Cetatea Luminii anul III, nr. 2-3, iunie-decembrie 1957

REVISTA DE CULTURA SI ARTA 


lunie-Decemvrie 195; 
Anu III N 2—3 


CUPRINSUL 


pagina 
ă E E DEI eee mame oc... 1 
PENTRU TINE TARĂ ..... se sie e vio a oa e NO A a Aga d e: 2 
Stei Sau OO ON pui 1, R. Neto ... cc... es. ana... 
TIRADENIES eee e vin ere aloe aa asia aa i ae AR A i... o 
A alma do pOvo TOMENO .. cecene aa „N. ; i 1-5 
NASTEREA MANTUITORULUI ... sees na Nae Ionescu II e maeaaeee N 
Datini Strâbune (Colind) ... see eee eee nasa Ţ. Lianu rs aa ai e al eee ee e e 7 
Colind fără tară „sosea ine ns se ee n a oaia le die aaa . A caiete Aaaa: E cr EC NOR 4 
> SOD e ce e ete e ale voie e aus a aa maus, pe N0Va NIN MR NIN e N da A OLD GRTIIAR- n sie e Si < Sa Nae ea mieleete ee - 
PNR AIORE i ANDA ARI Bilalaaă + AS ADU „aaa. 8-9 
(ROGBA SI SPADA see se sete e toaca a AID ai oa a Sa Tudor. Vrânceanu esec. 10-12 
Sub steagul Unirii Domnitorului CUZA ee AN DEIIEDI, ere Sa 3 Re SRR eee 13-14 
Anul 1877 si Independenta noastră nene D. Paulescu ....... N E ae ae 15-16 
RAPA GALBENA e cecen sie se ca e acei oa ie i Rea DoDubravă. 9 0 te 17 
Ummasii lui Enuieacu . see sie e area sue Rae e ni aia ai N RI a SI Mehedinti = se poala 18-19 
10071918: Mortii, NOS n ce cacat cre ete Ba ai e e e E RD A RR IV BANAD ae a e e ORE ee ea eee 20 
Cum a murit căpitanul Ursu scene mmm No Sătlivora d me OR IRI e am aa ein 20-25 
Groparii Europei Subjugate (Europa reclama justica) ...... M. de La Deya „cnc 26-27 
BASARABIA BUCOVINA DOBROGEA ..... cec... N. Die Ru. + << N Re ea eta 28 
AID UCI RADU ANGHEL, ae e oi ca cine a ăla a ce aie ne e etate e ADIO e e ein ez ORI RR aici eee 29 
DESBRE ARE (LUCIAN)... a a e eee dea e aaa Re A BisulodeRi) «e ereeie Ceheruereela e e 30-33 
IDD OO BISRRNIRURUDI BI NU escape ra AER Ve Na E Martonn aa sees oase eee 31-36 
AURIE CDI ERA e DESE RIEID, oeae aee tera. a oara a ara erele e e 0 e A aa MO EMI AsGUN E scene ema emma en ee 37 
RNOELGaaU Cei UTE e ae da be tin a cea pă elada Na a at IA etc Aa 0 IEUD BEER aaa SER 38 
CUVA INI UL e RONI e Pere eee care ee SRC n a ae ANI VELE e 0 e d a ae ee cre ep ai e Ea 38 
DADEA oa e 0 ale. OR ala în a ca Nita Ec n a a (GGUNEEI UOBDUG 0, eee ehea eee ama sisa 39 
ABM RANOL . n e dota ANR < e e a n re dai e eta e e PRI (UGtAVi BI GOE PE ee see ae vea aaa 39 
stectati zla tra CrLcP 0 1 PS, ec 2 AMRO, TD a e a a e Anzii a ue cui. FAO ANEI CP RR 410 
ILOR tra era ata n RAP BI e MR a aia ae „Ut BIR a, A AI CODR ADR ERE ie e ma e esse 40 
BIS SOGIRR DECE), cmc ei DAR e ee ae tu pa Pa e UR n a CR SE OUR ee e e e o dnei ere ae area 40 
(9) Păo . Ba AO ăi Basie e e e ai Ne a a ie e NI ele e e aa ie oua PAULO SOTI e oo e e ce tiu au e usucă « Ei 
Para ti no 05 EREI o E PE NP 08 1 RE AT AR IRI 0 IRI A Mu dea) Deea sie e a e eee 4 
Symbolisme el Psyehanalyse DE aici ear ie Aa Ale, di value Să i Fiul al 0) PEEC [OP Bica 0 « IO 0 A OR ae Ei 
Genâse de la Tristesse afet e oa saca e e aie ata. a ta IERI GR ce e ag at e acele ata aiurea dz 3 es MU 
pate iii otite MERA. ROI e A ÎN EDO CĂ Pee ea see eee cb ate ae ra 42 
Sării elita) scula „AB ze E RL ee VIE a a Pale ai cante can ERIE E 43 
RUGA . miel aie e octet eee ela e Ra na oana unele e e nene na aae e Di Pta înjuri. .- AI CA III 43 
î Ra ta A IN acte ala R Rn a Uite 8 na dliettn n n Das dea Mile PONTEUGE e e Po eee eee eee eee 43 
murit lon . m a span ee e eee aa eaaie n ela e na aaa un na Lt. Colonel Mircea Mărcoiu ............. A 
Ruga Ortanului SA CRED RN Ra IRC Ra e aa a = E tata e a armei a i e Al. Silistreanu ........... Ei 
GRI ce Bei ee cane ORGAN a de ea e, MR IRINEU NEUE eee eaeecee see 4 
N tatei aa 080, CR RI 15 
VU PORNO A aaa aa. 15 
a B el nIgO Ne.... 15 
ISU A 5) PRI e ce. 15 
Ay Siliatrea nui e et edu 16-47 
Pamfil SORRDOD RE a ceea. ÎN - 47 
Nic, lancu-—Pâltiniseanu ... Ă ș, i, ii 
ION CABANGA 50 
Radu Timoceanu 7 ANITA Ba. 51 


| D. Dorneanu... d 
Apare sub ingrijirea Bibliotecii Sa 4 


CETATEA LUMINII 


PENTKUY TINE TAKA 


Pentru tine scriem aceste rânduri, altar al strâvechimii noastre. 


Profetii si regii milenari ai Carpatilor, te-au visat mereu pe culmi 
de lumină. Te-au zidit iconarii în stâncile drepte, în inima stejarilor 
batrâni, ca să trâesti peste timpuri. Tu ne esti de veacuri icoană si 
mormânt. 


Din glia ta grea de oseminte, din taina codrilor impărătesti, cresc 
deatunci, aceleasi balade si aceleasi stalui de cremene ale tăranilor tâi. 
De 13 ani, alte roti păgâne, alli spâni si anticristi, osândesc în câtusele 
robiei, trupul tău nevinovat. 


De peste nesfârsite depârtări, chemarea ta răsună ca un tulnic de 
haiducie. 


Tară de Sarmisegetuze si Vâi Albe, tară de arcasi, Cosminuri si 
Turde, îti mărturisim că nu toti te-am uitat. Că atâtia câti am mai 
râmas, din întunericul închisorilor bolsevice, din ocnele blestematei 
Siberii, din surghiunuri si pribegii, asteptâm porunca ta sfântă, să ne 
aruncâm în focul celei mai crunte bătălii, pentru răscumpărarea li- 
bertătii tale, Asteptăm clipa celei din urmă cruciade crestine, 


Când ne vor dobori anii de restristi, să stii că ne-am semânat 
oasele pe drumurile strâăinătâtii, ca să te inalti biruitoare sub cerul 
nemuririi. 

Fiii tăi câzuti pe toate câmpurile de luptă, înfrătiti cu martirii 
ucisi miseleste de toti câlăii, vor învia cu tine'n rând-Tară din străbuni. 


Nicoară de pe Bug 


aumenta a aureola de poesia q! 


«4 Alma do Povo Rumeno 


detalhadamente as atitudes, 
ou estudar as circunstancias 
que motivaram suas aluiagoes 
no ambiente em que se movi- 
mentaram, vemos que o valor 
de sua influencia estă nâo no 
que realmente tentaram fazer, 
mas na coragem da sua con- 
vicgăo, na forca idealista que 
como uma chama conseguiu 
mante-los firmes, em face dos 
acontecimentos, que foi levan- 
tado em torno de seus atos ou 
do ideal por eles professado. 


Foi o que se deu com Ti- 
radentes. Homem de carater 
resoluto e de personalidade 
vibrante, foi mais que um 
heroi. Tiradentes homem po- 
bre de conhecimentos, sentia 
porem com grande intensida- 
de que o Brasil era uma presa 
do egoismo da Metropole. 


Nascido em Pombal, esta- 

do de Minas Gerais, em 1748, 
dedicara-se a diversos oficios 
e todos fâra mal sucedido. 
Via a riqueza do solo Brasilei- 
ro onde brotavam ouro e pe- 
dras preciosas, observando ao 
mesmo tempo o contraste en- 
tre a riqueza da terra e a po- 
breza do homem, esmagado 
pela tirania e pela exploragăo. 
Tiradentes chega entăo em Vi- 
la Rica, procedente do Rio de 
Janeiro onde havia se encon- 
trado com o Dr. Jos& Alves 

Maciel e a conspiragâăo se or- 

ganisa. Tudo foi preparado e a 

senha para o levante seria: 

“£ TAL DIA O BATISADO”. 


Tiradentes alma de apos- 
tolo cheio de fă no ideal que 
professava segue para o Rio 
de Janeiro afim de conseguir 
o apoio do povo. Por onde 
passava, com suas palavras ar- 
dentes e inspiradas, deixava a 
flama de seu entusiasmo. Mas 
a conspiracăo foi traida e Ti- 
radentes foi prâso, mas nâo se 
desespera, năo culpa os outros. 


a Ai 
————— 


ONE RIDE PARI SE E, 20, - 


uma das manifestacâes mais genuinas da al 
mena, encontramos 


nostalgia, saudade e alegria, 


CETATEA LUMINII 


G. N. DINSAT 
A alma do povo romeno € a resultante do am- 


biente natural em que o mesmo nasceu, criou-se, 
evoluiu e, ela continua viva desde a pre-historia 
ate os nossos dias. 
o traco caracteristico da alma romena. 


E esta continuidade que forma 


Os romenos săo descendentes dos dăcios, povo 


chamado pelos historiadores, estudiosos e sabios 
da antiguidade (Herodoto, Estrabâo, etc.) de 
“imortal”, porque acreditavam na existencia de 
um unico Deus, na imortalidade da alma e na vi- 
da eterna. 


Mesmo antes de Cristo os imortais viviam con- 


forme as futuras doutrinas cristâs, uma vida de 
amor, de fraternidade, de docura, de compreensăo 
e de tolerância. 


Disto decorrem todas as qualidades que cons- 


tituem o substrato da alma romena. 


Como uma consequencia desta heranqa, en- 


contramos os caracleres transcendentais que re- 
percutem nas manifestacoes criadoras do “especi- 
fico romeno”. 


No folklore, nas lendas e tradicâes, nas can- 


goes, nas artes e oficios, o povo romeno mantem 
o mesmo transcendentalismo, fenomeno unico en- 
tre os oultros povos europeus. 


A fusâo entre o elemento humano e todos os 


elementos da natureza, chamada de “espago mio- 
ritico” pelo grande pensador e esteta romeno, Lu- 
ciano Blaga, € a base metafisica desta alma. 


Sobre este substrato transcendental enxertou- 


se o gânio da latinidade, com suas caracteristicas 
de vivacidade, jovialidade e alegria. 


Eis porque em sua musica folklorica, que € 


ma ro- 
grandes variacoes de tristeza, 

fonte de inspiracâo 
para grandes compositores como Liszt, Bela Bar- 
tock, Dinico, Enesco e muitos outros. 


Hoje este pais dos grandes reis Boerebista e 
Decebal, famâso por seus recantos pitorescos e pe- 
las suas riquezas naturais, encontra-se oprimido 
sob o jugo sovittico do Kremlin. 


patos, das irevas das pri- 
das salinas da Siberia, e do dra- 
ste povo que nunca usur- 
de, ora a Deus, e luta com 


total libertacăo das Nacoes 
m da Cortina de Ferro. 


ACEST CUVANT A FOST ROSTIT LA RADIO TUPI 
în ZIUA DE 3 OCTOMBRIE 1957. 


Ruy Barbosa 


ADENTIES 


E por ter essa coragem unica, de enfrentar a adve 
& acusado de “primeiro cabega” da Revolucâo, ele, 


ilustrado de todos os conjur 
dos! E condenado a forca 

vendo sua cabeca ser 
cidade de Vila Rica e i 
num poste, e o corpo dividid 
em quatro pedacos que seriar 
expostos nos sitios onde t 
o reu praticado infamias. Su 


casa seria arrasada e salgado 
o lugar onde se erguera. Seus 
bens confiscados, e seus filhos 
e netos declarados infames... 


No Largo da Lampadosa, 
ergueu-se uma forca. O terror 
predominava, Tiradentes sabe 
que outros reus foram perdoa- 
dos e que so ele, por ser hu- 
milde seria enforcado. A no- 
breza de sua alma e a cora- 
gem estoica que revela, sâo 
sublimes. 


A 21 de Abril de 1782, ele 
sai do carcere onde estivera 
durante 3 ânos para ser enfor- 
cado. Tivera tempo de domi- 
nar os impetos da revolta que 
sua alma de apostolo sentira 
Tivera tempo de meditar que 
toda ideologia precisa de ho- 
locaustos, precisa de sacrifi- 
cios, precisa de sangue para 
que o germen floresca e fru- 
tifique. 

O  sacrificio do homem 
forte que morreu sem uma 
queixa pela causa da liberda- 
de năo foi em văo, 30 ânos de- 
pois o neto da Rainha D. Ma- 
ria ], a mesma que ordenara 
a punicăo de Tiradentes grita 
“Independencia ou Morte” so- 
bre a colina do Ipiranga. O 
sangue do Martir fertilizara 
o ideal pelo qual fâra sacrifi- 
cado. A vitima imolada no al- 
tar da Patria, ressurgiu e res 
surge no espirito de todos. nâ 
s6 nessa ocasiăo, mas em t 
em que os patricios sâo concla 
mados a agir com abnegac 
e espirito de Renuncia 


G. R. Neto 
Fonte: GALERIA 
(Maria Leonor Alvarez Silva.) 


CETATEA Li 


MINII 


NSISTERESI ISIS AETTORIPLAPI 


- 


„ Când s'a nâscut Mântuitorul, în Roma stâ- 
pânea Octavian, — iar în ludeea Irod. Pere- 
chea era bună. Un aventurier crud si criminal, 
stăpânul. Un monstru perfid, vasalul. ... Su- 
perstitios si credul, terorizat de propriile lui 
crime si de grija pâstrării unui tron care nu-i 
apartinea, — asa l-au găsit pe Irod, cei trei 

crai dela Răsărit, care veneau să-i anunte nas- 

terea unui nou rege în Iudeea. 


Să ne mirâm câ, atunci când Magii nu 
sau mai întors ca să-i spună unde e noul 
rege, el dă ordin să fie zugrumati toti copiii 
Betleemului ? 

Biserica sârbâtoreste pe acesti prunci, mai 
mici de doi ani, prima râscumpârare a turbu- 
râtorului noroc de a ne fi venit Mantuitorul... 

Prunci nevinovati fură ucisi pentru Chris- 
tos; osasinati în vârsta laptelui, de un rege cri- 


trăi numai 
re, dar lipsită 
am încerca să 
prejurare, cer- 
e întelesurile 


anuntată de 
chipuri, este 
i antropologii 


ile păcatul originar în- 
semna căderea definiti- 


zi 
mir ÎN Christos a desfăcut 
Vecinice si întunecate 
i a firească între 
icat din nou omul 
ne. Veacurile 
a vie această 


ă s'a străduit 
cretă întrun 
ură linie. Asa 


CETATEA LUMINII 


a fost înglobat si omul în ordinea naturală a 
lucrurilor, acordându-i-se poate, în această 
ordine, o situatie proeminentă, dar desbră- 
cându-l în fapt de atributele divinității. Că 


5 


telepciunii absolute, pentru că isbutise să inte- 
greze antropologia în domeniul naturei. 

Dar traditia gândirii mistice s'a pierdut; 
pe mâsură ce a secat vâna religioasă a culturii. 


aceste atribute există, to- —————————— Omul a coborit din ce în 


tusi efectiv, nu încape în- 
doială. Probă însusi acest 
evolutionism de structură 
stientistă, care nu sa pu- 
tut sustrage dificultăților 
rezultate din noul punct 
de vedere decât prin în- 
dumnezeirea realitâtii 
concrete în care fusese 
coborit omul.  Deaceea 
toate sistemele metafizi- 


mare milă. 


ce ale lumii de după Re- Aminl 
Pe zidul bisericii Sf. Dumitru din Craiova, 


deasupra usii de intrare in sfântul locas, 
stau scrise aceste cuvinte. 


nastere sunt precumpâni- 
tor panteiste... 

În toată această perioa- 
dă de sârâcie spirituală, singură mistica a is- 
butit să salveze antropologia, mentinând-o pe 
piscurile însorite ale metafizicului; mistica 
crestină si cealaltă. 


Căci singură această cugetare a stiut să nu 
părăsească punctul de vedere cosmic în întele- 
gerea si valorificarea omului, atunci când filo- 
sofia se bucura a crede că a surprins cheia în- 


““Măsura crestinătătii noastre vii, eu o 
N a Diile înctioi pentru binele 
jertfe personale, liber, cu dra- 

goste si cu elan consimtite, fără gând la res- 


Mare apărător te-a aflat intru primejdii 
lumea, purtătorule de chinuri, pre tine cel ce 
ai biruit pe pâgâni. Deci, precum mândria 
lui Lie ai surpat si la luptă indrăsnet ai făcut 
pe Nestor, asa sfinte Dumitru, pe Christos 
Dumnezeu roagă să ne dăruiască nouă 


lar, tu Doamne, atotputernic milostiveste- 
Te, ocroteste Tara noastră si pe cei ce vie- 
tuesc in ea si binecuvântează pe toti drept 
credinciosii robii Tâi, care cu evlavie păsesc 
pragul casei Tale, ridicată pentru a se pros- 
l&vi intrânsa numele Tâu cel sfânt, pentru 
intârirea credintei si păstrarea legii stră- 
mosesti de-apururi neclintită in veci 


munitate între o părticică a structurii lui si 
Dumnezeul cel viu care coboarâ printre noi”. 


ce mai mult în lumea lu- 
crurilor, pierzând contac- 
tul cu divinitatea, din ca- 
re totusi se împârtăseste 
prin esenta lui ;— într'atât 
încât chiar pentru consti- 
inte religioase ridicate în- 
gerul a devenit un ideal 
de perfectionare; uftân- 
du-se faptul elementar că, 
într'o cosmologie crestină 
consecventă, înger si om 
se miscă pe linii deosebi- 
te; cel dintâi nefiind de- 
cât ideal de sublimare a 
lucrurilor ; cel de al doilea, treaptă de ajungere 
la Dumnezeu. — 

Gândurile acestea să ni le readucem în 
minte astăzi când vom asculta vechea solie: 
“Nasterea Ta, Christoase, Dumnezeul nostru, 
răsărit-a lumii lumina cunostintei...” 

Poate că cel putin nădejdea recâstigării 
pierdutei demnităti omenesti se va cobori mân- 
gâetor asupra noastră. 

