Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
f *\ ti Sfii 7 ,'
DRUM
fb
ANUL 6. - Nr. 3
lUl/t SCPTCMVRIC
1970
SPRE
GÂNDIREA
CU INIMA
de Vosile Posteuca
T re im înec sub dictatura
fi supremaţia ’afutrta. Anii’
omul se bate cu imensă ig¬
noranţă in piept: cogito,
ergo fum! Gândesc, deci
sunt. Şi această nchxdete a
obloanelor dinspre rădăcini
fi t’efnicie. nf limitează la
puţinul fi cofmarul vieţii,
batându-ne drumurile spre
FIINŢĂ. E adevărat că, gân¬
dind, nu putem nega faptul
că SUNTEM, că existăm. Dar
viaţa, ca atare, separată de
fiinţă, înseamnă foarte puţin,
devine ANTIVIA ŢĂ, blestem.
Avem nevoie da adâncurile
gândim, de rădăcinile ei,
cate duc spre inimă. Ne
poate elibera fi mântui nu¬
mai GÂNDIREA CU INIMA.
Au atestat această necesi¬
tate de destin ţi plinire păm¬
ânteană, Coathe ţi Rilke. Au
lămunt-o asceţii deţerlunlor
fi hesikaţtii, care fi-au dat,
ceref te, seama că gândvra
eu inima davrne RUCÂCl -
UNEA CV INIMA, adie a bir-
ut re a raţiunii, r.irare &t
TĂCEREA FIINŢEI.
Fără această transfigura¬
toare iniţiere in gândire, nu
gândim. Ci suntem GÂNDIŢI,
dufi. de ţivoaielc, fi sfăr-
maţi, de bulboanele, unui
flvvui care de mult ne-a
JuŞitdm mâni fi din comenzi.
Suntem rotiţi de gânduri,
bântuiţi de valuri, isbiţi din
mal in mal, până ce antenele
spre dincolo ne sunt rupte ţi
zidun de intunerec ne Limit¬
ează vederea la măruntul lut
AICI. Până ce suntem sco-
borifi în mlaftina desnădej-
du, la legea animalelor (care
organizează fi ele materia
fi fac ut de ea), la golul fi
satanismul anti-omulut.
Exilul la lume, Suferinţa
in acest atelier al lucrării
spirituale cate este planeta
fi commosuI, ne strâng insă,
msi degrabă sau mai târziu,
cu uf a evidenţelor fi ne ob¬
ligă si admitem să VEDEM,
că raţiunea (gândirea, planul
mintal) nu e decât un nivel
al OMENIEI noastre, aţa cum
sunt trupul fi emoţiile. Noi
folosim mintea, ri acest exil
la lume, căutându-ne. Dar nu
suntem mintea. Suntem alt¬
ceva. Mai înalt, mai durabil.
Cu drepturi de vefnicie, cu
acces la fiinţă. Ceea ce a
vrui Eminescu fi statuete
când a însemnat, in febra
marilor extaie: "Fără eu, nu .
există Dumnezeu". Suntem
>acel EU cu splendide privil¬
egii de eternitate, eul care
poate deveni, prin discipli¬
nare fi na fiere din nou, UNA
cu Creatorul.
(Cunu mute în Pag. 3)
ITN COLŢ DF ŢARĂ; “CÂMPUL ROMÂNESC” DIN HAMÎLTON. CANADA;
Proprietatea “AsociaţieiCulturale Române”, care va adăpostiConvenţ i a
“Uniunii şi Ligii” din anul acesta.
BASARABIA PAMANT ROMANESC
de Ion MIREA
Identificarea locului, a
ipaţiului, te face bi adine.
Lucrarea, asupra lui, aduce un
amejtec vast, nalt, specific.
De fapt, pc fărâma aceasta, a
locului, se reatimă galaxii. De
)u> imprrujutul ei se miţei
«firii. constelaţiile, aromi, -
lumina, gândul. Suni trnraf să
cred că bt locurile mic i rau
mxcţoare,-o larmă sau O ţară,,
pe dimensiunea care supune
pc oameni unei limbi, pe ana
aceasta a insuţirilor se pet¬
rece marea lucrare, se com¬
pune universul ţi Dumnezeu
nu încetează să te descopere.
De vreme ce se zice, or ft ji
locuri spurcate ţi locuri hune.
Tainele (ui Dumnezeu se de-
sgroapi numai de acolo unde
locul e curat. Mreaja se pune
în loc ales, de unde, după de-
lungd veghe, se poate culege.
Părţile se recunosc, iar chipul
ţi asemănarea se reconstituie.
La 27 Martie anul acesta
s‘a împlinit 52 de ani de când
BASARABIA, scăpând dc
jugul rusesc, in urma revolu-.
{ci din 1917, s'a unit cu
palri«Hium«. K ornăm«. Ace¬
astă ut lire a fost făcut;- m
urma voinţei populaţiei bas-
arabene, care aplicând prin¬
cipiul dc auto—determinare,
a hotărât, în urma unor con¬
grese ţinute la Hotin, Chiş-
inâu şi Odesa, să se unească
cu România.
In acest sens. la 27 Mar¬
tie 1918 “Sfatul Tării” în¬
trunit la Chişinău proclamă.:
“IN NUMELE POPORU¬
LUI BASARABIEI. SFATUL
ŢÂRII DECLARĂ: REPUB¬
LICA DEMOCRATĂ MOLDO¬
VENEASCĂ (BASARABIA).
IN HOTARELE EI DINTRE
PRUT ŞI NISTRU. MAREA
NEAGRA ŞI VECHILE
GRANIŢE CU AUSTRIA.
RUPTE DE RUSIA ACUM 0
SUTĂ Şl MAI BINE DE ANI
DIN TRUPUL VECHII MOL¬
DOVE, ÎN PUTEREA DREP¬
TULUI ISTORIEI Şl DREP¬
TULUI DE NEAM ... DE
AZI ÎNAINTE ŞI PENTRU
TOTDEAUNA, SE UNEŞTE
CU MAMA SA, ROMÂNIA.”
NUMELE: Sub numele de
Basarabia sau ţara lui Basarab,
înainte de 1812 era cunos¬
cută jumătatea de sud a Mol¬
dovei, cu cele două centre
comerciale: Chilia la Dunăre
şi Cetatea - Albă la Marea
Neagră. Prin tratatul dela Bu¬
cureşti din 28 Mai 1812, când
Ttacii au cedat Ruşilor
“MOLDOVA PiNTRE NIS¬
TRU Şl PRUT” (teritoriu ce
nu le aparţinea lw), Ruşii (
după oarecare ezitare, au
dat
denumirea generată la toată
această regiune de “BASA¬
RABIA”.
Trebuie menţionat insă,
că acest teritoriu făcea parte
din “Ţara Moldovei”, care
sub Alexandru cel Bun, con¬
stituia un singur trup dela
Nistru p&nă la Carpaţi şi din
Cercmuş până la Mare.
TRECUTUL ISTORIC-
Provincia is»i coci iUnUc
Prut şi Nistru, n licut parte
din vechia Moldovă, dela în¬
fiinţarea acesteia. Ducându-
ne înapoi în Isterie, ştim că
pe acest teritoriu prin anul
630 A.C. au trecut Sciţii cu
oşti le lui Darius. Iar mai
târziu, strămoşii noştri Daci,
s’au stabilit sub Bocrebista,
venind din Sud-West pe la
anul 327 A.C. Ei ajungând
să împingă hotarul până la
Niprul de Jos. Mai târziu
“Moldova dc jos'* e anexata
la Mocsia Inferioară şi face
parte din Imperiul Roman
până la năvălirile barbare.
In anul 106 D.C.
Dacia sub Deccbat, este
invin&â de Traisn, întreaga
Dacie fu transformată in pro¬
vincie romana.
Din amestecul acestor
două popoarcs’d născut Nea¬
mul Românesc*
După retragaea Romani¬
lor in anul 272 D.C. din faţa
năvălirilor barbare, acest
teritoriu fu lăsat prada val¬
urilor nesfârşite de barbari,
ce I—au cutreierat în lung ş»
lat.
In aceste timpuri, ele¬
mentul autohton, romanizat şi
mai târziu creştinat, retras în
regiunile muntoase, din faţa
năvălirilor barbare, începu¬
seră să formeze aganizaţn
politice-administrative cun¬
oscute sub numele de Voi¬
vodate. Prin anul 1359 din
nardul Maramureşului por¬
nesc primii liescâlicători,
cari unesc Voivodatele din
regiunile Sucevei, Cimpu-
lung-Moldovenesc, Baia ş»
Şiret, formăm) principatul
Moldavei, nume luat dela un
afluer.t al Şiretului.
Chiar dela început, prin¬
cipatul Moldovei. aflat in
drumul de expansiune al im¬
periului “Otoman—păgân**.
a avui mult dc lupta*. »pu-
o.id Eu.upa -icştină.
In acoste vremuri. Ruşii
erau încă suB ocupaţia Tât-
rilor. Dcabia in secolul XVII,
Rusia se ridică sub Petru
cel Mare, pe atunci hotarul
ei nu cuprindea incâ nici
Niprul.
Mai târziu Ruşii prin
corupţie şi trădare pun mâna
pe Ucraina, ţinând prin ace¬
asta să ajungă la Marea Nea¬
gră. Petru cel Mare ajunge
la Marea de Azov, iar ur¬
maşii lui (fin secolul al
XVIH-lea cuceresc litoralul
Mirii Negre, apropiindu-se
tot mai mult de ţările român¬
eşti. IN .ANUL 1792 RUŞII
AJUNG LA NISTRU, deven¬
ind vecinii noştrii. Numai
după 20 dc ani la 1812, profi¬
tând de slăbiciunea Turcilor,
ei anexează partea răsări¬
teană a Moldovei, care se
găsea sub protectorat rusesc
Locul ţi cerul care U rea-
:mo,i)i întinde suveranitatea,
ifi nete zei te spaţiul unde.
tuujmc, va trebui t« răsară
lloa.ra (lorilor. Căm-
i_
ăstui. Apocalipsul. Plaiul.
Mioriţa. Mai mult decât o stare
de plenitudine, de extaz revăr¬
sat. mitul e o urmă. un fapt
mulat. Cu moartea mioritică se
inccpc, inlr’un anumit loc,
adică pc un altar transcenden¬
tal, sacralizarea unei idei. Nu
toate ideile sunt sacre. In
Mefterul Manole. de exemplu,
sacnrl e profanat. Intre înălţare
ţi dărâmare se stinge o viaţi;
u ciictea e premeditată, e siv-
drţiti după nLual, cu tuphcii.
Locul e "urlat de câni". In
scorburile umane încap fi
Sfinţii ţi întunecimile. Pentru
Vasile Pâr van moartea nu cltn-
tcţte ceruL Dat aceasta nu
inxeanind că ix Memoriale, cei
morţi nu păţesc m fund cu CC»
tnl . Nemurirea aleasă de
Ţhraci. se reanimă pe /cui. ze
aşează lângă Dumnezeu.-at-
muri, aparate, eroifm. Frân¬
ase Reiner it atnbuia morţii
POPULAŢIA -Cind 8«v- eU .,.ub. i.
bia româneasca fu răpită de D rmar. Ana. locul. te
Ruşi la 1812, populaţia et inltn j e 'jedesubu in circulaţia
era formată, din: Români —
75% la sută—minoritari (Ruşi,
Ucraineni, Bulgari, Greci,
Germani, etc.) - 25% la sută.
Incâ şi in anul 1959 in
urma recensământului sovie¬
tic dda 15 Ianuarie, in Re¬
publica Moldovenească se
găseau 1.887.000 dc Români,
adică 65.4 la sută din totalul
populaţiei republicii.
Ţăranul basarabean, ca
şi fratele lui de dincoace dc
Prut, e sentimental, tradi¬
ţional şi profund religios.
Dotat cu o conştiinţă naţ¬
ională. el şi-aj>ăstrat unita¬
tea de rasă, limbă şi obi-
(Coniinuacc in Pag. -)
ji transmutarea radiantă a
fini. Dan Bolta s'a
intre cei trei ani ai “horei
(Hora: thracic. Ctecn o îm¬
prumută fi din joc o fac in¬
cantaţie. cori de sub pământ,
de unde Marele Preot lămpi-
xis-Decenrit-sc întorceau la
lumină ta pnmcască litutgkiile
t, conturile misterelor. Din tm*
grapa,C înviere. La Ion Bar bu
„u e esenţial isatlâcul f»
spurc ă: lunile locului. Tainele
aparţin “dogmei' kiologic*,
Zlui sacm, plodit. pnUţ de
nunta fi sunu de "<***•
la Btâncuţi. P’ccede mănga-
(Continuare in Pag. 2)
Page 2
LOCUL
(Urmare din Pa*. I)
•>fri “sculpturi! fir ml'u orbi”.
Locul: lumini, orbirr. moarte.
Direct, lucian Blagn, hchidr
fi deschide locul “la curţile
dorului”. Adică: deal-rale.
Folcloric: “urc ta deal. cohor
la cale". Cu alte cuvinte, on~
dulaţia in ntmul aeeluiafi
■tpapu fi destinul etnocrattc
ţi etnografic. Apoi: “mor de
dor" sau “mot de urit". În¬
seamnă că morţii i-je fac ni fie
f tir bit uri, i-te retează coasa,
e aplecată prezumţiei. “De va
fi să mor", I lucra ful de la cap,
face moartea fi mai neputin¬
cioasă, pentru ca, transcedrn-
tal, pe tărâmul cântecului,
uici să se mai timid. Îngropa¬
tul dm târlă, in zvonurile de
desuht,oficiază moartea morţii.
Atunci fi căzuţii drla Deva, tona acestor drame nesecate?
din pragul mitologiei contem- N’au bubuit in e l tunetele
porane. sting moartea morţilor. multor vaere ancestrale? fiu
Ioane, Ioane " al Basarabiei a “ urcat el, până la cutre¬
murare, ţinlmmele durerii, ale
plângem **/i nu am cui"? Nu-l
putea ajunge melancolia f ,
aţa?
cu fruntea, vocile dm adânc,
ritualele dm milenii, ajunse
stânci, roci. vreme. dor. Şi
ceea ce nu are nimeni: Lucea¬
făr. Nu cumva “Melancolia"
lut Emmcscu curge din făn-
nu strigă dorul Jela părinţi,
fraţi fi surori? Nu transmite
dorul tăna culturii dorului?
Priviţi masca lui Eminescu:
"f* mott frumos, cu ochii
mi”, pe care cineva, dtnu’o
vorbă aruncată, /'« făcut’
“budist". P e când: “A lor
fapte seculare, uriapele lor
CONSTANTIN BRÂNCUŞI MASA TVL'ERII, f*OART\.
SCUTULUI „ coloana fXrX sfârşit. a
A, /« trebuii ca florile lu,
l.uchian să mceteze o chpd
jalea. Dar nu. Ca tintezeă,
nimeni, medieri. nu te . a e<fa \
lat. Au in ele un altfel de stră¬
bateri: vor f, strigătele solu¬
lui? Jertfele tăcerii? El,
Luchian, autoportretul, e cea
mu, dramatică faţă pe care o
cunoaşte pictura lumii. Nu c
gnmd sau mască, fior des¬
criptiv al dureri,, convenţii
stilistice. scenă tragică.
Autoportretul lut Luchztn e fi
viaţă ţi moarte, m părţile p, 0 .
Pe imp de secetă, cu mult J PHHR „ r _ «-
M urmă, pnn locurile acelea, funde ale tăcerii.' Indurarea
se of ic iau invocaţiile ploilor care nu se ma, poate sţmne m
pe muchiile spaimei. Procesi- nici an fel, decât asa. Să fie
«s.zzz'jzcjz,
pa cai prescrise odaia rant, sortiţi sacrificiului fi reconstituie peisagiul după
intre mersul lent al melcilor, covorul basarabean? Şi, HU
pana cc cel dintâi se pribufea atât suprafeţele, cit "negrul"
tn groapa. Bătrânul gaslero- pe care il conţine. Petrafcu
podului predestinat sc supunea face negrul culoare, li ridică
pe rug. pen truc a, pnn abur f i din veacuri condamna na. £
lum. ajuns sus. si deslegc primul m lume care dă negm-
abundenţa apelor cerului, fi lui o stăpânire'. Picturii i-,«
piotlc sa sc de f arte. Poate fi mai adaugi o treaptă. Inedită,
încheiata DRAMA " numat cu Nici arta convenţională.
de gândirea ăstui popor 1
cumulat fi-au dăruit zestrea
marelui melancolic, nicăieri
mai biajmă decât "Dela Nis¬
tru pin’la Tisa", adică “pe
unde nu se mai poate străbate".
“Coloana fără sfirfit" a
lui Rrincufi care e ceea ce el
singur ,-a spus: "Coloana E-
, -- convenţionala, nici
roilor , reproduce stalparul bucuria că mesagerul terestru cea tiradă, nici "pop-art"
folcloric, semnul mortului fără coboară roade le? Printre spice, nici "op-art”, sunetul, cinetis-
cunume, un fel de izolare a mai răsdria, desigie. fi boce- mul nu pot să adauge mai mult
Virginităţii, iar, pe alt plan. tul. Dintre atime se mai mtin- fi dincolo de negrul petras-
de izolare a eroului hplmit de dea fi prinosul lui "Drept Dum- chian. 0 predestinare contem-
episodul comun fi trecător, nezeu”. Buchetul Florii Flori-
Puţim ifi dau seama câ verii- lor. Apoi, alte fiinţe, pe acel-
cala COLOANEI a mai trecut eafi locuri, se zvârleau in sus,
pnntr’o metamorfoză, prin spre "nemurire”, fi din vârful
stadiul "Himerei Văzduhului” suliţelor, sufletul plecat nu
trebuia să uite solia. Ca/e
solie? A locului unde, pe unii
oameni, moartea îi adaugă
mitologiei. De acolo a tefit
cuvântul cântat. Cuvântul ii
care s’a săpat Mioriţa. Boce¬
tul când săpa fi cânta, des-
gropa. Balada reînvia mitul
care trâiefte. Drama nu se
uild. Spiritul o continuă.
lui D. Paciurea. Şi cum ela¬
borările lui Paciurea nu sunt
izolate, "zeul” halucinant,
purta pe frunte un craniu”
"coloana”, stâlpar peste stâl-
par, in ritm, capete peste cap¬
ete. MASA TĂCERI! e locul de
întâlnire a celor fără de grai.
Ei se pun la "masa morţii”
(Eminescu A masa sacrificiilor,
masa pomeni lor, a pomeniţilor.
In jur. scaune fără nimeni.
Participarea se face pc fiinţă :
"porţi", unde "sărutul” itu-i
sărut al pustiului voluptăţii,
ci al întâlnirii. In dat inc, la
pomeni, se inpârtifcfte, pe
lângă ce se di morţilor, fi o
pitifoarâ deosebită, hărăzită
pentru "Drept Dumnezeu”.
Dacă balada Mioriţei e un
vechi bocet, atunci pe plai
dialogul cu morfu continuă.
0 cultură se fi apără. l : n
dăruit al spiritului, ideilor, e
un produs încet, sintetizat, al
secolelor fi reprezintă "Păr¬
inţii din părinţi”. Părinţii sunt
cei mai aproape. Sunt ai locu¬
lui. Părintele, datornic, gi
apără mereu vatra fi fiinţele
lui, clanul biologic, rdnduiala.
