Drum-anul-9-nr-4-oct-dec-1973

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
ANUL 9 - Nr. 4 

OCTOMVRIE - DECEMVRIE 
1973 



...şi SA FĂCUT OM” 


Innesfârptul întuneric eu văd 
Treimea sfântă . şi in Treimea des¬ 
prinsa din noapte, in mijloc , mă 
P* mine însu-mi »n picioare. 

Angelo de Foligno 

Aşa mărturisim noi creştinii ca Dumnezeu fiul a’a co- 

/ 'f Pâi ^ an '' s a intru P a * dela Maria Fecioara, şi a 
*£m om. Pentru ca această cobori re , l„i rf ins l c 
Iara ? mântuirea noastră. 

Poale că amintirea, in aceste rilc de sărbătoare, a naşte- 
,™ “ ° m ° Do “ n ului «‘•■istos. e un prilej de reflecţiune 
m-T™* **? n ' an,uirea noastră prin Messia. Căci ar fi cu 
ţnult prea sarac Crăciunul nostru, dacă nu 1-ani trăi decât 
in atmosfera lui dulce-aromitoare. dar lipsită de rodnicie, 
a obiceiurilor, şi nu am încerca să depăşim, cel puţin în 
aceasta împrejurare, cercul îngust al concretului, in spre 
înţelesurile noastre mai adânci. 

Naşterea lui Christos indică momentul istoric, în care 
l>nmne*eu s' a făcut om. Iar această apariţie a lui Christos. 

(Continuare pag. 12) 



PRIVILEGIUL LOR ... 


Bătălia ideologică a lumii contimporane a devenit in- 
r erşunată in pragul aşezărilor de temelii a unei lumi noui. 
Lumea actuală se sbatc să-şi găsească albiile de statornicie şi 
linişte după ulitmul război mondial. iar ideologiile angajate 
in luptă caută să obţină , fiecare in parte. o poziţie de su¬ 
premaţie. Partidele politice , ‘r.Uru.ncnte z!~ un i idcolc 
gii- sau a alteia. încearcă stă opereze cu metodele cele mai 
adecvate obiectivului for, pentru a-şi asigura un foc fruntaş 
în frământarea vremii. Oamenii politici. membri ai parti¬ 
delor. desfăşoară activităţi multiple pentru a sprijini suc¬ 
cesul acestor partide. 

Spectacolul ciocnirilor politice de azi este interesant 
şi plin de o dinamică atrăgătoare, dar finalul rămâne o 
necunoscută misterioasă, yimeni nu poate face preziceri 
complete asupra soartei şi viitorului unei ideologii sau a 
unui partid politic. 

Preocuparea de aceste probleme duce la o stare de ne¬ 
vroză permanentă, care poate avea consecinţe grave, căci 
se pot schimba intenţiile, planurile şi metodele politice. 
Se poate, astfel, ajunge dela forme realiste ca raporturile 
de forţă, sau idealiste ca perspectivele morale , la perfidie , 
deformare a adevărului, şi la organizarea asasinării carac¬ 
terului personal prin ponegrire, calomnie , svonuri false 
fi documentare fragmentară scoasă din contextul concep¬ 
tului original. 

Cel mai siilbaiic sistem de luptă politică, care fi-a făcut 
intui apariţia in Rusia Sovietică fi a pătruns după aceia în 
Europa răsăriteană odată cu guvernele comuniste, insta¬ 
late cu forţa moscovită, este prototipul utilizării celor mai 
josnice fi imorale metode de luptă politică im potriva ad • 
versorilor. 

Am citit, de curând , o carte despre Garda de h er, scri¬ 
să de comuniftii bucurefteni. fi am găsit în cuprinsul ei 
etalate, in splendoarea ei mocirloasă. întreaga gamă 

a manierelor necinstite de a vorbi despre adevăr. Şi aceas¬ 
ta. sub masca unei pretinse metodologii fiimţifice. 

Scopul curţii nu este numai să creieze neîncredere fi 
să lichideze o stare de spirit, o mifeare politică fi spiritul ă 
ilar să denigreze întreg trecutul politic al Ţării Romaneşti- 

Cartea abundă in falsificări intenţionate. în interpre¬ 
tări neeinsiste fi fanteziste fi in documentare lipsita dt ori 
re lusteniiritate. 


Pentru cel ce cunoaşte istoria politică a României din¬ 
tre cele două războaie mondiale, precum şi realităţile so¬ 
cietăţii româneşti, este imposibil să găsească in această car¬ 
te cele mai elementare probe ale bunului simţ. 

Să admitem ide ia. că Mişcarea tinerelului român, ca- 
în Gard*, dc Fir, ;;’a fost decât o manevră a par¬ 
tidelor burgheze, a mar ei finanţe şi industrii româneşti 
precum şi a Germaniei hitleriste. Se putea face acest lucru, 
fără o corespondenţă la realităţile româneşti? In cazul a- 
cesta. cum se explică ecoul pe care l-a avut această Mişcare 
in sufletul poporului şi cum se explică proporţiile pe care 
le-a luat în concertul politic românesc? 

Comuniştii dela Bucureşti nu văd cum se sbat din 
1945 încoace prin tot felul de manevre să cucerească ţara 
la formula comunistă, fără nici un rezultat? 

Un partid politic fi o ideologic iţi verifică valenţele in 
funcţie directă de realităţile societăţii, in care acestea exis- 


întreg comunismul românesc este construit pe abera- 
, fantezii fi absurdităţi. Deci. nu-i de mirare, că pot tipări 
rmenea cărţi, in care utilizează declaraţii personale, 
i ulse sub presiune, chinuri fizice fi mintale, in timpul 

tenţiei politice. . . . 

Păcatul mare îl săvârşesc cei ce încearcă, sub o forma 
u alta , să opereze cu acest material, furnizat e comu 
f ti. Aceştia se lasă prinfi în ţesătura diabolică a 
r buaureftene fi pun o picătura de amaraciune şi r 
rănile exilului românesc. Acest exil romanesc 
- din grupări fi personalităţi politice 

bite de viaţă, dar ele reprezintă segmente jde*K**g 
mânefti, adică fiecare este ancorat m j. 

şti. intr un fel sau altuL Dacă obiectivul de . 

iui este acelaşi, adică eliberarea ţări. fi mde pe mUn^ 
orice dominaţie moscovită, marxista sau 
iile morale ale luptei politice cer tuturor ^^'un^ea 
ciproc, în toate împrejurări*, Romtin eas- 
luptă fi gând romanesc. Ce \ C ''“ b J teilsc{t fi senină, 
, se înţeleg intre ei prin curăţenie J 

^ 

işeliei. ALEXANDRU RONNETT. 










wruM 


RĂSPUNS LUI CONSTANTIN NOICA 


Stimate Domnule .Voire, 

\u de multa vreme fim primit dela Paris scrisoarea 
Dr*. pe care o public mai jos în forma ei integrală. Pric- 
tenul. care mi-a trimis-o. insista 9*0 public pentrucâ “un 
re fus ne-ar putea omologa cu un regim, care planifica nu 
numai refuzul ci fi lipsa de libertate a exprcsief \ Piu sunt 
de acord cu prietenul meu comun. Tocmai publicarea unei 
astfel de scrisori ne poate omologa cu regimul de cenzura 
din România. Adică. am face un fel de tnlmcş-balmeş intre 
noi. cei din lumea liberă fi cei din ţara subjugată. încât 
nimeni nu ar fi in stare să înţeleagă pe ce lume trăieşte 
in lipsa unor precise demarcări fie orientare ideologică şi 
a unor definiri ale structurii noastre de gândire, in deose¬ 
bire de felul de a gândi al cfdor striviţi sub dominaţia 
marxista din România. Am hotărit. totuşi, publicarea aces¬ 
tei scrisori. pentrucă îmi oferă prilejul unor lămuriri asu¬ 
pra poziţiei noastre, a celor grupaţi în jurul acestei re¬ 
viste. Aceasta, fiind în ton. şi cu mărturisirea Dvs. că ştiţi 
despre cei din străinătate “din nefericire prea puţin." 
lată textul scrisorii, pe care am primit-o: 

*Aeum un an şi mai bine, regretatul V. Posteuca a scris i n 
publicaţia Dvs. un articol im potriva mea. articol ce nu mi-a fost 
trimis nici până acum de prietenii din străinătate, cari mi-au sem¬ 
nalat apariţia lui- Erau rânduri scrise in legătură cu prima mea 
vizită in Occident după 30 de ani (unde sunt stabiliţi copiii mei 
şi cei mai buni prieteni, cei din tinereţe‘. o vizită ce probabil va 
fi si ultima. 

Am scris atunci lui V. Posteucă, prin bunăvoinţa unui prieten 
di» Apus, cerându-i să indice faptele sau măcar cuvintele mele 
care i s’au părut — din relatarea altora, căci pe dânsul nu-1 vă¬ 
zusem — condamnabile. După un an, continui s’o cer celui sau 
celor cari ar avea aceleaşi păreri cu defunctul. 

Intre timp. noi cei rămaşi in ţară, incercăm să facem o ispravă 
românească, uneori cu umilinţe care — in ultimul deceniu — 
fiu au venit NICIODATĂ de sus, ci dela câţiva ne-trebnici de ;os, 
ce pot fa ce rău oricând şi oricui, dar nu şi bine ţăni, nici regi¬ 
mului, cu înverşunarea’ lor. 

Folosesc acest prilej ca să cer românilor din străinătate — 
despre a căror activitate pentru ţară ştim dm nefericire prea pu¬ 
ţin — să atenueze ceva din intransigenţa aceea, pe care am avut-o 
cândva, cu alte riscuri, şi noi. unu dintre cei rămaşi de bună 
voie in ţară, dar care şi-a pierdut din actualitate, cum işi poate 
da seama oricine. 

In orice dreptul de a judeca pe alţii cred că nu-1 ni¬ 
meni — cel puţin in cultura noastră, singura pe care înţeleg s’o 
shijesc — in afară de istoria de mâine, dacă există un “mâine” 
pentru lumea aceasta europeană, încărcată de atâtea primejdii 
şi spaime, dar provizoriu aflată, cu ţara noastră cu tot, intr un 
ceas ne mai sperat de destindere şi emulaţie. 

Aşa fiind, ne străduim ca România să nu mai fie o codaşe 
intre ţările de cultură, aşa cum nu mai este una in politica ei ex¬ 
ternă. 

Mulţumindu-vâ pentru ospitalitatea acordată şi. în aşteptarea 
acuzelor eventuale, rămân al Dv-, ca şi al celor ajunşi, după ver¬ 
surile populare: “peste munţi, la alte curţi, la părinţi necunoscuţi, 
fi la fraţi neintrebaţi.” Cu româneşti gânduri şi urări. 

Nov. 1973, Bucureşti- CONSTANTIN NOICA.” 

Scrisoarea Dvs. este plină de ciudăţenii, in formă. ca 
şi conţinut. Piu mă interesează elementele ffu rnale, căci nu 
vreau să mă risipesc în banalităţi. 

Premiza scrisorii porneşte dela existenţa unui articol 
incriminator iu scris de l asile Posteucă. în revista DRl ăl* 
împotriva Dvs. O premiză complet falsă. Au există în re¬ 
vista noastră un asemenea articol. Informaţia Dvs. a fost 
eronată , iar prietenii , cari I ’cih semnalat acest articol buc¬ 
lucaş. au datoria să I i-l trimită. dacă au ştiinţă despre el. 
Ln astfel de articol a fost o invenţie a celor cari V'au vorbit 
despre el cu intenţii , pe care nu le putem decât bănui . 
Chiar dacă ar exista acest articol , el nur mai putea fi de 
nici un folos. O răfuială cu Vasile Posteucă este imposibila. 
Cu cei ce “ar avea aceleaşi păreri este posibilă , dar în alte 
tondiţiuni decât pe calea schimbului de scrisori. Şi, de 
fapt , aici stă întreaga deslegare a scrisorii Dvs. I n simplu 
pretext , pentru a face solicitări exilului românesc , despre, 
care ştiţi prea puţin, dar , oricum , ar trebui să fie mai 

atenuat în intransigenţa lui. 

\oi ştim cu mulţi din ţara iobăgită se sbal şt ar dori 
să facă o "ispravă românească”, şi că sunt su/iuşi l<‘ 
umilinţe , cori chingile uleologice in care sunt strânşi nu le 
îngădui' o creaţie liberă. In marxism nu exista libertate de 
mişcare a spiritului, ci conformism şi supunere dogmatica. 
Cine nu se conformează este un eretic. * - *i / 

Im rândul nostru, noi cunoaştem foarte bine starile de 


lucru din România comunistă. Ştim că ţara dispune de ta¬ 
lente creiatoarr şi minţi luminate, rare ar putea ajuta cul¬ 
tura română să iesă din condiţia “ minoră** şi **codaşe** 
in rare sc năşeşte astăzi. /Vii găsim decât cu rare excepţii 
numele celor, cari au reprezentat treptele cele mai intdig 
ale creaţiei româneşti între cele două războaie mondiale 
A fost o lichidare radicală a acestora, organizată nu de rej 
de “jos" şi “netrebnici", ci de cei de “ sus”, puternici ţi 
ireductibili în orientarea lor marxistă 

Faţă de aceste măriri ale forţelor d est rudi re. noi nu 
putem atenua nimic din intransigenţa noastră. Această in- 
transingenţă nu şi-a pierdui deloc actualitatea, căci obiecti¬ 
vele despoţilor dela Bucureşti au rămas aceleaşi, şi au ca 
ţintă şi lichidarea oricărei rezistenţe din exilul românesc 
In aparenţă, aceşti des poţi au atenuat din intransigenta lor 
Ca măsură tactică. In realitate, au organizat infiltraţii lente 
camuflate şi rafinate. pentru a văduvi exilul de toate bunu¬ 
rile lui spirituale şi materude: biserici, instituţii de cul¬ 
tură. organizaţii ale comunităţilor, reviste, ziare , etc. Le 
cunoaştem metodele, direcţiile şi planurile de atac. Ştim 
că înfrângerea noastră nu este posibilă in lumea liberă. 



Dvs. vorbiţi despre destindere şi emulaţie intre Româ¬ 
nia şi Enro/Ht. O fi exisiâtul şi ceva de soiul aestu. pe 
undeva prin paginele ziarelor dela Dvs. Această destindere 
şi emulaţie nu este i>osibilă cu Românii din exil decât in 
conJiţiunile, pe care despoţii bucureţteni le cunosc foarte 
bine. In fapt. ar fi posibil să se facă o desttindere cu 
aceşti despoli. peste sutele de mii de morminte, care au 
umplut toate provinciile româneşti? Peste mormintele lui 
Sorin Parei. Micolae Roşu. George Brătianu. Dimitrie Guş¬ 
ti, Dinu Brătianu. Mircea Vulcănescu. luliu Maniu, Ing. 
Bujoi, Troian BrăUeanu, Ion Mihalache. Molae Patraşc a. 
Sandu Tudor. George Mânu. Dr. Simioncscu. toţi Episcopii 
greco-calolici şi nu puţini Episcopi ortodocşi, ca şi aton* 
alţii, cari au fost energii şi valori romaneşti? 

Destinderea si emulaţia, precum fi gloria po Uicu 
externe a Românei despre care vorbiţi, işi are 
pe care le pot intui mai bine cei din lumea libera dsntr o 
perspectivă mai cuprinzătoare decât paginile Scan eu . 

Cât despre judecata istoriei, nu avem nimic de ailaugm. 
Suntem de perfect acord. Noi nu judecăm pe nuneiu-M 

cern cuiva prin aceste mărturisiri ale noastre, l a 
judecăm, in schimb, avem dreptul sa acuzam, un i ^ 
ri să strângem documente, probe f« sa < pri .« 









3 


I* geamul fulguit fi trist 
Trimis-am fondul să-ţi colinde. 
L-arud cântăndu-ţi despre Christ? 
Aprinde candela, aprinde 
Şi'nccarcă *n braţe a-l cuprinde 
Şi-o mano calda îi întinde 
Şi tulburi ape de-ametist ... 

Woi, I derim fi Lerui-Ler. 

Flori dalbe, flori de mar prea sfinte , 
Prin mari troene fi prin ger. 

Am răzbătut cu dor fierbinte 
Să-fi spun* soţia mea cuminte , 

Că fi'n aduceriie-aminte 
Poţi cuibări întregul cer . 


COLINDA CELOR ROBIŢI 


IA GEAMUL FULGUIT... 



Să-p spun, cum îţi spuneam cândva, * 
Oe-un ursuleţ şUo svcltă ciuta, 

T>eun gândac el şi-un ciob de stea; 

^ht-ţi spun m svon de alăuta 
Iubirea mea neprefăcuta, 

Crescută 9 n temniţă, crescută 
Din inima fi carnea mea. 

La geamul fulguit, în sori, 

Trimis-am dorul meu să bată: 

Primiţi, primiţi colindători? 
lor tu, de geam apropiată. 

Asculţi cântarea minunată, 
Plângăndti-mi viaţa mea legată 
Şi anii scurfi prin închisori ... 
SERGIU GROSSU 



DUPĂ UN SFERT DE VEAC 


Iu luna Octomvrie s’au împlinit 25 ani 
dela sugrumarea Bisericii Române Ca¬ 
tolice din România la porunca Mosco¬ 
vei. secondată de conducătorii oficiali 
ai Bisericii Ortodoxe Române din ţară. 

