflat ceva extraordinar. Ghici! 

— Pentru tine toate-s extraordinare! bombăni nepăsător 
Costea Lipan, aşezîndu-se pe marginea canapelei şi începînd 
să taie foile unei cărți noi, cu scoarţele roşii. 

— Dacă mă iei aşa, nu-ți spun! ameninţă Sabina bo- 
sumflată. Văzînd însă că fratele continuă să taie foile fără a 
se arăta alarmat de ameninţare, capitulă singură: Tot am să-ți 
spun. Ai să vezi şi tu că e extraordinar. 

— Ei, spune odată! Parcă eşti maman cînd vrea să-i ceară 
bani lui papa pentru pălăria Anei. 

— Costea! îl chemă la ordine, cu ton de mustrare, Elena 
Lipan. 

— Ce-am greşit, maman? Fac o constatare! Mă mir 
numai că întotdeauna mata ceri pentru dînsa, nu Ana. 
Dumneaei e contesă... Aşteaptă toate la picioare, de-a 
gata. 

— Costea, Costea! Cînd ai să încetezi odată? 

— Nici n-am început, maman! 

Războiul era vechi. Ostilitățile se agravaseră de cînd 
Ana, privilegiată, avea camera ei aci; iar Costea rămăsese să 
suporte tovărăşia fratelui mai mic, amîndoi despărțiți de o 


94 


ură şi de un dispreţ reciproc. Nellu n-avea ce vorbi cu un om 
care nu putea deosebi un Ford de un Nash, şi umbla cu 
genunchi de hamal la pantaloni. Costea era scîrbit de un frate 
care-şi alegea prieteniile după rangul şi numele părinţilor, iar 
lecturile le reducea la pagina sportivă a ziarelor şi revistelor 
ilustrate. 

Toţi trăiau acum risipiţi, adunîndu-se numai la ora mesei şi 
la culcare. Şi toţi aşteptau cu nerăbdare să scape cu orice 
preţ din acest adăpost părintesc, unde se asfixiau, ca şi 
Catinca, sluga; ca şi Boţocan, pisoiul. 

Sabina nu renunță la descoperirea ei extraordinară. 
Veni lîngă Costea şi-l rugă să lase cartea la o parte. 

— Ascultă-mă şi pe mine oleacă, Costel! Îţi mai amin- 
teşti de Barbara Ubrich şi de Pinguinul nostru din tren?... 
Ei bine, nici nu-ți închipui cine erau! Să vezi... Ştii că 
astăzi am avut serbare: patronul şcoalei. Doamna direc- 
toare era foarte fericită că a căpătat concursul scriitorului 
Teofil Steriu... Şi încă mai mare caz făcea de conferinţa 
domnişoarei Laura Creţulescu, doctoră în ştiinţe fizico- 
chimice de la Paris, premiată de Academia franceză de 
ştiinţe eţetera, ețetera. Conferinţa se numea: Emanciparea 
femeii. Sună clopoţelul, se face linişte, toți aşteptăm 
cu emoție. Apare — cine? Barbara Ubrich, a noastră!... 
Dar i-am schimbat numele. Fără pălărie e exact Dante 
Alighieri, în carne şi-n oase. Mai ales în oase... În fine!... 
Ce să-ți spun? Ne-a convertit pe toate la emanciparea 
femeii, de căscau fetele din clasa a şaptea şi a opta pînă 
ce s-a încruntat doamna directoare să se facă linişte. Scă- 
păm de sufragetă. Se lasă cortina şi aplaudăm de ni s-au 
înroşit palmele şi ardeau de numai nu scoteau flăcări. 
Cînd se ridică din nou cortina: altă surpriză. Pinguinul 
nostru! închipuieşte-ţi, dragă Costel, că Pinguinul nostru 
era Teofil Steriu! Dar ştii ce frumos a citit! O bucată 
cu moartea unui cîine... Fetele au izbucnit în plîns. Îmi era 
ruşine şi mi-ascundeam ochii, să nu mă vadă nimeni că mă 
sclifosesc ca o proastă... N-aş fi crezut niciodată că un om 
aşa de gras, şi care dormea ca o plăcintă, are atîta simtire. 
Am să te rog pe tine, Costea, să-mi dai cîteva cărți de-ale lui. 
Ai ceva? 

— Se înţelege că am! vorbi Costea cu însuflețire, fiindcă 
lectura şi cărțile erau singura lui pasiune. Am aproape toate 
volumele... Dar să ştii că nu e o literatură de fleacuri, cu 


95 


dansatori, palasuri şi toate mofturile lui Maurice Dekobra, 
autorul favorit al Anei. Teofil Steriu a văzut tot tragismul 
vieţii. Trebuie să fi trăit intens şi să fi suferit mult ca să pre- 


simtă lucruri atît de ascunse din sufletul omenesc. Îmi pare 
rău că nu ne-am uitat mai atent atunci în tren. Eu am crezut 
că-i un îmbogăţit de război. Un burtă-verde. 

— Fetele i-au dat un buchet de flori. Şi el s-a dus galant la 
Dante Alighieri şi i l-a oferit, ca un paj... Păcat că-l strică 
fizicul! 

— Ai fi vrut să fie ca Rudolf Valentino şi Ramon Novaro 
al vostru? îi luă apărarea Costea Lipan, duşman hotărit al 
eroilor fotogenici de film. Cine are să mai vorbească despre 
dînşii peste douăzeci de ani? Şi ce-au să lese după dînşii?... 
Crezi tu că Teofil Steriu ar cîştiga ceva în prețuirea lectorilor 
să mai aibă în plus şi mutra leşinată a acestor glorii 
fotogenice de mucava? 

— De ce nu? Chateaubriand, Lamartine, Byron n-au fost şi 
ei curăţei şi spălăţei? Nu ca Pinguinul nostru!... Se repezi 
Sabina să-şi ocrotească la rîndul ei fotogenicele simpatii atît 
de barbar ultragiate. 

Dar imediat îşi dădu seama că nu e momentul să deschidă 
o veche şi întărîtată discuţie, ca să nu piardă „dădaca” de 
duminică, după amiază, pe a cărei răspundere numai capătă 
ea învoire să meargă la cinematograf. Costea se sacrifica să 
o întovărăşească luîndu-şi angajamentul solemn față de 
părinţi că nu o duce decît la filmele morale şi decente, cum 
se cuvine pentru o elevă de şcoală. Angajamentul ţinea pînă 
în stradă. 

De acolo pînă la uşa cinematografului Sabina găsea în- 
destule argumente să-l corupă, cu toată viclenia şi linguşirea 
unei viitoare Eve, încercîndu-şi armele din frageda vîrstă, 
instinctiv şi nevinovat. 

Anunţă: 

— Duminică este un film splendid la Select. Cu Bebe 
Daniels şi Jean Angelo... Tu ce zici de Bébé Daniels? 

Costea n-avu cînd să-şi dea părerea, în orice caz lipsită de 
entuziasm. Intră Constantin Lipan, confruntîndu-şi ceasul cu 
pendulul din perete. Privirea avea o semnificație de toți 
înțeleasă. Ea dovedea respectul exactitudinii. De cînd dura 
amintirea copiilor, Constantin Lipan nu întîrziase niciodată 


96 


la masă, după cum niciodată nu depăşise ora culcării şi după 
cum întotdeauna, la aceleaşi minute, rostea aceleaşi cuvinte 
şi repeta aceleaşi gesturi, ca un ritual imuabil. 


— Bună scara, Eleno! Ce s-a mai întîmplat nou, copii? 

— Bună seara, Const! 

— Nu s-a întîmplat nimic nou, papa. 

— Foarte bine. Poate să aducă supa. Chemaţi pe Nellu şi 
pe Annie. 

Locurile la masă erau acelaşi, deşi gospodăria fusese 
strămutată de la patru sute de kilometri. Sufrageria era 
reconstituită cu fidelitatea unei restaurări de monument 
istoric, dar pe un spațiu mai restrîns. Chiar cele două tablouri 
odioase, operele de pension ale unei mătuşi decedate de 
lingoare în floarea vârstei, îşi reluaseră locul. Erau două 
naturi moarte de o absurdă împerechere: un pepene verde 
tăiat, alături de o mănuşe şi o pereche de ochelari; trei mere 
lîngă o pălărie de pai şi o sticlă de doctorii. 

Copiii cutezaseră să ceară expulzarea lor o dată cu mutatul 
şi înlocuirea cu două tablouri mai apropiate de moda artistică 
a timpului. 

Ideea fusese însă respinsă de Elena şi Constantin Lipan cu 
indignare, ca un necugetat sacrilegiu. De atunci Sabina se 
îndeletnicea în orele libere cu zugrăvirea unor foarte 
pitoreşti naturi moarte în maniera tantei Aristizzia: o pereche 
de galoşi şi un mănunchi de flori într-un borcan de muştar; o 
conopidă cocoţată pe un dicţionar Larousse. Toate acestea, 
bineînţeles, în absenţa şi fără ştiinţa lui Constantin Lipan. 

Nici unul din copii nu şi-ar fi îngăduit o glumă ireveren- 
țioasă în prezenţa şefului de familie, întotdeauna pătruns de 
o gravă demnitate. 

Acum toţi erau adunaţi şi toți tăceau. 

Constantin Lipan îşi desfăcuse cu aceleaşi mişcări încete 
şervetul, mutase felia de pîine la aceeaşi distanță, golea 
farfuria de supă desigur cu acelaşi număr de înghiţituri. 
Peste ochelari, privi cu mustrare mută la Sabina, care 
încercase să strecoare Catincăi farfuria numai pe jumătate. 
Mustrarea îşi făcu prompt efectul. Sabina, resemnată, 
consumă toată supa. 


97 


Pe sub sprîncene, Costea îşi măsura părinţii şi fraţii cu o 
surdă duşmănie. Toţi, în afară de Sabina, îi apăreau de 
aceeaşi şi aceeaşi insuportabilă meschinărie, adusă cu dînşii 


din tîrgul natal; toate de aceeaşi şi aceeaşi monotonie 
vrednică de milă. Ticăiala lui Constantin Lipan, măsurîn- 
du-şi zgîrcit fiecare mişcare; Elena Lipan, împărțind bucățile 
cu o chibzuială prea vizibilă să ajungă la toți şi să distribuie 
pe cele bune într-o ordine ierarhică; întîi bărbatului, pe urmă 
Anei, pe urmă Sabinei, şi ea pretextînd că este indispusă şi 
că nu poate mînca, atunci cînd bucăţile n-ajung; Ana 
ciugulind felurile cu gesturi afectate; Nellu preocupat de 
frizura proaspătă, cu părul în sus şi încîntat foarte de 
uniforma nouă. Pe toţi îi ura, fiindcă toţi pentru el personi- 
ficau o umanitate uscată, ipocrită, lipsită de generozitate: 
„burghezie îndobitocită, egoistă şi parazitară”, cum scria în 
cărţile cu scoarţe revoluţionare. 

— Am să vă spun o veste bună, copii! anunţă Constantin 
Lipan, strîngînd şervetul minuţios ca un pachet ambalat de 
farmacie. M-a chemat miine ministrul în audiență. Mi-a 
comunicat la telefon că e vorba să-mi dea delegație de 
procuror general. 

— Ce înseamnă asta, papa? întrebă inocent Sabina. 

Constantin Lipan o privi indignat peste ochelari. 

— Înseamnă cel mai înalt post de încredere în justiţie. Tot 
Parchetul la dispoziţia mea. 

— Sînt bucuroasă, Const! vorbi Elena, prinzîndu-i mîna cu 
un gest timid, de femeie care a uitat de mult ce e aceea o 
dezmierdare. Îţi tot spuneam eu, Const! Dreptatea vine 
tîrziu, dar tot vine!... Apoi, mărturisindu-şi gîndul ascuns, în 
jurul căruia roiau toate îngrijorările ei: Postul acesta nu e aşa 
că are un adaos de diurnă? 

Constantin Lipan respinse întrebarea cu o mişcare dis- 
preţuitoare a palmei: 

— Nu e vorba de asta! Importă funcția în sine... Mi- 
siunea cea mai delicată şi cea mai plină de răspundere. 
Tu, Costea, în calitate de viitor jurist, eşti cel mai în măsură 
s-o ştii. 

— Eu, papa, urăsc dreptul şi nu pot respecta aparatul 
justiţiei. 


98 


Toţi întoarseră capul, pe rînd, la Costea întîi şi pe urmă la 
Constantin Lipan, aşteptînd un eveniment extraordinar: o 
explozie, o catastrofă fără precedent. 


Constantin Lipan, împotriva tuturor aşteptărilor, aşeză 
şervetul împăturit alături de farfurie şi întrebă cu blîndeţe 
stăpînită: 

— Ce fel de vorbă e aceasta, Costea? 

— Papa, am deschis astăzi şi am citit un dicţionar juridic 
la capitolul procedură... Nu e nevoie să citeşti mai mult ca să 
înţelegi ce e justiția... Ce a ajuns Justiția în mîinile 
oamenilor! 

— Eu tot n-am priceput ce vrei să spui, Costea... în- 
trebă mai departe Constantin Lipan, cu un surîs îngăduitor, 
fiindcă ştirile bune îl făceau mai clement cu slăbiciunea 
altora. 

— În dicţionarul acesta, papa, am găsit toată enume- 
rația termenilor întrebuințați în procedură. Mata îi cunoşti 
mai bine ca mine: asignaţie, citație, rechiziție, opoziţie, 
notificație, significație, execuţie, confirmație, infirmaţie, 
conversiune, casaţiune, disjuncţiune, omologare, expediţie, 
prescripţie, jurisdicție... Tot aşa mai departe, pînă la trei 
sute cincizeci de cuvinte sau de locuţiuni, care toate în- 
seamnă o formalitate de îndeplinit sau, mai exact, un truc, 
o stratagemă, un vicleşug menit să întîrzie ceasul hotărî- 
rii... Asta-i justiţia! Un mecanism complicat înadins, cu 
ajutorul căruia fiecare din adversari luptă să ajungă cît 
mai tîrziu la numărul 350 — adică la judecata definitivă. 
La dreptate — cînd se întîmplă ca o hotărîre să fie în- 
tr-adevăr şi dreaptă... 

— Acestea sînt copilării, Costea! Paradoxe ieftine, pentru 
băieţaşi din anul întîi din facultate. Cînd te vei pătrunde 
adînc de ştiinţa dreptului, numai atunci ai să înţelegi. Am 
trecut şi eu pe aici. 

— Eu am să rămîn, papa! 

— Haide-haide! nu vorbi copilării. Ignoranţa e întotdeauna 
sigură de sine. Deocamdată citeşte pandectele. 

— Dar nu e ignoranță, papa! se înverşună Costea. Amin- 
teşte-ţi mata ce spune şi mai ales ce simte prințul Nehliudov, 
din Învierea lui Tolstoi. 

— Ştiinţa dreptului nu se conduce după romane, copile! 
Tolstoi a fost un nihilist primejdios societății. El a dus Rusia 


99 


unde se află astăzi. Lasă-l pe Tolstoi şi deocamdată citeşte 
pandectele... Să vă fie de bine, copii! 


Constantin Lipan se ridică de la masă şi trecu în birou. 
Costea gîndi cu milă: „Nu are curaj să discute. Sau, mai 
grav, mai trist, nici nu mai poate pricepe. E abrutizat de 
codurile lui.” 

Sabina se îndreptă pînă la uşă, privind peste ochelarii 
invizibili şi imitînd intonațiile glasului patern: 

— „Lasă-l pe Tolstoi, Costel, deocamdată citeşte pan- 
dectele. Citeşte pandectele!” 

— Sabina, încetează odată! o mustră sever Elena Lipan, 
ajutînd pe Catinca la strînsul tacîmurilor. 

— Eu nu ştiu ce maniere învaţă copila aceasta la şcoala 
ei! se dădu cu părerea Ana. Și tu o încurajezi, Costea? 
Amîndoi vă completaţi... 

— Exact, Annie! sacul şi petecul, oala şi capacul! 
Dumnezeu şi domnul viitor procuror general ne-au creat 
perechi-perechi. Tu cu Nellu. Eu cu Sabina. Voi reprezentați 
respectul filial şi cultul ipocriziei, iar noi... 

— Costea, te-am rugat să nu te exprimi niciodată atît de 
impertinent în faţa copiilor. Ce pot să mă mai aştept atunci 
de la Sabina sau de la Nellu? 

— Şi asta se repetă în fiecare zi! sublinie cu dezaprobare 
Ana. 

— Desigur, eu nu mă schimb de la lună la săptămînă, cu 
moda pălăriilor! rîse Costea cu răutăcios înţeles. 

Ana strînse din umeri, contemplîndu-şi vîrful unghiilor. 
Numai buzele subţiri tremurau de indignare înăbuşită. 

Cînd ridică ochii, erau înlăcrimaţi. Se simţea şi ea străină, 
împresurată de ostilități, piatră în casă. Înainte de a sosi aci, 
îşi imaginase o viaţă mai puțin săracă şi sufocantă: prietenii 
legate prin cine ştie ce voință ascunsă a hazardului, teatru, 
ceaiuri, plimbări şi o confidentă de aceeaşi vîrstă şi cu 
aceleaşi gînduri. 

Existența lor se arăta însă şi mai avară ca în orăşelul 
de provincie de unde au plecat. Cheltuielile erau şi mai 
mari, şi mai neprevăzute, şi mai imperioase; Elena Lipan 
se plîngea în fiecare dimineață că nu poate împlini buge- 
tul de la o lună la alta. O singură dată au fost cu toţii 
la teatru, şi atunci s-a simţit umilită în acel grup numeros, 
de familie, fără distincţie şi în vestminte de o demodare 


100 


ridicolă, ca o lojă din caricaturile revistelor satirice. lar 
acum fratele îi făcea procesul unei pălării, care nici măcar nu 


era un model, fiindcă a văzut pe Calea Victoriei vreo zece, 
cu toate asigurările modistei că e un exemplar unic, adus 
direct de la Paris. 

Costea îi văzu lacrimile şi avu o bucurie rea. Le văzu şi 
Elena Lipan — ea cu o strîngere de inimă. Ca să risipească 
atmosfera încărcată, vorbi: 

— Annie dragă, n-ai răspuns Matildei? Te rog scrie-i 
şi invit-o la noi dacă s-a făcut bine... Sper că nu o să 
ne refuze. 

Apoi plecă ochii în jos, neputînd suporta privirea stă- 
ruitoare şi grea de intenții a lui Costea. „Extraordinar 
cum simte tot copilul acesta! gîndi, şi cum simte totul 
cu o satisfacţie răutăcioasă. Parcă n-ar fi carne din carnea 
mea.” 

În adevăr, tanti Matilda era o mătuşă de la Iaşi, cu oarecare 
stare şi bolnavă de cancer. Toţi o cultivau, fiindcă lăsase să 
se înțeleagă că în lipsă de alte rude mai apropiate va lăsa un 
loc larg în testament familiei Lipan. 

Elena o invita, dar ştia bine că nu poate veni. lar in- 
vitația avea un rost nemărturisit: scrisoarea de răspuns 
era să aducă date amănunțite asupra stadiului în care se afla 
boala. 

Acestea le ştia Elena Lipan cînd vorbise, şi le înțelegea 
Costea cînd ridicase ochii să-i poarte apăsat de la dînsa la 
Annie, şi îndărăt, de la Annie la dînsa. 

„De ce mă priveşte aşa? gîndi cu durere Elena Lipan. 
Ştie doar că numai pentru dînşii o fac. Eu nu mai am 
nici o bucurie, decît bucuria lor. Robesc aci toată ziua. 
Nici nu ies din casă. Mă trezesc dimineaţa o dată cu 
sluga, înaintea tuturor, şi mă culc cea din urmă. Mi-am 
prefăcut a treia oară rochiile. Ce vor să mai fac?” 

Costea spuse cu un aer foarte nevinovat: 

— Am citit o comunicare de la Academia de medi- 
cină din Paris... un specialist pretinde că, după toate pro- 
babilităţile, ştiinţa e pe cale să descopere leacul cancerului. 
În acest caz, tanti Matilda o mai duce fără grijă măcar 
douăzeci de ani. 


101 


— Să dea Domnul! se grăbi Elena Lipan, ghicind gîndul 
lui Costea şi vrînd să arate cît e de străină de orice calcul 
josnic. 


Ana însă, mai puţin subtilă, căzu în cursă. Interveni cu o 
grabă care dovedea că îşi apără o cauză personală, ştiind că 
dintre toţi copiii ea era preferata tantei Matilda şi deci că ea 
va fi privilegiată în dispoziţiunile testamentului: 

— Aş! Un bolnav de cancer e un bolnav condamnat. 
Amintiţi-vă ce ne-a spus medicul astă-iarnă, după prima 
operaţie: nu mai durează decît doi ani cel mult. Şi aceasta 
numai dacă boala are evoluţie normală... 

— Nimeni nu scapă dă cancer! se amestecă şi Nellu, 
exagerînd accentul muntenesc, fiindcă îl considera un semn 
evident de distincţie. Eu am un prieten, Nicki Hagi-lor- 
dan. Un coleg. Băiatul domnului Iordan Hagi-lordan, mi- 
lionarul şi directorul societăţii „Petrolul”. Mama lui a mu- 
rit anul trecut dă cancer. Ce n-a făcut domnul Hagi- 
Iordan? Îmi povestea Nicki. Posibilul şi imposibilul! Au 
fost pă la toate sanatoriile. Au consultat medicii cei mai 
mari dă la Paris şi dă la Berlin... Tocmai, maman, vroiam 
să te rog! Miine o să-l invit pe Nicki la mine. Joia după- 
amiază avem liber. Am fost dă două ori la dînsul şi tre- 
buie să-l invit şi eu la ceai... m-a plimbat dă o mulţime 
de ori la Şosea cu Pakardul. Domnul Hagi-lordan are două 
automobile: un Pakard şi un Austro-Daimler. Pot să-l invit, 
maman? 

— i-am spus, Nellule, că n-am nimic împotriva prie- 
teniilor tale. Numai ia aminte şi învaţă a şti cum şi din 
ce lume să-ţi alegi prietenii. Omul se judecă după prieteni. 

— O! maman, dacă e un fiu dă milionar şi coboară 
dă-n Austro-Daimler să se urce în Packard, nu e unul d-ăia! 
interveni Sabina, parodiind accentul lui Nellu, atît de subit 
muntenizat. 

— Cred şi eu că aista n-a fi un jîgos, cum era Chirilovici! 
adăugă înăcrit Costea. 

Elena Lipan se uită la băiatul mai mare şi oftă, clătinînd 
din cap. 

Povestea cu acest Chirilovici fusese cel dintîi semnal 
de vrajbă între copii. Era veche de doi ani. Sandu Chiri- 
lovici, băiatul portarului de la grajdurile primăriei din 
oraşul lor, coleg şi prieten cu Costea, concurentul la pre- 


102 


miul întîi, fusese invitat la masă de Sfîntul Constantin. 
Timid şi neînvăţat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, 


tăia pîinea în pătrăţele, comisese o sumă de orori. Costea 
se simţise jenat sub privirile batjocoritoare ale Anei şi ale 
părinților. După plecarea prietenului se iscase o discuţie 
aprigă. 

— Dar e premiantul întîi, alături de mine! îl apărase 
Costea. Şi recunosc că e mai inteligent decît mine, fiindcă 
el n-are atîta timp să-şi înveţe lecţiile. Prepară pe alții. 
E sărac şi îşi ajută frații mai mici. 

— O fi! îl condamnase Constantin Lipan. Aceasta nu-l 
obligă însă să mănînce ca un om al cavernelor. Creşterea 
şi-o face omul singur dacă n-are cine să i-o dea. 

— În orice caz, ai fi putut să-l inviţi în altă zi, nu cînd 
aveam musafiri... adăogase Ana. Ce-are să creadă lumea?... 
Desigur că e vreun neam de-al nostru, pe care îl ţinem 
ascuns. Un neam de la pădure... 

— Lasă, că ştie toată lumea că bunicul nostru, dască- 
lul Costache Lipan din Cîrligi, n-avea nici un domeniu 
forestier, cum ştie şi că nici n-a fost cardinal, ca Richelieu 
ori ca Mazarin, ci un biet cîntăreţ de strană, om de inimă 
şi de ispravă, care şi-a rupt bucăţica de la gură să-şi tri- 
meată feciorul la carte. Poate pretinde Annie că bunicul 
învățase din codul manierelor elegante cum să manevreze 
cuțitul la masă? replicase hărţăgos Costea. 

Cu aceasta conflictul se încheiase în seara de atunci. 
Dar dura surd şi se înăsprea de doi ani cu fiecare prilej 
nou. 

Pendulul bătu unsprezece. Elena Lipan pirotea, ţesînd 
găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. Ciorapii Anei, 
care la pensionul ei aristocratic nu învățase îndeletniciri 
atît de vulgare. Costea avu o clipă un început de remuş- 
care, văzînd-o îmbătrînită înainte de vreme şi încovoiată 
deasupra lucrului, cu ochii ei uzaţi, cu degetele ei slabe 
şi înăsprite de munci grosolane. 

Îşi luă bună seara şi trecu în odaia lor. Nellu se aşe- 
zase la masă şi începuse să buchirească lecţiile cu frun- 
tea încrețită de atenție. Nu era inteligent, pricepea greu 
şi uita repede. Era vanitos şi pedant. Dar era silitor, or- 
donat, cuminte: un elev model, cum îl lăudau profesorii. 

„Un papa în embrion”, gîndi Costea dezbrăcîndu-se. 


103 


Şi în aşternut, cu faţa întoarsă la perete, unde se vedeau 
pe zugrăveala roşie urmele mai întunecate ale mobilelor şi 


tablourilor scoase de foştii chiriaşi, Costea se întrebă dacă nu 
cumva a devenit un monstru. Pe toți îi ura. Pentru nici unul 
nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. „Ce vină au ei? Aşa 
i-a făcut viaţa. Aşa are să mă facă şi pe mine viaţa mîine...” 

— Am trecut şi eu pe acolo! spusese Constantin Lipan. 
Toţi trec, se zbat puţin, încearcă să se agaţe, pe urmă se 
lasă tîrîţi... 

Simţi o înduioşare pentru toţi, ca pentru bolnavii mistuiţi 
de un rău fără iertare. În ceasul acela, dacă ar fi în mijlocul 
lor, ar găsi cuvintele bune care să aducă o împăcare, o 
înțelegere mai adîncă şi dureroasă; iertarea pornind de la 
unul la altul. 

Dar fiecare era în camera lui zăvorită, singur şi duşmănos. 
Şi pe fiecare îl despărțea de celălalt un zid mai gros decît 
peretele de cărămidă şi de var. 

— Nellule! vorbi prietenos, întorcîndu-se pe o coastă. 
Dă-mi cartea, să-ți explic eu... Aşa ai să termini mai re- 
pede. 

— Lasă-mă! ştiu cum îmi explici tu... După cinci minute te 
enervezi şi-mi spui că-s tare de cap. N-am nevoie de ajutorul 
tău! N-am nevoie de ajutorul nimănui! 

Costea rămase îndelung cu privirea înfiptă în tavan. 

Afară ploaia se auzea şuroind nesfîrşit şi monoton, ca o 
putere rea şi tenace, care n-are nevoie de nici o grabă ca să 
potolească tot, să putrezească tot, să extermine tot. 


104 


UN MINISTRU — BĂIAT BUN! 


— Eu înţeleg să vă apăr viaţa, onoarea şi averea! sfîrşi 
oratorul. Eu înțeleg să-mi pun slabele mele puteri în servi- 
ciul unei opere mai presus de mine şi mai presus de partid! 
Ce importă un om, ce importă un partid, cînd în fața noastră 
stă țara şi cînd ne priveşte viitorul? Eu nu mă îmbăt de vorbe 
umflate şi nu vă arunc în ochi fraze umplute cu vînt. Eu nu 
vă cer decît să mă urmaţi la fapte. Vorba e trecătoare. Omul 
e trecător. Fapta rămîne. Am zis! 

— Bravooo! Trăiască! Sus cu el! se dezlănțuiră în urlet 
o sută de glasuri, şi toţi din sală începură să tropăie din pi- 
cioare, cu obrajii scăldaţi de sudoare şi cu ochii injectați de 
fum. 

— Încă un mehenghiu! vorbi un moşneguţ cu cioc către 
vecin. 

— Mai zi o dată, stimabile, că te-am mardit! îl amenință 
de la spate un glas de bas profund. 

Moşneguţul se întoarse să răspundă. Dar omul care vorbise 
era un zdrahon cu bărbia sprijinită într-o coşcogea bîtă, să 
despice o ţeastă de taur. De aceea moşneguţul îşi înghiți 
răspunsul şi tăcu, aplaudînd cu entuziasm. 


Pe ministrul justiţiei îl chema Elefterescu, şi toată lumea 
îi spunea Gică. 


105 


Întreaga sa carieră politică de douăzeci de ani, de la 
primele trepte, se rezuma în abilitatea cu care îşi cultivase 
acest diminutiv familiar, semn evident al popularității. 

Pentru toți era Gică. 

lar Gică pentru toți era un băiat bun, fără morgă, 
şi gata în fieştece clipă să sară în ajutorul oricui: 
prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi ajunşi la strîmtoare, 
alegători şi contribuabili, gazetari, partizani şi chiar ad- 
versari politici, fără să-şi precupeţească serviciile cu vreo 
ipotecă ori vreo poliţă de recunoştinţă asupra viitorului. 
Dimpotrivă! Le respingea cu o dezarmantă indignare, rizînd 
şi ameninţînd cu degetul: 

— Îmi pare rău! Nici nu vreau să aud despre recunoştinţă. 
Slăbeşte-mă cu mulțumirile şi toate mofturile acestea. S-a 
făcut! Gata! Uităm amîndoi! 

Băiat bun în cel mai deplin şi mai dezinteresat înţeles 
al cuvîntului. Adevărat corb alb. Corb alb între cei negri! 
Partidul îi era de trei ori îndatorat: pentru campaniile duse în 
parlament ca opozant şi întotdeauna încununate cu mari 
succese oratorice; pentru îndemînarea dovedită în toate 
alegerile, izbutind în ultimul moment să atragă voturile 
nehotărîte, şi cu deosebire pentru tactul depus în aplanarea 
tuturor conflictelor lăuntrice, unde cuvîntul lui ştia să 
îmblînzească ambițiile prea grăbite şi să calmeze spiritele 
prea iritate. Devenise astfel indispensabil şi fiindcă era 
întotdeauna voios, părea inofensiv. 

De fapt, surîsul amical de pe buze, cu care întîmpina 
într-o egală bunăvoie tartorii cei mai îmbătrîniţi în rele ai 
partidului, ca şi solicitanţii timizi şi necunoscuţi de la pe- 
riferia ţării, ascundea o cruntă şi lucidă cunoaştere a slă- 
biciunilor omeneşti. Îşi ascunsese unghiile, ştiind să aştepte. 

Acum se pregătea să le scoată la iveală. 

Pentru socotelile sale, Constantin Lipan era omul cel 
mai potrivit. Onest, străin de politică, sărac şi fără le- 
gături în capitală, înfăţişa pentru el mîna neînduplecată 
şi inconştientă de fier de care avea nevoie. În lupta subterană 
şi surdă pentru şefia partidului, cele două tabere tîrau după 
ele păcate grele. Un îndoit scandal, izbucnit pe neaşteptate, 
după scandalul abia potolit al paşapoartelor care expediaseră 
peste ocean, în Antile şi în statele Americii de Sud, mii de 
țărani proletarizaţi ca mînă ieftină de lucru, în locul sclavilor 
negri de odinioară; le-ar fi retezat şi firul intrigilor, şi pofta 


106 


de şefie. Astfel, deasupra tuturor, Gică Elefterescu ar fi 
apărut deodată tare, temut şi cu voința hotărîtoare. Omul 
provindenţial! Iar o dată cu influenţa din guvern şi-ar fi săl- 


tat brusc şi acţiunile opiniei publice: devenea ultimul factor 
de curaj, loaial şi ferm, care pune dreptatea şi avutul țării 
mai presus de prietenii şi de josnicele calcule de partid. Pe 
urmă şefia avea să-i cadă de la sine, ca un fruct copt. 

De aceea, cînd şeful de cabinet îi aduse carta de vizită a lui 
Constantin Lipan, îşi frecă mîinile cu satisfacție, clipindu-şi 
singur pehlivan din coada ochiului. 

— Cheamă-l aci şi te rog să nu ne deranjeze nimeni. Nu 
mai exist absolut pentru nimeni. 

Magistratul miop şi timid, sărmanul Constantin Lipan, 
încă mai miop şi mai împleticit de emotie, intră împie- 
dicîndu-se în covor şi abia învrednicindu-se să îngăimeze cu 
interminabile temenele şi plecăciuni: 

— Domnule ministru... Am onoarea să vă... 

Gică Elefterescu îi ieşi înainte de după birou şi-i întinse 
mîna, tîrîndu-l spre fereastră: 

— Ce-s mofturile astea?... Dragă Costică, de cînd am 
devenit pentru tine „domnule ministru”?... Trebuie să ştii că 
am rămas Gică, fostul tău coleg de clasă. Gică, şi nimic mai 
mult! Dă-mi voie să te privesc puțin în lumină. Hm! Puțin 
păr alb la tîmple, puţină chelie în creştet şi ochelarii ăştia... 
Încolo, nu prea multă schimbare. Să stăm şi să vorbim. Ia 
loc! Îl apăsă de umeri. 

— Fumezi? Întinse cutia de ţigări. 

Constantin Lipan nu fuma. 

Dar luă o ţigară şi acceptă foc de la ministru, ca să nu 
refuze o primire atât de amabilă. 

— Eu fumez ca un şarpe! declară Gigă Elefterescu. De 
altfel, ştii că fumam şi în şcoală. Pe ascuns, la closet. Acelea 
erau cele mai delicioase ţigări. la să ne instalăm aci şi să 
stăm niţel de vorbă, ca pe vremuri)... 

Îl remorcă de braț şi îl pilotă la un colț mai retras 
şi mai intim al vastului cabinet ministerial, cu o mesuţă 
rotundă şi cu adînci fotolii îmbrăcate în marochin roşu, 
sub o copie a celebrului tablou de Prud'hon: Justiția 
urmărind crima. 

Constantin Lipan se aşeză cu sfială pe marginea unui 
fotoliu, tuşind din pricina fumului. Ar fi vrut să privească 


107 


în toată voia şi cu toată veneraţia la pereţii înalți, la 
tablourile cu late rame aurite şi la toată măreţia solemnă a 


încăperii, ca unul care păşea pentru întîia oară în viaţă pragul 
unui asemenea sanctuar al divinității sale simbolic legate la 
ochi. Dar n-avea răgaz. Îl frămîntau alte simţiminte şi 
gînduri. ÎL frămîntau şi-l turburau peste seamă. 

Nu-i venea să creadă că fostul coleg a rămas atît de 
tînăr şi că e atît de prietenos. El se îmbrăcase în haine 
oficiale, jachetă, guler tare şi pantaloni în dungi, ca pen- 
tru o gravă audiență, şi descoperea un simplu camarad, 
tutuindu-l ca acum treizeci şi ceva de ani, de cînd nu 
s-au mai văzut. 

Ministrul se înfundă în jîlţ, picior peste picior, aruncînd 
colaci de fum în tavan. 

ÎI privi printre gene. Îl cîntări şi fu mulţumit de exa- 
men. Rămăsese aşa cum se aştepta: modest, stîngaci, 
minuţios în fiecare mişcare. Fostul premiant întîi, pore- 
clit „Incoruptibilul” — şi în plus metamorfoza celor trei- 
zeci şi ceva de ani: păr sur, început de chelie şi ochelari 
de miop. 

Îi puse mîna pe genunchi cu o familiaritate care îşi face 
întotdeauna efectul, fiindcă întotdeauna cucerea omul: 

— Ce-ai zis de mutarea ta aci? Te-a surprins, ai? 

— Tocmai, dacă n-am venit să-ți mulţumesc, dragă 
dom... dragă Gicule, e numai fiindcă nu ştiam cărei în- 
tîmplări... 

— Fi, lasă astea, Costică! Ai să vezi că lucrurile s-au 
petrecut mult mai simplu... Cîţi ani am fost colegi? Doi 
sau trei? 

— Doi... În clasa a şasea ai plecat la Iaşi. 

— Exact! Din pricina lui Statachiu. Mă persecuta la mate- 
matică. Adică, la drept vorbind, nu mă prea persecuta el, cît 
nu mă prea pierdeam eu cu firea să buchiresc misterele 
ecuaţiilor algebrice. Nu de alta, da” să nu-ţi rup cumva ţie 
pîinea de la gură, Costică Lipan, premiul întîi cu cunună, 
Costică Incoruptibilul!... 

Ministrul rîse foarte voios, aruncînd mereu rotocoale 
de fum din ţigară şi înveselindu-se foarte de aceste plă- 
cute şi îndepărtate amintiri. Constantin Lipan, Costică Inco- 


108 


ruptibilul, încercă şi el să suridă, stingherit şi mereu tuşind 
din pricina fumului! 
Gică îl mai plesni o dată cu palma peste genunchi: 


— Ce vremuri ferice, bre Costică, bre! Ai, ce zici? 
La drept vorbind, cu matematica n-am dus niciodată 
casă prea bună în şcoală! De altfel, nici cu altele!... 
Să fi avut eu ştofa ta, ehei!... Apropo! Ştii că Sta- 
tachiu n-a murit? Se ţine încă bine moşneagul! A 
venit la mine să-mi ceară să-i numesc un ginere su- 
pleant... Se jena. Credea că mai ţin minte şi că-i port 
rîcă... l-am numit ginerele cum a vrut şi unde a vrut — 
de altfel un băiat bun! — şi nu ştia cum să-mi mulțu- 
mească... Prostii! Un bine nu e niciodată o piatră arun- 
cată în baltă. Dar să venim la vorba noastră. Întreba- 
tu-te-ai cumva de unde mi-a venit ideea să te aduc aci?... 
Telegrama! Telegrama ta de felicitare, cînd am depus 
jurământul. Ce te-a făcut să dai telegramă?... 

— M-am bucurat sincer cînd am citit în ziare solemnitatea 
instalării dumnea... tale la minister... îngăimă Constantin 
Lipan, care dăduse telegrama nu din proprie inițiativă, ci 
după sfatul Elenei. 

— În fine!... Nu importă cum ţi-a venit inspirația. Fapt 
este că numai aşa mi-am adus aminte că intraseşi cîndva 
în magistratură. Am pus să-mi aducă anuarul, am consultat 
cazierul tău. Nu-i greu să-ţi dai seama cît m-am scanda- 
lizat şi ce tămbălău am făcut cînd văzui cum te-au lăsat 
toţi să mucezeşti într-o asemenea puturoşenie de tîrg... Şi 
pe urmă mi-am mai adus aminte ceva. Ceva care nu se 
uită, dragă Costică. Întîmplarea cu mine şi cu Naum... Îi 
mai aminteşti?... 

— Puțin... Foarte vag... încercă Lipan să-şi scormonească 
amintirile. 

— Văd c-ai uitat. Eu n-am uitat, fiindcă era soarta 
mea în joc. Astfel de lucruri nu se uită, dragă Cos- 
tică. Tu ai dovedit atunci că pui dreptatea mai pre- 
sus de orice. De prietenie şi de orice. Cînd cercetarea 
n-a putut stabili dacă eram eu vinovat sau Naum, tu 
singur aveai în mînă soarta noastră. Îţi spun drept că 
m-am temut. Mai întîi, Naum era băiat bun şi bine notat 
de profesori. Pe urmă, era şi cel mai bun prieten al tău. 
Eu aveam toate aparențele împotriva mea. Destul să fi 


109 


spus că nu ştii, şi zburam din şcoală. De aceasta m-am 
temut. Dar tu, nedezminţitul Incoruptibil, te-ai ridicat şi 
ai spus adevărul. Ţin minte chiar că ai insistat, spunînd că 


pui dreptatea şi adevărul mai presus de prietenie... 
Aceasta nu se uită, dragă Costică! M-ai salvat atunci, 
măcar că nu-mi erai cine ştie ce prieten. Şi nu m-ai 
salvat de dragul meu, ci fiindcă ştiai că nu sînt vi- 
novat. Ai făcut-o, cum spuneai, pentru adevăr şi dreptate... 
Fiindcă aşa îți dicta conştiinţa! Bietul Naum!... Nici- 
odată n-am să uit cu ce ochi te-a privit... De altfel, i-ai 
făcut un serviciu. S-a dus la şcoala militară, şi acum e 
general de corp de armată. S-a purtat minunat în război. 
Astfel, l-ai ajutat indirect să-şi facă o carieră de o mie de 
ori mai bună decît aceea de profesor, cum intenţiona el. 
Chiar îmi spunea ultima oară cînd l-am întîlnit... Tu l-ai mai 
văzut vreodată? 

— Nu!... mărturisi Constantin Lipan, muncindu-şi ză- 
darnic mintea să reconstituie cum s-au petrecut atunci 
lucrurile. 

Vag îşi amintea că într-adevăr, în calitate de elevul cel 
mai bun din clasă, fusese chemat să dezlege o întîmplare 
turbure şi că în spiritul său drept şi-a sacrificat prietenul 
pentru adevăr. Dar ce anume a fost şi cum s-a terminat 
povestea nu mai ştia şi nici n-ar fi crezut vreodată că 
există cineva care să mai păstreze o atît de fidelă amintire. 

Fostul camarad îi apăru cu totul altfel de cum îl socotise 
pînă acum. 

În şcoală era o puşlama zgomotoasă şi leneşă, întot- 
deauna prin coada clasei. Gicu, cel care-şi vindea cărțile 
încă de la începutul anului; cel care copia cu mai ne- 
întrecută dibăcie la teză; cel care răspundea mai obraznic 
profesorilor... În politică, îi urmărise cariera cu oare- 
care dispreţ şi uimire, fiindcă îl vedea utilizînd cu ace- 
eaşi neîntrecută dibăcie toate apucăturile de şcolar leneş 
şi chiulangiu, turbulent şi palavragiu. 

Acum îl regăsea în această excelență lipsită de mofturi, 
prietenoasă, şi sub aparența uşuratică păstrînd o seriozitate 
solidă, ca, de pildă, amintirea acelei întîmplări din care a tras 
o atît de dreaptă judecată asupra unui om. 

Ministrul aprinse altă ţigară de la cea sfirşită şi surise 
încîntat de rezultatul primei părți din audiență. Ciîştigase 


110 


nătăflețul definitiv! De aci înainte ştia că fostul camarad 
avea să-i fie credincios ca un cîine, mai ales că nu era să 


ceară nimic decît să dezlănțuie justiția şi s-o lase să-şi 
urmeze drumul neturburat. 

Spuse: 

— Aceasta e toată povestea, dragă Costică! Aşa am 
văzut eu lucrurile, şi cred că am văzut bine. Dacă am 
făcut să fii mutat aci, tu ştii mai bine decît orişicine că 
am făcut-o fără nici un interes. Nu ne-am mai văzut de 
treizeci de ani. N-a stăruit nimeni. Ştiu că nu faci po- 
litică. Ştiu că te-ai însurat fără nici un calcul — nici de 
protecţie, nici de zestre. Știu că ai patru copii şi că pen- 
tru toţi cheltuielile sînt mari, fiindcă toţi, sau aproape 
toţi sînt încă în şcoală... Toate acestea le ştiu, şi a fost 
uşor să le aflu, căci viața ta e limpede ca sticla. Şi o 
dată ce te-am adus aci, m-am gîndit mai departe. Trebuie 
să cunoşti că m-am hotărît să inaugurez o eră nouă în 
justiţie. Tu să nu mă judeci după aparenţă. Aparența poate 
e uneori în defavoarea mea. Ce-ţi spui? „Ăsta e un om 
mîncat de politică. Stricat de politică”... 

— Cum mi-aş permite să spun asta? ripostă Constan- 
tin Lipan cu mare grabă, turtind ţigara în scrumieră şi 
bucurîndu-se de cazna ei. 

— Nu! Nu! Nu e nevoie să negi. Aşa gîndeşti fiindcă 
aşa gîndeşte toată lumea. Dar, dragul meu, aparența e 
înşelătoare!... Pentru mine politica a fost un mijloc, nu 
un scop. Cînd eşti în haita lupilor, trebuie să urli ca 
lupii. Are să te surprindă însă cînd ţi-oi spune că detest 
politica. Prin politică, vreau să fac ceva bun şi durabil. 
Zic prin politică, fiindcă atît în ţara românească de ieri, 
cît şi în cea de azi, de după război, mai ales în cea de 
azi, nu se poate altfel. Nu se poate pe altă cale. Vreau 
să-mi leg numele de o operă de purificare. Vreau să le 
dau la cap tîlharilor! Tiîlharilor de oriunde... Mie îmi 
este indiferent dacă sînt din partidul nostru sau din opo- 
ziție, dacă fac ori nu politică. Exact cum tu, acum trei- 
zeci de ani, n-ai şovăit să-ți sacrifici prietenul cel mai 
bun fiindcă aşa îți dicta conştiinţa, tot aşa îmi dictează 
conştiinţa şi mie să fac... Numai tu poţi să mă înţelegi! 
Şi numai în tine pot să am încredere deplină. De asta 
te-am chemat... Eşti proaspăt sosit aci, nu-ți dai poate 


111 


încă deplin seama de cîte intrigi şi de cîte presiuni uzează 
politicianismul chiar în justiție... Cu oamenii de aci nu mai 


puteam să încerc nimic nou. De aceea m-am gîndit să 
apelez la tine. Există cîteva chestiuni urîte şi grave, de 
care n-a cutezat nimeni să se atingă. Eu îndrăznesc. Ştiu 
că aceasta poate să mă coste cariera politică... Nu-mi 
pasă! Ai să primeşti peste cîteva zile delegația de procuror 
general. Te rog s-o primeşti şi te rog fiindcă şi tu, dacă-ţi 
cercetezi conştiinţa, nu se poate să nu mă înţelegi. Eu nu-ţi 
cer decît să-ți îndeplineşti misiunea. Fără nici o rezervă! 
Fără de nici o restricţie! „Justiția urmărind crima!” arătă el 
cu ţigara spre tabloul de deasupra lor. În sfîrşit, traducerea 
acestei alegorii în fapte concrete, în realități; nu o fățarnică 
mistificare a justiției, ca pînă acum. Să sfirşim odată cu toate 
minciunile! Să începem o eră nouă, ca într-o ţară nouă, cum 
ar fi trebuit de acum cinci-şase ani... Îmi iau angajamentul să 
nu intervin niciodată, în nici un fel şi pentru nimeni. Pentru 
mine nu există nici prieteni, nici legături politice cînd e 
vorba de justiţie. Aceasta e tot ce aveam să-ți spun, şi nu mai 
adaog nimic, fiindcă ştiu cărui om m-am adresat. Pot 
considera lucrul încheiat. Nu? 

— Mă tem că nu voi corespunde aşteptărilor tale... E 
o misiune atît de delicată! mărturisi Constantin Lipan cu 
vorbele înecate în gîtlej de emotie. 

— Lasă modestia, dragă Costică! Te ştiu. Toată cariera ta 
vorbeşte pentru tine. Nici nu vreau să mai discutăm despre 
aceasta... Mai bine spune-mi acum, ce-ţi fac copiii? Ai văzut 
că prin mijloacele mele am aflat şi cîți copii ai. Patru! 
Desigur, toţi în şcoală... 

— Trei sînt în şcoală... dădu informaţii Constantin Lipan, 
bucuros că există cineva să se intereseze de grijile lui multe 
şi grele. Un băiat şi o fată, în liceu... Un băiat student la 
Drept... lar fata cea mai mare a terminat pensionul şi stă 
acasă. Viaţa e îndestul de aspră pentru o familie constrînsă 
să trăiască numai din salariu... 

— O ştiu! suspină ministrul, dovedind că participă la 
aceste necazuri. Dar acum, o dată ce eşti mutat la Bucureşti, 
lucrurile au să se mai simplifice! Băiatul de la Drept te rog 
să-l trimiți la mine... Îmi dai un telefon şi-l primesc zilele 
acestea. Îi putem aranja o sinecură, ceva, o slujbă uşoară de 
o oră-două, undeva. Fie aici la minister, fie la Consiliul 


112 


legislativ!... lar fata procurorului general n-are să aştepte 
mult pînă să se mărite. Îi găsim noi un băiat bun şi cu 
viitor... Te rog să nu iei în nume de rău faptul că mă amestec 
cu atîta lipsă de delicateță în lucruri care nu mă privesc! Aş 
vrea să mă consideri prieten înainte de toate; iar eu aşa 
înțeleg prietenia... Te-a supărat francheţa mea? 

— Nu domn... Nu, dragă Gicule! Dar îţi spun drept 
că m-am simţit atît de izolat şi de străin în acest Bucu- 
reşti!... Viaţa e mult, mult mai scumpă de cum mă 
aşteptam... 

— Şi aci trebuie o mînă de fier! aprobă ministrul. O 
mînă de fier, care să stîrpească specula! Am un întreg 
proiect, care ar da roade frumoase şi imediate dacă nu 
m-aş lovi de interesele colegului de la Industrie şi Comerţ 
şi de supărarea colegului de la Interne. Politica, dragă 
Costică, e moartea noastră! 

Gică Elefterescu se uită la ceas, cu figura deodată foarte 
preocupată. Constantin Lipan pricepu şi se ridică, 

— Ne-am înţeles, aşadar, dragă Costică! Va fi o surpriză 
numirea ta. O nedumerire generală. Dar au să vadă!... Săptă- 
mîna viitoare apare decretul. 

— Numai să nu ai o dezamăgire... 

— Atâta grijă să nu mă lase pe mine să dorm, dragă 
Costică! Să găsesc cinci, numai cinci oameni ca tine, şi în 
doi ani schimbăm faţa ţării! Nu uita, dă-mi un telefon şi 
trimite-mi băiatul... Pot spune că i-am şi găsit locul lui. 

Constantin Lipan ieşi de-a-ndaratele, condus pînă la uşă 
de ministru. Apoi Gică Elefterescu se duse la geam şi 
privi afară, frecîndu-şi încîntat mîinile. Totul era în 
regulă. Nici n-ar fi visat un om mai potrivit planurilor 
sale de mult şi răbduriu pregătite. 

„Cum de i-a dat în cap imbecilului să-mi trimită tele- 
grama?... se întreba, schimbîndu-şi inelul de pe un deget 
pe altul. Te gîndeşti că dacă nu era telegrama, uitam cu 
desăvîrşire de existenţa lui şi dădeam peste cine ştie ce 
canalie”... 

De la fereastră păşi la birou şi deschise sertarul, bătînd 
cu palma drăgăstos cele două dosare pe încetul şi perse- 
verent ticluite, încă înainte de a manevra strămutarea sa 
de la Ministerul Domeniilor la Justiţie. „De aci va ex- 
ploda surpriza şi aici îşi vor fringe oasele tocmai cei 
care se ţin mai ţanţoşi şi se socot mai la adăpost! Întii 


113 


afacerea Osias-Mladoveanu—Banca Continentală. Pe urmă, 
celorlalţi, cînd se vor bucura mai zdravăn, recunoscători că 
i-am servit, le servesc şi lor afacerea Petrolul—lordan Hagi- 
Iordan. Grecul e prea inteligent ca să nu se dea în lături la 
primul avertisment. Se leapădă de tovarăşi, să-şi salveze 
interesele lui. Şi mi-i trimite pe toţi la năvodul lui Costică 
Lipan... Ăsta, cu dreptatea şi conştiinţa lui, e în stare să-şi 
vîre pe tată-său şi pe mamă-sa la puşcărie!... Dacă nu exista, 
trebuia inventat!” 

lar Gică Elefterescu, ministrul cel serviabil şi atoateîm- 
păciuitorul, eternul Gică, indispensabilul Gică şi inofensivul 
Gică, avu un rînjet pe care nimeni nu i l-a văzut niciodată, 
ridicînd ochii la copia tabloului alegoric din perete: Justiția 
urmărind crima. 


În stradă, Constantin Lipan, Incoruptibilul, roti ochii, 
încă buimaci de emoție. Apoi intră la o cofetărie să cum- 
pere prăjituri şi o modestă butelie de lichior, pentru a 
sărbători în familie cu tot fastul această primă şi neaş- 
teptată victorie a dreptăţii, în ţara atîtor nedreptăți. 


114 


P A R T E A A D O U A 


115 


FOAMEA 


— Vreau o bucată grasă şi bine friptă. Ai înţeles, mă 
urîtule? întreabă domnul care avea totdeauna aceeaşi masă 
rezervată în fundul restaurantului, lîngă orchestră. 

— Ştiu eu ce vă place dumneavoastră! făcu chelnerul, şi 
alergă, purtînd farfuriile deşarte cu o supleţe de acrobat. 

Domnul răspunse unui salut din dreapta şi mai salută pe 
cineva din stînga. Căci era un domn foarte important. De 
aceea, şi din alte pricini, surîdea fericit şi voios. 

Deodată, bunăvoia se întunecă. Cu glas înecat de mînie, se 
răsti la un bătrîn care cutezase să-i întindă un pachet de cărți 
poştale ilustrate, cu vederi: 

— Ce e cerşetoria aceasta? Nici aci nu putem scăpa de cer- 
şetori? La muncă, domnule, la muncă! 

— Adevărat! încuviință vecinul din dreapta, vorbind peste 
masă. Ar trebui să se ia măsuri, domnule senator. A devenit 
un scandal cu cerşetorii aceştia în haine negre... 

— Băiete, n-am să aştept un ceas friptura! Am spus grasă 
şi bine friptă! Şi dați individul acesta afară! 

Bătrînul se strecură ruşinat printre mese, cu micul lui pa- 
chet sărac şi inofensiv. Era un bătrîn încovoiat de spate, cu 
straiele roase dar periate, cu ochii trişti şi cu mîini tremură- 
toare: şi nu părea un cerşetor de profesie. Ochii cerşetorilor 
de profesie nu sînt niciodată atît de trişti. 


116 


La colţul bulevardului, un pui de ţigan, cinchit într-un 
palton prea larg, bătea frenetic cu cleştele în tava fier- 
binte: 

— Castanele! Poftiţi castanele! Faine castanele! 

Sabina se opri să-i facă alişveriş. Mută de pe un brat 
pe celălalt cureaua patinelor şi aşteptă restul. Ana Lipan, 
care nu observase, mergea înainte şi, crezînd-o alături, 
vorbea mai departe, gesticulînd cu mîna înmănuşată. Cînd 
se uită, mirîndu-se că nu obţine răspuns, descoperi cu sur- 
priză că se adresa unui domn cu ochelari şi căciulă bru- 
mărie. Domnul călca într-un pas, ascultase fără voie şi 
salută, rîzînd sub mustăţile cu chiciuri de ger. 

— Pardon! îi întoarse spatele Ana Lipan, ofensată. 

Domnul trecu mai departe fără să se supere. Ana îşi 
descărcă toată indignarea pe Sabina, care sosea cu punga 
de castane purtată în sus ca un trofeu. 

— Ce însemnează aceasta, Sabino? Mă faci să vorbesc 
singură cu toți indivizii... N-am să mai merg niciodată cu 
tine! Ce ai acolo? 

— Castane! răspunse triumfal Sabina. 

— Poftim! Ai devenit imposibilă! Ce apucături mai 
sînt şi acestea, să cumperi pe stradă castane, ca băieţii 
de prăvălie? 

— Sînt delicioase, Annie! Nu iei şi tu? o invită cu intenţie 
pacifică Sabina. 

Annie strîmbă din nas. Cine a mai văzut-o oare pe dînsa 
vreodată mîncînd castane pe stradă? 

Sabina strînse din umeri la acest refuz: 

— N-ai decît! Cînd strîmbi aşa din buze, parcă eşti 
Boţocan cînd musteceşte... 

— Am să te spun lui maman. Nu te mai iau niciodată cu 
mine. Mă compromiţi... 

— Şi eu am să te spun lui maman că acostezi pe stradă 
domni cu căciulă brumărie... Să văd, cum ai să te explici?... 
Mai bine ia o castană şi hai să ne împăcăm, Annie! 

— Lasă, că ajungem acasă şi mai vorbim noi, domnişoară! 
amenință Ana. 

— Sigur că o să ajungem. Şi sigur că o să mai vorbim... 
Eu nu-s ca tine, să stau înţepată toată ziua, fiindcă m-a 
respins aşa de brutal un domn cu atît de superbă căciulă 
brumărie!... 


117 


Ana o fulgeră cu privirea. Sabina nepăsătoare începu să 
dezgheoace coaja unei castane, muşcînd din fructul făinos, 
parfumat şi cald. 


În aerul aspru al iernei, mirosul era însă mai ațiţător. 
Ion Ozun, care asistase la scenă rezemat de vitrina Libră- 
riei Alcalay, simţi o năvalnică ameţeală împăienjenindu-i 
privirea, fără nici-o drojdie de energie şi nici un disponi- 
bil de tinerească voie bună, ca să se bucure de pitorescul 
episodului. 

Se împliniseră de aseară patruzeci şi opt de ore de cînd 
nu mîncase. Devenise aerian. lar cînd mulțumea cerului 
şi misterioaselor legi ale sucurilor gastrice că stomacul, 
descurajat de atîta aşteptare, se îndurase să-şi descleşteze 
gheara dureroasă a foamei, mirosul acesta cald şi pofticios 
îi stîrnise din nou lihneala aţipită. Se uită cu ciudă la 
copila în sveterul alb de lînă, cu patinile atîrnate pe braţ 
şi cu obrazul îmbujorat de frig. Nu recunoştea sora stu- 
dentului din noaptea cînd a sosit în Bucureşti şi cînd 
trenul se oprise aproape de intrare în Gara de Nord, fiindcă 
strivise sub roți o necunoscută. Vedea numai o odraslă 
alintată de oameni sătui şi o înglobă în aversiunea lui de 
flămînd. 

— Castanele! Faine castanele! 

Măcar cinci lei de-ar găsi într-un fund de buzunar, o 
hîrtie ruptă, prețul unei jumătăți de pîini! 

— Calde castanele! Faine castanele! 

Stăruitor, mirosul fructelor coapte se înălța din cuptorul 
improvizat. Alţi trecători se opreau, aşteptau rest, porneau 
ținînd cornetul între degete şi schimbau mîna cînd se frigeau 
prin hîrtia subţire. 

Țigănuşul îşi dogorea la jăratic palmele roze, ca palmele 
de maimuţă ori de senegambez. Cu o ascuţime precoce, 
ştia cărui trecător să-i reteze mersul grăbit. 

— Coapte castanele! Faine castanele! 

Ion Ozun se mută din acest loc al supliciului. 

Porni în sus, pe Calea Victoriei. Bătu talpa mai apăsat, 
să-şi dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. 

Nu avea ochi pentru frumuseţea acestei dimineţi senine 
de iarnă, cu cerul sticlos şi cu văzduhul deodată purificat. 
Nici pentru trecătorii curgînd împotrivă-i: bărbaţi înfăşu- 
raţi în blănuri, femei rîzînd şi vorbind sonor. În privirea 


118 


dilatată de tortura foamei, ca într-un început de delir, se 
perindau ciudat şi spasmodic numai oameni sătui, sătui, 
sătul... 

Prin uşa băcăniilor cu aperitive, cînd se căsca să pri- 
mească înlăuntru un client vînăt de ger, năvălea miros de 
peşte şi de cafea, de şuncă şi de măsline, de costiţă afu- 
mată şi de portocale; mirosul băcăniilor din belşug îndo- 
pate cu toate trufandalele culese din toate unghiurile lumii. 
La „Dragomir” atîrnau iepuri şi fazani cu picuri de sînge 
îngheţat în nări. Un coş de crevete. Un snop de banane. 
Castraveţi verzi şi struguri de Constantinopol. O langustă 
vie, ca o reclamă de văpsea lăcuită, mişcîndu-şi mustăţile 
uriaşe. Şi fructe bizare şi aurii de tropice, culcate delicat 
în sicriuşe fine de papură, pe căpătii capitonat. 

Jon Ozun vedea cu stranie limpezime bărci fugărind pe 
oceanul brumos bancurile de sardele; plantatori cu pălării 
conice supraveghind negri cu încărcate coşuri pe umeri; 
un vînător cu puşca la ochi, în codru nins de brad; va- 
poare şi gări, fabrici şi orezării inundate, tot tumultul plane- 
tei, cu porturi şi hamali, cu hale imense şi cu abatorii, cu 
uscătorii de fructe şi acvarii de păstrăvi, cu minusculi ar- 
buşti de mirodenii şi cu moruni giganţi atîrnați în cîrlige; 
tot ce fauna şi flora celor cinci continente oferă în pămînt, 
pe pămînt, în apă şi în văzduh; tot ce oamenii celor cinci 
rase cară de sub toate latitudinile, încarcă, vînează, pes- 
cuiesc, cultivă cu savante rafinamente şi adună pentru bel- 
şugul acesta al rafturilor de băcănii. Fiecare cutie, fiecare 
ladă, fiecare sac a călătorit din alt capăt de lume ca să 
ajungă aci şi să-i aţițe nările şi privirea flămîndă. Niciodată 
n-a cugetat ce univers variat şi pitoresc poate încăpea într-un 
raft de prăvălie. Şi mai ales ce univers savuros! 

Există fericiţi care găsesc o pungă în zăpadă. Alţii, pe 
care îi caută cu telegramele o moştenire. Există şi acei 
care-au învăţat curajul să ceară. 

Un băiat cu şorţ alb aleargă cu două franzele rumene 
şi calde în braţe. Este oare un parfum mai ameţitor ca 
mirosul de piine caldă? Cînd o frîngi în două, se înalță 
un abur copt şi bun, cum n-a urzit încă divinitatea nicăiri 
un fruct cu aromă mai dulce. În cîte case, în cîte mii de 
case din acest Bucureşti nu se află astăzi bucăţi de piine 
aruncate la gunoi? Bucăţi mari de pîine, felii abia atinse. 
Ei mîncau acasă, la mătuşa lui, care l-a crescut, numai 


119 


pîine neagră. Poate fi ceva mai bun ca o felie de piine 
neagră cu unt? Felia de dimineaţă, înainte de a pleca la 
şcoală. Bătrîna îl învăţa întotdeauna să nu arunce firimi- 
turile în foc, fiindcă e păcat. Le semăna în prag, pentru 
păsările cerului. O dată a înşelat-o. ÎL trimisese să arunce 
rămăşiţele afară. Era ger ca acum şi era noapte. Îi era 
frică şi-i era frig. A ieşit în antreu cu pumnul de fărîmi- 
turi, s-a prefăcut că deschide uşa de-afară, dar le-a azvîr- 
lit în gura sobei din săliță. Îndată s-a împrăştiat un miros 
de pîine arsă, parcă pentru a dovedi fără întîrziere că nici 
un păcat nu poate rămîne ascuns. A închis repede uşa şi 
a început să vorbească vrute şi nevrute, ca să abată atenția 
bătrînei în altă parte. 

Bătrîna a ridicat ochii de pe împletitură, şi o clipă inglițile 
au stat. 

— Nu-ţi pare ţie, Ionel, că miroase a pîine arsă? 

— Da” de unde! a minţit fără să roşească, adulmecînd cu 
nările ca un capău. Ţi se pare matale... 

I-a spus Ionel. Îi spunea Ionel. 

Acum nicăiri nu mai e nimeni să-i rostească numele cu 
o dezmierdare chiar cînd îl mustra. Acum e cel mai singur 
om din acest oraş. Cel mai singur şi cel mai flămînd, cum 
nici cerşetorii în zdrențe nu sînt. Niciodată n-a crezut că 
într-adevăr se poate muri de foame. Unchiu-său, Tăsică, 
grefierul, îl povăţuia amărit: „Lasă, măi băiete, prostiile 
acestea cu scrisul şi cu alte năzbitii, că ai să mori de foame 
cu ele! Mai degrabă învaţă un meşteşug sau oploşeşte-te 
într-o slujbă!”... Atunci zîmbea cu dispreţ de asemenea 
idei nătîngi ale unui biet moşneag înapoiat. Acum i-a pus 
şi bastonul lui amanet; bastonul cu cap de rață sculptat 
în fildeş. A vîndut tot, a amanetat tot: ceasul, rîndul celă- 
lalt de haine, cărţile; tot pe ce a putut căpăta un ban. 
lar de două zile rabdă de foame; alungat de foame din 
bursucăria lui chir Panaioti de gerul care i-a îngheţat şi 
cerneala în călimară, şi în nădejdea că printr-o minune 
cineva ar mai putea avea nevoie de manuscrisele lui, de 
braţele lui, de puţina lui învăţătură. Gîndeşte: „Printr-o 
minune”... Şi într-adevăr a început să-i pară că numai o 
minune mai poate curma vraja aceasta rea... Cît a avut 
lemne, cel puțin se aşeza la scris pînă în miezul nopții. 
Cînd s-au terminat, zăcea zgribulit în aşternut... Crăciunul 


120 


l-a făcut cu banii de pe hainele vîndute. Anul nou, cu un 
singur pol căpătat pe baston — atît i-a dat, şi poate i-a dat 


cămătarul şi-atita numai fiindcă îi citise în ochi implo- 
rarea deznădăjduită. Au şi cămătarii uneori inimă! Sau 
poate că bastonul preţuia înzecit, ca o autentică piesă de 
muzeu pentru colecționari. Măcar de n-ar fi dăruit în mod 
stupid colecţia lui de timbre poştale, împărțind-o tuturor 
plodurilor din mahalaua lui înainte de plecare, ca să nu-l 
uite... 

Bică Tomescu e în turneu; de acolo-i trimite cărți poştale 
ilustrate cu voioase salutări de la chefuri şi cu semnăturile 
necunoscute ale altor voioşi comeseni. Mirel Alcaz, abia 
întors de la congrese şi conferințe peste hotare, l-a amînat 
din nou. Toate revistele i-au primit cu indiferență manuscri- 
sele, poftindu-l să treacă peste o săptămînă ori două. Mai 
sînt cinci zile şi expiră chiria. Atunci chir Panaioti îi va 
scoate lădiţa cu restul de rufe în stradă şi nu-i mai rămîne 
decît să degere culcat într-un vagon la triaj ori pe o bancă în 
Cişmigiu, cum mor vagabonzii. 

Un claxon de automobil îl alungă pe trotuar. 

În maşina închisă recunoscu pe bancherul Alfred Gold- 
man, Fredy, alături de soaţa cu părul roșcat, cuibărită în 
blană scumpă şi caldă. Rîdea de ceva şi amîndoi erau bucă- 
laţi, rotunzi, albi şi graşi; de o grăsime respingătoare. De 
o prosperitate animalică şi nesimţită. Aşa cum sînt acum toți 
trecătorii care-l împing, îl ghiontesc, îi aruncă priviri 
duşmănoase ori nepăsătoare în goana lor biciuită de ger. 

Cînd a sosit aci, în hotărîrile lui naive şi tinere, voia 
să-i cucerească pe toți, uimindu-i. Să le zguduie nepăsarea 
cu scrisul lui, cu lumea adusă de el, care avea să le îm- 
blînzească omenia, învăţîndu-i să vadă tot ce poartă viața 
cu ea, nedrept, dureros, monstruos... El nu ura atunci pe 
nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință se- 
cretă. Scrisul lui şi-l voia ca un balsam vindecător. Şi dacă 
avea să cucerească tot ce-l mînase aci: nume, glorie şi 
bani, cucerirea şi-o imaginase cu o luptă vitează şi gra- 
țioasă, după care se va întoarce surizînd ca un şampion 
de scrimă, să mulțumească aplauzelor de sus şi de jos. 

Acum ar fi vrut o biruinţă sălbatecă, numai ca să-i în- 
genunche pe toţi, să le arunce în față tot dezgustul şi să-i 
biciuiască şuierător pentru nesimţirea lor de sătui. Cu du- 


121 


reroasă surpriză învăţa să disprețuiască şi să urască. Foamea 
îi încleşta pumnii în adîncul rece al buzunărilor. 

La palat ceasul arăta unsprezece, Se întoarse grăbit, ca 
un om care şi-a amintit ceva, ca să nu pară că hoinăreşte 
fără nici o ţintă precisă după ce străbătuse de şase ori acelaşi 
drum. În faţa hotelului „Continental” se hotărîse să intre şi să 
se încălzească în hol. 

Întrebă portarul la întîmplare: 

— Domnul Constantinescu, de la Botoşani, e în cameră? 

Portarul nu mai cercetă tabloul cu chei: 

— Nu trage la noi nici un domn Constantinescu de la 
Botoşani... Poate vreţi să spuneţi Dimitrie Constantinescu de 
la Craiova, un domn înalt cu barbă? Sau poate domnu 
deputat Armand Constantinescu de la Giurgiu... 

— Nu, nu! stărui cu toată convingerea lon Ozun. Con- 
stantinescu de la Botoşani... Mă mir că n-a sosit. Uite, mi-a 
scris aci şi mi-a dat întîlnire! 

Spre deplină argumentare, pipăi un plic din buzunar şi 
păru foarte contrariat de această inexactitate a domnului 
Constantinescu de la Botoşani. 

— Poate soseşte acum!... se dădu cu părerea portarul 
binevoitor. Este un tren de Moldova la douăsprezece. Treceţi 
mai târziu... 

Ion Ozun se arătă foarte încurcat şi, ca după o complicată 
chibzuială lăuntrică, decise: 

— Mai bine aştept! N-aş vrea să-l scap. 

— Poftiţi! arătă portarul jilțurile de pai, şi se întoarse la 
condicile sale. 

— Uf! răsuflă Ion Ozun, alegînd scaunul cel mai aproape 
de calorifer şi instalîndu-se picior peste picior. 

Căldura îl cuprinse îndată şi îndată văzu existența mai 
trandafiriu. 

Coborau şi urcau, intrînd şi ieşind, pasageri grăbiţi. Alții 
se strîngeau într-un colț să şoptească: 

— [a-l pe Horoviţ şi mergi numaidecît la minister... Vezi, 
urmăreşte hîrtia pînă la ieşire! Şi nu dai banii decît cînd ai 
ordinul la mînă. Altfel, te-ai ars! 

O doamnă intră încărcată de pachete şi, după ce le lăsă 
portarului, se aşeză pe jilţul din faţă, începînd să ronţăie 
pastile de ciocolată dintr-o cutie rotundă. Ion Ozun o privi cu 
un început de sfirşeală. Doamna surîse cochet, socotind 
privirea un omagiu adus frumuseţii sale planturoase. 


122 


„Are un cap de cafea cu lapte”, gîndi Ion Ozun cu dez- 
gust. Nu ştia unde a citit aceasta foarte de curînd. Dar 
recunoscu că autorul observaţiei avea toată dreptatea. 
Există într-adevăr o mutră specială a femeilor care se 
hrănesc cu cafea cu lapte. Moliie şi fără caracter. Lui nu 
i-a plăcut niciodată cafeaua cu lapte. Dar, ca niciodată, 
imaginea unei ceşti de cafea cu lapte, răcită şi cu pieliţa 
creaţă deasupra, în loc să-i apară respingătoare, îi scurmă 
stomacul cu unghii de fier. 

Doamna cu pastile de ciocolată surîdea suav. Îşi scosese 
oglinda, roşul şi pudra, renovîndu-şi faţada. 

Ion Ozun o privi asasin. 

— Ce faci aici, bre Ozun, bre? 

Înainte-i se propti bucuros Ţilică Anastasiu, avocat din 
urbea lui, numit de concetăţeni „[ilică Găliganul” din 
pricina staturii şi „Ţiîlică Incident” din pricina măiestriei de 
chiţibuşar al procedurei. Era voios şi purta subsuoară un 
ghiozdan doldora. 

Ion Ozun rosti cu glas de agonie: 

— Ce să fac, coane Țilică?... Aştept pe cineva. 

— Ei bravo! Te-nvirţi, ai? 

Economisind vorba, lon Ozun făcu un gest modest, 
adică: „aşa şi-aşa”. 

— Ei bravo! Bravo ţie! Ți-am spus eu că nu făcea 
pentru tine să te pierzi în porcăria noastră de tîrg... Va 
să zică îi tragi la gazetă zdravăn... făcu dintr-un ochi 
complice, fiindcă ştia că lon Ozun a plecat din urbea na- 
tală să-şi facă o strălucită carieră în presă. 

— Mnde! repetă lon Ozun gestul care însemna „aşa 
şi-aşa”. 

— Ei, ca la început, înțeleg perfect!... înțelesese şi asta 
Țilică Incident. Dacă nu curge, pică! Pînă ce prinzi cheag... 
Astăzi cu gazetăria se cîştigă bune parale... Nu mai fă pe 
modestul! Parcă te văd miîine-poimiine că nu-ţi mai 
ajunge nimeni nici cu prăjina la nas... Şi pe cine aştepţi? 

— Un prieten, care trebuie să vie din moment în moment... 
afirmă cu toată convingerea lon Ozun mai mult la adresa 
portarului decît pentru cel care întrebase. 

— Ei bravo! La revedere atunci... Şi de la uşă, întor- 
cîndu-se pe jumătate: Păcat că nu eşti liber... Te-aş fi 
invitat să iei dejunul cu mine, să-ţi mai spun cîte ceva din 


123 


tîrgul nostru, să le pui la gazetă. Trebuie dat la cap bri- 
ganzilor! 

Spuse şi trînti uşa. 

Ion Ozun rămase în jilt, neclintit, ca un condamnat ia 
electrocutare pe scaunul de execuţie. 

Aceasta nu şi-o mai imaginase! Îi venea să alerge după 
celălalt, să-i mărturisească fără înconjur că nu aşteaptă pe 
nimeni, că n-a aşteptat niciodată pe nimeni sau că renunţă la 
întîlnirea cu prietenul închipuit numai ca să afle ştirile 
senzaţionale din urbea natală şi mai ales să nu refuze invi- 
taţia la masă. 

Dar Țîlică Găliganul, zis şi Incident, era departe, şi Ion 
Ozun nici nu ştia măcar la ce restaurant ia dejunul, ca să dea 
peste dînsul ca din întîmplare. 

„Sînt un idiot! se mustră de unul singur. Un imbecil. 
Niciodată n-am să fac vreo ispravă în viaţă. Idiot! Triplu, 
cvadruplu idiot!” 

Apoi, ca să se răcorească, autoritar ca la dînsul acasă, 
strigă la un domn care intrase împingînd uşa cu piciorul şi 
lăsînd-o întredeschisă: 

— Uşa, domnule, uşa! 

Domnul, docil, se întoarse şi închise uşa. Ion Ozun văzu în 
acest simplu fapt dovada că pentru a fi ascultat e nevoie 
numai să ceri sau să porunceşti cu îndestulă autoritate. 
Descoperirea îi dădu curaj. Va merge la Mirel Alcaz, va 
merge la Teofil Steriu şi va pretinde ceea ce pînă acum 
ceruse modest şi timid. 

Căldura caloriferului îl dezmorţise. Se dădu mai aproape, 
să înmagazineze o ultimă provizie de calorii, iar cînd îşi 
simţi spatele destul de dogorit, se ridică. 

— Nu mai aşteptaţi? ghici portarul. Dacă soseşte domnul 
Constantinescu îi spun că l-aţi aşteptat. Numele dum- 
neavoastră? 

— Nu importă! vorbi cu siguranţă Ion Ozun. Destul să ştie 
că l-am aşteptat... are să-şi închipuie el cine! 

Ion Ozun trecu pe lîngă doamna cu pastilele de ciocolată 
fără să-i arunce nici o privire. leşi, lăsînd în urmă uşa 
deschisă. 

Gerul îl întîmpină cu un asalt de înțepături acide. Înteţi 
paşii. Mergînd în acelaşi ritm repede şi bătăios, recapitula 
anticipat conversaţia dintre el şi Mirel Alcaz, dintre el şi 


124 


Teofil Steriu. Totul îi păru din nou simplu şi realizabil. 
Secretul era acesta: să pretindă, nu să ceară milog. 

La ziarul unde lucra Mirel Alcaz, unul din oamenii de 
serviciu îi deschise uşa de la sala de așteptare. Îl cunoştea 
şi ştia pe cine caută. Îl cunoşteau acum toţi, de cînd tot 
stîrcea pe la uşi. 

— Domnul Alcaz e în conferință cu domnul director. Cînd 
termină, vă anunţ. 

Sala de aşteptare era tixită ca o anticameră de minister. 
Ion Ozun se aşeză lîngă un omuleţ bărbos ca un gnom şi 
gînditor ca un inventator nefericit ce era. Îl cunoştea şi pe 
acesta. ÎL întîlnea întotdeauna prezent la aceleaşi ore. Se 
recomandase odată şi-i povestise necazul. De treizeci de ani 
născocea tot soiul de lucruri importante şi simple; de trei- 
zeci de ani colecţiona brevete, şi nimeni nu voia să i le 
ia în seamă. Frîne de tren, îngrăşăminte chimice, substanţe 
care fac pînza incombustibilă, aparate de ras automat, tocuri 
de scris cu două cerneli — apeşi butonul aici, scrie cu 
roşu; apeşi dincoace, curge din rezervor cerneală albăstrie, 
mingi care nu se pot sparge; secerătoare-plug şi elicopterul 
care n-are nevoie de teren pentru ateriza]; treizeci de bre- 
vete în treizeci de ani nu împiedicau mulţimea obtuză şi 
oarbă să are tot cu plugurile vechi, să scrie tot cu tocurile 
lor imperfecte, să se urce în trenurile care se sfarmă în 
accidente cum se turtesc cutiile de chibrituri sub talpă. 
De un an descoperise că o fabrică de arme germană i-a 
„furat” invenţiunea lui de puşcă automată, şi de atunci 
nu se găsea un singur om de curaj să protesteze şi să dea 
pe faţă tilhăria. 

— Toţi sînt vînduţi, domnule! Pe toți i-a cumpărat! îl 
încredinţase maniacul pe Ion Ozun în şoaptă, privind pe 
furiş, să vadă dacă nu-l ascultă vreun spion cumpărat de 
duşmanii coalizați împotriva lui. 

Acum inventatorul nenorocos şi bărbos era cufundat în 
gînduri, sugînd un capăt de havană stins, iar lon Ozun 
se bucură că nu va fi silit să-i asculte descripţia unei alte 
născociri, care-ar schimba într-un singur an fața lumii. 

Se aşeză şi privi tovarăşii de aşteptare. Erau înalți şi 
scunzi, bătrîni şi tineri, zdrențăroşi şi eleganţi; unii fumînd, 
alții citind ziare, unii însemnînd o notă pe foaie de hîrtie 
îndoită pe genunchi, alții puricînd cu mare atenție planisfera 


125 


cu direcţia alizeelor şi musonilor agățată, nu se ştie de ce, 
în perete, ca în sala de aşteptare a unei companii de 
navigaţie; toți respirau un aer greu, în care îşi dădu- 
seră întîlnire toate miasmele, de naftalină şi de violete, de 
blană şi de pudră Coty, de sudoare şi lac de unghii, de 
stofă plouată şi de trabuc, de cerneală de tipar şi pastile 
de mintă. 

Leşinul de la stomac îi împăinjeni din nou privirea. Se 
temu să nu cadă şi cu o încordare se ridică. Nu mîncase 
de două zile pe a treia, şi totuşi îi venea să verse... Îl 
înspăimîntă gîndul unei scene absurde: el lungit la pă- 
mînt, toți agitîndu-se în jurul lui, dînd sfaturi, deschizîn- 
du-l la gît şi frecționîndu-l, chemînd Salvarea... Dacă l-ar 
descheia, i-ar găsi cămaşa murdară. După asemenea spec- 
tacol n-ar mai putea intra niciodată aci. L-ar crede epi- 
leptic, sinucigaş, simulator, cine ştie ce!... Nimeni nu şi-ar 
închipui că e singurul om din Bucureşti care n-a mîncat 
de aproape trei zile şi care nu are un singur leu în fundul 
unui buzunar, măcar o monedă turtită, ciocănită şi scoasă 
din uz. 

Silindu-se să calce drept, ieşi în antret. Ceru servitorului 
un pahar cu apă. Apa îi căzu bulgăr de gheață în stomacul 
gol. Dar îl învioră. Servitorul aştepta poate bacşiş, căci nu 
se mişca, ţinînd paharul deşert pe tavă. 

Jon Ozun îşi hotărî să-l copleşească în fiecare zi cu 
bacşişuri princiare, cînd va intra şi el în angrenajul acestei 
uzine în care se fabrică opinia publică; atunci cînd va 
avea şi el un birou separat, cu telefon de masă, cînd îl 
vor aştepta şi pe el inventatori nenorocoşi cu fruntea ge- 
nială sau femei cu unghiile lăcuite cu oja care miroasă a 
sirop de zmeură. Se căută în buzunar şi făcu foarte surprins: 

— N-am mărunte acum... cum te cheamă? 

— Neculai... 

— N-am mărunte, Neculai! 

— Lăsaţi, spuse omul cu tava. 

Pe urmă, tot el, binevoitor: 

— Poate mai bine vrei să aştepţi în birou la domnul Alcaz. 
Nu-i nimeni la dumnealui. 

— Tocmai asta voiam să... 

— Poftiți după mine! 


126 


Cel dintîi lucru care-i atrase privirea în biroul lui Mirel 
Alcaz fu un serviciu de ceai cu paharul golit. Cînd ră- 
mase singur, pipăi ceainicul. Era cald încă. Îl clătină. Mai 
clincheti ceva pe fund. Se mai afla şi un pătrat de zahăr. 
Îl puse în gură; dădu restul de ceai călduţ pe gât. Şi nu- 
mai după aceea se aşeză să aştepte, sugînd bucata de zahăr, 
fără grabă, ca să dureze cît mai mult. 

O înghiţi în silă, înecîndu-se cu o mişcare din gît ca 
struţul, cînd uşa se deschise. Dar glasul dinlăuntru chemă: 

— Încă ceva, Alcaz... 

— „ordin, patroane! 

Uşa rămase întredeschisă. Ion Ozun ascultă fără să vrea 
dialogul dintre „patron” şi Mirel Alcaz. 

— Urmăreşte chestia Osias-Mladoveanu—Banca Conti- 
nentală. E vorba să-i aresteze... Ai aflat ceva nou? 

— L-am sondat pe Gigă Elefterescu. Imposibil să scot 
ceva de la el, patroane. 

— Hm! mormăi contrariat glasul directorului. Nu pricep 
jocul lui Elefterescu. Ce interes are să provoace un scan- 
dal acum, după ce abia a scăpat guvernul atît de ieftin pe 
chestia împrumutului? 

— Interesele pot fi multe, patroane!... Gică Elefterescu 
arată prea vesel ca să nu pregătească vreo farsă urită. 
Cînd l-am întrebat, a strîns din umeri. „Dragă Mirel! îmi 
spunea, eu las Parchetul să-şi facă datoria. Nici nu vreau 
să mă amestec. Și voi la ziar puteţi tipări tot ce ştiţi, ce 
aflaţi, ce adulmecaţi, ce presupuneţi. Nu mă supăr”... Prea 
insista să dăm publicitate scandalului ca să nu intre şi 
aceasta în calculele lui... 

— Aceasta-i mai prost! rosti tot atît de contrariată vocea 
patronului. Cu Osias sînt prieten. Mladoveanu a servit în- 
totdeauna gazeta. lar de Banca Continentală ne leagă inte- 
rese. Nu-i putem arunca peste bord pînă ce nu aflăm ce 
urmăreşte Elefterescu... Poate e numai o manevră de inti- 
midare. ÎI strînge în chingi ca să obţină cine ştie ce... 

— În orice caz, cu procurorul acesta general are să-i 
fie greu să dea îndărăt chiar cînd o vrea. Lucrează 
turceşte! 

— Cine e, în definitiv, acest Lipan?... Eu nu pricep de 
unde l-a scos! se miră glasul directorului. 


127 


— Un ciufut! Un tip de provincie. Trebuie să fie un 
ambițios care vrea să-şi facă rapid cariera. N-ar fi de mi- 
rare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase ca 
să-şi facă atmosferă şi pe urmă să-şi dea demisia, să se 
înscrie la ţărănişti ori la averescani şi să se apuce de poli- 
tică la toartă. Am mai văzut noi virtuoşi d-ăştia. 

— Ca Bancea... 

— Ca Bancea, şi ca lonescu-lalomiţa, şi ca Drugan... 
Sînt, slavă Domnului, destui! 

— Oricum ar fi, un lucru te rog, Alcaz! Cea mai mare 
prudenţă... Nu trebuie să facem nici jocul lui Elefterescu, 
dar nici să ne angajăm prea mult pentru Osias-Mladoveanu 
—Banca Continentală. Navigăm între două ape, pînă vedem 
care barcă trage la fund. lar despre acest Lipan, nici un 
cuvînt. N-avem nici un interes să-i servim publicitate 
gratuită. 

— Zis şi făcut, patroane! 

Paşii lui Alcaz se apropiară de uşă. Dar glasul directorului 
îi chemă din nou înapoi. De astă dată mai ridicat şi mai 
sever: 

— Alcaz.... 

— Voiam să evit o chestiune penibilă. Însă mă sileşti 
a treia oară să-ți spun, fiindcă văd că se repetă a treia 
oară. Tu ai dat reportajul cu remanierea lui Goancea de 
la Domenii? 

— Eu... adică... în sfîrşit, eu... sună, imperceptibil şo- 
văind, glasul lui Alcaz. 

— Adică?... Adică l-ai adus la gazetă confecționat gata 
de Tomulescu, care-i vînează portofoliul. La mine nu merg 
astea! Tot reportajul e inventat. Şi e inventat idiot! Întii, 
ai făcut un tort ' gazetei. Pe urmă, altul mie, personal. 
Ştii bine că Goancea e văr cu nevastă-mea şi nu mai era 
nevoie să ţi-o spun că trebuieşte menajat. Nu te întreb 
cît ai încasat de la Tomulescu. Înţeleg afacerile voastre, 
dar totul are o limită. E a treia oară cînd se întîmplă. A 
patra oară să ştii că... 

— Dar, patroane... protestă glasul lui Alcaz cu un accent 
vinovat şi umil, pe care lon Ozun nu şi l-ar fi închipuit de la 


1 Un necaz (fr.). 


128 


un om cunoscînd atîta lume, tutuind atîtea celebrități şi 
împărțind cu atîta grație atîtea zîmbete şi saluturi. 

— Nici un patron! Eu nu permit să vă faceți în casa 
mea toate mendrele! Eu sînt stăpîn, şi dorința mea trebuie 
să fie ordin! Aceasta e! tună glasul directorului, punctînd 
încheierea cu un pumn în birou. 

Spre surpriza lui lon Ozun, Alcaz rămase mut dincolo 
de ușă. 

— Ce mai aştepţi? Am terminat... Şi a patra oară, sis- 
temul meu: Pălăria şi bastonul, adio şi n-am cuvinte! Eu 
n-am nevoie aci de intriganți. Vezi acum de-mi fă una la 
fel cu Osias-Mladoveanu... 

Intrînd, Mirel Alcaz făcu o mişcare de surprindere neplă- 
cută cînd dădu cu ochii de Ion Ozun. Începea să-l plicti- 
sească prezența aceasta stăruitoare. Se întreba dacă va fi 
auzit ori nu, prin uşa întredeschisă, cuvintele răstite ale 
directorului. 

— Tot pe aci? interogă cu răceală. 

— Tot!... Crede că m-am săturat şi eu... 

— Ce pot să-ţi fac, mon cher ami? N-ai noroc, şi pace! 
Prăvălia noastră e complectată. Chiar azi am vorbit cu 
patronul. Ai auzit cum zbiera? El vrea să suprime locuri, 
nu să mai facem angajamente... i-am spus singura soluţie, 
dacă-ți convine. Lucrezi trei-patru luni fără salar, de încer- 
care. Mai pe lîngă secretariat, mai pe lîngă reporterii ceilalți. 
Dacă te afirmi şi te impui, au să te tragă ei de mînecă. 

— Puteai să mă previi de aceasta de la început. Am 
pierdut timpul! se plînse Ion Ozun. 

— Puteam... Multe puteam! Uite ce e, şi să ne lămu- 
rim. Întreabă pe toată lumea. Eu sînt omul cel mai ser- 
viabil cu putință. Nu mi s-a adresat nimeni să plece nesatis- 
făcut... Ai văzut cum te-am primit. Dar nu mai înțeleg 
ce vrei dumneata! Gazetar din pămînt nu te pot face! 
E un meşteşug care trebuie învăţat. Te-am rugat să aştepţi. 
Pînă una-alta, ţi-am spus să mergi cu mine la Interne. Îţi 
făceam rost de cîteva mii de lei de la O.P., ca să ai un 
fond de rezistență. Ai refuzat. 

— Nu ceream pomană. 

— Aceasta nu-i pomană... Toată lumea ia de la O.P. 


129 


— Vreau să muncesc cinstit, domnule Alcaz! Eu am 
apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc 
şi să arăt la ce sînt bun. 

— Foarte frumos! Foarte onorabil! Foarte lăudabil! Cu 
singura rezervă că eu nu sînt un oficiu de plasare. 

Mirel Alcaz trase înainte blocul de hîrtie şi începu să 
scrie, arătînd astfel că a încheiat discuţia. Scriind şi şter- 
gînd, nu-şi putea alunga întrebarea, iritantă ca un bîzîit 
de viespe cînd dă tîrcoale: „Cine i-o fi suflat patronului 
povestea cu Tomulescu? Există, desigur, în redacţie, o 
canalie care mă lucrează.” Ion Ozun simţi lacrămi în ochi şi 
întoarse capul spre fereastră, ca să le ascundă. Cînd pri- 
virea îi fu uscată, îşi luă ziua bună. 

— În orice caz, te rog să mă ierți că te-am deranjat 
de atâtea ori... 

— Fără supărare! rosti Mirel Alcaz, scriind înainte, cu 
fruntea plecată. 

Iar cînd uşa se închise, sună. Porunci servitorului: 

— Neculai! De cîte ori mai vine domnul acesta care a 
plecat, spui că nu sînt aici. A început să mă plictisească 
individul! Ai înţeles? Ziua, noaptea, seara, oricînd — sînt 
plecat! Ai înțeles? 

— Am înţeles. 

Ion Ozun se opri în stradă, nehotărît încotro să apuce. 
Un vînt subţire şi tăios începuse să spulbere zăpada fină. Era 
ora mesei. Trecătorii se răsuceau în călciiul şoşonilor, 
întorcînd spatele vîntului, purtînd pachete, făcînd semne 
automobilelor să oprească. Din uşa unui restaurant potopi 
miros de mîncări calde. Mai ațițător decît toate, miros de 
varză prăjită. Se rezemă de perete. O ţigancă, încotoşmată 
în trei rînduri de boarfe, întinse ghearele vinete: 

— Fă-ţi pomană, boiarule... Numai doi lei, boiarule, că 
mi-a murit hun cophil... 

— Lasă-mă! N-am! 

— Auoleo, zgîrcit mai heşti, urîtule... 

Ion Ozun porni împleticindu-se, cu senzația că nici oa- 
menii, nici clădirile n-au relief înainte-i. În ultimele două 
luni mai răbdase de foame cîte o jumătate de zi, cîte o zi 
chiar, niciodată atît ca acum. Diseară se împlinesc trei 
zile de cînd a băut ultimul ceai cu patru, nu, cu şase chifle. 
Se uita şi chelnerul curios. Restul de apă caldă golit 


130 


adineauri din paharul lui Alcaz şi pătratul de zahăr i-au 
ațițat foamea mai crunt. Îl îndeamnă gînduri absurde: să 
intre într-un restaurant, să se aşeze la masă, să mănînce 
zdravăn şi pe urmă să spună că a uitat punga acasă... Pa- 
tronii de restaurant au tot interesul să evite un scandal. 
Dar pentru aceasta e nevoie de curaj, şi el şi-a sleit tot 
curajul. 

Se tîrî de la un hotel la altul, căutînd domnul imaginar, 
Constantinescu, de la Botoşani. Se încălzi astfel la toate 
hotelurile care aveau hol cu jilțuri confortabile şi calorifer. 
Cu o ameţeală care-l făcea să calce împleticindu-se şi să 
se bilbîie ca după o noapte de băutură, inventă alți prieteni 
iluştri şi inexacţi la întîlnire: Grigore Alexandrescu, Vasile 
Cîrlova, Veniamin Costachi, St. O. Iosif. În unele holuri 
ațipea de-a binelea, toropit de căldura uscată. 

Aşa îl cuprinse noaptea, şi noaptea îl înfricoşă. Avea 
groază de încăperea lui înghețată, unde se va întinde flă- 
mînd şi zgribulit, sub plapoma glacială, ca îndată ce-a 
închis ochii să-i apară vedenii de delir. Gerul polar amor- 
tise gîndacii dezgustători în cotloanele lor. Dar altă tor- 
tură îi rezerva acum întunericul. Aflase că în camera aceea, 
în iarna trecută, îşi făcuse seamă o femeie săracă şi străină. 
Era, după spusele lui chir Panaioti, o femeie fără vîrstă şi 
fără frumuseţe, îmbrăcată în vestminte fumurii. Nu ştia 
bine de unde venise, nici ce suferință curmase cu ceaşca 
de otravă. lar acum, noaptea, umbra necunoscutei se des- 
făcea din unghere. Prin somn, lon Ozun o vedea plecîndu-se 
asupra pernelor, cercetîndu-i fața, agitîndu-l cu un deget 
rece de os. Şi visurile lui erau chinuite de această prezență 
impalpabilă şi năbuşitoare. 

O dată cu noaptea, viscolul se îndirjise. Vîntul subţire 
adusese nori plini, se înverşuna, rostogolind uriaşe talazuri 
de ninsoare. Trecătorii goneau împuţinaţi pe străzile de- 
şertate. Tot oraşul fu cutreierat de stihiile duşmănoase ale 
viforului, dezlănțuindu-se cu prelungi chiote deasupra ulite- 
lor, înfundîndu-se în ganguri, zgîlțiind uşile şi smulgînd 
tinichelele firmelor. Ion Ozun trecu pe lîngă ferestrele cafe- 
nelelor luminate, unde se vedeau dincolo de geamul cu 
ferigi de gheaţă umbre gesticulînd şi golind bături fierbinţi. 


131 


Trecu pe lîngă sute şi sute de alte ferestre, cu perdelele 
trase şi cu lumini bune, unde oamenii se refugiaseră de 
urgia de afară în încăperi calde, în scaune trase la gura 
sobei, în culcuşuri moi, mirosind a olandă proaspăt călcată. 

Pe alocuri, surd, străbătea cîntul unui clavir. Se profila 
pe perdea silueta unei femei, depărtîndu-se şi apărînd. Ges- 
tul unei țigări duse la buze. Şi totul din nou era suprimat 
de cortina unui alt val de ninsoare, smuls de pe acoperi- 
şuri, tîrît din pieţe, măturat dintr-un capăt în altul de 
stradă. Becurile se balansau, clipind, gata să se stingă sau 
poate gata să cadă. Tramvaiele duruiau goale, cu scrîşnet 
sinistru de fier. 

Aproape de casă, Ion Ozun se opri gîfiind. Nu-şi mai 
simţea picioarele, nu-şi mai simţea mîinile; avea senzaţia 
că vîrful urechilor a devenit sfărmicios ca porțelanul şi că 
o singură atingere ar sparge sfircul în zeci de bucăţi. Se 
opri să se încălzească. În mijlocul străzii, după un paravan 
de scînduri, ardea o floare electrică. 

O floare stranie. Flacăra unui aparat de lipit ţevi, fier, 
or altceva. Pămîntul era săpat; cuburile de granit, des- 
fundate. Un om ghemuit, cu genunchii la bărbie, mînca o 
bucată de pîine şi de slănină, ferit de viscol, în dosul perete- 
lui de scînduri. 

Ion Ozun întinse pe rînd, spre dogoarea flăcării talpa 
ghetelor, latul palmelor, obrazul cu ochii înlăcrimaţi de ger. 

— Grozavă mînia lui Dumnezeu! vorbi omul, cu bucata 
în gură, trăgîndu-se într-o parte, să-i facă loc. Dă-te mai 
încoace, domnule, şi nu te apropia prea tare... Nici nu 
simţi cînd arde... Aşa! 

Jon Ozun se tupilă alături de lucrător. Mirosul de slă- 
nină afumată îl lovea drept în față. Omul tăia felii sub- 
tiri cu un briceag, le tăvălea în sare şi muşca din ele cu 
mare economie. Pe degetele înnegrite de cărbune şi de 
pilitura fierului unsoarea pusese reflexe metalice. 

— Şi dumneata stai toată noaptea aici? se simţi dator 
să întrebe ceva Ion Ozun, întorcînd ochii leşinați de la 
dărăbul de pîine şi da la capătul de slănină. 

— Pînă vine cealaltă echipă... Ne schimbăm două echipe 
pe noapte. Miine dimineaţă e ordin să fie lucrarea gata. 

— Greu de lucrat pe asemenea ger... 


132 


— Greu, domnule! Dar înlăuntru e mai adăpostit. Vezi şi 
dumneata: patru metri adîncime, nu-i glumă! 

Groapa era adîncă. Rămăseseră încrucişate, unele sus, 
altele mai jos, numai ţevile de beton şi de plumb: mărun- 
taiele subterane ale oraşului. 

— De-acum mă cobor!... vorbi omul, strîngînd restul de 
pîine şi de slănină într-o bucată de ziar. 

Şterse limba briceagului întîi cu degetele, pe urmă pe 
genunchiul unsuros al pantalonilor. Aşeză pachetul sub un 
sac împăturit, puse deasupra o piatră, ca să nu-l sufle 
viscolul. 

— Acum, o gură de rachiu ar face multe parale! adaogă, 
curăţindu-şi musteţile cu dosul mînei. l-ar pune capac... 
lac-aşa mîncăm noi, domnule, cum apucăm şi unde ne 
prinde vremea. Viaţă de cîine, nu alta! 

Jon Ozun dădu din cap, în semn de înțelegere şi de 
compătimire. Omul luă felinarul şi începu să coboare scara. 

— Apoi, noapte bună! Nu te apropia prea tare, domnule! 
Crezi că nu arde şi, cînd colo, acasă găseşti talpa că se 
desface ca hiîrtia. 

Ion Ozun rămase singur lîngă flacăra albă şi orbitoare. 
Se plecă să privească în groapă. Omul, virit între două 
rînduri de ţevi, începuse să taie ceva, să lipească şi să în- 
şurubeze ceva. 

Atunci lon Ozun se ridică. 

Privi împrejur. Nu era nimeni. Numai chiotul viscolului 
hălăduind în piaţa deşartă. 

Întinse mîna sub sac, apucă pachetul cu rămăşița de 
pîine şi de slănină înfăşurată în ziar şi fugi în întuneric, 
strîngîndu-le, pradă, la piept. 


133 


H 


VRAJA CEA REA SE DEZLEAGĂ 


— Eu m-aş mulțumi cu bani! Cu bani din plin, nu glumă! 
Măcar un sfert din venitul unui miliardar american. Cu bani 
cumperi totul. Dacă vrei glorie, dacă vrei femeie, dacă vrei 
puterea! spuse cel dintii, un tînăr mărunt şi zgribulit într-un 
inseparabil palton fără căptuşală. Şi adăogă: Mi-aş vinde 
umbra, viața, sufletul, ca Peter Schlemil pentru o pungă fără 
fund, sau ca eroul lui Balzac din La Peau de chagrin. 

— Eu aş vrea o femeie care să mă iubească. Ea ar compen- 
sa totul! spuse al doilea, cel cu pleoapele roşii şi fără gene, 
cu părul rar de culoarea cînepii şi coşuri cu vîrf alb pe obraz. 

— Pe mine m-ar mulțumi numai puterea! Dar o putere to- 
tală, de viață şi de moarte, să-i văd pe toţi tremurînd înain- 
te-mi şi tîrîndu-se ca viermii! Cum erau tiranii absoluţi ai an- 
tichităţii, cum erau şefii hoardelor asiatice de năvălitori; 
Atila, biciul lui Dumnezeu, Gingis-Han, cel cu piramidele 
de-o sută de mii de cranii. Cum sînt regii triburilor africane. 
Cum erau seniorii feudali care spintecau pruncii servilor să- 
şi încălzească picioarele înlăuntru cînd se întorceau de la 
vînătoare... 

Toţi se răsuciră uitîndu-se cu mirare la camaradul lor cu 
dorinți atît de crude şi neaşteptate. Căci de felul lui era un 
camarad timid şi milos, care nu putea trece pe lîngă un cer- 
şetor fără să nu se oprească şi să scotocească ultimul ban din 
pungă. 

Al patrulea, cel căruia toţi îi spuneau în derîdere Filozoful, 
rosti: 

— Nu vedeţi, prieteni, ce dorim toți? Ceea ce ne lipseşte 
mai mult. Ni se pare că fericirea e acolo unde pentru fiecare 
e mai inaccesibilă. Ah! prieteni, prieteni ! Dacă am desface 


134 


mumiile din faşele lor şi dacă le-am stoarce în pumn inima 
lor de iască, tot ar mai tîşni un strop de vanitate din iasca 
uscată de trei-patru mii de ani!... 


Teofil Steriu îşi începea dimineaţa cu o cafea cu lapte 
dublă, două chifle cu unt şi o farfurioară de caimac; toate 
servite dimineaţa, în pat, la ora 6 precis. 

Toate îl aşteptau pe mesuţa de noapte. 

Deschidea ochii, poate nu la zgomotul imperceptibil al 
paşilor pe covorul persian, ci la mirosul aburind de lapte 
şi de cafea. Îndată se înălța în capul oaselor, gemea satis- 
făcut ca un pisoi gîdilat sub guşă şi începea operaţiunea 
care era complicată şi însemna pentru el una din puținele 
plăceri ale existenţei, savurată pe îndelete, departe de graba 
veacului şi de tirania meşteşugului scriitoricesc. 

Chipul cum drămăluia laptele şi cafeaua din serviciul 
de porțelan în doze savante, cum întindea delicat caimacul 
gros de pe farfurioară cu lingurita de argint dovedea o 
cucernicie de om care ştie să respecte tabietul stomacului. 
Pe urmă, îşi împreuna palmele pe pîntec, şi o jumătate de 
ceas mistuia cu ochii întredeschişi, cufundat în braţele jil- 
tului, în halat, cu picioarele butucănoase îngropate în pa- 
pucii de pîslă şi cu papucii îngropaţi în blana de urs alb. 

Pe mesuţă se aflau adunate scrisori şi ziare de două-trei 
zile în urmă. Banda ziarelor rămînea nedesfăcută. Scrisorile 
se înălţau vraf. 

Teofil Steriu nu simţea nici o curiozitate să afle ce se 
petrece pe lume şi cu atît mai puţin ce-i poate scrie un 
necunoscut. 

Da aceea nu deschidea decît plicurile cu scrisul dinainte 
cunoscut şi nu le deschidea pînă într-o săptămînă ori două de 
la primire, cînd orice ştire avea vreme să se răcească şi să nu 
mai aştepte răspuns. 

Într-o vreme cercase să lupte împotriva năvalei de gră- 
sime. Suprimase cafeaua cu lapte, chiflele cu unt, dejunul 
copios, iar dimineaţa o inaugura cu un sfert de oră de 
gimnastică, după metoda căpitanului J. P. Miller. Sistemul 
profesorului suedez dădu însă greş. Teofil Steriu pierduse 
într-o lună un kilogram la cîntar, dar pierduse şi pofta 
de lucru. 


135 


Perspectiva îl înspăimîntă. Îi amenința însăşi rațiunea 
lui de existenţă. 

Ca atare, se resemnă tabieturilor vechi, şi în fiecare an 
cîntarul îi arăta un adaos de două ori trei kilograme, iar 
raftul librăriilor, un plus de două ori trei volume. Aceasta 
se întîmplase cu vreo zece ani în urmă. De atunci omul şi 
opera crescuseră în pas egal. 

În jumătatea de oră de somnolenţă cărnurile se revărsau 
trîndav în jilţul cu arcuri moi, dar cugetul ager, dincolo de 
ceața torpoarei. 

Atunci Teofil Steriu hotăra cu o extraordinară luciditate 
destinul eroilor din acea zi. Îi logodea sau îi omora; îi 
plimba prin alt veac sau îi tortura în teribile cazne sufle- 
teşti, pe lîngă care cele ale Inchiziției rămîneau o jucărie 
nevinovată; îi pedepsea neîndurat pentru nevrednicele lor 
păcate sau îi răsplătea generos pentru faptele lor bune 
şi mari. 

Cînd minutarul arăta jumătate de oră împlinită, soarta 
personagiilor era irevocabil încheiată. Încheiată era şi trîn- 
dăvia pe acea zi. 

Intra în cabina de baie, îşi biciuia căptuşeala adipoasă 
a trupului sub asprele şfichiuiri de duş; proaspăt primenit 
şi îmbrăcat corect, ca un şef de birou luni dimineaţa, se 
aşeza la masa de scris, unde migălea cu necurmare pînă 
la douăsprezece, umplînd foile pătrate de hîrtie cu rînduri 
mărunte, fără adaosuri şi fără ştersături. 

Servitoarea avea poruncă să nu primească pe nimeni. 
Pentru toată lumea, Teofil Steriu era absent. Iar telefonul 
ridicat din cumpănă nu răspundea chemărilor niciodată. 
Teofil Steriu se izola de existenţa universului fiindcă nimic 
din toată viaţa altora nu-i părea vrednic de cel mai mic 
interes. 

Fl scria. 

Puţinii prieteni care izbuteau să calce consemnul şi să 
pătrundă în biroul de lucru erau uimiţi de goliciunea pere- 
ilor şi scandalizaţi de lipsa unei biblioteci. Teofil Steriu 
nu mai tăiase o carte de douăzeci de ani. Ce putea să afle 
din scrisul altora? Nimic nu există pe lume nou. Dacă 
oamenii au început să zboare, el era încredințat că n-au 
să se înalte prea sus. Dacă oamenii erau frămîntaţi de o 


136 


îndrăzneață cugetare a unui savant, el ştia că tot ce poate 
gîndi un om a mai fost gîndit de alt om. 

Iar ochii, cînd se ridicau de pe foile de hîrtie cu scrisul 
mărunt, îşi stingeau îndată viaţa, înecaţi în bulzul opac de 
grăsime, prin care nu străbătea nimic din arzătoarea 
zbatere de afară. 

La ceasul douăsprezece aşeza tocul pe suportul unde mai 
aşteptau o jumătate de duzină, cu peniţele proaspăt schim- 
bate, pagina foile, le adăoga la cele de ieri şi de alaltăieri. 
Suna servitoarea: 

— Ce ne dai astăzi, Hanţi, la masă? 

Întrebarea îşi avea rost, deoarece, în orînduiala de om 
resemnat la singura îndestulare a stomacului, Teofil Steriu 
ținea întotdeauna să anunțe din vreme stomacul de ceea 
ce-l poate înveseli ori mîhni. Neplăcerile erau puţine, fiindcă 
Hanţi era veche şi neîntrecută bucătăreasă. De altfel, măcar 
că era burduhoasă şi slută ca Mama-pădurii, el o şi bote- 
zase din vremuri imemoriale „la belle Aurore” ! , după nu- 
mele celebrei mame gastronome a celebrului gastronom 
Brillat-Savarin. 

Ea nu se supăra nici de asta, nici de nimic, căci avea 
o inimă de aur. 

De astă dată „la belle Aurore”, după ce isprăvi lista 
mîncărilor propuse pentru acea zi, nu se dădu dusă: 

— Este un domn care nu vrea să plece. Domnul acela 
care a fost de vreo douăzeci de ori şi v-a lăsat săptă- 
mîna trecută un pachet. Zice că aşteaptă afară, şi dacă 
nu-l primiţi, se culcă pe scări. 

— Ei, asta e nostim! se miră placid Teofil Steriu. Ce 
fel de domn e acela care se culcă pe scările oamenilor? 

— ÎL cheamă Ion Ozun şi spune că trebuie să-l primiţi 
numaidecît. 

— Din ce în ce mai nostim!... Cum adică, trebuie să-l 
primesc? se înveseli Teofil Steriu cu o scurtă lucire în ochi. 
O fi un nebun? 

— Nebun nu-i! Dar după cum mi-a vorbit, cred că nici 
n-are mult. 

— Uite ce e... la pachetul şi dă-i-l îndărăt... Vezi care 
pachet, că sînt mai multe... Tu le cunoşti. 


1 Frumoasa Aurora (fr.). 


137 


Servitoarea căută pe măsuţa dintre ferestre, unde se afla 
un teanc de reviste, cu banda neatinsă, plicuri galbene cu 
manuscrise, pachete în ambalajul librăriilor. 

— Aista-i! ÎI cunosc după sfoara roşie. 

— Foarte bine. Dă-l îndărăt şi spune că nu-i nici un 
răspuns. Eu n-am vreme de răspunsuri. 

Servitoarea ieşi cu pachetul. Teofil Steriu bătu toba în 
postavul biroului cu vîrful degetelor. „Ce ciudaţi sînt oa- 
menii! gîndi. Ce are de spus un om altui om? Acesta tre- 
buie să fie un maniac ori un copilandru, ca să se adreseze cu 
atîta stăruință unui străin.” 

Afară sluga întîrzia. Pe urmă se auzi zgomot, uşa de la 
antreu trîntită şi în prag apăru lon Ozun. 

Era cu paltonul nins, cu ochii de viezure într-adevăr stră- 
lucind într-un nebunesc acces de disperare. 

Din nou nu mîncase de o zi. Într-o lună bătuse la alte 
uşi, vînduse traducerea unui roman-foileton, Fiul miliona- 
rului pentru trei sute de lei; căpătase îndărăt banii împru- 
mutaţi prietenului în turneu, împrumutase alţii de la el, se 
hrănise numai cu pîine şi ceai. 

Sfîrşise tot şi nu vedea nici o scăpare. 

O revistă de avangardă îi publicase o nuvelă. Dar revista 
nu plătea colaborarea; dimpotrivă, se tipărea din colecta 
colaboratorilor. De altminteri, parcă molipsită mortal de 
iremediabila lipsă de noroc a junelui şi noului colabora- 
tor, îşi încetase apariţia, tocmai cînd anunţa importante 
transformări. 

Singura nădejde îi rămăsese deci numai la Teofil Steriu. 

Dar acum, după ce împinsese servitoarea în uşă să intre cu 
sila, omul gros din jilțul biroului îl intimidă. 

— Domnule Teofil Steriu, gîngăvi pierzîndu-şi şirul pa- 
teticei peroraţii de-o sută şi de-o sută de ori pregătită, vă 
rog să mă iertaţi... Recunosc că nu e un fel civilizat de a 
forța uşa cuiva, însă... 

— Într-adevăr, sînt de acord cu dumneata! fu de aceeaşi 
părere Teofil Steriu, ridicînd sprîncenele şi continuînd să 
bată toba cu degetele în postavul biroului. 

Ochii înecaţi în grăsime fixau cu dezaprobare picioarele 
lui Ion Ozun, pline de zăpadă şi lăsînd viermişorii de 


138 


gheață topită pe covor. Ion Ozun înţelese privirea. Se zăpăci 
şi mai grozav. 

— Cum aş putea să vă spun în zece cuvinte ce m-a 
minat la dumneata, domnule Steriu?... 

— De ce ţii numaidecît să mă informezi în zece ori în 
o sută de cuvinte despre un lucru care nu mă interesează, 
te asigur? De ce ţii să pierdem timp amîndoi? spuse cu 
indiferență Teofil Steriu. Timpul meu e măsurat. 

Privirea fixă acum dîra de apă care şuroia de pe pălă- 
rie. lon Ozun căta împrejur, neştiind unde s-o aşeze. 
Ochi un scaun, îl trase cu hotărîre în fața biroului şi se 
instală nepoftit. Încercă să rîdă, dar rîsul fu ca un rînjet 
de cîine bătut. Cum plănuise el de ani şi de ani întîlnirea 
aceasta, şi cum se petrecea! 

— Înţeleg tot ce gîndeşti dumneata, domnu Steriu... 

— Nimeni nu poate să înţeleagă ce gîndeşte alt om! 
strînse din umeri Teofil Steriu, continuînd să bată toba în 
birou cu degetele grase ca nişte oribili cîrnăciori sleiţi, 
decoloraţi, descompuşi, într-o vitrină de birt falimentar. 

— Te rog totuşi să mă asculti... imploră Ion Ozun. Numai 
zece minute! Pe urmă mă poţi da afară. 

— Nu dau pe nimeni afară. Îi aştept să iasă singuri! 
anunță Teofil Steriu, încetînd să bată toba. Poftim! Aşeză 
ceasul din vestă pe birou. Sînt douăsprezece şi douăspre- 
zece minute; la douăsprezece şi douăzeci şi două mi- 
nute, întrevederea pe care ţi-ai acordat-o singur forțîn- 
du-mi uşa a luat capăt. Aştept! Urmează! 

„Nu este un om care să poată înţelege! gîndea cu 
spaimă lon Ozun. Inima lui e o bucată de osînză. Şi dacă 
plec de la el, nu-mi mai rămîne nimic... E un om mort! 
Pentru el nimic nu există: nici înduioşare, nici curiozitate. 
Mort! Mort! Cum de-a scris atîtea cărți simțite? A fost 
un înşelător. Cum de-am putut crede în el vreodată?”... 

„Nebunul acesta are de gînd să-mi strice masa! gîndea 
în acelaşi timp, scos din răbdări, Teofil Steriu. Se răceşte 
ciorba de perişoare, se dezumflă sufleul şi se arde frip- 
tura! Şi-mi pătează covorul cu toată apa care curge din el ca 
dintr-un robinet.” 

Tuşi şi rosti cu ochii la ceas: 
— Am spus: poftim! Aştept! Au trecut două minute... 


139 


Jon Ozun întinse amîndouă mîinile a rugăciune. Pălăria 
căzu jos de pe genunchi. O lăsă la picioare şi vorbi: 

— Am încercat să pătrund la dumneata de nenumărate 
ori. Din octombrie pînă acum, vreme de cinci luni, în 
fiecare săptămînă am trecut măcar o dată să bat la uşa 
dumitale... Mi s-a spus întotdeauna că eşti plecat. Acum 
am înţeles că era un sistem. Nu voiai să mă primeşti şi 
să mă asculți. 

— Nimic nu mă poate obliga să ascult pe nimeni... grăi 
moale Teofil Steriu. 

— Dar pentru numele lui Dumnezeu, nu e vorba de 
obligaţiune! Eu am învăţat să simt din cărțile dumitale. 
Mi-am spus că într-un ceas cînd nu voi avea cui mă adresa 
să-mi îndrume paşii, am să găsesc un prieten mai mare. 
Un părinte, un frate mai în vîrstă şi ocrotitor. Eu am crezut 
în cărțile dumitale... 

— N-am obligat niciodată pe nimeni să creadă în cărțile 
mele... strînse din umerii lați Teofil Steriu, apucînd un 
creion colorat şi începînd să deseneze pe sugativa mapei 
de scris. 

— Cum să vorbesc, domnule Steriu, domnule Teofil 
Steriu? La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta 
sceptică şi ironică, impermeabilă. Gîndeşte că un om care 
de cinci luni bate cu atîta stăruință la uşa dumitale are 
ceva de spus. Nu te poate interesa, nu te poate mişca 
aceasta? 

— Să presupunem că da, dacă vrei dumneata... căzu de 
acord Teofil Steriu, desenînd o rotocoală şi ştergînd-o ne- 
mulțumit, fiindcă nu era perfect rotundă. 

— V-am lăsat un manuscris. Trei povestiri. Ceream o 
părere. O încurajare sau o condamnare. Dacă merită un 
cuvînt pentru editor sau pentru o revistă. În scrisoarea mea 
spuneam că sînt singur, că vin dintr-un oraş de provincie, 
că sînt sărac şi că m-am adresat dumitale fiindcă prin 
dumneata am căpătat îndemnul scrisului. Ceream mult?... 
O jumătate de ceas pierdut cu lectura. Dacă te convingea 
vreo însuşire cît de mică, speram că aveai să faci dumneata 
ceea ce face un frate mai mare pentru unul mai mic. Îmi spu- 
neam că nu se poate să nu bănuieşti în ce singurătate şi 
deznădejde se află un om tînăr într-un oraş unde totul îi e 


140 


duşmănos! Pentru aceasta am lăsat manuscrisul să 
pledeze în numele meu. Servitoarea mi l-a restituit neatins. 
N-a stîrnit nici măcar curiozitatea unei răsfoieli de cinci 
minute. 

— De unde ştii dumneata? M-am uitat prin el. Nici 
mai bun, nici mai rău decît altele... 

Ion Ozun rîse subţire, ca un schelălăit. 

Scoase pachetul cu manuscrisul din buzunarul paltonului 
şi îl puse pe birou, bătîndu-l cu latul palmei. 

— Te-ai uitat dumneata prin el, domnule Steriu? Nu 
e adevărat!... $nurul acesta şi nodul acesta îmi fac do- 
vada. Nici n-au fost atinse! L-am legat cu trei noduri, 
din superstiție, ca să-mi fie cu noroc. Uite, nodurile sînt 
cum erau... 

Teofil Steriu avu o scurtă scăpărare de surpriză în ochi, pe 
care lon Ozun n-o observă. 

Suriîse, încetînd să deseneze şi punînd creionul colorat 
alături. 

— Ai dreptate! N-am citit manuscrisul dumitale, cum 
nu citesc nici un manuscris. Ţi-am spus că mi-e timpul 
măsurat... La ce-aş citi? Cine are talent îşi face singur 
drum. Cu cît se loveşte de piedici mai multe, cu atît se 
înverşunează şi se căleşte mai dîrz. lar dacă sucombă pe 
drum, înseamnă că nu era făcut pentru aceasta. Să-ţi dau 
un sfat? Scrisul nu se învaţă şi talentul nu poate fi sti- 
mulat... Te naşti cu acest demon, şi atît... Teofil Steriu 
căscă, ducînd mîna grasă şi pistruiată la gură. Apoi 
repetă, cu ochii la ceas: Te naşti cu acest demon, şi 
atît... La ce mai poate fi bun un sfat? 

— Dar n-am cerut sfat, domnule Steriu; cum să scriu 
şi cum să nu scriu?... Am cerut un cuvînt bun dacă scri- 
sul meu merită! Un cuvînt bun, undeva, ca să-mi găsesc 
o posibilitate de existență prin scris şi să mă realizez. 

— A! Şi dumneata vrei să te realizezi? Se vede că e 
o incurabilă boală a vârstei... Te-ai gîndit dumneata cîte 
alte satisfacţii îți oferă tinereţea dumitale şi cît de absurd 
e să fugi de ele? Scrisul înseamnă muncă, luptă încăpăți- 
nată cu materia. lar munca e o tristă necesitate; nu o sacră 
necesitate! E cloroformul vieţii... Ne privează de tot ce 
viața are mai bun. Peste o lună dă primăvara. În loc să te 
bucuri de primăvară, dumneata crezi că e o fericire să te 


141 


închizi între patru pereți afumaţi şi să-ți ucizi tinereţea 
torturîndu-te să zugrăveşti o primăvară, altă primăvară, la 
care nu participi?... Acum nu-ți dai seamă! Cînd îți dai 
seamă e întotdeauna prea tîrziu. De ce vrei numaideciît 
să scrii? 

— Dumneata singur ai spus, domnule Teofil Steriu: Te 
naşti cu acest demon, şi atît! Există ceva în mine care se 
cere spus. 

Teofil Steriu îl măsură din ochi cu o mare compătimire: 

— Nimic nu merită să fie spus. Şi nimeni nu poate 
spune într-adevăr ce-a avut de spus. Noi vindem tinichea 
drept aur. Să-ţi declar eu care e adevărul? Cînd începi să 
scrii, la douăzeci de ani, vrei să faci o cititoare să plîngă. 
Dar după ce plînge, cititoare îşi şterge nasul, ceea ce ştii 
că nu are nimic grațios... Toţi minţim: aceasta e! Toţi 
mistificăm realitatea. lar pedeapsa cea mare a mincinosului 
nu e că nu-l mai crede nimeni, ca în feluritele istorioare cu 
morală din cartea de citire pentru clasa a doua pri- 
mară. Pedeapsa cea mare e că nu mai crede nici el, în 
nimeni şi în nimic!... Cînd dumneata te-ai hotărît să scrii, 
de fapt te-ai hotărît să te sinucizi lent. Să te lipseşti de 
viață. Să nu mai crezi în simplitatea ei! Să nu-ți mai în- 
semne viaţa decît obiect, pretext, subiect de literatură... 
Pentru cel care scrie rîndul tipărit e un punct de sosire. 
E un sfîrşit. Singura rațiune de existenţă! Pentru cititor 
e un punct de plecare... Pe palavrele dumitale, lectorul şi 
mai ales lectoarele, diversele Madame Bovary, construiesc 
o lume şi sentimente himerice!... Aşadar, după ce te lip- 
seşti din buna dumitale voie de savoarea vieţii, mai păcă- 
tuieşti şi altfel față de viaţă. Devii dăunător, înveninînd 
existenţa cititorilor, introducînd în viaţa altora un element 
de tulburare: minciuni, sentimente falşe, idei absurde, sen- 
zualitate, desfigurare. Literatura e duşmana şi corupă- 
toarea vieții fiindcă îndepărtează pe om de la simplitate. 

— Atunci dumneata de ce scrii? întrebă triumfător lon 
Ozun. 

— De ce? Fiindcă atunci cînd eram de vîrsta dumitale 
nu s-a găsit nimeni să-mi spună cele ce-ţi spun eu acum!... 
Dimpotrivă, m-au încurajat pe această cale a pierzării. Pe 
urmă era prea tîrziu. Eu am socotit întotdeauna că şoa- 
recii, despre care zoologii spun că ar fi animale excepțional 


142 


de inteligente, în fond sînt nişte idioţi. O dată ce au căzut 
în capcană, ce le foloseşte să se mai zbată? Cel puţin să 
mănînce toată slănina... Aceasta e tot! Dumneata ai vrut 
un sfat... L-am dat! Mă îndoiesc că ai să-l urmezi. Am mai 
încercat-o odinioară cu alţii şi mi-am făcut duşmani. 

De aceea nu vreau să ascult pe nimeni, să citesc pe nimeni 
şi să sfătuiesc pe nimeni... Dar văd că cele zece minute 
au trecut de mult, tinere confrate, şi eu nu mai am nimic 
de spus, anunță Teofil Steriu, băgînd ceasornicul în bu- 
zunarul vestei. 

Ion Ozun nu se mişcă de pe scaun. Spuse deodată: 

— Dumneata ştii că am furat ca să mănînc? 

— Foarte rău ai făcut că ai furat ca să mănînci... strînse 
din umeri cu nepăsare Teofil Steriu. Mîncarea se poate 
cîştiga prin muncă la vîrsta dumitale şi cu braţele du- 
mitale! 

— Nu numai atît! Am furat ultima bucată de pîine de 
la un lucrător. De la un om sărac. Mi-a spus vorbe prie- 
tenoase, mi-a făcut loc alături să mă încălzesc... Și cînd 
am ştiut că nu mă poate vedea, am furat pîinea lui şi am 
fugit. Nu mîncasem de trei zile. Aceasta s-a întîmplat 
acum o lună. 

— Şi de ce mi le spui mie toate acestea?... Eu nu sînt 
duhovnic... începu Teofil Steriu să bată din nou toba cu 
virful degetelor. Dar privirea nu mai era placidă. Se lu- 
mină de un început de înțelegere şi de simpatie. De ce 
mi le spui? repetă întrebarea cu prefăcută asprime. 

— O spun fiindcă am nevoie să mărturisesc cuiva. Mă 
apasă! De cinci luni de zile caut în acest Bucureşti de 
un milion de locuitori un om să mă asculte, şi nu-l gă- 
sesc. Caut pe cineva să mă folosească, iar munca mea nu-i 
trebuieşte nimănui... N-am ştiut niciodată că sărăcia poate 
fi o suferință atît de înfricoşată! 

Teofil Steriu întinse mîna grasă şi păroasă peste birou, 
apăsînd-o peste mîna slabă şi încă rece a lui lon Ozun: 

— Aceasta o ştiu, copile! De foame şi de sărăcie am 
suferit şi eu... Am învăţat atunci că sărăcia nu e o stare 
de care trebuie să fii mîndru, orice ar spune moraliştii. Ca 
dovadă că prima grijă a săracului e să scape de sărăcia 
lui. Dar tot atunci am învăţat că suferința e necesară. Ea 
ne adînceşte, şi ne frămîntă, şi ne deosebeşte de dobitoc... 


143 


Drama e atunci cînd nu mai suferim de nimic. Suferinţa 
presupune speranță de eliberare. Ea îţi dă un scop vieții. 
Şi important în viaţă e să urmăreşti un scop; nu să-l 
atingi! Cînd l-ai atins, eşti un om mort! Vezi dumneata 
ciudățenia? Orice debutant are drept să creadă că va silui 
soarta, că-şi va croi singur norocul. El pleacă la război, 
hotărît să biruie cu orice preţ. Şi aceasta îl întreţine. Vai 
lui, însă, dacă într-adevăr biruie!... Un biruitor nu mai are 
nici o speranță! Dumneata socoți o mare nefericire că ai 
fost împins de soartă să furi o bucată de pîine. Te asigur 
eu că peste douăzeci de ani, dacă vei avea nefericirea să 
„te realizezi”, cum zici, ai să suspini după gustul cîrmo- 
jului aceluia de pîine furată... N-ai să-l mai întîlneşti nici- 
odată! 

Ion Ozun scutură din cap? 

— Aceasta o spui dumneata ca o mîngîiere, domnule 
Teofil Steriu. O spui fiindcă orice om se răzbună pe su- 
ferințele trecute, ironizîndu-le. Cînd un om îşi ironizează 
o durere veche crede că a devenit tare. Nu crede, numai! 
E semnul cel mai sigur că a devenit tare. 

— Dar nu ironizez nimic! spuse cu bunătate Teofil 
Steriu. Nu ironizez şi nici nu cred că am devenit tare. 
Ce e aceea „tare”? Vezi că nu ne putem înțelege? Omul 
e astfel construit, încît nu crede decît în virtutea şi în 
sinceritatea nevolnicilor, a disperaţilor, a învinşilor. Ce-ţi 
spui dumneata? E un om ajuns! Sinceritatea unui ase- 
menea om nu poate fi decît calcul şi ipocrizie... Acum să 
lăsăm aceasta şi să te întreb un lucru, la care am să te 
rog să-mi răspunzi fără înconjur. De cînd n-ai stat la 
masă? 

Ion Ozun plecă ochii în pămînt. 

— leri dimineață am băut un ceai cu patru cornuri. 
Doisprezece lei. Dar pot spune că de o lună jumătate 
n-am stat la o masă adevărată. 

— Uitaţi-vă la acest copil! ridică Teofil Steriu mîinile 
grase şi scurte spre tavan, adresîndu-se unui auditoriu in- 
vizibil. N-a mîncat omeneşte de o lună jumătate şi lui nu-i 
trebuie masă. El vrea glorie! E teribilă vîrsta aceasta, 
domnilor! Sînt sigur că nici foc n-ai în camera dumitale. 
De cînd, haide, spune! 


144 


— De două luni... mărturisi lon Ozun. 

— Ei poftim! Şi prietenii dumitale cum au tolerat 
aceasta! 

— N-am prieteni. Nu cunosc pe nimeni. 

— Sigur. Puricii n-au purici... După ce-ai îndurat aceasta, 
nu găseşti că e mai bine să-ți cauţi altă îndeletnicire? Eşti 
tînăr. Ai încă vreme. Persişti în ideea dumitale de sin- 
ucigaş? 

— Persist! încercă Jon Ozun să-şi sumeţească glasul, 
privirea şi capul; dar glasul, privirea şi scuturarea frunții 
fură fără vlagă, de om sfîrşit. 

— Am ştiut eu. Boală fără leac! rîse Teofil Steriu. În 
faţa lui Dumnezeu am conştiinţa împăcată. Am făcut tot 
ce e omeneşte posibil să te vindec. Dacă nu se poate, nu 
se poate! Acum dezbracă acest palton şi vino să împăr- 
tăşeşti dejunul cu mine. Ciorba are să fie rece, sufleul 
plăcintă şi friptura arsă. Dar vom trece peste aceasta. La 
vîrsta dumitale n-au nici o importanţă şi la vîrsta mea în- 
seamnă o variație. Nu te aştepta de multe ori pofiit. 

Jon Ozun se ridică de pe scaun. În urmă-i, şiroaiele 
de zăpadă topită împletiseră pe covor ciudate exerciții de 
cartografie: lacuri şi estuare, fluvii şi mărunte arhipe- 
laguri. 

— Nu face nimic! îl bătu pe umeri cu palma grasă şi 
grea Teofil Steriu. Dumneata ai introdus oarecare dezor- 
dine în tabieturile mele. Poate aveam nevoie de puţină 
dezordine. 

Sună şi porunci servitoarei să mai pună la masă un 
tacîm. 


Tîrziu, după a doua cafea neagră, depunînd pe faţa albă 
de masă paharul de coniac, Teofil Steriu micşoră ochii şi 
îşi cercetă îndelung junele oaspe, cu o sclipire în acelaşi 
timp veselă şi melancolică în pupilele înviate din veşnica 
lui indiferență, lipsită de orice expresie. 

Întrebă deodată, zîmbind: 

— Şi zici că ai luat pe ascuns o bucată de pîine? 

— Am furat, nu am luat!... rectifică lon Ozun fără să 
roşească. Am furat bucata de piine, ultima bucată de pîine a 


145 


unui lucrător. Am furat-o şi am fugit... Aşa că staţi la masă 
cu un hoț!... 

— Nu face nimic! replică Teofil Steriu continuînd a 
zîmbi. Ai fost onest, m-ai prevenit. Te-am invitat la dejun 
în cunoştinţă de cauză... Ştiam cu ce odios specimen de 
hoţoman împart astăzi pîinea cîştigată cu sudoarea frunții 
mele, la propriu şi la figurat. 

Pentru a ilustra la propriu şi la figurat adevărul spu- 
selor sale, îşi şterse fruntea şi chelia brobonită de sudoare 
cu şervetul de masă, transformat în prosop. 

Jon Ozun se bucură cu însufleţire de tonul glumeţ şi 
indulgent pe care-l lua discuţia. 

— Aşadar, m-aţi înţeles. 

— Poate... 

— Şi m-aţi iertat? 

— Precum pare... 

Ochii lui Ion Ozun se umeziră. 

— Şi eu, care ca un netrebnic am îndrăznit să vă spun 
cuvinte atît de uriîte, atît de nedrepte, atît de!... Cum 
să le şterg? 

Teofil Steriu îi făcu semn să se liniştească, ridicînd 
braţul scurt, cu palma grasă şi lată. 

— Fii pe pace! Te-am înțeles şi te-am iertat, fiindcă 
nici nu găseam nimic de neiertat. Nu era ceva prea nou 
şi străin pentru mine. Căci şi eu... Da, şi eu la vîrsta du- 
mitale şi aproape în aceleaşi împrejurări eram să fur 
o pîine... 

— Frați să furați, dar n-aţi trecut la faptă?... se repezi 
cu vorba Ion Ozun, parcă într-un fel de regret că Teofil 
Steriu se mărginise la o simplă intenție. E o mare de- 
osebire... 

— Nici o deosebire. N-am trecut la faptă, numai fiindcă 
pe mine nu m-au servit împrejurările tot aşa de favorabil 
ca pe dumneata. 

— Sînteţi prea crud! Vă bateţi joc acum de fapta 
mea?... oftă Ion Ozun. Păcat! Vă jur că nu merit... 

Ducînd din nou paharul de coniac la buze şi sorbind 
numai cîteva picături, Teofil Steriu vorbi încet, privind 
peste capul lui Ion Ozun, dincolo de dînsul, departe, în 
timp: 


146 


— Nu este nevoie să juri. Te cred!... Nu ţi-am spus 
că înțeleg? Nu ţi-am spus că am trăit şi eu asta? Nici eu 
nu mîncasem de două zile... 

— Eu de trei... invocă Ion Ozun surplusul de două- 
zeci şi patru de ore ale circumstanțelor sale atenuante. De 
trei zile!... 

— Cu atîta mai mult... înțelese Teofil Steriu. Scuzele 
mele, pe care le pot invoca în fața posterităţii, a viito- 
rilor biografi şi a justiției, păcătuiesc cu un deficit de 
douăzeci şi patru de ore, faţă de cazul dumitale. Mă aflu 
în inferioritate. 

— Dar legea şi justiţia nu condamnă intențiile!... se 
înverşună lon Ozun. Altfel n-ar mai exista oameni fără 
cazier judiciar. În ce om cît de ispravă nu mijesc măcar 
o dată în viaţă cele mai criminale şi abjecte intenţii?... 

— Exact! încuviinţă Teofil Steriu. Ai perfectă dreptate! 
Fiecare om este un cimitir de intenţii nerealizate. De in- 
tenții bune ori de mizerabile intenţii nerealizate. Din 
nefericire, ai perfectă dreptate... 

Făcu o pauză, îndreptîndu-şi privirea ochilor mici din 
depărtările în timp unde cercetase spre tînărul din fața lui. 

Zîmbind îi arătă cu degetul scurt şi gras către paharul 
balonat, pe care junele său oaspe îl neglija poate din ne- 
obişnuință, poate din timiditate; apoi reluă: 

— Ai perfectă dreptate, dar n-ai răbdare! Ascultă-mă 
şi aşteaptă-mă să sfirşesc... N-am trecut la faptă, cum 
spui dumneata, numai fiindcă m-au împiedicat împrejură- 
rile... Flămînd de două zile, intrasem la o băcănie vecină 
cu casa unde locuiam într-o mansardă cu chirie, să cer 
o pîine pe credit de la negustorul care mă cunoştea mai 
mult sau mai puţin. În prăvălie, nimeni... O pîine mare, 
rotundă, neagră, proaspătă, pe tejghea... Tuşesc, nimeni! 
Privesc de jur împrejur: nimeni!... Întind mîna spre pîine 
s-o pipăi. Era caldă încă, abia scoasă din cuptor. Şi îm- 
prăştia un miros, un miros, de m-a apucat un fel de 
ameţeală... 

— Cunosc! întrerupse Ion Ozun, fără să-şi dea seama. 

Placidul şi voluminosul amfitrion, care nu mai era pla- 
cid de fel, nici nu luă aminte la întrerupere, stăpînit de 
amintirile sale: 


147 


— Cuprins de ameţeală, nu mai ştiam bine ce fac. În- 
colo cu legile lor, cu morala, cu cele zece porunci! Fie 
ce-o fi, o fur, şi a doua zi am să-i mărturisesc şi am s-o 
plătesc. Chiar am şi ridicat pîinea de pe tejghea, s-o as- 
cund subțioară. Deci faptul era ca şi consumat... Cling- 
cling! sună clopoțelul de la uşa din stradă. Intră o femeie, 
cu broboada pe ochi, o gospodină, cu o fetiţă de mînă. 
Lăptăreasa care-mi aducea o jumătate de litru de lapte 
în fieştece dimineaţă pînă la sfîrşitul lunii precedente, cînd 
neprevăzutele catastrofe bugetare mă siliseră să renunţ la 
acest răsfăţ, căci şi mama a fost lăptăreasă şi mă nărăvise 
cu tainul matinal de lapte. „Bine că vă văd, domnişorule 
Teofil! zice ea, şi începe a se scormoni de zor în pungă. 
N-am avut atunci mărunțiş pentru rest cînd m-aţi achitat 
şi mi-a luat Dumnezeu minţile, de uitasem. Poftim băn- 
cuţa pe care v-o datorez, cingi dă bani!... Băncuţă nouă- 
nouță!” Pe atunci cu o băncuţă de argint, nou-nouţă ori 
veche, cu cincizeci de bani, ce nu se putea cumpăra în 
România mică?... O pîine şi măcar un sfert de kilogram 
de măsline. Ceea ce am şi făcut pe loc, la moment, de 
îndată ce a intrat băcanul pe uşa din fundul prăvăliei, în- 
fulicînd şi marfa, tot pe loc, la moment, din picioare, cu 
un toi de ţuică supliment. Cinci parale ţoiul!... Am mai 
rămas şi cu cinci parale, fond de rezistență!... Mă uit la 
dumneata şi parcă mă văd. Eram tot aşa, deşirat, pirpiriu; 
şi tot ca dumneata, aspiram să cuceresc gloria, lumea, mii 
şi mii de cititori... Şi, pînă una-alta, nici un considerent 
moral nu mă oprise de la intenţia să fur o pîine... 

— Dar n-aţi furat-o!... se îndîrji iarăşi Ion Ozun. 

Teofil Steriu îşi pierdu puţintel binevoitoarea răbdare. 

Încreţindu-şi fruntea, îl dojeni: 

— Atta ai înțeles dumneata?... Nu-ţi spun că faptul a 
fost ca şi consumat? Ce mai vrei? Ce deosebire găseşti? 
Destul să fi intrat lăptăreasa cu două-trei minute mai tîrziu, 
cu un singur minut mai tîrziu. 

Răsucindu-se cu neastîmpăr pe scaun, Ion Ozun îşi ceru 
vinovat iertare că nu-l poate înregimenta retrospectiv şi 
pe marele, pe ilustrul Teofil Steriu în categoria hoţilor de 
pîine unde el rămînea pe vecie încorporat din oficiu, de 
drept şi de fapt. 


148 


— Scuzaţi-mă!... spuse. Îmi pare aşa de absurd! Aşa de 
greu să cred... 

— Crede atunci ce pofteşti! 

— V-aţi supărat? 

— Nu-i vorba de supărare. Constat însă în acest caz 
că urzeala dumitale de viitor romancier e foarte şubredă, 
dacă nu poţi sezisa asemenea nuanțe. Romanele, cu asta 
şi din asta se zămislesc!... Asimilezi şi triezi, selecţionezi 
elementul caracteristic din faptul divers din toată ziua... 
O întîmplare consumată ori nu, poate deveni nucleul unui 
roman de două volume. 

Speriat că şi-a dezamăgit, că şi-a contrariat idolul şi 
maestrul tocmai cînd îl cîştigase definitiv, lon Ozun se 
precipită cu ochii închişi în oceanul consideraţiilor ge- 
nerale: 

— Pentru un adevărat scriitor, într-adevăr ce subiect! 

— Cum?... îl întrebă sever Teofil Steriu. 

— Ce admirabil, ce incomparabil, ce inepuizabil su- 
biect!... Un om care fură o pîine... 

Teofil Steriu micşoră din nou ochii, măsurîndu-l şi dră- 
măluindu-l peste masa cu fructiera încărcată de mere şi 
struguri. Ciuguli cîteva boabe dintr-un strugure negru, 
puţin cam stafidit, de iarnă. 

Cu un zîmbet ciudat, parcă ironic, parcă străbătut de o 
tristeţe, vru să afle: 

— Te tentează subiectul? 

— Se poate născoci unul mai simplu şi mai permanent 
omenesc?... Omenesc, moral, social: toate condensate în 
cel mai banal fapt divers! Greşesc, exagerez?... 

— Nu greşeşti şi nu exagerezi. Numai că asemenea su- 
biecte nu-s în puterile noastre, ale romancierilor, să le... 
exploatăm, ca să spun aşa. Ne depăşesc! Le epuizează 
realitatea, le stoarce pînă la ultima limită şi la ultima con- 
cluzie, dincolo de tot ce e capabilă a plăsmui imaginația 
noastră. 

Fiindcă Teofil Steriu suridea cu zîmbetul lui ciudat, 
parcă ironic, parcă străbătut de-o tristețe, îşi dădu şi Ion 
Ozun toate silințele să-i țină hangul, zîmbind şi dînsul în 
aceeaşi notă. Însă el fără nici o convingere întemeiată. 


149 


— Ei bine!... exclamă într-un târziu animîndu-se iarăşi, 
idolul său gras şi placid, care nu izbutise cîndva să fure o 
pîine. Ei bine, află că acest subiect, simplu, omenesc, 
moral, social, m-a ispitit şi pe mine, ca unul care-l trăi- 
sem cu experiență proprie şi fără nici o intenţie de do- 
cumentare literară, după reţetele romanului experimental 
încă foarte la modă în acea vreme. Şi află nu numai ca 
m-a ispitit, ci că l-am şi aşternut pe hîrtie după cîţiva 
ani de la întîmplarea cu pricina, care n-a fost să se în- 
tîmple pînă la capăt. După cîţiva ani, cînd trecusem de 
impasurile debutului şi începusem să-mi fac oarecare re- 
putaţie de scriitor... L-am aşternut pe hîrtie în memoria 
acelei întîmplări neconsumate, cum pretinzi dumneata, 
dar de mine trăite cu toată intensitatea, oricît te încă- 
păținezi s-o tăgăduieşti, pentru a-ţi păstra nu ştiu ce 
privilegiu de exclusivitate. Fii pe pace! Oameni cinstiți 
care au furat ori au vrut să fure o pîine nu sîntem numai 
noi doi pe lume. Sînt zeci şi sute de mii; fără îndoială 
zeci şi sute de mii... Aceasta mi-am şi spus-o! Şi ca atare, 
ca niciodată, mi-am migălit povestirea în vreo cinci-şase 
versiuni succesive, în vreo cinci-şase variante care de care 
mai dramatice şi mai împinse pînă la ultima concluzie; 
am rotunjit-o, am şlefuit-o, am simplificat-o, să-i dau cît 
mai deplină veracitate, s-o fac cît mai credibilă, iar cînd 
am socotit că atinsese limita perfecțiunii scriitoriceşti, 
cînd mi se părea că am izbutit să creez în sfîrşit o pagină 
vrednică de antologie, atunci viaţa, realitatea s-au grăbit 
să-mi administreze ele cea mai usturătoare şi mai de- 
primantă lecţie. M-au tămăduit pe vecie de orice vanitate 
scribăreață!... A fost ca o adevărată conspirație, ca o 
punere la cale; un complot în fața căruia te pomeneşti 
deodată dezarmat, neputincios, mic şi umil; o biată larvă... 
Tot ce ştie să acumuleze viaţa ca argumente zdrobitoare şi 
autentice; tot ce ştie să organizeze de la sine realitatea 
teribilă şi infinită, cu infinitele sale resurse; toate au fost 
parcă dinadins mobilizate ca să-mi amintească o dată pen- 
tru totdeauna cît de deşartă este iluzia în aşa-zisa măies- 
trie a plăsmuirilor clocite la masa de scris, chiar dacă 
pornesc de la un episod trăit. E o lecţie care mi-a servit şi 
m-a lecuit de multe. O lecţie care poate să-ţi fie de 
folos şi dumitale cîndva!... Sper! 


150 


— Fiţi sigur! se grăbi să-l încredinţeze Ion Ozun. 

— Ai răbdare să aştepţi un moment? 

— Vă rog... 

— Vei avea sub ochi dovada spuselor mele, negru 
pe alb. 

Teofil Steriu se ridică de la masă împingînd scaunul 
şi lepădînd şervetul jilăvit de năduşeală pe spătar. 

Păşi greoi, lat, legănat în altă încăpere. 

Rămas singur, în răstimpul aşteptării, lon Ozun cutre- 
ieră cu ochii mai în tihnă mobilierul masiv de stejar afumat 
al sălii de mîncare, exemplarele vechi de ceramică, 
naturile moarte din pereţi. Se ridică şi el tiptil de pe 
scaun, să descifreze semnăturile tablourilor. 

— Psss! țiştui printre dinți, cu cea mai spontană şi 
naivă minunare. 

Avea şi de ce să se minuneze! Grigorescu, Aman, An- 
dreescu, Mirea, Luchian, Palady, Tonitza, Petraşcu... Ce 
mai galerie de tablouri şi de semnături ilustre într-o sin- 
gură cameră din casa unui om care voise să fure o pîine 
şi nu izbutise! 

Cu superioritatea celui care izbîndise cu mai mult succes, 
îşi făgădui să-şi întocmească şi el o galerie măcar pe 
aceeaşi măsură cînd va veni vremea. 

Deocamdată se întoarse repede să-şi reia locul. Înghiți 
în sec, măcar că mîncase şi se îndopase de-l strîngea be- 
telia pantalonilor. Ar fi vrut să fumeze. Îi crăpa buza 
după o ţigară: numai una s-aprindă şi să tragă numai 
cîteva fumuri, ca să se simtă deplin fericit. Dar apucase 
să mintă, destăinuind că regimul prelungit de foame şi de 
abstinență îl silise de mult să renunţe la asemenea viciu 
risipelnic. Acum, pedepsit, răbda şi se perpelea. 

— Ti-am adus şi două-trei ţigări pe-un fund de cutie 
uitată de unul din puţinii mei prieteni!... vesti Teofil 
Steriu, întorcîndu-se. Hai! Aprinde, nu mai face nazuri! 
Dacă m-ar fi blagoslovit Dumnezeu şi maică-mea cu harul 
inspirației, putea să-mi dea prin minte mai devreme, de 
la prima cafea, cînd ai început să te pipăi în buzunar 
destul de demonstrativ. Puteam s-o trimit pe Hanţi, „la 
belle Aurore”, să cumpere un pachet. Hai, aprinde, pri- 
veşte şi ascultă! 


151 


Supus, Ion Ozun aprinse şi se pregăti să asculte. Ţigara 
era uscată, scuturată, cu fumul iute; fiindcă, deşi de-o marcă 
străină, necunoscută de lon Ozun, zăcuse în cine ştie ce 
sertar cine ştie de cînd. Dar ce fum delicios! Sînt zile cînd 
toate se îndeplinesc magic, ca în vis. 

Teofil Steriu aşeză pe masă un volum gros, legat în 
piele, îl deschise şi extrase dintre foi un manuscript în- 
gălbenit, cu slova lui măruntă, subțire, regulată şi egală, 
fără ştersături. 

Îl puse alături şi vorbi: 

— Acesta e corpul delict! Adică searbăda şi anemica 
mea versiune a realităţii. Povestirea pe care o socoteam 
şi eu suma, sinteza literară a unui subiect de cea mai 
simplă şi mai permanentă actualitate umană, socială, mo- 
rală şi aşa mai departe... Vezi titlul? Furtul unei pîini. 
Dinadins, cu premeditare, lipsit de orice patos literar... 
Şi acum, uite şi cealaltă versiune. Versiunea teribilă, in- 
comparabilă a realităţii, pe care o plagiasem fără să ştiu, 
într-un hal atît de jalnic, încât trei luni nu mi-a mai venit 
să pun mîna pe condei. Vezi titlul? Exact acelaşi: Vol 
d'un pain. Numai că nu e o plăsmuire scriitoricească. E 
darea de seamă a unui proces ca oricare altul, afacerea 
Louise Menard, proces judecat la 22 april 1898 de către 
curtea de apel din Amiens, Franța. Priveşte revista, ca să 
ai o impresie mai directă, precisă... 

Ion Ozun răsuci pe-o parte şi pe alta volumul legat în piele 
roşie. Citi inscripţia cu litere aurite pe cotor: Revue des 
Grands Proces Contemporains. Tome XVI. Annee 1898. ! 

— Deschide acum la colţul îndoit al foilor!... îl în- 
demnă Teofil Steriu. Aşa! Te-ai convins? Vol d'un pain. 
Exact treizeci pagini de tipar, corp 8. Autentica şi incom- 
parabila, zdrobitoarea versiune a realităţii, cu toate conclu- 
ziile sociale şi morale pe care nici pe departe n-am fost 
în stare să le organizez, să le întrezăresc măcar. Nici eu, 
şi fii sigur nici nimeni altul dintre noi toţi, care aspirăm să 
concurăm starea civilă, după pilda lui Balzac, ori a lui 
Tolstoi... Ce capriciu sau ce voință a hazardului m-a în- 
demnat să trec pe la anticar tocmai cînd mă pregăteam să 
predau în sfîrşit netrebnica mea povestire unei reviste, care 


1 Revista marilor procese contemporane. Volumul XVI. Anul. 
1898. 


152 


o aştepta de două luni, cît mă tot trudisem s-o migălesc 
şi s-o lustruiesc? Ce capriciu sau ce voinţă a hazardului a 
făcut să scotocesc aşa, într-o doară, prin rafturi, şi să dau 
cu ochii de acest tom, să-l răsfoiesc şi să descopăr rela- 
tările amănunțite ale unui alt proces, cu totul altul, care 
ca scriitor mi-a atras de îndată atenţia? Constată! 
M. Emile Zola et Affaire Dreyfus. Cour d'Assises de la 
Seine, février 1898. ! Exact? 

— Exact! recunoscu lon Ozun, citind titlul respectiv 
din volum. 

— Dacă nu mă înşel, peste două sute de pagini. Exact? 

— Exact... 

— Un document cum nici nu se poate mai preţios pen- 
tru un scriitor, îmi spuneam, cum ţi-ai fi spus şi dum- 
neata. Şi imediat, în continuare, altul tot atît de preţios, 
precum poţi constata: Le Roman et la Réalité °; dezba- 
terile unui proces în legătură cu dreptul scriitorului de a 
folosi şi de a exploata pentru creaţia lui literară peripe- 
tiile unui caz concret, public, dar cu obligaţia de a schimba 
numele personajelor. Alte o sută de pagini, cu referințe la 
Discipolul şi la Andre Cornelis, romanele lui Paul Bourget, 
foarte apreciate în acea vreme, la Roşul şi negrul, cele- 
brul roman al lui Stendhal, la nu mai ştiu ce roman al 
lui Jules Verne şi la o sumedenie de piese teatrale. Un 
veritabil tezaur!... Ajung acasă cu trofeul: răsfoiesc pagi- 
nile mai amănunţit, şi abia atunci descopăr tezaurul cel 
adevărat, care mă privea în special pe mine. Nefastul, 
demoralizantul tezaur; cutia Pandorei!... Abia atunci dau 
peste procesul numitei Louise Menard, pe care l-am citit 
dintr-o suflare, de-mi picurau broboanele de sudoare pe 
fieştece pagină pe măsură ce înaintam, cu toate că în 
acea vreme năduşeam ceva mai puţin şi mai anevoie, 
fiindcă nu atinsesem dimensiunile hipopotamice de acum... 
Ce săvirşise nenorocita Louise Ménard? Furase o pîine, 
exact ca eroina povestirii mele! Dar în condiţii cu cît 
mai veridice, şi totuşi cu cît mai dramatice, cu cît mai 
tragice decît le plăsmuisem eu! Şi cu ce înlănțuiri de con- 
secinţe, de tot felul de consecinţe, încă mai acuzatoare şi 


1 Domnul Emile Zola şi afacerea Dreyfus. Curtea cu juri a 
Senei, februarie 1898. 
2 Romanul şi Realitatea. 


153 


încă mai stigmatizante pentru societate şi pentru ipocrizia 
moravurilor decît mă încumetasem eu să le imaginez şi 
să le organizez în vederea efectului literar!... Cum să nu 
te treacă sudorile? Cred că de atunci am rămas cu me- 
teahna asta, pe care au popularizat-o caricaturiștii şi epi- 
gramiştii noştri cu mai mult ori cu mai puţin haz. Şi cred 
că urmele se mai pot desluşi şi astăzi pe foile tomului. 
Nu? la vezi!... 

Teofil Steriu, rezemat cu ceafa triplă în spătarul înalt 
al scaunului, izbucni în rîs, săltîndu-şi valurile triple ale 
pîntecului. lon Ozun constată că în adevăr pe paginile 
revistei juridice se mai lămureau încă pe alocuri contu- 
rurile decolorate ale stropilor de năduşeală, pe care, ne- 
prevenit, le-ar fi crezut poate mai degrabă urmele unor 
picături de lacrimi. 

— Altfel, ai fi zis că-s urme de lacrimi?... îi ghici 
gîndul Teofil Steriu, oprindu-se din rîs şi privindu-l 
din nou cu ochii micşoraţi printre pleoape, cu o neaşteptată 
şi pătrunzătoare agerime. Din păcate, nu! Nu-s urme de 
lacrimi... Numai mărturia sudorilor care m-au trecut atunci, 
deşi soarta nefericitei Louise Ménard ar fi meritat să 
stoarcă multor cititoare de romane sentimentale şuroaic, 
gîrle, fluvii de lacrimi. Ascultă, şi ia aminte îndeosebi că tot 
ce cuprinde darea de seamă e numai şi numai înregistrarea 
cea mai strictă a unor dezbateri de proces, fără absolut nici 
un comentariu: act de acuzație, rechizitoriu, declaraţiile 
acuzatei, declaraţiile martorilor, pledoariile avocaţilor, sen- 
tința definitivă. Conţinutul unui dosar. Nici un rînd de li- 
teratură! Viaţa, realitatea, nemăsluită cu floricelele noastre 
de stil... Atît ajunge!... lată!... Numita Louise Ménard, 
spălătoreasă de profesie, fată harnică, vrednică, liniştită, 
dintr-un tîrguşor francez, ca şi tîrgurile româneşti de unde 
am descins noi, îşi cîştiga pîinea cea de toate zilele muncind 
şi bucurîndu-se de cuvenita consideraţie a micului său 
univers în care evolua. Nimeni nu găsise vreodată vreun 
motiv cît de mic să-i pună cinstea la îndoială... Dar fata 
nu era numai harnică şi liniştită. Mai era şi drăguță. Într-o 
zi a căzut deci în ceea ce numim noi păcat. Şi a născut un 
copil, cum numim noi, din flori. Şi, un copil din flori, pe 
care îl aşteaptă mai apoi o viaţă amară, ce s-ar numi, mai 
pe drept cuvînt, din spini şi din mărăcini... Părerile s-au 


154 


împărțit de îndată, cum e datina opiniei publice de oricînd 
şi de oriunde: pro şi contra. Cea mai mare parte a 
universului din tîrguşorul său n-a găsit motiv s-o osîndească 
în nici un fel. Mai ales că tatăl copilului, lucrător încor- 
porat la oaste, se socotea logodnic, viitor soţ, aşteptînd nu- 
mai termenul de eliberare ca să se cunune în fața ofițerului 
stării civile şi să-şi recunoască fiul. Acest univers însă era 
alcătuit din oameni simpli, necăjiţi, nevoiaşi, din tagma ei, 
care n-aveau obiceiul să apeleze la serviciile unei spălăto- 
rese şi călcătorese cu ziua. Toţi îşi spălau şi-şi călcau rufele 
singuri, acasă, manu propria... Rămînea cealaltă fracțiune 
a universului, din sferele mai înalte, cu o morală mai pre- 
tențioasă. Foştii clienţi şi fostele cliente: lumea biseri- 
coasă sau laică — indiferent de categorisire — lumea în 
fond atît de sectară, de bigotă şi de intransigentă, cînd 
ajunge vorba la morală, la virtute, la respectul aparenţelor 
şi formelor, la toată infailibila armătură a societății şi ipo- 
criziei mic-burgheze. Cu această lume s-a schimbat treaba. 
Nu iartă atît de uşor! Copil din flori: mamă de copil din 
flori? 

Hm! Copil adulterin mai merge; mamă de copil adul- 
terin treacă-meargă! Ba chiar merge foarte uşor, ca o lin- 
gură de unt-de-ricină. Pe cînd aşa?... Clientela s-a rărit ca 
la un consemn unanim, tacit, cum scrie în codul moralei 
burgheze. În cocioaba păcătoasei a intrat foamea şi s-a in- 
stalat să dureze vreo doi ani la şir. O bunică bolnavă, ne- 
putincioasă; un băieţaş care se tîra de-a buşilea pe jos, scli- 
fosindu-se, plîngînd şi strigînd: „mămică, pîinică, fomică!”... 
Între aceste două generaţii, nefericita mamă a copilului 
din flori se zbătea fără crîcnire să agonisească pîinea pentru 
trei guri. Eroism, nu? 

— Subiect de roman!... recunoscu lon Ozun, adăogînd 
de îndată: Subiect de roman cam banal, prea curent, melo- 
dramatic. 

— Eu am spus eroism! repetă Teofil Steriu. M-am men- 
ținut la atât, lăsînd romanele la o parte. Eroism, fără nici o 
exagerare. Dar eroismul nu ţine de foame, precum sîntem 
în măsură s-o ştim amîndoi, paremi-se! Într-o zi, aşadar, 
după patruzeci şi opt de ore de nemîncare, cum sîntem în 
măsură s-o cunoaștem, şi asta atît eu, cît şi dumneata, cu 
diferența că pentru dînsa era vorba de trei guri flămînde, nu 


155 


numai de una, Louise Menard intră în prăvălia unui 
brutar aşa cum am intrat şi eu în prăvălia băcanului, cu 
gîndul să capete o pîine pe datorie. O pîine dublă, ca pen- 
tru trei guri!... Tot aşa, înlăuntru, nimeni! Tot aşa, aş- 
teaptă, nimeni! Tot aşa, pîini pe tejghea cîte poftea! Pîini 
proaspete, calde, abia scoase din cuptor, aburind mirosul 
acela care se preface într-o tortură... Sîntem destul de ini- 
țiaţi prin experiență proprie s-o înțelegem mai bine decît 
oricine alţii. Ce zici?... O apucă şi pe dînsa o amețeală, 
întinde mîna, ia o pîine — n-o fură! — 1a o pîine, mai aş- 
teaptă o clipă, apoi iese în stradă, îndreptîndu-se spre casă, 
în văzul tuturor, rupînd dărăburi una după alta şi meste- 
cînd din mers, căci între băiețaş şi bunică ea fusese cea 
care se sacrificase în cele patruzeci şi opt de ore, lăsîndu-le 
lor ultimele fărîmituri... Între timp, brutarul observă lipsa la 
număr, tămbălău, gălăgie. Doi copii de pe stradă se gră- 
besc cu pîra. Văzuseră cu ochii lor o femeie aşa şi aşa, care 
a ieşit din prăvălie cu o pîine mare în mînă, mestecînd şi 
mergînd repede în direcţia cutare. Survin jandarmii. În- 
treabă şi cercetează din om în om. Adulmecă dira hoaţei... 
Intră în cocioabă... Pe masă, la vedere, un sfert din pîinea 
dublă; celelalte trei sferturi mai puţin vizibile, în cele trei 
stomacuri, al copilului, al bunicii şi al hoaţei... De unde 
pîinea? De la brutarul cutare, din colțul străzii cutare! Va 
să zică, recunoşti? Recunosc!... Proces-verbal. Şi după un 
timp, celălalt proces, penal, în prima instanţă: furtul unei 
pîini. Caz limpede, idubitabil, clasic. În instanță, hoaţa măr- 
turiseşte faptul, cum mărturisise şi în faţa jandarmilor. Bru- 
tarul declară că n-are nici o pretenţie, fiindcă e sigur că acu- 
zata îşi va plăti datoria, cum mai plătise şi altă dată pîinile 
căpătate pe credit. De altfel, să fi ştiut pe cine cade ponosul 
nici n-ar fi făcut atîta gălăgie! Martorii — printre care 
însuşi primarul orăşelului — declară şi dînşii că n-au pus 
niciodată la îndoială cinstea acuzatei. Era o mamă model. 
Concluzie: achitarea!... Bravo! S-ar spune că totul s-a 
sfirşit cu bine, întru onoarea justiţiei şi a preşedintelui de 
tribunal, care a redactat şi a semnat hotărîrea de achitare 
în patria lui Voltaire şi a optimistului Candide; ţii minte? 
„Tous les événements sont enchaines dans le meilleur des 


156 


mondes possibles” !, ca să respect stilul lui Voltaire şi al 


epocii, cu langajul respectiv. 

— Atunci?... întrebă nedumerit Ion Ozun. 

— Ce atunci? 

— Unde-i drama, subiectul? Achitatea a rezolvat totul! 

— Adică a stricat totul, vrei să zici? îl iscodi Teofil Ste- 
riu, micşorînd iarăşi ochii să-l cerceteze. Ţi-a răsturnat 
subiectul la pămînt, ca un palat din cărți de joc? Scriitori- 
ceşte, ai fi preferat o condamnare, ca să-ţi salveze subiec- 
tul?... 

— Nu, dar... 

— Dacă n-ai răbdare!... Fii pe pace. Totul nu s-a ispră- 
vit. Ar fi fost ceva prea simplu şi prea omenesc ca să ră- 
mînă aşa. Dimpotrivă! Povestea nefericitei care a furat o 
pîine şi scăpase atît de ieftin abia începea. lată ceea ce nici 
eu nu ştiusem să întrevăd şi să prevăd în mălăiața mea plăs- 
muire literară. Cum îţi închipui dumneata că totul se reduce 
în viață, în realitate la soluţii aşa de schematice? O achi- 
tare ori o condamnare?... Fii pe pace, repet! Viaţa, reali- 
tatea îşi rezervă şi alte alternative mai subtile, de-o cruzime 
mai rafinată. Achitări, cu efecte mai dureroase şi mai mi- 
zerabile decît o condamnare. Cam greu de priceput şi de 
admis, nu? 

— Greu... mărturisi lon Ozun. 

Teofil Steriu mai ciuguli cîteva boabe din strugure. Mai 
sorbi cîteva picături din paharul de coniac. Îl privi apoi 
zîmbind tot aşa de ciudat ca la început, parcă ironic, parcă 
străbătut de-o veche şi îndepărtată tristeţe. 

— Greu!... recunoscu şi el. Greu, fiindcă grea e meseria 
asta a noastră, la care nu ne-a silit nimeni. Cum să ţii piept 
realităţii, cum s-o concurezi, cum să înveţi măcar a o des- 
cifra?... Dar să lăsăm consideraţiunile generale!... Să reve- 
nim la această realitate a cazului de față: la achitarea numitei 
Louise Menard. Putea să fie ea absolvită de nele- 
giuita-i faptă? Nici societatea, nici justiţia nu permit ne- 
sancţionate asemenea atacuri directe la drepturile sacro- 
sanctei proprietăți. O dată precedentul creat, cine mai apără 
mîine sfînta proprietate, toate garanţiile înscrise în legi, în 


1 Toate evenimentele sînt înlănțuite în cea mai bună dintre 
lumile posibile (fr.). 


157 


constituţii, în contractele sociale? Azi o pîine; mîine bru- 
tăria; poimîine pămîntul care produce grîul, morile care-l 
macină, băncile care finanţează toate aceste operaţii. Cel 
mai primejdios şi intolerabil scandal! Revoluție în toată 
puterea cuvîntului. Începutul sfîrşitului! Drept care aceeaşi 
justiţie care o achitase pe hoaţa de pîine printr-o uşuratică 
inadvertenţă şi printr-o regretabilă clemență a judecătorilor 
îşi revine în fire. Se aşterne pe treabă să reintroducă ordi- 
nea. Anulează sentința de achitare şi trimite hoaţa în jude- 
cata unui for superior, pentru a salva, înainte de toate, prin- 
cipiul... Alt proces, alt act de acuzaţie, prespectiva altor 
pledoarii... Toate cu atîta vîlvă, încît nefericitul trio al fami- 
liei, pînă la rejudecare, îşi strînge boarfele şi purcede la 
Paris, cu bunică, cu mamă şi copil, să se oploşească undeva 
acolo. Să se piardă în marele anonimat al unui mare oraş, 
ca să scape de privirile piezişe şi de comentariile pro şi 
contra ale concetăţenilor şi mai ales ale concetăţenelor prin- 
tre care se născuseră, trăiseră şi în mijlocul cărora nădăj- 
duiau să moară. Acuzata îşi găseşte de lucru şi... 

Teofil Steriu s-a întrerupt. 

Intrase pe uşă slujnica, „la belle Aurore”, cu un maldăr 
de hirtii şi cu teancul corespondenţei din acea zi. 

— Ce-i, Hanti? întrebă stăpînul cu o încruntare de im- 
paciență între sprîncene. N-am şi eu dreptul la linişte? 

— Aveţi, dar aşteaptă curierul de la tipografie. 

— Să aştepte sănătos! 

— Zice că-i urgent, extraurgent, şi zice că nu pleacă pînă 
ce nu semnaţi bonul. Altfel cică întîrzie cartea. Stau maşi- 
nile gata! De-o jumătate de ceas mă tot toacă la cap, de 
m-a năucit! A dat fuga şi la debitul de tutun să telefoneze de- 
acolo. S-a întors şi zice că are ordin, nici mort să nu 
plece fără semnătură! 

Înălțînd ochi de martir spre tavan şi suspinînd din toate 
adîncurile voluminoasei sale făpturi, Teofil Steriu făcu un 
semn de neputinţă cu braţele scurte şi grase, adresîndu-se 
unui auditor invizibil, pe lîngă cel prezent, probabil conform 
unui vechi obicei. 

— Poftiţi, domnilor! se văicări el. Dacă asta se cheamă 
viață!? O dată la doi ani îmi permit şi eu să calc progra- 
mul, şi nici atunci nu mi se acordă o graţie. Urgent, extra- 


158 


urgent! lar tu, tu te dai de partea celor care mă execută 
şi mă omoară cu zile, infamă creatură? 
— Nu mă dau de partea nimănui. Aştept. 

Slujnica aştepta, înfiptă pe butucii picioarelor în prag. 
Teofil Steriu oftă, gemu, se resemnă. 

— Bine! N-am încotro... Prezintă-te cu toată macula- 
tura aici... Mai fă-ne un rînd de cafele. Cînd isprăvesc, 
te sun... 

Hanti, „la belle Aurore”, tot atît de voluminoasă ca stă- 
pînul, ceva mai scundă, dar încă mai dezvoltată în lăţime, 
se puse în mişcare. Înainta cu paşi tot aşa de apăsaţi şi de 
legănaţi în papucii cu talpa de pîslă. Depuse pe marginea 
mesei maldărul de corecturi tipografice; alături, teancul 
corespondenței, ziare, reviste, scrisori, prospecte. 

— Ce curier e? Niţă sau Chirică?... 

— Niţă, cel care trăncăneşte de mă năuceşte, bată-l mînia 
lui Dumnezeu! 

— Astupă-i şi tu gura cu o cafea, cu un pahar de vin, cu o 
gustare, ceva. Spune-i că în zece minute, cel mult un sfert de 
oră, am terminat... 

Ion Ozun se răsuci pe scaun, frămîntîndu-se stingherit la 
culme. 

— V-am turburat tot programul de lucru. Daţi-mi voie 
să plec şi iertați-mă că m-am eternizat, să vă răpesc timpul 
atît de preţios. Puteam să mă simt şi să mă cărăbănesc 
mai din vreme... Dar vedeţi, cei şapte ani ai mei de-acasă 
au fost, ştiţi, cam... cam... 

— Parcă ai mei au fost mai breji?! M-a crescut mama 
cu guvernantă!... rise Teofil Steriu, fără a slăbi însă din 
ochi maldărul corecturilor tipografice de pe colțul mesei. 
Şezi binişor pe scaunul dumitale, că nu te-alungă nimeni. 

— Sînteţi prea... prea... 

— Nuss nici prea-prea, nici foarte-foarte! Sînt şi eu om 
din cînd în cînd... Crezi că de hatîrul dumitale am pre- 
lungit acest dejun, aşa cum mi se întîmplă numai o dată 
la doi ani? Din egoismul meu... 

— Aşa egoism!... clătină Ion Ozun din cap. Atunci ce 
s-ar mai chema altruism, omenie, ospitalitate? Dragoste 
părintească? 

Teofil Steriu îl dojeni: 


159 


— Învaţă-te să te dezberi de boala vorbelor umflate şi 
măreţe. Am oroare de ele. Da, da! Ce are de-a face aici 
altruismul, omenia, ospitalitatea, dragostea părintească? La 
mijloc a fost numai egoismul cel mai abject. Stînd îm- 
preună de vorbă, m-am regăsit pe mine la vîrsta dumitale, 
cu toate naivităţile sale emfatice; am stat de vorbă cu 
mine cel de la vîrsta dumitale. Mai ales că pe atunci eu 
nu m-am putut bucura de şansa pe care o ai dumneata 
acum, să dezbat controversa juridică, socială, morală şi li- 
terară a furturilor de pîine cu un conviv în deplină cu- 
noştință de cauză, tot atît de iniţiat şi versat, de la egal la 
egal. Dezbaterea mai are nevoie şi de-o concluzie. O vom 
lămuri! Pînă atunci, dumneata frunzăreşte darea de seamă 
a procesului din revistă. Pasajele mai caracteristice le-am 
subliniat atunci cu creion roşu. Eu îmi arunc ochii numai din 
fugă pe revizia corecturilor, să văd dacă amicii mei 
linotipiştii mi-au respectat modificările. Îndeobşte, nu prea 
am a mă plînge... Mai mult o formalitate: apostila finală 
a bunului de imprimat... Hai, la lucru amîndoi! Te asigur 
că nici pentru dumneata nu va fi timp pierdut. 

Cînd Teofil Steriu întinse mîna să tragă înaintea lui mal- 
dărul corecturilor, degetele scurte şi groase se însuflețiră 
deodată. Parcă trăiau o viaţă proprie, agilă şi febrilă, plină 
de nerăbdare. 

Astfel se vădea că scepticul şi placidul romancier minţise 
şi el întrucîtva ca Ion Ozun, ascunzîndu-şi gîndurile şi sen- 
timentele cele adevărate. Cu un fel de stînjenire a pasiunii 
care-l mistuia şi se confunda cu toată rațiunea de existență 
a fiinţei sale, ţinea să afirme întotdeauna şi oricui că lite- 
ratura e pentru dînsul doar o simplă profesie, ca oricare 
alta. Acum toate gesturile, toate mişcările îl dezminţeau; 
toată înfăţişarea îl trăda. Nările aspirau cu voluptate mi- 
rosul proaspăt al cernelii tipografice. Degetele lunecau 
uşoare, gingaşe, fluide ca o dezmierdare întorcînd foile. În 
cîteva clipe, n-a mai fost în sala de mîncare cu fructiera şi 
paharele-balon de coniac pe masă; a uitat existenţa lui lon 
Ozun; literele de tipar îl transportară într-o altă lume, 
făurită de el pentru alții. 

Jon Ozun deschise fără entuziasm revista juridică, să 
citească pasajele subliniate cu roşu. Fără entuziasm, fiindcă 


160 


o dorință mult mai tiranică îi dădea ghes să nu scape pri- 
lejul şi să-l urmărească pe Teofil Steriu, revizuindu-şi ulti- 
mele corecturi ale ultimului roman sub ochii săi. Cum să 
piardă un asemenea moment unic, istoric, să aibă ce povesti 
toată viaţa? 

Se şi vedea. Se şi auzea povestind. 

Dar nu-şi îngădui o indiscreţie atît de grosolană. 

Îşi înăbuşi oful şi se resemnă şi el textului pe care şi-l 
închipuia arid, rece, juridic. După cîteva clipe însă, celă- 
lalt roman, trăit, al nefericitei care furase o piine, îl ab- 
sorbi şi pe dînsul cu desăvîrşire. Dezbaterile banalului şi 
umilului proces nu rămîneau cu nimic mai prejos de toate 
plăsmuirile celor mai încercaţi şi iscusiți romancieri: Crimă 
şi pedeapsă, celebrul roman al lui Dostoievski; Învierea, 
celebrul roman al lui Lev Tolstoi. Ba dimpotrivă chiar! 
Tocmai prin banalitatea cazului umil şi frecvent, de toată 
ziua; prin stricta expunere a faptelor şi a efectelor în- 
lănţuite de la sine, fără intervenţia nici unui element străin 
al imaginaţiei scriitoriceşti, constituia un act încă şi mai 
teribil de acuzaţie al lumii cu strîmbele şi hîdele ei în- 
tocmiri. Rechizitoriul procurorului de la a doua judecată 
a procesului se dovedea o adevărată capodoperă. Un scrii- 
tor de literatură nu l-ar fi putut născoci. I s-ar fi părut 
prea deocheat. Cum? se întreba procurorul curţii de apel 
din Amiens. O astfel de achitare a unei hoaţe de piine 
implică ideea că vina ei nu era individuală, ci de natură 
socială. Deci justiţia, al cărei rol este să apere societatea, 
recunoaşte că ordinea socială nu-i bună şi nu-i dreaptă! 
Este admisibil aşa ceva? NU, de trei ori nu!... Basmul 
lui Jean Valjean, ocnaşul virtuos, a turburat prea multe 
minți! A pătruns să altereze pînă şi limpedea judecată a 
magistraților, care, din motive de ordin sentimental, vor 
să reformeze societatea prin jurisprudențe. A achita un 
delicvent care-a furat o pîine nu înseamnă a condamna 
societatea? Nu înseamnă a încuraja pe cei care întreţin 
ura împotriva societății? Dovadă că de îndată faimosul 
gazetar, pamfletar şi parlamentar veşnic insurect, Henri 
Rochefort, a şi scris un articol fulminant, ridicînd în slavă 
pe preşedintele de tribunal care a întocmit, a motivat şi 
a semnat hotărîrea de achitare, invitîndu-l să-şi dea dimi- 


161 


sia din magistratură şi asigurîndu-l că la cea dintii alegere 
lucrătorii circumscripțiilor mereu agitate şi revoluţionare 
din Paris — „mizerabilii” lui Victor Hugo — asigurîndu-l 
că aceşti „mizerabili” îl vor alege deputat cu o majo- 
ritate zdrobitoare. Dovadă că în continuare alte gazete au 
luat şi ele în antrepriză cazul acuzatei, al „mizerabilei” 
care a furat o piine, creîndu-i o tristă celebritate, ca şi 
preşedintelui de tribunal care şi-a permis s-o achite... Şi 
tot aşa înainte, cu citate din coduri, din jurisprudenţe, 
din Buda şi Confucius, din decretele papilor, din Cicero, 
Justinian, dreptul medieval şi canon. Vor judecătorii 
să se arate milostivi cu hoața de pîine? Poftească! Dar 
nu în afară de lege, ci motivîndu-şi clemența în cadrul 
legilor. „Cît despre mine, nu mă opun în acest caz, în- 
totdeauna bucuros cînd datoria îmi permite, să nu arăt 
numaidecît un visage glacé, impassible, impitoyable, 
tourné du côté des misérables! ™ 

Patetic şi zdrobitor rechizitoriu! Împănat şi cu citate 
literare, pe lîngă cele strict şi profesional juridice, tocmai 
ca să combată efectul dizolvant şi pernicios al literaturii 
subversive, cu vădită intenție ori nu. 

Şi imediat, în continuare, fără nici un comentar, ple- 
doaria avocatului, nu mai puțin patetică şi zdrobitoare. 
Zdrobitoare pentru lipsa de umanitate a societății şi pen- 
tru obtuza înverşunare a justiției; nu pentru acuzata care 
furase o pîine ca să hrănească trei guri flămînde. 

