Libertatea anul 6, nr. 56, aprilie 1987

Pmmr ^O '•0*4 



Tel.(718)361-7356 


f W.1C 1137 7 

*■ 5* - APRILIE - 19*7 


Ziar de opinie, orientare si 


^acţiune românească în Exil 



Hristos a 
înviat! 


I 


PASTILE 

9 

(sonete) 


E noapte sîint&l Pomi în floare 
Câ^lrutea iSi-al lor parfum. 

Şi noaptea creste ca un fum, 
hm necuprinsele altare. 


Stelian CUCU 


De sub grozavele dezastre. 

Priviţi spre cer, din nou, creştini: 
Isus zâmbeşte lumii noastre! 


Bătrânii gârbovi trec pe drum. 
Purtând în mani fiecare 
Sfioase fiori de fâclioare. 

Ce tremură *n al nopţii scrum. 


Şi din cununa Lui de spini. 

In adâncimea nopţi- albastre, 
S'aprind petale de lumini! 


Piuteşte*n aer Duhul Sfint, 
De sus pogoară dulce pace; 
Pe lume mantia-şi desface 
Amurg de primii vară, blând. 


E Uniate adâncă! Tace 
In ramuri ioşnesul de vânt. 
Şi-atâta tainâ-i pe pământ. 

Ci seara ^1 cântec se preface. 


Chemări de doţx* tnfioari 
Vâaduhu’n noapte afundat, 
Iar îngerul, ca’ntâi* oară. 


la alb-veamânui-l luminat. 
Deasupra neamurilor zboarâ 
Strigând: “Hriatos a Înviaţi # 





* 5 = 


KJŞjMâ TUTUROR CITITORILOR 
SÂRBÂTORI FERICITE 


AGENŢI DE 


INFLUENTA 


Desinfermaţia este o strategie de agresi¬ 
une, în timp de pace, care consistă în a fal¬ 
sifica şi * propaga un eveniment, în scopul 
de a provoca prejudicii inamicului. Impor¬ 
tanţa daunelor este în funcţie de calitatea u- 
manâ a clementului folosit.' Unul reuşeşte 
sS-şi dirimileze intenţiile de o manieră in¬ 
teligentă, abilă. Imaginativă, încât este foar¬ 
te greu ac detectat, pentru că limita între a- 
devftr şi minciună este foarte elastică. Al¬ 
tul» mal puţin Înzestrat de natura, [olone«to 
manierii cMrectA, brutală, reuşind cu greu 


Filon VERCA 


politică a ţârii şi a prigonit-o, ucigând pe 
cei mai buni luptători, în slujba neamului 
lor? 

Dece A. Câlinescu, având de soţie o e- 
vreicâ -simpla coincidenţa-, executorul ca¬ 
marilei regale, a urmărit legionarii ca pc 
fiare, vânandu-i pe tot întinsul ţării? 

Şi, dacă s*au găsit câţiva, din tecilc de 
mii, ajunşi la limita răbdării, nemaYavănd 
de ales, au rtspuiw cu nccta r \ arml.în \o— 
«lU-mA «pir» re-, rAntounlnd tu acula.% 
pe cel ravungulaţt, arrt de vii, pe cel araul- 


...... — . r — |- T — n ^ r ./|nrt>K tn. r V 

tilizeazA un eveniment, petrecut acum 5U de 
ani, contând pe necunoaşterea sau uitarea 
lui, pentru a-l reconstrui, din piese prefa¬ 
bricate, un fel de istorie paralelă, care nu 
se încrucişează niciodată cu cea reală. 

Ambalajul puţin îngrijit, prezintă disonan¬ 
te care şochează dela prima confruntare. 

Este vorba de aniversarea a 46 de ani de 
la moartea tragică a lui Nicolae Iorga, evo¬ 
care trunchiată şi completată cu Interpre¬ 
tări personale ale evenimentelor care au 
culminat cu dramaticul sfârşit. 

Este o metodă folosită de agenţii deindil- 
entâ. 

Expunerea faptelor este publicata ui re¬ 
vista “Dialog”, din 29 Nocmbrie 1986, din 
Germania. 

Acest “dialog", după felul cum a fost an¬ 
gajat, nu poate fi tn serviciul ţârii martiri - 
zatâ. El serveşte mai degarabâ, pătura bol- 
sevizatâ. 

Dar să punem în evidenţă desfăşurarea 
cronicii, aşa cum a fost prezentată de noul 
exilat “voluntar”, după ce a “supravieţuit” 
holocaustului si a decis să ia calea Occiden¬ 
tului, tn mod cu totul legal şi nicidecum ris¬ 
când clandestin sâ-si lase viaţa îh undele 
Dunării, printre sloiuirile de ghiaţa -nu e 
genul personagiului- sau traversând câmpul 
de mine şi sârme ghimpate, care iioleazâ 
tara de restul lumii. Şi iată ce spune: “Du - 
pi exemplul creatorului Mişcării Legionare, 
Comeliu Codreanu, mulţi dintre membrii ei 
au fost formaţi tn cultul crimei’’. 

Ştie ei oare, acest istoric, că numărul de 
morţi legionari, sub toate domeniile’demo¬ 
cratice”, se numără cu miile, înţr’un timp 
de pace, Ură a conta pe cei scoşi din celule 
şl trimişi pe frontul rusesc, cu sentinţa de 
moarte tn sacul lor de merinde? 

Mai ştie el, iarăşi, că partidul comunist, 
in strunele căruia Intonează az ‘ 
lomnii, submini ţara, dirijat *“***?*“[• 
predănd-o Rusiei sovietice, cu mâinile lega¬ 
te, n*a avut nici un mort? 

Dece cere Mişcarea Legionară n*a «vid 

dreptul la legalitate, U v^ţă.aumcicand^ 
porul, singurul tn drept să decidă 
Ud, şi-a manifestat cu toată încrederea slnv- 
palia si s’a angajat voluntar pe parcursul «f. 

Dece Duca si-a luat angajamentul faţă de 
o putere strâlra si o elimine fizic <tin_vţag_ 


varii ta* pe? grâmc‘2 rfle do t _ _ 

rin oraşelor, re/Uzând după ce i-au asasi¬ 
nat să le dea măcar un mormânt, Acest om 
de “dialog* 1 fi apostrofează cu titlul de; 
‘•formaţi fh cultul crimei**. Dar, cum ar pu¬ 
tea el atunci denumi pe cei ce, sub ocrotirea 
legii, le-au luat viaţa? 

“Conflictul dintre Iorga şi Mişcarea Le¬ 
gionară are ca isvor, o scrisoare insultătoa 
-re, pe care Codreanu i-a trimis-o savan¬ 
tului, la 26 Martie, 1938”, susţine biograful 
de serviciu. 

O simplă scrisoare a decis de soarta unui 
om, simbolul de reînnoire naţionali a unei 
generaţii? Este partea vizibilă a gheţarului. 

Nicolae Iorga, care a îmbrăcat uniforma 
Frontului Renaşterii, partidul unic al rege¬ 
lui asasin, atunci când se pregătea uciderea 
lui Comeliu Codreanu, a fost îhtrebat cum 
vede el eliminarea lui -pentrucă era de a- 
cord să fie eliminat- a răspuns printr’o po¬ 
veste de vânătoare: “lupii atacă în bandă. A 
ucide oricât de mulţi, nu se înlătura perico¬ 
lul. Vânătorul cu experienţa vizează ^ şeful 
bandei si restul lupilor o iau la goană”. 

Iată participarea lui Iorga Ia asasinarea 
lui Comeliu Codreanu, drept răspuns la o 
scrisoare “insultătoare”! Ei, nu numai a 
sugerat moartea, el a incitat la crimă, sin¬ 
gura soluţie, pentru a înmormânta definitiv 
Mişcarea Legionară. 

A îndemnat la crirni! După Codul Penal, 
sunt pasibili de aceeaşi pedeapsă cu asasi¬ 
nii, toti complicii lor/Iorga era complice, 
deci, culpabil In acelas grad cu majorul Sar- 
bu, care a pus grânghia de gât lui Comeliu 
Codreanu, pentru a-i lua viaţa. _ 

Desigur că s*a comis un act reprehensibU 
prin omorfrea lui. El trebuia să rămână în 
viată, sa-si vadă infcmanta operă desavarş^ 
ti si să-si primească răsplata, dela acei pe 
care l-a servit: Magda Wolf, Sârindand... 
Ana Pauker, Burah Tescovici, Liuba^ 
nevschi... care au profitat de complicitatea 


lui. 


După ce a fost strangulat Căpitanul, la o 
conferinţă a Academiei Române, ţinută de Io- 
nescu Sisesti, anunţandu-se vestea asasină- 
rii Ud Corneliu Codreanu, toţi academicienii 
au manifestat oroarea lor. 
colae Iorga, a avut rezerve: S*a 

(Continuare îh pag» 













































UB1 RTATEA 


aprilie 1987 



PAC. 2 


învierea domnului 


"Vedeţi mâinile şi picioarele Mele, ci eu îhsumi aunt, 
pIpătti-Mă ş! vedeţi, că duhul nu are carne si oase, cum 
mă vedeţi pe Mine având.*. Şl a sa se cădea sft pătimească 
Hristos Ni sâ th vieze din morţi a treia *!". (Luca 24.39- 
46). 

Cu aceste cuvinte i-a întâmpinat Mântuitorul pe uceni¬ 
cii săi, care, deşi au fost martori direcţi ai multor mi¬ 
nuni săvârşite de Iisus, nu le venea să creadă ochilor ce¬ 
ea ce vedeau. F.rau martorii cele mai mari minuni pe ca¬ 
re Mântuitorul a făcut-o asupra persoanei sale. 

* Jertfă Mântuitorului de pe crucea Goigotoi ar fi fost 
iada mică, dacă Învierea nu s*ar fi produs. Intre Ouce si 
înviere există o unitate ontologică. Ambele stau la bara 
procesului de mântuire a neamului omenesc căzut sub ro 
bia păcatului a da mic. Crucea conduce spre înviere, iar la 
înviere nu se putea ajunge decât prin Cruce. 

In A dam toţi eram sortiţi păcatului şi deci morţii, dar 
în noul Adam, toti devenim curăţiţi de acest păcat, împ㬠
caţi cu Dumnezeu şi deci candidau la mântuirea univer¬ 
sali. Cerul este din nou deschis prin jertfii sângeroasă a- 
dusa pe altarul crucii. (Vezi t Cor. 15,22,47; loan 3,16). 

Ziua Învierii Domnului este praznicul cel mai sfânt al 
întregii creştinătăţi, “sărbătoarea sărbătorilor si praz¬ 
nicul praznicelor, «arc lhtrece fn strălucire pe celelalte 
sărbători, aşa cum întrece soarele strălucirea stolelor**, 
(Sf. Crigorie Teologul),est©"ziua pe carea făcut-o Dom¬ 
nul, să ne bucurăm si să ne veselim într*îhsa*\ (Psalm 
117,24). 

învierea stă la baza credinţei noastre, este totocbtă 
chezăşia mântuirii noastre. După cum Apostolii au cre¬ 
zut şi experimentat realitatea actului soteriologic petre¬ 
cut a treia zi după răstignire, aşa şi noi experimentăm 
actul învierii după aproape două mii dc ani. Sfântul Apos¬ 
tol Pavel subliniază importanţa acestui act pentru întrea¬ 
ga Biserici când spune: “Şi dacă Hrisios n*a înviat, za¬ 
darnică este atunci propovăduind noastră, zadarnică şi 
credinţa noastră... pentru că dacă n*aînviatHristos.,. voi 
sunteţi încă în păcatele voastre»*. (Citit Epistola i către 
Cori ruteni, cap. 15). 

Ftrâ minunea Tiivfarfr, taina Tntnirălnî nu ar 

oSt o Iqgendă, Iar taina viaţii sale pământeşti o simpla po¬ 
vestire. învierea a transformat nu numai Apostolii ci în¬ 
treaga omenire, renăscându-no la o nouă viată, dându- ne 
noi perspective. 

învierea e dovada cea mai grăitoare cl şi noi vom în¬ 
via <fin morţi, la Judecata finală: "Eu sunt învierea si 
viata, cel ce crede tn Mine, va fi viu, chiar dacă va mu¬ 
ri’*. (1 Cor. 6,14; loan 5,25-29). 

După Legea Vechiului Testament, oamen«» sacrificau ti¬ 
ni mai e pentru ca Dumnezeu, căutând la sângele jertfei 
lor, să le ierte păcatele; Mesia cel thtrvrpat din Fecioara 
Marta, “la plinirea vremii**, se aduce pe sine însuşi, fi¬ 
ind în acelaşi timp Arhiereu şi jertfă, dănd dovada cea 
mai grăitoare a iubirii lui Dumnezeu spre om: “Părinte, 
iartâ-ie lor, că nu ştiu ce fac**. 

Cu braţele Sale întinse pe lemnul însângerat al crucii. 


HRISTOS A ÎNVIAT ! 


Iisus a îmbrăţişat întreaga omoniro; săi^elc .Său cel 

sHEva .Y£r P#C ?V 11 ’. omortnd «•> P^rtvnic. A<tem 
cl«an*** U lumină din împărăţia colul «vt- 

J** f C i nvl0,ro * sf,n ‘“ Apostoli au fost domi- 

nap dc teama , s*au ascuns, după înviere slarâtlrtlclui 
lisua. Ol se schimbă fiind convinşi efl Ilsus' est» Mesia 
‘•Domnul păcii si al pământului» ’ 

Din relatările evanghcllştiior repnom următoarele. 
Invien* s* petrecut Duminică dimineaţa, la trei zile 
do la răstignire, Otod însoţită de evenimente deosebite, 
cutremure şi apariţia îngerilor Ia mormânt 
După înviere. Mântuitorul s-a arătat ucenicilor vreme 
de patruzeci do zUc, vorbind cu oi, mâncând cu oi si <fin- 





du-le ultimii c instrucţiuni Înainte de Inii iţa ros la cer. 

Iisus se arată prima dată Măriei Magdalcrva (loan 20,1) 
care, venind la mormânt, găseşte piatra de la intrare 
răsturnată şi mormântul gol. Speriată, se întoarce spre 
a-1 înştiinţa pe Petru şi pe ceilalţi, dar revenită la mor¬ 
mânt, doi îngeri ce strfjuiau mormântul îi tac cunoscută 
învierea. 

In cele din urmă i se arată şi Domnul Iisus. 

Se arată şi femeilor mironosiţe (Matei 27, 5-10; Luca 
24,1-11), care veneau să ungi trupul lui Iisus cu miro¬ 
denii. îngerul le spune şi lor ca Măriei Magdalcna: 

“Nu vă Înspăimântaţi. Căutaţi pe Iisus din Nazarct,ca- 
rc a fost răstignit: a înviat, nu este aici. (Marcu 1,6-7). 

La scurt timp li se arata şi Iisus, Căruia femeile i so 
Închina. In aceeaşi zi, Iisus se araţi lui Luca si Cleopa în 


drum spre Emaus (Luca 24, 13-36). care-l 

IlBus numai când frânge pâine* l» c lni. SpL ' °° 

nul so araţi şl Apostolilor, excluaiv Tom» „i • hom * 

peste el Io-. îhcredtoţat darurile Srt^’lY , "' Wj 

Apostolul Toma, care şi fhainte a mal cerm*. 
ind si cel mai greu do convins, don» s,l con ^. 71 n ' 
sonal de acest act minunat al învierii l , JT,, , p " P ‘ 
I'aşO Mântuitorul .* arttat lui tZs , crin m 18 

nici, încredintfindu-l po Toma, «re, l.’pitî 2*7' 
cuielor ş! a coastei împunsă de Unei, strigi . ": 
meu şl Dumnezoul meu». (Matei tfi 16 ) ‘ 

«“rrasi:'»?- 

JJ"" "V / 8 8 , r * ttt "«"*» 1 . persoanele din jurul , 
dar 8*8 a ratat şi la mulţimi mari do nersrHirir * 

mărturiseşte U 1 Cor. 15. 6 : *S£*5^ 
lă ia pesto cinci sute de fraţi, dintre caro ™i * doodB ' 

trtlesc până astăzi, iar unii au si adormii» m "‘ U 

“ S “ S8 tr °? lit *“ soan,te «t nai multor porsr*,,, 
?,«Y* îT'îîf 0 “. 8Upr> dIvlnlti f 11 S* 10 *1 » învierii ,, 

T Mtorlo, <« lco I» pian'uman. ’ 

Orice îndoiala dispare la dtlr« acestor pesago ne.. 

‘fn'" VrCrn °“ 8Crieril #ces tor versete,.► 
nil martori oculari so mai aflau în viaţa. 

învierea Domnului constituie un eveniment istoric, cu 

,,S, r r“ nţ ° ^ Sunctek “ nQ8st ro, rămânând piatra 
imgWukrf pecare s*a zidit nu numai Biserica lui ih-iv 
tos dar şi întreaga teologic creştină. 

Precum Iisus a postit la începutul acUvitidi Sale mc- 

!ÎS; T mC d L P f tni2ecJ * *“*• îi noi ne- ar 
străduit si ne curăţim de păcate, să ne Iertăm unii alt<>- 

" gnişeiile, să ne iubim până şi vrăjmaşii, astfel, ea î 
ziua învierii să no dezmorţim din moartea picatelor m» 

-tro şi sa nc sculăm odată cu nod Adam spre viata ceo 
noua. 

învierea nu devine sfârşitul lucrării pământeşti a lull- 
iau», ci este îheepirtiul. 

llummlLi, Sf6nnd |/u/i mute u~itn(s tt* t 'Acre Outrvttvu- 

Tatăl, spre a dekăvarşl această operă c*t% 

ho continuă tn /Avu\ Oc aât&zl. 

Să ne apropiem de Iisus, astăzi, precum femeile mi¬ 
ronosiţe odinioară, şi sâ-L mărturisim din adâncul firii 
noastre. Să mergem la biserica lui Hrisios, Duminica dc 
Duminică, care este o reactualizare şi celebrarea slivi¬ 
tei învieri. Hristos se răstigneşte şl învie pentru noi în 
fiecare Duminică, pentru ca noi să no apropiem de El tot 
mai mult 

Să cântăm cu totii; 

“Hristos a înviat din morţi, 
cu moartea pe moarte călcând, 
şi celor din morminte viaţa dlruindu-le**. 
Fie ca lumina învierii să strălucească îh inimile noas¬ 
tre etern, Iar harurile Duhului Sfânt să nc fie călăuză cea 
mal de preţ ^ 4 

Pr. George GAGE 



_ In cuprins: . 

— literatura 


—arta 


—ştiri 

* 


—note 


—comentarii 


Troiţe, operă a sculptorului Valeriu Cârcei 



















APRILIE 1987 


(Urmare din [*£■ l) 


AGENŢI DE INFLUENTĂ 


cu stângi de’*. Uciderea lui nu l-a mişcat, 
nu i-a provocat nici minimul de remuscare. 
Rafinamentul crimei era tot ceeace a reţi¬ 
nut Putea fi chiar mai ingenioasaîf 
laţi acum părerea unui “istoric"al revis¬ 
tei cu “dialog": “Mişcarea Legionară l-a 
acuzat şi-l acuzi pe Iorga, că el este res¬ 
ponsabil de moartea “Căpiţa nul ui* * lor.Ttea- 
ua credinţă nu este de demonstrat; obiectiv, 
ea este evidentă ". 

Citind cartea lui Frunză, Dragan, Larrv 
Watts şi ultima apărută, a “cucernicului p㬠
rinte” Virgil Gheoighiu, găsim aproape a- 
celeaşi argumente. 

Dar Frunză a fost şi rămâne comunist, el 
nu o neagă, Dragan este profesor la Timi¬ 
şoara şi trimis special al Iui Coausescu în 
Occident 

Omul “dialogului“ ce etichetă poartă, a- 
tunci când intonează aceeaşi melodic?La ce 
hram serveşte? Fost, actual si, de ce nu,vi- 
itor dialectician al materialismului de pes¬ 
te Nistru. 

Intr’o fămilie unită, unde soaţa -după cum 
ne-o mărturiseşte d-1 căpitan Panta zi- îh 
calitate de şefă de serviciu la radio-difuzi - 
unea de la Bucureşti, înălţa osanale călău¬ 
lui, a tund când tot poporul gemea, ce putea 
fă ce altceva şeful fă nuli ei? Răspunsul îl g㬠
sim fără dificultate în “Dialcg".Năravul din 
fire... 

Faptul că se aliniază pe aceleaşi coordo¬ 
nate, cu cei ce şi-au luat angajamentul să 
contribue -după puteri- la eliminarea Miş¬ 
cării Legionare din istoria Neamului nos¬ 
tru, nu mai lasă loc la vreo nedumerire, cu 
privire la scopul urmărit 
Mai devreme sau mai târziu, cortina se 
va ridica, pentru “recompensa actorilor". 

“Intre bliduri facem comploturi, punem 
la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să u- 
cidem oameni Suflete de asasini, oameni cu 
revolverele îh mana şi în buzunare. EI bi¬ 
ne, nu mai poc Din marginile puterilor mo- 

Ir omene*£ţ. ou caro tc—am res'poctn t ftf 

strig; Eşti un incorect. Eşti un necinstit 

*■*.«« 


H.UaCft) 

fabricată de istoriograful de 
la “Dialog": “Printre străchini, noi facem 
comploturi, pregătim revoluţii înfricoşătoa¬ 
re şi dorim să omortm oameni... ca nişte a- 
sasim vulgari, cu revolverele în buzunare... 

Ei bine, nu mai pot". 

Ce ster putea retine din această deforma¬ 
re intenţionată a textului, decât firul unei 
misiuni? O voinţă obsesională de a îhsela 
bum credinţa a cititorului, împroş când cu 
nord peste atâtea jertfe! 

“Cum era de prevăzut, la 28 mai,Codrea- 
nu este condamnat într*un al doilea proces, 
la 10 ani de muncă silnică, pentru trădare, 
legături cu o putere streină şi îbarma rea po¬ 
pulaţiei, în vederea declanşării râsbcriului 
civil". 

“Cum era de prevăzut"!! ! 

De cine era prevăzut, decât de asasinii şi 
complicii lui, pentnwă apărarea a spulberat 
toate aceste acuzaţii, după cum citim îh car¬ 
tea: “Adevărul în procesul Căpitanului". 

Informatorul nostru dela “Dialog", pa 
vremea aceea -sunt 49 de ani de atunci- sa 1 
toi fi avut vreo 5 anişori şi, surprinzător, 
prevedea condamnarea pentru crimele sus 
menţionate. Nu cumva, ajuns la vârsta de 
percepere, să fi fost “format” în cultul de- 
sinformaţiei, al servilismului, călcând în 
picioare demnitatea si n&ndria de om? Aşa, 
no-ar surprinde mai puţin, descoperind hi¬ 
dosul adevăr! 

lată acum, ce mărturisesc la acest proces 
personalităţi care au avut un rol eminent în 
viaţa naţiunii române: 

General Ion Antooescu: “Din elementele 
pe care le-am avut şi le ara, pe* spune că nu 
poate fi acuzai de trădare. Generalul Anto- 
nescu nu ste dc vorbă cu trădătorii". 

ţui in Maaiu: “Fără a respecta regulelede 
corectitudine în viaţa particulară şl publică 
şi fără a tine seama de morala creştină, nu 
sa poale asigura dăinuirea unei naţiuni. Pen¬ 
tru aceasta suntem de acord în tendinţa de a 
impune în viaţa particulară, socială şi publi¬ 
că, corectitudinea, onoarea şi morala creş¬ 
tină. Toate acestea au (ost în d emnu r i hotă- 
ritoare, pentru a (ace înţelegerea cu d-1 Co- 
dreanu şl îmi pare bine ci am llcut-o". 

1 Miimii Răcorită: “Cred că este 
să 1 ae pună In sarcină trădarea şi 


cred ca nici dvs., (adresandu-sc procuroru¬ 
lui) nu credeţi aceasta dar cei ce l-au cu¬ 
noscut?". 

General Constandache: “Corneliu Cbdrea- 
nu nu poate fi capabil de râs boi civil, are a- 
tâtia adepţi, încât ar fi părăsit de aceştia". 

General Dona: “L-am judecat îh 1934,mi- 
a Acut cea mai adâncă impresie. Tânăr, cu 
avânt naţionalist, nte avut nici un amestec îh 
asasinarea lui Duca. Am judecat în conştiin¬ 
ţă împăcată". 

General V. Bădulcscu, fost comandant al 
liceului militar “Mănăstirea Dealului".“Mi- 
a fost elev din clasa IV, şi până îhtrte VII-a. 
După cât ştiu eu, nu-1 cred capabil de acte 
dăunătoare Statului. A fost un elev foarte bun 
si iubit dc colegi". 

General Iacob Constantin: “ Da cate s fi cre¬ 
zut ca, subversiv, capabil de lovitură de Stat 
sau că ar lupta împotriva ordinei în Stat, nu 
mteş fi înscris în partid". 

Profesor Sextil Puscariu: “M-a apropiat 
de el religiozitatea sa adâncă, iubirea de ta¬ 
r㠺i devotamentul lui pentru tron. Am v㬠
zut în această mişcare ceva îndreptat împo¬ 
triva abuzului, nu împotriva Statului". 

Profesor Gheonghe Panta zi: “Patriotis - 
mul, corectitudinea si loialitatea lor exem¬ 
plară. Aceasta mte Acut să candidez". 

Eugen Petit, Consilier la Curtea de Casa¬ 
ţie: "Am fost prefect de politie cu delegaţie 
la Iaşi, îh 1920, când bolşevismul luase pro¬ 
porţii. Pe atunci eram judecător. Se pusese 
drapele roşii pe edificii. Am cerut agenţilor 
mei sa smulgă drapelele, dar aceştia nu îh- 
drâsneau, pentru că edificiile erau înalte s i 
se temeau ca bolşevicii să nu tragă îh ei. 
Când discutam cu subalternii mei, am văzut 
un tânăr cum ste urcat pe edificiul înconju¬ 
rat de bolşevici, a smuls drapelul roşu, pu¬ 
nând în Ioc drapelul tricolor al ţării. Era 
Corneliu Codroanu". 

La acea vreme, politia, organul chemat sâ 
apere teritoriul naţional, fio că era neputin- 
clom .«1 Di l±ţa a^rcafunli comuniatc. Ho ~ 

. Ol Inabili ta tea poriK- 

bcr^toM xl vinii or itrllnv. 


muniste, care a dus la robia de azi a poporu 
-lui român. Iorga a cerut si capul lidCorne- 
liu Codreanu, a cărui statură îl incomoda,îl 
făcea prea multă umbră. Şl în acest puncta- 
cordul era complet. 

Corneliu Codreanu nu era fundamental an¬ 
tisemit. El se găsea în Aţa unui pericol de 
moarte pentru naţia română,bolşevismul in¬ 
filtrat şi propagat în România de către m i- 
noritatea evreiască, folosind complicitatea 
interioară, prin corupţia oamenilor politici, 
pană la capul încoronat. Această minoritate, 
in loc sâ apere interesele Arii în care trăia 
şi se bucura de toate drepturile, ba chiar de 
privilegii multe, a ales calea conspiraţiei,în 
serviciul unei puteri străine, pregătind tere¬ 
nul invaziei sovietice şi robia neamului în¬ 
treg. Au tras cu arme automate,fhrnizate de 
inamic, în soldaţii români, obligaţi sâ păr㬠
sească pământul patriei, cedat cu atâta uşu¬ 
rinţă de conducătorii Arii, consecinA ire¬ 
versibilă de permanente trădare. ' 

Şi, co au obţinut îh schimb? Da IE adev㬠
rat! ^Au obtinut primul guvern evreiesc în 
România!II Ana Pauker, Burah Tescovici 
(Teohari), Vasile Laszlo (Luca), Liuba Chi- 
sinevsld, Lothar Rădăccanu (Wurzer), Leon- 
te Răutu etc... 

Au vrut totul! Pământul si românul rob! 
Au servit de instrument şi, ca orice in¬ 
strument, când atinge limite de uzura,a fost 
asvârlit ca inutil şi chiar jenant, după ceau 
determinat şi impus politica Arii, înfeudaA 
unor puteri străine. 

Câţi dintre ei, ajunşi îh starea de uzura, 
nu au găsit refugiu îh Occident, regretând 
timpurile când se bucurau de paradisul ro¬ 
mânesc? 

Câţi au mai rămas azi, din cei peste un 
milion? 30.000-40.000. Problema lor azi,nu 
mai prezintă aceeaşi rigoare. Ştepoi, sunt 
lecţii care pot fi benefice! 

LaA şl o amintire din copilărie, a lui Ion 
Negură, cu privire la antisemitismul lui C . 
Codroanu, rvdstă Tn ziarul 

tij 


magnetic, încărcat de o forţă extraordinară 

£ ° ^ t a t tea< fancâ - u ™ , <fln ovrei 

m a tras deoparte şl ml-a spus speriat cine 
sunt aceştia şl clne-1 Mrbatul ce-1 conduce. 
...Trenul se oprise tn câmpie thzâperit Era 
noapte si a început si ne cuprlixfi frica...Ne 
-am uitat la grupul de legionari, căutSndu-1 
J* Corneliu Codreanu. L-am vizut 
ridlcfindu-se şi spunând : tmpărtireape echi¬ 
pe, una va ciuta să răzbească crângul din va- 
le... să aducă lemne pentru locomotivă,să nu 
îngheţe lumea îh tren, alta spre satul să 
cumpere alimente; pâine şi slănină pentru 
creştini, pâine şi brânză pentru evrei... Am 
văzut atunci bucuria cuprinzând pe toată lu¬ 
mea, creştini şi evrei. Şi aşa au tăcut legio- 
narii, la porunca lui Corneliu Codreanu. 

Nu am crezut atunci, că a fost prima si ul¬ 
tima dată, când l-am văzut Ce avea să ur¬ 
meze, ani mai târziu, a fost înfiorător*’. 

Corneliu Codreanu era profund uman. pro- 
nxnd creştin. El nu era anti; omul corect-o- 
mul cinstit, omul loial. El se găsea în fata 
unei forţe *‘dominatoare** -după cum a defi¬ 
nit-o cu atata luciditate Charles de Gaulle - 
are a declanşat răsboiul subteran, contra 
tării romaneşti, cu scopul de a o supune,a o 
aservi. Reflexul de autoapărare a justificat 
această rezistenţa, până Ia moarte,împotri¬ 
va primejdiei de dispariţie ca neam. 

Oamenii politici, responsabili de destinul 
acestui neam, fie că; unii din lipsă de clar¬ 
viziune, fie că alţii, orbiţi de putere, cu ori- 
ce preţ, devin instrumente şi cele mai crun¬ 
te, lansate împotriva celor ce le contestau 
a ceas A putere, a servi A unor interese str㬠
ine. 

Răs boiul purtat de către aceste unelte ser 
-vile, împotriva unei generaţii întregi, pe 
care au decimat-o, îh progromuri Ară egal 
tn lume, a dus la slăbirea coeziunii Interi¬ 
oare sl evenimentele externe au găsi t-o Tn 


Dacă tânărul Codreanu, la vărsta de numai 
21 de ani, nu ar fi îndrăznit sâ înfrunte pe 
cei 5000 de comunişti, conduşi de evreii Br. 
Ghelerter si Gheler, îh capitala Moldovei,cu 
riscul vieţii lui, st creeze un front anti-bol¬ 
şevic, Rusia sovietică ster fi instalat în Ro¬ 
mânia cu un sfert de veac mai de vreme si 
azi ntem mai fi decât o provincie sovietică , 
aşa cum a devenit o parte din pământul ro¬ 
mânesc, sub numele de “Republica Moldove 
-neascâ", după 23 August, 1944. 

El a imunizat o generaţie împotriva aces¬ 
tei contaminări, a mobilizat-o, mai târziu, 
sâ substitue o deficienţă de suveranitate. 

Si drama ste consumat cu încetul. Condu¬ 
cătorii Arii, îh cap cu monarhul, în loc de a 
combate primejdia din a Ară, steu înverşu¬ 
nat sâ oprime pe singurii, care erau gate să 
moară, pentru a salva patria dela pieire. Au 
ucis pe şeful lor, crezând astfel că vor îm¬ 
prăştia fidelii soldaţi, pregătind în acelas 
timp invazia de mai târziu. 

Trădarea de neam va rămâne înscrisă de- 
apururea îh istoria neamului românesc. 

Azi, după aproape 50 de ani dela noaptea 
sfântului Bartolomeu, una din progeniturile 
acestor gropari, îsi permite să împroste cu 
venin, peste jertfele unei generaţii. Din a sa 
părinţi de seamă, în veci s’or naşte... trăd㬠
tori! 

•Ura declanşate de Iorga tn Codreanu.Ura 
cauzate tntii dintriun complex de inferiorita¬ 
te intelectuală. Apoi ura cauzate de o mare 
decepţie La Codreanu: aceea a renunţării Iul 
Iorga La o anumite formă de antisemitism, 
Codreanu simţindu-se îhtrten fel “trădat". 

Complex de Inferioritate intelectual»!! a 
diagnosticat memorialistul savantului! 

Sî fi fost cuprins Corneliu Codreanu de a- 
cest complex, atunci când o declară public : 
*Eu nu mă pot bate cu d-te. Ntem nici geni¬ 
ul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia 
d-taic. Ntem nimic. D-ta ai totul". 

De care parte sălăşueşte ura ? Iorga nte 
putut niciodate să-i ierte lui Corneliu Co¬ 
dreanu, de a-1 fi substituit în sufletele tino- 
retului si pentru a-şi astâmpăra ura, ste în¬ 
dreptat spre palatul stricăciunilor, unde a 
găsit compensaţii, onorurile regale, din ma¬ 
re duduii CMagda WoiO, precursoarea Anei 
Pauker, instrumentul conspiraţiei iudeo-co- 


Itotal dcscch il U>ru. o dcsnrivrnUirv fataV.* .* * - 

|i-*> n ndxiM Im'vlUibUn prtbu^lr». 

| i > — i /am nrvficu, tn ••dVAiue” cu ‘An« Tti- 

te d ecât u na Om reminiscenţele 

tntr'un tren. unde un <t(apcnlbli pentru orice »«rrfclu, 

IX, evrei şl români J>1© In slujba celei mal ovontajoaao ofortc. chiar 

dacA ea poartă culoarea roşie, culoarea sân¬ 
gelui, vărsat pe atâtea continente, vărsat r⬠
uri din piepturile fraţilor noştri, lhtru veş¬ 
nică pomenire! 


grup de copţi dc 

-cau tn vacanţă, si un grup de legionari. 

“In mijlocul lor era un bărbat înalt -înce¬ 
pe copilul Ion Negură- thalt şi drept ca un 
brad din codrii Ceahlăului... Mtem apropiat 
de el, atras parcă de un magnet. Era un băr¬ 
bat atât de impunător şi frumos, cum nu v㬠
zusem niciodaA... Din ochii albaştri un fluid 


Filon VBRCA 



Biserica “Trei Ierarhi" din laşi in 1922 

















IJBERTATEA 


APRILIE 1987 


JPAG. 4 


CONVERGENŢELE UNEI 
REŢELE DE SPIONAJ 
DIN FRANŢA 


Despre reţelele de spionaj ale României comuniste, im¬ 
plantate tn ttrile occidentale pentru sustragere de tehnolo¬ 
gie avansată, s*a scris în numeroase rânduri. Tactica ope¬ 
raţională: mereu aceeaşi, în cooperare cu servicUle de spi¬ 
onaj ale tarilor “frăţeşti” comuniste, dirijate de KGB. 