Eminescu n'a hoinărit, A dat
ocol l*OCULll a ascultat
vocea profundă a vetrclor. A
măsurat cu pafit fi a adunat
Ctigorescu, cel mai impor¬
tant măiestru dintre contempor¬
anii săi europeni, strânsese de
pe locuri, aceeafi implacabilă
zestre. Pc când bordeiele no¬
astre erau pârjolite fi cei care
trebuiau să potrivească mar¬
mură fi arcade, întindeau ar¬
cul, in alte părţi se înălţau
castele fi burguri. Renafterea
noastră s’a mărturisit pe ziduri
voevodale de către zugravi: Ion,
Petru. Marin. Pirvu. egali fi
contemporani cu Fra Angelico,
Pinlunchio. Ghtrlandato fi n-
treaga pleiadă de titani. După
ei. albul lui Crigorescu. cea
mat dramatică lumină, devtne
coala curată a testamentelor.
Sursa dela care pomefte Luc¬
hian. $i tot ce mai pomefte
după aceea. Florile, sunt mar¬
torele pure ale seninului. Luc¬
hian a iubit ft câmpul fi florile.
Şi-a îmbogăţit paleta cu clopot¬
niţele, cu ulcelele, cu vetrele.
porano: ciclu deschis altor
Mioriţe?
Vota: Din sămânţa de
mărar, trimisă de /. C. ("-dar
unde e ţara”?) pe care am
semănat-o pe terasă, a răsărit
fi o plantă sălbateci, o burui¬
ană cu boboci portocalii. Flo¬
area aceasta o culegea mama
din griu fi o punea peste pe¬
cetea pir tonicului, pe piti-
foara rânduită lui "Drept Dum¬
nezeu”. Are mirosul miezului
de fagure. Am uitat cum se
cheamă prin părţile noastre,
li zic: Floarea Florilor. Pen-
truca mi-se pare ca fi ACEL
căruia i-se întinde miezul cup¬
toarelor.
Paris, 1970.
SAT
VASILE POSTEUCA
Milenii au Irccot prin ei drept clipe.
Şi i-au înstrăinai pc verticală;
Tot ee-au putut in veac sâ-şi infinpc,
Lc-a fost spre rătăcire şi sminteală. ’
in vatra lor stau ţoale trei unghere:
Ogorul, fericirea şi norocul.
Dureri şi lacrimi le ţinură locul.
Şi sărăcia Ic-a rodii tăcere
Nu-i aminteşte’» veac nici o monedă.
Că Ic-au rămas sudorile şi chipul.
Cu vântul aspru, ploaia şi nisipul.
In dăruirea verticală şi bipedă . . .
icoane de ciobani, cu flucr şi baltag,
li poţi ceti in boabele dc grânc.
Cum sun la sfat cu stelele, pe prag.
Şi omenia şi-o frâmântă’n pane
Zimbri, ce-i drept, ar fi putui ucide.
Să nu Ic steie treiele deşarte.
Şi urşi, să-i împâieze prin firide;
Dar cine le-ar mai fi vorbit de moarte?
Fără sâ’nsemne vremile grăbite
Păşind tăcuţi şi dârji din evi in evi
N au strâns comori de fiare ruginite’
Suind câ toate-s fum şi colb, şi plevi.
Bordeiele pitite sub pământ.
Le-au sclipit popasuri pentru trudă
Descb Sp , re . d,nco, ° dc vuţâ şi mormânt.
Deschise n mimă. să nu se-audâ.
fcri C , n,C - f *!-“ P“ ««* «i răscoale,
Scrajorn de *.(* şi t, a? , re pe , Mti
Arhanghel,, desculţi, cu palme goale ,
Şi-au sens în doina veşnicia toata.
MAMA
Când codrul după vânt se'ndoaie
Ca o femeie'n doliu greu,
Când crengile tremurâ'n ploaie,
Pe-un cimitir ce nu-i al meu.
Silabisesc cuvinte fine
Pe piedestalul dc oţel
Şi-abat un gând in drum spre tine.
Ce n’ar fi trist de-ar fi altfel.
Te văd sub doruri îndoită,
Cu mânile la sân mereu,
Unde’n năframa încălzită.
Păstrezi cu drag protrelul meu.
De-acolo-ţi porţi mânile’n poală.
Pe ele cad din ochii-ţi bum.
Bobiţc mici de foc, ca’n smoală.
Şi cad aşa de-amar de luni . . .
DOINA OSTEANU
BASARABIA...
(Urmare din Pag. 1)
1>U ĂŞU4J
ceiurile, chiar şi sub stăp¬
ânirea străină.
Ignorând cele mai umane
principii şi profitând dc iso-
larea României în 1940, Ruşii
ocupi iaraşi Basarabia, plus
şi o parte din Bucovina şi
Moldova de Nord. Acest fapt
a făcut pe Români, ca la 22
Iunie 1941, să treacă Prutul,
pentru reluarea acestor pro¬
vincii româneşti.
Fără a se ţinea scama de
cele trei drepturi - ISTORIC,
ETNIC, VOINŢA POPORU¬
LUI - care justifică pose¬
darea unui teritoriu, prin
pacea dela Paria din 1947.
Rusii nc răpesc din nou
Basarabia şi Bucovina de
Nord.
Cu credinţa in Dumnezeu,
nu ne indoim o clipă, că
dreptatea aşteptată de toţi,
nu va intirzia să vină. Ro¬
manitatea acestor provincii
nu a fost şi nu va putea fi
contestată de nimeni. De
‘aceia, după cum credem in
lumina soarelui, credem şi'n
biruinţa forţelor binelui şi
adevărului, asupra forţelor
întunericului şi minciunii şt
suntem siguri câ: LIBERTA-
TEA VA URMA SCLAVIEI.
ASOCIAŢIA CULTURALA
ROMANA
din Hamiiton, Canada
DRUM
SPRE GÂNDIREA CU INIMA
(Urmare din 1‘aţ. I)
Momentul EVIDENTEI
ISTfR,04RE A EV LUI e de-
•dreriwl cutremurător. Are
strălucirea mvarâ « imului
ra/rfn» de /»«r r cosmos.
[ •• <•«*.{ de soare care lum-
mraid ţărmurile împărăţiei
interioare, a mare, realităţi,
ft scade valorile materiei /i
i r Carr am crrzul
P«na acum, reăucănău-le la
proporţii juste, dacă nu chiar
la umbri fi nimic. Din nive-
l *l acestor evidenţe, mcepem
•tunca a rea, disciplinată 0
domesticirii junglelor minţii,
începem a gdndi, j *loc de a
fi gândiţi, du fi fi ucifi de
gânduri, bântuiţi de oalunle
minţii. Se dăm seama prin
meditaţie fi hdelungă in¬
teriorizare, prin mistici veg¬
here, că suntem in stare,
suntem chemaţi, si înlocuim
gândurile rede cu gdndun
hur.e fi pozitive, creatoare,
menite să ajute lux Dumne¬
zeu la facerea lumilor, la în¬
frumuseţarea fi sfinţirea veţ-
nic iei. La FERMA SE ST A
IS VIE RE A FIINŢEI. Şi
munca disciplinării mintale
e grea. E adevărata muncă
in sudoarea frunţii. Prin
această muncă ne căftigăm
pănea cea de toate zilele,
pănec spirituală a vieţii. Or¬
donând mintea fi CÂSDISD
Cu adevărat, învingem igo-
motul fi viteza din procesul
raţiunii, fi descoperim og¬
linda tinifrii din no t ut-e are
se reflecta splendorile fi
misterele de DINCOLO, di¬
vinul sărbătoresc al fiinţai,
fi nai descoperim, ea pe-o
lume nouă, da infinită bu¬
curie fi binecuvântare, Tì
CEREA. Din acest prag, dru¬
mul spre inimă începe să se •
întrezărească.
Cunlor. Acel punct din inimă
m care ftm fi suntem, fi
putum creia. Fericiţi acei
care pot birui mintea, pentru
•» plini “sărăcia cu duhul”,
starea de NECÂNDIRE, de
SOSIND, cum tic Englezii.
In care dăm de Dumntzeu fi
putem repeta, fără jenă pi
frică, eu Sfântul Pavet, că:
Pnn El trăim, fi ne mifcdm
fi Suntem”.
In
Dar plugăntul in ogoarele
minţi, e greu fi îndelung.
Cei ce au tăria de a merge
drumul interior, de a ara fi
a vorbi cu mana pământului,
cu cerul ploilor, cu fratele
soare, fi de a aftepta vre¬
mea tecenţului fi a căratu¬
lui in hambare poate chiar fi
a dusului la moară fi a cop¬
tului pinii in cuptoarele foa¬
mei fi ale■ Jaţului smerit,
pot ajunge Să vadă că min¬
tea are o uimitoare calitate
de independenţi, de abstract .
Putem fi vt ea, ca'nlPo beati¬
fici magie, mult dincolo de
trup, de mărunta realitate a
planetei. Putem ajunge prin
ca, ti largul minţit comice,
în gândirea plenară a lui Dum¬
nezeu. Sumai din această
independenţi, mvdţăm smer¬
enia de a hţelege fi a ad¬
mite că gândul e numai fruct,
fi nu plantă, nu rădăcină.
Rădăcinile gândului ne duc
mult fi adânc, spre alt ni¬
vel. Spre inimi. Spre nifte
adâncuri pe care numai puţ¬
ini oameni le ftiu fi le folo¬
sesc in viaţă, fiind însetaţi
fi înfometaţi de fiinţă, fi a-
cest straniu ţoc al vefniciei
de-a clipa, fi-al clipei de-a
vefnicia.
încetinită, cu fidcare
meditaţie mai mult, roata min¬
ţii ne revelează, printre
spiţe, cutremurătoarele FRU¬
MUSEŢI DINTÂI ale adăn-
sxnguta carte ce j‘a
sens dela 1940 încoace,
MICUL PRINŢ ne învaţă că
ochii sunt orbi. Că vedem nu¬
mai cu inima, bazând cu ini¬
ma. bătând cu inima, din¬
colo da raţiune, putem da de
tsvorul de apă vie, de acel
punct de, ftire fi libertate,
in care Dumnezeu devină pre¬
zenţă fi lege. Mai mult: bu¬
curie fi binecuvântare. A-
jungere acasă.
Ca să-i mbim fi consol¬
ăm pe raţionalifti, nu pkdăm
pentru aruncarea puftii gân¬
dirii in păpufoi. SE TRE¬
BUIE GÂNDIREA. Ea e de
esenţă deţină. Darea trebuie
să se descopere pe ea in-
săft, r cereftilc ei rădăcini
fi privilegii.
E poate destul de lim¬
pede, dece nu nr putem limita
la materialism, la nebumu
marxist-leninistd. La ura
unor mafii din hrube care vot
s ă fr cfacri toate neamurile
i» hoarde dr roboţi, fără ra-
tsâa im in cerut intmti. tn
fedinţele lor secrete, anii-
Cri firi ftiu de tainele minţii
din rădăcini, dar vor să le
ţoiă numai pentru ei. Şi noi
luptăm pentru drepturilr ţi
libertăţila neamurilor, ale
tuturor indivizilor de pe
planetă, crezând nelimitat h
dreptul FIECĂRUIA la dru¬
mul interior, la naţterea din
nou, prin scoborirea in rădă¬
cinile gândim, in împărăţia
inimii.
Printre aceste minunate
silabe de paccţi ftire, ne-a
venit vestea inundaţiilor dm
România. N'ar. gândit deloc.
Adică, am gândit cu inima.
Am sărit in aţulor. Toţi, fie¬
care eu febra fi nivelul lui.
Neamul in primejdie, vine cu
geamăt din rădăcini. Nu e
cazul, deci, de a statua cu
mândria spicului. E vremea
lacrimii din rădăcini, din
gândirea cu mima. Gândul
însă, cu ferestrele deschise
spre adâncurile inimii, vede
bine dece tocmai neamului
românesc a fost să i-se a-
plice această pedeapsă cer¬
ească. Noi nu suntem rufi
sau cubuni, hotentoţi fi hoţi
de ca i. Noi i-am ddt pe E-
mmescu, pe Pirvan fi Ionel
Moţa. Noi nu mai avem drep¬
tul de a juca farsa satanici
de-a comunismul. Celui care
A ŞTIUT Şl ŞTIE. Dumne¬
zeu ii dă pedepse grele. Pen-
trucă greţeala lui e CĂDERE
DIN CRA ŢIE.
Gândind cu inima fi
plângând, iată, fraţilor, ne
a spune că se mai în¬
tâmplă fi lucruri, eveni¬
mente drastice, ,in lumea ar
ceasta, care nu pot fi de¬
cise fi dictate h fedmfâ de
partid. Domnule Nicolae
POEME DIN ÎNCHISORI
SCRISOAREA TATII
Hule, fiule, ee lungă e calcul
Până la tine suni mări.
Trenuri, jandarmi şi ocări.
Şi stele ce nu ne ştiu jalea
Singurătatea n’o mai ştiu plânge
Te-a. urcat in legendă. Te ispitiră haiduci.
vi ţara numai morminte şi cruci.
Timpul in calendar s’a făcut sânge
Din fundul Aiudului ochii tăi urcă
ca luceferi dc piatră;
Vâjâie vânturi sub căpătâi şi mă latră,
•mi clocesc urîturi sub bundă, sub ţurcâ.
- şchioapcti alături in fiare:
Mănânc - eşti in lingura mea;
Aprind făclia de cumpănă grea,
Lad lacrimile tale din lumânare . , .
A FOST ODATĂ
Dintr un vi* m’am treaii.
Asta a fost la început
Drfcu m’a chemat cântând.
N am vrut «'ascult.
M> *upârat. 0 clipă am murit.
Un, poate am visat ....
Pe’nserat,
Cântul m’a furat.
De-atunci am tot aşteptat
Şi aştept mereu
Să mă atingă cu săgeata.
Norocul.
Iar tu, să-mi rămâi mie,
In noaptea de vecie.
Luminoasă făclie .
Lanţulc, ţanţule, lasă-mi băiatul;
Ferecă-mi mie glesnele goale,
Pune-mă pe mine sub zăvor, in ocale,
Pana-şi va buciuma iar neamul veleaiul. .
Cu paşi dc umbră, din ţintirim.
Uneori noaptea maică-ta vine:
la-ţi plânsul, bâtrânule. şi vino cu mine,
Temniţa’n lacrimi să o topim. . .
LUI STERE
Am deschis fereastra larg. spre viilor.
Gândul a privit până departe.
Mirul s’a iubii de moarte
Şi a tacul chinuitor . . .
Se încurcase timpul in perdele.
Nici un vânt n’a mai lovit în frunze.
Nici un dor nu s’a mai prins de stele.
OM
Bietul meu om!
Nu poate înălţimea
Să-l rabde, să-l ierte.
De sus, din balcon,
Văd moartea culcată pc pietre:
Ochii se’nchid. Inima strânge.
Cum aş vrea s'o ştiu Ia mine in sânge .
Ce sunt? Gând nici nimicul
N are in mine loc?
Stau tolănit la soare, pândind
Sburdălnicia copiilor din bloc.
Deasupra trec, trec norii.
Nu-i pol privi. De ieri
Cad picături pe tablă.
Şi tabla sună’n cer ....
txtxtxxx
V Ol CA.ŢI VEŢI El
Trece târâş, pe margine de drum,
0 trâmbă de fam.
Un petec de tăcere..
Sau poate umbra cuvintelor mele. . .
Trist, mi-am luat in grabă haina din cârlig. ^ fec f ,ir ŞŞ, şi tace, şi doare,
a ar putea, acolo, s ar putea sa fie frig.
Şi să aştept chiar singur cine ştie cât.
Mi-ara luat şi o carte, leac pentru unt.
Am privit spre stele. Stele ce-ţi plac.
Sunt calde'n cer şi reci pe lac . . .
Iar anii-s hoţi.
Cade bruma,creşte gerul.
Dă-mi, Doamne, luna dacă poţi.
Dâ-mi luna şi opreşte-ţi cerul. . .
orice tăcere e o sete de soare.
Si-i frig.
Şi mă arde şi tremur, şi strig.
-Umpleţi cu lumina voastră
Aceste întinderi moarte.
Voi, câţi veţi fi plecaţi peste carte. . .
Căci cu, oricât aş vrea, orice aş face,
Oricum,
Va trece târâş, pe margine de drum,
0 trâmbă de fum
Un petec de tăcere
Sau poate umbra cuvintelor mele . . .
Societatea Academică Română
Sugestii pentru al XIV-lea
Congres al Societăţii Acade¬
mice Române. Tema generală:
INDEPENDENTA ROMÂNEA¬
SCA şi OCCIDENTUL. Con¬
gresul se va ţine la Pariş
(Franţă între 4 şi 14 Septem -
brie 1970. ISTORIE: Avanta¬
jele şi desavantajele aşezării
geografice. Impulsuri spre in¬
dependenţă in Evul Mediu.
Piedici pe calea independen¬
ţei. Intre Regatul Ungariei,
Polonia, Hoarda de aur şi Tur¬
cia. Ştefan cel Mare şi pro-
Ceauţescu, yânjefte un pic
cu inima. Blestemăţiile ruse-
fti fi marxiste , nu ou nimic
comun cu destinul neamului
românesc. Iniaonce-ţi gândul
Spre adâncurile blnecuvâtate
ale inimi. Deschide neamu¬
lui nostru poarta spre Dum¬
nezeu.
bletna independentei. Efortul
lui Mihai Viteazul şi Austria.
Atitudine a Occidentalilor fa¬
ţă de Români in cursul veacu¬
rilor şi atitudinea Orientului
vechi şi nou. Etapele spre in¬
dependenţă in secolul al XIX-
Ica. Sprijinul Marilor Puteri.
Problema independenţic după
primul râzboiu.
FILOSOFIE: Originalitate şi
dependenţă în gândirea mai
multor filosofi români. Reflex¬
ele gândirii occidentale în
cultura românească. Gândirea
din cultura ţărănească.
TEOLOGIE: Autonomia şi
autocefalia Bisericii orto¬
doxe române faţă de Con s tan¬
ti nopol. Occidentul şi Episco¬
patele româneşti. Roma şi Ro¬
mânii în decursul veacurilor.
Originalitatea in Biserica Or¬
todoxă şi in Biserica Unită.
Ortodox istuul român în litera¬
tură şi artă. Contribuţia bise¬
ricilor la independenţa poli¬
tică.
LITERATURĂ: începutul ori¬
entării spre Apus. Modelele
urmate. Curente de cultură oc¬
cidentali de-alungul veacuri¬
lor in literaturi şi artă. Inde¬
pendenţi şi literatură.
ECONOMIE şi SOCIOLOGIE:
Economia românească in dif¬
eritele faze ale istoriei. Rolul
Occidentului in economia ro-
mine ase a. (ţolul stăpânilor
Bosforului, influenţa comer¬
ţului Veneţiei şi Genovei.
Importanţa Dunării, Nistrului
şi Prutului. Aspiraţii spre in¬
dependenţă. Tratatul dela
Adrianopol (1829). C «rapania
dunăreană. Capital i- idental
şi independenţă. . gătura
dintre politică şi ecou ne in
mersul spre independenţă.
Concepţii sociologice roman¬
eşti. Cooperare internaţK«a-
lâ şi independenţă naţională.
Gartc/opuite
Si iubim din toatt inima
pe ce, bum ,i , Ub ; j , 4 dj ^
preţu.m pe ce, uri ş,
Si avem fo«U admiraţia pen-
-.1WCOLAE NOVAC SJS
fa ŞLTtLS
Si ne unun cu cei sin*
ceri şi drepţi cc ae jertfesc
pentru nimicirea urei dintre
cwneni şi popoare, pentru în¬
ţelegere. colaborare ţi j UMi .
pe intre toate naţiunile pâ.
mântui ui, pentru o pace dreVo-
tă ţi trainică. r
La începu, număram zii-
*!*■ - Pe urmi. am început
•a numirăm săptămânile . ; .
