Drum-anul-10-nr-3-iulie-septemvrie-1974

ANUL 10- Nr. 3 

IUIIE . SEPTEMVRIE 
1974 


1 


Impasul Culturii Româneşti 


GÂNDURI PENTRU EXIL 

ii. 

■■■■■Hp Vnxilc PostriinlHHHBi 


Pentru oncc ohsm'alor, atent 
fi imparţial , cultura românească 
de astăzi se găseşte ififr'un impas 
gror, din care nu exista ieşire in' 
tarta fi onora bilă pentru idmlopin 
rrurrjnstă Cu treizeci de am în 
urmn. acca.sfă ideologic a fost 
tnrmsplaufată oficial fi artificial 
in realităţile romăncfti cu un obr- 
echr din cele mai măreţe, reale 
zarea unri revoluţii noui. care să 
permită construirea unri noiu so¬ 
cietăţi. cieierea unui nou tip dc 
oni român. Punctele de contact cu 
valorile, tradiţiile fi credinţele ro¬ 
mâneşti erau aproape inexistente 
Om. trebuia să se pornească de la 
început, cu un ardemism marxis- 
tcAcninist. care să ardă in focul 
negărilor, denigrărilor f i uitărilor , 
întregul terour spiritual desfăşu¬ 
rat fi acumulat dc rraruri in t- 
mtnsitatcQ spaţiului de existenţa 
mioritică 

In faţa rci'olunei marxiste , în¬ 
tregul trecut al românismului 
cmator a fost pers cu câteva con¬ 
deie ignorante din Scânteia, şi s a 
făcut o tabula rasa. pe care urmau 
să sc insene manie creaţii ale 
luntri noui promorată de viziunile 
unor oameni de cabmet. care nu 
aveau mei o contingenţă cu suf¬ 
letul românesc, cu abisurile sub¬ 
conştientului românesc, cu idealu¬ 
rile de viaţă ale poporului rom⬠
nesc. 

După trei decade dc revoluţie 
permanentă de eforturi supra¬ 
omeneşti de dogmatism sever fi 
tredurfibU, mediul societăţii rom⬠
neşti. atmosfera dc viaţă a acestei 
societăţi, de model marxist, na 
reuşit să valorifice potenţialul 
creialor al scriitorilor sau artişti¬ 
lor. ci f’a Ixmtat la o graduale re¬ 
considerare a celor din trecui fi 
la o menţinere in planul creaţie» 
a celor ce au acceptai o formulă , 
mai mult sau mai puţin modera¬ 
tă. de com pro mis 

întregul efort al marxiştilor ro¬ 
mâni de a construi o artă fi o 
literatură nouă. o religie fi o fti- 
mţă nouă, adică o nouă cultură 
românească de tip marxist, a fali¬ 
mentat fără drept de apel. Tot 
ce s ar putea numi creaţie oruyi- 
nală in sânul cui/uni româneşti. 
in ultimii 30 de am, este opera 
celor ce aoarţin oenrraţiilor an¬ 
terioare lui 1944, fără nici un nu¬ 
me de răsunet şi valoare, iscat 
dm plămădeala nouă a marxismu¬ 
lui. 

Astăzi rub presiunea implaca¬ 
bilă a unei evoluţii istorice, a sle- 
niitâtu ucigătoare fi a unui dog¬ 
matism rigid. Imitat şi fără surse 
de inspiraţie. marxismul se află 
ţaţă în faţă cu realităţile ireduc¬ 
tibile româneşti ; o confruntare 
cruciala, pe care nu o mai poate 
evita Dilema este marxism sau 
istorie naţională, românească 

Prm 1972. Pavel Apostol t ncă 
reprezenta linia ideologică a co¬ 
munismului unaător de civilizaţii 
“Apariţia idealului social fi uman 
al comunismului, seria el, mar¬ 
chează o răscruce si tti eooluţia 
culturală a oamentru Fa înseam¬ 
nă sfârşitul civilizaţiilor retro 
ipecUoe. care căutau valorile şi 
modelele viitorului in trecut M 
(Contemporanul, I Decembrie 
1972 vag. 1) 

Pe această linie a fost orientată 
dirijarea culturii marxiste rom⬠
neşti. din 1944 până in 1970. Re¬ 
considerările şi restructurările au¬ 
torilor români, duunte de 1944, 
s'au făcut pnntro sofisticată con¬ 


spiraţie a unor intelectuali români 
care au speculat ignoranta celor 
din Comitetul Central, in diferite 
momente dificile. 

După 1970, s a început o ade¬ 
vărată cursă pentru valorificarea 
trecutului românesc, de cultură fi 
istorie, pentru a umple golul r 
mrns creiat după 1944 

' Activitatea de investigare şi 
de cercetare a patrimoniului moş¬ 
tenit drla oamenii noftri de ftiin- 
ţă fi cultură, de prelucrare fi in¬ 
tegrare in cultura socialistă con¬ 
temporană a operelor de valoare 
axate de ei a căpătat în ultimii 
am dimensiunile unu» adei'ărat 
program naţional*' (M Macia— 
Cuvânt introductiv la operele so¬ 
ciologice de Petit Andrei, 1973, 
pag 10). 

în 1972 a arut loc un colocviu, 
organizat de Academia dc Ştiinţe 
Sociale fi Politice, care a publicat 
lucrările intr’un volum intitulat 
semnificativ “Valorificarea critică 
a moştenirii culturale”, cu parti¬ 
ciparea lui Miron Constantinescu, 
Dumitru Ghişc, Zoc Dumitrcscu- 
Buşulenca. Ion Frunzetti, Mihnea 
Gheorghru, etc. 

Sumai că lucrănlc acestui co¬ 
locviu s’au desfăşurat sub direc¬ 
ţi rele Plenarei din 3-5 Nocmbr ie 
1971. unde Ceauşeseu a afirmat 
"că există trecut fi trecut”/ 

In orice caz, marxiftii români 
au ajuns la concluzia inevitabilă 
că trecutul naţional trebueşte cu¬ 
noscut fi valorificat, pentru a 
crria condiţiile favorabile ale unui 
nou impuls de creaţie culturală. 
Imensa dificultate este că marxis¬ 
mul nu poate stabili un contact 
direct fi spiritual cu tradiţiile spi¬ 
ritualităţii româneşti, decât prin 
excluderea tnilonlor specifice, cei- 
acc nu este posibil fără mutilări 
şi denigrări substanţiale şi nefas¬ 
te. Oricum, au făcut un “pas în¬ 
ainte”, după cei 26 dc ani dc 
"mers înapoi 

O ilustrare grăitoare a acestor 
preocupări ultime o găsim in Con¬ 
temporanul din 19 Iulie, 1974. 
unde Vasile Vctifanu semnează 
un articol, in pagina întâia: “Mar¬ 
xismul fi trecutul naţional" 

Autorul trebue să fie un produs 
al educaţiei marxiste, după felul 
doctrinar in care sene. fi după 
confuziile şi lipsa de intuiţie a fe¬ 
nomenului românesc, in tot ceia ce 
aceasta are mai armonios fi spe¬ 
cific. FI recunoşte că “trecutul nu 
poate fi considerat un teritoriu 
mort, intrucât in el sălăşluieşte 
zestrea materială şi spirituală a 
generaţiilor aspiraţiile şi nâzuin- 
ţelr lor cele mai înălţătoare in 
drectia progresului social”, dar 
ţine să adauge că “trecutul intră 
astfel in dimensiunile prezentului 
nu in mod automat şi nici global. 
d in funcţie de ideile înaintate, 
anticipatoare pe care le-a afir 
mat” 

In mod oficial se recunoaşte ne¬ 
voia imperioasă a întoarcerii la 
trecut şi valon naţionale, dar 
valoraficarea acestuia este inter¬ 
pretată pe direcţia selecţionării a 
ideilor progresiste, înaintate, după 
tipicul marxist, ceeace este greu 
pentru noi sâ înţelegem. Fustă 
un etnic românesc, care nu poate 
fi fărâmiţat prin selecţii arbitra¬ 
re nu ooate fi deşi acut in bucăţi 
colorate in ro#u, căci dispare in- 
sufi acest etnic, cu toate particu¬ 
larităţile şi individualitatea lui 
naţională Fiinţa naţionala este o 
loialitate structurată pe valorile 


In momentul de faţă ne înv㬠
luie înrtinerectil de dinaintea cli¬ 
pei rond Dumnezeu a zis lumii 
să fie Sunt zeci fi sute de dovezi 
clare că oameni de mare răspun¬ 
dere politică din Vest, oameni ce 
ocupă poziţii-chete in strategia 
lumii libere fi democratice, sim¬ 
patizează cu comunismul, il su¬ 
sţin, t| validează, il ajută spre vic¬ 
torie. Şi nu numai oameni izolaţi, 
nu numai razuri de psihopaţi fi 
trădători ai adevărului fi ai des¬ 
tinului uman liber, ci elanuri în¬ 
tregi. duc lupta împotriva lui 
Hristos fi a lui Dumnescu, folo- 
sindu-sr de sălbăticiile, tira fi ne¬ 
bunia destructivă a hoardelor 
mariisf-leninsfe, favorizând, din 
interese tactice şi de moment, în¬ 
aintarea puhoiului stângist. Pen - 
tru a da timp forţelor ruseşti sâ 
se desimile la maximum, advo¬ 
caţii lui Satan au inventat toate 
formulele posibile ale mişeliei fi 
mrneinunii, dc la coexistenţă la 
dialog, de la necesitatea guvern㬠
rii vlanetci IN DOI la teoria uma¬ 
nizării treptate a comunismului 
care, zic ci, merge in mod inevi¬ 
tabil de la uciderea fără milă fi 
fără judecată a zeci de milioane 
de oameni, spre blăndeţea mielu¬ 
lui Tot acestor mari tifoane cu 
moiiinâ şi anestezice aparţin fi 
predicile pentru pace , ca fi ridi¬ 
cola speculare a conflictului ruso- 
chinez. F.masculat şi oberif de 
vrea mult materialism, acest Vest 
nu smai că re joacă in mod i res- 
ponsobil fi trădător cu propria sa 
libertate, cu propria sa viaţă, cu 
insâfi destinul planetei, ci nimi¬ 
ceşte si dreptul omenirii la mân¬ 
tuire, la un raport de dragoste şi 
ascultare faţă de Dumnezeu. 

De aceea, îndrăznim să spunem 


şi idealurile in care crede, earc-i 
mobilează destinul şi care-i asigu¬ 
ră permanenţa in concernul celor¬ 
lalte totalităţi etnice. 

In trecutul naţional al poporu¬ 
lui român, aşa zisele idei progre¬ 
siste, socialiste sau precursoare 
ale formelor comuniste de astăzi, 
au fost simple încercări hibride 
dc a se creia curente de opinie, 
care au rămas fără ecou şi fără 
succes. Ele n au fost niciodată in¬ 
tegrate in fiinţa culturii rom⬠
neşti. cu emblema nobilităţii de 
a fi româneşti, ci s'au prezentat 
ca tatonări răzleţe, fără funda¬ 
mente spirituale şi fără sâ fie ex¬ 
presia unor idealuri de viaţă ro¬ 
mânească. 

Niciodată scriitorii marxişti din 
România, ca C. Dobrogeanu-Ghe- 
i ea. Cristian Racovsfct, Panaif 
Muşoiu, f.C, Frimu. Ştefan Gheor- 
ghiu. Ecaterina Arbore sau M Cîh 
Bujor, n'au reprezentat găndirea. 
simţirea fi tradiţia românească a 
spiritualităţii naţionale Ei au f㬠
cut simple cirmentarii fi analize 
ale fenomenului românesc Deci 
nu areftia pot fi selecţionaţi, ca 
reprezentând trecutul naţional ro¬ 
mânesc, pentru stabilirea funda¬ 
mentelor unei noui culturi româ- 
neftt 

Dacă marxiştii români nu vor 
renunţa la naiditatea dogmatis¬ 
mului lor ideologic, nu vor putea 
afunge nieiodatâ la izimarel- cu¬ 
rate inspiratoare ale adevărate i 
culturi româneşti. Şi ei nu pot 
renunţa, căci şi-ar anula propria 
lor existenţă. 

JOHN HALMAGH1 


răspicat că exilul se află INCA 
ODATA IN EXIL. Ţărmul pe ca¬ 
re neom salvat valurile ucig㬠
toare ale oceanelor, se surpă v㬠
zând cu ochii, e împins in apă de 
slugile ateismului. Lumea pe care 
om afteptat s’o găsim la sosire, 
nu există inea. F. un continent 
care încă nu a efit din valuri. Şi 
pentru a lua formele credinţelor 
şi nădejdilor noastre, această lume 
are nevoie de eforturile umerilor 
noftri, de rugăciunile incandes¬ 
cente ale inimilor noastre. 

Sunt mulţi fraţi de exil care nu 
ne vor înţelege Au plecat de a- 
casă “in lapte" fi nevoile vieţii 
i-au împins spre alte ataşamente 
şi legâminte, mult mai tari decât 
de ieri. Când le vorbim de nevoia 
de a ne găsi Patria pierdută, 
LANGA CER. ei se uită la noi cu 
un fel de ore tins d şi şireală mi¬ 
rare, fâcându-se de către pădure, 
plecând pentru nişte RESTRUC¬ 
TURĂRI In fond s’au vândut 
Nu mai sunt ei, cei de ieri. Nu 
mai au in inimă ţara. ci ifi apără 
nişte aparenţe, batjocorindu-l pe 
Hristos. scuipăndu-l şi câlcăndu-l 
in picioare. Aceftia nu ne mai în¬ 
ţeleg Trec dincolo de înţelegere. 
Nc urăsc fi ne prigonesc Ne lo¬ 
vesc cu cumplită mtfclie Noi, de 
două ori exilaţi şi ei. D F. DOUA 
ORI TRĂDĂTORI 


DOR DE ŢARA 

lui Vasile POSTEUCA 

Stau cu ochii'n col mereu. 
Pironesc sari depărtate. 
Nimeni nu e'n jurul meu 
Printre sârmele ghimpate. 

Numai lătraturi de câini. 
Numai pocnituri de arma, 

Nu mai am nici aii, nici mâini 
Viaţa, simt, cum mi se darmă. 

Timpul a murit de mult 
Nu ştiu lume de-o mai fi 
Vântul jalnic il ascult 
Pân'târsiu în sori de si. 

Sârme, sârme fi păduri . • . 
Peste ele depărtări 
De pământ cu arături 
Şi un sat pierdut sub sări 

Case rare'ntunecate. 

Peste ele un drumeag. 

Nu văd case înşirate. 

Fum sâ iasă din hogeag. 

Nu i nimic din tot ce casa 
Sufletului meu primit-a 
Amintirea lor râmas-a 
Să mâ 'ndemne cu ispita 

Tară! Tara mea duioasă 
Mn'ncălicsc cu dorul tău 
Vatra ta e luminoasă. 

Ca tronul lui Dumneieu . . . 

Din vâtduh se cerne noapte. 
Ploaia cade'n geamuri des 
Dorul vorove>te‘n şoapte, 
Suferinţa mi face vers. 

Sufletul din sus pogoară 
Peste hău, purtat dc vânt 
Şi s opre>te’n mândra ţară 
Sărutând al ei pământ. 

Apoi, crainic trist al sorţii 
Fug spre sârile'noptate. 

Mă Imn ih regatul morţii 
Intre sârmele ghimpate 

1. G. D1MITK1U 


I 







Pqge 7 


ION I. MIREA: 

JURNAL 


1 969 

22 Decembrie: 

Mă gândesc tot la Pallady. “A- 
colo şczum şi plAnsom”! II întâl¬ 
neam des pe străzi, în grădina bo¬ 
tanică din Cotroceni, pc checul 
Dămboviţei, la Sosea, cu carnetul 
in mână, desenând caso, un camion 
cu lemne, un pom, cai obosiţi, 
oamci pe bănci, sau oameni nec㬠
jiţi. Erau foarte mulţi, oameni ne¬ 
căjiţi. Mă certau mereu că nu de¬ 
senez. El nu avea de unde să ştie 
că mi se rid : oasc până şi permisul 
de pictat in natură şi că umblam 
oa să memorizez peisaje, pe oare 
le reconstitui am acasă, pe ascuns. 