NAE IONESCU 


simtirii fată de cele dumnezeesti si transfor- 
mându-ne în rană vie (de soare si sânge”, 
cum ar zice Radu Gyr), ne pune în directă co- 
muniune cu Dumnezeirea care pătrunde nâ- 
valnic si deadreptul în sufletul nostru. Si deve- 
nim astfel vii sufleteste, mai vii, mai crestini. 
Jertfa este astfel măsura crestinătătii noastre. 
Cine a jertfit ceva, în acest fel, întelege si vede 
mai bine pe Mântuitorul care se naste, si se 
bucură mai mult, căci simte o apropiere, o co- 


— Ion I. Mota 


CETATEA LUMINII 


DOR II. N.L 


+ 


Urcăm scările de ger 
Spre Tara lui Lerui Ler, 
Doamne, sus, câte SER 
minuni: 
Curcubeele, cununi, 
Mâri întinse de lumini, 
Muntii'naltii pelerini 
Isi închină vântului 
crestele, 
Potecile, : 
Vin cerbii: sorb serile, 
Pomi rodese tăcerile, 
Lupii si cu ciutele 
Instrunese lăutele, 
Vulpi purtând în vârt de 
cozi 


Argintul pentru Irozi, 
Lumile care-au apus 
Inviază în Isus, i 
Sfinti la masă cu tărani 
Cinstese veacul la RAE 
an 


Ce ospâluri crese sub ploi 
Din pluguri cu patru boi! 
Grâul verde sub zăpezi 
Coace spicul la nâmiezi 
Dulce pâinea câmpului 
Pentru foamea Tâncului-- 
Faguri plini de mierea 
grea 
Se'nlind Maicii Precista, 
Ingerii culcă'n mâărgean 
Adâne somnul pământean 
lar pe Marea Cerului 
Mâinile Dulgherului 
Tot pun poduri fără fier 
Si pe ele, Bun Oier, 
Trece Sfânt Lon cwn dar: 
Diminetentr'un steargar, 
Proaspât cas din târla lui 
Si o mierlă si-un vâtui. 
Atâtea minuni sunt sus: 
Toate'n cinstea lui Isus. 


meti, se strâng din toate un- 
hiurile tului, să-i la 
a pl Dita ui, adu 


COLIND FĂRĂ TARĂ 


AL. Gregorian 


COLIND 


Bucură-Te, Maică-Bună, 
Maică în pridvor de lună, 
Că Ti-e drumul dus pe cer 
Cale albă lăicer, 

Că Ti-e drumul dus si'ntors 
Lâicer de in nelors. 


Bucură-Te, Maică-Sfântă, 
Pasăre de crin îti cântă, 
Pasăre galbenă'n cioe 

Pe creangă de busuioc, 
Pasăre aripi de nalbă 
Pentru cale pânză albă. 


Bucură-Te bucuria 
Holdelor si melodia 
Apelor strălucitoare, 
Arborilor de răcoare, 
Dobitoacelor si pâinii 
lerburilor si tărânii. 


Bucură-Te între stele 
Si luceferi si zorele, 

Si luceferi si câmpii 

- N erat aurii, 

ntre arbori grei de rod 
Cale de argint si pod. 


Bucură-Te, mândră floare 
Că Ti-e Fiul trup de soare 
Trup de soare, trup de rouă 
up de mânăstire nouă 
a culesul zorilor, 
La poalele florilor. 


Teofil Lianu 


Dar la margini de 
pâmânt, 
Nicio stea si niciun cânt, 
In Tara lui Lerui Ler 
E o capiste de ger, 
Rugile, icoanele, 
Le pătrund piroanele, 
Bubele, rubine mari, 
—Veninuri de roade- 
amari 
Rod fetele lumilor 
Si vietile bunilor, 
lar puterea besnelor 
Pune fiare glesnelor; 
Ocnele'nchid îngerii 
In văile plângerii, 
Grele zâvoare trosnesc 
In pământul românesc, 
In oasele magilor 
Si în trunchiul fagilor. 
lar în negre văgâuni 
Urlă guri de câpcâuni 
Si Irodul Impârat, 
Impârat cu chip bubat, 
Stă pe tronul de vâpâi 
Si răcneste la câlâi: 
Să-mi prâvâliti zările, 
Să se verse mârile. 
Ucideli luminile, 
Pânditi viziunile, 
Spânzurati luceferii, 
Zăcutii si teferii, 
Coconii să mi-i tâiati, 
Magii să îi junghiati! 


Coborim pe scâri de ger 
In Tara lui Lerui Ler. 
Doamnen margini de 

pământ: 
Nicio stea si niciun cânt! 
Fugar, Christos într'un sat 
A uitat de colindat. 


= 


Cu sâptâmâni înainte, îi ro- 
deam urechile bunichii, sâ- 
mi cumpere hârtie pentru stea 
si sâ-mi spuie, când o sâ mer- 
gem la colindat. 


Miruit cu busuiocul uitat 
sub streasini, înotam prin ză- 
pada moale ca o catifea, pe 
sub nucul cel cu crengi de aur, 
ca să colind întâi la Mos 
Gheorghe, care-mi dădea ba- 
ni, nuci si mere. 


Misiunea noastră e multă si 
grea, aici în străinătate, unde 
suntem liberi. Să ne înfrâtim 
în luptă pentru bucuria si sâr- 
bătoarea cea mare a recuceri- 
rii si reiînstâpânirii pământu- 
lui nostru, jefuit astăzi de bar- 
barii Moscovei. 


pari bucurie nl - 

sufletul s'o înscr 

pe cerul Cui, în tara 
r din Carpati. 


STRAÂBUNE 


Toti un suflet toti un gând 
Cântec nou sub cer cântând, 
Prin viscole si urgii, 

Peste ani si pribegii, 
Venim azi cu plugul drag 
De prin codrii cei de fag. 
Măi Tintas, adă plăvanii 
Să inghete toti dusmanii 
Veniti toti din munti si văi, 
Adunati-vă flăcăi, 

Mânati mâi-Hăi, hâi, hâi! 
Prima brazdă prin livadă 


Să ne strângem toti grâmadă, 


Ca la stânca'ngemânată 
Unde stau haiducii roată 
Că de chin si de ocară 
La noi plugul nu mai ară. 
Tulniceri din albe zări 
Peste tări si peste mări 
Vă trimitem cântecul, 
Graiul, Gândul, umbletul 
Ca să stiti că n'am uitat 
Ce strâbunii ne-o'nvătat. 
Urati din suflet flăcăi 
Hâi, hâi, hâi! 
Tara noastră, tară mândră 
Astăzi geme în osândă, 
Peste linistea din sate 
A căzut blestem si moarte. 
Gem toti fratii gem în jug 
Râuri mari de sânge curg. 
! Nu-i mălai nici tundrâ'n spate 
" Râu de tot am ajuns frate. 
De prin munti, de prin câmpii, 
Să ne strângem mii si mii, 
Să scâpâm tara de hoti 
De muscali si de netoti 
Nici un picior de strâin 
Lângă vatră si câmin 
La urechi cu clopotăi 
Mânati plugul, mânati măi 
Hâi, hâi, hai! 
i 
Plug pribeag de ani de zile 
Ce arai noaptea pe lună, 
Du-ne să arâm acasă 
La mâicuta noastră bună. 
Fă-ti din roate aripi albe 
Si te'ncinge'n treiculori, 
Ia-ti sborul spre culmi de soare 
Din tara strămosilor. 
Azi sub cerul tâu de visuri, 
Pe pâmântul nins de veacuri 
Si-au făcut culcus păgânii 
Lipitorile si spânii. 
Te cheamă pajistea verde 
Si grădinile de aur, 
Luncile cu flori si păsări 
Pustiite de balaur 
Clopotei si zurgălăi 
Inc'o brazdă fratii mei 
Hâi, hâi, hâi! 
Plugule, plug năzdrâvan 
Azi pâsim întrun nou an, 
Pune buciumul să sune 
Toată tara să s'adune, 
Toti plâiesii, toti arcasii 
Domnitorii si ostasii, 
Să răsune'n vârf de munte 
Glasul Libertătii sfinte 
Si pe ziduri de cetăti 


PLUGUSOR 


STEAUA SUS RASARE 


Steaua sus râsare 
Ca o taină mare 
Steaua strâluceste 
Si lumii vesteste: 
Câ astăzi Curata, 
Prea nevinovata, 
Fecioara Maria 
Naste pe Mesia, 
în tara vestită 
Betleem numită. 
Magii cum zâriră 
Steaua si porniră, 
Mergând după rază, 
Pe Cristos sâ-L vază. 
Si dacă sosiră 
Îndată-L găsiră. 
La dânsul întrară 
Si se închinară, 
Cu daruri gătite 
Lui Cristos menile; 
Luând fiecare 
Bucurie mare, 
Care bucurie 
Si aici să fie, 
De la tinerete 


Pân'la bătrânete. 


Să' năâltâm stindardul tării, 
Să se vadă din Suceava 

Si Tighina pân'la Mare 

lar din frunză să ne zică 
(odrul hora din bătrâni 

Ce s'o'ntindem dela Tisa, 
Pân'la Dunăre si Bug 

Să arâm Transnistria toată 


jug 


Noi din Pind strâve, hu 


Din Dol rogea din Timor 
Maramures si Banal 
Bucovina sat cu sal 

Din Plevna si din Re pine 
Sucevilti si Dragomirne 


Basarabia si Moldova 
Din Silistra la Orsova 
Transilvania loala 
Să vină cu Horia-odată 
Lângă arme si otele 
Sa sc apere Rusu'n ele 
la-o spre Urali păgâne 
Ca Julgeră moartea'n tine 
Tine dreapta mâi Bujor 
Tot fecior lângă fecior 
Flintă, coasă si topor 
Inc'o brazdă la Hotin, 
A crâpal mai eri Stalin, 
Să crape si Bulganin. 
Kruchev si cu Malenkov 
Zhucov si cu Molotov 
Mâi voinice nu te da, 
la-o tot pe culme-asa 
Peste ses cu mândre clâi 
Câte-o sârbă mâi flăcăi! 
Mânati plugul, mânati mâi 
Hâi, hai, hâi! 
Câti vorbim o limbă toti 
De-alui Decebal nepoti, 
Stim căt râu ne vor dusmanii 
Si cum ne robesc cu anii 
Corbii, Crivătul si vântul, 
Sa le sape'n veci mormântul, 
Să nu vadă soarele 
Luna si izvoarele. 
In stepe să se sfârsească 
Hoarda rosă muscălească. 
Toti odată urati mâi 
Hâi, hai, hai! 
Noi venim să vă urâm 
Grâu cural să sămânăm. 
Grâu ca fata lui Hristos 
Să crească mare frumos, 
Munti de aur, râuri verzi 
Pe plai turme si cirezi 
Câmpul si cu florile 
Codrul si cu doinele, 
Să se strângă la izvor 
Tâlmăâcind al nostru dor. 
La anul si la multi ani! 
Opriti plugul opriti măi 
A ho, a ho, hăâi, hai! 
D. Dorneanu 


CETATEA LUMINII 


PREDEAL: 
MUNTII NOSTRI IN TIMPUL IERNII 


e 


GETATEAVI i 


MINII 
9 


INDRUMATORII 


Zalmoxe, Dromichete, Boerebista, Costio, Scorilo, Sar- 
mis, Ziraxe, Durai, Decebal, Pieporu, Gelu, Glad, Chean 
Menumorut, Radu Negru, Dragos Vodă, Bogdan Vodă, Ale- 
xandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Stefan cel Mare, Vlad 
Tepes, Preda Buzescu, Baba Novac, G. Doja, Petru Rares, 
Ion Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Matei Basarab, Va- 
sile Lupu, Neagoe Basarab, Mesterul Manole, Coresi, Mi- 
ron Costin, Grigore Ureche, N. Milescu, D. Cantemir, Mi- 
tropolitul Veniamin Costache, Constantin Brâncoveanu, 
Grigore Ghica, lon Neculce, Gheorghe Sincai, Gheorghe 
Lazăr, Andrei Saguna, Aron Pumnul, Andrei Muresanu, 
Preotul Sapcă, Horia, Closca, Crisan, Tudor Vladimirescu, 
Vasile Cârlova, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Simion Baâr- 
nutiu, Mihail Kogâlniceanu, Cristian Tell, E. Hurmuzachi, 
Vasile Alexandri, Alexandru Ion Cuza, Ion Ghica, I. Câm- 
pineanu, Mihail Eminescu, lon Creangă, C. Negruzzi, Titu 
Maiorescu, Al. Donici, Anton Pann, Vasile Lucaci, Preot Al. 
Mateevici, Gheorghe Cosbuc, Al. Odobescu, Al. Vlahută, 
Bogdan Petriceicu Hajdeu, Dr. Nicolae Paulescu, Ciprian 
Porumbescu, Nicolae Grigorescu, Eliade Rădulescu, Grigore 
Alexandrescu, D. Bolintineanu, Barbu Delavrancea, Dascâ- 
lu Costache Petrescu, Aurel Vlaicu, Vasile Conta, Valter 
Mârâcineanu, P. P. Carp., J. C. Brâtianu, General Dragalina, 
General E. Grigorescu, General Praporgescu, General Can- 
tacuzino Grânicerul, Maresal Averescu, Maresal Prezan, 
General Mosoiu, General Petrovicescu, General Coroamă, 
Ecaterina Teodoroiu, Toma Jalbă, Bogdan Duică, A. C. Cuza, 
Prof. Ion Z. Codreanu, Corneliu Sumuleanu, Ion Găvânescu, 
Badea Cârtan, N. Iorga, Simion Mehedinti, lon Simionescu, 


Sextil Puscariu, Octavian Goga, Emanuil! Buculta, Th. Ca- 
pidan, Vasile Pârvan, Nae Ionescu, Corneliu Z. Codreanu, 
Mota-Marin, T. Brâileanu, Colonel Precup, Grigore Fortu, 
Victor Dragomirescu, Tudose Popescu, Radu Mironovici, Ni- 
coleta Nicolescu, Vasile Cristescu, Preotul Isihie Antohie, 
Iordache Nicoară, Victor Puiu Gârcineanu, Virgil Teodo- 
rescu, Nită Constantin, Grigore Pihu, Lucia Grecu, Amos 
Frâncu, Valeriu Cârdu, P. P. Panaitescu, Al. Bratescu Voi- 
nesti, Nichifor Crainic, Lucian Blaga. Liviu Rebreanu, Dra- 
gos Protopopescu, Ing. Alexandru Tânase, Marcel Emilian, 
Maresal Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Badea-Miron Patrâu- 
ceanu, Colonel Stefan Zăvolanu, Miti Dumitrescu. 

Din brazdele umede de sânge s'au ridicat. Lumină, 


pentru invesnicirea neamului. S'au învins pe ei, urcându- 
ne câtre soare. N'au cunoscut odihna, nici bucuriile vietii. 
O singură religie i-au călăuzit — “TARA”. Pentru ea s'au 
războit cu toti nâvâlitorii si-au primit moartea. 
Din nemurire s'au rupt, pentru un crez, pentru o soartă 
mai bună poporului nâpâstuit. Cât au fost cu noi, nu i-am 
inteles, nu i-am pretuit. În marsul lor câtre biruintele 
creatoare, au invins prigoanele, umilintele, mormântul. 
Indrumâtoarele lor pilde, ne vor rămâne peste veacuri 
Exemplificare si testament pentru 
Un singur drum si un singur 
împlinire pe linia aceluias 


indreptar întru ideal. 
toate generatiile viitoare. 
cuvânt, ne mai râmâne întru 
destin: 


“Spiritul de jertiă este esentialul”. 
Biblioteca “SATUL”. 


CETATEA LUMINII 


10 


= 


STATUIA LUI STEFAN VODA DIN CAPITALA BASARABIEI. 


1457 — 1504 


„ CRUCEA SI SPADA 


Din inima bătrânei Rome, urcă câtre ceruri, Columna 
monumentală a istoriei si etnicitătii noastre. Aceste auten- 
tice figuri, pe care mâna iscusitului artist le-a turnat în 
baso-relieful universalei opere, acum 19 veacuri, sunt fratii 
nostri si-ai milioanelor de tărani, cari înfruntă astăzi pe 
baricadele Carpatilor nâvala bolsevismului ucigător. 


son caractere originel. 'Tous ses souvenirs, tous les senti- 


mâle de gloire et des misăres, deviendront, comme nous 
verrons plus loin, autant de titres ă Vinterât et ă la sym- 


pathie des grandes puissances de V'Europe, lorsqu'au Con 
gres de Paris ces populations revendiqueront, au nom de 
leur antique origine, le droit ă l'existance et ă l'indepen- 
dance” (James Caterby — Ziarul DACIA No 5 din 8 
Noemvrie 1947 — Rio.) 

După potopul năvălirilor barbare si după epoca de 
frământări interne pentru succesiunea la tron, o fâsie din 
pâmântul Daciei, scăpat ca prin miracol de lăcomia sâlba- 
tecă a stăpânirilor străine, îsi recapătă viata întreagă sub 
cerul cel blând al Moldovei. 

“în armură de Cruciat” cum scrie Faust Brâdescu !" 
paginile închinate lui Stefan cel Mare la 500 de ani deli 
urcarea pe tron, îl primeste tara pe acest crai al lumii 
crestine, în anul 1457, în vesminte albe de sărbătoare. O 


CETATEA 


pagină luminoasă se deschide in cronica 
domnia nemuritorului nostru domn. Tara 
ei si cu mitropolitul Theocrist în frunte, îl urmează pe ță- 
nărul stăpân al nâprasnicului nostru destin, pe Câmpia 
Dreptății. Aici, pe malul cel drept al Sucevii în duh si 
lege strâbună, sub binecuvântarea Cerului, ingenunche si 
se leagă, Cavalerul Crucii, să apere mosia lui Decebal, im- 
potriva valurilor de cotropire. dă 
Urcând treptele cetătii, în dangâtul miruitor al clopote- 
lor, Voevodul valah, urca spre biruintă si lu 


milenară a unui neam împărătesc. Către m 


veacului, sub 
cu toti sfetnicii 


nă istoria 


i ul marilor 
noastre impliniri nationale, sub steag de Cruciadă Crestină, 


isi adună Vodă întregul lui popor. Cetătile, Suceava, Hoti- 
nul, Soroca, Orheiul, Chilia, Cetatea Albă si Tighina, Zidite 
din pietre de râu necioplite, vor imprejmui sfântul pământ 


1.0 eee Ca stavilă contra Tătărimii s'a 2 
peste zidul lor nime- 

ni să nu mai poată = 

străbate. Tot malul 

bătrânului Nistru, i 


pâzit de aceste avan- 
garde ale crestinătii, 
nu vor permite nici 
unei puteri din lume, 
să-si măsoare armele 
cu viteazul lor împâ- 
rat. Care geniu po- 
litic sau militar ar 
fi putut înfrânge mai 
numeroase si mai în- 


Dela Nistru pân'la Tisa 
Tot Românul plânsu-mi-s'a 
Că nu mai poate strâbate 
De-atăta străinătate. 

Din Hotin si pân'la Mare 
Vin Muscalii de-a călare, 
Dela Mare la Hotin 
Mereu calea ne-o atin. 
Din Boian la Vatra-Dornii 


versunate atacuri, A =. 
- za Au umplut omida cornii 
numai cu o mână de Și -: 
îs Si străinul te tot paste, 
oameni? 


De nu te mai poti cunoaste. 
Sus la munte, jos pe vale 
Si-au făcut dusmanii cale; 
Din Sătmar pânâ'n Săcele 
Numai vaduri ca acele. 
Vai de biet Român săracul, 
Indărat lot dă ca racul, 
Nici ii merge, nici se'ndeamnă 
Nici ii este toamna toamnă, 
Nici e vară vara lui 

Si-i strâin în tara lui. 

Dela Turnu'n Dorohoi 
Curg dusmanii în puhoiu 
Si sasează pe la noi: 

Si cum vin cu drum de fier, 
Toate cântecele pier, 
Sboară paserile toate 

De neagra străinătate. 
Numai umbra spinului 

La usa crestinului. 


În toate încercuiri- 
le dusmane, în cele 
mai sângeroase bătă- 
lii, rămânând singur, 
ca de atâteaori în 
clipele decisive ale 
destinului, l-au păzit 
neintrerupt îngerii si 
l-a apărat numai 
Dumnezeu. 

În cadrele ostirii 
lui, domnea o disci- 
plina de fer si o în- 
credere  desâvârsită 
pentru supremul ei 
comandant. Când su- 
na buciumul pe vâr- 
furi de munte si se 
aprindeau focuri la 
râscruci, ca leii se 
aruncau falnicii lui 
arcasi în  vârtejul 
mortii. înnebunite de groază, fugeau semilunele si hoar- 
dele tătare, lesii si ungurii blestematelor puste. în atâtea 
rânduri sârmanele noastre sate si târguri, au fost mistuite 
de pârjolul războaielor si de atâtea ori le-am ridicat din 
temelie, cu bratele incătusate sub robii. 

