Drum-anul-10-nr-2-aprilie-iunie-1974

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

învierea domnului

TEMEIUL ADEVĂRULUI Şl AL VIEŢII

naşte din nou, nu poate vedea
împărăţia lui Dumnezeu”. Ioan

“Peste puţină vreme nu Mă veţi
mai vedea, apoi iarăşi peste puţină
vreme Mă veţi vedea” a spus
Mântuitorul ucenicăilor Să$. Ihr,
pentrucă ei nu au putut pricepe
îndeajuns aceste cuvinte, El le-a
explicat: “Adevăr, adevăr vă spun
vouă că voi veţi plânge şi vă veţi
tângui, iar lumea se va bucura;
vă veţi întrista, dar întristarea
voastră se va preface în buoune
... şi nimeni nu vă va răpi bu¬
curia voastră” (Ioan 16.16,20,22).

După cele cuprinse în Sfânta
Evanghelie, nimeni nu poate afir¬
ma cu certitudine că apostolii nu
or fi crezut în momentul ooela
spusele Domnului despre învierea
Lui, mai ales după explicaţiile
date. Dar după moartea lui Iisus
pe cruce s’a lăsat întuneric nu
numai “in toată ţara”, ci şi în
sufletul lor. Dacă nu alt întuneric,
măcar întunericul ezitării de a
crede in înviere. Această stare
sufletească a Iot pare să o tălmă¬
cească destul de lămurit graiul
celor doi ucenici călători spre
Emmaus. îndoliaţi de cele petre¬
cute la Ierusalim (răstignirea şi
moartea lui lisusi, ei au ^>us:
“Noi trăgeam nădejde că EI este
Acela, care va izbăvi Iznaehil”.

învierea a sfărâmat toate ezi¬
tările şi îndoielile. Din momentul
învierii, credinţa in dumnezeirea
lui Christos, ca şi credinţa in în¬
văţătura Lui—in toată Întregimea
ei—s’a pecetluit definiţii în inimi¬
le apostolilor pentru vecii vecilor.
Iar prin pogorirea Duhuhn Sfânt,
ei au dobândit toate luminile, ca
şi curajul necesar pentru propo-
vaduire—curaj, care nu i-a mai
părăsit niciodată.

Lrtffărşit, insfârşit, adevărul de
temelie a pus stăpânire absolută
pe lăuntrurile lor. De aci înainte
n’a fost problemă, nici gând, cari
să nu fie strecurate prin sita lim¬
pezitoare a toate necurăţeniile:
“Căutaţi mai intâiu împărăţia lui
Dumnezeu”. . . pe calea învăţă¬
turii Domnului . . . numai pe
calea învăţăturii Domnului.

Ei au biruit (turma cea mică),
pentrucă nu au acceptat compro¬
misuri cu învăţătura; nici un fel
de compromis.

Poticnirea de azi, ca şi de
atâtea veacuri in urmă a omenirii,
este că omul (ca să întrebuinţez
cuvintele recente ale unui slujitor
al altarului) “intră numai cu un
picior în corabia mântuirii”.

Aceasta c aauza tuturor dezas¬
trelor: lipsa de credinţă In va¬
labilitatea absolută a învăţăturii
lui Christos. Sau şi mai bine: lipsa
de credinţă că pentru toate prob¬
lemele numai această învăţătură
este valabilă.

lisus s’a pogorit pe pământ pen¬
tru mântuirea neamului omenesc.
Dar şi pentrucă să ne dăscălească,
arătândume calea unică pentru
dobândirea împărăţiei hn Dumne¬
zeu.

Nimeni nu poate spune ca el
crede în Iisus-Domnul, dacă nu
crede în acelaş timp şi în toată
învăţătura Lui genuină, fără
strâmbarea şi numai a unei singu¬
re iote. Decât, şi încrederea în
Christos şi încrederea in învăţă¬
tura Lui sunt cu putinţă numai
prin acea renaştere lăuntrică des¬
pre care vorbeşte El in convorbirea
cu Nioodim (“Adevăr, adevăr îţi
spun ţie că dacă un om nu se

3.3).

învierea a fost momentul cel
mai cutremurător, care a rodit
renaşterea lăuntrică desăvârşită a
apostolilor, ca şi a tuturor credin¬
cioşilor adevăraţi. încât nu mai
încape nici o îndoială: poticnirea
omenirii in a crede fără condiţii
în învăţătura Domnului este din
pricina că această omenire nu
crede din toată inima, din tot
sufletul şi din toate puterile în
învierea lui Christos. Acestei ome¬
niri a credinţei de suprafaţă îi
sunt adresate cuvintele din Apo¬
calips: “Vai ţie biserică din Loodi-
cea, că nu eşti nici caldă, nici
rece. Iar pentrucă nu eşti nici cal¬
dă nici rece, sunt pe cale să tc

scuip din gura Mea . . .”

* * *

Credinţa e un dar dela Dumne¬
zeu. Decât, acest dar nu se face
fără nici o osteneală din partea
omului. Pentru a fi vrednic sâ-1
primească, omul trebue să-şi pri¬
menească şi sufletul şi trupul de
toate necurăţeniile prin rugăciune,
pocăinţă şi umilinţă. Să-şi pregă¬

tească lâuntrurile pentru a primi
pe Dumnezeu.

* • »

Dacă te doare starea dureroasa
în care te găseşti, ca şi starea
cumplita în oare se svârcoleste
neputincioasă această lume, nici
vaierele, nici protestele tale nu
sunt de nici un folos. Dacă vrei
o schimbare înspre bine, trebue
să începi cu tine însuţi. Să cer¬
şeşti neîncetat, în desăvârşită
umilinţă şi încredere, dela Stă¬
pânul a toate darul acelei renaşte¬
ri interioare fără de care nici tu,
nici omenirea aceasta “nu poate
vedea împărăţia lui Dumnezeu”.. -
singura Împărăţie a binelui. (A-
celaş slujitor ăl altarului a spus-o
cu multâ-multă dreptate: “Ikino-
irea omenirii adusă de Christos
aşteaptă plinire dm parte omului
—^din partea omului de azi!”).

Şi nu te lăsa ispitit de şoaptele
descurajatoare ale diavolului că
tu nu poţi schimba lumea, că lu¬
mea o poate schimba numai Dum¬
nezeu. Căci Dumnezeu, din dra¬
goste pentru tine, te-a cinstit să
te facă împreună lucrător pentru
acea împărăţie, pe care pentru
tine a pregătit-o.

• * *

La pregătirea pentru prăsnuirea
învierii nu sunt suficiente rugă¬
ciunile căldicele, nici numai ab¬
stinenţa dela bucate, nici numai
prezenţa trupească fca slujba din
Biserică. Dacă vrei să prăsnuieşti
cu folos învierea, trebue să trăieşti
intâiu agonia din grădina Ghetze-
mam, patima şi răstignirea Lui
pe cruce, să trăieşti moartea Lui,
înveiindu-ţi sufletul în straiele
doliului, în care s’au învelit cei
cari L-au iubit şi L^au urmat, pen-
truca apoi lumina celei mai mari
minimi—învierea—să te tiunsfi-
giireze, născând în tine fiinţa cea
nouă, neprihănită, vrednică să fie
primită cu braţele deschise *n îm¬
părăţia lui Dumnezeu, vrednică să
mărturisească acestei lumi rătăci¬
toare in întuneric — cu glas de
trâmbiţă triumfătoare:

CHRISTOS A ÎNVIAT !

Veniţi sâ luaţi LUMINA!

Vameşul

GÂNDURI PENTRU EXIL...

Blestemul de a fi EXILaţi IN
EXIL , de a nu găsi nici o înţele¬
gere in lumea vestică pentru
lupta noastră creştină şi naţională
in faţa comunismului ateu şi mi¬
şeleşte internaţional, ne împinge
cu violenţă din domeniul politic
in cel religios. Nu ne sunt ame¬
ninţate numai drepturile indivi¬
duale, nu ne sunt robite numai
neamurile in care credem şi în
libertatea cărora am vrea să ne
împlinim, ci ne este hărţuit şi
vândut însuşi sufletul. Ne este
atacată OMENIA, odată cu satani¬
ca încercare de a organiza şi con¬
duce, adică exploata planeta in
afara ordinei naturale, in afara
lui Dumnezeu. Din acest blestem,
ÎNTOARCEREA nu mai e posi¬
bild. Faptul de a fi fugit de dra¬
cul ca să dăm de nânaşii lui, mari,
atotputernici, matenalişti, cinici
şi batjocoritori in faţa valorilor

spirituale şi a ideii de divinitate
şi răspundere morală, nu ne îngă¬
duie nici o altă ieşire din acest
impas şi blestem istoric, decât
continuarea mersului, a urcuşu¬
lui obositor, spre dimensiunea de
risc şi cumplita distanţă a liber¬
tăţii interioare, spre moartea la
lume şi acceptarea bucuroasă a
jertfei.

Cei ce găsesc o soluţie, chiar
dacă de protest faţă de vânzările
şi demisiile vestice, in dialog şi
coexistenţă, in politrucire şi da¬
rea după deget, nu fac decât să
se condamne singuri la moartea
cea fără înviere. Această amar¬
nică dialectică a exilului , odiseea
exilatului, nu e de ieri ori de azi.
E veche de când istona umană.
Ea a chinuit şi ingenunchiat pe
toţi aceia cari au indrăsnit să
continue o luptă sfântă dincolo de

hotarele ţării lor , inafara neamu¬
lui, căutând adăpost la alte nea¬
muri şi puteri, prietene ori mă¬
car mânate de aceleaşi idealuri.
Bătrânul Beneş spune in IN SEM¬
NĂRILE SALE, că cei mai mulţi
exilaţi sfârşesc prin a uri şi a
vinde idealurile sfinte cu steagul
cărora fi-au înfăşurat inima la
plecare, când au luat lumea in
cap. Dar exilul de azi, cu mili¬
oanele persoane deplasate vărsate
in univers, nu poate fi comparat
cu cele de ieri. Prin măreţia şi
satanismul forţelor cari au fost
in trântă in cel de-al doilea ras-
boiu mondial, dislocările de mas-
se ce au avut loc in faţa puhoiu¬
lui comunist, imediat după el, au
aruncat în balanţă elemente ce
depăşesc politicul, sguduind gnn-
dârele înalte ale concepţiei despre
lume, raporturile omului cu Dum¬
nezeu, integrarea lui tradiţionala

în familie şi comunitatea naţiona¬
lă.

Această asvărlire a milioane de
oameni în şuvoaiele răului şi ale
suferinţ ii, nu mai poate fi solu¬
ţionată şi lecuită cu laşităţi, lapa-
dări şi întoarceri. Chiar daca
oamenii se întorc, problema ră¬
mâne. blestemul se aude haumd,
sgălţăind stâlph planetei, adân¬
curile conştiinţei umane.

Dacă exilul nu şi-a putut găsi
casă şi prag sub meridianele vân¬
dute ale planetei, atunci cu sigur
ranţă. el nu are cale iruoana.
Chemarea lui. vocala lu» de des-
tin, e mult mai luminoasa: el tre¬
bue să creieze prin tragedia ş»
jertfele sale lumea mai buna,
mai dreaptă, guvernată de legi Ş»
valori morale şi spirituale . pe
care a visat-o şi căutat-o.

VASILE POSTEUCA

DESPRE R

Dumnezeu a dat glăsuirea, ca
apoi întâmpinând semeţia oameni¬
lor cu bunătate, întru bunătate
le-a împărţit-o pe neamuri. Ceea ce
oamenii au uitat cu desăvârşire e
câ toată glăsuirea îşi află unica
izvorî re in Unicul Logos şi că în¬
ţelesul fiecărui cuvânt reflectă în¬
tru multiplicitate unitatea econo¬
miei divine, sau cum ar fi spus
Sf. Grigorie FaLama, slujeşte min¬
tea sâ contempleze paradigmele
divine. Dar despre toate acestea
poate intr-un alt articol. Ceeace
ne chinuie in rândurile de faţă
este acea stare de acum a fiinţei,
când cuvântul nu mai slujeşte
ondinei de Sus a lucrurilor, ci
reflectă dezordinea de jos a
minţii; când cuvântul nu se
mai trage din paradigme îm¬
bogăţit de înţelesuri, ci se vier-
nmieste in intuneaime sărăcit de
duh. Aşa se face câ putem vorbi
aceeaşi limb^ dar nu ne mai în¬
ţelegem, deoarece limbajul înţele¬
surilor s'a individualizat până la
o separare totală a semnului de
semen; aşa se face câ suntem faţa
către faţă, dar în fond vorbim ca
de unul singur, în faţa unei oglinzi.

Cele de mai sus prefaţează
duhul intru care vnoim a ne apro¬
pia de articolul Dlui Sergiu Gros-
su, intitulat “Necesitatea Revolu¬
ţiei” (in “DRUM ”, nr. 3, Iulie-
Septembrie 19731. Fără a-d critica
intenţiile, dorinţa noastră e mai
degrabă să medităm asupra cu¬
vântului, “revoluţie”, înainte de
r-i ursi sau nu necesitatea.

In primul rând, revoluţie, râs-
vrătire, neascultare, nesupunere,
exprimă, duhovniceşte vorbind, in
diferite nuanţe şi la diferite vămi,
o anumită atitudine de tăgăduire a
Voinţei dumnezeeşti. E ca şi cum
aspectul nimicului din care am
fost creaţi şi dăruiţi intru fiinţă
s’ar considera de sine-subsistent şi
ar nega Atotfiinţa prin care şi in¬
tru care toate subsistâ. începătorul
aoestei atitudini a fost îngerul cel
luminos, care s’a prăbuşit din în¬
ălţimi şi de atunci luciferic s’a
chemat tot ceeace se împotriveşte
lui Dumnezeu şi se socoteşte pe
sine propria sa paradigmă. Astfel
răul “ş-a aflat inceputul în lumea
spirituală”, spune VTadimdr Loa-
sky (The Mystical Theology cf the
Eastern Church, p. 129).