Dar, mai prudent şi mai dibaci, avocatul se ferise de 
literatură. O ignorase cu totul. Se mărginea numai la 
texte de legi, la jurisprudențe, la fapte, la realitate, la 
autoritatea specialiştilor recunoscuţi şi tot la dreptul ro- 
man, medieval, canonic, modern, dînd aceloraşi articole de 
legi şi aceloraşi texte alte tălmăciri. Ca fapte, invocase 
numai două, cu toate concluziile lor. Mai întîi, arăta cu 
martori şi dovezi că vîlva din jurul procesului în care 
acuzata nu mai avea nici o răspundere o transformase 
fără voia sa într-o eroină. Jalnică şi nefericită eroină! 
Cîţiva cititori de gazete, din cele mai depărtate unghere 
ale Franței şi mai de departe, ale lumii, din Europa şi 
chiar din America, în loc să se limiteze la comentarii şi la 


1 O figură rece, nepăsătoare, nemiloasă, întoarsă de la cei 
mizerabili! (fr ). 


162 


compătimiri de la distanță, avuseseră omenoasa inspirație 
să trimită hoaţei care furase o pîine mici ajutoare prin 
mandat poştal. Lucrători, văduve, mame de copii din 
flori mai puţin bîntuite de sărăcie şi lipsuri... Omenoasă 
inspirație, cu cel mai neomenos efect! Căci iată că de 
îndată, în orăşelul de unde hoaţa de pîine fugise în lumea 
ei cu pruncul şi cu bunica paralizată ca să scape de ocară 
şi de ruşinea nelegiuitei sale fapte, s-a petrecut un ne- 
aşteptat reviriment de opinie. Acum n-o mai ierta ni- 
meni în acest tîrg al ei. Aha! Bună treabă să furi pîini din 
prăvălii! i se duce faima de martiră şi de eroină pînă la 
marginea lumii, şi, pe lîngă vîlvă, te mai alegi şi cu ceva 
bănuţi la teşcherea din milosîrdia celor care s-au înduioşat 
ca nişte nerozi slabi cu duhul şi cu firea de la mii de 
kilometri distanță. Asta chiar că întrecea orice măsură!... 
Încît chiar şi cei care luaseră apărarea hoaţei de pîine în 
prima instanță a procesului, chiar şi cei care depuseseră 
ca martori cu mîna pe cruce în favoarea ei, acum, cînd 
au ştiut că soseşte pentru a doua judecare, au întîmpi- 
nat-o de la gară şi din uşi cu priviri duşmănoase şi cu 
vorbe de ură, de scîrbă, de indignare... Merita nefericita 
care furase o pîine această ultimă şi mai odioasă, mai 
crudă pedeapsă? Judece judecătorii! 

Al doilea fapt invocat în pledoaria apărătorului în- 
trecea de asemeni plăsmuirile scriitorilor de romane. 

Citit într-un roman, ar fi silit lectorul să clatine din 
cap cu neîncredere şi să zvîrle cartea cît colo! 

Prea încornorată poveste!... 

Apărătorul a citat însă şi această prea încornorată po- 
veste tot din dosarul unui proces, al altui om care furase 
şi el o pîine. De astă dată, în Anglia, la Londra. Cu 
cîțiva ani în urma, judecătorul Hawkins din Londra, unul 
din cei mai severi şi cunoscuţi ca atare judecători din 
tot Imperiul Britanic, s-a încumetat şi el să achite un hoţ 
de pîine adus la judecată între baionete, fără a se opri 
însă numai la atît. Tot aşa, hoțul de pîine, lucrător şo- 
mer, cu o droaie de copii acasă, mamă, bunică, nepoată, 
răbdase de foame cu toată droaia de copii vreme de vreo 
două zile. Tot aşa, dăduse tîrcoale brutăriilor, jinduind la 


163 


pîinile din vitrine. Tot aşa, intrase într-o prăvălie. Tot 
aşa, o găsise goală. Tot aşa, furase o piine şi alergase 
cu ea la copii. Tot aşa, prins, a mărturisit fără încon- 
jur, luîndu-şi angajamentul s-o plătească din cei dintii 
bani câştigaţi, cînd va găsi de lucru. Şi tot aşa, martorii, 
pînă şi polițistul care îl arestase, declaraseră că făptaşul 
era cunoscut în tot cartierul său ca un model de hărnicie, 
de sobrietate, de cinste. 

— Vă întreb încă o dată, aşa este? întrebase judecă- 
torul Hawkins. Aşa este?... 

— Aşa! 

— În acest caz, arestatul e achitat. Apoi, adresîndu-se 
acuzatului, Adams Smith: Ai furat! Furtul în faţa legii 
tot furt rămîne, fie că-i vorba de-o pîine sau de-un lingou 
de aur. Dar dacă legea nu prevede această deosebire, 
conştiinţa mea de interpret al legii mă obligă s-o aplic aşa 
cum îmi dictează cugetul. Şi după ce te-am achitat, iată 
ce-mi mai dictează mie cugetul!... 

Spunînd, şi-a scos de pe cap toca de judecător, a depus 
în ea o jumătate de liră sterlină, a trecut toca din mînă 
în mînă tuturor celor din sală, iar obolul adunat l-a răs- 
turnat în şapca acuzatului absolvit de pedeapsă. 

— Nu ceream milă şi îndurare!... îngăimase hoţul de 
pîine. Ceream ceva de muncă şi ceream dreptate... 

— Dreptatea ţi-am dat-o. Muncă? Asta nu scrie în 
legile pe care le aplic. Aşa că nu-i vorba de milă şi de 
îndurare... E tot ce pot face fără să calc legea... 

Dar judecătorul nu s-a oprit aici. 

Băgînd de seamă că singurul din toată sala care nu 
se scociorise în pungă să scoată micul său obol fusese 
tocmai brutarul care înaintase reclamaţia că i s-a fost 
furat o pîine, îl întrebă: 

— Și dumneata fii bun acum de-mi spune, pentru ce 
lipseai din prăvălie? Pe unde umblai? 

— M-am repezit cu un prieten la cîrciumioara de alături, 
să cinstim împreună un pahar de whisky. 

— Rău! 

— Numai un pahar... 

— Tot rău! 

— De ce rău? 


164 


— Rău, ţi-o spun eu... Ca om al legii ţi-o spun! 

— Dar ce, domnule judecător, legea nu-mi dă drept 
să beau un pahar de whisky cu un prieten din banii mei? 

— Nu asta te opreşte! 

— Atunci, ce? 

— Să-ţi arăt eu ce te opreşte legea! rosti judecătorul 
răsfoind un cod. lată ce spune! Ordonanţa reginei Eli- 
sabeta, de prin anii 1592, cu putere de lege neabrogată 
pînă în ziua de azi, pedepseşte cu închisoare şi cu amendă 
pe negustorul care-şi părăseşte prăvălia şi o lasă cu uşile 
vraişte, fie că s-a dus să cinstească un pahar de whisky 
din banii săi cu un prieten, fie pentru oricare alte mo- 
tive mult mai întemeiate, în afară de foc sau de inun- 
daţie. Era foc şi te-ai dus să-l stingi? 

Nu. 

— Era inundație şi ai dat goană să scapi pe cineva de 
la înec? 

— Nu. 

— Recunoşti? 

— Recunosc. 

— Semnezi declaraţia? 

— Am să întreb mai întîi un apărător, să nu intru 
la apă. 

— De prisos! La apă ai şi intrat. Semnezi, nu sem- 
nezi; întrebi un apărător ori nu; declaraţia n-o mai poţi 
retrage. Şi avînd în vedere această declaraţie, eu aplic 
legea! Încît fă-mi plăcerea şi prezintă-te la închisoare să 
execuți pedeapsa de trei zile cu care te-am onorat în 
numele legii — e minimum prescris, şi te asigur că am 
fost foarte indulgent. Mai cunoaşte că amenda respectivă 
îți va fi comunicată ulterior şi că nu va mai fi şi ea tot 
atît de indulgentă! Poţi să te adresezi şi să consulți toți 
apărătorii din Londra şi din imperiul Marei Britanii; ho- 
tărîrile mele nu le-a sfărmat încă nimeni. Am terminat! 

Avocatul femeii care furase o pîine, el nu terminase 
încă. Dar pledoaria în continuare era lipsită de interes 
pentru Ion Ozun. Citate de legi, de jurisprudenţe, co- 
duri, celebre autorități în dreptul penal: De furtis; Decre- 
tales; De regulis juris; ! din nou decretele papilor, Cicero, 


1 Despre furturi; Decretele (papale); Despre regulile juridice 


(at). 


165 


Justinian, dreptul canonic şi medieval; Daloz, Caraud, 
Faustin-Helie, brrr! 


* * * * * * * * * * * * x 


— Ei? întreabă Teofil Steriu după ce-a sunat şi a 
predat slujnicei maldărul corecturilor sale. Mai ai curaj să 
mai scrii romane după lecţia pe care ne-o dă realitatea şi 
viața? 

Jon Ozun a închis tomul şi l-a împins la o parte. 
Acum regreta că n-a avut răgaz să-şi arunce ochii măcar 
în fugă şi la versiunea inedită şi cu foile pale pe care o 
scrisese cîndva cu slova lui măruntă Teofil Steriu, ca să 
n-o mai dea tiparului niciodată. Numai aşa lecţia ar fi 
fost deplină. 

— Adevărat!... mărturisi el, mai pîndind încă cu ochii 
la manuscrisul lui Teofil Steriu, ca atunci cînd furase 
bucata de pîine a lucrătorului şi se mistuise în noapte, 
în viscol. Nici nu mi-aş fi închipuit în ce măsură reali- 
tatea depăşeşte imaginaţia scriitorilor. 

— Fiecare fapt divers ascunde sub banalitatea lui ade- 
sea cel mai fantastic roman. Lupta scriitorului nu-i să 
mai adaoge ceva! Ci să simplifice şi să facă faptul 
divers credibil. Pe urmă să-i caute şi să-i descopere iţele 
omeneşti mai puţin vizibile, de cum se prezintă în faptul 
divers. Cauzele şi efectele subterane... Căci tot ce-ai citit 
dumneata, cît mi-am pospăit eu corecturile mele, încă nu 
înseamnă nimic! Să-ţi mai adaog şi concluzia ultimă, 
care nu figurează nici în dezbaterile procesului, nici în 
searbăda mea versiune, la care te văd că tot tragi mereu 
cu ochii... Dă-o încolo! Am s-o şi rup, ca să n-o publice 
cumva la postume, după moartea mea, cine ştie ce ne- 
crofor literar! Concluzia pe care ai s-o auzi e tot din 
viață culeasă... Cît golim ceştile acestea de cafea, ţi-o 
rezum la cîteva cuvinte. Cum ai constatat, exclusivitatea 
dumitale în furtul de pîine a fost numai o iluzie. Fructul 
vanității! Mai erau şi alții... Eu, hai să zic, numai can- 
didat. Înainte de mine şi de dumneata, numita Louise 
Menard din Franţa; numitul Smith Adams din Londra. 
Deocamdată, patru... 


166 


Teofil Steriu ridică în aer mîna dreaptă şi răşchiră 
patru degete. Atît cît îi îngăduia rotunzimea lor de scurți 
Şi graşi cîrnăciori. 

— Mai există şi al cincilea!... anunță răşchirînd şi al 
cincilea deget. Al cincilea caz, cel cu concluzia încă mai 
neprevăzută, pe care o rezerva realitatea, viața, ca să mă 
mai treacă un rînd de sudori... S-a mai găsit acum 
vreo douăzeci de ani alt om în România noastră, să fure 
şi el o pîine. În condiţii identice ca ceilalți şi ca noi... 
Numai că el a avut mai puţin noroc decît noi doi. A fost 
prins şi dat în judecată, ca femeia din Franţa, ca lucrăto- 
rul şomer din Londra... Norocul era pentru altul!... Pen- 
tru un june avocat din Bucureşti, în goană după pledoarii 
cu efect... Pe atunci era june şi aproape necunoscut. Ple- 
dează şi el tot atît de patetic şi de zdrobitor, ca avo- 
catul numitei Louise Ménard. Obține şi el achitarea... 
Îmi cad sub ochi, într-un ziar, amănuntele procesului. Pe 
atunci mai citeam ziare şi fapte diverse, cronici judi- 
ciare. lar sub impresia povestirii mele ratate de colea — 
apăsă cu degetul arătător pe foile pale ale manuscrisului 
— mă împinge nu ştiu ce geniu rău să pun mîna pe con- 
dei şi să scriu un articol în care am ridicat în slavă pe 
junele şi inimosul apărător. Singurul articol străin de li- 
teratură pe care l-am scris în viața mea. Dar, din nefe- 
ricire, tot literatură! Ba încă ce proastă şi nefastă lite- 
ratură!!... 

— Nu-mi vine să cred, a întrerupt cu sinceritate lon Ozun. 

— Dacă n-ai răbdare! Aşteaptă... Scriu deci articolul. 
Îl reproduc şi alte gazete. Îl comentează... Publicitatea 
gratuită pe care o aştepta junele avocat ca mana cerească. 
Atîta i-a trebuit!... Ceea ce n-a făcut preşedintele de tri- 
bunal din Franţa, cînd îl invitase Henri Rochefort să ia 
în antrepriză un sector electoral şi să se aleagă deputat, 
cu surle şi cu tobe, a făcut el. Şi cu ce surle şi ce tobe! 
Cu ce discursuri şi ce tirade la adunări!... În trei ani a 
fost deputat. În şase, o personalitate a partidului... Pe 
urmă ministru de cîteva ori, bineînțeles şi al justiției. 
Unul din cei mai odioşi şlehtani ai politicii din România 
mică şi din România mare de acum. Unul din cei mai 
neruşinați şi mai cinici demagogi, căruia eu, fără să-l cunosc, 


167 


i-am servit prima trambulină să se avînte în sferele marilor 
noştri oblăduitori... lată deci o concluzie a realităţii, a 
vieții, pe care eu n-am ştiut s-o întrevăd. Dar pe care, 
cu miopia mea de literator, de scrib, am ajutat-o ca un 
imbecil să se realizeze în numele literaturii!... Ți-ar fi trecut 
prin minte s-o scrii asta?... 

Ion Ozun clătina muteşte din cap, semn că nu. 

Pe dînsul îl rodea nerăbdarea să afle despre ce mare şi 
cinic oblăduitor era vorba. 

Întrebă: 

— Şi individul? 

— Indivizii, poate că vrei să întrebi? Căci erau doi. 
Cel care furase o pîine şi cel care-l apărase... Cel care 
furase o pîine s-a topit în marele anonimat. Salahor pe 
undeva, sau poate mort de foame în cine ştie ce cocioabă, 
pe cine ştie ce gunoaie de pe cine ştie ce loc viran! El 
îşi îndeplinise misiunea. Cine s-a mai întrebat de soarta 
lui? Nici eu, fiindcă în neghioaba mea miopie nu asupra 
lui stăruisem, ci asupra tînărului apărător, care mi se pă- 
rea că încarnează un semn nou al vremilor. Ca să vezi 
unde duce literatura!... Celălalt, apărătorul, nu ţi-am 
spus? Astăzi încarnează într-adevăr semnul cel nou al 
timpurilor, într-un chip care a depăşit cu totul şi cu totul 
sărmana mea imaginaţie de aşa-zis romancier! încheie 
Teofil Steriu, zîmbind cu o ironică amărăciune. 

Jon Ozun, urmărindu-i privirea, dădu cu ochii de ziarele 
împăturite în teancul neatins al corespondenței din acea 
zi. Acolo, pe prima foaie a gazetei de deasupra, cu litere 
mari pe trei coloane şi cu o fotografie lată, şi lungă, şi 
lăbărțată, şi surizătoare, figura un titlu care-i sări în ochi: 
Declaraţiile domnului G. Elefterescu, ministrul justiţiei. 

— Aş pune capul că ăsta e! exclamă, arătînd cu de- 
getul. 

— Păstrează capul, fiindcă ţi-o fi de folos pentru altceva 
mai bun!... îl povăţui cu zîmbet din nou placid Teofil Steriu. 
Ți-am spus eu că e ăsta?... Sînt alţii îndestui, vreo duzină 
măcar. 

— Ăsta e! se încăpăţînă Ion Ozun. 

Teofil Steriu n-a răspuns nici da, nici ba. A strîns numai 
din umerii imenşi. Şi, căscînd, a spus: 


168 


— Să ne întoarcem la cele ce te-au adus la mine. 
Cred că te interesează mai mult şi mai de aproape... 


* 


La ceasurile patru, cînd Ion Ozun ieşi în stradă, nin- 
soarea Îi păru un joc feeric. Asprimea iernii, o amăgire. 

Întinse brațele, să cuprindă fulgii. În văzduhul molatic, 
cu ninsoarea molatică, strînse la piept un prieten nevăzut, 
să-i spună bucuria. Ştia el că toate aveau să sfirşească! 
Şi toate sfirşiseră cum a ştiut! 

Teofil Steriu i-a oprit manuscrisele. A citit cîteva pa- 
gini şi le-a oprit, să le trimită, întărite de un cuvînt al 
lui, la cele trei reviste care sînt mai bănuitoare şi închise 
numelor încă necunoscute. În buzunar are preţul lor: 
preţul vieții pe o lună. Teofil Steriu l-a silit să primească 
acest împrumut: 

— Ca să nu te ofenseze ceea ce numeşti dumneata o 
pomană, propun o soluție mai simplă. Administraţia re- 
vistelor îmi va trimite mie banii cuveniţi. Astfel, nu-mi 
datoreşti nimic, nu vei avea de ce să mă ocoleşti ca 
pe-un odios creditor. 

Trei hirtii noi de cîte o mie de lei; atît de noi, şi ce- 
ruite, şi foşnitoare, încît par trei hîrtii falşe. 

Intră la o regie, să cumpere o cutie de țigări. E sin- 
gurul lux pe care şi-l permite, şi numai pentru o sin- 
gură dată. Încolo, totul va fi calculat pînă la ultimul 
gologan: chiria, lemnele, o maşină de spirt şi un pachet 
de ceai; rezerve pentru zile de lipsuri. 

lar de miine dimineaţă se aşterne la lucru. Acum nu 
se mai teme că nu va găsi un editor... 

Aprinse ţigara şi aspiră pînă în fundul plămînilor fu- 
mul delicios, după cele trei ţigări scuturate şi cu fumul 
iute pe care i le oferise ocrotitorul său pe-un fund de 
cutie. Îşi pipăi peste palton banii din buzunarul de la 
piept. Îşi zurui în buzunar mărunțişul metalic; restul de 
la debitul de tutun. La naiba! Ar fi putut să cumpere 
încaltea nişte ţigări şi mai şi, specialitate, extra, după re- 
comandaţiile lui Bică Tomescu! Cine spunea că viaţa e 
atît de cruntă şi că deznădejdea de ieri lasă urme pe mîine, 
pe poimiine, pe o viaţă? 


169 


În jurul becurilor aprinse, fulgii dansau o horă voioasă. 
Nici un spectacol nu e mai încîntător ca fluturarea lor albă 
într-o lumină albă, în ceasul indecis cînd noaptea nu e 
încă noapte. 

La colțul bulevardului, acelaşi țigănuş îl întîmpină 
bătînd cu cleştele în tava fierbinte: 

— Castanele! Faine castanele! Coapte castanele! 

E o poftă pe care şi-o poate acum îndeplini, chiar dacă 
e sătul ca după asemenea copios şi prelungit dejun, cu trei 
cafele şi trei pahare de coniac. Ce fel de coniac să fi 
fost acela? Şi de ce se bea în pahare mari şi pîntecoase, 
numai pe fund, încălzite în cupa palmelor?... Hm!... 
Odată şi odată, mai tîrziu, tot aşa va trata şi el, mări- 
nimos, cine ştie ce alt june naufragiat din provincie, cînd 
îi va bate la uşe să-i ceară o mînă de ajutor. 

Numără banii de nichel şi, ținînd cornetul de-o ureche, 
aşteptă să termine ţigara, înainte de a gusta din castane. 

Dintr-un automobil luminat înăuntru, Mirel Alcaz, co- 
colit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. lon Ozun 
s-a prefăcut că nu-l vede. De o lună, de cîte ori îl întîlneşte, 
întoarce privirea să nu-l salute. 

Dar Mirel Alcaz nu e om să ia aminte la asemenea 
mofturi. Dovadă că a oprit automobilul la bordura tro- 
tuarului şi a sărit afară, să vină spre el cu mari semne 
de bucurie. 

— De cînd te caut, mon cher ami! Parcă ai intrat în 
pămînt. Dezasperasem... 

lon Ozun e mulțumit că-şi poate ocupa amîndouă mîi- 
nile. În una ţinea tigarea, în cealaltă — cornetul de cas- 
tane. Astfel, n-are cum să-şi lase mîna strînsă de javra 
aceasta aferată şi ipocrit afabilă, care se lepădase atît de 
lesne de dînsul — şi nici nu pare că o face înadins. 

Mirel Alcaz nu băgă de seamă, sau numai s-a prefăcut 
că nu bagă în seamă. 

Îi prinse braţul cu autoritate. Lăsă în jos gulerul blănii, 
ca să poată vorbi mai liber. 

— Văd că mă budezi, mon cher ami, şi n-ai dreptate! 
Să facem cîţiva paşi... Am spus că te căutam. Parol! De 
o săptămînă, se împlineşte mîine. Am pentru dumneata 
o noutate senzaţională, o surpriză a surprizelor, parol! şi 
nu ştiam unde să te descopăr. Ai aflat poate că am sfirşit-o 


170 


cu patronul! Lichidare generală! Ufff! Bine că avui 
energia să isprăvesc în fine!... Un bandit fără pereche! 
Am plecat de la ziar pe chestii de principii. Am o com- 
binaţie mai bună. Facem un ziar nou, numai cu elemente 
tinere şi independente. Un ziar de atac şi de energie. Se 
numeşte Voința. Ce zici de titlu? Titlu tare! Parcă vezi 
un pumn lovind, care afirmă şi bagă fiori în oasele pe- 
zevenchilor, ale profitorilor, ale îmbuibaţilor! Hai să-ți 
arăt afişul. Ce zici? 

Ion Ozun se uită la afişul înflăcărat de pe perete cu o 
nepăsare voită, muşcînd din castana făinoasă şi cercînd 
să se desprindă din strînsoarea lui Mirel Alcaz. 

— Ei, ce zici? 

— Mda! Frumos afiş... 

— Ce frumos, mon cher ami?! Admirabil! Genial! 
Parol! Mîna aceasta care exprimă voința e o capodoperă. 
E simbolul unei generaţii. Generaţia care-a făcut răz- 
boiul. I-a plăcut teribil lui Nicu! Şi lui George! Şi 
tuturor!  Uită-te mai bine la afiş. Nu ai nimic de 
obiectat? 

Ion Ozun se uită şi nu văzu nimic... 

— Uită-te la colaboratori!... stărui cu tîlc Mirel Alcaz. 
Lista colaboratorilor... 

Ion Ozun citi lista colaboratorilor. Cu o zvicnire de 
inimă, se opri la ultimele rînduri, unde se afla şi nu- 
mele lui. 

— Te-am trecut fără să te consult, fiindcă nu mai ştiam 
unde să te descopăr. Dar vezi în ce companie! Toată 
floarea unei generaţii, mon cher ami! Se mira Jan cum 
de i-am putut recruta pe toți. Secretul, cum ţi-am repetat 
de atîtea ori, era simplu. Relaţiile, mon cher ami; cine îşi 
cultivă relațiile nu rămîne în pustiu! La noi o să ai toată 
libertatea de mişcare. Scrii cum vrei, despre cine vrei, ce 
vrei... Ai ocazie să te afirmi din prima lună. Cred că n-am 
făcut rău dacă te-am socotit al nostru, fără să mai aştept 
răspuns. 

— Vezi că aranjasem altceva... crezu de cuviință să se 
lase greu Ion Ozun, căutînd să-şi gîtuie tresăltările bucu- 
riei, care-i tremurau glasul. 

— Ce altceva? se scandaliză Mirel Alcaz. Unde ai putut 
să aranjezi altceva cu bandiții ăştia de patroni, care te 


171 


exploatează şi te store ca pe o lămîie? Tu rabzi, şi ei se 
înțolesc! Nimic nu poate să fie mai binevenit pentru un 
debutant ca această ocazie rară. N-o iei de la reportaj şi 
de la bucătăria redacţiei, din subsolul presei. Din prima zi: 
prima pagină! Şi toată libertatea, mon cher ami!... Scapi 
de toată filiera. Îţi mărturisesc că mi-a trebuit mare abili- 
tate să te impun celorlalţi, fiindcă ai făcut greşeala să 
neglijezi relaţiile. Dar ce vorbim în stradă? Ne urcăm mai 
bine în maşină şi mergem la redacţie. Semnezi un bon şi 
primeşti un aconto... La noi se plătesc lefuri foarte bune. 
Independenţa se plăteşte scump! Parol! 

Ion Ozun nu înţelese deplin sensul acestui aforism enig- 
matic. Puse în buzunar cornctul cu restul castanelor şi sa lăsă 
tîrît. 

— Veneam de la maestrul, de la Teofil Steriu!... se 
simți dator să anunțe. Am luat dejunul la el. 

— Ai luat dejunul la el? se bucură Mirel Alcaz. Ei 
bravo!... Ce-ţi spuneam eu, mon cher ami? Relațiile, 
cultivă relațiile! Amiciţia lui Teofil Steriu e un capital, şi 
numele lui, un gir. Nu te faci forte să obţii de la el o 
colaborare şi pentru gazeta noastră? 

— Del... Să vedem... poate... 

În automobil, Mirel Alcaz îi explică mai amănunțit 
de ce s-a certat cu fostul patron şi cum noua gazetă, 
„deocamdată”, apare în tipografia ziarului de tiraj Universul, 
care i-a închiriat provizor şi cîteva camere în palatul său, 
pentru redacţie. Evită să adaoge şi adevăratele pricini ale 
acestei mărinimii. 

De fapt, directorul Universului îşi anexa o gazetă de 
mîna stîngă, unde, fără prea mare cheltuială şi fără să-şi 
angajeze vechea firmă, populară în universul moaşelor, 
pensionarilor şi acarilor de cale ferată, pregătea armele de 
asalt pentru un portofoliu ministerial rîvnit de douăzeci 
de ani. Universul păcătuia prin litera cenuşie, prin ilustra- 
tiile cenuşii, articolele cenuşii, semnăturile cenuşii. Era un 
ziar tern, în care nimeni nu ţinea minte să fi citit vreodată 
un articol de duh ori de curaj, decît demult, la începutul 
veacului, sub altă direcţie, care făcuse apel la Caragiale, 
Vlahuţă, alți scriitori. Directorul actual ajunsese la condu- 
cere numai în calitate de ginere şi cultiva o pepinieră de 
alți gineri — ai lui. Dar tocmai această egală mediocritate 


172 


lățise numărul cititorilor pînă în cel mai depărtat cătun, 
unde copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenuşii 
ale Universului şi moşnegii presbiţi adormeau seara cu 
ochelarii pe nas şi cu Universul în mînă. Noul ziar era 
destinat să întregească prin contrast lipsurile celui vechi. 
Voința se anunţa voinţa dîrză a unei generații; dar repre- 
zenta mai cu seamă voinţa unui om mediocru, inodor şi 
incolor, de a pune mîna pe un portofoliu ministerial. Omul 
mediocru, inodor şi incolor, devenit proprietarul şi directo- 
rul Universului prin succesiune şi prin zestrea nevestei, nu 
mai putea aştepta. Acum, ori niciodată! Din această pri- 
cină se arătase atît de generos cu aspirațiile combative ale 
tinerei generaţii. Îţi dau, să-mi dai! Aceasta o ştia prea 
bine Mirel Alcaz. Avea să o priceapă abia mai tîrziu şi 
Ion Ozun. 

Deocamdată, pe scări, junele combatant se întorcea 
încîntat cu bonul de o mie de lei, căutînd ghişeurile adminis- 
trației. Îşi spunea că viața e uneori de-o simplitate ne- 
firească. Acum şase ore nu mai vedea nici o dezlegare. 
Rătăcea pe străzi cu gîndul de sinucigaş. Şi toate se lim- 
pezeau deodată. S-ar fi spus că geniul rău care-l prigonise 
înverşunat pînă acum, ostenit sau îmblînzit, a chemat în- 
dărăt toate duhurile vrăjmaşe: „Lăsaţi-l! Renunț la el. 
Meargă-i de-acum totul cum a visat!” Iar totul, ca într-un 
vis devenit aievea, îi alerga într-ajutor grabnic, din cele 
patru zări, dărîmînd obstacolele cu bobîrnace în joacă. 

— Domnule, dacă eşti bun... Încotro se află ghişeul de 
mică publicitate? 

Tînărul care întreba avea o figură de undeva cunoscută. 
Ion Ozun nu ştia unde se află ghişeul de publicitate, fiindcă 
întîia oară intrase în palatul Universului şi fiindcă şi el 
căuta, dibuind, încăperile administraţiei. 

Dar spuse cu hotărîre: 

— Poftiţi după mine. Aici, în stînga... 

Într-adevăr, ghicise. Inscripţiile de deasupra uşii anunțau 
birourile administrației. 

Celălalt salută, multumind. Apoi, după o şovăială, spuse 

— Mi se pare că ne-am cunoscut. Domnul Ion Ozun, 
gazetarul, nu? 

— EI în persoană! 


173 


— Eşti salvatorul meu, domnule lon Ozun! Dacă 
ți-aminteşti, astă-toamnă, cînd a călcat acceleratul o femeie. 
Dumneata m-ai smuls de pe linie... Venea un expres. A 
lipsit o secundă... 

— Acum îmi amintesc! rosti Ion Ozun, încîntat de 
suvenirul acestui eroism de Saint-Bernard. 

— Ştiam că tot o să ne mai întîlnim noi odată şi odată, 
domnule Ozun. De multe ori mă gîndeam. Am căutat în 
ziare numele dumitale... 

Ion Ozun surîse cu modestie, făcînd un gest vag, dispre- 
țuitor cu mîna: 

— Cred că n-ai avut cum să-mi găseşti nicăieri numele!... 
Am scris pînă acum sub pseudonim... Înţelegi şi dumneata, 
cu lipsa de independență a gazetelor, nu e prudent să-ţi 
angajezi numele. Devii prizonierul unor opinii de care 
eşti străin. Prizonierul unei prese venale, pe care au zu- 
grăvit-o Balzac, Maupassant în Franța; N. D. Cocea, la 
noi!... Şi, fără nici o ezitare, minți cu seninătate, ca un 
om pe care literatura îl îndeamnă la fiecare pas să trans- 
figure realitatea: Acum va fi altceva! Facem un ziar 
independent. Un ziar de luptă. Dacă ai văzut afişele: 
Voința! Acolo voi semna cu numele întreg, fiindcă nimic 
nu mă mai împiedică să-mi apăr ideile mele. 

— Te invidiez, domnule Ozun! spuse Costea Lipan. Te 
invidiez şi mi se pare că te rețin. 

— Nu! Nu! Mergem împreună. Şi eu tot cu adminis- 
traţia de aci am o mică socoteală. Lichidarea unei restanţe... 

Ion Ozun intră la administraţie ca la el acasă. Încasă 
bonul. Costea Lipan plăti un anunț: „Student serios caută 
meditațiuni orice clasă. Preţ convenabil.” 

La uşă se aşteptară şi se întilniră. 

— Caut o meditaţiune!... păru că se scuză Costea Lipan. 
Sînt într-un conflict cu familia şi vreau să-mi organizez 
viața pe cont propriu. Ideile mele cam rebele nu se împacă 
cu tirania burgheză a familiei. 

— Înţeleg... încuviință fără convingere Ion Ozun, care 
rămăsese orfan înainte de cei şapte ani de-acasă şi nu în- 
durase tirania familiei, crescut de o mătuşă blîndă şi mi- 
loasă, incapabilă să ucidă o muscă. 

— Aşa e? se acăță de această aprobare Costea Lipan. 
Conflictul dintre părinţi şi copii va dura cît are să dureze 


174 


umanitatea. Adică nu; burghezia! mentalitatea şi tirania 
burgheză. 

— Turgheniev, Gide! îşi aminti Ion Ozun. A apărut acum 
un prim volum dintr-un ciclu mai mare, Les Thibault, 
al lui Martin du Gard... 

— L-ai citit şi dumneata? se bucură Costea Lipan. Nu 
ştiu ce va urma în celelalte volume. Dar ştiu că în primele 
volume autorul a disecat virtutea cu o mînă de neîntrecut 
anatomist. Vei fi observat şi dumneata poate că nimic nu 
discreditează mai mult virtutea ca oamenii virtuoşi!... 

Spunînd, Costea Lipan se gîndea la părintele său, virtuos 
şi rigid ca un alt Oscar Thibault, şi la conflictele de acasă, 
înăsprite în ultimul timp. Cînd ministrul de justiţie îl che- 
mase să-i dea o mică sinecură, Costea Lipan s-a încăpăținat 
să refuze. Aceasta dezlănțuise o urgie indignată împotrivă-i. 
lar acum căuta o meditațiune, ca să-şi cîştige banii de 
buzunar, de cărți şi de ţigări prin propriile puteri, nu din 
graţia unui individ ca Gică Elefterescu, pe care îl dispreţuia. 

Ajunseră în Calea Victoriei. 

Fulgii se legănau magic în luminile vitrinelor. Trecătorii 
păşeau voios în alba fluturare. Farurile automobilelor prin- 
deau potopirea molatică în evantaliile albăstrii, soseau de 
departe, dispăreau, să facă loc altora şi altora, virînd, 
oprindu-se, pornind, încrucişîndu-se într-o ameţitoare în- 
toarcere. Ninsoarea, năvala luminilor, reclamele aprinzîn- 
du-se şi stingîndu-se absorbite de albastrul serii pretimpurii 
de iarnă, ca să tresară în ghirlănzile altfel colorate, roşii, 
verzi, galbene; soneria cinematografelor, ferestrele încăr- 
cate cu sclipitoare bijuterii, paşii elastici ai trecătorilor în- 
viorați de răceala blîndă şi jilavă a fulgilor, totul dădea 
străzii un aer proaspăt şi festiv. 

Ion Ozun era cucerit de acest spectacol. 

Uitase zilele de foame; vagabondajul deznădăjduit, cînd 
se strecura pe lîngă ziduri ca un cîine alungat; nopţile de 
nesomn, cu dinţii clănțănind sub plapomă. 

Toate se petrecuseră foarte departe, şi amintirea fugea 
de la ele. 

ÎI încînta acum numai oraşul pavoazat de ninsoare. 

— Oraş al dezmăţului! exclamă duşmănos Costea Lipan. 
Dacă ai prinde oricare din aceşti trecători îmbuibaţi de guler, 
să-l întrebi de unde vine, unde merge, din ce şi-a plătit 


175 


blana, n-ar şti, încurcat, ce să răspundă. Ar începe că tre- 
mure. Ai observat în ce nebunie risipelnică trăiesc toţi? 
Pe mine mă bucură. Grăbesc singuri sfîrşitul. Gonesc sin- 
guri, fără să-i alunge nimeni din urmă, la răfuiala cea 
mare, care îi aşteaptă şi n-are să-i ierte!... 

Ion Ozun îşi privi noul prieten cu sinceră uimire. 

El nu vedea nimic din toate acestea. Uitase că aceleaşi 
gînduri şi întrebări îi strînseseră pumnii încleştaţi în fundul 
buzunarelor nu mai departe decît în dimineaţa aceleiaşi zile. 
Acum, înainte de al treilea cîntat al cocoşilor, el nu mai 
vedea decît un spectacol care desfăta ochii: un spectacol 
vrednic de zugrăvit într-o nuvelă ori într-un roman. 

— De ce? întrebă cu nevinovăție. Eu găsesc că uneori 
capitala e un oraş admirabil! Această voie bună nu e un 
optimism de ţară tînără, de popor tînăr, de oraş tînăr? 

Costea Lipan se uită posomorit la lanţul autamobilelor şi la 
îmbulzeala trecătorilor de pe trotuar. 

— Optimism numeşti dumneata aceasta? Inconştienţă, 
iresponsabilitate, orice... Nu optimism! Îi vezi cum trec, 
cum se salută, cum se invidiază? Doamnei acesteia, care 
a trecut pe lîngă noi, i se pare că n-are blană destul de 
scumpă, fiindcă doamna dinaintea ei are una încă mai 
scumpă. Fiecare haină, fiecare podoabă, automobilul acesta 
lung cît un vagon şi parfumul pe care îl lasă în urmă 
fetişcana aceasta prea văpsită, toate sînt prețul unui com- 
promis. Dacă pe fiecare l-ai urmări acasă, cînd îşi leapădă 
masca de pe stradă, te-ai înspăimînta cu ce preţ plătesc 
zîmbetul acesta fudul de fericire mincinoasă şi de bucurie 
deşartă. Îţi spun că mă bucură! Îi văd alergînd şi mă 
bucură că aleargă la judecata din urmă. 

— Dar dumneata eşti un revoluţionar primejdios! glumi 
Ion Ozun. 

— Sînt! Adică aş vrea să fiu. Urăsc societatea noastră, 
fiindcă trăieşte în această complicitate. Urăsc marii capita- 
lişti, paraziţii burghezi, slujbaşii laşi, politicienii veroşi şi 
neveroşi, urăsc chiar şi colegii mei de studii!... Domnule 
Ion Ozun, numai ticăloşii nu pot uri! Fiindcă ticăloşii n-au 
de ce plînge orînduielile societăţii noastre. Ei se acomo- 
dează! Ei răspund răului cu rău! Dar un om de treabă 
e constrîns să urască. Altfel, devine şi el complice. Urăşti din 


176 


pricina iubirii de oameni, de omenire. Fără ură nu poate 
exista iubire, cum nu există lumină fără umbră! 

Ion Ozun se simți şi el complice la această orînduială 
ticăloasă şi nu regretă de fel. 

Spuse rîzînd: 

— Dumneata eşti o excepţie. Noroc pentru lumea aceasta 
de pe Calea Victoriei că eşti o excepție! Altfel, ar sări 
toţi în aer, sau ar merge la spînzurătoare... 

— Nici nu merită altă soartă! întrerupse cu aprindere 
Costea Lipan. Aici, pe bucata aceasta de cîteva sute de 
metri, e bîlciul vanităţilor. Aici se îmbulzesc toți, din toată 
țara, să-şi arate o haină, obrazul bine hrănit, automobilul 
scump, preţul laşităţilor şi al vînzărilor... Eu, domnule Ozun, 
n-am sosit în capitală decît de cîteva luni. În trenul 
de-atunci, din noaptea de septembrie, astă-toamnă. Ca orice 
tînăr din provincie, am sosit cu un mare bagaj de iluzii. 
Cum ţi-am spus, mi se pare, sînt student. M-am înscris 
la facultate, şi eram sigur că acolo am să găsesc alți tineri 
ca mine, însetați de altfel de viaţă decît au dus părinţii noştri. 
Nu laşă, nu complice. Poate există şi aceştia undeva. Dar 
nu i-am găsit încă! N-am dat peste ei... Toţi, domnule, 
toți cîți i-am cunoscut nu visează să facă altceva decît 
ceea ce-au făcut părinţii lor. Să ajungă, să se căpătuiască, 
să se slujească de diplomă, ca să se poată plimba pe Calea 
Victoriei într-un automobil al lor şi să fie invidiați de cei 
care umblă pe jos. Ce naşte din rîmă rîmă rămîne! 

— Cu ideile acestea ai să ajungi la Jilava, domnule 
Lipan! continuă să glumească lon Ozun. Noroc că eşti 
ca orice român, ca mine şi ca oricare. Ne consumăm indig- 
narea în vorbe. Şi cu aceasta ne-am răcorit. Toate răfuielile 
se opresc la vorbe. Poporul nostru e prea sceptic ca să 
treacă la fapte. Prea a îndurat multe, aici, la răspintenea 
lumilor, „în calea răutăților”, cum spune cronicarul. Prea 
a învăţat din experiența lui de veacuri că numai „capul 
plecat nu-l taie sabia”! Această zicală bătrînească ar putea 
sluji drept moto la cărţile de istorie ale lui Xenopol, Iorga 
şi celorlalți; aceasta ar putea sluji şi ca o justificare. Ce-i 
de vină? S-a adaptat situației, configurației geografice şi 
condiţiilor istorice; s-a dat şi se dă după păr. Nu crede în 
nimic şi acceptă totul. Ca dovadă că sîntem un neam cu atît 
de puţini martiri. 


177 


— Nu credinţa face martiri! izbucni amenințător Costea 
Lipan, oprindu-se să facă loc unei doamne enorme în 
blană de astrahan, care nu avea nimic de martiră în în- 
fățişare. Nu credinţa face martiri. Ci martirii fac credința! 
Cîţiva numai să se sacrifice, şi vor zgudui nepăsarea. Creş- 
tinismul e opera lui Isus. Dar e mai ales opera celor care l-au 
răstignit! 

— Mai bine să mergem undeva şi să bem o cafea ori o 
ţuică fiartă... spuse nevinovat Ion Ozun, prinzînd braţul 
proaspătului prieten. Discutăm mai în voie. 

— Da, discutăm mai în voie! acceptă Costea Lipan, 
bucuros că a găsit în sfîrşit pe cineva să-l asculte şi poate 
să-i împărtăşească gîndurile de atîta vreme nespuse. 

Dar lon Ozun se afla acum departe de asemenea gînduri 
războinice. El găsea viața încîntătoare. El era fericit că 
viața, şi lumea, şi Calea Victoriei, aşa cum sînt, sfirşiseră 
prin a-l accepta pe el, lon Ozun, aşa cum este; aşa cum 
îl acceptase Teofil Steriu. Nu se putu abţine să nu spună 
într-o doară: 

— Tocmai vorbeam cu Teofil Steriu... 

— ÎI cunoşti pe Teofil Steriu? 

— Da, chiar azi am dejunat la el. Un dejun cam pre- 
lungit, cu dezbateri de-ale noastre, literare... ticlui realitatea, 
poate fără să-şi dea seamă, lon Ozun. 

— Ce fericit eşti dumneata că ai cui împărtăşi gîndurile! 
îl pizmui Costea Lipan. Eu trăiesc ca într-un pustiu... 

Ion Ozun se ruşină de ticluirile sale şi se grăbi să schimbe 
vorba. 

— Splendid ninge! arătă cu mîna în sus, spre fulgii 
dansînd în jurul becurilor cu lumina lăptoasă. 

— Da. Ninge ca în martie o mie nouă sute şapte! rosti 
sibilin Costea Lipan. 


178 


HI 


CEAIUL DANSANT 


Din sicriul sonor al patefonului gemu muribund o strună 
de banjo. Pe urmă alte instrumente bizare şi triste au început 
să se tînguie cu gîlgîiri de plîns, şi încă mai sfişietor decît 
plînsul, cu rîsul acela inuman şi întrerupt de sincope al 
clapelor de saxofon. 

Domnişoara care răsucise manivela şi schimbase acul 
vorbi către tînărul cu ochelari înrămați de baga neagră, aşa 
cum toți poartă acum ochelarii lui Harold Lloyd: 

— Eu ador havaianele acestea, Alec! Aş vrea să le văd 
dansate de sălbatici, în Honolulu. Visez cîteodată o viaţă ele- 
mentară, plină de primejdii şi de peripeții sălbatice... 

Pentru domnişoara anemică, pală şi lipsită de vlagă, care 
nu trecuse de cinci ori în viaţă dincolo de bariera capitalei, 
ca şi pentru tînărul cu ochelari americani, Honolulu e un sat 
cu pitoreşti colibe de lut, în smîrcuri toride, undeva, în apele 
Pacificului, nu un oraş prosper, ca oricare altul, cu hoteluri 
de beton armat, cu docuri, silozuri şi garaje, cu tramvai zgo- 
motos şi vitrine, ghişeuri de bancă şi agenţii de transport 
maritim. 

Ei cred că instinctele elementare colcăie şi se dezlănţuie 
numai la antipozi, la sălbaticii goi şi împungînd cu lănci 
înveninate. Nu văd că sălbaticii sînt oriunde şi mai ales aici. 
Că poartă veston negru, piepții cămăşii ripolinaţi, ochelarii 
lui Harold Lloyd, iar cînd se vînează unii pe alţii, nu au ne- 
voie de arc cu vîrful săgeții înveninat. 


Ana Lipan îşi aşeză pălăria cu delicată artă, să nu 
strivească buclele fragile şi frizate în simetrice spirale. Se 


179 


dădu doi paşi îndărăt. Se privi în oglindă din față, din 
profil, din trei sferturi; cu o oglindă ovală, plimbată de 
sus în jos, din dreapta şi stînga, îşi examină ceafa şi cutele 
rochiei în spate. 

Surise. Se uită grav. Se înclină grațios. Ridică din 
sprîncene surprinsă şi se încruntă în glumă, ironic, sceptic, 
cochet, mustrător. Se apropie atît de mult, încît îşi văzu 
amănunțit în sticla poleită porii obrazului astupaţi de pudră. 

Îndepărtă taburetul şi se aşeză gînditoare; pe urmă 
atentă la spusele unui vorbitor invizibil; pe urmă jucîndu-se 
distrat cu mărgelele de cristal; pe urmă ameninţind gin- 
gaş, cu arătătorul ridicat, acelaşi vorbitor nevăzut şi de-o 
impertinență simpatică. 

Toate aceste exerciţii de mimică în faţa oglinzii, în ca- 
mera cu perdele trase şi cu luminile aprinse, ar fi surprins 
poate un martor indiscret care cunoştea numai o domni- 
şoară Ana Lipan (Annie Lippan, cu doi n şi cu doi p), 
solemnă, severă şi distantă. Dar ce tînără fată în faţa 
oglinzii ar fi făcut oare altfel? 

Rochia era nouă, pălăria nouă, nou colierul de cristal, şi 
peste o singură oră avea să păşească, în sfîrşit, într-o lume 
nouă şi în atîtea reverii rîvnită. 

Domnul, doamna şi domnişoara Lipan erau invitaţi la 
ceaiul din saloanele doamnei şi domnului ministru Gică 
Elefterescu. 

lar Gică Elefterescu, la telefon, astăzi dimineaţă, amin- 
tind această invitaţie, lăsase destul de lămurit să se în- 
țeleagă că va juca un rol decisiv în viitorul domnişoarei 
Lipan. El nu era om să-şi uite prietenii şi nu era un ingrat, 
să nu se gîndească la tăinuitele lor griji şi amaruri. 

Evenimentul adusese agitare în casa familiei Lipan şi 
turburare în bugetul casei Lipan. 

De-o săptămînă împlinită, Ana alerga de la croitoreasă 
la modistă, de la pantofar la magazinele cu piepteni, coliere 
şi poşete, alegînd, încercînd, plătind şi aducînd îndărăt, 
pentru o modificare îndelung meditată acasă şi confrun- 
tată cu teancul revistelor de modă: Vogue, Femina, l'Offi- 
ciel de la Couture sau Jardin des Modes. Astăzi dimineaţă, 
două ore împietrise neclintită pe scaunul de supliciu al 
coaforului cu fire şi cîrlige electrice în păr, ca prizoniera 


180 


unui cabinet de chinuri savante, cum n-au ştiut să născo- 
cească nici călăii Inchiziției, nici torționarii subtili din 
China mandarinilor. Da, toate erau răsplătite cu prisos! 
Annie Lippan întrupa cu desăvîrşire oricare din gravurile 
revistelor cu pagini cretate — oricare ducesă celebră în 
carnetul monden al Parisului şi al Rivierei, coborînd aerian 
treptele de marmură ale unei somptuoase vile, cu lampa- 
dare, parc, valeţi şi scumpe automobile la scară. 

Elena Lipan adusese o croitoreasă cu ziua în casă, să-i 
prefacă şi ei o rochie neagră, în vîrstă de peste un de- 
ceniu, adaptînd-o aproximativ la moda timpului. Constantin 
Lipan îşi trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chi- 
mică, de unde sosiseră întinerite şi fără mirosul farmaceutic 
de camfor. 

Acum bătea cu degetul uscat în uşă: 

— Annie, e cinci fără un sfert! Cinci fără paisprezece... 

— Gata, papa! sări Annie de pe taburet, aruncînd o 
ultimă privire în oglindă. 

Deschise uşa, şi toţi intrară s-o examineze cu exagerate 
exclamaţii vocalice de extaz. 

Sabina descoperi o cută imperceptibil deranjată. 

Se îndoi de genunchi să o tragă în jos, se repezi la 
pulverizator să-şi învăluie sora într-un halo de pulbere 
lichidă şi parfumată. Constantin Lipan se uită peste oche- 
lari, din toate flancurile, amănunţit şi atent ca la un decisiv 
corp delict. Elena Lipan, în hainele ei sărăcăcioase, de 
rudă scăpătată sau de guvernantă, întiia oară uită să eva- 
lueze costul acestei transfigurări în perechi de ghete cu 
preţul dinainte de război. 

Acest obicei devenise de mult o manie. Leafa servitoarei, 
cursa cu birja, tona de lemne şi transformarea unei pălării 
reprezentau pentru dînsa trei, patru sau zece perechi de 
ghete în valuta anului o mie nouă sute paisprezece. Adi- 
neaori calculase că din cei opt mii de lei cheltuiţi de 
Annie, de altfel cu avară chibzuială, altădată ar fi cum- 
părat pentru copii 333 perechi de ghete a 24 lei perechea, 
rămînînd încă o fracțiune zecimală de 3,33 lei. lar consta- 
tarea o înfricoşase... O uită acum! Cu degetele încrucişate, 
îşi admira copila nevinovat şi sincer, ca o ţărancă în faţa 
vitrinei cu busturi de ceară. 


181 


Îşi simţi ochii năvăliţi de lacrimi înduioşate. 

Poate o singură clipă, scurtă şi îndată întunecată, se re- 
văzu în această făptură născută din făptura ei, aşa cum va 
fi fost cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, în după-amiaza 
cînd Constantin Lipan, proaspăt supleant de tribunal, o 
aştepta în salonaşul părintesc, în redingotă şi incomodat de 
un buchet de trandafiri albi şi ţapeni în cornetul de carton 
cu dantelă de hîrtie ajurată, să-i ceară mîna. 

— Trimitem pe Catinca să oprească un taxi! spuse 
Constantin Lipan, cercetîndu-şi încă o dată ceasul cu în- 
grijorarea unui şef de stație în aşteptarea expresului. 

— Mă duc eu! se oferi Nellu. Catinca e o netoată. 
E în stare să vină cu un hîrb de Ford! 

Elena Lipan, în paltonul modest şi reajustat cu un supli- 
ment de guler ieftin, mai cercetă o dată cheile şi încuietu- 
rile, mai repetă porunci Catincăi, apoi, refugiată în birou, 
reciti în grabă, pe furiş, a zecea oară, scrisoarea de la 
Iaşi, de la Matilda. 

Bolnava anunţa că se simte slăbită cu totul şi chema 
pe cineva să-i vegheze la căpătii. O cerea pe Annie, dacă 
„se poate desprinde de la distracţiile capitalei”. În acelaşi 
plic, servitoarea bolnavei adăogase cu un creion chimic şi 
cu litere strimbe o rugăminte simplă şi imperioasă în 
simplitatea ei: „Veniți imediat. Cucoana e tare Rău. 
Domnu doctor spune Că no mai Duce nici cinci zile. Am 
pregătit Odaia pentru Duduia ana. Săru mîna Frăsina. ” 

De astăzi dimineață scrisoarea îi ardea degetele. De 
cîteva ori fusese gata s-o citească bărbatului şi Anei; de 
fiecare dată însă o oprise gîndul că aşa va turbura fără 
folos un ceas de mult aşteptat. Cu minuţiosul lui respect 
al datoriei, Const ar fi fost poate în stare să renunțe la 
invitația ministrului şi s-o trimită pe Ana cu primul tren. 
Şi chiar fără aceasta, atît Annie, cît şi el ar rămîne toată 
vremea preocupaţi, cu mustrarea de cuget că se desfată la 
un ceai dansant, cînd tanti Matilda îşi dă poate sufletul. 
Tăinuind conținutul scrisorii pînă la întoarcere, toate aceste 
complicații se aflau înlăturate. 

lar cu trenul de noapte sau de mîine dimineață, Annie 
avea cînd să ajungă ncîntirziat la datoria unde o chema 
muribunda şi interesul lor, al tuturor. 


182 


După întîia lectură a dublului apel, se gîndise să n-o 
lase pe Annie singură, ci să plece împreună cu Costea. Un 
bărbat, chiar cînd e numai abia trecut de virsta copilăriei, 
are alți ochi şi altă prezență de spirit în asemenea împre- 
jurări. Cine ştie dacă la căpătiiul tanti Matildei nu s-au 
adunat de pe acum rubedenii îndepărtate şi cupide, gata 
să facă dispărut un testament sau să smulgă bolnavei cu 
voinţa şovăielnică altul, dictat de neomenia lor? 

Aşa cugetase, pregătind ferit de ochii celorlalți bagajele 
de drum pentru Costea şi Annie, împăturite şi numărate, 
numai să şi le orînduiască singuri în valiza de pergamoid. 

Dar a fost destul să simtă privirea lucidă şi rea a lui 
Costea urmărind-o, ca şi cum ar fi înţeles ceva; de îndată 
hotărî să renunţe în orice caz la o asemenea companie 
pentru voiajul Anei şi socotelile lor. Copilul acesta presimte 
tot şi o turbură de cîte ori îi citeşte răutăcios, ca într-o 
carte deschisă de osîndă, gîndurile cele mai ascunse... Nu 
vrea să înțeleagă că tot ce face şi tot ce prevede e numai 
pentru dînşii. Averea Matildei aşa modestă cum e — două 
rînduri de case cu cîte două apartamente de închiriat şi 
o jumătate de milion în bonuri — ar însemna o zestre ono- 
rabilă pentru Annie şi Sabina, cîte o casă de fiecare, iar 
bonurile ar acoperi anii de studii în străinătate pentru doc- 
toratul lui Costea şi pentru diploma de inginer a lui Nellu. 
Astfel, soarta copiilor s-ar uşura printr-o singură semnătură 
a unei văduve avare, care n-a făcut nici un bine în viaţă. 
Ea şi Const ar aştepta bătrînețea şi pensia cu sufletul îm- 
păcat, bucurîndu-se de îndestularea şi fericirea altora. În 
faţa oricărei judecăţi oricît de aspre, s-ar prezenta senină. 
Nimic n-a dorit şi nimic n-a făcut decît pentru a cruța tihna 
bărbatului şi a apăra viitorul copiilor. 

Numai Costea o sileşte să-şi plece ochii de cîte ori se 
întrerupe din lectura cărților lui cu idei monstruoase, s-o 
urmărească, pe ea şi pe toţi din casă, cu privirea încărcată 
de batjocură, de dispreţ şi de compătimire. 

Acum chiar, în agitarea bucuroasă şi nerăbdătoare a 
tuturor, el singur stă la o parte, pe divanul din sufragerie, 
citind absorbit o asemenea carte otrăvitoare, cum e de 
mirare că legile prea blînde lasă să fie scrise, tipărite şi 
împrăştiate, pentru stricăciunea minţilor şi înveninarea 
inimilor. 


183 


Nellu trînti uşa de la antret, important şi satisfăcut: 

— Am adus maşina, papa! Un Buick limuzină. Dacă 
n-ar scrie pă tăbliță taxi, ai crede că e un automobil dă 
legaţie. Superb! Un Buick-Master, tipul ăl mai nou! 

Elena Lipan transformă preţul cursei în ghete de copii 
a 24 lei perechea. 

Coborîră scările. Se îmbarcară. Annie la mijloc, pe mar- 
ginea banchetei, să nu-şi şifoneze pliurile de mătase. 


Sabina rămase rezemată de uşorul sufrageriei, în şorțul 
negru şi scurt de uniformă, ca o mică şi tristă cenuşereasă. 

— Au plecat mondenii faivoclocişti? ridică în sfîrşit 
ochii de pe foile cărţii Costea. 

— Dal... Şi păcat că n-ai venit s-o vezi şi tu pe Annie! 
vorbi cu înfrigurare Sabina. Era delicioasă! Orice-ai zice 
tu, Costea, numai Annie dintre noi toţi ştie să păstreze un 
aer distins... cum să-ţi spun? princiar... 

— Spune: înțepat! de aspidă! rise răutăcios Costea. 
Înţepat şi fals, ca în jurnalele de modă! Mă mir cum de 
nu te umileşte gîndul că sora ta e dusă aşa, în complici- 
tatea tuturor, la vedere. Tot aşa cum îşi ţesăla şi îşi peria 
juncanele, cînd le scotea la iarmaroc, la vînzare, bunicu, 
dascălul de strană, Costache Lipan. 

— Cum poţi să compari, Costea, pentru Dumnezeu? 
Eşti oribil cînd vorbeşti aşa... 

— Oribil sînt eu, sau ei?... Oribil sînt eu, sau tu, Sabina, 
cînd cazi în extaz la toate mofturile şi farafasticurile Anei? 
Rîvneşti să ajungi ca ea? Să te poarte peste patru-cinci 
ani, ca pe-o marfă de vînzare, pe sub nasul cine ştie cărui 
imbecil? „Poftiţi ce sîni are, priviți ce talie! Ce ochi 
şi ce picioruş fin! Pot să vă mai spun că aşteptăm şi o 
moştenire. Avem o mătuşă bogată, care poate dă Dumnezeu 
să plesnească din ceas în ceas”... Tu nu le vezi acestea, 
Sabina? Nu le înţelegi şi nu le auzi? Şi nu înţelegi că 
pentru tine îţi doresc altă soartă? Tu meriţi altceva, 
Sabina... 

— Pe tine nu te mulţumeşte nimic niciodată... 

— Cum să mă mulțumească?! Mă asfixiază atmosfera de 
aici... Uite şi tu cum ne-am strămutat cu toate hleaburile 


184 


de mobile, pretenţioase, uzate şi triste printre care am 
crescut, şi cum îndată maman şi papa s-au grăbit să re- 
constituie exact, ca într-un muzeu istoric, atmosfera sordidă 
de mici şi poltroni burghezi provinciali. Pentru dînşii laşi- 
tatea cotidiană li se pare eroismul cotidian... Sînt oneşti? 
da! Papa, un magistrat integru şi, după cum scrie în ziare, 
un procuror general temut, cum n-a mai fost de mult 
nimeni... Aceasta nu-l împiedică însă să aibă admiraţie 
pentru un om de nimic, pentru un sforangiu de cea mai 
mîrşavă teapă, ca Gică Elefterescu, să se simtă flatat că 
e primit în casa lui şi să-i rămînă recunoscător dacă îi va 
găsi un nerod să-l colăcească cu o logodnică înțepată ca 
Ana!... Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai 
puţin virtuoşi, care măcar riscă şi ies la larg, să înfrunte 
riscurile. Tristă virtute, Sabina, care n-a dus la alt rezultat 
decît să facă un copil să-şi urască şi să-şi dispreţuiască 
părinții!... Acuma de ce plîngi? Ce sînt copilăriile 
acestea?... 

Sabina îşi ascunse obrazul în îndoitura cotului şi plîngea 
cu sughițuri. 

— Tu... tu eşti imposibil, Costea! Vrei să mă faci şi pe 
mine să nu-i iubesc... N-am să te mai ascult niciodată... 
Eşti un... Nici nu ştiu să spun cum îmi pari tu cînd vor- 
beşti aşa... 

— Sînt un monstru... Da? Spune cuvîntul, Sabina! Aşa 
se naşte cîteodată în cele mai paşnice şi inofensive familii 
un pui de năpîrcă... Ai să mă înţelegi însă odată... Atunci 
cînd are să te sufoce şi pe tine viața aceasta de familie 
respectabilă, cîrpită din mărunte socoteli şi ambiţii şi invidii. 
Acuma fii fată cuminte şi înţelegătoare: şterge-ţi lacrimile... 

Costea închise cartea şi se ridică să şteargă lacrimile 
Sabinei cu batista. Îi ridică obrazul de bărbie şi o privi 
dureros în ochii ca luciul antracitului. Ochii ei, de galoşi 
Tretorn. 

— Eu am să scap de aici!... spuse cu glas tremurat. 
Am să plec şi am să-mi fac singur viaţa... Dar tu, tu, 
Sabina?... Tu ai să rămii captiva lor... Aş vrea să înţelegi 
că aceasta mă doare. 

— Cînd pleci? se sperie Sabina. 


185 


— N-avea grijă. Nu azi, nici miine! Peste o lună ori 
peste două; cînd voi ajunge să nu datoresc nimănui nimic. 
Pînă atunci, mai bine să-ţi ajut la traducerea ta. Vezi că 
n-am uitat? 

— Tocmai! se bucură Sabina, trecînd cu nestatornicie 
copilăroasă de la plîns la voioşie. Aşteaptă un moment, 
să-mi aduc caietul şi cărţile. 

Alergă de zor, se întoarse şi le răvăşi pe masa din sufra- 
gerie cu învelitoarea de muşama cadrilată. Costea deschise 
cartea şi începu să dicteze: 

„At vero Aeneas adspectu, dimpotrivă, la această pri- 
velişte, Aeneas obmituit amens, rămase mut, împietrit, îşi 
ieşi din minți, camaeque arrectae, părul i se ridică măciucă, 
horrore, de groază, et voxhaesit faucibus”... 


Sabina scria, între pauze rozînd cu dinții mărunți capătul 
de lemn moale al creionului A. W. Faber nr. 3 şi cu ochii 
întredeschişi întrevăzînd cu extatică admirație pe Annie, 
în rochia ei vaporoasă şi fină, ca praful albastru de pastel. 
O Annie anturată de tineri sportivi şi fotogenici, tîrînd ca 
o trenă prin mijlocul saloanelor festiv luminate dîra de 
priviri invidioase a tuturor celorlalte femei. Orice ar spune 
Costea, viața nu e întotdeauna atît de posacă şi de respin- 
gătoare! Pare aşa numai unui morocănos ca el. 

— Cum ai spus, Costea? Te rog mai repetă o dată!... 

— „Nox erat, era noapte, et corpora fessa, şi trupurile 
ostenite, carpebant per terras, gustau, se bucura pe pămînt, 
soporem placidum, de un somn liniştit, silvaeque et 
aequora”... 


În saloanele doamnei şi domnului Gică Elefterescu lucru- 
rile nu se desfăşurau chiar aşa cum le întrevedea, ca într-un 
fastuos film, Sabina. 

Apariția Anei nu provocase nici o emoție. Trecu ne- 
observată, fiindcă lumea era multă şi pestriță. 

Aceste ceaiuri fuseseră născocirea şi deveniseră slăbiciu- 
nea doamnei Elvira Elefterescu, persoană înaltă şi vastă, cu 
trup de jandarm călare şi cu suflet inocent de prunc. 


186 


Doamna Elvira Elefterescu simţea o irezistibilă atracţie 
pentru toate evenimentele mondene: baluri şi înmormântări, 
serate şi premiere, recepții şi vernisagii. 

Mai mult însă decît pentru toate arăta predilecție pentru 
nunți şi logodne. 

Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoți şi 
nepoate, de veri şi verişoare, de fini şi fine pînă la a două- 
sprezecea crengătură a rubedeniilor care de care mai vagi 
şi îndepărtate, mai nevoiaşe şi oropsite de soartă, era în- 
deosebi posedată de un tiranic demon matrimonial. Univer- 
sul i se înfățişa ca un inepuizabil rezervoriu de „partide” 
viitoare ori posibile. Nimeni nu-i cunoştea o figură mai 
desăvîrşit fericită ca atunci cînd, sprijinind o enormă lumi- 
nare cu flori şi panglici albe, în rolul sacru de nună, în 
dreapta unui mire adesea mai puţin emoţionat decît dînsa, 
asista cu lacrimi de bucurie în ochi la schimbul de inele, 
şi cînd înconjura masa cu paşi săltaţi, ca o morăriță la 
horă, în psalmodia greco-orientală, în care biblicul Isaia 
dănţuieşte de vreo două mii de ani la atîtea sute şi sute 
de milioane de nunți! 

Pentru satisfacerea acestei pasiuni inaugurase ea ceaiurile 
dansante, frecventate de cel mai bizar amestec de lume al 
capitalei. 

Cu un ochi providenţial, descoperea la un invitat şi la o 
invitată care abia s-au cunoscut tăinuite indicii că au fost 
născuţi unul pentru altul şi că nu-şi vor îndeplini destinul 
pe acest pămînt decît după ce-şi vor pune cununiile pe cap. 
O dată fixată această alegere, doamna Elvira Elefterescu 
îşi pierdea odihna şi somnul, născocind toate intervenţiile 
fățişe sau tăinuite care puteau ajutora destinul în miste- 
rioasele lui intenţii. 

Gică Elefterescu strîmbase la început din nas cînd îşi 
văzuse casa transformată în dancing intermitent. Pe urmă 
înțelesese că nimic nu-i putea servi mai bine şi sub o apa- 
rentă mai inofensivă complicatele înnodări şi deznodări 
de ițe politice. Invitaţii erau ai nevestei, nu ai lui. El se 
socotea mosafir, zeflemisind cu strîngeri din umeri un pueril 
capriciu feminin. 

Dar în alegerea invitaţilor uita să adaoge ori să şteargă 
un nume, după cerințele momentului. Şi în vreme ce în- 
căperile răsunau de sughiţul saxofonului, de zornăitul cim- 


187 


balului şi de suspinul extenuat al banjoului, în jilţurile moi 
din birou izbutea să adune întotdeauna, ca din întîmplare, 
cei mai înverşunaţi adversari politici. Îşi strîngeau cordial 
mîinile. Se pomeneau discutînd foarte paşnic pe un teren 
ospitalier de armistițiu şi legînd, între două ţigări de foi 
şi două zvelte pahare de lichior, un pact care a doua zi 
răspundea într-o manevră neaşteptată la Cameră, o interpe- 
lare senzaţională şi un vot uluitor, cînd nu izbucnea în 
explozia unei declarații fulminante şi imprimată cu titluri 
de o şchioapă în ediţiile speciale de ziar. 

Apartamentul părea dinadins construit pentru asemenea 
retrageri strategice. 

În salonul din dreapta dansa şi se desfăta tineretul, sub 
privirea ocrotitoare şi complice a doamnei Elvira Elefte- 
rescu. Holul era o zonă repauzantă şi prielnică moţăielilor 
pentru al treilea sex: mame şi cocoane vîrstnice care nu 
dansau şi nici nu discutau remanieri ministeriale, domni cu 
reumatisme şi pensionari ai bugetului ori ai politicii, care 
nu pierdeau prilejul unui ceai parfumat şi al tartinelor cu 
icre negre, udate cu un pahar de vin autohton sau de 
şampanie franțuzească. În salonul din stînga se adunau se- 
lecționaţi prin imperioase afinități elective invitaţii pentru 
care muzica şi dansul nu existau nici măcar ca pretext. 
Bancheri şi parlamentari, foşti şi viitori miniştri, oameni 
de afaceri şi preşedinţi ai consiliilor de administraţie, direc- 
tori de ziare şi reprezentanți ai consorțiilor străine. 

De acolo, cînd din discuţia generală se desprindea o 
chestiune vrednică numai de un mai restrîns şi discret 
auditoriu, partenerii se ridicau cu o aprobare complice a 
pleoapelor şi treceau în biroul lui Gică Elefterescu, lipind 
uşa capitonată, să nu străbată glas străin şi să nu audă 
ureche iscodelnică. 

Gică Elefterescu fuma, staţionînd de la un grup la altul, 
şi îşi freca mîinile ca un fericit regizor, norocos după fie- 
care premieră. 

Cînd pleca ultimul mosafir şi servitorii începeau să 
măture, să deschidă ferestrele, să pulverizeze esenţa de 
brad şi să întindă covoarele, nu uita niciodată să mulţu- 
mească nevestei, înălțîndu-se în vîrful picioarelor, să-i 
ajungă cu buzele pe frunte, într-un sărut cast şi recu- 
noscător. 


188 


— Dragă Elviro, minunat ceaiul tău! Cel mai izbutit 
din tot sezonul... Eşti o comoară, nu o soţie! 

Elvira Elefterescu ştia ce înseamnă aceasta. Un plan 
urmărit de mult, o întîlnire abil pusă la cale ori un anga- 
jament cu tact smuls recompensau risipa de sandvişuri 
şi de lichioruri lipicioase, bomboanele strivite sub tălpi, 
olanda mesuţelor pătate de ceai, de vin negru sau cocktail, 
fumul care cătrănea perdelele şi sfărmiturile scrîşnitoare 
ale paharelor de cristal, desperecheate din serviciul periodic, 
reîmprospătat prin grija şi din bugetul preagentilului soţ. 

Soaţa pleca fruntea sub casca de păr oxigenat, zîmbind 
cu modestie şi cu oarecare întristare. 

Ea avea mai rar prilej să se arate tot atît de satisfăcută 
de rezultatul unui asemenea ceai. Invitaţii săi din salonul 
din dreapta soseau, dansau, deşertau pahare de ceai şi de 
lichior; se remontau cu piperment sau cu şampanie; 
experimentau reţete inedite şi cu totul eretice de cocktail 
spre stupoarea barmanului improvizat de la bufet şi plecau 
cu buzunările pline de ţigări de foi, dar se dovedeau rebeli 
proiectelor matrimoniale. Cu o piruetă scăpau de sub ame- 
ninţarea săbiei lui Damocles, fatal suspendată deasupra 
capetelor, şmecherind fatalitatea ca să apară tot atît de 
voioşi şi imuni la ceaiul viitor, pentru a înnoda iarăşi firul 
întrerupt al flirturilor cu smuncituri sportive de mînă şi cu 
guturale exclamaţii anglo-americane. 

Într-un astfel de amestec dezlănţuit din plin, păşise inti- 
midat „trio Lipan” — cum i-ar fi numit fără doar şi poate 
Sabina dacă i-ar fi văzut în acea clipă, cu totul departe 
de mirajul închipuirilor sale. 

De la intrare, uşuraţi de vestmintele groase, escamotate 
de valeţi cu mănuşi albe de aţă, aruncaseră priviri disperate 
de naufragiaţi ca să se agaţe de o figură cunoscută. Annie 
Lipan simţi mai umilitor ca niciodată cît de sărăcăcioasă 
şi demodată e rochia Elenei Lipan şi cît de stîngaci e în 
miopia lui Constantin Lipan. 

Ca atare, puse distanță de un pas între amîndoi, cu o 
instinctivă desolidarizare. 

O doamnă în vîrstă, cu fire sure şi rare de scapet spîn 
în barbă, o măsură prin lornion de jos în sus, pe urmă 
continuă să vorbească nepăsătoare principelui Anton Muşat. 


189 


Un copil fugărit de alţi doi descrise un semicerc, căutînd 
un refugiu, pe care-l găsi după rochia Anei Lipan. 

Urmăritul chicotea agăţindu-se de pliurile rochiei; urmă- 
ritorii luptau să-l captureze. 

Ana Lipan se silea să surîdă angelic, ca un model pentru 
o replică a tabloului Lăsaţi copiii să vină la mine! 

Intrarea n-avu astfel nimic triumfal. 

A fost totuşi un noroc că în acel moment de derută, i-a 
văzut Gică Elefterescu prin uşa deschisă a salonului din 
stînga. Se repezi cu largi gesturi afabile şi, după ce sărută 
familiar mîinile femeilor de parcă le cunoscuse de cînd 
lumea, aruncă un apel sonor spre salonul din dreapta: 

— Elvira! 

Apel tot atît de ineficace în momentul acela ca un strigăt 
deasupra cataractei Niagara, cea cu ecoul huruind noaptea 
pe o rază de şaizeci de kilometri. Jazul urla la paroxism. 
În delirul epileptic al instrumentelor, dialogurile continuau 
răcnite la ureche, ca între surzi. 

Mai mult succes avu telegraful cu semnalizări mute. 

Gică Elefterescu ridică mîna în sus, agitînd simbolic un 
steguleț invizibil, pe care totuşi Elvira Elefterescu îl văzu 
din celălalt capăt. Răspunse de îndată la apel şi se pre- 
zentă să ia în primire invitaţii cunoscuți pînă acum numai 
după o vagă şi sumară descripţie a bărbatului. Dinainte, pe 
nevăzute, decisese că Ana Lipan ar putea fi o partidă 
acceptabilă pentru un nepot stîngaci, sentimental şi tom- 
natic: Guţă Mereuţă, jude de şedinţă adus în capitală la 
ultima mişcare în magistratură, tocmai din Cadrilater. 

Spre a sa încîntată surpriză, descoperi că Annie Lipan 
întrecea aşteptările. Şi hotărî că nimic în lume nu va putea 
conspira de-acum înainte să le împiedice fericirea. 

Strîns încătărămată în mătăsuri foşnitoare, escortă pe 
Elena Lipan spre persoanele de al treilea sex: mame, mă- 
tuşe şi pensionari. O conduse apoi pe Ana Lipan spre salonul 
care o aspiră în mişcarea giratorie a dansului. 

— Am să-ţi prezint trei nepoate ale mele. Trei surori: 
Lola, Lulu şi Lili... Trei creaturi admirabile!... Doresc şi 
sper că veţi deveni prietene inseparabile. Prin ele ai să 
cunoşti toată lumea de aci... lată-le! Lola! Lulu! Lili! 

Cele trei nepoate, în trei rochii de trei culori diferite 
— ca spicul grîului, ca albastrul cerului şi ca verdele 


190 


cîmpului—, îşi tăiară drum şerpuind, plecîndu-se şi sărind 
ştrengăreşte printre perechile de dansatori. 

— Gata la apel, tăntiţo! chicotiră tustrele, gîfiind şi 
făcîndu-şi vînt să se răcorească. 

Nu erau frumoase, deşi Elvira Elefterescu nu le pome- 
nea tripla lor existență fără o tenace aluzie la cele trei 
mitologice graţii. Cam bărbătoase, ciolănoase şi musculoase 
graţii! Dar se arătară îndată foarte prietenoase, şi cu 
glasurile lor virile o copleşiră pe Annie Lipan sub o avalanşă 
de complimente, căzînd asupră-i din trei părţi, ca trei 
împroşcări de multicolore confeti. 

— Mă întrebam de ce întîrzii, spuse Gică Elefterescu, 
punînd mîna protectoare pe spatele încovoiat, de miop, al 
lui Constantin Lipan şi mînîndu-l spre salonul discuţiilor 
lipsite de frivolitate. Se află cîţiva prieteni, care ţineau să 
te cunoască. Să încep cu principele Barbu Muşat... 

—  Încîntat să cunosc pe marele nostru inchizitor! îi 
scutură mîna cordial Barbu Muşat, om înalt şi spătos, care, 
cu portul înadins neglijent şi cu barba fluvială, căuta să-şi 
dea o înfăţişare cît mai democrată şi să-şi facă iertat bla- 
zonul, arborele genealogic şi toate deşertăciunile atît de 
scumpe vărului său ruinat, Anton. Încîntat, multtemutule al 
nostru mare inchizitor! 

— „profesor doctor Mihai Pop-Spătaru... 

Omul cu profil metalic şi dur întinse degete osoase, 
adîncind o cută subţire între sprîncene, în sforţarea să-şi 
amintească unde a mai văzut acest chip stafidit, insipid, 
incolor şi inodor. 

— Mirel Alcaz, directorul politic al Voinței... 

— „care v-a adresat uneori săgeți inofensive, domnule 
procuror general! completă cu veşnicul surîs dezinvolt 
Mirel Alcaz, proaspăt bărbierit şi scos din cutie. O publici- 
tate gratuită, domnule Lipan! Înţepăturile Voinței sînt cea 
mai bună publicitate.. 

— Fredy Goldamm. 

Bancherul cu trăsăturile moi, gelatinoase şi cu ochelari 
americani prinse degetele lui Constantin Lipan într-o mînă 
flască şi umedă de sudoare. 

— „general Ignațiu Zalomit, doctorul lonescu-Strehaia, 
domnul Evghenie Condoritios, directorul Casei „Condoritios 
et Macridian” din Salonic. Stănică Tifescu, marele nostru 


191 


elector de la Vlaşca, şi deocamdată atît... Te rog, ia loc. 
Ceai? Lichior? Vin sau şampanie? 

Constantin Lipan se instală cu precauţie, ca întotdeauna, 
numai pe trei sferturi din scaun. Răspunse cu modestie, 
ca un pasager econom într-un bufet de gară: 

— O cafea neagră. Dacă se poate, cu zahăr puţin. 

Toţi îl examinară cu oarecare surprindere. 

Se aşteptaseră la un om feroce, cum îl anunţaseră rechi- 
zitoriile prompte şi neîndurate. Aveau înainte un individ 
timid şi miop, cu înfăţişare neînsemnată de copist supra- 
bugetar, îmbătrînit fără speranţe de înaintare. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru îşi descruntă profilul subțire. 
Îşi amintise. Era părintele de familie din tren de astă- 
toamnă; perechea posacă, tîrînd după ea o trupă de copii 
plicticoşi, printre care o singură fetiță vioaie distona, ca 
un neastîmpărat pui de leopard închis laolaltă cu vulgare 
şi triste resignate creaturi domestice. 

ÎI măsură cu ochi mai atent. Pe urmă trecu, dintr-un 
vechi obicei, cu privirea de la unul la altul. Le cunoştea 
tuturor metehnele ascunse. Ca un duhovnic, le aflase sufe- 
rinți secrete, slăbiciuni absurde — ştia sfirşituri inevitabile, 
care nu iartă. De aceea îi îngloba pe toți într-o crudă 
luciditate, şi totuşi, într-o generoasă compasiune profesio- 
nală de confesor laic. 

— Vorbeam tocmai despre procesul Osias-Mladoveanu— 
Continentala! rosti Mirel Alcaz, lăsîndu-se pe spate în 
jilțul scund, întinzînd picior peste picior şi potrivindu-şi 
dunga pantalonilor peste ciorapii fini, străvezii, aproape 
feminini. Nu ştiu dacă a făcut un serviciu guvernului... 

— Justiția n-are drept să se întrebe dacă face ori nu 
un serviciu guvernului! întrerupse ca înţepat de o viespe 
Constantin Lipan, ştergîndu-şi ochelarii cu batista, ca să 
privească mai de aproape la directorul politic al Voinței. 

— Nici nu voiam să spun aceasta! se apără surizînd 
serafic Mirel Alcaz. Voiam să spun că nu ştiu dacă a adus 
un serviciu guvernului; dar ştiu sigur că a adus unul 
teribil presei... Ne-a urcat tirajul gazetelor. Aceasta dove- 
deşte că toată lumea e însetată de dreptate! Eu pe 
chestiunea aceasta am părăsit un ziar unde lucram de la 
înființarea lui. Am preferat să întemeiez altul, liber şi în 
spiritul vremii. Poate aţi observat, domnule procuror ge- 


192 


neral, că dacă Voința şi-a permis inofensive agresiuni la 
adresa justiției, o făcea numai cînd mi se părea că justiția 
ezită. Noi am căutat să întreţinem o atmosferă favorabilă 
iniţiativelor de curaj şi de energie. 

— Dragă domnule, justiţia nu se preocupă de atmosfera 
favorabilă sau nefavorabilă! o ţinu înainte cu încăpăţinare 
Constantin Lipan. Ea îşi face datoria chiar cînd opinia 
publică, indusă în eroare, vede victime acolo unde sînt 
numai vinovaţi. 

„E cum l-am ghicit eu! gîndi Mirel Alcaz asimilîndu-l 
de îndată lumii în mijlocul căreia trăia, pe care o cunoştea 
şi nu pierdea nici un prilej să-i exploateze metehnele. Un 
ipocrit. Un individ primejdios şi de o şiretenie lucidă, regi- 
zată la rece, care şi-a pus masca de fanatic serv al justiţiei 
pînă ce şi-o da o dimisiune zgomotoasă, ca să intre a doua 
zi într-un partid de opoziţie. Chiar haina de pe el e o mo- 
destie făţarnică. Adună bani, cine ştie cum, şi afli după 
un an ori doi că-şi durează o casă cu trei etaje pe nu- 
mele nevestei”... 

Acestea le gîndea, după cum dicta scepticismul şi expe- 
riența profesională, dar cuvintele rostite spuneau cu totul 
altceva: 

— De perfect acord, domnule Lipan! Justiţiei, justiţiei 
probe şi intransigente, puțin îi pasă de atmosfera favorabilă 
ori nefavorabilă din jurul ei! Îi ajunge propria sa conştiinţă. 
Însă e cu atît mai fericită coincidență cînd opinia publică 
bine luminată anticipează ea opinia pe care şi-o face justi- 
ţia. Cum sperăm că vom căpăta satisfacțiune — vorbesc 
în numele opiniei publice! — peste cîteva zile, cînd justiţia 
va avea să avizeze într-o chestiune evitată pînă acum de 
toţi predecesorii dumitale. 

— Îmi pare că vrei să vorbeşti despre afacerea „Petro-lul 
—l[Iordan Hagi-lordan”? interveni cu nevinovăție minu- nat 
jucată Fredy Goldamm. 

— Poate de „Petrolul—Iordan Hagi-lordan”, poate de 
altceva! se apără tot atît de nevinovat Mirel Alcaz. 

— Aceasta va fi o chestiune mult mai delicată! se 
dădu cu părerea principele Barbu Muşat. Fiindcă Ior- 
dan Hagi-lordan... 

— Prezent! afirmă teatral, cu voce de bas, Iordan 
Hagi-lordan în carne şi oase, oprit în cadrul uşii. E 


193 


prezent şi vă depune toate omagiile la picioare, principe, 
fiindcă e sigur că 1-aţi luat o apărare de care nici n-avea 
nevoie de altfel. 

Înaintă legănîndu-şi trupul scund şi vîrtos. 

Rînji sub mandibulele puternice, ascunse de mustăţi 
uriaşe. Aşa cum se apropia, părea ultimul om cu mustăţi 
preistorice din Europa. Ultimul om ascuns pînă acum în 
caverne. 

Haina era însă impecabil tăiată; cămaşa, cu piepţi de 
zăpadă. 

Roti ochii şi, cînd găsi ce căuta, exclamă cu exagerată 
încîntare: 

— Bună seara, frate Gică! După surpriza pe care ţi-o 
citesc în ochi, se pare că nu mă prea aşteptai... 

— De ce?... Mă gîndeam... Ce idee!... Chiar adineaori... 
se împletici în vorbă Gică Elefterescu. 

Iordan Hagi-lordan rîse zgomotos şi apucă mîna lui 
Gică Elefterescu, scuturînd-o să i-o smulgă din umăr. 

— Nici nu mă îndoiam, excelență! Excelenţă şi frate 
Gică! Nu mă îndoiam că mă aştepţi, chiar dacă o fire 
înclinată suspiciunii ar fi interpretat cine ştie cum subita 
dizgrație cu care mă tratează buna doamnă Elvira Elefte- 
rescu de cîteva luni, uitînd să mă mai invite la preadis- 
tinsele voastre ceaiuri dansante, unde unii dansează în 
salon pe parchet şi alții la cabinetul secret, pe sîrmă!... 
Eu sînt mai simplu şi mai puţin sclav al acestor deşarte 
forme. Treceam acum un sfert de oră pe sub ferestrele 
voastre. Am văzut lumină. Mi-am adus aminte. Zic: Mă 
reped acasă, îmbrac pentru orice eventualitate o haină mai 
decentă, trec, dau bună seara şi plec! În afară dacă nu 
mă onorezi şi pe mine cu un pahar de coniac, frate Gică! 
Ca în vremurile cele bune, cînd semnai scrisorile — 
(îti aduci aminte care scrisori? eu le-am păstrat pe 
toate) — cînd le semnai: „al tău frate, Gică”... 

Toţi ascultau cu uimire, curiozitate şi cu oarecare 
bucurie răutăcioasă. 

Se ştia că un dosar „Petrolul—lordan Hagi-lordan” se 
afla în mîinile lui Constantin Lipan şi că în cîteva zile 
scandalul multaşteptat avea să urmeze scandalului „Osias- 
Mladoveanu—Continentala”. Marele rechin, Iordan Hagi- 
Iordan, era citat la Parchet sub grave învinuiri. Cu cinică 


194 


temeritate, se invitase deocamdată oaspe în casa ministru- 
lui de justiție, ca să dea pentru a doua zi ce şopti şi răs- 
tălmăci întregii capitale. 

Constantin Lipan clipea mărunt, neînțelegînd în ce 
cuibar viperin a intrat. Căută ochii ministrului. Gică 
Elefterescu îi ocoli privirea. 

Dar i-o surprinse Iordan Hagi-lordan. Marele petro- 
list şi afacerist se apropie, întinzînd amîndouă mîinile, 
aspre şi vînjoase: 

— Ce surpriză, domnule procuror general! Numai 
fratele Gică ştie să rezerve prietenilor asemenea sur- 
prize! Doream de mult să te cunosc mai de aproape şi 
să stăm de vorbă mai pe îndelete... Ehei! Că de vorbit, 
te asigur eu că avem ce vorbi să ți se ridice părul mă- 
ciucă în cap! Fiecare cu dosarele şi arhivele sale. Dar 
să lăsăm astea!... Mi-a vorbit mult despre dumneata 
băiatul meu, Nicki. E coleg şi cel mai bun prieten cu 
un fiu al dumitale, şi n-am avut niciodată nimic de obiec- 
tat cînd îmi cereau unul din automobile să facă o plim- 
bare nevinovată în jurul capitalei. Pot spune că m-a 
bucurat asemenea prietenie între copii. Eu am cultul prie- 
teniei, cum foarte bine mă înțelege fratele Gică! 

Pipăind cu mîna de orb, Constantin Lipan căuta oche- 
larii pe măsuţa din lemn de trandafir. Fără ei nu putea 
desluşi în ceața tulbure chipul lui Iordan Hagi-lordan. 
Îl ghicea numai rînjind, cu fălcile puternice şi cu dinţii laţi, 
să sfarme ciolanele, ca maxilarele de fiară. 

Din discreție, Mirel Alcaz făcu un gest de plecare. Iordan 
Hagi-lordan îl surprinse şi îl opri: 

— Vrei să pleci, prietene Mirel? Aceasta înseamnă că 
n-ai fler de gazetar nici de două parale. Cum, părăseşti 
terenul tocmai cînd ceaiul dansant al fratelui Gică începe 
să fie mai interesant? A propos! Am ceva pentru Voința, 
care poate să-ți pară încă mai interesant. Nişte scrisori sen- 
zaționale, să-ţi dubleze tirajul în douăzeci şi patru de ore... 
Dacă ai răbdare, trecem mai acuşi în camera jurămintelor! 
— făcu semn spre biroul lui Gică Elefterescu. Ştii tu! 
La secret! Mă cunoaşte bine această chilie a spovedaniilor. 
Nu intru întîia oară acolo! Aşa e, frate Gică? 

Gică Elefterescu se chinuia să rîdă înveselit foarte, ca de 
cea mai plăcută şi bucuroasă surpriză. 


195 


— Admirabil tip! Dintr-o bucată! se adresă către ge- 
neralul Ignațiu Zalomit, fiindcă era cel mai aproape vecin. 
Ce zici, generale? 

Generalul Zalomit, surd ca un dovleac, înțelese în 
felul său: 

— Prea mult pentru artilerie şi prea puţin pentru in- 
fanterie! Infanteristul e inima armatei... Eu, domnule, 
am spus-o încă de la 99—900 lui Mitiţă Sturza. 

Constantin Lipan îşi descoperise ochelarii şi privea 
deznădăjduit spre celelalte încăperi, unde se aflau 
Elena şi Annie. 

— Şi dumneata vrei să pleci? ghici Iordan Hagi-lordan, 
punîndu-i o mînă pe genunchi cu un gest de luare în po- 
sesiune. Ce curios, domnilor! Toţi vor să plece... E o 
epidemie. 

„Aceasta se întîmplă numai din pricina Elenei, cu 
mofturile ei de relaţii mondene şi cu vînătoarea ei după 
ginere!” îşi descărcă Lipan conştiinţa, şi rămase cu un 
oftat captivul mîinii tari şi păroase. 


Elena Lipan se afla şi dînsa prizonieră în holul rezervat 
persoanelor de al treilea sex. 

După cîteva întrebări distrate, care n-aşteptau nici un fel 
de răspuns, Elvira Elefterescu dispăruse, făgăduind că se 
întoarce peste o clipă. 

Plecase şi o uită, irezistibil atrasă de secţia dancing, unde 
supraveghea, intervenea, încuraja şi respira cu nesăţioasă 
fericire atmosfera ațițătoare de parfum, de mîini transpirate, 
fum de țigări orientale cu opium şi englezeşti cu miere; 
aroma răcoritoare de oranjade şi împestriţatele miasme de 
cocktail. 

Dar plecînd, doamna ministru o predase unui octo- 
genar ogârjit şi friguros, cu gîtul înfăşurat într-o legătură 
cadrilată de lînă şi cu ochii lăcrimoşi de cimpanzeu răpus 
de oftică în vitregele noastre regiuni septentrionale. Elena 
Lipan nu-i auzise numele în hilara explozie a jazului; 
atît doar: ...„savantul nostru profesor”. 

Savantul profesor muia pesmeți în ceai şi molfăia me- 
lancolic. Păru îndată foarte încîntat că a găsit pe cineva 
să-i asculte o senzațională comunicare în chestia țiparilor. 


196 


Căpătă viață, ca un cadavru animat de experienţa lui 
Galvani. 

— Ce părere aveţi despre ţipari, doamnă? întrebase 
sever. Ce ştiţi despre tipari? 

Elena Lipan făcu un apel disperat la toate cunoştin- 
tele sale despre fauna acvatică. Răspunse şovăind, ca la 
examenele de acum treizeci-treizeci şi cinci de ani în urmă: 

— E un peşte de baltă... De nămol. Lung ca un şarpe. 
Un peşte ordinar, pentru oameni săraci. Mai ales ţiganii 
se dau în vînt după el!... 

Savantul rise atît de înveselit, încît împroşcă printre 
gingiile văduvite de dinți o mică planetă cu mai mulți 
sateliți de pesmet transformat în pastă gălbuie. 

— O, sfîntă ignoranță! ridică mîinile spre plafon. Dar, 
doamnă, tiparul e cel mai ciudat fenomen din apele 
noastre!... E peştele misterios. Un mister pe care ne-am 
pus cu toţii pe-atita să-l clarificăm, şi-l vom clarifica. 
Ştiinţa nu admite mistere! Tot ce-a fost ieri mister azi e 
banalitatea cea mai banală. Pretindeţi că nu? 

— Nu pretind nimic... se apără vinovată Elena Lipan. 
Sînt o profană. 

— Aha! Profană? Bine zis! Ca profană, ştii dumneata 
că tiparul vine în apele noastre numai în vilegiatură? 
Cam lungă, dar tot vilegiatură se cheamă! Ştii dumneata 
că în fiecare toamnă, cum s-a întremat şi a ajuns la matu- 
ritatea deplină, pleacă din bălțile noastre pe rîuri la vale, 
şi dacă nu poate pe rîu, o ia pe uscat, ca şarpele, pînă 
ce ajunge în fluvii, şi din fluvii în mare, şi din mare în 
ocean, ca să parvină cu orice preţ în Marea Sargaselor, 
tocmai la şase mii de kilometri?... De unde să le ştii 
acestea, ca profană?... Ei bine, află, stimată doamnă, că 
acolo şi numai acolo, la patru mii de metri adincime, îşi 
depune ouăle şi moare... Stimată doamnă, e unul din cele 
mai stranii şi deocamdată mai enigmatice fenomene ale 
naturii, şi e de mirare că oamenii aceştia din jurul nostru 
discută despre schimbarea guvernelor, despre slugi, pă- 
lării şi scumpirea lemnelor, în loc să se minuneze cu 
evlavie şi să ia învățăminte de la asemenea tainice orîn- 
duieli ale naturii... Eu am să vă explic aceasta. Sînt în- 
cîntat că am dat peste o persoană care disprețuiește vul- 


197 


garele preocupări ale unei societăți ignorante, şi mai jalnic 
decît ignorante, fericită în ignoranţa ei... 

Elena Lipan suspină şi rămase să se inițieze în mis- 
terele țiparului voiajor, trudindu-şi ochii să descopere în 
cealaltă încăpere pe Annie. Suridea fericită cînd, o clipă, 
Annie apărea şi dispărea în melstromul circular al dansu- 
lui, în braţele unui tînăr cu părul lipit ca o carapace de 
email negru şi cu jumătate de obraz paralizată în crispaţia 
monoclului. 

A treia oară o vedea dansînd cu acelaşi ins. Acesta îi 
păru un indiciu. Era fără îndoială nepotul doamnei Elvira 
Elefterescu, la care, în fugă, doamna ministru, cu un 
zîmbet complice, făcuse o atît de discretă aluzie. 

Gîndul îi aduse o destindere în obrazul ei ostenit şi 
pămîntiu. Revărsă o lumină de participare voioasă şi plină 
de speranţe la tot ce se petrecea în juru-i. 

Savantul profesor luă această metamorfoză drept o 
victorie personală: 

— Aşa e că începe să fie interesant, doamnă?... 
Doamna, şi mai cum, dacă îmi permiteţi? 

— Elena Lipan... 

— A! Da... Soţia temutului nostru procuror general. 
Mă scuzați de aceste trădări ale memoriei... La vîrsta 
mea!... Aşa e că începe să vă pară interesant? Citesc 
pe figura dumneavoastră, stimată doamnă Lipan!... 

Stimata doamnă Lipan luă aminte la un fenomen cu 
mult mai apropiat de ritualul îndeletnicirilor sale de toată 
ziua decît expedițiile transoceanice ale țiparilor. 

Observă pe haina octogenarului savant nepermise pete 
de scrum, de pesmete fărîmițat, de pricomigdale, de 
ceai. Ca o grijulie mamă şi soață prin predestinările 
profesiei sale casnice, scoase batista din poşetă şi se ridică 
de pe scaun, întrebînd: 

— Îmi permiteţi, domnule profesor? 

— Mă rog, mă rog!... îi îngădui bătrînelul, nedumerit 
şi cam contrariat că fusese întrerupt la jumătatea cea 
mai interesantă a odiseii ţiparilor, pe care o relata cu atîta 
avînt. 

Elena Lipan, conform atribuţiunilor sale domestice, îi 
şterse delicat petele şi îi scutură scrumul cu batista, 


198 


mai tipărindu-i cu dosul palmei şi reverul straiului, 
nodul legătoarei de la gît. lar pricepînd în sfîrşit des- 
pre ce anume fusese vorba, cu un gest galant şi neaş- 
teptat, ridicîndu-se la rîndul său de pe scaun, Homerul 
țiparilor îi cuprinse mîna şi îi sărută vîrful degetelor cu 
graţia unui june muşchetar. 

A fost ceva atît de desuet şi de înduioşător, de pe vremea 
valsului şi a mazurcii, atît de deplasat în această casă, atît 
de nepotrivit cu vîrsta şi înfăţişarea lor, a amîndorura, încît 
orice privitor ar fi găsit scena de un comic irezistibil. 

Dar nu se afla nici un spectator să-l intereseze episodul. 
Şi de altminteri, dacă s-ar fi găsit unul, mai ciudat decît 
întreaga scenă i-ar fi părut îmbujorarea subită şi feciorel- 
nică din veştedul obraz al doamnei Lipan. 

Aşezîndu-se iarăşi pe scaun, bătrînelul îşi reluă firul po- 
vestirii. 

— Cum spuneam, aşadar, stimată doamnă, ţiparul 
femelă, după un stagiu de cinci ani în apele noastre, co- 
boară în estuare. Acolo e întîmpinat de tiparul mascul şi 
pornesc împreună pînă la sud de insulele Bermude, par- 
curgînd şase mii kilometri în şase luni. După acest voiaj de 
nuntă, țiparul femelă depune peste un milion de ouă, ceea 
ce veţi recunoaşte, multstimată doamnă Lipan, că e o cifră 
impresionantă! 

Multstimata doamnă Lipan, silindu-se zadarnic să fie 
atentă şi să-şi concentreze gîndurile la spusele povestitoru- 
lui, îşi revenise şi dînsa la vechea-i şi netămăduita-i obsesie. 
Transformă imediat kilometri în lei, milionul de ouă în lei, 
şi suma totală, în perechi de ghete. Apoi la acest total mai 
adăogă şi o evaluare a trusoului Anei, tot în ghete a 24 lei 
perechea, cu prețul şi valuta dinainte de 1914. Cifrele; o 
cutremurară. Şi o deznădăjduiau. Trusou? De unde şi cu 
ce? Nici cu leafa lui Const pe trei ani înainte nu se vor în- 
vrednici dînşii să-i înjghebe un trusou măcar la fel cu cel 
de care s-a bucurat ea cînd se măritase! 

Prin firească asociaţiune de idei, se gîndi la boala Matil- 
dei şi strînse instinctiv între degete încuietoarea poşetei 
unde se afla scrisoarea. E a treia oară cînd medicul o so- 
coate pierdută, şi de două ori pînă acum a revenit la viață. 
De ce-o fi chinuind oare Domnul o ființă care nu mai poate 
aştepta nimic de la ziua de mîine? Acum doi ani voia să 


199 


vîndă casele şi să plaseze banii în bonuri. Mai bine că n-a 
făcut! Bonurile s-au depreciat la jumătate. lar preţul imo- 
bilelor a crescut. 

— ...din ouşoare iese atunci o larvă transparentă ca sticla, 
continuă savantul profesor, clătind restul de ceai rece în 
fundul paharului. 

Dacă moare Matilda, vor trebui să poarte toți doliu şi să 
meargă la laşi, la înmormîntare! gîndi Elena Lipan. Altă 
cheltuială!... Privirea i se destinse însă, fiindcă întrevăzu 
prin uşa deschisă pe Annie la braţul tînărului cu părul de 
smoală. Pare un tînăr foarte simpatic. Numai de n-ar fi prea 
nărăvit amator de dansuri şi de petreceri. Aşa sînt toți pînă 
ce se însoară. Annie e însă destul de voluntară şi are destul 
tact pentru a şti cum să-l rețină acasă. Totul depinde de 
tactul femeii. Şi Annie e neîntrecută în acest simț înnăscut 
al chiverniselilor casnice, moştenit de la ea. 

O învălui într-o privire înduioşată, peste mese şi capete, 
tocmai în fața bufetului, unde tovarăşul Anei o oprise şi îi 
întindea un pahar înalt, cu un lichid de culorile curcubeului. 

Annie gustă şi se oţări, rîzînd. 

Rîdea şi tînărul. 

— Chestie de obişnuință! spuse. Eu am o reţetă mai 
fudroiantă. Saratoga cocktail. O jumătate de pahar de co- 
niac, jumătate vermut, cîteva picături de angostura-bitter şi 
cîteva picături de curacao. Două măsline la fund. Nimeni nu 
rezistă la a treia doză... Dar adevăratul, incomparabilul, 
neîntrecutul maestru e Tom. Dă-mi voie să ţi-l prezint pe 
Tom. Hello! Tom! 

— Hello, Scarlat! 

Tom sosi patinînd pe parchet şi ţinînd de mînă pe una 
din cele trei nepoate ale doamnei Elvira Elefterescu, nici 
Annie nu ştie exact care: Lola, Lulu sau Lili? 

Junele Tom, ca şi prietenul său Scarlat, părea croit după 
chipul şi asemănarea ilustraţiilor mondene din revistele 
londoneze. Cel mai pur şi mai autentic gen englezesc, ba 
încă la superlativ. Prezentîndu-se tot după cea mai auten- 
tică manieră englezească, ba încă la superlativ, îi înălță 
mîna, smucindu-i-o din cot, şi i-o zgâlţii, ca să-i dea drumul 
apoi ca unei cioare electrocutate. 

— Spuneam că eşti un as în materie de cocktailuri, lă- 
muri Scarlat. 


200 


— O! se apără cu modestie Tom, ridicînd sprîncenele 
subțiri şi plivite cu cimbistra. E o legendă ca oricare alta şi 
e mincinoasă ca toate legendele. 

— Ce urît îţi şade cînd încerci să-l faci pe modestul, 
Tom!... îl mustră Lola, Lulu sau poate Lili, în orice caz 
una din cele trei grații. Nu-l crede! Are acasă un bar de 
toată frumuseţea. O să mergi odată cu noi... Numai să nu 
sufli nimic tăntiței. Acestea sînt escapadele noastre secrete... 
Tom are patefon, radio, cea mai completă garnitură de 
bar... Păcat că nu iubeşte femeile. Jură numai pe Gide, Coc- 
teau şi Oscar Wilde! 

Ana Lipan roşi plecînd ochii, deşi înţelegea numai pe ju- 
mătate. 

Lola, Lulu sau Lili — în orice caz aceeaşi din cele trei 
graţii — adaogă, aruncînd o privire provocatoare: 

— Noroc că şi noi ne răzbunăm! Ştim să ne dispensăm 
de dînşii. Pe urmă, desfăcîndu-şi braţul din mîna lui Tom şi 
prinzînd-o pe Annie de mijloc, poate prea strîns, îi suflă la 
ureche: Fiindcă îmi imaginez că o să devenim foarte, foarte 
bune prietene, permite-mi să-ți dau un sfat de prietenă. 
Lasă uricioşii aceştia şi sacrifică cinci minute pentru dezo- 
latul meu văr, Guţă!... Uite-l ce mutră nefericită are!... 
Observ că tăntița te urmăreşte de un sfert de oră cu dez- 
aprobare. Îi contrazici proiectele. Şi e păcat! Guţă al ma- 
mei, cum îi spunem noi, Guţă cel mic şi necăjit are să fie 
un bărbat foarte comod. Priveşte cum i s-a lungit nasul aş- 
teptînd... 

Guţă Mereuţă aştepta într-adevăr trist, cu un nas prelung 
şi proboscodian. Nu ştia să danseze. N-avea nimic în figură 
sau în vorbă care să atragă o femeie. Cu ochii împinşi în 
lături, spre tîmple, de rădăcina lată a apendicelui olfactiv, 
dezvoltat peste măsură; în sala plină de risete, de vuiet 
şi de trepidaţie, stătea nemişcat de două ore, pe un scaun, 
lîngă uşă, ca un posomorit cioclu al acestei tumultoase 
desfătări. 

Se bucură cu cea mai desăvîrşită şi vizibilă candoare cînd 
Ana Lipan veni să se aşeze alături. Elvira Elefterescu îl 
dresase dinainte, îi spusese autoritar că această aleasă a sa, 
aceasta numai şi nu alta, are să-i facă fericirea vieţii, iar el 
a şi început, subit, s-o iubească. 


201 


Din lumea de unde venea, tîrg strimb şi prăfos, cu sin- 
gurele reprezentante ale sexului slab şi frumos doar cîteva 
necăjite şi robace neveste ori fete de bulgari şi tătari, Ana 
Lipan îi apăru o creatură celestă. Fire aproape de pămînt, 
îşi mai făcuse îndată socoteală că o asemenea căsnicie, pe 
lîngă protecţia doamnei ministru al justiţiei asigurată pen- 
tru totdeauna, îl încorpora şi într-o înaltă dinastie a magis- 
traturii. Ana Lipan nu însemna numai o viitoare soție: era 
o carieră. 

— Aţi ostenit dansînd, domnişoară? întrebă stupid, în- 
cheind şi descheind nasturele hainei, fiindcă nu ştia ce să 
facă cu degetele, cam lăboase şi extrem de păroase. 

— De loc! răspunse cu un ton mai sus Ana Lipan, pri- 
vindu-l peste umăr. N-am ostenit de loc. Dar am venit să te 
invit pe dumneata la dans, dacă am văzut că dumneata nu... 

— Regret, dar nu ştiu să dansez... declară umilit de 
această infirmitate Guţă Mereuţă, şi în aceeaşi clipă se mus- 
tră cu dezgust de el însuşi: „Nu aşa, gogomanule! Nu se 
răspunde aşa unei viitoare logodnice! Trebuia să spui: 
Este întîia dată, domnişoară, cînd regret într-adevăr că 
n-am luat lecţii de dans, ca oricare fericit muritor din 
această sală.” 

Constatarea acestei incurabile inferiorități în arta 
conversaţiei îl demoraliză definitiv. Tăcu, trăgînd din aţele 
nasturelui. 

Ana Lipan continuă să-l privească, palpitîndu-şi genele 
cu o impertinentă răceală. Acesta era bărbatul pe care i-l 
destinau? Cu ce drept complotau toți să-i lege viaţa de o 
asemenea făptură grosolană şi ridicolă? Măcar de-ar avea 
alt fel de nas şi de-ar şti unde să-şi ţină mîinile! 

— Locuiţi de mult în Bucureşti? îl întrebă, ca să spună 
ceva. 

— M-a mutat unchiul Gică de două luni. Eu, de după 
război, tot în Cadrilater am stat, de mi s-a acrit. Mă crezi 
mata, domnişoară, că n-am fost pînă la mutare niciodată 
în Bucureşti? 

„Se şi cunoaşte!” era să răspundă Ana Lipan. Dar spuse 
cu totul altceva: 

— Capitala e un teren prea prielnic pentru toate vanită- 
tile. Numai în provincie se formează adevăratele caractere. 


202 


Omul se adînceşte! Are mai ales prilej să se confrunte cu 
el însuşi. 


— Nu e aşa, domnişoară? se animă pentru scurtă du- 
rată Guţă Mereuţă, considerîndu-se un adevărat caracter 
îndelung clocit şi răsclocit în provincie. 

Pe urmă nu mai ştiu ce să răspundă şi iarăşi tăcu. 

Ana Lipan îşi cercetă în oglinda poşetei obrazul şi răsuci 
roşul în tocul de metal, sigilîndu-şi buzele. Guţă Mereuţă 
o admiră cu ochi de dulău fidel de la stînele Cadrilaterului, 
unde-a mîncat el odată telemea grozavă, într-o anchetă ju- 
diciară... 

Din fundul sălii, Elvira Elefterescu îi cuprinse într-o 
aprobare protectoare: „Admirabilă pereche! Au fost năs- 
cuţi unul pentru altul!” Şi înaintă, virînd în altă direcţie, 
printre perechile dansînd, în zalele foşnitoare de mătase, să 
ocrotească providențial alte viitoare fericiri. 

Jazbandul izbucni mai întărîtat. După două ore de aproape 
neîntreruptă dezlănţuire, s-ar fi spus că o nouă vigoare ner- 
voasă, un spasm frenetic de dervişi urlători s-a transmis de 
la unul la altul, dezarticulînd din bălămăli pe cei cinci muzi- 
canţi. Toba detuna cutremurînd geamurile, saxofonul gîlgîia 
un plîns terminat în hohote guturale, pianul împroşca sune- 
tele prin dinţii de fildeş; la vacarmul instrumentelor se 
adăoga răcnetul glasurilor şi fluieratul dansatorilor conta- 
minaţi de aceleaşi crampe epileptice. Pudra se topise de pe 
obraji, negrul curgea de sub gene, lărgind orbite de craniu, 
gulerele erau muiate, mîinile lăsau umede pecetea degetelor 
pe toaletele de mătase, şi totul se învirtea nesfîrşit, tîrînd în 
picioare cleiul pateurilor şi lichidul bomboanelor cu lichior. 

Prin acest tumult vibrant, principele Anton Muşat se 
plimba impasibil, cu mîinile la spate, ca un sultan arab în- 
tr-o expoziţie europeană. Îl ajunse din urmă Mirel Alcaz. 

— Înainte de plecare, trec să depun respectele mele la 
picioarele amfitrioanei, mon prince. Păcat că n-ai asistat 
la conclavul politico-economico-financiar! A fost o scenă 
care nu se poate vedea în fiecare zi. 

— Mă lasă rece asemenea scene, scumpe Mirel, spuse 
principele Anton prinzîndu-i braţul. Ştii că nu calc nici- 
odată acolo. Nu înțeleg nimic şi nu mă pasionează nimic 
din aceste intrigi lipsite de fineţe. E destul că văru-meu, 


203 


Barbu, nu pierde nici o ocazie... El e născut pentru aceasta 
şi trăieşte pentru aceasta! Cînd se întîmplă de mă aduce 


aci cu automobilul lui, ne despărțim la uşă şi ne regăsim la 
uşă. Pe mine mă amuză mai bine acest spectacol al tinereții. 

— Spuneai, cu toate acestea, mon prince, că disprețuieşti 
tineretul din zilele noastre. Îl găseai lipsit de stil. Mai de- 
unăzi te întorseseşi chiar de aci scandalizat şi fulminînd! 
îşi aduse aminte Mirel Alcaz. 

Principele Anton Muşat privi circular prin sticla monoclu- 
lui sala agitată de spasm şi surîse: 

— Mă scandalizează şi revin. Acest tineret, scumpe Mi- 
rel, mă irită şi mă atrage. Mă irită fiindcă e lipsit de mister 
şi de stil. Mă atrage, fiindcă îl văd trecînd prin viaţă ca un 
obuz... Caut să-l pricep! Şi fiindcă nu-l pot pricepe, mă 
pasionează ca orice problemă irezolvabilă, de care te lepezi 
seara şi la care revii a doua zi... 

— Mon prince, distracţiile şi sentimentele şi plăcerile al- 
tora ni se par întotdeauna absurde! rosti aforistic Mirel 
Alcaz. Cu atît mai mult ambițiile şi viciile. 

— Posibil!... În orice caz, femeile sînt şi acum frumoase, 
cum au fost întotdeauna. Deşi nici pe ele nu le mai înțeleg... 
Pe vremea mea inima lor era un melancolic sanatoriu. 
Acum inima lor e un zgomotos jaz. Sînt după chipul şi ase- 
mănarea bărbaţilor de acum, care nu ştiu să le mai iubească. 
Uzează numai de ele! N-au timp să le cucerească. Le 
smulg cu brutalitate şi se scapă de ele tot cu brutalitate!... 
Pe timpul meu, înainte de diluviul războiului, un bărbat 
adeseori se mulțumea cu atîta glorie cît îi trebuia ca să se- 
ducă o femeie şi pentru ca să aibă la ce renunța pentru o 
femeie. Acum e o chestie doar de alcov. De alcov la figu- 
rat, termen anacronic şi impropriu, în garsonierele de unde 
alcovurile de odinioară sînt excluse. Un amănunt divers între 
două curse de automobil şi o serată de dans. Observă pu- 
țin... Ce te frapează la toate aceste treizeci-patruzeci de 
perechi, cîte se învârt aci în ritmul acesta acrobatic? 

Mirel Alcaz privi şi nu observă nimic. Strînse din umeri, 
recunoscînd: 

— N-am spirit de observaţie nici de două parale, mon 
prince, deşi profesia mea mai întîi asta o cere. 


204 


— Nu observi, fiindcă ai mers o dată cu timpul, scumpe 
Mirel, şi fiindcă eşti cu vreo treizeci de ani mai tînăr ca 
mine. Eu am perspectiva! Am rămas în urmă, şi aceasta 
îmi îngăduie perspectiva... Uite ce constat şi ce mă ui- 


meşte... Toţi tac! Sînt numai corp lipit de alt corp. A dis- 
părut plăcerea conversaţiei... Toată fineţea acestui duel cu 
lame subţiri. N-au de schimbat o idee ori un sentiment... 
Viaţa aceasta de tam-tam nu le mai permite conversaţia. 
Aci jazul; pe drum eşapamentul maşinii deschis... De alt- 
fel, ce-ar vorbi? Ce şi-ar avea de spus? Riîsul lor e fără 
ironie, plăcerile lor — elementare. Am un nepot, băiatul 
lui Barbu. Un tînăr de altfel admirabil. Mă tachinează în- 
totdeauna cînd îi vorbesc despre suvenirurile mele din tine- 
reţe şi se miră cum am putut, în asemenea timpuri, să-mi 
toc trei moşteniri. Se miră cum am putut trăi într-o vreme 
cînd nu existau automobile, avioane, şalupe cu motor... 
Pentru dînşii existenţa e un sport, şi universul — o pistă. 
Ambiţiile lor sînt cele de pe şosea, direct şi figurat. Cînd 
văd un automobil înainte, sună, te împing la dreapta pe 
marginea şanţului şi-ţi trec înainte cu insolenţă... Dar iată 
doamna Elefterescu! Ea mai păstrează încă romantismul 
din epoca valsului şi din cele dintîi timpuri ale tangoului. 

— Îmi bîrfiţi copiii, principe, şi dumneata, domnule Al- 
caz, cu indiscreţia dumitale de jurnalist!... îi ameninţă cu 
degetul doamna Elvira Elefterescu, dînd gestului o intenţie 
de cochetărie copilăroasă în strigător contrast cu proporţiile 
sale masive. 

— O, nu, doamnă! se apără într-un glas principele şi 
gazetarul. Dimpotrivă, admirăm acest teribil antren. 

— Și mai cu seamă admirăm atîtea femei şi fete deli- 
cioase! adăogă principele Muşat. Nici nu ştiu unde aţi 
găsit atîtea femei frumoase în Bucureşti! Sînt sigur că n-a 
mai rămas una acasă, doamnă. 

— Eşti incorigibil, principe! Bagă de seamă! Les hom- 
mes qui regardent les femmes ne voient pas la vie.! 

— E o învățătură care-mi vine prea tîrziu, doamnă. Cel 
mult ar putea să profite de ea prietenul meu Mirel. 


1 Bărbaţii care privesc femeile nu văd viaţa (fr.). 


205 


Doamna Elefterescu se uită lung la Mirel Alcaz şi îşi 
rosti un gînd care atunci îi mijise — instantaneu — sub 
casca oxigenată a părului: 

— Prietenului dumitale, domnului Alcaz, văd că au în- 
ceput să-i răsară ghiocei la tîmple şi încă nu s-a decis să 
se uite mai atent la o femeie. Trebuie să te însori numaide- 


cît, domnule Alcaz! Am să meditez mai serios la cazul du- 
mitale... Acum vă las, fiindcă nu pot lipsi copiii de prezenţa 
mea. Nu mă uita la ziar, domnule Alcaz! Am să-ți trimit o 
listă de toate personalităţile prezente. 

Se depărtă, navigînd printre perechi, cu un cap mai 
înaltă decît toţi dansatorii, căutîndu-şi din ochi nepoatele. 
Lola, Lulu şi Lili dansau cu ţigările în colţul gurii, cu părul 
lor tuns băieţeşte şi cu perechi care nu erau bărbaţi. 

„Au să mă omoare cu zile nepoatele acestea! constată 
Elvira Elefterescu, plină de aceeaşi candoare a nepotului 
său Guţă Mereuţă. De ce nu vor fi vrînd să se mărite? Sînt 
nişte ființe inexplicabile. Într-o zi mă voi hotărî să fiu mai 
energică. Trebuie! Am o singură misiune, să impun altora 
fericirea cu sila, fiindcă nu ştiu să o vadă şi nu pot să şi-o 
cîştige singuri.” 

Tînărul cu păr de smoală se înclină cartilaginos în faţa 
Anei Lipan. 

— Ultimul shimmy, domnişoară. Permiteţi, domnule? 

Ana Lipan lăsă poşeta în braţele lui Guţă Mereuţă. Îl 
prezentă, aristocratizîndu-i numele cu autoritate, din oficiu: 

— Domnul Georges Mereutza! Domnul Scarlat Bosie. 

Guţă Mereuţă observă că dansatorul Anei poartă la 
mîna stîngă un lanţ subţire de platină. 


„Aşadar, alesul doamnei Elvira Elefterescu nu era tînărul 
cu părul negru, gîndi dezamăgită la plecare Elena Lipan. 
Este acest Guţă Mereuţă, cu nasul prelung şi cu glasul 
molîu.” 

Pe urmă se consolă. E poate mai bine aşa! Are o înfă- 
țişare mai serioasă. Pare un om statornic. Un bărbat bun 
n-are nevoie numaidecît de mutra seducătoare, provocă- 
toare, suspectă a unui erou de film. 

Oftă şi strînse între degete geanta cu scrisoarea de la 
Matilda. De n-ar sosi prea tîrziu Annie! Şi de nu s-ar ivi 


206 


cine ştie ce complicații! cine ştie ce nepoți şi strănepoţi 
care pîndesc moştenirile ca să aibă ce toca! 

lar cum Constantin Lipan plătea după ce coborise orele 
de aşteptare şoferului, Elena Lipan transformă cei patru 
sute de lei în ghete a 24 lei perechea, cu promptitudinea 
unei maşini de calculat ultima patentă. 


IV 


PRIMĂVARA NEAGRĂ 


Într-o singură noapte au înflorit liliecii. A fost ca o erup- 
ție de egrete albe şi violete, revărsate peste grilajuri de fier 
ruginit. 

Şi deodată capitala şi-a dezghiocat crisalida posomorită şi 
sură, ca să apară în soarele dimineţilor cu fraged surîs de 
copil. 

În aerul transparent şi molatic, glasul trecătorilor sună cu 
timbru de cleştar. Sonor cadenţează şi paşii şcolarilor pe as- 
faltul zbicit. lată şi cel dintîi domn fără pardesiu: e un domn 
bătriior, sur, uscăţiv, cu bărbiță; pare provocator şi e 
intimidat. În vitrinele modistelor au apărut pălăriile de pai. 
E o modă mult mai simpatică decît cea de anul trecut. Toate 
fiicele şi surorile Evei vor năvăli să nu cumpere altele întîi 
fiindcă a doua zi nu vor mai avea nici un haz. Toate au să 
pară într-o uniformă. 

Poate undeva, departe, în cîmpuri, au şi sosit de mult co- 
corii. Pe-o pajişte, tot acolo zburdă şi un miel alb cu roşu ca- 
naf de lînă în ureche. 

Acum tristeţea e mai tristă decît întotdeauna. 

Te reazemă de perete şi ascultă, sus, de la al doilea etaj, 
prin fereastra deschisă, exercițiul monoton de pian. E o ma- 
zurcă foarte veche. O mazurcă pentru examenul de prim an. 
Mîinile aleargă pe clape în acelaşi tact sprinten şi agrest. Se 
poticnesc, ca să pornească din nou. Aşa de o sută de ori... De 


207 


ce deodată, ascultînd, te-ai întristat fără pricină? Soarele e 
sus, cerul — de albastrul lichid al acuarelei, aerul — parfu- 
mat, trecătorii au pasul elastic, parcă toţi au plecat să dea 
asalt fericirii. Şi tu te-ai întristat fără pricină. Gîndeşti la fata 
închisă în pensionul cu ferestrele văruite să înveţe că supra- 


faţa laterală a unei piramide se află înmulţind perimetrul ba- 
zei cu jumătatea apotemei; la poetul care moare tuşind; la 
atîtea primăveri cîte au fost şi la atîția oameni cîţi nu mai 
sînt. 

Mazurca înaintează voios pînă la nota fatală. Aci s-a oprit 
şi începe din nou. Iar în lupta aceasta, cu o rezistenţă perfidă, 
s-a adunat toată tristeţea primăverilor inutile. 


— Doarme? 

— După respiraţia regulată, se pare că da. 

— Atunci nu-i mai dau picăturile? 

— Cînd s-o trezi. Nu-l deştepta. Somnul acesta e mai meş- 
ter tămăduitor decît toate doctoriile din lume. 

— Aşadar a scăpat?... E de-acum sigur! se bucură Sonia 
Viişoreanu. 

— Sigur? Sigur e un cuvînt care nu există în dicționarul 
nostru, domnişoară! răspunse medicul vîrîndu-şi termo- 
metrul în tocul de nichel şi prinzîndu-l în marginea buzu- 
narului de la piept, ca un stilou. „Sigur” nu există! Dar 
criza cea mare a trecut... Acum aşteptăm să lupte tinere- 
tea. Ea l-a scos pînă aici. Ea are să-l scoată pînă la capăt 
la liman! Sub aspectul acesta costeliv, e un tînăr viguros. 
Inima precisă ca un cronometru. Nu l-a trădat o clipă... 
Inimii şi dumitale îi datoreşte totul! Ai fost o garde-malade ! 
admirabilă, domnişoară. Sînteţi rude? prieteni? 

— Nici una, nici alta, domnule profesor. Vecini şi nimic 
mai mult. înainte de a se îmbolnăvi n-am schimbat două- 
zeci de cuvinte. Dar îl puteam lăsa?... L-am ştiut singur. 
Se pare că toată iarna a îndurat lipsuri teribile. L-au ajuns 
acum... A fost o întîmplare norocoasă, domnule profesor, că 
în noaptea cînd a început să delireze l-am auzit. Clădirea 
aceasta are o acustică absurdă... L-am auzit gemînd, am 


1 Infirmieră (fr.). 


208 


intrat aci, m-am speriat şi am dat fuga la cel dintîi medic. 
S-a întîmplat să fii dumneata, domnule profesor. Nici nu 
mi-am dat seama cînd am sunat!... Nici la cine sun; nici 
că era ora două după miezul nopţii. Altfel n-aş fi îndrăznit... 
Nu ştiu cum să vă mulțumesc. Două săptămîni să urcați 
scările acestea de două ori pe zi, pînă la mizeria noastră!... 
Ne-aţi făcut o graţie, domnule profesor... 

Sonia Viişoreanu vorbea repede, cu un imperceptibil ac- 
cent peltic, pe care nu izbutise să-l suprime definitiv 
cursurile laborioase ale Conservatorului de artă dramatică 
şi declamaţiuni. Vorbea şi îşi apăsa sînii globuloşi în capo- 
tul de mătase negru şi prea strîmt, întins direct pe pielea 
goală. Vorbea, iar deasupra buzelor o uşoară umbră de puf 
bălan brobonise picuri de sudoare. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru o opri, apărîndu-se de ava- 
lanşa cuvintelor cu amîndouă mîinile osoase. 

— Ajunge, domnişoară... S-ar părea că am săvîrşit cine 
ştie ce eroism! Lucrul e ceva mai simplu. M-ai chemat la 
un bolnav. Am venit. Mi-am făcut datoria de medic şi 
nimic mai mult... Singurul lucru regretabil e că s-a întîm- 
plat să se afle clinica mea în reparaţie şi nu te-am putut 
scuti pe dumneata de atîtea nopţi de nesomn. De altfel, 
mi-ai spus că te-ai fi opus la o strămutare de aci, ca şi la 
trimiterea unei surori de caritate... Încît dumneata, nu eu, 
ai făcut dovada de aptitudini pentru eroism. Mai ales dacă 
sînteți numai simpli vecini... Rămînem înțeleşi! Picăturile 
cînd se deşteaptă, şi repetate la fiecare oră... În trei-patru 
zile vedem dacă nu survine vreo complicație, ceea ce nu 
cred. Şi în două săptămîni e zdravăn ca mine şi ca dum- 
neata. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru avea cu totul altă înfăţişare 
în camera unui bolnav. 

Nu mai părea omul acid şi dispreţuitor care trecea prin 
lume cu o rece privire, silind capetele să se aplece şi glasu- 
rile să şovăie. Era o făptură vibrantă de energie. O energie 
contagioasă, care îi încorda trăsăturile osoase ale obrazului; 
îi decolora buzele şi îi altera vocea. 

— De miine nu mai trec decît o dată pe zi, la cinci. La 
revedere, domnişoară! 

Sonia Viişoreanu îi reteză calea la uşă. Roşind, îndrăzni: 


209 


— V-aş ruga şi pentru mine o consultaţie, domnule pro- 
fesor. E ridicolă. Ştiu!... Dar oriunde m-am adresat, n-am 
obţinut nimic. 

— Poftim, domnişoară, cu plăcere! spuse binevoitor 
Mihai Pop-Spătaru, punînd pălăria pe scaun. Ascult! 


— Domnule profesor, nu ştiu ce să fac să nu mă mai 
îngraş. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru îşi pierdu bunăvoia, cu ră- 
ceala ivită din nou în privire, brusc, ca declicul unui aparat 
restabilit la punct. 

— Foarte simplu. Mănînci mai puţin, domnişoară. 

— Dar am redus la minimum mîncarea, domnule profe- 
sor! se văietă Sonia Viişoreanu, uitînd în focul peroraţiei 
să mai apese capotul pe sîni şi lăsînd să se vadă după capri- 
ciul gesturilor corpul cărnos, gol şi alb. Am redus la mini- 
mum, domnule profesor. 

— Redus cantitativ, dar nu ca număr de calorii. Prăjituri? 

— Una pe zi... 

— Sosuri? 

— Din cînd în cînd... 

— Ouă? 

— În fiecare zi, căci asta e baza. Atîta îmi permit mij- 
loacele... 

— Ceea ce era de demonstrat! 

— Dar, domnule profesor, toată ziua sînt flămîndă, şi 
totuşi mă îngraş!... Am pus şase kilograme numai astă- 
iarnă. E ceva îngrozitor! Gîndiţi-vă că sînt actriţă. Ce 
spune publicul de mine? Ce roluri mai pot să pretind? Eu 
nu ştiu ce să mai fac, domnule profesor... 

— Gimnastică. Mişcare, domnişoară! 

— Fac gimnastică. Fac mişcare. Şi mă îngraş! E o ade- 
vărată tragedie, domnule profesor. Salvaţi-mă! Daţi-mi un 
medicament. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru strînse din umeri cu toată 
indulgența dispărută: 

— Toate medicamentele în cazul dumitale sînt sau pri- 
mejdioase, sau mincinoase. Există pe lume oameni graşi 
şi oameni slabi. Dumneata faci parte din categoria graşi- 
lor; eu din a slabilor. N-avem ce face. Ne supunem! Fa- 


210 


talitate organică. Hormoni, glande cu secreție internă, me- 
tabolism, catabolism, prea complicat... La revedere, dom- 
nişoară! 

— Va să zică, sînt condamnată, domnule profesor? 

— Fără apel! Fără recurs! Fără grațiere! rosti impacient 
medicul, luîndu-şi pălăria de pe scaun. 


Plecă, înaintînd cu precauţie în culoarul sepulcral, încă 
o dată iritat de ciudatele contraste cîte încap într-un sin- 
gur suflet de om. Pînă adineaori găsea admirabilă solida- 
ritatea aceasta umană a femeii veghind zi şi noapte la 
căpătiiul unui necunoscut, executînd cu simplitate servicii 
penibile de infirmieră: vasul de noapte deşertat şi urina 
turbure adunată într-un recipient pentru analiză. 

Acum, deodată, îi apăruse în toată deşertăciunea de fe- 
meie fără nici o substanţă interioară: „Ce spune publicul 
de mine? E o adevărată tragedie... Salvaţi-mă!... Va să 
zică, sînt condamnată?”... S-ar crede că e vorba de o 
luptă pe viaţă şi pe moarte. 

Trînti furios portiera limuzinei şi, după ce porunci şo- 
ferului să întoarcă, rupse banda unei reviste medicale şi 
începu să citească un lanţ de comunicări, ca să nu vadă 
oameni şi să nu gîndească la oameni. 

Sonia Viişoreanu păşi îndărăt, în camera lui lon Ozun, 
intră uşurel în vîrful picioarelor cu talpa de pîslă. Bărbia 
cu guşa pufoasă îi tremura ca la copii înainte de a iz- 
bucni în plîns. 

La ultima repetiţie directorul de scenă o avertizase în 
orăcăitul de înveselire al camarazilor că nu-i mai poate 
da decît roluri de comedie. A ajuns fabula teatrului. Şi 
nimeni n-o crede! Toţi se simt datori să scornească o ghi- 
duşie pe socoteala ei: colecționează glumele şi ilustrațiile 
din reviste umoristice unde apare femeia-balenă. 

Se întoarse tresărind. I s-a părut că Ion Ozun a mişcat. 
Scîncise numai prin somn. Ca un prunc care visează urit. 
Îi potrivi perna sub cap cu mîna uşoară. Îl înveli pînă 
la bărbie. 

Un timp îl privi cu palmele în poale, aşezată pe scaun, 
cu piepţii capotului desfăcuţi, lăsînd să se reverse afară 
sînii de robustă mamiferă. Privirea avea o înduioşare ma- 


211 


ternă. Sonia Viişoreanu îşi simți sufletul eroic şi nobil. 
Fu sincer şi profund emoţionată de această descoperire. 

Tot ce săvirşise pînă acum, nopţile nedormite, veghea 
încăpăţinată, serviciile respingătoare au fost fără să-şi dea 
seamă. Împinsă de o pornire necugetată. „Ai fost admi- 
rabilă, domnişoară!” i-a spus doctorul Mihai Pop-Spătaru. 

Poate era născută pentru altceva, nu pentru teatru. Ea 
a visat întotdeauna o viaţă casnică, de gospodină. Să 
crească păsări, să îmbăieze copii, să aştepte bărbatul cu 
masa şi să-i calce hainele. Să iasă la braţ, împreună, du- 
minica şi, după ce-au fost la cinematograf, să se oprească 
la berărie. Acum nu mai poate da îndărăt. Pînă la bă- 
trîneţe are să joace roluri de mîna a doua şi are să su- 
porte poftele bărbaţilor, ațițaţi de frumuseţea ei plantu- 
roasă: directorul trupei, directorul de scenă, camarazi şi 
cronicari dramatici, toţi cruțînd-o şi acceptînd-o numai 
după cum le-a cedat, într-o întîlnire grăbită pe-o canapea 
scîrțiind de cameră mobilată. 

Toţi sînt la fel. 

Toţi o dezgustă. Toţi îi fac oroare. Pe toţi îi urăște. 

Se miră singură cum şi-a biruit repulsia două săptă- 
mîni, cît a îngrijit, mai credincioasă ca o soră, vecinul 
acesta necunoscut. Poate fiindcă întotdeauna a fost atît 
de respectuos cînd o întiîlnea în antret. Poate fiindcă a 
bănuit cîte lipsuri îndurase tăcut în cămăruța lui toată 
iarna. Poate fiindcă, bolnav, nu-i mai păruse un bărbat 
din cei cu ochii lubrici, dezbrăcînd-o, şi cu mîinile cinic 
pipăindu-i carnea: era un copilandru fără putere, trans- 
portat de delirul febril într-o altă lume, unde nu mai sînt 
pofte animale şi canapele care scîrțiie. 

Are un obraz uscat, golit de sînge, cu tuleie în barbă, 
ca o gravură din cărțile cu sfinți. 

Niciodată n-a respirat în două săptămîni atît de regulat 
ca acum. Respirația pură, de copil. Se întoarce din mor- 
mînt. Peste o săptămînă ori două are să fie la fel cu ceilalți. 

Pentru el a lipsit de la repetiţii. A pierdut un rol. A 
renunţat şi la turneul unde a plecat Bică Tomescu. 

Încă unul, acela, care nu se încurcă de nimicuri în 
viață! A dispărut într-o bună zi tiptil, lăsînd camera goală 
şi datorii la toţi vecinii, începînd de la un capăt al cu- 
loarului la celălalt. Îl caută şi acum comisionarii de la 
amici tapați cu cinci poli; nici acum nu-i dă de urmă 


212 


băiatul de la croitor, e singurul om din Bucureşti care a 
izbutit să-l păgubească pe chir Panaioti cu o mie de lei. 
Ca să-i consoleze pe toţi, le trimite tuturor cordiale salu- 
tări pe cărți poştale ilustrate cu vederi din turneu. Peste 
un an, doi, îl vezi jucînd rol de prim-amorez, şi, ceea ce 
e mai scandalos, culegînd aplauze, căci are talent licheaua 


şi ştie să poarte haina cu morgă britanică de autentic 
gentleman! 

Sonia Viişoreanu se amărî profund, mistuită de această 
gelozie predestinată breslei actoriceşti, care se adăoga la 
martiriul obezității. 

Rîndui pe măsuţa de la căpătiiul bolnavului cele cîteva 
reviste şi ziare primite cu poşta şi aşteptînd neatinse, sti- 
clele cu medicamente, paharul şi linguriţa, vaza cu florile 
de liliac alese cu mîna ei. 

Privi cu satisfacție ordinea exemplară şi, în vîrful de- 
getelor, trecu în camera ei, să măture, să scuture, să 
schimbe apa şi să pună un ou la fiert, măcar unul. Tot 
e condamnată fără apel, fără recurs, fără şanse de grațiere! 

Odaia era plină de pernuţe, de panglici, flacoane goale 
de parfum, fotografii de artişti, ilustrate şi suveniruri de 
băi recomandate din turneele de vară; ouă de sare de la 
Slănic, scoici de la Constanţa, vederi lipite pe sticlă de la 
Mehadia. Într-un colţ, un primus. Patefonul. În cui, iriga- 
torul, spînzurîndu-şi intestinul roşu de cauciuc, cu o trivială 
impudoare. 

Sonia Viişoreanu îşi încinse părul bălan şi frizat într-un 
tulpan roşu şi începu să deretice cu de-amănuntul, ca o 
vrednică soție de arhivar. 


Din adînc de lac negru şi greu, Ion Ozun se înălță, 
împins spre lumină. 

Deschise ochii şi lumina îl orbi. 

Ce sînt florile acestea? Nu se mai apleacă deasupra 
lui femeia misterioasă, sinucigaşa în haine fumurii să-i 
ciocănească fruntea cu degetul de os? Au dispărut gîn- 


213 


dacii negri cu pîntecul respingător, care cresc, se lăţesc, 
apasă şi înăbuşă? 

O rază de soare a intrat oblic prin fereastra deschisă 
Şi o gîză de aur se legăna în hamac nevăzut. 

De unde soseşte şi unde-a ajuns? 

Lumina-i palpită cald pe obraz. Pe mîini... Ce miini 
uscate! Sînt mîinile lui? 

Ion Ozun se uită la mîinile lui ca la mîini străine; mîini 
străvezii, cu falange de schelet. Ca degetul de os al 


femeii care i-a ciocănit tot timpul fruntea: toc-toc! Ce 
căuta?... Sînt mîinile lui. Se supun. Cu ele se pipăie. Pe 
obraz. Are păr pe obraz. I-a crescut păr pe obraz... Dar 
de unde soseşte? Ce-a fost cu el pînă acum? 

Patul n-a stat niciodată lîngă fereastră. Sînt doctorii şi 
flori pe măsuţă. 

E în bursucăria lui chir Panaioti şi n-o recunoaşte. 
Ascultă. Prin pereţii sonori se aud toate cum au mai fost. 
Duruitul maşinii de cusut. Foxul impiegatului de la Fi- 
nante, schelălăind încuiat în cameră. Studentul gîngav, 
care-şi prepară cu glas tare eternul examen. Răbufneala 
țoalelor scuturate. Fluieră ordonanța. Fluieră şi trînteşte 
făraşul. E deci dimineaţă. 

Ce divine sînt toate sunetele acestea familiare care-l 
exasperau! S-a întors la ele dintr-o lume înăbuşitoare şi 
neagră. Acolo toate treceau şi veneau crescînd ca umbre 
imense şi mute. Numai degetul femeii fără chip suna du- 
reros în osul frunţii: toc-toc! Pe urmă creştea din toate 
ungherele negre armata gîndacilor negri. Şi totul, toate 
coborau împreună cu el în întunericul acela din fund de 
lac, unde se balansa ca un înecat între alți înecaţi. 

Acum sînt flori de liliac pe măsuţă. 

Se răsuci în pernă. Peretele grunzuros din față nu lasă 
liber decît o făşie de cer. Dar o făşie atît de albastră! 
lar plopul înalt, deşirat, cu crengile sclerozate, plopul cel 
chinuit şi crescut în piatră, a întins spre fereastră un ram 
cu frunze mici, pricăjite, închircite, dar cu foşnet atît de 
dulce, argintiu. Ca un braţ prietenos întinzîndu-i frățeşte 
puţintică ofrandă de care se-nvrednicea... 

În sfîrşit, înţelege. 

Ceva proaspăt, năvalnic şi ameţitor s-a revărsat asupra 
lumii. 


214 


Primăvara a izbucnit în noaptea prea lungă cît el 
dormea. 

Ion Ozun vede lumina într-o păianjenire de lacrimă. 

Toate s-au întîmplat fără ştirea lui. În lipsa lui. 

Cînd a ajuns noaptea acasă, cu dinţii clănțănind, era 
lapoviţă. Ploaie murdară şi rece, înstelată de fulgi. S-a 
trîntit îmbrăcat în pat, cu faţa în sus, cu gîndul să-şi le- 
pede hainele mai tîrziu şi să stingă becul. S-a scufundat 
îndată în iezerul negru de unde acum se întoarce. 


A trecut de atunci o zi? O săptămînă? O lună? Cineva 
a fost să-l dezbrace, să-l culce, să-i împingă patul aproape 
de fereastra deschisă. Dar cine şi cînd? Pentru el nu 
există nimeni în acest oraş. Sînt flori şi flacoane de doc- 
torii pe măsuţă. Mai sînt şi reviste: hîrtie tipărită cu mi- 
rosul fad de cerneală. 

Întinde mîna mecanic şi rupe învelitorile. Numele lui. 
O nuvelă. Numele lui. Altă nuvelă. Teofil Steriu şi-a ținut 
cuvîntul. Dar ce ciudat! Toate acestea i se par foarte 
străine. S-au rupt de el. Au căzut vreascuri. Altădată ar fi 
socotit ceasul acesta cel mai hotărîtor în viață. 

Ceea ce-ar vrea el să vadă mai mult decît toate acum 
e primăvara de afară. 

Se ridică în coate şi se zgreapțănă de pat. Aproape să 
cadă. E atît de înalt, încît ameţeşte cînd se uită în jos. 
Picioarele (ale lui sînt picioarele acestea cu fluierul atît 
de subțire?), picioarele abia îl ţin, mai că se frîng. Se 
tîrîie şi a asudat. Dar a ajuns. 

Cu pieptul căzut pe pervazul ferestrei, aspiră dureros 
toată primăvara de afară. 

Cerul, sus, e numai o făşie, dar e atît de adînc! Se 
vede un nor mic ca o scoică de sidef, navigînd pe cel 
mai albastru cer care a existat vreodată. 

Zidul din față e zgrunțuros şi urit. Jos se zăreşte lada 
de gunoaie, unde scormoneşte o pisică jigărită. Scormo- 
neşte şi mornăie şi fuge cu un os de peşte. 

Întoarce ochii de la priveliştea hîdă. Toată primăvara 
e numai în albastrul profund de cer şi în plopul cu frun- 
zele mici şi rotunde. Le poate ajunge cu mîna. Rupe una 
şi-o mestecă în dinţi. Frunza lasă în gură un gust cleios 
şi dulce, acidulat. Acasă, la dînşii, se afla la geam un tei, 
nu un plop. Altfel de arbore, cu rădăcinile înfipte în altfel 


215 


de pămînt, mai darnic: copac viguros şi umbros. Teiul lor 
de la poartă! Din crengi retezate îşi făcea fluier. Coaja 
desfăcută lăsa tot aşa un clei dulceag şi acidulat. Aduna 
crenguțe multe şi se aşeza pe movila de zgură şi de fier 
vechi de la potcovăria din față, să fabrice fluiere pentru 
toţi copiii din mahala. Se auzeau ciocanele izbind în ni- 
covală: bang! bang! Venea miros de copită arsă. Dar 
primăvara, pajiştea de jur împrejur se întindea măruntă şi 
deasă ca o catifea moale sub paşi. Şi caişii întindeau peste 


zaplazuri florile albe şi roze, de-un alb şi de-un roz ireal. 
În lunca din marginea tirgului mergeau să culeagă lă- 
crămioare. Erau primăveri cum n-au să mai fie niciodată. 
Aici e un zid vertical şi bubos, cu ferestrele înguste de la 
closet. Jos, lada cu gunoi. 

A ostenit. E atît de ameţitor aerul! Ca o băutură 
prea tare. 

Se tîriie înapoi, ţinîndu-se de perete. S-a urcat în pat 
şi a tras plapoma pînă la bărbie. 

Priveşte tot spre fereastra deschisă, cu gîndurile risipite 
şi adunate în vălmăşag. O gîză a dat buzna din zbor 
de-afară. A căzut ameţită pe plapomă. Îşi lustruieşte eli- 
trele aurii, îşi mişcă într-o parte şi-n alta cornițele lungi, 
cu ciudate şi catifelate canafuri în vîrf. Ce gîză să fie 
oare? N-a mai văzut niciodată pînă acum o gîzulie cu 
mişcări atît de graţioase, cu vestmînt atît de fermecător. 
A ridicat mîna s-o prindă şi s-o pună în palmă, s-o ad- 
mire mai de aproape şi să se bucure de frumuseţea ei, 
de viaţa ei. Dar gizulia a deschis brusc aripile şi, cu o 
precizie uluitoare, a zburat săgeată spre geam, apoi afară, 
ducînd cu dînsa toată primăvara care îl bucura şi lăsîn- 
du-l singur, mai singur, în patul unde-a bolit. Îşi înghiți 
nodul mîhnirii din gâtlej... Din vălmăşagul de gînduri, un 
lucru tot nu se lămurea şi-i dădea veșnic asalt. Nu unul 
— ce zice el? — o sută. O sută de întrebări, care se 
leagă una ele alta. S-o ia mai încet, metodic: „Cînd s-a 
trîntit în pat îmbrăcat”... 

Ghidul nu merge mai departe. lon Ozun se scufundă 
din nou în lacul negru şi fără de fund. 

lar acolo din nou se apleacă deasupra lui femeia cu faţa 
nevăzută să-i ciocăne fruntea cu deget de os. Femeia 
necunoscută care-a murit aci. Strigoaica. Se apleacă şi e 


216 


gata să bată: toc-toc! lar începe? Orice, numai aceasta 
nu! Să nu mai înceapă aceasta!... 

Cu o smucitură din ultima drojdie a puterilor vrea s-o 
alunge. Deschide ochii, şi glasul gata să strige cu groază 
i-a stătut în gîtlej. 

Deasupra-i surîde o față rotundă, bălană şi fericită: 

— Hristos a înviat! domnule Ozun. 


Cu oglinda pe genunchi şi cu ligheanul alături, Ion 
Ozun îşi săpuneşte barba îndelung, aşa cum îl povăţuia 
unchiu-său, Tăsică, grefierul: „Măi băiete, să ştii de la 
mine. O barbă bine săpunită e pe jumătate bărbierită! 
Şi o femeie zdravăn bătută e pe jumătate cumințită!” 

Asta o spunea unchiul Tăsică, grefierul, în glumă; în- 
trucît priveşte partea a doua a zicalei, fiindcă pe nevas- 
tă-sa n-a atins-o nici măcar cu o floare, deşi o amenința 
tot în glumă cu ghiveciul muşcatelor din fereastră. Dar 
în privința bărbii şi săpunitului avea toată dreptatea, pre- 
cum nepotul a avut prilej să verifice prin experiență pro- 
prie de cînd şi-a ras cele dintii tuleie şi a început să-i 
miroase a catrință. Tot aşa şi acum, îşi săpuneşte barba 
cu o atenție cumplit de încordată, parcă s-ar pregăti pen- 
tru cine ştie ce gravă şi decisivă operaţiune. Începe să 
plimbe Giller-ul de sus în jos. Îi tremură mîna şi oboseşte. 

Maşina de cusut duruie în fundul antretului. Se aude 
şi studentul gîngav, recitînd paragrafe. Cineva întreabă cu 
glas răguşit de domnul cel gras care sforăie. 

Ion Ozun s-a reîncorporat deplin în toată viața din 
bursucăria lui chir Panaioti. Îl supără zgomotele. Ştie din 
nou cine a sosit şi cine pleacă. Noaptea ascultă foşcă- 
tul gîndacilor negri năvălind puzderie din găuri. Toată 
primăvara de afară îl cheamă, şi el încă e prizonier în 
pat, condamnat să reconstituie după sunete viața micului 
univers trivial şi înăbuşitor din antretul îngust cu douăspre- 
zece uşi şi cu viermuiala a douăsprezece biete făpturi 
omeneşti. 

A terminat! Poate spune în sfîrşit acum că are un chip ceva 
mai suportabil... 

Se ridică singur să-şi ducă ligheanul. La întoarcere se 
priveşte în oglinda şifonerului, care-l arată în cămaşa 


217 


lungă, retezat de la genunchi. E încă deşirat ca o arătare. 
Îşi cercetează mai de aproape ochii în găvanul orbitelor. 
E într-adevăr Lazăr, sculat din mormânt cu linţoliul în cap. 

A fugit repede la pat şi s-a învelit cuminte pînă la 
bărbie, fiindcă a auzit paşii de pîslă la uşă. Sonia Viişo- 
reanu are să-l mustre din nou. Nu-i dă voie să facă o 
singură mişcare fără ştirea ei. Teribil tiran! 


— lar n-ai stat liniştit? se supără din uşă. Am să te 
leg de pat. Şi înaintînd: A! înţeleg. Domnul a vrut să se 
facă frumos. 

— Eram ca un fachir! se apără Ion Ozun. Şi mă plic- 
tisesc, mă plictisesc!... Gîndeşte, domnişoară Sonia, că e 
primăvară afară şi că n-am o sută de ani... 

— Mai bine ai lua doctoriile! 

— Le-am luat... minţi cu seninătate lon Ozun. 

Sonia Viişoreanu veni neîncrezătoare să verifice sticla. 

— Nu prea pare... sînteți oribili toți bolnavii! Abia 
ați scăpat, şi nu ştiţi să fiți recunoscători medicamentelor 
care v-au salvat... Spune drept: le-ai luat, ori nu? 

— Am uitat! Ca să-ţi spun drept... mărturisi Ion Ozun. 

— Am ştiut eu! Domnul a uitat. Era preocupat să se 
facă frumos. 

Sonia Viişoreanu turnă doctoria în linguriţă şi i-o dădu 
cu sila. Între ea şi bolnav se stabilise o camaraderie băr- 
bătească. Şi, pe temeiul drepturilor cîştigate, îl executa cu 
neîndurare. Întîia oară găsise un bărbat să i se supună. 
E drept că bărbatul era un înviat din morți şi că ea îl 
asistase la acest miracol. Nici nu-şi amintea alături de 
el că e femeie. Nici nu observa că lon Ozun e bărbat şi 
că n-are o sută de ani. De aceea intra şi ieşea în capotul 
înfăşurat la întîmplare pe trup, se pieptena în faţa lui şi 
îl ruga să încheie nasturii corsajului la spate cînd se gătea 
să plece în oraş. 

— De-acum încep să prind viață! spuse Ion Ozun. Am 
înțeles aceasta de adineaori, de cînd mi-a venit poftă de 
o ţigară... Cînd îmi dai voie să fumez? 

— Asta e acum! Nici să nu te-aud! se supără Sonia 
Viişoreanu. Să-mi stai cuminte şi... 


218 


— Bine! Am să găsesc eu prin buzunările hainelor vreo 
țigară uitată... 

— Că nu te-oi buzunări eu înainte! 

— La ce stăpîn am intrat! se văietă Ion Ozun. 

Sonia Viişoreanu nu ţinu socoteală de aceste căinări de 
convalescent. Se aşeză pe marginea patului şi istorisi ce-o 
ardea pe ea de astăzi dimineaţă. 

— Uitam să-ţi spun... Prietenul dumitale, domnul Bică, 
a ajuns la Timişoara. Am primit o ilustrată de la el... 


Dublează rolul lui Tony Bulandra. Ştiu că ăsta n-o să 
moară de modestie! 

— Are talent! se dădu cu părerea Ion Ozun, retrăgîn- 
du-se lîngă perete, să-i facă loc. Are talent şi are încre- 
dere în el. Încredere — adică tocmai ceea ce-ţi lipseşte 
dumitale, domnişoară. 

— Uşor să vorbeşti. Pentru un bărbat, în teatru e destul 
să ai talent şi să munceşti... Pentru noi e mai greu... Nici 
nu-ți imaginezi dumneata la cîte murdării trebuie să în- 
chizi ochii ca să capeţi un rol... Și, după ce l-ai căpătat, 
abia atunci începe... 

Vorbind, Sonia Viişoreanu gesticula şi gesticulînd lăsa 
să se desfacă laturile capotului. Dedesubt, trupul apărea 
alb şi gras, cu pielea catifelată şi cu falduri de odaliscă 
la pîntec. Sînii erau prea mari, dar tineri şi pietros ridicați 
în lături. Subsuori se ivea la fiecare mişcare părul mă- 
tăsos şi negru. lon Ozun nu-şi putea desprinde ochii. El 
fusese sigur pînă atunci că o femeie cu părul blond tre- 
buie să aibă neapărat şi subsuorile bălane. 

— Eu am pierdut un rol acum doi ani... continuă să 
povestească Sonia Viişoreanu. 

Ion Ozun simţea căldura trupului gras transmiţîndu-se 
prin plapoma subţire. Toată fiinţa era concentrată în pri- 
vire, urmînd jocul rotund al liniilor la fiecare mişcare, 
scormonind ascunzişuri invizibile pe linia dintre sîni, în 
jos, unde capotul de mătase neagră era strîns între picioare. 

Şi deodată, pe neaşteptate, cînd Sonia Viişoreanu po- 
vestea mai cu foc, o cuprinse cu o mînă de după ceafă 
şi, cu cealaltă strivindu-i sînul, începu s-o sărute pe gură, 
muşcîndu-i buzele pînă la sînge. 

Femeia se smulse, şi în luptă rămase pe jumătate goală. 


219 


— Ce-ţi veni? gîfii, ştergîndu-şi apăsat gura. Şi dum- 
neata?... Ce murdărie! De surprindere şi de indignare, 
nu-şi găsea cuvintele. E nemaipomenit!... Toţi sînteţi nişte 
brute. Da, brute... Brută! Şi eu, care de trei săptăinîni... 
Cum am să mai dau ochii cu dumneata?... În mijlocul 
camerei îşi aduna în jurul corpului capotul sfişiat, tremu- 
rînd de mînie şi înghițindu-şi lacrimile. De ce ai îndrăznit 
aceasta? întinse brațele şi iar le retrase, amintindu-și şi 
strîngînd mătasea neagră pe sîni... Erai singurul bărbat 
care n-o făcuse aceasta... 


Ion Ozun, palid, încercă să surîdă nepăsător. 

— De ce atîta teatru? îngăimă. Ai spus singură că 
nu ţi se întîmplă întîia oară. Nu-s eu doar cel dintii... 

Spunînd, se silea s-o găsească ridicolă în această explo- 
zie, ca să-şi păstreze pentru mai tîrziu o scuză. Dar îna- 
intea lui nu se afla decît o femeie ofensată şi umilită, fără 
nimic grotesc în cărnurile grase şi în toată furia dezordo- 
nată, fiindcă revolta o transfigura. 

Cînd uşa se trînti, rămase cu fața în sus, cu privirea 
înfiptă în tavan. 

De ce făcuse aceasta? Ce duh rău şi nebunesc l-a 
împins? 

Îşi acoperi faţa şi ochii. 

Rămase nemişcat aşa, poate un ceas, poate două. Ridică 
mîinile de pe ochi, tîrziu, cînd uşa se izbi de perete. 

În uşă, Costea Lipan. 

Zvîrli pălăria. 

— Uff! De cînd te caut!... Am scăpat! M-am certat 
cu toți ai mei. Am plecat! Sînt liber! Liber! 

Intimidat de neclintirea rece a lui Ion Ozun, vorbi 
deodată cu glas mai domol şi cu toată bucuroasa pornire 
împotmolită: 

— Te rog să mă ierţi... N-aveam cui să spun. Simţeam 
nevoia să strig cuiva. Te-am căutat la ziar. Am aflat că 
ai fost bolnav. Ţi-am descoperit adresa. Am dat fuga. 

Pe obrazul lui Ion Ozun nu se mişcă nici un muşchi. 
El era cu gîndul la întrebările lui: De ce-a făcut aceasta? 
Ce nebunie l-a prins?... 

Celălalt continuă cu însufleţirea definitiv stinsă, ca o 
poveste care acum nu-l mai interesa: 


220 


— Închipuieşte-ți! M-am certat cu toţi ai mei... Am 
plecat de-acasă. Am sfîrşit cu dînşii... Dar mai bine spu- 
ne-mi cum te-ai îmbolnăvit. De ce nu mi-ai scris?... Eu 
mă consideram îndestul de prieten ca să merit aceasta! 


P A Rohia As -A T REIA 


221 


CHEIA VISURILOR 


Se aflau adunaţi la fosta grădină, foştii copii de odinioară. 

Era un restaurant cu muzică şi cabaret, zidit în locul pa- 
vilionului vechi şi romantic, în locul arcadelor cu trandafiri. 
Un restaurant foarte modern. 

Întîmplarea îi adunase la supeu, după teatru, fără să ştie 
unul de altul, printr-o misterioasă convocare telepatică. Cei 
doi băiețandri de atunci şi fosta fetiță, Mumu; doamna de- 
acum, cu soţul care tăcea şi asculta. 

Povestiseră amintiri şi deveniseră trişti. 

— Îţi aminteşti, Mumù, cînd ne-am ascuns în pavilion 
fiindcă te chema preparatorul la lecţie? În pavilion se aflau 
aţe de painjen şi ție îți era frică. Eu învăţam să fumez, iar tu, 
Mumu, mi-ai cerut să tragi un fum. Ți-am dat. Ai lăcrimat. 
Ţi-a venit să tuşeşti. Pe urmă am intrat în casă pe uşa din dos 
şi am dat fuga să ne clătim cu Odol, ca să nu mirosim. 

Bărbatul actual al fostei copile, Muma, se uită nemulțumit 
la străinul care-i spunea nevestei pe nume şi amintea întîm- 
plări de la care a lipsit. 

Mumu rămase o clipă surîzînd melancolic nevăzutului. 


222 


Apoi vorbi: 

— Cred că pavilionul era în locul unde e masa cea cu 
domnul în smoching şi cele două doamne cu părul platinat. 

— lar pe aici era aleea cea mare cu trandafiri! spuse al 
treilea fost copil, potrivindu-şi ochelarii şi ştergînd aburul de 
pe fereastră, să privească afară, pe geam. Acum e o stradă 
pavată cu granit şi e linie de tramvai, staţie de automobile şi 
chioşc de ziare. Parcă n-a fost niciodată aci grădina bunicu- 
lui)... Nici jocurile noastre parcă n-au fost niciodată!... 


Toţi tăcură şi visară. Numai bărbatul lui Mumu nu înţe- 
legea de ce erau trişti, fiindcă vorbiseră despre timpuri şi 
locuri care nu mai sînt. 

Toţi tăceau şi încercau să se revadă cu genunchii goi, cu 
pantaloni scurţi, cu părul asudat după jocuri nebune, aşa cum 
au fost. Erau cu început de chelie, cu început de miopie, cu 
început de burtă. Acum dînşii aveau copii. Şi nu ştiau de ce 
nu simt nici o bucurie că s-au văzut adunați aşa cum de atîta 
vreme se căutau. 

— E curios... începu cel cu ochelari, care fusese întotdea- 
una căpitanul briganzilor în jocurile de atunci. 

— Ce e curios? întrerupse bărbatul lui Mumu. Nimic pe 
lume nu este curios. 

O femeie în rochie roşie ca flacăra dansa pe estradă. Toţi 
se uitară la ea şi n-au mai vorbit. 


Mama şi fata nu-şi mai găsiră nimic de spus. Dură 
o tăcere jenată ca între două străine care s-au cunoscut 
la o vizită. 

Ana Mereuţă avea o rochie verde-jad: un model de la 
Paris. Elena Lipan, o haină de casă, ponosită, săracă şi 
neagră. 

— Ar trebui schimbată mobila aceasta de salon. Prea 
miroase a mucegai şi a provincie!... spune Ana ridicînd 
degetele înmănuşate spre pereţi şi unghere. Şi prea n-are 
nici o baftă. Mobilă de salon într-un apartament fără 
salon!... 


223 


Elena Lipan, urmărind traseul degetelor lipsite de orice 
îndurare, se uită şi ea la oglinda cu apa înceţoşată, la 
scaunele cu pluşul uzat, la tablourile palide de familie 
cu figuri țapene şi costume demodate. Sărmana ei zestre, 
cînd s-a măritat. 

— Ştiu, Annie... Dar se pare că ai uitat cît de limitat 
ne este bugetul. Sabina s-a făcut mare. Îi trebuie şi ei o 
rochiță mai acătării, pe lîngă uniformă. Nellu, de cînd e 
student, mai are şi el nevoie de bani de buzunar. Acum 
ne-a mai urcat şi chiria!... Mă mir că tu le-ai uitat aşa 
de curînd... 


Ana îşi pipăi colierul de la gît şi privi în vid. 

Socoti mustrarea drept o aluzie la prosperitatea mena- 
jului său şi la indiferența cu care se dezinteresează de tot 
ce-a lăsat în urmă, acasă. Şi aceasta o împietri, în egois- 
mul ei de trei ani netulburat. 

De cînd se măritase şi de cînd moştenise toată averea 
tantei Matilda, se ferea instinctiv de necazurile şi lamen- 
tările în care crescuse. Venea cît mai rar, în fugă; bănuia 
sub fiecare cuvînt o intenţie de a aduce discuţia pe un te- 
ren primejdios. Cînd intrase în stăpînirea moştenirii, lăsase 
vag să se înțeleagă că va purta grijă să rezerve o parte 
îndestul de generoasă pentru Sabina şi pentru frați. Pe 
urmă descoperise că venitul ei şi leafa lui Guţă Mereuţă, 
devenit sub autoritatea ei Georges Mereutza, abia îi ajun- 
geau pentru viaţa la care visase şi pe care şi-o organiza cu 
o răbdurie perseverenţă. Se achitase deocamdată, alegînd 
din bijuteriile tantei Matilda, multe şi multe mai de preţ 
decît se aşteptau, cîteva inele şi brățări subțiri şi neînsem- 
nate, pe care le dărui Sabinei. lar cînd Georges, în pri- 
mele luni, căutase o mai strînsă apropiere cu familia ei, 
se împotrivise energic: 

— Tu n-ai de ce să te amesteci! Ei au viaţa lor, noi a 
noastră. Sau vrei să ne-aducem stăpîni în casă? 

Lucrurile au rămas aici. Guţă Mereuţă era ginerele lui 
Constantin Lipan mai mult la Palatul de Justiţie decît în 
raporturile de fiecare zi. 

— Am nişte rochii pentru Sabina! îşi aminti Annie. 
Le-am purtat foarte puţin. Prefăcute, cred că au să-i vină 
foarte bine. 


224 


— În orice caz, mi le trimiţi mie... spuse Elena Lipan. 
N-aş dori să se considere, cine ştie cum, umilită... Va fi 
nevoie de puţină diplomaţie ca să le accepte... 

— Aş vrea s-o mai văd şi pe asta!... se indignă Ana. 
Eu îmi prefăceam de trei ori o pălărie... De altfel, n-ar fi 
de mirare. Se cunoaşte cît de colo influența nenorocitului 
de Costea. 

— De ce-i spui nenorocit? îi luă apărarea, oftînd, Elena 
Lipan. Costea de trei ani n-a cerut nimănui nimic. Îşi 
vede de învățătura lui. A crezut că e mai bine să facă 
aşa cum a făcut. Ne doare pe toți că a plecat din casă 
mai ales în condiţiile în care a plecat... Dar nu pricinuieşte 


nimănui nici un rău... Cel mult, răul acela şi-l face nu- 
mai lui!... 

— Crezi, maman? întrebă ironic Ana. 

— Cum să nu cred? îl apără mai departe Elena Lipan. 
De el sînt sigură ca de mine. Ştii ceva? Ai aflat tu ceva? 

Ana se răsuci pe scaun şi tăcu un timp, privind în palma 
mănuşilor. 

Abia într-un tîrziu se hotărî şi vorbi: 

— Văd că trebuie să-ţi spun şi aceasta, maman. Dar e 
mai bine să fii prevenită. Află că domnul Costea al matale 
e pus sub supravegherea Siguranţei generale. Mi-a spus 
Georges... S-a luat cu nişte derbedei, cu nişte reformatori 
ai lumii, nici eu nu mai ştiu cu ce fel de oameni suspecți. 
Umblă cu ei, se duce la întruniri secrete... mîine ne tre- 
zim că face cine ştie ce ispravă! Georges e foarte afectat. 
Siguranţa îl menajează deocamdată, fiindcă ştie că e fiu şi 
cumnat de magistrat. Dar cît are să meargă aceasta?... 
Crezi că e convenabil pentru cariera lui papa sau a lui 
Georges o asemenea situație? Eu, drept să-ți spun, nici 
nu-mi pot închipui ce inimă are, ca să nu se gîndească la 
toţi... La urmările pentru ceilalți, dacă el e un bezmetic 
şi n-are nimic de pierdut! Ar trebui să-l chemi mata o 
dată şi să-l aduci la realitate... 

— Dar cum? Dar de unde să-l găsesc, dragă Annie? 
întrebă Elena Lipan cu glasul înecat de aceste ştiri ne- 
aşteptate. De unde să-l chem cînd nici nu ştiu unde 
şade?... De trei ani n-a dat un semn de viață. Const nici 
nu vrea să audă de numele lui. De unde să-l chem? Şi 
dacă îl chem, ce l-ar putea face să vină? 


225 


— Adresa lui e uşor de aflat... A devenit, în felul lui, 
un personagiu cunoscut. Cel puţin pentru Siguranţa ge- 
nerală. Un simplu telefon din partea lui papa, şi afli nu 
numai adresa, dar şi ce-a făcut cu de-amănuntul ieri, şi 
alaltăieri, şi toată săptămîna trecută. 

— Ce zile am ajuns să trăiesc!... începu să plîngă în 
batistă Elena Lipan. Copilul acesta are să mă bage în 
mormânt... Eu nu l-am înţeles niciodată. 

— Nici nu era ceva de înțeles, maman! Nici el nu ştie 
ce vrea. A crescut ca un duşman în mijlocul nostru... Cît 
timp nebuniile lui erau inofensive, mai mergeau. ÎL privea 
numai pe el. Dar acum, cînd începe să ne compromită, a 


ajuns o situaţie intolerabilă. Ar trebui să luaţi măsuri. Sau 
mata să-l chemi şi să-i vorbeşti omeneşte. Sau papa să-l 
cheme şi să-i interzică pur şi simplu... Însă poate că papa 
nici nu ştie. Cei de la Siguranţă l-au menajat. Dar l-au 
avertizat pe Georges. Dacă durează, îşi declină orice răs- 
pundere. Eu, în locul lui papa... 

Elena Lipan duse degetele la buze, făcîndu-i semn să 
tacă, fiindcă se auziră paşi în antret. 

— Te rog, Annie, să rămînă pentru moment acestea 
numai între noi. Am să mă gîndesc şi să vedem ce e de 
făcut... Aceştia sunt paşii Sabinei. Nu cred că e bine 
să afle. 

Sabina intră şi nu arătă nici o surprindere plăcută dînd 
ochi cu Ana. 

— Bonsoar, Annie. 

— Bonsoar, Sabina. 

Se sărutară cu răceală. 

Fetita zglobie şi drăcoasă de odinioară era acum o 
domnişorică înaltă, puțin poate prea subțire, dar zveltă 
şi proaspătă în sveterul alb de lînă. Se întorcea de la 
patinaj, iar obrazul îi dogorea încă de gerul înțepător. 
Era singura ei plăcere, simplă şi necostisitoare. 

Se aşeză într-un jîlţ cu pluşul decolorat şi începu să 
răsfoiască un album vechi şi de o mie de ori răsfoit. Avea 
acum ochii mai arzători, dar genele lungi îi îndulceau 
privirea. 

— Te-ai întors cu Nellu? întrebă Elena Lipan, întor- 
cînd capul să-şi ascundă pleoapele roşii de plîns. 


226 


— Nu, maman... Nellu a rămas cu Nicki şi cu Viorica 
Hagi-lordan. Au să-l aducă cu automobilul. Putea el să 
renunţe, mai ales acum, cînd a început să înveţe a con- 
duce? 

— E nostimă de tot Viorica Hagi-lordan! declară Ana. 
Am cunoscut-o la Elefterești... Mi-a vorbit foarte bine 
despre tine. Nu seamănă de loc cu Hagi-lordan. N-ai 
crede că e fata unui om atît de grosier!... Are ceva fin 
şi cîteodată straniu, ostenit în privire. Sînteţi prietene? 

— Relativ! răspunse Sabina, fără să ridice ochii de pe 
album, fiindcă nu-i plăcea să dea socoteală despre prie- 
tenele ei nimănui şi mai ales Anei. Relativ! Diferenţă de 
vîrstă şi de condiţii sociale. 


— lar papa ce spune? Cum admite aceasta? întrebă 
curioasă Ana, plecîndu-se avidă să afle şi privind pe rînd 
cînd la Sabina, cînd la Elena Lipan. La început am fost 
şi eu stingherită cînd am făcut cunoştinţă... Era o si- 
tuație destul de delicată. Papa l-a cercetat pe Hagi-lordan, 
l-a chemat la Parchet, a început urmărirea... A fost un 
mare scandal judiciar. M-am simţit jenată... 

— Bine, dar aceasta e o poveste veche acum! inter- 
veni Elena Lipan. Chestiunea s-a încheiat, Hagi-lordan 
ştie că n-a fost vorba de ceva împotriva lui direct, per- 
sonal. Const şi-a făcut datoria, şi nimic mai mult. 

— În orice caz, Iordan Hagi-lordan nu e un om care 
să uite. E unul din cei mai primejdioşi indivizi!... stărui 
Ana. Mai ales acum, cînd partidul lui Gică Elefterescu 
vine din nou la putere şi cînd Gică va lupta să fie din 
nou la Justiţie. Nimeni nu se îndoieşte că va încerca să 
deschidă iarăşi afacerea sub altă formă. Şi cum e sigur 
că papa are să capete din nou delegație de procuror ge- 
neral, e tot aşa de sigur că va fi silit să ia castanele din 
foc cu mîna lui, pentru Gică Elefterescu. 

Elena Lipan privea cu uimire şi cu admiraţie la fiica 
ei, atît de repede şi de precis inițiată în toate tainele vieții 
bucureştene, politice şi juridice, din care dînsa niciodată 
nu pricepuse nimic. Ana vorbea cu autoritate şi cu oare- 
care dispreţ, cum s-ar adresa cuiva incapabil să-i urmă- 
rească toate subtilitățile argumentărilor. 

Într-adevăr, cîteva zile după episodul memorabil din 
casa lui Gică Elefterescu, guvernul căzuse. Tot săpîndu-şi 


227 


groapa unul altuia, se rostogoliseră cu toţii într-o groapă 
comună. 

Noul ministru retrăsese delegaţia lui Constantin Lipan. 
Afacerea fusese părăsită. Dar în trei ani de opoziţie, jocul 
lui Gică Elefterescu se lămurise şi dăduse roade. Îşi în- 
tărise situaţia în partid. Se ştia că el va prelua şefia, 
fiindcă înlăturase toate ambițiile periculoase şi cîştigase 
o mare popularitate în masele alegătorilor, unde era soco- 
tit ca un viteaz apărător al dreptăţii, cum o dovedise încă 
din tinereţe, în procesul omului care furase o piine. De 
atunci încoace, în loc să capituleze ca alţii, nu se înver- 
şunase el oare să urmărească frauda şi vinovaţii chiar în 


propriul lui partid? Acum se vorbea de o nouă venire la 
guvern. Constantin Lipan era indicat să reia opera de 
purificare. Gazetele începuseră să-i pomenească numele, 
întotdeauna asociat la numele viitorului ministru al justiţiei. 

— Aşa stau lucrurile!... sfirşi Ana. Papa va obţine din 
nou delegaţia. Dar nimeni nu-l invidiază. Are să se afle 
în una din cele mai critice situaţii. Cum spunea Georges, 
Chiar ieri, că se vorbea printre avocați, printre magistrați 
în tot palatul de justiţie, la „Urlătoare”, pe scări, la bufet, 
în pauzele dintre şedinţe... Gică Elefterescu face o eroare 
fundamentală! Nu-l cunoaşte încă bine pe papa. Crede 
că are să-l poată utiliza, şi atîta tot! lar papa, cum e 
omul datoriei, n-are să se oprească atunci cînd va spune 
ministrul: ajunge! Are să meargă pînă la capăt, cu orice 
risc... De aceea mă mir că tolerează lui Nellu să fie prie- 
aa cu băiatul lui Hagi-lordan, şi tu, Sabina, cu Viorica 
Hagi-lordan. Papa are să se mai întîlnească o dată cu el, 
şi atunci nu-i mai scapă Hagi-lordan din mînă!... O ştie 
toată lumea, şi mai bine decît toată lumea o ştie chiar 
Hagi-lordan. 

— Eu nu pricep nimic din toate acesteal!... suspină 
Elena Lipan, alarmată de amenințarea atîtor primejdii şi 
complicații pe care ea nici nu le bănuise. Copiii sînt prie- 
teni... Cine-i poate împiedica?... Mie mi se par foarte 
gentili şi binecrescuţi. Sabina e invitată des la Viorica 
Hagi-lordan. Nicki vine la Nellu; Nellu se duce la el. E 
adevărat că despre acestea toate Const nu e în curent. 
Dar ce-ar avea de obiectat? 


228 


— Ştiu eu?... strînse din umeri Ana. Am spus o vorbă... 
Papa e atît de curios în excesul lui de scrupule! În pri- 
vinţa aceasta Georges e mult mai raţional. Trăieşte mai 
pe pămînt. 

Încheind, Ana îşi îmbumbie mănuşile şi se pregăti de 
plecare. 

— De ce nu mai stai, Annie? întrebă Elena Lipan. 
Poate soseşte şi Const. Nu te-a văzut de o lună. 

— Imposibil, maman! În astă seară mergem la teatru. 
E premieră Cheia visurilor — un poem dramatic de Leon 
Mătăsaru. Se spune că e o piesă foarte reuşită. Are să 
fie tot Bucureştiul... 


Elena Lipan se gîndi să întrebe de ce nu o iau cu 
dînşii şi pe Sabina. Aşteptase întotdeauna ca invitaţia 
aceasta să vină de la Ana. 

Dar Ana părea că a uitat cu desăvirşire lunile îndelungi 
cînd o asemenea seară i se părea un rar şi emoțţionant, 
un decisiv eveniment. 

— La revedere, maman! La revedere, Sabina! 

Sărutul fu indiferent, ca între străini. 

În antret, Ana îşi îmbrăcă blana. O blană de vizon pe 
care Elena Lipan o şi evaluă îndată la vreo cinci mii de 
perechi de ghete a 24 lei perechea. 

Uşa se trînti în urma Anei, închisă să despartă două 
lumi între care nu mai exista de mult nici o comunicare. 

Rămasă numai cu Sabina în încăperea cu mobila urîtă 
şi uzată de salon, Elena Lipan vru să spună ceva. Făcu 
numai un gest de resemnare cu mîna ei deformată de gro- 
solanele îndeletniciri ale gospodăriei. 

Sabina îi ghici poate gîndul nerostit. O văzu mai împu- 
ținată la trup, mai înbătrînită şi mai tristă decît întotdea- 
una. Fără să ştie de ce, fugi în camera ei, care-a fost ca- 
mera Anei, şi, fără pricină, începu să plîngă, cu capul în- 
fundat în pernă. 

Odaia îşi schimbase stăpîna, dar pereţii apăsau tot atît 
de strîmți şi înăbuşitori, ca zidul cel negru din poveste, 
ridicat pînă la cer. 


229 


Guţă Mereuţă aştepta pe taburet, cu mănuşile pe ge- 
nunchi. Ca un Constantin Lipan numărul doi, în copie 
fidelă, dar mai puţin izbutită, scotea din buzunarul vestei 
ceasul şi îl punea îndărăt la fiecare cinci minute, cu o 
elocventă, deşi mută mustrare. 

— Lasă, frate, ceasul, că acuşi nu mai merg! Renunţi! 
Rămii tu cu dosarele tale, şi am terminat! îşi pierdu Ana 
răbdarea, gesticulînd în fața oglinzii cu periuța neagră de 
rimel în mînă. 

— Dar n-am spus nimic, Annie! se apără Guţă Me- 
reuţă. Mă uit la ceas, şi atîta tot! Orice cetăţean din Ro- 
mânia Mare e liber să se uite la ceas. 

— Mai faci şi hazuri acum? Ca să faci hazuri, trebuie 
să te prindă. 


Guţă Mereuţă nu mai crezu oportun să întrebe de ce 
el e singurul cetățean din România căruia îi e interzis să 
se uite ia ceas şi să facă spirite. 

Tăcu resemnat. Ştia altfel ce urmează şi cum se sfîr- 
şeşte discuţia. 

Ana muia periuța în cutia cu tuş, năclăia genele, ar- 
cuindu-le în sus, se trăgea îndărăt şi revenea să mai 
adaoge un strat. Cînd genele deveniră groase ca părul 
de perie şi tari ca firele de sîrmă, îşi zîmbi satisfăcută. 

Acum era în toată puterea cuvîntului „frumoasa doamnă 
Georges Mereutza”, cum nu omitea niciodată s-o pome- 
nească în termenii cei mai ditirambici, cu cele mai miro- 
bolante epitete şi adjective, rubrica mondenă a ziarelor 
din capitală. 

Îşi schimbă colierul cu altul mai adaptat la culoarea 
rochiei. Sună şi ceru capa de zibelină: „Înţelegi? Cea 
de zibelină, nu cea neagră, de catifea.” 

— Ei, cît am întârziat? întrebă triumfătoare. 

Guţă Mereuţă, obţinînd libertatea să se uite la ceas, 
profită de autorizație cu o grabă perfidă, dar constată 
consternat că n-au întîrziat de fel. Dimpotrivă! Vor mai 
avea de aşteptat. 

— Ca să vezi şi tu cum eşti! îl iertă generoasă Annie. 
Mai bine apropie-te să-ți înnod funda... Parcă n-ai mai 
purtat smoching şi parcă acuma vii din suburbiile tătar- 
celor tale, de calci opărit ca în străchini! Ce Dumnezeu, 
acolo purtai şalvari şi tîrlici?... 


230 


Guţă Mereuţă, imunizat la aceste aluzii asupra trecutu- 
lui, nici nu se supără, nici nu zîmbi, fiindcă şi una şi alta 
nu sfîrşeau bine. Se apropie docil şi, prăvălind capul pe 
ceafă, îşi lăsă înnodată altfel cravata. 

Ana, vrînd-nevrînd, îl privea aşa pînă în fundul nărilor 
cu o luxuriantă vegetaţie păroasă. „Măcar de-ar avea altfel 
de nas!” gîndi cu repulsie. Guţă Mereuţă, care se obiş- 
nuise din fragedă juneţe cu nasul lui, crescut o dată cu 
el, nu bănui nimic din reflecțiile Anei. 

Se admiră foarte voios în oglindă cu funda renovată 
şi se găsi acceptabil, ca soț al preafrumoasei doamne 
Georges Mereutza. 

Recunoscător, o sărută pe gît 


— Ce-s apucăturile astea de rîndaş care ghemuieşte 
servitoarea prin colţuri? se indigenă Ana. Mi-ai şters pudra 
cu buzele tale ca ventuzele! 

Guţă Mereuţă din nou nu găsi nimerit să protesteze. 

Povestea lor dura aşa din primele luni. Ana nu lăsa să 
străbată față de nimeni dinafară nimic din tainele căs- 
niciei lor. Părea o soţie foarte fericită de asemenea soţ, 
cita cuvinte şi păreri de ale lui Georges, adeseori chiar 
cuvinte de duh inventate şi date pe socoteala lui. Astfel, 
pentru toată lumea păstra aparențele celui mai armonios şi 
fericit menaj. „Binomul ideal!” cum se minunau unii; 
nu „tusea şi cu junghiul!” cum pretindea fratele rebel, 
Costea, înainte de a se despărți de familie. Dar acasă bi- 
nomul ideal lua cu totul alt aspect. Preafrumoasa doamnă 
Annie Georges Mereutza izbucnea măcar de douăsprezece 
ori în douăsprezece ceasuri în adevărate crize de iritare, 
cînd sarcastice, cînd furioase, exasperată de tot ce făcea 
şi ce nu făcea soţul stîngaci, nesărat, cu ochi de iepure 
şi nas de proboscidian. În schimb, Guţă Mereuţă se des- 
coperea tot mai îndrăgostit de nevastă, pe măsură ce Ana 
îl maltrata mai crunt. lar aceasta se adăoga încă la în- 
verşunarea femeii. 