Neclintiţi rămânând intru apărarea 
Crucii şi a libertăţii propovăduiţii 
Evangheliei, toţi Episcopii români cato- 
bci «’n sfârşii martiri după ani înde¬ 
lungaţi de temniţă. Numărul sutelor sau 
miilor de preoţi şi credincioşi insă. cari 
au împărtăşii soarta acestor Episcop», 
numai Dnmncxeo şi temnicerii lor îl 
ştiu. Aceeaş soartă au asul şi toţi acei 
Episcopi români ortodocşi, ca fi preoţi 
români ortodocşi, cari s’au dovedit a- 
părători neînfricaţi ai Crucii şi ai li¬ 
bertăţii de conştiinţă, respingând cu 
desgust să se plece in faţa poruncilor 
satanice ale Moscovei. 


Prigoana n’a încetat. 

Blajul e in lanţuri şi acum după un 
sfert de veac. Nici o licărire de nădejde 
dela asupritori pentru încetarea nele¬ 
giuirilor. Scriitorul Rom anus dela Stin¬ 
dardul arc dreptate: numai când Rusia 
roşie se va clătina, va răsări soarele li¬ 
bertăţii pentru Biserici şi pentru nea¬ 
mul românesc. 

Câtă vreme va mai dăinui sălbăticia 
asiatică, nu ştim. 

Ceeace ştim şi credem e ci. mai cu¬ 
rând sau mai tărriu. adevărul (tălmăcit 
din inspiraţie divină de Episcopul Suciu 
chiar înaintea deslânţuirii prăpădului) 
se va dovedi in ciuda tuturor puterilor 
întunericului: 

44 Biserica (martirilor) e nicovala, pe 
care se vor sfărâma toate ciocanele lu¬ 
mii”. 


RĂSPUNS LUI CONSTANTIN NOICA 

(urmare din pag. 2) 

meritele omeniei româneşti sunt caricaturizate de infernul 
destructiv fi ofensator al marxismului. Formele de cultură, 
din România comunistă nu mai încheagă în structura lor 
organică nici una din valorile fi credinţele specificului şi 
tradiţiilor romaneşti. Nici una din aspiraţiile şi ulealurile^ 
fireşti ale acestui popor. Dvoastră, cei din tară, nu puteţi 
schimba fala lucrurilor. Trăiţi în pasivitatea salvării. Re¬ 
tragerea strategică şi resemnarea de totdeauna în faţa in - 
raziilor, care s'au abătut asupra spaţiului românesc. In 
exil, in lumea noastră liberă, nu ne putem resemna, ci 
luptăm imitotriva oricărei anexări spirituale a culturii ro¬ 
mâneşti. Niciodată, trupele visiiiilitr marxismului, nu vor 
putea cuceri €iceastă citadelă, această lume românească din < 
exd. Ţoale cuceririle lor se vor limita la periferia acestui 
exil , la maludauu lui , unde există destule / paceaure, care^ să 
sature {poftele de cucerire ale despoţilor. Dar acestea n au 
nici o semnificaţii' românească. Niciodată , ptu'eaurele n au 
fluturai steagul biruinţelor. 

Ca uu lidere, Vă reamintesc intr'o uşoară parafrazare 
ceva din cele scrise de Dvs. prin unul I *129: Şi * ilu pornii 
o grămadă de t izitii ai nopţii şi-ai marxismului să ne ceara 
întoarcerea pe tulea cea bună. unii cu minciuna tult taru 
lui. ulfii cu puritatea lui. Dar pe i'ei vizitii chiuituri ia 
drumul mare . nimeni cu inima curată , mintea senină. Şt 
cu luciditatea aspră a lu/piei şi dre/ptâţii nu-i ascultă • 

f u ,ui UmM, JOHN IIALMACHI 


PE CĂRĂRI CARPATINE 


Până la Curmătura Mare am 
mers cu sania lui Moş Lungu, 
trasă de>un cal bătrân şi deşi¬ 
rat. 

In dreptul celor trei nuci 
scorburoşi, cari străjuesc pe un 
dâmb pe stânga drumului, am 
oprit. înainte de a continua 
drumul, acum pe jos, i-am ce¬ 
rut moşului câteva informaţii. 
Vroiam să ştim, mai cu seamă, 
dacă nenea Andrei din Santa se 
afla sus la colibă, ori, din pri¬ 
cina sărbătorilor a coborit în 
sat. 

—O rămas sus, domnişoru- 
le, — o rămas a munte c’o a- 
vut oaspeţi de sărbători. — pe 
domnu’ “anjiner” silvic şi încă 
v’o câţiva domni dela “Sighii”. 
De aia nici nu-i singur. îi şi ne- 
vastă-sa cu el ... 

La despărţire i-am dat lui 
Moş Lungu să mai tragă o duş- 
că de rachiu din “plosca dom¬ 
nească". — aşa-i spunea el bi¬ 
donului de campanie pe care E- 
milian, tovarăşul meu de drum. 
îl purta atârnat la centură . .. 

Am pornit apoi cu un "Do¬ 
amne ajută" pe valea Stezii în 
sus. ţinând drumul de hotar. 
Emilian mergea înainte, păşind 
pe-o dâră mai nouă şi adâncă, 
lăsată în zăpadă de vre-o sanie 
cu buşteni. "Calcă în urmele 
mele", m’a îndemnat Emilian, 
"în felul acesta vom înainta 
mai uşor şi mai repede". 

Merserăm mai mult timp a- 
şa, fără a scoate o vorbă. La 
Curmătura Sântei, unde începe 
urcuşul mai greu, făcurăm un 
scurt popas pentru a ne lega 
vârzopii la picioare. Fără aces¬ 
te "chelteie" — cum le boteza¬ 
se în glumă Emilian — n ar fi 
fost chip să răzbim prin nă¬ 
meţi ... 

Ajunşi pe-o costişe, de unde 
se puteau vedea coamele împă¬ 
durite ale munţilor învecinaţi, 
Emilian s a oprit din mers. pri¬ 
vind în vale. Când m'am apro¬ 
piat de el. a arătat în jos şi un 
zâmbet larg i-a luminat faţa: 


Iţi aminteşti ..Desigur că 
îmi aminteam: acolo, în acel fă¬ 
get fuseserăm surprinşi odată 
în luna Octomvrie de un cio¬ 
por de mistreţi. Cu cartuşele de 
alice, pe cari le avem cu noi. nu 
am fi putut decât cel mult să 
sgâriem şoricii dihăniilor. No¬ 
rocul nostru a fost că nu ne în¬ 
depărtasem prea mult de pân- 
dac. aşa că îndată ce am înţeles 
că avem de-a face cu o tălae de 
peste 30 de capete, am tulit-o 
cât ne-au ţinut picioarele, ur¬ 
când apoi în grabă scara înaltă 
a pândacului ... 

După încă vre-o jumătate de 
oră dc mers anevoios, am atins 
graniţa pădurilor de brad. Aci. 
sub cetina deasa a molizilor. 
covorul de zăpadă era subţire, 
pe alocuri lipsind cu totul. Cu 
un oftat de uşurare, ne-am des - 
barat repede de vârzopi. De-a- 
cum puteam păşi mai cu nă¬ 
dejde. Partea mai grea a dru¬ 
mului o aveam deja înapoia 
noastră ... 


>ă fi fost pe la trei după ma- 
când am ajuns la casa pă- 
arului din Santa, 
r nenea Andrei l-am găsit 
ăţindu-şi flinta. Lelea Ana 
în cuchnă. ocupată cu pre- 
irea hendeşului şi a plăcin- 
>r de Anu-Nou. Ne-am scu- 
at bocancii de zăpadă şi ne- 
aşezat apoi pe laiţa din fa- 
iobei. Emilian începu să-l «- 
lească pe pădurar pentru a 
, în ce locuri s au retras in 
na asta ţapii. ‘Dar cu jde- 
cum stă. nene Andrei ..•• 
întâlnit vre-unul. ori au pie- 
cu toţii de prin partea locu- 

milian era un vânător pasi- 
»t La primăvară. p«la înce¬ 
tul lui Aprilie, va veni ne- 
şit "la cocoşi '- "Batala . a- 
o sus. pe muntele Cotorei» 
intr adevăr batala cocoşilor 

munte .. • „ * s 

Insfirşit. ne luaram 
n dela nenea Andrei V »*•** 

(continuare vn *** 























4 


t 


WtUM 


UNIREA TRANSILVANIEI, BANATULUI Şl BUCOVINEI 

ÎNTREGIREA HOTARELOR ROMÂNEŞTI IN 1918 


TRANSILVANIA Şl BANATUL 


Nici o provincie românească no a fost 
ţi notă Ln lanţurile robiei vreme atât de 
îndchmgniâ faproopc o mie de ani) ca 
Transilvania si Banatul. Şi no gre şim 
dacă adăugăm, cm, ln afară de stăpâni¬ 
rea rusească In Basarabia şi Bucovina, 
nici o stăpânire străină nu a supus nea¬ 
mul mri robii atât de crunte cum s’a 
dovedit cea maghiară in Transilvania şi 
Rănii F.d<> destul să amintim ci pOpO- 
laUa băştinaşe —cea româna— n’a fost 
considerată ca naţiune, veacuri dra- 
rmndol, ci a fost tratată —la ea acasă— 
numai ca o populaţie tolerată. 

Transilvana şi Banatul sunt vatra 
străveche a românismului. 

Cu toate asupririle, neamul s’a menţi¬ 
nut pe această vatră şi flacăra sufletu¬ 
lui hd no a putut G stinsă niciodată. Iar 
in vremurile cele mai întunecate, ace¬ 
astă flacără (prin vădirea din nou a ori¬ 
ginii noastre daco-romane (fin partea 
scriitorilor ardeleni) a izbucnit cu o pu¬ 
tere came a zguduit mereu stăpânirea a- 
supntoare, dătinând-o. Iar dupăce 
Muntenia şi Moldova s*au închegat 
intriun singur stat românesc, dorinţa fi¬ 
erbinte de unire a Transilvaniei şi Bana¬ 
tului cu tara românească i n dependentă 
a stăpânii mistuitor toată suflarea româ¬ 
nească—dorinţă, căreia Octavian Goga 
ha dat glas prin versuri isvorite (fin a- 
dâncurfle durerii, 

ca in poezia "NOI”: 

"Avem un vis neîmplinit. 

“Copil al suferinţii. 

"De jalea Ini ne-an răposai 

“Şi moşii, şi părinţii ...” 

si ale revoltei. 

ca in poezia "OLTUL”: 

“Ca mda ta strivită, gemem 
“Şi noi. tovarăşii tăi buni. 

“Dar de ne-om prăpădi ca toţii. 

“Ta. Oftuie. si ne risbuni! 

"Si verşi păgân potop de apă 
“Pe şesul holdelor de aur; 

“Să piară glia care poartă 
"ÎNSTRĂINATUL nost’ tezaur; 

’^fărina trupurilor noastre 
*‘S’o scurmi de unde ne ’agropară 
“Şi să-ţi aduni apele toate— 

“Să ne mutăm in altă ţară!” 

• • • 

"Visul’' s’a împlinit in ISIS. Dar 
ponlruca să-i putem înţelege momente!? 
cutremurătoare de atunci, Lrebuc să 
trăim cceace au simţit ostaşii României, 
can au răsărit pe crestele Carpaţilor în 
1916 cu faţa spre Ardeal şi Banat, ca 
spre o ţară a făgăduinţei. Să ni se um¬ 
pli inimile de înfrigurarea şi dragostea, 
cu care erau aşteptau de (raţii lor a- 
supriţi. Să ne aducem aminte de jalea, 
care a năpădit sufletele, când mâna de 
oaste românească a fost strâmtorată de 
armatele Kaîseruluj in triunghiul Moldo¬ 
vei. Să ne ducem cu gândul la laşii din 
1917: să privim batalioanele de voluntari 
ardeleni defilând transfiguraţi sub faldu¬ 
rile steagului LOR şi cântând neamului 
odărătnioa Da vidului românesc Împo¬ 
triva Gotiatlui german. Să sărutăm ţa¬ 
rina. pe care oştirea română (decimată 
de tifosul e suntem atic) a ingeaundhiaL 
falnica armată germană, silind-o să mu- 
tf neputincioasă din a ce a s tă ţărână la 
Mârâşti şi liârâşeşti. Să or învelim In 
Smiek umilinţei ka amintirea păcii ne¬ 
gre dria Buftea .. 

Numai făcând in conştiinţa noastră 
măcar pomelnicul a ces to r evenimente 
mai apropiate (can, ici ne Înălţau nă- 
, pfcoft U stele, colo ne coborau in 
dai văilor plângem), vom fi in stare 
să sărbătorim m ptinâ vrednicie unirea 
TruwKmn p lk«natului, ca şi a Buco- 
. m şt basarabiei Căci no* ou vrem 
rbătorm cu viifhrui uoră Noi vrem 
A uĂiţănu ou «temenea prilejuri uuou- 
* Undi p de UiUiţunuU Audpou-r iu 

g^oţir după parale lacul re¬ 


cunoştinţei pentru toţi mucenicii neamu¬ 
lui pentru toţi soldaţii români şi aliaţi, 
cari. prin jertfe lor de ani in primul 
râsbovu mondial, au sfărâmat lanţurile 
robiei de veacuri. 

Ca urmare a victoriei aliaţilor, princi¬ 
piul auto- determinării popoarelor, cu¬ 
prins In cele 14 puncte ale marelui pre¬ 
şedinte american Wilson, s’a putut pune 
!n aplicare. 

In consecinţă Românii din Transilva¬ 
nia, Banat şi Tara Ungurească, prin 
delegaţii lor de peste 100.000, au făcut 
la 1 Decemvrie 1918 un plebiscit cu ci¬ 
na Tki Manei Adunări Naţionale de La 
Alba Iulfe şi au hotârit cu unanimitate 
de voturi alipirea pământului, căruia 
aparţineau. României. Din lipsă dc spa¬ 
ţiu, dăm numai primul articol al Mo¬ 
ţiunii votate: 

"Adunarea Naţională a tuturor Ro¬ 
mânilor din Transilvania, Banat şi Tara 
Ungurească adunaţi prin reprezentanţii 
lor îndreptăţiţi la Alba Iulia in 1 De¬ 
cemvrie 1918. decretează unirea acestor 
Români şi a tuturor teritoriilor locuite 
dc dânşii cu România. 

"Adunarea Naţională proclamă in de¬ 
osebi dreptul inalienabil al naţiunii ro¬ 
mâne Ia întreg Banatul cuprins intre 
râurile Mureş. Tisa şi Dunăre". 

fhin tratatul de pace, toate aceste 
ţinuturi au fost acceptate să aparţină 
României în afară de o parte a Bana¬ 
tului. De aceea Românii din Banat, re¬ 
prezentaţi prin delegaţi in număr de 
70,000 la Lugoj in 10 Iunie 1919, au vo¬ 
tat unanim o moţiune, protestând Împo¬ 
triva acestei nedreptăţi. Spre durerea 
tuturor, protestul lor îndreptăţit nu a 
avut succes. 

• • • 

CATEVA COMENTARII . . . 

Transilvania, stând in mijlocul cetăţii 
muntoase, co care se termină Europa in 
fata istmului ponto-baltic. şi deci a 
Asiei. este. cum s’a spus. (bastionul) 
răsăritean al continentului nostru (das 
Bollwerk Europas). 

Din punct de vedere orografîc. clima¬ 
tic. hidrografic, antropogeografic. pre¬ 
istoric. istoric şi etnografic, ea este 
sâmburele statului român, iar poporul 
român, înconjurat de neamuri slavo- 
mongolice. împlineşte prin aşezarea sa 
la capătul diagonalei Rin-Dunire, o 
sarcină dc interes geopolitic. asigurând 
libera circulaţie prin gurile celui mai 
însemnat fluvio european. 

SIMION MEHEDINŢI 

• • • 

“Cu preţul celor mai mari sacrificii. 
România a îndeplinit la sud misiunea 
tradiţională, care mai la nord a fost 
totdeauna aceea a Poloniei; ea a fost 
bulevardul Europei împotriva invaziei 
tătare şi a pus sfârşit unei dezordine 
ee ameninţa să întindă puterea bolşevi¬ 
că până la porţile Vienei. 

Ea însăşi s’a salvat, dar a scăpat dc ase¬ 
mene a Ungaria de uri ta dominaţie, care 
câtva timp a apăsat asupra regatului 
Sf. Ştefan. 

Tot aresta a fost şi sentimentul auto¬ 
rităţilor ungare, căci atunci când arma¬ 
ta română se pregătea să evacueze teri- 
torul lor. s’a văzut prefectul ungar al 
jud. Szabolcs intervenind pe lângă co¬ 
mandantul român ca să menţină ocupa¬ 
ţia. ce apăra ţara împotriva armatei 
roşii şi după puţină vreme o cerere a- 
»cmănătoare i-a fost adresată, de teama 
rracţiunii albe. 

Aceasta reaminteşte rolul dc modera¬ 
tor intre partide ce l-a jucat odinioară 
ia Spania, in timpul restauraţiei, 
armata ducelui d’AngouIeme. 

Poate că amintirea acestor servicii e 
ici»» ştearsă, dar e bine să fie reînvi¬ 
ată. România a fost instrumentul acestei 
solidarităţii ru rupe or ce se afirma in 
toţi and la Geneva, atunci când Societa¬ 
tea Naţiunilor ou raista". 

tJuks Cumbon, Uounuuuc ci Tran 
aylvaine, itevue ^*** Dcui Mundcs, 
I Dec 19*7. p 617—€21) 


ALBA IULIA 

Alba-lulia — 1918 ... 

Ca un fulger nesfârşit — gândul, 
lunatic trece, 

prin timp — dcspicându-t ... 

Oştile-şi încetinesc iureşul 
spre cetatea alba din zare ... 

Des picat u-şi-a, par că, pe-o clipa, apele Mureşul - 
să treacă Mihai-Viteraul călare ... 

Cu genunchii şovăielnici îi ies înainte 
nemeşii, vlădica, norodul ... 