Revoltă sau râsvrătnrea, este cu
totul diferită de “sfânta mânie”,
care se manifestă in împrejurări
si locuri determinate de anumite
dezechiEbruri duhovniceşti, cu sco¬
pul de a pilduj dreapta rânduială
a lucrurilor Dar aceasta fiind
“sfânta” se vădeşte a nu fi pasi¬
onală şi omenească; fiind ‘'mânie”
se arată obiectivă şi sub semnul
Adevărului. Pe de altă parte, ati¬
tudinea de revoltă, este opusul a
ceeace duhcvruceşte înseamnă AS¬
CULTARE Dacă datorită celei
dintâi omul “împietreşte” şi “in-
ghiaţă” in acelaşi timp, devenind
opac şi rece 1a revărsările harului,
sub “ascultare” se dispune intr-o
rânduială sinergetăcă sau mai bine
zis intr’o “prezenţă a transfigură¬
rii”. Şi iarăşi, dacă datorită revol¬
tei. capacitatea de pathos a omului
se fixează in ură, sub ascultare ea
se îmbibă de dragoste

Dl Sergiu Grossu, vorbind de
“ievoluţia interioară, a înnoirii, a
conversiunii", împerechează nepo¬
trivit “revoluţia” cu “conversiu¬
nea ”, deoarece conversiunea este
actul pe care fiinţa în neascultare
şi revolta, trebuie să-l aplice sieşi
pentruca intru repetarea lui, să se
valorifica in ascultare. Cu alte
cuvinte, conversiunea reprezintă
trecerea de pe un nivel ontologic
la altul; prin revoltă şi neascultare
suntem ca împietriţi intr'o voinţă
contrara celei dumnezeeşti; ele
dau naştere semeţ iei; semeţia dă

EVOLUŢIE Şl AS

naştere la greşita judecată; greşita
judecată duce la lipsa de discernă¬
mânt şi aceasta din urmă la întu¬
necarea minţii şi nevederea lui
Dumnezeu. Conversiunea făptuită
de ascultare este repunerea facul¬
tăţilor in lucrarea lor firească.
Sfinţii Calistus şi Ignaţie (“îndru¬
mări pentru isihaşti”, in Writings
from the Philokalia. ed. Kadlou-
bovsky şi Palmer, p.177), citându-1
pc Sfântul Ioan Scănarul, repetă
câ: “ascultarea dă naştere umilin¬
ţei; umilinţa-la darul dreptei ju¬
decăţi; dreapta judecatâ-la discer¬
nământ; discernământul la pre¬
vederea lui Dumnezeu”. Sfântul
Grigorie Sinaitul spune că “ascul¬
tarea zideşte o scară din diferitele
virtuţi şi le dispune în suflet ca
trepte al urcuşiilui spre Dumne¬
zeu”.

Paralel cu aceleaşi înţelesuri şi
sub-inţelesuri ale revoluţiei, se
allâ şi Hans Urs von Balthasar, de
exemplu, deşi aşezarea minţii sale
este pe coordonate strict catolice.
El porneşte dela părerea lui Hei-
degger câ “existenţa ca atare este
vină”. O asemenea idee este “o
revoltă interioară împotriva con¬
ceptului dc vină însuşi”, dar mai
adânc decât atâta, este o revoltă
împotriva lui Dumnezeu, care a
creat o fiinţă “ce devine vinovată
deoarece există”. De aici s’a des-
voltat şi continuă să se desvolte,
remarcă von Balthasar. o adevă¬
rată "ştiinţă a revoltei” (The God
question and modem man, pp.
121 - 122 ).

In realitate, apăsarea aspectului
de “vină” aparţine indinării juri¬
dice a catolicismului şi faptul că
protestantismul şi filosofi ca Hei-
degger trăiţi intx’un climat pro¬
testant, prelucrează termenul iţi
felul lor, apare ca ceva foarte fi¬
resc. Nu e mai puţin adevărat
Insă, că întreaga Reformă s-a năs¬
cut şi hrănit numai din revoltă,
purtând toate semnele unei teo¬
logii luciferice, dintre care cel
mari de subliniat este individualis¬
mul suficient sieşi, cu implicita
negare a Tradiţiei şi Bisericii, cu
“desanctificarea săracă şi mioapă
a Cerului”, cum spunea Nae Io-
nescu (Roza Vânturilor, p. 24).

De aici şi până la formularea
unei “teologii a revoluţiei” nu e
departe, aşa cum apare in gândirea
unora ca J. Moltmann sau Walter
Rauschenbush. Dar cum în epoca
noastră, însuşi diavdlul face teo¬
logie, implicaţiile unor asemenea
idei pot fi nebănuite. Unele dintre
ele, pentru a nu aminti decât pe
cele de mare suprafaţă, ar fi go¬
lirea creaţiei de Creator, ‘'moartea
lui Dumnezeu” şi mai ales “teolo¬
gia slujirii”. Ultima cel puţin, cu
toată ambiguitatea ei şi mai ales
cu toată neaparenta putere de
distrugere a realei iubiri, a devenit
o preocupare până şi la unii orto-
doxi, ca de pildă, Episc. A. Plă¬
mădeală, care i-a consacrat lucra¬
rea sa de doctorat (“Biserica sluji¬
toare in Sfânta Scriptură, Sfânta
Tradiţie şi in teologia contempo¬
rană”). In fond, este vorba de o
precisă şi voită concesie făcută
aparent pseudo-ecumenismului de
mare circulaţie in ultima vreme,
dar in realitate consacrată, poate
fără vrere, spiritului luciferic,
care îmbracă in lumina sa rece şi
in lucrarea sa “de dreapta”, revol¬
ta nemărturisitâ sau mărturisită
a omului de astăzi împotriva lui
Dumnezeu.

Cum intre planurile creaţiei nu
există o discontinuitate ci o ana¬
logie, cele grăite despre revoluţie
in duhovrucie, sunt valabile şi pen¬
tru lumea materială fi istorică.
Toate revoluţiile, atât politice
cât şi sociale, spune Berdiaeff,
sunt îndreptate spre o mecanică

CULT ARE

distrugere exterioară a dreptului
Sunt necreative, reacţionare

Revoluţiile afirmă condiţia non-
cosmică a lumii: ele nu leagă noua
viaţă cu o organică renaştere a
lumii în cosmos . . Pasiunea re¬

voluţionară nu este o pasiune cre¬
atoare. Oamenii cu un spirit cre¬
ator, nu sunt revoluţionari in sen¬
sul social-mecarric al acestui cu¬
vânt. Revoluţionarii vor sâ se des¬
partă pe ei înşişi de păcat şi rău,
superficial şi mecanic, dar adesea
prin această atitudine, ei intensi¬
fică păcatul şi răul (The Meaning
of the Creative Act, pjp. 280-1).—
Nici revoluţionarii, nici oontra-re-
voluţionarii, nu se gândesc vre¬
odată să reinoeapă organizarea
răului în ed înşişi; ei voiesc sâ
cucerească şi sâ distrugă răul in
alţii, în manifestările sale secun¬
dare şi exterioare. Revoluţiile nu
cuceresc atât de mult râul, cât
fac o nouă distribuire a răului şi
chhamă in existenţă rele noi (Free-
dom and the Spirit, pp.268-9).

Cu alte cuvinte, revoluţia nu
este o soluţie nici pentru vieţuirea
istorică a oamenilor. Mai mult
decât atâta: intro perspectivă
philocalică ortodoxă, fiecare revo¬
luţie care a bântuit omenirea, a
impims-o in jos cu încă o treapta
spre stăpânirea întunericului Tar
ultima dintre ele, cea rusească, a
făcut posibilă dezlegarea forţelor
demonice din lăuntrul şi din afara
omenirii.

E adevărat câ prin neascultare
şi semeţie, omul a adus odată cu
propria sa cădere, neorânduiala în
toată creaţia. Dar fiind un teophor,
prin însăşi purtarea imaginii Iui
Dumnezeu in sine, are oricând
putinţa mântuirii. Ca atare, vieţu¬
ind în miezul neorândudelii, nu
înseamnă că trebuie să o accepte
sau mai bine zis să i se supună;
la fel de greşit ar fi să se opună
r.eorâriduieLii tot prin revoltă, în¬
locui nd-o cu o altă neorânduială
mai pustiitoare decât prima.

S’ar părea câ dacă m virtutea
aceleaşi analogii pomenite mai
sus, am aplica ascultarea in lumea
supusă istoriei, am ajunge aparent
la un fel de pasivitate, ceeace ar
face din oameni nişte continui
victime ale asupririi şi răului.
Spunem aparent, deoarece cei mai
mulţi nu pot înţelege altfel ascul¬
tarea, nefiind familiari sau pur şi
simplu, neinţelegând dinamismul
duhovnicesc ce o caracterizează.

Ne este greu să vedem împre¬
ună cu Dl Grossu, intr’o ‘'revolu¬
ţie socială EVOLUTIVA” sau in¬
tr’o “politică sfântă” lansând in
“arena vieţii politice ELITELE
SOCIALE de prim rang”, un “co¬
rolar practic” al “revoluţiei verti¬
cale interioare”. Autorul dă do¬
vadă de un idealism sincer ce-:
face cinste, dar la care nu se poate
asocia părerea ncastră şi nici per¬
spectiva eechatolw'gicâ a ortodoxiei
philocalice, care nu poate fi ide¬
alistă din simplu motiv pentrucâ
nu este subiectivă.

In primul rând, pontrucâ ne
lovim iarăşi de nepotrivite impe-
rtchieri de cuvinte; chiar dacă am
ceda cuvântului de revoluţie un
inţeles pozitiv în sensul gândit de
DI Grossu, ne este cu neputinţă
a-1 lega cu acela de “evoluţie”, de
provenienţă Tr.itrialistâ şi diame¬
tral opus adevâiaţe: concepţii
creştine despre paradigme şi logoi.
De asemenea găsim o contradicţie
in expresia “elite sociale”: elita
este un termen valabil numai
duhovniciei, ca unul ce însumează
mai presus de număr pe toţi aleşii,
pe când socialul cade sub semnul
cantată tu şi al numărului. Lucra¬
rea elitei a fost de cele mai multe
ori nevădita, iar in epoca «noastră

AZ 1 NOAPTE

Az’noapte mi-a intrat m celulă
Irus.

O! Ce trist . ce înalt era Crittf
Luna venea după el. din Apru
Şi-L făcea mai înalt şi mai trist

A stat lângă mine pe rogojini
“ Pune-mi pe rană , mâna ta”

Pe glezne avea urme de răni ţi
rugină.

Par’că purtase lanţuri cândva

Manile lui păreau crini pe
morminte,

Ochii adânci ca nişte păduri
Luna-L bătea cu argint pe
veşminte t

Argintăndui pe mâni vechi
spărturi . . .

Oftând şi-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu li bard.

Prin somn lumina, dar zăbrelele
groase

Lungeau pe zăpada lui vărgi.

M 'om ridicat de pe pătura sura
“Doamne, de unde vii, din ce
veac?”

Isus mi-a pus un deget pe gură,
Fâcândwmi semn ca să tac.

Părea celula un munte, părea
Căpăţână,

$i mişunau păduchi şi guzgani.
Simţeam cum îmi cade capul pe
mână

Şi-am adormit o mie de ani

Când m’am trezit din grozava
genună.

Paiele miroseau a trandafiri.
Eram singur in celulă, şi era luna.
Şi lsus nu era mediri . . .

“Unde eşti, Doamne?”, am urlat
la zăbrele.

Din lună venia fum de câţui.
M’am pipăit, şi pe manile mele
Am găsit urmele cuielor Lui.

RADU GYR

este complet ascunsă istoriceşte şi
social: “Lai crarea duhovniceasca a
unui călugăr trăind m comunita¬
te”, spune % Lossky, “sau a unu:
pustnic retras de lume, îşi res¬
trânge toată vrednicia m întregul
univers chiar dacă rămâne ascun¬
să de ochii tuturor” (cp.dt.p.l8>.
Până la sfârşitul veacurilor, aceş¬
tia vor fi singurii “oameni noi”,
care vor mai menţine lumea intr’o
rânduială mai presus de neorân¬
duială şi prin care harul va con¬
tinua să se reverse, fără ca cei ce
se bucură de el să-şi dea seama

In al doilea rând, nu putem fi
dc accrd cu viziunea dlui Grossu,
deoarece omenirea nu şi-a epuizat
încă toate potenţialele demonice;
când ele îşi vor atinge limita, “pă¬
mântul cel nou” nu va mai putea
fi coroiat cu cel existent astăzi
decât cel mult printr’o analogie
inversă; conţinutul său insă va n
con-format şi trans-foarmat după
criteriul taboric, iar momentul de
discontinuitate va fi însăşi trans¬
mutarea apocaliptică.

Din cele de mai sus, se desprm-
de aproape ca dela sine, ‘solul®
ortodoxiei philocalice, ^ âC ^J? r î^
soluţie înţelegem singura mod<
late prin care putem ^ x>I “ u f r ?
Dumnezeu la economisirea dune
pi ceaşcă a oamenilor: ru j£ a< 5, uc V
inimii. împreunandu-ne rasuxiart
cu numele lui Hristos, să
borâm mintea in inimă; rugam» ^
ne neîncetat intru ascultare *
umilinţă, acoperământul ha ! n *r^

sc va răsfrânge prin nc- Şţ
noi, peste toţi ţi toate;
dc patimi, golim lumea de •
nâscându-1 pe Iisus in noi, “ *,

tem neîncetat lumii; ? ur 7Lj.
Dumnezeirea in noi, vieţuim
mic in lume; liturghistnd C& 1 _
in inimă, Mântuitorul ins uşi
ză tainic cu întreaga creaţie-

dinu CRUGA

DftUM

ZECE MAI --- ZIUA LIBERTĂŢII

(ItivAitl «li* Zim’c IM ii i l € )7l, mlrcnni ilr r.Sf. Sn l.piMopul Viilrriiin Itoiitiînilor «lin Ibtroil
ţii jur, prin nlnţlti ilr Riulio Wlll>.

Ziua de Zece Mal n font nleaid
rn ri fir sărbătoare naţională In
Romdnia j>rnfniră ea simboliza,
mai presus dc toate, momentele
istorici- prin rare ţara iţi fAuria
destinul spre I Ibertotr.

Alrpănduşi un rege al lor, la
10 Mai, IHfift, HomAnii au pun
cnjxfcf epocii tragice când guver-
nanţii României erau aleşi şi tri¬
mişi de Sultanul Turcilor d e l a
înalta PoartA din Comfanfinopol.

ProclamAnd apoi Regatul Ro¬
mâniei, la 10 Mai, IHH1, Românii
au afirmat principiul cd forma de
guvcrnAmânt şi regalitatea insdşi
depind de noinţa poporului. De
aceia In foaie proclamaţiile regale
romAne se pdzrşfe ruprinnA /rara
"din mila lui fhtmnezeu fi prin
t’oinţa naţională".

Votând apoi jrentru unificarea
Provinciilor româneşti, dup A pri¬
mul ras bot mondial, RtrniAnli au
spus lumii că pe tdifor el înţeleg
sA-şt conducă singuri destinul şi
sA rAmânA la un loc toţi cei de un
neam şi de o lege.

In toate aceste acte istorice prin¬
cipiul călăuzitor este idea de li¬
berale fl independent A

$1 este numai natural sA fie aşa.
pmtruca un popor poate frdi fi
se poale realiza In istorie numai
dacă este liber Exemplul clasic
U avem chiar aici, In ţara noastrd
adoptivă. Statele Unite ale Ameri-
cei au ajuns in poziţia proemi¬
nentă de astăzi pentrucA şi-au In¬
teri* in Cofutitutir fi In conştiinţa
cetăţenilor principiile de libertate
religioasă, libertate de presă şi li¬
bertate individuală garantată prin

lege. Aceste idealuri nu călăuzit
pe /tmarleani In războiul de in-
dejicndcnţA, In războiul ciuli, In
redactarea Coiulifufie! Federale,
In politica externă.