Intr’o seară mi-a cerul sĂ-i ga* 
sesc mălai. De câţiva ani nu moi 
mânca pâine. Eierbeci mămăligă 
intr’un tuci, ca ţăranii. Să se fi 
răsfrânt in el ecourile care il a- 
j ungeau doi a cei caro nu mai 
aveau pâine? 

Am regretat când am întârziat 
la o întâlnire, unde bine-inţolcs 
aştept* cu Jianu îngrijorat de cc 
va urma. Am tăcut, şi-a tăcut. 
Doar m’a fulgerat cu privirea. 
Nc-am urcat intr’un taxi şi la so- 
snre* in Cotroceni am vrut să pl㬠
tesc, şi iar m’a fulgerat cu privi¬ 
rile. Mariana D . poeta, ne-a oferit 
bunătăţi rare. Şi vin. Apoi Mari¬ 
ana, m’a întrebat de fetele mele. 
Pallady continua să mă fulgere: 

—“Pictor eşti tu sau a trebuit să 
mai aduci şi alţi nefericiţi pe 
lume”? 

—“E opera mea vie, perfectă”, 
i-am răspuns calm, dar hotărit 
tăios. 

Abia mai târziu mi-am dat 
seama câte necazuri le-am adus. 
Pallady s’a ridicat dola masă şi-a 
ieşit, trântind uşa furios Poate că 
trebuia sâ fie tăcut. Mă simţeam 
vinovat că stricasem o după amia¬ 
ză celor de care eram sincer ata¬ 
şat. Păream golii. Stins. întristat. 
Dmtr’odată, Pallady intră cu o cu¬ 
tie de ciocolată, dificile de găsit, 
şi mi-o întinde s’o duc “nefericiţi¬ 
lor mei”. 

Pallady provoca trei conflicte pe 
zi, eu declanşasem doar, două . 
Destinul a făcut sâ nu fiu lângă 
Petraşeu, când a încetat sâ mai 
răsufle, şi nici lângă Pallady. Insă 
nici nu bănuiam că alt destin imi 
va purta sufletul incâ odată de¬ 
parte de ei . . . 

P.S. 

In Decembrie 1973 am văzut 
expoziţia lui Pallady, deschisă la 
Paris, de J. Lassaigne, in Muzeul 
de Artă Modernă M-a emoţionat 
adânc Gândul m’a purtat îndărăt. 
Ca un junghi . . 

In “Le Figaro” Jeaninc Wamod, 
notează oorrect “Une oorrespon- 
dence entre ces deux artistes a la 
fin de leur camere cxpbquc 1* 
opposrtion de leur art. Matisse in¬ 
tegre son dessin a la couleur ci 
Pallady chenche a îndure la sensi- 
bilite de La oouleur son dessin La 
demarche de Matisse a pour ob- 
jecti/ l’eoononue de moyens, la syn- 
tese et la simplification. Se tuns 
'5Ctatents, ses rythmes, contrastent 
avec la pemture emotive de Pal¬ 
lady nuancee”. Intre Pallady şi 
Matisse a continuat pe timpul 
celui de al doilea război mondial 
o hingâ corespondenţă. Ambii b㬠
trâni ceruseră prin explicaţii 
dramatice cenzurii germane să nu 
le întrerupă dialogul epistolar. 
Unde ae vor fi găsind aceste scri¬ 
sori? 

23 Decembrie: 

Unde eşti copilărie? Colin¬ 
de 7 . . . Zăpadă Salcâmi în 

chiciură şi gherLande . Căşuţe 

cu lămpile la fereastră , . . Vreau 
să citesc. Febra stăruie Gândul 
mă ocoleşte peste tot Ce-o fi f㬠
când ai mei, din ţară? 


25 Decembrie: 

Crăciunul. Mă rog. Cineva imi 
aduce un pachet de medicamente 
din Germania. Au sosit la vreme. 
Am slăbit şi mai mult. La masă 
suntem toţi. strânşi de pc drumu¬ 
ri. Nu mi-o foame, dar mănânc sâ 
nu-i mai îngrijorez . . Vizite. 
Discuţii goale. Prefer sft mă re¬ 
trag şi sâ desenez. 

28 Decembrie: 

Scrisori din ţară. După amiaza 
Demu, proaspăt sosit din Venezu¬ 
ela. Desigur că “turnurile" mele 
nu-i plac. 

31 Decembrie: 

încerc sâ cobor. Greu. Două pa¬ 
chete cu cărţi dcln I.C., prietenul 
meu cel mai hun. Ce pot face 
pentru el? Din câte învăţăm, nu 
cunoaştem decât moartea şi rare 
ori, foarte rar, câte un prieten. 

1970 

1 Ianuarie: 

Noaptea anului Nou am petre¬ 
cu t-o cu Ion C. Ruxandra pentru 
prima dată de când c in Franţa. 
E mulţumită şi voioasă. Bem şam- 
oanic. Şi ne urăm oa evreii: la anul 
la Bucureşti. Ei zic la Ierusalim, 
noi la Bucureşti fără ruşi. 

Ion C., imi spune că a treia în¬ 
chisoare n’ar mai putea-o suporta. 
Şi are broboane de lacrimi in ochi. 

2 Ianuarie: 

Paşi prin casă şi pe terasă, unde 
pe vreme bună lucrez. Plouă. 
Vânt. Acopăr un turn, rămas nc- 
terminat. Câteodată simt turnuri¬ 
le departe de mine, altadatâ par¬ 
că aş fi trupul lor. Andrei Nakov 
nu încetează să mă imbârbâteze. 

Exil. Dar ce este exilul? în¬ 
cerc să-i înţeleg rostul. Dela o 
vreme mă obsedează întrebarea: 
ce facem? Şi mai ales, ce nu fa¬ 
cem? Ce-am găsit şi ce ar fi tre¬ 
buit să găsesc? Exil—sau cum se 
ocolesc unii pe alţii? Exil—sau 
clanuri? Ce mare dramă. In istorie 
se aşează epoci şi conştiinţa po- 
parelor. 

4 Ianuarie: 

La doctorul Meţianu; un serios 
control al inimii. Coronarele şu¬ 
brede. La tutun nu voi putea re¬ 
nunţa. Apoi discuţii despre exil. 
Câţi ştiu ca el ce vor? Ne macină 
contradicţiile, rivalităţile, vedetis¬ 
mul mediocru, vederile strâmte şi 
uitârea. Uitarea celor de acolo. 

A C. imi cere să-i trimit cărţile 
lui Cioran şi ceva din teatrul lui 
Eugen Ionescu. Şi i-am trimis. 

Imi incep lucrul. încep un an 
greu. 


ŢĂRII MELE 

Am plecat , 

Lăsăndu-te săracă , 

Fără rămas bun, 

Fără adio ! 

Jn ţărâna ta am lăsat , 
Toată avuţia mea. 
Acolo, sus pe deal, 

In paza cerului 
Singurul meu 
Ideal I 

Cu apa râului 
Mi-am învăluit 
lacrima 
Depe obraz. 

Arşiţa am stins'o 
In Bărzava. 

Inima , 

In pieptul strâmt 
De durere s’a frânt. 

Ţipătul 
pe crengi 
s’a spânzurat 
Oftatul 

cât vijelia 
a umplut 
Vecia. 


I 

In numărul din 19 Iulie 1974. re¬ 
vista Contemporanul, reproduce n 
pictură a lui MihncLa Nion intitu¬ 
lată Stăpânii pământurilor, din 
s~ria do “Creaţii artistice în cin¬ 
stea celei dc a 30-a aniversare a 
Republicii” 

Această piesă de arta este ex¬ 
trem de interesantă şi sugestivă, 
căci arată mentalitatea comunişti¬ 
lor români precum şi caracterul 
ideologiei lor politice, cu reflecţii 
in domeniul arici. 

In această reproducere aper, în 
primul plan, un bărbat tânăr şi 
două figuri fomenine, tinere şi ele. 
Bărbatul poartă o vestă, care-i 
acoperă pieptul întreg, şi peste 
care sc răsfrânge gulerul căm㬠
şii. Colc două femei tinere poartă 
rochii lungi, albe, dc gală Una 
dintre ele are o coafură a la Da- 
niolle Daricux, iar alta poartă pe 
cap un turban alb, care-i dă o 
aureolă de madonă. Toarte cele 
trei figuri siint grupate in jurul 
unor biciclete, cu care se preg㬠
tesc să plece la plimbare. Este im- 
l>osibîl de găsit vreo legătură di¬ 
rectă, şi semnificativă, intre titlul 
tabloului: “Stăpânii pământurilor” 
şi conţinutul său. Totul pare arti¬ 
ficial şi abstract, poate, şi o notă 
de humor scandalos. 

De «ani de zile, ideologii artei 
comuniste ne-au supralicitat teoria 
şi practica unui aşa zis realism 
socialist. Piesa de artă a lui Mi- 
haela Nica prezintă o brutală ne¬ 
gare a acestui fel de realism, pre¬ 
cum şi o notă de ireal şi neauten- 
tic. Asta este in fapt tot ce poate 
oferi o arta dirijată de dogmatis¬ 
mul unei ideologii politice, par ti- 
dice, care nu are nici o contingen¬ 
ţă cu realităţile specifice ale lumii 
româneşti. Ea poartă etichete şi 
titluri abstracte, ireale, artificiale, 
care scandalizează şi mai mult de¬ 
cât atât, stârnesc râsul celor în¬ 
dureraţi de dreptate. 

• • • 

Revista “Familia din Oradea, 
oare a fost întemeiată de Iosif Vul¬ 
can, reproduce in numărul din 
Mai 1974 un fragment dintr un ar¬ 
ticol publicate in acelaşi revista 
in 1871 intitulat “Garolu Marx, 
ureşedintele Internaţionalei”, în¬ 
soţit de un portret al lui Marx 


drum 



ION HALMAOHI 

Sub portretul reprodus, redacţia 
de azi a Familiei arc următorul 
comentariu: “Primul articol des¬ 
pre Karl Marx şi întâiul sâu p^ >r 
tret în Români* au apărut in F.». 
milia cu peste un secol in urmă” 

Intenţia redacţiei este sâ stabi¬ 
lească o tradiţie marxistă a revis¬ 
tei, subliniind idera că, la vrerm-, 
aceea, marxismul ar fi avut un 
ecou favorabil m România. Acest 
lucru nu este deloc adevârat; nu 
corespunde realităţii. Pentru o 
deplină verificare vom transcrie 
textul reprodus din articol: 

“La anul 1864 s'a constituitu in 
Londr’a o modesta societate» inter¬ 
naţională a lucratoriioru. Pe q. 
lunci diferitele regime nu numai 
că au aprobatu ideea acesta, dar 
parte o şi sprigineau, câ-oi scopulu 
societăţii era frumosu şt nobilii. 
Primulu punctu din statutele a- 
cestei societăţi dice: “Societatea sc 
constitue, pentru ca sa formeze 
unu punctu centralu de coatingere 
şi contielegerc. între lucratorii 
tuturoru imperielor, care ţoale 
tindu intr’acolo, ca prin spriginu 
reciprocu, să conlucre in conţinu 
pentru prosperarea clasei lucra- 
toriloru.” Precum se vede dară 
scopul acestei societăţi, la consti¬ 
tuirea ci, era “nobil şi uman”. 

Menţionăm câ sublinierile din 
text sunt ale noastre, pentru a a- 
trage atenţia asupra sensului real 
al articolului 

Chiar din fragmentul reprodus 
de Familia de azi, se desprinde 
ideia unei critici a Internaţionalei. 
“Pe atunci . . scopul societăţii 
era frumosu şi nobilii”. Apoi, la 
finele fragmentului de articol se 
reia din nou această ideie. “Pre¬ 
cum se vede dară. scopulu acestei 
societăţi la constituirea ei, era. 
nobilu şi umanu 

Dacă articolul ar fi fost in în¬ 
tregime ne~am fi dat seama de ati¬ 
tudinea reală a lui Vulcan, asupra 
Internaţionalei lui Marx, dup«â 
constituirea ei, adică din 1864 
până rn 1871, când se vorbeşte pri¬ 
ma dată despre ei in România 

In orice caz, Iosif Vulcan a fost 
un mare şi bun român, care a gân¬ 
dit şi scris româneşte, fără nici o 
iotă de marxism. 

ION HALMAGHI 


ULTIMA DORINŢĂ 

Lui Yasilc Posteucă 

— In memoriam — 

A sosit sorocul să plec hăt departe, 

Sâ mu fărâmiţez in molecule moarte, 

Căci mâzga din creier nu mai scânteie, 
lor inima obosita nu mui pâlpâie. 

Simt că spiritul meu pluteşte in ceată, 

Ca mă destram ca pânză în fire dc aţă, 

Câ seva vic|ii-mi se scurge in pripă. 

Că timpul şi-a transformat durata in clipă. 

Mă pipăi pe faţă, sunt rece ca mortu, 

Totuşi mai suflu căci nu mi-am plătit ortu. 

Ce groaznică-i suferinţa în prag de plecare. 
Când dorul de Ţară mai crâncen te doare! 

O, Doamne, mai ţine-mu viu pe picioare, 

Sâ-mi mui văd Neumul in lumină dc soare, 

SA mai fac un popas pe glia străbună, 

In satul meu drag liberat de furtună. 

Apoi, cu sufletul împăcat de murea izbândă, 

SA ispăşesc în tăcere u morţii osândă, 

Şi'n rugile-mi pioase, in taina durerii, 

Sb mo cuminec cu Duhu’nvierii. 

IAC0B STAN 


DORINA IENCIU 

















DRUM 


CARNET EUROPEAN 


Din orice ţara a Europei vei veni 
şi prin orice punct de frontieră vei 
intra in Germania de Vest, ţi se 
impune ceva psihologic. Poate fru¬ 
museţea geometrică a autostrăzi¬ 
lor, poate curăţenia caselor ce par 
toate noi, poate dichisirea grădini¬ 
lor şi a peisajului, poate şi amabi¬ 
litatea oamenilor. începând cu cel 
care controlează biletul de tren. 
Totul impune respect şi gând. 

După primul răsboi mondial. 
Germania a rămas aproape întrea¬ 
gă in frontierele ei, iar pe teri¬ 
toriul german, nu căzuse un glonţ. 
Când s’a semnat armistiţiul în 
Noembrie 1918, trupele Kaiserului, 
se aflau încă pe trei toni streine. 

După cel de al doilea răsboi 
mondial, armistiţiul s'a semnat de 
Germani cu cuţitul in gât, în Ber¬ 
lin, iar Germania a fost ruptă in 
două. pierzând provincii care i-au 
aparţinut de milenii, populate tot 
de mieriii cu Germani. 

Până când şi Berlinul, a fost îm¬ 
părţit in două, cu o brutalitate 
medievală. 

La 9 Mai, 1945, nici un oraş, nici 
un pod nici o cale ferată, nu mai 
erau intrege. Totul a fost distrus 
sistematic-memoriile scrise de co¬ 
mandanţii aliaţi o confirmă. Dife¬ 
renţa era mimai in procentajul de 
distingere: 40^, 605J-, 80f/, etc. 
Deci in ziua ultimei capitulări. 
Germania şi germanii ei, nu mai 
aveau case, nu mai aveau trenuri 
sau autobuze, pe străzle ei nu se 
mai putea circula din cauza mo¬ 
lozului. a gropilor sau a trupelor 
de ocupaţie care blocau totul. Şi, 
desigur, nu erau nici şcoli, nici 
spitale, nici bserici, apă sau elec¬ 
tricitate. dar mai ales mâncare. 
Cum se vor fi descurcat—Dumne¬ 
zeu ştie! 

