Drum-anul-8-nr-3-iulie-sept-1972

Win « - Mt. 3 

MIE - AUG. - SEPT. 

1972 


f IRl'L PF. UlMIX i 

PFL1 CERXÂUŢI 

> 1r>ttn: "P4CF ÎXTRF. 

O IMFXI $1 R iZBOI 
C0XTR4 l.l l ni \I\F- 
7.EI . Perfidia con sista 
in a nr servi de cuvin¬ 
tele Mântuitorului: 44 Pace 
intre oameni”, pentru a 
ne transforma pe noi in- 
fine in apostoli ai pâcii, 
fi a-L denunţa pe El, 
Mântuitorul, ea pc-un 
duşman al omenirii. Şi 
apoi, pretinzând că sal¬ 
văm :âaf.a oamenilor , 
eâ-i apărăm de moarte 
pnn război, sâ-i ducem, 
prin războiul contra lui 
Dumnezeu, la moartea 
lor sufletească. Se ur- 
măre fie telul infernal 
de a ne condamna La 
la moarte eternă”. 

Stâm să omagiem figura 
dc mare dascăl naţional a pro¬ 
fesorului. filosofului şi so¬ 
ciologului Traian Brăilcanu, 
dela Cernăuţi. întâi, pentrucâ 
nc-am jurat că vom ţine ico¬ 
ana Bucovinei martrizate şi 
detrunchiate sub luceafărul 
exilului, până la biruinţă ori 
moarte. Şi, in al doilea rând, 
pentrucâ lumina şcolii dela 
Cernăuţi ne-a devenit respira- 

fir Jr f* >» Jrum •»» 

viaţă, sţxe sfântul Ierusalim 

»\ ucamuWi. Nn paicin ii 

fel decât ce-am fost ift splen¬ 
dida tinereţe de atuuc., in 
tempore illo, în care ni-s a 
deschis cervil inimii, miruin- 
du-ne cu credinţa şi omenie. 
Confruntându-ne cu planeta, 
cu democraţiile vestice, ni-şe 
cerc mereu “ruperea spinării \ 
lepădarea, palinodierca acel¬ 
or experienţe iniţi atice. Şi 
noi, asta n’o putem face şi da, 
tocmai fiindcă a rămas vie in 
noi învăţătura marelui dascăl 
dela Cernăuţi, acea minte sup¬ 
erbă ş» ageră care a topit, 
intr'un singur concept, filoso¬ 
fi a fdcla Kant cetire), etica, 
sociologia şi politica, intr un 
concept al omului integral> 
plinit in colectivitatea naţ¬ 
ională şi’n eterni taica naţi¬ 
unii. Ne urmăreşte şi azi cu 
putere de destin şi blestem, 
evidenţa la care ne^a ridicat 
el. că individul se poate real¬ 
iza numai prin neamul său, 
iar neamul nu poate plini ni¬ 
mic (ara teama de Dumnezeu. 
Calea împărătească spre 
Dumnezeu este matricea de 
destin a neamului. 

Wnind frumos din impera¬ 
tivele categorice ale lui Kant, 

^ un4>ul nostru dascăl, pocnit 
dintr'o Bile a a Rădăuţilor, a 
arborat etica şi a deliniat 
s o* ui log tu in cadrul perma¬ 
nent al vieţii naţionale. In 
ace si punct nu -1 voi înţelege 
acei ecnu au neam, acei care 
ouai şerpeşte in dictonul “Ubi 

bene. ibi patria'' şi acei care 
au doctrine de export penLru 
alţu. dai fanat ice legi de şov- 
uisui naţional pentru ci »n- 
»iş> Noi insa, acei care am 
Kuatm din iagurii luminii lui, 
au-l pu'c»i uita, nici lepudia. 




vtfci; -- “ 



^ * 


Dccebal, Julcclc dor al tăcerii şi morţii in fiinţa româneasca. 


Pentru noi, cl rămâne dasc㬠
lul. Mai ales fiindcă a sfinţit 
prin moarte, tot ce a afirmat 
în viaţă, validându-şi omenia 
ş.i calitatea dc dascăl, prin 
martiriu. Am crescut in Ro¬ 
mânia intr’o vreme când re¬ 
chinii internaţionalelor nc 
predicau pornografie şi spur¬ 
cate snobisroc picassicne, 
când idei a de Dumnezeu era 
atacată frontal, când neamul 
şi ordinea naturală a lumii 
erau privite caceva retrograd. 

In faţa ciclonului satanic al 
comun ismului care veni a 
furios dinspre Asia, profesorul 
Traian Brăilcanu, omul ad㬠
pat la splendida şcoală a 
legalităţii Şt libertăţii, ^ 
ridică eroic, cu statornicie Ş‘ 
prestigiu de munte, să ne în¬ 
veţe legile de căpătâi ale 
fiinţei naţionale şi tehnicile 
drumului interior, ţintind la 
crearea omului nou român, un 
om care să reziste eroic in 
faţa nopţii şi pustiului, Ş‘ 
să dea neamului românesc o 
alta alură, o nouă direcţie. 
Un sbor pe verticală. 

La Bucureşti, sociologia 
era sub semnul monografiilor 
gusticnc, consumând fonduri 
şi clasificând date de u«b 
fără a pătrunde in esenţele 
neamului, dc peste veac. U 
Cernăuţi, muntele cumsecăd¬ 
eniei bucovincne. ridica alt 
steag, predica alte adevăruri» 
coordona individul cu calea 
(t oni. in Pagina 4) 


PERICOLUL BUNATATII 
EXAGERATE 


ile 

că. 


Există imni in viaţa 
omului ca indi'id şi, mai ales, 
în viaţa ^poarelor, când 
bunătatea prfu exagerată şi 
mila necontrolata te pot duce 
la dezordine şi, până la 
urmă, la păcat Ne referim la 
intcrvie.w-ul acordat revistei 
“DRUM” de fărre Domnul D. 
Bacu, autorii* cărţii. “THE 
ANTI-HVMAMn ’. Din pagin- 
a«estui luerview reiese 
în toi le s a petrecut 
ieri şi se p**^e şi azi in 
Româna, est.' acolo o în¬ 
căierare atât dc- .nare între 
Dumnezeu Ş : satan-ccva de 
ordinea aŞâU 1 u.-.ncat, apro¬ 
ape nimeni dirar,- oameni nu 
poate fi aoclit 'inovat pen- 
.,u faptele lui c , pnntrc cei 
care au s*# 1 ' a,rot " ă l' m 

reeducările Icomun.ste. nu 
avem lc a f* cu o.mmalt. 
c i Joat cu v?t,me Şt câ. ce. 

care i" I"» . au t,c î u ' 

Piteşti a«âP"' Alud l« >arla 

ai azi frica in '•l“*c ‘ape un 

“cojoc” »U|“ ■' -*“• 1,1 '°'. ce 

trebuiesc m- 



D-^u 

ţelepro. A 

văzut multe 
trecut p« 1 

.âşte^c* 


il Bacu, il in- 
uferit mult, a 
ca toţi care au 
o, este dispus 
turelele, sâ uite 


totul. Pericolul, insă, este 
câ intrăm într’o confuzie din 
care nu mai putem ieşi. In¬ 
definiţi v, acelaş lucru il vor 
şi agenţii comunişti, strecuraţi 
printre noi: fabrică circum¬ 
stanţe pentru toţi criminalii 
din ţară, ba chiar şi pentru 
Ceauşescu. Desigur că istoria 
reeducărilor comu liste con¬ 
stituie, poate, un fenomen 
unic in omenire. Dar există, 
totuşi, fiişte criterii dc jude¬ 
cată a binelui şi a răului şi 
o ordine morală universală, 
pe care noi nu avem dreptul 
să o distrugem. Evident, câ 
un om inebunit, sugestionat, 
drogat, dezagregat de frică, 
a cărui conştiinţă morala nu 
mai este in condiţii de a 
funcţiona, sufleteşte, este 
un oin mort, actele lui sunt i- 

responsabilc şi numai Dumne¬ 
zeu il poate judeca. însă nu 
tot aşa ->utem vorbi dc cei 
care şi-au revenit, dar ma« 
continuă să facă rău. l » 
noi cunoaştem, nu din auzite, 
ci fiind martori oculari, ca 
cei trecuţi prin reeducări ş«- 
uu revenit cu toţii, cu excep¬ 
ţia câtorva nebuni ireversi¬ 
bili, a celor ce s’au 
şi acelor care. ca sa nu se 
divulge secretul, au fost im- 
(Cunt. în Pagina 2) 


TRAIAN BRAlLEAMU 
dc John Halmaghi 
M’am întâlnit oi scrisul 

' 1 UI Tfa '*" in fr age . 

,Ja . când «ve» m 

voie mai mult decât oricând 
<n dezvoltarea mea spirituali, 
de o viziune integrală şi de 
un sistem de gândire şi orien¬ 
tare ideologică. Eram itaşat 
P*. vremea Şcoalei 

Sociologice dela Bucureşti, 
care ne oferea, nouă, celor 
tineri veniţi pelincile Uni¬ 
versităţii, un contact direct 
cu realităţile româneşti, prin 
ccr cetarea monografică pe 
teren in satele din România. 
Acolo interceptam sens rile 
fundamentale ale românismu¬ 
lui, intr'o comuniune sufle¬ 
tească directa şi nefalsificată 
cu valorile, tradiţiile şi con¬ 
cepţiile de viaţi ale ţăranului 
român. Şcoala dela Bucureşti 
ne puneala indemânâ o metodă 
dc cercetare şi o experienţă 
îndelungată a cercetătorilor 
de teren. Direcţia pe care o 
urmam era bună şi practică, 
in domeniul sociologiei. 
Mulţi dintre noi, cei tineri, 
simţeam totuşi că ne lipseşte 
o perspectivă de ansamblu, 
ne lipsesc elementele unor 
coordonate, in care să plasăm 
ienotncnul Tom»ne*c. mai. 
a\ck c-raro vfcdo«V\t Ar nic- 
iutile ideologice de otttnvw <; 

generală. In aceste moine mc 

.lc ./■ 

definire a. i Jadului nostru. 
ne-am întâlnit cu scrisul lui 
Traian Bră ileana şi, întâlnirea . 
mea personală, a fost una din. 
cele mai luminate şi articu¬ 
late revelaţii afe tinereţii. 
Eseurile lui Brăilcanu apăr¬ 
eau cu regularitate in însem¬ 
nări Sociologice, şi ele erau 
tot atâtea “iscodiri’’ in tain¬ 
ele culturii şi civilizaţiei ro¬ 
mâneşti Fiecare din eseurile 
sale reprezenta o noua lumină 
aruncată asupra fenomenului 
românesc. F.l era preocupat de 
Sociologia, Filosof ia, Politica 
şi Etica culturii româneşti, şi 
analiza toate conceptele dc 
bază, pe care le integra, 
prinlr’o superbă filiaţie de 
idei. intr'un sistem de gândire 
românească, in care stabilea 
ierarhii, direcţii, valori Şi 
adevăruri. Acestea toate au 
devenit bunuri spirituale tn 
fondul educativ al generaţiei 
melc. Filosofi a sa nu avea un 
caracter aprioric, ci era o ex¬ 
plorare vastă şi până la limi¬ 
tele posibile, pe dimensiuni 
largi, in domeniu) cunoaştem 
filosofice, hi concepţia sa. 
filosofiaaveaun primat asupra 
ştiinţei. Sensul Şi scopul 
ştiinţei nu poate fi dat dccat 

de perspectiva cuprinzătoare 
a ordinei filosofice. Politica 
nu este o simplă ansamblare 
dc cunoştinţe Ş‘ a ^* v * nir ' 

• ^ “ \rt â dc a 

abstrecte. ci o “ 

vuvcn>«, cu obiectivul J** 
creiz comunitâji 
csii Nu există libertate dc 

irS ii 

(Cont. in Pagina D 


Când nu mai por răbda, 
oamenii îşi vorbesc, adică, 
îşi comunică gândul, smulg 
şi transmit din fiinţă. Atunci 
când comunicarea c frac¬ 
turata, mărturiile se scriu. 
Şi e mai greu pentru cuvân¬ 
tul neinvâţat sâ fio scris. 
Ideilor nu le plac sâ intre 
in captură. "Şinele” episto¬ 
lar îşi revarsă taina fără sâ 
vrea, şi, pe delâturi, e pân¬ 
dit din multe umbre. Pcntrucâ 
cei care se privesc în faţă 
şi se îndeamnă in dialog şi 
in tăcere se înţeleg. Numai 
"gurile-cascâ” tălmăcesc 
răsturnat. înţeleptul ştie că 
aşa poate să fie aşa. Sc 
fereşte de "aşa şi pe din¬ 
colo”. La drept vorbind 
niciunaşa nu poate fi şi “pe 
dincolo”. Aşa este ce este. 
Estcî Poate fi mereu clar, 
ori cum Pai pune*. Dar nu ca 
“aşa şi pc dincolo”, cu so¬ 
coteală, ca sâ fii prins. 
Iubirea echivalează cu IUB¬ 
IREA. "Dincolo” sc în¬ 
cearcă trecerea in partea 
stinsă. A anulării. 

Numai cei ce iubesc ca 
MARELE JERTFIT şi.după 
EL cum îndeamnă alt MARE 
JERTFIT - unul JERTFI- 
TUL NOSTRU - se silesc 
sâ primească palma şi pe 
"celălalt obraz” pe care bu¬ 
curia lacrimei se scurge şi 
spală şi obrazuri “de din¬ 
colo”, rotofee şi neinpunse 
de chin. Aşa e iertarea: 
IARTĂ. în altă parte, ei dc 
"dincolo”, nu iartă. Iadul 
preferă necruţarca. 

Filozofii sunt cei mai 

airjci OMtntrni f j trec privind 

spre un minimum de plăcere 
rămasă aspru in materia din 
gând. Redusă la interiorita- 
tea obosită, ei îşi duc exis¬ 
tenţa in reverie neutră prin¬ 
tre bulgări tari de aburi. Dc 
fapt, intre Neant şi întreg , 
filozofii ştiu mai MULT din 
ce AR PUTEA SĂ FIE cu 
sens insondabil. Adică: tot 
abur, formulat in entropia 
din UNIVERS. Prin geniu. 
Ceace l’a făcut pe Nictz- 
sche să predice SUPRAO¬ 
MUL. Neştiind nici el ce se 
petrece cu omul, cu mintea 
lui, după ce SUBSTANŢA 
PREFIGURĂRII, îl părăse¬ 
şte in exaltare. Poate numai 
FRUMUSEŢEA ar trebui sâ 
intre în lucru, iar filozofia 
sâ termine lucrarea mereu 
abandonată. Dc aci incep 
filozofii să se asemene cu 
cei mari cu aripile frânte: 
meditează mereu în agonie, 
căzuţi pe pământ, intre filo¬ 
zofii navei terestre, sunt 
deosebiri care ii apropie: 
cei din zbor nevăzut, nu pot 
renunţa la plaiul văzduhului. 