“Nici unui dintre vecini nu-i convenea prezenta pe 
tronul Moldovei a unui domnitor puternic, al cârui curaj 
îi egala mândria. Matias regele Ungariei, a voit să readucă 
pe tron pe Petru Aron si prin pasul Oituz, trecu la sfârsitul 
toamnei anului 1467, în Moldova. Nu-l putea ataca din 
momentul în care regele Ungariei coborise în Valea Sire- 
tului hoardele cu care năvălise în Moldova îi erau superioare, 
deoarece tactica lui Stefan îi interzicea să atace înainte de 
a fi epuizat adversarul prin hărtueli necontenite. Era tac- 
tica pe care o învătase dela Vlad Tepes, de a da libertate 
inamicului să înainteze fâră să-l lase nici un moment linis- 


(Conv. Lit. 1 lulie 1883.) 


a one ra gap AC E > OR ASR. — sana aaa a 


LUMINII 1 


tit si lovitura hotăritoare s'o dea noaptea, printr'un atac 


„Atacul sa produs la Baia, într'o noapte de 
Decemvrie, la lumina făcliilor Luati 
buimăciti, loviti c 


fulgerător 


prin surprindere, 
oate pârtile, Ungurii nu aveau decât 
un singur gând: să scape din acest infern Orgoliosul 
Matias, rânit în spate de sâgetile Moldovenilor, a fost dus 
pe o brancardă de nobilii care izbutiseră 
cumplitul măcel. — 


să scape din 


Dar abia îi aplicase o le regelui Ungariei, că Tatarii 


il obligau 


l să facă fată lor numeroase, conduse de 
Eminek fiul khanului Mamai. — La Lipnic în Basarabia 
Tătarii sunt sfârmati, iar Eminek cade r si este 


inchis la CETATEA ALBĂ 
vrie 1954) 


Revista C 


Isi desbracă tara sânul, 
Codrul frate cu Românul 
De săcure se tot pleacă 

Si isvoarele ii seacă 


Sărac in tară săracă 
Cine-au indrâgit străinii 
Măânca-i-ar inima câinii 
Mânca-i-ar casa pustia 
Si neamul nemernicia 
Stefane, Măria Ta, 

Tu la Putna nu mai sta, 
Las Arhimandritului 
Toată grija schitului, 
Lasă grija Sfintilor 

In sama părintilor, 
Clopotele să le tragă 


Zina'ntreagă, noaptea'ntreagă, N 19 
. V i: în) 
Doar s'a'ndura Dumnezeu i e 


Ca să-ti mântui neamul tâu! 
Tu te'naltă din mormânt 
Să te-aud din corn sunând 
Si Moldova adunând. 
De-i suna din corn odată, In 
Ai saduni Moldova toată, cea dintâi biruintă 
De-i suna de două ori 
Iti vin codrii'n ajutor, 
De-i suna a treia oară 
Toti dusmanii or să piară 
Din hotară în hotară, 
Indrăgi-i-ar ciorile acel. 
Si spânzurătorile! ÎN a ct 
Mihail Eminescu tos”. 


1ă pute 


otomana a subli- 


mei Porti, insemnând 


analele timpului 


crestină asupra Semi 


i 


lunei. Această 
ruintă a dus fa 
Moldovei peste ză 


lumii si a atras sim- 


patia intregii cresti- 


“Ecoul acestei vic- 
torii a fost imens: prin ea a ajuns să fie cunoscută în toată 
Europa, această Moldovă care trâia departe, a cărei fortă 
războinică si resort moral asa de puternic era o descoperire, 
o consolare si o garantie. j 

în momentul luptei dela Vaslui sau, asa cum s'a numit 
mai târziu, dela Podul înalt, adevărata apărare a crestinâ- 
țâtii aici a fost. Scrierele italiene, germane au răspândit 

vestea primei mari victorii în câmp deschis, pe care a 
câstigat-o până atunci o armată crestină.” N. Iorga). = 

incercatul domn, cunostea destul de bine viclenia pâ- 
gânilor si se astepta la o reactiune din partea Turcilor, 
care vor încerca să spele marea lor înfrângere. A încercat 
din timp peste tot să-si facă aliante. si relatii de amicitie 
cu Occidentul. S'a adresat si Papei, care îl încuraja cu 
vorbe de laudă goale, fâră să înteleagă nimeni adâncul 
cauzei crestine, pe care în acele clipe dramatice ale ome- 


CaTrATEA LUMINI! 
12 isvitind CETATEA LUMIN 
. . pitoare a lui Dumnezeu, ispi indu-ne n 2 E ete 
cu' toată dragostea si constiinta ai Aa materiale si iată câ primejdii mari pâr 13 
ii şi civilizatiei. Strateg de toate pârtile casa Domnului si amenintă sâ prefacă 


pirii, un singur om o apâra 
ilie Sei -- si cenusă, tot ce â clădit neamul omenesc în exist 


apârâtor al culturi 


talia lui Napoleon el s'a infruni eul! 
i i tatea si nepâsarea LL p 2 
pământului. A dispretuit lasi bili să se desprindă pă i întoarcem, prin urmare cât mai este tim; 


n e ice | care nu erâu capă Di arat di e 
aL ile La m ee se e zându-ne în harul iubirii divine si învesnicin 
vremelnicile ei bu ii. Cât păzi. stie. Cine îsi Lumina Ce DE. 

Unde zârea mai înalt muntele si mai verde pla 


pâtălii urmâtoare numai glia noas ; asi din ar- < = = 
ee inchipui câte vieti, a celor mai viteji iai cu arcasii si sfetnicii lui, ca să aleagă pentru vesn 
mata lui Stefan, nu sau aruncat rea mo' rele lui Dumnezeu, ca recunostintă pentru lupte 
libertatea neamului, la Valea Al Razboienii si atâ- ruintele prin care l-a purtat destinul si misiune b pt i 
Dumbrava Rosie, Chilia si elitei ANTI vit Că a împlinit-o. In rodnica lui domnie a ridicat 43 SU steagul UNITI 
tea alte încrucisări de spadă cu â da pr si tă Patriei suri sfinte, inchinându-le lui Dumnezeu si lâsându 
ii de lăcuste, P! si până la Tisa l-a tenire neamului. 


noastre. Sufletul neamului din il în desâvârsit exem- 'Tarâ de Dragomirne si Sucevite pe trepte de Vo: 
urmat până'n clipa mortii, câ pe Putne, a ctitorit sub strălucirea spadei neindurât DO MNITORULUI CUZ A 
ul nostru Arhanghel, cutremurând cu eroisr 
Ne întrebăm cu îngrijorare, în scapi ca soi ial An intreaga asezare a lumii si pe toti fals: 
în care se sbate omenirea după cel de câmasa tori ai Crestinâtătii. Cu crucea si cu spada, a apârat ace 
î lume este astăzi gala să mbreti  —— măreată figură a istoriei, dreptatea si cuvântul ui. 
lamat în ceasuri de restriste nezeu. O minunată 
Sr implinire sub cupolele 
ce ale carpatilor, sa în 
cronica vremurilor 
exemplu de credintă si ini 
pentru generatiile ce 
Opera lui natională si univ 
va servi ca izvor de lur 
îndemn la luptă pentru tot 
nostri îndrumâtori. Momentul aparitiei Domnitorului Alexandru 
Si tot Bunul Dumnezeu Ion Cuza, pe scena istoriei noastre nationale, sur- 
rânduit, ca după secole de + prinde lumea europeană obosită de pe urma fră- 
si nedreptate, din rândui mântărilor politice prin care a trecut. Puterile 
iiiBi ținere să se ridi occidentale s'au găsit mereu în conflict cu lumea 
Dumitru  Strâchinaru,  artâgo orientului. Marile imperii, desconsiderând viata si 
tăran din Ilisestii Sucevii, ti libertatea altor popoare si-au făcut intotdeauna jo- 
la luptă si organizând cul lor politic în dauna tărilor mici. 
Bâtrânul continent european, a fost mereu 


lor traditie toate arcâsiile “ . 
Stefan cel Mare si sfânt, pă pănie e Etiodmea năvălitorilor, indiferent când 
si adormite sub iobâgia hab e unde s'au revărsat. 
“a - fire pozi în calea acestor expansionisme dela est si dela 
gică a altei nenorocite î or vest, la răscrucea acestor tendinte mereu în con- 
l-a purtat pe lancu pir flict, si-a trâit Tara noastră sbuciumata ei istorie 
tele Vienei, Bia cruciticat | Inconjurati din toate pârtile de neamuri strâine, REGELE TARANIMII NOASTRE. 
e: = la pa vina ca ca si pasesiari, amenintati necontenit de in- 
PUTN, A dt a tă vazia colosului rusesc, ne-am apărat cu imense sa- “Descendent dintr'o veche familie moldove- 
A, ERUSALIMUL NEAMULUI NOSTRU. Iulie 1504, vijeliosul Stefa îi â crificii, bruma noastră de liniute Zi neascâ, a fâcut studii la Îi eaat ca Th % 
n E e chem - sina = Pa ne-au lăsat Europenii să ne sandri, Negri si altii; a fost prefect la Galati 
dimireaea, sist ja 4 3 Di oldovel. 01 e cc im, a fost fiindcă au văzut în noi un hotar la în 1859, când adunarea electivă a Moldovei, 
sâvdaăi e i ee BN, peatzu ca mia ie ia coalitii a ir Me ta ra aripa se oprească vointele aziatice, iar soarta ne era chemată să aleagă un Domn conform Conven- 
când se râzboia Stefan singur cu pi. tice rr 7 XA cesti, au fost mereu reinnoite .. e sia ue astăzi îndeplinind aceias misiune”. (Barbu tiei din 1858, un insemnat număr de deputati, l-au 
cului, lumea occidentală îsi ducea viata ei în liniste burghe i-ai amintească câtre sfârsitul vietii, cu av “ași eodorescu). 2 cânt ales pe el în ziua de 5 Januarie” — După această 
ză si în confort. Pe cine'] durea capul de ne: “Vâd prea bine câ nu vreti sâ va amintiti DE Un sir întreg de nedreptăti tineau încâtusat alegere a rostit M. Kogălniceanu faimosul său dis- 
sângele nevi- în care eu vă eram util, fiind pentru voi un scut, un ! sufletul Târii, când s'a aflat de venirea Tânărului curs, în care desvoltă ideea: “La legi nouâ om 
nou”. Adunarea electivă din Muntenia l-a ales si 


Domn. Fractiuni rupte din pământul strâbun, ză- 
ceau de multă vreme sub stăpâniri străine. Legă- 
tura frâtească între fiii neamului, se făcea cu 


novat care se vârsa în noastră 
Bipatioa: li cad ca: st pentru idaslul crestin? de proteguire împotriva necredinciosilor. Acum, cu 
trecutului si schingiuită de en prin toate catacombele voi să vă mai apărati si să vă gânditi la ceace ati Pic 
impăratii lumii romane, as- când nu vă mai tin pe umerii mei?” (Carpatii — 10 N 


ea. tot cu unanimitate, în ziua de 24 Januarie, rea- 
lizând prin acest vot dorinta divanurilor ad-hoc: 


tăzi roasă pânâ” : 3. sae —_ 

mâră din vatometre Meta tii E i îta; 2u- vrie 1954.) riscul vietii vestitilor nostri îndrumâtori, pentru Unirea Principatelor. 
de a se jertfi pentru biruinta eternului misionari, gata Astăzi — Tara noastră — sentinelă a Crestinisn! ae nu existau graniti vitrege. Ca un râu ce strâ- , Acest act a nemultumit pe Turci si pe Austri- 
Banul iudaic, a pătruns în altare, dena . semând sub cnutul satanicei robii bolsevice, îsi îndres! ate pe sub pământ, constiinta nemuririi noastre aci, care se temeau de o întărire a elementului ro- 
nutul si rolul istoric al bisericii turând conti- gândurile curate si ruga câtre Părintele Vesnicic!, im; a trâit de mii de ani împlinindu-se peste voia tutu- mânesc cum si pe Englezi, cari sprijineau atunci 
fietul păstorilor, constiinta apostolică inăbusind în su- rându-L să ne facă încă odată dreptate în lume Tor impotrivirilor. i SI politica turcească. De aceea cu toate stâruintele 
vocati. pentru care au fost Să ne infcătim cu totii, câti facem parte din nea p IS E eta mineri si bunătatea e rel pm trimisilor Lp (V. sr sa si C. Dea. a 
Descu care l-a condus i ârui pământ itor pământean veneau să vindece rânile trecut multă vreme până când, gratie sprijinului 
PI pei poet dura de mare demnitate si vândut viperele Ea Angeat 1044 p să ne rugăm pentro trecutului, zidind pe dimensiunile sufletului dac, Frantei, să se recucerească unirea definitiv (De- 
predica multimilor desnâ- biruinta cea înfricosată de peste veac a Crucii Mântuitorului Tara Sarmisegetuzei. cembrie 1861). (Dictionarul enciclopedic ilustrat 
12 de 1. A. Candrea si Gh. Adamescu — Cartea Româ- 


în luptă cu vointa ostilă a lumii europene si 


dâjduite FIUL OMULUI, pecetluinăd i 
i- drumul patimilor Fi E s e în 1 
proza i Poe ca lui jerfă răscumpărână păcatul, „Acea văzduhul si-l sărbătorea întreaga A ior a râmăsitelor ciocoismului fanariot, care jefuiau neascâ — pagina 1595). 
scumpe pe cap. Ne moi si cu coroane de aur si pietre tinilor. 7, ziua urcării lui pe scaunul domnes tara, Domnitorul a fost chemat să împlinească o “în Iasi, la auzul vestii câ Domnitorul Cuza 
„Ne-am îndepărtat total dela linia bisericii . Vrânceanu misiune sfântă. fusese ales, la 24 Ianuarie, domn si al Munteniei — 
Tudor Vrâ 


dr ci 


9 up NAS 


Ey îi 


toate leprele pământului. în 
e viscol si moarte, urzeau «, 
sonirea mândrului domn de pe 


narhi ai Carpatilor. 
arie 1866, Alexandru lon 4 
din toate demnitătile cu 
taranilor săi. Rânjeau de | 
toate pârtile, când s'a răspâi | 


n Neamului Valah, a fost izuu 


să rătăcească pe drumurile a 


a Patriei în inimă, fiul muntilor «, 


t Crucea Suferintii unui n 


sarat si l-a visat mereu pe cului 


tru Domnitor pământean, inf: 


a dacică se stinge in 5 lunie 1873 


ar corpul lui, a fost adus si asezat 


că iducere aminte în pământul del: 


s'a dat numele mai multor sate 


e din Ruginoasa (Fălticeni). 


|, Cahul, Lăpusna, Tighina, lasi, 


san, Covurlui, Dâmbovita, Doroh. 


“acoperi imensul gol din su 

Or, râmas să înfrunte singur : 
ori? Cine să mai apere drepturile 
uit în propria lui tară? în privi- 


i de mari năzuinti a Domnitorului se 
lul însângerat a lui Mihai Y 


"Turda, Horia “Rex Da 


nemesă ură pe roata Bălgr: 


oastea lui de panduri, în mar: 
e Iancu tribunul Motilor, eroul 
lutiei din 1818 si pe toti martirii 
aproape de el. Cuza, a răscolit 

'scuturând jugul robiei milioanelor 
le redă pâmântul de care i-au 

latifundiari. 

t în mâini spada regilor milenari, 
ească cu tot cavalerismul, tronul 
ciei, redându-i demnitatea si mi- 

in trecut. 

a să permită prigonitorii nostri, = 

Imile atilor o fortă spirituală, 

făcut nicicând jocul? a 

a să ne îngăduie a ne desvolta în 

lural, cei cari ne-au vândut intot- 
si ne-au ucis conducătorii! 

ai ai pământului, au uneltit in 
ati cu Iadul si cu întunericul âu 
lia sfintelor idealuri, au Pri- 
si-au aruncat în fundul Pr 


i, să 
toale 


sufletului omenesc de tot 

cei 7 ani de rodnică domnie a 

nd tara din nou în iobăgie: 

torului, crescut din p: 
străbunilor si mar 

ocota corbi străini, adusi de vânturi. 
păstrătoare de legi si datini. de ră 
“crestină, va ajunge adăpost 4 
arilă. Locul Doamnelor $ 


metresele Co 
i vor ocupa al tării si 


banul cel muncit a oane si 
DUE o rigoane 
lor fericiti, Pisi reze 


țirilor 


ii măi drâzni să în 
e 9% ="nilor. 
î si robită străinilor. 
a » pinde la R 
si TAUTI 


CETATEA 


LUuMIxII 


NICOLAE GRIGORESCU: ATACUL DELA SMARDAN 


Anul 1977 si Independenta Noastră 


D. PAULESCU 


Asezat de secole în coastele noastre, nesătiosul 
balaur al stepelor, privea cu ură de moarte mo- 
mentul de renastere natională al unirii din 1859, 
sub domnia lui Cuza Vodă. Nu putea să vadă 
Rusia, ridicându-se ca din pământ un stat inde- 
pendent la gurile Dunării. Panslavismul, a recurs 
întotdeauna la cele mai josnice atitudini ca să ne 
dărâme definitiv. în toate conferintele interna- 
tionale si tratatele de pace si oriunde s'au pus în 
discutie problemele noastre de stat, au urlat ca 
lupii contra libertătii neamului, gata să ne sfăsie. 

"Tulburările din Peninsula Balcanică, dela în- 
ceputul celei de a doua jumătate a veacului 19, 
le oferă Rusilor ocazia de a interveni în acest 
conflict sub masca de apărători ai cauzei crestine 
în primejdie. 


în ziua de 4 Aprile 1877, s'a incheiat o 
ventie între noi si Rusia, prin care se permitea iri 
cerea armatelor rusesti peste teritoriul nostru, iar 
Rusia garanta integritatea teritoriului românesc 

Pe ziua de 19/13 lulie 1877, marele Duce :- 
colai, trimite guvernului nostru o telegramă, ce- 
rând ajutorul si interventia imediată a armatei ro- 
mâne, în războiul ruso-turc. Armata rusească era 
încercuită de fortele turcesti si amenintată să ca- 
pituleze. Trăiam momentul decisiv al recuceririi 
independentei noastre, atât de sdruncinată în de- 

La 14 August 1877, trupele noastre traversează 
Dunărea si intră în foc. Atacuri sângeroase si cu 
pierderi enorme din partea Turcilor, au avut loc 
la Plevna si Smârdan. Pozitiile cele mai întărite 


A si un mir istoric ex: 
5 acol istoric exis. 
legătura indisolubilă ce, |. 
i în traditii mil „CU pă- 

a Au milenare si COonce.- 
ghiul unui îngăduitor fatalism 
latentă, tărânimea reprezintă 


CU PRILEJUL 
ATRIA MUMĂ 


ea însâsi a natiunii, perse- 
a ei istorică si instinctul de 
vare... A 
conceptia acestor tarani, 
0 acceptare senină a desti- 
care învâluie fratern uma- 
terestrul sub veghea ne- 
a astrelor; iar moartea, 
panteistic simtită, e în 
populară o logodnă gran 
cu natura, în care fiinta 
nenească se risipeste fără du- 
întorcându-se în misteru 
irsit al lumii”... (Prof. univ: 
dru Busuioceanu) n. 
De nenumărate ori, pun i 
“noastre au fost încălca “d 
si urgisite; adesea sf 
a si-a pierdut până i 
care izbutise so ape a 
iilor. Dar niciodată N 


e. să i se baljocoreas” 
oastre, să i se b arh de 


s'a urmărit cu o ad. 
răstâlmâcirea traditie, 
ea spiritualitătii noas 


d i, în- 
actualilor ocupanti: "je 
ilor de mult apuse i. 
rai Organic. (* LUCEA 
8) 


E 
j ) 


CETATEA 


LUMINII 


EP APA EALBENAĂ 


Amutiseră tunurile sub cerul anului 1919. Din 
transeele umede de sânge, ingerii mortii vin să 
strângă trupurile sfârtecate ale necunoscutilor eroi 
Turtucaia, Oituz, Jiu, Coti, Ciresoaia, Mărăsti, Mă. 
răsesti, altare de lumină, în care ard spre iarna 
neamului 800.000 de vieti, Ye 

__ Lâcuste uricioase si flămânde se abat peste 
pământul bogatei tări. Pentru piepturile ciuruite 
de gloante si schije, — legi strâmbe de ciocoi si 
prigoane. Dinspre bătrânul Nistru, intunecat se 
arată cerul si oarbele stepe pândesc să ne atace din 
nou. Cine să ne mai apere de sălbatecii cotropitori? 
Zidul de inconstientă si nepăsare, a celor asternuti 
pe trai bun si a profitorilor cocotati la cârmă, cine 
putea să-l dărâme, decât sufletul iluminat al unei 
generatii capabilă de orice sacrificii? Prâbusindu- 
se granitele vitregi, această generatie creste ca din 
apă si se încheagă sub vraja aceluias ideal din 
străbuni. 

În lasii legendelor voe- 
vodale, sub cer moldav, vrea 
destinul să se boteze soldatii 
noului crez, în cetatea stră- 
veche a culturii si unirilor 
noastre nationale. Una din- 
tre odihnitoarele lui coline, 
numită “RAPA GALBENA” 
în catapeteasmă de veac nou 
si mit se preface strângând 
la picioarele ei o tară în- 
treagă de frătii de cruce. 