— Ai biletul la tine? întrebă, gata de plecare. 

— N-am nici un bilet. E la Scarlat... 

— Dar ştii măcar numărul lojii? 

— Nu ştiu nici un număr, dragă! 

Ana se întoarse din uşă şi îl fulgeră cu privirea: 


231 


— Se vede că eşti complet idiot! Cum o să mergem 
atunci? Să începem a horhăi prin teatru, căutînd loja? 

— Dar, dragă Annie, ce sînt eu de vină? Scarlat Bosie 
ne-a invitat. El are biletul. A spus că ne aşteaptă la in- 
trare. Ce puteam să-i fac? 

— Să stea omul în frig? 

— Lasă, că e destul de bine înţolit şi nu răceşte el! 
Chiar mă mir, om fără nici o profesie, fără nici un venit 
şi fără nici o meserie, de unde-i dă mîna să poarte blană 
de o sută de mii de lei şi să piardă în fiecare seară, la 
club, sume astronomice... 

— De multe te mai miri tu! 

— Nu numai eu! Se miră toată lumea, dragă Annie. 
Se miră şi vorbeşte... 


— Lasă atunci în grija lumii treaba asta! Tu mai bine 
te-ai mira în ce hal de meschinărie ai ajuns! Adică, par- 
don! Erai din născare... Cum? Te invită omul la teatru 
te aşteaptă în frig laolaltă cu toţi gură-cască din cei care 
nu-şi pot cumpăra bilet, şi tu birfeşti pe socoteala lui, ca 
mahalagioaicele... De asta mai bine te-ai mira! Acum dă 
ordin să stingă luminile în urma noastră. 

Guţă Mereuţă porunci slujnicei cu şort de dantelă să 
stingă luminile şi păşi în urma Anei, de-a lungul camerelor 
vaste, cu mobilă cubistă şi covoare moi. 

Niciodată el nu visase şi nu aspirase la asemenea apar- 
tamente, la asemenea mobile şi asemenea slujnică. Nici 
nu se închipuise vreodată păşind în urma unei femei fru- 
moase, cu toaletele descrise amănunţit la rubrica „Tour 
Bucarest” !. Totul întrecuse dorinţele lui simple, molcuţe 
şi călduțe. 

Dar, în loc să se simtă fericit, trăia cu nelinişte o exis- 
tentă înfricoşată şi teribilă, sub o necunoscută ameninţare. 

Tîrît de Ana la spectacole şi baluri, la curse şi la re- 
cepţii, la supeuri şi la reprezentații de binefacere, tînjea 
după timpul cînd, burlac, îmbrăcat nu chiar cu şalvari şi 
tîrlici, ci într-un surtuc vechi peste cămaşa de noapte ol- 
tenească, citea seara Universul, în papuci, la gura sobei, 


1 Tot Bucureştiul (fr.). 


232 


în camera lui cu luna din Cadrilater. Viaţa îi părea atunci 
solidă, ferită de surprize. 

Acum, bănuitor, se trezea în fiecare dimineață cu o 
tresărire din somn, ca osîndiţii la ghilotină în zorii exe- 
cuţiei. 

De unde venea acest presentiment nu-şi putea explica. 
Ştia însă că mîine ori mai tîrziu ceva înfricoşat şi ire- 
vocabil avea să curme această existență pe care n-o meri- 
tase şi nu era pe măsura lui. 

— Ci aşază-te o dată! Strînge-ţi picioroangele!... se 
răsti Ana în automobil. 

EI îşi strînse picioroangele şi aprinse o țigare. 

Ana tuşi. 

— Acum ţi-ai găsit să mă afumi? 


Gută Mereuţă strivi tigarea în scrumiera limuzinei şi 
tăcu. Tăcu şi Ana, privind ţintă înainte, ştiindu-se privită 
în interiorul maşinii de toţi trecătorii de pe Calea Victoriei. 

Era ceasul cînd Bucureştii, după ce şi-au închis ghişeu- 
rile băncilor, uşile magazinelor şi cele zece mii de birouri, 
suspendîndu-şi pentru douăsprezece ore rumoarea afaceri- 
lor, aleargă la desfăt. Automobilele se încrucişau purtînd 
perechile spre teatre, cinematografe, cluburi şi cabarete. 
Trecătorii aveau alte vestminte şi arătau alte fețe. Cei 
care toată ziua se îndirjiseră să-şi mărească agoniseala cu 
figurile crispate într-o încordare de pîndă mergeau acum, 
noaptea, să-şi risipească agoniseala cu o destindere bolnavă 
şi nerăbdătoare în ochi, alungaţi din urmă de ceasurile 
prea scurte şi de panica suspendată a deşteptării de mîine: 
„La unsprezece prezintă-te la minister!... Delegaţia mora- 
rilor!... Scadenţa de la Blank!... Interpelarea lui Duca!... 
Rata la mobile!... Dacă Goldstein nu-mi oferă decît opt 
sute de mii, rup tratativele! Ar fi o adevărată catastrofă 
să mai piardă acţiunile Creditului Minier încă treizeci de 
puncte!... O singură soluţie: să-mi primească banca de 
la Brăila porumbul în gaj!... Comanda furniturilor pentru 
Ministerul de Război ar rezolva totul... Adina mai cere, 
tot cere, de unde să-i dau?... La fiecare metru cub 40 lei 
comision, aceasta ar face la 2.000 metri o sumă frumuşică! 
Blank! Banca comerțului! Reşiţa! Finanţe! Fisc! Sechestru! 
Filodormă! Cifre, cifre, cifre!”... Începutul gîndurilor şi 


233 


întrebărilor tresare în fiecare creier, drojdie încă neaşezată 
a zbaterii de azi şi subconştientă organizare a atacurilor 
pentru lupta acerbă de miine; dar gîndul şi întrebarea 
sînt îndată alungate, amînate, înecate în însetarea de a 
sorbi numai plăcerea nesăţioasă a clipei. Toţi grăbesc; 
toţi rîd; toți au prețul fericirii din această noapte, împă- 
turit în buzunar, la piept, peste zvicnitul tic-tac al inimilor. 

Încruntările sprîncenelor sînt pe miine şi pe miine din 
nou, goana neogoită. 

Paşii scîrțiie plăcut în zăpadă. Roţile automobilelor de- 
rapează la virajii. Vitrinele revarsă lumina lor cretoasă. 
Firme incandescente, roşii, galbene, verzi, albastre se 
sting, se aprind, clipesc, sar rapid de la o literă la alta: 
Ciorapi Monica, Șampania Mumm, Şoşoni Tretorn. Fii 


frumoasă prin săpunul Elida! Deasupra e un cer de catran, 
la care nimeni nu înalță ochii. 

E ceasul cînd în toată ţara satele au adormit în miste- 
rioasa lor neagră tăcere. Cînd în uzini se schimbă echipele 
de lucrători; în hrubele subpămîntene echipele de minieri; 
în cazărmi, pe patul de fier, adorm soldaţii cu fălcile 
strămutate de plutonieri, să geamă prin somn, visînd la 
paradisul de-acasă, măcar că paradisul acela e numai un 
infern. E ceasul cînd dincolo de Chitila, pe mii şi mii 
de kilometri, numai vîntul mai cutreieră bezna în mutele 
pustietăți. 

Aici, neogoita capitală a ţării a schimbat doar o viaţă 
pe altă viață. 

Automobilele se înşiră acostînd la bordura trotuarului, 
în faţa restaurantelor şi a cabaretelor cu orchestră în 
smoching şi frac. Grigoraş cîntă plecat pe vioară: Amedia 
Luz. Corul rusesc, orchestra vieneză, Johnson Jazz. Dintr-o 
sută şi o sută de cîrciumi la periferie, izbucnesc prin 
uşile deschise suspine scîrțiite de lăutari şi explozia piane- 
lor mecanice. Pe străzi cu becurile în agonie au apărut 
femei cu obrazul tragic văpsit, prelingîndu-se pe lîngă 
ziduri ca fricoase şi întristătoare creaturi ale nopţii. 

Cum să mai gîndească oare cineva că în aceleaşi ceasuri, 
într-o mie de mii de umile sălaşuri, de magherniţe, de 
bordeie, pe laviţe tari de lemn, mii şi mii de ploduri 
omeneşti s-au încovrigat zgribulind de frig, clănțănind din 


234 


dinți, cu maţele ghiorăind de foame? Că în boarfele sleite, 
mii şi mii de prunci, abia născuţi şi seceraţi de molime, au 
început să se răcească, înainte de a fi apucat şi dînşii să 
se bucure de lumina zilei, de căldura soarelui? Că mii şi 
mii de gîrbove femei şi de gîrbovi unchiaşi, după ce-au 
trudit o viață întreagă pentru un dărăb de pîine uscată 
şi neagră, zac acum pe-un culcuş de paie şi trag să moară, 
fără un tol deasupra, să le aline durerea cuibărită în 
ciolanele bătrîne, şi fără sîmburul de lumină al unui opaiț 
în bezna tot aşa de neagră, de umedă, de rece ca a 
mormîntului care-i aşteaptă? Cum să se mai gîndească 
oare cineva, cum să-și mai amintească oare că aici chiar, 
foarte aproape, de jur împrejurul tîrgului de desfăț şi de 
înveselire, în cartierele mărginaşe, în bojdeucile cu lut pe 
jos şi cu spărturi pe unde suflă vîntul de sus, mii şi mii 


de pumni se încleaştă eu deznădejde şi cu mînie şi cu 
revoltă, ca într-o amenințătoare centură a mizeriei şi re- 
vanşelor, care va purcede într-o bună zi a judecăților să 
scuture de piept şi să ceară socoteală celor ce se îmbuibă, 
rîd, se veselesc, aleargă alungaţi de nesaţiile lor?... Toate 
acestea par foarte departe, în coloniile altui continent, în 
altă planetă, din alte constelații! Şi mai ciudat încă! Pînă 
şi cei care-au venit cîndva de-acolo, care s-au născut cîndva 
acolo şi mai au încă fraţi, părinți, bunici acolo; pînă şi 
aceia parcă au uitat ori nu vor să-şi mai amintească, pen- 
tru ca amintirea să nu le tulbure cumva desfătul şi 
veselirea. 

Aleargă şi dînşii de-a valma cu toţi. Aleargă mistuiţi 
de aceeaşi înfrigurare. 

Că dincolo de ziduri, într-o încăpere scundă şi gheţoasă, 
un ucenic cărturar, şcolar ori student, aplecat deasupra 
tomurilor deschise pe masa de brad, se trudeşte cu altfel 
de nesaţiu să pătrundă tainele lumii şi ale vieţii — cui îi 
mai pasă şi cine ar mai crede-o? Că undeva, în altă 
încăpere de dincolo de ziduri, alți ucenici ai altor învă- 
țăminte dezbat cu o altfel de îngrijorare legile care vor 
îndrepta strîmbăţiile lumii şi ale vieţii — cui îi mai pasă 
şi cine-ar mai crede-o? 

Încolo cu ele! Încolo cu ei! 

Pe Calea Victoriei e o revărsare fără istov, din toate 
ungherele capitalei, din toate cotloanele ţării. Amestec de 


235 


glasuri şi de limbi, de pofte şi de nerăbdări. Deputatul din 
Bălți şi fabricantul din Timişoara; cîntăreața din Cernăuţi 
şi inginerul din Cluj; exportatorul din Brăila şi arendaşul 
din Craiova; falitul din laşi şi moştenitorul din Vlaşca; 
toți se strigă, rîd, fredonează, se întrec, se îndeamnă, 
aruncă privirea la ceasul de la Fundaţie şi de la palat, 
să vadă cît au întîrziat, se interpelează în toate graiurile 
şi dialectele României pestrițe, şi toţi dispar, magnetic 
absorbiți de uşile luminoase unde se vinde plăcerea de-o 
noapte, uitarea de-o noapte, uscatul triumf al vanității de-o 
noapte sau scrîşnetul voluptăţii de-o noapte. 

Ana savura parcursul acesta înfăşurată în mantaua de 
zibelină, privită de ochi poftitori şi invidioşi prin geamurile 
de cristal, ca un fragil şi inaccesibil exemplar al umani- 


tății, aşa cum se văzuse în ambițioasele ei reverii de 
pension. 

Răspundea la saluturi cu o înclinare patriciană din cap. 
Observă cu iritare că nici acum Guţă Mereuţă n-a învăţat 
cum să-şi scoată pălăria. Înaltă mîna pieziş şi surprins, 
smulge pălăria stîngaci, parcă mereu s-ar teme să nu 1-0 
fure vîntul. 

Scarlat Bosie nu se afla la uşa teatrului. Îl căutară în 
mulțimea gălăgioasă şi ghiontită, înălțind gâturile, să pri- 
vească peste capete. Ana se descărcă şuierînd printre dinți 
crude aluzii la lipsa de creştere şi la originile obscure ale 
lui Guţă Mereuţă. 

— lată-l! se bucură Guţă. 

— Mă iertați, doamnă? Mă ierți, Georges?... M-a tîrît 
într-un colț, să mă tapeze, un amic de club. Abia am 
scăpat. Cretinul se simţea dator să-mi mai şi mulțumească, 
lungind explicaţiile şi asigurările de recunoştinţă... 

Cînd Scarlat Bosie se înclină să sărute mîna, Ana primi 
în nări parfumul fin al părului, lipit carapace neagră de 
lac chinezesc. 

Toată iritarea îi dispăru. Obrazul se lumină. 

— Pe noi să ne iertaţi, domnule Bosie. Noi am întârziat! 
Cu Georges, aceasta se întîmplă întotdeauna. 

— Tot eu sînt de vină, Annie? încercă să protesteze 
Guţă Mereuţă. 


236 


Ana îl reduse la tăcere cu o singură privire. Privirea 
rezervată numai pentru el, între patru ochi. 

Spintecară cu greu drum în mulțimea compactă. 

Ana înainta în lojă, cum fac toate femeile cînd se oferă 
admirației publice. Silindu-se să pară preocupată cu totul 
de altceva decît de ființa ei, ca eroii păşind în zonă de 
foc. Clipi mărunt, lăsîndu-şi desprinsă de pe umerii goi 
mantaua de blană, şi se aşeză verificînd cu o miopie 
distinsă nimicurile minuscule din poşetă. Ştia că o sută 
de ochi şi binocluri au întîmpinat-o din loji şi din staluri, 
şi că o sută de întrebări şi răspunsuri i-au comentat cu- 
loarea rochiei, ondulaţiile părului, colierul şi floarea de 
catifea. Murmurul şoaptelor de sus şi de jos, acea incon- 
tinuă vibraţie surdă a sălilor pline, îi sună în urechi 
ca o muzică ameţitoare şi exaltată după primele cupe de 
şampanie. 


Numai după aceea ridică privirea şi cuprinse ghirlanda 
toaletelor şi decolteurilor expuse în vitrinele lojilor de 
catifea roşie şi de aur; potrivi binoclul cu mîner de sidef 
şi începu să examineze amănunțit sala. 

Recunoscu unele prietene; răspunse la numeroase sa- 
luturi. Întoarse profilul spre Scarlat Bosie şi declară: 

— Ai avut dreptate!... E o sală splendidă, cum n-am 
văzut încă la o premieră bucureşteană. 

— Explicabil, doamnă! încuviință Scarlat Bosie, reze- 
mîndu-şi mîna pe balustrada de pluş şi lăsînd lanţul sub- 
tire de platină să se balanseze în gol. Explicabil, fiindcă 
e o premieră de trei ani mereu anunțată şi mereu amînată. 
Leon Mătăsaru n-a mai scris nimic de zece ani. Critica îl 
consideră un om sfîrşit. Piesa aceasta îi va decide soarta. 
Unii spun că e o lucrare genială. Alţii, că e o operă ratată... 
În orice caz, e un spectacol senzaţional şi plin de surprize, 
indiferent dacă va fi un apogeu glorios ori o cădere 
catastrofală. 

— Spectacolul e deocamdată mai mult în sală!... vorbi 
de la spatele lor Guţă Mereuţă, pe care tonul atotştiutor 
şi plin de sine al lui Scarlat Bosie îl agasa întotdeauna. 

Scarlat Bosie îşi potrivi monoclul şi privi în jos, la şirul 
lucioaselor chelii de fildeş din parter. 


237 


— Ai dreptate, Georges! aprobă el împăciuitor. Cîinii 
îl sfişie de pe acum pe bietul poet. Văd critica învese- 
lindu-se anticipat, ca în ajunul marilor masacre. 

— Şi ce e, mă rog, în definitiv, această Cheia visurilor? 
întrebă Ana. 

— Știu eu? Un basm. Poate ceva istoric. Poate o le- 
gendă... Mărturisesc, doamnă, că în literatura românească 
informaţiile mele sînt foarte vagi. 

Guţă Mereuţă ştia ceva mai mult, dar mai ştia că păre- 
rile lui n-au nici o importanţă pentru Ana. 

De aceea tăcu, desfăcînd programul şi citind cu de-amă- 
nuntul rezumatul piesei şi distribuţia, ca un dosar înaintea 
şedinţei. 

— Văd şi pe principele Anton Muşat!... descoperi Ana. 
Pare cu totul descompus. E o adevărată mumie. Unde a 
dispărut doi ani? 

— E o poveste întreagă, doamnă. Acum doi ani s-a 
certat cu Barbu, văru-său... A vîndut tot ce-i mai rămăsese: 


suveniruri de familie, arme, mobile de preţ, tablouri, co- 
voare. A plecat în străinătate, să retrăiască un trecut care 
a făcut pe vremuri epocă. Se pare că s-a întors cu totul 
dezamăgit. Pretutindeni a căutat o lume dispărută... Ceea 
ce e sigur e că a revenit fără nici un ban. Locuieşte la 
un hotel mizerabil de pe Calea Griviței şi a refuzat pen- 
siunea pe care a vrut să i-o servească principele Barbu 
Muşat. Un bătrîn cam zevzec şi romantic. Ne-a recunoscut 
şi salută!... E uimitor cum la virsta lui şi după viaţa lui 
mai păstrează o memorie atît de intactă... 

Într-adevăr, jos, principele Anton Muşat îşi împărtăşea 
impresiile vecinului de fotoliu, care se întîmplase să fie 
în acea seară tocmai lon Ozun. 

Un Ion Ozun metamorfozat în trei ani de viață bucu- 
reşteană şi de un zgomotos succes jurnalistic. Chiar şi prin- 
cipele Anton, cu memoria lui atît de intactă, nu recunoscuse 
la început pe tînărul acesta plastronînd în smoching, ras, 
pudrat şi pomădat; da, numai cu greu a mai recunoscut în 
el pe băiețandrul atît de timid şi neşlefuit de odinioară, 
cu bastonul lui ridicol terminat în cap de rață. 

— Am crezut, tinere prieten, că mă simţeam deplasat 
aici, în ţara românească, unde îmi spuneam că toate pre- 
facerile s-au petrecut prea rapid... Am constatat însă că 


238 


oriunde, la Paris, la Cannes, la Deauville, la Biaritz, la 
Nisa, procesul a fost identic. În timpurile dinainte de dilu- 
viu (aşa numesc eu epoca dinainte de război) lumea dansa 
după muzică vieneză şi iubea încă după tipicul din vremu- 
rile lui Musset. Aujourd’hui la musique est aux negres et 
lamour à Freud |... Pretutindeni slugile au devenit stăpîni, 
iar plăcerile lor au rămas brutale, de foste slugi! E dureros 
să te supraviețuieşti... A! uite şi prietenul nostru Alcaz. 
Ce noutăţi, Mirel? Te aşteptam să mă pui în curent cu tot ce 
s-a petrecut în scumpul meu Bucureşti în lipsa mea... 

Mirel Alcaz străbătuse spaţiul de la uşă pînă la fotoliul 
liber distribuind, ca întotdeauna, strîngeri de mînă şi prie- 
tenoase salutări de la distanță. 

Trei ani nu schimbaseră nimic din obrazul tînăr, din 
părul cărunt numai atît cît să-i sublinieze ca o perucă 


pudrată din cochetărie juneţea roză a chipului şi conta- 
gioasa voioşie inocentă a privirii. 

Strînse mîinile bucuros, ca şi cum întîlnirea ar fi fost 
cel mai fericit eveniment pe care îl mai spera în viaţă. 

— O! Ce surpriză! Bine aţi sosit, mon prince! Pa, 
Ionel! Articolul tău din astă seară e o adevărată bijuterie. 
M-a oprit Gică să-mi vorbească despre tine. E încîntat! 

— Gică?... se miră Ion Ozun. 

— Da, Gică Elefterescu, preaiubitul şi popularul nostru 
fost şi viitor ministru al dreptății. De ce te miri? 

— Nu m-aş fi aşteptat! Ştii, după afurisitul ăla de arti- 
col cu pîinea, cu omul care a furat o pîine, şi cu generosul 
său apărător... 

Într-adevăr, nu mult după ce se ridicase din patul de 
boală, lon Ozun, sub impresia celor povestite de Teofil 
Steriu la memorabilul dejun şi mai ales sub influenţa revol- 
telor lui Costea Lipan, scrisese un foarte violent pamflet 
împotriva lui Gică Elefterescu, presărat cu usturătoare 
sarcasme şi crude bilanţuri ale unei tipice cariere de sfrun- 
tat demagog din România Mare. Articolul fusese publicat în 
fruntea unei bătăioase şi efemere reviste de avangardă. Fă- 
cuse oarecare vilvă. „Îi urcase acțiunile mai dihai decît 
ale Reşiţei!” după limbajul lui Mirel Alcaz, şi el atunci se 


1 Astăzi muzica aparţine negrilor şi dragostea lui Freud (fr.). 


239 


umfla păunatic în pene, încîntat de gălăgiosul succes. Dar 
acum regreta că l-a scris. Prea se dăduse din senin, impru- 
dent, la fostul şi viitorul ministru, băiat bun!... Şi ca atare, 
în sinea sa, cu sucitele sofisme din firea omenească, dădea 
vina pe Teofil Steriu şi pe Costea Lipan, găsindu-i pe dînşii 
răspunzători că l-au asmuţit să se pună rău cu un atotpu- 
ternic al zilei, deşi nici unul nu-l îndemnase la aşa ceva! 

— Ce copil ai rămas, lonele!... îl dojeni Mirel Alcaz, 
cu o zeflemistă şi superioară intenție de consolare. Articolul 
tău e o poveste veche acum. Ţi-a servit mai mult decît 
crezi. Căci Gică e prea deştept să nu cultive presa, a treia 
putere din stat... L-ai împuns bine, să simtă? Te preţuieşte 
cu atît mai mult! la notă!... Şi, fiindcă veni vorba, păcat 
că te limitezi numai la relațiile de la „Capşa”. Ar trebui 
să mai vii cu mine la Cameră, să intri în contact şi cu 
animalul politic... Te asigur eu că sînt relații profitabile! 
Apoi, întorcîndu-se spre Anton Muşat: Vezi, mon prince... 
Dacă ţi-aminteşti, acum trei ani te asiguram că acest tînăr 


va face să se vorbească de el. L-am ghicit de pe atunci 
tobă de talent! S-a întîmplat măcar o dată să fie cineva 
profet în țara lui... Întrebai noutăţi? Să trecem în revistă 
tout le gratin 1... S-o luăm de la frumoasa doamnă Georges 
Mereutza. Cum observai, menajul Mereutza a devenit trio- 
stabil. Dar numai pentru gurile rele! De fapt, a rămas tot 
binomul ideal! Doamna Annie Mereutza e de o virtute 
inexpugnabilă. Virtute consolidată în provincie şi frumuseţe 
conservată în frigider. Nimic de făcut!... ÎI compătimesc 
pe bietul Charles. Sărmanul Bosie pierde timpul cu o 
tenacitate demnă de o cauză mai bună. Ce urmăreşte, nici 
eu nu înțeleg! Orice femeie din lume, mon prince, nu 
merită atîta timp pierdut. Que de longues histoires pour 
une si courte chose! °... Fiindcă, la urma urmei, aceasta 
ori alta, ce-ţi poate da mai mult decît îți oferă oricare? 

Mirel Alcaz flecărea şi clevetea zîmbind serafic, cu ne- 
vinovăția din totdeauna, ca un om imparţial şi dezinteresat, 
pentru care toate ciudăţeniile şi pidosniciile de pe lume 
sînt numai un pretext de amuzante reflecții şi de filozofice 
aforisme. lon Ozun, care ştia acum ce se ascunde sub 


1 Toată crema... (fr.). 
2 Ce poveşti lungi pentru un lucru atît de neînsemnat!... (fr.). 


240 


aspectul acesta de simpatică odraslă a Bucureştilor, amic 
cu toată lumea, veşnic îndatoritor, veşnic surizînd, veşnic 
gata să apere din oficiu pe cei calomniați, ca funia pe 
spînzurat, şi doar poate cam prea flecar — ca un medic 
cunoscînd o boală secretă şi hidoasă — nu-şi putea stăpîni 
mirarea că-i vede ochii atît de candid limpezi şi că nu-i 
surprinde niciodată glasul şovăind. 

Voința cucerise cititori şi cîştigase autoritate. Însă Ion 
Ozun nu mai ignora cu ce preţ. Şi nu mai ignora că Mirel 
Alcaz, din independenţa Voinței iscusit arendată în dreapta 
şi în stînga, îşi cumpărase o casă impunătoare în „Parcul 
Filipescu”, mobilată cu piese de stil şi covoare autentic 
persane, împodobită cu sumedenie de tablouri şi sculpturi 
înhățate pe gratis de la artişti cu prilejul expozițiilor în 
schimbul unei cronici elogioase în ziar; cum nu ignora că 
ajunsese acum membru în trei foarte bănoase consilii de 
administrație. Se simţea complice, irevocabil legat de soarta 
ziarului, fiindcă acolo îşi făcuse faimă de talentat polemist 


şi fiindcă acolo îşi cîştiga existenţa, îndestul de îmbelşugată. 
Dar cu spaimă se ferea să nu lunece mai jos, să nu fie 
într-o zi după chipul şi asemănarea lui Mirel Alcaz, gata 
la orice tocmeală, cu surîsul nevinovat pe buze şi fără 
tresărirea nici unei remuşcări. 

Tipărise cu doi ani în urmă un volum de nuvele lăudat 
de toată critica. Toţi descoperiseră în el o mare speranţă. 
Se oprise însă aci. Succesul zilnic al articolului de ziar îl 
furase definitiv. Ştia că niciodată de acum înainte, în acest 
Bucureşti al timpului risipit, nu va mai găsi tăria şi tihna 
să se refugieze în el şi să mai scrie a doua carte. De aceea 
adineaori trecuse stînjenit pe lîngă Teofil Şteriu, cu mal- 
dărul lui de grăsime prăbuşit între braţele unui fotoliu. 
Į s-a părut că cetise în ochii lui mici şi înecaţi în osînză 
o scurtă lucire de ironie, poate de milă, cînd i-a dat bună 
seara. Numai o clipă, şi poate că a fost numai o părere. 

— Ai ochi mai buni, lonele! îl deşteptă Mirel Alcaz din 
aceste inoportune gînduri. Ai ochi mai buni şi te rog să-mi 
vii tu în ajutor. Cine se află, rogu-te, în loja de lîngă 
Hagi-lordan? Nu vreau să las neisprăvit raportul meu 
prințului Anton... 


241 


Jon Ozun se răsuci şi identifică îndată persoanele 
din lojă: 

— Dar e doamna Elvira Elefterescu şi nepoatele sale 
celebre: Lola, Lulu, Lili, care-au avut atîta succes la 
revista de binefacere a „Ocrotirii” în rolul de paji, de boy, 
de cowboy, de dansatori argentinieni, de orice în afară de 
rolurile feminine. 

— Exact! aprobă Mirel Alcaz. N-o mai recunosc pe 
doamna Elefterescu de cînd şi-a tuns părul şi l-a vopsit 
într-o altă culoare a curcubeului. lar pe cele trei graţii nu 
le mai văd decît în costumul sexului urît, dar viril. Apoi, 
revenind la „raportul” său, continuă: Doamna Elvira 
Elefterescu a devenit, mon prince, mai impunătoare decât 
un tambur-major. Părul tuns şi revăpsit a întinerit-o cu zece 
ani. Arată acum ca un tambur-major reangajat. E însă ne- 
consolată!... Cele trei graţii i-au scos peri albi, încît au 
silit-o să-şi dea coafura la atelierul de renovaţii, reparații 
şi reajustări. Păcat că n-ai fost să le vezi la reprezentație! 


Au fost delicioase tustrele... Dar mai ales Lola cîntînd 
cîntecul lui Carol al VI-lea, nebunul: 


„J'ai fait pipi dans le jardin, 
Pour fair” pousser les coccinelles” ! ... 


— Ce folos! urmă Alcaz. Băieţoase şi condamnate să 
poarte fustă numai printr-o glumă idioată a naturii, nu 
vor în ruptul capului să se mărite. Să sperăm că acum, 
cînd va veni Gică din nou la Justiţie, va şti să descopere 
trei partide din floarea baroului. Altfel, nu-i mai văd zi 
bună în casă... Alături, precum vezi, mon prince, lordan 
Hagi-lordan este etern radios. A mai încheiat o afacere, din 
care-a ieşit cu vreo cincisprezece milioane. Şi mai operează 
undeva, misterios, nu ştiu ce misterioasă afacere în stil 
mare. Ceva tot cu petrol, prin Moldova, prin ţinutul Căli- 
manului. Chiar o să mă interesez mai de-aproape. Da, da!... 
Cum de mi-a scăpat? petrolul... Staţi, da, da! Rumanian 
Company for the Development eţetera. În acest caz, nici 
în cot nu-l doare tot ce manevrează amicul Gică. Are la 


1 „Am făcut pipi în grădină, 
Ca să se înmulțească măriuţele”... (fr.). 


242 


spate rezerve cu care un biet Gică, Giculet, Giculică 
n-o să poată ţine la probă! Numai de i-ar rezista arterele 
lui Hagi-lordan pînă la sfîrşit şi de n-ar face erupție ca 
la sondă de ţiţei!... 

Iordan Hagi-lordan, în smoching şi cu piepţii cămăşii de 
zăpadă, părea într-adevăr mai stacojiu decît întotdeauna. 

S-ar fi spus că e în ajunul unui atac de apoplexie. 

Aceasta nu-l împiedica să rîdă cu toţi dinţii sub buza 
acum rasă de mustăţile gigante, întors pe spătarul scaunului 
spre un domn lung, gălbejit, cu faţa scofilcită şi cu ochii 
pieziş, ca un intrigant de melodramă. Pe un scaun în faţă, 
absentă de la ce se vorbeşte alături şi de la ce se petrece 
în sală, Viorica Hagi-lordan privea în gol. Avea un oval 
fin, părul blond-cenuşiu, ochii imenşi încadraţi în cearcăne 
viorii, gura chinuită, transmiţînd întregii făpturi o mască 
dureroasă şi ostenită, peste care nici o privire nu putea 
trece cu indiferenţă. 

— Pentru mine, fata lui Hagi-lordan e o enigmă! mărtu- 
risi Mirel Alcaz în continuarea expozeului său. A adus-o 


din străinătate de doi ani. Nu dansează, nu cochetează, nu 
frecventează nici un ceai. N-am văzut-o rizînd niciodată. 
Nu-i ştiu nici un flirt. Atît doar: patinajul şi tenisul. Şi 
cel mult o dată într-un an, o premieră... Cred că n-are de 
ce se simți fericită cu un asemenea părinte şi cu reputația 
unui asemenea părinte... Altceva nou ce să-ți mai spun, 
mon prince? Am terminat tot repertoriul. Erai aici cînd 
s-a însurat Fredy Goldamm cu Marie-Jeanne Ghica. Ai sosit 
exact cînd a început divorţul. Dar Fredy s-a purtat ca un 
adevărat gentilom. l-a pus cinci milioane pe numele ei... 
şi, după cum îl vezi, e tot atît de radios ca Iordan Hagi- 
Iordan! Numai că e pentru alte motive... Priveşte în sală 
şi priveşte în loji: îşi verifică lista din carnetul amorurilor 
secrete; cîte din ele figurează în indexul lui alfabetic şi 
cît l-a costat fiecare. Te asigur că toate sînt prezente la 
apel. E singurul mijloc ca banul să circule. Am să-ţi po- 
vestesc în legătură cu aceasta o scenă nostimă. Mi-o spunea 
ieri Puiu... 

Mirel Alcaz se opri. Sunase a doua lovitură. 

Principele Anton Muşat părea de mult că nu mai ascultă. 
În faţa osoasă şi în ochii înceţoşaţi se stinsese orice interes 


243 


pentru tot ce-l înconjoară. Avea o figură chinuită, bătrînă 
şi devastată; iar cum plecase fruntea spre piept, se vedea 
o ceafă subțire şi slabă de copil, aţele gulerului scrobit, 
haina prea largă, făcînd cute ca pe-o sperietoare de cîmp. 

Gongul vibră a treia oară. Cortina se ridică şi freamă- 
tul sălii muţi. 

La picioarele unei mănăstiri voievodale, pe cîmpul mătă- 
sos, în lumina aurie de primăvară, păşi înalt şi zvelt cel 
dintîi fecior de domn din baladă. Păşi în zale subţiri de 
argint, alături de căpitanul cel credincios, crunt şi bărbos. 

Şi viersul sună de cleştar — viersul prințului. 

Viersul sună grav, de aramă — viersul ostaşului. 

Cu o singură mişcare, mulțimea se simți captivată, şi 
nimeni în sală nu mai tuşi. 

Jar Ion Ozun înțelese de îndată că asistă la ceva rar şi 
nespus; la una din minunile acelea cînd o mie de oameni 
evadează din mizeria lor ascunsă, din ambiţii şi deşertă- 


ciune, din griji vulgare şi din rînjetul fiecărei zile, să se 
ofere purificați de o văpaie arzătoare bucuriei de a admira. 

Cunoştea poemul, fiindcă era unul din puţinii care-l 
citise şi care mai credea în talentul singuratic al lui Leon 
Mătăsaru, cu respirația largă pentru vastitatea altitudinilor. 
Se temuse că nu va fi înțeles, în cutezătoarea fuziune de 
legendă şi realitate, de adevăr istoric şi de superstiții, cu 
fire împletite din trecut şi prezent, din simbol şi din ade- 
vărul brut, nestrujit, pietros. Acum îşi dădea seamă că 
teama i-a fost deşartă. Şi avu o pornire de recunoştinţă 
şi de iubire pentru publicul acesta, care, dincolo de vani- 
tatea toaletelor şi de frivolitatea birfelilor, se reabilita, 
simplu şi unanim, în cele o mie de feţe transfigurate. 

Întoarse ochii, şi în umbră descifră pe fiecare obraz mi- 
racolul divin: neclintirea lui Iordan Hagi-lordan, din care 
dispăruse aroganţa; dezmorţirea din ochii coagulați ai 
principelui Anton Muşat; bucuria pură de pe figura lui 
Mirel Alcaz; extazul din ochii frumoasei doamne Annie 
Mereutza, care uita să se mai supravegheze; participarea 
celor o mie de oameni fascinați de lumina scenei, respirînd 
în ritmul viersului, strămutați magic pe alt tărîm, unde în 


244 


clipele acelea nimic din spurcarea de acum un ceas şi de 
peste două ceasuri nu-i mai atinge şi le e străină. 

Toţi uitau ce sînt într-adevăr. Cine sînt. Cum sînt... 

Toţi erau numai ce-au dorit cîndva a fi cu însetare, 
în elanuri de foarte de mult, secrete, cînd în nesaţiul cos- 
mic al adolescenţei fiecare s-a vrut mai bun, şi o aspirație 
spre înălțimi a înnobilat omida din care o singură dată 
se desface fluturele cu aripi de azur, să zboare în azur. 

Cheia visurilor era aceasta. Era pentru aceştia. Era pen- 
tru toți. 

Ion Ozun găsi nespus de minunat şi de alinător miraco- 
lul prin care sala a ştiut să presimtă şi să preţuiască atît 
de spontan, atît de total ceasul acesta unic, cu un atît 
de fin şi de precis instinct; că atît de îndată s-a oferit 
incantațiunii care-i desprindea pe toţi din terestrele lor 
rădăcini, să-i înalțe pe aripi de vis în azur. 

Iar bucuria lui fu amară. 


Căci cu amar măsură tot ce-a pierdut. Tot ceea ce nu 
se mai întoarce. Cărţile pe care nu le va mai scrie. Lumea 
de acum înainte, pentru totdeauna sufocată în el, la care 
a renunțat pentru articolul de ziar cu viaţa de o zi, pentru 
camera confortabilă, pentru haina de cioclu de pe dînsul. 
Şi de ce toate? Doamne, de ce? Numai fiindcă, laş, el 
nu s-a mai simțit în stare să mai îndure încă o iarnă 
cruntă de foame şi de ger, nopţile cu foşcăitul gîndacilor 
dezgustători şi cu arătarea neagră a femeii moarte plecîn- 
du-se deasupra lui, aşa cum şi astăzi amintirea îi încrîncenă 
carnea. 

Pe scenă, actorii intraseră şi ei în vestmîntul personaje- 
lor, cum de mult nu se mai văzuse un joc mai armonios. 

Lui lon Ozun nu-i venea să-şi creadă ochilor că fiul 
împăratului Verde, întinzînd braţe inspirate, e acelaşi Bică 
Tomescu pe care-l aşteaptă creditorii la uşă şi care în 
antret va împrumuta o sută de lei chiar de la Verdele- 
împărat în persoană; că Ileana Cosînzeana, bălană în 
spuma străvezie a costumului, e aceeaşi Sonia Viişoreanu, 
mereu torturată de panica obezității, în camera ei unde 
a rămas şi acum, cu sfiriit de primus şi cu irigatorul 
spînzurat în perete, maţul de gumă roşu şi cinic. 


245 


Viersul săvîrşise miraculoasa încarnare. În decorul de 
alt veac veneau, plecau, sufereau, iubeau şi mureau oa- 
menii de alt veac, de departe, din timp, unde legenda a 
înălțat în neguri nehotărite şi biserica păstorului Bucur, 
străbunul acestui blestemat Bucureşti al tuturor pierzaniilor, 
arză-l focul! 

Cortina rupse magia. 

A fost ca un semnal al exploziei, cutremurînd sala în 
tumult de aplauze şi chemări. Publicul aclama în picioare; 
nu găsea cuvinte îndestul de aprinse şi gesturi îndestul de 
expresive pentru a descărca emoția comprimată, viers cu 
viers, în religioasa ascultare. Din loji zburară arcuit flori 
smulse de la piepturi, toţi căutau în jur şi regretau că n-au 
venit înarmați cu braţe de trandafiri: femeile uitară că nu 
trebuie să plîngă cu rimelul genelor strivit de batiste şi cu 
şiroaie de negreală prelingîndu-se pe fardul obrajilor. Şi 


frenezia mai crescu încă atunci cînd împăratul Verde izbuti 
să tîrîie din culise, de mînă, un Leon Mătăsaru orbit de 
lumina rampei şi pipăindu-şi cravata. 


— Fumăm o ţigară, mon prince, lonel? întrebă Mirel 
Alcaz, pregătindu-şi tabachera plată de argint. Pot spune 
că am asistat la cea mai entuziasmată sală care a existat 
cîndva la Naţional! Sînt curios să ascult oracolii... 

leşiră în fumoarul ticsit şi ăuind de glasuri şi de excla- 
maţii, ca vuietul mării, închis în ghioc, cînd îl pui la ureche. 

Toţi arătau triumfal şi copilăros palmele înroşite de 
atîtea aplauze; ca nişte bravi luptători întorşi de pe cîm- 
purile de bătălie încărcați de trofee, cu răni glorioase şi 
cu armele frînte, strîimbe, rănite şi ele. Toţi uitaseră surîsul 
sceptic cu care acum cîteva ore, pe stradă şi în cafenea, 
spuneau că vin din simplă şi crudă curiozitate să asiste la 
înmormântarea unei cariere. 

Întrebau şi răspundeau oameni necunoscuţi. Străini, din 
provincie, fără nici un prieten, cu pretextul unei ţigări 
aprinse, intrau în vorbă şi rosteau păreri inspirate şi 
naive. 


246 


Criticii şi cronicarii declarau între două fumuri de ți- 
gară că niciodată nu s-au îndoit de succesul piesei. 

— Şi e curios, Ozun, ai observat? Nici un actor n-a 
fost deplasat în rol. Unic în analele Naţionalului! Chiar 
Sonia Viişoreanu, în rolul Cosînzenei. 

— Cine? Ileana Osînzeana? întrebă Ion Ozun, incapa- 
bil să reziste calamburului survenit înainte de a-i măsura 
sensul crud. 

— Cum ai zis? Ileana Osînzeana? îi smulse la clipeală 
cuvîntul de pe buze un confrate entuziasmat. Asta e nos- 
timă! Ascultă, Alecule, Pol, Vidraşcule, ascultați una bună 
a lui Ion Ozun... Ionel, îmi dai voie s-o pun în cronică? 
Îi dedic un paragraf special: „Ileana Osînzeana sau Venus 
Hotentota din Jardin des Plantes”... Ştiţi, Venus cea cu 
buci de cinci ocale din albumele de artă africană... Bine- 
înțeles, atingînd-o prin tangentă şi lăudînd-o cu atît mai 
mult cu cît a fost atît de admirabilă în rol, încît ne-a 


făcut să uităm dimensiunile supraplanturoase de Ileană 
Osînzeană!... 

Jon Ozun muşcă în dinţi cartonul ţigării şi se depărtă 
scîrbit de el însuşi. 

De ce spusese aceasta? 

El şi acum pleca privirea în pămînt cînd dădea cu ochii 
de Sonia Viişoreanu. 

De cînd se mutase din bursucăria lui chir Panaioti o 
vedea rar. Ea nu făcea nici o aluzie şi părea că a uitat. 
lar el îi rămăsese recunoscător pentru această delicateţe. 
Şi iată că acum, stupid, pentru o glumă neghioabă, arun- 
case un cuvînt care va circula fără îndoială în toate cro- 
nicile dramatice şi va rămîne pentru totdeauna legat de 
cariera teatrală a Soniei Viişoreanu. „Sînt o canalie! De- 
vin din zi în zi o mai mizerabilă şi sinistră canalie!” se 
admonestă cu dezgust, încleştînd pumnii în fundul bu- 
zunărilor. 

— Te căutam, Ion Ozun. Te-am văzut de sus... 

Se întoarse. 

— Tu erai, Costea? 

— Precum mă vezi... răspunse posomorit Costea Lipan. 


247 


Era îmbrăcat în haine de stofă ordinară, cenuşii, cu 
guler moale, nebărbierit şi cu ghetele galbene, ude de 
zăpadă topită. 

— Te-am văzut de sus, din cucurig, de la plebe! Vorbi 
mai departe Costea Lipan. Ca, de altfel, cum am zărit-o 
şi pe sora mea, frumoasa doamnă Georges Mereutza, ne- 
lipsită de la orice premieră!... Te-am văzut şi abia am 
răzbit printre gealaţi să ajung pînă aci. Vreau să-ţi vor- 
besc ceva neapărat. Am o rugăminte. Nu pentru mine, 
fiindcă pentru mine am învăţat să nu mă mai rog nimă- 
nui niciodată! O rugăminte pentru altcineva, un prietin, 
un tovarăşi... 

— Spune! rosti Ion Ozun, retrăgîndu-se într-un colț mai 
umbrit, să nu-l vadă lumea vorbind cu un tip îmbrăcat ca 
un vagabond. 

— Dar nu pot aici... E ceva mai lung şi mai complicat. 
Spune-mi locul şi ora unde ne întîlnim... 

— Un moment numai! se scuză lon Ozun, fiindcă prie- 
tenul cronicar de adineaori îi făcea semne disperate să 
vină la el mai repede şi fiindcă voia şi el acum să 
inter- 


vină cu o rugăminte; anume, cu rugămintea să nu facă 
uz de stupidul lui calambur. Un moment numai, dragă 
Costea!... 

Se scuză gesticulînd şi se lăsă dus la braț. 

— Am să-ţi arăt ceva nostim! îl anunță confratele. Soţul 
doamnei Venus Hotentota. Priveşte!... 

Pe-o banchetă, cu programul spectacolului atîrnînd gata- 
gata să cadă dintre degetele grase, Teofil Steriu, nedeprins 
să piardă serile, dormea senin, cu gulerul muiat de 
sudoare. 

— „gloria noastră naţională sucombînd zdrobită de 
emoție!...”, făcu teatral cronicarul ghiduş şi colecţionar 
de calambururi. 

— Pentru asta m-ai chemat?... Nu ţi-e ruşine?... 
Hai sic... 

Ion Ozun se gîndi o clipă să-i ia programul dintre de- 
getele lui Teofil Steriu şi să i-l pună uşurel pe genunchi. 
Să-l deştepte într-un fel ori altul, cît mai delicat, ca să 
nu mai dea prilej de înveselire lichelelor ghiduşe. N-o 
făcu însă, nici el nu ar fi putut spune de ce, şi reveni în 


248 


colțul unde-l lăsase pe Costea Lipan. Dar Costea Lipan 
dispăruse. „S-a supărat?... Ce-o fi vrînd să-mi spună? 
De altfel, îl priveşte! E din zi în zi mai insuportabil cu 
exaltarea lui revoluţionară de conspirator din filmele poli- 
țieneşti”... Se mai uită peste capete, mai căutîndu-l încă 
o dată, aşa, de mîntuială, numai ca să nu rămînă cu o 
drojdie de conştiinţă încărcată. 

Nici o urmă. 

Soneria anunţa începutul actului. Culoarele se goleau. 
Grăbi în urma celorlalți şi din treacăt aruncă o privire 
satisfăcută lui lon Ozun din oglindă, cu smoching impe- 
cabil, cu părul reţinut luciu pe creştet de gomina argen- 
tina şi cu obrazul proaspăt ras şi dichisit, ca al unui Mirel 
Alcaz oarecare. În ceața din lumea ireală, de dincolo de 
oglindă, se depărtă în sens invers o umbră acum indecisă. 
O umbră pletoasă, cu pălărie mare, cu haine sărace, cu 
mersul împovărat şi cu o tristă mustrare în figura înecată 
de pîclă. 

Dar lon Ozun nu o văzu. 


După spectacol, doamna şi domnul Georges Mereutza 
au întârziat pînă la trei să supeze la „Elysee”. 

Scarlat Bosie a dispărut un ceas şi s-a întors, cu o ve- 
selie rea şi nervoasă în ochiul crispat sub monoclu. 

— Aveam o întîlnire la club, într-o chestiune gravă! 
lămuri desfăcînd şervetul apretat şi dînd la o parte din 
față vasul de cristal cu flori. Am aranjat lucrurile într-un 
sfert de oră... N-am putut rezista tentaţiei cînd am auzit 
bancul de licitație. Şi priviţi rezultatul! În douăzeci de 
minute, am ridicat cincizeci de mii de lei, după ce la pri- 
mele arozagii pierdusem treizeci... 

Spunînd, jucă în mînă portbiletul cu hîrtiile de o mie 
îndoite ca foile unui caiet. Smulse una, o mototoli şi o 
aruncă pe estradă orchestrei. 

— De ce joci? îl mustră Ana. 

— De ce?... Poate ca să ucid în mine o pasiune încă 
mai necugetată... vorbi încet după mîna în care ţinea 
ţigara şi unde spînzura legănat lanţul subţire de platină. 

Ana încruntă sprîncenele, reduse la o linie de un mili- 
metru, şi se uită la Guţă Mereuţă, să vadă dacă a auzit 
ori nu. Bărbatul citea însă ultima pagină a unui ziar de 
seară, ultima ediţie. „N-a auzit!” gîndi. Dar dacă ar fi 


249 


privit sub faţa albă de masă, Ana ar fi observat poate cu 
mirare că mîna bărbatului era încleştată cu unghiile în 
genunchi, aşa cum oamenii tari îşi înăbuşe o durere a 
sufletului cu altă durere a cărnii. 

La plecare, Scarlat Bosie ţinu Anei haina de zibelină, 
întîrziind mîinile în jurul gâtului, ca începutul unei îm- 
brăţişări. Ana se îndreptă de mijloc, învăpăiată de indig- 
nare. Drept ce o lua? 

— Vă conduc pînă acasă? Avem acelaşi drum şi am 
oprit maşina afară! se oferi Scarlat. 

— Mersi! Vreau să fac cîţiva paşi pe jos! spuse apă- 
sat Ana. 

Scarlat Bosie înţelese şi nu insistă. Înţelese şi Guţă Me- 
reuţă, şi-i fu recunoscător Anei. 

Afară, doi domni urcau într-un automobil, de subsuori, 
pe un al treilea. 

— Ce e? S-a întîmplat un accident? se sperie Ana, 
ducînd mîna la inimă. 


— Nu s-a întîmplat nimic! se întoarse rizînd şi îm- 
proşcînd, o dată cu rîsul, o năprasnică duhoare de vin 
unul din cei doi. E autorul, Leon Mătăsaru... Şi-a serbat 
succesul, dar şi-a pierdut echilibrul şi cheia. 

— Mmăi pă-ătosule, ă-mi cheia... Am găsit eilibru ş-am 
pe-edut cheia... Ă-mi cheia, pă-ătosule!... 

Leon Mătăsaru vorbea cleios de unul singur şi, urcat 
în maşină pe o uşă, se muncea să iasă pe cealaltă, ca să 
caute cheia. 

Cheia de la cameră. Cea a visurilor, o dăruise generos 
tuturor. 


250 


II 


NU EXISTĂ „CEAS RĂU” 


E o întunecoasă şi umedă încăpere, cu semne cabalistice 
de aur şters pe fond de catifea neagră. În tavan zodiacul a 
fost zugrăvit de un meşter stîngaci după un almanah oare- 
care: Gemenii şi Cumpăna, Racul şi Săgetătorul, Fecioara şi 
Păstorul. Pisoiul somnoros cască şi îşi ascute ghearele: din 
bufnița împăiată au zburat penele, şi un ochi de cristal a 
sărit. 

Totul e grosolan înscenat, calic şi întristător. Nicăieri min- 
ciuna şi sărăcia n-arată o mai mizeră haină. Totuşi, acolo, la 
celebra prezicătoare, se strecoară oamenii pe furiş, ca răufă- 


251 


cătorii, ruşinați de atavica lor credinţă într-un destin dinainte 
scris, să afle din semnele aştrilor şi din palmă, din drojdie de 
cafea şi din cărți sleite soarta proceselor şi a boalelor, a moş- 
tenirilor şi a iubirilor, moartea duşmanilor şi izbînda între- 
prinderilor. 

— Este un om blond, domnişoară, care sufere pentru dum- 
neata! Şi o femeie de verde, care-ţi vrea răul. Mai văd omul 
cel bălan întorcîndu-se dintr-o călătorie lungă pe apă şi fe- 
meia de verde ţinîndu-i calea. Vei avea o supărare, dar de o 
scurtă vreme. Pe urmă bălanul are să vină tot la dumneata şi 
se arată mare fericire, fiindcă te iubeşte mult şi-i cu inimă 
nobilă. Femeia de verde o văd zăcînd de necaz. Poate să şi 
moară din asta. Nici nu merită altceva. O aşteaptă ceasul cel 
rău, intriganta! 

„Prostii! înşelăciune ordinară. Acelaşi clişeu pentru orici- 
ne. Naiv cine le crede!... gîndeşte domnişoara, întorcîndu-se 
pe trotuarul strîmb şi păşind prin bălți pînă la trăsura lăsată 
să aştepte la colț. Cel puţin mi-am satisfăcut o curiozitate. 
Păcat că n-am fost mai multe să rîdem”... 


Dar o aţă de gînd subțire se strecoară roşie prin celelalte 
gînduri. „El e blond. Deci tot numai el sufere pentru mine. Şi 
de la dînsa nici nu mă aşteptam la altceva, decît să-i ațină 
calea. Cine spunea oare că în tot neamul ei toți au murit 
înainte de treizeci de ani de ftizie?” 


Manichiurista a întins pe masa de cristal toate usten- 
silele complicate şi multe, cu o încetineală tacticoasă de 
maniacă. E bătrînă şi sufere de astm. După zece minute, 
respirația ei începe să agaseze, ca uruitul monoton al unui 
ventilator. 

Tot aşa, ca un uruit de ventilator, e plicticoasă şi eterna 
ei poveste, aceeaşi întotdeauna. Are o fată care-a fugit 
cu un chelner. Chelnerul vine după miezul nopţii. Şi vine 
întotdeauna beat din resturile paharelor deşertate la iuţeală, 
cînd se schimbă muşteriii la mese. O bate şi o alungă să 
doarmă pe scîndura goală. Oare domnul judecător n-ar 


252 


putea să-l cheme şi să-l amenințe că-l bagă în zuhaus '? 
Şi-ar face o mare pomană! 

Acestea le ştie Ana de mult pe toate, şi toate o scufundă 
într-o nemărginită plictiseală. 

S-a hotărît de atîtea ori să se descotorească de pacostea 
asta de manichiuristă bătrînă, astmatică şi maniacă, în- 
locuind-o cu alta, mai tînără şi mai vie, dar n-a găsit nici 
una să vină la ceasurile ei. Acum e ultima dată! decide, 
şi după această tresărire a energiei, îndată, ca o apă tur- 
bure şi miloasă trăgîndu-şi la fund înecatul, o cuprinde din 
nou lehametea. 

În bolul de porțelan cu apă fierbinte, degetele au de- 
venit ca nişte cîrpe zolite. Nici nu le mai simte. 

Madam Keller le prinde delicat, pe rînd în mîna ei grasă 
şi pistruiată, rotunjeşte oval unghiile, taie pielițele, lus- 
truieşte, pensulează cu lac şi geme, respiră, oftează, ca şi 
cum ar duce la capăt cu un supraomenesc eroism cea mai 
teribilă misiune care-i sleieşte puterile pe-o săptămînă, 
pe-o lună, pe toată viața. 


Din flacoanele de lac şi văpsea se împrăştie un miros 
farmaceutic de eter şi dulceag de sirop, care-a devenit 
pentru Ana inseparabil pe veşnicie de răsufletul penibil al 
bolnavilor de astm. 

— Astupă, te rog, flacoanele, madam Keller! Nu pot 
suporta mirosul acesta infect... 

Madam Keller mînuieşte flacoanele cu precauţia con- 
spiratorilor preparînd în laborator explozibile de o sută 
de ori mai puternice decît dinamita. 

Alege o plută, o şterge cu cîrpa, o apasă încet şi mai 
şterge o dată flaconul întreg. ÎI potriveşte în cutie. 

Ana îi urmăreşte fiecare mişcare descompusă cu un 
început de ură adunat din toată drojdia după-amiezelor 
ei deşarte. 

— F-am spus, toamna judecător... Panditul acela mi-a 
ucis iar copila în bătaie!... începu să se tînguie ma- 
dam Keller. 

Ana a închis ochii şi-ar vrea aşa, cu o singură mişcare 
a pleoapelor, să suprime totul: figura tumefiată cu vini- 


1 Închisoare; provine de la germ. zu Hause — acasă. Sensul de 
închisoare există numai în limba română. 


253 


şoare vinete a manichiuristei, lapoviţa murdară de afară, 
tic-tacul atît de trîndav al minutelor şi mai ales plictiseala 
aceasta, care aşterne ca o ploaie de cenuşă peste tot ce-o 
înconjoară, peste tot ce face, pătrunzînd cu un gust fad 
în tot ce gustă, în nări, în gură, în paharul brumat de 
apă şi în miezul mustos şi parfumat al fructelor. De două 
luni nu poate scăpa de senzaţia aceasta a vidului. Şi nu 
poate reconstitui cum a venit, aşa cum se instalează du- 
rerile de cap, treptat şi perfid, pînă ce toropeşte toată 
ființa. 

— „i-am spus: Pantit ce eşti, am să merg la poliție 
şi-am să fin cu un tomn comisar... 

— Madam Keller, te rog, lasă acestea! Le ştiu... Am 
vorbit cu bărbatu-meu. Justiţia nu se poate amesteca dacă 
nu este o plîngere. Acum mă doare capul. 

Madam Keller a tăcut ofensată. 

A început să strîngă foarfecele şi pilele cu mîner de 
fildeş; le şterge cu pielea de căprioară, le înveleşte şi le 
adună la valiza de muşama neagră şi jupuită, punînd în 
fiecare mişcare un reproş de femeie nevoiaşă, care a avut 
naivitatea să creadă că poate găsi ascultare şi înţelegere 
la atotfericiţii pămîntului. 


— Fă rog să mă scuzaţi, toamnă Annie. 

— Nu e nimic, madam Keller, sînt nervoasă de o bu- 
cată de timp. 

— La o persoană tînără şi nerfoasă ca tumneata este 
nevoie de un copil... Un copil este toctoria cea mai bună 
pentru turere de cap şi pentru nerfi. 

— Mulţumesc pentru consultație, madam Keller! puse 
capăt conversaţiei Ana, sunînd servitoarea şi ridicîndu-se. 
Conduci pe madam Keller şi deschide ferestrele, să iasă 
mirosul!... 

Se mută în salon. Din salon, în birou. Din birou, în 
sufragerie. 

Deschise o carte şi nu întoarse foaia. Se uită în revistele 
ilustrate şi le aruncă. Desfăcu o batistă cu monograma 
începută de-un an. Împunse de cîteva ori cu acul şi o 
lepădă. Oribil cum toate ceasurile — al ei, de la mînă, cel 
din birou şi pendulul din sufragerie — toate îşi mişcă 
minutarele cu aceeaşi tărăgăneală de convoi funebru! 


254 


De două luni, după-amiezele ei sînt toate la fel. E cum 
s-ar fi rupt deodată resortul unui mecanism. O plictisesc 
ceaiurile, o dezgustă vizitele, nu poate privi un film pînă 
la sfîrşit, cînd e acasă o sugrumă tăcerea şi ar vrea să 
fie în stradă; cînd e în stradă o enervează mersul trecă- 
torilor, orăcăitul claxoanelor şi privirile necunoscuţilor. S-a 
deşteptat deodată într-un mare gol, pe care nu-l poate 
umple nimic. lar mai intolerabil supliciu e cel de la mese 
sau seara, cînd se află față în faţă cu omul care-i zgârie 
nervii, şi cînd tace, şi cînd vorbeşte, şi cînd mestecă, şi 
cînd stă nemişcat, şi cînd despătureşte ziarul sau şi cînd 
numai îl ştie în cealaltă cameră, în baie, bărbierindu-se, 
sau în birou, citind dosarele. Zgomotul furculiței atinse 
de farfurie sau mişcarea cuţitului presărînd sarea nu şi-a 
închipuit niciodată că pot răscoli o ură atît de înverşu- 
nată. Fiecare gest şi mişcare îi par dinadins premeditate 
împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. 

Abia îl aşteaptă să plece. Să rămînă singură. Şi atunci 
schimbă un chin pe altfel de chin. 

Tot ce-a încîntat-o trei ani, mobilele masive şi încăpe- 
rile vaste, îi sînt reci şi ostile. N-au nimic prietenos. Nu-i 
spun nimic. Nu radiază din ele atmosfera aceea caldă din 
casele unde fiecare lucru s-a impregnat din viaţa stăpîni- 


lor şi fiecare a căpătat un suflet. A trecut ca prin came- 
rele unui hotel şi-o resping ca pe-o pasageră oarecare. 

Cu spaimă vede că n-are nici o prietenă; că nu e ni- 
meni căruia să-i spună această descoperire neliniştitoare; 
că în jurul ei egoismul şi vanitatea, îndestulate pînă la 
saţietate, au pus între restul lumii şi ea un vid izolator, 
cum se află vidul anume închis în aparatele special con- 
struite ca să nu elibereze nimic din răceala lor şi să nu 
primească nimic din căldura de afară. 

Ana se tîriie în haina capitonată cu puf dintr-o cameră 
în alta, şi toate îi par glaciale, chiar cînd se aşază cu 
jîlțul în faţa focului cu flăcări straniu de decolorate şi reci. 

După reprezentația poemului dramatic Cheia visurilor, 
se întrebase nu o dată de unde venea farmecul acela 
melancolic, parcă mustrător, care dura dincolo de cadența 
inspirată a versurilor. Abia cu încetul s-a lămurit, căci 
toate o ajutau de două luni încoace să se lămurească. Toţi 
oamenii urmăresc încă din copilărie, din adolescenţă, un 


255 


vis. Dar nu e cel care trebuia. Un vis după chipul şi ase- 
mănarea lumii lor. Cînd nu se împlineşte, încă tot e bine! 
Aspiri la îndeplinirea lui, speri, uneori lupti — şi aceasta îţi 
întreține amăgirea. Dar vai şi amar cînd visul acela, 
după chipul şi asemănarea lumii tale, după chipul şi ase- 
mănarea egoismului, vai şi amar cînd se realizează! Ce 
rămîne din el? Ce rămîne din toate? Ca un fluture pe 
care l-ai prins lacom în palmă şi i-ai strivit aripile cu care 
zbura în azur. Rămîne un slut viermişor, zbătîndu-se în 
agonie. Cheia visurilor? Cheia amăgirilor, cheia deşertă- 
ciunilor pedepsite — aceasta poate că înseamnă şi aceasta 
poate că a vrut s-o spună poetul. 

Acum înțelegea ce i-a lipsit şi ei; ce era mai scump 
decît tot. Braţul de care să se rezeme strîns, pieptul de 
care să-şi lipească tîmpla, ascultînd nemişcată misterioasa 
şi calda bătaie a unei inimi, glasul care sună mlădios şi 
grav, ca o dezmierdare a vibraţiilor înfăşurînd într-o în- 
fiorare. Cum e cîteodată glasul lui Scarlat, care învăluie 
sfirşitul frazelor într-un tremur de coardă care-şi mai pre- 
lungeşte ecoul după ce a tăcut. De ce a fost cu el atît 
de aspră? Era singurul om care ar fi înțeles acum golul 
acesta mai sfişietor decît o suferință precisă, înfiptă în 


carne; şi pe care, fiindcă o ştii, pe aceea, da, atunci o poți 
vindeca. 

De la gura sobei se mişcă la fereastră. Afară ninge mur- 
dar, cu amestec de ploaie, trecătorii păşesc posomoriți în 
gropi lichide, tramvaiul duce din necunoscut oameni zgri- 
buliţi spre destinul lor necunoscut, cerul e vînăt, şi totul 
e trist, ca într-o lume unde n-a mai fost şi n-are să mai 
fie soare cîndva. 

N-a pus mîna ei pe mînerul telefonului. N-a fost glasul 
ei care-a chemat. Altă putere, altcineva a mînat-o în bi- 
rou; vorbeşte pentru ea. 

La capătul firului, din nevăzut, răspunsul a venit atît 
de repede şi irevocabil, încît s-ar fi spus că omul pîndea 
de mult, cu pîlnia de ebonită în ureche, aşteptînd. 

— Cum bolnav? întrebă Ana. Şi noi să nu ştim? Să 
nu anunti? 

— O! nimic grav... răspunse glasul care-şi păstrează 
prin firul de sîrmă timbrul, învăluind-o ca o şoaptă dez- 


256 


mierdătoare, apropiat, aici, în ureche. O simplă răceală. 
Atît cît să mă silească să stau singur în casă şi să-mi mă- 
sor singurătatea. 

— Aşadar, şi dumneata?... Alo! Da, da! Dar numai 
atit: trec cinci minute şi-ţi aduc volumul. Uşa a doua, 
zici; la parter?... Alo! Fireşte că acum! spune Ana, în- 
chizînd ochii, cum se arunca în baia rece cînd era copilă. 

Ea a vorbit? Ce glas vorbeşte pentru ea? 

Cînd deschide ochii, privirea se încrucişează cu ochii 
lui Guţă Mereuţă din fotografia de pe birou. Fotografia 
unde nasul e încă mai absurd şi unde fotograful a izbutit 
să-l înlemnească încă mai ţeapăn, cu cele două decoraţii 
ridicole, ca două buline, pe piept. 

A lăsat încet receptorul pe suport. A şters cu degetele un 
fir invizibil jucînd înaintea ochilor. A sunat slujnica: 

— Pregăteşte-mi rochia taupe. Ştii ce-i taupe? 

— Ştiu, coniţă, se indignă servitoarea, cum să nu ştiu?! 
Rochia cu care aţi fost alaltăieri. 

— Aia. Şi pantofii de la rochia taupe. Trimite pe Toa- 
der să aducă o maşină. Repede! 

Repede! Glasul nerăbdător nu e al ei. Mina mototolind 
panglica hainei capitonată nu e a ei. 


Afară alt tramvai duruie pe sub fereastră, în lapovița 
gheţoasă, cu oameni zgribuliți trecînd din necunoscut spre 
destinul necunoscut. 


În şedinţă, Guţă Mereuţă făcea opinie separată în pro- 
cesul Max Weintraub cu Aglae Stambridinos pentru 
adulter. 

Nici o antenă nu-l avertiza prin spații şi ziduri că ora 
cea dureroasă a început. 

— În orice caz, acest Max Weintraub e o mare canalie. 
Şi dînsa, mare neruşinată! Femeie cu cinci copii... cu băr- 
batul paralizat în camera de alături! Teribile canalii! se 
minună Guţă Mereuţă la urechea judelui vecin. 

— De unde poţi şti, frate? Poate că a fost într-adevăr, 
cum spun ei, ceasul cel rău... 

— Ce e aia ceasul rău? Nu există ceas bun sau ceas 
rău! rosti Guţă Mereuţă scoțindu-şi nasul prelung din 
dosar. 


257 


Judecătorul vecin, un bătrîn mîncat de scepticism şi de 
reumatisme, îşi frecă genunchiul sub robă. 

— Bine, bine! Crede ce vrei!... Numai să dăm rasol 
mai repede. Mai sînt şapte procese, şi azi e ziua mea de 
masaj electric. lar m-au apucat reumatismele cu ticăloşia 
de-afară!... 


Scarlat Bosie închidea toate fotografiile compromițătoare 
într-un sertar. Actrițe, dansatoare, femei din lumea de sus 
şi de jos: toate necunoscîndu-se între ele, nebănuindu-şi 
reciproc existența şi toate aruncate laolaltă, să se asfixieze 
în comun, la rebut, în întunericul strîmt al cavoului. 

Pe urmă, expuse pijamalele pe divan, să aleagă pe cea 
mai potrivită momentului. În dulap se aflau pregătite, ca 
întotdeauna, sticla neatinsă de porto, cutia cu biscuiţi şi 
coşul de castane zaharisite. Pulveriză o ploaie măruntă de 
parfum. Presără pe mesuţele scunde cutiile de ţigări 
egipțiene. 

Fluieră răsucindu-se într-un picior, ca un om care n-a 
fost bolnav niciodată. 

Şi începu să se uite nerăbdător la ceasul-brăţară. 


III 


SPARTACUS 


Printre norii subţiri aleargă o lună cu obraz cadaveric. 

lar stelele se aprind şi se sting, palpitînd deznădăjduite 
semnale de agonie în spațiile înalte şi reci. 

— E o noapte pentru conspiratori! exclamă actorul ridicînd 
braţul teatral spre cer. 

Tovarăşul merse un timp alături, molfăind inseparabilul 
rest de trabuc. Pe urmă scuipă urît pe trotuar, cum se 


258 


pregătea el întotdeauna să cuvînte dezgustat de banalele 
superstiții ale contemporanilor. 

— lată ceea ce tocmai îți spuneam! Un caz tipic de defor- 
mare profesională. Nu mai poţi accepta natura decît în deco- 
rul pentru actul III, al conspirației, tabloul II al execuţiei 
capitale şi aşa mai departe. Îţi imaginezi că natura n-are altă 
grijă decît să confecţioneze o atmosferă şi un decor potrivin- 
du-le peripeţiilor noastre de o clipă... Mizeria cea mare, ca- 
botin infam ce eşti, e că natura rămîne impasibilă. Ea nu par- 
ticipă cu nimic la peripeţiile noastre de viermi. Aminteşte-ţi 
soarele strălucitor de la Austerlitz, în dimineaţa cînd au mu- 
rit totuşi cîteva mii de oameni. Aminteşte-ţi... Soarele strălu- 
cea; oamenii se zvîrcoleau în durerile morţii, cu degetele, cu 
unghiile înfipte în țărînă. Participa natura la tragedia oameni- 
lor?... Soarele de la Austerlitz strălucea numai pentru Napo- 
leon atunci. Și, precum ştii, n-a strălucit mult nici pentru Na- 
poleon!... 

— Orice ai spune tu, e o noapte pentru conspiratori! o ţinu 
înainte actorul. 

Tovarăşul înţelese că n-are cu cine vorbi şi tăcu morfăind 
scîrbit restul stins de ţigară. 


Luna apleca deasupra oraşului un obraz cadaveric. Stelele 
îşi transmiteau semnalele lor dilatate, chemînd ajutor în spa- 
tiile înalte şi reci. 


Niciodată Costea Lipan nu mai văzuse asemenea ceaţă. 
Automobilele rare înaintau bîjbiind cu farurile oarbe. Sitele 
de gaz aerian sfirîiau cavernos dîndu-şi sufletul. Umezeala 
viscoasă şi rece ca sudoarea de mort se agăța în haine, 
înăbuşea respiraţia, părea că se îngroaşe clin clipă în clipă, 
încît a doua zi trecătorii vor fi nevoiţi să-şi scobească tunel 
ca să se regăsească. 

Atunci a întîlnit el femeia fără nume, pe care nu o pu- 
tea uita. 

Venea pe o stradă lăturalnică, oprindu-se la fiecare colț 
să nu se rătăcească într-un Bucureşti deodată necunoscut 


259 


şi misterios, cum numai în visurile de spaimă un oraş nu 
mai este acelaşi devenit ireal şi neliniştitor. 

Era aproape de ziuă. 

Luminile cele din urmă începeau să se stingă. Noaptea 
fu mai nepătrunsă şi pustie, ca întotdeauna în ceasul dina- 
inte de zori. El se întorcea de la o sfătuire tainică şi era 
cu sufletul greu de gînduri tot atît de negre ca noaptea, tot 
atît de turburi încă, aşa cum era văzduhul ceţos care-l îm- 
presura, prin care orbecăia. Îl ducea gîndul şi închipuirea 
la coşmoagele strîmbe din jurul oraşului, cufundate în ceaţă, 
în mizgă, în noroaie. La oamenii, la bărbaţii, la nevestele, 
la copiii de-acolo; căci pentru el existau. De acolo venea. 
Trăia mai mult printre dînşii. Şi era încredințat că trăieşte 
mai mult pentru dînşii. Cea mai mare parte păreau resem- 
nați. Pomeneau despre soartă ca despre o fatalitate împo- 
triva căreia zadarnic ar fi însemnat orice luptă. Dar cîţiva, 
puţini şi îndîrjiți, tocmai despre luptă vorbeau şi pentru 
luptă se pregăteau... Tari oameni! Hotărîţi oameni! Nimic 
nu-i înfricoşa. Numai că şi pentru dînşii țelul luptei şi mij- 
loacele acestei lupte erau încă tot atît de turburi şi impre- 
cise ca şi pentru el; tot atît de turburi şi de imprecise ca 
aceste contururi fantomale în ceață care-l împresurau. Ceva 
mai lipsea încă. O călăuză. El prea multe şi amestecate cărți 
citise. Dînşii prea puține, sau de loc. Din această pricină 


orbecăiau. Dezlegarea trebuie să existe undeva. Dar unde 
şi care? Unde şi care? se întreba mergînd în noapte şi 
ceaţă. 

În locul viran pe unde nu mai trecuse niciodată (ori poate 
numai i se părea că n-a trecut, fiindcă nu-l mai văzuse atît 
de vast şi deşert), un singur felinar mai ardea, inutil, ca în 
gările triste după ce ultimul tren a plecat. De lîngă stilpul 
acela din beznă şi ceaţă s-a desprins femeia aceea. 

L-a chemat pistuind, cum pistuiesc femeile de noapte. 

El nu s-a oprit, iar femeia a început să meargă după el. 
Aşa, o stradă, şi alta, şi alta... Ca un cîine fără stăpîn, tîrîn- 
du-se după paşii celui dintîi trecător care nu s-a răstit să-l 
alunge. La capătul podului arcuit în ceață peste o Dîmbo- 
vița de ulei cu luciul vătuit, s-a întors s-o întrebe duş- 
mănos: 

— Ce vrei? 


260 


— la-mă să dorm la tine. Numai două ceasuri. Mi-e 
frică... 

— Pleacă! 

— Numai două ceasuri. Te implor... Mi-e frică... 

Costea Lipan a plecat înainte. Pașii femeii au sunat după el 
ca ecoul paşilor săi. 

Prezenţa aceasta tenace dădea nopţii o atmosferă încă mai 
stranie. Toate ferestrele — întunecate. Blocurile clădirilor 
— amenințătoare şi mute, ca şi cum toată viaţa ar fi fost 
înăuntru suspendată. Nici o trăsură, nici un alt trecător, nici 
o chemare depărtată de automobil, nici un paznic: strada 
pustie şi alături altă stradă pustie şi, încrucişîndu-se, alte 
străzi; nesfirşit labirint de străzi pustii astupate de ceaţă. 

Tot aşa ar fi mers într-un oraş fantastic unde toţi au 
murit. 

Fi doi erau ultimii supraviețuitori. Şi se urmăreau, cum 
vor rătăci strigoi din urmă pe planeta răcită printr-un brusc 
cataclism. 

— Ce vrei? Caută-ţi de drum! 

— Numai două ceasuri ia-mă la tine! Mi-e frică. Dorm 
jos, pe scîndură... Înțelege că mi-e frică. 

A mers mai departe, şi în urma lui paşii au pornit în- 
dată, bătînd trotuarul în acelaşi sunet cu paşii lui, con- 
fundîndu-se. 

În Calea Victoriei a venit alături: 

— Lasă-mă să merg lîngă tine! Să creadă că sînt 
cu tine... 

— Cine să creadă? Nu vezi că nu-i nimeni? Cine să 
creadă?... 

Mina femeii arătă zidurile, întunericul, ceața. 

Costea Lipan grăbi. Grăbi şi femeia. O mînie surdă cloco- 
tea în el. După cele ce-au dezbătut dînşii în încăperea do- 
sită, numai aceasta îi mai trebuia. O femeie necunoscută, 
care să-l tutuiască şi de care să nu poată scăpa. 

În gang, în faţa intrării, a mai vrut s-o alunge o dată. 

— Pleacă! Pleacă, fiindcă acum chem sergentul! 

Şi întinse mîna spre un paznic care nu exista decît în 
ameninţarea lui. Femeia s-a atîrnat cu amîndouă mîinile 
de braţ: 

— N-ai să faci aceasta! Nu chema! la-mă la tine... 
Mi-e frică... Nu eşti om? N-ai inimă de om? 


261 


Glasul a fost deodată atît de sfirşit şi de rugător, încît 
toată asprimea s-a îmblînzit. Costea Lipan vorbi domol, 
lămurind: 

— N-am unde! N-am decît un singur pat... 

— Mă culc jos. Numai pînă se face ziuă. Mi-e frică! 

— De cine ţi-e frică, femeie? Ce-s prostiile astea? Te 
înşeli dacă îţi închipui că... De cine poate să-ţi fie frică?... 

— De el! De toţi! Tu nu ştii... Nimeni nu poate să ştie. 
Ai milă... 

„E desigur o nebună. Sau poate e urmărită de poliție... 
gîndi Costea Lipan. Are să mă bage în cine ştie ce compli- 
cații. Tocmai acum, cînd sînt dator să mă păzesc de orice, 
de oricine “... 

Dar femeia din ceaţă şi din întuneric aştepta împietrită 
într-un gest de implorare atît de deznădăjduit, încît ultima 
hotărîre de rezistență slăbi. 

— Bine. Treci înainte!... Vezi, că ai mult de urcat. 
Păşeşte în vîrful picioarelor. Uite lanterna)... 

— Am ştiut eu că un om tot trebuia să se găsească în 
oraşul acesta mare... În oraşul acesta cîinos! îi prinse femeia 
mîna cu degetele ei ude şi reci. 

— Lasă acestea! se desprinse Costea Lipan. Urcă odată! 

Femeia a început să urce înainte, scormonind întunericul 
scărilor în spirală cu lama albastră a lanternei. Costea Li- 
pan, în urmă, îi vedea numai fusta cenuşie, paltonul cenușiu, 


pantofii uzi, cu tocuri strîmbe, cu tot noroiul străzilor 
adunat. 

De cînd stătea în mansarda aceasta din Calea Victoriei, 
în preţul lecţiilor predate la copiii proprietăresei văduve de 
la parter, nu primea acum cel dintii oaspe. Adăpostise de 
două ori fugari urmăriți, fiindcă aici toți îşi închipuiau că 
nimeni nu se gîndeşte să-i caute şi fiindcă le era uşor să 
intre şi să iasă într-o clădire unde se afla un dentist la pri- 
mul etaj, un birou de publicitate la al doilea şi toată ziua 
un necurmat du-te-vino de trecători. Era judecata scrisorii 
furate din povestirea lui Edgar Poe. Nimeni nu purcede să 
caute un suspect în mijlocul oraşului, în văzul tuturor. Îi 
urmăreşte la periferie. Iar vecini nu se aflau sub acoperişul 
de tablă, decît rîndaşi şi bucătărese din toate apartamentele 


262 


casei: oameni de care n-avea de ce se feri şi nici nu-i pur- 
tau grija. 

— Încă! Mai sus! spuse. Aici!... Aşteaptă acum să des- 
chid lacătul... 

Cînd a intrat şi a răsucit butonul luminii, abia atunci a 
văzut-o la față. O credea o femeie. Era abia ceva mai mult 
decît o copilă. Dar cu o figură atît de sfirşită şi de tragică 
sub văpseaua vulgară, încît înţelese că n-ar fi meritat nici- 
odată iertare dacă ar fi lăsat-o afară, în noapte şi-n ceață, în 
gheara „lor”. 

— De cine ţi-e frică? 

— De ei... De toţi!... 

Se uitară unul la altul. Poate necunoscuta înţelesese ce 
inimă simplă şi omenească avea tînărul acesta cu părul 
aspru şi cu obrazul colţuros, cu vorba atît de răstită. Poate 
era numai prea ostenită ca să-şi mai silnicească buzele în 
surîsul profesional, destinat oricărui bărbat, oricînd. Căci îi 
spuse numai atît, căutîndu-i a doua oară mîna: 

— Îţi mulțumesc. Altfel!... Fără dumneata... 

Acum, cînd şi-au văzut ochii, îi spunea „dumneata”. Ges- 
tul neisprăvit arătă suspendat în aer ce s-ar fi întîmplat fără 
adăpostul acesta providenţial. Arăta orice; ceva nespus şi 
totuşi ireparabil. Poate moartea... Poate ceva mai înfricoşat 
decît moartea... Pe urmă, gestul căzu, şi necunoscuta cătă 
cu ochii un loc împrejur, cum fac cei gata să leşine. Se 
aşeză pe marginea patului. 


— Mă ierți? Am mers... am mers... De ceasuri, de nu 
ştiu cîte ceasuri n-am stat jos... 

Costea Lipan se sili să-şi dea glasului o intonaţie prie- 
tenoasă: 

— Haide acum! Scoate-ţi pălăria. Şi paltonul acesta ud... 

Fără pălărie păru mai copilă. Cu ochi albaştri şi cu părul 
fin, cu obrazul neted, ar fi arătat fără îndoială mai puţin 
vulgară decît femeile care pistuiesc trecătorii noaptea dacă 
toată armonia figurii nu s-ar fi aflat brutal ruptă de gura 
prea mare, cu buzele largi şi cu văpseaua exagerată. Sub 
palton, bluza era subțire şi străvezie. Un corp încă nu deplin 
rotunjit. Una din vietăţile cu umanitatea strivită, înjosită, 
iremediabil animalizată, înainte de a fi apucat vîrsta să de- 
vină femeie. 


263 


— Aici n-au să mă găsească... lar mîine? Dumneata 
n-ai să ştii niciodată, domnule, ce-ai făcut pentru o fiinţă 
ca mine!... 

Costea Lipan strînse din umeri, ca să arate că lui puţin 
îi pasă de mulțumiri şi de recunoştinţă o dată ce aşa a ho- 
tărît. Nu mai întrebă cine n-au s-o găsească aci. Nici de 
ce se teme pentru ziua de miine. 

— Îmi pare rău că n-am să-ți dau un ceai, ceva! La 
mine nu se află nimic. Sînt singur şi mă vezi că trăiesc aici 
mai pe sponci decît un şoarece de biserică! 

— Nici n-ar primi gura mea ceva astăzi! vorbi cu gîn- 
dul întors foarte departe necunoscuta. 

Şi deodată începu să plîngă. 

Un plîns cum Costea Lipan n-a văzut niciodată, mai 
atroce decît orice vaiet. Mut, cu lacrimi rostogolindu-se 
monoton şi egal. Stătea dreaptă pe marginea patului, ne- 
mişcată, cu mîinile pe genunchi, lăsînd să se deşarte izvorul 
ochilor într-o neclintire inumană, fără un singur trăs con- 
tractat în obraz, fără sughiţuri. Nu se ştergea, nu se în- 
grijora că lacrămile preling o dîră urîtă în văpseaua feței. 
Tot ce adunase în rătăcirea ei de animal fugărit ceasuri şi 
ceasuri, în frica, ori în deznădejdea, ori în suferinţa ei necu- 
noscută, se elibera acum, în acest plîns, cum plîng cadavrele 
cînd li se topeşte lichidul ochilor crăpaţi la căldură. 

Costea Lipan nu putu suporta acest plîns. Merse la fe- 
reastră şi privi în jos, în întuneric şi în ceaţă. 


Calea Victoriei — golită de trecători, moartă, aşa cum 
niciodată nu-i pare aceeaşi stradă a zbaterii neistovită din 
zori pînă tîrziu după miezul nopţii. În stradă nu se auzea 
nimic, nu se zărea nimic. Prin sticla cu reflexul luminii din- 
lăuntru vedea oglindită la spatele său numai necunoscuta cu 
plînsul ei mut, neclintit, de nesuportat, şi o aşteptă să sfîr- 
şească. A stat mult aşa. Pînă cînd ceața s-a albăstrit şi oraşul 
a început să învie. 

Necunoscuta s-a rezemat uşor cu fruntea de fierul pa- 
tului, şi din plîns a trecut în somn. Somn chinuit de tresăriri 
şi de scîncete slabe, în care frica, ori deznădejdea, ori sufe- 
rința ei necunoscută se prelingeau încă o dată, trăite într-o 
neîndurată neputinţă de evadare. 


264 


„Nu-i drept!... îşi spuse Costea Lipan. Măcar prin somn 
ar fi avut dreptul să uite, să scape”... 

Îi ridică încet braţul de pe fierul dur, îi aşeză perna sub 
cap, îi întinse picioarele şi o înveli cu pătura pînă sub băr- 
bie. Pantofii uzi, tremurul spasmodic al trupului; ochii 
globuroşi zbătîndu-se sub pleoapele într-un somn care nu-i 
întreg; scîncetul acela căutînd instinctiv, cum caută copiii, 
un adăpost cald şi siguranța unei ocrotiri — o! ce mizerie! 

Costea Lipan o privi, descoperind încă o dată că nimic 
nu este mai neliniştitor şi mai plin de mister pentru un om 
ca somnul altui om. Potrivi un ziar, să-i apere ochii de 
lumină. 

Apoi îşi trase scaunul la soba rece de fier şi începu să 
gîndească la dezbaterile lor fără concluzie din acea noapte. 
Pe urmă, la altceva, fără legătură directă cu dezbaterile 
lor. La omul venit în ascuns de peste graniță, la ceea ce 
spunea că pregăteşte şi că avea nevoie de mîna lui. Aşa a 
dormit, cu obrazul îngropat în îndoitura cotului. 


Cînd s-a deşteptat dimineaţa, femeia necunoscută nu mai 
era. Pe un petec de hîrtie, o mînă nedeprinsă cu scrisul 
trăsese un singur cuvînt: „ Multumesc”. 

Fără semnătură. Fără nimic. Viaţa îi trimisese din anoni- 
matul cel mare o suferință anonimă, ca după cîteva ceasuri 
să şi-o resoarbă din nou în infinitul ei anonimat. De atunci, 
în această întîmplare vedea un simbol, un avertisment, o 
confirmare mai mult a hotărîrii neclintite şi răzbunătoare cu 


care venise omul străin, de peste hotar... Avea dreptate 
străinul. Pentru acestea toate cineva trebuia să expieze. 
Unul, o sută; pentru cei fără număr, care dintotdeauna îndură 
fără să crîcnească. 

Gîndind la dînsa şi la străin şi la toate, a căutat-o şi n-a 
mai regăsit-o. A aşteptat-o şi n-a mai venit. 

Ziua, în colcătul străzilor, îi părea cîteodată că o recu- 
noaşte. Dar nu e. Noaptea se apropie de toate femeile în- 
tunericului; dar întotdeauna sînt altele, rîd cinic şi bestial, 
îl cheamă cu vorbe deşănţate, îşi oferă cărnurile lor putrede 
şi sînii devastați. Numai aceea a venit trimisă să încorporeze 
toată suferinţa resignată, şi umilirea, şi groaza cîtă este în- 
tr-o lume cu dreptatea mincinos făurită numai pentru cei 


265 


tari. O ştie aici, în oraşul de un milion de suflete, şi-i pare 
că dacă ar pleca urechea la pămînt, din miile şi miile de 
paşi i-ar recunoaşte mersul şovăit şi înfrînt, aşa cum magul 
cel negru a desluşit la o mie de leghe paşii lui Aladin, pier- 
dut în viermătul mulţimii din ulițele Bagdadului. Spunea: 
„Mi-e frică... De ei! De toţi.” 

De toți câţi, din netrebnicie ori din laşitate, sînt complicii 
nelegiuirilor întărite prin legi. 

Noaptea, cînd întoarce ochii spre pat, o vede în plînsul 
acela mut, fără sughiţ, ca lacrimile cadavrelor dezghețate. 
Cum ar putea uita? În camera lui nu mai e singur. Există 
acum cineva care-i încleaştă mîna cînd slăbeșşte şi-i biciuie 
îndîrjirea cînd şovăie. Că nu ştie de unde a venit, ce nume 
purta, ce-a adus cu ea e încă mai bine! Aşa a adunat în 
apariția ei, materializată din întuneric şi ceaţă, toate sufe- 
rințele care au drept la toate răzbunările. 

A aruncat cărțile din rafturi. S-a eliberat de ele. 

Bine spunea străinul! Abia acum a înţeles că vorba spusă 
şi scrisă, fără faptă, e o cheltuială deşartă de energie, un 
narcotic. Bune pentru muieri bocitoare şi pentru flecarii 
crescuți în moleşeala tiradelor de cafenea. 

Străinul spunea că ei sînt mai puţini. Numai o mînă de 
oameni. Dar hotărîți la orice, în disprețul doctrinelor blegi 
şi al revoluţiei birocratizate, cu preşedinţi, convocări, filiale, 
agenţi, delegaţi, inspectori, petiţii de înscriere, cărți de 
membru şi moţiuni puse la vot. Ei au o singură religie: 
Fapta! La aceasta, pe încetul, l-a convertit omul venit de 
departe, şi omul are dreptate. Îndepărtîndu-l de prietenii lui 


vechi, tari şi dîrji, dar fără să ştie încă ce vor, orbecăind în 
nehotărîre cum orbecăise el în noaptea cu ceață, după acea 
noapte l-a cîştigat de partea lui. Acela a adus cu el expe- 
rienţa de surghiunuri şi de viaţă ascunsă în toate capitalele 
Europei, prezent pretutindeni unde este nevoie de faptă şi 
plecînd numai după ce şi-a încheiat datoria. 

Cînd spune „Fapta!”, mîna lui slabă, de veteran al dina- 
mitei şi al revolverului, retează un obstacol nevăzut. Şi 
omul străin, ciudat, fascinant începe din nou să meargă de 
la un perete la altul, ca într-o cuşcă prea strîmtă, întinzînd 
gîtul într-un tic monoton, ca şi cum nu i-ar ajunge aerul 
prea puţin. Nimeni nu-i cunoaşte numele cel adevărat. Are 
zece identități, pentru zece ţări, cu zece paşapoarte. Se 


266 


anunță prin mesagiile lor tainice: „Spartacus”. Aşa îl cu- 
nosc toți şi aşa îl aşteaptă. Iar toţi rămîn surprinşi cînd în 
locul unui colos cu pumnii tari şi cu piept musculos să rupă 
cătuşe în zîngăt teatral, apare acest moşneag deşirat şi gre- 
bănos, cu bărbiţa gălbejită de tutun şi cu ochii apoşi, tresă- 
rind cu restul de puteri galvanizate numai cînd rosteşte 
retezat: „Faptă! Violenţă! Faptă!” 

După plecarea lui de la prima întîlnire, a rămas parcă 
dezamăgit şi totul i-a părut suspect. 

Acesta putea fi Spartacus? Putea ține stîrpitura aceasta 
omenească un revolver fără să-i tremure mîna? Acesta, 
Spartacus, omul focurilor descărcate în săli pline şi al maşi- 
nilor explodînd în amestec de carne şi sînge; dispărînd răz- 
bunător şi invizibil, ca un erou de film anarhist. 

Era un moşnegel să-l ridice de guler cel dintii agent de 
poliţie secretă şi să-l poarte suspendat în aer, agitînd pi- 
cioarele ca un gîndac prins în ac. Să nu fie cumva numai 
un impostor! Un agent provocator, o undiţă a poliţiei! 

La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă 
decît hainele de comis-voiajor de la început. O redingotă de 
profesor pensionar şi ochelari cu şnur după ureche. Cînd 
ridica mîna, de sub mînecă apăreau manşetele rotunde şi 
tari, cu butoni laţi de monete antice, cum poartă pensio- 
narii oraşelor de provincie din Franţa cînd se duc duminica 
să-şi facă partida de manillă la „Cafe du Commerce”. 

Era mulţumit de tot ce făcuse, de tot ce aflase şi ce 
aştepta. 


El îşi luase îndrăzneala să pomenească despre doctrină, 
program, organizarea mulțimilor prigonite. Atunci omul 
străin s-a întors cu un surîs dispreţuitor, care îi dezveli dinţii 
cariaţi şi verzui... 

— Mai bine-ai face să te gîndeşti că în momentul acesta, 
într-o mie de oraşe din lume, o mie de asemenea reformatori 
şi profeţi cred că pregătesc fericirea omenirii gargarisindu-se 
cu programe şi bătîndu-se cu pumnii în piept. Pe urmă, 
profeţii se duc şi se culcă foarte liniștiți în paturile lor con- 
fortabile, unde vor muri de bătrînețe, aşteptînd minunea să 
se facă singură. Eu nu sînt aici pentru programe. Mie 
nu-mi pasă de programe şi de doctrină!... Acestea sînt 
pentru laşi. Îi cunosc pe toți. Toţi tremură cînd e vorba 


267 


să treacă la faptă. Curajul lor merge pînă la vorbă. 
Aceasta este şi părerea unor prieteni ai mei de aici, pe care 
dumneata nu-i cunoşti şi nu e nevoie să-i cunoşti. l-am 
găsit, ne-am înțeles! Şi dînşii sînt tot atît de hotărîți ca 
mine. Nu laşi! 

Din mers răsucea ţigarea de tutun negru, străin, cu miros 
neobişnuit şi acru; fuma scuipînd şi plimbîndu-se însoțit 
de o scîrțiială enervantă a ghetelor cu gumă. El nu s-a putut 
opri atunci, să nu-l găsească din ce în ce mai grotesc şi lipsit 
de prestigiu: 

— Un Spartacus în ghete cu scîrț! 

Şi s-a întrebat dacă nu participă cumva la o comedie în 
care acest pretins prim personaj nu va copleşi în ridicol 
faima adevăratului Spartacus. Era departe de a şti că ace- 
leaşi gînduri şi întrebări frămîntaseră şi pe ceilalți comparşi 
necunoscuţi, despre care îi pomenise. 

După cum era departe de a şti că tot aşa, la a patra şi la 
a cincea întîlnire secretă cu dînşii, omul fără nume şi fără 
țară pusese cu încetul stăpînire pe toţi, cum a pus stăpînire 
şi pe el. Nici unul n-a rezistat voinței care se insinua treptat 
şi tiranic, comandînd fără să pară şi distribuind roluri teri- 
bile, ca un hatîr. 

Într-o seară, cînd începeau să se aprindă luminile, intrase 
la Costea Lipan neaşteptat. Cu atît mai neaşteptat cu cât 
toate întâlnirile de pînă atunci fuseseră la ore şi în locuri mai 
dinainte hotărîte. Pe drept cuvînt, deci, Costea Lipan se 
miră că ştia unde stă fără să-i fi spus vreodată; că ştia cea- 
sul cînd el se află acasă. 


Omul străin, Spartacus, a pus tacticos pălăria tare pe 
masa de scîndură şi a început să-şi scoată mănuşile, zîmbind 
enigmatic în bărbiţa afumată. 

Vorbi, îndreptîndu-se spre fereastră şi privind afară, 
în jos: 

— Admirabilă aşezare! Ţi-ai ales camera cum nu se 
poate mai bine. În mijlocul oraşului unde e circulaţia mai 
deasă. Un dentist la un etaj. Un birou de publicitate, la 
celălalt. Oricine intră şi iese neobservat. Se pierde îndată în 
mulțimea străzii. Nu, tînărul meu amic? 

Şi eu cred că am nimerit bine! vorbi flatat Costea 
Lipan, căutîndu-şi cuvintele să răspundă nemţeşte, fiindcă 


268 


omul întrebase distrat în nemţeşte, cum trecea cu uşurinţă 
prin vreo şapte-opt idiome europene. 

Omul se întoarse de la fereastră şi îl bătu pe umăr cu 
mîna osoasă, înveselit ca o paiață dezarticulată: 

— Admirabilă naivitate! Adorabilă tinereţe! Nu te-ai în- 
trebat însă niciodată, tînărul meu amic, dacă printre atîta 
lume, cîtă intră şi iese, nu se află cumva şi vreun anume 
om care intră după dumneata, te aşteaptă pe dumneata şi 
iese după dumneata tocmai fiindcă aici nimeni nu-l observă 
şi n-are de ce să-l cerceteze ce caută? 

— Cîteodată m-am gîndit! mărturisi Costea Lipan. Pe 
urmă m-am convins că nu e nimeni, fiindcă n-am surprins 
niciodată pe nimeni suspect. 

— Ce e aceea suspect? La urma urmelor, cine nu e 
suspect? Eu nu sînt suspect? 

Omul nu aşteptă răspuns şi iarăşi se opri din plimbare, 
la fereastră, privind în capul trecătorilor, cu mîinile la 
spate, în redingota lui veche, neagră-verzuie şi demodată. 

Spectacolul străzii, în ceasul acela cînd Calea Victoriei 
îşi vîntură trecătorii în lumina proiectată a vitrinelor, îl 
absorbi atît de îndelung, încît Costea Lipan crezu că a uitat 
de existenţa lui. Şi se simţi umilit. Omul însă deodată rise 
fonf şi se întoarse, scoţind pachetul galben de tutun şi 
începînd să-şi răsucească ţigare. 

— Interesant spectacol, privit de sus! Nu-ţi imaginezi 
cum seamănă un oraş la ora aceasta cu alte nenumărate 
oraşe la ora aceasta. Cunosc vreo patruzeci de capitale şi 
parodii de capitale cît acest Bucureşti, care se crede Parisul 
Orientului european!... În toate, la ora aceasta, se aprind 


aceleaşi vitrine, vînzătorii de ziare zbiară aceleaşi ediţii spe- 
ciale, s-au imobilizat la intersecţia bulevardelor aceleaşi au- 
tomobile... Toate au slobozit din birouri îmbicsite aceleaşi 
larve umane ale burgheziei, şi din uzine aceleaşi vite de jug, 
mergînd cu paşi împleticiţi să se tîrîie în tenebrele cartie- 
relor mărginaşe... Se cred liberi, şi libertatea lor e de robi! 
Ceea ce este într-adevăr dezolant, tînărul meu amic, e că 
nu ştiu că sînt robi. Sclavii antichităţii aveau măcar această 
cunoştinţă. Vino aici, să-i priveşti de sus... Nu e absurd că 
toţi se cred liberi? 

Costea se lăsă dus la fereastră şi privi în jos spectacolul 
prea cunoscut al străzii. 


269 


— Nu observi ceva încă mai interesant? întrebă brusc 
omul. Pentru dumneata în special, mai interesant decît ba- 
nalele mele constatări? 

Costea Lipan nu văzu nimic alt decît strada dintotdea- 
una, cu fluviul omenesc dintotdeauna. 

— Am să te ajut eu atunci! anunță străinul. Am să te 
rog să priveşti la individul acela (îl vezi?), cu pălărie nea- 
gră şi cu pardesiu cenuşiu. Nu l-ai observat, sînt sigur, nici- 
odată... Sau, chiar dacă l-ai văzut, ţi-ai spus că aşteaptă pe 
cineva de la frizerie, fiindcă în faţa frizeriei staţionează, se 
uită înlăuntru, face trei paşi, se întoarce... Îl vezi acum? 
Cînd se întoarce cu spatele, poate observa toată strada prin 
oglinda de la uşa frizeriei... Nu-i chiar aşa de prost! Îşi 
cunoaşte meseria... Să nu te surprindă dacă ai să-l întîlneşti 
mîine pe scări, urcînd la dentist sau coborînd de la biroul 
de publicitate. Nici să nu te mire dacă îți cunoaşte camera 
cum îmi cunosc eu buzunarul. Sînt chei care deschid orice 
lacăte şi orice sertare; există oameni a căror curiozitate e 
nelimitată. Ai înţeles acum?... Îţi pare suspect individul? 
E nevoie să pară suspect?... 

— Dar nu l-am mai văzut niciodată! declară Costea Li- 
pan cu o grabă de om care se dezvinovăţeşte. De altfel, de 
aici nici nu i se poate vedea figura. E plin Bucureştiul de 
indivizi cu pălărie neagră şi cu pardesiu cenuşiu! 

— Poţi face o experiență, tinere amic, dacă experienţa 
mea nu-ţi ajunge... Poţi cobori în stradă şi poți merge pînă 
la celălalt capăt, să intri într-o berărie sau într-o cafenea. 
Te asigur eu că vei constata cu surpriză că, printr-o bizară 
coincidență, dintre toți oamenii cu pălărie neagră şi cu par- 


desiu cenuşiu cîţi sînt în acest Bucureşti, tocmai acesta are 
să intre şi el în cafenea ori în berărie, tocmai el are să se 
aşeze la o masă şi, deschizînd un ziar, n-are să ceară plata 
decît după ce vei fi sunat dumneata să faci plata... În afară 
dacă nu te va aştepta la uşă, ca acum. 

— Imposibil! refuză să creadă Costea Lipan. 

— Pentru convingerea dumitale bineînţeles că e impo- 
sibil. Convingerea mea însă eu mi-am întemeiat-o pe ele- 
mente de care habar n-are lipsa dumitale de experiență. 
Eşti, ca să spun aşa, un diletant. Un diletant incurabil, în 
tot ce vrei şi încerci a vrea... Porţi stigmatul lumii dumitale! 
Te revolţi împotriva ei, dar cu revolte de calibrul ei!... 


270 


Vorbe, vorbe!... Și acum să mă întorc la ceea ce m-a adus 
la dumneata. Una se explică prin alta... Cum mă aşteptam, 
oameni ca acesta de afară vă poartă o grijă deosebită. Pot 
să te asigur că există undeva un jurnal al existenței dumi- 
tale, cu menţiunea orei cînd te-ai culcat şi te-ai trezit acum 
o lună, cu cine ai discutat şi chiar cu oarecare copii de pe 
scrisorile pe care le-ai primit. 

— Imposibil! refuză să creadă Costea Lipan. 

— Nu numai că e foarte posibil. Ci chiar sigur! Aceasta 
nu înseamnă însă că trebuie să te alarmezi. Mie mi-au ţinut 
asemenea contabilitate zece poliţii din lume şi nu m-au in- 
comodat de fel... Încît n-ai de ce te speria! Am luat infor- 
maţiile mele. În poliţia voastră, ca în oricare din lume, sînt 
imbecili şi flecari cîți vrei. De la un astfel de imbecil, care 
mai e pe deasupra şi cel mai flecar individ pe care l-a putut 
descoperi o poliţie secretă să-i păzească secretele, am aflat 
unde locuieşti acum şi unde ai locuit acum doi ani, cine 
e însărcinat să-ţi păstreze un atît de minunat jurnal la zi şi 
de ce... Nu-ţi poţi imagina ce uşor deschide uşile şi desfe- 
recă gurile o carte de agent secret, bunăoară, al Franţei, 
şi cîteva recomandaţii, chiar cînd sînt plăsmuite în chipul 
cel mai grosolan. Am aflat, aşadar, că eşti supravegheat 
chiar de la cei care te supraveghează. 

— Atunci tot ce-am pregătit?... se sperie Costea Lipan, 
ştergîndu-şi tîmplele reci... Ne putem aştepta la orice... Sîn- 
tem... (era să spună „pierduţi!”, şi se temu de gravitatea 
sau de ridicolul solemn al cuvîntului). 

Omul rîse cu dinții lui negri-verzui şi se plimbă cu mii- 
nile la spate, umplînd camera cu oribilul scîrțiit ritmic. 


Se opri, privind la Costea Lipan din picioare, cum se afla 
zdrobit de această veste, pe marginea patului. Privi cu milă 
sub ochelarii cu şnur. 

— Ce tînăr eşti şi cum te joci de-a conspirația şi de-a 
complotul! Adică, mă rog, ce ţi-ai închipuit dumneata?... 
Te poţi aduna la întrevederi secrete, poţi pregăti tot soiul 
de isprăvi care interesează direct ordinea societăţii, şi dum- 
neata îţi închipui că societatea nu are şi ea drept să-şi ia 
măsurile ei de apărare? Îţi imaginezi că eu am venit direct, 
orbeşte, să cad o dată cu alde voi în capcană?... Află, 
tînărul meu prieten, că înainte de a da ochi cu alde voi, 
cu cei pe care nici nu-i cunoşti, cînd m-am dat jos din tren, 


271 


de la gară, cea dintii grijă a fost să merg la poliţia voastră 
şi să-i prezint omagiile mele. 

— Atunci eşti un spion! Un agent provocator... Ai min- 
it şi pe ceilalți, pe nenorociţii pe care nici nu-i cunosc!... 
se ridică în picioare Costea Lipan, cu dinţii încleştaţi şi cu 
pumnii strînşi, gata să zgîlțăne această mînă de piele şi 
de oase adunate într-o redingotă de ştofă putredă. 

Omul îşi dădu drumul în jîlț, întinse picioarele şi rîse 
cu hohot, bătîndu-şi ciolanele genunchilor cu ciolanele mîi- 
nilor într-un acces de veselie care sfirşi în tusă: 

— Ha-ha! Ce copil teribil!... Agent provocator! Spion! 
Mai ce? Mai spune, te rog!... Dar nu e simplu şi infailibil 
procedeul meu? Acelaşi oriunde... Mă pui întîi în regulă 
cu poliția ţării unde am intrat, în numele poliţiei de la care 
am venit. Orice bănuială e prevenită de la început. Pot 
intra în relaţii cu oricine, oricînd şi oriunde, avînd în ve- 
dere „misiunea secretă” cu care am sosit. Poliţia, în loc 
să-mi stea în cale, se oferă să-mi facă ea servicii. Simplu 
ca o joacă de copil!... Eu ştiu ce ştiu ei; iar dînşii nu pot 
şti ce vreau eu! Pot să te asigur că individul cu pălăria 
neagră şi pardesiu cenuşiu de afară, dacă ieşim împreună, 
are să-şi frece mîinile încîntat. Are să admire abilitatea cu 
care un agent de poliţie străin a ştiut să-ţi intre atît de uşor 
în bunele dumitale grații... Te rog, vezi la fereastră dacă 
mai există domnul acela acolo. Numai fiindcă te îndoiai adi- 
neaori. 

Costea Lipan se ridică şi merse pînă la fereastră. Se în- 
toarse, recunoscînd că într-adevăr individul se afla la post. 


— Aceasta n-are absolut nici o importanță, spuse omul, 
începînd din nou să se plimbe. Te pot asigura că nu te 
amenință nici o primejdie. Nici pe dumneata, nici pe cei- 
lalţi... cum să le spun?... Nici pe comparşii noştri, pe care 
nici măcar nu-i cunoşti, deşi trăiesc în tîrgul dumitale... Nu 
vă ia nimeni în prea mult serios. Sînteţi folositori numai 
în măsura în care un guvern poate să dea alarmă împotriva 
uneltirilor voastre, să vă urmărească şi să vă aresteze în 
momentul cînd are interes să distragă opinia publică de la 
alte evenimente mai neplăcute... Sînteţi, tinere prieten, o 
rezervă! Dacă n-aţi exista, poliţia v-ar inventa... lar omul de 
afară, cu pălăria neagră şi cu pardesiul cenuşiu, îmi pare 


272 


că se află la postul său mai mult să vă păzească să nu vi se 
întîmple ceva decît să vă păzească să nu faceţi ceva! ...Sîn- 
teţi necesari; aveţi drept să fiți ocrotiţi... Aceasta am aflat-o 
de la admirabila voastră poliție. Ş-am mai aflat tot de la 
aceşti oameni amabili că la minele de cărbuni greva va iz- 
bucni peste cel mult două săptămîni. Era momentul! Am 
început să mă plictisesc. Atunci va vorbi în sfîrşit aceasta! 

Spunînd, omul scoase cu o îndemînare de scamator re- 
volverul de sub pulpana redingotei şi îl jucă în palma 
uscată. 

Cu înfăţişarea lui slăbănoagă, fonf şi cu redingota uzată, 
lui Costea Lipan îi păru într-adevăr o sinistră şi demonică 
încarnaţie a reveriilor sale revoluţionare. Altfel văzuse el 
omul luptei şi al faptelor. Nu, mai exact: oamenii luptei şi 
ai faptelor! Căci niciodată nu-i întrezărise singuratici, cutre- 
ierînd lumea ca nişte comis-voiajori ai atentatelor. Contras- 
tul dintre portul acesta insignifiant de comis-voiajor în dis- 
ponibilitate, scos la pensie, dintre figura lui incoloră, spina- 
rea gheboşată, ochelarii cu şnur şi dintre arma teribilă îi 
încreţi carnea pe şira spinării. Înţelegea că într-adevăr, pen- 
tru omul acesta cu temeritate şi luciditate de nebun sub as- 
pectul inofensiv, nu poate exista nici un obstacol. În jocul 
lui dublu şi turbure, nimeni nu mai putea citi, fiindcă avea, 
fără îndoială, pentru fiecare dificultate, zece trambuline de 
rezervă, prin ale căror resorturi să pice zvirlit tot în pi- 
cioare, ca omuşorii de celuloid cu un centru de greutate de 
plumb. Dar aceasta era revoluția? Aceasta însemna lupta? 
Şi ce-ar fi reprezentat o victorie a lui şi a comparşilor săi? 


— Ştii să tragi? îl întrebă omul, fixînd un punct nevă- 
zut din perete şi închizînd ochiul apos sub sticla ochelarilor. 

— Puțin! minţi Costea Lipan, ca să nu pară un copil, 
deşi nu trăsese niciodată un foc de revolver. 

— Trebuie să te exercitezi neapărat! Eu despic cartea de 
vizită în muchie. Dar mai ales lovesc cu precizie aici! Arătă 
cu degetul, tîmpla lui Costea Lipan. Doi ani am făcut la în- 
ceput exerciţii pe manechin. Nu dau niciodată greş!... De 
altfel, pentru mai multă siguranță, trag întotdeauna şi al 
doilea foc. Acesta mi-e cel mai bun tovarăş. Prietenul cel 
mai fidel! De treizeci de ani cutreierăm lumea împreună 
şi n-am avut de ce ne plînge unul de altul... 


273 


Omul săltă arma de oţel oxidat în palmă; părea că îi ve- 
rifică greutatea, se prefăcea că o scapă şi o prindea iar, o 
dădea peste cap şi o luneca de pe un vîrf de deget pe altul; 
grotescă fantoşă în redingotă neagră-verzuie, amuzîndu-se 
cu înfricoşetoarea jucărie a morţii. 

Era atîta îndemînare sprintenă în acest joc, ochii apoşi 
străluceau de atît de fierbinte scînteiere, omul se învigorase 
atît de neaşteptat, încît s-ar fi spus că metalul armei îi 
transmisese un fluid proaspăt de viaţă, care a accelerat sîn- 
gele în artere şi a redat elasticitate muşchilor sclerozaţi. 

O clipă, Costea Lipan crezu că figura, şi ochii, şi gingiile 
ştirbite, şi părul rar din creştet, şi bărbiţa, şi alb-gălbuiul 
murdar, toate au fost numai o mincinoasă mască, măsluită 
pe un obraz tînăr, ca să alunge orice bănuială şi să-l arate 
printr-un artificiu — inofensiv. Aştepta poate masca să cadă, 
cum îşi scot transformiştii barba de cîlţi, şi de dedesubt să 
apară într-adevăr omul puternic, crunt şi răzbunător, cum 
îl preceda totdeauna legenda. 

Dar omul, ostenit de joaca lui neliniştitoare şi drăcească, 
se opri, punînd revolverul ca o vulgară tabachere în buzu- 
narul de sub pulpana redingotei. Din nou avu înfăţişarea 
ştearsă de profesor pensionar, tuşi ca un bătrîn şi începu 
să-şi întindă mănuşile pe degetele osoase. 

Merse pînă la fereastră şi privi în creştetul trecătorilor. 

Fără să se întoarcă, vorbi: 

— Dumneata crezi că merită să săvîrşeşti ceva pentru 
viermii aceştia?... În stupiditatea lor nici nu au conştiinţă 
de nefericirea lor. Dacă le pregăteşti vreo fericire, trebuie 
s-o faci fără să ştie, în silă, peste voinţa lor... Împotriva lor! 


Ceea ce ar schimba faţa lumii n-ar fi nici o religie nouă, 
nici o oaste de profeţi inspirați. Dă-mi patru sute de oameni- 
maşină. Patru sute de imbecili sau nebuni, incapabili să cu- 
gete, căci n-au ce cugeta... Numai să se supună orbeşte! 
Iar toți, patru sute, în patru sute de oraşe să arunce la ace- 
eaşi oră în aer parlamente, ministere, centrale poştale şi 
gări... Chiar prima condiţie e să nu cugete! Să-i scoţi din- 
tr-un azil de idioţi sau de surdo-muţi şi să-i trimeţi să 
execute!... 

Sfirşi într-o limbă necunoscută lui Costea Lipan. Îşi dădu 
seama şi, întorcîndu-se, rîse ca de o slăbiciune pentru care 
are drept la indulgență: 


274 


— Mă ierți? Cîteodată uit în ce ţară mă aflu şi în ce 
limbă mă pot face înţeles... De altfel, nici nu ţin să fiu înţe- 
les! Îşi aşeză pălăria pe vîrful capului. Pălăria tare şi 
strîimbă, care-i completa aspectul grotesc. Repetă: Nici nu 
țin să fiu înţeles!... Se uită la peretii goi, la tavanul înclinat 
de mansardă, la soba de fier, la patul cu pătura aspră. Vorbi 
cu pălăria pe creştet, nemişcat, ca un om neînsuflețit, de 
cîrpă; un om mecanic, din cei aduşi pe scenă la reprezen- 
tațiile de ventriloci: Tinere, camera aceasta a dumitale îmi 
aminteşte ceva foarte vechi... Altă cameră, unde se afla alt 
tînăr... Undeva, într-o ţară care nu importă şi într-un an 
care nu importă... Tot aşa, era o fereastră înaltă! De 
acolo se vedea cerul sus şi se vedeau oamenii jos. Viermii 
jos! Era un pat ca al dumitale, de fier. Un pat de tînăr să- 
rac. Nu importă ce s-a întîmplat apoi... Destul să ştii că 
acolo a îngenuncheat el, lîngă patul acela ca al dumitale, 
jurînd să nu uite şi să nu ierte. Cu mîna pe o mînă rece a 
jurat!... A coborit pe urmă scările, pentru ca să nu se în- 
toarcă, şi de atunci cutreieră lumea oriunde găseşte prilej 
să plătească... Eu lovesc întotdeauna aici! (Ridică degetul 
înmănuşat, de manechin ţapăn în articulaţii, spre tîmpla lui 
Costea Lipan.) Şi nu dau greş niciodată!... Sînt un moşneag, 
dar încă nu-mi tremură mîna. N-am sfîrşit! Eu plătesc ori- 
cui şi plătesc pentru toţi... Înţeleg! Mă crezi un nebun... 
Ura niciodată nu e o nebunie! După cum laşitatea nu e 
numaidecît cuminţenie... Acum să-ţi fac un serviciu. În astă 
seară am să te eliberez de omul de afară. Mă voi duce să-i 
pun o singură întrebare şi să-i ofer o ţigară. Sînt sigur că va 
merge cu mine la cea mai apropiată cîrciumă. Am pentru 


oamenii poliţiei de oriunde o irezistibilă atracţie şi îți măr- 
turisesc că le inspir o dezgustătoare încredere. Noapte bună! 
Şi fă exerciţii! Uite, ţi-l las dumitale! scoase el revolverul 
din buzunar şi îl aruncă pe pat. Eu am altul, în celălalt bu- 
zunar. Fă exerciții în fiecare zi. Învață să tragi întotdeauna 
aici! 

Omul salută sacadat cu pălăria tare, ieşi lipind uşa cu 
luare-aminte şi începu să coboare scările în spirală, cu ori- 
bilele lui ghete cu scîrţ. 

Costea Lipan rămase pe marginea patului de fier, cu 
tîmplele cuprinse în palme. Nu! nu era aceasta! Nu poate 
să fie aceasta. Dar, atunci, ce? 


275 


ARIZONA-BAR 


276 


IV 


Sînt dimineţi cînd toată viaţa oraşului palpită spumos să 
inunde din paharul prea plin. Ai spune că toţi s-au trezit 
dintr-un vis care anunţa un miracol. Şi că toţi au ieşit să-l aş- 
tepte. 

Pentru aceasta s-a pregătit şi cerul cu albastrul spălat, unde 
un singur nor alb îşi flutură mătasea festivă. Pentru aceasta 
şi soarele şi-a lustruit peste noapte alama strălucitoare. 

Totul a devenit deodată mai luminos şi mai simplu; mai 
plin de speranţe de cum a fost ieri. 

Priveşte gestul aerian al copilului cu haina străvezie! 

Dacă încă o dată mai sare, o singură dată, va rupe plasa 
subțire a legilor care-l țin trist legat de pămînt şi va zbura 
grațios în haina lui străvezie spre soare. 

Chiar cerşetorul din colț a uitat să întindă mîna cu tîn- 
guitu-i milog. Suride orb la dezmierdarea bună a luminii: el, 
care n-a văzut niciodată lumina cu ochii lui de albuş, sub 
sticla ochelarilor, urîtă şi neagră. 

Sînt dimineţi cînd toată viaţa oraşului s-a eliberat din for- 
tărețele sure. 

Acum trecătorii sînt voioşi fără pricină. Cu pasul elastic, 
porniţi să dea un ultim asalt fericirii. 

E ceasul cînd nimeni nu poate admite că la capăt există 
un irevocabil sfîrşit. Opreşte-l din nerăbdătorul avînt şi îi 
spune: „Unde grăbeşti? Aminteşte-ţi că nu e departe vremea 
cînd din toţi care trec şi vin şi se duc nu va rămîne nici 
măcar suvenirul numelui. Eu văd numai schelete fugind. Eu 
în fiecare rîs fraged văd dedesubt un craniu rînjind!” El 
scutură capul şi te priveşte cu milă: „Ce nebunie te-a apucat? 


De unde-ţi mai veniră şi aceste gînduri inepte?” Şi se în- 
toarce să alerge la asaltul lui care sfirşeşte în nimic. 

Lasă-l s-alerge! Reazămă-te de bara unei vitrine. Pri- 
veşte-i. Şi vezi dacă nu e înspăimîntător gîndul ca în cinci- 
zeci de ani, din toţi câţi vin şi trec şi se duc, câţi rîd şi iubesc 
şi se bucură, nu va mai rămîne niciunul. Nici unul! Nici nu- 
mele. Închipuie-ţi strada atunci golită de toţi câţi nu mai 
încap acum. O stradă pe care ar fugi schelete. 

Lasă-i să alerge! Seara întoarcerea e extenuată. Fosforul 
ochilor, sleit. Pasul se tîrîie. Toţi au tăcut şi calcă privind po- 
somorît în pămînt. Reintră în celulele lor sure. 

Se închid cu zăvoare. Pentru ce se închid cu zăvoare? 


277 


Numai cei îndărătnici să prelungească minciuna mai merg 
să cumpere de un ban minciuna cea ieftină, care se vinde 
c-un ban. 


Moartea lui Teofil Steriu a fost neaşteptată şi simplă. 
Cînd servitoarea, Hanţi, a venit ca întotdeauna, la ceasul 
fix, să-i anunţe felurile de mîncare din acea zi, l-a găsit rece, 
în jilțul biroului, ca un funcţionar adormit în lipsa şefului. 
Nu era nici o urmă de luptă cu moartea. O pagină între- 
ruptă şi condeiul aşezat cuminte alături. 

Teofil Steriu, care, în dezinteresarea lui pentru orice spec- 
tacol al vieţii, adormea pe unde îl prindea vremea, în tren, 
la reprezentații şi la şedinţele Academiei, trecuse în somnul 
cel mare cu aceeaşi simplitate. Cum se afla între braţele 
scaunului, cu bărbia în piept, oricine s-ar fi aşteptat să-l 
vadă tresărind, ştergîndu-şi cu mişcarea obişnuită sudoarea 
din jurul gulerului şi apucînd tocul să continue rîndul în- 
ceput. 

Dar gîndul se oprise răcit; iar corpul imens nu mai se- 
creta prin porii pielii năduşeala cu atîta vervă popularizată 
de caricaturile revistelor umoristice. 

A fost o moarte simplă, discretă şi fără de mister. 

Medicul a trimis după doi oameni puternici din stradă, 
doi salahori cu şorț de pînză verde, să-l ridice şi să-l poarte 
pînă în camera unde să-i pregătească toaleta mortuară. 

— Trebuie să tragă ca la vreo sută douăş” dă chile! spuse 
unul dintre dînşii, ştergîndu-şi fruntea cu mîneca şi îndrep- 
tîndu-se de şale, după ce l-au aşezat în pat. 

— Pă puţin! încuviinţă celălalt. A fost cumplit om! 

— Zice că scria istorii prin cărți... 

— Tot ce se poate! În lumea asta sînt tot soiul de meş- 
teşuguri la care nu te bate nici vîntul, nici ploaia. Stai în 
şezut pe scaun şi faci osînză la inimă. lan te uită le el! 
Cîtu-mi-ţi-i buhaiul!... Văd că nu-l boceşte nimeni. Parc-a 
murit în casă pustie... 

— O fi fost un zgârcit! Un zgripţuroi d-ăla de-şi goneşte 
neamurile, să nu se mai înfrupte nimeni din talerul lui... 
Acum ce mai aşteptăm, Vasile? 


278 


— Poate ne-om căpăta c-o pomană dă straie, cevaşi! 
Dintr-un surtuc d-al lui îţi ajunge d-o scurtă blănită şi mai 
rămîne. 

— Eu m-aş mulţumi barem c-o pereche de pantaloni. 

— Ca să nu te mai găsească acasă nevasta într-înşii? 
rîse cel care se numea Vasfle. Să vorbim cu bucătăreasa. 
După cum îmi pare mie, tot dînsa-i tare şi mare acilea. 

— Nu-i închidem ochii? 

— Ce-s eu, tocmit să închid ochii la morţi? N-au decît 
să-i închidă slugile lui. Destul l-am cărat!... 

Amîndoi ieşiră să umble prin camerele goale, cu uşile 
vraişte, în căutarea bucătăresei. 

Teofil Steriu, întins cu faţa în sus, în patul unde îl aṣ- 
tepta în fiecare dimineaţă, la căpătii, tava cu ceştile de lapte 
şi chiflele rumenite, privea cu ochi ficşi, cețoşi şi indiferenți, 
spre uşa deschisă, spre uşa pe unde nu mai putea de-acum 
înainte să intre nimeni care să-l mai intereseze, măcar cît 
tînărul deşirat şi lihnit ce furase şi el cîndva o pîine. 

Pe măsuţă, plicurile nedesfăcute zăceau teanc. 

Se afla şi o telegramă. Era veche de două zile, cu timbrul 
lipit. Ce i-ar fi putut spune o telegramă? El nu aştepta de 
mult nimic de la nimeni. El pentru viaţă de mult era mort. 

În celelalte odăi se auzeau chei zîngănind şi sertare 
trîntite. 

Hamalii trecură prin antret, tropăind cu toată talpa, vor- 
bind tare şi ţinîndu-se pe urma bucătăresei. Soneria telefo- 
nului chema îndărătnic şi neîntrerupt. 


Pentru capitală, înmormântarea a fost un eveniment vred- 
nic de memoria marelui dispărut. Au sosit delegaţii din 
oraşe îndepărtate şi s-au anunţat discursuri unde fiecare, 
vorbind despre marele mort, n-avea să se uite mai cu seamă 
pe sine. 

Cortegiul a plecat în după-amiaza cu soarele firav de pri- 
măvară de-a lungul străzilor mişunînd de lume voioasă, 
fiindcă ieşise întîia dată după o iarnă urîtă şi lungă cu 
haine uşoare şi noi. Era un cortegiu foarte impunător. Lan- 
tul trăsurilor şi cupeurilor se înşiruia atît de prelung în 
urmă, încît tramvaiele se îngrămădeau imobilizate, aşteptîn- 


279 


du-l să defileze. Erau şi perdele negre la becuri. Se afla şi 
muzică, şi soldați. 

Toţi se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. Cînd 
vedeau un fotograf ori un operator de la jurnalul cine- 
matografic pregătind din balcon ţeava neagră a aparatului, 
nu ştiau dacă trebuie să surîdă sau să plece capul smeriţi. 
Îşi întorceau faţa în orice caz, ca să intre în raza aparatului, 
pentru a se admira a doua zi în ziar şi sîmbătă pe pînza de 
cinematograf. 

Erau atît de mulţi, fiindcă o asemenea înmormîntare în- 
semna un norocos prilej să se vadă şi să schimbe păreri 
după atât de precipitatele întîmplări din ultimul timp. 

Guvernul fusese înlocuit. Se pregăteau alegeri. Opoziția 
proaspătă şi cu opoziţia mai veche nu găsiseră încă puncte 
comune să cadă la înțelegere pentru lupta umăr la umăr. 
Unii se căzneau să încheie cartel. Ceilalţi se căzneau să-l 
împiedice. 

Acum se întîlniseră în urma dricului şi, în pas încet, dis- 
cutau, puneau la cale întrevederi, pipăiau anumite dificul- 
tăţi şi se prefăceau că au uitat anumite cuvinte grele, schim- 
bate doar cu cîteva săptămîni înainte. 

Gică Elefterescu strîngea mîinile toate cîte îi ieşeau în 
cale şi părea atît de mîhnit, încît s-ar fi spus că aşteaptă 
personal condoleanţe; deşi după articolul scris de defunct 
odinioară, nu mai ştiuse altceva despre Teofil Steriu decît 
că a fost un om curios, care s-a izolat de urîţeniile şi frumu- 
seţile lumii, să scrie un maldăr de cărți. 

Cînd uita însă tristeţea solemnă de circumstanţă, schimba 
ochiri scurte de complicitate şi de satisfacție, cu toți căpi- 
tanii gărzii sale electorale în păr. Tactica lui triumfase încă 


o dată. Revenise la Justiţie, izbutise să îndepărteze de pe 
lista ministerială doi concurenţi decapitaţi. Dăduse din nou 
delegaţie de procuror general lui Constantin Lipan, şi îna- 
inte de alegeri chiar se pregătea să lichideze ultimele fortă- 
rețe ale taberei adverse din guvern. Ceea ce-l îngrijora 
deocamdată mai mult erau conciliabulele de la spatele său. 
Trei fruntaşi ai opoziţiei, deşi din trei partide deosebite, 
conversau de cînd a pornit cortegiul, cu o cordialitate sus- 
pectă. Aceasta nu-i plăcea! 

Rămase înadins în urmă şi se intercală între dînşii. În- 
cleşta mîinile îndelung, cu o durere neconsolată. 


280 


— Bietul Steriu!... Mare pierdere pentru ţară! l-am 
spus întotdeauna că asemenea viaţă... De altfel, mie mi se 
datoreşte că am decis guvernul să-i facă funeralii naționale. 
Nu fiindcă îi datoram o poliţă de recunoştinţă, ca unuia care 
m-a cunoscut mai bine decît toţi şi mai înainte de toţi, cu 
ochiul lui de neîntrecut psiholog. Avea el nevoie de recunoş- 
tinta mea? Am făcut-o fiindcă o ţară nu trăieşte numai prin 
politică... Despre noi nimeni n-are să mai ştie nimic cînd 
om fi oale şi ulcele, măcar că ne sacrificăm viaţa pentru 
binele obştesc... 

Ceilalţi tăcură. Îşi făcură semn să continue discuţia lor 
după înmormîntare. 

Gică Elefterescu aprinse o ţigare, fumînd în pumn, cum 
proceda la şcoală, discret. Fumul se înălță uşor şi albastru 
în aerul străveziu. 

— Se spune că n-a suferit de loc. Fericită moarte! Ce 
zici, doctore?... întrebă generalul Ignaţiu Zalomit, îmbăl- 
sămat în uniforma de mare ţinută, care mirosea a magazie 
de echipamente şi a ladă de campanie. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru tocmai alegea din cutia de 
email o pastilă parfumată. 

Răspunse, ţinînd bomboana în vîrful degetelor înmănuşate: 

— Pentru el a fost o moarte fericită. Pentru noi, nu!... 
Cred că preţuia mai mult decît jumătate din turma aceasta 
care ne tîrîm tălpile după dînsul. Era încă în puterea vîr- 
stei. Mai putea lucra zece-cincisprezece ani. 

— Asta mă miram şi eu! înţelese cu urechea lui de surd 
generalul Zalomit. Pentru un simplu locotenent de rezervă 


prea mult tămbălău!... Am auzit că era şi antimilitarist, pa- 
cifist şi alte isturi. Boala vremii!... 

Convoiul trecea şi se oprea în străzi cu soare, în primă- 
vara bună şi caldă pe care Teofil Steriu tot n-ar fi ob- 
servat-o. 

Era ceasul cînd la masa de scris, în haina lui îmbumbiată 
pe corpul enorm, cu ferestrele închise, înşira slova măruntă 
pe hîrtie, absent de la tot ce există în univers. 

Teii din marginea trotuarelor dăduseră frunză subțire şi 
fină, de-un verde fraged, peste care nu se aşternuse încă 
praful murdar. Trecătorii se opreau să-şi ridice pălăriile; 


281 


mulţi nu ştiau cine e mortul şi nici n-ar fi ştiut mai mult 
dacă i-ar fi aflat numele; pe urmă porneau cu pasul viu 
spre viaţa lor. Erau şi perechi cu brațul strîns cald, plecîn- 
du-se să privească unul în ochii celuilalt cu o însetare ne- 
mărginită, care miine va sfîrşi în oboseală şi saţietate, cer- 
turi, gelozie, reproşuri. 

— Au sosit rîndunelele! Priveşte colea, pe sîrma de tele- 
graf!.... spuse cu bucurie o fată cu ochii albaştri umbriți 
de pălăria albă, de pai. 

Teofil Steriu, chiar dacă nu s-ar fi aflat în sicriu, cu pleoa- 
pele închise vieții, tot n-ar fi ştiut că rîndunelele au sosit. 

Mirel Alcaz ajunse convoiul cu un automobil şi sări sprin- 
ten, aruncînd tigarea şi distribuind o dată cu strîngerile de 
mînă ştirile ultime. Se alătură de cortegiu, răsucind capul în 
dreapta şi în stînga, îndărăt şi înainte, să-şi memoreze cine-i 
prezent şi cine lipseşte. 

Şopti la o ureche: 

— Astăzi s-a redeschis dosarul Petrolul—lordan Hagi- 
Iordan. Nebunul de Lipan de astădată o face lată... Are 
să-i joace şotia lui Gică precum te văd!... 

Vestea trecu din ureche în ureche. Unii mai curioşi se 
desprinseră să vină la Alcaz, ca să capete informaţii directe. 

Dricul înainta încet, încărcat de toate florile primăverii. 
Teofil Steriu tot n-ar fi mirosit aceste flori. 

De altfel, toţi îl uitaseră. Din tot cortegiul lungit dîră în 
urma carului mortuar pînă la capătul străzii, el era cel care 
interesa acum mai puţin pe cei veniţi să-l întovărăşească în 
drumul final. Rezerva de la început se risipise. Toţi vorbeau 
tare. Fumau şi comentau evenimentul senzaţional al după- 
amiezii. Unii pistuiau vînzătorii de gazete şi aruncau din 


mers ochii pe Ultima Oră. Poeţii tineri îşi aduseră aminte 
cît s-au zaharisit cei bătrîni. Scriitorii bătrîni îşi schimbau 
amabile răutăţi de confraţi. Se vorbea cu satisfacția dintot- 
deauna despre expoziţiile ratate şi despre premierele căzute. 
Despre un scandal conjugal, un divorţ şi o descindere în- 
tr-un cuibar de stupefiante. Soldaţii scoşi din cazarmă să 
dea onoruri unui mort despre care nu mai auziseră pînă 
acum îndreptau priviri îmbietoare slugilor din acest cartier 
necunoscut. Se hotărau să revină în permisia de duminică. 

În cutia închisă de metal, Teofil Steriu trecea legănat în 
pasul celor şase cai cu mantii negre şi pompoane, printr-o 


282 


lume şi un soare şi o primăvară pe care tot nu le-ar fi 
văzut, chiar dacă nu s-ar fi aflat cu negrul capac astupat 
peste ochi. 

Pe aceleaşi străzi mai trecuse şi printre aceiaşi oameni în 
toate primăverile cîte au fost; dar pentru el încă de pe 
atunci nu existau. Nu exista decît masa de scris, cu foile 
albe lucioase şi o lume care era numai a lui, crescută şi în- 
suflețită din el. 

— Nu văd pe nimeni din familie. N-avea nici o rudă? 
întrebă Mirel Alcaz. 

— A venit azi-dimineaţă o băbătie!... informă repede un 
reporter pipernicit şi vioi. Un fel de țărancă bătrînă sau o 
mahalagioaică. Lăptăreasă, cică... Am găsit-o acasă la el, 
bocindu-se... Eram cu sculptorul Han, cînd i-a luat masca. 
O femeie foarte simplă. Spunea că-i mama lui. Îl bocea: 
„Puiul mamii, pui!” Şi nu-l recunoştea. Pesemne că-l vedea 
tot băieţaşul din clasa întîia de liceu, cînd a plecat pentru 
totdeauna de acasă. La început se văitase că nu-i băiatul 
ei... Parcă avea să i-l fure cineva!... „Puiul mamii, pui!” 
Cred şi eu că n-avea cum să-l recunoască. Un pui de o sută 
douăzeci de kilograme!... Zice că-i făcuse o pensie!... A 
rămas acasă, să păzească lucrurile. Cică să nu i le fure ni- 
meni!... Se pare că-i o babă foarte avară... Nu mai văzuse 
tablouri. Întreba cît costă. Nu mai văzuse cărți şi întreba 
unde-s cărțile pe care le-a scris puiul mamei, pui! Cum, nu- 
mai atîtea au rămas? Că el, după cîte a auzit, scrisese cu 
duiumul, să umple toată ţara!... Pe urmă a început să strîngă 
cheile. Şi a cerut slujnicei, Hanţi pe nume, să-i facă o listă 
de tot ce se afla în casă, fiindcă ea nu ştie să scrie. Slujnica 
o sfătuia să rămînă în casa puiului mamei, pui, fiindcă era 


proprietatea lui, şi nimeni n-are drept s-o alunge. Ea, nu! 
Că nu poate lăsa vacile. Are două vaci. Şi la gîndul că le-a 
lăsat acasă, pe miini străine, a început să le bocească şi 
pe ele: vacile mamei, vaci! lată un subiect de nuvelă pe 
care Teofil Steriu nu s-a gîndit s-o scrie niciodată!... 

— A trimis şi regina o coroană! îşi exprimă uimirea ge- 
neralul Ignaţiu Zalomit. 

— Te cred şi eu, don general Sesotris! A fost doar cel 
mai mare scriitor al nostru. Preşedintele Academiei! îi 
răcni în ureche reporterul. 


283 


— Foarte bine! pricepu generalul surd în felul său. 
Foarte bine! Să pui la ziar. Prea mult pentru artilerie şi 
nimic pentru infanterie. Aceasta am spus-o eu pe la 1899— 
1900 lui Mitiţă Sturza şi nu m-a ascultat... De asta ne du- 
cem pe rîpă!... 

— De ce nu-ţi cumperi un microfon, domnule general? 
Au ieşit un fel de aparate... Microfon. Mi-cro-fon! 

— Știu! Ştiu! Lasă, nu striga aşa, că doar nu-s surd. 
Am să vînd „Creditul Minier” şi am să cumpăr „Reşiţe”. 

La cimitir serviciul religios a fost lung, iar jalnicile cu- 
vîntări, numeroase. 

În jurul mormântului cu hîda gură de țărînă căscată fă- 
cuseră cerc, în haine solemne şi negre, toți cei care ascul- 
tau vorbitorul, aşteptînd ca pe urmă vorbitorul să treacă în 
locul lor şi să-i asculte pe dînşii. Unii, grăbiţi au călcat rîn- 
dul, luînd înaintea celor înscrişi; alții au avut atîtea de spus, 
încît le venea lor singuri să caşte. Erau şi acei care toată 
viața îl bîrfiseră şi îl descopereau acum gloria neamului. 

Soarele, cu toţi milostiv, îşi juca razele calde în toate 
cheliile lucii. 

La spatele acestei gărzi negre se afla, ridicîndu-se în 
virful degetelor, mulțimea cea simplă, pentru care într-ade- 
văr Teofil Steriu existase. Tineri şi femei, liceeni în uni- 
forme, oameni pe care nu-i observă nimeni niciodată pe 
stradă şi cărora nu le-ar şti nimeni numele chiar dacă i-ar 
vedea: cititori care-au crezut, au suferit şi au sperat cu 
lumea din cărţile lui Teofil Steriu. Aceia nu veniseră să fie 
prezenţi, să se arate şi să fie văzuți; dar dînşii nu aveau 
parte acum să vadă nimic alt decît un perete de capete şi 
de cefe, de spinări negre, astupîndu-le mortul lor. Mai ve- 
deau doar aţele albastre de fum din căţuiele cu tămiie şi 


fumul elastic şi negru al lumînărilor, înălțindu-se molatic 
spre cerul primitor. 

— Mergem să ne mişcăm puţin? Am cîțiva prieteni aici, 
cărora nu le-am mai făcut de mult vizită!... rosti Leon 
Mătăsaru, prinzînd braţul lui Ion Ozun. 

Îşi făcură loc prin mulţime. 

Amîndoi plecară printre monumente şi cruci. După gri- 
lajuri se vedea pămînt răscolit, cu răsaduri proaspete de 
flori. Dar cele mai multe morminte se aflau într-o mută şi 
mare uitare. 


284 


Aceasta nu împiedicase primăvara să îmbrace mesteacănii 
plîngători într-o balansată şi încă diafană perdea de frunze 
mărunte. Iarba creştea viguroasă şi deasă. Flori sălbatice şi 
proletarizate săltaseră vînjos printre scaieți. Era în acest 
ținut tăcut al morţilor o victorioasă irupție a vieții vegetale. 

Departe, se înmuia linia viorie a orizontului peste cîmpuri, 
şi de cealaltă parte, oraşul îşi îneca vîrful acoperişurilor în 
fum de furnale. 

Leon Mătăsaru privi într-acolo, pe urmă cuprinse rotund 
oastea fără număr a crucilor de aici. 

Făcu un gest neisprăvit cu mîna, pe rînd, spre oraşul de 
departe; spre crucile din jurul lor. 

— Dacă toţi, cînd sîntem acolo, ne-am aduce aminte, o 
singură dată pe zi, că există şi aceasta, poate viața noastră 
ar fi altfel... 

Pe urmă, după un timp: 

— Ştii că eu de douăzeci de ani nu mai vorbeam cu 
Teofil Steriu? Am fost prieteni foarte buni. Fraţi într-o 
zi ne-am certat de la un nimic. Un cancan de cafenea. 
Poate nici atât!... Bunăvoinţa prietenilor!... Aceasta s-a 
întîmplat pe vremea cînd el mai venea o dată pe lună la 
cafenea, înainte de a se închide în viaţa pe care a dus-o. 
L-ai cunoscut mai bine? 

— Nu mult... Dar îndestul! vorbi lon Ozun. Destul ca 
să preţuiesc în el ceea ce puţini poate au cunoscut. Sub în- 
fățişarea întotdeauna placidă şi de atîtea ori morocănoasă, 
eu am avut prilej să aflu ce ascundea... M-a ajutat cînd am 
sosit singur aici, sărac şi străin. Mi-a dat chiar să mănînc. 

Ion Ozun respinse cu mîna o prezență supărătoare. 

Nu amintirea iernii de ger şi de foame; după-amiaza cînd 
Teofil Steriu a lepădat deodată indiferența dintotdeauna 


să-l cheme la el. Ci respinse suvenirul privirii de mustrare 
şi de ironie şi, poate, de milă, cu care simţea că Teofil Ste- 
riu îl urmărise în drumul lui de mai tîrziu. 

Se simţea vinovat. Îl înşelase. Nu fusese vrednic de în- 
crederea lui: el, care renunțase la tot ca să devină acum 
aproape un alt Mirel Alcaz, doar încă nu destul de abil şi 
încă nu destul de cinic. 

— Să mergem pe cealaltă potecă... Prietenii mei sînt mai 
departe! spuse Leon Mătăsaru, pornind alături printre gri- 
lajuri, cu pardesiul lui dezbumbiat, cu pălăria pătată gras 


285 


şi cu ghetele care n-au mai fost lustruite de un an. Ți-am 
spus că am fost într-o vreme eu şi Teofil nedespărțiți, şi că 
după aceea nu ne-am mai vorbit. Regret acum şi ştiu că re- 
greta şi el. Am amînat întotdeauna!... Spuneam: „Am să 
mă duc mîine, să-i apuc mîna şi să-i trec brațul celălalt 
după gît: Prietene Teofil! Frate Teofile!”... Poate şi el va 
fi gîndit la fel. I-o citeam în privire, cînd întorcea ochii. Ne 
oprea nu ştiu ce. Fără îndoială, ne oprea şi siguranța că pu- 
team amîna aceasta pe „miîine”. Acum, mîine pentru el nu 
mai există. De altfel, nici pentru mine... Stătu să vorbească, 
rezemat cu spatele de piatra unui cavou: Era singurul din- 
tre confrați pe care într-adevăr îl stimam. El singur înțele- 
sese că nu e destul să fii sau să te crezi născut cu talent. 
El ştia că talentul implică o teribilă răspundere. Că din mo- 
mentul ce ţi-a fost dăruit, trebuie să devii sclavul lui, să-l 
serveşti... Ceilalţi, cei care au scris o carte şi o tirîie după 
dînşii o viaţă, îl acuzau că se izolează să lucreze în afară 
de contactul cu realitatea. Ca să creezi, nu e nevoie numai- 
decît să paşti realitatea cu ochii, ca viţeii iarba cu botul, 
pentru a da minții ce rumega şi condeiului ce scrie! În cei 
dintii ani el trăise viaţa din greu şi amar. Învăţase ce în- 
seamnă realitatea epocii noastre, să-i ajungă pentru o sută 
de cărți!... Căci de la o anume limită înainte ce-ţi mai 
poate spune nou? Şi ce săvirşeşte nou această realitate în 
care trăim?... Bănci şi uzini, ca să îmbogăţească mai fără 
măsură pe unii şi ca să flămînzească mai fără milă 
pe alţii. Politicieni neobrăzaţi, ca domnii miniştri pe 
care i-ai auzit jelindu-l în numele patriei şi al poporului! 
Judecînd bine, într-un stat se află concentrată toată umani- 
tatea, cu martiri, cu tirani, cu pezevenchi, cu naivi... Dacă 
l-ai privit o dată şi l-ai înţeles o dată, nu mai ai ce afla nou 


asupra umanităţii. Doar, toate, pe alta scară... De altminteri, 
bănuiesc că singurătatea şi izolarea aceasta a lui erau mai 
mult un fel de pudoare. Uneori pleca, dispărea cine ştie pe 
unde... Nu m-ar mira să aflu că-şi împrospăta şi-şi verifica 
anume ştiinţe mai vechi... N-ai observat ce ochi teribili avea 
sub aspectul somnolent şi-placid? O singură sclipire a pri- 
virii îi ajungea să cuprindă totul şi să pătrundă dincolo de 
ceea ce vedem noi în oameni, în natură, în viaţă... Viaţa?... 
Pe mine viața m-a risipit!... De zece ani n-am scris un sin- 
gur vers. Piesa care mi-a dat aşa-zisul mare succes mi-e 


286 


străină... N-o mai recunosc!... E desprinsă de mine de atîția 
ani! Nu e bună nici pentru ceea ce-mi dă. Îmi dă bani, cu 
care n-am ce face, fiindcă nu mai pot cumpăra cu aceşti 
bani timpul pierdut. Altceva ce-aş cumpăra? Pe mine mă 
dezgustă şi o haină nouă... Teofil Steriu a avut tăria să se 
apere de aceasta. S-a salvat la timp. Ştiam că pentru un 
lucru nu mă iartă. Pentru ceea ce n-am făcut! Pentru acest 
timp pierdut. Nu mi-o ierta cu o durere de frate!... Acum 
e prea tîrziu să-i spun că l-am înţeles şi că durerea lui mă 
durea încă mai mult pe mine... Să mergem. Într-acolo sînt 
prietenii mei. Tovarăşii tinereţii, care nici ei n-au făcut ni- 
mic; n-au lăsat în urmă aproape nimic. Ei au însă o ier- 
tare!... Au murit înainte de timp, ca mai toţi din generația 
mea... La începutul tinereţii. Ca această necunoscută de-o 
pildă. 

Arătă din treacăt o fotografie pe sticlă, prinsă în mar- 
mura unui monument. Un cap de copilă, cu ochi sclipind 
de rîs tînăr şi cu obrazul tînăr. 

— Citeşte anul morţii... 1887... Cine-şi mai aminteşte de 
ea? Îi mai rosteşte cineva numele? Trăieşte în vreun su- 
venir? Revine în vreo conversaţie de bătrîni?... Aceasta e 
moartea totală. Neantul! 

— Totuşi, ceea ce cred eu că e mai îngrozitor decît 
aceasta, spuse Ion Ozun, e poate că pentru dînsa a fost mai 
bine să moară aşa! Să moară atunci! Uită-te şi dumneata! 
Ce minunat îi sclipeau ochii în tresăltarea aceasta de rîs tî- 
năr şi fără grijă! Cu rîsul acesta şi cu obrazul acesta fraged, 
neîntinat a plecat din viaţă aşa cum o arată această imagine. 
Ar fi fost astăzi o babă plicticoasă, cu umbrelă şi pelerină 
demodată. O pensionară care se ceartă la ghişeul de per- 
cepţie şi pe care o dă uşierul afară. Aşa, a luat tinereţea cu 


ea. N-a cunoscut moartea din viață!... Moartea înceată şi 
respingătoare. 

— Poate!... încuviință Leon Mătăsaru. Am ajuns. Aceştia 
sînt. Aici sînt. 

Locul era mai tăcut şi pustiu. Morminte sărace. Mor- 
minte părăsite; definitiv redate pămîntului. Cu iarbă deasă 
şi cu flori de cîmp. Crucile — scufundate şi fără nici un 
nume. 

Un fluture trecea prin aer ca o floare vagabondă. 

Ion Ozun se trase în lături, să nu turbure gîndul poetului. 


287 


Leon Mătăsaru, cu pălăria în mînă, cu fruntea în soarele 
trandafiriu al asfințitului, privea pămîntul gol. Ion Ozun îl 
văzu aşa cum îl arătau gravurile de acum zece şi cincispre- 
zece ani: cu fruntea înaltă şi pură, cu ochii umbriţi de acea 
tristeţe cosmică a poemelor, pe care el le învățase pe de rost 
pe băncile şcoalei. Dar gura era acum chinuită şi părul de 
pe tîmple căzut. 

— Erau trei... spuse înecat Leon Mătăsaru. Erau tineri 
şi aveau drept să spere orice de la viață... 

Le rosti numele. lon Ozun cunoscu astfel că acolo, sub 
pămînt şi sub iarbă, se afla un pictor, un poet şi un croni- 
car, pe care manualele îi pomenesc drept trei mari făgă- 
duieli secerate în cea dintîi tinereţe. 

— Eram nedespărţiţi... O ceată foarte zgomotoasă şi in- 
suportabilă, clocotind de proiecte! Nu poți şti cum iubeam 
viața şi cum ne iubeam meşteşugul nostru. Nu ne încăpea 
lumea!... Credeam că n-or să ne mai ajungă anii pentru cîte 
aveam de isprăvit... Poate e mai bine aşa, cum spuneai adi- 
neaori. S-ar afla acum, poate, alături de ceilalţi, rostind un 
plicticos şi plin de vanitate discurs. Am fi poate duşmani, 
de la cine ştie ce neînsemnată glumă. Poate ne-ar roade in- 
vidia... Poate nu ne-am întinde mîna şi am aştepta un 
„mîine”, amînîndu-l pînă ce devine ireparabil... I-a cruțat 
moartea de asemenea sfîrşit! Căci aceasta e soarta pe care 
ne-o rezervă şi la care ne condamnă societatea în care 
trăim... E vina ei? Vina noastră?... Poate a amîndorura... 
Sigur că da!... Mă hotărîsem, îţi mărturisesc, mă hotărisem 
să le ridic trei cruci de marmură cînd am văzut că piesa îmi 
aducea atîția bani cîți nu-mi trebuiau. Vorbisem cu prie- 
tenul Han să le făurim pentru o grădină busturile de bronz. 


Prostii! Deşertăciune pe care ei ar fi respins-o. Le stă mai 
bine aşa!... Mormintele şi catedralele abandonate îți vorbesc 
altfel... Să plecăm! Au să ne închidă aci, cu morţii... 

Grăbiră pe potecile strîmte. 

Cimitirul se golise. 

Teofil Steriu rămînea în urmă, cea dintîi noapte sub pă- 
mîntul ud, cu toată movila de cununi proaspete pe piept, 
din care în scurtă vreme n-au să mai fie decît sîrme urîte 
şi un mototol putred de frunze. Rămînea cea dintii noapte 


288 


— cea mai grea — pînă cînd cimitirul îl încorporează po- 
porului său pacificat, imobil şi mut. 

— Eu ştiu un vin bun, într-un local unde sînt servit 
bine! anunță Leon Mătăsaru tîrziu, cînd au ajuns în Bu- 
levardul Academiei. Am nevoie în astă seară întîi să-mi 
amintesc. Apoi să uit. Mergi? 

— Dacă bineînţeles mutra mea... acceptă lon Ozun cu 
modestie, bucuros să se afle împreună cu unul din idolii 
adolescenţei sale. 

— Lasă mutra! O dată n-are să devină obicei. Trebuie 
să ştii că eu am oroare de toată familia noastră: scriitori, 
pictori, gazetari, actori... Eu îmi petrec nopţile cu nişte 
funcţionari necăjiţi şi obscuri, care habar n-au de litera- 
tură şi de veninurile noastre. Aceasta nu-i împiedică să fie 
nişte oameni foarte de omenie. Dimpotrivă!... N-au de 
împărțit cu mine nimic. Nu-mi azvirl cu paharul în cap 
pentru cine ştie ce controverse estetice; iar veselia lor 
nu-i spurcată de nici un rînjet confrățesc. În astă seară 
am însă nevoie să-mi amintesc despre ceilalţi, rămaşi acolo 
sus, ca pe urmă, pentru încă o bucată de vreme, să uit... 
Haidem! Îți spun că vinul e bun şi că sînt servit bine... 
Am să-ți fredonez un cîntec pe care îl cîntam cu ei... 
Cîntecul nostru... 


Aşa au plecat şi aşa au cutreierat noaptea în localul 
unde exista un vin bun şi unde Leon Mătăsaru era servit 
bine; pe urmă în alte şi alte localuri, cu băuturi mai 
puţin bune şi unde au fost serviţi mai puţin bine. 

Aceasta nu mai avu de la o vreme nici o însemnătate 
nici pentru Leon Mătăsaru, nici pentru lon Ozun. Au fost 
pe rînd fericiţi, trişti şi veseli, au lăcrimat şi s-au săru- 
tat. Au cîntat şi au observat apoi că mesele încep să se 
depărteze şi să se apropie bizar: ceea ce li se părea 
totuşi foarte normal şi plăcut. 

Pe urmă, tîrziu, după ce s-au tras pretutindeni toate 
obloanele, un taximetru — cel mai ciudat taximetru din 
capitală, cu mers în zigzag şi cu facultatea de a trece 
vertiginos prin ziduri şi prin stîlpii de felinar — i-a 
adus la „Arizona-bar”. 

Un picolo în vestă roşie şi cu tichia pe o ureche le-a 
dat ajutor să coboare. Aveau neapărată nevoie. 


289 


Apoi le-a deschis uşa, poate fiindcă voiau să intre pe 
fereastră. Însă Leon Mătăsaru nu s-a lăsat convins decît 
atunci cînd lon Ozun l-a amenințat cumplit de mînios 
că-l bate, fiindcă îl compromite. 

— Ai da tu în mine, Ozunule? se miră îndurerat Leon 
Mătăsaru. M-ai bate tu? 

— Sigur! Intri pe uşă sau te bat? afirmă cu tărie Ion 
Ozun, care, aşa cum se afla atunci, n-ar fi simţit nici o 
remuşcare să-şi ia la scărmănat idolul adolescenţei ca pe-un 
mardeiaş din mahalaua lui. 

— Ei bine, atunci, na, intru pe uşă! renunţă cu mărini- 
mie Leon Mătăsaru. Eu nu-s încăpățînat ca tine! 

Intră pieziş. Şi constată că există o providenţă, de vreme 
ce singura masă liberă se afla chiar lîngă uşă, dispensîn- 
du-l de riscurile unui aventuros voiaj pînă în celălalt 
capăt. 

Bătu în lemn şi se aplecă repede după pumn, să-l prindă 
îndărăt, fiindcă i se păru că pumnul avea o condamna- - 
bilă tendinţă să evadeze, desprins din încheietură. 

Bătu şi comandă, global: 

— Vin! Şampanie! Whisky! Orice; de toate!... 

Chelnerul, mai sceptic în evaluarea capacităţii de con- 
sum a clienților, aduse deocamdată numai o frapieră cu 
şampanie. 

Barul era lung, lăcuit, geometric; numai lemn lustruit 
şi metal nichelat. 

Dar atmosfera era înăbuşitoare. Ventilatorul, vîjiind, nu 
prididea să absoarbă fumul compact în spirale. Becurile 
opalescente luminau ca într-un fund de mină. Un quator 
rusesc, în cazacă neagră, cînta Luntraşii de pe Volga, şi 
Ion Ozun, la înfăţişarea frunților plecate sub suflul vast 


de tristețe, simţi o neapărată nevoie să suspine, să ofteze, 
să plîngă, zdrobit de durerea şi amarul luntraşilor de pe 
Volga. Se birui cu o ultimă încordare adunată din drojdia 
conştiinţei, la gîndul că în sală se aflau atîţia prieteni şi 
încă mai mulți cunoscuţi. Avu aceeaşi tărie cînd jazul 
cîntă o havaiană cu modulaţii de jale ancestrală, deşi i 
se păru insuportabilă amintirea că Teofil Steriu n-a trăit 
niciodată momentul acesta şi că de acum nici nu o să-l 
mai poată trăi. 


290 


Prin irizaţii care făceau să se clatine totul în fişii lumi- 
noase de curcubeu, văzu că Leon Mătăsaru, de unul sin- 
gur, se deda unei îndeletniciri stranii, spre înveselirea ve- 
cinilor de la celelalte mese. Prinsese un căţel jigărit, scă- 
pat înlăuntru printre picioarele celor care intrau şi ieşeau. 
Îl îndopa cu o răbdare de doică, turnîndu-i pe gît şam- 
panie cu linguriţa. Pe urmă îl ridică de pielea cefii şi 
îl boteză cu un gîlgîit de şampanie în cap, dîndu-i numele 
singurului cronicar dramatic care i-a terfelit piesa de nu 
mai făcea nici două parale. 

Ion Ozun nu se miră de loc. Găsea aceasta chiar foarte 
firesc. Entuziasmat, deşertă două pahare unul după altul 
pe gîtul său, nu al căţelului jigărit, după care îndată se 
volatiliză într-o lume ireală şi celestă, fără legile gravității 
şi fără dimensiuni. 

Nu-i mai păsa de cei care-l văd şi-l cunosc. 

Erau cu toate acestea îndestui... 

Chiar la masa din faţa lor, lordan Hagi-lordan se afla 
înconjurat de o lume zgomotoasă şi cu veselie foarte îna- 
intată. În smochingul gata să arunce în aer nasturii, era 
stacojiu la maximum, încît s-ar fi crezut că aceasta e 
seara atacului inevitabil de apoplexie. Rîdea cu maxilarele 
late, parcă mai late de cînd îşi răsese mustăţile uriaşe, as- 
cultînd glumele individului cu faţa scofilcită şi verzuie. 
Individul cu privire piezişă de intrigant şi cu o aţă de 
păr făcînd virgulă pe fruntea untdelemnoasă, nedespărțit 
de el în ultimul timp. Avea un fel deosebit de a istorisi 
anecdotele cele mai scabroase, fără nici o tresărire a fe- 
tei: corect, grav şi glacial. Iordan Hagi-lordan exploda 
în hohote groase de rîs şi arunca priviri triumfale în jur, 
ca unul care ar fi contribuit cu ceva la paternitatea aces- 
tor istorii. 


Venise înadins şi aici, după ce colindase toate localu- 
rile de noapte. 

Astfel, dovedea tuturor cît de puţin e îngrijorat el de 
amenințările justiţiei şi de manoperele lui Gică Elefterescu. 
Se ştia cu arme tari în mînă şi cu aliați puternici în 
spate. Îşi făgăduia o repede şi totală revanșă. Însă rîsul 
îi rămînea feroce, iar în fundul ochilor creştea pe mă- 
sura paharelor un întuneric răutăcios şi amenințător. 


291 


La masa de alături, Fredy Goldamm, prudent, încer- 
case de două ori să plece. Dar tovarăşa lui, o femeie tu- 
turor necunoscută, înaltă, cu ochii mari şi superbi, se îm- 
potrivise, fiindcă îşi găsise un dansator pe măsura ei, 
Scarlat Bosie. 

Cînd lunecau împreună, în lumina becurilor schimbată 
— verde-violetă — celelalte perechi se opreau să-i priveas- 
că. Rochia fluidă a femeii oscila înfăşurîndu-se în jurul băr- 
batului, ca firele de algă într-un fund legănat de ocean. 
Lanţul subţire de platină de la mîna lui Scarlat Bosie îi 
dezmierda uşor catifeaua albă a pielii. Erau într-adevăr 
o incomparabilă pereche, vrednică de-o placardă — re- 
clamă a barului; alcătuind un singur şi elastic trup. Iar 
ea nu-l îndemna din ochi decît la dansurile cu mişcări 
lascive şi lungi. 

Atunci două ființe se aflau în sală care se uitau cu buzele 
strînse, silindu-se să pară nepăsătoare şi să surîdă: 
Fredy Goldamm la o masă, Ana Mereuţă la alta. Scarlat 
Bosie venise împreună cu Ana şi cu Guţă Mereuţă. Dis- 
păruse, se întorsese şi iar plecase. 

De fiecare dată cu ochiul mai turbure sub sclipirea de 
sticlă a monoclului. 

Ana ştia acum. Se ducea la club. Pierdea. Se întorcea 
şi pleca iar. 

În ultimele săptămîni mereu a pierdut, şi din pricina 
aceasta se poartă cu dînsa din ce în ce mai nesuferit. E 
mereu preocupat. Răspunde duşmănos la întrebări. Se 
poartă cu dînsa mai tot aşa cum îi vorbeşte ea acasă lui 
George cînd devine Guţă. lar acum a mai apărut şi fe- 
meia aceasta! 

Îi fu recunoscătoare cînd Scarlat îşi aminti că şi ea dan- 
sează şi o invită. 


— De ce mă torturezi, Charles? îl întrebă şuierat, pre- 
făcîndu-se a suride, ca şi cum rostea cea mai şăgalnică 
şi răsfăţată glumire. 

— Începi iar? replică el cu acelaşi surîs pentru ochii 
spectatorilor, care făceau prin contrast răsteala stăpînită a 
glasului încă şi mai crudă. 

— De două săptămîni te porți cu mine, Charles, în- 
tr-un mod)... Nici nu mai ştiu ce să cred... 


292 


— Crede ce pofteşti!... continuă Scarlat Bosie să zîm- 
bească suav. Crede ce vrei! Înţelege că nu pot să am grije 
numai de nacafalele tale. Sînt într-o situație disperată. 
Ți-am spus! Două sute de mii, care nu erau ai mei; pe 
lîngă sfertul de milion al meu, ultimul fond de rezervă. 
Miine nu-mi rămîne decit... 

— Ce vrei să faci, Charles, pentru Dumnezeu? se sperie 
Ana strîngîndu-i încleştat mîna. 

Continuau să danseze printre celelalte perechi, izbu- 
tind să păstreze figură şi privire şi vorbă şi surîs de oa- 
meni care se amuză la acest ceas, cu toate desfătările pe 
care le îngăduie acest ceas şi acest loc. Dar surîsul şi vorba 
şi privirea, toate lăsau să străbată pentru un ochi mai atent, 
de sub faţa lor înşelător voioasă, strigătul singuratic al fie- 
căruia. Poate că nici nu erau numai ei doi din acest bar 
încercînd să se mintă într-asemenea veselie crispată. 

— Ce vrei să faci, Charles? Şi de ce mă mai torturezi 
cu femeia aceasta? 

— Uit!... Vreau să mă ameţesc şi să uit! Gîndeşte că 
mîine... 

Lanţul subțire de platină îi alinta acum şi mîna Anei la 
încheierea pumnului, cu o dulce senzație fizică înfiorată 
de amintiri, memoria cărnii; acolo unde Scarlat începea 
să o sărute de obicei, urcîndu-şi buzele spre umăr. 

Muzicanţii, înfierbîntaţi de şampania trimisă de Hagi- 
Iordan, păreau atinşi de paroxismul delirului acrobatic. 
Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau şerpuit printre 
perechi. Afară era o noapte de april cu sclipet de stele 
— dar cerul pentru cine mai exista? 

— Şi nu se poate face nimic? întrebă Ana. 

— Ce să se poată face?... Am banii mîine? s-a ter- 
minat! Plătesc şi n-a fost nimic. N-am?... 


— Charles... tu ştii bijuteriile mele! Sînt multe şi de 
preţ. Nu le port niciodată... Sînt o moştenire. Mă mulțu- 
mesc cu coliere de cristal, de jad, de perle japoneze; toc- 
mai fiindcă cele moştenite sînt prea grele şi lucrate în stil 
de epocă... Am şi nişte acţiuni despre care Georges nu se 
interesează niciodată... Dacă într-adevăr înţelegi ce în- 
semnezi tu pentru mine... 


293 


— Ce-ţi veni? Cum ţi-ai putut imagina aceasta? în- 
trebă indignat Scarlat Bosie. 

Dar mîna lui o strîngea captivă mai încleştat şi indig- 
narea sună moale, fără convingere. 

— Uite... Miine dimineaţă trec pe la tine. N-are să 
ştie nimeni niciodată... Însă nu mai dansa cu femeia aceea, 
Charles! Tu pentru dînsa vii aci cînd nu eşti cu noi? 

— Cum poţi să-ţi închipuieşti aceasta, Annie? E întîia 
oară cînd o văd... 

— Adevărat? 

— Cînd ţi-am minţit eu? Să ne oprim. Pauvre Geor- 
ges!... I s-a lungit nasul privind la noi şi aşteptînd... vorbi 
Bosie, generos şi cu glas îmbunat. 

Într-adevăr, Guţă Mereuţă aştepta în faţa paharului 
neatins, cu o resignare de martir. El nu găsea nici o plă- 
cere în aceste nopți pierdute, unde îl tîra Ana şi pe care 
le-ar fi schimbat cu un jîlţ înaintea sobei, unde să ci- 
tească ziarele în papuci şi în halat. 

Se ridică să le facă loc. Nopțile acestea sau poate alt- 
ceva i-au mai lungit încă nasul prelung de proboscidian 
şi i-au mai înceţoşat ochii, de la o vreme parcă mai mici 
şi parcă mai îndepărtați spre tîmple. Gulerul smochingu- 
lui îl gîtuia. Se uită la ceas. Ana se uită în oglinda poşetei. 

Dar ea privea cu gîndul dus. Urzind planul cum să ia 
mîine inelele, colierul şi brățările, pachetul de acţiuni din 
birou fără să ştie Georges niciodată. Va spune că le-a 
pierdut. Că i le-a furat cineva. De altfel, explicaţia nu 
cere nici o grabă. Va veni tîrziu... Cine ştie cînd! Acum, 
important e numai să-l convingă pe Charles să primească. 

Scarlat Bosie privea în scrumul ţigării. Aşa de amar şi 
departe şi adînc, ca într-un străfund de negru abis, încît 
Ana i-ar fi prins tîmplele în palme, să-l strîngă la piept 
şi să-l facă să uite. În orice caz, va pune o condiţie. Îl 
va ruga să jure că nu mai pune mîna pe cărți niciodată. 


De undeva, din alt local de noapte, apăru prințul An- 
ton Muşat. 

Se aşeză la una din mesele acum goale, adică mai 
mult căzu decît se aşeză. Ceru o cafea neagră, dar chel- 
nerul nu se grăbi să-l servească. Nu-l mai privea cu slu- 
gărnicia mieroasă de odinioară. Căci prințul Antoni Muşat 


294 


nu mai păstra nimic din vestigiile glorioase de odinioară. 
Nici nu mai era acelaşi om. Nici nu mai era om. 

Un vagabond cu hainele destrămate şi cu gulerul mur- 
dar, cu barba de o săptămînă. Obrazul găvănit şi ochii 
stinşi în cavernele orbitelor, buzele albe şi nările arse măr- 
turiseau surparea cocainei în ultima fază. Schimbase mor- 
fina pe praful alb, fiindcă era mai uşor de găsit. Cînd 
n-avea cu ce să-l cumpere, îl cerşea. Ca acum, cînd se ri- 
dică împleticindu-se să meargă pînă la masa lui lordan 
Hagi-lordan. El poate să-i dea oricît şi oricînd. Numai un 
semn să-i facă, şi toate femeile de aici îi întind cutioara 
de fildeş. 

Iordan Hagi-lordan se afla însă într-un ceas turbure şi 
crud. Încordarea îndirjită după aceste zile ale lui de luptă 
şi băutura acestei nopţi, care nu izbutise să-i aducă o des- 
tindere, se descărcau într-o duşmănoasă clocotire împo- 
triva întregului univers. 

— Nu şi-a permis nimeni să te invite la masa noastră, 
prințule, în compania unor mitocani ca noi, fără blazon!... 
rînji mestecînd capătul havanei între dinţi. Încît măria-ta 
poate rămîne la distanţă. Aduci oarecare insecte. Şi mă- 
ria-ta ar putea să ne scutească în astă seară cu dragostea 
şi cu milogeala... Le cunoaştem! Au plictisit toată lumea 
cu ele. Fii ceva mai demn, prințule, că se răsucesc în 
morminte ciolanele tuturor Muşatinilor! 

Ouatorul rusesc cînta o melopee gravă şi tristă. 

Anton Muşat rămase în picioare. Aşa se vedea întreg, 
cu hainele spînzurînd pe schelet, cu mîinile lui albe şi 
lungi tremurînd gelatinos. Nu mai avea tăria să plece. 
Uitase mîndria să răspundă. El ar fi plătit cu orice, dacă 
ar mai avea cu ce, un singur dram de praf pe unghie 
sau pe mica paletă de fildeş. Rămase în picioare, fiindcă 
şi creierul era golit de gînd. 

Ceilalţi, din jur, priveau. Ion Ozun moţăia cu ochii în- 
chişi şi cu fruntea în palmă. Leon Mătăsaru urcase cîi- 


nele botezat pe masă, iar cu spatele întors la toată sala, 
îi jura duios că l-a adoptat, încît nu vor mai fi amîndoi 
singuri pe lume, ca nişte orfani. 

— Am să te duc la baie, pă-ătosule! Şi-o să ne cum- 
pă-ăm amîndoi aine noi... Am să-ţi cumpă-ă on zu-ăgălău 
ş-on paadesiu, o să ne p-imbăm ca i-şte bo-ei, pă-ătosule! 


295 


Individul cu fața verzuie şi cu glumele fără nici o tre- 
sărire în obraz se plecă să şoptească o inspiraţie la urechea 
lui Iordan Hagi-lordan. 

— Ei bravo! Asta e o idee! se înveseli rînjind Iordan 
Hagi-lordan. Şi întorcîndu-se către chelner: Cheamă pe 
Mitzi, garderobiera. Să se prezinte imediat. 

Garderobiera veni. Corul sfirşise. 

— Asculţi, prinţule? Ştiu prea bine ce vrea măria-ta, 
dar şi măria-ta ştie că orice pe lume se plăteşte... Cred 
că eşti convins de asta ca unul care o viață întreagă ai 
plătit cu banii moştenirilor!... Poţi să plăteşti şi acum. 

— N-am! rîse idiot Anton Muşat, cu această unică 
tresărire a realităţii în creierul lichefiat. 

— Știu şi asta! Măriei-tale n-are ce impozit progresiv 
pe venit să-i mai ia fiscul lui Vintilă. Cu toate acestea, 
putem cădea la înțelegere... Prietenul de aci mi-a dat o 
idee... Măria-ta vrea să-şi plătească o plăcere. Nu? Eu 
vreau să-mi plătesc un gust. Nu? E simplu? 

— Simplu! repetă maşinal Anton Muşat. 

— Atunci ne-am înțeles. Nu eşti atît de rasolit cum 
spune lumea, prințule!... Eu nu-ți cer mare lucru. Pui ge- 
nunchiul frumuşel în pămînt şi pupi cu ardoare talpa lui 
Mitzi. Nu e întîia oară cînd săruți pantoful unei femei. 
Pentru aceasta, plata e aci!... (Puse pe masă cutia rotundă 
de os, trimisă de o femeie din mînă în mînă, pe sub mese.) 
Haide! Miuzik! 

Garderobiera vru să fugă. 

— Stai! o prinse cu mîna de fier lordan Hagi-lordan. 
Aceasta e pentru tine! îi mototoli o hîrtie albastră în 
pumn. 

— Ei, prințule! Ce aştepţi? Uite aicilea; au apărut 
două cutii. E lumea generoasă cu măria-ta în astă noapte... 
Două cutii, ai pe o săptămînă! Grăbeşte, căci îmi retrag 
oferta! amenință Hagi-lordan în termenii săi curenți de 
bursă şi licitaţii. 


Prinţul Anton Muşat privi împrejur cu ochii goi. Poate 
nici nu vedea nimic. Poate îi păreau toate ireale. Poate 
îi erau toate indiferente. 

— Îmi dai? scînci neîncrezător. 


296 


— Sîntem între oameni de onoare! se scandaliză Iordan 
Hagi-lordan. Un cuvînt am! Uite-aci! puse laba păroasă 
pe ambele cutii. 

Anton Muşat se pregătea să-şi îndoaie genunchii, cum 
îi îndoia cînd era copil în fața altarului, dus de guver- 
nantă în dimineţile de sărbătoare, în haine de catifea al- 
bastră cu guler de valansienă. 

— Cum poţi face aceasta? sări împingînd mesele şi 
smucindu-l de mînă femeia cu ochii imenşi şi cu rochia 
de alge, care stătuse alături de Fredy Goldamm. Cum poţi 
face aceasta? Şi dumneata cum poţi cere aceasta? Dum- 
neata, brută! îl fulgeră cu ochii fosforici pe Hagi-lordan. 
Şi voi toți cum puteţi tolera aceasta, voi toţi, care vă 
pregătiți să priviţi, brute?... se adresă tinerilor sclivisiţi, 
cu rîsul vîscos şi poltron, care toată noaptea o asasinaseră 
cu ocheadele. 

— Bravo, Eumenido! Bravo!... aplaudă Leon Mătăsaru, 
care atunci observă că se întîmpla ceva. 

Căţelul ingrat, cu toate jurămintele de frăție ale lui 
Leon Mătăsaru, profită de ocazie şi o tuli de fugă pe 
sub mese. 

— Ascultă, fetiţo! mormăi ameninţător, rîşnind din mă- 
selele maxilarelor, Iordan Hagi-lordan, încă mai stacojiu. 

Femeia îl măsură fără să răspundă şi-i întoarse spatele. 

Anton Muşat se lăsă dus de mînă la masa ei, ca un 
copil care s-a rătăcit. 

Dar Fredy Goldamm dispăruse. Găsise că e mai prudent. 

Patronul făcu semn jazurilor, iar alămurile izbucniră un 
dans voios, frenetic, nebun, ca să acopere glasurile. 


Cînd au plecat toţi cei de la masa lui Iordan Hagi-lordan 
şi alţii de la alte mese, Scarlat Bosie rămase în urmă şi 
vru să cheme cu o implorare languroasă privirea femeii. 
Femeia răsuci disprețuitor capul şi începu să toarne cafea 
neagră în ceaşca lui Anton Muşat. Prinţul Anton stătea cu 


mîinile pe genunchi şi poate nici nu pricepuse ce s-a întîm- 
plat cu el. 
— Ține-mi, te rog, haina, domnule Bosie! rosti Ana. 


297 


Guţă Mereuţă i-o luă din mînă şi se oferi să i-o ţină el. 
Prin oglindă, Ana îl văzu deodată învăluind-o cu o privire 
pe care nu i-o cunoştea. O privire care era, desigur, cea 
adevărată, a lui, cînd credea că nu i-o surprinde nimeni. 
lar din privirea aceea Ana înţelese cu o rece cutremurare 
pînă în tălpi că el ştie. 


298 


„GROAZNICUL ASASINAT” 


Brusc, în larma voioasă şi fără presentiment a străzii un 
strigăt strident a săgetat: 

— Citiţi ediţia speciala!... Speciaaalaaa! 

Şi îndată o ceată de demoni cu pieptul în dezmăţ, cu pi- 
cioarele desculţe, cu părul vîlvoi au izbucnit întrecîndu-se în 
răcnet: 

— Ediţie specială!... Groaznicul atentat! Primul-ministru 
asasinat! 

Demonii negri zvicnesc printre automobile şi cai, 
şerpuiesc pe sub oişti. Dau buzna, şi într-o singură clipă au 
împroşcat strada pînă la celălalt capăt cu chiotul care poate e 
mincinos. 

Cinci mii de mîini au smuls foile cu litera udă. Zece mii 
de ochi devoră avid litera lată, gigantă. Surîsul de adineaori 
a încremenit uluit. 

În văzduhul electric cutreieră suflu de catastrofă. Glasurile 
s-au înecat de stupoare. 

Au apărut din pămînt, patrulînd cadenţat, soldați cu arma 
la umăr, încinşi cu cartuşiere pline. Semnale ascuțite, stră- 
punse sfîşie timpanul prelung din gardist în gardist. De unde 
tălăzuieşte atîta norod? Tumult de întrebări şi răspunsuri. 
Braţe agitate. Urlet de claxon. Tropot sonor de copite. Filfiie 
peste capete foile ziarelor albe cu litere negre: „Speciala! A 
apărut speciala! Groaznicul asasinat!” 

Trece vertiginos un automobil ministerial, spintecînd zăga- 
zul de piepturi. Şi altul. Şi încă unul. În toate sînt oameni cu 
haine întunecate şi uniforme, oameni cu buzele strînse şi cu 
privirea gravă în gol. Şi toate gonesc într-acolo. 


Acum ştii că telefoanele zbîrnie neîntrerupt, şi ca pe spiţe 
de sîrme vestea a fulgerat centrifug pînă la marginea ultimă 
a țării. 


299 


— Primul-ministru asasinat! 

Ce importă? Undeva, într-o vîlcea de sub cerul imobil şi 
indiferent, un plug trage cuminte brazda cea grasă. 

Sună lin o talangă de turmă. Scîrţiie care pe drumuri do- 
moale de ţară. Vîntul alină lanul cu verdele fraged. 

Se aude în luncă şi un cîntec. Totul e calm, cum a mai fost. 

Viaţa nu se opreşte pentru atît! 


Costea Lipan se întoarse de la fereastră. Deschise ser- 
tarul mesei şi scoase revolverul, mic, negru şi plat. 

ÎI jucă în palmă, cum văzuse şi invidiase. Îl aruncă, îl 
prinse, îl răsuci, pînă cînd metalul fu cald de căldura sor- 
bită din sîngele lui. 

ÎI puse la loc şi abia a trîntit sertarul, că iar îl deschise 
şi iar începu jocul cu arma fascinatoare. 

Nu s-a oprit să asculte decît cînd a auzit paşi separîn- 
du-se de ceilalți paşi şi înaintînd pe scările lui. Paşi uşori 
de femeie. Cu o zvicnire scurtă a inimii, s-a răsucit aşa 
cum se afla, în picioare, rezemat de masă, cu jucăria de 
oțel în palmă. Paşii aceştia parcă îi recunoaşte. l-ar fi vrut 
ai femeii din noaptea şi ceața de atunci. 

De cînd o aştepta! 

Îi salvase poate viaţa. Acum voia s-o vadă cum arată. 
Şi cît s-a schimbat. Cît de deplin salvase o viaţă. Pentru 
altceva de ce-ar fi aşteptat-o oare? 

Paşii s-au oprit. Dincolo de uşă ghici o şovăială inti- 
midată. Poate nu crede că mai stă aci. Poate pînă sus ho- 
tărîrea s-a sleit. Cunoaşte aceasta. Prea bine, din tortura 
propriilor sale hotărîri de atîtea ori ostenite, el cunoaşte 
aceasta. Desluşi foşnet de manta cauciucată, de ploaie. 