La 15 ani după primul răsboi 
mondial. Germania aproape în¬ 
treagă era un haos, o ţară datoare 
lumii întregi, plină de lipsuri, cu 
o inflaţie proverbială, cu vreo 5-7 
mlioane de şomeuri, plus o izolare 
diplomatică ce inspira mila. 

Le numai câţiva ani după cel 
de al doilea răsboi mindial, aceiaş 
Germanie, dar de data aceasta rup¬ 
tă in două, cu multe milioane de 
forţe tinere pierdute a devenit o 
ţară a ondinei, a unui huzur fără 
egal in Europa Are o monetă grea 
şi stabilă, in loc de som3j a impor¬ 
tat cam două milioane şi jumăta¬ 
te de muncitori streini şi mai are 
încă sute de mii de posturi libere 
pentru lucru De izolare diploma¬ 
tică nu mai poate fi vorba, din 
moment ce până recent si-a permis 
să aplice “Doctrina HalLstein”, 
care rupea automat relaţiile cu 
orice ţară a lumii ce recunoaştea 
că in afară de Germania de Vest, 
mai există şi cea de Est 

Concluziile acestor diferenţe l- 
bisale intre cele doua răsboae pier¬ 
dute, pot fi multe şi eu, voi rezu¬ 
ma numai câteva. Ca dc exemplu: 

• După ultima înfrângere. Ger¬ 
mania a beneficiat de “Planul 
Marschal” Dar de acest plan, au 
beneficiat şi alte ţări occidentale, 
care n'au fost frânte in două, sau 
distruse şi care nu se pot compara 
astăzi cu Germania, din niciun 
punct de vedere 

• Germania, posedă materii pri¬ 
me, uzine, iar poporul german are 
o înclinare specială spre technică, 
ce ia ce ii permite să exporte mult 
Materii prime mai au şi alte ţâri 
ale căror uzine nu au fost demon¬ 
tate sau dinamitate — cum arată 
fotografiile oficiale—. iar înclinare 
spre tehnică, posedă in general, 
toate popoarele europene. 

• Se mai spune, ca Germania se 
bucură de am de zile, de masive 
injecţii ale capitalului american. 
Dar acest capital american, il g㬠
seşti şi in Anglia şi in Franţa şi in 
lialia şi in orice ţara a Vestului 
Dece tocmai aioi să fie mai activ 


GERMANIA $1 GERMANII El 


şi mai cu profit? Indiscutabil, ca¬ 
pitalul.—spre marea decepţie mar- 
xistă-sc duce unde vede reale posi¬ 
bilităţi de câştig. 

• Se mai zice că Germania, nu 
contribue prea mult la cheltuelile 
impuse de apărarea occidentului. 
Dar bugetul militar german—dacă 
nu mă înşel—este publicat şi cu¬ 
prinde o sumă importantă: cam 
vreo 20 miliarde de mărci! Ori. 
Germania care nu arc nici măcar 
un tratat de pace ca Albania, nu 
pare a face economii in această 
direcţie. In fond, ar putea spune: 
să mă apere trupele de ocupaţie, 
dacă au interes Si totuşi pentru 
menţinerea acestor trupe pe teri¬ 
toriali ei, este obligată să plătească 
alte miliarde de dolari, anual. Căci 
este o ţară învinsă. Şi ca atare, nu 
poate face apel. nici măcar la cle¬ 
menţa învingătorului. 

• Recent, am cetit intr’un ziar 
de reputaţie mondială, că buna 
stare a germanilor, s’ar datora 
agresivităţii pe care o manifestă 
in domeniul de afaceri pe glob. 
Dacă aceasta este cauza bunei st㬠
ri germane de azi, i-aşi sfătui să 
o practice mai departe: am pro¬ 
duse cerute peste tot, le ofer mai 
bune, mai frumoase, mai iefti— 
ne decât alte firme streine şi deci 
sunt preferat. Aici trebue căutată 
explicaţia pentruce automobilele 
mercedes sau Volkswagen, precum 
şi produsele firmelor de medica¬ 
mente şi chimicale germane, sunt 
cerute pe tot glcbul. Căci ele, fa¬ 
brică, pentru miliardarii şi des¬ 
culţii acestei lumi, produsele ne¬ 
cesare. 

Păreri asupra Germaniei de azi, 
se pet emite cu sutele: eu am re¬ 
zumat câteva cetite prin ziare si 
reviste streine prestigioase. Dar 
eu cred, că altundeva trebue cău¬ 
tat motivul bunei stări germane 
de azi. Şi fără a avea pretenţia de 
a face o descoperire, indic drept 
autor al acestei bune stări, în¬ 
tregul popor german. Căci cine a 
realizat acest miracol? 


Aceiaşi oameni, care tineri, au 
luptat până in ultima clipă cu tot 
globul, în ultima încercare tragică 
a omenirei. Abia au desbrâcat uni¬ 
forma militară, dacă au avut cu 
ce să schimbe, au suportat lagăre 
de denazificare, privaţiuni şi umi- 
linţi de tot felul, dar apoi, cu 
aoclaş spirit de a arăta cine sunt, 
au pornit la lucru şi au realizat 
ceiace şi un orb poate constata. Ca 
şi japonezii dealtfel, alţi pierz㬠
tori in ultimul răsboi. Deci in pas¬ 
ta intimă a acestui popor găsim 
explicaţia. Omul, fie de jos, fie de 
mijloc, fie din sferele înalte, este 
aceiaş: corect, muncitor, ordonat 
şi organizat. El nu se simte ca f㬠
când parte dintr’un “popor de st㬠
pâni”—legendă acreditată de o 
anumită opinie la târgul de p㬠
duchi mondial. El, germanul, se 
simte dator de a fi un exemplu 
faţă de colectivitatea din care face 
parte, desvoltându-şi iritr’o liber¬ 
tate totală, marile şi micile lui 
talente, in toate direcţiile. Şi sunt 
convins că, numai in libertate, a- 
ccst popor, poate da măsura pute¬ 
rii lui. Ca şi americanii dealtfel. 

Dar prin cuvântul libertate, po¬ 
porul german, nu înţelege desmâ- 
tul, ci o anumita ondine şi egali¬ 
tate sociala, legate strâns de na¬ 
tura lui intimă. La ol, libertatea, 
înseamnă şi ordine la care consim¬ 
te in mod liber. 

In fond, deoe atâtea realizări, 
nu le pot demonstra şi alte popoa¬ 
re europene, poate mai inteligen¬ 
te, mai bogate şi tot aşa de libere 0 

Pentrucă pc unele, bogâţia şi 
prea multă inteligenţă, le corup 
şi le lenevesc. Pe alte popoare, nu 
mai puţin merituoase, cuprinse in¬ 
tre Lnsulile Kurile şi Germania de 
Vest, aşa zisa libertate garantată 
de constituţiile respective, le pa¬ 
ra li zeză simţurile şi gândoirile: se 
simt ca un şoarece închis in co¬ 
livie cu un şarpe! Şi sper ca b㬠
nuiţi cine sunt şi şoarecii şi şar¬ 
pele. 

Intr’im articol viitor, voi desene 
oraşele şi satele germane, precum 
şi unele aspecte sociologice ale 
Germaniei de azi. Şi mai apoi, 
alte ţâri europene. 

MARIN NEAGU 


MARTIE 


A fost cald până ieri. 

Au dat mugurii, 

Am văzut sufletul pământului 
Peste câmpuri. 

Frunzuliţele 

Au scos afară dagetele, 

Iscoadă , 

Să vadă. 

Să pipăie 
V remea. 

Mierlele ţopăiau 
Şi cântau. 

Am auzit piţigoiul. 

Azi 

S'a coborif cerul 
Peste noi. 

Ninge 

Şi nu mai ştiu nimic de piţigoi. 
De mierle, de muguri. 

Mă duc şi pipăi muguri 
Sub zăpadă. 

Nu mai au pielicica caldă. 

Mi-e frică pentru ei. 

Aş vrea tă-i încălzesc, 

Să-i ocrotesc, 

Cu mâinile , 

Cu răsuflarea. 

Alint mugurii 
Parcă aş alinta 
Băiatul şi nerasta, 

De departe, 
li simt înfriguraţi, 

In f ficaţi. 

Nici o veste de la ei. 

Nu merg scrisorile? 

Au stat trenurile? 

Sau zmei 
Au ridicai 
Intre noi şi ei 
Ziduri de nemăsurat 7 
Nu ştiu. 

Aş vrea la-i strâng la piept, 

Să le spun cât ii aştept. 

Să le cercetez cu buzele 


Frunţile, 

Gândurile. 

li strig prin ninsoare. 

Chemare , 

După chemare. 

Ii strig spre răsărit 
Nici un răspuns n’a venit. 
Sunt singur. 

Doar mugurii 
Mângâi mugurii. 

Spun nume scumpe şi plâng , 
Lacrimile mele 
Topesc neaua 
Şi văd frunzuliţele. 

Oh, dacă s’ar putea, _ 

Aşa , plângând să-i apăr 
Aş plânge, Doamne, 

Cum n'am plâns niciodată. 

ALEXANDRU 
10NESCU LUNGU 


spesranţă 

O barcă, 
o pânza, 
un catarg , 

un dor de ducă . . . 

Un orizont, 
un cânt uşor, 
un gând nebun, 
ca o nălucă. 

Un cer de-azur, 
un ţărm strein, 
şirag de stânci 

pline de ipume 

Un răsărit, 
un soare cald, 
un zâmbet lin . . . 

O altă lume .’ 

ILARION ALBU 
PETR1CAN 


Pog» 3 


- SCRISORI - 

Urs Holiness Pape Paul VI 
Citta Del Văii ca no 

Most Holy Father: 

Apprehension in the face of an event 
which appoars to be another step toward 
unprincipled pragmatism prompt* this 
writer to address Your Holiness. I refer 
to the reportcdly warm reccpbon Your 
Holiness tendered to o ne Nicolae Ceeu- 
scscu, by the gracc of Moscow ruler of 
Romania. It is bad enough that temporal 
rulers of the Western world have come 
to subsidize and bestown prestige upon 
the oppressors of that East European 
pcoples—thus compounding their earlier 
guilt toward them. But that the head cf 
the Catholic Church should follow the 
temporal rulers on a road that can onlv 
lead to moral suicidc and ultimately to 
surrender—isbeyood the capacity of the 
captive pcoples, or their spokesmen in 
the free world, to comprehend. 

As one who, in a not too distant past. 
had repeatedly been elected to a lead- 
ing po6ition in the Assembly of Captive 
European Nations. which for many years 
had widely been regarded as the repre¬ 
zentative voice of the silcnced peoples 
of East Central Europe, and as a Ro- 
manian, I may perhaps qalify as oue 
of such spokesmen and accordingly 
speak up with utmost frankness: 

In shaking the bloodstained hand of 
Nicoiae Ceausescu, Your Holiness has 
causcd painful disappointment and deet> 
discouragement to the overwhdming ma- 
jority of the Romanian people and par- 
ticularly to the one and one half million 
Untates whose Church was brutally sup- 
pressed in 1947, and whose frve bishops 
and hundreds of priests died the death 
of martyrs in communist prisons without 
ever betraying their faith. 

Let no avisers and experts teii Your 
Holiness that the crimes against the Ro¬ 
manian people belong to another era and 
are the responsibility of otbers than the 
present rulers. The plain truth is that 
Nicolac Ceausescu already belonged, at 
the time of the suppression of the Uniate 
Church, to the Kremlin-picked top-heir- 
archy of the communist party. It is he 
who ten vears later was to lead the 
murderous campaign conducted against 
the Romanian peasant to force him mto 
the neo-scrfdom of the accureed Kolk- 
hozes. 

And let no one invoke Christian for¬ 
gi veness in justification of a shocking 
“realism”. Forgiveness follows repent- 
ance and redeeming acts. How and wben 
did Ceausescu repent hts crimes and 
redeem himsetf? Did he ever refcabilitate 
those of the victims who survived loog 
years of hellish imprisonment? Did he 
punish the murderers and torturers of 
hundred of thousands of good Romanons, 
men and women, at the in-famous Dan- 
ube-Black Sea Canal and in the many 
seores of jads of extermination? Did he 
concede to the Romanian people at least 
those crumbs other Ea^ European ty- 
rants handcd down to their subjects in 
the form of sorae material improve- 
monts, less terror and a modkum of 
spiritual and intellectual freedom? Can 
cornplicity with Leonid Brezhnev in dc- 
cciving the West with spurious gestures 
of independente, and an increasingly 
Sralinisf internai order, complete with 
the most ludicrous pcrsonality cult, 
qualify as repeotanoe? 

Thcse Imes are wntten with a heavy 
heart by one who, although not a catho¬ 
lic, had hoped to see the Holy Seat 
boldly poiirtmg the way to the Aatesinen 
of the West instead of cugerly compet- 
uig with them in shortsighted expedi- 
eocy. TTiey are written in protest but 
also in prayer. May the good Lord be 
jnercifui and guide Your Holiness toward 
the task that cries for fulfiliment: moral 
leadership in the battle lor the nghis 
of Mon and nations. and for the prescr- 
vation of human freedom and decency, 
a battle wc are, right uow, kxxnng. 

Respectfully yours, 
BRUTUS COSTE 

New York 
May 30, 1970 












Pqg» 4 


<*UM 


BEETHOV EN 

Trăsnetul nimerite locul 
Unde se dwaifta; 

Geniul asemenea 
Işi găseşte Omul 
Pe cae ÎI încarcă! 

Cu fruntea răvăşită, cu faţa 
crispată. 

Părea o statuie de bronz vechi. 
Ochii mari deschizi. 

Ţineau loc de urechi. 

Inima şi-a luat-o în mâini 
Sufletul din plămâni. 

Ca pro jertfa Ie-a zvârlit în 
foc Sunetele, 

Ca scânteia sâ răsarâ’n loc. 

Ce ardea cu vâlvâtaie in arsura 
Cu melodia o stinse. 

Cu geniul o învinse 
Ochiul lui de Titan 
durere a strâns 
In lacrimi, in note a plâns. 

A sunetelor armonie atinseră 
nemărginirea 

Nu păşea drum de alţii bătut 
Şi cu cotituri grele de invins 
Pe sine biruit, rămase rug 
aprins. 

DORINA IENCIU 


CA PRIMA DATA 

Un fulg prins, 
in pârul tău, 

să se topească 

Dar alte mii 

haină ţi-au dat 
împărătească. 

Mereu te vid, 

cu albii fulgi 

fără de pată 

Şi tot apari, 

mereu de-atunci, 
ca prima dată. 

ŞTEFAN GHEORGHE| 
THEODORU 


S I B ERI E ! 

Siberie. Siberie, 

Viespar de căpcăuni 
Ce’n veşnică isterie 
Trăesc—şi sapâ'n serie. 
Morminte de Naţiuni! 

Vai şi-amar de deportatul 
Ce, dac’ajunge, viu. 

Şi-o blestema văleatul 
dea lungul fi dea latul 
Imensului pustiu! . . . 

Siberie, iad ce frânge 
Idealuri şi dorinii. 

Sub un uragan ce strânge 
Omătul ’nroşit de sânge 
Peste trupuri de sfinţi 

Ţărm de grozâ, prins in ghiaţă 
Că văzduh incremenit; 

Beznă cruntă ce înhaţă 
Hămesită, iot ee-i viaţă 
In pieptul surghiunit! 

Siberie, ţară de ură. 

Unde bietul Român 
Smuls din seumpa-i bătătură 
Se stinge'n chinuri şi zgură, 

Sub rânjet de păgân! 

Zahanâ şi închisoare 
Cu temniceri neghiobi. 

Unde “boţii de popoare" 
Nmicetc, fără ’ndurare 
Milioane de robi; 

Pe când, lumea timorată 
Şi plină de mişei. 

Strânge mâna’nsăngerată 
Căzilor. Şi resemnată. 

Aşteaptă rândul ei . . . 

Şi cine să se sperie 
Când: “Pohod na Sibir!” 
Convoaie de mizerie, 

Alunecă ... in serie, 

Spre vastul cimitir? 