Apoi, anii . . . Acum, cei mai
mulţi dintre noi. au uitat nu¬
mărătoarea timpului, fiind mult
prea ocupaţi a numiră hancno-
tele verii, brune, cenuşii . . .
I>upa locul pa care-l ocupă
«Jb soare şi tradiţia ţării in
c * re ** 1 trieţite fiecare, nu do-
nrrilc de altădată, ci bunăsta¬
rea sau osânza. . .
La început, cei mai mulţi
purtau la butonieră cile un
minuscul tricolor. Nu de fudu¬
lie. ci dintr’o necesitate lăun¬
trici. pe care nimeni n’o io-
ţelegea. dar toţi o trăiau din
plin . . . Mai târziu, tricolorul
a fost înfipt undeva într’un
colţ ai ramei oglinzii, de un¬
de i se dădea cel puţin un
“buna dimineaţa" pre român¬
eşte. Zilele acelea sunt insă
departe. Nespus de departe.
Şi nespis de uitate. Tricol¬
orul a putrezit nu numai in
colţul de oglindă al timpului,
dar, ceea ce este mai dureros,
până şi in inima celor ce, pe
nedrept, mai spun (iar eu zic:
cu neruşinare ci sunt Româ-
0 mină de inşi, atinşi de
Mcea “sfântă nebunie" ce a
ţinut in viaţă neamul român¬
esc peste toate prigoanele şi
potopurile istoriei.
Majoritatea» . . . Flori
moarte ce-şi trâesc nepăsarea
in coloniile româneşti de aici
ssu din altă parte a lumii.
Putregaiul începe să se
întindă în mijlocul eailului
nostru. Şi ne va cuprinde, in
timp, pe toţi, daci nu vom
auzi la timp dangătul clopo¬
tului de inviere românească:
Deşteaptă-te Române, din
somnul cel de moarte”. . .
T^kcoIo . . .
Ce se petrece in acest
timp, “dincolo’V Adică, aco¬
lo unde până mai ieri-alaltâ-
er, ne plicea sâ spunem
“acasă"? . . .
Să deduci cititorul din
mesagiu! de mai jos ce ne
vine “de-acasi". Din Ţara
ce a început sâ ne moară pini
51 in amintiri:
i.)
în Sutele Unite şi Cana¬
da, unii şi-au găsit paşaport
de liberă trecere prinre româ¬
ni, cu câte-o poliţă la Uniune
şi Ligă. Alţii, îţi arată ro¬
mânismul nelipsind deja bi¬
serică şi dela mesele aranjate
de biserică. Atât! In altă
parte, în alte manifesUţii tot
româneşti, nu-i găseşti, chiar
daci ia-i căuta cu lumânarea.
Unii au prins chiar năravul
scrisului la gazete - tipărite
sau mimeografiate - dând, fi¬
reşte sfaturi morale şi spiri¬
tuale, sau înjurând in numele
sfânt al “libertăţii scrisului” .
fără discernământ şi fără nici
o logică, pe toţi şi toate. Dar
sufletul le este uscat. Petri-
ficat în egoism. Putrezit în
putoarea îngâmfării.
Câţi dintre fraţii noştrii
din exil, mai cumpără o carte
românească astăzi? 0 carte,
nu numai scrisă cu peana do-
rylui şi lacrima inimii, dar
tipărită cu sudoarea celor ce
mai cred in vise şi’mro Ri>
mânie liberă? Şi câţi mai plă¬
tesc un abonament la vre-o
revistă românească, pentru a
o ţine astfel in viaţi > . . .
Câţi? . . ,
Furtunile vremurilor vin
şi trec, ele rămân doar pe ră¬
bojul istorici, neamul merge
înainte spre rosturile lui, găs-
indu-şi întotdeauna făclieri
iscusiţi, luminiteri şi deschi¬
zători de drumuri în negura
timpuluj, călăuzindu-J sjxe
limanurile însorite ale vieţii,
libertăţii şi progresului. - -
"Nu ra'sun înhămat la că¬
ruţa nic'iunci ideologii sau po¬
litici, găsesc că este mult
mai cuminte a învăţa din cro¬
nica neamului tiu, a trăi şi a
te orienta din realităţile zile¬
lor tale, având un singur ţel:
păstrarea neştirbită a fiinţei
lui.
“In aceste vremuri atât de
tulburi şi de ameninţătoare,
unitatea neamului nostru este
mai necesară ca oricând. Este
de datoria noastră a tuturor,
oriunde ne-am alfa, să con¬
tribuim din toată inima şi din
tot cugetul nostru la aceasta.
“Nori grei, purtători ai
morţii şi distrugerii civiliza¬
ţiei, plutesc deasupra noas¬
tră a tuturor, dar cu credinţa
neclintită în Dumnezeu, Cel
ce ne-a creat şi a dat un sens
vieţii noastre, să nu disperăm.
“Sâ credem din adâncul -
sufletului nostru in eliberarea
spiritului uman din ghiarele
întunericului, in biruinţa ade¬
vărului şi justiţiei, împotriva
minciunii, nedreptăţii şi în¬
şelăciunii...
"Să nădăjduim cu toată
puterea intr»un viitor luminoaal
omenirii, lipsit de frica mor¬
ţii. prin dispariţia forţelor
râului şi întemeierii unei civ¬
ilizaţii fondate pe adevi/
justiţie, respect şi dragoste’
de oameni.
“Cred că aceasta este ca¬
lea. In epoca zborului în cos _
mos. omul va găsi, sunt sig^,
mijloacele şi forţa necesară’
pentru a fi om, pentru o me¬
nire. . ."
Aceasta este ceea ce se
crede şi se gândeşte “din¬
colo"!
Cine are urechi de auzit,
si audă, şi minte de înţeles!
sâ înţeleagă!
Ţara. adevărata Ţară, nu
ni s'adus pe copci. Acolo se
călesc, acum conştiinţe. Se
cimentează voiriţi, gata de
orice sacrificiu, şi demne de
admirat.
Inima noastră, bate le uni¬
son cu a lor.
»
NAUFRAGIU
(lui Litfiu Ştejuteac
1
căzut pe front.)
In a uitării
marc,
imagini
amorţite
năvălesc.
Dc-jinintiri
plină,
corabia
cu prora sfârtecată,
• in disperare -
să mai păstreze
ar vrea
al tălăngilor
cânt
depe Rarău
şi-a buciumului
din Vatra Domei.
Tremurătoare,
contururile
in sloiuri
se destramă,
iar cerul
se seufundă’n vis.
OVIDIU GAINA
Cu u
mu timuum. ?
De când s*a lăsat peste
Ţara negura Cortinei despăr¬
ţitoare de fraţi, acum un sfert
de secol, am fosi văduviţi de
un contact mai intim ce cci
de-acasă". Ducându-ne do¬
rul, unii altora, nc-am resem¬
nat şi unii şi alţii cu gândul
cî: “aşa a fost să fie". Dar
iată că, tocmai atunci când
credeam că acest contact a
fost înmormântat pentru veşni¬
cie, print’un cajxiciu al sorţ¬
ii, el reînvie, ca pasărea
Phoenix, dinprop. a-i cenuşă.
Continuăm deci, în cad¬
rul acestor “coordonate”, ce
exprimă dialogul nostru cu
Ţara, mărturiile sincere ce
am primit dela cei de-acasă,
convinşi fiind ca ele nu pol
fi ţinute secret, căci, dc şi
personale, ele aparţin între¬
gului, exil:
"... Ş» eu fac parte din
generaţia tânără a anilor 1930
-1940. Am trăit şi simţit la creştini condamni smucide-
timpul său idealurile, bueu- rea, viaţa trebue acceptată
riile şi amărăciunile, succe- cu indurare şi nu râzvrăliodu-
scle şi insuccesele ei, deşi
nu am fost un militant activ
al acestei generaţii atât de
încercate şi atât de pe ned¬
rept lovite.
“Generaţia bătrână de a-
tunci a fost incapabilă sâ
ne dea un mode] şi un ideal
curat pe care sâ-I urmăm. Sin¬
gura scuză pe care o are este
aceia ci nu se putea forma
un fond sănătos şi statornic
şi nu se puteau cristaliza
căile cele mai bune şi sigure
de urmat pentru un popor de
numai 10 - 20 de ani de uni-
tAte naţională.
“Preocuparea generaţiei
unirii dela 1918, după aceat
an. În răstimpul dintre cele
două răshoaie, nu a fost
ia de • consolida aceat mare
act taior ic din viaţa neamu¬
lui nostru, ci in goana după
căpătuială, a’a bălăcit intr’a
gâlceava politică fără direc¬
ţie precisă, căzând in cele
din urmi pradă sforăriilor de
culise sie unei csmarile stră¬
ine de neam şi de interesele
lui, cuibărite până sub pul¬
pană tronului ţării.
“In aceste împrejurări nu
mai rămăsese nimeni care să
'înţeleagă atitudinea protes¬
tatară a tinerei generaţii Îm¬
potriva mocirlei politicianiste
in care se scăldau cei bătrâni,
din contră, nouă generaţie este
lovită cu burtalitate şi fărâ¬
miţată.
“Aşa ne-au surprins ev-
nimentele anilor 19J9-I945 în
plină incapacitate, cu o gene¬
raţie bătrâni uzată şi o gene¬
raţie tânără distrusă, ţara ră¬
mânând pradă dezorientării
interne şi neputinţei vechilor
alianţe. Rezultatul nu putea
fi altul decât cel pe care il
cunoaşte toată lumea.
Acum este rândul nostru
să nu vedem pădure* de copa¬
ci. Nu am învăţat nimic din
cele care au trecut peste noi.
Nu facem altceva decât sâ ne
condamnăm unii pe alţii, ui¬
tând că acum călcăm pragul-
neputinţei şi ci şi noi trebue
aâ lăsăm o generaţie care sâ
fie, măcar acum, unită şi care
să poată duce mai departe
steagul neamului.
"Dumneavoastră vi iotre-
b*ţi oare ce lăsăm noi noii
generaţii? Divergenţe, deso-
n cotare, haos? Sărac neam
românesc al celei de a doua
jumătate a secolului 20, cine
şi ce soartă iţi croieşte!
Scumpii mei copii, ce părinţi
netrebnic i aveţ i, mi i ngroze sc
de ce vi aşteaptă ?
“NU dragii mei compatri¬
oţi. NU! Nu mormântul este
rostul, nu muritul este calea!
Calea este viaţa, fiindcă dc
mormânt şi aşa nu scăpăm, nu
trebue sâ-t căutăm. Nu mor¬
minte trebue să lăsăm copii¬
lor noştri ci viaţi, drum limfv
ede, rost ideal. Suntem un ne¬
am de creştini, capabili de
jertfe, dar plini de nădejdi
spre mai bine. NU ACCE PT-
ÂM MOARTEA!
"lata cum trebue sâ fim
priviţi noi: “ca nişte sluji¬
tori a lui Hristos şi ca nişte
ispravnici ai tainelor lui Dum¬
nezeu” (Car: 1-Iv.l)
"Domnul nostru Isus Hris¬
tos s’a jertfit pentru noi în¬
vingând moartea şi dându-ne
nouă viaţi veşnică. Biserica
creştină condamnă sinucide'
ne împotriva legîţ,,
eat* o luptă , j *
in luplâ esiatâ şi invinv
vinuţ.le creştine ne învaţă’l:
ne -măresc pentru ca n| c ,«jL
,p " ttnţ4ra *■
Nădejde. ,, Credinţa J* l> ( £
neteu sunt forţei. ~
puternice pe care Sf. nc*. bâ
Biaericâ creştină | e ^ d
sufletului omenesc pe ntru
invmge viaţa. Ne «ai *
noi oare num. creştini şi f™
a Lu. Hn.toa, daci dezJtâ^
Sfanţ, noastră Biserici
creştina nu acceptă şi CQ _
virlule» crţţtiru c « , „2?
uţionat lumea , p i r i ţeU
menilor 20 de secole i B bin^
acţiunea ei nu . .
™ Bu cade ™ întindtxile c _
•« rai ce propovăduiesc
St răzbunare*'
“Oare putem noi cr e , ţini ;
crede ca m cele din urmi v.
învinge ura şi „ u drago,, *
de oameni» 0 minte î£jj
nu va accepta aceasta ££
data, chiar daci ar fi numai
s* aleagă intre cele dau. 0u
sa ^creadă cu toată puterea.
. concepţie de
viaţa m lume.caresădepă«£.
«ca in sublim dragostea^,j
imare. creştină» Nu cuook
Abinc, de ce să fim disper
ţi» Cum este posibil ci,
andu-te in concepţie, pe cul-
m.le cele mai înalte a| c s*-
flctulu, creştin, si picrai
încrederea in viaţă, în certi¬
tudinea că minciuna, nedrep.
tatea şi ura se vor topi odată
pentru totdeauna in faţa ade¬
vărului, justiţiei şi dragostei
de oameni? 0. S/ânti Biseri¬
că creştini, câţi netrebnici
* rc 5 Pragul tiu, câţi fi-au ter¬
felit învăţătura încercând %i
te târască in noroiul politici¬
anismului orb?!
“V’aţi întrebat vreodată,
dacă pierdem Biserica, cu ce
mai rămânem? DA. Atunci in-
tradevăr rămânem cu moartea,
rămânem nişte hidoase cadav-
vre vii". . . .
• • •
încheiem aici aceste co¬
ordonate, ne mai având perso¬
nal .nimic de adăugat, lâsin-.
du-oe cetitorii să mediteze
singuri în faţa acestor mărtu¬
rii venite din umbra Carpaţi-
tor noştri.
RĂSĂRIT
Rând pe rund,
Lumea, ca un vânL,
Mi-a stins toate făcliile
Luate din chiliile
Dascălilor mei . . .
Cântând eu poeţii
Mi-s'uu stins torţele
In Olimpiada vieţii . . .
Căutând cu diecii
Mâ'raprvsourâ liliecii.
Lumina florii galbenii
Păcii
Până'ntr'o zi . . .
Focuri mari şi focuri vii.
Jocuri repezi dc copii.
Dojr la strană,
La icoană,
Sub cel ochi fără de geană,
Intr'un muc dc lumânare.
Răsărit rni-i Noul Soare. . -
ION CICAIA
'T’e
de LUCIA A. POPOVICIa
$Ţ fgjţ . n i BCU | fost ridicat r
ta , compozitorul. drrijo-
n "* profesorul de muzică:
Ckrotgkf T. Burada. fiul vor¬
nicului Tudorache R Burada
V *1 soţiei sale Maria Isâce-
»ct«. A învăţat vioara in caaa
P*nnplor - loc de întâlnire
al artiştilor’ A studiat apoi
*• Budapesta, Viena. Dres4a
fi, Paris urmând teoria muzi-
cii. armonia şi orchestraţia.
U vârsta de ZJ de ani: - El
/•» <el d’intiiu fiu de boer
moUovmn - spunea cronica
ctre învingând preju-
zilei •
dicule napului, indrâim sâ
se arate in fa/a publicului,
pe scena teatrului, cu sct,p-
ra tn mână'’ J ucnj C4rc p,- n .
tru societatea moldoveana
era un fapt înjositor, bun do¬
ar de lăutarii ţigani. Unii bo-
«ri l-au lăudat, alţii l-au hu¬
lit. Nedumerit, tânărul Ghe-
orghe Burada a intrat in . . .
magistraturi' Dar patima cân¬
tării era puternică in sufletul
acestui vlăstar, doritor sâ
faci “muzichie”) în 1854, a
înfiinţat primul cor religios
in laţi, anume la biserica Sf.
Atanasir ţi Chirii, iar in
1860 când a fost numit pro¬
fesor de muzică la ţcoala de
pe lângă biaerica Trei Ierar¬
hi. a organizat pi aici un cor
religios.Tot in 1860, odată-
cu înfiinţarea conservatorului
de muzică din laţi. Gheorghe
Burada a fost numit profesor
de muzică ţi de solfegiu. A-
poi in 1864 i s’a încredinţat
conducerea primului cor la
mitropolie, pe care l-a con¬
dus până la moarte. A lăsat
o mulţime de publicaţii de
muzică religioasă cât şi lai¬
că. A murit la 25 Martie 1870
in laţi.
s • •
8 AUGUST 1711 - din Tirgo-
viţte, unu] dintre miniştrii
lui Brâncoveanu, la o săptă¬
mâna de la încheierea păcii
dela Focşani, scrie: “Dumne¬
zeu să binecuvinteze pe Dom¬
nul nostru care a păzit ţara
noastră de nefericirile Mol¬
dovei, cânsuindurse cu înţel¬
epciune ţi aşteptând hotări-
rea unei bătălii in care s'a
văzut, la urma urmelor ci:
aub haine nemţeşti. Muscalii
sunt tot Muscali!*'
11 AUGUST 150A - a murit la
mănăstirea Dionisiu dela Mun¬
tele Athos: patriarhul grec de
Constantinopole ţi mitropolit
ăl Ungro-Viabiei: Nifon, re¬
organizatorul Bisericii din
Ţar* Românească sub Radu
cel Mare.
15 AUGUST 1695 - a avut loc
in munţii Bucegi, târne n, ea
schitului Sinaia, la care au
luat parte voievodul Constan¬
tin Brâncoveanu ţi mitropoli¬
tul Ţârii Române»ti. Acest
•chit a fost ridicat de către
spălatul MthatI Cantacuimu.
tare intr'o clip* de grea în¬
cercare* gâaiae aci adă p oa f
ţi ajutor. Dar acest achit a
vechiu lăcsş de rugăciune -
făurit din lemn - ridicat de
către un haiduc NicolaeGro-
zea. care după o viaţi «buci¬
umată hotiit aă ae călugărea¬
scă.
16 AUGUST 1891 -,'a născut
in Bucureşti, profesorul de
istorie antică şi epigrafie:
Scări ai Lambnno. A studiat
la liceul Sf. Sava apoi la u-
niversiute. unde a fost ele¬
vul lui Vasilc Păivan. obţin¬
ând doctoratul in 1928. A ur¬
mat studii şi la Paris: kt
1927 a fost numit profesor
universitar in locul lui Vas-
ile Pârvan la Istoria antică.
A lucrat mult pe teren lâaând
de asemenea lucrări de ştiin¬
ţă in limba români şi in lim¬
ba francezi. A fost membru :
Socielf de Linguistique .Pa¬
ri» şi Asocialton dej Eludes
grecques. La 29 August 1964
a murit la Lisabona.
• • •
18 AUGUST 1857 - s*a năs¬
cut in comuna Cuţarideşti -
Ialomiţa: Nana V. Cufăr,da
căsătorită cu avocatul, pro¬
fesorul de Drept Roman: Ni-
colae Crdtunescu. Ea a fost
prima femee medic io Român¬
ia. Se apecializaae în bont¬
ele de femei şi de copii şi s
fost medic primar al Spitalu¬
lui Filantropia.
• • •
28 AUGUST 1862 - sa năs¬
cut in Neveklov - Cehoslova¬
cia, Abatele Metod tu Zăvor¬
ul superiorul mânii (irit Stra-
chov de pe lângă Praga. Ur¬
mase Facultatea de Teologie
din Praga. în mănăstirea ce
o conducea - transformată in
spital in 1914 - Abatele Ză¬
vorul a alinat suferinţele sol -
daţilor răniţi români din pri¬
mul războiu mondial, şi dela
ei, a învăţat limba română,
ţi prin ei a cunoscut neamul
românesc, l-a iubit, l-a sti¬
mat ţi a înţeles durerea aces¬
tui neam opropsit. A studiat
apoi temeinic limba română,
literatura cultă şi populară
ţi a făcut traduceri in ambele
limbi. Ne-a vizitat ţara in mai
multe rânduri, ţinând confer¬
inţe în limba română prin ora¬
şele vizitate. A luat măsuri
ca analfabeţii sâ înveţe carte.