Această caută a libertăţii nu
este Insă un monopol american.
Ea se identifică cu dentinul uma-
nitAtii In orice parte a (umil. Na¬
ţiunile f! indivizii aleargă după li¬
bertate pentrucA numai prin ea se
pot realiza. Din libertate isvo-
răşte energia creatoare, prin liber¬
tate se manifestă insjt/raf/a şi in¬
teligenţa scriitorilor şi numai In
libertate *c poate practica credin¬
ţa religioasă şi virtutea inditddu-
ală.

Iată de ce sărbătorind ziua de
Zece Mai in anul 1974 inimile
noastre sunt adânc îndurerate de
soarta neamului românesc, căruia
i »’a rApif ce avea mai scump pe
lume: libertatea fi Independenta

Propagandiştii zeloşi fi bine in¬
struiţi ne îndoapă mereu cu aşa
zisele "mari progrese " economice
fi industriale din România de
astăzi. Cum ar zice poetul Topâr-
ccanu: "Lăudând in osanale, min-
cinoaia lor splendoare".

Noi nu IntentionAm să tăgădu -
im cA vor fi şi ceva progrese In
viata economică si industrială a
României. Republica Socialistă are
drumuri mai bune, a construit ho¬
tele de lux mai nufneroaee, po¬
sedă conglomerate chimice şi in¬
dustriale modeme, se bucură dc
un comerţ extern aefiu fi are cd-
teva şcoli technicc comparabile cu
multe ţări din Europa de Vest.
Dar toate acestea s'au făcut prin
încătuşarea şi in detrimentul li-

brrfăţll ionului. Plata n fost prea
mare, de acela marfa nu ne Im
prrslonează. Progresul pe care am
vrea să-l vedem noi este altul

Am vrea să vedem pe Români
liberi In a »e rupă lui Dumnezeu
in biserica In care au fost bote
zat I, fără control dela Departa¬
mentul Cultelor şi fără piedica dr
a transmite tinerelor gffieraţii cu¬
vântul Evangheliei şl tradiţiile
Bisericii.

ylm vrea să vedem pe Români
liberi fA-şi aleagă forma de gu¬
vernământ ţ>e care o doresc, or¬
ganizaţi in partide politice compa¬
tibile cu filozofia lor politică ti
alegându-şi conducătorii pe care (I
cred vrednici.

Am vrea să vedem pe ţăranul
şl pe muncitorul român liber să
lucreze unde li dictează Interesul
şi să folosească rodul muncii lui
cum crede mai bine.

Am vrea să vedem pe flecare
Rfpmân hucurându-se dc libertatea
de a călători In ţară ori in streină-
taie fără aprobare prealabilA din
partea Securităţii.

Am vrea să vedem pe fraţii noş¬
tri din ţară vorbind intre ei fi cu
vizitatorii «trrlni fără frica de a
fi spionaţi ori denunţaţi autoritd-
ţllor fi fără pericolul de a fi pe¬
depsiţi pentru vorbele ori gându¬
rile lor.

Am vrea să vedem pe cefAtenii
români liberi dr a critica pro¬
gramele ori acţiunile partidului
comunist şi a căpeteniilor Stătu-
Im

Am vrea să t>edem pe Români
bucurându-se de produide ţării
lor fi «cutiţi de a face coadă pen¬

tru a cumpăra o burată de carne
din vi ta. pe rare au hrănibn ei fi
O pâine din grâul, pe care ei l-au
sămănat şi secerat,

Am vrea să vedem pe ţăranul
român proprietar al petecului de
pământ pe care II lucrează ru su¬
doarea feţii (ui.

Am vrea să vedem pe ga/e tarii
şi scriitorii români dându-şi frâu
liber imaginaţiei şi rontemplaţiei
creatoare, fără cenzură şi fără
linii de gândire şi de stil decretate
de guvern.

Am vrea să vedem In România
un sistem dc legi umane şi juste,
cu aplicare egală celor mici şi ce¬
lor slabi şl celor tari

Am vrea să vedem închisorile
României rezervate pentru tâlha¬
ri, escroci şi criminali si nu ca
instrumente de teroare şi pedeap¬
să pentru adversarii politici ai re¬
gimului dela conducere

Cu un cuvAnt, am vrea «A ve¬
dem fi In Romdnia aplicândurse
principiul nemuritor enunţat de
Preşedintele Statelor Unite, Abro-
ham Lincoln, când a zis: "un gu¬
vern al întregului popor, ales de
popor şi lucrând pentru popor".

încrezători In juetiţia dumne¬
zeiasca fi in evoluţia UtoricA imi¬
nentă nu avem nici o îndoială cA
vieurile noastre de astăzi vor de¬
veni realitatea de mâine. Liberta¬
tea poate fi temporar inăbuşită, dar
nici o putere pământească nu este
in stare ta ştearpd din inima omu¬
lui dorul de libertate. Libertatea
este un dar dumnezeiesc. Ea este
ca Biserica despre care Mântui¬
torul a zis că "nici porţile iadului
nu o vor putea birui".

DE ZIUA MAMEI

Plină de adrvâr fi de îndrumări
sănătoase (sesizând in acelaş timp
limpede anumite stări de fapt)
este p vedica, pe care a rostit-o
Monsignorul Orfavian Bărlca dc
Ziua Mamei In Biserica Sf. loan
Botezătorul păstorită de Părintele
Gheorghe Pop din Detroit.

De aceea, in locul arlcolului ce
urma să scriem noi, reproducem
miezul acestei predici:

Dumineca de azi e pentru noi
o dublii sărbătoare, căci celebrăm
nu numai învierea lui Hriotoa—
vestit nulă In Evurvtfhdia Sama-
nnencii ca "apa era vie cure dA
viaţa veşnică— ci onorăm si
ZIUA MAMEI

S’a încetăţenit adecă in lumea
n o c a t r A SARBATOARKA MA-
MEI, fiind introdusă in caiezuforuJ
civil. Sărbătoarea actuala r vred¬
nic A aA fie «oocptatA cu bucurie şi
In Biserică pentru a-i adănri in-
tcJcnuI Şl ad «pori doruiitatru

DebchlxAndu-i porţile, nr între¬
băm E o cucerire im -asin sărbă
Unire a MAMEI? Ia urima ve¬
dere rtermjri.Mil ar fi afirmativ.
SW părea faptă de inaJtă civilizau-
ţie mă te apnsşti o ci pe an, ca aă-ţi
trezeşti dragostea faţă dc Mama
Privind mei atent inoă ne dăm
mujtm că sărbătoarea de o /) o
Majn.'i fiind mai degrabă o ba¬
rieră fixată ia martfinc de prA
pârtie ce oA «pr« j că alunrcjTca
in barbarie, nu conrtlt je motiv
de orra mare măndrie Intr'ade¬
văr ZIUA MAMEI sur cuveni aA
»e arbc/«* lv fiecare zi a anului
I>r*t{c*l. m faţă de Mama ur trebui
aA fie in inimile fiiilor cum e can
dela in faţa aliajului flacăra ei
ar trebui oA nu a# utinjtă niciodată?
Da a acum liaucu u ajuna *A piti
ntfica aci •astă nobilă simţire, e
arcnii că c ameninţată de privnsj-
dl a degradării,

MAMA 09 cuvine să fU* sărbă

torită, dcvxirce importanţa el In
viaţa familiei e mairc. Ea c udecA
era care dispft 'Dumnrani cin co¬
pilului adevăratul curaj nA înfrun¬
te problemei© vieţii, Eu» o cea» cnre
ştie să toaimc balsam pe răni şl
să lo vindece. Bucuriile cn«c cu
adevărat şl durerile cu adevărat
se alină, cănd copiii le împărtă¬
şesc MAMEI! MAMA e adccA în¬
truchiparea dragostei cum te. Ho
c ;i simbolul spiritului de Jertfă
ridicat lo inalţii treapta, căci ea,
p.mtru u servi copiii şi fomLlla,
uită dureri şl nu cunoaşte oboseli.
MAMA o moroi© refugiu in viaţă!

Importanţa MAMEI priveşte nu
numui cercul familiei, ci şi sferele
mai înmiite uil© vieţii. E de rccu
noacut cA adevărata cultură vine
de oblcciu d'ilu MAMA, flindră di
dă oopiUlor nu mimul ffixulul, ci
şi ideile şl M-ntlmentcJc înalte
C&nd cineva trreo sălbaU • j>rln
viaţă, a© «ipune |ie drept cuvânt
d© el că "II lip «esc cel 7 ani de u
comA". PănA şl adevărata frâirr
religioasă Incrpe de oblociu in cel
7 ani dinlAI, nunănd MAMA t©
mei 11 le religiei, ou să luae Şddil
numai mlaiuiua de a coniiima
/.idln a Sănătatea fjunilUlor, şl
printr'oaia a ţărilor şi chiar şl u
comunităţilor blfH'ricrştl, se ciato-
rrşte MAMEI

In (alea misiunii MAMEI se rl
dlcă insă şl prlim-)(lii. Societatea
dr a/l in unele ţări col puţin
a căutat ai —para părinţii d© co¬
pii (Hirviru părinţi s'au ornslruit
clădiri Impunătoare, ata-mAfiăU*!
re cu cararmele, tar oirpili nu
la *ţt "liberi". Părinţilor uccstoru
di«i|(ur le e uni|ţurut aco perişul,
şi luuiia, şl cafeaua Dar |vot el
«ă st* numi ir că fericiţi 7 Do allă
I urla sinuurAtalra copliilor rămaşi
do emul lor şl deraierile lor in
viaţă nu doveliw ih» deplin, că
sunt m fericiţi t<»cmul din cauza

Merg pe drumul din lăunITul meu
Scufurdnd-tnt zarzării in floare ,*
Nu *e-arafă nici un curcubeu.
Doar ferestre ’nchise, doar
zăvoare.

Temniţa , in mine, fi-a răa/rdnt
Plumbul ei de cruntă atmosferă.
Ce suni, Doamne, omul Tău sau
sunt

Peşteră, in ruşinoasa eră ?

Merg pe drumul inimii şi spurp
SA m burii dotinţelor amare;

Şl tnA iui pe i»it ca pc-un catarg
Peste npcaddnci, fenfacuiare,

Mparărll de părinţi 7 Căci măn
tui rea vine tocmai din multei©
sfaturi, din rfaturile neîncetat©
ale părinţilor!

MAMELE ea să şl irle cu
vrednicie iKivara îndatoririlor faţă
de familie au nevoe de sprijin.
Au ntnm© de Diunn /.eu! Să nu in
cetesc deci nici copiii, nici şuţii,
nhri eurmmităţil© in a ru|(u (re
IIiuiUm Dumnezeu--in U ru^ Ai>i
mi vie, dătătoare de vutţă nepl©-
rltixurr, să nu laso să se veşti’
ji i.ru nUlcănd din sufl« toi© MA
MKLOK pi.>vi>eţiini a drago’jtsl si
a i nirilulul do jertfă, Mvre f« rlci
ri » EAMlldllX)l< a H1SKR1CU
şi u OMENI 1(11 ÎNTREGI.

Şi m'adun, din risipite zdri,
Refăcându-mi cum a fost zidirea.
Cu alese, scumoe aşteptări
/mi aildmpdr dorul şl iubirea.

Merg pe drumul meu interior.

Am icâpat de lanţuri »i primejdii.
In extazul unul cald fior
Lunec ve zăpezile nădejdii.

Spre altarul sfânt, pe care ard
Lacrimile, harul, bucuria . . .
Vreau, lisuse, cu parfum de ruird
Să Tc-aştept, cum Te-aşfepfa
Marin !

SKRGIU GROSSU
Jlkavu, Sept. 1951)

NEINFRÂNŢI1

La ţărmul puiliilor ape,

Sub cerul de Zfjura şl ura,
Aleşii luminii itdlura
Ou arma mormântul să-şi sape

Pământul ii oreu inapoi
.Sămânţa irlerfâ. putere,

Din straturi adânci de (dcere
Să toarne în ei sensuri noi.

.Senini îşi fac toţi datoria
Ca Dacii primind Nefiinţa
Şl moartea lor creşte credinţa
CA‘n ©fci ea trdl ROMANIA

H>N CICALA

MUM

ZECE MAI

(Date Istoricei

Ziua de zece Maj are o iasan*

DIN JURNALUL LUI V. POSTEUCA

nătatc săihăiorească în istoria po¬
porului român Prinţul Carol so¬
seşte in ţară. ca Dovnnitorai Prin¬
cipatelor Române, la 10 Mai, 1885,
aducând poporului rumân “o inimă
leali, cugetări drcpto. o voinţă
tare de a face binele şi un devota¬
ment fără margini către noua sa
patrie,** aşa cum promite solemn
m declaraţiile sale, promisiune pe
care a respectat-o integral in
cursul domniei sale, lungă şi bo¬
gată în înfăptuiri.

Prinţul Carol oferă Principate¬
lor Române o CONSTITUŢIE, in
care stabileşte principiul suverani¬
tăţii naţionale şi introduce mo-
i.arhia ereditară, pentru a asigura
stabilitatea statului naţional ro¬
mân.

In continuare. Domnitorul Carol
duce o politică de Înţelepciune şi
moderaţie, urmărind însă Îndepli¬
nirea marelui deziderat raţional:
neatârnarea politică.

Româno se declară independente,
iar la 10 Mai. 1881, Carol este
încoronat ca Rege al României
Cuvintele rostite de primul Rege
al României, cu această ocazie, ră¬
mân o călăuză dreaptă, pentru toţi
cei ce-şi asumă răspunderea condu¬
ce rii destinelor româneşti: "Pri¬
mesc cu mândrie, ca simbol al in¬
dependenţei şi al tăriei României,
această coroană, făurită dintr’un
tun luat Ia Plevna, stropită cu sân¬
gele vitejilor noştri şi sfinţită ca o
comoară preţioasă, amintind mo¬
mentele grele şi timpurile glorioa¬
se, ce am străbătut împreună; ca
va arăta generaţiilor viitoare vi¬
tejia Românilor şi unirea, care a
domnit intre Tară şi Domnitor.
Să ne unim deci in faţa acestor
steaguri, care au strălucit pe câm¬
pul de onoare, să ne unim in
strigarea scumpă inimilor noastre:
să trăiască iubita noastră Româ¬
nie, astăzi încoronată prin virtuţi¬
le sale civile şi militare".

Duminecă, 6 Iunie , 1971.

O imagine vie, de răvăşire şi
moarte. Ari am găsit pe calda¬
râmul străzii vecine, toate petale¬
le dumbrăvii de saflcâmi, Vântul
le-a scutura* pe toate de-odatâ şi
le-a îngrămădit în dune albe, de
visătoare gingăşie, pe pavajul
străzii, ca să treacă automobilele
peste ele, să >le strivească, să le
împrăştie.

