Libertatea anul 3, nr. 28-29, noiembrie-decembrie 1984

Li Bt urâm 


THE LIBERTY 


MMIL SIM D€0 


ZUr do 

o p 1 n 1 • orUn»or« fi ofţlunt rornomoMO 




Rodoctori 

Nlţ A NICOIAI J Anwl 3 

N«m4r«l23/29 


No w York, 

U. S. A 

K»doc( Io 

• 1 odmlnlitroY lo: 47 — 13 44th 

St. Apt. 1*. 

Woodildt. 

N. Y. Zip 

11377 


Nbllihtd lor tho tomoolon Comuoity ol New York 

PPINTED IN U S A 

kporm 

.NOIEMBRIE - DECEMBRIE 1984—.-ST. 

d» fo-d s 17 
Aust'alio S 2C 


NAŞTE REA 

* 

Moo IOMCSCU 


La naşterea Domnului 

. . . Iară Irod lmpdrat , 
Caana Galfleif . . . 
Auzind s*a rupdrat, 
Caana Gaitleti . . . 

. . . Când s'a născut Mântuitorul, in Roma stăpânea 
Octavian, — iar.in Iudeea Irod. Perechea era bună. Un 
aventurier crud şi criminal, stăpânul. Un monstru 
perfid, vasalul. 

Rareori istoria a avut să Înregistreze orori mai insul¬ 
tătoare ale umanităţii. Un pripăşit îndrăzneţ şi lipsit 
de scrupule, Irod era un Idumeu. Cu Iudeea nu avea 
nimic comun. Uzurpase domnia foştilor lui stăpâni din 
neamul Asmoneilor. Graetz , care obişnueşte să se 
documenteze, m-1 înfăţişează condamnând la mcarte 
pe Hircan, ultimul domnitor din familia invinsă, şi pe 
nepotul acestuia, Aristobul, căruia totuşi maicâ-sa, 
Alexandra, o femee Îndrăzneaţă şi întreprinzătoare, 
îsbunse să-i câştige protecţia lui August şi a Cleopatrei. 
Se însoară cu Mariamne, sora lui Aristobul, ca să-şi 
legitimeze tronul; dar sfârşeşte prin a o trimite la 
moarte Tocmeşte un istoric, pe Nikolaos din Damasc, 
sâ-i facă o genealogie . . babiloniană, şi e tot nelini¬ 
ştit. Domnia nu-i e sigură, peste tot nu vede decât 
primejdii, spion, asasini plătiţi. Archelaus, ultimul 
născut al Manamnei, e şi el executat. Zadarnic. Orice 
pretendent îl facea să tremure. 

Superstiţios şi credul, terorizat de propr.ile lui crime 
Şi de grija păstrării unui tron caie na-i aparţinea, — 
î-au găsit cei trei crai delu Răsărit, care veneau 
anunţe naşterea unui nou rege in Iudeea 
Sa ne mirăm că, atunci când Magii :iu s’au mai întors 
ca *ă-i pună unde e noul rege, el dă ordin să fie£ 


V 



URÂM TUTUROR CITITORILOR SĂRBĂTORI FERICITE - Şl 
_ LA MULŢI ANI I 

- 1 — --- - - ■ ■ — , 4. - . _ _ , ■ ■■■ ■ ■■■■ - - — 

































~ia- 


tr>ţi copiii JWtleemului? Câţi *u murit, nu 
j« f\\+ a prv i.i’ips* lui Jn*n vbrb**tiî de patruzeci *1 
ţnin* â* fmi fitvitf» Josephu* tace. Dacă ar îi »â 
tn&erz \* jyUcT^vfciuf . Ui mâc*l • pierit şi unul din 
[.ii iui î?*d Ped**î>$ă dumneteitKA «u perversitate 
be#t;»14~ . 

s*rbâtore$w? p* aceşti prunci, mai mici de doi 
prima răscumpărare a turburătorului noroc de a 
ne t ver.H Mâni - torul. Cunosc un vcchtu imn latin 
dr o tadtfloţrtoare frăgezime. 


hR^f#nl«ri p**> Chrtilo 
r*tfafttrfj ot:rj«t «vnl , , 

prunci nevinovaţi furi ucişj pentru Christos; asasinaţi 
in versta laptelui, de un rege criminal, ei urmează 
Mieluşelului, e! insţ*f$ !*râ pată Salut, flcn al* mar- 
Miilor, jh care \n chiar pragul Uimii urmăritorii lui 
Omslns v 4 smulseră, precum furtuna rozele înmu- 
^ur:îe Vm oale dintâi victime pentru Christos. turmă 
fragedă a jertfiţilor, la picioarele altarului, bieţi 
, piUşj, vă jucaţi cu palmele Şi cununile voastre* 

Arn+t rvt> lp*o*n itmj'ilw* 

r&ln* ti eorcms ludfrtu . 

£ste una dm cele ma: emoţionante şi mai semnificative 
prâznuiri. Copilul Sfânt, născut în ieslea simplă a 
beUeemului, căruia ? sv închină boul şi asinul, păsto¬ 
rii şi cei trei magi si Răsăritului, stăpânul cerului şl 
pământului, căruia ii pregătim in sufletele noastre 
..pat de fiori- pentru a se sălăşlui întru noi, spre 
mântuirea noastră? Desigur, aceasta e Crăciunul Dar 
bucur a mântuiri: nu e singură; şt e atât de cutremur㬠
toare. că nu o putem suporta cu inima liniştită. Orice 
bucurie *e clădeşte pe o jertfă. Ca şi bucuria veştii 
bune a naşterii Domnului, pentru care omenirea a 
piâUt btrul câtorva mii de prunci gâtuiţi Care este 
jertfa noastră* . 

Pedeapsa — o ştim patru ani deia naşterea Domnului, 
Irod murea: ti putrezise carnea; viermii ii sfârtecau 
de viu trupul, ii frigeau picioarele; răsuflarea li mi¬ 
rase* a stârv Avea oroare de suie însuşi — şi se omori 
singur, ne mai putând Indura chinuri oribile. Grozavă 
pedeapsă, desigur, pe care cărţile noastre obişnuite nu 
n«>o ţin la îndemână. Irod dispare pentru noi odată 
j porunca pentru uciderea copiilor de sân. Noi uitam 
miji a ne «minţi 5 ; valul nesfârşit de sânge şi de lupte, 
caie h cura ca o răzbunare a Răului, către care omenirea 
trebuia sâ expieie norocul Mântuitorului înfăptuit - şi 
groaznica moarte a lui Irod, unealtă perversă a 
celui râu 

Si ni k aducem aminte astâi», in această « mare. ca 
o conştiinţa a jertfelor j* care le datorăm — pentru 
riecumpârarea mbivirii noastre Căci toate bucurate 
Ur “ reculegere — nu rezistă colţului vremii 
1926 

• Şi s a făcut otn“ 


In nej/Ar?tfu< Int«n* f , c eu t*«i 
Tftira^ 9 ftnlă. fi In Treimea get- 
prinzi otn noapt#. In m.<loc, mă 
vHă pa wini Insurm ir. pict<?ar« 
Ar»geU Or Fo,ig n() ' 


A- V s mirtummt rml ««tin„ u Dumnezeu fiu, a 

uoi.Ht pe pamănt, *•. întrupa, deia Mana fecioara 
. «uem om l'entru co »«»,« coborlr. a lui at, „ 
i»erririe **1*14 mântuirea aozbtrâ 


Poate că mvnttrea în aceste zile de sărbătoare, a 
naşieni ca om a Domnului Christos, «• prilej de re- 
ff» > ţiune la «eeaee este mântuirea noastră prin Messia. 
CAci .>r fi cu mult prea sărac Crăciunul nostru, dacă 
l-am trăi numai în atmosfera lui dulce-arornitoare, 
dar lipsită de rodnicie, a obiceiurilor, şi nu am încerca 
să depăşim, cel puţin în această împrejurare, cercul 
îngust al concretului, înspre înţelesurile lui mai 
adânci. 

Naşterea lui Christos indică momentul istoric în 
care Dumnezeu s’a fâcut om Iar această apariţie a lui 
Christos, anunţată de Ix*goa veche în zeci şi sute de 
chipuri, este faptul fundamental al adevăratei antro¬ 
pologii cs înţelegere a omului De ce uităm aşa de 
stăruitor a ne gândi la aceasta? 

Conştiinţa greacă socotea pe om şi Dumnezeu deosebiţi 
$î in închegarea lor intimă şi spaţial. Erau deosebiţi 
şi trebuiau să rămână aşa. Iar lumea iudaică a vechiu¬ 
lui Testament nu gândea «altfel. 

Desigur, omul fusese creat după chipul şi asemănarea 
lui Dumnezeu; dar păcatul originar însemna căderea 
definitivă; îsgonirea lui din paradis echivala cu o 
schimbare de esenţă, schimbare pe care Messia 
cel cu calul alb ar putea să o anuleze, iar încercarea 
Kabbalei de a depăşi prin Adam Kadmon situaţia 
tragică a omului, a isprăvit într'un fel de panteism, 
cel puţin tot aşa de fără ieşire ca şi ancorarea în 
vechiul Testament 

Numai omenirea lui Christos a desfăcut cercul de fier 
al acestei vecinice şi întunecate robii. Căci Dumnezeu, 
In cea de a doua ipostază a lui, a devenit om, s’a purtat 
printre oameni şi le-n trăit viaţa in forma ei vecimcft şl 
absolută. Christos — noul Adam. 

Aşa sa stabilit legătura firească între om şi Dumnezeu 
şi s'a ridicat din nou omul la conştiinţa esenţei lui 
divine. Veacurile «adevăratului creştinism aveau vie 
această conştiinţă, următoare, cum eiau, cuvântului 
Sfântului Pavel, care ştie că omul va ţine scaun 
de judecată pentru îngeri (1 Cor 6,3). Omul 
deasupra îngerilor în ierarhia lumii adevărate, iată 
marele fapt făcut posibil prin întruparea lui Christos. 

Ce departe suntem de lucrurile acestea, care ne intere¬ 
sează totuşi în aşa de înalt grad. E adevărat, noi stăm 
încu sub hipnoza „marej întoarceri" a Renaşterii; care 
aşezând pe om in centrul universului, i-a redat 
autonomia, instaurăndu-l in vechea lui demnitate pe 
rare i "° confiscare creştinimsul. Dar chiar aşa să fie? 
Reprezintă în adevăr mentalitatea modernă un plus de 
inovaţie omenească? 

General vorbind, lumea nouâ s'a strfcdult să integreze 
aitreaga existenţă concretă tntr'un singur proces, 
mişcare pe o singură linie. Aşa a fost înglobat şi omul 
tn ordinea naturală a lucrurilor, acordăndu-l-se poate, 
m această ordine, o situaţie proeminentă, dar 
desbrăeându-1 in fapt de atributele divinităţii. Că aceste 
atribute există totuşi efectiv, nu încape tndoială. Probă 
nsuşi acest evoluţlonism de strucurâ ştienţistă, care 
nu sa putut sustrage dificultăţilor rezultate din nou) 
pJni.t de \ edere decât prin indumnezeirea realităţii 
concrete in care fusese coborit omul. Deaceea toate 
sistemele metafizice ale lurnil de după Renaştere sunt 
precumpănitor panteiste. Soluţie hibridă, fără in- 






. s 

' • X? 



- 3 - 


n «zeu^' tn tegorU^în ^ CU Du ">* 

aceastâ perioadă 1 , 3<? P Caiă ° m,lL In 

* «»*! ^îrtsssar 11 ra 

pu“ÎTv«T S ~ p«rh««. 

flcareo « , co,m,c în înţelegerea şi valori¬ 

ficarea omului, atunci când filoso/ia se bucura a crede 

isbntl 5U1Pr ."' 3 Che ‘“ Intelept!unU absolute, pentru că 
6 l,,u ‘* rwc antropologia în domeniul na turei 

ie*' 'secată -^T m * 1 f cc s ' a ^ măsură 

dtn o! î ^ rClliti0a * a a cultur ‘‘ Omul a eooorit 

, . n rni,i mult m lumea lucrurilor, pierzând 

contactul <u divinitatea, din icre totuşi se împărtăşeşte 

rMiekw td ai'. ~ 1 " ,r alAt îneât lhi »r Pentru conştiinţe 
leligioase ridicate Îngerul a devenit un ideal de per- 

ocţiorutre; uildndu-se faptul elementar că. intr o cos¬ 
mologie creştină consecventă, Înger şi om se mişcă pe 


sublimare aU cTirdU^ "rn" 4 d * 

- **" S ere L ^ 

tei • ■Poalft 3 'că '.'t'™ 3 cur, °» t!n - 

1927 


NAE IO N E S C U 


LA ICOANĂ... 


46 de ani tn urmă, în noaptea de Sf* 
Andrei, în pădurea Tâncâbeşti din în- 
prejurimile Bucurestiului, o sfâşietoa¬ 
re crima era dusa la îndeplinire de mâi 
nile ucigaşe ale fiarelor carliste. 

Pe abacul schiţat cu atinuţiozitate 
pentru stăvilirea Mişcării Legionare,în 
calculele regelui Carol al II-lea crima 
a figurat la loc de frunte,fiind consi¬ 
derata o metoda optima de distrugere a 
tineretului nationa1ist-creştin. 

Camarila regală, acea camarila pusa 
trup şi suflet la dispoziţia grupurilor 
străine special interesate, cu o ură 
morbidă îndreptată împotriva noului val 
de redeşteptare naţională inspirat de 
Mişcarea Legionară, nu s’a dAt în l㬠
turi deia nimic. 

30 iVoembr ie 1938„.. 

Macabrele asasinate au fost săvârşi¬ 
te noaptea, pe tăcute, cu toate masuri¬ 
le luate. Banditeşte lovindu-se Baciul, 
turma ar fi trebuit sâ se împrâstie.Tur 
i: a, poporul, nu numai că nu s’a împrăşti¬ 
at ,dar,aidoma unui nemuritor izvor.Miş¬ 
carea trĂeste, la fel ca un izvor curat 
si puternic care* chiar dacă întâmpină 


Te-am aşteptat cu sete Căpitane, 

;Sâ 'nvii in noi atrăbunale simţiri, 
jCaci ne-atn pierdut şi limba şi credinţa 
■Sub biciul crunt al fostei stăpâniri. 

■ '. . _ (Cântec legionar): 

orice fel de stănci,*l trece şi Mi mare, 
si mai tare, şi mai viforos. 

Niciodată comunismul nu a întâmpinat o 
mai mare credinţa potrivnică,niciodată nu 
a avut parte de o mai mare urÂ. Ea,URA,es 
te tot ce a avut de dat ţara,respectând 
testamentul moral al celui ce a fost aido 
oa unui luminos stei de Rarâu.Nu sunt la¬ 
crimi, nu-s jelanii de dureri.Peste toate, 
timpul aşterne linţoliul de uitare. Peste 
această crima,nu se va putea niciodată as 
terne ui tarea,împăcarea.Din moarte ne vcm 
scoate noi stindarde; cu ele te slăvim si 
te vom cinsti Căpitane. Niciodată poporul 
nostru sfintit în comuniste cazne,nu te-a 
purtat mai fierbinte tn inima lui,In cin¬ 
stita-! conştiinţă. 

Omul îl poţi ucide,poţi pune peste tru 
puri vagoane de ciment,butoaie de vitriol, 
dar peste idei îndumnezeite,nu se pot pu¬ 
ne decât evlavioase şi curate aduceri a- 

oilnte. 

O dormi Căpitane... Fie ca neamul Csj 
lloer.sâ te cinstească pe tine şi pe :ei 
ce te-au iubit şi te-au slăvit ca drepţi 
şutaşi, urmindu-te în moartea-ţi de erou, 
Nicadori si Decemviri ..4 Şi uşoara fie-le 
ţărâna.. • 













I N bogata arhivă folclorico-literară a 
neamului nostru, se află şi povestea 
cu LEUL şi KÂGARUL, care descrie, cum 
nu se poate mai bine, lupta dintre cel pu 
ternic si cel slab. Leul, bolnav, îşi trâ 
ia ultimele clipe ale vieţii sale, când a 
pare măgarul si-i dă, din asvârlitura u- 
nei copite, lovitura de gratie, triraiţân- 
du-1 pe lumea cealaltă. 

Povestea aceasta, oricât de poveste ar 
fi, îşi are însă dedesupturile ei, adică 
un anumit tâlc. Un talc ce poate fi apli¬ 
cat, £n timp si peste timp, la anumite o- 
cazii contemporane. 

Anul acesta, intre zilele de 4-6 Mai, 
a avut loc cea de a 9-a Convenţie a zisei 
Academii româno-Americane din Statele U- 
nite, la Universitatea Brown din oraşul 
Providence, statul Rhode Island. 

Cu această ocazie şi In conformitate 
cu darea de seamă din revista "Lupta Ro¬ 
mână", condusă de dl. Cicerone loniţotu, 
aflam că au fost prezentate "peste 100 de 
prezentări făcute pe diferite teme de in¬ 
telectualitatea românească adunată de pe 
trei continente". Şi iarăşi că: "Ceea ce 
a fost de remarcat la această Convenţie,a 
fost numeroasa participare a unor oameni 
de cultură din Exilul romanesc, de cele 
mai diferite idei si coloraturi politice, 
declarate sau nu; o întrunire de curente 
vec it si noi, de minţi pătrunzătoare sau 
mai puţin, de la vechile generaţii şi p⬠
nă la noii intelectuali "progresişti" de 
la New York Unlverslty, sau la Mary-Ellen 
Fl#her, profesoara de la Skidmore College 
•-apaoilă să vadă regimul din România cu 
alţi ochi decât vedem noi..." 

Cu alte cuvinte, ceea ce' cu adevarat 
vr,a K o spună, printre rânduri, rev ista 
Lupta Renana , este că, respectiva Con- 
venţi <• a A.k.A.-eţ, n’a fost nimic alt¬ 


ceva decât un "talmeş-balmeş", lipsita 
de orice traiectorie. Si, £n ceeace ne 
priveşte, nu putem fi decât de acord 
cu aceasta nespus de gravă sentinţă. 
Căci, cu adevărat, la A.R.A, este şi 
rămâne fncâ, ceva putred, cu miros pes 
tilenţial de scăldare fn ape tulburi 
şi de odioase compromisuri. Fapt pen¬ 
tru care, conducerea acestei organiza¬ 
ţii, nu are şi nu poate găsi nici o 
scuza, spre a se ascunde după deget, 
căci este cu adevarat, precum o spun 
italienii: "UNA ORGAN1ZATIONE DESORCA- 
NIZATA", adică, pre lima noastră: "o 

organizaţie desorganizatâ". Fiindcă,da 
că conducerea acestui for, cu preten¬ 
ţii de Academie, nu poate selecţiona 
si interzice prezentări cu iz dulceag 
faţă de comunismul aberant din România 
de astăzi, atunci, care anume fi este 
scopul existenţei sale?... Sa permită, 
"cântecel de dor şi of", la adresa ne¬ 
isprăvitului Nicolae Ceauşescu, ode a- 
duse lui Nichita Stănescu, poetul slâ- 
vitor al partidului comunist, sau pro¬ 
legomena pentru fostul rege criminal. 
Carol II ? 

Ceea ce dorim Insă a sublinia cu a- 
ceastă ocazie, este anume faptul că, 
stand strâmb si Judecând nedrept, co¬ 
respondentul revistei "Lupta Româna" 
se raţoieşte şi-şi varsă ieftinele la¬ 
crimi de crocodil, pe tema ca, la zisa 
onvenţie A.R.A. ; "Au mai venit să va 
a o stea care de decenii strâluces- 
e pe firmamentul culturii universale, 
cu care poporul roman se mândreşte", 

" PT ° gramul sesiunii 

dr. o Mal / 84 1-a anun f at ca invitat 
- Onoare (pe) ; Mircea Eliade..." 

Faptul că Mircea Eliade si-a decli¬ 
nat participarea la aceasta' "adunătură" 


- 5 - 


raî'r^*'* 1, C8te 91 râaâne cel ~i adev㬠
rat răspuns pe c.re-1 putea da un adevărat 


Român de peste hotare, unei asemenea* ' 
Jghebâri fără compas. ln * 

vestî tt » T tfe J’ *? 1 ? derea «âgarului din po - 

nîto* i' L * P Ranani " a d -l”i Cicerone îo- 
niţoiu şi-a permis să arunce o copită le¬ 
ului dela Chicago, acel: "Guest of Honor" 
care nu le-a "făcut onoarea" sâ-l vadă "si 


Cinste lui Mircea pi i.j 
gest simbolic care pentru acest 

a « putea noi Luni r mlt d « cât 

vlntet ° ale ?1 unul d « cu 

nicolae novac 


CRUCIAŢI 

0 


COLIND 1953 


Cui sâ-i spui, să-i spui 
chinul gândului - 
când Ţara îşi plânge 
trupul stor8 de sânge 
cine sâ mai vadă 
primâvara albă? 

Şi-i blestem,...blestem... 
codrii, munţii gemi... 
Acolo e Ţara 
şi primâvara. 

Cineva mi-a spus 
că-i cu ei, Isus... 

I-a căutat... căutat, 
până i-a aflat, 
câ mi-s cruciaţi, 
toţi bărbaţi si fraţi, 
pe cărări de munte, 
toţi cu crucea'n frunte. 

Ii văd la un loc 
adunaţi la foc 
haiducii tăi. Ţară 
*n alba primăvară. 

Uite-i se ridică, 
zările despică... 

Doamne, oastea-Ti mare, 
jură: râsbunare. 


Leroi, Doamne, Ler, 

pace pe pământ şi f n cer - 

lângă d 1 auritu-ţi prag, 

îţi cântăm, colind pribeag, 

un colind cu dor de ţară, 

câ ni-i pâinea prea amară; 

un colind cu lacrimi şi suspin 

pentru-al neamului amarnic chin - 

fulg de nea 'ncrustat pe-un lâicer, 

albe si iar dalbe flori de măr... 

Fa dreptate, Doamne, celor care gem 

închistaţi fn spaime şi'n blestem; 

ia-le chinul şl nevoia, Tu, 

şi spre alte stele şi-alte vise-i du, 

ieslea Ta, fn suflet le-o ridică, 

şi le-aprinde iar nădejdea -muc de lumânare, 

sara-1 dalbă, sara-1 mare, 

câ*n tara cu Leroi-Ler, 

a murit colindul astăzi, pe pământ şi*n cer. 

Aplecaţi-vâ urechea, boieri mari; 

latâ-ne aicea, crai fugari 

care scriu cu lacrimi şi cu sânge 

Leroi-Ler ce inima le-o frânge 

si nu cer colac, nici nuci, nici bani - 

va cer plumbi pentru duşmani 

si dreptate pentr’un neam robit 

undeva, departe'n Răsărit, 

ca să fie iară pace, pe pământ şi*n cer, - 

albe si iar dalbe flori de măr... 


Nicolae NOVAC 













6 



Filon VERCA 


HONG KONG 
PE 

MAREA NEAGRĂ! 


N interviu luat unui ora de Stat 

0 din Est, unul in plus, n*ar a- 
vea nimic anormal. Si tot atât 
de normai ar fi pledoaria celui 
interogat, de a apăra succesele 
inegalate, obţinute in "democra 
^iile populare", tn toate sec¬ 
toarele vieţii economice si so¬ 
ciale. 

Deci, nimic nu ne surprinde atunci 
când Nicolae Ceauşescu, opresorul neamu¬ 
lui romanesc, etalează, pentru uz extern, 
false rezultate, fals nivel de viaţă,fal 
sa libertate si tot pe atât de falsa in- 
dependenta, după cum urmeaza:"In 1983 am 
Început ameliorarea retribuţiilor salari 
ale cu 5 7.". Adică, abia la aproape 40 
de ani dela Instaurarea regimului! Şi to 
tuşi...dacă ar fi aşa'. 

"în 1977 a Început construcţia canalu 
lui Dunăre-Marea Neagră, care a necesl " 
tat eforturi considerabile, din partea 
Întregului popor". 

Nici o aluzie la prima tentativa de 
construire a canalului, care a constitu¬ 
it calvarul unei generaţii, condamnată 
să-şi sape propriu-i mormânt. La a doua 
tentativă, e adevărat că tot poporul a 
P ar ilcipat dar numai Dumnezeu ştie ca¬ 
re a fost preţul acestui "efort".Soldaţi, 
elevi de liceu, din fragedă vârstă, stu¬ 
denţi, tineri muncitori şi atâţia condam 
naţl -iarăşi- care a l-au "închiriat" brâ 
ţele, trupurile, Inosânda Inumană, până 
la epuizare, 

"Vom mări portul Constanta, a cărui 
capacitate va atinge ISO demiiioane de 
tone şu o parte va fi afectată "comertu- 
—1 Ij ker ,,,. Multe companii internaţi- 
onale s au interesat deja de acest pro- 


Iată un proect, o mreajă întinsă Oc¬ 
cidentului, în vederea unui profit, 
scos -dar ce importantă are- pe spate¬ 
le unei mase de iobagi. 

Nu uită însă -în ciuda " independen¬ 
ţii "- sâ afirme sus şi tare, să fie a- 
uzlt dela Moscova, că el rămâne fidel 
principiului de ajutorare a popoarelor, 
In lupta lor de eliberare naţională f In 
cluslv ajutorul armat , exemplu S.W.A. 
P.O. Occidentul sa ia aminte 1 . 

"Opresiunea unui popor, continuă el, 
este inacceptabilă. Ea nu este altceva 
decât o violare brutală a drepturilor 
omului si a popoarelor". 

Desigur ca aceasta logică, prea evi 
dentâ, nu priveşte poporul roman, care 
a uitat de mult drepturile lui, dreptu 
rile omului liber, abolite odată cu in 
trarea trupelor sovietice pe teritori¬ 
ul tării. 

Un astfel de repertoriu idealizat, 
prezentat Occidentului lei gâseste jus 
tificarea în cadrul campaniei de des- 
informare slstematica, de umanizare a 
regimului. Ceeace surprinde însă* pana 
la revoltă este elogiul artificial a- 
dus mistificatorului de către un tri¬ 
mis din Occident, presupus de "dreapta',' 
impostura dreptei franceze. Este vorba 
de interviul luat lui Nicolae Ceauşes¬ 
cu de către Michel P. Hamelet si Jean 
Mlot si inserat în Juranalul "Le Figa- 
ro din 18.8. 1984, sub titlul "La Ro- 
umanie ouvre un port franc, un "Hong - 
Kong" sur ia mer Noire". 

Un ziar de dreaptalMâ întreb atunci 
<^nn s ar înfăţişa "stânga" In atari tm 
Prejurărl? Aceasta "stângă" care a ma- 
nttestat o atitudine mult mal umană, fu 
persoana Preşedintelui Franţei, care a 

t w 




refuzat Invitaţia aceluiaşi Nicolae Ceau- 
sescu, de a vizita România " socialist* " 
pentru tentativa de asasinare a unor refu 
glaţi români, tn propria lor ţarâ.FrantaT 

Dar să revenim la aprecierile d-lui’j. 
Mlot, semnatarul comentariilor, zisului 
articol, care constltue o perlă de lpocri 
zle, o complicitate evidentă tn campantă 
de deslnformare a Lumii libere, cu privi¬ 
re la drama poporului român, ultragiat tn 
ceeace are el mal elementar, dreptul la 
viaţă. 

Sâ dâm cuvântul omului de "dreapta": 
"Pentru un vizitator occidental, Impresia, 
aici, este fundamental diferită de cele¬ 
lalte republici 3oclallste... Vizitatori 
imparţla 11 clasează Romania pe primul 
ran£, tn ceeace priveşte duritatea reglmu 
lui ..." (lată un adevăr care nu mal are 
nevoie de confirmare!) "Când parcurgi " 11 
ber" străzile Capitalei şi suburbiile el 
populare, magazinele şi pletele "libere" 
sunt tn realitate " bine asortate" _Itl dai 
seama că este departe de sărăcia celor¬ 
lalţi sateliţi fraţi ", 

' Independenta Interioară si-a dovedit- 
o cu o mană de fler ". 

lată cum camuflează ziaristul nostru a 
nii de teroare: de " disciplină interioară , 
cu o mână de fier ", care au culminat cu 
exterminarea tineretului la Piteşti, Cher 
la, până la săparea unul anumit canal, de 
care trimisul nostru n'a auzit niciodată 
sau pe care-1 trece sub tăcere, pentru a 
nu altera izul reşedinţei dela Snagov.un- 
de s’a consumat interviul. " Disciplina in 
terloară " s*a soldat cu sute de mii de 
morţi si decapitarea tuturor valorilor mo 
rale si intelectuale ale unei naţiuni. 

i t 

As fl tentat să accept onestitatea 
trimisului francez, dacă nu as fi înregis 
trat mărturia propriilor lui compatrioţi" 
care au vizitat ţara si care au desprins 
din privirea românului o tristeţe greu de 
disimulat, precum şl nesfârşitele cozi, 
formate de cu seara, pentru a doua zi, în 
aşteptarea unei problematice distribuiri 
de alimente de prima necesitate. Sau a- 
cesti refugiaţi români, care, după câteva 
Încercări neisbutite si plătite cu ani de 
închisoare, au reuşit sâ părăsească acest 
" paradis " si care povestesc cu lacrimi tn 
ochi, tot ceeace au pătimit în acest re¬ 
gim de constrângere şi foame cronică, 

"în câteva zile, România va celebra a 


^ a aniversare dela "eliberar*" p 

S: 

ţe globa l pozitiv *.' *-— 

! 1 m* serve ? te acest trimis de 
reapta , atunci când, voit, falsific* 
^videnta stridentă? Occidentul, liber 
nea sau sistemul concentrationar, care 
se apropie cu paşi uriaşi de Apus.Acest 
sistem unde Individul este asimilat ma¬ 
şinii, limitat la consumul minim de e- 
nergle, necesar producţiei. 