Printre străini, a susţinut în¬
totdeauna cauza românească.
9 SEPTEMBRIE 1857 - sa
născut în Râmnicul Vâlcea,
marea tragediană: Agatha Bur¬
se seu, dintr’o familie de mil¬
itari. De timpuriu s’a afirmat
înclinarea ei spre muzică şi
teatru. A studiat in diferite
pensioane la Sibiu ţi la Viciu
ţi la vârsta de 16 ani a fost
numită institutoare la Ploeţti.
Aci o aude cântând maestrul
de muzică: Bernedetli Fran¬
cheţii, care-i trezeşte ambi¬
ţia ca ai studieze muzica.
Urmează Conservatorul la
Bucureşti şi in 1880 pleacă
cu mama ei la Paria ca să
urmeze ram,,. Dsr călătoare¬
le se opresc | a vim, şi la
Hurgtheatre aiint fermecate
de jocul artiştilor. Agatha r
hotâritâ: renunţă aă mai mear¬
gă la Paria şi rămâne la Vi¬
ena ca aă ajungă tragediană'
învaţă limb* germană, ae în¬
scrie ta examenul de primire
la conaervator şi reuşeşte.
Studiază cu dragoate şi in¬
teres. iar in 1883 obţine un
c untract pe şaae luni la: Deu¬
tsche t Theater din Hetlm.
unde printre alţi colegi, joa¬
că alături de Mai Reinhardt
şi de /oseph Kami. Dar se
întoarce la Viena, termină
conservatorul şi numai după
multă stăruinţă, înduplecă
pe directorul Wilbtand dela
Hofburgthcaler. ca aâ-i in -
credinţeze rolul lui Hero din:
Des Mreres und de, Liebe
Mellen, de F. Crillpanet.
Rol frumos, bogat, strălucit,
dar greu de jucat de către o
tânără străină, in faţa unor
oameni cu o educaţie subtilă
muzicali. N u era uşor. Dar la
22 Noembrie 1883, Agatha
Bârsescu obţine pe scena
teatrului vienez un succes
ameţitor. După spectacol.
Românii din Viena în Frunte
cu Societatea studenţească
România /uni, u ţinut si săr¬
bătoarea sci acest mare suc¬
ces românesc. Iar Burgtbea-
ter-ul îi face un contract pe
fapte ani, Agatha Bârsescu
susţinând rolurile cele mai
in semnate ca Crete Men. /„r-
ith, Ophelta, Desdemona, etc.
La 14 Octombrie 1888, când
a avut loc inaugurarea noului
Hofburgtheater de pe Ring,
tot Agatha Bârsescu a jucat
rolul din EstherdinGrilIpar-
zer. Dar valurile vieţii ţi in¬
trigilor din culise o fac pe
marea tragediană română sa¬
şi ta rămas bun dela teatrul
imperial din Viena. in 1890.
se întoarce in ţară şi joacă
pentru prima oară in limba
români pe scena Teatrului
Natiooal. Se căsătoreşte cu
artistul: Constantin Radovici,
care fusese director de scenă
la Teatrul Naţional din Cra-
ovâ şi pleacă in America de
Nord, unde au jucat mai mulţi
ani. Mai târziu a fost profeso¬
ară la Conservatorul din laţi.
A murit in 1939.
_ Page 5
JUNIMEA LITERARA
(din Revista Bucovinei,
an. III. No. I. 1944. CemAuft
In cronica literelor ro.
mineşti sic Bucovinei Capi¬
tolul “Junimii literare" se
deschide la file cari, sub col¬
bul vremii, Işi «rată încă po¬
leiul aurului adevărat cu care
au fost scrise.
Literatura Bucovinei, pen-
tn* • fi înţeleasă şi apreci¬
at* la justa ei valoare, in
timp şi spaţiu, trebuie privită
dc pe anumite poziţii. Litera¬
tura Bucovinei, e ca şi mun¬
tele ei cel mai de seamă:
Rar iul. care, contemplat de
la distanţă pricinueşie o im¬
presie aşa şi aşa, abia după
ce i-ai cunoscut văgăunile
şt i-si gustat vântul creste¬
lor iţi dai seama de măsura
cu care trebuie sâ-l preţuieşti.
Aici nobilul meşteşug al
scrisului. - departe de a fi.
pur şi simplu, o necesitate
estetică, - a devenit de două
ori nobil pentrucâ pe calea
aleasă a esteticului s'a-strâ-
duit să implineascâ impera¬
tivele vitale ale etnicului.
Să reţinem ci cei ce practi¬
cau acest dualism erau loviţi
implicit de două deficienţe:
aceea a subordonării necesare
a scrisului srtistic idealuri¬
le» politice şi alta mai gravă:
aceea a unei culturi superi-
oare de limba străină, lată
motivele pentru car» «cr-tîvu» i
ca traci ie Porumbe seu ţi Mi-
hai Teliman, în opera cărora
constatăm azi comori, ce ne
par trouvaille-wi, nu au pu¬
tut să se realizeze pe măsu¬
ra talentului lor, egal, cel
puţin, cu talentul altor scrii¬
tori români ai epocei, de cir¬
culaţie curentă in istoria lit¬
eraturii româneşti.
Dar. in acelaş timp, lit¬
eratura Bucovinei nu păti¬
meşte nici un moment de bo¬
ala înstrăinării, care dincolo
de cordun, naşte, la un mo¬
ment dat, reacţiunea sămănă¬
toristă.
T. Robeanu, Mihai Teli¬
man , Em. Gr igorov itza, Vasilc
Bumbac şi toţi ceilalţi scrii¬
tori ai Bucovinei de la sfâr¬
şitul veacului treeut sântpro-
fo®d ir ide nţi şi sălbatec de
Români in Io* scrisul Io».
Descees apariţia “Sâmâ-
nătorului" a fost pentru Bu¬
covina nu o trezire la un scris
n»ai românesc, ci o verific are
■ poziţiilor susţinute până
atunci şi . prilejuit un chiot
de bucurie tâ aceste poziţii
coincid, insfărşit, cu cele
ale scrisului românesc de
pretutindeni.
Acest chiot de bucurie a
fost ‘junimea literari".
Plămădită in gencrosita-
tea tinerească . “Societăţii
academice Junimea" .din iniţi-
ativa unui grup pe care isto¬
ria literară viitoare şi amin¬
tirile contemporanilor au da¬
toria sâ-l identifice, “Juni-
meâ literară" şi-s
scos pri-
}> IONVEUCU
CÂNTEC DE AŞTEPTARE
(pentru Doina)
Adevăr strig ţie, adevăr,
Sunt pcntru’ndrăzneală, coptul măr.
Şarpele din mine ţi-l întinde;
Tu cu pumnii foamei fă-1 merinde . . .
Nu lâsa’n noroi să cadă el.
Prindc-mâ in braţe de oţel.
Adevăr şi numai adevăr strig ţie;
Fii, arşiţei mele, apa vie.
Nu lăsa'nzădur să curgă mierea,
înţelege, înţelege-mi lin tăcerea . . .
Tu, ce-ai pus in aşteptarea mea otravă,
înţelege noaptea inca bolnavă.
Tu ce mi-ai dat foc, vin şi rămâi,
In culcuşul aşteptărilor dintâi.
mul număr acum patruzeci de
ani, in Ianuarie 1904. sub
conducerea academiceanului
de mai târziu lancu Nistor,
secondat de George Tofan.
De atunci şi toată vremea cât
De atunci şi toată vremea cât
a apărut “Junimea literară"
a fost monitorul literar româ¬
nesc al Bucovinei.
in jurul ei s'au adunat
de la început scriitorii mai
bătrâni S. FI. Marian T.V.
Stefanelli şi ceilalţi, iar a-
paiiţia ei coincide cu afirma¬
rea in tagma sensului a lui
G. Rcrtică, C. Betsriu, 1.
Gtămsda, Tr. Riailesnu, Li-
«■«WwiM, Vicm Mw.hs.W
rguToma.Taniu şi Nicu Dra-
crnschi şi a unui întreg bu¬
chet de poeţi şi prozatori.
Legătura cu scriitorii de
dincolo se întăreşte prin col¬
aborările unor St. 0. losif, I.
Minulescu. C. Pavelescu, A.
Cotrus, I. Dragoslav, C. Mol-
dovanu etc.
Urmează apoi bucovinenii
mai tineri Lcca Morariu,
George Voevidca. Vasile
Gherasim, N. Tcaciuc-Albu
şi insfărşit, acum aproape
două decenii o noua primăva¬
ra a “junimii literare" când
ne întâlneam, in paginile ei
şi in cenaclele literare din
casa directorului ei, cu Tra-
ian Chetariu, At. Mitric, Tra-
ian Cantemir. Iulian Veapcr,
Mircea Streinul, Neculai Ro¬
şea. Vasile Posteucă, G.
Antone seu. Teodor Plop,
George Drumur şi spoi cu al¬
ţii, mai tineri decât noi.
Fireşte că cele câteva
nume de mai sus, din diferite
generaţii, nu alcătuiesc de¬
cât o parte a colaboratorilor
“Junimii literare” şi nu exis¬
tă semnătură in lumea litere¬
lor bucovinenc, care si nu fi
fost înregistrată intre scoar¬
ţele ei.
In perspectiva celor pa¬
truzeci de ani “Junimea lit¬
erară” rămâne aceiaş sinte¬
ză a scrisului românesc in
Bucovina, care, prin rcalizî-
rile ei şi prin starea de spi¬
rit ce a nutrit-o, a foat cu
mult mai mult decât o simplă
etichetă.
DRAGOŞ VITENCU
PRIMA ECHIPA DE DANSURI NAŢIONALE -(1957)
MEMBRII -ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMANE " luând parte
la manifestarea anti-comunistd din Jafa ambasadei ruse/ti din
Otawa, (1967).
CÂMPUL ROMANESC
Sfmţuea locului Capelei, (1970).
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI. (1967). Pr. N. Zelea.
P.S.S. Episcopul Valenan , Pr. Anchidim Uferiu.
LOPIll DE LA -SC0AL1 DE LIMBA ROMANA " in excursie,
viţii* t* monumentele utonce din jurul Hamiltonuluu (1966)
ASOCIAŢIA CULTURALA ROMANĂ
DIN HAMILTON, ONTARIO, CANADA
Pentru Românii ce yi-au
ţâftit sil aş pe meleagurile
canadiene, anul 1970 va fi,
fără doar şi poate, un an de
râacnici istorice, anul in care
se va cimenta o sudură spirit*
uala mai strânsă, intre ei yi
fraţii lor de acelay sânge yi
lege din Statele Unite. Şi ace¬
asta, datorită unui grup ener¬
gic yi entuziast, care, după
ce a rcuyit să realizeze o fuzi¬
une locală intre "cei vechi"
yi “cei mai nou sosiţi", prin
mijlocirea “ASOCIAŢIEI CUL¬
TURALE ROMÂNE" din Ham-
ilton, Ontario, Canada, ce a
luat fiinţă in luna Ianuarie a
anului 1957, se avântă acum
ia realizarea unui deziderat
de ordin naţional a strângerii
rândurilor yi a irumuirii “spre
un nou destin a Românilor de
pe Continentul Nord American.
Şi,pentru că trăim un feno¬
men de mari proporţii în viaţa
românilor de peste hotare, re¬
vista DRUM, care a mărturisit
yi continuă sâ mărturisească
necesitatea strângerii rânduri¬
lor tuturor forţelor româneşti
creştine, in lupta pe viaţi yi
moarte cu Anti-Christul, a
crezut că este de datoria ei ca
purtătoare de tuvânt a acestei
cruciade, sâ fie prezentă la
acest praznic al punerii pie-
trei de temelie a unei noui
vieţi apirituafe yi sociale ro¬
mâneşti pe aceste plaiuri ale
lumii libere. Şi cum, revista
DRUM, călătoreşte acum, de
patru ori pe an, spre cele cinci
Continente ale globului, pe
(Fragment din scrisoarea ad-
dresată membrilor “Asocieţiei
Culturale Române " din Hamil-
ton, Ontario, Canada, cu prile-
jul deschiderii cursurilor de
limba români).
De mult timp m comunitatea
noastră românească din Hamil-
lon, s'a simţit nevoia unei
"Şcoli de Limba Romană * pen¬
tru copii.
Privind in jur fi uitondu-ne
ta copiii noftri, ne-am dat
seama de mult timp de tragedia
pe care o fraim. Fiecare dintre
noi, in momente sincere credem
că s’a întrebat: Ce va aduce
viitorvlF Ce se va întâmpla cu
biserica fi comunitatea român¬
ească.
Răspunsul este unul sm-
gur—TREBUE SA NE PĂS¬
TRĂM LIMBA CE 0 VORBIM—
dacă vrem si mai existăm ca
cetăţeni canadieni ori ameri¬
cani de origină români.
Poporul canadian cit fi
cel american este format din
diferite naţionalităţi ori gru¬
puri etnice, care au contribuit
fi contribue la dervoltarea
atât economică, cât fi culturală
a ţării in care trăiesc.
Centra fiecărui grup etnic
este Biserica /i Organizaţiile
Naţionale.
Toluţu chiar dacă pe fie¬
care ne leagă credinţa, obie-
ce iunie, etc. Limba este
unde soarta crudă i-a aruncat
ţe •Români după blestemuldels
2J August s anului de tristă
memorie 1944, numărul acesta,
va duce in căminurite desţâra-
ţilcv. nu numai mesagiu! nec¬
esităţii afirmării noastre ca
grup unit, ci yi dovada vie că
asemenea unităţi de măsură
există yi cântăresc greu in
balanţa afirmării noastre ro¬
mâneşti peste hotare yi pre¬
zenţa noastră, fermă, in is¬
torie . . .
Si luăm deci istoria dela
capăt, pentru a ne da cu toţii
seama de ce anume este vorba.
. . . Cu ani în iarnă, un grup
de tineri, noi veniţi pe melea¬
gurile canadiene, porniţi dela
idei a modestă, de a se cuno¬
aşte mai bine, de a se ajuta
unul pe altul yi a face cunos¬
cută suferinţa Neamului lor,
au simţit necesitatea formării
unei organizaţii româneyti la
Hareiltoi. N’a fost ceva nou,
desigur, căci la Hamilton, ca
yi în alte părţi, exista deja o
comunitate românească. Aces¬
tei comunităţi insă. “Asociaţia
Culturală Români", i-a adus
un suflet nou de regenerare
spirituală. Şi aatfel, viaţa ro¬
mânească din Hamilton, a
căpătat un nou impuls, por¬
nind de aci înainte cu mai
multă vigoare yi semnificaţie.
. . . Natural că au existat
greutăţi. Deosebirea dintre
cele două generaţii, de gân¬
dire yi simţire românească,
exista, era o realitate. Cu
timpul insă, sudura intre cei
noi veniţi yi generaţia tânără
acea care ne identifică că
aparţinem, ori ne tragem din
acelafi neam.
Trebue să ne dăm seama,
ci limba români, este acea
care ne mai ţine fi pe aoi ro¬
mânii, adunaţi la un loc astăzi,
atât in jurul bisericii cât fi'n
comunitate. Avem exemplu de
toate zilele . . . Copii care nu
nai vorbesc românefte. nu mai
sunt tn mijlocul nostru, nu mai
vin la biserica noastră, fi nu
mai aparţin de noi . Ei sunt
pierduţi in marele conglomerat
ce ne înconjoară.
Ca cetăţeni canadieni de
origină română, împreună,
putem aduce un aport la viaţa
fi cultura ţării adoptate Can¬
ada. Singuri, pierduţi in lumea
largă suntem o nulitate, rărexa
toţi fi întorc spatele. Căci, ce
fel de cetăţean canadian or
american ar fi acela, care ii
este rufine de originea lui?
lată dcce, noi credem că
accentul trebue pus pe limba
română, dacă vrem să ne mai
păstrăm tn vittot biserica fi
comunitatea noastră.
Să lăsăm deci la oparte in¬
diferenţa fi scuza u ci nu
avem timp“ fi să pomtm la
drum, să căutăm ii înt'âfâm
copiii românefte. Nu trebue fă
uităm ci: M afU după cum ii
oom ere f te, aţa i vom avea .
de ac. s a realizat. Din „„
număr m,c cu care
la drum, * a creat cu ti mpot 0
familie mare. ccuyind ca in
anul 1966, să .e înfiinţeze o
secţie a Asociaţiei Culturale,
in oraşul vecin Kitchener.
După cum rrese din istoricul
asociaţiei, publicat cu ocazia
jubileului de 10 ani ce a'a
sărbătorit in anul 1967; selec-
ţi mar ca membrilor «'*
încet, dsr sigur, pe bsze de
afinităţi sufleteşti yi de in-
teres comun. In «nul 1968,
dându-şi seama că a sosit
timpul de a face un pas în¬
ainte pe drumul afirmării ei,
“Asociaţia Culturală Română*'
din Hamilton se integrează
marii familii româneyti de
peste hotare, devehiod mem¬
bră a celei mai mari yi nâ j
puternice organizaţii român-*
cyti din lumea liberă; "Uni¬
unea şi Liga". Şi, in toamna
aceluiaş an. participând pentru
prima oară la Convenţia Uni¬
unii şi Ligii din Erie, Pennsyl-
vania, reuşeşte să obţină
ţinerea următorului Congres al
acestei organizaţii, la care
participă suîe de Români de
pc intreg Continentul Nord-
American, in oraşul Hamilton.
Acest Congres, va avea loc
între 2 şi 7 Septembrie, 1970.
ItMl. RVJ MORII.
. . . în'anii ce au trecut,
activitatea "Asociaţiei Cul¬
turale Române" din Hamilton,
s'a desfăşurat conform statu¬
tului stabilit, in primul rând,
s’a dus o activitate «le asis¬
tenţă socială in rândul români¬
lor noi veniţi. Suportul asocia¬
ţiei. dat celor care se aflau
departe de ţară. a fost atât
material cit şi moral.
. . . Pentru a promova yi
păstra comorile sufleteşti ale
Neamului nostru, “Asociaţia
Culturală Română" a organi¬
zat: şezători culturale, ser¬
bări patriotice şi conferinţe şi
a luat parte ta toate manifes¬
tările româneşti locale şi din
oraşele vecine, Tcronto şi
Kitchîner şi mai apoi. din
diferite centre româneşti din
Statele Unite, având şi un
program românesc de radio.
Pe lângă comemorări şi
aniversări a evenimentelor
mai importante din istoria
Neamului, ce au fost organi¬
zate in limitele posibilităţilor
locale, “Asociaţia Culturali
Rămână" din Hamilton a pus
bazele unei şcoli de limba
română pentru tineret, une.
schipe de dansatori pentru c*t
mai vristnici cit şi
cei mai tineri şi unui cer şi
echipe de teatru, pentru a
prezerva comorile spirituale
şi culturale ale Neamului şi a
transmite tinerei generaţii o
tradiţie pi t românească. Nici
sportul n*a fost uitat >i echipa
de footbal a Asociaţiei, nu
numai c'a purtat cu mândrie
numele de România pe tricour¬
ile lor. dai a reuşit sa aduci
“României’' cupa de biruinţă
UN DOCUMENT ISpTORIC
PRUM
in intTCcerîle sportive region¬
ale.
C umpărând o Inimnuj prop.
rictate de câteva seci de jug-
inr de pământ, asociaţia a
pus bazele trainice a unui
Tâmp Românesc” pe care a
ridicat o cabană, a împlântat
o troiţă românească, a săpat
un bazin de innot şi acum în¬
alţă o Capelă ortodoxă.
Cum au foat oare posibile
toate aceate realizări in de¬
curs de numai I î ani ?