“Generatia  antibelică 
prinsă în desbatere doctri- 
nară cu comunismul si după război (primul război 
mondial), hărtuită de oscilatiile spirituale care au 
dus la dezorientarea politică de după anii 1919-1920, 
Sa atasat aproape exclusiv problemelor materiale 
de moment. Era de organizat un stat nou si de 
reclădit o tară devastată. Nimeni nu a dat atentia 
cuvenită devastării spirituale provocată de pre- 
zenta în coasta răsăriteană a unei imense forte or- 
ganizată pe ideologia materialistă a marxismului. 
(Un fenomen nou pe planul politic mondial). Ge- 
neratia dela 22, pe care eu o numesc generatie 
eroică, a manifestat plenar constiinta natională a 
neamului atasându-se luptei, deschisă încă din 
1919 de Corneliu Codreanu, contra comunismului. 
Dezorientată cum era politiceste, generatia condu- 
câtoare n'a înteles chemările tinerei generatii, care 
se ridică punând cea mai esentială problemă, a 
existentii neamului si a luat tragica hotărire de a 
o combate cu înversunare. 


Elita acestei generatii, a holărit să reziste “cu 
pretul vietii” constientă de primejdia de moarte 
care ameninta neamul. Atunci a venit hotârirea 
de assasinare a acestei generatii. Ce a urmat stiti. 
Prigoane, închisori, lagăre, assasinâri individuale 
si assasinări, în massă. Cele două generatii s'au 
rupt una de alta. Prin elemente cripto-comuniste 
si prin cele oportuniste dirijate de agentii interna- 
tionalei a treia, generatia bâtrână a fost aproape 
total înfeudată unei politici care nu mai era a nea- 
mului. “Prof. lon Protopescu, Cuvântul Studenti- 
nii în exil N.* 23, 1952. 


“Va veni o vreme când toate neamurile 


regii si impâratii lor. 
locul său inaintea tronului lui Dumnezeu. 
Acest moment final, “invierea din morti” 
este telul cel mai înalt si cel mai sublim câtre 
care se poate inâlta un neam!” zid de 


Corneliu Z. Codreanu 


Asa cum observă d-] profesor lon Protopopes- 
cu, edificiul vechiului nostru stat antebelic, nu mai 
corespondea „Cu noua realitate a vietii publice 
Tara se marise si se vroia stăpână pe destinul si 
teritoriul ei, eliberat de sub cruntele stăpâniri 
Mentalitatea burgheză, rationalistă si indiferentă a 


ideologiei democratice se prăbusea. în locul ei 
crestea o lume nouă, idealistă care intră în conflict 
cu politicianismul înstrăinat, venal si corupt, ce 


ducea tara la ruină. O epocă de mari infâptuir 


nia ITI SI 


reforme nationale incepe, pe răspunderea totală a 


tineretului incadrat în scoala formării caracterelor 


si a elitelor conducătoare pentru viitorul nea- 
mului. 

Dela RÂPA GALBENA, a fost să izbucneas i 
vulcanic, gândul organizării si consolidării frontu 
lui întru apârarea cauzei nationale si crestine, la 
portile unui imperiu fâră Dumnezeu În aceste 
moment critice, agentii Rusiei sovietice orga! 


din umbră actiuni de tur 
rarea ordinei publice, anar 
hizând rândurile muncitori- 


pământului vor învia, cu toti mortii si cu toti MII, prin greve si sabotaje 


Această manevră era susți- 
nută de presa iudeo-masoni- 
că a ziarelor: LUPTA, DI- 
MINEATA, ADEVÂRUL ete 


Împotriva acestei 


Având fiecare neam 


1anevre 
criminale, se ridică lca un 
apărare, chemarea 
la luptă a “GARZII CONS- 
TIINTEI NATIONALE” de 


sub conducerea muncitoru- 


lui Constantin Pancu. Scolile si centrele noastre 
universitare, erau invadate de strâini. Până si în 
rândurile studentinii, pătrunsese spiritul anarhic 


al comunismului, din nefericire alimentat de o bu- 
nă parte din profesori, ca de pildă: Bujor, Parhon, 
Constantinescu lasi etc. 


În acest haos, fără precedent în istoria nea- 
mului nostru, se proiectează ca un miracol, figu- 
rile studentilor CORNELIU ZELEA CODREANU 
dela Universitatea Mihăileană, ION I. MOTA dela 
Cluj, TUDOSE POPESCU si CÂRSTEANU dela 
Cernâuti si NAPOLEON CRETU, SIMIONESCI 
dela Bucuresti. 


Atacurile presei din Sărindar si mituirea au- 
toritătilor publice ca să înâbuse avântul studenti- 
nii, s'a manifestat din plin, odată cu începerea cons- 
tructiei Căminului Cultural Crestin “măreata clă- 
dire care împodobeste RÂPA GALBENA”. 

Siguranta publică, a fost pusă în miscare să 
urmărească pas cu pas activitatea studentinii si să 
sfarme blocul nationalist dela lasi si din celelalte 
centre universitare. 


încercuiti din toate părtile ca'ntr'un Alcazar, 
ctitorii, noului veac păsesc biruitori peste lovituri 
si umilinte. În cântece de santiere si tabere de 
muncă, profesorii, studentii, muncitorii, târanii, 
elevii si copiii uniti până la moarte ascultă coman- 
da de foc a noului lor Fât Frumos. 


D. Dumbravă 


NESCU 


la lumină o idee vitală, ş, 
bănoagă o lăsase să cadă i al 
a aceasta ne putem da seama ia 
“sus amintiti, departe de a fi - 
n sensul istoric al cuvântului, 
| continuare a generatiei care ii pre 
lui să primească tot felul de moa. 
>vâr, se ivise încă din secolul trecui :. 
orului nostru, o grea desbinare. pe, 
neatinsi oamenii vechi ai pământului 
ii, pretuitorii drepti ai traditiilor tării 
devârată aristocratie a neamului si 4 
ncă si azi. În muntii Maramuresulu 
cum urmasii lui Dragos, Bogdan, Balc 
grinzile lor afumate diplome de o 
lară. Aceeasi sigură aristocratie p 
ii”? din Tara Fâgârasului, în Hateg, 
eni, Vrânceni.. Si peste tot, omul 
de ani nu s'a depărtat de tărâna lui, 
depărtează ghinda de trunchiul steja- 
ta parle, dar tot aproape de nobilimea 
DA cea mare a tăranilor, mai râ- 
mâseseră si câtiva boeri de 
neam nu corcituri), legati si 
aceia cu tot sufletul de tradi- 
țiile tării. în fata lor însă, si 
impotriva lor, se ridica tot mai 
semeată o “pătură suprapusă”, 
cum a botezat-o Eminescu, adi- 
că un element dubios si ca sân- 
e si ca suflet, compus din 
străini si înstrâinati. Fiind pă 
mântul nostru” în calea răulă- 
tilor” (vorba unui bătrân cro- 
nicar), câti venetici nu se Pr 
păsiseră printre noi! Neavând 
nicio “mostenire” de păstrat: 
veneticul e totdeauna gata pe 
schimbări: este democrat, pro 


gresist, liberal, revolutiona; 
ă Da 

după cum bate vântul. Vorb 
“ce-am avul si 


cunoscută: 
i ce-am pierdut”. 
ce boierii cu bun simi 
„un zid de apărare. 
pus-o pe sleu în Divanul 
n tăran cun car de minte, 
onjurist” cu o mână de 
neam. Dreaptă. Foarle i 
„partea bătrânilor, fiinc 7 
e a se înteti năvala străini or, eticii 
izie Evreească; iar alături de 
nerosi crestea si numârul "ins 
“importatorilor de forme 
e pe bulevardele E 
le capieste ale spoelii in 
e pe Rosetache sa 
nezeu” (De-ar sii L 3 
ern.. cum Sar mal Ru ul, 
il... Ce înnoiri cu dui! 
în). s-a APU' 
A ca lită desbinare pet ji 
E enii vechi erau înce alind 
C au făcut deplin datorii Pi celessi 


si este i 
asalt, în aceeasi Zi: Ppilor 0 
e cu trupurile câ 


) 
( 


mara Lă 


CETATEA Lu 


LB Dar, în dosul lor, străinii si “instrăinatii” ben- 
cheluiau acasă cu “mironositele” de care pome- 
nesle Eminescu si făceau afaceri “patriotice”, pe 
când soldatul n'avea ce mânca si cu ce se imbria 
iar ghiulelele plesneau în gura tunului. Asa sc 
înlelege pentru ce sufletul genialului poet s'a eu- 
tremurat de scârbă. Inchinătorul de toate zilele la 
chipul lui Stefan Vodă si al lui Mircea la Rovine, 
na gâsil un singur vers pentru acea epocă de du- 
reroasă râlăcire. (Noroc de tărânime si de câtiva 
boieri vrednici cari au linut sus steagul tării.. si 
au biruit!) ș 

Dar, după isbânda dela 1878, a urmat o desbi- 
nare si mai adâncă intre pătura supra-pusa si ade- 
văratul popor românesc. În loc să ne purificâm 
si să pregâlim zi cu zi “ofensiva natională” pentru 
întregirea hotarelor, a venit ghifluirea si destrâbă- 
larea. Lozinca cluburilor a fost: imbogătiti-vă! 
Partidul a luat locul tării, îimbuibatii n'au băgat de 
seamă măcar atât că, la fiecare zece ani, isbucnea 
câte o răscoală, tăranească. Si astfel, la 1907, ne-am 
trezit cu pârjolul cel mare iar prevâzătorilor câr- 
muitori nu le-a mai rămas altă cale decât să tragă 
cu tunul asupra satelor!.. 

A In adevăr, păcâtoasă priveliste! Un stat, ale 
cârui hotare erau incă neintregite, să fie cârmuit 
de o pâtură din ce în ce mai înstrăinaltă de neam, 
dar gata de aliantă cu venelicii pentru secătuirea 
pădurilor, istovirea petrolului, cointeresarea ban- 
cară. industrială... indopându-se zilnic cu idei si 
formule cosmopoliie. (Atât de mare ajunsese orbi- 
rea, incât niste bieli ameltiti de nihilism si narod- 
nism rusesc, un gen de bolsevici inainte de bolse- 
vism — ajunseseră isvor de inspiratie politică pen- 
tru cei dela cârma tării! Asa se explică de ce pă- 
tura politică din ajunul răsboiului mondial fâcea 
la noi impresia unei gloate fără busolă, un fel de 

eratie “interimară”, menită să lină doar umbră 
pământului, până va veni alt rând de oameni, mai 
constienti de interesele statului. 


insă păcatul nu te păsuieste. Pe neasteptate a 
isbucnit răsboiul, iar slăbiciunile au iesit repede la 
iveală. Timp de doi ani, până la intrarea în luptă, 
cluburile partidelor au devenit un viespar de intrigi 
si un ticălos târg de constiinte. Pe unii îi ameteau 
banii agentilor de coruptie, pe altii îi inebunise pa- 
tima personală sau de partid. Câte uri individuale 
nu s'au îmbrăcat atunci în mantia patriotismului! 
Anume corifei ai vietii politice si-au schimbat de 
azi pe mâine atitudinile în chestia externă, numai 
pentrucă adversarii lor ocupaseră pozitii unde nu 
mai încâpeau si ei! 

Astfel, răsboiul a început fără pregătire, cu 
rusinea dela Turtucaia, si a ajuns la rana mortală 
a păcii dela lasi, iscâlită la Buftea. Nam avut 
parte să lipsească măcar “mironositele” din dosul 
frontului si camuflarea la pârtile sedentare a pa- 
triotior cu afaceri. Obrazele subtiri nu s'au sfiit 
să-si arate civismul, luând comanda pompierilor 
si a brutăriilor. Noroc-din cer până în pâmynt 
noroc-că mai rămăseseră încă neatinse două is- 
bânzi morale: Inimosul avânt al trecerii peste Car- 
pati (cea mai înaltă manifestare de solidaritate 
natională, dela arderea Sarmisegetuzei si până azi), 
si admirabila epopee dela Mârăsesti, cu strâluci- 
tele episoade dela Jiu, Robănesti, Bâlarii, Toprai- 
sar, Mărăsti si Ciresoaia. Dar ce enorm contrast! 
Deoparte păcatul si păcătosii, iar de alta parte 
biata gloată ascultătoare si îndrăgostită de târâna 
ei, jertfindu-se sub comanda ofiterilor eroi, cari 


MINII 19 


i] 


lrageau deavalma cu s 


dă de cartuse, murind 
a fost tot norocul 

De aici a iesit si a dou: 
trarea în Budapesta 


Dar, 
partid a isb 


val de străini s'a revă 
vandutilor si instră 
CU ZI, ceas cu cea 


nistraue de lol fe 


rile. Niciodată element 


clandestin) 1 


porul romi 

pe fată: un veneti 
pelecă murdară santin 
armă lăngă sipetele ci 


destul nici A ve 


cand ostrea larui lea ne asi i 
ment, iar functionarii stal 1 nu primea 
lunile, s'a găsi! es 
dăruiască miliarde fali 4 
evreu.. Atât de depari ajuns după 
binarea intre poporul românesc si 
il cârmuiau 

Dia fericire, Eminescu urisc b 
neamului nu pierisc ti. Din tara lui H 
Oltenia lui Tudor, din marea Mold a Stef 
Vodă.. si de peste tot, tinere as - 
trezit ca dintr'un somn de moarte ievelatia ce 
mare pentru sufletul celor lipiti de tarana aceste 
tări a fost regasirea doctrinei aceluia care 
nal cel dintâi congres pan-romănese 
Caâstigul cel mai mare experienta profundă si 
uimitoare, petrecuta cu noi, e aceasta i gasil 
cheia deslegării noastre din în erecul nedume- 
ririlor; ea stă în pilda luptările ostri de 
dată. 

Privind spre toti cei mai buni, dela Bălces 
si până la Eminescu, drumul mântuirii fusese găs 
Tineretul si-a dal seama că desbinare, pe 


care ne-a adus-o secolul al 19-lea si invazia strai 
nilor, trebue înlăturată. România trebue să fie de 
aici înainte a Românilor, si numai a Hor 
(dar a Românilor adevărati, nu a celor cari 
mintit, vânzându-se pe sub ascuns dusmanilor 

Citind si recitind dureroasele pagini ale lui 
Eminescu despre elementele parazitare (ma 
si mai vechi), tinerii au găsit pe adevăratu 
educator. 

Căci după ce poti cunoaste pe un pedagog 
natiunii? Si care e datoria lui cea dintâi? E ac 
ta: să descopere centrul sistemului sufletesc al ge- 
neratiei pe care o îndrumează, soarele acestui sis- 
tem, adică ideea cardinală pentru care trebue să 
trăesti, iar, dacă e nevoe, să si mori pentru ea. 
Ideea e aceasta: Să mântuim neamul românesc de 
sub apăsarea străinilor si instrăinatilor. Regresiu- 
nea teritorială în tot lungul hotarelor, regresiunea 
demografică (în ce priveste natalitalea, sânătatea 
si omogenitatea etnică) si grozava regresiune eco- 
nomică sunt acum fapte pozitive pentru constiinta 
tuturor celor cari au ochi să vadă si urechi să audă. 
Tinerii de azi (nu e vorba de cei amortili cu stupe- 
fiante fizice si intelectuale), tinerii adevărati îsi 
dau seama câ poporul nostru nu e un copac atins 
de bâtrânete, pe cale să i se usuce câteva ramuri, 
ci e atins de o adânca râceală chiar la râdăcină. 
Viermii cari îi rod mâduva trebuesc asa dar scosi 
repede si aruncati. Nu mai e timp de amânare. 


, adunând pe toti Românii su 
r mânunchiu si sub o Minna 
nească si monarhică. înlătura 
ta si neghioaba tactică a par tide! 
ii cari ne-au invadat tara si 
cătuse: e întreg poporul român, „Mata 
sat și paralizat pe atâti conduca, 
ti cu blidul de linte al consiliilo, 
in prin jerifirea lor de bună 
un fică sufletesti a tuturoj BR 
mai simt Români. Cu sângele lu, 
vindece rana înveninată a de. 
“ Aceasta este semnificatia ; 


lati? Vom vedea. Un luu. 
cei doi eroi cari au înfruntat 
0 de credintă, o generatie 
hotarelor României. Priy 
nine 0 epocă nouă începe 
ui românesc. Generatia in- 
neri eroi, cari ali mers cu 
tii, chipul vostru se înaltă 


iua când România va fi a 
ru are chiar de pe acum 


Mehedinti (lan. 1937) 
E — Membru al Academiei Române 


| NOSTRI 


| între anii 1907 si 1918, isto 
E ria noastră este străbătută de 
- lupte si sacrificii imense 
Je-am găsit întotdeauna la 
iserucea conflictelor si antu- 
ismelor dintre marile im- 
Ne-am râzboit mii de 


dusmani interni si externi, 

să ne conservâm fiinta na- 

nală. Cine poate uita, sâl- 

ităcia cu care au fost masa- 

ți tăranii nostri în 1907, 

culati impotriva asupririlor 
sti? 


A S'au implinit 50 de ani, de 
când, zeci de mii de plugari, 
lămânzi si goi, au preferat să 
ară secerati de mitralierele 
or, decât să fie robi 
oatati în mod barbar de 
latifundiarilor strâini, 
stăpâni peste tarâ. 


um după un deceniu, 
i tărani năpâstuiti, au 
nenit prin vitejia lor 
urile năvălitorilor de pe 
fronturile de luptă, cul- 
d în legendara victorie 
câmpia  Mârâsestilor 
de adâncă recunos 
aducem, ostasilor fran- 
"ne-au ajutat în râz- 

a! noastre natio- 


Franta nu ne-a uiti! 


CETATI 


„CUM A MURIT CâI 


Am plecat din Parta la ora patru, pent 
mai lungă si penibilă etapă a marsului La [. se ai 
abator. Această etapă a avut nu mai i ti i da 
de kilometri. Prin Timisoara trece ! gi: i I-A 
toată priceperea ordonantelor noastre vie ape pi 
un pachet de tigări, nu a dat nici t0), bea în | 
Orasul e înnecat în intuneric si tăcere irma 
străzi pe care m'am plimbat cândva case în ei 
am stat, locuri prin care mi-am purtat s sere stele 
si visurile. Niste avioane germane [iti ee zor 
dar nu se întâmplă nimic. Nici nemtii aa b aa 
bardează si nici antiaeriana noastră nu activi sli ! 
Am mers apoi toată noaptea, de data mire 
coloana s'a lungit pe mai mult de 10 kilometri, 
regimentul nu mai făcea impresia unei unitâti 
a unor grupuri de dezertori.  Hozinanta abia — 
mai misca, iar eu abia mă mai pot tine în se ra pe 
la opt, coloana se opreste pentru regrupare. Ofi- 
terii se prezintă colonelului si-i spun pe ton destul 
de ridicat că nu se mai poate merge fără un lun 
repaos. Soldatii cad pe jos, ordinele nu-si iai 
roduc efectul, când ofiterii sau subofiterii recurg 
bât pentru a se face ascultati, soldatii îsi duc 
mâna la cap pentru a se apâra, dar nu se mai 


4 Spre 


Prives 


— Omorâti-mă, spune câte unul, dar nu mai 
pot merge. 

— Ce sâ fac? răspunde colonelul. Ati auzit 
ce a spus generalul. Si contra spuselor generalului 
Stoenescu, s'au ridicat atunci atâtea înjurături 
câte suflete avea regimentul. Unele in gând, unele 
soplite, iar altele spuse tare, cu ură. 
pu. Cu utale s'a făcut regruparea, foarte multi 

oldati lipsesc, dar cei cari nu mai pot asculta ordi- 

ul generalului sunt caii. Câtiva au căzut, au fost 
pe iarbă si acolo s'au întins ca să nu se mai 
„ Conductorii de la cărute le aduc stiulete de 
b de pe câmp, dar acestea nu mai spun nimic 
dobitoace. Le privesc cu indiferentă, ne 
ese pe noi cari ne-am adunat în jurul lor, unii 
Bpiteg Si a început să ploaie, mărunt, jilav. 
nandantii de batalioane si companii coboară de 
pe cai si-i pun la cârute. Descalec si eu de pe ho- 
zinanta, dar îmi dau seama câ nici ea nu mai 
poale si că în curând are să cadă. 