Nu cumva acest ziarist de "dreapta", 
păstrează tn aşteptare, carnetul roşu,a 
lături de cartea de Jurnalist? Aşa ’ ar 
fl, cel puţin fn acord ca el însusl.Da- 
câ ar avea pudoarea sâ puni cărţile pe 
faţa, atunci înşelăciunea celorde buni 
credinţă ar părea mal puţin sinistră. 

Verca FILON 













































Sentimentul religios exprimat 
în lirica unui poet necunoscut 

— CONST. GORAN — 


P RINTRE tinerii poeţi care s'au bucu¬ 
rat de o frumoasă apreciere în revis 
tele culturale ale vremii din peri¬ 
oada de până la cel de-al doilea război 
mondial (aşa zisa perioada interbelică),se 

numiră şi Const. Goran. 

In versuri pline de căldura,de duioşie» 
străbătute cu profunzime de fiorul artei, 
ceea ce caracterizează creaţia sa,este sen 
timentul religios. 

Tradiţionalist îndârjit, Const, Goran a 
căutat să îmbrace toată măreţia dumnezei- 
rii în versuri armonioase şi imagini pline 
de patos; jertfa Mântuitorului formează în 
numeroase cazuri, obiectul poemelor sale: 

îl văd în duh mereu trecând,,, 

Şi-L văd în Golghota pe cruce,,. 

Din găurile-adânc săpate 
în mâinile de cuie sângerate 
Şi din picioare 
Curg izvoare... 

Izvoare noi de sânge şi de viată, 
Izvoare pentru neamurile moarte 
îp desnădejde, în păcate 
Şl'n ceata... 


Broboane de sudoare 
Pe fată curg ca focul 
Şi ÎL silesc să meargă 
Mai iute, sus, pe culme; 

Iar trupul Lui, supt bice, 

Fără cuvânt se frânge... 

Pietatea iluminantâ a poetului, răbuf¬ 
neşte cu o precizie si o energie uimitoa¬ 
re : 

Veniţi la El toţi însetaţii... 

Izvorul învierii Lui 
închide rănile, dă pace, 

Alină setea orisicui... 

9 

Dar acolo unde acest înzestrat cântăreţ 
religios atinge adevărate culmi, sunt po¬ 
emele: "Crăciunul", cu învierea vieţii 
creştineşti de care trebuie sâ fie în¬ 
conjurată această mare sărbătoare, duioa¬ 
sa elegie, ce aduce mireasma datinilor 
strămoşeşti si mai ales minunatul "Cântec 
de leagăn", care întrupează toată gingăsi 
a sufletului copilăresc: 


Şl cât de frumos subliniază poetul va¬ 
loarea acestei jertfe: 

De-atuncea glasul Lui de aur 
Aprinde*n gropi făclia învierii... 
De-atuncea oasele sunt zguduite 
De trâmbiţa Cuvântului Său viu... 
De-atuncea glasul Lui e pane, 

Făclie fără moarte şi izvor... 

si iată un fragment zguduitor: drumul 
spre Golghota: 

E crucea grea si drumul,spre culme,e de 

sânge 


re cararea somnului 
Vine Maica Domnului... 
Luminata, 

Prea Curata. 

Dormi uşor, 

Dormi, puişor. 

Puiule, când te-ar privi, 
Din cer îngeri vor veni... 
Puiule, când va vorbi, 
Trandafiri vor înflori, 
Trandafiri la căpătâi, 
Puiule, să îi mângâi... 
Dormi uşor, 

Dormi, puişor. 

Pe cărarea somnului 
Domnului. 


(Cântece de lumină -1937, Bucureşti) 


rngeraşn mei bălai- "Srn*ix 11 ? oa P 

Ci t„ cer .e-.rrl“' H ctn î:,™ 

Scoalâ-te ei cantl cu el c ăc! 8ărbătoar e? 
Când născut-a Prunc «lâJit 8f * ntâ ' 

De departe au făcut c.U îiJES 

cu print ~ «.i.. 

Prunce, ul î.;„ ’X'X'l ** 

^Slavâ Demnului din cer, 

Noi plecăm ca să purtăm afânta-ni vestiri 
?l-au plecat atunci doi tngerl, cu-arlplle'ai be 
.1 s au dus, purtând tn pâr, floricele dalbe ’ 



Tranşeia cântă Iartă - i 


Şi nu-si mai spun sălbateca poveste... 
Tranşeia cântă... Doar un rezervist, 
Cinchit Ta foc, stă nemişcat si trist. 
Cu ochii duşi la norii de pe creste... 


Din slavi coboară *ncet să dea de veste, 
Un stol de îngeri, naşterea lui Crist... 
Departe *n văi se tânguie-un gornist... 
Şi-un jar cumplit tot sufletul Ii este... 


îşi vede, iarăşi, cârdul de copii, 
Nevasta *n larma sfintei veselii, 

In satul vechi, sub codrii din Strehala, 


Şl casa lor cea albă dintre plopi... 

Şi, curo priveşte pironit văpaia, 

II frig pe mâini un şir întreg de stropi.., 


în veci de veacuri, Doamne, Slava Ţie, 
Stăpân etern al vieţii trecătoare.i. 

Te văd cum creşti în lugerul de floare 
Şi*n plopii albi, şi’n iarba din câmpie.. 


Te-aud cântând £n zbor de vijelie 
Şi*n glas de codri* murmur de izvoare... 
Te simt tn caldul razelor de soare 
Şi*n tot ce-i farmec, vis şi armonie... 


Din lumea Ta, de-apururea senină. 

De peste’naltul zărilor, Părinte, 

Spre noi Întinde-Ţi drumurile sfinte: 


Să ne urcăm la vesnlca-Ţl lumină... 
Şi iartă-i pe nebunii care vor 
Să te coboare pân*ia mintea lor... 


G. TUTOVEANU 


s 





i?S0 3(â8Q(â=Q© 8 

Paul TEZ 


V A cunosc cam de vreo jumătate de secol. 
Prin Pârvan, şl mulţi alţii ca el, vă 
cunosc de vreo 26 de secole. In compor¬ 
tament, în vorbire, în trăsăturile foarte a 
propiate ale firilor voastre, adeseori prea 
mediteraneene, în acestea -să nu ie enumăr 
pe toate-, ne asemănăm. 

1948... 

Liste Interminabile pentru ajutat "popo- 
£rec , se întocmeau zi de zi de guver¬ 
nul comunist al României. Târziu, mulţi am 
înţeles că de fapt acele ajutoare, exact Im 
potriva poporului grec erau strânse. Lăsat 
în pace, poporul grec, cel vrednic sl răbdg 
tor,nu ar fi avut nevoie de nici un fel de 
ajutor. Acele ajutoare erau trimese pentru 
a se continua sub comuniştii Marcos şl Za- 
hariades, lupta împotriva statului elen.asa 
cum le place grecilor să 11 se spunâ. Toată 
lumea comunistă a sărit atunci să dărâme 
statul grec liber. Libertatea nu poate fl 
încuiată în cuşti de ţinut câinii, sau în 
coliviile păsărelelor ornamentale. Prima 
trezire brutală a lumii "libere", adică a 
lumii aşezate dincolo de cortina Iadului co 
munlst, a fost atunci. Prlntr'un efort de 
scuturare a unei vinovate somnolenţe.Truaan 
se hotărăşte ca In Mediterana să se apropie 
de Grecia şi o oarecare parte a Flotei ame¬ 
ricane a Vl-a. Aceasta spre a arăta Iul Sta 
lin ca este deja cam mult într'un timp asă 
de apropiat de Teheran, Yalta, Postdam,sim¬ 
boluri negre ale trădării de popoare, de 
foşti aliaţi... Vorbe grave? Vorbe scrise 
la necaz' Ce s'a întâmplat după aceste două 
ultime întâlniri? A fost un adevarat calen¬ 
dar al ruşinii. Ţară după tară, a fost vân¬ 
duta, pierduta, oferită, luată cu japca de 
cei ce s au specializat In atari operaţii 
Ceeace rezultă că la nivel mondial comunis¬ 
mul ştie ce vrea si ştie sl cum s'o facâ.sl 


când... Acea NOSCE TE IPSUM de pe frontis 
piciul templului Dianel din Efes, nu ă 
fost niciodată ca atunci de o mal mare lm 
portantă. Adică să te cunoşti pe tine în- 
auţi,trebuie s'o faci repede şi bine, si 
nu sub imperiul urii momentului. Poporul 
grec nu mai are nevoie de Mlssolonghlurl 
noi, este bine că au existat Byronl prin 
ani. In scopul apărării a ceeace se chea¬ 
mă alianţa ultimei posibilităţi, a exis¬ 
tenţei poporului grec liber la presiunile 
comuniste^ nu trebuie să fie jucată aceas 
ta partidă, acest joc în care ofiţerii se 
amestecă în totală necunoaştere în pollti 
ca, în această meserie, dacă ne este per¬ 
mis a spune despre politică aşa, cum spu¬ 
nem despre creşterea şi îngrijirea porci¬ 
lor din bălţi. Trebuie Insă a aminti că 
numai un grec, şl nu unul oarecare -Arls- 
totel- putea sa spunâ că "omul este o fi¬ 
inţa politică". Şl tot aşa este adevărat 
ca numai la greci se pot găsi acele legi 
care nu dau voie să te abţii, de dreapta 
sau de stanga, calea de mijloc nefllnd ad 
misa. Dar de la a fl o flintă politică, 
sau în vechiul limbaj a te interesa de 
soarta oraşulul-cetate unde exisei, a t㬠
rii în care trăieşti, sl până 1 k a visa 
»azarcJat, sub mantia binecuvântată comu¬ 
nistă a unui nou imperiu macedo-grec In 
care în afară de membrii ambasadei s’ar 
"f 1 8a8t ? l câţiva palicari cu susane sl 
mărunţişuri, toate pe o scândură legată 
după gât, în numele slujirii Iul Mercur, 
zeu al negoţului si al hoţilor... e o ca¬ 
le lungă. Era timpul ca poporul grec să 
nu se lase atras de o dispută academică 
Şi chiar mai tăioasa cu poporul turc.Aces 
te două popoare sunt ultimele bastioane ' 
in calea monstrului roşu. Popor înzestrat 
cu multa lstetlme, cu mult bun simţ: este 


T 


-n- 


momentul reculegerii pentru a şti ce anume 
ai avea de pierdut, ce piedici ţl se vor 
pune, ţl se vor înălţa de către prea vor¬ 
bitorii tăi fll, şl hal să folosesc chiar 
un cuvânt pe care poporul meu l-a luat de 
la voi: demagogi. Visurile voastre despre 
democraţie, nu au un cadru adecvat într'o 
formă de orânduire comunistă. Priviţi cu a 
tenţie, ţâri apropiate de a voastră, care 
acum se târăsc sătule de comunism, într'o 
foamete ce ameninţă chiar sl cadrele din 
nivelul mediu al propriului partid. Uitati 
-vă atenţi la acea Drahmă; pe zl ce trece 
slăbeşte, se anemiază puterea el de cump㬠
rare, de circulaţie. Lumea liberă va lăsa 
din mâini legăturile cu Grecia. Iar tlcâlo 
sia rusă va da cu olştea-n gard dacă mân¬ 
dria greacă va fl o constantă fermă,pe dru 
mul ei spre fireşti legături cu Occidentul. 
E timpul ca un alt Perlele Ba ceară poporu 
lui său să asculte glasul logic al raţiu¬ 
nii. Mal târziu, cineva va lovi dar nu va 
voi să asculte'. "Loveşte, dar ascultai" A- 
cestea au fost cuvintele iui Perlele. Şl e 
le doar o singură data pot fl auzite într' 
o istorie. Chiar dacă acea istorie mulţimi 
lenarâ, chiar dacă toată Grecia s'ar tran¬ 
sforma într'o glorioasă dar inutilă Termo- 
pile. Sunt alte timpuri care nu lasă să se 
întrevadă că ar mal fl posibilă vreo altă 
solie, peste ani, peste generaţii,vreo al¬ 
tă localitate Marathon. Vocea democraţiei 
trebuie ascultată. Este poate ultimul apel 
la acel ce se cheamă bun şi sigur bun simţ. 
Trezeşte-te Greciei Lasă fanfaronada! Acum 
istoria se scrie cu foamete, cu sânge şl 

disperări. Peste tot aşa s'a întâmplat a- 
colo unde comunismul a fost lăsat să intre 
în structura Intimă statala. Lăsaţi pangli 
cărllle unul Papandreu ce nu va fl capabil 
în veci de veci să arate drumul poporului 
grec spre mai bine, spre fericire, spre 
destine luminoase. Skakespeare spunea un¬ 
deva că "niciodată râul Iubirii n a curs 
lin..." Drumurile popoarelor asemeni iubi¬ 
rilor nu sunt foarte line, drepte, bunt ( 
pline de meandrice sensuri. Sus popor grec. 
Spre un destin pe care 11 meriţi. Luminos, 
plin de bun simţ, plin de tact si " r c 
r. In drumul tiu flre.c .pr. 
grecii sunt.tl geografic «orbIni. ultim, « 
° „ i.*n pa se vrea libera in 

rinv.a navaza a lumii ce 

fata puhoiului comunismului ucigaş-ateu. 

Voi şi acei ce aparent vă sunt duşmani 

turcii. El cred t ’ u VO uâ-noua. 

aparţine lor şi numai lor si nu 


Ce veţi spune când sfinţitele şi pildui¬ 
toarele lăcaşuri de închinăciuni vor fi 
transformate de comunişti In pulberi sau 
în atelce lăcaşuri care nu vor avea altă 
destinaţie decât de magazii de cai sau 
de ţinut cimentul In ele? Fiecare credem 
In altceva, deşi s’ar părea că acelaşi 
Dumnezeu ne-ar avea pe toţi tn grija. Şi 
ei au destin asemănător de portari ai a- 
celelaşl lumi. Lume ce se vrea libera, 
dar care nu vrea să faci decât foarte pu 
ţin, şi se pare că exista chiar o anumi¬ 
tă concurenţă de a nu face prea mult e- 
fort spre a se apăra. America dela doc¬ 
trina Monroe, nu a făcut decât paşi ti¬ 
mizi de a forma un front hotarît spre a 
nu mai fi posibile când Afganistane,când 
Etiopii, Angole, etc.,etc. Legendele fiu 
turate In faţa unor minţi aprinse £n le¬ 
gătură cu o Macedonie cu noi Filipi.alti 
Demosteni, alţi Alexandri Machedoni,com¬ 
plet diferită, seamănă cu o poveste des¬ 
pre un ciolan aruncat într’o haită de 
câini. Rusia îşi cunoaşte meseria. ”Divi 
de et impera" si de acum în alte doua 
mii de ani tot aşa se va traduce.•• 

Frământările din lumea arabă, pot si 
trebuie să fie exemple. Rusia comunistă 
nu cunoaşte sentimentul de mila, de În¬ 
trajutorare, de prietenească mână ce se 
întinde spre cineva. Implacabilă ca un 
inexorabil destin, Rusia tşi urmăreşte 
destul de vechiul ei vis imperial de do¬ 
minare a lumiL. A nu se uita că primul 
pas pe care l-a considerat că II are de 
făcut spre o dominare a mapamondului, a 
fost stăpânirea Dardanele lor. In primul 
război mondial, acesta a fost primul mo¬ 
bil, primul cel pe care l-a urmărit. Iar 
dacă Turcia ar fi mers alături de Anglia 
si Franţa cum ti erau aspiraţiile prece¬ 
dente, nu ne-am fi mirat şi Am fi văzut 
pe ruşii pravoslavnici alături de rudele 
directe imperiale ale ţArinel, de Germa¬ 
nia. Ce puţin a lipsit ca istoria sa se 
scrie altfel, cu o altă cerneala.^Ca si 
In 1877, ani de zile intrarea Romanţei 
tn război a fost când refuzată, când îm¬ 
piedicată, chiar şi sabotata. Cine nu 
3tie de corpuri întregi de garnituri fe¬ 
roviare trimise din Anglia şi Franca 
spre România, spre aliatul din totdeauna, 
rătăcite în Caucaz. spre ţinte ^depărtf 
te siberiene! Ce folositoare sunt cateo 
dat» In viaţa unui popor cate o Marna, 
Verdun sau Lacurile Maaurlene. Preţul 











- 12 - 


fo$t mare. Eî a fntrecut tnsh cu mult dis¬ 
cretul rus. Xr^riniâ cu largul preţ pe care 
1 -* plătit eliberării provinciilor de sub 
ugurlie Împilatoare străine, si-a bineme¬ 
ritat cununa de lauri ce i-a dat-o istoria 
F timpul ca popoarele noastre să fie lăsa¬ 
te sâ-si vadă de interesele lor, de aface¬ 
rile lor, de istoria lor, de necazurile 


sau de bucuriile lor. Calea comunismului 
trebuie şi poate fi barată. 

Mândru popor grec! E timpul gloriei 
tale de a nu pune capul fn jugul comu¬ 
nist. Sus popor elen! Moarte comunism., 
Iul! 



Moş cu barba de zăpada. 
Fără daruri, moş sărman 
Tinereţea 'a grămadă 
N’o s’o vadă 
Nici ăst an. 


Tu cel vesel de-altădată 
Strângi pustiul ăstui an 
La colinda ndătinată 
Fără ceafă, 

Moş sărman. 


Torc păianjenii sub grindă. 
T<*ra-i fără de băeţi, — 

Nu-ţi mai vin cu ceata’n tindă 
O colindă 
Sâ-i înrefi. 


Gârbov pribegeşti prin sa 
Te strecori pe la oraş, 
Cerni pe ziduri de cetate 
Dărâmate 
De vrajmaş. 

Cu tropare şi podobii 
Faci popas intr’un cătun. 
Sgribulit la gura sobii 
Plângi ca robii . 

Moş Crăciun. 

Plângi încet! Stă la ulucă 
Paznicul sub coif de fier 
Şi en stare, Moş-Nălucă 
Să te ducă 
Prizonier! 


Ue cu seara naripaţn 
Îngeri nu inai cănfă prin 
Singuraticele spaţii 
Şi-aştept aţii 
Nu mai rin. 


Plânge biata gospodină , 
Braţele în gol se'ntind. 
Nu e ceară de-o lumină 
Nici /dină 
De-un colind. 


Mchifor Crainic 



CRONICA 

Cărţi 


<§» " Cronica unul român tn veacul XX",voi. 


II, de George I. Duca, 1984. 




0 Impresie de o oarecare bufonerie,ne¬ 
seriozitate deci, Iţi apare răsfoind pagi 
nlle acestei cărţi, care s'ar fl vrut un 
memorial, periplu sincer, jurnal de căl㬠
torie de multe şl obositoare collndâr^fşl 
nu toate justificate). 0 fragmentare a 
cursivităţii cărţii, făcută de o puzderie 
de fotografii, Indică un număr record de 
fotografii: la 340 de pagini ale voi. II. 
sunt "doar" 36 de fotografii, una mal Juş 
tlflcatâ" decât alta. Unele dintre ele » 
chiar repetându-se, de exemplu, cea de pe 
copertă apărând parcă şl «ai fotogenic, 
la pag. 30. Carte. In totul el. Usâ cer¬ 
titudinea unul bazar netrebulnclos peste 
care zace cert soarele ramolismentului,şl 
tot atât de cert al tristeţii. ^1. colo, 
câte un mic exemplu de grav ramolisment 
câte o poză, aproape ca o ***“_ 

ala. E. poartă păcate «l* 1 *"** J # 
rlnţi, de a nu fl cumva uitat*{•*•*•_ 

de pauze, de lume. Nici e , Ş Uzează în 
cui. ca Ilustru, cel dur. ce poeea» >' 
vlctlue•.. Acel pirlMe, «ere «Mo— * lc 
Harun al Rashid, a umplut la 
.1 masonic, puşcăriile carll ste cu_o __ 



treagă elită a unui neam, cu însuşi fru¬ 
museţea unul viitor al unei ţări. Stăp⬠
nii celei ce se cheamă Masonerie, umblă 
pe tot întinsul cărţii; ici şl colo poci 
vedea «Ici accente de snob şl nesănătos 
şovinism. Dacă arăţi Insă vârsta -nu 
prea mică a plimbăreţului şl anonimului 
fiu al Ducâl- parcă eşti tentat să lertl 
cât mai multe. Greşeli de exprimare, de 
concept, de Interpretare. Bătrânul cio¬ 
lan de fost strâ, strâ, stri volevod;lcl 
colo, spre a-şl epata proepienţll, vor¬ 
beşte de vechi si domneşti fosile,şl mal 
ales netrebulncioase... Ce deosebire In¬ 
tre bătrânele molii, adevărate carapace 
paraglnlte, şl acel stindard singular 
grănicer, Cantacuzlno! Erou şl el dela 
Colţi. Acolo unde alături de un alt mare 
general, Tn primul război mondial, şl-a 
arătat şi el eroismul. Acolo unde straju 
Ieste spre unirea neamului peste milenii, 
David Praporgescu. Şi, «el Al. Chica,ca 
sl M. Sturza, înzestrat ministru de ex¬ 
terne. duşman personal .1 duş«nllor po¬ 
porului. şi mal «le* proştilor Şi 

câţi alţii? neamuri tot atac de bune, 

«; : .. fi.... - 1 " *e 

ui. A... c« P”"“ t- pl.pt. 

a fl văzuţi de Nike, seu să laşa măcar 

îi........i. A "°“ l “'„îî 

cere viate ţl-1 i«P u " e ‘ ^ c/acesfe 

slt ar fl Insă. să se creadă că aceste 

rânduri ar fl luări duşmănoase de poalti 















































r §*u dusmino*** vânători de greşeli, de 
:ond fi forîx*. Câ pe drepţi si adevăraţi 
prieteni fără deşarte pasiuni, vi invit 
A de h1«iem ccl de-al doilea volum. 

îrrpt, autorul scrie: "Plec mai indepen 
dent ca oricând, cu un viitor atât de Îm¬ 
plinit î icât nu pot fi stânjenit de ceeace 
las In urmă". Iar noi scriem: Patrie,rude, 
prieier', iubiri, şi chiar uri. Şi mai a- 
les câte şi, cate altele. Şi mal spune:"în 
semnam triumfător In preajma îmbarcării”. 
Triumfător pentru ignobile previziuni de 
care face cat? Nai rar Jurnal de călătorie 
care să Înceapă cu atâta lipsă de modesti¬ 
ei avionul meu, drumul meu, minunata mea 
cale, automobilul meu, apartamentul meu, 
poporul meu; nu ne-ar mira să citim Intr' 
un alt viitor stand al inepţiilor, AERUL 
MEU, ce mai, un adevărat egocentrist;model 
a*i fi tentat să-l numesc. Astfel cfi"Minu- 
nata mea călătorie a început pe un vas ro¬ 
mânesc tn tovărăşia a 250 emigranţi evrei, 
care mişunau pe punţi ca sobolanii ,f (si nu 
ca gânGacll de bucătărie -subliniem noi-, 
sau am fi tentaţi spre a-1 face pe plac si 
a fi In tonul de adânc dispreţ, mişunau ca 
lindenlll!), M si a 300 de vaci ce se tangu- 
lau pe Înfundate" (In loc să se bucure 
dând din toate cele trei9ute de cozi,si să 
ceară a se face un party, că sunt atât de 
bucuroase în asa o tovărăşie a fiului unui 

» i 

prla ministru. Ce să nai vorbesc de coana 
Florlca, ninune siguri, aceea ce era aproa 
pe singura si sigur neconsolată. Coana Fio 
rlca, cea plini de nonşalanţă, bagaje sî 
auri... SÎmple Jocuri de retorică. Pe lun¬ 
gimea a "doar"doui pagini, nunele preaferj 
cltel alese Coana Florlca Assan, este pus 
de vreo opt ori. Ici colo, mai apar sâni 
fotogenici (s'ar putea să fie chiar şi a- 
devâraţi), alături de poze de familie. 

La bucureşti, acolo unde o parte din a- 
mintlri ml le-am îngropat odată cu trece - 
rea anilor, prin vecini, o biată nebuni la 
fiecare 23 Aug., 1 Mal, 7 Noembrie, tai pu 
nea In geam poze de-a le lut Lenin, de-ale 
lui Marx şi de-ale ei de pe timpul când e- 
ra Inci senini şi mal ales fecioarâ, sau 
de la al cfirei divorţ -al clncisprezecilea 
* nu trecuseră nici nâcar cinci ani. Ciuda 
ti această senzaţie de analogie Intre acel 
ce este fiul lui 1. C. Duca si Madam Căţel 
de pe str. Matei Basarab vls-a-vis de un 
cămin studenţesc. Tăticul de pe alte tirâ- 
murij, s'a răscolit precis de invidie. în 
toate cele trei vitregite volume (I.C. Du¬ 


ca, Amintiri politice), nu apare coana Fio 
rica. Si nici vreun număr mare de Imagini* 
în trei cuprinzătoare volume, nu sunt de¬ 
cât 87 de poze. Să fim Insâ destul de sin¬ 
ceri, ce ne-am fi făcut dacă n'am fi cu- 
nosct pe minunata Coana Floarea? Asa, în¬ 
ghesuit cum o fi, poAte să treacă ca bun 
de tipar, şl proverbul "Iada sare casa".A- 
sa au fost întotdeauna fiii,,. Ce s'ar fi 
făcut oropsita posteritate dacă n'ar fi cu 
noscut-o măcar din poze pe Coana Florlca,* 
pavoazând geamul vagonului cu gratia sau 
cu lasclvu-1 zâmbet tip pungă? 

Anticii au găsit Justificarea exlsten - 
ţel lor sărace în satisfacţii şl bucurii, 
In cele şapte minuni. Despre una, care ci¬ 
că ar sfida veşnicia,G. I. Duca n-auzise. 

Nu spuneau e drept nici el care era minu - 
nea, acea a lui Keops, a lui Mikerlnos,sau 
a lui Kcfren. Autorul nostru, alergătorul 
de lungă cursă, rămâne impasibil ca un bo- 
bârnac. Lui îi place un biet artificiu al 
adevăratei splendori, nu-i place supraome¬ 
nescul, nu are atâta putere de suprafntele 
gere, pe care ţi-o cere fenomenul Piramidă. 
Lui simplu li place Sfinxul pe jumătate as 
fixiat de nisip şi uitare omenească, dar 
absolut posibil de refăcut cu posibilităţi 
le actuale. La cel 81 de ani pe care i-a 
am făcut,îl facem atent câ piramidele în¬ 
că nu şi-au dezvăluit adevăratele taine.Mă 
bate un gând sâ-1 întreb: nu cumva acesta 
este şl motivul pentru care nu i-a plăcut? 
Pentru ca fabula cu vulpea şl strugurii nu 
mal trebuie rescrlsâ. Şl astfel: Unde n'a- 
jungi, nu-ţi miroase... 