Aşteptarea fu peste puterea oricărei răbdări. 

Chemă: 

— Intră! fără ca mîna de afară să fi bătut. 

Uşa se deschise cu precauţie. Prea încet. Prea încet. 
Prea... 

— Sabina! exclamă dezamăgit. 


Era numai Sabina. lar ca să-şi stăvilească bucuria care, 


împotriva vrerii, îi năvălea totuşi fiinţa, îşi încruntă sprîn- 
cenele, săpînd între ele cutele adinci din anii cînd era 


300 


încă acasă. Anii cînd Sabina descoperise că această încrun- 
tare îi gravează în frunte un U; „Iniţiala ta! Stigmatul 
tău... U! Ură!” 

— Costea! Bine că te-am găsit, dragul meu Costea! 
înainta Sabina, înaltă şi sprintenă, după cea dintii şovăire, 
din prag. 

Se repezi să-i cuprindă gîtul. Nu se văzuseră de patru ani. 

Costea Lipan se feri. 

— Bagă de seamă să nu atingi aceasta! anunță, săl- 
tînd revolverul în mînă, şi în aceeaşi clipă se simţi scăzut 
în ochi lui, fiindcă i se păru că a rostit cuvintele teatral. 

De altfel, teatral era tot jocul cu această jucărie a mor- 
ţii. Fiindcă mai rămăsese ceva copilăros în el, cu toate 
încruntările dintre sprîncene şi privirile-i sumbre. De 
atunci nu poate rezista ispitei. Dar foc n-a tras niciodată 
şi nici nu i-a venit în gînd să încerce a învăţa să ochească 
la țintă. 

Bagă de seamă!... repetă încă şi mai cavernos. 

Sabina nu ţinu socoteala de avertisment, strîngîndu-i 
umerii şi îmbrăţişîndu-l. 

Numai după aceea, cînd se desprinse de el, se alarmă: 

— Ce însemnează aceasta, Costea? Ce e aceasta? 

— Cum vezi... Un revolver şi nimic mai mult! vorbi 
Costea cu o tărăgăneală indiferentă, de care fu şi de aceea 
îngrijorat, fiindcă şi aceea îi suna nefiresc. 

— De ce umbli cu un revolver? Ce vrei să faci cu un 
revolver, pentru numele lui Dumnezeu, Costea? se sperie 
şi mai copilăros Sabina, deşi nici ea nu mai era o copilă. 

— Nu vreau să fac nimic alt decît ceea ce se poate 
face cu un revolver. Mă amuz! Eu lovesc întotdeauna 
aici! spuse, atingînd tîmpla Sabinei cu ţeava circulară şi 
rîzînd, cum credea el, satanic. 

Sabina se trase un pas îndărăt, înfiorată de atingere. 

— Costea? Ce sînt glumele acestea sinistre?... Ah! 
ai rămas tot aşa! Strînge, te rog, oroarea aceasta şi as- 
cultă-mă, să-ți vorbesc. N-am venit pentru glume, Costea! 


Costea Lipan aruncă revolverul în sertar şi împinse cu- 
tia. Nu fiindcă aşa îi ceruse Sabina. Ci fiindcă atît cît îl 


301 


simţea în mînă, nu putea rezista ispitei să-şi dramatizeze 
gestul şi glasul. 

E tot ce-i lăsase în urmă omul străin şi poate nebun, 
poate fanatic, impostor poate. Celebrul Spartacus, sau pa- 
rodia lui poate. Acum nici n-ar mai şti ce să creadă. 

Cînd arunca arma în sertar, închidea acolo şi fascinanta 
ispită. 

Din nou era el, cel dintotdeauna. Costea Lipan, cu, U, 
semnul urii, brăzdat pe frunte, dar incapabil să strivească, o 
furnică sub talpă. 

— Te ascult! se aşeză pe marginea mesei, cu picioarele 
atîrnate. la loc, te rog! N-ai prea mult de ales. Aci, pat! 
Dincoace, scaun! 

Cu neplăcere se întreba dacă şi în această insistență 
să atragă luarea-aminte asupra mobilierului sumar şi a în- 
căperii sărăcăcioase nu scotea cumva corniţe subțiri o fan- 
faronadă absurdă şi inutilă. „De ce nu sînt natural? De 
ce nu mai pot oare să vorbesc cum ne înţelegeam cînd 
eram copii?” 

Sabina îşi desfăcu nasturii impermeabilului pudrat ar- 
gintiu de bura de afară. Îl dezbrăcă şi îl atîrnă în cuierul 
pe care l-a descoperit îndată, cu instinctul de interior al 
oricărei femei, în cîteva minute, la dînsa acasă oriunde. 
Gîndi: „Aici se cunoaşte lipsa unei miîini de soră sau 
de iubită: Totul e prăfuit şi lipsit de grație. Rece şi trist! 
Masa trasă colea, ligheanul acesta de tablă acoperit, oglinda 
îndreptată în cui; aceste mărunte modificări ar fi luminat 
îndată totul. Aici n-a fost niciodată o floare într-un pa- 
har. Cît e de singur! Cît e de singur şi de nefericit!” 

Se aşeză pe marginea patului. Amîndoi se priviră. 

Au măsurat cît se schimbaseră amîndoi. 

Sabina îl găsi mai colțuros, voluntar, agresiv şi enigma- 
tic, în înfăţişarea aceasta cu începutul de bărbăţie împli- 
nită, suprapus pe trăsăturile adolescentului rebel, de ieri. 
Pentru dînsa fusese întotdeauna un inspirat, un om tare, 
un răzbunător social. Era numai un tînăr chinuit de lupta 
cu el însuşi. 


302 


Dar ea îl admiră fiindcă a plecat de acasă şi fiindcă a 
rupt cu toții, ca să-şi împlinească destinul lui mesianic, 
deşi dînsa venise tocmai ca să-l întoarcă de unde plecase. 

Costea o admira altfel. Nu mai recunoștea în domni- 
şoara aceasta frumoasă şi zveltă pe Sabina lui de acum 
patru ani. Se mlădiase în linii subţiri şi în curbe fine. 
Doar ochii mai erau aceiaşi, cu lucirea lor neagră de an- 
tracit: „Ochii ei, de galoşi Tretorn”. Şi poate în ei chiar 
lucirea din adînc era alta. În domnişoara aceasta, parcă 
străină, nu mai exista nimic din Sabina drăcoasa, cu nasul 
turtit de geam, cînd privea afară spectacolul vieţii şi se 
bucura de toate, de tot, ca de tot atîtea nebunatice desfă- 
tări, ca de tot atîtea făgăduieli ale zilei de mîine. 

Se scutură: „;Cad în sentimentalism. M-am eliberat de 
tirania familiei, şi iată că e destul să apară unul dintre 
ei, ca să mă înclei în duioşie mălăiață. A devenit ceea ce 
trebuia să devină. O domnişoară probabil cu fumuri şi care 
fără îndoială a început să charlestoneze. Are desigur un 
flirt. Miine va aştepta să se mărite, ca Ana, cu cel dintii 
imbecil pus de alţii în cale. Ce vrea de la mine? Ce mai 
vor de la mine?” 

— Aştept! anunţă scurt. 

Sabina veni la el şi îi puse mîinile pe umeri, privindu-l 
în ochi cu blîndă iubire. 

— Costea, te rog să nu-mi vorbeşti aşa!... Nu merit 
să-mi vorbeşti cum faci tu cu ceilalți. Şi te rog să nu în- 
trebi nimic, numai să mă asculţi... Să mergi cu mine să 
o vezi pe maman. Te roagă ca să vii. Te rog eu! 

Costea îi desprinse mîinile încet. 

— Ai urcat scările degeaba, Sabina. Ştii bine că am 
plecat să nu mă mai întorc niciodată. Nu mai avem nimic 
de spus. 

— Dar te roagă maman, Costea... E în interesul tău. 
Pentru tine. 

— Dragă Sabina, de mine îmi port eu de grijă. V-am 
spus că... 

— Tu nu ştii cît e de grav, Costea! întrerupse nerăb- 
dătoare Sabina. Altfel nu veneam... Îţi mărturisesc că am 
plecat cu gîndul să te mint. 

— Începi frumos! observă el ironic. 

— Lasă-mă, te rog, să urmez. Ascultă... 


303 


— Poftim! se uită Costea în tavan, ca să arate cît de 
puţin e dispus să asculte dacă Sabina crede că există ceva 
care să-l poată aduce acasă. 

— Mă gîndeam să te mint, Costea. Să-ţi spun că 
maman e bolnavă grav şi că de aceea te cheamă. Am ti- 
nut hotărîrea pînă aci sus, la uşă. Şi aci am înțeles că 
nu te pot minți. Între noi n-a fost niciodată minciună şi 
ipocrizie... Am să-ți spun aşadar lucrurile cum sînt, ade- 
vărul... 

Sabina se aşeză la loc, pe marginea patului acoperit cu 
pătura sură, şi povesti. 

Erau într-adevăr ştiri care nu puteau să-l lase nepăsă- 
tor pe Costea Lipan, oricît îşi impunea el să pară că ascultă 
în silă, uitîndu-se în tavan, pe pereți, la vîrful ghetelor, 
ca un om obligat să aştepte sfîrşitul unei istorii plicti- 
coase. 

Înţelese că a devenit un obiect de precupeţire, ca os- 
taticii de război. Înţelese că îl aşteaptă un ceas greu. 

Întîmplările ajunseseră aci prin peripeții turburi, pe care 
Sabina le pricepea numai pe jumătate. 

Gică Elefterescu, din cine ştie ce pricini, hotărîse să 
facă pace cu lordan Hagi-lordan. Se pare că se temea 
acum de el. Îl chemase pe Constantin Lipan şi îi ceruse 
să suspende urmărirea şi să închidă dosarul. Constantin 
Lipan refuzase. Îşi înaintase demisia. Ministrul nu i-o 
primise. Avea tot interesul ca afacerea Petrolul—lordan 
Hagi-lordan să fie închisă numai de cel care o deschisese, 
fiindcă actualul procuror general se bucura de prestigiul 
unui fanatic al justiţiei, incoruptibil. Numai el ar fi putut 
înmormînta cu toate onorurile această istorie care dura 
de patru ani. 

Discuţia s-a oprit aici acum cîteva zile. Ieri ministrul l-a 
chemat din nou şi i-a pus înainte un dosar al lui Cos- 
tea, alcătuit de Siguranţa generală. I-a arătat că dacă nu 
s-a atins nimeni de Costea pînă acum, aceasta a fost nu- 
mai graţie lui. Dar că acum nu mai poate tolera un ase- 
menea scandal. De altfel, chestiunea e de resortul justiţiei 
militare şi al ministerului de Interne. După cele ce s-au 
întîmplat la grevele de cărbuni, ciocniri cu armata, salve, 
răniți şi morţi într-o parte; după sîngeroasele ciocniri stu- 
dențeşti pe de altă parte, guvernul e dator să ia măsuri 


304 


severe... Concluzia a fost netedă: ori procurorul general 
renunță la capul lui Iordan Hagi-lordan, ori Costea va fi 
dus în douăzeci şi patru de ore la Jilava. Constantin Li- 
pan, fireşte, a respins tîrgul, anunţînd totodată că-i este 
indiferent ce se întîmplă unui individ pe care de mult nu-l 
mai consideră copilul său. 

Astăzi ministrul a schimbat tactica şi ordinea de bă- 
taie şi a reluat atacul pe alt front. A sunat pe Elena Lipan 
la telefon şi i-a vorbit. A trimis-o pe Elvira Elefterescu 
să-i arate în culori patetice tot ce-l amenință pe Costea. 
Amîndoi au rugat-o să pună toată energia de soţie şi de 
mamă pe lîngă Constantin Lipan ca să-şi salveze copilul. 
Sînt interese mari la mijloc. Dictate din loc înalt. Gică 
Elefterescu pretinde că el numai transmite dorinţa celor 
hotărîți să-l cruţe pe Iordan Hagi-lordan cu orice preț. 
Dacă pînă diseară la nouă procurorul general nu înţelege 
să se supună acestor interese superioare de stat, atunci 
la noapte, cel mult mîine dimineaţă, Costea va fi dus între 
sentinele, cu lanţuri la mînă. 

Elvira Elefterescu n-a uitat să pomenească şi tot ce-a 
făcut bărbatul ei pentru dînşii şi ceea ce s-ar putea să 
mai facă pentru toţi: pentru Constantin Lipan, pentru 
Annie, pentru Nellu şi chiar pentru Sabina, cînd va termina 
facultatea. Şi-a exprimat îndestul de bine simţit decepţia 
că la atitea dovezi de prietenie li s-a răspuns cu atîta in- 
gratitudine. 

Pe urmă Elvira Elefterescu a plecat. Telefonul şi-a în- 
cetat zbîrnîitul. Acasă a rămas Elena Lipan să-şi frîngă 
mîinile. 

— Costea, mă asculți? se apropie Sabina de încheiere. 
Trebuie să vii! Gîndeşte la biata maman... Ea nu îndrăz- 
neşte să spună ceva lui papa. Ştie că nici nu suferă să-i 
vorbească nimeni, niciodată, despre asemenea lucruri. Tot 
aşa, nici pe tine nu vrea să te împiedice de la nimic. Dar 
vrea să te vadă. Să ştie ce ai intenţia să faci... Haide, 
spune că vii! Costea, la ce te gîndeşti? Unde te uiţi tu 
acum? 

Costea, balansînd picioarele pe marginea mesei, după 
ce sfîrşise de privit tavanul, pereţii şi vîrful ghetelor, căscă, 
deşi nu-i venea de fel să caşte. 


305 


Întrebă: 

— Aceasta e tot? 

— Ce mai vrei să fie, Costea? Cred că atît e destul... 

— Ascultă, Sabina... La ce facultate te-ai înscris tu? 

— La Litere... De ce întrebi? nu înţelese Sabina. 

— Credeam că la Drept. Ca să continui dinastia ilustră 
de jurisconsulți Lipan-Mereuţă, spre gloria dreptăţii, pa- 
tronată de domnul Gică Elefterescu. Eu m-am lăsat de 
astea! Am renunţat... 

— Cum? Ai părăsit facultatea? se sperie Sabina. Atîţia 
ani pierduţi?... 

— Te asigur că nu-s pierduţi! Pierduţi erau dacă aş fi 
continuat... Ce mare ispravă să fac eu cu o diplomă de 
jurist? Să ajung un magistrat ca papa, victimă a intrigilor 
şi a târgurilor pe care vii să mi le propui tu? Sau ca pro- 
boscidianul nostru cumnat, Guţă Mereuţă, alias Georges 
Mereutza? Să ajung o caiafă a baroului ca Gică Elefte- 
rescu, ministrul Justiţiei şi fariseul dreptăţii? Mai va, 
scumpă surioară! M-am supus acum patru ani la dorința 
familiei fiindcă nu aveam încotro... Şi-am mers stupid îna- 
inte, în virtutea inerţiei... Abia acum m-am luminat! Mă 
înscriu la Medicină. Cel puţin aşa am libertatea totală să 
pot fi de folos cuiva. Celor mulţi, care suferă şi mor cu 
zile şi fără lumînare în ţara asta oblăduită de feluriții Gică 
Eleftereşti. 

— La Medicină? Atunci e bine, Costea! se împăcă 
Sabina cu gîndul. Poate chiar foarte bine!... Să revin la 
ce-ţi spuneam... 

— Revino, dar scurtează povestea! Pledezi şi lung, şi 
slab, şi inutil o cauză pierdută. Ai dreptate! Recunosc şi 
eu: e bine, chiar foarte bine că nu te-ai înscris la Facul- 
tatea de drept, să preiei tradiția familiei Lipan-Mereuţă. 
Fiindcă nu avem încă femei magistrați, ce-ţi rămînea să 
faci cu diploma?... Te apucai de avocatură, în loc să iei 
mătura de coadă, şi, după cît de anemic şi fără efect constat 
că pledezi, aveai toate şansele să devii o celebritate som- 
niferă a baroului... 

— Costea, n-am venit la tine ca să mă supăr pe glu- 
mele tale răutăcioase. N-am urcat scările pînă aici pentru 
aceasta... 


306 


— Regret, Sabina. E tot ce-ţi pot servi! sări Costea de 
pe marginea mesei unde stătuse şi ducîndu-se lîngă fe- 
reastră să privească jos strada şi nu numai strada. 

Ci mai ales locul din faţa oglinzii de frizerie, unde ştia 
că se află întotdeauna, la ceasul acela, un om care îl 
aşteaptă. 

Omul lipsea. Curios! Acum mai mult decît oricînd era 
firesc să fie prezent. Acum, cînd în astă seară ori miine 
dimineaţă avea să-i bată la uşă: „În numele legii, te 
declar arestat!” 

Sabina se apropie de el. Îi puse braţul pe după gît şi 
îl întoarse spre ea. 

— De ce nu vrei să mă asculți, Costea? Fă aceasta 
pentru maman. Vezi, eu n-am trecut niciodată peste cu- 
vîntul tău. Mi-ai spus să nu te caut niciodată. M-am supus... 
Poate simţeam nevoie să vin la tine. Eu numai cu tine mă 
înțelegeam. De multe ori mă sufoca şi pe mine viața 
aceasta uscată de acasă. Ne vedeam risipiţi în oraşul 
acesta toți, parcă am trăi fiecare în altă planetă. Deoparte 
Annie, de alta tu; acasă eu şi Nellu, străin; papa şi 
maman, cum îi ştii, cu toată discuţia lor redusă la o 
sută de întrebări şi răspunsuri monosilabice. Îmi era dor 
atunci de tine. Nu-ţi închipui tu ce dor! Şi totuşi, nu 
veneam! Dar acum mi-am călcat cuvîntul pentru biata 
maman. Fă aceasta pentru dînsa!... Tu nici nu vrei să 
mă asculți, Costea... Unde te uiţi? 

Costea de desfăcuse din braţul ei cuprins după gît şi 
privea absent, pe fereastră, în stradă, unde soarele se 
amesteca oblic cu bura de ploaie, într-un joc luminos şi 
plin de gingăşie al cerului. 

— Unde te uiţi tu? repetă Sabina. 

— Mă uit jos, cum vezi. La această Calea Victoriei, pe 
care probabil n-am s-o mai pot contempla multă vreme 
de la aceeaşi înălțime. Adun ultimele impresii... 

— Ce vrei să spui, Costea? 

— Nu vreau să spun nimic. Doar tu m-ai anunțat destul 
de clar că în astă seară sau mîine dimineaţă cel mai tîrziu 
voi fi înțărcat de acest spectacol. E întîia oară cînd am 
să regret Calea Victoriei. Priveşte şi tu, Sabina!... Îmi 
plăcea de aici să mă uit în fiecare zi. Este un om care 
m-a învăţat să văd cu ochii reci, lucizi. De aici văd vier- 


307 


mii şi pe cei care strivesc viermii. Învăţ să-i urăsc şi pe 
unii, şi pe alţii. Pe viermi, fiindcă se lasă striviţi. Pe cei- 
lalți, fiindcă strivesc. Îi vezi?... 

Sabina aruncă o distrată privire de-a lungul străzii, cum 
se vedea de sus, în irizaţia fină a picăturilor aurite de 
soare, cu lanţul vehiculelor şi cu furnicarea neagră a 
trotuarelor. Gîndul ei nu-i era însă acolo, ca altădată, cînd 
o copilandră trepida de nerăbdare într-un vagon de tren, 
abia aşteptînd să contemple mai repede freamătul mul- 
țimii de pe Calea Victoriei. 

Stărui, scuturîndu-l de umeri şi căutîndu-i în ochi: 

— Te-ai decis, Costea? Nu e timp de pierdut. 

— Ce să decid? N-am nimic de decis. Rămîn aci şi 
aştept. Ceea ce poate să se mai întîmple e fără impor- 
tanță şi banal. Se întîmplă cîtorva sute de oameni în ţara 
românească pe an. Şi cîtorva zeci de mii, în toată lumea. 
Regret, doar, că timpul acela care-mi era prețios l-am 
pierdut. N-am făcut nimic. L-am pierdut vorbind şi trîn- 
dăvind. Amînînd... Nu bănuiam că am să devin atît de 
repede ostatic în mîna domnului Gică Elefterescu. Poate 
că, dacă ştiam, m-aş fi grăbit să fac altceva, orice, în 
aceşti ani, cînd m-am mărginit la vorbe şi iar vorbe, fu- 
gind laş de fapte. Acum nu-mi rămîne decît să aştept me- 
sagerii domniei-sale. 

Vorbind, Costea se întoarse la masă, trase sertarul şi 
începu să joace din nou revolverul în palmă. Aruncîndu-l, 
prinzîndu-l, răsucindu-l, pînă metalul răcit se încălzi şi 
prinse viață. 

Sabina îl privea cu inima golită de sînge. Nu-şi putea 
înăbuşi o ciudată pornire de admiraţie. Ce tare era, aşa, 
cu fruntea lui pătrată şi încruntată! Cu semnul urii scris 
deasupra sprîncenelor şi cu părul lui aspru, de sîrmă! 
N-are să se dea în lături de la nimic. El trăieşte pentru 
alții. 

Mai încercă o dată, punînd mîna pe oţelul plat: 

— Încetează, te rog, Costea! Şi haidem! 

— i-am spus că nu mă mişc de aici. Rămîn să-i aş- 
tept. Vreau să vadă că nu mă tem şi că nu fug. lar dacă 
ţii să-mi faci o plăcere, Sabina, lasă-mă acum singur... Am 
hîrtii de ars. Scrisori. Trebuie să mă pregătesc pentru o 
ispăşire pe care o merit după judecata mea, nu a lor, şi 


308 


care nu se ştie cît va dura. Nu vreau să te găsească şi pe 
tine aci. Complici inutil situaţia domnului procuror general. 

Spunînd, desprinse pardesiul Sabinei din cuier şi o sili 
să îmbrace mînecile. O duse pînă la uşă. 

— Lasă-mă să te sărut măcar, Costea. 

— Despărțirea condamnatului de moarte? Traviata! 
rîse Costea, dar întoarse capul, să nu i se vadă ochii. 

Paşii Sabinei se mai auziră un timp coborînd treaptă 
cu treaptă. Pe urmă se topiră în ceilalți paşi. 

În Calea Victoriei, Sabina nu ştiu încotro să apuce. 
Norii retraşi dezveliseră o jumătate de cer. Albastrul se 
boltea mai adînc. Pudra străvezie de picuri dura încă, 
pulverizată din senin şi scînteind diamantin în snopii de 
raze. 

Văzduhul era înviorat de capricioasa scrimă dintre ploaie 
şi soare. Asfaltul ud se zbicea văzînd cu ochii, în insule 
albe. Trecătorii îşi încetiniseră mersul, ca să se bucure 
mai îndelung de clipa aceasta rară, cînd şi cerul voios pare 
că şi-a luat încruntările în joacă. 

— Unde alergi, păpuşico? spurcă puritatea clipei, cu 
zîmbet libidinos, un băiețandru fardat şi cu tăietura hai- 
nelor exagerată pînă la caricatură, rezemat de bara unei 
vitrine. 

Sabina trecu mînioasă, fără să privească în urmă. Alerga 
într-adevăr. Atîta lumină, şi atît soare, şi divinul aer 
împrospătat îi strînseseră inima, gîndind la Costea cel ră- 
mas în camera deşartă şi ostilă de sus să aştepte ceasul 
cînd o mînă va bate implacabilă ca destinul în uşă. 
Fusese prea copilă. Costea n-o luase în serios. Ea nu ştiuse 
să-i clintească hotărîrea. Era nevoie de altcineva, autoritar. 
Un prieten. Îşi amintise că acum patru ani, înainte de a 
pleca de acasă, Costea vorbea despre un asemenea prie- 
ten. Ion Ozun, redactor la Voința; tînărul acela cu pălărie 
mare şi cu părul pletos, care i-a smuls de pe linia fe- 
rată, din calea expresului, în noaptea cînd soseau în 
Bucureşti. 

La el alergă. 

Poate întîmplarea din noaptea aceea fusese un avertis- 
ment profetic. El, cu miini puternice, îi trăsese din faţa 
primejdiei. Tot el va şti acum, cu un braţ tot atît de 
puternic, să-l ocrotească pe Costea. Să-i dea un sfat, să-l 


309 


adăpostească undeva, să-l convingă ce zădarnică bravură 
e să aştepţi cu mîinile încrucişate o ameninţare care s-a 
anunţat. Poate încă de-o mai gravă şi urgentă importanţă, 
să-l împiedice de la cine ştie ce nebunie. De ce revenea 
Costea mereu la revolverul oribil? „Eu lovesc întotdeauna 
aici!” Părea hipnotizat de arma ucigaşă. 

Sabina mai înteți paşii. 

Urzea cu imaginaţia scene sîngeroase, după chipul şi 
asemănarea peripeţiilor de film, cu lugubre tainiţe de con- 
spiratori şi cu mai lugubri spioni, dînd tîrcoale în noapte, 
cu mîinile încleştate pe revolver. Uşa de sus, zăvorită... 
O somaţie, două, a treia: un umăr aruncînd scîndura în 
țăndări! Costea rezemat de masă, cum l-au găsit, des- 
cărcînd calm gloanţele pînă la ultimul... 

Urcă într-un suflet scările redacţiei, printre afişele roşii, 
unde un pumn gigant zdrobea infime  gîngănii 
omeneşti: „Voința! “Citiţi Voința! Voința exprimă dîrz 
voinţa tinerii generaţii!” 

În patru ani, Voința îşi afirmase cu succes, mai mult 
decît voinţa dîrză a unei generaţii, îndeosebi dreptul său 
nu mai puțin dîrz la viață. Din gazeta sărăcuţă dar bătă- 
ioasă, ospitalizată în cele trei camere dosnice ale Uni- 
versului, în schimbul unor servicii achitate cu prisosinţă, 
astăzi devenise un abil şi mare cotidian, temut şi linguşit 
de oamenii tuturor partidelor, cu local propriu, cu o ar- 
mată de reporteri şi cu anticameră întotdeauna ticsită de 
oracol al lui Mirel Alcaz, cînd afirmase că independența 
e un ce foarte preţios, care se vinde foarte scump. 

În această spațioasă, impunătoare şi totuşi prea strâmtă 
sală de aşteptare pentru alaiul de solicitanți fu invitată şi 
Sabina: 

— Domnul lon Ozun e în conferință cu domnul direc- 
tor. Pe cine să anunţ? 

Sabina îşi înscrise numele pe foaia de hîrtie şi începu 
să aştepte, alături de inventatorul nenorocos, chel, cu frun- 
tea bombată şi cu barbă de gnom. Inventatorul se strînse 
politicos în capătul banchetei. El aştepta resignat în 
această anticameră a speranțelor, cum aştepta în fiecare 
zi de ani şi de ani, oriunde credea că va descoperi în 
sfîrşit cineva să-l asculte. În chelia sferică şi lucie radiau 


310 


fire de păr diafane ca un nimb de argint în bătaia soa- 
relui revărsat pe fereastră. Se simţea în elementul său, în 
toate sălile cu oameni pe scaun, gemînd, consultînd cea- 
surile, oftînd, citind de două şi de trei ori aceeaşi pa- 
gină de ziar şi tresărind de cîte ori se deschidea uşa. 
Poate uitase ce mai căuta şi ce mai spera. El pornea în 
fiecare dimineaţă de acasă şi se întorcea în fiecare seară 
la planurile, devizele şi laboratorul lui, după ce colindase 
toate anticamerele din Bucureşti. Şi poate ultima descope- 
rire şi cea mai de preţ era aceea pe care o purta filozofic 
cu el din anticameră în anticameră, ignorînd-o: Elixirul 
răbdării. 

— Poftiţi, domnişoară! Domnul Ozun vă aşteaptă. 

Sabina păşi după uşier. 

Inventatorul cu nimb subțire de argint nu se miră şi 
nu fu indignat că alții, veniți mai tîrziu, îi trec îna- 
inte. L-ar fi surprins desigur o abatere de la această 
imuabilă rînduială. 

Prin săli reporterii şi redactorii ucenici plescăiră din 
limbă, admirativ: 

— Teribil braconier, Ozunul nostru! Numai lui îi pică 
toate nevăstuicile extra! Vin singure la laţ!... 

— Luaţi loc, domnişoară. Vă stau la dispoziţie. 

Ion Ozun aşeză un scaun în fața biroului. Avea un birou 
cum visase: cu telefon şi cu numeroase butoane de sonerii. 

— Daţi-mi voie să vă prezint mai întîi pe directorul 
nostru... Domnul Mirel Alcaz. 

Mirel Alcaz rămăsese înadins ca să afle ce poate voi 
de la dînşii fiica procurorului general. 

Cunoştea conflictul dintre el şi ministru pe chestia Petrolul 
—lordan Hagi-lordan. 

Gică Elefterescu îl rugase chiar să pregătească atmosfera 
pentru o apropiată închidere a dosarului. Şi dăduse să 
înțeleagă că nu i-ar displace de fel oarecare aluzii mai 
apăsate la excesul de zel al unor magistrați atinşi de 
delir persecutoriu şi primejduind cu şicanele lor reputaţia 
oamenilor de muncă şi de energie, care salvează prospe- 
ritatea întreprinderilor financiare şi industriale într-o 
vreme cînd creditul ţării e atît de zdruncinat. Iordan Ha- 
gi-lordan îşi asigurase la rîndul lui bunăvoința Voinței prin 


311 


omul cu fața măslinie, confident nedespărțit în timpul din 
urmă şi mijlocitor care condusese cu machiavelică feroci- 
tate condițiile împăcării cu Gică Elefterescu. 

Procurorul general n-avea astfel de ce se bucura la 
Voința de o presă prea blajină. 

Sabina privi drept în ochii lui lon Ozun. Aşa cum privea 
ea întotdeauna. Nu-l recunoştea pe tînărul acesta cu haină 
croită după ultimul jurnal şi cu părul lins, pomădat, do- 
mesticit din romantica dezordine a pletelor de odinioară. 

Presimți că altfel ar fi vorbit „celuilalt”, mai hirsut şi 
mai direct, mai simplu, în portul lui boem. 

Dar „celălalt” nu mai exista! 

— Domnule Ozun, ştiu că sînteţi prieten cu fratele meu, 
Costea! De el e vorba... 

Sabina se opri şi ridică genele lungi spre Mirel Alcaz. 

Directorul Voinţei înţelese şi îşi luă ziua bună: 

— La revedere, domnişoară! Şi ţin, înainte de a pleca, 
să vă asigur că ziarul nostru vă stă la dispoziţie oricînd 
şi oricum pentru fiica domnului procuror general şi pentru 
sora frumoasei doamne Annie Mereutza... Dragă Ozun, cînd 
termini treci pe la mine!... Se întoarse un pas din prag, 
să adaoge confidențial: Domnişoară, simt datoria să vă 
previn. Nu-i ascultați madrigalele!... Acest Ozun e cel 
mai teribil braconier al redacţiei noastre! Dă zbranca, vî- 
nînd pe teritorii străine şi în special prin vînatul interzis. 
Pentru el nu există lege, teamă de Dumnezeu, măsură!... 

Jon Ozun rîse încîntat de sine şi de această pizmuită 
reputaţie, puse o ţigară între buze, oferi alta Sabinei şi 
fu surprins că e refuzat. 

Sună. 

Avea chibrituri, dar nu putea rezista plăcerii să se afle 
servit, să sune, să distribuie ordine, să flecărească la te- 
lefon, să concentreze în jurul lui toată atenţia celor mai 
puţin privilegiați de ursitoare! 

— Foc, Niculae! Am cerut foc... Lasă chibriturile 
aici... Şi pentru oricine mă caută, sînt plecat. S-aştepte! 

Neculai servi foc. Lăsă cutia cu chibrituri şi se duse 
să împărtăşească uşierilor celorlalți că domnul redactor 
Ion Ozun iar a pus mîna pe o bombonică de fată. De- 
geaba mai cerea foc, că i se aprinseseră călciîiele şi fără 
chibrit, la clipeală! 


312 


Era acelaşi Neculai care într-o dimineață cruntă de 
foame îi adusese lui lon Ozun, pe o tavă, paharul de 
apă rece, după ce aşteptase alături de inventatorul ne- 
norocos, cu barba de gnom şi fruntea nimbată. Neculai 
se strămutase de la celălalt ziar după Mirel Alcaz. 

Atunci Ion Ozun îşi jurase să-l copleşească de bac- 
şişuri princiare, fiindcă n-avusese de unde să-i arunce o 
singură monedă de doi lei. Acum îl copleşea cu amenzi 
de cîte zece ori pe-atita. Neculai nu se mîhnea. Îl admira. 

— E vorba de frate-meu, Costea! reluă Sabina. Fiindcă 
ştiu că sînteți prieteni buni... 

— Eram, pot spune, domnişoară. Eram!... De un timp 
încoace mă evită. Îi par desigur un prea infam burghez. 

— În acest caz... vru să renunţe Sabina. 

— Aceasta nu însemnează nimic, domnişoară. Eu îi 
păstrez aceeaşi prietenie... Sînt cîteva luni de cînd nu 
ne-am văzut. Aş fi încîntat să găsesc un pretext şi să ne 
apropiem din nou... Mai ales cînd aceasta s-ar face prin 
mijlocirea unei domnişoare atît de nostimă şi irezistibilă 
ca mata... 

Sabina roşi de indignare. Pentru ce venea ea! Și ce-i 
spuneau oamenii aceştia! 

Înciudat pe cele ce spusese era şi Ion Ozun. Cum de 
nu găsise alt compliment mai puţin uzat decît ieftinul 
„nostimă domnişoară”? 

— Vă rog, continuaţi, domnişoară... 

Prin fumul țigării, Ion Ozun admira frumuseţea mlădie 
şi fragedă a Sabinei, minunîndu-se prin ce extravaganță 
a naturii a apărut într-o familie cu oameni zidiți din aluat 
vîrtos, ca fostu-i prieten Costea Lipan, sau uscați şi me- 
canizați, ca maniacul Constantin Lipan, sau cu înfumura- 
rea patriciană de contrabandă, ca doamna Annie Mereutza. 

Sabina povestea. Ion Ozun privea. 

Cînd sfirşi, hotărîrea lui era luată. Va merge la Costea. 
Dar nu pentru el, fiindcă de mult nu-l mai interesau toate 
rătăcirile lui de copil bătrîn. Ci pentru această domnişoară 
cu genele lungi şi frizate, cu negrul ochilor atît de adînc 
şi cu însuflețirea glasului într-adevăr atît de irezistibil con- 
vingătoare. 


313 


— Numai dumneata, domnule Ozun, poţi să-l împie- 
dici de la cine ştie ce nebunie. Mă tem pentru dînsul. Mi-e 
penibil să mărturisesc aceasta unui om pe oare abia l-am 
cunoscut... 

— Dar, dragă domnişoară, prietenia dintre Costea şi 
mine îmi dă dreptul să nu mă consider un necunoscut 
pentru mata! spuse Ion Ozun cu emafază. Că v-aţi gîndit 
la mine, aceasta îmi pare o... 

— Cu adevărat! Poate am avut o fericită inspirație. 
Aş fi regretat toată viaţa dacă nu aş fi încercat şi acest 
ultim mijloc... se ridică Sabina, întinzîndu-i mîna. 

Ion Ozun duse la buze degetele lungi şi subţiri. 

— Termin în cîteva minute cu directorul nostru, dom- 
nişoară, şi într-un sfert de oră voi fi la Costea... 

— Şi încă mai cer ceva, domnule Ozun! Eu plec di- 
rect acasă şi stau sentinelă la telefon. Aştept să-mi co- 
munici dumneata în ce măsură ai izbutit să-l convingi. 

—  Domnişoară, dorințele matale sînt ordine! se în- 
clină lon Ozun cu o curtoazie larg gesticulată, care l-ar 
fi lăsat cu gura căscată şi cu ochii boldiţi pe Bică To- 
mescu, primul său mentor şi inițiator cînd a descins el 
din tren în acest Bucureşti. 

Deschizîndu-i uşa, o conduse pînă la scări. 

Sabina descoperi afară că lumina clementă a soarelui 
e mai suportabilă şi că voioşia trecătorilor e mai puţin 
respingătoare. 


— Ce voia bibilica? întrebă Mirel Alcaz cînd Ozun 
intră în biroul directorial. 

Lui Ion Ozun niciodată directorul Voinței nu i s-a pă- 
rut o mai desăvîrşită canalie. 

— Nimic interesant! răspunse cu nepăsare. Un mic ser- 
viciu pentru un frate al ei, cu care am fost prieten... 
Costea Lipan, dacă-ţi aminteşti, cel care vorbea astă- 
iarnă la întrunirile risipite de poliţie. 

— A propos de acest Costea Lipan... Chestia Iordan 
Hagi-lordan se complică. Se pare că amicul s-a impacien- 
tat şi că pune condiții feroce lui Gică. Bietul Elefterescu 
m-a chemat la telefon extrem de alarmat. Mi-a spus, atît 
cît se pot spune lucrurile acestea la telefon, că Hagi-lordan 


314 


i-a fixat termen pînă mîine la douăsprezece. Altfel, dă 
drumul la scrisorile lui autografe... După cît cunosc eu 
cuprinsul acestor scrisori, ar fi destul una singură ca să-l 
scoată definitiv din circulație pe Gică. Mă mir cum a 
lucrat atît de imprudent, chiar dacă e o poveste veche de 
acum şapte ani... Elefterescu a înnebunit! Constantin 
Lipan e nebun complet! Am spus eu că ăsta are să-i 
frîngă gîtul lui Gică!... Lui îi trebuia un om mai suplu... 
O mănuşă s-o întorci pe dos şi pe față; să se dea după 
mînă... Acum ar fi bucuros să scape de el, dar vrea să-l 
forțeze să-şi dea demisia, fără ca publicul să facă apro- 
piere între această demisie şi scandalul Hagi-lordan... În 
consecință, ne roagă să-i dăm o mînă de ajutor. Să-l so- 
măm pe el, ca ministru de justiţie, într-un articol cît mai 
violent, să ne răspundă cum tolerează un procuror general 
de speța catîrului de Lipan, al cărui copil e unul din cei 
mai primejdioşi agitatori şi rebeli. Probabil e vorba de 
acest Costea al dumitale. 

— Dar nu-l văd agitator primejdios de loc! exclamă 
Ion Ozun. Îl cunosc bine. E un băiat foarte de treabă, 
cu o scrînteală revoluţionară la cap... Aceasta are să treacă 
o dată cu tinereţea. 

— ÎI priveşte personal dacă are să-i treacă ori nu! 
strînse din umeri Mirel Alcaz. Principalul e că trebuie 
să-l servim neapărat pe Gică. Îi sîntem obligaţi pînă 
peste cap. Toţi de-aici, şi tu nu mai puţin. Plăcut i-ar 
fi să-şi amintească de articolul cu hoţul de pîine şi cu 
demagogul său apărător, care şi-a făcut carieră cu asta?... 
De altfel, obligaţi am rămas şi față de marele pirat, Iordan 
Hagi-lordan... M-am gîndit la tine. Un simplu articolaş. 
Un aldin. Patruzeci de rînduri. Uite chiar titlul: Lipan şi 
Lipan. De o parte Lipan, procurorul; de alta Lipan, agita- 
torul. Colo, gardianul neînduplecat al ordinii şi al legii, 
dincolo, duşmanul tot atît de neînduplecat al ordinii şi al 
legii. Simetrie, paralelă, totul pe tavă, gata servit!... 

— Dragă directore, aceasta n-o pot face... 

— Pentru bibilica de adineaori? rîse printre dinți Alcaz. 

Jon Ozun îşi înghiţi răspunsul care-i venise prompt pe 
buze. Numai tîrziu, după ce-l alungă, răspunse cu alte cu- 
vinte, mai calm: 


315 


— Nu pentru domnişoara Lipan... Pentru fostul meu 
prieten, Costea Lipan... Ştiu că nu e agitator şi că nu e 
primejdios... 

— Prea multe ştii! ricană directorul Voinţei. 

— Da, ştiu prea multe... Şi chiar am să te rog, direc- 
tore, să-mi faci şi mie o singură dată o concesie. N-am 
cerut Voinței nimic. ii minte? Chiar de la început, 
cînd m-a pus dracul să scriu articolul ăla împotriva lui 
Gică Elefterescu, ţi-am ascultat sfatul şi nu l-am publicat 
în Voința, ca să nu-ți produc complicaţii... Am alergat cu 
el în dinţi, să-l plasez aiurea... Aşa că înţeleg ce se poate 
cere Woinţei şi ce nu! Trăiesc cu picioarele pe pămînt... 
Dar nu pot admite să-l atacăm pe procurorul general nici 
pe chestia aceasta stupidă şi nici pe oricare alta. Eşti şi 
dumneata tot atît de convins ca şi mine că e un om onest 
şi scrupulos pînă la manie. 

— Ce e aia onest? Maniac, da! 

— Bine, maniac. Dar un maniac al onestităţii. Nu se 
prea găsesc asemenea maniaci pe toate drumurile! Fa- 
cem o crimă... Nu e omeneşte şi nu e în interesul gazetei... 

— Ta-ta-ta!... Ai început să mă înveţi pe mine ce e 
şi ce nu e în interesul gazetei?... Ozun dragă, ţi-a răsucit 
bibilica aia capul în doi timpi şi trei mişcări. Nu te-am 
crezut aşa de slab de înger. Am înţeles şi eu măcar atîta... 

— N-ai înțeles nimic, directore... 

— Ascultă, Ozun! îşi pierdu răbdarea Mirel Alcaz. Nu 
vrei să scrii articolul? Haide, admit! Nu te constrîng... 
Dar te rog să nu-mi dai mie lecţii. Aici eu sînt stăpîn şi 
eu dau directive! Au început să mă plictisească ifosele 
de moralişti, de cugetători şi de independenţi. Dacă-ţi 
place!... Dacă nu!... (Arătă cu mîna spre uşă.) Necesari 
sînt toți, indispensabil nu e nimeni. 

Ion Ozun avu o clipă fulgerarea amintirii, cînd un alt 
individ, la alt birou de director, aproape cu aceleaşi cu- 
vinte şi cu acelaşi gest, arăta uşa reporterului politic 
Mirel Alcaz. Atunci el, într-o dimineaţă de foame după 
alte dimineţi de foame şi de ger, în camera alăturată, de 
unde fără voie ascultase, îşi spunea că n-ar fi răbdat să 
tacă aşa cum a tăcut Mirel Alcaz nici pentru toate dimi- 
neţile de foame pînă la sfîrşitul vieţii. Rolurile se schim- 


316 


baseră. Mirel Alcaz se afla într-un jîlţ de director — iar 
el, Ion Ozun, tăcea. 

Tăcea, cum tăcuse celălalt. 

Directorul Voinţei bătu cu o mişcare impacientată car- 
tonul ţigării în tabachera lată de argint, gata să rostească 
încă o dată: „Am terminat!” 

N-a avut însă cînd să repete cuvintele, căci atunci uşa 
se trînti de perete şi zvicni în mijlocul cabinetului di- 
rectorial Dima, reporterul fără pereche, care, ca Balsamo, 
e în aceeaşi secundă în douăsprezece locuri prezent. 

— Aţi auzit? Şefule, dă ordin să oprească ediţia de 
provincie! Cum? Nu ştiţi?... Primul-ministru a fost asa- 
sinat! Hîrtie!... Sună tipografia... 

— Nu!... Ce-s basmele acestea? refuză să creadă, să- 
rind de pe scaun, Mirel Alcaz. Am vorbit cu el la Ca-  - 
meră acum o jumătate... 

— Şefule, de la Cameră vin. Acolo s-a întîmplat... Sub 
ochii noştri... Daţi-mi hîrtie... Fă-mi loc... Mişcaţi-vă, frați- 
lor, că pierdem ediţia... 

— Dar e imposibil, Dima... 

Reporterul, scurt, gras, asudat şi gîfiind încă, se aşeză la 
birou, înşfăcînd blocul de hîrtie. 

— Eu scriu faptele... Tu, Ozun, toarnă-i cîteva rînduri 
despre lipsa măsurilor de pază... Primul-ministru plăteşte, 
fiindcă guvernul a fost prea tolerant cu agitatorii. Şefule, 
tu scrie necrologul... Mort la datorie et etetera, et eţetera... 

— Tot nu înțeleg... Cum s-a întîmplat, mon cher ami? nu 
voia încă să admită Mirel Alcaz... 

— Nu e timp de poveşti, şefule!... Ne iau ceilalți cu 
ediția specială înainte! scria Dima, zvîrlind foile cu iero- 
glife zgîriate cu creionul... În cîteva vorbe, aceasta e... 
După ce-a răspuns la interpelarea lui loaniţeanu, primul- 
ministru pleca la Senat!... Pe scări i-a ieşit un individ 
înainte... Pac-pac! două gloanţe în tîmplă... Primul-minis- 
tru n-a zis nici au, nici vai, nici pis; s-a lungit jos, şi veş- 
nica pomenire!... Individul a dispărut... Ceea ce e nostim 
e că asasinul venise cu Turel Lampagiu, inspectorul de 
poliţie. De-o lună se învîrtea tot printre oamenii poliției. 
Se dăduse drept agent secret străin. Îi dusese cu zăhărelul 
pe toți... Gugumanii!... E, după cît se pare, un anarhist 
celebru şi nu e la primul atentat... Dă ordin la secretariat 


317, 


să pună un clişeu mare ... Îl avem pe cel de la banchetul 
de-acum două luni, la aniversarea lui de naştere! E bun 
şi pentru necrolog... Sold general din cauză de deces! 

În cîteva minute, redacţia Voinței fu un infern de so- 
nerii zbîrnîite, de uşi trîntite, de ordine strigate şi con- 
tramandate, de oameni gonind şi întorcîndu-se de la ti- 
pografie. 

Peniţele scîrțiiau. 

Foile nepaginate zburau pe măsură ce erau scrise, în 
subsolul unde rotativa înţepenise, aşteptînd să zvîrle în- 
tr-o jumătate de oră ediția specială cu litere ude, de-un 
lat de palmă. 

— În ce an era născut?... La 64 sau la 65? 

— Parcă-şi luase doctoratul la Paris. 

— De cinci sau de şase ori a fost prim-ministru? la 
vezi, bre, colecția!... 

— Echipa! Dă ordin să fie gata echipa de vînzători! 

În toate pîlniile telefoanelor, glasurile zbierau răguşit. 
După stupoarea din primul moment, senzaţia evenimen- 
tului cutreieră toate încăperile. 

— A adus o fotografie!... Costin a adus o fotografie 
de la faţa locului... Avea din întîmplare aparatul la el. 

— Fuga la zincografie! Clişeu lat, pe trei coloane... 

— Alo! Alo! Lasă-mă, domnişoară. Aci Voința. 

Vo-in-ţa! Dă-mi Siguranţa generală! Daţi-mi Internele! 
Alo! Camera!... 

Mirel Alcaz încheiase necrologul şi adăogă cîteva rîn- 
duri bine aduse din condei despre succesorul defunctului, 
care nu putea fi altul decît Gică Elefterescu... Aşa îl ce- 
rea ţara, aşa îl voia partidul! Gîndi că acţiunile lui Ior- 
dan Hagi-lordan au crescut vertiginos, ca şi ale lui Gică. 
O singură scrisoare publicată mîine, în autograf, ar de- 
cide pentru totdeauna soarta lui Gică Elefterescu. ÎL ve- 
dea pe Iordan Hagi-lordan frecîndu-şi mîinile. 

Îşi frecă şi el miinile. 

Din asemenea complicaţii turburi un om îndemînatic 
poate obţine orice dacă e îndestul de independent să 
joace pe amîndouă tablourile. 

Sună telefonista. 


318 


— Domnişoară, dă-mi casa Iordan Hagi-lordan! Pe el 
personal. Dacă nu e acasă, dă-mi biroul Hagi-lordan, sau 
„Petrolul”. 

Aşteptînd, deschise uşa de alături, să vadă ce face Ion 
Ozun. 

La birou, Ion Ozun scria de zor un scurt şi fulgurant 
articol, veştejind lipsa de energie a guvernului, care n-a 
ştiut să stîrpească din timp plaga agitatorilor şi acum plă- 
teşte. Uitase cele făgăduite Sabinei Lipan. Uitase existența 
lui Costea Lipan. Muşcînd din cartonul ţigării, se opri să 
rotunjească în gînd o frază de încheiere destul de pate- 
tică. Surîse încîntat cînd o găsi. 

Mirel Alcaz se plecă şi citi peste umăr: 

— Ei bravo! Aşa mai vii de-acasă, puiule! 

— Vă cheamă la telefon casa Iordan Hagi-lordan! 
anunţă un uşier. 


În cabinetul înalt, rece şi luminos, procurorul general 
Constantin Lipan nu semăna niciodată cu omul cenuşiu şi 
timid care se strecura miop, confundîndu-se cu mulțimea 
fără nume a străzii. 

Aici, un simțămînt aspru şi drept al datoriei îi îndrepta 
umerii şi îi învîrtoşa glasul. Pentru aceasta trăia. Aceasta 
îi vibra ca o strună întinsă toată fiinţa. 

lar cînd intra şi ieşea de-a lungul culoarelor hide, cu 
haotica larmă care transformă acest palat al dreptăţii în- 
tr-un birt vulgar de gară, într-o cafenea de bursă şi într-o 
hală de precupeţi la taraba justiției, apariţia lui amuţea 
deodată toate glasurile. Toţi se fereau la o parte respec- 
tuos. Puzderia de martori, de împricinaţi gălăgioşi, de avo- 
cați tîrînd după dînşii ghiozdane uzate, toată mulțimea cu 
miros de sudoare şi cu masca de pe figuri sfişiată să arate 
goale aviditatea, teama, vicleşugul şi minciuna — toată 
această mizerabilă puzderie deschidea potecă despicată să-i 
facă loc. 

Chiar şi în viesparul înveninat al „Urlătoarei”, de unde 
porneau slobozite poreclele infame şi tocmelile cinice să 
cutreiere biziind din sală în sală şi din etaj în etaj, chiar 
acolo numele lui era rostit fără rînjet. Nimeni nu-i desco- 


319 


perise o articulație şubredă în armura-i intact lipită de 
trupul lui slăbănog dar călit de-un jar lăuntric îndată ce 
păşea pragul intrării. 

Constantin Lipan întrupa mistica Justiţiei şi toată haita 
scepticilor, care la început îl asemuiseră cu un grotesc Don 
Quijote luptîndu-se cu morile dreptăţii pentru o Dulcinee 
legată la ochi; sfîrşise prin a recunoaşte că ministerul a avut 
o mînă mai ferice decît merita. 

În cabinetul înalt, rece şi luminos, procurorul general 
Constantin Lipan veghea după parapetul dosarelor, cu spa- 
tele rezemat de spătarul scaunului înalt şi drept. Numai de 
cîteva zile umerii coborau însă treptat şi ochii se stingeau 
sub sticla ochelarilor, arătîndu-l aşa cum îl cunoştea lumea 
dinafară de Palului Justiţiei, cînd se strecura neobservat, 
anonim şi ghiontit printre trecători. De cîteva zile, trupul 
trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susţine în 
cutele metalizate. Mîna osoasă întîrzia pe foile dosarelor. 
Creionul roşu îi luneca dintre degete. 

Îşi aducea aminte tresărind. Corpul revenea la loc, cu 
umerii rectificaţi, ca o armă care s-a încărcat din nou, au- 
tomat. 

Aşa l-a găsit acum două ore soneria telefonului, cînd 
Gică Elefterescu i-a vorbit ceva şi el a răspuns: „Nu!” 
Aşa l-a găsit şi acum a doua chemare a ministrului. 

Cu pîlnia la ureche, Constantin Lipan nu putea şti ce 
culoare cadaverică i-a golit obrazul de ultima picătură a 
sîngelui pe măsură ce asculta. 

Răspunse totuşi şi de astă dată, răspicat: „Nu!” 

Aşeză cu meticulozitatea lui de miop pîlnia pe suportul 
de nichel. Dar mîna îi tremura. Îşi strînse cu o mare sfîr- 
şeală între oasele degetelor tîmplele în care s-au înfipt du- 
reros doi dinți de cleşte. Primul-ministru asasinat, şi omul 
acela nu gîndeşte decît la tîrgul lui!... 

Îşi trosni încheieturile degetelor. Se ridică şi reveni la 
loc. În cîteva clipe, vestea uciderii va cuprinde instantaneu 
tot oraşul. lar cea dintîi represiune va fi urgia împotriva 
tuturor suspecţilor. A tuturor — şi a lui Costea! 

Se ridică iarăşi. Nu mai orîndui hîrtiile cu minuțioasă 
grijă de maniac. Nu mai închise sertarele. Îşi luă pălăria 
din cuier şi ieşi, grăbindu-se atît de neînfirea lui, încât 


320 


uşierul rămase privindu-l din urmă, cu mîna la gură şi cu 
ochii holbaţi. 

Colcăitul sălilor era acelaşi dintotdeauna. Încă n-a ajuns 
ştirea. În cinci minute, toată mulţimea aceasta se va îm- 
bulzi spre ieşiri, împinsă de bestiala curiozitate să afle, să 
strige, să alerge!... Constantin Lipan nu răspundea la sa- 
luturi. Nu le vedea. 

Răsuflă uşurat cîpd căzu pe pernele taximetrului. 

— Mai repede! Am spus, Calea Victoriei! 

— Acilea e numărul? 

— Aici. 

Constantin Lipan plăti. Verifică mai bine numărul după 
însemnarea de pe-o hîrtioară. 

Urcă scările cum nu făcuse niciodată, nici în tinereţea 
lui cumpănită. Cîte două şi trei trepte. Se opri în faţa uşii, 
să-şi astîmpere bătăile inimii pretimpuriu bătrînă şi slabă. 
E uşa aceasta? E alta? 

— Intră! 

A fost glasul lui Costea. 

Era glasul lui Costea, şi pornirea lui Constantin Lipan a 
fost să străbată distanţa pînă la dînsul, să-i prindă fruntea 
strîns la pieptul lui uscat, cu un gest fierbinte de ocrotire. 

— Bună ziua, Costea! 

Atît spuse. Şi cu atît se opri în prag. 

— Bună ziua, papa! 

Costea se ridică fără grabă de pe scaunul din fața sobei 
de fier, unde se află un morman de hirtii arse; iar glasul 
i-a sunat cu îndepărtare. 

Nu-şi întinseră mîinile. Costea nu-l pofti să şadă. Con- 
stantin Lipan alese marginea patului de fier şi se aşeză, cu 
pălăria pe genunchi. Nu-şi închipuise vreodată că are să 
se simtă atît de stingherit şi străin, în fața copilului său. 
Costea văzu că a mai slăbit şi că din gulerul larg gâtul i se 
deşiră mai lung. Constantin Lipan constată că ochii lui Cos- 
tea sînt mai adînc scobiţi sub fruntea aspră şi încăpăţinată, 
cu cele două brazde dintre sprîncene. 

Vorbi. 

De la început, cu sentimentul că se izbeşte într-o rezis- 
tență stîncoasă, pe care nimic n-are s-o poată sfărîma. 

Costea ridică privirea surprinsă numai la episodul aten- 
tatului. Aşadar, acela s-a ţinut de cuvînt! Îi recunosc mîna. 


321 


Două gloanţe în tîmplă. „Eu lovesc întotdeauna aici!” S-a 
ținut de cuvînt, iar el, în vremea aceasta, stătea la adăpost, 
aşteptînd o arestare pe care o dramatiza anticipat, cu o 
fanfaronadă de cabotin al revoluţiei. Chiar dacă nu admi- 
tea aceasta şi chiar dacă îşi dădea seamă că aceasta tot nu 
rezolvă nimic, ba dimpotrivă va dezlanțui alte urgii, nu-şi 
putea opri o absurdă admirație. Cel puţin acela îndrăznise 
ceva! Săvirşise ceva! Se ţinuse de cuvînt! 

— Asasinul a dispărut, continuă Constantin Lipan. Dar 
sperăm, pentru scurtă durată... Nu poate să scape... 

— Pe acela nu-l prinde niciodată nimeni! rosti Costea. 

— De unde ştii?... Sînt copilării!... Asemenea oameni 
sfirşesc întotdeauna unde trebuie să sfirşească şi cum tre- 
buie să sfirşească. 

— El nu! Ştiu că nu va sfirşi aşa, fiindcă îl cunosc. 

Constantin Lipan înclină fruntea, biruit de o amenințare 
mai grea decît o aştepta el cînd a urcat pînă aici. Dacă l-a 
cunoscut într-adevăr, cercetările vor ajunge din fir în fir pînă 
la Costea. Copilul acesta va fi strivit ca o gîză sub talpa 
unui om cum e cel care i-a vorbit adineaori la telefon. 

Se hotărî: 

— Costea!... Să uităm tot ce-a fost... 

— Eu nu am nimic de uitat. 

— „te iert, pentru... 

— Nu am nevoie de nici o iertare, pentru nimic. 

— Înţelege, Costea, că sînt la mijloc ani din viaţa ta. 
Poate toată viaţa ta... 

— Sînt major. Dispun de viața mea... 

— Costea, este un mijloc... Lasă camera aceasta şi vino 
acasă. La mine nu are să te caute nimeni. N-au să cuteze... 
Pe urmă, îţi găsesc o posibilitate să pleci... Pînă se uită... 

— Papa, cînd eram copil m-ai învăţat să am curajul fap- 
telor mele. Să răspund pentru faptele mele. 

Constantin Lipan coborî mai jos fruntea. 

După o tăcere în care străbătu de jos, din stradă, răc- 
netul vînzătorilor de ziare anunțînd ediţia specială, mai 
încercă: 

— Cel puţin vei spune că n-ai cunoscut omul acela... 
Asasinul acela... Sau vei spune că n-ai ştiut cine era şi ce 
avea de gînd să facă... Poţi spune că te-a indus în eroare. 
Că l-ai crezut un om inofensiv, cum l-a crezut toată lumea... 


322 


Costea vorbi apăsat, privindu-l în ochi: 

— Papa, cînd eram copil, tot dumneata m-ai învăţat să 
nu mint niciodată. Şi n-am minţit. E greu să învăţ aceasta 
acum... Şi s-o învăţ de la dumneata... 

Constantin Lipan nu putu suporta privirea copilului. 

— Aceasta e ultima ta hotărîre? întrebă cu ochii în pămînt. 

— Papa, nu există nici ultimă, nici primă hotărire. E 
una singură! Aceea care se potriveşte cu tot ce m-ai în- 
văţat cînd eram copil. 

Se ridicară amîndoi în acelaşi timp. Constantin Lipan îşi 
spuse că poate ar fi plecat cu o uşurare dacă discuţia sfîr- 
şea altfel; dar cu o urîtă uşurare. Nu-şi putu înăbuşi, ascuns, 
într-o firidă tăinuită şi neştiută a sufletului, mulțumirea, 
aproape recunoştinţa, că într-acest ceas Costea a vorbit în- 
tr-acest chip. 

— Cu bine, Costea! 

— La revedere, tată! 

De astă dată şi-au strîns mîinile. Poate Costea şi-ar fi 
apropiat fruntea de buzele lui Constantin Lipan; poate 
Constantin Lipan şi-ar fi apropiat buzele uscate de fruntea 
lui Costea. 

Dar îi ţintui orgoliul, sau altceva mai puţin deşert, pe 
amîndoi. 

Coborînd scările, Constantin Lipan zări firma biroului de 
publicitate. 

Intră şi întrebă unde e telefonul. 

— Sînt procurorul general! Doresc, vreau să comunic 
ceva urgent ministrului de justiţie... 

— Înţelegem, domnule procuror general! spuse un tînăr 
roşcat cu ochelari, care citea lacom ediția specială. Poftiți 
p-aci!... Înțelegem, cu oribilul acesta asasinat... 

Se trase respectuos şi discret la o parte. 

— Alo! chemă Constantin Lipan în gura neagră de ebo- 
nită. Alo, domnul ministru al Justiţiei?... Da, da! Procurorul 
general Lipan... Chiar pentru aceasta chemam... Am meditat 
şi am ajuns la concluzia că aveți dreptate... Fireşte, domnule 
ministru!... Exact, domnule ministru, cum mi-ai cerut dum- 
neata. Facă-se voia dumitale, domnule ministru! 

Pe scări, de la etajul biroului de publicitate, coborî în Ca- 
lea Victoriei un om încă mai adus de spate decît cel care 


323 


se pregătise să urce, cu privirea încă mai împiclită şi parcă 
acum vinovată, miloagă, ocolind să înfrunte alte priviri. Un 
om gîrbovit, cu mersul lui şovăielnic, în straiele lui de cio- 
clu, care de îndată pieri contopit în fluviul celorlalți oameni, 
cîți alergau zorind, ghiontindu-se, îmbrîncindu-se, încruci- 
şîndu-se, călcîndu-se, vociferînd, smulgînd lacom ziarele din 
ghearele vînzătorilor să afle mai repede alte şi alte senza- 
tionale amănunte, despre oribilul asasinat. Ce măsuri a luat 
poliţia? Ce face guvernul? Ce va urma mîine? Cine va fi 
noul preşedinte de consiliu? 


Fațada de la casa domnului ministru de justiţie Elefte- 
rescu, preapopularul Gică, băiat bun, omul zilei şi al eve- 
nimentelor mai mult decît oricînd, nu dădea direct în stradă. 

Pînă la stradă se întindea o vastă peluză de gazon cu 
bordură de flori şi arbuşti mahonii şi trandafiri pitici. Peluza 
era despărțită spre latura dinafară, spre trecătorii de pe 
trotuar, de un grilaj de fier şi aramă, cu zăbrelele ascuţite 
în chip de lance. Înlăuntru, spre zidurile clădirii şi peronul 
intrării cu scările late de marmoră, marchiză de sticlă şi 
lampadare, era despărțită de-o alee în arc de cerc, pavată cu 
dale simetrice de granit roşcat şi cu fire de iarbă, de trifoi 
mărunt şi de portulace mijind printre intervalele lespezilor. 

Superbă intrare, superbă fațadă! Vrednică de asemenea 
clădire, care rivaliza cu locuința faimosului petrolist lordan 
Hagi-lordan de la Şosea şi care, de altminteri, îi slujise de 
model. 

Numai că aceea era copie; pe cînd aceasta — originalul 
autentic, creația marelui arhitect Mincu. 

Fostă casă de boier cu numeroase latifundii pe vremuri 
şi fumuri occidentale, de mult scăpătat şi odihnit întru Dom- 
nul. Singurul vestigiu al avuţiilor părăduite în tinereţe şi în 
prima parte a vieţii fusese numai această construcție cu parc 
în dosul casei, cu peluză şi scări monumentale în faţă, cu 
mobilier de epocă şi covoare persane, pe care nu l-a răbdat 
inima să le abandoneze pe miini străine. Nici măcar să le 
împovăreze cu ipoteci. Era ceva tabu; mîndria lui şi o fală 
arhitectonică a capitalei. Moştenitorii, tot aşa de scăpătați 
ca şi dînsul, dar mai puţin sclavi ai prejudecăţilor sentimen- 


324 


tale, se grăbiseră să le lichideze la trei luni după înmormîn- 
tarea defunctului bunic, unchi, văr, frate, cumnat. 

N-aveau timp şi fonduri de rezistență să se judece şi să-şi 
dispute unul altuia prioritatea drepturilor. Mai ales că se 
vorbise despre un testament prin care răposatul făcea casa 
danie pentru un muzeu, lăsîndu-i cu buzele umflate. Des- 
pre testament ştiuse Gică Elefterescu, avocatul proprietarului 
scăpătat. După moarte, curios, testamentul dispăruse. Şi mai 
curios, nici Gică Elefterescu, deodată, nu mai ştia nimic. 

Îi îndemna însă cu subînţelesuri: 

— Sfîrşiți mai repede! E o succesiune nesigură... Ce-i 
în mînă nu-i minciună! 

Au căzut deci repede la înţelegere, arbitrați tot de Gică 
Elefterescu. Bun băiat! Nici tu onorarii, speze, nimic. Totul 
pe gratis. 

lar fracționatelor fărîmituri de la împărțeală, cîte au re- 
venit fiecăruia, fiecare le găsi de urgenţă întrebuinţarea cea 
mai potrivită cu firea şi cu visurile lor. Nu degeaba tot aş- 
teptau de ani şi de ani să moară matusalemicul lor unchi, 
bunic, văr, frate, cumnat — şi el tot nu mai murea! 

Unii din cei mai puţini la număr, dar cică mai chibzuiţi, 
îşi depuseseră partea lor la bancă sau au cumpărat acţiuni, 
să aibă de ronţăit dobînzi şi cupoane pînă la sfîrşitul vieții. 
N-au făcut însă mare ispravă, căci devalorizarea leului după 
război şi scumpirea vieții au redus veniturile la te miri ce şi 
mai nimic. Alţii, cei mai mulți şi mai aventuroşi, s-au urcat 
în vagonul de dormit şi au dat fuga la Monte-Carlo, să-şi 
încerce norocul la ruletă, după o martingală îndelung stu- 
diată şi infailibilă. Pare-se însă că şi martingalei lor, înde- 
lung studiată şi infailibilă, îi lipsea totuşi ceva. O mică scrîn- 
teală de calcul. Căci toţi s-au întors în ţară cu vagonul de 
clasa II-a mai scăpătaţi şi fără speranţă decît înainte de a 
se procopsi cu moştenirea. Și unii şi alții, fireşte, l-au afurisit 
tot pe mort, cu afurisita lui de moştenire. Le încurcase 
viaţa! 

Calculele lui Gică Elefterescu s-au dovedit mult mai in- 
failibile. N-au dat greş. Nici o scrînteală şi nici un nepre- 
văzut. 

În plină ascensiune, el ochise de multişor casa şi operase 
cu alte chibzuieli, să nu piardă ocazia, cum se pierduse tes- 
tamentul. 


325 


Era tocmai ce-i trebuia lui! Cum să piardă ocazia? 

O casă arătoasă, al cărei trecut şi prestigiu avea să se 
răsfrîngă prin natura lucrurilor şi asupra noului proprietar, 
cum s-a şi întîmplat. 

Un dublu şi iscusit plasament — material şi moral — al 
feluritelor tantieme, onorarii, picuşuri, comisioane şi învîr- 
teli, pe care le agonisise cu osîrdie în calitatea sa de avocat 
inimos şi de parlamentar serviabil. Pe atunci nu ajunsese 
încă preapopularul Gică, ministrul-băiat bun! Era numai as- 
pirant. Numai băiat de viitor, cu popularitatea în vertiginoasă 
creştere. 

Arsese deci testamentul cu daniile lui stupide, care, curios, 
se pierduse prin dosarele sale avocăţeşti, arbitrase în modul 
cel mai imparțial cu putință împărțeala moştenirii, se făcuse 
luntre şi punte să împlinească suma din chiverniselile pro- 
prii cu adaosul unui împrumut picat din senin de la cine 
se aştepta el mai puţin; pusese banii gheaţă în palma moşte- 
nitorilor nerăbdători şi a intrat în stăpînirea casei de mult 
rîvnită şi pîndită. Cine are cap de băiat deştept şi inimă de 
băiat bun nu le are de haram în ţara romînească! Asta-i 
lege. 

Înainte de a se instala, noul proprietar a introdus oarecare 
modificări în distribuţia interioară a încăperilor, adaptate la 
nevoile şi interesele sale. Şi, astfel, casa de mult rîvnită şi 
pîndită a devenit cu adevărat o comoară inestimabilă pentru 
amîndoi soţii Elefterescu. Atît pentru interesele şi ițele po- 
litice ale lui Gică, ajuns în sfîrşit popularul ministru-băiat 
bun, cît şi pentru pasiunea de infatigabilă şi providențială pe- 
țitoare a doamnei Elvira Elefterescu, cu ale sale ceaiuri dan- 
sante şi sindrofii prelungite pînă tîrziu după miezul nopții. 

Acum, însă, iarăşi curios, nu se zărea nici o aţă-aţişoară 
de lumină la ferestrele dinspre stradă, care îndeobşte re- 
vărsau pe scări, pe peluză, pînă departe, o hipnotică orgie 
incandescentă, chiar ca de dancing, de bar, de prosper şi 
veşnic animat cabaret nocturn, în serile de recepţie şi de 
pomină ale doamnei Elvira Elefterescu. 

Întuneric total. Lampadarele, stinse. Voleurile şi obloa- 
nele, trase. Uşile, ferecate. Relaş pe toată linia! 

Nici o țipenie. 


326 


Numai sergentul de la poartă, imobil în ghereta lui de 
santinelă. 

Şi numai cîțiva soldaţi, patrulînd doi cîte doi, în răstim- 
puri egale, cu arma la umăr, cu cartuşierele pline şi cu paşi 
sonori pe trotuarul din față, fiindcă după asasinarea pri- 
mului-ministru poliţia şi Siguranța generală nu excludeau 
perspectiva unui şir de alte atentate. Poate asasinatul de 
la Camera deputaţilor fusese numai un semnal. Poate te- 
mutul şi misteriosul anarhist, Spartacus, nici nu plecase din 
țară şi chiar nici din oraş, plimbîndu-se sub cine ştie ce 
altă fantasmagorică deghizare, cum circula legenda. Poate 
că avea alți complici, cu misiunea altor atentate înscrise 
pe o listă, să împrăştie panica, dezordinea şi teroarea, smin- 
tita lor anarhie. lar în acest caz, cine altul s-ar afla înscris 
în fruntea listei, primul vizat, decît popularul ministru de 
justiţie şi marele arbitru al partidului de la guvern, cu cele 
mai multe şanse indicat să preia succesiunea politică a vic- 
timei încă neîngropată? 

Paza era aşadar strictă, pe picior de mobilizare, cu ochii 
în patru. Pază întărită de agenţi secreți în straie civile, 
dosiţi prin ungherele întunecoase, prin curți şi pe la feres- 
trele vecine. 

Văzută din stradă, casa părea trecătorilor singuratici o 
fortăreață blindată, un bastion inexpugnabil, gata să în- 
frunte orice atac: mitraliere, bombe, maşini infernale şi 
toate satanicele arme ale anarhiei şi terorismului. 

Simplă şi amăgitoare, naivă impresie! 

Înlăuntru, dincolo de porţile şi uşile baricadate, dincolo 
de ferestrele negre, domnul ministru al justiţiei şi viitorul 
preşedinte de consiliu numai la atentate nu se gîndea el 
şi numai de asemenea asalturi anarhiste nu se temea. Avea 
el alte păsuri şi îl munceau alte griji, de care urma să se 
scuture definitiv în astă seară, pentru a se şti în sfîrşit cu 
mîinile libere şi să se poată avînta cu inima uşoară la asal- 
tul său cel mare de miine, aşteptat şi pîndit de viaţa în- 
treagă. 

Pe stradela îngustă şi de obicei pustie din flancul casei 
— un fundac numai cu cîteva locuinţe de rentieri tihniţi, 
de văduve bătrîne şi de foşti înalți funcţionari la pensie — 
se mai afla încă o intrare discretă, rezervată numai priete- 


327 


nilor intimi şi cîtorva iniţiaţi, care preferau să intre şi să 
iasă ferindu-se de văzul lumii. Portiţa se deschidea auto- 
mat, la un semnal electric. Cîteva trepte. O uşă de stejar 
ghintuită cu ornamente de fier forjat. Un ochi rotund de 
sticlă cît o lentilă de ochelari. Alt semnal electric, şi vizi- 
tatorul pătrundea într-o anticameră strîmtă şi dinadins scu- 
fundată în penumbră. De acolo, valetul sau un secretar de 
încredere îl introducea direct în cabinetul lui Gică Elefte- 
rescu; camera jurămintelor, chilia spovedaniilor şi sediul, 
viesparul tenebroaselor puneri la cale. 

Pe acolo intra acum lordan Hagi-lordan, după ce a cobo- 
rît la colţul străzii dintr-un taxi de piață, nu din automobilul 
său imens ca un vagon şi arhicunoscut de tot Bucureştiul. 
În taxiul de piaţă îşi lăsase amicul inseparabil din ultima 
vreme. Omul care îl însoțea ca o umbră, cînd nu se călă- 
torea emisar peste granițe, la băncile şi centralele socie- 
tăţilor ce finanţau împrumuturile şi întreprinderile din Ro- 
mânia Mare; el fiind cam slăbuţ cu amestecul lor babilo- 
nic de limbi, multe şi pestriţe, cîte se întîmplau paradoxal 
a mai fi şi limbile lui Voltaire, Shakespeare, Goethe, Dante 
sau a psalmistului David. Omul cu faţa lividă ca a unui 
intrigant de melodramă, cu şuviţe de păr căzute pe frunte 
chiar cînd purta pălăria pe cap şi cu privirea ochilor oblică, 
verzuie ca apa putredă a bălților stătute. Cu privirea lui 
putredă şi neliniştitoare. 

— Faci o plimbare la Şosea!... îi recomandase Iordan 
Hagi-lordan. Nu-ţi strică să iei un pic de aer curat. Prea 
arăţi ca o ciumă, cu boala care te-a atins la ficaţi! Îţi iese 
fierea şi veninul în obraz. 

— Mie? 

— Lasă asta!... Te întorci peste o oră şi aştepţi tot 
acilea. 

— O oră?... Cred că-i prea puțin pentru toate răfuielile 
pe care le ai cu onorabilul! 

— Aş! 

— Să-ţi recapitulez... 

— Scuteşte-mă cu recapitulările tale, că le-am recapi- 
tulat eu destul! Toate au să meargă în mare viteză. I-am 
pregătit hapurile! 

— Poate că şi el ţi-a pregătit altele ţie! Nu te-ntrebi? 


328 


— Ce ştii tu!? Ale lui? Nici hapuri de pîntecăraie! Ale 
mele? Hehe!... îi bag hapurile pe gât unul cîte unul, să le 
înghită, gogîlt-gogîlt! Şi o să le înghită, paştele şi mama 
lui de lichea, unul cîte unul, gogîlț-gogilţ! Cum te văd şi 
cum mă vezi. P-ormă ţi-l consolează bădia cu cofetul ăl 
mare, al nostru, dulce şi tăvălit în zaharicale, pe care o 
să-l înghită frecîndu-se pe burtă şi cerînd: mai dă-mi! mai 
dă-mi! mai vreau, bădie! 

— De... Numai să iasă aşa! Eşti optimist. 

— O să iasă! Ți-l cunoaşte bădia pînă-n fundul bojoci- 
lor şi ţi-l joacă pe deşte. Vorba aia, a ta. Cum îi ziseşi? 

— A voleur, voleur et demi! ' 

— Aia e! Şi aialaltă? 

— Les grands voleurs pendent les petits! ? 

— Aia e! ăstea sînt!... 

Astea şi fuseseră! Cînd Iordan Hagi-lordan a intrat în 
camera jurămintelor, Gică Elefterescu vorbea foarte febril 
la telefon. S-a ridicat în picioare de pe fotoliul de la birou 
fără să îndepărteze pîlnia receptorului de la gură, conti- 
nuînd a vorbi şi bucuros de această simplificare a primu- 
lui şi celui mai dificil moment al întrevederii. Din cap îi 
făcu semn prietenos de bun venit şi din ochi se scuză că 
nu-şi poate întrerupe convorbirea. 

Cu mîna liberă i-a indicat fotoliul cunoscut, prea bine 
cunoscut de Iordan Hagi-lordan, invitîndu-l să ia loc. 

Iordan Hagi-lordan nu avea nevoie de asemenea invitații 
şi ritualuri de politeţe. 

O luase înaintea invitaţiei. Se trînti în fotoliu, tolănin- 
du-se de-a coasta şi răscăcărîndu-şi un picior pieziş, peste 
brațul elastic, îmbrăcat în piele. Îşi legănă piciorul atârnat 
aşa în pantoful bombat, cîrn, american, de bizon; aprinse 
o havană ca întodeauna enormă şi zvîrli cu o sfirlă golă- 
neață chibritul jos, pe covor, deşi o scrumieră ovală de 
cristal îi stătea sub ochi. 

Părea că nu ascultă, dar asculta. 

— Vorbişi cu Mitiţă?... întrebă cînd Gică Elefterescu 
a terminat, a depus pîlnia telefonului pe suport şi s-a apropiat 
făcînd înconjurul biroului să-i strîngă mîna. Cu el vorbişi?... 


1 Şi-a găsit pungaşu naşu! (fr). 
? Peştele cel mare înghite pe cel mic! (fr.). 


329 


— De unde-ai ghicit?... întrebă Gică Elefterescu la rîndul 
său, în loc să răspundă direct. 

— Că mare scofală era să ghicesc! Pricepui de la cele 
dintîi cuvinte mieroase ale tale... 

— Mieroase? de ce mieroase? 

— Alifioase! Cataplazme!... Uiţi că sînt o caiafă mai 
bătrînă şi niţel mai cevaşi decît tine! 

Iordan Hagi-lordan, ca o caiafă mai bătrînă şi mai cevaşi 
decît dînsul, l-a lăsat cîteva momente cu palma întinsă, 
căutîndu-i mîna prin aer; el, tot răsucindu-şi havana între 
maxilare cu degetele mîinii stîngi, iar cu degetele mîinii 
drepte tot căutînd şi el ceva în buzunarul de la piept, fără 
a găsi ce căuta. Mormăi — adică mirii — cîteva cuvinte 
cu totul neinteligibile şi cîteva pomeniri despre sfinţi-pă- 
rinți, Hristoşi, Născătoare, cruci, evanghelii, mult mai clar 
rostite şi mai expresive. Gică Elefterescu se temu că lordan 
Hagi-lordan a uitat acasă ceea ce tot căuta el în buzunar. 
Alt truc al banditului! 

Banditul abia după toate acestea se îndură şi îşi lepădă şi el 
mîna în palma întinsă a ministrului de justiţie. O mînă 
moale, flască şi inertă ca o balegă, deşi Iordan Hagi-lordan 
avea pumni vînjoşi şi pietroşi să doboare un bivol cu o 
singură lovitură. Mîna plescăi în palma ministrului chiar 
ca o balegă. Ministrul o scutură cu frenezie s-o stoarcă. 

Banditul nici nu se uită la el. Privea în tavan. 

— S-a făcut, frate Iordan! Gata! Chestie definitiv cla- 
sată! anunță Gică Elefterescu jovial şi fericit la culme. Să 
facem şi noi pace, iubite şi vechi prieten! 

— Eu nici nu m-am considerat în război. 

— A fost o prostie, recunosc, o prostie la care am fost 
constrîns!... stărui Gică Elefterescu, aşezîndu-se şi el între 
braţele fotoliului din faţă şi aprinzînd şi el o țigară, dar de 
dimensiuni mult mai modeste. Dacă aş fi un mare pişicher... 

— Dacă!... a clătinat din cap Iordan Hagi-lordan, cu o 
foarte elocventă lipsă de considerație pentru aptitudinile 
de mare pişicher ale ministrului-băiat bun. Aia e! Dacă... 
Numai că nu e! 

Socotind mai prudent şi mai abil să nu ţină seamă de 
întrerupere, Gică Elefterescu se menţinu la planul dinainte 
şi pe îndelete ticluit al expunerilor sale avocăţeşti. Începu 
să înşiruie lanţul argumentărilor, verigă cu verigă, sigur că 


330 


atunci cînd va ajunge la capăt orice dubiu şi orice suspici- 
une vor fi irevocabil înlăturate: 

— Dacă aş fi un mare pişicher, cum insinuează unii şi 
alții, aş spune că toate mi-au fost comandate de interese 
superioare de stat! Patrie, datorie, răspundere şi alte bombe, 
tiribombe! Astea însă, dragul meu, sînt bune pentru gazete. 
Bune pentru întrunirile publice şi discursurile parlamentare, 
la tribună... Gogoşi! Moşi-pe-groşi!... Cu tine însă am da- 
toria să fiu sincer, cum am fost întotdeauna. Şi sincer îți măr- 
turisesc că nu interese superioare de stat mi-au impus mă- 
surile inepte, care... Cunoşti îndestul de bine că aveam şi eu 
un stăpîn, cunoşti şi tu cine; un stăpîn care mi-a forțat 
mîna... Ce puteam face?... Vrei, nu vrei, bei, Grigore, 
aghiazmă! Oricît am încercat să rezist, imposibil!... Am dat 
drumul atunci chestiei... aşa... numai de formă, păstrînd re- 
zervele mele. Ştiam prea bine că pînă la sfîrşit chestia tot 
avea să se rezolve de la sine... Bietul şef, Dumnezeu să-l 
ierte, m-a ţinut veşnic sub presiune! Am avut şi îndestule 
conflicte cu dînsul; conflicte foarte serioase şi unele extrem 
de violente! Degeaba! EI, că nu şi nu şi nu!... Deştept, 
onest, cap politic, bun organizator, dar ce folos? Ăsta era 
defectul lui capital. Cînd o lua razna, cine să-l mai oprească? 
Şi acum?... Îşi mai găsise şi un instrument mărginit în 
concepţii, un fel de inchizitor, un constipat, maniacul ăla de 
Lipan. Lumea crede că eu l-am inventat. Eu? Ce, eram ne- 
bun ori tîmpit să-l caut pe dracu cu lumînarea?... Adevărul 
este că el mi l-a impus... Primea, probabil, adică sigur, nu 
probabil, primea ordine confidenţiale de la el, peste capul 
meu. Altfel, cum de-ar fi cutezat să-mi reziste şi pe ce se 
simţea el forte să-mi reziste?... Dovadă că acum, cînd nu 
mai are pe cine se bizui, i s-a dus pe copcă toată rezistenţa. 
Să-l fi auzit la telefon, ti-ar fi făcut scîrbă... Scîrbă de atîta 
slugărnicie, laşitate şi turpitudine omenească; nu milă! Be- 
hăia ca mielul la tăietoare!... Şi într-o oră s-a prezentat cu 
dosarul şi concluziile de clasare. Alte salamalecuri de slugă: 
„Da, domnule ministru! Exact, domnule ministru! Trăiţi, 
domnule ministru! Vă salut, excelență, şi vă rog să iertaţi!” 
Scîrbă, frate Iordane, scîrbă! În ce lume de poltroni trăim!... 
Dosarul şi concluziile de clasare sînt aci, pe birou, la dis- 
poziţia ta! Nu vrei să le vezi?... 


331 


Iordan Hagi-lordan pufăia imperturbabil din havana cît 
ştiuletele de porumb şi slobozea spre tavan norii vîrtejiți 
de fum, urmărindu-i cu ochii cum se înalță, cum se răsu- 
cesc în spirale, cum se destramă şi se risipesc. Cu ceafa 
proptită în spătarul fotoliului şi cu piciorul încălecat pe bra- 
tul elastic, care gemea sub el, prăvălat de-a coasta, nici nu se 
milostivea să arunce ochii la vorbitor şi nici nu părea că-i 
aude vorbele, necum să le dea vreo crezare. 

Brusc, opintit, îşi îndreptă spatele, cobori piciorul, puse 
havana pe marginea scrumierei, aşeză amîndoi pumnii 
enormi şi încleştaţi pe masă, privindu-l drept în ochi: 

— Ascultă, mă Gicule! Eu venii acilea de plăcerea mea, 
fiindcă m-a lovit amorul şi dorul de tine? Nu tu mă che- 
maşi? 

— Eu, sigur că eu! 

— Pe tine te păli dorul şi amorul! Tu ai ţinut neapărat 
să mă vezi, nu? 

— Eu! 

— Şi pentru ce anume? 

— Ti s-a comunicat şi pentru ce anume țineam ne- 
apărat să ne vedem. Pentru o clarificare definitivă... Ţi-am 
explicat care era situația; permite-mi să-ţi explic şi cum 
văd eu acum situația nouă, care... înţelegi... o situaţie, 
în definitiv, încă nu definitivă, dar care... 

— Mă Gicule, mă! Nu te mai bilbii! Vorbişi destul 
şi ai obosit. Lasă-mă să vorbesc şi eu. Să te judece banditul! 

— Dacă mă iei aşa!... 

— Te iau cum meriți. Bine, mă Gicule, cum îţi în- 
chipui tu că venii aşa, de florile mărului, numai ca să 
ascult balivernele tale, ca nătăfleţii care te aplaudă?... 
Simţeai nevoia să-mi serveşti niscai scuze şi explicaţii?... 
Eu nici nu ţi le-am cerut şi nici nu mă aşteptam la ele. 
Dar, fiindcă aşa ai socotit de trebuinţă, de ce nu eşti sincer şi 
cinstit ca mine? De ce dai vina pe mort?... Spune pe 
şleau, în cîteva cuvinte!... Aia ţi-a fost piesa ta! N-a 
mers... N-a mers, fiindcă aveam şi eu piesa mea, cevaşi 
mai grea. Şi mărturiseşte cinstit că, văzînd că n-a mers, 
îți veni mintea românului cea de pe urmă. Te-ai convins 
că o pornişi strîmb din capul locului... Greşii, frate, şter- 
gem cu buretele! Aia e tot! Asta mă aşteptam s-o spui... 


332 


Ce-mi umbli mie cu aşa şi pe dincolo?... Eu venii cu alte 
gînduri, nu să-ţi ascult toate palavrele tale, pe care le 
îndrugi şi care încep să mă şi supere, mă ofensează... 

— Dar n-am avut intenţia să te ofensez, frate lordane! 
Dimpotrivă!... 

— Leagă căţeaua! Taci! Eu vorbesc... Mă ofensează 
fiindcă toate palavrele tale îmi fac dovada că mă socoţi mai 
nărod decît sînt! Aista nu înghit, cum ştii că n-am fost 
omul să înghit de cînd mă cunoşti. Şi sînt ceva anişori 
de atunci. Ia zi, cîţi?... 

— Vreo şaisprezece... 

— Optsprezece! am ţinere de minte mai bună decît 
tine. Ei, în optsprezece ani aşa învăţaşi să mă cunoşti?... 
Eu venii să-ţi spun neted, acilea, între patru ochi, unde 
nu vorbim întîia oară: „Mă, din piesa ta, care n-a mers, 
şi din piesa mea, care ţi-a luat piuitul, dacă sîntem oa- 
meni deştepţi şi de înţelegere, poate să iasă o piesă nouă, 
care să meargă strună şi să ne fie cu folos la amîndoi. 
Hai s-o facem! Tovărăşie cinstită. Te-am ars eu vreo- 
dată? Nu! Cu mine nu-i primejdie să te arzi nici 
miîine!”... Aşa se vorbeşte cinstit şi aşa se fac treburile; 
aşa venii să-ți vorbesc. Cînd colo, tu m-aşteptai cu go- 
goşi, cu moşi-pe-groşi, cum bine le-ai zis!... Mă Gicule, 
să-ți intre în cap o dată pentru totdeauna că în manevre 
d-alde ăstea, în care tu te crezi grozav şi dat dracului, eu 
sînt cel mai tare şi cu am să rămîn întotdeauna cel mai 
tare! Eu ies deasupra. Nu c-oi fi mai mare pişicher decît 
tine! Nici nu dau două parale pe vorba asta; nu mă 
prinde! Pe mine m-ar strînge ca o buleandră d-a altuia, 
prea strîmtă, care plesneşte pe subţiori. E o vorbă ş-o 
boarfă, ca pe calibrul borfaşilor cu care lucrezi tu acuma. 
Rămii pişicher, mic, mare, mijlociu, cum te-ajută puterile. 
Nu mă băga şi pe mine în tagma voastră. Nu încap! M-ar 
înăbuşi! Mi-ar sta toate acilea, în gîtiță... Eu sînt un 
bandit! 

— Bandit! De unde ai scos-o şi pe asta, frate lordane? 

— De la tine am scos-o! Bandit, marele bandit, gang- 
sterul numărul unu al României Mari, primejdia naţio- 
nală!... Nu de la tine am scos-o? Nu aşa ai binevoit să 
te exprimi în consiliul nostru de miniştri, cînd ai decis 
să mă tîrîi pe la Parchet şi alte ălea?... Cum îţi închipuiai 


333 


tu, că nu s-au găsit alți binevoitori de teapa voastră, să 
mă informeze înainte de a se împlini douăzeci şi patru de 
ore? Pînă-n seară am şi primit raportul!... Stai liniştit, 
nu te agita fără spor, cum se agită pe loc căţeluşul doam- 
nei Elvira Elefterescu, apucat de biţiieli cînd intră în laba 
unui dulău... Te am acilea!... În labă!... 

Iordan Hagi-lordan descleştă pumnul mîinii drepte, în- 
tinzînd palma deschisă peste masă, sub nasul şi sub ochii 
omnipotentului şi popularului ministru de justiţie, băiat 
bun, ca să se încredinţeze cu ochii lui unde şi cum îl are 
el în labă. 

— Te am acilea!... rînji Iordan Hagi-lordan. Încît de- 
geaba te biții întrebîndu-te cine anume a dat goană cu 
ştafeta. N-avea grijă... Că n-a fost numai unul! Au fost 
trei-patru; ba, ca să fiu exact, chiar cinci; cinci bine- 
voitori, numărînd bine. Chiar şi amicul cu care vorbeai 
adineaori atît de mieros la telefon, cu nini-ni şi fifi-fi, cu 
dragă, scumpule, iubite... 

— Chiar şi Mitiţă? 

Gică Elefterescu scăpase întrebarea fără voia lui, şi 
acum zadarnic, prea tîrziu, mai dusese mîna la gură, parcă 
ar fi vrut să-şi împingă cuvintele îndărăt. 

Strîngînd din umeri, lordan Hagi-lordan se grăbi să-i 
risipească orice îndoială: 

— Da, chiar şi el, chiar şi Mitiţă! De ce te miri? În- 
treabă-l şi adu-l față în faţă cu mine, la confruntare cu 
martori, să văd dacă poate crîcni! Crezi că pe el nu-l am 
tot acilea? 

Deschizînd şi închizînd iarăşi palma, ca să-i arate un- 
de-l are şi pe Mitiţă, Iordan Hagi-lordan continuă, strîn- 
gînd iarăşi din umeri cu acelaşi rînjet: 

— Dacă îţi închipuiai că nu-l am şi pe dînsul, prost mă 
crezi! Pişicheri! Pîrlaci!... N-aveţi ce face, aia e piesa! 
Rămîneți pişicheri şi pîrlaci, că asta vă e meseria. Eu, 
ca mare bandit, am să fiu întotdeauna mai tare decît toate 
pişicheriile voastre şi am să ies întotdeauna deasupra, nu 
fiindcă oi fi cumva mai deştept decît voi, cum nici n-am 
pretenţia că sînt. Ci fiindcă marele bandit are capitalul la 
spate, şi capitalul ăsta vă ţine pe toţi în mînă. Pe voi toți, 
drîngăleții politici. N-aveţi încotro! Asta n-o ştial încă? 
Trebuia să te învăţ eu? 


334 


Puțin cam descumpănit de maniera fățişă şi brutală în 
care Iordan Hagi-lordan prezenta lucrurile, fără nici o 
perdea, poate puţin şi cam contrariat de adevărul acestei 
realităţi, Gică Elefterescu îl amenință cu degetul, încer- 
cînd să întoarcă discuţia pe-un ton mai glumet. 

— Cave ne cadas! Cave ne cadas, frate Iordane! 

— Ce e aia? Nu mă lua pe după piersic!... 

— Cave ne cadas! Bagă de seamă să nu cazi!... Prea 
te crezi tare!... Asta o spuneau romanii consulilor, ce- 
zarilor şi auguştilor care se întorceau în triumf după răz- 
boaie şi bătăliile cîştigate. Puneau un sclav la spatele lor, 
să le aducă aminte din cînd în cînd şi să le mai moaie 
trufia! 

— Şi asta vrei să mă înveţi tu pe mine? 

— Nu să te învăţ, dar zic... 

— Mai cuminte ar fi să ţi-o spui ție, dacă e pe aia şi 
ai nițică minte!... Uite, ţi-o spune frățeşte vechiul şi bu- 
nul tău prieten: Cave ne cadas, cada şi cădelniţa ta de 
pişicher, mă Gicule!... Tu nu te umfla tocmai acuma, în 
ajun de-a cîştiga bătălia, că-i cu primejdie să plesneşti! 
Plesneşti de-a mai mare mila şi paguba, cînd ţi-era lumea 
mai dragă!... 

Gică Elefterescu îşi pierdu tot elanul şi pofta de citate 
latinești, cu întorsături glumeţe. 

Se posomori, mai pierzîndu-şi şi glasul. 

Avea dreptate banditul! Prea se grăbise, fără să-şi asi- 
gure toate garanţiile. Acum, cînd dosarul Petrolul— Iordan 
Hagi-lordan era închis, banditul, piratul, brigandul, gang- 
sterul, rechinul putea să-l frece şi să-l joace cum voia el. 
Dacă ar fi fost cu adevărat un mare pişicher, cum se cre- 
zuse el, purta dintru-ntii grijă să-şi asigure acele garanţii 
în a treia mînă. Ți-am dat, îmi dai! 

— Ce-ai rămas aşa?... îl luă Iordan Hagi-lordan la 
rost imperativ, ca o somaţie. 

— Mă gîndeam şi eu... 

— La ce? 

— Aşa... la multe şi mărunte... Doar îţi dai seamă cîte 
complicaţii!... 

— Atunci la multe, dar nu chiar şi atît de mărunte!... 
rînji Iordan Hagi-lordan. Te înţeleg, Gicule! Bine spu- 
seşi: cave ne cadas! Arde-l, birjar! Arde-l, să dea bica, 


335 


din coada birjei unde se agăţase, crezîndu-se că-i cocoţat 
în carul de triumf. Atîta învăţai şi eu în cele trei clase 
de gimnaziu, pînă ce mă apucai să-mi cîştig pîinea... 

Gică Elefterescu se scufundă într-o şi mai adîncă po- 
somorală. Fiecare vorbă a banditului îi părea o şi mai 
răspicată aluzie la neghiobia cu care procedase. Era în 
mîna lui banditul! 

Banditul îşi reluă havana uitată pe marginea scrumierei, 
încercă să tragă un fum. Constată că s-a stins. O lepădă 
nu în scrumieră, ci pe covor. Aprinse alta. Şi fără a mai 
ține pumnii încleştați pe masă, vorbi cu alt glas, mai prie- 
tenos, cu o povăţuitoare dojană: 

— Mă Gicule, mă! Cînd o să te dezbări tu de năra- 
vurile tale măcar cu mine? Asta-i o boală, pesemne!... 
Trăind cu pişicherii, nu mai vezi lucrurile altfel... Ce-mi 
umbli mie cu fofirlica? Complicaţii!... Complicaţiile s-au 
descomplicat. Miine ai să fii preşedinte de consiliu, ex- 
celența-sa cea mare peste toate celelalte excelenţe mai 
mici! Ce-ţi mai pofteşte inimioara? Ce altceva ai urmărit 
toată viaţa.? Plăcinta gata! Trai nineaca, cu banii baba- 
căi!... Şi în loc să te înveseleşti, în loc să te bucuri; şi să 
stai la sfat cu vechiul tău prieten, care nu ţi-a dat sfaturile 
cele mai proaste în cei optsprezece ani de cînd ne cu- 
noaştem, stai ca un mogorog, ca un tap logodit, ca un 
motan călugărit! Trezeşte-te, mă Gicule, mă!... Pierzi tre- 
nul şi n-ai să-l mai prinzi! Nu te mai întîlneşti eu el a 
doua oară!... 

Gică Elefterescu oftă şi făcu un semn de adîncă şi re- 
semnată capitulare. 

— Aha!... Poate vrei să spui că te gîndeai la astea?... 
îl întrebă Iordan Hagi-lordan. 

Întrebînd, băgă mîna de astă dată cu tot dinadinsul 
în buzunarul de la piept, unde de la început, tot bom- 
bănind, tot mormăind şi mîrîind şi suduind, căutase el 
ceva, fără să găsească ceea ce căuta. 

Acum găsise! 

Scoase un teanc de plicuri şi de scrisori. 

Le aruncă pe masă, spunînd: 

— Pofteşte! Pofteşte şi te linişteşte! 

Teancul, repezit cu putere, lunecă pe cristalul mesei şi 
se împrăştie pe jos. 


336 


Gică Elefterescu s-a aplecat la moment să le culeagă, 
ca o păcătoasă slujnică — ori ca un netrebnic valet, el, 
coşcogea ministru al justiţiei şi mîine preşedinte al con- 
siliului de miniştri. 

Rînjind şi trăgînd fumuri groase din havană, Iordan 
Hagi-lordan, banditul bandiţilor şi gangsterul gangsterilor, 
îl privea de sus în ceafă cum umblă în patru labe să cu- 
leagă răvaşele unul cîte unul, de la picioarele lui. 

— Hai! Nu mai pierde vremea şi nu le mai număra pe 
sub masă, că sînt toate la inventar!... Ţi-a venit inima la 
loc? Dă-le dracului! Arde-le, că ard cum ard şi testamen- 
tele... Adună-ţi mintea de la ele, acilea, la treburile noastre. 
Fiindcă o să avem de lucru, mă Gicule, mă! Ca în vre- 
murile noastre ălea bune, cînd îmi scriai epistole de amor. 
Ba încă o să avem cevaşi mai mult de lucru, fiindcă de 
atunci mai crescurăm şi mai învăţarăm şi altele, pe care 
p-atunci nu le ştiam... Asta e piesa!... Aşază-te în fotoliu, 
că nu te mai judec! Din partea mea, eu am isprăvit. 
Ce-a fost a fost; ce-o să fie ne interesează! Hai să întoc- 
mim un plan de asociaţie pe-o bază nouă şi mai solidă! 
De asta venii, nu de florile mărului. 

Supus, Gică Elefterescu, preapopularul ministru-băiat bun 
şi preaaclamatul orator de la tribuna Parlamentului, se aşeză 
în fotoliu, pe margine, parcă n-ar fi fost în casa lui. O clipă 
îşi aminti mutra lui Constantin Lipan, magistratul timid 
şi fisticit de provincie, din ziua cînd îi acordase prima 
audiență în cabinetul său ministerial. La naiba! A ajuns 
ca dînsul? Se imbecilizează ca dînsul, tocmai acum, cînd... 

Ridică scrisorile, blestematele de scrisori şi de bileţele 
clădite cu mîna sa pe mesuţa dintre dînşii, şi le întinse 
lui Iordan Hagi-lordan, restituindu-le ca un gaj solemn al 
asociaţiei şi încrederii absolute pe care o inaugurau pe-o 
bază nouă şi indestructibilă. 

— la-le îndărăt, Iordane, frate Iordane! Nu de asta 
te-am chemat şi am făcut apel la tine. Nu ţi le-am cerut. 
Ştiu că vorba ta e vorbă!... 

— Atunci ce-mi umblai cu zdrîngai-zdrîngai, cu colin- 
dul şi florile dalbe?... 

— Prostii... 

— Crezi tu că numai ăstea le țţineam în mînă, să te am 
la mînă? Uitaşi chestia cu casa? Testamentul cu pricina 


337 


nu fu la mine înainte de a-l arde tu? Mă crezuşi atît de 
prost să nu-l fotografiez? Aşa, fără un scop anume. Ca 
să fie!.... lar cînd dădeai din colț în colț ca să înjghebi 
suma care-ţi mai trebuia să cumperi şi să plăteşti casa 
în care stăm noi acum la sfat, ca doi prieteni vechi, cine 
veni cu banii pe tine? Banditul! Nu-mi ceruşi nimic; 
nici nu te aşteptai. Am înțeles; sării să-ți fiu de-un ajutor. 
Nu-mi era lesne ca acum. Eram amîndoi mai slabi la 
pungă... Şi eu îți cerui atunci ceva la mînă, hîrtie, do- 
vadă? Nu! Îți mai cerui eu banii vreodată? Îți mai 
amintii vreodată de ei? Nu! Ăsta era banditul! Mă, mă 
Gicule, mă! Multe mai ai de învăţat de la bandit! Ce-ţi 
folosesc scrisorile şi bileţelele ăstea?... Crezi că n-au fost 
şi ele fotografiate? Tot aşa, fără un scop anume. Ca să 
fie!... Dar ca să le folosesc cum te-ai speriat şi cum ai 
tremurat în nădragi; prost ai fost s-o crezi şi prost m-ai 
crezut! Adică mie încă un scandal peste ălealalte multă 
şi bună reclamă îmi făceau? De asta mai aveam eu ne- 
voie?... Trecutul! Dă-l dracului de trecut... 

— Ai dreptate!... recunoscu pocăit Gică Elefterescu. Să 
lăsăm dracului trecutul şi să ne gîndim la viitor. 

— Eu ce-ţi tot toc de cînd venii!? exclamă Iordan 
Hagi-lordan. Semn bun, mă Gicule, mă! Începi să te dai 
pe brazdă!... 

Dat pe brazdă, Gică Elefterescu se înfundă şi el între 
braţele fotoliului, venindu-şi deplin în fire, surizînd şi în- 
crucişîndu-şi un picior peste picior, ca să nu se mai afle 
în situație de inferioritate față de banditul bandiţilor şi 
gangsterul gangsterilor! 

— Nu ţi se pare că e mai bine şi mai cuminte aşa? 
îl întrebă Iordan Hagi-lordan. Mai întîi, să-ţi dea bandi- 
tul ştirile sale despre oarecare lucrături care încearcă să 
te sape... Am şi eu poliţia mea... Să nu te găsească nepre- 
gătit... complicațiile tale de miine, mă Gicule, mă, fiindcă 
atunci se cheamă că-s şi complicațiile mele!... la notă, 
excelență şi domnule preşedinte al consiliului de miniştri! 
la notă, că nu-i glumă! Ne-aşteaptă chestii mari pe amîn- 
doi! Țara aşteaptă lucruri mari de la amîndoi!... 


338 


Numai zece minute trecuseră. Numai zece. 

Şi s-ar fi spus că în acea cameră secretă a răfuielilor 
şi a împăcărilor toate se petreceau acum ca în piesele de 
teatru care nu mai respectă de mult legea strictă a uni- 
tăților lui Aristot. Se lasă cortina la finalul primului act, 
retezînd scena palpitantă unde doi adversari îşi încruci- 
şează spadele cu scriîşnete de ură feroce într-o luptă pe 
viață şi pe moarte, pentru a se ridica la începutul actului 
următor, dezvelind ochilor o scenă de-o idilică duioşie, unde 
aceiaşi duşmani pe viață şi pe moarte, într-acelaşi loc, cu 
părul cărunt ca doi veterani stau bătrîneşte, prietenos la 
sfat şi la poveşti — cu menţiunea explicativă în program: 
„după douăzeci de ani”. 

Tot aşa şi aici. 

Încăperea era aceeaşi. Cei doi oameni dinlăuntru, aceiaşi. 

Dar toate cât de altfel arătau! 

Parcă marele petrolist Iordan Hagi-lordan, poreclit rechi- 
nul şi popularul potentat politic, domnul Gică Elefterescu, 
eternul ministru-băiat bun şi viitorul preşedinte al guver- 
nului, pe care toată ţara îi ştia în înverşunată luptă la 
cuțite să se extermine; parcă amindoi şi-ar fi reluat, 
hehei! abia după un îndelungat răstimp şi după un amar 
stagiu de pocăință, vechile lor locuri din camera de taină 
a jurămintelor, din chilia spovedaniilor din sediul, din 
viesparul tenebroaselor puneri la cale. 

Nu coboriîse însă şi nu se ridicase nici o cortină. Nu era 
cazul nici unei menţiuni explicative: „au trecut ani şi ani, 
să-i vînture viaţa şi să le aducă în tidvă cuminţenia cea de 
pe urmă”. Nu trecuseră decît zece minute. lar amîndoi nici 
nu se clintiseră din loc, să vînture şi să-i vînture viaţa. Că-i 
vînturase viața destul şi vînturaseră ei destule în viaţă! 

Au apropiat doar instinctiv fotoliile, fără să-şi dea seamă 
cînd şi cum. 

Le-au apropiat mai alipite de masa rotundă dintre dînşii, 
ca să-şi poată sprijini coatele mai la îndemînă. Să-şi poată 
privi mai prietenos şi fierbinte în ochi. Să-şi alăture mai ire- 
zistibil frunţile, sub a căror găoace îşi dospise şi unul şi 
altul separat punerile sale la cale, încă vagi, rudimentare, 
nebuloase, imperfecte pînă mai adineaori; pentru ca nu- 
mai aşa şi abia acum, în frăţeasca lor comuniune, să capete, 


339 


în sfîrşit, o formă precisă, contur, miez, consistenţă, început 
de realitate. Sîmburul victorioaselor realități de mîine. 

Tensiunea încărcată de crepitațiile electrice din pre- 
ceasul uraganelor cu tunete şi cu trăsnete; încordarea aceea 
apăsătoare, care dura de cînd Iordan Hagi-lordan intrase 
aici izbind uşa şi de cînd s-a trîntit lăbărţat în fotoliu, cu 
rînjetul lui crud şi amenințător — unde mai era oare? Cum 
de-a dispărut volatilizată, ca la semnalul unei vărguțe ma- 
gice? 

Lampa de pe biroul din fundul încăperii filtra aceeaşi 
lumină dinadins scăzută, savant dozată sub abajurul al- 
bastru, opac, ca o lanternă suspectă de speluncă, pentru a 
nu demasca prea violent şi trădalnic jocul pe fizionomia 
comparşilor, a făptaşilor, reacţiile, crispaţiile, încruntările, 
rictusul surîsurilor pe rînd perfide, bănuitoare, falşe, satis- 
făcute, triumfale. Aceeaşi lampă, în acelaşi loc la distanţă, 
cu acelaşi abajur dinadins opac; dar ciudat cît de altă lu- 
mină filtra acum! 

Caldă, intimă, învăluitoare, idilică. 

Doi vechi şi buni prieteni, în vechile lor fotolii, sub lu- 
mina caldă, intimă, învăluitoare, idilică, continuîndu-şi ve- 
chile lor confidențe şi plănuiri din vechea lor încăpere a în- 
tîlnirilor şi punerilor la cale de taină. Cine-ar fi spus că acele 
sfaturi au fost curmate vreodată? Că între dînşii, pînă 
mai adineaori, dăinuise o duşmănie şi o ură neînduple- 
cată, pe viață şi pe moarte, după ce atîta vreme fuseseră 
comparşi, prietini, frați? 

Afară, în noapte, oraşul era scufundat în întuneric. 

Poate dincolo de zidurile negre, după perdelele trase, 
mulţi nu-şi găseau încă somnul, zbuciumaţi de impresia 
groaznicului asasinat. Poate mulţi se întrebau cu îngrijo- 
rare: Ce va fi mîine? Ce va urma? Ce se va schimba în 
țară? Ce oameni providenţiali vor răsări, cu răspunderea 
şi cugetul zguduit de semnele turburi ale vremii? 

Doarmă în linişte şi pace! Fără grijă. Fără ale lor 
copilăroase şi inepte întrebări. 

Aici, în lumina blîndă şi caldă a încăperii de taină, se 
hotăra ce va fi miine şi ce se va schimba mîine. Mai erau 
şi alţii care nu dorm — iar aceştia nu-şi pierd noaptea şi 
somnul în întrebări fără răspuns. Au şi aflat răspunsul! 
Cei doi vechi prieteni, care s-au căutat şi s-au regăsit pă- 


340 


trunşi de gravitatea evenimentelor, purtau ei grija ţării şi a 
zilei de mîine. 

Desprinzîndu-şi coatele de pe mesuţă, Iordan Hagi-lor- 
dan se îndreptă de şale şi se rezemă de spătarul fotoliului, 
întinzînd brațele în sus şi în lături cu trosnete din încheie- 
turi, să le dezmorţească. 

După care mişcări, acompaniate de-un căscat al gurii 
imense de rechin cu dinți nenumărați şi care de care mai 
ascuţiţi, exclamă: 

— Aşa e piesa... 

Căscă, spuse şi îşi zvîrli laba mînei drepte peste masă; 
o zvîrli pe umărul vechiului său prieten şi viitorului pre- 
şedinte al consiliului de miniştri, să-l scuture zdravăn, 
repetînd: 

— Aia e piesa! Bine că te lămurişi, mă Gicule, mă! 
Că intrasem la gînduri. Pentru tine, nu pentru mine. Vă- 
zuşi? Eu aveam şi am rezervele mele. Ce era aia „Petro- 
lul” şi ce e aia? Un fleac! Floare la ureche... Perrolul— 
Iordan Hagi-lordan! Vax! Un dosăraş de mai mare mila! 
Afacere clasată, cum ziseşi tu! Clasată era mai dinainte 
pentru mine; a cincea roată la căruță. Mai creştem, mă, 
nu ne oprim acilea!... Piesa a mare şi grea era la Piscul- 
Voievodesei, cum văzuşi. Ăla petrol! Acolo petrol, să vă 
umple pe toți şi să v-ajungă pe toată viața!... Nu stătui 
degeaba cît mă frecă şi mă purtă pe drumuri Lipan! Nu 
de dosarul tău îmi păsa... 

— Al lui Lipan, nu al meu! Al lui Lipan!... se lepădă 
ca de Satana Gică Elefterescu. 

— Fie! Al lui Lipan, nu al tău... Nu dosarul lui Lipan 
mă ardea pe mine la ficaţi. Îmi încurca însă socotelile cu 
piesa a mare şi grea cînd îmi era lumea mai dragă... Îmi 
bătea vîntul în pupă, să mă tot ducă! Voi, hop, dosarul 
şi scandalul! 

— Noi? Care noi? Lipan... 

— Fie, Lipan! Dă-l dracului... Mă, eu mi-am trăit co- 
pilăria în port, la apă, unde cărai şi saci cu spinarea, unde 
umblai şi cu barca, de învăţai cum se umblă, nu ca tine, 
tot cu şezutul în două luntri!... Află de la mine că fofir- 
lica asta cu apa nu merge; nu ţi-o iartă!... Eu învăţai că 
apa te scoate la liman şi că tot apa te îneacă la mal... Lup- 
tam s-ajung la liman, nu să mă înec la mal! Luptam cu 


341 


bandiții ăia mai mari şi mai tari decît mine; cu gangsterii 
ăia numărul unu ai petrolului din toată lumea, cu societă- 
tile lor, care mă aşteptau la strîmtoare. Un scandal îmi tre- 
buia mie taman cînd pusei laba pe piesa a groasă şi bă- 
noasă?... Voi, hop! Dă-i la mir! Aia îmi fu otrava a mare, 
pe care mi-o făcuşi, ca un orbeţ ce-ai fost! 

— Lipan ţi-o făcu! Nu eu! protestă iarăşi Gică Elef- 
terescu. 

— Fie, Lipan! Lipan, nu tu... Dar de făcut, mi-o făcu- 
răți... Acum, aşterne-te luntre şi punte, Hagi-lordane, să 
dregi ce-aţi stricat voi!... Nu-i treabă uşoară... Cînd mă 
gîndesc, iarăşi văd negru înaintea ochilor şi iar îmi vine 
să-ți trîntesc un pumn d-ăsta în fruntea ta de găgăuţă, să 
vezi şi tu stele verzi... Mai bine s-o lăsăm baltă!... Ce-a 
fost a fost... 

— Tocmai! se bucură Gică Elefterescu. Ce-a fost a 
fost! Ce să mai scormonim? O s-o dregem amindoi... 

Iordan Hagi-lordan dădu semne de plecare. Mai căscă 
o dată. Îşi băgă în buzunar tocul enorm de piele, în care 
purta ca într-o cartuşieră enormele lui țigări de foi. Se uită 
la ceas, şi, înainte de a se desprinde dintre braţele foto- 
liului, simţi datoria să atragă toată luarea-aminte a frate- 
lui Gică asupra cîtorva simptome alarmante, care-i inte- 
resau îndeopotrivă măsură pe amîndoi. 

— Mă Gicule, mă! Mai întîi şi întîi, atenția mărită la 
pişicherii care se zgreapțănă să se ridice în urma ta! Ăia 
mai juni şi încă neprocopsiţi cu locmalele tale. Tineretul 
partidului, cum le spuneţi voi. Speranţa de mîine, viitorul... 

— Băieți buni!... îl asigură marele strateg şi viitorul şef 
al partidului şi al guvernului, în deplină cunoştinţă de 
cauză, ca un băiat bun ce fusese şi el, mai rămînînd tot 
băiat bun şi după ce începuse a încărunţi. Băieți buni, ţi-o 
spun eu! 

— Or fi ei băieţi buni, dar au şi dînşii burtă! Cer şi ei 
păpică pentru burtică. Au şi dînşii nervi, ambiţii, alte ălea; 
şi n-au răbdare. Oameni şi ei!... Vă pomeniţi cu dezidenţe, 
rupturi, zdrenţe de partide noi, prăşilă de partide... Lihneala 
îi orbeşte să-şi taie singuri creanga de sub picioare, tăin- 
du-v-o şi vouă, partidelor istorice... la aminte!... 

— La cine faci aluzii! Dodel Calomfirescu? 

— Şi el. 


342 


— Nicuşor Vîlcu? 

— Şi el!... 

— Ei, mai las-o!... clătină din cap, incredul, Gică Elef- 
terescu. Prea exagerezi, frate Iordane! 

— Nu da din cap ca un vițel cînd se apără de muşte!... 
îl povăţui, cu o asprime de dascăl sever, Iordan Hagi-lordan. 
Bine, mă, cum naiba de nu vă intră asta în cap? Ce? 
Lumea începe cu tine şi sfirşeşte cu tine? Adică pe 
dînşii nu i-a plămădit mă-sa din acelaşi aluat? N-au cres- 
cut la şcoala voastră... a ta? Nu te-aşteaptă şi ei să-ți mă- 
nînce din colivă cum ai să mănînci tu miine din coliva 
ălui de pe catafalc?... Dacă nu te-ajută mintea să gîndeşti 
la asta, slab o s-o scoţi cu politica ta, slăbuţ de tot, mă 
Gicule, mă! Să te învăţ eu atunci ce-i politica şi ce-i cu 
dînşii, ca unul care-i cunosc mai bine, fiindcă la traista 
mea cu grăunţe vin la trap mînzocii. 

— Şi €1?... 

— Adică numai tu credeai că ai monopol? Bineînţeles 
că şi ei, ca toţi din toate partidele, nu numai al tău... Aia e!... 

Gică Elefterescu a căzut pe gînduri. Îşi prefiră degetele 
pe frunte, alungînd muştele supărătoare. 

Recunoscu: 

— Adevărat!... E o chestie care ar trebui studiată serios. 

— Studiaz-o serios, mă Gicule, mă, pînă nu-i prea tîr- 
ziu!... Te sfătuiesc prieteneşte, frățeşte. Nu numai de dra- 
gul tău; ci şi de interesul meu. Prea mare şi fără fund 
traistă de grăunţe îmi trebuie pentru atâţia! ... 

— Am să fac ordine! făgădui Gică Elefterescu. 

— Fă! 

— Am să-ți cer şi sfatul tău. 

— Cere-l!... Deocamdată, să-ți mai dau eu şi a doua 
chestie de studiat. N-o fi ea chiar aşa de urgentă, dar e 
mai cu cîntec. Asasinatul de azi, ca asasinatul! Ce s-a întîm- 
plat azi nu înseamnă mare lucru, chiar dacă se mai repetă 
şi mîine... Nu un nebun din toată lumea are să vă sape pe 
voi, mai săpîndu-ne şi pe noi, ăi cu traista de grăunţe! Mai 
lucrează însă şi alţii, ăia mai cu socoteală şi cu primejdie, 
Gicule!... Îi ştii tu care şi îi ştii cum lucrează? 

Gică Elefterescu îşi alungă iarăşi cu degetele răşchirate 
pe frunte un roi de muşte, mai supărătoare decît cele 
de mai înainte. Se posomorî. Şi mărturisi cu un of adînc: 


343 


— Ştiu, ştiu, ştiu... 

— Ce anume ştii? 

— Ştiu la cine te-ai gîndit. La cei cu grevele, cu sindi- 
catele, la comuniştii cu lupta lor în ilegalitate... 

— Aia e! Ăia sînt!... 

Se lăți un timp de tăcere. 

Jordan Hagi-lordan stărui, sfredelindu-i în ochi, nu mai 
puţin posomorît decît el: 

— HR. 

— Şi o să vedem!... 

— Cască ochii bine, să nu vezi prea tîrziu ălea care-s de 
văzut! Acolo e buba şi primejdia a mare, mă Gicule, mă! 
Află de la mine... Ăia nu dau buluc la traista de grăunțe, 
să se înfrupte fiecare cum poate; dacă nu curge, pică!... 
Ăia îs mai daţi dracului! Vor să înhaţe grăunţele cu traistă 
cu tot, să mă lese şi pe mine, să vă lese şi pe voi, bătînd din 
buze... Aia e!... Este? 

Gică Elefterescu încuviință fără glas, clătinînd iarăşi din 
cap, să alunge roiul de muşte. 

— Mă)... îi mai presără Iordan Hagi-lordan sare pe 
rana din carne vie. Mă, am şi eu poliția mea, care nu-i le- 
gată la ochi ca a voastră. Mă ţine la curent de la zi la zi, 
cu tot ce vi se poate întîmpla vouă; cu tot ce mi se poate 
întîmpla şi mie! Fiindcă, la drept vorbind, vrem nu vrem, 
purtăm aceeaşi zgardă şi avem aceeaşi firmă. M-am dus 
dracului eu, v-aţi dus şi voi! V-aţi dus voi, mă duc şi eu! 
Aia €!... De unde ieşiră ăştia, mă Gicule, mă? Şi ce profit 
au? Ce vor? Uite, chiar şi odorul uscatului şi calicului ăla 
de Lipan, chiar şi mucosul ăla... cum îl cheamă?... chiar 
şi ăla e înhăitat cu bandiții care ne sapă groapa. Aia ban- 
diți!... Cunoşteai ceva, cumva? 

— Cunoşteam! Că nici poliţia noastră nu-i aşa de legată 
la ochi cum spui tu... 

— Și dacă cunoşteai, ce făcuşi? 

— Deocamdată l-am prelucrat în foi de viță pe con- 
stipatul de Lipan, să nu te prelucreze el pe tine. 

— Al... ținu laba suspendată în aer Iordan Hagi- 
Iordan, recapitulînd socotelile sale. 

Deci aceasta fusese la mijloc? Nu încăpăținarea 
mortului de pe catafalc, cum inventase Gică Elefte- 
rescu o scuză, căreia de altfel Iordan Hagi-lordan nici 


344 


nu-i dăduse vreo crezare. O puse şi aceasta la dosar, 
la dosarul lui Gică Elefterescu, şi păru foarte surprins 
şi chiar admirativ: 

— Hm!... Aşa îl prelucraşi? Aia fu piesa? 

— Aia! 

— Ține-o în rezervă! Vezi să nu mai avem nevoie 
cumvaşi, cevaşi de dînsa... Acestea fiind zise, m-am 
cărat! Cu bine şi cu sănătate, mă Gicule, mă! Vezi 
cum o scoţi mîine la spălat... Cave ne cadas! Aşa se 
spune? 

— Aşa. 

— Aia el... 

Iordan Hagi-lordan se ridică din fotoliul care scoase 
un suspin de uşurare din toate mădularele. Amîndoi 
îşi strînseră mîinile frăţeşte. 

Gică Elefterescu îl petrecu pînă la portita cu încu- 
ietoare automată din strada lăturalnică, întunecoasă 
şi pustie, să-i mai scuture o dată mîna frenetic, recu- 
noscător, mai exuberant decit se arăta nevoie, îndeo- 
sebi față de lordan Hagi-lordan, care le punea şi el 
toate la dosar. 


— E1?... întrebă omul cu mutra intriganţilor de me- 
lodramă, ce-l aştepta în taxiul de piață, după ce Ior- 
dan  Hagi-lordan izbi portiera. Ei? cum a mers 
treaba? 

— Pe roate!... rînji Iordan Hagi-lordan. 

Dar nu mai adăogă nimic. Şi nici celălalt nu mai 
stărui cu întrebările, cunoscînd că nu are să capete 
nici un răspuns pînă ce nu-i va veni pofta lui lor- 
dan  Hagi-lordan să răspundă. Taxiul a virat pe-o 
stradă, pe alta, încă pe una. 

Iordan Hagi-lordan îşi desfăcu gulerul din nasture 
sub cravată, aspiră pînă în străfundul plămînilor şi rosti: 

— Opreşte maşina! Plăteşte. Şi mergem pînă acasă 
pe jos. Simt nevoie să iau şi eu niţel aer; tu luaşi destul! 

Celălalt se execută. Plăti, şi au pornit amîndoi pe 
bulevardul aproape deşert în noapte, către capătul 
dinspre  Şosea. Treceau arare patrule cu arma la 
umăr, în pas cadenţat. O echipă de harnici şi sprinteni 


345 


lucrători zorea cu mare grabă înainte, rezemînd scări 
subțiri de stîlpii luminii electrice şi înfăşurind becu- 
rile în zăbranice de doliu. Astfel, în urma lor bule- 
vardul se întuneca şi mai desăvîrşit în noaptea fără lună 
şi stele, ca şi cum cu adevărat capitala se scufundase 
într-o amară şi neconsolată jale, după moartea marelui 
sfetnic asasinat şi întins undeva, pe catafalc, sub coroa- 
nele de flori cu mărturia neconsolatelor regrete înscrise 
pe latele panglici. 

— Mă! Ce taci? Nu mă întrebi? dădu glas Iordan 
Hagi-lordan, înviorat de boarea nocturnă şi de paşii 
parcurşi pe jos. 

— Întreb! Ei? Cum a mers treaba? 

— Pe roate, cum îţi spusei! rînji din nou Iordan 
Hagi-lordan. Se putea altfel? N-a mai zis nici cîrc, 
licheaua! Numai nu dădea din coadă şi nu făcea sluj, 
că în patru labe îl făcui să umble... ÎI am acilea, licheaua! 

Prin întuneric, deschise lat palma ciolănoasă şi pie- 
troasă, apoi strînse încleştat pumnul, să arate unde şi cum are 
el licheaua în mînă. 

După o pauză şi după cîțiva paşi: 

— Şi, la o adică, de-o fi să mai încerce vreodată a zice 
cîrc, nu ţi-l zboară nen-tu să se ducă învîrtindu-se? Aia 
o ştie acum mai bine decît oricînd! I-a intrat la dovleac! 
Uite, aşa se duce!... 

Iordan Hagi-lordan deschise iarăşi palma şi suflă asupra 
ei din străfundul foalelor, ca să mai arate şi cum îl va 
zbura el la o adică pe vechiul şi scumpul său amic. Pe 
urmă ridică palma spre casele negre, mari şi impunătoare, 
înşirate de-o parte şi de alta a bulevardului; tot locuinţe 
de mari proprietari, de bancheri, de industriaşi, de ren- 
tieri: 

— Dorm, imbecilii!... Habar n-au că nu-i departe vre- 
mea cînd au să zbîrnîie la telefon şi or să se îmbulzească 
la ghişeuri, să-i miluim cu cevaşi acţiuni de la Piscul- 
Voievodesei! Triplarea capitalului, mă! Pe puţin!... 

— A mers aşa de bine treaba? 

Iordan Hagi-lordan se opri locului şi slobozi un hohot 
detunat de rîs în noapte: 

— Bine?... A mers ca untul, mă, ca untul de ricină! 
Ce-ţi spusei!?... Păcat că nu fuseşi de faţă! Ai fi dat 


346 


toate paralele să-l vezi mai întîi cum umbla în patru 
labe, cuţu-cuţu! 

— Îmi închipui... 

— Nu-ţi închipui nimic, mă!... Că nu-i numai vorbă, 
aşa, cum îţi închipui tu... S-a tîrît de-a buşilea, în patru 
labe, acilea, la picioarele mele, javra, cuțu-cuţu! Şi mai 
p-ormă numai că nu dădea din coadă şi numai că nu 
făcea sluj, cuţu-cuţu, să-nghită zaharicaua, javra!... Dom- 
nul ministru al justiţiei, care mă freca pe la Parchet, şi 
mîine excelența-sa, domnul preşedinte al consiliului de 
miniştri!... Ptiu! 

Scîrbit de propria sa izbîndă, atît de ieftin cîştigată, 
Iordan Hagi-lordan țîşni printre dinţi o rotocoală împroş- 
cată de scuipat pe trotuar. 

Apoi, luînd-o din loc, îşi rosti şi concluzia judecăților 
sale: 

— Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti pînă 
la sfîrşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, 
atunci mari idioţi mai sîntem!... Putem să ne întoarcem 
la Dunărea noastră, să ne legăm cîte un bolovan de gît 
şi să ne-aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. 
Că de pomană mai trăim şi facem umbră pămîntului! 
Aia e! 


347 


VI 


MÎINE MERGEM LA CURSE 


Erau doi. Un domn bătrîn şi simpatic, cam demodat cu 
umbrela lui cenuşie. Celălalt, un tînăr înalt şi musculos, cu 
umerii lați şi cu mijloc subţire: un exemplar superb şi bron- 
zat, după care femeile întorceau involuntar ochii pe stradă. 

Bătrînul se născuse, trăise şi aştepta să moară în acest 
Bucureşti, despre al cărui trecut scrisese o istorie în trei 
tomuri; nepotul său acum sosea din viaţa vastă şi însorită a 
cîmpurilor. 

— Recunosc că sînt un ghid fără nici un haz! surîse bă- 
trînul cărturar cu oarecare melancolie. Ce te-aş putea iniția 
dintr-o viaţă prin care am trecut spectator? Eu ştiu cînd a 
fost clădită şi de cîte ori a fost restaurată o biserică. Mai ştiu 
cînd a ars o uliţă şi unde a fost o spînzurătoare. Pot să-ţi de- 
scriu după documente precise cum a fost viaţa de aici acum 
cincizeci, o sută ori două de ani... Pentru viaţa de acum, însă, 
ochii mei sînt prea uzaţi şi inima mea a fost închisă. Caută-ţi 
aşadar un ghid tînăr; de tinereţea şi sănătatea ta!... O că- 
lăuză, dacă se poate, cu fuste. Lecţiile au să fie mai puţin 
monotone şi sînt sigur că n-au să te poarte prin biserici pustii 
şi prin muzee cu molii. Eu atît pot să-ți zugrăvesc: o închi- 
puire de bătrîn maniac. Mai ales că această închipuire a mea 
de bătrîn maniac poate nu peste multă vreme n-are să mai 
fie valabilă şi are să treacă şi ea la rebutul amintirilor isto- 
rice. Calea Victoriei de ieri şi de astăzi e pe ducă. Toate se 
deplasează în alte direcţii de pe planul capitalei, spre bule- 
vardele acum încă deşarte şi neumblate, aproape pustii. 
Miine, poimiine, pustie va fi Calea Victoriei... O ruină 
istorică, o amintire. Nu-i întîia oară cînd oraşele îşi schimbă 


348 


centrul degravitate. E o lege! Dar să ne întoarcem la Calea 
Victoriei cît timp mai este ce este!... 

Vezi tu! mie Calea aceasta a Victoriei îmi apare întotdeau- 
na ca un arbore. (Nu ride! Te-am prevenit că e o idee de bă- 
trîn!) Un arbore cu rădăcina în Lipscani şi în întortochetura 
aceasta stufoasă de străzi vecine, cu bănci, case de schimb, 
zarafi, angrosişti cu magazine mereu primenite şi pînă seara 
golite. De aici îşi pompează tot oraşul sucul vieţii. Banii şi 
belşugul. Substanţa şi podoabele. Ceea ce-i îndestulează ne- 
voile lacome sau numai deşertăciunea... Tulpina îmi pare că 
e tot traiectul de aici, de la Poştă şi Casa de depuneri pînă 
la Capul Podului. Precum vezi, e o tulpină cam deşirată şi 
îndestul de strîmbă. Nu e un arbore rectilin şi aerisit. Dar pe 
scoarţa acestei tulpine mişună toate gizele: şi cele urîte, şi 
cele plăcute ochiului; şi cele cu aripi, şi cele care se tîrîie; şi 
cele care adună, şi cele care risipesc!... lar acolo, în vîrf, de 
la Capul Podului înainte, se întinde Şoseaua şi aleele răs- 
firate cu vile, frunzarul umbros pentru desfătarea îndestulaţi- 
lor. Mergi într-o zi cu soare ca aceasta: ai să găseşti vîntu- 
rîndu-se o lume voioasă şi gureşă în cele mai frumoase straie 
şi în cele mai scumpe vehicule. E o fluturare de aripi irizate 
şi o întrecere de culori într-adevăr încîntătoare... Însă un 
lucru e bine să iei aminte: dacă fluturii au ajuns acolo, sus, 
omizile lor şi-au hrănit şi îşi hrănesc încă viaţa de aici, de 
jos, de la rădăcina Lipscanilor, din bănci şi case de schimb, 
societăți cu o jumătate de miliard capital sau tejghele muce- 
de de zarafi, iar praful irizat de pe aripi şi toată amăgeala 
pentru ochi le cară ambalate în hîrtie de mătase tot din vitri- 
nele Lipscanilor mereu primenite. De aici şi-au supt viaţa, 
dar şi răul de care adesea mor... Înţeleg că eşti nerăbdător să 
porneşti într-acolo! zîmbi cărturarul bătrîn. 

— Ai înțeles bine, unchiule! recunoscu tînărul cu obraz 
bronzat şi cu dinţi de zăpadă. 

— Bagă de seamă! Viaţa de acolo cîteodată ucide... 

— Cît despre aceasta!... Eu am culcat un urs cu pumnii 
mei, rosti tînărul umflîndu-şi pieptul puternic, gata să dărîme 
in joacă toate împotrivirile. 

Cărturarul bătrîn îl privi din urmă, cum se depărta spin- 
tecînd voiniceşte mulțimea. Apoi plecă păşind mărunt, cu 
umbrela lui cenuşie, să cerceteze un zapis din leatul 7146. 


349 


Încă o dată, Ana străbătea Calea Victoriei, legănată 
pe elastice roți de gumă, expusă ca într-o vitrină în 
automobilul cu largi ferestre de cristal. 

Dar ochii nu mai căutau privirea trecătorilor, unde 
citea altădată cu egală satisfacție admirarea sau invidia. 

Ana privea în nevăzut, cu buzele-i subțiri, crispate într-o 
chinuire care-ar fi vrut să mai pară suris. 

Oricine ar observa însă dacă s-ar uita mai atent că 
nepăsarea n-a încremenit numai în obrazul cu pudra şi 
cu roşul mai spălăcite. A invadat nesimţit portul hainei, 
pălăria, care nu mai e ultimul model de la Paris, heneul 
părului neîmprospătat la timp, lăsînd rădăcini negre. 

Frumoasa doamnă Annie Mereutza trecea pe Calea 
Victoriei ca prin pustiul lunar. 

Alături, Guţă Mereuţă, stînd incomod şi drept ca în- 
totdeauna pe marginea banchetei, fără să se razeme de 
spătarul cu resorturi, cu palmele pe genunchi, îmbumbiat 
pînă sus ca un cioclu, nu rostise un sfert de oră nici un 
cuvînt. Ana îi fu recunoscătoare. Ea ştia acum că la orice 
cuvînt nu mai avea glas să răspundă cu semeţia tăioasă 
care-l zdrobea, copleşit. 

lar tăcerea aceasta imobilă a bărbatului era mai în- 
cărcată de amenințări decît toate mustrările. Era explicaţia 
suspendată: poate peste un ceas; poate peste un an; 
poate pentru niciodată. 

Povestea ei fusese scurtă. Şi ca oricare, banală, în acest 
Bucureşti, pe această Calea Victoriei şi a naufragiilor. 

În dimineaţa cînd hotărîse şi vestise la telefon a dus 
scrinurile pluşate cu bijuterii şi pachetul cu acţiuni. 
Scarlat Bosie s-a împotrivit. A fost nevoie de rugăminţile 
şi de plînsul ei ca să le primească. De două săptămîni, 
pentru dînşii s-a luminat din nou un calm armistițiu, în 
garsoniera cu divanuri scunde, cu blăni moi sub picioarele 
goale şi cu pijamale schimbate după culoarea cerului. Apoi 
telefonul a început să sune fără răspuns. 

Scarlat Bosie era din nou preocupat şi întotdeauna 
grăbit... 

Într-o zi, Guţă Mereuţă, trecînd pe Calea Victoriei, s-a 
oprit în fața unei vitrine de giuvaergiu să admire un 
colier cunoscut. A intrat, a întrebat preţul, şi mai stăruitor 


350 


decît prețul a căutat să descopere cum ajunsese din ser- 
tarul Anei acolo. Nu i-a fost anevoie să afle; iar ce n-a 
aflat n-a fost greu să descîlcească din ițele încurcate cu 
gîndul... „Da, da, un domn cu o brățară subţire de 
platină... Avem dovezi semnate la mînă, domnule jude- 
cător... Noi nu lucrăm decît cu persoane cunoscute.” 
Două zile Guţă Mereuţă a cules de pe la bănci toate 
măruntele economii din anii cînd era burlac şi a făcut 
datorii mult mai mari ca să răscumpere cutiile cu neste- 
mate. A pus negustorul să le trimită Anei, fără nici un 
cuvînt. 

A aşteptat. 

N-avea ce aştepta. Numai Ana îşi mai închipuise că 
de la Scarlat Bosie putea să aştepte ceva. În prima clipă 
crezuse că el le-a răscumpărat şi că voise să-i facă aşa, 
o surpriză. Pe urmă, înţelegînd, străbătută de un fior, 
a alergat la dînsul într-un suflet. Cînd a ajuns acasă la 
el, cu haina de stradă trasă în fugă peste haina de casă, 
Charles a primit-o surprins şi nerăbdător, după ce-o ţinuse 
cinci minute la uşă. Era un miros de parfum străin în 
cameră; ţigări strivite la jumătate în scrumiere, cum 
fumează nervos, maşinal, neisprăvit numai femeile; două 
pahare pline de porto. 

— Charles, dragă Charles, se întîmplă ceva rău cu 
noi! Georges ştie... 

— Nici nu l-am crezut aşa de dobitoc ca să nu simtă 
măcar atît! întrerupse Scarlat Bosie, căutînd cu ochii 
ceva... 

A înțeles ce căuta cînd a văzut unde i s-au oprit ochii. 
La o cămaşă de femeie şi la ciorapii zvîrliţi mo- 
totol, aşa cum au fost jupoiaţi în grabă de pe picior. 

— Charles! îi prinse Ana cu amîndouă mîinile reve- 
rurile pijamalei, să-l apropie şi să-l privească în adîncul 
negru al pupilelor. Tu ai pe cineva la tine!... 

— Ar fi idiot să neg! rîse cinic Scarlat Bosie, oco- 
lindu-i privirea. M-am trădat singur... Nu trebuia să-ți 
deschid. 

Miinile Anei căzură de-a lungul trupului. Scarlat se 
aşeză pe un taburet, aprinse o ţigară şi, legănînd picior 
peste picior, în pantofii de marochin, începu să-şi curețe 


351 


unghiile, apropiindu-le şi depărtîndu-le, să le contemple 
lacul. 

Ea venise cu o năvală de planuri şi cu o singură în- 
cheiere. Să-i spună cum a primit cu o jumătate de ceas 
înainte pachetul de la bijutier, cum a întrebat la telefon 
şi cum negustorul i-a răspuns că nu domnul Scarlat 
Bosie le-a răscumpărat, ci domnul judecător Mereuţă; 
cum a dat fuga la el să-l avertizeze şi, poate, să se bucure 
amîndoi că se limpezeşte aşa o stare dintre ei, turbure. 
Va cere divorţ. În cîteva luni va fi liberă. Şi atunci nimic 
nu-i împiedică să dea vieţii lor înfăţişarea legitimă pe 
care o cere societatea. 

Toată această clădire de şubrede şi fragile cartonaşe se 
surpase într-o singură clipă. Se vedeau şi pantofii femeii. 
Pantofi pe care Ana îi socoti cu două numere măcar mai 
mari decît ai săi. Desigur, e o femeie înaltă şi voinică. 
Şi desigur, că s-a refugiat în baie, de unde pîndeşte şi 
ascultă cum nu o dată i s-a întîmplat şi ei să asculte. Ce 
dezgust!... 

Scarlat Bosie sfîrşise toaleta unghiilor. 

Ana nu mai avea nimic de sfîrşit. 

În urma ei, pe fereastră, de după perdeaua brodată, 
femeia dinăuntru se uita s-o vadă cum pleacă. Era cu un 
sîn scăpat din pijamaua lilà a lui Scarlat — aceeaşi pijama 
pe care o îmbrăca de obicei Ana. 

— E a doua oară cînd mă mai sechestrezi cu picioarele 
goale pe mozaicul rece pentru toate amorurile tale „cram- 
pon” din lumea mare! Să ştii, dragă Scarlat, că a treia 
oară... 

Scarlat Bosie n-o lăsă să continue, alintîndu-i circular 
cu buzele globul sînului spre vîrf, unde se opri mai în- 
delung. 

De atunci, Ana ocolea privirea bărbatului, iar Guţă 
Mereuţă tăcea. Nu era în această tăcere nici ură stăpînită, 
nici revoltă, nici amărăciune. Cu acestea toate Ana ar fi 
luptat. Era o mare milă şi în acelaşi timp o hotărîre 
calmă şi puternică, asemeni apelor adînci, s-o smulgă din 
tot ce i-a fost viaţă pînă acum şi s-o apere de ea însăşi. 
Niciodată Ana nu bănuise în omul cu nasul prelung şi 


352 


caraghios o neclintire atît de delicat afirmată şi o voință 
atât de simplu exterminînd toate împotrivirile. 

Acum o săptămînă îi spusese la masă, între două feluri, 
ca o ştire foarte firească şi neînsemnată: 

— Annie, de luni dimineaţă au să vină hamalii să îm- 
pacheteze mobila. Ne mutăm! A apărut astăzi numirea 
mea, preşedinte de tribunal în Ardeal... N-a fost greu! 
Se luptă o sută pentru un loc în Capitală. 

— De ce să ne mutăm?... Nu înțeleg ce însemnează 
aceasta! rămăsese Ana cu furculița în aer şi o aşezase în 
farfurie, fără să mai ducă bucăţica de pui fript la gură. 

— Annie, tu ai nevoie să schimbi aerul de aci. Am 
explicat tuturor că aceasta este recomandaţia medicilor. E 
bine ca acelaşi lucru să-l spui şi celor ai tăi. 

A fost singura dată în trei luni cînd a vorbit atît de 
amănunţit, de metodic, fără să fie întrerupt. 

Acum mobilele au plecat închise în sicrie de lemn. Le-a 
rămas un singur pat şi divanul din birou, pe care doarme 
Guţă Mereuţă. Miine dimineaţă vor pleca şi ei. Pentru 
cine ştie cît timp! Pentru totdeauna... poate. 

E ultimul drum pe Calea Victoriei, şi-i pare că trec 
ca osîndiții la ghilotină, deposedaţi de toate bunurile, în- 
tr-o zi de execuţie cu lumina lividă, pe acolo unde fuseseră 
aclamaţi şi stăpîni. 

Soarele era însă strălucitor — numai în ochii ei o ceață 
fumurie, care va împicli totul de acum, se instalase pînă 
la moarte. În clipa aceea se gîndea încă numai la nimicurile 
frivole de care nu se descătuşase. Cum va comenta lumea 
plecarea lor? Cît se va simţi oare lipsa la ceaiurile şi la 
premierele unde de patru ani era nelipsită? Cît va mai 
dura oare în amintirea tuturor „frumoasa doamnă Annie 
Mereutza”? Se gîndea că frumuseţea ei nu va însemna 
mare lucru în tîrgul netrebnic unde se vor îngropa. Că 
nu va însemna nimic. Numai tîrziu, cînd această frumu- 
sețe va fi definitiv devorată de timp, ca un chip întrezărit 
fantomatic într-o oglindă de plumb; numai atunci avea 
să măsoare cîţi ani de viaţa care ar fi putut să fie altfel 
a ucis ea într-un ceas cu zloată urîtă şi cu tramvaiele 
purtînd necunoscuți din necunoscut spre destinul lor necu- 
noscut. 


353 


— Annie! vorbi Guţă Mereuţă coborînd şi întinzîndu-i 
mîna cu o corectă politeţă, s-o ajute. Annie, am rămas 
înțeleşi. Spui tuturor că aşa a fost recomandaţia medi- 
cilor... Şi spui că totul nu va fi decît pentru un an 
ori doi. 

— Da, Georges! răspunse docil Ana. 

Cu un glas cît de străin de ea! Cu o grijă să-i evite 
ochii cît de departe de dispreţuitoarea privire cu care îl 
măsura din tălpi pînă în creştet! 

Urcară scările pînă la etajul al doilea, de unde familia 
Lipan nu se strămutase de cînd au sosit în Bucureşti. 

Despărțirea a fost în puţine şi reci cuvinte. Elena Lipan 
se interesă dacă au găsit casă încăpătoare şi dacă mobilele 
au plecat în condiţii bune. 

Bănuia altceva dincolo de explicaţia lor; ceva mai 
ascuns, poate mai aproape de adevăr. Era albită. Cu 
un tremur al mîinilor înăsprite de munci grosolane şi cu 
haină prea largă pe trupul împuţinat. 

— Const e în biroul lui... Să-l chem, sau mergeţi la 
el?... El stă acolo toată ziua închis de-un timp. 

— Mergem noi! hotărî Guţă Mereuţă, iar Ana se su- 
puse. 

Constantin Lipan se ridică de pe scaun pipăindu-şi 
ochelarii pentru distanţă, să-i schimbe în locul celor cu care 
citea. 

— Aşadar, plecaţi? vorbi cu o mare osteneală în glas. 
Mai bine, copii!... Bucureştii aceştia omoară totul în noi... 
omoară totul în noi! repetă cu ticul căpătat în ultima 
vreme să mai rostească o dată sfirşitul frazelor. Cred că 
nu e ceva prea grav cu tine, Annie... prea grav cu tine, 
Annie. 

— Nu, tată! răspunse în locul ei Guţă Mereuţă. Dar 
am crezut mai prudent să ascultăm sfatul medicilor din 
timp. 

— Nu e nimic grav, papa! repetă şi Ana. 

— Eu, dacă ies la pensie, am de gînd tot aşa, să plec 
de aici! declară Constantin Lipan. Să plec de aci... Atunci 
va termina şi Sabina... Va termina şi Sabina. 

— La revedere, papa... 


354 


— La revedere, copii... şi scrieți-mi, copii! Scrieți Elenei, 
copii. Elena e tot mai singură... Tot mai singură, copii... 

Rămase în birou şi-şi schimbă ochelarii pentru distanță 
cu ochelarii pentru citit. 

De cînd Gică Elefterescu devenise preşedinte de con- 
siliu, din recunoştinţă pentru serviciul făcut cu închiderea 
dosarului Iordan Hagi-lordan, îl îndemnase cu tot soiul 
de delegaţii şi onoruri. Constantin Lipan le refuzase. De 
trei luni îi ceruse un concediu mai lung, renunţase la de- 
legația de procuror general şi rămăsese acum în vechea 
lui ierarhie de consilier de curte, aşteptînd anii de pensie. 
Se închidea în birou. Alcătuia un proiect pentru reforma 
justiţiei, pe care avea să-l lase la moarte în sertar. Îl 
salvase pe Costea; dar Costea nu ştia cu ce preţ. El 
continua să vorbească la întruniri clandestine şi să semneze 
manifeste al căror conținut poliţia îl cunoştea adesea îna- 
inte de a fi apărut tipărite. Dar dincolo de aceste 
informaţii pe care Siguranța generală i le punea periodic 
şi discret sub ochi, Constantin Lipan se mai încredințase 
că toate nu însemnau numai o agitare deşartă. Se alegea 
undeva, în adînc, o mișcare a adîncurilor. Oameni care 
pregăteau cu răbdare altfel de răsturnări. Şi ciudat! Con- 
stantin Lipan se bucura acum că feciorul lui înclină spre 
dînşii. Că a început a se lămuri. Poate lumea acelora, 
lumea lor, va fi mai bună şi mai dreaptă decît aceea pe 
care el o apărase şi care-l răsplătise cu atîtea supărări... „cu 
atîtea supărări!” repetă şi în gînd cuvintele Constantin 
Lipan cu ticul său cel nou şi răpus, bătrînicios, întristător, 
de acum. 


— S-o văd şi pe Sabina... Să-mi revăd camera mea!... 
vorbi Ana, şi se uită la Guţă Mereuţă, parcă şi-ar fi cerut 
învoire şi pentru această dorinţă inofensivă. 

Sabina se îmbrăca. 

Ana îşi spuse că s-a făcut mai frumoasă decît dînsa, 
mai ales aşa cum e acum, bronzată, după o lună de 
soare marin. 

— Ce plăcută ai făcut camera aceasta, Sabina! se miră 
Ana. N-am văzut-o de doi ani... 


355 


Şi atunci abia îşi dădu seama cît de rar s-a mai întors aici 
şi cît de străină de toţi a devenit. 

— Cîteva nimicuri. O perină aici, o cadră dincolo... 
explică Sabina. Cîteva flori... Cum vezi şi tu, Armie, e 
mai mult un trompe l'oeil !. Ca şi rochia aceasta prefăcută 
a doua oară... Spune şi tu dacă nu-mi vine bine! S-ar 
crede că e prefăcută a doua oară?... 

Sabina se răsuci în călcîiele subțiri şi rochia albastră- 
închis s-a înfoiat ca o corolă. Era de o statură cu Ana, 
dar părea mai înaltă, fiindcă liniile erau mai mlădii şi 
mijlocul măi subţire. Oprindu-se din piruetă, observă ne- 
clintirea din faţa Anei, ochii cu lucirea împiclită. 

— Annie! îi cuprinse gâtul, silind-o să se aşeze pe 
scaun. Annie, tu ai altceva!... Tu nu pleci fiindcă eşti 
bolnavă. E altceva, mai rău. 

— Ce te face să crezi, Sabina? se apără moale Ana. 
Mi-au spus doctorii... Georges s-a sacrificat. Îți mărturisesc 
că începuse să mă obosească viaţa aceasta la Bucureşti. 

„Cît de străine sîntem una de alta! gîndi Sabina. Ea 
nu-mi poate spune ceea ce într-adevăr duce cu dînsa. Eu 
pînă în trei zile am să uit poate, chiar dacă mi-ar spune.” 

Giîndea, şi din nevăzutul unde se hotărăsc destinele nici 
un presentiment nu străbate prin nevăzute antene, să-i 
spună că peste trei zile pentru ea nu va mai exista nici 
într-un caz nici amintire, nici uitare. 

— Nu vrei să-mi vorbeşti, Annie?.... Poate mă crezi tot 
cu capul numai la drăcoveniile afurisitei tale de surioare, 
care-ţi cotrobăia prin borcanele cu cremă şi-ţi strica va- 
porizatorul de parfum!... Annie, vezi tu cum ne-am 
schimbat amîndouă?... Acum, cînd mă gîndesc, îmi aflu 
şi eu o vină că am ajuns atît de îndepărtate una de alta. 
Întotdeauna mi-am satisfăcut o plăcere rea, stupidă, să te 
agasez. Tu treceai pe aici, ca o străină în vizită... Acum 
e inutil să recapitulăm cine şi cît am fost de vinovate... 
Ţi-o spun, numai ca să-ţi amintesc, Annie, cînd vei fi 
în tîrgul acela, că ai aici o soră. O soră mai puţin afurisită 
decît păream... Eu nu ştiu pentru ce pleci, într-adevăr. 
Nici ceea ce te poate aştepta acolo... Vreau să-ți aminteşti, 
Annie, că poți găsi în mine mai mult decît o soră, cum 


1 O iluzie optică (fr.). 


356 


greşit am spus: o prietenă! Eu înțeleg mai bine aceasta 
decît crezi tu, fiindcă singura mea prietenă, Viorica Hagi- 
Iordan, pleacă şi ea peste cîteva zile. Rămîn singură, nu- 
mai între maman şi papa, şi Nellu, adică nimeni, adică 
neantul... Chiar la Viorica mă pregăteam să plec. Cobor 
o dată cu voi... 

Ana asculta fără să-i tresară o singură fibră de muşchi, 
de nervi, în obraz. Măsura cu ochi reci camera unde s-a 
simțit şi ea înăbuşită, a plîns, a ascultat în nopţi deşerte 
de nesomn vaierul oraşului, dar unde exista atunci pentru 
dînsa căldura unei mici văpăi tremurate, ca o lumină vie 
de candelă într-un ungher: nădejdea într-un miracol, în 
altceva. Visurile ei. Acum şi acea mică şi netrebnică văpaie 
era stinsă; iar oriunde ar fi mers avea să bijbiie cu mîinile 
întinse, ca orbii într-un veşnic întuneric de hrubă. Cheia 
visurilor! Trădalnica şi neîndurata cheie a visurilor. 

Descoperi un simțămînt ciudat şi rău. I se părea injust 
că Sabina rămîne aici şi că dînsa are drept să plăzmuiască 
într-o sută de chipuri fericite viitorul. Că Sabinei i-a 
rămas dreptul să spere tot ceea ce ei viaţa i-a interzis, 
brutal, pentru totdeauna. 

O privi fără iubire. Cu toată drojdia sa neputincioasă 
şi înfrîntă de egoism. 

Se ridică şi vorbi cu glas ostil: 

— Dacă mergi cu noi, pune-ți pălăria. E târziu. Mai 
am ultimele lucruri de împachetat. Eu nu plec la prietene, 
să mă amuz... 

Sabina nici nu voi să discearnă intonaţia ostilă din glasul 
surorii mai mari. O iertă şi o compătimi. Tuflindu-şi pălă- 
rioara cu un gest băiețesc pe-o sprînceană, aruncă o sin- 
gură privire fugară în oglindă. Din treacăt, atinse un 
benchi de creion roşu pe buze; singura culoare străină 
în figura ei mată, fără pudră şi cu genele lungi negre 
şi frizate, fără dresuri din cutii şi flacoane. 

— Gata! anunţă la uşă. Hai să-l vezi şi pe Boţocan. 
A îmbătrînit şi e reumatic. Mai bine îl luam cu mine la 
mare, să facă băi de nămol. 

În sufragerie, unde Boţocan, pisoiul, îmbătrînea moro- 
cănos şi fidel tenebrelor de sub canapea, Sabina se plecă 
în genunchi şi-l trase remorcat de coadă. 


357 


— Cum vezi, dragă Annie, a rămas tot solemn şi ţifnos 
ca un mandarin. Onorabile! Pofteşte să-ți iei adio de 
la Annie şi mie spune-mi la revedere! îi scutură laba. 

Botocan, ofensat, se retranşă în vechea-i fortăreață. 

— La revedere, maman! 

— La revedere, Annie!... Sabina, cînd te întorci? 

— Poate rămîn la masă... În orice caz, dacă întîrzii, 
mă aduce Viorica. N-avea grijă, că nu scapi de mine 
atît de uşor! Eu sînt neaga rea! O să mai aibă lumea 
de furcă cu o lighioană ca mine!... 

Glasul ei mai păstra tresăltarea şăgalnică şi voioasă a 
copilandrei drăcoase de pe vremuri. Sora mai mare nu 
i-o ierta nici asta. Ce-i pasă? Pentru dînsa viaţa con- 
tinuă! 

În prag, înainte de a începe să coboare scările, Ana se 
mai uită la zidurile unde a rămas ceva din viaţa ei şi 
unde poate n-avea să se mai întoarcă. Sabina n-avea ce 
privi. Ea, care pleca să revină peste cîteva ceasuri. 

— Maman, să-mi pună Catinca în odaie la mine maşina 
de spirt şi serviciul de cafea. Vreau să citesc toată noaptea 
pentru examen... 

Ea ştia că nimic nu există să poată schimba orînduielile 
dintotdeauna. 

Şi scoborî scările, copilă încă, sărind treptele două cîte 
două. 

Elena Lipan le privi din urmă, aplecată peste marginea 
balustradei. Oftă pentru Ana. Pentru Sabina n-avea de 
ce ofta. 

Se întoarse în camera fără destinaţie precisă, dar cu 
mobila urîtă, uzată şi veche de salon, mobila ei de zestre. 
Fără să-şi dea seamă cum, nici din ce pricină, se pomeni 
răsfoind albumele cu fotografii de familie. Fotografiile 
Anei şi Sabinei cînd erau eleve de şcoală. Fotografia ei 
şi a lui Constantin Lipan cînd s-au logodit. Aşa a fost 
ea vreodată, cu ochii vii şi sclipitori, care semănau mai 
mult cu ai Sabinei decît cu ochii reci ai Anei? Aşa a fost 
Const vreodată? Cine-ar mai crede şi i-ar mai recunoaşte? 

În stradă surorile îşi luară rămas bun. Sabina se oprea să 
aştepte tramvaiul pentru Bufet: de acolo pînă la Viorica 
Hagi-lordan e cale de cinci minute. 


358 


— Sabina! vorbi Guţă Mereuţă, prinzîndu-i mîna sub- 
tire în palma lui mare şi lată. Sabina, eu nu mi-am permis 
niciodată să-ți dau un sfat. Am rămas pentru tine un 
străin... Dar dă-mi voie, înainte de a pleca, să mă abat 
de la această regulă. Sabina, peste trei ani, cînd îţi vei 
lua licența, caută o catedră cît mai îndepărtată de Bucu- 
reşti! Bucureştii îți iau din viață totul şi nu-ți dau în- 
dărăt nimic. 

— Ce poate să-mi ia mie? rise Sabina cu toți dinţii. 
Sînt o fată atît de sărăcuţă în toate, şi cu duhul, încât 
nimeni nu poate să-mi ia nimic! 

Spunînd, flutură mîna în urma lor. 

O clipă gîndi la glasul surd şi la mîhnirea stăpînită cu 
care îi vorbise bărbatul Anei. Nu mai părea omul ridicol, 
aşa cum îi pusese ea diagnosticul cînd l-a văzut întîia 
oară: „stîngaci, fiindcă se simte desigur incomodat de 
nasul prelung, de proboscidian”. Pe urmă strînse din umeri 
şi sări sprintenă pe treapta tramvaiului. 

La Bufetul de la Şosea cobori cu acelaşi neastîmpăr, 
înainte de a se opri vagonul. Dar soarele palid de început 
de toamnă îi încetini mersul după primii paşi. 

Era un amurg de o largă şi gravă splendoare, cum 
aveau să mai fie multe în acel an. 

Frunzele teilor mureau anemiate, de ceară. După lanţul 
automobilelor, întrecîndu-se în vârtej, filfiiau multicolore 
eşarfe de mătase. Copiii alergau fugărind cercurile pe 
nisipul stropit. Sabina îşi spuse că dacă va trece pe aici 
mîine sau peste douăzeci de ani, aceiaşi copii se vor afla 
la aceeaşi joacă, hîrjonindu-se şi fugărindu-se cu aceeaşi 
larmă. Nu prinzi de veste cînd au fost înlocuiți. Îndată 
ce un ciclu dispare, sînt alţii care din urmă răsar. Şi-i 
păru anapoda şi glumeață ideea, că aşa, cu pulpele goale 
şi cu obrajii asudaţi, tîrîți de-o aripă de guvernante şi 
zeîlțiiți pe înfundate, se hîrjonesc acum bancherii avizi 
de mîine, cărturarii miopi, personagiile simandicoase şi 
solemne, canaliile şi victimele, doamnele cu ifose, fericiții 
şi nefericiții de mîine. 

Îşi zîmbi singură la aceste gînduri care-i mijiseră prin 
minte şi care poate nu erau atît de năstruşnice şi de în- 
veselitoare, cum i-au părut întîi. Aşa sare ea cu gîndul, 
nestatornic, de la una la alta. Şi aşa descoperă ea după 


359 


o clipă ceva melancolic şi întristător în tot ce-o făcuse 
să zîmbească numai cu o clipă înainte. Să fie semn de 
nestatornicie aceasta? Sau ce? Va cerceta în ea mai tîrziu, 
să introducă o disciplină mai severă în toate. Nu vrea 
să-şi pregătească o viață deşartă, din nimicuri, ca Ana. 

Pe urmă, hotărî cu începere chiar de a doua zi să-şi 
alcătuiască un program strict: dimineaţa şi noaptea să 
citească pentru examene; după amiază să vină întotdea- 
una aici, ca să-şi împrospăteze gîndul, sîngele şi plămânii. 

Va începe de miine. Curios cum îi revine stăruitor ca 
niciodată cuvîntul acesta: mîine! Numai de-ar fi şi mîine, 
şi poimiine, şi toate după-amiezile pînă la sfîrşitul lui 
septembrie tot aşa de senine şi calde! 

Toate după-amiezile şi asfințiturile lui septembrie au fost 
în acel an atît de senine, şi blînde, şi calde, încît mulţi 
n-aveau să le uite pînă la sfirşitul vieţii, povestind ca des- 
pre o minune nespusă şi rară. Dar nimeni n-avea să mai 
vadă nici miine, şi nici poimiine, şi niciodată pe veci, 
printre frunzele de ceară, în soarele molatic şi bun, flu- 
turînd rochia albastră de acum. 

Sabina păşea uşor, prin intervalele de lumină şi de 
umbră, după cum scăpăta apusul oblic printre vârfuri de 
crengi. S-ar fi spus că lumina şi umbra îi aştern înainte, 
pe nisip, tot atîtea imateriale bariere, să-i reteze mersul. 
Sabina nu le vedea, nu le simţea; erau mai fragile decît 
firele de funigei. 

Găsi portita de fier dată în lături. Casa lui Iordan Hagi- 
Iordan, monumentală şi albă, se afla în fundul unei grădini 
imense, celebră în tot Bucureștii. 

Aici, înaintînd pe trotuarul de lespezi roşcate, lumina 
şi umbra zvîrlite printre zăbrelele grilajului păreau c-o 
biciuie mai înverşunat, s-o oprească, cu vergi de raze şi 
de întuneric. Sabina zîmbi de jocul acesta, care-o lovea 
inofensiv şi alintat peste obraz, peste gene, în ochi. 

Îşi încruntă voioşia numai cînd îi apăru înainte Nicki 
Hagi-lordan. Sărise pe fereastră, fiindcă scurtase aşa din 
drum, şi se opri în faţa ei, cu picioarele răşchirate şi cu 
mîinile lui lungi, spînzurînd aproape de genunchi. 

— Mă ierţi, domnişoară Sabina, că am ieşit aşa, numai 
în sviter, fără haină? Sîntem încălziți rău de tot... Facem 


360 


o bombă grozavă de adio! Păcat că lipseşte şi Nellu... 
Jucăm pocher şi am ajuns la al optulea cocktail... 

Sabina primi confirmarea în obraz: răbufneala mirosului 
de alcool. 

Ea nu-l putea suferi, cu privirea lui falsă şi cu buzele 
lui vinete şi groase, ca două umede lipitori. Un adevărat 
fiu al lui Iordan Hagi-lordan! Întotdeauna i s-a părut 
monstruos şi absurd ca o ființă atît de diafană ca Viorica 
poate avea un asemenea tată şi un asemenea frate. 

Gesturile lui Nicki Hagi-lordan erau epileptice. Gesticula 
stenografic. Cantitatea de spirturi ingurgitată îl făcuse încă 
şi mai respingător, dînd obrazului o culoare pămîntie şi 
ochilor verzi un turbure murdar, ca verdele troscotului 
prăfuit din marginea de şanţ. 

Se împiedică de treptele peronului şi rîse, restabilindu-şi 
anevoie echilibrul. Se mustră fără prea mare severitate: 

— Te-ai cam ametit, dragă Nicki! M-ai făcut de rîs! 

Apoi, în răcoarea de catedrală a holului, se reculese. 

— Viorica e sus... Eu rămîn aci cu băieții! Sus mai 
sînt şi nişte domnişoare... Adică vorba vine domnişoare!... 
În sfîrşit, nepoatele doamnei Elvira Elefterescu; cele trei 
greaţii!... 

Sabina urcă scările pe covorul moale, bucuroasă că a 
scăpat de el atât de repede. 

— Domnişoară Sabina! o chemă din urmă Nicki Hagi- 
Iordan. 

Sabina se opri cu mîna pe bara lucie, întorcînd capul 
să-l privească în jos. 

Întrebă retezat: 

— CEE? 

— Domnişoară Sabina, ştii că nu-mi prea place cum 
te porți cu mine, aşa, ca o ducesă!... Eu numai de aceasta 
regret că plec... Că nu m-ai înțeles! Eu am crezut în- 
totdeauna că... 

Sfirşitul se înecă într-un sughiţ. Sabina ajunsese sus. 

Nicki intră în camera unde-l aşteptau tovarăşii. Din 
uşă îi încredință pe toţi, plescăind limba în cerul gurii, 
că sora lui Nellu Lipan are nişte pulpe de te scoate din 
minţi: „cele mai frumoase picere din Bucureşti!” 


361 


— Mă guguştiucilor, mă! Acuma mă uitam cînd urca 
scările. M-a luat amețeala... Halal dă cine-o pune laba 
pe ea!... 

Se întristă. Destăinui că l-a lovit cea mai mare neno- 
rocire care putea să i se întîmple în acest ceas. Mabel 
l-a procopsit cu o boală urîtă. 

— Spurcăciunea! Tocmai acum, cînd plec cu Viorica 
în străinătate şi cînd mă pregăteam de trai, ostrogoților, 
să dau iama prin franțuşte... 

Prietenii îl copleşiră cu sfaturi şi cu reţete, dar mai 
ales îl consolară cu pahare. 

Cele trei graţii, Lola, Lulu şi Lili, au întîmpinat-o pe 
Sabina cu o zgomotoasă surpriză, sărutînd-o, îmbrăţişînd-o 
şi pipăind-o atît de stăruitor şi îndelung, încît Sabina 
simți aceeaşi repulsie de adineaori, cînd privirea lui Nicki 
Hagi-lordan se tîrise pe corpul ei, lipicioasă ca o dîră de 
melc. 

— Ne pregăteam să plecăm, Sabina! Dar fiindcă ai 
venit tu, nu putem rezista... Mai stăm! 

Viorica se uită la Sabina, consternată. Înțelegerea între 
ele fusese să rămînă singure în această ultimă seară. Acum 
ştiau că nu vor izbuti uşor. 

— Eşti delicioasă aşa, arămie! declară Lulu. 

— Parcă ai mai crescut, Sabina! constată Lola. 

— Nu porţi soutien-gorge? Uitaţi-vă la dînsa, nu poartă 
soutien-gorge şi ce sîni pietroşi are! se miră Lili. 

— Vrei ceai? Lichior? Vrei să trimitem jos să ne 
expedieze băieții un transport de cocktail? îşi asumă Lulu 
atribuţii de gazdă. 

— Sabina, eu, dacă aş fi bărbat, aş săvîrşi orice pentru 
tine! Aş ucide, aş fura... m-aş ucide! 

Toate trei, cu ţigări groase între buze şi cu glas răguşit, 
o asaltau cu întrebări, n-aşteptau răspunsuri, o îndemnau 
să stea lîngă dînsele pe divan, clădind pernele pufoase, 
gesticulînd şi întrerupîndu-se una pe alta cu o aţiţare 
crescîndă. 

Viorica Hagi-lordan, ca să-şi descarce scîrbirea acestei 
privelişti, luă cravaşa din cui şi biciui scurt, pe spinare, 
ogarul alb şi nevinovat, care se afla întotdeauna încolăcit 
la picioarele ei. Ogarul o privi cu o mustrare omenească 


362 


în ochi. Viorica zvîrli cravaşa şi îl dezmierdă. Pe urmă se 
aşeză la pian, ca aşa cel puţin să întoarcă spatele celor 
trei mutre desfigurate de o patimă de mult scăpată din 
frîul oricărei stăpîniri de sine. 

Prietenia ei cu Sabina se născuse şi dura tocmai fiindcă 
lîngă această copilă cu şase ani mai tînără, loială, firească 
şi fără ascunzişuri, găsea o reconfortare. Prezenţa Sabinei 
o ajuta să lupte cu tot ce vedea, cu tot ce ştia şi pre- 
simțea că se întîmplă în juru-i, între un asemenea tată 
şi un asemenea frate. 

Dar o apărase această prezență mai cu seamă de ea 
însăşi. 

Căci şi în sîngele ei se afla ceva din sîngele lui Iordan 
Hagi-lordan. Nu fusese cruţată nici dînsa de acelaşi venin, 
filtrat în substanța vieţii. Oricine ar fi ghicit aceasta, 
urmărind cum gura ei, cu toată fineţea străvezie a figurii, 
capătă cîteodată o crispaţie urîtă şi crudă: aceeaşi care 
dădea înfăţişare bestială lui Iordan Hagi-lordan şi lui Nicki 
Hagi-lordan. Acum se biruise. Dar după ce luptă! 

Cu trei ani în urmă şi ea scoborise povîrnişul pînă 
la fund. Departe de ţară şi de ochii care o cunoşteau 
aici numai într-un singur fel; neaşteptat, ca într-o nă- 
prasnă, urmase somnambulic într-o noapte, în camera lui, 
unul din acei aventurieri ai lumii pe care nimeni nu-i 
ştia precis de unde-au venit şi unde vor sfîrşi. Toate s-au 
întîmplat la Cannes. lar cînd dansatorul cu ochi mig- 
dalaţi (care poate era într-adevăr mlădiţa blazonată, cum 
spunea, sau numai un dansator de profesie), cînd a plecat 
spre alte Palasuri, la alt cazino cu ruletă, după altă 
femeie, n-a lăsat-o singură. A lăsat-o cu o consolare. l-a 
transmis prafurile şi fiolele, de unde oricine îşi poate urzi 
în cîteva clipe paradisul artificial. Cu acestea a trăit trei 
ani, în afară de viață şi de legi, ca deşteptarea de a doua 
zi să-i fie mai acră. În locul dansatorului a fost altul, 
şi pe urmă altul, şi apoi căderi tot mai repezi, din care 
nici amintirea nu mai păstrează decît nehotărite, dar pline 
de spaimă umbre. I-a trebuit o voință cum nimeni n-ar 
bănui că se poate încorda într-o făptură atît de şubredă, 
ca astăzi să se ridice din nou spre o lumină împăcată, 
dintr-un adînc populat cu atît de spasmodice vedenii. Ea 


363 


ştia că aceasta a fost cu putință numai şi numai fiindcă 
de cîte ori o atrăgeau iarăşi afund chemarea întunericului, 
prezența Sabinei o tonifica, înviorînd-o ca un şipot rece 
cu apa proaspătă a vieţii. În jurul ei toate conspiraseră să-i 
sugrume ultima zbatere. Toţi dimprejur, din casă; prietene, 
văzduhul respirat, şi încă mai viclean decît toate şi mai 
tenace, îndemnul lăuntric al sîngelui, care nu era numai 
al ei, ci şi acel al unui asemenea tată şi al unui asemenea 
frate. 

Prin Sabina se săvîrşise minunea. 

Ea săvîrşise minunea. 

Jar acum, cînd medicii o trimeteau să-şi vindece pieptul 
mistuit încă de arşiţa infernului de unde s-a întors, sin- 
gura mîhnire e că se îndepărtează de Sabina. Îi pare că 
pleacă singură şi ingrată, cum nu se mai uită îndărăt 
convalescenţii la sanatoriul alb care le-a redat viața şi de 
care nu mai au nevoie. 

Viorica Hagi-lordan gîndea la toate acestea, iar degetele 
alergau pe clapele de fildeş, furată de cîntecul cîntat 
numai pentru Sabina, fiindcă îl ştia al ei, preferat între 
toate. 

Îşi amintea dimineaţa rece de iarnă, cu soarele sclipind 
în albul diamantin al zăpezii. Dimineaţa cînd s-au cunoscut 
la patinaj. Copacii ninşi transfigurau grădina într-un fan- 
tastic peisaj de basm pentru copii. Sabina apăruse lune- 
cînd pe oglinda de gheaţă, lin şi vertiginos, în haina albă, 
ca o pură încorporare a tot ce zăpada şi iarna evocă 
în orice închipuire, tînăr, proaspăt, feciorelnic şi înviorător. 
Din ceasul dintii s-au împrietenit. De atunci, numele ei, 
gîndul la ea şi prezența ei i-au rămas nedespărțite de 
senzația aceasta de alb, luminos şi pur. E cum ar intra 
deodată dintr-o lume hîdă şi respingătoare într-o magie 
ninsă, de unde hizenia, şi mîhnirile, şi teama de bezna 
de unde sosea au dispărut printr-un îndurător miracol. 

Se opri. În sfîrşit, Lola, Lulu şi Lili s-au hotărît să 
plece. Le întovărăşi cu vagi făgăduieli să le trimită cărți 
poştale ilustrate. 

Veni la Sabina şi, aşezîndu-se alături, îi prinse încet 
mîinile. 

Ogarul se culcă la picioarele lor. 


364 


Se priviră în ochi lung. Şi înotară umezi ochii de mio- 
zotis şi ochii de antracit. Cum se aflau alături, păreau 
că s-au căutat şi că s-au găsit, mînate numai de o poruncă 
irezistibilă a contrastelor. Lîngă Sabina, cu sănătatea ei 
tînără şi fragedă, Viorica Hagi-lordan, pală şi morbidă, 
în rochie argintie, cu cearcănele viorii sub ochi şi cu 
buzele ofilite, arăta ca o înduioşătoare salvată de la înec, 
peste care au bîntuit toate furtunile oceanelor. Că firava 
ei ființă biruise genunile să iasă la liman era încă de 
mirare. 

— Povesteşte, Sabina, ce-ai făcut tu!... 

— Povesteşte, Viorela, ce-ai să faci tul... 

Mai mult decît spusa cuvintelor, îşi ascultau glasul. 
Şi mai mult decît învăluirea glasului, prietenia lor s-ar 
fi mulțumit şi numai cu prezenţa, cu simțămîntul acela 
de siguranță şi de întregire, care le întărea încrederea 
în ele însăşi de cîte ori se aflau împreună. Poate prie- 
tenia nu este decît aceasta. O prezență care se întregeşte 
cu altă prezență. Prietenii de obicei se caută, iar cînd 
s-au găsit adeseori tac. 

Ele erau însă şi femei. N-ar fi ştiut să tacă. 

Au povestit, aşadar. Au rîs. Şi-au adus aminte de în- 
tîmplări trecute şi au plăsmuit întîmplări viitoare. S-au 
întristat, şi genele li s-au umezit de înduioşări. Şi-au 
mărturisit secrete, şi au jurat solemn să le păstreze; deşi 
Sabina, aşa de „sărăcuţă în toate” cum era, n-avea nici 
măcar un secret al ei; deşi secretele celeilalte erau 
într-o mare măsură din cele care nu se pot mărturisi. 
Şi nici nu le mărturisise vreodată Sabinei, ca să nu-i 
cutremure şi să nu-i spurce tinerețea virginală din ochi, 
din glas, din tresăltările rîsului. 

Toate treceau ca în orice întîlnire de prietenie, care 
pentru prietenia lor mai au încă înainte o viață în- 
treagă, de multe şi atît de importante nimicuri. Vio- 
rica Hagi-lordan avea să se întoarcă la primăvară. Atunci 
vor lega firul rupt. Nimic nu putea fi tulbure şi îndoielnic 
între ele. Totul era simplu fiindcă acum şi Viorica Hagi- 
Iordan învățase să fie simplă. 

— Şi n-ai să mai începi niciodată? îi strînse mîinile 
Sabina. Mă tem pentru tine... 


365 


— Sabina, e singurul lucru de care acum nu mă mai 
tem. Tu nu ştii tot... Nici nu poţi bănui din ce lume 
m-am întors. Sînt lucruri care nu se pot spune şi nu ţi 
le-am spus. De altfel, mi-am făcut singură dovada cea 
mai bună. Se află aci, în sertar, închise toate... toate 
ororile acelea. Mi se părea că niciodată n-o să am provizii 
destule. Le-am avut aci! Cheia e aci! Oricînd aş fi 
putut să deschid... O singură dată. Aceasta e graţia pe 
care şi-o acordă toți, o dată, o singură dată, ca a doua 
zi să reînceapă, şi a treia zi, şi după aceea pînă la rui- 
narea totală... Ce vrei mai bună dovadă?... Sînt vin- 
decată, Sabina mea! Acum şi gîndul mă dezgustă... 

— Oricum ar fi, cred că tot e mai bine să le arunci... 
ororile acelea, cum le spui tu. Să nu le iei cu tine... 

— Ce copilă eşti, Sabina! Dar, oricînd, dacă m-ar 
prinde iar nebunia, oricînd aş găsi cum să-mi refac re- 
zerva la loc. Tu nu ştii la ce abjecte viclenii ajungi şi 
de cîtă josnicie devii capabilă!... Ai un exemplu... Spec- 
trul celui care a fost principele Anton Muşat. 

Se ridică în haina argintie şi se îndreptă spre sertar. 

Ogarul păşi după dînsa şi se opri, privind-o cuminte 
în ochi. 

— Am să fac o faptă generoasă, Sabina. Îmi pare 
bine că mi-am amintit... Le împachetez toate şi le trimit 
principelui Anton. Pentru dînsul totuna e! Vindecarea 
nu mai există. Nici nu i-ar folosi să se mai deştepte... Ar 
fi prea înspăimîntător pentru el... I le trimit. Au să-i 
vină fără să ştie de la cine şi de ce... E mai bine aşa 
decît să le cerşească... 

Viorica Hagi-lordan deschise sertarul şi aruncă pe masă 
cutiile, una cîte una. 

Erau multe şi de toate înfățişările. De argint şi de 
email. De aur şi de sidef. 

— Cum vezi, o farmacie întreagă, Sabina... Să ex- 
termini un pension. Aci cocaină... cocaină... tot cocaină. 
Aci eroină. Aceasta e cea mai teribilă. De zece ori mai 
puternică decît morfina. Cu efectul instantaneu... Şi după 
un ceas de nălucire mincinoasă, cu deşteptarea aceea 
îngrozitoare, cînd nu ştii ce-ai făcut, ce s-a întîmplat, ce-ai 
putut să accepti... Numai aşa ai să-ți explici şi unele drame 


366 


inexplicabile pentru alţii. Ruina de om care-a ajuns prin- 
cipele Anton Muşat... Drama de la „Arizona-bar”, despre 
care s-a scris şi în ziare, fără să spună totul... Acea doamnă 
frumoasă, tînără numai de douăzeci de ani, crescută în 
pensioane, care în lipsa soțului din Bucureşti îşi lăsase 
copilul de leagăn acasă şi venise cu un prieten... uşor 
de înțeles ce fel de prieten... ca să petreacă o noapte la 
faimosul bar... La trei după miezul nopţii rochia de paiete 
inflamabile aprinzîndu-se de la flacăra brichetei ca o torță! 
Ea arzînd de vie, pe rug! Bărbatul, prietenul care o în- 
tovărăşise, închizîndu-se într-o cabină de toaletă şi zbu- 
rîndu-şi creierii... Amîndoi căutaseră paradisul în asta!... 
scutură Viorica Hagi-lordan o cutioară. Şi paradisul lor s-a 
încheiat cu oroarea de-atunci. Acestea tu nu le poți şti, 
Sabina. Fericită eşti că n-ai să le ştii niciodată! 