T NOUR MIRON 


“Fiul Mării ,, c«te pseudonimul 
unui poet amator care a fost în¬ 
rolat. in marina comercială roma 
nâ, înaintea cehn do al IHe război 
mondial, iar acum in anul de gra- 
ţe al Domnului. 1950, il găsim pe 
acest poet amator român, originar 
din sudul Basarabiei, in lagărul 
din Workuta cu o condamnare de 
20 de ani. ca trădător de patrie. 
Dar, care patrie o trădase el? Cuci, 
România era patria lui şi în ar¬ 
mata română, in cadrul marinei 
işi făcuse serviciul militar Pentru 
aceasta, trebuia să plătească oalele 
sparte in prizonieratul sovietic. 
Era fiul preotulu Singureanu, 
dintr ’o comună mai la Nord do 
Cetatea AJbă. Aventura şi briza 
morii il chemase cu farmecul lor 
şi în loc de a deveni preot după 
dorinţa părintească, părăşi pe fu¬ 
riş seminarul în care se afla elev 
in clasa VI-a, luându-ş» soarta in 
mână şi intrând în marina comer¬ 
cială română. Străbătuse mările în 
lung şi’n lat şi cunoştea toate por¬ 
turile Mării Negre şi Moditerane. 
Fiecare cu frumuseţile şi mahala¬ 
lele sale. Amintirile din viaţa de 
marinar erau asa de multe şi in¬ 
teresante încât de mult ori ne în¬ 
tâlneam in baraca lui să le ascul¬ 
tăm cu atentie încordată. El lucra 
in grupul “Stroicontora" dela bri¬ 
găzile de construcţie si era vecin 
de pat cu Pater Jean Nicola, fran¬ 
cezul despre care am mai vorbit. 

In toamna anului 1951 viscolul 
a început mai înainte de vreme, 
obligând po fiecare să stea mai 
mult în baraca sa, in grup sau 
câteodată singur, meditând asupra 
soartei sale. Intr’o seară am trecut 
pc la el să mai inseilăm lirele po¬ 
vestirilor noastre. îmi povestea 
mult din călătoriile sale. iar când 
Pater Jean nu era acolo, avem per¬ 
misiunea sâ mă aşez pe priciul 
acestuia. De foarte mult ori ni se 
alăturau Dragoş Ion, partizanul 
din Basarabia care era poreclit 
spaima NKVD-isrtilor şi Gheorghe 
Vasile. Si aşa, discutând intre noi. 
mai uitam de mizeria şi de iadul 
morţii in care ne aflam. In acea 
seară Vasile ne părăsise pentru că 
trebuia sâ intre in tura sa de lu¬ 
cru. iar noi râmăseserăm să dis¬ 
cutăm mai departe unele probleme 
de-ale noastre. Niciodată nu în¬ 
cercaserăm şi nu dăduserăm ocazie 
cu micile noastre întruniri să de¬ 
ranjăm pe cineva. Un nou venit 
de pe priciurile superioare, rus de 
aidginâ, care fusese cândva un fel 
de “Blâtnoi”. a început să ne ad¬ 
monesteze în gura mare pentru 
că vorbeam româneşte şi nu ru¬ 
seşte, ca să înţeleagă şi ceilalţi 
Nu era pentru prima dată când 
ne făcea mizerie, dar noi totdea¬ 
una căutam să evităm incidentele 
care puteau deveni sângeroase aşa 
cum s’au mai întâmplat şi altele. 
De aceea. Ion, care era cel mai 
agresiv, ne părăsi pentru a evita 
vre-un incident, dar la plecare ii 
promise rusului, după ce îi înşiră 
tot vocabularul sovietic de lagăr, 
că vor maj sta de vorbă. După 
plecarea lui Ion. rusul s’a potolit 
pentru moment după ce înghiţise 
Liniştit dicţionarul lui Ion, apoi a 
început cu noi răbufniri asupra 
noastră Singureanu era cunoscut 
ca un băiat liniştit, care nu se 
amestecase mai odată in bătăile 
care se deslânţuiau spontan între 
diferitele grupuri din lagăr Dar 
rusul văzând că noi nu reacţio¬ 
năm, ridică tonul in aşa fel ca să 
fie auzit de toţi, insultându-ne în 
toate formele posibile. Singureanu 
a încercat să-l calmeze, dorind să 
evite orice l ncidcnt, mai ales că, 
ir brigadă. ruş‘i aveau ponderea 
majoră Dar, 1 vanul nostru, nu se 
mulţumi cu aceasta şi, la un mo¬ 
ment dat. pe neaşteptate, il lovi 
ou piciorul in gură, facăndu -1 pe 
Singureanu să zboare hăt departe 
in mijlocul baracii oprindu-se in- 
tr’un grup de oameni oc stăteau la 
taifas Lângă sobă. Pană sa se dos- 
meticeaşcă cei din baracă de ceea 


-FIUL MARII - 

Capitol din :"CĂLĂTORIE FARA 
PAŞAPORT PRIN U.R.S.K " 

cc se întâmplă, rusul nostru fuecsc 
de mult tras jos a$p m cărnos» 51 
ianene cum sc «fia 31 bătut dr 
noi ceilalţi, cum bate taranca pu- 
tineul. Riscaserâm mult de a fi 
linşaţi de către ccflalla ruşi daca 
n’ar fi intrat soldat» sovietici toc¬ 
mai in acel moment. Soldaţii so¬ 
vietici, l’au salvat pe Ivan, dar 
no-au salvat şi pc noi. Pentru a se 
lămuri carul, Singureanu si cu 
mine am fost închişi în Bur, celula 
3 Bine burduşiţi cum ajunserăm 
in celulă, căci de încasat am inca- 
sat-o şi noi destul de bine. pipâ- 
Lndu-ne locurile dureroase, încer¬ 
când prin masaje să ne amelioram 
durerile aşa cum fac câinii când 
işi ling rănile, ne instalarăm in 
noua noastră celulă. Celula n care 
fuseserăm băgaţi era goală, o ca¬ 
meră 3 x 3 m., cu un prici dublu 
aşezat in partea dreaptă a camerei, 
văzută de la intrare. în colţul dm 


V<U.UM1 uv *» ---- 

stânga având o “paraşa , un vas 
in majoritatea cazurilor dn lemn 
care ţinea loc dc WC, având cate 
o dată un capac de cârtim, pentru 
a împiedica pe măsură posibili- 
taţilor imprăştierca mirosului care 
era inhibat in el. Vasul era dus 
afară de locatarul celulei, iar in 
cazul in care celula era complecta 
sau supra aglomerată, cum se in 
tâmpla de multe ori, cel mai pe¬ 
depsit dintre locatarii celulei ar fi 
fost acela care era obligat de a 
dormi lângă parasă. O fereastră 
dc 60 x 40 cm., cu 5 zăbrele din 
fier rotund de 18 m/m *m interior, 
împiedica eventuala evadare, iac 
pe dinafară o blendâ făcută din 
scândura împiedica vizibilitatea 
în afară. Aveam doar posibilitatea 
de a număra noni, ziua, iar noap¬ 
tea, stelele de pe cer In colţul 
drept se afla o sobă a cărei în¬ 
călzire se făcea din coridorul Bo¬ 
rului. Focul in acces te sobe era 
făcut de către năvalnicul Bunii ui 
de două om pe zi câte o jumătate 
de oră de fiecare dată, aşa că ^e 
poate de la sine înţelege cât de 
plăcut era. Celulele de Bur aveau 
podele de scândură, nu de beton, 
cum aveau alte celule. 

După ce ne- am aruncat privirea 
de jur împrejur, mai ales că z㬠
vorul celulei se închisese de mult 
in urma noastră, văzând mizeria 
care domnea ir. toată această at¬ 
mosferă unde trebuia să ne acomo¬ 
dăm pentru un timp mai îndelun¬ 
gat sau mai scurt, ne apropiarăm 
de sobă si constatarăm cu plăcere 
că pereţii ei erau încă calzi După 
ce ne făcurăm fiecare câte o ţigane 
din mahorcă veritabilă răsucită in 
hârtia renumitului ziar “Pravda , 
aşezaţi pe prici şi proptindu-ne 
picioarele in pereţii sobei, consta¬ 
tarăm spre satisfacţia noastră că 
peretele sobei se mişcă şi avurăm 
posibilitatea de a scoate câteva 
cărămizi făcând astfel o gaură in 
peretele sobei, dând astfel căldurii 
loc de a intra direct in celulă. In 
sobă era numai jar care se stingea 
încet, aşa că, ne băgarăm amândoi 
oicioarelc in gaura sobei pentru 
‘a profita de ultima picătură de 
căldură, ştiind bine că focul nu 
va mai fi reaprins de cât a doua 
zi. Cărămizile scoase, le aşezarăm 
cu multă grijă ca nu cumva 
tencuiala să se deterioreze Vre¬ 
un locatar al celulei, mai vechi 
şi foarte bine inspirat, avusese cu 
siguranţă ideia aceasta înaintea 
noastră; să scoată o cărămidă cu 
tencuială cu tot pentru aş aprinde 
ţigarca sau a avea căldură cu 
grija c« totul să fie bine camu¬ 
flat. 

După ce discutarăm îndelungat 
asupra faptului pentru care ne 
aflam aci şi ne puserăm la punct 
până’n cele mai mici detalii toate 
răspunsurile ce trebuia să le dăm 
a doua zi in faţa ofiţerului poli¬ 


tic, începurăm să vorbim 
noastre, pentru a scMmb* 
tul Dimtr’o vorbă in alt*», ^ 
rec&m b» discut» fospr* ry*,i 
proiect al autorităţilor de a rr^ 
trui un monument al hri Lenin 
faţa clubului căminului culturi 
din colonia mineri Nr 7. Proicr 
tiil prevedea ca Lemn 
turnat in bronz m mărime 
turelă pe un sochi de granit 
aşezat în faţa cămunului cultura) 

La un moment dat, Singu*»^ 
tăcu, parcă sc gândea intens la 
ceva important şi grav, 9 j 
oe trase ndknc in piept un fum de 
ţrgare, începu să râdă cu hohote, 

spunând uTnd. 

—Mări băiete, bine că -1 lac din 
bronz pe Lenin, că poate se va 
găsi mtro bună zi cineva care 
sad dea jos de acolo şj să-l vândă 
Io fier vechi, aşa cum l’aau vândut 
marinarii români pe Lemnul din 
bronz al Sevastopohului şi pe care 
au luat o grămadă de ban» Nu 
cunoşti povestea asta’ . . . 

—Nu, i-am răspuns eu sincer! 

—Pentru ocuparea Sevastopofcu- 
lui, a continuat el, s’au dat lupte 
crâncene, mai ales că Sevastopo 
Iul avea o fortificaţie de cazemate 
oare puteau fi uşor apărate dar 
greu de trecut. Comandamentul 
german al forţelor de atac a con¬ 
centrat cea mai mare porte a 
artileriei sale grele bombardând 
zi şi noapte această linie de ap㬠
rare sovietică. In acest timp, o 
lăudabilă iniţiativă a Căpitanului 
Glavcea Sergiu, a dus batalionul 
său ia străpungerea acestui sistem 
de apărare, ajungând in spatele 
inamicului, dând astfel posibili¬ 
tate unităţilor mad mari să in- 
i an teze şi să asigure căderea între¬ 
gului sistem de apărare a caze¬ 
matelor, fapt pentru care a fost 
decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. 
Primul drapel care a fost ridicat 
victorios la Sevastopo! pe mastul 
de port-drapel al portului, a fost 
insă drapelul italian. Italienii nu 
au avut trupe combatante la Se- 
vastopol, ci numai câţiva ofiţeri 
şi marinari ataşaţi pe lângă 
ooma ndamentul Germano - Român 
In momentul când ultimul vas 
de război, care încheia convoiul 
vaselor sovietice ce evacuau Se 
vastopolul, părăsea rada portului, 
un grup de vedete rapide italiene, 
care se aflau m larg şi nu pu¬ 
teau l n a parte la lupta cu marii 
coloşi sovietici, intrară primele in 
portul Sevastcpol. Şi, in timp ce 
trupele române şi cele germane 
luptau pentru lichidarea ultimelor 
puncte de rezistenţă, un ofiţer 
dc marină itaban, luă <iraP^J u J 
navei sale şi-l aborda pe mastul 
de portdrapel ai portului Sevasto- 
pol in uraleie marinarilor italieni 
Bucuria mi a durat mult Infcer 
banta ţi m focul luptelor, trupele 
române ocupară portul Sevastopo!, 
dând jos drapelul ‘taiiarn 
ridicară pe cel românesc. Navei- 
italiene plecaseră deja In larg 
ducă vestea ca martori oculan ai 

ocupării Sevastopoulul urCu noul 

or apoi românesc pe mast ™ 
urale şi mari bucurii au izbuaut 
dar nici acestea n’au durat P^c 
mult, căci şi drapelul romane^ 
a fost schimbat printrun dnap^ 
al Reichului German. ^ 

toate părţile de grupul ^P^*” " 
propagandă al frontului. ?<*** 
nu se ere ia ne înţelegeri. <- . 

români şi ofiţerii germani bour 
rară ca ambele drapele . 
prezente pe mast. astfel inc* 
se din faşă orice conflict 
fi putut isca. Fostele vase 

riale, acum transformate *n 
de transportat mater.alul po^ 
aproviaonarea frontului. 
portul Constanţa, sunt indn-p» 
de urgenţă spre SevastojrfJ 
pele române puteau ^ A te va 

£est drum scurt, do numai caUva 
ore. sâ fie aprovizionate^ ^ 

După ce au r âz- 

îoaptea târziu matorialu ^ 

boi, marinarilor Ii sa dat 










DRUM 


coboare do pe vas, căci atât în 
port cât şi în tot oraşul era mare 
entuziasm Capturarea unor mari 
depozite de aloohol, a făcut ca 
petrecerea să fie deosebita. Echi¬ 
pajul vasului nostru era împreună 
dc ani de zile, încă dinaintea în¬ 
ceperii războiului, coca ce ne făcea 
să ne cunoaştem şi la bine şi Ia 
râu. Ca în fiecare echipaj, erau şi 
la noi 3 marinari oare erau deose¬ 
biţi şi, la rândul lor, buni mari¬ 
nari şi camarazi, umil din ei fiind 
chiar fiul unui General român, 
care a vrut sâ-si trăiască viaţa pe 
picioarele sale şi nu in umbra 
tatălui său. Doi plecaseră pe 
uscat iar al treilea era de ser¬ 
viciu la Cart şi după ce trecură 
prin toate localurile care se des¬ 
chiseseră spontan şi rasăriseră ca 
ciupercile după o ploaie bună, 
ajunseră in piaţa portului Sevas- 
topol. Ln mijlocul parcului pe un 
soclu înalt de granit în mărime 
:Taturală turnat din bronz, Lenin 
îşi privea Sevastopolul ocupat de 
trupele româno-germane. Băiatul 
generalului, care avea grad dc 
sergent, avu o ideie năstruşnică. 
După ce a văzut cum un soldat 
român beat saluta pe Lenin cu 
o sticlă de rachiu, adresăndu-i 
următoarele cuvinte: "Te-oi făcut 
fascist, tovarăşe Lenin, şi mă 
saluţi cu mâna’ntinsă de departe 
(Lenin fiind cu mâna întinsă ca 
şi cum ar face salutul naţional- 
sooalist). Dacă ţâ-e sete îţi dau 
ceva, numai că trebuie să te dai 
jos.. 