Peste câtiva Kilometri intrâm în această jal- 
nică situatie într'un sat sârbesc, Si ceiace vedem, 
ne umple sufletele de revoltă. Pe toate gardurile, 
de la toate geamurile ne rânjesc figurile învingă- 
torilor: Stalin, Lenin, Molotov, etc. Pumnii si 
dintii se strâng, dar nu avem ce face. Si iată că 
abia iesiti din sat, auzim mirati pe sosea, tropole 

cai. E Mânciulescu care vine călare pe un cal 

e toată frumusetea, ducând alături alti doi cai, 
Pan 4- frumosi si voinici. Colonelul îl priveste 
t. 

I-am luat de la bolsevicii stia domnule colo- 
nel, raportează Mânciulescu, Toate grajdurile sunt 
pline. Nu sunt numai caii lor ci ai nemtilor cari 

pârâsit în retragere. Au avut noroc porcii âs- 
că nu a trecut pe aici nici o coloană de Rusi 
vedeau ei pe dracul. Ce-si inchipuie ei că dacă 
"pus pe Stalin la ferestre, Bolsevicii i-ar fi crutât? 
e colonel, să oprim coloana si să ne apro- 
m cu cai, îsi termină Mânciulescu peroratia. 
tlul stă pe gânduri, nestiind ce să facă. S'au 

1 toti ofiterii si însfârsit, hotărirea e luată. 
ciulescu pleacă însotit de vreo douăzeci de 


soldati si peste ! 


LUMINII 


ITANUL URSU 


( 


NS 


1ovora 


E na 60) Oe i 
găsesc procedeul recomand : M se , 
vine cu argur i 3 Ap Mal 1 
E irgumentul care să-mi 
rile de constiinț ipicasca m r 
4 | 
autat de i 
. i-vă d bă d e căţ a 
noi sunten i u 
m vino i, ci porcii âstia d | 
ce i A le a i ) 
Hu ne-au dat caii per i ” . 
] i u i 
) la rupere 


frontului din Mo 


Pentru mine, Mă 


cum zice el. E ras 


0 scot pe Rozinanta de la câr 
pe camp intru i 
. 3 j i 1 ian de porumb, iar cu încalec pe 
pecialul adus de Mânciule : 
Si coloana se repune ' j 
i sui MI in miscare Hozinanta 
Ei ipi cu lăcomie câuiva uuleti di ri | i 
Cand a va - ! d 7 
1d a vazut câ se depărtează « a MI 
rap după noi. Merge un timp la pas la 
nei, dar apoi iar o porneste in tra 
decât atunci când a ajur | 
d a ajui ingă n g 
niusu i 
Husul pe lângă care biata Hozinanta pari 
mânz Mi se umezesc ochi ord 
deabinel ma bu că iezie 
abinelea. Imi dau seam i Hozinanta 
mai poate merge mult, chiar daca r] 
seaua pe ea. Deaceia îi spun ordonante 1 caute 
- m de frânghie si s'o lege de un po 
iozinanta a incercat să se delasez dar nu mai 
are nici macar atata forta ca sa nul 1 biet 
hlujan de porumb 
Primul sat unguresc în care am intrat, se nu 
meste Batonvya. E um sat mare, frumo o po 
pulatie ungurească si românească | marginea 
gin 
saluiui ne-au iesit inainte cu pâine si re aulori 
tatile în frunte cu cei trei preoti; ungur, sârb si 
roman Nu intelegem rosti acestei intampinari 
dar mt lâmurumn repede Lei tre preoli nt roaga 
să râmânem măcar trei zile în satul lor 
Ca să se mai linisteasca lumea, ne explica 
preotul român 
Dar ce sa întâmplat părinte? intreaba colo- 
nelul. 
Prăpâdul lui Dumnezeu, domnule colonel 
Au trecut Rusii pe acolo N'a rămas femeie 


nebatjocorită. La început au scâpat câteva, caci îsi 
puseseră câte o perină pe burtă ca să creadă Rusii 
câ's insărcinate. 

Bine părinte, se adresează colonelul preotului 
sârbesc, dar si cu dumneavoastră s'au purtat râu! 
Dumneavoastră ati fost aliati de la inceput, nu ca 
noi Românii. 

Parcă au vrut antichristii ăstia să tina soco- 
teală de ceva! Noi le-am spus, le-am vorbit de 
“Tito, de ce vreti, dar ei ne-au râs în nas. 

Râmâneti domnule colonel, măcar două-trei 
zile, se roagă preotul ungur. 

Si apoi de aici, de la Batonya si până la Tisa, 
am fost primiti pretutindeni cu pâine si sare. Si 
doar între noi si Unguri e o ură de o mie de ani! 
Si nici ai nostri nu se poartă complet corect cu 
populatia, dar pe lângă Rusi, soldatii nostri sunt 
socotiti îngeri. Se duce vestea din sat în sat câ vin 
Românii si autoritățile pregătesc pâinea, sarea si 
discursul din care nu lipseste vbugămintea de a 
râmâne câteva zile în localitatea lor. 

Relatiile între noi si Rusi au râmas aceleasi. 
Ura soldatilor nostri a atins paroxismul.  Intr'o 
zi am ales pentru noi un drum mai scurt peste 
câmp si am trimis cârutele pe sosea. Si cărutele 
nu ne-au ajuns decât peste patru zile. O coloana 


ti Cta cu care am fosț 
1 spus Cerne tuturor celor ce.) 
„ar tându-i pericolele la care 
mineată a fost ridicat si du, 
„unde, Ceilalti ofiteri ai şe_ 

lini de lacrimi, Cerne era 
inea el-că nu e ras, hui 
in care avea sculele de ras, 


Ofiterul care umbla toată ziua 
i lepădase cismele nici de lini, 
la care se expunea din cauza 
olsevici, cât si a ordinelor 
egorice: ofiterii să fie îm- 
ntru a limita pierderile. 
e care nu citea nici cârti și 
conceptie a lui, aparte, des- 
E drept câ aproape nici 
nimic această formulă, 
i ra nazistilor”, dar voiau 
1 prizonieratului în Rusia, pri- 
ană moarte. Si totusi, nu au 
români au fost pâcâliti. S'a lua! o 
nu i se poate găsi cu usurintă o 
ate măsurile rusesti. Din regi- 
eseră eliberati numai cinci ofi- 
ru căpitani. Ceilalti luaseră 
era explicatia eliberârii celor 
ecialisti. Erau câutati in 
brandturi 120. Pe câpitanul 
i, dar îl trimiseseră direct 
“a mai trece pe la partea sc- 
umnezeu sâ-l ierte-mi-era ca- 
ar nu mâ întelesesem cu el 
terului Mos Teacă, îngântat 


cu ostentatie baretele “Cotul 
d”, si totusi era un filo-englez 
seama că în acele momente a 
i filorus. Credea ca atâtia 
vor lăsa în ghiarele Rusilor, 
i cu el, fără sâ pot ajunge 
să-i explic câ a fi filo- 
orus si în această situatie 
aruncă barelele. 
ii ne vor pune într'o zi pe 
“Inainte de a fi trimisi pe 
ta să te întreb: “Tu stii 
Eu unul mor linistit: 


"a inarea războiului, am afla! 
se în muntii Tatra. Soarta nu 
| ă-l întreb pentru ce a murit. 
de 15 octombrie suntem trecuti Tisa 
inte de a pârâsi Tisa Fold 
a a capitulat, deci drumul 
a va fi doar o plimbare: 
să urmeze, aveam să aflam 
a să fie asa de usoară cum se 
geam cauzele. Numai mult 

m să gasesc explicali”» 
de lo i 


ura lui Skorzeni. 


ul de vase avea să se îâ“ 
rupâm pe malul vestic, du! 
impie netedă că palma. 
mim, aceasta a 1% 
anti ânem în 
L Ă le e întrând pe 
dvi „Satul e practic pâras! 4 
iliva bătrâni si copii. Int 
ă care era goală. Sci” 


„asa e 


eva paie de chibrit si găsesc o lumânare. ( 
Cale pe furculite si cutite de rd ca si 

i odeiele sunț sfâsiate, 
arca ar fi fost cârpe cu bea ru poate Arazrdure, 
Rusii dormiseră acolo înaintea noastră Prti s 
4 teribil, e frig si deaceia caut sâ-mi : n 
ulsia la vederea dunelor murdare, mă Freie 
aut să întru in pat. Dar când ridic duna nă 

2 îngrozit: fosneau pâduchii. Mă imbrac cca 
si în altă cameră gâsesc o canapea de iele 
e care mâ întind imbrâcat si tremur până la Pia 
d scol si examinez 
: casă de oameni cuprinsi. Bidie a n nota 
Femei tinere si 


te sertare găsesc un sâpun. Cu aprovizionarea 
asta pe loc”, am terminat toate si deaceia bag 
pu gat [E tuia. les după aceia pe drumul sa- 
e două sute de metri, dar mă întorc si pun 
punul la loc. 
„| Fereascâ Dumnezeu, mă loveste mâine-poi- 
mâne un tao si nu asi vrea sâ mâ gândesc în 
4 mele clipe câ aceasta se datoreste unui săpun 
furat. E drept că nu toti ofiterii si soldatii nostri 
lu dat dovadă în campania din Ungaria de scru- 
pule din acestea-unii dif ei isi făcusera rost si de 
bijuterii dar asa cum am spus, pe lângă Rusi, ai 
iri erau considerati de Unguri drept îngeri. Si 
Ungi erau dusmanii nostri seculari. 
ÎN i comandant de batalion, maiorul Ghită, 
eXI situatia si plecâm apoi la o recunoastere 
a terenului. Ne găsim într'un cap de pod foarte 
redus de unde divizia rusă care-l ocupase până la 
ea noastră, s'a retfas pentru a fi trimisă in 
altă parle. Aici Tisa formează un cot, aproape un 
unghiu cu vârful câtre Est. Divizia a pus două re- 
gimente în linia l-a(5 Dorobanti si 21 infanterie), 
4 ndcă regimentele sunt formate numai din două 
atalioane, regimentul nostru, al douăzetilea, a fost 
îi în două, dându-i-se fiecărui regiment din 
linia l-a un batalion ca rezervă. Colonelul nostru 
a rămas fără comandă si deaceia a râmas la Est 
de Tisa. Divizia nu mai are astfel nici o rezervă, 
du-se prin aceasta un principiu de tactică 
entar, dar Rusii nu-si bat capul cu aceste flea- 
curi. Tot la Est de Tisa se găseste si artileria, adică 
cele câteva tunuri întârite cu brandturile de 120 
ale infanteriei. După recunoastere instalam bata- 
lionul la vreun kilometru Vest de satul în care 
dormisem imapta, fat ce se numeste Tisza Va- 
sarkony. : 
Trec trei zile de liniste relativă. La linia l-a 
se aud în răstimpurisschimburi de focuri de infan- 


terie sau răbufhituri de artilerie. Zâmbesc când 
mă gândesc la colonel care a rămas dincolo de Tisa 
si care e desigur nelinistit. De la Jebel unde a 


fost vorba de formula salvatoare si până aici, co- 


) lonelul a câutat să nu fiu niciodată prea departe 


de el. ş 
Neavând ce face discut cu maiorul Ghita sie 
acesta.se arată sinaben. E drept că el a venit până e 
cu trenul si nu a avut ocazia să vadă ce am 
văzut noi, dar oricum, atitudinea lui mă miră. Si 
el mi-a sesizat sentimeptele mele anti-ruse si dea- 
„ceia, dela început, între noi se stabileste o răceală 
e 7-4 nici unul nici celălalt nu-si dă silinta să 
9) L . 


E = 
. Fi . 


aj i La A 


Cerary 


A Lumina 
92 
Giru ( ş 
[i j ", er ] i “sp , 
4 O furie dir A : 
duc la maior ST dia : Îi > 
e Vu-i 
linistit P 
Catâ-ti di ] 
încurajeze Ung rii e rrăi-ra m ] 
"perene | al auzit câ Ungaria 
Nu prea bse e maior 
. Eu s am d m de oameni hotăriti 
inaintez douăzeci de kilometri 
In care directie? ] treb « 
Cum în care directie”? 
Inainte sau inapoi? 
Se pare câ maiorul nu apreciază gluma mea 
î.. i aa casei ce serveste drept post de 
comanda de batalion si privim spre | 
nu vedem nimic altcev tere en iaaie de fu, rari 
de praf. Doi soldati rusi râtăciti, se apropie de noi 
si ne salută. Maiorul intră re pede în casa de unde 
se intoarce cu o sticlă de tuică si un pâăhărut. IL 
ofera amicilor bolsevici câte un păhărut dar acestia 
nu par prea satisfăcuti per ei desigur, nici sti- 


cla intreagă nu ar fi fost ma Eu îi privesc 
ct o ura pe care zadarnic incerc s'o as und După 
ce a servit aliatilor, maiorul toarnă si pentru mine 
in acelasi pahar, dar eu il refuz hotărât. Dacâ ar 
fi aici Mânciulescu desigur câ nu sar multumi nu- 
mai cu atât. De data aceasta ura mea nu mai ce 
dirijată contra Rusilor ci contra maiorului însusi 
Maiorul observă. 

De ce mă privesti asa Vrabie? 

De ce le-ati dat tuica domnule maior? îl intreb 
eu revollal. Acestora trebuie să le dăm otravă, nu 
tuică. 

Maiorul mă priveste incurcat, apoi mă trimite 
la compania câpitanului Dumitru, pentru a vedea 
care-i situatia. Incalec, si pentru a-mi linisti nervii, 
pornesc într'o goană nebună. Noniusul meu pare 
a se simti în pustă, în elementul lui. Dumitru mă 
primeste cu prietenie si amândoi mergem pe linie, 
unde soldatii îmi dau explicatiile necesare. Arti- 
leria ungară a pilonat numai batalioanele din linia 
l-a, pe aici au căzul numai câteva proiectile de ar- 
tilerie grea, dar nu au produs nici o pierdere. Ne 
inapoiem la postul de comandă al căpitanului Du- 
mitru si desfundăm o sticlă de vin. Bem amândoi 
în tăcere. Se zice că ei ce mor pe front au o pre- 
simtire a apropierii sfârsitului. In cazul lui Dumi- 
tru, această presimtire a fost absentă. Dumitru isi 


re lucru 


bea paharul linistit si a doua zi nu avea să rămână , 


din el decât o grămadă de carne hârtânită. 

Nu terminâm de băut al doilea pahar si auzim 
lovituri puternice si nervoase ră Intră „gâ- 
fâind un soldat si transmite că nului Dumitru 
ordinele maiorului Ghita. Câpitanul Dumitru tre- 
buie să-si ia compania si să se dirijeze în grabă 
spre postul de comandă al bataliogului._ P 

Ge-o fi vrând domnule câpitan?'mă întreabă 
Dumitru. e 

bă Nu stiu Dumitre. Prob s'afhotărit să-ti ia 
compania si să meargă cu eddouazeci de kilometri. 

„ Incotro? intreabă căpitanul Dumitru, neprice- 
pând gluma. Inapoi, îi râspund eu surâzând: un 
surâs amar. d E 

Gluma era mâcabră. La postul de comandă „" 
al batalionului nu-l mai gâsim pe maiorul Ghită 
ci nemai un agent de transmisiune care ne trans- 
mite ordinul de a ne dirija câtre Tisa, deci inapoi. 

EI - 


. e 9. .- 


.. 


24 CETATEA E ar 
. sei "2 Ad, 28 age . 3 3 
ea e 9 —” o ideie ce s'a dovedit apoi a fi fost bună. In bin 


Ordinul era mai lung si mă privea p 
buia să 


mă dirijez 


eg nimic si deaceia îi 
ea Si doctorul mă lămureste total. zi 

Suntem înconjurati, domnule_ căpitan. e 
spune doctorul. O coloană blindată a atacat dea 
lungul Tisei, dinspre Szolnok si a inceudiat bacu- 
rile cu care trecusem. Ni s'au tăiat toate legăturile 
cu spatele. Domnul general K ce se gâsca at 
cercului, a încercat si a reusit să se strecoare până 
la noi. Desi se găsea în afară, văzându-si unitatea 
incercuită, a intrat în cere pentru a împârtăsi soar- 
ta ofiterilor si soldatilor lui. 

Unde-i generalul? intreb eu aiurit. 

In casa aceasta. i b 

Nu mai am limp să discut cu doctorul, căci 
din casă iese maiorul Ghită. Acesta vine cu un 
nou ordin. Compania a 7-a, de sub comanda loco- 
tenentului de rezerva M. va merge la Tisa contra 
Germanilor, iar eu cu restul batalionului trebuieste 
să merg înapoi pentru a organiza apărarea satului 
contra Ungurilor. Situatia e gravă. Regimentul 5 
Dorobanti a fost sfărâmal! total, resturile lui au tre- 
cut Tisa inapoi dar au fost luati prizonieri de nemti. 
Singur regimentul 21 infanterie mai tine pozitia, 
dar nu se stie cât timp va mai putea-o face. Ungu- 
rii au atacat si cu tankuri. 

II privesc batjocoritor si am o poftă nebună 
să-i amintesc chestia cu ultimele proiectile trase 
de Unguri înainte de a sterge putina. Dar îmi dau 
seama că momentul glumelor a trecut de mult. 

Batalionul nostru e rezerva diviziei, singura 
ră imi mai spune maiorul înainte de a ne 

Soldatii au înteles că se petrece ceva grav si 
BE în jurul meu ca eri când simt DR 
ră Aa E ani Săpunaru acela redus din co- 

» n orele ce aveau să urmeze 
un carnagiu. i 

Ajuns pe locul ordonat îm ăsuri Ş 
puse de State, intai plutoane puse a di 
pozitia mea, precum si cele patru mitrali ] 
mele, pentru o resistentă dis pt 

E perată si fârâ iesire. 

Cu Ungurii nu e de glumă. Dinspre Nord incep 
pei: e cu supei „redlamaiii E Borbhaati, 
întrun haos de ned regimentul 21 infanterie, 
doctorul B. infricosat, se pa pă Alinei 
teva relatii, dar ace i a a că 
pata cătay, căi ee rd ga îi este fatală, câci 
sănilanal 0. m Naee scurte ie as! apă ta 
ma! » îleg- 
ca un englez, îl cunosteam de mult, caii 


ra dar A “4 n 
în bâtaie, dar tă iri o mitralieră, o pun 


deschide focul îmi vine 
» 


nu puteam distinge dacă ocupantii erau Unguri 
Români fugari. Deaceia trimit un sergent pe 
dig, stabilesc cu el un cod de semnale si rămân j 
asteptare. Teribilă asteptare, în orice caz. Scrp, 
tul ajunge în dreptul bârcii, ridică capul deasup 
digului si îmi face semn să nu trag. Peste cât 
minute, sergentul e din nou în fata mea. In ba 
era colonelul A. comandantul regimentului 5 D 
robanli, a cârui unitate fusese practic distrusă. si; 
tuatia este deadreptul disperată. Divizia nu nu 
are artilerie, si chiar munitia de infanterie c y 
sfârsite. Bruma noastră de artilerie ce se găsea lu 
Est de Tisa a fost făcută prizonieră de coloa 
blindată germană încă din cursul diminetii. 

Fiindcă terminasem instalarea unitătii si lua 
sem toate măsurile-mă rog toate măsurile ce s 
puteau lua pentru a muri în pace si onor, mă in- 
drept câtre casa unde mi se instalase un telefon in 
legătură directă cu generalul K. ce-l oprise pi 
maiorul Ghită cu dânsul. 

In casa cu telefonul găsesc pe căpitanul Ursu 
si pe doctorul Câusan, în bună dispozitie. Ursu e 
comandantul unitătii de anticar-aceasta de îndată 
ce am intrat în Ungaria-o biată unitale de tunuri 
de 47 m/m bună doar să atragă focul tankurilor. 
O unguroaică tânără le face pârjoale de carne. 
Unde o fi descoperit Ursu unguroaica, e o enigmă. 
De la intrarea în acest sat nu văzusem decât femei 
bâtrâne si urâte. Dar se zice câ betivii au noroc. 
Ursu goleste pahar după pahar. Pe pat, subloco- 
tenentul Dumitrache e în agonie. A fost rânil 
grav, Căusan l-a pansat, dar din privirile docto- 
rului, priviri din care mă obisnuisem să trag con- 
cluzii încă de pe frontul din Moldova, înteleg câ 
sfârsitul e aproape: Dumitrache e rânit în stomac. 
Ursu e sgomotos. 

Bine ai venit Vrâbiută, mă întâmpină el luân- 
du-mă în brate si sărutându-mâ. S'a sfârsit co- 
media Vrăbiută. Câteva ore, si apoi... marea câla- 
torie. 