Sabina admiră filigrana cutiilor, gravurile subțiri din 
argint, emailul şi încrustaţiile. Deschise o cutie. Alta. 
Îi părea cu neputinţă să admită că rămăşiţele acestea de 
pudră albă de pe fundul unor cutioare cît jucăriile conţin 
condensată o atît de fatală putere, să schimbe destinele 
şi să nălucească viețile. 

— Le adun toate! vorbi Viorica Hagi-lordan. Îi aflu 
adresa principelui Anton Muşat şi le trimit. N-are să 
ştie de unde-i vin. Cred că, aşa cum e, are să-i fie in- 
diferent... Dar sînt sigură că în toată viaţa lui, el, care 
s-a risipit în patru vînturi şi şi-a plătit orice plăcere, cred 
că n-a avut fericirea pe care are s-o simtă acum... Tu 
nu-ți imaginezi ce înseamnă să-ți lipsească acestea cînd 
nu te mai poți lipsi de ele! Aci e fericirea lui, pentru 
două luni cel puţin... Ceea ce nu mai spera niciodată. 
Un cadou de la un fost camarad, necunoscut şi evadat... 
Am devenit patetică! adăogă Viorica Hagi-lordan după o 
pauză, în care timp privise în întunericul lăsat în urmă. 

Se întoarse la divan. Povestiră iar nimicuri fără vreo 
însemnătate, numai de dragul de a-şi auzi glasul. Ogarul 
adormi la picioare şi scînci uşor prin somn. 

Noaptea cuprindea odaia. Viorica aprinse o singură 
lumină albăstrie în capsula abajurului de mătase. 


367 


Fiindcă pomeniră despre alergările de a doua zi, cele 
mai însemnate din tot anul, Sabina mărturisi că n-a fost 
niciodată la curse. 

— Cum e posibil? Adevărat, Sabina? se miră Vio- 
rica Hagi-lordan, care în scurta ei existență de pînă acum 
epuizase toate desfătările. Dar aceasta e ceva absurd)... 
Ah! Dă-mi voie puțin să mă gîndesc. Miine urma să mă 
duc după amiază la o mătuşă plicticoasă şi surdă, să-mi 
iau rămas bun. Am să contramandez corvada. Inventez 
un pretext. Şi mergem împreună la curse. O să ne amu- 
zăm nebuneşte. Aceasta da! Nebunie inofensivă, în aer 
liber, soare, mulţime, tribune! Ai să strîngi şi tu pumnii, 
să te ridici în picioare şi să urmăreşti cu ochii calul tău, 
pe care l-ai ales... Te învăţ şi să pariezi, fiindcă altfel 
n-are nici un haz!... Cum de n-ai avut curiozitatea să vezi 
pînă acum cursele? 

— Poate curiozitate am avut, Viorela. Dar m-am învăţat 
de mult să-mi limitez dorinţele... Cu cine m-aş fi dus? 

— Şi eu, care de atîtea ori mă plictiseam, fiindcă n-a- 
veam cu cine merge! Aşteaptă să căutăm în ziar. Să vedem 
ce cai aleargă şi să facem pronosticurile noastre. 

Viorica Hagi-lordan aduse un ziar şi începură să discute 
cu aprindere. Pentru Sabina orice asemenea plăcere îm- 
plinită însemna un prea rar şi mare eveniment. Ceru sfat 
ce rochie să îmbrace. Deciseră la ce oră să se întîlnească. 
În ce fel să-şi asorteze pălăriile. Cum să evite pe cele 
trei graţii, Lulu, Lola şi Lili, care le-ar fi stricat tot cheful. 
Dumineca de a doua zi căpătă deodată importanţa unei 
date memorabile în existența Sabinei, săracă în peripeții, 
cum era ea „sărăcuţă în toate”. Se bucură copilăreşte că 
mîine va fi şi ea în sfîrşit una din acele fiinţe privilegiate, 
pe care le vedea de două ori pe săptămînă, depărtîndu-se 
în întrecerea grăbită a automobilelor, spre un mare spec- 
tacol al capitalei. Viorica Hagi-lordan îşi aminti alte 
alergări de cai, de la Longchamps, Auteuil, Maisons-Lafitte, 
Vincennes. 

Sabina se gîndi că în viaţa ei de viitoare profesoară 
obscură nu are să le vadă pe acelea niciodată... 

Dar ea se mulțumea cu atît de puţin! 

Servitoarea veni să anunţe pe cineva. Viorica Hagi- 
Iordan sări bucuroasă în picioare: 


368 


— Să mai spui, Sabina, că nu există providență! E 
tocmai mătuşa mea, despre care-ţi vorbeam. Te las un 
sfert de oră, cît stau cu dînsa în salon. Am să-i ascult 
resemnată toată cronica Bucureştilor. Nici nu-ţi imaginezi 
cîte cancanuri cunoaşte din auzite o femeie surdă! Năs- 
cocesc ceva să mă scuz că nu pot veni mîine şi-am rămas 
cu toată după-amiaza a noastră. Să fi vrut, şi nu s-ar fi 
putut întîmpla mai bine!... Cîntă ceva pînă ce mă întorc... 
lar de la uşă: Vezi, că rămîi cu acestea de aci! arătă cu- 
tioarele de pe măsuța de toaletă. Nu ţi-o da în gînd 
cumva să încerci şi tu? Bob, stai aci cu Sabina şi pă- 
zeşte-o!... porunci în glumă ogarului, care se ridicase, venind 
după dînsa pînă la uşă. 

Ogarul se întoarse şi se culcă supus la picioarele Sa- 
binei. 

— Ce filozof cuminte eşti tu, Bob! îl dezmierdă Sabina, 
jucîndu-se cu urechile lui mătăsoase. Nu te miri de 
nimic, nu doreşti nimic, nu vrei nimic... Îţi spune: haide! — 
mergi. Îţi spune: stai! — rămii... 

Pe urmă Sabina se ridică să se ducă la pian. 

Trecînd, se opri la cutioarele de argint, de sidef, de 
fildeş. Luă între degete una, să-i admire filigrana neagră 
în argintul mat. O deschise... De ce-i spusese să nu 
cumva?... Ea e atît de stăpînă pe dînsa!... Aproape tot 
aşa de înțelept resignată ca Bob! 

Zvîrli cutia. Cutia se rostogoli şi se deschise. Praful se 
risipi pe lemnul mesuţei. Îl culese cu o lamă de unghii 
şi îl turnă cuminte înapoi... De ce-i spusese să nu cumva?... 
O singură dată ce-ar putea să însemne?... A dus lama la 
nări şi aspiră praful de cristal. 

Un praf, şi nimic mai mult... O senzaţie dezagreabilă 
chiar. Nările şi buzele, lemnificate. Se poate numi aceasta 
o voluptate atît de ucigaşă, cum exagerează toţi? 

Mai aspiră o dată. 

Şi încă. 

Apoi luă cutia şi se întoarse la divan. 

Ogarul o privea poate cu o blajină, dar neputincioasă 
dezaprobare în ochi. Vedea că şi această prietenă a stă- 
pînei ţine acum aceeaşi cutioară în mînă şi aceeaşi unghie 
de fildeş la nări, cum îşi văzuse de atîtea ori stăpîna, cînd 
era atît de neînțeleasă, cu mînii şi cu accese de înveseliri 


369 


fără pricină. Atunci cînd nici el nu mai ştia dacă mîna 
se întinde să ia cravaşa sau să-l alinte. 

Sabina trase o pernă sub cot. Mai aspiră încă, aşteptînd... 
De ce-i spusese să nu cumva?... E într-adevăr o senzație 
ciudată, dar nu atît de neplăcută cum i s-a părut la în- 
ceput. S-ar spune o dematerializare... Corpul eliberat de 
ghiulele de plumb care-l atîrnă greu la pămînt. Şi gîndul 
planînd euforic. Nu un gînd! Două, o sută, o mie... O 
mie de gînduri... Un tumult de gînduri... 

Perdeaua se îndepărtă ireală, îndată prefăcută în pînză 
purpurie de navă... lar lumina albastră e un soare fan- 
tastic, dintr-un alt cer, cu alte constelații. Se aude un cli- 
pocit argintiu de valuri. Ca un sunet delicat şi îndepărtat 
de zale, cum sună valurile seara în nisipul de scoici pe 
plaja mării, de unde s-a întors ea cu pielița bronzată. Dar 
e altă mare. Cu totul altă mare, sub alt cer, din celălalt 
emisfer. Nava care o duce a intrat într-o mare calmă de 
miraj. S-a apropiat de ostrovul rotund de corali, care nu 
era adineaori, şi a apărut ca un inel de logodnă al ocea- 
nului... Ce bizari copaci! Se văd întîi în apă, cu vîrful în 
jos. Par crescuţi vertical, în adînc, cu rădăcinile în 
aer. Numai pe urmă ridici ochii, să-i vezi şi pe cei de 
aievea, cu jerbele de frunze lucioase în vîrf... Şi deodată, 
furtuna aceasta din senin! A sosit neaşteptat, din cine 
ştie ce depărtări... Nava a început să se legene pe creste 
spumegoase de talazuri! Prea mult! Încă o dată dacă 
mai izbeşte sus, are să trosnească lemnul. A şi trosnit! 
Ce bine e că a învăţat să înoate astă-vară! lar apa ce 
caldă e... Se văd la fund, în transparența adîncă, ani- 
male şi plante de feerice culori. O lume cum n-a ştiut 
niciodată că există. Dar mîinile au rămas împietrite. Nu 
le poate mişca, ţintuite de-o vrajă rea. Se duce la fund... 
Lin. Lin... Pe deasupra trec peşti cu zvicnite suveici de 
aur, sînt crini aplecîndu-se s-o primească, o stea străve- 
zie de mare pluteşte legănat ca şi dînsa, lin, lin... Aici 
este tot basmul divin din copilărie, scufundat cu toate mi- 
nunile închipuirii de atunci... Erau aici, şi nu le ştia. Dar 
prea în adînc a ajuns! N-are să mai iasă niciodată la su- 
prafață. E acum captiva mării. Ajunge! Cine are s-o mai 
elibereze vreodată de aci?... A fost destul numai să se 
gîndească la asta, că cineva a şi înotat pînă la dînsa. S-a 


370 


scufundat, a prins-o uşor de mijloc, o ridică. O poartă pe 
braţele lui tari. Ce înotător frumos şi puternic, cu trup 
de aramă, cum sînt gravurile din atlasuri! Un înotător 
de la antipozi, din cei care culeg din fundul oceanului 
scoicile cu mărgăritare. Numai de n-ar fi un sălbatic!... 
Ce gînd i-a dat? Toţi oamenii de aici sînt simpli şi 
blînzi, ca într-o asemenea natură paradisiacă, unde totul 
e albastru de mare, de cer, de arbori... A aşezat-o pe ni- 
sipul cu umbre albastre. Pe nisipul cald. S-a aplecat în 
genunchi deasupra ei, să simtă dacă mai respiră... Ea 
îi suride recunoscătoare... Îi surîde recunoscătoare... Nu! 
Dar ce înseamnă aceasta? Ce vrea omul acesta? Omul 
acesta hidos, dintr-o dată altul, cu buzele vîscoase ca 
melcul vîscos, astupîndu-i gura, să nu poată striga? Ce 
vrea omul acesta hidos? De ce soarele albastru deodată 
s-a stins? Cu un fulger roşu, a iluminat şi s-a stins... 
Ce vrea? lar braţele ei de ce nu i se supun?... 


Viorica Hagi-lordan, prin uşa deschisă a salonului, îl 
văzuse pe Nicki trecînd pe lîngă pereţi, cu mersul lui 
balansat şi prelins. 

Voise să-l cheme. 

Pe urmă, doamna bătrînă şi surdă o întrebase ceva, la 
care nu înţelegea răspunsul. Îşi aduse din nou aminte 
cînd iar l-a surprins întorcîndu-se şi închizînd uşa. Ochii 
piezişi şi paşii de pîndă vicleană i-au strecurat o senza- 
ție nelămurită de nelinişte, cum mai simţise numai în- 
tr-o noapte, de mult, potopită de întuneric în cîmp, la 
țară, cînd era o fetiță şi s-a rătăcit în marginea pădurii. 
Tot aşa i se părea atunci că umbre de oameni sau de 
fiare, sau numai închipuiri, înaintau tupilate pe linia 
neagră a zării, încărcate de o amenințare necunoscută. 
Strigă:  „Nicki!” „Da! Da! Imediat vin!” răspunse 
Nicki şi nu mai veni. Doamna cea surdă voia să afle tot 
itinerariul călătoriei. 

Viorica uită definitiv impresia apăsătoare şi de altfel 
nu nouă. Nu întîia oară mersul lui Nicki, noaptea, o 
frapase prin această prelingere suspectă pe lîngă ziduri, 
căutînd ungherele întunecoase, ca răufăcătorii... 


371 


Abia după ce a petrecut doamna pînă la automobil şi 
se întorcea, se întrebă din nou: „Unde-o fi Nicki? De 
ce n-a venit?”... 

Prietenii îl aşteptau jos. Deci nu era cu dînşii, cum a 
crezut. 

Urcă scările în fugă, mînată deodată de-o presimțire 
absurdă. 

Deschise uşa, şi cînd văzu întunericul, într-o fulgerare 
de-o singură clipă, înțelese că a ajuns prea tîrziu. 

Răsuci butonul luminii. 

Nicki se ridică şi-i stătu înainte, cu brațele lui lungi şi 
cu fruntea plecată în pămînt, legănîndu-se pe tălpi, ca 
un urs surprins de lumină în cavernă. 

Cînd a pus mîna pe cravaşă? Cînd a păşit pînă la 
cuiul unde atîrna şi cînd s-a răsucit atît de repede să 
înceapă a lovi? Biciul de piele şuieră, izbind pînă la 
sînge obrazul. 

— De ce-ai făcut aceasta? Ah! De ce-ai făcut aceasta? 

Cravaşa tăia vărgi roşii, iar el se trăgea înapoi, legă- 
nîndu-se pe picioarele scurte, cu mîinile spînzurate, fără 
să se apere. Cu spatele ajuns în perete, se opri. Cravaşa 
tăia înainte. lar acum gura celei care lovea avea acelaşi 
rictus teribil ca buzele celui lovit: semnul lui Iordan 
Hagi-lordan. 

— De ce-ai făcut aceasta? Ah! Bestie! De ce-ai făcut 
aceasta? 

Cravaşa reteza aerul şuierător. 


372 


Epilog 


I WANT TO BE HAPPY! ! 


Nu i se vedea faţa. 

O rochie albastră, o cîrpă; o umbră răpusă de co- 
pilandră într-o zdreanță de rochie albastră, căzută pe 
pragul ferestrei. Deasupra, perdeaua neagră a filfiit, ca 
două aripi întunecate care se închid. Aşa le strînge arhan- 
ghelul negru de cîte ori poposeşte aşteptînd. 

Nu 1 se vedea faţa Sabinei. Nu i se vedeau ochii. 

S-ar fi părut că priveşte afară. Sus poate; cerul cu 
soare molatic ca mierea, cum va dura în toate aminti- 
rile din toamna aceasta. Jos poate; năvalnicul iureş al 
străzii întrecîndu-se s-ajungă mai repede la alergarea de 
cai. Ieri se bucura fiindcă ştiuse că şi ea avea să se afle 
printre voioasele nerăbdări de acolo. 

Astăzi ochii nu mai privesc în lumea aceasta. lar fața-i 
rămîne ascunsă. 

În camera de aici n-au fost niciodată flori. În camera 
lui Costea, rebelul tribului Lipan. 

E o cameră despuiată, severă, cu perdele de pînză 
neagră la geam, ca draperiile din porţile caselor unde-a 
murit un om. O cameră unde n-au intrat decît două fe- - 
mei. O dată, una desprinsă într-o noapte din întuneric 
şi ceaţă. Ea a trecut să nu lase în urmă nici numele. Alta 
se întoarse acum în ceață şi în întuneric. Şi al ei nume, 
încă viu, încet, treptat, se va şterge. Pentru vecii vecilor, 
încet, treptat se va şterge, să nu mai rămînă nimic, nimic 
să nu mai rămînă. 


1 Vreau să fiu fericit! (engl.) 


373 


A fost o fată care iubea florile, lumina şi rîsul. E o 
faţă ascunsă în palme; doi umeri zgribuliți, depărtîndu-se 
încet în ceața şi întunericul unde toate se îneacă. De 
unde nimeni nu se mai întoarce. 

Ea a iubit întotdeauna florile. În camera aceasta n-au 
fost niciodată flori. 

Scrîşneşte alături aceeaşi placă de patefon. E cîntecul 
la modă în acel an, repetat pînă acum de o sută de ori, 
cu aceeaşi hilară şi inumană explozie de talgere şi cimbal. 

Îl ştie; chiar ea l-a cîntat la clavir nu mai departe de 
ieri. 

I want to be happy! 

Vreau să fiu fericită. 

Stăpînii de jos sînt plecați. Sluga a rămas cu singura 
placă neîncuiată. Şi-a adus patefonul sus şi cîntă. Cîntă, 
lăsînd să se răsucească aceeaşi placă de-o sută de ori... 

I want to be happy! 

În iarna aceasta avea să se ducă la cel dintii bal. Îşi 
şi plăsmuise în minte rochiţa ieftină şi totuşi încîntătoare 
a celui dintii bal. 

I want to be happy! 

A fost pe marginea apei urîte astă-noapte. Apa curgea 
cleioasă, cu tinichele la fund şi oase, cu stîrvuri şi viermi. 

Ea a iubit întotdeauna, încă înainte de a o vedea şi 
de-a o cunoaşte; ea a iubit întotdeauna apa adîncă şi 
vastă a mării, unde înota departe în larg, să revină la 
țărm cu faţa în sus, alintată de val, cu tot cerul deasupra 
boltit. Ea iubea gheaţa străvezie a lacurilor în gerul cu 
promoroacă din toiul iernii; tipsia lucie, pe-al cărei scîn- 
teietor cleştar luneci în zbor şerpuit, în spirale, cu aripile 
subțiri de oțel ale patinelor la picioare. 

Era hotărită!... Şi laş a cuprins-o spaima mîlului de la 
fund, cu tinichele şi oase, cu stîrvuri şi viermi. 

A fost între linii ferate, cu verzi constelații descinse în 
catran, între cabluri şi sîrmă. Un tren a trecut şi alt tren. 

Ea a iubit întotdeauna clipa cînd trenul porneşte lin 
şi încet din gară, spre munţi şi oraşe, peste poduri sonore 
şi ape, spre țări pe care niciodată nu le-a văzut şi nici- 
odată ea n-are să le vadă de-acum, niciodată! 


374 


Era hotărîtă! Şi laş a cuprins-o cutremurat amintirea 
cărnii strivite, în balta de sînge negru, în noaptea cînd 
trenul o aducea în oraşul acesta întîi. 

A fost printre copacii pădurii, unde un singur cordon 
de la cingătoare ajunge s-atîrne un cadavru într-o creangă, 
trei palme deasupra planetei. 

Ea a iubit întotdeauna pădurea cu umbra aromată de 
mintă şi saltul elastic al veveriţei, din ramură în ramură: 
un joc. 

În luna imensă şi nepămînteană, o cucuvaie cu aripi 
moi a zburat. Da! A zburat dintr-un ram, sinistru şi 
drept, în lumina rotundă, ca într-o gravură spăimoasă din 
cărțile bazmelor cu strigoi şi ruini şi fantome, care o în- 
grozeau cînd era mică şi le arunca să alerge la joacă, în 
soare, în lumină, la rîs, şi cîntări, şi viaţă. La viaţa care-o 
chema şi se făgăduia nesfirşită. 

Era hotărită! Şi laş a cuprins-o fiorul ochilor mîncaţi 
de furnici, limba rînjită vînăt spre lună. 

Oriunde a fost, tot ce-a iubit a respins-o. Totul era hîd 
şi neprimitor. Toate altfel de cum le ştia şi cum îi erau 
dragi. Ce străine şi neprimitoare toate! Cînd s-au schim- 
bat, Doamne, cînd? Ea ce le-a făcut şi cu ce-i vinovată 
faţă de ele, să-i fie deodată atît de duşmane şi neprimi- 
toare toate? Paşii s-au împleticit sfîrşiți, mîinile i-au căzut 
frînte. Miinile ridicate spre cerul cu nepăsătoarele stele, 
să ceară pentru o ultimă, crudă tărie. 

Eu lovesc întotdeauna aici! 

Gîndul i-a tresărit scurt, la arma neagră şi plată din 
sertarul de atunci. Rotund şi rece în tîmplă, s-a deştep- 
tat amintirea ţevii lipite, cînd s-a retras cu spaimă şi poate 
cu un presentiment: „Eu lovesc totdeauna aici!” 

Gîndul acela şi acea amintire i-au mînat apoi paşii îm- 
pleticiți de la toate cîte n-au vrut şi nu s-au îndurat s-o 
primească; i-au minat paşii împleticiți într-acoace, pe 
străzi şi pe străzi, pe treptele scărilor, pînă şi în camera 
goală de-atunci, care ea singură o aştepta şi-a primit-o. Nici 
măcar uşa închisă cu cheia să-i pună o împotrivire. A apă- 
sat mînerul, a împins uşor, s-a deschis, a intrat. 

Eu lovesc întotdeauna aici! 


375 


Da, camera goală unde n-au fost niciodată flori o aş- 
tepta. 

Acum nu i se vedea faţa. 

O zdreanţă albastră, căzută în pervazul ferestrei. 

Deasupra perdeaua şi-a închis înalt aripile întunecate. 
Aşa le strînge arhanghelul negru de cîte ori a sosit la 
chemare şi aşteaptă. 

I want to be happy! 

S-a întors de la fereastră, de sub aripa neagră a per- 
delei. Dar faţa tot nu i se vede. Nici nu mai este o față 
din această lume! 

lată patul alături, cu pătura aspră! Pat de cazarmă, cu 
margini de fier. 

În camera aceasta n-au fost niciodată flori. E numai 
pe masă, scos din sertar, revolverul mic, negru şi plat. 
Jucăria morții. 

Ea n-a strivit în viață nici o furnică. Ca şi fratele ei, 
rebelul, stăpînul jucăriei de-a moartea, ea n-a strivit în 
viaţă nici o furnică. Îi era atât de dragă, şi scumpă, şi sa- 
cră viaţa! Mai avea încă atitea de văzut, de simțit, de 
spus, de trăit într-o viață care ţi-e hărăzit s-o trăieşti o 
singură dată în tot universul, şi ţie, ca şi unei umile fur- 
nici strivite sub talpă! Altfel, de ce s-ar fi retras dînsa 
atunci cu atîta spaimă cînd Costea i-a pus în joacă ţeava 
rotundă şi rece la tîmplă? În joacă spunînd: „Eu lovesc 
întotdeauna aici!” 

Viaţa nu-i joacă. Nici moartea. 

Oţelul cît de rece e şi acum! Tot aşa ca atunci. ÎI 
încălzeşte cu mîna ei, la pieptul ei, din sîngele vieţii ei, 
care acuşi nu va mai fi... 

E un pat cu pătură aspră şi cu pernă tare, de cazarmă. 

Cînd te-ai aşezat cuminte pe pătura aspră, cu capul pe 
perna tare de cazarmă, pregătindu-te pentru un somn 
lung şi cuminte, cînd priveşti în tavan să-ți aduni gîndu- 
rile din urmă pentru somnul cel fără de vise, prin ochii 
de pe-acum păienjeniţi, cît de ciudate se conturează pe- 
tele umezelii pe tencuiala de sus! Seamănă cu o hartă din 
atlasurile de şcoală, pe care le copia pe-un caiet de şcoală 
o şcolăriţă cu uniforma neagră de satin, cu guleraş alb scro- 
bit şi cu ochii umed lucioşi de galoşi Tretorn. A existat 


376 


oare îndeaievea vreodată şcolărița aceea de-atunci?... Poate 
toate nu sînt decît un vis monstruos! Poate că a adormit 
în patul de-acasă şi visează că se află în patul acesta, 
din camera unde n-au fost niciodată flori... Ce hartă să fie 
acolo, sus? Conturul unui atol din mările tropicale, care 
perfid te-ademeneşte la năluciri. Nu, nu-i vis! Ajunge! 

În camera aceasta n-au fost niciodată flori. 

N-are să tragă în tîmplă. Aici, sub sîn, unde bate cald 
şi mărunt ceasornicul inimii. Ea n-a strivit nici o furnică. 
Dar mîna acum nu-i tremură. 

I want to be happy! 

A fost numai atît? 


Iordan Hagi-lordan s-a urcat în automobil, cu hainele 
lui cadrilate, care-i dau înfăţişare de turist american de- 
venit miliardar după ce-a săpat în tinereţe la cărbuni. 

A aprins o țigară groasă de foi. Fără mustețile gigante, 
rînjetul care-i dezveleşte dinţii puternici, albi şi intacți e 
din ce în ce mai feroce. Nu ştii dacă ride ori dacă nu-i 
gata să muşte. 

După ce automobilul a pornit şi după ce a închis gea- 
mul de la mijloc, să n-audă şoferul, s-a întors către prie- 
tenul cu fața lividă şi cu şuviţa subțire de păr căzută pe 
frunte: 

— Bine că se sfirşi şi cu dandanaua asta! Îţi spun drept 
că mi-a făcut mare năduf. 

— Te cred! încuviință celălalt. Abia scăpaşi de una, şi 
dai peste alta. Colac peste pupăză! 

— Chiar colac peste pupăză!... Noroc că-i scosesem 
paşaport dinainte. Tot avea să plece cu Viorica peste cî- 
teva zile. L-am îmbarcat în tren şi l-am expediat azi di- 
mineață. Peste-un an, cînd se întoarce, totul va fi uitat 
de mult şi definitiv. 

— Fără doar şi poate! încuviință iarăşi celălalt. Ăsta 
e un oraş lipsit de memorie! 

— Cu atît mai bine pentru noi! rînji lordan Hagi-lor- 
dan. Ce ne-am face să mai aibă şi memorie? Vai şi-amar! 
Ne-ar costa dublu, triplu... După o pauză, plimbîndu-şi 
cu limba havana groasă dintr-o latură a maxilarelor în cea- 


377 


laltă, întrebă în continuarea preocupărilor sale: Cu ja- 
vrele de la ziare ai aranjat să le-astupi gura şi să nu la- 
tre? 

— Nici o grijă! 

— Cât au înghiţit? 

— Sumuliţe mărunte, cu rabat! Tarif redus. Rabat 50 
la sută... Cine are interes acum să dea amploare unui 
scandal mai mult sau mai puțin monden în ajunul îm- 
prumutului? Toţi au să-nghită păpica de-acolo din gros! 
Țara plăteşte!... Diversiuni sînt destule şi mai comode 
pentru toți. În fond, Lipan ce mai reprezintă? Nimic... 
Un cadavru... Spanac!... 

— Lipan!... pufni pe nări un colac de fum Iordan 
Hagi-lordan. După cîte zile fripte îmi făcu mie acest im- 
becil, pot spune că nu regret nimic. Îi veni şi lui plata, 
cu vîrf şi îndesat! Nicki parcă ar fi fost într-un gînd cu 
mine. l-a tras un colac peste pupăză lui Lipan, s-o po- 
menească toți Lipanii în mormînt pînă la învierea d-apoi! 
Ceea ce e mai nostim e că Nicki mai era şi bolnav, ca- 
nalia! Aşa că o făcu lată rău! Mă, ăsta o să mă lase 
de căruţă, canalia! 

Epitetul a fost repetat cu o indignare ocrotitoare, aproape 
admirativă. 

— Şi domnişoara Viorica? Cînd pleacă în cazul acesta? 
mai întrebă omul livid, cu şuviţa de păr ruginiu căzută pe 
frunte. 

— Domnişoara Viorica!... Domnişoara Viorica!... Cine le 
mai înțelege pe femei? Acum nu mai pleacă. M-au plic- 
tisit mofturile ăstea! Ia stricat obrazul băiatului cu cravaşa. 

— Pe ce motiv! 

— Istericale femeieşti! Era prietenă cu pupăza lui Li- 
pan. Mi-a făcut scene şi mie... Că de asta-mi arde! Mă!... 

— Zi! 

— Mă, ar trebui să-ţi aduci nepotul ăla de prin străină- 
tăți! Cum ziceai că-i spune? Lazaride şi mai cum? 

— Lazaride, ca pe mine, şi Nicki, ca pe Nicki al tău... 

— Hm)... Sper că nu seamănă în toate cu Nicki al meu, 
fiindcă avînd în vedere cazul în speţă, se schimbă chestia. 


378 


— Seamănă cu mine! vru să-l liniştească în această pri- 
vință celălalt. 

Iordan Hagi-lordan se întoarse pe pernele automobilului 
şi privi peste umăr la omul cu faţa verzuie a intriganţilor 
de melodramă, izbucnind în rîs: 

— Din lac în puț! Mă, dacă seamănă cu tine la mutră, 
poţi să te ştergi pe bot! Ce, fata mea e o pupăză dă alea? 
A ajuns la mezat? 

Celălalt izbucni şi el în hohot de ris: 

— Seamănă la doxă, nu la mutră! Cînd o să-l vezi şi 
o să-l cunoşti, ai să te exprimi altfel, nenişorule! 

— Pretinzi că are fason? 

— Oho! 

— Şi ceva în cap? 

— Oho! Scapără de deştept! Carieră! Prim-secretar de 
legaţie, mîine ministru plin, poimiine ambasador. Scapără, 
ţi-o spun! 

— Să scapere atunci! Să lase niţel diplomaţia, să-şi ceară 
un concediu şi să poftească la nenea, la vedere! Ți-l cîntă- 
resc eu cîte parale face în doi timpi şi trei mişcări. lar dacă 
îmi lasă impresie bună, batem palma! Să intre pe fir, să 
înceapă mişcările de împresurare; cevaşi curte, cevaşi poe- 
zele şi alte ălea. Că altfel, cu Viorica nu merge!... Îţi spu- 
sei că nici eu n-o mai înțeleg. Şi eu vreau să se termine 
povestea asta şi s-o văd la casa ei. Prea mă joacă ţonţoro- 
iul! Mai joace ţonţoroiul şi pe altul! Mie mi s-a acrit... 

— Atunci, de acord? 

— Nu te repezi! De acord numai principial şi condi- 
ționat. Dacă... Dacă răspunde la ceea ce am eu în cap! 
Şi dacă răspunde la ce-o fi avînd Viorica în cap!... Încolo, 
şi mie nu-mi displace ideea să ne înrudim. Strîngem rîn- 
durile şi consolidăm capitalurile! Un ginere în diplomaţie 
e şi el un capital pe vremurile ăstea ale împrumuturilor cu 
căldăruşa prin străinătate... Îl trimitem pe undeva, plo- 
con! Ministru la Londra, în America, în Belgia, unde se 
fierb toate chestiile petrolului din lume, direct la sediul 
central al societăților cu care mai avem de luptat. Că 
avem de luptat, mă, luptă grea, cu caiafe mai abraşe decît 
Gică Elefterescu!... Vorba-i să facă impresie bună Viori- 
căi şi să cîştige el mai întîi lupta acolo!... Aia-i piesa! 


* 


379 


Viorica Hagi-lordan nu mai pleca. Era în camera cu 
perdelele trase. Cu toate cutioarele în sertarul de la căpă- 
tñ, să-i fie la îndemînă. Nu le-a mai trimis. Nu le mai 
trimite. Acum îi trebuiesc ei. 

Firul subțire care o ţinea la suprafaţa luminii s-a rupt. 
l-a dat drumul din nou în adînc, unde se scufundă cu 
o acră voluptate în zvîrcolirile cu pline de spaimă vede- 
nii. 

A şi început. 

E cu haina argintie mototolită pe trup, între pernele 
fierbinţi, cu cearcănele viorii mîncîndu-i iarăşi toată figura, 
cu buzele în care pecetea cea veche a reapărut, cum se 
redeschide o rană vînătă: semnul lui Iordan Hagi-lordan. 

Ogarul s-a depărtat de la picioarele ei. E în celălalt 
colț. Ştie că de acum iarăşi n-are să mai poată ghici cînd 
mîna se ridică să apuce cravaşa şi cînd să-l dezmierde. 

Perdelele sînt trase. 

Noaptea a rămas închisă înlăuntru. 


= 


I want to be happy! 

Cîntecul metalic al patefonului sună lugubru în camera 
unde se află o moartă. 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru se uită cu o încruntare 
spre peretele unde dincolo cîntecul se dezlănțuise ca o 
farsă macabră de ventriloc. 

— Ar trebui să înceteze!... Sînt animale fără simtire! 

Costea n-a auzit. 

El priveşte patul cu pătura aspră, care înveleşte pînă 
la bărbie trupul celei ce pare într-adevăr că doarme cu- 
minte şi palidă numai fiindcă era atît de obosită. Acuşi, 
cînd se va deştepta, are să arunce pătura urîtă şi aspră, 
să sară în picioare şi, cu o piruetă de-a ei, să izbucnească 
în hohotul ei tresăltat: „Aşa e că ţi-am tras o spaimă, 
Costea? Acum hai să facem ordine aici! Aici n-au fost 
niciodată flori!” Dar amăgirea aceasta nu mai e cu pu- 
tință. lar Costea Lipan priveşte la trupul neclintit, cu 
ochii uscați, fără de lacrimi. Priveşte cu ochi lărgiți şi 


380 


fără lacrimi. În ei se citeşte însă că ochii aceia nu vor 
uita. Nu vor ierta. 

Mihai Pop-Spătaru îşi caută mănuşile, pălăria. Nu mai 
are nimic de făcut aici. Poate ar vrea să ştie numai un 
singur lucru şi nu-i vine să întrebe. Îi pare că undeva, 
chipul acesta imobil, în recea şi marea lui împăcare, de 
undeva, de mult, îi este cunoscut. Altfel! Acesta şi parcă 
nu acesta... Dacă i-ar vedea ochii, e sigur că şi-ar aminti. 
Dar ochii sînt pentru totdeauna acoperiţi de pleoape, să 
nu mai primească toate luminile lumii: ochii fără astîmpăr, 
cu luciul de antracit. Ochii de atunci, de galoşi Tretorn. 

Atinge cu mîna umărul lui Costea: 

— Era iubită? 

— Nu. Soră! 

Poate s-a înşelat. El a văzut atîtea şi-a uitat atîtea! Făcu 
pînă la uşă cîţiva paşi. Se întoarse. Cum putea să lase 
copiii aceştia aici, în singurătatea lor, cu oribilul cîntec 
de dincolo? 

I want to be happy! 

ÎI prinse de braţ şi îl duse la fereastră: 

— Nu sta alături. Nu privi! Aceasta distruge nervii. 

Nu mai ţinea minte, acum nu mai ţinea minte că 
aproape cu aceleaşi vorbe odată, într-o noapte, pe acelaşi 
tînăr, un copilandru atunci, îl mustrase fiindcă lăsa o co- 
pilă să ia cunoştinţă de înfăţişarea plină de oroare a mor- 
ţii, care lui de mult nu-i mai spunea nimic, nici nou, nici 
vechi, nici plin de oroare. 

„Costea... Cum poate face cineva aceasta?” 

Acum Sabina ştia şi ea cum poate face cineva aceasta 
şi ce înseamnă aceasta. 

Cîntecul s-a oprit brusc. S-a oprit căscînd o tăcere 
imensă, parcă şi mai cu neputinţă de suportat decît 
odioasa şi hilara explozie de talgere şi cimbale, mereu şi 
mereu aceeaşi şi aceeaşi, chiuind acelaşi nesaţ al vieții: 
„Vreau să fiu fericită!” 

Doctorul Mihai Pop-Spătaru a plecat. A vrut să spună: 
„Aici ar trebui aprinsă o lumînare de ceară! Şi puse cî- 
teva flori, după datină”... Dar n-a spus nimic. A tăcut şi-a 
plecat. 

Costea a rămas la fereastră. 


381 


Calea Victoriei răsuna de clamoarea mulţimii care se 
întoarce de la cea mai strălucită cursă de cai, cu cele 
mai extravagante surprize la pariuri din acel an, în cel 
mai triumfal amurg din acea toamnă. E o filfiire nebună 
de eşarfe în urma automobilelor, o întrecere biciuită de 
echipagii, o larmă hohotitoare de glasuri, care şi ele vor 
să fie fericite; risipindu-se pînă aici, în camera unde n-au 
fost niciodată flori şi unde, pe patul cu pătura aspră, se 
află o moartă pentru faptul divers de mîine. 

Perdeaua smulsă de mîna lui Costea şi-a deschis în 
lături larg aripile întunecate. Aşa le desface arhanghelul 
negru, de cîte ori, după ce-a poposit, porneşte aiurea 
unde-i chemat. 

Pe cerul nemărginit albastru două braţe întinse descătu- 
şează în sfîrşit plînsul. Dar nu ştii ce vor. Poate imploră 
lumina de sus. Poate blestemă viermuirea deşartă de jos. 
Poate ameninţă şi pecetluiesc un legămînt. 

Cerul era înalt şi gol. 


382 


DUMINECA ORBULUI 


383 


Acceleratul intra în Gara de Nord cu o întîrziere de 
două ceasuri; la unu după miezul nopţii. 

Cînd au prins a se perinda constelațiile semnalelor lu- 
minoase, discurile semafoarelor oblice şi albastrele pa- 
nouri de reclame, Sergiu Miclăuş nu-şi mai stăpîni ne- 
astîmpărul. 

Înşfăcă valiza uşurică din plasă. Zvîrli pardesiul de ga- 
bardină pe braţ şi, în loc de politicos salut, o privire asa- 
sină de gangster celor două văduve de funcţionari supe- 
riori, care tot drumul i-au pus răbdarea la amarnic 
supliciu cu discuţia lor mai volubilă decît duruitul de 
ventilator. 

Ambele persoane au rămas petrificate pe marginea 
banchetelor. 

Pentru prima oară în decurs de şase ore şi-au pierdut 
graiul. lar sincopa aceasta neprevăzută a dat tăcerii o 
elocvenţă cu atît mai teribilă. Tot astfel se întinde o neli- 
niştitoare acalmie în natura paralizată de panică înainte 
de a se dezlănţui cicloanele. 

— Și să mai spui că e magistrat, dragă-Doamne! ex- 
plodă călătoarea cea voluminoasă cînd îşi recăpătă, în 
sfirşit, glasul surprinzător de subțire şi şuierat printre 
buze, cum ţiuie expirînd o supapă plesnită. Tocmai cele 
ce vorbeam noi! lată în a cui pază încredințează statul 
averea şi onoarea noastră în ziua de azi! Altfel era pe 
vremea lui bietu Iorgu... 

— Magistrat? pufni cealaltă, osoasă şi cu nasul pre- 
lung. Arată a magistrat cum arăt eu a mitropolitul Pimen, 


384 


scumpă doamnă! Poate pretinde, oare, cineva una ca 
asta? 

Scumpa doamnă recunoscu fără ezitare că tovarăşa cio- 
lănoasă de compartiment nu arăta a mitropolit, deşi pă- 
lăria-i înaltă aducea leit cu tiara preacuvioşilor vlădici. 

— Aşa că mai va cu magistratura lui! trase imediat 
concluzia stăpîna tiarei, dănţuită în echilibru instabil pe 
frunte la fiecare icnire a macazurilor. Magistratura cere 
ținută, scumpă doamnă, demnitate... Nu-i de nasul tutu- 
ror zănatecilor de pe lume. Ei, din partea mea, n-aş pune 
mîna pe cruce să jur că n-a fost cine ştie ce pungaş d-ăştia, 
de trenuri, cum s-au ivit de la un timp încoace. Avea 
ceva pe suflet... Prea nu-şi mai găsea astîmpăr locului!... 

Amîndouă şi-au pipăit instinctiv poşetele depuse orizontal 
pe genunchi. 

Au verificat din ochi numărul geamantanelor, cutiilor 
şi pachetelor. 

Au răsuflat uşurate. 

Nu lipsea nimic din inventar. 

Li s-a părut că au scăpat de o mare primejdie, cu 
toate că întreg drumul nici nu se clintiseră din comparti- 
ment, făcînd strajă prețioaselor buclucuri, pe cînd pre- 
supusul pungaş de tren se vînzolise ieşind pe culoar, sco- 
țînd capul pe ferestre, să aspire răcoarea nopţii de mai, 
coborînd în gări să cumpere gazetele şi revistele ilustrate 
acum lepădate vraişte într-un ungher. La această pradă 
luînd aminte, venerabila pensionară care se ştia că nu 
arată a mitropolit se ridică să expropieze teancul de foi. 

Căngile degetelor se lungiră şi se încovoiară straniu. 
Pielița mîinii tremură gelatinos pe nodurile vinelor ca o 
mănuşă prea uzată şi largă. Sub pleoapele de gutapercă, 
privirea căpătase ceva avid şi fricos: poate în patima se- 
nilă care o împingea să culeagă petece de hîrtie, ca o 
emoție suplimentară, se amesteca şi teama să nu se în- 
toarcă proprietarul de drept al maculaturii ca s-o sur- 
prindă asupra faptului. 

Dar pe Sergiu Miclăuş nu-l băteau asemenea griji şi 
sadice satisfacţii. Era departe, în celălalt capăt de vagon, 
unde lupta voiniceşte din coate să-şi deschidă cale spre 
ieşire. 

Nerăbdare lipsită de rost, totuşi irezistibilă. 


385 


După doi ani de exil şi de pocăință nu-l aştepta nici o 
bucurie în capitală. Dimpotrivă, îl chemase o telegramă 
la o înmormîntare, iar în trenul de linie secundară se 
urcase pe la amiază, cu sufletul copleşit de mîlinire şi cu 
ochii neguroşi. Acestea le uitase treptat; se desprinseseră 
de el. Se măcinaseră pe măsură ce distanța se scurta. 
Cînd a schimbat vagonul în staţia de încrucişare a Braşo- 
vului, ritmul trenului accelerat s-a transmis insinuant în 
pulsaţia arterelor. Uitase telegrama din buzunar, nodul 
uscat din gîtlej, condoleanţele de rigoare, repetate ca un 
rol dificil. Vie şi din ce în ce mai năvalnică, se deştep- 
tase o barbară însetare de viaţă, inexplicabilă presimțire 
că se apropie un eveniment unic, decisiv şi providen- 
tial, hărăzit să însemne începutul unui al capitol într-un 
destin omenesc. Sîngele îi zvîcnea cu o şuvoire plăcută 
în tîmple, îi vibra în timpan, îi juca priveliştile înaintea 
ochilor într-o irizație care transfigura realitatea, întocmai 
ca atunci cînd se simţea amețit după întîile pahare sau 
după primele mize volatilizate la masa cu postav verde 
celălalt Sergiu Miclăuş, de acum doi ani, pornit prea re- 
pede pe povîrnişul pierzaniilor. 

De astă dată senzaţia era nevinovată. N-au fost irosite-n 
van îndelungile luni de surghiun şi de expiere la care s-a 
resemnat mai puţin din buna sa voie şi mai mult din a 
altora voie într-o dimineață de sumară judecată cu ne- 
amînată osîndă. 

Băuse dintr-un izvor salubru, cu apă vie. Nesaţiul era 
al unui convalescent, întors cu ochii puri şi cu sîngele 
regenerat acolo de unde-a plecat cu privirea istovită în 
pămînt, cu inima de iască şi cu gura amară. 

Şi cu această proaspătă energie împingea acum burta 
elastică a unui pasager corpolent, făcîndu-şi scut sprinten 
din valiză. 

Călătorul roti peste umăr ochi globuloşi de apoplectic. 

Voi să spună ceva, pîcnind mînios pe nări. 

Renunţă, poate fiindcă medicul îi recomandase să evite 
prilejurile de enervare. 

Se răsuci calmat, dar ferm, astupînd cu giganta-i făp- 
tură culoarul îngust, ca un dop de cîlți ud şi prea gros 
înțepenit în ţeava unei puşti de soc. După salturile cefei 
învălurate, Sergiu Miclăuş înţelese că uriaşul se înveselea 


386 


lăuntric. Îl încercară ispite bizare. Ce-ar fi, bunăoară, să-l 
înțepe cu un ac în ceafă? S-ar dezumfla poate, țiuind ca 
un balon de gumă ori ca fluieratul printre buze al doam- 
nei din vagon cînd se scandaliza de noua curbă a pen- 
siilor. Ca să-l înţepe, ar fi avut, însă, nevoie de-un ac. 
Se gîndi să-l ciupească sau să-l gîdile. Din spate, însă, 
alți pasageri nerăbdători îl prinseră în teasc, paralizîndu-i 
mişcările. 

Trenul se opri, iar Sergiu Miclăuş fu astfel ferit de is- 
pitele ghiduşe şi cu totul incompatibile cu demnitatea 
unui magistrat stagiar, respectat de-un tîrg întreg şi notat 
cu elogii maxime în fişa de la ministerul zeităţii legate 
la ochi. 

Colosul de adineaori îşi savura anticipat răzbunarea. Îi 
administra o lecţie în felul său, fără să calce prescripțiile 
medicului. Nu mai părea grăbit şi nervos. Barînd ieşirea, 
găsise momentul oportun să-şi şteargă năduşeala cu ba- 
tista şi să confrunte ceasornicul de buzunar cu ornicul 
gării. Încredință geamantanul unui hamal ales din înaltul 
soclului, după o lentă şi matură chibzuinţă de fizionomist, 
tuşi şi scuipă lat, coborî agale. 

După el, Sergiu Miclăuş zvîcni pe peron, expulzat în 
spaţiul gol de presiunea călătorilor de la spate. 

Sări, simți sub talpă o dezagreabilă rezistență, vie şi 
elastică, în locul asfaltului dur. 

N-avu cînd să-şi dea lămurit seamă că a călcat pe un 
vîrf de pantof feminin şi să-şi ceară iertare, căci un va- 
gonet de bagaje se năpusti asupra sa cu voios huruit 
de roți. 

Făcu un salt de panteră în lături. 

Îşi întrevăzu numai o clipită victima. O domnişoară — 
după statură mai degrabă o şcolăriță — sărind comic în- 
tr-un picior, ca elevele obraznice cînd joacă şodronul în 
stradă şi scot limba la trecători. Îşi ţinea vîrful pantofului 
cu mîna; obrazul i se crispase de durere; puhoiul dez- 
lănţuit din vagoane o balansa încoace şi încolo, o tîra 
tumultuos, pînă ce fetişcana se ancoră de un stilp şi ră- 
mase să-şi aline suferinţa, cum se mîngiie pisicile singure 
în locul unde au fost lovite. 

Vag, în cugetul lui Sergiu Miclăuş flutură intenţia ca- 
ritabilă să se apropie şi să debiteze cuvenitele scuze. Se 


387 


răzeîndi: o şcolăriță nu merită mofiturile rezervate nu- 
mai unor mai impozante şi coapte reprezentante ale sexu- 
lui slăvit de poeţi şi maltratat de codicele lui Napoleon. 
Cu o virilă, spartană insensibilitate, îi întoarse, aşadar, 
spatele şi, despicînd mulţimea cu pavăza valizei, se avîntă 
spre ieşire. 

Celelalte peroane erau pustii, luminate zgârcit într-o vas- 
titate sonoră şi lugubră de gară provincială. 

După întîrzierea de două ceasuri, în cîmp, pricinuită 
de deraierea unei garnituri de marfă, acceleratul turbura 
un orar mort, fără plecări şi sosiri. Hamalii răspundeau 
somnoros la chemări; impiegații circulau, căscînd să-şi 
strămute fălcile. Portarii hotelurilor renunțaseră la aştep- 
tare. Numai pasagerii treziți din moțăială, coboriţi bui- 
maci din vagoane, se răzbunau pe îndelunga imobilitate, 
îmbulzindu-se cu o frenezie contagioasă, ghiontindu-se 
subit, învrăjmăşiţi, grăbindu-se să-şi uzurpe unul altuia 
locul sub lună şi stele. Sergiu Miclăuş înteţi şi el paşii, 
bănuind că afară se dă un asalt nemilostiv vehiculelor. 

Bănuială întru totul întemeiată. 

Ajuns pentru a asista la plecarea ultimului taxi, de unde 
îl fulgeră întorcînd capul tovarăşa ciolănoasă din compar- 
timent, cu tiara de vlădică zgâlțiită pe creştet şi cu mîna 
apăsînd la piept trofeul de gazete şi reviste ilustrate, în- 
tr-un gest de primadonă rănită. Nu se grăbise, nu se în- 
ghesuise pe culoar, şi totuşi a ajuns înaintea lui. 

Mental, cu o promptitudine oarecum profesională, Ser- 
giu Miclăuş imagină o reconstituire la faţa locului. În 
vreme ce el se poticnise cu nasul în ceafa uriaşului can- 
didat la dambla, venerabilele pensionare coborau foarte 
cuminte prin celălalt capăt, cu dreptul primului ocupant 
recunoscut de pravila ginţilor, se instalau în automobilele 
jinduite de o duzină de întîrziaţi, iar această amară ban- 
crută a precipitatei şi nechibzuitei sale strategii l-a făcut 
pe Sergiu Miclăuş să bombănească în sine cîteva epitete 
de neaoş autohtonism la adresa namilei care i-a tăiat calea. 

O slabă consolare îi ogoi aleanul cînd a descoperit că 
uriaşul împărtăşea aceeaşi soartă. Aştepta şi dînsul, flancat 
de hamal, tamponîndu-şi sudoarea cu batista despăturită 
şi rostogolind privirea din nou apoplectică peste capete, 
spre orizontul deşert al bulevardului. 


388 


Prin contrast, scara din dosul Gării de Nord avea o în- 
fățişare pitorească şi animată, ca la sosirea unui grup de 
emigranţi cuprinşi de dezorientare într-o patrie nouă şi 
ostilă, care nu-i accepta. 

Printre lăzi, panere şi suluri de pleduri vărgate, femeile 
gesticulau cu umbrele: copiii cu somnul întrerupt se aşe- 
zau morocănoşi să scîncească;, bărbaţii se agitau inutil. 
Cîţiva hamali abandonaseră bagajele, depărtîndu-se să iasă 
în calea taxiurilor şi birjelor rătăcite pe undeva, fără ţintă 
şi fără speranța unor himerici clienți la această oră de 
noapte. 

Cînd unul mai isteţ, ori numai mai norocos, se întorcea 
pe scara unui vehicul, se înălța o clamoare de invidie şi 
suspiciune în gloata urgisiţilor de destin. 

Femeile îşi mustrau bărbaţii că au ales un hamal bleg; 
soții răspundeau răstit cu aluzii la alte dispute conjugale 
mai vechi; copiii, cuprinşi de un brusc elan al inițiati- 
velor temerare, săreau, oferindu-se să plece în aventuroasă 
expediţie. Precocele argonaut trecea direct de la vorbă la 
faptă. O rupea la goană, împiedicîndu-se în bastoane şi 
călcînd bătături. Glasul şi umbrela maternă îi retezau 
avîntul. Cîţiva mucaliți făceau glume, şi toți fumătorii 
aprinseseră ţigările, pregătindu-se pentru zăbavă lungă. 

Cu o remuşcare tîrzie, Sergiu Miclăuş observă apariţia 
victimei sale, alignind de un picior şi căutînd cu panică 
în ochi hamalul dispărut cu bagajele. 

Încruntînd sprîncenele sub basca bleumarin, încercă un 
apel fără convingere: 

— Tregher! Treizeci şi trei! 

Pronunţa cu o graseiere delicioasă şi copilărească: 

— Thegheh! Theizeci şi thei! 


389 


— Tregher! Treizeci şi trei! îi sări într-ajutor Ser- 
giu Miclăuş, alăturîndu-se de ea cu un surîs smerit şi 
şăgalnic. 

Nu era o fetiţă. Se înşelase. Numai o miniatură încîn- 
tătoare de femeiuşcă. O domnişoară în toată puterea cu- 
vîntului, cu toate atributele sexului: cornițele sînilor mici 
împungînd mătasea bluzei, mijlocul mlădiu cambrat în 
cingătoarea de lac, buzele de roşul vişinei coapte. Şi ce 
gene răsucite şi lungi! 

Victima făcu doi paşi spre stînga. Îl măsură cu severi- 
tate din tălpi în creştet. Se întoarse pe jumătate, osten- 
tativ, chinuind nervos între degete o poşetă de dimensiuni 
exagerate față de minuscula făptură a tanagralei în vest- 
mînt model 1934, sezonul de primăvară. Sergiu Miclăuş 
nu se arătă intimidat de glaciala primire. Cu glas de sten- 
tor, detună, făcînd să tresară şi să se răsucească spre el 
toate privirile emigranților: 

— Treizeci şi trei! Hamal! Treizeci şi treei! 

— Acilea sîntem, conaşule! răspunse un tregher mărunt 
şi spînatic, cumpănindu-se între două geamantane enorme. 
Acilea sîntem, domnişoară! 

Semăna cu furnica harnică din gravurile abecedarului, 
tîrînd o povară de două ori mai mare ca dînsa. 

— Unde-mi umbli, Tacke? Unde te-ai evaporat, infa- 
mule, cu garderoba de nuntă a domnişoarei, hai?! urmă 
Sergiu Miclăuş, trăgînd cu coada ochiului să surprindă un 
zîmbet împăciuitor pe buzele de coloarea vişinei coapte. 

Zîmbetul nu se ivi. 


390 


„Şi pe drept cuvînt! recunoscu amar Sergiu Miclăuş. 
Fac hazuri mai tîmpite ca un autentic hamal!” 

În schimb, hamalul arătă vădite semne de mirare. Apro- 
piindu-se, se eliberă de sarcina celor două geamantane şi 
căută să dezlege enigma: 

— De unde ştii dumneata, conaşule, că mă cheamă 
Tacke? 

Sergiu Miclăuş strînse din umeri cu o superioritate bla- 
zată, perseverînd în seria „hazurilor tîmpite”, cum îl apuca 
uneori o demonică atracţie a vulgarităţii: 

— Mă priveşte personal, onorabile Tacke!... De unde ştiu 
că te cheamă Tacke 33 ar putea să ţi-o spună dom- 
nişoara, logodnica mea, dacă n-ar fi necăjită fiindcă a căl- 
cat-o mai adineaori pe vîrful pantofului un mizerabil in- 
divid, care nici nu şi-a cerut iertare. Toate le ştiu, Tacke... 
(se plecă, şoptind confidențial) fiindcă eu sînt Kama- 
Brahmin, fachirul indian, dacă ai auzit, care ghiceşte tre- 
cutul, prezentul şi viitorul în stele, drojdie, palmă şi cărți... 

Hamalul surîse cu neîncredere. Nu găsea ce să răspundă 
acestui vesel călător şi la asemenea năstruşnice năzbitii. 
Dar victima lui Sergiu Miclăuş, cu buzele strînse şi cu o 
cută îngustă între sprincene, părea că n-a auzit şi că nu 
are de ce se înveseli. Bătea cu necaz din vîrful piciorului 
valid. Se uita în altă parte. Pieliţa brună se învăpăiase şi 
o adiere uşoară îi flutura lin un cîrlionţ de păr. 

Tacke 33 îşi reveni la simţul datoriei. Spuse: 

— Rămii dumneata atunci cu domnişoara acilea, că eu 
mă duc înainte, să dau peste un otomobil. Altfel, vă apucă 
ziua, şi-ţi fi grăbiţi, de... cum sîntără logodnicii... 

Spuse şi nu aşteptă încuviinţare, luînd-o grăbit la picior. 

Delicat, Sergiu Miclăuş aşeză valiza de-a curmezişul 
peste cele două geamantane. Din fugă descifră incomplet 
un nume pe cartea de vizită prinsă în rama de piele. 

Rosti, schimbînd pardesiul de gabardină de pe un braţ 
pe celălalt şi admirînd cu exagerată înduioşare grupul ba- 
gajelor: 

— Priveşte, domnişoară Gina! Parcă se cunosc de cînd 
lumea, îşi pierduseră de ştire şi s-au regăsit. Nu-şi întorc 
spatele, nu se uită urît, nu muşcă, nu-şi arată dinţii. Sînt 
sigur că în limba lor îşi destăinuiesc la ureche foarte pal- 
pitante impresii de voiaj. 


391 


Domnişoara Gina nu muşcă, nu-şi arătă dinţişorii, în- 
toarse, însă, cu totul umerii mici şi ceafa cu arămii şuviţe 
vibratile sub bască. Sergiu Miclăuş descrise un semicerc 
şi-i apăru în față, scoțînd pălăria şi salutînd, cu graţie 
emfatică de caballero mexican: 

— Domnişoară Gina, domnişoară Gina, hai să încheiem 
armistițiu! Altfel, se uită lumea curios la noi, ca la doi 
logodnici care se ceartă. Aruncă numai o clipă ochii la 
domnul cu trei rînduri de guşi. Se bucură, jubilează, mas- 
todontul! 

Domnişoara Gina se întoarse mînioasă pe călcîiul picio- 
rului teafăr. Mişcare schițînd rochiţei o învăluire rotundă 
de pliuri, cum se învoltă fustele de balerină. Sergiu Mi- 
clăuş îşi continuă orbita cu fidelitatea unui satelit supus 
geometriei astrale. Din nou a răsărit în față-i, plecîndu-se 
să-i vadă ochii. Stărui: 

— Înţeleg, domnişoară Gina, să fii supărată pe animalul 
care ţi-a strivit pantoful... 

Amintirea era încă vie şi probabil încă dureroasă. Dom- 
nişoara Gina nu rezistă. Exclamă tînguit: 

— De-ah fi numai pantoful! Dah mi-a sthivit degetele. 
Bruta! 

— Brută, într-adevăr! aprobă Sergiu Miclăuş cu o mi- 
mică scandalizată. Cea mai teribilă brută pe care mi-a 
fost dat s-o văd vreodată!... 

— Ai văzut şi dumneata? întrebă repede domnişoara 
Gina, fără să-şi dea seama că rupe aşa legămîntul prudent 
față de sine însăşi de a nu intra în vorbă cu acest individ 
flecar şi impertinent. 

Ridicase genele. Ochii s-au dezvelit verzi şi limpezi. 
Lumina lor l-a înfiorat pe Sergiu Miclăuş cum nu-l cutre- 
murase încă o privire de femeie. 

— Fireşte că l-am văzut... mărturisi exagerînd schima 
de indignare. 

— Mie mi-a fost imposibil. Theceam hepede să nu pierd 
hamalul din ochi... Sahe o brută de pe-o scahă. N-am mai 
văzut înaintea ochilor de durehe. Şi nici măcah politeța 
să-şi ceahă iertahe... 

—  Veritabilă brută, domnişoară Gina! E plină lumea 
de asemenea specimene. Ar merita o corecție! 


392 


Cu latul palmei, Sergiu Miclăuş arătă în spațiu cam 
ce fel de corecție ar merita imaginarul individ, pe un 
obraz şi pe celălalt, succesiv şi metodic. 

— Desigur c-ah mehita! admise domnişoara Gina. Adică 
ah fi mehitat, dacă n-ar fi dispăhut... 

Sergiu Miclăuş scoase din nou pălăria. Se făcu mic, cobo- 
rînd obrazul la nivelul domnişoarei Gina, şi se oferi mar- 
tiriului cu o vădită voluptate: 

— În acest caz, domnişoară Gina, nu mai amîna. Aplică 
aci sancţiunea pe care o merită mizerabilul. Ca să-ți fie 
mai uşor, dă-mi să ţin eu poşeta. N-aş vrea să te inco- 
modeze. 

— Cum? Dumneata ehai?! se miră domnişoara Gina, 
refuzînd să dea crezare ochilor şi urechilor. 

— Precum se vede... gemu pocăit Sergiu Miclăuş. Eu 
am fost bruta. Şi după o cumplită luptă de conştiinţă, 
m-am înfățişat — e drept, cam tîrziu — să cer iertare 
şi să-mi primesc pedeapsa. De aceea am adăugat, dar nu- 
mai aparent, o necuviinţă la alta, permiţîndu-mi să adresez 
un cuvînt fără să fiu întrebat şi fără să ne cunoaştem... 

Domnişoara Gina îl privi mai atent. Lui Sergiu Miclăuş 
i se păru că descoperă în această privire oarecare simpa- 
tie, iar constatarea îl copleşi de o fericire fără margini. 

Nu minţea. Niciodată nu se încumeta să adreseze un 
cuvînt unei necunoscute. Socotea urîtă şi laşă îndeletni- 
cirea braconierilor de trotuar. Chiar în anii lui de pier- 
zanie păstrase discreţia bunei-cuviinţe în care a fost cres- 
cut şi a trăit. Acum îl împingea o putere mai tare decît 
raţiunea. Îşi auzea glasul recitînd inepte născociri, se 
vedea în postura odioasă a unui individ care a prins la 
strîimtoare un pui de femeie singură şi fără apărare; îl 
scîrbeau toate acestea de el însuşi — cel întors purificat 
şi tămăduit după doi ani de terapeutică sufletească — dar 
ce importanță mai aveau, oare, asemenea autoanalize, ju- 
decăţi şi osînde? Nu lămurise o mijeală de zîmbet pe 
buzele domnişoarei Gina şi o simpatie iertătoare în pri- 
vire? 

A fost numai o amăgire de scurtă durată. Căci obrazul 
domnişoarei cu ochii verzi şi genele lungi se posomori ca 
o apă de pe care s-a retras lumina. 


393 


Vîrful pantofului bătea mărunt lespedea de piatră. De 
astă dată era piciorul cel care alignise, şi Sergiu Miclăuş, 
trăind feerica ameţeală a visurilor unde cele mai absurde 
peripeții cu cele mai nebuneşti deznodăminte par accep- 
tabile, găsi foarte firească ispita să desfacă şiretul panto- 
fului şi să aline piciorul mic şi gol în văzul tuturor, cum 
încălzise odată, în copilărie, într-o vacanţă, la ţară, în 
palme şi lîngă obraz, un pui de turturea înfricoşat şi ră- 
tăcit de cuib. Ochii holbaţi ai gigantului din tren l-au 
oprit să dea ascultare ispitei. Aplecat pe un genunchi, 
ca un pantofar care ia măsură, a atins uşor cu degetul 
numai încălțarea mutilată, întrebînd: 

— Mai doare?... Te rog, iartă-mă... 

— Te hog şi eu: sfirşeşte odată, domnule! îşi pierdu 
răbdarea domnişoara Gina. Sfihşeşte, depărtează-te şi ia-ţi 
bagajul de pe al meu. 

— E o valiză foarte uşoară, domnişoară Gina, şi nu 
muşcă... V-am garantat. Cu toate acestea, mă supun... 
Sfirşesc, o iau şi mă depărtez... Dar ce are să spună 
Tacke 33 cînd va veni cu automobilul şi va constata cu 
durere că am stricat logodna?... lată-l, mi se pare că 
vine... Să salvăm aparențele, domnişoară Gina... Să păs- 
trăm aerul a doi logodiți model, la fotograf... 

Se apropia un automobil, şi în spatele lui altul. Iar 
ciudat, domnişoara Gina, cu toată încruntarea dintre sprîn- 
cene, ar fi dorit ca Tacke 33 să nu se afle printre aceşti 
curieri norocoşi şi grăbiţi. Cît despre Sergiu Miclăuş, el 
făgăduia în gînd fabuloase acastihuri şi contribuţii la cutia 
milelor de la diferite icoane făcătoare de minuni, implo- 
rînd pronia cerească pentru urîte şi crude miracole, me- 
nite să-l împiedice pe Tacke 33 de la îndeplinirea datoriei. 

Într-adevăr, imprecaţiile lui Sergiu Miclăuş au găsit as- 
cultare la marele orînduitor al destinelor, fiindcă amîn- 
două maşinile au sosit cu alți tregheri pe scară. A res- 
pirat şi domnişoara Gina, cu un tremur uşor şi involuntar. 
Domnul cel gros s-a urcat în primul automobil, punînd 
arcurile la grea încercare. În celălalt s-a îmbarcat o fa- 
milie numeroasă cu prunci, bunică sprijinită în baston şi 
o abundentă coletărie alimentară de sezon. 

— Domnişoară Gina... 

— Te hog! 


394 


— Domnişoară Gina, am avut noroc. Am trecere la 
Dumnezeu pe ziua de astăzi, care a început a curge în 
calendar de la orele 12... Presimt. Presimţeam... 

— De ce spui dumneata că ai avut noroc? 

— Nu am avut numai eu... Avem amîndoi... Eu şi dum- 
neata... E o nuanță. Să privim adevărul curajos şi loial în 
faţă... Am avut noroc fiindcă Tacke al nostru 33, fie că-i 
lipsit de iniţiativă, fie că el e născut într-o zodie fără 
spor, în orice caz, bate acum străzile Bucureştilor, cum îi 
urez eu să-l apuce ziua şi să ajungă pînă la Cotroceni ori 
la Parcul Carol... În acest timp, dumneata ai să te îmbu- 
nezi şi ai să mă ierți. lată norocul meu! Şi îmbunîndu-te, 
ai să-ți pierzi ideile urîte despre individul care a fost de 
două ori necuviincios şi o dată brută, ai să vezi lumea 
mai trandafiriu şi are să-ți dispară cuta aceasta încruntată 
dintre sprincene, care ţi-o jur că nu-ţi stă bine de loc. 
lată norocul dumitale! Să-i fim deci recunoscători lui 
Tacke 33 şi să-l recompensăm imperial cînd va sosi, cît 
mai tîrziu, ca să ne spună că printr-o inexplicabilă dar 
binecuvîntată catastrofă au dispărut toate vehiculele cu 
tracțiune mecanică şi animală din Bucureşti... Sergiu Mi- 
clăuş schimbă glasul, învăluitor şi surd: Domnişoară Gina, 
m-ai iertat? Nici nu-ţi imaginezi ce mîhnit aş fi să ştiu 
că nu pot obţine această iertare!... 

— Se şi cunoaşte cît sufehi! îi reproşă domnişoara Gina 
surîsul voios, care-i dezminţea gravitatea joasă a glasului. 
De spăşit ce ehai, ai început povestea cu treghehul... Ce 
a însemnat, te rog, invenţia stupidă cu logodnica dumi- 
tale! Şi phostia cu Tacke theizeci şi thei?... Aşa vine un 
om să-şi ceahă scuze pentru că a fost brutal?... 

— Depinde de om, domnişoară Gina, şi de loc... Şi mai 
ales de starea sufletească în care se află omul... 

Ultimele cuvinte le rosti Sergiu Miclăuş cu nehotărîre. 
Îşi aminti că el venea la o înmormîntare şi se mustră că 
nu are de loc starea sufletească a unui om care vine pen- 
tru o înmormîntare. Alungă amintirea inoportună. Îşi pledă 
cauza cu o bufonă avîntare: 

— Va să zică, am greşit şi cu aceasta?... Situaţia mi 
s-a agravat. Recidivă şi cumul de delicte... Ce să fac? 
Apelez la indulgență şi încerc să mă apăr... Că n-a fost 
o prostie povestea cu Tacke 33, a dovedit-o realitatea. 


395 


L-am identificat îndată. Am nimerit. Aşa botez eu chel- 
nerii, birjarii, hamalii, oamenii de serviciu. Le spun: 
Tacke! Un Tacke universal. Tacke factor comun. Cîteodată 
o nimeresc, cîteodată nu... Adică de cele mai multe ori, 
nu... Dar cîtă bucurie fără nici o osteneală procur omu- 
lui care-şi închipuie că-l cunosc de undeva şi că nu l-am 
uitat atunci cînd o nimeresc! Sînt o natură generoasă, 
domnişoară Gina! Îmi place să împrăştii în jurul meu voie 
bună şi simpatie... Poate fiindcă uneori simt eu singur 
atîta nevoie de voie bună şi simpatie, ca toate caracterele 
inconsistente... 

— Şi impehtinenţa cu logodnica dumitale? voi să afle 
numaidecît domnişoara Gina. Cum ţi-ai permis? 

Sergiu Miclăuş făcu un semn de declinare a responsabi- 
lităţii spre cerul înalt şi el singur culpabil: 

— Poate a fost o prostie şi o impertinență... Tot aşa 
cum poate n-a fost o prostie, domnişoară Gina. Aceasta 
numai cerul o ştie. Mi-a venit pe negîndite. Providența 
grăieşte misterios prin gura iresponsabililor. Mărturisesc că 
pe Tacke 33 l-am minţit. Nu-s Kama-Brahmin, fachirul 
indian care ghiceşte trecutul, prezentul şi viitorul în stele. 
Dar viitorul cine poate pretinde că-l cunoaşte oare, dom- 
nişoară Gina? Uneori hazardul intră în viaţa noastră în 
chipurile cele mai groteşti şi absurde... Sare o brută din 
tren, îţi striveşte pantoful... Vine — cam tardiv, dar tot 
vine — să-ți ceară iertare... Şi descoperi că bruta nu era 
Chiar atît de brută... Da-da... Trăim prea mult în momen- 
tul care trece, adică în nimic, ca să ne dăm seamă că 
neprevăzutul are o semnificație şi intenţii ascunse, că ne 
invită pentru cine ştie ce sfîrşit rezervat viitorului... 

Suriîsul lui Sergiu Miclăuş îşi pierduse intenţia bufonă. 
Era acum dureros, încărcat de amintirea altor hazarduri 
pe lîngă al căror avertisment de atîtea ori trecuse fără să 
ia aminte. Şi cu aviditate căută în ochii verzi o aprobare. 

Domnişoara Gina îşi ascunse privirea din nou umbrită. 
Trăsurile s-au împietrit, brusc congelate. 

Amîndoi erau tineri şi din amîndoi muşcase pretimpuriu 
viaţa. Îi însemnase cu un tainic şi abia cicatrizat stigmat. 
Poate de aceea cînd privirile lor s-au întâlnit, în sfîrşit, 
li s-a părut că se căutau dintotdeauna şi că s-au regăsit. 


396 


— M-ai iertat, domnişoară Gina?! exclamă cu nețăr- 
murită bucurie Sergiu Miclăuş. 

— Fie!... Ce impohtanță poate să aibă aceasta pentru 
dumneata?... Şi pentru mine, de altfel?... N-o să ne mai 
vedem niciodată... lar hazardul, prezentat sub chipul lui 
Tacke theizeci şi thei al dumitale, vine să ne avertizeze 
că întîlnihea noastră a durat prea mult... 

Tacke 33 într-adevăr sosea triumfal cu un Ford din 
epoca preistorică a industriei automobile. 

Cu autoritate care nu admitea împotrivire, încărcă ba- 
gajele îndelaolaltă. Pipăi de două ori în palmă bacşişul 
„Imperial” strecurat de logodnicul domnişoarei Gina. Cu 
şapca în mînă, le ură noapte bună şi noroc în viitoarea 
existență conjugală. Apoi, a treia oară deschise uluit palma 
să evalueze neaşteptata mană de monete; numără, zurui 
metalul, îl deşertă în punga goală, care îndată se rotunji 
ca o broască obeză. lar obrazul spînatic al lui Tacke 33 
se zbîrci într-un surîs de beatitudine şi de recunoştinţă, 
privind din urmă automobilul hodorogit. 


397 


Automobilul hodorogit îşi clănțăni un timp fiarele pe 
caldarîmul inegal, pînă cînd şoferul izbuti să potrivească 
roțile de gumă pe linia lină a tramvaiului şi infernala 
fanfară se potoli. 

Acum puteau să-şi vorbească. Glasul lui Sergiu Mi- 
clăuş să se facă ascultat. 

Dar Sergiu Miclăuş nu mai avea glas. Amuţise subit. 

Contempla în extaz de provincial radicalele transfor- 
mări urbanistice ale acestei porțiuni de capitală de nere- 
cunoscut după o îndelungă absență: cocioabele rase la 
pămînt, straturile cu flori şi verdeață căptuşind bordura 
trotuarelor. Privea în lături poate şi fiindcă n-avea curaj 
să înfrunte mustrarea care scăpăra indignată în ochii verzi, 
sub genele lungi. 

Numai Tacke 33 fusese de vină. Din proprie inițiativă, 
nici în închipuire Sergiu Miclăuş n-ar fi împins inofensiva 
lui flecăreală pînă la un astfel de epilog. Se pregătise 
să-şi ia valiza, să îngăimeze un vag „noapte bună” şi să 
se despartă pentru a nu se mai vedea niciodată, aşa cum 
prea bine spusese domnişoara Gina. Îl împungea în inimă 
o durere încă necunoscută la acest gînd. Altceva, însă, 
ştia că nu este de făcut. 

Cu fericita seninătate a celor săraci cu duhul, Tacke 
a decis altfel. Le-a îndevălmăşit bagajele. Le-a deschis 
portiera, invitîndu-i: „Gata! Poftiti! Urcaţi!” Ce expli- 
caţie şi rezistență să mai opună hazardului travestit într-un 
imperativ hamal cu matricola 33? 

S-a supus. S-a urcat. 


398 


Adică: s-au supus; s-au urcat. 

Fiecare s-a ghemuit în ungherul său. După cincizeci de 
metri se lăţise la mijloc un gol dezolant, un adevărat şi 
inaccesibil pustiu, ca între doi logodnici ireconciliabil în- 
străinați. 

Toată verva lui Sergiu Miclăuş se epuizase. Încleştase 
moşnegeşte palmele pe genunchi şi nu găsea un singur 
cuvînt potrivit să rupă tăcerea, deşi vîntura în cuget verti- 
ginoase pretexte oferite de afişele de teatru şi de cine- 
matograf;, un cîine noctambul scăpat ca prin minune de 
sub roți, o ceată de cheflii hăulind răguşit într-o birjă. 
Toate îi păreau banale, vulgare, jalnice față de ce simţea 
că avea el de spus, rar şi pînă acum nerostit. 

La colţul străzii Ştirbei-vodă, şoferul întoarse o mutră 
nebărbierită de ocnaş evadat, întrebînd în ce direcţie să 
apuce. 

— La stînga! Pe Ştirbei-vodă, Tacke! răspunse Sergiu 
Miclăuş într-o doară. 

Şoferul protestă ofensat: 

— Pe mine nu mă cheamă Tacke, domle!... 

Răsuci volanul la stînga şi, după ce scăpă la asfaltul 
neted, socoti necesar să rectifice definitiv un echivoc de 
stare civilă, apăsîndu-l pesemne pe suflet. 

— Nu mă cheamă Tacke! repetă. Confundaţi cu cine 
ştie ce haimana, d-ăia de v-au dat poli falşi la rest. Pe 
mine mă cheamă Cristofor şi sînt proprietarul maşinii! 
Eu sînt Nae Cristofor! 

Cristofor Columb, intrepidul navigator genovez, nu şi-ar 
fi rostit numele cu mai indignată emfază nesocotitului ig- 
norant care l-ar fi confundat cu Amerigo Vespucci, uzurpa- 
torul gloriei sale în faţa posterităţii şi în apocrifa ono- 
mastică a noului continent. 

Domnişoara Gina izbucni în rîs cristalic. Sergiu Mi- 
clăuş îndrăzni să-i caute privirea. Imperceptibil, micşoră 
zona neutră dintre dînşii. Simţi că-şi recapătă facultatea 
coardelor vocale, îşi drese glasul şi murmură: 

— De data aceasta, jur, domnişoară Gina, că n-a fost 
nimic premeditat... M-am pomenit instalat aci în stare 
hipnotică... M-ai iertat? Mă ierți? 

Domnişoara Gina strînse din umerii strîmţi cu o nepă- 
sare prefăcută: 


399 


— C’est pardonné! După cît mi-ai ţinut dumneata de 
urît, thebuia să fiu şi eu caritabilă. Dacă ai fi rămas pe 
scări, ohfan şi păhăsit, cu valiza înth-o mînă şi cu pălăria 
în alta, îmi provocai şi mie un caz de conştiinţă. Remuş- 
cahe, insomnie, mai ştiu eu ce... Acum îmi dau seama. 
Aşa s-au simplificat luchurile. Nu eşti nici dumneata de 
vină, nici eu. Tacke 33, unealta inconştientă a Satanei... 

— Unealta inconştientă a providenței, rectifică Sergiu 
Miclăuş. 

— A phovidenţei dacă vhei... Nu se schimbă nimic cu 
aceasta. Te las în drum şi mă duc mai depahte. 

— De ce să mă laşi în drum? se văită consternat Ser- 
giu Miclăuş. Cea mai elementară datorie de politeţe mi se 
pare că îmi dictează mie să te conduc. 

— Foahte drăguţ. Dar mulțumesc. Eu sînt deprinsă să 
mă conduc singură, iar acum merg foarte depahte. 

— Anume? 

— Parcul Carol... 

— Ce coincidență! se miră bucuros Sergiu Miclăuş. 
Cam în aceeaşi direcţie merg şi eu... 

— Cunosc. 

— Nu mă crezi? 

— Cunosc asemenea coincidenţe inventate făhă să ceară 
prea multă hisipă de imaginație. Mai bine spune, te hog, 
la ce hotel să oprească şoferul? 

— Aşadar, mint?... constată lugubru Sergiu Miclăuş. 
Ai dreptate, domnişoară Gina. O merit această neîncre- 
dere! După toate dobitociile mele cu Tacke 33, Kama- 
Brahmin, după invenția idioată cu zestrea logodnicei, ai 
tot dreptul să mă consideri ceea ce nu sînt şi să-ţi par 
aşa cum n-aş vrea să par... 

Domnişoara Gina surîse privind oblic printre gene. 

— A propos! spuse, netezindu-şi poşeta vastă şi întor- 
cîndu-se pe jumătate în ungherul său, să-i vadă din plin 
profilul. Te cred că nu eşti Kama-Brahmin, fachirul indian. 
Însă îţi măhturisesc că ai un dar de devinaţiune pe care 
n-ar thebui să-l neglijezi. Cînd ai vorbit despre zestrea 
logodnicei, ai ghicit pe jumătate... Nu vin în Bucureşti 
penthu o logodnă. Dar în geamantanele acestea, aşa mari 
cum le vezi, ca lăzile de zestre ale bunicii, am tocmai 
nişte toalete de nuntă... Numai de nu s-ah fi şifonat!... 


400 


Lui Sergiu Miclăuş puţin îi păsa dacă s-au şifonat ori 
nu. De altfel, nici nu mai auzi ultimele cuvinte. Zvîrlind 
pardesiul de pe genunchi şi călcîndu-l în picioare, excla- 
mase cu deznădejde: 

— Imposibil, domnişoară Gina! Nu e aşa că nu e ade- 
vărat? 

Într-o mişcare nestăpînită, prinsese mîna domnişoarei 
Gina, să-i caute cu înfrigurată oroare verigheta de pe de- 
get. lar domnişoara Gina, fără să-şi dea seama, se lăsă 
percheziţionată cu o docilitate de copil nevinovat şi sigur 
de răsplata virtuții, cum scrie în povestioarele morale. 
Cînd s-a recules, după dogoarea obrazului a ştiut că ro- 
şise. Îşi smulse mîna din strînsoare şi clincheti în rîs uşor: 

— M-ai înţeles greşit. Voiam să spun că vin numai la 
nunta unei phietine. O fostă colegă de şcoală şi cea mai 
bună phietină... 

— Ah! cum m-ai speriat! 

— Dah sperios mai eşti! Nu păreai pînă mai adineaori. 
Ai făcut o figuhă atît de comică! Îmi vine şi acum să rîd. 

— Rîzi, domnişoară Gina! încuviință din toată inima 
Sergiu Miclăuş. Îmi vine şi mie să rîd. Mă simt vesel, 
bucuros, fericit... Aşa m-a prins un rîs nervos numai acum 
cîțiva ani, cînd am scăpat de la înec, la mare, la Eforie... 
Mă tîrîse curentul, am înghiţit o doză masivă de apă să- 
rată, şi cînd m-am văzut scăpat la țărm, clănțănind din 
dinţi ca un cîine murat, nu mi-am putut stăpîni rîsul... 
Prietenii credeau că am înnebunit de spaimă... Dar nu 
eram mai nebun decît acum! 

Sergiu Miclăuş hohoti voios, trăgîndu-şi pardesiul pe 
genunchi, după ce-l maltratase fără vină în picioare. Apoi 
se întunecă deodată. Îşi aminti după ce noapte sinistră era 
să se înece atunci, îşi aminti că el vine acum pentru o 
înmormîntare. Absurd, dintr-un zăcămînt părăsit al me- 
moriei, îi tresări în gînd o strofă a unui poet obscur, în- 
văţată pe vremuri la lecţiile de limba franceză: 

„Deux cortèges se sont rencontrés à l'eglise. 


L’un est morne”...! 


Í „Două cortegii s-au întîlnit la biserică. 
Unul e posomorît”... (fr.). 


401 


— Şi nunta e mîine, nu este aşa? întrebă cu o bolnă- 
vicioasă curiozitate, pentru a şti pînă unde realitatea res- 
pectă simetria didactică a contrastelor din poezia lui Jo- 
sephin Soulary. 

— Desigur. Sau mai bine spus, astăzi, fiindcă mai mult 
de jumătate din noapte s-a dus. 

„Înmormîntarea tot astăzi!”... era să adauge Sergiu Mi- 
clăuş, înăbuşindu-şi cu greu o mărturisire nepotrivită mo- 
mentului şi întregii sale purtări de trei sferturi de ceas. 

Brigandul de la volan întoarse obrazul ţepos, să afle 
încă o dată direcția. 

— Spre Parcul Carol, onorabile Cristofor! porunci Ser- 
giu Miclăuş cu autoritate. 

Domnişoara Gina nu mai protestă. 

Un răstimp au tăcut amîndoi, privind vitrinele şi recla- 
mele luminoase de pe Calea Victoriei, trecătorii întîrziați, 
prefacerile despre care n-aveau ştiinţă. 

— De un an n-am mai venit în Bucureşti... M-am pho- 
vincializat cu totul... mărturisi melancolic domnişoara Gina, 
urmărind din mers firmele cunoscute împestrițate cu al- 
tele noi. 

— Eu de doi... Şi poate n-aş fi venit nici acum dacă... 

Încă o dată Sergiu Miclăuş îşi sugrumă pe buze măr- 
turisirea deplasată. 

— Dacă?... stărui domnişoara Gina. 

Sergiu Miclăuş ocoli răspunsul, adoptînd iarăşi tonul 
glumeţ: 

— „Dacă n-ar fi voit altfel hazardul! Îşi avea probabil 
socotelile sale, care nouă ne scapă... Pregătea toate în aşa 
chip, ca să ne întîlnim şi să ne cunoaştem. 

— Mai întîi, mi se pahe că nici nu ne cunoaştem... 
observă domnişoara Gina. Aceasta nu se numeşte cu- 
noştință. 

— Adevărat! descoperi uimit, şi Sergiu Miclăuş. Ce ză- 
păcit, ce imbecil, ce brută mai sînt! se pedepsi autofla- 
gelîndu-se cu o grindină de epitete usturătoare. 

Îşi potrivi nodul crăvăţii, scoase pălăria, îşi netezi pă- 
rul, se răsuci pe trei sferturi în cuşca hodorogită şi, cu o 
solemnitate teatrală, îşi enunță numele, vîrsta, profesiunea 
şi domiciliul. 


402 


— Tin să adaug, rosti încheind, ţin să adaug, pentru 
a evita o confuzie: sînt ardelean prin adopție, de dată 
recentă, numai de doi ani. Prin adopţie şi prin exil cu 
domiciliul forțat. Altfel, bucureştean de baştină. Brav stră- 
nepot al lui Bucur Ciobanul... Nu-mi pria însă aerul. Mă 
luase alt curent, altfel de înec mă amenința. Am fugit. 
A fost un noroc... Mă întorc alt om. Cel puţin aşa cred... 

— Şi eu am fugit de Bucureşti... murmură gînditoare 
domnişoara Gina. Și eu mă întohc alta. Cel puţin aşa 
cred... 

Îşi spusese numele întreg, cum nu-l putuse desluşi Ser- 
giu Miclăuş pe cartea de vizită prinsă în rama de piele a 
geamantanului: Gina Alimănescu, licenţiată în litere, pro- 
fesoară suplinitoare de limba franceză la Oradea-Mare. 

— Pariez că jumătate din eleve sînt mai înalte ca dum- 
neata şi, dă-mi voie să-ți mărturisesc, nu-mi prea imaginez 
cum îţi stă pe catedră. Te-am crezut o şcolăriță la început. 
Ba una de curs inferior. 

— Pahdon! se supără domnişoara Gina. Află, domnule 
judecător stagiar, că sînt foarte iubită şi ascultată de ele- 
vele mele. Dihectoarea are nouăzeci de kiloghame la cîn- 
tar şi un metru optzeci înălțime făhă tocuri — o uriaşă 
— dar apelează la mine să-i fac eu ohdine... 

— Nu mă îndoiesc, domnişoară Gina. Toţi dictatorii şi 
tiranii, generalii şi comandanții glorioşi au fost şi sînt mici 
la stat... Napoleon, Mussolini... Chiar despre Ştefan cel 
Mare spune cronicarul că nu era mare la stat. 

— Îmi pahe rău că glumeşti. Sînt mică, dar nu tihanică. 
M-am supărat. Na! sfîrşi îmbufnată, retrăgîndu-se în col- 
tul său şi bătînd tamburina în poşetă. 

— Nu face nimic! o asigură Sergiu Miclăuş cu o totală 
încredere în viitor. Nu mă mai tem. O să ne împăcăm... 
Ştiu sigur acum că sîntem făcuţi să ne înţelegem. Aveam 
parcă o presimţire. Cît timp a stat trenul în cîmp, pînă 
ce s-a eliberat linia, cu coatele rezemate de fereastră, 
priveam noaptea şi stelele şi mă întrebam cîtă vreme are 
să treacă încă pînă ce voi întîlni o vietate pe lume cu 
aceleaşi gînduri ca mine, aceeaşi sete de altceva... Mă cre- 
deam foarte singur, domnişoară Gina... 


403 


— Ai stat şi dumneata acolo cu coatele pe geam? în- 
trebă prea repede Gina Alimănescu, uitînd că era supă- 
rată foc. 

— Am stat şi eu... urmă Sergiu Miclăuş. Am ascultat 
concertul de broaște. Era un broscoi mai bătrîn, un bas 
de toată splendoarea, un adevărat Şaliapin al neamului 
batracian. Pe urmă a început să cînte o pasăre în sal- 
cîmi... Mă simţeam singur, şi noaptea era foarte frumoasă 
şi înstelată acolo, în cîmp. Şi nu mă întrista senzaţia 
aceasta de singurătate, fiindcă presimţeam că aşa trebuie 
să fie, că-mi pregăteşte ceva... lar dumneata stăteai la alt 
geam, nu e aşa? Ascultai tot concertul de broaşte, nu e 
aşa? Pe urmă ţi s-a părut că asişti la o vrajă misterioasă 
cînd a început să cînte pasărea în salcîm, nu e aşa? Şi 
te-ai simţit singură, şi noaptea era foarte frumoasă şi în- 
stelată... Sînt sigur acum, domnişoară Gina. Ne despărțeau 
două-trei vagoane; nu ştiam unul de altul; dar ceva în- 
cepuse de pe atunci să ne apropie... 

Cristofor, şoferul, întrerupse elegiacul recital, făcînd apel 
la ciudaţii săi pasageri să se întoarcă la realitate: 

— Unde mai mergem, domnule? Am transversat Bucu- 
reştiul dintr-un capăt în celălalt. Unde voiți să mai mer- 
geţi? 

— Miînă înainte, prietene Cristofor! Ce-ţi pasă? Mer- 
gem în Industan, în Platoul Pamir. Indiferent unde! Alege 
şi facă-se voia ta! 

— Am trecut de casă, interveni domnişoara Gina. În- 
toahce, te rog. Strada Cuţitul-de-Argint. 

Sergiu Miclăuş simți cuțitul de argint răsucit rece şi 
tăios în inimă. 

— Aaşadar, s-a sfîrşit? întrebă rugător. Ajungem şi s-a 
sfirşit? 

— Ce să facem altceva?... N-avem paşaport şi vize pen- 
tru Platoul Pamir... 

— Altfel, te-ar tenta? 

— Poate că da... poate că nu... Cei care fug de ei în- 
şişi fiindcă se tem de ei înşişi sînt în stahe să meahgă şi 
pînă la capătul pămîntului. Deocamdată am ajuns unde 
voiam să ajung. Opreşte, te hog! 

Cristofor opri, acostînd barca lui Noe la marginea tro- 
tuarului. 


404 


Casa era scundă, străveche, cu o grădiniţă în față şi cu 
ferestrele întunecate. 

— Tanti Catriona s-a culcat! constată dezamăgită dom- 
nişoara Gina. A renunțat să mai aştepte sau poate că nici 
n-a primit teleghama. 

Sergiu Miclăuş nu se dădea mişcat din fundul automo- 
bilului. Cînd era copil şi mergea la matineele de la teatru 
şi de la circ, tot aşa, la căderea cortinei nu voia să creadă 
că feeria s-a sfîrşit. 

Se dezmetici abia după ce Gina Alimănescu sărise jos 
şi Cristofor întinse mîna păroasă să-i zmulgă valiza de sub 
picioare. 

— Nu! Aceasta rămîne... rosti cu jale. Noi mergem 
mai departe... În Platoul Pamir, aproape de cer. 

Dar înainte de a pleca spre Platoul Pamir, aproape de 
cer, cobori să-şi ia noapte bună cu un nod uscat în gîtlej. 

Cele două geamantane enorme cu toaletele de nuntă 
aşteptau rînduite de Cristofor lîngă grilaj. Domnişoara 
Gina sunase şi se iţea printre zăbrele, să vadă un semn 
de viaţă. Nu răspundea nimeni, nu se mişca nimeni; per- 
delele au rămas opace şi neclintite. 

— Poate s-a mutat de Sfîntul Gheorghe şi n-a lăsat 
adresa! se dădu cu părerea Sergiu Miclăuş, implorînd din 
nou Atotfăcătorul şi orînduitorul destinelor să-i sară în- 
tr-ajutor. 

— Cine? Tanti Catriona să se mute? Dah e casa ei. 
Numai că thebuie să sun lung, lămuri Gina Alimănescu. 
Baba Reveica, slujnica, e cam surdă, şi la ceasuhile acestea 
visează că i s-a întohs bărbatul plecat în lume acum vreo 
theizeci de ani... Îi cunosc eu visubile ei... 

Cînd, însă, ridică degetul spre butonul soneriei, Sergiu 
Miclăuş o apucă uşor de mînă. 

— Ce te grăbeşte, domnişoară Gina? şopti cu buzele 
fierbinți. Ai ajuns! Zece minute mai devreme ori mai 
tîrziu, pentru dumneata înseamnă totuna. Dăruieşte-mi mie 
aceste zece minute. Pentru mine înseamnă foarte mult, 
domnişoară Gina... 

Gina Alimănescu lăsă mîna să cadă moale. 

Îl privi în sus. El era cu un cap mai înalt decît dînsa. 
Şi de jos în sus, îi vedea trăsăturile deodată supte, ochii 
arzători, tremurul buzelor. Nu mai semăna cu tînărul ze- 


405 


flemist şi flecar. Altădată ar fi neliniştit-o un om cu ase- 
menea ochi, cu asemenea tremur al gurii. Sau i-ar fi răs- 
puns cu un hohot de rîs, ca o împroşcare rece de duş. 
Acum lăsa cu o vinovată voluptate să pătrundă şi în ea 
încordarea lăuntrică de strune întinse, dureros, pînă la gea- 
măt întinse. 

— Fii cuminte... îl admonestă tot ea pedagogic. Nu-mi 
place privirea aceasta! 

Minţea, căci nu-şi putea desprinde ochii din privirea 
aceasta. 

Sergiu Miclăuş se rezemă de grilaj. Aşteptă să se risi- 
pească păianjenişul ameţelii. Îşi duse mîna la frunte şi 
zîmbi dezvinovăţindu-se: 

— Sînt cuminte, domnişoară Gina. Nu ştiu ce-a fost. 
Nu mi s-a mai întîmplat niciodată... 

Gina Alimănescu privi în altă parte, ca să-şi ascundă 
ochii. Şi astfel Sergiu Miclăuş nu putu să vadă cum ju- 
căuşa flacără verde s-a turburat, a pîlpîit palidă şi s-a 
stins. Căci ei i se mai întîmplase aceasta, iar amintirea 
era plină de suferință şi de umilire. Mai ales acum. 

Un sughiţ de plîns îi cutremură umerii mici. 

— Plîngi?... se miră Sergiu Miclăuş, înaintînd şi prin- 
zîndu-i umerii cu brațul rotunjit, ca să-i întoarcă faţa în 
lumina lactee a becului electric. Plîngi, domnişoară Gina? 
Te-am supărat eu?... din pricina mea plîngi? 

În genele răsucite sclipea roua lacrimilor. Obrazul în- 
gust era golit de sînge. Domnişoara Gina clătină capul şi 
o clipă tîmpla rămase rezemată de pieptul puternic şi 
lat. Tîmpla, urechea care ascultă înăuntru o bătaie caldă, 
ritmică şi reconfortantă de inimă omenească. „Doamne, 
ce fac? Cum de-am ajuns iarăşi la aceasta?” se întrebă 
cu spaimă, smulgîndu-se şi împingînd pieptul bărbatului 
cu amîndouă mîinile. 

— Gina! şopti Sergiu Miclăuş nedumerit de neaşteptata 
vehemenţă. Domnişoară Gina... 

— Te hog, lasă-mă! Lasă-mă, îți spun!... 

— Dar n-am făcut nimic... Te-am văzut că plîngi. Nu 
pot suporta să văd o femeie plîngînd. 

— N-am plins! bătu ciudoasă din picior Gina Alimă- 
nescu. Ţi s-a păhut... Am avut şi eu o amețeală, oboseală, 


406 


nervi... Gîndeşte că vin tocmai de la Ohadea-Mahe... Două- 
zeci de ceasuri de tren... 

— Cu atît mai explicabil, domnişoară Gina. Nu e un 
motiv să te superi pe mine fiindcă România Mare e atît 
de lungă şi lată. 

— Nu sînt supăhată pe dumneata... Nici pe România 
Mare... M-au exasperat tot drumul nişte imbecili. Au dis- 
cutat numai desphe îngrăşăminte chimice şi vaci cu lapte. 
Ştiai dumneata că pămîntul rămîne steril dacă n-are bac- 
terii? Ştii dumneata cîți litri de lapte dă o vacă bună 
de Şviţeha? Aceasta am auzit eu tot timpul... N-au tăcut 
un sfert de ohă... Pe urmă au vohbit şi altele. Lucruri 
urîte. Au uitat că le asculta făhă să vrea o femeie... Cum 
să n-am nervi?! Ai mai auzit dumneata aşa ceva? 

— Nu, domnişoară Gina! mărturisi calm Sergiu Miclăuş. 
N-am auzit aşa ceva, dar am aflat altele de la tovarăşele 
mele de compartiment. Cum şi-a pierdut averea în cărți 
numitul Mişu Ispaşiu, zis Asul de pică, de-a ajuns la azil. 
Cum a murit din naştere, ca să zic, numita Tuţica Ionescu în 
1906, pe vremea expoziţiei din parcul de aci, la cîţiva 
paşi... Am fost fraţi de suferință şi nu ne bănuiam... De 
ce să ni le amintim acestea? Fie la dînşii şi la dînsele 
acolo, în infern, unde le urez ca sentinţa cea mai uşoară 
să-i condamne la un debit neîntrerupt de cinci mii de 
cuvinte pe ceas pînă la sfîrşitul sfîrşiturilor. Noi să ne 
întoarcem la noaptea noastră din cîmp... La cîntecul pă- 
sării din salcîm... Aceasta a fost a noastră, domnişoară 
Gina, şi nu ne-a putut-o fura nimeni... Ne pregătea pentru 
ceasul de acum, domnişoară Gina... Şi pentru altele, poate, 
nu este aşa? 

— Nu cred, rosti Gina Alimănescu. Nu cred că avem 
să ne mai întîlnim vheodată. Eu plec poimiîine... Poate 
e mai bine aşa... Sigur că e mai bine aşa. 

— Dar miine, domnişoară Gina? Adică astăzi... Peste 
cîteva ore? 

— Ştii pentru ce am venit... Cum îţi imaginezi că 
ne-am mai putea vedea? 

— Încerc. Trec pe aci... Ori e atît de fioroasă tanti 
Catriona? 


407 


— O, biata tanti Catriona! exclamă indignată la această 
presupunere Gina Alimănescu. Cît desphe dînsa!... E cea 
mai delicioasă şi înțelegătoahe mătuşă care a existat pe 
lume. 

— Atunci? 

— Atunci e foahte simplu. Nu se poate! Aşa vrea 
hazahdul dumitale. Îşi are phobabil socotelile sale... În- 
țelegi de ce nu se poate? Plec dimineață la prietena mea. 
Sînt doar domnişoaha ei de onoare. Nu vezi toaletele? 
întrebă, lovind în geamantan cu vîrful pantofului. Nu pot 
dezerta de la datorie. 

Sergiu Miclăuş simţi o vrăjmăşie de moarte pentru prie- 
tena domnişoarei Gina, care n-a găsit altceva mai bun de 
făcut decît să se mărite într-o asemenea zi. Uită că numai 
datorită acestei împrejurări le-a fost dat să se întîlnească. 

— Şi cine e, mă rog, această prietenă? Cine-i fericitul 
mire? 

Mai păstra speranțe nelămurite. De ce adică unul din 
doi n-ar fi o cunoștință, cum a pierdut din vedere atitea; 
foşti colegi de universitate, foste relaţii oricît de vagi de 
vilegiatură? Numele au sunat însă străine. Se înverşună 
totuşi să afle o dezlegare. Domnişoara Gina capitulă: 

— Fiindcă stărui atît, propun ceva mai simplu. Am 
şi eu dhept la un invitat al meu. Nu? Te prezint. Nu-ţi 
gahantez că ai să te amuzi. Însă nu aceasta cauţi, nă- 
dăjduiesc. E acceptabilă propunerea mea? 

— Mai întrebi?! izbucni Sergiu Miclăuş, lărgind braţele 
să cuprindă în exaltarea sa toată planeta. Parcă am avut 
o presimţire cînd mi-am lăsat aci, acum doi ani, toate 
hainele de ceremonie!... Frac, smoching... N-aveam nevoie 
de ele în exil. Au să cam miroase a naftalină. Torn peste 
ele dis-de-dimineaţă un flacon de colonie şi le las la vînt... 
Vezi că toate se rezolvă cu puțină răbdare? Era simplu 
ca povestea cu oul meşterului Cristofor Columb, tizul 
şoferului nostru... 

Amîndoi şi-au aruncat ochii la tizul ilustrului navigator. 
Cristofor, renunțînd să-şi mai muncească mintea cu aceşti 
bizari clienți de noapte, adormise la volan, cu bărbia în 
piept şi cu şapca pe ochi, prăvălat într-o rîlă ca un asa- 
sinat. 


408 


— Prinde puteri pentru expediția din Platoul Pamir! 
îl scuză domnişoara Gina, zîmbind înseninată după plînsul 
care-i zguduise umerii mai adineaori. 

— A scăpat! Nu mai plec în Pamir, nici în Industan, 
nicăiri. Nu mai am de ce pleca acum... Şi cum facem? 
întrebă cu nerăbdare Sergiu Miclăuş. 

— Vii aci şi mă iei dimineaţă, mergem să te prezint şi apoi 
mă acompaniezi la stahea civilă. 

— Imposibil... îngăimă Sergiu Miclăuş, amintindu-și cu 
remuşcare pentru ce a venit şi ce pune în ceasul acesta 
la cale. 

— Atunci după amiază, la două... propuse fără nici o 
bănuială Gina Alimănescu. Găsesc un phetext să pot lipsi 
o oră, vin acasă şi te aştept. Chiar dacă eu întîhzii cumva, 
o previn pe tanti Catriona să te primească aci cu toate 
onorurile. Ai să vezi ce încîntătoahe e! Îţi hezerv o sur- 
priză. Nici nu-ţi imaginezi cine a fost, ce a fost... Aşadar, 
hămînem întelegi: la două! Şi hai să ne despărțim acum. 
Thebuie să dorm cîteva ceasuri ca să nu am mîine o 
figură de spehiat... 

Sergiu Miclăuş privea în asfalt zvîrcolirea neputincioasă 
a gîzelor nocturne atrase de becul electric şi acum muri- 
bunde după zădarnica lor sarabandă. N-avea curaj să 
anunţe că nu poate veni şi de ce nu poate veni. 

— Nu spui nimic? se miră Gina. E prea devreme la 
două? Te reţine ceva?... Atunci, la thei, hai... Fie la trei. 

— Imposibil! Nici la trei, nici la patru nu pot, domni- 
şoară Gina, e cu neputință!... Stupid, dar aşa e! Crede-mă 
pe cuvînt. 

— Ciudat! Nu te mai înțeleg... Voiai numaideciît să ne 
vedem, şi acum fugi... 

— Nu fug, Gina... Domnişoară Gina! Odată, mai tîrziu, 
ai să afli, ai să înţelegi şi ai să ierţi ceea ce ţi se pare 
acum suspect. 

— Într-adevăh suspect! Cuvîntul e bine găsit. 

Gina Alimănescu rostise vorbele cu o vădită iritare. 
Sergiu Miclăuş îi cuprinse mînuşiţa, ridicînd degetele pînă 
la buze. 

— Eşti nedreaptă, spuse şuierător. Cînd ai să afli, singură 
ai să recunoşti că ai fost nedreaptă. Ti-aş spune acum de 


409 


ce aceasta, dar are să-ţi pară monstruos, şi povestea e 
prea lungă, prea complicată. Am să vin la cinci, cel mai 
tîrziu la cinci jumătate. Pînă atunci sper că totul s-a ter- 
minat. Crede-mă şi aşteaptă-mă, te rog... 

— Şi dacă oha cinci a dumitale se face şase, şapte, mai 
tîrziu? 

— Nu poate să se facă. Nimic nu poate să mă mai 
împiedice atunci! 

— Hm! Eşti prea misterios pentru mine... Ah, thebuie 
să mă adhesez fachirului Kama-Brahmin cel adevăhat, ca 
să-mi citească în stele ce-mi ascunzi... Nu e stupidă cuhio- 
zitate feminină... „Nimic nu poate să mă mai împiedice 
atunci! ”... Mărtuhiseşte că te exprimi în oracole şi că-mi 
dai dreptul la tot felul de interphetări... 

ÎL privi în ochi, de jos în sus, ridicînd bărbia, care-i 
tremura uşor. N-avea încă nici un drept, şi totuşi simțea 
un început absurd de gelozie. 

— N-ai venit în Bucureşti penthu ce cred eu? Nu te 
reţine ce cred eu?... 

Sergiu Miclăuş surîse dureros: 

— Nu ştiu ce crezi, domnişoară Gina. Însă orice-ai crede 
e departe, foarte departe de realitate. Te rog să nu te 
îndoieşti de aceasta şi să rămînă aşa... La cinci jumătate 
voi fi aci şi voi pune degetul pe soneria aceasta. Poţi să 
mă controlezi cu cronometrul în mînă... Nu-ţi vorbeşte un 
om pe care abia l-ai cunoscut şi despre care încă nu ştii 
nimic... Îţi vorbeşte cel rezemat cu coatele pe bara ferestrei, 
în cîmp, acum cîteva ceasuri, cînd asculta pasărea din 
salcîm şi se simțea atît de singur în noaptea foarte fru- 
moasă, dureros de frumoasă, domnişoară Gina... Gina... 
Acela nu poate să te mintă şi să-ţi ascundă nimic. 

— Să spunem şi s-o credem... încuviință cu o urmă 
de îndoială Gina Alimănescu. Acum s-a sfîrşit. Voi face 
tot posibilul să fiu acasă şi să te aştept la cinci jumătate. 
Lasă-mă să sun... Sau mai simplu, dă-mi voie să intru 
înăunthu şi să bat în geam... 

Ca una care cunoştea obiceiurile casei, Gina Alimănescu 
se cațără ca o veveriță pe grilaj, băgă mîna subțire pînă 
la un zăvor ascuns şi deschise portita. 

Sergiu Miclăuş îşi asumă cu o nețărmurită fericire rolul 
lui Tacke 33 şi cără cele două geamantane în curte, pă- 


410 


şind comic în vîrful picioarelor, cu precauţie de cambrioler. 
Gina Alimănescu mergea înainte, de-a-ndaratelea, cu de- 
getul la buze. 

— Sst! Încet! şopti. Acum te hog lasă-mă singură. 
Pleacă, să nu ne vadă cineva... Noapte bună, domnule 
Sergiu. 

— Spune-mi Gigi. De la moartea mamei nu mi-a mai 
spus nimeni Gigi. 

— Noapte bună, Gigi! 

— Noapte bună, Gina! 

Încercase să-i cuprindă mijlocul, să-şi apropie gura de 
buzele ei. Gina lunecă şerpuit, apărîndu-se de atingere. 

— Nu aceasta... Te hog, nu aceasta... 

În pragul portiţei, după ce l-a petrecut cu paşi prelinşi 
de pisică pe nisipul scrişnitor, flutură mîna goală: 

— Şi vezi de nu pleca în Platoul Pamir, să te aştept 
phea mult... 

— Nu, Gina. Nu mai am ce căuta în Platoul Pamir. 


411 


— Nu mai am ce căuta în Platoul Pamir, stimabile Cris- 
tofor! Mergem în bulevardul Maria. 

— Mai bine, domle, că-i mai aproape... se bucură şofe- 
rul, încă nu deplin trezit din catalepsie. Apoi, într-un acces 
de sinceritate, mărturisi: Şi ca să vă spun adevărat, nici 
nu mă cam dau eu cu gîndul în ce cartir să fie Platoul ăla 
Palmer. Am ajuns de nu ne mai cunoaştem Bucureştiul 
nostru, domle, de cînd cu atîtea schimbări de nume... N-o 
fi cumva prin prelungirea Dorobanţi, la stînga? 

— Exact. 

— He-hei! Tot ştia el ceva, neica!... se bucură Cristo- 
for, crescut în ochii săi proprii. Bulevardul Maria, ce nu- 
măr ați zis? 

— Dă-i drumul mai repede! Îţi fac eu semn... îşi pierdu 
răbdarea Sergiu Miclăuş, care nu mai avea poftă de vorbă. 

Zvîrlit la fiecare viraj dintr-o margine în cealaltă a cuştii, 
se întrebă dacă n-ar fi fost mai cinstit şi cuminte să măr- 
turisească Ginei adevărul întreg. Dar cum să-i lămurească 
adevărul acesta în cîteva cuvinte? Cum să comprime în- 
tr-un rezumat de zece minute, povestea unei vieți; a mai 
multor vieţi şi mai ales a mai multor morţi? Sergiu Miclăuş 
încercă: „Gina... Domnişoară Gina... Adevărul este că am 
venit la Bucureşti chemat de tatăl meu vitreg ca să asist 
la înmormîntarea mamei mele vitrege.” Enigma de dezlegat 
pentru pagina de jocuri cu premii din Revista copiilor. Şi 
totuşi, realitatea, care nu întotdeauna e verosimilă, se afla 
condensată în aceste cîteva cuvinte. Le-ar fi crezut Gina? 
Abia de atunci înainte ar fi început să-l considere un 
plăsmuitor de basme. Un plăsmuitor neîndemînatic de basme 


412 


deocheate. Căci toată viaţa de pînă acum a lui Sergiu Mi- 
clăuş şi a celor din jurul său era alcătuită de linii frînte, 
părea condusă de ursite capricioase şi crude, care oboseau 
prea repede, încîlceau şi rupeau firele; fiindcă au dat greş 
o dată, se îndîrjea în alte şi alte încercări neizbutite, pecet- 
luite fiecare cu o piatră de mormînt. 

Cînd Sergiu Miclăuş împlinea doi ani, Anton Miclăuş 
murea de inimă. După trei ani, Magda Miclăuş a încercat 
să-şi refacă viața şi a devenit doamna Leon Dobrotescu. 
Şi înainte de a sărbători doi ani de nouă şi tihnită căsnicie, 
a luat drumul cel fără întoarcere să-şi regăsească în cer pri- 
mul bărbat. Sergiu avea şapte ani — începuse şcoala. Îşi 
mai aminteşte şi acum lecţia de silabisire întreruptă, cînd a 
venit Matei, servitorul cel vechi al casei, moştenit de la 
Anton Miclăuş, să-l aducă lîngă patul bolnavei pe moarte, 
care-şi cerea copilul. Îşi mai aminteşte şi acum ziua ploioasă 
de toamnă a înmormîntării — cel dintii eveniment preg- 
nant păstrat viu în memorie — coroanele de flori şi corte- 
giul de necunoscuţi, amestecul de plîns şi vanitoasa satis- 
facţie a unui orfan devenit obiectul tuturor atenţiilor şi 
compătimirilor. Cocoane bătrîne, mirosind a tămiie, ceară 
şi naftalină, îl netezeau pe frunte cu degete osoase, îi tipă- 
reau hăinuțele negre şi îi tînguiau soarta: „Cui rămîne 
acum sărmănelul? Pare deştept şi simţitor... Are ochii mai- 
că-sei, biata de ea... Nu mai plînge, puiule, că aşa a fost 
voința Celui-de-sus!”... 

Cui rămîne? întrebarea aceasta nu exista atunci pentru 
el. Şi n-a existat îndată nici pentru alţii. Leon Dobrotescu, 
părintele vitreg, nu l-a trimis la îndepărtatele rude de pe 
mamă ori de pe tată, pe care întîia oară le-a văzut în ziua 
înmormîntării şi despre care nimeni n-a mai auzit de atunci. 
l-a luat creşterea asupra sa, în casa sa; i-a tocmit precep- 
tor şi a crezut că-şi plăteşte o sacră datorie faţă de moartă 
„pregătind societății — cum spunea el adeseori — un om 
întreg şi rectilin”. Rectilin! Lui Sergiu i-a plăcut cuvîntul 
nou şi străin. Dar abia mai tîrziu, mult mai tîrziu, a înțeles 
ce va să zică termenul acesta de o geometrică rigiditate, 
care nu i se potrivea, fiindcă el era fiul lui Anton Miclăuş, 
cel ce nu ştiuse în viaţă ce înseamnă o conduită rectilină, şi 
al Magdei Miclăuş, cea slabă şi şovăielnică, agăţîndu-se ca 
o liană pe năruite ruini... 


413 


Pe urmă a venit şi rîndul lui Leon Dobrotescu să încerce 
a-şi reface viaţa. 

S-a însurat a doua oară. 

Sergiu Miclăuş avea un tată vitreg; căpătă şi o mamă vi- 
tregă. Ar fi ingrat să se plîngă, mai ales de atmosfera din 
primii ani. Au venit mai apoi fraţii vitregi, sora vitregă. 
Sanda Dobrotescu n-a făcut deosebire între copiii săi şi co- 
pilul care nu mai era al nimănui. Leon Dobrotescu, la fel. 
Ba uneori părea chiar că-şi întîrzie mai îndelung mîna prin 
părul lui decît prin al celorlalți copii de sînge şi de lege: 
Teofana, Dudu, Săndel. E drept că nimeni nu-i mai spunea 
acum Gigi... Sergiu, mereu Sergiu. Diminutivul răsfăţat al 
copilăriei celei dintii îl luase Magda Miclăuş, Magda Do- 
brotescu, Mado, în mormînt, cu dînsa. Dar Sergiu a sim- 
țit-o aceasta numai tîrziu. Şi mai dureros ca întotdeauna în 
noaptea asta, cînd buzele au şoptit involuntar o însetare 
ațipită în afundul subconştientului: „Spune-mi Gigi. De la 
moartea mamei nu mi-a mai spus nimeni Gigi”... Pe urmă? 
Pe urmă a început ceea ce e greu de povestit şi încă mai 
greu de înțeles. Ademenirile şi căderile adolescenței, anii de 
facultate cu urîtele lor amintiri, dimineţile cînd se întorcea 
acasă scîrbit de el însuşi, ca să o ia de la capăt în aceeaşi 
seară. A plecat. A fost silit de alţii să plece, fiindcă pierduse 
şi drojdia de mîndrie care să-i dicteze o plecare hotărită 
numai de el, dintr-o casă de unde îl alungau toate privirile 
şi tăcerile mai apăsătoare decît cele mai crunte mustrări. 

Tot sîngele îi năvăleşte în obraz de umilință şi de ruşine 
la gîndul acelei dimineți... 

Vreme de un an, Leon Dobrotescu încercase să şi-l facă 
secretar şi ajutor în treburile sale de avocatură. Nu izbutise. 
Apelase la un prieten din barou să repete experienţa cu mai 
severa autoritate a unui străin. N-a izbutit nici acela. I l-a 
trimis îndărăt, fiindcă în cîteva săptămîni îi anarhizase un 
personal disciplinat, încurca termenele proceselor şi dădea 
întâlnire clienţilor prin bodegi. 

Era într-o dimineață după această din urmă ispravă, cînd 
l-a chemat Leon Dobrotescu în birou şi i-a pus numirea 
sub ochi: „E ultima încercare pentru a te mai salva, Sergiu. 
Răspunderea faţă de alţii are să te înveţe, poate, cu răspun- 
derea față de tine. Pleci chiar astăzi să te prezinți la post. 


414 


Nici o amînare”... Şi sfaturile Sandei Dobrotescu la 
des- 


părțire, gheţoase, pedante, enumerate şi categorisite pe ca- 
pitole, ca enunțarea unor principii dintr-un breviar de 
morală civică! Şi precauţia de a-i da banii pentru biletul 
de tren şi subzistența pe o lună abia la intrarea în gară, 
ca să nu aibă cum să se mai abată la vreun tripou sau la 
vreo bodegă, să-şi ia adio de la prieteni!... 

L-au dat afară. L-au alungat... 

N-a murmurat un singur cuvînt, fiindcă dreptatea era de 
partea lor. 

A plecat, şi dreptatea lor s-a dovedit repede şi deplină. 
S-a tămăduit. În târguşorul acela ardelenesc de munte a 
aflat că dormitau în el puteri necunoscute; s-a dezmeticit 
şi a acceptat ispăşirea. 

Nimic nu mai regreta. Nimeni n-ar fi bănuit de la ce 
căderi respingătoare şi triste venise judecătoraşul acesta la 
început posac, muncit de nemărturisite nostalgii; mai apoi, 
din ce în ce mai împăcat cu noua sa soartă, meticulos şi 
exact la datorie, străin de măruntele cancanuri şi ambiții 
ale breslei, dezbărat de toate năravurile, pînă şi de inofen- 
siva rație zilnică de ţigări, suprimată; prezent un singur 
ceas din douăzeci şi patru la singura cafenea din Piaţa 
Unirii, pentru a satisface tabietul preşedintelui, înveterat 
jucător de şah şi de table; încolo singuratic şi distant, par- 
tidă matrimonială ochită de toate mamele din tîrg, care 
nu visau alt ginere ideal. 

Rupea foile calendarului cu indiferenţă. Îşi plătea cu o 
punctualitate exemplară pensiunea la madam Covaci; ser- 
vea de şapte ori pe săptămînă aceleaşi şapte glume prin 
rotație domnişoarei Ergi, odrasla rotofeie şi mîna dreaptă 
a gazdei întru cele gospodăreşti. Domnişoara Ergi pleca 
genele roşcate şi se îmbujora sub pistrui la fiecare glumă 
cunoscută şi aşteptată ca un drept al ei, cum îşi aştepta 
Byk, cîinele-lup, tainul. Sergiu Miclăuş avea cuvînt să crea- 
dă că-i păstrează un amor ascuns şi fără speranță. El nu se 
înduioşa, dar nici nu avea ferocitatea să-şi rîdă de languroa- 
sele-i priviri. 

Citea. Dormea. Vegeta. 

Punea bani la o parte pentru o lună de vilegiatură într-o 
stațiune fără cazino şi ruletă. Îşi cumpărase bocanci cu talpă 


415 


țintuită, rucsac şi costum de alpinist. Pleca sărbătoarea în 
zori să se cațere pe stînci şi se întorcea seara frînt de obo- 


seală, ca să doarmă fără visuri. Nu mai dorea altceva. Uitase 
că mai există altceva. O dată pe lună expedia lui Leon şi 
Sandei Dobrotescu un răvaş pe patru pagini, anunţîndu-le 
starea prosperă a sănătății trupeşti şi sufleteşti, mulţumin- 
du-le că au ştiut să vadă mai limpede ca dînsul, că l-au silit 
să plece şi că l-au ajutat aşa să se despotmolească dintr-un 
smîrc care-l trăgea cu perfidie afund. 

Răspunsul sosea cu regularitate, dar din ce în ce mai iden- 
tic şi concis, în stilul formularelor comerciale. 

Îi scria şi-l semna în ultima vreme numai Sanda Dobro- 
tescu, lăsîndu-i destul de neocolit să priceapă că distanţa în 
spaţiu şi în timp a restabilit raporturile normale între el şi o 
familie care nu este a sa. 

Era un străin; rămînea un străin. 

Le răsplătise generoasa ospitalitate cu ingratitudine; a tras 
cuvenitele consecinţe. Că se dezmeticise şi se vindecase, 
cu atît mai bine! Sosise şi timpul. Era o chestiune numai a 
lui, privindu-l strict personal. Sergiu se pregătea să rărească 
scrisorile. Fiindcă de cîteva luni se pomenea tot mai stăruitor 
în ziare despre o apropiată remaniere ministerială, cu un por- 
tofoliu rezervat lui Leon Dobrotescu întru încununarea unei 
laborioase cariere politice, nu voia să pară că îi cultivă cu 
vreun calcul premeditat cine ştie ce protecţie viitoare, de 
care nu avea nevoie... 

lar acum îl chemase telegrama la înmormîntarea Sandei 
Dobrotescu. 

Ştirea a căzut neaşteptată. Sanda Dobrotescu îi ţinuse 
oricum loc de mamă, sub ochii ei crescuse, pe dînsa mai 
ales o scandalizau isprăvile de pomină, exemplele deşănțate 
oferite zilnic celorlalți copii din casă, sînge din sîngele ei. 
Mîhnirea şi sentimentul de vină acum ireparabilă s-au risipit 
însă pe măsura drumului, au făcut loc neastîmpărului irezis- 
tibil, aproape cinic, din tren. Cînd Sergiu Miclăuş a schimbat 
acceleratul la Braşov şi s-a urcat în compartimentul celor 
două prea vorbăreţe pensionare, uitase spre ce merge. Erau 
fără îndoială presimțţirea, pregătirea, preludiul săltat ca o 
melodie de Lulli ale unei întîlniri de mult şi tainic nădăj- 
duită de toate fibrele ființei. 


416 


Acestea se pot face înţelese într-o povestire sumară şi 
uscată, în termenii unui raport? Cugetul le parcurge verti- 
ginos, fiindcă în gînd şi în amintire toate se desfăşoară îna- 


inte şi îndărăt, în afară de timp, pe o sută de planuri — 
ghemul ursitei răsucit şi dezrăsucit magic în cîteva clipe. Ne- 
voiaşul vocabular omenesc de toată ziua le cuprinde însă 
ceva mai rudimentar şi nesigur, dibuind, pipăind, revenind în 
strădania neputincioasă de a exprima inexprimabilul. Gina 
le va cunoaşte şi le va înțelege treptat, înfăţişate cu lumi- 
nile şi penumbrele, căderile şi ridicările vieţii trăite îndea- 
ievea, încă o dată resuscitate de emoția unei confesiuni. 
Căci orice spovedanie îşi aşteaptă un ceas al ei, anumită 
atmosferă, climatul prielnic... O noapte cînd şoapta vîntului 
şi foşnetul frunzelor continuă să vorbească pentru 
tine după ce ai tăcut... O dimineaţă cu lumina transparentă, 
cînd toate par aeriene, eliberate de penibila osîndă a gra- 
vitaţiei: toate uşor de înțeles, de acceptat, de simţit, cînd 
şi cuvintele capătă o fluiditate şi un timbru necunoscut, 
dacă se mai arată atunci nevoia cuvintelor. Altfel, ce-ar 
rămîne din toate? Actele omeneşti par ilogice şi adesea 
monstruoase fiindcă nu cunoaştem adîncurile în care au 
fost pregătite; după cum şi o viaţă pare alcătuită din epi- 
soade dezarticulate şi contradictorii fiindcă nu-i cunoaştem 
istoria ei secretă şi continuitatea subterană. Cine poate da 
un verdict fără să cunoască pricinile obscure ale păcătuiri- 
lor noastre? Cine poate ridica piatra fără şovăire s-o arunce? 

Sergiu Miclăuş se deşteptă din meditaţiile menite să 
adune argumente, întru apropiata lămurire a Ginei Alimă- 
nescu şi întru iertarea unui trecut netrebnic, fără îndoială, 
însă definitiv abolit. 

Privirea regăsea cu emoție un decor familiar. 

Strada pe unde se întorcea elevul Sergiu Miclăuş de la 
şcoală, cu pantalonii scurţi şi cu bluza bleumarin, hîrjonin- 
du-se într-o ceată gălăgioasă, smulgîndu-şi ghiozdanele şi 
poticnindu-se în piedici... Aci era prăvălia cu bomboane sti- 
cloase şi vopsite, în borcane cilindrice. Şi dincolo, debitul 
de tutun de mai tîrziu, de unde cumpăra pe furiş țigările 
cu carton, să le fumeze în closet ori în pod. Tot aci începea 
să-şi scuture hainele şi genunchii, să-şi verifice nasturii şi 
să-şi netezească părul, fiindcă acasă îl întîmpina examinarea 
minuțioasă a Sandei Dobrotescu: Mamisanda. 


417 


Prăvălia mai este; mai există şi debitul de tutun. 
Şi iată aceeaşi stradă sub alt aspect, lugubru şi înăbuşi- 
tor, unde celălalt Sergiu Miclăuş, trecut prin pierzaniile 


adolescenţei, oprea birja în zori de ziuă, ca să se furişeze 
în vîrful degetelor, ca un răufăcător, şi să bijbiie gaura 
cheii cu mîna nesigură. Întotdeauna aci cobora cu ochii 
buimaci şi gura coclită. Uneori se împleticea. Adesea se 
întorceau să-l măsoare din urmă lucrătorii porniţi de cu 
noapte la uzinele lor, precupeţii încovoiaţi de spinare sub 
cumpăna coşurilor, măturătorii rezemaţi în coada mătu- 
roaielor. Doi, trei, cîţi ani a durat aceasta? 

— Opreşte aci! 

Sergiu Miclăuş aşteptă restul hîrtiei de cinci sute. Îl băgă 
în buzunar fără să numere. Cu valiza în mînă şi cu parde- 
siul pe braţ, se îndreptă din colțul străzii tiptil, cu paşi ne- 
auziţi, în puterea vechiului obicei. 

Prin fereastra deschisă de la salon se vedea flacăra fume- 
gos legănată a lumînărilor. 

O singură fereastră deschisă, cu lumînări de mort, în 
strada pustie, în noaptea deşertată de sunete, de trecători, 
de viață, halucinantă ca o stradă de vis rău. 

Abia atunci îl pătrunse realitatea materială a morţii, spăi- 
moasă şi irevocabilă. 

Intrarea era astupată de catranul pînzelor verticale. 


418 


Intrarea era astupată de catranul pînzelor verticale. Tot 
aşa, oglinda cea mare din hol. 

Sergiu Miclăuş nu recunoscu mobila nouă, cubistă: scau- 
nele din ţevi nichelate şi mesele paralelipipede în etaj. Nici 
tablourile de coloritul putred al planşelor anatomice, stră- 
punse de violente trăsnete roşii şi verzi, în zigzag. 

Ştiu, însă, fără să-i spună nimeni că ele reprezentau încă 
o biruinţă recentă a Sandei Dobrotescu, campioană energică 
a tuturor inovaţiilor şi a emancipărilor de prejudecăţi: pre- 
şedintă şi vicepreşedintă de societăţi feministe, secretară de 
jurii şi inevitabilă delegată la congresele internaționale de 
artă, de puericultură, de eugenie şi de egalizare civilă, poli- 
tică şi socială a sexelor, a raselor şi a claselor. În anii din 
urmă, isca periodic în casă discuţii pentru a înlătura vechitu- 
rile demodate: sofale şi jilțuri, paturi de nuc şi scrinuri stră- 
bune de palisandru. Leon Dobrotescu, îndeobşte conciliant 
şi supus jugului conjugal, opunea o rezistență placidă, invo- 
cînd argumente sentimentale. Sanda Dobrotescu le dobora 
pe toate cu un surîs rece şi superior. Bărbatul tăcea, pleca 
fruntea, despăturea ziarul şi aştepta resemnat să treacă altă 
problemă estetico-socialo-morală la ordinea zilei. Vechituri- 
le mai cîştigau păsuire de o lună, pînă la discuţia viitoare. Se 
dovedea acum că pînă la sfîrşit tot Sanda Dobrotescu ştiuse 
că triumfe. lar această deşartă victorie a unei moarte întinsă 
în încăperea de alături, cu mîinile încrucişate pe piept şi cu 


419 


lumînările milenarelor rituri de îngropăciune la căpătii, 
mărea senzația zădărniciei. 

Matei, servitorul inamovibil, păşea grotesc, ca pe un covor 
de jăratic. Luă în primire valiza, pălăria şi pardesiul drume- 


tului. Lungind gâtul uscat în gulerul alb şi prea larg, cu un 
buton conic şi ruginit în locul crăvăţii, lămuri cu vocea scă- 
zută: 

— Am pregătit camera dumneavoastră cea veche. Aşa a 
dat ordin domnul!... Pentru domnişorii Dudu şi Săndel am 
mutat paturile în sufragerie. Acolo dorm. 

Sergiu protestă stupid: 

— Nu era nevoie. Puteam să dorm eu în sufragerie. 

Glasul sunase bizar şi prea viu în holul cu acustica nouă. 

Servitorul bătrîn îi făcu semn să vorbească încet, ca în- 
tr-o casă unde se află un mort. Şi imediat Sergiu simţi mai 
insuportabil mirosul special al anticamerelor mortuare; de 
flori, de feştilă, de eter şi tămiie. 

— Vreţi s-o vedeţi acum? întrebă moşneagul arătînd spre 
uşa salonului. Tot el adăugă, însă, fără s-aştepte răspuns: 
Mai bine treceţi întîi la domnu-n birou. E a doua noapte 
de cînd nu-nchide ochii. Are nevoie de-un suflet de om mai 
de aproape. Au venit numai străini şi telegrame: telegrame 
şi străini... 

Sergiu Miclăuş observă că Matei era îmbrăcat într-un rînd 
de haine negre şi vechi ale stăpînului. Negre, vechi şi prea 
largi. Mai îmbătrînise şi se mai uscase; nasul părea acum 
un plisc cornos de pasăre. A îngropat doi stăpîni, îngropa 
pe al treilea. El era cioclul tuturor: pasărea de cobe a casei. 
Miînecile hainei îi spînzurau pînă la jumătatea palmei, şi 
moşneagul se necăjea să le împingă îndărăt cu vîrful degete- 
lor încovoiate. 

Luciditatea acestor observaţii îi apăru odioasă lui Sergiu. 
ÎI dezgustă de el însuşi. Dar dezgustul nu-i opri gîndul să 
alerge după alte năluci... Oare s-a culcat Gina? O mai 
doare piciorul strivit? Cum de a uitat s-o întrebe?... Ochii 
ei sînt verzi ca smaragdul şi mîinile ei le cuprinzi într-un 
singur pumn amîndouă, mai mici decît ale unui copil. 

Pînzele negre se clătinară pe faţa oglinzii, înfoiate de o 
bruscă adiere. Au dezvelit o făşie din luciu, un coridor de 
argint sclipitor şi adînc, magic, ducînd spre un alt tărîm lu- 
minos, departe de aci, de morţi, de tămiie, de noapte. 


420 


Matei luă aminte că a uitat uşa de afară deschisă. O lipi 
la loc. Adierea stătu. Perdeaua căzu iarăşi inertă, oglinda se 
posomorî mată şi plumburie, astupînd ieşirea spre cealaltă 
lume. 'Totul redeveni surd, obscur, fantomal. 


Servitorul răsuci cheia şi se întoarse, continuînd: 

— Cum v-am spus, numai străini şi telegrame. lan priviţi 
ce mai maldăr de bilete! Care cum venea, lăsa un bilet. 

Aşteptă un semn la aspectul cupei de cristal încărcată de 
telegrame şi cărți de vizită — orgolioasă mărturie a presti- 
giului de care s-a bucurat moarta şi a neconsolărilor lăsate 
în urmă. 

— Ce spui? tresări Sergiu Miclăuş din întrebările lui tot 
aşa de îndepărtate ca lumea înghițită de eclipsa oglinzii. A, 
da!... Telegrame şi cărți... 

Cupa de cristal o recunoaşte. Era o mai veche achiziţie a 
Sandei Dobrotescu de la o expoziţie de artă şi industrie de- 
corativă. Se încăpăţina să-i descopere o utilizare precisă. 
Fusese pe rînd vază de flori, fructieră, piesă de ornament pe 
pian. Destinația aceasta funebră, însă, nu intrase în preve- 
derile moartei. 

— Înţeleg... vorbi Sergiu Miclăuș, prefirînd cîteva cartoa- 
ne între degete şi citind maşinal. Societăţi, comitete, preşe- 
dinţi, directori... Nici nu se putea să lipsească... 

Matei clătină capul scofilcit într-o blajină mustrare de 
slugă veche, care l-a ținut pe genunchi şi i-a fabricat zmeie: 

— Eu cred că numai vi se pare a înţelege, domnule Ser- 
giu. N-aveţi de unde să ştiţi! Toate aceste cîte se văd de 
multe, telegrame şi cărţi, nu-i aduc omului ce-i cere inima 
lui la durere. Nici nu s-a uitat la ele. Numai pe dumnea- 
voastră vă aştepta. A întrebat şi la gară cu telefonul, cînd 
a văzut că nu mai veniţi. A aflat că trenu-i de vină şi s-a 
mai ogoit... 

Sergiu Miclăuş se îndoi că avea de ce să-l aştepte cu atîta 
nerăbdare un om pentru care devenise străin. Desigur, moş- 
neagul exagera ca întotdeauna, dînd evenimentelor o inter- 
pretare după a sa judecată naivă şi prăpăstioasă. 

Îşi privi mîinile unse de funinginea drumului; îşi simţi 
obrazul uleios şi ochii spuziți. Cu neplăcere îşi aminti că 
Gina i-a cunoscut numai această mutră puţin atrăgătoare. 

— Aş vrea deocamdată să mă spăl. Se poate, Matei? în- 
trebă. 


421 


— Se poate, dar nu acuma. 

Observa multe, prea multe Sergiu Miclăuş, cu o prea as- 
cuţită luciditate. De cînd a intrat aci trăia într-o dedublare 
stranie. Se mişca mai încet, rămînea cu mişcarea suspen- 


dată în aer, în vreme ce ochii înregistrau toate din juru-i 
vertiginos, şi cugetul lucra febril, amestecînd îndelaolaltă 
amintiri, comentarii, verdicte. Nu observa însă că în toate 
chipurile se acăţa de orice prilej, oricare, pentru a amîna 
să dea ochii cu omul singur din birou. 

Matei ghici mai lămurit pricina adevărată a vinovatei 
şovăieli. Nu-i lăsă răgaz: 

— Vreţi să vă spălaţi? Bine, aveţi să vă spălaţi. Apa nu 
se isprăveşte, domnule Sergiu. Vă pregătesc baia, poftim!... 
Acuma intrați şi găsiți o vorbă omenească, domnule Sergiu. 
Să-i fie balsam la durere. Are nevoie, s-o credeți. 

Sluga îl mîna de la spate spre uşa dublă, capitonată. Ser- 
giu Miclăuş uită toate condoleanţele îndelung pregătite la 
începutul călătoriei din tren. Călcă pragul fără să ştie ce 
avea de spus şi ce de făcut. lar duhul răutăcios nu-l părăsi, 
îmboldindu-l la alte amintiri şi judecăţi nepotrivite ceasului. 
Cu un mizer resentiment, gîndi că ultima oară a păşit pra- 
gul acesta cu privirea în pămînt, umilit, cînd l-au alungat. 
Resentimentul dura, deşi numai izgonirea îl mîntuise. 

Leon Dobrotescu ridică ochii scufundaţi în găvane, obra- 
zul spongios, fruntea cu început de chelie. 

Descleştîndu-se din scaun, se sprijini cu palma în tăblia 
biroului şi îl aşteptă să se apropie, îmbumbiat strîns în hai- 
nele negre, strangulat în gulerul înalt, solemn şi funebru. 

Sergiu Miclăuş făcu jalnica descoperire că durerea cea 
mai teribilă nu lasă pe chipul omenesc decît urma unui 
banal guturai. 

Cinci paşi îl despărţeau de birou; i-a străbătut în mai 
puţin de cinci secunde. 

Destul timp pentru a-şi aminti că Leon Dobrotescu mai 
avusese ochii aceştia şi nasul de tuberculă tumefiată în 
iarna cînd a zăcut de gripă. Înfăşurat în pled, la gura so- 
bei, îi dicta atunci cu glasul schimbat, nazal, concluzii 
scrise pentru procesele ajunse la termen; era în anul cînd 
încerca să şi-l facă secretar. El dicta cîntărind cuvintele, 
ducînd la nările violete batista îmbibată cu Vapex; Sergiu 


422 


trăgea cu ochiul nerăbdător la pendul, fiindcă fiecare ceas 
de aci îi părea pierdut... 

Acelaşi glas nazal, guturăit l-a întîmpinat acum: 

— În sfârşit, Sergiule! Mă temeam că nu vii... 


Mîna întinsă îl trase spre el. Fruntea-i căzu pe umărul 
lui Sergiu, răpusă. 

A fost neaşteptat şi a fost ca o suflare fierbinte, topind 
năvalnic un sloi de gheaţă. 

Tot ce făcuse, gîndise şi observase Sergiu Miclăuş pînă 
atunci fu deodată tîrît, înecat, mistuit undeva adînc şi de- 
parte. N-a mai existat decît prezența omului zidit singur 
aci între patru pereţi, cu deznădejdea sa incomunicabilă; 
lipsit de somn în pustiul lugubru al sfirşitului de noapte, 
cînd toți cei de dincolo dorm, iubesc sau visează, se pre- 
gătesc pentru viaţa lor de peste cîteva ceasuri, care nu vrea 
să ştie că se află undeva o moartă gata de pus în pămînt. 

Sergiu Miclăuş se înfricoşă de singurătatea atroce a oa- 
menilor în durere; se înduioşa cu remuşcare de apelul acesta 
neprevăzut la el, un străin. Susţinu lin fruntea căzută. Găsi 
gestul şi cuvintele pe care nu le pregătise în tren şi nici 
nu le-ar fi socotit fiinţînd în el acum cîteva clipe. 

Pe urmă bărbatul moartei se depărtă un pas, îi puse 
amîndouă mîinile pe umeri şi îl cercetă în ochi: 

— Faţa ta arată sănătate, Sergiule. Sănătate în toate 
sensurile. Îmi iei o greutate de pe inimă. Văd într-adevăr 
că nu trebuie să regret hotărîrea noastră de acum doi ani... 

Spunea: a noastră, cu toate că acum nu mai erau doi. 

— Dar, Tatileon, doar am scris regulat că sînt sănătos. 
În toate felurile sănătos. 

Leon Dobrotescu îi mulțumi din privire pentru ,Tati- 
leon”. Sergiu nu-l mai numise aşa din copilăria nevino- 
vatelor răsfățări. 

— Ai scris, recunosc. E just. Aceasta se putea, însă, să 
nu însemne nimic, Sergiule... 

Sergiu plecă ochii în pămînt, simțind că-i arde obrazul. 
Cuvintele aveau o singură tălmăcire, şi, spre a sa umilință, 
ea singură îndreptăţită întru totul: „Scrisorile tale s-ar fi 
putut să mintă. N-ar fi fost întîia oară. O ştim amîndoi.” 

Acestei tălmăciri îi murmură Sergiu Miclăuş un răspuns 
cu glas înecat: 


423 


— M-am schimbat, Tatileon... Mult. 

— O speram. O credeam. Acum sînt convins, copilul meu. 

Leon Dobrotescu îşi reluă locul în jilțul biroului. 

O clipă îşi acoperi faţa în palme. Mîinile erau foarte pale, 
golite de sînge, epuizate. 


Cînd îşi descoperi ochii, Sergiu Miclăuş nu mai găsi că 
durerea lasă pe chipul omenesc numai urmele unui banal 
guturai. 

— Eşti obosit, Tatileon, rosti cu milă ocrotitoare, invertind 
raporturile care au existat întotdeauna între dînşii. De ce 
nu vrei puţin să?... 

Reproşul din privirea lui Leon Dobrotescu opri întreba- 
rea să urmeze pînă la capăt. 

— Nu e vorba despre aceasta, Sergiule. Îmi rămîn des- 
tule nopți de dormit. Miine, şi poimiîine, şi mereu... Fixînd 
mînerul cuțitului de tăiat foile, rosti fără să ridice ochii: 
Ai fost? Ai văzut? 

— Nu, Tatileon. Încă nu. 

Tovarăşul de viaţă al moartei glăsui sacadat, căutîndu-şi 
cuvintele: 

— Ai să te duci şi ai s-o vezi... Are acum o figură foarte 
calmă... iluminată... S-a împăcat cu toate... Dar agonia a 
fost lungă şi îngrozitoare, Sergiule... Trei zile s-a zvîrcolit... 
A gemut şi a țipat, a încercat să fugă din pat... Ea, care 
era atît de stăpînă pe sine!... A ştiut că moare şi nu voia 
să moară... Fiindcă sînt convins că numai în aceste zile din 
urmă şi-a dat seamă că şi-a pierdut viaţa... Eu... Cu dînsa 
şi eu... Amîndoi... 

Sergiu Miclăuş încetase să mai înţeleagă. 

Pe scaunul din faţa biroului, incomodat de mîini, îşi pier- 
duse definitiv luciditatea avidă să înregistreze şi să disece 
totul. 

Leon Dobrotescu zvârli cuțitul pe sugativa mapei. Înălță 
ochii gălbui şi îi citi nedumerirea. 

— Te surprinde ce afli, Sergiule? M-a surprins şi pe 
mine că le-am văzut, în sfirşit, acestea şi că, în fine, le-am 
înțeles... Miine ai să le cunoşti şi tu. Ţineam să-ţi vorbesc, 
Sergiule. În special pentru aceasta am vrut să vii... Am luat 
hotărîri care într-o măsură te privesc şi pe tine. Vei lua notă 
de ele şi vei decide. Aceasta fără întirziere, fiindcă eu am 


424 


să plec şi am să lipsesc pentru multă vreme. Nu mai pot res- 
pira aerul de aci. Mă sufocă zidurile. 

Sergiu Miclăuş se gîndi la remanierea anunţată în ziare 
şi aşteptată din zi în zi. O plecare acum însemna renunţarea, 
abandonarea unui suprem ţel de existență, pentru care Leon 
Dobrotescu şi mai cu seamă Sanda Dobrotescu luptau tenace 


de zece ani. Poate că omul din braţele jîlțului îi bănui gîn- 
dul, căci preîntîmpină o întrebare care nu fusese rostită: 

— E o dezertare, ai să spui? Nu, Sergiule... M-am hotărît 
să schimb tot ce-a fost pînă acum. Să redevin eu. Toate au 
fost o mare şi, din nefericire, o ireparabilă eroare... 

Leon Dobrotescu plimbă ochii osteniți peste rafturile bi- 
bliotecii, la tablourile cubiste, la statuetele indescifrabile de 
pe piedestaluri. Apoi privi îndelung chipul lui Sergiu. Neaş- 
teptat, spuse: 

— Sergiule, acum ochii tăi seamănă iarăşi cu ai mamei 
tale... Cu ochii Magdei... Sărmana Mado! 

Acestea le-a spus, iar spusele au fost însoţite de un zîmbet 
tot atît de neaşteptat. 

„E oboseala, desigur. Surescitarea oboselii care îl face 
să vorbească aşa”... gîndi Sergiu Miclăuş. Și nu găsi ce să 
răspundă, cătînd în jos, stînjenit. 

Cu talpa ascundea şi descoperea o figură geometrică din 
friza covorului. Păru cu totul absorbit de această derizorie 
îndeletnicire. Tăcerea se lăți ca suprafața imobilă a unei 
ape negre după ce a înghiţit o piatră nebuneşte zvîrlită şi 
cercurile s-au închis. 

Leon Dobrotescu împinse fotoliul. Zgomotul sparse caver- 
nos tăcerea şi noaptea. Bărbatul moartei de dincolo veni pînă 
la scaunul lui Sergiu şi îl atinse pe umăr: 

— E târziu, Sergiule. Cred că te simţi obosit după atîta 
drum. 

— Nu, Tatileon. 

— Spune mai bine că nu-ţi dai seama cît eşti de obosit, 
fiindcă te afli la vîrsta cînd oboseala nu se simte... Dar cum 
ai să pui capul jos ai să adormi imediat. E alt privilegiu al 
vîrstei... Eu rămîn aci, am hîrtii de clasat şi de pus în ordine, 
socoteli... Tu te duci la culcare. Vom vorbi peste cîteva 
ceasuri, după ce ne întoarcem... Da, după ce ne întoarcem 
de la înmormîntare... Şi îti mulțumesc că ai venit, Ser- 
giule. Am pus să-ţi elibereze camera: ţi-a spus Matei? 


425 


— Da, Tatileon. 

La uşă Sergiu Miclăuş nu se îndură să lase singur omul 
acesta intoxicat de nesomn, țeapăn în hainele negre, stran- 
gulat în gulerul înalt, tare şi strîmt, îndărătnicit să-şi conti- 
nue în costum de solemnitate veghea încă mai sinistră, 
acum, în preceasul pustiu al zorilor. 


Făcu încă o încercare, întorcîndu-se: 

— Nu se poate să rămii aşa... aci... E o tortură inutilă... 
Inumană, Tatileon... 

Leon Dobrotescu îi deschise uşa; îl îndemnă încetişor 
afară, cu palma pe spate, fără să murmure nici un cuvînt. 
Apoi el se zidi înăuntru cu singurătatea şi gîndurile lui, 
cine ştie ce gînduri... 

În hol aştepta Matei, dormitînd pe un scaun de ţevi ni- 
chelate şi răsucite ca măruntaiele de alambic. Sări, închise 
gura, îşi potrivi butonul, haina, pantalonul încrețit în urechea 
ghetei; păşi din nou, dezarticulat şi grotesc, pe un covor de 
Jăratic, cu mînecile prea lungi căzute peste laba mîinii. 

Arcuind a întrebare sprîncenele, glăsui confidential: 

— N-am spus bine, domnule Sergiu?... Avea nevoie. De 
dumneavoastră, şi nu de altcineva, avea nevoie. O slugă ca 
mine le înțelege mai bine ca alţii... Acuma puteți trece şi 
dincolo... Cu băgare de seamă: faceţi semnul crucii şi să- 
rutați... întîi iconița, pe urmă mîna... 

Macabru regizor, îl conduse spre cealaltă uşă. Dar el nu 
intră. Intră numai Sergiu. 

O călugăriţă fără vîrstă se ridică înclinîndu-se, aşeză car- 
tea de rugăciuni pe mesuţă şi dispăru mută, în foşnet de 
stofe aspre. 

Sergiu Miclăuş rămase drept, neclintit în faţa catafalcului. 

Cu mîinile împreunate, privi. 

Flori, lumînări şi moarta întinsă orizontal. 

Încăperea era tapetată cu postav negru; catafalcul, înăl- 
țat pe un podium la mijloc. Lumina, împuţinată în capu- 
şoane cernite. Salonul, golit de mobile, mai vast decît s-ar fi 
crezut. 

Sergiu înaintă un pas. 

Într-adevăr, Sanda Dobrotescu n-avusese niciodată chipul 
acesta iluminat şi calm. 

Prin viaţă trecuse cu o figură ingrată, cartilaginoasă, pre- 
timpuriu matură, contractată de prea multe şi grave pre- 


426 


ocupări. Tinereţea ei a fost mai efemeră decît a altor femei. 
O scurtă palpitare, îndată istovită, fiindcă îndată au devo- 
rat-o o sută de mai nobile griji... Cariera bărbatului, înclinat 
spre pasivă moliciune... Comitete, societăţi şi jurii... Misio- 
nară laică a emancipărilor, austeră şi rigidă, şi-a alcătuit 
existenţa din tot atîtea datorii, care trebuiau plătite cu exac- 
titate, la termen. Seducţia feminină, plăcerea, măruntele în- 
destulări şi delicii pămînteşti legate de ochi şi de carne le-a 
îndepărtat ca frivole şi nevrednice slăbiciuni, la al căror 
spectacol subția buzele în surîs de dispreţ, niciodată de 
milă... 

Acum surisul buzelor pale era necunoscut şi nou. 

În locul sardonicei trufii — un zîmbet umil, fericit şi blînd. 
De unde venea împăcarea aceasta supranaturală? Leon Do- 
brotescu spusese că s-a zvîrcolit, a gemut şi a țipat, că a vrut 
să fugă din pat de spaima morţii. Imobilitatea nu mai păstra 
nici o urmă din această ultimă luptă cu duhurile neantului. 

O acalmie oceanică. 

Un somn apărat de siguranța dulce că nu mai are deştep- 
tare pentru a reîncepe aceeaşi îndîrjită vrăjmăşie cu tot ce 
a plămădit viaţa din slăbiciuni, ispite arzătoare, pofte şi 
căderi, după care urmează cealaltă voluptate, a ridicărilor. 

Sergiu Miclăuş înaintă încă un pas. 

Fruntea moartei era albă şi lucie. Toate încreţiturile urîte 
au dispărut. O daltă severă săpase an de an, suprimînd plă- 
pîndele vestigii ale unei prea repede stinse graţii. A pus în 
loc o cută a voinţei încordate, alta a intransigenţei, a ironiei, 
a asprelor datorii. Izbutise deplin. Şi tot ce a izbutit a fost 
şters, definitiv anulat. Moartea restituise Sandei Dobrotescu 
fruntea pe care nu i-o încrustase viaţa cu slutele-i hieroglife. 
I-a redat-o albă, intactă, senină. 

Sergiu Miclăuş fu atras mai aproape de misterioasa trans- 
figurare. 

Boltită şi sidefie, pe perna de atlaz, între florile cu 
aurul polenului scuturat, învăluită de efluviul parfumului 
capitos — ce taină dezlegată în clipa din urmă, ce siguranță 
impenetrabilă închidea fruntea aceasta răcită şi pacificată? 
Toţi morţii iau cu dînşii un secret numai al lor. Gînduri, şi 
fapte, şi dureri, şi speranţe care n-au fost niciodată spuse. Au 
făcut parte obscură din viaţă. Nimeni nu le-a ştiut, nu le-a 
presimțit. A trecut o seară cînd mărturisirea stătea să expire 
pe buze şi n-a mai fost rostită fiindcă a survenit un banal in- 


427 


cident domestic. Au venit apoi ani cînd această mărturisire 
nu-şi mai avea rost şi ascultători. S-a închis. A rămas numai 
cenuşă într-o urnă abandonată. Moartea o poartă dintr-o sin- 
gurătate să se resoarbă în altă singurătate. Neant redat 
neantului. E povestea vieților toate şi a morţilor toate. 
Dar taina Sandei Dobrotescu părea să fi fost alta. Pentru 


dînsa n-au existat întrebări, îndoieli, speranţe şi regrete, ne- 
conturate fantasme după care aleargă şi cad făpturile ome- 
neşti, tot atît de inconsistente ca fantasmele. Ea a cunoscut 
numai certitudini. Domeniul ei era rece şi clar: al raţiunii, 
al abnegaţiei, al datoriei, toate puse şi rezolvate în abstracte 
ecuaţii. Eliminase zona penumbrelor. Tot ce avea de spus, de 
voit şi făcut a fost spus, voit şi făcut. 

Ce îndoială plină de spaimă i s-a căscat deodată la hotarul 
abisal al morții ca să-i dea cele trei zile de zvîrcolită agonie, 
şi ce dezlegare a întrevăzut, ce revelaţie numai de dînsa 
ştiută ca să-i dea apoi împăcarea aceasta în veşnicie? Era 
înaltă; părea acum mai lungă, culcată orizontal. Rectilină. 
Da, cum i-a fost şi viața. Un model de existenţă rectilină. 
Dar fruntea şi surîsul nu mai erau ale preşedintei şi vicepre- 
şedintei de societăţi, secretară de jurii şi austeră misionară 
laică a tuturor emancipărilor de prejudecăţi. Şi-au căpătat o 
feminitate postumă. Societăţile şi comitetele s-ar afla în 
drept s-o repudieze. Nu mai era a lor. Le-a scăpat. 

Sergiu Miclăuş sprijini un picior pe podiumul aşternut cu 
postav negru. 

Stătu cu fruntea plecată, mai aproape. 

Miinile moartei, încrucişate pe piept, ţineau cruciuliţa de 
argint. O cruciuliță necunoscută, fiindcă în casa lor nu se 
aflau icoane, candele şi cruci. 

Pe mîna dreaptă Sergiu Miclăuş desluşi o cicatrice abia 
perceptibilă. Oblongă, mai albă şi mai lucioasă decît epi- 
derma lucioasă şi albă. Veche de zece ani. Cum de n-o 
uitase, cum de n-o mai observase Sergiu de atunci? Cica- 
tricea dura din seara cînd a izbucnit în sufragerie cearta din- 
tre el şi Săndel: cînd fratele-i vitreg, Săndel Dobrotescu, a 
sfărîmat paharul într-un acces de puerilă violenţă, cu spume 
la gură şi lacrimi mînioase în ochi. Ea s-a ridicat din capul 
mesei să-i judece şi să facă dreptate. O aşchie de cristal îi 
zdrelise mîna, nimeni n-a priceput cum. Şi alta, mîna lui 
Sergiu; rană care n-a mai lăsat după o săptămînă nici o 


428 


urmă, fiindcă țesuturile tinere se regenerează rapid şi total. 
Sanda Dobrotescu nu şi-a oprit sîngele. Mai întîi judecata şi 
dreptatea... Sergiu nu purta nici o vină, s-a dovedit în cîteva 
cuvinte de explicare; pedeapsa a fost pentru Săndel. Pe 
urmă i-a spălat zgîrietura lui Sergiu cu apă oxigenată, a ban- 
dajat-o cu un calm meticulos de infirmieră. Numai după 


toate acestea a trecut şi la rana sa, din care curgea o aţă 
subţire de sînge. 

Toată viața Sandei Dobrotescu a fost exprimată atunci, în 
întîmplarea aceasta ştearsă din amintire. Grija ei pentru drep- 
tate şi adevăr; lepădarea de sine, înfrîngerea femininei 
emoţii în fața sîngelui şuroind. 

Sergiu Miclăuş apropie buzele de cicatricea rece. 

Îşi dădu socoteală că nu aşa cerea ritul morţilor. Făcu 
semnul crucii, sărută mai întîi icoana rezemată de pervazul 
raclei, încă o dată mîna pentru eternitate încrucişată pe 
piept. Poate ritul cel adevărat nu era nici acesta. El aşa l-a 
crezut. Lacrimile nu şi-a dat seama cînd au venit, nici cum 
le-a şters. S-a retras spre uşă, călcînd îndărăt fără să întoarcă 
spatele, fiindcă-i părea o impietate să întoarcă spatele unei 
moarte. 

Călugărița se prelinse înăuntru, balansînd şiragul mătănii- 
lor de lemn. Matei nu mai era în hol. L-a găsit în camera lui, 
cu un braţ de prosoape şi cearşafuri. 

— V-am pregătit baia... Am dat drumul apei încet-înce- 
tişor, să nu se audă în casă. 

— Bine, Matei, sfirşeşte odată! Pleacă şi te culcă! 

Sluga clătină din cap, cu mîna dusă la gură. Ştia mai bine 
ce are el de făcut în asemenea împrejurări; nu priveghea 
întîia oară într-o casă c-un mort. 

— Am pus şi nişte hapuri de somn, din care lua răposata, 
Dumnezeu să-i aibă sufletu-n pază!... M-am gîndit că n-ar 
strica să încercaţi două, ca să vă hodiniţi de îndată. 

Matei scutură tubul de sticlă de pe noptieră, sunînd com- 
primatele de fund. Mai pături aşternutul. Deretică flacoanele 
scoase din valiza de voiaj. 

— Sfirşeşte, Matei. Vreau să rămîn singur. 

— Rămîneţi şi singur. Am să v-aduc eu dulceaţa şi ca- 
feaua la vreme. 

Moşneagul se mistui afară, păşind pe resorturi. 


429 


Sergiu Miclăuş răsuci butonul luminii din mijloc, ca să-şi 
revadă din plin camera lui pînă atunci înecată în semiîntu- 
nericul lămpii albastre. Toate, orînduite din nou, cum au 
fost. Şi în plus pianul scos din salon, singura urmă rămasă 
în casă de la Magda Miclăuş, Mado... Sergiu plimbă palma 
cu o dezmierdare melancolică peste lemnul negru, dens şi 
curb, cu fine reflexe de metal oxidat. 


Se îndreptă spre geam. Gîndul să facă o baie, să-şi frece 
trupul gol cu săpun şi cu mănuşa i se arătă monstruos acum, 
indecent, sub acelaşi acoperiş cu o moartă. Ridică storul, 
deschise fereastra. Mijea de ziuă. O lumină lividă, bolnavă, 
spectrală. Un pas sonor, undeva, departe, la capătul străzii, 
la capătul lumii. Cînd nu s-a mai auzit, tăcerea a fost mai 
nefirească, imobilă, totală, bloc solidificat peste morți şi 
peste vii. 

Pianul îl chema îndărăt. 

Pianul unde poate prin vis, poate în amintire, poate în 
amintirea plăsmuită de un vis îi apărea întotdeauna o umbră 
diafană, filfiind degetele într-un zbor de aripi albe pe clapele 
de ivoriu. În amintirea sau în visul acela, sau în amintirea 
plăsmuită de visul acela, el se afla în mijlocul camerei de 
atunci, altă cameră, clădind pe covor un precar edificiu de 
cuburi. Se năruia edificiul; copilul cu straiul de catifea po- 
trivea din nou cuburile, înălțind turnul pînă la vîrf; la ultimul 
cub toate se clătinau, iar căderea n-o mai putea opri. Era 
seară, dimineaţă, amiază?... Melodica armonie strămutase 
plutitor copil şi mamă în afară de timp. 

Sergiu Miclăuş apăsă uşor, cu vîrful degetului, o clapă. 
Pianul scoase un suspin depărtat şi vechi, o şoaptă numai de 
dînşii auzită şi cunoscută. 

„Gigi... Ce faci?” îl întrebase glasul de atunci cu o su- 
rîzătoare mustrare cînd el s-a ridicat părăsind cuburile şi a 
venit tiptil să strecoare mîna pe sub mîinile albe şi să încerce 
un sunet al lui. 

„Gigi... Ce faci?” 

Amintirea sau visul, sau amintirea plăsmuită de vis aicea 
sfirşeşte. Nu-şi mai aduce aminte de glas să-l mai fi auzit 
vreodată pe urmă; de glas, de nimic... 

Încet, închise capacul pianului. 

Gigi... Nu i-a mai spus nimeni Gigi de atunci... 


430 


„Gigi... Nu i-a mai spus nimeni Gigi”... 

Cu aceste cuvinte şoptite sieşi prin vis s-a deşteptat Gina 
Alimănescu din somn. 

A deschis genele gîdilate de pămătuful poleit al razelor. 
A surîs. S-a răsucit în pătucul îngust; cu zveltă mişcare, 
s-a eliberat din crisalida aşternutului, s-a săltat dintre 
perne şi, întinzînd palmele mici, a adresat un salut matinal: 

— Bună dimineaţa, domnule Gigi! 

Cum invizibilul Gigi n-a dat nici un răspuns, Gina îl 
amenință cu degetul: 

— Foahte frumos! Şi să mai pofteşti dumneata să-mi 
vohbeşti despre politeţe, domnule Gigi! Sau poate vhei să 
spui că nu mă auzi, că nu eşti aci?... Dar toată noaptea ai 
fost phezent. Nu m-ai părăsit o clipă... Şi acum taci? Pen- 
thu aceasta meriti... meriți... 

Gina îşi lăsă capul cu buclele răvăşite pe pernă, meditînd 
cam ce pedeapsă ar merita Sergiu Miclăuş, care nu putea 
pretinde că e plecat în Platoul Pamir de vreme ce toată 
noaptea i-a stat prezent în vis. 

Pedepsele în orice caz nu se anunțau înfricoşate după 
surîsul jucăuş din colțul buzelor, dezminţind prefăcuta în- 
cruntare dintre sprîncene. Gina le recapitulă pe toate în ima- 


431 


ginaţie, nu se îndură să aleagă una anume şi să renunţe la 
altele zece; îşi rezervă dreptul unei mai nepripite hotărîri 
pentru mai tîrziu, după amiază, la cinci jumătate; acum 
zvîcni din pat şi merse direct la oglindă. 

Examenul a fost scurt. 

Nici n-ar fi avut de ce să dureze. Cele cîteva ceasuri pu- 
ţine de somn au şters orice urmă de oboseală şi drum. Prin 
oglindă îi zîmbi Ginei chipul cel cunoscut din deşteptările 
voioase ale şcolăriţei şi studentei fără pricini de mîhnire şi 
lacrimi, cînd totul era simplu, şăgalnic, candid. 

Tot ca atunci, Gina Alimănescu trimise oglinzii o tiflă 
amicală, îi scoase limba şi îi întoarse spatele cu o piruetă, 
simțindu-se cea mai fericită vietate de pe lume, nerăbdă- 
toare să-şi inaugureze cea mai feerică zi. 

Pămătuful de raze lunecat oblic prin ochiul perdelei po- 
leia un colţ de pernă, o bandă diagonală din covorul mola- 
tic, un pantof răsturnat, aşteptîndu-şi Cenuşăreasa. Ca şi 
altădată, se juca dînd la iveală din penumbra vişinie aceeaşi 
incorigibilă dezordine: ciorapul zvîrlit pe un spătar de 
scaun, cartea cu foile în evantai, corola pală a cămăşuicii de 
mătase strivită sub teascul unui album cu vederi din Mos- 
cova țarilor, care a descins printr-un inexplicabil capriciu 
de la locul său bine ştiut să-şi petreacă noaptea la picioarele 
patului. Zadarnic, cuprinsă de cele mai brave decizii, şco- 
lăriţa scria cu litere mate de săpun pe luciul oglinzii un 
sever ultimatum: 


„Astăzi vei fi mai ordonată decît ieri!” 


Zadarnic studenta de mai tîrziu preschimbase textul im- 
perativ într-o variantă aforistică şi altfel convingătoare, 
scrisă cu roşul de buze: 


„Dezordinea exterioară este indiciul dezordinii lăuntrice. ” 


De asemenea năzdrăvane şi dinainte condamnate tenta- 
tive de autoeducaţie rîdea poşeta cu mănuşile în gura larg 
căscată, ițindu-se după paravanul de lac; se clătina în ho- 
hot pălăria cocoţată pe un sfeşnic antic cu trei braţe; îşi 
pierdeau echilibrul pantofii, rostogolindu-se în chicote de 
pe etajera de cărţi. Corul rîsetelor, imperceptibil pentru alte 
urechi, îl auzea prea bine şcolărița şi studenta de mai tîr- 


432 


ziu, fiindcă din copilărie păstrase tainica înţelegere a limba- 
jului folosit de obiecte, de păpuşi, de animale, de nevăzutele 
zîne care răspund îndată la chemarea celor ce ştiu să le 
cheme. 

Le auzea şi le înţelegea rîsul; sceptica lor înveselire însă 
n-o indigna, căci toate erau prietenele sale vechi, confiden- 
tele extravagantelor monoloage gîngurite de fetița de o 


şchioapă, cînd era mai măruntă şi mai plăpîndă decît pă- 
puşa favorită, Pomponeta, cu obrajii ei bucălați de porțelan 
şi cu ochii de sticlă miraţi. Fetiţa crescuse (o! nu prea 
mult), învățase abecedarul, mai apoi regula de trei simplă, 
algebră, trigonometrie, cronologia voievozilor moldo-valahi 
şi istoria literaturii franceze de la Cîntecul lui Roland pînă 
la Cimitirul marin al lui Paul Valery, toate n-o împiedicau 
să le păstreze aceeaşi statornică fidelitate, să le încredinţeze 
planurile şi proiectele, să le ceară sfaturi cu glas tare şi să 
le asculte răspunsul în dialectul lor secret. 

Solemn, le făgăduia: 

— Aveţi să vedeţi voi că de mîine încep! Hotărît! Tot 
ce poate fi mai hotărît! 

— Ha-ha! Ho-ho! Hi-hi! replica ireverenţios corul de 
hohote. Tu, şi ordinea?! Aceasta chiar că am vrea s-o ve- 
dem şi noi! 

Pantoful făcea o tumbă de pe comodă; tocul cu penita 
înfiptă în duşumea zbîrnîia un rîs mefistofelic; Pomponeta, 
păpuşa cu obraz de porțelan, se lăţea pe burtă în spasmuri 
de veselie, dezgolindu-şi fără pudoare un pomponet emi- 
sferic în pantalonaşi cu dantelă. 

— Nu credeţi? Atunci am să ahăt eu chiar de azi! Na!... 
De astăzi după amiază... 

— Hi-hi! răspundea corul. 

Gina pleca la şcoală, la facultate, trîntindu-le uşa în nas, 
grăbită, fiindcă era întotdeauna în întîrziere cu cinci mi- 
nute. lar ordinea o restabilea în urma ei tanti Catriona, în- 
cepînd cu inscripţia nulă şi neavenită din oglindă, îndelung 
frecată cu petecul de flanelă pînă la abolirea totală. 

Grafitele din oglindă lipseau acum; dezordinea era 
aceeaşi. 

În loc să se simtă umilită de mustrătorul spectacol, Gina 
se chinci în fundul patului cu bărbia în pumni, să lene- 
vească încă puţine clipe, savurînd atmosfera deşteptărilor ei 


433 


de altădată, atît de străină de tot ce a lăsat ea în urmă, 
departe, la capătul țării, în camera prea vastă şi rece a 
pensiunii „Unio” de la Oradea-Mare. 

Acolo totul e strict, necesar, alb, ripolinat, higienic şi 
aerisit, ca într-o severă sală de sanatoriu. 


Aici toate sînt pe o altă scară redusă, şi totul factice, 
exotic, încîntător şi absurd, în disprețul utilelor destinații 
din încăperile într-adevăr locuite. 

Prin perdele soarele dimineţii ilumina un interior mi- 
nuscul şi colorat de lampion japonez. Şi ce aglomeraţie de 
muzeu necatalogat! Ce refugiu secret al fantasticului! Por- 
țelanuri chinezeşti şi cristale venețiene; statuete şi făşii de 
brocart; şaluri spaniole crucificate în perete şi bisactele de 
mahon încrustate cu argint şi sidef. Cele unsprezece pă- 
puşi, surori mai mici ale Pomponetei. Pat, scaune, taburete, 
oglinzi — toate sub mărimea naturală. Scund, tavanul. 
Scunde, uşa, casa; liliputane, celelalte odăi; decor fantas- 
magoric pentru creaturi aeriene şi mai apropiate de pasările 
tropicelor decît de oamenii care se hrănesc cu o halcă de 
porc afumat pe varză călită, înghit pe nerăsuflate o halbă 
de bere, sughit, asudă şi scuipă. 

Cînd Gina era o fetiță de cinci ani (arătînd ca una de 
trei) şi cînd s-a întors tanti Catriona din ţările ei depărtate, 
s-o adopte şi s-o despartă de restul familiei cu fraţi numeroşi, 
bătăuşi şi spătoşi ca haiducii, îndată şi-a făurit o seducă- 
toare legendă. S-ar spune că e o ciudată şi totuşi foarte 
frecventă pornire a copiilor să-şi atribuie o naştere miste- 
rioasă, să se creadă numai vremelnic încredinţaţi unor pă- 
rinți provizorii de către cine ştie ce prinți şi prințese din 
împărăția mirajului, pînă la teatrala lor întoarcere cu alai 
măreț, carîte de aur, călăreţi încoifați şi paji cu bucle bă- 
lane. Poate închipuirea aceasta consolatoare răspunde unor 
suferințe şi umilinți ascunse, unor însetări ale vîrstei de a 
transfigura o realitate mîhnită şi hîdă, fără altă zarişte. Mi- 
nunea o aşteaptă toţi: nu se împlineşte niciodată, pentru 
nimeni. Vremea presară o cenuşă mocnită peste licărul tot 
mai agonic al închipuirii. Copiii se resemnează adevărului 
prozaic. Uită, îşi află alte mai mediocre amăgiri; tîrziu, îşi 


434 


rîd cu o înfiorătoare indiferență de tot ce n-a fost şi nici 
n-avea cum să fie. 

Printr-un mic privilegiu, însă, fetița de cinci ani găseşte 
aci o lume de vrajă aşa cum numai visul urzeşte. Căci to- 
tul a fost de la început altcum decît viața cea banală de 
toate zilele. Şi altfel era această necunoscută tanti Catriona, 
despre care nimeni nu pomenise în casă vreodată şi a apărut 
pe neaşteptate, mică şi enigmatică, asemeni zînelor născute 


dintr-o alună de aur, crescute de o veveriţă fermecată a 
brazilor din codrul lui Moş Crăciun. 

Gina de atunci şi-a explicat în felul său minunata 
întîmplare. 

Tanti Catriona venise s-o caute fiindcă amîndouă făceau 
parte dintr-un neam deosebit de al celorlalți pămînteni, cu 
alte legi, alte bucurii, alt destin. Se afla departe-departe 
o țară a lor himerică, poate un ostrov, poate un palat în 
fundul mării, poate o vale împresurată cu munţi de cleştar, 
drepți ca peretele — acolo a trăit neamul lor fericit, fără 
griji şi pricini de mîhnire, fără bătrîneţe şi boli slute, în 
patria lor blîndă şi paradisiacă a feelor. Pe urmă au venit 
căpcăunii cei mari şi urîţi să le risipească neamul în toată 
lumea. S-au împuţinat, mai trăiau cîteva, izgonite, fără să 
ştie una de alta, căutîndu-se şi tînjind. 

Tanti Catriona i-a dat de urmă. Nu s-a îndurat s-o lase 
singură. A pornit de peste nouă mări şi nouă ţări s-o scape, 
s-o ia cu dînsa, la dînsa. 

Avea pe atunci părul pudrat. Acum e alb ca o perucă de 
marchiză. Dar obrazul îi era roz, ochii — vii, verzi ca sma- 
ragdele, verzi ca ochii Ginei; pasul, dansant şi elastic, 
rîsul, cristalin, făptura, cu un lat de palmă mai joasă decît 
a celorlalți oameni grosolani. 

Pentru Gina n-a mai fost nici o îndoială că părul argintiu 
al zînei Catriona însemna numai o înşelare, o joacă, o în- 
cercare de travestire pentru a sili lumea cealaltă să le lase 
în pace pe amîndouă, în viața lor secretă şi fabuloasă, alcă- 
tuită după visul copiilor şi după legile basmelor. 

În prima dimineață au ospătat jos, pe blana de urs alb, 
instalate pe perne, cu o măsuţă de lac chinezesc la mijloc, 
în farfurioare ca de păpuşi şi din ceşti de porțelan străveziu, 
jumătate cît cănile din care îşi beau cafeaua în cealaltă 
casă fraţii cei spătoşi şi bătăuşi. Au ospătat şocolată, cacao, 


435 


fructe, struguri uscați, pesmeţi de migdale. La amiază s-au 
strămutat să ronțăiască dejunul frugal în altă cameră, la altă 
mesuţă. Seara, aiurea. Hrană ciugulită de păsări, menaj de 
păpuşi, gîngureală de copii fără răspunderea şi teama zilei 
de miine. 

Cum să mai creadă fetița de atunci că adevărata ei familie 
şi adevărata ei lume fusese cea rămasă undeva, într-un tîrg 
urîcios, unde venea un domn de la birou în straie lustruite 


la coate, descălțîndu-se din prag şi cerîndu-şi papucii cu 
tălpile ciur? 

Masa acelora era acoperită cu muşama vînătă; farfuriile, 
mari, desperecheate şi ştirbe; mîncările, cu miros sleit. O 
femeie descărnată ofta într-un capăt de masă; în celălalt, 
domnul cu papucii citea, printre înghițituri, ziarul, rezemat 
de cana cu apă; cinci hojmălăi înfulecau zgomotos, trînteau 
tacîmurile şi mai cereau pîine; bucăţi mari, miezoase şi 
înecăcioase de pîine. 

Chiar acum, după optsprezece ani, cînd Gina Alimă- 
nescu îşi ştia părinții odihniți în pămînt, frații împrăştiaţi 
fără urmă unde i-a tîrît viaţa cea aspră şi grea, ea încă mai 
are părelnica îndoială cîteodată că aceia i-au fost cu ade- 
vărat adevărații părinți, adevărații fraţi, adevărata familie. 

Fireşte, amăgirea abia palpită şi s-a stins. Face loc reali- 
tății, aşa cum a aflat-o şi a pătruns-o treptat, pe măsura 
anilor. 

Femeia descărnată din capul mesei a fost mama ei de 
aievea şi ofta din greu, fiindcă din greu se poate îndestula o 
casă cu şase copii cînd leafa bărbatului e mică şi pîinea se 
scumpeşte la fiecare jumătate de an. Domnul cu hainele 
lustruite în coate şi cu ochelarii legaţi în ramă de fier a 
fost tatăl ei de aievea şi îşi cerea papucii ciuruiți ca să-şi 
cruţe perechea de ghete, fiindcă o pereche nouă de încăl- 
țări e o problemă adesea fără dezlegare pentru un slujbaş 
mărunt de percepţie. Casa lor era uriîtă şi tristă, fiindcă să- 
răcia e urîtă şi tristă. 

Le-a priceput Gina mai tîrziu acestea; a simțit şi simte 
o milă pentru soarta lor de animale osîndite la cruntă po- 
vară pînă la moarte; dar de viața şi de necazurile lor s-a 
înstrăinat de îndată pentru totdeauna. 

Şi i-a venit încă mai greu să accepte cealaltă realitate, 
care arăta că tanti Catriona nu sosise de pe un tărîm fantas- 


436 


tic, din lumea basmelor, zîna chemată de tainicul mesagiu, 
că o aşteaptă undeva o soră mai mică şi nefericită, capturată 
de nişte vitregi străini. 

Tanti Catriona era numai sora mai mare a femeii descăr- 
nate din capul mesei. Soră mai în vîrstă, însă neasemănat 
mai tînără la chip, dispărută pe timpuri, poate furată, poate 
ademenită de o trupă trecătoare, ca să ajungă dansatoare 
celebră, primă-balerină de operă imperială, cu pseudonimul 


ilustru anunţat cu o lună înainte de uriaşe afişe cînd pleca 
în turneu dintr-o capitală în alta. Aceasta a durat un sfert 
de veac, pînă ce a presimţit că steaua ei păleşte. Atunci 
n-a aşteptat bătrîneţea decrepită şi caricaturală a celorlalte 
contemporane, îndîrjite să țopăiască un dans macabru de 
strigoaice pînă cînd li se risipesc ciolănaşele pe scenă. S-a 
întors din străinele locuri, şi-a reluat numele vechi şi obscur, 
a găsit o casă pe măsura ei — întotdeauna a avut de suferit 
în carieră din pricina prea miniaturalei făpturi — s-a hotă- 
rît să viețuiască retrasă, anonimă, împresurată de odoarele 
adunate în existența-i nomadă. 

Încăperile strîmte şi scunde s-au umplut de eteroclitele 
piese de muzeu. 

Dar casa i s-a părut, cu toate acestea, deşartă. 

Şi-a amintit că lăsase undeva o familie. 

A mers s-o cerceteze. N-a găsit-o pe plac. Nu mai vor- 
beau aceeaşi limbă. A descoperit, în schimb, o nepoată ai- 
doma cu dînsa la chip, la ochi, la statura puţintică. S-au 
adorat din întîiul ceas, s-au înțeles din întîia zi, deşi fosta 
primă-balerină de operă imperială, sub înfăţişarea ei pue- 
rilă, nealterată de vîrstă şi de corosivul vieţii, e o mică 
persoană foarte energică şi foarte străină de pasiunile, de 
aventurile şi de slăbiciunile unei celebrităţi care atîta vreme 
a trăit între culise şi rampă. 

În tinerețea glorioasă nu s-a înconjurat de suita admira- 
torilor; la bătrînețe nu s-a înconjurat de o turmă de pisici 
şi căţei, alintînd dobitoacele cu poreclele amanţilor de altă- 
dată. Nu pune în evidenţă pe etajere vrafurile de reviste şi 
ziare cu fotografiile baletelor faimoase unde a figurat, 
programe îngălbenite, cronici memorabile, dedicaţii cu ful- 
gurante parafe. Nu povesteşte zarzavagiului cum a fost ea, 
ehei! în junețe şi cum îi trimitea prințul de Galles braţe de 
flori, n-o umileşte pe Reveica amintindu-i că a fost slujită 


437 


de valeţi, camerieră, costumieră şi coafeză, ca să ajungă 
pe mîna unei slujnice surde, uitucă şi fără ştiinţă de carte. 
De aceste josnice şi senile deşertăciuni ale semenelor sale 
a fost scutită. Casa e încărcată de podoabe rare, însă im- 
personale, fără o pecete a profesiei de odinioară; le-ar fi 
agonisit tot aşa orice altă femeie după ce a cutreierat lumea, 
dacă va fi purtat cu dînsa tot aşa subtilul instinct al for- 
melor şi colorilor. 


Poate că undeva, după cum bănuieşte Gina, păstrează 
cîteva altfel de suveniruri, misterioase şi melancolice. Vreun 
sertar de scrin cu acele fotografii absente din casă, scrisori 
cu literele pale (cerneala violetă a desuetelor caligrafii), flori 
uscate, grațioase şi pulverizate nimicuri: un mic cimitir, 
închis cu o cheiță de argint. 

Uneori, după ce se zăvoreşte în iatacul ei, apare cu ochii 
umbriţi de o ciudată visare, nu aude întrebările, altceva 
ascultă, tresare şi zîmbeşte unor glasuri care de mult vor fi 
trecut în tăcerea cea mare. 

Arar şi scurt episod. 

Dincolo de asemeni colocvii cu umbrele în ceasuri de 
toamnă cu bura măruntă, de iarnă cu viscolul potopind în 
ferestre, tanti Catriona zumzăie neostenită dintr-o cămă- 
ruță în alta, încearcă mereu să modifice orînduiala unui 
ungher, atîrnă un şal, înlocuieşte o statuetă, e în căutarea 
unei ordini cu neputinţă de realizat într-un spațiu atît de 
mărginit şi cu atît de diverse scumpeturi unde şi-a investit 
economiile. Gina ştie acum că strămutarea din prima zi, cu 
masa purtată de colo-colo, a fost o adorabilă joacă pusă 
la cale ca să-i cîştige sufletul şi încrederea de copil; mai 
ştie însă că pornea şi dintr-un neastîmpăr atras de noutatea 
acestui rol, dintr-o nepremeditată identificare a jucătoarei 
cu rolul. Nici trei ani nu sînt de cînd tanti Catriona a în- 
trebat-o pe neaşteptate dacă îşi mai aminteşte cum au stat 
la masă în acea zi, ca „ţiganii cu şatra”, jos, la pămînt... 

