Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0032

VAI VISUL LIIIDAR 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 


ABONAMENTE : 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


înscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 





Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 


83.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





ANUL XLVII e Nr. 32 


SAMBATA 24 SEPTEMBRIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








La începerea 
stagiunii teatrale 


de VICTOR FOPESCU 


In faţa atacurilor neîncetate ale ci- 
nematografului, teatrul nu a putut, din 
nenorocire, decât să dea înupoi, cedând 
pas cu pas din strălucirea sa, nouei in- 
venţii, care fără pregei, a supus mân- 
dra artă a scenei la rolul unui suplini- 
tor pentru cceacc cl, din cauza concep- 
ției lui, nu putea înfăptui. La această 
situație a contribuit, desigur, și publi- 
cul, El poartă, bineînțeles o vină des- 
tul de mare, prin ușurința cu carea a- 
bandonat teatrul, alergând cu entuzias- 
mul unui ncofit, în noua citadelă artis- 
tică, numită cinematograf, fără a gândi 
că nu este incompatibilă existenţa a 
două specii de artă dramatică, una 
suplinind pe cealaltă, în lipsurile pe 
care este norma! să le producă anumite 
cerinţe fundamentale proprii iiecăreia. 

Nu rămâne mai puţin adevărat fap- 
tul, că o altă parte de vină incumbă 
de-adreptul teatrului însuşi, fiindcă a a- 
bandonat mult prea repede lupta și 
a ajuns astăzi în situaţia deplorabilă de 
a provoca reacţiunea multor persoane 
care n'au încetat totuşi să-i rămână sta- 
tornice şi să aprecieze potenţialul lui de 
artă, ce ar mai putea produce multe 
inlilorescenţe chiar şi în vremurile de 
resirişte ce azi îl înconjoară. 

Ne aflăm din cauza aceasta, acum, în 
faţa unei dezorientări generale. Lipsă 
de subiecie, mai ales, lipsă de poezie su- 
fletească, lipsă de acţiune (mă gândesc 
la acţiunea demnă de a purta acest nu- 
me, nu la micile „intrigi“ ilariante sau 
dramatice, cari formează, spre despera- 
rea multora, veşnica şi veşnica poveste 
din piese diferite), lipsă de pricepere în 
dozarea efectelor, eic. Aceasta în ceeace 
priveşte piesa în sinc. Sar mai putea 
obiecta multe şi asupra actorilor. Inutil. 
Este logic să ne întrebăm dacă actorii 
ei înşişi, puşi să interpreteze opere de 
valoare, nu ar reacționa la rândul lor 
în concordanță cu lucrarea ce sunt da- 
tori a interpreta! 

O operă bună, care se poate întipări 
în mintea tuturor şi mai cu seamă în 
a celor pricepuţi, va aduce cu sine și 
ameliorarea cadrelor actoricești. In 
nici un caz acest lucru nu-l va putea fa- 
ce seria de reprezentații, submediocre 
chiar, putem spune, care formează re- 
pertoriul teatrelor noastre, în mare ma- 
joritate. Afară de mici excepții şi afară 
de grozăviile jucate în timpul verii, ce 
nu pot fi nici măcar luate în considera- 
ţie ca piese de teatru, restul se pot numi 
piese slabe, piese amorfe, piese insigni- 
fiante, ete. Dar nu găsim un fivel înalt, 
mândru, rezistent criticei. 

Scriu aceste rânduri acum, când sta- 
giunea teatrală a început de-abinelea. 
Poate în speranţa că sunt un epilog vre- 
murilor de ieri, că sălile ce și-au des- 
chis porţile vor adăposti un public sa- 
lisfăcut de un bun spectacol. O speran- 
ță ce voește grabnică mulțumire. E trist 
să constalăm apusul glorioasei arte, 
acoperită de umbre. Soarele, până în ul- 
timele clipe, strălucește mândru și în- 
volburează cerul. Şi teatrul, dacă nu 
voeşte să mai lupte, cel puţin să-şi în- 
chidă demn epoca, aruncând lumii amin- 
tirea unui strălucitor trecut, poate, cine 
ştie, ca anunț al viitorului din nou 
mare. 





Lă 


Şcoala Botticeliană 











Alegorie 





POESIA ŞI SPAŢIUL BURGHEZ 


Amintim că în prima parte a studiu- 
lui — apărută în numărul nostru tre- 
cut — se arăta poesia ca „o plecare 
magnifică în lumi pe care singur artis- 
tul le știe“. 

Se vor urmări în rândurile de mai 
os, „dispozițiile profanuiui“ în raport 
cu aceste „plecări“ pe care  Poesia le 


presupune. 
Dar omul mulțumit n'ar umagina a- 
“este plecări — și nu pleacă tocmai 


fn adcă e mulţumit. 

Rămas strâns legat de lumea lui 
— Cătălin — de lumea pe care o 
ştie, o pipăe, o vede, în care el a găsit 
desigur tot, burghezul o vrea cel mult 
mai „avantagioasă“, poleită.  Pseudo- 
artistul îi va da ușor aceste satisfacţii 
— va fi toată operea iui — îi va oferi 
adică accea ce am văzut, un aspect 
ideal, să zicem sonor, rimat, dar al aces- 
tei vieți certe, știute de care știm că 
burghezul e atâta de mulţumit încât, 
din ca, n'ar consimți și nici măcar n'ar 
imagina că poate să iasă, să respire mai 
mult... Aici e probabil secretul, Fiindcă 
nu simte într'adevăr nevoia acestei mai 
largi respiraţii, nemăsurata, dincolo de 
spaţii şi nouri „arta va fi totdeauna pen- 
tru burghez, pentru omul mulţumit, un 
loc interzis. 


Dar acest confort așa de terestru, să 
[lie oare pentru conștiința burgheză o 
adevărată împăcare în spirit cu lumea? 
Să fie această universală acceptare care 
face tot sensul înfiorat al lui Mistral, 
pe care pare s'o fi avut Coşbuc, pe care 
o găsim, sigur, în Mioriţa? 

Ar fi să presupunem miracolul trans- 
figurat al unei sincerități de căutări 
răstignite, de greu tragism, pe care 
n'am avea cum să-l găsim în conştiinţa 
dela început mulţumită, atât de sărac 
instinctivă şi pentru care aparențele, 
imediatul, lucrul palpabil, sunt satis- 
[acţii desăvârşite. 

O împăcare în spirit, înseamnă mai 
intâi un spirit torturat. In primele pa- 
gini ale unei mari convertiri, Jacques 
Maritain mărturisește: Dieu m'a re- 
tourne, comme un gânt.. 


Reacțiunea impotriva raționalismului 


Aflăm în alcătuirea mişcării sim- 


boliste şi un fenomen de reacțiune 
împotriva romantismului, la noi cu 
Eminescu, în Franța cu Baudelaire, 


iar în Germania cu Novalis şi cu filo- 
sofia idealistă, împotriva unui raționa- 
lism reprezentat la un moment dat și 
prin Goothe, Atât în Franţa cât şi la 
noi, urmează apoi o epocă de infuziune 
a operei lui Baudelaire sau a lui Emi- 
nescu, care, la suprafaţă, echivalează cu 
o scurtă submersiune a lor. A fost vre- 
mea când sămânţa, astfel aruncată a 
fost lăsată să rodească din umbră, iar 
roadele ei şi-au înfipt toate rădăcinile 
necesare vieţii şi desvoltării ei viitoare. 
După 1867, în Franţa, romantismul a 
încercat o diversiune, riguros organică 
de altfel, cu parnasianismul şi cu na- 
turalismul, iar la noi, factice, parazitară 
și dăunătoare, cu eminescianismul. Toa- 
tă sova grea de viață a poetului „,Lu- 
ceafărului” a fost anemiată două dece- 


de N. DAVIDESCU 

nii de către imitatorii lui vajnici. Epoca 
aceasta este caracteristică printr'o lite- 
ratură, ca să spunem așa, decadentă. Ea 
se îndeletnicea, sub felurite pretexte, 
cu exhibarea cotidiană a lucrurilor dos- 
pite de vreme și dădea spectacolul du- 
reros al bătrâneţelor căzute în decre- 
pitudine. Se storcea, astfel, ultima pi- 
cătură de sevă a unei formule desăvâr- 
șite de însuși nobilul ei inventator și se 
transforma inițiativa personală, dorin- 
ţa de noutate, avântul spre izbânaă al 
originalității, în clișee de sentințe medi- 
camentoase pentru o vulgară înţelep- 
iune, 

Pe dedesubtul acestei stări de fapt 
însă, trecea, ca un suflu de vânt proas- 
păt şi rece pe sub un strat de foi us- 
cate, Spiritul de renovare al operei bau- 
deiaireane, în Franţa, iar la noi emines- 
ciene, în ceea ce el trebuia să fie nu 
servilism ci inițiativă, nu agonia, ci 
fecundare. In Franţa apărea, aproape 


(Urmare din n-rul trecut) 


Nu, toate valorile spirituale, omul 
mulțumit le trăește numai la suprafaţă, 
ca simple regule din afară. De acord 
cu cle nu sa pus: i s'au impus. Ca acel 
creștinism — tot burghez — despre 
care într'o carte ficrbinte, Aux fontai- 
nes du dâsir mi se pare, Montherlant 
scria că atâţia bieţi creştini îl trăiesc 
numai ca pe o moștenire pe care au 
găsit-o în bagajul părinților... Dar 
nau cercetat-o niciodată! Nu sau pus 
de acord cu ea, n'au suferit și nici o pi- 
cătură din sângele Răstignirii nu curge 
în vinele lor. 

In felul acesta procesul pe care-l 'ur- 
mărim aici între aparenţe și puritate se 
ridică în mai clară lumină, și se va 
pricepe mai ușor lucrul bizar pe care 
l-ar constitui acceptarea, în conștiința 
burgheză, chiar a unor valori de artă 
reală, 

Eminescu, Grigorescu, Coşbuc? Dar 
acestea sunt mai întâi valori consacrate. 
Omul mijlociu este „eminescian“, cum 
este creștin. La fel de altminteri, îl iu- 
beşte și pe Alecsandri. Ştie, într'un fel, 
Că așa e bine. 

Dar mântuirea prin poesie, din lu- 
mea asta, mântuirea într'adevăr pe care 
o aduce, o poartă cu sine poetul, cine 
nu e artist n'o cunoaște — așa cum, 
deopotrivă, foarte puțini aceia atât de 
mult liberaţi încât să poată cu adovărat 
trăi creştinismul, în spirit. 

„Valorile consacrate“ însă, confunda- 
te, în timp, cu locul comun, încă n'ar fi 
de ajuns. Motivele burgheze de „comu- 
niunc“ cu arta sunt de un ordin încă 
mai positiv. Arătam că niciodată ochiul 
profan, fixându-se pe lucrul real de artă, 
nu atinge calitatea însăș de artă a lu- 
crului pe care se pare că l-a primit. Că 
cecace burghezul admiră c tocmai tot 
ce nu participă la calitatea unică a lu- 
crului frumos — că, într'un cuvânt, el 
nu se poate gândi, nu-l interesează li- 
berarea în artă: „mântuirea“ pe care o 
aduce artistul. 

Din îngereștile suavități eminesciene 
ale Luceafărului — care se vor face 
simple sonorități declamate — burghe- 








simultan cu „Los Fleurs du Mal”, adică 
prin 1867, în „Revue des Lettres et des 
Arts”, „Claire Lenoir” de Villiers de 
V'Isle Adam și apoi o seric întreagă de 
alte povestiri. Pe un fond cu desăvâr- 
şire hegelian, se frământau fiinţe de- 
sarticulate, solemne, sinistre. Haluci- 
naţia era învăluită de o aleasă şi dulce 
tandreţe sulletească. Erau viziuni cal- 
de, fluide, aproape serafice. Şi apoi e- 
rau amestecuri ciudate, în care intlu- 
enţe filozofice şi literare se îmbrân:zeau 
într'un, tot specilic şi nou. Mai întâi- 
nim, după aceca, o altă latură, mult 
mai pătrunzătoare şi mai bine carac- 
terizată, de batjocură neagră şi de iro- 
nie feroce. Nu este vorba atât despre 
paradoxalele mistificări ale lui Edgar 
Po, cât, mai curând, despre comicul 
lugubru al lui Swift. Și toată oroarea 
ideilor utilitariste contemporane, între- 
gul aparat monstruos al mereaniilis- 
mului vremii, erau biciuite până la 
sânge, în pagini de rece şi câinoasă 
ironie. 

Intr'adevăr, romantismul şi formula 
lui de artă pentru artă, se istovise în 
prima eflorescență a mişcării dela 1830, 


de TOMA VLADESCU 


zul va reține „un cer de stele“ „geană 
dulce“, „o prea frumoasă fată“, lucruri 
care, nu se contestă, intră perfect în 
atmosfera de magii și lumini a incom- 
parabilului poem. Dar cât de sărac ar 
fi Luceafărul numai cu atât! 

Nu sunt oare tocmai aceste frumu- 
seți mediocre în fond. de care Hype- 
rion, sedus un minut, a fugit? Numai 
pentru ele însă, pentru aceste lucruri 
sărace și mediocre, Luceafărul este 
„frumos“ în sensul burghez. Și aceleaşi 
calități, calităţi de aceiași categorie, vor 
face posibilă şi admiraţia pentru Grigo- 
rescu, Coşbuc.... | 

Un „car cu boi“ aşa dar, „geana dul- 
ce“, „ciobănașul“, „un cer de stele“: dar 
ce sunt vare aceste elemente ale „poe- 
siei'' burgheze, acest decor așa de con- 
fortabil şi de sărac — miracol viu cu 
adevărat dar pe care nimeni nu-l în- 
treabă nimic! ce sunt ele dacă nu toc- 
mai această suprafață imediată de care 
vorbeam; lumea visibilă, concretă, așa 
de ştiută, din care burghezul nu sa 
gândit niciodată să iasă, o lume de care 
va îi acum cu atât mai mulțumii cu cât 
i se oferă zugrăvită într'adevăr în chip 
idea]! 

Numai până la aceste elemente, așa 
de materiale şi de conforme se întinde 
spaţiul burghez al Artei. Şi vedem cum 
însăși arta, atunci când există, e cobo- 
râtă în spaţiul acesta — pe unde ca va 
trece însă indiferentă lăsând numai 
ce i se cere, adică lucrul cel mai sărac... 

Sunt adevăruri de o evidenţă ce mi se 
pare că nu trebuia decât arătată. Pen- 
tru cine sar îndoi însă, pentru cine încă 
mar fi convins că „burghez — om 
mulțumit — şi lucru de artă sunt for- 
me substanțial opuse, am insista să se 
observe adevărul nostru în toate ele- 
mentele lui, să se observe anume și mai 
ales că opera reală de artă nu isbuteşte 
să obţină sufragii în conștiința burghe- 
ză decât numai atunci când opera acca- 
sta răspunde şi noţiunilor obicinuile de 
frumos, de „bine“ chiar, sau de „bun“ 





— 








(Urmare în pag. 7-a) 


ar acum încerca o înoire prin altoirea 
cu seruri lăturalnice. Brunetiere, vor- 
bind despre „a doua manieră a lui Vic- 
tor Hugo” scrie despre poetul „Orien- 
talelor” : 

„Desigur acest pictor nu pictează 
„pentru a picla, acest poet nu poves” 
„teşte măcar „ad narandum” ci „ad 
„probandum”. Tabloul său nu este doar 
„un tablou, ci şi o pledoarie, dacă pot 
„să spun aşa, sau un act; el vrea să se 
„miște în folosul simţimintelor sau al 
„ideilor sale ceea ce, de altfel, este 
„dreptul său, El vede în aceasta, o ştiţi, 
„datoria sa, sau „funeţia” sa”, 

Baudelaire, într'un articol apărut în 
Figaro din Aprilie 1864 și retipărit în 
cdiția completă a „„Operelor sale pos- 
tume” precizează cu caracter de pole- 
mică acest lucru: 

„In 1848 s'a incheiat o alianţă adul- 
„teră între școala liberală dela 1830 și 
„democraţie, o alianță monstruoasă și 
„bizară. Olimpio (Victor Hugo N. R.) 
„reneagă faimoasa doctrină a „artei 
„pentru artă” şi atunci, el, familia lui 
„Şi discipolii lui nu mai contenesc să 
„predice poporului şi să se arate în toate 


Isvoarele simple 
ale adevărului 


In numărul trecut al revistei, am 
transcris consideraţiile d-lui B. Mun- 
teanu, asupra generaţiei zise „tinere“, 
din recenta apărută „Lilterature rou- 
maine“. Menite să aibă ca obiect actua- 
litatea în desfășurare a „mouei spiri- 
tualități“, aceste consideraţii vim, de 
fapt, ceva cam târziu. Dacă ar fi fost 
publicate acum doi sau tre: ani, ele ar 
fi descris o stare istorică, ajunsă la li- 
mită. Vorbind din punct de vedere al 
istoriei literare, astăzi nu mai există 
„generația tânără“. Ea s'a potolit; a- 
ceia cari erau socotiți şefi ai ei nu mai 
militează. Tipăresc rar, fără să-şi ma- 
nifeste precis nouile orientări. Poate 
s'au limpezit şi „bogaţi cu experiența 
metafizică a cincisprezece ani“ se în- 
dreaptă calmi spre  „isvoarele simple 
ale adevărului“, încotro îi îndeamnă d. 
Munteanu, Pentru mulţi, „generația“ a 
trecut parcă în amintire de coșmar, de 
care ar vrea să se purijice cu orice 
chip : 
alianţa noastră e sfărâmată 
Şi aș vrea, poezie, să nu te mai văd 

Iniciodată. 

Autorul acestor versuri, d. Emil Bo- 
ita, este poate cel mai pur reprezen-. 
tant al generaţiei cu „tensiune“, „tem- 
peratură“ şi sete de „mântuire“. D. 
Basil Munteanu scrie: „On vit en 
pleine angoisse metaphysique et l'on 
Eprouve jusque dans son trefonds une 
effrayante sensation de solitude. (pag. 
194). Pentru conținutul sensibil al a- 
cestei fraze, d. Emil Botta a găsit me- 
tafora: Intunecatul April. Ea rezumă 
gradul de turburare dar şi sinceritatea 
căutării expresiei celei mai plastice. 
Prin ea, poetul încearcă să se apropie 
de „isvoarele simple ale adevărului“ : 
Recunosc minunatul profil : 


e al Intunecatului April. 

Priviri, in această supremă noapte. 
Cădeţ. sătule, ca fructele coapte. 
EL vine pentru a mă tămădui 

de febra numită „a trăi“ 

care trece vămile veciei. 

Dar liniștea nu e pentru totdeauna 

şi mai ales nu e normă: 

Grădina e un fâlfâitor abecedar 

şi eu elevul fără Duminici, fără sărbă- 
[toare 

Intr'una, într'una silabisesc amar 

cuvântul Des-pe-ra-re. 

D. Emil Botta întrebuințează mai 
toate noţiunile cari s'au demonetizat 
în generaţie” şi cari astăzi produce 
multora silă fiindcă le găsesc absolut 
fără nici un sens. 

lată de pildă cuvântul „mântuire“, 
care la d. Botta are un sens delicat şi 
pur : 

Mă vei afla înecat în suspine, 

Dar să nu-ţi pese de mine. | 

'Treci mai departe, treci mai departe, 
ca peste o plicticoasă carte. 

Chiar de te-o striga să nu vii! 

Chiar de ți-oi spune Mântuire să nu vii! 

Iar strofa rezumativă a unei vieţi 
„en pleine angoisse metaphysique“, ni 
se pare a fi: 

Noi oamenii suntem ușa 
Pe unde pătrunde un groaznic tumult. 

D. Munteanu nu pomenește nici mă- 
car numele d-lui Emil Botta, ceea ce nu 
însemnează însă că nu e bine informat, 
ci doar că judecăţile d-salv critice so- 
<esc cu întârziere, şi că deci au 0 va- 
loare cu totul generală. 


— 4, — 





„împrejurările amicii şi patronii vajnici 
„ai poporului. „Cald şi adânc amor pen- 
„tru popor!'. De atunci tot ceea ce 
„mai pot ei iubi, în literatură, a luat o 
„culoare revoluţionară şi filantropică”. 

In cadrul acestei reacțiuni împotriva 
evoluţiei unei părți a romantismului 


francez, evoluţie ce avea să ducă, 
pe calea raționalismului și a po- 
zitivismului filozofic, la  naturalis- 


mul estetic și la parnasianism, este 
concludent să mai cităm, dintr'un 
proect de prefață a lui Baudelaire 
la opera lui Edgar Po&, câteva rân- 
duri în care au fost schiţate, con- 
densat, şi ideea de reacțiune împotriva 
utilitarismului vremii şi mai ales aceea 
de împotrivire a școlii idealiste ger- 
mane față de raționalismul olimpic al 
lui Goethe. Este vorba despre subiec- 
tul unei conferinţe a poetului ameri- 
can, pe care traducătorul său în limba 
franceză îl redă astfel : 

„El vesti că va vorbi despre princi- 
„Ppiul poeziei. In Statele Unite a apă- 
„rut încă de mult o şcoală utilitară, 





(Urmare în pag. 2-a) 





UNIVERSUL LITERAR 




















de CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


|. L. CARAGIALE: Opere, vol. IV și V 


Ediție îngrijită de d. Şerban Cioculescu; Fundaţia pentru literatură 
și artă „Regele Carol Il::, București 1938 


D. Şerban Cioculescu socoteşte că 
cele două volume tipărite sub îngri- 
jirea d-sale, de Fundaţia pentru lite- 
vatură și artă „Regele Carol II“, îm- 
preună cu cele trei de mai nainte, edi- 
tate de Paul Zarifopol, cuprind opera 
integrală a lui Caragiale, afară de 
teatru și corespondenţă. Din scrierile 
dramatice, criticul va întocmi curând 
volumul VI, iar pentru al VII-lea și ulti- 
mul face un apel la „concursul bine- 
voitoriior, prieteni sau urmași ai prie- 
tenilor lui Caragiale“, și la toți deţină- 
torii de scrisori, asigurând că „nu vom 
păstra decât copiile lor, nelipsmad pe 
posesori de un tezaur familial“. Strân- 
gerea materialului din vol. IV şi V nu 
a fost mai puţin patetică, decât se 2- 
nunță a fi căutarea scrisorilor, In a- 
proape 1200 de pagini, Zarifopol edi- 
tase la „Cultura Naţională“, nuvelele, 
schițele şi reminiscențele, începând și 
a parte din „notițele critice“ publicate 
în „Universul“, la 1899-1900. D. Cio- 
culescu continuă editarea cu partea 
vămasă din „notițe“, cu versurile lui 
Caragiale şi alte bucăţi de literatură 
(IV), apoi cu articolele politice din 
„Timpul“, „Voința naţională“, „Epoca“, 
„Românul“ de la Arad, broşura „1907“, 
ete. (V). 

Sunt în total de aproape o mie de 
pagini, întindere peste așteptările lui 
Zarifopol, care, deși socotea mare o- 
pera lui Caragiale, i se părea totuşi in- 
solubilă problema identificării artico- 
lelor apărute fără semnătură, în diver- 
se cotidiane. 