Arestarea în Franţa la 16 Martie a şase persoane fccSnd 
parte dintr’o rotea de spionaj ruso-română :Pierre\erdier, 
winer, Antoaneta Manole (de origine română,preşedinta u- 
nei asociaţii “Romania-Normandia” de orientare comunis¬ 
tă), Jean-Michel Hăuri, Serge Notheau, Ludmila Varighin, 
Michel Fleury, care urmarea sustragerea dc documente se¬ 
crete privind racheta intercontinentală “Ariane”, reprezin¬ 
ţi un ultim caz care vine să confirme încă oda ta această 

constatare. - . 

•«Principala atracţie o prezenta Societatea europeană de 
propulsie, cu sediul la Vemon -spune ziarul francez “Le 
Flgaro”. Aici fiind grupate principalele faze de elaborare şi 
concepţie a motoarelor rachetei, îhdeosebi cele ale treptei a 
treia care presupun o tehnologie extrem de sofisticată, de¬ 
ţinuta operaţional doar de Statele Unite şi de Franţa... 

' "Potrivit informaţiilor noastre, spionii erau probabil ma¬ 
nipulaţi de securitate -adică serviciile secrete româneşti. 
Securitatea transmitea mai departe informaţiile privind ra¬ 
cheta Aria ne omologilor sovietici -Ludmila Varighin era ui 
cunoştinţa de cauză, îh orice caz. Inculpaţii au avut acces şi 
la alte informaţii economice, unele dintre ele îh legătură eu 


UN DOCUMENT RUS DIN 1904 
PRIVITOR LA BASARABIA 

ETNOLOGl'L RUS A. M. EVLAHOV DESPRE “MOLDOVENII 

DE PESTE PRUT 


apărarea naţională franceză... 

“Montajul acestei întreprinderi dc spionaj pare simplu la 
prima vedere. Pierre Verdier şi Antoaneta Manole întreţi¬ 
neau asidui relaţii oficiale cu România, prin intermediul A- 
sociatiei de Prietenie România-Normandia, pe care o con¬ 
duceau. Antoaneta Manole (pe numele ei de soţie Nina Nottv 
eau) era preşedinta acestui organism care îşi propunea s* 
promoveze legăturile naturale Intre Romani» şi provincia 
N ormandia. Sediul asociaţiei era domiciliul familiei Noth- 
eau. Verdier era un membru influent. Asociaţia întreţinea 
raporturi bune cu ambasada României din Paris.^ Buletinul 
Asociaţiei “Le Pionnier”, făcea reclamă României. Pierre 
Verdier, care făcea deseori călătorii îh România, era pri¬ 
mit acolo ca o personalitate marcantă. Călătorea însă frec¬ 
vent si în Uniunea Sovietică. Alţi membri ai asociaţiei ro- 
mâno- normande sunt Serge Notheau, inginer, soţul Ninei (a 
dică al Antoenetei Manole). Un factor important al asociaţi¬ 
ei din Rouen, era Jean-Michel Hăuri, singurul care a avut 
acces în interiorul societăţii europene de propulsie, care 
construieşte La Vemon motoarele celor trei trepte ale ra¬ 
chetei Ariane. Asociaţia servea, după toate aparentele, ca 
loc de întâlnire si de paravan, întreţinând contacte “norma¬ 
le” cu funcţionarii oficiali romani. Informaţiile recoltate de 
Verdier şi Hăuri erau evaluate de Michel Fleury, specialist 
in prognoze la sediul parizian al institutului naţional de sta¬ 
tistică. Apoi, aceste informaţii luau drumul răsă ritul ui^prin 
intermediul Antoanetei Manole, al lui Serge Notheau sau Ve¬ 
rdier ”... 

Iar ziarul “Liberation” scrie: 

“Antoaneta Manole, în vârstă de 41 ani, de profesie ingi¬ 
ner, cunoscută sub numele de Nina, lucra la filiala din Rou¬ 
en a institutului naţional de statistică, împreună cu Pierre 
Verdier, în vârstă de 36 ani. Potrivit unui membru al aso¬ 
ciaţiei..., Antoaneta mergea de mai multe ori pe an în Ro¬ 
mânia, întreţinând raporturi susţinute cu ambasada româna 
de la Paris”... 

Şi acum, încă un amănunt referitor la Antoaneta Manole. 
Am mai semnalat în coloanele ziarului nostru, colabora¬ 
ţionismul unei fiţuici din Anglia, intitulatâ*Oonvergenţe ro¬ 
mâneşti”, condusă de C. Michael-Tttus, “conveigenta” ne¬ 
îndoielnic pe linia propulsoare a minciunii şi des informării, 
având dreşpt paravan menţiunea de “revistă de cultură»*. în 
fond maculatură comunistă. 

Revenim din nou la aceasta fiţuică de orientare incompa¬ 
tibilă cu aspiraţiile exilului românesc, întrucât, ima din co¬ 
laboratoarele ei a fost..- însăşi iov. Antoaneta Manole. Fo¬ 
losim ocazia pentru a-1 întreba din nou pe redactorul aces¬ 
tei publicaţii: serveşte ei sau nu interesele TLSK-ului, prin 
fondul “cultural” şi “apolitic” ca si prin propulsareaagen 
-tilor comunişti (ca zul de mai sus este deosebit de eloc¬ 
vent)?!? 

Menţionăm că “dl.” C. Michael-Titus este binecunoscut 
prin colaborarea sa la o altă fiţuică cu circulaţie th străină 
-uus, edita Ci ta RSR, numita «Tribuna României” (nod îi 
spunem Tribuna Minciunii), fotografia sa apărând ta coloa¬ 
nele acesteia de nenumărate ori, încadraţi de laude... “pe 
Unic <te partid”. 

Aşteptăm răspunsul “d-lui” Tltus; de nu, vom reveni... 

loon APOSTOL 


Insemittta revistă rusească din epoca Ţarismului “Ru¬ 
sia pitorească” ce apărea la Petersbuig, a publicat în 
numerele 163 şi 164 din anul 1904, un interesant articol 
semnat de etnologul rus A.N, Eviahov, sub titlul” O căl㬠
torie la Chişinău”, cu vederi şi tipuri din Basarabia glu¬ 
mită pe atunci de ruşi Bcssarabskaia gubernia. 

Eviahov, impresionat de cele ce a văzut şi constatat in 
această provincie -pe atunci aflată la extremitatea de sud 
•vest a imperiului rusesc- după ce fă ce o scurtă expune¬ 
re istorică şi etnografică a Basarabiei,seocupă mai mult 
de Românii Moldoveni. 

El constata că Romanii moldoveni formează majorita¬ 
tea covârşitoare a populaţiei Basarabiei; că limba lor a 
păstrat mai multe urme ale limbei arhaice latine decât i- 
taliana şi celelalte limbi romanice şi oricine cunoaşte la¬ 
tina poate să înţeleagă limba moldoveanului; iar “doina” 
renumită este în adevăr “imnul popular basarabean**. 

lată, tradus în româneşte, textul rus privitor la Rom⬠
nii din Basarabia : 

“INSÂ PARTEA CEA MAI MARE A POPULAŢIEI DIN 
BASARABIA, APROAPE 3/4 O FORMEAZĂ MOLDOVE¬ 
NII SAU ROMÂNIE SUNT JUDEŢE POPULATE NUMAI 
DE MOLDOVENI; PE ALOCURI EI SUNT PUŢIN AMES¬ 
TECAŢI CU GRUSIN1, UCRAINENI, RUŞI, BULGARI ŞI 
NEMŢI. MUNCITORIIŞUNT APROAPE TOŢI MOLDO- 
VENI. Nedibaci, închis^apatic -iată în deobşte trăsături¬ 
le cele mai caracteristice moldoveanului adevărat Din 
fire, e bun la inimă, răbdător, paşnic. Uneori fnsa -pre¬ 
cum au arătat recentele evenimente dela Chişinău- sân¬ 
gele sudic se manifestă prin izbucniri de furie şi răzbu¬ 
nare. 

Moldoveanul e de statură mai mult decât mijlocie, are 
par negru, fizionomie marcată, ca toti oamenii dela sud, 
ochi Întunecaţi, sprâncene şi mustăţi dese, barba rasă.O 
cămaşă lungă, un brâu larg, verde sau roşu, o căciulă ţu¬ 
guiaţi de berbec, sau o pălărie cu marginile largi, gru¬ 
mazii si pieptul întotdeauna descoperiţi -iată costumul o- 
bişnuit al moldoveanului. Acest costum si 1-auÎnsuşit de 
la moldoveni şi alte popoare din Basarabia, grusinii si 
ţiganii s.a. Intre moldovence -deşi cu trăsături neregula- 
te- unele de o fruntaşele-mai ales ochii întunecaţi, 
strălucitori plini de foc şi pasiune. 

Se ştie că neamul moldovenesc îşi trage originea dela 
neamurile cari populau cândva Moesia si Dacia, romani¬ 
zate apoi pe timpul împăratului Traian. însăşi numele de 
“romani** (români-rimliani) si limba lor ce derivă ca 
toate Limbile romanice din LINGUA RUSTICA, ni-o spun 

Moldovenii basarabeni vorbesc limba română schim¬ 
bată întru-câtva prin influenţa slavonă s.a. Există o p㬠
rere că limba lor a păstrat ftitr’un fel cu mult mai curat 
chiar decât cea italiana urmele limbii arhaice latine. A - 
ceasta o dovedesc unele cuvinte moldoveneşti de rădăci¬ 
na latină cari în cea italiana şi îh celelalte limbi roma¬ 
nice au fost înlocuite cu cuvinte celtice, etc. sau şi-au 
pierdut înţelesul originar. Astfel sunt: ALB (bielaO în¬ 
locuit în alte limbi romanice cu derivate din rădăcina 
germana BLANC; CAP, CAPUL (golova) dela WtoescuJ 
CAPUT* VORBA (slovă) dela latinesciflVERBUM; MASA 
(stol) latină MENSA; DOMNUL (haspadin) latină DOMI - 
NUS s.a. cari aproape au dispărut în alte limbi romani¬ 
ce sau si-au schimbat înţelesul. Cine cunoaşte limba la¬ 
tină -cu puţintică atenţie şi după obişnuinţa cu felul de 


pronunţare moldovenesc-, multe poate să înţeleagă din 
vorba moldoveanului. 

Soarta istorică a neamului moldovenesc m e prea bo¬ 
gată th clipe senine de bucurie. Veacurile de subjugare 
au lasat urme adânci th sufletul poporului si tristul tre¬ 
cut sună până şi th zilele noastre îh superstiţiile pono¬ 
rului moldovenesc, th cântecele lui monotone de t-rUtT 
ţe şi dor. 1 

Această durere a poporului şi-a găsit o oglliufi vie 
mai ales îh cântecul popular basarabenesc, renumita 
“DOIN” foarte aproape şi dragă inimii fiecărui basa¬ 
rabean fără deosebire de naţionalitate şi religie. 

Ace sta e tntr*adevăr -dacă se poate spune aşa- im¬ 
nul popular basarabean. Cu el o şi să termin acest scurt 
studiu despre celea ce am auzit şi văzut în Basarabia 
Melodia doinei, sigur, e simplă, nemeştesugită, cu o 
nuanţă de colorit oriental. Mie personal,'pe alocuri îmi 
aminteşte motivul naţional din Caucaz “Băiat”. Tot a- 
tat de simplă şi naivă e şi tema acestui frumos cântec 
basarabenesc. Acesta e cântecul ciobanului moldovean 
ciobanul basarabean care îsi caută oile pierdute In ste¬ 
pa nemărginită şi nu le poate găsi. A întrebat despre e- 
le şi marea, şi râurile, şi stepa, însă nimeni nu-i poa¬ 
te răspunde. 

Numai vântul furios îl repetă strigătul, chemarea pli¬ 
nă de mâhnire si desperare fără margini. Si mult um¬ 
blase ciobanul după oi; disperase cu desăvârşire si- si 
pierduse şi cea din urmă licărire de speranţă, când de¬ 
odată dădu de ele. Bucuria-i fuse atât de mare,încât el 
pe loc se pomi să joace, îh mijlocul cârdului său. 

Toate aceste treceri dela cea mai adânca mâhnire U 
cea mai mare bucurie şi invers, sunt minunat de bine 
si figurat redate îh cântecul acesta. In genere, cântecul 
respiră cu un oarecare dor ascuns care vorbeşte des¬ 
pre suferinţele poporului sub jugul robiei seculare. 

Astfel de cântece se formează la popoarele cari au 
fost purtat jugul robiei. Asupra acelor cari le aud pri¬ 
ma dată aceste cântece fac mai întâi, -precum e just 
menţionat în almanahul “Basarabia** ed. Cruşevan- o 
impresie sălbatecă, provoacă jale la gândul despre s㬠
ră cin fun te zici muzicalo * Ins>& nu cot aJv 

par poetului, poporului care şi-a pus în ele sufletul o- 

dată cu sunetele si si-a turnat Tn ele toată bucuria 
mâhnirea, dorul, toată iubirea şi ura. Nu tot aşa par e- 
le si celor cari au fost crescuţi cu ele. 

Acum 25 ani la baluri, la petreceri de gală, orchestra 
îhtotdeauna cânta “Doina** care era atributul tuturorso 
leniniştilor şi bătrânii basarabeni povestesc ci mulţi 
plângeau, auzind sunetele dulcii “Doini". Insă ^sunetele 
acestea, pline de dor nemărginit mai vorbesc încă şi a- 
cum -celor ce ştiu să audă- despre neputinţa fatala a po¬ 
porului care a creiat-o, despre lipsa de caracter şi de 
votată, despre lipsa lui de energie ta lupta pentru exis¬ 
tenţă. Şi cine ştie, sosi-va ziua când Doina nu se va mai 
vorbii inimii bolnave a basarabenflor”. 

Iată tacă o dovadă ta ce priveşte adevărata structură 
etnica a Basarabiei din timpul ocupaţiei ruseşti (19UU. 
când si atunci Românii constituiau majoritatea covârşi¬ 
toare a populaţiei; iar "doina” lor era imul popular ra¬ 
ţional al acestei părţi a Moldovei dintre Prut şi Nistru. 

Romulos SEUŞANU 









. irltAlnr ( 1931). 





















LIBERTATEA 


APRILIE 1987 



ODATÂ 6H DOMNUL... 


Trăim din nou seara Învierii! 

Din nou sub ceruri străine şi potrivnice vânturi, sub sem¬ 
nul aceloraşi întrebări, cărora nu le-am putut afla răspun¬ 
sul de mai bine de patruzeci de ani. Dar şi azi, ca ieri, în¬ 
că mai ducem foi cuget aburul sfanţ de mesteacăn. Prin sân¬ 
gele nostru îhcâ mai suie ca o flacără albă duhul pământului 
fri care ne-am îngropat morţii şi visele. 

Seara aceasta îhsă nu va semăna cu niciuna din câte seri 
au mai fost de-a lungul existenţei noastre. 

In seara aceasta clopotniţele vor stărui cuflmdate în cea 
mai adâncă tăcere, pradă celei mai solidare greve a clopo¬ 
telor. 

Nici un sunet, scâncet şi nici o chemare la rugi în seara 
aceasta. 

Pentru prima dată în epoca modernă bisericile vor simţi 
şi ele neliniştea singurătăţii. 

Duhul înstrăinării va strânge cu abur de ghiaţă piatră şi 
fler, de la temelie până sus de tot, la crucea de pe cea mai 
înaltă turla şi printr’o logică absurdă nouă oamenilor, firea 
lucrurilor va realiza cât de mult înseamnă speranţa pe timp 
de restrişte. 

Icoanele se vor coborî de pe pereţi şi întrio horă domoală, 
cu cercul deschis, vor face înconjurul altarelor goale, fără a 
simţi nevoia de preoţi, ci, sperând ca la ceasul acela de tai¬ 
nă si smerenie, să ne întâlnească pe noi -fraţii mei de cru¬ 
ce-, gata pentru cea mai frumoasă logodnă. 

In seara aceasta cu auzul întors în noi, regâsindu-ne pe 
noi înşine după atât amar de vreme, vom afla că în flecare 
dintre noi există o biserică şi un DUMNEZEU , al nostruşial 
părinţilor noştri. 

In taină şi în cea mai perfectă ordine, cu DOMNUL CHRJS- 
TCS de m£mSk 0 vom coborî în templele noasteo, zidire de fl- 
ni s£nge, a colo jcn> de un , ye uianu LroaptJl, unde din 

— 


duh DUMNEZEIESC se plâsmuiesc deopotrivă, dragostea şi 
ura, esenţa flintei umane şi vom cânta psalmi necunoscuţi. 

In seara aceasta, ca adevăraţi credincioşi, vom găsi tăria 
să aştemem flori în calea vrăjmaşilor, să le ungem picioa¬ 
rele cu mirt si să le punem pe umeri mantia iertării. 

Iar dacă mâine în zori, cu aceeaşi nobleţe, vom încerca 
tăişul săbiilor pe grumazul lor, nimeni şi niciodată nu va pu¬ 
tea spune că nu ne-am făcut datoria. 

NuJ In seara aceasta nu vom avea timp de înfruntări şi 
nici să ne plângem înfrângerile. Smeriţi şi piosi acolojos,pe 
ultimul prag al conştiinţei noastre, vom arde până la Incan¬ 
descentă, m jarul unei rugi noi, îhgenunchiaţi alături de nea¬ 
mul acela îngenunchiat de veacuri şi umăr la umăr cu cei 
mai buni dintre cei ce nu mai sunt 

In seara aceasta ca în nici o altă seară a învierii, la cea¬ 
sul acela de taină şi izbândă, toate comorile lumii îşi vor 
stinge luminile în fundul adâncurilor noastre. 

La ceasul acela de taină şi izbândă, ca nici o altă dată vi¬ 
şinii vor fumega smirnă şi tămâie sub lună. 

Nimic nu va mai fî ca alta data. Timpul nu va mai curge 
pe nesimţite, ocolindu-ne cu premeditare, vom uita de Cro- 
nos şi noi vom fi izvorul din care el, timpul, va ţâşni a fără. 
Nu-1 vom mai măsura în zile şi ani, ci cu gândul si faptele 
noastre, dându-i astfel o dimensiune mai concreţi, umaniza- 
tă. 

In seara aceasta ca nici o altă dată, ne vom înălţa odată cu 
DOMNUL CHRESTOS, ne vom boteza îhcâ odată, după lege şi 
datină veche şi seara va continua să se numească “ÎNVIE¬ 
REA DOMNULUI CHRESTQS” dar şi renaşterea noastră - 
fraţii mei de cruce— CHRISTOS A*NVTAT I 

O. VIDU 


— 



TRANSPARENŢA 


Scapără în lumina dimineţii smaraldul fâra de hota re .Ard 
traţii noştri mesteceni cu flacără albă, sub soarele ce se 
înaltă ca un imn al biruinţei, împotriva forţelor răului, ob¬ 
scurantismului şi decadenţei umane. 

Gânduri mai bune şi mai drepte, urcă prin susurul conşti¬ 
inţelor noastre, acum când vântoasa şi scrâşnetul gheţii au 
rămas doar amintiri, pe care nu le vom povesti niciodată 
celor care nu le-au cunoscut, spre a-i feri de frigul desnă- 
dejd&i şi mai ales, pentru că nu le-ar înţelege. Ele vor r⬠
mă ne pentru totdeauna, taina noastră cea mai ascunsă si 
singura bogăţie pe care am adunat-o, dintr*un anotimp nefi¬ 
resc de lung, sărac şi absurd. 

Ele vor fî superba dantelărie brodată pe cugetele noastre, 
permanentă ce ne va însoţi şi dincolo de distrugerea fizică, 
atunci rând stâlpii de lumina ce susţin azi zările, se vor re¬ 
teza şi slava plină de neînţelese mistere şi sensuri, se va 
prăbuşi îti pulberea ignorantei eterne. Ele vor fî cu noi, în- 
demnandu-ne să nu uităm nimic din dezastrul trecutului, 
prin care ni s*a dat sâ trecem ca nişte fantome. Nimic, dar 
absolut nimic, să nu uităm dar, să înţelegem şi să iertăm 
totul. 

Sângeră floarea de cireşi -pentru cine ştie a câta oară-, 
dând naştere încă şi încă odată, la cea mai minunată şi ab¬ 
sconsă hiperbolă, pe care noi, după o Logică proprie, ori 
poale c&ntr’o omenească lipsă de Intelegere^m numit-o via¬ 
ţă. 

Aşa am înţeles noi să botezăm această solitară şi anevo¬ 
ioasă trecere, printr*un foarte bine delimitat segment de 
timp, trecere dimr’o stare fizică şi oarecare percepere,pes- 
1 1 pragul abstract, încărcat cu simboluri, acolo unde de e- 
faptele noastre, de care ne-am folosit când- 


Verdele, culoarea pe care am ales-o pentru giulgiuri¬ 
le noastre atunci când ne-am logodit cu adevărul şi smere - 
nia, este din ce în ce mai stăpân pe situaţie şi face dovada, 
că nici o iarnă nu poate fî atât de puternică, încât sa-lpoata 
distruge. Dimpotrivă, mereu mai falnic, mai mândru şi mai 
încărcat de nobleţe, arată că va rămâne pentru totdeauna 
prinţul necontestat al culorilor. 

Trecuţi aşadar printriun anotimp atât de geros şi potriv¬ 
nic, îhcercati de tâisul frigului sau, care uneori ne-a p㬠
truns până la os, noi, acum ca adevăraţi grădinari, vom sta 
neclintiţi în trăsnetul furtunii, ori splendoarea transparen¬ 
ţei de primăvară, vom sorbi tn egală măsură aburul cald al 
pământului reavăn, ca şi stropii de rouă picuraţi din slava 
cu jeratec albastru. Plini de harul înţelepciunii, vom iubi 
în egală măsură spinii ca şi trandafirii. Ca adevăraţi grădi¬ 
nari ce suntem, vom realiza că ei nu pot exista decât îm¬ 
preună şi că tot ce trebue făcut, este să glorificăm memo¬ 
ria celor care au sângerat, îh nobila lor Ih ce rea re de a-si 
lumina calea cu făclia albului trandafir. 

Ca buni grădinari, nu vom mai lăsa să se ofilească nici o 
floare Sh grădinile noastre. Cu răbdare şi sfinţită înţelege¬ 
re le vom îhgrijî, apoi fir cu fir, până Ia cel din urmă, le 
vom face daruri celor dragi. 

Superbe coroane vom împleti pentru toti vrăjmaşii noştri, 
pe care le vom aşeza pe frunţile lor adormite, odată cu tot 
dispreţul nostru, pentru că ne-au forţat să-i uxtm. 

Scapără în lumina dimineţii smaraldul fără de hota re.Sân¬ 
geră iară cireşU cu dureri în floare, iar verdele suie şi su¬ 
ie, pe vechile noastre altare. 

Ovidiu VASILESCU 


* ■ • 


PAG. 5 



. „A înviat Hristos. Aşa va învia şi drepta¬ 
tea neamului românsee. Dar pentru aceasta 
se cere ca fii de-ai lui să bată drumul pe care 
a mors lisus: Să li se puie pe cap coroana de 
şpmi, să uree Golgota, în genunchi, cu crucea 
m spate şi — să s e las e răstigniţi! Legionari 
fiţi voi copiii aceştia'*. 

(îndemnul Căpitanului, 15 Aprilie 1928, 
Pământul Strămoşesc). 


• ,.Linia istorica este una: aceea pe care o 
trăim noi. Căci noi trăim in veac. Linia Bise¬ 
ricii este cu mult deasupra uoastră. Către ea 
tindem, dar nu realizăm decât puţin. Pen- 
trucă trăim sub condamnare şi sub piatra de 
moară a păcatelor noastre, a lumii şi a moşi- 
strămoşilor noştri. Recunoaştem că suntem 
păcătoşi; aceasta este atitudinea legionară 
fată de Biserică* 4 . 

(Cir calările Căpitanului, 25 Noemvrie 
1936). 

. „Când am terminat Evangheliile, am înţe¬ 
les că stau aici din voia lui Dumnezeu că, 
deşi nu am nicio vină sub latura juridică, El 
mă pedepseşte pentru păcatele mele şi îmi 
pune credinţa !a încercare. M’am liniştit**. 

(Din jurnalul Căpitanului, Jilava , 16 Iu- 
nie). 


• „Un neam nu poate să piară de dragul c&- 

torva ticăloşi. Iar dac& ncc^tia no pun. In ca¬ 


lea ncntnulul, neamul li InlAlurA" . 

(Jurnalul Căpitanului, Gala ta, 25 Octom¬ 
brie 1924 ). 


• „Dacă disciplina este o renunţare, o jertfă, 
ea nu înjoseşte pe nimeni. Pentrucă orice 
jertfă înalţă, nu coboară* 4 . 

(Căpitanul, „Pentru Legionar ?*, 1936, 

pag. 301). 


• „Legea Tăcerii: Vorbeşte puţin. Vorbeşte 
ce trebue. Vorbeşte când trebue. Vorba ta 
este vorba faptei. Tu făptueşte. Lasă-i pe alţii 
să vorbească* 4 . 

(Căpitanul, „Cărticica Şefului de Cuib 44 , 
pag. 6). 


• „Mergi numai pe căile indicate de onoare. 
Luptă şi nu fii niciodată mişel. Lasă pentru 
alţii căile mişeliei. Decât să învingi printr’o 
mişelie, mai bine să cazi luptând pe drumul 
onoarei* 1 . 

(Căpitanul, „Cărticica Şefului de Cuib", 
pag. 6). 


• „Legionarul trebue să fie om de faptă. 
Prin fapta lui, prin munca lui, el va clădi 
din temelii România cea Nouă* 4 . 

(Căpitanul, „Cărticica Şefului de Cu\b“, 
pag. 53). 



























LIBERTATEA 


APRILIE 1987 



.PAG, f. 


FARSA DIN ISRAEL 


Simulacrul de proces din Israel îndrep¬ 
tat împotriva lui John Demjanjuk, 66 de 
ani (în prezent fără cetăţenie; fost cetă- 
, de origine ukxaimană),con- 



janjuk, de profesie mecanic auto, angra>t 
al firmei Ford Motor Co. din Parma,Ohio, 
era un personaj comun, un om ca oricare 
altul, retras, preocupat de grija casei si 
al or săi, bucurandu-se de simpatia tuturor 
celor ce-1 cunoşteau. 

John Demjanjuk, ca alte mii şi zeci de 
uni de est-europeni, a părăsit Europa du¬ 
pă cel de-al doilea război mondial (1952), 
stabUindu-se îh Statele Unite, statul Ohio. 
Încă dela început, J. Demjanjuk a lucrat 
din greu în cadrul firmei Ford Motor Co. 
din Parma, de multe ori muncind ore In 
şir peste programul iniţial, în dorinţa re¬ 
alizării unei mici economii de bani. După 
multe sforţări, John Demjanjuk a reuşit 
să-şi cumpere o căsuţă modestă într*una 
din suburbiile oraşului Cleveland, denumi¬ 
ta “Seven Hills” -în traducere Şapte Dea¬ 
luri. 

După mai mulţi ani dela sosirea sa în 
Statele Unite, John Demjanjuk a devenit ce¬ 
tăţean american, schimhăndu-si numele din 
Ivan, în John. 

Copiii şi i-a educat în spirit creştin, e 1 
însuşi fiind profund religios şi nelipsit de 
la serviciile religioase celebrate în cadrul 
bisericii ortodoxe ukrainiene “Sfintul Vla- 
dimir”. 

In tinereţe» John Demjanjuk a lucrat în- 
tr*un colhoz din Ukrain». 

In anul 1975, numele lui Demjanjuk a a- 
părut alături de alte 72 de persoane 44 sus¬ 
pecte” întriun ziar pro-sovietic intitulat 
“Ukrainian News”, ziar care apare la New 
York din fonduri parvenite dela Moscova. 

Dar înnr’una din serile lunii August 1977, 
cu un simplu ciocănit în uşi, viaţa lui John 
Demjanjuk a fost distrusă. 

Un reporter al unui ziar şi-ajficut apa¬ 
riţia In faţa casei sale, dorind să-i afle p㬠
rerea In legătură cu alegaţiile făcute îr 
cursul aceleiaşi zile de către Departaroer. 
-tul de Justiţie al Statelor Unite, la Curtea 
Federală dir/cleveUnd, că “Ivan cel Croaz 
-oic”, 44 fiorosul criminal dela Treblinka” 
este una fl aceiaşi persoană cu Ivan - John 
Demjanjtăt, muncitor mecanic, angajai al 
firmei Ford Motor Co. din Parma, 

Sase ani In urmă, în prima jumătate a 
lucii Aprilie 1981, Judecătorul Federal 
Frank Batfisti din Cleveland, l-a revocat 
cetăţenia americană dobândită şi, împlinin- 


du-se doi ani dela emiterea unui mandat de 
arestare (fin partea guvernului israelian r T. 
Demjanjuk se găsea din nou în faţa curţii 
de judecată , pentru a contesta decizia in¬ 
justă. Judecătorul Battisti, fără a-i acorda 
dreptul de a se apăra în libertate (în 
schimbul unei sume de cauţiune 
dai ordinul depunerii sale la închis oareTDrei 
zile mai târziu, fără ca avocatul sau fami¬ 
lia să fie înştiinţată, John Demjanjuk a fost 
transferat din celula în care fuse depus în 
Cleveland, la penitenciarul federal din o- 
raşul Springfield, statul Montana. “Cazul” 
lui J. Demjanjuk a fost preluat de către O- 
ficiul Special de Investigaţii ( O.S.I.), for¬ 
mat în 1979 pentru depistarea aşa zişilor 
“criminali de război” care trăiesc îh St. 
Unite, pentru a-i traduce în făta tribunale¬ 
lor americane pentru “violarea legilor de 
emigraţie americane”, ca prim aspect.(O- 
ficiul Special de Investigaţii — O.SX— din 
cadrul Departamentului de Justie american 
a fost creat la insistente grupurilor evre¬ 
ieşti care se identifică cu “Doctrina Hotz- 
|jnan” şi cea a centrului Simon Wiesenthal j 
fdin Los Angeles. Anual primeşte subventiii 
1 în valoare de peste 4 milioane de dolari din 
partea statului american). 

După cum arată depoziţiile acuzării, 0. 
SX a afirmat că John Demjanjuk a activat 
drept paznic împreună cu soldaţii germani 
SS îh perioada celui de-al doilea război 
mondial al lagărelor Treblinka şi Sobibor, 
din Polonia. 

La Treblinka -spune raportul 0JS.L- J. 
Demjanjuk opera motoarele diesel care au 
amorfi, aproape 500.000 de evrei; la Sobi¬ 
bor, Demjanjuk este acuzat că, la fel, a 
servit în unităţile ukrainiene constituite de 
armata germană şi SS. 

Printre cei 13 martori pe care guvernul 
american i-a chemat si depună mărturie, 
se găsesc şi 5 supravieţuitori (fin lagărul 
dela Treblinka care l-au identificat în fo¬ 
tografia din aplicaţia pentru viză din 1951 a 
lui John Demjanjuk ca fiind unii şi acelaşi 
cu Ivan cel Groaznic pe care-1 ştiu ei. 

Una dintre probele aduse în sprijinul a- 
cuzatiilor împotriva lui J. Demjanjuk, a 
fost o legitimaţie în care se arate că aces¬ 
ta a fost membru SS, pe timpul cănd se g㬠
sea în câmpul de antrenament din Tra «mi¬ 
lei, fixă a se menţiona imunele lagărului 
Treblinka. Dar, dupâ cum s*a dcuiunsxrmt 
din păru» apărării, legitimaţia reprezint* 
un lals ordinar, expediat deU Moscova O. 
Sl-ului CU)alte den* cazuri, privind 
compromiterea a doi refugiaţi ukrainieni 
luptători antl-cowiunlfrti, Valenpu Moroi 


(acum îh Statele Unite după mulţi ani pe¬ 
trecuţi în închisorile comuniste) şi George 
Shimko (actualmente devenit membru al 
Parlamentului canadian), O.S.I.-ul a folo¬ 
sit “dovezi” prefabricate de către oficiile 
speciale ale K.G.B.-uluL După cum demon 
-strau “documentele” sovietice, ceidoi*- 
rau “sadici criminali de război”. S*a do¬ 
vedit ulterior că la vremea la care... în - 
faptuiseră crimele incriminate, V. Moroz 
era în vârstă de 11 ani, iar G. Shimkoavea 
8 anişori. Comentariile sunt de prisos... ! 

In alte două cazuri -cel al luptătorului 
lituanian Juozas Kungya, 67 de ani si cel 
al lui Frank Walus, de nafionalitate' polo¬ 
neză bazate pe 44 evidenţe” coroborate de 
la aşa zişi “supravieţuitori”, atât din Is¬ 
rael' cât şi din St Unite, cum si din par¬ 
tea K.G.B.-ului, acuzaţiile au'fost atât de 
ridicole încât Curtea Federală a St Uni¬ 
te nici nu a pus dosarele pe rol. 

Merită să amintim aici şi procesul in¬ 
tentat I.P.S.S. Valcrian Trite, Arhiepisco¬ 
pul Bisericii Ortodoxe Române din Ameri¬ 
ca» acuzaţiile împotriva Sa fiind susţinute 
cu “dovezi” expediate dela Bucureşti de 
regimul comunist care a dorit dintotdeau-, 
na discreditarea Episcopiei Ortodoxe Ro-’ 
mâne libere). 

încă dela începutul * 4 cazul ui” Demjan¬ 
juk, aceste a mărturist că a fost mobilizat 
în armata roşie (fin 1940 şi până în 1942, 
data când este capturat de germani în Cri¬ 
me ea, dar că este victima unei erori în 
ce priveşte acuzaţiile îndreptate împotriva 


D mocani; 


procesul de Judecare al iul John n'* !r 
ca * are ><* actualmente S£î£ em * r 

Raportul lui E. Rosenh*™ , 
tn Varşovia, puţin timp $2?^, Bem 
sa tn Israel, şi apoi «epo^, u £ Pteţare » 
preunâ cu multe alto declaraţi Trn " 
supravieţuitorii lagărului Ventt " ^ 

Iată ce menţionează el în acest rapor 


"După aceasta (începerea ri„ , . 
ta RedacţieO, un grup mare de 
alergat la barăcile unde dormeau m 
ukrainieni -printre ei si Ivan- omori- 
pe toti cu lopetile” ' omonn * ! -i 


Date despre omorfrea lui ‘ivan cel r 

mc» tn timpul acestei răscoale cîsim 
tntr'o carte scrisă tni9G6 de ,W Fr . 

ţois Steiner, carte bazată pe mărturiile ■ 
40 de supravieţuitori dela Treblinka si -- 
care este descrisă această scenâ.duw 
urmează; 


44 Deodată, Ivan, sadicul monstru, se r 
(ticâ. Ukrainianului, se părea, nu-iera de- 
loc teamă; era numai puţin surprins. < C r : 
săi înegriţi priviră către (portretul Iui - 
R.) Adolf, la mâinile lui, centura, încer¬ 
când să găsească o arma de apărare 
Mâinile deţinutului îi striveau gâtul lc- 
mai apăsat, şi (Ivan -N.R.) căzu cu toată 
greutatea pe podea, dandu-şi sfârşitul...” 


Este “Ivan cel Groaznic” acelaşi cu 



*1 


rnmk [ ^Moscova, indicând înălţimea •• 

Legitimaţia care sta la baza acuzam, expediata dela mosc » 

Ivan Demjanjuk a fi de 175 cm. 


Unul din je sprijinitorii ardenţi ai lui 
John Demjanjuk este Jerome Brentar, un 
proprietar al unei agenţii de voiaj din Cle¬ 
veland, care a citit pentru prima dată des¬ 
pre “cazul Demjanjuk” în ziarul local 
“Cleveland Press”, în care era prezentat 
□n facsimil al legitimaţiei SS. “M*am ui¬ 
tat la acea legitimaţie prezentată -spune 
Jerome Bretner- şi imediat mi-am dat 
seama că este un fals. Am lucrat 10 ani cu 
Organizaţia Internaţională a Refugiaţilor 
din Germania. Am văzut foarte multe le¬ 
gitimaţii false. Sovieticii sunt specialişti 
in contrafaceri şi imediat mi-am zis -.“As¬ 
ta este opera lor...” 