Gina i-a ghicit îndată dorința din privire şi din vibrația 
anumită a glasului. 

Era o amiază urîtă, plicticoasă, cu zloată, o zi de martie, 
cînd vîntul şi ploaia primăverii se amestecă zburlit cu spicul 
de zăpadă al iernii. 

Tanti Catriona nu-şi găsea loc. Se uitase pe geam, afară, 
la lapoviţa urîtă, la trecătorii zgribuliți sub umbrele; îşi 


438 


scuturase odoarele de praful invizibil; încercase fără apre- 
ciabil efect o altă metamorfoză a decorului. 

Voia altceva: nou, neprevăzut, amuzant. 

Gina şi-a rostit atunci cu o sfială şireată pofta să mai 
dejuneze o dată aşa, jos, la pămînt, ca ţiganii cu şatra... 
Îndată, tanti Catriona a bătut din palme, a alergat după 
farfurii şi şervete, a născocit ingenioase explicaţii pentru a 


se convinge că le face toate acestea numai de dragul ne- 
poatei. Plăcerea cea mare a fost însă pentru dînsa. 

Şi tot cu această plăcere copilărească, în zilele rare — o 
dată la lună — cînd iese în oraş pentru tîrguieli, se deghi- 
zează într-o bătrînică pocită, îmbracă pelerina înzorzonată 
cu mărgele negre, îşi acoperă faţa cu o voaletă groasă ca un 
obrăzar, îşi ascunde părul sub o capelină comică şi se spri- 
jină într-un toiegel ca al Sfintei Vineri. 

Acasă e sprintenă, elastică pe tocurile înalte, de o miracu- 
loasă tinereţe a trupului musculos şi a sufletului scăpat viu, 
ca salamandra după ce a trecut prin toate văpăile; cînd 
calcă în stradă, ca să-şi capete portul şi înfăţişarea cea ade- 
vărată a animalelor, e silită să se deghizeze în băbuşcă. 

lar drumul pînă la magazinele centrului ia proporţiile 
unei aventuroase expediţii, plină de peripeții tragicomice. 
O săptămînă are de povestit ce a văzut, ce i s-a întîmplat, 
cum un băieţoi obraznic i-a făcut loc în tramvai, invi- 
tînd-o: „Poftiti. Vă ofer scaunul meu, madam Statu-Palmă!” 
În loc să tune şi să fulgere, tanti Catriona se înveselea de 
ghiduşiile plebei: o amuzau mai mult decît înflăcăratele 
cronici care o asemuiseră cîndva cu divinitățile aeriene ale 
Eladei, decît dedicaţiile străluciţilor compozitori şi dirijori 
de orchestre. Cum intra pe uşă, abia lepăda toiegelul, îşi 
deznoda obrăzarul de sub bărbie şi începea cu rîsul deodată 
întinerit: „Închipuieşte-ţi, Gina, ce mi se întîmplă numai 
miel”... 


Gina sări a doua oară din pat. 

Aţipise cu bărbia în pumni, ghemuită, cu picioarele în- 
crucişate sub ea într-un ungher, între perne, cum îşi acorda 
un supliment dulce de somn în diminețile de iarnă înainte 


439 


de a pleca prin viscol la şcoală, înotînd în troiene ca o vaj- 
nică nepoţică a lui madam Statu-Palmă ce era. 

I s-a părut că a dormit o eternitate. 

Căută ceasul, să se convingă. Pe o măsuţă, pe alta, la 
oglindă, în poşetă, sub scaune. Zvîrli hainele în aer. Un 
ciorap descrise o serpentină mlădioasă de ţipar în acvariu; 
cămaşa pluti, aterizînd legănată ca o paraşută. 

Răscolind camera cu frenezia unei pisici care s-a încîlcit 
în ghemul de lînă, Gina presimţea o catastrofă ireparabilă. 


Cînd s-a trezit întîia oară, ceasul arăta şapte şi douăzeci. 
Mai vede încă minutarele sub ochi. Are însă impresia că 
de atunci a dormit patru, cinci ore, mai multe. A străbătut 
mări şi oceane, codri şi munți, pînă ce a ajuns cu Gigi în 
Platoul Pamir. Un platou altfel de cum îl cunoştea ea din 
manualele de geografie... Cerul era atît de aproape, încît 
îl ajungea chiar şi dînsa cu mîna. A aşteptat să se facă seară 
şi a început să culeagă stelele una cîte una, înşirîndu-le 
pe un fir de platină şi înjghebîndu-şi un superb colier. Gigi 
o ajuta. Strîmba delicios din buze cînd i se părea că ea se 
mulţumeşte cu o stea prea mică. „Se poate, Gina? Gîn- 
deşte... Ce găseşti tu la un nimic ca acest Algol? Zvîrle-l 
jos... Uite Arcturus, Capella, Rigel, Canopus”... Ea zvîrlea 
jos steaua Algol, cu lumina istovită şi opacă. Prindea în 
zbor, din mîna lui Gigi, Arcturus, Capella, Canopus... Pe 
urmă s-a îmbrăcat într-un costum de prinţesă indiană... Ce 
nostim era Gigi în straiul lui asiatic! Au mers la o serbare 
de la curtea unui maharajah. Apoi la o vînătoare de tigri, 
cu elefanţi... S-au întors iarăşi în Platoul Pamir, aproape de 
cer... Vis de patru, cinci ore... Şi dacă a dormit atît, Odeta 
e în drept să creadă că nu mai vine, că i s-a întîmplat ceva, 
ori că a supărat-o ceva. Desigur, s-a dus de zece ori la fe- 
reastră şi a revenit frîngîndu-şi mîinile în agitare, a bătut 
din picior şi a plîns. Nu e o fată să se consoleze atît de 
uşor că prietena ei cea mai bună a abandonat-o şi i-a tur- 
burat un întreg program de ceremonie nupţială. 

Gina îşi apăsă bătăile inimii cu mîna. Se opri să încerce 
o investigaţie metodică pentru a descoperi ceasul, procedînd 
prin eliminare, zonă cu zonă. 

Din mijlocul covorului, ales ca ideal punct de observaţie, 
îşi plimbă privirea scrutătoare, pe rînd, în fiecare ungher 
unde s-ar fi putut pitula infamul transfug. Cerca să recon- 


440 


stituie cam în ce loc se afla cînd a văzut ea atît de bine 
minutarele: şapte şi douăzeci. 

Dar perfid, dincolo de toată încruntarea atentă a spri- 
ncenelor, se strecura un gînd în acelaşi timp eroic şi mize- 
rabil... La urmă, de ce atîta alarmă? A furat-o somnul? 
A întârziat? Poate e cu atîta mai bine. Cum spune Sergiu, 
Gigi: „Providența îşi are intențiile sale ascunse, care nouă 
ne scapă!” El o rostea aceasta cu o înfăţişare bufonă, însă 
acum ştiu amîndoi că enunţa un adevăr mai profund. A 


întîrziat? N-a fost din voinţa ei. Aşa a decis o putere ocultă. 
Nu-i mai rămîne decît să trimită un răspuns Odetei 
că s-a îmbolnăvit în tren, că nu mai poate veni nici după 
amiază la biserică, nici diseară. Îşi cere iertare... Va găsi 
ea altă prietină să-i ţină locul. Dora sau Baby. Ce impor- 
tanță au asemenea nimicuri într-o zi ca aceasta, cînd viaţa 
i-a revărsat Ginei altceva, altfel hotărîtor? 

Are într-adevăr altceva de făcut. La cinci jumătate îl aş- 
teaptă pe Gigi. Vor fi două, trei ore ale lor. Poate mai multe. 
O seară întreagă numai a lor. Să se cunoască mai bine, să 
vadă că sînt amîndoi aşa cum s-au presimțit. Îi va destăinui 
totul tantii Catrionei, iar ea va înţelege că de astă dată... 

— Ah! Te-am prins! se repezi Gina la o statuetă de na- 
iadă albă şi goală, smulgîndu-i unica podoabă, colierul din 
jurul gâtului, improvizat din ceasul ei cu brăţara de platină. 

Exclamaţie şi violență lipsite de orice justificare. Nici 
ceasul, nici statuia nu aveau intenția să fugă undeva, poate 
în Platoul Pamir. N-o luaseră la goană nici măcar minuta- 
rele: Eheu! fugaces labuntur...! Arătau numai şapte ju- 
mătate. Cele cinci ore de somn se reduseseră la zece minute. 

Gina mai speră că a uitat poate ceasul neîntors. Despoiase 
naiada de podoaba gâtului şi o duse la ureche. Inima de 
metal ticăia vie şi sprintenă. Nu mai încăpea îndoială. A 
somnolat numai zece minute. E încă devreme. Prea de- 
vreme. 

Şi abia acum măsură Gina uşurinţa monstruoasă şi crudă 
cu care atît de repede se lepădase de cea mai bună prietenă, 
după ce pentru dînsa a parcurs cale de douăzeci de ore cu 
trenul; după ce de o lună pregătea pentru această zi cele 
trei rochiţe cu o savantă alegere a colorilor şi modelului, 


1 Vai! Cum se scurge... [timpul] (lat.). 


441 


corespunzătoare celor trei acte din programul ceremoniei 
nupțiale: una pentru starea civilă, alta pentru biserică, a 
treia pentru seară... „Am să le spun ce am fost eu capa- 
bilă!” hotărî Gina surizînd, fără o conştiinţă a vinovăţiei. 
Căci nu o amară pocăință îi dicta nevoia de a se spovădui. 
Ci un simțimînt nou, romantic şi arzător, identic cu orgo- 
liul eroinelor pasionale, care ucid ca să-şi apere iubirea şi 
îşi mărturisesc crima fără înconjur, socotindu-se dinainte 
absolvite. 


Erau doi în drept să afle de ce crimă de lese-prietenie a 
fost capabilă Gina, măcar în cuget. Tocmai buna ei prie- 
tenă, Odeta, ca să-şi dea seama ce înseamnă pentru dînsa 
tînărul acesta a cărui existenţă o ignora acum douăsprezece 
ore şi i-a devenit mai scump decît tot ce i-a fost scump pe 
lume: camaradele cele mai vechi, tanti Catriona, amintirile, 
viața... Şi mai trebuia să o ştie neapărat Gigi, dacă încă n-o 
ştie şi n-a simtit-o de astă-noapte. 

Şapte treizeci şi cinci... Gina răsuci brăţara ceasului pe 
un vîrf de deget, prefăcînd-o în morişcă vertiginoasă. Apoi 
restitui colierul naiadei, ca să mai aibă ce căuta de izbelişte 
peste o oră. Naiada îşi primi podoaba cu marmoreană indi- 
ferență. Gina o interpelă cu o mînă în şold, cu glas alintat: 

— Ştii tu, urîto, cine-i Gigi? Fost-ai tu în Platoul Pamir? 

Naiada surîdea enigmatic. 

Gina se îmbufnă: 

— Eşti o mathacucă! Na! Bine spunea tanti Catriona... 
Şi mi se pahe că mai eşti dumneata şi puţintel cam geloasă, 
invidioasă, aşa ceva... Taci? 

Naiada tăcea. 

Ca să nu-i mai vadă mutra de matracucă, Gina culese 
basca de jos şi i-o zvirli în cap cu o dibăcie de aruncătoare 
cu discul. Basca nimeri ţinta, căzu în capul statuetei, țu- 
guindu-se şi acoperind-o pe sfert. În orice caz, îi acoperi 
în întregime colierul. Aşa, Gina putea fi sigură acum că 
va avea ce căuta peste un ceas, răscolind toată încăperea şi 
făcînd să zboare serpentinele ciorapilor, paraşuta cămă- 
şuicii, pantofii-proiectili. 

Deocamdată nimic n-o grăbea. Regreta că s-a întrerupt 
prea repede călătoria din vis în Platoul Pamir, tocmai cînd 
Gigi îi arăta, sală cu sală, palatul înălțat pentru dînşii de 
fachirul Kama-Brahmin dintr-o singură atingere a stîncilor 


442 


cu bagheta lui magică. Tacke 33 devenise marele maestru 
de protocol al Curţii. Cristofor, căpitan de caravane. „Să-l 
trimitem să aducă nunta Odetei la noi. Fă-mi această plă- 
cehe, Gigi!... Ahe să fie o suhpriză nemaipomenită pentru 
ea”... se ruga răsfățat Gina. „Nimic mai uşor!” consimţise 
Gigi. Şi-i făcuse semn lui Kama-Brahmin să se apropie şi 
să pună bagheta sa de fachir în acţiune. Atunci s-a deşteptat 
şi visul s-a întrerupt. 


Fiindcă se isprăvise ciclul visurilor, Gina se întoarse la 
aproximativa realitate, nu mai puţin încîntătoare. Trase per- 
delele, să vadă strada pe unde a plecat Gigi astă-noapte; 
pe unde avea să vină peste cîteva ceasuri. 

Soarele izbucni cu o mie de însulițări sclipitoare. 

Nimic nu mai subzista din duhurile ostile ale nopții, din 
lumina lividă, rece, submarină, care-l înfiorase pe Sergiu 
Miclăuş cînd a deschis şi el o fereastră, la altă casă, sub alt 
acoperiş, în alt ceas. După asemenea noapte şi asemenea 
zori spectrali era surprinzătoare candoarea dimineţii. 

Adierea proaspătă, soarele festiv, aerul transparent şi so- 
nor, vibrînd ca o cupă subțire de cleştar. 

Strada măturată, stropită şi goală se pregătise pentru le- 
nevia duminicală. Lipseau oltenii opintiţi sub cumpăna co- 
şurilor. Lipseau şi lucrătorii uzinelor, slujbaşii grăbiţi spre 
birouri, rîndaşii purtînd toarta coşniţei pe braţ şi sifoanele 
verzi atîrnate între degete. O ţigancă cu flori, un băiețaş 
care s-a trezit dis-de-dimineaţă ca să îmbrace hainele nou- 
nouţe. S-a oprit să-şi şteargă praful de pe sandale cu ba- 
tista. O scutură. O aşază în buzunăraşul de la piept. O mai 
pipăie. Se priveşte. E fericit, şi totuşi cu o umbră de decep- 
ție pe obraz. Nu-i încă nimeni să-i admire mîndrul echipa- 
ment de primăvară! 

Păşeşte agale ca o santinelă uitată la un post pierdut, 
unde nu se întîmplă nimic. Trece prin dreptul ferestrei, zece 
paşi pînă la felinar, zece îndărăt. 

Gina nu poate rezista ispitei copilăreşti să-i sperie cara- 
ghioasa gravitate, parodiată după chipul şi asemănarea 
modelelor mature. Se ascunde în dosul perdelei, îl aşteaptă 
să se apropie; cînd face stînga împrejur, îi pufneşte chicotit 
în spate: 

— Ksss! Ksss! 


443 


— Ksss! Ksss! 

Sergiu Miclăuş atinse botul pisicului cu o sfîrlă uşoară. 

Pisicul cenuşiu se dădu îndărăt, zburlindu-şi spinarea şi 
birzoindu-şi coada ca un fioros dragon în miniatură, gata să 
scoată flăcări pe nări. Apoi veni să se frece iarăşi pe panta- 
loni, torcînd prietenos. Ştia că a fost numai o glumă ani- 
mată de cele mai cordiale intenții. 

— ÎI cheamă tot Papanaş!!... lămuri Matei. 

Aceasta însemna că numitul Papanaş se trăgea din viţa 
veche a pisicilor oploşite de pe vremea Magdei Miclăuş. 
Numele se alternau în scurt circuit: Papanaş, Alunica; 
Alunica, Papanaş. Dar neamul nu se stinsese şi nici nu de- 
generase, în disprețul teoriilor biologice care condamnă pro- 
creația incestuoasă. Papanaş se arăta jucăuş şi alintat, pre- 
cum au fost toți ascendenții săi de la întemeierea dinastiei. 
Puțin îi păsa că se află în casă o moartă! Se strecurase 
printre uşi şi picioare. ÎI intrigase scara pusă la pod. O esca- 
ladase din cîteva sprintene salturi şi venise să cerceteze cu 


444 


ce ispravă se îndeletnicesc cei doi comparşi care au pornit 
dis-de-dimineaţă să scotocească prin lăzi. 

Mirosul de naftalină şi foi de tutun nu-i prea plăcea. 
Strănuta: 

— Ksss! Ksss! 

— Ai cam răcit, domnule Papanaş al IV-lea! Mă tem că 
stai în curent şi că ai să ceri aspirină diseară... vorbi Sergiu 
Miclăuş cu o umbră de zîmbet pe buze. 

Zîmbetul se şterse îndată. Despăturind hainele şi scutu- 
rînd asupra pisicului o ninsoare de cristali albi, gîndi că atât 


mai supraviețuiesc aci din casa şi căsnicia lui Anton şi a 
Magdei Miclăuş: el, sluga cea veche, pianul de jos şi nea- 
mul pisicilor. 

Un alt Papanaş, I-ul în ordinea dinastică, jucăuş, cenuşiu 
şi poznaş, i-a ţinut lui de urît în pat cînd a fost bolnav o 
lună — nici nu-şi mai aminteşte de ce boală anume. Pe 
urmă altul, cățărîndu-se să-i toarcă pe genunchi cînd îşi 
recita lecţiile de şcolar. Penultimul, prelingîndu-se pe uşă, 
să iasă afară, cînd el intra, în zori. 

Matei primi hainele pe braţ. Două costume. Un rînd ne- 
gru pentru înmormîntare, de după amiază; celălalt, smo- 
chingul, pentru ora cinci jumătate, cînd Sergiu Miclăuş avea 
să-l îmbrace pe ascuns în camera lui, îndată ce se va în- 
toarce, ca tot atunci să plece la Gina, cu gulerul pardesiului 
ridicat. 

Nu-i plăcea duplicitatea aceasta, cum nu-i plăcea lui 
Papanaş mirosul de naftalină. Prea de multe ori se furişase 
tot aşa, pe ascuns, mînat de mai netrebnice pricini. Săvîr- 
şea şi acum o faptă poate încă mai odioasă şi mai cinică. 
Un sacrilegiu. ÎI socotea însă dinainte iertat. Îşi pusese în 
gînd, sub o formă încă nelămurită, să-i lase a înţelege lui 
Tatileon că îl cheamă ceva hotărîtor şi cu neputinţă de 
amînat. Nu-i va spune că merge la o nuntă, cum nu i-a 
spus Ginei că a venit pentru o înmormântare. Îi va mărtu- 
risi însă că a întîlnit, în sfîrşit, adevărata, unica tovarăşă 
viitoare de viaţă. Numai de nu i-ar cere toate acestea prea 
mult timp, prea multe explicații, ca să întîrzie şi s-o con- 
damne pe Gina la prea lungă aşteptare... 

Sergiu Miclăuş mai ridică o dată smochingul de pe braţul 
lui Matei, să se convingă dacă nu i-a rămas cumva prea 
strîmt. În doi ani de existență tihnită, cu somn şi masă la 


445 


ceasornic, cu sporturi şi cu urcuşuri de munte, se simțea 
robust ca un campion din ilustrațiile gazetelor. 

Sluga îi ghici îngrijorarea. Î linişti: 

— N-aveţi teamă, domnule Sergiu... V-aţi lăţit numai în 
piept... Semănaţi acum la statură aidoma cu răposatul dom” 
locotenent înainte de-a pleca din armată... Hainele le cu- 
nosc eu bine; vă stăteau cam largi la umeri... Le aerisim şi 
pe urmă le calc eu, cum îşi cunoaşte moşul datoria. De 
asta nu purtaţi grijă. 


— Bine, Matei, nici nu mă îndoiesc, încuviințţă Sergiu 
Miclăuş. 

Într-adevăr, Matei se pricepea în asemenea treburi. 

În tinerețe, pe vremea oastei, fusese ordonanța locote- 
nentului de cavalerie Anton Miclăuş, în epoca sa de stră- 
lucire şi de nebunii, cînd ţinea cai de curse şi îşi părăduia 
averea moştenită din părinți. Pe urmă, după ce Anton Mi- 
clăuş şi-a dat dimisia din armată, fosta ordonanță apăruse 
la cîţiva ani să se tocmească slugă de încredere. Nu se mai 
clintise de atunci. Trecuse de la un rînd de stăpîni la celă- 
lalt, fidel casei ca neamul pisicilor. 

Din vechea carieră de ordonanță păstrase anumite în- 
demînări, pe care Sergiu le-a exploatat fără cruțare cînd a 
început să calce pe urmele lui Anton Miclăuş. În seama 
lui treceau hainele mototolite şi pătate după nopţile de pier- 
zanie. El alerga cu bileţele la prieteni, după împrumuturi, 
în dimineţile de catastrofă bugetară. Matei se achita de 
aceste misiuni de încredere conştiincios şi discret. Hainele 
apăreau curăţite şi călcate pe speteaza scaunului... Plicul 
bilețelelor nu se întorcea gol. Cu o abilitate de complice, 
ştia să scape de ochiul sever şi iscoditor al Mamisandei tot 
aşa cum odinioară se strecura sub ochii mult mai indolenţi 
ai Magdei Miclăuş, aducînd răspuns la misivele fostului său 
locotenent a doua zi după o pasă nefastă la club. 

Sergiu îşi scutură palmele de praf şi naftalină. Închise 
capacul. 

Matei luă aminte: 

— Aţi uitat pachetul afară... Fotografiile. 

Era un vraf de albume şi cartoane, înfăşurate într-un 
ziar vechi. 

Cînd Sergiu Miclăuş le-a ridicat să le pună la loc în 
lada uitării, ziarul s-a desfăcut şi fotografiile s-au risipit, 


446 


speriindu-l pe Papanaş. Le-a cules, una cîte una, Sergiu 
Miclăuş. Fără să vrea, a dat încă o dată ochii cu amintirile 
de care fugea. Toate au fost de mult mistuite din casă; 
strînse undeva, în vreun dulap ori vreun raft de cămară, 
de Sanda Dobrotescu. Pentru dînsa erau amintiri de familie 
care nu-i aparțineau. 

Ea nu se lăsase fotografiată niciodată decît în momente 
solemne, cu scopuri bine precizate de propagandă pentru 
nobile acţiuni: prezidînd un comitet, citind o cuvîntare la 


un congres, proclamînd o moțiune de la înălțimea unei tri- 
bune, în mijlocul altor combatante ale tuturor emancipă- 
rilor; ascuţite, uscate, osoase, sluţite de ochelari şi recom- 
pensate de natură pentru energica lor faptă cu fire virile 
de barbă. Aceste memorabile fotografii apăreau în ziare şi 
în revistele ilustrate; rămîneau îndelungă vreme în vitrine; 
încadrate în rame late, împodobeau sălile şi birourile dife- 
ritelor asociații şi ligi, mărturii ale glorioaselor bătălii. 

De la intrarea ei în casă, celelalte cadre şi albume au 
dispărut. Nu le aruncase în foc, cum a crezut Sergiu multă 
vreme. I le-a dat la plecare ca un drept al său, cu un supe- 
rior surîs de dispreţ şi compătimire. Sergiu Miclăuş s-a sfiit 
să le desfacă şi să le cerceteze atunci. Se temea de mustra- 
rea lor. Acum le putea privi cu ochii senini, ca unul ce se 
întorcea trecut prin purgatoriu. 

Se aşeză pe marginea sipetului, prefirîndu-le pe genunchi. 

Un prunc bucălat şi gol-goluţ, aşezat cu pîntecul pe o 
pernă înspumată de dantele. Rîdea gîdilat cu gropiţe în 
obraz. Pe dos, scris de mîna lui Anton Miclăuş: „Gigi la 
şase luni”. Acelaşi, în rochiţă şi şorţ, zuruind o jucărie ab- 
surdă. Scrisul de aceeaşi mînă: „Gigi la un an jumătate”. Pe 
urmă altele şi altele, cu însemnările Magdei Miclăuș: an, 
lună, zi. într-o fotografie: „Gigi în braţele lui Matei”. 

Sergiu ridică ochii şi confruntă chipul bătrîn şi scofilcit 
al slugii cu imaginea de pe carton. 

Matei se apropie şi se privi cu nepăsare. 

Clătină din cap: 

— Hm! Să mai creadă cineva că aista-s tot eu şi că 
acela din braţe sînteţi tot dumneavoastră! Ar trebui să fie 
oprită născocirea asta cu pozatul, domnule Sergiu... De ce 


447 


adică să se mai amărască omul? Că ai fost trandafir şi ai 
ajuns tufă de ştir!... Ai fost şi s-o mîntuit!... 

Dar tot el nu mai arătă aceeaşi dezaprobare cînd s-au 
ivit chipurile foştilor stăpîni. 

Anton Miclăuş în uniforma de cavalerie, mîngîind botul 
unui cal de rasă, cu o mînă în şold ascunzînd cravaşa. Pe 
urmă, în straie civile, undeva, la o staţiune balneară, pe o 
bancă de mesteacăn. El şi Magda Miclăuş în cel dintii an 
al vieţii lor împreună. Magda Miclăuş în genunchi, pe un 
pled, sub mărul din grădină, jucîndu-se cu Gigi şi cu Pa- 
panaş, primul în ordinea dinastică. Mărul nu mai este. Nici 


mica grădină, pătrată ca o batistă. După planul Sandei Do- 
brotescu, locul şi-a găsit o întrebuințare mai practică. Ate- 
nanse, garaj, spălătorie de rufe şi încăperi pentru servitori. 

Şi altă imagine, ceva mai tîrzie. Magda şi Leon Dobro- 
tescu. Ciudat! Sergiu nu-şi mai amintea că a fost aşa Tati- 
leon vreodată. Nu şi-l mai închipuia decît cu ochii, cu 
trăsăturile de acum, cu făptura modelată de Sanda Do- 
brotescu. 

Alături de întîia tovarăşă a vieţii, luase ceva din moli- 
ciunea ei dolentă. Sau poate că astfel fusese şi dînsul, poate 
că aceasta i-a apropiat şi că numai cea de-a doua căsnicie 
l-a împins la o metamorfoză treptată, ţinut sub ochiul vigi- 
lent al Sandei Dobrotescu într-o încordare de muncă îndă- 
rătnică şi ambițioasă. 

Fotografia aceasta acum o vedea Sergiu întiia oară. Nu 
se aflase prin casă. Desigur că pentru Sanda Dobrotescu 
va fi însemnat un document umilitor, dintr-o epocă degra- 
dantă a soţului, cînd trăia animalic şi pasiv, fără nici o no- 
bilă aspirație. 

Chipul uitat, necunoscut, devenit nou pentru Sergiu, îl 
fascina ca o enigmă. 

Nimeni din cei cîţi ştiau un singur Leon Dobrotescu, 
fruntaş al baroului şi ministeriabil cu meritaţi sorți de iz- 
bîndă la cea mai apropiată remaniere, nu l-ar fi identificat 
în acest tînăr cu părul cam prea lung şi boem, cu privirea 
nostalgică. Alcătuia o potrivită pereche cu tovarăşa de ală- 
turi; se contopeau indisolubil în decorul romantic şi rustic, 
în costumele lor demodate, dar nu ridicole, de o desuetă 
melancolie. 


448 


În acea vreme, fără îndoială, a început Sergiu să-i spună 
Tatileon, şi atunci a început să-l iubească mai mult decît 
pe adevăratul său tată, acel Anton Miclăuş pe care nu şi-l 
amintea. Numai pe urmă s-a înstrăinat — s-au înstrăinat — 
cînd a apărut în casă o stăpînă nouă, cu alte orînduieli şi 
principii. 

Sergiu rămase gînditor, cu palidul carton între degete. 

Îi răsunau cuvintele de astă-noapte ale omului înțepenit 
în straiele cernite, rămas să privegheze zidit în înspăimîntă- 
toarea singurătate. Îl nelinişti o filfiire de presimţire. Ce 
avea să-i spună oare atît de hotărîtor? De ce-l chemase şi 
îl aştepta cu atîta nerăbdare? „M-a surprins şi pe mine că 


le-am văzut, în sfîrşit, acestea şi că, în fine, le-am înţeles... 
Nu mai pot respira între zidurile de aci... Mă sufocă.” 

De jos străbătu bătaia muzicală a unui pendul. Numără 
maşinal. Nouă bătăi. E târziu. Nici n-a dat încă ochii cu cei- 
lalți copii: Teofana, Dudu, Săndel. Sergiu Miclăuş strînse 
vraful cartoanelor de pe genunchi şi îl înfăşură în rămă- 
şițele de ziar. Sluga bătrînă îşi căutase de lucru în fundul 
podului, printre mobile vechi şi oglinzi ulcerate; se depăr- 
tase cu discreţia delicată a oamenilor simpli. Sergiu se 
simți mişcat de această pioasă înțelegere; îl mustra gîndul 
că astă-noapte îl socotise un cioclu inamovibil al tuturor. 

Era ceva mai mult moşneagul acesta cu mersul lui cara- 
ghios pe jăratic şi cu mînecile spînzurînd prea lungi peste 
laba miîinii. Singura legătură vie cu oamenii morţi. Supra- 
vieţuitorul unor destine încheiate. 

ÎI întrebă cu blîndeţe, înainte de a cobori: 

— Matei, n-ai vrea să vii cu mine, la mine? 

— Cum adică, domnule Sergiu? 

— Dacă-mi înjgheb şi eu casa mea... O gospodărie, în 
sfîrşit... Nu ti-ar plăcea să vii la mine? 

Bătrînul ocoli răspunsul neted. Arătă numai bucurie la 
vestea subînţeleasă în întrebare: 

— Aşadar, v-aţi hotărît să vă culegeţi de pe drumuri şi 
să vă gospodării? Sfîntă vorbă! Era şi vremea... 

— Lasă acestea, Matei. Răspunde la întrebarea mea. Ai 
veni la mine ori nu? La noi... 

Matei se plecă să netezească spinarea pisicului. Pe urmă 
observă că a tîrît o haină pe jos şi începu s-o scuture cu 
mare grijă. 


449 


Se vedea că răspunsul nu era cel aşteptat de feciorul foş- 
tilor stăpîni şi că nu se încumeta să-l rostească. 

— Am înţeles, Matei!... făcu Sergiu cu dezamăgire. Tu 
eşti ca neamul pisicilor. Legat mai mult de casă decît de 
stăpîni. 

— Aşa mă cunoaşteţi, domnule Sergiu? Atunci puţin mă 
cunoaşteţi... Vorba-i alta! Am îmbătrînit. M-am hodorogit 
şi nu mai sînt bun de nimic. De ce să vă fiu povară? Mă 
cugetam să mă aciuez şi eu de acuma. Să mă duc unde mă 
trage sufletu, în satu unde am văzut lumina zilei. Acolo 
să-mi odihnesc ciolanele. 


— Atunci e altceva, Matei! recunoscu Sergiu Miclăuş. Te 
pricep şi îţi dau dreptate. 

Moşneagul mai avea, însă, ceva de spus. Murmură stîn- 
jenit, aproape în şoaptă: 

— Fiindcă am ajuns la astea, fără supărare, v-aş ruga 
de un sfat, domnule Sergiu. Se cheamă că acum sînteţi jude- 
cător şi cunoaşteţi tot tipicul legilor... Am pe suflet un păcat 
din tinereţea mea nebună şi fără de minte... 

— Ce spui, Matei?! se minună Sergiu Miclăuş, refu- 
zînd să-şi creadă urechilor. Tu, şi păcat pe suflet? Tu, şi 
tinereţe fără de minte?... Nu-i fi vrînd să spui că ai ucis 
un om!?... Şi chiar aşa de ar fi, te scapă prescripţia... 

Matei oftă cu amar, zeîncilind cu unghia un nod în grinda 
podului: 

— Moarte de om n-am făcut, domnule Sergiu. Dară 
mi-am pierdut eu viața mea şi încă o viaţă am împins-o în 
lume de izbelişte. Ca să spun pe scurt, iacă anume cum a 
fost... După ce am stat eu ordonanță la domnu locotenent, 
Dumnezeu să-l ierte, cînd m-am eliberat, m-am dus în sat 
la mine şi m-am însurat. Pot zice că dom” locotenent mi-o 
pus temelia însurătorii, că era larg la mînă şi darnic care 
nu se mai află. Mi-a zvârlit mia de lei cum zvîrliţi dumnea - 
voastră banul pe un pachet de ţigări. lată, cu acest ajutor 
m-am gospodărit, am trăit bine vreo doi ani în capăt; pe 
urmă am început a mă lăsa de nevastă... Parcă-mi lua cineva 
minţile. Era la noi în sat, la curtea boierului, o țigancă, una, 
Frusîna... Aceea m-o scos pe mine din cuminţenie şi din 
casă... Aşa că într-o bună dimineaţă, am lăsat nevastă, casă, 
gospodărie, şi am fugit cu ţiganca-n lume. Eu zic ş-acuma, 


450 


numai că mi-o făcut ea farmece, altfel nu mă lămuresc cum 
de m-am hainit într-atîta la inimă... Am fugit aşadară cu 
dînsa la tîrg, la Vaslui, şi ne-am tocmit slugi. Ca la un an 
m-o lăsat tiganca pe mine. Îi sticleau ochii după altu... Ei, 
acuma ce te faci tu, Matei? Acasă cum să te-ntorci? Avea 
drept să mă opărească muierea cu-ncrop, măcar că Reveica 
mea nu era dintr-acelea... Mai de frică, mai de ruşine, mai 
din lipsă de minte, în loc să mă-ntorc pocăit la gospodăria 
noastră şi să-mi pun cenuşă pe cap, am dat de urma lui 
dom” locotenent. Dumnealui plecase din armată, se-nsurase 
cu conița Magda, fie-i sufletul izbăvit la ceruri... Nu m-o 
întrebat nici unu cum şi de ce mi-am lăsat muierea şi casa... 


Aveau în fire amîndoi să nu iscodească necazurile omului. 
M-au primit în serviciu şi în serviciu am rămas. Acuma se 
cheamă că m-au ajuns şi pe mine anii să ies la pensie, ca 
boierii... 

— Bine, Matei... îl aprobă Sergiu Miclăuş cu blîndeţe. 
Dar tot nu te-nţeleg eu cu ce-ţi pot fi de folos. Ce are a 
face aceasta şi cu tipicul legilor? 

— Ajung şi la asta şi am sfîrşit, domnule Sergiu... Cînd 
or început a mă încerca bătrîneţile, încă de acum cîţiva ani, 
vă aduceţi aminte că m-am cerut o dată să mă duc la mine 
acasă, în sat? 

— Parcă, Matei... îşi aminti Sergiu ca prin vis. 

— N-am spus atunci pentru ce mă duc. Aveam socoteala 
mea. Şi socoteala era că poate am să-mi găsesc acum baba, 
să ajung cu dînsa la iertare şi la împăcare... M-am dus, am 
căutat, am întrebat... Se schimbase lumea. Ici-colo, doi-trei 
să-şi mai amintească de mine... Iară aceşti doi-trei mi-or 
spus dînşii că Reveica m-o aşteptat ce m-o aşteptat, şi pe 
urmă a plecat şi ea în lume. S-o tocmit slugă. La vreo doi ani 
s-o întors şi-o vîndut tot, şi de atuncea plecată a fost pen- 
tru totdeauna... O lăsat vorbă că mă caută în lume... Unde 
să mă caute? Unde să mă mai găsească?... Eu o caut pe 
dînsa, ea mă caută pe mine... Asta-i povestea cu acu în caru 
cu fîn, după cîtu-i țara de mare. Şi de aceea m-am gîndit să 
aflu o îndreptare de la dumneavoastră, domnule Sergiu... 
Nu se poate să nu se fi gîndit legea şi la o întîmplare ca 
asta. Să capăt un ajutor de la lege să-mi găsesc baba, să ne 
întoarcem la noi în sat şi să ne pregătim mormîntul... Eu 
am agonisit atîta cît să ne durăm un bordei. Poate şi dînsa 


451 


a agonisit, fiindcă mult era chibzuită din fire, chiar prea 
chibzuită şi cumpănită, că de asta mi-o luat minţile ţiganca... 
Şi întrebarea-i a şti dacă nu se pot face strigări; aşa ca o 
cercetare cu de-amănuntul, pe calea legii să-i aflu de urme. 
Văd că pe hoţi şi pe ucigaşi tot îi află pînă la sfîrşit, măcar că 
se ascund... Reveica mea n-avea şi n-are de ce s-ascunde... 
Sergiu Miclăuş îşi trudea cugetul să-şi amintească unde 
a auzit nu demult numele acesta: Reveica. Poate vreo îm- 
pricinată, vreo martoră ori parte în vreun proces. Sau un 
nume citit distrat în rubrica de fapte diverse a gazetelor. 


— Ce credeţi? stărui Matei. Să am eu nădejde la una ca 
asta, ori e o nebunie clocită într-o minte nepricepută de 
bătrîn? 

Sergiu Miclăuş cumpăni răspunsul: 

— Ştiu eu?!... O încercare s-ar putea face. Poate la o 
gazetă. N-are să citească ea, citesc, însă, stăpînii. Să încer- 
căm. Să-mi dai însemnare cu de-amănuntul şi am să mă 
gîndesc cum e mai bine de făcut. 

Matei se plecă să-i sărute mîna. Sergiu o feri în lături 
ruşinat: 

— Se poate, Matei? Cînd ai mai făcut una ca asta? 

Sluga clătină din cap, a mai multe ştiutor: 

— Am mai încercat eu să mai sărut mîna şi lui sărmanu 
dom” locotenent Miclăuş Anton, şi tot aşa nu m-o lăsat şi 
m-o mustrat. Atunci cînd m-o ajutat să mă gospodăresc şi 
n-am avut minte să-i păstrez darul făcut cu inimă bună. 
Acuma o ajuns vremea să mă ajutaţi dumneavoastră, dom- 
nule Sergiu... Eu zic c-o stat undeva scris şi aşteptînd să-i 
vină ceasul. Domnul cel de sus, care le vede şi le ştie toate, 
are să vă răsplătească la casă nouă, aşa cum vă doreşte 
inima mea, ca unul care v-am crescut pe genunchi... Pentru 
asta am să mă rog eu la icoane şi am să mai pun eu să se 
roage alt rob al lui Dumnezeu cu mai puţine păcate şi cu 
mai mult cuvînt... Orbul pe care îl milostivesc eu de două- 
zeci de ani... 

— Ce orb, Matei? surise cu o vagă tristețe Sergiu Mi- 
clăuş. Nu te ştiam aşa de bisericos... 

— Am eu un orb al meu... se mărturisi tainic Matei. Un 
orb sărac, care trăieşte din milostivirea celor cu doi ochi... 


452 


Azi e Dumineca lui, după sfinta evanghelie cetită în biserică. 
Am să trec numaideciît să-i lepăd un pol în palmă, ca să se 
roage pentru împlinirea celor dorite de dumneavoastră şi 
de mine. Iară fiindcă-i dumineca lui, cu atîta mai mult va să 
capete ascultare rugarea sa la Cel-de-sus. 

Sergiu Miclăuş continua să surîdă cu tristeţea scepticilor. 
Dar o pornire superstițioasă, ascunsă în nebănuite zăcăminte 
ale sufletului, l-a împins să scoată o monetă de o sută de lei 
din buzunar. I-a întins-o lui Matei, silindu-se să pară ironic 
cu propria sa slăbiciune: 

— Ține, Matei!... Dă-i orbului tău şi asta, măcar că nu 
prea cred în milostivirile şi rugăciunile prin procură... 


Matei pipăi moneta, o răsuci pe o parte şi pe alta, îi 
căută zimţii şi, după ce o jucă în palmă să-i încerce greu- 
tatea, îşi mărturisi o îndoială: 

— Mă tem că nu-i bună, domnule Sergiu... 

— Ei, asta-i! se miră Sergiu Miclăuş. 

— Zău! Încercaţi. 

Sergiu Miclăuş sună moneta. Era într-adevăr falsă. Mai 
sună una. Falsă şi aceea. Adică tot restul primit aseară de 
la Cristofor, şoferul, care atît de energic protestase să nu 
fie confundat cu haimanalele nărăvite să strecoare clienți- 
lor nocturni, distraţi şi grăbiţi tot stocul de mărunţiş 
fără curs. 

— Nostimă întîmplare! Şi mare bandit! declară Sergiu. 
Merită să i-o povestesc Ginei... 

Matei îl consolă: 

— Lăsaţi, că-i dau eu orbului de la mine. Şi de-ale dum- 
neavoastră scăpaţi uşor. Se-ntîmplă... Numai conița Sanda 
aduna toţi banii cei răi. Cred că se află pe undeva strînşi în 
vreo cutie. Zicea, în dreptatea sa, că dacă a înşelat-o unul 
cu voie ori fără voie nu-i un cuvînt să ducă înşelăciunea mai 
departe... Aşa vorbea întotdeauna, ca din cărți. 

„Într-adevăr — gîndi Sergiu Miclăuş — ca din cărți de 
morală laică şi de virtute civică.” 

— Coboară înainte, Matei! Eu rămîn să închid visteria 
mea... 

Nu de aceasta voia să mai rămînă Sergiu Miclăuş. ÎL îm- 
presurase deodată atmosfera stranie şi grea de amintiri a 
podului de casă. Copil, aci se ascundea fără pricină, numai 
fiindcă se simţea stăpîn pe un domeniu neturburat de nimeni. 


453 


Într-un colț se aflau în neorînduială cărți şi reviste cu poze, 
rămase de la adevărații săi părinţi. Întindea foile revistelor 
pe jos, îşi făcea aşternut şi se culca pe brînci, cu privirea 
magnetizată de ilustrațiile cărţilor, pînă ce-i amorțeau 
coatele şi începeau să-i joace imaginile înaintea ochilor... 
Afară se auzeau glasuri în curte, portița de fier a grilajului 
izbindu-se, tramvaiul duruind, o goarnă depărtată de auto- 
mobil... Totul lua un aspect ireal şi misterios. I se părea că 
deţine secretul unei lumi inaccesibile celorlalți muritori... 
Acum îşi explică. Misterioasă era numai chemarea care îl 
aducea pe copil să se învăluie în efluviul ultimelor rămăşiţe 
de la părinţii săi de sînge, izgonite din casă. Între foile căr- 


ților se aflau flori decolorate: pansele şi nu-mă-uita, ghiocei 
şi lăcrămioare. Nimicurile elevei de pension, încredințate 
foilor în amintirea cine ştie căror primăveri volatilizate ca 
parfumul şi culoarea florilor. Nu-şi lămurea atunci simtă- 
mîntul subtil copilul din ultimii ani de şcoală primară, din 
primul an de liceu. Dar chemarea era irezistibilă în unele 
după-amiezi de vară, cînd casa îi părea deşartă şi deodată 
străină, fără să ştie de ce. 

Tresărea cu urechea ciulită. 

Jos se auzea un glas sever şi imperios: 

— Sergiu! Unde eşti, Sergiule? 

Dura o pauză. 

Întrebarea se adresa altcuiva, lui Matei ori guvernantei: 

— Unde-i copilul acesta imposibil? 

Copilul imposibil se furişa tiptil pe scară. Apărea cu un 
aer nevinovat. 

— Unde ai fost? îl cerceta Sanda Dobrotescu, sfredelin- 
du-l cu privirea ei rece, de inchizitoare. 

— Aici... Adică nicăiri. 

Mai mult nu-i putea scoate, nici o încercare şi nici o ame- 
ninţare. Sanda Dobrotescu îi examina mîinile pline de praf, 
hainele îmbicsite. Îl trimitea să se spele şi să se perie, cu 
obligaţia să se prezinte peste zece minute la un nou examen. 

— Copil imposibil! 

Abia acum îşi dădea socoteală Sergiu Miclăuş cît de ne- 
fericit a fost copilul acela imposibil, lipsit de adevărată căl- 
dură — căldura de care avea nevoie mai cu seamă o mlă- 
diță din neamul lui Anton şi al Magdei Miclăuş, exemplare 
morbide şi inutile, de seră. Pentru alt climat fusese născut. 


454 


Sanda Dobrotescu l-a crescut ca şi pe copiii ei, la o tempe- 
ratură glacială, fără dezmierdare şi moliciune, aşa cum po- 
runcea catehismul său laic, inflexibil şi strict. 

I s-a părut că-i aude glasul afară: 

— Sergiule! Unde eşti, Sergiu? 

Instictiv, şi-a privit palmele pline de praf, hainele cu aţe de 
paianjen. 

S-a scuturat de absurda nălucire. 

Întinsă pe catafalcul de jos, Sanda Dobrotescu nu mai 
avea glas pentru vecii vecilor; şi poate că dacă l-ar avea, 
altul i-ar fi glasul de acum, după zîmbetul cel nou şi 
transfigurat al buzelor. Fiindcă nimeni nu-l mai putea opri, 


Sergiu Miclăuş răscoli cu vechea voluptate înviată maldă- 
rul de reviste şi cărți. Mirosul de hîrtie uscată, fărîmicioasă 
îi dădea o ameţeală ciudată şi dulce. 

Papanaş se alinta, torcînd şi frecîndu-se de mîna lui Ser- 
giu, ridicînd ochii gălbui şi întrebători. 

— Ksss! Ksss! strănută comic. 

Strănută, îşi spălă nervos botul cu laba, se repezi după 
o gînganie ieşită de sub hirtii şi îndată mistuindu-se îndărăt. 

Sergiu Miclăuş răsfoia un album cu foile albastre, roz, 
violete, verzui: versuri de Lamartine şi Musset, maxime 
despre amiciție şi sentimente, un început de memorial 
zilnic al elevei de pension din anul 1900. Citi cîteva rîn- 
duri: „Astăzi m-am împăcat cu Lisetta. După ora de 
germană — nici nu ieşise Fräulein ! Weber din clasă. 
M-am dus la Lisetta şi am îmbrăţişat-o. Am izbucnit 
amîndouă în plîns. Ce prostie toată cearta noastră! Toată 
după-amiaza am stat amîndouă pe banca de sub castan 
şi ne-am mărturisit ce am simțit în aceste trei zile cît 
ne-am ocolit privirile.” Reflecţii asupra lecturilor. Naive 
şi de o gravitate înduioşătoare. Un monolog interior. Im- 
presii dintr-o vacanță de Paşti... Sergiu Miclăuş avu sen- 
timentul că săvirşeşte o profanare. Prinse la loc încuie- 
toarea de metal galben şi coclit. Se hotărî să adune toate 
aceste nimicuri pioase, să le închidă într-un dulap ca în- 
tr-o discretă capelă, atunci cînd vor fi în casa lor: a lui 
şi a Ginei. 


1 Domnişoara (germ.). 


455 


Pînă atunci puse la adăpost albumul în sipetul cu haine 
şi fotografii, cobori scara, făcînd loc pisicului să treacă 
înainte. 

Îşi scutură hainele, părul şi palmele în sălița îngustă, 
cum făcea şi altădată ca să şteargă urmele explorărilor 
neîngăduite; se pregăti să intre în sufragerie cu un suspin, 
îl aştepta şi aci o întîlnire grea. Cei trei copii cu care a 
crescut împreună. Acea soră necunoscută a Sandei Dobro- 
tescu, zugrăvită în termeni prea puţin cuviincioşi de Ma- 
tei: „Un fel de madamă, că nu-i pot spune cucoană”... 

Înainte de a deschide uşa, ascultă cu urechea atentă. 

Se auzea numai clinchenitul surd al linguriţelor. Nici 
un 


glas. Sergiu Miclăuş deduse cu uşurare că nu se aflau 
înăuntru decît copiii şi că întîlnirea se va petrece astfel 
fără martori. Totuşi, îşi posomori o figură de circumstanţă. 
ÎL indignă această ipocrizie. N-ar fi avut nevoie de dînsa. 
N-a rămas nepăsător la moartea Sandei Dobrotescu: nu e 
un ingrat, nici un om cu inima uscată. În amestecul de 
simțăminte contradictorii cîte l-au frămîntat de la primirea 
telegramei, a predominat o sinceră şi omenească mîhnire, 
cu deosebire după sfertul de ceas de astă-noapte, cînd s-a 
aflat în singurătate, faţă în față cu moarta. De ce atunci 
preocuparea de a exterioriza într-un anumit chip, convenţio- 
nal şi exagerat, o copleşitoare durere? De ce a pierdut 
omul chiar înaintea morţii simplitatea sentimentelor, ce- 
dînd ispitei de a le cabotiniza? Aceste judecăţi scîrbite 
nu l-au oprit să păşească pragul cu o înfăţişare neconso- 
lată. Tustrei orfanii s-au ridicat ca la un singur semn, 
s-au consultat din privire, au împins scaunele şi au încon- 
jurat masa să-i iasă înainte. Aveau pleoapele roşii şi in- 
flamate de plins; straiele, negre. Sergiu Miclăuş i-a strîns 
la piept pe rînd, i-a sărutat pe frunte, le-a dezmierdat în 
neştire umerii şi obrazul, le-a rostit începuturi de cuvinte 
fără înţeles şi fără sfîrşit. 

Teofana îşi dădu în lături de pe ochi o şuviță incoloră 
de păr, voi să se stăpînească, izbucni în plîns, îşi ascunse 
obrazul în palme. 

— Fii cuminte, Fana, cuminte... Ce însemnează aceasta? 
murmură Sergiu, purtînd-o spre scaun, cu braţul încins în 


456 


jurul mijlocului. Altfel mă superi... adăugă stupid, mirîn- 
du-se singur de nerozia argumentului. 

— Aşa face de două zile... rosti un glas necunoscut şi 
răguşit la spatele lui Sergiu Miclăuş. Pune şi dumneata un 
cuvînt să isprăvească. Durere, durere, dar trebuie să-şi 
cruţe sănătatea... Are paisp'ce pe cincisp'ce ani acuma, 
mai-mai domnişoară, şi uite cum se prezantează... 

Sergiu Miclăuş se întoarse, cu mîna pe umărul Teo- 
fanei. Recunoscu făptura descrisă de Matei. Într-adevăr, 
o persoană foarte vulgară, grasă, ochioasă, sprincenată şi 
mustăcioasă, cu rotunjimile revărsate într-un tricou negru 
spălăcit de lînă. Ceilalţi doi copii se răsuciseră şi dînşii, 
cu faţa spre mătuşa pînă atunci ignorată de familie. lar 
din privirea lor, ostilă, stînjenită şi umilă, se ghicea că o 


socotesc o intrusă care-şi luase drepturi dezaprobate de 
toţi. 

Femeia înaintă trecînd dintr-o mînă în cealaltă o verigă 
imensă de chei. Întinse palma scurtă şi grăsună ca o 
pituşcă: 

— Mă recomandez madam Anica Stoian, sora decedatei. 
Ştiu că n-ai auzit încă de mine, dar sper că veți auzi mai 
des pe viitor! 

Sergiu Miclăuş şovăi înainte de a apropia buzele de 
dosul mîinii. Atinse în silă pielita grunţuroasă. Mîna mi- 
rosea a săpun de Marsilia. 

Doamna Anica Stoian rosti: 

— Mersi. Nu vă deranjaţi. 

Apoi se aşeză pe o margine de scaun, cu cheile în poală. 
ÎI cercetă cu privirea încordată, direct, ca pe un obiect 
neînsuflețit. Rezultatul examinării păru că a satisfăcut-o pe 
deplin. Spuse fără înconjur: 

— Mă mulţumeşte că nu arăţi cum te-au zugrăvit alții. 
Luasem informaţiile mele şi mi s-au spus lucruri aşa şi 
aşa... Văd că m-au înşelat. Eu cîntăresc omul dintr-o sin- 
gură ochire. Îmi ajunge. Tot ce-am auzit cade de la inima 
mea, uite-aşa! 

Ca să arate cum cad de la inima sa cele auzite, madam 
Anica Stoian ridică între două degete cheile din poală 
pînă la înălțimea capului şi le dădu drumul la loc, în 
culcuş. 


457 


Cei trei copii oftară pe rînd, cu lacrimile în ochi. Se 
vedea limpede că într-acea clipă, mai mult decît durerea 
unor orfani de mamă, îi apăsa această prezență în casă. 
Madam Anica Stoian făcu gura pungă, într-un surîs oţeţit, 
dovedind o foarte precisă intuiţie a situaţiei, sale de oaspe 
nepofiit. Roti ochii asupra copiilor în straie cernite, rîn- 
duiți la masă, după înălțime, drepţi, cuminţi şi din nou 
stăpîni pe sine, cu o rigiditate precoce, aşa cum îi crescuse 
Sanda Dobrotescu. 

Îndepărtînd scaunul ca să-şi poată lărgi picioarele groase, 
apelă la arbitrajul noului-venit: 

— Spune şi dumneata, domnule Sergiule... Una ca asta 
se face? Ai observat cu ce ochi se uită la mine, mătuşa 
lor, sora mamei lor?... S-ar zice că sînt o străină. Şi pen- 
tru ce aceasta, mă întreb? Fiindcă am rămas o femeie 


nevoiaşă, măritată cu un om care-şi cîştigă pîinea cinstit, 
ținînd o mică dugheană şi locandă... Sărăcia nu-i ruşine, 
necum sărăcia unei surori, care a tăcut şi s-a păstrat la 
locul ei cînd a văzut că soru-sa se înalță şi merge la mă- 
rire. Trebuie să ştii şi 'mneata şi copiii aceştia că Alisandra, 
dacă a ajuns unde a ajuns, se datoreşte în parte şi nouă, 
oameni nevoiaşi şi cu puţină ştiinţă de carte... Aceasta ca 
să fim înțeleşi de la început şi să înlăturăm spusele altora 
şi nedumeririle pe care le văd în jurul meu de cînd am 
păşit pragul casei... Nu te uita la mine, Fănuţo, că aşa 
este!... 

Teofana, strîngind în pumni batista udă cu chenar ne- 
gru, se sili să pară nepăsătoare: 

— Nu mă uit de loc, tanti Annie. Înţeleg foarte bine... 

Sora moartei strînse din umerii bine căptuşiţi cu un 
strat de grăsime: 

— Tanti Annie?... Spune-mi tanti Anica ori mătuşa 
Anica... Nici eu, nici biata maică-ta n-am fost crescute cu 
farafasticuri. I-au venit acestea mai tîrziu. Am fost nişte 
sărmane fete de uşier la un oarecare trebunal. 

Privi pe rînd la Teofana şi la Sergiu, încruntînd sprin- 
cenele îmbinate, parcă i-ar fi găsit întrucîtva vinovați şi 
responsabili de această umilă origine. Ochii foarte negri şi 
lucioşi căpătau un uşor strabism cînd se fixau încordaţi 
într-un singur loc. 


458 


Madam Anica Stoian apucă de pe masă sticla de rom, 
îşi turnă o jumătate de păhărel, îl dădu pe gît şi plescăi 
din limbă. Sergiu înțelese după aceste zgomotoase mani- 
festări că nu e la primul păhărel. Femeia urmă cu un 
surîs crud, satisfăcută de oroarea din ochii copiilor: 

— Da, da! Nu vă uitaţi cu scîrbă... E bine să ştiţi că 
bunicul vostru a fost un uşier de trebunal, din cei care 
primesc bacşişuri şi fumează capete de ţigări lepădate de 
domnii advocaţi. Meritul Alisandrei a fost cu atît mai 
mare. Nu-i ruşine, e mîndrie! Eu n-am avut dar la carte. 
Însă m-am măritat de tînără şi am făcut o partidă destul 
de bună pentru puterile noastre... M-am învrednicit s-o 
ajut pe Lisandra să meargă mai departe la învățătură, ca 
o soră mezină ce-mi era. A învăţat, a fost silitoare şi cu- 
minte, şi-a păstrat ambiţul, a ajuns la universitate, s-a ridicat 
sus... Am înţeles că nu-i plăcea să mă bag în sufletul 


ei. Nu m-am băgat. Am rămas la sărăcia şi prostia noastră. 
Am stat la o parte, la tejghea, servind fără ruşine muş- 
teriii, şi m-am bucurat din depărtare de mărirea sa... 
Aceasta nu m-a putut opri să-mi fac datoria de soră cînd 
am ştiut-o întinsă în sicriu. Am luat trenul şi am venit. 
Văd că nu se află o mînă de femeie să ţină frînele casei. 
Le-am luat eu! Sună cheile pe verigă, simbolul acestor 
frîne. Le-am luat şi bine am făcut... Am pus ordine. Cînd 
se află un mort în casă, slugile şi străinii atîta aşteaptă. 
Dau vraişte prin cămări şi dulapuri. Cu mine asta nu 
merge. Ţi le-am spus şi dumitale, domnule Sergiule, ca să 
nu te mire de unde şi de ce am răsărit eu într-o casă 
unde nu-i fi auzit despre mine... Te-am văzut că te urci 
în pod. Bine! Îi fi avînd şi "mneata lucrurile "mnitale, 
fiindcă această casă, după cît am aflat, a fost mai întîi 
a mamei dumitale. Dar, fără supărare, ţin să-ți spun că 
atunci cînd s-a dat Matei jos l-am controlat. Slugă veche! 
Asta nu le împiedică să fie cîteodată şi hoţi vechi, care 
înşală încrederea stăpînilor... 

— Doamnă, protestă Sergiu Miclăuş, îmi pare rău că 
ați putut pune măcar o clipă la bănuială credinţa unui om 
care de mai bine de douăzeci şi cinci de ani... 

Madam Anica Stoian sună cheile ca un clopoțel, între- 
rupînd cu autoritate cuvîntul vorbitorului: 


459 


— Mă rog, nu-i chestia de supărare şi de părere de 
rău. Aşa-mi văd eu datoriile de soră a moartei. După în- 
mormîntare îmi iau catrafusele şi plec de unde am venit, 
la locanda şi muşteriii noştri, dacă mi se dă a înțelege că 
nu se mai arată nevoie de mine şi dacă nu le place acestor 
nepoți mutra mea... Tot fără supărare şi fără părere de 
rău. Sperez că măcar dumneata m-ai priceput. 

Sergiu Miclăuş îngăimă o vagă aprobare. Încă nu se 
dezmeticise după această nouă şi neaşteptată apariție. Sim- 
țea copiii jigniţi de brutalitatea femeii sprincenate şi 
ochioase, care nu avea nimic în înfăţişarea ei din purtarea 
„decedatei” sale surori. Întrezări mai lămurit o realitate 
expiatorie. Sanda Dobrotescu îşi durase o existență arti- 
ficială, o impusese şi celor din juru-i; încă nu intrase în 
mormînt, şi tot edificul precar se năruia. Ce urmă putea 
să lase în sufletul copiilor o asemenea invazie a unui ele- 
ment orb, distrugînd micul şi convenţionalul lor univers? 


Madam Anica Stoian îşi aminti datoriile de amfitrioană 
ad-interim. Se descleştă de pe scaun, înfigînd veriga cheilor 
în cingătoare. 

— Eu stau şi vorbesc, şi nu te-am întrebat ce obiş- 
nuieşti dumneata... Cafea cu lapte? Ceai? 

— Nimic, doamnă. A avut grijă Matei să-mi aducă dis- 
de-dimineaţă cafea neagră. 

Madam Anica Stoian clătină cheile: 

— Asta-i altceva. Ştiu, fiindcă a trecut jupînul Matei 
pe la vama mea mai întîi, pe aici, pe la chei. Dar cafeaua-i 
cafea, şi gustarea de dimineaţă îi altceva. Trebuie să iei 
un ceai. Nu le da exemplu rău nepoților acestora ai mei, 
care, precum vezi, numai au linciurit linguriţele în cești... 
Uită-te, rogu-te, la dînşii!... Care de care mai pirpiriu şi 
mai gălbejit. La ce să mai agoniseşti bani şi să te chinui, 
nu zău, dacă te răsplăteşte Dumnezeu cu nişte sfrijituri de 
ploduri să-i culce suflarea de vînt? Aş dori să ti-i pot 
arăta pe ai mei, domnule Sergiule... Se adresă celor trei 
nepoți, cu o nemărginită milă: Pe verişorii voştri să-i ve- 
deți şi să luați exemplu de la dînşii! Crescuţi fără guver- 
nantă... Cei mari, la meserie. Cei mai mărunți, la tejghea 
şi la bucătărie, cot la cot cu mine... Nu ştiu ce-i moftul. 
Făcînd deosebire între nepoţii vrednici de milă şi între 
Sergiu, pe care se vedea că altfel îl preţuia, îl luă sub 


460 


binevoitoarea sa ocrotire: Aşadară, aşteptaţi să vă preparez 
un ceai, domnule Sergiule. Un ceai cu rom mai din plin 
drege după drum lung şi după o noapte pierdută. Aduc 
şi pîine prăjită cu unt; dă-le o lecţie, rogu-te. 

Cînd a ieşit pe uşă, copiii au strîns instinctiv scaunele în 
jurul lui Sergiu. 

Erau într-adevăr slabi, cartilaginoşi, fără sînge în obraz; 
după chipul şi asemănarea Sandei Dobrotescu. Teofana 
se deşirase, încă mai urîțită în epoca ingrată a pubertăţii. 
Lui Dudu îi mai crescuseră încă urechile, depărtate de 
țeasta capului, transparente şi prea mari, ca două torți. 
Numai Săndel aducea îndepărtat cu figura lui Leon Do- 
brotescu din necunoscuta fotografie a tinereţii. Bubuliţele 
roşii de pe frunte dovedeau însă acelaşi sînge comun, stre- 
pezit şi împuţinat de vlagă. 


Teofana despături batista udă de lacrămi, o mototoli la 
loc în jurul degetelor, rosti fără să ridice ochii: 

— Nu e aşa că nu-i adevărat? Nu se poate să fie 
adevărat... 

— Ce anume, Fana? o întrebă Sergiu cu blîndeţe, nete- 
zindu-i părul moale şi rar, cînepiu. 

Teofana înălță ochii turburi, pleoapele roşii; toată figura 
exprimă o implorare dureroasă: 

— Spune-ne că nu poate să fie sora lui maman, nu e 
aşa, Sergiu?... Te aşteptam... Numai tu poţi să ne scapi 
de această femeie străină... Tati nici nu vrea să iasă din 
birou... Ne-a lăsat pe mîna ei... M-lle Riche, guvernanta 
cea nouă, s-a închis şi dînsa în odaie... l-a luat femeia 
aceasta cheile, i-a scotocit în lucruri. Nu ştiu ce se întîmplă 
cu noi, Sergiule... Ai auzit cum vorbeşte? Ai văzut cum 
ne tratează?... Şi sărmana maman!... Stă singură. Nici nu 
ne lasă să intrăm la dînsa. Pretinde că nu-i locul copiilor... 
Ai văzut cum bea rom? Trei pahare a băut în faţa 
noastră... Nu e aşa că nu poate să fie adevărat?... 


461 


— Ba e foarte adevărat, Gina dragă! Tot ce poate să 
fie mai adevărat... 

Tanti Catriona se opri cu braţul încărcat de liliac alb. 

Căuta vasul potrivit cu o concentrare pătrunsă de gravi- 
tatea funcţiunii sale pe pămînt. De cîte ori i se părea că a 
dat greş în astfel de alegeri nu-şi mai găsea loc. Se ridica 
de la mijlocul mesei, zvîrlind şervetul şi înverşunîndu-se să 
repare neiertata eroare. O nemulțumeau atunci ştirile gaze- 
telor, vremea de afară, competinţa culinară a Reveicăi. 
Pînă ce o fericită inspiraţie îi lua povara de pe inimă. Şi 


462 


îndată totul devenea din nou luminos şi încîntător, ferit 
de vulgara realitate în a cărei robie tiranică trăieşte restul 
umanităţii. 

Îşi înclină pe spate capul cuprins în capsula străvezie 
a bonetei de muselină albastră cu tiv de dantelă pală, 
făcu doi paşi îndărăt, pe tocurile exagerat de înalte, mic- 
şoră privirea printre gene. 

Gina ştia că e de prisos s-o întrerupă acum şi s-o întrebe 
ce e adevărat, tot ce poate să fie mai adevărat. 

Aşteptă cu un surîs drăgăstos şi admirativ să vadă ce 
nouă modificare în orînduieli mai poate născoci nesecătuita 
fantezie a tantii Catriona. Ghemuită pe un taburel de cati- 
fea portocalie, în pijamaua de o graţioasă absurditate în 
colorit şi croială, cu braţele împresurate cerc în jurul 
picioarelor îndoite şi cu obrazul culcat pe un genunchi, 
părea că face şi dînsa parte din mobilierul minuscul şi 
fantast al încăperii. 


Urmărind cu ochii nehotărîrea tantii Catriona, paria cu 
ea însăşi, copilăreşte: „Dacă mută vaza de porțelan verde 
de pe pian pe mesuţa cea joasă din mijloc, atunci toate 
au să se petreacă aşa cum doresc eu... Simplu, repede, 
fără nici o piedică... Înseamnă că Gigi mă iubeşte îndestul 
pentru a se mulțumi cu ce-i pot aduce eu”... 

Poate Gina trişa puţin cu acest pariu. Căci îndată prinse 
a privi stăruitor spre mesuţa rotundă, ca să-i sugereze 
tantii Catriona alegerea atît de decisivă pentru viitorul 
său destin. 

Inima începu să-i ticăie zvicnit cînd o văzu înălțîndu-se 
în vîrful pantofilor şi aşezînd crenguţele de liliac fără să 
mute vasul din loc. S-a sfîrşit! Ce naivitate, ce impru- 
dență, ce provocare vinovată a ursitelor, să-şi joace în 
asemenea puerile rămăşaguri un sentiment cu totul mai 
adînc, poate întreaga ei viață! 

Gina simţi lacrimi în ochi. Îşi netezi cu degetul genele 
lungi şi ude. Deodată sări în sus, bătînd din palme, cu o 
frenezie care-i dezgoli din pijamaua învîltorată un sîn mic, 
dur şi insolent. 

Tanti Catriona strămutase florile cu de la sine voinţă. 
Le resfiră în vasul verde, cu o precisă mînă de florăreasă 
pavoazîndu-şi vitrina. Trase imperceptibil mesuța în lături, 
atît cît trebuia ca liliacul alb să lumineze toată încăperea. 


463 


Gina o cuprinse cu amîndouă braţele de gît, o sărută 
pe obraji, o tîrî în cîţiva paşi de dans, şerpuind ca un 
demon în spaţiul îngust. Cînd s-a liniştit, tanti Catriona o 
privi mirată, zîmbind şi trăgîndu-i pudic flamura pijama- 
lei pe sîn. 

— Ce e cu tine, Gina? De astăzi-dimineaţă de două ori 
ai plîns fără motiv, acum văd că eşti dispusă să dansezi 
un french-cancan tot fără motiv... Aşa te-i fi purtînd tu la 
şcoală?... Le plîng pe sărmanele eleve!... 

Gina se bosumflă alintată: 

— Pahdon! Opinia fohuhilor didactice a recunoscut una- 
nim că sînt o profesorică ideală. Pot phezenta documente. 
Copie de pe registrul de inspecții... Acum şi aci sînt alt- 
ceva, tanti Catriona... Mai bine stai alături de mine. Spu- 
ne-mi: ce este foahte adevărat, tot ce poate să fie mai 
adevărat?... 

Îi făcea loc pe divanul scurt şi strîmt, acoperit de şalul 
turcesc, care odată slujise de fundal pentru un portret 
celebru al primei-balerine de operă imperială, Catriona 
Catriowina... Se cuibări între perne şi pufuri. Scobi alături 
alt cuibar, moale şi primitor. Tanti Catriona nu se îndură 
însă să renunţe la tabieturile sale. 

— Aşteaptă mai întîi să-mi aduc tot tacîmul de cafea. 
Vom vorbi. Ţin chiar să vorbim foarte serios, Gina, Gi- 
noşca... 

— Și eu, şi eu! se grăbi să aprobe Gina Alimănescu. 
Mai avem o ohă. Într-o ohă trebuie să fiu gata... Gata: 
fard, baie; îmbrăcată şi împopoțonată. 

Cu toate intenţiile de gravă discuţie, în care nici ea nu 
prea avea totală încredere, tanti Catriona izbucni în tril 
uşor de rîs, ca o cascadă de perle rostogolite într-o cupă 
de cristal. Rîsul îi dezveli dantura nefiresc de intactă. Dinţi 
albi, mărunți şi regulați de copil — alt miracol capricios 
al naturii. 

— Tu, şi fardată? Tu, şi împopoţonată, Gina? Nici nu 
ti-ar sta bine! Cunoaştem. În ultimele zece minute ai să 
le dai toate peste cap, trecîndu-ţi roşul pe buze la portiţă, 
din mers... 

— „şi după mine, rămînîndu-ți ţie de sthîns şi de de- 
reticat o ohă, tanti Catriona. Ştiu! Recunosc! Ertahe! 
Graţie!... Cu palmele împreunate, Gina parodie şăgalnic 
gestul deznădăjduit de implorare al sclavelor osîndite la 


464 


cnut. În chip de dezvinovăţire, adăugă: Dah cine m-a 
crescut oare aşa, răsfăţată şi dezordonată?... Thebuie să 
împărțim vina în două... 

Tanti Catriona îşi aşezase pe o masă scundă tava de 
alamă cu tot tacîmul pentru cafea. Rămase cu cutia de 
chibrituri într-o mînă şi cu beţigaşul în cealaltă, privind-o 
mai pătrunzător de cum îi era în fire. 

Gina nu putu suporta mustrarea aceasta tăcută. 

Vorbi repede, cu obrazul dintr-o dată serios şi trist: 

— artă-mă. De data aceasta te hog cu adevărat: 
iartă-mă! Am glumit. Ştiu la ce te gîndeşti, tanti Catriona. 
Niciodată nu mi-a dat prin minte să arunc vina pe alt- 
cineva... Din nefericire phostiile mele au fost numai ale 
mele. Eu am suferit penthu ele şi le-am plătit scump... Prea 
scump, tanti Catriona... 


— Tocmai, copilo. E vorba să nu le mai plăteşti a doua 
oară... Şi să-ţi aminteşti că n-ai suferit pentru ele numai 
tu... Nu e o imputare, Gina. Nu ştiu de ce, mi-am adus 
deodată aminte că pe divanul acesta unde stai acum ai 
plîns atitea zile şi nopţi, cu ochii în perne... Asemenea zile 
şi nopţi nu trebuie să se mai întoarcă. Nici pentru tine, nici 
pentru mine... 

Tanti Catriona aprinse chibritul, dădu foc spirtului şi 
păru absorbită numai de priveliştea flăcării viorii. 

Înfăşurată în chimonoul de mătase neagră şi densă ca 
pielea, femeia fără vîrstă, mică şi zveltă, cu părul alb ascuns 
în capsula bonetei, cu obrazul neted, cu ochii de acuarelă 
verde şi extraordinar de transparentă, cu dinții nealteraţi, 
arăta ca o soră a Ginei, abia ceva mai înaintată în ani. 
Două copile jucîndu-se de-a oamenii mari în lipsa pă- 
rinților. 

Numai de foarte aproape se desluşea painjenişul fin de 
cute în jurul pleoapelor, în jurul buzelor, cînd fosta primă- 
balerină de operă imperială se întîmpla să rămînă imobilă 
şi preocupată ca acum. 

De îndată ce începea să vorbească şi să rîdă, figura ani- 
mată nu se mai deosebea de a oricărei femei tinere, de 
obrazul unei fetişcane ca Gina. Atît doar că pe dînsa n-o 
atingea soarele în viaţa claustrată din casa-i muzeu, pe 


465 


cînd pielita Ginei, bronzată şi mată, părea după o mereu 
înnoită cură solară. 

Gina se mișcă. 

Voi să rostească întrebarea care-i ardea buzele. Făcu un 
gest de neputinţă. Se strînse scuturată de un fior între 
pernele calde. Îi pierise curajul, vioiciunea, sclipirea jucăuşă 
din ochii verzi cu luciri aurii. 

În neştire îşi cercetă degetele, unghiile... 

Îşi aduse aminte cît de grăbit şi cu ce adorabilă spaimă 
i-a smuls astă-noapte mîna Sergiu, Gigi, să vadă dacă nu 
poartă cumva verighetă... 

Zîmbetul se estompă foarte îndepărtat, melancolic 
ca surîsul pierdut al logodnicelor de marinari, sus, pe faleza 
înaltă a oceanului, cînd nava s-a topit în ceață, mai pare 
din cînd în cînd o nălucă, un miragiu rău prevestitor, spec- 
trul unei năvi de mult înecate. 


Tot ce se arătase Ginei simplu, rapid, firesc, scutit de 
orice obstacol era acum încărcat de amenințări. Împresurat 
de umbre, de duhuri duşmane, de avertismente spăimoase 
ca semnele morții. 

Închise ochii ca să cheme într-ajutor imaginea lui Sergiu, 
senzaţia brațului tare de sprijin şi de apărare, cînd a cu- 
prins-o la pieptul voinic. 

Tanti Catriona înregistra sfirşeala de pe obrazul Ginei, 
cearcănul adîncit deodată sub genele lungi, căderea aceasta 
de pasăre rănită, cu gîtul moale şi frînt. 

Regretă cuvintele rostite. Nu-i reuşeau ei niciodată dis- 
cuţiile grave! Se miră că a putut fi atît de lipsită de tact 
şi delicateţe. Îşi spuse că e o bătrînă uscată, răutăcioasă, 
cobitoare, o adevărată cumătră aspidă şi moralistă din re- 
pertoriul clasic. Schimbă privirea, să nu i-o surprindă Gina. 
Îşi plimbă ochii îngînduraţi la şalurile şi la covoarele care 
tapisau zidurile, la obiectele cunoscute pînă la cel mai 
neînsemnat amănunt, la crengile de liliac alb cu toată 
lumina pierdută sub o ploaie de leşie, sub o ninsoare de 
cenuşă. 

De pretutindeni se retrăsese intimitatea caldă, siguranța 
adăpostului încîntător şi inexpugnabil ferecat cu şapte ză- 
voare bîntuirilor dinafară. 


466 


Camera era cu puţin, mai largă decît iatacul Ginei. 
N-avea o destinaţie precisă. O dată pe lună ţinea locul 
unui salon de primire, cînd venea s-o viziteze în după- 
amiaza de duminecă, singurul cunoscut din Bucureşti al 
fostei prime-balerine de operă imperială. Încolo, devenea 
pe rînd cabinet de lectură, sală de muzică, iarna seră de 
flori, după cum dispuneau capriciile unei stăpîne cu nesta- 
tornicia condamnată să se exercite pe un domeniu limitat 
la două sute de metri pătrați. 

Acum era transformată în provizorie cabină de costumat. 
Cele două geamantane enorme aduse de Gina se aflau 
desfăcute lîngă o uşă, împiedicînd trecerea. Scosese ea 
rochiile, le vînturase în aer, le pipăise cu plăcerea unei 
vechi şi pătimaşe cumpărătoare, le încercase în faţa oglinzii, 
le călcase, le atîrnase pe umeri în cuiere. Pregătise la în- 
demînă toate sculele şi dresurile feminine de înfrumusețare, 
deşi ştia că vor fi prea puţin folosite de Gina. Chibzuise 
din vreme ce brățară, ce inele, ce coliere s-ar potrivi la 


fiecare rochie, răscolind în scrinul ei secret de juvaeruri. 
Surpriza o păstra pentru ultima clipă. Cutioarele capito- 
nate de pluş aşteptau sub un ziar aruncat ca din întîmplare. 

Toate acestea i-au dat de lucru, din zori, înainte de a 
se mişca ţipenie pe stradă. Le-a pus la cale într-o delicioasă 
înfrigurare. Se regăsea. Un an întreg tînjise în lipsa Ginei. 
Întoarcerea ei o înviase din torpoare. O bucura ca un 
epocal eveniment în singurătatea deşartă de evenimente, şi 
o bucura mai ales fiindcă Gina îi venise din nou voioasă 
şi vindecată la suflet, reintrată în adevărata ei fire, copi- 
lăroasă şi zvăpăiată: trîntind uşi; uitînd robinete deschise; 
răsturnînd etajera de cărți în mijlocul covorului ca să caute 
un signet pe care-l făcuse cadou unei prietene cu un an 
în urmă. 

Aşa-i lăsase impresia astă-noapte, înainte de a o trimite 
cu sila la culcare. Şi după ce a rămas cu lumina stinsă, se 
răsucise îndelungă vreme în pat, durînd planuri cum s-o 
aducă iarăşi lîngă dînsa pentru totdeauna, de vreme ce 
toate s-au sfîrşit. Nimic n-o mai silea să pribegească în 
celălalt capăt de ţară, printre străini. Locul ei era aci, în 
fantasmagorica lor locuință, atît de deosebită de a celor- 
lalţi oameni grosolani şi de o respingătoare idolatrie numai 
a utilităţilor practice, urîcioase, nesăţioase, triviale. 


467 


lar acum purtarea Ginei o neliniştea. Îi dovedea că se 
înşelase. 

Într-un singur ceas trecuse de la izbucniri de lacrimi 
la izbucniri de înveselire nervoasă. Rostise cu sfială cîteva 
enigmatice aluzii la mai enigmatice proiecte, pipăind fără 
îndoială calea unei mărturisiri. Înfăţişarea aceasta, cu gâtul 
căzut moale în piept, cu obrajii subți şi cu ofilirea bruscă 
de sub ochi, o alarma fiindcă încheia un lanţ de simptome 
prea bine categorisite. Se temea să le pătrundă înţelesul. 
Din nou i-o fura lumea cea sălbatică şi fără milă a căp- 
căunilor. Cum de n-a învăţat încă mica ei Gină că amîn- 
două sînt prea fragile pentru a rezista la viaţa croită pe 
altă măsură, pentru făpturi necioplite şi ciolănoase, cu alte 
puteri? 

Cînd era şcolăriță, chiar dînsa singură părea a fi pre- 
simţit că lumea aceasta nu e a lor. 

Se afla aci, în aceeaşi încăpere, pe acelaşi divan, cu un 
atlas mare deschis pe genunchi. 


Un atlas istoric, cu hărți vechi din alte timpuri; caricatu- 
rile strîmbe şi neisprăvite ale hărților din vremile de față. 
Se oprise arătînd cu degetul o pată albă. 

— Tanti Catriona, te hog citeşte ce scrie colea... 

Ea citi cuvintele străine, într-o limbă neînțeleasă pen- 
tru o fostă dansatoare cu altfel de lecturi: 

— „Hic sunt leones!” 


Strînsese dip umeri, nelămurită: 

— Şi ce însemnează aceasta, Gina? Ce vrei să spui?... 
Ştii că n-am învăţat latineşte... Pot să te ajut la lecțiile de 
nemţeşte, de franțuzeşte, de italieneşte, de engleză... Aşa, 
după ureche cum le cunoaşte o ignorantă ca mine, care 
a învăţat viaţa cutreierînd lumea. Te-aş mai putea ajuta 
de-ai mai avea nevoie la rusească, la spaniolă... Cît despre 
latineasca ta, latinească ori chinezească, pentru mine totuna 
înseamnă... 

Gina o lăsase să termine, zîmbind şireată. Îşi astupase 
urechiuşele cu amîndouă mîinile într-un gest comic. Cînd 
a sfirşit, rostise cu oarecare vanitate, fiindcă se dovedea 
măcar pe un tărîm superioară tantii Catriona: 

— Ajunge, tanti! Nu-i vohba să mă ajuţi. Să-ţi spun eu 
ce înseamnă. Hic sunt leones: aci sînt lei. 


468 


— Şi ce-i cu asta? 

Gina îşi luă un aer savant, imitînd poate vreo profe- 
soară pedantă de pe catedră: 

— Să-ţi explic eu... Aşa scriau cărturahii cei vechi pe 
hărțile pămîntului unde încă nu străbătuse picioh de om. 
Acolo sînt lei. Adică acolo începe primejdia. Uite, citeşte! 
Aci: Hic sunt leones. Şi dincoace... Un sfert din hărți... Şi 
mă gîndeam, tanti Catriona, că aşa trăim şi noi, în casa 
noastră. Aşa trăieşti tu mai ales... Pahcă ţi-e frică de lumea 
cea dinafahă, cum se temeau călătohii cei vechi de atîtea 
țări din Asia şi Africa, ba chiar din Europa, din Husia, 
unde ai stat atîta vreme. Hic sunt leones! Se află lei în 
Husia? Nu prea cred. [...] 

— Ai început să te saturi de casa noastră, Gina? Te 
plictiseşti cu mine? Doreşti altceva? 

— Nu, tanti Catriona. Mi-a venit aşa, o phostie. 


Dar gîndul lucra mai departe. Gina rămăsese cu atlasul 
pe genunchi, cu ochii la harta cu pete albe: deşerturi şi 
codri unde se ascund fiarele fioroase. 

Abia într-un tîrziu dădu răspunsul aşteptat, recunoscînd: 

— Şi eu cred că ai dreptate, tanti Catriona... E atît de 
bine în lumea noasthă, care nu seamănă de loc cu cealaltă! 
Ce să căutăm noi dincolo, unde sînt leii?... 

Atunci aşa îi vorbise Gina ei. Acum fiarele de acolo au 
muşcat-o, dar tot la ele se întorcea. 

Copleşită de întrebări şi de temeri, fosta primă-balerină 
de operă imperială îmbătrînise straniu în cîteva clipe, ca 
printr-o magie care şi-a suspendat efectul. Cutele fine s-au 
adîncit, bărbia s-a ascuţit, buzele şi-au plecat colţurile în 
jos. Părea o vrăjitoare pitică, distilînd la flacăra viorie un 
filtru satanic să-i redea tinereţea eternă şi cine ştie ce alte 
puteri împotriva uriaşilor de afară. Era, însă, numai o bă- 
trînică puțintică la trup şi ingenuă la suflet, neînvăţată 
cu asemenea griji. Fugise de lumea cruntă a leilor. Se 
ascunsese la adăpost de necunoscutele primejdii. O urmă- 
reau pînă aci... Şi cum nu se afla pregătită pentru pri- 
mejdii şi spaime, ele îi scriau pe obraz, cu unghii de fier, 
printr-un răutăcios sortilegiu, adevărata sa vîrstă. 


469 


Nu-şi ierta că a fost o dată uşuratică şi că a lipsit de la 
datorie, lăsînd-o pe Gina să se avînte singură, zbenguind 
ca un inocent pui de vietate într-o junglă unde în fiecare 
tufiş pîndeşte o fiară cu dinţi de os şi în cel de alături 
o capcană cu dinţi de fier. I s-a întors sîngerată atunci. 
l-a căzut în braţe. A alintat-o, a legănat-o, i-a adormit du- 
rerea şi dezgustul, a vegheat la căpătiiul ei zile şi nopţi; 
iar fiindcă i s-a părut că depărtarea va desăvîrşi ceea ce 
poate ea încă n-a izbutit pe deplin, a lăsat-o să plece. 
Credea că a făcut bine. Toate scrisorile Ginei, pînă la cea 
din urmă, primită acum două zile, exultau de încredere 
voioasă în ea însăşi şi în viaţă, de bucuria că se întoarce 
măcar pentru puţine ceasuri în „casa păpuşilor”, cum o 
numea ea. Ce s-a întîmplat atunci? Ce-a fost cu putință 
să se întîmple numai în două zile? 

Culegînd spuma aromată a cafelei cu linguriţa lungă de 
argint, se căznea să descifreze din priviri furişate un 
răspuns pe figura Ginei. Şi s-ar fi spus că exista o comu- 
nicație misterioasă între cele două chipuri. Pe măsură ce 


se alina crisparea din obrazul arămiu, dispăreau, netezin- 
du-se, şi cutele de sub boneta albastră cu tiv de dantelă 
pală. Vrăjitoarea îşi lepăda masca urîtă, străină, minci- 
noasă: devenea tanti Catriona dintotdeauna. 

Gina deschisese ochii. Se uita în gol, surizîndu-şi gîn- 
durilor. 

Mai văzuse fosta primă-balerină acest zîmbet vag, acest 
extaz de rău augur. În viaţa sa de peregrină, în atmosfera 
specială a culiselor şi a rampei, unde bărbaţii urmăresc 
o pradă mai tenaci decît leii şi unde femeile se apără mai 
viclean şi mai crud decît tigroaicele, nu o dată i-a fost dat 
să asiste la episoadele acestor peripeții cu un singur sfîrşit. 
Ştia ce urmează inevitabil după fiecare fază. Extaz, zîmbet, 
lacrimi, jurăminte duc la aceeaşi deşteptare amară. Unul 
din doi rămîne sfişiat, dacă nu amîndoi. 

Întrebă, cu nevinovăția cea mai desăvirşită: 

— De ce-ai rămas pe gînduri, Gina? Nu te mai re- 
cunosc... 

Gina zîmbi în aburul abia vizibil al cafelei. Toate i se 
arătau iarăşi simple şi ferite de amenințări. Înlocui răspunsul 
cu o întrebare: 

— Spune dhept, tanti Catriona... Ai iubit vreodată? 


470 


— Mi-am iubit... (cum să vorbesc fără a întrebuința o 
vorbă prea mare pentru micimea mea?)... mi-am iubit 
chemarea, arta, Gina dragă... Pentru aceasta am trăit. 

— Bine-bine. Ştiu. Dar altceva te-ntheb... Adevărata 
iubihe. N-ai iubit tu pe nimeni? 

Tanti Catriona recurse la consideraţii de ordin general: 

— De aceasta nu-i apărată nici o femeie. 

— Şi-ai sufehit? 

— N-aş putea spune, Gino. Eu am fost întotdeauna cam 
egoistă şi mărginită. Nu mi-am făcut mari iluzii. N-aveam 
atîta imaginaţie pentru aşa ceva. Încît n-am avut nici de- 
ziluzii. În orice caz, mi-am găsit consolare în arta, în me- 
seria mea... 

Gina depuse ceaşca de cafea pe farfurioară şi se întinse 
s-o aşeze pe masa scundă. Rămase aproape de tanti Ca- 
triona, prinzîndu-i o mînă şi dezmierdînd-o, cum se juca 
alintată cînd era mică de tot şi se pregătea să mărturi- 
sească o poznă dinainte iertată: 


— Tanti Catriona, dah eu dacă n-am nimic să mă con- 
soleze? Cum să mă absoarbă acordul participiului şi în- 
thebuinţarea lui si condiţional?... Eu n-aş putea iubi aşa... 
cu jumătăţile şi cu sfehtul, fiindcă n-am în ce mă refugia. 

Spre surpriza Ginei, tanti Catriona nu păru speriată de 
asemenea declaraţii: 

— Sînt firi şi firi, Gina! Pînă la un punct te înţeleg 
şi îţi dau dreptate. Eu am fost o privilegiată de soartă. 

Gina duse la obraz mîna mică şi moale a tantii Catriona, 
se mîngiie singură cu dosul catifelat al degetelor. 

— Am să te hog ceva... murmură fără să ridice privirea 
şi să-i caute în ochi. Dar să nu spui că nu se poate. . 

— Bine, Ginoşca. Nu spun că nu se poate. 

— După amiază am să mă întohc pentru o oră aci... 
Aştept pe cineva. Ahe să vină cineva să mă caute... Cineva 
care mi-e foahte drag. Nu e aşa că ai să-l primeşti în casă? 

Tanti Catriona glumi, ca să-şi ascundă preocuparea mai 
puţin frivolă: 

— Voi pregăti pîine şi sare, Ginoşca. Îi voi ieşi înainte 
cu tava... 

— Nu glumi, tanti Catriona! E ceva foahte serios. 


471 


— Atunci voi fi şi eu foarte serioasă, făgădui tanti Ca- 
triona cu resemnare. Deşi aceasta nu mă prea prinde... 

— Tocmai. Fii aşa cum eşti tu întotdeauna, te hog, nu 
prea serioasă, să-l sperii. Şi te mai hog ceva... Se prea 
poate să vină înaintea mea... Îl primeşti tu, nu? ÎL primeşti 
şi-l reții... 

— ÎL primesc şi-l rețin, Gina... consimţi tanti Catriona, 
făcîndu-şi socoteală că ar fi cel mai potrivit prilej pentru 
a cerceta un om şi a citi în el. 

— Aşadah, ne-am înțeles... Lasă-mă să te sărut. Am 
ştiut eu că întotdeauna ai să fii bună cu mine şi înţele- 
gătoahc... 

Tanti Catriona îşi lăsă obrajii sărutaţi, şi după arşița 
buzelor, înțelegătoare cum se afla, mai pricepu că acele 
îmbrăţişări focoase nu erau toate pentru dînsa. 

O încercă, prefăcîndu-se că şi-a amintit un amănunt fără 
însemnătate: 

— Gina, e acum rîndul meu să te rog ceva... 

— Orice, tanti Catriona. Dohinţa ta e ordin pentru 
mine... 


Lunecase pe o pernă moale la picioarele ei, sprijinindu-şi 
bărbia pe genunchii tantii Catriona, privind-o de jos în sus. 
Tanti Catriona îi cuprinse obrajii în palme şi rosti rar, fără 
să-i scape tresăririle pleoapelor pe măsură ce cuvintele 
înaintau: 

— Anume, voiam să te rog, Gina, să-mi ierți că am 
făcut o prostie. Poate că ar fi trebuit să te întreb... Mai 
tîrziu mi-am dat seama... Am găsit într-un dulap sulul cu 
desene, cu schiţe... Ştii care... Şi pînza scoasă din ramă... 
Le-am găsit din întîmplare astă-iarnă... Fără să cuget prea 
mult, le-am aruncat în foc, aşa cum erau... Cred că am 
procedat bine... 

— Da, tanti Catriona... şopti Gina cu tot sîngele golit 
din obraz, cu glasul sfîrşit. Ai procedat bine... bine... bine... 

Închisese ochii. Tanti Catriona îi susținea capul mic în 
palmele ei mici. Îşi simţea privirea împiclită de lacrimi. 
Ce a făcut viaţa din Gina ei? Ce voia să mai facă, 
nesățioasa? 

Cu pleoapele strînse, Gina nu putea să-şi alunge sara- 
banda priveliştilor care se desprindeau cu o crudă vivaci- 
tate din ceața adormită de amintiri, ca să se ceară încă 


472 


o dată trăite. Atelierul cu peretele de sticlă. Scoarţele vechi. 
Armele şi icoanele. Şevaletul cu pînza neisprăvită... Schiţele 
în cărbune, în sanghină, în tuş, în acuarelă. Chipul ei în 
zece, în douăzeci de exemplare, răvăşit în toate ungherele, 
prins în piuneze peste alte cartoane şi chipuri... Şi seara 
de iarnă cu cea dintii ninsoare. Trecătorii voioşi, întinzînd 
mîna să primească fulgii, bucurîndu-se copilăreşte, apostro- 
fîndu-se sonor într-o prietenoasă fericire generală... Ea — 
mică, aşteptînd lîngă felinar. Tropăind în zăpada proaspătă, 
să-şi dezmorțească picioarele. Oferind genele fulgilor moi. 
Cum a tresărit cînd s-a apropiat el! Venea exact de unde 
nu-l aştepta să vină. S-a repezit deschizînd amîndouă 
mîinile să-l primească, aşa cum era întîlnirea lor întot- 
deauna. El şi-a păstrat mîinile în buzunări... Ce-a fost? 
Cum s-a petrecut?... În lanţul imaginilor se rupe un gol... 
Îl vede numai plecînd, cum i-a întors spatele atunci. De- 
părtîndu-se şi lăsînd-o singură în ninsoare, cu braţele căzute 
de-a lungul trupului. Se depărta topindu-se în fulgii jucăuşi, 
iar ninsoarea îi astupa urmele paşilor pînă ce n-a mai 
rămas nimic, nimic, nici o urmă... O fată rezemată de un 


stilp de felinar... Şi trecătorii cu glasurile lor sonore, ne- 
obişnuite, înviorate de cea dintii ninsoare a iernii. O fată 
rezemată de un stîlp de felinar, sub joaca feerică a fulgilor, 
pătrunsă deodată de tot frigul lumii. 

Tanti Catriona o ridică uşor: 

— E târziu, Gina. Mai ai numai douăzeci de minute. 

Gina se împleticea. Îşi trecu mîna pe pleoape, ca şi cum 
ar fi ajuns această atingere materială ca să risipească ve- 
deniile dinăuntru, pe care nimic nu le putea şterge; le 
credea cîteodată moarte, şi din moarte înviau. 

Tanti Catriona întrebă cu o mirare exagerată, oprindu-se 
în fața celor două geamantane enorme: 

— De unde ai găsit tu coşciugele acestea, Gino? Sper 
că nu sînt ale tale... 

— Nici nu sînt, tanti. Mi le-a împhumutat directoarea 
mea, care ahe un metru optzeci... Sînt pe măsura ei, dah 
mi le-a oferit ca să nu-mi şifonez phea mult rochiile... 

— Şi poşeta tot ea ţi-a împrumutat-o? Să nu-mi spui 
asta, că n-am să te cred! 

— Poşeta, nu! E a mea... Măhtuhisesc. 


473 


— Bagă de seamă, Gino! o amenință tanti Catriona. 
Observ că de cînd ai plecat ai început să te depărtezi 
de la pactul nostru. Ce e pasiunea aceasta nouă pentru 
lucruri gigante?... Nu vezi că nu mai încăpem în casă 
de ele? Aceasta numeşti tu geamantan? E coşciug, şi nu 
altceva!... Pot să încerc, ca să-ți dovedesc, dacă nu eşti 
convinsă. 

Spunînd, tanti Catriona îşi înfăşură chimonoul în jurul 
picioarelor, păşi în geamantan, îngenunche, se culcă înăun- 
tru şi trase capacul deasupra. Mai era loc şi pentru Gina. 

— N-am dreptate? Pretinzi şi acum că n-am dreptate? 
întrebă cu un surîs în silă, ieşind din geamantan, cu senti- 
mentul penibil al clovnilor bătrîni cînd se căznesc să facă 
o glumă de care nu mai rîde nimeni. 

Gina zîmbi caritabil. Cînd era copilă mică, mică de tot, 
cu asemenea ghiduşii încerca tanti Catriona să-i abată 
gîndurile în altă parte după copilăreştile ei mîhniri şi 
plînsete. Atunci izbucnea în rîs printre lacrimi. Dar acum 
Gina nu mai era aceeaşi. lar tanti Catriona jucase rolul de 
paiață fără nici o convingere. Astfel, amîndouă şi-au dat 
seama că în fermecătoarea lor viață împreună s-a căscat 


o lume nouă şi duşmană, un deşert amenințător: Hic 
sunt leones. 

— Ce bună eşti tu... murmură Gina cu remușşcare. Şi ce 
inghată sînt eu pe lîngă tine! 

Tanti Catriona îi puse ceasul sub ochi: 

— Lasă bunătatea mea şi ingratitudinea ta! Intră 
deocamdată în baie. Mai ai numai un sfert de oră. 

Închise uşa după dînsa cu o energie teribilă. 

Îi mai bătu cu pumnul în tăblia de lemn, cum făcea 
cînd întîrzia la şcoală: 

— Repede! Să aud apa curgînd! 

Răspunse gîlgîitul robinetului. 

Liniştită, tanti Catriona verifică metodic, încă o dată, 
rochiile, ciorapii, pantofii, pălăria, cutiile capitonate cu 
juvaere. Toate erau în ordine. Fără îndoială că în ultima 
clipă ceva tot avea să-i mai lipsească Ginei. Era şi aceasta 
în ordinea lucrurilor. 

Sună. Fără să întoarcă ochii, aplecată deasupra unui sertar, 
porunci slujnicei cînd o simți la spate, în prag: 


474 


— Reveico, un automobil! În cinci minute să fii aici... 
Şi vezi, n-aduce un camion!... 

Baba, cu broboada pe ochi, făcu scurt: 

— Ha?! 

Exclamaţie şi interogaţie nevinovată, fără intenţie comică. 
Baba Reveica era surdă şi întreba de două ori, ca să nu 
înțeleagă niciodată. 

Tanti Catriona scoase nasul din sertar, înaintă amenin- 
țător, cu degetul ridicat, subliniind în cadență silabele: 

— Un au-to-mo-bil! înţelegi? Automobil! Teuf-teuf- 
teuf! Gniau-gniau... Fşşşşş! 

După aceste onomatopeice articulații, imitînd baterea 
motorului, sunetul claxonului şi fîşiitul roților înfrînate, baba 
Reveica dădu semne că a priceput despre ce este vorba. 
Tanti Catriona continuă, cu amănuntele suplimentare: 

— Automobil pentru domnişoara Gina... Ai priceput? În 
cinci minute (arătă pe ceas) în cinci minute să fii aci... 
Ai priceput? Şi ascultă! Să nu fie un camion, o ho-do- 
roa-gă... Automobil frumos... 

Duse degetele împreunate la buze, într-o mimică desti- 
nată să exprime o foarte expansivă admiraţie pentru auto- 
mobilul frumos pe care îl va aduce baba Reveica. 


— Înţelegi? Frumos! Frumos ca moşneagul tău cînd a 
plecat în lume. 

Baba auzi mai lămurit de cum era de aşteptat şi 
scoase glas: 

— Că nu era moşneag atuncea omu nieu! 

— Cu atîta mai mult. Hai! Fuguţa, să te văd, mai poţi 
fugi?... 

Baba îşi rodea colţul tulpanului în gingii: 

— Mă duc, dară cer învoire după asta. 

Tanti Catriona o privi mirată, ridicînd sprincenile în 
accent circumflex. 

— Ce să faci tu cu învoirea?... Aceasta e ceva nou. 

Într-adevăr, baba Reveica nu se aventura decît pe o 
rază de trei sute de metri în jurul casei. Trecuse o singură 
dată pe Calea Victoriei, cînd a sosit în Bucureşti. De atunci 
pomenea despre strada zgomotoasă şi forfotind de lume 
ca despre un ținut himeric, din altă planetă. 


475 


— Ce să faci?! întrebă tanti Catriona din nou. Se în- 
țelege că ai învoire! Dar spune-mi şi mie, unde vrei să 
te duci? 

Baba Reveica îşi molfăi răspunsul: 

— Că mă duc şi mă întorc... Azi e dumineca orbului... 
dacă mata nu ştii. Am eu un orb de miluit... Orbul din 
colț, de la Grădina Tîncăbeascăl... 


Orbul din colț, de la Grădina Tîncăbeascăi, stătea neclin- 
tit, cu pălăria pe genunchi şi cu ochii albi în soare. 

Îmbrăcase un strai curat, negru-verzui, o redingotă foarte 
veche, dar fără pată şi fir de praf, căpătată acum douăzeci de 


476 


ani la o pomană de mort, pusă la o parte numai pentru zile 
solemne. 

Astăzi era întrucîtva onomastica lui. 

Dis-de-dimineaţă scosese redingota din dulap, o periase 
parcelă cu parcelă, pipăindu-i urzeala cu degetele agile şi ex- 
perte, îi încercase nasturii de lemn înveliți în mătase destră- 
mată pe muchii, îşi netezise barba cu un pieptene ciung şi 
în mare ţinută ieşise la „serviciu”. 

Aşa spune, vorbindu-şi singur şi îndemnîndu-se cînd i se 
părea că a întîrziat: 

— Hai, nu te mai tîndăli, orbul lui Dumnezeu, că serviciu 
n-aşteaptă! 

Răposatul stăpîn al redingotei negre-verzui, profesor uni- 
versitar cu mare faimă pe vremuri şi cu multe slăbiciuni pă- 
mînteşti, n-a fost niciodată atît de exact la datoria sa ca orbul 
din colț, de la Grădina Tîncăbeascăi. Astfel, rozeta decora- 
tiei, rămasă la butonieră şi păstrată cu sfinţenie de succesor, 
nu se afla întru nimic compromisă. Orbul n-o tîra prin cîr- 
ciumi, n-o spurca în petreceri desfrînate şi senile, ca răposa- 
tul titular al decretului, n-o călca în picioare în dimineţile de 
deşteptare buimacă dintr-un pat străin, unde alături mai dor- 
mea încă o femeie necunoscută şi goală, cu sînii revărsaţi. 
Cărturarul cu mintea ascuţită şi cu prelegeri celebre le 
săvîrşise toate acestea fiindcă şi le ierta cu un cinism elegant 
socotindu-se deasupra moralei rezervate pentru mulțimea de 
rînd. Orbul purta insigna roşie cu mai multă demnitate. O re- 
abilitase. Era un orb model, cunoscut şi stimat de populaţia 
celor trei cartiere cu intersecția la Grădina Tîncăbeascăi. 

Lespedea de piatră a grilajului se tocise, se adîncise şi se 
lustruise acolo unde-şi sprijinea ciolanele de patruzeci de 
ani. Lumea se schimbase, oraşul, legile, ţara, regii; născociri- 
le omeneşti au primenit faţa planetei şi au adus alte năravuri, 
cu alte pofte, îndestulări şi suferințe; orbul de la Grădina 
Tîncăbeascăi a rămas credincios la postul său. Se încorpora- 
se străzii, grilajului de piatră şi fier, mai durabil ca piatra şi 
fierul. Căci împrejmuirea mai suferise oarecare rectificări 
edilitare, granitul se dezghioca pe alocuri de vînturi şi ploi, 
țăpuşele de fier rugineau şi arătau capete strimbate şi rupte 
de derbedeii ulițelor. El îmbătrînise încet, pe nesimţite, cu o 
discreţie menită să amintească la răspintinea tuturor revolu- 
ționărilor noţiunea tonică a eternității. 


477 


Trecătorii îi răsplăteau statornicia aceasta cu o reciprocă 
fidelitate. Nu-l uitau. Nu-l ocoleau. Nu se prefăceau că nu-l 
văd, ca să gonească grăbit, sub cuvînt că n-au mărunțiş. 

Orbul de la Grădina Tîncăbeascăi n-avea nevoie să milo- 
gească. Nu întindea mîna şi nu se tînguia prelung, cu glas 
de ţîrcovnic şi cu versete din Biblie. 

Aştepta răbdător şi tăcut, cu pălăria pe genunchi întoarsă 
cu gura în sus, cu băţul lustruit de mînă alături şi cu ochii 
albi şi calmi, deschişi fără viaţă, cu o egală imobilitate în 
fața elementelor şi a jalnicelor zvîrcoliri omeneşti. Îl bătea 
soarele, ploaia, vîntul, adierea lină de primăvară; părea 
insensibil la aceste efemere urgii şi mizericordii ale naturii. 
Poate că nici paşii trecătorilor nu-i aştepta apropiindu-se cu 
tresărirea celorlalţi cerşetori. Nu mormăia mulțumiri fățarnic 
bocitoare cînd banul căzut peste alți bani din pălărie scotea 
un zîngăt metalic. 

Neelintit, privea înainte cu ochii bulboşi ai statuilor oarbe. 

Uneori se întîmpla să fie chemat a răspunde la îndatoriri 
de duhovnic. Neveste cu necazuri casnice, babe bisericoase 
cu feciori plecaţi în lume, mahalagii cu procese, copii în ajun 
de examene şi trecători care au pierdut banii la cărţi şi se 
duceau să-i cîştige înapoi, o dată cu leul lepădat în pălărie 
adăugau un cuvînt: 


— Roagă-te şi pentru mine, orbul lui Dumnezeu! 

Orbul lui Dumnezeu ridica palma încet, într-o calmă bine- 
cuvîntare întăritoare de suflete. Trecătorii puteau să-şi vadă 
de drum fără grijă. Se ruga el pentru dînşii. Şi se ruga într- 
adevăr, fără să mişte buzele, în neclintirea sa de piatră, de- 
plin încredințat că rugăciunea merge unde trebuie, e auzită 
şi ascultată. Semnul crucii nu-l făcea sub ochii mulţimii. 
Ajungea să-l facă de două ori pe zi, o dată dimineaţa şi o 
dată seara, în cămara lui măturată şi dereticată ca o chilie de 
călugăriță. Avea un bordei de veci în mahala, două încăperi 
închiriate la muncitori mai nevoiaşi decît dînsul, ogradă cu 
păsări şi trei gutui prăfuiți lîngă zaplaz. Avea bani nefolosi- 
tori, mulți ieşiţi din circulaţie, strînşi într-o față de pernă în 
fundul lăzii. La „serviciu” nu se înfățişa nici din lăcomie, 
nici din lipsă. Se îndestula cu puţin şi nu punea carne în 
gură, rachiu ori alte bunătăţi la care jinduiesc calicii stîrcind 


478 


înaintea vitrinelor îmbelşugate. Agoniseala o hotărîse danie 
la moarte pentru epitropia bisericii din mahalaua lui. Făcuse 
şi hîrtie întru aceasta, scrisă de advocat şi întărită cu pecetea 
legii, păstrată în ladă sub faţa de pernă cu bani. Dar de la 
datorie nimic nu-l putea opri. Pleca în fiecare dimineaţă cu 
foarte liniştit şi evlavios cuget, pipăind marginea trotuarului 
cu bățul şi pereţii cu mîna, pentru a-şi îndeplini o misiune de 
care era mult mai pătruns decît va fi fost de a sa răposatul 
profesor universitar, stăpînul dintii al redingotei negre-ver- 
zui, cu prelegeri celebre într-o vreme, şi astăzi cu desăvîrşire 
uitate. 

Iar o misiune îndeplinea fără îndoială. 

Dacă el, pentru traiul cel de toate zilele n-ar mai fi avut 
nevoie de milostivirea trecătorilor, aveau nevoie trecătorii de 
dînsul, să-l găsească la locul ştiut, să-i zuruie o monetă în 
pălărie şi să se depărteze cu mulțumirea amăgitoare că au 
rupt ceva de la trebuinţele lor pămînteşti pentru izbăvirea 
sufletului. După ce lăsau banul, toţi se simțeau mai uşurați, 
mai împăcaţi cu socotelile cerului, mai îndreptăţiți la opti- 
miste nădejdi. Pasul era mai dezlegat de apăsătoare poveri, 
ochii, mai buni şi înduioşaţi. Dînd, fiecare se miluia pe sine, 
nu un orb ce nu se ostenea să ceară, nici să răspundă 
un gemut bogdaproste. De a lor milă şi de a lor bunătate 
se înduioşau. 


Aceasta a priceput-o de multă vreme orbul din colţ, de la 
Grădina Tîncăbeascăi. Lipsit de lumina ochilor şi crescut din 
pruncie în pomana lumii, cu vremea a prins să se socotească 
un fiu mai ocrotit al părintelui ceresc decît mulți dintre cei 
cu doi ochi, care se vîntură fără ogoire de dimineața pînă-n 
seară pe dinaintea lui. Lumina soarelui n-o vedea. Cîţi însă 
din cei dăruiți cu vedere se bucurau în deplinătate de această 
blîndă lumină? După cele ce-i auzeau urechile şi cele ce 
simțea în jur, numărul lor era mic şi bucuria lor era 
scurtă. 

Din asemenea pricină şi judecată, se lepădase şi de singura 
sa dorință ca de o ultimă drojdie a deşartei iubiri de sine. Îl 
mîna inima să-şi lase scaunul de piatră o singură duminică 
din cincizeci şi două ale anului, să meargă pentru a îngenun- 
chea cu fruntea pe lespedea bisericii cînd preotul citeşte în 


479 


sfinta evanghelie a lui Marcu şi loan minunea orbului tămă- 
duit de Mîntuitorul la Betsaida. 

A mers într-o vreme şi a ascultat minunea: „Cînd trecea, 
Isus au văzut un orb din naştere. Ucenicii lui l-au întrebat: 
«Rabi, cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, de s-a 
născut orb?» Isus au răspuns: «N-a păcătuit nici omul 
acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se arate în el 
lucrurile lui Dumnezeu. Cuvine-se să fac pînă este ziuă lu- 
crurile celui de m-au trimis; că vine noaptea, cînd nimeni nu 
mai poate să lucreze. Cît sînt în lume, eu sînt lumina 
lumii»... După ce au zis aceste vorbe, au scuipat el pre pă- 
mînt şi au făcut tină din scuipat. Şi au uns apoi ochii orbului 
cu tina aceasta şi au zis lui: «Mergi şi te spală în scăldătoa- 
rea Siloamului, care tălmăcit înseamnă Trimesy. El s-a dus, 
s-a spălat şi s-a întors văzînd”... 

A ascultat în genunchi, cu fruntea pe lespede, minunea 
după Evanghelia lui loan, şi minunea după Evanghelia lui 
Marcu: „...Şi au pus mîinile pre el şi l-au întrebat: «Vezi 
ceva?» El s-a uitat şi a zis: «Văd nişte oameni umblînd, dar 
mi se par ca nişte copaci“... 

Iar în întunerecul său veşnic, l-a mîngñiat înțelesul tainic 
al spuselor: „...Apoi Isus au zis lor: «Venit-am în lumea 
aceasta pentru o judecată, anume: acei ce nu văd să vadă şi 
cei ce văd să ajungă orbi». Acei farisei care erau lîngă el, 
cînd au auzit aceste vorbe, i-au zis lui: «Oare şi noi sîntem 
orbi?»... Şi le-au răspuns lor Isus: «Dacă aţi fi orbi, n-aţi 


avea păcat; dar vă aud zicînd: Vedem. Tocmai de aceasta 
păcatul vostru rămîne»... 

S-a întors acasă pipăind drumul cu vîrful băţului de orb, 
şi înaintea lui şi pe lîngă dînsid treceau oamenii cei mulți şi 
cu ochi luminaţi, pe care el nu-i vedea şi nu-i va vedea nicio- 
dată, măcar într-o ceaţă, ca pe nişte copaci. A rămas ziua în- 
treagă închis în cămară, pe marginea laviţei, cu palmele pe 
genunchi, aşa cum stătea la locul de milă, postind şi lăsînd 
cuvintele să-i sune înăuntru cu o mare blîndeţe şi alinare. A 
ştiut dintr-acel ceas că nu e un oropsit al lui Dumnezeu, cum 
îl socoteau muritorii dăruiți cu vederea, ci un ales întru o 
anumită orînduială a lumii peste puterile lui de a cugeta. 

Dar a doua zi, trecătorii, aflîndu-l din nou la locul de 
obşte, pe scaunul de piatră, l-au întrebat cu dojană: 


480 


— De ce-ai lipsit ieri?... Nu trebuia. Te-am căutat... 
Înadins ne-am abătut din drum şi nu te-am găsit... 

S-a întîmplat aceasta un an, şi al doilea, pe urmă orbul lui 
Dumnezeu a înţeles că n-are drept să fure oamenilor cu 
vederea întreagă o mulțumire de care aveau trebuinţă în du- 
minica lui, a orbului, mai vîrtos decît în celelalte zile. S-a le- 
pădat de sine şi de balsamul minunii ascultate din sfînta 
evanghelie, venind să răspundă datoriei la locul unde-l cău- 
tau cu deosebire în asemenea sărbătoare de primăvară şi de 
lumină milostivii credincioşi ai Mîntuitorului din trei cartie- 
re. Pentru dînşii primenise cămaşa şi straiul curat, cunoscînd 
că mila se scîrbeşte de calicii zdrențăroşi şi urîți care supără 
ochii şi-i înspăimîntă. 

Pălăria se îngreuia pe genunchi de grindina monetelor. 

Orbul privea liniştit cu ochii albi în soare. 

O şcolăriță cu uniformă neagră de lustrin, şchiopătînd din 
pricina pantofilor noi şi strîmți, rămase mai în urmă dintr-o 
ceată de trei prietene şi zvîrli banul pe furiş. Metalul sună. 
Prietenele au întors capetele, pufnind de rîs: 

— Al şi început turneul cerşetorilor, Sofico? Stai, că mai 
ai pînă la sfîrşitul anului... 

Şcolăriţa se ruşină. Se prefăcu a înnoda şiretul pantofilor. 
Căci este o vreme şi o vîrstă cînd a milostivi un calic în- 
seamnă o umilitoare slăbiciune. După şcolăriță poposi un 
rîndaş, desfăcînd colţul batistei cu dinţii. Pe urmă o babă în- 
doită de şale, în polcă încrețită de dimie călugărească şi cu 
broboada trasă pe ochi. 


Matei se opri, aşteptînd-o să sfirşească. Baba mai avea şi 
ceva de spus. I se vedea numai un colț din bărbia uscată, 
răsucită în sus, o jumătate ştirbă de gură, un plisc ascu- 
tit. Era surdă, după cum punea mîna la ureche, întrebînd: 

— Ha? 

Întrebare de prisos. Orbul nu cuvîntase şi nu cuvînta. Ri- 
dica palma în sus, semn mut că a înţeles şi că atît îi ajunge. 
Se va ruga diseară. 

Matei se întoarse cu spatele, privind spre capătul străzii. 
Se depărta cîțiva paşi. Nu voia să asculte păsurile babei ce- 
lei surde, cum nu i-ar fi plăcut să le afle nici alții pe ale sale. 
Trase din chiostecul ţigării şi scuipă împroşcat printre dinți. 
În palmă ţinea cele două monete calde şi asudate. Polul său 


481 


şi suta de lei pentru pomana lui Sergiu, feciorul întîilor săi 
stăpîni. 

Cînd baba plecă, astupîndu-şi gura foanfă cu tulpanul, 
Matei zvârli capătul de ţigară şi îi luă locul. 

Se mai uită după bătrînă. Mergea mărunt, cu spatele gîr- 
bovit în polca încreţită de dimie. De două ori încercase să 
traverseze strada şi de două ori dăduse îndărăt, înfricoşată, 
fiindcă se arătă departe un automobil o dată, altă dată un 
tramvai. 

„Asta-i o babă proastă de la țară!” gîndi Matei şi se în- 
toarse să-şi plătească obolul. Simţi datoria să atragă luarea- 
aminte orbului asupra monetei de o sută de lei, încercînd să 
i-o pună în mînă. Orbul ridică palma apărîndu-se. Apoi privi 
cu ochii lui deşerți peste capul lui Matei, departe, sus, în 
soare. O sută de lei sau un leu, totuna, merg laolaltă! Matei 
dădu drumul argintului în pălărie, peste movilița de alte mo- 
nete albe şi galbene, coclite, cu un soi de părere de rău că 
pomana nu e preţuită în chip deosebit. Sprijinit cu o mînă 
de grilaj, îşi destăinui cele două rugăciuni, care pentru a 
ajunge la Atoatefăcătorul, aveau nevoie de întărirea unui orb 
în ziua de Duminecă a orbului. 

Orbul asculta neclintit. 

Auzea? Nu? 

Nu străbătea nimic pe chipul fără tresărire, în bulbii morţi 
şi goi. Minunarea nu răspundea în afară. Se aduna înăuntru. 

Ce lume ciudată mai este şi aceasta a oamenilor cu ochi 
luminaţi! Adineaori o femeie bătrînă cerea rugăciune pentru 
aflarea unui bărbat pribegit fără urme. Acum un bătrîn, după 


glas, cerea rugăciune pentru aflarea unei femei plecate fără 
să lase ştire. La ce le mai foloseşte atunci minunea lu- 
minii? „Apoi Isus au zis lor: «Eu am venit pe lumea 
aceasta pentru o judecată, anume: Cei ce nu văd să vadă, 
şi cei ce văd să ajungă orbi».” 

Orbul lui Dumnezeu ridică palma. Atât îi ajungea. Ştia 
cum trebuie să sune rugăciunea de diseară în chilia lui. ÎL 
aştepta o noapte lungă de închinări. Păstra răbojul fiecăruia, 
iar pînă la asfinţit aveau să se mai adune alte ciudate dureri 
şi nădejdi de tămăduiri ale celor din lumea cu ochi de văzut. 

Matei se uşură mai apoi de cealaltă rugăciune, pentru fe- 
ciorul foştilor stăpîni. Acela nu cerea nimic. Cerea Matei în 
numele său luminare şi ajutor de sus întru apropiată înte- 


482 


meiere de casă nouă. Orbul lui Dumnezeu numără în gînd: 
„Asta-i a treia rugare de casă nouă pe ziua de azi”. Şi luă 
aminte că la toate au venit alţii să-i spună cuvînt: bătrînii, 
mamele şi uncheşii, pentru tineri. Tinerii aveau altceva de 
făcut într-o asemenea dimineaţă cu soare şi liliac înflorit. 

— Suta... Argintul e de la el, pentru el... lămuri Matei, 
dintr-o onestă dorință să înlăture o greşită înțelegere şi în 
teama ca nu cumva orbul lui Dumnezeu să încurce socoteala 
rugăciunilor. 

Orbul rămase de piatră, pe scaunul lui de piatră. 

Matei băgă de seamă cum adierea uşoară de vînt îi clătina 
firele albe şi subţiri din pletele capului, firele moi din barba 
pieptănată pe piept. lar adierea aceasta molcom învălurată în 
soarele dulce al primăverii îi aminti tremurul ierbii şi al la- 
nurilor, cînd le înfioară vîntul, colo, undeva, departe, în cîm- 
purile de unde a plecat cu treizeci de ani în urmă şi nu s-a 
mai întors. 

Purtă ochii de-a lungul străzii, cu vînăt caldarim, şine de 
tramvai, ziduri de piatră şi grilajuri de fier. 

Răsuflă greu şi porni grăbit spre casă, călcînd crăcănat în 
vîrful tălpilor, ca pe jăratic, împingîndu-şi cu degetele mîne- 
cile prea lungi. 

Doi trecători au încetinit pasul în dreptul orbului. Unul, ca 
să aprindă pipa, celălalt, să depună în pălărie un mă- 
runțiş. 

Nu te-am ştiut filantrop, Grigori! vorbi cel cu pipa, 
suflînd în chibrit şi aruncîndu-l stins în pălăria orbului. 


— Nici eu nu mi-am închipuit că eşti în stare să faci ceea 
ce ai făcut acum! Tu, Ioachim Grult, donatorul, ctitorul Fun- 
dației Grult, să batjocoreşti mizeria unui orb sărman! 

Cel care se numea Ioachim Grult mîrîi articulații ne- 
înţelese printre dinţi, fără să scoată pipa din gură. 

Păşi pînă la orb. Culese chibritul din pălărie şi îl zvârli jos. 
Răscoli cu degetul în pumnul de monete. Mîrîi a mirare cînd 
descoperi argintul. ÎL luă în mînă şi îi căută zimţii. ÎI sună pe 
zid. Păru încă mai mirat: 

— E extraordinar! spuse de astă dată mai inteligibil, 
scoțîndu-şi pipa din gură. E extraordinar, Grigori! Unul care 
a dat de pomană o sută de lei, şi suta nu e falsă! Aceasta în- 
semnează că speța imbecililor nu s-a stins de pe lume. 


483 


— Te-ar fi bucurat să descoperi încă o ticăloşie stupidă şi 
inutilă? întrebă Grigori. Pe cine ar fi înşelat cel care dădea 
de pomană o sută de lei falsă? Cine l-ar fi silit să dea de 
pomană? Şi dacă nu-l silea nimeni, de ce să-şi încarce su- 
fletul cu o înşelăciune, cu o farsă de prost-gust? 

Ioachim Grult îl privi de sus în jos, printre pleoape, cu bu- 
zele răsfrînte la colţuri de scîrbă. 

Mormăi, muşcînd iarăşi din osul pipei: 

— Treci la loc. Spui prostii... 

Era un om deşirat, slab din cale-afară, scofilcit şi verzui la 
obraz, cu amestec de fire albe şi negre în barba nerasă de 
cîteva zile. Ochii mici şi cenușii, adînciți sub pleoapele co- 
borîte anormal, ca la unele păsări carnivore şi la unele reptile 
cînd dormitează, luceau de-o vivacitate neliniştitoare, con- 
trastînd cu oboseala trăsăturilor şi cu mişcările lenevoase ale 
trupului. Toată viaţa şi tot caracterul figurii se aflau con- 
centrate în aceşti ochi, apropiaţi de rădăcina nasului osos, 
iscoditori şi ironici, răutăcioşi şi acizi, în ciuda obloanelor pe 
jumătate închise... 

Pentru a filtra privirea prin linia îngustă, loachim Grult 
îşi înclina capul pe ceafă, ca turiştii în contemplarea monu- 
mentelor istorice. Schima buzelor era însă a unui turist 
blazat. 

— Spui prostii, reluă firul vorbei, fiindcă tocmai acesta e 
elementul de bază, permanent, al stupidităţii omeneşti. În 99 
cazuri la sută, omul săvîrşeşte ticăloşia, şi fără folos, şi fără 
să-l fi silit cineva. Fără nici o justificare. Ticăloşia pură. 

— Te exprimi în cimilituri. Mărturisesc că nu pricep... 
rosti tovarăşul lui Ioachim Grult. 


Rotund, bine hrănit şi rumen la față, bărbierit proaspăt şi 
cu o urmă de pudră roz la gene şi nări, dovedea în surîsul sa- 
tisfăcut că nu-l îndurerează această incapacitate de a pricepe. 

Ioachim Grult îi ridică bărbia grăsună cu coada pipei şi 
îl privi în ochi: 

— Vorbesc, bineînţeles, ca un om ieşit numai de un an 
dintr-o casă de sănătate... Aceasta poate să-ţi fie o explicație. 
Mai vorbesc ca unul care a fost internat în casa de sănătate 
graţie binevoitoarei şi dezinteresatei intervenţii a familiei... 
Adică a celor pe care nu-i silea nimeni să facă o ticăloşie şi 
nici n-au tras vreun folos, precum s-a dovedit. Aceasta poate 
să-ți fie a doua explicație. Acum gîndeşte puţin şi ai să în- 


484 


țelegi. Pentru atît nu-ţi trebuie nici creierul lui Kant, nici al 
lui Einstein. Ți-ajunge miezul tău de nucă. 

Grigori primi ofensatoarea comparaţie a creierului său cu 
miezul de nucă în aceeaşi imperturbabilă seninătate. 

Îşi şterse bărbia cu batista parfumată şi zîmbi fericit. 
Zîmbea fericit fiindcă dimineața de mai era frumoasă şi 
caldă; după cum tot atît de fericit ar fi acceptat-o dacă 
ar fi fost ploioasă şi rece. Îi stătea în norocita sa fire să 
găsească încîntător tot ce vede, aude şi se întîmplă. Priete- 
nul fusese internat cu sila într-o casă de sănătate. Pe dînsul 
nu-l amenința aşa ceva. Un motiv să se simtă fericit. loa- 
chim Grult ieşise de acolo. Un motiv să se simtă fericit că 
povestea s-a sfîrşit aşa. Cît despre cele ce le spune el şi le 
face, nu-l puteau surprinde neplăcut, nici jigni. Erau fapte 
şi vorbe de om care s-a întors dintr-o casă de sănătate. 
Cel mult pot fi amuzante, supărătoare în nici un caz. Cu 
beatitudine, aştepta, deci, să vadă ce va urma. 

Ioachim Grult puse suta de lei în buzunarul vestei. Mai 
căută în pălărie monetă măruntă pînă la patruzeci de lei. 
Orbul nu dădea semne de nelinişte ori de întrebare, în încre- 
menirea lui încorporată pietrei, cu palmele pe genunchi, cu 
ochii albi privind fără să vadă. 

— Eşti un orb de ispravă! recunoscu Ioachim Grult. 
N-ai mişcat mîna să-ţi aperi comoara, nu te-ai temut că 
pot să plec şi să te las în pagubă... Aceasta-mi dovedeşte 
că eşti mai înțelept şi că vezi mai bine decît acest prie- 
ten al meu, care a holbat ochii şi n-a priceput nimic, deşi 
ține conferințe psihologice pentru un auditoriu mai tîmpit 
decît el. Ca să-ți lămuresc socoteala, află că ţi-am luat o 


sută patruzeci de lei. Adică exact strictul meu necesar pe 
ziua de azi: dejunul şi tutunul pentru pipă. Masa de 
seară are alt cîntec. Nu te interesează. Şi astfel stînd 
lucrurile, primeşte în schimb hiîrtia aceasta de lei cinci 
sute... 

Scoase din celălalt buzunar al vestei o bancnotă, o moto- 
toli ghemotoc, lăsînd-o să cadă ca o bilă în pălărie. 

Pe chipul orbului nu tresări un singur trăs. 

— Constat că eşti de o indiferenţă scandaloasă pentru un 
cerşetor! observă Ioachim Grult. Aceasta, amice, poate să fie 
un bun, poate să fie şi un rău... Depinde de interpretare. În 


485 


orice caz, diferenţa de trei sute şaizeci de lei primeşte-o cu 
inimă bună de la mine; îmi faci un serviciu. Dar nu pentru 
mine să te rogi. N-am nevoie. Ci pentru acest prieten al meu. 
Pune cuvînt acolo unde ai trecere, dacă ai într-adevăr, ca să 
nu-l mai înşele nevasta... Nu pînă la moarte. Aceasta ar fi 
prea mult. Măcar trei săptămîni... Şi de-i prea mult şi atita, 
măcar trei zile. Nu uita! Îl cheamă Grigori Costacopol pe 
nume, iar pe dumneaei, coana Semiramis; nume păgîn şi 
predestinat păcatului lumesc... Roagă-te, iar după rezultat 
voi cunoaşte dacă ești într-adevăr orbul lui Dumnezeu, cum 
îți spune lumea pe aci, ori numai un infam impostor. 

Ioachim Grult îşi apucă prietenul de braţ, pufăind cu ne- 
păsare din pipă. Ocoliră doi indivizi cu şepcile trase pe ochi: 
unul rezemat de un stîlp de tramvai, celălalt, de zid. Amîn- 
doi priveau spre orb cu mîinile în buzunări, mozolind în 
buze capete stinse de țigări. 

— Ce-ţi veni, frate?! întrebă Grigori Costacopol după 
ce-au urcat iarăşi trotuarul îngust. 

— Să-i dau trei sute şaizeci de lei?... Nimic mai uşor de în- 
teles, onorabile psiholog. Mi-am reținut strictul necesar. 
M-am dezbărat de ceea ce însemna un prinos inutil şi pericu- 
los; îndemnul viciilor, ispitelor şi nefericirilor... În mic, am 
făcut astăzi exact ce-am făcut pe altă măsură acum cinci ani, 
înainte de a intra la balamuc... 

— Nu aceasta te întreb, protestă Grigori. Cu banul tău 
faci ce vrei, cum ai mai făcut. Ce-ţi veni însă să vorbeşti aşa 
despre Semiramis?... Toate au o limită, dragă Ioachime... 


— De perfect acord. Toate au o limită!... Aceasta s-ar 
cuveni să i-o spui însă scumpei tale Semiramis. A început să 
se întreacă binişor cu gluma. Ai devenit fabula târgului. 

— Cum? Adică tu crezi că... rosti Grigori Costacopol, re- 
trăgîndu-şi mîna de sub braţul prietenului, roşu la față, dar 
continuînd să surîdă imbecil. 

— Eu cred? Numai eu? Crede şi ştie toată lumea. Şi dacă 
prietenii cu mintea întreagă nu găsesc că se cade să-ţi turbu- 
re tîmpita ta beatitudine, o fac eu aceasta, cu dreptul nebunu- 
lui. Măcar de atît privilegiu mă bucur. Pot spune în faţa 
omului cele ce alții şoptesc numai la spate, cu o ipocrită 
compătimire în aparență, de fapt, cu scîrboasă voluptate de 


486 


mahalagii... Voi mai servi asemenea adevăruri cuiva, poate 
chiar cîtorva, în astă-seară... M-au vrut nebun? Vor auzi vor- 
be de nebun!... 

— Dar eu nu spun de fel că ai fost ori că eşti nebun, 
dragă loachime! 

Grigori Costacopol îi apucase el braţul, iar în glas pusese 
o rugăminte şi un reproş pe care prietenul le înţelese foarte 
bine. Ioachim Grult se opri, îşi scoase pipa din gură, se în- 
toarse pe jumătate şi îl privi cu milă ironică, dîndu-şi capul 
pe ceafă. 

— Ha-ha! Ce laşă şi păcătoasă e firea omenească, dragul 
meu psiholog! Nu m-ai crezut nebun şi nu sînt nebun. Deci 
vrei să-ți vorbesc ca toată lumea. Să te cruț de adevărurile 
neplăcute. Poftim! Află că toate cele spuse de mine au fost 
o glumă idioată. Nimic nu e adevărat. Dacă ar fi adevărat, 
cum aş fi avut curajul şi cruzimea să ţi le rostesc în faţă? Ce 
fel de prieten aş fi? Cum mi-ai mai întinde mîna? Acum eşti 
mulțumit? 

— Nu aşa, loachime, cu vorbe în doi peri... Cu aceasta 
n-ai rezolvat nimic. 

— Nici nu vreau să rezolv ceva!... declară Ioachim Grult, 
înfigîndu-şi pipa între dinți. Lasă prostiile! Uită-le! Bucu- 
ră-te de această superbă zi de mai, căci eşti din fericita 
speţă a celor săraci cu duhul şi cu drept la bucuriile săraci- 
lor cu duhul... Priveşte cerul. E tot aşa de albastru şi pur 
ca al Italiei. 

Grigori Costacopol privi cerul. Îşi aminti Italia voiajului 
de nuntă, cerul Florenței. Nu poate să fie adevărat! Sigur că 
nu e adevărat! Sînt numai născocirile unui om care, chiar 
dacă a fost vreodată cu mintea teafără, şi-a smintit-o 
definitiv în casa de sănătate. Şi, revenind la fireasca sa 
beatitudine, încuviinţă: 

— E într-adevăr un cer extraordinar, loachime! În onoarea 
lui ar merita s-o iau după amiază pe Semiramis undeva, la 
cîmp, la munte, spre Valea Prahovei... Cu neputinţă, însă. 


Trebuie s-o trimit singură. lar eu, ca un imbecil — cum 
bine ai spus — să rămîn aci şi să citesc un discurs de 
înmormîntare. 


— Nu e nimic, îl consolă prietenul. Miine ai să-ţi reciteşti 
discursul în ziar, probabil însoțit de o fotografie luată la 
faţa locului, şi te vei simți foarte fericit. Te asigur. Pe cu- 
vîntul meu de nebun! 


487 


Ioachim Grult mîrîi un hohot printre dinţii încleştați în 
pipă, prinzîndu-i braţul. 


488 


Prinzîndu-i braţul, Odeta Cristodoreanu îşi apropiase 
prietena de fereastră. Îi cercetă ochii în lumina vie a zilei. 
Bănuiala ei se adeverea. 

— Gina, tu ai plîns astăzi. 

Gina recunoscu: 

— Am plîns. De ce să te mint?... Fii făhă grijă însă... 
Înth-un ceas n-are să se mai cunoască nimic... Nu vei 
avea o domnişoară de onoare uhîtă şi plînsă... Ştii cît de 
repede mă refac eu... 

— De data aceasta nu prea pare... îşi exprimă îndoiala 
cu placiditate Odeta Cristodoreanu, abandonînd-o şi veri- 
ficîndu-şi conţinutul poşetei: tubul de roşu, pudra com- 
primată, fardul pentru pomeţi. 

— Ai să vezi tu! îi făgădui Gina cu hotărîre, ca şi 
cum această schimbare depindea numai de voinţa sa. 

Cu uşurinţă de veveriţă, săltă pe pervazul ferestrei. Se 
aşeză cu fața spre interiorul camerei, balansînd picioarele 
în pantofii miniatură. Aşa îşi făcea singură umbră, în- 
toarsă cu spatele la soare. Urmele de plîns nu se mai 
desluşeau sub borul pălărioarei zvîrlite pe un ochi cu o sa- 
vantă zvăpăiere, cum cerea moda timpului. La aceste 
urme se adăugaseră pe obrazul îngust şi arămiu alte semne 
proaspete, mai anevoie de ascuns şi foarte uşor de tălmăcit 
pentru o privire mai subtilă decît a Odetei. 

O surprindea un sentiment bizar. 

Nu-şi mai regăsise prietena. 

A crezut mai întîi că această impresie de stinghereală e 
firească după o despărțire îndelungată şi că are mai ales 


o pricină fizică. Odeta se mai împlinise la piept, la braţe 
şi la coapse. Se rotunjise la trup şi se bucălase la obraz. 
Încă puţin, şi ameninţa să treacă în categoria poids lourd. 
Pentru o fostă candidată la fuzie, cum o avertizau medicii 
în primii ani de facultate, însemna, fără îndoială, o pre- 
facere îmbucurătoare. Atunci se hrănea cu droguri, pilule 
şi extrase de glande, fără efect. Acum izbutise natura acolo 
unde au dat greş doctorii şi medicamentele. 

Schimbarea era însă mai adîncă şi altfel neprevăzută. 

În locul camaradei nebunatice, gata la năzbitii şi la chi- 
cote de rîs în unghere, aflase o Odetă necunoscută, fleg- 
matică, gravă, cu precepte de burgheză prematură pe 


489 


buze, cu un surîs compătimitor de renegată pentru încîn- 
tătoarea lor viaţă de şcolărițe şi studente. O simţise deodată 
opacă la amintiri. Parcă le despărțea o membrană subțire, 
dar rece şi rezistentă, împiedicîndu-le comunicarea fluidă 
a gîndului din vremea cînd nici n-avea una nevoie să ducă 
o vorbă la capăt ca s-o înțeleagă cealaltă. 

Într-o jumătate de oră îi vorbise cu o satisfacţie lăbărțată 
în amănunte numai despre cadourile de nuntă, stăruind 
asupra evaluării lor în bani; despre leafa şi perspectivele 
de înaintare ale lui Barbu; despre personajele simandicoase 
care s-au anunţat că vor răspunde la invitaţie; despre un 
oarecare serviciu de 24 persoane, care a fost comandat 
pentru o întreținută a unui faimos bancher şi pe care Nae 
Cristodoreanu, cu multă stăruință şi diplomaţie, l-a smuls 
negustorului. O mai preocupa chestia unui automobil plă- 
tibil în rate şi un şofer încăpăţinat la tocmeală pentru o 
diferență de cinci sute de lei. Nu-şi ascundea vanitoasa 
mulțumire că Nae Cristodoreanu, director general de mi- 
nister, om cu vază şi cu întinse cunoştinţe în breasla func- 
ționărească a capitalei, mobilizase în mod cu totul excep- 
țional primarul de culoare şi slujbaşii mai mărunți de la 
starea civilă, într-o zi de duminecă, scutind nuntaşii de pro- 
miscuitatea plebei din celelalte zile. Odeta cea adevărată, 
prietena şi confidenta ei, altfel era şi altceva i-ar fi povestit 
într-un ceas ca acesta. 

— Şi, mă rog, pentru ce ai plîns, dacă nu sînt indis- 
cretă? întrebă Odeta Cristodoreanu, trecînd în fața oglinzii 
şi aranjîndu-şi pentru a treia oară zulufii blonzi sub pălăria 
de pai albastru-închis, asortată cu rochia şi mantoul. 


Gina strînse a neştire din umerii mici. Era de prisos să-i 
spună adevărul acestei Odete, străine de ea. 

— Nu ştiu precis de ce am plîns. Phostii... 

Prietena o privi prin oglindă. Rosti cu aerul de superio- 
ritate al unei persoane practice şi serioase, care se ştie în 
drept să propovăduiască şi altora aceleaşi virtuţi: 

— Cred, dragă Gino, că a trecut vremea prostiilor. Viaţa 
nu le admite şi noi le ispăşim în modul cel mai dezagreabil. 

— Da, Odeta. Ai dheptate! suspină Gina. 

Prietena continuă s-o iscodească prin oglindă cu pri- 
virea: 


490 


— Şi ce este cu acest domn, pe care spui că l-ai invitat 
din proprie iniţiativă?... El e prostia? 

Gina sări jos de pe pervazul ferestrei, merse pînă la 
Odeta şi îi puse mîinile pe umeri, înălţîndu-se în tocuri. 

— Te hog, Odeto, te hog mult, mult de tot... Nu vorbi 
aşa! Pentru prietenia noastră, nu vorbi aşa... 

Odeta Cristodoreanu îi desprinse mîinile încet de pe 
umeri şi îi înfăşură braţul după gît, strîngînd-o lîngă ea, 
ca pe un copil mic şi prostuţ, cu o pornire de dragoste care 
mai supraviețuia totuşi din lunga lor camaraderie de şcoală, 
copilărie, adolescenţă. 

Un timp a fost tăcere. Le apropia mai mult această ali- 
pire a trupurilor prin stofa încălzită de sîngele lor decît 
cuvintele ce nu mai sunau în acelaşi grai, din aceeaşi lume. 
Se auzeau uşi trîntite. Glasuri. Paşi apropiindu-se şi de- 
părtîndu-se în antret. Toată larma unei case cu numeroşi 
copii, într-o zi de nuntă cu mare alai. Afară, în curtea 
pavată, zbîrniiau automobilele, îngrămădindu-se să-şi ca- 
pete loc. 

— Aşadar, e ceva serios? O phostie sehioasă? întrebă 
Odeta, parodiind vorba prietenei. 

— Altădată m-ai fi înţeles, făhă să mai întrebi, Odeta... 

— Atunci ce te mai opreşte să nu faci şi tu ca mine? 
la exemplu şi invită-mă cît mai curînd să-ţi întorc vizita. 
Vorbesc cu Barbu şi îl conving să-ţi fim noi nuni. 

Gina Alimănescu discernă o supărătoare vulgaritate în 
această grabă şi siguranță cu care prietena simplifica po- 
vestea ei mult mai gingaşă. Mutînd dintr-un loc în altul 
nimicurile de toaletă de pe mesuţa oglinzii, murmură: 


— Nu e atît de simplu, Odeta. Încă nu e vohba de 
aceasta. De-abia ne-am cunoscut. 

— Atunci nu e ceva serios! trase concluzia cu dezapro- 
bare Odeta. 

— Eu cred că da, Odeta. 

— Dacă aşa crezi şi aşa este cum crezi tu, revii tot la 
cele ce ţi-am spus, Gină mică şi fără de minte. Ai nevoie 
de puţină energie şi tenacitate... Să-ţi servească exemplul 
meu... Ce-ţi imaginezi că-mi propunea domnul Barbu acum 
trei luni? Să mai prelungim logodna un an, pentru nu 
ştiu ce studii de perfecționare în străinătate. A! Nu... Mersi! 


491 


Ne-a ajuns cvasi logodna noastră, care durează de doi ani... 
l-au ajuns şi lui studiile în străinătate, cînd eu am stat aci 
să-l aştept, refuzînd alte partide, şi dumnealui s-a distrat 
cu berlinezele şi charlotenburghezele sale... Ori, ori! El mă 
iubeşte, eu îl iubesc. Putem trăi fără studiile de specializare. 
Leafa lui şi cu venitul meu ne ajung prea destul cu o do- 
zată chibzuială. Nu ţin să inventeze nimic, cum pretinde 
el, nici să ambiţioneze la cine ştie ce carieră excepţională... 
Încet şi sigur. Trăim pe pămînt. I le-am spus neted, cum 
ți le spun. Neted şi cu efect imediat!... În trei zile am 
fixat data. Şi dacă am pus-o atît de departe, am făcut-o de 
comun acord, numai ca să-şi aranjeze mutarea de la Mo- 
reni la Ploieşti. Aci a pus în mişcare şi tata sfinţii noştri 
de la Ierusalim. Ca să se convingă domnul Barbu al meu 
că pe lîngă zestre mai aducem şi alt capital însemnat pen- 
tru o carieră... Phostia ta ce învirte în viață, ce meserie 
are? 

— Magistrat... răspunse cu repulsie Gina la acest inte- 
rogator. Ce impohtanţă are? 

— Are foarte mare, copila mea. E bună şi magistratura. 
Cu puţină bunăvoință şi protecție, poate scăpa de la pro- 
vincie, să vină la centru. Căci îmi imaginez că în provincie 
v-aţi cunoscut, la Oradea ta... Aş avea chiar drept să mă 
supăr pe tine, Gino, că nu mi-ai scris nimic... Cum ai putut 
să-mi ascunzi aceasta? 

Gina plecă genele în jos, prefăcîndu-se foarte spăşită de 
această vinovată tăinuire. Odetei de altădată, de anul tre- 
cut, i-ar fi mărturisit totul. Cum l-a cunoscut pe Gigi abia 
astă-noapte în gară; cum le-au fost destul două ceasuri, 


mai puţin chiar, ca să ştie că se iubesc. Cum n-ar mai fi 
în stare să spună altceva nimic despre dînsul, despre fa- 
milia lui, despre cele ce l-au adus în Bucureşti şi despre 
pricina celor doi ani de exil, pomeniţi de Gigi astă-noapte. 
I le-ar fi istorisit toate cu de-amănuntul, stînd mînă în mînă, 
ca în anii lor cei buni, înțelegîndu-se fără să existe între 
dînsele nici o stînjenire. 

Acestei Odete necunoscute însă, mărginită la preocupări 
terestre — leafă, carieră, venit, mutări, protecţie — nu-i 
mai putea confesa adevărul. Nu l-ar mai fi înțeles. 


492 


— Încât încă o dată îţi repet, Gino! rosti sentențios 
Odeta Cristodoreanu. Energie şi tenacitate... Calcă pe 
urma mea. 

Gina cuprinse mîna grăsulie şi albă a Odetei, răsucindu-i 
verigheta de pe deget. 

Îi aminti într-o oftare abia şoptită: 

— Tu uiţi ceva, Odeta!... 

— Adică?... Mă ştiam cu o memorie excepţională în 
şcoală. 

— Uiţi că între tine şi mine este o deosebihe. Din ne- 
fehicire pentru mine, o foarte mare deosebire... Eu am mai 
iubit... Mai bine spus: am mai crezut că iubesc... Pe cînd 
tu l-ai iubit numai pe Bahbu al tău. 

Odeta Cristodoreanu strînse din umeri, aşezîndu-şi a pa- 
tra oară zulufii oxigenaţi sub pălărie, trecîndu-şi încă o 
dată puful de pudră pe obraz. Îi vorbi prin oglindă: 

— Ei şi? Ai crezut că iubeşti. Te-ai înşelat... S-a înşe- 
lat şi el. V-aţi înşelat amîndoi. Povestea cea mai banală! 
N-ai să te călugăreşti pentru asta... A trecut vremea cînd 
dezamăgitele din dragoste luau drumul mînăstirii. 

O clipă se gîndi să-i spună Ginei că va fi şi el diseară. 
Omul pe care Gina a crezut că-l iubeşte şi pe care Gina 
l-a iubit, oricît ar încerca să nege acum cu sofismele ei 
naive. E un prieten al familiei, o rudă întrucîtva, deşi 
foarte îndepărtată. Şi e în orice caz un personaj prea cu- 
noscut şi prețuit în lumea capitalei, o tînără glorie care 
sună prea frumos într-o cronică mondenă de mariaj spre 
a fi înlăturat de pe lista invitaţilor ca un individ oarecare 
numai fiindcă a avut o aventură neplăcută pentru Gina. 
Cuminţenia o povăţui să lase întîmplării grija de a descurca 
această întîlnire. Îşi aminti vorba slujnicei de la ţară, Lenţa- 


Toanta: „Duducuţo, după cîne să nu sai în apă. Lasă-l 
să se descurce singur. Înoată fără să-l fi învăţat nimeni 
şi tot iese la mal... Aşa şi cu omul.” De asemenea gînd şi 
mai ales de formularea lui grosolană se ruşină îndată cu 
remuşcare. Aruncînd puful de pudră în cupa de cristal, se 
întoarse spre Gina şi, plecîndu-se, îşi apropie obrazul de 
obrazul ei, înlocuind astfel sărutul pe care nu-l permitea 
roşul de buze. 

— Nu mă crede atît de nesimțitoare, Gino... Ți le spun 
toate neted, fără înconjur, fiindcă ai nevoie de un trata- 


493 


ment energic... Aş dori să înţelegi o dată pentru totdeauna 
că nu mai trebuieşte să priveşti îndărăt. Deosebirea dintre 
noi două e numai în imaginația ta. lubeşti? Pentru o fată 
care nu vrea să se declaseze concluzia logică a iubirii este 
mariajul. Ce fac eu azi vei face tu mîine... 

Gina stărui: 

— Tu mi le spui acestea fără să le crezi, Odeta dhagă. 
Din compasiune. Ştii bine că eu nu mai pot aduce omului 
pe cahe îl iubesc ceea ce duci tu în căsnicie. 

— Dacă te iubeşte, nu are nici o importanță. Absolut 
nici una! 

Zîmbind cu tristeţe, Gina întinse mîna la etajera vecină 
cu oglinda şi scoase din raft o carte a lor, cunoscută: 

— Răspunsul îl ai aci, Odeta. Cahtea am citit-o amîn- 
două acum doi ani. Tu mi-ai dat-o atunci. Şi tu ai subliniat 
un pasaj, la care am meditat mult mai tîhziu... Mai tîhziu 
şi mai ales astăzi-dimineaţă, ca să-ți vin cu ochii aceştia 
plînşi. 

Odeta Cristodoreanu îşi aruncă ochii pe cartea deschisă, la 
pasajul subliniat: 


„Jenny appelait ce genre de personnes des pêches à 
quinze sous... Ces pêches paraissent excellentes... Seule- 
ment, tout près d'elle, on aperçoit un autre panier de 
pêches qui coûtent trente sous... Elles semblent de la 
même qualité que les premières. Pourquoi existerait-il des 
pêches d'un prix deux fois plus élevé qu’un autre?... Oui... 
mais voilà, les pêches à quinze sous ne sont parfaites qu’en 
apparence: chacune possède une légère tare... un petit 
endroit gâté... une tache presque imperceptible... une 
meurtrissure... Il faut les tourner avec précaution, en tout 
sens, pour voir la tache. Mais celle-ci n’en existe pas 
moins... Eh bien, conclut Jenny, je suis tout à fait 
comme”...' 


1 „Jenny numea acest gen de persoane piersici de cincisprezece 
bani. Aceste piersici păreau excelente. Numai că, aproape de 
tot de ele, se zăreşte un alt coşuleț de piersici care costă treizeci 
de bani. Ele păreau de aceeaşi calitate ca primele. De ce există 
piersici de un preţ de două ori mai ridicat decît altul? Da... dar 
iată, piersicile de cincisprezece bani nu sînt perfecte decît în 
aparență: fiecare posedă o tară uşoară... un mic loc stricat... o 
pată aproape imperceptibilă... o strivitură. Trebuie să le 


494 


Odeta închise foaia şi aşeză cartea la loc, în raft, fără să-şi 
poată alunga un sentiment egoist şi meschin de superioritate 
față de prietena ei, care se clasificase singură printre 
piersicile „à quinze sous” şi rămînea în această categorie. 

—  Stupizenii! exclamă fără convingere. Literatură 
proastă şi demodată! 

Gina sublinie uşor cu unghia numele autorului pe muchia 
cărţii din raft: 

— Mauhice Baring nu e un autor demodat. Literatura lui 
nu e phoastă, dragă Odeta. Eşti foarte sigură de aceasta, 
fiindcă amîndouă îi pîndeam căhţile în vitrină pe măsuhă ce 
apăreau... Dar chiar de-ah fi o litehatură proastă, nu pentru o 
frumuseţe literară ţi-am amintit pasajul, ci fiindcă exprimă 
exact... duheros de exact... ce, simt eu, cum simt eu, Odeta. 
Cum de nu mai poţi tu înţelege aceasta, tu, Odeta, după atîția 
ani de prietenie? 

Odeta Cristodoreanu fu mişcată de acest apel la amintire. 
Încă nu era pe deplin viitoarea matroană, cu trup şi suflet 
consacrată grijilor casnice: coşniţă, masa la oră, ghetele 
copiilor, ciupelile bucătăresei la piaţă. Se afla la o răspintene 
de tranziţie, la un început de drum care o va înghiți pentru 
totdeauna cu încetul în nisipurile lui mişcătoare. Deocamda- 
tă, păstra urme din sufletul celeilalte Odete; slabe şi legănate 
pîlpîiri de altă văpaie, agonică. Îşi zgudui prietena de umerii 
mici: 

— Ascultă, Gino! Dacă o singură dată te mai aud stăruind 
cu phostiile tale, îţi aplic muştru ca la şcoală! Ştii tu! Nu te 
mai gîndi la phostiile tale vechi; gîndeşte la phostia cea 
nouă! Şi fă ca să nu mai fie o phostie! 

Depinde de tine. Ţi-o repet mereu, cu toată dorinţa mea 
să-ți fiu o prietenă utilă cu sfatul la nevoie, nu numai 
o fostă camaradă de nebunii. Vremea nebuniilor a tre- 
cut! Priveşte viața în față... Cad numai cei cari se lasă 
doboriîți. Fixează-ţi aceasta în minte... 

O ţinea cu braţul după gît, în fața toaletei. 

Gina Alimănescu văzu încă o dată imaginea lor răs- 
frîntă de oglindă: cît de nepotrivită pereche alcătuiau 
acum! Ea, mică, firavă, ştearsă, estompată în rochia 


întorci cu precauţie, în toate sensurile, pentru a vedea pata. 
Dar totuşi aceasta există. Ei bine, conchide Jenny, eu sînt exact 
ca...” (fr.). 


495 


gris-argintie, alături de prietena robustă, cu picioarele 
solid înfipte pe pămînt. Ea, clătinată ca o fragilă smicea 
de trestie; Odeta, clădită pentru o viaţă temeinică, fără 
surprize şi fără mister. 

Dincolo de uşă se înteţeau paşii. 

Ciocăni un deget şi sună glasul lui Barbu Leca: 

— Hola! Sfirşiţi cu secretele, preafrumoaselor! E 
douăsprezece fără un sfert! 

Şi glasul Nadinei, sora mai mică a Odetei Cristodoreanu: 

— Deta, a început să se impacienteze maman! 

Gina voi să se repeadă la uşă, să tragă zăvorul. Odeta 
îi făcu semn să nu se grăbească: 

— Lasă-l să mai aştepte puţin pe domnul Barbu. Nu 
vreau să se deprindă de pe acum cu ideea că-i stau la 
ordine! 

Ciocăniturile de deget fură urmate de lovituri cu pum- 
nul. După gălăgie şi chicote se ghicea că tribul din dosul 
uşii a crescut. 

Vocea lui Barbu Leca se îngroşă cavernoasă: 

— În numele legii, deschide! 

— Acum poți să-i dai drumul nebunului, că adună 
toată casa... rosti placid Odeta, întorcîndu-se iarăşi la 
oglindă, să-şi examineze pudra şi roşul de obraz. 

Năvăliră cu toţii înăuntru, Barbu şi fraţii mai mici ai 
Odetei: Bazil, Nadina, Bebe, Fanfan, Dolofanul... 

Fraţii şi surorile purtau ca semn distinctiv al familiei cîteva 
trăsuri comune, moştenite mai mult de la Maria 
Cristodoreanu decît de la Nae: sprincenele îmbinate, po- 
meții proeminenţi, ochii puţin oblici, un vag tip mongol, 
dacă s-ar putea închipui mongoli cu ochii albaştri şi cu 
pielița alb-roză. 


— Ce delicioasă te-ai făcut tu, Nadina! exclamă Gina 
Alimănescu, minunîndu-se că atît de mult seamănă acum 
cu Odeta de altădată. 

N-avu cînd să-şi rostească această descoperire. Îi luă 
Barbu Leca înainte: 

— Nu e aşa? Leit Odeta de acum trei ani, cînd am 
cunoscut-o! 

Odeta țuguie buzele în semn de indiferență pentru „scîn- 
dura” de atunci. Barbu purtă de cîteva ori ochii de la o 
soră la alta. I se păru Ginei că dacă ea s-ar afla în locul 


496 


Odetei, asemenea privire nu i-ar fi pe plac. O vagă reflec- - 
ție îndată risipită în tumultul întrebărilor şi exclamaţiilor 
care o asaltau. Ea era o amică veche a tuturor, îi văzuse 
crescînd, întrecînd-o în înălțime; îşi petrecuse zile întregi 
în această casă a lor şi la ţară, la moşioara cu vie din 
Prahova. 

Barbu Leca îi cuprinse amîndouă mîinile. Era şi el o 
cunoştinţă veche, un camarad. Rosti, rizînd zgomotos: 

— Numai de hatîrul tău, Gino, n-am spart uşa cu umă- - 
rul. Ce v-aţi povestit atît? 

— Nimicuri de ale noasthe. 

— De ale tale, poate, Gino! De ale Odetei nu cred. 
Ea a eliminat nimicurile din viață... Ai remarcat ce idei 
macabre are această prietenă a ta? Nu ştiu unde le-a gă- 
sit! Nici mai mult, nici mai puţin decît să mă pună sub 
papuc! Se anunţă o madam Leca teribilă! Parcă mă văd 
ascuns după ziar, înfundat într-un jîlţ, la gura sobei, cînd 
va începe să cadă asupra mea un duş de admonestări... Şi 
eu, mut, făcîndu-mă mic, mic, ca tine!... 

Riîdea fără să creadă prea mult în asemenea amenințări 
ale viitorului. 

Nu era un mire frumos. Pistruiat şi cu părul roşcat, 
rebel pieptenului, nu era făcut nici pentru haina solem- 
nităților. Dar radia simpatie, o energie optimistă, o vioi- 
ciune mucalită, neschimbate toate după trei ani. 

Nadina veni să-i îndrepte nodul cravatei. 

Privirea lui, încă sclipitoare de rîs, deveni gravă cînd 
se fixă ţintă în ochii apropiați ai Nadinei. lar Gina avu 
impresia că mîna copilei tremură imperceptibil. 

În uşă apăru Maria Cristodoreanu, înaltă, grasă şi în- 
chingată în corset, cu pălăria pe cap şi cu blana de vulpe 


pe umeri, căznindu-se să-şi îmbumbie mănuşile negre. 
Icoana anticipată a Odetei cea de peste treizeci de ani. 
Îşi contemplă cu satisfacţie progenitura agitată şi gălă- 
gioasă din cameră. Stătea în prag, cu picioarele puţin 
depărtate ca să susțină greutatea trupului supus la chinul 
balenelor şi centurilor elastice. Cînd sfîrşi de încheiat nas- 
turele rebel, anunţă: 
— Toată lumea s-a adunat? Acum putem merge, copii! 


497 


498 


— Acum putem merge, copii! zise madam Anica Sto- 
ian, închizînd veriga cu chei în poşeta de muşama scă- 
moşată. 

Poşeta îşi lepădase pe alocuri solzii de lac cenuşiu, re- 
nunțînd la pretenția de a mai imita pielea de şarpe veri- 
tabil, cum o vînduse ca atare negustorul, pe a sa garanţie, 
unei madame de mahala, patroană de locandă. Încuie- 
toarea de tablă clănțăni scurt, ca dinţii cîinilor cînd prind 
muştele enervante în amiezile de vară, înainte de ploaie. 

Cei trei copii se aşezară la uşă în ordinea înălțimii, ti- 
părindu-şi hainele negre, confecţionate în pripă, miro- 
sind încă a stofă nouă şi a vatelină. 

Sergiu Miclăuş ridică bărbia Teofanei cu arătătorul în- 
doit. 

— A rămas aşa, Fana! Am vorbit cu Tatileon. Mergi 
cu noi... Îmi dai mie brațul. Dar cu o singură condiţie: 
să fii cuminte! 

Teofana făgădui mut, clătinînd capul sub voaleta nea- 
gră şi deasă, care îi astupa cu desăvîrşire ochii. 

Fusese o discuţie lungă, stîrnită de madam Anica Sto- 
ian. Ea susţinea că locul copiilor era în cupeurile trimise 
de casa pompelor funebre, fiindcă pentru aceasta încasau 
tilharii atîta amar de parale. Copiii înțelegeau să meargă 
după dric. Nimeni nu le putea uzurpa acest drept. Sergiu 
Miclăuş pledase pentru dînşii. Madam Anica Stoian hotă- 
rîse atunci să se urce măcar ea şi m-lle Riche, fiecare în 
cîte un cupeu, ca să nu circule deşarte pînă la cimitir. 


Fumul de tămiie şi lumînări străbătea în toate încă- 
perile, se impregnase în pereti. 

Madam Anica Stoian deschise uşa şi o închise repede 
la loc. 

Cioclii scoteau sicriul pe umeri, traversînd holul plin de 
lume necunoscută. 

— Mai este! spuse. Chestie de cinci minute... Şi de ce 
lasă, mă rog, cioclii să facă treaba asta? Era datoria 
dumnealor, de la societăţi şi comiteturi, că pentru dînşii 
şi-a mîncat viaţa sărmana Lisandra... Aşa cum duc meli- 


499 


tarii pe căpitan, pe umărul lor, cînd le-a murit; aşa tre- 
buiau s-o ridice domnii din comitet, că i-am văzut graşi 
şi sătui!... 

Îşi înălță vălul negru pe frunte. Goli romul din fundul 
paharului pus la îndemînă pe colț de masă. Îşi aminti, 
scotocind în poşetă şi dînd la iveală o sticluţă de eter: 

— Ţine, domnule Sergiule. Poate are să-ţi fie de ne- 
voie pentru un caz de leşin, cu această copiliță gher- 
gheteagă şi nemîncată... 

Sergiu Miclăuş puse flaconul în buzunar, pipăind maşi- 
nal dopul. Gînditor, privea la urechile lui Dudu, palide, 
prea mari şi grotesc depărtate de cap. Erau străvezii în 
lumină. Străveziu era la față şi copilul, cu pleoapele lui 
fără gene, înroşite de plîns. Se întrebă ce se poate pe- 
trece în capul său, într-un asemenea ceas. Îl mîngîiase cu 
palma pe tidva tunsă mărunt. 

Dudu ridică ochii recunoscători şi îi încleştă unghiile în 
mînă. Îngăimă: 

— Sergiule... Sergiu... Tu nu trebuie să ne laşi... Rămii 
cu noi, nu e aşa? Nu mai pleci... 

Sergiu făcu din cap un semn care putea fi interpretat ca 
o promisiune. Gîndurile însă nu-i mai erau aci. Din ce în 
ce mai arzător îl stăpînea numai amintirea Ginei. Ce face 
oare exact în această secundă? Fără îndoială că e veselă, 
dată cu totul atmosferei ameţitoare, zgomotoasă şi fericită 
care domneşte într-o casă unde se sărbătoreşte o nuntă... 
Mai are ea timp să cugete la dînsul? Nu presimte oare 
de fel de ce i-a răspuns încurcat şi „suspect” astă-noapte, 
cînd l-a întrebat atît de stăruitor ce-l împiedică să vină 
la atîtea ore amînate pe rînd?... Ce bănuitor l-a privit 
Gina cînd îl întrebase: „N-ai venit în Bucureşti pentru 


ce cred eu? Nu te hetine ce cred eu?” De-ar şti mica lui 
Gină ce l-a adus şi ce-l reţine acum! Heţine, cum ros- 
teşte ea cu o seducătoare infirmitate de pronunţie!... De- 
sigur că nici astăzi n-ar fi prudent să-i spună adevărul. E 
nevoie să-l cunoască bine, să capete toată încrederea în el 
ca să poată înțelege deplin această purtare în aparență, nu- 
mai în aparenţă, odioasă şi cinică. De la înmormîntare, la 
nuntă!... Realitatea e cîteodată mai absurdă decît cele 
mai absurde plăsmuiri ale romanelor de fascicolă... Ce 
urechi urîte are bietul Dudu! Măcar de şi-ar fi lăsat părul 


500 


mai mare, ca să le mascheze. Dar tunsul cu maşina făcea 
parte din principiile de educaţie ale Sandei Dobrotescu. Dis- 
ciplină spartană. Totul strict, aspru, rigid: cu înlăturarea 
vinovatelor preocupări de a cultiva frumuseţea corpului şi 
a chipului — stigmatul senzualității, origina pierzărilor. 
Nu-i spunea lui cu toată gravitatea că dacă s-ar fi născut 
cocoşat sau şchiop, pocit fiziceşte, aceasta l-ar fi concentrat 
cu toată fiinţa la o altfel de viaţă? I-o repetase de cîteva 
ori după ce-a trecut de anii adolescenței şi a început a 
lipsi nopţile. Credea atunci că-l scot din minți aventuri 
feminine, pasiunile vîrstei. Nu bănuia încă adevărul. L-a 
aflat mai tîrziu... Şi cu atît mai îndărătnic a ţinut să-şi 
crească puii ei într-o disciplină spartană. Spartană?... După 
legea spartanilor asemenea copii nici n-ar fi avut drept să 
se bucure de lumina zilei. Poate cel mult Săndel. Pe bie- 
tul Dudu, pe biata Teofana i-ar fi aruncat spartanii lui 
Licurg pe muntele Taiget încă din primele luni. Exem- 
plare neizbutite. Ofensa zeilor!... Sergiu Miclăuş tresări 
desprinzînd palma de pe creştetul lui Dudu. 

Madam Anica Stoian deschise iarăşi uşa, se înălțase să 
privească peste capete, slobozise vălul cernit pe obraz şi le 
făcea semn cu poşeta din imitație de şarpe: 

— Gata! Veniţi!... De astă dată, gata! 

Necunoscuţii din hol, deşi mai împuţinați la număr, 
deschideau greu pîrtie de trecere. 

Un domn asudat, cu o insignă corporativă la butonieră şi 
cu mănuşi negre, se simți dator să intre în acțiune cu 
energie, împingînd cu pălăria tare piepturile în lături: 

— Loc, domnilor! Loc, doamnelor! Loc pentru copiii 
defunctei! 

Copiii trecură cu frunţile în pămînt sub spinii privirilor. 


Madam Anica Stoian se întoarse în capul scării să le 
împărtăşească o ştire menită să-i umple de mîndrie şi de 
consolare, după a sa socoteală: 

— Auziţi, copii? Cic-ar fi venit un ministru... Aşa mai 
înțeleg şi eu! Domnule Sergiule, eu cred că trebuieşte 
să-i mulţumeşti în numele tuturor pentru atenţie... Ce i-o 
spune Leon e alta! Dumneata în numele copiilor să vor- 
beşti... 

Mina Teofanei, sprijinită pe braţul lui Sergiu, se crispa 
în tremur. 


501 


Pe ultimele trepte s-au oprit, siliți să aştepte pînă ce 
s-a alcătuit convoiul. Cioclii ridicau coroanele peste cape- 
tele mulțimii, purtîndu-le spre carul din frunte. Suna un 
clopot nerăbdător de tramvai. Cioclul de pe capra celui 
de al doilea dric, al sicriului, îşi isprăvea ţigara pe as- 
cuns, dosind-o în palmă, ca şcolarii cînd se sfirşeşte re- 
creaţia şi mai trag în fugă ultimul fum. 

— Avea Dobroteasca un băiat aşa de mare? întrebă un 
glas piţigăiat de bătrînă. Nu s-ar fi spus... O credeam mai 
tînără, măcar că n-aş fi ştiut ce vîrstă să-i dau... 

— Nu-i al ei... Ceştilalţi trei sînt ai răposatei. Asta-i 
băiat din cealaltă căsătorie a lui Dobrotescu. Dacă-ţi mai 
aminteşti, de la nevasta aia vaporoasă care trăia în nori... 

— Aşa mai vii de acasă! se linişti glasul. 

— Auzii că a venit şi un ministru! şuşoti altă voce la 
stînga... Mîine-poimiîine îl vedem şi pe Dobrotescu minis- 
tru; scria în gazetă săptămîna trecută. 

— Păcat de sărmana răposată că nu i-a lăsat Dumnezeu 
zile să se bucure! 

— Adevărat, păcat! Maaare ambiţie avu şi mult se mai 
trudi pentru alții! La urmă ce s-alese?... Te chinui şi te 
munceşti, şi la urmă, pfu! ca fumul se duc toate... 

— Loc, domnilor! Loc, doamnelor, pentru copii. Ce 
lume, Dumnezeule din cer, ce lume! Ăsta nu-i spectacol, 
domnilor! Loc, vă rog, pentru familie! 

Domnul asudat, cu insignele de societate la butonieră, îşi 
şterse broboanele cu batista şi îşi socoti misiunea încheiată 
cînd văzu cu uşurare că familia a răzbit pînă în spatele 
dricului. 

Leon Dobrotescu îşi lăsă braţul prins de degetele Teofa- 
nei. Ministrul era lîngă el. lar lîngă ministru, alte perso- 


nagii; un reprezentant al palatului, generali, preşedinţi de 
societăți, doamne bătrîne cu pălării preistorice şi chipuri 
de sufragete, directoare şi profesoare de şcoli — o mul- 
time împărțită în două categorii: o parte venind pentru 
fosta combatantă în ligi şi societăți de emancipare, de 
protecție şi egalitate; altă categorie venind să împărtă- 
şească neconsolata durere a lui Leon Dobrotescu, fruntaş 
politic, cu perspective ministeriabile. În spatele acestui nu- 
meros grup, se desfăşurau societățile şi şcolile de fete, cu 
steaguri şi insigne înfăşurate în pînze de doliu. Dintr-un 


502 


balcon, un operator de cinematograf răsucea repede rîşnița 
aparatului. 

Înmormântarea Sandei Dobrotescu era un eveniment im- 
portant în cronica Bucureştilor. Timp de o săptămînă, ga- 
zetele aveau să mai amintească în foiletoane şi rubrici 
pioase activitatea acestei neostenite pioniere a progresului 
şi emancipărilor sociale. 

Grigori Costacopol, delegat din partea cercului de studii 
şi de conferinţe „Per aspera ad Astra” ! îşi alinta din cînd 
în cînd în buzunarul de la piept, cu latul palmei, cuvîn- 
tarea bătută la maşină şi împăturită în patru. Îmbrăcase 
jachetă şi pantaloni cu dungi, pălărie neagră; o ţinută se- 
veră, potrivită funebrei ceremonii. Însă în pofida acestui 
sobru costum, obrazul rotund, proaspăt bărbierit, cu urmă 
de pudră trandafirie la nări şi la colţul ochilor, trăda o 
nereţinută încîntare de măreţia cortegiului. Îşi trimisese so- 
ţia să facă singură o plimbare cu automobilul spre Valea 
Prahovei. La început Semiramis s-a opus. Pretindea că fără 
el va fi o după-amiază anostă, de plictiseală, nu de plăcere. 
A convins-o pînă la sfîrşit. A plecat numai cu şoferul. Pe 
şoseaua de acum, lucie ca în palmă şi cu automobilul lor 
nou, abia scăpat din rodaj, desigur că în ceasul acesta a 
ajuns la Sinaia. Diseară va fi însă tîrziu îndărăt. Ea a in- 
sistat să n-o aştepte; să ia masa în oraş, la restaurant. Nu- 
mai de-ar găsi un tovarăş mai simpatic la masă, nu un 
mizantrop ca Ioachim Grult. Ce individ nefericit, acest 
Grult! Toate le vede în cel mai cătrănit negru. Şi nici nu 
mai ştii cînd vrea să vorbească serios şi cînd glumeşte în 
felul său, sinistru. Grigori Costacopol păşi mai repede, fă- 


cîndu-şi loc în dreapta excelentei. Îşi strînseră mîna, glă- 
suind în şoaptă după paravanul pălăriei. 

— Rostiţi ceva? întrebă Grigori Costacopol. 

Ministrul dădu din cap afirmativ: 

— Evident! Am pierdut o colaboratoare prețioasă în 
opera noastră de asistenţă socială şi de educaţie a maselor. 

— Şi eu tot în acelaşi sens voi spune cîteva cuvinte! 
anunță Grigori Costacopol cu modestie, aşteptînd de la mi- 
nistru o apreciere elogioasă şi anticipată, fiindcă trecea 
drept un vorbitor cu reputaţie. 


1 „Prin trudă spre mai bine” (lat. — traducere liberă). 


503 


Însă ministrul nu se osteni să-l fericească servindu-i com- 
plimentele de rigoare. Mergea încruntat, cu fruntea pleaşă 
plecată în jos, preocupat de alte griji. Strănutase de trei ori 
astăzi-dimineață. Aerul de primăvară nu-i pria. Trecuse 
prin iarnă cu două gripe. Şi acum era obligat să meargă 
descoperit în urma unui dric! Privi pieziş spre Leon Do- 
brotescu, fără compătimire şi fără simpatie, ca spre un vi- 
novat responsabil de aceste riscuri la care se afla expus 
egoismul său de ipohondru. 

Nu-i purta prietenie şi din alte pricini. Era ameninţat de 
apropiata remaniere. După toate sforăriile prea bine cu- 
noscute, tocmai Leon Dobrotescu se afla destinat să-i ia 
locul. Venise la înmormîntare şi ţinea să rostească el cu- 
vîntul în numele guvernului, înadins ca să arate cît de 
străin este de intenţii vindicative. Strănută. Cu o hotărire 
eroică îşi puse pălăria pe cap. 

— Sînt gripat! Doctorul îmi recomandase să nu ies sub 
nici un cuvînt din casă măcar trei zile. Dar se putea? 

Se adresase lui Grigori Costacopol; rostise însă cuvin- 
tele cu glas destul de ridicat ca să le poată auzi şi Leon 
Dobrotescu. 

Leon Dobrotescu ridică ochii, întorcîndu-se pe sfert. 

— Îţi mulţumesc! spuse cu răceală. Dar nu era prudent 
să calci prescripţia medicului. 

— Se putea? repetă ministrul. 

Leon Dobrotescu, ţeapăn în haina neagră şi strîns îm- 
bumbiată pînă la gât, nu dădu semn că a auzit. Se uita 
din nou cu o fixitate bolnavă numai la capătul coşciugului 
de stejar, legănat în scîrțiitul roţilor sub maldărul de flori. 

Convoiul înainta agale, cu opriri la răspinteni de străzi, 
în soarele molatic de mai. 


Sergiu susținea brațul Teofanei de o parte. Leon Do- 
brotescu, de cealaltă parte. Dudu şi Săndel mergeau schim- 
bînd paşii, silindu-se să-i rărească după ritmul încet al cor- 
tegiului. Alături de dînşii, printre înaltele personalităţi, călca 
pe jăratic Matei. Cu straiele căpătate de la stăpîn, de în- 
dată ce-şi pusese guler şi cravată, nu se deosebea de mulți 
delegaţi ai societăţilor patronate de Sanda Dobrotescu. Un 
domn îl confundase: 

— Sînteţi delegat din provincie? Din ce localitate? 


504 


— Eu sînt din Mălăieşti! îşi proclamase Matei cu ener- 
gie satul de origine. 

Domnul rămase mai în urmă, muncindu-şi mintea să si- 
tueze pe harta ţării localitatea despre care atunci auzea 
întîia oară. 

— Au să fie multe discursuri... se dădu cu părerea o 
doamnă în vîrstă, cu negi şi cu fire stufoase de păr în 
obraz. 

— Te cred! încuviinţă vecina, răsuflînd greu şi invi- 
diind trecătorii tolăniți confortabil în automobilele oprite 
în drum, cu două roți pe trotuar, aşteptînd să se scurgă 
mulțimea. 

Îşi exprimă o îngrijorare: 

— Numai de-ar fi destule maşini la întoarcere... 

— Ne-om întoarce şi cu tramvaiul. Sărmana Dobroteasca 
umbla destul şi cu tramvaiul, măcar că au automobil. 

— Zice că-l face ministru pe Dobrotescu acuşi-acuşi. 

Doamna cu negi şi cu smocuri de păr scoase printre 
buze o exclamaţie sceptică. 

— Eah! Poate să-l tot facă... Fără nevastă-sa şi-a pierdut 
trei sferturi din capital. De-acuma se dă la fund. 

— Crezi? 

— Vorbesc în cunoştinţă de cauză. Am lucrat cu dînsa 
cot la cot şapte ani. Îi ştiu ce-i puteau puterile. Zece ca 
dînsa să fi avut în ţara românească, ajungeam departe... 
Aşa, o pierdurăm şi pe dînsa... Să vezi ce mai lupte pentru 
prezidenţii şi secretariate! Nici n-au băgat-o în pămînt, şi 
au început intrigile... La noi îşi pune candidatura Zamfi- 
reasca... A şi prins a pipăi terenul... 

— Care Zamfirească? Matilda? 

— După cît ştiu, una singură este. 

Cealaltă îşi explică întrebarea: 


— Am întrebat şi m-am mirat fiindcă am fost colegă 
de clasă cu Matilda. Apoi dacă şi aia face de prezidentă, 
păcat de toată munculiță Dobroteascăi, biata de dînsa!... 
Aş fi curioasă să ştiu dacă ai s-o votezi... 

Doamna cu negi şi cu oaze de păr ca palmierii deşer- 
turilor schimbă vorba, precaută: 

— Anul ăsta o să avem fructe multe, după cum se 
anunţă. 


505 


— Să dea Dumnezeu, că anul trecut rău am dus-o din 
partea lor.. Mie mi-a recomandat doctorul compot şi iar 
compot, pentru stomah... 

Pe măsură ce cortegiul înainta cu prapuri şi preoți în 
frunte, cu nesfîrşitul lanț al delegaților, corporațiilor şi 
şcolilor în coadă, toţi începură să vorbească mai tare şi 
mai liber; priveau cu pismă la perechile tinere oprite 
braţ sub braţ pe marginea trotuarelor; din afişele lipite 
pe ziduri voiau să afle ce film nou se anunţă la cinema- 
tografe pe diseară; comentau apropiata remaniere şi so- 
coteau cam cît va marca aparatul taximetrelor la în- 
toarcere. 

Bărbatul moartei şi copiii moartei păşeau după dric, 
împresuraţi de mulțime, într-o înfricoşătoare singurătate. 

Sergiu Miclăuş cugetă un timp la această atroce ne- 
putință a oamenilor de a-şi comunica durerea chiar în 
faţa morţii. Fiecare o închidea în sine, ostil. Apoi îi trădă 
şi el. Se gîndi numai la Gina. Imagină diferite pretexte 
pentru a scăpa de convorbirea cu Leon Dobrotescu, anun- 
tată încă de astă-noapte. Ce-l grăbea neapărat? Vor avea 
timp mîine pentru aceasta. Va telegrafia să-i prelungească 
încă două-trei zile concediul. O va convinge şi pe Gina să 
facă la fel. 

Teofana se împleticea în mers. 

Sergiu o susținea de braț mai puternic. 

— Mai este puțin... Ajungem, Fana. 

Îşi dădu seama de cruzimea acestei îmbărbătări. Mai este 
puţin pînă ce vor ajunge cu toții s-o pună pe moartă 
în pămînt! 

— Sînt tare, am să fiu tare, Sergiu... şopti Teofana sub 
perdeaua neagră, care-i ascundea faţa şi îi înăbuşea glasul. 

Sergiu privi la brăţara ceasului: minutarele arătau pa- - 
tru şi un sfert. 


506 


Patru şi un sfert arăta ceasul de voiaj, îmbrăcat în 
toc de marochin roşu, plat şi pliant — ultima creaţie 
a industriei elveţiene. 

Dolofanul, fratele mezin al Odetei, băieţel de şase ani, 
cu obrazul sferic şi dens ca o bilă de popice, îl depuse 
delicat pe măsuţa de toaletă, după ce răsuci în prealabil 
un buton misterios. De mult pîndea momentul acesta. 
Acum era la adăpost de privirile surorii, care nu ştia de 
glumă cînd ajungea vorba la lucrurile sale. De după 
uşile şifonierei deschise paravan, Odeta nu-l putea zări. 
Avea altă ocupaţie. Îşi schimba rochia cu un capot sub- 
tire şi uşor de odihnă. Dolofanul scutură braţul Ginei 
Alimănescu, conjurînd-o să-şi încordeze toată atenţia. Păs- 
tra un deget la buze, zîmbind cu extaz. 