Ce călătorie mistică şi fantas¬
tică. Aceste raiuri de petale vin
de departe, din rădăcinile iernii
lungi. Au aburcat greu. cu răb¬
dare. cu frenezie de vis şi foame
de cer, spre ramuri, pentru a scrie
flori şi a cădelniţa parfum tare,
peste nopţi şi zile, case şi oameni,
copaci şi drumuri. Au celebrat
tăceri şi bucurii in crengile înflo¬
rite, ca, intr’o noapte, să-i dea bi¬
neţe vântului mânios: — Bine ai
venit frate vânt. Uite, bea un pa¬
har mare de parfum şi danseazâ-
ne un pic in jur. Suntem gata să
plecăm cu tine. Tu ne oşti gropar
şi pasăre măiastră. Ne vei ®bura în
cealaltă dimensiune. Aicea, noi
neom plinit taina şi chemarea.
Şi, în ceas ales, s’au stârnit roi¬
urile de petale, au năpădit răsuf¬
larea vântului, i-au încurcat şi
îngreunai aripile. Şi pe urmă, bete
de jocul tineresc şi liber, obosite,
s’au aşezat în largul caldarâmului
cald. Le ispitea din adânc o mu¬
zică a morţii Ş* învierii.

M’am oprit in tăcerea matinală
a Duminecii, ca să mângâi dunele
de petale, de vis şi parfum, cu
mâinile, cu sufletul. Să le spun
drum bun. îşi dau oare seama că
au murit, că merg spre o înviere
din adâncurile pământului şi ierni¬
lor friguroase, spre sărbătoarea
altei primăveri? Le doare deveni¬
rea. E scris undeva şi*n nervurile
lor:

Ştirb und Werde?

In lumea florilor moartea e jor
şi cununie cu hani na, cu bucuri
gândului lui Dumnezeu.

Am stat câteva clipe ca’n tata
unui mormânt deschis, larg Ju
primăvara fi Dumineca tutumr
bisericilor şi clopotelor din in^.
Apoi irn-am continuat dn»nul
Ştiu că şi petalele îşi vor continua
drumul.

Ce sunt şi eu altceva decât o
petală, in pomul vieţii? Am venit
din adâncul subconştientului na
să înfloresc, să visez fruct Să ce¬
lebrez un dram de împlinim de
trezie şi conştiinţă divină ŞL cu
rând va veni vântul. Oi şti sâ-I
salut cu naivitate de ccpil, să mă
sui pe aripa lui dulce, cu şăgal¬
nicii de moarte?

îmi zic că duşmanii lui Hristos
şi ai ideii naţionale nu mă vor
erta. Am învăţat sa ştiu. Şi osta-i
pune pe jăratec Se zvârcolesc ca
viperele. Sar să mă muşte. Voi fi
întâi defăimat, batjocorit. Apoi
ucis. Dor pentrucâ eu ştiu să-i vor¬
besc lui Dumnezeu despre asta,
în ora de cumpănă ii voi saluta
cu bucuria ritului mioritic:—Bine
ai venit, vântule! Uite, vrea Dum¬
nezeu ca voi să-mi fiţi veninul şi
crucea, piroanele, caiafele, ura
Mân carul spre oraş. Trăiesc un
ritm sacru al scuturării. S’a scu¬
turat toată floarea de salcâm. In
goana carului, m’au mângâiat şi
câteva versuri pe care, acum. le
desecrez, scriindu-le:

Dune de vis şi de omăt pe
caldarâm;

Căzu asnoapte toată floarea de
salcâm . . .

Alai de nuntă şi tăcere către alt
tărâm . . .

Aşanflorim şi noi , şi coborâm ...

La 10 Mai. 1877, Principatele

REDACŢIA

PE GRANIŢĂ

Lui Valeriu Bolcanţu

Graniţa flămândă,
flămândă, sângerândă,
gând românesc la pândă ...
graniţă-o sandă .
zare de foc ţi isbândă , —
m'opresc aci, la marginea satului
in ziua ce moare

ţi parcă-o simt, svâcnindu-mi sub
picioare 9

rupiă-n două — inima Banatului •,

ARON COTRUŞ

■

VIVE LA

Capitol dmtrun manuscris:

para paşaport prin ujls.s.

- . Pentrucâ tot suntem la prob¬
lema Francezilor, om vrea să spu¬
nem un cuvânt despre r-zrm\ Co-
londolui Jcan Kastikov, la care
domnii comunişti, socialişti, demo¬
craţi republicani, gaubşti. sau cum
se mai numesc diferitele partide
franceze, nu ar avea prea rmidte
de adăugat.

Colonelul Jean Kostikov, ofiţer
activ al armatei franceze din 1517.

Jean Kostikov ere un tânăr oub-
toccrtenent al armatei ţariste ruse
făcând porte din corpul expedi-
ţionar rusesc, oare luptase alături
de Franţa împotriva Gennarwej
Prin revoluţia din Octombrie tru¬
pele ţariste din Franţa sunt dez-
k-gate de a mau lupta pe front şi
se pot reîntoarce, cei care doresc
ic patrie Cei care «nsâ vor pot
si rămână mai departe in Franţa
si lupte pentru Franţa până la
victoria finală. Cei râriaşi, pentru
aportul lor la victoria şi mdcpen-
denţa Franţei, sunt naturalizaţi
France». Unul dintre aceştia este
şi Jean Kostikov După terminarea
prunului război mondial ei lace
parte din trupele "Legumi Strâ-
după care trece la trupele
coloniale franceze şi-şi tace dato-
r» ca orice francez devotat Fran¬
ţei, până ia victoria finală a
de al doi lea război mondial De¬
corai de nenumărate ori, pentru
vitejie şi devotament Jean Knsti-
kov in calitate de ofiţer de Stat
Major, ajunge la gradul de Colonel
jar pentru meritele oaie deosebite
şi incrwderea arătată Franţei î se
dă postul de Şef a) Mismnjj Mili¬
tare Franceze in Haiunvcr (zona
engleză de ocupaţie a Germani*-

FRANCE

după 1945); el vorbea la perfecţie
franceza, engleza, rusa si germana
La sfîrşitul anului 1945, trebu¬
ind să ia parte 1a o consfătuire a
Şefilor de misiuni militare Fnanco-
Anglo-Americane, undeva, în re¬
giunea oraşului Kassel (zona ame¬
ricană), cu o ora înainte de a pără¬
si misiunea franceza, primeşte un
telefon in care este rugat de a
primi invitaţia şefului misiunii
militare americane in Hanruovcr de
a face călătoria împreună. Numai
după 30 de numite de la această
invitaţie o maşină militară ameri¬
cană opreşte in faţa misiunii mili¬
tare franceze şi un ofiţer american
se prezintă Colonelului Kostikov,
invitându-1 să plece împreună fă¬
când un mic ocol pentru al lua pe
şeful misiunii militare americane.
Adjutantul Colonelului Kostikov
va pleca împreună cu maşina misi¬
unii franceze pe drumul cel mai
scurt. In maşina americană În¬
chisă se mai aflau încă doi ofiţeri
americani, intre care, el ia loc în
fundul maşinii. Maşina părăseşte
Hannover dar în Inc să se îndrep¬
te spre Sud ea se îndreaptă spre
direcţia Est. Antrenaţi in discuţii,
Koatikov nu observă oe sc petrece,
ci numai atunci când se apropie
de linia de demarcaţie a zonelor
de ocupaţie, dar acum ere prea
târziu. Abia acum observă, Kosti¬
kov. câ se află in mâna unor falşi
americani dar moi ales rămase
înmărmurit când "prietenii omen¬
eam", începură să-i vorbească pe
ruseşte şi, odată cu trecerea în
zona sovietică, ii declaraseră şi
trădător. Abia atunci îşi dădea
teama unde se afla.

Un tribunal mal ilar sovietic il
condamnă La 10 ani de irudusoare.
si 9 fost internat in lagărul din

Sacksenhaiisen, de lângă Berlin,
pentru trădarea patriei sovietice,
rru a patriei franceze! . . .

Despre lagărul Sacksenhauseo
se vorbeşte numai de perioada
pâna’n 1945, in timpul celui de al
3-lea ReLch, dar nu şi despre peri¬
oada când a fost sub administraţia
sovietică, sau, despre asta, nu e
voie să vorbim?!

In Martie 1950 Kostikov împre¬
ună ou alţi zece francezi, ofiţeri $i
civili din administraţia franceză
din Berlin şi Germania de asemeni
>i câteva sute de deţinuţi sunt îm¬
barcaţi intr’un transport şi duşi în
regiunea polară în Vorkuta, după
ce in prealabil a trecut prin lagă¬
rele de tranzit din Brest, Moscova,
Voiogda. Până in anul 1952-53
Jean Kostikov s-a aflat in lagărul
nr. 2, mina nr 7 din Vorkuta, unde
lucra ca năvalnic (responsabil cu
curăţenia in baracă), dm cauză câ
ere invalid la o mană, după o rană
primită în timpul războiului pen¬
tru apărarea Franţei De aici Kos¬
tikov este trimis în Karangada
(Siberia do Sud I unde, după cum
am auzit, a murit.

Nu ştim oe a făcut guvernul
francez in legătură cu situaţia a-
ccstui brav ofiţer al armatei sale
in orice caz, armata franceză, pe
linia formalismului legal şi rigu¬
ros, l-a declarat dezertor Acest act
al armatei franceze apare ca o
greşalâ extraordinară, căci cea mai
elementară investigaţie ar fi dus
la concluzia că Colonelul Kostikov
a rămas francez, şj toate manifes¬
tările sale, in timpul detenţiei
sovietice, au fost in acord cu le
gile de onoare ale ofiţerimii fran¬
ceze Dacă guvernul francez, dm
raţiuni de politică măruntă, nu a
ştiut să onoreze devotamentul lui
vostikov, armato franceză nu se

TALISMAN

Strâns ca o scoică
Luna mi-e doică
Dunărea o am, . . .
în suflet,
talisman.

Printre manuscrise ,
Pescuiesc vise . . .

Vise ghimpate
De răni încărcate.

Speranţele mele
Nişte şalupi,

Cu dinţa de lupi „ . .

Pe apele vieţii
Plutesc ca o scoică . . .
Luna mi-e doică . . .

AL PETRU SILISTREANU

putea opri la rigorile unui formal¬
ism legal, desconsiderând demni¬
tatea şi conştiinţa acestei demni¬
tăţi, pe care a purtat-o dealungiil
anilor Jean Kostikov.

Educaţia lui şi dragostea pentru
Franţa, şi tot ce este francez, cu
toate promisiunile sovietice, nu au
putut să-l facă să-şi renege Franţa,
ţară şi popor pe care le-a iubit cu
trup şi suflet. Dar, va veni o ă
cârd Franţa îşi va aduce aminte că
în Lagărele sovietice au murit
mulţi devotaţi Franţei şi poporu¬
lui francez, nevinovaţi insă, pen¬
trucâ au fost răpiţi şi distruşi de
sistemul sowetic. Pe unde a trecut
Kostikov, din Sacksenhausen la
Vorkuta, veţi găsi scris pe multe
ziduri ale acestor închisori trei cu¬
viinţe: "Vive la France”.

Adică, semnul distinctiv şi
muritor al naţionalismului său*
care l-a călăuzit prin imensităţile
pustiului sufletesc ol Rusiei comu¬
nisto.

Johann Urwich

IJVUM

A ffnâ jttirrtfn ntn rrulurâ */*m
nul <1* Iarnă nl pAmAnlulul, trrA
mlndn 1 ftr tot rupfinmit ru vet
Arlr triumf âhiarr (’u rt Im

beh\iţare ral4A f nanrel* tiă M neţ*
flet/irul flnlrel, Inmulţlndu I j»,
lefii* ţl ruralul adăpate tlp pbiale
Din InAlfiml, tutori* aatulă IA ruin
ţa firii. Săgeţib tir Inghrf ale
vântului »'au tof/lt t ne aripiir tul
rl poariă murn rlrirdlul ţl rAto
Ier ele ftAtArllnr remtul.

Văzduh fl ţtAmAnl nuntezt, Im
nuri de tuivâ eu le wpre I nnlturi
ra fumul lui A bel.

Pe rhlp tl* lift Ar ţl bătrân In k
fb/reţie n/idejden fl mlurlaemul ■

nirOl Numai o tinereţe nu mal
InfUrrrţlr ( 4 kifml rl a târna» Im- |
r tir tril tinereţea fnuâ *uh (/tir tir
f/htanţrlr tir bălaie |

Clnrlirul mmurrta celor, rari „ l

t'au jertfit ni nAtlrftlra unri lumi
mal Itunr jtrnlm re! râmaţi, Im 9

ţrrbnrra muţrâ- vrem nu vrem —

fo9»

E M O R I A L D AY

dkn conţiiinţa wunirm mat «pro»
pr tir lumtntful adevărului radi
ita tU jmrr fi t/unâ înnoire, ari
rătăcim f» arum In Mul Vnlnme-
Tirului* Vtir T/y ft, llr/rrh* Ar
nădejde râ are netă omenire c'mr
irrri «4 rupă m ignoranţa frac
fajţr. rar*, neflhui In atare aă re-
xalvr problemele, prăvăleşte me
ram nramurilr in jnăpaeUa ră+
boaiebn?

In mrraMlâ zi a durrrh cbrprae
rumdi. in lAarrlrl, la chnUIre, tn
jurul wteagunbtr te înalţă rugă
rhtni rjrntru ftdihna vifletebrr
rrbrr căzuţi har aceleaşi rugă
rbinl fierbinţi %* ridică rprr Ceru¬
ri, pmlrura *â dohArubm lumina
rea adevărată tlrla Părintele lu
mlnibtr, prin rare uă putem avem
parte de pare a Inmrru ninlală,
rare aă măture tir pe are ti pă¬
mânt teroarea războaielor poem
Iul Dumnezeu

ion rx>ftf/a*irru

IHwfuirlţla urmi erou:

IN AMINTIREA LUI TEODOR BĂLAN

GENERALUL PLaTON CHIRNOAGA

Vineri 2 U Martie 1074 a avui
lot in fifutgarl (ieertmnut, tn den I-
tirul Nruitr Kriedhof Bu/brein, in
(aţa unei numen mm* aa/rtenţe In
tuormknlarca gemnalului nanii i
Plubrit (*hlrivtuilk, dmradai Itounb
•ierA 24 Martir in vâurtA /U* 79 de
mă Ihduralul generaI a’a ni*.-uf
in o an urm (Ibtderd, Judeţul Ikaâu,
tm I unui hrvkţbb/r rtur*/ \Uduw
tui umaaml a fort in Umpid nai ui
dt al doilea rluled tnt/rwUmâ, nud
iotiii ofiţer fia «tal matur eu icru-
du) de fttbtnel fl Co-

ttmndanl fU* di vi /ir (KifMli tulul
dria 7/A Aufruat 1044, grruvalul
PlaUrn (Trlrrvm/fh a firul |a»r1r
tm ffdrilalru de rt/JaM rlin |fuv«*nul
r <aţU mai de Ui V Hamut fl a ortfunl
ral armata nmţbtrmiă, nara a Ini»
tal contra Irthjrvtarnuhu pUnt* Iu
nr|iilifl«mi < b nnanin

iMMftk rhrtxd na rtaMlil tn Kran
U>, bir duna ut%du final tbatii
# »lhi| In nlvIUcnri, (baitmt¥a