„Sar părea că Ursu se bucură. II privesc cu 
interes si reconstituiesc toate capitolele jalnicei 
noastre tragedii de la 23 August incoace, reconsti- 
tui atitudinile căpitanului Ursu, atitudini pe care 
ceilalti le suspectaseră totdeauna. Si iată câ Ursu 
fusese sincer. In aceste momente, când, asa cum 
spune el, de câlătoria din urmă ne mai despari 
câteva ore, Ursu se arată de un antirusism feroce. 

Da, da Vrâbiută, gata comedia... Si e bine 
asa... Să se prăbusească toată baraca asta împu- 
tită si noi să ardem ca soarecii... Ascultă la mine 
Vrâbiută prietene, e mai bine asa. Cel putin murini 
ca ostasi... Cei din tară cei cari au pus focul bara 
Să si cei cari s'au bucurat la venirea eliberatori- 

or, vor muri ca sclavii. Vor avea o moarte lentă... 
lentă, dar sigură... Si rusinoasă!... Moarte de 

sclavi... 
si ae pe un scaun si incep si eu să mănânc 
nina re Ospâtul acesta dinaintea mortii m! se 
mate a ru. air se miscă în vârtul pi- 
= Prea a pp agonizează sublocotenentul Du- 
li ba dugit din obraji, e a"! e 
aie si mai ochii se mai miscă incet, dar nu n“ 
pe? seama dacă ne mai vede si dacă mi 
isi ege ceva. Mi-amintesc de ziua când ne-a dus 
A Pg parca sina intrării Rusilor in Bucuresti, e 
ce a răpda goste cu fata maiorului Constantine E 
sa di se gândeste Dumitrache în aceste ulli- 
dle au pm pentru ea mai sunt ultimele sizalori 
îs d pelor. La picioarele patului, în genu» 
rge des lacrimile ordonanta lui Dumitrache: 


Serviciu Divin Pe Frontul de Răsărit 


Soldatii Nostri în Luptă cu Armatele Întunericului 


Făciii Nemuritoare întru Biruinta Crucii 


Sia 

| ) e fâc 

Inteleg, d eu am . 
sute de soldat 

Raspundere? Ce-i aceia răspundere? BR 
derea a cateva sule de soidal Alti a a 
punderea a 20.000.000 de suflele s u s'au n 

la asta. Sau gândit cum să se aranjeze « a 

Dumitrache a miscal pe pa Penti 
dată. Corpul i s'a destins, pe figură a lunecat 
schimonositură si apoi a rămas nemise Ore 
nanta isbucneste in hohote de plâns. Mă apropi 
si-i trec mâna pe figură lui. Dumitrache e linistit 
parcă doarme Ochii i-au râmas larg deschisi, fixi 
parcă m'ar privi, parcă ar vrea să mă întrebe ceva 
li inchid pleoapele si rămân câteva clipe în tacere 
Ursu nu da nici o atenta E] îsi umple din nou 
paharul si-l goleste apoi di ir'o înghititură 

Da Vrâbiută, când Ungurii vor fi la fereastră, 
voiu apăsa pe trăgaci. Da, asa va muri Ursu, capi- 
tanul Ursu cel alcoolic. 

Si telefonul tărâie. La capătul firului e gene- 
ralul K personal. Imi dă ordin să las numai un 
ploton cu apărarea satului si eu cu restul batalio- 
nului să mă îndrept spre postul de comandă. Ii 
dau ordin ordonantei lui Dumitrache să se ducă la 
companie. Acesta îi sărută mâna mortului, îi în- 
cruciseaza bratele pe piept-eu uitasem să fa 
aceasta-se mai opreste o clipă în usă să-l privească, 
si apoi pleacă. Doctorul Câăusan mă însoteste, 


Ursu rămâne cu unguroaica si cadavrul lui Dumi- 
trache. 


Printre cei râmasi în vială în urma luptelor 
ce au urmat, nu figura căpitanul Ursu. Nimeni nu 
l-a văzut din clipa în care l-am părăsit în casa din 
satul Vasarkony. Fără indoială câ a murit si e 
probabil că a murit asa cum imi spunea el: ca un 
alcoolic. Sau-cine stie? — poate ca un intelept. 


CETATEA LUMINII 


GROPARII EUROPEI SUBJUGATE 


5 EUROPA RECLAMA JUSTICIA 


Acaba de celebrarse en Moscu el cuadragsimo 
aniversărio de i Revoluci6n Bolchevique. La 
prensa mundial le dedic păginas y măs păginas, 
historiando los cuarenta aiios del regimen comu- 
nista, a partir de Lenin y sus seguidores que le- 
vantaron las banderas rojas el las murallas de Pe- 
trogrado, para extenderlas desputs a toda Rusia, 
la mitad de Europa y mâs de la mitad del Asia. 


Desde aquel bajo-mundo clandestino de antes 
de 1917, hemos llegado, en cuarenta aiios, al mun- 
do comunista de nuestros dias, con sus Sputniks y 


CHURCHILL 


con la pretensi i 
rr i e: mpi îi levar sus conquistas măs allă 


EI gran desfile militar 
! se cel î 
ao, en la Plaza Roja de Moale Alia ret at 


on ver por la 
es y los nuevos 


por lo: i iti 
' 5 Vieios politiqueros, no ofrecian nin 


Las promesas de 
tencias occidentales se ind hrigă ai 
a îă 


ROOSEWELT 


en el terreno de las armas, con la URSS, no a! 
ron la tension nerviosa. Quienes conocen li 
tăria de estos ultimos cuarenta ahos, no creci 
en promesas, sino que esperan una revision 
de la politica y de los procedimientos empl: 
hasta hoy. 

Yo me atrevo a culpar a las potencias occi. 
tales por el advenimiento del comunismo al pu! 
en Rusia en el afio de 1917 y por la entrega de | 
ropa oriental con măs de 100 millones de habit: 


STALIN 


tes, en 1945. Historicamente estă demostrado quc 
fuc Inglaterra quien arrastrâ a la Rusia zarista a 
la aventura belica de 1914, que fuc Francia, me- 
diante sus Embajadores en Petrogrado, quien in- 
trigara contra Alemania y Austro-hungria, ocasio- 
nando a Rusia una guerra que no era necesaria. 
Y cuando las masas comunizadas, alentadas por el 
descontento Y las derrotas rusas, se levantaron. 
a hicieron, o muy poco, si se quiere, entregundo 
e Zar y su familia al pelotân de fusilamiento. Pe 
0 esta es una historia vieja y conocida demas para 
Ser narrada de nuevo, 'Todos o casi todos los res 
Ponsables estin muertos u olvidados, solo vicios 
"Os recuerdan nombres y errores. 


pi i que estă fresco alin en nuestras memorias 
18 i ao de los acontecimientos en los ultimos 
95, a partir de 1939, hasta nuestros dias. 


Vale la pena hacer una crono] 
va de ese desenvolvimiento que « 
mayor crimen politico de la his 
Pacto de Yalta. 


El Tratado de Versalles impueste 
tencias victoriosas en la primera Gus 


ia retrosnert 
iminara e 
toria modern 


llevaba el germen de la injusticia Pro aa 
derecho de a autodeterminaciân de “fak za bla 
primero que se violo fue precisamente « = de 
Checos y Slovacos, fueron forzados a conuia 

un solo estado. Fuc creado e] POIVOI i EI DEII 
canes: Yugoeslavia, obligando a Croatas. S) a 
y Montenegrinos a someterse a los Sie. T EI 


Macedonios repartidos entre Grecia. Pula 

Yugoeslavia. Los austriacos de] Tirol pede 2 

puestos bajo el dominio de Italia y mail ; = e 
alemanes separados de su pais, entregados î |. 
ferula de Polonia, al crear el famoso a de 
dividir Alemania en dos, mientras otros de sii 
territorios pasaban a integrar el nuevo estado ( he 
coslovaco. En tanto, Rusia, abandonada a las ră 
das rojas, proclamaba la hora de la revolucion 


mundial. 


a 


y 


Este es el cuadro de Europa despues de Ver- 
salles. La Sociedad de las Naciones, creada en 
Ginebra para garantizar este nuevo orden, demos 
iro, al poco tiempo, su impotencia e inoperancia 


Era pues l6gico que el descontento de los pue- 
blos por un lado, y la agitaciân comunista por el 
otro, dieran como resultado el nacimiento de los 
movimientos Fascista y Nacionalista, en una reac- 
ci6n natural contra esa agitanci6n y contra el 
dictâmen de Versalles. Es que las injusticias siem- 
pre son causas de nuevos pleitos. 

Mas tarde, la U. R. $. S., reconocida por los 
gobiernos de todo el mundo, emprendia su marcha 
de conquista sobre los demis paises europeos y, 
al tratar de apoderarse de Espaia, encontramos 
la reacci6n vigorosa del General Francisco Franco, 
que en una lucha herdica de tres aios, consiguio 
derrotar a los rojos, mientras la inconciencia poli- 
tica de Inglaterra y Francia llevaba a estos paises 
a apoyar, moral y materialmente, a los comunistas 
espanoles. La contribucion de los voluntărios ale- 
manes e italianos, en la guerra espaiola, y la del 
valiente grupo de Legionarios de la Guardia de 
Hierra de Rumania, que sacrific6 sus mejores 
hombres en Majadahonda, fueron prueba de con- 
ciencias anticomunistas, aunque no todos lo com- 
comprendieron asi. 

Lleg6 el aîo de 1939, y como era de esperar, 
las reivindicaciones de Alemania se hicieron paten- 
tes, en tanto que la Gran Bretaia volvia a imponer 
el viejo y nefasto curso de su politica en Europa. 
Despuds de ceder en Munich y dando espaldas a 
las garantias ofrecidas a Finlandia, en ese mo- 
miento atacada por Rusia, declare la guerra a Ale- 
mania, cuando €sta decidi6 resolver por la fuerza 
su problema territorial con Polonia. 

Sin justificar la acci6n de los alemanes contra 
Polonia, dejemos constancia de la venalidad poli- 
tica de Ingaterra, que alegaba las garantias conce- 
didas a Polonia, en su ultimatum contra Alemania, 
dejando al mismo tiempo la entrada franca a las 
tropas rusas que avanzaban por el lado opuesto de 
esa naciân. Es acaso explicable que las garantias 
que con tanto afân defendia Inglaterra, solo com- 
prendieran en lo que se refiere a Alemania ? 0 
lâgicamente debemos comprenderlas contra cual- 


1cTrat Ce 

V ersalle Es sta d 

Dese ( Ş j f 
pes i e s 
i 
iusia se beneficia i ] 
| S s se s ara Ni 
£ iestr s 1lema $ i 
Fueron los bon )S gl eam nos los 
que devastaron los ciudades europeas, desde los 
Pirineos hasta el Oder, desde Hamburgo hasta So- 
fi os que condenaron en Nurembere a 
lo “criminales de guerra”, cometian los 
mIsmos crimenes que sus acusados 

Lo que acontece en el curso de la lucha tiene 
explicacion, cuando nd justificaci6n; pero, como 
justificar la entrega e toda Europa oriental, con 
maăs de 100 millones de habitantes, a manos de los 
rusos? Y esto fuc en una conferencia, bajo un 


ambiente donde con frialdad se pudo pensar y cal- 
cular. El crimen de Yalta, — no se puede calificar 
de otro modo ese tremendo genocidio politico 
quedară imborrable en la historia de los pueblos 
subyugados por los comunistas. Es que los seno- 
res Churchil Yy Roosvelt olvidaron las atrocidades 
cometidas por los rojos, contra su proprio pais? 
No recordaban los crimenes de la CERA y del 
NKD'W y los fusilamientos de Katin? No podian 
figurarse los representantes occidentales la suerte 
que esperaba a los pueblos que pasaran a la domi- 
naciân comunista? Aceptemos el dilema; incons- 
ciencia o propâsito deliberado. En cualquiera de 
los casos la actitud de Roosvelt y Churchill consti- 
tuve un delito en la historia. Los miilones de 
escravos, deportados, presos y asasinados y las viu- 
das, hucrfanos y refugiados en esta parte del he- 
misferio, los acusan y condenan. 

Ahora que las potencias aliadas ayer con la 
U. R. S$. S., reconocen los errores cometidos por 
sus antiguos gobernantes, tienen la responsabilidad 
de reparar y emplear toda su energia y sus posibi- 
lidades morales y materiales, para que la liberdad, 
tantas veces cantada cuanto violada, sea restabele- 
cida en su verdadero sentido y proyeccion, como 
el respeto a la democracia y a la autodetermina- 
ci6n de los pueblos. 


Sâo Paulo, 1957 


M. de La Deya. 


CETATEA LUMINII 


RA 
SI 4 


BASARA A FAR i PORT NATIONAL DIN BASARABIA 
Îl î HUCOVINA nonocga 

armata noastră a cai au implinit 40 de ani, « 

de mâvule tr CUrâtat pământul Bucovinei și de când 

a izgonit Mea ice bolsevizate. Deer 

Basarabia, care sia reintor e apa uta 


eta dela Viena, desmembrează în chip criminăl 
nat „ez noaptea de 30 August 1940. Acest ac! = 
violentă, e li A Germaniei, zmuls prin amenintare $i 
cunoscut d psit de ratificarea neamului nostru *! ner€ 

e marile puteri. Sceleratului de Carol al 21* 


ce-i 
Dâsa, că se prăbuseau hotarele tării? 

ul ceia , nâpâstuit la el acasă, ind 
Nimeni nu-l cele mai negre umilinti. Nimeni nu-l apără: 
pământul, -l ajută. Păgânii, îl robesc sufletul si-i jefuest 


ură 


De 
pe toate drumurile strâinâtătii, strigâm întrun pro 


unanim, câtre toti cei ce i-au sâpat mormântul, câ Y 
încurând de toate fărădelegile lor. — N: D 


or 


HAIDUCUL RADU ANGHEL 


Spaima tiranilor, miseilor si vânzători- 
dare. cari trâiesc în imaginatia popo- 
imejdie pentru tară. Un Toma Alimos, 
vor sterge din sufletul târânimii 


Priviti-l, înarmat pânâ'n dinti. 
lor de neam. Haiducii, sunt figuri legen 
rului, pentru pitejia lor în ceasuri de pr 
Grozea, Corbea, Tunsu, Jianu, în veci nu se 
noastre. 

RADU ANGHEL. alături de 
pe potecile muntilor si codrilor, urmărili de poterele 
dârzeniei si dorului nostru de libertate. 


fratii nostri, în sumane negre, cari râtâcesc 
bolsevicilor, este simbolul 


n care să se desprindă, specificul 
nu At onală. Cum a evoluat aceas- 
Obiectivele cucerite de su: 

stri mari în domeniul artelor, 


le, : mplitatea, note caracteris. | 


da nc st . Împletirea artei noa: 
ul d tic al istoriei. Până si 
i bătute uneori de aceas- 


'e când se cuvine să amin 
bun, care n dăruit Univ” 

lecă românească, a scris 

i gorescu si Luchian: * 
ă al luror artistilor de ta 
de nefericire, în cusi lui din 

„pe străzile orasului SC des 
mesele sângeroase ale 0 

n Răsărit. 


pozitia din 19 + Ah 
Umbra lui stăruii | 


sleriv 
Till 


“os din 
e 


A 00 Dă al «d 
a pu 


de frământări si ne 


ri, care să se ocupe pe larg de. | 


a SR 


BISERICA TREI ERAHI DIN IASI SCULPTATA IN PIATRA 


tor în spirit modern, pentru pictura noastră. Co 


Jorismul lui nu reprezintă numai viziunea intensă 
tea direct si pasionat. EI re- 
ii n'o 


tul păre 
pretentios i 
de expresie decât pene n'a 
"a lansat manifeste. Dar în simplita- 
intensitatea colorilor, 
telegere a prob fun e 
i o orientare atât 
prindă, într'o vreme când pictura 


scu. E în ea însă, mai 
„ interesul nou al pic: 
fel înteleasă, a unui 
simplitate de desen: 

ea unei lumini care 


turelor, totul evoca nu 


ui, de o gamă blon- 
vibrantă, apropiată de 
dmirase pe un alt Mil- 
i, în care realismul rus- 


n Cunos iti 
cuta compozitie Toaleta c. 


entru a cita lucrări care pot 
Bsi A sfârsitul activitatii 
E: DE exemple ale acelorasi 
N aeau £ urile brun-roscate 
> a a pastelurile lui D A 
e care le întâlnim atât 
să inatde prin 1906-1907. 
= ui Degas (a celui din- 
ri formale apare mă ia 
îsi tntâmplâtoare. Viziun tu 
i: consecintă 
ar Deleni picturii 
x efului si clar-obscurului 
= E, pictură prin expresia 
: e panel, care înlocuia 
ia plan uri de colori si tonuri 
acestor colori, la stră- 


vizarea ei până la în- 
creatia lirică. Niciodată 
nu s'a potrivit mai bine 
maci sau de crâite pictat 
urmă, când lucra penibil 
- era ca o inventie a flo- 
pe dinăuntru, printr'un 

itia de care am 


ină, sub aparenta sim- 
e 


pasă 


1930. Criticii olandezi au fost cu 
i de Luchian. Unul din ei, Jan 
Nieholm, scria intr'o cronică, in Maasbode: 
intre (aceste tablouri) o Vatră atât de impresio- 
nantă (Bucătăria dela Brebu, din colectia Cioflec), 
în care zidul alb e zugrăvi 
ce e obisnuit si ap 
cât ne aduce amint 
Dar nouă atâta sfin- 
oastră 


la Amsterdam în 
deosebire cucerit 


nebăgat 


ropiat, 
oala noastra 


e de sc 


Se născuse undeva Pr 
lorga, ca George Enescu. 
nasc oamenii în Botosani! 

de ALEXANDRU 
L “ROMÂNIA” 15 oct. 


BUSUI OCEANU 
pxTRAS din ZIARU 1956 U.S. A: 


CETATEA LUMINII 


"Art du Paiusan houmiin 


- Au cours de son histoire si tourmentee, 
le peuple roumain a cr6e un folklore d'une 
extraordinaire richesse. Une rare sensibilite 
seste &panchă dans des erâations aussi variees 
quw'originales. 

Resistant au înfiltrations &trangăres et 
longtemps ă Pâcart 
de la civilisation et 
de ses tendances de 
nivellement,  Pâme 
roumaine a conserve 
intact un besoin puis- 
sant de crâation ar- 
tistique qui se mani- 
feste aussi bien dans 
la poâsie, la musique, 
que dans les artes 
plastiques. 

La poâsie popu- 
laire roumaine reflă- 
te le temperament 
profond des rou- 
mains, leur vie so- 
ciale d'autrefois et leur historie si mouvemen- 
tee, toute pleine d'&v&nements tragiquzs, W'a- 
ventures fabuleuses, de hauts-faits hâroiques 
et sublimes. Un fatalisme spâcifique se dâ- 
gage de cette poâsie. C'est un fatalisme lucid, 
tres peu mâtaphysique, realiste et &claire, sans 
aucun mysticisme. ț 


II contient une sorte de râsignation, mai 
aussi une rsolution forte de date d'abord 
pour vaincre les difficultes; un fatalisme qui 
exprime une profonde expârience de la vie. 

Tous ces traits se retrouvent dans 
chants populaires que Pon appelle “DOINE"ee 

Ces sont des ch i 
e ina ansons d'amour, souvent 


„d a 
populaire exprima sa e Atel le poâte 


sentiment profond et rsista i 
ment que l'on nomme a TO i a je e. 


im '4aui “dor”, mot 
una 
niaa. pas d'Equivalent dans les autres lan- 


Dans les contes populaires roumains 
: 
parait un autre aspect du folklor national ra 
Li 


Cu acul, fusul, furca si războiul, îmbogătesc 
mamele noastre arta nationala. 


contes roumains sont pleins d'entrain, riches 
d'incidents de toutes sortes, animes comme des 
romans d'aventures. 


Le merveilleux et le surnaturel se mâlent 
toujours ă une vision râaliste. On peut retrou- 
ver les mâmes caractăres dans la musique po- 
pulaire roumaine. 

Dans les profon 
deurs de la sensibi- 
lite populaire, la 
demareation entre 
musique et potsie 
est  changeante et 
peu precise: le mot 
“DOINA”, en rou- 
main designe aussi 
bien la po6sie que la 
melodie sur laquelle 
on la chante. Par de- 
lă ces manifestations, 
ce qui caracteris= 
Vâme populaire rou 
maine, c'est son art. 