Din pagină în pagină, ajungem la acel 
trist Decembrie 1933, Cele ce se pregăteau 
poporului român, dar mai ales tineretului 
lui cel visător-lucid,vizionar si eroic- 
au fost grăbite. La auzul ştirilor din In- 
depărtata-i ţară (şi la propriu şi la figu 
rat), care vesteau’câ Themls -zeiţa Justi¬ 
ţiei-,a îngăduit actul Justiţiar din anoni 
ma gară Sinaia, noul Calistrat Hogaş sau 
Jan Bart sau mai ştiu eu care, stă cit stă 
pe gânduri şi apoi minune, îşi vede de 
treabă, de alte trebi... Are nu se ştie de 
unde, o morgă oarecare, festivităţile mor¬ 
tuare trebuiesc urinate spre perfecta epata 
re a străinătăţii. Dintr'o prolifâ pană 
cum se crede că este, nu rezultă ca ar fl 
şi plâns. Mă gândesc la durerea nestăpâni¬ 
tă din Jalea plânsetului familiilor legio¬ 
narilor tineri si plini de acel ce se chea 
mă viitor*. Ce aţi făcut voi părinţi al lui 


- 15 - 


Virgll Teodorescu, prim martir din anul 1933-» 
Voi părinţi al lui Niţâ Constantin? Sau ai 
lui Râlăianu Nicolae, Toader Toma, Bujgoli 
Gheorghe, Negrea Gheorghe, toţi ucişi cu asen 
timentul prim-ministrului I. G. Duca? Sau al 
minunatului şl lnteprldului Sterie Ciumettl? 
Sau poate ai celor peste 20.000 de legionari 
prizonieri politici de conştiinţă curată le- 
gionar-creştinâ, din acele negre şi ateice zi 
le neguroase? Ai acelor zile cu un singur AN- 
TIEjiOU: I.C.Duca. Vinovat In fata istoriei ca 
si regele comanditarul, acel rege pripăşit si 
mai ales fanfaron, pehlivan şl degustător de 
chiolhanuri şl cartofărli. Rege, rege cu un 
singur merit: câ a fost împins de destin atât 
de sus. Alt merit? Ar putea sâ fie si acela 
de a fi fost credincioasa marionetă a altor 
intprese străine. In acest al doilea volurn.fi 
ul are prilejul sâ-şi clătească şi gura,si o- 
chii, si mâna In oceanul de ură care II În¬ 
conjoară binevoitor, si pe care şi-l păzeşte 
cu grijă şi II cultivă. Pe pagini întregi îşi 
continuă campania antlleglonarâ. Din neferici 
re, nu vrea sâ pomenească despre toate cele 
ce s'au petrecut din vina orbeţilor politici 
din acele vremuri pe care le-ar avea de plâns 
si el, şi care de fapt sunt pagini ruşinoase 
impuse unui popor milos, blajin, demn tn ne¬ 
fericirea lui. 

Ara parcurs cu asiduitate această voluminoa 
sâ carte apărută până acum In două volume. In 
speranţa câ vom desprinde anumite comentarii, 
sau aspecte inedite despre viaţa politică şi 
socială din perioada interbelică a României, 
însă, la capătul celor aproape 650 de pagini 
scrise de autor cu multă sârguinţâ, platitudi 
nea "memoriilor" fiului fostului prim-minis 
tru de tristă amintire I.G. Duca, lese cu os¬ 
tentativă evidentă la suprafaţă, dezamâgindu- 
ne total sau mai bine spus, In mare parte.Po¬ 
ze le abundente Îngroaşă consistent cele do¬ 
uă tomuri, de al crede câ nu e decât un album 
familiar ilustrat cu vorbe. Ceeace nu e depar 
te de adevăr. Pozele cu lei din savana africa 
nâ, vederile de pe lacul Titicaca, caleştile 
regale trase de perechi de cai albi, piscine¬ 
le somptuoase, sălile de ospeţe, apusurile pe 
Anzi, răsăriturile prin Pirinei, autorul câla 
re pe cămile, pe elefanţi; la carlinga; temei 
negre tâtoase exact aşa cum stă bine... une 
"cronici a sec. XX", scrisă de Duca 3« n J or * 

Tara arde si baba se piaptănă... N 1 * 
potrivit. Comentariul conţine inepţii de ge¬ 
nul "...ochi mongoli si surâsuri diagona e... 
sau: "femeile purtau inele în na9, pa * 
mici pe nări, cadane cu aur şi roşu a 


(pag. 62) 

Sosit tn ţari cu ocazia morţii tat㬠
lui căzut victimă cum am mal spus, pro- 
prtllor lui greşeli politice, odrasla 
< Iplomatlca" găseşte un grup de tineri 
care vor să-i răzbune tatăl. 0 spune fa 
râ Jenă: 'căpetenia acestora era unul 
care vorbea cu un puternic accent ru¬ 
sesc..." (pag. HO). Totul se duce însâ 
de râpă şl îndoliatul fiu părăseşte 
ţara pentru # ..reculegere. 

George I. Duca, autorul acestei "Cro 
nici a unui roman In veacul XX", -pre¬ 
tenţios titlu- fără nici un fel de man- 
suctudine pentru adevăr, mistifica tn 
rândurile sale întâmplări şl fapte,tre- 
cându-le printr'un adevărat purgatoriu 
spre a le da o forma cât de cât accepta 
bilă, plauzibila In faţa cititorului. 

Parcurgând acest al doilea volum al 
autorului, ne-am lovit la tot rândul de 
astfel de mistificări făcute cu precam- 
brianâ primitivitate, tn special In ca¬ 
drul pasajelor In care G.I. Duca tratea 
zâ anumite aspecte din istoria Mişcării 
Legionare, 1a adresa căreia arunca cu 
rapace ranchiuna numeroase, variate e- 
pitete istericale care se doresc "tari". 

Şi, G.I.Duca, pentru a ne trezi pro¬ 
babil la realitate, nu pregetă sa ni se 
prezinte drept un aprig susţinător al 
car 1ismului, liudându-1 şi prezentându- 
l cu nonşalanţă pe tiranul Carol al II- 
lea, când spune la pagina 238, voi. II, 
următoarele: 

"Echipa Regelui este -poate- azi 
(1939 N.N.)una din cele mai bune pe ca¬ 
re le-a avut vreodată Rcxnânia..." 

Reţineţi deci, această afirmaţie o 
făcea G. I. Duca în anul 1939, In plini 
dictatură carlistă, cind teroarea băntu 
la Întreaga tară, când asasinatele se 
ţineau lanţ, cind tn lagăre şi Închisori 
zeci de mii de legionari erau arestaţi, 
când corupţia din cercul palatului a- 
junsese la paroxism, devenind literă de 
lege, când libertăţile ţârii se găseau 
strangulate. 

Facem spre exemplificare, o scurta 
recapitulare a celor întâmplate din a- 
nul 1938 până tn toamna anului 1939, 
spre a autentifica cele de mal sus: 

-12 Feb. 1938. Prlntr'o lovitură de 
stat, regele Carol al Il-lua demite gu¬ 
vernul Cuza-Goga, anulează Constituţia, 
amână alegerile şi suprima activităţile 









16 


partidelor politice. 

-17 Feb. Funcţionarilor publici li se 
îngrădeşte dreptul prin decret regal, de 
a face politică. 

•5 Martie. Guvernul suspenda pe legio¬ 
nari din funcţiile statului: preoţi,pro¬ 
fesori, învăţători, etc. 

-17 Aprilie. Căpitanul Mişcării Legi¬ 
onare, C.Z. Codreanu, este arestat la 
Predeal. începutul marei prigoane deslân 
ţuitâ de Carol al II-lea si Arraand Caii 
nescu. Sute de fruntaşi legionari sunt 
arestaţi si internaţi în lagăre de con¬ 
centrare. Ziarele Cuvântul si Buna Ves¬ 
tire sunt suprimate. 

•24 Mai. Carol al II-lea introduce pe 
deapsa cu moartea. 

-8-12 Sept. Noi loturi de legionari 
sunt arestate şi trimise în lagărul nou 
înfiinţat dela Vaslui. 

-30 Noiembrie. Asasinarea mişeleascâ 
a Căpitanului, Nicadorilor si Decemviri¬ 
lor, în timp ce erau transportaţi dela 
închisoarea Răranicu Sărat la Jilava, în 
dreptul km. 30, de pe şoseaua Bucuresti- 
Ploeşti (Pădurea Tăncâbesti). 

-3 Decembrie. Nic. Fâgădaru, Bica Ana 
nie şi Petre Andrei sunt împuşcaţi de 
jandarmi în urma ordinului dat de guvern 
de a se trage fără somaţie în legionari. 

-26 Ianuarie 1939. Prof. Vasile Chris 
tescu este asasinat de agenţii poliţiei" 
car liste. 

-5 Feb. Moare legionara Lucia Grecu 
torturată în mod sălbatic de agenţii Si¬ 
guranţei. 

-Martie-lunie. Continuă arestările le 
gionarilor. 

-10 Iulie. Nicoleta Nicolescu, coman- 
danta legionarelor, este asasinată de po 
litia din Bucureşti. 

-21-22 Sept. Masacrele miselesti asu-, 
pra unui mare număr din elita legionară. 

Astfel, din fiecare judeţ sunt asasi¬ 
naţi câte 3-5 legionari. In* lagărul dela 
Miercurea Ciucului sunt asasinaţi 44 de 
legionari, 31 in lagărul dela Vaslui, 7 
la spitalul militar Braşov, 10 în Bucu¬ 
reşti, grupul ing. Clime dela Inchisoa - 
rea Râmnicu Sărat, 147 în restul tării. 

In total 252 de legionari. 

-22 Sept. Victor Dragomirescu este ri¬ 
dicat dela spitalul închisorii Văcăreşti 
sugrumat în maşină şi dus la crematoriu/ 
unde încă dând semne de viată, este ars 
de viu. 


Deci, ca o concluzie după acest sumbru 
sumar al tragicelor evenimente întâmpla- 
te pe parcursul unui an, d-1 G, I. Duca 
nu se sfieşte să ni-1 prezinte în culori 
roze pe regele asasin şi echipa sa. 

La pag. 265, voi. II, încercând să 
creeze confuzie, G.I. Duca spune urmâtoa 
rele: "Aflu că guvernul a desfiinţat ul¬ 
timele lagăre de concentrare gardistă... M 
Ca şi când lagărele ar fi fost înfiinţa¬ 
te de legionari, si după cum vrea s'o 
scalde autorul, guvernul le-a desfiinţat. 
Adevărul este exact în 9ens contrar. 

Apoi continuă: 

"4 Sept... Paralel, gardiştii au lan¬ 
sat un manifest acuzând pe Rege de a fi 
trădător, necinstit, amoral -revolta îm¬ 
potriva Suveranului, azi, în bună parte 
nedreaptă, este enormă". 

Deci, revolta împotriva acelei clici 
de asasint condusă de rege, este, după 
cum vrea să ne arate G. Duca, "în bună 
parte nedreaptă". Curioasă afirmaţie a 
unui fost diplomat roman, care, se pre¬ 
tinde şi patriot. Oare, vinovat de sfâr- 
tecarea hotarelor ţârii nu era acest re¬ 
ge ce-a înscris una din cele mai negre 
pagini ale istoriei ţârii noastre? Ar¬ 
dealul de Nord în mâna ungurilor, Basara 
bia şi Bucovina în mana ruşilor, ba mai 
mult, pentru a-şi menţine tronul,n'a ca- 
tadixit să ofere chiar şi tinutul Hertei, 
ce nu fusese cerut de ruşi'în ultimatum-’ 
ul lor din 26 Iunie '40!' 

Aceasta era deci adevărata fată a de¬ 
claraţiilor făcute de el locuitorilor ba 
sarabeni şi bucovineni în anul 1939,cân3 
spunea: "Nici o brazdă nu vom da din ho¬ 
tarele tării..."?;? 

Deci', suntem..."nedrepţi" când îl j u - 
decăm pe Carol al II-lea după mlselnice- 
le sale fapte. 

l-a pag. 282, venind să-şi arate ataşa 
mentul din nou pentru el. Duca (fiul)măî 
continua: "Acuma, Începând domnia celui 
de-al patrulea Rege al României, nu mâ 
pot opri a privi cu oarecare melancolie 
plecarea lui Carol al II-lea, care Intr* 
un şase a sosit şt tot Intr'un sase va 
Paraşi această Ţară...Melancolie, fiind- 
ca soarta sa a fost atât de strâns Împle 

,,n % C V. n0a8tra ’ * tuturor . de aproape 
. f ° rt de veac,în momente de triumf si, 
in păcate, în atâtea altele de restrişti, 
■u oresc azi sa arunc piatra biblică,fi 
indca -iarasi si Uraşi o repet- am meri 


tat stăpânul nostru..." 

Aceste mărturii revelatorii, privite în 
lumina istoriei, vin sâ-1 acuze cu legiti¬ 
mitate pe oniricul G. Duca, care,de-a lun¬ 
gul paginilor sale, ostracizează şi doreş¬ 
te să-şi impună -însoţită de multe ornamen 
taţii-, optica sa de ortac al grupurilor 
special interesate. 

De aceea, alte acuze făcute cu voitul 
rol de a crea confuzie, punctează în multe 
pagini vespasiana sa lucrare de "memorii 
si călătorii". 

La pag. 293, insolentul autor spune: 

"1 Dec... Lumea se teme de răzvrătiri 
în ziua înmormântării asasinilor în cap cu 
Codreanu, ale cărui oseminte, legionarii 
vor să le sfinţească..." 

Sprijinit în alpenştocul minciunii, in- 
vectivul autor poltron lasă impresia unei 
ţaţe din mahala care, după zvonuri şl şoap 
te spuse la colturile străzilor, judecă si 
împroşcâ cu aberaţii abjecte, martiri şi e 
roi ai Neamului nostru. Continuă si scoate 
-ca dintr'un alambic de fabricat minciuni- 
într'un puternic dezacord de logică, detes 
tabile caracterizări afirmate cu mintea o- 
raului rătăcitor, care se vede treaba,nu dg 
zice senilitatea la care a ajuns. 

Iată o altă mostră care întregeşte cu 
plinătate "dezaxarea" de care am amintit 
mal sus: 

"26 Iapuarie...(N.N.-1941) Curăţirea o- 
raşulul continuă, mai cu seamă în cartiere 
le mărginaşe, în care bandele legionare co 
munlste (subl. noastră), s'au dedat la... 
etc, etc. 

Nu ştim daca exista un exemplu mai e- 
locvent de lichelism la care sâ se fi de¬ 
dat un individ, ca cel pe care Duca (fiul) 
II afişează, In slujba unor grupuri care 
au dorit dintotdeauna sâ domine şi sâ dis¬ 
trugă prin orice mijloace. 

Deşi groasă, cartea lui G. Duca este to 
tuşi foarte "subţirică". Adevărat fluviu 
balzacian ai inutilitâtilor... Din cel de¬ 
al doilea volum al G. I. Ducăi, vom păstra 
cu grijă tn amintire viziunea neegalatâ a 
unei dorinţe megalomane, grandomane, de a 
fi -autorul- acel ce întârzie şl nu din vi 
na lui de a fi G. I. Duca. Un fost. Fiul u 
nui alt fost, despre care nu poţi decât sâ 
repeţi: Absent... Absent... Inexistenţi... 


COMENTATOR 


CÂNTEC DE STEA 


Vino, Moş Crăciun, şi-mi cântă 
Ca şi'n alte daţi colindul: 

"Trec trei Crai prin noaptea sfântă, 
Pruncul Păcii preamărindu-L"... 


Treci prin vifor şi te-aratâ 
La fereastra Ţării mele, 
Clopot, veste minunată, 

Stea de lacrimi si de jele... 


Vino'n plaiul sfânt si'mplânta 
Steaua'n Caraiman de dor, 

Drag colind şi iesle frânta 
De duşman cotropitor... 


Cântă, Moş Crăciun, pe zare 
Dor de moarte şi oţele, 
Bucium lung de liberare 
Dela Nistru'n Măgurele... 


Moş Crăciun, din veac departe, 
Vino, iarăşi, sâ vestim 
Peste temniţa şi moarte 
Strămoşescul Rusalim... 


Că de-o vreme, rana coapta, 

Rod de pace şi de pane, 
Piânge'n noapte şi te-aşteaptâ 
România mea de mâne... 


Moş Crăciun, colind, minune, 
Stea de dor, prin vifor greu, 
Ia-ne chinul şi ni-1 pune, 
Crin, în prag la Dumnezeu. 


V. POSTEUCA 

















17841984 


DOUĂ SUTE DE ANI DEL A IZ¬ 
BUCNIREA RĂZBOIULUI ŢÂRĂ - 
NESC DIN TRANSILVANIA CON¬ 
DUS DE HORI A. CLOŞCA Şl 

CRISAN. SI SEMNIFICAŢIILE LUI 

% « 

Paraschiv L A S C U 



UMAI doul veacuri? Atâtea doar.Dar 
tn istoria românilor aceste douâ 
secole reprezintă zorii trezirii 
poporului din statul modern al tu¬ 
turor românilor cel sătul de jug, 
de Împilări, nedreptăţi, inegalităţi. A- 
cesti zori încep cu acel Înălţător 1784 ,In 
jurul meu stau tăcute aidoma unor degete a 
curatoare câteva reviste si ziare; in ele, 
articole cu îngrijorătoare semne de între¬ 
bare ale celor ca-s puternici aidoma stân¬ 
cilor din cremene din Transilvania. Poate 
că nici o ţari tn lumea aceasta cunoscută, 
nu are o alcătuire mal unitari ca a romanţ 
lor, ca limbă, ca structură sufletească,o- 
bicelurl, religie. In Jurul coroanei Car- 
paţllor, de vreo treizeci de secole, s'au 
întins cel ce alcătuiesc poporul romin de 
azi, cel ce are parte de aleşi străbuni.P§ 
nâ şl Homer, îi vede pe vlforoşll Traci,si 
el amestecaţi in troianul conflict. 

Pelasgii, hiperboreeii, geţii, dacii... 
Poartă redutabili a acelei Europe inci din 
zorii uitatei antichităţi, si apoi a vre¬ 
murilor ce s 1 au vrut moderne, tara noastră 
aidoma unei granitice stanei, a stat în ca 
lta tuturor niviUtorllor cruil, obaedan- 


tulul destin. 

Cu cine, ce avem de Împărţit? Cui, cât 
avem de dat? Davllla spune în M Vlaicu Vo¬ 
dă'' ci "românul nu dâ duşmanilor decât lo 
cui de veci". SI luăm câteva cifre: Unde 
se găsesc mal multe urme de localităţi a- 
le neamului meu? De exemplu, în secolele 
IV-V : 160 în Transilvania, 74 în Munteni 
a, 52 în Moldova. In sec. Vl-VII, 57 de 
aşezări In Transilvania, 51 în Muntenia, 
42 în Moldova. In decursul a 10 secole,nu 
mal într'un judeţ, Mureş, sunt peste 50 
de ssezărl, oraşe şl sete. In secolele 
Vili-IX: 180 de localităţi In Transilvani 
s, 130 în Moldova, 125 în Muntenia. In 

sec. X-XI : 230 tn Transilvania, 210 In 

Muntenia, 182 Iu Moldova. Peste 1500 de a 
setări, se constată in cel de-al Xl-lea 
secol. Acolo este ţara românilor", sa 
spune in Cronica turcească "Oguzname" (li¬ 
na dintre cele mal vechi cronici),în care 
arată că românii existau la anul 839J 
acolo. In lovirea cu cumanii, Intr’un per 
menent contact cu luarea i ominâ şi cu 81* 
zenţul mal ales, Paul Mac Kendrlck spune 
despre limba noastră că e "o insulă lati¬ 
nă într'o mare slavă". Ca 587,când au nâ 


valii avarii tn Balcani, In unităţile arma¬ 
te ale generalului Commendloius, a # au ros¬ 
tit cuvintele care au produs confuzie tn 
lisiba ţării: "Torna, torna, fratre". Cunos¬ 
cuţi şi sub denumirea de Biachi sau Vlachi, 
ori Valahi, într o variantă a 'Geografiei U 
niversale" a învăţatului armean (g*ograf,»i 
tenuticlan, astronom) Anania Sira^ati (pen¬ 
tru care s*au folosit 15 surse între care 
ni "geografia" Iul Ptolomeu), sunt trecutl 
•1 românii în regiunea Carpaţtlor şl a Du¬ 
nării. La fel şl tn lucrarea lui Kgulgaăl 
Bahadar Han, denumită "Secera-l-Turk", cu¬ 
prinzând istoria turcilor dela origini sl 
până In sec. al XVIl-lea, se află o ţară a 
roman1 Iot £n ţinutul carpato-dunărean. Un 

alt armean, Molse Corenatl, în "Geografia 
armeană" din sec* V-VI, aminteşte câ la ncr 
dul bulgarilor se găseşte > ţara Valahla, o 
ţară căreia 1 se zice Blak". Despre Dacia, 
îl găsim numele până sl în "Cronica" rege - 
lui Alfrcd cel Marc din sec. al l>: - , a. Si 
indiferent cum ne-au numit duşmanii sau rţ 
etenii, ori necunoscâtoril, chiar «ia & ei 
sunt Georglos Kedrenos, istoric bizantin 
sau cronicarul Kekaumenos. Se ştie bine ca 
e vorba de români, când se spu^e de il 
zilelor din secolele posterioare luptelor 
daco-romanc purtate în cel de-al doilea se¬ 
col de după Hristos. Cronica rum * ; i 
al Xl-lea a lui Nestor, "Povestea vremuri - 
lor de demult", şi ea face cunoscut neamul 
nostru. "începură să se lupte cu cei care 
trăiau acolo, vlahii şl slovenii ’ (este voi 
ba de migrarea ungurilor prin Car pat li nor¬ 
dici). Carpatii păduroşi poartă, întră dru¬ 
murile hoardelor maghiare de haltei -Galici 
a- Kutenla, calea istoriei ungare ,teane>aie 
Erau acolo Pascua Komanorum (păstorii ro¬ 
mani), care populau locurile dintre Tisa si 
munţi, populaţia târgurilor »i cetăţii 
sub Ncnumorut, Celu, Ciad, cu capitalele la 
Biharea, Mezes, Orscia. tare despre acestea 
să fie vorba când latortelogil duşmani vor¬ 
besc despre "terra deşerta" Cuceririle un¬ 
gare încep din regiunea Şirului, pe vii eapta 
si pe stânga acestei ape. Veniţi diu regiu¬ 
nea Volgal mijlocii -k*ma începutul iec. 
al IX-lea- unde colcăUară în Lebedia, tl- 
nut aşezat Intra Nlpiu sl Don, la împinge - 
rea Pecanegllot , au trecut prin pasul 
recşke. Conduşi de Kagaoatul Chazar , viciu- 
iserâ acolo. Sub fiul iui Almoa. Aipad, t ug 
împinşi spre alte locuri. Le t i* r 
gurilor să-şi mai spună că au tnua a 
Transilvania pe Îs 8*0. Dai atunci, el ei - 


1. Atelcu*. Infiltrare, trebuie ai fl 
Petrecut «l târziu. ,pr. efapll P .„ ont . 
ca. Hanan acolo dupi ce la 933, Sil b Zol- 
J*"; ‘*. M * r9 »»urt aunt b.tuti, i.r I. 950 
U înfrânge al Bizanţul. U 959 *.,b T.k- 
aonl I. râul Lech, sunt striviri larâal 
de ger.artl. cit de dra, l e „t eate un¬ 
gurilor ai al aroge rubedenii hune. Sl- 
■on de ««*• apune c* populaţia autohton, 
din vreme. Iul Attlla era rominâ. r.« n . r4 
Iul Prtsc ia, .Matadorul l.perlal bizan¬ 
tin 1. curte. Iul Attlla, l-a văzut cot 
romin1. Unde erau ungurii? 

Ana Gemena, fiica lui Alexia l Cnmxţ 
nul, la 1087, vede unguri, pecenegi, ro¬ 
mâni... Dar când’ 

Cronica notarului regal Anonymus re¬ 
latează o discuţie pe care o poţi auzi 
sl astăzi Is mal multe cancelarii i M u o- 
flcll externe. Trimişii lut Arped Usubuu 
U Veluc,*un t primiţi civilizat ia Keov- 
morut,omeniţi si lisaţi să se tnapoteze, 
dună ce il-au depus mandatul de lâgatari 
al Stăpânului lor. Sl se mat află acolo 
seri'* şi dc'j'ff cate conducea iup- 


Jespr e ţrâ 

rga, a 
<4 «tătari 

L# igao,Hi 

s \ sa sub 


ta popoiuiul sij de rom!ni,a 
darea celui de-«i treilea r \? 
lui Ciad, Mal avat «i «UI -I 
politici, Voita, Var.au 1, «te 
haly Horvath l**or teul,araţi 
care au intrat cele trei voievodate romă 
meati sub vasalitatea maghiari "fără In¬ 
să sâ cadă tn stăoănir# efectivă", Cr onţ 
cile secolelor Xll-XIH ale lui Simon de 
Keza, Henric de Megein, hronlcum Hona- 
cese‘, "Chrocticum Şoşon lente ', "Cronica 
germa a’Mela Hlideshelm, legenda "SaACCl 
Get har di" ca şi nemaaarate diplome şl ag 
te de cancelar te,eraţi despre formaţiile 
politice ale romanilor din Transilvania 
H 4 U din Biruit. Aceste voievodate au «al 
trebuit ȉ se apere si de loviturile pe 
cenegilor ,uallor.cumanilor, de luptele 
dintre bulgarl.bUanrini,unguri.lai ta 
luptele dintre bizantini sl unguri, al㬠
turi de pecenegi au luptat,supuşi, şi un 
detasameiit remănesc .Aceasta este scrisă 
de cronicarul ioan kinnamos. Invazia •*£ 
golă a făcut posibilă verificarea puce- 
r |i romanilor - foi mat luni lot statale Be- 
lla al IV-lea 4i o diplomă cavalerilor 
loaaiţi la 12*7.In această sertere, se 
vor găsi iitiii rădăcinile stalului re 
«ia din .ele mei vechi Urniri Senetla-, 
l M 4 !i, Fere aş, Lit ovoi ,ctc * -a 1**1 trupele 
lui Bătu Ha^ au strivit sl risipit 


-a pe 














- 20 - 



c p]«av» vânturată, trupei# regelui Rel# 

• 1 IV-lea. Singurii care nu s'au retras 
în '>al*atla ci au rămas agăţaţi de cres¬ 
tele munţilor lor, au fost romanii, Aşa 
cu* arată "Cântecul de jale” scris de că 
lagărul Rogerius sau "Cronica rimaţi” a 
lui Philippe Mouskes vorbesc despre în* 

frângerea de către un rege al valahilor,a 
trupelor tătăreşti aflate £n retragere.Pi 
us al 11-lea Enea Silvio Picolomini în 
"Cosmografia” lui scrie ca Valahla se în¬ 
tinde din Transilvania pană la Nistru,Du¬ 
năre si Marea Neagră, Mocsary Lajos lau¬ 
dă frumuseţea limbii române. Antonio Bon- 
fini spune: ”Limba lor n’a putut fi ex¬ 
tirpata deşi sunt aşezaţi in mijlocul al¬ 
tor neamuri barbare. Parcă nu s'ar fi lup 
tat atăta pentru viaţă cât pentru limbă". 
Leonhard Unclus, 

Krtystoff Varszew 
iecki, rector din 
Lvow.toti aceştia 
pomenesc de Dac ia, 
despre toate cele 
trei provincii fi¬ 
le ei. Nu poate 
fi uitat nici fap 
tul că în Transil 
vania au circulat 
trei mărci: unga¬ 
ră, vienezâ ai 
cea de la 61blu, 

Ce drum a fost a- 
cela arătatln 
"Chronicum plctum 
vin dobonensls" a 
lui Marcus Kalt 
care a deschis ca 
lea Kociâniei? Po¬ 
sedaşi -XI-1330! 

Sf. Martin ar tre 
boi pomenit ca un 
sfânt al poporu - 
lui meu.Acel rege 
ungur , francez, 
nici el nu ştia 
bine ce era,a scă 
pat de soldaţii 
romani travestln- 
du-se şi fugind 
ca un laş.Se nu¬ 
mea Carol Fobert 
de Anjou.Rostul 
r umanilor?Alexan- 
dru A Idee la 1432 


scrie transilvănenilor că: ”Dacâ ar fi să 

piară ţara aceasta veţi pieri şi voi... M 
"Ar fi paguba tuturor creştinilor, pierde 
rea Tarilor Romane sub puhoiul otoman.,,'* 
Ce de sori au stat deasupra poporului ro¬ 
mân. Si nu numai cei ce cu sabla şi-au fă 
cut creştinescul raucenicism, hrănind stră 
moşescul plai cu sânge de viteaz.Şi acei 
care ca Grigore Chica Vodă, ucis la 1777 
din austriaca intriga, st aceşti Brânco 
veni, şi aceşti... şi aceşti... Fiecare 
provincie româneasca a plătit dumnezeesc 
pret la sfinţirea altarului românismului. 
Indiferent de numele opresorului, istoria, 
luminând timpurile, scoate câte un nume, 
câte un act, document, în faţa cărora, a- 
cei ce prin secole ne-au urât, îşi pri¬ 
mesc porţia meritată de dispreţuitor răs¬ 
puns. Iosif Ban¬ 
co la 1766,scrie 
că "numărul ro¬ 
mânilor e mai rna 
re ca al tuturo¬ 
ra împreună In 
Transilvania".Ko 
vaci Laslo la 
1848, scria că 
"Românii sunt 
peste un milion, 
iar ungurii 213. 
000". Este nevo¬ 
ie mereu de con¬ 
firmările lui 
Thornas de Spalto, 
sau acelea din 
"Chronicon Rhyt- 
micum Sitticense" 
din secolul al 
XIII-lea? Pentru 
construirea ceta 
ţii Sarvar,ungu¬ 
rii au strâns 
mulţimi de popor. 
Deci extinderea 
stăpânirii ma¬ 
ghiare la Est de 
Tisa, nu s'a f㬠
cut într'un loc 
fără locuitori. 
Chiar si cetatea 
Satu Mare. Nicio 
dată deci,nu va 
fi acceptată te¬ 
oria TERRA DESER 
TA. Cum s'ar fi 


- 21 - 



putut atunci, cu tot exodul ne'ntrerupt tran 
silvan (vezi mulţimea de sate sau cătune),câ 
numărul poporului român să fie zdrobitor su¬ 
perior, cu toate infiltraţiile puternice ru- 
tenice , evreieşti,slavone,nemţeşti, făcute 
cu scopul desromânizar1i poporului român to¬ 
talitar? Unguri fugiţi după 1541,anul căde - 
rii Budei sub turci, spre a-şl apăra religia 
crezută în pericol, In urma luptei neferici¬ 
te a lui Ludovic cel Sfânt dela Mohaci,l526 t 
unguri deci fugiţi spre Ardeal pentru a sc㬠
pa de Împilare* turcească. Statul Austro-Ma- 
ghiar s'a prăbuşit sub propla greutate a p㬠
catelor congenitale. Nicăieri un popor ca al 
nostru, nu s'a apărat mal dârz, chiar cu pre 
tul de a fi catalogaţi ca duşmani al scoale- 
lor. înmărmuritor exemplu de a-si apăra lim¬ 
ba, obiceiurile, credinţa, prin refuzul cul¬ 
turii. Cultură, care de fapt era dată ca o- 
travâ spirituala poporului român prin limba 
maghiară. Şi de fapt,dată numai ca recompen¬ 
să a negării, a tot ce era românesc în flin¬ 
ta fiecăruia. 