HluJIai UwnormtiiAJirli a fort
<«'Irt/ratA »lr Hf \/n IVmiUI 1> M
I* f\ ,u iKrrtfcrurifl, Vaail» '/aţfârţmn
ibnwaiim) şi Kiorlan Mulli*- Ht
S» IV Klonan MjjIDi a tAtiţţiu I
In tliri|/u) hlujlml, in Umhu iţcr
toană ţ) nan Unii, im-t ■ tauiUlale.i
mate iui dnţntnd, timhdbntl Iii
tUurrlti uauţau fa|iiiilul eh iWuiU
tul I dator» (Tiknottili a Pod un
mute n»-tteral, uulnnd inuiba iu
eihn mlUUue f| un ttiu de fliinţt,
Umknd jmaUotUţM Umuhn da lato
ti* jh i* iHiMius ate oribiile ia%*/i
*nmw

In faţa nunnihnbuiul ţutaa^ihl,
op /Ml |x*o cfdint hamalii, uu voi
Ut i‘i Atlmrl Ktrrn. d»n au
l/uftoa ba odă, dO Auf»^ Zaiaa^,

furuiiimar a/lminialraliv, ttriiţlwir
din fl/nn/iinn, d I l/mal H/rtanj,
dd dr I V Krrrilion, diraotopul
ziarului Htln/lardul fl Hf Hu Pro
#/tul T) M 1’ofM. în numekr Cir
irmiiril/iţii ortodox** *tkn fiftrmania
(Viborărmi alrxiuliji in monmAnl
«'a farul tn nunnUde W>rnbţUinr,
cart au InUmat ntÂmni-nui Oand
mortuar yt.difp/î rraxrmArvLuj

au f»nt irnfxaJobilr tio (tmami* iri-
miAr tle ramura»), uim triaţii mă fi
ifr|/ar ii/aţi) mlturvdr fd ţmHUrx*. fi
dr firinlml

(#rnrralui MlaUm Oilrraai^/i rxU»
m ni^irul iaUmkr mtnAn, cum n'a
oruţtul di- râ/JmrUtl ifnpiui JUartii
nicv fie 4uln- Uni ura» fW/vWrtlcfi,
fl anurnr In lucni/rm "Jrtorta
ii ti cA fi militar A a ni/JxduJui Ho
rnaoiM («mira liuaito HrAdftthrxV'-

22 luni#* 1941-23 Anitfurt, 1944
lAKTtwm u up&rut In «Mtur/»

Madrid, In aud ! 9 fU>
al cuţrrtndti 450 piuţhn In ufSurâ
iii* rrurnrrnnartr arlirviU* a mal
r&qmna, In rolrrţia "DA/’IA '
Klo dr Jurirtm, 1902 , intr'n bro*
furt Lrilitulatii "Un « 4 ui|atrr d’iil
rtMrr M/tjr/ui)nr" M 940 1045 ) in-
aimjiiritor fi falaiirUrrr #*dfaal>Ati*
d*- IJmian liuarlmonrt In llKnPBfl
‘Tarrm rmurutimn contra vmita rt
rnaraai»/' njiiuuth la "KdâUona dr
I Kpargfin"* din Harta »ti «aiul 1901

Jar» cimitirul <lin ac

ollhncţlr* un rnAfe It/anim Viaţa
fi frn^’b* ai ralul rrnirr H/antoi vor
fa/’r mI/u^IoJ multor aiurii 1 fliirv
ţ)(im* fi va f| fdld/i Kr*ncniţriil«rr
vdt//ar*» Generalul Idiil/m (*hlr
nnuHh a liifitiai pentru intuiţii cu
U*rUonulu1 numAneac fl |>m»tru
Mluării»tra |u/|u#nilni rotnAn Hpc*
ram cL va verri ziua In care trimlf)
ni poţrorului român, vor |#l/i'»*r fn
lume oii fi a/tunr cnrti Arofll aoll
vor ture haiti* fi lu «Hlirtt Huit, lor
lot ul dn vim i «I uuncraluM Hlnton
(Tilrnna^/* va (| Iii cimitirul m>l
lor din HzifriAiiUi tdliwralii d<*
Imardidi* toilfirvlri*

AL MUNTE

iii

Ornrralul l'laU»»» OilMwafl, un mm
rffe)*oiuiui i«fit#a RccM fovlrtlrr,
fiUa înlirflrra icraail#k»i rimiMfll.
mut il ia (iirmanli, la •lirfllal lunrl
arUr In aallul nmlivu, IUrmnM
^inutagA a ra|Ur»rnlal In loaU lin|»ir
rârlia, tu dtmnliiic fi irrloiilala
>» ni|*lari, *<mfUla|a anul reMinlain
ilanUt fl fâ»|»andari»a una» atti»IU(l
i laallâ ţlauli nM*tali. In urmirtrra
raia*li»»* nall*»n*»U

humn*uu •» I ierte fl >1 I »-lâl»«raa.â
, r§f# IIKIMITI4

(fYmUnuar* din numărul utUmi

I â*j Ut rever ţinu brnptrrură a
lhi/*//viru*l m*j/toniritmiile La jadri.t
tn amh fn 1941, T. Biilan fu numit
director a) BfrftHtedi unlvmdtarf;
/Un Om&uţi, funcţie In cure ră
moar» frAna la mu Ulartni drfmitiva
o ar>nrtrt jirovlnrti în 1944

Atnenle funcţii I au infrarul rx*
linrJerca nr/yanlmltii o arUd de
piY»tiruf>ari în divrrao dnmerui m
mol «Ira udăneireu rerceikrăar
nr»)** docuiru*ntnrc In lrj^iUirft cu
Intrata Moldova! vcrtil fi trrrxjtul
Mifcovîncl.

<*<o¥trihîiţîlto «alo iab/nnucndico
1 *A fi urmiirltc In (Urceţii «xlitArii
do izvoare* documentaro fl In ora
Wl/irirA uoaliUt’A fl mrmr><?roflrA

IHn primo rnU*|A»rio far part/*
In f/rimul rAntl "N/»i docummU*
rJ» rranl Iun iţe ne”, * 'CorcepontJtm ţa
lui (UfOTiţo Tofan", ' # Din oorrafi/m-
drutţn lui Mih/d K/>^fâlnlrTamu ou
fraţii Htirmtiaalrl 1040 1805 M , şi
.nonum<*nl.iLtt colecţie <ir "Ouir
menU* Bucnvtnone”.

Klubf/rnUi In calitato de dormi
iinivnniJt/ir fl tHnxtor ai “Arhivr
lor Huc(rvlric*l M , ra •* «m» mol im
ftfirUinU* rnlnrţit* crlUHi tir tlfani-
nirotf* uuvJlrwilt* privitoare ta flu-
etrvinn noaul rh n*ntinc*mcJi Cxm-
tină, durft, ahrtrmatldi, ea a ftial
fi va rAm/ine fi ţientni vllUc iz¬
vorul cal mai de arama puntru
toţi ai*»4a rare din ruriozJfate aau
din lnten*n ftilnţWic vor dori na
cununară tretxilul IkittAdnei (*urn
advunaaril metri |KdiUrJ rUllnai
prt*U*nţll iM/lilltx* antAfira llutttvl-
nni, fainiflr/ualu i IrnrutuJ tiirb
i»Ut o cun^etl |r,, U , ° acnfUitai, iar
ralo cAUva ntudll laUa-ire, fn torui
Vitli/roaae fi him*venlte, o mi bateau
urifumontolo lulvernartlnr <lar nu
documantau exhtiuativ dfipUirik'
nuaalre U-rltorlale, Uu-rarra otraa
te adure un 4»jn»rt <le tnndin In
lat'urtii nrlviriţA M*rv1mJ tn aeelaf
limp politldi fl ş Ui niţel naiiAnefll
Primai, uruUnnl vă "mjrruH II*»
rtiAnil au creol |a* plaitirlle IHic*»
vlniti »» oifDnlMtif f*«4illc6 traln)

♦ A tlln nrtinala începuturi «*Ai»d
apur In Kunt|*o centralA atate or
donate" fl ca "tot ra **’ In

Hiicurvlnn a f(*rt nAocrdl de minte
romăneuHch fi IihtoI tlt* braţ/* itr
mineftl". Hwumlrt, punAndul l«
d!n|*n/iţU* iui In^at maleri»*l Uint
nimic fl dat/* |^lvit<»un* la aiU»rla
t»fc//irilm nanâfieftl In ueeal colţ
< »rfi.

In direcţie lubrMni anuAiUiA, V
libian a ImbogAţlt ui*»») i»«i/.ra»Kia
(Ui noaatra cu un numAr de i*»"*u»
0(1 de monografii lfu4»ll»t»U* la-Uvi
laţii politico, ou)tunde fl flllidifl
n< j Rifnâi^lor bucovineni, tru* *

f*And cu mec. dl I fidea, In opecUi
ral ei a fraţilor Hitrmumkl, apr*

^ ruul/pţfiH, prrod, rulturll mate¬
riale fi «târli ţhrh nefti, cronunelor,
vechilor imititaiţh rrv4d/rv»wrti,
teatrului, arhivelor atuUiim, etr
fn ocewtiâ ordine de idei nu pot
fi amintite ud decât doar câteva:
"Stiprkmarea mifcârll naţionala
dm Bucovina pr Lanpul râzhohihil
mondiaJ, 1914^1918°, “Kudt/xui
lUarmzzMdjm", ‘TVaţiii CAiearfrr
p Alexandru Hurmuzarhl fi zâaruJ
"Bucovina", "Mofia OrnaUca fi
furntlia Ifurmaizartii", "K udmoi
liurmuzachl fi nruonorUil fio mura
U/t ardeleni chn Frt> 1949”, "Ar^
l ivi lătra rvdujpoţilor rruAdwenl in
Bucovina 1848", "Kudoxru Hur
muzartii fl ordecţia hn de docu¬
mente”, "Arhivele Bucovinei *
"P/o-um nohiUum din Baartna M ,

* Kamiia Onctul", "Bucovina in
râzhohil mondial”, "Sraboma de
la l*iitno, 1871”, 'Trupa Vani Tor¬
dini In Bucovina, 1864-1865**,
"Irtorioul art/ri ifrafira din fluco
vima”, "Hotarul di- U Gertirai»",
"Kmiicranţk poloni In Bucwlna fi
Moldova In aec ai ID-k»**, "Prte
<eaul Arbnroaori, 1875-1878", "Iro-
pamAntmirra ţAranlk** din Bune
vina din anul 1849", “KrdnhAnrfi-
rea unea auUmtanU", " Vomicta In
Moldova”, "Ţara Scpeniadui”.
"Cum ar acrie irtoria", "Lhmitrie
Onchil”, "SatcOe diapArute din
Bucovina”,

In 1960 H fAcu in fine «a H^rb
ultima m lucrare mai umplA "Din
krtoriml rAmpuluriKului McAdo
wnrac'*, o evocare In culori vii a
|.f|»lei pentiu drr|»t a Viranilor
liberi «fin uaml Ju«leţ, dcpomdmţl
dr proprie IA ţUr kw foreatirTe de
regimul auntrlac pârUi la victoria
U»r finali «ub omduraiyo lui Ku
doaiu llurmuzochl fl in mrr el
(UavoHA ntUiaţlj comparabile cu
cele aetuab*

fhipi rum an» aflat de curând
dr la un amic din ţari, un număr
important clin lucrirlkt Mile do
Im mi te In curau! ultimekir dcoia
decenii au rftina* nopubllcrte UI
Inii» "Documente Imcovineru* .
"Dooumfnldo familiei lliamuixo
ciii, 16.70 1856"; "Din

iWnţa fmnllU i Hum*u/^ci»i”. vd

I IV, "Bucovina In anul 1641» ,
"la torta U-utrului nan/uitm* dl/i
Buoivioo, 1855 1913", "Go-chlchlr
dm dau lacheu ThotUn* I n dar
IhikowUui, 1025-1877”; "Numele
Mokkrvei"; ‘Valad»U» mujur ţi
minor", "t!aravlahia f llo^laida «P
Uarahogdama"; "Slrtra»ul t**.d
din Moldova lămă In mhjoKiI al
XIX ”CAlAra»fl»l din 0»U( ,J

(conttnuira

DRUM

T. BALAN

(urmare din pag. 5)

ni”; "Documentele mănăstirilor
din Bucovina, 1401-1850”; "Pole-
mica dintre ziarele "Buoovira” şi

‘Siebcnburger Bote".

Profesorul Bălan s’a stins din
viaţă la 24 Noembrie 1972 în oraş¬
ul sau natal Gura Humorului,
unde s’a retras ca pensionar şi a
trăit alături de soţia sa, profesoara
Dr. Silvia Bălan (nasc. Brăteanu).
în cm mai cumplită frământare a
neamului, după 1944.

Opera sa istoriograficâ începută
acu 65 de ani a fost continuată
de el până la sfârşitul vieţii cu
aceoşi vie pasiune, dragoste de
neam şi neîncetate revelaţii în
domeniul istoriei Bucovinei şi a
himînăru documentare a întune¬
catului nostru ev mediu.

Prin aceasta ei a deschis drumu¬
ri de cercetare nouă, a propus şi
a rezolvat probleme istorice bu-
covinene şi moldoveneşti medie¬
vale şi a schimbat in întregime
numeroase din cunoştinţele noas¬
tre despre vremurile, situaţiile
istorice, instituţiile şi personalită¬
ţile tratate. El ve trece pentru
aceasta fără îndoială în istoria
istoriografiei române drept unul
dintre cei mai valoroşi istorici şi
culegători de documente istorice,
iar o parte a operei sale va forma
alături de acea a lui Budoxiu Hur-
muzachi, Dimitrie OnciuL, Ion I.
Nistor şi Simion ReR, o compo¬
nentă esenţială a temeliei de gra¬
nit, pe care se va putea clădi o
sinteză iconaristă a trecutului ro¬
mânesc al Bucovinei.

Teodor Bălan a fost un mare
animator şi în afară de catedră.
Prezenţa lui autorizată, cuvântul
hn de lămurire şi îndemn, s’a sim¬
ţit pretutindeni.

Până la sfârşit sufletul cald şi
onest al lui Teodor Bălan a fost
alături de noi.

Acum când nu mai este şi odih¬
neşte La poalele majestooselor ob-
cme de sxnaragd ale Bucovinei,
în apropierea cărora crescuse, pe
care le^a colindat şi iubit şi dela
care primise sănătatea sa robustă
trupească şi sufletească, ne închi¬
năm cu veneraţie in faţa mormân¬
tului abia închis şi dorim neamu¬
lui românesc din ţară şi de peste
hetare cât mai mulţi fii de va¬
loarea lui Teodor Bălan.

V. BENDESCU

Ion I. Mireo:

J U R

1K9 —

19 Decembrie:

Frisoane. Singur. Şt nu pot să
fac nimic ... Nu pot nici să citesc.
Când am vrut să notez ceva, mi-
am văzut mâinile vinete şi m’am
speriat . . .

20 Decembrie:

Maâ râu . . . Şi-n» mint răul.
îmi ascund suferinţa Febra su¬
primă durerile. Şi par’că mi-e ne¬
caz pe un trup care nu mai poate
indura. Sau un gând ascuns grija
că nu-mi voi termina lucrul ?
Poate pretexte pentru amânarea
celuilalt lucru, din lunga şi nes¬
fârşita călătorie selenară?