Bre uter, american prin naştere, dar des¬ 
cendent croat, nu-1 întâlnise până atunci ni¬ 
ciodată pe John Demjanjuk. “Dacă acest 
om era Ivan cel Groaznic şi comisese a- 
tricitătile de care vorbea OJ5X-ul,Comi¬ 
sia de Război Poloneză l-ar fi descoperit 
cu mulţi ani thainte. Am ştiut că el este i- 
nocent. Este o victimă a K.G3.-ului şi a- 
cum, imolîcit, a OJS.I.-ului”, a mai men¬ 
ţionat Brentar în cadrul unui interviu ap㬠
rut In ziarul “The Cincinnati Post”. 

După ce i-a fost revocate cetăţenia lui 
John Demjanjuk, Jerome Brentar a plecat 
în Polonia şi Israel unde a găsit martori - 
foşti prizonieri la Treblinka- care au de¬ 
clarat că Demjanjuk şi Ivan nu sunt unul şi 
acelaşi om. Brenter â găsit deasemenea un 
raport documentar ficut în 24 Dec. 1947de 
către Elias Hosenbexg Centrului de Docu¬ 
mentare Evreiesc (fin Viena, raport în ca¬ 
re acesta explică cu lux de amănunte răs¬ 
coala deţinuţilor din lagărul Treblmta iz¬ 
bucnita la 2 August 1943 şl omorirea lui 
Ivan cel Groaznic. feste 


Demjanjuk, cel ce se găseşte actualmente 
in făta tribunalului din Israel? 

Multe alte mărturii vin să completeze i- 
maginea adevirată a lui Ivan decedatul, 
contrastând cu cea a Iui John Demjanjuk, 
mecanic-pensionar. Una dintre acestea o 
reprezintă legitimat* SS din 
trenament dela TrawnQd tn care inilum* 
lui han este trecută a fi 175 cm. ta P <■> 
John Demjanjuk de astă a are Dn41, 

^Un^staument» Primit din 

Kurt Franz, conducătorul 

meni dela Treblinka l«rel942?il^ 

-damnat ia Închisoare pe 

fleut tn dau de 16 Februarie 1984, ara 

Că: (John Demjanjuk -N JtJ ‘ 4n “ 

Uşi I-an dela Treblinka. Acel ^ ^ 

atunci c«. 40 de ani, cu ce 

mai în vărsfl decât mine si pântlîncep^ 

să-i albească”. . _ îpgntimj" 

Prezentându-i-se o 

tia care stă la baza 

janjuk, Kurt Fi^z a declarau pre . 

ţii precum cea de tetă car^ ^ u . 

zentetâ, n*au existat mcioda 
krainieni La Treblinka... August 

ţinuţilor evrei dela Trebltnkaten-^ * 
1943, deu l-am mai văzut lyan) .- 

Iwan, nici pe Nikolai (aj^orul fost 

Esie mai mult probabil că^anu 
ucişi th timpul revoltei..." .j tdistrij - 

Procesul din Israel v» 2 ®* ,. 0 mpro- 

gerea »wi persoane , '^f ent * ^ ^ 
miterea luptătorilor 
nieni; John Demjanjuk este 
Braţul lung al Moscovei 
le ei, OJsXCOficiul Special delnv^t^ 

- trebut îniăturaL n 

Farsa din Israel trebue ** Lnc 











aprilie mn 



PAC. 1 



'*• te fiM * & te tfteri )s f r £j 

^ <r*^Mat ci ml şart* «a 
«r ţ-.'xmm '«wwwtcti. tor, W*« «ro» 
'*- •»**». ti f» -** 4t t*&rt’i'Kri. Ca wrri 

* t»f îurt* «* r*r#r*tfa trcefoetor eva*. 
**"** *J» PWWWll <*■» *>-c* 1- Itt(„ 
*t rai?. *es (w «tac» & drsşrdtYtfettri ţi 

^î* ^ k- r *ik "% T*. ţ;-cc da' tfcts 
pe«r» * » -« o KO*u m Vbtrffttraam- 
*» "» îfe. 4 » pe Otr". 

Vî W.nt, va .«o u, prfe fmert^ 

* « UBEKtAJKX, pw»n, a va 

>a4Mi 4t awadlt twsisaMt t^ 4n* 
-> yrmr^ Mutei. (WSfatt fa d*r*«i 
•ut to * rr-+xz *t vVrora fa*îfa, 
mn^r'Ki ’n» >. jwv a <* re;**»» > 


Mfll VREŢI, FOSTA MAIESTATE? 


mas ca 


** te Uar>® . jyeri, arVes ksuxrv i- 
"***- «ce* ^rt, ter *.r+?v& ogpCft, 

rie, rr*k. «te*Stt fi Îwt»î. ca T&ttoxi.M fl 
mc rrtffitos Cârd, reţiu* ţ' rtere, 
* ~ ri r %. ■•jrprto cftJmfe-le ol Dv., ^ 
o I*H* per*'** te ficjer* mvrrrĂteU, *t 

^ -{R!r Jd pt OţK 

:*»' a JittM: "Ami^r^'x ale eadfctof roma- 
r»r*k Ur\ ţ»r4 a *r. citit ci- 
« te-* or^fţcttt f* te cite riad «ifearaJL 


i perticto ««fit te toi* ertnifZMUk 
ci-«sl pot te- 
^ «4 ri iiriate*' Jntut te oe4e ®r* 
^'- > rţ« 05/ viori* tracei a bxaMtej, 5B 

®t* vi ap»rjte, 

Wr cei peir. rec> *i mpriu**d, neaei pcV 
«li tel 0-»* /Xcfi fi //Tm Uzi te jart cl 
'****' 4 care » te^ jNponlil ror*ac 

^i/Mpwdtnsa H «I V tnhrtuaâ I, ^tatriflto - 
^ w , «I car* « totp* tteJ ramtofo era- 
i«r fetorVc, 

/> *»* * +mnt* r*mnr*M*m rt 4* k 


flt-9 «» pferd«n» tnaM, b acad 
4ţfvc «c 

'* *0 fa» *1 alor wafcr» 4n Cerni I 
flEcr*»*». *„c 'jtţcbt, I» (w>s rtefcyjc 
P«™ «a rcţrt, ^z-rr/rf* «Hi benv^r. 

ŞT am, a vcnfc 13 r ap«t IMt, zba oeiei 
»l "*r ’rî■*ri dfe iav/rb •srs.<r3kS. w/- 
trv M tot., «omaă* fott rou, ^-.roţi i/a- 
rf >to»! 1 C î*rt»bî .%ac« 0 fe ti 5 * ? **i ^-v- 
Vîr^v», «!», Mt cos- a f/3« * ţai) tr*i 
4t rfoatm^ «rii, a ioc? roti !a«r 
rtţcfa -b «twcd, aţi prwbt v»a «a 
Tai «crater »1 acazâgfad ru?ârvtv»_, testor 
.‘tacrdt SA DnmtiA — Baţflor. 

Ae««t ca ţ(Mb>r va B rtulc o f«ţ 
-«jţrrt V U*vri» ţ-jr-U-oti. sj «mele W 
VfAci I va rfrr* '.c l«®»î de «/.tsttS p»*. 

I«4,l'iîo{6ttir, <*r*ftţieţ( icbarb rc> 
*Ăs(k>r, trttoie c& «Ui «a Anozii ţi boss 
-flfaora rr*r»-j, mar» . pe <o~ţ»J de lop. 
o ** •• arattdMl fa*~*v « 

^ croaţi e» or» »« cef.’JWjcota-. î» ţa A per.— 
tra » o 4t xzrti.. Lc et torreta v-»ţj ccrvtt 
a*»u*i ltţ*i4Cd»Hd» «C'r... 

few. sarea ţmawA —TKĂD^HEA DE 
A-A 23 - *//US7 JVii— aţi leat rtwţîţev 
»arţ b I», la’i* |H5, pric dcemat Soviet». 
^ ai CK®, c»re «na aşa; -Per— 

4/a * 1 ' *A 'wtto/cei MVrite a pr- 
■ cxn'Âriei tpr*. tvptan ceCemtzsb 
^itTert-.o şi alierea ca TicţinABe t.îrfte, fa 
tli î* l'drăjyerea ^ermarJiei m ce euv- 

tara «Jar, Vbjevtaxea Sa Vifiui f, cete de- 

corset es t^Tiau “STCT'JKU'*. ;dnr«M- K*- 


4turw 4 
T -*®l 8<^sl- 


^ ___ . ia^ender*» favxrhootVb 

w/,Vv * * '* «W 

2 ^ ' teer^rţ ti rUt^r*. 

nmâm»' a ^ 

t' apbdrM R«rfen*e< * «w«> 

*<> '^re, po«em4«» ţi terlrite 

MMI. 

E-c, »i, sa? atjit 4tb orie* wr^rraria, 
*r*rece «r; tfa*fc ţi p«ta pe p eie. 

M ^ o<rr» ri ^ 

IV **4 4rxxxrA* U#A T+sr+. <i ?jw&etei t ^ 

• fe * *> *’-5î< roiiioaae de 


-Uţ «e— 

^Jr* * v’ «* iw 

%7L2* L ** M«r.- va C 

ZTrrfz - ""t* ~ « V*B * ccv4-r » 

ZZZJZZl î? ,;,:ÎW " sefa«- 

«tie de nfa, liviab ia -^—a e< 

^ > ^-TOjereJfarv**, 

* zadar! fo-4 « act de aiV* - 


^e «A-teva 



1 

-.J3 crea» «J prtaioc aeatB decoraţie, 
va^S naeat rea,' der^ru pe tron. Cit de 
»it v*»ţi faţetat ! Atawri, ea şi acvro, «ti 
ane i&taborJ Ai. 

§i pentrv a A adace mai Un aeiirrotpAt 
•1 ysntr. «>s*fa c*r% nttfzl, 4frti»rt£S 
rff J>yrrnă4i Vofcttrfe, tarele te e?fl <tepi.r- 

«A 4* fa/4 f} r~i i ila wi 

itro, 


l*r*to rrA 

^ —4Ctc-Wd ^rjvl /30«rt— a 

• te ^trt oţetii rrjf&ri ^fv f ţfcţrf 

ki'Mxr* ~?rorJ*B im^ %» tect trt- 
flsUi cs ^ B3^j te Oferte tf% »h« 

* rţiţjrl te •sx'f*$jr*r+ vrtofett'' Ce 

^ sal *7«eK ^ -«tera » ^ te^t vî * 
^ amie «I tepţi. 

«J î<i*t «££ «1 2yjcâ«te4 tei 
^afc te > '««Mc ItvS, ţâ^ mI 
te Pl'artrikâ, cy trte^orw te 

^ “TrîtevcS ?*z+Ul ~ t *rr r4 - 

* <rrst^ roez» tI ! ^ Csjr ^ 

i^rr*r^ îf/vţ *1 ţ'srrâzjfiZ^ te >te - oe 
ari r^ftwrTfcrr; 'ra%izi> es ?i ce 

te 'i'/ te ţlr^e ^cţatfl te Dfvîzla 7, 
itei«bwf? Itede eraţi, al 2^ 

iH? Cţ&t*arţ3 /At/: UCU» te « fdte w 
te ţâre i-«î ttewţ pe fee. An^snev^i? 

teir^ <Aîî ^ipierteet vr» vaz^!UB> 
c^>w ^ te siiefc te 4^5% zi 1HL Etrkţe, trf- 
ristw ^teteior Cnfte c% --S ţ/jrjtute iteasrţfa 
'Sâ* E/>naeate. Ar fi tot ^^SctoA 

I>tSap yc*X9jeSUT*2i mA %1-ucxr «cente* rt-j- 
vţ rtwltt. o*^ 

C*r«. M p'j*'.* *Jţ* tr» 

-*• " 


irwtkce- 
. VG voi «pri ne- 
.-mi j« wie. Ae®td perr^t^t 4 toi oe» 
rra: te âcU/rte /r/rii «c- 

trv, toJkreot as tot firt tel 

A aiautbrot. VCD ». R^XS.M, canoeft- 
*ttf*i* %4 proptea toceeto tet 
oi f&, srto od ^ertoUd rxrfxntec C' x tev 
r®- fitom te*£t <» gOM/tHg A EOMAM- 
LOfe. 

As vitet */> tfck zfie reuxeoeto fi te; 
rmâ&i otftd, pesxrt » te nentto pe trţr , 4 
ţ^tet firi toî e rezlttea|l # 
tel 4 H ertfc, ete lr#i 

« >toe ter lx0sc*#„& u c > r>r ter Artea. 
itowitw v 

Ijer • vtot ti acei memocsTAj 44 AMspum> 
iirie }^W t ^erefcwi «fc-ţtoaelicteprv- 
«^A'itnte^vi pe 
X iMktei, Clrîî per* ţtî re; puresar 

ir Sl^fnv Ml /«toi 

ii(M te /'■#)» Piiărtyto, ÎACÎ e^pO, fâ 
#to» tet XiCiffk, împrrejri a* elfii, 4 - 
toirf dtwî efi iptnet te pe^trA^, 

j^rArd i C M*rts*\ 've Mrrruscsito'acJfiP^ 
fi eo«ttore« c* ar«ui te/t ^enerefi» 
te r«*9B fi te nAvrnjc *rV 

.mt r+*kjckt weitn ipltot o- 

ofcti oiteA tete *iie dhi 21-2S toutries- 
ie <»/;- îVti site, te ee#r î/.v.-ererî 
M<îtee eu Afitoeecu, cm tot 4ioo 

WteJWiita, eiţ» ti Irecufi te iletoi^ 
tete, y, *&t ;Ajt, cat ţi fi*». A reorece» ATT 
CT7A7 ci teUfflrfSi r//A eraţi u 
terfcL Ciei ia ecei *• l HA, S*MAI 
*tt tuaiâUmm, ţi m&ietâ ktpiXMtMUşmr- 
ii4« -.Siuaw te fi v»te vum n 

aeu mto,., Erau, partite ^tec/eyr.rsue”/»» 
'rettofciisu. b iv&, itAloick, *tr ou patrto 
teMi 

te toii ptrtote te ter/toe te «ti ritecet 
m/< M*0p*i teM* te apfrarea etor care ca 
Lm r*«i. «te « pe t/or. V*M3 ui Ut 
rtorX. te |M, Atoee^ ca o pipuai. :i« 
kty «peut U *ru*& ţj M ttoretui firii per>- 
tra • vi Ujfir) «tortoto r*^aii Cit te 
; «ţi f/eafil... Credea A pe ca/e «ţt pli¬ 



te ctef ifi cel 
«m ttoh, te 
nen, o( m ete tecat • tbfaA cale p ent m 
«ai var® firii tete o ometrofi v/o a: toV 
r® aeitfi fier «liasţa ca potoite Axei ţi 
Irre^o tecetare a ri zVjk.iad co ’etljdie 
tstet. 

Etmtetfi, 

Cr, w. ^rvem, te uotene rMţto&ii a tot 
ire< rcinat 3 ^ a>X-ci Ia întepliiiirt rotea V, 
firîtî a firii te a tedete pac® ca Naţiuni¬ 
le Cr&te. Eornada a acceptat arndafiţlui o- 
lerki te Cutei® VMetixfiş Mar® Brttaoie 
•I hoaţele r «riu ale Amertefi. Dte ioeet nr*> 
aaert V^cet®zi lapfe aj orto actteoatDita- 
te tepotrîra anaatei v/rtesfice, precacs fi 
tur® te rizfccrf « Mar® Brltacie «I.StaU; 
-ie Cr4xe. Prlisrxiţie pe aeeato ar- 

ctatt ealftcrfim . Sa^niie^aite ne-a^ ga- 
rartet i/«teper/terta urii 0 neam®tecul te 
tretarlle uiut farteme. ELea> rtţaxaest 
ceore^rut® teictat^Ui teia Vleefi prte are 
7 ra/jtUvama /ae-a toat rîpita. 


A fi prvcetet a ace® ţi Uţiute ti îlpeâ 
te patrkAUni la fd a fi a vxi aceia are 
ţi-< j Mae tevyri» pe fror*&i te Est, fiind 
itxejd tecorati te reţele firii si apoi te- 

tiarstB CHOdtALI DE RAZE'X, dc m*4Ȕ 
rtţe. Nu afi tet .dd oc Decret te ţratlere, 
amcUfie tV^ te cocoatare a petepeekr. 

Si FteiaritezOor li f*i certat U pretea te 
a® zişi! “criminali te râz &A 9 *. Dar, cu 
to-te d ţi acolo era ac gînren; «enadat^i 
*« 0 . rS ip-r-t; “Noi oo airem crtxrinaii te rfe- 
kxit Ko( no avem tecat ZHSA\ ” 

.V.pi r&0no«ta abfioze, axi :aat ai® 
rrff Jaf, ptecarfi a ra^oajade tecirau, «- 
.is^--râact—tfi x viitor firi £n> te mite, 
oeplai/jt^-vi te ce®ce Uiap te mnr*. E- 
rad fericit el a0 tcipat cu rUâ. 


w ^ 2J5^r4 roe®sL ^ ^toe 

uit tT ,A VS _r *'* 4 iW** » -bi-rt- 

««—«r3wş,:.-dAr»î 4 * p^ş^ 
«aroztfa^ ip»rtAj»rd fa -tferbs "feer^r 
lirnwudad Vu,.- Şztll CA2E T?>CK? 

*"*** J ' xrţ *ţî DEriJCITIY 

î-rws , « ţj -.ttu.)X'‘ V ţ-j-^ 

— ; a®sjţ peodacseţ* a *raaave ia 

îae» >d.;^r, 

* »tfa. >' ■s-rţ, « 

fiP /*' ^ ^ ^ iJtoU 7 ^, 

— r7'x;' 

- 5 ^e vV!i teBMifict? Şl ffgf- 

& ad nr/Srit a® cţr.'a? >creu^, te 
"■afa* ?.-«.d£ pe ţ*r^. a^:, ^ ^ ^ 

4, F-afL. •>?.>- Izr/fa %rs, fa irţv.. Aj. 
r/îWaE, ini» Sipî fa 2.2X., fadtr-ra •*. 
tsşM rxros£aî a vt prwes nşfior, tAdSai 
" - - 'C? Ca JI AS a<- pepers* rxâmî 
AHM de aMsşi ţi tSteăipf. Wd w>fj, 

'^sre şl .r^rv. ţara... usaţe ţ». 

« 'r. ■raS .'tad dt'fa- faterMdie lor prrv, 
'***?... Trfat, bane arfacţ» 

Frdbte» n&.Ztyi a. ţta f|-|ţilm - 
aol SssCB «* a *cca iaro. Ea va S *. 
cUJ «ţa riiienna E*arfa(, de dstfa. 
SareST^i r»a~, prtatr**. pteb^ci. 

r fa jafa dn dEM< S«s«e un^aeati* et 
îUm»; r*sar4i fit rari Ufi te Va» Bato* 

| Ue >AxuV»rt f u'<r.'A b'£M» «r/Jl'îa; 

fVMM» Vi 2X* <ţ*t «» A «—: J»TVb 'Jk 

,*»; A vt p wci nx i*c v^-*- of, x » 

«ro. "gr --•- -'«fat*- •• 2-2, 

. -i, . „ — 

toci nftie Ca roi H, te trli.fi iffrirfiiy 
tot «caatol a mii 0 mii te ti neri, martiri 
0 erd «i Stodd te teri, te azi ţi te v*- 
tes»*®, total rtţe Mtoi 2, a Mc® fir pev 
ie 22 te rrzfltonr te rocaâai, o tssrsfi te 
iciavt, oaaaecl care vderl te foame îlîric, 
oameni care ofiiecc te o® o«^ r®^rî ofc- 
acsrlorte t-ieasaifi ş. spirisa!A. 

Deţ®te ri tbaved ca pestele pe atesz 
perfir- a mofifi.es» Jtorâ pe care ati cr®t- 
o. te Eocaada ad tot tectarat oe cîrre t> 
parfi rooiti— PESSOHA MV G2AT 
Ar fi mai sate şi sui teme u ae s&i c^ 
bur«d apele exS^Id, cc grererfii monard- 
ce, 6c4rcaie ţi te ^âncxi jad raficaie =s> 
fifirih corattefiocaie. 

De ® fi rem, va® reved! 


yihoii pAbleteanu 


l oporbt woetru Inuteto Ga *i/cvr afi- 
>'. toaru aa. Oricine %Ur t/r*potriri bo- 
Uririi «*«»tre ltor IteU 0 care «t atinge 
O/epwrUe rdjnfr»! ®te tm to/rac al r® n» 
-Iui rtotr- Ortee arjrAîd 0 dtem poporJ 
M Ufte prte orice mijtoce 0 es orice va- 
crtficU î/npotriva 1«L 7 od cefiţend aft ae 
0tf*3|0 te jucrul trutodai«iftnrermAaipcta' 
tni aalver® patriei. Cel ®re nu ® te ac- 
c «iţa re ^overra>l^i şi ae va opune voinţei pr^- 
psruiui eate un t/4 fi lor te ţari, 

lowlil, 

I/ictauyr« a > t6r rt ţi cu ® toet® ri 
toate a a opririle. ruvern ?na®mrA ?/> 
capotul ad ere sto te cart drepturile ţi li- 
Urrfifiu tuturor f^efileruior firii cute ga- 
ra^tau 0 vor fi respectau. AU^ri te ar- 
rnaiicu «dale ţi eu ajutorul lor, rrtoiiUrind 
toate torţele ®ţtecli, vom ueee u/careie 
tmpuce pri/i actul rusOrept teu '»ieoa pentru 
« «Altera pt/naotui T rar.vflvariri ;to ^tr* te 
aut Orx"X«*Ua «trito, 

U curajul ca cere ne vom «pâra cu ar- 





► (Octete, tecermt te S&aita ragetei M jui 

irtdsre <fai» Z3A«u*t»î*«. 


44 Viteză* 7 pentru accu te 
















1 JRERTATEA 


APRILIE 1987 


PAG. h 


Acum patru luni, tn Decembrie trecut. In Ungaria a ap㬠
rut o carte monumentala. Istoria Transilvaniei în 3 volume, 
însumând cca. 2.000 pagini, editată de Academia de Ştiinţe 
din Bucfcpesta; ca redactor semnează actualul ministru al 
Culturii Bela Koepecz. 

O carte sau un tratat de istorie este produsul unuia sau a 
îmi multor istorici care o publică sub semnăturile lor. Im¬ 
plicaţiile la care dă naştere o astfel de carte depind de au¬ 
toritatea ştiinţifică şi morală a autorilor ei. In cazul nostru, 
având de a face cu o carte pusă in slujba revizionismului un¬ 
guresc, prin publicarea ei de către un for oficial şi prezen¬ 
tată publicului de către un membru al guvernului, ea repre¬ 
zintă punctul de vedere oficial atât ştiinţific cât si politic al 
Urbanei. Este o luare de atitudine din care rezultă o seamă 
de implicaţii de o gravitate foarte serioasă pentru relaţiile 
dintre România şi Ungaria. 

Tezele prezentate în această Istorie a Transilvaniei sunt 
cele ce le găsim tn literatura revizionistă a Ungurilor din e- 
yî! p ale cărei concluzii le-am schitat în articolul ^ “Ce vor 
Uzurii?”, publicat în numărul din Ian.-Feb. 1987 al aces¬ 
tei reviste. Intre emigraţia ungurească si Budapesta, după 
cum constatăm, nu există nici o discrepantă de ni chin fel. 
Prin publicarea acestor trei volume de istorie în contfiţiile 
arătate mai sus. Ungurii, după mai bine de două decenii de 
pregătire a acestei acţiuni, şi-au dat cărţile pe faţă. 

De cinci ani, de când am Hiceput acţiunea împotriva revi¬ 
zionismului unguresc si mai ales împotriva unor congress- 
meni americani care si-au însuşit tezele lor, am susţinut 
mereu că motorul se găseşte la Budapesta, că văicărelile 
lor pe tema unor pretinse persecuţii la care ei ar fi supuşi 
Hi mod deosebit în România de azi, sunt doar pretexte şi ca 
ceea ce cu adevărat ei urmăresc, este să convingă lumea că 
istoric Transilvania le aparţine. 

Revizionismul actual unguresc a fost conceput -sau mai 
corect spus, a fost reluat- ca un plan vast, de lungă durată, 
care în Transilvania prin agitatori trimişi trebuia să cree¬ 
ze o stare de nemulţumire atât a minorităţii maghiare cât 
şi a celorlalte minorităţi, în special a Saşilor, iar în Occi¬ 
dent să creeze o atmosferă cât se poate de defavorabilă Ro¬ 
mâniei si defavorabilă lor. 

Parte dintre personalităţile noastre politice cat şi dintre 
refugiaţii cu interes pentru probleme noastre naţionale au 
privit cu uşurinţă această acţiune a Ungurilor. Ei au crezut 
în caracterul monolitic al blocului comunist, unde totul se 
mişcă la comanda Moscovei care trage sforile ca să aţâţe pe 
unii Hnpotriva altora pentru a-i ţine mai uşor sub control. 
Probabil fiisă că, cu mai multă uşurinţă decât exilul a luat- 
o guvernul de la Bucureşti, care nu s*a pregătit nici el si n* 
a pregătit nici poporul pentru vremuri mai grele. Dimpotri¬ 
vă când comuniştii s*au înscăunai la putere, au făcut acest 
Vucru cu ajutorul ux^urilor din Transilvania ca să poată În¬ 
frânge rezistenta românilor şi să-i aducă la ascultare. Si 
Urgurii au colaborat la această operă cu tot zelul de care 
sunt ei capabili. Mărturiile celor care au suferit torturile 
din beciurile Securităţii în Transilvania ne îndreptăţesc în 
această acuzaţie ce-o aducem celor care conduc azi Rom⬠
nia. Apoi prin angajarea tării într*un chip atat de nesăbuit, 
pe un curs atât de dezastruos, contractând cu atâta uşurinţa 
datorii exorbitante pe care le-au investit Hi instalaţii indus¬ 
triale care fie că n*au intrat niciodată în producţie, fie că lu¬ 
crează cu o fracţiune din capacitatea plănuită, au creat con¬ 
diţiile de trai de azi din România care au îngrozit toată lu¬ 
mea. Naţiunea română, supusă unor persecuţii şi unor lip¬ 
suri pe care numai nişte suflete îndrăcite şi minţi demente 
le-au putut concepe şi aplica, tot ea va fi aceea care va fi 
chemată să-şi apere glia pe care a fost zămislită si pe care 
îsi duce traiul de mai bine de două mii de ani. 

Istoria Transilvaniei a fost prezentata publicului, după 
cum am văzut, in Decembrie trecut. Au trecut două luni p⬠
nă guvernul de la Bucureşti să ia atitudine şi să răs¬ 
pundă. La o şedinţă comună a Consiliului oamenilor muncii 
de naţionalitate maghiară şi germana, care a avut loc la 27 
Februarie, înîriun discurs de monotenie kilometri că,Ceau - 
şescu, pe Lângă “minunatele sale realizări socialiste” & 
răspuns şi acţiunii de la Budapesta. In esenţă el a spus (Ro¬ 
mânia liberă, 28.2.87) : *E greu de înţeles reeditarea unor 


S O S. TRANSILVANIA 


UNGURII SI-AU DAT CĂRŢILE 


PE FATA 


Traian GOLEA 


teze horthyste, fasciste, şoviniste, inclusiv rasiste. Cum se 
poate concepe ca o Academie de Ştiinţe să dea girul său u- 
nor texte şi lucrări care jignesc alte popoare? Ce ştiintă e 
aceasta? Cui serveşte o asemenea aşa zisa ştiintă, decât ce 
-lor mai reacţionare cercuri imperialiste? In niciun fel a- 
semenea teze nu servesc cauzei prieteniei şi colaborării 
dintre popoare?»* 

La 12 Martie, tot în România liberă, apare pe două pagini 
intregi răspunsul dat de Acad. Ştefan Pascu, Dr.MirceaMu- 
şat şi Dr. Florin Constantiniu, de unde am putut să deduc 
parţial conţinutul celor trei volume de Istorie a Transilvani 
-ei. Atât răspunsul lui Ceauşescu cât şi al celor trei isto¬ 
rici romani trădează glasul neputincios al unor fiinţe ome¬ 
neşti al căror suflet a fost castrat de focul sacru al dragos¬ 
tei de neam şi ţară. Xicio revoltă care să se ridice din str㬠
fundurile veacurilor de tragedie româneasca şi niciun argu¬ 
ment care sâ treacă peste dicţiunea declaraţiilor de la ca¬ 
tedră şi să isbucnească înpathosul apărătorilor gata ori¬ 
când să-si sacrifice viata pe altarul patriei ameninţa te .Sunt 
produsul unei societăţi comuniste care printrio sistematică 
teroare îi castrează pe toţi de orice impulsuri creative şi de 
orice reactiuni bărbăteşti. 

De ce au venit Ungurii îh acest moment cu această Isto¬ 
rie a Transilvaniei? Cine urzeşte ceva tn taina $i Ca ce a- 
cest lucru ani doarândul, ştie cât de departe a ajuns şi Ia cc 

etapă se găseşte. Pe d? alta parte, cei care dorm său care 
trăesc cu ochii închişi, crOd că nimic deosebit nu se întâm¬ 
plă pe lumea asta, iar de se iveşte careva dintre cei din jur 
care să tragă clopotele pe o temă oarecare, este declarat 
cap necopt, lipsit de judecată, care crează gratuit situaţii 
supărătoare menite sâ le deranjeze comfortul. Asta este tot 
ce-şi doresc conspiratorii, care întrhm astfel de climat ur¬ 
zesc în linişte. 

Una dintre soluţiile preconizate de către revizioniştii un¬ 
guri pentru a rezolva “temporari* problema Transilvaniei, 
este si crearea unei federaţii de state independente care, 
conform autorilor cărţii “Transylvania and the Hungarian - 
Rumanian Problem” (vezi Libertatea din Ian.-Feb.) ar in¬ 
clude Austria, Ungaria, Croaţia, Slovenia, Slovacia şi Tran¬ 
silvania, federaţie care să servească pe lângă consolidarea 
economică a bazinului dunărean, şi ca stat tampon între R㬠
sărit si Apus. Odată ce au reuşit să smulgă Transilvania din 
trupul României, ruptă şi izolată de restul românilor prin 
integrarea ei în această federaţie din care restul României 
nu ar face parte, prima etapă pentru Unguri ar fi rezolvată. 
Apoi încetul cu încetul ea ar fi atrasă H» orbita Ungariei ca¬ 
re în această federaţie ar juca rolul de soră protectoare, ca 
in cele din urmă să sfârşească prin a se contopi cu ea. Asta 
este calea conspirativă a Ungurilor. 

Este foarte probabil că exista cercuri politice europene 


Din Viata Satelor din Transilvania ( 1937 ) 



care sâ nutrească astfel de planuri, de a se crea o entitate 
geografica care să servească drept tampon între Răsărit 
Apus, si care eventual să fie denuclearizată şi chiar demili¬ 
tarizată. Aceste idei sau proecte dacă nu sunt născocite de 
revizioniştii unguri, ele totuşi sunt bine venite pentru reali¬ 
zarea visului lor de a se crea o astfel de federaţie îh care 
Ungaria ar juca un rol principaL 

După proectul de federaţie din cartea amintită, cifrele de¬ 
mografice ar da următorul tablou: Austria ar intra cu o 
.000 locuitori. Slovenia cu 1.900.000, Croaţia cu 5.060.00< , 
Slovacia cu 4.500.000, Transilvania cu 7.500.000 si îngâna 
cu 10.050.000. Ungaria ar fi deci mult în frunte. Numai cb- 
câ ar intra Cehoslovacia întreagă, cu 15.030.000, ar între¬ 
ce Ungaria, dar probabil câ Slovacii preferă să intre sepa¬ 
raţi. In cazul când, Hi timp, Ungaria ar putea îngloba Intri 
formă oarecare Transilvania, ea ar avea îh această combi¬ 
naţie 18.150.000 locuitori, ceea ce ar fi cu ceva mai mult de¬ 
cât ar însuma toate celelalte ţări la un loc. 

Dacă România ar intra întrio astfel de federaţie a Euro¬ 
pei centrale, ar strica toate planurile revizioniştilor unguri 
cu Transilvania. De aid insistenta lor încăpăţânare de a 
susţine că Transilvania are un caracter “occidental”, c㬠
ruia îi şi aparţine istoric. 

Probabil că pentru un astfel de moment se pregătes c i n - 

gurii, căncf cr»aro« «colo/ xane neutre, zonă trnmpon w <tcxi- 

ne actuală. Pentru acest moment opinia publica mondială %r 
trebui să fie pregătită. Ea trebue să ştie că T ransdvanifc * 
este o entitate aparte de România, că ea o mie de ani a a- 
pardnut Ungariei, care are un drept istoric asupra ei, şi 
care dacă deocamdată nu poate sâ facă parte integrantă din 
Ui^aria datorită majorităţii româneşti, ea totuşi trebue sâ 
facă parte din aceeaşi combinaţie federativă. După Unguri, 
restul României, ţarf ortodoxa şi balcanică, aparţine sud - 
estului european trebue lăsată pe dinafară. ^ 

.Agitaţia pe această temă a ajuns atât de vie încât pana si 
prestigiosul săptămânal american Newsweek în ultimul nu¬ 
măr (30 Matie) o reia pe două pagini, sub titlul: “Renaşte¬ 
rea unei idei”, având tn subtitlu: “O lărgire a desbatenlor 
asupra Europei de mijloc (Mitteleuropa) stârneşte togru^ 
rări asupra unei eventuale neutralizări a Europei centrale 
Printre promotorii acestei idei pe care-i citează Newsweeh 
sunt Konrad si Haraszti, unguri, cu a cărordeclaraţieseuh 
cheie articolul: “Viziunea dincolo de crearea acestei fede¬ 
raţii Hi Europa centrală este că domnia comunismului este 
temporară”, şi că “aspiraţiile popoarelor constitue o tor 
puternică care nu trebue ignorată”. 

S.O.S. Transilvania! 





























LIBERTATEA 


APRILIE 1987 


PAG. 9 


SA DAM RĂSPUNS OARE LA PROPAGANDA MAGHIARA? 


Merită oare un răspuns această propaganda care, pentru a 
demonstra îh făta lumii ca Ardealul nu este românesc,nu se 
<fi înapoi de la cele mai josnice calomnii acuzandu-ne pe noi 
romanii de ucidere în masă a maghiarilor ramaşi în Ardeal? 
Răspunsul la această întrebare nu ar trebui să fie decât nn 
DA categoric. Da! Trebue sa răspundem cu toate mijloace¬ 
le compatibile cu standardul moral al unui popor civili zat dar 
fara cruţare şi mai ales fără ură. 

S* *ar părea că îhtr’o chestie atât de simplă si evidentă nu 
ar trebui să fie diferenţe de opinii. Şi totuşi! Părerile sunt 
împărţite, o însemnată parte a românilor din Exil este de 
părere contrarie. Noi sa ne abţinem de a răspunde. Să vor¬ 
bească ungurii ce vor şi cât vor, noi să ne retranşăm în do¬ 
sul unei tăceri demne. Dezarmarea propagandistică şi mora¬ 
lă unilaterală. Lumea din Occident şi din alte părţi, oameni 
de Stat din acele ţâri care datorită acestei propagande ma¬ 
ghiare perseverentă, se izbesc mereu de dosarul Transilva¬ 
nia, au si pot avea destule dovezi pentru a afla situaţia rea¬ 
lă, socială, politică dar mai ales demografică a acestei pro¬ 
vincii. Apoi se mai argumentează că în momentul de fata în 
dosul acestei propagande ar sta o mare putere. Rusia, care 
ar avea tot interesul să învrăjbească cele două Exiluri, ma¬ 
ghiar şi român, pentru a frâna elanul lor în lupta contra co¬ 
munismului. Dividere et impera! Si pentru a nu face jocul 
Rusiei să lăsăm să se acrediteze îh afară teza maghiară că 
Tratatul de pace semnat de ei la Trianon a fost un dictat ca¬ 
re a ciisrtit un Stat vechi de o mie de ani. 