Auzind acestea băiatul genera¬ 
lului dă fuga până la vas şi se 
întoarse cu un colac de frânghie, 
cu care se urcă pe statuia lui 
Lenin şi-l legă de gât, adresă ndu- 
se unui grup de soldaţi care erau 
sub comanda unui caporal le 
spuse că din ordinul comandan¬ 
tului militar al oraşului Sevasto- 
poî. statuia lui Lenin trebuie dată 
jos acuma noaptea, ca să nu fie 
văzută de populaţia civilă, şi apoi 
ausâ la un loc sigur. Pentru 
aceasta el promise caporalului un 
bacşiş de doi poli, iar fiecărui 
soldat câte un pol, numai să 
tragă de frânghie ca Lenin sâ 
cadă jos depe soclu. Când a auzit 
caporalul de bacşişul promis, îm¬ 
preuna cu soldaţii, mad ales că 
era şi un ordin pe care-1 puteau 
foarte bine pricepe, au căzut de 
acord, ba mai mul, s’au învoit 
chiar să-l transporte până la locul 
cuvenit. Pentru acest lucru supli¬ 
mentar, fiul generalului, sergen¬ 
tul, le promise imediat dublarea 
bacşişului. După câteva sforţări, 
Lenin căzu depe soclu, rupându 
i-se mâna întinsă şi fu ţârii până 
La chei lângă vasul lor. Transpor¬ 
tarea lui Lenir. de la locul său, 
pe străzile Sevastopolului. până 
La chei, sa petrecut fără incidente. 
Sergentul de Cart, împreună cu 
cei dod prieteni, ridicară cu ma¬ 
caraua vasului statui^ lui Lenin 
şi o aşezară intr'o barcă de sal¬ 
vare a vasului, după care au 
acoperit-o cu o prelata. A doua zi 
in zori, vasul părăsi rada portului 
Sevastopol indneptându-se spre 
Constanţa unde, odată ajunşi, 
trebuia găsit momentul prielnic 
pentru scoaterea neobservată din 
port a statuei hri Lenin. Pentru 
orice eventuali tarte îl bandajară 
<hn cap până’n picioare, pentru a 
arăta eventual ca un rănit. In 
tâmp oe majoritatea marinarilor 
ac aflau in permisie pe uscat, 
câteva avioane sovietice îşi făcură 
apiriţia deasupra oraşului şi puri¬ 
cară câteva bombe şi asupra por¬ 
tului. Alarma aeriană nu se 
terminase bine când o maşină a 
^advâru intră in N^itezâ nebună 
în rada portului pentru a ridica 
un rănit ce fusese anunţat tele¬ 
fonic. In momentul in care sani¬ 
tarul dori să dea primul ajutor, 
acesta a fost repezit de către 
marinarii oare plângeau cu la¬ 
crimi de crocodil, văicărindu-se 
şi blestemând pe sovietici pentru 


bombardament şi rănirea cuman- 
dalui lor. F)i luară targa pc oare 
falsul rănit cm culcat, bandajat 
cum am mai spus, dar şi plin dc 
sânge de la o găină căreia i-au 
rupt gâtul. Au pus targa in ma¬ 
şină, iar ci trei, in bocete dc ţi 
se rupea inima, dădură semnalul 
de plecare. Ajunşi la controlul 
portului, aceştia au dnt drumul 
imediat maşinii după ce in preala¬ 
bil văzură rănitul bandajat şi plin 
dc sânge iar camarazii săi bo¬ 
cind u-1 ca de moarte. Ajunşi la 
intrarea din spatele spitalului 
opriră maşina spunând şoferului 
şi sanitarului să se reîntoarcă do 
ui^genţă în port pentru a mai lua 
de acolo câţiva răniţi iar ei îşi 
vor asuma răspunderea de aşi 
duce camaradul grav rănit pc 
drumul cel mai scurt acolo unde 
trebuie. Maşina plecă iar ci îşi 
luară rănitul care ara acoperit 
complect cu c pătură şi îl duseră 
intr’o curte câteva case mai de¬ 
parte dc spital pe a cărei poartă 
v*na atârnată o placardă mare pe 
care ora scris: "Cumpăr şi vând 
fier vechi şi metale neferoase’*. 
După un scurt timp, trei marinari 
veseli părăseau curtea negustoru¬ 
lui de fier vechi. 

Nu trecuse decât câteva zile dc 
la acest eveniment. Pc bordul 
vasului era mare mişcare. Totul sc 
curăţa şi se lustruia de sus până 
jos şi din faţă până’n spate. Fusese 
imun tată vizita unei personalităţi 
din cadrul admiralităţii. Care era, 
oare, motivul acestei vizite aşa dc 
neaşteptate? 

La ora stabilită a vizitei îşi 
făcu apariţia un grup de ofiţeri 
de marină, printre care şi coman¬ 
dantul militar al portului Con¬ 
stanţa. Echipajul vasului era de 
mult adunat pc punte şi coman¬ 
dantul vasului dădu raportul cu¬ 
venit Un ofiţer superior din 
cadrul admiralităţii luând cuvân¬ 
tul, aduse laude comandantului 
vasului şi întregului echipaj pen¬ 
tru terminarea cu bine a misiunii 
militare primite dar că Admira li- 
tatea Marinei Române nu este 
de acord şi nu admite astfel de 
lucruri cum ar fi mai ales vin¬ 
derea unei statui a lui Lenin unui 
negustos de fier vechi şi admirai i- 
tatea doreşte să ştie numele celor 
care s’au făcut vinovaţi de acest 
lucru. 

Atât comandantul vasului cât 
si echipajul rămăseseră împietriţi 
de această informaţie. In acest 
timp, o maşină se opri lângă pun¬ 
tea de coborâre a vasului şi un 
General al armatei române coborî 
din ea urcând pc puntea vasului. 
Generalul a fost salutat de în¬ 
tregul corp de ofiţeri după oare 
acesta se întoarse spre echipajul 
care era adunat pe punte şi 
ridicând mâna dreapta in care 
avea cravaşa pe care o purta ca 
de obicei, zise: 

—Vino’ncoacc domnule sergent 
şi raportează-mi mie, tatăl tău, 
oum l’oi vândut pe Lenin la fier 
vechi? 


9 Mai, 1971 

Cald. Soare. De-abia din bles¬ 
temul de Irig şi sloată al Minnc- 
sote i, poţi preţui primăvara fi 
vara. Soarele aduce minuni de rai. 
Verdele e mai verde decât oriun¬ 
de în lume. Si aurul păpădiilor, 
pe verdele ierbii, e mai scump de¬ 
cât tot bănetul bogăţiilor! Masimt 
de-adreptul fermecat Îmi topesc 
mucegaiurile din trup, în vatra 
soarelui, şi mă simt mângâiat* 
iubii, salvat. Dumnezeu îmi cântă 
prin inimă. 

Aur pe verde! Simplicitatea 
smentă a păpădiilor, se'mbracă'n- 
tr'o magie fermecătoare şi elibe¬ 
ratoare Verdele devine fond al 
eternului adevăr. Al frumosului 
fără egal. V e r d e l e nu poate 
fi ucis şi i ni er zis de nici o 


Sergentul «Ic mult îşi schimbojc 
culoarea feţei, dar o înfruntare 
directă cu tatăl său Generalul, 
mai ales când aceata aven cravaşi 
in mână, nu-i surâden. De aceea, 
so întoarse, şi se îndreptă sp*o 
marginea vasului, strigând: "mai 
bine o baie în mare decât o bătaie 
cu cravaşa". Zise şi sări peste 
bord în valurile Marti Negre. 

Până la urmă. Intui a fost 
aplanat; dar. dacă Lcndn a fort 
salvat sau nu dc la topire, asta 
n’o moi ştiu. 

Aşa se termină povestea cu 
statura din Sevastopol a h/i Lenin, 
iacr despre cea din faţa Căminului 
Cultural, care era numai un 
procct, rămânea să vedem ce va 
fi. Acum insă era vremea sa ne 
culcăm, căci timpul trecuse destul 
de repede. Pereţii sobei 9e răci¬ 
seră de mult, dar înlâuntru mai 
era cald, deci lâsarâm picioarele 
in sobă şi şezănd pc prici reze¬ 
maţi unul dc altui am adormit. 
Un strigăt înspăimântător şi o 
zarvă mare pc coridor mvou 
(.ezit in timp ce simţiserăm cum 
cineva nc zgândărea la picioare. 
Trezi, a bea acum observarăm că 
dormiscrâm cu picioarele băgate 
in sobă şi că afară pe coridor se 
întâmplase ceva neobişnuit. Ne¬ 
am scos repede picioarele şi în¬ 
cepurăm să punem la locul lor 
cărămizile. Pc coridor se auzeau 
paşi a proptind u-se dc adula 
noastră şi in timp ce noi puneam 
penultima cărămidă şi ne uitam 
in sobă, observarăm cum uşa 
sobei se deschise şi cineva înspăi¬ 
mântat vorbeşte arătând in sobă 
. . . Totul sc lamuri curând. Năval¬ 
nicul care curăţa in fiecare dimi¬ 
neaţă sobele a început să-şi facă 
serviciul şi când ajunse la soba 
noastră s’o cureţe, cârligufl de 
sgură îi rămăsese agăţat dc in- 
câlţămintele noastre. Când s’a 
uitat in sobă şi a văzut picioare 
omeneşti atârnând in interior, 
s’a speriat şi a luat-o la fugă 
ţ%>ând din toţi .'bojocii. Groaza 
i-a fost aşa de mare încât din 
acea ri n’a mai vrut sâ lucreze 
ca năvalnic in Bur. 

Hotărârea administraţiei lag㬠
rului fu ca fiecare dintre noi să 
fie trimis 30 de zile la Bur cu 
ieşirea la lucru iar sobele toate 
sâ fie îmbrăcate în tablă de sus 
până jos in celule. Metoda cu 
îmbrăca re sobei in tablă fu apoi 
extinsă in toate lagărele din Wor- 
kuta, ca să nu mai aibă nimeni 
posibilitatea să saboteze Statul 
Sovietic, băgându-şi picioarele în 
sobele lui. 

După câteva zile de la acest 
incident, rusul dela care porni¬ 
seră toate neplăcerile şi căruia 
acum trebuia săâ mulţumesc pen¬ 
tru că altfel poate n’aş fii aflat 
niciodată despre povestea statuii 
lui Lenin din Sevastopol, mânca 
o bătaie pe nepusă masă dc la 
chiar oamenii din propria sa 
brigadă încât a trebuii să fie in¬ 
ternat in spital. 

JOHANN URW1CH 


RÂSRUNARE 

Izgonit din raiul de vise 
De-un demon feroce, hain. 

Ura din mine mă-mpinse 
Sft dan eu harda’n destin 
Căci prea fn’am umplut de venin. 

Atunci era o zi in umbre, pustie. 
Prin aer plutea negura grea, 
cenuşie; 

Din depărtare un clopot batea 
a ori târzie; 

Mergeam fără ţintă pe stradă, 
Co-un băţ în mâna mea smeadă. 

Nu puteam înţelege ce vream. 

Pe ce urme de demoni călcam; 

Dar, la o răscruce de drum. 

Zăresc pe un soclu’n culoare 
de fum 

Un monstru in chip de statuie; 
Loveam nesătul cu băţu’n momâie 
S’o scot din ţâţâni, 

S'o dau de-a valma cu slabele-mi 
mâini. 

Căci acum mhm dat seama 
mai bine 

Că tot răul din mine 

Dela asemenea bestii provine; 

Figură hidoasă, amară. 

Privire de fiară. 

Gata să sară. 

Să mă înhaţe, să mă muşte. 

Ori, cu mâna întinsă, să mă 
împuşte. 

Să-mi sfâşie trupul, să-mi ia viaţa. 
Să-mi răpună sufletul firav ca aţa. 
Dam aprig cu bâţu ca şi cu’n topor 
Să zdrobesc 

“SIMBOLUL NELEGIUIRILOR", 
Dar n un reuşit să-l dobor, 

Nici să-l scot din temelie. 

Căci dihania era bătută puternic 
în cuie 

Şi, plin de furie, de jale, de chin. 
Am scuipat cu venim 
In “MARELE DEMON LENIN"! 

IACOB STAN 

• 

MARTIRULUI 
CARDINAL IUUU HOSSU 

CăJdăroşann astăzi . . . 
plâng— 

sufletul tio, eristic, pur— 
pentru Altaral Sfânt, iabii . . . 
tiranii fără Domneam . . . 
te-or cMurit fi te-or bălai . . . 
scoipând-ie. ca pe Hristoc . . . 
vrând să transforme, viaţa ta . . . 
ia bulgăre, parafai lot . . . 

Şi n’ai cedat, aici o frânturi . . . 
călăilor in e ra foiţi ■ 

Crocea-i pvtaUo'n chip martir . . . 
pc Golgota. sas. pe Caipaţi . . . 

Pria jertfa Ta. Neamn-o primit . . . 

Mistica] dor 

Nemuritor— 

Al ia vie rii trandafir . . . 

Prin închisori, mate. forţam . . . 
’nilţaUai. Sfinte Rugăciuni . . . 
Răgind pe Maica Prea Ouată . . . 
să ne scape Neamal Dac de Hani . . 

Câldiraşanii astăzi plâng . . . 

Martiraj de grauB—şt fer— 

Întreg poporal răstignii . . . 
sărată. Icoana ta. din cer! . . . 

ALE3L PETRU SlUSTRKANt 
13 Feb.. 71974. 


DIN JURNALUL LUI V. POSTEUCA 


prigoană* de iăc\ o dictatură, ori¬ 
cât de barbare şi sângeroase ar fi 
ele Vine primăvara şi se îmbracă 
ţara şi toată planeta,in uniformă 
legionară, cântând imnul verde al 
tinereţii. învăţând marele mister 
al morţii şi muierii. 

Numai pe verde, poate , aurul 
păcii şi ştirii interioare avea atâta 
cerească strălucire. Şi totul e sim¬ 
plu şi smerit. Depăşind materia 
şi foamea de avere. Reducăndu- 
se la gratuitate. La simbolism. La 
archetipul celei mai dumnezeeşti 
combinaţii de nuanţe: aur pe 
verde. 

Ştiu de ce am trecut, în această 
viaţă şi întrupare , prin lumea lui 

Dumnezeu. 

Primăvara imi aduce aminte de 
Căpitan Ştia el că uniforma legi¬ 



unilor lui va fi interzisă Şi a 
mobilizat natura şi legile lui Dum¬ 
nezeu, ca să poată fi mereu pre¬ 
zent in spiritualitatea românească 

Aşa a fost, aşa a glăsuit eL aşa 
a murii: Verde, româneşte. 

Aurul aureolelor de sfinţenie, 
pe verdele primăverii eterne. Aw 
rul martiriului pe verdele tinere 
ţii e terne! 

Căpitane, te srmt , cu mine, tn 
lacrima liniştirii de ari. lartămi 
slăbiciunile. Roagă-te lui Dumne¬ 
zeu pentru mine. Să pot spune 
adevărul. Sâ scriu numai una, cu 
ultima mea suflare: aur pe verde 1 







Pq 9* 6 


DtUM 


Trecuse mai bine de un deceniu 
dela ter m inarea primului război 
mondial, de când plaiurile Buco¬ 
vinei realipite la sânul Patriei, 
respirau aerul Libertăţii, după un 
veac şi jumătate de robie habs- 
bizrgicâ. 

Revăd şi acum imaginea Cer¬ 
năuţilor cu Ţeţina sd Oosmiiml, 
din toamna anului 1930, când 
venisem sâ mă inserai la Univer¬ 
sitate şi să-mi închin cei mai fru¬ 
moşi ani ai tinereţea, studiilor si 
luptei pentru înfăptuirea năzuin¬ 
ţelor noastre naţionale. 