Cetatea îşi deschide porţile, cuminte, 
să intre cu ai lui — Voevodul ... 

Horia ce aspru voia să împlânte 
steaguri valahe pe-aceeaşi cetate, 
cu oasele frânte 

Stinsu-s'a’n teascul unei crâncene roate ... 

Şincai — cronicarul călcat-a şi el 
prin Alba-lulia trecutului crud ... 

Ale mersului lui încălţăminte de-oţel 
prin a veacului larmă parcă le-aud ... 

Pe lancu-l pălmuiră acolo, mişeleşte, 
într’o oarbă şi surdă ’nchisoare ... 

De-aceea, poate, Alba-lulia crescut-a şi creşte 
în noi, peste noi, tot mai mare .. - 

In 1918, într'o Alba-lulie nouă, 
veniţi de pretutindeni cât frunza şi uirbă , 
ruptu-ne-am , năvalnic, istoria in doua „ 
într’o pornire străveche şi oarbă . -. 

Fii ai aceluuLşi neam, ai aceloraşi datine, 
c*o dragoste dărză şi idolatră 

ridicat-am în faţa Europei ce prindea să se clatine. 
Ardealul acesta de foc şi de piatră •. • 

Şi din ăst traco-valah,năprasnic ţintirim 
dat-am mâna cu toţi fraţii pân la iSistru şi la Mare 
ŞVmpreună vrem să ducem lupte mari, să biruim 
şi să zidim cântând ca nU:i un alt popor subt soare. 

ARON COTRUŞ 


O SCRISOARE A LUI ION I. C. BRĂTIANU 

(CĂTRE ORGANIZAŢQA NAŢIONALA DIN VALEA SOMEŞULUI) 


joi. 1—14 Noemvrie. 1918 


Cea mai sfântă aspiraţione a Neami- 
lui se împlineşte. 

I'esle suferinţele trecătoare, genera¬ 
ţiile vor râvni la zilele pe care le trăim. 

Kiră mirare am văzut că. despărţiţi 
in cele mai grele împrejurări, ne-am 
regăsit cu acecaş simţire şi cu acelaş 

gând. ... 

Grabnică este acuma sUpamrca în¬ 
cercărilor vrăjmaşe, ale Ungurilor, ale 
anarhiei, ale demagogiei. 

Pentru organizare şi propaganda te¬ 
meiul cale. fireşte: 

—Unirea desăvârşită a tuturor sufle¬ 
telor şi a tuturor ţinuturilor: Uiţi in jurul 
Regelui, care ţine drapelul simbol al ace¬ 
stei uniri 


late şi dreptate pentru toţi «•* 
m şi orice religie; 
iltarea larg democratica, rt- 
ctorale şi agrare, condiţieni de 
ilm muncitorime, care ** 
egitimele revendicări şâ P* 1 ** 
ţă la rodul muncii- 
grăbeşte trimiterea forţelor 
irecum aţi cerut, 
tind Preşedintelui Domniei > 
ilnirea noastră dela Sinaia u 
se primit de Regele farol. * 
r cu dragoste frăţească: Urr- 
.slră ne-a mântuit- ^ păşim 
i neclintită încredere u» »« 
ului şi neţărmurit dcwumem» 
il luL 
















4 


¥ 


DRUM 


Rog» 5 


Unirea Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei 

(Urmare din pag. 4) 

BUCOVINA 


Această cea mai frumoasă grădină 
românească «i scaun al domnitorilor 
Moldovei, a fost răpită In 1774 şi alipită 
coroanei Habsburgilor. 

La Putna odihnei osemintele celui 
mai strălucit prinţ al Moldovei: Ştefan 
cel Mare Apărător al pământului stră¬ 
moşesc şi al creştinătăţii împotriva 
Turcilor, Ştefan s’a învrednicit de un 
nume (dat domnitorului ortodox de chiar 
Papa Romei), care a răsunat şi răsună 
mereu in istorie: “Atletul lui Christos*’. 

Bucovina e cununa Moldovei. 

Pământ sfinţit cu jertfe şi pap nă de 
aur a gloriei trecutului neamului. Mănă¬ 
stirile ei sunt mărturii «le credinţei ro¬ 
mâneşti In Dumnezeu 

Pe bună dreptate mândri de obârşia 
lor. Românii bucovineni şi-au păstrat cu 
sfinţenie tradiţiile şi limba neaoşe ro¬ 
mânească. Ei au considerat toată vr<ş 
mea celor 144 ani do dominaţie străină 
doar ca ceva trecător, aşteptând cu 
încredere ceasul prăbuşirii graniţei de¬ 
spărţitoare de fraţii lor de ace.aş sânge. 
Acest ctas le-a sunat şi lor in 1918. 

In virtutea aceluiaş principiu al auto¬ 
determinării, prin delegiaţii lor întruniţi 


în 28 Noenivric 1918 la Cernăuţi, ei au 
hotărit In unanimitate realipirea pro¬ 
vinciei lor României. 

lată textul principal «1 voinţei lor liber 
exprimate: 

•‘Noi. Congresul General al Bucovinei, 
întrupând suprema putere a ţării şi 
fiind singuri investiţi cu puterea legi¬ 
uitoare, in numele suveranităţii na¬ 
ţionale, hotirim: 

“Unirea necondiţionată şl pe voeie a 
Bucovinei, in vechile ei hotarr până la 
Ceremuş şi Nistru, cu Regatul Români¬ 
ei”. 

Bine gândite şi cu sfântă dreptate 
spuse, iată cuvintele fruntaşului român 
1 Nistor dr?pre Bucovina; 

Din timpuri imemoriale, teritoriul pe 
care Austriac» l-au numit Bucovina 
după pădurile de fagi (Bucovina: silvae 
fapinales) a făcut parte integrală din 
Ţara Moldovei. Intr'adevăr. Bucovina 
este chair leagănul Ţării Moldovei. Aici 
a fost vechea capitală a Moldovei. Su¬ 
ceava teşedinţa Voevoiilor transfera¬ 
tă mai târziu la Iaşi. 

V. 


—♦ 

ODA BUCOVINEI 


DiNTR’O PARABOLA 


Uite aşa să te rogi. a zis Christos la 
unul din ologi: — roagă-te puţin: ridică 
vorba durută, şl zl Tatăl Nostru privind 
in sus, unde Tatăl nostru ascultă. Iar 
după ce nu vel mal merge in cârjl. am 
să-ţi dau pâine şi niţel vin*, poţin. o 
picătură, — cât să te ardă in gură. ori 


să te satnrt de azi pe mâine. Amin! 

Colţilor tăi de lop.le vo| cobori fărâme 
de trup. atât. cât. să mă rup ca să încap 
in tine şi să te ajut să numeri ţechin», 
—plata după sărut! 

IOAN I. Ml REA 


COLECŢIA ETITD1 

Pentru a întregi documentarea 
istorică asupra României, până în 
prezent am trimis 18 cărţi. în 
mod gratuit, la 250 biblioteci na¬ 
ţionale publice şi universitare din 
aproape toate ţările de pe pământ, 
adică in total 4500 de volume. 

Am ales cu predilecţie lucrări, 
cari privesc drepturile noastre 
istorice asupra Transilvaniei şi 
Basarabiei, scrise sau traduse in 
limbile germană, franceză şi en¬ 
gleză. 

Am început această acţiune in 
anul 1968. adică in anul in care 
se împlinea o jumătate de veac 
dela întregirea României. Scopul 
propus atunci a fost de a aduce o 
contribuţie la afirm ea drepturilor 
noastre asupra Basarabiei, pre¬ 
cum şi acela de a trage cât de cât 
in cumpănă împotriva efectelor 
propagandei ungureşti, pe care o 
presimţeam înverşunată. Pentru 
Unguri, anul 1968 prilejuia o du¬ 
reroasă aniversare, pe care şi a- 
cuma refuză să o accepte: aceea a 
desmembrării imperiului lor. Un 
alt scop urmărit prin această acţi¬ 
une a mai fost de a îndulci puţin 


SS ROUMAINES 

umilinţa ce o simţeam, că in ma¬ 
rile biblioteci dm străinătate cărţi 
cu privire la ţara noastră se gă¬ 
sesc puţine, in cazuri fericite, dacă 
nu chiar de loc. in cele mai multe 
cazuri. Dacă un jurnalist, un poli¬ 
tician, un diplomat, student sau 
simplu excursiomst din această 
lume, doreşte să ştie mai multe 
despre România decât ii spun zi¬ 
arele, şi se duce la o bibliotecă 
să caute material informativ, 
cărţi de istorie, cu caracter social, 
econoipic, el ar trebui să găsească 
ceeace caută. Dorinţa mea a fost 
şi este aceea de a oferi acestui 
doritor de a cunoaşte cel puţin 
parte din ceeace el caută, adică 
partea care priveşte fiinţa noastră 
istorică. 

Această scrisoare însoţeşte cea 
de a patra expediţie, care în a- 
celaşi timp incheie şi o etapă, al 
cărei bilanţ îmi permit să-l în¬ 
făţişez refugiului românesc. De¬ 
sigur câ doresc sa continui aceas¬ 
tă acţiune, pentrucă sunt convins 
că mai sunt multe de făcut. 
Munchen, 15 Aug. 1973 

TRA1AN GOLEA 




Munţii glorioşi, solemnă furtună, Bucovina 
Dragomirnei lumina pe frunte-şi adună, 
spadă ştefană la şold răscoală plăieşii, 
iar fagii cu cerul pornesc şi cu vifore mari; 
stelele duc spre septentrion dumbrăveanul chiot 
şi flamura Putnei; germană lespede viperele 
sdrobeşte sub rozclc-aurore-ale cerului nordic. 


Pas liberator , cadenţă generatoare; oştenii 
duc în suflet cântec şi soare; Dumnezeu 
semn le-a ales steaua cea mai frumoasă: 
înainte! 

Mi-e inima in Bucovina, plaiul de albe mioriţe; 
iarăşi limpede-i lumina turlelor dc Succviţe, 
pajerele regeşti apă vie poartă n pliscul de aur, 
freamătă bourul 'naltelor steiuri; legende 
brumează pc nouri; istoric, drumul tău e mersul 
oştenilor; pace se-aşterne; ţăranul uncltele-şi 
scoate, vrednice mâini se roagă bune de ispravă. 


Văd în zilele viitoare plugurile multe 
cum vor scrie’n ţârnă viaţa grâieior unduitoare, 
sterpele mirişti belşug vor naşte şi toamna 
în largile ogrăzi va creşte văpaia bogatelor roade 
Prutul va duce la vale pădurile Vijniţei 
pe verzile valuri; Dumnezeu va lua luceafărul. 
dăruindu-1 ciobanilor vrednici de dalbe miori 
şi marea frăţie cu fagii pădurii şi cerul. 


Tinerii cărturari vor strânge'n sufletul lor 
sborul 'naltelor pajuri muntene. , . 

în cărţi va sta semn lângă semn întreaga Bucovina, 
visul lângă faptă, sufletul la icoane. 


Bufniţa înţelepciunii şi mirtul poetului 
heraldica sufletului nostru nu râvnim cununa 
de lauri, dar ni-e dragă sulcina Cuc.u.ului-Mare 
poezia noastră să fie câmpie, pădure şi slava, 
biserici unde a trecut Eminescu. 

hucovini, pământ de ţărani şi poeţi! 

! M1RCEA STREINUL 

- - - - 


IN MUNŢI 

(Fragment) 

Voi, munţilor momiri, moşnegi cununaţi 
Cu stelele bolţii albastre, 

În leagănul vostru de codri şi stânci 
Dorm toate poveştile noastre . 

Alături de şoimii cu ochii aprinşi , 

Din tainica voastră dumbravă. 

Se 'naltă ’ndrăsnete 'n lumina din cer 
Şi visele noastre de slavă. 



1 


In voi îşi deşteaptă plănsorile ei 
Frumoasa mea ţară săracă. 

Cu braţe lipsite de-al luptei fior 
Şi buzele ursite să tacă. _ a 

La voi vine jalea-i când vifor^ pogan 
Purcede strigarea să-i franga. 

In cântec o schimbă pădurea de brasi 
Şi 'n lume-o trimite să plângă. 



Doamne, iartă, picatele mele 
c t ţin sullrlu-iui 

cantre reţele . . . 

Nins de lacrimi 
puzderii, stele ... 

—Doamne. Iartă, păcatele mele . 
Ingenunchiat. privind icoane. 
roRumâ.Ţie. ca »i Mama... 
-Doamne, urlă. picatele mele 
ytrrgam! de pe inima 


teama . • 

lrt â. picatele mele 
sfârâitul 

ia . . • 

cât mal »u» 
ţii căzuţi 
!. Neam . • ■ 





4 _ 
























Page 6 


f 


c » 


drum 


A TRECUT UN AN. . . 

La 10 Mai, 1972, a vorbit 


A trecut un an de-atunci de 
când, însoţit de Manciu şi Bu- 
gariu . l-am vizitat pe Vasile 
Posteucă în spitalul din Chica¬ 
go. Îşi trăia ultimele clipe ale 
vieţii. O viaţă plină de sbu- 
cium. de credinţă, de entuzi¬ 
asm. de mărinimie sufletească 
şi de românism sănătos. 

Drumurile noastre sau în¬ 
tretăiat, de multe ori, de-alun- 
gul celor 40 de ani, de când 
ne-am întâlnit, îngemănaţi în 
cohortele de luptători, de pe 
plaiurile Cernăuţilor falnici ai 
Bucovinei noastre dragi. In pe¬ 
regrinările noastre prin satele 
nordului rontănesc, şi în spo¬ 
vedaniile crezurilor noastre de 
generaţie, în ceasurile de taină 
dela Mănăstirişte. Apoi. în ge¬ 
rul refugiului şi detenţiei din 
Germania, prin lagărele dela 
Rostock şi Buchemvald. 

Pretutindeni, Vasile Posteu¬ 
că aducea în mijlocul nostru 
vraja poeziei sale şi farmecul 
viorii din care cânta, şi cu care 
ne mângâia necazul şi ne îm¬ 
bărbăta în momentele de îndo¬ 
ială şi îngrijorare. In clipele a- 
celea, gândurile şi dorurile lui 
străbăteau căile cele lungi spre 
meleagurile satului său natal 
Stăneşti care rămăsese departe, 
în timp şi spaţiu. 

Vasile Posteucă era însă un 
luptător neînfricat şi neobosit. 
Îndată după 23 August, a fost 
prezent în rândurile celor ce fă¬ 
ceau ultimele şi disperatele efor¬ 
turi, de a participa la stăvilirea 
invaziei barbare a Sovietelor pe 
pământul Europei creştine. E- 
forturile acestea au fost fără 
efect momentan pe câmpurile 
de bătaie, dar tăriile spiritului 
lor îşi vor da roadele mai târ¬ 
ziu, când conştiinţa oamenilor 
se va limpezi şi când pericolul 
dispariţiei lor va depăşi orice 
aşteptare şi logică. 

Ne-am întâlnit, după aceia, 
la Paris. Apoi, drumurile noas¬ 
tre geografice s au despărţit, dar 
ne-am revăzut în Canada ospi¬ 
talieră, unde ne-am găsit linişte 
şi bună rânduială. 

Am lucrat împreună, am vi¬ 
sat împreună. Am desbătut 
probleme şi analizat situaţii, u- 
neori în contradictoriu, dar tot¬ 
deauna ne-am regăsit firele cele 
bune ale prieteniei noastre, ce 
fuseseră toarse pe pământul 
Bucovinei în anii tinereţii. In 
ultinyii am, înainte de cumpli¬ 
ta lui boală, comunitatea noas¬ 
tră sufletească se sudase, cu o 
ardere mat aprinsă a inimii sa¬ 
le. cu o căutare nouă, spre mai 
bine, cu o nouă luciditate şt 
maturitate 


la serbarea dela Detroit, orga¬ 
nizată de Comitetul Naţional 
Român American. A vorbit ca 
şt cum ar fi simţit că era unul 
din ultimele sale discursuri. La 
zece zile mai târziu, a ţinut un 
alt discurs la Toronto, unde 
venise în ciuda ameninţe» ii gra¬ 
ve, pnvtnd securitatea vieţii lui i 
personale. Acolo, la Toronto. 
a ţinut ultimul său discurs în¬ 
flăcărat de curat românism şi 
ireductibil la orice compromis 
politic cu comuniştii dela Bu¬ 
cureşti. 

In Septemvrie 1972 ,1a Con¬ 
venţia Uniunii şi Ligii, din 
Sharon, Pennsylvania. era vo¬ 
ios. se simţia bine, dar a plecat 
înainte de vreme, amărît de o 
serie întreagă de manevre, care 
se desfăşurau în legătură cu vi¬ 
itorul Uniunii. 

Lui Vasile Posteucă îi plă¬ 
ceau întâlnirile cu prietenii şi 
camarazii. Intr’o scrisoare din 
24 Septemvrie, 1972, îmi scrie 
următoarele: “Dragă frate 

Ciuntu, când ai veşti, te rog 
să-mi seri. Cât priveşte întâlni¬ 
rea cu fraţii la Sharon ma bu¬ 
curat mult, căci eu trăiesc la 
capătul pământului. Doar co¬ 
respondenţa mă mai pune la cu¬ 
rent. Si pe unde mergi, nu ui¬ 
ta DRUMUL." 

A venit apoi vestea tristă a 
bolii sale şi a internării în spi¬ 
tal. Pe la sfârşitul Iun ei Noem- 
vrie, când am ajuns la Chicago, 
Vasile nu mai era haiducul de 
altă dată. ci un mucenic cu faţa 
îngălbenită, care ştia că i se a- 
propie ora morţii, dar pe care 
o întâmpina cu bucuria celui ce 
nu se teme de ea. Nu vroiam 
să-l obosim prea mult cu vorbe 
şi poveşti. Ne-am înţeles din 
priviri, în care se adunaseră în¬ 
treaga lume a trecutului nostru 
comun. 