In următoarele rânduri mă voi strădui sâ arăt efectele 
profund (Sunătoare pentru România a propagandei maghiare 
ca re s’a deslăntuit imediat după Trianon. Propagandă bine 
venită şi primită făvorabil nu numai în Germania, ea a avut 
efect si la fostul nostru aliat din primul război. Anglia. 

Aşadar, totul a pornit din acea zi nefâsta pentru Ungaria, 

4 Iunie 1920. 

Mare animaţie îh fastuoasa galerie a Castelului Trianon 
mare, de lingă VersaiUes; s’a adunat acolo lume, tot Pari¬ 
sul, diplomaţi, oameni politici, jurnalişti, doamne din lumea 
mare şi altele care însoţeau delegaţiile Puterilor convocate 
pentru a semna Tratatul care punea capăt războiului între 
Ungaria şi Aliaţi. Evenimentul de importantă istorică a fost 
însă plănuit din partea maghiară de la început ca un act pro¬ 
test. Tratatul nu a fost semnat de delegatul principal, con¬ 
tele Aponyi, şi nici de cei doi adjuncţi af săi, conţii Bethlen 
si TeJeJa, ambii foşti prim-imnistri, ci de doi necunoscuţi, 

iMcÂnd tti ci porte Oln noMI/me. ( nf&uria th care se tn— 



epo- 


cestei epoci era oarecum la locul său. 


subjugarea sî stăpânirea atâtor milioane de străini de nea¬ 
mul unguresc, asimilarea tortatâ nu ar fi fost posibilă fără 
acel aparat medieval. 

Primul gest al propagandei maghiare după semnarea Tra¬ 
tatului a fost contestarea lui. La Trianon Ungaria a fost cio¬ 
pârţită cu ajutorul unui veritabil dictat -spunea această pro¬ 
pagandă. Şi cum democraţia este pluralistă prin definiţie,ea 
admite, doreşte chiar să fie auzite toate vocile, si pro, s i 
contra, s’au găsit destule voci, unele chiar de mare presti¬ 
giu, care să pună în discuţie metodele de lucru dela Confe - 
rinta de pace din Paris din 1919-1920, iar Ungaria nu a pier¬ 
dut nici un moment pentru a exploata aceste păreri izolate 
pentru a porni la atac contra Tratatului. Una din aceste voci 
distonante a venit chiar de la un strâns colaborator al lui 
WilsotL 


Preşedintele Wilson a fost însorit la Conferinţa de pace de 
colonelul House, un prieten intim al său, sfătuitor şi -se 
spune- un fel de eminenţă cenuşie, care a avut de spus nu 
rareori un cuvânt chiar hotărâtor în cursul trata ti vel or. Co¬ 
lonel ui House şi-a publicat memoriile care au fost exploata 
-te firt scrupule de cei îhvinsi si nemulţumiri de Tratatele 
semnate de ei, îh primul rând de Germani care s’au grăbit 
să traducă aceste memorii, dându-le un titlu mai mult de¬ 
cât peiorativ; “Die Allierten Am Pranger* (Aliaţii 
ia stâlpul infemieO. S’au ivit însă şi alţi critici, mai ales în 
Anglia, printre care Lloyd Geoxges si Keynes. Omul de Stat 
improvizat nu s’a arătat deloc indulgent în acele memorii la 
adresa celor trei mari care au condus lucrările Conferin¬ 
ţei, Clemenceau, Lloyd Geonges si Sonnino. Dar a avut cri¬ 
tici aspre şi La adresa celor trei mici, Brătianu, Pasid şi 
Veni zelos. Pe cei mari li acuza pentru tendinţele lor nede- 
g hi za te şi neastâmpărate de imperialism. La cei mici ad¬ 
mira calităţi excepţionale de oameni de Stat, calităţi care 
cfecă ar fi putut fi puse In valoare pe o scară mai mare, în 
cadrul unei naţiuni mai importante, ar fi făcut din ei oameni 
de reputari£jQnondială. Dar pe lângă aceste laude se stre¬ 
coară şi un dispreţ abia ascuns la adresa acestor oameni 
inteligenţi care luptau pentru a obţine pentru ţara lor avan¬ 
taje teritoriale minime. Brătianu îh Banat pentru 3.000knr 
-ceilalţi doi să smulgă cât mai mult deU Bulgaria în Ma¬ 
cedonia'. Pentru omul cu viziunea marilor întinderi din Wis- 
consin sau Coonericutu) său natal, lupta celor trei pentru 
nişte petece de pământ, a apărut de neînţeles. 

Ultimele două secole au văzut desfăşurandu-se în Europa 
câteva congrese de mare importantă la care au dispărut sau 
s’au născut noi State, -cel dela Paris din 1815, apoi cel dela 
Berlin din 1878, care a dat naştere Statului Roman de azi -. 
Unii istorici notează cu regret că la aceste Congrese hotărî 
-toare pentru soarta multor popoare acei care au fost puşi 


sâ decidă aceste sorti nu cunoşteau de cele mai multe ori is¬ 
toria, trecutul, iar uneori nici măcar aşezarea geografică a 
acestor popoare. De unde să ştie colonelul House lupta si 
zbuciumul dealungul tristei lor istorii a acestor trei popoa¬ 
re, aşezate la răscrucea unor imperii hrăpăreţe, ahtiate me 
-reu după noi teritorii, dispunând fără milă de soarta a mi¬ 
lioane de oameni în ambiţia lor de a trasa noi frontiere, f㬠
ră consideraţie de limba, religia, tradiţiile culturale ale po¬ 
poarelor pe care le anexau sau le cedau făcând schimb. Asa 
s*a născut în această parte a Europei un amestec de popoa¬ 
re inextricabil la prima vedere. 

Lordul Moran, medicul şi intimul lui Churchill în timpul 
celui de al doilea război mondial notează cu surpriză ames¬ 
tecată cu consternare fraza omului de Stat rostită la reîn¬ 
toarcerea dela conferinţa cu Stalin din Octombrie 1944 la 
Moscova, în cursul căreia s’a făcut acea faimoasă împărţi¬ 
re a Europei pe procente, împărţire reeditată câteva luni 
mai târziu la Yalta. “Care om -exclamă Churchill nu fără 
satisfacţie orgolioasă- are puterea să dispună în câteva ore 
de soarta a milioane de oameni ?”. De unde să ştie colonelul 
House care aruncă blamul asupra celor trei oameni de Stat 
că în acest colţ al Europei trăiesc pe o suprafaţă cât trei 
state din America de Nord nu mai puţin de 15 naţionalităţi 
diferite, amestecate în decursul istoriei în asa feltncăttra- 
sarea unor frontiere etnice apare ca o sarcină aproape im¬ 
posibilă. Cu toate aceste dificultăţi la Paris în 1919-1920, 
datorită desigur şi scrupulelor exprimate în repetate rân¬ 
duri de Wilson, s’au trasat frontiere acceptabile. Dar ori¬ 
care ar fi fost scrupulele şi râvna de a fi just, ele au fost 
de la început si au rămas contestate. Dacă Austria a accep¬ 
tat condiţiile tratatului de la St Germain si s’a resemnat sa 
devină un stat mic dar prosper, respectat de toată lumea ci¬ 
vilizată, nu aceiaşi soartă a avut tratatul de la Trianon ca¬ 


re a redus Ungaria la un teritoriu locuit aproape numai de 
maghiari, eliberând de sub domnia Budapestei 10.000.000 de 
romani, sârbi, croaţi, slovaci şi chiar si nemţi în Burgen- 
land. Din păcate îhs& cu aceşti 10.000.000 de străini auple- 
cat si vreo 3.000.000 de maghian, amestecaţi îh cursul vea¬ 
curilor cu celelalte naţionalităţi. Şi din cauza acestor3.000. 
000 de unguri. Ungaria nu acceptă verdictul de la Trianon. 
Aparatul dc propagandă care a fost pus în mişcare imediat 
după ce s’a instalat regimul lui Horthy, a căpătat cu timpul 
proporţii extraordinare atingindu-şi scopurile în 1940 când 
gratie fui Hitler şl Mussolini a recuperat o parte din terito¬ 
riile pierdute. Dar iată c3 la această noua încercare de a 
face dreptate, cu ungurii întorşi în vechea lor patrie, au 
plecat şl un nurnflr dublu de rovn&ni, sârbi st slovaci. Iar la 
o nouă conferinţă de Pace tot la Paris îh 1947, Ungaria a 
fost restabilită exact îh graniţele ei din 1920, cu nici un km 
~ îh plus sau în minus. Statele Unite şi Anglia, la care s*a 
adăugat de data aceasta şi U.R.S.S. au găsit că frontierele 
de azi ale Ungariei sunt juste. Mai multă dreptate nu se poa¬ 
te face. 

Ungaria socialistă de azi şi mai ales Exilul maghiar tot 
nu s’au resemnat îh faţa unui verdict pronunţat de două ori. 
Propaganda lor în Occident a luat azi proporţii uriaşe, sus¬ 
ţinută şi orchestrată parcă mai subtil decât cea dinainte de 
război. Acea faimoasă propagandă care a pornit cu lozinca: 
“Nem, nem, soha”, (Nu ne vom resemna niciodată) si care 
a continuat apoi cu o altă lozincă, menită să străbată toată 
lumea ca un strigăt disperat: “Justice for Hungaria’{(Drep¬ 
tate pentru Ungaria), a influenţat multe spirite îh Occident. 
In piaţa monumentalei clădiri de la Budapesta s’a amenajat 
un imens parterre de flori care reprezenta Ungaria în ve¬ 
chile ei graniţe iar teritoriile cedate apăreau fie ca re în cu¬ 
lori diferite. Un magnat maghiar a fost descoperit falsifi¬ 
când lire engleze. Tradus în faţa justiţiei, apărarea lui a 
fost ca tot ce a făcut a fost pentru patria maghiarilor. A de¬ 
venit falsificator de bani pentru a alimenta fondurile propa¬ 
gandei care înghiţea sume mari. Un fel de Francis Drake^* 
miralul reginei Eiisabeta I a Angliei, care pentru a justifi¬ 
ca unele acte care frizau pirateria, a lansat faimoasa lozin¬ 
că; “Wrong or right, my country” )Este bine sau râu ceea 
ce fac, este pentru ţara mea). Nu se poate spune că revizio¬ 
niştii de atunci au fo6t lipsiţi de imaginaţie thdrăsneată. 

Ce am ficut noi pentru a contracara această des fisura¬ 
re uriaşă a atacurilor contra integrităţii noastre teritoria - 
le? Trebue să constatăm cu regret că răspunsul nostru a 
fost relativ slab, ne-am re tranşat în dosul Micii Înţelegeri, 
gata să ia măsuri 1h caz că Ungaria ar trece la fapte, am 
neglijat puternica armă a propagandei. 

Deşi Ti tul eseu dispunea de fonduri, era bine văzut în toa¬ 
te capitalele occidentale, nu a reuşit şi poate nici nu a în¬ 
cercat să oprească această propagandă. De amintit doar a- 
cea memorabilă şedinţă în 1934 tn Camera Deputaţilor când 
la interpelarea lui Maniu pe chestia propagandei maghiare, 
a răspuns Titulescu, în calitate de ministru de externe; Ca¬ 
mera i-a ovaţionat pe amândoi. Dar mă îndoiesc dacă a ceas 
-ta manifestare a avort vreun răsunet acolo unde maghiarii 
lucrau din răsputeri pentru a acredita ideea că la Trianon 
s’a greşit când s’a atribuit Ardealul României, că Ardealul 
este maghiar şi că se impune o revizuire. Aşa se explică de 
ce acţiunea maghiară a avut succes nu numai la Hitler care 


a devenit după 1933 primul revizionist, dar şi la foştii noş¬ 
tri aliaţi. Anglia şi Franţa. 

Marea criza internaţionala provocată tn 1938 de Hitler şi 
care a dus ia acordul dela Munchen a surprins nu numai Ro¬ 
mânia, dar şi pe ceilalţi dai parteneri din Mica înţelegere 


care avea drept scop să împiedice orice încercare de mo¬ 
dificare a frontierelor fixate la Trianon. Soarta Cehoslova¬ 
ciei a fost hotărită îh Martie 1939 când maghiarii si-auluat 
si ei prada, ocupând partea de sud a Slovaciei. Situaţia din 
Iugoslavia s’a menţinut câtva timp Encă tulbure sub guver¬ 
nul Stoiadinovici, la fel şi îh România datorită unei politici 
de zig-zag. Această orientare ambiguă a României a fost 
de natura să-l irite pe Hitler. Nereuşind să obţină monopo¬ 
lul asupra livrărilor de petrol şi cereale s’a pus chestiunea 
unei operaţii militare la care să fie asociată şi Urgaria, 
pentru a redobândi Ardealul. Şi astfel protejaţii lordului 
thermere au devenit peste noapte aliaţii militari al Reich- 
ului. Pentru a pune la punct planurile de operaţie contra Ro¬ 
mâniei a avut loc 1a Budapesta între 7 şi 9 Aprilie 1940, o 
consfătuire între generalul Kin zel, reprezentant al O.K.W.- 
iilui (Ober Kommando Wehrmacht) si reprezentantul arma - 
tei maghiare. Cum însă la acea dată zarurile încă nu au 
fost aruncate, nu se ştia dacă Hitler va merge până la ca¬ 
păt cu provocările şi'bluff-urile care până atunci i-au reu¬ 
şit de minune, guvernul Teleky a găsit nimerit ca în even¬ 
tualitatea unei invazii a Transilvaniei alături de armata lui 
Hitler să-şi asigure o binevoitoare neutralitate din partea 
Angliei în primul rând. In cadrul unei consfătuiri la 6 Apri¬ 
lie 1940 între preşedintele guvernului Teleky şi ministrul 
de externe Csaky s’a hotă rit trimiterea unui memorandum, 
la adresa guvernului englez, pentru a asigura o neutralitate 
din partea acelei mari puteri. Precauţiune pe deplin justifi¬ 
cată, deoarece în acea perioadă tulbure se lucra intensiv din 
iniţiativa lui Mussolini pentru convocarea unei conferinţe a 
marilor puteri care să reglementeze chestiunile în litigiu 
în Europa. 

In acel memorandum Teleky spune motivele care îndrep¬ 
tă după el, o acţiune contra României adresând guver¬ 
nului englez întrebările; 1) Dacă este dispus să promită că 
odată cu terminarea războiului sau intri o etapă potrivită a- 
cestuia să manifeste acelaşi des interes ca şi Guvernul ger¬ 
man faţa de ocuparea Ardealului de trupele maghiare; 2) Să 
nu mai discute ulterior îndreptăţirea ocupaţiei teritoriale , 
acceptând ca un fapt de neînlăturat lichidarea independenţei 
de Stat a României si dispariţia ei de pe harta Europei.Cer¬ 
curile conducătoare maghiare presupuneau că poate şi gu¬ 
vernului englez îi va fi mai agreabil dacă România care pa¬ 
rc că urmează să fie Împărţită, ar ajunge cât mai puţin te¬ 
ritoriu germanilor*!. 

Răspunsul englez la taton ările maghiare este de-a drep- 

tul uluitor <Ut% ai integrităţii noastre te¬ 

ritoriale. Revendicările teritoriale maghiare pot G puse îh 
discuţie cu condiţia ca existenta de Stat a României să fie 
păstrată. 

Această luare de poziţie a guvernului englez cere să fie 
examinată din mai multe unghiuri. X). La acea cbtă. Aprilie 
1940, garanţia obţinută de V.V. Tilea era îhcă valabilă. Ea 
nu a fost denunţată decât la începutul lui Iunie 1940 de Gh. 
Tâ târâş cu, ministrul de externe îh guvernul GigurtujGaran- 
tul nostru nu are nimic de obiectat în principiu !a propune - 
rea maghiară, atât doar ca România să nu dispară complet 
de pe harta Europei ca Stat independent 2). Se pune între - 
berea cum guvernele care s*au succedat la cârma tării au 
la sat să prindă rădăcini propaganda maghiara chiar şi la 
foştii noştri aliaţi şi garanţii frontierelor noastre. Nu ar fi 
fost oare cazul să pună pe picioare o contrapropaganda bi¬ 
ne organizată? 

După cel de al doilea război mondial şi după ce conferin¬ 
ţa dela Paris îh 1946 a reaşezat Ungaria în graniţele hotă- 
rîte la Trianon, istoricii maghiari au îhcercat să analizeze 
mai atent cauzele care au dus la prăbuşirea monarhiei du¬ 
aliste austro-ungare. Această prăbuşire a fost pe larg stu¬ 
diată de Hanak şi Gaiantasi, dar mai ales Gonda Imre* . 
Afară de cauzele pur militare ale acestei prăbuşiri, Gonda 
insistă pe larg asupra “rolului destruedv pe care l-au avut 
emigranţii cehi, sârbi, croaţi si români, care în Franţa, în 
Anglia dar mai ales în Statele Unite, au ştiut să creeze prin- 
trio propagandă abilă pe toate căile, presă, conferinţe, un 
climat favorabil ideii unei des membră ri a monarhiei Aus- 
tro-ungare, idee la care până atunci nimeni nu s’a gândit. 
Emigranţii au fost acei care în colaborare cu guvernul ita¬ 
lian, au făcut să eşueze tentativele de pace ale împăratului 
Ca rol, puse la cale prin cumnatul său, prinţul Bourbon de 
Sixt Această armă formidabilă a propagandei se foloseşte 
cu mare succes azi, de data aceasta de emigraţia maghia¬ 
ră, îh Occident. 

Noi, Românii din exil, ce aşteptăm? 


Ion BAnAŢEANU 


*) Magvarorszag es a mâsodik vilaghaboru. A ka de mia Kia- 
do, Budapest 1961. Documentele nr. 551, 5234, 588, 553 la 
pag. 767, 584 şi 778 se vedea şi lucrarea “Diplomaţia 
României In perioada Martie 193$-MaI 1940”, de Viorica 
Moisuc, Editura Academiei, pag. 178-182. 

* *) Imre Gonda; Verfkll der Kaiserreiche im Mittel Euro¬ 
pa. Der Zweibund in den letzten Kriegsjahren 1916-1918. Bi> 
dapest, Akademia Kiado, 1977, pag. 124-178. 









libertatea 


APRILIE 1987 


PAG. 10 


CRONICI 



IDEI, OAMENI, FAPTE 


ff 


LAI$“ - tălmăcire de Mihai Eminescu 


Cu totul rari este cartea “Mihai Eminescu - opere corn- 
plete*’, apărută în editura "Librăria Românească”, Uşi, 
1914, cu prefâtă si studiu introductiv de A.C.Cuza. In ca , 
Ux^â multe altele vom descoperi publicaţi piesa într’unact 
“Lais”, tradusă după “Le joucur de Flutc” a lui Emile Au- 
gier de Mihai Eminescu. 

Deoarece lucrarea respectivă este amintită printre crea¬ 
ţiile eminesciene, nici atât edltatâ, ca trece aproape necu¬ 
noscută, lucru mai mult decât ne justificat, doar, vom vedea 
îh cele de mai jos, “Lais” corespunde unei reali zări artis¬ 
tice de prim ordin. Cauza probabil decurge din faptul ci 
“Lais”, după mărturiile contemporanilor N. Petraşcu, so¬ 
ra poetului Henricta, Simion Mehedinţi redactorul “Convor* 
birilor literare”, opinie acceptată în sfârşit si de G. Cili- 
nescu, ar fi fost scrisă în 1888 la Bucureşti, sau începuse 
si lucreze la ea cu un an mai de vreme în 1887 pc când se 
afla la Botoşani sub îngrijirea fidelă a Henrietei, unde l-a 
vizitai A.C.Cuza găsind printre hârtiile aruncate pe jos, 
mototolite, poezia Kamadeva. 

Prezenţa acestei opere a pus şi pune în mare încurcătu¬ 
ri pe exegeţii lui Eminescu, cei ce afirmi că după 1883 a 
urmat marea întunecime în viata şi creaţia poetului. 

Curioasă întunecime sub lumina căreia Eminescu a tra¬ 
dus un dicţionar sanscrit apreciat de specialişti şi a dat 
prin “Lais” o tălmăcire cum greu se va găsi un al doi 1 ea 
exemplar în literatura noastră, (apt subliniat la timpul său 
de S. Mehedinţi. 

Ca să descurce lucrurile, LE. Torouţiu <1909) considera, 

complet «nrtrtectîv si nefondst pe fajrte, fal ar ft fost 

tradus în timpul studiilor berline ze (1872-1 după o se¬ 

rie de copii multiplicate pentru scenă si nu după traducerea 
în gemaanS a lui Kari Saar apăruta In anul 1888 în colecţia 
“Reclam”. 

Mai recent, apreciatul de noi, D. Murăraşu, în “Caetele 
Mihai Eminescu”, 1984, în studiu] “Data traducerii piesei 
Lais”, se învredniceşte să lanseze o teorie mai mult decât 
•laurdată. Astfel, atât amintirile lui N T . Petrascu după care 
mi ne seu în 1888 lucra în Bucureşti la piesa “Lais” cât si 
i&teJe din corespondenta poetului că încă nu era pregătit 
* prezinte cu noua sa lucrare In fata Junimii - scrupulozi- 
witea si severitatea cu sine însuşi este o caracteristică c- 
nincsciană- suni pe nepusă masă declarate nule şi Înlocui¬ 
te cu o ipoteză scoasă ca din buzunarul unui scamator abil. 
La şedinţa din vara lui 1888, Maiorescu i-ar fi dat poetului 
un caet aflat din 1883 cu toate manuscrisele sale în posesia 
*# prin urmare Eminescu cu totul nepregătit ar fi citit 
m Laîs” din respectivul caet, cu plăcerea de a-şi revedea o 
raducere mai veche. Nu putem sa negăm imaginaţia de ro¬ 
mancier a exegetului literar Muriraşu când afirmaţia lui 
nu st* lezează absolut pe nici un document, cat dc cat con¬ 
cret. 

Curios este că asistenţii la şedinţa Junimii au rămas im¬ 
presionaţi de frumuseţea versurilor auzite -vom constata ca 
au avut şi de ce- Ic consideră drept originale, (apt ce arin* 
semna cft Maiorescu ar fi contribuit indirect la acest zvon 
dacă nu a adus dela început la cunoştinţă auditorului ci e 
vorba dc o traAicere aflată într*un caet mai vechi al poetu¬ 
lui. 

Mai degrabă însă, va trebui ii admitem că lucrurile s*au 
petrecut altfel. Eminescu a venit cu o lucrare de totnoua şl 
dacă Maiorescu n*a vorbit de ea, adică nu o pomeneşte In 
jurnalul său, se explică prin aceea că mândrul critic ar fi 
fost nevoit să-şi revadă sentinţele de condarmre privind 


ÎNVIEREA 
- fragment- 

"Cămări de laude »nal taro 

Noi Ţie Unuia. 

Primindu-L cu psalmi şi cu ramuri 
Pleca ti-vâ neamuri 
Cânta no Aleluia | 

Chri&ios a înviat din morti 
Cu cetele sfinte. 

Cu moartea pr* moarte călcând. 
Lumini ducând. 

Celor din morminte I M 

Mihai EMINE.SC U 


sănătatea lui Eminescu. Cat despre Iacob Negruzzi, el nu l-a 
iubit niciodată th mod deosebit, deci nu ne miri -ca pe Mură- 
raşu- tăcerea lui asupra respectivei şedinţe a Junimii. In 
schimb despre ea a scris tânărul pe-atunci, critic, N. Petras - 
cu, fratele pictorului, autor al unui studiu asupra iui Eminescu 
încă din 1892 şi nu avem niciun motiv să nu-1 credem şi să ad¬ 
mitem supoziţiile tardive şi fanteziste ale lui D. Murăraşu. 

Respectivul critic ca să fie precis fri analiza sa, fixează ca 
dată a tălmăcirii anul 1880 cu anumite aluzii la iubirea poetului 
pentru doamna Cleopetra Poenaru-Lecca. Amintim acum că a- 
c ea stă iubire deloc împărtăşită, destul dc trecătoare altfel, i-a 
inspirat poetului celebrul poem “Pe lângă plopii fără sot”. Cat 
corespunde atmosfera lui, piesei “Lais”, vom avea ocazie sa 
vedem. 

Forma de troheu în 15-16 versuri a traducerii, exact respec¬ 
tata pe parcursul întreg ei piese, ca după bătăile metronomului 
lui Bach, îl determină pe Murăraşu să alăture opera de epoca 
Scrisorilor, deci va deplasa data cu şapte ani mai târziu de la 
cea fixată de Torouţiu, totuşi depărtată încă dc anul 1888, de 
care “marca întunecime”, declarată ad-hoc, din viaţa poetu¬ 
lui, nu-i permitea nici din întâmplare să se apropie. 

Mai departe argumentul graficei eminesciene invocat de Mu¬ 
ră raşu nu-1 susţine ştiinţific. Din scrisoarea poetului publica¬ 
ta în facsimil de Z.N.Pop, expediată de la băile Liman de lân¬ 
gă Odessa in 1886, vedem că scrisul lui Eminescu este nes¬ 
chimbat, nu reflecta neliniştea interioară, destructivă a de¬ 
mentei, cum după D. Murăraşu ar fi trebuit să fie dacă Emi¬ 
nescu ar fi suferit de o “mare îhtunecime” ci din contra,a r㬠
mas la fel de îhgrijît şl câMgrâf ca mal înainte cum se fhtăm - 
plâ la psttioticii fârfi defecte poÎhî ce şi Luceafărul poeziei ro¬ 
mâneşti a fost unul dintre aceştia. 

Se ştie ca manuscrisele lui Eminescu nedatate, nu au putut 
sa fie corect catalogate de studiile cele mai atente grafologice 
din simplul motiv că scrisul lui Eminescu a persistat în ace¬ 
leaşi forme, în principiu nu a fost influenţat de boală. Cu atât 
mai barbar apar comentariile de pe margini însemnate cu cre¬ 
ionul de anumiţi “cercetători ştiinţifici” referitor la unele i- 
dei sau studii eminesciene socotite drept producţiile “demen¬ 
tei”, când specialiştii diferitelor discipline le consideră, as¬ 
tăzi, exemple de cercetare, astfel putem să conchidem câ mulţi 
din cei ce-au avut fericirea să consulte manuscrisele lui Emi¬ 
nescu nu au putut să se ridice la înălţimea gândirii şi geniului 
sau creator. w ^ 

Dar cea mai bună dovada o aduce tălmăcirea lui “Lais”, ea 
ne vom ocupa în cele următoare. 

Acţiunea piesei este destul de simplă, nu are dact un act- Pe 
scurt, Lais, curtezana din Corint, îşi sacrifică averea si pozi¬ 
ţia socială numai ca să-l elibereze din sclavie pe bârbatui iu¬ 
bit de ea, acesta de altfel ajunsese în situaţia dată tocmai pen¬ 
tru a trai în apropierea femeii Ihdrâgite. 

Cu toată naivitatea subiectului, Eminescu avea motive seri¬ 
oase să se simtă atras dc el. Şi va merge până a se identifica 
a sa de mult cu modelul dat thcât reuşeşte sa-şi exprime pro¬ 
priile sentimente şi trăiri tnlprim perfectă a Satirelor. Ver¬ 
sul troheic de 15-16 silabe l-am putea numi tipic alexandrinu¬ 
lui eminescian, culme a literaturii române. 

E. Augier la fel şi traducătorul neamţ întrebuinţează ende¬ 
casilabul, versul de 11 silabe, de unde deosebirea loc funda¬ 
mentală. 

Piesa prezintă avantajul de a-i pune fată în fată într*un dia¬ 
log ales, pe Ea-LaÎs şi El-ChaLkidias : 

CHALKIDIAS 

...O fiinţa ca de ghiaţă răspândind o strălucire 
Orbitoare, dar lipsita de călduri. Nălucire 
Ca din munţii mei tesaUci: când din zarea cea senina 
E se steaua dimineţii vestitoare de lumină. 

Munţii*nccp pare c’a arde şi e semn cum că i-a nins. 

O nălucă luminoasă, ce-ai pierit când te-am atins. 

Da pe stânca cea îhaită unde Ui m*aJ tot chemat 
Nu t chip de niana&ire, nici cărare de'nlumat 
CI căderea’n adâncime, -deci m*arunc si te blestem. 

Lai* 

...Dacă tu-mi ziceai: O, Lata, iată toate ce-am făcut. 

Ca si te câştig pe tine, de iubire străbătut. 

Deci iubeşte-mâ feroee, căci al tău cu totul sânt 
Si în tine se’nţpUoeste fericirea-mi pe pământ. 

De-mi ziceai: cum eu al tiu sâni, fii si tu a mea de tot. 

Noutate® este cu efect, având th vedere ci în toate poezi¬ 
ile lui, astfel e şi normal, ou grteste decât Ei, pe Ea nu a- 


vem ocazia să o auzim. După ce eroul îsi descrie pasive 
şi tot ce-a săvârşit ca să fie lângă Ea, Lais Ti tace impută* 
rile cuvenite: 

LAIS 

însă ceea ce nu pot 

Ca să iert şi ce mă umple de’ntristare şi mânie 
E că cea a fost odată nu mai poate ca să fie 
E ca acea fericire, care*n mână ai avut-o 
Al pierdut-o pentru tine, <fer şi mie mi-ai pierdut-o. 

Cine ştie dacâ’n urmă amoroasa ta vâpae 
N*ar fi deşteptat în urmă iar a inimei bătae, 

N*ar fi încălzit de-a pururi îhvelisul ei de ghiaţă 
Pentru a schimba cu totul amărâta mea viaţă? * 

Când sclavul ca s’o salveze pe Lais nu vrea să moara din 
onoare. Ea îl mustra, tara amintita e Tesalia dar bine a r 



Mihai Eminescu, luceafărul poeziei româneşti 


putea sa flc şi a Moldovei dc sus, mai ales din răspunsul 
său, armonic asemenea doinelor cântate de viorile lui E nes- 
cu, pe poienele zimbrilor legendari: 

LAES 

Oare munţii ţârii tale cu prăpăstiile adânci 
Ce ridică pan’la nouri a lor capete de stânci 
De ameninţă chiar cerul, uimitoare si mirele, 

Au minunile acestea n’au putut să te înveţe 
Ca să pui pe libertate preţ mai mare, nu îh silă 
Sa supui a ta voinţă unui jug fără dc milă? 

CHALKIDIAS 

O! senine nopţi de vâri, mult frumoase erau ele. 

Dulce-a lor singurătate, mândru cerul plin de stele. 

Unde sunt acuma toate? Aştemuturile moi 
Numai flori mirositoare de la munte şi trifoi... 

Unde caprele uşoare?*.. 

Nu descoperim nici urmă de Augier, totul este Eminescu 
pur. Cavalerul ou doreşte să o tragă In sărăcie, obsesia po¬ 
etului mai ales de când era si bolnav: 

CHALKIDIAS 
Nu... Ol Lai*, te conjur 

Pe toţi zeii cei din ceruri şi pe lumea de’mprejur 
Sa nu-ţi fii vrăjmaşă ţie şi de-a ceea nu lăsa 
Pc fântasn* sărăciei palide îh casa ta... 

Tu nu ştii ce Căci, tu thcâ «sărăcia n’o cunoşti 
Ce apasă nehidurată pe spinarea celor prosti. 

Tu nu ştii amărăciunea şi mărimea, crudei lipse 
Care*n umărul mulţime! a ei ghiară şi-o înfipse 
Şi nici munca cea cumplită şi nici miile de chinuri 
Ce apasă mintea noastră zdrobind inimile*n şanuri... 











LIBERTATEA 


-COmNUARF. OIN PAGINA PRF.CEOENTA- 

<* fo'P m.1 frumooftc din 
crtmp» m, inclusiv .Scrisorile, sici Ti d*m drept*to Iul D 
Murânaşu. K u * 

Apoi se împlineşte marea împăcare când F.mlnescu este 
autorul unei superbe declaram de Iubire. SS -1 ascultăm o- 
prlndu-ne bătăile Inimii: f 

CHALKIWAS (îngenunchind fhalntoa oO 
B* cu tine, <fe cu tino, numai tu, frumoasa moa 
Eşti a coca cc-am dorit-o, ce-o Iubesc si am iubit 
Pan'acuma din mândrie, din amor te-am amăgit. 

Daci m*a mişcat atâta a ta maro frumuseţe, 

I.asă-mă sA-ti spun aceea ce de mult mi-ardea pe limbă, 
inima ta nestricat*, purii, care nu se schimbă, 

Inima, fermecătoare, aşa bună, aşa mare, 

M*a tevins şi îh genunche te ador şi te ascult 

LAIN 
Mă iubeşti 

CHALKÎDiAS 

Mai întrebi? tecă? Te iubesc... nespus dc mult. 

LAIS (se aruncă te braţele lui) 

Iartă-mi toatc-acele enide imputări ce ţi-am făcut. 

Dând altuia pentru mine toate cate le-ai avut 
Dc viata ta’ntroagă pe deplin te-ai lepădat, 

Incăt sters este trecutul... 

Fericirea supremă este atinsa prin replica finala a lui 
Lais: 

îmi e dor sătecep o viată noua. 

Desigur nu ne c greu sa răspundem la întrebarea cărei <v 
poci ÎS corespunde împft ca rea lui Eminescu cu femeia iubi¬ 
tă, dorul dc iertare şi recunoştinţă teta de sufletul oi recu¬ 
noscut nobil, trecutul îhtreg se cere uitat. 

In 1880 data notată dc D. Murfiraşu, relaţiile lui cu Vcro* 
nicia Micle erau rupte iar dc Cleopatra Pocnam respins, 
batjocorit cu tot volumul disgratios al junei întârziate. 

Concilierea cu Veronica, fiindcă numai dc ©a poate fi 
vorba, sincera lui declaraţie de iubire nu putoa sa aibe loc 
dec&t în 1887 când tetrio scrisoare Eminescu o cheamă pc 
Veronica la cl la Botoşani. Aşadar Bălăuca nu l-a răpit pc 
poet cum insinuiazâ sora lui Henrieta, ci a venit sâ-i satis- 
fiica dorinţa do-a iheepe împreunâ o viaţa nouă. 

/>»• ar fi conrnmrilm • t T a/s" cu c\*pnim«ift*lc vieţii Iul | 

L./n(m*scUj 




11 a P |lr ţ* no Eminescu mal mult docât chiar 

J! 0 recreată, dc tipul tiladol te romlncste do O. 

Murrwi. 

In orico (iu, cunoscându-l pasiunea nc rea Uzată pană la 
urmă pentru teatru, este nedrept ca «Lais** să rămână nfăt 
de necunoscută pentru Iubitorii operei omlnosclene. 

Este momentul să subliniem că nu s*a insistat potrivit a- 
supra relaţiilor spirituale dintre col doi, în imaginaţia ce¬ 
lor mai mulţi critic! -primul între ei este G. Căllnescu- V 
Micle ar corespunde femeii ftitale, uşuratice, de nimic 

Cât sc poate do falsf 

Veronica a jucat şl rolul Dlotlmăl pe lângă poet. Inspira- 
toare şl călăuză, exact cum o descrie ol, Vencră sl Mado¬ 
nă, de fapt femela totală întrupată de vechil greci te Afro- 
dita celestă şl lumească. 