Capitala Modovei de Nord, 
păstra încă pecetea rece a regi¬ 
mului prusac, gemând sub invazia 
străinilor. Doot studenţii, grupaţi 
in societăţi academice destul de 
vechi, ca: Dacia, Junimea, Ar- 
baroasa. Academia Ortodoxă; în¬ 
trunirile: Moldova şi Bucovina, 
ctoc., şi ţăranii noştri cu chipul 
lor voevodal, schimbau aspectul 
vieţii, ştergând urmele apusei 
stăpâniri şi înviorând atmosfera 
cosmopolită a oraşului, prin ţinuta 
lor impunătoare de arcaşi vio 1 , 
îmbrăcaţi în straiele imaculate ale 
portului strămoşesc- Pe aceşti 
stăpâni milenari ad pământului 
moştenit dela nemuritorii regi 
daci. nu i-a doborit cruzimea şi 
prigoana împărăţiei austro-ungare, 
ieşind biruitori din toate furtunile 
şd nedreptăţile. Acest neam mar¬ 
tirizat al Carpaţilor, deşi a fost 
mereu lovit de crudul destin, 
şi-a păstrat cu sfinţenie obiceiu¬ 
rile. graiul şi credinţa în Dumne¬ 
zeu. Oricât a încercat imperiul 
dualist şi pervers al Vienei, sa 
distrame fiinţa poporului român 
din tot cuprinsul Transilvaniei şi 
Bucovinei, folosindu-se in procesul 
de deznaţionalizare forţată de cele 
mai injuste şi diabolice metode, 
datorită ţărănimii noastre legată 
pe vene de gha şi altarul bi¬ 
sericii străbune şi datorită in 
timp marilor noştn dascăli 
si îndrumători, duşmanii şi sbirii 
neamului românesc au fost si vot 
£l înfrânţi. Căci. peste toate res- 
triştiile şi nâpăstuirile ţării, a 
strălucit mereu lumina conştiinţei 
şi eroismul poporului român, sen¬ 
tinela de totdeauna a culturii şi 
civiliza ţei creştine la poarta de 
răsărit a Europei. 

Dar nu numai Ardealul şi Buco¬ 
vina se bucurau de libertate, ci şi 
celelalte pr o vi nc ia, Basarabia, Dob- 
rogea. Banatul, rupte din trupul 
României rn dispreţul tuturor legi¬ 
lor istorice şd omeneşti, trăiau 
după actul Unirii din 1918, 
intri un stat mare şi independent, 
sub acelaş drapel cart a fluturat 
ân fruntea oştiriD române, prin 
toate redutele otomane şi prin 
jele rnai sângeroase bătălii pentru 
apărarea pământului nostru str㬠
moşesc 

In cadrul graniţelor străvechi, 
din Turtucaia. şi Oituz, din Coţi, 
Mârâşti şi Mărăşeşti, dm Triung¬ 
hiul Morţii, din tranşei ele umede 
de sânge şi din piepturile cui- 
nnte de gloanţe şi schije de obuz 
ale celor 800.000 de eroi, din 
toate mormintele neamului valah, 
reînvia peste toate împotrivirile 
unea lumi întregi de monştri o 
Tară nouă ca’n poveşti, sprijinită 
pe trecutul său de luptă şi de 
jertfă. 

Au trecut 50 de ani de-atunci, 
de când din inima satelor ro¬ 
mâneşti ostracizate şi exploatate 
până la sânge de vechile stăpâniri 
omnipotente, a început Qa pri n 
rrnmirw» sâ se ridice tineretul 
neamului dornic de învăţătură. în¬ 
dreptând u-se spre şcoli şi univer¬ 
sităţi, deşi şi aceste altare de cul¬ 
tură erau invadate in mare parte 
de străini. 

Din această pleiadă de tineri, 
cari atraşi de lumina idealului se 
despărţeau de hnişrtea satelor 
natale, dedicându-se studiilor şi 
luptei pentru neam, făcea P“t e 
şi Vasile Posteucă, fiu de ţărani 
din satul Stăneşti. comună de gos¬ 


AMINTIRI DELA CERNĂUŢI 


podari unul şi unul, care se pierde 
ca un vis sub streaşină unei păduri 
seculare din “Ţara Pagilor”. 

• 

Dupâce mi-am făcut matricu- 
larea la Facultatea dc Drept, am 
pornit dus pe gânduri spre "Pala¬ 
tul Mitropoliei”, una din cele mai 
frumoase clădiri ale arhitecturii 
bisericeşti, renumită în lumea 
intreagâ, în cadrul căreia func¬ 
ţiona Facultatea de Teologie şi 
îşi avea sediul "Academia Orto¬ 
doxă” a studenţilor teologi. Toată 
strada dintre Universitate şi Mit¬ 
ropolie era împânzită de studenţi 
şi profesori, din cari majoritatea 
îmbrăcaţi in costume naţionale, 
ca şi mine. Nu m’aş mai fi des¬ 
părţit de strada aceasta in care 
răsuna glasul limbei noastre 
româneşti, preschimbată ca prin 
farmec intrio pajişte a feciorilor 
de ţărani, voinici, serioşi şi im¬ 
punători, ca o adevărată armată 
de arcaşi, in veşnică frământare. 

Tot pe această stradă, foarte 
aproape de Universitate, se gâscă 
şi Căminul studenţesc ’*A. D. Xcn- 
opol” cu cantina, unde se putea 
lua masa pe cartelă în condiţii 
foarte convenabile. 

Dela Mitropolie spre parcul 
"Dominic”, se deschidea o prive¬ 
lişte minunată, in culorile toam¬ 
nei. pierzându-se pe toată valea 
Prutului, până departe spre Podul 
care trecea peste râu, in satul 
Noua‘Suliţă din Nordul Basara¬ 
biei. Alte sate româneşti bogate 
şi frumoase cari se oglindeau li 
soare pe toată pajiştea de peste 
Prut, ca o zgardă de mărgele albe, 
Mâmăeşti. Lujeni, Toporăuţi, Ma¬ 
hala, Boian, Orăşeni, Vadul Nis¬ 
trului, se pierdeau sub ochii mei 
in zarea asfinţitului. Din Noua 
Suliţă, acest sat muşatin, drumul 
de fier şi şoseaua naţională, str㬠
bateau lanurile basarabene, gr⬠
narul României şi te duceau până 
departe sub zidurile Cetăţii Ho- 
tinului ridicată de Ştefan cel Mare 
pe malul Nistrului, ca fortăreaţă 
la poarta năvălirilor barbare. 

La cantină, la ara prânzului am 
avut bucuria sâ mă revăd cu 
câţiva din colegii mei de bancă 
dela vechiul liceu "Aron Pumnul”, 
printre cari: Ion Strut, Silvestru, 
Paşcanu. Dumitru Stolaru şi Mir- 
cea Străinu unicul fiu al părinte¬ 
lui Ioan Străimi din Săliştea satu¬ 
lui Cuciurul Mare, cea mai mare 
comună de plugari din Bucovina. 
Tot La cantină l’am cunoscut pe 
Dumitru Strâchinaru, fiul pădura¬ 
rului din Ilişeşti Suceava, ţăranul 
acela arţăgos şi cuminte, coman¬ 
dantul arcaşilor din toată ţara, 
preşedintele Centrului Studenţesc 
şi Preşedintele "Daciei” in care 
mă insensesem ca membru activ 
pe Filon Lauric neîntrecutul spa¬ 
dasin dela "întrunirile Bucovina 
şi Moldova”, pe IBe Imbrescu, 
preşedintele Academiei Ortodoxe 
şi pe Vasile Posteucă, unul din cei 
mai însufleţiţi membri ai societăţii 
Arboroasa de sub conducerea 
marelui luptător naţionalist, Tu- 
dose Popescu Posteucă nea citit 
la toţi câţi nc găseam la masă 


K Y R I G M A 

Varul acesta de lut, 

Umplut, 

La început de început, 

Niciodată nu-I meritai 
Şi, totuşi, il ai. 

Din vasul acesta curat . 

7fi spun repetat, 

Varsă în marea vieţii ulei 
Ca tu să fii stăpănul ei . . . 

Astfel cuvânta turiştilor an vară. 
la margine de lume, 

Un popă ortodox. 

Cine are urechi, să le spele 
Ca s f audă cu ele. 

ION CICALA 


aproape de el o poezie, al cărei 
titlu nu mi-1 amintesc, dar ştiu 
că mi-a pătruns la inimă. El era 
îmbrăcat în costumul lui sftăniş- 
loan, cu cămaşă albă do in, cu 
opinci, iţori şi şorpar haiducesc. 
Şba luat sumanul, căciula şi 
geanta plină de hârtii şi cărţi şi 
s a despărţit de noi cu salutul lui 
prietenesc. L’am privit o clipa. 
N’avea mai mult de 22 ani, dar 
îi străluceau ochii in orbite şi 
părea că nu-i ajunge timpul. 

După masă, am continuat vizita 
moa prin oraş, trecând prin faţa 
Teatrului Naţional, prin Piaţa 
Unirii, locul de întruniri publice 
şi studenţeşti sub cerul liber, unde 
străjuia statuia ostaşului român 
şi măreţul monument al Unirii, 
cu zimbrul care strivea sub 
picioare falnica pajura austriacă, 
apoi de aici, am urcat pe linia 
tramvaiului spre statuia vulturului 
către Catedrală, dorind să văd 
bustul lui Mihoi Eminescu, aşezat 
in liniştea grădinii din faţa 
bisericii. Am traversat strada, îor- 
fotând de lume şi m’am aşezat 
pe-o bancă contemplând figura 
visătoare a' geniului poetic al 
neamului nostru geto-dac, Mihai 
Eminescu. Copacii din juru-mi, la 
umbra cărora m’am aşezat o 
clipă, îşi scuturau frunzişul palid 
dc bruma toamnei şi în tăcerea lor 
misterioasă, mbam zis în gândul 
meu: 

N’a exristat şd nru va exista 
niciodată in lume o putere duş¬ 
mană capabilă să surpe temelia 
sufletească a neamului nostru. 
Pentruca veacuri de umilinţă, ro¬ 
bie şi potop dc invazii păgâne au 
trecut peste pământul nostru şi 
totuşi n’am murit. Dumnezeu nu 
nea părăsit şi din răscrucile tu¬ 
turor primejdiilor de moarte, când 
existenţa noastră atârna de un fir 
de păr, El ne-a trimis câte-un Făt 
Frumos, care a sfărmat lanţurile 
robiei şi puterea stăpânilor şi a 
împăraţilor roşii şi prin lupta şi 
jertfa lor ne-au ridicat din nou in 
lumina istoriei. 

Iată pentruce, nici jugul aus¬ 
triac al Kaiserilor, nici prigoana 
sălbatecă a grofilor maghiari şi 
nici lăcomia muscălească a dobi¬ 
tociei ruseşti, nu neau urnit ere 
dinţa şi nu neau smuls din 
rădăcinile ogorului moştenit din 
străbuni. Ca focul ce arde mocnit 
sub cenuşă, au supraveţuit peste 
timpuri "Cetatea” din Suceava cu 
Şcoala Română şi Liceul "Ştefan 
cel Mare”, lupta lui "Crai Nou”, 
Dersonificându-1 pe genialul Cip- 
rian Porumbescu dela Stupea, care 
s’a stins de durere şi de silnicie in 
floarea tinereţii, iar pe frontul 
războiului, care prin jertfa ostaşi¬ 
lor noştri ne-a adus desrobirea, a 
căzut poetul Ion Grămadă. Cine 
putea răpune sufletul şi iubirea 
de neam al celui mai mare fol¬ 
clorist român, Simion FI arca Mar¬ 
ian şi înţelepciunea, cultura en¬ 
ciclopedică şi patriotismul profeso¬ 
rului Moraru, stâlpi dc lumină din 
oraşul cu colo mai multe altare 
străbune şi unde se păstrează cu 
sfinţenie, moaştele Sfântului Ion 
cel Nou dela Suceava? Ce forţă 
satanică şi ce infern de ură 
criminală, ar fi fost în stare să 
surpe munţii de conştiinţă ro¬ 
mânească din sufletul “Veselei 
Grădini 1 ’ martirizate, când aproape 
în fiecare sat românesc, trăiau 
ascunse ca un foc în inimă, ar¬ 
caşi ile nostre tradiţionale, sub 
formă de societăţi de pompieri, 
când in realitate ele erau adev㬠
rate tranşeae de luptă, posturi în¬ 
aintate de românism? 

Ca să nu se stingă aceste faruri 
dc lumină, sub biciul robiilor 
păgâne, organizaţiile studenţeşti, 
Societatea pentru cultura şi 
literatura poporului român din 
Bucovina, încălzită de acelaş 
slânt ideal naţional oa şi "Astra” 


din Transilvanul. împreună cu 
Dacia, păstrau legătura frăţească 
cu sătenii, înfiinţând coruri de 
plugari, biblioteci, căminuri cul¬ 
turale şi şcoli de adulţi, men¬ 
ţinând mereu vie flacăra iubirii 
de neam, în sufletul ţărănimii 
Impresionantă a fost atitudinea 
preoţimn şi invăţătorimVi, care au 
veghiat mereu şi-au purtat grijă 
de soarta poporului obijduit şi 
prin muncă şi iubire de neam, au 
ştiut sâ neutralizeze procesul de 
înstrăinare a elementului ro¬ 
mânesc şi tentativa criminală a 
guvernanţilor tirankri nu şi-a ajuns 
•scopul. 

Mi-aduc aminte, dupâce m’am 
apucat dc studii şi mri-am stabilit 
domiciliul in căminul studenţesc 
"Unirea”, al cărui director era 
!>rof Ion Coroamâ, cum se schim¬ 
ba la faţă oraşul înstrăinat de 
altădată, transformându-se în ma¬ 
rc centru cultural şi naţional din 
nordul ţării. Cum creştea văzând 
cu ochii, numărul sumă narilor ve¬ 
niţi din cele sate, să se adape la 
izvorul de lumină a Universităţii 
ocmâuţene. Cu câtă căldură sufle¬ 
tească erau primiţi şi îndrumaţi 
de luminaţii şi patrioţii noştri 
dascăli. Cum răsăreau ca din p㬠
mânt, noi instituţii româneşti dc 
cultură şi asistenţă socială, şcoli 
şi internate, noi tipografii, nod re¬ 
viste şi ziare, iar graiul nostru 
românesc cucerea stradă cu stra¬ 
dă. Ţi se umplea inima de bucurie 
şi ochii de lacrimi, când întâlneai 
prin pieţe şi pe la răscruci de 
drumuri, oltenii noştri cu cobi- 
liţele pe spate, invitând populaţia 
să cumpere struguri şi tot felul 
de fructe şi legume. 

Intre străluciţii noştri profesori 
dela Universitatea Bucovinei, cari 
au jucat un mare rol politic în 
istoria Unirii, pregătind şi contri¬ 
buind prin lupta lor 1a realizarea 
visului de aur al tuturor români¬ 
lor, il amintim pe eruditul istoric 
Dumitru Oneiul, membru al Aca¬ 
demiei Române şi maestrul Vasile 
Pârvan, Iancu Flondor, Gheorghe 
Tofan părintele şcoalelor bucovine 
ne, un Gheorghe Lazâr rătăcit pe 
meleagurile cemâuţene. Profeso¬ 
rul Ion Nistor, Ministrul Muncii 
şi numeroşi fruntaşi ai vieţii ro¬ 
mâneşti de pe moşia lui Ştefan 
Vodă. Iar din generaţia de profe¬ 
sori, cari şi-au desfăşurat magis¬ 
trala activitate universitară, sub 
cerul României întregite, îl po¬ 
menim in primul loc pe Traian 
Brăileanu, “Farul de Lumină dela 
Cernăuţi”, după cum şi l’a ima¬ 
ginat Vasile Posteucă, in revista 
"DRUM”, anul 8, No. 3. O splen¬ 
didă culegerea bibliografică a 
marelui dascăl al românismului, 
mort in neagra inch iscare comu¬ 
nistă din Ai ud culegere preg㬠
tită cu multă grijă şi răspundere 
de fratele nostru V Bendescu, a 
fost publicată in acelaş număr al 
revistei, pentru ca toţi pribegii 
din lumea exilul nostru, care nu 
cunosc încă scrierile, personalita¬ 
tea, iubirea de neam şi lupta a- 
cestui savant, către revoluţia spi¬ 
rituală a omului, sâ se apropie de 
acest munte al înţelepciunii ro¬ 
mâneşti. 