Cei cu pene albe - dc scris 
- de pe pământ, nu pot re¬ 
nunţa la pământ. Cei din 
slăvile albastre sc gândesc 
mereu la pământ şi-l birue 
fără speranţe paradi si ace. 

Iar cei din GREUL PĂMÂN¬ 
TULUI cuteaza fără înce¬ 
tare in sus. către porţile 
ruginite de sinealâ şi aştep¬ 
tare. Dc aci se pare. încru¬ 
cişările gândului cu TEMEI, 
au (oa aa< de mu lt iolr ’o 


c vorba oyfaai 


Ro¬ 


ti pografi cc - ar fi trebuit sâ 
fie cu mult mai multe, şi 
chiar sâ se continue, ca 
lumina, ba chiar ar fi putut 
sâ nu fie nici una. Pcntrucâ 
ele tot sc continuă. Intr’un 
fel ii care nu sc pot opri: in 
gând. Cum scrisoarea a fost 
de faur, răspunsul la răvaşul 
filozofic a font bătut în 
ţinte dc metal rar, ars in foc 
aproape ncintâlnil in nici o 
cultură. Pecctia scrisă, o 
fi fost una?' Or o fi fost 
douâ n Memoria îndrăznea¬ 
ţă se sbatc şi propune trei. 
Metafora a trei postaşi în 
literă, cărând Ia aceeaşi 
adresă o unică măreţie. Una, 
adică cea dintâi, ar fi vrut 
să despice, timpului pasiv, 
o durere. 0 posibil presim¬ 
ţită durere. Cât un reproş. 
Amar. Filozoful - cel în păr¬ 
ăsire - refuzase sâ fie liber 
şi vagabond. E tragic exilul 
printre fraţi. Trebuc recuno¬ 
scut că e mai tragic printre 
batjocoritori de cât printre 
străinii uimiţi. La el, când 
c urit, filozofului îi e inutilă 
înţelepciunea de acasă. Şi 
mai multde astasc refugiază 
în gropile TRECUTULUI, 
in acelea care, vorba vine, 
“nu mai sunt vieţuite”. Ast¬ 
fel, filozoful TRISTEŢII, 
îşi vedea amicul dc două 
ori neintrebuintat: din CE E 
AZI şi din ce ar fi putut SĂ 
SE PIARDĂ. Pe semne, 
uitase că el prefera sâ 
“transmită din ce a fost, 
pentru MÂINE”. Şi pentru 
asta puţini l'au văzut cum 
căuta spre cer. Intre laturile 
înalte, cele mai vechi. A^a 
s’a fixat "pe colţul nostru 
de cer cel mai albastru”. 
Toată lumea ştie, dacă nu 
de la începutul ei, cel puţin 
de când începe ISTORIA, 
că “frica sâ nu cadă cerul 
pe noi” ne aparţine. Şi cât 
o să mai fim, cei mai puţini 
fi mai călcaţi de destin, ni¬ 
meni, pe întinsul pământului, 
nu-şi va pierde curajul sâ 
privească spre azur. 

El, filozoful robilor, s’a 
lăsat străpuns de prezent, 
însă nu până in adâncul tre¬ 
cutului, erelor, pcntrucâ nici 
nu i-se puteau adâoga şi nici 
şterge PALMELE trase de 
fenilele groazei . Filozofia 
blindată se arată IU BITOARE 
CU ARMA ÎN MÂNĂ. Cum 
s'a dovedit după aceea în 
Ungaria, in Cehoslovacia şi 
chiar printre Leşi. 

Pe fundul Mării Sarma- 
tice, se trăgea, cu grena¬ 
dele iubirii, printre creste, 
pe unde mai rămăseseră co¬ 
chiliile preistorice. Cam 
din aceste sfărmâturi şi 
cioburi, amicul filozof de 
departe, avea un singur re¬ 
gret, sau poate mai multe, 
că filozoful CĂDERILOR 
ÎN TIMP, părăsise apele 
suferinţelor şi nu se îneca 
indurerc.Orice s’ar înţelege, 
până la urmi, adevărul e 
simplu. UNUL s'a îngrozit 
dc SOMNUL CARPATIC, iar 
CELĂLALT “sâ NU CADĂ 
CERUL PE EL”, nespus, 
ca ocrul subsemnatului, 
foarte întins, foarte limpede 
şi foarte ALBASTRU. Dc 
dumbrăvi şi de ochiuri de 

Când nai frica morţii. 


voie, - eşţj oprit m 
lărgeşti Duda. Scrisori şi 
alte tăceri' Destulă mărturi¬ 
sire. In acelaş gând. M'am 

ferit până icuma aâ-i strig 
pc filozofi. Dar am aflat cj 
mă CEARTĂ MORŢII 9 i sunt 
teribile numele pe care mă 
pun să b denunţ. Am sâ 
spun cu voc^ji înceată, intre 
noi, ca să nu nc simtă stri¬ 
goii. sunt cij FMIL C10RAN 
Şl CONS’I ANT1N N01CA. 
Pcntrucâ am&doi. Câte trei, 
şi mai mulţi, de aici şi de 
acolo, vom pune o placă 
marc, rotundl, în toarte şi 
mai albastre, pc cupola RCU 
MÂNIEI. Iar dacă va fi sâ-i 
fac să simtă dureri, pentru 
orice sentinţă, voi veni sâ 
ispăşesc condamnarea 
PĂRŢII NOASTRE DF CF.R 
I. MIRE A 




ttttr 


Domnul mi paşte. 

Nimic nu-mi lipseşte. 

In Păşune înverzită uni face culcuş. 

La isvor, spre odihnă, mâ dice. 

Sufletul mi-l înviorează. 

Pe cărări drepte mâ povâţuieşte. 

Intru numele său. 

Chiarde-ar fi sâ trec prin valea'ntunecoa*<,. 
De râu nu mi voi teme, 

Că Tu e şti cu mine, 

Varga şi toiagul tău 
Ele mâ mângâie .... 

Masă-mi găteşti 

Sub ochii potrivnicilor mei. 

Cu untdelemn imi ungi capul. 

Cupa mi-i plină de se revarsă. 

Bunătatea şi mila se vor ţine de mine 
In toate zi lele vieţii mele 
Şi voi locui in CasaDomnuloi 
Mult îndelungă vreme . . .• 

'traci, dc Grigorc Manoilescu). 


* * * 


PERICOLUL BUNATATII EXAGERATE 


* * ¥ 


puşcaţi. Dumnezeu a lucrat 
in ei, nu i-a lăsat sâ piară. 
Şi revenirile au fost brusce. 
Unii au încercat să-şi curme 
viaţa şi au fost salvaţi, alţii 
au mâncat mătrăgună pe can¬ 
al, cei mai mulţi au plâns, 
s au izolat, au tăcut, s’au so¬ 
cotit nevrednici. Bunii creş¬ 
tini s’au purtat cu ei exact 
cum s’a purtat Domnul Bacu 
la închisoarea' din Ghe<la: 
i-au înconjurat cu dragoste, 
i-au încurajat şi au lucrat 

sistematic la redresarea lor, 
pentru că în faţa lui Dumne¬ 
zeu ei. astăzi sunt mai valo¬ 
roşi de cum c _ au odinioară. . 
Dumnezeu iubeşte mai mult 
pe păcătoşii smeriţi, decât 
pe drepţii înfumuraţi; este 
problema Fiului Risipitor. 
Ori ce faptă ar fi săvârşit ei, 
calendarul creştin este des¬ 
chis, are loc şi pentru vameşi, 
şi pentru desfrânaţi, şi pentru 
criminali. 0 '.ainâ pc care 
mulţi n’o înţeleg este aceasta, 
că primul cetăţean al raiului 
a fost un tâlhar; a sărit de pe 
cruce drept in rai. 

Piteşti este o lecţie de 
smerenie pe ^are ne-a dat-o 
Dumnezeu, penţru că prea ne¬ 
am socotit “aleşii neamului”, 
după expresia acelui student 
din Gherla. In Piteşti, dia¬ 
volul a fost înfrânt. Dumne¬ 
zeu a biruit pe satana din 
noi, adică orgoliul, căci mai 
bine este să cazi umilit in 
lupta cu Dumnezeu, decât sâ 
fii erou dc 1 circumstanţă. 
Primii care auldczcrtat. sin- 
ucigându-se ,au transformân- 
du sc in criminlli, au fost in¬ 
transigenţii, neînduplecaţii, 
cei care aveau jprea multă în¬ 
cred.* ie in şinei Dumnezeu i-a 
smerii, ;>enfru]câ »-a iubit. 
Dumnezeu nu Jă această lec¬ 
ţie ori cu 1 l-a dat-o lui Petru, 
ne-a servii-o şi noua. Dar nu 
toţi au inţclejH. Unii, vi¬ 
zând w.mpah iirea generală, 
şi-au făcut uiJpri vilcgiu din 
fapiul ca au «tecul prin re¬ 
educări, ca *ccl tânăr din 
exil. care *Sâ se ducă 

Ş* ei >n j j treacă prin 
cc-aj:i trecut gpi”. înseamnă 
că in omul a • şt* orgoliul încă 
n •» fost mtraM. Lecţia dată 


de Dumnezeu nu i-a servit la 
nimic. Acesta nu este departe 
de cei care şi-au revenit, dar 
mai cont-inuâ blăstâmăţiile, 
manifestând acea curioasă 
psihologie a compromisului, 
adică, odată ce s’au murdărit, 
ei s’au pus definitiv in slujba 
râului, făcându-se apostolii 
anticristului. Au devenit 
geloşi pe curăţia altora, lu¬ 
crând cu ciuda la compromi¬ 
terea întreiţi» lumi. Fi Kvne. 

aceştia nu vor scăpa criteriu¬ 
lui judecăţii dumnezeieşti. 

Desigur, că noi nu ne 
putem substitui lui Dumne¬ 
zeu, că n’avcm dreptul a rosti 
sentinţe. Dar există în lume o 
ordine, nişte principii inflexi¬ 
bile, care sunt în acelaş timp 
şi atribute dumnezeieşti. 
Adevărul, Binele, Frumosul. 
Un jurisconsult roman 
spunea câ e bine sâ se facă 
dreptate, chiar «Jacâ lumea 
piere, căci, intr’adevâr, ce 
rost ar mai avea viaţa lumii 
întregi, fără respectarea 
acestei ordini morale in uni¬ 
vers? Deaceea, nouă nu ne-a 
lăsat Dumnezeu alte criterii 
după care să valorificăm 
faptele oamenilor. Şi, pentru 
menţinerea ordinei morale în 
univers, nu numai câ ne este 
permis, dar chiar suntem ob¬ 
ligaţi să spunem despre ele, 
câ sunt buic sau rele! Ace¬ 
asta cu atât mai mult,cu cât 
suntem creştini. Biserica, 
această instituţie divină, ba¬ 
zată pe disciplină şi pe or¬ 
dine, nu iartă şi nu şterge cu 
buretele, aşa cum ne-ara în- 
chipji noi. Un fenomen, ase¬ 
menea reeducărilor comuniste, 
a mai avut loc odată, in is¬ 
toria omenirii, pe timpul îm¬ 
păratului Decius Traian. Pe 
vremea aceea, Romanii nu 
cunoşteau, nici drogurile, 
nici experienţele pavloviene, 
dar s’au pornit cu atâta în¬ 
verşunare asupra preoţilor şi 
a fecioarelor. încât o parte 
dintre ei n’au rezistat: unii 
au sacrificat la idoli, alţii au 
tâmâiat altare pâgâneşti iar 
alţii şi-au făurit Jacumcnte 
false,câ nu mai sunţ creştini. 
Când a trecui valul de perse¬ 


cuţii, Biserica şi-a deschis 
braţele larg şi i-a primit pe 
toţi acei care s’au pocăit, 
dar nici pe unul nu i-a jerut, 
ci i-a supus la penitenţe 
grele, ani dezile. 

Nimeni nu-i acuză pe cei 
dm închisori, pentru faptele 
săvârşite in oondiţiuni, pe 
care numai Dumnezeu le 
ştie. Am inţeies la timp, ooru- 

pn tmi.ttil M* turnat Jtr Rj,Ju Gyr. 
in Viud, dar nu mai invelcwet» 
invitaţia, pc uuc aproape 
zilnic ne-o face, sâ ne înto¬ 
arcem iar la temniţă şi la 
sârmă ghimpată. Asta arată 
câ există o limită, de la care 
omul începe sâ fie responsa¬ 
bil pentru actele lui, in faţa 
lui Dumnezeu şi a semenilor, 
cu toate circumstanţele pe 
care i-le acordă un iuflet 
sincer şi profund uman, ca al 
Domnului Bacu. 

Pe de altă parte, poziţia 
Bisericii este clară şi fără 
echivocuri. Este oprită orice 
răzbunare. Nimeni nu are voie 
să-şi facă dreptate singur şi 
nici sâ’ncingâ sabia, in nu¬ 
mele Neamului, atâta vrane 
cât nu este chiemat, căci, 
după cât se pare, aceasta în¬ 
fumurare ne-a distrus. După 
cum, când ne-a pedepsit Dum¬ 
nezeu, a trimis peste noi guv¬ 
erne criminale, care au incâl- 
cat principiile ordinei univer¬ 
sale, tot aşa, când vom meri¬ 
ta, va trimite pe acelea, care 
vor restabili această ordine. 
In faţa lor vom râspuiUe pen¬ 
tru faptele noastre, căci Dum¬ 
nezeu dă mandatul său unei 
autorităţi, care este guvernul, 
legal constituit, a cărui Har 
vine de sus, iar puterea emana 
de la voinţa naţională Ş» dcJa 
Dumnezeu. Credem în venirea 
acelei vremi, aşa cum crede» 
in venirea Domnului Nostru 
ITsus Hristos. Atunci, vo® 
sărbători victoria lui LAimnc- 
zeu asupra râului, nu p**® 
muzici, nici prin fanfare, mc» 
prin manifestaţii ca in trecut*, - 
ci printr’o rugăciune, o »n- 
genunchiere masivă a inuegUv < 
lui popor român in 
Dumnezeu şi o suwcc* 
iun si re de păcate. 