In perioada anilor ieşeni când ca cele două părţi dlnSlm- 
Paionul Iul Platon, veşnic în căutare, s*au regăsit în sfâr¬ 
şit unindu-sc întriaccoaşl flinta trupească, din sufletul lor 
urmărit de iubirea mai Urc câ moartea, s*a născut tradu¬ 
cerea în colaborare, a povestirii fantastice dc Edgar Allan 
Poc, Morclla, publicată îh “Curierul de Iaşi*», Oct. 1876. 

Sunt indicaţii precise că Veronica a avut acces la manus¬ 
crisele poetului, deci el l-a deschis cele mai intime tainite 
ale inimii. 

Dar peste toate, mărturie obiectivă stă chiar poezia Ve- 
ronicăi atât de superficial caracterizată şi dată la o parte 
ca epigonică, lipsită dc valoare. 

E drept că influenta lui Eminescu este evidentă, dar poo- 
tei trobue să-i acordăm un loc de cinste printre cel cci-au 
recunoscut lui Eminescu geniul tecă din timpul vieţii, fapt 
socotit îh activitatea lui Titu Maiorescu printre cele mai dc 
soamă merite ale sale. 

Nici o îndoială nu lasă asupra veneraţiei absolute a Vero- 
nicăi poezia “Lui”încheiată cu strofă: 

Geniul tău, planoa za*n lume! La să-mă în prada sortii 
Si numai din depărtare când si când să te privesc. 

Martoră măririi talc să flu pân’la pragul morţii 
Si ca pe-o minunete taină să te-ador, să te slăvesc. 

Stihurile Veronicăi Micle poartă amprenta sinceră a ma- 
rei iubiri neîntinată de boala poetului, în singurătatea lui a- 
mamică îi trimite în dar, hulubii luminilor erupţi din cur㬠
ţenia sentimentelor ei: 

Iar tu ca un luceafăr departe străluceşti, 

Abea câte o clipă în calc-mi te iveşti. 

Apoi dispari: —site urmă rămâi tegândul meu 
Vedenie iubită la care mătechin eu. 


PAG. II 



re a fost comunicată în vara 

Noi am zice că de fapt “Lais” este o producţie originală 
a lui Eminescu după E. Augier, au îh comun doar subiectul, 
încolo realizarea artistici îi distanţează unul dc altul capi¬ 
tal. Lais în repertoriul lui Augier de-abea daci este amin¬ 
tită, tine de epoca pieselor în versuri depăşită ulterior cu 
mult succes de celebrul dramaturg, pe când la Eminescu 
îmbracă haina cea mai perfectă a creaţiei sale artistice. 

Este ca şi când lui Stesichoros şi Euripide li s*ar contes¬ 
ta originalitatea fiindcă au tratai după Homer, mitul Elenei 
Sau atâda pictori deoarece au reluat aceleaşi subiecte, sa¬ 
cre, biblice. 

Dc (apt Homer se deosebeşte de Stesichoros prin hexame¬ 
trul sau magnific propriu epopeei atât de diferit de coralele 
lirice, materialul si forma contează, ori aici Eminescu es¬ 
te origina^ mult superior lai Augier, aşa ci se poate postu- 


In 1887 poc ta publici! un volum dc poezii şl nu ult& bine- 

Înţeles si-» diruUscâ un excnyrf»r*ir*>«uiui.** implir.es- 
>c astfel visul din Cezar». dragostea lor devenise o asceza , 
albi, tn doi. 

La câteva zile după moartea lui Eminescu în 20 Iunie,Ve- 
ronica scrie poemul “Raze de lună-Lui”, încheiat astfel: 

Dac'ar da un mort din groapă pentriun răsărit de luna 
Aşa linişte eternă, eu aş da de voie bună 
Toate razele de lună, toate razele de soare 
Să te pot uita pe tine, să simt sufletu-mi că moare. 

O mai cutremurătoare recunoaştere a iubirii cu durata 
dincolo de mormânt, greu se mai poate închipui. Veronica 
Micle cernita, nu mai este om ci astfel cum a visat-o me¬ 
reu poetul, un chip ideal. 

Retrasă la mănăstirea Văratec, Veronica nu poate să su¬ 
porte blestemul zmeului de a nu fl murit împreunâ, ca Fi- 
lemon si Baucis, cu iubitul ei, se sinucide luând arsenic şi 
moare la 6 August 1899, cincizeci de zile după dispariţia lui 
Eminescu. 

Ultimele versuri scrise la Văratec ne amintesc de cele 
ale lui Essenin pe când sângele 11 părăsea din ce în ce,deci 
moartea nu mai era o metaforă oarecare, ci cruda realita¬ 
te înfruntată direct, întunericul, abisul: 


Doina Aivdului 


In temniţă la A lud 
undo pisări nu se-aud, 
ferecat în lanţuri grele 
şl închis între zăbrele, 
rabd tăcut şl*n mine mut, 
dor de sfântă libertate, 
sv&rcollndu-se de moarte, 
strigă tetruna, 
zi şl noapte, 

JOS MINCIUNA! 

VREAU DREPTATE! 

Vreau pământ pentru ţărani 
şl lanţuri pentru tirani. 

Vreau să lupt 

şi trupu-mi supt, 

s4-l slobod sl’ntrcg norod 

să-l urnesc 

şl si zdrobesc 

fără milă toţi tiranii, 

trădătorii şi duşmanii. 

Vreau ca ROMÂNIA MARE, 

să nu fie închisoare 

pentru noi, 

cei mulţi şi goi, 

ce-am luptat 

si-am apărat, 

glii străbune, libertăţi, 

Sfânta Cruce şi dreptăţi. 

Noi de când este pământul, 

mereu jalea ne-a fost cântul, 

iar dureri 

şi sfinte vreri, 

ne-au călit 

şi neclintit, 

zid clădit-am ia hotare 

să’nfruntăm hoarde barbare. 

Dela Decebal străbunul, 
moştenit-a tot românul, 
dor de glii 
sl*n vitejii 

cu Dumnozeu, 

am dus steagul, falnic brad, 
în vifor site Stalingrad. 

Trădări, cu sânge am plătit 

şi caznă multă-am suferit 

pentru ei, 

cei cruzi mişei, 

ce-au vândut 

al Tării lut 

şi-au fbgit ca nişte laşi, 
lsând Tara la vrăjmaşi. 

Trudă multa si amară 
pâine nu-i în trista Tara. 

Cei bătrâni 
sunt daţi la câini, 
iar cei mici 
sunt otrăviţi 

şi crescuţi in legi păgâne 
să ucidă si să fure. 


Toată avuţia Ţării, 

dela Tisate ţărmul Mării, 

din pământ, 

din munţi, din cânt, 

tribut greu, 

ne-o La mereu, 

ce-i ce-au năvălit sinistru 

şl-au furat bătrânul Nistru. 

Toate temlniţele’s pline, 
de dureri sl de suspine. 

In Carpati, 
părinţi şi fraţi, 
sunt ucişi 
şi schingiuiţi 

de călăi, cehi băi de sânge, 
vor pe roţi dreptăţi-a frânge. 

In biserici jefuite, 
stau altare pângărite. 

Iar pe drum, 
în foc şi scrum, 
ruguri vii, 
stau mărturii. 

Crucile, să înspăimânte, 
gloatele plânse si mute. 

Peste tot, pe undhe duci, 
sunt morminte fără Cruci 
si martiri 
ucişi de sbiri, 
împuşcaţi şi aruncaţi 
zac îh şanţ, 
legatite lanţ, 
de le plânge-a lor ursită, 
trista gloata’nflâmanzită. 

In temniţă la Aiud, 
vreau de tulnic glas s’aud, 
printre gratii să răzbată, 
sâ porneascâtetreaga gloată, 
să ucidă, pala mi da, 
spinii marelui masacru, 
\ugust, patruzeci s\ patru, 

ce-a dus Ţara în robie 

fi-* pas fiara 

s'o sfisie. 

Dar, veni-va Ziua Sfanţi, 
când din lemn de roată franţă, 
ne vom face buzdugane 
şi-om zdrobi 
seceri, ciocane. 

Iar pe voi, 
tirani haini; 
va vom pune 
între spini 

si rug mare vă vom fă ce, 
pentru-a lumii 
SFÂNTĂ PACE, 
să distrugem 
pe vecie, 

JUG, TRĂDARE şi ROBIE! 

Toma Gh. EREMIA 

Aiud, Feb. 1951 



Veronica Micle, fotografie cu dedicaţie: 

••Sufletul meu ai dup* moarte va ciu¬ 
ta umbra poetului iubii. Veronica”. 


Via ta-i licărire ce pierete în tune rec. 

Destul... as vrea repaos... să dorm... 

Să dorm pe veci... 

(Văratic. Poiana TiginciL 1889). 

Femeia îi urmează bărbatului iubit tn nunta mioritică din 
cosmos. 

Veronica şi Mlhai devin o pereche pentru veşnicie, U fel 
ca Pa ol o şl Francesca din “Divina Comedie” a lui Dante, 
sau Tristan şi Isolda, ridicaţi tn slavă prin acordurile, pa- 
radisiace, wagneriene. 

Transfigurarea nu poate fi cu adevărat poruncă, fără a- 
pqgeul măreţ al legăturii lor, apoteoză exprimata poetic în 
cadenţele minunatei “Lais 9 *. 

Veronica-Lais, piesă de Mihal Eminescu după E. Augier; 
tălmăcita în metru original în 1888, citita tn vara aceluiaşi 
an la o adunare a Junimii! 

Pentru întâlnirea lor te eternitate sună si lira poetul ui, ca 
a lui Orfeu soţul Euricficei • 

Iar dacă împreună va fi ca să murim 
Si nu ne ducate triste zidiri de tintirim. 

Mormântul si ni-1 sape la margine de râu 
Ne pună te încăperea aceluiaşi sicriu; 

De-a pururea aproape vei fl de sinul meu... 

Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. 


Zidarul dela Argeş 

Nici coapsa şi nici pântecul muierii, 
cu plod te el, nu-I teri jertfe pline. 
Flămândă, mănăstirea învierii 
vrea s*o hrănesc cu măduva din mine. 

Mi-am rupt din braţe hălci de came vie 
s& stfimpăr foamea zidurilor crunte. 

3âtea adânc o inimă te mistrie 

site orice zid gemeau un piept si-o frunte. 

Nu cărămizi că râm pe aspre schele, 
ci sângele meu aprig te dogoare. 

Şi pietrele, cu duh de om te ele, 
plângeau, cântau si te via u spre soare. 

Şi-acum, când te minunea tesangerafă 
sub tencuială carnea mea tresare, 
cad scările, rămân în vânt site sloată, 
sus, pe osânefc turlelor amare. 

Bătut, de jos, cu bulgari de argilă, 
pe creasta jertfei singur tn zăpadă, 

Lmi cresc pe umeri aripi de şindrilă 
ca să mă ducă, tânăr, îh baladă. 


Ovidiu VUIA 


Radu GYF 














UBERTATEA 


APRILIE 1987 


Eu m*lrn trezii pe lume cantand.Când 
deschis ochii muri şi am prins sA încrus¬ 
tez pe răbojul sufletului câte mi se^ntăm- 
plau şi cftte vedeam th jur, era primăvară. 

Ml târâiam, leapa-leapa, ca un burduj ce 
<n%m f în urma plugului, pe brazda reavănă, 
din care se ridicau valuri de aburi în soa¬ 
re... Iatfi prima mea aducere aminte! A sa 
a fost Accsta-i cerul sub cart? m’am tre¬ 
zit: cântând dintr’o ţoavă de lemn, pe-o 
brazdă în urma plugului. Mama ţinea plu¬ 
gul de coame şi leliţa Domni ca mâna caii. 

Cerul era albastru, şi limpede ca lacrima. 

Pe livadă hălăduia în valuri mireasma ta¬ 
re de lut proaspăt, iar îh marginea pădu¬ 
rii dinţa cucul. Mergeam în urma plugului 
şi cântam... 

Pe urmă au intrat tn sufletul meu casa, 
grădina, şura, fântâna şi toloaca. Si totul 
cânta în jurul meu. Mărul de lângă fereas¬ 
tră, tremurându-si crengile înflorite, iarba 
din faţa casei, brazii, prunii, liliacul din 
grădiniţa, fluerul lui uncheşu Yasile carene 
a domnia seara, aşa cum ne obişnuise tata 
înainte de-a pleca ia război; toate, toate.Şi 
mai cânta şi mama. Şi lacrimile i se rosto¬ 
goleau rotunde, în poala. Glasul ei tărăg㬠
nat si duios, îmi trece prin inimă de atunci 
şi ajunge sdnmcinat, ca o rostogolire de is- 
voare pe prunduri, până la mine cel de as- 
tizi. Până la mine care va îndruga acum 
cea mai dumnezeiasca poveste de dragoste. 

Şi în cântecul acela nu era bucurie, cum nu-i nici astăzi. 
Ci tristele fără margine. Poate unde am venit pe lume toam¬ 
na, când păleşte frunza’n codru şi cade plâi^and la pământ. 
Poate că aşa s’o strecurat în sufletul meu o parte din vi jil¬ 
ţul pustiu al codrului. Ori, cine ştie cum o mai fi foşti? Des¬ 
tui că peste cântecul acela dela începutul începutului s’o a- 
dunat în sufletul meu umbrele si vaietele războiului, moar¬ 
tea aceea a lui Ilie, pe urmă poveştile lui uncheşu Toadcr si 
ale lui Sistor a lui Babuz; aşteptarea zadarnică a tatei^ial- 
tele si altele. 

Si nu spun că n’am fost copil, si n*am râs, si nu m^am bu¬ 
curat. Dar tn spatele râsetului şi-a bucuriei, a dăinuit ne¬ 
contenit cântecul acela al tristeţilor pe care nu l-am putut 
birui şi alunga niciodată. Mă jucam, dară jocurile mele a- 
veau altă noima, si altă pornire. \ltă lumina. Care venia de 
undeva de mai departe. Poveştile nu le-ascultam ca si m’a- 
dnarmâ, ci ca să ie rodesc tn mine până dincolo de ori ce în¬ 
chipuire, coiirxGnd coclaurile, aşteptând sl iasă Nlru* la 
rnarţine* codrului si &â mă ioie în braţe, durându-mă cu ea 
îb bordeiul dc aur din poiana Runcii. 5/ toate se petreceau îh 
mine altfel do cât ar fi trebuit. 

Până ce mi-o fost dat să umblu şi eu la şcoală, am cutre- 
erat mate cotloanele şi bălăriile gospodăriei noastre, cău¬ 
tând prin ele tărâmul celălalt* si am cioplit scripci din dra- 
nită de brad, furând păr din coada Murgii şi cercând sa pun 
cântecul din mine, pe strunele de sârmă ruginită; retrâgân- 
du-mâ de ochii lumii, întrhin lan de grâu, ori în păpuşoii din 
livadă, pâr* ce speriată că m’arn prăpădit, ieşea mama ca să 
mă strige în toate părţile. 

-Măi Ţâlică! Mâi Tăiieâ» Lnde te-ai izărit, mai pâclisi- 
tule?» 

Da eu mi mă răspundeam. Taceam ca bursucu*n păpuşoi, 


pac. 



Capitolul 2 din manuscrisul BĂIATUL DRUMULUI ds Vaslle Postau 


DOCIITA DOMNULUI 



VASILE POSTEUCĂ 


pfiriâ ce vedeam că m’am Întrecut cu saga. Si nu-mi păsa 
de verigile mamei sau de palmele ei usturătoare. Mân¬ 
eam, mai stăm ce stăm sub ochii ei si iar mă făceam ne¬ 
văzut. Mă chema cântecul. 

Când mi-a venit vremea dc umblat la scoală, n’am a- 
vut noroc nici atuncoa. A trebuit s’aman umblatul cu doi 
ani. N*avea mama cu ce să ne îmbrace pe tod, ca să ne 
trimită la şcoala. Leontina, Gheorghe si Visarion,purtau 
cojoace mari de-ale tatei, târâindu-lc cu poalele de p㬠
mânt; în picioare cu nişte scroambe de ciubote ramase 
din vechi, prin cele cotloane cu bojenchiuri vechi, ori cu 
opinci de le ajungea gurguiul la nas, thereţite a treia si- 
a patra, de mama, din nişte terfeloage rupte, găsite prin 
pod. 

Aşa fiind, nici vorbă să mă pot duce si eu la scoală. 
Vara umblam desculţ si cu capul gol, îheins cu o curelu¬ 
şă, iară iama stăm in casă, ajutând-o pe mama la ţesut 
si la (Scut ţevi, pană cc începeau să se dcsghctc streşi¬ 
nile si venia primăvara. 

Am începută ufhbla la scoală, de-abla Ta opt aoi.Eram 

acum baiat mărişor şi cu destule grăunte îh cap. Mai a- 
les povesti ştiam cu nemiluita. Ba ştiam si a scrie si ce¬ 
ti. Tot auzind cum buchiseau frâţinii, am fost deprins si 
eu, uneori mai repede ca ei, având poate mai mult drag 
de carte si de scoală. Când oi spune câ ştiam înmulţirea 
până la o mie, nu-ti binevoi a mă crede. Dară las* să nu 
mă credeţi. Tâlicâ spune această poveste mai mult pen¬ 
tru inima lui, decât pentru a dumilorvoastre. 

Intrarea la şcoală s’o făcut cu tămbâlău si zarvă mai 
mare. Măcar că ştiam că Domnu Gheorghe îi tot spunea 
mamei să mă trimită la scoală, si măcar câ 11 fa cea m 
capul călindar, cu miorcăielile mele, ea o ţinea una şi 
bună. 

-Ia, mai stai si pe lângă casă! Ce tot scoală şi şcoala. 1 
N’am să vă fac pe toţi domni! Da că-ti fi toţi domni cu c㬠
ţeaua de ată, cine o răni îh grajd si-o căra gunoiul? Sa 
rozi la iţele scoHii, să te şurui si tu pe ghiaţă îh gârlă la 
Toma sau pe iaz la Bâligoasa? 

Văzând eu că’ncepe iar învăţământul şi câ merg pe-al 
optulea an, crescând ca haldânul de vară, mi-am pus în 
cap să fug singur la scoală. Si, când îmi puneam eu la 
acea vreme ceva în cap, apoi nu mi-o scotea nimeni nici 
cu zece perechi dc boi. Zis si făcut. Intr'o buna diminea¬ 
ţa, mi-am pus cârti, caiete şi creioane de-ale celorlalţi 
fraţi îh trâistută, am îhcâJtat nişte opinci mari si dabala- 
te si tunde o badîcule. Da era vreme de ploi putrede si 
gjodid era până la genunchi. Fleşcăia pământul sub pi¬ 
cioare ca o toplitâ flrâ fund. Şl n’am putut răsbate decât 
pânâ’n mijlocul tolocii. M’am înfundat îh glod până la 
brâu şi acolo mi-au râma* opincile. Nu le-am mai putui 
scoate. De-a tuia am putut icsl eu, ciortolft ca un drac 
*cos din căldare* cu foningeni. Am venii acasă boncâlu- 
ind tn hohote. Şi de eiucB, dar şi de jale, ci n’ampututa- 
jur^e la scoală. Mergeam cu gândul atâta de departe în¬ 
cât mă vedeam blestemat să nu mal ajung niciodată U 
scoală. SehifâmpUsc si de data aceea ca*n toate visele 
melc: mă pomiam la şcoala şi mergeam, şi mergeam 
dar nu mal ajungeam. Incit întotdeauna mă trezeam plân¬ 
gând, iar mama o aducea pe Maranda si-mJ stingă căr¬ 
buni si să mă descânte cu mătura de crengi dc pelin, de 
spiriet sau <k imâoaica. 

-Nu-i a bine cv plodul iesta, mătuşă MannJH N’-*-» 
copil ca toţi copiii. Toată ziulica stă pe gânduri. Ori as¬ 
cultă povesti, firi să mănânce cu săptămânile şi se vi¬ 
sează num ai la şcoală. Si plânge şi strigi prin somn. 

-Nu-i nimica, nemiţăf Cine ştie? Toate trage a om cu 
carte, Nu-ti aduci tu aminte? îmi pare că pe aiesta l-ai 
ficat în căruţa, venind dela hram dela Panţiri. Era In 
seara după Santa măria Mica... 

-Da, asa-L De i-o G viaţa cum i-o (ost venirea pe lu¬ 
me, apoi numai aşe»re şi rost iTana să aibă. Au să-l 
mănânce drumurile fi poveştile. Are sa s’aleaga un pri¬ 


beag dintr’ânsul... 

-Puşchei pe limba! Are să fie si el cum i-o cântai r - 
sitoarele. Da io zic că are să fie om cu învăţături d< 
carte. Câ aşa-mi aduc eu aminte. Doară io i-âmtăiat b ► 
ricul. Din cele trei lucruri ce i le-am îhtins, întâi erei 
-nul l-o apucat în mânuţă, aşa câ păcat mare de nu l- 
da la şcoala. Vezi, tu Ilenuţâ? Dacă i-o fi menit drum 
ista, pană la urmă, tot n’ai sâ-1 poţi tine acasă. Acuma 
visează si strigă prin somn, iară mâne are sâ fuga. r 
î-i scris lui îh stele îi mai tare decât vrerea şi puten 
omenească... 

-Da, mătuşă Marandă. Nici eu nu ştiu ce m’oiface ca¬ 
pului, cu plodul iesta. îmi scoate peri albi prin tulpan, 
alta. 

-Io, de descântat, ţi-J descânt, dară ftf spun că n’arv 
nimica, cum nu-s eu acum mireasă/ 

Când m*au văzut plin de glod pâjiă la urechi, ceilalţi sâ 
se scufunde casa cu ei de-atâta râs f Mama o râs ^ 
liură nu cu wirin. Ga mamei îi eram drag. Darf ^ b(WI# ' 
seamă efl de halul în care eram eu, ar fî râs sf câinii,nu 
mai de-ales oamenii. Si nu m*o mai putut ogoia mama cm 1 
nimica*! lume. Ara plâns toată ziua şi noaptea, pană ce, 
dimineaţa, am văzut-o venind spre mine cu priminelinoi. 
-Schimbă-te că am sâ te duc la şcoală. 

Nu ştiu ce-o mai fost cu mine pană ce-am ajuns. Când 
am intrat îh clasă, de zăpăcit ce eram am tras o trânta 
dc-am pupat pragul cât eram de lung. Mama m’o ridicat 
copăcel şl m’o dus de mână spre Domnu Gheorghe. 

-Ce-i, Ilenută? Ti-ai adus şi-al treilea fecioria carte 
-L-am adus câ mă scotea din casă şi nu puteam nici 
răsufla de rău] lui. La scoală, la scoală si iar la şcoala. 
Numai atâta îl auziam. Şi cum vedeţi: Vi l-am adus» 
-Bine-ai făcut. Aşa mai zic şi eu. De îhvâtat n’am eu 
frică. Cei mai mari îhvatS bine. Şi de copiii luilrimienu 
mă tem eu. Ca si el o avut mare tragere de inimă la în¬ 
văţătură. Si-apoi lasă că si tu ai fost criţă la minte. Aşa 
câ eu mă port cu gândul să împlinesc vrerea luilrimiesi 
să-i dau ta şcoală, mai departe pe teti. lată că Gheorghe, 
mai are un an şi am să-l duc la evamen, la târg,odată c 
Drag os al meu. 

-Asta o fi, când o fi* Deocamdată sâ’nveţe bine si >’i 
asculte, face mama. C3 tare lucru rău nu-s ei, daniei de 
pus la icoane. Mai de-ales, ce sâ vă spun? Aveţi copii >>- 
i ştiţi cumî>. Le-aţi gustat zeama şi amarul! 

Astea zis^ mama s’o dus, iară Domnu Gheorghe m’o 
hiat de mână şi m’o pus în iaiţa’ntâia, lăr^S Docuţa. 

Chiar din ziua aceea m’am simţit la scoală ca aca^ 
L-o fost scos la tablă pe Ilie a lui Bongâlâu, un gâlig^ 
înalt cât podul şl cela nu ştia ceva la tabla înmulţirii.\> 
zând ci eu râd, Domnu Gheorghe m’o’ntrebat pe mine 
când o râzut ce ştiu a rămas crucit. Până la amiazi am 
şi scris pe tablă, şi-am >ikls o poezie pe de-a rostuLL 
Domnu Gheorghe m'o mângâiat şi mângâierea aceea o 
simt si astăzi, caldă de parcă ar fl fost a tatei, pe cai«- 
rcu-J râzusem niciodată si pe care mereu îl visam. 

Mai presus de toate, ieşirea la tablă m’otjnprietem teu 
Docuta. Am început sâ scriem îh caiete şi săje ară » 
unul altuia, ca şi cum am fi fost prieteni de când lumea ^ 

Ea, numai firul ei! Frumoasă ca scufiţa roşie ^ tar 
te. Ca şi ea, cu fundulita roşie, tn părui auriu, revărsa 
pe spate. Ochii ei îmi turnau peste suflet un fel dc nu 
reasmă, iar genele codate parcă ar fl fosfctreşini d«. 
sl veche, în lumina unui răsărit de soare. 

Din ziua aceea a început povestea noastră minunata ,^ 
re a trebuit să sfârşească atit de amarnic şi dureros. 

Dragostea de atunci scoborâ th sufletul meu tot c^ 1 
si tot cântecul din lume scufundarx*i-mă întrhin fel cU 
tare a^ncă. Intr’un fel de uitare de mine şi de tollte ** 
de-ajuns o vorbă şi-mi năvălea sângelehi obraji b 
tâmple svacnind da parcă ar fl bătut un ciocan,pa-uf 
tău. Si pământul se thvârtoa cu mine îhtr’o corag ^ 


(Continuare îh pag. 















LIBERTATEA 


APRILIE 1987 



Armingenii*) 


Pe când umblă Cristos prin \xird, 
Lăţind cuvântul său frumos , 
Ovreii toţi i-au scos ocară 
Şi cărturarii lor cercară 
Prilej , să peardă pe Cristos. 

Aţa ’ntro noapte ’ntunecată, 

Când vecinicul Mântuitor 
Durmiâ 'ntr o casă ’ncreştinată , 
Găsitu-l-au Ovreii 'ndată 
Şi sfat făcut-au de omor. 

La miazănoopte-aveau să vie 
La casa , unde el dur mia , 

Şi casa pentruca s’o ştie , 

Au pus ca semn şi mărturie 
în faţa casei o nuia. 

Dar Dumnezeii, cel ce scoboară 
Şin gândul cel mai nevădit , 

Nu lasă pe^al său fiu să moară, 
Căci a răscumpărării oară 
Şi vremea morţii na sosit. 

Şi Dumnezeu orbit-a firea 
Ovreilor împinşi la rău , 
încât să naibă nicăirea 


f re-un chip de-a Jdptui peirea 
Născutului din Dumnezeu. 

La miezul nopţii y n gloată mare 
Ovreii pe furiş pornesc.... 

Şi-Ovreii urlă de mirare , 

Că ei la casa fiecare 
Ca semn câle-o nuiă zăresc. 

„Dac*am pierdut şi astăzi prada, 
Cu greu pvtea-vom s’o găsim ! u — 
PorneşU-apoi răcnind grămada , 
Perândă*) } n sgomot toată strada 
lăcutului Ierusalim. 

Dar neputând să mai găsească 
Pe Crist, ca să l omoare ’n somn, 
Perdut-au noaptea duşmănească 
Şi n au putut să ’ndeplinească 
Peirea vecinicuhii Domn 
Şi din aceea zi ’nainte 
Rămas-a ohiceiu şi spun , 

Că pentru aducerea aminte 
De noaplen mântuirii sfinte 
Românii şi-azi armingeni pun . 

Gheorghe Coşbuc 


*) Armimlen (Anningen) se cheamă ziua primă do Mai, când 
Românii au obiceiul să punâ la poartâ sau Înaintea casei nucle 

Mi 



Vezi, cum trece vremea 
Şi tu tot departe! 

M’am gândit acuma, 
Sa-ţi trimit o carte. 

A’nflorit muşcau 
Din grădina noastră. 

Şi-i atât de roşu 
Macul din fereastră! 


Scrisoare 

Straturile ’n luncă 
Toate-s sâmânate... 
Si-ti spune nânasa 
Multă sănătate. 

Şi mai este-o veste., 
Ştii tu nene oare? 
Peste-o săptămână 
Mărităm pe Floare. 


Tata-i dus la târguri. 
Mama stă şi coasă 
Şi tot plânge biata. 

Ca nu eşti acasă. 

Eu pe gânduri dusă 
Trec seara’n ograda. 
Plâng acolo’n taină. 
Plâng sâ nu mâ vadă. 


•) perândă — cutricrâ pe râod. 



Ba*e-le pustia 
Cele ţâri streine !... 

Se gătim de nuntă 
Şi gândim la tine... 


Oct avi an Gotja 





îndrăcită, fugindu-mi de sub picioare ca o curea lunecoa¬ 
să. 

Aş fi stat cu Docuta laolaltă o viată întreagă. De spus 
aveam ce ne spune, de n’am fi sfârşit nici In veacul de a- 
poL In timpul Învăţământului şuşoteam nas în nas toata 
vremea, iar în repaos, mâ li» cu ea în grădină si intram 
în prisaca unde ceilalţi copii nu puteau intra. Si Domnu 
Gheorghe nu ne spunea nimica. Trecea pe lângă noi şi 
râdea. 

-Măi poşodicilor, măi! 

Atâta era vorbe lui. 

Dară de la o bucată ne-o luat la ochi ceilalţi copii ai 
Domnului Gheonjhe. Şi numai în noi aninau. încât n’am 
mai putut călca grădina, să ne Jucăm sau să povestim, 
sub merii înfloriţi, îh zumzetul asurzitor al albinelor.Ne 
mulţumeam sâ vorbim In clasă, simţindu-ne bătăile ini¬ 
mii ca nişte hulubi spâriati. Şi Doamne, luminoasă şi fe¬ 
ricite erau zilele acelea. Am sfârşit anul, amândoi, ca 
premianţi întâi, recitând la serbarea de sfârsit de an, în 
dialog, -păianjenul şi musca- f* primind cununi. Norocul 
şi poate o taină caldă a inimii, ne purta mereu împreună 

Dimineaţa stăm cu ea la şcoală, iar după amiazi ie¬ 
şeam cu oile pe toi oază şi aşteptam s’o văd trecând cu 
Domnu Gheorghe, spre pădure. Eu ştiam că are să trea¬ 
că şi ea ştia că o aştept, cântând din fluer. Când ne ve¬ 
deam, zâmbetele noastre de bucurie Întreceau lumina 
soarelui. Dară ceea ce m’o legat şi mai mult de sufletul 
Docutii, a fost o întâmplare neobişnuită. 

Scoţându-ne Domnu Gheorghe la Joacă afară, eu am cin 
-tat din flueraş iară ceilalţi băieţi au Jucat. Când am in¬ 
trat înapoi în clasă, nu ştiu ce mi-a venit şi i-am scris 
Docutei pe-o hârtiuţă câteva cuvinte. Eram supărat pe ea 
Platnici jucase cu alt băiat. Cetind hârtLuta mea, Docuta 
»•* înroşit şi a început a plânge. Cuvintele mele erau ne- 
Sora ei care sta la dreapta, văzând scrisoarea,o 
apucă înfuriată şi-o duce La catedră, ca s’o găsească 
Domnu Gheorghe când va intra th clasă. Eu, să seprâbu- 
şcoala pe mine, nu alta. Ruşinea ce mă aştepta nu 
proastă. Am fost înlemnit. îmi vijâiau urechile şi 



sa si-odată cu intrarea Domnului Gheorghe, sâ se scu¬ 
funde pământul sub mine. 

Deodată se auzi urnind clanţa dela usa şi îh acea cli¬ 
pă, Docuta, care până atunci se uita mânioasă la mine,şi 
mă ameninţa, arătând cu degetul spre catedră^ sărit din 
bancă, uşoară ca o veveriţa, şi dintr’o săritură a fost la 
catedră, apucând hârtiuţă si fi când-o mici-fărâmici. 

Domnu Gheorghe, zărind-o a Iscodit-o sâ afle ce-a 
fost, dară ea, mormânt Ca s’o facă să-i spuie, i-olungit 
urechile, şi-a pus-o în genunchi la tablă, dara ea n*a 
spus. Văzând-o în genunchi, cu lacrimi de durere In ochi 
dar în acelas timp cu un fel de zâmbet uşor aruncat spre 
mine, m’a cuprins atâta drag de ea, încât m’au podidit la¬ 
crimile, şiroi nestăvilit. Domnu Gheorghe o văzut de bună 
seamă tot jocul, ne-a măsurat îndelung pe amândoi, apoi 
a trimis-o la loc. După aceea s'a dus la fereastră şi şi-a 
lipit fruntea de 6ticlă. Sta aşa ca şi cum s’ar fi uitat de¬ 
parte. 

-N’am spus şi n’am sâ spun nimica, îmi zâmbi ea prin¬ 
tre lacrimi. 

-Iartă-mă Docuta!... 

Răspunsul ei a fost o strânse*re de mână, calda, caldă 
de mi-a topit inima, şi o lumină mare în pri\iri,ca un r㬠
sărit de soare pe dealul Poienilor. 

Pe urmă cine ne-ar mal fi putut despărţi?înţepăturilc 
răutăcioase ale Silviei, pri ale celorlalţi ai noştri? Bâ- 
nuesc eu că nici Domnu Gheorghe n’ar fi vrut să ne mai 
despartă In gândul şi inima lui. 

De aceea, nu-i greu sâ şti ti, că pentru mine sunatul 
clopoţelului, dimineaţa, era cea mai frumoasă cântare, 
iar mersul la şcoală era coborî} luminos, pe-un picior 
de {dai, pe-o gură de rai... 

In vara aceea poate nu m’a şl fi dus la stână dacă n’ar 
fi fost setea nepotolită de poveşti şl mai ales dorinţa de- 
a învăţa sâ cânt din fluer aşa de năzdrăvan îhcât s’o far¬ 
mec pe Docuţa, ca si-i pot culege florile bucuriei din 
ochi. Şi în serile acelea înstelate dela stână, numai la 
dânsa mi-a fost gândul. Am s’o găsesc mai mare şi mai 
frumoasă. Cu apele privirilor mai negre şl mai adânci 
şi mai tăinuite. Cu teta roşie şi plină, ca o grădină de 
trandafiri. 9 


HRISTOS A ÎNVIAT! 

Ecou din zare’n zare de clopote străbate: 

E zi de sârbâtoare’n oraşe, ’n codri, *n sate... 
Sub focul sfint de soare zâmbeşte orice floare. 
Sub bolţi de cetini saltă bătrânele isvoare. 

E zi de sărbătoare, e sfânta zi de Paşte; 

Azi tot ce e sub soare “creştin” se şi cunoaşte! 
Şi curg nenumărate şiraguri de creştini 
Spre vechile biserici a’slujbelor, senini, - 
Iar clericii îh cânturi slăvesc Mântuitorul 
Si’n repetate rânduri se’nchină’n rugi poporul. 
Apoi, spre-altarul sacru, ce taina si-o ascunde, 
Din contemplarea rugii, din suflet se răspunde 
Şi cu credint’adâncă: “Hristos a înviat! ”... 

Pe la răscruci de uliţi, îh orişicare sat. 

Acei cu crucifixe la gâturi atârnate. 

In straie ca omătul, perechile’nşirate. 

Ciocnesc în cinstea Celui ce-a pătimit pe Cruce 
Frumoase ouă roşii, sub soare ce strâluce. 

Şi orişice’n natură, din zori până’nserat. 

Şopteşte Laolaltă;”Hristos a uniat! ”, 

Em. C. MÂIEREANL' 

AZI NE RUGĂM 

Un glas de clopot sunâ’n miez de noapte... 