„Din vremea cât a lucrat Caragiale 
în redacția Timpului, nu mi-a fost cu 
putință să identific nici un articol po- 
litic al său“, declară regretatul critic, 
(vol. III, Prefaţa, pag. XIII), desigur cu 
părere de rău, cum ne e îngăduit să 
bănuim. Fiindcă el stabilise, în edita- 
rea integrală a operei scriitorului, prin- 
cipiul categoric, ca absolut tot cea 
ieşit din condeiul lui Caragiale, să îie 
tipărit în ediția completă. „Există fa- 
natici ai lui Caragiale, — scrie Z., loc 
cit., — care ne repetă că noi, editorii 
suntem datori a adopta asprimea aceea 
a autorului. Repetăm și noi că scrisul 
întreg al unui scriitor ca acesta este 
un dar deplin dat naţiunii sale, even- 
tual şi altor lumi cititoare. Este al nos- 
ru tot; şi nu-l putem stăpâni altfel 
decât cu cel mai strict respect către 
întregimea lui. Numai nesocotința sau 
nepriceperea sar putea încumeta să a- 
ieagă ce trebue să rămână limbii și li- 
“teraturii românești, şi ce nu, din o 
moștenire ca a lui Caragiale“. Credem 
de cuviinţă să transcriem pentru citi- 
tori paragraful prin care d. Cioculescu 
aderă, din aceeaş profundă convingere 
critică, la principiul formulat atât de 
peremptoriu de Zarifopol. „Ca şi pre” 
decesorul nostru, am socotit că nimic 
din ce a publicat Caragiale, nu se cu- 
vine a fi înlăturat. Nu se aduce un 
serviciu, fie literaturii naţionale, fie 
autorului clasic editat, prin selecționa- 
rea estetică sau numai arbitrară. Se 
va obiecta, de sigur, că unele din con- 
formările lui Caragiale la umorul ac- 
tualității, prin „gogoşi“, „mofturi“, 
„culmi“, „miticisme“ (de-ale lui Mi- 
tică) și anecdote, ar fi putut lipsi, pen- 
tru a nu umbri seriozitatea producţiei 
sale literare. Impotriva puriștilor, vom 
atrage luarea aminte asupra avantaju- 
lui de a avea, prin publicarea într'ade- 
văr completă a operei carageliene, o 
privire totalitară a umorului lui Cara- 
giale, pe întreaga scară a „ierarhiei“ 
sale. Numai dintr'o prejudecată lite- 
rară se poate crede că marii umoriști 
şi satirici ar fi „cultivat“ numai spi- 
ritul de cea mai aleasă calitate, dispre- 
țuind umorul de nivel al calamburului, 
al jocului de cuvinte și al glumei iel- 
tine. Cu riscul de a fi greşit înţeleși, 
ne luăm şi răspunderea publicării pro- 
ducţiei minore a marelui scriitor. Ea 
va scuti pe cercetători de a consulta 
colecţiile sărace şi desperechiate ale 
puţinelor noastre biblioteci de studiu, 
în vederea recompunerii unei imagini 
credincioase a autorului, precum și a 
nivelului umorului nostru, la care el 
s'a situat uneori“. (vol. IV, Prefaţă, 
pag. XI). 

Punând însă, ca şi predecesorul, a- 
ceeaș pasiune în strângerea integrală 
a unei opere semnificative pe întreaga 
ei „ierarhie“, d. Şerban Cioculescu a 
mers ceva mai departe, şi a identificat 
articole, acolo unde dorința de desco- 
perire a criticului înaintaş întâmpinase 
șovăeli. De bună seamă, d. Cioculescu 
s'a înarmat cu cea mai sigură metodă 
de investigaţie. Luând parcă pieptiș 
dificultăţile, d-sa declară: „Colabora- 
rea lui Caragiale, fără semnătură, a 


rămas cu totul neobservată de contem- 
poranii noștri. I-am dat de urmă abia 
după ce ne-am deprins cu întorsătura 
duhului și a frazei sale şi în cunoștință 
cu ortografia sa specială, pe care a 
păstrat-o neschimbată, până la sfârşit“, 
Nu încape îndoială, metoda propusă de 
d. Cioculescu este serioasă şi, putem 
spune, științifică. Este însă grea şi nu 
se vor încumeta mulţi s'o mânuiască. 
Pe de altă parte, nu este aplicabilă de- 
cât în cazul scriitorilor cu un talent vi- 
7ibil diferențiat și a căror originalitate 
a lăsat pecetea şi în producţiile cât de 
neînsemnate. La Caragiale, umorul 
este ca o substanţă colorantă, impreg- 
nată odată pentru totdeauna. EL con- 
stitue un mod de a gândi, și de a se 
exprima, liindcă, de calitate latină, se 
alimentează de fapt dintr'un echilibru 
clasic al omului armonios, apărat pe 
cât cu putinţă de prostie şi de falsifi- 
cări. 
Incercarea d-lui Cioculescu de a face 
o metodă de istorie literară din cu- 
noaşterea sintaxei, a lexicului, a or- 
toepiei, a expresiilor favorite, a întor- 
săturii duhului, credem că este o ches- 
tiune de o importanţă capitală pentru 





I. L. Caragiale 


ceea ce trebue să fie clasicitatea lite- 
raturii românești. Caragiale este un 
clasic de o copleșitoare originalitate, 
și studierea lui însemnează studiul lim- 
bii naționale în putinţele ei maxime de 
cristalizare în artă. O latură a acestui 
studiu ar atinge, de pildă, neologis- 
mele, atât de frecvente în Caragiale, 
ca şi clișeele gazetărești, şi deopotrivă, 
cuvintele rare, arhaice, expresiile cu 
mireasmă poporană, etc., etc. Inairite 
de lexic, totuși, sintaxa constitue esen- 
ţialul pentru secretul durabilității ope- 
rei. 

Cum să explicăm îmbelșugarea de 
substanţe proprii spre a întreţine viaţa 
spiritului, din orice frază a lui Cara- 
giale ? Care este taina aşezării subiec- 
tului, predicatului, al celorlalte părți 
sintactice ? 

După ce legi chimice intră atâtea 
cuvinte și nu mai multe spre a da un 
conținut dens, sănătos, ce nu se va 
mai altera ? Bine înțeles, o ştiinţă a 
limbii literare nu poate fi decât des- 
criptivă, raportată retrospectiv, de la 
caz la caz. La Caragiale, d. Cioculescu 
dovedește cât de trebuincioasă este a- 
ceastă ştiinţă, mai ales când e vorba 
de dragostea de a întregi o operă ex- 
cepțională. 

In afară de preocupările tehnice de 
întocmire a ediţiei, o serie de alte pri- 
lejuri au fost folosite de critic, spre a 
pune la punct chestiuni ce privesc la 
cunoașterea generală a marelui scriitor. 

Astfel în Introducere, (vol. V), stabi- 
leşte valoarea producţiei în versuri a 
lui Caragiale, fixează puncte de orien- 
tare în formarea autorului, urmărin- 
du-l dela debut, până la semnele de 
maturizare din 1878 (Literatura în tea- 
trul nostru), şi atrage cu autoritate a- 
tenţia asupru meritelor articolelor politi- 
ce, și a cronicilor dramatice. Condiţiile 
de debut ale lui Caragiale, par a fi cu 
totul aparte. „Spre deosebire de majori- 
tatea debuturilor literare, scrie d. Cio- 
culescu, — care descopăr cercetătoru- 
lui literar adevărate abisuri între pri- 
mele dibuiri şi formarea personalităţii 
originale, debuţul lui Caragiale este 
dintre cele mai sigure din câte cunoaș- 
tem. Inteligența lui nu primește nici o 
impresiune fără controlul judecății, 
care e spontană și ageră. El protestează 
din primul ceas împotriva toleranței şi 


a licenţei în „Republica literilor“, care 
„hu posedă nici o vamă“, Gustul iui 
format la școala clasicismului francez, 
respinge scrisul grăbit și cu caracter 
senzațional. Intr'un cuvânt, spiritul său 
critic se manifestă în pas cu primele 
lui publicări“. 

Cronicile dramatice ale lui Caragiale 
au avut ro! hotăritor în istoria teatru- 
lui românesc de la 1878. Atacând vio” 
lent repertoriul lui Pascali, el scria: 
„Schilozii, beţivii, pungașii, destrâna- 
ţii, spânzurațţii, nemernicii, prostitua- 
tele, tuberculoşii şi toate spurcăciunile 
și lăturile parisiane, înscenate de in- 
dustria teatrală franceză, apoi traduse 
ori localizate în româneşte de oameni 
ce nu se pricep nici la românească nici 
ia franţuzească, ce nu ştiu nici ce e 
Românul nici ce e Franţuzul, — ni sc 
da ca producţii literare și artistice, pe 
scena întâiului teatru din ţară, menit, 
cum se zice, a fi „„Inaltă şcoală de es- 
tetică și morală“, pentru publicul ro- 
mân“. Caragiale mai atacă apoi nepri- 
ceperea în distribuţie, în jocul de sce- 
nă şi în regie, şi denunţă faptul că cei 
cari făceau cronica dramatică erau 
plătiţi ca să scrie elogios. „Nici un alt 
studiu contemporan nu dă măsura hao- 
sului în care se afla teatrul nostru pe 
mica sa scenă permanentă, atât din 
punctul de vedere al producţiilor, cât 
şi din cel scenic. Studiul are așadar 
valoarea unui document istoric de pri- 
ma însemnătate“, încheie d. Cioculescu, 


Contribuţia nouă și esențială și care 
ni se pare a constitui meritul cu totul 
deosebit al d-lui Şerban Cioculescu 
este luminarea unui Caragiale susțină- 
tor teoretic al familiei, al școalei, al 
armatei și al Bisericii. Mai bine zis 
este înfăţişarea materialului surprin- 
zător, cuprins în „Notiţele critice“, din 
„Universul'', prin care marele scriitor 
se apăra de învinuirea ce i se adusese, 
că e duşman al poporului. El era acu- 
zat că „își bate joc de națiunea ro- 
mână“. Un verdict asupru îl dăduse în- 
săşi Academia Română, când refuzase, 
cu 3 voturi pentru, și douăzeci contra, 
să-i acorde un premiu, pe temeiul că 
opera lui cuprinde „tendinţe antina- 
ționale, căci scoate din societatea ro- 
mână numai tipuri imorale“. Acade- 
mia recunoștea totuşi talentul marelui 
literat, dar îl sfătuia „să-l întrebuin- 
ţeze în lucrări bune“. Caragiale era so- 
cotit așadar dușman al poporului, de- 
oarece, fiind înzestrat cu talent, el îl 
întrebuința totuşi spre a face rău na- 
ţiunii sale. In colaborarea la „Univer- 
sul'f, scriitorul găseşte prilejul să se 
apere. 

Această apărare este admirabil ex- 
pusă critic de d. Cioculescu. Caragiale 
bagatelizează numai „progresul neînte- 
meiat pe firea poporului şi pe evoluţia 
sa naturală“, fiind prin aceasta, în de- 
plin acord ideologic cu Eminescu și 
Maiorescu. In „„Universul” el şi-a ex- 
primat public părerile sale despre in- 
stituţiile fundamentale ale statului, 
şcoala, armata, Biserica, familia, pe 
care nu le ironizase nici odată şi des- 
pre care avea cele mai tradiţionale 
idei, conforme sufletului său armonios. 


. 





Reacţiunea impotriva 


raționalismului 
(Urmare din pag. l-a) 


„care vrea să lârască după ea poezia, 
„Ca și alte ramuri de activitate. Acolo 
„găsim poeţi umanitari, poeţi ai votu- 
„lui universal, poeți ai abolirii legilor 
„asupra cerealelor, poeţi care cer clă- 
„direa de case de muncă. Jur că nu fac 
„nici o aluzie la oamenii de aici. Nu e 
„vina mea dacă uceleași dispute și ace- 
„leași teorii frământă națiuni deosebi- 
„le. In lecturile lui Po& le-a declarat 
„războiu. Nu susținea, ca unii seciari 
„fanatici și nesimţitori ai lui Goethe și 
„ai altor poeţi marmoreeni și antiome- 
„nești, că orice lucru frumos este în 
„chip esenţial nefolositor... etc.”. 

Din rândurile acestea se desprind, 
deopotrivă, o atitudine estetică și una 
ideologică. Prin acestea însă, și încor- 
cările lui Baudelaire de a împământeni 
pe continent pe Edgar Po6, dădeau pri- 
mele roade. La Eminescu, fondul ace- 
sta amntiliberal până la reacționarisan, 
alcătuește o parte din ideologia lu! 
poetică şi caracterizează contrastul din- 
tre noua poezie care se plămădea pre- 
tutindeni şi romantismul francez, ajuns 
utilitarist şi vag umanitarist, sau, sta- 
tuar și sfidător : raționalismul german, 

N. DAVIDESCU 








24 Sep'embrie 1938 ——— 

















CRONICA MARUNTA 





Pentru elasicism 


Am vorbit la timp, în paginile re- 
vistei, despre inițiativa d-lui prof. N. 
]. Herescu de a înfiinţa un „Institut de 
studii iatine“, cu scopul de a stârni în 
publicul românesc interes pentru lite- 
raturile clasice și pentru știința anti- 
chității. Astăzi Institutul s'a întemeiat, 
şi în primul său Buletin pe care îl ti- 











N. 1, Herescu 


păreşte găsim aceste consideraţii ale 
d-lui Herescu, asupra esenței clasicis- 
mului, vrednice de o antologie a prozei 


= 


Cunoscutul scriitor şi harnicul tradu- 
cător care este d-l Iul. Giurgea a primit 
din partea Casei Maestăţii Sale Regelui 
această telegramă : 


Domnului IULIU GIURGEA 
Soc. Astra Română 
B-dul Carol I, No. 37, Loco 


Majestatea Sa Regele mă însărci- 
nează a vă transmite Inalte mulțumiri 
pentru traducerea în românește a Căr- 
ților Junglei, opera scriitorului englez 
Rudyard Kipling și a romanului „Dru- 
muri cu popas“, de scriitorul Petru 
Neagoe. 

p. Mareșalul Curţii Regale 
General Adjutant, 
(ss.) Mihail 


NUVELE ARDELENEȘTI 


O editură dintre cele cu mare pres- 
tigiu, din Capitală, va tipări în toamna 
aceasta un volum de nuvele ințitulat 
„Nuvele Ardeleneşti', de Victor Papi- 
lian. Romancier, eseist, autor dramatic 
și mai presus de toate nuvelist, d. Vic- 
tor Papilian este unul din scriitorii cei 
mai de seamă ai literaturii româneşti 
moderne. Volumul Vecinul”, tipărit în 
primăvară, a dat prilej criticei să con- 
sacre un mare talent de povestitor 
întărit printr'un viguros spirit de ana- 
liză, iar nuvelele publicate în „Univer- 


sul Literar“, au constituit un material 




















Victor Papilian 


viu de discuţie în publicul cititor. Scri- 
sul d-lui Papilian este inteligent, ager, 
pune problemele cele mai moderne, pe 
care le tratează întrun duh românesc, 
conform tradiţiei și liniei fireşti de e- 
voluție etnică. Totodată autorul are 
calitățile unui stil clar, cald, puternic 
și interesant. 

„Nuvele Ardeleneşti“, noua carte a 
d-lui Victor Papilian, va fi una din cele 
mai valoroase tipărituri ale sezonului 
literar care începe. 


noastre critice: „Dar dorinţa de nou- 
tate cu orice preţ este un semn de slă- 
biciune. Noutatea o caută acela care se 
indoeşie de sine şi de trecutul său. 
Goana după „nou“ reprezintă în reali- 
tate încă o formă a îngrijorării gene- 
rale. Nimic temeinic însă, nimic trai- 
Nic, nu se creiază sub acest semn al 
îndoielii. 

A avea fața întoarsă spre trecut nu 
arată, de altfel, pentru o cultură, nici 
scădere, nici neputinţă, nici lipsă de 
originalitate creatoare. A privi spre 
trecut nu înseamnă a renunţa la func- 
țiunea cca mai prețioasă a omului, care 
e aceea de a gândi. Aș zice: dimpo- 
trivă. Cuvântul însuși care exprimă a- 
ceastă nobilă însuşire omenească, „re- 
flexiune“, nu însemnează altceva de- 
cât : „întoarcere înapoi“. 

Verbul latinesc reflectere, de unde 
refleaio, adică gândire, cugetare, în- 
seamnă tocmai „a te întoarce înapoi“. 
Deci a reflecta este a te întoarce cu 
gândul înapoi, a te apleca cu mintea 
asupra trecutului pentru a compara, â 
medita şi a înţelege. 

Nu greșise înțelepciunea latină când 
făcuse din cugetare gestul omului care 
se întoarce şi privește înapoi, A reflecta 
este a lega ziua de astăzi cu ziua de 
ieri, cartea de astăzi cu cartea de ieri, 
lumea de astăzi cu lumea de ieri. Con- 
fruntarea prezentului cu trecutul, iată 
ce constitue actul cugetării. 


POLEMISTUL 

„Adevărului“ zis „literar“ reproduce 
din ce în ce mai multe versuri din re- 
vista noastră. E o dovadă de bun simţ pe 
care o apreciem. Când nu ai de pre” 
zentat publicului decât călătoriile lui 
Marco Polo, în rezumat, poţi face cel 


puţin oficiu de antologie a scrisului 
literar. 
PRIMĂVARA IN ŢARA FAGILOR 


Se numeşte romanul d-lui Iulian 
Vesper, care va apare în Editura Pun- 
dațiilo* Regale, în Octombrie crt. 

Va fi o largă frescă a credințelor, 
cbiceiurilor și a vieţii patriarhale din 
Bucovina precum şi a problemelor sa- 
ciale şi religioase pe care le-a adus 
vremea de după război. Autorul volu- 
melor de poezii „Echinox în odăjdii“ 
şi „Constelații“, premiat al Societății 
Scrutorilor Români cu premiul de poa- 
ze pe anul 1938, pentru cartea de a- 
dânci semnificaţii „Poeme de Nord“ 
desfășoară în pagini de mare puritate 
stilistică şi de inedită epică, o acţiu- 
ne revelatoare pentru sufletul aspru și 
curat al țăranilor români din Tara de 
Sus şi al intelectualilor ridicaţi  oin 
mijlocul lor. 


NOTĂ 


Dintr'o greşeală la corectură, neob- 
servată la timp, articolul d-lui N. Da- 
videscu, din pag. întâia a revistei a 
apărut în câteva mii de exemplare cu 
titlul „Reacţiunea împotriva naţiona- 
lismului”, în loc de „„Reacţiunea împo- 
triva raționalismului”. Rugăm cititorii 
să facă cuvenita îndreptare. 





Pole -; 


DACI:E: 


P. NIMENI, --— Poeziile d-voastră sunţ la 
un pas de ceeace numim noi poezii publica” 
bile. Așa dar perseverați. 


TABA TRANDAFIR. 
ca i prima dată. 


NIC. BELDIE.—Mai trimiteţi şi eliminaţi 
unele locuri. comune (mai cu seamă în Abece- 
dar sentimenta]). 


Trufaș Nicolae. — „Scrisoare către 
mama nu se poate publica. Aşteptăm 
alteeva. Și fii mai puţin pesimist, 





— Același răspuns 


B. N. Ș. — Mai trimeteţi. 'Deocamaată 
nu-mi pot da nicio părere. Poezii ca 
„Cine? Cine?“ e mai bine să nu le doriţi 
publicate. 


Aurel Popescu. — Epigrama 
dificil. Totuşi mai incearcă. 


e un gen 







Ioan Verbină. A- Nu vă lăsaţi furat de 


ântul săltăret] E înșelător. 


EMILIA VASILIU. — 
Mi-e dor de ochii lăi căprui, catifelați, de 
[tine, 
Aş vrea ca şi altădată să fii iar lângă mine 
Revino îar, te chem, te-aştept cu fiecare 
[ceas: 
Catât mi-a mai 
rămas...! 
scrie pentru 
pentru  dum- 


E singura speranță 
Astfel de versuri puteţi 
dumneavoastră şi numai 
neavoastră. 


„Tekendori“. — Se va publica. Mai tri- 
miteţi. 











24 Septembrie 1938 


Itr'adevăr, două zile după aresta- 
rea lui Sașa Bacaleinic, Ichi se prezentă 
la Capşa cu Sarah Bacaleinic, fata mai 
mare a lui Sașa. La prima vedere nu era 
simpatică. Mică, dar cu bust proemi- 
nent de femee înaltă, cu nas coroiat, 
de dimensiuni bărbătești, fardată vio- 
lent ca pentru rampă, vorbind tare și 
graseind, — nu părea deloc emoţionată 
de arestarea tatălui ei. Fuma necontenit 
țigarete ,„Camel“' — tutun pe care Nini 
nu-l putea suferi — și se privea auto- 
mat în oglindă, muşcându-și buzele, în 
timp ce interlocutorul vorbea cu ea, 
stând picior peste picior, dându-și une- 
ori scrumul pe vâriul pantofului agitat 
de o mișcare pendulară. 

— Maestre, cred că numele meu nu 
vă este necunoscut, 

— Din biblie, da, răspunse Nini e- 
nervat, Ascultă, fetițo, nu umbla cu 
mofturi. Știu din ziare aproximativ, 
despre ce e vorba. Dumneata ce do- 
reşti? 

— Doresc să m'ascultaţi, Maestre. Și 
aș dori şi o cafea dublă. 

— Sună, Ichi. Poltim, domnişoară. 

— Maestre, papa e vinovat. 

— Ei, bravo! 

— In afacerea asta, Maestre, toţi sunt 
vinovaţi. 

—. Superb ! Ș'atunci ce dorești ? 

—- Să m'ascultaţi, Maestre. 

— Poftim, domnișoară. Un cognac nu 
vrei ? 

— Ce fel de cognac? 

— Hennesy. 

— Mulţumesc, vreau, la cafea. 

— Domnișoară, cu ce te ocupi dum- 
neata ? 

— Fac afaceri. 

— Taci ! 

Ichi care se ținuse deoparte până a- 
tunci, zâmbind cu gușa în piept, inter- 
veni : : 

— Coane Nini, aşa un creer are fala 
asta, să-i împrumute și lui Ichi puţin. 
Primesc contra: ramburs ! 

Dar Sarah părea insensibilă și la com- 
pliment și la glumă şi la persiflare. In- 
treruptă din vorbă, nu manifesta nici 
enervare, nici grabă. Puma. Aştepta, 
bălăbănindu-și piciorul, mușcându-și 
buzele „cu ochii la oglindă, şi iar por- 
nea „oarecum impermeabilă. Şi ochii ei 
erau bulbucaţi ca și pieptul, dându-i 
împreună cu nasul accentul unei întrei- 
te proeminențe. 

-— Spune, domnişoară. Eşti la curent 
cu toată afacerea ? 

— Cu afacerea incendiului, da. Cu 
incendiul, nu. Dacă eram acolo nu se 
întâmpla. Dar altă ceva ne interesează. 

— S'auzim. 

— Maesre, papa e un mistic, 

— Cum? 

— Un mistic. 

— Eu credeam că-i negustor. 

— E şi negustor: mare negustor, o 
capacitate. Dar e şi idiot. 

— Cum? 

— Idiot, Maestre. 

— Frumos, domnişoară ! 

— Nu-i frumos, Maestre, dar e e- 
xact. E inteligent în afaceri „dar e idiot 
cu inima, Are nevoe de sacrificiu: pen- 
tru idei, pentru oameni, pentru... 