Arhim. Roman Braga 










Oswald do Andradc, Tarsila do Amarai, Vvettc Farkou, Fcmând Leger, Constanţi 
Brâncuşi c Maximilian Gauthier, cm Montmaitrc (Paris) 


TĂCFRILF Lin CONSTANTIN BRÂNCUŞI 

Redăm fotografia aceasta, din "Correio Brazii iense” 
(Febr, 1972) , pentrucă ni-1 readuce pe Brâncuşi, magul şi 
măiestrul tăcerii. Cu el,pe lângă Fcrnand Legcr şi M. Cauthier, 
sunt şi doi mari artişti brazilieni, care inspiraţi de Brâncuşi 
au pus bazele “Salonului de artă modernă” in Sao Paulo, in 
1926: Tarsila de Amarai şi Oswald de Andradc. In inchipuita 
gondolă veneţianâ din Monfmartrc, Brâncuşi ni-se arată in anii 
lui optimi, dc tăcere şi renunţare la lume, invăţând şi dcsvâ- 
ţând secolul. îngroziţi de invazia antonovicilor şi mirciulicilor 
(cu procesul yogic oprit şi uscat) care se trudesc cumplit a se 
unfla pe ei înişi (i nter preţ and u-l şi omagiindu-1 pe Brâncuşi) 
cât şi de satanismul politrucilor dela Bucureşti care şi-au 
făcut din tăcerile brâncuşiene steag de minciună pavloviană, 
şi ciomag amarnic de “reeducare” şi spălare la creier a exilu¬ 
lui, ţinem să ridicăm in iconostasul veacului pe adevăratul 
Brâncuşi, prin inima luminată a căruia, tăcerea a devenit artă. 
Pe măiestrul ştirii ultime care ne aduce, mereu, la geamul visu¬ 
lui şi’n altarul meditaţiei, Pasărea Măiastră şi Oul originar. 
Care ne ispiteşte la sborul pe verticală (cum ar spune bădiţa 


TRAIAN BRAILEANU 

(Cont. din Pagina 1) 


vieţii dc comunitate. Prin 

mr'wfcfi • un»> < ,vr,tin 

îtaţi naţionale, tind să for¬ 
meze o comuntiaie morală. 

Şi se porneşte dela simplu: 
dragostea creiazâ familia; 
familia fundează cetatea, şi 
principiile creştine, care guv¬ 
ernează legile cetăţii, duc la 
comunitatea morală. Filosofia 
socială a lui Brâileanu era 
interneiată pe principiile mor¬ 
alei creştine. 0 comunitate 
omenească nu poate fi întem¬ 
eiată decât pe aceste princi¬ 
pii, după ce vor fi înlăturate 
roate “fantomele” ştiinţei şi 
ale minţii omeneşti: individu¬ 
alismul, scepticismul, materi¬ 
alismul ateu, socialismul mar¬ 
xist, cosmopolitismul şi 
umanitarismul dulceag şi 
egalizator. întreaga lui con¬ 
cepţie sociologică, politică 
şi filosofică a fost un punct 
de sprijin in orientarea gen¬ 
erală a generaţiei mele. Fa 
aducea ordine în gândire, 
echilibru in atitudini, curaj 
in cercetare şi o forţă extra¬ 
ordinară. opusă "anarhici de 
idei care stăpânea cultura 
românească, prin 19*6-37. 

S- risul lui Traian Brâilc- 
anu a devenit un îndreptar 


echilibru în desmâţui idcolo- 

«* *■" #*—■ • ***-«- I ir4i«i|iir ftitnua 

de astăzi. Cărţile lui Brâile- 
cu»u »unt tot ai&tca răspun¬ 
suri la întrebările permanente 
ale minţii omeneşti şi linii 
sigure şi precise de orientare 
in spaţiul de existenţă istorică 
românească. Dar peste întreaga 
sa contribuţie ştiinţifică, 
Traian Brâileanu, in istoria 
politică a României dintre 
cele două războaie, a adus 
ceva mai mult. A înţeles fr㬠
mântările tineretului; condi¬ 
ţiile vitrege dc existenţă ale 
acestui tineret. I-a înţeles 

preocupările şi idealurile, şi 
s’a apropiat dc el cu dragoste 
şi cu sfat de înţelept. 

Brâileanu a intuit liniile 
de desvoltarc ale “revoluţiei 
spirituale”, pe care o pro¬ 
mova tineretul român. S‘a apro¬ 
piat de această revoluţie, şi 
cu talentul lui scriitoricesc a 
cuprins in formule ştiinţifice 
termenii majori ai doctrinei 
revoluţionare, dându-le o în¬ 
chegare ideologică de sistem, 
bazat pc o autentică concep¬ 
ţie de metafizician. Brâileanu 
a iubit tineretul românesc, in 
ridicarea lui tumultoasă de a 


lor dac hc Nicoarâ) prin “Coloana Nesfriştiâ” şi ne arată dru¬ 
mul spre Dumnezeu prin “masa Tăcerii”. Nu ştiu politrucii co¬ 
munişti nimic din taina tăcerii , cc luminează din pietrele 
acelea dela lărgu Jiu. Pentrucă unde începe tăcerea încete¬ 
ază nebunia marxist-leninistă. La sfânta Masă a Tăcem nu 
poate plânge nici Ion Caraion, prostituatul cuvintelor şmech¬ 
ereşte bolmojite, care a fost ta Paris şi n’a auzit muzica tf- 
cutâ a eternei libertăţi şi n‘a mai putut gusta “dulcele dor al 
morţii” pisa întors ca să se preacurvcascâ cu borş ceauşesc, 
şi nu mai poate filosofa şi “yogi” nici idolul nostru prăbuşit’ 
şi “înşelat” (care se cam înşeală de când nu mai meditează 
şi nu mai ştie muri cum a ştiut marele nostru dascăl Nae 
Icnescu şi nu mai ştie de linia înaltă a generaţiei noastre 
scrisă cu sânge la Majadahonda) ,care ţine cu orice preţ să 
“feţe” cărţi şi drame, statuând enormităţi:” Ţi-se parc, doar, 
că înţelegi . . .-J-am invidiat pe poeţi şi pe muzicanţi pentrucă 
»n operele lor ei au la îndemnă un mijloc pe care noi sculptorii, 
arhitecţii, pictorii, nu-1 avem. Fi au la îndemână tăcerea 
Când vor să spună ceva care nu poate fi spus in cuvinte sau 
sunete, ei îl spun introducând intre cuvinte sau sunete Tăce¬ 
rea . Iată unde se arată procesul interior “arestat” 1 .oprit. A 
nu vedea contra-forma tăcerii in sculptură, pictură şi arhite¬ 
cta înseamnă intr'adcvâr uscâţire şi blestemată inoptare 
spirituală. Din acest glod ne putem inşcla mereu, cu toţi poli¬ 
trucii cu nume de Păun ori deCotruş, care vin dela Bucureşti 
ca să ne ducă coşciugele acasă (pentrucă suntem putrezi dc 
decenii, acum şi cadavrele ni-sc aud). Dc fapt “Coloana Nes- 
fârştiâ” tocmai aceastaexprimă în mod suprem: tăcerea. Acel 
ingredient al sfintei omenii ,p«* cart*, la un nuMjncnt ci»*. th-nţo»- 
l p •• ’• **«• “ ,,f P’M» **» »impla 1«r< uîr*- * unoi mi|{rciic. Mni()aUUl 

“metiei tăcem târea. Vindeca universul, restabilea ordinea 
divină. 

Este in Brâncuşi un mister a) tăcerii din care Dumnezeu a 
croit cele fapte zile. O scumpă lacrimă care învinge moartea. 
Dar pentru a gusta din ucgastâ anafură, e nevoie de alta preg㬠
tire interioară. “Înşelaţii” nu o mai pot ajunge, nici interpeta. 
Iar antonovicii nu fac decât s'o profaneze, s’o vândă la taraba 
lui Kramer, dând cu ciomagul obrăzniciei in sfiala de peste 
veac a neamului românesc. 

Punem num.ri o piatră de unghi protestatară, la templul 
tăcerii t are va trebui sâ-i fie ridicat lui Constantin Brâncuşi, 
Când urletele negustoreşti din târgul saltimbancilor vor înceta, 
va pomi consacrarea tăcerii prin care Isus a exprimat adevărul 
in faţa lui Pilat. Acum prea vorbesc pliaţii şi caiafele. Şi 
Brâncuşi, din leneţiana visului său neterminat, se uită lung 
şi mustrător la Nouă celor din exilul exilului ne va trece 
pe la fereastră, di scară, Pasărea Măiastră, ca să ne puie pe 
inimile înlăcrimate, irul ceresc al Tăcerii. 



FONDUL LUCIA A. POPOVICI 


In cadrul In lituţiei noas¬ 
tre s’a in fi ini t “FONDUL 
I.U1CA A. POP< U(T \ Acest 
fond este fonti i din bogata 


ce poate servi de exemplu, 
mai ales pentru cei pe care 
soarta i-a aruncat departe dc 


pentru «păr*,** drepturilor 

Neamului Românele dfo Tra 
După invazia p<>. 
mâniei decitre armatele 
en,or centrale tn pri Wtl j 

boi mondial, Aurel C, Popru 
viei, caşi alţi oameni politici 
V scriitori români, 
fugiat in Occident'. spre 
continua, pe plan „ten, 
acţiunea pentru întregirea naţ¬ 
ională. 

încă din fragedă copilărie, 
Lucta A. Popovici a respirat 
atmosfera de luptă naţionali 
desprinsă din acţiunile ilustru¬ 
lui său tată. pe toate planu¬ 
rile, politic şi cultural, cu 
biruinţele şi înfrângerile lor. 
Deacssa, dânsa a continuat 
lupta pe aceleaşi teme şi cu 
aceeaşi ardoare. Soarta a vrut 
să moară tot departe de Ţari, 
pe care a iubit-o atât de 
mult, şi să-şi găsească odi¬ 
hna de veci in acelaşi cimitir, 
dc la Geneva, unde răposează 
osemintele părintelui său. 
Identitatea de destin este im¬ 
presionantă' Lucia A. Popo¬ 
vici a moştenit dela tatăl său 
nu numai temperamentul com¬ 
bativ, dar şi toate idealurile, 
cc l-au animat. Insfuleţitâ de 
aceste idealuri, ea simţea o 
imperioasă datorie să le apere 
şi să le promoveze în toate 
‘împrejurările, oricât de nepri¬ 
elnice ar fi fost ele. Devenise 
o adevărată ambasadoare în 
apărarea intereselor naţionale 
permanente, pe toate planurile, 
Urmărea cu atenţie şi semnala 
tot ce se scria despre neamul 
românesc de pretutindeni. Pu¬ 
ne* U pimct -au «estzt m- 
Ut-ama p*- atţn mm competenţi 

in materie. sâlâmurească orice 

ncfldcv/imri, pe c«rr du+trutn î i 

neamului românesc Aicdvtou 
să Ic răspândească în lumea 
occidentală. Activitatea publi¬ 
cistică a Doamnei Lucia A. 
Popovici s'a îndreptat in multe 
direcţii. Pentru următoarele 
trei insă a arătat o predilecţie 
deosebită: 

/. -Ţăranul român. Pătrun¬ 
să adânc de curentul sămăn㬠
torist, la a cărui zămislire şi 
răspândire a contribuit şi ilus¬ 
trul său părinte, Doamna Lucia 
Popovici nutrea o dragoste 
neţărmurită pentru neamul ro¬ 
mân, pe care il preţuia. Vedea 
in ţăranul român adevăratul 
depozitar al geniului naţional 
şi mereu se străduia să sco¬ 
ată in evidenţă nobilele lui 
calităţi sufleteşti şi înţele¬ 
pciunea adâncă, cu care Pa 
înzestrat Dumnezeu. 

2. -Recuperarea valorilor 
româneyti. atribuite pe neJrept 
altor popoare, constituia o al¬ 
tă preocupare stăruitoare a 
Doamnei Lucia Popovici. Stu¬ 
dii asupra unor personalităţi 
marcante, ca a marelui cumpo- 
zitoi Franz Lisat, a scriito¬ 
arei Dora d Istria, a diploma¬ 


ritual 

a) generaţiei 

mele, 

crcia o Noua Românie. Şi, 

bibliotecă nitâ dc la 

Martie 1970, s a stins din viaţă 

tului Palcologuc, «-‘ic. sun: 

a st âz 

1, de calcuri m 

â simt 

tineretul roman I-a iubit pe 

mult regretata noastră cola¬ 

la Geneva, după o grea sufer¬ 

pilduitoare. In aceste st udo, 

plcşit 

dc dificultâţiU 

.* prob¬ 

Traian Brâileanu, pentru in- 

boratoare şi tli br.i activă. 

inţă, Doamna Lucia \. Popo¬ 

dintre care uncie s'aupulbicat 


»'â întorc ia râf 

ările 

ţeleciunea lui, pentru sfatu¬ 

Doamna Lwcia V Popovici, 

vici. membră activă a Insti¬ 

in Buletinul Bibliotecii noa¬ 




rile lui şi pentru curajul, dc a 

fiica marelui ar şi naţ¬ 

tutului Român de Cercetări 

stre , sc poate v edea meticulo¬ 


rrc deplina, r 

aspun- 

fi aruncat puntea de înţele¬ 

ionalist român. A '»el ( . Popo¬ 

din Erei burg, precum şi asi¬ 

zitatea pentru uceiccUrc pa 


i iuţi îi ca şi dr 

ac >stc 

gere iulie generaţii. A lotvt o 

vici. Pe lâltRăb•nnumar apie- 

dua colaboratoare la publica- 

ti'uniat oare şi tcminicâ, ptc- 


tului 


mmu- luminata, o mimă în¬ 
cărcată de dragoste creştină, 
un filosof profund şi un Marc* 
Învăţate», «.are cinxlcşte pe 
urii;ne s a oglindit vreodată 
in apele limpezi ale cugetării, 
caut and Adevărul, Dreptatea 


dul 


unei existenţe 
tisul lui Hrâilc- 
lasiciea lui coa- 
m morile bucurii 
generaţiei rude. 


ciabil de cfrpl»• • c ar¬ 
acter etnografic istoric şi in 
mod iL'osfhit '»U. loric, se 
gâaeov- preţioaâ aiiu.serise, 
picturi şi opef* < *u'.» român- 
easea populara» tut de rare in 
ţările occide® 1, . In amin¬ 
tirea biiicfâ<S'*>'ei Instilu- 
■j noastre, (rcd|m mai ,us ca- 
date in lăf *' i».j >u neo¬ 
fita ei aclivk pc tărâmul 
iia/i» rouignet activitate 




ţii Ic noastre. Fiică a marelui 
luptător şi educator naţional 
\urcl C. Popovici. Doamna 
Lucia Popovici s'a născut m 
Lugoj \ Banat ), la 2S August 
1891, unde a urmat cursurile 
şcolii primare. A continuat 
cursurile secundare Ia Şcoala 
Centrală din Bucureşti, unde 
se refugiase talal său, spre a 
»e sustrage urmăririi poliţiei 
maghiare şi a con'ioua lupta 


cum şi bucuria, cc o încearcă, 
atunci cănd, după înlăturarea 
..guri», creată d»n suprapune¬ 
rea atâtor prejudecăţi Ş» fol - 
sificâri istorice, reuşeşte sa 
scoată la iveala adevărul str㬠
lucitor al origine» romaneşti. 