Prin muncă, devotament,
energie şi mai ales dragoste
de tot ceea ce este românesc'
. . . Astfel, s'a dat dovada că
acolo unde aceste elemente
spirituale există, se pot face
multe lucruri frumoase, adu¬
când u-se cinste mare bunului
şi blândului Popor Român, ale
cărui vlăstare transplantate
peste miri şi ţâri, suntem.
PI CÂMPUL Dl LUPTA
. . . Demascând tirania com¬
unista şi arătând suferinţele
Neamului de sub jugul comun¬
ist, “Asociaţia Culturali Ro¬
mână” a scria,’a protestat şi a
informat diferiţi Şefi de Stat.
diferite organizaţii atrâinc şi
a luat parte aproape la toate
manifestările anti-comuniste
din regiune.
In 1958, deci numai la un an
după ce fusese înfiinţată,
"Asociaţia Culturală Română”
trimitea un masagiu Preşedin¬
telui Statelor Unite, din care,
pentru documentare, extragem
următoarele: -
"... In calitatea de canadi¬
eni şi americani de origine ro¬
mână, ne îndre'ptâm nădejdea
că in cadrul posibilităţilor ce
aveţi, veţi ridica cu curaj
problema "Naţiunilor Captive”
in toate conferinţele • internaţ¬
ionale la care veţi lua parte.
Protestul D-voastră va fi pro¬
testul unei naţiuni libere ad¬
resat ruşilor ce domină Europa
de Est. Va semnifica o afir¬
maţie dârzâ a principiilor unei
ordine internaţionale de liber¬
tate şi justiţie şi va constitui
ocantribuţie constantă şi sem¬
nificativă la procesul istorico-
politic de restaurare a inde¬
pendenţei naţionale in Europa
de răsărit . . .**
U 27 Martie, 1965,-*î U a
Unirii Basarabiei cu Patria
Mamă. "Asociaţia Culturala
Română”, amintea Preşedin¬
telui Naţiunilor Unite, printre
«Rele. că:
• • . Populaţia românească
a Basarabiei, provincie român¬
ească subjugată de Rusia Sov¬
ietică, trâcşte în cele mai de¬
zastruoase condiţii . . . Depor¬
tări masive de Români spre
regiunile Kazakstsnului au
loc în aceste zile ... Vi
cerem să interveniţi in aceas¬
tă privinţă pentru a opri acest
genocid . . .”
In 1966, cu ocazia serbări¬
lor zilei de 10 Mai, “Asociaţia
Culturală Română” trimitea
Primului Ministru al Canadei,
următoarele rânduri:
“In ziua de 10 Mai, poporul
român va celebra “Ziua Inde¬
pendenţei” sale. Ziua de 10
Mai înseamnă o altă aniver¬
sare a libertăţii unei naţiuni
care trâeşte astăzi într’o com¬
plectă lipsă de libertate. Guv¬
ernul despotic al României a
şters şi a schimbat această
zi din calendarul naţional ro¬
mân. cu speranţa că pe acea¬
stă cale poporul român va ac¬
cepta mai uşor jugul sovietic.
Dar, in inimile românilor, ace¬
astă zi de 10 Mai, trâeşte şi
dă speranţe tuturor că prie¬
tenii noştri din Apus nu-t va
uita şi ii va ajuta sâ-ţi re¬
câştige libertatea şi indepen¬
denţa” . . .
Acestea sunt doar câteva
dovezi de afirmare românea¬
scă, de dragoste de Neam şi
de prezenţi istorică â acestei
asociaţii pe câmpul de luptă
împotriva duşmanului de moar¬
te al României şi al omenirii;
comunismul ateu. Ele pot, şit
trebue să servească de în¬
dreptar, tuturor acelora ce mai
simt româneşte, îndifernt unde
s‘ar fia. Căci Neamul aşteap¬
tă dela noi nu verbe, ci fapte*.
Cei ce wor fi prezenţi la
H.uniltan în zileki de 2 la 7
Septembrie, vqr avea ocazia
si vadă ta faţa tocului toate
aceste realizări ale “Ascia-
ţici Culturale Române’', Iar
cei ce nu vor putea merge, le
pot descifra din aceste pagini.
IX POZIŢIA ORGANIZATA UE ASOCIAŢIA CULTURALA
NORANA, (J965).
ZECE MAI
In Cadrul aniversărilor
naţionale, ca în toţi anii.
"Zece Mai“, a fost sărbătorit
de toată comunitate româneas¬
că din Hamiltnn.
l a serbarea de "Zece ţ* 4 '**,*? da *' uri ™fionale a “Asociaţiei Culturale" condusd
Mai din 1966, printr'o scurtă Mana NicoLda. Troian Nicoli fă.
cuvântare ocazională D-l DeU I* f'ângo: Cornelia Tmia, Ionel Nicalita
George Diaccnu, preşedintele Fel,c,a 0can ’ lon<l Rtoj*. ton Ardelian. Aurelia Cegiu.
asociaţiei, a subliniat impar- Gruia Velici, Stella Miloje, Ion Cura, Doina Morgan.
tanţa istorică a acestei date.
Reproducem alăturat extras
din cuvântarea rostită . . .
• • • istoria poporului ro¬
mân este legată de această
mare zi naţională.
Trei mari evenimente din
trecutul Neamului nostru s’au
realizat la "Zece Mai".
Page 1
1.10 Mai 1877-INDEPEN-
DENŢA-
2. 10 Mai 1881—REGALI¬
TATEA—
Pentru a putea înţelege în¬
semnătatea acestei zile, este
bine să ne ducem cu gândul la
trcctul istoric.
După naşterea poporului
român, din strămoşii noştri.
Daci şi Romani, vijelii săl¬
batice de barbari veniţi din
stepele Răsăritului, au trecut
peate câmpiile româneşti dis¬
trugând tot ce intâlniau în
calea lor.
Românii retraşi in munţi,
au trăit în aceste vremuri
grele, organizaţi in voivodate,
fără nici o legătură intre.ele.
Deabia mai târziu, după năvăl¬
irile barbare, Negru—Vodă cob¬
oară pe valea Oltului şi întetn-
iazâ Oltenia.
Iar urmaşul său, Basarab-
Vodâ reuşeşte să unească pe
românii de pe ambele părţi sic
Oltului, întemeind Principatul
Munteniei.
La fel în Nord, Dragoş-
Vodâ trece munţii in Bucovina
şi urmaşii lui se întind spre
Sud şi până la Nistru, întem¬
eind Principatul Moldovei.
In ceea ce ne priveşte, noi
n am vrut decât să scoatem in
evidenţă faptul real câ Românii
. hotare sunt prezenţi
ş* joacă încă un rol important
m istoria contemporană, ale
circi pagini ei le acriu cu dor
şi dragoste de Ţară.
DRUM
•
SCENA DIN PIESA DE TEATRU “CRISA m . (1958). de Ion
Săn-Cxotgiu, cu D-nt Zelea fi D-nti C. Bilaţu fi Tudorache
Constantin SCENA DIN PIESA "AL TARII SUFLET " de Poli-
(« Micfimr/tt. Dna L. Bâlafu fi D-l D. Hnncu.
1957-Scenâ din piesa de teatru "Al Ţării Suflet” de Polizu
Micşuncşti.
D-na L. Bâlaşu, d-l D. Hriocu.
•
Marile Puteri străine din
acel timp, pun mâna pe teri¬
toriile româneşti şî astfel ro¬
mânii cad sub jugul diferitelor
stăpâniri. Unitatea sufletească,
conştinţa originei comune, cât
şi credinţa religioasă, s păs¬
trat în sufletele tuturor român¬
ilor ideia unirii intr'un singur
Neam.
Pentru întregirea
Neamului s'au jertfit sute de
eroi, culminând cu războiul
din 1918, când ne realizează
“UNIREA TUTUROR ROMÂNI¬
LOR" şi războiul Sfânt pentru
apărarea Patriei.
Aatizi Ţara Românească e
din nou tub knutul unei crunte
stăpâniri,
Ziua de "Zece Mai", nu
mai este sărbătorită. Deaceia,
ne revine noua datoria, celor
aflaţi liberi, dc a comemora şi
aărbâiori această mare ai • ■ •
SCENA DIN PIESA “FER El A LA 50 DE LVr de Poliza Ric-
fune/it. cu D-na R. Codteanu fi D-l C. BaUţu. (1959).
CÂMPUL ROM ANESC SFRB ARE A S ĂDIRII POMILOR
d« Toodtr
OdiMil rn scurt şi prr-
c»«: pentru trecerea in cur-
aul superior, absolvenţii cla-
•e» a patra *or fi supuşi «ui
examen de capacitate.
N«i mai puteam sta la în¬
doială, mi-am văzut de carte
cu tet dinadinsul, căci ori cât
de sfătuitoare era tabla deia
tnttareaclasei noastre pe care
scria: ‘Sunteţi Îs răscruce
de drumuri. România are ne-
»oit ai de comrrcianţt cură¬
ţiţi şi de meseriaşi pricepuţi*',
tot mai mult mi atrăgea scri¬
sul de deasupra uşei de la a
V-a; "înainte’ Mereu mai aus 1
Citiţi necurmat din evanghe¬
lia frumuseţilor româneştii
Sunteţi Şoimii României!"
Nu mi puteam opri la pri¬
mul sfat, când ştiam bine câ ta¬
ta nu suferea decft două ca¬
tegorii de domni ce-ar fi fost
vrednici sâ-i treacă pe din¬
ainte: popa şi ofiţerul. Cel
dintâiu. apunea el, te duce
şi te poartă până ce te aşea¬
ză in sinul lui Avrama, iar
al doilea - chipeş şi aprig .
sti cu sabia in mână şi nu>ţi
lasă moşia călcată de duş¬
mani!
Negustor' Eu?! Să fiu ca
jidovul ce cumpără ouă la
marginea Luduşului ... or
meseriaş . . . ' Parca-! aud:
Eee, gunoiu pe aşchie, ci
noi zice altfel. Domni cu scul
in pălărie şi cu sula in strai-
ţ* ... ii plină lumea de ei.
N’a păţit-o o amărâtă de
rraweŢ dc s’a adunat târgul
pc noi' Tata, tocmai luase
banii pe nişte bucate vândute,
dădu naa in nas cu un prie¬
ten care avea şi el un copil
la liceul din Ţv*da."Hai no¬
roc!” unul altuia şi sc între¬
bară de sănătate, apoi o dă¬
dură pe coarda necazurilor
şi a cheltuielilor.
- Greu! zise prietenul
- Bani mulţi 1 se plânse
tata.
- Da, cât plătiţi pentru un
copil? o împinse necuratul
pe-o femec ce şedea la o par¬
te cu o pereche de desagi goi
pe umăr.
- Hm! Trece peste zece
mii, numai mâncarea şi dorm¬
itul! Celelalte ... nu le mai
socotim, ii răspunse, nu mai
ştiu care dintre ei.
• Vai de mine şi de mine?
Nu râdeţi, 04menii tui Dutn-
l OCTAVIAN SIGARTO
• ORAŞ
•***■? Aata-i o avere? Cum
** poate, că eu, in trei ani,
nu dau nici pe jumătate din
cât daţi dumneavoastră' Nn
glumiţi’
* Păi cum? Unde invaţi
copilul dumita!e, muiere bună?
- Acolo, in cfrmpia Turzii,
la un păpucar . . .
- Ai! Tu^ni-ţi io praznicul
Uu şi a cui te-o botezat' la
uite, ce seama slabă era să
®ă frigă . . . Păi, tu amărâtă,
ca aâ-mi far copilul păpucar,
l-aş fi dus la liceu, să-mi
cheltuiesc sverea cu el* Da¬
ci vream să-i pun calapadul-
in mină şi aâ-ţi cârpească
cişmele stropite de nuştiuce,
îl lăsăm in sst, la cismâria
lui Neculae a lui Votca. Hm'
Du-te, muiere bună, aă nu fsc
o ne făcută.
Nu era glumă, dar nici eu
nu glumeam; ii dam mereu cu
învăţătura şi, să fiu sigur .
cerut ajutorul lui Dumnezeu
in schimbul făgăduielii că,
decă oi trece capacitatea, am
să citesc Apostolul, in sat la
mine, când o fi biserica mai
plină. Câ, mi-am zis, dau şi
lui Dumnezeu mulţămilă şi-1
spenu şi pe tata cu învăţătu¬
ra mea.
Zis şi flcut. Examenul
l-an luat printre cei dintâi.
Mi-am pus la cozorocul chip-
iultii un şnur aurit de curs
superior şi ... hai acasă.
Acasă, ca la noi, muncă
multă, n'aveam vreme nici să
trag un somn ca lumea, ne¬
cum să mă mai gândesc şi la
cootractul făcut cu Dumnezeu.
Dar mă ajungea cu târgul . . .
şi până la urmă, tot m'am ţi¬
nut de vorbă. . .
Grâul era aşezat in sto¬
guri şi, in răgazul dintrecirâ-
turi şi coasa finului, pe as¬
cuns mai incet, mai ridicat,
cât mai rar, am slovenit Apos¬
tolul Duminecii a 7-a după-
Rusalii şi când mă crezui
stăpân pe glas, i-am înapoiat,
cartea cantorului cu care mâ
înţelesesem din vreme si nu
sufle o vorbă.
Stăpân pe mine, stăpân
dar aşteptam Dumineca cu
frică. Nu-mi era c’aş fi în¬
târziat, Doamne fereşte, că
tata. om pc care nu-l îndoia
nimic, ae făcea moaie ca ce¬
ara când venea vorba de bi-
PASIVITATE
Balei rotund de frunze aurii,
Şi vânt fumai cu trişti eleganţi.
Copaci cerniţi regretă cu prestanţă
Transfigurări, pierdute reverii,
Fireslruiri de greieri ribdurii . . .
De unde vii, sublimă ignoranţă?
Statui cu legendară aroganţă
Se scutură de umbre şi stihii
Sâ’ntâmpinc cu şapte fee ioni
Bunăvcstirca ploii de faianţă.
Fireslruiri de greieri ribdurii. . .
fie unde vii, sublimă ignoranţă?
Perdele dc cenuţp străvezii
Murea za cnid contur, exuberanţă.
Prea greu trec anii Iară de speranţă
Ai dragostei ascunse şi târzii.
Fireslruiri dc ribdurii . . .
[fi o ' • vii, sublimă ignoranţă?
k %vumvv""'
ricâ şi voi* «a sfinţească
f* «oală lumea. Se sc«t* cu
ţ*»pi*a in cap ş. atrigv Hei,
Neculae, Mărie, elugă, To-
deraş. . aus' Clopotele au
tras de mult. Spălaţi-vâ câ
•cuş intri popa i« biserică
şi dumineca-c dumineci, ai
seduci omul la sfânta alujbi.
Din partea asta n'aveam
nici o grijă, lai era insă de
ceeacc ai aştepta ci oamen¬
ii dela noi te judeci aspru.
Dac’ai tropat-o la atrani. ţi
a’a dus toată învăţătura şi cu
ea şi omenia.
Biserica era ticsită. Gul¬
erul mi strângea şi ochii ere-
dincioşilor ma pe trec ura pini
la strană, unde m'am aşezat
lângă Cri stea loaif, diac ves¬
tit in tot jurul. Nu ştiam cum
aă incep. Diacul imi făcea
cwaj şi. după el îngânam ct-
te-un ‘Doamne milueşte"
chinuit. Deodată mi pomenii
ghiontit in coastă şi impina -
in colţul mesei din Uţ» alta¬
rului, care mă aştepta cu u-
şi le împartă te şti deschise larg.
- Să luam aminte' Pace tu-
-Şi Duhului Tău! răspun¬
sei părintelui râmaa in uşi
cumânile împreunate pe piept
şi cu ochii sgâiţi la mine.
Mai zisei ceva şi după al
doilea “Să luăm aminte" al
popii, un “Fraţilor" tremurat
şi lung umplu biserica.
Parc'aa fi fost numai eu.
Epistola Sf. Pavelcurgea lin.
0 ruse oprită mi inftiinţâ că
tata era fericit. Am cântat
mai departe şi am încheiat
scrisoarea sfântă cu o floare
de glas care stârni plânsul
muierilor din tindă.
Când am iefit din biseri¬
că, mătuşe dela Isvcr m'a -
pupat, hohotind: Di ce au
trâeşte mumă-tâ, aă vadă şi
ea cât eşti de învăţat' Popa
mi-a dat o prescură albă şi
mi-« zis “brava”.
- Na, tată, prescura: ii
zisei din pragul casei.
- Eei, iaca am trăit să mă¬
nânc prescură după darul tău.
Si trie şti şi să te învredni¬
ceşti ca sa poţi ceti şi Van¬
ghelia! apoi rupse un colţ de
prescuri, muşcă din el şi
continuă: Mare cinste mi-ai
făcut şi aus te-ai ştiut ridica.
Era plin de bucurie şi ®«-
reu aducea vorba de biaerică
şi de cărţi sfinte. Cremene
in tot ce făcea şi zicea, n'ar
fi ingâduit aă rămână careva
acasă în vremea bisericii, si-
i fi dat bunul lumii. Era in
stare să mâ creadă şi aă mă
vadă şi pe scaunul ylâdiciei
din Sibiu. Mâ forfeca şi mâ
muşttutuia de nu-mi găseam
locul. Nu puteam scoate o
duminecă in care să nu fi
mers la biserică. Şi cum aş
mai fi dormit. . . Mai ales câ,
de când s'a prăşit sămânţa
tutunului pc la noi, in tcate
sâmbetele rămâneam prin sat
până târziu. Cântam Iordanul
pr la tutunul popii. De ca la
popa,trag oamenii,ci fără <el
eşti cum n’ai mai fi: el te
botează, ei te cunună, el te
ingroapâ. De popi nu scapi
ca de umbra. Nu câ ma teme¬
am dc el, dar la tutunul său
se adunau U* ţângii şi feti¬
şcane de anii mei. Cântam,
glumeam, ghicitori şi când
sc uit* popa in alta parte,
cei mai indrssorţi ciupeau
câte-o iie. Clăii in sua. ve¬
selie in jos, una alta, trt
de un. "i duceam acasă după
r pălea luna, N* au trata c
P<*e1*. dormeam ca ţolul ia
cap. dar 1’auzeam pr tata, ca
pe un buc iuta:
-Hie-hri' Soarele-i lOlş
cloţratele au traa, popa a*a
dua la biserică, iar tu-am
dexu» pin* te bâzâr musca
Scoală dracolo şi te apalâ.
câ acuş toacă de Uturglae.
Is cam adrobit şi azi nu m'aş
■sai duce . . .
- Vai de mine! Cum cute¬
zi? Doar n’oi vrea să stai
lungit când se face sfânta
slujbă. Să dormi, tu, om cu
«âta învăţături, când se cu-
mineci popa»' Ridici-te să
nu-ţi ajut eu. . .
totdeauna, pânâ'n ziuă,
tata imi predica astfel. In
toate duminecile, deodată cu
babele, eram mărturie in bi¬
serică. Eram nesătul de soem
şi in dumineca următoare,
când veni să mâ trezească,
i-am spus:
-Astăzi nu mă doc la bi . .
-Să nu te aud!
- Nu mâ duc la biserica no-
aatrâ. Mâ duc ta uniţi, sâ le
cânt şi lor.
- Pfii! Bine-ai gândit-o! Imi
place' Aşa, du-te şi cântă,
c’apoi eşti şi mai sua. Hm'
ce mai gând ales.
Prin grădina lui Deganu,
incet, am ajuns la biserica
unită. Diacul mâ pofti in
strană şi mâ întrebă: Vrea do¬
mnul “ştiudent" să ne cetea¬
scă Apostolul'
Luai cartea, o rasfoii şi
când veni timpul, i-am răs¬
puns părintelui. Simian ca pe
sps. Prăpădii şi babele unite,
iar la urau i-am (ras şi o pn-
ceaunâ şi m'am întors «casă
cu prescură subsuoară.