— „copiii lui, 

— Pentru unul, Maestre. Mai am o 
soră care se numește Sonia. Eu îs tova- 
răş în afaceri cu papa. 

Intrebuința numai masculinul 
bind despre ea. 

— Lucrăm împreună. Sonia însă nu 
face nimic. Ea e frumoasă, Maestre. 


VOT 


Frumoasă şi jidaucă. Papa însă crede 
că Sonia e din Dostoievsky. 

— Domnişoară, e foarte interesant ce 
spui dumneata cu atâta obiectivitate, 
dar sunt foarte ocupat şi aşi dori să 
vorbim despre afacere. 





— Sigur, Maestre, şi eu sunt foarte 
ocupată. Dar fără de Sonia și fără de 
Dostoievsky n'o să pricepeţi afacerea, 
Sonia e cauza acestei afaceri tâmpite. 

Spunea cuvintele tari cu placiditate. 

— Papa a vrut să-i facă zestre: zece 
milioane. 

— Dar pentru cât era asigurat ? 

— Douăzeci și cinci, 

— Şi restul ? 

— La „tovarăși“. 

— Mulţi ? 

-— O bandă în frunte cu Kiva Tipriș. 
Vrasăzică, Maestre : Sonia e cauza a- 
cestei afaceri. Papa e bătrân şi foarte 








UNIVERSUL LITERAR 








FUNDACUL VARLAMULUI 


SARAH BACALEINIC 


bolnav. Afacerile mergeau slab. Sonia 
trăește cu mama la Paris, mâncând 


foarte mulţi bani. Mama e o gâscă. Nu . 


contează. Sonia a scris lui papa că are 
nevoe de zestre ca să se mărite c'un 
conte. De unde atâţia bani în valută 
forte? Papa şi-a spus atunci că numai 
cinstea lui e de vină dacă Sonia nare 
zestre. Și a dat cinstea lui pe mâinile 
lui Kiva Tipriș. Inţelegeţi, Maestre? A 
sacrificat pentru Sonia ce avea el mai 
scump. ku am ascultat la ușă și am 





aflat afacerea. I-am spus: „Papa, cun 
altfel de om decât ești tu afacerea ar 
fi bună, cu ceva risc, dar merită. Tipriș 
ştie să lucreze. Dar tu nu ești pentru 
astfel de afaceri“. Papa nu m'a ascultat. 
A fost și ghinion cu beşicile, dar şi fără 
de ghinion papa nu putea reuși. El nu 
știe să mintă. Procurorul i-a dat ceai 
șI covrigi, şi el a spus tot procurorului. 
Şi are să spue şi mai mult, fiindcă are 
inimă idioată și vrea pedeapsa acuma, 
ca eroii lui Dostoievsky. Ce-i de făcut, 
Maestre? 

— Să bem cafea şi cognac. 

Băură, fumând. Nini 'se plimbă prin 





Teatrul românesc s'a născut în Mun- 
tenia, în epoca fanariotă, prin strădui- 
ţa cărturarilor noștri de seamă: 1. Vă- 
cărescu, Ion Eliade Rădulescu (şeful 
mișcării culturale din Țara Româneas- 
că), colonelul Ion Câmpineanu și Costa- 
che Aristia. 

Unul dintre marii luptători pe care îi 
are teatrul în Țara Românească este și 
Costache Caragiale, unchiul marelui 
nostru dramaturg I. L. Caragiale. 

Rolul pe care l-a jucat Costache Ca- 
ragiale în teatrul românesc este cu 
atât mai mare, cu cât el este primul 
actor român care a înjghebaţ o trupă 
de teatru românesc și tot el a ridicat 
pentru prima oară cortina teatrelor na- 
ționale din Iaşi, Craiova şi București. 

Costache Caragiale s'a născut la 20 
Martie 1815 în Bucureşti, unde a ur- 
mat clasele primare și liceul, iar în 1833 
este numit profesor de limba elinească 
la școala ,„Domnița-Bălașa'. 

Intre timp, era prin anul 1817, Cos- 
tache Caragiale se pasionează de teatrul 
grecesc care luase ființă la noi și care 
nu urmărea alţ scop decât să propaze 
ideea revoluției contra Imperiului tur- 
cesc ce avea puteri de suveranitate și 
asupra Eladei, — grecii fiind oamenii 
de încredere ai turcilor în Valahia. 

Caragiale se inscrie ca elev la cursu- 
rile lui Costache Aristia, favoritul Dom- 
niței Ralu, fiica mai mică a lui Cara- 
gea-Vodă, și urmează astfel şcoala fi- 
larmonică unde în 1835 a fost coleg 'de 
clasă cu C. A. Rosetti. 

De atunci Costache Caragiale a ră- 
mas slujitor credincios al teatrului ro- 
mânesc și al cauzei redeșteptării noastre 
naționale. 

Inzestrat cu calități de mare actor 
pentru acele vremuri, avea o cultură 
aleasă, era întreprinzător şi dovedea o 
inteligenţă ascuţită. 

Odată cu terminarea cursurilor de 
teatru ale şcoalei filarmonice din Bu- 
curești, pleacă împreună cu actorul Ni- 
colini la Botoșani și de acolo continuă 
să joace la Iași. 

Pentru stagiunea din capitala Moldo- 
vei, — ziarele timpului îi aduc laude, 
din care desprindem, în „Foaia pentru 
minte, inimă şi literatură“ din 3 Martie 
1840, aceste rânduri ce se găsesc repro- 
duse în darea de seamă din „Albina ro- 
mânească“: Cu talentul și plăcerile ce 
au mădularele acestei întreprinderi, sâr- 
guindu-se a copia modelurile ce au în 
actorii francezi la declamaţie cum şi la 
gesticulaţie și în celelante accesorii, 
teatrul Naţional poate din zi în zi să se 
îndeplinească prin statornică învăţătură 
şi să întemeeze a se înființa spre plăce- 
rea şi lauda naţiei“. Tot în Albina ro- 
mânească“ din laşi mai citim: „Să de- 
clameze potrivit cu haracterul ce-l re- 
prezintă — observaţii ce au fost de mult 
folos lui C. Caragiale, care vine cu obi- 
ceiul exagerării, în aşa fel că par'că 
personagiul în care intra n'ar fi fost om 


*) Din volumul sub tipar: „Câteva mari 
figuri ale teatrului românesc“, de George 
Faranga şi C. Nane. 





odae, oprindu-se de mai multe ori la 
fereastră, 

— Ce crezi, domnișoară? Ceilalţi vor 
recunoaşte şi ei? 

— Numai cu bătae repetată. 

— Tatăl dumitale de ce suferă? 

— Inimă, scleroză avansată, rinichii 
şi o leziune suspectă la gât. Nu poate 
vorbi tare. 

— L-au bătut? 

— Nu era nevoe. Spune singur. 

— Ascultă, domnișoară, avem nevoe 
de o leacă de melodramă. Sora dumitale 
e sănătoasă? 

— Cum să nu fie? Se îmbracă cu 
banii tatei și se desbracă cu mâinile 
cameristei. 

— N'am putea noi s'o 
de la distanță? 

— Pentru? 

— Dintâi pentru tatăl dumitale, și 
apoi pentru fondul procesului. Dacă 
l-am informa pe tatăl dumitale că Sonia 
e într'un sanatoriu, n'am putea obține 
de la el puțintică apărare? 

— Știu eu? medită ea, mușcându-şi 
buzele, gata să-și roadă şi unghiile. Ce 
fel de „puţintică apărare“? 

— Adică: să spue în linii generale 
adevărul. Să se acuze, recunoscându-și 
vinovăția. Dar să strecoare în amănunte 
câteva inexactități, De pildă: că sa în- 
tâlnit cu  Tipriș, să spunem, într'altă 
parte decât unde sa întâlnit în reali- 
tate... 

— Şi dacă Tipriș, bătut, desminte la 
confruntare? 

— Să spue atunci că nu-și aduce bine 
aminte: ori el, ori Tipriș. Dar să adauge 
imediat că-și recunoaște vinovăția. In- 
țelegi, domnişoară Sarah? Exact în 
generalități, dar cu ceva  incxactităţi 
în amănunte. Inchipue-ţi dumneata o 
hartă a României cu Dunărea, Tisa, Nis- 
trul și Marea la locul lor, dar cu 
Bârladul în locul Vasluiului şi Buzăul 
în locul Focșaniului... 


îmbolnăvim 





Ochii ei se micșorară contabilicește. 

— Fin! 

Și întorcându-se spre Ichi, dădu din 
cap aprobativ. 

— Încă ceva, continuă Nini, Poţi să 
comunici, în secret bine înţeles, surorii 
dumitale să se interneze întrun sana” 
toriu din străinătate? 

— Pentru ce? 

— Pentru fond. Transformăm încen- 
diul lucrativ într'o crimă pasională. N'a 





curs sânge. A ars un imobil. Bătrânul 
și-a sacrificat cinstea și părul alb ca să 
poată da sănătate fetei lui. Adică facem 


dintro dramă rusească — dubiată și 
de-o coţcărie jidovească — o meloara- 
mă franțuzească. 

— Fin! 


— Ce fin, Madmazei Sarah? Extra- 
fin! Așa o delicatesă! Unde-i Contele 
să icânte „mi-mi!* 

— Mai sunt și alte soluţii, dar vă- 
zând şi făcând. Câte beșici s'au găsit? 

— Douăzeci. 

— Ce-a spus tatăl dumitale? 

— Că-s cu „brânză“! 





Galeria marilor figuri de teatru ”) 


Personalitatea lui Costache Caragiale 


pământean“. (Em. Al. Manoliu : „O pri- 
vire retrospectivă asupra teatrului mol- 
dovenesc'), 

Reîntors în București, Costache Ca- 
ragiale înființează prima trupă de tea- 
tru românească, — teatru de dilețanţi, 
în primul teatru public din București: 
„Momolo“, — ce sc afla pe locul unde 
este astăzi strada Academiei, colț cu 
FHdgar Quinet, 

Incadrat de primii lui elevi: C. Di- 
mitriadi (tatăl Aristiţei Romanescu, al 
poetului și actorului Mircea Dimitria- 
di), Mihail Pascaly (altă mare figură de 
teatru), Fany Tardini, Ştefan Velescu 
(dascălul multor actori de seamă) şi 
de Theodor Theodorini, venit din Iași, 
deschide prima stagiune de teatru ro- 
mânesc, în 1840, cu piesa „Furiosul“ 
prelucrată de el după „Don Quichotie“. 

„Cu deschiderea stagiunei, C. Cara- 
giale îşi amanetează averea strânsă în 
decurs de ani, precum și bijuteriile sa- 
ției sale, sacrificând totul pentru aceas- 
tă întreprindere patriotică“. (Extras din 
C. R. din 7 lanuarie 1840), 

Această primă formaţie teatrală ro- 
mânească, luptând cu multe greutăţi şi 
piedici, nu a durat de cât trei săptă- 
mâni. 

Căpătând încrederea publicului, pre- 
cum și a domnitorului Barbu-Ştirbey, 
Costache Caragiale ajunge cu timpul, 
prin alte înjghebări teatrale de scurtă 
durată, să cimenteze gustul de teatru 
în concepţia marelui public, atrăgând 
mai totdeauna laudele presei românești 
de pe atunci. 

In timpul răscoalelor de la 1848, 
contribue la mișcarea revoluţionară, 
jucând piese naţionale, pricină pentru 
care este îndepărtat din Muntenia îm- 
preună cu numeroși fruntaşi politici. 

Se refugiază la Craiova, unde pune 
temelia teatrului de acolo. 

Stagiunea teatrului  românese din 
Craiova a continuat și după anul 184), 
când Constache Caragiale se reîntoarce 
la București unde joacă tot la teatrul în- 
ființat de el (teatrul ,„Momolo“). 

Odată cu deschiderea teatrului cel 
mare sau „Teatrul Naţional“, cum se 
numește oficial, dela 1877, C. Caragiale 
este numit primul director concesionar. 
Cu acel prilej sa jucat „Zoe“ sau 
„Amor românesc“ — cu C. Caragiale 
și Nini Valery în rolurile principale. 

Domnitorul Barbu Ştinbey cu Doam- 
na și întreaga Curte, precum şi toţi re- 
prezentanţii țărilor streine din  Bucu- 
reşti, ca și întreaga elită a Capitalei, au 
asistat la această sărbătoare naţională, 
organizată şi în scopul filantropic de 
ajutorare a săracilor. 

In vara anului 1853, C. Caragiale 
pleacă la Paris, în calitate de director. 
al trupei naționale, să vadă teatrul și 
să procure piesele de mare succes de a- 
colo, piese pe care singur le-a tradus, 
prelucrat şi localizat. 

Din cauza discordiei pricinuită de 
Matei Millo, cu sprijinul ginerelui dom- 
nitorului Barbu-Ştirbey, C. Caragiale 
se vede nevoit să părăsească direcția 


teatrului, cedând locul lui Matei Millo. 

Impreună cu frații lui, Jorgu şi Luca 
Caragiale, formaţi de el în ale teatru- 
lui — C. Caragiale colindă provincia, 
fiind primul actor român care face să 
se audă graiul naţional în ținuturile 
românești. i 

La 1860, acest mare luptător pentru 
cauza teatrului nostru, înăbușită din 
când în când de dominaţia fanariotă și 
rusească joacă la intervale de timp pe 
mica scenă a teatrului  Bossel (fostul 
„Mercur“ din pasagiul Victoria) cu 
trupa ui, alcătuită din actori formaţi de 
el şi de școala filarmonică, unde era 
profesor. 

Ca o răsplată a muncii depusă pe 
altarul scenei românești şi pentru re- 
învierea teatrului nostru, domnitorul 
Barbu Știrbey a ridicat pe C. Caragia- 
le, încă din anul 1851, la rangul de pl 
tam, cu ocazia reprezentării lui „Faust“. 

Cu sănătatea sdruncinată, C. Cara- 
giale se retrage din viaţa de teatru, im- 
brățișând mai întâi cariera de avocat și 
apoi pe aceea de judecător de pace la 
judecătoria de Verde din Capitală. | 

Abia prin anul 1866, Caragiale rein- 
tră în teatru şi joacă pentru ultima 
oară pe scena teatrului cel mare, în 
„Domnița Ruxandra“ — de Bogdan Pe- 
triceicu Hașdeu. 

Amintirea marei lui personalități va 
rămâne neștearsă în mintea oricărul 
bun român şi ea se desprinde, aureolată 
de nimbul biruinţei din falanga mari- 
lor noștri artişti dramatici. 

Inzestrat cu o inteligență superioară 
şi o întinsă cultură, C. Caragiale ră- 
mâne sărac în urma sacrificiilor făcute 
pentru cimentarea teatrului românesc, 
început de el şi continuat de elevii săi. 

Luptând cu toate greutățile, inerente 
realizărilor artistice de pe vremuri și 
culegând numai neplăceri pe drumul 
svinos al teatrului, se îmbolnăvește de 
inimă, boală de care a şi murit. 

La moartea lui, parlamentul — după 
propunerea lui C. A, Rosetti, a votat un 
ajutor de înmormântare de 2000 lei, cu 
care ocazie C. A. Rosetti a urmat des- 
coperit dricul sărac al acelui ce se stră- 
duise. o viaţă întreagă pentru propăşi- 
rea teatrului românesc, 

Primul interpret român din teatrul 
nostru, înainte chiar de vrednicul său 
contemporan Matei Millo, — după ur- 
ma căruia a suferit mult — a fost şi un 
apreciat publicist în vremea lui, după 
cum era un artist sărbătorit şi un în- 
demânatic dramaturg care a îmbogățit 
literatura noastră dramatică, împreună 
cu Matei Millo şi Mihail Pascaly, cu nu- 
meroase piese originale şi traduceri. 

Cel mai mare îndrumător al talente- 
lor actoricești la începutul teatrului ro- 
mânesc, cel care a ilustrat scena și lite- 
ratura dramatică românească, odihneş- 
te astăzi alături de marele nostru Mi- 
hail Eminescu, în țărâna cimitirului 
Bellu. 

Costache Caragiale a murit de inimă 
la 13 Februarie 1877, în vârstă de 63 
ani. 


GEORGE FARANGA 


3 


de IONEL TEODOREANU 


— Aşa o brânză să bee numai So- 
lomon! Brânză cu gâl-gâl, nici cu vin 
nu se stinge! 

_— Muzica, Ichi! Ar fi vre-o explica- 
ție pentru beşici? 

— Ce explicație? Fabrica noastră nu 
mai lucra de două luni. Cheile erau la 
papa. 

— Sunt și chei falșe. Ceva dușmani 
n'aveţi? 

— Papa n'are dușmani, afară de idi- 
oata lui de inimă, 

— Bine, domnișoară Sarah. Cum spu- 
neai dumneata, procesul e fin. 

—— Cât? 

— Cât ce? 

-— Cât costă? 

— Deocamdată, un acont de-o sută 
de mii. 

__Răsuna o bătae la ușă. Diplomatul 
intră, înclinându-se ceremonios. 

— Maestre, vreau să vă comunic ce- 
va urgent. 

—— Spune, Tache. 

— Maestre, Kiva Tipriș vrea să vă 
angajeze în afacerea incendiatoritor. 

—- Fain! sări Ichi, frecându-și mâi- 
nile. Randevu general la spălătorie 
chimică! 

Sarah, cașicum n'ar fi auzit, isprăvia 
numărătoarea unui teanc de bancnote 
scoase dintr'un ziar. 

— Aveţi o sută de mii, Maestre. Nu- 
măraţi și dați-mi chitanță de primire. 
Sunteţi avocatul nostru. S'a făcut? 
__— ŞI ce-i dacă-l luăm şi pe Tipriș? 
interveni Ichi, refăcând numărătoarea 
banilor. Interes comun, avocat comun. 
Afacere mare, avocat mare. Bacaleinic 
o pus casa, Tipriș o pus focul, și Conu 
Nini pune el o apărare extra: benzină! 
Cred că n'ai nimic de spus, Madmazel 
Sarah? Acontu încă nu-i primit. 

— Maestre, începu Diplomatul ai că- 
rui ochi de pokerist cântăriseră „par- 
tida“; Kiva Tipriș plăteşte bine. A tri- 
mis vorbă că nu are nici-un amestece 
în afacere. 

— Atunci de ce plăteşte bine? în- 
trebă calm Sarah, aprinzând o nouă ți- 
gară. Şi de unde plătește bine? I-ai vă- 
zut dumneata banii? Are credit la ban- 
că? Ce garanţii oferă? 

— Are oamenii lui, domnişoară, re- 
plică Diplomatul. 

— Oamenii lui? ricană Sarah. Adică 
idiotul de papa? Kiva a uitat că cu îs 
cu banii. S'aștepte el mult şi bine să-i 
plătesc avocat! 

— Cine spune să-i plăteşii avocat? 
interpelă Ichi, Da de ce să r'aibă şi el 
avocat? Poate că nu-i jidan? 

— Maestre, eu n'am nici-un amestec 
cu Kiva Tipriş. Cu mine n'a făcut nici-o 
afacere. Cu papa n'a reuşit. Nu-l știu, 
nu-l cunosc. E! îi omul lui Froim Lei- 
bovici. Nu-i în partida noastră. Iaca 
mai aveţi un aconto de două zeci de 
mii, şi s'a făcut. Ce spuneţi la confir- 
mare? 

— Rog Tribunalul să confirme man- 
datul. 

— De cee? 

— Ca să nu se 
dacă-i lăsat liber. 

—- Fiin! Aveţi, Maestre, adresa noas- 
tră şi numărul de telefon, adăugă ea 
prezentându-i o carte de vizită. Oricând 
la dispoziţie. 

— Cine-i păpușica? întrebă Contele, 
atunci apărut, făcându-i loc să treacă 
la ușă, cu musteaţă de cavas, ochi fo- 
coși şi înclinare curtenitoare. 

— Bre Conte, așa o păpuşică poate 
face de-acu zestre și la un conte ca tine. 
Poate că iei și tu foc în apă? Uite-aici. 
Deschide bine ochii, că altă pungă n'ai. 

Mâinile lui Ichi desfăcură  onorarul 
în evantai. 

— Este? 

— Este, Nene. Oleo! se pocni el cu 
palma peste obraz. 

— Iaca și Căpitanul, înflori Ichi vă- 


răsbune complicii, 





zândur-l rotund şi bombat pe pragul 
uşii, cu călcâe militare. 

Mai era încă cineva acolo: fotografia 
Catiţei, cu care zâmbetul lui Nini îm- 
părţea onorarul, prefăcându-l în lire 
italiene. Căci şi Nini, ca şi tatăl domni- 
şoarei Sarah, era „idiot cu inima“. 


(Fragment din romanul „Pundacul Var- 
lamului“, care va apaze în luna Octom- 
brie la editura „Cartea Românească“), 











ANII 


Anii mei au căzut prin codri 
Odată cu frunzele din târși; 
Viaţa — mreană sglobic de aur 
Se sbaten a crengilor vârşi. 











MEI 


Glasul nu-mi urcă mai sus de bolțile 


Inaltei păduri ; şi nu va 
Să-mi urce nici fumul jertfei 
Dincolo de creasta de piatră, pleşuvă. 


Sângele mi-e una cu seva din arbori: 
Prea răsvrătit ori supt de tulpină... 
Steagurile-i verzi, fluturate în vânt, 


Fiecărei toamne, galbene, se'nchină. 


VLAICU BARNA 


RIDICI ALTAR... 


Ridici altar prin tot ce-i bun în tine 
Viriuţii ce se leagă de-o credință, 
Nădăjduind să treci în neființă 
Purtat pe-un val de sincere suspine. 


Dar, dacă-i stă 'mpăcării în putinţă 
Să lasen urmă-ţi cel mai mare bine, 
N'ai săvârşit de-ajuns. Când totul ţine 
De-un vis ce nu s'a smuls din suferinţă. 


Căci datoria 


ţi-o "'mplinești întreagă 


Când lași năvala râsului să scalde 
Un suflet îndelung posomorit, 


Wăcând din soare puntea care leagă 


Nădeidea de tristeţi, 


când raze calde 


Străbat prin bezna gândului. Atât. 


AL. IACOBESCU 


Sinqurătate 


Inserarea Sa strecurat în grădină 

şi umbrele copacilor sau rezimat pe cărări 
unde umblă tăcerea gândurilor noastre 
căutând urma visului de lumină 

rătăcit printre clipele atâtor aşteptări, 

în pragul nopților singure şi albastre. 


Aici, sub plânsul sălciilor bătrâne 

Iţi aud râsul — melodii de isvoare, — 

şi frunzele rostesc cuvintele de-argint 

din glasul tău, un cântec ce-mi rămâne 
i să-l beau în setea mea de soare, 

să-l scriu cu foc şi mărgărint. 


Voiu trece singur pe cărarea unde mai arde 
iubirea noastră — candelă 'n vreme, — 

şi rugăciunea mea din cer va desprinde 
pentru chipul tău, cununi de poeme. 


_ 


GEORGE LHONAȘCU 








UNIVERSUL LITERAR 





1 Octombrie 193... Am făcut o lunsă 
călătorie. De când m'am întors în aces: 
târg murdar de provincie, mă scol, di- 
mineţile, cu o silă amară, ca un om 
trezindu-se în pușcărie după ce se vi- 
sase liber. Sensaţia nesulerită că nu e 
de stat aici ; că sunt în pușcărie, că 
mă 'nnăbuș!... 