21 Decembrie:

Nu ştiu dacă îmi mai este râu.
Sunt lac. înot in transpiraţie.
Toată dimineaţa am fost amorţit
şi căzut in somn . Mai Înviorat,
după amiază, am răsfoit in JUR¬
NALUL lui Padiady. Un mediocru
ne face să Înţelegem pe Pallady . .
Gatargi - catârigiul). purtătorul de
catâri, inohilat in România. No¬
taţii, în franţuzeşte, pe filele unui
vechi calendar. Nu pomeneşte ni¬
mic de întâlnirile, pe care le
aveam in fiecare Vineri in B-dul
Dacia la Ionel Jnnu acasă. închid
ochii şi încerc să-l văd ca atunci.
Arţăgos din timiditate Purta

-CĂRŢI-

AJex. Ronnett. Roman ian Naţion¬
alism: The Legionar^' Movement.

Chicago, Loyola Unriversity

Press, 1974.

Cartea lui Alex. Ronnet, recent
apărută, este o carte de sinteză
istorică şi dexotrinarâ asupra Miş¬
cării Legionare, ca o expresie a
natăonalismiilui româneOc. Auto¬
rul prezintă cititorului american,
origina, deervril tarea politică şi
ideologică şi etapele cele moi în¬
semnate ale acestei mişcări poli¬
tice româneşti, cu comentarii lim¬
pezi asupra momentelor esenţiale
şi a condiţiilor speciale care au
impus o orientare sau altă rn con¬
cernul politicii româneşti.

Capacitatea de sinteză a autoru¬
lui este evidentă, dela prima până
la ultima pagină, căci expune şi
deishate cele mai variate proble¬
me, intro înlănţuire ordonată de
idei: organizarea, finanţarea, pro¬
gramul politic, problemele soci¬
ale, structura ideologică şi calită¬
ţile şi viziunea politică a lui Cor-
neliu Codreanu. Apoi trece la
procesele şi prigoanele deslânţu-
ite împotriva legionarilor, la lup¬
ta anticomunistă, şi la soarta le¬
gionarilor din ţară şi străinătate.
Este o impresionantă trecere în
revistă a vieţii pe oare a avut-o
aceasta mişcare în lumea româ¬
nească, dintre cele două războaie
mondiale.

Prin conţinutul ei, cartea se
adresează urnii cerc larg de citi¬
tori şi cercetători, care vor avea
de confruntat documentarea lor
fragmentară, informaţiile false
care le-au fost oferite de materi¬
alele publicate pe o singură di¬
recţie, standardizată şi subiectivă,
cu documentarea riguroasă, dară
şi semnificativă, şi cu argumen¬
tarea logică a autorului, care se
arata a fi un excelent cunoscător
al Mişcării Legionare.

Mişcarea Legionară a jucat un
rol însemnat în viaţa României
interbelice. Nici unul din partide¬
le româneşti nu poate trece super
ficial peste valorile politice şi
educative, peste orientările şi
idealurile legionare, fără să-şi al¬
tereze vătămător propria lor exis¬
tenţă politica. Căci Mişcarea Le¬
gionară s’a născut din realităţile
profunde ale spiritualităţii roma¬
neşti. Această Mişcare rai este,
şi n a rămas, o necunoscută a so¬
cietăţii Româneşti. S’a vorbit şi
se vorbeşte mereu, in ţară, ca şi

N A L

bocanci grei, dar la gât îşi potrivea
gulere tari, răsfrânte, puţin cam
roase şi îngălbenite. Ne^am don¬
dănit de multe ori, dar cu singu-
ranţă că mă iubea. In felul lui,
ascuns, mărturisit prin ocolişuri.

LI găseam in odaia lui săracă,
întins pe un part de campanie.
Solitar, îşi indura cu greu solitu¬
dinea. Recita din Baudelairc,
Genard de Nerval. 11 pomenea pe
Nietzche, atunci când nu mai avea
nid-o speranţa . . . Conversa fran¬
ţuzeşte, insă ii preferam moldova
bizara, neaoşă. Li priveam barba
de boer in stampă veche. Şi tă¬
ceam. Odată mi-a cerut să-i destup
o sticlă de vin roşu. Am vrut să-i
tom in pahar şi nu m’a Lăsat. Ni¬
meni, niciodată, nu d-a turnat in
pahar. îşi umplea cupa singur In
după amiaza aceea, vând Jianu
intră cu zâmbetul lui amical, m’a
pus să-d arăt pânzele care-i mai
rămăseseră, una câte una. Atunci
l-am văzut pe Pallady trist. Finis
corona t opus! Apoi am răsfoit prin
mapele cu desene. Fugi de creion
colorate suav, cu flori şi frunze.
Cu buruieni. Par descântec* . . .

Mi-aduc aminte de Bucium. Am
fost in rasa lui dela Bucium. O
lună întreagă am pictat peisage
panoramice. In aburi albaştri. Zil¬
nic venea dela Laşi G. M. Cftnta-

in străinătate, dar mai mult de
către cei ce au interesul so deni¬
greze şi să treacă cu vederea con¬
structivismul acesteia. Nu are
nici o importanţă, dacă acest lu¬
cru se face intenţionat sau prin
incapacitate ideologică de a pri¬
cepe şi o altă faţă a realităţii
Cartea lui Ronnett, scrisă cu o
documentare stringentă şi cu lu¬
ciditate, oferă tuturora o nouă
şansă de confruntare, tocmai prin
evidenţierea feţei celeilalte a re¬
alităţii,^ cacre nu poate fi descon¬
siderată de nici o minte obiectivă
şi iubitoare de adevăr. Traduce¬
rea în limba engleză este exce¬
lentă, şi aparţine lui Vasile Bâr¬
san, care semnează deasemenea o
emoţională Introducere la textul
cărţii, ca unul ce este familiar cu
toate problemele româneşti

Cartea se găseşte spre vânzare
in toate prăvăliile de cărţi ameri¬
cane. Costul ed este de $3.95.

GRIGORE BOIERU

Memorialele lui Pârvan
Publicate iu R-S.R.

Aşa dar Vasile Pârvan este redesco¬
perit tot mai mult in Rcpubhca Socia¬
li stă România. Nu atât istoricul sau
arheologul, nu atât Daci* sau Getica,
sau săpăturile de la Histria, cât scri¬
itorul, esteticianul, gânditorul, magis-
truL Eugen Barbu, Nichila St&nescu
sau Marin Sorcscu nau consacrat pagini
străbătute de uo lirism vibrant, in timp
ce critici şi cercetători ca Nicolae Ba¬
lotă sau Dan Zamfirescu au purces la
unele "reconsiderări ideologice, estetice’ 1
ale operei genialului cărturar român,
care a văzut lumina zilei in anul 1882.
in comuna Huruieşti, cătunul Perchiu,
din Moldova.

Desigur, reactualizarea lui V. Pârvan
are loc in cadrul a ceefeoe regimul co¬
munist defa Bucureşti numeşte "valori¬
ficarea moştenirii culturale româneşti".
Nu este locul să discutăm aici modil
cum se îirfăptueşte această acţiune. Ea
are bine înţeles anumite limite In orice
caz, graţie ei au fost publicate de
curând In Editura Dacia de la Cluj,
colecţia Restituiri, faimoasele Memori¬
ale ale lui Pârvan. Totul bine şi nu
am avea de ce să ne plângem, dacă
acest eveniment cultural nu ar fi um¬
brit de unele luări de poziţie care,—în
mod deliberat sau nu—falşifică perso¬
nalitatea şi opera marelui Învăţat ro¬
mân. Vom trece peste faptul că este
vorba doar de reproducerea fragmen¬
tară şi nu integrală a ediţiei Memori¬
alelor apărută in 1923 la Bucureşti in
Editura Cultura Naţională. Nu vom in¬
sista prea mult nici asupra făptuim că

cuzino, şchiopătând şi discutam
până ce cerul descărca rolurile
lunii. In coasta dealului, aleea lui
Eminescu cu "plopii fără soţ”.
Luna îi căuta paşii uitaţi ... Pe
atunci nu bănuiam că paşii lui
G.M. Gantacuzmo grăbeau să trea¬
că "dincolo ”, de unde nu se vor
mai auzi, iar paşii mei vor ajunge
să cutreere drumuri care nu-mi
aparţin . .

N-am înţeles niciodată de ce b’a
făcut o apropiere intre pictura
nuanţată, sensibilă, a luă Pallady
şi pictura de încântare cromatică
a lui Matisse. Odată i-am spus lui
Pallady că e singurul urmaş al
lui Andreescu. A zâmbit cu în¬
cuviinţare. Dar tentele subtile
urmau cu siguranţă din trecerea
varului frescelor mănăstireşti în
brumele aurii strânse dela Bucium
în fiinţa lui. Apoi, par ca il văd
intrând pe uşă la Căminul Artei,
in suman de aba închisă, cu bas¬
tonul in mână, cu bastonul in
mânerul căruia se ascundea un
ceas de argint. îşi aducea pânzele
sub braţ. Expuneam împreună.
Ionel Jianu mă adusese în grupul
consacrat. TYmitza, Petraşcu, Pal¬
lady, Sirato şi . . . Petraşcu zăcea,
li unduiau mâinile. Dreapta părea
încleştată pe pensulă. Eram in¬
tri un fel, moştenitorul paleţii lui.
Pallady, il ocolea. Rivalizau ge¬
niile intre ele şi le stătea bine.
Pentrucâ amândoi se priveau de
pe culmi cu frunţile in aureola,

tirajul ediţiei actuad* nu ajurţft» niri
măcar te 5,000 do exemplare.
tari In care setea r*> facturi ***♦

de neistovită şi Io caţe « rarwiotşte
In mod oficial interesul manifestat dr*
î*Kte«tMrt In genera] de t»ner*-«*v
tni aerferite Iul Pârvan (Era Socfeikt*
Nr 9/1973 p. 42) Prefaţa rare fasy
ţeşte actuala ediţie arat* trai 1 q ce
P**spectrvâ doreşte regimul si prezinfe
conceptul* lui Pârvan despre viaţă şi
despre lume, exprimate Io cuvântările
ocazionale care alcătuesc ţacătora *.
eestor Memoriale Astfel fa io

putom citi In această preta ţă, «emiată
Ion Vartic: . . Nu Up«*c dto Me-

mtorialo unele pasaje cu o tumirf mis¬
tică, deşi uşa cum bine s'a remarcat e
vorba mai curând de un misticism ver¬
bal. de un metaforism retoric, câte
«tetă greoi şi exagerat". Bar la pagă»
9 se face următoarea apreciere **ţ
adevărat însă că lo Memoriale, ca şi
în Idei şi forme istorice, se întrevăd
mai li mpede decât in operete Istoric*
contantele, ca şl Auritele gândirii ma¬
relui istoric. După cum eu subiniat
exegeţi competenţi . . . autorul Geticei
situânAi-se pe o poziţie idealişti, ou a
înţeles marxismul (deşi nu se poate
afirma că ter fi ignorat) şi In duda
faptului că a dovedit o mare dragoste
şi compesiune faţă de masele populare,
în special pentru ţărănime, el te cofr
sidena un amalgam inert, amorf, in¬
capabil să aibă un rol central tn istorie,
incapabil să schimbe cursul acesteia".
Socotim că această referinţă fa marx¬
ism, că această critică for mulată ixn-
potriva concepţiilor idealiste ale tui
Pârvan, ou tui nimic de a face cu
opera Iul A încerca să cobori gândirea
hri Pârvan de pe Înălţimile ci, amine
şi curate, este o tentativă nedemni,
rfciiculA, dacă ne amintim de ritmul
înaripat al unor fraze ca acestea, toc¬
mai din Memoriale: "Singurătate gravă,
ca clopotul rar In noapte. Singurătate
bună, ca izvorul răsărit tn pustie. Sin¬
gurătate largă, ca zborul speranţelor
noastre, tu ne trezeşti la viaţă, ta ne
înveţi ce e moartea, ta ne arăţi ierta¬
rea, ta ne impari cu Destinul, ta eşti
înţelesul vieţii ca formă eternă a Lu¬
ni ei".

In revista Era Socialistă Nr 9/1973,
criticul Dumitru Micu scria că "ou
trebuie pierdut (hn vedere faptul că
V. Pârvan a formulat ca gânditor, idei
ce nu pot fi acceptate. In perioada
interbelică, tocmai aceste idei au fost
preluate şi di La tale de o anumită presă,
şi ele au exercitat asupra multor tineri
o influenţă nefastă ^ . . Sanctificat
(după moarte) de o scamă de aven¬
turieri aa condeiului, Învăţatul devenise
simbol al unei orientări pe care n’a
cunoscut-o". Criticul comunist vorbeşte,
deasemeoi de ceeace numeşte "delirul
obscurantist" provocat de gândirea lui
Pârvan.

Credem, insă, că la această privinţă
culmea e atinsă de cercetătorul Dan
Zamfirescu oare scrie că: "Demascarea
capitalismului, critica incisivă a mo¬
ravurilor vremii, care răsună din pri¬
mele acorduri ale operei sale postbelice
anticipează polemica angajată sub sem¬
nul creşterii influenţei clasei munci¬
toare şi a acţiunii partidului comunist,
de o bună porte din intelectualitatea
vremii". (Săptămâna, Nr 65/1972).

Să fie aceasta imaginea lui Pârvan?

A acelui care credea că socialul e mai
de grabă un factor de inerţie şi care a
scris că: "Socialul leagă, individualul
liberează"?

Să fie acesta oare sensul concepţiilor,
orientarea gândirii sale? Valorificarea
moştenirii culturale româneşti pare a il
doar o reconsiderare politică a marilor
noştri cărturari dm trecut, o stângace
încercare de a-i transpune cu forţa, în
tipare marxiste Dacă intr’adevăr. cum
se recunoaşte acum fa Bucureşti, tine¬
retul studios doreşte să citească pe Pâr¬
van, nu ar fi mai bine să fie republicate
cât mai multe din scrfarile sale, de pâMâ
Idei şi Forme istorice, fâră comentarii,
care şi aea nu conving pe nimem?

Pârvan, adevăratul Pârvan, nu poate
fi denaturat. Lecţia lui este $i w*âzi
vie, Învăţături, pilda vieţii lui, strălu¬
cesc cu o lumină nouă in dimensiunile
adevăratului umanism, pe care U ex¬
primă.

(continuare pag. 7)

DRUM

Poy 7

Citim tn “Familia’’. din Martie 1974,
următoarele rAnduri: “ Revoluţia soci¬
alista a scos satul din letargia patri¬
arhală atât dc dorita de vechile orân¬
duiri. plină de suferinţi fi privaţiuni,
oferindu-i un destin modern şi dinamic.”