Vasile a simţit căldura dra¬ 
gostei noastre, iar noi am sim¬ 
ţit-o pe-a lui. Si, cu glasul o- 
mului împăcat cu toate, ne-a 
spus: "Iubiţi-vă, duceţi lupta 
mai departe. Vă mulţumesc 
pentru tot ce-aţi făcut pentru 
mine." 

Două săptămâni mai târziu, 
Vasile Posteucă ne-a părăsit 
pentru totdeauna şi a fost în¬ 
mormântat la Vatră, locul un¬ 
de venea mereu să-şi vadă pn 
elenii, să-şi împrospăteze sufle¬ 
tul de duh românesc şt să vi¬ 
seze mai departe împlinirea ide¬ 
alurilor lui româneşti. 

A trecut un an. Era frig 
alunei afară, era tristeţe în ca 
să. şi era moartea prin jur. 


Azi este frig afară, dar în 
sufletele noastre simţim căldu¬ 
ra prietenească şi românească a 
lui Vasile Posteucă, şi, în loc 


Ana, promiţându-le să trecem 
a doua zi din nou pela dânşii, 
pentru a închina un păhărel şi 
a gusta din plăcintele de Anu- 
Nou. 

Cu raniţele şi puştile în spi¬ 
nare, am urcat cu pas domol 
peste livada înzăpezită spre pă¬ 
durea de molizi. Amurgul în¬ 
cepuse a-şi ţese zăbranicele vio¬ 
rii. încetul cp încetul lumina 
roză de pe creasta Tom na tecu¬ 
lui prinse a păli. In liniştea în¬ 
serării, un macaleandru, unde¬ 
va prin cetini. îşi ciripi dorul 
lui neînţeles: “Pic—picpicpic” 
—sunet asemănător cu acela ce 
l-ar produce nişte pietricele că¬ 
zând pe o placă de marmoră. . 

In curând, furăm învăluiţi de 
imensa tăcere a pădurii ... 

Drumul fiind bun, grăbi¬ 
răm pasul. Ne puseserăm în 
gând să sărbătorim revelionul 
la Păltiniş. împreună cu fami¬ 
lia inginerului Munteanu şi alţi 
câţiva cunoscuţi, camarazi de 


de tristeţe, bucuria îndemnului 
pe care ni l-a dat î n ^ { 

morţu: "Duceţi lupta mai de 
parte." 


vânătoare ai lui Emilian. 

Când am ieşit dinspre On- 
ceşti, cerul era înspuzit de ste¬ 
le. Un glas argintiu, nespus de 
duios, străbătu deodată tăcerea 
munţilor. Doar câteva clipe, a- 
poi se stinse, înghiţit de depăr¬ 
tări. Păruse o chemare, venită 
de undeva dintr’o lume necu¬ 
noscută şi mai bună . . . Abia 
într’un târziu ne-am dat sea¬ 
ma: fusese clopotul din schitul 
Păltiniş. 

* 

Au trecut mulţi ani dc-a- 
tunci ... Pe Emilian, fostul 
meu coleg de liceu şi mai târziu 
camarad de vânătoare, nu mi-a 
mai fost dat să-l revăd. Odată 
cu începerea războiului a plecat 
şi el, cu batalionul de Vânători 
de Munte din care făcea parte. 
Si nu s'a mai întors. Undeva, 
departe, pe câmpiile întinse ale 
Rusiei. îşi doarme somnul cel 
de veci . . • 

NICU 1 ANCU PALTINIŞANU 


CHIRILA CIUNTU. 



NEMURITORII 


Rând pe rând buruieni de leac, buruieni fără de leac. 
Prea şubred clădesc trupul nostru sărac. 

Mistere şi goluri dau măna y 
In veac amar cuminecă ţărâna. 

Dar peste noi timpul trece ca o apei, 

Din toate începe fără ca niciodată să ’nceapă . . . 
u > murmurul timpului cum îl ascult 
I este nalte acorduri de orgă ’rt tumult ! 

Lăsaţi melodii , distrugeţi ţimbale , 

Cătuşe de-argint cu aur în zale; 

Să treacă Cel Veşnic , Cel de demult . . . 

O, murmurul timpului cum îl ascult ! 

Puţini suntem cei ce mâncăm pâinea luminii , 
Nemuritorii , 

Cei fără ţară, străinii . 

Când valurile trec şi vântul cu ele. 

Noi ducem pământul Ţării spre stele; 

Ducem o lume verde cu noi ; 

Un nume , noui semne , alt Har . . . 

Din tulnice vestim pe creste de hău 
Cuvântul Ţării mele: Rarău . . . 

ION A. BUCUR 


PE CĂRĂRI CARPATINE 

(urmare din pag. 3) 


C > 










< Ml MAREA DELA SIOCKHOLM CONTRA BOMBEI ATOMICF 


Era prin Aprilie 1955. In lagărul nos¬ 
tru se anunţase o mare adunare, la caro 
urma ai se tini cAteva conferinţe, In 
legătură cu Apehil Societăţii Internaţio¬ 
nale a luptătorilor pentru pace şi pro¬ 
gres, sub titlul umanitarist: CHEMAREA 
DELA STOCKHOLM CONTRA BOMBEI 

atomice. 

Ce puteam face noii în treaba aceasta 
era apă de ploaie. Eram nişte prizonieri 
tntr’un lagăr dc pedepsiţi, dar diploma¬ 
ţia sovietică voia să speculeze, în numele 
nostru, opinia publică mondială, sgAndâ- 
rind lacrimile babelor pentru a-şi atrage 
simpatia, pe deo parte, şi a ridica ome¬ 
nirea împotriva Americanilor, pe dc altă 
parte. Soarta noastră, pe care doar ei 
ne-o puteau face mai bună, oferindu-nc 
condiţii de viaţi omenească, sau elibe- 
rându-ne din jugul şi mizeria în care nc 
ţineau în mod abuziv, fii interesa pe so¬ 
vietici tot atât cât ncsar fi interesat pe 
noi câte grade de căldură sau de frig 
erau la vremea aceia pe vârful Ciomcv 
lumnei. Totuşi, dacă nu cade, pică, şi 
decât nimic mai bine ceva. Şi iată aşa 
s’a făcut că au venit, pe nepusă masă. 
să ne ţină conferinţe despre pace, tocmai 
propovăduitorii violenţei, aşa cum mai 
târziu vor veni cu perfidia convieţuirii 
paşnice şi a neamestecului în treburile 
interne ale altor state, care va deveni o 
placă foarte cântată, pe toate tonurile. 

Aşa dar, în Aprilie 1955, s’a ţinut adu¬ 
narea din lagărul de ştrăfnoi nr. 11 din 
Iavas. 

Intre multele personalităţi sovietice, 
cari ne onoraseră cu prezenţa lor, era şi 
Ministrul de Interne al Republioii Molda- 
via, care era colonel NKVD. 

După discursurile, care ne îndemnau 
să semnăm chemarea pentru pace, pen¬ 
tru a demonstra solidaritatea împotriva 
agresivităţii imperialiste şi a împiedeca 
deslunţuirea unui nou pârjol, preşedintele 
s’a adresat foarte jovial grupului nostru 
de prizonieri şi deţinuţi, cu rugămintea 
de a*i pune întrebări in legătură cu pro¬ 
blema in discuţie. 

Ca de obiceiu, in astfel de situaţii 
există un moment de şovăială şi se tace. 

O tăcere, uneori grea. Penibilă chiar. E 
un moment psihologic anume, cai. se 
speculează aici. Să ţi se solicite ceva, 
care s’ar părea că-i deadreptul o favoa¬ 
re, şi să nu răspunzi, să nu zici nimic, 
să taci ca prostul, este o treabă de lipsă 
de bun simţ. Totuşi, ca de obicei, sc 
tăcea. 

Mie mi se făcuse de urât. Mă mânca 
limba. Şi, bondarul, care vrea cu orice 
preţ să fie ucis, bâzâie. Anarhic, fără să 
ceară cuvântul după tipic, ori să se 
înscrie pe listă, cronicarul rândurilor de 
faţă, s’a ridicat şi a întrebat scurt si 
aspru: “Ce obligaţii şi ce drepturi poli¬ 
tice avem noi?** întrebarea a fost şi 
trăsnet şi duş de apă rece. Amintea pro¬ 
babil de funia în casa spânzuratului 
Tăcerea s’a făcut şi mai densă. Mai 
penibilă. 

Chiar dacă vreun deţinut ar fi avut 
mâncârioi pe limbă, sau oricât l-ar fi 
împins ispita la bâzâit, s’a abţinut. Ad¬ 
versarului perfid i se aruncase o gâscă 
grasă in traistă şi era forfecat de curio¬ 
zitatea privirilor. 

Preşedintele n’a indrăsnit nici un fel 
de evaziune tactică. Fusese paralizat de 
o lovitură cu atât mai imparabilă, cu 
cât fusese şi neaşteptată şi exact in pltn. 
Spontaneitatea unei subtilităţi ar fi ră¬ 
mas grosolănie şi incapacitate. S'a adre¬ 
sat Ministrului, apoi a început să şoşo- 
tească cu ceilalţi dimprejurul său. Par¬ 
ticipa la această socoteală tot alaiul care 
era aşezat la masa de pe tribuna îmbră¬ 
cată in pânză roşie. 

A Început să se vorbească in sală. 
Rumoare generală. 

lnsfârşit, după o consfătuire Lungă, 
preşedintele a răspuns clar şi categoric 
“Niciunul!” 

Ia unde o fi ţâşnii, au şbu, dar re- 
plca mea a fost promptă: 

Alunei nu avem ce semnal*' 

In lunp ct ioă Întrebam cam cât o să 
*nâ ouate şi isprava aceasta, aici, In “ţa¬ 
ra hbcrtâţu cu vântului", preşedintele şi-a 
conţinuconducerea adunării, fără să 


Capitol (iintr’uii manuscris: “Fără paşaport prin UKSS M 


mai tină scama de vnMin protocol: 

“Mai sunt întrebări, din partea D- 
voastră?” 

De data aceasta, s’a ridicat do pe 
bancă Nenea Petre Vasile. Acum i-em 
auzit povestea întreagă. 

“Aici mă cheamă Petre Vasile Ivano- 
vici. Eu însă sunt Gheorghe I. Vasile, nu 
Petre Vasile, şi-am căzut prizonier la 
Don, In 12 Noembrie 1942. Eram şofer Ia 
comandantul diviziei de blindate, gene¬ 
ralul Gherghcl. Pe tata 11 cheamă Ion, 
pe mama Floarea, şi am învăţat patru 
clase primare. Acesta sunt cu, şi vreau 
să-mi spună mie dom nu Ministru, care 
am auzit că se află aici, de ce mi s'a 
schimbat numele şi mă ţine pe mine aici 
din 1942, până acum în Aprilie 1955? 

Va să zică, eu prizonier dc războiu 
nu aint, deţinut sau condamnat nu sunt, 
Rus nu sunt, şi nici nu ştiu vorbi ruseşte, 
căci sunt născut In inima României. 
Vreau să ştiu ce aveţi cu mine? M’aţi 
trecut prin tot felul dc lagăre de cri¬ 
minali şi de ştrăfnoi, pentru că aşi fi a- 
narhic şi rebel. Dar ou atâta fac, vă 
spun povestea mea adevărată şi vreau 
să ştiu dc ce nu-mi limpeziţi situaţia? 
Am aflat că mă amestecaţi pe mine cu 


mântui acesta negru de pâine, dria so¬ 
vietici numai minciuni am auzit. De 14 
nni ml s'a promis Intr’una ceiace im 
auzit şi dela Dvoaatră, dar au fost numai 
vorbe de clacă. Eu de ştiut atât ştiu, ci 
de eraţi de omenie, de 14 ani şi până 
acum, cu roaba de s’ar 0 dus scrisoarea 
Dvoastră, până la mine la Vâlcele in 
Râmnicul Sărat, şi tot cu roaba de s'ar 
fi Întors, răspunsul ar fi fost aici şi pâ¬ 
nă acum s’ar fi limpezit toată tărăşenia 
aceasta a mea. Eu zic că nici nu este 
treabă de oameni cu cuget curat. Şi, 
pentrucă este aşa cum vă zic, eu unul' 
uite aşa prost cum mă vedeţi, eu nu vâ 
semnez manifestul!” — ksa trântit-o 
Nenea Petre, punând punctul pe i-ul mi¬ 
tingului la care participaserăm. 

Ba nu, mi s’a sfârşit încă. Mai era 
ceva dc zis, ca să se răcorească omul, 
pentru toţi cei 14 ani. 

“Şi ca să mai ştiţi şi Dvoastră cum 
stau lucrurile pe aici, pe la puşcării, şi 
cum mă poartă din ştrăfnoi In ştrăfnoi, 
uitaţi-vi aici! Şi zicând aşa. Nenea Pe¬ 
tre şi-a ridicat cracul pantalonului şi is- 
mana piciorului stâng, — uitaţi-vâ să ve¬ 
deţi cu ochii Dvoastră rănile celor două 
gloanţe, pe care soldaţii voştri le-au 



unul care se numeşte Petre Vasile, care 
ar fi fost in serviciul de informaţii din 
România, şi pe care, mort-copt, îl caută 
Nichevedeul. Eu nu ştiu cine este omul 
acesta şi am cerut mereu să se facă cer¬ 
cetări. In fiecare an am scris 1a Sovie¬ 
tul Suprem câte trei-patru cereri şi scri¬ 
sori, in care mă plângeam de încurcă¬ 
tura in care mă găsesc. Scrisorile le 
predam la comisariatele politice ale la¬ 
gărelor şi închisorilor In care mă gă¬ 
seam. Şi aici am dat vre-o doua sau 
trei plângeri. De ce nu mi se răspunde? 
De 14 ani de când mă ţineţi aici, şi mă 
plâng că aţi făcut o greşalâ, pe care 
trebue să o Îndreptaţi, nu se găseşte un 
singur om de omenie să vadă cum este 
cazul meu şi să-l termine intr’un fel. 
Dacă măcar aveţi un motiv, de ce nu mâ 
condamnaţi? Dar pentru ce să mâ con¬ 
damnaţi?” 

A intervenit Ministrul, făcându-i semn 
că a înţeles, şi i-a răspuns imediat sa 
facă un memoriu şi să-l dea ofiţerului po¬ 
litic. dela care 11 va lua el personal »- 
munte de a pleca I^a promis că va cer¬ 
ceta situaţia şi li va trimite răspuns. 

Nenea Petre nu s’a mulţumit cu atato 
şi a continuat să-şi spună “oful” lui, pe 
acelaş ton: 

“Domnule Ministru, eu cred că sun¬ 
teţi toţi nişte mincinoşi. Aţi fost, Şi sun¬ 
teţi Căci de 14 ani de când mănânc pa* 


tras in mine, in timpul masacrului din 
1953, la 1 August, In lagărul nr. 29 dela 
Vorkuta ”. 

După aceasta, Nenea Petre s’a şters 
de sudoare şi s’a aşezat pe bancă, dar 
în sală s’a produs zarvă mare. Politrucii 
şi trepăduşii comisariatului au intervenit 
cu duhul blândeţei pentru potolirea spi¬ 
ritelor. 

După isprava lui Nenea Petre, soarta 
mitingului, conceput de plimbăreţii ca- 
re-şi purtaseră miopia politică la Stock- 
holrn. era pecetluită. Păienjenişul fin al 
diplomaţiei şi mistificărilor rafinate sc 
mai rupe din când în când in vântul 
aspru al bădărăniei adevărurilor, iar 
barda şi toporul pot scurta câteodată şi 
unghiile cele mai fine. ... 

Dar mitingul nostru a avut şi un act 
final. Dacă actul Întâi şi doi al acestei 
piese cu zodie proastă s’au Impercchiat 
de minune, deşi a venit fiecare dintr’o 
zonă de preocupări strict personale, al 
treilea act a apărut sub forma unei cocv 
cluzii-avertlsmcnt, care de fapt repeta 
ca un clopot uleia actului Întâi şi doi, in 
ordine inversată. Cele două atitudini per¬ 
sonale ale primilor prizonieri ifcvin in 
faza ultimă a piesei o atitudine gene¬ 
rală, obligatorie Şi categoric negativa 
faţă dc intenţiile celor ce au iniţiat În¬ 
trunirea noastră. 

In clipa In care *’a potolit zarva din 


talft, din fundul sălii a răsunat o voce 
In limba rusă, dar cu accent KaMan: 

“Cine semnează apelul Stocfc» 
hohn îşi semnează propria sentinţă de 
moarte. Decât acest rai fericii tn care 
suntem, mal bine o moarte arătă, de 
bomba atomică!” 

în sală a fost o adevărată explo zi e. 
Şedinţa s'a spart fără nici o încheiere. 

Se (fcisese dracului totul. S’a avut cu- 
minţenia să se lase totul baltă şl să nu 
se mai facă nici o solicitare. Totuşi, 
pentrucă nu-1 cunoscuseră pe cel ce 
venise cu ultima bombă, autorităţile 
s’au Interesat repede dne este şi unde 
este cel care a vorbit, pentrucă avuse¬ 
seră Impresia că vorbitorul ieşise ime¬ 
diat afară din sală. 

Vorbise Pater Leone, fostul reprezen¬ 
tant al Vaticanului la Odessa, care se 
bucura dc mare trecere şi prestigiu, a- 
tăt Intre Românii din lagăr, cât şi In 
rândurile celorlalte naţionalităţi. Atitu¬ 
dinea lui dară şi dârzi faţă de oficia¬ 
lităţile sovietice şi faţă de tratamentul 
care ni se aplica, li adusese respectul 
tuturor. Tocmai fusese eliberat, cu vreo 
două zile Înainte, din carcera lagărului. 