Și nu vreau să mă obișnuesc. Nu 
vreau să-mi placă. Preier să stau pe 
jar. Altfel, ar fi o definitivă, iremedia- 
bilă mediocrizare! Nu pot uita, deși 
nu-mi vine a crede, că există o lume 
mai înaltă decât asta în care trăesc; 
o zonă superioară de umanitate. Orice, 
orice trebue să fac ca să tug acolo. 

2 Octombrie. — Un poet a scris, în 
stilul lui retoric şi umflat, o poezie po- 
litică. Vorbesc cu Ilderim despre ea. Ii 
spun că poezia e proastă, nu pentrucă 
are un caracter politic, dar pentrucă e 
proastă. 

Lui Ilderim îi place: „E poezie pu- 
ternică !* 

— „Nu, îi răspund, nu e puternică, 
este convenţională şi retorică. 

— „E un retorism puternic!“ 
replică el. 

Ii arăt că retorismul poctului discu- 
tat, nu e putere poetică ci, — tocmai 
pentrucă e retorism, — diluare a „pu 
terii““, a substanţei poetice, a imaginii, 
a densității lirice în discursivitate, ideo- 
logie hibridă. 

— „Aşa e poezia politică!” îmi răs- 
punde Ilderim. 

Ii spun, disperat, că nu este poezie 
politică și politică poetică. Natural, 
poezia își ia materia din politic, ca și 
din metafizic, din planul afectiv, ştiin- 
ţific etc., — dar că rămâne în esenţa 
ei, poezie. Ea îmbrățișează toate lucru- 
vile astea, dar le umanizează şi, mai 
ales, le transligurează: umanitate trans- 
figurată. Haina poeziei poate [i şi po- 
litică, dar dacă în esenţa ei rămâne tot 
politică şi nu poezie, — atunci e ine- 
xistentă. 

Imposibil să priceapă asta; sau să 
spună ceva. Scutură din cap. Deştept 
ma fost niciodată, dar acum e de-v 
prostie de noapte, de-o lipsă de orice 
urmă de luciditate care mă jicnește în 
tot ccea ce am cmencsc, 

Stupiditatea lui Ilderim e răuiăcă- 
toare. Iată că, fără să ştie mai nimic 


îmi 








COMEMORARI MUZICALE 


Pioasă datorie de recunoştinţă, o- 
magiere și admirație, —comemorarea 
oamenilor mari ai muzicii, clipă 
de privire mai atentă şi mai înţele- 
gătoare către trecul decât cele ce se 
aruncă, în treacăt, din vâltoarea fap- 
telor artistice cotidiene, — poate 
avea un rol important şi fecund în 
viaţa muzicală. 

De altfel, prin chipul în care este 
evocată și cercetată, cu prilejul unei 
comemorări muzicale, o personalitate 
și o operă, se poate evalua destul de 
just capacitatea de pricepere și gra- 
dul de pregătire al unui mediu artis- 
tic, al unei :culturi muzicale. Scăpă- 
rile din vedere, trecerea indiferentă 
peste date care, prin potrivelile lor, 
trebue să amintească marile contri- 
buții din felurite epoci la crearea te- 
zaurelor de artă muzicală ale ome- 
nirii, — avut ce ne stă astăzi la dis- 
poziție, — denotă, întotdeauna, insu- 
ficienţe şi defectuozităţi în organiza- 
rea și rosturile muzicale ale locului 
unde se produc și îl recomandă cât 
se poate de puțin măgulitor. 


A uita, a pierde din vedere o săr- 
bătorire muzicală ce se impune, o 
subliniere necesară, semnificativă şi 
plină de învăţăminte pentru cei de 
azi, a nu avea în anumite cazuri po- 
sibilitatea unei asemenea acţiuni, 
este regretabil și întristător. 

Dar, a comemora fără discernă- 
mânt, firav și nepoirivit, la întâm- 
plare oricum, este, fără îndoială, cu 
mult mai rău, aducând cauzei un dis- 
cutabil serviciu, micşorând-o și ne- 
închinându-i cinstirea ce i se cuvine. 

Am putut observa uneori, mici pa- 
ranteze ocazionale în câte un pro- 


gram simfonic, de cameră sau de 
LL 


manifestare individuală, introduse în 
conținutul vreunui concert, pentru a 
sluji memoria unui compozitor oare- 
care. 

Prin pripirea alegerii, fixată asu- 
pra unei lucrări cu totul secundare 
şi nereprezentative, din opera auto- 





Paganini 


rului, inițiativa rămânea inutilă și 
decepţionantă putându-i-se, de sigur, 
prefera, o abţinere dela acest gest 
neînsemnător. Uneori, se asocia la 
această nereușită încercare, şi calita- 
tea realizării. 

Ca mai fiecare din ani, anul 1937 
-—1938 va prilejui, prin centrele mu- 
zicale, câteva comemorări. 

Nu se vor găsi, se poate presu- 
pune, la noi, toate elementele nece- 
sare fiecăreia din aceste comemurări, 
pentru a fi făcute într'adevăr demn 
şi serios. 

Totuși una, două, câte sar putea 
face, ar fi Ge dorit să-și găsească 
justele proporţii, să fie vrânduile 
cu plinătate și potrivită alegere de 
material și cât mai judicios, mai 


de ROMEO ALEXANDRESCU 
competent și de mai autentică pre- 
zentare în înfăptuirea artistică, 

In tot cazul, cu contribuţia cea mai 
largă şi mai harnică din partea insti- 
tuţiilor și organizaţiilor muzical: de 
seamă. Este una din îndatoririle lor. 

Nu vor trebui uitaţi, în primul 
rând, cei douăzeci de ani dela moar- 
tea lui Claude Debussy, împliniți la 
26 Martie şi, lucru surprinzător, fără 
să fi dat ocazie la noi nici unei mani- 
festări, oricât de modeste. Măcar în 
scurta vreme rămasă din an, ar [i 
bine să se răspundă cu ceva și dela 
noi, celor făcute cu acest prilej, în 
atâtea alte locuri. 

Un act din „Pelleas“ la Filarme- 
nica, sau audiţia integrală a noctur- 
nolor simfonice, execuţii alese ale 
altor lucrări, ascultate la noi, dar 
destul de rar concarte de cameră, 
conferințe, ar putea nu numai du- 
vedi că facem efectiv parte din nea- 
murile la care spiritul nu este stră- 
in de anumite cerințe ale preocu- 
părilor muzicale dar contribui, în 
acelaș timp, la o mai bună tunoaş- 
tere a lui Debussy. 

Se împlinesc, tot în anul în curs, 
o sută de ani dela nașterea lui 
Georges Bizet. O reluare festivă și 
revăzută minuţios, a operei „Car- 
men“, s'ar cădea să fie cuvântul 
„Operei Române“, cu acest prilej. 

Insfârşit, peste câteva luni se nai 
împlineşte o sută de ani dela naș- 
terea lui Modeste  Mussorgsky și o 
sută de ani dela moartea lui Nicolo 
Paganini. Sunt date demne de amin- 
tit şi care ar trebui să aibă fiecare 
repercusiunea așteptată în lumea 
muzicii dela noi, drept 'consecință a 
existenţei unor orânduin și valori 
artistice vii și active. 














despre Zola, aflând că sau împlinit 5U. 


de ani dela moartea lui, vrea să-l în- 
jure şi el. Eu care voiam să scriu des- 
pre unele păcate ale sale, şi despre ta- 
lentul său literar, nu mai scriu ca să 
nu fac, fără să vreau, jocul insultăto- 
rilor lui nepricepuţi. 

Iderim ia jurnalul fraţilor Goncourt 
dela mine; caută un pasagiu despre 
Zola; găseşte, e vesel; traduce, prost, 
câteva rânduri, ca să le dea la gazetă. 

„Uite“, — îmi zice el triumfător, — 
„cum își bat joc de el!. Şi-mi citește 
fragmentul în care, din întâmplare, 
Zola este arătat într'o lumină simpa- 
tică: la 28 ani, nervos, maladiv, chi- 
nuit, sărac, dorind să câştige pentru a 
lace o viaţă mai bună mamei sale. 








a 


Eugen Ionescu 


3 Octombrie. — E rău că nu iubesc 
oamenii din jurul meu. Dar nu-i iubesc 
pentrucă mi-e frică de si. Odinioară, 
când se tot vorbea de „primatul spiri- 
tualului“, și se adunau să mărturisească 
despre spirit și despre drazoste, despre 
înfrățirea oamenilor (întru Domnul), 
eram gata să-mi dau inima. Dar astăzi 
mă simt par'că lovit de răutatea ivr 
bătrână. O silă adâncă de omenire mă 
cuprinde. 

Nu mai am nicio dragoste pentru ci. 
Cu cât trece timpul, dispare ultima 
prietenie, ultima duioşie, ultima frater- 
nitate. Nimic nu mă leagă de ei, totul 
mă desparte. Nu vreau să am deaface 
cu niciunul. Raiul ar fi iad dacă ar mai 
fi în el un singur om. Au darul de a 
sirica [rumuseţea, liniştea, măreţia tu- 
turor loturilor. O, lumea fără oameni! 
Printre stânci, pe mare, în păduri, ori- 
unde rămân pe umeri cu prezenţa lor 
apăsătoare. 

Tată-i, iată-i, în două picioare, cu 
braţele lor lungi de maimuţă, în mij- 
locul peisagiului. Apar pe străzi, câte 
unul, câte doi, câte șase, pudrațţi, cu 
cravate, cu pantofi, sgomotoşi şi şme- 
cheri. Dacă pot suporta oamenii când 
sunt trişti, îmi sunt cu totul nesuferiţi 
când sunt veseli şi sgomotoși. Omul ve- 
sel și sgomotos, animal ametafizic. 

Dacă nu-l mai caut pe Dumnezeu, 
dacă m'am desvățat să mă rog, dacă 
febra mea spiriluală, nevoia mea de 
mântuire s'a răcit, sunt de vină ei care 
strică peisugiile, care ucid și descura- 
jează dragostea, care îți vădesc vani- 
tatea vanităţii. 

Animalele sunt fiinţe metafizice, se 
integrează în ordinea cosmică. Oame- 
nii sar în afară. 

4 Octombrie. Povara lumii mă co- 
pleșeşte. Parcă duc universul în spi- 
nare. Oamenii îngrămădiţi pe străzi 
îmi fac rău. Seara, când viu acasă şi 
mă închid în odaie, (de două ori întore 
cheia în broască, cu grije) răsuflu. 
Parcă arunc ranița grea depe umeri, 
după marșuri. Las storurile, aprind 
lampa. Nu mi-e ruşine să-mi arăt tră- 
săturile obosite, să nu-mi ascund în- 
frângerile. 

Mă arunc pe pat; mă ridic; umblu 
printre scaune; m'așez la masă. Am 
impresia că sunt. liber şi singur. Și sunt. 
liber, într'adevăr, în colivie. Sburătă- 
cese. Sunt singur în colivie. Nu e nici 
Dumnezeu, nici Dracui. Dar odată, v 
mână o să m'arunce, cu colivie cu tot, 
în prăpastie ! 

5 Octombrie. Dimineaţa catastrofei 
înfrigurează omenirea. Simțim cum 
vine, din ce în ce mai repede, Catas- 
trofa. Oamenii devin din ce în ce mai 
răi; se asvârle, în vârtej, unii asupra 
altora. Dece ? dece ? Ce mai avem de 
cerut unii dela alţii, dela viață? Ab- 
surde şi înverşunate războaie pentru o 
țigare înainte de eşafod, cu o clipă îna- 
inte de eșafod. 

Să fiu lăsat în pace! Vreau să liu 
lăsat să mor în pace. 

Dar sunt alte legi. lumea va sfârşi 
în spasm. Nu se poate să nu particip 
la spasm, să nu mor în chin... 

Un om, printre milioane, milioane, 
milioane! Ce importanţă am ? 

Moartea mea totuşi mă îngrozeşte. O 


24 Septembrie 1938 ——= 





de EUGEN IONESCU 


ploșniţă, inconjurată de foc, fuge cu 
panică deşi e doar o ploșniță, Un gân- 
dac otrăvit se sgârcește, în torturi. Fap- 
tul că ştiu că nu sunt nimic, nu e de- 
ajuns, nu e liniştitor. Liegea vrea ca eu 
să mă chinuesc cașicum aș fi univer- 
sul întreg; ca sgârcirile morţii mele să 
lie universale, să acopere cosmosul, să-l 
întunece. 

6 Octombrie. Să lupţi „contre les 
idees regues“. Istoria este biruința idei- 
lor primite. Elita e împotriva istoriei şi 
a ideilor „regues“, Elita încearcă să 
privească istoria altfel, împotriva bi- 
vuinţei ei, împotriva ei. Elita este anti- 
istorică. Spirituaiitatea e anti-istorică. 

Istoria este plebe, este politică, este 
massă câștigată, este prejudecată, lanţ, 
inerție. 

Elita luptă împotriva istoriei. Tot ce 
e biruinţă istorică, e mediocritate. 

7 Octombrie. Preocupările actualiţă- 
ţii atroce m'au aruncat atară din preo- 
cupările mele spirituale. Şi de suile- 
tul meu €e nevoie să mă îngrijesc. Acea- 
sia e, dealtfel, rostul faptului politic 
pimântesc : să te abată. 

Contrazicându-mă pe mine însumi. 
am avut azi dimineaţă ideia limpede, 
— limpede ca o dimineaţă, — că lu- 
mea e condusă de forțe misterioase, de 
o logică de dincolo, că numai secii nu 
înţeleg asta. Totul se întâmplă pentru 
ceva, totul e semn. Este dincolo, o lup- 
tă mare pe care istoria o realizează şi 
ca, pe planul ei mai mic. E peste noi, 
o luptă mare din care nu înțelegem ni- 
mic şi de care atârnă destinul nostru. 

Linişte pământească ? viaţă cultu- 
rală ? înflorire artistică ? 

Iată lucruri absurâe, dacă sunt rupte 
din dinamismul de dincolu. Cultura 
trebue să fie semn; arta, revelaţie sau 
extaz, sau drum ascetice spre periec- 
țiune; iar pacea, un moment corespun- 
zător unui moment de răgaz din marea 
bătălie de peste noi. 

Sunt puteri mari în 
care punem rămășag ? 

8 Octombrie. De luni de zile, trăese 
cu speranţa de a merge iar în orașul 
în care m'am simţit în casa mea spiri- 
tuală. 

E aşa de mult de când num mai fost 

Nici nu mai sunt sigur, parcă, să mă 
ti dus. Amintirile se estompează; me- 
moria mea slabă nu mai reține, cu pre- 
cizia prezentului, lucrurile. 'Totul se 
pierde întrun ium, se risipeşte sau a- 
lunecă. Dacă ai putea să iei prezenţa 
cu tine! 

Am fost pe străzile acelea, printre 
oamenii aceia minunați, mă uitam la 
alișe, la pietre, la bănci. Totul e fum 
din toate astea, din tot ce era pipăibil, 
concret, prezent. Cât timp voi mai pu- 
tea crede că am fost într'adevăr acolo? 
Cât timp am să mai pot crede că amin- 
tirea orașului nu c o simplă nălucire a 
unui oraș de nicăeri ? 

Inelabila prezență a atmosferei, a 
ploii, a străzilor, a vocilor, a culorilor. 
A ceței! A ceţei în care acum toată a- 
mintirea oraşului se scufundă, se 
şterge... 

9 Octombrie, — 0, printre câini 
mari şi blânzi, pentrucă oarmenii nu put 
fi asemeni câinilor blânzi, cu tine într'o 


luptă. Pentru 


blânaă grădină, fără nimeni, fără ni- 
meni. 

Să fie senin în jurul nostru, să fie 
limpede albastrul cerului, — limpezi 


albastrele ape ale peisajului, şi să nu 
mai vrem pe nici un om... 

Oamenii care ne rănesc !... Gloatele, 
gloatele negre care urlă, care trec pe 
lângă noi și ne asvârle lângă zidurile 
caselor ; oamenii cu nasturi lucitori care 
ne lovesc cu umerii; oamenii mulți, 
mulți, îngrămădiţi în cafenele, care te 
privesc, pe care eşti nevoit să-i atingi, 
care râd cu sgomot, care tac cu sgomot. 
Nu pot suporta șoaptele lor ascuţite, 
zâmbetele lor, politețea lor prefăcută, 
ironia lor (ce ironie! oamenii sunt și 
ironici! Au inconștiența, neobrăzarea, 
impudoarea să fie şi ironici!) Mă simt 
privit de ei din toate părțile ; privirile 
lor îmi străpung umerii, îmi biciuiesc 
obrajii !... 

— Să fim departe... Să nu ne mai 
vadă nimeni! Unde să găsim grădina 
asta, sub un singur cer, pentru noi? 

Grădină de stele, de lumină, de pace. 

10 Octombrie. — E îngrozitor gân- 
dul că viaţa întreagă a unui om poate 
fi citită în câteva ore. 

Ce-a rămas scris?  Pene smulse de 
pe aripele păsării, din sbor... 

De-ar avea, măcar, unitatea şi armo- 
nia unui poem. Să fie un cântec, deo 
durere şi de-o frumuseţe atroce. Un 
cântec al disperării, trist ca spaţiile 
goale ale lumii. 

Dacă aş şti că pot să exprim  triste- 
ţea, nostalgia, disperarea omului!... 

Singurătatea și neputința omului !... 

Ne temem, ne svârcolim, ne sgâriem 
în focul vieţii, foc de iad. Și tot mai ră- 
mâne vreme şi libertate pentru cântec. 
Ciudată muzică a crăpării  pieilor, a 
trosnirii oaselor !... 

Jurnalui meu este urna cu cenușe,. 





o neant na ăiimitil  e 


i 
; 


=== 24 Septembrie 1938 











UNIVERSUL LITERAR 











5 





DIMITRIE CANTEMIR, DOMNITORUL MOLDOVEI 


COL ANUL 


Această lucrare a fost scrisă de Prin- 
țul Dimitrie Cantemir pe la 1719, în 
Rusia, unde trăia. Se ştie că Prinţul 
Dimitrie Cantemir, numit de Turci 
domnitor al Moldovei, a doua oară, în 
anul 1711, a trecut de partea Rusiei în 
războiul dintre Turci şi Ruşi, dar în 
urma bătăliei dela Stănilești (1711), 
unde Rușii au fost învinși de Turci, 
Prinţul Cantemir a fugit cu toată fa- 
milia în Rusia la Petru cel Mare, Ța- 
rul l-a încărcat de onoruri și i-a dăruit 
moşii, Dimitrie Cantemir era renumit 
în Rusia şi în Europa ca unul dinire 
cei mai de seamă învățați ai timpului. 
Fiindcă trăise multă vreme la Constan- 
tinopoli, învățase acolo limba turcă, a- 
rabă şi persană. Țarul Petru cel Mare 
a dus toată viaţa luptă în contra Isla- 
mismului. De aceea a îndemnat pe Di- 
mitrie Cantemir, să scrie un studiu a- 
supra Coranului, pentru ca lumea să 
cunoască, ce cuprinde această învăță- 
tură. 

Cantemir a scris studiul aceşţa şi l-a 
seris în latineşte, pentrucă pe de o par- 
te aşa era obiceiul pe atunci, ca învă- 
țaţii să scrie în latineşte, pe de altă par- 
te poate pentrucă nu ştia încă bine ru- 
seşte. Studiul a fost publicat apoi în ru- 
seşte, din ordinul ţarului. 

Răposatul întru fericire Grigorie To- 
cilescu, profesor la Facultatea de Litere 
din Bucureşti a fost trimis de Acade- 
mia Română în Rusia, ca să cerceteze 
şi să copieze manuscrisele lui Dimitrie 
Cantemir. Printre manuscrisele latineşti 
a fost şi acest studiu al Coranului. Dar 
nu știm din ce pricină, Coranul n'a îost 
copiat în întregime, ci numai partea 
pe care o publicăm aici în traducere ro- 
mânească. 


CAP. 1. 
NUMELE CORANULUI 


Coranul, care este cartea sfântă a 
sectei musulmane, are trei nume pro- 
prii: Curan, Furcan, Kelamullah. 

Curan, sau cu articol: Elcuran, însem- 
nează propriu zis: „lecție“, adică este 
singura carte pe care trebue s'o citea- 
scă musulmanii, pentrucă este dată de 
Dumnezeu. 

Furcan însemnează: „a distinge şi a 
separa“, pentrucă musulmanii trebue 
să asculte cu credință de această carte 
şi s'o distingă și s'o separe de celelalte 
religiuni. 

Kelamullah  însemnează: „cuvânt 
dumnezeesc“, fiindcă ei cred că o parte 
a fost serisă de secretarul lui Dumne- 
zeu, iar altă parte a fost spusă prin 
arhangheluil Gabriel. 

Acest nume are acelaș sens ca Pen- 
tateuchul sau Psaltirea, adică nu sunt 
cuvinte omenești, ci dumnezeeşti, și au 
fost date din poruncă  dumnezeească 
oamenilor ca lege și credinţă divină, de 
diferiți proteţi şi în diferite timpuri. 

Așa că Dumnezeu a trimis din cer 
mai întâiu prin Moise pentru Iudei car- 
tea Teurat (Pentateuchul) care să înve- 
țe pe Evrei cultul divin ascuns, iar mai 
pe urmă le-a trimis prin David cartea 
Zebur (Psaltirea) care să înveţe poporul 
credincioşilor cum să preamărească pe 
Dumnezeu. 

Insă din cauza necredinţei şi încăpă- 
țânării Evreilor, întrebuințarea religiu- 
nii mozaice a fost desființată de Ingil 
(Evangelia) lui Isa Mesih (lisus Chris- 
tos). Iar sub Mohamed ( profetul mul- 
sulmanilor) a fost hărăzită oamenilor 
legea și credința Coranului. 

Așa dar, toţi muritorii cari au trăit 
dela Adam până la Moise și au trăit 
sub legea lui Adam, a lui Noe şi a lui 
Avram cu sfințenie și cu dreptate, 
au fost mântuiţi, iar legea aceea a pie- 
rit cu voia lui Dumnezeu, 

Musulmanii mai susțin deasemenea, 
că și aceia cari au crezut în Moise și au 
umblat fără greșală în legea Torei şi au 
rămas în ea, sau mântuit și ei. Lot 
aşa sau mântuit şi acei cari au crezut 
în Christos şi în Evanghelie, până la 
venirea lui Muhamed și coborirea Co- 
ranului, 

Deaceea, Constantin cel Mare, Justi- 
nian, întemeietorul Sfintei Sofii, și cei- 
lalți împărați creştini, cari au trăit îna- 
inte de Muhamed, sunt socotiți ca sfinţi 
şi mântuiţi. Dar în urma legii Coranu- 
lui și proorociei lui Muhamed, toate 
cărțile profetice vechi și tot ce prooro- 
cesc ele, este oprit şi întrebuinţarea lor 
este desființată şi interzisă; așa că ni- 
meni nu se mai poate mântui decât prin 
credința Coranului. 