— Ssst! şopti. Acuşi începe... 

Deocamdată, Gina Alimănescu luase aminte că minu- 
tarele marcau numai patru şi un sfert. Mai avea timp. Putea 
întîrzia încă o jumătate de oră. Cîtă vreme a durat 
solemnitatea de la starea civilă şi masa în cerc restrîns de 
familie, n-a ţinut atît de nerăbdătoare socoteala minu- 
telor. O contaminase atmosfera aţițată şi sărbătorească din 
casă. Îşi reluase locul şi rolul de altădată, cînd părinții 
Odetei o invitau în fiecare duminică şi făceau mare haz 
de năzdrăvăniile lor nebunatice. Acum, în locul Odetei, 
gravă şi ceremonioasă, i-au ținut tovărăşie Nadina, Barbu, 
de cîteva ori, în schimb de glume şi înţepături, ca o 
sprintenă încrucişare de florete cu lamă elastică. Simţea o 
remuşcare pentru această veselie de care s-a lăsat învă- 


luită, gîndindu-se la Sergiu numai în scurte străfulgerări. 
După ce s-au risipit toţi la repaus şi la pregătirile de seară, 
îngăduindu-i să se izoleze cu Odeta, timpul s-a oprit în 
loc. Amintirea lui Sergiu s-a înfipt în toată fiinţa ei, dulce 
şi sfişietoare. 

Dolofanul ridică degetul: 

— Ssst!... Acum s-auzi! 


507 


Mecanismul ceasului bîzîi uşor. Apoi începu să cînte 
fin şi vibrant o arie de operă cunoscută. Melodia creştea 
treptat, apropiindu-se dintr-o lume ireală, pentru a sfirşi 
în sonerie puternică, argintie; explozie de voioşi zurgălăi. 

— Ce zici? întrebă radios Dolofanul. Ţi-a plăcut? 

În locul Ginei răspunse Odeta, apărînd de după uşile 
şifonierei înfăşurată în capotul javanez. 

— Ce zic? Zic să pofteşti afară, stimabile! Cine ţi-a 
dat voie? 

Îl luă de o aripă şi îl expulză pe uşă; trase zăvorul 
după dînsul. Dolofanul răzbună asemenea ofensă bătînd 
cu pumnul în tăblia de lemn şi strigînd: 

— Hu-hu! Mamă-soacră! Eşti mamă-soacră, nu mi- 
reasă!... 

Pe urmă, paşii lui îndesaţi, în pantofi noi cu talpă scîr- 
țiitoare, se auziră depărtîndu-se spre capătul sălii. 

Odeta cercetă ceasul pe o față şi pe alta, pentru a con- 
stata dacă a scăpat teafăr din mîna barbară a Dolofanului. 
Cu toate că voia să pară nepăsătoare, se cunoştea bine că 
e cel puţin tot atît de încîntată de ultima creaţie a indus- 
triei elvețiene de orlogerie cît stimabilul şi sfericul frate 
mai Mic. 

— E ceva foarte ingenios? exclamă, capitulînd impulsiei. 
Nu te trezeşte brutal, să-ţi dea durere de cap. Muzica îţi 
provoacă mai întîi un vis plăcut, te pregăteşte pentru o 
deşteptare radioasă: soneria e numai un final pe care îl 
presimti şi îl aştepţi prin somn. Ce zici? 

Repetase inconştient aceeaşi întrebare cu acelaşi ton ca 
Dolofanul. 

— O idee adobabilă! recunoscu Gina, exagerînd înadins, 
admirația pentru a face plăcere prietenei atît de fericite 
să-şi prezinte cadourile de nuntă în termenii prospectelor 
anexate la ambalaj de fabricanți. 

Odeta stărui: 


— Unde mai pui calendarul? Luna şi ziua, apărînd au- 
tomat pe ecran! Nu mai ai nevoie să rupi foile din pe- 
rete, pe care le uiţi şi le încurci. 

Calendarul ceasornicului indica ziua de duminică 13 mai. 
Dumineca orbului din 1934. 


508 


— Şi nu eşti supehstițioasă? întrebă Gina, în dorința 
de a alimenta cu orice preţ o conversație lîncedă cu 
această Odetă de acum, străină de ea. 

Prietena începu să rîdă, aşezîndu-se între braţele foto- 
liului, picior peste picior, şi jucînd între degete medalio- 
nul de aur prins în lanțul subțire de la gît: 

— Ba tocmai că sînt superstițioasă... Tu mă întrebi? 
Nu mă tachinaţi voi destul la şcoală pentru superstiţiile 
mele?... Aşa am rămas. În această privință nu m-am 
schimbat. 

— O supehstițioasă care se măhită în ziua de treisphe- 
zece e în orice caz o supehstițioasă cam ciudată. 

— Dimpotrivă, dragă Gina. E o superstițioasă consec- 
ventă. Mie numărul treisprezece mi-a adus întotdeauna 
noroc. Sînt o superstiţioasă à rebours !... Citeşte aci! 

Se plecă să-i arate dintre sîni cifra medalionului, bătută 
în briliante. 

— Observă, aşadar, că acest 13, de care fuge o lume 
întreagă, mi-a devenit acum un talisman. Eu m-am năs- 
cut într-o zi de 13 a lunii. Barbu tot într-o zi de 13 a 
altei luni. Am fost de părere să păstrăm credință numă- 
rului. Se scufundă mai adînc în fotoliu, legănînd cu vîrful 
piciorului pus peste picior pantoful de casă împodobit cu 
pufoşi fulgi de struţ, albaştri şi frizaţi. Privi în tavan şi 
urmă, concentrată în îngustul univers al preocupărilor 
sale: 

— De altfel, dragă Gino, chiar fără acest talisman, te asi- 
gur că n-aş avea de ce să mă îngrijorez pentru existența 
noastră de mîine... Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă... 
Barbu e un băiat serios, sub aspectul lui cam şui. Are să 
fie un soț devotat şi fidel. Toţi de la societate îl apre- 
ciază. Cînd s-a dus tata să stăruie pentru mutare, cu toate 
că era foarte greu de nedreptăţit fucționari şi ingineri 
vechi, directorul a trecut peste dînşii nu numai de hatîrul 


intervențiilor... A recunoscut că e un element de mîna 
întîi... Mai are el încă oarecare idei de lunatec. Nu ştiu 
ce invenţii! Nu ştiu ce experienţe! Nu ştiu ce studii pe 
care vrea să le publice în reviste de specialitate, aşa, de 
dragul ştiinţei... Sînt sigură însă că se va potoli. Am să-l 


1 Invers (fr.). 


509 


aduc eu pe pămînt. Numai Nadina pretinde că n-ar trebui 
descurajat, ci dimpotrivă, susținut în asemenea lubii !. O 
romantică incorigibilă, Nadina! Ar fi în stare să trăiască 
la mansardă şi să facă mîncare la primus de dragostea 
unui bărbat care-şi chinuieşte mintea să născocească praful 
de puşcă... Eu am alte principii, mai sănătoase. 

— Văd... rosti Gina cu melancolie. 

Odeta nu dădu nici o atenţie la tristeţea şi imputarea 
din glasul prietenei. 

Se ridică din fotoliu. Mai examină încă o dată cadourile 
aduse de Gina în unul din geamantanele enorme: feţe de 
mese şi şervete lucrate de elevele şcolii de la Oradea, 
lenjerie spumoasă de corp cu valenciennes din rezervele 
puse la dispoziţie de tanti Catriona, o sculptură originală 
tot din vechile sale colecții: o panteră lungită în lenevie 
felină, cu botul culcat pe o labă, cu ochii pe jumătate 
întredeschişi. 

— Ai fost foarte drăguță, Gino... spuse Odeta, încercînd 
calitatea olandei între degete şi privind de aproape lucră- 
tura în point de Venise a feţei de masă. Foarte drăguță şi 
tanti Catriona a ta, ca întotdeauna. 

Alintă spinarea de marmură brună a panterei. 

În gest era mai mult o satisfacţie a instinctului de pro- 
prietate decît o gingăşie feminină ori o venerație artistică, 
fără prihană. 

— Spunea Barbu că sculptorul acesta a devenit celebru 
după moarte, de vreo cincisprezece ani încoace. Şi se întreba 
el ce ochi de subţire cunoscătoare a putut să ia 
înaintea criticii, prețuindu-i lucrările pe vremea cînd încă 
nimeni nu pomenea despre dînsul... l-am explicat că ochiul 
acela l-a avut tanti Catriona a ta... Cred că astăzi ar fi con- 
siderată ca o piesă foarte scumpă. 

Gina privi la minutarele care abia se mişcau. Ce repede 
trecea altădată timpul pentru amîndouă, cînd altceva îşi 


aveau de spus! Nici nu prindeau de veste că le-a apucat 
miezul nopţii. 

— Nu e aşa că e piesă într-un exemplar unic? reveni 
la întrebare Odeta. Cu ochii închişi face zece-cincisprezece 
mii de franci francezi. 


1 Capricii (de la fr. lubie). 


510 


— Nu ştiu, mărturisi Gina. În această privință eu mă 
asemăn foahte mult cu tanti Catriona... Am învăţat de la 
dînsa să nu evaluez lucrurile după alte critehii. 

Odeta condamnă energic această erezie: 

— Fiindcă amîndouă nu trăiţi pe pămînt, fetiţo dragă... 

— Şi cum înţelegi tu a se trăi pe pămînt? întrebă Gina, 
lărgind ochii verzi sub genele lungi, ca să pară că participă 
cu pasiune la asemenea discuţie. 

Gîndul îi era însă departe. 

Pieptul mic se dilata într-un singur apel: „Sergiu! 
Gigi, nu e aşa că tu n-ai vrea să fiu altfel? Să trăiesc pe 
pămînt, după chipul şi asemănarea Odetei?” 

Odeta nu presimti însă distanța dintre dînsele. Declară 
cu toată gravitatea, care acum făcea parte din riturile 
proaspetei sale religii: 

=—“ primul rînd, eu, să fiu în locul tantii Catriona, nu 
m-aş resemna să stau într-o căsuţă de periferie. M-aş de- 
barasa de o parte din capitalul neproductiv; căci capital 
neproductiv numesc eu atîtea bogății cîte vă asfixiază de 
nu mai încăpeţi în camere... Aş vinde jumătate din ta- 
blouri, statuete, vaze eţetera... Bineînţeles după o exper- 
tiză serioasă, cum se face în străinătate în asemenea ca- 
zuri. Şi m-aş muta foarte simplu într-o vilă din Parcul 
Filipescu, de exemplu, ca să nu trăiesc în strîimtoare... 

— Noi nu thăim în strîmtoare, Odeta! protestă Gina 
Alimănescu. Am thăit şi thăim altfel decît ceilalți oameni, 
şi atîta tot... Mi se pare că pînă acum doi-trei ani găseai 
încîntătoh felul nostru de a privi viaţa, casa tantii Ca- 
triona, „casa păpuşilor”, cum a fost atîta vheme pen- 
tru noi... 

— A trecut vîrsta păpuşilor, Gina! predică Odeta, înăl- 
țînd mîna ca preotul în amvon. A trecut şi pentru tine. 
Dovadă că ai ajuns la vîrsta altor prostii... Phostii ceva 
mai puţin inofensive. 

Gina dădu semne de plecare. Odeta Cristodoreanu, 
doamna Odeta Leca de trei ceasuri jumătate, după bule- 


tinul stării civile, simţi că a depăşit zona tratamentului 
energic. Cu o violență exagerată în glumă, o împinse de 
umeri la loc şi se aşeză pe un braţ al fotoliului, lîngă 
dînsa, perseverînd în dorința de a-i fi folositoare cu sfatul: 


511 


— Nu te impacienta, dragă Gina! Lasă-mă să termin... 
Eu am convingerea că viața voastră, a ta şi a tantii Ca- 
triona, are să vă mai aducă surprize neplăcute. Acum văd 
lucrurile mai limpede, mai matur... Ea a rămas cu o men- 
talitate specială, falsă, fantastică dacă vrei, amuzantă dacă 
vrei: de fapt, puerilă. Te-a crescut şi pe tine fără contact 
direct cu realitățile... Ştiu că ai influență asupra ei. Ai 
putea să uzezi de această influență făcînd-o să părăsească 
locuinţa de la periferie, să se mute în rînd cu lumea bună, 
cum spuneam. Să trăiţi în normal... Cu atît mai mult cu 
cît tot ţie au să-ți rămînă toate odată şi odată... 

— Ce oribil vohbeşti tu, Odeta! 

— Ce practic, poate vrei să zici! Ţi-am amintit că ai 
nevoie de o aducere la realitate. Încerc să te ajut şi eu... 
Şi fii sigură că phostia ta — magistratul acela cu care aş 
vrea să dau ochii şi să-i spun şi eu cîteva vorbe — fii 
sigură că tot aşa va vedea lucrurile... În afară dacă nu-i 
un om lipsit de seriozitate. Insist atît de plicticos, dragă 
Gina, cu riscul să-ţi par peste seamă de prozaică, fiindcă 
noi avem un exemplu trist în familie... Unchiul Ioachim, 
fratele mamei... Gîndindu-mă la viața mătuşii tale, fără să 
vreau îmi amintesc de el şi de excentricităţile lui... Deşi 
e cu totul altceva. El e un om răutăcios, teribil... Tanti 
Catriona a ta e o ființă cum nu se poate mai bună şi slabă 
la suflet... În fond, însă, la amîndoi s-au manifestat două 
chipuri deosebite de a nu primi realitatea. lar realitatea se 
răzbună, fetițo... Pe unchiul Ioachim Grult într-un fel. Pe 
tanti Catriona a ta, altfel, indirect, lovind în tine... Ştii că 
unchiul Ioachim e liber acum? 

— Cred că nici n-ah fi trebuit să fie altfel decît liber... 

— Vorbeşti ca Barbu şi ca Nadina! exclamă Odeta, con- 
tractîndu-şi sprincenele îmbinate. 
echilibrul trăsurilor pe veşnicie în placiditate şi calm. Iner- 
ţia aceasta de apă moartă, o dată ce se turbura în milurile 
adînc aşezate, scotea la iveală în obraz o convulsie respin- 
gătoare, de panică şi de ură. 


— Vorbeşti ca Barbu şi ca Nadina! repetă cu aprin- 


dere. Fără să-ți dai seama ce fel de om este! Eu trebuie să-ți 
mărturisesc că libertatea lui nu mă lasă tot atît de in- 


512 


diferentă... Mă tem să nu se prezinte acest unchi Ioachim 
diseară şi să ne facă fasonul. E în stare, numai din răutate. 

— Te înşeli, Odeta. Nu-mi pahe un om rău. Un om 
ciudat, da! Atît cît mi-l amintesc şi aşa cum l-a judecat 
mintea mea de copilă cînd venea pe la voi. 

— Ai spus bine! Aşa cum îl judecai cu mintea ta de 
copilă! Cu mintea de acum ar trebui să-l judeci altfel. 
Cum îl judec eu şi cum îl judecă toată lumea! Mă sur- 
prinde cît de mult te potriveşti în păreri cu Nadina. Ea, 
cel puţin, are o scuză. Ea e singura din familie pe care 
unchiul Ioachim n-o maltratează cu ricanările lui... 

Minutarele se apropiau, în sfîrşit, de cinci fără un sfert. 
Gina îşi căuta mănuşile şi blana gri-argintie. Se gîndi cu 
tristețe că aceasta a fost poate ultima lor întîlnire de 
prietene, în camera unde altfel se găseau, altfel erau şi 
altceva îşi aveau de spus. Toţi din casă au țintit să le lase 
încă o dată singure. Îşi închipuiau că mai au de împărtăşit 
cele din urmă ale lor secrete. Gina aflase, însă, fără drept 
la nici o aluzie, că prietenia cu Odeta s-a sfîrşit. Nu vor 
mai avea pentru ce să se caute. Una din ele murise. 

— Acum se instalează Nadina în locul meu! rosti Odeta, 
aruncînd o privire circulară şi indiferentă pereţilor. Dar 
sper că nici ea nu are să ocupe mult camera şi are s-o 
elibereze pentru Fanfan... Cum îi spuneam mamei, ar trebui 
s-o mărite repede şi degrabă... Imaginează-ţi că i se oferă 
o partidă magnifică şi ea nici nu vrea să audă! Zice că 
nu-i plac oamenii cu chelie precoce şi cu ochelari... Oamenii 
posaci! Oamenii serioşi ei i se par oameni posaci... 

Odeta îşi conduse prietena pe coridorul unde se înşirau 
uşile de la camerele copiilor, numeroase, fiindcă neamul lor 
era numeros. În sufragerie se auzeau ciocniri uşoare de 
tacîmuri şi şuşotiri de servitoare; pregătirile pentru ospăţul 
de seară al nunţii. Mesele însă urmau să fie întinse afară, 
într-o curte interioară înconjurată de ziduri şi acoperită cu 
tavan mobil de sticlă; un fost atelier mecanic cumpărat pe 
vremuri de Nae Cristodoreanu de la vecin şi transformat 
în grădină, cu pereţii căptuşiţi de viță-sălbatică şi iederă. 
Acolo se desfăşurau din primăvară pînă toamna tîrziu pe- 


trecerile familiei, în zilele de patroane şi aniversări. Sa- 
lonul şi holul cu uşile date în lături rămîneau rezervate 


513 


tineretului pentru dans; biroul lui Nae Cristodoreanu, 
pentru jucătorii de cărți. 

— Poţi lua maşina tatii de la minister, propuse Odeta, 
făcînd semn şoferului, care lepădă cu precipitare ziarul şi 
trase la scară. Numai să ne-o trimiți imediat îndărăt. Şi 
nici tu nu întârzia! La şase jumătate să te prezinți cu 
domnul magistrat al tău, să-l vedem şi noi la mutră... Nu 
uita că la şapte trebuie să fii la biserică... Adu-ţi şi ro- 
chia de seară: te schimbi în cameră la mine, dacă vrei 
să ne dai gata numaidecît cu toaletele tale, Pompadurino! 

Gina înregistră cu strîngere de inimă lipsa de emoție a 
prietenei într-o astfel de zi. Calmul desăvirşit, preocupa- 
rea de nimicuri vulgare şi practice. 

Automobilul străbătu străzile golite de lume cu obloa- 
nele trase, lipsite de distracţia vitrinelor. Numai pe Calea 
Victoriei începea să se adune publicul cu mers lălîu al 
serilor de duminică. Dinspre Şosea se întorcea o şcoală de 
fete, înşirate două cîte două în uniformele negre, însoțite 
de călugărițe catolice cu poalele pînă în pămînt, cu mătă- 
nii pe mînă şi cu aripi albe, scrobite în jurul tîmplelor. O 
salută un necunoscut. Salutase desigur maşina ministeru- 
lui. Cinci fără cinci? Ce-ar fi s-o aştepte Sergiu, Gigi, 
acasă? 

— Grăbeşte-te, te hog! 

Şoferul apăsă acceleratorul şi slobozi un țipăt de claxon 
lung şi strident, alungînd trecătorii pe trotuare. 

Din nou străzi deşarte. Arar, un rîndaș bălăbănindu-şi 
mîinile în mers fără ţintă. Soldaţi în permisie de dumi- 
nică. Un licean învăţind să se ţină pe bicicletă, susţinut 
de altul, care îi dă drumul şi face haz din urmă de cara- 
ghioasa echilibristică în zigzag. 

În colț, la Grădina Tîncăbeascăi, orbul lui Dumnezeu se 
pregătea de plecare, strîngîndu-şi banii din pălărie într-o 
basma popească. Doi indivizi, rezemați de zidul de peste 
drum, cu mîinile înfundate în buzunări, cu mucul de ți- 
gară lipit în colţul buzelor, îi urmăreau mişcările pe sub 
cozorocul şepcilor trase adînc peste ochi. 

„Ar fi trebuit poate să-i dau şi eu orbului ceva, de 
dumineca lui, ca baba Reveica”, gîndi Gina. 


Dar automobilul virase la colț. Gina Alimănescu îşi făgă- 
dui să-l milostivească mîine. 


514 


Încă o stradă şi alta. 

— Aici, te hog. Opreşte! 

În fața casei aştepta un cupeu înalt şi ridicol de demo- 
dat, cu un cal alb, fantomatic. De pe capră, un vizitiu 
bătrîn, tot atît de fantomatic, în livrea şi cu barbete albe, 
salută ridicînd ţilindrul de lac în unghi drept. 

Gina îşi muşcă buzele contrariată. Tocmai acum îşi găsise 
să vină prietenul tantii Catriona! Însă portita o trînti 
voioasă în ţiţinele de fier. Ce însemnătate mai aveau toate? 
Îi făcu mosafirului un semn amical şi ştrengăresc de bun 
găsit, cu palma ridicată spre fereastra deschisă. 


515 


Pe fereastra deschisă a biroului străbătea o infernală 
larmă de copii. 

Leon Dobrotescu se opri din mers. 

Cu mîinile la spate, înțepenit în haina neagră de văduv, 
sugrumat de gulerul prea înalt şi strîmt, care-i umfla vinele 
gîtului, rămase la geam, privind ceata gălăgioasă de afară, 
din locul viran; traiectoriile mingii de piele zvîrlite cu 
piciorul, îmbulzeala haimanalelor despoiate şi desculțe stră- 
mutîndu-se dintr-un colț în altul, căzînd buluc şi zvîrco- 
lindu-se în ciorchini de trupuri, risipindu-se iarăşi cu urlete 
şi chiote. 

Pe lespezile verzui de granit clădite între spini şi urzici, 
două fete cu pulpele goale ronțăiau din poală cocoşei albi, 
cumpăraţi de la ţiganca din Sf. loan Nou. Participau la 
joc de la distanţă, sărind în picioare şi asmuţind comba- 
tanții cu chiote tot atît de frenetice. Ţineau atunci fustele 
ridicate cu o mînă, ca să nu-şi piardă grăunțele; cu cea- 
laltă, strînsă pumn, gesticulau pasionat, ca spectatoarele 
luptelor cu tauri. Pe urmă se aşezau brusc calmate să-şi 
ronțăiască restul de cocoşeii-floricelele, ştergîndu-şi gura 
sărată cu dosul palmei. 

Blocurile de piatră aşteptau de trei ani începerea unei 
construcţii. Plodurile cartierului puseseră stăpînire pe tere- 
nul împrejmuit cu o iluzorie barieră de sîrmă ghimpată. 
Acolo îşi făceau vacul: goi, rupti, murdari şi neastîmpăraţi 
ca demonii — sănătoşi însă ca nişte pui liberi de sălbă- 
ticiune. 


Leon Dobrotescu se plecă pe marginea ferestrei, să-i 
vadă mai deplin. 


516 


De zece minute, de cînd s-a întors de la cimitir, încă 
nu rostise nici un cuvînt. Pe scări şi în hol, nu-l slăbise 
pe Sergiu de braţ. ÎI tîrîse în birou cu această chemare 
mută şi încleştată. De atunci măsura încăperea de la uşă 
la fereastră, cu paşi egali şi monotoni, ameţitori: mersul 
captivilor între ziduri prea strîmte de celulă. 

Acum se oprise întîia oară, privind cu o fixitate neli- 
niştitoare. 

Sergiu Miclăuş a rămas rezemat de dulapul bibliotecii. 
A refuzat scaunul împins de Leon Dobrotescu. Voia să 
arate aşa că nu poate întîrzia. Se uita cu deznădejde la 
ceas. Încrucișase braţele pe piept, într-o poză afectată şi 
teatrală, fără să-şi dea seama ce l-a îmbiat la această 
atitudine de gravură romantică, străină de firea lui. Minu- 
tarele alergau vertiginos. Oare îl mai aştepta Gina? 

De la cimitir, în timpul cuvîntărilor nesfîrşite, se gîndise 
de cîteva ori să se strecoare prin mulţime şi să fugă, 
indiferent la orice s-ar fi spus şi s-ar fi întîmplat după 
dînsul. Îl ținuseră prizonier, de un braţ, Leon Dobrotescu, 
de celălalt, Teofana. Toată mila omenească din el se usca 
pe măsură ce treceau sferturile de ceas. Devenise aşa cum 
îşi închipuia în copilărie că ajungeau acele ţinuturi de- 
vastate de blestemele biblice: un fund arid de baltă sărată 
şi seacă, spuzită la soare, de unde a pierit orice urmă 
de vegetaţie vie, unde nu mai coboară nici păsările cerului. 
Ce voiau toţi cu moarta lor şi cu durerea lor?... Unghiile 
Teofanei i-au lăsat semne vinete în braţ prin stofa hainei. 
A încercat să-i desprindă mîna cu binişorul. Unghiile se 
încleştau mai disperat; i-a ghicit reproşul dureros şi uimit 
din ochii ascunşi sub perdeaua neagră. Ce voiau toţi, ce 
mai cereau de la el, pe care-l alungaseră acum doi ani 
din casă ca pe un străin nevrednic de adăpost şi de 
milă?... ÎL mai aştepta oare Gina?... Deasupra sicriului, 
cînd a început să cadă cea dintîi lopată de tărînă, s-au 
plecat toți cu o stupidă curiozitate să privească. Să vadă, 
ce?... Şi ministrul întinzînd peste capete, unui reporter 
de gazetă, textul discursului! Şi individul cu rămăşiţe de 
pudră roz la nări şi la colţul pleoapelor, tînguind grotesc 
acelaşi refren pe un glas din ce în ce mai subțiat, din cap, 


emoționat de propria sa oraţiune funebră: „Jalnică adu- 
nare, neconsolată familie!” El nu aparţinea acestei familii 


517 


neconsolate. E străin şi liber. Are drept mai cu seamă acum 
la libertatea lui de străin... Îl mai aşteaptă oare Gina? 
Ce poate să-şi imagineze, uitîndu-se la minutarele care 
înaintează cu atît de neîndurată grabă? 

Pe birou se mai aflau cîteva anunţuri de înmormântare, 
fără adrese, numai cu timbrele lipite. Sergiu Miclăuş îm- 
pături una şi o lunecă în buzunarul hainei. „Te hog să 
nu rămii prea mult în Platoul Pamir!” Va fi silit acum 
să-i mărturisească Ginei în ce Platou Pamir a fost el. Îi 
va despături hîrtia cu chenar negru sub ochi. lar Gina 
va înțelege îndată, cu toate că numele lui nu e menţionat 
în pomelnicul neconsolatei familii. Se află înscrise numele 
doamnei Anica Stoian, soră; numele lui Vanghele Stoian, 
cumnat, proprietar de locandă. Numele lui Sergiu Miclăuş 
lipseşte. Nu le este nimic acestor străini care şi-au în- 
gropat o moartă a lor, numai a lor. Atunci de ce se 
acață de dînsul? De ce înverşunarea aceasta despotică 
să-i răpească libertatea în ziua cînd îi este mai scumpă? 
Ministrul s-a simţit dator să-i strîngă mîna: „Eşti cel mai 
mare dintre copiii nepreţuitei colaboratoare... Permite-mi 
să-ți amintesc, în calitate de îndurerat prieten al defunctei, 
că singura sa mîngîiere, în viața de dincolo, unde a trecut, 
va fi să ştie că îi urmezi cu aceeaşi virtute pe pămînt 
înălțătoarea sa pildă!” Imbecilul! Smîrcîia din nas şi 
strănuta... îl mai aştepta oare Gina? „Şi, vezi, nu pleca, 
te hog, chiar în Platoul Pamir, să te aştept prea mult!...” 
Îndată ce va şti Gina ce-a însemnat pentru dînsul această 
zi, are să-i sprijine şi lui fruntea obosită şi grea pe 
genunchi, aşa cum i-a sprijinit-o el pe piept, astă-noapte, 
înainte de a se despărţi, atunci cînd avea lacrimi în ochi, 
două boabe tremurătoare de rouă în genele răsucite şi 
lungi... Oare e un monstru de se gîndeşte numai la aceasta 
în casa de unde a fost scoasă o moartă abia de cîteva 
ceasuri? Astă-noapte altceva a simțit, altfel gîndea. Acum 
a rămas numai avida dorinţă să dezerteze de la o silnică 
datorie şi să alerge la Gina... Ce-ar fi să păşească tiptil 
pînă la uşă cît Leon Dobrotescu e întors cu spatele, să 
dispară şi să-l lase singur? Monstruos?! Nu e mai monstruos 
s-o ştie pe Gina aşteptînd? S-ar strecura pînă în camera 


lui, în cîteva minute şi-ar schimba hainele, ar ieşi pe 
poarta servitorilor, pe unde fugea şi altădată... Pînă la 


518 


stația de taxiuri mai sînt cîţiva paşi. Pînă la Gina, 
mai puţin de zece minute... Dar îl mai aşteaptă 
Gina? Dincolo, în hol, se aud uşi trîntite, glasul Anicăi 
Stoian, lovituri de ciocane, paşi tîrşindu-se greu, oameni 
tîrînd ceva. De bună seamă, desprind scîndurile catafal- 
cului din ţinte, pînzele negre, aerisesc încăperile de mirosul 
tămîiei, mătură florile strivite de tălpi, tot ce a rămas în 
casă după o moartă. Şi el se gîndeşte cum să fugă mai 
repede la o nuntă, abia întors de la o înmormîntare... La 
cimitir s-au întîlnit cu altă îngropăciune. Cei dintr-un cor- 
tegiu se întorceau să privească la cei de dincolo, pentru 
o clipă uitîndu-şi mortul lor... Toate se întîmplă într-un 
singur oraş, într-o singură zi. Cîţi oameni mor oare zilnic 
în Bucureşti? Ar fi o statistică vrednică de consultat. Cîţi 
mor, cîți se nasc, cîte nunţi... Toate se întîmplă într-un 
singur oraş; iar viii şi morții sînt mai străini unul de altul 
decît locuitorii din două planete, din două sisteme solare, 
despărțite în spaţiu cu mii de ani-lumină. Astă-noapte, 
omul acesta, întors cu spatele, a zguduit ceva în el. Acum 
îi este un străin. A început să-l urască, fiindcă îl ține 
prizonier aci... Oare Gina îl mai aşteaptă? 

Leon Dobrotescu se răsuci de la geam. Cu batista de 
doliu îşi tamponă buzele şi mustăţile. La alţii gestul e 
natural, după ce au deşertat un pahar de apă ori au sfîrşit 
un fruct savuros. La dînsul e un tic profesional, de avocat, 
înainte de a începe să cuvînteze. 

Întrebă surd, în batistă: 

— Îi vezi? Îi auzi? 

Sergiu rămase neclintit în poza teatrală, cu braţele în- 
crucişate pe piept. Gîndi: „Îi spun hotărît că plec. Orice 
se întîmplă, plec!... Pentru aceste întrebări mă ţine aci?” 
Leon Dobrotescu îi puse mîna pe umăr şi îl îndreptă cu 
faţa spre priveliştea de afară, repetîndu-şi întrebarea: 

— Pe aceşti derbedei, îi vezi? Îi auzi?... Nu-ţi poți 
imagina, Sergiu, cît m-a enervat gălăgia aceasta de trei ani 
încoace. Mă gîndeam la începutul primăverii să intru în 
legătură cu proprietarul terenului, să plătesc eu costul unei 
împrejmuiri înalte, de scîndură, numai pentru a alunga 
haimanalele şi a scăpa de zgomot... 


Sergiu privi îa ceas. Rosti cu un zvic de energie 
liberatoare: 


519 


— Tatileon, mă ierti, însă trebuie să plec! Neapărat! 

— Nu poţi să pleci, Sergiule! îl întrerupse cu blîndeţe 
Leon Dobrotescu. N-ai acest drept. Este pentru mine o 
chestiune de viaţă şi de moarte... De altfel, nici n-am să 
te rețin mult. Se întoarse iarăşi cu ochii spre geam, înă- 
buşindu-şi un hohot sinistru în batistă: Ha-ha! Credeam, 
de trei ani credeam că voiesc să scap numai de zgomot. 
Era altceva. Cu totul altceva, Sergiu... Îi vezi? Îi auzi?... 
Haimanalele de pe stradă. Copii de servitoare, de rîndaşi, 
de măturători. Desculți, goi, rupți. Ignorînd demnitatea, 
şi virtutea civică, şi sistemele pedagogice... Sînt sigur că 
din camerele lor, de trei ani, tot aşa i-au privit nu o dată 
copiii mei şi ai Sandei. Jinduind la libertatea haimanalelor... 
Ai observat ce gît ca un vrej are Teofana? ce urechi are 
Dudu? ce frunte cu bubuliţe, Săndel? Compară-i cu tipu- 
rile din manualele de medicină. Rahitism, candidaţi la 
scrofuloză... Copiii mei şi ai Sandei. Admirabilii noştri copii, 
după chipul şi asemănarea noastră... Acum înţelegi puţin, 
Sergiule? Nu mă enerva zgomotul haimanalelor, ci exis- 
tența lor, aci vecină, prezentă, afirmîndu-se ca o provo- 
care sub ferestrele casei noastre, transformată într-un templu 
al virtuţilor civice, aşa cum o numea adineauri, la cimitir, 
în faţa gropii deschise ministrul cel cu strănuturi... Aş dori 
să mă asculți altfel, Sergiu. Lasă, te rog, braţele acestea!... 
la loc pe scaun. 

— Tatileon, mă ierți... Vorbim mîine. Eşti obosit... în- 
cercă Sergiu o ultimă scăpare. 

— Cu neputinţă! Obosit nu sînt. Oboseala nu mai are 
nici o însemnătate pentru mine. Şi pentru tine te rog 
astăzi să fie la fel... Dacă puţin ai luat aminte la înmor- 
mîntare, cum s-au petrecut toate, ai înţeles atunci cît de 
singur sînt, Sergiule... Am avut prieteni, tovarăşi, altădată, 
altfel, în vremea vieţii mele cu Magda... Cu Mado... Cu 
mama ta, Sergiu... De aceştia m-am îndepărtat eu cînd nu 
s-au îndepărtat dînşii... Mi-a impus Sanda alții... l-ai văzut 
cine erau, cum sînt... Se poate numi tot ce-a fost o în- 
mormîntare?... Nu ştiu dacă ai observat alt convoi, sărac, 
pe care l-am încrucişat la cimitir. Cîţiva oameni: treizeci, 


patruzeci... Rude ale unui mort nevoiaş, anonim; prieteni 


de ai mortului, tot anonimi... Au rămas în urmă, respec- 
tuoşi, aşteptînd să treacă alaiul cu steaguri în doliu şi cu 


520 


ministrul, cu delegaţii şi oratori specializați în discursuri 
funebre... S-au depărtat pe urmă în fund, spre locurile 
săracilor. Femei cu broboade, copii care n-au avut de unde 
să-şi cumpere haine negre. Au încins o bandă de stofă 
la mînecă... Sînt sigur că n-a rostit nimeni nici o cuvîn- 
tare la mormînt. Au plîns însă. L-au plîns pe mort şi 
i-au plîns pe cei rămaşi. lar cei rămaşi, cînd s-au întors 
acasă, nu s-au descoperit deodată singuri. Nu poţi să mă 
laşi singur, Sergiu! Nu-ţi cer mult timp. A treia oară, te 
rog, aşază-te pe scaun. 

Sergiu Miclăuş trase scaunul cu resemnare. Leon Do- 
brotescu trecu în dosul biroului. Se instală ţeapăn, cu 
vinele gâtului umflate în gulerul înalt şi strâmt. Îşi împă-  - 
turi batista. O puse în buzunar. Cu latul cuțitului de 
tăiat foile mătură un praf invizibil. Scrijelă cu vîrful de 
os un ieroglif pe sugativa mapei. 

Mărturisi, ridicînd ochii rotunzi şi turburi, alburii, ca bi- 
lele de sticlă mată din gâtul buteliilor de limonadă: 

— Sergiule, presimt că din inima ta a fugit o căldură 
care aseară încă nu dispăruse... Aceasta îmi îngreuiază cele 
ce vreau, cele ce trebuie să ţi le spun ţie nu numai fiindcă 
sînt singur şi fiindcă n-am cui le spune... 

Sergiu Miclăuş îngăimă o protestare vagă. Cuvintele ros- 
tite de buze n-aveau însă nici o legătură cu gîndurile sale. 

— Există şi alte pricini care mă îndeamnă să ți le îm- 
părtăşesc ţie, şi nu altuia! apăsă Leon Dobrotescu, scru- 
tîndu-i privirea, să descopere o tresărire de interes. 

Privirea lui Sergiu Miclăuş era absentă. 

Trecuse dincolo de obstacolele materiale, dincolo de 
pereţi, dulapuri de cărți, de statuete indescifrabile, dincolo 
de alte ziduri, case şi străzi. O urmărea pe Gina pregătin- 
du-se de plecare, păşind pragul căsuţei din strada Cuţitul- 
de-Argint, închizînd în urmă portiţa grilajului verde, in- 
trînd deodată într-o negură stranie, opacă, scufundîndu-se 
ca o înecată. 

Se uită la ceas. 

Fără îndoială că Gina pleca acum într-adevăr. 


N-a fost numai o părelnică plăsmuire a gîndului. A vă- 
zut-o închizînd portiţa, făcînd un semn cu degetele flutu- 


521 


rate, depărtîndu-se; toate cu tensiunea unei apariţii tele- 
patice, precis proiectînd o clipă a vieții trăită îndeaievea. 
Dar de ce negura aceasta? De ce scufundîndu-se ca o 
înecată?... Pe chipul lui Sergiu Miclăuş întrebările se 
săpau dureros. Leon Dobrotescu avu amăgirea că îndure- 
rarea era pentru el. 

Deschise sertarul biroului. Zgomotul sec îl readuse pe 
Sergiu la realitatea imediată. În sertarul strict ordonat, după 
disciplina legendară a casei, apărură o scoarță galbenă de 
dosar, un mic registru de socoteli, un teanc de bancnote 
cu banderolele Băncii Naţionale neatinse. Deasupra, un re- 
volver de oţel oxidat. Cutia de penite, altă cutie dreptun- 
ghiulară de rezerve pentru creioanele colorate cu automat. 
Agende, sigilii, ace de metal pentru împerecheat actele, toate 
orînduite meticulos, cum le mai văzuse Sergiu şi 
altădată. Nou era revolverul şi nou teancul de bancnote. 
Leon Dobrotescu le răvăşi fără respect pentru simetrica 
rînduială. Căută mai adînc. Scoase o cărţulie legată în 
pînză roşie, decolorată, cu muchiile poleite. O ridică abia 
atingînd-o cu degetele, ca un fragil odor dezgropat dintr-o 
tainiță, gata să se risipească în pulbere la un contact mai 
brutal. Dintre foi desprinse o fotografie subţire, îngustă, 
pală; i-o întinse peste masă lui Sergiu, vorbind cu tremur 
în glas: 

— O recunoşti, Sergiule?... Ţi-o mai aminteşti tu? Măcar, 
tu, încă... 

Sergiu Miclăuş nu mai zărise fotografia aceasta a mamei 
sale. Nu se afla un al doilea exemplar în sipetul de sus. 

Peste borul pălăriei, strînsă la tîmple ca un coif de velur, 
coboară o voaletă diafană, umbrind jumătate din obrazul 
Magdei Miclăuş, dînd ochilor migdalaţi o privire miste- 
rioasă, magnetică, din lumea ei ireală. 

Era o fotografie neîndemînatică de amator. O imagine 
fără contururi lămurite, dar tocmai prin această imprecizie 
a luminilor şi umbrelor, fumegoase, flotante, şterse, mai 
turburătoare decît obişnuitele efigii fidele şi stricte din 
fotografiile executate cu perfecţie tehnică. 


Leon Dobrotescu aştepta cu mîna întinsă peste birou. 
Cînd căpătă imaginea înapoi, o păstră între degetele în- 


522 


fiorate de tremur, o contemplă îndelung. Se auzea balansul 
metalic al pendulei. De afară străbătea gălăgia haimana- 
lelor. Dar sunetele erau pentru amîndoi mai slabe, mai 
depărtate, lipsite de semnificaţia tiranică de adineaori. 

Nici Sergiu Miclăuş nu mai gîndea la minutele care trec; 
nici Leon Dobrotescu, la libertatea provocatoare a derbe- 
deilor din locul viran. 

— Aşa era mama ta, Sergiule, cînd am cunoscut-o... 
Magda, Mado... Singura ființă pe care am iubit-o cu ade- 
vărat, singura alături de care am fost fericit, pe care în- 
drăznesc să spun că am făcut-o fericită... De unde această 
fotografie?... Nu văd o cifră, o dată, un semn... Nimic. 
Se află ascunsă în carte de douăzeci şi cinci de ani... Cartea 
ascunsă în bibliotecă, între colecţii de legi şi jurisprudenţe. 
Acum patru zile le-am descoperit. Ţin să cunoşti împreju- 
rările. Îţi vor explica multe. Hotărîrea de acum, tot ce ţi se 
pare în purtarea mea fără sens... 

Figura spongioasă a lui Leon Dobrotescu pierdea înțe- 
peneala învineţită în gulerul strîmt. Îşi puse amîndouă 
coatele pe tăblia biroului, îşi cuprinse obrajii în palme şi 
vorbi cu glas înecat: 

— Ti-am spus aseară că Sanda a murit urit... S-a zvîr- 
colit, a încercat să fugă din pat... A avut o agonie chinuită. 
Tot ce putea să contrasteze mai teribil cu firea ei rigidă, 
stăpînă pe sine, eliminînd surprizele şi slăbiciunile cărnii, 
a sărmanului animal din noi... Nu accepta moartea. Aceasta 
a fost! A vorbit fără şir... Printre gemete şi strigăte, cu 
răstimpuri de delir odios, respingător... Cuvinte pe care 
n-am bănuit că ştia să le pronunţe gura ei... O priveam şi 
o ascultam cu spaimă... Nu cu durere, cu spaimă... Se 
zvîrcolea, delira o muribundă cu totul străină de Sanda... 
Am trăit şaptesprezece ani într-o casă, am împărțit aceeaşi 
masă, acelaşi pat... Şi acum n-o recunoşteam. E un senti- 
ment greu de imaginat, Sergiule, oribil!... O lăsam în paza 
surorii de caritate, veneam aci şi îmi prindeam capul în 
palme, ca acum... Cine era femeia care murea?... Unde 
era Sanda cealaltă, uzurpată de această străină? Deodată, 
cu patru seri în urmă, au încetat să mă mai tortureze 
aceste întrebări, spaima, stupoarea, indignarea pe mine în- 


sumi... A pus stăpînire pe mine altceva: o neliniște... Ți 
s-a întîmplat vreodată să ai senzaţia că te urmăreşte de 


523 


undeva o privire? Te crezi singur, departe de orice ochi 
omenesc, apărat, şi simţi că o privire s-a oprit asupra ta. 
Aceasta mi s-a întîmplat acum patru seri aci, unde mă 
închisesem să n-o aud, să n-o văd pe Sanda. Mă ridicam 
şi nu-mi găseam loc... Mă învîrteam în jurul biroului, 
încercam să mă gîndesc la spusele medicului, la deznodă- 
mîntul inexorabil, la soarta copiilor, egoist, la a mea... 
Obsesia privirii stăruia mai puternică decît aceste mizerabile 
tentative de a mă sustrage. Mă oprisem, o clipă, la fereastră. 
Se potolise zgomotul de afară. Se întuneca. Mă aflam la 
fereastră şi m-am întors răsucit de umeri ca de-o mînă 
străină, am mers la dulapul de cărți cu o siguranță de 
hipnotizat care execută altă voință, am deschis uşa şi am 
pus mîna direct pe această carte. Am găsit între scoarțe şi 
prima foaie imaginea Magdei, şi o mare linişte s-a făcut 
în mine. Cum se ogoieşte un vînt... O explicaţie nu există, 
nici n-o caut... Destul că o mare linişte s-a făcut în mine... 
Crezi că delirez şi eu, Sergiule? 

— Nu, Tatileon... Ascult. Încerc să pricep. 

Leon Dobrotescu îşi desprinse obrajii din palme. 

Pe faţa spongioasă se cunoşteau urmele degetelor, mai 
albe, recăpătîndu-şi treptat coloarea o dată cu fluxul sîn- 
gelui. Rezemat cu ceafa de spătarul înalt, urmă cu tonul 
obiectiv al unui povestitor care se mulţumeşte să expună 
faptele, fără năzuinţa vană de a le găsi explicare: 

— Inutil să încerci a pricepe o întîmplare ca aceasta, 
Sergiule! Poate să aibă o interpretare mistică, dar şi 
una foarte banală... Nu e întîia oară cînd o carte, într-o 
bibliotecă de alte opt-nouă sute, rămîne trecută cu ve- 
derea vreme de ani. i-am spus că se afla asfixiată între 
tratate şi jurisprudenţe... Uite, colo, rîndul cel de sus. E 
foarte probabil că de zeci de ori ochiul şi mîna mea au 
trecut peste dînsa cînd aveam nevoie de un text ori de 
un comentator pentru a pregăti o pledoarie... Ochiul şi 
mîna au trecut fără să se oprească fiindcă nu mă interesa 
atunci cărțulia; era o instrusă. Deci prezența n-o dau 
pe socoteala unor circumstanțe misterioase. Altceva însă 
îmi pare că a fost de ordinea revelațiilor. Ceea ce s-a pe- 


trecut cu mine. În mine. Originea fenomenului nu era 
în afară. Era aci şi aci, Sergiule! 


524 


Leon Dobrotescu însoţi ultimele cuvinte, ducînd pe rînd 
arătătorul la frunte şi la inimă. 

— Aci şi aci! repetă. 

„Are nevoie de linişte, de odihnă. l-ar face bine acum 
un calmant, un somn de 24 ore. Comprimatele pe care 
mi le tot îndesa astă-noapte Matei”... gîndi Sergiu Miclăuş. 

— Ghicese! exclamă înăbuşit Leon Dobrotescu. Încă 
o dată mă urmăreşte şi în ceasul acesta o pedeapsă... Ce 
greu este să-ți exprimi o realitate subtilă din tine cînd 
te-ai învățat să reacționezi numai în funcţie de profesie, 
de obicei, cu gesturi şi cuvinte de-a gata! Ne aflăm 
într-un birou de advocat. Zidurile acestea au auzit tot 
felul de spovedanii; unele dramatice, multe meschine. Pe 
toate le-am ascultat, le-am pătruns în firul lor cel mai 
încîlcit şi secret; tuturor le-am găsit o soluţie... Pe toate 
le-am pledat cu reuşită, fiindcă erau ale altora. lar cînd 
e vorba să lămuresc ceva decisiv pentru mine, făcînd 
parte din mine, nu mai găsesc vorbele cele vii şi fireşti... 
Mă împiedic în formulele uzate ale profesiei, în gesturi 
de pledant la juraţi... Totuşi, e foarte simplu ceea ce 
voiam să-ţi spun, Sergiule. Extraordinar de simplu!... 
Şaptesprezece ani am fost orb, opac, mecanizat. Am trăit 
prin voința Sandei, în universul Sandei. Din asemenea 
pricină, cartea aceasta n-a existat pentru mine, chiar dacă 
aş fi luat-o în mînă şi i-aş fi pipăit scoarțele. Cum poate 
s-a şi întîmplat. N-avea o realitate perceptibilă pentru 
simţurile mele de atunci. Acum patru seri a căzut o 
perdea. M-am dus direct la cărțulia din dulap cu imaginea 
Magdei, fiindcă pentru mine abia din acel moment aveau 
iarăşi o realitate... Reîncepînd de acum patru seri... Nu e 
simplu? Extraordinar de simplu? 

Leon Dobrotescu se opri, aşteptind o încuviinţare. 
Sergiu nu-i putea suporta privirea exaltată. Vorbi, întor- 
cînd ochii spre fereastră: 

— Tatileon, pentru cineva dinafară asemenea sondaje 
în subconştient nu par atît de simple, atît de extraordinar 
de simple... 


— Altceva atunci... se încăpăţină Leon Dobrotescu. Am 
fost confuz. i-am spus că nu mă mai servesc cuvintele. 


525 


Îmi fug. Mă trădează. Era mai cuminte să mă servesc 
de o analogie. Admiți că un mormoloc percepe universul 
cu simţurile pe care i le-a dat specia? Admiţi că o pasăre 
percepe acelaşi univers cu alte simțuri? Fatal, fiecare are 
o altă viziune a universului. Nu există o corespondență 
între ele... Aceeaşi grădină e altceva pentru o broască, o 
pasăre, un melc, un vițel, grădinarul care o îngrijeşte şi 
vizitatorul care o admiră. Cu mine s-a întîmplat o ruptură, 
o mutație dintr-o specie în alta... Ani de zile, din copilă- 
rie pînă ce-am cunoscut-o pe Sanda, am aparţinut unei 
specii... Am trăit viața acelei specii, într-un univers per- 
ceput ca atare. Prin Sanda am fost înglobat cu sila unei 
specii străine de adevărata mea structură. Acum patru 
seri am fost restituit speciei mele. Natura a reparat o 
eroare. 

Sergiu Miclăuş se înduioşă de aceste divagaţii, de în- 
fățişarea omului cu părul ciufulit de năduşeală, cu obrazul 
torturat de jalnica neputinţă de a da expresie limpede 
gîndurilor poate mai puţin confuze din el. 

Murmură: 

— Tatileon, cred că altfel povestite toate, în alte con- 
diții, mai calm... 

— Sînt calm! întrerupse Leon Dobrotescu, ridicînd 
glasul şi pumnul cu o vehemență care îi dezminţea 
spusele. Sînt calm, dar sînt prea singur, Sergiule. Adăugă, 
schimbînd vocea scăzută şi rugătoare: Uite, sînt calm. 
Sînt calm, Sergiule... 

Leon Dobrotescu îşi astupă ochii cu palmele. Rămase 
un timp neclintit, cu fața ascunsă, cu coatele sprijinite în 
tăblia biroului. 

Era extraordinar de simplu tot ce avea el de spus, dar 
acum ştia că nu le va mai spune nimănui. 

Nădăjduise că le va presimți copilul Magdei. Trei zile, 
a trăit în această amăgire şi aşteptare. Poate că astă- 
noapte ar mai fi fost încă timpul. I s-a părut că se făcuse 
între dînşii o legătură prin antene sensibile şi fine. Acum, 
era prea tîrziu. Antenele s-au închis. Comunicarea de la 
unul la altul fusese suspendată. Bunăvoinţa, explicaţiile, 


cuvintele multe şi împleticite nu mai erau de nici un 
ajutor. 


526 


Cu patru seri în urmă, descoperise că viața lui cea 
adevărată o trăise numai alături de Magda. În cei doi ani 
ai tinereţii, alături de dînsa, n-a existat nici un proiect 
ambițios de viitor, nici o aspirație de înălțare în regiunile 
superioare ale umanității, nici un devotament în afară de 
cel egoist, restrîns şi încîntător, al lor, al unuia pentru 
celălalt. Nu ştiau ce se va întîmpla cu dînşii a doua zi. 
Averea Magdei o devorase Anton Miclăuş, o dată cu pro- 
pria lui avere. Casa era grevată de ipoteci. lar el, al 
doilea soţ, era un debutant fără pasiune de meserie, fără 
clientelă, pledînd pe apucate. Adeseori masa de a doua 
zi devenea o problemă. Nu plăteau apa, ca să-şi poată 
cumpăra Magda o pălărie. Au renunţat altădată la un 
vagon de lemne angajat şi la arvuna plătită ca să plece două 
săptămîni la (Constanța. Toată iarna şi-au furnizat 
apoi lemnele cu ţiriita, cîte două-trei sute de kilograme. 
S-au strîns cu focul în două camere. Dar fericit a fost 
numai aşa şi numai atunci. Poate că era o viaţă inferioară, 
lipsită de nobleţe şi de eroism. Poate că şi el era o 
făptură inferioară, lipsită de nobleţe, de abnegaţie şi de 
eroism. 

Sanda a introdus altă ordine. Sub influenţa ei a căpătat 
cultul existențelor rectiline. Şaptesprezece ani s-a asfixiat 
într-o atmosferă irespirabilă, fără să-şi dea seamă de ce 
toate izbînzile de carieră, prosperitatea bănească, presti- 
giul în barou şi în politică nu-i dădeau nici o mulțumire. 
S-a schimbat şi la chip. Cu încetul, pe nesimţite, a luat 
şi el înfăţişarea Sandei, gesturile ei, o dată cu formulele 
ei. Trădase amintirea Magdei. Murise pentru el a doua 
oară. I se părea că a fost absurdă viaţa lor din cei doi 
ani de neprevăzut şi capricii. Rupsese legăturile cu prie- 
tenii de atunci, cu tovarăşii de atunci. Devenise un 
manechin articulat cu rotiţe, mişcîndu-se după cum po- 
runcea mecanismul răsucit de o altă mînă. 

lar rătăcirea i s-a luminat într-o singură clipă, acum 
patru seri. 

Încă nu murise Sanda, se zvîrcolea în altă singurătate, 
a ei, cînd a simțit că în ființa sa ascunsă nu-l deznă- 


dăjduia deznodămîntul anunţat de medici cu precizie de 
ceasuri şi minute. Nu-l durea acest deznodămiînt, cum 


527 


nu l-au durut nici zvârcolirile muribundei. Îl aştepta. Cu 
un inconştient sofism al cugetului, se înşela, spunîndu-şi 
că aşteaptă s-o vadă în rigiditatea morţii, fiindcă numai 
aşa se vor sfirşi cumplitele şi degradantele spasmuri de 
agonie. Aşa afirmau medicii, aşa şopteau prin unghere 
cele două surori de caritate cînd îşi treceau schimbul de 
zi şi de noapte, cu fiolele de injecții, aşa s-a împăcat 
şi el cu gîndul. Să se termine mai repede, pentru ca să 
scape bolnava de chinuri. Adevărul era, însă, că aştepta 
moartea Sandei ca o dezlegare din lanţuri. Cu două 
săptămîni înainte de boala ei, asemenea gînd i s-ar fi 
părut înfricoşător şi mizerabil. Acum ştie că în zăcămîntul 
întunecat al sufletului i-a fost o dorință tăinuită dintot- 
deauna, ignorată de controlul conştiinţei, păstrîndu-se 
totuşi vie. lar Sanda a ştiut-o şi ea aceasta. E sigur că a 
ştiut-o. În ceasul din urmă i-a prins mîna, repetîndu-i 
aceleaşi şi aceleaşi cuvinte: „Tu ai să mă ierți, Leon? 
Am crezut că e bine ce fac... Tu ai să mă ierți, Leon?”... 
Aşadar, măcar atunci, la hotarul dintre viaţă şi moarte, a 
înțeles că totul a fost o mare eroare. Nu durerile o chinuiau. 
Nu spaima de moarte. Ci gîndul că moartea o împiedică să 
mai repare eroarea în care au trăit amîndoi. Și în ultimele 
clipe s-a liniştit. Moartea i-a scris pe chip o împăcare neaş- 
teptată şi supranaturală. Poate a plecat cu siguranţa că pentru 
amîndoi e mai bine aşa, deşi prea tirziu. Rămînea el 
singur să repare eroarea, să se întoarcă la viața pentru 
care a fost hărăzit... 

Sanda era acum în pămînt. El cunoştea ce-i rămîne de 
făcut. Va lipsi o lună, două, un an poate... Atît cît se va 
arăta nevoie pînă ce se va regăsi. Viaţa cea veche, ade- 
vărată e închisă pentru dînsul. Timpul a lăsat urme; 
şaptesprezece ani i-au deformat ființa, cugetul, vocabularul 
chiar... Dar se va mulţumi cu o umbră a ceea ce a fost 
şi ar mai fi putut să fie. Se va întoarce să-şi crească 
altfel copiii, suprimînd catehismul virtuţilor laice, pre- 
ceptele ucigaşe, tot ce i-a înăbuşit şi pe dînşii, l-a înă- 
buşit şi pe el. Poate o sfoară de pămînt, cu muncă brută 
în aer liber şi cu satisfacţii simple, într-o casă de ţară; 


poate aceasta ar fi o soluţie. Poate există alta pe care 


acum încă n-o întrevede... A crezut că feciorul Magdei era 
singurul destinat să-l asculte şi să-l înțeleagă; fiindcă 


528 


era copil al Magdei, sînge din sîngele ei; fiindcă toate 
se cercau ascultate şi înțelese de cineva. S-a înşelat! Este 
şi Sergiu un străin ca oricare altul. L-a îndepărtat, a făcut 
din el un străin. Toate aci sînt străine şi reci. 

Leon Dobrotescu îşi descoperi încă o dată fața din 
palme. Îşi îmbumbie haina corect, îşi potrivi nodul cra- 
văţii, gulerul înalt şi strâmt, părul umed la tîmple. În 
dosul biroului avu din nou înfăţişarea profesională, advo- 
catul care expune unui client punctul de vedere într-un 
litigiu şi sorții de izbîndă într-un proces. Dar obrazul îi 
era foarte palid, galben-verzui. Sergiu Miclăuş îşi aminti 
cu dezgust pielița păsărilor tăiate şi jumulite din vitrina 
băcăniilor, albeaţa golită de sînge, petele vinete, carnea 
flască şi moartă, conservată în frigider. 

— Mă ierţi, Sergiule? întrebă Leon Dobrotescu. Ai 
avut dreptate! Sînt obosit... Sîntem obosiţi amîndoi. 
Te-am făcut să pierzi timpul zadarnic. Să trecem la cîteva 
chestiuni de ordin practic. Privi la pendul: În zece 
minute am terminat. Scoase din sertar dosarul cu scoarţele 
galbene, o agendă, micul registru de socoteli; alese un 
teanc de bancnote, din trei. S-o iau metodic. Ai fi dispus 
să-ți dai demisia şi să revii aci, Sergiule? Ti-aş preda 
toate procesele în curs... Rămii asociatul meu, deşi eu voi 
figura numai cu numele. Asociat, fiindcă numele meu 
ți-ar asigura o clientelă. Secretarul actual e un tînăr 
aproape de vîrsta ta, muncitor şi serios. Te va pune în 
curent şi-ţi va fi de un folos. Ce răspunzi la aceasta? 

Sergiu se gîndi: „Aş avea nevoie să o întreb pe Gina. 
Numai ea ar decide dacă vom rămîne aci, sau la Oradea- 
Mare a ei, sau la mine, în tîrgul meu.” Se deprinsese 
atît de mult cu ideea că viaţa lor va fi de acum înainte 
nedespărțită, i se părea că se cunosc şi că se iubesc de atîta 
vreme şi pentru veşnicie, încît nici o clipă nu se îndoi că 
toate depind numai de o hotărîre a Ginei. 

— Ce răspunzi, Sergiule? stărui Leon Dobrotescu, sur- 
prins de această şovăială. 


529 


— Tatileon, aş avea nevoie de un răgaz. Să mă 
deprind cu ideea. E atît de neaşteptat!... În două-trei 
zile, aş da un răspuns chibzuit... 

„În două-trei zile, aş avea timp să am cuvîntul Ginei”, 
gîndea Sergiu. Dar nu explică anume cum înţelegea el să 
chibzuiască răspunsul şi anume cu cine. 

— În două-trei zile?... Cam târziu, Sergiule. Ţi-am 
spus, mi se pare, că am de gînd să plec chiar în noaptea 
aceasta... Mă sufocă zidurile... În orice caz, am fixat pe 
hîrtie toate dispoziţiile mele pentru secretar. Te va pune 
el în cunoştinţă dacă vei hotărî aşa cum doresc eu. De 
nu, are alte dispoziţii... Să consider acest capitol lăsat în 
suspensie şi să trecem la altul. Ai păstrat vreodată o 
socoteală de încasările tale după majorat? 

— Nu, Tatileon, mărturisi Sergiu Miclăuş, plecînd ochii 
în pămînt. 

Era o întrebare penibilă pentru el. Abuzase de oamenii 
care l-au crescut. Uitase că nu însemna nimic pentru 
dînşii şi că fusese un tolerat în casă: în anii de pierzanie 
le sustrăgea banii sub cele mai extravagante pretexte. 
După exilul de unde se întorcea tămăduit, purtarea din 
acei ani 1 se părea mai greu de iertat. Poate se afla o 
singură cale pentru a restitui sumele. Să primească rolul 
de asociat în treburile de advocatură ale lui Leon Dobro- 
tescu, să muncească din răsputeri doi-trei ani şi să pună 
lunar o cotă la o parte, pînă la o achitare totală. 

Leon Dobrotescu deschise carnetul de socoteli, citi o 
coloană de cifre. Totalul depăşea cu mult suma pe care 
şi-o închipuise Sergiu. 

Leon Dobrotescu adăugă: 

— Se află însemnați numai banii despre care ştia şi 
Sanda. Multe cifre sînt scrise chiar de mîna ei... Pentru 
celelalte sume n-am păstrat nici o socoteală. Cred că le 
recunoşti, Sergiule? 

— Da, Tatileon! oftă Sergiu, îmbujorat de ruşine şi de 
umilință pînă în vîrful urechilor. 

— Atunci să considerăm şi acest capitol încheiat. A fost 
pentru tine o lecţie, Sergiule. A trecut. Ţi-a folosit, după 
cum văd. Aceasta îmi pare singurul lucru important. Socote- 
lile pot să dispară. 


530 


Leon Dobrotescu rupse foile micului registru, le mototoli 
şi le aruncă în coşul de lîngă birou. 

— Tatileon, cum să-ți mulțumesc?... îngăiină Sergiu Mi- 
clăuş ridicîndu-se de pe scaun. 

Leon Dobrotescu îi făcu semn cu mîna să rămînă la loc. 
Mulţumirile n-aveau ce căuta între dînşii. Ani îndelungi 
crezuse că le-a făcut toate pentru Sergiu. Le făcuse numai 
pentru copilul Magdei. 

Trase în față dosarul cu scoarţele galbene: 

— Şi acum al treilea capitol, Sergiule. Am aci toate ac- 
tele casei şi toate documentele tutelei, din vremea cînd erai 
minor. Socoteala am făcut-o o dată la majoratul tău. E 
bine s-o revizuim. Trebuie să ştii că te-am frustrat. Cu bună- 
ştiinţă, în complicitate cu Sanda. Nu protesta! E adevărul. 
Împotriva ta, apărîndu-te pe tine de tine, am vrut să-ţi păs- 
trăm o rezervă... Casa Magdei, a ta deci, a rămas grevată 
de trei ipoteci. Datorii în condițiile cele mai oneroase. Nici 
mama ta, nici tatăl tău n-au fost buni administratori. S-ar 
fi spus că aşteptau să se întîmple a doua zi un cataclism 
cosmic sau un miracol pentru a rezolva problemele de exis- 
tență. Doi ani, cît a trăit Magda, am continuat şi eu acelaşi 
fel de a privi viaţa... A survenit Sanda. Am gospodărit moş- 
tenirea ta altfel. Am achitat datoriile pe măsură ce ne-au în- 
găduit mijloacele. Am radiat ipotecile şi am cumpărat noi 
casa, la licitaţie, după toate formele prevăzute de lege şi 
aprobate de secția tutelelor. Disponibilul ţi-a revenit la ma- 
jorat. Spre al meu regret, am făcut imprudenţa să nu rezist 
la stăruințele tale. Ţi-am depus banii la bancă, de unde tu 
i-ai ridicat cînd ai vrut... I-ai părăduit. Licitaţia şi cumpă- 
rarea au avut de bază o estimaţie a tribunalului, care mi 
s-a părut atît mie, cît şi Sandei inferioară valorii reale. 
Ne-am hotărît — şi ideea a pornit de la Sanda — ne-am 
hotărît să-ţi punem la o parte diferența, fără ştiinţa ta, ca 
să-ți servească atunci cînd vei da dovadă de maturitate; o 
maturitate alta decît aceea presupusă de lege. Îmi face im- 
presia că abia acum ai ajuns la adevăratul majorat. Deci am 
judecat bine... Sanda a judecat bine. Suma se ridică astăzi 
la nouăzeci şi ceva de mii de lei. Nouăzeci şi patru de mii 
patru sute, exact. Să spunem o sută. Banii îi ai aci. Te rog 
să-i numeri. 


531 


Leon Dobrotescu făcu să sară banderola cu unghia şi îi 
întinse în evantai bancnotele cu miros proaspăt de ceară şi 
cerneală. Sergiu Miclăuş articulă cuvinte fără înţeles. Cît de 
nedrept fusese el cu Tatileon, cu Mamisanda, cu toți! ÎL 
apăraseră într-adevăr de el însuşi, împotriva sa însăşi. Cu o 
preştiinţă misterioasă, aceşti străini, după ce-i înduraseră 
faptele de copil, nebuniile adolescenței şi tinereţii dintii, 
tot dînşii i-au păstrat putinţa să-şi înjghebeze modestul că- 
min la care năzuia de astă-noapte, de cînd a cunoscut-o pe 
Gina, de cînd o iubeşte pe Gina. Se ridică înconjurînd bi- 
roul şi încercînd să-l îmbrăţişeze pe Leon Dobrotescu într-o 
stîngace pornire de recunoştinţă şi de remuşcare. 

— Am fost un ingrat, Tatileon... Numai voi aţi ştiut să 
vedeţi limpede în mine, dincolo de mine... Numai voi, tu şi 
Mamisanda... 

Leon Dobrotescu îi opri cuvintele pe buze: 

— Ajunge, Sergiule. Ştii bine că nu-mi plac efuziunile 
acestea femeiești... 

Nu trecuseră multe clipe de cînd le căuta, le cerşea, avea 
nevoie de ele. Acum antenele lui erau închise. Rămase tea- 
păn, în hainele strîns îmbumbiate, în scaunul cu spătar înalt. 

— Numără, te rog! spuse cu răceală. 

Sergiu Miclăuş îndoi teancul de hiîrtii şi îl puse în buzu- 
narul pantalonului, la spate, fără să numere, stingherit de 
privirea gheţoasă, profesională a lui Leon Dobrotescu. Nu 
află acel cuvînt rar, nespus, unic care să umple golul dintre 
dînşii. Se auzea iarăşi balansul ritmic al pendulului. Unde 
are s-o mai găsească oare pe Gina acum? Se auzea iarăşi 
gălăgia haimanalelor din locul viran, sfîrşind ultima lor 
joacă pe ziua de azi. În hol încetase zgomotul paşilor. Pe 
scări răsună glasul lui madam Stoian. Se trînti o uşă. Un 
clopot de tramvai vuia depărtîndu-se. 

— Frai grăbit, Sergiule! îi aminti Leon Dobrotescu. Nu 
te mai rețin. Eşti liber. 

Se înălță din scaun cu o mînă sprijinită pe marginea bi- 
roului. Tot aşa îşi concedia clienţii cînd uitau cît de preţios 
e timpul avocatului Leon Dobrotescu şi se întindeau la 
vorbă, recapitulînd amănunte de prisos pentru susținerea 
unui proces. Sergiu se simţi vinovat. Mai vinovat decît la 
plecarea din casă, cu doi ani în urmă. Ştia că altceva aştep- 


532 


tase de la dînsul Leon Dobrotescu şi că el i-a înşelat aştep- 
tarea. Orice ar mai fi încercat acum, era fățarnic şi van. 

Întrebă, totuşi: 

— Şi cînd pleci, Tatileon? Unde pleci?... 

Leon Dobrotescu îşi tamponă buzele uscate cu batista de 
doliu. Cuvintele sunară înăbușit în căluşul de olandă: 

— Nu are nici o importanță unde plec. În orice caz, de- 
parte de aci şi cît mai curînd. 

Cu remuşcare, Sergiu Miclăuş încercă să arate că nu-l 
lasă nesimţitor aceste hotărîri. 

— Dar copiii, Tatileon? Nu pot rămîne singuri... 

— Am luat dispoziţii! fu răspunsul sec. 

— Era vorba de o remaniere... 

— Ha-ha! Era vorba de-o remaniere? hohoti lugubru 
Leon Dobrotescu. Atît mă cunoşti tu, Sergiule? Aceasta 
crezi tu că mă interesează într-o zi ca aceasta? Era vorba 
de o remaniere! Se va face fără mine, spre uşurarea mul- 
tora... Erai grăbit. Pierzi timpul... 

Sergiu Miclăuş voi să-l îmbrăţişeze. Leon Dobrotescu îl 
opri cu un surîs amar şi ironic. Acesta nu era copilul Mag- 
dei. Era al lui Anton Miclăuş! Şi ciudat, simţi ceea ce nu 
cunoscuse niciodată — o gelozie dincolo de ani şi de mor- 
minte pentru acest Anton Miclăuş, primul bărbat al Magdei. 
Sergiu avea numai ochii lui Mado; încolo, toate le moşte- 
nise de la omul care şi-a pierdut averea în joc de cărţi, cai 
de curse şi petreceri de pomină. Omul pe care îl aştepta 
Magda pînă în zori, cu lumina aprinsă, tresărind la fiecare 
pas de pe stradă. Cum l-ar fi putut înțelege un străin, fe- 
ciorul lui Anton Miclăuş? Un copil al lui şi al Magdei l-ar 
fi înţeles. Numai copilul acela l-ar fi înţeles, pe care atît îl 
aşteptase şi nu le-a venit. 

Din uşă, Sergiu mai întoarse ochii. 

Leon Dobrotescu rămase în picioare, în faţa biroului, cu 
latul palmei pe cartea cu scoarțele de pînză roşie. 

Strînse din umeri, resemnîndu-se neputinței. Într-adevăr, 
între un om şi alt om nu există nici o comunicare. Chiar 
dacă îi apropie într-o clipă ceva, clipa de contopire nu 
coincide. Se depărtează, se contractează fiecare ca melcii în 
spirala lor de calcar. Sergiu traversă holul în vîrful degete- 
lor, ca şi cum moarta se mai afla încă în cealaltă cameră. 
Dispăruse vălul cernit din oglindă. Covoarele erau întinse 


533 


la loc. La locurile lor erau şi scaunele nichelate, ca ţevile 
răsucite de alambic. Urcă în odaie, plănuindu-şi plecarea. 
Papanaş, pisicul cenuşiu, se strecură o dată cu el pe uşă, 
torcînd şi alintîndu-se. 

— Scuzele mele, amice! Ai dat greş. Acum n-am timp. 

Papanaş nu voia să ştie. Sări pe pat, ascuţindu-ţi ca în- 
tr-o scoarță de copac ghearele în stofa smochingului întins 
de Matei. 

— A! Nu! se supără Sergiu. Te cam întreci, domnule 
Papanaş! Hai, gata! Adio!... 

Îl apucă de ceafă şi îl scoase în antret, închizînd uşa după 
dînsul. Pisicul mieună afară. Sergiu se silea să nu-i audă 
chemarea. Tot aşa scînceau cerîndu-se înăuntru şi ceilalți 
pisici, Papanaş I şi al II-lea, în anii de altădată. Întotdeauna 
la el găseau adăpost şi dezmierdare. Acum nu avea timp. 
Niciodată nu i-a fost atît de scump timpul. Alături de smo- 
chingul călcat şi aerisit se aflau cămaşa pregătită de Matei, 
gulerul şi funta neagră de mătase. Exact cum le aşeza de 
atîtea ori, altădată, sluga bătrînă şi complice; cum poate tot 
aşa aşeza echipamentul lui Anton Miclăuş pentru expedițiile 
sale de noapte. Dacă Matei n-ar fi dispărut îndată după 
înmormântare, l-ar fi trimis cu răspuns la Gina. Era iscusit şi 
în asemenea misiuni. Ar fi dus ştire Ginei să nu-l aştepte, ar 
fi rugat-o să-i scrie un cuvînt, unde să vină şi cum să se 
prezinte, oaspe nepofiit la o nuntă de necunoscuţi. Acum 
răspunsul acela îl va găsi fără îndoială acasă, în strada 
Cuţitul-de-Argint. Dar cîteva rînduri ar fi cruţat-o pe Gina 
de neastîmpărul aşteptării, de cine ştie ce gînduri şi închi- 
puiri. 

Ținînd cămaşa în mînă, Sergiu se apropie de fereastră 
să-i prindă butonii de perle în piepți — butonii moşteniţi 
de la Anton Miclăuș. 

Privi afară. Rămase cu ochii lărgiţi de uimire. Leon Do- 
brotescu ieşise în stradă fără pălărie, ţeapăn în straiele negre 
şi strîmte, purtînd între degete batista cu chenar negru. 
Se uită îndărăt spre uşă. Îşi pipăi creştetul cu păr rar şi 
asudat, sub care de sus se vedea începutul de chelie lucie. 
Făcu un pas spre intrare. Desigur, se gîndise să se întoarcă 
şi să-şi ia pălăria. Renunţă. Se depărtă spre capătul trotua- 
rului. 


534 


Sergiu îşi aminti revolverul din sertar, răspunsurile lui 
bizare: „În orice caz, plec departe de aci şi cît mai curînd”. 

Aruncă butonii şi cămaşa, smulse fetrul cenuşiu din cuier, 
trînti uşa, zdrobi sub tălpi laba lui Papanaş şi se repezi 
pe scări. N-auzi sfîşietoarea clamoare a pisicului care a 
umplut casa în urma sa. 

În stradă, grăbi pasul. Apoi, cînd fu aproape, îl potrivi 
după mersul lui Leon Dobrotescu. Un trecător se opri să 
măsoare din ochi omul fără pălărie, călcînd sacadat şi ți- 
nînd în mînă batista cu banda de doliu. În dreptul lui Ser- 
giu Miclăuş ridică din sprincene întrebător şi făcu un semn 
jovial cu degetul la tîmplă, adică: „Ce-i cu individul? 
Atins la cap sau numai atins de băutură?” Sergiu se cutre- 
mură de această cruzime, care transformă o suferință ome- 
nească numai într-un spectacol curios pentru ceilalți semeni. 
Răspunse cu o pantomimă identică, ducînd degetele la gură, 
adică: „Nimic neobişnuit. Băutura.” Trecătorul se linişti. 
Spectacolul îşi pierdea interesul. Un om beat în zi de dumi- 
nică se poate vedea pe toate străzile. Aprinse ţigara şi îşi 
căută de drum. 

Sergiu Miclăuş se dădu lîngă un stîlp de tramvai. Leon 
Dobrotescu ajunsese la staţia de automobile, parlamenta cu 
un şofer. Probabil că adresa rostită sau numai înfăţişarea 
clientului nu inspirau prea multă încredere. Leon Dobrotescu 
scoase port biletul. Şoferul păru satisfăcut. Îşi cerea iertare, 
ducînd mîna la caschetă. Cobori stegulețul roşu al aparatului 
şi deschise portiera. Sergiu Miclăuş sări în al doilea taxi din 
staţie. 

— Repede! Să nu-l scapi din ochi! 

— teles! Numai de n-or face spre centru, să dăm peste 
stopuri... 

Automobilul din față nu apucă spre centru. Începînd de 
la a doua stradă, Sergiu pricepu că merg spre cimitir. Pe 
acelaşi drum unde cu trei ceasuri înainte urca agale convo- 
iul funebru al Sandei Dobrotescu. Ce însemnau toate aces- 
tea? Ce s-ar fi cuvenit oare să facă acum? Sergiu Miclăuş 
îşi strînse tîmplele între degete. Încă o dată se îndepărta de 
Gina. Ce căuta Leon Dobrotescu la cimitir? Nu e întîia 
oară cînd un văduv se sinucide pe mormîntul tovarăşei de 
viață. Poate că datoria lui e să-i iasă înainte la poarta cimi- 
tirului, să-i reteze calea, să-l apuce de braţ, să-l aducă 
în- 


535 


dărăt cu sila. Poate că la ora aceasta poarta cimitirului e 
închisă. Ar fi un noroc. S-ar simplifica misiunea lui. S-ar 
întîlni față în față. l-ar spune că şi el a venit pentru a în- 
genunchea pe mormîntul proaspăt al Mamisandei, acum, 
cînd nu mai e lume, în tăcerea şi singurătatea prielnică re- 
culegerilor. 

— Mi se pare că mergem spre Belu! se dădu cu gîndul 
şi omul de la volan. 

Sergiu se răsuci să privească îndărăt cerul învîlvătat al 
apusului. Peste o jumătate de oră va fi noapte. Toate 
conspiră să-l despartă de Gina. 

Aruncă ochi duşmănoşi trecătorilor de pe trotuare, care 
se întorceau fără grijă spre casă, liberi şi tîrîndu-şi paşii 
după plimbarea lor de duminecă. Pe toţi îi pizmuia; pe toți, 
fără deosebire. Femeia aceasta însărcinată, cu doi copii 
alături. Şi plutonierul încătărămat în curele. Şi cumetrele, 
care stau la sfat rezemate de zaplaz. Toţi au avut astăzi o 
zi a lor, liberă. Mulţi n-au ştiut cum să-şi umple ceasurile. 
Li s-a părut o duminecă prea lungă. Măcar de-ar fi putut să 
trimită Ginei un răspuns. Matei a plecat fără să ceară în- 
voire, fără să spună unde se duce. Ca dintr-o casă care a 
rămas fără stăpîni. Unul în mormînt, celălalt rătăcind pe 
străzi cu capul gol. Poate că Matei a plecat să-şi caute Re- 
veica lui. Unde a mai auzit numele acesta? Reveica. He- 
veica... Aşa i-a pronunțat numele Gina. Poate că aşa chiar 
l-a şi pronunţat. Baba Heveica... N-avu cînd sfirşi gîndul... 

— Ce vă spuneam eu?! întrebă şoferul frînînd. La Belu am 
ajuns! 

Sergiu Miclăuş sări jos. Leon Dobrotescu pornise îna- 
inte. Mergea ţeapăn, cu o mînă prinsă în nasturii hainei, cu 
fruntea goală în sus, cu batista în cealaltă mînă. Nu în- 
toarse ochii nici cînd auzi paşii în spatele său. Sergiu 
Miclăuş n-avu curaj să-l oprească. Încetini mersul. Ocoli pe 
o potecă îngustă, lăturalnică, să-i iasă înainte la mormîntul 
acoperit de cunune şi jerbe proaspete. 

Aşteptă. 

Leon Dobrotescu se aplecă de mijloc, rupse dintr-o jerbă 
cîteva flori albe, îşi tamponă gura şi mustățile cu batista de 
văduv, după vechiul său tic. 

Nu arăta nici un semn de emoție în fața groapei cu tă- 
rîna acoperind numai de cîteva ceasuri un trup omenesc. 


536 


Tovarăşa lui de viaţă. Şi totuşi, mormîntul încărcat de 
flori, cu provizoria cruce de stejar, era mai sfişietor decît 
toate celelalte. Pe acelea încolţise iarba, creşteau flori, 
se lăsase pămîntul. Erau încorporate veşniciei. Mormîn- 
tul Sandei Dobrotescu părea încă străin, nelalocul său; 
s-ar fi spus că la noapte, în prima lui noapte de cimitir, 
se va simţi înfricoşat de vecinătatea celorlalte morminte 
care se află în patria lor de zeci şi zeci de ani. 

Leon Dobrotescu tuşi în batistă. Se răsuci pe călcîie. 
Porni spre fundul cimitirului. 

„Acum ar trebui să mă apropii”, gîndi Sergiu Miclăuş 

Dar mai puternică decît cugetul, o curiozitate bolnavă îl 
împiedică să-şi ducă la îndeplinire intenția. Păşi peste 
morminte, păstrînd distanţa. Leon Dobrotescu nu privea 
nici în dreapta, nici în stînga. Mergea ţintă, deşi drumul 
acesta nu-l bătuse de ani. Cînd se apropie de mormîntul 
Magdei, tălpile lui Sergiu s-au încleştat de pămînt. Îşi 
acoperi ochii. Aşteptă detunătura. Pocnetul sec în aerul 
limpede al amurgului de mai. 

Pocnetul întîrzia. Sergiu crezu că s-a rupt sortilegiul care-l 
ținea împietrit. Se pregăti să se repeadă, să smulgă din mîna 
lui Leon Dobrotescu arma de oţel oxidat. N-avea nevoie s-o 
facă nici aceasta. Leon Dobrotescu nu ținea nici o armă în 
mînă, nu-şi apropiase nici o ţeavă ucigaşă de tîmplă. 

Văduvul moartei de dincolo, cu mormîntul proaspăt şi 
asfixiat de coroane, se înclinase într-un singur genunchi 
pe mormîntul vechi şi uitat. Aci crescuse iarbă de mult; 
era un mormînt încorporat cimitirului, veşniciei, împăcă- 
rii cu marea uitare. Se lăsase pămîntul, se scufundase 
crucea de granit. Ca orice mormînt părăsit de grija oa- 
menilor, se îmbrăcase singur în flori simple şi ierburi de 
cîmp. Un măcieş spinos îşi desfăcuse cu o gingăşie 
rustică bobocii rozi-albi. De zece ani Sergiu nu mai ve- 
nise să îngenunche aci, nici în sîmbăta morților. 

Îngenunchease acum, cu un singur picior, Leon Dobro- 
tescu. Răscoli pămîntul cu degetele. Aşeză florile aduse 
de pe celălalt mormînt, înfigîndu-le cu potirul alb al 
corolelor în jos. Le acoperi cu ţărînă. Ascunse vîrful cozi- 
lor. Tipări o moviliţă de pămînt negru, ca micile pira- 
mide de la capătul galeriilor de cîrtiță. Aşa, florile erau 
numai pentru cea din adînc, îndreptate spre întunericul 
ei dinăuntru, nu pentru deşertăciunea şi ochii celor dinafară. 


537 


Poate că oasele de sub crucea de granit nu mai aveau 
nevoie de flori. Poate că toți morții, fără deosebire, nu 
mai au nevoie de flori. Cei rămaşi, dînşii însă au nevoie 
de iluzia că pot dovedi cîteodată aşa, amintirea, mustra- 
rea, regretul. 

Leon Dobrotescu îşi scutură palmele, îşi scutură posta- 
vul genunchiului înverzit de iarbă. Cu ticul dintotdeauna, 
îşi tamponă buzele. Împături batista de doliu şi o mistui 
în buzunar. Apoi trecu spre poteca ieşirii cu pasul mai 
viu, descătuşat de înțepeneală, cu faţa iluminată de toată 
văpaia apusului. 

Sergiu ştiu că nu mai are a se teme pentru viaţa lui 
Tatileon. 

Rămase în urmă. Se opri şi el lîngă mormînt, cu pălă- 
ria în mînă, cu fruntea plecată în jos. 

O pasăre cenuşie se balansă pe creanga de măcieş. În- 
şelată de nemişcarea stanei omeneşti, piui molatic, che- 
mîndu-şi tovarăşa. S-au speriat. Au zburat amîndouă în 
filfiit de catifea. În iarbă se prelinse o şopirlă verzuie. Şi 
îndată după dînsa, alta. Vietate cu vietate se căutau şi 
aci, deasupra mormintelor, în senina indiferență a naturii, 
împinse de misterioasa chemare a primăverii. 

Sergiu Miclăuş privi împrejur. Se convinse că nu era 
nimeni să-l zărească. Îşi îndoi la rîndul său un genunchi 
în pămînt. 

Cerea celei de dincolo o povaţă la răscruce de destine, 
ajutor, îi cerea iertare pentru că o uitase, pentru că nu 
mai venise s-o caute în marea ei singurătate vreme de 
zece ani. 


538 


— De zece ani, întîia oară mi se întîmplă aceasta, prie- 
tene! clincheti cu glas uşor tanti Catriona, răsturnînd 
pionii şi recunoscînd aşa că a pierdut a doua partidă. Mi se 
pare că te-ai pus să iei lecţii de şah pe ascuns, la cafenelele 
dumitale... 

Enea Samurcaş primi elogiul cu c mare încîntare. Îşi 
alintă brelocurile atîrnate în lanţul de aur al ceasului. Îşi 
mişcă picioarele uriaşe şi amorţite. Ceru învoire să mai ră- 
sucească o țigară. 

Pentru nemaipomenita şi îndoita victorie de astăzi, merita 
această recompensă. 

Într-adevăr, de zece ani, prietena sa Catriona nu-i îngă- 
duise să cîştige o singură partidă. Cu o agerime demonică, 
îi ghicea jocul, îi prevedea mişcările, îl aştepta să se îm- 
potmolească în situații fără ieşire; cu aparentă neatenţie, 
se lăsa despoiată de pioni, scotea exclamaţii consternate 
cînd pierdea calul, nebunul sau turnul, pe urmă deodată îşi 
înfigea bărbia mică în pumn, încrunta sprincenele subțiri, 
surîdea imperceptibil în colţul buzelor. Atunci Enea Sa- 
murcaş ştia că soarta partidei e scrisă în pomelnicul altor o 
sută de partide pierdute. Calul negru începea să facă sări- 
turi neprevăzute, turnul înainta încet şi năprasnic ca un 
tanc, nebunul lovea pieziş — în cinci minute intra devas- 
tarea în piesele albe, iar el era mat în două mişcări. Aceasta 
făcea parte dintr-un program imuabil al vizitelor sale de 
duminecă. 

Acum se întîmpla ceva nou cu prietena Catriona. Se în- 
tîmpla ceva nou şi cu nepoata sa, Gina. Amîndouă erau cu 


539 


gîndul în altă parte. Păreau că se pîndesc şi că se spionează. 
Nu le-a văzut niciodată atît de preocupate, ocolindu-şi pri- 
virile. 

Enea Samurcaş îşi răsucise ţigara, reteză firele de tutun 
cu unghiile lungi, galbene şi cornoase, pregăti ţigareta de 
chilimbar din cutioara de piele şi propuse cu generozitatea 
învingătorilor: 

— Mai este timp pentru o revanşă, prietenă. Eu am im- 
presia că mi-ai întins înadins o cursă, ca să mă umileşti la 
sfîrşit cu aşa-zisele mele lecţii pe ascuns... 

Tanti Catriona prefiră pe sub gene o privire furişă spre 
fereastră, unde se afla Gina. O durea chinuirea scrisă pe 
obrazul ei îngust, micşorat parcă, tresărind la fiecare vuiet 
de automobil. 

— Să încercăm!... încuviință fără convingere. Da-da! 
Să încercăm!... repetă cu mai multă, dar silnică energie. 

Îşi aşeză piesele în căsuţele albe şi negre. Cu mîna stîngă 
îşi ferea mîneca largă a hainei de mătase. Şahul era pe 
măsura sa şi a tuturor obiectelor din juru-i. Un joc minia- 
tură, artistic şi rar, care slujise poate cîndva la desfătarea 
unui satrap asiatic. Enea Samurcaş o aşteptă să sfirşească, 
risipind cu laba enormă fumul țigării, ca să-l alunge din 
ochii prietenei. 

El nu era întru nimic pe măsura casei. Înalt, osos, scoro- 
jit, adus de spate, cu faţa prelungă de cal, cu nasul proe- 
minent şi încovoiat ca o carenă, cu mustăţile cănite şi peste 
căneală îngălbenite de tutun, îşi pleca fruntea la intrare şi 
la ieşire, ca să nu se izbească de pragul de sus; se mişca în 
încăperea scundă şi strîmtă cu mare băgare de seamă, ca 
să nu răstoarne fragilele mesuţe de palisandru şi vasele de 
porțelan; se căznea în poziţii incomode şi comice pe tabu- 
retele joase, fără să izbutească vreodată a găsi un loc de 
odihnă picioarelor. 

Cînd Gina era numai o copiliță cu fustele mai sus de ge- 
nunchi, de i se vedeau pantalonaşii albi cu volănaşe de dan- 
telă, se înveselea cumplit de schimele şi de mersul lui ca- 
raghios, la primii paşi, după ce se ridica amorţit, trosnin- 
du-şi oasele şi masîndu-şi încheieturile. Atunci plăcerea ei 
nemărginită era să-i turbure linia cărării trase în părul rar 
şi cosmeticat cu o precizie geometrică de la ceafă pînă la 
frunte; era să-l întrebe cu prefăcută nevinovăție dacă nu-şi 


540 


procură cumva ghetele gigante de la furnizorul lui Guliver 
(uriaşul în ţara piticilor, bineînţeles); plăcerea ei era să-i 
scotocească buzunările vaste, căutîndu-şi pacheţelul cu 
bomboane sticloase şi să se frece ostentativ pe obraz, unde 
mustăţile cănite i-au imprimat la sărut un desen negru ca 
aripile unui cocor în zbor din estampele japoneze. 

Acum Gina stătea la fereastră, îşi pierduse glasul şi rî- 
sul trilat, uitase că şi el există pe lume. Nici iarna trecută, 
cînd mai ghicise că se petrece ceva neliniştitor în casă, nici 
atunci n-a fost asemenea atmosferă. Îi apasă pe toţi de un 
ceas; s-a lăsat ca o ceaţă viscoasă. Gina sosise vioaie, trîn- 
tind portita, trîntind uşile, tachinîndu-l, amintindu-și vechile 
ei ghiduşii de fetiță. De la cinci jumătate s-a instalat la 
geam. I s-a stins freamătul viu; i s-a retras sclipirea din 
ochi. 

Cu degetele mari şi late la vîrf, Enea Samurcaş mişcă 
precaut o figură dintr-un pătrat în altul. Era surprinzătoare 
gingăşia cu care abia atingea piesele minuscule fără să le 
răstoarne, precum surprinzător era că nu trece prin tavan 
cu creştetul cînd se deşiră pe catalige. 

— Aşadar, schimbăm tactica! exclamă a mirare. Am trecut 
la gambitul damei? 

— Da! Aşadar, schimbăm de tactică. Încercăm şi gam- 
bitul damei... recunoscu tanti Catriona, repetînd cuvintele 
distrată, după ce a aruncat o privire spre fereastra unde 
Gina întinsese mîinile împreunate pe pervaz şi îşi culcase 
capul pe un braţ, într-un gest de istovită implorare. 

Enea Samurcaş îşi încreţi în suprem efort de atenție frun- 
tea îngustă — singura porțiune îngustă din figura cu tră- 
sături late şi mari. Se răsuci căutînd loc picioarelor. Îşi ciu- 
guli cu înverşunare mustăţile. Sună clopoțeii brelocurilor 
din lanţ, ca şi cum acest semnal avea să dea drumul inspi- 
raţiei. Schimbă cotul. Absorbit, duse inconştient la gură 
tubul de chilimbar fără ţigară; începu să tragă cu aviditate 
mirosul răcit de nicotină. 

— Poţi să mai răsuceşti o țigară, prietene! Nu te vede 
medicul că ai depăşit raţia şi nu te pîrăşte nimeni... îl 
îmbie cu mărinimie tanti Catriona. Şi, în aşteptare, se 
ridică s-o zguduie de umeri pe Gina: Fii cuminte, Gi- 
noşca... Ti-am spus! Lumea aceasta nu-i pentru noi. Pre- 
găteşte-te de plecare. 


541 


— Încă un sfeht de oră, tanti Catriona... se rugă Gina. 
Numai un sfeht de oră, şi plec... 

Tanti Catriona se uită cu dezaprobare spre soba de 
teracotă albastră, unde se afla mica pendulă încrustată în 
grupul figurinelor de Sevres. Netezi părul Ginei, trecîndu-şi 
degetele prin cîrlionții arămii. Îi strînse tîmpla la pieptul 
elastic. Păşi la loc pe tocurile înalte; aprinse un chibrit 
şi oferi flacăra mosafirului peste tăblia de şah, înălțînd 
mîneca largă, să nu măture aşezarea strategică a oştilor 
albe şi negre. 

Enea Samurcaş observă că mîna prietenei, fină, dar 
puternică şi de obicei precisă în mişcări ca o mînă de 
prestidigitatoare, tremura o dată cu flacăra. 

— Vă asfixiez cu țigările mele... rosti în chip de pocăită 
scuză. 

Altădată Gina îi spusese în glumă că le asfixiază fiindcă 
dintr-o singură răsuflare a lui le ia o jumătate din aerul 
camerei şi face vid ca un aparat aspirator. Acum Gina 
nu-l auzea, iar prietena Catriona, preocupată de alte gîn- 
duri, nu-i dădu nici un răspuns, cu beţigaşul de lemn stins, 
uitat între degete. 

Prietenia lor era veche. Dura de pe vremea cînd afişe 
înflăcărate anunțau în capitalele europene turneul celebrei 
dansatoare Catriona Catriowina. Pe atunci Enea Samurcaş, 
rentier şi stăpîn pe moşii în Valahia, cutreiera şi el capi- 
talele lumii, fără nici un scop, şi de altfel fără nici o 
pasiune. Era clientul cel mai fidel şi mai matinal al cafe- 
nelelor, unde sosea să se instaleze pe o terasă ori la o 
fereastră încă din ceasul cînd chelnerii pregăteau coşuleţele 
cu cornuri şi procedau la toaleta localului. Parcurgea cu 
religiozitate gazetele. Dar mai ales privea. 

ÎL îndestula, îl încînta priveliştea străzilor şi a pieţelor. 
Cînd îl ostenea o privelişte, se strămuta la altă cafenea, 
cu perspectiva în altă stradă şi în altă piață. Muzee nu 
vizita; teatre, şi mai puţin. Cunoscuţi nu-şi făcuse decît 
arar. Era cunoscutul chelnerilor din douăsprezece capitale 
europene şi încă din vreo alte douăzeci de oraşe mai mici, 
cu berării şi cafenele faimoase. Atît îi ajungea. Pentru 
dînsul Parisul însemna: „Cafe de la Paix”, „Napolitain”, 
„Cardinal”, „Cafe de l'Univers”, „Regence”, „Soufflet”, 
„Voltaire”,  „Deux-Magots”. Viena: „Arkaden-Cafee”, 


542 


„Schrang!”, „Bristol”, „Zacher-Cafee”. Madridul: „Levan- 
te”, „Granja Henar”, „El Aguila”, „El Cocodrilo”, „La Ma- 
llorquina”. Roma: „Caffe Nazionale”, „Faraglia”, „Colo- 
nna”, „Castellino”. Veneţia: „Florian” şi „Quadri”. Şi aşa 
pînă la o sută, cu specialităţile lor, chelnerii şi scaunele lor, 
mesele şi boxele lor, monogramele pe farfuriile şi pe tacî- 
murile lor, priveliştele şi tarifele lor, în franci, în lire, pe- 
setas. Oraşele nu existau sub alt aspect. Nostalgiile sale de 
acum nu le căuta altfel. 

Pe Catriona Catriowina a cunoscut-o într-o asemenea ca- 
fenea, la Milano, unde prima-balerină în turneu venise 
după spectacol să ciugulească în grabă cîteva boabe de 
struguri, un ceai şi o prăjitură. Mesele s-au întîmplat ve- 
cine. S-a minunat că dansatoarea celebră de operă impe- 
rială este o compatriotă. Dar n-a fost curios să meargă şi 
s-o vadă dansînd. Pentru Catriona Catriowina Milano se 
rezuma la Scala, Teatro Lirico, muzeele şi magazinele de 
antichităţi, Santa Maria delle Grazie cu Cina lui Leonardo 
da Vinci; pentru Enea Samurcaş: „Caffe Cova”, „Biffi”, 
„Savini”. În călătoriile lor meteorice le-a fost dat să se mai 
întîlnească. Catriona Catriowina, neliniştită de schimbările 
din lumea ei, a rampei şi a publicului; Enea Samurcaş, 
plîngîndu-se de jalnica decădere a cafenelelor care pre- 
vesteau sfîrşitul unei altfel de lumi. 

Revederile erau scurte, banale, lipsite de însuflețirea 
conversaţiilor. Enea Samurcaş n-avea darul de a întrerupe 
o tăcere. 

Îşi scărpina meditativ nasul prelung şi tăcea. 

Suridea în vid, smulgîndu-şi mustățile, pe atunci încă 
de coloarea lor naturală, şi tăcea. 

Juca între degete brelocurile lanţului, îşi culegea de sub 
scaune picioarele lungi, căuta spre fereastră şi tăcea. 

El era omul singur de la masa singură a cafenelei, de- 
prins să privească în tăcere cum se perindă consumatorii, 
lumea de pe stradă, timpul, viaţa. 

Ciclul Catrionei Catriowina s-a sfîrşit cînd a apărut 
Djaghilew cu primul balet rus la Paris, cu Tamar Karsavina 
şi cu Nijinsky... Le Prince Ygor, Le Pavilion d'Armide, 
Festins, L'oiseau de feu... Într-o seară, din lojă, necunoscută 
spectatoare ascunsă în umbră, a asistat la „Spectrul rozei. 
L-a văzut pe Nijinsky înălţîndu-se în aer, descriind o pa- 


543 


rabolă, dispărînd fără să se mai întoarcă, volatilizîndu-se 
ca o adevărată făptură a aerului. I s-au înroşit palmele 
aplaudînd. A înaintat în faţa lojii şi a participat cu toată 
inima la delirul publicului. 

Dar a cunoscut că s-a încheiat ciclul ei. 

A făcut pregătiri de plecare. Fără grabă, fără amar. 
Peste cîţiva ani a închis papucii de balet, costumele, afi- 
şele, cronicile, ilustrațiile revistelor şi ziarelor; tot aşa cum 
vînătorii osîndiți de doctori la nemişcare îşi ascund de- 
parte de raza privirilor panopliile cu arme de un zadarnic 
şi melancolic suvenir. 

Iar ciclul lui Enea Samurcaş s-a încheiat altfel nu mult 
mai tîrziu. Cu averea nimicită de răsturnarea vremilor; 
redus la modeste venituri, s-a întors în Bucureşti pentru 
a circula într-un cupeu fantomatic, tras de un cal fanto- 
matic şi mînat de un vizitiu fantomatic, la ore fixe, spre 
anumite cafenele, schimbate pe rînd, după cum se schimba 
fluxul trecătorilor. 

S-au întîlnit şi s-au recunoscut cu mirare. De atunci, 
o duminecă pe lună, e mosafirul care renunţă trei ceasuri 
la priveliştea de pe fereastra cafenelei pentru a ţine com- 
panie prietenei cunoscute pe alte tărîmuri, într-o altă a lor 
viață. Multe nu-şi au de spus. Au trecut de nenumărate 
ori prin aceleaşi oraşe, dar nu le-au văzut cu aceiaşi ochi. 

Cîteodată Catriona Catriowina întreabă: „Îţi mai amin- 
teşti dumneata, prietene, la 1910, cînd ne-am întîlnit ultima 
dată la Milano?”... Enea Samurcaş îşi încreţeşte fruntea 
îngustă. Îşi scarpină lateral nasul enorm, face sforțări de 
memorie: „În 1910? Ne-am întîlnit noi în 1910 la Milano? 
Acum îmi amintesc... La «Biffi» servea atunci Antonio... 
Antonio! Parcă-l văd! Parcă-l aud: «Si, signore! Presto, 
prestissimo, signore! Grazie, signore!»“...' 

În aceste condiţii, conversaţia fiind amenințată de lacune 
catastrofale, tanti Catriona a căutat un remediu. L-a desco- 
perit. Cutia de şah. Fusese o jucătoare mediocră. O începă- 
toare capricioasă, cu lecțiile căpătate în tren de la impresar 
numai pentru a alunga plictisul călătoriilor lungi. Enea 
Samurcaş se socotea un jucător cu multă experiență, fiindcă, 


1 Da domnule! Repede, cît mai repede, domnule! Mulţumesc, 
domnule!... (it.) 


544 


observator mut şi anonim, asistase pe la sute şi sute de 
partide de şah, în suta de cafenele ale Europei, cînd mesele 
de afară şi de la ferestre se întîmplau ocupate. Privise cu 
acelaşi interes cu care privea chelnerii pregătind şi strîn- 
gînd mesele; vînzătoarele de flori făcîndu-şi bilanţul; ve- 
cinii de masă flirtînd şi echipagiile încrucişîndu-se pe străzi. 
Astfel, în primii ani jocul lor a fost cu soartă schimbătoare, 
inegală, precumpănind în favoarea lui Enea Samurcaş. 

Dar Catriona Catriowina a prins fără întîrziere învăță- 
mintele subtile care scăpau adversarului. De zece ani nu 
i-a mai îngăduit să cîştige o singură partidă. Acum se 
întîmpla ceva nou. Din pricina Ginei era oare prietena 
sa atît de preocupată? 

Îşi întoarse şi el ochii cu discreţie spre fereastră. 

Gina schimbase de loc. Ca să-şi amăgească timpul, în- 
cerca să citească un ziar, frunzărind paginile, parcurgînd 
titlurile, mica publicitate, coloana anunţurilor mortuare. 
De trei ori acelaşi anunţ, în trei variante: 


F 


„În veci neconsolați: Leon, soţ; Sandu, Teofana, 
Dudu, copii; Ana Stoian, soră, şi Vanghele Stoian, 
cumnat, şi copiii lor, cu durere în suflet anunţă în- 
cetarea din viață după o lungă şi grea suferință a 
scumpei şi neuitatei lor soţie, mamă, soră şi mătuşă 


SANDA DOBROTESCU 


Înhumarea are loc duminecă 13 mai la 
Cimitirul Bellu. 
Rugaţi-vă pentru ea!” 


Altul din partea unei asociaţii, al treilea din partea unei 


ligi. O moartă foarte regretată. O înmormîntare cu foarte 
solemnă pompă, după cum stă anunţat! 


545 


Gina întoarse foaia ziarului: 


„Mica publicitate. Apare în fiecare zi Minimum 
zece cuvinte. Cereri de serviciu: Administrator... 
Absolventă... Bacalaureată... Bucătăreasă... Conta- 
bil... Caut... Caut... Căutăm... Domnişoară... Doam- 
nă... Doică... Farmacist... Intelectual... Institutrice 
(Sarre)... Germană... Jupîneasă”... 


Cineva a deschis un geam de cealaltă parte a străzii. 
Reflexul luminii a fulgerat în văzduh, ca atunci cînd se 
joacă un copil obraznic cu oglinda ascunsă în palmă, 
aruncînd razele în ochii trecătorilor. De ce i-a amintit 
aceasta deodată tot ce n-ar trebui să-şi mai amintească?... 
Un spate depărtîndu-se în ninsoare, în noapte; fulgii as- 
tupînd urme de paşi, netezindu-i treptat, pînă ce n-a mai 
rămas nici un semn, nimic, nimic... Ninsoarea cea dintii 
a iernii, glasul trecătorilor cu răsunetul nou şi ciudat, 
şi ea zgribulită lîngă un felinar, cu mîinile atîrnate de-a 
lungul trupului, ca acum. De ce amintirea aceasta sfişie- 
toare ca o lamă înfiptă în inimă?... A, da... Sclipirea oglin- 
zii din atelierul cu arme vechi şi covoare, cînd cădeau 
oblic razele asfinţitului şi ea nu mai putea poza fiindcă-i 
juca lumina în ochi... O asociaţie de idei şi de imagini ca 
oricare alta... Pe urmă ninsoarea astupînd urme de paşi, 
pînă ce n-a mai rămas nimic, nimic... Aceasta e partea 
ei în viaţă. Să aştepte pe cei care au plecat şi nu se mai 
întorc. De ce a minţit-o şi el, şi Gigi? Nu-l silea nimeni. 
„Nu mai plec în Platoul Pamir. Nu mai am ce căuta în 
Platoul Pamir.” De ce a minţit-o şi el? Nu-l silea nimeni. 

— Gina, deduc că nu mai pleci... 

— Plec, tanti Catriona. Acum plec. S-a tehminat. 

Tanti Catriona nu-şi părăsise taburetul din faţa tăbliei 
de şah. Părea atentă numai la jocul său. Dovedea aşa că 
şi-a exprimat o simplă nedumerire, fără gîndul să facă 
o presiune asupra Ginei, s-o silească la renunţarea unei 
aşteptări chinuite, umilitoare şi fără sens. Tresări însă şi 
dînsa cînd a auzit afară un claxon de automobil. 

Era numai un curier de la Odeta. Şoferul apăru în ca- 
drul ferestrei, cu şapca în mînă: 


546 


— Vă aşteaptă toată lumea, domnişoară! A dat poruncă 
domnul director general să vă urcați imediat şi să vă 
prezentaţi! 

Transmitea şi executa ordinele directorului general cu o 
energie care făcea onoare disciplinei din serviciul inferior 
al ministerului. 

Gina se supuse: 

— Bine. Gata. Mehg! 

Îi dădu pe geam cutia de carton cu rochia de seară, 
pentru dans. Întinse o mînă moale lui Enea Samurcaş, o 
mînuşiţă ca un mic cadavru de pasăre în palma uriaşă. 
Îşi lăsă tîmpla sărutată de tanti Catriona. 

Murmură, ascunzîndu-şi privirea sub genele lungi: 

— Am lăsat... Am lăsat o însemnahe, tanti Catriona. 
Dacă mai vine, să ştie unde să mă caute. Te rog să i-o dai. 

Însemnarea era scrisă pe dosul invitaţiei de nuntă, prin 
care doamna şi domnul Nae Cristodoreanu anunțau căsătoria 
fiicei lor Odeta cu domnul Barbu Leca. Se aflau men- 
ționate acolo: strada, numărul casei, biserica unde avea 
loc ceremonia religioasă. 

Tanti Catriona zîmbi cu tristeţe. Cum îşi închipuia oare 
Gina că poate să mai vină? Dar o încredință cu opti- 
mism: 

— Aşa va fi, cum vrei tu, Ginoşca! Îi dau întîi o lecţie 
şi ţi-l expediez... O trimit la nevoie pe Reveica să-l es- 
corteze. Ca să nu mai scape domnişorul! 

Gina se sili şi ea să surîdă. 

Se zgribuli într-un ungher al limuzinei, prea vastă pen- 
tru o atît de puţintică şi doborită făptură. Vizitiul fan- 
tomatic al cupeului fantomatic salută ridicînd ţilindrul de 
lac negru în unghi drept. Calul fantomatic privi din urmă 
automobilul cu ochi de filozof blazat. 

Cînd a rămas numai cu prietena sa, Enea Samurcaş îşi 
trosni degetele late şi lungi cu o vădită stinghereală. Clă- 
tină tăblia de şah, răsturnînd figurile din căsuţele albe şi 
negre. Abandona partida, a treia victorie din acea zi 
aproape asigurată. Îşi zurui brelocurile atîrnate de lanţ. 
Căută loc picioarelor sub mesuţă, printre pufuri şi taburete. 


547 


Cuvâîntă, frecîndu-şi carnea osoasă a nasului: 

— Prietenă Catriona, am rămas înadins în urmă... Voiam 
să-ți vorbesc. Aş dori să-ţi fiu de folos dacă se poate. 
Înţeleg, am înţeles că se întîmplă ceva. Ce anume? Nu 
ştiu... Niciodată nu mi-am permis să mă întreb cum trăiţi, 
cum trăieşti. Eşti o femeie singură. Sînteţi două femei 
singure. Acum îmi dau socoteală că sînteți nişte femei 
singure, într-un oraş ca acesta, în nişte vremuri ca aces- 
tea... Poate aveţi nevoie de un sfat, de un ajutor. Eu sînt 
gata!... Te rog să mă ierți că nu m-am gîndit mai de- 
mult. Vin de atîția ani, întotdeauna am venit cu o mare 
plăcere. Mă tratezi cu cea mai bună cafea pe care am 
băut-o eu vreodată. Nici la Constantinopol, la Pera, n-am 
găsit eu o cafea ca la dumneata. Mă tratezi cu un coniac 
fin, veritabilă Fină-Napoleon, cum numai la Paris se mai 
găseşte, la „Welper”... Se mai găsea cel puţin, pe vremea 
mea. Pe vremea noastră!... Pe urmă jucăm şah. Două 
partizi, trei... Mă faci mat întotdeauna, cu excepţia zilei 
de azi. Dumneata rîzi, vorbeşti, povesteşti, îți aminteşti... 
Eu tac. Dar în sinea mea sînt fericit. Plec fericit... Nu 
m-am gîndit niciodată ce se întîmplă în urma mea. Acum 
mi s-au deschis ochii. Poate aveţi lipsuri... Vremurile sînt 
foarte grele şi crude. Nici eu nu sînt un privilegiat... Am 
fost... Dar mi-a rămas mai multă stare decît îmi cer ne- 
voile mele de astăzi. După cît îmi spune medicul, n-am 
s-o mai duc un secol cu această anghină. Încă un an, doi 
cel mult... De ce să mă limitez la venit? Pot să atac ca- 
pitalul. Este un nepot care aşteaptă să mor. Un nepot 
pe care nu l-am văzut de cinci ani. Mă pîndeşte de la 
distanță şi-mi ţine socoteala zilelor. N-am nici o legătură 
cu el. Poate să moştenească mai puţin sau foarte bine 
poate să nu moştenească nimic... Aşa că vă stau la dispo- 
ziţie... Te rog să mă ierti... 

Enea Samurcaş se opri răsuflînd greu, aspirînd la a 
doua înghiţitură tot aerul din încăpere. Îşi şterse fruntea 
îngustă şi îşi turbură în zigzag linia geometrică a cărării... 
Niciodată nu vorbise atât de mult. Gemu extenuat. 

În picioare, lîngă el, Catriona Catriowina îi puse mînu- 
şița pe umăr, ca un cornac dezmierdînd un elefant mare, 
blajin şi prost. 


548 


— Prietene, îţi mulţumesc... suspină ea. Îţi mulțumim. 
Dar n-avem nevoie de nimic din cele ce ne-ai putea da. 
Te-ai înşelat!... Priveşte, te rog, mai atent în jurul du- 
mitale. Tot ce vezi aci, în celelalte camere, în casa în- 
treagă, reprezintă o relativă bogăţie. Faţă de noi, dum- 
neata eşti cel sărac... Gîndul de-a ne ajuta e cu atît mai 
mişcător! Îmi probează că nu sîntem atît de singure. Din 
nefericire, împotriva celor ce se întîmplă nu putem face 
nimic nici dumneata, nici eu... S-a lăsat întunerec. Răsu- 
ceşte, te rog, butonul de la stînga dumitale, să facem cel 
puţin lumină. 


549 


În lumina policandrelor din biserică, pe obrazul Ginei 
Alimănescu nu se mai cunoştea nici o urmă a peripeţiilor 
prin cîte a trecut. Nimic din lacrimile care i-au udat de 
atîtea ori pleoapele într-o singură zi. Nimic din sfişierea 
secretă. 

Îşi învăpăiase obrazul bronzat cu două benchiuri de 
fard. Strivise mai apăsat roşul chimic pe buze. Ținea băr- 
bia în sus şi izbutea să suridă. 

Da! Izbutea să surîdă. 

Dacă în ochii verzi mai plutea încă o tristeţe întu- 
necînd lucirea limpede a smaragdelor sub genele adum- 
brite şi lungi, după a tuturor părere, aceasta îi adăuga un 
farmec nou, galeş şi enigmatic. 

„Vheau să fiu bravă! O mică vietate nefericită, dar 
bravă!” îşi hotărîse cînd a coborit din automobil. 

Şi se ţinea de cuvînt. 

Brav a urcat scările, a înfruntat privirile, exclamările, 
glumele şi admonestările nuntaşilor fiindcă nu venise decît 
adusă cu forţa; brav şi-a luat în primire atribuţiile de 
domnişoară de onoare; brav zvicnise în cupeul cu dia- 
gonalele încrucişate de flori şi panglici albe în geamuri 
şi tot aşa brav păşise pragul bisericii, ca să asculte şi să 
privească desfăşurarea ceremonialului cu toată atenţia con- 
centrată aci, fără să mai gîndească de fel îndărăt. 

Se bucurase că în rochia de mireasă, sub cununa de 
lămiiță, sub vălul alb şi lianele de beteală, Odeta îşi pier- 
dea tot ce i s-a părut de astăzi dimineaţă încoace vulgar 
şi prea terestru. S-a înşelat atunci? Se înşela acum? 


550 


Odeta s-a abținut să facă vreo reflecţie cînd a văzut-o 
că vine fără tovarăşul anunţat. De o asemenea întrebare 
brutală se temuse Gina. „Ce e cu magistratul tău? Unde-i 
este phostia ta?” N-ar fi ştiut să dea un răspuns. Cu o 
delicateţe la care nu se mai aştepta, Odeta a cruţat-o de 
supliciul interogatorului plin de umilință. 

A primit-o numai cu un duş de invective nostime, ca în 
vremurile lor cele bune, fiindcă întârziind n-a fost prezentă 
la anumite ritualuri de la punerea vălului şi a betelei, me- 
nite să-i asigure într-un viitor apropiat succesiunea în rolul 
de mireasă. 

Gina se înălță în vîrful pantofilor. 

Răspunse cu un surîs la surisul Nadinei. Străbătea şi în 
zîmbetul Nadinei o vagă umbră de langoare. Poate era 
şi dînsa o fată bravă,; nefericită, dar bravă. 

Aurul şi argintul icoanelor sclipeau cald în lumina găl- 
buie a policandrelor, în fumul subțire de lumînări. 

Dincolo de vitralii, afară, rămăsese seara albastră. 

— Grozav de multă lume! şopti o doamnă bătrînă în 
rochie violetă, făcîndu-și loc cu înverşunare să răzbească 
în rîndurile dintîi şi manevrînd face-ă-main-ul în lănţug, 
ca să examineze mirele şi mireasa cu o competență de 
expertă. 

— Multă şi de toată mîna! opină tovarăşa sa, înghe- 
suindu-se cu aceeaşi îndirjire şi aşezîndu-şi pălăria, care 
îndurase oarecare modificări de formă şi de poziţie după 
anevoioasa expediție prin strîmtori. 

Biserica era într-adevăr înţesată de mulțime. La nu- 
mărul invitaţilor care au primit cartonul caligrafiat în 
relief se adăuga îndărăt, spre uşă, gloata cea mare a per- 
sonalului subaltern de la ministerul unde părintele miresei 
se bucura de mari puteri şi de o veche autoritate cimen- 
tată în treizeci de ani de carieră. 

Deocamdată, Nae Cristodoreanu uitase exerciţiul acestor 
puteri; îşi pierduse toată autoritatea; era mai emoţionat 
decît mirele şi transpira fluvial. 

Strîngea la subsuoară jobenul ca o ţeavă de tun, cu 
gura îndreptată spre altar. Îşi rătăcise o mănuşă. Din cînd 
în cînd, îşi amintea, pipăia cu talpa covorul de jos, să 
simtă dacă nu descoperă o proeminenţă, încerca să pri- 
vească printre picioarele vecinilor, se căuta în buzunarul 


551 


de la spatele fracului. Apoi îşi trecea palma pe obraz, să 
verifice pe cale tactilă dacă nu i-a crescut barba. Căci 
era foarte păros. Un fenomen de exuberanţă a sistemului 
pilos. Nadina pretindea că pînă ce bărbierul îi termină de 
ras obrazul stîng, pe obrazul drept îi creştea barba la 
loc. Exagera Nadina. Însă nu din cale-afară. Părul inva- 
dase mîinile lui Nae Cristodoreanu pînă la ultima falangă a 
degetelor, obrazul pînă la ochi, nasul în exterior şi în 
interiorul nărilor, urechile, ceafa dublă: păr negru, stufos, 
aspru, masiv. lar toată această abundență prodigioasă, cu 
care în van luptau foarfecele şi briciul, se compensa prin- 
tr-o chelie totală, unde se oglindeau luminile policandre- 
lor ca în globurile poleite din stîlpii grădinilor cu trandafiri. 

Pe cît de emoţionat era Nae Cristodoreanu, schimbînd 
picioarele, rotind ochii măslinii sub sprincenele groase să ia 
aminte dacă nu lipseşte ceva ori cineva, dacă toată lumea 
e la locul său şi dacă vreun invitat n-are motiv să se 
simtă nemulțumit din cine ştie ce năzărită pricină, pe 
atît de calmă era Maria Cristodoreanu. Nemişcată de 
cum a intrat în biserică, închingată în balenele corsetului, 
nu pierdea nici un amănunt al serviciului divin, urmărind 
intrările şi ieşirile preotului din altar, făcînd semnul crucii 
la timp cuvenit, indiferentă la foşnetul şi şoaptele dim- 
prejur. 

Toate se petreceau după orînduiala cea bună. Numai 
mirele şi mireasa păreau că au epuizat ultimul dram de 
înțelegere omenească. 

Pricepeau pidosnic semnele şi cuvintele preotului, sem- 
nele şi cuvintele nunilor. Înaintau un pas cînd trebuiau 
să stea pe loc şi stăteau pe loc cînd trebuiau să înain- 
teze. Întindeau o mînă în locul celeilalte şi, intimidaţi de 
zîmbetul blajin al preotului la aceste stîngăcii, care făceau 
parte din tradiţia ceremoniei, se înroşeau plecînd pleoa- 
pele în jos. 

Barbu Leca se simţea de un ridicol încîntător cu cu- 
nunia de metal pe creştet, în frac şi cu funda albă la gît. 
Alături, Odeta, cu mănunchiul de flori albe pe braţ, trans- 
figurată în rochia lungă, sub voalul subțire şi sub scli- 
pirea betelei, era din nou Odeta cea de acum doi ani şi 
de anul trecut, Odeta celei dintii mărturisiri, cînd deo- 


552 


dată, după un surîs incredul şi surprins, devenise serioasă, 
cu tot sîngele năvălit în obraz. 

A fost aceasta în cerdacul de la ţară, într-o seară cu 
lună, în august... Odeta purta tot aşa o rochie albă, şi 
în argintul luminii lunare zîmbetul ei i s-a părut miste- 
rios ca acum. 


„Isaac şi Rebeca... Moise şi Sefora”... 


Cuvintele liturgice îşi pierdeau sensul precis, făceau 
parte dintr-o formulă de magie. 


3 


„Pînă la al treilea şi al patrulea neam”... 


Niciodată n-are să-şi amintească dacă el a ţinut lumî- 
narea în mînă sau nunul; dacă el a băut întîi din paharul 
cu vin sau Odeta; dacă întîi au ocolit masa cînd a cîntat 
preotul Isaia dănțuieşte şi numai după aceea le-a întins 
paharul la buze, sau dacă totul s-a petrecut în altă ordine. 
Au să-i rămînă în amintire numai lumina irizată, foşnetul 
de mătăsuri şi de odăjdii, fumul subțire de lumînări, mi- 
rosul florilor amestecat cu efluviile de parfum artificial, 
un amănunt fără importanță, absurd; ca manşeta cilin- 
drică a preotului cînd ridică mîna, dezvelind sub straiul 
de cleric îmbrăcămintea lui de muritor ca oricare altul; 
ca picăturile late de ceară pe filele Evangheliei sau ca 
scîrțiitul de gheată al nunului de cîte ori se mişcă pri- 
vind zugrăvelile şi icoanele, sfint cu sfint, episod biblic 
cu episod biblic, în porţiuni metodic împărțite. Şi are să-i 
mai rămînă în amintire chipul, zîmbetul Odetei, transfi- 
gurarea nepămînteană, alternanța de siguranță şi de teamă, 
de gravitate şi de reverie — o înfăţişare a Odetei care 
va fi, poate, pierdută pentru totdeauna, se va şterge în- 
tr-un neant fără întoarcere, ca florile, ca parfumul lor, 
ca proaspăta lumină a unei dimineţi de primăvară, pen- 
tru a face loc altei femei, banală şi eternă cu toate ti- 
raniile, grijile, decepţiile şi monotoniile conjugale. Dis- 
putele. Leafa bucătăresei. Robinetul stricat de la baie. 
Coborîrea definitivă şi iremediabilă pe pămînt. 

Gina îşi strivi o lacrimă între gene. De astă dată o 
lacrimă blîndă, dulce, de înduioşată şi pură emoție, pen- 
tru prietena în văl de mireasă, pentru cuvintele rostite 


553 


de preoți şi cîntările liturgice, pentru misterul ceremoniei 
despoiată de semnificaţia sa terestră... 

Pe urmă îşi aminti cu o săgetare ascuţită în piept că 
ea n-ar mai avea drept la cununa de lămiiță fără să 
mintă. Izvorul limpede al emoţiei secă brusc, se uscă, 
se împietri. „Am hotărît să fiu bravă!” se mustră sin- 
gură, înfigîndu-şi unghiile în palmă. „Fii bravă! Fii 
bhavă!” Şi Gina iarăşi ridică bărbia îngustă, surizînd 
cu eroismul ei de mică vietate nefericită, dar curajoasă. 

O clipă se răsuci să privească îndărăt. Fracuri şi piepți 
albi de cămăşi, toalete şi pălării multicolore, chipuri cu- 
noscute şi necunoscute; chipuri omeneşti, destinse din 
încordarea dintotdeauna, involuntar pătrunse de evlavia 
locaşului şi a slujbei, chiar dacă în viaţa cea de toate 
zilele poartă altă pecete, lacomă, cinică, zeflemistă. 

„Ce-ah fi phintre toţi să apară şi Gigi?” se întrebă 
Gina, şi îndată îndepărtă gîndul. A hotărît doar să fie 
bravă pînă la sfîrşit! 

Babeta, fetița în rochiță albă şi înfoiată care tinea 
trena miresei, îi rise prietenoasă cu toţi dinţişorii mă- 
runţi, clătinîndu-şi buclele blonde şi fioncul lat din creş- 
tet. Erau amîndouă în dragoste veche. Gina o învățase să 
mizgălească primele litere. Ea, împreună cu Odeta, a 
dus-o întîia oară la grădina de copii. Acum Babeta ron- 
tăia dragelele minuscule şi argintate, rotunde ca alicele 
de vînătoare, căpătate de la Dolofanul, înainte de a se 
urca sus, în cafas, cu un coşuleț plin, pentru a împroşca 
la un anume semnal o ploaie abundentă asupra nuntaşi- 
lor. Tainic, ca o supremă dovadă de dragoste, fetița îi 
strecură şi Ginei două mărgeluşe din pumnişor. 

Bomboanele aveau miros răcoros de mentă. 

Gina observă o mişcare străină de ordinea ceremonia- 
lului. Şuşotiri şi capete întorcîndu-se. 

Ar fi fost destul să ia aminte la încruntarea dintre 
sprincenele îmbinate ale Măriei Cristodoreanu şi la cu- 
loarea brusc stacojie a obrazului, ca să priceapă că a sur- 
venit un eveniment grav şi alarmant, de vreme ce mama 
Odetei îşi ieşise din placiditatea de pomină. Cît despre 
Nae Cristodoreanu, de emoție, el scăpase ţilindrul jos. 
Fără demnitate, gros şi năduşit, se căznea să-l culeagă 


554 


dintre picioarele doamnei bătrîne cu rochia violetă. Prin 
sticlele duse la nas, doamna privea cu dezaprobare aceste 
manevre stranii. De altfel, era o doamnă pe care n-o in- 
vitase nimeni şi nici n-o cunoştea nimeni. 

În sfîrşit, Nae Cristodoreanu reuşi să pună mîna pe 
joben, îl readuse la locul său, pe braţ, ca o ţeavă de tun 
cu gura îndreptată spre altar; îşi pipăi cu îngrijorare un 
nasture de la bretele, pocnit din aţă. Aşteptă avizul ne- 
vestei. Maria Cristodoreanu şopti ceva după paravanul 
degetelor înmănuşate. În conciliabul se amestecă bunica 
Odetei, madam Aspasia Grult, persoană țepoasă, uscă- 
țivă, mumefiată, foarte inteligentă şi foarte distantă, de 
al cărei cuvînt tremurau toți nepoții şi, în egală măsură, 
ginerele său, Nae, cît era el de director general, şi fiica 
sa, Maria, cît era de placidă. Fusese în tinerețe o femeie 
frumoasă, învîrtise lumea pe degete, îşi îngropase toţi con- 
temporanii. Din acest trecut aparținînd celuilalt secol îi 
rămăsese numai un rece dispreţ pentru oamenii şi mora- 
vurile timpurilor de față, pentru propriii săi copii şi pro- 
genitura lor. Arar, numai la zile mari îşi făcea apariția 
în casa lui Nae Cristodoreanu. Sosea îmbălsămată în biju- 
teriile păstrate cu avariţie, servea fiecăruia fără alegere 
cîteva drăgălăşenii corosive, îşi încrețea pergamentul obra- 
jilor într-un surîs ironic şi pleca, lăsînd tuturor impresia 
că au băut oţet dintr-un pahar coclit. Cum însă îşi con- 
servase neatinsă istețimea demonică, la sfatul ei apelau 
fata şi ginerele cînd se aflau într-un greu impas. 

De la dînsa veni deci şi acum dezlegarea. 

O chemare transmisă din şoaptă în şoaptă i-o aduse 
alături pe Nadina. În cîteva cuvinte îi explică misiunea 
urgentă. 

Nadina clătină din cap, semn că le ia toate asupră-şi. 
Îşi făcu loc şi înaintă printre fracuri şi toalete de mare 
ceremonie pînă la strana unde un om în costum cenuşiu, 
nebărbierit, scofilcit şi cărunt privea peste capete, printre 
pleoapele întredeschise, poate la zugrăveala sfinţilor, poate 
la becurile policandrelor imitînd lumînările, poate nicăiri, 
în văzduh. 

Gina se lămurise pe deplin. 


555 


Recunoscuse, pe unchiul Odetei, Ioachim Grult, feciorul 
doamnei Aspasia Grult şi fratele doamnei Maria Cristo- 
doreanu; teroarea familiei, omul ciudat care-şi donase 
toată averea unei fundații; scandalizase lumea cu diferitele 
isprăvi extravagante; prin intervenţia rudelor fusese in- 
ternat într-o casă de sănătate şi de un an se afla iarăşi 
liber. 

De apariţia acestui unchi se temuse Odeta. lar de această 
prezență nu scăpase. Gina mai înțelese şi solia Nadinei. 
Ea singură se bucura de clemenţa lui Ioachim Grult. O 
trimiteau să-l îmblînzească. 

Nadina îi puse mîna pe braţ. 

Ioachim Grult părea că n-a simţit. Continua să pri- 
vească spre bolta cu heruvimii zugrăviți în nouraşii albi, 
ca un turist, vizitînd o curiozitate locală, cu desăvîrşire 
străin de mulţimea din jurul său. Nadina îi atinse braţul 
a doua oară. Ioachim Grult coborî privirea printre pleoa- 
pele îngust întredeschise. Spuse ceva. Desigur ceva ne- 
plăcut şi hiîtru, după rîsul înăbuşit cu palma la gură al 
vecinilor. Dar Nadina nu se descurajă. Se înălță cu un 
picior pe pragul stranei, se acăță de reverul hainei ce- 
nuşii ca să-i aplece urechea la şoaptă. Ioachim Grult în- 
cuviinţă, făgădui. În semn de pace, sau numai de armis- 
tițiu, îşi rezemă mîna de umărul Nadinei, întorcînd-o cu 
faţa spre altar. 

Toată familia Cristodoreanu a respirat. 

Măcar pentru un timp, aci, la biserică, primejdia era 
înlăturată. De ce se temeau n-ar fi putut spune nici unul. 
Extravaganţele lui Ioachim Grult erau multe şi de multe 
feluri. 

lar față de dînsul toţi au fost îndeopotrivă de vinovaţi, 
începînd cu Aspasia Grult, care nu şovăise să uneltească 
pentru a-şi trimite feciorul într-o casă de sănătate, după 
ce dusese război cu el vreme de peste treizeci de ani, 
poate numai fiindcă se asemănau atît de mult la fire, la 
ascuţimea minţii, la disprețul de ceilalți semeni. Între 
mamă şi fiu se afla o singură deosebire, una singură, dar 
destinată să-i înduşmănească fără sorți de împăcare. As- 
pasia Grult devenise avară o dată cu virsta; număra bu- 
cățile de zahăr, nu primea pe nimeni acasă ca să nu-i 


556 


roadă covoarele şi să n-o silească la cheltuieli excepţio- 
nale: ceai, pesmeciori, lămîie şi rom. După ce, într-o 
vreme, ținuse saloanele deschise pentru serate şi ceaiuri 
faimoase în protipendada capitalei pe la 1890, acum dră- 
măluia mîncarea servitoarei şi economisea de la biletul de 
tramvai. Ioachim Grult, în cîţiva ani, îşi înzecise averea 
moştenită de la tată, clădise case şi întemeiase fabrici, 
exploatase păduri şi înființase ferme model, pentru ca în- 
tr-o bună zi să se lepede de întreprinderi, să se descoto- 
rosească de bani şi să ducă viaţa de vagabond. 

Maria Cristodoreanu îşi reluă poziţia atentă şi cucer- 
nică. Nae Cristodoreanu îşi pipăi bărbia, care începea să 
înghimpe. Gina se bucură că prietena sa n-a prins de 
veste la toate acestea şi că a rămas în serafica ei seni- 
nătate de mireasă. 

Odeta a avut ştiinţă numai la sfîrşitul ceremoniei, cînd 
în mulțimea îmbulzită pentru sărutările de circumstanţă 
a zărit-o pe Nadina la braţ cu omul nebărbierit, în haine 
cenuşii, privind peste capete, printre pleoapele abia între- 
deschise. 

Atunci i s-au dilatat ochii de panică. 

Nadina i-a făcut semn să n-aibă nici o grijă. 

Doamna bătrînă cu rochia violetă plimbă face-a-mâin-ul 
cu mare febrilitate de la o figură la alta, plecîndu-se să 
vadă cine cu cine se sărută, cît şi în ce chip, cum se 
gratulează şi cum sînt îmbrăcați. Se instalase lîngă Gina 
şi, fiindcă rudele mirelui o credeau din familia miresei, 
iar rudele miresei o socoteau din familia mirelui, primea 
şi dînsa felicitări îndelaolaltă; mulțumea; se lăsa sărutată 
şi răspundea lipindu-şi buzele uscate de frunţi şi obraze 
străine. 

Gina observă cu mirare că, dincolo de sticlele ovale 
prinse în lănţug, ochii necunoscutei înotau în lacrimi. Mai 
observă că fața zbiîrcită era acum superb tatuată după 
atitea sigilii roşii de buze. Sub pălăria cu pene violete, 
cu nasul coroiat, brăzdată de toată gama carminului luciu 
şi gras, părea un şef indian gata să plece în război. 

La ieşire, aşteptînd rîndul cupeurilor cu diagonale de 
flori şi panglici albe încrucişate în geamuri, Gina imploră 
un miracol blînd. 


557 


Ce-ar fi să-i audă glasul lui Gigi? Să-i simtă mîna sub 
braţul ei? Să vină cu paşi tiptili, şoptindu-i în ureche: 
„Mă ierţi că am întîrziat prea mult în Platoul Pamir? E 
atît de departe!” L-ar săruta. În faţa tuturor l-ar săruta. 
L-ar înlănțui cu amîndouă mîinile de după gît şi i-ar da 
buzele. Acum e permis. 

Dar afară era numai noaptea. Erau numai cupeurile cu 
cravaşele împletite în flori, panglici şi beteală, ţinîndu-şi 
rîndul la scară; erau numai perechile risipindu-se, numai 
stelele de sus, şi jos numai strada desfăşurîndu-se înainte, 
cu şiragul nesfirşit de becuri, strada plină de lume şi 
totuşi deşartă. 

Nadina o surprinse mică şi singură, rezemată de stîlp. 
Îi cuprinse mijlocul cu braţul: 

— Foarte frumos, Gina!... Aşa-ţi faci tu datoria de 
domnişoară de onoare? Unde-ţi e cavalerul? Apoi, întor- 
cîndu-se: Unchiule Ioachim, n-o mai cunoşti pe Gina? 
E cea mai veche şi mai bună prietenă a Odetei... 

Ioachim Grult mîrîi scurt: 

— Domnişoară, în cazul acesta te compătimesc. 


558 


— În cazul acesta te compătimesc, domnule Miclăuş! 
exclamă tanti Catriona, eliberînd mescioara de scrumiera 
rămasă pe urma lui Enea Samurcaş. Te compătimesc, dar 
nu-ți pot fi de nici un ajutor. Nu ştiu cum se numeşte prie- 
tena nepoatei mele, nu ştiu unde locuieşte, nu ştiu despre 
ce biserică e vorba... Gina nu mă informează despre toate 
acestea şi nici nu i-o cer... 

Sergiu Miclăuş îşi frămîntă mîinile. 

Dădu să se ridice de pe taburetul pitic. Nu mai avea ce 
căuta aci. Nu mai avea ce aştepta. 

Tanti Catriona îl invită să nu se grăbească. 

— Te rog! Mai poţi întîrzia zece minute. Zici că nu 
mai eşti ocupat. Ai terminat cu toate chestiunile dumitale 
grave, care te-au reținut pînă acum?... 

Apăsase înadins pe cuvintele „ocupar” şi „grave”, ca să 
arate cît de puţină încredere acorda ea basmelor atît de ne- 
îndemînatic plăsmuite de acest tînăr agitat. 

Cu palmele sprijinite în pufurile moi, balansînd picior 
peste picior şi lăsîndu-se săltată de telurile sofalei, tanti Ca- 
triona jucă întîia oară un rol dublu de cumătră cinică şi in- 
trigantă, deplin convinsă că aşa cereau împrejurările şi da- 
toria sa. 

Voia să răzbune aşteptarea şi suferința Ginei. Voia s-o 
apere. De astă dată intervenea ea, ca să răscumpere vino- 
vata uşurătate din trecut, cînd nu s-a întrebat ce poate 
pregăti viaţa unei copile crescute departe de urîţeniile şi 
asprimile lumii. 

Hohoti ascuţit, continuînd să se dea huţa pe resorturi: 


559 


— Ha-ha! Eşti nostim de tot cu ideile dumitale, tinere 
domn! 

Sergiu încuviință cu o posacă ironie: 

— Se şi vede! Nostim de tot... 

— Amuzant, dar vrednic de compătimire! 

— Mulţumesc. Sînteţi prea generoasă! 

— Cum îţi închipuiai, adică? Faci o cunoştinţă pe un 
peron de gară, stai de vorbă un sfert de oră... 

— Aproape două ore, doamnă! protestă Sergiu Miclăuş. 

— Să admitem!... Precizia cronometrică n-are decît o 
relativă însemnătate. Stai, aşadar, aproape două ore de 
vorbă, şi atît ajunge pentru ca a doua zi noua dumitale 
cunoştinţă să tînjească la fereastră în aşteptare, tresărind la 
fiecare pas de pe trotuar şi la vuietul automobilelor de pe 
stradă... 

— N-am pretins aşa ceva. 

— Nu, dar ţi-ai imaginat-o! lar în timpul acesta, după 
ce dumneata ţi-ai văzut în pace şi onor de gravele ocupații, 
fiindcă nu aveai ce face cu timpul pînă la alte ocupaţii tot 
atit de grave, ţi-ai amintit: „A! Este adevărat! Ce-o fi fă- 
cînd oare gîsculița de aseară? Să trec aşa, de-o curiozitate, 
şi să văd de cîte ori a privit la ceas în şasezeci de minute!” 
Ha-ha! Dă-mi voie să rîd. Aceasta se întîmplă numai în tea- 
trul romantic, unde abia apare Don Juan pe scenă, şi toate 
Faustele, Clorindele, Violanele, Isabelele şi Elvirele cad ca 
spicele de grîu... Teatrul romantic e demodat!... Fetele de 
astăzi trăiesc pe pămînt... Nepoata mea nu e nici romantică, 
nici naivă, nici frivolă. Elle est un petit bout de femme tres 
sage. Terriblement sage! ! Aşa că n-a putut da mai multă 
importanță decît merită cunoştinţele de pe un peron de 
gară... Un incident banal de voiaj, ca oricare altul. Peste 
două săptămîni, cînd vei saluta-o pe stradă, nu-şi va mai 
aminti numele dumitale şi se va întreba cu mirare unde ţi-a 
mai văzut figura şi cînd... 

— Mă iertaţi, dar nu cred, doamnă! Nu pot s-o cred... 
îngăimă Sergiu Miclăuş, purtînd privirea dureroasă de la 
această persoană fantastică, nesuferită şi volubilă la statue- 
tele, vazele, tablourile şi covoarele din pereţi. 


1 E o femeie micuță foarte cuminte. Teribil de cuminte! (fr.). 


560 


Nu şi-ar fi imaginat vreodată un mai potrivit interior 
pentru Gina. 

Toate erau fermecătoare, alcătuiau un decor ireal şi o 
atmosferă de capitonată moliciune în lumina viorie a 
abajurului: toate, în afară de stăpîna casei, care se 
biîţiia între pufuri, rîzîndu-şi sarcastic de abătuta sa mutră. 

— Nu crezi?! se miră tanti Catriona, înclinîndu-şi 
uşurel capul pe un umăr cu o alintare afectată de cochetă 
bătrînă. Evident!... Tocmai din această pricină eşti de 
compătimit. Tinereţea e infatuată. Pariez că ţi-ai creat o 
iluzie foarte seducătoare despre persoana dumitale. Şi 
alta foarte mediocră despre restul omenirii!... lei aceste 
iluzii drept realitate... Te-ai înşelat amar, măcar în această 
ocazie. 

— Nu e vorba de o iluzie, doamnă! gemu cu glas 
istovit Sergiu Miclăuş, răsucind în mînă un căluț de şah 
uitat pe măsuța rotundă şi contemplînd în prostaţie 
sculptura fină a lemnului, numai ca să nu ridice ochii şi 
să înfrunte scormonitorul examen. Nu e vorba de o 
iluzie!... Eram, însă, sigur că domnişoara Alimănescu mi-a 
lăsat un rînd. Adresa unde s-o caut... 

— Confirmi spusele mele! Nu poţi renunţa la ceea ce 
ți se pare foarte natural... Dă-mi voie să-ţi prezint eu 
realitatea aşa cum a fost, nu cum vei fi voit-o dumneata. 
Este adevărat că la plecare Gina mi-a anunţat perspectiva 
unei vizite. Era în uşă, cu mîna pe clampă, cînd s-a 
întors, spunîndu-mi: „Uitam... Dacă vine un oarecare 
domn Mircea... Mirclăuş... aşa ceva, deoarece nu i-am 
reținut bine numele, te rog cere-i iertare fiindcă mi-a fost 
imposibil să-l aştept, cum am făcut imprudența să 
promit”... Reproduc exact cuvintele Ginei. Regret că nu 
pot reproduce şi tonul. Cuvintele şi tonul, dar mai ales 
tonul, nu-mi par a justifica de fel iluziile domniei-tale... 

Între degetele lui Sergiu Miclăuş gâtul calului de şah trosni 
sec, frînt în două. Tanti Catriona preîntîmpină scu- 
zele, asigurîndu-l cu o indulgență mărinimoasă, şi prin 
aceasta mai usturătoare decît un reproş: 

— Nu e nimic! Nu s-a întîmplat nici o catastrofă... 


561 


Jar Sergiu Miclăuş socoti şi dînsul că nu e nimic şi că 
nu s-a întîmplat nici o catastrofă, căci nu avea ochi şi 
cuget să măsoare ce lucru rar şi preţios a distrus. 

Altceva îl mistuia acum. 

Mai păstrînd nădejdea că vorbele şi tonul Ginei au fost 
pricinuite numai de o prea lungă şi contrariată aşteptare, 
întrebă, căznindu-se să potrivească la loc gâtul calului 
decapitat: 

— Şi la ce oră le-a spus acestea, doamnă? 

— Cinci şi un sfert, cinci jumătate cel mult! minţi 
senin tanti Catriona. Cinci jumătate exact! Acum îmi 
amintesc, fiindcă tocmai o întrebasem, ca să verific pen- 
duleta mea, care e cam capricioasă... 

Rezemată pe spate, continua să suridă, înălțind sprince- 
nele sub casca părului de argint, într-o mimică menită să 
dovedească mulţumirea unui pronostic confirmat: 

— Pricep şi sensul acestui interogator, tinere domn... 
Îl aşteptam venind... La ce oră? Ai fi dorit, desigur, să-ţi 
răspund o oră mai consolatoare. Şapte, şapte trecute. Cît 
mai tîrziu!... Regret că ţi-am procurat o nouă deziluzie. 
Crede-mă!... Eu îmi cunosc nepoata mai bine şi ceva mai 
de multişor. 

Exagerîndu-şi rolul cu toată convingerea, tanti Catriona 
se silea să-şi zugrăvească nepoata ca pe o făptură foarte 
realistă şi prozaică, apărată de năluciri sentimentale; 
după cum se înfățişa şi dînsa ca o bătrînă fără inimă, 
respingătoare şi agresivă. Îşi spunea că dacă într-adevăr 
tînărul acesta venise mînat de o pornire adîncă, urma s-o 
probeze. Numai timpul şi obstacolele erau pietrele de în- 
cercare. Ea va chema într-ajutor timpul şi obstacolele. La 
nevoie, va născoci alte piedici închipuite. Îşi va lua toie- 
gelul şi va purcede să culeagă informaţii, pînă ce va 
căpăta dovada că Gina nu-şi pregăteşte singură alte nopți 
de plîns cu obrazul în perne. Deocamdată, tînărul nu-i 
prea făcea impresia unui om din neamul celor oțeliți să 
reziste timpului şi obstacolelor. 

Sergiu Miclăuş venise de-a dreptul de la cimitir. Aler- 
gase să afle mai întîi adresa lăsată de Gina (nu se îndoia 
că îl aşteptau cîteva rînduri de necăjită şi delicioasă 
dojană); plănuise să se abată mai apoi acasă şi să se 


562 


travestească în smochingul unui prezentabil oaspe de 
nuntă. Acum arăta la chip şi la port cu totul suspect. 
Costum negru de înmormîntare pătat în genunchi de iarbă 
şi de ţărînă, pălărie cenuşie, nepotrivită cu restul veştmin- 
telor, aşa cum o smulsese în grabă din cuier cînd a fugit 
după Leon Dobrotescu, o privire rătăcită de cîine alungat 
şi bolnav; toate ravagiile emoțiilor dintr-o noapte şi o zi 
săpate în obraz. Şi, pe deasupra, un miros echivoc de 
eter. 

Micul flacon încredințat de madam Anica Stoian pentru 
Teofana se vărsase în buzunar. Îl zvîrlise printre mor- 
minte. Dar mirosul stăruia îmbibat în stofă. 

Fosta primă-balerină de operă imperială, în viaţa sa de 
culise şi de rampă, cunoscuse o anumită lume care păti- 
mea de asemenea năravuri. Eter, morfină, cocaină, opiu 
— le ştia unde duc! Ştia ce fantoşe dezarticulate fac 
din oameni. Spasmodicul amestec de exaltare şi de depri- 
mare de pe figura lui Sergiu Miclăuş se explica deci prea 
bine. Încă un motiv să-l îndepărteze de Gina, să-l supună 
la o severă carantină. 

— Nu-ţi pare că miroase ciudat liliacul acesta? în- 
trebă, îndreptîndu-şi ochii spre vasul unde aşezase dis- 
de-dimineaţă braţul de crengi albe. 

— Nu florile sînt de vină, doamnă. Ci eu... Am adus 
cu mine un miros de eter. 

— A! se miră tanti Catriona, foarte curioasă să afle cu 
ce năzdrăvan basm va justifica tînărul din faţa sa stigma- 
tul degradantului viciu. Ai dreptate... Mi-ai luat un păcat 
de pe suflet. Tocmai mă hotărîsem să arunc la gunoi 
frumuseţea aceasta de liliac... Căci vei fi observat şi dum- 
neata! Unii nu pot suferi eterul. Bunăoară, eu! Pe alţii, 
în schimb, nu-i incomodează de fel. Dimpotrivă... 

Tanti Catriona lăsă sfîrşitul în suspensie, aşteptînd cu 
o mînuşiță ridicată în aer. 

Sergiu Miclăuş nu ţinea însă să lămurească acestei anti- 
patice şi liliputane creaturi de ce miroase el a eter, cum 
n-a voit să spună nici de unde venea. Fusese o spove- 
danie rezervată numai pentru Gina. Acum zadarnică. Îi 
va lăsa un rînd, doar ca să-i pedepsească lipsa ei de pre- 
simțire, cruzimea cu care atît de repede s-a lepădat de 


563 


dînsul: „Un oarecare domn Mircea... Mirclăuș, aşa 
ceva”!... 

Îşi pipăi buzunarul hainei unde purta stiloul; celălalt 
buzunar, unde pusese foaia cu lat chenar de doliu: 

—  Permiteţi să scriu cîteva cuvinte domnişoarei 
Alimănescu? 

— Te rog! consimți tanti Catriona, sărind sprintenă de 
la locul său pe tocurile înalte şi căutînd cutia cu plicuri. 

Apoi, cu discreție, îşi află de lucru, întorcînd spatele şi 
răsfoind un album cu privelişti din Rio de Janeiro, ulti- 
mul ei turneu peste ocean, acum un sfert de veac. Sergiu 
Miclăuş n-avea nevoie de hîrtie. Îi ajungea plicul. Pe 
anunțul de înmormîntare arătă din ce Platou Pamir se 
întorsese s-o caute. Împături foaia, o introduse în plic şi 
rosti ridicîndu-se de pe taburet: 

— Vă rog să mă iertaţi, doamnă, că v-am pricinuit 
poate o migrenă cu mirosul acesta de eter şi că v-am 
plictisit cu ridicolele mele pretenții de june infatuat. Re- 
cunosc! Am greşit... Am exagerat consecințele unui banal 
incident de voiaj. Domnişoara Gina Alimănescu a redus 
totul la adevăratele proporții... 

Tanti Catriona lipi plicul. Îi găsi loc peste celălalt plic, 
al Ginei, cu invitaţia de nuntă. O clipă îi şovăise mîna... 
Îi tremurase. 

Dar a fost destul să-şi arunce privirea la pernele unde 
a plins Gina cu ochii ascunşi în nopţile din iarna trecută 
pentru a aduna destulă tărie să ducă hotărîrea pînă la 
capăt. După experiența de atunci, învățase cele ce n-a 
cunoscut în toată existența sa vagabondă şi plină de 
fabuloase peripeții: că viața cere cruzimi şi minciuni 
obligatorii, că înduioşarea este cîteodată numai o laşă slă- 
biciune şi că sinceritatea devine adeseori o culpă. Îi va 
spune Ginei că n-a găsit plicul la timp ori va născoci 
altceva. Are o seară întreagă înainte, mai mult de jumă- 
tate de noapte pentru a descoperi o explicare acestei trădări. 

La despărțire, în uşă, ridicînd mînuşiţa răcoros parfu- 
mată la buzele lui Sergiu Miclăuş, glăsui în chip de 
concluzie: 


564 


— N-aş dori să-mi porţi gînduri duşmănoase, dragă 
domnule Miclăuș. Nici mie, nici Ginei!... Ai aflat de la 
o femeie în vîrstă, mult încercată de viaţă, ceea ce nu 
ştie şi nu admite tinereţea. Le temps ne respecte pas ce que 
Pon fait sans lui...! 

Sergiu păstră fălcile încleştate. Roti ochii la camera cu 
fantastic decor. Îşi înăbuşi suspinul. Ce dulce ar fi sunat 
aci glasul Ginei, nu al acestei aspide cu neputinţă de 
clasificat în vreo categorie femeiască! Glasul Ginei: „Ai 
întîhziat prea mult în Platoul Pamih... Dah te iert, dhagă 
Gigi!” 

Platoul Pamir nu mai exista. Gina nu mai exista. 

lar el fusese pentru dînsa numai un oarecare domn 
Mircea... Mirclăuş... aşa ceva. 

Nu mai exista deci nici Gigi. Nu va mai fi pentru 
nimeni de acum. 

În urma lui, tanti Catriona îşi reluase chipul cel adevă- 
rat, sprijinită cu o mînă de uşor, privindu-l cum se de- 
părtează cu o îndoială în suflet. Poate a greşit. Poate a 
exagerat. Poate că Gina nu-i va ierta niciodată. Se gîndi 
să-l cheme îndărăt. Să-i dea plicul. 

Dacă Sergiu Miclăuş s-ar fi întors o singură clipită, ar 
fi întrezărit neprevăzuta metamorfoză a bătrînei, care 
simulase cu eroism tot ce nu putea ea suporta: ipocrizie, 
minciună, sarcasm, mofturi de sexagenară alintîndu-se cum 
nu i se şade vîrstei. Ochii ar fi descoperit încîntătoarea 
Catrionă dintotdeauna, într-altfel fantastică, la locul său 
în pragul căsuţei de păpuşi. 

Dar Sergiu Miclăuş pornise glonț. Trînti portita grila- 
jului. Se împiedică de o babă încovoiată de şale, cu polcă 
de dimie călugărească şi cu o broboadă trasă pe ochi. 

— Hei! răcni baba Reveica speriată, ducîndu-şi mîna 
la inimă. 

— Nici un hei, hîrcile iadului! blestemă înciudat 
Sergiu Miclăuş, regretînd că au trecut vremile Inchiziției, 
cînd asemenea vrăjitoare îşi găseau sfîrşitul jupoiate de 
piele şi arse pe rug. 

Apoi strigă şoferului: 


1 Timpul nu respectă ceea ce se face fără el (fr.). 


565 


— Mînă, Tacke! Dă-i drumul! 

— Ce direcţie, anume? 

— Oriunde, în afară de Platoul Pamir! M-ai înţeles? 
Platoul Pamir nu există. E o invenţie! O balivernă a geo- 
grafilor... Să opreşti la un debit de tutun. Să mă duci pe 
urmă la un local de beţie care ţine toată noaptea deschis. 
Înţelesu-m-ai, Tacke? 

— Dacă doriţi, aşa vom face... răspunse flegmatic omul 
de la volan. 

Căci şoferul de acum, ca şi Cristofor din noaptea 
trecută, renunțase să mai priceapă capriciile unui client 
cu atât de vădite semne de scrînteală. 

Îi poruncise să urmărească pînă la Bellu un necunoscut 
pornit fără pălărie pe stradă. Au mers pînă la Bellu. I-a 
poruncit să aştepte. L-a aşteptat pînă ce i-au prins noaptea. 
l-a strigat să gonească nebuneşte, ca să ajungă mai re- 
pede aci. Au venit vârtej. Acum voia debit de tutun, voia 
local de beţie... ÎI botezase Tacke şi se arăta supărat pe 
un oarecare Platou Pamir. Pamir? Tot vreo țicneală! E 
plină lumea de tot soiul de oameni. Au dat căldurile 
prea devreme în acest an. Numai de ar avea cu ce plăti 
atit cît a înregistrat aparatul! Peste trei sute de lei!... A 
mai păţit cu unul anul trecut. Au mers la secţie. Pe 
lîngă bani, a mai pierdut şi timpul. 

Opri în strada 11 Iunie. 

— Vă rog, aveți aci debit de tutun. Aveţi alături şi 
localuri care țin deschis pînă la ziuă... 

Le cunoştea îndestul Sergiu Miclăuş din cealaltă viață 
a lui, înainte de surghiunul în tîrgul ardelenesc de munte. 
Nu-i făceau nici o plăcere! Nu-l chemau cu nimic. Rostise 
cuvintele ca să-şi amăgească pustiirea din el cu o fanfa- 
ronadă de copil înciudat. Dar de un pachet de ţigări 
avea nevoie. Cu atît are să se aleagă din asemenea zi. 
Va lua din nou patima fumatului. Viaţa îi dă drept 
măcar la atît. Ţigara i-a fost o tovarăşă credincioasă în 
ceasuri de acestea, deşarte. 

Coborî, căutînd cu ochii firma Regiei. De o parte şi 
de alta, litere de foc învăpăiau cerul, aşterneau pe asfalt 
o lumină spectrală, în care trecătorii apăreau şi dispăreau 
straniu fardaţi, defilau ca într-o figurație de teatru, nu 


566 


păreau că aparțin lumii reale. „Mă mai recunosc oare 
chelnerii?” se întrebă. Și aruncă o privire piezişă spre 
intrarea unei grădini, unde un pui de portar galonat ridi- - 
case şapca împodobită cu firet de amiral, deschizînd 
portiera automobilelor. „Desigur, e încă prea rece pentru 
stat afară. Nici jumătatea lui mai”, gîndi Sergiu Miclăuş. 

Ca să-şi verifice părerea, înaintă cîţiva paşi. Se vedeau 
feţele albe întinse pe mese sub teii cu frunza lată. Aşa-  - 
dar, s-a înşelat. 

— Să trăiţi, domnule Sergiu! 

Îl salutase portarul. 

— Cum, tu eşti, Tacke? întrebă minunîndu-se Sergiu 
Miclăuş. 

De la sine înțeles că pe fostul picolo, devenit portar, 
nu-l chema Tacke. Confraţii de breaslă îi spuneau Cirnul, 
după o anumită insuficiență a apendicelui olfactiv. To- 
tuşi, presupusul Tacke, puşlama isteață de local nocturn, 
răspunse cu o nesăbuită bucurie clientului de pe vremuri, 
generos la bacşişuri şi risipitor foarte la petreceri: 

— Eu, domnule Sergiu, cum mă vedeți! Am înaintat 
în grad, 

— EI, bravo! La mai mare, Tacke!... 

— Că nici nu-i cine ştie ce procopseală! Mai bine era 
cînd serveam înăuntru... leşea ceva... Acilea, cam pă 
sponci. Nu poftiţi? S-au făcut schimbări... 

— S-au făcut schimbări? Ce schimbări au putut să 
se facă? 

Băiețandrul n-avu răgaz să răspundă. Se repezi să 
deschidă o uşă de automobil. Sergiu Miclăuş se surprinse 
singur în mijlocul trotuarului, sub lumina de foc bengal, 
interesîndu-se stupid de lucruri care nu aveau nici un 
sens pentru el. Întrebase şi aştepta răspuns un individ 
străin de adevărata lui ființă, mai ales acum, mai ales cu 
sufletul său de acum. Pricepu ascunsa pricină a acestei 
purtări. Îl înspăimînta singurătatea. Simţea nevoie de o 
apropiere omenească, de un glas, de orice şi de oricine, 
numai ,ca să nu rămînă față în față cu sfirşeala deznă- 
dăjduită din el... 

— S-au făcut schimbări grozave! reluă portarul recrut, 
netezindu-şi galoanele mînecii şi potrivindu-şi pe trup 


567 


cutele hainei prea largi. Este dans dă la douăsp'ce înainte. 
Zazz-band şi numere!... Dacă n-aveţi timp acuma, vă 
sfătuiesc să veniţi mai tîrziu, numaidecît. Pă garanţia 
mea!... Aţi lipsit, se vede, din Bucureşti, de n-aţi mai 
dat pă la noi... 

Sergiu Miclăuş nu-şi putea descleşta tălpile din asfalt. 
Ce căuta el aici? Ce putere vicleană îl împiedica să se 
miște locului? Poate că Leon Dobrotescu, Tatileon, e 
încă acasă. Acum are sufletul să-l înţeleagă deplin; sînt 
amîndoi cu toate antenele deschise; acum ar fi mai apro- 
piați decît au fost oricînd, deşi el n-a îngropat nici o 
moartă. Gina era mai pierdută pentru dînsul decît dacă 
ar fi murit. Un oarecare domn Mircea... Mirclăuş... aşa 
ceva... 

— Se afă aci şi alde domnu Dragomir!... anunţă con- 
fidenţial fostul picolo înaintat în grad. Adineauri a intrat. 
Dar acum vine rar şi stă puțin. Nu mai sînt vremurile 
dumneavoastră!... După cum se vede d-o poştă, o duce 
cam prost. Ştiţi, dînsul e cu foiţele... (arcuind degetele, 
filă un pachet de cărți invizibile). Alea curăță omul!... 
Sînt mai ale dracului decît vinul! Vinul numai te vese- 
leşte: rizi, vorbeşti, cînţi, spargi un pahar, o oglindă... 
A doua zi bei apă. Te-ai liniştit pă cîteva zile şi-ţi cauţi 
dă treburi. Alea nu iartă: noapte cu noapte... Uite-l că 
vine! 

Valeriu Dragomir, prietenul şi colegul de clasă al lui 
Sergiu, camaradul de mai tîrziu al vieţii de pierzanie, 
venea încet, cu pălăria trasă pe ochi, purtînd un pacheţel 
învelit în hîrtie albă, cu sfoara petrecută pe deget. 

Nu arătă surprindere ori bucurie. Îi întinse mîna moale, 
vorbind cleios: 

— Bună seara, Sergiule. Ce vînt pe aici? 

Parcă se despărţiseră de ieri. 

Dar Sergiu Miclăuş constată că pentru prietenul său 
timpul trecuse ca într-o vrajă cruntă şi plină de spaimă. 
Niciodată nu văzuse la un om o asemenea schimbare. Nu 
doi ani, ci zece, doisprezece ruinează aşa un chip şi un 
trup care pînă mai deunăzi vibrau încă de voioasă 
tinereţe. 


568 


Valeriu Dragomir se buhăvise. Fălcile şi gura îi atîrnau 
invadate de o grăsime gălbuie, bolnavă; grăsimea para- 
zită a mizeriei şi a nopţilor pierdute. Pleoapele erau nă- 
pîrlite de gene; umflate şi purulente, păreau înţepate de 
albine. Hainele cafenii cu dungi, decolorate şi prăfuite, 
căpătaseră lustru la piept şi la mîneci. Lustrul special al 
meselor de joc, al meselor de cîrciumi şi de cafenele. „Aşa 
aş fi fost şi eu acum dacă nu plecam”, gîndi cutremurîn- 
du-se Sergiu Miclăuş. 

Şi, cuprins de o înduioşată milă pentru prietenul de 
altădată, în care intră o ciudată şi superstițioasă milă 
pentru cel ce ar fi putut şi el să ajungă, se acăță de 
providențiala întîlnire: 

— Nu m-aduce nici un vînt, Dragomire! Poate presim- 
țirea că aveam să te întîlnesc. Sînt liber... Vrei să rămii 
cu mine? 

Valeriu Dragomir privi în lături, răsucind sfoara pache- 
țelului pe deget: 

— Ce să facem dacă rămînem împreună? Tu ai scăpat. 
Te-ai eliberat... Mă tem că o să avem amindoi o 
deceptie... 

— Tu vorbeşti aşa? îl mustră Sergiu cu o izbucnire 
prietenească. Lasă prostiile şi hai să mergem undeva, să 
stăm de vorbă, să ne amintim... Ai luat masa? 

Prietenul cedă flasc: 

— N-am luat... Să mergem, fiindcă ţii tu... Arătă pa- 
chetul, punînd o condiție: Dar mai întîi să duc acestea 
acasă... Am aci nişte ouă proaspete, pîine, nişte brînză... 
Trebuie să le duc neapărat acasă... 

Sergiu Miclăuş bănui că prietenul are vreo legătură: o 
femeie, o tovarăşă de mizerie. Şi-o închipui într-o odaie 
cu chirie ieftină, aşteptînd proviziile acestea sărace: ouă, 
brînză, pîine — cina dezmoşteniţilor pe un colţ de masă, 
pe o foaie de ziar. 

Cu delicateţe, îşi stăpîni întrebarea indiscretă. Rosti: 

— Bun. Admis! Să cumpărăm mai întîi țigări... 

— Tocmai! Şi eu voiam să mă aprovizionez cu nițică 
otravă. 

Au intrat amîndoi în cabina dreptunghiulară a debitu- 
lui de tutun. Sergiu i-a lăsat rîndul la tejghea, în aştep- 


569 


tare citind afişele ziarelor înfipte în perete: „Săptămîna 
cărţii. Cum se remaniază guvernul Hitler. Ungaria se 
plinge Ligii Naţiunilor. S-au cerut dosarele în afacerea 
Skoda. Ex-împărăteasa Zitta vine în Austria. Festivităţile 
în cinstea d-lui Tewfik Riistii-Bey. Moartea lui Lazăr 
Șeineanu la Paris”... 

Cînd întoarse ochii, observă că prietenul punea într-o 
cutioară goală de carton cinci țigări Carpaţi. Atît îi îngăduia 
bugetul să cumpere: cinci ţigări, cinci lei! Toată mizeria 
exprimată într-un singur amănunt. 

Sergiu ceru două pachete; două pachete de ţigări 
scumpe. Le va aşeza deschise pe masă. Îl va sili să 
fumeze din ale sale. Atunci îşi aminti întîia oară că avea 
în buzunar o adevărată avere. Pe lîngă economiile de 
salariat chibzuit şi fără pasiuni, un teanc de bancnote: o 
sută de mii. Îşi pipăi buzunarul de la spatele pantaloni- 
lor. Hârtiile îndoite făceau ţoaşcă. La ce-i mai foloseau 
acum? N-au trecut nici cîteva ore de cînd cu prețul 
acesta plănuia să-şi înjghebe un cuib pentru Gina şi el, 
pentru amîndoi. Gînd nebunesc. Exaltare fără nici o le- 
gătură cu realitatea. El fusese pentru Gina numai un 
oarecare domn Mircea... Mirclăuş... aşa ceva. 

Aprinse ţigara şi trase fumul, cu sete, pînă în adîncul 
plămînilor. Era delicioasă senzaţia primului fum după o 
întrerupere de aproape doi ani. Ca întîia ţigară după o 
îndelungată convalescenţă. 

Afară şoferul coborise şi nu-l slăbea din ochi, aşternut 
pe pîndă. 

—  Urcă-te. Mergem mai departe! hotărî Sergiu 
Miclăuş, adresîndu-se prietenului, punînd mîna pe mînerul 
nichelat şi piciorul pe scară. 

— Eşti cu maşina? se miră Valeriu Dragomir. Nu e 
nevoie. Dă-i drumul, stau numai la cîţiva paşi. 

Şoferul îşi primi dreptul său cu o uşurare. Încercă mo- 
netete de argint. Una suna mat. 

— E falsă, domnule, dacă nu vă supăraţi. V-a înşelat 
un pehlivan. 

Sergiu Miclăuş căută alta, surizînd cu melancolie amin- 
tirilor de astă-noapte. 


570 


— E falsă cu adevărat, Tacke! M-a înşelat un pehlivan 
care se numea Cristofor, se recomanda proprietar de ma- 
şină şi pretindea că nu este o haimana din cei care dau 
poli falşi la rest. El dădea sute false şi mai avea ideea că 
Platoul Pamir e pe prelungirea Dorobanţi, cum faci la 
stînga! Ţine şi suta aceasta falsă bacşiş... Ai să găseşti 
alt imbecil la noapte, şi imbecilul are s-o primească fără 
să bage de seamă, cu gîndul aiurea, la Platoul Pamir. 
Însă să ştii de la mine! Platoul Pamir nu există. M-ai înţeles? 
Platoul Pamir e o fahsă sinisthă! 

Filozofic, şoferul îşi strînse banii în punga soioasa, 
fără să se mai minuneze de vorbele şi faptele zănatecului 
client. Că nu era ca toți oamenii nu mai încăpea nici 
o îndoială. O dovedise încă o dată. Însă ţicneala se 
arăta inofensivă şi darnică. Răspunzînd cu generozitate la 
generozitate, se oferi ridicînd steguleţul roşu de metal: 

— Puteţi urca... Vă duc tot eu, pă gratis, nu mai pun 
aparatul să marcheze. 

Sergiu Miclăuş îl lăsă vorbind şi gesticulînd în vînt. 
Lărgi pasul după prieten. 

Pe la spate, lustrul din coatele şi din pantalonii chibiţu- 
lui de tripou, ai clientului de cafenea şi de cîrciumi trăda 
o mai jalnică decădere. Gulerul era slinos la ceafă; sli- 
noasă, panglica pălăriei cu pete de năduşeală. Stofa făcea 
crețuri subsuoară şi pocnea la şolduri, ca straiele prea 
strîmte ale unui copil care a crescut şi s-a îngrăşat în 
vacanță. Acum îşi amintea Sergiu Miclăuş că hainele 
datau de doi ani jumătate. El fusese cel care l-a silit pe 
Dragomir să meargă la croitor şi să le comande, într-o 
dimineață cînd s-au pomenit în stradă după o noapte 
norocoasă la club. Valeriu cîştigase cu opt poli peste şase 
mii lei. Chibiţ la o masă memorabilă. A plătit înainte 
toţi banii croitorului, fiindcă a doua zi, dacă nu chiar în 
aceeaşi seară, soarta lor era scrisă. Aşa, s-a ales măcar cu 
un costum pentru zile de sărbătoare. Sărmanul costum 
duminecal! Ajunsese mai mizer decît hainele lui Matei, 
căpătate de la stăpîn, dar curate, periate, fără pete şi 
fără lustru în coate. Sergiu Miclăuş se gîndi că poate 
cîteva mii de lei ar fi destul pentru a descurca bugetul 
prietenului, l-ar despotmoli dintr-un cerc vicios, i-ar da 


571 


putinţa să-şi pregătească o evadare, să-şi organizeze altfel 
viața. Îşi propuse să aducă vorba mai tîrziu, după masă, 
cu tot tactul, galvanizîndu-i voinţa slăbită, alterată de 
sofismele perfide ale patimei. Va invoca exemplul său. 
O experienţă în care n-ar fi crezut dacă n-ar fi trăit-o. 

— Ascultă, Dragomire; spuse aprinzînd a doua ţigară 
de la cealaltă. Poate că sînt indiscret... Poate că n-am ce 
căuta la tine. Poate te deranjez. Aştept mai bine aci, la 
marginea trotuarului. 

Prietenul hohoti în rîs surd, ridicînd pacheţelul suspen- 
dat în sfoară: 

— Din pricina aceasta? 

— Poate... Desigur... 

— Fii fără grijă! Nu e ce crezi tu... Femeie, iubită, 
nevastă... Nimic din toate acestea, dragă Sergiule! Am 
pierdut dreptul la ele... Uită-te la figura mea... 

Valeriu Dragomir gîlgîi un hohot oribil în guşa gîtuită 
de guler, expunîndu-şi înadins la vedere, în lumina vio- 
lentă a becului electric, gura foanfă, obrazul lăbărțat, 
ochii cu genele spuzite. În şcoală era vestit pentru fru- 
museţea atletică şi pentru eleganța înnăscută la diferite 
jocuri sportive. Numai opt ani au trecut de atunci. Prie- 
tenul începuse să putrezească de viu. 

— M-ai privit bine? întrebă. În acest caz, te-ai con- 
vins că nu mă poate aştepta nici o femeie. lubită, 
nevastă, prietenă... Nu sînt pentru noi... Pardon! Vreau 
să spun: pentru mine... E altceva, cu totul altceva... 

Oprit în loc, Valeriu Dragomir păru deodată foarte stin- 
gherit. Privi în pămînt, mutînd pe trotuar o pietricică de 
colo-colo cu vîrful pantofului scîlciat. 

— ie pot să-ţi spun! mărturisi. N-ai să rîzi. Îţi mai 
aminteşti tu de Idiceanu, Ion lIdiceanu? cel care era 
într-a opta, cînd ne aflam noi în clasa a cincea? 

— Se poate să nu-mi amintesc?! exclamă scandalizat 
Sergiu Miclăuş. Gloria liceului nostru! Laureatul tuturor 
concursurilor generale pe ţară... 

— Exact! Gloria liceului nostru, laureatul tuturor con- 
cursurilor pe ţară... Ei bine! pentru această glorie şi pen- 
tru acest laureat la concursuri generale duc eu pacheţelul 
de aci. E pe dric... Cinci-şase luni, poate opt, poate numai 


572 


două... Atît i-au dat medicii. Caverne la amîndoi plămînii. 
Şi, bineînţeles, nici un mijloc de existență... L-a ajuns 
boala în străinătate, cînd lucra la al nu ştiu cîtelea docto- 
rat într-o specialitate care te ține zece ani în laborator. 
L-am întîlnit din întîmplare. Amici n-am fost niciodată. 
Distanța era prea mare între noi... Pe urmă, el fusese 
laureat, gloria liceului; eu, ca şi tine... Fericita mediocri- 
tate!... L-am întîlnit, nu mîncase de două zile, făcea anti- 
cameră la autorități ca să capete ospitalitate gratuită la 
un sanatoriu... Aceasta acum trei luni, în februarie. Mi-a 
fost milă... M-a impresionat. înţelegi tu: mie, cel de 
acum, aşa cum mă vezi, mi-a fost milă de gloria liceului 
nostru, de laureatul tuturor concursurilor generale pe 
țară!... L-am adus la mine în cameră. Acum e în pat. 
Nu-i spun ce fac, nu ştie din ce trăiesc. ÎL mint! Am in- 
ventat o poveste... O slujbă de noapte, la o fabrică. Prost 
plătită, dar destul ca să mă hrănească în aşteptarea unei 
ocazii mai bune... Aşa îl mistific de trei luni. Îi aduc 
mîncare după cum pot, cît pot, cînd pot. Noaptea tot nu 
prea vin pe acasă. Se odihneşte în linişte. Eu chibițesc 
la un tripou, la altul. Acum mă cunosc toţi ca pe un cal 
breaz. l-am cumpărat acestea cu treizeci de lei... Băcăniile 
sînt astăzi închise şi numai de atît am putut face rost. 
De treizeci de lei: ouă, brînză şi pîine. De cinci lei, 
țigări pentru mine. La noapte, mai tîrziu, trag nădejde 
să mai ciupesc ceva... 

Sergiu Miclăuş îşi pipăi teancul de bancnote în buzu- 
narul de la spate. 

— Aşa încît, te rog, stărui Valeriu Dragomir, să nu 
faci nici o aluzie la... la slujba mea de noapte. De altfel, 
nu stăm decît cîteva minute!,.. l-a recomandat doctorul 
să nu se ostenească... Are un tovarăş să-i ţină de urit. 
Malec... 

— Cum Malec? voi să afle Sergiu Miclăuş. Ce este 
aceea Malec? 

— Malec. Buster Keaton... Ai să vezi... 

Au urcat scările într-o lumină chioară, pipăind peretele 
cu mîna şi treptele cu talpa. Camera era la întîiul etaj, 
pe un coridor îngust, cu uşi de o parte şi de alta, făcîn- 
du-şi față. 


573 


— Intră! răspunse un glas cavernos la bătaia înceată 
a lui Valeriu Dragomir. 

Sergiu rămase mai în urmă, pentru a lăsa timp priete- 
nului să prevină bolnavul că n-a venit singur. 

— Hai, intră şi tu... şopti Dragomir, întorcîndu-se după 
cîteva clipe. L-am anunţat... Şi, te rog, nu fuma! Îi faci 
rău şi-i faci poftă. 

Bolnavul zăcea într-un pat de fier, aşezat cu faţa spre 
fereastra deschisă, cu pătura cafenie de cazarmă trasă 
pînă la bărbie. 

De afară străbătea, în explozii de strune şi alămuri, 
muzica unui local de noapte. Sergiu Miclăuş strînse mîna 
scheletică, fierbinte şi vîscoasă. Ion Idiceanu îl cercetă cu 
privirea încordată, dînd în lături aripa de păr căzută pe 
frunte. Se vedea că-şi munceşte memoria să reconstituie 
chipul lui Sergiu Miclăuş aşa cum va fi fost acum doispre- 
zece ani, în uniforma de liceu, cu obrazul şi cu ochii 
copilăreşti de atunci. 

Faţa prelungă se lumină. Îşi amintise. Voi să spună 
ceva, dar îl înăbuşi tuşea. Duse batista la gură. Cînd se 
potoli, ascunse sub pernă cîrpa mototolită cu pete late 
de sînge. 

Se ridică într-un cot şi glăsui rar, întrerupt, economi- 
sindu-şi respiraţia: 

— Acum mi-aduc aminte de dumneata... Mi-a vorbit 
Dragomir... Locuieşti la munte... într-un orăşel de munte... 
Pădure... brad... ozon... Pădurea de brad coborînd pînă în 
fundul curților... Pariez că nu te simți fericit... Omul nu 
ştie să prețuiască un bun decît după ce l-a pierdut... 
Apoi, adresîndu-se către Valeriu Dragomir: Închide, te 
rog, fereastra, dacă eşti bun... Nu se mai poate vorbi cu 
muzica aceasta. 


574 


— Nu se poate vorbi cu muzica aceasta. Să lăsăm pen- 
tru altă ocazie, mon ami! 

Doamna Aspasia Grult articulase înţepat invitația, pri- 
vind la vecinul de masă peste umăr, de la o seniorială 
altitudine, arogantă şi dispreţuitoare, aidoma cu faimoasa 
poză din caricaturile faimoasei actrițe Cecile Sorel. O Cé- 
cile Sorel contemporană cu Ramses al II-lea, din dinastia 
a XIX-a. 

Vecinul, Lecache Leca, părintele mirelui, îşi ceru ier- 
tăciune cu umilă intimidare: 

— Vă rog, scuzaţi... N-am vrut să... Credeam că... 

— Nu e nevoie de explicaţie. Am priceput! întrerupse 
sec doamna Aspasia Grult, întorcînd capul şi încheind 
discuția. 

Lecache Leca întinse mîna spre paharul înalt, cu pi- 
cior, ca să ceară vinului puţin curaj. Paharul se clătină, 
gata să se răstoarne. Printr-un adevărat miracol acrobatic, 
izbuti să-i restabilească echilibrul înainte de a se dezlăn- 
țui catastrofa. Cu un suspin din adîncul redingotei, re- 
nunță la auxiliarul tonic al licoarei irizate din pahar, pe 
care o aprecia ca aromă, coloare şi vîrstă, în calitate de 
vechi cunoscător. 

Era un bătrîn vesel din fire, vorbăreţ şi mucalit în lu- 
mea sa de slujbaşi mărunți, într-un tîrguşor cu podgorii de 
pe vremea lui Ştefan cel Mare şi cu tabieturi rămase în 
afară de veac. 


575 


Aci îşi pierduse voia bună. 

Se simţea ticălos şi străin. 

Toată vremea a tras cu coada ochiului în dreapta şi în 
stînga, preocupat să nu greşească întrebuințarea tacîmuri- 
lor complicate şi a paharelor de diferite mărimi cu mis- 
terioase destinaţii. Din cînd în cînd, se uita pe furiş la 
nevastă-sa — „sireacă băbuşcă-mea”, cum îi spunea cu 
înduioşare în gînd — aşezată de cealaltă parte a mesei, 
tot atît de străină şi zăticnită, trimiţîndu-şi reciproc semne 
de îmbărbătare. 

Amîndoi veneau din altă planetă, cu alte apucături: 
simple, modeste, demodate. 

l-a scos dintr-o căsuță cu cerdac şi cu livadă nunta 
unicului copil. El nu mai călcase în Bucureşti de vreo 
douăzeci de ani; ea acum călca întîia oară. Şi au fost pe 
de-a-ntregul copleșiți de strălucirea şi de numărul familiei 
Cristodoreanu, cu neisprăvit lanţ de veri, unchi, nepoți, 
fini şi cumetri; de casa arătoasă şi de fastul ceremoniilor, 
de abundența ospăţului şi de vestmintele de mare gală 
ale invitaţilor: fracuri, decolteuri, diademe şi pieptănături 
proaspăt ieşite din laboratorul coaforilor. 

S-au ruşinat de straiele lor sărace şi străvechi, cu toate 
că Barbu o îmbrăţişase pe bătrînă prin unghere şi cu toate 
că îi trosnise oasele bătrînului, strîngîndu-l la piept, cu 
vorbe de ale lui deşucheate: 

— Asta ar mai fi trebuit! Să vii şi tu cu frac şi măi- 
cuţa în mare decolteu... Fiţi liniştiţi, fiindcă voi sînteți 
aşa cum vă şade bine! Nu vă dau pe jumătate din spil- 
cuiții şi din pănărămile astea care v-au speriat... 

Liniştiţi nu puteau fi sub nici un cuvînt. Se temeau să 
nu-şi facă feciorul de ocară. Înghiţeau cu noduri şi se 
supravegheau la fiecare mişcare şi vorbă. Din instinct bă- 
tuseră laturile, apropiindu-se de rubedeniile mai nevoiaşe 
din neamul Cristodorenilor, strecurîndu-se printre uşi, pier- 
zîndu-se la biserică în mulțimea cea mare. 