In aceiaşi scară, Pater Leone a (ost 
chemat de ofiţerul politic al lagărului 
Erau de faţă şeful operativ NKVD, ma¬ 
iorul Maiorov, şi comandantul lagărului, 
locotenenta major Ieravoî, originar din 
Basarabia. Acesta din urmă, Wa acuzat 
pe Pater Leone de instigaţi* publică îm¬ 
potriva sovietelor. 

Pentrucă Pater Leone cunoştea bine 
oamenii, a respins acuzaţia politrucului 
şi a negat Pentru a-l Înfrânge, ofiţerul 
politic a făcut un lucru care se intâmpla 
numai in cazuri extreme: şi-a decons- 


pirat informatoruL Era un căpitan din 
trupele de paraşutişti, originar din 
Muenchen. Nu-i mai reţin numele. 

Pater Leone a fost din nou Încarce¬ 
rat, dar s’a întâmplat o minune a ceru¬ 
lui. Peste vre-o zece zile a fost eliberat. 
Tocmai atunci, Românii câţi eram în 
Iavas, ne-am hotărît In mare taină să 
sărbătorim Sfintele Paşti ca acasă, cu 
ouă roşii in ciuda sărăciei şi greutăţi¬ 
lor, şi am făcut “bairam” mare, la 
care ne-am îngăduit — ca semn al os¬ 
pitalităţii române — să invităm şi câte 
doi reprezentanţi din fiecare naţionali¬ 
tate din lagăr. Fireşte, Pater Leone, 
catolicul, a fost invitatul nostru de 
onoare, alături de bărbosul nostru popă, 
dintr’o mahala a Bucureştilor, părintele 
Tipordei, care are şi el istoria lui. 

Daca pentru sărbătorirea Sfintelor 
Paşti a ieşit scandal mare $i s’au dat 
pedepse exemplare, nu mai prezintă nici 
o importantă. Când vrei să faci ceva cu 
orice preţ şi reuşeşti să faci ceiace ai 


ă frumuseţea! .... 

^ trei zile, după sărbătorirea Paşte- 
Pater Leone a fost îmbarcat pentru 
cova, de unde. după câte am auzit 
lecat, datorită presiunilor Valicami- 
,i nevoilor setoase, se vede, de «o- 
ţâ la Roma. 

osirea veştii despre plecarea lui Pa- 
Leone la Roma, adusese multe ape- 
c si bucurii In sufletele no*ţre- ”n 
stimat, un om corect, un hirotonit al 
iricii, care vizuse si triise aUtea 
ii, si care avusese curajul si^i <te- 
e, cu mari riscuri. In mod 
ilngerile ‘ sale, urma si ajungi te 
ini liberi, Aveam 

ârtăsi acestei lumi libere *deviru- 


l0 m »i auzit nimic de Pater Leo- 


Epilogul Mitingului 

-nea Petre, de la care 

tea. si-* mAHtlit^^ -Jl^ 

politrucului s* 1-* lnUr ~ Nu 

! predat MinWj^u. 
mit nici un fel de 
acestor râr^ 
duzini de zde de carcera Şi c* 


_ 3 . 










MHJM 


* 

CHEMAREA PELA 
STOCKHOl M 

««Art U Rh> Am «»'■* 

wA p«#mi v*mv aM A ««Am fA 
«mAr w >M IpNA» yaa 
ţ% f W w l <WA MM M Mk U 

^4ţâ *»*-«#* *s»xvK.-&. p >« M4k «*> 
xr% *m «*i AM». MWIV <♦ 4M|p*' ' 

v» Cf A>\\ 4 t\ .w'vsv «t 

Oft Am»nv car* xta MM A>v 

w* Ar »\« 4 A cw* ky« U IîtkkA pr« 
■svkr mn*V *V nlilM >v> .VM Oţ» <V 
Afmpiar » A MMA wwA f Mir. «Im nfWM M 
4 AtW Al "m* f **xA'X'Vtv*r V' Ai»- 

>v <«** *i « x'S'- ; .va S\v< 
VA* thVVMrMl KaaAu* AftMaMC* 

cvAr «fis*' jc. t ru m V v^ 

m*ar arM»ta» n Amt4 mm .* « ar««lK<i 

M<'^YVvV ^.y j^'vMiMM Vj(Av\ #»Vw 
9HM MkfXh^. Ar .V>« AM MlAw^tA 
MMMN 0 X 9 V< K^vxirTYM t 4 w> » , 3 » v>^' 
MWilK. r Mff V mwAnnt M \»* J> A» 
MA «Af4r M NV a 

(M iama' / ryia » « »l 

î* ‘*«4. .-m.: >'A tO-^.AN ' VN \N i: 

Nv**N* yy i M BTMf A MM. pr^ymvrsţ 

> ’^vdiNM Kat Ar «K cyp»v 4»«N i Ar w» a 
A% y 3 » f*r<sA* Ar cmct n«i cmp*K 4 
MM*rtw 3 t *r K pr « Ar >mm* Aurvr.V 
Wf 

FM MtA MMuArM m Mmmmm j kV w M 
vm .NN*Cr» Kv Na * v- «.vA ><«- s *w v 
fMN As <A$*rv wvvvfAA» K xS 
— ti «Ml M\sM «Mi ♦ 

(MM M>NI V^Mr l<y<M <w UAtrt A 
«»* k«a y* rrAY |xrmym#* <A «« Ar 
fr » Wj t.».visli ^ x’i^aupi^vA^r y*rc .>* s 
avîvh I«Ay »an w a ţvaMr Ar r«*f 

C'WV. v\> si x, j*4 sr.~xK 


«tn As* *fcv*rt*mfe «a AM» «mm mM) 

A M«*\ .NMV Aţjsfc «Yl|VMl| Int 

r**4*\ mm a» ms » vmMNAt yvti « 4 

Î^Mtî^Nk *V%*Vsiki «xli x'U .Y*V A 

vwi mm M cV^r w «y Cm R fMtort 

*Mtr<a v Vvj »m A «m*apk I» 

\YMiyi IhVvţv» MltMA vil^v n Ar» 
H' l o i M m dWK t mumnAm 

K mml»a «r.w v4 r c4«*m »n . r \*«v 
<Nx-« v m ^\n ■*« <*1 y*ţt« yta* «Nm 
rtNY* > yMA>R 4 n w ywyM tr 'i|||l 
MM MMMt M # «>YM t iM MM M 

K xv»A MV f. v .*• ivvx) V,-S N \ x\MVTy 

iV tvfcaumrk «pM «i» «xyM A*t *r 
<4)AAnm (Y M mM A rvfyixwyiAn 
Pr ylM mhm% iMMyHi yy «y 

•Ml A Mi K nmAs» Awyl yy I» «««y » 

ml a miIm '*nJ 

ll mm nr ysMwMK Im mmm» <4 
AAm 4 Ar xvAJi cm a» mm Ar «rA. 

u MM WNWMM AM. Mfl Aâ 

M M| » rr % »M(lA, m m » » 

\.\ »w ** V'xM ».s\^*v4 
-• "X>vţx f» Ay^sr' \v» mma mAom* ftmt 
m» A lAmrMMMT ynm< » Mt DMMt 

A<tm *4 HIHH. mm» «Im A «HA 

«MM * < T»Ar tVNMv 

^ mapIInA MmlMt li M n M » 

A «x«m KvA» M,YftW‘V 

l'Ssvml rY« Am» frwswţ yy |» 
x\w «mAm mi m mm yr 

MM tVMXM» A xY«4v*NM* .MlvNIî'.V 

N. xXM *a SvrM 0 »V 

«r«4 % " 

\\r xv Ml .^'i\y a Ir 

x -x x\viAs.; * <.*x* >afv' -sx t'v^v.: 

KNjs‘s>Aţ$A NxSi \ xxJvH <Ar rvtwţ 

Ar m «r«4 nmaVa j\Cv", v Ar 

ev skA a wmm yAUrsMC »xa«if f2 

<1 '^A «Mm Ma^.^, A«r AMx 

ţA jkvma t m t wmmmI IkjiAyMi W 

rr*xtfn>i\4. mm «va «\» v m I Ir 


Afln»»«|«lr »m«m 

rr<*M a MMrM flmol Am ar^rk 

Aa«vm Ar «*•* « «Hm» li »mM m 

r*svr,|k Ar tamf» 

\MmmAa, fca«vM*r«| a Am 

IVfk-v ***** <v*>\'** *4 ^Mvtk «m fM^r X *«aM 

A\y>*M *d« * NnmM Av*y«(4 U 
mv»a yyMmA xs»MwyA*A»Ar mi 
«InnM mmiml Axam *4 

XkMAAMUr M v tr fV »A»y # « ^_ _ _ 

'^4 A i«4 M Ar *w* m* 4 tyyx fewt Nkvt 
Km yyAm a 'vr**r rix Knţ io Ir Ir 
' iMMi l\>mca yr»MMti frilwMi 
'wmilw *.W Ar r ÎmtM a Km»M 4 var 
V (Vi v«r Am v*AA «Mrtrtir 

\v* mm 




W Ci M 


^ rr» t«. #» Trmiifc jL M ^ 
A» | Ar«m v »'a Mm mmr% \* 

Va c*ry am fMrtvyA KN mm. tUMwgrm mm rUmi 
' ^«*» via wi*m#« c«M «m y*M* ar**\ r mm t'i a«i« mi «mm m 

^ Mo^xvtk »V «lx<HM*rM Ar «aVa m mimkm umOMp» a | 

>»v*nMi ţ i>Ma>i w»A i ynyMir 

\\s4»*4kTXA caa Ac^aMatm f*x4ra asa!» 

Ka x'Yi ferwMftlk mhA M sN>Aa'.«tAly Ai 
\sM4. Axv K v,<%*r Va «autr** 

H| K mnamvi a Atyymm )«r 
$a A^ytiţa r'«ai»MMt«4vr mm 
* x«t yyt fv Uwyml » l A y iM ţi Ar Mn * 
fv»Mk îy*Y*kt4 va* .vkxti ^r «ifiMgm mr 
xlrvA CMIvlaM i>MVa txvIa^ K oavy vW» 
lAjvs*-skr tMMr^ymv v^k>x> 4 f H 
\ CKKV VM\ \K\TV <m t*tf* prV 
VvV m <ncaw A*N4r xK'lAKrANr Am K 
xiram ttsyyv»** VVMMmok mmll 
trava» Aimv4r .V hmArkr Ar **» aK 
x*\A.*V*S*\ xM^>ia C \VxKţ<MK MNMOt4 * 
v»cr 4 li «M«Hr x>i«Jt«Wl mm «4 «Om 



î*. 

IM « 

WM* T^AMUm Vr K Klpfcif n-l m U 
Hm r*" a **K« «i i TiMtMrAir «Am*» 

aW rArkar «ha «mi p L mm «caM K 
Nvtm>aU I M m iI a «aOuMlM p««r« 

CM >X ' -Amat «I«axv4 Vm C. m ţ>r sasAK ««%* «M. .K 

tras»* tu vm m rvl «Ar Iuti cm mr 
ivea. xSV^î«v«H>Kk cai îxrţ; mvtAMSu h 

rermvwtAVv l»î>ar« xre^vr.W cvamm 
«A«r ydM AvaftnmaMir li e4wy 

OAmA xt$vVsmAW CM fMMMM MMVxAlf 


)OHAXN UWU H 


Mmifrxl w«««*a l^lix 


niHKU vţl III»'... 


nF-r» riAi^ ... 



lAŞtk Ar Am 4 «4 * v«K 

xvyAA «4 «4AI Am atr x « Am i««m 

mu « «Al IAmAM Ar Ai r u i i^ 


ImltmtM* «r Ar U«|Am«Ms 
r«HI m AfM «4 MM Atm|L m*4 
Si l*U«r m ItMl I m ci ti Mi l 
$1 «cri m m w r ii Ai iwm 

9m Imam % mmAma < ***?%?« * r«U 
Im Ipt m i i m 4 | * W1 l«n «»r 
FM u Ar Ih am tI t Ar m«r 

ti 4 num i k* r M * m f* « «A 


Var stat» 44 cAn«r Am Kv» «ma 

KaM n i W Mft Amkii (4 m« 

TVrrAr vti m mă la y M f ml mn 

IK iA M A i MTk, a mMM K| M > 

PFmKrwts iJKXVfVBŞ 


AH w» U <« Arn Ni m w < mrmk 
II MAmlawv Miralai «a Ar pAI ra, 
a> imt MraAr «M li «mmA 



i Ar UHIA fa Ar i 


CM « 


W.MCTIU\"S U?\>VTIKS 


CUJSS DE Ml 

Iar Mmm ai li « mm «r am M | l, 

K * «mimmA mm «Mp* sa r* K *4 
v\M «MnfM Am lipii■!■! 





AkI.SU Uf llUT H IKCl 


IXHXHUI 



IVMU.V I II V H 


NOII KlIVh \ IMN 



OK UUNSl'i Nl 1 VKI 



^^«rnAxmi âaAml^ 

iXMi«-iaWl««aAmm. 

>* Arrir Ai v«mr *«i <mr«r 

l AVXTWS 


IWi pKe* xxaU 



pteAM M 






l\|MKT«4l , S LSOVTI» 


CHEMNKK 





iMMvraus 


i 


c 

















DffUM 


Pag» 9 



(Fragment) 

"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape 
si mă cunoşti . . 

(•Psabn 139.1-2) 

Doamne , Tu mâ cercetezi de aproape 
Şi-mi cunoşti adâncile , sufleteştile ape ... 

Ştii când ispitele în frâng zăgazurile , 

Ştii toate bucuriile şi toate necazurile , 

Ştii căntecul^dorul şi visele , 

Ştii amintirile mele * ucisele , 

Ştu piscurile înalte şi căile , 

Şeii gheţurile şi văpăile . 

Ştii când mă arde trufia 
Tăgăduindu-Ţi Cerul şi sfidând Veşnicia; 

Ştii când fărădelegea m'apasă 
Ca o pâclă amară şi deasă; 

Ştii când mă urc şi când mă prăbuşesc 
In neputinţa omului firesc — 

Ştii când Te vând şi când Te răstignesc • • • 

SERGIU GROSSU 


DRUMEŢIE 

(Pe Bucegi) 


Poteca străbate prin vaduri şi verde 
\poi cm tirul umlii «e pierde. 

Aleargâ’n zigzaguri ca ambra prin laţi 
Ori se ascunde in valuri de ceaţa. 
Departe, spre zarea înaltă de munte. 

Glas de naiade mi cheamă’ nainte; 

Mai sus. pe privaturi . fantome fugare 
Mă’mbie La mers spre *0011011 cu soare. 

In cale ’ntilnesc o pădure de pini 
Cu unduiri verzi şi miros dc răşini; 
Vraja naturii mă‘ndeamnă de zor 
Si urc înălţimi pe brâne de dor; 

In dreapta, spre vale, fiori de adâncuri. 
Perete le-abrupt mi pune pe gânduri. .. 
Piscul semeţ mi se nizare aproape. 
Parcă innoată in unde de ape, 

Mă’nşeală vederea, atârnă de cer? 

Iar ţi "t» mea încă pluteşte’n eter... 

Kfortul urcării e pe sfârşeai. 

Dar peisajul fantastic mă cheamă 
Şi oboseala din trup se destramă. 

Pornesc din nou pe cărare’n spirală 
Cu sufletul cald şi plin de sfială; 

Se desluşeşte cabana pe creastă. 

In zarea albastră îmi pare măiastră. 

Căci joacă in faţa ochilor mei 
Ca zaua pădurii in cerc dc pigmei; 
Alături o stâncă gigantă, senină. 
Simbol de tării, spadă carpatină. 

Stă strajă de veacuri la poarta cetăţii. 
Cu braţe deschise primeşte drumeţii 

Am învins ultima treaptă-a 
urcuşului greu. 

Sunt pe platoul mirific al visului meu. 
Frumuseţi de baladă, feeric decor. 
Popas dr odihni pe “Vârful cu Dor” . . 
Priveşti fluide, aerul proaspăt şi pur. 
O boare suavă vuieşte 'mprejur. 
Murmur dr izvor ia cădere ritmată 
!■> utăagăie inima înfier b ân t ată; 
Amurgul ac lasă treptat peste creste. 
Făclii siderale dia stere celeste 
Clipocesc peste firea trecută ‘b tăcere. 
Somnul mă prinde şendnrm 
fără vrere... 

_a im* 

rămâne in urmă 


SCRISORI 


CONFERINŢEI SECURITĂŢII EUROPENE . . . 

Dcar $»r, 

Ojr earlier letters dated 23rd 
Jarxiary and 29th June, 1973. drew 
your attention on the basic prin¬ 
cipie* who are csscntial to a peace- 
ful development of Europe: freedom, 
legality, seif - determination, non- 
intervention and reciprocity. 

Since then, we received repeated 
evidence from our countries of ori- 
gin, as to the hopcs raised by the 
negoţ iations for the enforcemcnt of 
the Human Rights. Our people fear 
however that a hastily concluded 
Conference may strengthen the 
power of the ir oppressors, whosc 
aim is to obtain through this high 
European body, a legitimacy they 

lack at their naţional levels. The tmests — Latvia, iximian uan — 
Conference should not indulge into Romania, Ermenji A — Albania, 
such arrangements. Negotiations at Filaţi Al — Romania, Jankowski 


which has been reached »s effective 
ly earried out. 

The Conference should only pre¬ 
pare the summrt meeting due for 
the final stage, after a probatory 
period, and provided the reports 
issued by the Commission confirm 
that the Human Rights and other 
commitmcnts are truly earried out 
by all member countries. 