Ce strălucitor exemplu a fost acel sfâr - 
sit de veac sau mal exact cel de-al nouălea 
deceniu al celui de-al XVLII-lea secol! Până 
la el, ne vom aduce aminte de Cronicarul Mi- 
h*i Cserei.Ştefan Halroagyi. Calea spre taare- 


nand: 'Ori învingem, ori murim..." întem¬ 
niţările, maltratările,au constituit de 
fapt adevăratul aeronal; la cl.au mai avut 
aderarea şi cuvintele lui Iosif al Il-l^a 
cuvinte care au fost interpretate de ta-’ 
răni că pana si împăratul ("tigrul ceTcu 
dinţii de carton"), ar fi de partea lor. 

Chemaţi tn târgui Brad, ia 28 Oct 1/84, 
de către Crişan, moţii sc hotărăsc să-şi* 
trimită 600 de reprezentanţi la Mesteacăn, 
lărani din Alba, Vidra, Albac, Abrud, Ro¬ 
şia, Vint. Groaza, a făcut ca nobLlll o- 
presorl să nu se mal oprească din fata ul 
timn tumulul iui Horea decât la Deva. Ce 
scopuri a urmărit acest război ţărănesc? 
Emanciparea şi participarea românilor la 
conducerea propriu zisă, desfiinţarea ne¬ 
număratelor servituti. 

Cum s'a terminat acest luminos moment 
de istorie? A fost o înfrângere la Mihâi- 
leni la 7 Noiembrie 1784. La 14 Decembrie, 
Horea lâ^a moţii să se răspândească pe la 
casele lor. Prinşi prin trădare, Horea, 
Cloşca si Crişan au fost întemniţaţi la 
Alba lulla. La 28 Februarie 1875 la Furci, 
In marginea oraşului, au fost FRÂNŢI pe 
ROATA. Calendare, broşuri, presa din Fran 
ţa, Spar.ia, Statele Germane, Italia, Aus- 


u i\ * y * 

«boi di» 1784,. < r““ 1 d ; 7 « pt * 

:« revolta a poporalei dela .. . 

Câmpeni. Md^a “““ „ârjt.1.0 

, poporule 1 d cârrtu.epe- 

Lei ca strănepoţii iui 


tfl«, mile de Jo», vestesc «Asurile.cru 
t ltnea fa. a de egal. fata de un popor răb¬ 
dat or.vrednic de o altă soarta d« o alta 
stăpânire. J.P. Brlssot tl r ; <=u 

prin' dc «oare lut Iosif al H-Im. 





























.risoaro deschisă. Cine mi găseşte In crtci 
adresate, un Adevărat preludiu la ceea 
ce urna să fie MareA revoluţie francera dela 

1760’ 



Executoiee lui Horeo v o lui Cloşco, 28 februarie W85 (Stampa dm ep&;o) 


In caz de nebunie, poţi cere cuiva ceeace j 
nu-ti aparţine. In caz tot de nebunie,el îţi | 
poate da ceeace i-ai ceruţi Ce tiran sânge- j 
ros a cedat celor împilati,drepturi, liber¬ 
tăţi? Istoria nu face cadouri. Agâtat acolo 
sus de întâmplarea oarbă, un împărat, Iosif 
al 11-lea, recunoaşte cA "Românii sunt cei 
mai numeroşi,cei mai vechi, de o origine a- 
ieasâ", şi că ei n'au venit aduşi de foame, 
de mofturi, de stăpânii lor tirani, sau de 
alte migratoare valuri umane* Statornici ca 
munţii, ca Dunărea, ca Marea cea Mare, si 
veşnici aidoma veşniciei, românii si-au în¬ 
ceput o istorie a lor cu milenii în urma, 
spre a arata lumii, lui Dumnezeu singurul 
lor stăpân veşnic, ceeace înseamnă apărarea 
dreptului lor la un destin propriu. Acum pes 
te douăzeci şi unu de secole, pe când Burcu¬ 
bista îşi Întinsese spre nemurire aripile 
gloriei lui peste Messembria, peste Teodosia, 
peste Boetnie, unde eraţi domnilor grofi de 
ieri, de antârt, sau de ce nu, de azi sau 
de vreun absurd mâineV Domni grofi, ireden - 
tişti orbiţi de propria lor cruzime ei nepu¬ 
tinţă, vă desfid si vă râd biruitor în fată. 
Arâtaţi cu degetul chiar (deşi nu-i civili - 
zat) unde vă sunt stră-strâbunele morminte? 

In China de Nord, de Apus, de Est, de Sud?In 
multÎnghesuita Rusie, patria tuturor scurso¬ 
rilor si resturilor umane, şi e drept, care 
are şi oameni adevăraţi, munţi de caracter? 
Caut pe hartă locul de unde aţi venit, Îm¬ 
pinşi de foame, de nevoi, de alţii (deci de 
frică). E cam departe. Un val dintre voi,8*a 


oprit tocmai unde acum Europa priveşte l n 
grozitâ spre Polul Nord -spre iarna cea 
vosntcă-. Finlanda. Un alt val mai nume¬ 
ros a fost târât de alte popoare înrudite 
şi ele mongoloide: Pecenegii.cu¬ 
manii, uzii, tătarii, turcii.ga- 
găutli, cei care v-au târât spre 
orbitoarea civilizaţie. Atâta ci 
tâ era*. Sângeroşi, tude bune cu 
fiarele pădurilor unde v-ati pe¬ 
trecut vieţile de-a lungul vâ- 
leaturilor date de Dumnezeu, cu 
carnea crudă sub şei le încropite 
netrecând de stadiul canibalLsmu 
lui decât cu puţin, aţi intrat 
In Europa. Crime, jafuri şi ne¬ 
norociri. Tntr'o înţelepciune pu 
tin egalata, conştienţi de fap¬ 
tul că nu aveau nici numărul po¬ 
pulaţiilor chineze sau acela al 
populaţiilor indice, poporul ro¬ 
man a luat calea unei politici 
de a primi loviturile soartei prin evita¬ 
rea frontală a duşmanilor, a loviturilor 
lor,a mulţimilor lor, a surprinderilor.E- 
vitând colea năvălitorilor -acele fioroa¬ 
se arătări- pe cât s*a putut, poporul ro¬ 
mân a luat ca întotdeauna calea pădurilor 
î şi pe cea a munţilor. Ajunşi spre centrul 
Europei deci, neamurile germanice si-au 
I trecut peste propria lor groază, si i-au 
Stropşit în câteva bătălii consecutive.Io 
paraţii bizantini, moleşiţi de vicii şî 
de acel ciudat de actual Împăciuitorism, 
i-a aruncat ca pe orişicare alt popor bar 
bar, când în luptele cu bulgarii, când cu 
pecenegii, cumanii, când cu plaga slavă, 
pe acei unguri murdari, aidoma jivinelor 
pădurii şi cruzi la fel. Nu există moment 
mai înălţător al ungurului, ca acela în 
cart i se recunoaşte, sau în care el Iti 
spune că e rudă a hunilor, cu biciul lui 
Dumnezeu. Si-au mai inventat si o frumoa¬ 
să legendă cu o comoara a lui Attila, ce 
s*ar afla în Dunărea râbdurie,sau In Tisa 
cu ale ei multe meandre. Aproape că nici 
nu pomenesc de acel ce i-a spulberat p c 
huni în bătălia din Catalfţunlcele câmpii* 
Suntem nepoţii lui Attila I Posibili După 
comportament, poate, sau chiar sigur. Dar 
unde aţi fost câteva bune sute de ani ha 
întâlnirea cu istoria, nu ies cam vreo 
trei sute şi mai bine de ani. In toată Rj 
mânia, şi mai cu osebire în Transilvania, 
nici nu apuci să sapi undeva bine, ca' şl 
vei da de morminte princiare, sau de ano* 


23 


nitni romani, simpli si curaţi sufleteşte, si 
trişti, ca tot omul In ţaţa morţii. Pe tom¬ 
bale pietre, vei vedea că ei încă dela în¬ 
ceputul creştinismului l-ou folosit în 9 u- 
fleteştile lor înălţări, vieţuiri. Era abia 
anul 085 când un anumit şef de gloată, i-a 
creştinat pe unguri. Sub Gaza (972-997) se 
unificaseră, iar 3ub Ştefan cel Sfânt (997 
-1083) procesul creştinării se desăvârşise. 
La insistenţele catolicismului, şi-au pus 
pe cap coroana regală mâcelârindu-ş1 opo¬ 
nenţii. Cetatea Dâbâca, precum şi altele ro 
mâneşti, au căzut glorioase în anonimatul 
lor. Ca o culme a struntârii, chiar si în 
înscrisurile lor ne găsim. Mândri câ au dls 
trus sate, cetăţi, câ au luat turme, câ au 
luat robi. Toate acestea le citeşti In 
"sfintele" lor istorii. Ce ură a putut păs¬ 
tra neamul meu 1 . Au fost suficienţi câţiva 
ani (Dictatul dela Viena), spre a arata lu¬ 
mii întregi adevărata faţă a maghiarismului. 
Cenuşe, sânge şiroaie, fum. Preoţi In sfin 
te odăjdii, au fost omorîti în sfinte alta¬ 
re după ce au fost batjocoriţi, şi arşi a- 
poi de vii. Familii întregi, omorîte pentru 
simplul motiv că erau români. Câ erau 
dintre aceia care aveau istoria de partea 
lor. Nicăieri nu s'a mai urit cu obstinaţie 
cultura altul popor, ca a noastră. Jigniţi 
pentru lipsa de cultură, orbi sau răuvoi¬ 
tori, au uitat câ în acea Transilvanie se g 
flâ Sarmlsegetuza, acolo unde se găseşte a- 
ccl ce este unicul ceas criptic al lumii au 
tice. Făcut de strămoşii mei, spre fala lor 
de oameni. Printr'o alta ironie a soartei, 
cu fata spre nemărginiri marine, se afla un 
alt templu al neamului meu. Şl el poarta nu 
mele de Templul omului: Adamclisi. Da, 
templul de glorie şi «nările al neamului meu, 
al naşterii lui. Şi nu e nici o urni de co¬ 
pita, -sau vreo urmă de bici sau harn.şament 
lăsată de semigor1 le le sălbatice şi băutoa¬ 
re de sânge duşman si cumis. baca vor săpa 
nuil adânc, vor constata ca pana si viaţii* 
lor se desfăşoară 1» cadrul unei U**L Utl 
ne. Kulnele de peste toata pusta 
de vre-un haiduc sl-ar mal puica uc 
gul, vorbesc despre strămoşii »e * stir 

Slăvit rege al lor. tot din rănească ştir 

pe sc trage. Pâ«4 când şi b J J, rl J eV ui 

sunt tot o cho*aaia ca *ţl t 

latin al lumii. Ce uşor P«ue *,*.*1 

posedat de vanitatei Cian poate u 
■ c* »n po,.-. “ <m 

ar stapaul 


Cehoslovaciei, ai tc 7-8 milioane transil 
vânene, alte milioane poloneze, de itail- 
eni, de germani. în numele cui^ A aproape 
10 milioane austrieci si aproape 10 mili¬ 
oane de unguri? Cine sa ie dee Transilva¬ 
nia? Când In ea ar intra chiar şi toată 
populaţia ungară? 

Am în faţă harta propusă de Franţa,In- 
vingâtoarea din primul război mondial. Ea 
era mai generoasa decât fruntariile Rom⬠
niei de azi. în vremurile gLoatei lui Be- 
1 la Kun, bărbâteşte, un rege care nu şi-a 
temut soarta, a arătat lumii cum trebuie 
înlăturat coşmarul comunismului, visul u- 
r ît al omenirii. Era odată o revoluţie: 
1848. Ungurii, ar fi vrut sâ culeagă fruc 
teie norocoase ale victoriei. Şi ar fi 
vrut sâ alba chiar şl români alături, la 
culesul acestei victorii ce 11 se părea 
câ li se cuvine. Când a fost Insă vorba 
de drepturi, ele au fost aidoma celor din 
fabula lui Alexandrescu, "numai pentru du 
lai". Iar Crâlsorui Horea, nu a fost sin¬ 
gular. Tudor murit, Avram Iancu s'a ridi¬ 
cat spre a-şl arde luminoasa-1 viată ca o 


închipuit 
cai 10 mii ioane, 
oane ale .Iugoslaviei. « îU 


l‘> milioane 



Tudor Viadimirescu 

candelă pa altarul libertăţii 9"***™ 
i - —a..14 cel ce puteau să lupte 

popor, a .orilor «pocii modern*, di- 

pentru venire* soriior p » j 

epocii feudale, nu au «at şl el 





















în calea trupelor ruseşti sosite în goana, 
(acea binecunoscută goană a opresorului) 



Avram lancu 


Trupele ruseşti restabilesc jugul cel de 
fier habsburgic. Peste poporul transilvan 
va trebui să se mai scurgă alte şapte de¬ 
cenii de ruşinoasă acţiune, de sugrumare 
şi desnaţionalizare. Oropsit, dar mândru 
de originea lui, si-a urît dusmjnii i i-.i 
privit drept prin ochii ie dincolo de strâ 
fundurile vieţilor lor insignifiante.Exis¬ 
tă o răbdare istorică: poporul român a f㬠
cut cunoscut lumii, prietenilor, duşmani - 
lor, celor indiferenţi, (că şi din aceştia 
sunt), că menirea istorică a neamului meu, 
UNIREA, s'a împlinit ireversibil. Exită 
pentru vecie acel biruitor moment: 1 De¬ 
cembrie 191-. Idealismul ceLor trei simplii 

c«. fi taft i 


ai naţiunii transilvane, apare In totă strâ 
lucirea si azi, ca si mâine, ca şi în viii 
tor. Cat de uşor priveşti fireasca succesi¬ 
une a căpitanilor poporului, pe care tot ci 
£n marea-i înţelepciune şi vitalitate si i- 
a găsit. Cei trei căpitani: cel ce a Rtrâlu 
cit într'alt veac, Tudor, apoi lancu,şi mal 
aproape de noi, Codrcanu. Vieţi simple, m㬠
reţe, do mucenici ai neamului, plotindu-8i 
victoriile de mai târziu ale neamului lor, 
cu un singur dar total preţ: cu vieţile lor 
proprii. Cn într'un adevărat proces do des¬ 
cătuşare, simţi nevoia sâ-ti strigi, gă 

spui lumii întregi, oricui,' oricând: PREZENT, 
asa ca la o sfântă pomenire legionară. Fap¬ 
tele voastre rămân să lumineze mâine, acea 
minunată ţară, "frumoasa ca soarele sfânt 
de pe cer”. Cu mândrie, pe voi sfinţi mu¬ 
cenici ai neamului nostru, noi vă pomenim. 

Hoţi strivitoare do oase,sau de mâruntae; 
puşcării habsburgice; fântâni fanariote pâri 
site; pâdurisuri ca aceea dela Tâncăbesti:a* 
r eston toate sunt puncte de lumină. Lumina? 
>a! Lumina din sânge se naşte, spre a se 
naşte prin veacuri sângele unui popor ce se 
vrea nemuritor ca însăşi nemurirea. 

Sub icoană, recitesc aidoma unei rug㬠
ciuni, o strofă a unui neuitat poet, Radu 
CYR: 


MERGI PRINTRE NOI CU SFANTA-ŢI MOARTE VIE 
NE TAMÂIEZI CU MAREA TA TĂCERE... 
MORMÂNTUL TAU E NUMAI ÎNVIERE 
PRIN TINE LUMINAM DE VEŞNICIE. 

La pagina 20, coloana a 2-a, In con¬ 
tinuarea rândului 2,rugăm a se citi: Viad 
Tepeş la 1462 fn scurta-i reluare a domni¬ 
ei, scrie transilvănenilor că: 


- 25 - 


ÎN întâmpinarea centenarului 




EMINESCU 















2 b 


RECENZIA CĂRŢII 


„NEBÂNUITUL EMINESCU" 


DE I. BĂLAN 


^^piicercarea de editare In cont inuare,a pog- 
^K^jmelor lui Eminescu,dela punctul lăsat 
orbire şi moarte a lui Perpes9lci- 
us, a eşuat. Interese 'externe' 1 lasă In în¬ 
fundătură o muncă asiduă de peste 30 de ani. 
Nerespectându-se munca de apostol a lui Per- 
pessicius la editarea integrală a manuscrise 
lor celui mai mare scriitor si gânditor ro¬ 
mân -din neînţelese motive obscure- ne putem 
da seama de atmosfera de negură din tară a 
litereloe româneşti. 

Cartea de care ne ocupăm în recenzia de 
fata, "Nebânuitul Eminescu", deşi scrisă în 
ţară, în conjunctura actuală, în mod fatal 
ea nu putea să fie editată decât în exil,un¬ 
de si apare. 

Volumul recent scos de sub tipar la editu 
ra Ion Dumitru-Verlag, este o operă de artă " 
de mare însemnătate. Nu numai c ă umple vidul 
celor 40 de ani, unde într'un regim totali¬ 
tar, ca cel comunist -nu putea să aibă loc 
decât amputări, cenzurări sau încercări-strJ 
vite ca cea anunţată de mai sus, comentariul 
lui 1. Bălan, la opera lui Eminescu, este a- 
tât de va loros, încât, credem câ nimeni la 
noi nu a pătruns atât de înalt si profund 
spiritual si mesajul eminescian. 

Surprinzătoarea cercetare a profesorului 
universitar 1. Bălan pe tezaurul cel mai de 
preţ al literaturii noastre, obligă recenzia 
de fată la o trecere cât de succintă peste 
consideraţiile critice a operii lui Eminescu 
ce se întind în timp de peste un secol, a- 
dicâ din momentul când "Venere si Madonă" 
6 urprlns pe cei dela "Junimea" cu originali* 
tatea autorului ei, prin limbă, fervoare po¬ 
etica deosebită, inspiraţie, execuţie. p u 
bllcatllle imediat următoare au dovedit e- 


senta unei forte poetice de cea mai mare 
originalitate, copleşind un fin observa¬ 
tor ca Maiorescu, care rămâne si sfinxul 
criticii lui Eminescu. Şeful "junimii" 
rasează primele jaloane şi fixează cu 

autoritate opera poetică la nivelul de 

geniu. Măreţia lui Maiorescu constă în 
aceea câ a văzut în zori , ceeace alţii 
n*au văzut în plină zii Si epoca n'a dus 
lipsă de inteligenţă: Kogâlniceanu, Ne- 
gruzzi, Odobescu, Carp, Haşdeu, Alecsan- 
dri. Dar chiar oameni de formaţie enci¬ 
clopedică ca Bogdan Petriceicu Hasdeu.n' 
au văzut în Eminescu adevărata lui valoa 
re; sau un vanitos ca Macedonski, căzut 
în desuetudine si, mai apoi, victimă a 
lui Eminescu. Eminescu rămâne nepăsător 
când e vorba de persoana lui, dar criti¬ 
cul "Junimii" duce o luptă susţinută de 
Înfruntare pentru apărarea unui spirit a 
Ies ca Eminescu. Tot acum îşi face apari 
ţia veneticul Dobrogeanu-Gherea adept al 
curentului vulgarizator "artă cu tendin¬ 
ţă" generat de fetişul marxist. 

Pe linia critică vine la rând Mihail 
Dragomirescu. Didactic, el se înscrie pe 
traiectoria unui critic de serviciu.Dacă 
pentru Gherea nu avem un cuvânt mai de¬ 
preciativ decât acela de comentator de 
pe poziţia unei ideologii retrogade -cum 
> a dovedit-, Mihail Dragomirescu s'a a- 
ratat vetust, chiar şi pentru un fabulist 
ca Alexandru Donici. Despre Eminescu,cri 
ticul se pronunţă cu lucruri de rutină a 
CV t cii literare. Sterp deseori. Densu- 
sianu, Ibrăileanu se înscriu si ei în 
câmpul exegezei. Valorile se caută. Nu 
e gaseste nici următorul, Eugen Lovines 


- 27 - 


cu, care încearcă un "cap de pod" în critică 
-pe multe volume - mai ales pe noi curente 11 
terare apărute, dar foarte bine 11 caracter^ 
zeazi cei ce ne-a dat o ccxnpletft "Istorie a 
literaturii române", D, Murăraşu: "deprecia¬ 
tiv". Pentru proza "Bălăuca", bănuim. Dacă 
Iul Lovinescu l-a lipsit pătrunderea splritu 
Iul Iul Eminescu, la antipod nu Înţelegem 
tendinţa sa vulgarizatoare din cartea citată 
mal sus unde îl vedem pe Eminescu si Crean¬ 
ga colindând prin mahalaua Iaşilor -Păcurari 
- sau la ştiuta "bojdeucă" din Valea Tlcâu- 
lul după băutură şl plăcinte. 

Atât Dragomirescu cât şl Lovinescu au In¬ 
trat în eroziune de timp.Mal lucizi rămân Ca 
racostea, chiar Lucian Predescu şl desigur 
cu a sa Istorie a literaturii, cuprinzătoare, 
obiectivă, serioasă, D. Murăraşu. 

Ultimul urmând exegezei eminesciene este 
G. Câllnescu. A scris cel mal mult din toţi. 
Foarte Isteţ şl foarte locvace este In ace¬ 
laşi măsură discrepant. Nu e locul (aici), 
dar trebuie stabilit (odată) ce e fertil şi 
ce e caduc, în opera acestuia, despre Emi¬ 
nescu. Criticul atât de pregătit şi prolific 
e pe atât de iritant. Ca student al Unlversl 
taţii din Bucureşti i-am urmărit uimit cursu 
rlle. Ne da, cult, citate In mal multe limbi 
Spunea lucruri Interesante dar şl...gheriste 
Debordant şl răutăcios.Nu aveam de unde lec- 
tura.Totul dispăruse.Cărţile fuseseră date 
la topit sau erau sub chele lObseslv,echivoc, 
11 gratulam. It spuneam "nebunul". Tonul 11 
dădea pârul Iul de nebun. Şl poate încă ce¬ 
va... Dar să nu-ml denigrez profesorul scăpă 
râtor. Despre Eminescu vorbind, n'am ce sa 
fac. Se află de multe ori pe drumuri greşite 
Găsea alte Izvoare gândirii eminesciene de¬ 
cât acele proprii şi originale, tnşlrulnd cu 
zelul Iul de cunoscător Împrumuturi. Genera¬ 
ţii Întregi l'ar fl contestat daca Eminescu 
n'ar fi fost de o totală autentlclt.ajg. Mu 

cltorul până la trudă care a fost a 

_ÎL (nfr'o fază de dolce 


se 


Cine îl poate acuza azi pe Shakespeare că 
a preluat şl chiar prelucrat aceleaşi te¬ 
me pe care le-a folosit mal înainte' -aau 
tn acelaşi timp- Kyd, Peele, Mar Iove,Lyly, 
Beaumont, Fletcher şl ca autorul Iul Rom e 
o şl Julieta, Othello, Hamlet nu e decât 
un compilator de talent? Magia verbului 
shakespearean ca şl lăuntrica Încântare a 
versului eminescian azvârle la o parte pe 
profanatori. Nu e în intenţia noaatrâ sâ 
fim mai analitici -aşa cum am spua- privi 
tor la critica exegezei eminesciene dar, 
am semnalat modest ce s'a demodat în tim¬ 
pul scurs pentru o operă de târla, fri®u- 
seţea şi profunzimea creaţiei lui Emines¬ 
cu. 


intrase In ultimii ani Intr’o 
farniente" si de exacerbare. 

Cum potl'afirma despre Eminescu . 

Izvoare exterioare? Care? Lectura, ••ţ-lUg # 
a, Informaţia, cultura, sunt Imprumutur . 
parul artei autentice, fantezia. . t . 

estrla sunt Împrumuturi? Nu cumva 

te Eminescu scriind "Criticilor 

,, _ -HfAl / Nu slavindu-te 

... 'se va urca un mititel / ^ yolt 

pe tine / Lustruindu-se pe el • 
roi critic profesorul1 In ideea * ce llte ra- 
poate preciza ceeace s'a P etr ^;“ e uzabetanâ 
tura engleza în strălucita ep 


Succesiva depreciere a criticii,privi¬ 
tor la tezaurul lăsat de Eminescu,nu tre¬ 
buie să mire pe nimeni, deoarece metodele 
de critica au fost când anti-artâ(Gherea), 
când livreşti (Dragomirescu), când disoci 
ative (Lovinescu) şi deseori discrepante 
(Câlinescu). 

Sita timpului cerne zgura de vetust si 
tenebros în cel 30, 70 sau 100 de ani.F㬠
ră să mai vorbim de mizerabila critică de 
pe poziţii de "clasă", care nu are decât 
existenta scurtului timp în drum spre ti¬ 
par sau librărie. 

Totul se desprinde de valorile autenti 
ce a unei critici, chiar dacă, se Intim - 
pla luări de poziţie a criticii deprecia¬ 
te cu Întârziere, sau chiar prelungite 
stăruitor. Dintotdeauna, marilor creatori 
U s'au adus mari acuzaţii. Şi cu Emlneş 
cu s'a întâmplat aceasta. Peste timp,când 
Eminescu va fl preocuparea comentatorilor 
străini mult mal sub.tenţial decât pana 

aC um, —erealapunct^^riticil^u^ 


“rl «eatori ln pragul. ^ ^ 

Şi toc. i“ ca o“r. Omului de la 

nici o baiâ. Dup 9 ^ atrlbulti « 

Stratfort a fost tinir ul Mario- 

nuia sau alt . Bac0 n, chiar 

oanâ 1* bscra _ uk.irH a carte 

de 


we 


pana i» fn librării 

în acest an a ap uU destul 

de 800 de pagini, i 















enigma pentru des legare 


K> dicA rapturi'W *n |«w»t 

«uueaţur* plopii, 
t «* in jalea «are-o am, ; / 

Şi Mtâ »U*a f taio lac, 

AdW-1 ltaiaAndu-1, 
t. «a dur ţn* tl m.'-ufn.pa*, 
U line-aTtpdu-mi (And ui; 

Şi Ud nou ii deţt M dw, 
luciu lăut, 

K * d-mi 


suspect "Miaterioaul Shaka.peare", tn care, 

se încearcă a se demonstra -câ P 

tuia ar fi scrisă acum de Contele * 

Care, Conte, e ştiut că singura lui pre 

pare era vânătoarea de rate « albat ^' 
cele câteva scrisori lăsate de a ‘ es “; 
lasă convingerea că spada -prin ue u 
de stradă- o manuia destul de bine, w 
condeiul, ca o catană, are scrie acasa de 
la armată. In vorbe stass: aflaţi despre 
mine că sunt bine sănătos ceace va doresc 

si dvs."î . 

Pe linia "desmoşteniţilor , am mai amin 
ti încă un caz. In urmă cu vreo 20 de ani 
a apărut "pe listă" şi MoliereJ Ceace a 
creat fiul tapiţerului Panqline, a fost a- 
tribuit de comentatori -deloc seroidocţi- 
" primei perioade" de creaţie a lui Cornei- 
lle. Comediile, -spun aceştia- (cu lux de 
amănunte anecdotice, demonstraţii de lexic, 
vocabular ales, afinităţi pe arta teatru - 
lui) au făcut "mana" celui ce s*a distins 
în construcţia impecabilă a treagediei cla 
sice şi că ar fi refuzat să semneze şlefu¬ 
itele diamante de strălucirea unui "Tartu- 
ffe" doar pentru că erau comedii*. 