Intr’adevâr, cu T. Brăileanu, fi¬ 
gură socratică a culturii şi filoso¬ 
fici, cu fraţii profesori Moraru, 
Grigore Nandriş, preşedintele So¬ 
cietăţii pentru Cultură, Gheorghe 
Alexianu Guvernatorul Transnis¬ 
triei, asasinat de bolşevici şd to¬ 
vărăşii lor dela Bucureşti, cu Dra- 
goş Protopopescu dela "Buna Ves¬ 
tire’*, cu eminenţii profesori dela 
Ştiinţe şi Teologie, cu pleiada de 
profesori secundari, cu scxitoni. 
intelectualii, oamenii politici, con¬ 
ducătorii publici şi cu o studenţi- 
me şi ţărănime de elită, sub cârma 
luminatului Vlădică Visarion Puiu, 
s’a ctitorit Bucovina României 
Eterne, pe care nici tartarii Iadu¬ 
lui comunist nu o vor sfărâma in 


veci. 


(va urma) 

D. PAULESCU 






OftUM 


I CARNE 

IV» un *f«xt dr , »«‘ dui\ 

l«iultv llmnânli «lin lunu*» NbrrA, 
ilnatlll dr A|rtUn»n, |*U 
I.*»ua mMilIui «InU ’M NntfUii 1041 
(\m«»iIiuI l'nrliiMni Nn 

(n»n«*l l'AiAm > I.Hwm.iI ni k U%Ud 
.I<hu«*.«aI prin ur\uu In limbii 
f ikm\»v ,t I-« NrtH.Mt Hmuualnr ‘ |l 
ivi* vin in lltnlut ptinAnA, "tti» 
mânia «v apAtSvi U Nun Y«»rK, h 
imxuxxtt in Ini m«xmI timp »A 
impunl tudlullH şl *ti Aluat A|ii 
««Hx»«dâ t{ % y\ pr n »i nat u»»w»lii 
,«Ulun «io *4 Umwho şl 10 Mai 
t'ândrxlUlM «ii iWmm «A 4»^*io 
utu.u irvidtându •*«' »’a mno», «st 
I*' Muimlr fanat t<»l«‘. <hi “pâin In 
Molia»»", i A«|iAiHlim1u m» In Imn • 
(«ofturi* «A mimul ilmimiiMe 
“fA^oia" *x» mii «»dtriH*rvri «ni 
nnmiu In lUnpnl «vOul «I» ni (InlliNi 
• MtUii m.MMtul, *r liuinA|iimAiA 
»a mmM W iw'A «M'r»*l iuM IaPa»!»’ 
('And »‘it tA«U| d««Vatt« «'A iuv«am 4* 
r*tr o ►.IimmUU miitohmA. Inlru 
«'Ai iu«pu M«l«r*>» iWupiAţtlm IV 
mâni In vâirtA «Ir* ’J4 'J0 «uri, Om* i 
«IrxM ix* ş'au nA«*ut in «nil ««viul 
||UU*| m d«vl nnu pulul ApAl'ţtin» 
a«x«liM rlmmntr «>r mi onWtUusri CU 
mantii. «Io» «n «M'iv^ul In *‘ldn« 
Imnlllr' A liu»n H«MnAnl«M |W' , lll 
.«Mul «Irln .‘ii Auţpul 1044, l«( 
h.Ika nioMwi iinţxHiiv a tm|*wUirtl ( 

;«.xm4*m pmlUxtlorf «ll *U10lJl*lftt 
;wuHnU\ mi nuu mulat o 

N«v*a «u «xununlfiII şlxn fl in 
%u«K |*r luxtirpl Ao'ufrth ci tir 

arlwiii««rr «l*n laloru |H«ţ«»Axilui 
mmlAi. nu |Mir»ilr ifapi «x»rt şşl«« 
«M rl nuni nu mutwil %rl iv *Ai 
IwlliAt».. mvxixU «4 «HI 

|*«mpâ. iU Şl prxiflUMHi «A, H* 
amu' in* •'♦•şî. «I»' «v Atu «ta mM 
umi «Ir rl H|rt|(An«l In flm'Mtr m«i 
IYAimwâ 1 * 

I Vii , om «A nr dAm ««muia dr 
imtiilAlivi «nnidA şl du noma* A, 

i«x»11talc |«* lm#M « Aiv4a noi tini 
repugnat * r^HI|nim ««Mul «Int.i 
t) AuşumI. şi no «4ln «llo IIHAlVO 
au «xmaidiuvnl# w nl1m«ii#li , 1 
rum pf> ncdiopt tiuxouvâ mA »«» 
OAmUU^r In lllWir, *A nr «^nlln, 
In ruş«, şl «A wulUWUmi «r *pun 
ti «’tih» «xmAlftof A ixAUUnlfllI NUM 

ilr ţ!t AuifU*4 

SA|HAiuAn«lul «ir nulttirA "Yrl 
Unu»' «Ir l« C'IiiJ, Işi liu'liinA iui 
mAiut «lin 10 AiikuM IU71 *llm «li* 
*211 Auşu^ V«ttn li» «a U«i|i«Hu 
i«tr#«A şl |mM« din «M)Mi4iftu) 
lut nutnâr, prin dl»«ol «aii 

Mtfliirrl «xMtinniAXMiA irra«l(i 
M, şt nr vum i^irl iuimum nit 
«'«Oului «ir |»r |M«^liui ImIAIm “M« 
mhx m » <«|iii * ilr ilr mluflr tMIl 
«»«l «Ir Andin Hntr. nur Im^n* 
«u r«x| dlllmnh 

A«M ilr ViOnIA şl ««iUHir Ih^Ap 
kinUi U lilfflU lm«lmir m amui I 
IliUillul Şl rrniHilillul rvrtmiHM 
Iul Umirtar>t l nl iN«|l«»iMilr «lin Avi|i 
u»l 1044 • f< nH irlifOx.1 In IMiWU» 

pal t t«rM «a «niMufa ««»•! M«r| ItU* 
mrnl «Ir io«« n»<«' mm «ala Şl nu 
(iiinrlA «»i Ut rui« « «It fliu*t 4 r In 
in umil «xNiIrmptMşnl, InrAşi |mH 
<*.i»« 1 HuUv. rtVillii|lilllAfi • « 4 amM 
rmtfiKi'Uwiş" "|a^x»#uI niMiliii 

şi liMMiummiA l« Ha AiihiiH «’ii 
unt dlil irli> inşi «Ir |h^| v i«*4«mII 


rj>MI HAM ani: ,.. 

1(1 ••Im» |i»l%lillr, 

Ituşiil Ini»«ş Miluit |irnfNllfUi 

Şl M vl Ir 

UI« Mir «Ir M«|UlU’ 

I.mhA l« 
ullşlr l«» 

«Iu Mii Ir 
lliş||Ş Ir 

« » mi rŞniAltş tlnşu a««« «» 

UMUm Junii din NnlrrŞ 
•Irişr la» «lina lilfru 

loAN I M III HA 



NICOIAt NOVAC 

hI«' •..«!«» tlrsN IvUMltvtU', pi In pu» 
hmAlliiM rl, m lN»r! mv i«4*»H«<* > «« 

« |hn'|i (i'iuinrului IiImm’IA ţii (ii 
»ln'p(A|U, i^nu'A a oMIlntliU «n 
«OşIlHlr, m inutilul mun««M«H * 
Olivii «mu IUI, Mtr *l> 

, 'm%M «Ir vnintA «i -.»« Hunr M n «1.^-- 
«4Uu «'li şiIrvArnl In H««niAniA n 
M «tnPolvt|ş«*lM IaIUHo, 
««x*a «x« nlmoivl, «Ui ulmului ol 
iniMii, i>ui «4vUu pivnlUmluru din 
«*%il m( <«««wtui *u M n‘n ţu*l ilru 
mint i • 

MIMAI IIKNIMl', li «a( I*i^« 

ilinU mI Soi iha|II liniitifilnf lin 
mAiii. a l«vt'u(, «n»m «i« I0 hiM«miM 
m«*i, "inuilr Uvu Am" |ir « And '««^ 
nfiş U «XMV«lu<x’ixxi A*x'«lrl «*M»l« 

IA|I, il«' |*n urm.« « Aixmh, •««» şvul 
«li* «\ifPiM un milUAi «l«^lnl «l«» 
IIWHŞ «!«' «xnvllrlt «U ln«v«^lA 
IMmIA «hi aşa «Om 'Vlu-.InSnUiur ‘ 

,« lil«'«vvlu4Pl nunAur, II«m«iu* »i 
fulirti In umlnA S«iIII«mII, a«i 
rAvufl«»l uşiUHtţI şl «tu tiwxnpul v 
Şl vm«U «U «xmvlnşl fllnil 

«A ‘}»olllru«Hil Illnxi4uill i^unAim 11 , 
mi şi va mnl xnxwilr «wpul U lo 
minA IUi, nU l«w»t «»»«n Hmvnt, 
MiliAl lliMihr, a ix'Apnrut l«i nr 
eoni A«'Ott«|A "IhVIno «lin m«»i|r' 
a «vl««i mai InMr fiuuri «Un i< 
l«*i.« S«H'|«»|A|U H« i iil«»i'll«u H»> 

inAnl, a fu»l IntainplimlA, «I«i«'a iui 
C'U uiinlr im la |l|ş«llr, «HI huli I 
«U pnrl|0>, atAl In «xxm «v prlvoştş 
iia«*(«'iui in««ml «I n«v?M "irltU 
lllPllM", «Al şl, valoaiixt InU'K^do 
a »*pi«ii nI«» AxlUd, In "TlHbaiUi 11 
»!«' la C'IiiJ, lAmil xv Ni fi «Un I 
tVluxmi'lr 10711. şuU Uliul ’*0 
(S1MMIV. A l'lIhMIUm”, MU 

«i i /a«'iu, r««v un <»»pni itx'iti#; 

uu'lu momi «1 fnşiulcii 

al H«ş«IpUIU HorUlnrUm lUananl, 
l>n tnnş iwiUlUUHi lui MvUi U«d> 
imnu şi ISidm Aioln ri AMniu, 
«ml(ol, din «xrnUlUliul mHMiul nt'î' 
«s»l, « A. iilAI llrlMOMIIM, * Al şl A »12 
Ural, au foni \ i % • u|l l« Midi • 1 1 
iova vimw», fiind, pili şl *lin|tUt 
”pi>MK*rlşl", In timp «v, «Ho iui 
lllu|l imUmtmtr, ll|^iu» dr Udrin 
itl vnloau "nuindAlmu |U»iUhIcA m , 
tipArlU Vp acMil, *«hx« ««>i m^« 
M* t 1>I /a« hl Ull Mulllid lloldui 
«Mir «'«, nr Jinloiol, Ui Jliaio ol 
Wloair, «»|»n«« Ull HrUuMUUl, 
alunul «'Aiul Ar fl |»iitnt •» (a«v, d.u 
« i« drliutalA ««' M«*Ui'i «mi şl «i i< 

«AşIltfAl |»*«hiI i*« «Miv I inooiu Iu 
Ult'H aluni rnluAiiA »‘u tfl idill »rt «Ira 
nuUUvIlAţU i AUn a "«uuiutlrtl p-” 
*H.rtlo M In M»«A!tuA «ii murşlo 
•i HlllM, IAmAiuI nA m* Uipdisiiia ni 
.o (I mlşirtl Uiiiv «Un«««ll, lAndva, 
antimlir lAptUSUTl dr |«iUd«Mili» 
Aixwi «vunolIonUin ol ţxrliijiil 
1 Irului', U f»ur «hAi 4»A mul /«» Iii 
ixitr. ilinlru liurpul aplino «A 
lini pair iAii n» Mtduilo *A x« i Iii 
m««*I< iAiului'! I Wi* alini n» «^U* 
n»x«w,ai aA fir i«»liU' «Io dl>*|pil 
M«lm Amilii şl dinii «» diiUu lo 
dn i «> l «*lr4lli ra (a)«1olui 1« dlinoi* 
•UllUlr l«u i« al«»" 11U* IvHIImIX *! 

♦‘•Ir laplul « A, IUI Iii «• »« »<' |« 1 
y«rlr IU'Ui ntiUI, » l U»aI nlr» 1‘udoi 
Aişiu /I, iMidmdaUirul «aii m f« k; «l 
«Kt «N»i«iH»ir A 1'nniA. I-H'l nil 
mrdUa lHI »»l, «alrifiun*, •.uUlUnlin 
işflll _ 


N O T I i 

• | nu al*rt»i«mrnlrl«i( şl ««al* |I»m|0I»«» 
|.t latin Urlu «|MHl|U mIOiuwImI iuoIii» 
«mail» şi !»*»•• U» ».mm..i i*« ♦•«♦»** şi 
im« «r •»’ «• ŞlMl Şlrl *»«l»r |1 ••« |* «A 
II şuAIIimIA Ia amiiiAimI mu«Uu »Mlr» 

t 

• IHtuşnUroA ftr* Huli A • «««« «ImI i*m»»iAi 
«IIm nm»M M «UUliir ««^ItMlrlMl Nl««* 
|«t N«*a* 

ş 

• Imm|«Aa4 «m ŞMIMAtal *IIU» ir|l Ş*«l 
ir rnlill •*•••!• A •* «mm» imWiIi A IU 

viat« m vinii i oii \ la «•♦i»hI ♦» 

trla «ami |M*«» , hU Şl UH« • «narau 
•|«| |»mUIU allllf |«H«4şşf4i Uln KtU dl 
şl t»l« au U»A Iu limlU şniildlHMIAo 


TIC kv im h ui r\nin noi 


( Armai «Ir uUuiil 
• finului' MMI, 

(«• «il du» f«U»i dr «ţjni«ml 
ditilrş ull 
AMiUrdod fimliua 
Ull Ira dn||Af(I 
ru |«l(H«1l<iUii •(, 
lAifii» IMidii 

Ibiffdnd »»r umrri 
«fiii-ra rirfll y»**u, 
U'HrAUulMttişi 
Uftşori »i»f» ril, 
şi pnMriiiiiil 


pr «••pi fir pnlşi'i 
rdimrui «iuuurAlaUa 
unu fii m i 

Il*ii iulr'n «i 
fr «iu «Iu» ni palm hol 
Irlil dr «ah. Hl.ru, 
dr IfUlfflHd Şl *li» plot 
Mratum'ra 
«ii l»il rrrul ruulllp 
fi«» i i ui'r 

UIMI uşnafA'ii rlmiflr, 

MHMI HMUS I MINTMM I 


«: ii i: m \ ii i \ s ii ii s v. i 

(Iul ii.) 

Ini hiaI ilr« nr vrilmti ^utlrlul 
in luiulim »ii«uinAIA(ll 

l'iull Iul mal di", nr (iul iha pi A «pir «ulmi 

litiu «du «tr IrAitArtlr 4 rlAtM 

nr «tiramA vUul Miud.n Mlml 

Supli», Hmiunitdul Iul mnl «tr» »r ViAnşr 

Im Murau »ftu|tlA «n Imrtnvl dr «dup 

Iii uiulrtr i AiaIm tuvm«r«tr, tnfli*rr«i', 

uufntt «dmnulul rmnlllrii 

SiiAtutt ••!. nrnuirlfl p« nuri, 
m iruiu l«'mu apuiir inuiulr 
nrlfttm I nin trnduir, 
paillnlli.il v oi fi iu ni lui 
pont Mi unt, Iii l«»« i|i» »«*•«« r, 
u iuaIA dr liiAliiI iu am» 
l'rnliu lud, Ull via 
din \rAiini in vmrurl prmnU I 

Mai dtliillll» d« liAdArtlr ( r(A|lt 
AşlraplA fnundrlr n.»A»ltv «Ampli 
iii IrgrA IAiuIA a «flnUI Im «irvlrit 
I II klim « « v a vlr m fiiiin»r|ll dlnlAl ) 


ION l It* Al .A 


A M \ IC 

l'ttrnioiil» dr Iliul HrlşUtOAP 
I'Ar fum didt r ah şi Al III IuI«»«Ia( A 
Mln urlltml ••'luprAşIlr i» I«uaih» 
t'r luA#MAlr*ir tulul (uU'o pMta 

l*i in ir« | i urlrli Ull •»•(• şmI 

i A«aio| 

Tot » p r mir »r pin dr In mli lmr 
Şl’u iirafiişlt, «mirând, i»*( «r • 
niMir 

AIA pi Al»ii»r»« In lu'tiiA şl Milâni l»ur 

t nrr illfrrii, »«' ndnlr 
‘ntur (.*«I.ImIA, 

A nlirocil a( Al v mini vl ui A 
S| |r a ‘mptuşi Al pr luittş dlnii’u 

(Ull, 

Or «lini muia» In «uflşl şl ill i«d" 

STM AN OtlKOHOlM 
l lll OOOIIM 


sAIINI CIjOUI) 

I,umili A luudnâ 
l.uiulnâ UrşlnA 
llrglitN OmuimA 
Miiiiiit llş IumuiuA 

I' iuimm «A#ulr 
O Iiiuu» uiuAitA 

I UIldllA (•*»««« 

Ti Iii niMirM p«»m»(A 
M.UHKA t OHTAiilK NTOlt A 


PKKA MAHK 
MW l lIMINA TA « « . 

li, i a#A, Iu. vmdnd din ••» 

NA II Inşi noianul dr lundul, 
Nil •!vânai din inul. şluvaUti 
Pr m aiiflrlullll m#u ■•«nilul. 