,J. -(.âu iurta dc noi + 
pentru .s torta Românilor, Lu¬ 
cia Popovici a manifestat P» c 
di ie etic PCJUIU «crier dc câli- 
(( ont. Pagina 4) 










Page 4 


FARUL DE LUMINA 


(Cont. din 

împărătească a neamului şi 
îndrăzni* sâ-i termine desti¬ 
nul in înviere. Pentru el, 
sociologia era drumul de mân¬ 
tuire al societăţii, iar etica 
devenia morala interioară a 
omului nou român. Dincolo de 
aceste realităţi indestructi¬ 
bile, poli ura însemna arta 
guvemâriiprin elita naţională, 
lată dece acest om nu putea 
decât să termine in marele 
si voi al generaţiei noastre, 
clădind un turn în deşerturi 
şi aprinzând un far. Sfinţindu- 
şi in cele din urmă toate spu¬ 
sele şi mărturiile cu propria 
jertfă, la Aiud. lată cum poate 
deveni cineva şef de gener¬ 
aţie şi dascăl naţional, lard 
a se inşela. Calea, adevărul 
şi viaţa lui Traian Brâileanu 
rămân rug aprins pentru noi 
şi in noi. 

De câte ori ne muşcă duş¬ 
manii şi ne cer legăminte 
ruşinoase, cedări şi lepădări 
(ca să devenim buni demo¬ 
craţi, vorba vine!) noi ne 
scoborîm pe ţurloiul inimii 
spre acel altar de splendidă 
învăţătură dela Cernăuţi. 
Venia acel uriaş Brăileanu 
din febra Congresului dela 
Putna, al lui Fminescu şi al 
lui Cipriân Porumbcscu, din 
Procesul Detrunchiaţilor (dela 
1875) şi din mistica lumină a 
Vocvodului Ştefan cel Mare, 
dintr’o dimensiune de eterni¬ 
tate a neamului românesc, 
care poale consfinţi orice dis¬ 
ciplină academica,orice ştiin¬ 
ţă, terminând mereu in omenie 
şi divinitate. Cum ar putea 
uita cineva o clasă in care, 
dascălul concludea că “pri¬ 
vită prin prisma neamului, 
sociologia devine religie, iar 
religia trebuie să se scobo- 
are in arena sociologiei şi a 
politicei, pentru a le ridica la 
înălţimile chemării şi divini¬ 
tăţii umane”? Dumnezeu a 
vrut să creştem acolo la Cer- 
bâjjţi, din seva fagi lot secu¬ 
lari, din" smerenia şi tăcerea 
mănăstirilor, şi din inimile 
câtorva dascăli luminaţi şi 
găsiţi interior, printre care 
Brâileanu s’a ridicat Munte. 

Ni4 enorm de greu să 
luăm distanţa obiectivităţi i 
şi a faptului de istoric, pen- 
trucâ numele acestui om ne 
îmbie şi acum nafura drago¬ 
stei şi a înţelepciunii, a 
scumpei ospeţn in casa lui 
bucov me şte-pr im i toare. La 

el acasă, an ctitorit Iconar¬ 
ul, cu Mircea Streinul. Cu el 
Qc-am sfătuit oridecâtcari am 
foat la cruce dc drum şi im¬ 
pas. Din omenia şi inima lui 
am crescut. Cu el ne-am dus 
spre ACELA CARELE. Omul 


Pagina 1) 

in caro filosofi a a devenit 
lege dc căpătâi. In inima 
căruia, catedra a devenit al¬ 
tar de rugă şi iniţiere. 

După cedarea Bucovinei 
către Ruşi, refugiat la Buc¬ 
ureşti, el ar fi putut să se 
alăture lui Ion Antoncscu. Dar 
a preferat să fie kantinian şi 
să tacă. Să-şi termine viaţa 
la Aiud. Martiric. Pcntrucâ 
biruinţele durabile sunt nu¬ 
mai biruinţele prin martiriu. 
Dece ne lăsăm ispitiţi cu a- 
ccst elogiu faţa dc marele 
dascăl naţional Traian 
Brâileanu ? Pcntrucâ c vie in 
noi foamea dc a termina ca 
oameni, dc a muri crezând, 
fără a ne lepăda. De a fi das¬ 
căli generaţiilor româneşti ce 
vin. Prin el. prin jertfa lui, 
Bucovina s’a împlinit. Şi in¬ 
telectualitatea neamului ro¬ 
mânesc s’a mântuit, s’a vali¬ 
dat. 

Mulţi din generaţia noas¬ 
tră nu s’au putut râfui cu 
moartea. Traian Brâileanu a 
primit-o ca pe ceva esenţial 
şi primar. Moartea, pentru a 
coace omenia şi a consfinţi 
adevărul care ne face liberi. 

Ni-se va pune întrebarea: 
a predicat şi practicat Traian 
Brâileanu, democraţie ? Vom 
spune că da. Şi incă una 
ideală şi idealistă, socratică! 

0 democraţie bazată pe omul 
găsit şi liberat interior, capa¬ 
bil dc eroism social şi poli¬ 
tic, in stare să aplice splen¬ 
dida viziune a ecumeniciţâţii 
naţ tonale, o formă democra¬ 
tică in care arta politică de¬ 
vine privilegiul şi răspunderea 
elitei naţionale. Dată pe mâna 
maselor nepregătite, uşor de 
intimidat şi de corupt, şi as- 
vârlită in ghiarelc mafiilor şi 
caracatiţelor secrete, năimită 
drept cenuşăreasă la porţile 
aurite ale rechinilor banului, 
democraţia decade repede şi 
dev'nc democralurd . 

Traian Brâileanu e un far 
prin lumina căruia se va sal¬ 
va, din furtunile şi noaptea 
rătăcirilor, omenirea de mâne. 

Se vorbeşte tot mai insistent 
dc un triunghi mistic Praga- 
Vicna-Bucurcşt i, din care vor 
isvori soluţiile mântuirii dc 
mâne. In acest spaţiu al naş¬ 
terii din nou, Cemâuţul va 
deveni altar. $i numele Iu* 
Traian Brâileanu va fi, pe 
acest altar, potirul sfintelor 
taine. 

Fie ca lecţia jertfei lui 
intelectuale, cumsecâdonia j 
şi martiriul lui, să nc lumi¬ 
neze meridianele, prea vaste 
şi prea străine, ale exilului. 

Yasilc Posteuca 


LITORAL 

Verde măsliniu, 
iu) cjgamixa*. 

Arid. 

C orturi, corturi. 

( i|^ 1 ^-* Im Raiazid . . 

Pc cer, 

Pc udăm a , 

Pc<cU« Ulciu 
ir vraOt mi .... 



CLIPA 

dc Dorina lene iu 
Cu coaiele pi masa. Lisat 
Obrajii in cuib de palme, moi 
hui sprijinii capul incarcat 
Dc gâmiur i, greoi . . . 

Se făcu căldură ia casă. 

Cu la*brice lumini 
Par'câ trecuţi TU, 

Lua âăac, pc lângă aiac 


Poeme din tara 

DOAMNE! 

Podonhcle ce ruginesc 
In miez dc toamne, 

Mă luminează, Doamne. 

Te trăsese. 

In fiecare frunză care moare, 

1* l«*gca ta dc peste omenesc. 

I* l< gea Ta etem nepieritoare, 

Ce stăruie in moarte şi în viaţi, 

( um stâruie’n amurg şi’n dimineaţă . . . 

( andva, de pe această creangă a vieţii. 

Voi desfrunzi, 

Vor li poate in zorii dimineţii, 

Când voi porni, 

încet, cu frunza spre pământ. 

Atunci voi înţelege mai deplin, 

Că dmcolo dc chinul meu de pelerin. 

In legile eterne, totuşi, sunt. 


ÎNGRIJORARE 

Adeseori, când stau singur, tresar. 

Moartca-i cu mine aicea, aproape. 

Privirile ei, când ghiaţă, când jar, 
îmi năvălesc sălbatec sub pleoape. 

Alteori., imi pare departe, departe, 

Dc par’câ n’ar fi. 

Şi-atunci mă prind in mâni, ca pc-o carte, 

Şi lacom, in mine, pornesc a ceti. 

Sunt natura năpădită de toamnă. 

Gândurile, copac* desfrunziţi şi-atâta de goi. 
Şi fiecare creangă oloagă mâ’ndeamnă 
Să stau de vorbă cu mine: strigoi . . . 


Şi-mi zic: totuşi, cu toată dârzenia mea, 

Ca un fruct, din creanga uscată, 
lntr’o zi voi cădea. 

Şi e ziua aceea apropiată, 
l)e pir’că ating cu gândul de ea. 

Voi rămâne, la masa de scris, liniştit, 

Şi voi vedea, ca niciodată, cum clipele trec. 
Şi cum roate, cu un dulce şoptit. 

Mu vor hemâ cu ele si plec. . . . 

Amintii At ac vor deşira toate ia fum. 

Şi va fi o stare, 

Ca in pragul plecării lad>um. 

La drumul cel din urmă şi mare. 

Cum n'am mai pbcat niciodată. 

Pe masă vor visa versuri neterminate. 

Numai clc m’or ştie şi m or plânge. 
Şi-alăturea un ceasornic, care va bate. 
Picurând dintr’o rană stropii de sânge. 

Ultima clipa imi va fi mai aproape, 

S’o prind cu ultima, flămândă, putere, in mani 
lnturr recul mi-se va lăsa pe pleoape 
Şi nefiinţa mă va bea din plaiuri şi stani. 
Dintre degetele încleştate 
V a sbufâ cl ipa, 

Viaţa cu mâni tremurate 

Imi va săpa o groapa n pământ 

Şi uitarea mă va acoperi cu aripa, 

Iar rcpiosul etern mă va legata 
Grav, lin adânc de cuvânt . . . 

IV „r-«..-vremea va mai sbura. 

Şi-o r ini dulce şi parfumată 
\ a s. latedin rafturi o carte. 

< a ui farmec, in mina de fată. 

Mă v,,i ridica de-odata din moarte. 


, reu c gândul amarnic, din tine, 

(â ,-Y ridici să-ţi punâ’ntrcbare* 

, ji-vei oare in lumea ce vine 

Je urmi. ţi-se va pierde cararca 



i imuna, de două milenii. 

IC in . di inima şi câmpiile! . 

Du, .„cui lui ne predică căpetenii >■ genii. 
Şi ju, t .| ricoreac veşniciile . . . 

1, (1 iu cu unde cărunte. _ 

Şl n -v nodalul ac piaptan i luna 

tcMuv , u cu cetiţi argintii. 

Cu. ,bii ieşite in lai g. 

Sc a.a.ici morţi. » dc-apururea vi,. 
l),„ i . «suri ce creac şi ac aparg . . . 

■ i.t a cum. •» diagt»*» 

i .e laceom. cu voinţa», cea de metal. 


1«v| 

» evla 


tuoiii** » ~ ~ 

l} aiâ uigânJ Ueccbal 


_DRUM 

FDNnn. |J CfA 
A. POPOVICI 

(Cont. din Pagini }) 

torilr* accidentali prin ţiim. 
turile locuite de Români, p? 
întreaga arie a sud-eatub»» 
european. Aruncată de deat.n 
intr*o ţară din apus, F.leviţi* 
unde şi-a petrecut mare parte 
din viaţa ei. Doamna Lucia 


Popovici a frecventat cu asi¬ 
duitate multe biblioteci.strân¬ 
gând un preţios material doc¬ 
umentar. Năprasnica moarte 
însă. a mpiedicat-oaâvalori¬ 
fice in noi studii acest ma¬ 
terial. 

Cunoaşterea profundă a 
sufletului ţi tradiţiilor popo- \ 
rului nostru, pe care le trăi* 
cutremurător de unic, energia 
năvalnic d, de torent carpatin, 
cu care participa totdeauna la 
orice acţiune de afirmare ro» 
mănoasei, iubirea Idri de 
margini de Neam, care vibra 
in toate manifestările ei - in 
vorbă, in gesturi, in iaptele 
şi scrierile, care-i cinstesc 
numele, omenia românească , 
dusa până la jertfa de sine, 
care-i priraedjuia chiar preca¬ 
ra-! existenţă, înfiripata in 
exil, şi adânca credinţi m 
Dumnezeu fi viitorul neamului 
nostru, au caracterizat pe ma¬ 
rea Românei care a fast Lu¬ 
cia A. POPOVICI. In lumina 
activităţii sale naţionale şi 
ştiinţifice, desfăşurată in a- 
rcul unei jumătăţi de veac. 
Doamna Lucia Popovici se va 
proccta ca un model al femeii 
române şi va îmbogăţi palma¬ 
resul marilor Doamne şi Dom- 


u/fc», tim / urtjfM 0$ *buc tumjt tu 

noastră istorie. iUcag uUa/ii 
dc ce\ mai vn*W pau »uvţaro ţţ 

demnitate naţionali, ş» Usii- 
on puternic de apărare al in¬ 
tereselor supreme româneşti, 
cavarimânc focul veşnic xnu, 
pilduitor pentru noile generaţii, 
mai ales în aceşti am grei 
pentru Neamul Românesc. In¬ 
stituţia noastră, care a avut 
in Doamna Lucia Popovici o 
sustinatoce tenace şi o cola¬ 
boratoare activă ş* distinsă, 


mţi adânc golul lisat prin 
iriţia sa. Resemnaţi m 
hotirârei divine. îi *°® 
ra cea mai vie amintire, 
polemicul sâ-i hărăzească 
te deplină in imparâţ»a Sa. 


din Freiburg (Germania) 



TALAZURI 

Talazuri . . Talazuri . • • 

Pc coAAih* alunecam vi alga 
\ cn m dc niciunde 
Plutim >pr niciunde 
Şi suutcm uiiundc 

In rai dc azur. 

lom Cicalâ 













DRUM 




POLITICA. (™,âuţi Tip. “Mitropolitul Silvestr 
336 p. 


1928.-XV 


BIBLIOGRAFIA LUI TRAIAN BRALEANU 

de V. BENDESCU 

NOTA INTRODUCTIVĂ. 

Repertoriul bibliografic de faţă e o completare a eseului meu 
bio-doctrinografic “TRAIAN BRĂILEANU, UN MARE SOCIO¬ 
LOG ŞI FILOSOF BUCOVINEAN' apărut acum opt ani in re- 
vista “DRUM”. 

Marele cărturar a murit la 10 Iulie, 1947 ca deţinut politic 
in lagărul Ajud, în urma unei grele maladii de stomac, cauzată 
de tratamentul de exterminare al conducerii închisorii, poruncit 
de Moscova. Momentul ne readuce in memorie una din perioaiele 
cele mai întunecate din istoria poporului nostru, perioada in¬ 
stalării dictaturii sovietice în Centrul Europei. 