Dealtmintrelea, întregul Coran a fost 
terminat în 25 de ani (alții spun în 23 
de ani), căci în afară de învăţăturile 
cari au fost scrise în Arsa (așa numesc 
ei partea cea mai de sus a cerului şi 
Tronul Qivin) de secretarul lui Dum- 
nezeu și pe cari le primise Muhamed 
când se urcase la cer, mai sunt și alte 
învățături cari se numesc Hadis adică: 
vestire sau cunoștințe noui. 

Acestea fuseseră aduse lui Muhamed 
de arhanghelul Gabriel în diferite ocazi- 
uni și la felurite trebuințe. Căci când 
poporul care trecuse la credința lui 
Muhamed stătea la îndoială în unele 
privinţe, dacă adecă un lucru este per- 
mis sau nu, el se prefăcea că nu ştie, 
dar va interveni la Dumnezeu pentru 
ei şi va ruga majestatea divină ca să 
binevoiască a-i destăinui ce-i place vo- 
inței divine. Și astiel, a doua sau a treia 
zi spunea poporului că a primit cutare 


TRADUS DIN LATINEȘTE 


veste sau încunoștiințare. Acestea erau 
apoi adăogate în textul Coranului. Și 
astfel pretind ei că a fost completat 
și terminat Coranul în timp de 25 de 
ani, cât susțin ei că a trăit Muhamed 
ca propovăduitor, 


STILUL CORANULUI 


Coranul este compus în limba arabă, 
în stil ritmic, în metre elegante şi în 
cea mai arăbească și mai adâncă lim- 
bă, așa că poate fi socotit ca ceva care 
nu poate fi imitat și cu adevărat divin. 

Deaceea ei conchid și cred lesne, că 
a isvorât dintr'o înțelepciune divină iar 
nu omenească. 

Pentru a întări această credinţă des- 
pre această carte a lui Muhamcd, ei 
povestesc următoarea istorioară. 

In vremea când Muhamed începuse 
să-și răspândească  Muhamedanismul 
său în ţinuturile dela Mecca și Medina, 
la acele triburi de Arabi erau foarte 
mulţi învățați şi filosofi renumiţi, în- 
tre cari era și un medic renumit L.ok- 
man, al cărui nume și meșteșug este 
lăudat și în Coran; și erau şi mulţi po- 
eți. 

Precum la Greci se serbau cu rare 
pompă jocurile Olimpice și se țineau 
tot felul de concursuri, tot aşa şi aici, 
la fiecare trei ani se adunau la Medina 
toți învățații din Arabia şi fiecare care 
spusese ceva de seamă în meseria lui, 
trebuia să-și afișeze opera pe coloană 
care era așezată în acest scop în mijlo- 
cul orașului. Această lucrare se citea de 
toată lumea timp de 40 de zile. Așa că, 
dacă cineva, graţie ascuţimii spiritului 
şi meșteșugului său, născocia ceva care 
să semene cu lucrarea afișată pe coloa- 
nă, trebuia s'o expună și el pe acea 
coloană. 

După ce se terminau cele 40 de zile, 
toți învățații și oamenii de știință sus- 
numiți se adunau în piaţa publică şi 
discutau despre vorbele sau faptele au- 
torilor, apoi  subscriau o hotărîre, că 
cutare sau cutare a întrecut pe ceilalți 
în cutare ştiinţă sau meşteşug; și în ur- 
ma hotărîrii acesteia, cei cari învinse- 
seră pe ceilalți, erau proclamaţi Piri, 
adică bătrâni şi doctori. 

Muhamed a atârnat şi dânsul într'a- 
dins pe acea coloană primul capitol din 
Coran. Doctorii în arta, retoricei şi poe- 
ziei, precum și învățații în toate ştiin- 
țele şi-au încordat nervii ca să poată 
imita stilul și figurile lui poetice, dar 
toți s'au muncit în zadar. 

Muhamed însă nu-și pusese numele 
pe coloană și de aceea a fost declarat 
un anonim ca învingător şi ca doctor al 
vorbirii îrumoase și al poeziei. Dar 
după aceea a mai atârnat pe coloană o 
probă pe Coran şi a declarat că autor 
nu este el, ci Dumnezeu, Și atunci a fost 
declarat ca mincinos şi falșificator. 

Muhamed a răbdat în liniște acest a- 
front, dar la a doua adunare „ atârnat 
de coloană al doilea capitol din Curan 
şi la a treia adunare a atârnat pe coloa- 
nă și al treilea capitol. 

Și atunci atât învățații cât şi cei (ără 
învățătură l-au proclamat doctor și 
victorios. De rușine, zice-se, învățații 
Sau declarat pe față învinși; aşa 
că din cauza frumuseţii limbii, pe care 
nimeni nu o putea imita, au crezut în 
el și în învăţătura lui. 

Deși toate acestea sunt o poveste, tu- 
tuşi, pentrucă se apropie de adevăr o 
putem crede. 

Ebubechir era pe acea vreme cel mai 
de căpetenie cunoscător al limbilor ara- 
be şi al altor științe frumoase. El s'a în- 
tovărășit mai întâiu cu Muhamed, apoi 
i-a dat de soție pe 'sora sa. Acest Ebu- 
bechir era un prefăcut, pentrucă își pu- 
sese în gând să devină mare împărat 
peste Arabi și era convins că n'ar pu- 
tea să atragă poporul său încărcat de 
superstițiuni, decât dându-i o altă su- 
perstițiune. Deaceea după ce a studiat 
diferitele dialecte arabe și diferitele 
compilațiuni ale cărţilor sfinte, a com- 
pus Coranul din propriile lui invențiuni 
și fiindcă cumnatul său era înzestrat cu 
o memorie extraordinară, î le-a dat să 
le înveţe pe dinafară. 

Acesta deşi era cunoscut ca un om 
fără nicio învăţătură şi idiot, totuși 
declama în public, într'un stil foarte 
elegant, documente nemai auzite și mis- 
tice în chestiunile divine. 

Aşa că a început şi el să creadă că 
este un inspirat și înzestrat cu o minte 
supra omenească, din moment ce spu- 
nea asemenea învățături. Așa dar, E- 
bubechir, profitânri de supunerea cum- 
natului său, a propovăduit nearrurilor 
arabe cărţile compuse de dânsul așa de 
frumos, a atras in parte-i o multime 
mare de gloate și a proclamat pe Mu- 
hamed profet ai lui Dumnezeu și căpe- 
tenie și domnitor al poporului. 

Căci acel şiret om aştepta ocaziunea 
cea bună. lar când poporul dorea dela 
profet ceva nou „el ducea întrebările la 
Ebubechir și învăţa răspunsurile pe 
dinafară, cum avea obiceiul, iar a doua 
sau a treia zi, precum am spus mai sus, 


declara că Dumnezeu l-a învăţat ce să 
răspundă şi că voinţa divină i-a fost a- 
dusă de arhanghelul Gabriel. 

Intrucât privește limba, Coranul este 
Scris cu litere arabe numite Nesch, fi- 
indcă pe de o parte acestea sunt mai 
elegante „iar pe de alta sunt mai lesne 
de citit, pentrucă în ele se însemnează 
şi vocalele. Dar nu este voie să se scrie 
Coranul cu alte litere. 

Este drept că Perşii scriu Coranul cu 
literele numite Salix, dar ci sunt soco- 
tiţi ca eretici. 

Când și cum a fost scris Coranul, se 
va vorbi în capitolul intitulat „Despre 
sectele musulmanilor". 


DOCTRINA PRINCIPALA A CORA- 
NULUI 


In Coran se spune că Muhamed a 
fost orfan, vagabond, idolatnu şi cu de- 
săvârşire neştiitor de care şi de lege, 
cunoscând numai limba arabă părintea- 
scă. Avea multe neveste şi din mila lui 
Dumnezeu ajunsese om bogat, cunoscă- 
tor al tainelor Dumnezesști, a fost dă- 
ruit de Dumnezeu cu mare nume la 
neamul Arabilor și a fost 'recunoscut 
ca mare învăţat chiar de neamurile A- 
rabiei idolatre, pentrucă a fost creat de 
Dumnezeu ca profet sau apostol al său 
şi fără să fi făcut minuni evidente, te- 
tuşi mai mult prin arme decât prin mi- 
nuni a ajuns atotputernic. Lui i-a fost 





Dimitrie Cantemir 
destăinuită credința prea dreptului A- 


vram, adică credința întrun singur 
Dumnezeu, ca să propovăduească negre- 
şit pe unul şi singurul Dumnezeu, cre- 
atorul şi cârmuitorul Universului, dă- 
tătorul de moarte, înțelept, tără trup, 
cel de neînțeles și infinit, pios, mizeri- 
cordios, iertător pentru toţi credincio- 
șii şi pentru toţi cei care i-se închină; 
Dumnezeu care va învia morții cu ace- 
eaşi înlesnire cu care i-a creat. Dumne- 
zeu va chema la înfricoșata judecată de 
apoi pe toţi oamenii şi va da fiecăruia 
după faptele lui: eclor buni bunătăţile 
şi bucuriile din Paradis, iar celor răi 
relele și chinurile Gheenei. 

După Musulmani, Coranul este cuvân- 
tul lui Dumnezeu și s'a coborit din cer, 
căci nu este opera unei munci sau a 
unei minţi omeneşti. Cei cari vor cre- 
de în această carte, sunt Musulmani, a- 
dică cu adevărată credinţă, fie că ar îi 
oameni, fie că ar fi Ingeri sau Diavoli 
(căci ei cred că mulţi dintre diavoli au 
primit credința Coranului). Căci trebue 
neapărat să aibă credință, aceia cari 
voesc să scape de focul veşnic și să do- 
pândească bucuriile veşnice ale Para- 
disului, 


Toţi proorocii și oamenii drepţi din 
vechime se potrivesc cu această  zarie 
şi deaceea nici unul din prooroci n'o 


contrazice, ci mai mult o aprobă şi o 
întăresc, fiindcă este o carte dată de 
Dumnezeu, ca și Pentateuchul lui Moi- 
se, Psaltirea lui David şi Evanghelia 
lui Christos, fiul Fecioarei Maria; şi toţi 
spun că cei ce cred în cărțile susnumite 
şi cari observă legea scrisă în cărţile 
lor, vor scăpa de focul Gheenei. 

Apoi se cunoaște în ce mod Dumne- 
zeu a trimis diferitelor popoare vesti- 
tori din ţările lor, ca nu cumva la jude- 
cata de apoi să se scuze, că n'au primit 
și n'au înțeles legea și voinţa lui Dum- 
nezeu. Căci este cu putinţă, ca cei cari 
cred în cuvintele divine, să se poată în- 
șela, deși Dumnezeu este adevărul în 
persoană, 

Deaceea Coranul conchide din nou, 
că deşi adevărul legilor este același și 
proclamă credinţa într'un singur Dum- 
nezeu, totuși el a fost trimis diferitelor 
popoare prin profeţi sau apostoli ai lui 
Dumnezeu, iar cei ce vor asculta de 
aceştia, vor avea dela Dumnezeu răs- 
plată demnă.  Deaceea îi numără pe 
profeţii în care au crezut oamenii și 


de prof. NICODIM LOCUSTEANU 


i spune că sunt: Adam, Noe, Avram, 
Ismail, Isac, Iacob, Moise, Christos și 
mulți alţii, mai mult de 5000. 


CAP. ÎI. 
MUHAMED PSEUDO-PROFET 
Viaţa lui. 


Pe când era împărat la Constantinu- 
poli Heraclius, în anul 1282, luna Fe- 
bruarie, ziua 24, la Medina, care este 
un oraş din Arabia pustie, s'a născut 
Muhamed, întemeetorul şi scornitorul 
sectei musulmanice. Tatăl său se numia 
Abdulah, mama Emina. 

Când era copil de 6 luni a murit ta- 
tăl său de religiune idolatră şi a rămas 
în grija mamei, iar educaţia i-a făcut-o 
unchiul său, fratele tatălui, numit Ab- 
dul Muterali, care pe urmă a fost supra 
numit  Ebugel, adică părintele igno- 
ranţei. Sub puterea lui a trăit până la 
etatea adultă. 

Nu știa deloc carte și nici nu cunoștea 
vreun meşteşug manual, afară de că- 
răușia cu cămile și catări, cu cari ne- 
gustorii își cărau mărfurile dintr'un o- 
raş într'altul. 

Când însă era în etate de 40 de ani 
şi venise cu caravana la Meca, şi-a pus 
capul pe o piatră mare neagră, sub um- 
bra unui platan sufos, culcându-se pe 
pământ, ca să-și odihnească trupul o- 
bosit. 


PROFEȚIA 


După ce a fost furat de somn, a vă- 
în vis pe Arhanghelua Gabriel (pe care 
în Coran ei îl numesc Giebrail Emin) 
purtând o carafă mare plină cu licoarea 
legii sau credinţei, că s'a coborit din cer, 
și tăindu-i burta cu un brici ascuţit, i-a 
turnat în pântece licoarea aceea a cre- 
dinţei și l-a umplut tot de credinţă și 
de ştiinţă dumnezeească.  Trezindu-se 
din somn, Ingerul acela l-a salutat 
din partea lui Dumnezeu, și îl salută 
cu numele de frate. Apoi îl vestește 
că Dumnezeu l-a ales ca profet, cel 
din urmă dintre toţi profeţii, aşa încâţ 
după el să nu mai fie un alt profet 
sau altă carte. 

Deaceea, să se pună pe lucru, căci 
Dumnezeu cu puternica lui mână, îl 
va sprijini în toate lucrările și oste- 
neljle lui. : 

Iar dânsul, Gabriel, este însărcinat 
să-l servească și să-l păzească în mo- 
mentele grele. Pe lângă acestea, In- 
gerul mai spuse lui Muhamed: ai ca 
semn o tăetură în pântece, pe care 
ţi-am făcut-o pe când dormiai şi te-am 
umplut cu licoarea credinţei și științei 
divine. Arborele sub 'a cărui umbră 
ai dormit, este acela care a umbrit g- 
dinioară pe Avram, iar piatra pe care 
ţi-ai pus capul, este venită din Para- 
dis, în semn ci la acest arbore și la 
această piatră vor veni ca oaspeți ai 
lui Dumnezeu, Musulmanii cari vor fi 
aduși de tine la credința în adevăra- 
tul Dumnezeu, (pentrucă în acest loc 
este casa lui Dumnezeu numit Pret- 
tuliah). 

Intărit de aceste cuvinte Muhamed 
rămase convins că a primit în sine 
divina operaţiune a virtuţii, şi începu 
să examineze și să scruteze  adâncile 
taine divine. Indată după aceea, Mu- 
hamed se duse mai întâiu la unchiul 
său și spunându-i cele ce-i fuseseră 
destăinuite de Dumnezeu prin Inger 
și că a fost făcut profet, l-a invitat la 
credință. 


PROPOVĂDUIREA 


Ebugel îi spuse: „minţi, haimanao, 
căci de unde să ştii tu cine este Dum- 
neeu şi cine este profetul lui?“ 
Muhamed îi răspunse: „dacă vrei să 
fii sigur că nu ţi-am spus nici min- 
c.uni, nici lucruri false, ai voe să ceri 
dela mine orice minune, și eu sper în 
Dumnezeu, care m'a uns profect, că 
te voiu satisface“ ; 

Ebugel spuse atunci lui Muhamed : 
„ridică piciorul în sus“; după ce Mu- 
hamed l-a ridicat, îîi zise: „ridică și pe 
celălalt“* Muhamed puse piciorul jos 
şi apoi ridică pe celălalt. 


BĂTAIA ȘI FUGA 


Ebugel îi trase îndată o palmă și-i 
strigă: „nu așa, haimanao, trebue să 
le ridici pe amândouă  dintr'odată“. 
Fiindcă Muhamed îi răspunse că nu 
poate face asta, Ebugel i-a replicat: 
„așa dar toate sunt minciuni, căci dacă 
nu poţi face asta cu picioarele tale, 
cum să-mi poţi arăta celelalte minuni 
pe cari le promiţi ?* 

Ocărît în felul acesta, el fu isgonit 
din oraș ca falșificator, caraghios și 
palavragiu, şi aceasta este ziua care 
se numeşte la Musulmani Higeret, 
adică fuga lui Muhamed din Meca, 


ziua din care Musulmanii își încep era 
lor. După socotelile  matematicienilor, 
lucrul acesta sa întâmplat în anul 
. luna, . „Ziua. .*) Scăpat 
cu fuga, Muhamed vine la Medina şi 
acolo are să-i destăinuiască unele lu- 
cruri pe cari i le-a încredințat Dum- 
nezeu. 

După îndemnul  Ingerului, Muha- 
med pleacă, fără să ştie nimeni din 
Medina, noaptea, aproape la revărsa- 
tul zorilor, 

Dela Medina la Ierusalim este un 
drum de aproape 30 de zile. Când se 
lumină de ziuă, Ingerul Gabriel îi 
aduse un animal mai mare decât mă- 
garul, dar mai mic decât calul, o crea- 
tură într'adevăr nouă și unică în fe- 
lul ei, cu numele de Burak, pe care 
încălecând trebuia să se urce la cer. 

Căci pe unde Muhamed zărea cu 
ochii pe acolo călca Burak cu piciorul. 
Unii cunoscători ai legii explică lucru! 
acesta în modul următor: Deoarece 
ochiul omenesc vede numai atâta, cât 
orizont cuprinde, tot așa dintr'un loc 
dat până la punctul distanţei (în care 
ochiul nemai văzând, taie orizontul 
locului), Burak a putut să-și  închee 
pasul său ; cine însă privește cu o sin- 
gură şi necontenită ochire dela pă- 
mânt la cer, adică la punctul numit 
Zenit, poate vedea şi cele mai înde- 
părtate stele rătăcitoare. Alţii însă ex- 
plică în felul că într'un singur ceas 
a mers drum de 500 de ani. 


Călătorind pe acest animal miracu- 
Jos, Muhamed este introdus în biserica 
Hieron. Cu toate că biserica din leru- 
salim a fost clădită mai  întâiu de 
Constantin cel Mare și restaurată și 
mărită de Justinian, totuși  Musul- 
manii cred că Hieron este biserica 
Hieron cea clădită de Solomon, fiul 
lui David, cu mijloacele și ajutorul 
giganţilor. Fiindcă această poveste 
este așa de frumoasă, vom vorbi des- 
pre ea mai pe larg, când va veni vor- 
ba despre Giganţi. 

Intrând deci în Hieron,  Muhamed 
stătea cu calul pe o piatră foarte mare 
nevăzut de nimeni şi așteptând vestea 
dumnezeească. Ingerul coborându-se 
îndată din cer îi spuse salutul din 
partea lui Dumnezeu și că divina 
maestate i-a poruncit să se urce în cer 
şi la tron (care la ei se zice Arst şi 
însemnează acelaş lucru ca Empireul 
la Greci), acolo are să se deschidă 
mâna lui Dumnezeu și are să primeas- 
că cuvântul lui Dumnezeu (bag seamă 
cartea Coranului). 

Burak îşi îndreaptă numai decât 
pașii către cer şi începu să urce în 
sus. Insă piatra cea mare pe care 
stătuse călăreţul, se luă după urmele 
lui Burak, şi începu să se urce şi ea 
în sus, ca și cum ar fi fost lipită de 
copitele lui. Gabriel  intorcându-și 
ochii și văzând că vine şi piatra, spuse 
lui Muhamed, că dânsul are ordin, 
ce e drept, să-l ducă în cer pe dânsul 
şi pe Burak, dar nu și piatra. 

Atunci Muhamed ar fi zis pietrei 
aşa : „O, prea fericit-o“ şi ea sa o- 
prit în aer în locul acela (și ei pre- 
tind că stă spânzurată și acum în aer, 
dar despre asta vom vorbi în altă 
parte). i 

Așa dar, Muhamed, ajungând la 
poarta primului cer, a găsit-o păzită 
de '70.000 de Ingeri, dar închisă cu 
zăvoate. Dar când Ingerul Gabriel 
bătu la poartă şi spuse că a venit Mu- 
hamed, robul, dar prietenul lui Dum- 
nezeu și fratele lor, Ingerii îi deschi- 
seră poarta cu mare bucurie, și îl sa- 
Jutară și sunt salutați cu formula în- 
trebuințată și astăzi de Muhamedani: 
Selamum aleikium (adică: pacea să 
fie tine) ; la care se răspunde: Aleisi- 
kum esselam (adică: pacea să fie și 
cu tine). Intrând deci în primul cer, 
găsi acolo pe Adam, pe Kena, şi pe toţi 
drepții, dela Adam și până la Noe. 
Când îl văzu Adam, ar fi zis: „lată, 
după atâtea mii de ani, şi după ne- 
număraţii fii pe cari i-am născut, năs- 
cui în fine abia acum un fiu, om per- 
fect, cel mai frumos dintre toţi, cel 
mai înțelept, cel mai drept, cel mai 
evlavios şi cel mai scultător de porun- 
cile lui Dumnezeu, în care nu este pă- 
cat nici minciună“. 

Apoi se urcă în al doilea cer (şi dela 
primul cer până la al doilea este un 
drum pământesc de 500 de ani), acolo 
găsi iarăși 70.000 de păzitori (Ingeri) 
cari îl salutară cu același respect și 
deschizându-i porţile îi însoţiră intra- 
rea cu mari urale. In lăcașul cerului 
al doilea găsi pe Noe cu toată familia 
lui, adică pe Avram, pe Moise, pe Da- 
vid, pe Solomon și pe ceilaţi profeți și 
credincioși ai legii lui Moise, Prmul 
dintre aceștia, numindu-l frate și ca- 
marad, îl întrebă, de ce a fost chemat 
de Dumnezeu ? Muhamed răspunse că 
nu ştie nici dânsul, totuși presupune 
că el este destinat la o sarcină profe- 
tică și la îndreptarea oamenilor. Totuşi 
îl roagă, ca la întoarcere să binevoias- 
că a-l vizita din nou şi să-l informeze 
cu ce mandat se întoarce la ai săi. 





*) Datele acestea nu sunt arătate în 
manuscrisul latinesc, ci sunt Jăsate în alb. 
Muhamed sa născut pe la 571 după Chris- 
tos şi a murit în Hunie 632. 





(Urmare în m-rul viitor) 











GEORGES 


Cartea franceză 


LIMBOUR 





LES VANILLIERS 


(Gallimard — Paris, 1928) 


Sunt cărți care nu angajează răspun- 
derea nimănui. Adică apariţii meteorice 
din neantul unei perfecţiuni gratuite şi 
inutile, care descurajează fără să poată 
fecunda nicio neliniște, nici să nască 
vreo întrebare, sau să răspundă la una. 
Dacă vreunui editor i-ar trece prin 
gând ca pe lângă atâtea colecţii de 
„vieţi închipuite“, de „memorii secre- 

' şi altele asemenea puse în cireula- 
ție de moda literară, să lanseze și una 
intitulată „Je n'y suis pour rien“, a- 
tunci Les Vanilliers ar avea dreptul la 
o întâietate exemplară. Nu pentrucă ar 
ti „cum se spune „obiectivă“. Ci pen- 
trucă acela cara a scris-o nu poate fi 
găsit în vreun fel sau altund=va decât 
cu numele și numai pe coperta cărții — 
joc liber al unui perfect virtuoz! 