La particularite essentizlle de cet art c'est 
tout dWabord la stylisation qui apparait ă la 
fois dans la dâcoration de la maison paysanne, 
dans les costumes, dans les tapis et tissus, dans 
le faconnage avec art des plus simples usten- 
siles et objets mânagers, dans l'&maillage d=s 
poteries et dans V'ornementation si ingânieuse 
et si variâe des oeufs de Pâques. 


Voiei par exemple, les merveilleux tapis, 
les nattes et les couvertures que les femmes 
roumaines de toutes les râgions tissent pour 
recouvrir les banquettes et les murs de leurs 
maisonnettes, si simples, en torchis et en pis€. 


„La couleur dominante des ces tapis diffe- 
re d'une region ă Vautre. Mais que ce soit le 
rouge vif et le jaune 6clatant des tapis olte- 
pa, ou les couleurs sombres d'un vieux tapis 
pp itibien, ce qui nous frappe partout c'est: 
care îm pita des dessins, la disposition 
dente ă illa”, figures et la tendance ev! 


E. Martonne 


+ 


vi atat 


PORTI SCULPTAT 


E DE ȚĂRANII NOSTRI 


i fe a 
7] 
aa] 


fa 

] 
ş 
- 
+ 
4 
4 
4 
+ 
j 
+ 
. 
* 
+ 


Pe 
4 
A * 
. 
LA 


SE 

ÎL — 
“m 
Bă 

de oaste 


>, 


ariei A 
5 TAMĂR 


ITU: paciEi 


E 


MIHAIL EMINESCU 


' RUGĂCIUNEA UNUI 


Puteri să pue'n bratul ce-ar sta să ma ucidă, 


Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, 
Nici sâmburul luminii de viată datat 

Nu era azi, nici mâine, nici eri, nici totdeauna 
Căci unul erau toate si totul era Una; 

Pe când pâmântul, cerul, văzduhul, lumea toata 
Erau din rândul celor ce n'au fost niciodată, 
Pe-atunci erai tu singur! Incât mâ'ntreb în 
Au cine-i zeul cârui plecâm a noastre inemi? 


„El singur zeu stătut-a'nainte de-a fi zeii, 
Si din noian de ape puteri a dat scanteii 
EI zeilor dă suflet si lumii fericire, 

EI este-al omenirii izvor de mântuire 

Sus inimile voastre! Cântare aduceti-l 
El este moartea mortii si invierea vietii! 


Si el imi dete ochii să văd lumina zilei, 

Si inima-mi umplut-a cu farmecele milei, 

în vuetul de vânturi auzit-am a lui mers 

Sin glas purtat de cântec simtii duiosu | viers, 
Si tot pe lâng'acestea cersesc inc'un adaos: 
Să'ngâdue intrarea-mi în vesnicul repaos! 


Să blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, 
Să binecuvinteze pe cel ce mă impilă 
S'asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă radă, 


sine-mi 


DAC 


S'acela intre oameni devină cel dintâi 
Ce mi-a râpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. 


Gonit de toată lumea prin anii mei sa trec, 
Pân'ce-oi simti câ ochiu-mi de lacrime e sec, 
Câ'n orice om din lume un dusman mi se naste, 
C'ajung pe mine insu-mi a nu mă mai cunoaste, 
Că chinul si durerea simtirea-mi a'mpietrit-o, 
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o, 
Când ura cea mai crudă mi sa părea amor, 
Poate-i uita durerea-mi si voi putea să mor 
Strâin si fâr * de lege de voi muri'-atunce 
Nevrednicu-mi cadavru în ulită larunce, 
Părinte, să-i dai coroană scumpă 


S'aceluia 
câinii, ca inima-mi s'o rumpâ: 


Ce-o sa asmule 


lar celui ce cu pietre mă va izbi în fata 


Indurâ-Te, Stăpâne, si dâ-i pe veci viata! 


Astfel numai, Părinte, eu pot să-ti multumesc 
Că Tu mi-ai dat în lume norocul să trâiesc. 

Să cer a Tale daruri, genunchi si frunte nu plec; 
blestemuri as vrea să Te induplec, 


Spre ura si 
flarea-Ti suflarea mea se curma 


Să simt câ de su 
Si'n stingerea eternă dispar fâră de urma. — 


ape repezi curg 
în cale, 

in umedul amurg 
ic eterna jale. 

"apei se'mpletesc 
ce duc la moară 
mamă, te zăresc 
e'nir'o căscioară. 

Pe vaira veche ard, 
d din vreme'n vreme, 


Ju stingerea'n bălaie, 
umini cu umbre-amestecând 
colturi de odaie. 
tine două fete stau 
Si torc în rând cu tine; 
„ Sunt încă mici si tată n'au 
„Si George nu mai vine 
Un basm cu pajuri si cu smei 


CETATEA LUMINII 


MAM 


George Cosbuc 


A 


Incepe-acum o fată, 

Tu taci si-asculti povestea ei 
Si stai îngândurată. 

Si firul tâu se rupe des, 

Căci gânduri te frământă, 
Spui soapte fără de'nteles, 

Si ochii tâi stau lintă. 

Scapi fusul jos; nimic nu zici 
Când fusul se desfiră... 

Te uiti la el si nu-l ridici 

Si fetele se miră. 

O, nu. Nu-i drept să te'ndoesti 
La geam tu sari de-odată, 
Prin noapte-afară lung privesti — 
"Ge vezi?” Intreab'o fată. 
“Nimic... Mi sa părut asa”. 
Si jalea te răpune, 

Si fiecare vorba-a ta 

E plâns de'ngropăciune. 
Intr'un târziu, neridicând 

De jos a ta privire: 

“Eu simt că voi murin curând 


"Că nu-mi mai sunt în fire... 
“Mai stiu si eu la ce gândeam? 
“Aveati si voi un frate... 

“Mi sa părut c'aud la geam 

“Cu degetul cum bate. 

“Dar n'a fost el... Sâ-l văd venind, 
"As mai trăi o viată, 

“E dus, si voi muri dorind 

“Sa-l vad odată'n fată. 

"Asa vrea poate Dumnezeu, 
“Asa mi-e datul sortii, 

“Să nam eu pe băiatul meu 
“La cap în ceasul mortii”. 
Afară-i vânt si e'nnorat, 

Si noaplea e târzie; 

Copilele ti sau culcat — 

Tu, inimă pustie, 

Stai tot la vatră, 'ncet plângând: 
E dus si nu mai vine! 

S'adormi târziu cu mine'n gând, 
Ca să visezi de mine. 


DE LA NOI 


Octavian Goga 


Jin slavă, cerescule soare; 
i mu-ne tie, azi sufletul nostru 
te să zboare. 
e si tul, pribeagul drumet, 
icul boltii albastre, 
parte pe aripa lui 
igă noastre. 
departe, spre soare, răsare, 
r ăt de foi din dumbravă, 
ci cetluile în marmură rece, 
clipele noastre de slavă, 
ti acolo, viteji pârcălabi, 
a cinstitilor vornici. 
i în cinstea de lege si tară, 
ul credintei statornici. 
si tu, arhanghel bătrân, 
sfânt voevoade, 
s strălucirea norodului tău 
usman de noroade, 
dreaptă, de spada 
ovestile slovei, * 
fioare de numele tău 
codrii Moldovei... 


ta sfântă, 


fruntea'n tărână, plângând azi ne vezi 


Azi masteră-i vremea... Acum văduvite 


Zac sfintele tale otele Aa 
Si luna când trece prelung se'nfioara, 
Căci vede rugina pe ele. pa 
Amarnic ne poartă pe strâmbe cârari 
Vicleana si vitrega soare. A 
Mărit voevoade, — în tara ta azi 

Si vise si fulgere-s moarte... d 
Măria ta! Sântem bătuti de nevoi, 

La noi în zădar ară plugul, 

Căci holdelor pe arii ser spicul de aur 
străinul le fură belsugut. i 
uri i mirea me cu jertfele laudei, 
Dar n'avem nimica la Casa... 


Măria Ta! Toate străinii le duc 


si ai cu lacrimi ne lasă... 
beer ra cu totii nevestelor noastre 
Să plângă cu lacrimi de jale, i 
Potopul să însatiie plaiuri si munte 

ă telele tale die: 
a ripree în soare isi nou strâluci-vor, 
a s din a ta'mpărâtie:. ee 
eee pie crai nana, crai nou să le ncinga, 
Trimite, rugămu-ne tie! 


scas de lua, 
a tua noite 
V 1 pelos caminhos da fome 
vento. 


descoberto o poema, 
espigas floridas de teu passo, 
descoberto a vida. 


O BOMFIM € um poeta que expe- 

ntou em 15 anos de poesia tâda uma 

de emocâes, de sensagâes estâticas, 
eformas em todos os sentidos que lhe 
possivel penetrar e que a inspiracâo 
imp6s, atravâs de grande vivância po&- 

e de profunda compreensâo humana. 
Sincero e honesto estă denunciando fran- 
co e decidido rumo para muito alto e 
muito sârio. 208 a 
i Homero Silveira 


EI 4 TTL. 


Yo no te puedo olvidar 
porque lu eres la madre de nuestro 
como podria olvidar tus carinos 

y el dia que nos unimos ante el alta 
Tu amor me sigue como una s 

en todo el sitio, en bien yen el mal 
bajo el cielo claro como un cristal 

tu amor es o unico lo que me ulumbra 
Pensar en ti es como estar conligo 

tan lejos y tan cerca al mismo tiempo 
a li te dedico el mas hondo sentimiento 
de hombre de camarada y de amigo 


Madri 1947. M. DE L/ 


SYMBOLISME ET PSYCHANALYSE 


La pensâe symbolique n'est pas le domaine exclusif de 
Venfant, du poăte ou du desâquilibre: elle est consubstan- 
tielle ă âtre humain: elle precâde le langage et la raison 
discursive. Le symbole râvăle certains aspects de la râa- 

_lit& — les plus profonds — qui dâfient tout autre moyen 
"de connaissance. Les images, les symboles, les mythes, ne 
sont pas des creations irresponsables de la psyche; ils T&- 
pondent ă une nâcessite et remplissent une fonction: met- 
re ă nu les plus secrâtes modalites de Vâtre. Par suite, 
eur &tude nous permet de mieux connaitre lhomme, 
homme tout court”, celui qui n'a pas encore compose 

ec les conditions de histoire. Chaque &tre historique 

rte en soi une grande partie de Vhumanite d'avant IHis- 

ii C'est lă un point, certes, qu'on n'a jamais oubli€, 
me aux temps les plus incl&ments du positivisme: qui 
qu'un positiviste que homme est un “ani- 

et regi par les mâmes instincts que ses frâres 

Constatation exacte, mais partielle, serve d'un 

de references. On commence ă voir aujourd! 

partie anhistorique de tout âtre humain ne va 

e“comme on le pensait au XIXe siăcle, dans le 

mal et, en fin de compte, dans la “Vie”, mais, 

ine, biturque et s'âlăve bien au-dessus d'elle: cette 

storique de I'âtre humain porte, telle une me- 

du souvenir d'une existence plus riche, 
Lorsqu'un âtre histori- 

un occidental de nos 


reint: 


ur redescendre aux sources les plus pro- 
ia nic e: maintes fois, il rintăgre, par 


les images et les symboles qu'il met en cuvre, un stade 
paradisiaque de homme primordial (quoi qu'il en soit de 
Vexistence concrete de celui-ci; car cet “homme primor- 
dial” s'avere surtout comme un archetype impossible ă 
pleinement “rtaliser” dans une existence humaine quel- 
conque). En 6chappant ă son historicite, Phomme n'abdi- 
que pas sa qualite d'6tre humain pour se perdre dans 
P'“animalite”; il retrouve le langage et, parfois, Vexperien- 
ce d'un “paradis perdu”. Les râves, les reves 6veilles, les 
images de ses nostalgies, de ses dâsirs, de ses enthousias- 
mes, etc., autant de forces qui projettent V'âtre humain his- 
toriguement conditionn€ dans un monde spirituel infini- 
ment plus riche que le monde clos de son “moment his- 


torique”. 
(CINAGES ET SYMBOLES" par Mircea Eliade) 


GENESE DE LA TRISTESSE 


Point d'insatisfaction profonde qui ne soit de nature 
&cheances proviennent de notre incapacite 
de concevoir le paradis et d'y aspirer, comme nos malaises 
de la fragilite de nos relations avec l'absolu. “Je suis un 
animal religieux incomplet, je souffre doublement tous les 
maux"”,—adage de la Chute et que lhomme se repăte pour 


N'y parvenant point, il en appelle ă la mo- 
au risque du ridicule, le conceil 


plus triste”, lui repond-elle. 
u Bien et de lES- 


religieuse: nos di 


rale, dâcid€ 


— CC 


CETATEA LUMINII 


-? 
n 
*» 


di did“ 
dag. 
daa 4. 


y 


N. BÂLCESCU 


Gravura de AL. BASARAB 


i „Apostol îndrumător al neamului. Un nou Zalmoze al 
timpurilor moderne. El ne-a aprins în suflet eroica râbdare 
si hotărire de a lupta din râsputeri “cu atâtea potoape de natii 


ce se vărsară pe pământul nostru”, 


„„_ Istoricul si mucenicul, apăru_în lumina culturii si ci- 
vilizatiei crestine, ca simbol al adevăratului nationalism. 


Si sa stins pe drumuri de surghiun, departe de t 
noastră, subjugată de aceleasi hoarde ari orz droit 


+ BĂLCESCU MURIND 


“De pe plaiu'nstrâinării, 
“Unde zac si simt că mor 
“De amarul disperării 
“Si de-al tării mele dor, 
Vâd o pasăre voioasă 

“ Apucând spre răsărit, 
“Si o rază luminoasă 
“Si un nour aurit, 


— “Nouras pătruns de soare 
Unde mergi cu dorul meu? 


— "Am solie roditoare 


Dela sfântul Dumnezeu, 
Să mă las în Românie 

Ca să crească mii de flori 
Pe frumoasa ei câmpie 
Ce o plângi adeseori!” 


"Pâsărică sburătoare, — 
* Unde meri cu dorul meu?” 
: Am solie'ncântătoare, 
"Dela sfântul Dumnezeu, 
“Să duc glas de armonie 
"Târmurilor românesti 
Si să scald în veselie 
“Inimile ce jelesti! 


"Du-te rază strălucită, 

"Du-te, mică păsărea 

“Si pe tara mea iubită 

“Mângăieti-o'n lipsa mea! 

“Iar tu nour de rodire, 
“Fă să creascâ'n sânul sâu, 
Cu verzi lauri de mărire 
Floarea sufletului meu!” 


V. ALECSANDRI 


“Rază vie călătoare 
“Unde mergi cu dorul meu? 

“Am solie'nvietoare 

“Dela sfântul Dumnezeu, 
“Să depun o sărutare 

“Pe al tării tale sân, 

“Si s'aduc o alinare 
Jalnicului tău suspin”! 


î SFÂNTUL GHEORGHE 


RADU GYR 
Asa cum Te-a scris iconarul cu mâna slângace, 
Pe platosa Ta cerul se face 
Sânge, jeratec, bulboană... 
Zâmbind, biruesti în icoană. 
Zodii mari Te impung, ca berbecii, în piept. 
Cu umărul drept 
Sprijini albastre furtuni, 
Chipul Tău vine din rouă, din stânci, din goruni, 
Din auroră si din izvoare. 
Frunte de grâdină, obraji de vâltoare. 


Curcubeele iii dau, văjâind, târcoale, 
Amiezele de aramă se culcă domoale, 
Ca niste lupi imblânziti la picioarele Tale. 


Armăâsarul Tău năâvăleste, se frământă, joacă, 

— Puhoi de munte înspumat pe fund, de răstoacă — 
Si sulita Ta de ger carpatin 

Spintecă cele nouă limbi de părjol si venin 
Sinfrânge pucioasa trupului dărz de jivină... 

Sfinte, tâmăetor ca o grădină, 

Sfinte, cu pavăză de lună plină, 

Sfânt Gheorghe, sfânt de lumină, 

Lancea Ta pe care zâmbeste 

Sau fulgeră crunt Dumnezeu, 

Lancea Ta de viscol si curcubeu Dâ-o Neamului meu 


OAMENI ÎN OPINCI 


LUI ARON COTRUS 
Port opinci, câciulă si suman, 
nu's nici fricos nici năzdrăvan, 
îmi apâr credinta si glia, 
altarul, livada, mosia... 
Nu urâsc pe nime, 
că Dumnezeu mi-i drag 
durerea mi-o cânt haiduceste 
din fluer de fag... 
Dar când cutitu'mi-ajunge la os, 
*mi'ntore sumanul odată pe dos. 
Si fluerul meu minune se face măciucă, 
dusmanului moartea în frunte să-i ducă... 
„.. Alteum, sunt linistit, 
de dimineată si pân Lasfintit 
îmi ar sau secer ogorul si cânt... za 
(poetii mă cântă în versuri si spun c'as fi sfânt) 
Altii mă fac de nimic sau mă'njură 
după ce mi-au luat botul de pită dela gură. _ 
Ieri, domnii s'opreau pe-aici doar să ne ceara 
să-i alegem, c'or avea grijă de noi si de Tară. 
Astăzi, ca furii, vin nădrăgarii cu fata de boz 
să ne spună de “progres” si “colhoz”... 
'Tac s'ascult si scuip mocâneste... 
(Cum le-as întoarce capul la spate domneste!) 
Dar fiinde astept 
s'astepl 
s'astept, A 
Plec capul cu barba în piept, 
cutitul vrerilor mi-ascul 
si's mut. A 
Ci de-or veni să-mi ieie pământul, 
pământul meu, 


al meu 

De când l-a fâcut Dumnezeu — 

tălharii acestia zăluzi si tehui, prize 3 

iartă-mâ Doamne, dar sâ stii ca ti-i mântui! 
Nicolae Novac 


LA ICOANĂ 


Din câ * 
(Dincolo de trufia d 
în adevă l| sa- i Ţ 


Scris romaneste 
Din prag în pra 


Si să-l fi închins 


In piatră, în lacrimă si cuvânt 


Ce splendid: sâ'ndrăznesti să spui: sânt, 
Să poti urca temerea si metafora'n 
Doamne, Doamne, 


TI 


IZecisicinci de caderi si de ă 


lată, după pa 


Inteleg câ'mpărâtia Ta-i pe pământ 

Ca si numele tâu mare si sfânt 

la-mi, Doamne, dragostea si du-o la frati 
Celor ce zac în întuneric, sub gratii, 


Celor din morminte, din America, din Carpati 
Du-le-o cu inima si cugetul tatii 

Care toate le stie si iartă 
Mân 
In mlastină, în pădurea cu fiare, 

Pe muntele suferintii (când plâng si se ceartă), 
Si numâără-le, Doamne, numai anii din fapte; 

Si de vei decide culesul, precum merelor coapte, 
Intinde-le mâna, înspăimântând temnicerii; 
Vâd. Doamne, din eterna Ta catedrală, 

Rarâul jertfei si-al Invierii... 


-le, Doamne, fruntea prin noapte, 


Iartă-mi, cuvântul durerii, din veac, 
Am stat prea mult în umbra lui: nepulincios si 
[sărac, 


Dar văd că vine, de-acum, biruinta Tăcerii... 


Asa mi-au mârturisit si strâmosii: oierii 
Si legiunile Romei în Neamul meu dac: 
Murind în picioare, eu spre tine mâ'nchin: 
Câ'n valea plângerii esti prigonit si strâin... 
De-acuma, în inimă, la Icoană, 

O să-ti împlinim Cuvântul fârâ prihană. 


00 ANR. 
lon Tolescu 


Nu mă arunca dela tine, nu mă pierde, 

Ramură sfântă, ramură verde... 

lată câ toamna mă prinde'n rugină 

Si mă smulge dela sânul tău de lumină. 
Păstreazâ-mă doar ca să flutur în vânt... 
Nu mă arunca să putrezesc pe pământ... 
Cine sâ-ti mai poarte freamâtul, cine, 


Când vor câdea zăpezile peste mine? 


a 


CETATEA 


3 "CÂNTAREA ROMÂNIEI” 


mms Niste venetici de sânge străini zisu-ne- 
a ne-au in 
Al nostru e pâmântul si acei ce locuese 4 
pe dânsul... 
Ale noastre câmpurile... ale noastre dealurile... ale 
noastre 


AĂRTURII ICONARE... 


=) i 

„Mă adun la altarul visurilor de altădată, fre- 
_) donând adânc, în inimă, versurile de colind ce 
ȘI au rumenit si aromat cerul splendidei ridicări 
„dela “Iconar”: i 

A langa una iaeă 

„ Sta'n genunchi si se ruga, 

„La Mâicuta Precista, 

Cu Pruncul alătureă... 