Cu Eminescu nu se va putea ajunge până 
acolo, pentru că In epoca lui, la noi,n*au 
fost aştri de strălucirea unui Racine sau 
Corneille, Ben Jonson sau Webster. 

Am găsit necesar să stabilim aceste co¬ 
ordonate -deloc eterogene- pentru a arăta 
cum pot degenera comentariile chiar pe o- 
pere desăvârşite. Iar, In ceace priveşte 
critica autohtonă la tezaurul eminescian,e 
lementul critic să fie clar şi elocvent,ne 
aplecat spre pamflet spiritual, cum e ca¬ 
zul lui Călinescu al cărui acid £1 face de 
multe ori retrograd, alunecând spre degrin 
goladâ. Pentru că £n comentariile sale pos 
teritatea nu-1 va găsi infailibil. Avem 


va găsi infailibil. Avem 
exemplu criticei unei literaturi ca cea a 
Franţei, £n care, Saint-Beuve, mare critic 
de ţinută clasică -citit chiar şi azi- a 
comis multe nedreptăţi, pe care însâsi con 
temporanii i le reproşează, privitor lâ 
Balzac, Hugo, nemaivorbind de Stendhal. 

Cel care li urmează, este elevul său,Hi 
pollyte Taine. Pin, sensibil, mult mai a- 
nalitic şi cu o mai bună clarviziune,11 fa 
ce să spună despre Blazac (cam în acelaşi" 
timp 1850), lucruri pe care Saint-Beuve 
nici nu le bănuia. La un an înaintea mor¬ 
ţii, când Balzac mai avea să pună doar 
virgulă, "Comediei umane", Saint-Beuve 
-pentru prolificitate- îl categoriseşte pe 
-mncltorul Balzac "poligraf". Taine,încă, 


îl considera pe acelaşi cea mai intere, 
santa concentrare de documente pe Carţ 
le avem cu privire la natura omenească 
dela Shakespeare încoace” # cuvinte ri**. 
se punct de referinţă! Despre Baudelal. 
re acelaşi Saint-Beuve nu a avut decât 
câteva amabilităţi. Acestora le urmeazâ 
A. Thibaudet, care ne vorbeşte de defec- 
tele celor doi "clasici". Se succed apoi 
Barres, Renau, etc., stabilind noi a ea- 
nificatii. Astfel, vedew£um critica are 
cu timpul alte valori pentru aceiaşi ere 
atori, mergând până la descifrarea adevâ 
râtului mesaj din opera lor. 

Vom vorbi acum despre cartea "Nebânu- 
itul Eminescu" în comentariul criticului 
de artă I. Bălan. 


Prestanţa critică, a celui ce a forat 
primul In solul textului eminescian, r㬠
mâne până la ora actuală, lui Maiorescu, 
Călinescu a forat şi el destul de adânc, 
dar alaturi de filonul central. 

Comentatorul Bălan găseşte focarul a- 
cestui filon de adâncime şi stabileşte 
înălţimea gândirii poetului prin opera 
-proză si vers- lăsată posterităţii ca o 


La poarta acestei enigme a trebuit să se 
bată 100 de ani. Ardentul comentariu al lui 
Bala n sc caracterizează prin profunzime si 

inteligenţă. 

Singurătatea poetului de totdeauna,tris¬ 
teţea lui terestră fără margini; rătăcirile 
de tinereţe; anii pierduţi (1865-69), au 
dospit în existenţa lui Eminescu, germenii 
originalei sale creaţii. 

Era Eminescu pe treapta de iniţiere a ga 
sirii unei lumi spirituale, pentru care, în 
graniţele neamului nostru, nici un suflet 
n f a fost pârjolit cu o asemenea forţă? 

Este tocmai ce îşi propune autorul câr¬ 
tii "Nebânuitul Eminescu". El ne redă un E- 
mlnescu supus contemplării celeste aşa cum 
reiese din testamentul spiritual al între 
gii sale opere. 

I. Bălan ne cere cam tot atâta energie 
spirituală a înţelege pe Eminescu, câtă a 
trebuit poetului, pentru a-i înţelege intu¬ 
iţiile, la fel ca şi marile taine ale gân¬ 
dirii sale. Comentatorul a găsit liantul de 
cercetare care uneşte întreaga operă emines 
cianâ -proza şl versuri- într'o structură u 
nicâ. Căci dacă Eminescu este piscul de nea 
tins al culturii române, el nu poate avea 
la bază doar expresivitatea muzical-poetică, 
preţioasă, -dar insuficienta, pentru maes¬ 
trul spiritual al generaţiilor trecute şi 
viitoare. 

Criticul vede în moştenirea artistică e 
minescianâ, dincolo de'estetismul viciat,v§ 
lori încă închise sau abia intuite,dar care, 
din adâncurile misterioase ale gândirii e- 
minesciene acţionează asupra uriaşei adezi¬ 
uni a naţiunii. 

Autorul "Nebânuitului Eminescu face ab 
stractie de acea factologic literară dc tot 
deauna, îmbâcsită până acum de deşertăciuni 
sociologice si profesionalisme cu toate 
persofisticatele moduri de analiza, care,au 
generat neguri de falsă ştiinţă. Mi^ uni * a 
spirituală a întregii opere eminesciene - 
te ceace comentatorul Bălan îsi propune 
ne înfăţişeze. Căci ceac face sâ- in *- 
ze pe Eminescu spiritului lucifer le 

revoltă vehement-atee din împăiat -n 

tar": "Religia o fra*5 de dâns 11 inventaţi 
sau "Mortua est": "De e sens tnt .‘. ° „bisnu- 
fora şi ateu", e un punct de ve< ,|tl ;0 lritu- 
it, prilej de a săpa în arheo °8 a * ^ 

ala de taina cosmică şi atotputern 

Dumnezeu. Nota dominantă cade n ra 

eroului pe acute profunzimi de s n '" mor „ 

rezolvării ecuaţiei dumnezeii ii s 


tli, cu un sens zguduitor al existentei* 
omeneşti: 

Când ştii că vlsu-acesta cu moarte 

se sfârşeşte, 

a n urma-ţi rămân toate astfel cum 
sunt, de dregi 
Oricât ai drege’n lume -atunci te 

oboseşte 

Eterna alergare,,. s'un gând te-ade- 

meneste: 

Ca vis al morţii eterne e viata 

luraii'ntregi. 

Bălan vine să lumineze umbrele criti 
cii de până acum cu raze din străfundu¬ 
rile purificatoare, intuind ce a mistu¬ 
it pe înflâcâratul căutător al cunoaşte 
rii, care a fost Eminescu. 

Călătoria astrală spre Demiurg a Lu¬ 
ceafărului; imensa lume a îngerilor din 
aproape fiecare vers; divinităţile ce 
populează opera, cu arhangheli,magi etc, 
dau un nimb Imens de frumuseţe si impe¬ 
tuozitate torenţială creaţiei sale, si- 
tuandu-l pe Eminescu alături de marii 
poeţi creştini Dante şi Milton. 

Eminescu trăind într'un secol de soli¬ 
de solide cuceriri ale ştiinţei si tehni¬ 
cii, năzuieşte spre o lumină purificatoa¬ 
re, câoi veacul său a devenit şi cel al 
întunericului spiritual. Ignorând moderni 
tatea el a trăit în lumea divină a visu¬ 
lui. „ , r 

Bălan ni-1 propune pe Eminescu In 

ceaşcă ipostază şi o face cu o intuiţie 
sl cu o artă deosebită. E un drmn spre 
obârşii primordiale de căutări şi * 
virl apoteotice, preţ de o supremă înţe¬ 
lepciune. "Nimeni, nu-mi plângă la creş 

e un imperativ al unui mare nltiat. 
Eminescu a avut conştiinţa procesului coş 
?ncî din cea mai timpurie tinereţe. 

? l -Întia sa dominantă a fost omul şl fiu- 

SS'îi’S.'i.t s.3 
TJ '£iî-"l2£ •«*" (P * lSMi pl °' 

pil fora soţ). 

"Pe freamătul de buze 
La tine,tu, mă chemi . 

nezeu: 












30 - 


‘Tlftl Îngerii aproape, 

somnul dulce*'* 

(Somnoroase pasarele) 

c harul divin al odihnei binefăcătoare a 
tot ce vieţuieşte si e creaţia lui Dumne¬ 
zeu. Redăm din memorie fără a mai comenta: 

"Prea am uitat de Dumnezeu 
Precum uitarăm toate". 

(S f a dus amorul) 

"Când însuşi glasul gândurilor tace, 
Mâ'rvgânâ gândul unei dulci evlavii"* 

(Sonet) 

"Prea mult un înger mi-ai părut 
Si prea puţin femeie 
Ca fericirea ce-am avut 
Să fi putut să stele." 

(S*a dus amorul) 

"Prea nu aveam în lume nici sfânt nici 

Dumnezeu, 

Prea ne uitasem astfel de tot si tu 

şi eu". 
(Gemenii) 

"O f nchlde lungi genele tale. 

Să pot recunoaşte trăsâturile-ţl pale - 
Căci tu -tu eşti el." 

(Înger de pază) 

"Astfel eu pierdut în noaptea unei 
vieţi de poezie, 

Te-am văzut femee stearpă, fără 

suflet, fără foc 

Si-am făcut din tine-un Înger,blând 

ca ziua de magie"* 
(Venere si madonă) 
Făcu pe-al meu înger de spaimă sd 

zboare, 

El, veghea mea sfântă, amicul fidel'.' 

(Înger de pază) 

"Vino cu mine,vino prin aştri de stele,prin 
tarii de roze,până ce,departe de acest p㬠
mânt nenorocit si negru,îl vom uita". 

(Sărmanul Dionis) 

în capitolul ultim al cârtii "Nebănui - 
tul Eminescu" intitulat foarte semnifica - 
tiv "Biruitor în Patrie",năzuinţa poetului 
o vedem izvorând din legendarul Fât-Krumoe, 
echivalent a lui Parsifal,făptuitor de 

jertfe pi vitejie care simbolizează birui- 
rea obstacolelor,revenind în patria gându¬ 


rilor sale,din dramatica călătorie a regft, 
sirii de sine* Cel ce nu putea să creadă 
"nici în Iehova.nici în Budha Sakya-Muni M 
glAsuleste plin de recunoştinţa: 

"Isuse Hristoase 
Isvor mântuirilor 
Si Domn al oştirilor 
De oameni iubitorule, 
Mântuitorule. 

(Manuscris 2276) 

E o necesitate permanentă la poet de-a 
ne comunica simţământul divin prin rugăclg 
ne: 

"Crăiasă alegându-te 
Ingenunchem rugându-te 
Inaltă-ne, ne roântue 
Din valul ce ne bântue." 

Fără ştiuta scrupulozltate universita¬ 
ră f de multe ori ambigua şi ştearsă, cartea 
lui I. Bălan ne redă pe Eminescu ca un raj 
sod al divinităţii.Din chintesenţa gândi • 
rii eminesciene,comentatorul lasă să se 
precizeze profetlsmul poetului.Absenta di¬ 
vinităţii din sufletul oamenilor duce la 
dcbusolare* La acea încărcătură explosivă 
a prezentului prin sumbre perspective. 

Pentru că azi,forte ale întunericului, 
diabolic guvernate si susţinute, vin 9 fl 
împiedice pe oameni de a trăi după legile 
luminoase ale spiritului. 

Recomandăm această carte a exilului ro¬ 
mânesc, care ni-1 prezintă pe Mihail Emi¬ 
nescu într 1 o altă lumină decât a fost acre 
dltat într 1 un întreg secol de exegeza. 


C-fcin A RONESCU - BĂRĂGAN 


Cartea "Nebănuitul Eminescu" de I. Băla - , 
se poate procura dela următoarea adresă: 
Jon Dunitru-Verlag 
Slegfriedutr. 3 , 8000 Muenchen 40, 
West Cermany 


- 31 - 


CÂTEVA RECTIFICĂRI PR|- 
VIND ISTORIA ROMÂNILOR 
DE VL. GEORGESCU 

(A.R.A.-1984) 


Ovidiu VUIA 


0NF0RM principiilor enunţate cu toa- 

C tâ claritatea in Istorie şi Politici, 
dl. Vlad Georgescu, consecvent spre 
lauda lui cu sine însuşi, tn aceiaşi 
lumină înţelege să scrie şl o Istorie o Ro¬ 
mânilor . 

Deci, nu numai câ metoda adaptată va fi 
marxistă, dar In partea dedicată istoriei 
partidului comunist român de după 1944, În¬ 
cearcă să demonstreze că la noi a existat o 
elita comunistă (Ion Cheorghe Maurer, Mlron 
Constantinescu) care ar fi putut să realize¬ 
ze un comunism mal apropiat de cel al lui 
Kadar sau Tito, fără să ne arate de ce, to¬ 
tuşi, nu l-au făcut. Ideea unul ccwunls* mal 
bun nu este nouă, o găsim şi tn cartea fos¬ 
tului director al Europei libere, Noel Ber- 
nard, despre care V. Ierunca aflima că ar 15 
prezenta un colţ de Românie, probabil ideolff 
gla respectivă este cerută ca o condiţie > 1 * 
angajare de cei ce finanţează postul de r * 
dio Europa liberă, adică el si trliaseâ In 
democraţie ai libertate pe când poporului ro 
mân să i se prescrie reţete de a suporta jy 
gul comunist, câ altfel nu se poate. 

in lumina acestor date dl. Vlad ueorgcscu 
ana 1 izeaza cu o subiectivitate 
treaga istorie a stăpânilor roşii din 
nio, descoperind în ea chlai ° 1 c ’ na ‘* t 01 * 
tâmp lator suprapusă cu âpoco ^an i \ 

a to.t promovat ca istoric si trimis 

raş, de acelaşi partid, tn Vonatantl- 

Ca exemplu ne stă chiar ‘ 1 oil . s g 

născu, figuri slnlsl i o. ’ ,1,7 


conducă editarea unei Istorii a României, 
de fapt reprezentând ca politruc linia 
partidului comunist pe care-1 exalta de¬ 
păşind limitele dementei. Pe acest Mlron 
Constantinescu, demagog fanatic, ni-1 ere 
ce în revistă ca pe un reformator al co¬ 
munismului, rival al lui Gheorghe-DeJ 
etc* etc* Sâ zicem ca aşa este deal re- 
a 1itatea-1 alta, îl întrebăm de ce nu ne 
Aminteşte că acelaşi Mlron Conscantlnes- 

cu, marxlst-leninist sadea, în plini e- 
pocA ceauşiată, în anul 1970, este numit 
membru supleant al c.c* al perului,atin¬ 
gând zenitul carierei seie politice, iar 
după moartea sa. In Arad, acelaşi regim 
de teroare a dat numele respectivului im 
poetor unul liceu şi unei străzi? 

Desigur Vlad Georgescu descrie istori 
a deformând-o grav după bunul sâu plac 
si aşa aa întâmplă tn întreaga carte pe 
care asi intitula-o, cum a procedat Pam- 
fil Selcaru cu Istoria literaturii roma- 
ne de 1. origini de C. Ciltneecu (tot de 
L origini, c. coincidentă!) drept o pse 
udoistorie . Românilor. 

Sub loslnce lui Il*rle Voronce 
din toate naţiunile aleg Imagl-naţiunea 

dl. Vlad Georgascu, pentru a tace pe pla 
cui cercurilor sale. servite oal cu* 
Ieri si-a alujtt drăguţul de partid, *a 

Jeclari violent antlnaţlonalist. Euct.1 

irft erav dar aceat "antinaţlonalls* 
rtU 1 d 6 «ti.»Kls*ul duce la des fi tuta- 

pr ° WOVi ”l : ! esîi -l ^..uriu spirituali- 
rea a ceace este *** _J-m^——m— 














JÎIHHTâTjnii ,onfînf cifl nation8liî!mul 

«utentic vine de la naţiune cum bine at 
trebui sâ ştie duşmanii lui* 

Adoptând această atitudine, contrara 
Istoric lanului pus să slujească adevărul, 
dl* Vlad Georgescu se aratâ fascinat 
doar de cel săltaţi la putere, indiferent 
prin ce mij loace, pomenind parcă din da¬ 
torie si in silă pe cel ce-au suferit şi 
murit în Închisori, jertfindu-se pentru 
idealul curat al neamului lor. Pe acest 
drum va reuşi să facă voluntare erori do 
minând o istorie absurdă, prefabricată. 

Din sumedenia mistificărilor mă voi 
referi în primul rând la ceace scrie a- 
utorul la pagina 291: M liderii regimului 
antonescian au fost arestat!, cei mai de 
seamă executaţi, Intre 1944 si 1946. A 
venit apoi rândul şefilor ţărănişti, ri¬ 
dicaţi cei mai mulţi în 1947. Tot în a- 
ceastă perioadă au fost înfrânte si cele 
câteva Încercări de rezistentă militară 
organizate de foşti sau încă activi ofi¬ 
ţeri, cum ar fi organizaţia ţărănista 
transilvană Sumanele negre sau Mişcarea 
Naţională de Rezistentă condusă de gene¬ 
ralul Aldea;.., M 

Pentru cei ce vor scrie adevărata Is¬ 
torie a Românilor sub robia comunistă - 
mâ deosebesc de părerea doamnei Manea-Ma 
noliu că cea prezentată si publicată de 
dânsa ar fi una- le redau următoarele 
mărturii proprii: în 1953 ca student tn 
medicină făcând stagiu de vara la Sibiu, 
ni s'a atras atenţia să avem grija dacă 
vom ajunge tn munţii Făgăraşului,de par¬ 
tizani. Cu câteva săptămâni înainte au 
fost semnalaţi la cabana Balea. Să mai a 
daog că tocmai deaceea am plecat un grup 
de studenţi în munţi ca să-i întâlnim pe 
aceşti eroi, chiar cu preţul de a ne fl 
întors cum ni s'a spus, desculţi, acasă. 
In faţa lor aşi fi Ingenunchiat cum o 
fac astăzi înaintea memoriei lor sfinte. 
Mai târziu prin 1955, ca asistent al Cli 
nicii neurologice din Cluj -pentru cel 
interesaţi le amintesc că am ajuns pe a- 
cest post prin dreptul ce mi l- a dat di¬ 
ploma de merit, ca la scurt timp parti¬ 
dul sâ-şi dea seama de greşeala făcută 
si să mă persecute mai rău ca pe un duş¬ 
man de clasă, deşi pe vremea aceea nu mă 
interesa decât studiul medicinii- am a - 
vut o studentă al cărei logodnic a fost 
ucis în munţii Făgăraşului, într'o cioc¬ 
nire dintre partizani si oamenii securi¬ 


tăţii, cei din urmă s au aciuiat grupului 
de turişti având mise lese în raniţă,arme 
0 a treia amintire poate cea mai importa* 
tâ o ara de prin anii 1956-1957, ca medic 
neurolog, tot la Cluj. Ţineam sub trata¬ 
ment un pacient cu o leziune de nerv 
piciorului. Pe-atunci, ca si astăzi dealt 
fel, bolnavul pentru mine este un om su¬ 
ferind nu mă interesează, ocupaţia, naţio 
nalitatea sau din ce partid face parte.A- 
fecţlunea de lungă durată, vederea noas¬ 
tră zilnica, desigur ne-a apropiat asa că 
într'o zi îl aud că-mi mărturiseşte:’ "Am 
fost rănit în munţi. Domnule doctor.acolo 
e iadul". Asta avea loc în anii 1956-1957 
când comuniştii încurajaţi de pasivitatea 
Americii, au pornit o adevărată ofensivă 
contra Rezistenţei din munţi, reuşindsa-i 
lichideze, cu preţul a mari jertfe din 
partea celor ce au preferat moartea sol¬ 
daţilor lui Leonida de la Termopiie, tr㬠
dării, spre marea lor cinste. 

Deci 1957 şi nu 1947, ceace este cu to 
tul altceva. Oare dl. Vlad Georgescu nu 
cu mult mai tânăr ca mine, să nu fi auzit 
de aceste evenimente? Faptul că despre e- 
le s'a scris si în exil denotă că nu a 
vrut să audă, deci a falsificat intenţio¬ 
nat istoria astfel să facă pe voia stăp⬠
nilor lui de ieri si de astăzi. Ca să se 
vadă în ce fel au intrat aceste lupte de 
partizani în legenda si mitul popular,con 
trar de cum le prezintă scrisul, fals o- 
biectiv, al cronicarului partidului comu¬ 
nist, Vlad Georgescu, asi mai relata o al 
tă trăire a mea de prin anii lui '50. Mă 
găseam la Gurahonţ, sat mândru din Tara 
Munţilor Apuseni â lui Horia, unde un ţ㬠
ran mi-a arătat o casă arsa până în teme- 
iii, în care partizanii după ce şi-au dat 
s>eama că nu mai au nici o scăpare din în¬ 
cercuirea duşmanilor roşii, au ales moar¬ 
tea pe rugul eroilor homerici, subscriind 
° pagina unică de Istorie a Romanilor, a 
adevăratei Istorii bineînţeles. 

a fel de rectiflc Sri cere cartea dlul 
, a '' ,e °rgescu mai la fiecare pas, sarci- 
na . c ^ ° ^ a8 Şi altora sâ o facâ, î n 

-P 1 it ştiinţific, bazat pe citate si mâr 
turte proprie. 

r °tuşl nu mă pot opri să nu mai dau câ 
eva mostre de crasă superficialitate sau 
completă desinformare. 

•orbeşte de mai multe ori de Budai-De- 
anu, uitând $â amintească de Tiganiada 


prima epopee româneasca, H dec ,. lr . 
vinizat" ştiindu-se, probabil buco- 

rul român şi-a petrecut o 
la Lvov-Lemberg. Numai ci l-. 1m 

când Lembergul, capitala Galltlei se^fî* 
In Bucovina? * ° e a ^ a 

î" legătură cu Alec,„„d rl , p0MMt 
doua ori anecdotic, evul .4 
chiar şi în fuga creionului activitatea ,! 
politica, ministru în guvernul lui Cuza >' u 
va mai mira pe nimeni ca în respectivul 
context Costache Negri este omis total Oa¬ 
re cui serveşte o astfel de pseudoistorie’ 

_ ^ Mol8c Nicoara născut în oraşul as¬ 
tăzi în Ungaria, Gyula, cu studiile la Ora 
dea şi Arad, îl numeşte "bănăţeanul" de un 
de se vede câ şl în geografie’este tot asă 
de tare, ca In istorie. 

De Renaşterea culturala brâncoveneascâ 
aminteşte tn două cuvinte ocupându-se pe 
larg de câştigurile şi birurile puse de a- 
cest domn. Dacă ar fi analizat mai îndea¬ 
proape evenimentele istorice cum s*au des¬ 
făşurat, ar fi constatat ca împingerea evu 
lui mediu romanesc până la anul 1716 con¬ 
stituie o inepţie. Cum arata Xenopol odată 
cu domniile lui Vasile Lupu şi Matei Basa- 
rab începe epoca noastră modernă si noi 
credem câ el are dreptate chiar dacă nu s 1 
a luminat la izvoarele învăţăturii marxist 
-leniniste, după exemplul lui Vlad Georgeş 
cu. La fel, epoca fanariotă nu este condu 
dent descrisă, Iorga susţine consider pe 
drept, ca în această epoca ne-am apropiat 
de Franţa prin intermediul culturii gre¬ 
ceşti, indiferent de starea economica a 
principatelor. Obsedat de rolul infrastrufi 
turilor economice dl. Vlad Georgescu este 
incapabil sâ intre în esenţa lucrurilor de 
monstrându-ne încâodata cat de falsă şi ne 
potrivită este ideologia marxist-leninista 
când vrei sâ interpretezi istoria spiritu¬ 
lui unui popor. Cura zicea un fost profesor 
ăe al meu, parca ai trecerea $5 scoţi o mă 
sea unui om cu cleştele bun pentru cal. 

lata dar, la o atar* Fseudoistorie a \o 
manilor se asociază editoarea ei A.K,A.,in 
titulata pompos Academia rumano-amer icaiui 
<*e artă şi ştiinţă cat d editura Hyperiou, 
prezentatoarea elogioasi a c ărţii. I 

Pe Matei Cazacu Îî v n consideia 

de al evului de mijloc romanesc numa 

pâ ce ne va explica cum a ajuns sa ^ . 
Parte din afacerea Dracula regi^ al 1 1 

tempore" de dl. prof. aJu florcscu n 
laborare cu ambasada i r ,;i:i C \ C acele 

n ite t Pana una alta ti» 1 —■ 


isto- 
l du- 


to/mereu U ^ e ia*J erl0n i"” apar Intâm P l ® 
“«eu aceiaşi oameni sl asociam * 

do nâtei a ^ 2 ac IS î° rie 3 ’ somată 

rescu. U tn colaborar « c u Radu Flo- 

ricI^onÎM* ° 3PU 2 de3chi8: cu noii isto¬ 
rici veniţi proaspăt din tara se întamola 

i-am e cf 3 Îh CaCastrofa 8 Piritu.lâ,dacă nu 
i am considera după cum ti recomandă scrl- 

sieVr f^ 1 îî reglmulul comunist.Dar sunt, 
4 ^ pu Un victimele acestui regim fi 

n că tn loc sa ne prezinte o gândire orl- 
g na a, gatuita într’un regim de dictatură, 
l vin sl ne îndoctrineze tn învăţătura 
marxist-leninistă spre surpriza noastră cu 
largul concurs al unor zişi stâlpi al exi¬ 
lului. 

După părerea mea asistăm la cea mal per 
fida spălare a creerului devenită contagi¬ 
oasa pentru mulţi exilaţi, ca un fel de 
ciuma. 

Combătând aceste noi apariţii marxist - 
leniniste, cred nu numai ca servesc adev㬠
rata cauză a României libere, dar caut sa 
şi îndrept daca este ceva de îndreptat. 

Pentru cei ce sunt gata, după exemplele 
guvernelor din apus, să încheie compromi¬ 
suri, le amintesc că noi vrem sa o termi¬ 
nam în picioare după exemplul eroilor in¬ 
traţi In legendă de la Curahonţ. 

i» o«». 1*#4 

Pseudo Istoria Românilor de 
Vlad Georgescu 

înainte de toate doresc să clarific con¬ 
ţinutul unor noţiuni. Adevărata istorie es¬ 
te scrisă de un om, condus, după formula fn 
teleptulul Lucian De Samosaca de criteriul, 
singurul valabil, al adevărului. Pseudo-is- 
toria aparţine unul spirit stăpânit de Idei 
preconcepute, dacă nu chiar Intenţionat în¬ 
suşite din interese de multiple origini,asţ 
fel câ toate evenimentele apar deformate a- 
daptându-se după Impusul Pat al lui Proeust. 

Cred cl după aceste criterii orice lec¬ 
tor cinstit va admite ca Istoria Romanilor 
de VI. Georgescu, publicată tn ed. A.R.A., 
1984 se încadrează Intru totul tn ceeace 
ooartâ denumirea de Pseudoistorle. 

In articolul de faţă vreau sâ ma ocup 
de o problem! cu totul Importanta, abordată 

^‘pagl^rffi^rul scrie, (după ce pe 
4.,.,a fol face 
















„ut. partidului) cala «1 **'«„ 

• .la mirer C » • * r 


:e au alt 


u. la putere): Pro 

i drepte roma- 
ai lent decât cel 
0 mişcare 


de 


onttnia veche; o- 


vcnt rtc după 
cesul de formare ai ui 
nestl a urmat un ritn 
de alcătuire a stângii 
dreapta nu existase î* 
data cristalizata, dreapta a jucat un 
rol incomparabil mai însemnat tn politi¬ 
ca internă decât socialiştii sau comuniş 
tii. Pe eşichierul politic românesc, au¬ 
toritarismul a fost o apariţie singulara 
si neaşteptată, lipsită ■ J .e rădăcini 


în 


tradiţia politici a veacului al XlX-lea. 
Fără marile reforme dintre 1917-1923 ri¬ 
dicarea sa ar fi fost probabil cu nepu¬ 
tinţă. Reformele au adus însă la suprafa 
ţâ forţe sociale noi, ambiţioase, mai a- 
les din rândul micii burghezii. In ace¬ 
laşi timp, ele au impus spre periferia 
societăţii o parte a vechii boierimi si 
moşierimi; ciudata întâlnire a acestor 
forte sociale nemulţumite, va da naştere 
mişcării legionare, inspirata în perioa¬ 
da ei de maximă influenţă de un mic bur¬ 
ghez cu origini etnice în parte ne-roma- 
nesti şi prezidată de un general în re¬ 
tragere, urmaş de voievozi şi de împ㬠
raţi bizantini." 