Dar simpla virtuozitate, în literatură 
şi artă, corespunde recordului, perfor- 
manţei sterile și gratuite. O viteză care 
întrece puterile fireşti de adaptare a 
simțurilor, sensibilă numai pentru apa- 
ratele mecanice de înregistrare. Aneste- 
ziere a omenescului din om „aberaţie, 
barbarie. Barbaria care pândeşte ca o 
junglă flămândă la hotarul — atât de 
nestatornic! — al civilizaţiei, al istoriei 
şi artei deopotrivă. 

„Il n'y a dart qu'a Lechelle de !/hom- 
me“ scria undeva Andre Gide. Am cău- 
ta zadarnic, în Les vanilliers, o pagină 
pe măsura acestei proporții omeneşti. 
Dar şi judecata pe care am citat-o 
păcătuește prin  îngustime. Simţul 
neobișnuit al detaliului și extraordi- 
nara fineţe a privirii interioare care ne 
uimesc și ne încântă în A la recherche 
du temps perdu rar putea fi măsurate 
după criteriul amintit. Totuşi, cine s'ar 
gândi să conteste dreptul de cetățenie 
în lumea artei, al viziunii proustiene ? 
Apoi, o întreagă literatură apărută pe 
urma celebrului Le Grand Meaulnes al 
lui Alain-Fournier, pentru care „feeria“ 
se bucură de o favoare cgală cu a „do- 
cumentului“ din romanul naturalist de 
la sfârşitul veacului trecut, se sustrage 
şi ea acestei măsurători. 

„Scara“ lui Andre Gide se potrivește 
omului matur, devenit „„personalitate“, 
nu însă pasului mărunt și capricios al 
copiilor, cari sunt eroii de predilecție ai 
literaturii feerice. 

Țesătura de fapte pe care brodează 
fantezia d-lui Georges Limbour cuprin- 
de clomentele unor întâmplări petrecu- 
te, aevea pe care istoria exploatărilor 
coloniale le povesteşte în acest fel: pe 
la începutul veacului trecut arbustul 
producător de vanilie era cunoscut de 
plantatorii din Mexic și America de 
Sud, unde creștea în 'stare sălbatică, 
Păstăile acestei orhidee erau căutate 
pentru aroma lor discretă, atât de plă- 
cută, dar toate încercările de a fi acli- 
matizată şi în alte ținuturi tropicale au 
rămas zadarnice ani dearândul. Planta 
se desvolta tot așa de bine, ca în locu- 
rile natale, înflorea chiar  îmbelșugat 
dar florile nu ajungeau să rodească. Şi 
numai fructele erau parfumate. 

Cercetările făcute au dus la urmă” 
toarele constatări: părțile fameiești ale 
vaniliei şe desvoltau împreună cu acele 
bărbătești, pe aceeași floare, ajungeau 
la deplina maturitate dar fecundaţia nu 
se putea face din cauza unei lamele 
care împiedeca contactul între polen şi 
stigmatul pistilului. 

Operația  fecundării artificiale, a 
transportării polenului dela o floare la 
alta, era cunoscută, Dar atâta nu era 
deajuns în cazul vaniliei, In 1841 un ţâ- 
năr sclav negru din insula Reunion, pe 
nume Edmond Albuis, descoperi din în- 
tâmplare un procedeu practic „nespus 
de simplu și foarte expeditiv, care fă- 
cea cu putință fecundarea artificială a 
florilor de vanilie : înțepând pistilul cu 
dintele unui pieptene, înlesnea contac- 
tul între organele de sex diferit ale flo- 
rii. Păstăile erau tot aşa de suav aroma- 
te ca şi ale vanilierilor din pădurile 
americane, unde pasărea-muscă  înde- 
plinea oficiul dintelui de pieptene sau 
al ghimpelui de bambu.... 

Povestirea d-lui Georges  Limbour, 
începută în Mexic, continuă și sfârşeşte 
în peisagiul tropical dintr'o insulă fără 
nume, în mările Sudului. In Mexic, ar- 
heologul De Bonala face săpături ca să 
dea de urmele unei presupuse civilizații 
străvechi, înghițită sub năvala cu nepu- 
tință de stăvilit a pădurii. El însusi are 
puține speranțe să găsească ceva. Dar 
așa vrea patronul lui, olandezul Van 
Houten, sub teroarea căruia trăește. 
După moartea soției, din cauza clima- 
tului nesănătos, De Bonald rămăsese 
numai cu fetița lui, Jenny și cu Seira, 
bucătăreasa negresă. 

In ziua vizitei anuale a lui Van Hou- 
ten în colonia mexicană, Jenny îşi pu- 
sese în ceașca de lapte, ca să-l pariu- 


meze, o bucată de păstae, găsită prin- 
tre lucrurile mamei sale. Olandezul sim- 
te aroma vaniliei și se gândește numai 
decât la posibilitățile de exploatare, la 
isvorul de venituri pe care i le va adu- 
ce. Fiindcă cercetările arheologului n'au 
dat rezultatele așteptate, De Bonald va 
merge într'o insulă din Sud, proprieta- 
tea olandezului, ca să supravegheze 
transplantarea vanilierilor și exploata- 
rea lor. Ajunși acolo, Jenny îşi săsește 
prieteni de seama ei, doi negrișori: Jea- 
nette și Edmond, care va descoperi se- 
cretul fecundării artificiale a florilur de 
vanilie. 

Mai ales în această a doua parte a 
cărții întâlnim pagini de o strălucire .co- 
loristică și un brio extraordinar, cum 
este descrierea unei calme și radioase 
dimineți tropicale de o prospeţime vir- 
ginală, după vijelia cu ploaie torențială 
de peste noapte; sau legenda fantastică 
a aducerii şi aclimatizării lalelelor în 
Olanda, povestită de Guillaume, băiatul 
lui Van Houten, cu un belșug de amă- 
nunte și o insistență asupra episodului 
spânzurării grădinarului chinez, revela- 
toare pentru egoismul instinctiv, cru- 
zimea şi răceala curiozității care dos- 
pesc sub aparenta candoare și ingenui- 
tate a copilului. 

In atmosfera tropicală a insulei, ațâ- 
țătoare, efluviile solului și ale vegetației 
luxuriante îmbibată de seve grase, sti- 
mulează simțurile, și sensualitatea copii- 
lor se trezește, îi turbură, cu o preco- 
citate neobişnuită sub climatul altor 
meridiane, din ținuturi temperate. Nici 
o constrângere, de niciun fel, nu-i stin- 
ghereşte sau îndrumează. Interzicerile 
moralei, categoriile binelui și răului le 
sunt, firește, necunoscute. Nimic din 
ceeace descoperirile simţurilor le desvă- 
iuie zilnice nu le-ar putea da vre-o bă- 
nuială măcar de existența lor. Trăesc 
cu inconștiența unor sălbăticiuni, neîn- 
țelegători de orice înţelesuri, captivați 
pe deantregul de magia închipuirilor lor 
care inundă şi transfigurcază totul îm- 
prejur. Turburaţi de spaime fără prici- 
nă, de superstiții obscure și de elanuri 
pasionate, a căror violenţă ar fi primej- 
dioasă dacă ei ar avea conștiința vreu- 
nei primejdii. 





Peisaj tropical 


Atmosiera aceasta, fizică și morală, pe- 
nibilă, greoaie, jilavă şi saturată de seve 
şi sucuri vegetale, neliniștitoare ca aceea 
prevestitoare de furtună, e magistral 
insinuată, vagă și totuși pretutindeni a- 
dulmecată, ca o prezență implacabilă, 
de neînlăturat. Nu poţi rămânea insen- 
sibil la farmecul straniu al cărţii, în pa- 
ginile căreia aroma vaniliei revine ca 
un leit-motiv turburător, dar frumuse- 
țea ei îm pare sterilă ca și a florilor 
rămase nefecundate ale orhideei. Ad- 
miraţiă lucidă pe care ţi-o dă lectura 
„Vanilierilor“ nu întâlneşte straturile 
adânci ale unui interes omenesc, nu 
răscoleşte în amintire ecourile puter- 
nice ale primelor emoţii în timpul că” 
rora se modelează conturele conștiinței 
de sine și ale existenţei celorlalți! Poate 
pentrucă natura însăși, ca peisagiu fizic 
sau ca senzoriu brut, necioplit prin €e- 
ducație, esta lipsită de interes și stear- 
pă de înţelesuri. 

Astfel de scrieri mi se par sortite 
unei echitabile uftări. Actualitatea lor 
Va trece odată cu interesul pentru lite- 
ratura „feerică“, ai cărei protagoniști 
sunt copiii. Viața socială şi conștiința 
fiecăruia oferă un material de observa- 
ţie psihologică şi de creaţie literară ne- 
sfârşit mai pasionant decât pretinsa in- 
genuiţate a vârstei copilăriei. 


MIHAI NICULESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


RU 


Curte boerească altă dată și palat 
domnesc, astăzi  huginoasa este aşe- 
zământ filantropic şi criptă voevodală. 
A fost ceea ce, cândva, a fost Vasluiul 
lui Ștefan și este ceea ce este Putna Bu- 
covinei. Ruginoasa este legată de nur 
mele lui Cuza-Voadă, ca Mirceșştii de 
numele lui Vasile Alecsandri, penirucă 
a fost moșia lui şi pentrucă acolo se 
află mormântul lui. 

În vremea de demult, mult înainte 
de L8UU, huginuasa era una dintre cele 
mai inunse şi mai trumoase moşii bole 
reșii din Moldova de sus. Când a cunt- 
parat-o Cuza Vodă, pe la 1562, ea se 
mai întindea, în juveșul Roman, pâna 
pe apa Siretului, 1n Judeţul  botoşani 
până in hotarul Delenilor și până în 
notarul judeţului Iaşi. Mai era incă a- 
coperită, în mare parte, de bălrânele 
paduri neumblate, aar.nu mai era ceea 
ce iusese pe vremea logolătului Sân- 
dulache Sturdza,  câre zidise, în stil 
gotic, palatul care se vede și azi și să- 
dise, în spatele lui, un parc minunat. 
Tot Sănduiache Sturdza a zidit din pia- 
tră şi biserica de lângă curte, după 
creştineasca datină a boierilor noştni şi 
în care astăzi este mormântul lui Cuza 
Vodă, De oarece inscripţia dela intrare 
în biserică spune că „Acest sfânt şi 
Dumnezeesc locaș.... sau zidit DIN 
NOU... însamnă că pe acelaș loc a fost 
mai înainte o biserică veche şi —— de 
sigur — de lemn; după cum, a trebuit 
să fie şi o curte veche, ca din vremu- 
rile când boierii moldoveni încă nu 
veniseră în atingere cu Apusul euro- 
pean. Căci, înainte de a fi fost cumpă- 
rată de Vodă Cuza, moşia Ruginoasa 
era Sturdzească. Moșia părintească a 
lui Vodă Cuza (care s'a născut la Huși) 
era Barboşi, în ţinutul  Fălciului, pe 
valea Elanului, Dar deşi n'a înstrăinat, 
ca alți boieri, moșia şi așezarea părin- 
tească dela Barboşi '), Vodă Cuza nu 
S'a statornicit în leagănul copilăriei ci 
a cumpărat, pe când era Domnitor, mo- 
şia Ruginoasa dela clironomii Logotă- 
tului Costache Sturdza, fiul Logotătu- 
lui Săndulache Sturdza şi socrul lui 
Alecu Sturdza dela Miclăușeni, un 
unchi al soţiei sale. 

Când Vodă Cuza a cumpărat Rugi- 
noasa, a găsit palatul gotic al lui Săn- 
dulache Sturdza în stare de cumpiită 
dărăpănare, parcul cel minunat de altă 
dată în paragină, iar moșia rămasă de 
izbeliște în prada arendaşilor. Strălu- 
cirea Ruginoasei din vremea marelui 
Logofăt Săndulache Sturdza astinţise 
odată cu moartea lui și cu intrarea în 
stăpânire a fiului său logofătul  Cos- 
tache Sturdza. Acesta ducea, prin 
străinătăţi şi la Iaşi, o viață de risipă, 
de lux nesocotit şi de petreceri, im- 
preună cu prea frumoasa lui soţie Mar- 
ghioliţa 2) (după care mulţi boieri mai 
tineri se înnebuneau) și nici nu mai dă- 
dea pe la Ruginoasa. Nevoit de bani, 
ipotecase moșia şi o arendase. Nu-și 
oprise decât parcul şi palatul, ca reşe- 
Gință de vară. Dar, nici atunci Cos- 
tache Sturdza şi frumoasa lui Marghio- 
liţă nu veneau să se bucure de minu- 
natia lor așezare de ţară, astfel încât ea 
zăcea în părăsire. 

O împrejurare a dat vieață — dar 
numai o clipă — palatului care de- 
mult nu-și mai revăzuse stăpânii și 
care părea sortit pustiului. A lost a- 
tunci când tânăra și frumoasa Marghio- 
liţă s'a hotărît (spre uimirea vrâstnicu- 
lui ei soţ) să meargă să se odihnească 
la Ruginoasa, singură. Costache Siur- 
dza, cu toată gelozia care îl chinuia, nu 
i-a putut înfrânge ciudata dorinţă și 
nici n'a putut s'o însoţească 5). A lăsat-o 
să plece la Ruginoasa, dar i-a dat ca 
„eunuc'““ şi tovarăș pe Săndulache, [iul 
său mai mare din prima căsătorie şi 
fiul ei vitreg. 

Pregătirile pentru primirea stăpânei 
au trezit Ruginoasa din lunga ei amor- 
țire... 

Dar bucuria acestei neaşteptate re- 
întoarceri de viaţă între zidurile pără- 
sitului palat, avea să fie curmată tot 
pe-atât de neașteptate de acea întăm- 
plare romantică și tragică totodată, 
care a pus, par'că, pentru totdeauna pe 
curtea Ruginoasei pecetea unei lata- 
lități, 

Cu toată feeria alaiului de masalale 
şi facle aprinse, cu care sutele de ţă- 
rani le ieşiră întru întâmpinare, lumi- 
nându-le calea — căci Marghioliţa şi 
fiul ei vitreg Săndulache Sturdza au 
ajuns la Ruginoasa în puterea nopţii — 
și cu toate onorurile date de garda de 
plăieşi și arnăuţi înarmaţi cu flinte, 
cari păzeau curtea, sosirea aceea, a 
Marghioliţei, în noapte, la Ruginoasa, 
avu o notă lugubră... Ca o prevestire, 
par'că, de ceea ce avea să se întâmple. 

Intr'adevăr, nu trecuseră decât câte- 
va zile de când stăpâna se aşezase în 
palatul în care atâta vreme  domnise 
tăcerea și pustiul, readucând vieaţa în 
încăperile lui până atunci  deşarte, 
când, pe neașteptate, într'o bună zi, 
Ruginoasa se trezi călcată de o ceată 
de oameni înarmați şi călări, în frunte 
cu vreo zece arnăuţi zdraveni, înarmaţi 
și ei până în dinţi! Până să se ciezme- 
ticească slugărimea şi oamenii de pază 
din curte, şi plăeşii de veghe, la metere- 
zele zidului înconjurător, palatul Ru- 
ginoasei fu asediat de agresori, cari, în 
scurt, înfrânseră orice încercare de îm- 
potrivire a celor dinnăuntru. O luptă 








disperată se dădu pe scara cea mare a 
palatului, între năvălitori şi Săndula- 
che Sturdza care, în cele din urmă, 
căzu mort, luptând vitejeşte în capul 
scării... 

Ca în romanele lui Walter Scotţ și 
în romanticele vremi de „chevalerie“, 
asediatorii curţii dela Ruginoasa numai 
trecând peste cadavrul lui Săndulache 


Sturdza — care cu preţul vieţii apă- 
rase onoarea tatălui său — frumoasa 
Marghioliţă puiu fi răpită... 

Oamenii Roznovanului î) — căci a- 


cesta era răpitorul — o duseră, ca pe- 
un ou, la Stânca, lângă Iaşi, unde era 
așezarea boierului lor. 

Această romantică şi tragică întiin- 
plare, (Gupă care iarăși palatul Rugi- 
noasei a stat închis şi părăsit, căci Co- 
stache Sturdza n'a mai dat pe acolo), a 
rămas de pomină și a lăsat între zidu- 
rile lui un duh de blăstem și fatalitate. 





-24 Septembrie 1938 —— 


SA 


de TH. RÂŞCANU 


stăruință amintirea celui dispărui, ea 
ştiu să creeze la Ruginoasa o viaţă 
plăcută şi tihnită celor doi băieţi — 
Alexandru și Dimitrie — pentru a că- 
ror creștere și educație se devota. 

Ca să le facă și mai plăcută viaţa 
la ţară, băieţilor Cuza, ea aducea la 
Ruginoasa, pe timpul verii, pe nepoţii 
ei Lambrino%). Partide de călărie, 
plimbările cu trăsura în pădurea Vlă- 
dicii, partidele de pescuit în iazul ce] 
mare din parc, erau obicinuitele plă- 
ceri ale vieţii de ţară, la Ruginoasa, 
ca la toate conacele boiereşii. Mai ve 
neau și frații Elenei Doamna — Rose- 
teștii — şi alți musafiri. Palatul, în care 
era iarăşi lume şi viaţă, nu mai ședea 
posomoriît şi trist, cum stătuse de. atâ- 
tea ori, iar parcul renăscuse sub îngri- 
jirea celor doi grădinari nemți, pe cari 
Elena Doamna îi adusese dela Vicna. 

Când băieţii Cuza trebuiră să meargă 





in mândrul palat de odinioară, rici- 
cat de bătrânul Logotăt  Sândulache 
Sturdza, după chipul şi asemanarea 
castelului deia  Maclăușeni al varului 
său, se statornicise pusuul şi dărapă- 
narea, iar minunatul parc de altăaată 
se sălbătecise şi se părâginise. 

După moartea lu Costache Sturdza, 
clironomii lui neinvrednicindu-se să 
păstreze moșia părintească şi s'o gospo- 
dărească, pentrucă era prea încarca“ă 
de sarcinile ipotecare cu care o grevase 
părintele lor când se însurase cu iru- 
moasa şi costisitoarea Marghioliţă, au 
iost siliți s'o vândă. Şi au vândut Ru- 
ginoasa, lui Vodă Cuza. 

Cu noul ei stăpân, Ruginoasa n'a 
ieşit, totuși cu desăvârşire din neamul 
Sturdzesc, fiindcă Elena Doamna, soţia 
lui Cuza, era și ea, după mamă, din 
neamul Sturdza *) şi rudă cu foştii pro- 
prietari ai Ruginoasei. 

Se părea că după o atât de îndelun- 
gată vreme de paragină și pustiu, Ru- 
ginoasa ; avea să renască la o nouă 
viaţă sub noua stăpânire. Vodă Cuza, 
şi mai ales Elena Loamna, care în co- 
pilărie tusese la rudele ei Sturdzeşti, 
.a Huginoasa, sau străduit să readucă 
frumoasa și senioriala aşezare de curte 
la strălucirea ei din vremea bătrânului 
Sănduiache Sturdza.  Asttel, în anii 
1864-65, s'au făcut mari lucrări de re- 
paraţie palatului, care cădea în ruină, 
şi meşteri grădinari au fost aduși din 
străinătate, ca să redeie vechiului pare 
splendoarea lui din trecut. S'a adus 
dela Paris un mobilier cu totul nou şi 
luxos, așa cum se cuvenea pentru un 
palat domnesc. 

„ȘI când totul fu gata, pe dinnăuntru 
și pe din atară, se inaugură palatul 
printr'o sărbătorire strălucită, în Mar- 
tie 1865, când veniră la Ruginoasa, de 
slintele Paşti, Domnitorul cu Doamna 
şi numeroși musaiiri şi rude. Ţăranii, 
pe cari Cuza i-a iubit sincer, totdeauna, 
nu lipseau niciodată dela petrecerile şi 
bucuriile lui şi au fost chemaţi în 
mare număr la palat, unde au luat 
parte la sărbătoare şi s'au strâns acolo, 


nu numai cei din partea iocului, ci şi: 


de prin alte părţi ale Moldovei, ca să 
vadă și să preaslăvească pe bineiăcă- 
torul lor. 

A fost singura şi, de sigur, cea mai 
strălucită zi de sărbătoare pe care a vă- 
zut-o Ruginoasa. 

Dar, cu toată strălucirea nouă pe 
care noii ei stăpâni i-o dădură, cu toată 
viaţa nouă care se înfiripase la Rugi- 
noasa, ea a rămas sub pecetea desti- 
nului. Alexandru Cuza na mai avut 
parte de Ruginoasa. 

Puţină vreme după inaugurarea pa- 
Jatului au venit evenimentele, care l-au 
ținut departe de locurile dragi şi pe 
cari nu le-a mai revăzut niciodată. S'a 
întors, mai târziu, din străinătate, nu- 
mai trupul său, ca să doarmă somuul 
de veci în biserica ctitorită de Săndu- 
lache Sturdza. 

După înmormântarea fostului Dom- 
nitor, curtea dela Ruginoasa adăposti 
un timp pe Elena Doamna, care trebui 
să îngrijească de rânduielile moşiei, 
arendată Smărăndiţei Docan (o rudă a 
lui Cuza Vodă) și din partea căreia 
avea multe nemulțumiri cu neplata la 
vreme a câștiurilor. 

Timp de doi ani a reînceput viața, 
la Ruginoasa, ca pe vremurile de aită- 
dată, înainte de abdicarea principelui. 
Cu darul ei minunat de bună gospo- 
dină și organizatoare, Elena Doamna a 
creat — de dragul celor doi copii ai so- 
țului, pe cari îi adoptase și ea — un 
cămin cald şi familial. Cultivând cu 


Ruginoasa a 


ia studii în străinătaie, 
mal Vazut laraş ui rusump ae apsen- 


tesm al stapaniior; liena voamna era 
dusa cu €1 şi nu ma! venea pe vară la 
țara. Dar in vara anului l6/9 iarmiiua 
iosvului Domnitor se remvoarse la hu” 
ginoasa şi apoi în toate verile urmă- 
toare. 

tri testamentul său, Vodă Cuza lă- 
sase Huginoasa iulor săi aupă rmăjo- 
ratul ior, iar soţie: sale uzuiruciul unei 
remi din venitul total al averi sale. 
kul cel mai mare, Alexandru, luase pe 
mană ingrijirea moşiei Huginoasa, dar 
ilind pasionat jucător de carți şi Loaile 
chelimior, încurcă treburile. iul cel 
mai mic, Dimitrie, îndrăgise Parisul și 
o iemee de care Flena Doamna făcu 
iot chipul să-l despartă. heuş să-l re 
aducă la Ruginoasa. Boala de piepril 
rodea văzând cu ochii, de altfel ca și 
pe lratele său Alexandru, căci amândoi 
duceau o vieață dezordonată. 

Intr'o zi din toamna anului 1853, Ru- 
ginoasa tu iarăş zguduită de o nouă 
nenorocire. Deprimat de neurastenie şi 
copleşit de nostalgia Parisului, unde îşi 
lăsase iubita, Dimitrie Cuza îşi zbură 
creerii într'o bună zi, în odaia sa în 
care se retrăsesa după dejun, ca de obi- 
cei. Fu înmormântat în curtea bisericii 
de lângă palat, la dreapta mormântului 
tatălui său. 

Ruginoasa deveui astfel proprietatea 
Principelui Alexandru Cuza, care la 
1890, abia după șase luni dela câsă- 
toria sa cu Principesa Maria Muruzzi, 
muri la Madrid, răpus de îtizie. A fost 
adus la Ruginoasa și îngropat și el în 
curtea bisericii, în stânga mormântului 
tatălui său. 