Exista mult adevăr In aceste afirma¬
ţi uni Satul a fost scos din letargie şi
modernizat, după calapodul înapoiat in
civilizaţie al sovietetor, pentru ta ţine
pas cu lumea modeme. In înţelesul
moscovit, adică mult in urma progresu¬
lui civilizatorul al lumu contemporane.
Căci revoluţia socialista n’a fost, in Ro¬
mânia, o revoluţie naturală, organică,
iscată dm nevoile adânci ale societăţii
româneşti. A fost o revoluţie iniţiată,
impusă, condusă şi controlata de forţa
armată a Moscovei. De cAteori au a-
pirut in cu Huna şi civilizaţia română
revoluţii care nu isvorau din fondul
sufletesc, din realitatea românească, a-
cestea au dus ta faliment, căci nu
corespundeau aspiraţiilor şi exigenţelor
etnice. Aceasta. In trecut, in present, şi
in viitor, căci aşa este legea de fier a
Istoriei.

Urmărim cu atenţie fenomenul cul¬
tural din România şi ne măsurăm cu
grije cuvintele, atitudinele şi critica
noastră, oridecâteori luăm in discuţie
manisfestările culturale româneşti In¬
telectualii şi seniorii români se sbot,
in limitele unui sistem de Îngrădiri
ideologice, să realizeze un minimum
posibil din visurife lor creatoare. Sis¬
temul nu le ingăduieşte să-şi desfăşoare
danul şi potentele subconştientului etnic.
Din aceasta cauză, aceştia umblă pe la
uşile din dosul culturii, cu o Întreagă
ivarie diplomatică, pentru a putea a-
junge “undeva”.

Aşa a ajuns Sorin Alexandrescu să
vorbească despre “O ştiinţă până acum
aproape necunoscută: Romanistica. ”
•‘Primul Congres internaţional de Ro-
mânistică a avut loc,” zice d, “)a
Amsterdam, intre 21-23 Martie 1974, şi
s’a înfiinţat o Asociaţie Internaţională
de RomâmsLică, cu scopul de promo¬
varea a studiilor ştiinţifice închinate
limbii şi literaturii române.”

Nimic rău intr'un asemenea proiect.
Doar, că este artificial. Iniţiativa nu
este expresia unor nevoi reale şi nu
aparţine celor preocupaţi de studu şi
cercetări fără pigmentări, directive >i
interese politice. De când a devenit
Olanda centrul preocupărilor de roma¬
nistică? In lumea liberă exista mu Le
centre importante unde se fac studii şi
cercetări, se publică material deosebit
de valoros asupra cu tuni româneşti, de
către oameni competenţi şi reprezenta¬
tivi ai acestei culturi şi sinceri ataşaţi
acesteia. Propaganda culturală a comu¬
niştilor din Românca nu a reuşii să
controleze aceste focare de culturi şi
atunci, au recurs la infiltraţii laterale
şi camuflate, in zonele periferice, dar
cu surle şi trâmbaţe, cu titluri pompoase
şi entuziasm controlat, speră să farmece

ION HALMAGHI

var. Nu există, şl nu poate exista o
asemenea ştiinţă Concepţia «i este
doar proectarea artificială a unor dorin¬
ţe de cucerire a simpatiilor, nu pentru
românism cane este o realitate spiritu¬
ală, incompatibilă cu formulele sterco-
tipc ale materialismului istoric, ci de
cucerire a simpatiilor pentru tnKfciicb
socialismului român. Aceasta, nu poate
câştiga teren In lumea liberă şi se
camuflează sub masca camcleonicâ a
“românisticei”.

Sofisticărie, minorat cultural şl circ
de paiaţe, care nu vor să se privească
în oglindă şi nici să coboare în realită¬
ţile de toate zilele, la Îndemâna oricui
arc bun simţ.

•

lată un text semnificativ dintr’o carte
i lui Marcu BEZA:

“Tot in biblioteca Muzeului Etnogra¬
fic, Atena, se află şi versiunea gre¬
cească a “Divanului înţeleptului cu
Lumea”, având in frunte scrisoarea cea
caracteristică de închinare a lui Di-
mitric Cantemir către fratele său
Antioh. din care amintesc rândurile:

“Thalcs filozoful, unul din cei şapte
Înţelepţi ai Eladci, pentru trei lucruri
obişnuia să mulţumească zeilor: întâi,
că l-a făcut om şi nu dobitoc; al doilea,
bărbat şi nu femeie; şi al treilea, că
era Elen şi nu barbar. Astfel şi eu,
pentru trei lucruri celui intru Treime de
o fiinţă Dumnezeu, veşnic a tot Tiitorul
şi cărmitorul împărat, sâavă şi închină¬
ciune aduc; întâi, că nu eterodox, ci
creştin ortodox m’a făcut; ai doilea,
că nu alteia, ci bisericii răsăritene ur¬
măritor; al treilea, că nu altui cuiva,
ci Măriei-Tale frate, de aceiaşi părinţi,
m’a făcut şi m’a născut”. Apoi mai
departe pasajul:

“Aşa mă rog, ca şi aceste ale mele
oSteneli-cari-s ca nişte flori de un
grădinar simplu şi neştiutor adunate—
să fie sădite, înflorite şi tuturor celor¬
lalţi cunoscute; şi mai ales neamul
nostru moldovenesc, îmboldit de Măria-
Ta, şi arătându-le unul altuia, să zică,
după Cântarea Cântărilor: “S’au înviat
florile in patria noastră”.

Acesta este chipul adevărat al lui
Dimitrie Cantemir, nu cel pe care-1
prezintă cu falsificări comuniştii ro¬
mâni

•

Uniunea şi Liga Societăţilor Române
dm America se găseşte intr’un moment
critic al existenţei sale. Această marc
organizaţie a comunităţilor româno-
americane a devenit obiectul principal
al unor interese politice, care urmăresc
acapararea el Acapararea nu este po¬
sibilă, căci majoritatea membrilor este
bine orientata, sănătoasă in senUmcrv
lele şi judecata ei, nu permite unei
minorităţi militante şi radicalistc să
dispună, de un patrimoniu material şi
spiritual, in favoarea celor străini de
idealurile Românilor din America. Două
sunt direcţiile In care se desfăşoară
ciocnirile, in sânul Uniunii. Una, oc duce
la preluarea puterii efective do con¬
ducere Aici, Preşedintele o intervenit
cu eficacitate şi a restabilit, pentru

moment, balanţa puterii. A doua direc¬
ţie, este ziarul “America”, unde un an
de zile a domnit ignoranţa, incnpacifli¬
bia şi ambiţia nelegitimă a unui redac¬
tor, care n'are nici în clin nici în mâ¬
necă cu ziaristica După Înlocuirea la,
dcln Redacţia Americii, sferto-doctul
ziarist, s’a apucat să măzgăleoscă hăr-
lin din nou cu “Informaţii" pentru
membrii Uniunii. In aceste informaţii
se desprind două categorii de articole,
semnate de acelaşi nume, al fostului
sferto-redactor: o categorie, In caro
totul este fabricat după model şi tipic
reserist; a doua categoric, In care arc
şi ignorantul ceva dc spus, stângaci,
debil şi plin de bâlbâială intelectuală,
xşa cum ştie dumnealui să scrie. O
colaborare jurnalistică, demnă de cci
ce participă la o astfel de “tovărăşie.”

•

In România Liberă, Nr. 15, 1974,

Unul dintre propagandiştii culturali
din România comunista a vizitat Franţa
şi a ajuns la concluzia că există un
"Miracol Românesc". Deee ? Simplu;
pentrucă un Dicţionar al literaturilor
streine, publicat la Paris în 1974, nu
menţionează, oa referinţă Ia literatură
română, decât patru poeţi români:
Arghczi, Beniuc, Banus, Jebelennu, şi,
pentrucă pe coperta cărţii lui Anfrc
Blanc (La Roumanie) se constată că
"România care s’a plasat in primul
rang al actualităţii în cursu! deceniului
1960-70, nu este destul de cunoscută
restului Europei şi mai afeg ţărilor
occidentale.”

In duda acestora, “România este,
aşa cum s’a afirmat adesea, un “mira¬
col”; (menţionează aici, pe Ferdinarul
Lot), pentru a continua aşa: “Acest
miracol se explică insă prin hotărârea
poporului român ca, (fin sectorul Euro¬
pei unde-i este patria pe care şi-n
apărat-o de-alungul secolelor, să pună
in circulaţia umanităţii valorile sale
materiale şi spirituale.”

Valcriu Rusu, autorul acestor fabuloa¬
se descoperiri, mai spune, în concluzie,
că este “necesară şi actuală, Încă,
propaganda, in cel mai bun şi mai
larg sens al cuvântului, peste hotare,
a culturii materiale şi spirituale a Ro¬
mânilor, pentru a face cunoscut acest
miracol şi a-i desvălui “tainele.”

Din tot ce am cetit, in ultimele două
decade, în presa românească, am Înţe¬
les că România ar fi cea mai cunoscuta
ţară din lume, iar cultura românească
este răspândită pe tot întinsul pământu¬
lui.

Se vede treaba că s’au răsturnat
lucrurile pe dos. Miracolul Românesc
este o realitate, care are “taine”, şi
aceste taine trebuiesc făcute cunoscute
lumii. Miracolul se exphcâ însă prin
hotărârea poporului român . .

Toate aceste suni elemente de abece¬
dar cultural. Problema este mai gravă.
România comunista încearcă să se facă
cunoscuta Întregii lumi libere, şi desco¬
peră ştiinţa falsă a “Romfinisticii”, şi
“Miracolul Românesc”. Nu se poate
opera pe această direcţie, căci instru¬
mentele lor de valorificare a culturii
româneşti sunt creiate de marxismul
dialectic, oare nu are nimic de a face
cu spiritualitatea românească. Marx¬
ismul dialectic falsifică şi mutilează
valorile spiritului românesc. Iar cei ce
operează cu acest marxism, uu vorbesc
despre cultura românească, d gângă-
vcsc şi Ingăimează cuvinte fără noimă.

Constantin Noica, rrpreziri* un caz
scandalos de prizonierat politic şS in¬
telectual In lanţurile imperialismului
sovietic. Istoriile celebre, care ae vor
scrie în vLHor, vor trftcna caracterele
inimaginabile ale torturii spirituale, pe
care le-a exercitat aer tt imperialism,
agresiv, inhuman şi brutal Un cre ator
excepţional, obligat să se limiteze la
sfera spaţiului comunist, fără dreptul
de a-şi publica opera sa excepţională,

In lumea liberă, pentru o confruntare
substanţială cu filosofla vremii, şi pen¬
tru o contribuţie ne repetabilă tn istoria
culturii române şi europene. Şi un om
căruia i se răpesc drepturile sfinte
ale vieţii de familie. In duda tuturor
“liberalizărilor” false (fin România.

In numârul din 15 Aprilie 1974, din
Tribuna României, Noica scrie despre
filosoful român. Ştefan Lupaşcu, care
trăieşte la Paris. Fireşte, intenţia Tri¬
bunei României, nu a lui Noica, este
să creicze contuzii şi să izfiiixfi curse.
T. României lasă impresia că poosc
cuprinde fenomenele culturii româneşti
de peste hotare, că ar fi Intr’un euforic
coexistentlaiism cu toţi intelectualii şi
oamenii de cultură românească din lu¬
mea liberă, deschizând totodată porţile
tuturora tentaţiilor pentru o “intri ţi re
românească”. <*.

Este o cumplita Hpsâ de decenţă, in
toată această acţiune propagandistică,
in care nu se respectă nki cele mai
elementare reguli de politeţă.

După masacrul uriaş <fin temniţele
româneşti, actualii conducători, x În¬
torc cu zâmbete Îmbietoare spre cei cc
au supravieţuit măcelului carnal, spre
a le oferi raiul unei fafee libertăţi. Ca
şi când, aceşti supravieţuitori, nu ar
avea nimic sfânt şi cm£ in inimile lor
şi ar trece peste pârjolul comunist fără
amintiri, indolieri, şi fără conştiinţa
morală a unei responsabilităţi, care are
imperative mai largi, mai aprinză¬
toare şi moi semnificative decât cea
individuală.

Faust Bradescu s’a dedicat unor cer¬
cetări şi preocupări de doctrină pofitică,
ce depăşesc cadrul strâmt al unor no¬
taţii jurnalistice, sau chiar revuistice.
In viziunea largă a unei ideologă ro¬
mâneşti, Brădescu caută să cristalizeze
legitimitatea unor principii (naţionaJ-
moral spiritual) In formule adecvate la
realităţile româneşti El porneşte deta
ideologia legionari şi stabilesc toate
implicaţiile filosofice, în orânduirea
realului, pe care această ideologic le
încheagă In unitatea şi perspectiva ei
de cuprindere a existentei Techrâca de
lucru a lui Brădescu este simplă, şi
(rin aceasta convingătoare. Analizează
datele originare, fundamentale, care
constitui esc puncte de plecare. Le caută
Înţelesul, rostul şi valoarea intrinsecă.
Apoi, Ic aşează, prin comparaţii. In
contexte istorice şi filosofice, pentru a
lc verifica tăria, originaliateo şi pu¬
terea de supravieţuire. Este o muncă
şi o treabă dc doctrinar politic, ce lu¬
crează dincolo dc banalul cotidianului,
pentru a surprinde configuraţia realită¬
ţilor, în lumina unor principii dc exis¬
tenţă Orice desfăşurare de clemente
doctrinare înseamnă un efort de a sta¬
bili locul dc întâlnire şi încrucişare a
idealului cu realul.

Este tocmai ceioce face Fausi Bră-
descu, cu sârguinţă, talent şi pricepere.

privirile şi atenţia altora.

Pretenţia existenţei unei ştiinţe noui:
românistica, este absurdă şi spoială cu

-CĂRŢI-

(urmare din pag. 6)

In perspectivele involburate ale viito¬
rului, magistrul, care a fost PArvan,
nu a ascuns elevilor săi gândul tragic
al existenţei. Din contră d i-a Învăţat
ci aceasta concepţie tragici a vieţii
s’o transforme intr’un bărbătesc elan,
pe calea sacrificiului inerent oricărei
vieţi închinata spiritualităţii.

EI a afumat cu tărie că zbuciumul
şi suferinţa surtt singurul preţ al celor
mai dă ruitoare, mai preţioase dini re
străduxrile şi ostenelile noa^re Ple¬
când de la concepte* cea mai pesimistă
asupra soariei omului In lume, Pâjrvan
a ştiut să desprindă şi să desluşească
imperativul .supremei lui solicitări ac¬
tive.

Fie ca tineri români cari se vor
apleca astăzi pc paginile Memorialelor
şi cari vor descoperi slova incandescen¬
tă a lui Pârvan, să Înţeleagă sensul
acestei nobile Învăţături.

Plămădit Ui suferinţa care înalţă,
gândul lui PârvtU «te un adevărat
diamant, strălucind do toate focurile
spiritualităţii neamului In caro s'a
născut.

Simplu, dar plin de sen», cuvântul
său par’că murmură accentele unei
muzici grave, răscolitoare.

Amândouă, eJe vor iradia mereu,
peste toate reelismele socialiste, peste
toate societăţile socialiste multilateral
dezvoltate.

•Sunt ParentaUa”. spunea Pârvan.