In cele dintâi relev iar gândirea mar 

t-leninistâ a autorulvii, când pe in¬ 
telectuali îi taxează drept mici-bur- 
ghezi, total conform scrierilor lui Le- 
nin după care intelectualii sunt nici 
burghezi neconsolidaţi Intr'o clasa de 
unde ambiţiile şi oscilaţiile lor asa că 
cu aceştia va trebui folosită forţa’ ca 
st fie încadraţi în rândurile clasei mun 
citoare, exact cum s f a întâmplat la noi 
cu elita neamului aruncată în beciurile 
temniţelor bolşevice. 

Consecvent teoriei marxist-leninlste 
asupra claselor, Vlad Ceorgescu acordă 
in conaecinpâ un rol istoric doar parti¬ 
dului literal reprezentant al clasei bur 
gheze şi al moşierinii burghezite ‘ 

Semnalez câ in cât, va rânduri ni 8e 
prezintă mari neadevăr Jri aruncandu-se 
cu voia tăcerea asupra a ceace a f ost de 
î i ona lisniu 1 omaneac, unul ce de 
păşeşte mişcarea 1. • i-.-iară, aceasta din 
urma, alături de pârtie ,1 l ui A . C . Cuza 
şi tn bună parte cel .at ional ţărănesc 
alcătuiesc formele politice ale respecţi 
vului naţionalism românesc, la fundamen¬ 
tul său mult mai conţii* i mai istoric 


fapt cc-i scapă, lasam să se expit 
dlui Vlad Georgescu. Ce Cti 

Naţionalismul românesc de după 
război mondial este foarte bine c 
destinul aşa numitei Generaţii din^o ? 5 In 
Din ea a făcut parte Nichifor Craiul 2 * 
Goga, Pamfil Seicaru, Ion Petrovici S’° Ct ' 
nescu, Aron Cotrus şl atâţia alţii i* Is 
aceştia l-asi aminti pe tata si pe 
din generaţia sa, oameni ce mi-au f 0tl 
sufletul şi idealul tn care cred nestrlT 
tat şl astăzi. ®* u * 

E drept Generaţia din 1922 s'a Înjghe¬ 
bat din condiţiile societăţii postbelice* 
dar nu din reformele ei, cum cinic afir^ 
domnul VI. Georgescu ci chiar din contra 
din marile ei defecte. 

Fără să contest meritele lui Ionel Bri- 
tianu, după cum reiese din memoriile cola¬ 
boratorului său de încredere, Ion Duca,Io¬ 
nel Bratianu conducea de unul singur, dic¬ 
tatorial se zice pe limbajul specialişti • 
lor, tn acest scop prin cumnatul sau Bar- 
bu Ştirbey, stăpânea si casa regală. Ninlc 
nu s'a schimbat din acest sistem până la 
sfârşitul său pământesc din 1926, ea, sur¬ 
venită cu totul neaşteptat -si nu acea a 
lui Ferdinand suferind de o boală cronica 
consuraptivâ, cum desinformatul VI. Georgeş 
cu scrie- si lasă ţara descoperită, pradă 
tuturor relelor. Iorga pe bună dreptate a 
caracterizat epoca respectivă ca acea a 
dictaturii lui Ionel Bratianu. 

Unde vede dl. Vlad Georgescu, trecerea 
dela liberalismul nedemocratic la democra 
ţia liberală" (pg. 248) rămâne pentru sol 
o enigmă. 

Tot domnia sa greşeşte când susţine c* 
'asasinarea la Sinaia â primului ministru 
liberal I. g. Duca (Decembrie 1933) a pus 
capat lungii perioade de civilitate şi U* 
beraltsm de tip clasic din viata publici 
romanească; M , 

Cum reese din memoriile fnsâşi ale 
u fostului prim ministru, Ceorge !• DuC8, 
sau a semnat un decret contra c ° n 
r ‘ger ii sale personale, numai de a f flC * 8 
Pe placul lui N. Titulescu, ministru 
^terne nu al ţării sale ci pus tn sluj 
anM ° f puterl * Nenumăratele acte violc " ’ 
ne^r! tltU - lonale îndreptate contra ţt 

neraţiei d ln 1922( SU nt pentru dl. ** 
ro tu âf 8CU ., manlfest « rl ale liberalist 10 

r ;:; cia8ic ”' r " ^“>• atst de . 

drept . turit Proletariatului, duse 

Pt de co '°unlsti i a 0 perfecţiune s® ta ‘' 


ca, lucru ce se , 

Vlad Ceorgescu sau indlrecrr/ 01 * dlul 
Tot din activitatea i ulT ” 
nu, descrisă cu obiectivitatE*»* 1 Brâtla * 
de Ion Duca, reese clar câ t nece3 *râ 
sa a aratat o mare îngăduinţă clasl}^ 
care aparţinea şi mosierimli n . 1 de 
cestei slăbiciuni nu a fost f n at ° ritâ 3 
aplice reforma agrară la timpul !? 

ceace este mai grav, el, un om corect \ 
privit cu înţelegere fărădelegii, l, 
ratorilor lui, încurajând tacît Lt. 9 
partidului său şi a claselor lui UP ' la 
Iată din ce condiţii OBIECTIVE •> rî 
sărit idealul Generaţiei din 1922 ,i 

; f r \ ici „ici f„ch t i" 

de dreapta sau stanga ci unul p u3 In ser 
viciul celor ce au realizat România mar^ 
luptând in tranşeele războiului. Toţi a - 
cestia avand lângă ei, mal întreaga' ta¬ 
ra, doreau o Românie mare cu adevărat” li 
beri şi democratica, £ n care omul să fii 
promovat după valoarea sa, Iar ţăranul 
talpa ţarii sa fie însfârşit stăpân ia 
el acasă. Contrar acestor deziderate ce 
ar fi trebuit să fie Rcxnanla mare, libe¬ 
ralismul democratic al dlul Vlad Georges 
cu era reprezentat de o corupţie înflori 
toaie practicată de cei ce fn timpul raz 
boiului s'au ocupat numai de afaceri sî 
tranzacţii necurate. 

In doua din romanele sale "întunecare" 
şi "Ochii Strigoiului", acesta din urmă 
niai puţin cunoscut, Cezar Petrescu, des¬ 
crie fidel respectivele stări sociale în 
care cetăţeanul cinstit se simţea străin 
în patria sa. Radu Comsa, eroul romanu¬ 
lui întunecare întrupează pe Românul din 
Generaţia anului 1922 învins, ajuns să 
s e sinucidă. Opus lui, cei mai mulţi 
fraţi de-ai săi au acceptat să urce pe 
baricade şi să cada pe ele. 

In ce priveşte lipsa de tradiţie a a- 
cestei Generaţii, dl. Vlad Georgescu se 
pare că nu cunoaşte modul de apariţie al 
gândirismului, cea raai nobilă expresie^a 
naţionalismului si autohtonismului roma¬ 
nesc, Dacă ar fi cercetat curentul cul¬ 
tural altfel decât prin lentilele prolet 
c uitistului D. Micu, ar fi descoperit ca 
gândirismul, una din cele mai strălucite 
mişcări ale culturii româneşti, î?î tia * 
gfc rădăcinile si seva ca şi naţionalii 
mul românesc, din Eminescu şi Sâmânato 
r ism, deci nu plutesc fără rost în » 
determinate de "reformele libera 1i^mu u 

democrat ic" cum cu totul fals şi ten * 


- 35 - 


îl <Uc.pite.i4 «"“eV 1 ' VUd C, ° TW 
mandu-1 Intr'una riî P ? EmInescu compri- 
?i anume- 'MunîV 1 i* les * U Sale "perle" 

tr««rî dl iTSlS l f ettltura i a scas îî- 

P* decenii de Dasr^n 1 * 1 C3re a J unses « d «- 

posibuă apar ep ;n * n , artlstic ' facaad 

Eminescu dl so kr l' ,lut P°Utic al lui 
1399." P4fUt atât de timpuriu fn 

“Se-; 

Junimii Ca f ° d ndaCor aî 

2â 1 t Mtâ CUpSe aU memorl ® 1 "«racteru»! 
ta^oata cartea- cel puţin pe lacob Negru 

Putem noi sa declaram ca adevărat a- 
cest lucru* p entru cel c. tlteşte Scrieri 

r e?* alC lul Emlnescu > rezumate tn 

■atlonalisraul lui Eminescu de Kurărasu.a- 

pare clar că poetul nostru, tn admirabila 
sa gândire politica, desvăluie existenta 
clasei superpuse reprezentată de liberali 
?i conservatori -după Vlad Ceorgescu el 
şi nu soldatul român la Mârâşti.Oituz si 
Mârâşeşti au realizat România Mare- ac¬ 
centuând rolul ţăranului Intr'o Românie a 
Românilor. Oare de ce dl. Vlad Ceorgescu 
evită să se ocupe de gândirea politică a 
lul Eminescu, cenzurându-1 pe marele po¬ 
et al Românilor cum doar In perioada sta- 
llnlstâ a mal fost, când nu numai Doina 
lul nemuritoare era interzisă? 

Intre Eminescu şl generaţia dela 1922 
se interpune Sămănătorismul reprezentat 
mai ales de profesorii Iorga, A.C. Cuza,a 
proape de ei şi V. Pârvan şl Râdulescu-Mo 
tru. Despre popularitatea primului este 
suficient să-l citez pe Pamfil Seicaru, 
descrllndu-1 ca autor al mişcărilor din 
anul 1906 când Iorga ar fi putut să se 
puie în fruntea ţarii. Ca după primul raz 
boi mondial profesorul Iorga a luat alt 
drum, renegându-şl propriile credinţe, nu 
intră In discuţia de fată. 

lata deci adevărul spus de ^ Cenoraţia 
din 1922, de fapt reprezentanta, singura, 
peste partide si politică, a crezului po¬ 
porului român dornic de o viata mal dreap 
tâ si mal bună. Acest crez rămas neştir¬ 
bit pâni tn zilele noastre îmi obligi as¬ 
tăzi pana să protesteze contra neadevăru¬ 
rilor si falsurilor din Pseudoistorla Ro- 








nanilor de Vlad Georgescu. 

Desigur cura am nai scrls-o Istoricu 
Vlad Georgescu prin Interpretarea sa nec- 
marxist- leninista a istoriei Romanilor,nu 
mi-ar fi atras atenţia daca lucrarea sa 
nu ar fi pusa fn fruntea unei anumite 

părţi a exilului cu pretenţii de a repre- 
zenta interesele poporului roman. 

Regret ca am ajuns la o polemică pu¬ 
blică atunci când lucrurile ar fi putut 
lua un alt curs dacă autorul şi editorii 
săi ar fi fost bine intenţionaţi. Mai a- 
cum un an primind invitaţia de a mă în¬ 
scrie In A.R.A. (Academia americano-rcxna- 
nâ de arte şi stiinte) am condiţionat in¬ 
trarea mea în academie de posibilitatea 
de a consulta manuscrisul Istoriei Roma¬ 
nilor de Vlad Georgescu, autor cunoscut 
mie din Istorie si Politică drept teoreti 
cianul dizidentei comuniste. Răspunsul ve 
nit din partea doamnei preşedinte Manea- 
Manoliu a fost cât se poate de drastic:le 
gile americane nu Ii permit sâ dea curs 
cererii mele, deci apariţia Istoriei Ro¬ 
mânilor de Vlad Georgescu devenea o pro¬ 
blema de stat... americana. 

Tot în acelaşi context amintesc că am 
protestat atunci când dl. E. Popescu a în 
cercat printr'un articol sâ arunce pe 
lup blana de oaie si sâ-1 introducă prin¬ 
tre noi. Ca urmare dl. E. Popescu si pri¬ 
etenii săi nu numai că m'au lovit dar s' 
au grăbit sâ schimbe titlul cărţii din Is 
toria României în Istoria Romanilor. Lu¬ 
cru inutil si prostesc, atâta timp cât în 
cadrul postului Europa libera, dl. Vlad 
Georgescu are o emisiune referindu-se la 
Istoria României si mai ales după ce a de 
venit publica esenţa lucrării sale,decla¬ 
rată deschis nu pe tradiţia Istoriei Ro¬ 
mânilor a lui Şincai, Haşdeu, Xenopol,Ior 
ga, ci continuare la Istoria României cw 
a fost "prefabricată" întâi de Roller mai 
apoi de Datcovici şi Miron Constantinescu. 

Personal consider mai mult decât ab¬ 
surd că, după ce ani de zile ţi s'a tur¬ 
nat cu forţa în suflet otrava marxist-le- 
ninistâ, ajuns în exil în asazisa societa 
te liberă, sâ te confrunţi cu aceiaşi i- 
deologie, de parca am fi'cu toţii victime 
le, cu voia sau fără, a celebrei Ere a ti 
câloşilor de care vorbeşte Marin Preda în 
Cel mai Iubit dintre pământeni. 

Despre dl. Vlad Georgescu sl cel ce-1 
sprijină şl-1 publică prefatindu-1 nu pot 
bă spun decât că, sau sunt puşi în solda 


comuniştilor, sau suferă de o gravă debT. 
litate intelectuală, de acest din 
diagnostic nu-i scapă nici tltl ur ii enl 
patamalele universitare. 

Despre ce anume e vorba ne va da vii. 
torul răspunsul cuvenit. 

Eu mi-am făcut datoria să semnalez 
ne ira et studio" tragicele realităţi ce 
ţin de ceace poartă, cred, prea pompos,nu 
mele de exil românesc. încep eâ-i d a ^ 
dreptate lut Pamfil Şelcaru după care.ma- 
Joritatea dintre noi nu sunt exilaţi ci 
emigranţi. Şi, adaog eu, printre lucruri 
le aduse cu ei cel mai important produs 
de export, cum o arată cartea lui Vlad 
Georgescu, ar fi Învăţătura marxlst-leni- 
nistâ, prin aceasta joacă poate fără sâ- 
si dea seama rolul unor ambasadori al co¬ 
munismului tn lumea Încă liberă. 


GlESSfN 


S Nev. lt»4 


Ovidiu VUIA 


Oraşe Româneşti 



O strada din Sibiu 



GÂNDURI 


!)«•: V. VOIOULESCU, 

NAŞTEREA DOMNULUI. 

Naşlereu Domnului analogic, râurit de Soare 

S’ n nlr"" 7 ""* -T l ’ ământu ' ne înt °»rco spre lumină. 
S ; U p:,U U « T. 1 ™ Soarele se „a,le pentru noi; aHîui 
«•Mo ea no, rifannm intra el: ne nastem din pântecul beznei 
iu lumma con mare a zilei. Părintele luminii atâ veşnic ne¬ 
păsării şi UCU pus, nşteptâmlu-ne. 

. A .' L ! Jiliunea vremii , lumea intorcămlu-sc pe ne- 
grele-i ţalaiu către Dumnezeul veşnic, a ieşit «lin umbri în 
lumina Lui .-ea neeliutilă. A fost un răsărit cosmic — “Râ- 
s. nitul < el «li* Sus : Naşlerca Domnului caro a rumenit pe 
totdeauna orizonturile omenirei. 

ÎNŢELESUL ORTODOXIEI. 

Ortodoxia trebuie înţeleasă «-a lumina cea albă, cea 
dreapta: lamina primipală. Sunt multe corpuri cari produc 
schisma luminii ce le străbate. Aşa prisma, ca un Arie sau 
ea im Lutllcr, sl râm hă razele şi, in loc de lumina pură, îm¬ 
prăştie spectrul ei. Alte corpuri opresc razele şi nu le lasă 
să troacă «leeâl pe cele «Ic <> esenţa eu ele; rubinul, nu iui- 
părlăşcşle decât razele roşii, raze sehizmntirc. 

Adevărului credincios este acela care recompune la loc, 
iu el, lumina, aşa cum vine «lin cer. 

SUFLET PUTERE. 

Ne ingoniein s;i construim necontenit maşini cu forje «Im 
«•o iii «•«• mai mari, până la mii «Ic oai puterc 

Si nu no gândim să facem oameni care sa aiba ma.ur 
două dacă nu o «ti şi " mio de '"flete-putere. 

Sau aceasta , ,r, supune o supra stare omeneasca: Marea 
de sfinţeniei... 

BUNUL INNOTATOR. llMnHlinUi îndoelilor 

lumii, fura sa se euluii. « * nţiu C um bunul in¬ 
să plutonseă, «!«• moalea Im car0 0 bate ritmic 

.Al...» •* " l “ 1 

si O SU|HIIH\ 

NESECATA TINEREŢE U~ 

Minimi «oriolol» w»e« 

rojo a eredinţii. fiiudoi .îmbătrâneşte cro- 

Silfi.‘tul >«* "v-.M-' llf IA acolo. 













VERSURI DIN ŢARA DE 


ALTĂDATĂ 


RADU GYR 


PISC 


I 


VI 


XI 


Suferinţa spune. 
Cum si mi te cant* 
Ti-e urcuşul sfanţ 
Ca o rugăciune. 


Culmile alpine 
Ti le urc pe brânci 
Printre colţi de stanei 
Las fâşii din mine. 


II 


VII 


Lauda-1 săraci 
Imnul prea plăpând, 
Vârful tiu arzând, 
Cerul ţl-1 îmbraci* 

III 


Tânăra zăpadă 

Alb si sfânt Negoi 
Vechiul sterp noroi 
Lasâ-rai-l să cadă. 

VIII 


Mi-e prea aspru graiul 
Versu-i de asfalt, 
Piscul tău Înalt 
îl sfinţeşte ralul. 

IV 


Vreau pe creasta pură 
Limpezit să fiu 
Bulgăr străveziu 
Desfăcut de sgurâ. 

IX 


Dincolo de-amiazi 
Si de-amurgul aur, 
Doar omătul pur 
Larg te luminează. 


V 

Jos rămân lugastril, 
Târâtorii jnepi* 

Unde tu începi 
Şoimii sunt albaştri. 


Sus aştept sărutul 
Fragedului cer; 
Nici-un conifer 
Nu-mi umbreşte lutul. 

X 


« • . -- » O' 

Lepada-i prin văi 
p e nămeţii tăi 
Capăt transparent 


Prin toată făptura 
Văd ca prlntr'un geam, 
Raiul de pe ram 
Tâmâindu-mi gura. 

XII 

Piscul tău tresaltă 
Suferinţa mea; 

Cerul tiu îmi vrea 
Rana mai înaltă. 

XIII 

Aurora-ti vastă 
Mă cuprinde'n jar, 

Ard ca un gheţar 
Sus pe marea creastă* 

XIV 

Singur întru toate 
Tragic împărat, 

Intru'nsăngerat 

IN eternitate: 


EPILOG 


CAPITULARE 


N'am sâ mal chem {nalte şl subţiri 
La dans diurn pădurile vecine. 

Amara, tamburina lunii pline, 

N'am s'o mal zornâl lângâ vechi iubiri. 

Nici apele n'am sâ le mal deapol 
De limpedea lor rochie de mireasa. 

Şl piersicii cu umbra somnoroasa 

N'am si-i mal scutur prieteni peste voi. 

N'am sâ mal chem comete nici eretici; 
Plecaţi zâpezl nu vâ mai cer hermina. 
M'au obosit si trânta cu lumina 

SI umbletul desculţ printre trlstetl, 

• » 1 0 


In vechi cupeu oprit l a scara, 

Vin eu acel de-odlnioari. 

ŢI-aduc cenuşă multâ'n urne 
Şl scrum si raluri taciturne. 

Şl fum....şl sânge sub vesminte. 
Şl răni, ca nişte vechi morminte. 

Poftim viaţâ-aceste steaguri. 
Le-am rupt pe aprige meleaguri. 

Poftim ăst scut cârpit cu sfoară, 
Şi-această frunte funerară. 


Din tâmpla scoasă si din ochii seci, 

Vor creste spini, vor gâlgâi urcioare, 
Voi sta solemn si trist ca o uitare, 

Prin rafturi negre de biblioteci. 

Printre coperte vinete de fura, 

Mi-or tremura gradinele bolnave. 

Alăturea de tomuri mari şi grave, 

Voi fi un biet si rătăcit volum. 

Burghezi si domni vor trece pe sub el, 
Diapretuind deapururea truverii; 

Şi nu vor stl că'n raft sub praful serii, 
înger cântă din violoncel* 

când suave mâini vor scoate din 
Bătrânul raft volumul cu poeme, 

Dln Paginile galbene de vreme 
*a fâlfâi un vis ca un suspin* 

lacrimă va tremura încet 
Sl ca o stea plăpândă se va sbate 
mâinile suave şi mirate, 
c *re-au deschis o carte de poet. 


Vin să-ţi depun cu reverenţe 
Sufletu'n cârji şl ceru'n sdrente. 


Tot rumeguşul vechei trânte, 
Cenuşa stemelor înfrânte. 


Asa din bieţii ani eretici, 
Priraeste-acest gunoi de petici. 


Din lăncii rupte şi din stele. 

Primeşte hârburi sl surcele. 

/ # 

Şl din comete şl din spade, 

Aceste- ’ngenuchlerl schtloade. 

Triumfi din plin tncrlncenat-o’ 

Vrei vidul’ Ia-U Vrei fruntea’ Iat- 


„1 smulge tot, la tot; Invlngei 
ti ,i peste drojdii şt funlnge’. 

riumfâ pe»te piept şi joaca, 
oaca pe viermi şi pe baltoaca. 


oaca 


pe praful meu ne'nvlns. 
















EPIGRAME 


Cincinat PAVELESCU 


Operei ncvândute a 

unui rival obscur. 

Un epitaf e In radar 
Şi o cruzime sa-ţi fac tie; 
Căci viata ta e-o vijelie, 
Care te-a smuls dela tipar, 
Ca sa te'ngroape'n librăriei 


Unui confrate puţin 

inspirat. 

Hă jur -şi fără ironie- 
Câ eu mi prind sâ scriu o dramă 
în timpul cit îţi trebue ţie 
Să-mi faci o biată epigramă. 


Unul judecător.care 

mă trecea lipsă in 

registrul Trlbunalu 

lui din Constanta. 

chiar când eram pre 

zent. 

Mai viguros ca un vagmistru, 
Tu mă dai lipsi In registru 
La tribunal când sunt prezent, 
îti iert cu milă răutatea, 

La gândul câ posteritatea 
Pe veci o sâ te dea absent’. 


S_e ştie câ fostul 

ministru al Românl»7 

la Par Îs. pe când «»- 

r a la departamentul 

Justiţiei.a trebuit 

şă redlţeze actel» 

f*£_deces ale RereliH 

si Reginei/ “ 

Sub Victor Antoneecu s'« Intâ.pl at 
Sâ moar. primii Rege şi R etlrx . ; 

ţ C l U * d * C * 8 le * a r «d.ct»t. 

C I Ucc cl <*lu, . cui e vlnt . 


Dar Ferdinand I e gânditor 
Si'ngrijorat, o spune orisicul 
Câ-1 va numi curând ambasador, 
Sâ nu-i dreseze actele si Lui' 


Unul avocat del« 

Brâlla. prea loc 

vace si lndlscert . 

Vestitul avocat Fabriciu 
Nu-1 orator, dar mie-mi place: 
Daci, vorbind, e un supliciu, - 
E un deliciu dacâ tace. 


“ T _— 

indignat, a 

ri- 

postat câ e 

mult 

mai deştept 

de- 

cât mine.fiindcâ 

el vorbeşte 

si 

eu tac. 


Atunci 

i-aa 

răspuns imediat: 


Fllndcâ tâceam, deşi cu rost, 
Fabric iu mă crezuse prost. 
Tot astfel eu l-am socotit, 
^ ar • • •numai după ce-a vorbit. 



L un aer prea sentimental 
Vorbind cu-o doamnă,str igâ 

D 'aghiotant 1: Păziţi că Lu£ 
cartierul general!... 



epigrame 


Unul beţiv. 


- Radu 0. ROSETTI 


Doctorul i-a spus odată 
SI nu bea prea mult lichid; 
El l-a ascultat Indatl 
Si de-atuncea bea... solid. 


Situaţie. 

Ai noştri când ficurâ f e , t * 

, intre'nvingâtori in Pesta, 
^ ziseră "Merci*'... M , n atU 
Si ne njurari... aliaţii'.!! 



Prostia. 

Privind fâră'ncetare 
Prostia omenească, 

De lung urft cuprinşi, 
Eternitatea casei! 

V. ALECSANDRI 


Unul datornic. 

Pentru-o datorie veche, 

Eşti fudul de o ureche; 

Pentru-o datorie noui, 

Eşti fudul de amândouă. 

I.L. CARACIALE 


= 


GLUME 


Judecătorul: -Adevărat este ce-ai zis ve¬ 
cinului d-tale Mânălungâ, câ adică e un 
pungaş ş'un escroc? 

Inculpatul: -Adevărat este, -dar de zis 
n '«» zis. 


■Al văzut, soro? S'a scumpit acuma şi 
petrolul. 

*De ce, soro? 

"Fii, fiindcă e război. 

■Da'ce, ăia trebue sâ se bată mereu la 

lampS? 


ORDONANŢĂ DEŞTEAPTĂ 

Ofiţerul: -Ioane, vezi de mai pune ap. 
Proaspătă la peştişorii ăia din borcan... 

"Trăiţi, don'locotinent păi n'a bâut-o 
Inc * P’ala veche... 


Origoraş observi tn pirul tatălui 
|,rla, ele fire albe. întrebi: 

4l ^Tatâ, de ce iţi cresc ţie acum. P 

c# P * r fntele ştrengarului prinde ocazia 
*•"1 faci niţică morală: 

‘ s * vezi, dragul tatii, aata este _J 


câ de câte ori băiatul face câte o nebunie. 
Ii albeşte tăticului câte un fir de pâr. 

O lungă tăcere» Apoi Grlgoraa: 

-Tată, da bietu bunicu trebue sâ fi a- 
vut nişte copii tare nebuni... 

RĂZBUNARE 

Un autor dramatic a scris o tragedie, la 
a cărei prima reprezentaţie publicul a râs 
cu hohote. 

Furios se întoarce acasă: 

-Asa 7 Al răi, public idiot, la tragedia 

«a?.;. Ei “ 9i -^ 1 ,crlu ? tuma ° c ? 

medie, si-ţt treacă pofta de ras. 

■■ ' I 

SATISFACŢIE 

-Câinele dumitale a muscat-o pe soda 
Pretind satisfacţie* 

M \’ Cu £cere. S'o .uşt. si câinele dumi- 
t.le pe so ţi» •** 11 suntWI Cht * 

-lonelT^^ 7 ^ U " Ch ^ lUl 

• 1916 













































































-Domnul* doctor, sforăi âtât de rău, to¬ 
cit să deştept singur din somn. . 

-N'«r fl râu el te culci tn «lt* 

-Bine dragi, nu veri că «1-al dat un cio 

rap maro al altul negru? 

-Altll n'al, fiindcă ai perechea cealal¬ 
tă e tot aşa: unul Baro al altul negru. 

Un criminal eate condamnat la moarte.Ju¬ 
decătorul 11 comunică aentlnţa: 

-Al fost condamnat la moartei După care 
adăugă: Sper că de-acus Încolo o să-fi bagi 
minţile tn cap al n'o să mal c<»lţl ascme 
nea crime. 


Haz, de la caz la caz 

-Dragă vecine, cu toată părerea d. 

- - - - . - e tiu 


-An tras o spăl mk grozavi aseară. Inchi- 
puieşte-ţl ci nu mal vedeam. 

-Şl n^ai chemat doctorul? 

-Nul Am aprins lumina. 

-La mulţi ani, Coatlcă! SA lisăm sup㬠
rarea de-o parte şl să devenim prieteni 
ca mal Înainte. 

-Fie • 

-Cu ocazia sărbătorilor Itl doresc tot 
ce-ml doreşti tu mie. 

-Iar Începi? 


REFLEXII 


-De obicei, pesimiştii sunt nişte 1*. 
nesl stilizaţi. 

-0 sută de ol la un loc nu pot fl *,4 
proaste decât una singuri, 

-Din păcate, cu cât mal mulţi c.l Du . 
tere, cu atat mal puţini cal... P 

-"Vreau un soţ gospodar" -zl. e £ur 
SI se mărită cu un gândac de bucătari.. 

-"La urma urmei, de ce n'a. ♦ 

-ztae sinucigaşul- "că do.r lnr nCerc * ? 
moarte n’are". Cercarea 


trebue să-ţi spun că una din gâştele *î' 1 
a Intrat In grădina dumltale sl'tl-, ?, * 
golit florile! ' ' Clu ' 

-Nu-1 nimic. Câinele meu a gâtuit gjţ 8 
cal 

-Atâta paguba 1 Fata mea a călcat Cu 
maşina câinele! 

-Fleacuri! Fiul meu a fugit azi cu fu 
ca dumitale! 


-La Laşi s'a aprins o casă; alarma t 
dat-o paznicul farului dela Constanta. 
-Cum aşa? 

-Pal, tocmai el trecea pe-acolo... 


I 


-Cum vâ numiţi? 

-Napoleon. 

-Este un nume foarte cunoscut. 

-Nu mă mir. Locuiesc In cartierul Âsta 
de zece ani. 


-Femeile sunt foarte schimbătoare, dn- 
gul meu... 

-Din nefericire, a mea nu se schimbi 
deloc! 