Astiel, la Ruginoasa s'a stins neamul 
lui Cuza Vodă, căci din căsătoria Prin- 
cipelui Alexandru cu Maria Moruzzi n'a 
rezultat nici un copil î). Prin testamen- 
tul ce a lăsat, Ruginoasa trecu în pro- 
prietatea soţiei sale Maria Cuza, care, 
însă, după o căsătorie şi un divorț, a 
redevenit Moruzzi. 

Elena Doamna — căreia fiul adop- 
tiv 5) nu i-a întors dragostea de mamă 
cu care îl crescuse şi-l iubise — a ieşit 
pentru totdeauna dela Ruginoasa... 
Alexandru Cuza nuri făcuse nici un loc 
la Ruginoasa, pe care ca o îngrijise ţi 
o întrumuseţase. Ruginoasa neamurilor 
ci Sturdzeşti, Ruginoasa soțului ei mai 
apoi, devenise Moruzească ! 





1) Moşia Bărboşi, pe care Vodă Cuza 0 
moştenise deia tatăl său, a lăsat-o prin tes 
tament (impreună cu Ruginoasa) fiilor săi 
Alexandru şi Dimitrie. După sinuciderea lui 
Dimitrie Cuza, Bărboşii (și Ruginoasa) au 
rămas în proprietatea exclusivă a lui Ale- 
xandru A. Cuza care, la rândul său a lăsat 
moșia Bărboşi (şi Ruginoasa), soției sale Ma- 
ria (născută Moruzzi) şi care, la 1912 a vân- 
dut Bărboşii d-nei Elena Volenti din Iaşi 
care apoi a vândut-o Casei Rurale. 

2) Născută Ghika-Comănești. 

3) Costache Sturdza cra mare logofăt (mi- 
aistru de interne) al vărului său Mihalache 
Sturdza Vodă. 

4) Nicolae (Numuţă) Rosett:-Roznovanu 
Castelul dela Stânca, lângă laşi este şi azi 
proprietatea urmaşilor lui, 

5) Mama Elenci Cuza (născ. Rosetti-So- 
lescu) era Catinca Rosetti, născută Sturdza. 

6) Sora Elenci Doamna, Zoe, era măritată 
după Iordache Lambrino care avea Banca 
în jud. Fătciu, şi au avut trei copii: Alexan 
âru Lambrino (generalul), Dimitrie Lam- 
brino (căp. de jandarmi) și Elena Râșeanu, 


Aceştia erau nepoţii de soră ai Elenei 
Doamna. | | 
7) Neamul Cuzeștilor sa stins, mai pe 


urmă, prin moartea fără urmaşi de sânge a 
verilor şi nepoților lui Vodă Cuza. 

8) Mama lui Alexanâru și a lui Dimitrie 
Cuza, era Maria Obrenovici. 


(Urmare în pag. 7-a) 


ana a i lt i 


————= 24 Septembrie 19st 








UNIVERSUL LITERAR 











nii folosesc vacanţa ca să-şi tă- 
măduiască reumatismele. Alţii ca 
să-și reîmprospăteze forțele u- 
zate în cele unsprezece luni de activi- 


tate. D. Sebasţian a întrebuințat ultima |. 


vacanță întru folosul teatrului româ- 
nesc. 

Eseist, romancier, critic, nuvelist şi 
ziarist de talent (în toate), domnia sa 
şi-a tăcut debutul pe scena teatrului 
„Comoedia“ cu o comedie : „Jocul de-a 
vacanța“. 

Fără multă „literatură“ şi totuşi cu 
serioase calități literare, piesa d-lui Mi- 
hai! Sebastian a însemnat un răsunător 
succes de public încununat sau — ştiu 
eu? — înlesnit de o presă unanim e- 
logioasă. 

Nu pentru dorinţa de a face notă 
discordantă voiu însemna aci câteva 
critici ce trebuesc aduse primei opere 
dramatice a d-lui Sebastian. Aceste 
critici se impun însă cu atât mai mult 
cu cât sau găsit între cronicarii dra- 
matici bucureşteni unii care să apre- 
cieze „jocul“ tânărului autor dramatic 
ca pe o piesă de nivel european, ceeace 
— să recunoaștem — este nu numai o 
săritură dincolo de cal ci şi un rău ser- 
viciu adus d-lui Sebastian. 

„Jocul de-a vacanţa“ pune în scenă 
o lună de recreaţie, de lene, a celor 
câțiva vilegiaturiști adunaţi la pensiu- 
nea domnișoarei Weber — personagiu 
despre care se vorbește mult, pentru 
care răguşeşte chiar d. Mişu Fotino 
— dar absent din scenă, 

Intre vilegiaturiştii veniţi dela oraș 
cu micile lor pasiuni și ticuri, upul sin- 
gur vrea să simiă că e în vacanţă, vrea 
să evadeze din viaţa obositoare pe care 
e silit s'o ducă unsprezece luni pe an. 
Stefan Valeriu, personagiu enigmatic 
— nu singurul cu această calitate —- 
vrea să rupă cu tot ce-l leagă de oraş. 
intrerupe deci telefonul, strică apara- 








Ruginoasa 


(Urmare din pag. 6-a) 


Și, atunci, sau împletit două ciudă- 
țenii ale destinului istoric, care are une- 
ori amare ironii: un strămoș al Muru- 
zeştilor a tăiat capul unui strămoș al 
Cuzeştilor şi văduva fiului lui Cuza 
Vodă s'a căsătorit cu fiul lui Ion Bră- 
tianu, care a participat la abdicarea lui 
Cuza. Blestematul destin al Ruginoa- 
sei a făcut ca nici ucolo — nici chiar a- 
colo, nici tocmai acolo! — nici chiar în 
mormântul său, Vodă Cuza să n'aibă 
odihnă din partea Brătianului. 

Se construia linia  lași—Pașcani şi 
staţie chiar la Ruginoasa,  devale, nu 
departe de castel, unde văduva Princi- 
pelu:i Aijexandru Cuza trăia în singură- 
tate. Fiul cel mai mare al Brătianului 
cel mare (care detronase pe Cuza) era 
inginer clasa III-a şi lucra la linia lași— 
Paşcani, Astfel a cunoscut-o, pe caste- 
lana dela Ruginoasa, principesa Maria 
Cuza. Destinul blestemat al Ruginoasei 
a vrut ca fiul Brătianului să intre în 
casa lui Cuza Vodă. Şi atunci, ucolo, 
intre zidurile care au văzut atâtea dra- 
me și între care dăinuia duhul marelui 
Domnitor, șăgalnicul Cupido,  nesoco- 
tind locul şi Istoria a săgeiat inima tâ- 
nărului inginer... 

Ciudăţenia destinului  Ruginoasei a 
dat mult de vorbit -— atunci — opi- 
niei publice şi presei (în frunte cu „Ade- 
vărul“ ”), mai ales că, tot pe atunci, Ele- 
na Doamna fu silită să facă un proces 
principesei Cuza, atacând testamentul 
principelui Alexandru Cuza, care o des- 
moştenise. De oarece opinia publică se 
ințeresa la acest proces — care nu pu- 
lea decât să fie câştigat de  Flena 
Doamna, — interveni o tranzacţie. iar 
Elena Doamna înzestră spitalul „Cari- 
tatea“ din Iaşi (care era opera ei), cu 
partea ce i se recunoscuse din venitu- 
rile Ruginoasei, iar curtea Ruginoasa, 
la care Principesa Maria Cuza — de- 
venită, între timp Prătianu şi apoi Mo- 
ruzi — renunțase, a fost transformată 
în spital de copii, pendinte de „Carita- 
tea“ — aşa cum este şi azi. 

Astfel, curţea dela Ruginoasa a deve- 
nit așezământ filantropic, încheind un 
desțin de fatalitate si blestem. 

Ruginoasa na mai revăzul-o pe 
Elena Doamna decât în două împreju- 
rări: când osemintele Domnitorului au 
fost desgropate din curtea bisericii, 
spre a fi aşezate înăuntrul ei ; şi când, 
la 1909 s'a sărbătorit jubileul celor b0 
de ani dela Unire. 

Cu prilejul reînhumării osemintelor 
domneşti în biserică, au fost aduse a- 
colo şi osemintele unchiului său Gri- 
gorie Cuza !) care fusese îngropat sub 
un nuc bătrân, în curtea conacului mo- 
şiei sale Ghergheleul din iud. Vaslui. 


9) „Adevărul“ îi zicea atunci „Ruşinoasa“. 

10) Grigore Cuza a fost şi unchiul lui Teo- 
dor Râşcanu dela Holm (Drăgușănii Vasluiu- 
lui) bunicul scriitorului acestor rânduri. 


TH. RÂȘCANU 


CRONICA DRAMATICA 


de RADU A. STERESCU 


Jocul de-a teatrul sau ultima vacanţă a d-lui Sebastian 


tul de radio, dă ordin la poştă să reție 
scrisorile şi să înapoieze gazetele, scoa- 
te stâlpul care poartă inscripţia: „Pen- 





Leny Caler 


siunea Weber' şi la care se opreau au- 
tobuzeie, şi șterge buletinul meteoro- 
logic pe care zilnic îl scria, cu cretă pe 
o tablă, domnul Bogoiu. In fine, devine 





astfel teroarea pensiunei Weber ai că- 
rei membri nu îndrăsnesc să i se opună 
în nici un chip. 

Corina, o fată tot atât de enigmatică 
şi de lipsită de identitate — pe care 
Ștefan Valeriu o descoperă a fi o ,in- 
ieleciuală'* — îşi dă seama, ca și pu- 
blicul de altfel, de falsitatea situaţiei 
acestei sperietori. 

Intr'un dialog teatral, ea îl despoaie 
rând pe rând de toate zalele pe care 
Ștefan Valeriu și le îmbrăcase spre a 
se feri de orice vânt dinspre oraş. Şi 
„mitocanul'“, teroarea pensiunii Weber 
sc trezește alături de ceilalţi, dispus la 
concesii și amorezat de tânăra care îi 
răscolise firea. 

Trecerea dela atitudinea pe care şi-o 
impusese Ştefan Valeriu la aceea ce 
amorez gelos nu ce cu nimic motivată. 
Nici chiar lăudabilele eforturi ale dom- 
nișoarei Lenny Caler, carc iace pe lata 
deşteaptă şi teribilă, nu reuşesc să ne 
dumirească de ce tânărul acela miste- 
rios și grav, care respinge avansurile 
unei conițe nostime şi insistente ce- 
dează unei fete înfipte şi rămâne des- 
trămat sutleteşte la plecarea ci, visând 
alături de bătrânul maniac — nu vrem 





să spunem cuvântul mai tare dar just 
-— Bogoiu și de liceanul corijent și în- 
flăcărat Jef (De ce Jet?). 





V. Maximilian 


Actul II, apropierea siârşitului va- 
canței, e un act trist, neconsistent şi 
lără legătură cu celelalte două acte, de 
comedie pariziană. 





Poesia și spațiul burghez 


— indiferenti dacă lucrurile acestea ies 
din criteiiul estetic. Să se observe în 
sfârşit. ca să păstrăm formula noastră 
dintâi, că burghezul nu admiră vpera 
de artă, nu pare să-și găsească aderenţe 
cu ca decât, întâmplător, numai atunci 
când această operă oferă în chip ideal, 
așa cum am spus, și suprafaţa lumii 
pe care el o ştie, singura pe care v vrra. 
Acesta e tot lucrul pe care burghezul 
il cere artistului, — care în tața acestui 
obiect nu-și mai recunoaște altă mi- 
siune decât cel mult să-i adauge fard !). 

Nu există nici o operă de artă sare 
să fi intrat în conştiinţa burgheză 
pentru arta ei, pe calea regală a ma- 
rilor exaltări. Eminescu a captivat su- 
fragiile gregare, dar lucrul ar fi inex- 
plicabil dacă el n'ar fi oferit şi sclipirea 
„cerului de stele“ pe care l-am văzut, 
care dă burghezului un decor ideal, sau 
încă şi mai mult acel „Mai am un sin- 
gur dor“ care a și trecut de altfel în... 
clasicism, pe coardele lăutarilor din în- 
duioşatele grădini de vară. 

Admirat Eminescu pentru tot ce este 
arta lui înfiorată, severă, de mari ten- 
siuni, pentru focul lui devorant? Ar fi 
greu s'o credem când în aceeași con- 
ştiinţă burgheză se pot deopotrivă iubi 
apologiile dulci sau pamfletul mediocru 
din Epigonii, sau ideile şi cugetarea și 
„armoniile“““ mai ales şi formidabilul 
discurs din Împărat şi proletar de pil- 
dă! 

Artistul admirat cu un cuvânt pen- 
tru arta lui reală, nepământească, pen- 
tru plutirea lui suverană peste spaţii 
și timp, în umbre, în infern, în soare, 
acolo unde niciun om care nu e artist 
nu sa dus? 

Sar ridica atunci mai multe între- 
bări dintre care cea mai puţin gravă nu 
e desigur aceea pe care vrem de mult 
s'o articulăm. 

Dacă în adevăr numai fervoarea ar- 
tistului, dacă numai lumea lui de artă 
interesează, dece artistul care oferă a- 
ceastă lume nu e totuș primit în con- 
ştiinţa burgheză niciodată când el nu 
s'a gândit, sau nu a căzut în lotul lui, 
să ofere deopotrivă și noţiunile obici- 
nuite de frumos, şi acea imagine ideală 
a lumii, singuna pe care burghezul o ştie 
și în care e mulțumit? Dece artistul nu 
mai este artist în sensul burghez când 

1) Din această eroare, din această 
mediocră interpretare, din criteriul a- 
cesta burghez s'a născut şi formula tea- 
trului naturalist al lui Antoine: „la 
tranche de vie“. Nu mai ţin minte de 
câte ori am citit că: teatrul e viaţa, şi 
ar fi greu să spun pe nume atâţi autori 
câţi mărturisesc cu orgoliu că piesele lor 
sunt „rupte din viață“. Tot de atâtea 
ori însă noi am observat că Hamlet nu 
se întâlnește pe stradă și nici Oedip. 
Și în acelaș sens am întrebat: dacă 
teatrul „e vieața“, dece nu luăm un 
fotoliu să ne așşezăm — mai ieftin ! —. 
în mijlocul străzii. Am vedea acolo, nu 
„la tranche de vie“, dar vieaţa însăşi 
în toată amploarea ei imensă şi mută. 

Dar, ca tot lucrul de urtă, teatrul 
v'are alt sens decât acela de poesie. 

Adică altceva decât vieaţa ! 


(Urmare din pag. l-a) 


aparențele sclipitoare, când decorul 
ideal, când noțiunile aproape „,iegale“, 
aș zice, de bun, de bine și de frumos —- 
care de altfel, cele dințâi, sunt fără sens 
pentru artist — nu se mai întâlnesc în 
opera lui? 

Dece „place“ Givconda, dece n'ar is- 
buti să placă sublima oroare care este 
Colosul lui Goya? 

Dar profanul — predestinat să fie „în 
faţa altarului“ nu în lăuntrul lui — a 
mers numai la suprafaţă. Și Monna Lisa 
e atât de „frumoasă“! Cu monstrul lui 
puternic și strâmb, Goya nar fi putut 
decât să respingă — în acest contact 
definitiv unde numai aspectul, numai 
suprataţa interesa. 

La fel Luceafărul sau, pentru aceleași 
motive, pentru aceleaşi nopţi — pentru 
acelaș câmp ideal — Mireille... Dar les 
Femmes damnâes au scandalizat, vris- 
pează — şi niciun negustor n'ar.şti să 
spună pe din afară: 


Je sens fondre sur moi de lourdes 
epouvantes 
Et de noirs bataillons de funtâmes Epars 
Qui veulent me conduire en des 
routes mouvantes 
Qu'un horizon sanglant ferme de toutes 
parts. 


Dar pretutindeni aceleași  depărtări 
de pământ! Burghezul însă, n'a plecat 
nici un minut, nicăieri... Pretutindeni 
totuși aceleași imense plecări acolo 
unde, peste lumi și pământ. peste cărți 
Şi cer, Dumnezeu desigur, e foamea și 
trebue să fie creația artistului, lucrul 
lui ultim, acela pentru care în detini- 


„liv tot ce este el, toată existenţa lui, va 


luara. 

Profanul nu a plecat? Desigur. Altfel, 
substanța de artă pe care am văzut-o, 
exprimată atât de divers. el ar fi fost 
fericit s'o surprindă oriunde. Ar fi lu- 
at-o egal de însetat — indiferent CUM 
i-ar fi satisfăcut — dar egal, din peisa- 
giul de straniu şi sever desfrâu crispat 
al lui Goya, ca și de pe buzele enigma- 
tice ale Giocondei, ar fi întâlnit-o în 
paloarea tragică a lui Mireille ca şi în 
perversele exilări ale femeilor condam- 
nate... 

Dar când lucrul de artă i se oferă, 
burghezul îl vedem că nu rămâne decât 
acolo unde el întâlnește lumea pe care 
o știe, idealizată, cu fard. Tot restul, am 
văzut că refuză. 

E permis atunci să pricepem că nu 
lucrul de artă l-a reţinut, ci tocmai şi 
numai tot cea putut el să ofere comun 
cu valorile mediocre. Și este astfel per- 
mis să credem că profanul nu a plecat 
nicăieri, niciodată, în niciun fel... Dece 
ar fi plecat? Omul de care vorbim e 
mai întâi mulţumit. El a rămas astfel 
pe loc și cu atât mai voluptuos cu cât 
a putut s'o facă mai confortabil: supra- 
fața care i se „oferea, lumea lui ştiută 
cu un cuvânt, era acum bogată de lus- 
tru și fard, 

In felul acesta, când a „iubit“ pe Mi- 
hail Eminescu. burghezul n'a desființat 
spațiul pe însinguratele mări, n'a mers 
cu superbul post lunar în fantasticul lui 
sbor peste timp, — dar s'a odihnit nu- 
mai sub cerul de stele, a suspinat „mai 


am un singur dor“ sa înduioşat („o 
mamă; dulce mamă!“), adică s'a lăsat 
pur şi simplu îmbătat, ameţit am spu- 
ne cu simplă apă, de propriile lui va- 
lori comune şi din care, sc vede bine, 
nu a putut și n'ar fi simţit nicio ispită 
să iasă. 

Şi nicio operă de artă nu-l va fi cu- 
cerit altfel. Nu sa dus, el, profanul în 
abisul de surâs al Giocondsi, dar a mân- 
gâial odihnit, s'a răsfățat comod pe 
aspectul imediat care s'a găsit întâmplă- 
lor că-i semăna așa cum ar fi putut el 
să vrea, în chip ideal — în timp ce Co- 
losul lui Goya cra numai „urât“. 

Pe Mireille, în sfârși! n'a găsit-o ni- 
căieri în acel pathos extrem, aceaptare 
desăvârșită într'adevăr, când după ul- 
lim abandon, la picioarele Sfintelor, mi- 
cuța stârșită o surprindeam abia mur- 
murând pe culmile ei izolate: 

— Heurcuses,  heureuses les âimes, 
que la chair ne retient plus sur terre... 

Pe pământ! Bunghezul aici a rămas. 
El va confunda tot timpul rima cu ver- 
sul! Rodica — și Mireille, tot una. Dacă 
ar fi putut însă merge departe, dacă, a- 
dânc, ar fi „plecat“ cu Luceafărul, cu 
Mireille, dacă acest exercițiu i-ar fi 
fost posibil, el ar fi descoperit într'a- 
devăr frumosul curat al artei — ...şi 
Goya şi Baudelaire — adică şi acolo 
unde suprafaţa, atât de indiferentă, nu 
mai răspunde valorilor lui comune. 

E minutul însă când e bine să dăm 
la o parte din timp obiecţia care sar 
ridica, aceea care ne-ar spune că a fi 
artist nu presupune orice „plecare“, că 
e îngăduit, și chiar indicat, să preferi, 
că în sfârșit nu înseamnă a fi rămas pe 
pământ dacă nu iubeşti orişice peisa- 
giu... Profanul ar risca astfel să apară 
un fel de „clasic“, îndrăgostit de nu stiu 
ca forme pure! Ă 

Știu bine că artistul mediteranean, 
prins întreg de peisagiul lui Homer, de 
Dante, sau Racine, mergând până la ex- 
presia savantă a lui Valery, ar putea 
să ridice din umeri în fața unor sensi- 
b'lităţi de artă pe care nu le primește. 
El este într'un fel prizonier al perfec- 
tiunei inefabile, luarul rotund și închis, 
un anumit soare care transcende lumea 
—procesul de transcendere, pe care arta 
îl presupune, s'a petrecut aici la mari!» 
înălțimi apolinice. 

Dar nu mai puţin, arta el o va ti cu- 
noscut oriunde — a simţit beţia, chiar 
dacă s'a întors mai trist și anumit al- 
cool îi displace! 

Omul multumit de care noi vorbim, 
e însă acela pe care l-am văzut mer- 
gând instinctiv numai spre vinul sărac 
și fără beţii al vieţei! Pe care numai 
suprafaţa, aparențele singure l-au con- 
vins. Care astfel confundă, orb, crista- 
lul și sticia — Mireille și Rodica. 

In acest sens un cuvânt grav al lui 
Caragiale — grav ca aproape tot ce Ca- 
ragiale a spus. Când tineri poeţi veniau 
să-i ceară părerea „arătând poeme, ope- 
re bogate de leșinuri de amor, Caragiale 
le spunea acest simplu cuvânt: 

— Şi Romeo şi Julieta, nu-i decât a- 
tât: un băiat, iubia o fată... Dar e altfel. 


Corina, fata teribilă, apare în acest 
al III-lea act îmbăcsită de literatură, 
romantică, obositoare. 

Nu vrea să știe cine e Ştefan Va- 
leriu şi nu vrea ca el să ştic cine e ea. 
Pleacă înaințe de vreme, lăsând la o 
masă trei caraghioşi: junele corijent 
Jei (De ce Jef ?), bătrânul scrântit Bo- 
goiu căruia îi întreţinuse iluzia că e 
căpitan de vapor și Ştefan Valeriu, cu 
vacanța stricată, resemnat (şi ce falsă 
e această resemnare !) să repete loga- 
ritmii cu Jef (De ce Jef ?) în care se re- 


cunoaşte e] — corijentul din clasa 
VI-a. 
Din toate aceste personagii, d-lui 


Mihail Sebastian i-a plăcut să-şi facă 
marionete, pe care să le manevreze 
fantezist si uncori abil, în decursul a 
trei acte. 

Sar putea întreba cineva: ce mai 
rămâne dar din piesa d-lui Sebastian ? 
Rămâne o atmosferă bine reliefată, 
cheia succesului „„Jocului de-a vacan- 
ţa“. Şi rămâne scrisul literar. 

La acest succes au contribuit insă, 
mai presus de orice, interpreţii. Cel 
mai puţin bine dintre artiști a ştiut să 
se achite conştiincios de rolul său. 

D. Maximilian s'a putea spune că 
a realizat o adevărată creaţie dacă se 
poate vorbi de creaţie într'un rol ne- 
sigur ca acela ce i-a tost hărăzit, 

Domnişoara Leny Caler abilă, a fu- 
git de toate asperităţile textului şi a 
știut să-și ascundă fața când a trebuit. 