Lack of an eff icient control would 
render any agreement an iHusion. 
T he summit meeting would then 
be a deception for all Europeans 
and a failure for those who were 
part of it. 

Paris, Nov. 9th, 1973 
Yours truly, 

Barev Ts — Bulgaria, Bonaparts 
Emests — Latvia, Damian Dan — 


the Conference must continue so 
as to ensure the free circulation of 
ideas, Information and people, the 
true respect of Human Rights and 
of all points mentioned above. 

Once the agreement has been 
reached, an International Commis¬ 
sion—the members of which should 
be non-partisan personalities who 
express their people's conscience— 
would check that any agreement 


Jerzi — Poland, Keseljevic Dragas 
— Yugoslavia, Koritsky M — Bul¬ 
garia, Kome M — Romania, Mijo- 
vie Mii — Yugoslavia, Radovanovic 
D — Yugoslavia, Redlich R — 
Russia, Rehak E — Czechoslovakia, 
Slavinsky Mihail—Russia, Stolypine 
Arcady — Russia, Vorkapic R — 
Yugoslavia. Weide H — Estonia, 
Wenscus — Lithuania, Zlohnicki 
Jerzy — Poland 


Comitetului pentru Premiul Nobel 
si Prenei efin lumea 1il>era 


Mă strigă afară împurpuratele zori 
Să ies la iveală pe plaiul cu flori. 

Pf pânza de iarbă molatecă, fină. 
Brodată cu rouă şi-aromă alpină; 

In liniştea tainicâ-a 'nalţilor munţi 
Ochi-mi scrutează a cerului punţi. 
Spiritul meu sboară spre crugul solar. 
In cuprinsul de slavă fără hotar. 

Atras de mirajul esenţei divine 
Ideia nemuririi pătrunde in mine, 

Sunt fascinat de-al edenului prisos 
Şl uit că fiinţa-mi purcede de jos. 
Păcatul din fire mi ducc’n ispită 
La pomul oprii privirea-mi s’agilă. 

Dar un hâuit din funduri de văl 
Imi tulburi plimbarea pe-a cerului căi. 
Ca miticul lear reced în abis 
Dezamăgit de vanitatea dulcelui vis . . 

Apoi dorn nestămpârat mi duce 
Spre culmea ce ţine pe creştet o “Cruce 
Pe “CaraimanuT’-dom cu tâmpla 
căruntă. 

Loc dc refugiu ce viscole’ nfrunta. 
Minunea minunii, ca Templul Dianei. 
Sufletu-mi se curăţă dc zgura prihane*. 

Şi iar mi găsesc pe drumuri dc mu aţe 
Căci “Babelc“-mi cântă şi “Sfinzul 
m’asmutr, 

O, voi colţuroase, vântoase bătrâne. 

Cu zale de piatră şi trupuri de zâne. 
prin voi am simţit din plin trăinicia 
Şi am gustat cu nesaţ veşnicia. 


In cea mai vastă închisoare a 
indivizilor şi popoarelor din isto¬ 
ria lumii, modestele licăriri de 
libertate sunt din nou ameninţate 
să fie stinse pentru totdeauna, 
Este cazul cu aşa zisa conştiinţă a 
lumii libere să înceteze cu ^ipo¬ 
crizia' 9 (Solsenitin) şi să fie date 
toate cărţile pe faţă, până nu este 
prea târziu. De ce tac marile 
biserici creştine in faţa inchiziţiei 
comuniste, în timp ce sunt atât 
de mărinimoase cu vorbe şi chiar 
cu bani faţă de bandele marxiste 
din Grecia, Spania şi M ozambic? 
De ce tac sindicatele fi celelalte 
organizaţii sociale? De ce tac, cu 
mici excepţii, marile personalităţi 
ale literelor, artelor şi ştiinţelor? 
De ce tac, tot cu mici excepţii, 
oamenii politici ai lumi» libere? 
Toţi aceştia se pretează să ne¬ 
gocieze o "pseudo-realizare '* (Sa- 


spre bariere in sepranţa vagă de a 
ajunge m libertate. In nici o parte 
a blocului de Răsărit nu poate un 
ministru exilat să se prezinte tn 
faţa presei cu programul său, în¬ 
dreptat tmpotnra guvernului ţâ¬ 
rii, aşa cum a făcut Caramanlis”. 

Noi ne asociem propunerilor 
făcute de scriitorul sovietic Maxi- 
mov, şi cerem să se acorde pre¬ 
miul Nobel pentru pace lui Sa- 
harov, care in numele indivizilor 
şi popoarelor persecutate din la¬ 
gărul comunist, luptă pentru res¬ 
tituirea dreptului omului Şi al 
popoarelor. Suntem siguri că pro¬ 
testele şi apelurile libere vor avea 
efecte considerabile in toate ţările 
comuniste. 

lată ce spune Panin, prietenul 
lui Solsenitin: "Protestele dm 
Occident împotriva îngrădirii li¬ 
bertăţii în Rusia Sovietică nu sunt 
un sacrificiu pentru oamenii occi¬ 
dentali, dar au o mare importanţa 


goneze o pseuao-reanzar e iou- dentali, dar au o marc nnpv' 
harov), în schimbul permanenţi - pentru cei din Rusia Sovietica, 
zării cimitirului libertăţii şi a Astfel de proteste ajung acolo 

- - • f J-- J • ___ yvXVfiaflllAr. 


i» --* » 

dreptului de autodeterminare dm 
ţările de sub tirania comunistă. 

Revolta spiritului împotriva do¬ 
minaţiei asa zise socialiste, nu le 
convine in momentul de faţă. Ei 
ar fi dorit mai degrabă o revoltă 
impotriva regimurilor din Grecia, 
Spania şi Mozambic. In acest sens. 
vorbele lui Solsenitin nu se po¬ 
trivesc deloc cu metodele stân¬ 
giste “Grecia nu dispune de 
ziduri de beton şi nu a construit 
instalaţii electrice aducătoare de 
moarte la graniţele ei. Nu exista 
Greci ce se îndreaptă cu sutele 


repede la cunoştinţa oamenilor, 
chiar in închisori fi lagăre. 

In numele Grupării Româno- 
German de Studii: 

DR. DEMETRIUS LEONTIEŞ. 

Preşedinte; 

JOHANN VRWICH. 

Membru in Comitetul 
de grevă dela Vorcuta . 

ERNST R. MOCHNATZKl, 

Fost deţinut politic, 16 am. 
în închisorile comuniste 
Vaterstctten bei Munchen, 

15 Septembrie 1973. 


OMAGIU LUI V. POSTEUCA 


Oi pasul agale şi suflu domol, 
împins dela spate dc nutul Kob 
Spre “Omul ’ mi-e ţinta suprema. 

Plutesc iu spre oază ca ° Uire “** ; 

Bece homo! grăit am pUn de uimire 
Titanicului cu sarica albă de mure. 

Mini «• »U M »« P«U- . ,n>,Ucr oU.drr, 
Sfidează pe demoni cu rele deprinderi, 
Kztazial de al genezei imens necuprins 
Kostesc osanale cu sufle tu- aprins. 
Fvrira! “am venii, am văzut. 

jm învins!” — 

1ACOB STAN 



In ziua de 6 Decembrie 1972 
8 , a stins din viaţă Prof. Vasile 
Posteucă. 

Frântură de luceafăr eminesci¬ 
an. trimis de Divinitate pentru 
neamul românesc, n’a incetat nici 
o clipă să slujească fi să apere 
permanenţa valorilor absolute, m 
a căror parametri se află şi istoria 
fi suferinţele Romăniei noastre 
scumpe. 

El va rămâne pentru istoria na- 
f tonală nu cu poetul izolai pe 
inimile meta/orei sau neinfelout 
retras in tumul dc fildeş, ci ca 


cel care a fost întotdeauna pre¬ 
zent in esenfa adevărului, cred» 
tei, a luptei bărbăteşti împotriva 
forţelor satanice comuniste. 

El va străluci peste generaţii 
„ „eacuri ca un astru nepieritor 
' Bunul Dumnezeu sa "“■"9“ 

ia Za?"rlTstl 'odihnească » 
pace şi sa-i uşureze^ 

(Un P'°» 

Iu, Io» T«nlon»cu hiŞcl 9 

(iomAtiia Uemsrat» 





























1 


FVqr, 10 


WWM 


BUCHENWALD 

fţf anlvtryti mm in scrin 

dai par'rl tanti in odăjdii «linte 
Ne îmbrăcam #d*rec1k.a«n»ii*» 

Şl le fcradtn pe margtoe cn vist 

Dar ariări pentm etne scriem onre. 
Cioplind m harţi» gândului Im»plai" 
Clne^o vedea aceste crede pagtol. 

I)C 4 B să ne adoarmin închisoare? 

Pe-aici a'ar înflori nici mărăcini. 

Să «paie hrmli că nr-an mintali.. . 
Fost-am poeţi -ncnm raniem mini, 

Sub care mal svăcnesc scântei de mit 
Ci ml ne trântim flămânzi pe rogojini 
Şl ne hrănim cn gindnl c’am mărit . . . 

DEMETRIUS LEONTIEŞ 


A noastră va fi lumea 

De m’oi întoarce. Puică, să-ţi alin 
Ale anal despărţirii ’ndclungate, 

Să-mi ieşi în prag cn visările toate 
Cc le-ai ţesut in colţ de baldachin 

Şi le-ai brodat co-atâta cânt şi dor. 

Uita-vom anii lungi cc ne-an dnrut. 

Vom rupe punţile dinspre trecut 
Şi vom porni hoinari in viitor . .. 

A noastră fi-va lumea asta mare. 

Când ne vom pierde paşii pe cărări 
Şi pe alei cu gânduri solitare! 

Vom admira apusurile’n zări 
Şi luna printre stele, călătoare; 

Nr-om minuna la răsărit de soare . .. 

DEMETRIUS LEONTIEŞ 



CHEMAREA LIBERTATE! 

E timpul aprig . .. 
timpul marei întrebări, 
când nevolnica zăbovire se risipeşte 
sub arzătoarea chemare! 


Trupa-mi, 

înveliş a Inminei dinăuntru, 
asemenea anei seminţe incolţinde. 
dureros simt că plezneşte. 


- inimă! 

Ceasul e aproape: braţele trupului 
devenite braţe ale destinului 
vor zdrobi cătuşele! 

—Grai al răspunderii, ridică-te! 

Pe tăriile purtate de duhul 
libertăţii, flutura-va 
in truda înfruntării 
stindardul tău. o. libertate! 

VALENTIN CANTOR 


IARNA. 

Ceru-şi cerne 
alba-l vecernie 
şl-au început din 
nori să cadă 
floricele in cascadă: 
alba zăpadă. 

Albul var nins 
rece s’a’niins 
peste pomi 
şi câmpie 
albă-veşnicie. 

Norii se bucură, 
lacrimi curg ciutură 
din streşina norilor 
pe florile pomilor. 

Sufletele ca zorile 
invălucsc florile, 
crengi ascunse’n ceaţă 
aşteaptă noua viaţă; 
o aşteaptă ghiocelul 
să-şi anine 
Imaculat cercelul 
dc urechea pământului 
la cântecul vântului. 

DOINA IENCIU 



[a 


IjWtHU «4 


Am citii cu emoţie rândurile hu Trasan 
Golea, despre activitatea lui tipo¬ 
grafică şi culturală. Această activitate 
a lui este impresionantă şi demnă de 
tootâ admiraţia noastră. 0 mărturie a 
energiei, dinamismului şi conştiinţei ro¬ 
mâneşti Un act de neîntreruptă jert- 
(elmcie In câmpul culturii româneşti. 0 
adevărată prezenţă românească in lu¬ 
mea liberă, cu semnele distinctive ale 
modestiei Înfăptuitoare şi plană de no¬ 
stalgii, dar luptătoare pentru “adevărul 
românesc". In afară de tipărirea cărţi¬ 
lor istorice, Golea, e publicat in colecţia 
“Omul nou" gândurile, frământările şi 
problemele celor care s’au slrăchiit in 
sânul generaţie* lor să articuleze vizi¬ 
une* unei nuui Românii, cu un nou 
* Crez" de viaţă. Ultima carte in ace¬ 
astă colecţie este “Roza Vânturilor’’ de 
Nat Iuomcu care oferă un Îndreptar 
dt logică, de gândire şi d» perspectivă 
românească. necesar Românilor din exil, 
du*r dacă nu acceptă tezele şi punctele 
de vochire ak celui ce a'* apropiat cu 
th-njtxiibdft cucernicie (k toate realităţile 
r umânrgtV 


ION HALMAGHI 


Biserica greco-catolică d i n Statele 
Unite se străduieşte de multă vreme să 
obţină un Episcop pentru nevoile sale, 
care să-i unifice acţiunile, so-i consoli¬ 
deze poziţia şi să-i asigure suproveţuirea. 
Zorile au început să mijascâ, în efortu¬ 
rile preoţilor şi ale coinimităţilor paro- 
chiale. cu perspective de realizări ma¬ 
jore. şi cu nebănuite sprijiniri, venite 
ca un miracol In veacul acesta al ma¬ 
terialismului, ateismului şi confuziilor de 
valon. Dumnezeu, In mareo Sa milă, 
nu-i uită pe cei bum şi curaţi la suflet, 
şi drepţi In faptele şi nevoile lor. 

Demonstraţia de protest din Washing¬ 
ton, In ziua de 23 AugmA 1973, organi¬ 
zată de un grup de tineri, refugiaţi re¬ 
cent din ţara comunistă, a dovedit Incă- 
ixiato viabilitatea şi forţa de acţiune u 
exilului românesc, precum şi şubreze¬ 
nia măsurilor comuniste de a preveni şi 
anula asemenea acte de ostilitate faţă 
de un regim ilegal fi străin de năzu¬ 
inţele poporului român. Exilul îo- 
mânesc nu este obosit fi nu va obosi, 
chiar dacă ar rămâne un singur supre- 
veţuâor; nu este epuizat căci se Împro¬ 
spătează mereu, In ciuda unor dezertă¬ 


ri «au pierderi limitate, nu este închi¬ 
stat tn forme şl formule anchUfoeatc dc 
pofrfvttate şi con f ormism. Exilul re- 
mAncee este plin de viaţă, chinuit şl 
preocupat de tragedia celor dn ţară, 
activ şi dinamic, mereu veghetor la 
semnele vremii care-i cer participarea 
şi destoinicia. 

A dam Alb, Valentin Contor, NlcoUe 
Constantinescu, Virgil Popescu, Constan¬ 
tin Manta, Nic.Sţefan Popescu, Mîhnl 
Vânătorii şi Don Mokkv.an yl-au definit 
identitatea lor românească şi tinerească, 
tn faţa ambasadei comuniste române, 
in faţa poporului american şi lo ftaţa 
vechilor exilaţi Aceşti tineri au avut 
curajul mărturiei publice, cerând legali¬ 
tate, ordine morală şi restabilirea dre¬ 
pturilor româneşti, toate acestea strivite 
de despotismul bunului plac al comu¬ 
nismului, instalat cu forţa sovietică. 
Plină de consolare, prezenţa Părintelui 
Florten GAldău, ca un semn al unităţii 
dc gândire şi simţire curat românească 
şi creştină. 

Am plâns cu lacrimi multe la vestea 
morţii aede-ta cc a fost Prinţesa Zoe 
Sturea. Deatungul unor ani Întregi, i-tm 
cunoscut tristeţile, emoţiile şi senti¬ 
mentele dc curat, primenit, autentic şi 
încurajator românism. In casa ei au ars 
candelele amintirilor celor mai frumo¬ 
ase ale unui trecut de mândrie române¬ 
ască, candelele îndurerărilor pentru su¬ 
ferinţele prezentului românesc, şi cande¬ 
lele speranţelor celor mai tari pentm 
viitorul românesc. Candelele rugăciuni¬ 
lor şi al înfăptuirilor. Numai Constantin 
Ga ne, cu peana lui măiastră, ar fi putut 
Încondeia portretul şi viaţa de superbă 
dedicaţie, jertfă şi luptă pentru tot ce 
este românesc a acestei prinţese de 
străbună tradiţie moldoveana. Casa ei 
a fost o cetate de luptă, de crezuri şi 
frământări româneşti, casa in care s’au 
săvârşit ritualuri de sacrificii neînchi¬ 
puit de mari pentru salvarea române¬ 
ască, şi au prins chiag, In forme vulca¬ 
nice, energiile de luptă a celor ee visau 
eliberarea de sub călcâiul moscovit. 

Purta, această prinţeşă in ochii săi 
chipurile desăvârşite ale unui trecut 
multisecular în gloria şi rânctoiaia lui 
românească, in sufletul ci, necuprinsul 
intinderilor româneşti pesAe veacurile vi¬ 
itoare. 0 adevărată icoană a sbocmmîh 
lui românesc. 