• Na, cum a fost la biseri¬
ca din sus? mâ întrebă iau.
- Frumos. Biserica unită e
ca şi a noastră . . . Iar dis¬
cul Iar cântă minunat.
- He. cum să nu cânte* -
doar ii văr cu diacul nostru.
Te-o chemat in stranâ? Ce-o
zis popa lor?
- Le-am cântat, iar părin¬
tele Simion, uite, mi-a dat
prescura asta.
- Ei, vezi numa' cât ţi-ai
deschis gura şi ai câştigat
. . . Mâi, mâi, cinate dela
două biserici! Mare lucru ii
şi învăţătura asta.
A două duminecă taU iar fu
strajă la căpătâiul meu. iar
mâ sculă.
- Acuma, c*ai ajun# unde-
ai ajuns, aă nu te zigâreşti
şi să întârzii dela .biserică.
- Nici aatâzi ou mâ duc la
noi. Merg iar la uniţi, câ vin
feciorii şi fetele popii din
Ciuc şi cântăm o priceasnâ
nou adusa din Blaj.
- Aha, ce mândreţe trebue
si fie acolo. Păcat ci n'am
ştiut mai devreme, si fii mers
şi eu cu tine. Păi. nu mai
sta, de-acum ii timpul.
M'am sculat şi am intrat in
casă. Tata işi trăgea cişmele,
zicându-şi rugăciunile dc
dimineaţa, dădu cu unt pe păr
şi luă cărarea bisericii. Când
nu l'am mai văzut . . Hai co¬
pile la culcare, strigând unei
vecine sA mâ scoale cât ce-o
auzi clopotele.
Am dormit până ce mă trezi
vecina, pe când ieşeau oame¬
nii dela amândouă bisericile.
Cu un pumn de apă din vâlâul
boilor, mi-am desumflat ochii
şi m’am înfăţişat *j“*i-
• Chiar U vrea*. ,
Vamal.*»-, ««
prânzim. Cai*
pricea ma nouâ'
Minunat' Pop. .
diacul a zis câ aşa câatat
na awitdeoâad li d .
- Vezi bine, cum s’audâ
de unde a’tud» lucruri de’
careştîţi voi? te, «1 are cla¬
care ştiţi voi' Ca. el are dan¬
tele voaatre' Da. tu aşa am t .
ur, ai cântat ceva?
- Cântat. ‘Cuvine-ae ca ad¬
evărat”.
- Păi, la a noastră nu l*ai
cântai incâ, aă-l cânţi dumi¬
necă'
- Nu pot. câ ne ducem la
Ciuciu, iar dumineca ailaltă
mergem la Gbeja . .
- Tot ca cinste şi cu ome¬
nie'
-Tot!
Şi am mai furat vreo trei
Dumineci. TaU credea, câ
doar ii spusese părintele Si-
mioo câ şi lui ii merge slujba
mai bine când ne aude pe noi
cântând. Dar c'am bănuitor,
după o slujbă la care eu nu
fusesem, mi lui la examen.
-Ce Vanghelie a fost astăzi'
- Nu ştiu 1
- Cum nu şti?!
- Eu am stat cu ochii inew-
tea mea. sâ nu greşesc . . .
- Va predicat'
- Nu! zisei repede.de tea¬
mă sâ nu-mi cearl să-i înşir
ce-a predicat pops. Şi aa scă¬
pat curat.
Altă dată. iar mi strânse
in chingi.
Cum a început Vanghelia’
A zis popa "în vremea aceia"
... ori “Zis*a Domnul pilda
aceasta"? ... .
- Nu ştiu chiar bine, dat a
zis ceva şi de “Domnul" şi
de "vreme". De unde vrei să
ştiu?
- Mâ, eu ştiu cl şi la uniţi,
ca şi la noi, se ceteşte acei-
iaş Vanghelie.
- Tată. zi-i Evanghelie! şi.
acuma nu se mai zice unit,
se zice greco-catolic! încer¬
cai eu samă strecor prin plasă.
- E. doar n’am învăţătu¬
ra ta .. . unit ori greco-cato¬
lic, pentru mine ii t<* un drac.
Vanghelie ori Evanghelie . .
eu ştiu cum începe şi ce
spune. Mi-i destul! Nu-mi
suci mintea. Hm' Am ajuns
cioară bătrână s'o înveţi tu
cum sâ (ure puiul de găină'!
Da,mai ştii, cartea . . . Insă,
ori ce-ai zice şi ori cât ai
spune, cetatea din Alba-lulia
a făcut-o Alexandru Mache-
don nu util Marii Tereza*
- Eu aşa am învăţat . . .
-Mda, parcă nu poţi învăţa
şi prostii! Aia, care mi-ai
spus-o de faţă şi cu alţi oa¬
meni, n'a fost prostie? Si zi*
ci, tu, ci lumea ştia scriso¬
are inaiote de Hristo»!
-Tată, doar acri sul a fost. .
-Taci! N’a lo#t nimic în¬
ainte de Hristoa! Taci şi nu
intina cu huli prescurile
cuvenit primite.
■ VASILE GHERASIM
<*• v. BENDESCU
(Nasc. 26 Noem. 1892.
Feb. 1933, Cernăuţi).
/jud. Rădăuţi; Dec. 10
Vasile Gherasim s’a stins din viaţi La t
alţii încep deabia să trăiască şi să creieze. Totuşi el
n’a trăit în înţelesul vulgar al cuvântului, ci a creat mult
in raport cu cei 40 de ani ai săi, • mult şi n diferite
domenii, încât ne cuprinde i
pând, chinuit de o boală de c
unei munci atât de inte
Erudit interpret al culmilor filozofici şi I
noologic, al cărui studii t
Jodl, Strindberg, Conta, F
giile unor savanţi cu renume mondial, V. I
dacă nu a creat un “sistem
in studiile sale, elementele u
vieţii şi idei interesante
în sistemul energiilor conştiente ale lumii, cari au con¬
tribuit in perioda dintre cele două războaie mondiale la
resurecţia metafizică a neamului, alături de concepţiile
culturale ale unui Lucian Blaga. Rădulescu-Motru. Trăi¬
au Brâilcanu. Ion Pctrovici, c
Compentcnta luiaprei
te cercuri de specialitate ale vremii sale. ne umple su¬
fletul şi azi de mândrie naţională: a fost membru cores¬
pondent la "Socicta* Spinozana",1a "Kant-GescHschafi".
colaborator la ediţia a 2-a a monumentalului tratat de is¬
toria filozofici, redactat de Ueberweg.
Prodigioasa, fertilă şi deschizătoare de noi drumuri
a fost apoi şi activitatea sa pe terenul istoriei literare,
a lingvisticei, pedagogiei, a prozei literare şi a organi¬
zării national-culturalc a Bucovinei, dovedind sensibili¬
tate pentru nuanţe, obiectivitate in aprecieri şi energie.
De o frapantă asemănare fixionomicâ cu Fmiiicscu.
înclinai ca şi acesta spre reflexivitate şi empatie faţă
de suferinţa omenească, V. Gherasim s'a remarcat in sfâ¬
rşit şi ca poci. aducând pc plaiurile Bucovinei culturale
o armonic uouâ, o vibraţie puternic personala, clan vital
şi un misticism care râsâria din afirmarea dragostei de
viaţă,mărturisirea specificului etnie, accentuarea valorii
contribuţii distinctive şi proprii in manifestarea creato¬
are a unui popor. In cadrul regional bucovinean, el ocupă
dcaccca un loc dc cinste între poezia rezistenţei naţion¬
ale a “JUNIME! LITERARE" şi cea imagisiâ-autochion-
istă afirmată dc grupul central in ţurul ll ONARULUI
in frunte cu poeţii MIRCEA STREINUL (nasc. ^2. lan.
1910. Cuciur-Marc. - 17 Apr. 1945 Bucureşti) şi VASILE
POSTEUCA (nise. 1912.)
Ca unul care l-am apucat să-l cunose personal, nu
voi puica uita nicicând Inimoasele sale cursuri de istoria
filosofici antice, pe cărturarul cu vorba aşezată şi eu
judecată chibzuita, pc naţionalistul hotarît dar echilibrat
>i raţional, care şi in aceste timpuri dc trădări Valticc,
asasinări naţionale, falsificări istoriografia şi coruperi
llippiste" ale tineretului european şi american, poale
li Ruuiămsmului autentic de pc toate mcredianelc un das¬
căl ale demnităţii naţionale şi personale.
Le deosebire apoi i„tre culturalitalea filozofică şi
literară clasică a lui şi cea a saltimbancilorpseudoro-
mam ai fanariotismului imperialist sovieticşi ai “naţion¬
alismului latrans" din ţari, dirijai dc oficine sovietice.
In această credinţă am alcătuit bibliografia de faţă.
care vrea să fie un modest act dc justiţie pentru distin-
sul Bucovinean.
C |“- ,l Ă ^® ,odiati in conexiune cu biografia excelen-
a a lui U. Arnoroseanu, ca va indica unul din drumurile
cari duc spre izvoarele unei orientări metafizice sănăto¬
ase a Exilului românesc.
Ţipăt de pasăre? De furtuni?
De fiară, de om?
Odată, de două ori. de trei on.
Ecou. ecou. ecou . . .
E neliniştită de atâta singurătate grea?
Ori. poate, cufundată in hău.
Se sbatc. se turbură
Şi trece prin visul meu? . • .
Ecoul răspunde în şoapte:
-Noaptea s’a lovit de lumină! . . .
Trezeştc-tc din visare.
Ziua-i deplină.
IAC0B STAN
CITIŢI-
-RĂSPÂNDIT!
ABONAŢI—-
DRUM
cÂSm^OMÂNESC DIN HAMILTON: Vedere Generala
Page 10
•4'n pup de funcţionari U
Ridio Frec Europe (O. liber¬
tate. toate crimele »i batjo¬
curile se plinesc azi in nu¬
mele tăun au adresat d-lui
RalphWalter directorul lor ţi
instituţiei, un amplu memoriu,
plăngându-ee de nişte practi¬
ci care numai intre negustorii
ţi hoţii de cai sunt posibile.
Oameni nechemaţi, fără nici o
pregătire in jurnalistici ţi
politică, sunt angajaţi în ac¬
eastă instituţie imediat ce vin
din România ceauşi stă, după
ce au ucis cât su vrut acolo
prin Piteştiuri, Gherle ţi Ai-
uduri. Sunt angajaţi ca să
ocolească neamul românesc
ingrnunchiat în robie ţi tero¬
are. Lăsam la o parte faptul
câ aceţti fericiton ţi elibera¬
tori ai României, pe care ci
au dat-o în ghiarelc Rusiei ţi
a nebuniei marxiste, căreia ei
i-au omorit toată floarea in-
iclctualităţii ţi i-au spălat la¬
cre ier tineretul universitar,
sunt străini de neamul româ¬
nesc. Lăsăm la o parte acest
punct vital şi esenţial. Pcn-
tmcâ in intunerecul satanic
de azi, ei ne-ar putea aduce
negru pe alb ţi roşu pe negru
ci toţi se trag din tribunul Ho-
ria ţi din Avram lancu, dacă
nu din Mihai Viteazul ţi Va-
sile Pirvan. Dar nu putem
trece cu vederea ci aceţti
spălători la creier pretutinde-
neşti, naţionali şi intemaţioo-
—aAt-,-rirtoate-destinele şt in
toate locurile planetei, se a-
mestecâ in nişte treburi care
Ic sunt străine.
somează acolo, căci viaţa e
clădită pe valenţe naturale.
nepCTvertitr. Franţa este ace¬
eaşi de totdeauna: "Fluctuat
nec mrrgitur”. cu toate con¬
torsiunile inevitabile ale unui
spirit agitat ţi complex, care-şi
poate, totuşi, păstra un echili-
" " bru acrobatic. Ceea ce este nou
-Ştefan Bariu, poetul, ţi pozitiv in viaţa franceză de
care se regăseşte ţi tntincf- astăzi, este o stabilitate poli-
eşte mereu, în cereştile mc- ticâ. ce n'au mai avut de peste
e P* c ticului, nc tri- o sută de ani. Dacă ir.,.,.
mite un tulburător poem “Vi-
DRUM
VASILE POSTEUCA
btxarr, ci numai când il vcm
înlocui cu binele. Intunerecul
trebuie înlocuit cu lumină.
muiere’ An nemţieii ( R .t B să Jtrp( VALENŢĂ VAI IUATĂ
zicem neoamenii’) i aiedră uni- Ceva CARE TPiT Din Jup-
rema libertate americană (Ub-
'eraitate in lumea liberă, au
Pinea cea de toate zilele.
Trăiesc ca domnii. N’au nici
măcar acuza necăjitului care
**• văietă: "pentru o pine,
şefule”. Dece atunci» Pe cei
din ţară nu-î mai ţcolitn ţi
sul”. Spunem tulburător, pen¬
tru a mai repeta odată. In
supremi încântare interioară,
refrenul poemului întreg: "Tul¬
burătoarea Silvia Glie lan”.
Nu mai e o persoană, din cu¬
tare cronică teatrală, ci o mis¬
terioasă, mitică, zână a lumii
fermecate de dragos’e. II ad¬
mirăm pe Ştefan Baciu, ţi
sperăm ci admiraţia noastră
să nu-i facă greutăţi. II admi¬
răm cu atât mai mult cu cit a
rămas la marea glorie a sără¬
ciei ţi a ediţiilor de poeme
mimeografiate, refuzând edi¬
ţiile definitive oferite de po¬
litrucii care ucid literele ro¬
mâneşti. Poeţii adevăraţi Pau
ajutat totedeauna pe Dumnezeu
in sfânta truda a creaţiei.
Cinste poetului. Generaţiile
româneşti de mâne, ii vor cin¬
sti, cum se cuvine, aceste
sfinte îndrăzneli in metaforă
ţi’n atitudinea justă.
-Nu acceptataţi orice de-
o sută de ani. Daci aceasta va
mai putea dura câteva decenii.”
La France ctrrnelle” V a putea
renaşte din propria-i cenuşi.
Pentru un intelectual, o vizită
m Europa. înseamnă, in primul
rând, o baie spirituală. Ambi¬
anţa. presa, spectacolele, dis¬
cuţiile. toate poartă pecetea
inteligenţei nuanţate, dublată
de cultura asimilau şi imagin¬
aţia originali. Spiritul aleargă
pe străzi ţi-l găseşti la oameni
de toate măsurile. Am întâlnit
mulţi Români rezistenţi, dc
toate vârstele. Moralul lor este
ridicat şi. fără termen in cal¬
endar. toţi sunt convinşi că
sistemul comunist se va ţză-
buşi, datorită tarelor congeni¬
tale. propriei lui structuri. A-
ceasta nu înseamnă că ei au
adoptat o atitudine de aştep¬
tare. ca roata istoriei să se
învârtă, până procesul inevita¬
bil va fi parcurs. Mulţi, din
conştiinţa datoriei faţă de
ţară, ţi din surplusul de vitali¬
tate gcto-dac. găsesc câ este
necesar sâ luptăm mereu, fără
să ţinem cont dc condiţiile de-
a- . . ’ iincm eoni
ftntţre şireatâ a dragostei. Nu f-J-kli- •- ,
j ic- 6 tavarabile. in care, in mod t re¬
fl ţi atat de slabi ca să intre-
Felicităm gazeta de vigu¬
roase atitudini "Stindardul”
pentru publicarea şi răspândi¬
rea acestui memoriu. Şi sper¬
am că românii americani vor
ceti ţi dându-şi seama de
amploarea tragediei şi trădării
intereselor româneşti dincolo
şi dincoace dc certinâ., vor
scrie de urgenţă congre&smen-
ilcr şi senatorilor lor, cerând
o investigaţie in trista afa¬
cere a Radioului Free Euro¬
pe. Mai sunt şi intelectuali
români in exil, care ar putea
face faţă onorabilă la Free
Europe, apărând dc-opotrivâ
interesele Antenei! şi ale ne¬
amului românesc.
• in veacul trădărilor, min¬
ciunilor, coexistenţelor şi
mişeleştilcr dialoghisme, ţin¬
em sâ aducem aminte tuturor
de sfintele legâmintc ale ple¬
cării noastre argonautice, dc
faptul ci marxist-leniniştii
nrii şi ai teroarci, nu cedează
nici un milimentru din poziţia
lor materialistă, satanica. Re¬
cent. Ceauşii nenorocirii ro¬
mâneşti, au înfiinţat şi o aca¬
demie politică, de învăţătură
coutuninatâ, de spălare la cre¬
ier şi satanizare a oamenilor.
Nici un cuvânt despre intoar-
ecrea la Dumnezeu şi la ordi¬
nea eristică a lumii. Toate
râuleţele bunăvoinţelor noas¬
tre sunt menite sâ ac piardă
in oceanul sărata! satanismu¬
lui comunist. Nu vom învinge
răul din noi ş< din lume, când
nc vom aşeza la masă cu el şi
vom ţine discuţii intermina¬
bile, dc coexistenţă şi cola*
buinţaţi cuvintele lui Isus
din NOUL TESTAMENT tmp-
otriva bisericii şî împărăţiei
cerurilor din lume. Dragostea
e disciplinată şi urmăreşte
scopul precis al mântuirii,
al facerii voii lui Dumnezeu.
Pentru noi, cei care asistăm
la lupta dintre cele două lumi,
dragostea cere incandescenţa
martiriului. Adevărata biruin¬
ţa c numai biruinţa prin mar¬
tiriu.
Toată cinstea şi apreci¬
erea Iconarului, acestui frag¬
ment de răvaş al d-lui G. P.
Botoşani: -Călătoria mea a
fost foarte interesantă, din
multe puncte de vedere. Nu
mai fusesem in Europa de
şase ani, şi aveam nevoie sâ
constat DE VISU, evoluţia
câtor, această luptă s'ar putea
afla. Această sfidare eroică
împotriva vremii in care trăim,
este pe linia crezului lui Wil-
hclm de Orania, care acum 300
de ani, împotriva tuturor zodii¬
lor, a putut înfăptui indepen¬
denţa micului, popor olandez.
Deviza lui era: "II ne faut pas
esperer pour cntreţxcndre, ni
de reussir pour perseverer”
(Era de ariginr francez, din
Casa de Orange). Cred câ ace¬
asta e şi deviza acelor Români
din exil, care înţeleg sâ ducă
lupta mai departe, fără com¬
promisuri, ţi indiferent dc con¬
juncturi.”
erute. arăt de multă v i mare.
mcăt poţi a'o pui pe foc şi
s'o arunci la gunoi , datoriile
laţi de nramal românesc de
totdeauna (nu cel eeauşisl şi
GENOCIDAT de axi) devin
creştem cu o carte al cărei *r«lp> de foc ai sufletului,
preţ e trădarea şi neomenia. Ublă de legi ale inimii. Dacă
colaborarea cu Satan. pecetea cmnv. NOUB-VF.NIŢ!. «tin¬
de reabilitare ce o punem pe câţi de levantinmni şi pustiuri
monstruozităţile marxist-leni- ciaanice, ademeniţi de yr-
mste ale rescreului eeauşisl. ţuxi secrete şi cancer aţi de
Nu. Acolo iarmarocul cuvinte- foamea gloriei, vor ceda. Ro-
lor nu mai pr inde. Tocmai fiind- «inii americani se vor ridics
ca suntem liberi, ţara aşteaptă cu furtună de blesteme. Ei au
de la noi, fiii ei liberi şi conş- dimensiunea cea de-a patra, a
tienţi, ATITUDINEA JUSTĂ, rădăcinilor. De aceea, credem
cee * ce nu poate acrie cu ci trimitem un mesagiu intre-
vorbele ţi tărăbăriile din gului exil. repetând fraxa Mon-
vcac, ci numai cu tăcerea de seniorului Octavian Bârtea:
dincolo, adusâ'n vocalele "Colaborarea strânsă dintre
Ş‘ zic rugăciunii. Ci intelectualii români de peste
micii n au mutilat textele’ fruntarii şi comunităţile ro-
Dar au mutilat imaginea a fân ti măneşti din America, trebuie
a unei generaţii întregi, din sâ aibă mai presus de toate,
mormintele căreia va răsări sensul unei serviri a Ţârii,”'
soarele rornâncse de mâne. Au Despre rest, suntem stânjeniţi
mutilat chipuri scumpe de pro- a glisui, tocmai fiindcă am
feaort şi maieştri. Ne-au muţi- t .