E noaptea învierilor creştine! 

Cucemice-s văzduhurile toate 
Şi zările sunt parcă mai senine. 

De mult, cândva, Te-au răstignit. Părinte... 
Cumplita fapt’a răscolit pământul. 

Dar Tu ai pus viaţa în morminte 
Şi moartea-I biruit-o cu cuvântul! 

Azi ne rugăm, căci lacrimile noastre 
Doar mila Ta mai poate să le-usuce, 

Dar, dacă din tăriile albastre 
Te-ai pogorî şi milă ne-ai aduce. 

In negurile neştiinţei noastre. 

Acuma iar Te-am răstigni pe cruce! 


mi a* ficus* negru Înaintea ochilor. Mă hătea ungând >* 
*targ ia catedră, ca aă iau ti dulie* fi s’orup,d*r piciaa- 
^fi* îmi erau bătute cu piroane, th podeală. Nu mă pu- 
i mişca. Aşteptam din clipi’n clipi să se deschidă o- 


Vadte POSTEUCA 


C. lONESCC-CRISTESTl 









UBERTATEA 


ROMÂNII DIN DREAPTA DUNĂRII 


Sava GARLEANU 


Misionarul Samoil Draxin 


Prin anul 1865 un anume Samoil Draxin, călugăr catolic, 
îst lua "In băţ" straiţa de misionar si plecând de ia Ora¬ 
dea descindea la fraţii Romani din regiunea Vidinului, pe 
atunci Turcia, actualmente Bulgaria. Era ferm hotărî! si 
realizeze printre aceştia o nouă zidire creştinească; cu 
preţul trecerii acestora la credinţa "Romei străbune", sa 
le dea carte şi învăţătură în limba lor româneasca. 

S. Draxin (sau Dragsin) acesta era originar din satul 
Vladimirovăţ numit şi Petrova-Sala, în actuala Voivodina. 
Emigranţi din această localitate bănăţeană întâlnim fii zi¬ 
lele noastre cam prin toată lumea: în Statele Unite, fii Ca¬ 
nada, în Scandinavia. Ei nu ştiu fiisfi nimic de isprava de o- 
dinioarfi pentru cauza românismului a consăteanului lor S. 
Draxin. "Nimeni nu e profet în ţara sa". Nu găsim menţi¬ 
une despre el nici în "Monografia comunei Roman-Petre, 
Petrovo Sele (Vladimirovăp’% publicată de N. Pentia în 
1908 şi reeditată la 197-1 de către fiul devotat al comunei 
sale natale George Barbu, stabilit în On tari o-Ca na da. Mi¬ 
sionarul Draxin nu figurează fii "Consemnarea bărbaţilor 
ieşiţi din comună". Omiterea este justificată prin aceea că 
Draxin nici n»a săvârşit vreo faptă câtuşi de puţin impor¬ 
tantă prin localitatea sa natală. El "a ieşit din comună" şi 
şi-a consumat toate energiile departe pe alte meleaguri, tot 
romaneşti. După ce mai întâi a călătorit pe la Ierusalim jsi 
pe la Roma, el îsi întreprinde temerara acţiune de misiona¬ 
rism romanesc printre Românii amintiţi din Bulgaria. 

Cum va face ulterior si Badea-Carţan, Draxin poartă şi 
el în svralţ& canea romaneasca destinată celor care au cea 
mai mare nevoie de ea, deşi el însusi mi poseda vreo mare 
învăţătură de Carte. El stib^nsa $5 simte <^re-î * r baiul"; 
Poposeşte în marea comună românească Stanotam a vilae- 
tului Vidin, si dulcele grai matern în care le vorbeşte locu¬ 
itorilor îi aduce succes rapid fii acţiune şi mari speranţe 
pentru viitor. De aci semnează o scrisoare către Mitropoli¬ 
tul de Blaj, în 1S67, semnată şi de alte 35 de persoane, prin 
care se cerea afilierea la biserica Romei a 52 de sate ro¬ 
mâneşti din vilaet (regiune). "Să scăpăm de ierarhia gre¬ 
cească sau bulgărească, ca să ne mai putem ridica odată de 
unde am căzut"-se exprimau semnatarii. Cei vizaţi, cleri¬ 
cii fanarioţi încă pe poziţii 1a vremea aceea, cum şi cei 
bulgari, întreprind o întreagă acţiune de propagandă prin 
satele valahe Împotriva apostolului lor. Acesta însă nu se 
dă bătut, deşi are de suferit prigoana, ci, asociind la acţi¬ 
une şi pe fiul său Petre, învăţător, el vrea să organizeze 
şi şcoală romanească, mai întâi la Stanotam. "Pentru Ro¬ 
mânii din Turcia, scrie Draxin, pentru zelul şi râvna pe 
care am avut’o şi o am... nu voi părăsi niciodată pe Ro- 
nAni, măcar de-oi suferi precum sufăr, văzându-mă de 
multe ori stramtorat şi de primejdii înconjurat, ca oaia 
spre junghere în mijlocul multor lupi sălbatici"... 

In ciuda piedicilor, primejdiilor şi indiferentei din par¬ 
tea celor chemaţi să ajute acţiunea lui românească, Draxin 
realizează succese însemnate pe tăiam bisericesc. In 1870 
el are alăturate patru sate mari romaneşti cu 18.000 de a- 
derenti. Anul următor se pun de partea lui alte 18 comune. 

Draxin vrea să facă din oraşul Vidin un centru şi în acest 
scop zideşte o capelă din lemn în cartierul Cumbair. Merge 
apoi la Viena şi obţine un ajutor de 208 galbeni, din care 
cumpără de la turcii din Vidin un loc potrivit pentru zidirea 
unei biserici mari din piatră. Până în Ardeal ajunge iniţia¬ 
tiva lui Draxin pentru colecta de mijloace în vederea zidirii 
bisericii amintite. Se adunau dea semeni cărţi pentru a fi 
răspândite de Draxin şi fiul său Petru prin satele româneşti 
sud-dună rene. Căci Draxin deja le vorbise locuitorilor de 
nobila lor origine latină, de identitatea lor cu Românii din 
nordul Dunării. 

Din păcate însă, acestui avânt solitar i se pun stavile şl 
apostolul românismului şi creştinismului sud-dunărean u- 
nit cu Roma are parte de prigoană, de abandonare şi neîn¬ 
ţelegere pană şi din partea celor în ajutorul cărora avea 
U* dreptul să spere mai mult 

Prea multe interese "superioare" intrau în joc si se îm¬ 
piedicau de un "ciot" ca acest entuziast de Samoil Draxin. 
Mai întâi că tocmai fii acest timp bulgarilor li se recunos¬ 
cuse (1870) Exarhatul, adică autonomia totală faţă de pa¬ 
triarhia din Constantinopoi şi clerul fanariot Acest Exar- 
hat era foarte expansiv în extinderea competinţei sale te¬ 


rn oartoa lui Draxin, încât el a scăpat de aceasta "ca prin 
urechile acului", ocolind. Rusia ţaristă dădea tot sprijinul 
bulgarilor fii acţiunile lor politice şi bisericeşti bine îmbi¬ 
nate. 


Viena şi Budapesta, dacă puteau fi interesate întrucâtva 
in progresele catolicismului, nu puteau câtuşi de puţin a- 
vea Încredere într’o propagandă românească oriunde şi- 



Româncâ de pe graniţa sârbo-bulgară în portul ei local 


ar fi având această sursă. Felix Kanitz, cunoscutul câlăto) 
prin Balcani al Austro-Ungariei, califica apostolatul lui S. 
Draxin drept instrument de propagandă care "năzuieşte la 
unirea tuturor Românilor îhtr’un mare imperiu daco-ro- 
man". Ajutorul ce i s*a dat de la Oradea ar fi fost menit, 
a mai zis F. Kanitz, să atragă pe "Valahii aşezaţi filtre ^ 

Dunăre si Timoc în şuvoiul mişcării naţionale mari roma- 

/ * ' - 


nesti". Deci, s*a dirijat o stopare a oricând ajutor si ani¬ 
hilarea iniţiativei lui Draxin. Se intervine la turci spre a 
se interzice zidirea bisericii la Vidin. 

Bucureştiul nu sprijină cu nimic acest apostolat, tace, 
nu-şi fă ce deloc auzită vocea în chestiune. Ca ironia să * 
fie mai mare, în timp ce ignorează cu desăvârşire acţiu¬ 
nea patriotica a lui Draxin, Bucureştiul dă tot sprijinul 
acţiunilor revoluţionarilor bulgari ia Brăila, Giurgiu şi 
Galaţi; politică ce nu era lipsită de riscuri fii ce priveş¬ 
te raporturile cu Istanbulul. O altă ironie a soartei: când 
Hr. Botev trece cu ceata sa Dunărea sâ înceapă răscoala 
îh Bulgaria şi debarcă pe la Cozlodui, el nu întâlneşte 
bulgari ca sâ-1 primească cu entuziasm, ci dă de locui¬ 
tori români care nu ştiu o boaba bulgăreşte. 

Caţiva ani de zile, după jumătatea lui 1872, îl vedem pe 
devotatul cauzei româneşti S. Draxin fiidurând privaţiuni si 
refuzuri, pe la Golenti, Gravita, Lugoj, Constanta. Se în- * 
dreaptă la un moment dat şi spre satul său Vladîmirovăţ 
unde-şi putea impresiona rudele numai cu sărăcia cumplită 
E bătut de soartă. Ii moare şi fiul Petru, mana lui dreapta 
fii acţiunea de apostolat Nici o voce nu-1 întreabă pe el 
"Quo vadisf " Nu ştim dacă va fi aflat de spusa sigurei 
voci ce se ridica în ţară în interesul Românilor sud-dunâ- 
reni, aceea a lui M. Eminescu, îh 1876. 

Fortuna totuşi nu l-a servit pe bănăţeanul buclucaş, de o 
energie rar îhtâlnitâ, venit printre fraţii săi în sudul Dun㬠
rii cu mângâierea graiului natal. Aceştia au rămas orfani, 
pană astăzi, de un bun părinte. 


Un tânăr preot bulgar, îvanov, român însă din comuna 
Cosa va (ţinutul Vidinului) îmi vorbea de urmele unui edi¬ 
ficiu durat acolo din iniţiativa popii Draxin, cum şi de o 
inscripţie pe româneşte din vremea aceea. Cosa va fusese 
a doua comună după Sta notăm, raliată la acţiunea lui Dra- 
xin. îvanov era teolog cu instrucţie bulgară. Fusese traca¬ 
sat de colegii săi bulgari pentru originea sa valahă şi "lip¬ 
sa de cultură a neamului acesta" al lui. Când se simţise 
râu fiicoltit găsi un sprijin neaşteptat în profesorul de lim¬ 
bă latină care, dojenind purtarea colegilor, le învedera 
faptul că acest coleg al lor vorbeşte graiul moştenit direct 

din limba cea mai cultă, cea latină. Tânărul teolog se sim¬ 
ţi încurajat, renăscut Devenit preot fii sat valah, el a g㬠
sit pe undeva ascuns un liturghier românesc de pe la 1830, 
editat atunci cu litere chirilice. Aceasta fiindu-i uşor de 
citit, s’a apucat să facă slujba românească după această 
carte. Va mai fi continuând, în ftincţie de împrejurări, nu 
ştim. 


triale înspre Macedonia şi în alte părţi, devenind un pu- 
j|c instrument al propagandei naţional iste bulgare. Pu- 
era dispus el acum să mai tolereze şi un misionarism 
lânesc pe teritoriul său. El desfăşura o contrapropa- 
d& în satele valahe. Nişte preoţi bulgari l-au pregătit şi 


Fwiui 


4ftoif come 


S*au împlinit în luna Noembrie 1986, 25 
de ani deia dispariţia dintre nod a celui ce 
a fost poetul şl luptătorul naţionalist-creş¬ 
tin ARON COTRUS, stins fii exil cu dorul 
de ţară, ale cărui rămăşiţe se odihnesc fil¬ 
tram cimitir oraşul Cleveland. 

In memoria marelui poet, ca s t m n d e 
cinstire şi preţuire, un grup de români a 
luat iniţiativa de a se ridica un monument- 
troită, monument care va fi executat de c㬠
tre sculptorul ValeriuCercel, şl al cărui 
cost estimativ sa ridică la suma de 9 2500. 

Orice contribuţii destinate acestui fond 
de construcţie, pot fi expediate pe numele 
Nitâ Nicolae la adresa ziarului ‘Libertatea* 


cu menţiunea ‘Pentru FonAU A ren Cotruş*; 
numele contribuabililor şi sumele donate 
vor fi publicate prin intermediul ziarului 
-Libertatea». 

Menţionăm că monumentul va fi ridicat 
la căpătâiul poetului din cimitirul oraşului 
rieveland. 

COMITETUL DE INIŢIATIVA 

1) Nua Nicolae 

2) Ovidiu Vuia 

3) Nicolae Roşea 

4) Tralan Popescu 

5) Traian Golea 

6) Valeriu Cercel 

7) Victor Corbul 





















, jpi ktati:a 


aprilie 1987 


PAG. 15 


DESPRE ORTOGRAFIA 


CARNET 


ZIARULUI D-UJI I.RATIU 

4 


■ cAmANUl, ANDREI, de 
Ntcolac TOTU. Editura “lin¬ 
ei» *’, Madrid, 1983, 

Recenzia romanului Istoric 
“Căpitanul Andrei** -singur»* 
acrierr de întindere » avoca¬ 
tului Nlcolae Totu- ne obligă 
U o dublă prezentare; cea a 
cărţii al a autorului ol. 

Niroiae Tatu n luat parte la 
luptele din Spania anilor 193(W 
1937, împreună cu eroii creş¬ 
tini Ionel Moţa ai Vnsllc Ma¬ 
rin. Soait în tarfl este alea de¬ 
putat Tn partidul “Totul pen¬ 
tru Tnrft M . In anul 193K când 
începe valul do areatâri din 
ordinul regelui Ca rol al Ii¬ 
le*, este arestat împreună cu 
fruntarii logionarl. Destinul 
său se Identifică cu al tuturor 
luptătorilor naţionalişti logio- 
nari. 

A murit ca un martir tn 
noaptea de 21-22 Septembrie 
1939, In masacrul deln Râmni¬ 
cul -Sfera L 

Mcolac Totu a profesat avo¬ 
catura la laşi şi a fost prezent 
tn presa vremii colnbomnd la 
7l»ml "HUNA VESTIRE ".Sin- 

i trnml vtjJum puhllcfit In timpul 
vivUJ s*Jc y a fos t carto* tu**-., 

tulatli *W o* 


Mnuscrisul romanului “C㬠
pitanul \ndrol" a avut si el un 
destin aparte. Nicolac Totu al» 
a scris această carte tn închi¬ 
soare. întâmplarea a făcut să- 
&i termine romanul numai cu 
câteva srJJc înainte de a fî li¬ 
chidat. El l-a înmânat familiei 
in ultima vizită la închisoare. 
Familia îl preda poetului Ybsi- 
le Posteucă pentru publicare. 
Apariţia cărţii csle preş:rama¬ 
tă dar Intervin evenimentele 
din ianuarie 1941 .Manuscrisul 
• luat apoi în Germania. Ajun¬ 
ge după aceea în Argentina ia 
NicoUc Teban. MiJloBcelc au 
permis publicarea romanului 


în Spania, abia în aceşti ani. 

Romanul "Căpitanul Andrei* 
este o frescă Istorică din tim¬ 
pul domnitorului Vastlo Lupu 
tn Moldova. Pe toată perioada 
de domnie a ncestuia de aproa¬ 
pe 20 de ani, perioadă co co¬ 
respunde cu cea a omologului 
său din Muntenia, Matei Basa- 
rob. Ambele domnii se carac¬ 
ter! zoa/A prin dura ta,prin lăr¬ 
gimi autorităţii domneşti şl 
cbiur realizări tn domeniul 
culturii şl artei.Nu lipsesc nici 
acţiunile pe plan politic extern 
l>entru acel început de secol al 
XVD-hv» ptriâ spre jumătatea 
lui. Mal legat de tradiţie, ca 
•'domn de ţară**, Iul Matei Ro- 
sarsb i-a lipsit ucol prestigiu 
căutat care 1-a caracterizat pe 
Vasilc Lupu Vodă, cu acel fast 
•'ceremonia!" la curte,cc ex¬ 
plica temă, subiect şl răzvr㬠
tiri (mal puţin fabulnte) în car¬ 
tea lui N. Totu, "Căpitanul An¬ 
drei". 

Dela începutul acestui ro¬ 
man istoric eroul principal, 
Andrei, nc este prezentat la 
vărs ta pubertăţii. F.l creşte o- 
d;itl cu desfăşuraroa acţiunii 
cărţii. Andrei se des voltă, ca 
« MfiJCHţio »l morală, în credln - 
ţp wirfttnin*. Autorul fi «urprln- 
0«? strălucit pe Andrei în vlsis 
Hle Iul, în creştere» Iul ca 
bărbat, în vitejie, îhtndrăsnoa 
-lfl, curaj şi luptă.Personagii 
de bocri care au existat ai*voa, 
nu culoare» si prestanţa tim¬ 
pului. Sunt descrişi cu veridi¬ 
citate nu numai în uneltire 
(câţiva) dar si ca înţelepciune, 
luptă si dragoste de moşia 
străbună, care este Moldova 
lui ştefan cci Mare. Eroina 
principală, Ancuta, are can¬ 
doare dir si îhdrâsnealâ.Par- 
Ucipă chiar La luptă, cu destu¬ 
lă bărbăţie, alungind poate 
Nistru cu o ceată de moldo¬ 
veni în frunte cu Andrei -de¬ 
venit căpitan- când puhoiul t㬠
tăresc îi calcă moşia străbu¬ 
nă. Printre bocril care popu¬ 
lează cartea, bravul moldo- 


cronicar 


voan Mitre ac ridică din pana 
autorului ca o statuie vio. 

Antologic rămâne în pagi¬ 
nile romanului episodul din 
desişul pădurii Moldovei n 
Ruxandrcl si băieţilor moldo¬ 
veni printre zimbrii curo sft- 
1 a suiau odinioară în codrii 
noştri. 

Sunt descrise cu autanticlta 
-te şt mflostrio ritualul nunţii 
moldovene păstrată prin tm- 
dltio şl astă/l. Pagini de un 
patetic lirism redau frumuse¬ 
ţea pa jiştilor, a crângului sl a 
câmpiei moldovene.Plimbări¬ 
le cu sania în zăpezile grelo 
ale timpului suni de o poe¬ 
zie ncogalabtlă. 

a 

a * 

Dacă Legiunea a avut com¬ 
pozitorii ei, poeţii ci, conde¬ 
ierii ei, atunci pe drept cu¬ 
vânt s*a spus că a avut In Ni¬ 
colac Totu ••Sndovoanul” ol 
(col din perloadn "Şolmăroş¬ 
iilor", nu Nada Florilor sau 
maculatura Mitrea Codor). 

Operă de respiraţie eplcb 
tn cadrul mirific patriarlial al 
Moldovei, roinu nul•'Că^lUnul 
Andrei'* est* nrt*» do i»ra*tn- 
dâ simţire rominouscâ.Ftu al 
Moldovei, Nicolac Totu îmbo¬ 
găţeşte tezaurul llt< rvturli 
nou sire istorice cu încă o o- 
perfi majoră. 

Faptei o istorico descrise, 
atmosfera timpului, limba vor¬ 
bită a eroilor dar si a comen¬ 
tariului, Iu să să se vadă can¬ 
titatea de muncă cc a dus la 
realizarea unei opere artisti¬ 
ce de mare frumuseţe. 

Dovadă stau materialele con 
-sul ta te de autor: "Letopise¬ 
ţul** lui Miron Costin; Cânte- 
mir: “Descrierea Moldovei**; 

. -'li il.r ... , ..lini 

Dobjansld şl Simion V.: “Ar¬ 
ta in epoca Iul Vasile Lupu 1 * ; 
C.C. Glurescu; “Istoria Ro¬ 
manilor** (1927). 

* * * 


Săptămâna Patimilor 


Ovidi^VUIA 

Ca din întâmplare îmi cade în mini foaia dlul Ion Radu, din Febnarie 
1987, dedicată adunării din 20 Docembric 1h prezenta Regelui şl cu sur¬ 
prindere constat că Romfinll declaraţi liberi sub magnanima dsalc ocro¬ 
tire, scriu după ortografia comunistă lansată do Academia RSR-ulul. 

Să mă explic: după cum prevede îndreptarul lui Scxtll Puşcariu şl T. 
Naum, conform structurii Umbli romfinc, acolo unde se eludează o lite¬ 
ră, odlcft mal simplu, cade, se puno în locul ol apostroful, pâstrându - se 
llnluta de unire -do-alcl şl denumirea ci- când o vorba sâ se unească do¬ 
uă cuvinte complet separate. 

Astfel se va scrie: s*a dus (cade e fhtrc s şl a dela so), s'au purtat, 
m'nm aşezat, l-am (Scut, dc-a dura şl aşa mai departe. 

Oricât ar păron regula de simplă, ea era greu însuşită de cel strlntdc 
spiritul Umbli, lucru evident rccslt în evidenţă după ce hidra comunistă 
a ajuns la conducerea ţării. Era uşor să lc dai analfabeţilor sl semidoc¬ 
ţilor diploma de bacalaureat după câteva luni de liceu seral, conchis de 
profesori în general epuraţi, complet aserviţi presupuşilor elevi, dar nu 
cru posibil să-1 si poţi face sâ-sj însuşească regula apostrofului şl a ll- 
nluţel de unire, de unde măsura arbitrară tipică ucigătorului de spirit,să 
desfiinţeze apostroful şi să pună peste tot liniuţa de unire,chiar dacă ast¬ 
fel lovea graiul românesc, în inima lui. 

Noi Românii neliberi din tară ca şi astăzi în exil, nu am acceptat nici¬ 
odată respectiva samavolnicie îndreptată contra spiritului creator rom⬠
nesc de către duşmanii lui de moarte-cu acea ocazie se căuta pe toate 
căile slavizarea limbii noastre- şl vechea ortografic a fost respectată ca 
ceva sacru pfină acum, în exilul nostru anticomunist. 

înainte cu câţiva ani, “marele savant’* C. Poghlrc nc fhdemna prin a- 
numite publicaţii, străine şl ele de problema românismului autentic, la 
unirea noastră cu ortografia comunistă din ţară şl asta o făcea în calita¬ 
te de emerit fUolog cum este etichetat dc colegii sât dizidenţi. 

Faptul că dl. Ion Ratlu îl urmează astăzi în publicaţia sa, este o con¬ 
secinţă logică a colaboraţionismului său cu toţi trimişii regimului comu¬ 
nist sau reprezentanţii comunismului Internaţional puşi pe aceeaşi dis¬ 
trugere a neamului nostru. Mal arată dl. Ion Radu şi toti partizanii dom¬ 
niei sale, o amnezic totală privind trecutul din care nu doresc nicicum să 
înveţe. Manlu sl Dinu Brătianu au crezut câ sunt democraţi buni dacă sc 
alin zft cu comunistul Pătrftşcanu, Iar generalii în frunte cu Sânătescu şl 
Niyiiescu iiuxcaLi.au wouaidfrUtrouuâ cu dezertorul Uudnarayn- 
tiodus în cabinetul regelui, vor putea salva tara, de fapt flecare sc gân¬ 
dea la propria înălţare pe spinarea bietei ţărişoare robite muscalului. 

Desl dl. Raţiu pare animat do sentimentele celor din urmă, îl amintim 
că cei co se unesc pe orice calc cu adepţii Iul Marx, vor termina-o ori 
ca Manlu si Dinu Bratianu în închisorile comuniste, ori ca regele,vor lua 
calea pribegiei. 

Pentm cei cc sunt gata să vadă ta schimbarea ortografici şl adaptarea 
celei comunisto un lucru fără importanţă, le-as aminti că ortografia ve¬ 
che a format unul din pilonii de rezistentă ai exilului anticomunist,şi la 
baza acestuia lucrează unii cu Intenţie, alţii din prostie, să-1 distrugi cu 
toată violenta. 

Nu întâmplător în holul sălii unde s*a ţinut şedinţa dela 20 Decembrie, 
se vindeau, lângă ziarul dlui Ion Raţiu, producţiile societăţii AFLA siPse- 
udo-istoria românilor la ediţia a doua, a marxistului Vlad Georgoscuja- 
tâ cu cine doreşte ii. Raţiu să constituie o rezistenţă anticomunistă îl î 
Personal, consider câ punandu-sc discursul regelui sub tutela ortogra¬ 
fici comuniste s*a adus un grav prejudiciu demnităţii regale şi credem, 
-aşu cum ti averizam după Soultzmait—, nu va ft ultimul, dacă Domnia Sa 
înţelege să so menţină ta compania aceloraşi politicieni venali, coborîli 
din cei co l-au convins să încheie actul dela 23 August, de fapt o trădare 
pe caro istoria Românilor, cea adevărată şl nu batjocorită do alde Vlad 
Gcorgescu, nu i-o va ierta decât dacă va înţelege să asculte cel puţin în 
ceasul al doisprezecelea, sfântul glas disperat al poporului său. 

Este timpul să o ştie şi cei tineri că, dacă ajung în exil şi vor mtrAde¬ 
văr să so îhcadrozo într*o luptă deschisă anticomunistă, apoi trebue să 
so trudească să înveţe adevărata ortografie a limbii noastre,simbolui Ro¬ 
mâniei libere de mfilno, altfel vor figura în postura venerabilului domni. 
Ha tiu cu pretenţia dc a se uni împotriva cotropitorului ţării, dar a vând pe 
stindardul pe care îl poartă, stema RePeReulul, Ihsemmtl Leviatanului. 

Cam aşa se prezintă Românul liber şi toti colaboratorii s U„ cu scrisul 
lor, strâmtară! ca îhtr’un pat al lui Procrust, în regulile ortografiei co¬ 
muniste, total necorespunzătoare spiritului limbii româneştiiII 


E*n mijlocul săptămânii 
Patimilor... Poate sat. 

Dala Schit din turlă sur* 
tiW» de clopot, trăglnat... 

\ ata potop dc floare... 
unui dâmb 

> da argint. In soare, 

Ua maaUtocân nalt şi strâmb 


lui, o druac 
ăi... S’au tot jucat: 
a “Focul** ba de-a ••Rugit' 
# “ Da rdon»-Împărat'*... 

‘ drac cu părul galben 
1 spR bălai dc grâu; 

' fi, măi, d*r'*m întinge 
aau un “brâu**?.,. 



••-D’apol cine ne opreşte 
SA nu’nclngcm? I'auzi miiî... 
••-Fete mari suntem destule! 
••-Şi suntem destul flăcăii ..." 

Codă na cele dc fete, — 

Fete-mari, deşi a unt micii - 
Şi-au împodobit cosiţa 
Cu răsuri şl cu aglici. 

Flăcăiandrii -vorba vine! - 
Ca aă pară mai în draci, - 
Şi-au pus maci la pălărie 
Şl U beţe iarăşi macii 

AI 11 încă! şi cu-al Mării,- 
După placul tuturora,- 
Fac, mâ rtg, po lăutarii 
Şi sv'nvârtc, nene, horal ... 


Strigă unii, buni dc gură: 

••-Bate-o, Obnă, bate-o dc»| ... M 
“-Dragi mi*» ochii ca de mură! ...'* 
••-Bine joc, dar nu proa ţes| ... M 

“l.easa**, “Brâul**, “Ca la Breaza'* 
Hopa-ţupa... ţupa-hopa... 

Dar, U uită, din zăvoae, 

Răsări deodată Popa? 

Toţi încremenesc - văpao; 

Feteic-şi ţin ochii'n sin... 

Râde'n barbă Popa Nac: 

-“Jucaţi hori, al?... Nat păgân!*'. 

Vasile MILITARU 


înviere! 


Din Gotgote ne-am zămislit idealul 
şi*n beznă dc temniţi, 
cumplit 
am pătimit. 

Din sânge şi lanţuri 

ne-om ridica Iar Neamul, 

pe drumul învierii. Celui Răstignit! 

Brazde adinei vom despica si*n glie, 
sămânţă vom pune, 

iară 

să răsară, 

din lut de suferinţe, 

din juguri, vijelie, 

TITANI biruitori, pentru NEAM si TARA! 
Cluj, Nov. 1949 Tom* Gh. [WHIâ 




















- DIN LUMEA IUDAICĂ - 

r 


M O S S A D 

fii 


Fără îndoiala că perioada 1986-1987 a fost de râu au¬ 
gur pentru agenţii M os sad-ui ui. Nici nu s’fcu desmeticit 
bine după dezastrul cauzat de ‘‘afacerea” Pollard şi de 
revelaţiile tehnicianului nuclear Vanuu, ca un scandal de 
proporţii gigantice pentru minusculul stat Israel dezv㬠
luie lumii întregi rolul tenebros dublat de amatorism ju¬ 
cat de Mossad tn “afacerea” Iran. Şi, colac peste pup㬠
ză, câtva timp mai târziu un agent cu capul în nori al Mo¬ 
ssad-ului uită o servietă Hitr’o cabină telefonică din Ger¬ 
mania. Servieta conţinea paşapoarte britanice falsificate 
de către Mossad în scopul utilizării lor de cătreasasinii 
israelieni pe teritoriul britanic. 

Sa recapitulam gafele cele mai vizibile comise.* 1)Spi¬ 
onai contra Americii, aliata cea mai de nădejde a Israe¬ 
lului; 2) Violarea suveranităţii Angliei şi a altor ţări pe 
teritoriu] cărora s*au comis răpiri si asasinate; 3) Tran¬ 
sformarea ilegala a Israelului Hitr’un arsenal de propor¬ 
ţii uriaşe pentru întreaga zonă a Orientului Mijlociu; 4) 
Folosirea de conaţionali rezidenţi în ţările în care Mo- 
ssad-ui îşi desfăşoară activitatea de spionaj. 

In contextul articolelor referitoare la Mossad, ultimul 
punct este extrem de relevant deoarece neagă categoric 
aserţiunea Mossad-ului cum că nu ar folosi evrei locali 
în scopuri de spionaj. 

In trecutul milenar ca şi în prezentul revoluţiei nucle¬ 
are si ştiinţifice, prezenţa comunităţilor evreieşti în a- 
proape fiecare ţara din lume a constituit dintotdeauna pu¬ 
terea şi totodată slăbiciunea oricărui serviciu dc spionaj 

centralizat şi cu extindere suprastatală. Puterea, pentru' 
că Hi ţara în care comunitatea evreiască organizată sea- 
daptează cu uşurinţă tuturor schimbărilor politice, nu 
poate exista practic nici un secret de stat necunoscut ra- 
binatului local ce are de gri£ să-l transmită de urgentă 
“Centrului”. Slăbiciune, pentru că Hi momentul dezv㬠
luirii -ca în cazul “afacerii” Pollard-, tara respectiva 
începe să-l considere pe cetăţeanul ei de origine evre¬ 
iască un fector de risc pentru supravieţuirea naţiunii 
respective şi ia de urgenţă măsuri variind de la “perse¬ 
cuţiile” şi “pogromurile” din trecut si până la tăierea 
ajutorului economic de miliarde de dolari în prezent. 

Dar, ce poate să facă Mossad-ul când cea mai bună 
sursă de informaţii o constituie comunităţile evreieşti 
locale? Tentaţia este mult prea puternică şi riscul este 
asumat în speranţa dictonului: “Hoţul neprins este om 
cinstit”... 

Una din repetiţiile gafelor de gen Pollard o constituie 
“operaţia Suzana” pusă la cale de către Mossad încă 
din 1951 şi executată în 1954. Fundalul istoric al 
“Operaţiei Suzana” îl constituie deposedarea regeluiFă- 
rouk al Egiptului şi preluarea puterii de către Ga mal Ab- 
dul Nasser. Dacă aspectul socialist al iui Nasser le con¬ 
venea is radierul or fiind ei înşişi socialişti, aspectul na¬ 
ţionalist arab le provoca fiori reci de-a lungul şirei spi¬ 
nării. Intenţia de naţionalizare a Canalului de Suez de 
către Nasser concomitent cu angajamentele Angliei şi 


Franţei de a-si retrage trupele, destabilizau balanţa pu¬ 
terii evreieşti din Orientul Mijlociu. Ba mai mult, atitu¬ 
dinea Preşedintelui St Unite Dwight Eisenhower fată de 
Israel se schimbă pe zi ce trece. Pe atunci (ce ircmie a 
sorţii), America trata un contract de vânzare dearmecă 
-tre Iraq, singura tară arabă ce nu semnase vreun ar¬ 
mistiţiu după 1948. Ba mai mult, secretarul de StatHen- 
ru A. Byroads declara; **Vouă israelienilor vă spun că 
voi trebuie să vă priviţi ca un stat din Orientul Mijlociu 
si că trebuie să vă priviţi viitorul Hi acest context şi nu 
ca un Centru ori nudeu al unor grupuri răspândite pe tot 
globul apartinand unei religii particulare şi cu drepturi 
speciale Hi contextul obligaţiilor către Statul Israelian” 
Cu alte cuvinte, secretarul de Stat american îi sfătuia 
pe israelieni că pacea Hi zona Orientului Mijlociu depin¬ 
de de “desioruzarea” politicii statului lor.In exactacest 
moment istoric, Mossad-ul intră Hi acţiune si “Operaţia 
Suzana” ia naştere. 


Obiectivul final îl constituia distrugerea relaţiilor pri¬ 
eteneşti dintre Cairo şi lumea vestică. In vederea atin¬ 
gerii acestui obiectiv/vor fi folosite metode teroriste de 
vreme ce tatonările diplomatice au eşuat. 


Ca urmare, proprietăţile americane şi engleze din E- 
gipt ca ambasade, centre culturale si comerciale vor fi 
incendiate şi distruse. Ca de obicei, vina va fi aruncată 
asupra organizaţiilor de dreapta şi asupra frăţiilor mu¬ 
sulmane. Securitatea egipteană va fi obligată să ia m㬠
suri ce fără îndoială vor provoca acţiuni dc rctalicro. 
Speranţa ultima a Nlc&fcad-ului era Hi izbucnirea unuirâz 
-boi civil ce va arăta lumii forţa adevărată a clicii lui 
Nasser şi ca urmare Vestul îşi va schimba poziţia fată 
de Israel si Egipt, în favoarea Israelului. 

Odată scenariul pus la cale, Mossad-ul O alege ca pro¬ 
tagonist principal pe Avraham Seidenweig, alias Paul 
Frank, un fost condamnat de către un tribunal militarîs- 
raelian pentru flirt si conduită nedemnă pentru un ofiţer 
de armată. El urma să reactiveze şi să conducă “celule¬ 
le” coloanei a cincea israeliene din Alexandria, Egipt. 

Un an de zile a trrecut dela acea hotărîre fatală, timp 
în care Seidenwerg, născut îh Germania, a izbutit să-şi 
construiască un trecut plauzibil sub numele de Paul FVank 
care a servit în armata germana. In curând Paul Frank 
pleca la Cairo Hi calitate de om de afaceri al unei firme 
ce exportă echipament electric către Egipt Exact Hi a- 
cel moment Seidenwerg primi ordinul de a se prezenta la 
Paris unde urma să-l întâlnească pe şefUl operaţiilor de 
la “Unitatea ultrasecretă 131”, Motke Ben-Tsur. 