A fost condamnat nimicirii biologice fiindcă a fost teoretici- 

■“f* . • in «oeVofu^'e, . -» am pnlîtic, «tâl in 

Z»ţ»c cât Şl ca ministru al Educaţiei naţionale (l<MO\ o forţă 
morâl ii proeminentă in lupta neamului pentru* apărarea etnicităţii, 
independenţei şî suveranităţii naţiona’e şi o mai bună rănduialâ 
a tuturor instituţiilor statului. 

Născut la 14 Sept., 1882 în Bilca din apropierea oraşului 
Rădăuţi, cu studii superioare ia universităţile din Viena şi Cer¬ 
năuţi unde şi-a trecut doctoratul in 1908, fostul profesor de soc¬ 
iologe, etică şi politică (1920-40) şi temporar şi de istoria filo¬ 
sofici dela universitatea din Cernăuţi, ar fi putut să trăiască 
cel puţin douăzeci de ani incâ, dând in continuare opere care să 
ridice filosofia românească la înălţimi nebânuite şi la care după 
dispariţia lui, numai munca de multe generaţii va putea-o ridica. 

Mai ales sociologia românească trebue să condamne această 
hypermiseleascâ şi infamă crimă de stat. El şi numai el, ar fi 
fost in stare să pună temelii solide pentru o sociologie român¬ 
ească, pentru o şcoală sociologică românească. 

De câte ori ne întâlnim sau ne scriem, cei cari am fost în¬ 
drumaţi ca studenţi la facultateade filosofic din Cernăuţi de de¬ 
getul lui de lumină, noi oameni bătuţi de brumă ca şi el altădată, 
îl evocăm cu pietate, pentru că ne-a învăţat să iubim valorile 
superioare ale vieţii, să credem in neam şi să ne prindem viaţa 
de un ideal, aşa cum in primul rând în nod exemplar a fâcut-o el. 

Când România va fi iară liberă, când condiţiuni prielnice de 
muncă ştiinţifică liniştită şi liberă vor fi creiate universităţilor 
din cuprinsul ţării noastre, fără îndoiala că şi in domeniul soc¬ 
iologiei, al ştiinţelor sociale ca şi in filosofia pură, gândirea 
lui Traian Brăileanu va călăuzi paşii celor ce vor pomi in cău¬ 
tarea adevărului. 

închin prezenta culegere bibliografică lui VASILE POެ 
TEI CÂ, dârz şi merituos apărător al unităţii naţionale şi a 
statului românesc in hotarele dela 1918 înainte ,rapsod al p㬠
mântului bucovinean al cărui a^tiviutc^jjoctica marchează o 
noua etapă in dezvoltarea literaturii româneşti şî* a cărui "cuge¬ 
tare politici a pornit dela bazele sociologice şi ideologice ale 
acestui mare doctrinar şi Socrate al naţionalismului, carcprin 
scrierile sale a fixat coordonatele de desfăşurare ale istorici 
şi cu 1 tur ei româneşti. 

I. SCRIERILE LUI TRAIAN BRĂILEANU 
1 LUCRĂRI DE SOCIOLOGIE ŞTIINŢIFICĂ, 
a) Cărţi 

lVIKUDUKiLE LN SOCIOLOGIE. Cernăuţi: Elitura librăriei 
"Ostaşul R-rwÂn' . ‘Anton Roşea). Tip.: R. FckhardtfF. 


ISTORIA TEORIILOR SOCIOLOGICE. (uLveraife. “R^u 
Carol H- Cernăuţi. Facultatea de filcofie ,i litere £ l 
editat de lo*if \. Antohi, stud. an FV fii > r 
Multiplica,. I9J7.-623 p. ’ Cernău l l: 

* 

STATUL Şl COMUNITATEA MORALĂ. (Editura 'W™- • 
WIO Ke-1 Cen,,,,i R Tip. “ Mi tro pol du Si IveT^u” 
1937.-68 r . (Ediţia w-a: Bucureşti: Tip. “Universul”) 

Teoria comunităţii omeneşti. Bucureşti: Inst. de arte erafice 
Cugetarea , P.C. Gcorgescu-Delafras. 1941 -639 o 
* # • . 

b) Studii şi articole în periodice, 
rn, *■»■*, tn . „ cu excc Pl ia revistei “însemnări Sociologice” 

»î«si s »' 

SMroLOd UND RourriK i. -Jrii, h , 

rmlosoph.e und Soziologie”, Berltn, XXI (1928), p. 117- 

* * • • 

SOZIOLOGIE ÎN RUMĂNIEN. I„: “Kolner Vierteljahresbefte 
fur Soziologie”, V(192S/26) ,Heft4, p. 491-495. (Verlag von 
Duncker & Humblot: Munchen u. Leipzig). 

L'ETATET LA COMMUNITE MORALE. Essai philosop’hique. 

»n: Revue Internatio iale de Sociologie” Paris 39 flOţn 
nr. VII.VT1I (juillet-Aout): p. 341-373 ’ 

• • • 

FILOSOFIA SOCIALĂ A LUI VAS»LE CONTA. In: “Revista de 
Pedagogie”, Cernăuţi,II (1932). 

ORIGINELF. METAFIZICEI. ÎNCERCARE ASUPRA TEMEIURI¬ 
LOR METAFIZICE ALE SOCIOLOGIEI. In “Revista de 
Pedagogie”, Cernăuţi, II (1932). 

* • • « 
SOCIOLOGIA LUI T. G. MASARYK. In: “Revista de Pedago¬ 
gie’ .Cernăuţi, III (1933). Reprodus in “Istoria teoriilor soc¬ 
iologice de Traian Braileanu, curs editat de Iosif V. Antohi, 
Cernăuţi 1937, p. 51S-550). 

• • _• • 

FUNDAMENTAREA BIOLOGICA A SOCIOLOGIEI Şl IMPOR¬ 
TANŢA FJPENTRU TEORIA ŞI PRACTICA PEDAGOGICA. 
Ir»: ;.e« dc Pedagogic *. Cernăuţi, IV (1934). Reprodus 

in “S«x *, ologi a şi arta guvernării”. Cernăuţi. 1917). 

• • • 

sociologia în Învăţământul superior >i secundar. 

In: “Revista de Pedagogie”, Cernăuţi, IV (1934). 

• • • • 

N0U1 TEORII POLITICE. In: “Revista de Pedagogic”. Cer¬ 
năuţi, V (1935). Reprodus in “Sociologia şi arta guvernării”, 
Cernăuţi 1936, p. 215-229. 




M'K 


>, 192L-80 p. / 1-1» (bibliografie). 

-UCIK CEJs-RALâ. Cernăuţi. Tip. “Mitropulitul 

V . 2926.-246 p. 


Sil- 


SD SOZ1OL0GK*. F.IN HEITRAG ZUR LOSUNG DES 
Bl "IND’VULH'l'M UND GfcSELLSCHAFT”. Cer- 
V* ag wU.-f Bwihhamiiuug Komuald ScbsUyÂ* Nacbf. 
-Tip. "Mitropolitul Siiveaţru”, 1926.-31 p. 


ESSAI S0C10L0GIQUE SUR LA LIBERTE HUMA INE. In: “Re- 
vue Internationale de sociologie”, Paris, Janvier-Fevr. 
1937. 

• • • • 

c. "InsemnăriSociologicp”. 

ÎNSEMNĂRI SOCIOLOGICE / 1935-1940/ 

Cernăuţi 1935-39 
Bucureşti: 1940. 

Director Prof. univ. Dr. Traian Brăileanu. 

Lunar. 

Nr. prţni 5 Aprilie 1935, An. I. 

Nr. ultim: 5 Noembrie 1940, An. V. 

Tipografii Suceava, tip. Orendovici; Cernăuţi: Tip. Mitr. 
Silvestru, 

Bucureşti: “Imprimeria”; “Universul”. 

2. SCRIFRI FILOSOFICE 

DESPRE CONDfŢTUNILE CONŞTIINŢEI $1 CUNOŞTINŢEI. 
Cernăuţi Tip. J. Balan & M. Wiegler.-Librâria/Editoare/H. 
Pardini. \>\ 2 .-\\ v 148 p. 

• • • » 

diegruhdlfgunczueiner WISSENSCHAFT der ethik. 

Wfien.un»! Leipzig Wilhelm Braumullcr, UniverşitaU-Ver- 
lagsbuc l<handlung.-Druck von Friedrich Jaspcr in Wien, 
Î9|9.-V»r V 290 p. 

• • • • 

VASILE CIII RASIM (1892-1933). In: “Codrul Cosminului”, 
Cernăuţi VIII (1933-34). p. 553-561. 

• • • • 

GASTON B VCIIELARD: LA DIALECTIQUE DE LA DUREE. 
In: “Rev .iade Pedagogie”, Cernăuţi, VII (1937). 

• • • • 

0 CARTE NOUA DESPRE SCHOPENI1AUER. In: “Revista dc 
Pedagog»' ", Cernăuţi, VIU (1938). 

an? • • • 

I R ADUCERI DIN I MM AN UE L KANT 
I MM AN UE L KANT. ÎNTEMEIEREA METAFIZICEI MORAVURI¬ 
LOR. Inducere însoţită dc o sebilă biografică şi o intro¬ 
ducere ir* fi loaofia morală de Tiaian Brăileanu profesor la 
universitatea din Cernăuţi. (Publicaţiunile Institutului Pcd- 
agogiv - Cernăuţi). Bucureşti Editura Casei Şcoalclor, 

- «»<, | -167) p. # # 

I Continuare in Pagina 6) 



bucovina plânge 

Oc Ceorge Voevidca 
Bucovina plânge . 

/unghiul arde viu m rând. 

Plânge cea fdr r de prihană. 
Pironi ld, irupu-şi frânge. 

Prutu 'n vaier blâstâm strânge. 
Bucovina plânge .... 

Plânge Bucovina . 

Bat copitele nătânge: 

Pustiită i-e grădina. 

Plaiul Mior iţii plânge .... 
Bucovina - blânda - lina - 
plânge Bucovina .... 

Mănăstiri ce luminată 
I n amurg ingenunchiarâ. 

Plâng bătrânele pisanii 
ce întorc cu veacuri anii .... 
Plânge Crist, din rană, sânge 
Bucovina plânge .... 

Ţarâ-a Doinei, ţară-a Crucii!. 
Calcă răii ca butucii .... 
Neguri cad sâ-i soarbă slava. 

Pângâreţle-azururi tina. 

Se cutremură Suceava . . .. . 
Plânge Bucovina . „ . ' 


Sfântul dela Putna geme. 
(Umbra Lui o lume-o teme). 
Sclipetâ sclipiri de spadă: 
Stau ca fulgere sâ < :adâ . . . 

- Bit copitele nătânge . . . . 

- fîucot-ma plânge .... 
Mâine , lorii ce lo» drepte 

dreptele-o să le Je/tepte. 

jJ sece - ca mepJtwaa 
mâine, mâinile palane - 
Până mâne - până mâne 
plânge Bucovina .... 

3 Iulie 1940 



VAOJţJfV 


VARĂ. 

de Vasilc Posteuca 

Bute vântul florile 
Leagănă splendorile; 

Adie şi-mi spune mic 
Veşti Jin ţărm de veşnicie. 
Că holda din cer e coaptă 
Şi inâ cheamă şi in’aşieaptâ 

Bale vântul, dorul bate. 
Linişti şi singurătate; 
Desfiră firul din fus. 

Ca să ştiu că suni ş» «u-s. 
Să mă’ntorc din vis uituc. 
Bate văntul sâ mă duc .... 

Tace văntul. gândul bale 
Par’că-s dor in toţi şi toate 
Şi sfioasă licărire 
Iii părelnicii de fire; 

Plâng cu vântul şi m ăscuit 
Dinir'o vară dc demult . . 









mm mcit\n u 11 i u man mtvii i anii 

(1 'itnurr «Im l*Agina 5) 

IMMANI«I I K AN I C RITM \ K \ | II Nil |M Rl . Tmdu.ei. ,n 

Miţiit» «|« n Iuţ i hingrafit , t şi o ţm l.tpi Jc IVuian Biailromi 
Im« if« ,iii | n IInivrr*it«trrt din (’cinAuţi. Hm uremii Kditura 
( «sei $« «wilrlor liţ» "Bînminn , | | Inrniiţiii, |9|() \A 
r f»/*4 p. 


IMMANUFI KANT (‘RITK A PUTERII Dl* JI I>1 ( Al V. Tm 
«lucru muţii.« 1 1« • o mtioilinvH .It* Ti.iinn Mi .11 Irnuu . (F«li 
imn A« mi etnici Române). Bucuroşii Tip. Mnn. Ofi< ial, 
I«MO I7K p. 


IMMANI I I KANT IDÎ I \ CM I ISTORII UNIX I RSAl I <T 
I ŞTI "FUM1NARF.A”? • ÎNC FPUTUI. ISTORTI 0M1 NI 
Kll. SPRhTACKA ITFRNA. Ti adm ori cu un studiu intm- 
«ln« ii\ «!«• Trai an Hrailcanu. Bucureşti ’Fdil, ’Uu-.a ^« oal«- 
l«'t, l'M 3, I 74 p. 


3. SC R1FRI POI.ÎTKT 

ROMÂNIA Şl CRIZA I HROI’I \Y\. In: "Junimea literara”, 

( einttuţi, \ (1913), m. IO (lan. l aur), p. 1700. 

• • • • 

Al KM UNCII 1 1. Şl im IA DI MOCRATII-I. în: "Şcoala”, Cer¬ 
năuţi, V’l (1921), nr.15 (I Noemb). 

• • • • 

STRUCTURA SOiTFTATU BU (OVINI- NT INAINTF Şl DUPĂ 
UNIRI’ . In ".Societatea de miine”, Cluj, I (1924), nr. 21 
(Sept Rcpiodu* in "Sociologia $i arta guvernării ”, ( cmâuţi 
PM7, p. 189-204. 

• * • « 

PROBLFMA CAPITALUL In "Convorbiri Litciaie”, Rucurcş- 
ti, LVI (1924), Oct. p. 780-792. 

• • • • 

SOITOI.OC.IAŞI ARTAGUA I RNARII. (ARTICOLF POLITICF.). 
(I'ditura "Inaemnăii Sociologice’*). Cernăuţi: Tip. Mitr. Sil¬ 
vestru, 1937.-259 p. 

tulit, II -a. Bucureşti: l'.dit. Cartea Românească, 1940. 

• • • • 

IMH IRINA LEGIONARA Şl ŞTIINŢA S()( l\l.\. In "Almana¬ 
hul mărului Cuvântul", Bucureşti l‘*4l, p. 95-97. 

• • « • 

IMMANI l l KANT Şl NOUA ORDINI* FUROPLANA. In: Im- 
rnaiuiT Kant ideca unei istorii universale .... etc. Bu¬ 
cureşti 1943, p. 9 i»0. 

4. St Kll*K! ITDAGOGIl F. 

UNf\ FRSITATI* A Ţ\R ĂNF AS(\\. In "Resisia de Pedagogic”, 
Cernăuţi, IM (19F3), caetul Ml, p. 145-159. 