I m a mair tul I lumina la 1 
0, «A»â, tu, vanllld din ştirb 
I m *.u!A din dui« m»a tura 
IV niâiA larrluiâ dr ll**»I 

l*im imIiIh liii»|rlr|4 mâ «liâna 
I n a imtilul «mln «!..*.»am* 
l â anflrluud ş a alin», şl plâiiN 
I ii miim »r •*• alin» »td» «umi»* 


ION IOI l»Nf M 


!*•• ii 












DKUM 


[ 


CRONICA LITERARĂ 


1 


, A1.EXANDRU IONE8CU LUNOU 


Mulţi iţi Insă casete şi drumuiear dincolo «te zare 
FXibU snnt mimoi «ccin oare o fac «iiiţi. rare oriunde 
ţi oricând trăiesc «tesqpArţireo dr pte iunie draci Pe 
exilaţi li macină dorul, ti otrăveşte însingurarea. Ei 
nu-şi pol găsi Aleanul Depărtarea c un blestem, le 
Ai in gât, in cârcă, k sufoca, fi cocoţează. 

Când cxilatal Minte nevoia să-ţi spună oful, sâ îm¬ 
părtăşească drama cansî roade măruntaiele stuaţia 
lui se îngreunează prin ră s pundere a pc care şi-o asumă 
ţi prin truda dopaşi pentru întruchiparea acestui ţcL 

Da! E cumplit să fii scriitor In exil. No-i numai 
lupta cu verbul, proprie tuturor condeierilor. E lupta 
cu propria ta stare, cu asigurarea vieţii de fiecare zi 
ţi cu j er tfi rea unei părţi din acest minimum, pentru 
stabilirea oumumcâ rii cu semenii, care vibrează cu 
tine In dor ţi suferinţă. 

In tar* scriitorul poate aâ-şi asigure, zălogindu -51 
libertatea de exprimare, o existenţă mulţumitoare. 
In exil, scriAornL care* simte veninul, trebuie, de 
cele mai mult ori, ta începi*, să-ţi doupânc cadenţa 
verbului, să-ţi şlefuiască fraza In ritmul maşinci la 
care lucrează, al macaralei pc care o conAieo, al 
cifrelor pe care le adună sau scade, al gunoiului pe 
carc-i cară E2 are Insă libertatea să-ţi spună răspicat 
durerea ţ» are posinhtatea să se rostuiască după 
talentul ţi osteneala Ini. 

rjinti scriitorul nu *e mărgineşte să reflecteze o 
suferinţă ci iţi ia răspunderi mesianice, faţă de 
neamul din mijlocul căruia a trebuit să plece, faţă dc 
fraţii care-» Împărtăşesc suferinţa în exil, atunci sar¬ 
cina lui capătă proporţii Ggăratice. 

In dleraăura românească din exil au strălucit lu¬ 
ceferi ca Aroo Codruţ, Vasîfe Posteucă, ctc. Ea iţi 
continuă «ksvoltarea, munc no» apărând in revistele 
româneşti ale exilului, iar cele cunoscute dcsGşu- 
rându-şi rodnic activitatea. 

Faţă de hterutura exilului românesc trebuie să ne 
apropiem ca «kagute ţi înţelegere, cu admiraţie 
In acelaşi rimp trebuie să fim atenţi la buna cre¬ 
dinţă desvihHtâ, pentrucâ sub anpi dc fluture pcotc 
să se ascundă omida parşivă. 

toemnând realizările literaturu româneşti din exil, 
DRUM-ul iţi tace in cortinuare datoria faţă de crezul 
inifiaL, fără să uâe să semnaleze valcrile, încercările, 
eşecurile. Procedând aţa răspundem nu numai faţă 
dc neomul căruia îi aparţinem, dar ţi faţă dc cri¬ 
teriile dc valoare aniversai recunoscute Neostenit vom 
încerca să tapăm patru supenonzarca literaturii ro¬ 
ţi în special a crin «fin exil, patru «Hbd- 


Nicolae Noroc e cunos cu t dc mu* in literatura ro¬ 
mânească «fin exil. Debutul Uterar şi l-a Gete. în ţară. 
la revista “Generaţia «te mame*’ a liceului dm Ora viţa, 

..iwV a învăţat A colaborat in aed timp la multe 
ahe reviste tinereşti de prestigiu, ca Tinereţea Uni¬ 
versul Literar, România Literară. Fnmcco. etc. Scria 
nuvele ţi schiţe. Avea in manuscris U 19 am un ro¬ 
man. In ci vedeam unii «fin condeierii de frunte ai 
generaţia care a Geta cri cte-ol doilea râzboiu mood- 
aL Fiind ^n^ni Novac ar fi putut să amâne efectu¬ 
area sugmtai şj deci plecarea pe front Cu¬ 
noscând pericolul care ameninţi orizontul ţării, n’a - * firi de şir . . 

stta kt şî * G<in războiul. Pe urmă, in exil a !■ blesteme grele 

cotainual să scrie, să lupte 
In 1351, la Pans a sa» uz 


carv-şi cota* rfeaniT' in colecţia "Chemam» Literară" 

(mimeo g rafint > Dorul «ie tară se deeantavp In vers 
a «furând prozatorul în mijlocul poeţilor Continui si 
izvodească ver» românesc şi In 19M publică grupul 
dr poeme "Ostapptecmc" In volumul "Poeme Gri 
ţară", apărut In editura "Carpoţi'*. Madrid 
La fl coruri editură, l n 19S7 va publica grupajul de 
nuvele "La capătul drumului", in volumul ‘‘Poveşti 
fără ţară". 

Venă in America, Novac a trudit la presa rom⬠
nească: Vers, America, Drum, a Întemeiat, ora ro¬ 
mânească de radio ki Gary, Indiana şi a continuat să 
scrie poezii şi proză. In 19G5, Ii apare volumul dc 
poeme "Ultimul învins". In Colecţia culturală a Uni¬ 
unii şi Ligii Societăţilor Româno-America do, cu o pre¬ 
faţă a tui Vasile Post mea 
In fiecare adu «le pocirii «fin acest volum se simt 
notele literaturii de exil Deb constatarea realităţii 
amare, care apare tn "Onoratic". 

"Bacara prea nalte, n'am avut 
FHodeă U ărşean. nade arc fi treboit u fi început, 
CGri moaşa rea a istoriei. 

Nea tăia* prea «levreme borteai afirmării ţi ol 
gMrieT- 
In "Colind" 

"Acria ta ţara'ararr 
Neomol aaofra astăzi moare. 

Na via crai. na sânt colinde. 

Na-a bac ai ii. aici merinde. 

Narai focal, naii chhml 
Ce l-m aemăaqt străini. 

Numai Coame de dreptate 
Şl setea de Ifeeitate". . . 
ţi in "De departe" 

"O. pribegie, pâine amară şi grea. 

Te port ea pe-a răni deschisă iu Inima mea. 
poetul Iţi cxpnmâ durerea imposibilităţii întoarcerii 
acasă. 

“Nn. niriodita a ne-om mai întoarce 
Ia ţara ca dambrivi şi poveşti. 

Uitat e dramal ailor copilăreşti 

Chri viaţa acolo astăzi alte visuri toarce*'. 

(Tristeţe'. 

Novac nu sc opreşte aici El nu e un resemnat. 
Revoltat împotriva nedreptăţii, a asupririi ţării, o 
spune răspicat: 

"De ani. blestem îmi este. orice cuvânt scot dm gura. 
Că fciwi, ţara mi-o sehingraiese şi mi-o fură. 

Privirile mele iatagane de foc sânt. 

Cât mări purta ambra sub soare 9 >'a viaL 

(Testament). 

De peste mări ţi munţi, ri aude chemarea neamu¬ 
lui şi-i dă în versuri «sare pot itera in orice 

ateoiogie a poeziei de exil: 

"De departe 
De foarte departe. 

Dia ţara de care oceane şi maţi ne desparte. 
N'anziţj chemarea la luptă; pe viaţă ţi moarte? 
Chemarea Neamului sătul de obidă şi chin. 

De » rea şi-atâta venin.” 

(De departe, de foarte departe) 

Adresândn-sc străinilor, poetul arc accente profetice. 
“Q ea acria ca pana inimii pe-o geană «le cer. 
Durerea mea «ie sbocinmat comieier. 

De om fără pace. bântuit de alea. 

Că ţara boceşte şi neamul meu plânge. 

Şi Românilor in baril* ** frânge, 


Tonte «mOi Ir seria peotra ztaa de mâine. 

Ci d b yhl N «â’aţelegt şi ta 

C? «‘ar potea întâmpla şl'n rană la Une“. 

(Răvaş' 

HotArît, el cerc imperativ resUtuiron, relmpltadrea 
Di- mi înapoi renii Patriei, dă -roii înapoi. 

Dăm) mnoţU. pâdnrile. grădinile. 

Turmele de mioare g bacii care r.ftntaa din elmpal. 
Florile «Iepe rânrpb şl albinele, 

Grinele, poramblştele. livezile 
Bisericile al cftror altar l-ai vpureat, 

Snflrtnl or» matei mea fl tot ee-ai forat". 

( Dă-mi înapoi) 

h» cric mai frumoase poezii afe lui. Novac are 
suflet «le tribun. Poezia lui trebuie citită tare, merge 
la suflet. Versul liber, are ritm, cadenţă prin punc¬ 
tuaţie. Cuvântul nu e sofisticat. E pus acolo unde 
trebuie. 

Noua carte «ie schiţe şi nuvele o toi Novac, "Cetiţi 
sfărâmate" aduce elemente noi pentru sensul tai. 
Sc găsesc şi atei genele literatura de cxiL Prima 
nuvelă chior, "Cetăţi sfărâmate", le are. Impresione¬ 
ază în mod deosebit lirismul notelor toi Ion, dragostea 
lui pentru Lenorc 

In "Fata Tată" <aute prinse câteva demente de 
psihologie infantilă cu multă delicateţe, interesantă 
"Dubla crimă din Str. Speranţei" şi "Povestea unui 
trandafir". 

Ilinca «lin "Oameni ln opinci", pietroasă, răbd㬠
toare, hotarUâ şţ plină de dragoste pentru omul şi 
locurile ei, place. La fel Ilie Dogaru, hnktacul devenit 
primar e an dement pozitiv. Nuvela trebuia sâ fie 
roman. Revolta ţăranilor e zugrăvită puternic, cu 
multă pastă. 

Aştemptăm deta Nkolae Novac un roman al exilului 
românesc El are suflu epic. Poate să-l facă. Succes 
pe acest «trum. Şi poezfile vor fi binevenite. Cartea 
ilustrată sugestiv «le pictorul Ion Mirea. La sfârşit un 
cuvânt «te laudă şi mulţumire pentru Asociaţia Cui 
turală Română din Hamilton, Canada, care indeplmm- 
du-şi scopul, promovarea culturii româneşti, a pus 
bazele unei edituri, scoţând cartea lui Novac, "Cetăţi 
SG râmate". Să fie iriLriun ceas bun, “înainte"! E un 
exemplu pentru toate societăţile româneşti. 


i votam «le versuri "Magul 


bucurie 

Afară wtându-mă, chiote sc, 

Când natura o văd 
Schimbatâ’n 
Tricolor 
Românesc ! 

Un pom roşu, ca para focului 
Fâlfâie m ei, bucuria norocului; 
Lângă alini, galben ca ceara 
Ca soarele când apune seara 
Subt ocrotirea cerului albastru 
Copleşită mă închin. 

Ca un sihastru. m m 

Doamne ţine m mâna Ta Sfântă 
Norocul Românului azi 
Cu aripa aproape frântă! 

Nu lăsa arşiţa să se stingă 
Nici dorul subt greu de stâncă. 
Lasă să fâlfâie culorile sfinte, 

Ca mai înainte 

Peste cei trii ţi peste morminte . 

DORINA IENCITJ 


COM1NG IN JANUARY, 1975 

Th* ne» joarul, ROMAN1AN SOUBCES. Publisbed semi-annu- 
oliv by thc Univeraity of Pittsburgh Libraries and the American 
Roman ian Institute for Research. Covers Roman ian evitai* and 
cvilixatioa in the fields of history, philosophy, economi es, literar> 
criticism, literature, folklore, elf. 

Subscript ion; ţ 5" * y car 

ROMAN1AN SOURCES 
Univcrsity of Pittsburgh Libraries 
261 Hillman Lăbrary 
Pittsburgh Pcnna. 152M 


Editor-in-ckief, John Ilolmogbi. 
Ordera sbould be seni tar. 


Ia curând va apare volumul dc Poeme 

CALATORII 

de Ştefan Boâu, 127 de pagini, bogat ilustrate, pc bârtie de lux. 
cu o copertă de pictorul chilian Ludwig Zeiler. Carte» se tip㬠
reşte in tiraj redus, şi cei care doresc să primească un exemplar 
«tmn^ de autor, sunt rugaţi si expedieze suma de Ş3 U b-, sau 
echivalentul, pe adresa: 

Professor Ştefan Baciu 
Department of European Languages 
Univeraity of Hawaii 
HONOLULU-HAWAII 3«822, USA 


DIN TARĂ . . LA A 25-A ANIVERSARE A REPUBUOI 


Dar regb-t daţi de-an sfert de veac 
Pe-a cale ae'atnraata 

Şi i’a fast detronată. 

Şi câta rele na sc fac 
la Damele «treptaţii . . . 

Dreptatea au-1 pentru sărac 
Nici legea echităţii. 

Ca demagogi, haita octeţi 
CU diplome forate. 

Umplut-aa ţara de nepoţi . . - 
Ce jate-i pe la sate! 


el dreptate? 


Ca —ătei inrătaşate 


Va n 4 


De-atâta jale şi 
COrg multe lacrimi pe obraz 
Şi înşelat amar 
E bietei proletar. 

Că vorbe grele oa rămas 
Lnxjbci ttri de glas 
Mmciani de Sus în jos 
Intere ţara pe dos. 

Lozinci fluturi ‘n vânt 
Cavem averi, pă m âa t 
Dar demagogi tară cuvânt 
Din ţară fac mormânt 


DRUM 

Revistă dc cultura rcinâneasca 
Apare trănestrioi sub conducerea uniri comitet 

REDACTORI: f Vasale Ptartcuca 
John Hohnaghi 

Corespondenţa se va trimite la adresa 
John HaLmotfhi 
215 Vatiey Drive 
pittsburgh, Penra. 15215 

Abownnentale ţi donaţiile pentru revistă se w trimite la adresa 
DKUM 

P. O. Box 5077 

Groase Pointe Woods. Mich 48236 ^ 

Abonamentul --- - -