La Paris, Paul Frank este instruit să activeze întâi 
“celula” din Alexandria, apoi pe cea din Cairo. In faza 
întâi a operaţiei, celulele vor planta bombe incendiare în 
locuri publice şi la instalaţiile americane şi engleze. In 
faza a doua, evreii locali din celulele activate vor asasi¬ 
na membrii marcanţi al guvernului egiptean precum şi 
consilieri americani şi britanici. Toate instrucţiunile 
vor fi primite codificat prin postul de radio “Vocea Is¬ 


raelului”. 


aonVi* C ? tactul cu membrii «***: Philip NaOum- 
son. Victor Levy, Robert Dassa, Samuel Azar si altii A- 

bia acum Paul Frank încearcă primele deziluzii amare, 
ecretul venirii sale la Alexandria nu consdtuia de fapt 
mei un secret. Toată lumea vorbea îh gura mare de so- 
sirea «spionului» Robert (numele de acoperire dat lui 
Frank) Membnl “celulei” aOşau un amatorism încântă- 
tor îh timp ce un alt membru, Meir “M”, însărcinat cu 
construirea unei Sbricuţe de explozive, lUgise cu banii 
eehdei (aproximativ 1,500 de dolari americani) si ame¬ 
ninţa cu divulgarea operatiei dacă nu va fl lăsat îh pace 
Aparatele de transmisie Samir nu funcţionau din lipsă 
de pişe de schimb. Cu toate acestea, la 2 Iulie, Oficiul 
Poştai central din Alexandria ia foc ca urmarea plasării 
d ®I° mbe incendiare făcute de mână, îh cutiile poştale de 
către Levy si Nathanson. Dar presa egipteană nu scrie ni 
-mic despre acest eveniment 
Următoarele ţinte ale spionilor vor fi Librăriile Ser¬ 
viciilor de Informaţii americane din Cairo si Alexandria 
Micile cutii inocente de ochelari de soare ce conţineau 
de fapt exploziv au fost plasate la 14 Iulie lângă niicro- 
filmele librăriilor, cauzând după explozie pagube imen¬ 
se. De data aceasta, presa egipteana descrie pe larg a- 
tacurile teroriste din Cairo şi AlexEindria. 


Următorul atac urma să aibă Joc asupra dnu/nata&m- 
felor Iii voii din CaLrx* cur» Alexandria. Accidental, 

mica bombă. Incendiaraadată asupra ţânărvAui Katban- 
son ce aştepta la rând să intre cinematograful Rio,ex- 
plodează. Nathanson, năucit de zgomot si flăcări este sal¬ 
vat de către căpitanul de siguranţă Hassan el Manadi, a- 
flat îh serviciu în jurul cinematografului. Nu i-a trebuit 
mult căpitanului sâ-şi dea seama că Nathanson este un 
membru al grupului terorist căutat de întreaga siguran - 
tă egipteana. Imediat, sunt interogaţi evreii din Cairo şi 
Alexandria şi în curând toţi membrii celulelor evreieşti 
sunt arestaţi. Singur Paul Frank izbuteşte sa scape şi la 
6 August se strecoară în Israel. Presa egipteană vuia: 
“O bandB sionistă este arestată ca urmare a atacurilor 


teroriste”. 

La 31 Ianuarie 1955, Dr. Marzouk si Samuel Azar au 
fost spânzuraţi. Ceilalţi membri au fost condamnaţi la 
pedepse variind de la Hichisoare pe viată si pană la 15 
ani în cazul lui Dassa. 

Scandalul din 1955 de tip “Pollard” a avut repercusi¬ 
uni grave asupra întreg aparatului de spionaj al Israelu¬ 
lui, ducând la căderea premierului La von si la multe 
“căderi de capete” în rândurile Mossad-ului. 

“Operaţiunea Suzana” ca şi “Operaţiunea Pollard” fo 
losise ca agenţi ai Mossad-ului rezidenţi locali din co¬ 
loana a cincea a Israelului, aflaţi în ţările vizate. 


Lupescu AUREL 



















ertatea 


APRILIE 1987 


PAG. 17 


ŞTIRI DIN LUMEA EXILULUI 


MORT 


ÎN CREDINŢA LEGIONARĂ 

— ION NICOLAU - 


L-am cunoscut pe ing. Ion NICOLAU în 
armă cv citiră ani, O înfăţişare distinsă ,so- 
fera, teci purtând parca, spasmele lungilor 
iw p e trecu ţi în închisorile comuniste din 
K cea» "ia, ca o cicatrice abia percepe:cili. Si 
r^dri ac fost. Doamne, anii lai de surghiiai! 

Ne-a părăsit la vârsta de S5 de ani în zi- 
m de 4 Martie a.c., pe pacul mn spital <Sx 
Toranto, îfa urma unui aoc de cord, urmat 
de o paralizie generali. 

Iag. Ion NICOLAU sfe născut La 5 Iunie T903 
ît comuna Ag&s, jodecri Focsani^Scxiiile si 
le-a Scut la Liceul National <£rlasi, urmând 
apoi Politehnica din Timişoara, obţinând <£- 
i de inginer Ir. vara and ui 192$. 


PREZENT! 

monument de credinţa pentru Dumnezeu, te¬ 
melia României de Mâine. Când iataganele 
pâgane sfeu ridicat asupra lor,când tngxiri- 
le ciopârtite le-au fost aruncate pe cal da r⬠
mele străzilor si lăsate acolo zile şi nopţi. 
Neamul s*a cuminecat prin eleJorţad spre 
apostazia credinţei lor, nu au cedauS*au ri¬ 
scat, “cu mers apăsat”, asemenea pasărei 
Pfcoenix; martiri si eroi, tod s*au încolonat 
pemru Tara de Mame, pe drumul nemuririi; 
-pentru Româniile Albe de Mâine”, descrise 
de A ren Cotros... 

Vitregia soartei, nu l-a clintit pe Ion NI¬ 
COLAU de juri mântui sacru care l-a legat 
de Legiune, rămânându-i solcfat credincios 


L-am întâlnit ultima dată pe Ion MCOLAL 
în feţa Monumentului Moţa-Marin dela Maja- 
dahonda, la 10 Iamiarie 1987, aducându-si 
pios prinosul de recunoştinţă alături de cei 
prezenţi, celor doi martiri căzuţi aici, la 13 
Ianuarie 1937, thfruntând tancurile boâsevi - 
ce. îmi spunea, cu puţin înainte: “Jertfa lui 
Moţa şi Marin, actul for curajos tn apărarea 
altarelor pângărite de atei, m*a urmărit ca 
o umbră până acum.. Cât de frumos, să-ti 
închini viata lui Christos şi sa te logodeşti 
cu veşnicia în apărarea Lui... Jertfe lor m* 
a cutremurat si m*am rugat Celui de Sus sâ- 
i ocrotească în ceruri, unde s*au dus ca să 
fie mai aproape de EL Mulţumesc Celui de 
Sus că mi-a dat răgaz să tngenunchi în fata 
locului sfinţit cu sângele lor si să mă rog 
rog pentru ei. Acum, pot să plec liniştit de 
pe lumea asta...” 

N'e-au rămas dela ei -talisman nepretuit- 

ridurile plăsmuite thtrfecea friguroasă zi 
de 10 Ianuarie dela Maja<fehonda,Infeta cru¬ 
cii de granit ridicată pe locul marei jertfe, 
testament săpat cu litere de aur pe cerul ne¬ 
muririi : 



kK MCOLAL a fleac parte ir Mişcarea 
Legionara iaca ±z aa cr ete. Valului de ozoc 
s*a alâtsxa: şi el, cu cocviage- 
joor vremi rd, de bine p ea tm 
Tară. Tara avea nevoie de primenire; dasa 
oral*, -oor interese straine. ? ue- 

feda îrJiurata. Dir jertfelor» trei tineret 
, Tara trebuia să se trăite rândră 5 i 
ca soarele sfânt de pe cer”. To¬ 
tal pentru Tara*, o deviză împliniţi pnn 
mmâ si aitruism; câte oare au fost troiţe¬ 
le ri d rir de m a ter ie legionare, de-a l jqgul si 
de-a iacd tării? Şi, Doamoe, câ: sânge a 
peceru apararei 



tar? 


pâra ir. ultima zi a vieţii sale pamântestLS* 
a dus la Cer, lângă Căpitanul pe care l-a ia- 
hiz, Iangâ Moca si Marin, lingă atâtia cama¬ 
razi ai Legiunii. 

Ioc MOOLAU a iubit florile şi oamenii. A 
fost poetul culorilor de primăvară şi sub pe- 
nel^l să u ai ieşit La iveală a inele vieţii oe- 
pAtnmse, frumos ul rmnirii si frumosul oa- 
me ri l o r. In pictură, L NICOLAU a mers pe 
:mia aoKoctocismului tradiţional românesc, 
înge m ă n a nri u-1 pe Ştefan Dimitrescu, pe li¬ 
nie gîadiristâ... 

Activ în cadrul tuturor manifestărilor ro¬ 
maneşti, Iac NICOLAU a denunţat în perma¬ 
nentă comonismul, plagă pe corpul omenirii, 
reprezentanţii de sea- 
româaerd din Toronto^Ta- 



lotr*unul Sfânt NE AMUL meu 
care din CARPAŢI, SARMEEGETU ZA, 
RAM si DANUBIUS purcede, nevenit ci 
născut pe acest pământ MIORITIC mai 
fcaîrxea veacurilor. 

-TATA al glorioşilor luptători fl- 
uritori si martiri înaintaşi; 

Burebista, Decedai, Traian. 

Mire ea, Basarah, Ştefan Musat^li- 
hai, Ţepes. 

Brâncoveanu. 

Horea, Cloşca şi CrLsan. 

Tudor, Avram lancu. Cu» domri- 

taruL 

Qrinescu. 

Căpitanul Codreacu, Moca si Marin. 
-TATĂ al tuturor Românilor ce au 
murii luptând pentru AEE VÂSLI., 
DREPTATEA si LIBERTATEA NEA - 
MUL LI ROMANESC; 

-TATA al tuturor Românilor ce azi 
luptă în TARĂ sau peste hotare, împo¬ 
triva miseiiei şi trădării de Dumnezeu 
CHRISTOS si de NEAM; 

Mărturisesc Reînvierea NEAMU¬ 
LUI La o Nai Viaţi strălucitoare ca 
Soarele Sdnt de pe cer. 

JUR! Că ou voi cri di niciodată pe 
Dumnezeu CHREST06 si NEAMUL, meu 
cei ROMÂNESC! 

Aşa să-mi ajute DUMNE ZEU* 

Ion NICOLAU 


Odacă cu Ioc MCOLAL, dispare un mare 
lupelor si Român care si-a iobiiNeamul nes¬ 
pus de mult. 

L^eamchiem în feţa DomouLa şi ne ru¬ 
găm si A primească între cei drepţi. 

-Plânge printre ramuri lza, 
Nopţile-i pustii. 

Căci te-ai d^s pe toedeaua. 

Si efei să mai vii...” 

Camaradul Ioc MCOLAL ; PREZENT ! 


MANIFESTĂRI 

ROMANEŞTI 

SERBAREA UNIRII 
BASARABIEI 
LA T0R0NT0 


De când trădările politice asociate cu asa 
zisa “armată eliberatoare” au Scut să se 
nască un exil. Românii obişnuiesc să come¬ 
moreze rea lipirea Basarabiei la Patria Mu¬ 
mă. In acest an, sărbătoarea a avut o altă 
dimensiune. De ce, se vor întreba unii? De¬ 
oarece pe de o parte are loc într'o perioacă 
când tiranicul regim dela Bucureşti cauta să 
denigreze comunitiţile româneşti cu mai 
multă tărie ca în trecut, iar pe'de altă par¬ 
te, Exilul a răspuns acestor atacuriprintr’o 
unire a forţelor atât pe plan spiritual cât si 
uman. Comunitatea Românilor din Torocto, 
a prezentat un program deosebit tn cinstea 
evenimentul uL A revenit pa rohiei din Torocto 
“Sf. Gheorghe” si enoriaşilor ei^onoarea să 
găzduiască această manifestare, având ca 
oaspete de onoare pe Pr. ProL Gbeorghe 
Calciu-D u n u tre a sa, însorit de cea care i-a 
\ fost toţi anii de suferinţă un sprijin deplin. 


Prezentarea oaspeţii!ui a fost făcută de c㬠
tre ProL universitar Tudor Bompa care, în 
alocuţiunea sa a înfăţişat viaţa şi lupea Pr. 
Calciu. Conferinţa ţinută de Pr. Gh. Calciu 
ih fata a peste 300 de persoane, a avut o te¬ 
matică diversă, dela suferinţele îndurate de 
poporul rorrÂn până La problema ramificării 
feririi iii or si lupta ce trebue de exilul 
românesc. Cuvântarea rostită a fost ascul¬ 
tată cu o deosebită atenţie de cei prezenţi, 
prizare ei remarcându-se membri ai comn- 
j ^nărilor ronân-zsti din Kitcheoer, HamOroc, 
Burlington, Osbawa si MxireaL “Mă simt 
basarabean, ardelean, muntean, dobrogean 
oltean si bucovinean” r spuue derraria sa.‘*Tod 
avem acelas sânge în noi”. Cu drie şi gla¬ 
sul retinut spre a st răbufni, Pr. Calciu a 
biciuit regimul dicatcrial dada Bucureşti si 
conducerea sa, dezvăluind crimele si jaful ce 
se practică la scara deschisă în tară uar si 
in Basarabia, ţimx românesc smuls cânnro- 
pul tării de ruşi în 12 rantfcri. Iad sumai ci 
-teva crime ce se săvârşesc m Basarabia: 
strămutarea românilor te alte părtf ale Ro¬ 
şiei; interzicerea folosirii limbii române îb 
scoL si biseri ci; interzicerea literaturii ro¬ 
mâne, desfiinţarea bisericilor. Aceste date 
-sjblioiaafl Pr. Cal cin- ne smt pese la dis- 
poziriî de D-l Lupan, preşedintele asociaţiei 
moLxfiale prin corespocxfeEtâ, “ Pro-Basara¬ 
bia”. 

Dacă am face o scurtă incursiune în tre- 
CJT..1 arii privind la Lnc-outuri, ne-ar vetri 
mai wsor să înţelegem viei situările ăi tra¬ 
gedia României, care în cea mai mare par¬ 
te este o istorie a suferinţe. 

Să încercăm să pătrunde n putfn în miezul 

(Cocâz&are în pag. 1S 


Citiţi si răspâmfiti 


Aiud; picturi tc ulei ât Ioc Nicotai.. 


Nifo NICOLAE 


LIBERTATEA 












































1 


LIBERTATEA 


APRILIE 1987 

♦*♦♦♦ ŞTIRI DIN LUMEA EXILULUI 



PAG. 18 



(Urmare din pag. 17) 


proniemei româneşri. Prin apartenenţa noas¬ 
tră la marea familie latină, creatorul Uni¬ 
versului a dat românilor o misiunedeosebi- 
tă, aceea de a stăvili năvălirile şi a apăra 
civilizaţia europeană şi de turci, şi de ruşi, 
şi credem ca ne^am făcut datoria cu priso¬ 
sinţă. De la Decebal la Domnitorii din tari¬ 
le române, terminând cu Alexandru l. Cuza, 
Carol I şi Perdinand. Atunci când vorbim de 
românism, trebue să avem mereu în gând 
scopul providenţei fată de naţiunea noastră, 
naţiune care este încă la începutul moder¬ 
nismului de astăzi. Istoria ne-a dovedit ca, 
numai naţiunile care au ştiut să aprindă fla¬ 
căra naţionalismului pot avea un viitor.Pen- 
tru noi. naţionalism înseamnă românism, iar 
românism fără credinţă în Dumnezeu, nu 
poate exista. Revenind la Basarabia, trebue 
spus cu claritate că, numai o neînţelegere a 
fenomenului istoric de atunci de câţiva poli¬ 
ticieni aserviţi unor interese străine ţării, 
au dus la situaţia în care ne aflăm astăzi. E 
bine -spunea Pr. Calciu- să lăsăm partidele 
de o parte, iar dacă dorim sincer o unitate, 
este imposibil să nu o putem face. Aveţi în 
Canada ^a continuat Pr. Calciu- forţe puter¬ 
nice care ştiu să se mobilizeze; aţi dovedit- 
o în atâtea rânduri şi mai ales atunci când a 
venit Ceauşescu, dictatorul României. 

In cadrul sărbătorii şi-au mai adus apor- 


tul preoţii: Nicolae Zelea din Hamilton Pr 
Ster.e Mihadaş şi p r . Mihai Ha ndrabur. So¬ 
cietatea "Dacia" şi-a adus contribuţia prin 
organizarea unui program artistic care a cu 
-prins; poezie, dans. muzica populară si in¬ 
strumentala. Ca protagonişti au fost • D-na 
Mateş. prezentatoarea programului; tânărul 
Mateş a recitat o poezie cu mult talent.apoi 
D-na 1 rof. Marialogu. Preoteasa Handrabur 
si D-ra Mateş. pe trei voci. au delectat pu¬ 
blicul din sală interpretând melodii popula¬ 
re. Acompaniamentul muzical a fost reali¬ 
zat la acordeon de D-na Tănase. 

Am lăsat în adins la urmă pe mult îndr㬠
gita şi apreciata interpretă Katy Dumitraş- 
cu. care a recitat o poezie de V.’ Alecsandri 
si a delectat publicul cu un repertoriu de 
melodii populare. Sensibilitatea transmisă 
prin interpretarea deosebită a protagonistei 
noastre, am resimţit-o cu toţi; atunci când 
într'o sală un artist face să’ curgă lacrimi, 
aceasta se cheamă talent, iar Katy este un 
talent deosebit. 

Serbarea a luat sfârşit prin întreţinerea 
Pr. Ca lc iu -Du m it rea sa cu membri ai paro¬ 
hiei din Toronto şi împrejurimi, rămânând 
să ne revedem cât mai curând, la serbarea 
de 10 Mai. tot la Toronto. 

Doru N. POPESCU 


-Comunicat- 


In lumea vestică la din ce tn ce 
mal multă amploare aserţiunea, câte¬ 
odată vădit tendenţioasă, că romanii 
din tară n'ar fi opus nici o rezis¬ 
tenţă regimului comunist, spre deo¬ 
sebire de alte ţări subjugate din ră 
sărit. Realitatea este însă cu totuT 
alta. In România a avut loc prima re 
zlstentâ armată şl civilă din răs㬠
ritul Europei si a durat mal mult de 
10 ani. Pentru ca această rezistentă 
să nu fie data uitării. Liga" Antl- 
Ialta" a luat Iniţiativa să facă o 
documentaţie asupra luptelor din Ro¬ 
mânia şl, eventual, să publice şl o 
carte. Rugăm pe aceasta cale pe totl 
acela care au cunoştinţă despre "Re¬ 


zistenţa antl-comunlstă românească” 

să ne comunice cSt mal urgent posi¬ 

bil toate datele cunoscute de el, a- 
ceasta cu trei scopuri: a) a restabl 
11 adevărul Istoric; b) a nu fi daţî 
uitării eroii care s'au sacrificat 
Tn munţi ca şTpe tot teritoriul Ro¬ 
mâniei şl c) să rămână pildă genera¬ 
ţiilor viitoare eroismul celor ce s' 
au jertfit pentru libertatea ţării. 

Rugăm a trimite aceste Informaţii 
pe adresa: Liga Antl-Ialta, Postfach 
10 01 83, D-5000 Koln 1, Bundesrepu- 
bllk Oeutschland. 

Vă mulţumim anticipat pentru efor 
turlle ce le veţi face. 


Preşed1_nţej_ Dr^ £t£t£ r _MtC0£I 



UN 

APEL 

DISPERAT 


Din partea D-lul Dumitru PEIU din Clevcland. 
Ohio, am primit la redacţie următorul apel. 

Numoie meu este Dumitru Pelu, refugiat politic 
fugit din România comunistă, actualmente cetăţean 
american. Va rog să faceţi publică scrisoarea de 
faţa: 

in vara anului 1980 am fugit din România pentrucă nu 
am mai putut îndura viaţa de acolo, mizeria, frigul si 
foamea, munca 6-7 zilepc săptămână ca lapuscărie, din 
grija guvernului comunist ca fiecare să lucreze, contro¬ 
lat. pentru a nu se răzvrăti. Amfostde multe ori arestat 
si interogat de miliţie. M’am născut om liber si mă sim¬ 
ţeam străin înpropria mea ţară. Le-am spus întotdeauna 
adevărul la anchetatori, iar răspunsul lor era: Unde te 

trezeşti, înOccident. în America? Auzind aceasta, m'am 
hotarît să fug din ţară. Cu ajutorul lui Dumnezeu am tra¬ 
versat Bulgaria, am trecut în Turcia, unde am cerut azil 
politic. Acum sunt în America, unde as fi foarte fericit 
dar, fetifameaAmabeIle.de 14 ani, din căsătoria din Ro¬ 
mânia este încă acolo. Părăsind România, sofia mea nu 
a vrut sa vină la mine; a dat declaraţii la miliţie si a di- 
vorfat, apoi s’a recăsătorit. Vizitând România in vara 
aiului 1986. am intalnit-ope fiica mea, care este neferi¬ 
cită, atât acasă, unde se simte singură şi neîngrijită, cât 
si lascoală unde este tratată cu indiferenţă, ca fiică de 
trădător de fără. Am aranjat ca fetiţa mea să se mute la 
sora mea, în Bucureşti, pe Sos. Sălaj nr. 139,Bloc 69 B. 
scara 3, Etajul 1, apf.37, sector 5. întors tn Cleveland. 
am făcut toate intervenţiile necesare la emigraţie pentru 
a-mi aduce fiica definitiv în America. Dar ştiu că voi 
întâmpina greutăţi din partea birocra tis mu lui comunist 
precum si dator ici nerespectfrii drepturilor omului din 
RorrArvVa. Km *ă tnc lr*crv«T^l\prlT\^b\V AVrwixlV 

Europa Liberă, senatori, congresmeni americani, ONU. 
etc. De asemenea, Intenţionez să fac demonstraţii, gre¬ 
va foamei la Washington, DC. în faţa ambasadei RSR. 
Vreau să arat lumii întregi, că trădătorii de ţară adeva- 
rafi sunt cei ce asupresc poporul, prin frig, foame şi 
persecufii, iar nu noi cei ce am fugit din ţari. 

Adresa mea din America este următoarea: Du- 
mitru Peiu, 3318 W86 UP, Clevcland, Ohio, 44102, 
Tel. (216) 631-6513. 


Pentru construirea Centrului Cultural de mai Jos, avem nevoie de suma de $ 75.000. 

Ajutaţi prin donaţia Dstrâ la îndeplinirea acestui ţel. 































HR 1 ATI: A 


APR a, IE 1987 


tehnica de luptă contra COMUNISMULUI’ 


pag. [9 


I 


BAZELE 


1> ne afUVm în război 


Epocs dc pace în care suntem încredinţaţi că twsim ... 

boiu încoace este o închipuia. Nu există pace poslbUâ îi j 

plnd de realitate, trebuc s8 recunoaştem câ ne aflăm' în^’boiu ' 
bon, sin-gcncris, care firi a fi declarat şi fără a se pronunţa măca r nu 
melc lui nu e mai puţin real. Tot mai multe State cad sub dependenta 
Moscovei ş, domeniul libertăţii se îngustează P e zi ce trece E r Ji! 
războiului «Ni poartă comuniştii de 50 de ani contra lumii SÎe 
ră. boiu do care Statele acestei lumi refuză să ia act, contribuind cu ion ă 
tarea realităţilor internaţionale la propria lor nimicire 

Cum nu poate exista din principiu nici pace şi nici coexistentă paci¬ 
fică cu comunismul, lumea liberă trebue să tragă consecinţele până ce 
nu e prea târziu. Să recunoască că se află în războiu cu Rusia Sovietică 

T 1 i^-ÎL? *?"? '* m3SUrile de apărare ' Acust războiu. dat fiind na¬ 
tura lui ideologică, nu se poate termina prmfun compromis, ci exclusiv 

pnr. dispanţ,» uneia dintre părţi. Sau cade lumea liberă sau comu¬ 
nismul. Tertium non datum est E un războiu crud de supravieţuire. 

Cetăţenii lumii occidentale, din comoditate, refuză să se înfrunte cu 
aces; adevăr înşelaţi de bunăstarea lor materială şi de faptul că pri¬ 
mejdia c încă departe dc ei. îşi închipuie câ se vor bucura indefinit de 
sti.al lor de viaţă, bazat pe libertate individuală şi pe iniţiativa pri¬ 
vau O eroare gravă, care-i poate duce la mormânt. 

Comunismul nu desarmează niciodată şi nu slăbeşte nicio clipă din 
ochi viitoarele victime. Unde descopere un moment de slăbiciune în con- 
ucerea unu: Mat sau o ruptură în sistemul lui de protecţie, nătrunde 
cu trupele lu: special antrenate şi îl dinamitează din interior. Statele 
i. re trebue să trăiască :n stare de vigilenţă permanentă şi să 
consacre apărări: dc comunism tot ce posedă mai de preţ în oameni şi 
«vsursv materiale pentru a putea face fată oricărei agresiuni interne 


sau cxicri 


51 PERSEVERENTA ÎN LUPTA 


F *^' n ' a amerinţâni comuniste — care se întinde ca un incendiu 
. tir? p4rr..ir.tu se pune cu aceeaşi severitate atât conducăto- 
ruor dc xrc ci.: si fiecărui cetăţean în parte. Nimeni nu se poate sustrage 
Gl ... srundeze zicând ..asta nu ml priveşte, eu nu fac politică*. Dacă 

CU *,???" ‘ a eveaiiaent * evenimentul peste el şi II răstoarnă. Cu 
sau .ârâ voia ind:\ndului, soartea lumi: în care trăieşte îl va afecta şi 
existenta iu:. Odată ce cvilisaţia noastră va fi distrusă de hoardele 
bc.scv.ee. :ou indivizi-, cm ana acestei civilizaţii, cu femeile şi copiii 
lor. vor cerem sclavii imperiului mondial comunist Comunismul e'ca 
ur. tăvălug care nimiceşte tot ce întâlneşte în calea lui. 

Nu e ccvuns si fim conştienţi ce primejdia comunistă şi chiar să 
ne angaiim in tuptA. Sc mai cere şi perseverentă în luptă. Acest riz- 
_ nu * d * ““ * R 9ot ci durează de 150 de ard, decind şi-au făcut 
* p hurepa primele nuclee conspirative comuniste. întemeiate 
de Mane Comuniştii au dat dovadă de tenaciUte şi răbdare. Au suferit 
rfingiri. car nu sau descurajat niciodată şi nu au renunţat nicio- 
i» plan urne lor de cucerire a lumii. A te măsura ou acest inamic 

» . Pv ' *_ __-_ 


:ns*amnă $: a-ţi asum* obligaţia unei lupte firi limită £n 



tircp- care trebue să durere până ce această primejdie va fi Înlăturată. 

tenaatjţea comuniştilor trebue si răspundem cu ho ţări rea de a purta 
această bătălie piuă la victona finali Nu avem dreptul la pauze, odihne, 

* avarie pentru că njd duşmanii naştn nu^i întrerup nido clipă eden- 

«va lor. 

Luptători: anticomunişti nu corespund întotdeauna exigenţelor ace- 
s5e: epocale. Le lipseşte perseverenţa în luptă. După o perioadă 

dc vrvusn sacrificii, se iasă furaţi de alte preocupări, părăsind obiec- 
c^val Interesele profesionale ş: de familie prevalează în con- 
i lor. deteminându-i să se retragi dan locurile prea expuse. Tran- 
In care au iupu: plai atunci rămâne fără apărători, 
w uita o*, uşurinţă că trăim vremuri anormale, că omenirea in- 
e c cu* or de-Tuclr. ci rărborul acesta mrmhil, purtat de tomu- 
dinu’ un moment Intr'aitul poate cupnnde si propriul lor Stat în 
aână acuma fără grija Nimeni nu este sigur de nua de radine 
cât problema ameninţăm dm răsări: nu este rexahratl. 
de moarte contra cmliraţiei noastre « fost pronunţată de 
1 comunismului internaţional dur nu a fost încă executată. aştep- 
^ poeinK când ghilotina va putea si Intre in func- 
că s ar mai putea revolta cineva, 
a luptei echteakaxă cu o detectare In frontul anu- 
; sa înregistrat un soidat mai puţin. Evident ci rumeni nu trage 
pe cuipahu nicac instanţă civilă sau militară, afară de 



*) Colecţia -OMUL NOU». Munchen 1979. 


propria lui conştiinţă. Dar inamiculomfits Ăl i I 

nilor. Orice luptjtor «ntiemunist le s -, rclm* d l! 'biSl'' “**’ 

” £?, »«« Pot»,.., .«.uUl, ’ 

lenacităţn unui inamic implacabil irpKnn .x • 
a nu ne lăsa niciodată învins de el Eroism i V * ° punem hot *rîrea de 
entuziasm trecător, tre^e locuit cu Tro TT^ d * “ 

învinge comun.smul, este n tie 1 elementTtt ^ 3 

ralâ. cari. indiferent de vicisitudinii^ rieţH p e « ona ie ‘* ."-*•* m °- 
tul în faţa lui Dumnezeu să nu aibă od.hnă oină angajamen - 

aceet monstru apocaliptic. ^ nU vor vedea ^pus 


3) naţionalismul revoluţionar 




mmm 


Singura forţă ideologică care se poate înfrunta cu comunismul este 

naliona ăT NUmai care au atins un îr >alt nivel de conştiinţa 

naţională devin imune faţă de propaganda comunistă şi îşi pot făuri 

armele cu care să-l birue. Naţiunile aflate in stare de tensiune creatoare 
îşi recunosc eu uşurinţă atât finalităţile proprii de realizat căt şi pe ina- 
micii care vor să le întrerupă misiunea lor istorică. 

Omenirea se va împărţi în zilele noastre in două tabere: universalis¬ 
mul naţionalist şi creştin contra cosmopolitismului ateo-marxist 

Dar nu orice naţionalism este capabil să se măsoare cu comunismul. 
Există şi un naţionalism de origine burgheză, care nu se avântă în luptă 
decât până la anumite limite. Când riscurile sunt prea mari, naţionali¬ 
ştii burghezi se retrag din prima linie, lăsând pe alţii să-şi pună viaţa 
in joc. Naţionalistul burghez poate fi un patriot fără prihană, un om 
care îşi iubeşte ţara. dar comodităţile vieţii l-au prins in laţul lor si îl 
împiedecă să dea totul pentru salvarea patriei. Acest naţionalism pru¬ 
dent, lipsit de energie, incapabil să ia o decizie eroică, nu e un adver¬ 
sar pentru comunism. Naţionalistul burghez îşi dă seama de primejdie, 
vrea să se salveze, dar preferă să lase altora onoarea de a se lupta cu 
monstrul bolşevic. _ 

HHHV 


- - Jevoiuţionar nu dâ înapoi din fa;a nici unei primejdii. 

oneat ar fi de mare şi orice ar putea sâ se întâmple cu el in această b㬠
tălie. Lozinca lui este: biruitor sau mort. El ştie că apără o poziţie pe 
care nu o poate părăsi in nici un chip şi £n nicio împrejurare. Sunt prea 
multe valori in joc: neamul lui, creştinătatea, civilizaţia occidentală. El 
simte în sufletul lui o chemare care-i depăşeşte toate calculele omene¬ 
şti. El se consideră un soldat al lui Cristos, un reprezentant al Iui Dum¬ 
nezeu pe pământ, în luptă cu Anticristul. Numai un astfel de om, cu 
energiile sufleteşti intacte, iluminat de o mare credinţă, un uriaş al dra¬ 
gostei şi al vitejiei, poate birui oştile satanice ale comunismului. 


4) UN SINGUR OBIECTIV 


Trebue si gândim problemele lumii contemporane strategic. Strate- 
înseamnă a distinge clar în lupta în care suntem angajaţi ce este 
esenţial şi ce este secundar. 

Avem ur. duşman implacabil — comunismul — care nu şi-a ascuns 
niciccata intenţia de a distruge civilizaţia occidentală şi de a târî toate 
popoare.e în robie. EI însuşi şi-a declarat identitatea de inamic orinci- 
pa. al nostru. încât nu mai există morun dubiu ce searte ne pregăteşte 
Moscova. Având în vedere această situaţie, strategia iernii libere trebue 
dictata ce existenta unei primejdii iminente ş; grave, care trebue com¬ 
bătută ş: eliminată. Un singur obiectiv trebue să coalizeze toate forţele 
ce care mai dispun popoarele: frânarea expansiunii comunismului şi 
debilitarea Iui ir. aşa măsuri încât să nu mai constituie o ameninţare 


pentru viitorul omeniri 


Nici un alt obiectiv, onoât de important ar părea, nu trebue să tur¬ 
bure direcţia principală de mobilizare a resurselor noastre. De prea 
multe ori observăm, şi cu tristeţe, că se procedează greşit, alegându-se 
o falsă strategie Forţele naţionale şi creştine se lasă atrase spre alte 
obiective, de ordin secundar, şi cu această împrăştiere a trupelor lcr 
slăbesc frontul principal. lisând inamicului iniţiativa. 

Unu se declară adversari tot atât de înverşunaţi a: capitalismului şd 
îşi propun să lupte pe două fronturi si arunc: nu se realizează nimic. 

Alţi: sunt preocupaţi de probleme rasiale. Negru văd în alb: inamicul 
Ier principal, in timp ce albii agită pericolul negru sau pericolul galben. 

Unele ior.e naţionale sunt atrase de socialism, pierzând dm vedere 
ci socialismul nu are vigoarea necesară pentru a se opune comuaisma- 


Unele naţiuni dm America Larmă văd in Statele Urate aăe America 
inamicul lor principul uitând câ comunismul ameninţă deopotrivă toate 
naţiunile americane. 

Exemplele se po: multiplica. 

Nm n- tăgăduire importanţa mura dm aceste procleme, car credem 
că in aceste momente -cruciale pentru existenţa ir.tregei o «sen i n , ele 






















LIBERTATEA 


APRILIE 1987 


PAG. 20 


trebue trecute, cel puţin temporar, pe aJ doilea plan, pentru a concentra 
toate forţele de care dispunem spre obiectivul principal, lupta contra 
comunismului. In această privinţă, să ne aducem aminte de bătălia depe 
Câmpiile Catalaunice, când popoarele romanice şi germanice, deşi aflate 
până atunci în hârţuială continuă, s'au unit sub o comandă unică pentru 
a respinge invazia Hunilor. 

Comunismul este tot o invazie şi vine tot din răsărit, cu deosebirea 
că e mult mai periculoasă decât cele precedente, pentrucă operează con¬ 
comitent cu două braţe: unul vizibil, armatele blocului comunist, şi altul 
invizibil, legiunile de agenţi infiltraţi în Statele lumii libere, pe care le 
subminează din interior. 

5) CONFLICTELE DINTRE NAŢIUNI 

E o tragedie să constaţi uşurinţa cu care naţiunile lumii libere se 
lasă antrenate în conflict una cu alta pentru chestiuni de importanţa 
secundară în raport cu marea primejdie de a fi înghiţite toate de mons¬ 
trul bolşevic. In realitate naţiunile beligerante îşi trădează propriiile 
lor interese şi săvârşesc o crimă contra umanităţii întregi. Conducătorii 
acestor State trebue să bage bine de seamă ca nu cumva să fie aţâţaţi 
la războiu, de o parte şi de alta, de intermediari aflaţi în slujba conspi¬ 
raţiei comuniste. 

Nu trăim vremuri normale, ca în secolul trecut, când tensiunile in¬ 
ternaţionale puteau fi eventual soluţionate şi pe calea violenţei. Dela 
cucerirea Rusiei de comunism, tot ce se întreprinde de un Stat sau altul 
trebue judecat prin prisma acestui pericol mortal. Chiar dacă o naţiune 
ar suferi prejudicii din partea altei naţiuni şi ar avea suficiente justi¬ 
ficări ca să-şi ia revanşa pe calea armelor, trebue să renunţe la ostili¬ 
tăţi, căci dincolo de ele, există un al treilea câştigător. Moscova. 