• • • * 

ROLUL S0C1A1 AI ÎNVĂŢĂTOR II OR. Iu "Revista de Ped- 
iigogtc". Cernăuţi, VI (1936), caetul 11. 

5. SCR1FRI L1TFRARF. 

IRINA, (NUVFI.Ă). C ernăuţi: Societatea tipografică bucovin¬ 
eană, 1908.-58 p. 

• • • • 

MOVRTF A II* Pil. (Schiţă umoristică). In: "Junimea Literară”, 

I <|904)w. 2. p. 24-2*. 

(«R INDICA. (Schiţă). In: "Junimea Literară ”, Cernăuţi, I 
(1904), nr. K, p. 10-135. 

• * • • 

UN I I Al \U TOMNATFC. (Schiţă). In: "Junimea Literară”, 

C ernăuţi, II (I90S, p. *M |,) 

• • • • 

DIHANLV (Schiţă). In “Junimea Literara ”, Cernăuţi, II (l'tOS), 
t>. <* y ”l) 

• • • • 

NUNTĂ M l ( MIRII Ă. (Schiţă). In: Junimea Litetara”, Cer¬ 
năuţi. \ (I9CW). 

• • # • 


^MISIRII BA I AU A SONI T Poc/ii .In. "Junimea l iterară”, 
t ornau ţi, I 11904 .) p. It>5 şi 204. \ II 11910), p. 50. 
o. Sl Kll IU DIDACTICI*. 

I TU A PI NTRI ll \SA VM1 A M (UNDARĂ. Fdiţia l-a. Bu- 
vuieşt 1 I dit. "Naţionala . Ciornei S.A. 193*.-|97 p. 

• • • • 

I FI VI N I I Dl’ StK 101 tH .11 PFMRi CI. - \ SI CUND AR A. 
Bmutcşti I dit. “Naţional* . Ciornei S.A., 1935.-192 p. 

T. MĂNUŞI R1SF. 

•ş u>K IA UOl TKINI l OK I I U I . C ui s univcrsilai 1937; ÎS 
ItlKIV IKK l KIN I l OR IN)I ITH . C ui- uimoisitai IMM.AN- 
\MM KAM l>» ' PRM Dl c MII (195<): ISTORIA FU.O/0- 
I ]|i \Sil( F, ĂUUIFA Ăl I MOD! KM* ISTFTICAGFV 
I KU \ I\I\1W l IT KANT. \ IA Ţ\ Şl DOCTRINĂ (cumuri), 
î\l KAM* CRITIC V RăŢHNU PRACTICF (1932). traducere. 

P st Kll Kl 1*1 >PKl FRăIAN BRAll I ANI 
* , st>! \ IKAIĂN BKĂIU AM C \ MXRF SOCIOLOG 
sl \ <1 i*vOl IU CtlAIN) AN In Diurn ‘ ţALaico), I il9r.II. 

MĂ I K A^AN ^BRĂU î ANI SortoLv unvk* Li triat. In Det 

> AIuikF»*v. MĂ .l%C). *¥. 21 (Nva ), p. v 

# • . • 
v in &- as Iia am Ia humtlNAlff^îNiiialiigt'A Lriton' « 

* avH U UdinUt. fcUnnufaif stutircan 19*9 
«7 1 * , nuc KIICKIA CTMRALA Ra^rt In "Aii- 
* KitiLftm' IA* *t>Aci 1 ji Şti VI.A1 


t.YR. Radu C I KC um I Şl FLORI* TF. In "Convorbiri l.itrr- 
IM' U'..m« « 1 , I MV 0936), nr. I ţ (lan.-Mnr j p |j> 

ML 


4^/ PRIMIT 


IS ac , Dum.hmi K \N I iN TRADUCFRKA FUI TRAIAN BR\|| 

I V NI In Rt-vfnta Bucovinei", Cernăuţi, I1(|943) p 4^/ 

• • • ' • 

III KM* M . I n.it. n: TR AIAN BRĂIFI* ANU.In Tr. Ih r.cni, 

• • • I• «ei 1 R<»m.ui'a«că. Bucureşti lipar.il Universitar toi/i 
126 IU». 

• * • • 

M W. Ah xantl'u. DFSPRI (ONDrriUNII.I* CONSTKNTK! 
Şl ( UNOŞTIvrtl. TRAŢAT de filosofic dr Dr.Traian 
Br.iil- .um. In "Junimea Literară”, Cernăuţi X Ounj „ r 
h Mim.», p. •><» '!. '* ' h W ' 

• * • 

I .< KîlllN, (‘«.usiantin; TRAIAN BRĂIFI ANU. în C . L«» u hin, 

I nit ari n Iii. r atm ii r«>mntu* din Bucovina (1775-1918). Cernăuţi 
1926, p. '51 2^5. 

• • • • 

MAKMI I 11 ( , Di mi trie A'FA TA POLITICĂ Şl PRI-SA ROMANI 
LOR BUCOVINENI DUPĂ UNIRI*. în "Zece ani 
(|9|8-|928). Cernăuţi U)28, p. 245-262. 

• • « » 

PI TRFSCU, Nicnlau»: I RAIAN BRĂILFANIJ, PROFFSSOR AN 
Dl*R UN»VFRSITAT (VI NOWITZ, SOCIOLOGIA GFNFR- 
AFĂ. I /emowity Tip. Mitr, Silvcatni.-246 p. in "Kolner 
A icrtel jahr. shcftc fur Soziologic”, Koln, V (1926). p. 458. 

• • • • 

POSTI-Ut A. \ avilr TRAIAN BRĂILFANIJ. /Note in scria 
"liniat" Iii “Drum", Mankato,Minn.. IV (|%8), nr. I 

(Apr.-Iun.), p. 7. 

• • • • 

SIMA. Hori i I RAIAN BRĂILFANU. 

in "Ţara şi l’ xilul”, Madrid, II (1%6), nr. || (| Scp.) p 

4-36. 

♦ • • • 

ŢOP A, l.eon: LA SOCIOLOGIA ÎN R0MANIA. in "Ganus”. 
organodel Cornitftto italiano p<*r lo studio dci problemi della 
populazionc. Roma, III (1938), nr. 1-2 (Maggio), p. 137-158. 

Ident extras: 25 p. 

• • • • 

RICHARD, Gastoti: Trai an Brăileanu.-Immanucl Kant: Critica 
raţiunii pure (traductuui de la critique de la raison purceii 
langue rounmine - VF1 -» 66.4 p. Bucarcst 1930).»n: "Revur 
Intematio ţal<- dr SociolofrioParis, 39(1031), nr. VILV11I 

ţJuilIct-AouC), p. ^S'4 38. 

% • • • 



\M PRIMIT SCRISOARE 

Ion M ire a 

Scrfaoore din România. 

( el ce mi-a trimis-o, a scris-o 
cu literă măruntă: 

Scrisoare denunţă. 

Nu denunţă adevărată. 

( 11 ţâre ou cutare, 

C i Ştire cu ghic itori, ix olita. 

\imik întreg nu însăilează. 

ParV.» adoarm* pe la amiază, 

Deşiră: 

Altceva ar vrea să spună din gură. 

Al t lasă să înţeleg, 

Mâ ceartă ca Fam uitat. 

Nu mă iartă nici c’am plcecat. 

( el dc la cenzura 
\ oct it cât a cetii. 

Până a căscat plictisit 
sâ poate n’a isprăvit 
Până U pagi na şaptea, 

'vuheate numele iscălit, 
l ia sicrs şi neisprăvit . , . 

Piietcnul meu dunărean 
mimat din an in an 

t ,i uridcvâtcoii 

svt isoaie din ţaiâ. 

Dimineaţa mă trezesc cu ţxna aniai .. 
O, diagul meu, uu-ţi trimit «napo» 

MiihM tiis|MunantatOaic. 

Ochii moi scriu. 

Iu somn apre pustiu 
Mroiic de cea .1 şi 

hC 77 pe J" jc “ ub ' mj s ‘ , > x * C " 

M ,n:i ™P- C *'*' 

l ine* <* * R* i^em*, lincn 
/ici că nu eşti comunist. 

BiiecuvAnUiV 



I A REDACŢIE 

Oemnrm - A . * 

v«tu,„ del L«i„ y 
, '*• len^iM rniunicu'- 
(tanţltoto dr Filologi, R<v 
monica. Fa PUr« 1970) ni 
Privilegio del Acu«attvo o 
sincretiamo de Ion canr» 
F^panol(* irţ i de m ,^ 

Ştiînţitică in câmpul rr^iani,. 
ti cei. ale marelui nr»«tru das¬ 
căl din Crucea Sudului. Luăm 
cu infinit drag lecţia numcii 
a sudorii, dar şi ne fericeşte 
atitudinea de hârbâţie şi mm- 
drie românească in exil. 

-Sever Pop Limba R<>. 
man.i, Romanitate, Români*m’ 
fCcmhloux, 1 %9). Carte mult 
bogată, a părută *ub îngrijirea 
superlativ pricepută a doam¬ 
nei Alexandra Sever Pop. Har¬ 
ţi linguistice, folclor cu co- 
Şârcuţa cea mare, scumpe a- 
mintiri, călătorii pr toată 
planeta, şlefuiri de speciali¬ 
tate, toate vin ca un scump 
salut de dincolo de mormânt. 
Subliniem, aşa la o bucurie,, 
capitolul "Din sufletul şt fr㬠
mântările fraţilor din cele două 
Aracrici”. Privim, mereu re¬ 
cunoscători, chipul luminos al 
lui Sever Pop, şi ne vine a 
striga incâodatâ, cu tot entu¬ 
ziasmul “osul românesc ţine. 
Dumnezeu va deschide aces¬ 
tei planete o manvatarâ ro¬ 
mânească. Din casa-i dc sin¬ 
gurătate şi înstrăinare, d-na 
Alexandra Sever Pop poate 

fMjptmi fatr 'un zâmbet dc mul 

\urnite. \ plinit oţet» «Ac- tk- 

cere, adânc grăitoare. Asupra 
lui Sever Pop vom reveni, 

mereu. 

-Mihai Korne: Creativite. 
Paris 1%9. Pornind dela date 
economice şi metode de lucru, 
confratele nostxu termină in 
dialectica gtea a forţelor so¬ 
ciale, cântărind factori demo¬ 
grafici, antagonisme şi clase 
(pentru a combate probabil 
antagonismul de clasă!) Şt 
sfârşind prin a căuta forma 
noua. Ne aşteptăm că această 
formă noua, a omului român şi 
a omenirii întregi, îl va duce 
spre drumul interior, şi nu 
spre revoluţia “fără Marx şi 
fără Hristos” a idiotului de 
Rcveî, (care-şi dedică otrăvu¬ 
rile şi aberaţiile unui Kuhn 
din Algeria). Noi Românii sun¬ 
tem neam ales, cu acces la 
verticală. 

-Georgc.s 1 Bratianu: "Fa 
Mer Noire”, Monachii l%9. 
Tomul IX din Acta Hi stor ica, 
al Societăţii Academice Ro¬ 
mâne. Un studiu splendid» de 
istorie în jurul Alărn Negre, 
dela origini şi până la cuceri¬ 
rile otomane. Iutii, trebuie 
subliniata, bogata bibliografie. 
Gheorghc Brâtianu a studiai 
cu adevărat şi apoi a topit to¬ 
tul in inimă, pentru a ajunge 
punctul tainei româneşti. A 
respirat prin fenomenul Ş‘ 
destinul românesc, afirmând 
şi upăiind un miracol. Pentru 
acest miracol s a străduit ** 
moară frumos, refuzând gb*^ 
ile pe care i-lc otemau poli¬ 
trucii soyromişti. citeşti vai¬ 
te* şi ţi-se întind ini» de au* 
tcuc in visul anccsual, tutT - 
un subconştient colectiv ai 
istoriei umane. 

-btfgiu ş* Colcia Uwai 
. Doi "sfini* 

CCâiit. «u Pagm* 


1 






Page 7 


PRUM 



Eugene I. Pope seu, Preşedintele 
(venerai al Uniunii şi Ligii 
1%S-P>72 


CEL MAI BUN PREŞEDINTE 
AL UNIUNII SI LIGII 


Revenim CU aceste rânduri 
Jt omagiu şi recunoaştere, 
pentrucâ nu am fost “acasă”, 
m numărul nostru dedicat Uni¬ 
unii şi Ligii. Cinstind institu¬ 
ţii româneşti, pe care le-am 
găsit in exil, in care ne-am 
adăpostit, am crezut câ e bine 
sa spunem cuvânt superlativ 
despre Uniunea şi L«ga, preşe- 
dinţiatâ de Eugen Pope seu, 
tocmai fiindcă acest frate ş» 
compatriot a impus Uniunii şi 
Ligii linia celui mai autentic 
românism şi ne-a făcut pe noi 
“fugarii” să ne simţim acasă, 
sa avem drept la cuvânt. Am 

ntmi «vur Avu-îhmi " <• 

n'\ *\ţ,\ (Mofeiinu caţ»»t>li 

Crăciun, Dobre, Nicoaro. Nu 
vom uita niciodată câ Uniunea 
şi Liga, dc-alungul a şaptes¬ 
prezece ani, a trăi t prin rânza 
şi idealismul românesc, prjn 
truda redactorului “Americii”, 
Petre Lucaci, care ne-a înţe¬ 
les şi iubit. Dar, trebuie s’o 
spunem acum: niciodată nu am 
fost mai acasă, cu lupta şi 
crezul nostru românesc, in in¬ 
cinta Uniunii şi Ligii, ca sub 
preşedinţia luminată, cinstită 
şi omenoasâ, a lui Eugen Po¬ 
pescu. Acest învăţător aJ. Ar¬ 
dealului (spun “învăţător”, in 
sens de cultură naeioncsciană!) 
învrednicit de moarte şi de 
“satori” in stepele sibiricc, 
a adus în altarele Uniunii şi 
Ligii exact ce a visat întreaga 
noastră generaţie: o atitudine 
demnă şi cârzâ in faţa comu¬ 
nismului. 0 mândrie de a fi 
Român, o conştiinţă creştină 
>n faţa dcsmâţului satanic de 
azi. 

Luând şi conducerea ziaru¬ 
lui “America”, Eugen Popeş¬ 
ti nu numai câ a pus ordine, 
m toate, administrând cu imen¬ 
sa corectitudine banii lâtuci- 
loi noştri, ci a şi exprimat, 
iu st, atitudinea creştină a geri- 
- raţiei noastre, A abolit dis- 
t «minările contra preoţilor iii 
1 niunc şi Ligă, s’a apropiat 
j< vlădica Val cri an, pentru 
a putea lucra efectiv pi* plan 
■maneac şi creştin, şi a scris 
jm nivel de marc dârzenie, 
l 'in ziarul "America'*, in faţa 
ai jju r.mdor şi mârşăviilor 

sn uni au, S'a ridicat ca o 
aun rabilă reduta in faţa *n- 
vuţcjor pol a rucc de a ne 

• dări" . de a ne Uia umbrele 
fezita: «casa, de a ne m- 
•iasuai#«aiuţa n>araiam-leuur- 

'‘•ubducop* lui, ziarul “ A- 


mcrica”, ne-a fost platformă 
de strigăt şi de durere. Numai 
noi ştim cât a indurat şi cât a 
riscat. Dar a plinit-o. Fiind¬ 
că c om. Fiindcă nu a uitat 
lcgâmintelc luate in Siberia. 