’ fost 6 srutaţi cu dragoste pe
lat precursorii şi profeţii. Si °^ r * zu l care de trei decenii
fim atât de imbecilizaţi de de maimarii
foamea de glorie, dc tarele z,lei ?, . de "****' ,or * cu băi¬
le van tine, încât sâ nu ne pese» ele b °' CotU ^ i «<*rii (nu e
F. totul ca o cruce de drum în C1 '«"“«'.TRECERE
care ingenunchi şi plângi cu “ESTE!). Am învins cumva,
hohctc. Ne pasă. Sunt mii de fiindcă m ’am adăpat mereu din
suflete curate in exil cărora no ?f Tc- Din «cest semn, ceri¬
le pasă. Nume mari, zidiri ten- Ulf ** v “ « asi "““«ui acesta
cuitecu vieţi de oameni, stâlpi ^ ev ' 8te * Scriitorilor, erao-
de nădejdi, s’au prefăcut in i lcmant - S '»u întâmplat nişte
cenuşi, sub blestematul târg ! gudu f ‘" ,ntcriowe ca " v <*
al gloriei. Noi rămânem muţi- . * IJ*?’ ^P 01 ’ 0)411
taţi cumplit. Ne pasă. li va 9 ‘ . k d * * eimi “"“l» 4 cc, “'
păsa şi viitorului românesc. . dc * c “* 1 *** *1 ^
Acad. Romane. Conpesul dela
• s • Washington, unde aam<*ni puţini,
s’au comunicai din siântul
-Zâmbet luminos şi plin de frai al veşniciei neamului ro-
dragoste, aş zice: de-o nunaţi mânesc. Ne vine tot mai greu
de pace interioară, nc vine Re-
-Luăm la cunoştinţă, cu in¬
finită tristeţe, câ motivul unor
v,rţ„ europene sub toate as- capituIâri> in fiţa h)i W
pectde. Pot spune, in general, , fi arci roşiif e pur şi simplu
ca e gia, ranţa şi Germania tijşirirea, ; n a unor c ârţt.
de Vest. pe care le-am vizitat. Un afticol ,j ngu ilor dc tk
marcheaz. schimbări ut bine. , itef4fi< 0 p!imbare urafUli ^
Viaţa Europe, occidentale se ofici.lism pe coridoarele acad-
insanatoşeşte, şi. in deosebi, cmiei re8e ri.te. şi rcediurea
puterea economică creşte. In unof opcfc caft nu spun aImic
Germania Apuseană nu am mai din tainele adâncului uman,
fost din 1954, când această dar C are. tineretului ce se
ţară era încă o ruină. Astăzi ridică pentru mânelc neamului,
condiţiile dc viaţa germane ii pun cenuşă in gură şi pâh-
stint superioare celor din uiele de noapte pe ochi, oblo-
Fianţa şi desigur. Anglia. Cu jele de cucută pe rănile des-
toatc câ democraţia impusă chise. gâlgiindr. Tipărirea nu
din afară, poporului german, e făcui d | n dw de oraţie şi
a reuşit sâ dizolve din virtu- plinire, ci cu târg şi tâlc, cu
ţilc lui ancestrale, puterea lui satanice prefeţe, cu stâlcitoare
de creaţie şi de muncă con- schimbări la feţe, in mii de
«trucrivâ. au rămas intacte, vorbe cu venin ţi bale care
Miracolul economic german, a uc ; d cc | c ma j celeste visuri
întrecut orice aşteptări şi pre- ^ ieri< cu lODeţi mcgaţone dc
viziuni. Acest popor este har- batjocuri pe care Ic iscodesc
nic şi neostenit, ca albinele. ^ vomiteazâ "micii”, in care
capabil «i sănătos. Ştie aâ w 8 j nuc j d MITICII, din blea-
munceaacă conştiincios, şi sâ iernată foame de glorie, din
trăiască omeneşte. Osihiatrii, simplu levantinism. Spunea
psihologii, sexologii, etc„ Crevediaodată:GIoria. parşivă
vista Scriitorilor Români, No.
8 , Munchen, 1%9. Forul cel
mai înalt şi conştient al exilu¬
lui şi, prin asta, în mod super¬
lativ al neamului ţi al libertă¬
ţii omeneşti, SOCIETATEA A-
CADEMICĂ ROMÂNA a scris
drum frumos şi a secerat,
dcalungul anilor, recolte bo¬
gate, prin activitate şi publi¬
citate, dar mai presus de
toate prin ţinuta demnă, de
scriem şî sâ vorbim. Ne
mustră ţi ne ispitesc tăcerile.
Deie Dumnezeu ca viitorul sâ
oe binecuvânte cu aceeaşi
lacrimă dc bucurie şi uşurare
spirituală. Când scriu despre
Revista Scriitorilor ţi Socie¬
tatea Academică, vad cu inima
munca de titan, sudorile rod¬
nice, ale lui Mircea Popescu.
cel mai fidel ţi gospodar sec¬
retar al generaţiei noastre. Dar
modestia lui mă sfreşte. ori-
mari răspunderi naţionale şi decitecri stau si-i onugtez
creştine, a Societăţii Acadc- truda şi credinţa,
mice. cât şi a scriitorilor. De • • •
toate nuanţele ideilor, dar
Români şi exilaţi, condeierii -PÂRINTELE NICOLAF. MOL-
şi cercetătorii cuvântului s’au DOVAN. Intre fraţii noştri pre-
ţtiut bine reprezentaţi şi cx- oţi ai lui Hristos şi ai nearau-
primaţi de tăcerea ascetici şi Iui, nc uimeşte curajul şi in-
umilinţa creştină (profund şi tuiţia de patadin, dăltuite atât
mistic creştină) a Monsenioru- d* omeneşte şi drastic,
lui Bârlea, a cărui demisie
ridică nouri de îngrijorare la
orizontul zilei de inânc. “Bl-
VALENŢÂ. ROMÂNII AMERI¬
CANI,” se rostuieşte io afiala
şi bunătatea Monsenioru lui,
"scrisorile către editor”. în
lacramaţiilc către maimarii
zilei Americane, ale acestui
slujitor al altarului. Strigătele
de desnâdejde ale Sfinţiei
Sale nc aduc perfect de bine
aminte de ce am fost. de unde
venim, de ce nc aşteaptă in
viitor. Părinte Nicolae, tragi
şi asuzi, alătura cu noi, la
căruţa grea a acestei juruite
redacţii. Ca OAMENI treziţi,
vrem sâ ne plinim în neam şi
Hristos. Mulţumim.
-Drumurile de vară şi vacanţă
sunt pe terminate. Ne-au trecut
insă prin inimă dc-a toate cru¬
ci şurile şi direcţiile, mergând
PRUM
toate »prr Fllwood Ckjr, Ptnrv*
cvlvani» Ne-a îndemnat inima
şi ne mai îndeamnă ai ins«n-
ni» locul de pe harta Antenei i
unde a'a ndicat MÂNÂSTIREA
SFINTEI SCHINMBARI LA
FAŢĂ. vrednica ctitorie a
Maieu Alexandra, şi* ai adu¬
cem aminte fraţilor noştri por¬
niţi in largul şi latul vacanţe¬
lor, si facă popas şi acolo, in
punctul unde s'a întâmplat şi
plinit o taină de inimă princi¬
ară şi credincioasă. Am făcut,
noi Românii, în eonul ameri¬
can, un pas mai departe, mai
adânc. Am ndicat o mănăstire
de rugăciuni şi tăceri, de calde
lacrimi de recunoştinţă
şi nădejde. Un altar de drag¬
oste creştină. Am temeinicit
până acum biserici, case naţ¬
ionale, câmpuri de vară, soc¬
ietăţi de asigurare. Ctitoria
Prinţesei Ileana, cel mai iubit
vlăstar al dinastiei române, e
cu un pas mai in împărăţia
inimii- Mănăstirea Sfintei
Schimbări la Faţă, se vrea (şi
eu ajutorul lui Dumnezeu va
fi) Ioc de rugăciune perpetuă,
in sensul spuselor Sfântului
Pa vel. E mângâietor pentru
noi să ştim că undeva făcliile
de veghe nu se sting niciodată,
că murmurul rugăciunii şi afiala
lacrimilor, cad continuu, pe
mâna lui Dumnezeu, tocmai in
această lume ademenită de
materialism şi necredinţă, de
trufia satanică din om. Intre
drum şi popas, suntem siguri
că oprirea pentru ceasuri şi
zile (decc nu chiar in “retra¬
geri" şi reculegeri pentru săp¬
tămâni.’) la mănăstirea Maicii
âUianăf*. ridicată cu atât de
generoasa şi inţelegătoarea
oblăduire a Vlâdichii Valerian,
ar putea fi de mare folos
spiritual oricăruia dintre noi.
Sunt sigur că drumul ce-l vom
face, va fi, aidoma, traiectoria
destinului pe care s'a consu¬
maţi in dragostea ei faţă de
neamul românesc şt faţă de
cei şase copii ai ei, Prinţesa
Ileana, fiind mereu cu inima
deschisă spre chemarea Iui*
Hrislos din adâncurile genoti-
pului regal şi românesc. Cine
ştie? Poate câ’n amarnica is¬
torie a neamului no6tru dintre
cele două mari râzboaie, suf¬
letul plin de ardori mistice al
Prinţesei Ileana, a constituit
pârghie dreaptă, salvatoare in
cumpăna fiinţei noastre. Umil¬
inţa şi singurătatea dela al¬
tarul Mănăstirii din Ellwood
City. Pa., unde ea-şi consumă
şi lămureşte zilele, in rugi şi
rânduieli creştine, aureşte
apoteoza unui destin regal, ce
devine mesagiu interior şi
drum spiritual pentru mulţi,
lată drumuri de vacanţă cc-ar
putea face popas in esenţial.
In ceasuri de tăcere, de minu¬
nate aduceri aminte, de ieşire
din timp şi intrare in libertatea
sărbătorească a inimii. Dragi
fraţi, plânuindu-vă excursiile
de vacanţă, vara sau iama,
notaţi cu subliniere adâncă
şi acest punct: Ellwood City,
Pa: “The Mooastery of the
Holy Transfiguraţion". Şi de
nu puteţi porni la drum, trimi-
teţi-vâ dărnicia inimii, bănuţul
de ajutor, cuvântul de încura¬
jare şi alinare. Damuri de
vacanţă. Drumuri ale inimii . . •
e destul de ivident că
apariţi* unu» persoane în mij¬
locul exilaţilor nu-şi are justi¬
ficarea şi sensut, decât cu
aprobarea şi strădania, in urma
unor abile calcule, ale celor
din RFSERE. F impresionant
totuşi de văzut până unde pot
împinge PREVEDEREA acei
care politizează pe Salan, ca
si încline talerele balanţei
unui “probabil viitor" către
un “democratic şi pacific"
sens al întregului exil. “Toc¬
mai de asta c vorba, frate
Valentine. Cedând, trădând şi
murind noi, cred ei că vor
putea, la timpul dat. trata cu
Vestul anticrist, timorat,
materializat la exces şi itei-
zst. Ştiu că sunt greşiţi, că
au comis crime, că sunt infinit
de ridicoli cu marxism-leninis-
mul Iar. Dar vreau ca să nu-i
stingherească in viitor nici
măcar umbra noastră. Ne vor
cu şira spinării ruptă. Vor să
ne compromiţă şi pe noi, cum
i-au obligat la compromitere şi
lepădare, pe cei din Aiuduri,
prin cumplite bătăi, prin meto¬
dele pavloviene ale poziţiei
de demascare. Da. Politrucii
lucrează amarnic în Vest,
printre noi. 0 (ac cu vinovata
colaborare a multor americani
cărora li-s'a făcut a ştreang şi
a pierzanie. Apasă mereu pe
pedala dtrului nostru de ţară,
pe dragostea noastră de neam,
şi chiar pe nuanţa de pace a
dragostei creştine. Ei, care
n’au neam, nici Hrislos, care
au omorit libertatea omului ca
atare- Ne ademenesc foamea
de glorie literară, hrăpăreţi*
de bani, năravul la droguri şi
la balercuţa de trascâu. Duc
lupta de corupere, pe toate
planurile, cu toate armele,
folosind corupţia şi NETRE-
Z1A lumii politice din Vest.
Bine că vezi, frate Valentine.
De-acum vor ince|Z< a vedea
mai mulţi. Cei cu baierele
slăbite, cu nurii spirituali şi
literari de vânzare, se vor
ruşina. Şi si sperăm: se vor
întoarce. Mergem, nu pe forme
politice şi economice. Ci pe
Dumnezeu. Isus n'a colaborat.
Nu a primit pânea şi gloria
lumii dela Satan.Binecâ vezi.
Se face lumină . . .
CÂRTI Ş| REVISTE
—Prin bunăvoinţa d-lui
Trsian Golea (Verlag Ruman-
ische Studia. H Munchen 2,
Gabelshergerstr. 26, Deut-
achtand). primim următoarele
studii istorice de mare valo¬
are: 1. La Rounanie dans la
guerre m*,*.,, 19164919. RomanV^T. U PUu^ ,969.
aţe i aut. Kmtxesco, Edttion Profesor la
Page 11
imi face cinme si V* confer
titlul^ tocmai fiindcă eu sunt
ROMAN. Inrţa nu «4a român.
Precum şi alţi umflaţi ai vremii
noastre se vtz dovedi a fi fost
numai eliazi şi levantini.
mirăm mereu contribuţiile de
NAIVITATE INTERIOARA,
adică; de splendoare apirito-
alâ. căt şi revista revistelor,
unică prin obiectivitatea ţi
atotcuprinderea ei. Hotărît
lucru, dacă Sfântul Părinte
-Demetrio Gazdaru; Ensayos reu * c '* t *’ •* ţie pristolul dela
de Filologia Y Linguistica Rom * 14,4 *• «uatrie. —
Payot, Paris 1934; 2. Ori¬
ginea et format!or de l’unite
roumaine. de G. 1. Brâtianu.
Bucarcst, 194.3; 3. Roumains
ct Hongrois, Premisses his-
toriquefi, par C. Sassu. Buc¬
arcst 1940; 4. Le» luttes des
Roumains transylvaina pour la _____ _ — nu
liberte et l’opinion europe- credem ci^I inVmnfluWiric
rnnp. Ho .
«ssiutea din
**• Plata, d-1 Gazdaru ie
atestă autentic sol al ştiinţei
româneşti in Crucea Sudului
american. L'am vie» preşedinte
la Societatea Academici, pen-
tru a-l continua pe Monseniorul
Bâriea. dar, cum nu are culo¬
area hrubelor şi mafiilor.
enne, de Georgc Moroianu,
Paris, 1933. Cărţi ce ne ajută
imens in lupx* exilului de azi.
Faptă tăcută, serioasă, mar-
tiricâ. Limbuţii exilului, care
se vând pentru un blid de linte
al gloriei, ăr trebui să petre¬
acă măcar un ceas prin arşi-
acadraicienilor carora nu le
pasă. Cinstirea noastră e ne¬
precupeţit*. Şi neamul de
acasă va ştie. Vrem să zicem:
ŞTIE.
mai prntru Uri st os şi Dumne¬
zeu, atunci neamul nostru nu
va avea alt răsărit de soare
decât cel dela Roma. Din com¬
unism şi satanismul hrubelor
mafiotice, ne vom salva in
martiriul Sfântului Petru care
a cerut favoarea de a fi cruci¬
ficat cu capul in jos, oefiind
vrednic să moară ca Domnul
şi învăţătorul său, Isus Hria-
tos. Ne ispitesc tainele cele
mari. Bună Vestire . . . Poate
pentru murire la lume şi în¬
viere.
cu gândul şi cuvântul, cu re¬
laţiile lui la palatul regelui
scelerat Carol H. Regele cu
două beţe, a reuşit să-l ucidă
pe lorga. Şi aşa a foat in voia
divină: tocmai fiindcă lorga
a ucis. A devenit criminal al
urii lui nesfârşite. A perpetua
mitul lorga înseamnă a ne bate
joc dc omenia românească.
Cei ce-i continuă mitul um¬
flat şi fals, îşi bat joc de
şi infinită credinţă in Dumne¬
zeu, in vigoarea neamului ro¬
mânesc de peste veac. Şi punem
", pentru istorie şi recunoş¬
tinţă, numele celor doi tineri
ucenici ai temniţelor, care
s'au legat să aducă cele mal
curate şi strălucitoare lacrimi
ale dramei româneşti sub boc¬
ancul comunist, spre Vest;
Nicu Dima şi OctavianSigsrto.
Alţii Îşi salvează pîeter; tp—
firmă cu neruşinare de cocote
că nu-i interesează ce scrie
cutare MIC despre generaţia
lor, atâta timp căt mâzgâlelile
lor apar nemutilate, pe când
POEME DIN ÎNCHISORI
Din mărturile primite
până la mehiderea acestui
număr din DRUM, putem
spune că editarea volumu¬
lui de poeme din închiso¬
rile ţării, este primită ca un
adevărat eveniment literar
al anului. Cum insă meri¬
tele nu sunt ale editurii şi
editorilor ci ale acelora
care au contribuit la reali¬
zarea acestui volum doc¬
umentar, ne permitem ca»
pe această cale, si le mul¬
ţumim incaodati şi tuturor,
adăugând la numele D-nilor
Dr. Ion Carii, Prof. Vasile
Mihăilescu şi Prof. Eugen
Lozovan.
Publicarea acestei colec¬
ţii de poeme, după cum se
_ -POEME DIN ÎNCHISORI
-- -G- Uscitescu; NOU 1TIN- editura DRlJM Madrldi l97ţ J
ţele tropicale ale nizuinţelot *. 1968. 0 repc- Lsst but nat least al alt! Un
româneşti din aceste volume. e a Utu ui aprofundare omagiu adus metaforei din
Reluarea temelor, pentrucâ Aiuduri Zâfce _ Maşinii dia-
* * ' devm din ce in ce mai actuale, bolice de ilat creieie din
mar ardente» Oricum: spusele p il€ , li( ;;răspundem cuaceste
-ACTA «ISTORICA tomua nu ma. acopăr faptele, atitu- s(inte âU iel<
n ’ V Ac “*- RQ(D1 [‘ e ’ f n,, . epen, ^ n,lu \ pr0h I lC cu ««sre pricezne de revolte
Roma, 1968. Cu un sumar bo- la uitare şi trădare. Grâinaml
gat cât un deceniu de sudoa- s'a uscat şi pomii pe care i-a
re spirituală, de responsabilă sădit, cresc, fac umbre, dau
gândire. Cincisute de pagini semne de fructe, amintesc de
de colaborări savante privind ‘«inele paradisului. Sperăm o
istoria României in general, revenire la d-1 Uscâtescu. Una
Refuzăm omagiul ce se aduce sinceră, mare. Greşelile se
lui lorga, care a urît şi a ucis recunosc, se regretă şi se
plătesc (cu fapte şi atitudini
pozitive), aşa cum a spus
acela carele îşi lasă mormân¬
tul, din când in când, pentru a
ne vizita şi certa, pentru a ne
indrepta cu faţa spre soarele
etern al neamului românesc.