Rusia Sovietică se bucură de aceste cioniri. Cu cât sunt mai nume¬ 
roase, cu atâta creşte şi zona ei de influenţă. Când isbucneşte un răz¬ 
boiu între două naţiuni, imediat intervine, sprijinind una din părţi cu 
arme şi bani, pentru a-şi asigura în final protectoratul acelei naţiuni. 
Când o naţiune care s a încredinţat prieteniei cu Moscova îşi dă seama 
de pericol ui de a fi transformată în colonie sovietică, adeseori este prea 
târziu pentru a se mai putea salva. Reţeaua agenţilor comunişti pe care 
i-a tolerat până atunci în sânul ei au pus deja mâna pe resorturile pu¬ 
terii publice şi elimină fără cruţare pe toţi cei care ar îndrăzni să se 
opună. 

Relaţiile dintre naţiunile libere, în aceste vremuri tulburi, trebue 
bazate pe principiul păcii, al prieteniei şi al colaborării în lupta contra 
inamicului comun. 

6) DEMOCRAŢIA NU SE POATE APĂRA DE COMUNISM 

Referitor la democraţie, se face o confuzie primejdioasă şi persisten¬ 
tă. Democraţia nu e un ideal, cum se crede, ci o tehnică politică. Siste¬ 
mul democratic permite să se înregistreze aritmetic voinţa poporului: 
câte voturi a obţinut fiecare partid în alegeri, câţi cetăţeni dintr’o na¬ 
ţiune sunt conservatori, liberali, socialişti, comunişti, etc. La atâta se 
reduce rolul democraţiei, la descrierea statistică a curentelor de opinie 
într’o naţiune oarecare. 

Idealul politic e cu totul altceva. Este o concepţie de viaţă, un sistem 
de idei, o mentalitate, o stare de spirit, o adeziune a conştiinţelor, o di¬ 
recţie în tratarea afacerilor publice. Individualismul, liberalismul, so¬ 
cialismul, naţionalismul, comunismul, democraţia-creştină etc. sunt idea¬ 
luri, pentrucă reflectă convingeri omeneşti colective. 

Democraţia nu se poate apăra de comunism, pentrucă o tehnică po¬ 
litică, oricât de perfectă ar fi, nu se poate opune unui ideal. Idealul este 
viaţă, este o sursă de energii, are un dinamism propriu, în timp ce tehni¬ 
ca democratică de numărătoare a voturilor este ceva inert, o invenţie 
neutrală, o formă fără viaţă, care nu poate entuziasma pe nimeni. Fiind 
o formă, o tehnică, democraţia poate exprima cele mai variate conţinuturi 
ideologice, fără ca ea să sufere vreo alterare. Democraţia se poate alia 
tot aşa de bine cu liberalismul, cu socialismul, cu naţionalismul şi chiar 
cu comunismul, dacă acest partid ar respecta rezultatele electorale. 

Când un om politic opune comunismului democraţia, săvârşeşte o 
imensă eroare, care poate fi fatală pentru viitorul naţiei lui. Căci cum 
poţi să opui o normă fără viaţă unei realităţi vii? Comunismul repre¬ 
zintă şi el un ideal, o concepţie de viaţă, care tinde la transformarea 
lumii, şi, în consecinţă, nu poate fi combătut decât de un alt ideal, care, 
in actualele împrejurări, nu poate fi decât naţionalismul. 

Un alt punct vulnerabil al democraţiei în lupta contra comunismu¬ 
lui este tocmai existenţa mai multor partide. Intr’un Stat de regim auto¬ 
ritar, condus de militari sau de alte forţe politice, nu există decât o sin¬ 
gură cale de acces pentrucă infiltraţiile comuniste să pătrundă In 
Stat: pnn administraţia lui, prin guvernul lui, prin structurile lui po¬ 
li tico-militare. Intr'un sistem democratic de guvernare, au mai multe 
căi pe unde se pot strecura în Stat: toate partidele le stau la dispoziţie, 
pentru a le popula cu tovarăşi deghizaţi în democraţi de circumstanţă, 
in prima fază, şi apoi, când partidul dominat de ei ajunge la putere, în 
a două fază, să se implanteze solid in mecanismul Statului, paralizân- 
du-i. 

Din aceste motive, o serie de State care s‘au guvernat democratic şi 
au ajuns pe marginea prăpastiei, când au văzut că sunt pe punctul de a 
cădea sub tirania comunistă, au preferat să abandoneze temporar haine¬ 
le democraţiei şi să facă apel la forţele militare pentru a salva patria. 
Intre a păstra o democraţie coruptă de comunism, care duce ţara la 


ruină, şi instaurarea unui regim de salvare naţională, credem că niciun 
patriot adevărat nu poate ezita. „Salus Reipublicae suprema lex est", e 
un adagiu cu atât mai valabU astăzi când hoardele bolşevice stau de 
pândă la hotarele fiecărei ţări, pentrucă, într’un moment de debilitate 

internă, să pună stăpânire pe ea şi apoi să înceapă masacrul elitei na- 
ţionale. 

Nu e de mirare aşadar că comuniştii şi tovarăşii lor „progresişti" 
din Occident ţipă şi urla prin toată presa internaţională contra naţiunii 
care in extremis" a reuşit să se salveze de holocaust cu ajutorul arma¬ 
tei. Le-a scapat prada dm mâini tocmai în momentul când democraţia 
parlamentară era să sucombe, făcând loc unei „democraţii populare" 
cu tot cortegiul ei de orori. Fiind temporar suprimate partidele până 
la restaurarea ordinei interne, s’au blocat şi căile de penetraţie’ a in¬ 
filtraţiilor comuniste spre conducerea Statului. Si atunci, prin campanii 
de presă orchestrate la nivel mondial, cer să se revină la „democraţie" 
pentrucă, in climatul ei neutral, agenţii comunişti să se poată mişca li¬ 
ber şi să-şi reia acţiunea lor nocivă, distrugând piesă cu piesă toate in- 
tărituriie Statului. 

Democraţiile occidentale nu se pat salva în alt chip de ameninţarea 
comunista decât In cazul că in aceste democraţii vor apărea partide na¬ 
ţionaliste suficient de puternice ca să poată controla afacerile Statului 


7) NU VA OCUPAŢI DE MARXISM 

Mulţi intelectuali de dreapta îşi concentrează sforţările pentru a de¬ 
monstra că doctrina marxistă este falsă. Ei cred că dând lovitura de 
graţie materialismului istoric, se dărâmă şi comunismul. 

Pierdere de timp şi energie! Inamicul nu e acolo! Ei trag într’o fan¬ 
tomă. Teoria marxistă a fost invalidată de multă vreme atât de ştiinţă 
cât şi de realitatea sociologică. Niciuna din premisele ei nu stă in pi¬ 
cioare. Să nu ne lăsăm înşelaţi de valurile de cărţi care apar reeditând 
pe Marx şi pe ceilalţi gânditori comunişti, chiar şi pe cei mai obscuri. 
Această avalanşă de tipărituri comuniste care inundează librăriile şi 
chioşcurile servesc aceluiaşi scop: să întreţină iluzia în publicul naiv că 
forţa comunismului ar sta in doctrina lui „ştiinţifică". 

Succesele comunismului in epoca noastră nu se datorează dinamismu¬ 
lui său ideologic. Nu convingând popoarele de Superioritatea doctrinei 
lor, comuniştii au ajuns să stăpânească o treime din omenire. Expan¬ 
siunea comunismului în lume se datoreşte altori factori: infiltraţiile si 
teroarea. Mai întâiu Statele sunt subplantate de reţelele conspiraţiei co¬ 
muniste şi apoi, dupăce conducerea lor legitimă a fost înlăturată, începe 
era teroarei nelimitate, care ucide în masă nu numai pe adversarii lor 
declarat” «iP Irţl te ti inrfMrfi sparţi rr mediilor efe unde ar putea 

să se recruteze viitorii oponen\i. 

Marxismul, ca filosof ie. este numai o faţadă, îndărătul căreia ope¬ 
rează alte forţe şi care reprezintă adevăratul marxism, adevăratul lui 
potenţial ofensiv. Dacă ne ocupăm prea mult de doctrină, riscăm să 
pierdem din vedere teatrul principal de operaţiuni, care e acela al luptei 
subterane. Nu trebue să uităm că şi Marx a fost la început un conspira¬ 
tor, a creat Internaţionala Comunistă şi a organizat nuclee subversive 
In întreaga Europă. Abia după aceea, dupăce bazele mişcării comuniste 
au fost puse, s’a ocupat de doctrină, a scos „Manisfestul Comunist* 4 şi apoi 
cărţile lui. 

8) ENIGMA POLITICEI AMERICANE 

Toţi oamenii cari gândesc cât de cât asupra viitorului omenirii r㬠
mân consternaţi când privesc cursul politicei externe americane: nicio 
idee clară, niciun obiectiv precis, nicio strategie de lungă durată în faţa 
ameninţării comuniste. Dimpotrivă, pare că politica americană inles- 
neşte expansiunea comunistă, prin şovăielile ei caracteristice, prin te¬ 
merea ei de a reacţiona, când o nouă ţară este atacată şi subjugată. 
Pretutindeni in lume, Americanii se retrag lăsând iniţiativa in mâna 
Sovietelor. 

Ce se întâmplă cu politica americană, se întreabă toţi cei ce nu 
şi-au pierdut exerciţiul dreptei judecăţi? Cum este posibil ca după un 
sfert de secol de experienţe dezastruoase cu comunismul, Americanii 
continuă să acumuleze erori peste erori, continuă sa se înşele în deci¬ 
ziile ce le iau in politica externă? Nu au invăţat nimic din istoria re¬ 
centă? Nu au înţeles nici acum că comuniştii n’au renunţat niciodată la 
planurile lor de cucerire a lumii întregi şi urmăresc acest obietiv cu o 
tenacitate de fier? Şi atunci, ce mai aşteaptă pentru a reacţiona, pentru 
a lua măsurile de securitate, impuse de evenimente, pentru apărarea 
lumii libere şi, în primul rând, a propriei lor ţări? 

Politica externă nord-americană a funcţionat până acuma exclusiv 
în beneficiul comuniştilor. Reamintim câteva fapte bine cunoscute de 
toată lumea: 

— în 1943, la Teheran, şi apoi la Yalta, in 1945, Rossevelt face cadou 
Europa Orientală lui Stalin; 

— în 1949, Truman şi Marshal! abandonează pe aliatul lor din tim¬ 
pul războiului, Tchang-Kai-Sek, şi Mao ocupă toata China continentală; 

— în 1956, Eisenhower aprobă intervenţia diviziunilor sovietice în 
Ungaria, pentru a înnăbuşi lupta de eliberare a poporului maghiar; 

— in 1959, tot Einsenhower ajută pe comunistul Fidel Castro pentru 
a cuceri Cuba şi a implanta în această ţară regimul său sangvinar; 

— în 1961, Kennedy tolerează construirea „zidului ruşinii 44 , prin 
mijlocul Berlinului, pentru a consolida regimul comunist din Germania 
răsăriteană; 







apel 

ROMANI ŞI ROMÂNCE! 

VENIŢI LA WASHINGTON 





Vweri 15 Mai 1987 

La Monumental Washington, ora 11 a.m 

k 4r?*reare •£ 1 

ce: 0 * *: i 

l _ 

0* ^ A AJbt «pr* 

^ ^ Jle ' 3s od - ?«- 

•* J--*"**^ ?«*M-Jrsr s^braîţ! -â fxnt * jr ' xt - *• 

dfc trapt: Zfr*. ţ*i 

**** A cr**as£ tswridfl t. 

i t* ^r«ri «T^** vrjffy« 1. !apw.-n «OAfeeitarV 

^ « eprwca ârisr«i sbr^&or ^ « 


TEHNICA DE LUPTĂ CONTRA COMUNISMULUI 


— it K&9B Jk i+'JLJk dezx* « re^ra^e <srz&*: 

&z. Vx te jz zr. cu rez*^-*zz. eMaătroiai d uzsp butre^ 

•rtl citL kxjr^r <&2z. le. rJru '?jezzez±3£*x: 

— «afe suc 4 r^. ^ Aa^sia fi. VsjzxeLZ/r. «L 

psv^ a^i ft Et-op-a ^ o at eruite i estete y/r^ja 

— Adz^rustrar^ Carter E»m ScTraet^ci picrucuie 1& 

/~ f a c. i tfu g fi, IciVr/x lr/> nşe lr5^i î^ire ca 

CLa uar*ejcsk. jtJk. 

** ***** <xa asci, maex terjSj&tyr* wsejt ttmsmaf ci , ifi t*:s? « 

Staue* Uxrfie psert pr«r_£^ * crtl^ & îaU stki^k p> 

*uft ^ Hmsc. 

Câc^ a* v» fier&» visări mLaee* V Isfrir^er. a fcerr: ;ibere, 
J« pf’a»- rkrf prz ^ vttfeas* fi. 4e yiwpţ» a /AI/jr 
*? yxes ic ftie. pwr-r-r-i z*es*sz. u. > *sa 

pmtrv a îa> wx pra&OHCâr iruM, |& cnec cr>&- 
-• Xmm, Sta^e Cst> lac «a sa. prvaCi primea pv*^U 
0c a «^4 a ^*. py f j«rVs a L ‘Sevorat > » rja&mi s*vişmc. 
Aaate* ţm mt auc, ffeari ct pw^teii y/^purt a capstaldţics 

^ rtvapr.^ uue ^/^ace dx tooâe aru> Sv»t«e IMf i'»* 

«®aerttt x îc sa m otoonM x 

reîn» a desedr* er-^psua pc*jtace* tres*g* « ne IcV^rr'-css. 

-* +*-V‘*xr +a &&âxmx£a~£ a laM&Mwk lAAfriTifriti prj> 

0c bapU a. '/^L .r-fiV>vr pţr.v. a a;sac^c la dvauAMţia mcdnttr 
^«•p-rava Trafic cc^ia^c mrfiom*, cui ar L arsucu. arrr-arnex- 
***. *- auv y/sacc auvrr.y^ t. >uaci *tc*t ax rt* fi «ax*- 

J'v.va ezVrs-i caMr/asi ac infay>*:i tet^c XfjrsA atfe 0c ae*- 
f ausurdi s »//rsaJ, per/^vi ac i£i «*tivali 4e 
wcxţtraor. cr4frji-.jrjt t cacc f" au filtrat aii;>: fc. A 4a h ..ra - 
hticfi^a // i4 5# &X4 poC sa U perv>jat c«^4^, ‘iar 

>wf >vr L V/y>* -rj* i+jAt p* caxa xi^ suv->^ 0c care da* 
Uci 'ary^. ;r. aparat 0c Beat. > pf^i 

*U&t:. H Actx.^ « ic r« i*ta pe baza vor L rcie 
k gtosext. Ix Axbcr^ca ce )(cr0 r a placai ax r-are 
0» idbtiv jX care a < V/C>j . a- icT^vfflfiaT pcrauc^i awaur. arswrtc 
45c oiMWb. care a >#v^.-u >axfi Ix ccat c^a- !xa-fie fl«e a>c 
^.; /criCni inkcT ir arii, care prc^a/A v>au rclcrau^e dc p^uci 
pU de a|*x^ lioacovafi 



?- «*c yy^jT-, ccr^ re^ceiai:- oc 0eragsi.> ţreţ^c « sc 
ai^A ^ /uiii gfisraaţiflra'A săa aajcrrtalea hi p^Nfci 

care ixt paîrrA h adari 4c onoe c sc*î> lonc vr^-c 

trate ha tparataj S t a rt a Ju a, A^an sa arc sarass ceas dc a arfiaca pe Ase- 
rszLZ-, jzrrzJtsjt*-. 40 r-osc* d-i.'tr'^ ttri, cAc Aaencss; ^4; 
nrrtwwc Kc>jaî. c o eapi rgg i mmmuaftc ci caii an ie trezeat » 

sa e prea tirzru. vcc (Alea e haa h iclma Macvrei 

Sa hdrr, 41 cks^t. art-a. cn : idee ers-j^b fi {ccr ^ui ta a Prcac- 
djjstcsa. Carîcr. aau^ra ^4^^ oaM* # a lor: ilrirrM 'iTS t rk 
episeri Kib hfbas^ r^eie/r ecoss^c, -x aaa zAarri h^ir. a *20 
ca^-zat vaîi .isea. Carr^araa pes5t .IreptsrJe a hît b- 

dre^iatfi la =.vă fer r inrulniîiir t»t*ra Surdcr s0/4uk 4as Aromea 
lauri it Afrxa fi ti As-a. krtzi coclra aseâor Staic care as r«c.> 
&at ca irifoxrc caocira pok» ^xsaasft, reaŞ 2 ud si se za-veze. ţ. sa 
coctca lirrfca 1 ^ /iradon a. p« 2 c^r-^-j 4c l-besiafie irudmdua-A 
care Er.u Sc^r^lacA ft saStruVi e^ Ix acesfie State soi^ssea Oc 

^dre^A^n ^rtae«r «kt. qj sc cus^aiîc cri pepa^ ^ exiT-i s&o r^to cea 
r-a. rwi.iritări iorci. L^r-^fion; aer. fiin 4c rtpi c«;-£^r: sa au aiî 
drept Ir. raport cs autoritatea 4et4l sa l-*crczc ca ra*ue arusauc. 

Ccr4orif//fB 5u>.vf 52L/xa^e trebjc si 2> atesv cu pclrî-ca exfier- 
r i aaster^caxA K - tot ce r-«c 4e^ Vatr u^oc e aafiMfiac aj seria oL Aie- 
v vr. peste adrriralcoe -uîereic a^e 4e»xrafiir. ascueracase se s^rapua 
aL'fierene.e IsScrBas t-oc-aica Css ir.4fte care uroLirefle si ucr^oeze S^k 
>« Xst/xac *jc4at “ . -xe h sr-ilc catran, sub pariza . 3 «*x:fiur/ 
sarj a jâftţAur.lmr esr^ -. . care ac prerLxi tie-a vr*: r||or», ic aacacd 
plwwnte M^re. car» au -rmiresfie akcnra aecât si aeacn-sa pon-cr 

Sutelor Xk; pari-ci-.vr o'.r.urufite pestruca, aocea. acea^era ti 

p .f 4 as narţ prvoes, t» S4tr^|ere a acesVir State- Os e s u mfi.. ^ * -**" 
turvr nil ltff r nu-, .-.-greacazi oessB6crat-a ca ttftest ie {- vercare, 
c mittsr aspectpex^JlfJpior ce ie olcre 4c a se rJ_tra .n Stat 
fii. a-. v&otTs cl r. itoemoc C. «.fie asraofic; Aei^'xra;-* aerveitc cmazos* 
f-_vr r- m-hla: ta v«ucfl pcxzry fifi atixfc ţel-iriie .x ie 4s«uxat>e s^> 
dUiA» ia tare t a- renovat zu^ooafiL 


'VA LKMA- 


Horia Sima 




























LIBERTATEA 


APRILIE J987 


florin 

iordAchescu 


ISLAZ 

—* Sfl trâfljfl, nene Jolonet 
—- $1 tu, fâncule Plâvonel 

— Ce moi zici? — Nimica nou, 

/ai de via)a meo de bou. 
footâ ziua stau în jug. 

Varo trag din greu la plug, 
lorna nu am fân destul.... 

Niciodată nu-s satul. 

— Losd, unchiule Joian, 

Câ-i mai suferi un an 

$1 se schimba 'n primavora 
Soa/lo boului din |arâ. 

Ieri mergeam po lâhgâ car 
Şl-auzil po domn primar. 

Ca o fost la Bucureşti, 

Po la fefe boiereşti; 

Câ a fost si s a rugat 
$i’n sfârjit a câpâtot 
Sâ ne dea islaz din nou. 

— Bine-fi spune lumea boul 
Ce sfii tu, sârman Plâvan, 

Care nu eşti nici juncan; 

Inca mic si încâ sugi 
Şi greşeşti Io tot ce ’ndrugi. 

Fie zi sau fie noapte, 

Sugi la biata vocâ lapte. 

Dar în»reab5-m& pe tnine, 

Care-t mat bâtrân ca tine 
Şi în viajâ om umblat 
Mult islaz, în lung si ’n lat. 

Ţine m»nte, m5, nepoate, 

La un fel de rele-s toate-. 

Numai stânci si pietricele, 

Fir de iarbâ nu-i prin ele; 

Numai râpâ prâvâlitâ 
Ce se sfarmâ sub copitâ. 

— Ba de-ocum s‘o dus necazul, 
Fnndcd-o sâ ne dea islazul 


Nui» pun vreo haină demodatâ 
Şt nu te-asez, în seri de Mai, 

Pe banc6, lâng'o odorotâ 
Cu nasul cârn y pâr bdtai. 

Eu nu-ti aprind în suflet dorul. 
Dar, co >i el, te plâng amar — 
Sortit sâ nu mai schimbi decorul 
Cât ve> trâ>. sârman cismarl 
$â nghtji iot praful de pe slrodâ, 
Strâns intr'o tolpâ de pantof. 

De-o cisma dusâ la parodâ, 

De gheoto vreunui filozof. 

Pun mâno to bătătorită 
S au perindat atâtea ghete 
Cu talpa ruptâ, gâuntâ. 



Astea tot pâduri au fost 
Şi acum le vezi ce sânt: 
Numai piatrâ Si pâmânt. 


— Chiar de-ar fi numai asa. 
Noi tot câstigâm ceva ; 

Câ pâdurea dac'o tae. 

Scapâ boul de bâtae. 

N'o sâ fie lemn de tras 
Din pâdure pân’acos’; 

N’o sâ fie lemn de jug 
Şi nici coarne pentru plug, 
Roatâ pentru car şi nici 
Codirişcâ pentru bici. 

— Nici aicea n'ai dreptate. 
Lemne daca nu-s, nepoate, 
N'au din ce ne face troacâ 
Şi nici staul sâ ne facă. 

Şi nici pod sâ punâ fânul. 
Nici casâ sâ stea românul. 

— Pâi, atuncea, cum socoji 
Sâ ne 'mpace pe noi toji? 
Nici pâdurea sâ n’o tae. 

Nici sâ nu mâncâm bâtae; 
Nou islaz sâ nu ne dea, 

Dar s'avem $i ce mânca. 

Ce zici, unchiule, se poate? 

— Foarte lesne, mă,-nepoate. 

— Dacâ ştii, de ce nu spui 
Dumneata, primarului? 


— Fiindcă ’n tara românească 
Toote merg aşa ’ntr’o dungă. 
Limba boului e lungâ. 


PAC. Tj 


Valeria CERCEL 


NEDUMERIRE 

-poveste* umrf ţăran din Scomlc^ti 
venit în vizi» la Bucurertf- 


Eu, MSrin, din *at cu Nae, 

Fiind odat* prin Capitali, 

Aurii lumea*n tramvaie, 

Prin maşini, fn piaţă’n hală, 
Folosind cuvântul “COADA”, 
Foarte des, chiar m f am mirat. 
Ştiind bine ci acesta. 

Se vorbeşte doar în satf f ? 

Coada vacii, coada sapii. 

Şi toporul are coadă, 

Iar muierea mea a naibii. 

Părul, la fel şi-l înnoadă. 
Cc-o’nsemna cuvântul “coadă” 

In oraşul ăsta mare? 

Unde nu-i nici o cireada. 

Nici jivine, nici topoare? I? 

Şi rugai pe-un trecător, 

Om cinstit, nevinovat. 

Sa-mi explice (âr’ocol, 

Termenul sus mentiorat. 

Dar, sărmanul om uimit, 
Suărpinându-se’n chelie. 

Mă privi nedumerit, 

Cum de’ntreb aşa prostie? 

(Fiind termen cunoscut 
De oricare om de casă. 

Pană şi un nou născut 
II învaţă pân’sâ iasă). 

Dar vazandu-mi cobii iţa, 

Şi iaţarii cu ba met, 

Ii căzu dc’ndată fisa, 

Câ-s venit din alt judeţ 
Şi mă trase mai aproape 
Să n 9 auda careva, 

Iar cu vorbe spuse’n şoapte, 
începu a-mi explica: 

-Vezi mata mâi. Nea Mărine, 

La noi, coada-i altceva, 

E de oameni, nu jivine. 

Ca Tn sat la dumneata , 
Care-aşleaptâ*n prâvâln. 

Şi de-s mulţi, sed chiar şPn stradă, 
Ca la voi în sat, câ ştii 
Cum arată o cireada... 

Si vorbesc, şi tot discuta, 

Afli lucruri vechi şi noi, 
Unii*njurâ, alţii cântă 
Uneori e tărăboi... 

Babele, mai croşetează, 
Amintindu-şi din trecut, 
Microbiştii comentează, 

Ca “Rapidul” a pierdut.. 


j toi *rut 

9*-tdte-asa f si petr^r ^ « 

*■■ 

P«chet de unt, sau arnt 

Sfu Pentru niscai a fei 1 

• ? «Pun dacă 

C* noi, in Bucureşti, 
Lumea-i foarte educau’, 

r 4 c * e vad o «B'fi’n strada 
Sau hUuc tn prăvălie, ’ 

D* departe ştiu pe cfatâ 
Ce se dS, sau ce-o sâ vie... 

_. ‘ vez * trea ha cum vine- 
Când vezi lumea di-j bui uc ' 
Asta’nscamnă câ e pâine 
Nu mănuşi de cauciuc 
Jfr de veri puhoi-gră^da, 
Gălăgie şi scandal, 
Asta’nseamnă câ e coadă, 

La trei roţi de caşcaval; * 

De vezi rândul prăvălie 
Lung, de-ajunge pâna’n fund. 
Asta oricine o ştie, 

Se dă brânză, caş si unt.. 

Uite colof Vezi Mărine 
Coada aia liniştită? 

Ei aşteapta de trei zile. 

Came proaspătă de vită, 

Iar ţh colţ la băcănie, 

Vezi ce murmur şi rumoare? 
Ştiu precis că o We, 

Maine’n zori, ulei de Aobac. . 

... Dimineaţa , stau babacii 
C umilitei, p*un singur rând. 
Aşteptând sâ ia sărăcii, > 

Ce crezi?... Ziare pentru fiind; f 

Wtn care’s ma\ \ 

Se scoală mai de cu noapte, 1 
Nu câ ar fi somnambuli... 

Ci sâ facă rând la lapte. 

Unii, seaid se aşează, 

Şi să ştii câ au si haz. 

Că se culcă şi visează, 

Pe butelia de-aragaz... 

-Da! Dar aia caţto*n stradă 
Ce de ger au îfcghetat. 

Ce aşteaptă?... Marmeladă? 
-Nuuuu..., dau rufe la spălat!!! 


Dar nu poate sâ vorbească. 


SĂRMAN CISMAR! 


Cu fruntea ’n mânâ rezemata. 
Pe tripiedul t6u barbar. 

Al adormit, 

Sărman cismarl. 

(Topire «a» vil 


Sandale prinse cu barete, 
Pantofi cu vâri de anhlopâ 
Ori ghete galbene cu cioc, 
Sau cu elastic* ca de popâ. 
Cu bot turtit ori fârâ toc* 
Bocanc ori ctsmâ lâcuitâ 
Purtatâ de vreun genere!, 
Pontof cu pielea ouritâ 
Sau de moţase, pentru baL 

Şl totuşi, câta bucurie 
Câ mâno-ţi aspră de cismar, 
E ’n stare astâzi sâ dejie 
Un pic din striciul necesar. 
Iar dacâ ai vâzut vreodotâ 
In oameni numai inamici* 


Sârman cismar. 

Eu nu te-odorm, ca Topîrceanu, 
Pe tripiedul tâu barbar... 

iDin mânâ fi-a luat ciocanul 
Oprind-o ca sâ mai lucreze; 

Iar mintea ta înflâcâratâ* 

O pune baluri sâ viseze 
Şi ochi surâzători de fotă...) 

Ce te-ou oprit, mai sus de gheată 
Sâ poţi s> tu sâ te ridici, 

Câ eşti puternic, fâ-i sâ simtâ. 

O râsbunare ideala: • 

laşi gheata nijeluş mai strimtâ 
Şi ’n vâri un cui, ca din greţealâ. 



V. CUCU 


FARÂ CUVINTE 


X 































lipi RTATEA 


APRILIE 1987 


PAG. 23 



7MM»! 

ASTORIA MEAT PRODUCTS. INC. 

OFERÂ cele mai bune produse 

DE CARNE PREPARATE fc 
LABORATOR PROPRIU 


35-0* iNOADWAY 
•rr 35TH § 3*tm STS 


Lonţ (sland cmr. n y. 
tito« 



L 






Mona Lisa 
Grocery & Deli 
917 Onderdonk Ave. 

— 7—AM-9—PM — 
Tel. 718 / 821-4225 

Ridgewood, N.Y 


Cîorfcă de burta, chiflele, brânzft telemea, 
CMfCM turocaaci, mItftri, gustf ri reci s i 



Vindem ziare in 
Ib. română 

Green Point Ave. / 45 Str. 
QUEENS 


HARTA ROMÂNIEI MARI 
LA PREŢUL DE *3 US 

Însoţită de o broşură 

CU UN F. SCURT ISTORIC 


Se poate coma rufe de la redacţia ziarului 'Libertatea', 47-15 
44 SC, Apt. 1 R, Woodslde, N.Y., 11377, sl de la D-l Ion Nico- 
lau, 51 Parkwoods Villagc Dr., * 405, MV.-2X1, Om.. C»na<*. 

LLclluiLiiifc po*Laic *kjuh Aupurttfte oe " ” 


COMPUTER TRAINING, 
WORKSHOPS AND SEMINARS 


■ Leaming everything you need to kncm about computers, computer , 
peripheraU, advanced software packages, and the newest corcepts 
iii cârpo rate appiications take time. Now you can compress all that 
time by attending VIDKIDS COMPUTER TRAINING CENTER -teated 
at 159 West 23rd Street-, Tel: (212) 645-0975. 

Currentiy we are offering Dafly, Weekly and Sa tu r da y sessions trr 
Profesa ionals, Studenta and Minora (agea 7 trough 17). There w i 11 
be additional sessions and courses availsble in the future. Seats are 
limited so picase apply now! 

All sessions are three months of intensive training for those who 
are serious about learning «rhat fc takes to be productive in the com¬ 
puter industry. Each student wfll have his own computer along with 


APPLY 

NOW! 


aR the r.acesaary course materiala. 

SCHEDULE 

(1) (2) (3) 

«) 

(5) 


WEEKLY 

WEEKLT 

OAILV 

ADULT 

CMIL0REN 


EVENINGS 

OATS 

(VENINOS 

SATURDAYS 

SATUR0AYS 

MCETINGS 

4 DAYS/WK 

N/A 

1 OAY/WK 

4 OATS/MO 

4 OAY S/HO 

DAY$ 

(HOh-THUR) 


(CH00SE (ROM 

SATURDAYS 

SATURDAYS 




M0N-THUR) 



ÎÎH£ 

5:30PH-1QPH 


5:30PH-10PM 

11AH-3:30PH 

11AM-3:30PH 

courses 

BASIC, LOTUS 123 

BASIC, LOTUS 123 

SAME 

OOS, BASIC 


12 00S, BASt 1 

n ♦ 

WORD PROCESSING 

AS 

GRAPHICS, 


♦ WORD PROCESSING 

OOS 6 HORE 

0AILY 

"C0HPUTER 


COBOL 1 HORE 



EVENINGS 

LITERACY 

PRICE 

S 1,200 


t 325 

J 350 

S 250 


Ps/menU oay be made in comrinient instaUmerits: 
-minimum 40 % down payment • 
lat instailnrieot •• 

instaii rnent •• 

Brd-21 \ izurtaUment M 


• • • 


• • • 


15* West 2311) Street - New York, NY 10011 - (212) 645-0*75 


AIDA CAFE 

68-38 Forest Ave. 

Ridgewood, N.Y 
-ambianţă plăcută- 


Soalarn 

(?orVin<j Studio 

ICONOSTASIOS *CONS TRIPTIC S 
ANO MUCM MORE 


*4*0 WEST I23*0 STREET 
C LE VELA NO OMK> 4A » »» 


VALCRIU CERCEL 

941 9697 


LA BARUIR'S 

iAsiţi 

CAFEA Şl AUE PRODUSE ORBUALE 

40-07 Queens Blvd., SunnysWe, New York 
Tren 7. Sta tis Lowery. Tel- <nt0 784-0642 

















































*• 





R.R. 1 Jane Street, King City, Ont., Canada 
• Tel: 833-3747 


■ The owners of the rustic Isabella Gar- 
dens Restaurant, Antoioetta & DomenicSa- 
bino wich we consider frienda of the Roma- 
nian C03&iur% wish to extend their best 
wishes or aii our people and remind vou 
that Isabella Gardens beside offering dinn- 
er dancos F riday-Sa turda v-Sun da y 

nite with latin and modem live bând. A 1 s o 
has facilities for banquets up to 400 people. 


■ isabella Gardens Restaurant also em- 
P ] o.'s i Roniinian vaiters and 2 musîcians 
The drummer’s name is Lionel 
RE^ENGIUC and the guitar player and sin¬ 
cer is Laurentiu FOPESCU. 


■ Isabella Gardens Restaurant is located 
ou Jane St, 7 km. North of Cnada’s Wonder- 
land. Phone number; 833-3747. 




-ambianţă plăcută- 


PAG. 24 


LIBERTATEA 


RESTAURANT 


AU APĂRUT: 


CHIP DE CONVERSAŢIE ROMÂN - ENGLFZ 

de Dan I. Fomade 

SINGURUL GHID ROMÂNESC CE CUPRINDE 
AMBELE VARIANTE ALE LIMBII ENLGEZE: 
ENGLEZA BRITANICĂ SI AMERICANA. 
ÎNSOŢITE DE TRANSCRIEREA FONETICA 
(PRONUNŢIA). PREŢ: US S 10.00 

COLINDE SI POEZII DE CRAC» IN 

A ceas ti culegere reuneşte cele mai frumoase 
şi cunoscute colinde şi poezii romineşti închinate 
Naşterii Domnului. 

Prezenta ediţie apare sub îngrijirea 
Prof. Dan Fomade, cu un „Cuvint înainte** de 
Pr. Gheorghe Calciu—Dumitreasa. 

Ambele volume pot fi comandate, la preţul 
de US S 10.00 fiecare, la uimitoarea adresa: 

Prof. Dan Fomade 
P.O.Box 1163, Stn. H 

Mont real, p.Q. 

H3G 2N1. Canada 


BIBLIOTECA DE DOCUMENTARE DACIA 

Nr. 20 

Dr. FILIP PAUNESCU 
UN 

REZUMAT AL DOCTRINEI LEGIONARE 


EDITURA CARPAT1I 

TRAJANO POPESCO 
Caile Conde dc Peftalver. 82 - 4.° D 
28006 MADRID 


■ "UN REZUMAT AL DOCTRINEI LEGIO¬ 
NARE". Preţul de cost: $2,50 plus expediţia. 
Se poete comanda dela următoarele adrese ; 
T ni ian POPESCU, Editura "CARPATII"; Dr! 
Filip PĂUNESCU, Von-Imhofstrasse 9, 8933, 
Untermeitingcn, Germania de Vest, ca şi dela 
redacţia revistei noastre. 

■ "CUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA CO¬ 
MUNISMULUI”. Preţui de c06t; $3 plus expe¬ 
diţia. Dela adresele de mai sus, ca si dela Dl 
Dorn N. POPESCU, 3101 Western Road, Apt. 
1405, Toronto, Western, Onterio, Cana*. 


COLECŢIA CARPATII 
N.' 30 

DR. FILIP PĂUNESCU 

«CUNOAŞTEREA 

ŞI 

COMBATEREA 

COMUNISMULUI» 


i