Instituţia c totdeauna omul 
care o conduce. Uniunea şi 
Liga, in piscul ci optim, a 
Eugen Popescu. Atacat şi de¬ 
făimat cern puţini alţii, tocmai 
fiindcă participă la dramul de 
ştire al generaţiei noastre, a- 
cest om s'a menţinut superb. 

II omagiem, dela DRUM* 
tocmai fiindcă nu facem poli¬ 
tica, ci numai sfânt românism, 
numai scumpă şt eterna «neta- 

•orâeminescian4 «,'« pârvanief». 

Nu ne mai satisface găselniţa 
şi nici cuvântul umflat (până 
a deveni vorbă!). Pentru noi 
cultura c omenie şi fire. Fiin¬ 
ţă românească şi planetară. 
Ceea ce a făptuit Eugen Po¬ 
pescu c exact ce spunem şi 
suntem noi: fiinţa românească, 
crez creştin, omenie. 

Pentrucâ ne-am luaţt răs¬ 
punderea unui drum.(şi-l vrem 
interior!), credem c'ar fi bine 
ca toţi iubitorii de românism 
să-l aleagă pe Eugen Popescu 
pentru încă fi incâ un termen 
de preşedinţie. Chiar dacă ar 
fi să dea cu târnăcopul in sta¬ 
tute. Omenia contează. Ro¬ 
mânismul primează! 

Pentrucâ am pierdut tot şi 
nu mai putem pierde decât vi¬ 
aţa, mântuindu-nc ţinem să 
msăliâm această mărturie şi 
cerere. II vrem pe Eugen Po¬ 
pescu, capra neagră a comuni¬ 
ştilor şi stângiştilor a mafi¬ 
ilor, In continuare la preşedin¬ 
ţia Uniunii şi Ligii. Se mai 
pot face statute. Se nasc atât 
de greu oameni! 

Vasilc Posteuca 


- In Cu nuda comuni? ti i an 
in-cu* io ut ac ft dau lovituri 
pi dnuu fronlun * lu '/ otonlo 
fi Muriri al. I ceste comuni- 
ui fi ,i unt pline de nou i< cruţi, 
di agenţi fi de oi felul de 
secaturi. Cu ajutorul “idioţi• 
lor utili ” ei au puf piciorul 
iu sânul comuniunilor noastre 
fi au in»* put >a devie din ir 
in ce mai agresivi fi rnai oli¬ 
ţa nici. I n rtrain a cerut in 
u/o* talia Jela Month'ul J J nu 
i. mai aud a curantul "Cama¬ 
rad '. Iar la lo-onio, altul, 
de ai caii vilii» a cei ut sa nu 
), /,„/ / d/bătorran a 

/ea Mai, "Jcuaieic se 1*" 

'u 


PRIMIT l \ Ki n\< | ll 

(I uni. ilin Pagin i ti i 


tit i :« vi»- in Ve*f pmtni a 
grebla bani. F.l e un “gA iif 


» Iim spune Păr. Arhimandrit 
Prsgfl, in sensul prim Hor *«• 
eolc creştine, i'au )uruit lui 
Uri Slot, in arest Vest îmbui¬ 
bat şi uituc. După te au tndu 
rnt cu «arul, prigonii a din Ro¬ 
mânia, «r fi putut veni şi ci «a 
oi se aciuieze, -..vş» mringa 
bănuţi pentru un *P* ij«*t"ori 
cmltlla* . S* iată i <IAn l alaima 
in faţa pericolului! < «imuni-»t, 
la nivelul « arc ne trbuir. Al 
credinţei creştinei Comunis¬ 
mul nu ameninţa |Ht nimeni al¬ 
tul decât pe omul « rr tin, nâa- 
cul a doua oara, in faina lu¬ 
minii eristice. O iptcfldidâ 
revistă supr acont raională, 
predicând esenţele « reştinis- 
mului. Reconfortant c faptul 
că Sergiu (»ro»nu a reuşit sa 
mobilizeze alese colaborări 
franceze de toate dmiminaţi- 
i le: Gabricl Marcel, Pierre 
Courthial (e«lit«*rul publicaţiei 
"LiR pvmp Reforme”) J.Hoff- 
mann (dela Facultatea Paris- 
ianâ de teologie protestantă), 
Michacl Bourdeaux, un cleric 
anglican, şi alţii şi alţii. L’am 
cunoscut şi admirat pe Serriu 
Cros nu, din, .splendida lui “po¬ 
ezie găsită”,transfigurată de 
socul taboric, dar ne place 
imens si-1 aprobăm m lupta, 
anticomunist*. Acesta c mo¬ 
mentul planetei întregi luarea 
de poziţie eristica in faţa co¬ 
munismului. Chiar de nu puteţi 
ceti franţuzeşte, scrieţi-i lui 
Sergiu Grosşu şi mângâiaţi-I. 
Face o treabă cerească, pen¬ 
tru ***colc. Alţii »'«•* convrr 


•utrntic . Dummv<‘u « u rl şi 
eu noi. 

♦ « » 

I Hoţia Dac ilor. de G«*n«-r 
nlul Plafon Chirnoagă Potir 
greşme rhiar titlul. Cineva 
mi-a luat cartea, pentru» a e 
|*ea frumoasă şi ce «riteşte ca 
o scumpă poveştr din strâbu- 
ni. Vreau s‘o menţionez, pen¬ 
trucâ, dincolo dr faptul şi in 
formaţia iatoricâ, dl («metal 
(el e şi Generalul meu din a 
cent război contra «omunis 
mului) adin e un farme< al ini¬ 
ţierii in matricea tăcerilor şi 
a morţii dacice. O carte pr 
care flecare din noi ar dori 
s'o fi acrit. Acest sfătos mol 
dovean, rare s'ar delecta la 
« oarnele plugului după termi¬ 
narea războiului, scrie pâr va 
nic,cu inima, oi un şart dulce 
moldovenesc care captivea/* 
şi luminează, lată o icoană de 
om care nu ac înşeală, fiind 
român şi stând drept in faţa 
morţii. In cinstea lui, reprodu¬ 
cem icoana lui Dcccbal, in 
frunţea acestui umil DRUM. 

-Huna Vestire . Revista 
Catolicilor Români. Apare la 
Roma, scumpul altar ale re- 
naşetrii noastre naţionale. 11 
ştim acolo pe Părintele Fla- 
viu Popan, adevăratul cola¬ 
borator al lui Cihiţâ Racovea- 
nu. Ne parc bine că linia la 
“Buna Vestire” nu c dictată 
de “nonseniori marliţi”, de 
perfizi ascultători ai politicei 
v atic ane, de acei care nu mai 
cred în Hristos, mergând pe 
linia cardinalilor intruşi. ci c 


serigiă de m«>ţi ai Ini Hristos, 
«le rr-heli ai ifinţ,-i hunii. 
După Nurnberg, nu mai putem 
*ăi «irmăni ţ*- şefi in trădare 
De aic i Încolo rostim n infim- 
tăcere .... 



-Mirtea Popeat u ‘*M»rhi 
ette diplomaţi» he romane fin 
de «iede” (nei ricnrdt d« uno 
ncritf<ve r«»meno. Roma, l%I) 
şi “La Lez.i»me di Peiţle<«i- 
ta” di E. M ( ioran, drept 
“comlimente” din partea unui 
scump şi pndiiriiv confrate, 
care se sbate si menţină ni¬ 
velul cum -scadentei romaneş¬ 
ti kn acest exil pervertit şi 
mârlit. Aş putea cont in*«a us- 
c.îţit şi elialevantinizat. Cu¬ 
vintele «.alde despre C»or*n, 
însemnând o "simplă prefaţa 
la Ci or m". Fratele meu chi¬ 
nuit m.t mângâie, împărtăşi n 
du-mi ci "esul i -a plăcut e- 
norm interesatului’'. De fapt 
( ioran nu mai are ieşire dr 
cât in Hristos, pe care l'a 
bat.jocirit şt negat. Ne aştep- 
t;im "acolo". Sunt mândnj de 
omenia lui Mircea Popescu. 


-Suntem bucuroşi să anun¬ 
ţăm ca a apărut "Calea Pie¬ 
trelor” coşii 4 dolari ,i *e 
poate comanda la redacţia 
noastră. 



0 PUNTEA CU FETE 

dc Ion Cicala 

Sc strigă ilitrele llrisanti, Panaiota, 
Stavrula, Anastasia . . . 

Dar numele a toate, 
e unul, Penclopa! 

Pe ochii lor stâ|>âiiâ-i de ani melancolia. 
Iubiţii sunt departe, prin toată Europa. 

Răsare arsă luna de după Sfântul Munte. 

Luceafărul coboară in ape, să asculte. 

Căci vin cu doruri multe 

clinele pe punte 

şi fiecare arc 

la sân câte-o scrisoare. 

Aici, la ţărm de marc 
speranţu-i pusp-n Cer. 

Şi totul e o lungă 
prea lungă aşteptare 
cum ş-aştepta-n Iiucj 
descrisa dc Honicr. 


NUMELE. 

de l asile Posteuca 
M'am deftepiat întâi in alţaheturi, 

Sj te citesc din cifre fi culori. 

Din muzică sâ-mi dâltui acareturi 
Şi miezul gândului sd-l scriu cu son. 

M’am imbatat in ftire cu parfumul 
Dintr'un nctimp al rugii fi-ol tăcerii. 
Mi-ai pomncil ca să-mi desferec drumul 
Spre munte, până la căderea scrii. 

Dc nu plinim in noi imparăfia, 

Xu trecem vii fi trezi de ceea parte; 
Din lacrimi fi din veghe, zidăria 
Acestui vis, nc strunguic prin moartt . 

Târziu, din cel din urmă alfabet, 

Mi-ai spus de fapte tonuri fi octavă; 
Prin simfonia trepte Un, încet, 

M’ai omenii in cerul tău, din slava. 

Era atâta soare. Sfântul soare! 

Cu razele prin cosmos, miliarde. 
Purtând la « apat numele, drept floare, 
Şi’n nume, bunătatea ta- stindarde. 


Uneori Odisscu revine singur 
şi e bine 

Alteori insolit >’ sirenă 
io sco vana. 

Deseori ecdeaw ori Soliei 
ori ( \ir\bdei 
şi braţele sortitei 
paloşe pe la i«oa.u. 


potilicd". Sk ni însuti pe 

■ 

. 

‘J* - 1 ' >" 

clii filo-cnmuntfi‘ * red că p‘» 
tace ai' >°* in u> “ w,/ f u 'u u 

■ 

/ , ... 

>o trezim hW** u,t ’ doarme 

,uu tace, de Jtşii-l.. nu . »V 
mai linifiile, aJ"< fard a,, Ut 
rnw fdvii fi t*'»' 

<r *J ' «*• 


"Aceasta-i taina numelui ”, spune 
Ci numai omul fire numi 
I ci in{clege c'ai trecut prin rat 
Şi că mai stărui imparul pr* n i- um 



Din miliardele de son fi raze 
Strigam un nume anumit: al meu. 
Cuiprins de dor fi foame Jt >■ 
Sburam spre inima lut Dumnezeu. 

Şt-um auzit un - âmbel, a mustrai 
-Cum? Tot pe-a tara te mai caut' 
I» •«'«</. . • I™ ă.l J<- 
h,,am \um. le ■»-< •<'«<"• • 


um? 



iîcSnia lui u crezut ca w 
-ih.utui LUI. Fu nu 


'cc a fost, cum a fost. cum 
Dumnsacu m’a fciit »a beau 
















Page 8 


| ?« Ol»/ <t^ 


* SI l'Th MIIRII- IA II . 

Cta--lusliia, 
compozitor, 


DRUM 


PĂMÂNT 


B dc I VC IA N. POPOVtCI 1 


i septembrie 1874 - 

r*u mucul în Chişinau, «<< '■ 
untul, a * tron- mul basarabean: 
Nîoolâv lYvnici, dciccndcnt 
Jin familia fabulistului Al< \- 
andru foniei, Pasion-t tic 
tânăr ,1c ştiinţa astronomici a 
înfiinţat Jtn banii săi un ob- 
.scrvator in comuna DubăSâri, 
plasa Budoşti, fuJ (ul I apuş- 
na. I mmal la Colegiul din 
Ode sa apoi la univers itate 
pana in 189?, « and a fost nu¬ 
mit Şeful misiunii astronomice 
a Icadcmiei Imperiale de 
Ştiinţe dm Pttrograd 1901- 
1910. In 1022 a fost num t 
membru onorar al leademici 
Romane. I fost preşedintele 
Asociaţiei Pro Basarabia. 
Pin 1024 a condus scct. Run¬ 
da, ici Culturale Principele 
Carol. 1 studiat mai ales mer¬ 
sul cometelor. I fost pentru 
observaţii spt cialc de eclipsă 
in 1900 în Spania, in 1901 in 
$umatra jn ]004 in Cambodge. 
4 publicat numeroase studii 
astronomice în buletinele 
Academiei Imperiale de Ştiin¬ 
ţe din Petcrsburg şt Acade¬ 
mici Ronâne. .Numit membru 
al l nunii astronomice inter¬ 
naţionale in 1922. I mai pub¬ 
licat Sur unc methode nou- 
velle d’inveattga&ion des phe 
nomenes solaires 1924 şi 
lomjinrAitiA la OiiţinaU 
I o.*'. .()b <cia «torul' s itu«t in 

Puf iisarii-l'cchi 1929• Oh- 
serratoire d'Astronomic Pky- 
sigue . . . 1924. ele. 1 fost 
cunoscut in streindtatc pentru 
lucrările tale in domeniul 
astronomiei şi al geografiei. 

I murit in Aranja la Puget- 
Theniers-Alpcs Maritimes in 
l%0. 


2 SI PTEMURII 1*57 - a 
murit umanistul sas Valentin 
Wagner, el, ml, colaboratorul 
şi urmaşul spiritual al lui 
Joan Hontcni*. Se născuse .in 
Braşov pe la /5/P. N« se ştie 
mai nimiea de familia lui, doar 
e’a arul un frate, care a fost 
xerutor. Se presupune cd ar fi 
studiat în Cracoria şi la II il- 
tenberg. In tot cazul a fost 
prieten eu umaniştii timpului 
său. Preot, profesor in şcoala 
înfiinţaţii de I. Honterus, in¬ 
spector, \'alentin Hagner a 
publicat mai ales cărţi şco¬ 
lare, şi in 1 555 a tipărit o 
Gramatica grecească spre 
folosul şcolarilor greci din 
Rraşov, urmărind prin acest 
gest sd câştige trecerea cop¬ 
iilor greci-ortodocşi la .. . 
protestantismf. Tot in acest 
scop publicase şi un “cate- 
ehism t ' .pe caie-l trimisese 
Patriarhului din Cons lantino- 
pdle, dar cârt nu i-a răspuns 
de primire, iăr exemplarul mer¬ 
gând din mână in mână, a a- 
juns până in zilele noastre. 