-Ce ciudat e stăpânul meu. — 
să-ml dea bacşiş, il pune mereu 

n «rul vestei sl trebuie să ml-1 
zur . 


romania 


COMUNISTA 



DE AZI 



Y' 

-Ave n bl TOATE.. 


®trulndu-se la repezeală şi cu parametrii 
Atentă, avându-ae în vedere lupta pent 
lipsa de materiale, pe "B-dul Victoriei 
ul " primul bloc s'a flambat. lâta o ctre scu I 
|* a fla p e seama proiectului arhlte»- e 
”°vnlcă a Juniorului Nlcu...« 


SITUAŢIA A AJUNS 

LA DISPERARE 

Comentatorii politici şl anali; 
tll polllologl de mare fineţe au 
Intuit de mult că "Imperiul socia¬ 
list" va plesni din Interior.0 şti 
re recentă Ilustrează -fără putin¬ 
ţă de tăgadă- că suntem tn faţa u- 
nel asemenea situaţii. Bonn-ul In¬ 
formează că ceeace era până mal 
Ieri "sporadic" acum a devenit o 
problemă "de measă",precIzind ci 

peste 180 de cetăţeni -In numai u] 
tlmele săptămâni- au Invadat amba¬ 
sadele Germaniei de West din patru 
ţări socialiste: Germania de Est, 
Cehoslovacia, Ungaria şl România. 

Daci adăugim pe cel 190 de po¬ 
lonezi care au cerut tn bloc azlţ 
politic la 24 Noiembrie recent,b㬠
nui. !n ce fel de SZaiHSiS »• 

societatea comunistă, privită fn 
lumina ultimelor evenimente. 






















































44 



"Fratele cel mare stăpâneşte peste ce¬ 
le 22 de nllloane de români; £n România, 
lipsurile si demoralizarea condamnă regi¬ 
mul cel mal sever est-european", sunt ex¬ 
trase din titlurile câtorva articole publi 
cate de New York City Tribune. In subti¬ 
tluri ca "Înfometata Românie"."Canalul Mor 
til", "Comunism docil"."Străzi pustii',’etcl. 
este înfiinţat tabloul unei Românii resem¬ 
nate,triste şi Întunecate,unde cozile nu 
se mal termină şl unde oamenii au renunţat 
să mal protesteze, urmându-sl cotidianul 
drum In linişte şl indiferenţa. 

Cele relatate de reporter sunt binecu - 
noscute de noi; sunt ani de zile de când a 
ceastă situaţie dăinuie în ţară, Iar ea In 
loc să se îmbunătăţească, se deteriorează 
din ce In ce. 

Distrugerea monumentelor istorice (bise 
rIci, mănăstirii, este Interpretată super- 
flcla 1 ca modernizări" ale capitalei care 
odinioară denumită Parisul din Est a deve¬ 
nit un oraş al întunericului şl dezolării 
Desigur ca saltul pe care l-a făcut "fiul* 
iubit" N. Ceauşescu de la o casă modestă In 
noroaiele unul sat uitat de lume Intr'o f a 

U J e »T< r ° aSi ’ Pini U * * lne In Poprii 

le-l mâini soarta a 22 de milioane de oa¬ 
meni prlvlndu-i de sus din helicopterul 
prezidenţia 1 ,este mare. Adept al industrl 

dus ţara sa pe marginea dezastrului econn 
mic. Canalul morţii construit cu "sclavii" 
condamnaţi la muncă silnică est.. sc lovii, 
-intit Aşa zisa independenţi î~ 
ţiului fata de Moscova este subliniată rH 
nou atragandu-se astfel atenţia , dln 
Mice vestice despre 

ale unul regim totalitar. P litlce 


Toate aceste fapte 
revista noastră cat s 
româneşti si străine, 
nalate tot mai des. A 
timpul când Vestul a 
dâ ochii mai bine şi 
bazat pe minciuni si 
nismul. 


i tn alte reviste 
încep să fie sem- 
sosit probabil 
tnceput si deschi¬ 
să denunţe regimul 
înşelătorie: comu- 


Adaptare după 
"THE NEW YORK CITY TRIBUNE" 


"CEL mai I 


U B I T FIU" 


N. Ceauşescu nu a mal riscat la cel 
de-al 13-lea congres al p.c.r. care a a 
vut loc Intre 19-21 Nov. 1984. Nu a mal 
riscat s o păţească urît ca în 1979, ' 

când la congresul al 12-lea C-tln Pârvu 
eseu, veteran al p.c. l-a uimit pe de- 
«i«t cu Îndrăzneala de a-1 învinui pe 
eauşescu de a fl nedemocratic si auto- 
mlrator al propriei personalităţi 
ultllatera 1 dezvoltate". De daţi a- 
easta Ceauşescu a fost absolut hotârlt 

nlfloi-"*!^ dea OC4zla unor astfel de ma- 
Mîest.ri de Independentă. 

cra?*Iî na f* P ub ţicîtate comunistă a lu 
crat dm plin : "ceausescu a fost re.= 

tuţsmV 1 13 - lea COn ‘ rea " ! " en ' 

lor 1 !! 1 teneral ' 81 delirant" al «ii- 
(fort a M UnClt0rl ^ ir - n ^ a * Intelectuali 
T«f 1 . 81 3trl * e 

o nrobi! 1 * fn Sînul P* r tidului s-a lvtt 
nulul e!!* P e nibllâ: discutarea pl» 
conomlc pe perioada 1986 - 90 , iar 



.ceasta nu s'a putut face fără a se dl 8 . 
cuta totuşi despre economie... 

Persoane oficiale admit că tara i 
este sâracă, in rândul ţărilor In Cur ,° r 
ie dezvoltare. Ei sunt mândri câ i ntr i 
un t i®P record România şi- a redus datori 
{le dela 1°.2 miliarde la numai 8 mlli a p 
de de dolari. Dar, ocolesc răspunsurH e ' 
directe In care se cer relatări despre 
cât l-a costat pe românul de rând acest 
.fort. Cifrele privind situaţia salarii¬ 
lor din România au dispărut din statis 
tlc 1, dar cele raportate la Fondul Mone- 
t*r Internaţional trădează scăderea de 
de 10 7. a salariilor între anii '81-83; 
dar românul de rând, cel dela coada sim¬ 
te sl ştie fără statistici câ-l merge 
tot mai...râu. In Jur de 30 7. din forţa 
de tnuncâ este ocupată cu agricultura.Re 
colta de grâu este neaşteptat de mici 
Iar numărul de animale pentru a fi sacri 
ficate, la fel. Romanii ştiu că sunt s㬠
raci fată de tarile vestice, dar totuşi 
nu mai săraci decât ungurii sau bulgarii 
sau chiar albanezii. 

Construirea unei industrii pe baza sa 
crificarii agriculturii, a fost un dezas 
tru economic; decizia de-a construi o ra 
finarie imensă de petrol a transformat 
ţara într'o importatoare de ţiţei.Stilul 
personal al lui Ceauşescu, a contribuit 
la aceste eşecuri fără precedent .Liderii 
P.c, bulgar şi maghiar s'au înconjurat 
de tineri pricepuţi, economişti şi teh¬ 
nicieni de încredere; N. Ceauşescu s*a 
Înconjurat de familie pe care a ridicat- 
0 ia rang de dinastie. 

Planul economic pe *86-90 este la fel 

^antezist ca si cele precedente: eres 
terea venitului naţional cu 8 7. £n fieca 
re *n, cu creşterea investiţiilor de nu- 
^i 1,8 până la 2,5 7. pe an. Daci Ceau 
■ escu nu ar fi ateu, ne-ar veni să cre- 
^ etn câ s e erijează In însuşi Chrtstos ca 
Jj? f hrănit o mare de oameni cu 2 peşti^ 
r - J Păini, pentrucă nici măcar vorba ţa 
Unească "de unde nu e nici Dumnezeu 
Cer «' nu 


nu 


o bagă tn seamă. 

t 0 (î * u , Se $cu nu pare a urma exemplul al- 
"î Uri «Un blocul estic, cu o economie 

1 / u tin rigidă sl cultural-planlficata. 

Pe . CUr * ^să, România devine tot mal de¬ 
va f ent ^ de petrolul sovietic ceeace 0 
? r f" a să accepte comerţul cu U. Sov 
", *• Cum v. explica atunci Ceauşescu 

t«rn! P î" denta " de ".tura politie 1 ! 

^ ?,? Iată încă o întrebare penibil» 


Adaptare după 
"THE ECONOMIST" 


T E R 


0 R I S 


pulul”*,uIu 1 «LJ.' b ‘M , S' * p " rtl "*" d 

« ului!' Suu '" u " 1 " «» >! 

*lsscopcrlt In momentul eân d 
ero n ! AtSt ’ 21 de anl - a 3 °sit la A 

eroportul Internaţional din Zurlch (Elveţia 
? s au găsit In geanta pe care o purta 
cu el mai multe explozive. Un alt complice, 
scapand aparatelor de detectare din incinta 
aeroportului, a dispărut cu ajutorul unui 
taxiu la gara centrală din Zurich, unde, pu 
ţin mai târziu, poliţia i-a descoperit gean 
ta împreună cu 5 lbs. de explozibil. S’â 
presupus că urmăritul s f a îndreptat cu 
trenul spre Italia. 

Cu multă operativitate, Elveţia a aler¬ 
tat serviciul secret italian, care imediat 
a intrat In acţiune. 

în raidul efectuat cu repeziciune In do¬ 
uă apartamente din Ladispoli, la 2U de km. 
N-V de Roma, agenţii au arestat şapte ti¬ 
neri libanezi, toţi studenţi la Universita¬ 
tea din Roma. In apartamente, agenţii itaii 
eni au descoperit cărţi de propagandă la a- 
dresa grupării teroriste "Islamic lihad" 
din Liban, planuri amănunţite ale ambasadei 
St Unite din Roma cu punctele de pază din 
jurul ei, si multe alte notatii referitoare 

la plânuirea dinamitaşi^ăi^rli. 





















tineretul DI 

Pentru tineretul ungar, care a trăit în 
fata primei copilării Intr'o perioadă de 
bună atare modestă, dificultăţile economi- 
ce din uit Iau 1 deceniu au provocat un soc, 
care l'a traumatizat. Tinerii sunt con¬ 
fruntaţi cu greutăţi crescânde la intrarea 
fn viaţa profesională» precum si la înteme 
ierea unei familii. Dezamăgirea se manifes 
ta în felul cum apreciază evoluţia politi- 
co-economică din ultimele decenii. De alt¬ 
fel în rândul întregii societăţi s'a pro¬ 
dus o trezire la realitate. Sociologul Je¬ 
no Andics amintea în acest context, că nu 
mai departe decât acum câţiva ani, în Un¬ 
garia apăreau frecvent studii asa zise sti 
intifice,care stabileau pe bază de calcule 
matematico-economice,data când Ungaria va 
atinge nivelul economic al Repeblicii Fe¬ 
derale Germania. Nu este deloc întâmplător, 
adăuga sociologul menţionat,că astfel de 
studii au dispărut total. 

In urma unor anchete demoscopice, s'a 
stabilit că trăsătura tipică pentru tinere 
tul ungar este faptul că se găseşte intr'o 
confruntare totală cu societatea în care 
trăieşte, fără a-i opune acestuia un model 
pozitiv. în urma unei izolări chiar si de 
propria generaţie, a apărut fenomenul vaga 
bondajulul Juvenil. Starea de spirit a ti¬ 
neretului favorizează consumul de stupefi¬ 
ante. In 1982,un număr de 3.000 de tineri 
au cerut de bună voie să fie supusl unul 
tratament de dezintoxicare. In urma consu¬ 
mului de droguri,în ultimii ani s'au în¬ 
registrat 30 de decese. Se estimează însă 
că numărul celor care au consumat cel pu¬ 
ţin odată stupefiante,se cifrează actual - 
mente la circa 30.000. 

In Ungaria s'a acceptat adevărul că so¬ 
cialismul nu rezolvă de La sine problemele 
sociale,cum ar fi criminalitatea Juvenilă; 
numărul asa zişilor tineri-problemă a fost 
- potrivit datelor oficiale de aproximativ 
130.000 în anul 1982. Caracteristic pentru 
Ungaria este că problemele tineretului 
sunt discutate în presă si in emisiunile 
radiodifuziunii si televiziunii fără nici 
un fel de reticenţe. 

La 23 Mai anul curent a fost Judecat la 
Budapesta apelul celor patru membri al u- 
nei formaţii de muzică "punk",împotriva 
condamnării de prima instanţă; unul dintre 
el încă minor,iar ceilalţi trei în vârstă 
de 20 pană la 22 de ani.'Ei au fost condam 
naţi la câte doi ani de închisoare,suspen“ 


N UNGARI 

darea executării pedepsei fiind acordată 
doar acuzatului minor. Vina lor a fost 
parodierea textului unui cântec popular 
rusesc. In prelucrarea realizată de gru¬ 
pul "punk", era vorba de banda de comu¬ 
nişti blestemaţi,cărora li se ura să a e 
bălăbănească In spânzurătoare. Intr'o al 
tă compoziţie, intitulată "rachetele SS- 
20 ", condamnaţii îşi exprimau convinge - 
rea că armele atomice sprijină atât I n 
E6t cât şi în Vest tendinţele dictatori¬ 
ale şl teroarea poliţienească. 

Cel mai militanţi din punct de vedere 
politic sunt studenţii. In cadrul organi 
zatlel de tineret au fost înfiinţate de 
altfel grupuri de lucru, în care a fost 
discutat aprins programul de reforme e- 
conomice si sociale al partidului. Cel 
mal mare cămin de studenţi din Budapesta 
a introdus auto-admlnlstratia. Cu ajuto¬ 
rul fondurilor realizate de pe urma unul 
concert disco săptămânal, conducerea stu 
denţeascâ a căminului finanţează manifes 
ţări de informare. In cercurile studen¬ 
ţeşti ungare se preconizează o sinteză 
între principiile democraţiei occidenta¬ 
le si cele ale "socialismului" ungar. 


TOT DESPRE SITUAŢIA 
DIN UNGARIA 

Clişeele care circula in Europa occi¬ 
dentala in legătură cu Ungaria sunt des¬ 
crise de Jan Krosz in reportajele sale a- 
parute in ziarul LE MONDE, in modul urm㬠
tor: "Cazarma cea mal vesela din lagarul 
socialist"; "tara est-europeana, care co¬ 
chetează cu capitalismul, fara a Îndrăzni 
sa-si insele bărbatul sovietic, pe care 1 
l-a Impus istoria"; "singura tara comunlş 
ta in care primul secretar de partid, 1®' 
nos kadar, este cu adevarat popular, cu 
toate ca in 1956...", e tc. Ultimul clişeu, 
pe care l-am menţionat este trunchiat, cu 
un fel de pudoare occidentala fata de g fl ţ 
<L . Aluzia iu roiul Jucat de Kadar In 
zdrobirea revoltei populare cu ajutorul 
tancurilor sovietice este insa lipsita 
orice echivoc. 

Aceste clişee, la care -citind reporta 
u 1 3 ar Putea adauga si altele, nu sunt 
upj parertio ziaristului francez, nici fl 
^vmate si nici neadevăr a t e. Ele sunt re 


citatul unor simplificări, in Ungaria,ca 
<j C altfel si tn alto părţi alo Europel ţV i 
statorului t se reproşează ignoranta Oc¬ 
cidentului sl lipsa iul de Interes.U fel 
c a în alte părţi, vizitatorul rămâne fra¬ 
pat la descoperirea umil naţionalism foar 
te profund, afişat sau disimulat, mai 
pregnant sau mal puţin pregnant, în func¬ 
ţie de caracterul interlocutorului şi de 
poait ia sa în viaţa publică. Sub noţiunea 
de naţionalism, ziaristul înţelege o nu¬ 
anţare intervenita In atitudinea fata de 
Uniunea Sovietica, precum si -s'ar spune 
mal ales- atitudinea fata de România. 

In raporturile dintre Ungaria sl Uniu¬ 
nea Sovietica, nuanţele fine, puse tn cir 
cuţati e privesc problema subordonării in¬ 
tereselor naţionale faţa de interesul co¬ 
mun, cu alte cuvinte fata de interesul 
conducerii sovietice; această subordonare 
nu poate avea loc, conform unei alocuti - 
uni rostite de Szuros, noul secretar al 
comitetului central la şcoala superioară 
de partid, decât In împrejurări excepţio¬ 
nale. Tot cu acelas prilej, Szuros vorbea 
de o cooperare bazată pe un program de ac 
tiune comun, acceptat în mod liber, 
poate fi realizat în cadrul unui nou ţip 
de relaţii socialiste, opuse interpretă - 
rli schematice a coordonării politicilor 
externe, vestigiu al perioadei precedente 
cu alte cuvinte al perioadei staliniste. 

Conducerea ungară este conştientă 
linia sa a avut un anumit rezultat, forma 
lat în modul următor: "Este un lucru 
notorietate publică, că anumite ţari ca 
Pitaliste consideră condiţiile existente^ 
în Ungaria drept o varianta relativ 
ceptabilâ a socialismului. Această P ai c 
cularitate a Ungariei, care -pentru con 
cere- nu constituie nici un merit s n 
0 greşeală, cl doar o realitate, P°* 
folosită pentru dezvoltarea contacte 

c u Occidentul. Ian Krosz citează op i 
n ui inalt cadru, şeful secţiei n tl 
°nşle a comitetului central, (, yu a ^ 
care neagă ca Uniunea Sovietică ar 
cu ochi răi aceste contacte cu c i a . 

,B — ’ ' şte, ziaristul f J a "®* d(cll| 

rtajul său dtforlt* . ltâr . 


1° ce-l p r lv«» 

*««« tn reportajul —-. - lrlt ai 

d ln care rezulta totuşi o anurn 
existentă In Kremlin. „ 01 , s tatarl* 

Dn Interes deosebit merita 11 cu 
'* ziaristului france’ I" l)up>» 

lintra 1 ni n 1 1 c * *»- * 

'■* fl trage atent la citit oi ii 1 ’ 1 


tarA^t^j^ 01 ’^ neobl ? n «It. ca intr'o 

tlve cr * * e fac< •P'ecl.rl 

ales tn L. * ° tflra fr4 ?e«eă, mai 
Krosz (Jfl, v ,n,Jl rlflrln occidental, lan 
claram ,' rauze) c ltc«â următoarele d s 
din Budan" ? Un ° r lnter ut ori oficiali 

HoUtica Iul Ceauaescu este absolut 
rldlcuia. El vrea ca România să joace ro¬ 
lul unei Frânte a Europei răsăritene, dar 
acest lucru nu este credibil. Misterul ro 
™in, este că având condiţii naturale atât 
de favorabile, el nu reunesc să realizeze 
un excedent agricol". 

\a comitetul central, continuă autorul, 
şeful secţiei Internationale refuză să 
meargă atât de departe sl afirma că situ¬ 
aţia nu trebuie dramatizata. El a afirmat 
câ relaţiile economice cu România sunt sa 
tisfâcatoare. întrerupând expunerea zia¬ 
ristului francez, trebuie sâ facem obser¬ 
vaţia, că mass-medtile ungare afirmau cu 
alte prilejuri, câ relaţiile economice nu 
sunt chiar satIsfâcatoare, manlfestându-se 
în aceasta prdlne de Idei o anumită nomuj 
turnire. Relaţiile politice dintre cele 
doua tari, au fost caracterizate da func 
tionarul de partid menţionat cu termenul 
de constante, cu restricţia ca exista a- 
nurnite dlfcrenduri, dlfcrenduri pe care 
ins! nu ie-a conturat. In toate celelalte 
domenii, problemă existente .unt .pred 
ate ca destul de grave, ziaristul tlnand 
,â sublinieze că este o apreciere a In¬ 
terlocutorului său ungur. 

Mărul discordiei este tratamentul a 
pllcat de regimul Ceausescu " lno '‘ţ a 4 i 
hlare dtn K,winla. Această problema 
ma « h ' 8r o tensluue al Intre «utorltatlle 
provoacă anumite cercuri 

tLle pe de al * â P arta * avand U * 

lnte Î C ^l mult sau mal puţin strânse cu 

gaturi mal m culturll .1 educaţiei 

opoziţia. Mint pudapoata, Kopeczl. ori- 

gUV dînTranlllvtnla. aatlmeaza ci prea 
« lna ‘ dl 1 .... noate decât să dăuneze uo- 


mult vacarm nu poate ul (Ubor 



bă 
dac 

reproducem: 

"Nu numai c 
înăbuşe In I’" ' 
r putea ap*"* 

















vocâtor, dar c.le refuză -pe deasupra- să-şi 
Împlinească o datorie elementară: si anume 
de a-i primi pe aceia dintre ungurii din 
Transilvania, care -săturaţi fiind- doresc 
să emigreze". 

Filosoful ungur Gabor Miklos Tamas,str㬠
mutat din Remania In Ungaria, vorbeşte aşa 
dar in mod oarecum public -pentru prima da¬ 
tă potrivit cunoştinţelor noastre- de exis¬ 
tenta unei dorinti de emigrare în rândul u- 
nei părţi a minorităţii ungare, făcând un 
reproş conducerii de la Budapesta că i se o 
pune. In aceasta problema particulară, exis 
ta aşadar o identitate de poziţie Intre Ra¬ 
dar si Ceausescu. De altfel la comitetul 
central ungar, lui Jan Krosz i s*a spus că 
problema trebuie pusă în modul următor: In 
aceasta parte a Europei trebuie asigurată 
existenta acestor minorităţi si a acţiona 
în asa fel, încât ele să-şi poată păstra 
caracteristicile lor naţionale. După ce re¬ 
produce aceste cuvinte si menţionează recu¬ 
noaşterea interlocutorului său, că socialis 
mul nu a rezolvat problema naţionalisraelor" 
aşa cum se crezuse iniţial, ziaristul fran¬ 
cez citează o pare*dcu o anumită circulaţie 
în Ungaria. Si anume că sovieticii fac tot 
posibilul pentru a întreţine desbinările.In 
repetate rânduri, Jan Krosz a auzit la Bu¬ 
dapesta părerea că pentru Ceauşescu, singu¬ 
rul mijloc pentru a putea rămâne la putere, 
este de a agita faţă de Români, primejdia 
ungară. 


PE MARGINEA ATENTATU¬ 
LUI CONTRA PAPEI IOAN 
PAUL AL II-LEA 


Precizia cu care a fost executat atenta¬ 
tul asupra papei Ioan Paul al II-lea, pere¬ 
grinările anterioare ale ucigaşului prin 
diferite ţâri europene, precum si alte c⬠
teva indicii au sugerat încă de acum trei 
ani ipoteza că turcul Aii Agca n'a fost de¬ 
cât executantul unui complot cu o participa 
re largă, urzit la un nivel relativ ridicat. 
Condamnarea la inchisoare pe viaţă a tero 
ristului turc de către justiţia italiană a 
însemnat doar închiderea unui prim capitol 
In aceasta afacere tenebroasă, în care jus¬ 
tiţia si opinia publică nu şi-au spus încă 
ultimul cuvânt. 

La câtva timp după reluarea anchetei i u - 
dlciare In 1982, ziarista americană Claire 


Sterling a publicat o carte senzaţiona¬ 
lă, apărută si în traducere franceză la 
editura "Nnznrine", sub titlul "Le Tem- 
ps des assnssins" -timpul asasinilor. 
Concluzia cărţii era că atentatul împo¬ 
triva papei Ioan Paul al II-lea a fost 
rezultatul unui complot urzit In Europa 
răsăriteană. Această teză a fost respin 
să cu indignare de exponenţii lagărului 
sovietic. In Occident, diferitele rela¬ 
tări în legătura cu arestarea cetâteanu 
lui bulgar Antonov, complice prezumat" 
al lui Agca, au creat impresia că o e- 
ventuală clarificare a enigmei este con 
slderatâ Jenantă. 

Intre timp, cercetările justiţiei l- 
taliene se apropie de sfârşit. După ce 
a examinat nu mai puţin de 25.000 de pa 
gini de procese verbale întocmite de ju 
decătorul de instrucţie Martella,procu¬ 
rorul republicii italiene Antonio Alba- 
no şi-a prezentat concluziile într'un 
raport de 78 de pagini, depus la jumata 
tea lunii Mai. El cere punerea sub in¬ 
culparea penala şi traducerea în justi¬ 
ţie a 9 cetăţeni'străini, trei bulgari 
si şase turci, pentru participarea la 
un ccxnplot urmărind asasinarea papei. 
Raportul procurorului (care numără 
mai bine de 1.000 de pagini), spune 
printre altele ca: "Cerc tarile Intre 
prinse au reuşit să demonstreze exlsten 
ţa unui vast complot în care mafia tur¬ 
că cu cartierul principal în capitala 
Bulgariei Sofia şl -după cum se exprimă 
textual procurorul- diferite organisme 
instituţii ale statului bulgar. Cei 
trei bulgari, împotriva cărora se cere 
deschiderea acţiunii publice, acţionau 
toti în Roma la data atentatului. Procu 
rorul îi califică drept agenţi al ser¬ 
viciilor secrete ale ţării lor. In ra¬ 
port se mai menţionează de asemenea 
existenţa unor indicii concordante şi 
grave, din care se deduce o participare 
activă şi a ambasadei bulgare. 

Dificultatea principală cu care au 
ost confruntaţi anchetatorii a fost 
psn e credibilitate a tuturor persoa 
c OT / mP ! 1Cflte * Pre veniţll -constată " 
t ” ru " a P ar ca nişte profesionişti 
ml / prin clur ?i prin dârmon si ca 
Aecfl ln ° S î lnvetera ţi. Însuşi Mehm4t AII 
antr’.r" 8a ? ul > ale cărui desvălulri au 
finit !| dC ° restarea celorlalţi, este de- 
ept un mercenar josnic, care nu 


sc lasă întrecut de complicii sal î n artn 
minciunii• Mărturisirile asasinului au 
fo$t privite de aceea cu toată suspici,, - 
n o.i. Du P a cat sc parc ’ a Prcciază ziarista 
americană, tot ceea ce era esenţial tn 
mărturisirile sale pare să fl rezistat v.. 
rlflcării extrem de riguroase întreprinse 
de magisti aţii italieni. Procurorul scrie 
textual: Toate declaraţiile lui Agca.toa 
te explicaţiile şi toate detaliile furni¬ 
zate de el au fost cercetate şi verifica¬ 
te, Examinând toate considerentele pro si 
contra, reconstituirea crimei, pe baza 
indicaţiilor lui Agca, apare convingătoa¬ 
rei 

0 atenţie deosebită a fost acordată de 
asşmenea acuzaţiei formulate de guvernul 
bulgar în Mai 1982 -când Agca s'a hotâ- 
rît în sfârşit să expună întregul adevar- 
câ acesta este un pion în complotul...im¬ 
perialist împotriva statelor comuniste.Cu 
vernul bulgar adaugă că desvalulrlle sale 
i-ar fi fost dictate de serviciul de se¬ 
curitate Italian şi de C.I.A. Câteva a- 
liniate din raport sunt dedicate dovedi - 
rii lipsei de veracitate si verosimillta 
te a acestor afirmaţii. 

0 parte din concluziile procurorului 
furnizează explicaţii pentru atitudinea e 
nigmatică a lui Agca în perioada dintre a 
restare si începerea desvâluirilor. Pen¬ 
tru magistrat! si tot aşa pentru ziariş - 
tli care au urmărit procesul, indiferenţa 
sa insolentă faţă de perspectiva de a-sl 
Petrece restul vieţii în închisoare. După 
cercetări, atitudinea teroristului turc, 
0 re-editare a atitudinii sale în închi¬ 
soarea turcească după asasinarea unul zi* 
ar lst turc, apare absolut logica. El era 
s lgur că mandantii săi vor organiza 
no «ă evadare şi -pe măsură ce timpul tre¬ 
cea- Agca adresa acestora mesaje cifrate, 
* e ">nalându-le că începe să-şi plar dâ rab * 
darea şl cerându-le sâ-si îndeplinească 

® n 8ajamontele luate fată de el. Cand ? 

seama ca promisiunile rămân li ter 
®° a rtâ, că rămăsese singur abandonat 
°£i si ca se sacrificase degeaba, e * 
să rupă tăcerea. Exact la un 

e la arestare . . lor 

A CU2a!tille aduse dc A g C a complic 

s Vf ipa 1 i > şefii organizaţiei U P 
d rl '. Oral Ceşik şi Musa Serdar, u u ^ 
tâh mafiei turce Bekir Ce >-n . - 

J oilor bulgari. Serghel Antonov lod^ 
ivazov şi Jelio Vasslllev. aa fost 



firmatc pri n detaliu» ,, , 

de Agca sl corohor . V* fapt furn i z «te 
declaraţiile unor 3 6 lnare P ar te prin 
sl P rÎntr'un mr martorl independenţi 
ale. ' ° număr de dovezi materi 

kT ta “ 

politic ţi i 11 RaFe ov<?au un interes 

lea Âvâir r JPrlmC P ° loa " PauI a > 'I- 

dert i U uat He slnd icatul indepen- 

1980 M '’ Z ’ oli,Jarltat ea tn vara anului 

constîr T Pr °' ,U93 de atest 
constituiau o ameninţare extrem de per leu 

oasa pentru statele comuniste din Europa 
răsăriteană. Acestora 11 se pdrea c'a le 
sunt periclitate coeziunea lor politica 
si .strategia lor militară. întrucât criza 
ideologică din Polonia era cauzata de fer 
voarea religioasă a populaţiei, sprijini¬ 
tă si încurajata de primul papa polonez 
din istorie, conducerile comuniste soco - 
teau că eliminarea fizică a papei va sl㬠
bi si diviza revolta poloneză. După păre¬ 
rea procurorului, decizia ca papa să fie 
suprimat a fost luată de o personalitate 
extrem de puternica. Claire Sterling cre¬ 
de că aceste cuvinte se refera ia şeful 
de partid si de stat bulgar Jivkov. 