“Apoziţia" este titlul unei noui revi¬ 
ste româneşti, publicată de Cenaclul ti- 
terar-artistic cu acelaşi nume din Mun- 
chen, având ca redactor pe Ion Dumi¬ 
tru. “Apoziţia” este pentm grupul care 
şi-a Însuşit această denumire,” atributul 
care surprinde cât mai mult Cuvântul 
originar, misterul omului, existenţei, de¬ 
stinului şi Dumnezeirii, singura care ne 
apără de solitudine şi moarte”. O re¬ 
vistă dc creaţie românească, In care 
îşi dau întâlnire în poezie, proză cronici 
artistice şi comentarii: George Ciorănc- 
seu, Emil Srgmetil, Ion Cicalâ, Dorina 
Ienciu, Ion Anastasiu, Dimitrie Româ¬ 
nul, Anneli Ute Gabany, Mathilde Klooss, 
Virgil Marin Ghenasim, Ion Dumitru. 
•Alexandru Ciorânescu, Alexandro A- 
postu, Radu Anton Maier şi Vlaicu lone- 
scu 


"Shndanhit’’ a btraft. Chemare* «a » 
avut an rtamet pater nk g ifign,^ 
continuitatea prin sprijinul mtutUat al 
celor din rânpAmUrtlo româneşti dfa to¬ 
rn*» liberi lDtr*o hm» liberi nu exfartâ 
fonae pentru comuniştii kh Bucure- 
şti de • câştiga vre-o bâtâU* împotriva 
celor din exil. Orice înfrângere de mo- 
meni a vre-unut segmeal *n exilul ro¬ 
mânesc nu este decât o aparentă. care 
de fapt se transformi tntr'o bătălia a 
acestui exil. căruia i m deacMd noui 
perspective de viitor Aresta este imul 
din fhrmereie luptei noastre Ciet, zice 
Nlcolae Bilreacu pe frontiaplciixl Stfa. 
datrhihil: “Nu ticeţi, suntem slabi’ Când 
Dumnezeu di mioie, di yl patere de a 
o împlini Nu ziceţi, suntem puţini'” 

A «pinit v.2 (fin cartea “Aspecte des 
relations sovieto-roumainez.” publicată 
de G. Ciorinescu, G. Fîhti, M Korne. A 
MisoirUu, N. Neculee şi Akx $uga. Sta¬ 
diile <&n carte prezintă o detailată dn- 
comentare awpre problemelor legate de 
relaţiile româno-ru». In acest volum 
autorii analizează chestiunile acestor re¬ 
laţii In lumina Conferinţei Securităţii 
Europene, ifltr’o perspectivă largă, cu 
obiectivitate şi cu o logică de fler. (fin 
chingile căreia du se poate ieşi cu jongle¬ 
rii ideologice, cu jocuri de dptonuţie 
ieftină sau cu argumentări bazate pe 
falsuri istorice şi răstălmăciri de ade¬ 
văruri. Autorii au mers la surse şt au 
prezentat documentele istorice, cele au¬ 
tentice pentru formularea adevărurilor, 
care le cuprind tn legătură cu Septurile 
româneşti asupra Basarabiei şi Buco¬ 
vinei. Aşa se face ştiinţă istorică şi tre¬ 
abă In exiL 


Pictorul Elissey Rusu a trecut Dună¬ 
rea dea-inootul, şi s*a refugiat In Elve¬ 
ţia. Acolo, ajutat de cercurile artistice 
$i de prieteni, a deschis o expoziţie cu 
piesele sale. Apoi. a plecat cu o altă 
expoziţie la Munchen. Am io Câţi dife¬ 
rite comentarii de presă. care toate sunt 
favorabile, subliniind talentul artistului 
român şi varietatea temelor, pe oare le 
abordează: rebgioase, naţionale, ciberne¬ 
tice, ele. cu titluri simbohee. ca Geneza, 
Noaptea de Paşti. Fuga in Egipt, Mişto 
grafie. Catochali, s.a.m.d. “Arest artist, 
care a venit <fin Ris&rtt. In Ocdtid”, 
spune un comentator,” a poposi Inir o 
lume unde sentimentele hii profund u- 
mane sunt căutate cu adevărată pasi¬ 
une". 

“Catacombes”. revista Bisericii Tăce¬ 
rii, redactată de Sergiu Grossu, închină 
numărul său din 15 Decembrie, Sfinte* 
Naşteri a hu Isus Christus. Editorialul 
semnat de Sergiu Grosai. se termini cu 
aceste admirablie cuvinte: “Orice sar 
întâmpla, Steaua Fiului lui Dumnezeu 
străluceşte in inimile reînnoite ale fra¬ 
ţilor noştri in suferinţă. Ale tuturor fra¬ 
ţilor persecutaţi, devemti prin puterea 
Spiritului Sfânt mesagerii incontestabili 
ai luminii Sale , • •** 

Jean Daujat scrie despre Monsegniorul 
Vlachrmr Gbyca. care a murit in închi¬ 
soarea Jilava in 1964. că a munt ca un 
martir ai credinţei sale creştine, al că¬ 
rei slujitor neobosit şi luminat a fost 
întreaga sa viaţă. 



UAA£4* 















D*UM 



. Ai făcut bine ci le-ai refugiat mm 
devreme, dar pentru interesele neamului 
nostru ei nit In cea mai neagră sclavie, 
en» poate bine si fi triit măcar 10-15 
am sub comunişti, ca si cunoşti mai bine 
adâncimea şi întinderea nenorocirii dc 
acolo. Tineretul nu are suficienţi experi¬ 
enţă şi înţelepciune ca si vadă tot ce 
este de văzut, ca să înţeleagă. Ochii 
bătrânilor sunt mai eficienţi, de aceea 
prima grijă a part dului e si-i tină sub 
supraveghere, sâ-i extermine dacâ-s pe¬ 
riculoşi. Ti-am mai scris, mi-se parc. de 
socrul meu, care a fost arestat In miez 
do noapte şi trimis si goleasci, cu gă¬ 
leata, timp de patru ani, latrinele şanţ e- 
relor de "conrtructii socialiste" din 
Oneşti, judeţul Bacău, fără nici o ju¬ 
decată sau condamnare. Ţiganul sccu- 
rist, careul pâzc3, îl punea să facă opera¬ 
ţiunea îmbrăcat in odăjdii. Nu cred că 
acest soi de profanare şi desumamzare 
să fi ţâşnit din mintea ţiganului. A fost 
sugerat de tartorii dela organizaţiile de 
bază. 

Dacă măcar una din ţările căzute in 
robia comunistă ar fi liberată, ea întreg 
poporul să poată declara, fără frică, 
crimele şi monstruozităţile comis? de 
comunişti, poate că s’ar trezi cu un mo¬ 
ment mai devreme politicianii lumii li¬ 
bere (D.P.) 

—Eram hotârit să Vă scriu mai dina¬ 
inte. dar cetind reacţia Dv. in revistă, 
mi-am dat seama că trebuie să fiu sigur 
de ceeacc scriu, ca să nu ajung iarăşi pe 
banca acuzaţilor, cum s’a Întâmplat cu 
un an in urmă. In deplină cunoştinţă a 
adevărului imi permit sâ Vă împărtăşesc 
o*le ce le ştiu. înainte de a intra in de¬ 
talii, aş vrea să afirm că am părăsit 
România nu din motive materiale, ci 
numai din cauza injustiţiei ?j a neade¬ 
vărului, cu care poporul român este 
alimentat azi. M’am decis să caut ade¬ 
vărul cu orice preţ şi In orice loc In 
mod inevitabil cărările adevărului duc 
spre un singur loc, iar acesta e Biblia O 
persoană nu poale fi completă, indife¬ 
rent de studiile şi cultura pe care le 
are, C3căe străină de Învăţăturile Bibliei 
La un studiu mai amănunţit al vremuri¬ 
lor de azi, compărundu-le cu profeţiile 
din Biblie, reiese dar câ toate răută¬ 
ţile, crimele injustiţia şi pervertirile lu¬ 
mii vin numai şi numai din faptul câ 
ne-am Îndepărtat dela legea lui Dumne¬ 
zeu Cu greu mi-aş fi putut imagina, cu 
câţiva tni in urmă, când eram un atc'st 
convins şi când credeam in această o- 
travă cu care e alimentată studenţimea 
de azi, care se numeşte teoria evolu¬ 
ţionistă, că voi ajunge să-mi schimb nu 
numai ideile, ci şi întregul mod de vi¬ 
aţă Mare-mi este recunoştinţa faţă de 
aceşti învăţători şi lucrători ai lui Hri- 
st dela Ambassador Collegc, din Cali¬ 
fornia. Ei mi-au dovedit kn mod ştiinţi¬ 
fic, existenţa lui Dumnezeu, precum ti 
căile «i legile de urmat pentru a putea 
deveni un creştin adevărat. Mă rog lui 
Dumnezeu să-mi călăuzească paşii spre 
a deveni un bun creştin. Toate dorinţele 
lumeşti, acelea de * avea bani, poziţie, 
glorie, par să dispară Nu am altă feri¬ 
cire decât să petrec weckcnd-urile stu¬ 
diind Biblia. Ce lume nouă şi de necre¬ 
zut mi-se descoperă! (C.S.) 


—Numai acum câteva zile ne-a căzut 
in mână, pentru prima dată, revista Dv 
DRUM, care este cu lotul diferită de atâ¬ 
tea alte publicaţii româneşi In exil, prin 
stilul deosebit şi prin înalta ţinută Iile 
rară N-rul J, 1970,l-am cetii cu deose¬ 
bii plăcere yi intere*. A fost pentru 
mine şi solia mea o sărbătoare literară 
Păcat că nu puteţi să ne oferiţi decât 
trimestrial astfel de sărbâton. Cu toate 
că ou suntem de acord cu anumite 
intacte de vedere exprimate de Dv., do¬ 
rim aă primim revista. Ln consecinţă 
veţi găsi alăturat cotitul abonamentului 

<MJL) 

La KAJăOJUL 1 ii irigi l'upovio Are 
>ui scăpări (Au vsărrv Teoctiat şi Ma- 
vana. a'au totit mei prunul Bulgar, iun 
a Uodtia Sui Mtiropolitul S medroi. 


preotul Nae Popescu şi Nonca Popcscu 
au arătat că aceştia erau "ţânţari \ 
Macedoneni. Deci. Români semănaţi prin 
Balcani. Aceşti cărturari, au ştiut ce 
spun. (I M.) 


—Lumea simte c’a pierdut făgaşul 
normal al vieţii şi ar vrea să-l recâ¬ 
ştige, dar e incapabilă să se regăsească. 
Acul busolei nu mai funcţionează, aşa 
câ trăim intr'un fel dc comă a acestei 
civilizaţii, ce sc pregăteşte sâ le întâlne¬ 
ască pe celelate, dispărute. Gândul mâ 
poartă spre Mexicul Aztecilor, când ulti¬ 
mul impârat Montezuma. deşi dispunea 
de-o armată de câteva sute de mii de 
câtanc, bine antrenată şi vitează, s’a 
lăsat răpus dc câteva sute dc spanioli, 
deoarece zeii crneuitaţi i-au fost defavo¬ 
rabili. Aşa şi Aztecii contemporani, par 
a crede in zădărnicia rezistentei Împo¬ 
triva nouilor cuceritori din răsărit, gata 
sâ accepte o împărăţie altoită pe copa- 
cu 1 iadulu\ lipsit de seva şi trudele li¬ 
bertăţii şi ale crednţei in Dumnezeu. 

Fi-vom oare in măsură sâ ne păstrăm 
sufletele doa lungul primejdiei? In tot 
cazul, suntem martorii unei epoci cum¬ 
plite şi ni-^c va cere şi nouă, cândva, so¬ 
coteală. Cu gânduri de amară mustrare, 
ne apropiem dc sfântul praznic al Na¬ 
şterii Domnului. Vom intra In staulul Be- 
tleeemului şi cu smerenie vom Ingenun- 
chia in faţa Pruncului Creresc, udând 
cu lacrimi paiele din ieslea săracă şi 
cerând in numele morţilor noştri scumpi, 
ajutorul ce numai Dumnezeu ni-1 poate 
da. (T.M.) 



—Am primit felicitarea. Revista, incâ 
nu. Să sperăm că mă va găsi. In numere¬ 
le trecute, cetind, par'câ eram prin 
Cernăuţi şi draga Bucovină. In Iulie, a- 
nul trecut, am fost trei zile la Sibiu. 
Acolo ne-am întâlnit cu o serie de cole¬ 
gi şi prieteni dela Cernăuţi. Am retrăit 
in scurtul timp petrecut acolo clipe de 
bucurie, dar şi câteva ore pe valurile 
gândurilor, departe, departe in inima 
Bucov nei, in Ccrnâuţul nostru, in Piaţa 
Unirii, in sălile Societăţii “Arborcasa", 
la orele de cor şi şedinţe. M'am întors 
dch întrunire plăcut impresionat Acum 
mâ simt moi străin, mai singur. N’ain 
în jur prieteni şi colegi, cu care mă 
mtdegeam mai bine, având teme şi pre¬ 
ocupări comune. Prietenii de aici sunt 
cu alte principii Desbatem alte pro¬ 
bleme. Suntem dc diferite naţii. Un.i 
oameni sunt egoişti, alţii nc labili. Noroc 
câ timpul trece repede cu munca zilnică 
Puţinul cc ne mai rămâne il petrecem 
in sânul familiei. Sâ sperăm câ Dumne¬ 
zeu va lumina minţile* celor ce muncesc 
la descoperirea cauzei, ce provoacă a- 
ccotftă cumplită boală pe capul omeni¬ 
rii. (T.S ) 

Văd câ nu trebu a să săriţi la poarta 
paradisului m»‘. ?ru. E mai bine să pierim 
in formele vechi, decât să ieşim In pas 
cu lumea şi cu epoca, pe care şi aşa 
trebuie sâ Ic suportăm Mă întreb a- 
lunci. de ce oare pictorii noştri in loc 
de harpă i-au pus cobza, in mâni, lui 
David? lor, îngerilor, buciume in loc 
de trompete pe frescele mănăstirilor 
nuuatre Eu am trăit experienţa descrisă, 


fără a încerca să fhi mortarul hil Moţ* 
ta termenii unor convingeri fanatice 
Dar mai «*c yi cealaltă soluţie: după 
Înfrângerea lui Napoleon, mldaţil ffi. 
cuţi prizonieri au fost întrebaţi la ce re¬ 
ligie aparţin Cri mai muli răspundeau 
‘Vechii Gărzi". Mărturisene că yi asta 
Imi place Indiferent de evantaiul de o- 
Pinii yi de nuanţe întinse Intre noi. ay 
vrea să rămânem solidari până la 
sfârşit. Martori, mai puţin nouă yi mai 
mult neamului încătuşat de cea mal 
crâncenă teroare. Această teroare va 
trece, fiindcă a fost dezlănţuită de o 
doctrină greşită, inumană, satanică, ie¬ 
şită din minţi de oameni cari au urit, 
cari au distrus şi cari s’au distrus intre 
ei, fără sâ pună capăt urii lor ne¬ 
sfârşite. Dar asta se va termina ta zilele 
noastre Dragostea o va înlocui odată 
pentru totdeauna. (I.T.) 


** Printre «cri. cari im 

să dea bani pentru cărţi. 'E 


Dară aş fi poet, ay folosi o metaforă 
Cum sunt insă bătrân «i bolnav U ca- 
pătul zilelor, mâ târli pn brânci’, ca să 
iw din viforul pustiitor al patimilor, ea 
« văd strălucirea operei c* sfinţeşte 
marea operă şl jertfă pentru biruinţa iui 
HrisUw in lume Nittac nu mâ poate înto¬ 
arce din lupta yi strădaniile propovădu¬ 
ite de marii conducători ai generaţiei no¬ 
astre Acesta este rostul vieţi) mele yi (fcv 
la el nu poate fi abdicare, nici retragere 
nici oprire Mă hrănesc cu nectarul spe¬ 
ranţei. câ voi vedea refăcute yi Împli¬ 
nite hotarele tării, precum le-am visat 
In copilărie yi cum le-am văzut aeven 
In vremea studenţiei (V I.) 


—înţeleg bine, din cuprinsul scrisorii, 
că eşti urmărit şi lovit din umbră. 
Mândria d-tato este rănită şi capitularea 
este o osândă greu de suportat Te-am 
prevenit, din dragoste, să fii prudent 
in atitudinile fată do nănaşii care au 
elaborat şi semmt "sentinţa" dela 
Yalta. De atunci situaţia occidentală 
s’a înrăutăţit. Peste tot, comunismul 
s’a întins ca o poengine, iar măsurile 
de prevenire şi vindecare a acestei ma¬ 
ladii s’au dovedit puerile. Hidra, ştii 
bine, are multe capete Şi America singu¬ 
ră nu poate să i le taie fără ajutorul unor 
neamuri voinice, care s’o însoţească 
in această luptă teribilă, cum niciodată 
nu a existat In această lume. Hidra, pe 
lângă faptul câ este neasemuit de pu¬ 
ternică, foloseşte viclenii. Iese din vă¬ 
găună, se uită la om cu ochii pe jumă¬ 
tate închişi, da să pară blânzi, cu 
scopul de a îndepărta frica. II înhaţă pe 
vânător şi apoi ii dă drumul, ca să-i 
dovedească puterea de care dispune, câ 
ţine să >nu facă rău nimănui. Vânătorul 
credul îşi pune arma la o parte şi fiara 
se bucură. Este sigură că K va cădea 
pradă nu numai vânătorului, ci şi între¬ 
aga Iui familie, cu toţi prietenii cari vor 
veni să-l viziteze In văgăună. Kremlinul 
dictează azi întregii lumi. Personal nu 
văd nici un medic, care să Îndepărteze 
molima comunismului şi nu-i văd nici 
pe voinicii cari să atace cu succes 
monstrul, de care tremură şi s’a înspă¬ 
imântat toată lumea. Potopul mi-se pare 
mai puţin greu de suportat, dacă ne pră¬ 
pădim de un cataclism natural ori din 
voia lui Dumnezeu, pe când alternativa 
fiarei comuniste, cu ştiinţa progresistă 
şi cu exlpoatarea dc către stat, iţi ucide 
din faşă credinţa, supurvându-te unei e- 
ducaţii de ură şi omorindu-te de viu. 