Itinerar» Nou sau vechi? E
numai unul: acela care trece
prin propriul nostru mormânt.
isus n'a făcut vizite lui Satan. aceşti doi argonauţi ai visului
N’a semnat contracte cu el. şi metaforei, au ţinut să sal-
mcrmintele noastre scumpe. L'a respins şi alungat,’ 'CU veze comcri de plânsei şi
Cred ci avem azi libertatea SFÂNTĂ MANIE. Exemplul credinţă. Sunt intre noi. Sa-,
de a spune adevărul. E vorba revenirii lui G. Uscâtescu ar creştem cu dragoste,
de acta historica. Actele şi scutura şi pe alţi limbuţi ai • • •
faptele omoară sau învie oa- filosoflei şi imitatori ai iar- -Spiridon G. Focas: BES-
menii. Spun cu Ghiţâ Racov- ghismului cultural, ultrapro- SARAB1AÎNTHE P0LIT1CAL
eanu, fără ură şi părtinire (o ductiv şi parşiv. Dialogând ORDER OF SOUTHEAST
spunere de dincolo de mar- C u G. Uscâtescu, lovim in EUROPE IN THE 19TH
măntl): lorga s'a sinucis. Şi noi înşine şi plângem. Vrem CENTURY. Excerpt din Acta
Hristorica, Soc. Acad. Rom-
mină, Rama, 1968. Studiu fru¬
mos. Pe măsura aprehensiuni¬
lor noastre dela DRUM. Splen¬
dide lecţii ce nc vin ades din
partea fraţilor din Comitetul
Naţional, dela New York.
Străinătatea ne învaţă a iubi
neamul cu adevărat, dincolo de
politică (ar de-o-ar focul) Fiin¬
dcă suntem aci: cetim, in RO¬
MÂNIA. articole de ţinută
atât dc demnă, de revoltat
românească, incit ne întrebam
daci noi extremiştii dc ieri,
boicotaţii şi persecutaţii de
azi, le-am putea semna. Ade¬
văruri ce U*«e strig* Ameri¬
canilor in faţă, cu imense ris¬
curi personale. Aşa-1 interţxe-
tim şi pe D-1 Focas. A venit
vremea când lupta pentruncam
şi spunerea adevărului însea¬
mnă urcarea pe cruce. Ne cu-
trebuie lăsat in pacea uitării adevărul care ne face liberi,
şi a destinului său de greco- •
tei şi trădător. La o şedinţă a -BUNA VESTIRE, una din
Academici greceşti, el a afir- cele mai masive şi mai bune.
mat cu emfază: primesc ono- mai cinstite rev.ste, tocmai
arca ce-mi faceţi, cu atât mai Fiindcă reprezintă cruciaţi sinul
mult cu cit sunt grec. Şi preş- catolic, crezând nelimitat in
edintele academiei greceşti a Hristos, fără şorţ masonic şi
replicat numai decât: şi mie firi preacurvire politică. Ad-
poate vedea din chiar nu¬
mărul de faţă, continuă. Iar
atunci când se vor fi adu¬
nat destule, vor fi culese
şi tipărite iarăşi in carte,
pentru a vorbi peste vea¬
curi omenirii de marea
crimă comisă de regimurile
comuniste până şi împot¬
riva gândului.
Rugăm pe această cale
cititorii revistei noastre
care deţin asemenea docu¬
mente, să binevoiascâ a ni
Ie puue ele dispoziţie, atât
pentru publicarea lor in re¬
vistă, cât şi nu** apoi,
intr'un al doilea volum.
La fel, adresăm o caldă
rugăminte celor ce au pri¬
mit deja volumul, să ne
remită costul Iui, pentru a
ne da astfel posibilitatea
de a continua opera edi¬
torială începută. Iar, pe
cei ce nu au încă acest
volum in care glâsuesc în¬
chisorile ţării, ii rugăm sâ-
I comande, asigurând u-i
că mica lor jertfă de
$3.00, nu poate plăti suf¬
erinţele prin care au trecui
cei ce au creat in celule, ^ __ r
aceste poeme ale oclei mai frenezii Sfântului Petn»
triste antologii din istoria c „ c .testa explicaţiile Doro-
literară a lumii. nului nostru Isus Hristoa^des-
Tuturor. mei odată, mul- ^ i rop irâţia cerurilor: Doa-
ţ urniri le noastre cele mai e atât dc b. ne acolo
sincere. Şti» de taina neamului. Ne*m
trezit.
N. NOVAC
Page 12
DRUM
-Pentrucă a» jm. departe
dr pofta. an luat drumul pe
fot. re tind pe nera suflete
DRUMUI.-ul, la tuninr nijitd
a neamului, . rlind ceea ce
milioane de Români, pe plai¬
urile larpaţilor, ar ftea li
strige, j«î urle. Ceea ce dege¬
tele schingiuiţilor, in clipe
de duperare, au rqinat eu
unghia pe zidul murdar ţi
rece. Zidurile din România
nu au numai urechi, cum le-au
Jacul comuniflii renume. Ele
au fi AMINTIRI. Cerul fim
nu fi-a schimbat culoarea. E
albattru fi Jerutecilor ca tot¬
deauna. Par pământul cel rod¬
nic fi negru al Bărăganului,
acest păminl irump noua tut¬
uror, fi-a îngălbenit fi schim¬
bat Jaf a, fi ifi omoară singur
răm ânfa-i dela răn. Păci
tufa mea r udă toată, asta nu
e datorită ploii de afară, ci
lacrimilor grele fi amare, de¬
oarece pentru fiecare “poezie
din închisori" cetită, chiar
dacă na stă ccnj un nume sub
ea, zace undeva, DEDE¬
SUBT, un cadavru. (C, I.)
• • •
-Cetind articolul închinat
vie fii fi operei poetului fi
Jilosofului Vâri le Cheta sini,
sufletul mi-a fost cuprins de
o bucurie unică. Personalitatea
acestui om înfruntă vitregia
destinului său personal ft
cea a întregii noastre naţiuni.
Mort în plină activitate crea¬
toare, pentru prea puţinii ani
pe care r i-a trăit, a lisat o
opera impresionantă, atât ca
■—*nil»fi- Ci
Frumosul fi caldul articol în¬
chinat Iui, este mărtuna pro¬
verbului din Miram: /amina
nu poate fi ţinută sub oboroc.
Viabilitatea cercetărilor lui
ftiinţifice, ca să nu pomenim
decât de convingătoarele ar¬
gumente in spri/mul ideii de
romanitate a marelui nostru
Mihai Emmeseu, i-a consoli¬
dat un postament trainic in
cadrul culturii romănefti.
Dureroasa eclipsă prin care
trece opera acestui jiu al
Bucovinei de peste 25 de ani,
aste expresia frustrării ce Se
aduce aceitui coif de fără
românească. Socotit indezira¬
bil Jafi de nouile concepţii
filosofice, efortul creator al
lut V. Chera rim a foSI îngro¬
pat tub lespezile liceni.
Complexitatea istorici con¬
temporană a determinat insă,
ca fi in România să se faci
simţită nevoia reconsiderării
pozitive a unor întregi capi¬
tole de cultură naţionali, pe
nedrept contestate. In acest
context, republicarea operelor
lui V. Chera sim pare să aibă
fanse. (V. C.)
ftiu dree. Poate pentrură
sunt preot. Poate pentrucă ar¬
ticolele îmi adut am mir de
Bucovina, îmi aduc mireasma
de răfină din codrii V oro neţ¬
ului, fi •poate pentrucă grup¬
area dela ICONAR mi-a fort
cea mai dragă din toată lit¬
eratura română. Toţi am visat
o literatură eu care si putem
intra în universalitate, o
literatură de drame metafizice,
nu una de rrporiayi» tehnice
fi tndui triale, ori de prrver-
nuni sentimentale, cum avem
fi vedem azi. Duceţi mai de¬
parte acest DRUM, cu toate
sacrificiile pe care le-mr
cere. (R. B.)
—La apelul pentru poemele
din închisori, aminltndu-mi de
chinurile indurate de urmafii
tribunului celui mare, trimit
S50.00 ; l.upta noastră e pier¬
dută in lume. Salvarea ar fi
să se pună in aplicate ari i-
colu S, aliniatul S. paragraful
12, din Constituţie. Articol
pus acolo de Lincoln. .Vumai
America ar mai putea salva
lumea de marxismul celor răi,
care au tot aurul. Noi ar tre¬
bui jă introducem valoarea
intrisecd, pe bota producţiei.
Altfel suntem pierd uţi. (N.M.)
• • •
—Cândva îmi scriaţi să-mi
organizez clipa, ti domin
momentul, acest nod gordian
al existenţei noastre, acest
motor permanent al linif tei fi
neliniftei. Inci de mult am ob¬
servat că omu ai re poate or-
garaza in fiecare clipă a exis¬
tenţei, ajungând, din acest
infim ori imens nivel, să domin
ine totul. Din puţina experi¬
enţă am învăţat că marea artă
este să-fi găscfti in tatdeaum i
măsura in tot ce faci fi să
pui limite acolo unde trebuie.
Aceasta ar fi una din legile
fericirii. Uneori mă limt ex¬
celent, activ fi fecund. Al¬
te on mă răstorn, mi sdrelesc
de stânci fi cad. Voi mai
-r
gârt, rom mai gi,, oare un
echilibru armonicii în nrrif
1 fâs fit de lume? Am recent
iau nat ea Du. f i am găsit di,
nou motive de încurajare. Câte
initţări fi căderi zilnice. Va
trebui Să înving fi eu pentru
toţi cei ce neftiind ce este
pe miei î/i pun atâtea speranţe
in noi". (N.DJ
-lată că au apărut fi poezi¬
ile din închisori. Nu-ţi pot ex¬
prima in cuvinte sentimentul
de ufurare fi de satisfacţie
pe care l’ar, avut când am ră¬
sfoit volumul. Ceva s’a aţe-
zalintr’un colţ al inimii mele,
acolo unde trecutul na va mu¬
ri niciodată. O mică parte din
datoria noastră s’a împlinit.
Poate ea alţii vor mai adauga
câteva pietre la mozaicul su¬
ferinţelor noastre de infern.
In altă ordine de idei, m’au
bucurat mult pozele tale. Când
deschid albumul, te privesc fi
vdd «n tine toată “generaţia
aceea j buciumată”, de linm
care r*aa luat la luptă eu o
fiara greu de ’âpus, de fi mul¬
ţi din ri bănuiau consecinţele
unei înfrângeri biologice imi-
nente. Generaţia actuală din
România a fost domesticită,
in sensul rău al cuvâ ntului, ft
nu prea mai cred că mal/i ar
li în stare de sacrificiu, de
acţiuni mari fi kotârile. Com¬
unismul lucrează încet, cu
mult calcul. Urmărind dezas¬
trul din ţară, cu ochiul unui
observator selectiv, nu poţi
nega eficienţa cu care lucrea¬
ză criminalii aceia de import.
Chiar daca poporul nu accep¬
tă mărfăviile de fiecare zi, el
trebuie si le înghită fi să ta¬
că. Şi tăcerea te indobitocefU
fi le acomodează implacabil
situaţiei. încetul cu încetul,
când toate gurile, care ici-
colo, mai striga fi denunţă,
vor fi astupate, crima va dev-
veni state de fapt, legală, fi
se va converti in virtute im*
pusă fi acceptată. Este dure¬
ros fi inadmisibil, dar este
extrem de reaL Noi suntem
slabi, ăeparie, fi «irM 9 a(i in
scamă, /floria nr mâturd. Sin-
gurul lucru ic care rum siqw.
ci te că ziua judecăţii re apro¬
pie, ft s fit fitul acestei (urni
murta bile fi nedrepte este
oict, nu departe de zilele nn-
artre. Cred ei alunn nu vom
atrea de ce ne teme. (O.S.L.)
-Am primii POEMELE DIN
ÎNCHISORI. Nu le-am cetit
încă pe toate. Primele Vei pe
care Ir-am cetit mă îndeamnă,
încă de pe acuma si vă m ui*
ţume ic, ţie fi iui Novac, ci
lea-ţi editat. Ar fi fost păcat
si se piardă. Smnl tare fm-
moase. Bine ci le-aţi publicat.
(M.K.)
MORMÂNTUL UNUI EROU
-Vreau să mă vindec de
o boală de cate zăcem toţi
acei ie fiţi din închisoare
“afa cum am intraiAdică
acei pe care închisoarea nu a
reufil să ne schimbe, si ne
cdfhge pentru comunism. Ci
Un contra ne-a îndepărtat de
el, intarinju-ne credinţa
ere f fină fi dragostea de
neam. Aceastd boală e frica.
E dureros lucru si fii om fi
să-fi fie frică de oameni. De
aceea am rămas in lumea lib-
esâ, unde numai de Dumnezeu
poate să-mi fie frici. DRUM
m t-a plicul cel mai mu/( din
toar publicaţiile de exiL NU
-Am pr mut azi POEME DIN
ÎNCHISORI, cartea ie poezie
careva înfrunta secolele, pre¬
cum suferinţa care le-a dat
nafteie umple cosmosul de
durere. Le-am cetii pr unele
de 4-5 ori. Vreau si mi împăr¬
ţi fese cu fărâmi tura, nu din-
tr'odati. Aceste poeme i uni
postea lui Dumnezeu. Nafură
in poiir fi esenţă de jertfi.
Har divin fi mrmrnio pentru
cei de mine. Toate m'au im*
presionat până la lacrimi, dar
poemul care mi-a stors inima,
oprindu-mi respiraţia, e AMIN.
Mi întreb unde stă rina. Cine
ne-a blestemat? Pentru orice
om din generaţia noastre PO¬
EMELE sunt altar de închi¬
nate. Cuprind tot. (V. I.)
• • a
.-Vi scriu pentrucă trebuia s’e
fac de mult. Si Vă mulţumesc
pentru DRUM, ptntru POEM¬
ELE DIN ÎNCHISORI, pentru
bucuria ce mi-a|i procurat ade¬
sea prin învecinarea, peste
ani, ocean fi singurătăţi, a
limfirii fi a gândurilor noas¬
tre. Un singur punct de vedere
nu-l împărţi fese cu Dv., anu¬
me pesimismul manifestat cu
privire la trădările ce ne în¬
conjoară. E proba de foc a ex¬
ilului nostru. Se va alege la¬
mura de zgură. Ajistim la o
nouă regrupare a forţelor de
luptă, după cate va pulsa di¬
namismul caracterelor la uni¬
se n eu vrerea ţării. Cei cate
au trecut dincolo, s’au s mu¬
cii. Dumnezeu si-i ierte, dar
neamui «u-i i*a uita. . 4 m itat
de vorbi eu tineri de 20 de
am (vârsta exilului meu), fi
ne -am înţeles dela primele
cuvinte. Intre mine fi ei nu
era nici o distanţă sufleteas¬
că. Aici e temei ie mart cu¬
ra/. Conţinua|i strângerea a-
ce-itui CORPUS al ruferinţei
romănefti, cu poemele din în¬
chisori. E necesar. Altfel va
iuprdtne/ui doar maculatura
miticismului oficiat. Alăturat,
un poem pe care mi-i amintesc,
din păcate, fragmentar. Poate
altcineva va completa lacu¬
nele. (E. L.)
ADMINISTRATIVE
* Pentru greşelile de tipar,
«trerurate firi vrerea noaalra
in corpul revii lei, cerem ier¬
tăciune cititori Ic», rugindu-i
s* înţeleagă (aptul c h culegă¬
torii »unt străini de limba ro¬
mânească. Cal dmpre, împăr¬
ţirea negramaticală a cuvinte¬
lor dela nfăişttul rândurilor,
aceasta este imposibil de
evitat, fie undu-se automat de
"computere" ce n*au font ţto
graoute cu o gramatici român¬
ească. Treacâ*sc deci c« ved¬
erea acest impediment, pentru
a ne putea bucura şi numai cu
faptulcă avem încă nn DRUM
al nostru, care ne defineşte
poziţia şi prezenţa in istorie.
"lată acum şi lista ultimilor
darnici, care din motive de
ordin tehnic, nu u putut fi pub¬
licată in numărul trecut, dar
cărora, le aducem acum, sin¬
cerele noastre mulţumiri pentru
înţelegerea arătată şi sprijinul
acordat:
(16), N. Horodniceanu *5.00;
(17), "A. H.uda* 55.00; (16),
Comandor Mir cea Petro ii 0.00.
(19) ,Egan Schestauber 110.00;
(20) , Nic. Stnaraniescu S10.0O,
(21) , Pâr. Nicolae Moldovan
*20.00; (22), Vosile Moussou
>10.00; (23X Roul Marian
.<10.00; (24), Dragomir-J ilsva
i20.00; (25), Vionar Bendescu
*5.00; (26), Rădică Boţatnnn
>10.00; (27), Nicbolas Carami-
hai *5.00; (28), Mrs. Eli Cri.to-
Lovrsnu. *10.00; (29)Eatii Popa
*10.OO. (10), h;..u. >—i.-..
>10.00; (31), Chirilâ Cinntu
>5.00. (32). S.T. >10.00; (33),
leremie Moldovan >10.00 (34),
Ileana Petrescu >10.00; (35),
G.P. Botoşani >10.00, (3b),
M. Tarnovieţcbi >10.00 (37\
Miron Butariu >10.00, (38),
Rcv. D. Mihaiescu >10.00
(39), Zamfir Dragnea >10.00
şi (40), Ion Calvaraşan >10.00.
Cum, incepând cu numărul
acesta, costul unui numit ne-a
fost ridicat cu >60.00, nădăj¬
duim c h prietenii revistei ne
vărsări in ajuta pentru a putea
face (aţă acestei scumpiri de
cost-
încă o dată. celor prezenţi
şi viitori: mulţumiri.
•POEME DIN ÎNCHISORI, a
apărut. Cititorii noştri care nu
au încă acest volum şi-l pot
procura, trimiţând costul dc
>3.00 direct la redacţia revis¬
tei. Cele câteva mărturii, pub¬
licate in pagina aceasta, des¬
pre acest volum de poezii,
vorbesc, credem, de la sine.
Editura DRUM, are sub tipar
şi in pregătire, alte volume.
In momentul in care nc pregăteam să trimitem la tipar
acest număr «ţin URI M, am primii “de-acasă”, fotografia
mormântului in care odihneşte, până la judecata dc apoi,
cel mai iubii şi venerat Episcop al Biiscricii Române
Unite.Dr. lU’LRJ HOSU, in cimitirul Bclu, din Bucureşti.
Ilam publicităţii această fotografic ca document al
celei mai neruşinate neomenii, din caic se poate vedea
că. în pământul marc şi primitor al Ţârii, nu s a găsit un
petec şi pentru acest vebcrabi! luptător naţionalist io-
inân. Sicriul său a fost depus intr'o groapă comună in
care-şi dorm somnul de vecj alte două persoane . . .
Plccăndo-ne genunchii, in smerenie, rugăm pe Bunul
Dumnezeu să odihnească io paec sufletul robului Său,
Episcop martir, luliu llosu- DRUM
DRUM
APARE TRIMESTRIAL-
Redactori:
VASILE POSTEUCA
P O Box 105
MoniLăto. Mina. 56001
UJ5-A-
N1COLAE NOVAC
940b Forma Dnve
Highiand. Iod. 46322
U.S.A.
Abonamentul.>10.00
ManuscrncW ţs a bora mentei* ir
vor înrăite numai pe numele ti la
»diCM d lm Vtnle PosteucC