În veacul ce vuia asurzitor de formulele goale 
si batjocoritoare ale lui “15 cai putere”, noi în 
preajma fagilor si a Sucevitelor, ne răcoream 
fruntea în mireasma de sfială si frumusete a aces- 
tui colind de peste veac. Si cadelnitam smerenie 
crestină în catedrala gândului românesc, auzind 
chemâări de departe, de mult departe. Si multe din 
neomeniile de atunci, s'au prăbusit..... 

“Sufletul nostru va sta dovadă, frati iconari, 
pentru toate cerurile. Scriu pentru ce-ar fi bu- 
curie si linistire, desi luminile aleargă pe străzi, 
a nebunie”. 

în 1935, Mircea Strâinul, vedea pasul, tipărit 
în lut, al metaforei dela capâtul drumului, unde 
călătoria e ajungere. De dincolo de propriul bul- 
gâre de târână, el vedea străzile, marile sosele ale 
nebuniei de azi, si se refuza INI iR, - Viaul are 
nevoie de sângerarea etuă. etul iconar a 
fost si rămâne Maii pentru toate cerurile, de- 
păsind toate granitele exterioare si fizice, râmă- 
nând mărturie întru frumos si adevăr. Rugăciune 
mioritică. Zare de colind: numai una mioreă... 
Mircea Strâinul s'a risipit, stranie si aromitoare 
lumină, în tot ce-a scris. Pe cârările veacului nu-l 
vom mai putea întâlni, decât primindu-i cuvântul. 
Iconarul a tăiat granite mult mai mari, decât un 
nume. Înseamnă mult mai mult, decât atât... 

Suferim pentru că ne-am întors. Eram în re- 

ia neamului si am crezut că putem confu nda 

a de cetate, cu propriile noastre alunecări în 

în icoanei, metaforă si rugă- 

orit pe merideanele zilei, în 
ui material. Si suferin- 
absolut, rămas viu în 
marilor drumuri, pur- 


dee 
Qi i, fata de noapte 
niste albatrosi ai altor lumi, aie iadficat 
în noi... j E 
(LIBERTATEA — Aprilie-lunie 1957) 
+ V. Posteucă 


LUMINII 
Pârintească Dimândare 


C. Belimace 


Părintească dimândare, 

Nă spirgiură cu foc mare, 
Frati di mumă si di tată. 
Noi Armân'i di eta toată. 


Di sum plocile di murminti 
Strig'a nostri bun'i Părinti: 
Blestem mare s'aibâ'n casă, 
Cari limba lui s'alasă.” 


Cari s'alasă limba lui 
S'lu-ardă pira focului 
Si-s dirină v'in pri loc 
S'li să frigă limba'n foc. 


Ei la vatra-l-i părintească 
Fumel'ea s'nu-si harisească, 
Di mumel'i cutuni s'nu base, 
Natu'n leagân să nu'nfase... 


Care fudze de-a lui mumă 
Si di părinteasca-l'i numă, 
Fugă-l'i doara Domnului 
Si dulceamea somnului... 


SPATIUL MIORITIC 


„.“Orizontul interior al acestei populatii era cel “mioritic”. 
Acest orizont s'a constituit ca un cadru al unui anume, 
sentiment al destinului si coincide cel mai adesea si cu 
mediul fizic (plaiul), in care s'a statornicit, cu deplasări 
sesoniere, omul român. Sub unghiul organizării vietii so- 
ciale, acest “orizont” nu se putea realiza prea amplu, din 
cauza stăpânirilor suprapuse: el se reducea la viziunea 
“tării”, tara era alcătuită de obiceiu dintr'o vale între 
liniile unor dealuri sau măguri. “Tara”, o entitate de na- 
tură aproape miraculoasă, o vietate tinută laolaltă si insu- 
fletită de magia unui râu, coinicide oarecum cu o unitate 
ritmică a spatiului mioritic. 


nirea, planând deasupra 3 
ca zodiacul, nu s'a dovedit nici odată in stare să râpească 
pe români în volbura istoriei ei. Acest boicot al istoriei, 
foc arzând sub cenusa marei linisti, era intelepciunea vi- 
tală a strămosilor nostri, darul cu care au fost binecuvân- 
tati deodată cu frunza verde”... 


LUCIAN BLAGA (Spatiul mioritic) 


Bălcescu ca 


|, zace acoperit 


din Belo- 


CETATEA 


TROITĂ RIDICATĂ DE I. SIMICIN -U. S. A. 


Nâ — Freiburg, BIBLIOTECA MOTA-MARIN — 
Madrid, CARTEA PRIBEGIEI — Argentina, FUN- 
DATIA UNIVERSITARĂ — Paris, BIBLIOTECA- 
VERDE -—— Roma, BIBLIOTECA “SATUL” Caixa 
postal 1968 — S$. Paulo — Brazili MINUL CUL- 
'TURAL MOTA-MARIN — Spania, SCOALA ROMĂ- 
NEASCA — Triest, SOCIETATEA CULTURALĂ 
“ROMÂNIA” — S. Paulo, actualmente desfiintată, 
CERCUL CULTURAL “ANDREI MURESANU” — 
Rio — desfiintat, CASA ROMÂNĂ — Rio. 


L 


UMINII 


În afară de ac 
dice, < i 
Opere > Vi 
bilă, datorită pe 
Mitropolitul Vis 
fa, C. Brâncusi, 
Eliade, Emil Ci 
Sima, Gri 
George Onciul, . 
Constantin Y 
Buescu, Geo 


ge Racoveanu, V. | 

giu, D. Amzar, V. le 

Băgulescu, Petre Serg 

/ i iu Cilibid: 

Răută, Grigore Manoi 

turel, Ing. C. Luculescu, Horia 

C-tin Papanace, General lon ( 

lian, Oreste Popescu, 

căsanu, n Popescu, ( 

MOVICI 

dez, Ion G. Del: 

filosoful Pey x (Istambul), 
Stelian Pope sile lasinschi, Gen 
gă, General Rădescu, Corneliu Georg 
Tase, V. Bumbesti, Bâzu Cantacuz 
Agarici, Corneliu Sumuleanu. Emil 
Gârneată, C. Gane, Turdeanu, Prof. Jea 
Sorbona, Ii Tânase, Preotii Al. Mirce 
Bârlea, Vasilovschi, Hategan, Useriu, Al. Fri 
Zelanda, Stefan Prahoveanu Liban, Atico ) 
Boas Mota - Brazilia, Prof. Esenkova - Turcia, 
Constantinescu, Maior Iliescu, Iosif Blaga. Colo 
Alexandrescu, Costel Zaharia, Lucia Popovici, Ma 
ri zdaru, V. Carâp. Căpitan Botescu, Ing. Mircea 
Mihâilescu, Prof. Bodea, A. Verdescu, Mih icu 
lescu, Ing. Florin Marinescu, George Popescu, Tu 
dor Crisan, G. Mărgărit, Tudor Gae, Ing. Manoles- 
cu, N. Balaci, Gh. Dascâlu, Puiu Traian, Dumitru 
Dornescu, Dânut Mihăescu, Stefan Baciu. lon Pro- 
topopescu, Faust Brădescu, N. Arnăutu, T. loras, 
Mos Teban, Alexandra Hortopan etc, constituesc 
izvorul de apă vie, din ale căror scrieri si faple, 
adâpându-ne, c m noi forte de luptă pentru 
neamul nostru incâtusat de hidra bolsevică. — 


l 


SI NE VOM INTOARCE... 


â a partidului comunist ca incar- 
confiscarea 


De aceasta să nu se indoiască nefericitii cari 
pun comitetul de repatriere în tara robită. 
nd ne vom întoarce? Poate mai repede decât 


snim să ne imaginăm în cele mai utopice din- 
isuri. Există un fenomen de accelerare a isto- 
cum îl designa Daniel Halevy fenomen 
vat si de Michelet când a spus câ “Pallure du 
s” s'a schimbat. 


e a 


Rămânem încă pribegi cu certitudinea inte- 
ă că experienta bolsevică se apropie de soroc: 
ntul total atât economic cât si politic. Res- 
» sofismul: poporul-classă, respingem min- 


ciuna dogmatizat 
nare a constiinlii de classă; respingem 
vointii nationale de câtre minoritatea conducerii 
partidului comunist, minoritate căreia îi dă legi- 
timitate Kremlinul, nu poporul român. 

Si ne vom întoarce atunci când tara noastră 
a deplinătatea drepturilor lui, atunci 
ealitate, nu un înselător ar- 


dată spre a acoperi selavi- 


isi va recăpât 
când libertatea va fi o ri 
ticol dintr'o Constitutie 
a neamului românesc. 
230 cate (RASPUNS “GLASULUI PATRIEI” ROBITE 
— Pamfil Seicaru). Colectia C. B. A. B. — 
MADRID, 1956. 


AA 


Democratiile Occide 


Din încrucisarea armelor cu 
lumea comunistă în asa numitul 
“război rece”, occidentalii au 
avut prilejul de a-si cunoaste ad- 
versarul cum nu se poate mai 
bine. Au putut să se edifice atât 
asupra arsenalului bogat în arme 
diabolice de care acesta dispune, 
cât si asupra tacticei sale perfide 
de luptă. Dar mai ales au avut 
ocazia sâ-l cunoască sub o serie 
de mâsti si camuflări, care de 
Ş fu, Bare: iai ingenioase, adoptate 
Rp: = după împrejurare si necesităti. 

e, E iona _ Totusi, din această bogată expe- 

iseria _ rientă, făcută în parte pe pro- 

_ pria-i piele, lumea liberă nu a 

„reusit să tragă concluziile cuve- 

„mite si se pare că nici până azi nu 
a = a = 

„s'a convins de adevâratele inten- 

_tii ale Sovietelor si de ceeace ar 

ă însemna pentru omenire o iesire 

victorioasă a comunismului ma- 

terialist si ateu din inclestarea — 
deocamdată încă “rece” — cu 
Occidentul crestin. 


In sirul de ani ce s'au succedat 
dela ultimul război incoace, am 
urmârit cu sufletul la gură — îm- 
bătându-ne de fiecare dată cu noi 
sperante întâlnirile pe teren din- 
tre emisarii celor două mari ta- 
bere adverse. Am asistat (dela 
distantă, desigur) la puzderia de 
conferinte internationale, prin 
care marile puteri ale Occidentu- 


ravizados pela URSS! lui crestin îsi închipuiau că vor 


x. rezolva pe cale de întelegere mu- 
tuală — consfintită în protocoale 
întărite cu iscâlituri — coexisten- 
„ ta pasnică si frătească cu impe- 

ră (rea riul Satanei. 

După fiecare conferintă de 
acest gen, al cârei rezultat prac- 
tic pentru occidentali cel putin — 

"era invariabil acelas, adică zero, 
ne întrebam cu îngrijorare cres- 
duce a la ur- 

doi peri” 


apă 

vietele vor urm 

ș E atorii similare, menite a de- 
nta si zăpâci pe adie 


CETATEA LUMINII 


logică ne fâcea sâ intelegem că, 
deocamdată, interesele lumii co- 
muniste reprezentată prin Sovie- 
te, dictau o prelungire a râzboiu- 
Ai Ia ” numit si “războiul 
nervilor”; cu atât mai mult, cu 
cât în afarâ de faptul câ acest 
gen de război oferea răgazul ne- 
cesar unei înarmări serioase în 
vederea războiului “fierbinte”, 
se mai dovedise că inlesnea câs- 
ligarea de victorii partiale asu- 
pr identului, fără riscuri si 
eforturi prea mari. 


Tara noastră are nevoie în vre- 
murile acestea de oameni tragici 
si sintetici. De aceea să ia amin- 
te rachiticii intelectuali strânsi 
în tarcurile democratiei comuni- 
zante: nu cu zeama roză a confe- 
rintelor politice ori cu pana 
muiată în cerneala de boz a in- 
diferentii se pregătesc marile 
transformări. Ci acestea, se rea- 
lizează alături si pe deasupra lor 
prin actiunea dârză, constientă, 
organizată si disciplinată a ace- 
lora cari sunt apologetii unei 
singure ideologii: FAPTA 


Vasile Marin 


Promisiunile solemne ale pre- 
sedintelui Eisenhower, că lumea 
liberă va face tot ce-i va sta în 
putintă pentru eliberarea popoa- 
relor subjugate de Soviete si ca 
ceasul dreptătii e mult mai 
aproape decât se crede, a fost 
întradevăr o rază luminoasă de 
sperantă pentru sufletele noas- 
tre. Ea ne-a dat tăria să asteptâm 
cu răbdare ceasul binecuvântat 
în care puterile occidentale isi 
vor desbraca în fine mânusile de 
“glace” cu care lralaseră pâna 
aci pe bădăranul adversar din 
Stepă. 

Declaratiile unui Foster si a 
altor oameni de Stat ai lumei li- 
bere, ne-au făcut să credem la un 
moment dat că luminatul Occi- 
dent a descoperit însfârsit (cu 
ajutorul lui Dumnezeu si al lo- 
gicei) ceace badea Ion la noi des- 

ise încâ de acum vreo trei- 
zeci de ani. Faptele ce au urmat 


tor declaratii, au dovedit în- 
să că perspicacitatea la care unii 
din leader-ii identului ajun- 


49 


ale în Fata Primejdiei Comuniste 


seseră, n'a fost de nici un folos. 
Una au fost vorbele, alta faptele. 


„Americanii si impreună cu ei 
intregul Occident, au pierdut oca- 
zii pretioase, din lipsă de ho- 
tărâre. Politica adopt plină 
de ezitări si tergiversâri i 
în înalt grad de 

Prilejuri unice în care Occiden- 
tul si-ar fi putut afirma superio- 
ritatea, în care putea lua initi 

liva si dirija desfăsura eveni- 
mentelor spre o grabnică victorie 
a lumii crestine asupra fortelor 
intunericului, au fost scăpate. 


Credinta americanilor a fost 

si pare a fi si as că timpul 
in favoarea puterilor 
că Sovieticii se vor mă- 
cina si lumea comunistă se va 
prâbusi în scurt timp sub pro- 
priile-i păcate a fi nevoe de 

vre-o interventie din afară. 


Noi ne permitem a sustine con- 
trariul. Timpul a fost cel mai 
pretios aliat al Rusiei Sovietice si 
a comunismului in general. 
Kremlinul a făcut tot ce i-a stat 
în putintă pentru a-si opăci ad- 
versarii din vest, în scopul de a 

tiga timp. lar timpul ce într”- 

r i-a reusit cu atâta usurin- 
â si-l asigure, la folosit la 
maximum. O dovedesc “sputni- 
cii” cari strâbat astăzi spatiile si 
cari — cu sau fâră voia lenevo- 
sului Occident au inaugurat 
ETAPA FINALĂ a marei curse 
dintre două lumi antagonice. 


In lupta pe viată si moarte an- 
gajată de acum un deceniu între 
Est si Vest, democratiile occiden- 
tale, în frunte cu Statele Unite 
ale Americii, s'au făcut vinovate 
de o usuratate deadreptul crimi- 
nalâ. Până acum cel putin, au 
dat dovadă câ n'au stiut să fie la 
înâltimea marei chemări ce le-a 
fost rezervată de providentă. In- 
câlcite în reteaua unor înterese 
imediate, paralizate de comodi- 
date si egoism, se pare că nu au 
avut vreme să-si dea seama de 
ceasul apocaliplic ce se pregă- 
teste să bată pentru întreaga 
omenire. 

'Trezi-se-vor oare în aceste ulti- 
me clipe..? 

Incâ n'a sunat ceasul al 12-lea. 
Dar mult nu mai lipseste. — 

Nic. lancu-Păltinisanu 


ăpa de cucos. 


gânduri, uri, până-i vine 


ca s'om scăpa de 
o aripă si-l zvârle 
mult bânârit ce 
sul înghite cu 
i. Apoi iese si 
fereastra boieru- 


erul văzând câ 
_Cucosul o ia de jos 
„pe boier în pace. 

boierească, văzând 
ul, de ti se pârea 
istat, se uita 


am scâpat de 


a mosneag, si 
„cucurigu 

i, iese din casă cu 
artă, ce vă vadă”! 
ti se pârea purice 
veneau cârduri 
. frumoase, mai 
pe cucosul său 
 de-atât amar de 

| i-a zis: 


că de bucurie, 


unde; si când a 
lăcioasei ochii 


mie niste galbeni. 

„Când ti-am 
cum si tu gâina 
sul, stii tu din 


găina, o apucă de 


CETATEA LUMINII 


FRATI DIN PRIBEGIE 


Se prăbusese sub securea cotropitorului ste- 
jarii seculari în pădurile DACIEI. 
depărtâri simtim tara gemând în robie. Tara cea 
de legendă în care ne-am născut. 

Câti din fiii ei de peste hotare, se mai găsesc 
la postul datoriei de onoare si a misiunii istorice 


ce-avem de implinit? Vâr- 
tejul ispitelor i-a buimă- 
cit pe multi. Pe unii i-a 
atras strălucirea goală a 
banului, luxului si îmbui- 
bării. Pe altii i-au fâcut 
pentru aceleasi interese 
materiale si individualis- 
te, să se lepede si de 
neam, renuntând total la 
luptă. Pe acestia din ur- 
mă îi va înghiti pământul 
străinătâtii si în ceasul 
biruintii, Tara nu-i va 
chema la apel. Fereste-te, 
frate pribeg, de aceste 
ispite. Rămâi în transeul 
luptei tale din trecut. în- 
fruntă cu bărbătie, cu în- 
credere si demnitate aces- 
ti ani cumpliti. Nu îngro- 
pa în pământul nefiintei, 
comoara gândurilor tale 
curate. Aceste gânduri 
ădite în suflet de pârin- 


„tii noastri, sunt armele tale de luptă impotriva tu- 


turor fariseilor si defetistilor. 
Veghează ca o sentinelă neadormită, la tot ce 


Radu Timoceanu. 


Dela imense fletul omenesc este 


„Imnul Pibertătii 


zvor de lumină, tâmăduind umilinti, 
În tara ce creste sub viscol si moarte, 
Pentru noi cruciade si sfinte dorinti 
Pentru cei care gem sub lacate. 
Poemul tâu cu cerurile verzi, 

L'am scris în temnite oarbe, 

L'am răsplătit cu mii de vieti 

Cu mii de morminte albe. 


Te-am îngropat comoară, la răscruci de soare, 
Să răsuni din fluer pe obcini de dor, 

Să cresti ca stejarii pe măguri cu lună, 

Când răstoarnă plugul brazda pe ogor. 
Răzmeriti de sânge, zugrâvite'n cronici, 
Asteaplă de veacuri să rămâi cu noi. 

Te-am zidit în inimi, ZEITă COGEONĂ, 
Te-am cioplit în piatră pentru vesnicii. 


Noi în tine credem, sfântă Libertate, 
Jugul greu ne-apasă sbirii râi ne vând. 

Se sting martirii în ocne flămânde, 
Bratele pe Cruce si pe rug se frâng. 

Mosia furată de hoarde calmuce, 

Vom scoate-o din ghiare cu spada de foc, 
N'or stie păgânii pe unde sapuce, 
Trăzni-ar Carpatii si-al nostru noroc. 


ID. Dorneanu 


mâne vesnic pribegi. 


asezării crestine a lumii. 


te-ar putea opri in avântul tâu spre lumină. Su- 
astăzi ros de multă râutate. 


Comunismul pregăteste lovituri criminale în contra 


Acest microb ucigător, 


prinde rădăcini si huzureste ca orice, parazit acolo 


de unde a fost isgonită dragostea. În coasta celui 


drept si bun, isi Întemeia- 
ză Lucifer iîmpârâtia lui 


de ură si fărădelegi. 


Frate pribeag, de 
mult am dorit să-ti trimi- 
tem gândurile noastre, as- 
ternute in aceste pagini 
scrise cu sânge. Dar greu- 
tăti enorme si neintelege- 
rea omenească, ne-a lin- 
tuit pe loc. Cu gândul la 
străbunii nostri si la toti 
martirii care ne-au îndru- 
mat pe linia istorică a 
neamului, iti trimitem cu 
drag pe câile văzduhului 
si apelor, această bucurie 
a reaparitiei revistei 
“CETATEA LUMINII”. 


Pune si tu, din puli- 
nul tău cu toată inima 
umărul la această initiati- 
vă de luptă. Nu vom ra- 

Ne vom întoarce iîntr'o zi, 


în tara noastră de colinde. În tara căreia ii închi- 


nâm această cronică, în care stă scrisă si viata ta.