La masă, însă, n-a mai fost chip. S-au supus orînduie- 
lilor scrise pe cărți de vizită şi au trecut la vedere, spre 
locurile cuvenite, de cinste. 

Lecache Leca socotise de a sa datorie să nu rămînă 
mut lîngă îmbălsămata bunică a miresei. Cu o mare pru- 


576 


dență şi caznă, reuşise să născocească un subiect de con- 
versaţie „distinsă”. 

Doamna Aspasia Grult îi tăiase cuvîntul. 

Dezmierdîndu-şi gînditoare între degete perlele colieru- 
lui de la gîtul uscăţiv (numai tendoane, vine şi perga- 
ment încreţit), bunica familiei îşi plimba privirea acidă de 
la un comesean la altul, păstrîndu-şi gîndurile şi judecăţile 
pentru sine. Vecinul o exasperase cu neghioabele sale re- 
flecţii şi cu precipitata grijă de a-i oferi o solniță, muştar, 
sosieră, lămîie, ca şi cum acestea nu s-ar fi aflat la înde- 
mînă pentru fiecare în fața tacîmurilor, iar chelnerii cu 
mănuşi albe, de la spate, nu şi-ar fi cunoscînd îndestul 
datoria. 

Masa era întinsă în formă de potcoavă, în grădina cu 
tavan mobil de sticlă, sub cerul albastru cu stele. Ospăţ 
de peste o sută de persoane, cu mîncările pregătite la o 
mare casă specializată în banchete; cu proviziile comple- 
tate din îmbelşugata gospodărie de la conacul şi via de pe 
Valea Prahovei; cu vinuri înadins rezervate timp de două 
decenii din floarea tuturor recoltelor în vederea acestui 
eveniment. 

Pereţii dreptunghiulari ai atelierului scos din funcţie şi 
transformat în grădină se îmbrăcaseră în ultimii ani pînă 
sus cu iederă, viță-sălbatică şi trandafiri acăţători. Becu- 
rile colorate, ascunse în verdeață, împrăştiau o lumină sa- 
vant calculată de meşterul electrician cu perfecționări şi 
ingenioase inovaţii introduse de Barbu. Fusese fericită in- 
spiraţia lui Nae Cristodoreanu cînd a cumpărat locul din 
coasta casei şi s-a hotărît să-i dea această folosință. Fumul 
țigărilor se risipea fără urme. Răcoarea se păstra plăcută, 
dozată de acoperişul mobil; la florile înşirate pe mese se 
adăuga tapiseria vie şi verde a frunzelor, banda îngustă 
de gazon şi de pansele din jurul pereţilor. 

„Numai în capetele imbecililor clocesc întotdeauna ideile 
cele cuminţi”, gîndi Aspasia Grult, care nu avea o părere 
bună despre ginere, nici despre fiica sa, nici despre nimeni 
pe lume. 

Ochii cocliți au trecut de la ţeasta lucie şi brobonită 
de năduşeală a lui Nae Cristodoreanu la mireasa şi la 
mirele din fruntea mesei, străjuiți de cele două luminări 
enorme, cu flacăra legănată de o imperceptibilă adiere. 


577 


Odeta îşi lepădase cununiţa şi vălul. 

Astfel, îşi pierduse jumătate din farmecul tainic şi 
virginal care o transfigurase în biserică. 

„S-a îngrăşat; în cinci ani are să capete proporţiile Ma- 
riei. Nici o bucurie pentru bărbatu-său”, cugetă Aspasia 
Grult, căutînd cu o străpungătoare privire spre locul 
Nadinei. 

Ea singură între toți, cu ascuțimea-i demoniacă, presim- 
tise ceva nedesluşit, turbure, nebănuit de nimeni, poate nici 
de Barbu, poate nici de Nadina. 

Ochii s-au fixat să descopere o umbră pe faţa copilei. 

Nadina rîdea. 

Într-un capăt de masă, în ciuda protocolului şi a cărților 
de vizită care prescriau altă distribuție a oaspeţilor, se 
înjghebase în modul cel mai spontan un grup june şi gălă- 
gios. Se proclamase „Banda veselă” şi aclamase prezidentă 
de onoare pe Nadina. De acolo porneau chicote şi explozii 
de glasuri, acoperind în răstimpuri murmurul lin şi egal al 
conversaţiilor cu vocea cuviincios scăzută, sunetul mat al 
paharelor şi al tacîmurilor, melodiile orchestrei. 

Fratele Nadinei, Bazil, licean sportiv, cu mîinile butucă- 
noase şi roşii de salahor, uitase demnitatea şi ambiţioasele 
hotărîri de debutant în cariera mondenă, juruite acum cîteva 
ceasuri, cînd a îmbrăcat întîiul smoching. Vînăt la faţă, se 
stropşea ca pe terenul de rugbi la Dolofanul, care îşi în- 
găduise ireverențioase comentarii asupra unor anumiţi găli- 
gani mai puţin aspectuoşi în ținută de ceremonie decît chel- 
nerii, adevărați gentlemeni prin comparaţie, în fracurile lor 
impecabile. Apelase la arbitrajul Nadinei. Răspunsul a fost 
de bună seamă demoralizant pentru Bazil, după figura lui 
consternată de o clipă. Demoralizant, dar împăciuitor şi 
hîtru, fără îndoială, căci toată „Banda veselă” a izbucnit 
într-un uragan de hohote. Cînd rîdeau, toţi copiii Cristo- 
dorenilor îşi încrețeau la fel colțul pleoapelor ridicate în 
sus, mongoloide: de fapt, pecetea mamei, a familiei Grult... 

Aspasia Grult nu avea de ce să fie încîntată de această 
predominare a sîngelui său într-un neam corcit, pentru 
care nu simţea acum nici un ataşament. Îşi strămută pri- 
virea neostenită spre alt şirag de meseni, mai importanți 
şi mai vrednici de luare-aminte. Depusese tacîmurile trans- 


578 


versal pe farfurie. Nu mai voia să se atingă de fripturi. 
Aştepta brînza şi fructele, cafeaua. În existenţa ei de avară 
îşi deprinsese stomacul cu un regim de schimnică. 

Toată fiinţa sa cerea altă hrană. 

Cu voluptate se străduia să descifreze adevăratele gîn- 
duri şi metehne ascunse ale fiecăruia, sub înfăţişarea lor 
convenţională, studiată de acasă, afectată din fire sau de- 
venită după o îndelungă practică şi educaţie masca min- 
cinoasă din fiecare zi, încrustată în obraz ca tunica lui 
Nessus pe trup. Îi cercetă pe rînd... Acesta şi aceasta... Un 
bărbat, o femeie... Nenumărați... Nenumărate... Bărbaţi de 
toate vîrstele, în straiul negru, cu piepții cămăşilor şi cu 
funtele imaculate. Femei cu umerii pudraţi şi cu spatele 
dezgolit pînă la cingătoare. Nenumărate chipuri, care în 
mare parte au evoluat sub ochii săi, pe care le-a cunoscut 
în frăgezimea din anii copilăriei şi ai tinereții, le-a văzut 
căpătînd o trecătoare plinătate a maturității, le-a urmărit 
apoi alterîndu-se, zbîrcindu-se, ruinîndu-se. 

Toţi purtau furculiţele cu mişcări cumpănite şi uşoare, 
sorbeau din pahare abia atingînd cristalul cu buzele, în- 
torceau capetele cu o calmă distincţie spre vecini, să îm- 
părtăşească o glumă, un ultim zvon malițios, părerea des- 
pre o piesă de teatru, o carte, un nou tip de automobil sau 
o schimbare politică în perspectivă. Toţi zîmbeau stereotip 
şi, din cînd în cînd, aruncau priviri de cordială simpatie 
mirilor din capul mesei. Femeile se alintau ca mîţele. Băr- 
baţii îşi apiopiau coatele de trup, se ţineau ţepeni în 
scaune, cu o corectitudine britanică, se stăpîneau să nu 
clefăie, să nu se joace cu scăunaşul de argint ori cu mînerul 
cuţitului, să nu frămâînte cocoloşul de pîine între degete. 

Dar Aspasia Grult îi ştia şi sub cealaltă față a lor, chiar 
dacă nu le-o văzuse cu ochii vreodată. 

Unul sfîrşea de risipit averea nevestei cu o fostă actriță 
de varieteu; iar nevasta se consola şi se răzbuna punîndu-i 
coarne cu secretarul. Se află tustrei aci. Trio perfect! Altul 
se judecă de doi ani cu fratele pentru un testament; nu-şi 
dau ziua bună, îşi îndeamnă soțiile să scrie una alteia răvaşe 
anonime cu insulte de mahala. Cealaltă, de alături, îşi lasă 
copiii pe mîinile slugilor, cutreierînd dancing-urile pînă la 
ziuă cu o echipă mereu primenită de amici ai casei. Alta 


579 


e văduvă şi a ajuns la al treilea avort. Cunoaşte din ce afa- 
cere cu autorizaţii (înăbuşită la Parchet) şi-a înălțat vilă la 
Sinaia cutare şi din ce epitropie a unor minori orfani şi-a 
cumpărat moşie cutare venerabil patriarh cu barba albă în 
evantai. Ştia cu cine a fugit fata unuia şi ce semnături a 
falsificat pe poliţe feciorul altuia. 

Toţi surîd, îşi adresează cuvinte amabile, glume, între- 
bări şi fățarnice complimente; cuvinte care lunecă peste 
realitatea lor ascunsă ca picăturile de ploaie pe fulgii de 
gîscă... Toţi s-au examinat minuţios acasă în oglindă, şi-au 
restaurat stigmatele care se văd, neglijîndu-le pe cele invi- 
zibile dar ireparabile; au plecat satisfăcuţi de figura pro- 
vizoriu întinerită cu briciul, cu pudră şi cu sulimanuri; 
bărbaţii încîntaţi de costumele scoase din şifonieră;, fe- 
meile, de toaletele croite nu numai din mătase ori catifea, 
ci şi din multe şi nespuse peripeții groteşti sau meschine; 
toţi şi toate par a nu exista pe lume decît pentru a flecări 
cu nevinovăția de acum, acompaniaţi de muzica aceasta 
lascivă a lăutarului vestit pînă dincolo de hotarele țării. 

Pentru fiecare, însă, Aspasia Grult păstra un cazier infa- 
mant în minte, întorcînd repede foile, completînd o misi- 
une, corectînd cu precizii o informație vagă, lăsată sub 
semnul întrebării. Cei buni, slabi, dezarmaţi, cei proşti 
nu se bucurau de asemenea onoare. Îi trecea îndelaolaltă 
într-o rubrică lipsită de interes. 

Numai spre un singur colt de masă nu îndrepta ochii. 
Acolo unde se afla Ioachim, fiul din carnea şi din sîn- 
gele său. 

De privirea şi de judecata aceluia se temea ca de o con- 
ştiinţă exterioară; neîndurată cu dînsa, cum neîndurată era 
şi ea cu toți. 

Îi simţea uneori privirea oprindu-se cu o duritate de 
atingere materială, apăsată; iar atunci degetele îi tremurau 
pe boabele argintii ale perlelor. 

Nadina izbutise să-i smulgă făgăduiala unui deplin armis- 
tiţiu de douăsprezece ore. 

Ca o garanție a pacificelor intenţii, loachim Grult con- 
simţise să se abată prin odaia lui Bazil, să-şi radă barba 
țepoasă şi sură, să-şi pieptene părul învilvoiat şi să-şi scu- 
ture praful hainelor. Fără îndoială că hainele acestea cenuşii 


580 


distonau cu ţinuta solemnă a celorlalți comeseni. Dar lumea 
ştia că loachim Grult a fost întotdeauna un original incori- 
gibil şi că în timpul din urmă avusese nevoie de căutare 
într-o casă de sănătate. Nadina îl încredinţase Ginei Alimă- 
nescu. O rugase să se sacrifice două ore, atît cît ţinea 
masa, numai pentru a nu-i lăsa lui şi altora impresia că 
familia i-a organizat o gardă permanentă. 

Gina acceptase misiunea cu dragă inimă. Nu-i părea o 
corvadă. Încă de cînd era copilă cu fustele deasupra ge- 
nunchilor îl socotise pe loachim Grult un om pitoresc şi 
captivant, curios, paradoxal anevoie de înţeles în vorbele 
şi faptele lui ciudate; însă nu un monstru cu viperine şi 
scelerate răzbunări, sau un nebun, cum îl zugrăvise Odeta. 

Abia s-a aşezat alături, şi o cutremurase o spaimă. Des- 
coperise că mai exista încă un motiv, în afară de rugămintea 
Nadinei, care tot ar fi silit-o să-şi caute un loc cît mai de- 
parte de tacîmul său, acolo unde fusese fixat de la început, 
în altă vecinătate. 

Aşadar, venise şi el! 

Sprijinită în spătarul scaunului, cu inima golită de sînge 
şi cu degetele deodată înfipte în şervetul de olandă moto- 
tolit, Gina îl văzuse înaintînd cu paşii elastici dintotdeauna, 
scuturîndu-şi şuviţele de păr pe fruntea boltită cu gestu-i 
familiar, împărțind viguroase strîngeri de mînă şi răspunzînd 
voioaselor întîmpinări cu surîsul contagios care-i dezvelea 
dinţii albi, puternici, strălucitori; dinți de carnivor de- 
prins să muşte cu un robust nesaţiu din toate poftele şi 
îndestulările vieții. 

Aşadar, venise şi el! 

Toţi i-au ascuns. 

S-au ferit s-o prevină. În egoismul lor de familie, s-au 
gîndit îndată s-o prefacă în santinela lui Ioachim Grult; 
dar de sfişierea din inima ei nu s-a îndurat nimeni s-o 
cruțe. Nici Odeta, care ştia. Nici Nadina, care bănuia. 
Amîndouă o trădaseră într-o complicitate josnică. Dacă ar 
fi presimţit că se poate întîmpla aceasta, fugea de la 
biserică. Alerga acasă. Îl aştepta pe Sergiu. Se amăgea 
aşteptîndu-l pe Sergiu, pe Gigi, chiar de este scris să 
nu se mai întoarcă niciodată din Platoul lui, Pamir. Există 
o voluptate şi în supliciul unei aşteptări fără nădejde. 
Orice mai bine decît aceasta. 


581 


Aşadar, venise şi el! 

Întovărăşea o femeie înaltă, subţire, cu părul negru-al- 
băstrui şi cu ochii adînciţi în cearcăne viorii, înfăşurată 
într-o rochie de un roşu aprins ca floarea de mac, lipită 
de trup direct pe piele; o actriță renumită, fiindcă jucase 
cu mare succes cîteva roluri de vampă. Întru această ce- 
lebritate de proaspătă dată îşi schimbase numele de debut 
pe afiş din Pisicuţa Mladian în Pandora Mladian. Iar rolul 
de femeie fatală îl prelungea ostentativ dincolo de scenă, 
în viața regizată cu o impudică publicitate a aventurilor 
şi a dramelor sentimentale. Printre marile sale succese, 
se anunța sinuciderea unui ofițer de marină; patetic epi- 
sod, într-o noapte cu lună, pe țărmul mării, la Constanţa. 
Se despărțiseră după un vijelios amor de două săptămîni, 
îi întorsese spatele, abia a făcut cîțiva paşi, şi a auzit în 
urmă pocnetul revolverului. Nu s-a oprit din drum. A 
trimis un gardian public, cu vorbele menţionate mai apoi 
de anchetă şi reproduse de toate ziarele în scandalizate, 
dar glorioase reportaje: „Vezi, te rog. Mi se pare că în 
capătul aleii ai să găseşti un cadavru!” Întîmplarea i-a 
servit în carieră măcar tot atît ca un rol într-o piesă cu 
o sută de reprezentații jucate cu casa închisă. Pandora 
Mladian... O aplaudase şi Gina cu doi ani în urmă. Acum 
veneau împreună. După cum îi sprijinise el cotul o clipă 
cu vîrful degetelor, după cum îi prinsese el eşarfa pe 
umeri, a înţeles că nu întîmplarea i-a adus în acelaşi timp. 
Cunoştea gestul; îi cunoştea privirea, care, ea singură, 
însemna o posesiune. 

Gina Alimănescu a tras în faţă o vază de cristal cu ga- 
roafe roşii şi albe. Cînd a crezut că nu-i va mai tremura 
glasul, s-a răsucit pe sfert către Ioachim Grult şi a în- 
cercat să discute banalități indiferente cu tot calmul unei 
vietăți „bhave”. 

Ținînd capul prăvălat pe ceafă, Ioachim Grult filtrase 
privirea oblică prin întredeschiderea îngustă a pleoapelor. 

Nu-i scăpase panica acestui pui de femeie: încreme- 
nirea de la început, tremurul de mai apoi al mîinii încleş- 
tate în olanda apretată a şervetului, decizia curajoasă de a 
se birui. Căci el observa şi preştia ceea ce nu au darul 
să vadă şi să presimtă ceilalți oameni, normali şi opaci 
subtilelor devinaţiuni. Ghici că mica şi fragila persoană 


582 


pusă să-i facă de strajă avea ea acum nevoie de sprijin 
şi de ocrotire. Îl mişcă răsturnarea de situaţii. Cu simpatie 
şi blîndeţe, încercă s-o ajute în eroica ei luptă lăuntrică. În 
loc să riposteze muşcător, cum îi stătea în fire, la o întrebare 
lipsită de interes pentru amîndoi şi formulată numai din 
silnica obligaţie de a rupe tăcerea, Ioachim Grult rosti 
cîteva constatări care răspundeau la tot ce se petrecea în 
sufletul Ginei: 

— Mizeria comediei, ca să-i spunem aşa, mondene, este 
că totul se petrece ca şi cum nu s-ar întîmpla nimic... 
Priveşte în jurul dumitale, domnişoară!... Toţi vorbesc ceea 
ce n-ar trebui să vorbească şi fac ceea ce n-ar voi să 
facă. Toţi ar avea altceva de spus şi mai ales altcuiva 
de spus... lar toți găsesc natural să se mistifice reciproc, 
şi bineînţeles înaintea tuturor, să se mistifice pe sine... Mă 
gîndesc că măcar două treimi din aceşti vecini ai noştri, 
dacă n-ar fi prizonierii unei stupide convenții, nici nu 
s-ar afla aci... Unii n-ar fi venit; alţii ar fi plecat. Însă 
cu toții rămîn... Li se pare că rămîn; din buna lor voie. 
Numai cînd vor ajunge acasă şi cînd îşi vor lepăda, o 
dată cu hainele, surîsul lor poruncit, au să simtă o sinceră 
desfătare. O destindere. Căci atunci vor avea toată liber- 
tatea, în doi sau în trei, în mic sobor, să biîrfească pe 
socoteala celor ce au văzut şi au auzit aci... 

— Vedeţi lumea phea în negru, domnule Grult. 

— Nu, domnişoară. Dar n-o văd numai în profil. 

— Cum adică, numai în phofil? 

— În profil, cu o parte ascunsă întotdeauna în umbră. 
Aşa se văd toți. Aşa se cunosc toții. Numai pe jumătatea 
din lumină... Eu văd şi partea din umbră. E un trist 
privilegiu, domnişoară!... ÎI împart numai cu scumpa mea 
mamă, sinistra mumie din celălalt capăt al mesei. 

Ioachim Grult dădu în lături vasul cu flori, ca să pri- 
vească mai liber spre Aspasia Grult. Cu o mare satisfacție 
o văzu plecînd ochii. 

Dar mai prinse de veste că alţi ochi se opriseră miraţi, 
avizi, învăluitori asupra miniaturalei vecine. 

— A! făcu, împingînd la loc mănunchiul de garoafe şi 
oblonindu-şi o clipă privirea sub pleoapele căzute total. 

Îşi verificase o simplă impresie. Acum era pe deplin 
lămurit. Gina se pitulase după scutul florilor. Refuză tava 


583 


ovală de argint prezentată de chelner peste umeri cu 
onctuoase mişcări. Sorbi un pahar pînă la fund. Vinul 
era rubiniu, plăcut, astringent şi plăcut amărui. loachim 
Grult respinse şi el farfuria. Îşi aprinse pipa. Pîcîi de cîteva 
ori un nor compact de fum spre indignarea şi tusea cu 
icnete a vecinei din stînga: o doamnă decoltată, cu braţele 
groase cît picioarele, ghintuite în brățări late, orientale, 
servindu-se fără excepţie a doua oară din fiecare fel de 
bucate şi gemînd la apariţia fiecărui fel nou. 

— Mititică domnişoară, întrebă Ioachim Grult, nu este 
aşa că ştii prea bine cu ce fel de om vorbeşti?... Un ne- 
bun! Un om ieşit nu de multă vreme dintr-o casă de 
nebuni... 

Gina crezu că a venit ceasul să-şi împlinească misiunea, 
întrebuinţînd tot tactul cuvenit pentru a preîntîmpina cine 
ştie ce izbucnire. 

Silindu-se să suridă, rectifică: 

— Un sanatohiu de odihnă poate voiţi să spuneţi, dom- 
nule Grult?... Un sanatohiu de reculegere penthu surme- 
nați... 

— Nu, domnişoară Gina!... N-am fost surmenat nici- 
odată. Şi cu atît mai puţin în momentul cînd am fost băgat 
în casa de nebuni. Căci într-o casă de nebuni am stat, nu 
într-un sanatoriu de odihnă. O casă pentru oameni ca mine. 
Povestea nu e prea lungă. Are şi o morală... Ca să nu te 
gîndeşti unde te gîndeşti acum... 

— Nu mă gîndesc nicăiehi... 

Ioachim Grult nu luă în seamă protestarea: 

— „ca să nu te gîndeşti unde te gîndeşti acum, lasă-mă 
să ţi-o istorisesc. Măcar pentru o clipă ai să uiţi. Vom re- 
veni pe urmă şi la aceasta... 

— La ce să heveniţi? Nu ştiu la ce faceți aluzie... Ce 
vă închipuiţi, domnule Grult? 

— Nu-mi închipui nimic. Deocamdată îmi amintesc. 
Acum îmi amintesc bine. Te-am ţinut pe genunchi. Erai 
o fetiţă fantastică şi delicioasă pe vremea cînd te găseam 
aci, dumineca, la Odeta, şi cînd Odeta îţi semăna atît de 
mult. Lasă-mi iluzia că n-ai devenit ca dînsa... Îţi aminteşti 
de mine? Eram pe atunci unchiul Ioachim, scumpul şi 
drăguţul unchi loachim, adulat de toți, aşteptat şi primit 
în capul scărilor cu alai, fiindcă mi se adunau milioanele 


584 


la bancă şi mi se înmulțeau dezgustător întreprinderile 
prospere... Într-o bună zi, prietenia cu unchiul loachim 
s-a stricat şi a dispărut admiraţia pentru mintea lui, care 
ținea în frîu douăzeci de afaceri, una mai bănoasă decît 
alta... Ce s-a întîmplat?... S-a întîmplat că în acea bună zi 
am descoperit că devenisem prizonierul unor obligaţii la care 
nu mă constrîngea nimeni... Întreprinderi, fabrici, ferme, 
consilii; telefoane la fiecare cinci minute; bani şi iarăşi 
bani; mai mulți decît îmi cereau nevoile mele... Pentru 
ce, toate? Îmi pierdeam viaţa cîştigînd bani... Amenințam 
să ajung un mic Ford balcanic, iar eu nu găseam nici o 
plăcere să fiu un mic Ford balcanic... Am scăpat dintr-o 
dată de această primejdie. Am izbutit să fiu liber. Spre 
consternarea familiei, aci de față, am donat cea mai mare 
parte a acestei averi pentru a întemeia o fundaţie. Fundaţia 
Ioachim Grult... He-he!... Fundaţia Ioachim Grult, una 
din cele mai macabre glume din ţara românească!... Mi-am 
amintit copilăria mea. Copilăria pe care a putut s-o trăiască 
odrasla unei mame ca doamna Aspasia Grult. Am creat deci 
o fundaţie pentru copii. Pentru orfani, pentru copiii cu 
apucături năzuroase, pentru leneşi, pentru rebeli, pentru 
dezmoşteniţi. M-am gîndit că şi fluturii încep prin a fi 
omizi... Am vrut să cresc omizile omeneşti, ca să le pregă- 
tesc pentru o existenţă de fluturi. Am alcătuit eu regula- 
mente, am supravegheat construirea clădirii, am numit 
personal... Pe urmă am plecat din ţară. Africa, Asia, Aus- 
tralia... Am plecat să cunosc şi altceva, de vreme ce nu mai 
eram prizonierul obligaţiei de a agonisi milioane care nu-mi 
trebuiau... La întoarcere m-am prezentat să-mi vizitez fun- 
dația. Probabil că ai aflat despre senzaţionala petrecanie 
de atunci!... A făcut epocă!... Am găsit căminul meu 
transformat într-un penitenciar pentru schingiuirea copiilor, 
pentru uciderea copilăriei. Disciplină, carcere, uniformă 
cenuşie. M-au primit trei sute de copii, cu călcîiele lipite, 
făcînd front, salutînd ca recruții terorizaţi de sergentul- 
major, tunşi ca recruţii, tîmpiţi de spaimă ca recruţii. „Ce 
spui despre primele rezultate?” m-a întrebat cu satisfacție 
directorul numit de mine. „Spun că eşti un infam şi că 
meriţi palme!” i-am răspuns, trecînd de la vorbă la faptă, 
adică la perechea de palme, acolo, în faţa copiilor, a omi- 
zilor cenuşii... Scandalul a dat de lucru ziarelor cîteva 


585 


zile. Mi se pare că nu m-am oprit numai la palme. Am 
spart oarecari geamuri, am răcnit ca un veritabil sălbatic 
recent debarcat din Africa şi din Australia, am sfărîmat 
mese, bănci, uşi de carceră. Am cerut să mi se aducă ben- 
zină pentru a da foc penitenciarului „Ioachim Grult”. Ple- 
casem într-o ureche. Mă întorsesem nebun complet!... Era 
limpede ca lumina zilei!... Familia, veselii nuntaşi de astăzi 
au folosit admirabila ocazie pentru a mă pune la adăpost. 
Şi mai ales pentru a pune la adăpost o rămăşiţă de avere 
primejduită de apucăturile risipelnice ale unui iresponsabil 
dovedit. Iresponsabil dovedit m-au considerat şi conducătorii 
fundației care-mi poartă numele şi există din a mea danie. 
Directorul cu palmele şi ceilalți complici întru educaţie şi 
disciplină... Au dat la coş regulamentele mele, ale nebu- 
nului. Au menţinut ordinea şi disciplina lor: carcera, me- 
tode de penitenciar... Aud că Fundaţia Grult funcționează 
în cele mai strălucite condiţii, e dată ca model, e vizitată 
de călătorii străini. Eu nu m-apropii pe o zonă de cinci 
kilometri... Datorită mie există un penitenciar mai mult, 
un loc de tortură mai mult pentru copii. S-a dovedit încă 
o dată cît de adevărat e că oamenii buni şi ideile gene- 
roase fac omenirii răul cel mai adînc. Faţă de rezultatul 
în deridere al intenţiilor mele, poate că toți care m-au 
băgat la balamuc aveau oarecare dreptate. Nu pentru ce 
credeau ei; ci pentru ce ştiam eu... Acum cîteva ore mă 
gîndeam să răspund unei ticăloşii cu altă ticăloşie. O pre- 
găteam de mult!... Mi-am luat seama. A ierta e încă o 
manieră mai teribilă de a te răzbuna. Dacă vor înţelege-o 
şi dacă o vor simţi! Lucru de care mă îndoiesc... Cînd 
deschizi uşa unui cîine, e sigur că în judecata lui crede 
că pentru aceasta ai fost făcut pe lume. Să-i deschizi uşa. 
Cînd nu i-o deschizi, îşi spune că lipseşte de la datoria 
ta... Tot aşa se petrece şi cu judecata multor oameni. Eu 
nu-mi plăteam datoria. Eram un ingrat, un egoist, un 
nebun. Mă gîndeam numai la mine, îmi puneam în prac- 
tică fanteziile mele. Uitam că am de deschis atîtea uşi... 
Că am o mamă care numără bucăţile de zahăr, o soră 
care are atîtea fete de măritat, cu zestrile onorabile, dar 
cu drept la atîtea speranțe de la unchiul Ioachim, dacă 
unchiul Ioachim ar fi un om ca toată lumea, serios şi tămă- 
duit de nebuniile sale... Poate că încă mai speră. Miine 


586 


vor veni să recunoască ispăşiţi că au greşit. A recunoaşte 
o greşeală e rețeta cea mai comodă pentru a te dispensa 
de obligaţia s-o mai repari... Cum observi, nu văd lumea 
în negru. O văd cum este. Unii numesc aceasta cinism. Alţii, 
nebunie. În orice caz, fac parte din categoria cea mai ne- 
fericită de nebuni. A nebunilor numai pe jumătate... Ar 
fi fost de preferat să trec peste această limită ingrată, din- 
colo, în paradisul absolut. Să mă cred şahul Persiei, Na- 
poleon, sau Isus Cristos... Din nefericire, am rămas tot 
Ioachim Grult... 

Ioachim Grult îşi îndopă din nou pipa, spre groaza 
vecinei din stînga, cu braţele indecent de albe şi groase. 

Prin şuviţa de lumină a pleoapelor, supraveghease tot 
timpul obrazul Ginei Alimănescu. Se aştepta la o între- 
rupere, la o întrebare, la un semn de interes pentru poves- 
tea avatariilor sale, fiindcă o istorisise numai ca s-o smulgă 
din ea însăşi. 

Dar Gina ascultase absentă. 

Tot atît de străină părea de murmurul glasurilor, de 
melodiile pe rînd elegiace şi furtunoase ale orchestrei, de 
clinchetul paharelor vibrînd muzical. Nu-şi îndreptase ochii 
nici spre capul mesei, unde, între cele două lumînări îm- 
brăcate în flori şi panglici albe, Odeta şi Barbu păreau 
depărtaţi undeva, la capătul lumii, văzuţi prin lentila în- 
toarsă a unui binoclu; nu-şi îndreptase ochii nici spre 
cealaltă extremitate a grădinii, unde „Banda veselă” îşi 
făcea de urit. Se pitise după mănunchiul de flori, ca o 
tristă Cenuşăreasă de toți părăsită şi uitată. Nadina îi făgă- 
duise că vine mai tîrziu să schimbe locurile. Era, însă, 
mai plăcută compania din „Banda veselă”, unde se strămu- 
taseră treptat şi alte rezerve din alte regiuni ale mesei. 

Pentru cine, pentru ce mai îmbrăcase Gina rochia care-i 
fermecase pe toți acum un ceas jumătate, cînd a apărut 
după întoarcerea de la biserică? Rochia stil, strînsă pe 
jumătate de trup şi înfoiată de la mijloc în jos în pliuri 
pufoase. O lună de zile o meditase în singurătatea ei de la 
Oradea-Mare. Totul fusese chibzuit în ciuda prejudecăţilor 
apărate cu fanatism de croitoreasă. Susținuse croitoreasa 
că e prea mică pentru o rochie stil, că la coloarea ei 
bronzată nu merge verdele; că, în orice caz, nu poate 
comite sacrilegiul de a îngemăna verdele cu roşul. Şi toate 


587 


s-au dovedit erezii!... Rochia de tul, în culoarea aripelor de 
efemeridă verde-pal, cu o subţire şuviță roşie pe marginea 
volanelor, ca o linie tremurată de sînge, desăvîrşea înfă- 
țişarea aeriană a Ginei. Îşi dezvelise lobul urechiuşelor şi 
tîmplele într-o pieptănătură ciudată, nouă, ca a nici unei 
alte femei; îşi atîmase cerceii grei şi colierul celebru pe 
timpuri al Catrionei Catriowina — „cerceii şi colierul care 
restabileau dreptul legilor de gravitație şi o împiedicau să 
se volatilizeze”, cum spusese Barbu Leca, tachinînd-o cu 
întrebările stăruitoare să afle pentru cine anume s-a făcut 
ea atît de frumoasă. Într-adevăr, pentru cine? Pentru ce? 
Se ascunsese după pavăza de flori, ca o mică, şi tristă, 
şi părăsită Cenuşăreasă. 

Ioachim Grult pufăi prin colțul buzelor o spirală de fum 
în ochii vecinei din stînga (îl dezgustase capacitatea ei de 
îngurgitare) şi încercă o terapeutică directă, mai brutală, 
dar poate cu mai norocos efect. Înlăturînd cu o mișcare 
autoritară vaza cu garoafe din faţa Ginei, spuse neaşteptat: 

— Te rog, priveşte înainte, nu pleca ochii. Ascultă povaţa 
unui nebun! Priveşte drept înainte şi zîmbeşte! Nu aşa, 
ca la fotograf... Cu surîsul pe care îl aveai cînd erai o 
copiliță şi te ţineam pe genunchi... Aşa! Deocamdată, 
pasabil... Apoi întrebă: Ai înţeles de ce aceasta? 

— N-am priceput, dah m-am supus. 

— Aha!... Te-ai supus ca să nu contrariezi un nebun! 
Aceasta a fost cuvîntul de ordine? 

— Nu, dah... 

— Nu, dah aşa ai crezut c-ah fi trebuit să sune cuvîntul 
de ordine?... Să renunțăm la explicaţii care nu explică 
nimic! Să-ţi spun mai bine de ce ţi-am cerut să priveşti 
înainte şi să nu te mai pitulezi ca un pui de potîrniche în 
lucernă. Dă-i voie unui prieten vechi să-ţi dicteze cîteva 
observaţii de ale sale, cu pretenţii de aforisme, pentru 
album. 

— Eu n-am nici un album... declară Gina Alimănescu, 
arătînd în lături palmele mînuşiţelor, ca şi cum ar fi putut 
să dovedească aşa cît de săracă şi de despoiată se simţea, 
Cenuşăreasă părăsită de toţi şi uitată de toți. 

— Chiar dacă n-ai album, nu schimbă nimic aceasta!... 
Ai să ţi le aminteşti şi fără să le scrii în album. Ai să ţi 
le aminteşti mîine, altădată, poate chiar în astă noapte, 


588 


şi îmi place să cred că vei medita la ele... Eşti la vîrsta 
cînd ţi se pare că iubirea e o fericire sau o nefericire excep- 
țională, absolută, unică, destinată să umple o viaţă întreagă. 
Dar cum puţine femei sînt destul de înțelepte pentru a fi 
fericite, faci parte din categoria celor care sufăr... 

— Nu sufăh de loc... 

— Perfect! mîrîi Ioachim Grult un hohot de rîs, muş- 
cînd coada de os a pipei. Nu suferi de loc? Spusele mele 
nu-şi pierd nici în acest caz utilitatea. Îţi vor servi atunci 
cînd va veni rîndul să suferi... Ştiu bine că toate peripețiile 
sentimentale prin care trecem în viață par stupide şi banale 
pentru toată lumea, în afară de cei direct părtaşi. Eu n-am 
avut cruzimea în tinereţe să le cred stupide şi banale... Şi, 
în consecință, încă de atunci cînd umblam şi trăiam printre 
oameni am observat multe ciudăţenii, care se repetă me- 
canic, cu puterea de lege, fără să văd că femeia... femeia 
în genere... ştie să ia învățătură din ele. Bunăoară, nu pot 
să-mi explic de ce orice femeie, fără excepţie, se simte 
micşorată şi umilită cînd se întîlneşte cu un bărbat care 
i-a fost necredincios şi a părăsit-o după ce s-au iubit şi 
şi-au făcut jurăminte de fidelitate eternă. În primul rînd, 
e discutabil dacă există iubire. Dacă a existat. E discuta- 
bilă orice iubire cînd o recapitulezi, o dată ce a devenit 
un trecut. Fost-a iubire cu adevărat? Puţine rezistă la în- 
trebare... Descoperi că de ceea ce ai numit iubire te legau 
amănunte exterioare, elemente străine de ființa iubită... 
Parfumul trandafirilor pe lîngă care ai trecut, o muzică, o 
dimineaţă ori o seară cu o anumită langoare, o stare sufle- 
tească pregătită de o lectură... Singurătatea... O atmosferă 
perfid conspirativă... Toate au rămas indisolubil legate de 
iubire; au rămas chiar după ce iubirea a trecut. Deci 
persoana: iubita, iubitul au fost un pretext, accidentul... 
Nimic n-ar fi împiedicat să se întîmple totul cu alți figu- 
ranți interşanjabili. Numai trandafirii supraviețuiesc, au 
rămas la locul lor, fără să-şi fi pierdut parfumul. Privighe- 
torile cîntă tot aşa... Toate sînt cum au mai fost. Iluzie e 
numai convingerea absurdă că acestea au existat de hatirul 
unei iubiri şi că o dată cu ea au murit... Dar să presupunem 
că e vorba de o iubire, cum ţi se pare dragostea la vîrsta 
dumitale: o fericire ori o nefericire excepţională, absolută, 
unică!... N-a durat, cu toate acestea, o viață întreagă... 


589 


Bărbatul a mințit, a plecat, e nestatornic sau e o brută... 
De ce nu ştiu oare femeile că deţin o singură răzbunare 
pentru suferința şi umilinţa din acel ceas, al înşelăciunii? 
Una singură, dar teribilă! Zîmbesc cu milă cînd deschid 
ziarul şi citesc că o femeie şi-a împuşcat soțul ori iubitul 
fiindcă fusese abandonată. Nenorocita! Pentru ce să meargă 
înaintea curții cu juri cînd avea la îndemînă o răzbunare 
mai cruntă decît moartea şi glonțul?... Este destul să dove- 
dească bărbatului care i-a fost infidel şi a părăsit-o că nu-i 
reproşează nimic, că nu mai există în inima ei nici o 
urmă: a uitat tot, şi-a refăcut viața, e fericită... Aceasta 
un bărbat nu poate s-o înțeleagă şi să o suporte. Vrea 
să ştie cu cine l-ai uitat, cum l-ai uitat, cît de repede 
l-ai uitat... E rîndul lui să fie umilit şi să sufere. Nu-şi 
iartă că ţi-a mai lăsat încă dreptul acesta la viaţă, că nu 
te-a zdrobit cu desăvirşire, ca să-ți petreci restul zilelor 
cu ochii în pumni, plîngîndu-l, aşteptîndu-l... 

„Ce-ar fi să apară acum Gigi! imploră Gina un destin 
în aceeaşi vreme blînd şi răzbunător. Tot mai este timp. 
Să vină cât de târziu... Cât de târziu!”... 

Ioachim Grult observă slaba pilpîire de lumină în ochii 
genați. De data asta nu-şi pierduse vorbele în deşert. 
Insistă: 

— Bag de seamă că se arată oarecari indivizi cu instru- 
mente barbare de muzică. Înseamnă că ne apropiem de 
ridicarea ospăţului şi că va începe dansul în saloanele 
doamnei şi domnului gheneral-director!... Te rog să-mi 
promiţi că n-ai să fugi... 

— Phomit... 

— Şi că n-ai să mai stai nici cu tatăl mirelui, lîngă si- 
nistra mumie a bunei mele mame. Îl vezi? N-a fost mare 
deosebire în tot timpul mesei între el şi dumneata... Aceasta 
nu trebuie să mai fie! Promite-mi că ai să dansezi, că ai 
să fii veselă... Că ai să asculți povața nebunului, pe care 
în loc să-l păzeşti, el te păzeşte... Promiţi? 

— Phomit. 

— În aşteptare, n-ar strica să mi-o trimiţi pe Nadina 
aci şi să-i iei locul la acea bandă veselă unde ar fi fost 
bine să te afli de la început... Vreau să-i vorbesc. 

Ioachim Grult rămase singur, cu pipa stinsă între dinți, 
cu mîna rezemată de spătarul scaunului gol, întorcînd spa- 


590 


tele doamnei decoltate, care lupta cu o dublă felie de tort. 

Masa era pe sfîrşite. Un cuvîntător înălță cupa de 
şampanie, închinînd pe rînd în sănătatea şi fericirea mirilor, 
a socrilor, a neamului Grult şi Cristodoreanu. O clipă, ochii 
lui Ioachim Grult s-au încrucişat cu privirea bătrînei din 
celălalt capăt. „De ce e aşa şi-l simt atît de străin de 
mine?” se întrebă ea „de ce e aşa şi o simt atît de străină 
de mine?” se întrebă el. 

Scutură scrumul pipei, ciocănind în speteaza scaunului. 
„Poate e nefericită numai fiindcă e singură şi avară. Toţi 
sîntem singuri.” 

— Am sosit, unchiule Ioachim! anunță Nadina, punîn- 
du-i mîna caldă pe braţ şi aducînd cu dînsa, în ochi, 
sclipirea veseliei de care se despărțise. Te rog să mă ierti. 
A fost o nebunie întreagă cu noi... Ştii că am descoperit 
şi un Malec? Vărul lui Barbu. E de un comic irezistibil 
cînd îl imită pe Malec. Ai spune că e Malec în carne şi-n 
oase! 


591 


— Acesta e Malec. Amicul acesta îmi ține de urît zile 
şi nopţi cînd nu se prinde somnul de mine... 

Sprijinit într-un cot, Ion Idiceanu se întinse peste mar- 
ginea patului pentru a privi mai de aproape, cu drag, la 
tovarășul său de singurătate. 

Pieptul descărnat se dezvelise din cămaşa ţărănească de 
noapte, cusută cu arnici roşu şi negru la gât, vînătă şi sleită 
de atîtea sudori uscate pe trup. Sub piele se reliefau gra- 
tiile curbe ale coastelor. 

„Cred că l-aş putea ridica într-o singură mînă. L-aş 
duce subsuoară ca pe un copil”! îşi spuse Sergiu Miclăuş 
cu milă, amintindu-şi emoția şi respectul liceanului dintr-a 
cincea cînd se lipea de perete la trecerea elevului din ultima 
clasă, gloria şcolii, laureatul tuturor concursurilor generale 
pe ţară. Acum gloria şcolii era pe jumătate cadavru, 
duhorea a năduşeală iuțită, îşi scuipa plămînii în batistă şi 
căpătase un pat să zacă şi să moară din mila unei epave 
ca Valeriu Dragomir. 

Dar bolnavul zîmbea. Uitase pentru o clipă neînduplecatul 
soroc al morţii, care se scurtase cu încă o foaie din ca- 
lendar. 

— Bună seara, Malec! Prezintă-te şi fă frumos la domnul. 

Pe măsuţă, în borcanul prea strîmt, Malec, peştele roşu, 
se răsuci anevoie, cu mişcări istovite de coadă şi aripi 
membranoase. Cînd izbuti să ajungă în poziţia cea mai 
puţin chinuită, rămase imobil, privind la lon Idiceanu cu 
ochi rotunzi şi ficşi, de o inexpresivitate lugubră. 


592 


Bolnavul atinse o dată cu unghia în peretele de sticlă. 
Malec nu se clinti. Atinse de trei ori, la intervale distan- 
tate, după metoda alfabetului Morse. Malec dădu semne 
de înţelegere şi de neastîmpăr, deşi ochii păstrau aceeaşi 
stupidă inerție. 

— Precum se constată, amicul meu nu e atît de imbecil 
pe cît pare după fizionomie... îl apără Ion Idiceanu de un 
defavorabil şi pripit verdict. 

— Da! Are aptitudini de telegrafist... recunoscu Valeriu 
Dragomir. Cînd e vorba de anumite semnale de masă, 
bineînţeles... Încolo, e un leneş fără pereche. 

Jon Idiceanu îşi clătină capul pe vrejul subţire al 
gîtului: 

— Hai-hai, Dragomire! lar îl persecuţi?! Eşti gelos pe 
el fiindcă îşi cîştigă existența mai uşor decît tine... Pe 
urmă, adresîndu-se din nou lui Sergiu Miclăuş: Ai văzut 
cum cunoaşte semnalul de masă? Acesta e gongul!... Trei 
lovituri după alfabetul nostru. Cînd îl înşel, se supără şi-mi 
întoarce spatele. Atunci nu se mai împacă toată ziua... Mă 
budează şi nu vrea să mănînce, ca să-mi provoace un 
caz de conştiinţă. E teribil de susceptibil!... Dragomire, 
dă-mi, te rog, tainul lui. Doresc să nu ne culcăm ca 
aseară, certaţi. 

Valeriu Dragomir scotoci în sertarul măsuţei, printre 
piepteni, cutii goale de ţigări şi lame ruginite de ras. 
Descoperi o cojiţă de pîine. 

— Nu aşa. te rog. Pîine proaspătă. Miez... Doar a fost 
duminecă astăzi, merită să se înfrupte şi el dintr-un 
menu mai acătării. 

Prietenul lui Sergiu Miclăuş desfăcu pachetul legat cu 
sfoară. Frînse o bucată de franzelă. Desprinse miezul din 
coajă şi îl trecu bolnavului. Ion Idiceanu ţinea să-şi hră- 
nească tovarăşul de singurătate cu mîna sa. Fărămiţînd 
porțiuni mărunte, le presăra una cîte una în apă. Malec 
căsca gura inelată şi hăpăia cu o voracitate care dezmin- 
tea întru totul calmul imperturbabil al ochilor. 

— Acum, gata... Ajunge! Să-ţi fie de bine! rosti bol- 
navul, transmiţînd cu lovituri uşoare în sticlă semnalul lor 
cunoscut. 


593 


Malec clătină de două ori din coadă în chip de mul- 
țumită. Apoi rămase iarăşi imobil în apa gălbuie şi fila- 
mentoasă, cu botul lipit de geamul curb, cu ochii tîmp 
zgîiți la stăpînul şi protectorul său. 

— Nu-l îndop prea mult, ca să nu se-ngraşe... lămuri 
Ion Idiceanu, ferindu-şi cu mîna aripa neagră de păr 
căzută pe frunte şi zîmbind cu o înfiorătoare uitare a 
morții, pe care Sergiu Miclăuş o vedea ca în gravurile 
cărților, aşteptînd la căpătiiul patului cu dinții rînjiți şi 
coasa ridicată. Nu trebuie să se îngraşe. Spaţiul nu i-ar 
permite să urmeze un program de gimnastică suedeză... 

Probabil că sub aceste glumeţe cuvinte se ascundea o 
mai veche şi indirectă doleanță adresată la loc ştiut, căci 
Valeriu Dragomir simţi nevoie să-şi ceară scuze: 

— Nu ştiu cum se face de nu mă pot ţine de cuvînt! 
Am s-aduc eu în una din zile un vas de cristal: Am văzut 
unul splendid, sferic, cu irizaţii, într-o vitrină pe Calea 
Victoriei... 

— Auzi ce te aşteaptă, iubite Malec? Ne mutăm în 
casă nouă. Apartament spaţios, cu tot confortul. Și, ridi- 
cînd privirea spre Dragomir: Numai te rog, Dragomire 
dragă, dacă se poate, fă-o aceasta înainte de a mă muta 
şi eu în locuința mea cea nouă. 

Pe obrazul livid al bolnavului trecu o întunecare. Scurtă 
şi fugitivă. Înlăturîndu-şi cu degetele răsfirate franjul pă- 
rului din ochi, tot aşa cum îşi dezvelea fruntea acum 
doisprezece ani, cînd începea să cuvînteze în numele 
liceului la serbările şcolare, Ion Idiceanu zîmbi din nou, 
cu ochii la peştele roşu: 

— ÎL observi, domnule Miclăuş? E în stare să pri- 
vească astfel nemișcat la mine, ceasuri şi ceasuri... Nu 
mă mai simt singur cînd bietul Dragomir pleacă la mize- 
rabila lui datorie ca să-şi cîştige pîinea. S-o cîştige acum, 
pentru doi... Pentru trei, dacă-l numărăm şi pe Malec în 
buget. Stă suspendat în lichid şi priveşte... Am cîteodată 
impresia că asistă la toată existenţa noastră cu o curiozi- 
tate ironică şi conținută. Se preface nepăsător. De fapt, 
nu s-a recules din stupoarea pe care i-au pricinuit-o 
absurditatea actelor noastre... Şi-o maschează sub aspectul 
acesta flegmatic. Cultivă umorul gen Buster Keaton. Nu 


594 


e aşa că-ţi aminteşte mutra lui Malec? Îşi lăsă capul pe 
perna şiclită, albăstruie, de prea multă vreme neprimenită. 
Îşi acoperi pieptul cu pătura de cazarmă, şi continuă, 
uitîndu-se în tavan: Dacă ar putea să rîdă cu hohot, ar 
avea într-adevăr de ce ride. Ce vede, în definitiv, aci?... 
Un muribund, care de la vîrsta de şapte ani n-a mai trăit 
viața cu prostiile ei divine. A buchisit litera cărților doi- 
sprezece ani, ca să se închidă mai apoi alţi zece într-un 
laborator, cum stă el în borcanul de sticlă... Şi alt ne- 
norocit, acest prieten al dumitale, care după ce şi-a pier- 
dut o parte din viață învățind, îşi pierde cealaltă parte 
într-o slujbă ignobilă de noapte, sperînd ceva mai bun. 
Dumnezeu ştie ce poate să spere mai bun!... lar amîndoi 
ne considerăm creaturi superioare, libere şi independente 
faţă de el, de acest Malec, vertebrat inferior şi captiv în- 
tr-un borcan... Cum să nu-i pară umoristică asemenea 
pretenţie? 

Valeriu Dragomir se depărtase la fereastră cînd l-a auzit 
pomenind despre slujba sa de noapte. Se prefăcu a privi 
afară cu mare interes cerul învăpăiat de lumina firmelor 
roşii, albastre şi verzi, în tuburi subțiri de neon. 

Muzica de jos, de peste drum, din grădina de noapte 
străbătea înăbuşit prin geamul închis. Sunetele îşi pier- 
deau violenţa vulgară de taraf lăutăresc. Ajungeau în sur- 
dină, idealizate şi moi. 

În patul de fier, cu mîinile puse pe piept, Ion Idiceanu 
părea că-şi deprinde de pe acum scheletul de sub pătura 
aspră, cu odihna cea veşnică din sicriu. 

— Ah! Muzica aceasta!... rosti, fără să-şi mute ochii 
din tavan. Obrazul se scofilci dureros, lăsînd să apară mai 
vizibil găvanele craniului în care se va preface peste cîteva 
luni. Ah! Muzica aceasta... repetă. Nu-ţi poţi dumneata 
închipui ce deşteaptă asemenea muzică într-un bolnav con- 
damnat fără drept la nici o iluzie de vindecare... 

— Ai să te vindeci! exclamă cu tărie Sergiu Miclăuş, 
ridicîndu-se de pe scaun şi pipăindu-şi involuntar teancul 
de bancnote prin stofa buzunarului. Ai să te vindeci, de ce 
să vorbeşti aşa?... Te rog să-mi dai voie să mă ocup şi eu 
de aceasta... Am o cunoştinţă... Un prieten medic la un 
sanatoriu din Predeal. Medic-şef. I-am făcut o dată un 
foarte mare serviciu şi de atunci se simte îndatorat: mă 


595 


întreabă mereu cu ce s-ar putea plăti. S-ar ivi o ocazie să se 
achite... 

Nu spunea adevărul, fiindcă nici nu erau de mărturisit 
gîndurile câte-i treceau tumultuos prin minte. În stradă, 
se întrebase dacă n-ar fi de datoria sa să-şi ajute prietenul 
pentru a-i înlesni să înceapă altfel de viață. Adineaori se 
hotărîse să trimită el mîine dis-de-dimineaţă vasul de 
cristal pentru Malec, ochit de Valeriu Dragomir în vitrina 
de pe Calea Victoriei. Acum îşi dădea seama că deține 
putinţa de a prelungi zilele unui muribund. De cîte ori n-a 
pierdut el la masa de cărţi, în trei ceasuri, sume care ar 
fi acoperit de trei ori întreținerea şi căutarea unui bolnav 
într-un sanatoriu vreme de trei luni? Acestea nu se spun. 
Se fac. De un sfert de oră îl munceau gîndurile, zguduit 
de înfăţişarea fostului superior de şcoală, de hîda mizerie 
a încăperii cu pereţi afumaţi şi scorojiți pînă la tencuială, 
cu lavoarul de tablă şi oala de noapte sub patul de fier. 
Valeriu Dragomir, chibiţul de club şi de cafenea cu hainele 
lucii în coate, se învrednicise a se depăşi pînă la asemenea 
faptă, culegînd un bolnav de pe drumuri şi drămăluindu-şi 
țigările ca să-i poată aduce pacheţelul zilnic de mîncare, 
dormind pe canapeaua dizlocată fără aşternut ca să-i lase 
patul şi minţind din filotimie. Lui îi atîrna greu în buzunar 
teancul neatins de bancnote. Lui: un oarecare Mircea... 
Mirclăuş... aşa ceva... „Un oahecahe Mihcea... Mihclăuş... 
aşa ceva”... 

Cu însufleţire păşi prin cameră de la lavoarul de tablă 
la patul de unde rînjea dedesubt oala albă de noapte. 

Acum binecuvînta slăbiciunea vinovată şi laşă care-l 
ținuse paralizat aci. De cîte ori Valeriu Dragomir i-a făcut 
semne apăsate să-şi amintească înţelegerea de a nu întîrzia 
prea mult, el nu s-a ridicat să plece. A cedat la stăruințele 
bolnavului. Credea că-l ţine frica să nu se trezească iarăşi 
în stradă cu deşertul din el. Mizeria tragică din această 
încăpere, soarta omului încă tînăr din pat, sortit fără ami- 
nare morţii, operase asupra sa ca un narcotic. Îi amorţise 
propria deznădejde. Tot ce trăise de astă-noapte încoace 
îi părea numai un simulacru de suferinţă pe lîngă destinul 
acestor doi nefericiți adunați printr-o macabră ironie sub 
acelaşi acoperiş. Dar altceva fusese. Nu-l împietrise locului 


596 


un instinct egoist: alinarea şi uitarea momentană a unei 
sfişieri, în prezenţa altor scufundări de viaţă mai crîncene. 
Era nevoie de această întîrziere pentru un nobil deznodă- 
mînt. Germinau în el o hotărîre, un gînd. Turburi încă. 
Acum au început a se limpezi. 

Se vor limpezi desăvîrşit mîine, cu mintea odihnită, cînd 
Gina, înmormîntarea Sandei Dobrotescu, episodul din 
biroul lui Tatileon, scena de la cimitir, şicanările insupor- 
tabilei creaturi din căsuţa pitică de pe strada Cuţitul-de- 
Argint, toate, toate vor fi un trecut, o zi încheiată, amintiri 
fantasmagorice, cu neputinţă de reconstituit şi de încorporat 
vieții trăite îndeaievea, cu peripeţiile unui voiaj himeric, 
prin vis, printr-un vis rău, în Platoul Pamir. 

— Ai să te vindeci! repetă energic, oprindu-se înaintea 
patului. Mai sînt oameni de ispravă pe lume. Prietenul 
acesta al meu, Dragomir, ţi-a dovedit-o!... Un asemenea 
om e şi doctorul de la Predeal... Permite-mi să mă ocup 
eu. Să intru în legătură cu el. Chestie de două-trei zile... 

Bolnavul nu-şi mişcă mîinile de pe piept, capul din 
pernă. 

EI îşi urmă monologul său: 

— Ah! Muzica aceasta... Atîtea prostii au fost de făcut 
în viaţă şi eu nu le-am făcut! Au fost primăveri... Eu nu 
le-am cunoscut, nici n-am avut cînd să le văd... Am văzut 
viața de zece ani încoace prin fereastra din subsol a 
laboratorului. Sînteţi tineri, sănătoşi, n-o pierdeţi viața; n-o 
pierdeţi... E de-o mie de ori mai bine să ai remuşcări decît 
să mori cu regrete. E primăvară... Noapte de primăvară. 
Auzi muzica aceasta?... Se află vin... Sînt femei. Poate vă 
aşteaptă o iubire. Nu le pierdeţi... Mai bine să aveţi re- 
muşcări decît regrete... 

„Fără îndoială că nu m-a auzit sau că nu dă crezare 
spuselor mele”, gîndi decepţionat Sergiu Miclăuş. Apelă la 
sprijinul prietenului: Asculţi, frate Dragomir, ce m-am 
gîndit eu? 

Valeriu Dragomir se întoarse de la fereastră. 

— Ei, ce te-ai gîndit tu? întrebă cu răceală, mustrîndu-l 
din ochi că s-a întins la poveşti, ostenind bolnavul, în loc 
să dea el semnal de plecare, după cum le-a fost vorba. 


597 


Îşi ştia prietenul mai delicat şi discret. Doi ani de 
provincie i-au răpit aceste însuşiri subtile. 

Sergiu Miclăuş începu, fără să țină socoteală de reflecțiile 
prietenului, înscrise pe chipu-i buhăvit de noctambul: 

— M-am gîndit să încercăm ceva la un sanatoriu. Am 
un prieten medic-şef la un sanatoriu... 

— Basm! îşi formulă laconic scepticismul Valeriu Dra- 
gomir. 

— Nu e basm, frate Dragomir. 

— Atunci iluzie. 

— Nu e nici iluzie... 

Sergiu Miclăuş era să adauge: „Am aci dovada palpa- 
bilă că nu e vorba de basm şi iluzie”. Dar îl oprea aceeaşi 
pudoare care-l silise pe Valeriu Dragomir să ascundă cu ce 
mijloace săvîrşea el pentru bolnav o faptă în afară de orîn- 
duielile obişnuite şi egoiste ale actelor omeneşti. 

Bolnavul se ridică într-un cot. Voi să vorbească. ÎL înă- 
buşi tuşea. 

Cît timp se zvîrcoli cu batista la gură, Valeriu Dragomir 
îşi trase prietenul de mînecă imperios: 

— Să mergem! Ce-s basmele acestea?!... Îl faci să-şi 
creeze iluzii... Se resemnase... 

Sergiu Miclăuş surîse în colțul buzelor cu tristeţe, stăpîn 
pe o siguranță ignorată de Valeriu Dragomir. Cît de greu 
este să convingi oamenii că te-ai hotărît la o faptă rară 
şi dezinteresată! Chiar prietenul care săvîrşea acelaşi lucru, 
încă mai eroic, fiindcă o făcea cu preţul mizeriei sale de 
fiecare zi; chiar el, nu putea să creadă în fapta de bine a 
altuia. Cu atît mai vîrtos. Îi va ascunde încă două-trei zile, 
pînă ce totul va fi pregătit, încheiat, plătit. Surpriza va fi 
atunci întreagă. Încuviință deci, căutîndu-şi din ochi 
pălăria: 

— Bine, Dragomire. Să mergem! 

Bolnavul îşi băgă sub pernă batista mototolită cu pete 
de sînge. 

Vorbi, sprijinit în cot, acoperindu-şi cu cealaltă mînă pe 
piept cămaşa sleită de năduşeală: 

— Te-am ascultat, domnule Miclăuș... Eu te-am ascultat 
şi îndată am crezut că nu sînt basme, că nu e o iluzie... 
Ofticoşii sînt ori foarte pesimişti, ori foarte optimişti. Pe 
rînd, cînd una, cînd alta... Cred însă şi în miracole... E o 


598 


predispoziție care face parte din procesul boalei... Eu mai 
cred în miracole şi fiindcă mi-a dovedit o dată posibilitatea 
lor acest prieten al dumitale, care m-a strîns de pe drumuri 
împins nu ştiu de ce sentiment şi mă hrăneşte nu ştiu cu 
ce abnegaţie, rupîndu-şi bucata de la gură... Am aşadar 
dreptul, chiar obligaţia, să cred... Poate că amicul dumi- 
tale, medicul de la Predeal, e gata să se plătească față de 
un muribund pentru o datorie contractată față de dum- 
neata... 

— Nu poate! E sigur! stărui Sergiu Miclăuş. 

— Bine. E sigur... Dar cu aceasta ce ați rezolvat? Mi 
se vor prelungi zilele cu o lună... două... În loc de maximum 
opt luni cîte mi-a dat medicul, voi mai trăi zece... două- 
sprezece... Într-un pat de sanatoriu. Nu aceasta aş vrea 
acum. Nu aceasta m-ar mulțumi... Vezi cît de pretențios 
sînt? Lipsit de orice modestie şi demnitate. Găsesc natu- 
ral să mă culeagă de pe drum un fost elev de la aceeaşi 
şcoală cu mine, deşi n-am schimbat zece cuvinte pe vremea 
cînd eram laureatul concursurilor... Găsesc foarte natural 
ca dumneata, alt necunoscut, să-mi oferi o pomană... 

— Nu e o pomană! protestă Sergiu Miclăuş. De ce să 
întrebuințăm cuvîntul acesta urit? 

— Urît sau frumos, de fapt aşa se numeşte ceea ce vrei 
dumneata să faci. O pomană!... Nici cuvîntul, nici fapta 
însă nu mă umilesc. Am pierdut de mult dreptul la orice 
amor propriu... Dar nu aceasta voiam să spun. Să presu- 
punem că vei izbuti în proiectele dumitale. Peste două 
săptămîni mă voi afla întins într-un pat de sanatoriu... Fe- 
reastră deschisă spre pădure de brad... Ozon... Soare şi 
linişte... Mîncare caldă şi trei vizite medicale pe zi. Foaie 
de temperatură... Sticluţele de doctorii la cap... Nu aceasta 
doresc... Altceva! Ceea ce nici dumneata, nici nimeni nu 
poate să-mi dea... În loc de patru, de şase ori de zece luni 
de agonie, întins pe pat şi în chaise-longue, numai două 
săptămîni de adevărată viață... Să fac toate prostiile cîte 
nu le-am făcut. Toate nebuniile... Acestea nu mi le mai 
poate da nimeni... Nu mi le mai poate da nimeni... 

— Vor veni şi acestea... rosti Sergiu Miclăuş cu mai 
puţină încredere. Vor veni! Întîi sănătatea. Şi după aceea 
prostiile, nebuniile... 


599 


— E prea tîrziu. Le-am pierdut. Bolnavul îşi lăsă capul 
pe pernă. Adăugă: În orice caz, îți mulțumesc. Nu atît 
pentru mine, cît pentru prietenul dumitale, acest Dragomir, 
căruia simt că-i apăs povară prea grea... 

— Eşti un ingrat, domnule lIdiceanu, dă-mi voie să-ţi 
spun fără să te supere... vorbi Valeriu Dragomir, cu o sin- 
ceră părere de rău în glas. Ce te face să crezi aceasta? 
De ce o povară prea grea?... Te-am îndreptăţit eu vreodată, 
prin vreun cuvînt ori prin vreun fel al meu de a fi, să 
bănuieşti una ca asta? 

Bolnavul articula enigmatic, cu ochii în tavan: 

— Poate că înțeleg mai multe decît spun. Sînt ca acest 
Malec. 

Se răsuci iarăşi într-un cot, zîmbind şi privind la 
captivul din borcanul de sticlă, care plutea imobil între 
două ape, cu ochii holbați la stăpînul şi protectorul său: 

— Ţin de la început să-mi exprim o singură dorinţă. 
O condiţie, dacă vreți. ÎL transport şi pe Malec cu mine... 
Mă asculți, amice? E foarte posibil să plecăm curînd în 
călătorie. Schimbăm aerul... Mergem la ozon... 

Peştele roşu se uită prin geamul curb la bolnav, cu o 
flegmatică ironie, de rău augur. 

— El e un sceptic! proclamă Ion Idiceanu. Nu-i ofticos. 
Eu sînt mai optimist... Vă mărturisesc că încep să cred şi 
în celălalt miracol... Nu să mă însănătoşesc defintiv. Dar 
să mă pot ridica pe picioare numai două luni... Numai 
o lună. Măcar două săptămîni... Se rugă: Ştiu că aveţi 
țigări... Nu mă minţiţi... Daţi-mi şi mie una... 

Sergiu Miclăuş îşi consultă din ochi prietenul. Valeriu 
Dragomir strînse din umeri: „Fă ce vrei... Văd că l-ai 
luat în antrepriză. Eu mă descarc de orice răspundere.” 
Sergiu aşeză două ţigări pe măsuţă lîngă borcanul lui Malec. 

— Şi vă mai rog ceva... Deschideţi-mi geamul. Stingeţi 
lumina... Am să mănînc mai tîrziu... Acum aprind o ţigară 
şi fac planuri... Am să ascult muzica şi am să urzesc pro- 
iecte. 

l-au îndeplinit dorinţa. În camera cu becul stins bol- 
navul rămase singur. Aruncase chibritul într-o coajă de ou. 
În această candelă grotescă de la căpătii flacăra mai pil- 
pîi cîteva clipe. Malec privea la omul din pat cu ochii 
holbaţi în sinistră fixitate, fără să arate nici o mirare de 


600 


noul zîmbet, visător şi plin de nădejde, pe care pînă 
atunci nu 1 l-a cunoscut. 

— Ce-ţi veni să scorneşti basmul cu sanatoriul? în- 
trebă Valeriu Dragomir cînd au ajuns în stradă. 

— Nu e basm. Ai să vezi... îl asigură misterios Sergiu 
Miclăuş. Îţi cer răbdare numai două-trei zile... Pînă atunci, 
să nu mai pomenim despre aceasta. 

Prietenul renunță uşor la celelalte întrebări cîte îi stă- 
teau pe buze. Cariera de chibiţ îl învățase să aştepte şi 
să asiste la actele altora fără drept la o prea indiscretă 
curiozitate. Pasiv, lăsa viaţa să curgă şi să-l tirîie, ca un 
stîrv plutind pe o apă miloasă. Mai ştia şi cît preţuiesc 
hotărîrile dintr-un ceas exaltat, cînd toate par simple şi 
pe jumătate îndeplinite numai fiindcă au fost spuse. Era 
sigur că nu rămîn nici doi sorți dintr-o sută, să mai fie 
vorba despre sanatoriul şi proiectele de acum, peste două- 
trei zile, dacă pînă atunci Sergiu Miclăuş nu pleacă în 
orăşelul lui din Ardeal şi dacă se vor mai întîlni cumva. 
Amîndoi au făcut atîtea planuri împreună şi au luat atîtea 
hotărîri de care se ruşinau a doua zi! 

Îşi aprinse ţigara Carpaţi şi se uită la ceas: 

— Unde vrei tu să mergem? Să ştii că nu stau mult. 
Nu pot să întîrzii. 

Sergiu Miclăuş răspunse: 

— Mergem undeva, pe aproape. Acum îmi amintesc 
că nici n-am mîncat astăzi. Cît despre întîrzierea ta, fă-mi 
astă-seară hatîrul să renunți... 

— Uşor a spune... 

— Uşor! Şi iată de ce uşor, frate Dragomire... 

Pipăind în buzunarul de la spate în teancul de hirtii, 
numără pe nevăzute cinci bancnote, le smulse afară cu 
o mişcare care îi era obişnuită din nopţile tripourilor, le 
mai numără o dată şi după ce le-a împăturit le întinse 
prietenului: 

— lată de ce îmi e uşor a spune, frate Dragomire... 
Fiindcă de un ceas şi mai bine, de cînd ne-am întâlnit, 
mi-am pus în gînd aceasta. Între noi nu încap mofturile... 
Te împrumut cu cinci mii de lei. Cu rugămintea, însă, în 
astă seară să renunți la „slujba” ta de noapte... Şi dacă se 
poate să faci tot aşa şi mîine, poimiine, mai târziu. 


601 


Valeriu Dragomir primi banii fără codeală. Era învăţat 
cu asemenea situaţii, deşi de mult nu-i mai trecuse prin 
mînă o sumă atît de impresionantă. Nu găsi nevoie să 
mulțumească, nici să pomenească despre vreo vagă resti- 
tuire. Astfel de formalităţi deşarte, dintr-o altă lume, nu 
aveau nici un sens la un chibiţ osîndit să stîrcească o 
noapte întreagă în spatele jucătorilor, aşteptînd pînă ce 
un bancher norocos zvîrlea mărunţişul de fise „pentru 
hrana animalelor”. 

— Văd că eşti în fonduri! 

Aceasta fusese singura concluzie. 

Sergiu Miclăuş înţelesese încă o dată cît de spăimoasă 
era surparea din sufletul prietenului. Se simţea bucuros 
că a trecut cu bine peste întiiul prag al hotărîrilor din 
această seară. Altfel, ar fi fost preocupat tot timpul me- 
sei căutînd o introducere stînjenită, pîndind un moment 
prielnic, temîndu-se de o împotrivire. Se dovedea că toate 
acestea au fost exagerate. Valeriu Dragomir băgă banii 
în buzunarul de la piept, într-un carnet cu scoarțele de 
muşama flexibilă şi cadrilată. 

— Ai rămas un tip şic! recunoscu dezvelindu-şi dinţii 
fonfi şi cariaţi într-un surîs mizerabil. Aceasta, de altfel, 
o spun şi acum, toţi, pe la toate cluburile, măcar că în ul- 
tima vreme, înainte de a pleca, erai curăţat... 

— Nu-mi vorbi despre timpuri pe care vreau să le uit, 
frate Dragomire. 

— Se pare că le-ai uitat. 

— Aproape. 

— Aş dori şi eu s-o pot spune aceasta... Dar cum să 
fac? De unde s-o încep? 

— Vom vorbi la masă, Dragomire. Ştii că este posibil 
să vin îndărăt în Bucureşti? Încă nu m-am decis... Acum 
cinci-şase ore credeam că e sigur... 

Se opri. I se părea absurdă descoperirea că au trecut 
numai cinci-şase ore de cînd cu nerăbdare privea la ceas 
în biroul lui Tatileon. Îl despărțea parcă o viaţă întreagă 
de atunci. Acum devenise „un oahecahe Mihcea... Mih- 
clăuş... aşa ceva”. 

Reluă: 


602 


— „credeam că e sigur. În cinci-şase ore s-au schimbat 
unele lucruri. E inimaginabil cîte se pot schimba pentru 
viața noastră în cîteva ore... 

— Mie îmi spui?! rosti chibiţul de tripou cu gîndul la 
partidele care decid soarta unui sinucigaş. 

— Dar dacă rămîn la hotărîrea mea să-mi dau dimisia 
din magistratură şi să mă apuc de avocatură serioasă, mi-ar 
plăcea să lucrăm împreună. Ar fi o idee! 

— Da... ar fi o idee... aprobă fără prea multă convin- 
gere Valeriu Dragomir. 

Sergiu îşi spuse că prietenul nu mai citeşte ziarele, n-a 
văzut anunţurile în chenar negru, nu bănuia că el vine 
de la o înmormîntare. I le va împărtăşi treptat, mai tîrziu, 
cînd se vor regăsi aşa cum au fost. 

— Intrăm tot aci? întrebă. 

În locul lui Valeriu Dragomir răspunse portarul june şi 
cîrn, cu şapcă de amiral încărcat de fireturi: 

— Poftiti, domnule Sergiu... Puteţi trece pe terasă dacă 
vă temeți de ploaie. 

— Unde vezi tu semne de ploaie, Tacke? glăsui Sergiu 
Miclăuş ridicînd ochii la cerul înstelat. 

Şi îndată o gheară de fier îi strînse inima. Îşi aminti 
cerul înstelat de astă-noapte, la aceleaşi ceasuri, cînd tre- 
nul s-a oprit în cîmp şi el a rămas cu braţele rezemate de 
fereastra vagonului. Concertul de broaşte, cîntecul păsării 
din salcîm. Presimţirea mincinoasă că n-are să aştepte mult 
pînă ce va întîlni o vietate pe lume cu aceleaşi gînduri 
şi cu aceeaşi sete de un nu ştiu ce şi nu ştiu cum nou şi 
încă nespus. „Ai stat şi dumneata acolo, cu coatele pe 
geam? Ce cuhios!” E cu putinţă să fi trecut de atunci 
numai o singură zi? El e acum un oahecahe Mihcea... 
Mihclăuş... aşa ceva... 

— Stăm afară! propuse. Sub stele. Sub stelele mii... 

S-au aşezat la o masă sub un tei, cu bolta de frunze 
între dînşii şi stelele mii. 

Chelnerul se repezi cu paşi răşchiraţi, recunoscînd un 
client vechi şi darnic la bacşişuri. 

— Să trăiţi! Bine-aţi venit pe la noi, domnule Sergiu! 

Pentru Valeriu Dragomir n-arătă nici o consideraţie, omi- 
țîndu-l din salamalecurile sale. 


603 


— Aţi lipsit şi v-a mers bine pe unde aţi lipsit! Mă bă- 
iatule, strigă la picolo, două ţuici duble şi o baterie cu 
capsă albastră! Multă gheaţă şi să ai ochii pe masa 
d-acilea! 

Sergiu Miclăuş nu găsi tăria nici unei împotriviri. 

Rămase față în faţă cu prietenul buhăvit, care îşi pipăia 
buzunarul de la piept în fiecare minut, păzindu-şi comoara. 

O frunză galbenă, pretimpuriu moartă, cobori legănîn- 
du-se pe şervetul alb. O împinse cu un gest amintind 
nopțile lor din adolescență, cînd discutau pînă târziu. 

— Frunza aceasta ca mine... Ca bietul Indiceanu! Încă 
nici n-a trecut primăvara şi s-a sfîrşit cu dînsa... vorbi 
Valeriu Dragomir. 

Sergiu îl privi cu o mirare blîndă şi înduioşată. Aşadar, 
se mai deştepta ceva în el! Încă nu era totul pierdut. 

— Poate ca Idiceanu, da. Tu însă n-ai dreptul să spui 
aceasta, frate Dragomir. 

Valeriu Dragomir dădu tuica peste cap. Sergiu făcu la fel. 

— E tare! spuse oțărîndu-se. Prea tare. 

— Ştie el Tacke ce vă serveşte! se făli chelnerul sosind 
cu o farfurie cu trufandale. Ţuică specială, rezervată pen- 
tru clienți ca dumneavoastră, domnule Sergiu. Şi tocmai 
fiindcă vă cunoşteam gusturile, am pus să mai aducă 
un rînd. 

— Într-adevăr, e o ţuică minunată... 

Vorbise Valeriu Dragomir. Chelnerul nu păru sensibil la 
aprecierea unui client jerpelit, care de mult îşi pierduse 
dreptul la stima tuturor chelnerilor de pe lume. 


— Acum braziliana e în toi! declară Valeriu Dragomir 
privind la ceas. 

Îşi tipări carnetul din buzunar cu latul palmei. 

— E duminecă seara. Joc mare... 

A treia oară revenea la aceeaşi obsesie, ca viespea la 
farfuria cu faguri. 

Sergiu Miclăuş strînse din umeri cu o mare compătimire. 

Sorbi îndelung paharul. Micşorase ochii cît a ţinut 
cristalul lipit de buze. Fiecare strop de vin îi transmitea 
în artere o fierbinţeală plăcută. 


604 


Ceru foc chelnerului. Cu ţigara în colțul gurii şi cu 
bărbia sprijinită în pumn, trecu în revistă mesele vecine. 
Întrezărea realitatea într-un păinjeniş jucăuş. Femei cu 
vulpi argintii pe umeri, bărbaţi rozînd din osul fripturilor 
de pui sau înfulecînd mititei cu miros sfirîit. 

Sub celălalt tei, din față, recunoscu domnul gros şi 
apoplectic, gigantul de astă-noapte, de pe culoarul vago- 
nului. 

Prezida o masă numeroasă, de amici sau de familie. 
Nu mai era muribund şi nu mai părea de fel antipatic. 
După numărul sticlelor goale aglomerate la picioarele 
bateriei, Sergiu Miclăuş deduse că s-au instalat în grădină 
de la începutul serii. Tovarăşii lungeau gîturile cu o 
respectuoasă şi administrativă promptitudine de cîte ori 
rostea un cuvînt. El dădea semnalul hohotelor de rîs, săl- 
tîndu-şi burta enormă şi răsturnîndu-se pe spetează cu 
zvîrcoliri gîdilate. Îşi oprise în două rînduri ochii asupra 
lui Sergiu Miclăuş. Poate că îşi amintea figura tînărului 
agitat din tren. Dar privirea nu mai avea nimic ostil. 
Dimpotrivă, îl înfăşură într-o universală simpatie de chefliu 
bine dispus. 

Detună o dată cu vocea grasă către femeia din celălalt 
capăt al mesei: 

— la povesteşte tu, Gina... Lăsaţi să vă istorisească Gina. 

Sergiu Miclăuş retezase ţigara încleştînd dinții. Gina... 
„Theger, theizeci şi thei!... De ah fi numai pantoful! Dah 
mi-a sthivit degetele, bhuta...” 

Gina aceasta, din capul mesei, era o doamnă sfrijită şi 
năsoasă, cu pălărie şi mantou de coloare cafeniu, spălă- 
cite, ca straiele lui Valeriu Dragomir... Oare mai există 
Gina cea adevărată? A existat?... „Gigi, vezi de nu în- 
tîhzia phea mult în Platoul Pamih...” 

— Ce spuneai tu de braziliană? întrebă Sergiu Miclăuş. 

Prietenul se îndreptă deodată pe scaun, înviat din letar- 
gica somnolenţă a digestiei... 

— Acuma e în toi... 

— Explică-mi mai întîi ce este această braziliană. Nu 
cunosc jocul. 

Valeriu Dragomir se minună: 


605 


— Cum poţi spune că nu cunoşti jocul? Îşi făcu so- 
coteală: Adică ai dreptate. Acum doi ani, cînd ai plecat 
tu, abia începuse... Astăzi se joacă în toate cluburile. 

— Zi: în toate tripourile! 

— Zic: în toate tripourile... E un joc ca pentru tine, 
Sergiule. Îți aduci aminte de cîte ori la chemin-de-fer ţineai 
o mînă pînă ce clacai şi nu-ţi vedea ponta nici pe sfert? 
Braziliana e un chemin-de-fer cu bancul deschis. Acopere 
casa fie că eşti pontă, fie că eşti bancher... Săptîmîna 
trecută Todiraşcu a ridicat... ÎL ştii pe Todiraşcu? 

— Cunosc. Treci! 

— A ridicat Todiraşcu în mai puțin de jumătate de oră 
două sute de mii. A început cu atît cît avea în buzunar: 
trei mii. Trei, şase, douăsprezece, douăzeci şi patru... 
A dat peste o pasă de pontă. Tot cîte şase, cîte opt puncte... 
S-a ridicat cu jetoanele în coşuleţ: Au revoir et merci! ! 
ÎI ştii cît de nebunește joacă. Aproape ca tine... 

— Aproape cum jucam eu, poate vrei să spui! rectifică 
Sergiu Miclăuş. E o mică nuanţă. E trecut, nu prezent... 

— Da... Un trecut mai mult sau mai puţin imperfect... 
se hlizi Valeriu Dragomir cu dinţii cariaţi şi fonfi. Plim- 
bînd piciorul paharului în dreapta şi în stînga, pe faţa de 
masă, adăugă fără să ridice ochii: Ştii ce spunea chiar în 
seara aceea Todiraşcu?... Spunea că n-a mai văzut aşa 
pasă de pe vremea cînd era tînăr şi juca în cluburi ade- 
vărate, nu tripouri, cu tatăl tău, cu Anton Miclăuş. Se 
pare că au fost prieteni!... Era înainte de a se decava 
Todiraşcu. În timpurile lui cele bune. Membru la Jockey- 
Club. La Select... Spunea că atunci a asistat el o dată la 
un chemin-de-fer infernal cînd a ridicat tatăl aproape o 
jumătate de milion... Bineînţeles că într-o săptămînă i-a 
făcut praf... Cică era un jucător grozav! Tremura mîna 
bancherului pe carte cînd se instala el la masă... 

Sergiu Miclăuş sorbi paharul încet, privind peste umerii 
prietenului la doamna sfrijită pe care o chema Gina şi care 
povestea ceva foarte aprins, gesticulînd cu ţigara între 
degete. 

— Şi zici că această braziliană... 


1 La revedere şi mersi! (fr.). 


606 


— Acum e în toi. Pînă la douăsprezece jumătate, unu. 
Pe urmă continuă chemin-de-fer obişnuit. 

Valeriu Dragomir îşi apăsă prin piepţii hainei carnetul 
cadrilat. Îşi muncea mintea să inventeze un pretext pentru 
a scăpa de tutela prietenului ca să alerge şi să ia loc la 
masa de joc, vis rar îngăduit unui etern chibiţ. 

— Plata! Să mergem! hotărî Sergiu Miclăuş, golind un 
ultim pahar. 

Valeriu Dragomir răsuflă cu uşurare. Va spune că se 
duce acasă: e ostenit, nu vrea să-l lase pe Idiceanu singur. 
Dacă prietenul îl petrece cumva pînă la uşă, intră în co- 
ridor, se ascunde pe scări şi îl aşteaptă să se depărteze. 
Stația de automobile e alături. 

— Ține, Tacke... Ține şi tu, Tăckiță... 

Chelnerul şi ajutorul făcură temenele, culegînd bacşişul 
lăsat pe masă. Aceleaşi temenele le repetă portarul cîrn, 
cu şapcă de amiral, primind în palmă atîţia poli cîţi nu 
capătă într-o noapte întreagă de la toţi clienţii. 

Sergiu Miclăuş se înfipse în mijlocul trotuarului, sub 
lumina violentă de foc bengal. Toate se învîrteau delicios. 
Taxiurile înşirate lîngă bordura de granit, puşlamaua cu 
fireturi la şapcă, prietenul în hainele lui cafenii cu luciul 
special al tripourilor în coate. 

— Eu am s-o cam iau spre casă... vorbi Valeriu Dra- 
gomir, uitîndu-se în lături. 

— Ce faa-aa-ace?! 

— Mă duc acasă. 

— Şi slujba ta de noapte? 

— Ti-am făgăduit, Sergiule. Cîteva zile nu mai calc. 
Poate nu voi mai călca niciodată dacă într-adevăr tu te 
muţi aci şi vrei să lucrăm împreună. 

Sergiu Miclăuş se legănă în tocuri şi în vîrful tălpilor, 
cu amîndouă mîinile înfundate în buzunări, măsurîndu-l 
de-a coasta, pe sub borul pălăriei, cu o batjocoritoare in- 
dignare: 

— Pe cine vrei tu să prosteşti, Dragomire iubitule?... 
Ne cunoaştem doar bine... De-abia aştepţi să dispar la 
colțul străzii... 

— Cum îți vine să crezi?! protestă îngăimat Valeriu 
Dragomir, potrivindu-şi nodul cravatei slinoase şi silindu-se 


607 


să pară a lua în glumă o ofensă nemeritată. De ce te-aş 
minţi? Mi-ajunge exemplul tău... 

— Ha-ha! Exemplul meu? Dă-mi voie să rîd de exem- 
plul meu... 

Împingîndu-şi pălăria pe ceafă, Sergiu Miclăuş izbucni 
în hohot, ridicînd ochii la cer. Dincolo de norul în- 
văpăiat al luminii artificiale, stelele erau mai mici şi mai 
îndepărtate, palide, palpitînd agonic. 

— Nu se poate să fie aceleaşi stele de astă-noapte! 
exclamă după ce-şi potoli rîsul. Stelele din cîmp... „Cum, 
ai stat şi dumneata phivind acolo, cu coatele rezemate de 
fereasthă? Ce cuhios!”... Mă înţelegi, Dragomire? Nu sînt 
aceleaşi stele. 

Valeriu Dragomir clătină din cap, dezaprobînd asemenea 
manifestări: 

— Ti-am spus eu să nu bei simplu! Dacă amestecai 
cu sifon, ne puteam înţelege omeneşte, Sergiule... 

— Aaa! i se pare că nu ne înțelegem omeneşte? Ne 
înțelegem ca fraţii, mai bine ca frații... Niciodată nu s-au 
înțeles doi gemeni cum ne simțim noi acum, Dragomire. 
Urcă-te! 

— De ce să mă urc? Unde să mergem? 

— Urcă-te şi vei vedea! Mergem acolo unde vrei tu să 
pleci de un ceas, de cînd nu-ți mai găseşti astîmpăr. 
Ce Dumnezeu! E simplu. 

Valeriu Dragomir se supuse. Sergiu privea pe fereastra 
automobilului rapida perindare a străzilor, a caselor, a oa- 
menilor. 

Se întorcea mulțimea în noaptea molatică şi caldă de 
mai de la spectacole şi de la alte grădini de vară. Toţi 
păşeau lînced, poposeau sub felinare la colţuri, despărțin- 
du-se în grupuri mai mărunte. Cunoştea Sergiu Miclăuş 
acest aspect al capitalei din alte nopți, sute şi sute. Toate 
erau iarăşi cum au mai fost. 

Pe Bulevardul Elisabeta firmele cinematografelor aşter- 
neau lumina spectrală dintotdeauna, în care trecătorii apă- 
reau straniu fardaţi, defilînd ca într-o figuraţie de teatru. 
Nu mai aparţineau lumii reale. Sergiu Miclăuş citea titlu- 
rile filmelor pe afişele uriaşe şi multicolore: De-aş fi liber! 
cu Irene Dunne şi Clive Brook. Tu eşti adorata mea! 


608 


cu Kăthe de Nagy... Completare. Miine premieră... Voiaj 
în Platoul Pamir. 

— Ha-ha! Voiaj în Platoul Pamir! Platoul Pamih nu 
există, Dragomire. M-ai înţeles?... Pretinzi tu că există 
un Platou Pamir?... 

Prietenul lui Sergiu Miclăuş îl privea pe furiş, cu neli- 
nişte. Sergiu rîdea singur, sinistru. 

Cînd au intrat în tripou, cerberii cavernei s-au repezit 
să prindă pălăria din zbor şi să deschidă uşile. 

— Bine-aţi venit, domnule Sergiu! 

— N-am prea venit bine, Tacke! 

— Atunci o să plecaţi cu bine... îl asigură garderobierul 
în numele norocului. 

— Aceasta şi mai puţin. Dar n-are nici o importanţă! 

Fără să priceapă nimic, uşierii au zîmbit voioşi cuvin- 
telor sibiline. Aşa le cerea meseria slugarnică şi complice. 

Prin geamul cabinei de telefon, o clipă, Sergiu întrezări 
un necunoscut atîrnat cu gura în pîlnia neagră de ebonită 
ca peştele în cîrligul undiţei. El ştia ce înseamnă asemenea 
convorbiri într-o cabină de tripou. O minciună (a cîtea?) 
nevestei, care aşteaptă acasă, iubitei, părinţilor, amicilor... 
Necunoscutul vocifera şi se zvîrcolea în dosul geamului, 
gesticulînd patetic. Era roşu la față şi cu ochii bulbucaţi 
ca Malec, dar n-avea nimic din imobilitatea flegmatică a 
peştelui din borcanul cu lichidul filamentos. 

Crupierii nu s-au schimbat. Aproape nici jucătorii. S-a 
petrecut doar o modificare de poziţii. Mulţi din cei cu 
locul rezervat altădată la masă chibiţau acum în picioare, 
uitînd să-şi şteargă fruntea de năduşeală, strîngînd jetoane 
de poli în pumni, înălțîndu-se să privească peste umeri şi 
primind ghionţi în burtă fără să protesteze. Decăzuseră 
din rang. Aceasta o dovedeau şi hainele mai mototolite, gu- 
lerele sul, cravatele destrămate; semnalmente comune cu 
ale lui Valeriu Dragomir. Încolo, între cei de pe scaune 
şi cei din picioare, prea puţină deosebire la chipuri. Aceiaşi 
obraji care n-au văzut lumina zilei. Obraji de sugativă, 
de carton mozolit, de gresie mucedă. Duhoarea de tutun, 
de straie şi lenjuri îmbicsite întreținea o atmosferă de 
asfixie, ca într-un submarin naufragiat. În afară de cru- 
pieri, nu rîdea nimeni, nu suridea nimeni. Jucători şi chi- 
biți, băiețandri şi moşnegi, foşti (şi poate încă) oameni 


609 


cu stare şi plevuşcă provizoriu scăpată din năvodul ra- 
ziilor de noapte, toți asudau îndelaolaltă, cot la cot, ră- 
suflare în răsuflare, îndeplinind un grav oficiu, cu fălcile 
încleştate ca să-şi domine tremurul buzelor. 

Sergiu Miclăuş îşi făcu loc brutal, fără să ceară scuze. 
Rosti, silindu-se să pună în glas cea mai desăvîrşită lipsă 
de emoție: 

— Mai cad trei mii la pontă. 

Crupierul acoperi cărțile cu paleta, urînd cordial din 
ochi bună seara noului-venit, dar repetînd cu un tărăgă- 
nat calcul: 

— Trei mii aţi anunţat, domnule Miclăuş? 

Întrebarea şi paleta aşternută pe cărți aveau un anume 
tile pentru Sergiu Miclăuş. În ultimele luni înainte de 
a pleca, nu arareori ținuse tovărăşie lui Valeriu Dragomir, 
ițindu-se peste umerii jucătorilor şi zvârlind poli stin- 
gheri, fiindcă istovise toate resursele onorabile şi neono- 
rabile. Aceste simptome au fost la timp notate şi reţinute. 

Coborînd deci colţul buzelor într-o schimă disprețui- 
toare, Sergiu Miclăuş scoase tot teancul de bancnote cu 
miros proaspăt de cerneală şi ceară, numără cu ostenta- 
tivă nepăsare cinci în loc de trei şi le aruncă în evantai 
pe masă. 

— Au căzut cinci mii! vesti crupierul, încercînd să 
dreagă cu exagerată amabilitate o îndoială ce se dovedise 
fără temei. Voiţi loc, domnule Miclăuş?... Un loc pentru 
domnul Sergiu! Abataj la pontă! Şapte la bancă... Doriţi 
şi jetoane mărunte sau numai mii, domnule Sergiu? 

Sergiu Miclăuş clătină din bărbie. Nu voia nimic. Totul 
rămînea pe loc, mai departe, pînă la sfîrşitul sfîrşiturilor. 
Cîţiva jucători şi chibiți de o mai recentă dată în tripou 
întrebară în murmur cine e tipul şi de unde a apărut. 
Comisarul de joc admonestă energic asemenea vulgară 
curiozitate: 

— Mai multă linişte, domnilor! Descongestionaţi scau- 
nele jucătorilor, dumneavoastră, din picioare! 

Sergiu Miclăuş nu mai vedea nici un chip omenesc, 
nu mai auzea nici un glas. Cu obrazul sprijinit în palmă, 
privea pierdut la postavul verde, care se învîrtea, depăr- 
tîndu-se şi revenind, într-o ameţeală plăcută şi atroce. 


610 


Nu mai vedea nici un chip omenesc. Nu mai auzea 
nici un glas. 

Pierdut, privea la pantofii de mătase verde care lu- 
necau elastic pe virfuri, depărtîndu-se şi revenind într-o 
verde filfiire de rochie învoită, mereu în aceeaşi tovărăşie 
a aceloraşi pantofi bărbăteşti, negri, de lac. 

De două ori tumultul modulat al instrumentelor se 
curmase brusc, şi de două ori dansatorii au protestat cu 
vehemente aplauze. Pe urmă, cînd rîndurile s-au rărit 
extenuate, a rămas numai o pereche. 

Pantofii de mătase verde şi pantofii negri de lac. 

Fără să ridice ochii, simţea că toți ceilalți au făcut 
cerc admirînd spectacolul grațios şi unic. De pe scaunul 
unde se oprise, adus de o chemare năzuroasă a Pandorei 
Mladian, el vedea numai patinarea pe rînd, sprintenă şi 
lascivă, a micilor triunghiuri verzi, învolburarea rochiei 
de nuanța străvezie a aripilor de efemeridă tivite cu o tre- 
murată şuviţă de sînge. 

A asemuit pantofii cu două delicate bomboniere din vea- 
cul marchizelor; cînd cu fermecaţii conduri de smaragd ai 
Cenuşăresei;, cînd cu două agile şi fantastice păsări tro- 
picale alungîndu-se şi căutîndu-se într-un alintat joc amoros. 

Dar ştia că aceste asemuiri erau numai nişte mizere 
sofisme ale spiritului, pentru a justifica fără nici o convin- 
gere fascinația care îl irita şi îl micşora. Nu o plăcere pură 
şi nobil estetică îi hipnotizase privirea şi nu dorința de a 
găsi, în sfîrşit, comparaţia precisă, singura, mai plastică 
decît o zugrăveală cu penelul. 


611 


Picioruţele acelea le-a încălzit altădată în pumnii lui 
mari şi puternici, atunci cînd veneau îngheţate de tot fri- 
gul iernii. Acum îi fugeau pe dinaintea ochilor în volute 
ameţitoare, străine de el, departe de el, urmînd cu o in- 
tolerabilă supunere în ritm pantofii de lac cu talpa subțire 
ca foita şi cu tocurile destul de vizibil uzate. 

— Dansează ca o profesionistă! pufni cu intenţie de des- 
calificare Pandora Mladian, care nu mai admitea exerci- 
tarea altor profesii pe lume în afară de cea monopolizată 
de dînsa. De altfel, e şi ridicol de mică! Nu ştiu ce-or 
fi aflat de admirat cu gura căscată toți filistinii aceştia!... 

Aşteptă o aprobare. Fiindcă întîrzia, o provocă: 

— Spune dacă nu i-ar sta bine într-o trupă de liliputani! 
Prinţesa Micromilda cu trupa sa de pitici! 

Bărbatul rămase mut, cu ochii la arabescurile volubile 
ale pantofilor verzi pe parchetul oglindă. 

— Ce-i cu tine? stărui Pandora Mladian fără urmă de 
bănuială. Te plictiseşti aci? 

El îi respinse întrebările cu mîna, apărîndu-se ca de 
bizîitul unui roi de ţînţari. 

Pandora Mladian nu era deprinsă cu asemenea tratament 
din partea bărbaţilor. Îşi muşcă buzele, meditînd o lecţie 
drastică, un cuvînt epocal. Însă alături de dînsul devenea 
întotdeauna inofensiva Pisicuță de la începutul carierei, 
cînd nu se specializase în misiunea satanică de vampă, 
cînd juca rolul modest al fetei din casă, a doua sau a treia 
doamnă de curte, o călugăriță, fiica hangiului, o trecătoare 
— toate ciurucurile afişelor. 

Resemnată acestei inferiorități, înghiți cuvîntul epocal. 
Îşi abandonă amantul pe scaun. Traversă salonul în diago- 
nală, cu paşi balansaţi, înaltă, felină şi fatală în rochia de 
flacără, ignorînd cu superbie perechea înverşunată să bată 
un record de rezistență. 

Nici o clipă nu făcu vreo legătură între tăcerea ostil 
încleştată a bărbatului şi prezența fetişcanei cu rochiță 
verde-pal care dansa ca o profesionistă. Avea prea strălu- 
cită opinie despre ea, prea strălucită despre el, pentru 
a lăsa s-o atingă astfel de presupuneri degradante. Amîn- 
doi depăşeau mediocritatea gloatei. Erau două exemplare 
de altă substanță, cu alte drepturi şi legi, altă morală. 
Iubirea lor făcea parte din istoria unei epoci; va da de 


612 


lucru memorialiştilor ca atîtea alte amoruri celebre: George 
Sand şi Musset, Rachel, Eleonora Duse şi D’ Annunzio... 

— Dacă mai duhează aceasta încă thei minute, ameţesc 
şi cad... şopti Gina Alimănescu. N-am mai dansat de un an 
jumătate. 

— Nu se prea cunoaşte nici una, nici alta! o asigură 
Lucki Leca, vărul lui Barbu, sprijinind-o mai strîns cu 
braţul arcuit. Eu mă tem de altceva. Dacă mai durează 
aceasta încă zece minute, mi s-au dus pe copcă tălpile... 
Păcat că nu există cizmar de noapte, cum sînt farmacii 
de serviciu... 

Gina zîmbi. Lucki Leca, vărul lui Barbu, mucalitul care 
îl imita atît de bine pe Malec, îşi confesase din vreme 
micile şi jalnicile sale tragedii de politehnician în ajun de 
absolvire. 

Îi plăcea dansul, îi plăceau muzica, viaţa, farsele, ex- 
cursiile în grupuri numeroase şi nomade, prin munţi, cînd 
nu ştii unde ai să dormi şi nici ce ai să mănînci. Dar era 
băiat sărac, şi vărul Barbu l-a executat cu o tiranie protec- 
toare să-i calce pe urme. El l-a ajutat să intre în şcoala 
politehnică şi el i-a purtat de grijă. Fără nici o jenă, 
Lucki mărturisise că a împrumutat smochingul de la un 
camarad şi că pantofii de lac i-a căpătat de la Barbu, 
cînd acesta s-a văzut silit să-şi renoveze un grandios echi- 
pament de mire. Toate îi păreau extraordinar de comice şi 
vrednic să fie ştiute. Aşa a mai dansat o singură dată, la 
un concurs... A luat premiul al doilea; cu o tovarăşă ca 
Gina, fără îndoială că ar fi luat premiul întîi. Cu banii 
premiului, cinci mii de lei, s-a dus atunci direct la un 
magazin de sport şi de acolo la gară, transformat în per- 
fect alpinist: bocanci ţintuiţi în talpă, rucsac, pălăriuță 
de coloarea spanacului cu pămătuf de bărbierit la ceafă. 
După ce a luat biletul de tren, i-au mai rămas douăzeci 
şi trei de lei în buzunar. Aceasta nu l-a împiedicat să hoi- 
nărească o săptămînă în Bucegi, mîncînd şi dormind la 
stîni, alăturîndu-se la grupuri de excursionişti necunoscuți, 
cu care a devenit de îndată amic la cataramă, mai ales 
că plecaseră aprovizionaţi ca pentru o expediţie polară. 
Cu acest prilej a mîncat el întîia oară icre negre pînă ce 
s-a săturat. Icre negre cu lopăţica. El a fabricat lopăţele 


613 


de brad; ei au pus la bătaie cutiile cu icre. Fiecare cu 
respectiva contribuție. 

— Viaţa e plină de surprize simpatice, domnişoară 
Gina... 

— Suhprize, da! Simpatice? O! Nu... 

— Ba da, ba da! De exemplu în astă seară. Mă simţeam 
stingherit de tot. Adică atît cît pot să fiu stingherit! 
Gîndeşte şi mata... Numai personagii marcante, din cele 
cu automobilul la scară. lar eu cu smoching împrumutat 
în ultimul moment şi cu pantofi de căprioară! Pe deasupra, 
un mic curs de morală al lui Barbu: „Ascultă, nebunule! 
Vezi să nu mă faci de ocară în familia Odetei, că-ţi tai 
banii de ţigări!”... Am intrat suspect ca unul care se pre- 
găteşte să fure tacîmuri. În zece minute m-am tutuit cu 
Nadina. Adorabilă fată Nadina, nu? 

— Încîntătoahe... 

— În zece minute m-am tutuit cu Nadina, şi acum, de 
alte cinci minute, dansăm singuri; toți se uită la noi; îmi 
examinează tocurile cu profilul cam deteriorat, dar n-am 
să mă sinucid pentru atât!... Vrei să ne oprim? 

Gina se împotrivi, deşi spusese mai adineauri că ameţeşte 
şi cade. 

— Îmi pare bine... murmură Lucki Leca. Să nu-i dăm 
Nadinei satisfacția că am capitulat noi. 

Într-adevăr, Nadina conspirase cu ultimele perechi de 
dansatori să abandoneze terenul treptat şi să-i lase singuri. 
Tot ea stătea acum lîngă jazz-band, înteţind muzica să 
accelereze ritmul. O începuse aceasta în glumă. Fără pre- 
meditare, le pregătise un triumf. Gina şi Lucki executau 
un tournoi de dans la care nici nu visaseră. Amîndoi aveau 
euritmia în sînge. S-au simțit de la primii paşi. 

Dar pe cînd Lucki dansa cu plăcerea simplă şi robustă 
a unui animal tînăr care-şi cheltuieşte în joacă un prisos 
de vitalitate, Gina dansa cu o disperare agresivă, cu o 
nevoie bolnavă de a se ameţi, de a uita, de a urma sfatul lui 
Ioachim Grult. Mijeau şi se risipeau începuturi neisprăvite 
de gînd, întrebări fără răspuns: „Oare Gigi dansează? 
Cu el aş fi dansat tot aşa?... Are să se mai întoarcă 
vreodată din Platoul lui, Pamir? Nu, Gina! Fii bravă! 
Ai făgăduit să fii bravă. Totu-i sfîrşit!”... 


614 


Susţinută de arcul brațului subțire şi musculos care o 
împresura prea încăpător pentru dînsa, înclinată de la 
mijloc pe spate, cu bărbia în sus, purtînd paşii mărunți 
şi rotunjind rochia de stil ca fustele de balerină cu o sută 
de falduri, Gina întrezărea printre genele adumbrite as- 
pectul mereu schimbător al salonului, femeile înşirate pe 
scaune, bărbații în picioare între uşi, Nadina animînd ges- 
ticulat muzica, oglinzile late şi oblice, un general lărgin- 
du-şi mereu gulerul cu arătătorul încîrligat sub barbişonul 
alb, la o uşă mascată şi întredeschisă ițindu-se capul ser- 
vitoarei de la ţară, Lenţa-Toanta, surisul amar al lui 
Ioachim Grult; toate învîrtindu-se ametitor, spasmodic, 
ireal... De ce a plecat oare Pandora Mladian? Spre colţul 
acela unde a stat nu-şi îndreaptă ochii niciodată. Dar 
simte o privire încîlcindu-i picioarele ca o panglică de ser- 
pentină dezrăsucită dintr-un disc fără sfîrşit. Ce mai vrea 
oare de la mica vietate pe care a lăsat-o singură, lîngă 
un felinar, într-o seară cînd cădeau cei dintii fulgi ai 
iernii? Atunci paşii s-au acoperit cu zăpadă, s-au şters, 
pînă ce n-a mai rămas nimic, nimic... De ce se întoarce 
acum şi de ce nu are delicateţea s-o cruțe? Oare Ioachim 
Grult ştie ceva? Sau numai şi-a închipuit?... În sfîrşit, 
generalul s-a decis. Şi-a desfăcut sponca de la guler. Respiră 
uşurat, ca după o definitivă victorie. Lenţa-Toanta a în- 
chis uşa. Desigur, a surprins-o cineva dinăuntru privind 
şi a certat-o... Mai este puţin, şi s-a făcut miezul nopții. 
Miine se urcă în tren. În cel dintîi tren. S-a terminat!... 
Se întoarce în exilul ei de la celălalt capăt al ţării, din nou 
în camera de la pensiunea „Unio”, unde totul este strict, 
alb, ripolinat, higienic şi aerisit ca într-o severă sală de 
sanatoriu... S-ar fi putut altfel întîmpla toate. Noaptea 
trecută, cînd trenul s-a oprit în cîmp şi ea a rămas cu 
braţele rezemate de bara metalică a ferestrei, presimțea 
că altceva o aşteaptă. ...„Pe urmă ţi s-a părut că asişti la 
o vrajă misterioasă, cînd a început să cînte pasărea în 
salcîm, nu e aşa? Şi te-ai simţit singură, şi noaptea era 
foarte frumoasă şi înstelată, nu e aşa?”... S-a simţit singură, 
iar acum a rămas încă mai singură. Acum totu-i sfîrşit... 
„Nu mai am ce căuta în Platoul Pamir, nu mai plec în 
Platoul Pamir.” Atunci unde-ai plecat, Gigi? Unde eşti? 
Unde mai eşti? 


615 


— Eu cred că ilustrul zugrav de la spatele nostru şi-a 
pus în gînd să-mi treacă tocurile la nemurire... se dădu 
cu părerea Lucki Leca, privind peste umăr. De cînd am 
început să dansăm nu-l preocupă altceva... Dacă nu m-aş 
teme de Barbu, i-aş face una nostimă... M-aş descălţa şi 
i-aş oferi papucii cu un gest delicat, ţinîndu-i cu două 
degete: „Maestre, văd că vă interesează naturile moarte... 
Ocazie unică! Preţ foarte modest. Vi-i ofer contra una 
pereche nouă. Contra perechea din ilustrele voastre două 
picioare!”... 

Pînă în acea clipă, Gina găsise că tovarăşul ei de dans 
era un tînăr destul de simpatic, cu toate glumele băieţoase 
de cămin studențesc şi cu toată sinceritatea pitoresc exa- 
gerată. Acum îi păru deodată vulgar şi nesuferit. O paiaţă! 
Cum de a dansat atîta vreme în ochii tuturor cu asemenea 
muşteriu al balurilor populare de periferie? Un individ 
cu smochingul împrumutat — poate închiriat de la o pră- 
vălie de vechituri — şi cu pantofii de căpătuială. Ce poate 
să gîndească el despre dînsa? „Acolo ai ajuns? Aceasta 
ai ajuns?” 

— Mă simt obosită, spuse. Să ne ophim. 

— Păcat! Încă un minut dacă mai rezistai, domnişoară... 

S-a întîmplat că n-au mai rezistat Nadina, muzica, saxo- 
fonistul cu ochii bulbucaţi, pianistul cu degetele dezarti- 
culate. Într-o ultimă explozie, instrumentele au muţit. 
Au rămas amîndoi în mijlocul sălii. De pretutindeni s-a 
înălțat o clamoare de exclamaţii elogioase şi de aplauze. 
Gina Alimănescu s-a simțit ridicolă la braţ cu bufonul care 
răspundea în dreapta şi stînga, parodiind gesturile înlemnite 
ale lui Malec. 

— Dă-mi voie, te hog. Pahdon!... 

Smulse braţul şi fugi, absurd înciudată pe ea însăşi, pe 
spectatorii care o aplaudaseră, pe Nadina, care îi aţinea 
calea în uşă. Trecu prin antretul unde doamna Aspasia 
Grult examina minuţios, cu toată patima de avară, ca- 
dourile de nuntă înşirate pe o masă lungă în etaje. „Ce 
exhibiţie vanitoasă şi de gust îndoielnic! gîndi pornită 
împotriva întregului univers. Toţi sînt vulgari, toate sînt 
vulgare. M-am molipsit şi eu!” Ajunse în sufrageria unde 
se afla bufetul. Barmanul pregătea un cocktail pentru 
Pandora Mladian, zgâlțiind mixtura de alcooluri în capsula 


616 


nichelată. Actriţa, cu cotul rezemat de masa înaltă, îşi 
întrerupse conversaţia cu un bătrîn sclivisit (desigur, fost 
ofiţer de cavalerie sau diplomat la pensie), o măsură din 
vîrful pantofilor verzi pînă în creştet şi rosti tare: 

— Aşadar, s-a terminat reprezentaţia? În fine, putem 
dansa şi noi... 

Ce insolență şi ce ruşine! Gina ceru un pahar de oran- 
jadă cu gheaţă, cu multă gheaţă. Cînd voi să ducă paharul 
la buze, o mînă osoasă i-l smulse cu autoritate: 

— Nu aceasta, domnişoară Alimănescu. Nu oranjadă şi 
nu gheaţă... 

Ioachim Grult restitui paharul barmanului. Ceru o cupă 
de şampanie. Îşi explică intervenţia: 

— Bănuiesc că nu doreşti numaidecît să cazi mîine 
la pat... 

— Eşti mulțumit de mine, domnule Grult? Ți-am ascul- 
tat sfaturile? ciripi Gina, reconfortată de prezenţa ocro- 
titoare şi de şampania care îi înghimpa nările cu vîr- 
furi de ac. 

Ioachim Grult zîmbi cu blîndeţe: 

— Pot spune chiar că mi-ai depăşit intențiile. 

— Am făcut hău, atunci? 

— Bine sau rău nu există, pînă la o concluzie finală. 
Numai la sfîrşit se va şti dacă ai făcut bine sau rău. 

Pandora Mladian îşi isprăvise paharul de cocktail. În- 
trebă: 

— Nu mă mai recunoşti, domnule Grult? 

Ioachim Grult îşi lăsă mai jos obloanele pleoapelor, pu- 
nîndu-şi mîinile în buzunări şi contemplînd-o din toate 
laturile ca pe un monument istoric care-i evoca o ilus- 
trație din ghid. După o laborioasă sforțare de memorie, 
răspunse cu glas puternic, ca s-audă şi cei dimprejur: 

— Cum să nu vă recunosc, doamnă? De aîtea ori v-am 
aplaudat! 

Pandora Mladian se răsuci pe şolduri şi întinse mîna 
înalt, cu degetele atîrnate, oferindu-le pentru sărut. Ioachim 
Grult privi inelele cu piatră roşie ca un miop examinînd 
vitrina unui giuvaiergiu, fără să priceapă invitația gestu- 
lui. Urmă senin: 

— S-ar putea oare să n-o recunosc pe doamna Constanţa 
Mirza, pe marea noastră Constanţa Mirza? 


617 


Constanţa Mirza era o actriţă cu vreo cincisprezece ani 
mai tomnatică decît Pandora Mladian şi rivala sa cea mai 
anevoie de biruit în rolurile de femeie fatală. Femeie fa- 
tală numai pe scenă, căci acasă era o gospodină foarte 
burgheză şi mamă a patru copii legitimi, de la unul şi 
acelaşi tată. 

— Confundaţi, domnule Grult!... exclamă ofensată vic- 
tima acestei regretabile erori. Se poate? Şi tocmai cu cine 
să mă confundați!? Cu o mamă de patru copii!... Eu sînt 
Pandora Mladian... Am luat masa împreună de cîteva ori, 
pe vremuri, cînd nu eraţi atît de mizantrop şi cînd schim- 
baţi două automobile în trei ani... 

— O! Sînteţi atunei Pisicuţa Mladian de pe vremuri? 
Într-adevăr, cum a fost posibil să fac o asemenea confu- 
zie? Nu-mi rămîne decît să-mi cer scuze... 

— S-au primit. 

Ioachim Grult împroşcă un nor de fum în nasul femeii 
fatale: 

— S-au primit? Acum mi se pare că faci dumneata o 
confuzie, domnişoară Pisicuţă. Marei noastre Constanţa 
Mirza înțelegeam eu să-i cer scuze. Mă tem că mă va 
ierta ceva mai greu, iar obiectiv vorbind, îi şi dau dreptate. 

Pandora Mladian fierbea de mînie şi de umilință, dar 
privirea rece a fostului client de ospiciu o povăţuia să 
oprească discuţia la atît. Ştia că povestea va trece în 
astă seară din om în om şi că a doua zi îşi va găsi loc 
cu malițioase comentarii într-un ziar teatral care nu pierdea 
nici un prilej să sublinieze superioritatea rivalei sale. Un 
binevoitor se află întotdeauna pentru a colporta astfel de 
ecouri mizerabile, menite să ulcereze un amor propriu 
de actriță mai adînc decît nedreptatea unei cronici drama- 
tice. Pandora Mladian îşi culese poşeta roşie de pe masa 
înaltă a barului şi înainte de a pleca încercă o revanşă: 

— În orice caz, la revedere domnule Grult. Sper că vă 
simţiți acum mai bine. 

— Mai bine decît dumneata? Desigur!... 

— Nu, mai bine decît anul trecut. Mi se pare că aţi 
fost cam bolnav. 

Ioachim Grult rînji cu dinţii încleştați în pipă: 

— Ce progrese de sensibilitate aţi făcut, domnişoară Pi- 
sicuță! Altădată nu vă interesa soarta cadavrelor, acum 


618 


vă înduioşază soarta unui bolnav. Miine o să vă văd pa- 
tronînd societatea pisicilor pocăite... 

Pandora Mladian bătu în retragere, însoțită de domnul 
în vîrstă cu înfăţişare de fost cavalerist sau de diplomat 
în disponibilitate. 

— Cum aţi putut confunda? întrebă cu nevinovăție Gina 
Alimănescu. 

— Poate că am voit să confund. Eşti prea mică pentru 
ca să le înţelegi toate... De altfel, locul dumitale nu e lîngă 
un mizantrop ca mine. Barbule, te rog să-mi dansezi 
această microscopică domnişoară... Presupun că nu e ge- 
loasă Odeta, ca de Nadina. 

Întors cu spatele, Barbu ţinea un pahar de şampanie cu 
mîna depărtată în lături şi întindea gîtul Nadinei ca să-i 
potrivească ea funta albă, rebelă şi răsucită ca elicea de 
avion. Făcu o piruetă în călcîi, întrebînd cu mirare: 

— E geloasă Odeta din pricina Nadinei? 

— Nu e? Cu atît mai bine pentru dînsa! Şi pentru voi 
încă mai bine... 

Nadina îşi zgîndărea cordonul rochiei albe, privindu-şi 
virful pantofilor. O cută mică îi tăia fruntea între sprin- 
cene. Poate atunci se făcea întîia oară o lumină în ea. 

Ridică obrazul îmbujorat: 

— Unchiule Ioachim, ce te-a făcut să rosteşti o ase- 
menea monstruozitate? 

Ioachim Grult declară: 

— Nebunii au drept să vorbească orice, oricînd, despre 
oricine. E un drept recunoscut şi inalienabil. Voi nu ţineţi 
socoteală de aceasta... Haide! Locul vostru nu e aci. Fa- 
ceti stînga împrejur. 

Îi răsuci pe tustrei de umeri, îndreptîndu-i cu faţa spre 
uşă. Barbu Leca plecă la un braţ cu Gina, la celălalt cu 
Nadina, îndreptîndu-se spre salon, unde muzica vibra din 
nou timpanul geamurilor. 

Masca de sarcasm căzu ostenită de pe obrazul lui 
Ioachim Grult. ÎL plictiseau toate şi îl plictiseau toţi. Adi- 
neauri se gîndise să se apropie de Aspasia Grult, să-i 
cuprindă mîna pergamentală, s-o apropie de buze şi să în- 
cheie pace. Numai ei doi ştiau să vadă dincolo de aspec- 
tul superficial al realităţii, o lume ascunsă şi hîdă, ca o 
colcăire de larve sub fața amăgitor imobilă a apelor stă- 


619 


tute. Poate de aceea numai ei doi erau atît de nefericiti, 
deşi nefericirea fiecăruia e atît de deosebită. Plecase s-o 
caute. Dar a găsit-o pipăind obiectele din expoziţia daruri- 
lor de nuntă cu o aviditate atît de respingătoare, încît toată 
pornirea bună s-a stins, s-a învelit în cenuşă. A trecut în- 
torcînd ochii în altă parte. Barmanul îşi alinie sticlele cu 
băuturi pestrițe, răsuci alte sticle şi alte băuturi în frapie- 
rele cu gheață pisată. 

Din dosul baricadei, întrebă: 

— Nu doriţi nimic, domnule Grult? 

— Apă... Un pahar de apă. 

— Şi dumneavoastră tot cu apă? Să vă servesc atunci 
un Apollinaris. E apă, dar e mai vie, pişcă. 

Ioachim Grult se uită mai atent la figura barmanului, 
îi părea de undeva cunoscută. Omul îi ghici nedumerirea. 

Vorbi, rîzînd încetişor şi oarecum complice: 

— Nu vă-nşală ochii. Tot Simeon sînt şi tot la ordi- 
nele dumneavoastră am rămas!... E drept că atunci eram 
tuns cu maşina şi că acum am căpătat din nou o mutră 
mai omenească... 

Simeon purta părul negru despărțit de o cărare foarte 
corectă la mijloc, guler tare, un veston alb, impecabil, de 
olandă; dar Ioachim Grult îl văzu îndată cu adevărata lui 
față din casa de nebuni. Atunci Simeon se credea împă- 
ratul exilat al Chinei, umbla cu un coif de ziar, cum îşi 
fabrică zidarii şi copiii cînd se joacă de-a soldaţii, îşi atîrna 
în fiecare dimineață pe piept altă serie de medalii come- 
morative şi decoraţii improvizate din monete învelite în 
hîrtie poleită. Fiindcă era un nebun inofensiv şi docil, 
primit într-un sanatoriu de lux din caritatea medicului, 
îşi plătea pîinea şi căutarea făcînd servicii domestice celor- 
lalți bolnavi. 

Astfel, un an de zile, împăratul exilat al Chinei lustruise 
ghetele şi periase hainele lui Ioachim Grult, primise bacşi- 
şul săptămînal, din care îşi renova colecţia de decoraţii şi 
panglici, coalele de hîrtie pe care trimitea proclamaţii se- 
crete poporului său, rămas fără tiran. 

— Aşadar, tu eşti, Simeoane! se minună Ioachim Grult 
întinzîndu-i mîna cu o mare simpatie peste parapetul înalt. 
Cînd ai scăpat şi cum? 


620 


Simeon se sfia să apuce mîna întinsă. Trase cu ochii 
împrejur şi răspunse la această neaşteptată cinste numai 
cînd socoti că nu-l observă nimeni. Apoi răspunse şi la 
întrebare: 

— Acum două luni am scăpat, domnule Grult. De o 
jumătate de an mi se luminase cîte niţel mintea la loc, 
dar nu mă dădeam dus... Zic, dacă mă apucă a doua oară, 
nu mai dau eu peste căutarea de care m-am bucurat... 
Pe urmă, dacă a văzut că nu plec de voie bună, m-a dat 
domnul doctor afară. Aştepta altul să-mi ia locul. Acela 
se credea tren... 

— Ce se credea, Simeoane? 

— Tren! repetă fostul împărat al Chinei cu o evidentă 
compătimire pentru o atît de absurdă pretenție. Tren, lo- 
comotivă! Aşa că am făcut loc trenului şi m-am întors 
la meseria mea veche... Numai de un singur lucru am a 
mă păzi. Să nu pun picătură de spirt în gură, fiindcă mie 
din alcool mi s-a tras... De două luni numai apă şi apă! 
Văd că şi dumneavoastră sînteți pus la regim de apă. 
Asta-i cam greu!... Să fabrici băuturi pentru alţii şi să 
bei apă, canon mai mare nici că se poate!... 

— Şi cum te împaci, aşa, în lumea cuminţilor, Si- 
meoane? 

— Slavă Domnului, bine!... Să nu cîrtesc: bine. 

— Eu mă împac mai puţin, Simeoane. Era mai bine 
acolo, la noi! 

Simeon îşi făcu o cruce măruntă deasupra pieptului, dar 
se abținu să contrarieze părerile ciudate ale lui Ioachim 
Grult. Pregăti două pahare pentru doi mosafiri proaspăt 
sosiți. Unul dintre dînşii, sferic şi cu ochelarii foarte bom- 
baţi, redactor-şef de ziar şi om cu multe uşi deschise la 
multe ministere, după ce dădu bună seara cu Ioachim 
Grult, îşi aminti: 

— Dacă nu mă înşel, neică, eşti sau ai fost prieten cu 
Grigori Costacopol... 

— Să zicem... 

— N-ai aflat ultima noutate, neică? 

— Nu, neică... 

Gazetarul Neică se dădu un pas îndărăt, privindu-l cu 
o scandalizată uimire prin ochelarii cu lentile enorme: 


621 


— Se poate una ca aceasta, neică? Păi eşti de-o igno- 
ranță teribilă... Te sfătuiesc să iei mîine dimineaţă tele- 
fonul, neică, şi să-l feliciți. A scăpat de o mare nenoro- 
cire. Nu el, dar doamna!... Doamna Costacopol a scăpat 
uşor dintr-un accident grav de automobil. Maşina sfări- 
mată, ea cu o fractură fără importanţă, trei săptămîni de 
ghips. Însoţitorul, mort. 

— Adică şoferul? 

— Stai, neică! Nu te grăbi, neică! Aci e partea cu- 
rioasă... Anunţat telefonic de poliţie acum o oră, Costaco- 
pol susținea morţiş că nu poate să fie vorba de automobi- 
lul şi de nevasta lui. Madam Costacopol a plecat astăzi 
după amiaza singură cu şoferul, pe şoseaua Bucureşti— 
Ploieşti—Sinaia. Accidentul a avut loc acum două ore pe 
şoseaua Tîrgovişte, la douăzeci kilometri de Bucureşti, iar 
şofer nu exista la maşină. Conducea victima, un oarecare 
tînăr Sandy Vlahide după legitimaţiile găsite asupra ca- 
davrului. Un tînăr de condiţie bună, cum se spune, un 
d-ăia de localuri de noapte... Înţelegi cum devine cazul, 
neică? Maşina poartă numărul lui Costacopol, persoana 
rănită e madam Costacopol; dar Grigori Costacopol răc- 
nea la telefon că e o confuzie, fiindcă el nu cunoaşte 
nici un Sandy Vlahide şi fiindcă el îşi aştepta nevasta de 
la Ploieşti, nu de la Tîrgovişte... 

Ioachim Grult, în loc să arate semne de mîhnire pentru 
accidentul doamnei Semiramis Costacopol, izbucni în- 
tr-un rîs cu totul deplasat. 

Simeon, fostul împărat în exil al Chinei, îşi făcu a doua 
cruce măruntă în dosul baricadei de lemn. Nu toți cei 
care scapă de la balamuc înseamnă că s-au înzdrăvenit la 
minte. Primul-redactor Neică îşi şterse ochelarii aburiţi 
şi se pregăti să stoarcă de la tovarăşul său, focos debater 
parlamentar al majorităţii, oarecare ştiri inedite asupra 
remanierii. După dejun adulmecase un zvon senzaţional, 
dacă se va dovedi adevărat. Leon Dobrotescu ar fi renun- 
tat la toate drepturile de vechime şi la statele de serviciu 
în partid, ar fi scris şefului un soi de abdicare în acest 
sens, anunţind că e silit să plece în străinătate pentru 
căutarea sănătăţii. Debaterul părea incredul. 

— Nu-l văd pe Dobrotescu făcînd asemenea neghiobie!... 
De zece ani la aceasta ronțăie ca o termită, şi acum să 


622 


renunţe? E o lucrătură!... larăşi un machiavelism de al 
şefului, ca să mai amîne remanierea... 

— Ascultă-mă, neică! se supără gazetarul. Eu nu vor- 
besc din vis. Scrisoarea există. Pot să-ţi mai spun şi că 
Dobrotescu a vizat paşaportul pentru străinătate... 

Apoi, fiindcă inexplicabilul tot are nevoie de o expli- 
cație, primul-redactor Neică dibui una, care-i părea mai 
aproape de adevăr: 

— Te mai asigur că Dobrotescu n-a mințit cînd a invo- 
cat căutarea sănătății. Pleacă, neică, nu la plimbare. Merge 
să-şi facă operaţie. E canceros... 

— Întâia oară aud... 

— Întiia oară auzi, neică, fiindcă pînă acum a ascuns. 
Nu-l lăsa nevastă-sa să dea sfoară-n ţară. Înţelegi bine că 
pentru un ministeriabil cancerul nu-i un bilet de recoman- 
daţie. Ce garanţie de activitate şi de energie îţi poate da 
un canceros? Te-ntreb, neică?... Nevastă-sa s-a opus la 
operaţie, s-a opus la publicitatea boalei... Acum se duce 
omul să-ncerce... Dacă scapă, vă cade plocon! Dacă nu, 
unul mai puțin... 

Debaterul majorităţii rămase pe gînduri, mişcînd agitat 
buza de sus, ca iepurii de mosc cînd foarfecă frunza de 
salată. În acest caz se schimba toată strategia şi configu- 
raţia remanierii. Creşteau şansele sale, deşi era cu vreo 
cincisprezece ani mai tînăr decît Leon Dobrotescu şi proas- 
păt intrat în partid. El cîştigase, însă, gradele numai la 
excepţional; era dispensat de vechime şi state de serviciu. 

— Atunci să-ţi dau eu o idee pe mîine... propuse, ofe- 
rind cu o excesivă gentilețe portțigaretul deschis. Mi se 
pare că o să ne putem servi reciproc. 

— Dă, neică! Zi, neică! Să ne servim, neică... 

Ioachim Grult, ca unul pe care nu-l interesau măsluie- 
lile politice, se depărtă spre alte încăperi, zumzăind de 
lume, de glasuri, de foşnetul rochiilor şi de sonore chicote 
tinereşti, În straiele lui cenuşii, peregrina printre fracuri, 
smochinguri, redingote şi toalete decoltate; privind la oa- 
meni şi la pereţi, ca un turist blazat şi devorat de spleen, 
cu totul indiferent la moravurile şi pricinile de înveselire 
ale indigenilor. 

Îndată ce se apropia de un grup, instinctiv vorbitorii 
scădeau glasul. 


623 


El semăna un cuvînt aci, dincolo altul; ridea de întîm- 
plări triste şi se întrista de cele vesele. Pe bătrînul Lecachi 
Leca îl aflase într-un ungher, discutînd cu o rudă mai 
scăpătată a Cristodorenilor despre trecerea lui Nae la mi- 
nisterul unde titularii şi secretarii generali nu se puteau 
lipsi de concursul său. 

— Toată puterea e în mîna lui Nae. Nimic nu se mişcă 
în minister fără contrasemnătura lui Nae... 

—  Vorbiţi despre amfitrionul nostru? pufni Ioachim 
Grult. Uite, pe Nae aşa îl văd, acolo îl văd! 

Spunînd, ridicase degetul spre raftul cel mai de sus al 
dulapului cu cărţi de la spatele lor. 

Amîndoi priviră la raft, pe urmă, unul la altul; apoi, 
împreună, la Ioachim Grult. Nu pricepeau nimic. 

Ioachim Grult îşi tălmăci spusele: 

— Nae şi oricare funcţionar superior. Cu cît e mai inu- 
til, cu atît e mai sus pus... Cum stau cărțile în bibliotecă... 

Le întoarse spatele. 

Ruda scăpătată a miresei îşi îndeplini datoria penibilă 
de a informa confidenţial părintele mirelui că Ioachim Grult 
nu se prea bucura de deplinătatea facultăților mintale. 
Lecachi Leca, funcţionar vechi, necăjit şi obscur, recu- 
noscu însă că vorba n-a fost atît de smintită cum i s-a 
părut la început. Ducea şi el de treizeci de ani greul unui 
serviciu unde şefii soseau şi plecau, mosafiri de două-trei 
ceasuri pe zi. 

Ioachim Grult se oprise în uşa salonului mare de dans, 
cu degetele înfipte în buzunările de sus ale vestei, 
descheiat la haină, privind peste capete. Descoperise 
ceva nou. 

Pandora Mladian se afla singură lîngă un scaun gol şi 
dădea semne de impaciență. lar pictorul dansa acum cu 
Gina Alimănescu. Aceasta nu intrase în prevederile sale. 

— Animalul! rînji, muşcînd din coada pipei cu focul 
stins. Animalul! 

— Pardon? întrebă bătrînul sclivist, cu înfăţişare de 
fost cavalerist ori de diplomat în disponibilitate. 

— Nu e vorba despre dumneata. Alt animal! 

Domnul îşi încrustă monoclul în arcada sprincenei, în- 
cercă să se cocoşeaseă ofensat, întîlni privirea cenuşie şi 
gheţoasă abia filtrată printre obloanele înguste ale pleoa- 


624 


pelor, strînse din umeri şi se strecură pe lîngă pereţi şi 
scaune s-o invite pe Pandora Mladian la dans. Femeia 
fatală îi rezerva alte ultragii. Avea nervi. lar cînd avea 
nervi, şi-i descărca foarte democrat şi fără stil, lăsînd să 
străbată la suprafață din adîncuri atavice expresii şi epitete 
care au făcut epocă pe maidanele copilăriei. 

Şuieră printre dinți: 

— De asta-mi arde mie acum, să dansez c-un boşorog? 
Cară-ţi ciolanele!... 

Bătrînul fost cavalerist sau diplomat în disponibilitate 
scăpă monoclul din orbită şi înălță ochii spre tavan, aştep- 
tînd poate să crape catapeteasma cerului. Dar nici o ca- 
tastrofă nu se dezlănţui. Jazz-band-ul continua cu acelaşi 
brio. Perechile se învirteau în acelaşi ritm de sabat 
african. 

Nimeni din toată sala nu-şi imagina că femeia în roşu, 
cu atît de demonice şi memorabile replici în momente 
fatale, ar fi putut profera asemenea cuvinte de tată mî- 
nioasă. Mai ales că Pandora Mladian se silea acum să zîm- 
bească nepăsătoare, după ce-şi descărcase o primă baterie 
de nervi. 

Se silea să zîmbească şi să nu-şi arunce ochii spre fe- 
tişcana cu rochia de coloarea aripilor de efemeridă, mică, 
fragilă şi neînsemnată, ea însăşi ca o efemeridă, pe lîngă 
o vampă cu reputaţia consacrată de o sinucidere, două 
divorțuri, un bancher ruinat şi alte ravagii ciclonice. 

Cu pieptul strivit în strînsoarea puternică, Gina încerca 
un apel deznădăjduit: „Sergiu... Gigi... Întoahce-te din 
Platoul Pamih... Vino şi mă scoate de aci”... Dar amin- 
tirea lui Sergiu pălise, se ştergea, murea. Nu mai ştia cum 
a fost chipul lui. Cum suna glasul lui. 

Nimic. 

Un fum care s-a risipit... 

Puternic şi viu era braţul încins după mijlocul ei, ţinînd-o 
din nou capturată. 

A fost atît de simplu! „Giîză mică!” atît i-a spus. Giză 
mică!... Aşa cum o alinta altădată. Cum o numea atunci. 
Şi gîza mică s-a ridicat de pe scaun, s-a supus, s-a lăsat 
înlănțuită de mîna pietroasă, tîrîtă în spirala ameţitoare a 
dansului. 


625 


Din păr şi din haine o înfăşură efluviul aceluiaşi 
parfum: amestec de tutun şi lavandă. Face şi aceasta 
parte din el, din magnetismul său. 

Odeta le suride cînd perechea lor se apropie o clipă 
printre alte perechi. Un surîs fotogenic, vid, lipsit de orice 
semnificaţie. S-a dovedit că sfaturile prieteneşti n-au nici 
o putere. Gina rămîne ce este. Magistratul ei nu s-a ară- 
tat. Deci n-a fost nimic serios. Încă o phostie. lar acum 
dansează cu singurul om cu care n-ar fi trebuit să danseze. 

Peste trei zile, o săptămînă ori o lună, va căuta iarăşi 
o canapea să plîngă cu ochii înfundaţi în pernă, căci dezno- 
dămîntul va fi acelaşi. Data trecută a lăsat-o într-un colt 
de stradă, în ninsoare, fiindcă deodată îi venise capriciul 
să plece în Orient, la Constantinopol, în Siria, în Palestina, 
în Egipt, de unde s-a întors cu cinci duzini de pînze pen- 
tru o expoziție — un nou şi mare succes. Peste trei zile, 
o săptămînă ori o lună, va pleca aiurea, în Italia, Tirol 
sau Carpaţi, unde-l va mîna alt capriciu şi de unde se va 
întoarce cu alte duzini de pînze pentru altă expoziţie — 
alt nou şi trîmbiţat succes. Nu e om să-l reţină o femeie. 
Şi nici n-ar permite unei femei asemenea iluzie. Îndată ce 
simte o cît de slabă cătuşă, se scutură. El are egoismul 
artei. Aceasta le-o spune tuturor cu un candid cinism. 
Pandora Mladian ştie ceva: ea, care în faţa lui a rede- 
venit o biată Pisicuţă domestică şi smiorcăită. 

Cu satisfacția virtuţii asistînd la scîrbavnicele zvîrcoliri 
ale pasiunii, Odeta urmărea peste umărul dansatorului său 
cînd ochii Pandorei Mladian, cînd ochii Ginei Alimănescu. 

Se petrecuse un schimb într-adevăr ciudat. 

Acum trei ore actrița intrase în casa drapată în mătase 
roşie, păşind cu o superbie arogantă şi abia miluind muri- 
torii de rînd cu privirea-i fatală. Gina Alimănescu se făcuse 
mică în dosul mănunchiului de garoafe. După trei ore Pan- 
dora Mladian îşi sîngera buzele şi trăda o agitare nedemnă 
de ea. În schimb, Gina avea o faţă necunoscută, o sclipire 
sălbatică şi rea în ochi, provocătoare, posedată de un duh 
al sfruntării şi al pierzării. Tot dînsa fusese cea care a 
plîns astăzi-dimineaţă? Cum pot arăta aceeaşi ochi atît 
de altfel într-o singură zi? 

În rochia albă şi virginală, Odeta se simţea egoist feri- 
cită, pusă la adăpost, apărată de astfel de rătăciri nebu- 


626 


neşti cu neîntîrziate şi crunte ispaşe. Privirea ei îl căuta 
pe Barbu. Şi-au surîs. Barbu dansa cu Nadina. Din nou i 
s-a răsucit funta ca o elice de avion. Din nou i s-a zburlit 
o şuviţă de păr roşu în creştet, ca smocul rebel al lui Poil 
de Carotte. Dar ce însemnătate au aceste insuficiențe, co- 
mic înduioşătoare, în portul unui bărbat? Ea n-a cerut 
vieţii o iubire fatală, nici un tovarăş preocupat de dunga 
pantalonilor şi de problema cravatelor savant asortate la 
coloarea hainelor şi a cerului. Barbu e un soț ideal, sigur, 
fără surprize. Peste patru ore se vor urca în tren. Peste 
două zile vor fi în Italia, voiajul clasic de nuntă pe care 
l-au întreprins acum mai bine de un sfert de veac şi Maria 
cu Nae Cristodoreanu. Veneţia, Florenţa, Lacurile... Pe 
urmă viaţa lor va curge tot aşa, molcomă, chibzuită, păs- 
trîndu-se pe pămînt. Se va feri să prelungească prietenia 
cu Gina, fiindcă soarta ei e scrisă. O pîndeşte declasarea. 
Pare a nu înţelege că tot ce este permis unei actriţe scu- 
tite de tipicul moralei burgheze ca Pandora Mladian nu 
este tolerat unei fete care n-a trecut pe la ofițerul stării 
civile. Gina e lipsită de cel mai elementar instinct de con- 
servare. Lumea nu iartă, viaţa nu iartă. Ea nu-şi va com- 
plica existenţa cu o amiciţie compromițătoare... 

Odeta zîmbi astfel camaradei de şcoală şi de copilărie 
chiar în clipa cînd o ştergea de pe lista viitoarelor invi- 
tate la masă şi la ceaiuri. Nu-i părea că săvirşeşte act 
crud, de trădare. Fiecare îşi apără liniştea confortabilă a 
vieții cum îl ajută priceperea şi inima. Ea nu împărtă- 
şeşte judecăţile extravagante ale unchiului Ioachim. 

Şi, într-adevăr, judecăţile lui Ioachim Grult sunau acum 
mai extravagante decît şi le-ar fi închipuit Odeta. 

Trecuse în grădina cu tavan mobil de sticlă. Aci, masa 
cea mare în formă de potcoavă făcuse loc altora mai mici, 
discret şi artistic grupate în unghere. La cîteva s-au aglu- 
tinat după afinități nuntaşii în război cu jazz-band-ul, 
dansul şi băuturile fabricate în eprubetele lui Simeon. 
Erau cheflii cu slăbiciune pentru vin vechi şi taraf lăută- 
resc. Amfitrionii nu-i uitaseră. Le-au rezervat acest teri- 
toriu cu uşile închise spre saloanele desfătărilor eretice, 
i-au izolat sub cerul cu stele şi le-au lăsat scripcarul ves- 
tit să le sufle la ureche anumite cîntece pe drumul cel mic. 


627 


Lecache Leca se socotise, în sfîrşit, dezlegat de obli- 
gațiile sale de părinte, socru şi cuscru. Venise vremea să-şi 
caute puţin şi de suflet. Se strecurase în cotlonul cel mai 
dosnic cu ruda scăpătată a Cristodorenilor, amîndoi 
cinsteau la o măsuţă rotundă, încîntaţi foarte de un vin 
ruginit pe care îl deşertau din sticlă în pahare şi din pa- 
hare pe gît cu o evlavie impresionantă. Tihna le-a turbu- 
rat-o Ioachim Grult, înfigîndu-şi un scaun alături. Băutorii 
de vin au tăcut. Părintele mirelui şi-a încheiat nasturii 
redingotei, instinctiv, ca în fața unui inspector general, 
năzuros şi sever. 

Ioachim Grult mîrîi: 

— Eşti un bătrînel de ispravă! De ispravă îmi pare şi 
Barbu. De ce nu l-ai oprit să facă prostia de astăzi?... 

Bătrînul încercă să suridă ca de o glumă care la el nu 
prindea. 

— Tot prostii de acestea să facă Bărbucul meu! 

— Îi ajunge una singură. De altele nu mai are nevoie. 

— Vrei să spui dumneata că n-are să fie o căsătorie 
fericită? întrebă Lecache Leca, neliniștit de asemenea 
cobiri. 

— Tocmai! Are să fie o căsătorie fericită, prea fericită. 
Barbu avea însă drept la altceva mai bun decît la o căsă- 
torie fericită... Mi-a vorbit acum cîteva luni despre o in- 
venţie a lui, despre nişte cercetări... Foarte interesante... 
Am cîştigat şi eu bani odinioară, mulţi bani, folosind in- 
venţiile şi cercetările cîtorva oameni ca băiatul dumitale. 
Vorbesc deci în cunoştinţă de cauză... Unor astfel de oa- 
meni nu le priesc căsătoriile fericite... Sînt fericiri care 
atîrnă ca ghiulele de plumb: trag la fund... Lui Barbu 
îi trebuia o tovarăşă capabilă să rabde şi să sufere. Să 
locuiască într-o mansardă şi să le fie chiria o problemă. 
Nepoată-mea, Odeta, îl va apăra de aşa ceva... Barbu se 
va simţi un soț fericit ca porcul din coteţ pus la îngrăşat. 

Părintele mirelui fu cuprins de o mare mîhnire. Nu 
fiindcă acorda cumva vreo încredere celor rostite de Ioa- 
chim Grult, ci fiindcă se aflau pe lume oameni atît 
de înveninați. În bunăvoia tuturor, aceste două stafii, 
doamna Aspasia Grult şi feciorul său Ioachim, cutreierau 
sălile, îngheţînd veselia pe buze cu vorbele lor şi cu pri- 


628 


virile lor. Ce plăcere vor fi găsind? Vinul îşi pierduse 
aroma şi gustul. Lecache Leca puse paharul pe masă, pă- 
zindu-se să nu facă pată pe fața de olandă. Mulţumi ce- 
rului că „băbuşcă-sa” nu s-a aflat aci pentru a auzi ase- 
menea prăpăstii. Ar mai fi avut de ce să se răsucească în 
pat cîteva nopţi, fără somn, oftînd, muncită de o nouă 
îndoială şi grijă. 

Joachim Grult se întoarse spre ruda săracă a Cristodore- 
nilor, întrebînd cu brutalitate: 

— Şi fata ce-ţi face?... 

Nevoiaşul clătină din cap cu obidă. Întrebarea îi învenina 
şi lui o rană mai veche: 

— Ce să facă? Tot aşa cum o ştii, cucoane Ioachime. 
Cînd nu mai poate răbda, vine acasă o săptămînă, două. 
Atunci credem că am hotărît-o să pornească formele de 
despărţenie. Tace, ne ascultă şi ne aprobă. Mă bucur şi eu; 
se bucură şi nevastă-mea că am înduplecat-o. Pe urmă, în 
ajun de a tocmi avocat, tot la el se întoarce, măcar că o 
schingiuieşte. Nu pricep ce putere are asupra ei hoţo- 
manul!... 

Ioachim Grult rînji, scociorîndu-şi pipa şi presărînd 
scrumul pe banda îngustă de pansele: 

— Dacă ai să te gîndeşti mai bine la cele ce te învață 
meseria ta, ai să pricepi. 

Omul înălță ochii nedumerit. El era administrator la o 
moşie cu herghelii de cai. Nu vedea nici o legătură. 

— Ce are a face păcătoasa mea de meserie cu necazurile 
fetei, cucoane Ioachime? 

— i-am spus să te gîndeşti la învăţăturile meseriei de 
herghelegiu, nu la meserie... De prisos să pierdem timpul 
dacă nu te-ai lămurit dintr-un cuvînt! spuse Ioachim Grult, 
strimbînd dezgustat buzele şi ridicîndu-se de pe scaun. 

Cei doi au rămas posomorîţi înaintea paharelor. Se nă- 
ruise tihnita lor voie bună, sfătoasă şi simplă, care pînă 
adineauri se mulţumise cu o sticlă de vin ruginit şi cu un 
ungher unde nu-i turbura nimeni. 

— Uite aşa ne freacă! gemu rubedenia scăpătată a 
Cristodorenilor. E un om teribil!... 

Ioachim Grult păşea din nou printre fracuri şi toalete în 
mare decolteu cu gura încă mai amară, cu privirea încă 
mai gheţoasă. 


629 


EI se lămurise. 

Tot ce-a săvirşit astăzi, tot ce-a spus şi-a gîndit a fost 
o pidosnică parodie. A turburat bucurii, a zădărnicit plăce- 
rile vinovate şi nevinovate ale altora, îndelaolaltă, fără 
deosebire; a picurat pretutindeni un strop de venin. El 
e feciorul Aspasiei Grult; poartă blestemul ei în sînge. lar 
cînd s-a înduioşat de soarta unei făpturi fragile ca Gina 
Alimănescu, a împins-o în braţele omului de care se cu- 
venea s-o apere. L-a scandalizat greoaia lipsă de pricepere 
a herghelegiului. Dar el n-a uitat oare aceeaşi învățătură 
din cartea bunului crescător de cai, tot atît de crud po- 
trivită la oameni ca şi la dobitoace? E o lege biologică 
fără abatere. Aceeaşi pentru cai, cîini, fata administratoru- 
lui de moşie, Gina Alimănescu, oricine, oricare. O femelă 
păstrează pentru totdeauna pecetea primului mascul care 
i-a dat primul fior. Dezgolită de poezie, realitatea brută la 
aceasta se reduce. Şi el s-a făcut complicele unei hidoase 
capitulări a cărnii, injustă şi umilitoare. 

Se dădu în lături, cum făceau toţi. 

Deschideau cale Pandorei Mladian. 

Actriţa trecu valvîrtej spre ieşire, cu buzele strînse, îm- 
brăcîndu-şi din mers mantoul de catifea roşie peste rochia 
de mătase roşie, uitînd să-şi ia noapte bună. Filfiiau în 
jurul ei aripi de flăcări. Niciodată pe scenă nu izbutise o 
ieşire mai furtunoasă şi mai încărcată de ameninţări. 

— Ce-a fost, frate dragă? De ce s-a supărat? întrebă 
Nae Cristodoreanu, ştergîndu-şi năduşeala de pe fruntea 
pleaşă şi de pe obrazul cu ţepi de arici. 

Pricepea tot atît de greu ca rubedenia scăpătată, her- 
ghelegiul. 

— N-a fost nimic, Nae... îl linişti cu blîndeţe Ioachim 
Grult. Vezi-ţi de treburile tale... A fost o ieşire teatrală, 
şi nimic altceva. 

Nae Cristodoreanu se opri, surprins de blîndeţea neobiş- 
nuită din glasul cumnatului. 

— Ioachime... îngăimă,. apucîndu-i amîndouă mîinile. 
Bine că te văd, în sfârşit, altfel!... 

Ioachim Grult îşi trase încet mîinile şi le înfundă în 
adîncul buzunărilor. Rosti cu o ironie indulgentă: 

— Fii serios, Nae! Nu-ţi stă bine sentimental cu ase- 
menea barbă. Du-te şi te ferchezuieşte. 


630 


— E o idee! exclamă celălalt cu entuziasm, pipăindu-şi 
ghimpii negri-albăstrii. 

De bucuria împăcării, ar fi fost gata să îndeplinească 
orice capriciu al lui Ioachim Grult. 

Dar Ioachim Grult îi întorsese spatele. El privea o nouă 
ieşire, mai puţin teatrală. Gina Alimănescu scobora trep- 
tele cu fruntea în jos, cu umerii căzuți, cu braţele atîrnate 
de-a lungul trupului, ca o mică sclavă, împleticindu-se 
spre locul de sacrificiu. Palma bărbatului îi cuprinse un 
umăr în cleştele tare, cu un gest scurt şi neînduplecat 
de posesiune. 

— Animalul! mormăi Ioachim Grult. 

— Pardon? întrebă întorcîndu-se domnul bătrîn cu în- 
fățişare de fost cavalerist sau diplomat în disponibilitate. 

Cînd dădu ochii tot cu Ioachim Grult, scăpă monoclul 
în juvăţul negru, apucă spre cealaltă uşă şi se pierdu în- 
ghiţit în mişcarea giratorie a dansului. Omul în haine 
cenuşii ajunse iarăşi la bar. 

— Apă? Apollinaris, domnule Grult? se repezi Simeon 
să-l servească. 

— Nu, amice. Un coniac mare. Dublu, triplu... 

— Vă servim şi coniac... 

Simeon se execută cu vizibilă dezaprobare. Ioachim 
Grult încălzi balonul de cristal în palme. Savură mirosul 
coniacului, sorbi cu înghiţituri mici. Ținînd cotul rezemat 
de masa înaltă, vorbi: 

— Îţi mai aminteşti tu, Simeoane, despre evanghelistul 
nostru? 

— Evanghelistul Marcu... Cum să nu mi-l amintesc, săr- 
manul de el?! 

Simeon simţea o generoasă compătimire pentru nebunii 
oare se socoteau locomotivă, evanghelistul Marcu, Napoleon 
sau Turnul de la Pisa... El admitea o singură nebunie 
onorabilă: a fi ori a fi fost împăratul în exil al Chinei. 

— Aşadar, ţi-l aminteşti, Simeoane? Cred că a rămas 
tot acolo. Nu mai are vindecare! Astăzi s-a împlinit un an 
de cînd ne-a adunat să-i ascultăm evanghelia pentru 
Dumineca orbului... „Şi au pus mîinile pe el şi l-au în- 
trebat: «Vezi ceva?» El s-a uitat şi a zis: «Văd nişte 
oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci»... Apoi 
Isus au zis lor: «Eu am venit în lumea aceasta pentru o 


631 


judecată anume: acei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să 
ajungă orbi“... Simeoane, evanghelistul nostru avea mare 
dreptate... În lumea aceasta în care ne-am întors toți sînt 
orbi. Orb sînt şi eu, mai jalnic încă decît ceilalți... 

— Hait! îşi spuse Simeon cu milă. Se crede orb, săr- 
manul! Îmi pare mie că în scurtă vreme am să aud că 
iarăşi l-au dus unde-a mai fost... 

— Sînt orb. Am fost şi sînt orb, Simeoane. Nu te minu- 
nează că toți orbecăim?... Pretinzi că eu sînt aşa cum mă 
vezi tu? Pot eu pretinde că tu eşti aşa cum te văd eu? 
Nu, Simeoane! Nimeni nu poate să vadă şi să înţeleagă 
pe nimeni... Nici în oglindă nu te vezi tu, pe tine, cel 
adevărat... Recunoşti? 

— Dacă spuneţi dumneavoastră, numai că aşa este... 
recunoscu Simeon, care ştia din proprie experienţă că ne- 
bunii nu trebuie contrariați. 

Ioachim Grult îl cercetă cu ochii pătrunzător. 

— Şi tu pretinzi că te simţi fericit? 

— Fericit nu-i nimeni, domnule Grult. Nu există fericire 
deplină pe lume... 

— Ba există, Simeoane. Acei de acolo, de la noi, erau 
fericiți. Tu, cînd erai împăratul Chinei. Evanghelistul 
Marcu, atunci cînd se căznea să ne deschidă ochii... Îmi 
pare că am să mă întorc. Sigur că am să mă întorc... Miine 
dimineață îmi strîng bagajele şi mă prezint. Mi s-a luat 
o ceaţă de pe ochi în această Duminecă a orbului... „Apoi 
Isus au zis lor: «Eu am venit pentru o judecată anume: 
acei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi»... 
Rămii cu bine, Simeoane, te aştept! Voi avea nevoie de 
cineva să-mi curăţe hainele. Am să-ţi procur decoraţii noi. 
Un asortiment complet. Pot să-ți dau dintr-ale mele. Am 
destule tinichele! 

Simeon îşi făcu trei cruci mărunte în dosul baricadei 
înalte. 

Ioachim Grult surîdea cu o desăvârşită împăcare: 

— Acum înţeleg ce m-a făcut să mă opresc astăzi-dimi- 
neață la orbul de la Grădina Tîncăbeascăi. Se pregătea 
ceva în mine. Orbul stătea cu palmele pe genunchi şi 
aştepta o minune ca pentru dumineca lui. 


632 


Orbul stătea neclintit pe marginea patului, cu palmele pe 
genunchi, cu bulbii albi înălțați spre tavan; dar el n-aştepta 
nici o minune şi nici nu se mai ruga pentru vreuna. 

Dumineca lui trecuse. 

A ascultat orologiul din turla bisericii bătînd miez de 
noapte, pe urmă sferturile de ceas pînă la trei; mai auzise 
şi cocoşul din vecini dînd un semnal răguşit, la care a răs- 
puns îndată altul şi altul, din ce în ce mai slab şi din ce 
în ce mai departe, pînă la capătul mahalalei, pînă la ca- 
pătul lumii. 

Acum se lăsase tăcere. 

Ca niciodată, o tăcere cutreierată de duhuri vrăjmaşe, 
de duhuri spăimoase. 

Încă de cînd se afla la locul său pe lespedea de piatră, 
în colţ, la Grădina Tîncăbeascăi, simţise împresurîndu-l de- 
odată ameninţarea aceasta vicleană, necunoscută, crescînd, 
strîngîndu-l de aproape. Era înainte de amiază. Trecuse 
omul ciudat cu vorbe nebune şi rîs nechezat, îi lepădase în 
pălărie hîrtia gheomotoc şi îşi culesese singur mărunțişul ca 
orice rest la o ticăloasă tejghea de prăvălie. Ar fi vrut să-i 
spună un cuvînt greu fiindcă îi blasfemase cu rînjet datoria 
lui de orb sărman încărcată de cutremurate răspunderi. A 
ridicat mîna cu gînd de vorbire. A fost prea tîrziu. Omul 
plecase. Paşii s-au depărtat, s-au amestecat, s-au topit în 
vuietul surd al altor o sută şi o mie de paşi, cîţi se ţeseau 
vînturîndu-se spre inima tîrgului. S-a pierdut. Și atunci, în 
cele o sută şi o mie de alte sunete, urechea orbului a desluşit 
deodată un mers ca nici unul altul pe lume. 

Un mers prelins pe tălpi de pîslă. 


633 


A tresărit din neclintirea de piatră, pe scaunul său de 
piatră, cînd paşii aceia s-au ales dintre alții o sută şi o mie 
venind către el. Auzul i-a surprins mai întîi oprindu-se la 
colțul de stradă, din stînga. l-a urmărit, strămutîndu-se în 
celălalt colț. Mai apoi paşii s-au întors. L-au ocolit. Nu l-au 
mai părăsit o clipită. Au strîns în juru-i sforile şi nodurile 
unui laţ nevăzut. Cei miluiţi de Atotputernicul cu lumina 
deplină a ochilor n-ar fi avut cum să zărească laţul, căci 
firele nu erau de sfoară, verigile nu erau de plumbi. Orbii, 
ca şi vietățile crescute în bezna adîncă a codrilor şi în afun- 
duri de vizuine, adulmecă însă apropierea primejdiei cu alte 
tainice şi neînşelate simțiri. El a cunoscut că paşii erau 
pentru dînsul, a ştiut că îl căutau, l-au găsit, îl aşteaptă. 

Cînd a pornit, într-amurg, spre bordeiul din mahala, pi- 
păind zidurile aspre cu mîna şi marginea trotuarului cu băţul 
lucios, paşii s-au înşirat după el. Fără grabă. Cu o răbdare 
încordată, dar plină de linişte, stăpînă pe siguranța neclă- 
tinată a sfîrşitului. Tot aşa, fiara din codru îşi pîndeşte 
prada aleasă, încet, cu viclene ocoluri, pas după pas, în 
rîpi şi hugeaguri, pînă la adăpătoarea ori la culcuşul unde-i 
va sugruma beregata cu dinții. 

Orbul a poposit înadins, să încerce ceea ce nu mai era o 
părere. Au poposit şi paşii. Orbul a străbătut de-a curme- 
zişul o piaţă, printre tramvaie, trăsuri şi căruțe, fiindcă 
vînătoarea şi pînda se desfăşurau în altfel de codru, fără 
frunzare, hăţişuri, poteci şi izvoare; într-un codru de ziduri 
şi piatră, stîlpi de schijă şi plase de sîrme; un codru tot atît 
de pustiu şi sălbatic. Paşii l-au lăsat să treacă, i-au luat-o 
înainte, s-au furişat arcuind un înconjur, şi din nou, pe ulițe 
din ce în ce mai deşarte şi mărginaşe, s-au păstrat la aceeaşi 
distanţă în soarele blînd şi molatic de seară. 

Omul din urma orbului nu mergea singur. Îl însoțea un 
tovarăş. Dar paşii aceluia sunau ca oricare alţii. Orbul ştia 
că pentru dînsul veneau numai paşii prelinşi pe tălpi de 
pîslă. 

În faţa portiţei s-a oprit şi a oftat. Fără durere şi deznă- 
dejde. Ar fi putut să treacă de-a dreptul la încăperile din 
fund, unde găzduiau muncitori mai nevoiaşi decît el, să le 
ceară pază şi ajutor. De ce să se împotrivească însă unei 
voințe hotărîte de sus? A oftat pentru păcatul care va 
apăsa pe un cuget de om. „lară Isus zicea: «Părinte, iar- 


634 


tă-le lor că nu ştiu ce fac“... Orbul a deschis portita de 
lemn. Balamalele uscate au scîrțiit. Atunci s-a întors şi a 
lipit portita în lături. De ce să mai scîrțiie? Toate vor fi 
precum au fost undeva scrise. „Părinte, iartă-le lor!” 

Orbul lui Dumnezeu a răsucit cheia uşii, a intrat în odaia 
scundă şi albă, a rezemat băţul lustruit de palmă la locul 
său, în ungher, măcar că n-avea să-i mai folosească vre- 
odată. A aprins lampa, a suflat în chibrit, a pus beţigaşul 
stins în cutioara de pe prichiciul sobei. Era un obicei rămas 
din copilărie, neaşteptat şi neînțeles la un orb din născare. 
Pe atunci îl creşteau străini cu văzul întreg, îl trimiteau 
să cerşească şi îi numărau în fiecare seară agoniseala. Aprin- 
deau gazornița, îşi vedeau de treburile lor, se căinau de 
necazurile lor şi îşi urzeau pentru a doua zi plănuirile lor. 
Erau oameni săraci, de ispravă, cu teamă şi credință în pu- 
terile cerului; nu i-au spus niciodată de unde a venit şi 
cum l-au strîns de pe drumuri, copil lepădat şi milos; iar 
dacă îl mînau să ceară de pomană, o făceau ca să-şi plă- 
tească singur mîncarea, fiindcă ei nu i-o puteau da. Tot ce 
întrecea i-au pus la o parte. Era un drept neatins. El se 
aşeza pe marginea laviţei, cu palmele pe genunchi, cum stă 
şi acum, ascultînd. Simţea lumina caldă şi bună; duhoarea 
fumegoasă a gazorniţei se lega de tihna adăpostului primi- 
tor, de orînduielile vieților despărțite de noapte şi zi după 
mersul soarelui pe cer, în lumea celor pentru care există 
noapte şi zi, soare şi stele. Cînd milostivele gazde s-au 
risipit în morminte şi el a rămas singur, a respectat cu 
sfinţenie orînduiala. 

S-a învrednicit el, cel mai nevolnic, să intre în stăpînirea 
bojdeucii cumpărate din mila norodului. A cruțat toate aşa 
cum au fost. În fiecare seară aprindea lampa, măcar că lu- 
mina nu-i pentru nimeni. Se aşeza în acelaşi loc, cu palmele 
pe genunchi, drept şi neclintit ca pe lespedea de piatră din 
colţ de la Grădina Tîncăbeascăi. Îşi îndeplinea datoria. 
Înălța smerite rugăciuni pentru alţii, precum i-au fost ce- 
rute de neveste cu necazuri casnice; de babe bisericoase 
cu feciori plecaţi în lume; de mahalagii cu procese şi de 
trecători care au pierdut bani la cărți şi nădăjduiau să-i 
cîştige înapoi. 

În redingota verzuie a răposatului profesor universitar cu 
prelegeri celebre, orbul lui Dumnezeu a încercat să se roage 


635 


şi în această seară. Venise cu un pomelnic lung, tîrîse pe 
umeri povara bîntuitelor suflete cîte şi-au pus nădejdea 
din urmă într-o închinăciune de orb. 

Dar gîndul mereu căuta afară, la paşii de piîslă dînd 
casei tîrcol, la duhul din beznă împresurîndu-l tot mai de 
aproape. Astfel, întîia oară îşi călca datoria. lar pentru 
asemenea slăbiciune netrebnică se osîndea cu scîrbă de 
el şi cu jale de el. Minune nu mai aştepta. În minune nu 
mai credea. Se desăvîrşise minune urîtă şi rea. S-a ştiut 
orbul lui Dumnezeu, ales întru o anumită chibzuială a 
lumii peste puterile lui de a înțelege. A aflat că-l stăpi- 
neau şi pe dînsul păcătoasele temeri legate de carne. În 
loc să se roage cu sufletul slobod, cugetul căuta la oame- 
nii de afară, auzul ciulit pîndea furişarea paşilor cu talpa 
moale, de pislă. I-a înşelat pe toţi cei ce aşteptau în 
această duminecă a lui, a orbului, rugăciunile de ajutor şi 
de izbăvire primite la ceruri. I-a minciunit. El era un păcă- 
tos ca oricare altul, rob netrebnic al trupului, cum într-alt- 
fel a fost şi dascălul cu rostiri vestite, stăpînul dintîi al 
redingotei cu rozeta decoraţiei prinsă în butonieră. Acela 
se tăvălea în paturi străine. El se cutremura la o presimţire 
a morţii. Într-un fel ori în altul, era tot o lepădare a su- 
fletului la poruncile păcătoase ale trupului. 

Orbul a oftat aşteptînd. 

Omul de afară se apropiase de fereastră pe tălpile moi 
a privit înăuntru pe geam, s-a întors la tovarăşul său. 
Zvîrlind mucul de țigară, a sîsîit printre dinţi şi a vorbit 
cu mînie în întuneric: 

— Dracul să-l ia de orb al lui Dumnezeu!... Nu se mai 
culcă... N-ai să-mi scoţi mie din cap părerile mele. 

— Anume? întrebă celălalt, rezemat de zaplaz, cu mii- 
nile înfipte în bata pantalonilor. 

— Anume? Mai întîi că nu-i orb. E un ticălos. Se pre- 
face. Altfel, de ce-ar fi aprins lampa? Una. Şi-al doilea, 
mă tem că ne-a simţit, ne aşteaptă şi ne pregăteşte ceva. 
Altfel, de ce nu se culcă? Toţi s-au culcat. El ce păzeşte? 

— Poate suferă de boală boierească. Nu poate dormi. 

— Eu m-aş lăsa păgubaş... 

Celălalt se dezlipi de zaplaz. Culese o frunză păroasă de 
gutui, o mestecă între dinţi, scuipă sucul astringent. Se în- 
toarse legănat şi îşi apucă tovarăşul de piepții hainei, 
zguduindu-l şi privindu-l în ochi de aproape, prin întunerec. 


636 


Îşi trimiteau unul altuia în nări duhneala de tutun muced 
Şi acru. 

— Ascultă, nenişorule! Ţi-a mers rău cu mine vreodată? 
Am ieşit rău la vreo socoteală pînă acum? 

— Nu zic... 

— Nu zici, dar spui... Mai adineaori spuneai altfel, cînd 
a deschis lada şi a deşertat banii... I-ai văzut ori nu cu 
ochii tăi? 

— Văzut. O faţă de pernă pe sfert. 

— Ți-ajunge? Ne-ajung? Omul cu tălpile de pislă rise 
înăbuşit cu mîna la gură: Chiar dacă îi numai mărunţiş, 
ne-ajunge pe toată vara şi pe toată iarna... Asta nu zic. 

— Atunci, nu zice. S-aşteptăm! 

Au trecut amîndoi de cealaltă parte a uliţei. Au aprins 
chioştecurile adunate de pe trotuare. O duceau amarnic de 
două săptămîni. La aceasta ajunseseră: să strîngă capete 
de țigări de pe stradă. Cînd le-a încolţit dis-de-dimineaţă 
gîndul să sugrume şi să prade orbul din colț de la Grădina 
Tîncăbeascăi, le ghiorăiau maţele după două zile de post 
negru. Altă scăpare nu se arăta. 

— A stins! răsuflă cel cu tălpile moi. 

— Ce-ţi spuneam?! Răbdare... Mai aşteptăm, să-l răz- 
bească somnul dintii... 

Trase cu sete din chioştecul jilav. Un cocoş cîntă undeva 
aproape de tot, bătînd din aripi. Răspunse altul şi altul, din 
ce în ce mai depărtat şi mai slab, pînă la capătul maha- 
lalei, pînă la capătul lumii. Adierea de vînt aduse un mi- 
ros dulceag de liliac înflorit. A duruit o birjă în afund de 
pămînt. S-a oprit tot la capătul lumii. Tăcerea s-a întins 
mai spăimoasă. Amîndoi au scuipat ţigările lipite de buze, 
le-au călcat cu piciorul şi au trecut ulița îndărăt. 

— Intri. Ştii unde-i căpătiiul patului. Dacă se poate: 
fără cuțit, fără ciocan!... Numai cu mîinile... Nu lasă urme, 
nu curge sînge. 

— Cum!? Tot eu? întrebă cel cu tălpile de pislă. 

În loc de răspuns, tovarăşul îşi ridică gheata şi ciocăni cu 
unghia tare în talpa scorojită de piele. 

— Nu-i fi vrînd să-l deştept cu scîrţul meu!... Semnalul 
îl ştii. Un fluierat: rămiîi pe loc şi nu mişti orice se-ntîm- 
plă... Două: apucăm fiecare unde vedem cu ochii. Primejdie 
mare... Cloncanii!... 


637 


Cel cu paşii de pîslă îşi înghiţi adînc răsuflarea. Turbure 
îşi făcuse socoteala că e sortit să ucidă un om, să mai ucidă 
un om, numai fiindcă purta încălțări fără de scîrţ. Îşi şterse 
sudoarea rece de pe frunte cu dosul palmei. Intră cu paşii 
elastici de fiară. Uşa era deschisă. Orbul îl aştepta în întu- 
neric, culcat cu fața în sus, îmbrăcat în straiul de sărbă- 
toare, cu ochii bulboşi şi goi, căscaţi spre tavan. Cînd a 
simțit degetele ciolănoase şi mari căutîndu-i gâtul, l-a po- 
trivit singur în cleştele viu. Gîndul a fost pentru alţii, nu 
pentru el: „Părinte, în mîinile cui dau duhul meu?” 

Dar răspunsul nu l-a ştiut. Fără zvîrcolire şi gemăt, a 
trecut dintr-un întunerec în altul mai mare, gheţos şi veşnic. 
Se biruise. 


638 


Sineala nopţii s-a topit. Deasupra caselor sure şi fere- 
cate, cerul a fost pe rînd violet, albastru-verzui, cenuşiu, 
pe urmă roz ca puful mătăsos de pe guşa flamandului, 
pe urmă pai ca o poleială de veche icoană, pe urmă ia- 
răşi albastru, alt albastru, transparent şi mediteranic. 
Stelele au căzut una cîte una. A mai tremurat luceafă- 
rul de dimineaţă, viu şi fosforic. L-a şters cu buretele o 
fulguire de nor. 

Şi deodată a izbucnit vînzătorul de gazete cu răcnet: 

— Univers! Dimineaţa! Ziarul! 

S-a deschis o fereastră. Dincolo, o poartă de fier. Au 
scrîşnit roțile celui dintii tramvai. Un automobil a tre- 
cut învîrtejind în golul de aer din spate afişul de ieri, 
rupt de chioşcar. Hîrtia s-a lăţit pe asfalt cu literele albe 
şi roşii în sus. Era acum o hîrtie fără folos, moartă, bi- 
lanţul unei zile pentru totdeauna sfirşite, absorbită de 
un neant fără întoarcere: „Săptămîna cărții. Cum se 
remaniază guvernul Hitler. Ungaria se plinge Ligii Na- 
țiunilor. S-au cerut dosarele în afacerea Skoda. Ex-îm- 
părăteasa Zitta vine în Austria. Festivităţile în cinstea 
d-lui Tewfik Riistii-Bey. Moartea lui Lazăr Şeineanu la 
Paris.” 

Acum chioşcarul bătea în ţinte alt afiş, proaspăt, cu alt 
bilanţ al altei zile, din care mîine nu va mai rămîne nici o 
urmă într-o amintire de om: „Groaznicul accident de auto- 
mobil de pe şoseaua Bucureşti-Tirgovişte. Instalarea epis- 
copului Dionisie Erhan. Înmormîntarea doamnei Sanda 


639 


Dobrotescu. D-l Tewfik Riistii-Bey vorbeşte presei. Se 
amînă remanierea? Seceta a încetat. Situația semănături- 
lor după ploile din Ardeal şi Moldova. Insull eliberat din 
închisoare.” 

Undeva, în cîmp, rapidul de dimineaţă pentru străinătate 
trece vertiginos, vînzolind frunzele mărunte ale salcîmilor de 
pe taluz. Acolo, în cealaltă noapte, a deraiat o garnitură de 
marfă. Mai este un vagon prăvălat. Dar nu mai cîntă nici 
o privighetoare în salcîmi şi nici un broscoi cu glasul de 
bas, un Şaliapin al neamului batracian. Cu coatele rezemate 
de bara ferestrei, priveşte spre răsărit Leon Dobrotescu din- 
tr-un vagon; din vagonul de alături priveşte o pereche 
tînără, cu ochi nedormiţi: Odeta şi Barbu, plecaţi în drum 
către ţara Italiei: Veneţia, Florența, albastrele lacuri. E 
curios, abia au plecat, şi nu-şi mai au nimica de spus. 
Barbu, cu părul roşcat răsfirat de vînt, îşi păstrează gîndu- 
rile pentru el; Odeta îşi deschide cutioara de pudră com- 
primată. Şi tac amîndoi. Taluzul cu salcîmi a rămas în urmă. 
Frunzele mărunte şi ovale s-au potolit neclintite. Cine ar 
spune, oare, că în cealaltă noapte doi necunoscuţi au con- 
templat de acolo cerul şi stelele, simțindu-se singuri, căutîn- 
du-se, lăsîndu-se furaţi de amăgirea că se pregăteşte ceva 
nou şi încă nespus, că-i aşteaptă? Totu-i sfîrşit şi deşert. 

La masa verde a tripoului mai moţăiesc cîţiva supravie- 
țuitori, cu obrajii de sugativă decolorată, cu ochii spuziţi 
de fum şi de veghe. Sergiu Miclăuş mai are două hiîrtii de 
o mie înainte. Atît i-a rămas, ca în orice dimineaţă de 
altădată. 

Pontează numai chibiţii, cu fişe asudate de un pol. Sergiu 
şi-a văzut prietenul strecurînd pe sub mîna altora cîte o 
sută, jucînd cu banii săi contra sa... A surîs cu milă. Milă 
de el? Milă de Valeriu Dragomir? Prietenul a terminat ba- 
nii... A pierdut tot. S-a lungit pe un scaun lîngă perete, cu 
picioarele întinse pe alt scaun. Sforăie cu gura căscată. 
Cărnurile îi cad moi, putrede, dospite. Din cînd în cînd, 
Sergiu îşi aruncă ochii. Se vede pe el cum va fi. Acesta-i 
Platoul Pamir... „Nu întârzia, te hog, phea mult în Platoul 
tău Pamih”. Acesta-i Platoul Pamir! Totu-i sfîrşit şi deşert. 


640 


Florile albe s-au vestejit pe un mormînt nou şi prea în- 
cărcat de coroane. Mai este nevoie de timp pînă ce se va 
încorpora cimitirului. O vrabie zburlită s-a oprit să soarbă 
roua dintr-o cupă de crin. Paznicul a lepădat grebla şi 
măturoiul de pe umeri. S-a plecat într-un genunchi şi a scos 
briceagul. Retează panglicele late, pe care le adună pentru 
nepoate. Sînt multe panglici. A fost o moartă de neam ales, 
cu multe regrete eterne în urmă. Nepoatele se vor bucura 
şi vor bate din palme. 

La uşă a mieunat Papanaş, cu coada birzoi, cerîndu-se 
afară. l-a deschis madam Anica Stoian, zuruind cheile în 
veriga de la cingătoare. Matei aşteaptă pe scări, ţinînd 
toarta coşului de piață pe braţ. A mai trecut o duminecă a 
orbului, fără semn să afle de urma babei pierdute în lume. 

Pe alte scări, cu alt coş de papură trecut pe mînă, Re- 
veica, baba cea surdă, îşi înnoadă tulpanul sub bărbia 
osoasă. A mai trecut o duminecă a orbului fără semn să afle 
de urma bărbatului plecat în lume după o ţigancă şuie. 

Perdeaua de la fereastra Catrionei Catriowina e dată în 
lături. În pătucul scurt şi îngust, cu polog de mătase, fosta 
primă-balerină de operă imperială s-a ridicat într-un cot. 
Pîndeşte vuietul roților de automobil. Nu se opreşte nici 
unul. Plicurile lipite aşteaptă pe marginea mesuţei de la 
căpătii. 

Sînt două: unul cu un anunţ de înmormîntare, altul cu 
o invitaţie de nuntă. Catriona suspină uşor, cercetînd cea- 
sornicul cu bătaia măruntă. Nu poate pricepe ce s-a în- 
tîmplat. Suspină, iar fața i-a îmbătrinit brusc şi urit, ca 
un obraz de vrăjitoare pitică. În celălalt capăt al oraşului 
mai este o femeie cu obrazul urît şi deodată bătrîn. Pandora 
Mladian doarme unsă cu alifii sub masca de bandaje elas- 
tice. E răvăşit aşternutul, răvăşite sînt pernele, aruncată 
în mijlocul camerei e rochia de flacără roşie. Se află batista 
şi fulare crîmpoţite de unghii, un vas de cristal sfărîmat, 
borcane zvârlite în țăndări. Toate vestigiile unei crize de 
nervi. 

În atelierul pictorului cu scoarţe vechi, icoane şi panoplii 
de arme, a străbătut cea dintîi însuliţare de soare. Joacă în 


641 


oglindă. Şi în oglindă se vede bărbatul îmbrăcat în halatul 
de catifea neagră, apropiindu-se şi depărtîndu-se de şevalet, 
cu beţele de cărbune în mînă. Schiţează din trăsuri rapide 
un desen. Un obraz chinuit prin somn de o durere ascunsă. 
Un obraz de femeie, un obraz de copilă, îngust, arămiu. 
Umbra genelor e prea lungă, nu mai pare naturală. O şterge, 
scurtînd-o, cu o atingere de deget. A scîncit copila, fe- 
meia prin vis: „Pamih”... Pictorul o examinează cu răceală, 
confruntîndu-şi desenul cu liniile vii, dureroase. E satisfăcut. 
Se apropie de fereastră. Scoate din buzunar şi despătureşte 
un prospect al unei agenţii de voiaj. Miine va fi în vagon. 
Peste douăzeci şi patru de ore în cabina vaporului. Nimic 
nu-i schimbat. El nu-şi turbură viaţa pentru o femeie, pen- 
tru o copilă. 

Desenul va supravieţui printre tot ce a făcut el mai bun. 
E tot ce-i rămîne într-adevăr preţios, după o femeie, după 
o copilă. 

Priveşte pe geam dimineaţa scăldată în soare, vibrația, 
intensă a luminii. 

Pe geam priveşte la cerul înalt şi Ion Idiceanu, în cămaşa 
lui sleită de sudori. N-a închis ochii. Toată noaptea a durat 
planuri. Pădure, ozon, terasă de sanatoriu... Aprinde un 
capăt de ţigare din găoacea golită de ou. Malec, peştele 
roşu, îl cercetează cu ochii holbaţi şi tîmpi, imobil în apa 
filamentoasă din borcanul cilindric. 

Şi alte şi alte ferestre se deschid. începe viaţa să curgă 
ca ieri şi ca mîine. Nimic nu-i schimbat şi nimica nu-i nou. 
În fiecare casă au fost şi vor fi un mort, o amăgire, o nă- 
dejde, o înşelare. Nimica nu-i nou. 

Totul a mai fost. 

Un loc gol pe lespedea de piatră de la Grădina Tîncă- 
beascăi, unde a stat un orb adîncind, rotunjind şi lustruind 
scaunul vreme de treizeci, de patruzeci de ani. Nu va mai 
sta. Îl vor căuta trecătorii o zi, o săptămînă, o lună. Va 
răsări în locu-i alt orb. 

Totul va fi cum a mai fost. 

Viaţa curge ca ieri, ca alaltăieri, de o veşnicie. Vînzătorul 
de gazete răcneşte în văzduhul sonor al dimineții: 

— Univers! Dimineaţa! Ziarul! 

Faptele diverse nu durează mai mult de o zi. 

În cămara albă, curată şi scundă, orbul lui Dumnezeu a 


642 


înțepenit în straiul negru-verzui, cu rozeta de decorație la 
butonieră, cu ochii de marmoră căscaţi spre tavan. S-a răcit. 
O muscă se plimbă pe fruntea lucie, îşi şterge picioarele, 
se întoarce: e o muscă albastră de cadavru. Pe uşa trîntită 
de perete adie o suflare de vînt. lar adierea mişcă părul 
mătăsos şi alb, învălurîndu-l cum înfioară departe în cîmpuri 
firul viu şi verde al lanurilor. 

Acolo, o ciocîrlie se mai înalță la cer cu tril cristalin, cu 
aripi încă jilăvite de rouă. 

Aci, un glas răguşit din stradă în stradă: 

— Universul! Dimineaţa! Ziarul)... 


Sfîrşit 


643 


CUPRINS 


644 


Pag. 


Cuvînt înainte. Cezar Petrescu şi romanul 


oraşului modern 5 
CALEA VICTORIEI 
PARTEA INTÎI 
I Bucureşti — Gara de Nord 34 
II Bursucăria lui chir Panaioti 59 
III Strada 7l 
IV Nr. 117 bis. Etaj. III 91 
V Un ministru — băiat bun! 105 
PARTEA A DOUA 
I Foamea 116 
II Vraja cea rea se dezleagă 134 
III Ceaiul dansant 179 
IV Primăvara neagră 207 


645 


PARTEA A TREIA 


I Cheia visurilor 
II Nu există „ceas rău” 
III Spartacus 
IV Arizona-Bar 
V „„Groaznicul asasinat” 
VI Miine mergem la curse 
Epilog. I want to be happy! 


DUMINECA ORBULUI 


202 
251 
258 
276 
298 
347 
372 


359 


Redactor responsabil: CONSTANTIN MOHANU 
a lennonedacton PE ENA CATUCAR U 


Dat la cules: 20.11.1967. Bun de tipar: 07.12.1967. Apărut 
1967. Tiraj: 70.140 ex. broşate. Hirtie scris 1 B de 
70 g/m’. Format: 540X840/16. Coli ed. 36,21. Coli tipar 
41. A. nr. 13.669/1965. C.Z. pentru bibliotecile mari 8R. 


Poligrafic „Casa Scînteii”, Piaţa Scînteii nr. 1 
Bucureşti — Republica Socialistă România 


646 


647 


Lei 17