Restul raportului, descriind amănunţit 
pregătirile pentru atentat, între altele 
contactele cu membri ai ambasadei bulgare 
la Roma, constituie o lectură extrem de 
palpitantă. Prin conţinutul său, expune - 
rea rece si riguroasa a Juristului între¬ 
ce fără nici un efort vizibil suspensul u 
nui roman de spionaj. 


n i p L 0 N A T 
UCIS LA 


IORDANIAN 

bucureşti 


. ai Mufti cel de al doilea diplomat 
A r!mbasadei Urdanlene dela Bucureşti, a 
8 îmnuscat iu f a » hotelului Bucureşti 
fost împuşca ; t tlel t eroriste-co 

dC t^rle 8 Negru”, care a fost 

munlste ■ e P . dlat de miliţie sl i- 
arestat a P raap Ahmed Noh > d Aii Hersh, 27 
dentlficat a Ah F<cuUatea de Conscruc 

c.drul Wi— 

tractat ageur 11 f'SeDtembrle Ne 
















• 50 - 



ŞTIRI D 

A Din raportul de activitate pe anul 1984 
el Asociaţiei Ortodoxe din Nord-Vestul Ger 
maniei, semnat de dl. Alexandru Suga.şi a- 
probat de Adunarea Generala tinutA In data 
de 27-10-1984, extragem: 

"Se încetăţenise părerea că romanul se 
apucă greu de'lucru, dar se lasă uşor. Ei 
bine, aceasta nu se potriveşte aici la no- 
Ion, fiindcă noi am început un lucru greu, 
l-arc continuat si l-am perfecţionat. Am în 
ceput activitatea într'o situaţie extrem 
de grea. Ni se sugera ideia să renunţăm la 
activitate, fiindcă la acea vreme se propo 
văduia coexistenta si se vorbea de vremuri 
noi. Ni se şoptea la ureche că se petrece 
ceva si In curând se vor schimba multe. Se 
vorbea de schimbări de oameni si chiar de 
metode, ca se va da pământ la ţărani,că se 
vor înfiinţa partide politice si că se va 
reîntrona libertatea. Condiţia esenţială 
să nu punem piedici progresului. La acea 
vreme, £n Biserica Sf. Gereon, veaneau pu¬ 
tini. Unii agitau din umbră pentru regimul 
odios din tară, iar alţii ne denunţau la g 
utoritâti că facem politică în biserică. 

Din putinii de atunci si slabi, ne-am în¬ 
tărit şi numărul nostru a crescut. In 

schimb situaţia a rămas aceiaşi. In tară 
nu s'e schimbat nimic, din contră mizeria 
si teroarea au crescut. Cei ce ne povâtu- 
iau la resemnare si ne acuzau s*a dovedit 
ca n'au fost corecţi, ci că au fost în 
slujba duşmanului. In frunte cu părintele 
Mircea Domitriu, cu energia lui Gheorghe A 
crivu, cu dumneavoastră cei care 9unteţi 
prezenţi aici şi cu cei din afară care ne 
sprijină şi ne stimează am înfiinţat o co¬ 
munitate creştinească si românească, care 
aici în Germania nu are asemănare. Puterea 
noastră consta din faptul că nu suntem o- 
bligaţi să ţinem seama de sfaturi venite 
din afară. Nici de organizaţii străine şi 
nici de binevoitori străini. Singuri ne a 
chitâm obligaţiile fără a apela la mila 
străinului. Anul trecut au intrat în casi¬ 
eria asociaţiei peste 20.000 D. M., o sumă 
care reprezintă jertfă, dar în acelaşi 
timp si încredere. Nu ne-a reuşit sa avem 
locaşul nostru, o dorinţă nu numai a pârig 
telul Mircea Domitriu, ci şi a Comitetului 
dar rămâne un deziderat de viitor. SI după 
cum am realizat atâtea -cartea de rug㬠
ciuni, broşuri si diferite comemorări-,sun 
tem siguri, că, cu ajutorul lui Dumnezeu 


IN EXIL 

vom realiza şi aceasta dorinţă... 

Comitetul Asociaţiei mulţumeşte tuturor 
acelora care îsi dau osteneala, prin ser¬ 
viciile si sacrificiile pe care le fac şi 
contribuie la bunul mers al Asociaţiei si 
la marile realizări. In mod special aducem 
mulţumiri d-lor dr. Victor Malcoci, Vasile 
Ghilescu, Nicolai Paul, Nicolae Peceli,Dan 
lonescu, Horia lonescu, Christian Malcoci 
care au ajutat la diferite lucrări în bi¬ 
serică. Aducem mulţumirile noastre tuturor 
acelora care au contribuit băneşte la aco¬ 
perirea cheltuielilor şi procurarea materi 
alelor pentru bunul mers al Asociat iei.•, M 

Cotizaţii şi donaţii se pot achita în 
conturile Asociaţiei: Rumânisch-Orthodoxe 
Kultusgemeinde e. V. Koltv. 

-POSTCHECKAMT K0LN BLZ Nr. 370 100 30 

Konto Nr. 36 30-306 

sau 

-STADTSPARKASSE K6LN 
Konto Nr. 356 25-25. 

Adunarea Generală din 27.10. 1984 a ho- 
târît ca articolul "In slujba contra con¬ 
ştiinţei", semnat de Al. Şuga In revista 
noastră Libertatea,Anul 3, Nr. 26, Septem¬ 
brie 1984, să fie răspândit în numele Aso¬ 
ciaţiei Ortodoxe Române din Kolrv. 


BLZ Nr. 370 501 98 


«{♦Tot din Germania, suntem înştiinţaţi si 
despre raportul de activitate al asociaţi¬ 
ei nou create, "Liga Anti-Jalta", precum 
şi despre sarcinile de viitor ale acestei 
asociaţii. Urăm succes în nobila ei cauză, 
demascarea infamului act de vânzare al ţa 
rilor Europei răsăritene imperialismului 
sovietic şi anularea lui de către guverne 
le Statelor Unite si Marii Britanii. 

^Duminică, 2 Decembrie 1984, s*a ofici¬ 
at la Biserica Sf. Maria din Chicago, un 
parastas pentru pomenirea marilor martiri 
care au fost strangulaţi în noaptea de Sf. 
Andrei, (29 Noiembrie 1938), Corneliu Ze- 
lea Codreanu, grupul Nicadorilor si Decern 
virilor, de către regimul carlist. 

Parastasul a fost organizat de către 
f* r • Alexandru Ronnett si grupul legi" 
onar din Carnizoana Chicago. 

Comemorarea a mai avut loc si în alte 
centre romaneşti din Lumea 1iberâ,printre 
care Madrid, Paris, Koln şi Sao Paulo. 

Dumnezeu să-i albe în paza. 


"ŞiCasa Română din Paris (Le Maiaon Rounyi-™ 
ine) • 

Din raportul de activitate al Casei Ro- 
^ne din Paris, înfiinţată cu doi ani de 
zile în urmă, reţinem numeroasele şi in¬ 
structivele cursuri şi conferinţe/ ţinuţi 
sub auspiciile Instituţiei mai sus menţio¬ 
nate, la care participă un important număr 
de specialişti în materie, cura ar fi:M.Nea 
£u Djuvara, M. Al. Danielopol, Prof. Petre 
Năsturel, ca să nu amintim decât pe câţiva 
dintre aceştia. 

Ca obiective, Asociaţia culturala "Casa 
Româna", are în vedere pentru viitor obţi¬ 
nerea unui nou local, un număr prepresiv 
de cursuri şi conferinţe, variate si mulţi 
ple manifestări culturale. 

♦{♦"Un caiet muzical intitulat "Vechi cân¬ 
tece si jocuri din Basarabia", ca si dis¬ 
cul deosebit de ilustrator al acestor cân¬ 
tece, îsi ating cu plinătate scopul propus, 
acela de a nu laşa uitării simţăminte le, do 
r uri le si aspiraţiile Românilor, aflători 
Intre Prut şi Nistru. Aceasta modestă an¬ 
tologie basarabeană" vine sâ demonstreze 
că Înaintea ideilor expansioniste ale Iul 
Petru cel Mare şi ale adepţilor săi, fol¬ 
clorul, care-şi consacra aşa de greu pro - 
pria-i creaţie, exprimă în româneşte i* to " 
ria unei existente cu multe secole Înainte. 
E greu sâ muţi din loc o asemenea piatra 
de hotar si e şi mai greu să o faci â 

pară. Puritatea limbii şi a melosu u P _i . 
Iar cu unele inflexiuni bizantine 3 * j\/ 
trat nealterata Incadrându-se 
le specifice spiritualităţii romane # 

u"u;;"dl„ icrleoâre* Prof. *orol 

Atât discul (preţul de c0SC ex- 
caletul muzical ($15) -P 1 ^ * draaa: 

peditie-, se pot comanda la 
"Le Patenteux Inc. 

975 Saint-Andrc 
Montreal, Que. 

Canada, H2L, ManoW’âco, 

Autorul lor este l’rol. « 3tab lU t eu 

“n-ist liric, muzician, P<* ' bll , e cuno«cut 

“'dl timp tn urmă In ‘ ®» a ’. cV isiunea si 
arcurilor artistice dela ţe 
Posturile de radio canadian . 


- 51 - 


V. Voiculescu 


si 


COLIND UITAT 


Cântă lin colind 
Pe la porţi oierii 
Se trezesc zâmbind 
Dis din zori boierii 


Flori de cald iatac 
Dalbe Jupânlţe 
Galeş îşi desfac 
A genelor ite. 


Scuturând din bărbi 
Smocuri de ninsoare 
Trec smeriţii sârbi 
Până sub pridvoare. 


Scot de sub rainte3n 
( lopot d'acioaio 
Şi menesc d'un an 
Pricopsit în ploaie. 


Kanu pe rând Ii chiamâ 
La 'nchinat stăpânii. 
£i ating cu teamă 
Caşul dulce-al mâinii. 


"Azi e pe pământ" 
(Starostele zice) 
"l-eroi Domnul sfânt" 
ni trâznesc din bice.. 


....Stau în staul jos 
Boi vărgaţi cu sângr 
Intre ei Cristos 
Desmierdându-l plâng 


























- 52 - 



Sâmbătâ 1 Decembrie 1984, Centrul Cultu¬ 
ral Românesc din New York a comemorat ziua 
de 1 Decembrie 1918, ziua Înfăptuirii năzuin 
telor milenare ale naţiei române: ROMÂNIA-MA 

RE. 

Membrii Centrului Cultural Românesc din 
i«ew York Întruniţi In Adunare Generală au 
păstrat un moment de reculegere In memoria £ 
roilor neamului căzuţi la datorie. După rugă 
ciunea de deschidere, Dl. Dr. Alexandru Bra- 
tu a prezentat tn cuvinte emoţionante circum 
stanţele istorice favorabile făuririi Rom⬠
niei Mari, precum şi eroismul Naţiunii Rom⬠
ne ce n'a pregetat să ofere pe alturul cre¬ 
dinţei naţionale jertfo supremă: Bângele fi¬ 
ilor ei din care s'a născut komânia Mare. 

Vorbitorul a captivat atentia si inimile 
ascultătorilor care l'au aplaudatcu entuzi¬ 
asm. Dl. Dr. Alex. Bratu a încheiat prelege- 
ie» exprimându-şi convingerea că românii din 
c/.il nu vor uita sacrificiul Naţiunii Române 
din 1918 si că vor continua lupta generaţii¬ 
lor trecute. In acest context, vorbitorul n 
urat Centrului Cultural Românesc activitate 
bogată In sânul comunităţii româneşti din 
txi), activitate centrată pe prezervarea si 
propagarea culturii autentice româneşti, na¬ 
ţionale si creştine. 

In continuare membrii Centrului Cultural 


Românesc au discutat statutul de funcţiona¬ 
re a distinsei instituţii culturale mai sus 
menţionate. Pornind de la premisa corectă 
că societatea românească din exil reprezin¬ 
tă o multitudine de grupuri social-politice 
cu opinii, câteodată foarte diferite, mem¬ 
brii fondatori, ce au pus bazele legale ale 
Înscrierii Centrului Cultural Românesc din 
New York ca persoană Juridica şi au defini¬ 
tivat la baza statutului de funcţionare, 
principiul democratic al reprezentării ega¬ 
le a tuturor grupurilor (In afara celor mar 
• 1^-t» ot i afiliate cercurilor subversive 
considerate ca atare de către guvernul USA). 
Acest deziderat major a fost împlinit sub 
orma Consiliului de Coordonare, ce cuprin¬ 
de cate un reprezentant al fiecărui grup so 
cial doritor sa participe la activităţile * 
enlru ui Cultural din New York. Keprezen - 
anţii grupurilor respective sunt aleşi de 
re membrii organizaţiilor din cor./ fac 
* f l au dreptul La un singur vot decizi 
>naiM. n hot.ârlrlle Centrului Cultur.il, U- 
vi.r .,0 Irutea, principiile democratice şl 
Siguranţa instituţiei culturale sunt astfel 
giraţii. In continuare membrii Adunării 

dentoV 1 se<1 * u * legal (primirea corespon 
.... 01 c <-ntrulul Cultural Românesc din 

wr '"’d râ»ânâ cel anterior: Dr. Alex. 


jjŞu, l ()z * ‘ 55 » 107 St., Richmond HUI, 

(i eW j York, 11417 . 

h n continuare, a fost stabilită condu- 
cerrn Centrului Cultural Românesc din New 
York. după cum urmează: 

CONSILIUL DE COORDONARE 

-- ■— - ■— * " - " ~ 

(Reprezentanţii organizaţiilor membre a 

le Centrului Cultural -fn ordine alfabe 

tjLcâ): 

-ţompozitor Antonescu Adrian: A.R.O.Y. 
(Tinerii Ortodocşi Ranano-Amer icani). 

-Lng. Cantor Valentin: Societatea Avram 
Ian :u 

. irof. Lucaciu Delia: Asociaţia femei¬ 
lor . 

-îrhitect Moga Emil-Teodor: C.N.R.E.v^o 
mit îtul National Roman de Eliberare) 

- redactor Nicolae NiţĂ: RaA.N.C* (Con 
grecul National Romano-American) 

A râmas vacant locul reprezentantului 
din partea F.R.A.L. (Forţa Română de Acţi 
unei pentru Libertate), până la primirea 
mandatului de către Centrul Cultural din 
parţea organizaţiei menţionate. 

Consiliul de Coordonare reprezinţi 
ganal de conducere al Centrulu d ac . 
Scunesc dl. Nov York, r*spu«. « ,e 
tivltatea şl atitudinea instituţiei. 

WTROllL EXECUTIV 
-reşedinţe: In». 

Si» mUte.ce HI- 
mori: d-nll P.ul SJ " ÎC “ 

dunareu Generală In d-lui 

pentru prelungire. un 

Tcnnyson Constanţi P rat itudlnea pen 
expr tmându-şi astfel k du , activi 

„iei m.ţln. in ret J < %., c din 
le Centrului Cultur lW *. 

York In perioada l« - rll Genera¬ 
li continuare Koni aoesc au stabl 

Centrului Cultur org anU«^ e * un ;‘ l 
ca obiectiv l»^* 1 8 { U l de 24 Ia- 
Pomâneştl cu oc * ll)ate lor Ri»*n«' 
le -ziua Unirii ^"^„tistlc, I- 
Lllle bogatului V» loc această cg 


-Dr. Alexandru Bratu (consilier juridic 
al Centrului Cultural Românesc): (718) - 
441-5008 

-Red. Nlţâ Nlcolac (membru fn comitetul 
de coordonare): (713) 361-7356 

-Ing. Tonnyson C-tln (preşedinte al Cen 
trulul Cultural Românesc): (71-.>726-4973. 

Sperăm şl totodată suntem convinşi eâ 
toţi col ce vor ve~l i.j spectacol vor sa¬ 
vura cu plăcere o autentică Seară R^mâneas 
că. 

In final, AJunarea Genera’i a 'oca» 
prin balot secr t t la interior uanţlo 
natâ. După numărarea lor, rezultatul nu a 
putut fi decât cel aşteptat din partea u- 
nul grup doritor să facă ceva pentru co¬ 
munitatea românească din New York,atât de 
mult neglijată In trecut şl votul a foat 
In majoritate covârşitoare pozitiv. 

Urăm si noi Centrului Cultural Rom⬠
nesc din"New York mult succes tn cauza no 
bilă pe care a tmbriţlşat-o sl invităm to 
todată şl alte eventuale grupuri sâ las! 
din Izolarea tn care s'au închistat 
ani de zile şl să pună umărul la carul a- 
utenticei culturi rcmâneştl din New York. 
Contrlhutla lor va fl fără Îndoială pre¬ 
ţioasă si binevenită. 

Fie ca bucuria ce cuprinde Inimile tu¬ 
turor creştinilor odată cu celebrarea naj 
terii Mântuitorului nostru Isus Chrlstoa, 
Ilustrată atât de viu In luminile strălu¬ 
citoare ce împodobesc pomul de Crăciun,«a 
copleşească sufletul celor mai sceptici 
fndemnându-1 la reconcilierea fn B P| rlt 
creştin a divergenţelor personale al 
““ jlîiw. foc.rul.il .11 culturi cutuntU 
naţională şi creştină din New York. 

SĂRBÂTORJ FERICITE 

la mulţi ani! 

RE DAC T IA 
































- 54 - 


Luptati împotriva revizionismului maghiar ! 

’TRANSUVANIA’ 


A F 

ROMANI 

SI 

ROMÂNCE 

"Noi am arătat poporului şi luciii în¬ 
tregi cu istoria,cu filozofia şi cu etno¬ 
grafia In mână, cine şi ce este acest po¬ 
por, de unde vine, ce limba vorbeşte şi 
ce viitor are. ldeea aceasta a unităţii 
neamului nostru, confirmată prin unitatea 
limbii şi obârşiei comune, a fost purtată 
In toată lumea culta cu consecvenţă si cu 
convingere că acest popor are drept la u- 
nitate politica" (Vasile Lucaciu) 

Cu istoria, filozofia şi etnografia în 
mână ne-am purtat pribegia de-a lungul a- 
tâtor secole spre a ne dovedi existenţA 
de necontestat şi am reuşit să impunem ma 
rilor puteri o Românie Întreagă. După ce 
as impus lumii Întregi prezenţa noastră, 
cupă ce le-am dovedit cu prisosinţă că ro 
mânii sunt o naţiune tânără care urmează* 
cu perseverenţă exemplul Înaintaşilor lor 
pe calea progresului, când o lume Întrea¬ 
gă a reuşit să Înveţe acest lucru, se pa¬ 
re că va trebui a'o luăm din nou de la In 
ceput; şi o vom face pentru că avem toată 
dreptatea din lume de partea noastră si 
pentru că adevărul trebuie să triumfe. 0 
vom face, pentru că sute de ani de Împila 
re nu ne-au zdrobit, valurile zbuciumate" 
ale istoriei nu ne-au clintit din arcul 
Carpaţilor, coloana noastră vertebrală,sa 


E L 


PRO UNIONE 0MN1UM ROMANORUM. QUI TA¬ 
CIT CONSENTIVE VIDETURÎ 


PENTRU UNIREA TUTUROR ROMANILOR. CINE 
TACE, CONSIMTE 1 




mavolnicia şi minciuna nu ne-au tnspăimân 
tat. Teoria existenţei unei "terra deşer¬ 
ta" la venirea ungurilor (hunilor) tn cam 
pia Panonică nu stă In picioare şi aceas¬ 
ta, lăsând la o parte alte surse de in¬ 
formaţie istorică, pentru câ istoricii si 
cronicarii maghiari Înşişi au consemnat 
prezenta populaţiei autohtone pe acel te¬ 
ritoriu si faptul câ aceasta nu s’a re¬ 
tras şi nu s'a mişcat dela vatra sa In 

vremea invaziei hunice. (Simon Keza "Chro 
nicum Kungaricum"). Tot acelaşi cronicar* 
lj imon Keza, îi consideră pe secul descen¬ 
denţi ai hunilor care paralel cu aşezarea 
maghiarilor In Panonla s'au instalat în 
Uarpaţi, iar locuind acolo alături de po- 
pulaţla autohtonă, au Început să-i folo¬ 
sească chiar şl alfabetul care era latin. 

The Hungarians" cum ti numeşte Thomaa 
p * Neil în cartea sa "History of the Ca- 
tholic Church", Milvaukee 1965, pag. 173, 
au venit din Asia de la poalele munţilor 
iral-Altai. După ce au vânturat Europa,în 
dreptandu-se spre vest ca toate celelalte 
popoare migratoare, au fost înfrânţi de 
1 Ia ceeace l-a făcui să se în¬ 

drepte spre est si să se aşeze In câmpia 
Danubiului sau Panonla, asimilând obiceiu 
rile şi cultura populaţiei locale". 


Iar mai departe,"Gesta Hungarorum Chro- 
nicle" cel mai vechi document maghiar,des- 
crie luptele pe care aceştia le-au avut cu 
populaţia autohtonă, care este recunoscută 
ca fiind descendenţi ai daco-romanilor, lu¬ 
cruri deja lămurite de toate cronicile ţ⬠
rilor vest-europene. Lovindu-se de rezis¬ 
tenţa localnicilor, maghiarii au folosit 
calea negocierilor. Este clar aşadar, câ 
ei nu i-au cucerit pe romani cu sabia In 
mâna, vo 

ievozii români au acceptat suveranitatea 
maghiarilor dar şi-au condus singuri popo¬ 
rul. După ce maghiarii au fost înfrânţi de 
Oto 1 la 955 , voievozii români şi-au re¬ 
câştigat independenţa si au domnit înde¬ 
lungată vreme asupra poporului lor fără 
nici un fel de influenţă dinafară. 

De abea după anul 1000 când regele Şte¬ 
fan cel Sfânt a creştinat si a unificat 
triburile In primul stat maghiar, a reuşit 
să-şi impună suveranitatea asupra ducate 
lor din Banat şi nordul Transilvaniei, dar 
si atunci ele erau doar încorporate stătu- 
lui ungar ele fiind o Instituţie politic* 
de origine pur* românească. 

In scopul de a avea un control cât se 
poate de consolidat asupra Transilvaniei 
şl a resurselor sale naturale, regii un 
guri au Încurajat emigrarea secuilor şl 
saxonilor care au convieţuit de atun^. 
lături de populaţia romanească. Tot pentru 
a-sl consolida poziţia au apelat la nobl _ 
mea din vest care urma să se stabilească 
pe teritoriul Transilvaniei, P r “ n 
pământuri întinse. Pentru o scurtă P« 
dă de timp cavalerii teutoni au fost aduşi 
aici Iar călugări catolici din 
slt spre a organiza biserica. Cultura «« 
ghiarâ tn umba latină este întrutotu 

toratâ acestora. tnr«itat 

Colonizare. Transilvaniei Ine- 

ulei o ellpi, nici cier te P . 

lui război mondial, doai c A ^ tlonâ ij 
fost o««bătută cu procesul de de.naţ JJ 

zare. In perioada 

nou val de colonişti au romă” 

dul Transilvaniei. tn c f mp ^ rln foc şl 
nestl întregi au fost tr ‘‘ < ' U uC f a fără 
sabie. Soldaţii lui H° r ţ y f^ei şl copil 
U sute de români, bătrâni, f*»* 1 * 
fără apărare. ca în 


râ apărare. . t om 4 nte$te Iu 

La 16bo Nlkolaus J aJ *Ii" (He- 

:rarea sa: "Tortanet locuit 

rii istorice): ““ *li abl le; el 


trăiesc organizaţi în mici republici, în 
flecare vale câte una". Intr'adevâr, Tara 
Haţegului şl a Rârsei nu au putut fl cuce 
rlte decât târziu, în secolul XIV, Iar al 
câtulrea Târli Româneşti prin lupta de la 
PosadA, 1330, când Rasarab l-a învins pe 
Robcrt de Anjou precum şl victoria lui 
Vlaicu asupra Iul Ludovic I la 1369, au o 
prlt expansiunea maghLarâ înspre sud. 

Situaţia românilor din teritoriile în¬ 
globate regatului maghiar se înrăutăţea 
din ce în ce mal mult. Iar maghiarii de 
îndată ce au cucerit aceste teritorii a- 
parţlnând vechil Dacii, au început o In¬ 
tens* politică de desnaţionallzare şi de 
extincţie a etnlcltâtll. La Sinodul de la 
Buda, ia 1279,s'au hotârît metode drasti¬ 
ce de persecuţie a preoţilor români; erau 
împiedicaţi sâ-şl exercite cultul ortodox, 
să construiască biserici, Iar populaţia e 
ra sl ea împiedicată să participe la ser¬ 
viciul religios. La 1235 Papa Nicolae al 
lV-lea i-a dat ordin regelui Bela IV sâ-1 
dea afară din Ţara pe eretici. Această sl 
tuatle s'a înrăutăţit în tLmpul domniei 
Iul Caro! Robert d'AnJou, Iar la 1366 re¬ 
gele Ludovic cel Mare le-a cerut nobili - 
lor din Banat sâ-l aducă pe preoţi la o 
Judecata în faţa Tribunalului Regal şl s* 
•1 dea afara din ţară. 

Pierderea libertăţii, a bunurilor şt 
titlurilor nobiliare precum şl catoliciza 
rea foi tată mergeau mină în mână cu Jes- 
nat tona Uzarea. Un mare număr de nobili 
români au trecut la catolicism spre a nu- 
sl pierde averea sl rangul social, fiind 
asimilaţi de nobilimea maghiara. Două 
exemple vor fl semnificative şl concluden 
te- Iancu de Hunlade şl Matei Corvinul. 

Papa Plus sl II-Ies scris în forarea 

"HIstoria de Europa" pg. 391: Ioan Hu 
nlade, al cărui nume fl pune tn umbră p« 
totl sl-a luat gloria nu de la « 

cl’de la Români căci din romani se trage. 

Tot la fel, umanistul de talie europea 
„a mult apreciat de Iluminiştii -ecolu - 
Iul XVI, Nlcolaus Olahus.fiu al lui bt<1 
fan din Argeş care a tr.cut munţii In 
Transilvania în sec. XV, s fost conslde - 

catolice. El s fost primul csr# In lu- 
erârl scrise tn limba Istlnâ şl cunoscute 

.Ui!** «.a. î-'i 

nU.ll for..*. » “!'•“ 
de origine latină şl că au locuit 
trerupt pe acele teritorii. 











- 56 - 


"Daca vrem sa trăim, trebuie să ne în¬ 
mulţim şi să ne întărim asimilând elemen¬ 
tele străine", spunea Bela GrAnwald, el 
însuşi un maghiar asimilat* Numai o minte 
oarbă şi şovină până la fanatism lansează 
astfel de slogane. Cum ar putea 2.830.040 
de români să fie asimilaţi de 1.664.296 
de unguri? 

Iată cifrele de la sfârşitul secolului 
trecut şi care aparţin lui Aurel C. Popo- 
vici: 


Anul 

Români 

Unguri 

1733 

425.000 

195.000 

1766 

777.170 

261.825 

1786 

1.048.416 

341.058 

1837 

1.351.989 

487.081 

1870 

1.207.86* 

608.152 


Scăderea numărului de români din aceas 
ta perioadă se datoreşte trecerii masive 


de români peste munţi, în Ţara Româneas¬ 
că : 


Anul 

Români 

Unguri 

1910 

2.830.040 

1.664.296 

1930 

3.207.880 

1.353.276 

1940 

3.449.675 

1.430.793 


Cifrele de mal sus aparţin anilor di. 
naintea Dictatului dela Viena. 


Anul 

Români 

Unguri 

1956 

4.081.080 

1.616.199 


Recensământul din 1977 ne spune că 
pe teritoriul României se află 21.559.411 
de locuitori din care 1.705.810 maghiari 
care reprezintă doar 7,912 7 , din totalul 
populaţiei. 

Cifrele vorbesc de la sine. 

Delia V. LUCACIU 





J