Barbu Cralovescii

Vă mulţumesc In deosebi pentru
dragostea cu care mi-aţi împărtăşit
punctele Dv. de vedere. Vă cunosc încă
din cele povestite de atâtea ori de Ghiţâ
Racoveanu (cu care om am totdeauna
relaţii de foarte bună prietenie). îmi
permiteţi să reduc cele expuse ta prin¬
cipiul exprimat dc Biblie că lumea e
condusă de Satan, indiferent in ce fornu*,
prin ce organizaţii s’ar exprima ol.
Existenţa răului personificut, e Inafarâ
de orice discuţie. Cetind scrisoarea Dv
II aveam in faţă pe Isus răstignit. Cred
In Dumnezeu, In prezenţa LUI, In atot-

putenrfeta LUI, chkir când îmi lipseşte
orice motiv să cred In afară de Cu¬
vântul LUI. Spcrare contai spem !
Esenţial, cred In biruinţă, fiindcă cred
In Dumnezeu. In această lumină, oame¬
nii cad, oarecum, pe al doilea ptan.
Chiar şl SOtan, stăpânul lumii, &ipâ
întruparea Cuvântului şi învierea Dom¬
nului nostru Isus Hristos, e In mânii*.»
lui Dumnezeu. Va trebui să luptăm, să
ne vărsăm sângele, să ne dă num fără
nici o rezervă. Dar, toate aeeetoa, pen¬
tru a putea spune, cu toata sinceritatea:
Doamne, facâ-sc voia Ta!

(K. P.)

IDEOLOGII Şl REALITATE

Urni drn sursele confuziilor con¬
te mp or a ne este ambiguitatea con¬
ceptelor pe care le intreburnţârm
m limbajul nostru cotidian. Con¬
ceptul de ideologie îmi face excep¬
ţie dela această regulă. Un cer¬
cetător atent al ideologiilor poli¬
tice ale vremii noastre rămâne
perplex in faţa multitudinelor de-
finiţii, date acestui concept. Ma¬
joritatea acestor definiţii sunt con¬
tradictorii ?i nu se poate găsi
temeiul unei reconcilieri logice.

In preocuparea noastră de a
curaţi termenul de ideologie, de
orice fel de elemente eterogene,
partizane, pejorati ve sau ambi¬
gue, nu vom pomi dela rnştmrea
definiţiilor formulate ţi nici dela
clasificarea lor , făcute in manuale
ţi tratate de ştiinţă politică ţi so¬
ciologie. Toate aceste definiţii ţi
clasificări au un caracter de ge¬
neralitate artificială ce desconsi¬
deră sau denigrează aspectul real.
constitutiv fi funcţional al unei
ideologii politice. Orice ideologie
se naţtc intr'o anumită realitate
dată, specifică, particulară nere¬
petată . Ea se constitue ca expre¬
sie a acestei realităţi unice, cu un
sens funcţional, desemnând o fi¬
nalitate istorică Ideologia politică
poartă in rasaţi geneza ei o in¬
tenţionalitate, care nu poate cu¬
prinde omenirea in totalitatea ei,
ci numai regiuni ontologice, enti¬
tăţi etnice, unităţi sociale înche¬
gate, cum ar fi naţiunile.

In această perspectivă vom
pomi dela lucrurile cele mai rim-
ple. pe care le putem cuprinde cu
mintea noastră ca să ajungem la
înţelegerea conceptului de ideo¬
logie politică Ideologia ne apare,
astfel, ca un sistem de valori , de
idei , de principii, închegate de vi¬
ziunea largă ţi tnfcitioâ a unei
mari personalităţi istorice, cu
scopul de a cuprinde ţi înţelege
mai bine esenţele specifice ale
unei realităţi date. <naţiunea) ţi
de a restabili sau menţine intactă
identitatea acesteia, in desfăşura¬
rea istorică a existenţei sale, prin
creiarea condiţiilor optime de pro¬
gres, atât in planul culturii, cât

ţi in cel al ciriltraţiei sale. Ideo¬
logiile politice sunt doar instru¬
mente dinamice de activitate. Ele
irrorăsc din net*oia unei comuni¬
tăţi omeneşti, ale unei totalităţi
etnice de n-ţi asigura o desfăşu¬
rare normală , organica tn acord
cu o matcă stilistică unica în ele¬
mentele ei structurale.

Orice ideologie este o viziune,
o perspectivă a unei realităţi et¬
nice date. O viziune, o concepţie
de viaţă ce însemnează o seric de
principii fundametalc, cristalizate
intr'o structură unitară de vederi.
Valoarea fi semnificaţia unei ideo¬
logii se t>erifică în raport cu re¬
alitatea din care a apărut, numai
cu acea realitate, nu cu o altă
realitate. Dacă nu ţinem scama
de acea realitate specifică ideo¬
logia ifi pierde eficacitatea, sem¬
nificaţia fi rămâne o simplă con¬
strucţie artificială.

Ce este realitatea, in sensul ade¬
vărat al cuvântului, cu referinţă
la o ideologic? Realitate este o
sumă de elemente rariate, care
m cuprinsul existenţial al unei
comunităţi omeneşti, totalităţi et¬
nice, unităţi sociale, etc., partici¬
pă pozitiv sau negativ, la existen¬
ţa istorică a acestora. Aşa putem
menţiona condiţii le cosmografice,
elementele geopoliticc, factorii bi¬
ologici, starea economică struc¬
tura psihologică a oamenilor, tra¬
diţiile, obiceiurile pământului şi
dolinele, idealurile de viaţă, fon¬
dul subconştientului, etc. Orice
comunitate omenească închegată,
pe liniile con figurative ale unui
specific etnic, există in funcţie
directă de aceste valenţe multi¬
forme ale ceiace chemăm în mod
obişnuit realitate. Toate aceste
valenţe la un loc constituesc re¬
alitatea.

In sânul unei astfel de comuni¬
tăţi, ideologia apare ca o necesi¬
tate organică de a stabili direc¬
ţiile de orientare ale acestei co¬
munităţi. Ea este intuiţia unor
date fundamentale, unor structuri
intime, specifice, care sunt for¬
mulate in esenţa lor, iar pe baza

unor principii ce ist»orăsc din con¬
figuraţia stilistică a lor, se urmă¬
reşte dezvoltarea istorică majoră
a comunităţii, pe linia ei firească,
autentică fi ideală. Această vizi¬
une comprehensivă, de largă per¬
spectivă, trebuie să articuleze in
unitatea care plăsmuieşte o ideo¬
logie întreaga esenţă. întregul
specific al totalităţii etnice fi să
ţină scama de realităţile date, de
toate potenţe le realului. Numai
în felul acesta ideologia va putea
restabili identitatea spirituală re¬
face linia morală, sau impune re¬
venirea la “normalul” cerut de
dcsi'oltarea istorică. Altfel, va fi
un simplu "flatus voci”.

Aşa se întâmplă cu ideologia
marxistă, care nu este născută
din imperativele şi condiţiile uni¬
ce ale existenţei istorice romă-
nefti. Formularea ei. principiile
ei, esenţa ci. nu au nimic dc-afacc
cu realităţile romănefti. Cum poţi
aplica o ideologie materialistă,
intemaţionalistă şi fără morală
creştină, unei comunităţi naţiona¬
le — poporul român — care prin în¬
săţi procesul său genetic a înche¬
gai în matricea lui stilistică in
fondul lui spiritual subconştient,
viziunea creştină a existenţei, vir¬
tualităţii ţi virtuţile unei con¬
cepţii creştine, ale unei demnităţi
existenţiale creştine? Nu este po¬
sibil, nici măcar prin forţă ţi si¬
luire, căci nu corespunde realită¬
ţii.

Creştinismul românesc, aşa cum
a arătat limpede Simion Mehe¬
dinţi, este un dat fundamental,
originar, al sensibilităţii ţi spiritu¬
lui romănesc. El este un element
specific al identităţii spirituale
româneşti, cu implicaţii multiple t
substanţiale şi ireductibile. Dacă
n'ar fi decât acest aspect al reali¬
tăţii şi ar fi suficient să facă ideo¬
logia marxistă irelevantă pentru
neamul românesc, neavenită ţi
păgubitoare, căci nu este atitentic
românească, nu corespunde esen¬
ţelor româneşti, specificului na¬
ţional. Nici tradiţiilor, nici valori¬
lor şi nici idealurilor româneşti.

ION HALMAGHI

DRUM

TÂNGUIRE

Genunchiul îndoit
Ca braţul Ia cosii.

Pe trepte de altar
înainte de a trece
ultimul hotar

Inima, vatră pustie.

Locul meu cine o să-l ţie
In casa părăsită?

Păianjenul,

Va ţese firul, ca o sită.

Liliecii agăţaţi în loc de perdea,
Vor opri urgia să iasă din ea

Numai luna va veni iscoadă
Ea singura tristă să vadă
Că nici umbra nu mai zace.

In casă nimeni n’are ce face
Şi pustiul tace !

Luna, acolo de sus
Va vedea că de când m’am dus
Amintirile ca nişte stele, numai ele
Vor stărui să sclipească
Asupra casei mele.

DORINA IENCIU

DONATORI ŞI ABONAŢI

Confirmăm ca mulţumită primirea
următoarelor donaţii şl abonament*»
sosite la revistă pini la 15 Mai. 1974:

ION BUMBACESCU *10.04

GEORGE NEDIN 10.40

VASILE ARDELEAN 10.04

GEORGE VOINA 10.00

GEORGE CÂRC*ALEAN. Sr. 10.00

GEORGE FUNARIU 10.00

ION MIKLAU 25.00

ION COVINEA 10.00

PROF. D. LUNGU 20.00

REV. FLORI AN GALDAU 10.00

DR. DEMETRIUS LEONT1ES 10.00

ZAMFIR DRAGNEA 20.00

VIANOR BENDESCU S.SS

JOHN EREMIA 10.00

CONSTANTIN STANUZ 25.00

PETRU LUPSOR 10.00

PETRE BARBULESCU 25.00

DR. CONSTANTIN SPOREA 10.00

N1COLAS DRAGOS 10.00

ŞTEFAN MERLAN 10.00

DR. DUMITRU TEODORESCU 10.00
NICULAE SMARANDESCU 10.00

ION CALVARASAN 25.00

ING. LEAIIU 20.00

VASILE IONESCU 25.00

VALENTIN V. TEPORDE1 I0.M

AL. FONTA 50.00

N. N. 75.00

ION CAL V A R AS AN 50.00

Ce s’a petrecut ci nn-ai sens Mii
de rar fi de puţin in uMima Treme?
Numai Dumnezeu şUe cât am fast do
îngrijorat. Insist cu vechea rugăm mic:
aerie-mi chiar telegrafic, dor scrie-mi
mai de s. Gândeşte-le că am rămas alâf
de puţ**. Şi ce ne rămâne altceva pe
pă m ântul acesta mereu in fierbere, gala
sâ ne ac ci den teze? Omul e fi singura
Conţi care cunoaşte moartea fi poate
s*o anunţe, s’o simţi venind. IU dai
«ama? Ştie s’o anunţe! DRUM a ieşit
mm deosebit decât toate numerele pc
care le ftiu. Grafic, la care ţin, mi-se
pare că e de zOe mari. Românesc! Ca
la ÎS». In ţară. De asta fi scrin câteva
rânduri Ini Novac, mulţumindn-i pentru
gust p străduinţă Articolul Păr. Ar-
hmandnt Braga, plin de miez fi de În¬
văţătură Trebuie să mai acrie. La noi
krvajul creierului nu s'a petrecut numai
ia închisori fi nu numai cu elitele
noastre Spălării b creier a fost supusă
toată suflarea românească. Eu l’am vă¬
zu pe Crainic că mi-a declarai:
“Mai bine muream!” Semnele care vin
<Ll ţari sunt extrem de dramatice. Sunt
pentru noi, Îndemn să ne Îndoim efortu¬
rile, sâ ou codăm, să murim pe poziţie.
Viatei Divis Tai scris cu tnaptrmUe de
foc Şt, e la vreme spus! (LML)

•

DRUM esU* cetit cu nesaţ, in primul
rând in lumea noastră, apoi fi de ce»
biţi, care s‘au lâmăAiM de năravurile
din vremurile aţa zxst bune. IMr'ade-

vâr, s’a prelins In acest exil multă
nemernicie, dar pleava asta mizerabilă
nu va trăi de a pururea. Pomeneşti de
bisericuţe, de «ctarisme. Fenomenul
aresta de eroziune provine din sărăcia
lăuntrică a unora. Problema este ca
lumea noastră să se regăsească şi să se
apere de mătrăguna capitularzilor, a
oamcmkjr-reptile, care mişună peste tot.
Avem un cult pentru caractere. Iar In
refugiu avem o deosebită simpatie pen¬
tru aceia cari nu s’au lipit de bunurile
materiale, ci, dârji, au trăit modest, şi
au fost mereu In primele tranşee fi
linii Ştiu cât oi suferii fi cât te sbati,
câte sacrificii faci, ca să apari această
admirabilă revistă. (N.S.)

Ti-am cetit ambele poeme din Revista
Scriitorilor Români Atent, şi de mai
multe oii. Recunosc: fără cheie, nu le-aş
fi putut Înţelege. Primul vine cu cutre¬
mure dm Apocalips. Al doilea, cu mân¬
gâieri mult prea triste, ca să nu le
sunt Dar. mai e cineva care să simtă
lumea ta? De asta e bine să-mi scrii
mai des. Lasă-mă să mă laud fi să mă
repet: mă tonifică. Sunt foarte bucuros
ci sunteţi lângă pragul de cruce al
Domniţei Ileana E din poveştile copi¬
lăriei noastre Şi par’că şi poveştile ni
ar sfinţesc. Îmi vine sâ-i sărut mânilc
Maicii Alexandra, ca pc solul care duce
tui Hrislos poveştile noastre cu Încrun¬
tările din urmă (l.M.)

BĂTĂLIA ABONAMENTELOR

La împlinirea a nouă ani de
existenţă a revistei noastre, des¬
chidem bătălia abonamentelor,
pentru a asigura continuitatea de

apariţie fi des voi tarea programu¬
lui nostru editorial de viitor.

Rugăm pe toţi cei cari înţeleg
lupta noastră românească, de ori¬
entare naţională şi creştină, să
trimită abonamentul lor la în¬
ceputul anului ($10.00 anual) pen¬
tru a putea planifica bugetul re¬
vistei.

Vom fi recunoscători celor, cari
(după propriile lor posibilităţi) vor
contribui mai mult decât abona¬
mentul, asemenea şi celor, cari vor
răspândi această revistă prin căşti-

- -

DRUM

Revistă dc cultură românească
Apare trimestrial sub conducerea unui comitet.

REDACTORI: f Vosile Posteuca
John Halmaghi

Corespondenţa se va trimite la adresa:

John Halmaghi
215 Vailey Drive
Pittsburgh, Penno. 15215

Abonamentele $i donaţiile pentru revistă sc vor trimite la adresa
DRUM

P. O. Box 5077

Groase Pointo Woods, Mich. 48236
Abonamentul $10.00

garea de noui abonaţi şi cititori.
Cu mulţumiri romănefti.
Redacţia revistei DRUM

BON DE COMANDA

Subsemnatul .

Strada .

Oraşul .

Statul . v . ZipCOde .

Trimit suma de $.

revista DRUM

Abonament pentru anul .

Donaţie .

Semnătura .