Domnul George Vraca, baritonal, a 
dat, poate, prea multă amploare unui 
rol pe care l-a depășii. 

Un talent promițător M. Axente. 

Domnul Hociung şi-a stăpânit per- 
fect rolul iar d-ra Sandina Stan n'a 
reuşit să lase rece decât pe d-nul 
George Vraca (recte Ştefan Valeriu). 

Ilariantă scurta apariţie a d-lui Fo- 
iino şi a d-nei Rene Annie aspiranți 
nedoriți la un loc în pensiunea Weber. 








Şi ar trebui poate să spunem mai 
mult... i 

Când profesorul nostru — ..ah cu- 
vântul ce greu — când bunul părinte 
superb şi artist, Maurice Barres, care pe 
atâţi ne-a învăţat să simțim frumosul 
şi cleganţa, când într'o seară de Cră- 
ciun el a vrut să coboare „dans les cou- 
ches les plus profondes de la population 
parisienne“, subtilul poet din Voyage 
de Sparte, nu sa găsit nici un minut 
strein, nici în acest „milieu“! 

In lumea asta de apași şi de prosti- 
tuate — quel limon mal pâtri! — se îi- 
viau deodată fidelități, sentimente ne- 
bănuite. Teribila beţie pe care artistul 
n'ar fi putut să n'o simtă: Ils sont, tout 
de mâme, de la pâte des heros.., Şi în- 
tre acești oameni, cari cunosc cel puţin 
alte aspecte, qui ont la volupte de trem- 
bler ensemble“, — ce poom straniu se 
ridică atunci când Barres stă, atent, 
„parmi ces filles aux bouches lourdes 
de scrophules et aux hanches şi expres- 


(ii 


Nu-l auzim până la sfârșit exclamând? 
— Petites filles du couvent du Sacrâ- 
Coeur, vos amours sont trop fades! 
„Chiar dacă alcoolul era acru şi greu, 
— quel limon mal pâtri! — beţia totuş, 
adânc, trebuia să fi fost simțită. 
Burghezul însă care confundă Mireille 
și Rodica — fiindcă şi din Mireille nu 
va fi luat mai mult decât tot „junii să- 
mănători“ și rimele pe care le oferă 
Rodica —- n'ar fi găsit, sigur, nimic în 
acest calm şi înfiorat poisagiu barresian, 
cum nu a găsit în Goya, cum nu a gă- 
sit în Baudelaire, fiindcă nicăieri aici 
nu i s'a oferit lumea lui ideală. 

Acolo însă unde artistul vede un fior 
acelaș, acelaș frumos, de un accent a- 


"tât de divers, fiindcă pretutindeni este 


substanța mereu aceeași a unei evasiuni 
dincolo de granițele Jumii știute — In- 
fern și Paradis, acelaș poem! — dimcolo 
cu un cuvânt de strâmtele criterii ale 
vieței, profanul nu le va dua decât pe 
acestea din urmă și va boteza aspectul 
lor favorabil cu numele artei. El va fi 
destul de naiv să-și închipuie, să lie 
convins că, aceste aspecte, artistul le 
va fi urmărit deopotrivă! 

De aici se ridică atât de des ecoul an- 
tipatic şi tulburător care vrea neapărat 
„ca poesia să spună ceva“, anecdota cu- 
minte, — poesia să răspundă noţiuni- 
lor curente de „bine“ și „rău“ „să fie 
în sfârşit duioasă, blândă, morală“, să 
cuprindă chiar dacă se poate, şi lecţii 
cetăţeneşti... 

Neavând un criteriu altul decât ce 
vede şi știe, rămânând astfel cu volup- 
tate închis în aparențele lui massive, 
profanul n'ar găsi micăieri linia inepui- 
sabilă de constant frumos, dincolo ab- 
solut de tot ce manitestă aceste aparen- 
țe din care el şi-a făcut un cadru defi- 
nitiv. 

TOMA VLADESCU 








= 9 


CAVARNA-PORI 








UNIVERSUL LITERAR 


Orașul cişmelelor și morilor cu roțile uriaşe: Valea Smeilor, Valea 
Dracului, Valea fântânilor de argint. Orașul crește din piatră 
pe vesele coline de cridă. 


La 15 kilometri de fermecătorul Dio- 
nysopolis — Balcicul de astăzi, — acum 
aproape două milenii, isteţii peregrini 
ai mărilor, Grecii au  statornicit o 
nouă așezare întru adăpostul grelelor 
încercări pe Marea Neagră. 

Această nouă statornicire, cu confi- 
guraţia de potcoavă, străjuită de doi 
imenși pilaștri calcaroși, o botezaseră 
„Bizone”. | 

Bizone de atunci, e Cavarna-port de 
astăzi, amenajată ca stațiune  balneo- 
climatică. 

Nu se putea mai fericită alegere ca a- 
ceastă amenajare care a început din 
inițiativa laboriosului primar, d. maior 
Apostoliu, şi e continuată astăzi cu asi- 
duitate, de actualul primar d. Dimitriu 
Sereo. 

Din orașul Cavarna, cel cu o lungă 
și unică stradă principală, plină de 
prăvălii, parcurgi trei kilometri scobo- 
rând şoseaua în capricioasc şerpuiri ce 
duc în portul Cavarna. 

Scoborârea se face, având în dreapta 
şi în stânga vestita și pitoreasca Vale 
a Smeilor, bogată în fântâni și grădini 
de zarzavat. 

Intâlnești fântâna principală cu 2 
isvoare, la o mică distanță între ele, 
în apropicrea băii turceşti în ruină. U- 
nul din isvoare țâşnește dintr'o fumu- 
rie zidire de piatră; jghiaburi lungi și 
steiuri de piatră pentru adăpatul vite- 
lor. Pe zidurile înegrite, inscripţii și să- 
pături arabe; ceva mai la o parte, al 
doilea isvor dăruește o bogată coloană 
de apă, de aleasă calitate: limpede, rece, 
abundentă și foarte bună de băut. Ciș- 
meaua alimentează întregul oraș... 

Nesfârșite sunt sacalele urcând leneș, 
cu măgărușii bine  hrăniţi; numeroşi 
sunt și măgărușii cu samarele pe spi- 
nări, urcând cuminte cărările de pe 
coastele cu lui roşietic, presărate cu 
maci mărunți și cimbru puternic miro- 
sitor; turcoaice și tătăroaice în pito- 
rești costume; turci cu turbanuri jer- 
pelite şi șalvari sdrenţuiţi; copii şi fe- 
mei urcă şi coboară neobosiţi, cu cobi- 
lițele în capetele cărora căldări vechi 
de aramă duc cristalul captiv al apei 
atât de răcoroase, atât de dorită pe 
arşița dogoritoare. 


Friabile, rocile acestui calcar par 
sculptate într'un fildeș legendar; peste 
îndantelata lui sculptură aurorele şi 
amurgurile, ca şi violaceul marin, pre- 
sară fascinante apoteoze de rubin şi 
macină pulbere de violete, sau sclipiri 
de stele clare. 

La poalele acestui măreț deal cu vâr- 
ful retezat de un vast platou, alte 2 îs- 
voare, cu cel mai bogat debit de apă și 





Ciraomânul și Băile 


cu cel mai bun gust atât de vestite 
sub stăpânirea turcească, încât sultarii 
trimiteau galere să le aducă de aici 
apă de băut, şi mai ales pentru tabii- 
carea vestitei „mastica'“. 

De partea cealaltă, înspre coasta Bal- 
cicului s'au descoperit isvoare de sulf 
şi fier — unica bogăţie de acest fel pe 
litoralul dobrogean. Depe înaltul platou 
al Ciracmanului — adăpost de peșteri, 
broaște țestoase uriașe, şerpi, şi mor- 
minte scitice, priveliștea este dumne- 





Cartierul 


De patru luni nu a plouat prin aceste 
ținuturi. 

Cu toate acestea, isvoarele reci și 
bogate în apă sc succed apropiate, în- 
tr'un ciudat paralelism, pe ambele ma- 
maluri ale unei gârliţe ce udă întceaga 
Vale a Smeilor. 

Intâlnești apoi, la câţiva zeci de me- 
tri. morile, vestitele mori turcești cu 
roți de oţel uriaşe, crescute discret din 
boschetele de sălcii graţioase, învârtind 
leneș apa ce picură pe jghiaburi de 
oțel străluciri de rouă, ori franjuri 
sompiuoase și înspumate. 

Te apropii de mozaicul grădinilor de 
zarzavat, cu bogate plantaţii de arțari 
şi începe defileul rotund al colineloi 
din „terra rosa“, dând ținutului cu cli- 
matul mediteranean, aspecte navolita- 
ne... Tată și colinele din calcar alb, într'o 
unduire cenuşiu-verzuie, din cauza ar- 
borilor pitici și a cactușilor brumați. 





La fântână 


Pe siânga, în această brățară de cc” 
line încep vilele din piatră dormiiând 
cochet sau contemplând mărețul deal 
— cu aspect de uriaş sarcofag, — nu- 
mit Ciracmanul, a cărui fațadă dela 
mare alcătueşte un uriaș portret sira- 
tificat ca dintr'o sculptură bizară. 


vilelor 


zciască, 

"Țărmul mării este cuprins între spa- 
da de argint a Capului Caliacra și Bal- 
cic, oferind în amurg, aspecte de co- 
vârșitoare frumuseți. Săpăturile între- 
prinse pe acest platou au descoperit 
sarcofagii, stele funerare  greceșii, 
morminte ce au dus la concluzia că 
aci a fost străvechea Acropole a Bizonei. 

Platoul e destinat construcţiei unui 
castel ai Marelui Voevod Mihai şi pe 
podul platoului începe altă serie de 
fântâni, printre grădini și mare. 

Dintre acestea, fântâna de argint fru- 
mos zidită între fagi seculari, sălcii, 
smochini şi migdali, dăruieşte grădini- 
lar irigații îmbelşugate. 

Atâta milostivire a cerului pentru 
acest încântător colț al Mării Negre!.,. 

Valea Smeilor continuă 4 kilometri, 
până la Mihăileni, unde se găsesc dea- 
semeni tântâni și căderi de apă, de o 
nebănuită splendoare. 

Amurgurile pun prin aceste văi şi co- 
line de aspră dar majestoasă frumuseţe, 
o poezie sumbră, 

Liniştea e vag întreruptă numai de 
clipocitul mării; din mijlocul uriaşei 
potcoave de deaiuri albastrul ei se des- 
fășoară ca o imensă egretă de safir, 
curgând spre mesfârşiri grave şi sobre. 
Nopțile cu lună adaugă trene lungi de 
argint și aur topit, pe zări. Văzduhul e 
numai lumină și vis, 

Cavarna-port — Bizone cel străvechi 
— se trezeşte din somnul milenar, Lo” 
turile parcclate de primăria Cavarna, 
se acopăr an cu an, de vile construite 
din piatra carierelor bogate, ce se gă- 
sesc la tot pasul. Se populează... 

S'a amenajat o îrumoasă plaje cu 
cabine și băi calde, ce au miraculos 
efect terapeutic contra sciaticei. 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


de AGATHA GRIGORESCU-BACOVIA 


Orchestre, jazz, cazinouri, vor trezi 
singurătățile boltite cu morminte, căci 
la tHecare săpătură se descopăr resturi 


de vase funerare, amfore, morminte 
grecești, chiar schelete, 
Cărările poetice dispar, sau croit 


străzi largi, din crida dealurilor albe; 
stâlpii cu lămpile electrice şi comfortul 
vor alunga preistorica aromire a ţinu- 
tului acesta de vrajă. 

Este totuși mult de făcut 
viitor aero-port. 

In oraș se lucrează intens la înfru- 
musețarca străzii principale. 

De curând sa amenajat un squar şi 
s'a înălțat un monument eroilor din 
Cavarna. 

Opera e a distinsului inginer arhitect 
Teodoru, cu preţiosul concurs al muni- 
cipalităţii. 

E de remarcat climatul din Cavarna” 
port. Aerul marin neutralizat de al co- 
linelor dă o fericită îmbinare a climei 
mediterane cu aceea continentală, a- 
vând astfel un climat superior altor col- 


în acest 











24 Septembrie 1938 ——= 





Stânci la Caliacra, 


țuri depe litoral, 

Dar, Cavarna-port, Cavarna-ciymele- 
laur şi morilor străvechi este asaltată re 
carele cu grâu; săptămâni întregi ve- 
chile magazii primesc în păstrare uriașe 
cantităţi de grâu. Marea sclipind fzeric 
în amiezile toride de August hohoteşte 





veselă de bogăţia aurului 
dăruiește ţărmurilor sale. 

impărăteasă în zale de soare şi slia- 
mante e acum în plină splendoare și 
opulenţă... Valurile ci duc departe ecoul 
unsi tertilități legendare, cu care Divi- 
nitatea mirueşte scumpa noastră țară. 


i ra a 


vegetal ce 


Bolgrad - Anadol, cu mașina 


Eram trimişi de epitropia din Bol- 
grad, să recepționăm două şcoli prima- 
re noui, în satele Frecăţei și Cișme- 
chioi, jud. Ismail. Maşina aștepta, ghe- 
boșată, în fața localului epitropiei. 
Frunzele se jucau în pomi, legănate de 
vânt. Zarea dimineţii era bătută de mu- 
chia cerului cu un nit mare de aur, care 
îmbrăca în lumină strălucitoare cata- 
peteasma bolții şi toată fresca naturii. 
Un strigăt înguturat... și suim în cara- 
pacele broaştei țestoase. Cum spinarea 
drumului din oraș era hurducănită cu 
scofâlcituri multe, începurăm să jucăm 
înăuntru tontoroiul, în doi: eu şi ma- 
iorul Petre Trandaf; săriam în sus ca 
popicele la popicărie, sărutând cu moa- 
lele capului tavanul mașinci, cu frica 
însă ca lovitura să nu fie mai tare în 
estul minţii și așa să ne coste scump 
sănătatea. Pentru aceasta am învârtit 
pumnii ghiare de pasăre împrejurul ba- 
rei dela soaunul şoferului şi ne-am în- 
desat pe șezut, din răsputeri, să nu mai 
săltăm așa tare. Prin ochii noştri fugeau 
toate de pe marginea orașului: case cu 
ceardacuri, prăvălii cu obloane, biserica 
Sf. Niculae, pomii, căzărmile — blo- 
curi mari de piatră cu largi curți alinia- 
te şi pavate, profiluri de forme variate, 
ce se încheie în muchii de linii, se frâng 
și pier în urmă, în nourul de praf. 

Dela moara Rainov, gâjgania blindată 
o ia de vale pe costișea ce duce la po- 
dul de peste Ialpug. In fuga ei năucă, 
sare peste câte un hop gol cu noi, să 
bușim afară prin învelișul ei de tablă. 
Trece podul, care a strâns toată balta 
lacului în picioare şi o ia sbârnâind și 
răgind, furioasă, în suiș pe dealul Curnci, 
prin fața cantonului C, F., înfipt, ciu- 
percă albă, în fruntea dealului Cantor. 
Trece pe lângă ogrăzi cu vii, de unde ne 
pișcă nasul o boare de zahăr. Stâlpii 
de telegraf, aliniați pe drum, fac tront 
înaintea sobolului, ce fuge zănatec, orb 
și surd — n'aude, n'avede. Lanurile se- 
cerate, tunse ca bobocii la încorporare, 
îşi arată cheliile rase ca în palmă; 
doar ici şi colo câte o frizură verde de 
porumb, mai redă tinerețea și vigoa- 
rea câmpului. Iese la șoseaua nouă-na- 
țională, Bolgrad-Galaţi, proaspăt tăiată 
și tăvălugită peste țarni, neprunduită 
încă cu pietriș și nisip. Răsuflând de 
hodorogeala de până aci, îmi scot pă” 
lăria din cap, mă deschei la nasturele 
surtucului şi iau batisia de-mi şterg 
fruntea îmbrobonată de nădușcala dru- 
mului făcut. 

Pe această curea de pământ, bolbo” 
şată, alunecam lins, ca pe un geam de 
ghiaţă, de-ți era mai mare plăcerea și 
dragul. Câte o codobatură pe lan nu- 
măra, bătând cu coada în aer-toacă, iu- 
ţeala maşinii pe secundă. De pe sârma 
stâlpilor, un vultur de stepă privea și 
el, când către fugara desmetică, când 
către văzduhul zării : îşi arăta dorul de 
sbor. 

Gărgărița trece pe un ghioc de deal, 
tras sfoară cu alte două dealuri veci- 
nate. 

Aci se desfășoară o priveliște încân- 
tătoare : în dreapta apare ca o minune 
din basme, satul Cișmechioi, cu case 
albe, în boschete verzi — fete în iata- 
cul lor virgina]. Unele se feresc de ochii 
noștri, se trag după stufişuri, cari co” 
boară iute spre fundul văii; altele mai 
îndrăsneţe, înfășurate sumar în năfra- 
mă albă, cu cununiță de ţiglă pe cap și 


cu ochelari auriți de soare în ferestre, 
se ridică mai spre muchia dealului și ne 
privesc zâmbind, vesel, deschis, își în- 
tind  mâinile-ramuri, îmbrățărate cu 
frunze de culoarea smaragdului, spre 
noi, languros. In timp ce nu ne mai să- 
turăm de Cișmechioi, cu dumbrăvioara 
tânără, verde și largă a luncii lui, din 
stânga se cațără pe șira cealaltă de deal, 
comuna Etulia, mai posomorită şi mai 


neguroasă — se vede din cauza fumu- 
lui de trenuri ce o împroașcă zi şi 
noapte. 


Odată, plouând, sa săturat și ea de 
prea multă apă şi fum de locomotive 
şi a plesnit podul C. F., care-i lega pă- 
raele, în două. 

Tot uitându“se în dreapta şi în stân- 
ga, — la cele două sate drăgălașe ca 
două salbe de mamudele de argint, — 
coborim pe râna dealului, în Valea Bă- 
lanului și dăm pe o cărărușe strâmtă 
și încolăcită, boltită cu salcâmi şi oţe- 
tari. Pe această țâșnitură de drum, să- 
paiă jos în coapsa dealului și înlivădată 
cu zarzări și pruni şi cu poane împo- 
rumbate, o ţinem tot cu pază la ocoale 
pe lângă îngrădeala grădinilor, să nu 
întâlnim vreo căruță cu cai sperioși şi 
să se întâmple un pocinog; — prin ora- 
şele și satele Basarabiei, și acum caii se 
sperie de mașini, ca de alte dihănii săl- 
batice. O pâlnie mare de lumină și in- 
tvrăm pe ulița mare a Frecăţeilor. Dru- 
mul se taie drept prin două rânduri de 
case. Bătăturile sunt cu uluci îngrădi- 
te, de nuele sau cu trestie, iar casele 
sunt acoperite cu tablă, ţiglă ori stuf. 
Lumea ne privește prietenos, numai 
câinii sar de prin curți-praștie, să ne 
oprească și ne alcargă până ne dau în 
primire altor lăţoşi, şi așa, până sosim 
la şcoala nouă, suntem alungaţi mereu 





pe uliţă de aceste potăi. La şcoală ne 
întâmpină părintele Dumitru Dimov, 
deşirat cât o prăjină, 

Ne dăm bineţele cu strângere caldă 
de mână și fiindcă d. Gheorghe Popes- 
cu, arhitectul judeţului, era trecut spre 
Giurgiuleşti — alt sat unde se contsru- 
ia tot o şcoală nouă — până să vină 
el, am hotărît cu părintele să mergar 
împreună la chirhana la Anadol, unde 
epitropia avea arendaș pe un oarecare 
domn Alexiu; gândiam să luăm ceva 





de DRAGOMIR PETRESCU 


pește pentru masa de prânz la Frecăţei 
şi să ducem și acasă. 

O luăm pe sub poala unei perdele de 
sălcii cioturoase şi scâlciate, la umbra 
cărora lacul Cahul își poposește liniştit 
balta. 

Zărim o halţă cu un purcoi de bărci 
negre. Pe proțapi bătuţi în lac deose- 
bim zăbreaua năvoadelor. Mă mănâncă 
nasul şi ochiul stâng : „Mă supăr şi văd 
un om rău” — mi-am zis, 

Așa a şi fost. Bâzdâgania cocârjită 
întoarse la dreapta şi intră bâzâinăd în 
armanul conacului. Câteva femei roto- 
feie — cu miros de pește în hanţele de 
pe ele, ne întâmpină întrebător. In ușa 
deschisă a unei magazii aștepta reze- 
mat de ușor, un muncitor — sărat și 
el ca şi butoaiele de pește dinăuniru, 
Nu prea se arăta bucuros de venirea 
noastră, oaspeţi nepottiţi. 

Părintele îi ceru să ne facă rost de 
ceva pește, 

— N'avem nimic proaspăt, părinte, 
decât biban mărunt, la ghiaţă în lăzi. 

— Ei, dă-ne și de acela. 

luă o căldare de zinc şi asvârli în 
ea vreo 30 de ciortănași. 

— Peşte sărat este? întrebai eu. 

— Da! în butoaiele acelea din tund: 
știucă și somn numai. 

— Bun, pune-ne şi nouă câteva bu- 
căţi la coșniță, pentru acasă, 

Cu mare sgârcenie, tot mârâină și 
dondănind singur, numără vreo 6 bu 
căţi de sărătură: trei somni şi trei 
ştiuci. 

— Mai pune, că doar lacul, slavă 
Domnului, este destul de mare și peș 
tele nu e semănat de stăpână-tu. 

— Da, dar mă ceartă dacă aude! 

— Păi, noi suntem dela epitropia 
bălților și șeful tău dă de „hac” cu noi, 
de te-o bălmăji cu o slovă de gură nu- 
mai, pentru pește. 

Dar el, a strâns coşniţa la gură, a pu- 
s-o în pragul ușii şi și-a strâns mâinile 
subsoară. 

— Boerul mă ceartă, nu pot da mai 
mult. 

— Ei lasă, c'o să-i deschid cu gâlcile, 
i se adresă maiorul Trandat ! L-am vin- 
decat de atâtea cucuie în cap şi acum, 
asta-i recunoştinţa ? 

— Hai, Petrică, suie, să mergem! 

-— Poftim, părinte ! 

Bosumilaţi, ne cuibărim în droșca de 
fer și svâr la drum înapoi, cu 20 cior- 
tănași bibănci și 6 bucăţi — sărătură — 
somn şi știucă. Pe drum, în svârliuga 
fugară, gândiam la pana de somn ce-am 
să pregătesc acasă. Vedeam o dură moa- 
le de mămăliguță galbenă, cum abu- 
reşte pe masă, o sărătură cpărită și tă 
vălită în zeama ei, cu muşdei de ustu- 
roi, cu smocușoare de pătrunjel și mă 
rar tocat mărunt şi cu stelişoare de 
untdelemn plutind pe deasupra. 

La masă, mai stropiam sărătura şi cu 
câteva gâturi de oțet şi apoi înfulecă 
băete şi cară la gură, să se bată zece 
lupi. 

Imi lăsă gura apă, tot moșmondind în 
gândul meu aşa, că simţii două vini- 
şoare subțiri, cum se prelingeau din 
jgehiabul gurii, pe bărbie în jos. 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le PT. T. Nr. 44908-938