Te-am sfătuit odată să nu lupţi cu 
pieptul deschis, expunâindu-te duşmani¬ 
lor. Te-am sfătuit să-ţi faci şanţuri de 
apărare, sâ te târăşti pe brânci, căci 
altfel vei muri fără să fi folosit cauza 
"Sfintei Nebunii", apărându-ti neamul 
şi ţara MUai răspuns atunci câ de te-o 
copleşi şicanele şi loviturile ascunse, le 
vei duce in Germania. Erai atunci mai 
tânăr. Soţia şi fiul nu erau aici. Dar 
acum planul deplasărilor nu mai e de¬ 
cât o iluzie. Germania nu mai este ace* 
eaş. A luat-o spre stânga. Schimbările 
ce survin In Franţa şi Italia, chiar in 
Spania, apoi instalarea comuniştilor in 
Chile, ca şi toate capiturlările intransi- 
ginte ale vesticilor^ aduc amărăciune, 
descurajare şi capitularea morală, iar 
ulterior robirea totală. A sta pe poziţia 
de luptă, ştiindu-tc singur şi ştiind că 
sacrificiul vieţii talc nu foloseşte sco¬ 
pului, este dezolant până la disperare. 
(RM) 

—Mâ bucur dc ceea ce-mi scrii privind 
orientarea unei părţi a tineretului de 
acolo. Şi la noi In Argentina sunt câteva 
grupări creştine, cu care suntem in 
contact, ilar, in general, nu au idei bine 
definite. Sunt numai teoretice. Puţin 
combative. Majoritatea tineretului mii*- 
t uit de aici este orientat spre stânga 
Trec pcote frazele tale pentru şapte vea¬ 
curi Eu rămân la un plan inai pă¬ 
mântesc. Din frumoasele tale răn&iri am 
prins marele tău suflet de poet Din 
DRUM mi-a plăcut mult "Unitate in di¬ 
versitate", "Popas In Luceafăr" şi "O 
tristă aniversare". Ieri am cumpărat 
cartea lui lor» Cârjă "întoarcerea din 
Infern". Toată noaptea am cetit la ea. 
Voi cumpăra incâ două exemplare ca 


—M’am bucurat să ştiu câ vei avea 
Prilejul să-ţi vezi feciorul. Tatăl, tot La¬ 
tă rămâne, chiar şi atunci când "Patria 
şi Dumnezeu primează". Sunt încântat 
că vei putea avea această bucurie, da¬ 
lă tot de Dumnezeu. Am cetit poezia 
"Mama", care m’a mişcat mult. E fo* 
arte răscolitoare de sentimente adânci. 
Am 9imţit la fel ca atunci când am 
cetit pentru prima oară "Mama" de 
Eminescu. Poetic, sunt «fiferite, ca 
mijloace artistice, dar vibraţia lor e 
aceeaşi—moldovenească. (G.P.B.) 


Brâncuşi şi-a ascuns cu dibăcie şi sfi¬ 
ală creştinismul şi precreştinismul car¬ 
patic, trecând chipurile prin budism. Si 
trebuie admis că budismul eo formă 
subtilă, ascunsă. Dacă e vorba să-l jude¬ 
căm profund, Brâncuşi a dosit totdeauna 
sursele dc unde şi-a luat formele şi ma¬ 
terialul. Adică cecace constituie valorile 
absolute, universale, ale artei noastre 
populare. I-o descoperim noi azi, dar 
n’a spus-o el când trebuia. La originea 
ei, coloana. In mai toate culturile, e 
stilizarea formei feminine, simbol al 
frumuseţii şi fecundităţii, stâlp şi insti¬ 
tuţie solidă, stabilă, a familiei terestre. 
La noi insă coloana a devenit, s’a născut 
altceva. Simbol precreştin, devenit ime¬ 
diat creştin, al morţii- Stâlpul care se 
pune pe morminte şi azi. ca semn şi 
imagine a sufletului imaterial, nevăzut. 
Sensul vertical al desprinderii şi ele- 
vârii. Stâlparele de pe morminte (cimi¬ 
tirul din Peştişorii e plin de ele) arată 
multă identitate cu "coloana Eroilor" a 
lui Brâncuşi, care de-aiba mult mai 
târziu s’a trezit să-i zică nesfârşită. Ca 
şi Picziso, Brâncuşi a dat raita prin 
tiKigh neagră. Nu spun câ Brâncuşi nu 
e uriaş. A deschis imense porţi. Dar e 
greu dc uitat să şi-a ascuns sursa onto¬ 
logică. Par’câ i a fost la un moment dat 
ruşine dc origine, de spiritualitatea 
neamului. Fără "Himerele Văzduhului" 
ale lui P«ciurea, Brâncuşi nu ar fi 
ajuns la marea revelaţie a artei, a 
ştirii prin artă. Cât despre Picasso, 
cazul e mult mai grav. El a intrat In 
război cu seminţia lui. A lucrat arta 
pentru a se renega, a deveni metec. S’a 
smuls din lâducini. pentru a deveni 
idiotul snob, fără patrie Şi fără Dum¬ 
nezeu. 

(I. M.) 


Mi-am pierdut ţara. iar ei ar vreo 
i-mi altoiască şi sufletul. Nu vreau sâ 
j mare Intr’o lume care mi-i ostilă 
ie, pentruca e ostilă neamului româ¬ 
ne. Citez din Blaga: "Tot ce putem 
i fără temere de a fi desminţiţi, este 
i suntem purtătorii bogaţi ai unor ex- 
vpţionale flotabilităţi Tot P utem 
i»de, fără a săvârşi un tentat Împotriva 
ciditâţii, este câ ni-s’a dat sâ luminăm 
i floarea noastră de mâne un colţ de 
imănt. Tot ce putem spera, fări a ne 
sa manevraţi de iluzii, este mândria 
ior iniţiative spirituale, istorice, care 
i iară din când in când, ca o scârne, 
asupra creştetelor altor popoare. Pe 
ci văd lumea ptmâ de semnele noas- 
t . Ne- iU luat istoria. nM« despuiat de 
* şi iţari, m>au smuls melodiile doinei, 
nimeni nu ştie că stăm la temei 

• 

Eu care am tri.t ,i viaut cu ochii 
s'u întâmplat in 25 <*>»•*> * ^ 
uniam. cred câ or^ pove- . -i 















Poge 12 


DRUM 


I 


.şi s'a făcut om” 

Curmare din pag. 1 ) 

anunţată de Legea veehe în reci şi sute de chipuri, este 
faptul fundamental a adevăratei antropologii ea in|elegcre 
a omului. De ce uităm aşa de stăruitor a ne gândi la aceasta? 

Conştiinţa greaeă socotea pe om şi Dumnezeu deosebiţi 
şi in închegarea lor intimă, şi spaţial. Erau deosebiţi şi 
trebuiau să rămână aşa. Iar lumea Evreilor Vechiului Tes- 
tament nu gândea altfel. 

Desigur, omul fusese creat după chipul şi asemănarea 
lui Dumnezeu; dar păcatul originar inscrana căderea de¬ 
finitivă; isgonirea lui din paradis echivala cu o schimbare 
de esenţă, schimbare pe care Messia cel cu calul alb ar 
putea să o anuleze. 

Numai omenirea lui Christos a desfăcut cercul de fier 
al acestei vecinice şi întunecate robii. Căci Dumnezeu în 
cea de-a doua ipostază a lui a devenit om, s’a purtat printre 
oameni şi le-a trăit viaţa în forma ei vecinică şi absolută 
Christos—noul Adam. 

Aşa s'a stabilit legătura firească între om şi Dumnezeu, 
-şi s'a ridicat din nou omul la conştiinţa esenţei lui divine 
Veacurile adevăratului creştinism aveau vie această con- 
ştiinţă, următoare cum erau cuvântului Sfântului Pavel, 
care ştie că omul va ţine scaun de judecata pentru îngeri. 
Omul deasupra îngerilor în ierarhia lumii adevărate, iată 
marele fapt făcut posibil prin întruparea lui Christos. 

Ce departe suntem de lucrurile acestea, care ne intere¬ 
sează totuşi în aşa de inalt grad. E adevărat, noi stăm încă 
sub hipnoza „marei întoarceri” a renaşterii; care aşezând 
pe om în centrul universului, i-a redat autonomia, instau- 
rându-I în vechea lui demnitate pe care i-o confiscase creş¬ 
tinismul. Dar chiar aşa să fie? Reprezintă în adevăr men- 
talitatea modernă un plus de inovaţie omenească? 

General vorbind, lumea nouă s’a străduit să integreze 
întreaga existenţă concretă într’un singur proces, mişcare 
pe o singură linie. Aşa a fost înglobat şi oinul în ordinea 
naturala a lucrurilor, acordându-i-se poate, în această or- 


CUVÂNT DE MULŢUMITĂ 


Acum. la ceasul împlinirii unui vis fru- 
tnos—instalarea Crucii de la mormântul 
celui mai de seamă si mai iubit al fa¬ 
miliei noastre — VASILE POSTEUCA— 
gândul nostru se îndreaptă, cu româneşti 
mulţumiri, către toţi cei ce au luat parte 
la această preţuire curată şi prietene¬ 
ască: 

Dl. Eugene Popescu, Preşedintele Soc. 
“Unirea Românilor” din Detroit. care a 
luat iniţiativa strângerii de fonduri; 

Societatea “Unirea Românilor”, care 
a acceptat propunerea şi a hotârit de¬ 
schiderea colectei pentru fondul “Cru¬ 
cea Vasile Posteucă'*; 


înalt Prea Sfinţia Sa Episcopul Vale- 
rian Trifa, care. impreună cu Dl. Eu¬ 
gene Popescu. a stabilit şi realizat pro- 
ectul în toate amănuntele lui; 

Toate societăţile, parochiile. organiza¬ 
ţiile, cluburile şi prietenii, cari au contri¬ 
buit la strângerea de fonduri; 

Soborul dc preoţi, care a oficiat sfinţi¬ 
rea Crucii; 

Toţi cei ce au luat parte la sfinţirea 
Crucii, ca un semn de respect pentru 
strădaniile creştine şi româneşti ale lui 
lui Vasile Posteucă. 

DORU ŞI WINIFRED POSTEUCA 
ZAMFIRA POSTEUCA 
DOINA Şl ALEXIS VIRCOL 



(urmare din pag. 11) 
niciodată să spună tot adevărul. Au fost 
terori groaznice, cu ani grei şi mulţi, de 
Jilava, Piteşti. Canal. Bata Sprie, Gherla, 
Tg.-Ocna. La Canal se săpa cu târnă¬ 
copul. in granit. Sin au scântei, dar pia¬ 
tra nu se mişca. Deţinuţu erau obl.gaţi 
la o normă prea mare. nu primeau de 
mâncare fi mur iau de foame. Când un 
deţinut era muribund, II chema senti¬ 
nela b sârmă şi U împuşca, sub pretext 
că a vrut să evadeze. 

<P. M.> 

• 

In Germana de Vest. un prooroc 
prezice cel de-al treilea război mondial 
Armatele ruseşti şi chinrre;ti vor Ir.unta 
pănă'n fiordurile Norvegiei Acolo se va 
<fc lupu decauvă Ruşii «a Chinezii vor 
fi Mfrub.U şi vor fi împrăştiaţi ca frun- 
«rir In bătaia vântului, toamna. După 
cum ae vede, acest lucru se apropie 
Mă gând e a c b funţa ocneiaraacă Unde-» 
rurk>ctuakil. omul educat, cu univers»- 
«Aţi ter m ina le , dacă d ou» poate Îm¬ 
păca p ita ăr vorbă cu adevăraţii 
mmmi oducati p inurligenu. fără a 
dna itnge+ Bacu are dreptate E 
ârupl că avem auri libertate Dar unu 


o abuzează. Stângiştii au dreptul să 
scrie ce vreau. Eu am scris un articol 
in ziarul local, despre “The Anti-Hu- 
mons” şi mi-s’a atras atenţia probabil 
de către comunişti, să nu mai scriu aşa 
ceva, pentrueâ voi plăti cu viaţa. Ce 
descrie Bacu e de necrezut. Dar eu 
cunosc persecuţiile din timpul când 
studenţii erau aruncaţi dela etaj, In 
ba.onetclc soldaţilor, sub zidul Curţii 
Marţiale din laşe Fusesem citat acolo 
ca martor in procesul unui preot. 

(I.C.) 

• 

îmi vine greu să-ţi spun câtă plăcere 
sunt la gândul că undeva pe planeta 
aceasta. Intre Atlantic şi Pacific, bate 
o inimă caldă, de adevărat poet Mol¬ 
dovean. pe înalta linie de simţire a lui 
Emine-scu. E bine că ţii o candelă a- 
prinsă şi că ou te asemeni cu nici unul 
dio falşu cărturari şi schimonosiţii pâ- 
timiLori ai exilului, osândiţi in bloc de 
M*h&i Enuneacu. pr.n cuvintele profe- 
tice 'Simţiri rece. harfe zdrobite ” Iţi 
urmăresc gândul şi prezenţa ca o ex¬ 
cepţie. px globul prea mic pentru ade¬ 
văraţii camem din lumea liberă. 


€ 


dine, a situaţie proeminenţi, dar desbrăcându-l în fapt de 
atributele divinită|ii. 

Că aceste atribute există totuş efectiv, nu încape în¬ 
doiala. I robului însuş acest cvoluţionism de structură ştien- 
|ista, care nu s’a putut sustrage dificultă(ilor rezultate din 
noul punct de vedere, decât prin indutnnezeirea realităţii 
concrete in care fusese eoborit omul. De aceea toate siste¬ 
mele metafizice ale lumii de după renaştere sunt precum- 
panilor panteiste. Soluţie hibridă, fără îndoială, dar dove- 
dind necesitatea de a vorbi eu Dumnezeu în categoria în 
care se plasează omul. 

In toată această perioadă de sărăcie spirituală, singu- 
ra mistica a isbutit să salveze antropologia, menţinând^) 

cealaltă* 1 " * ,n80nte “ le mela f'«icului; mistica creştină şi 

Căci singură această cugetare a ştiut să nu părăsească 
punctul de vedere cosmic în înţelegerea şi valorificarea 
omului, atunci când filosofia se bucura a crede că a sur- 
prins cheia înţelepciunii absolute, pentru ca ishutise să 
integreze antropologia în domeniul naturei. 

Dar tragedia gândirii mistice s’a pierdut, pc măsură ce 
a secat vana religioasă a culturii. Omul a eoborit din ce în 
ce mai mult în lumea lucrurilor, pierzând contactul cu 
divinitatea, din care totuşi se împărtăşeşte prin esenţa lui; 
-într atât încât chiar pentru conştiinţe religioase ridicate 
îngerul a devenit un ideal de perfecţionare; uitându-se 
faptul elementar că, intr’o cosmologie creştină consequen- 
tă, înger şi om se mişcă pe linii deosebite; cel dintâiu ne- 
fiind decât ideal de sublimare a lucrurilor ; cel de al doilea, 
treaptă de ajungere la Dumnezeu. 

Gândurile acestea să ni le readucem în minte astăzi 
când vom asculta vechea solie „Naşterea ta, Christoase, 
Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei...” 
Poate că cel puţin nădejdea reeâştigării pierdutei demni¬ 
tăţi omeneşti se va cobori mângâietor asupra noastră. 
Duminică 25 Dec. 1927. NAE IONESCU 

(Roza Vânturilor) 


BATALIA ABONAMENTELOR 

La împlinirea a nouă ani de 
existenţă a revistei noastre, des¬ 
chidem bătălia abonamentelor, 
pentru ? asigura continuitatea de 
apariţie şi desvoltarea programu¬ 
lui nostru editorial de viitor. 

Rugăm pe toţi cei cari înţeleg 
lupta noastră românească, de ori¬ 
entare naţională şi creştină, să 
trimită abonamentul lor la în¬ 
ceputul anului ($10.00 anual) pen¬ 
tru a putea planifica bugetul re¬ 
vistei. 

Vom fi recunoscători celor, cari 
(după propriile lor posibilităţi) vor 
contribui mai mult decât abona¬ 
mentul, asemenea şi celor, cari 
vor răspândi această revistă prin 


câştigarea de noui abonaţi şi citi¬ 
tori. 

Cu mulţumiri româneşti. 
Redacţia revistei DRUM 

BON DE COMANDA 

Subsemnatul .- 

Strada 

Oraşul 

Statul Zip Code 

Trimit suma de $ pentru 

revista DRUM 
Abonament pentru anul 

Donaţie 

Semnătura 


ERRATA 

Autorul poeziei ETERNUM VALE. pu¬ 
blicată in numărul trecut al revistei no¬ 
astre. este T. NOUR MIRON. nn cum 
din eroare a fost trecut facob Stan. 

In curând va apare volumul de poezii 
“Tara Mea”, scris de Dna Eglantina 
Daschievici. cu o introducere semnată 
de Dl General Platon Chirnoagi. Preţul 
este benevol şi se poate trimite la urmă¬ 
toarea adresă: 

Dna Eglantina Daschievici. 

4621 N. Kcnmore Av.. Chicago. III. 60610 


Ultimele exemplare din voia mol anto¬ 
logic de poeme apărut la Madrid (Co¬ 
lecţia Start. 1972), Poemele Poetului 
Ştefan Baein, semnate de autor, suni 
incă disponibile. Preţul unui exemplar. 
US Dolari 3 (Trei), san echivalentul. Do¬ 
ritorii de a obţine un exemplar, sunt ru¬ 
gaţi să se adreseze la următoarea adre¬ 
să: 

Dept. of European Lang. A Litera ture 
Professor Ştefan Bacio 
l'niversity of Hawaii 
Honoluiu-Hawaii 96822* 


DRUM 

Rc* istă dc cultură românească 
Apare trirac.suial sub conducerea unui coailet. 

REDACTORI: t V asile Posteuca 
John Hainiagh» 

Corespondenta şi Abonamentele se vor trimite la adresa: 
John llalmaghi 
215 Vaite} Urivc 
Pillsburgh, Pcnna. 15215 

Abonamentul.*.$10.00 


<e. s.)