\\ ilhrltn I lumpcl, 

profe t..f le mutică la 
«, r ;tlor (flaut). Pleacă din 
(. ''<« twmeuca i 

con, ret, , fi ajunge şt in Bra- 
y.. .. unde ie stabileşte şi te 
in xoar ,i i I'mi li a MaiorcAcn, 
fiu a tui loan Ma torc seu. I- 
1872 plcuCd amândoi la laţi, 
und, i' dinţează vestitul 
Pension de fete IlumptJ, unde 
I xc preda fi programul de lu 


şi muzica 


Al 


compus intre 


altei I •>«* ziua triumfală' 

I mur it la S \aem W 1899 


la I iena. 


4 SEPTEMBRIE 1851 - 
s 'a -născut in lmst-1 irvl, is~ 
tone al austriac Dr. Julius 
Jung. I studiat la Innshmck, 
Coltuigen şt Rcrlin. In 1887 
profesor la l nivers itatea ger- 
mand din Fraga. I publicai: 
Die romanischen l.andsc haften 
dc s Romischcn Rcicbcs, 
1881 ; Lcbcn un Sittcn der 
Romer in der Kaiscrzct. 
1883. despre «oi. Romer und 
Romanen in den Dona u lan- 
dem, 1887. Zur Geachichte 
det Pas ac Siebcnburgcns . . . 
1892: Fantcn der Provinz 
Dacien. mit Beitragcn zur ro- 
mischen Ycnvaluingsgosi hi- 
ihtc, Innsbruik 1894. f ./. 
este •« adversar al froai* i 
lan Kossler, pe care o combate 
|)ic Anlangc der Românca. 
kntucb, etuographisehe Stu- 

Jteti, Inssbrych, 1877. I 

murtt in W10. 


6 SEPTEMBRIE. 1819 - 
.»'a nas, ui in Bucureşti scrii¬ 
torul Nicolae Fitimon, fiul 
preotului \Iihail dela biserica 
Anei. I umblat pe la dascăli 


şi Şi oii Jar n'a ajuns să 


pună mâna pe nic io diploma 
Cântăreţ in strană şi pe 
sccm , corist in trupe irâine, 
flautul in orchestre, el “zi¬ 
cea" fără note, fără o greşe¬ 
ala orice arie italiană auzită 
in sala \lomolo şi doar după 
ureche, ajunge să fie un foarte 
bun critic teatral şi muzical. 
\umit funcţionar la Arhivele 
Statului sub domnia lui loan 
V.cxt hdru Cuza, in Mcolae 
Ailimon se trezeşte gustul 
ştiinţei. Pleacă in străin㬠
tate, studiază muzix a clasică 


1 SEPTEMBRIE 1753 - 
I ocvodui Moldovei Matei 
Ghica, aflând că la Muntele 
Athos. lângă mănăstirea l al- 
oprd, se de se hi se sc o şcoală 
eline as că: “cu i hcltucala şt 

n, : <>i*fu Sjml'e 1--SW** , 

ijume nu! Rir Mc letic ’ ii ( . hăr¬ 
ăzeşte o <umă dc bani pentru 

ca “să fie datoare acea şcoală 
a învăţa şi din Moldova i ătc 
doi copii, şi eşind aceea pro¬ 
copsiţi din şcoală, vor merge 
alţi doi in locul acelora 

(Documente româneşti in 
arhive străine de Marcu BezaJ 


4 SEPTEMBRIE J4t>7 - a 
murit cncaghina Fvdochia din 
Kiev, a treia soţie a lui Şte¬ 
fan cel Mare şi sora lui Simion 
Oleicovici, cneazul Kievului. 

I fost îngropată in mămă- 
\tirea Pohrala. 


14 SEPTEMBRIE 1879 - a 
murit la iichy (Allier) Aranja; 
desenatorul francez \alcrio 
Thcodorc. Se năji fcJt* *« 1819 

la Herserange-Lonuy-Mosellc. 

A lucrat şi a expus la Paris 
până la 1851. a fost elevul 
lui Charle J. /» 1853 a plecat 
tafr’o călătorie în O'ient şi a 
urmat armata turceasca. A ni¬ 
merit şi in Principatele ro¬ 
mâne. I lăsat desene foarte 
interesante din punct de re¬ 
fere etnografic. Desenele 
sunt paslralc la Şcoala de 
Beîte-Arte din Paris. 


r\ 




Ion Mitra 

M’a cuprins aşa un Joi dr până* 
l-a imitam chemarea, 

Şi pJt’ca ma pur al,-a lepârra^o 
l.neuies*. în Pani, 

Pârnărial il .*ui in taine ir icn 
Rom in vis. 

I*n un J>nrfrn france z, ca ui , i 


In pan 


Sa 


tu in ceea ce mai tânt. 



12am rugat 
Să ma Ju, a la el in sat, 
li ole unde pământul ,■ arat. 

Când m'a dus, 

Vndcva pe Mama in sus. 

Am pus /şuta pe lut 
pe bolovanul care teama mai «ivit 
A aluat, 

Şi Cam sărutat. 

Prietenul m'a privit drept in ochi, 
Ca un arhiereu şi mt-a spus 
Câ-s nebun .... 


-“Pam intui atet, zice, nu h-e rfraKn 
Custd. di ,ra vezi că ţărâna 
E amară. 

Yu e ca pulberea dr la tine 
Din fard. 

Locul tău c de pane. 

Netezit, atei, in groapă. 

M’auzi? 

Iţi vor rămâne obrajii uzi 
Şi trupul neputrezit . . . 


şi publică în 1858: Fscursiuni 
in Germania meridională, 
arând ca subtitlu: Memorii 
artistice, istorice şi critice. 
War publică apoi in Revista 
Carpaţilor i« iSot, nur ele eu 
subiecte ifa/icţn /i ro mâneşt i 

I an timpi* ui* . întrupa 

• ăditâ , dc a ironiza 'obicei¬ 
urile buc urc şie ne. Dar opera 
de sean â a iui A icolac FUi- 
mem, este romanul: Ciocoii 
vechi şi noi, publicat in JS(>2 
in Revista Româna a lut Al. 
OJobacu. mm in înscris in 
I \ lori a Literaturii Române, ca 
cea mai clasică lucrare. A- 
cest roman este o biciuire a 
societăţii româneşti de acum 
1 H) dc am şi deşi are unele 
sx aderi. te primul roman 
bun româneid, V ieolae A ili- 
mon a 'nurit|în Bucureşti la 
1865. 


FÂR \ NICI 0 FLOARK 

Ion Mirca 

M’arn dus pe un şantier. 

Se construia o casă vecină. 
Muncitorilor le-am adus 
Mănunchi dc sulfină 

Şi Im-Am urat voir bun<i. 

vM»ba tx vofb». 

Patru scţpdufî Şl Q nuieluşa. 

Voiam să fac o cutie^ 

Să’ngrop o păpuşa. 

0 găsisem aruncată. 

Fără salbă, uitată. 

Fără mân», oarbă, despuiată. 

Jucărie slută, fără stăpân. 

Mi-s’a părut moartă. 

Fata cea mai mare 
0 asvârliseanilor mei »n spinare. 
Cum ii pusesem altădată 
0 parte din anii mei 
la cingătoare, 

Anii mei au rămas fără mc» o Moare 


Le-am spus la muncitori: 

Când voi îngropa păpuşă. 

Am sa-i leg «rupul cu o sfoara. 
Sa nu mai poaii ie»' » (ara • • • ' 



Muncitorii au râs. 

Mi-au luat păpuşa. 

ce mai era: sdreanţâ ş» paloare. 
Au călcat-0’n picioare. 

Şi mie mi-au închis uşa . 


V>UUŢU4) 



/$ SEPTEMBRIE 148 > - 
^lorspc dr Colomea pc apa 
Prutului • «* locintretre- 

Urca lai Şi'f*’ W * r<r 4 * 
C.umtru u le Polonie i- când 
.ce»* P. umilit pi Domnul 
UoUv n ... * 


3 SEPTEMBRIE 1Uo - a 
mant domnul Moldovei: Petru 
Rareş, fiul natural al lut 
Ştefan cel Mare, dela tare 
moştenise multe -alitaţi. I fost 
îngropat la mănăstirea Pob- 
iulc (Probota), zidita de Şte¬ 
fan cel Mare şi refăcută dc 
Petru Rareş, 



D U on.aJftr Mircea Petru 
u p.»t 'Mi K mânia in 1 94 %, cu 
ci*n\mgci. , via •» ^* ufl ll4l d > 
sa- \ i mto.ir3P hiptând intr o 
aimat . cliberglDâre. Au trecut 

mulţi an Icflunci* l )ar P[ c ' 
vKiip.uih gindarilc român* 

şt. m. iu părăsit mc» o 

a. I i pa. Ia ,nlactc 

Ş» a .:i, sa aor de Irance 

. II 

dm \i-vs Ncrt 0«K a * lcâ . dt * 
lai t ' liforuat in paNiuii 

pAmin, iot v* * românesc, io 
| iA. Ain idfericitul pozcăur 
a PA slA OIN dc diapozitive 

' u niwi^u» loeiâ 11 *-’^ 11 • * ual 
iwşialc. . ui auatc şi W® 01 * 

ăx ar (lilUfâ* OI > CmfC 

-■Cai. ..al P * U f U '| a 

)rt « cfo|*»u. 

oferite 


adu nari româneşti. Cea mai 
plăcuta surpriză este colecţia 
aadio-v umIi. prima prezen¬ 
tare de acest gen peste hoţ"** 
şi unică intre Românii Jin 
exil. Se remarca in rmxl deo¬ 
sebit colecţia de diapozitive 
istorice, acoperind inticgul 
tcJitoriu al Românie» Mar», 
mănăstirile, domnilcrii. pre 
cum şi opere de artă moderna, 
rcprcxentându-1 au emfara pe 
Brăiivuşi. "Colecţia mea ro- 
raâneasca”, mi-a declara» d l 
Comandor Peiiu. dcven.t 
cea ma» marc satisfacţie per¬ 
sonală. F-a ma ţine in penna- 
ncni contact cu ţara. .mpioa- 
paiându-m» ruercu ^muumlc. 


deveni dela o zi la alta. o 
adevăr ala valoare naţioialâ. 

No apela la ea toţi arc» ».are 
vor voi sa studieze audio-vizual 
România ”. Murva depusă an» 
Jc arândul este acuma pe de¬ 
plin răsplătită- Realizarea 
aceasta «ţi dă buvur.a îm¬ 
plinirii. Şi teobligâ la ş» ma» 
mult. Ca Român nu poţ» trai 
inafara comunităţii noastre 
sufleteşti. Avem datoria *â 
exprimam şi sa cxpvmem ceea 
ce fraţi» noştri din iară nu 


PaK exprima şi realiza. 


»; coicc t « «w 
Conuui^* Petru a realizai 
.cum, o Romin.v 'l*”*. » - k 
beră şi frumoasă- 


Dacă in prezent ele suni «oca 
o preocupare pciSA»ala. vor 


S 












* 


i'RUM _______ Page 9 

INTERVIEW CU D. BACU, PE TEMA CÂRTII "THE ANTI-HUMANS" 


'NTRFBARE Cunoaştem 
, a/uri cu nulele când cri care 
au fost supuşi reeducării au 
deci? să primească moartea 
şi au putut muri. Marin Coci- 
oran a murit de foame. A re¬ 
fuzat s : a mănânce. Dar sunt 
şi multe alte metode de suicid. 
Exerciţii de respiraţie, slobo¬ 
zirea vinelor dela mâini cu 
dinţii, etc. Cum explicaţi câ 
reeducaţii n’au ştiut să moa¬ 
ră. la momentul potrivit, în¬ 
ainte de a fi animalizaţi şi 
compromişi* Ar trebui Sâ con¬ 
cludem câ aceşti oameni au 
fost substanţă slabă, ticălo¬ 
asă? Cei buni şi tari, totuşi, 
au murit, au devenit martiri. 
Nicolae Pâtraşcu s a spânzu¬ 
rat imediat ce a devenit liber. 
Dccc nu curmă şi Radu Gyr, 
Crainic, Dumi»rcs:u-Borşa 
marele râu. prin moarte? Dece 
continuă să scuipe morminte 
şi să murdărească icoane 
sfinte 5 Pentru aceşti ponegri- 
tori şi trădători teroarea şi fo¬ 
amea nu mai sunt prezente in 
came şi duh. Ei sunt liberi 
să-şi aleagă moartea. Unde 
este adevărata explicaţie? In 
levantini sm şi trădare 5 Sau a 
reuşit spălarea la crecr? 

RĂSPUNS: Întâi, să nu 
concludem deloc. Apoi să nu 
clasificăm aşa dc lesne. Buni 
şi răi, ticăloşi şi martiri, le¬ 
vantini şi trădători, catalog㬠
rile expeditive demonstrează 
o cunoaştere superficială a 
realităţii de dincolo. Ele nu 
explică ci dimpotrivă ingreu- 
fiot^j. y-nmph* ă periculos şi 
tnwftt. Cu atir mai periculos 
de suflet. 

Ca* care nu* aVcm dreptul sâ 
ne iucâm. Cu atât mai mult cu 
tăi este vorba dc sufletul u- 
nor oameni pe care o bună 
parte din noi ram cunoscut 
destul dc bine înainte de tra¬ 
gedie. Să privim deci cu seni¬ 
nătate şi fără giabâ. Afirma¬ 
ţia câ cei care au putut sâ 
moară se numără cu sutele 
este ncadevarată şi nu ştiu 
cine aputut-o inventa. Au re¬ 
uşit puţini acolo unde au în¬ 
cercat foarte mulţi. Metodele 
n»rebuintate au fost foarte di¬ 
verse. 0 parte din ele, cele 
cunoscute mie, le-am menţio¬ 
nat in carte şi nu mai vreau 
sâ revin. Dar nu toţi au încer¬ 
cat si se sinucidă. Dece? 0 
întrebare cutremurătoare la 
care nici măcar nu îndrăznesc 
samă gândesc prea mult. E>te 
îngrozitor câ cineva sâ poată 
privi o asemenea problemă cu 
ochii vânătorului tare cânt㬠
reşte reuşita vânătorii făcând, 
raportul in cartuşele consu¬ 
mate şi numărul victimelor 
din sac. Cine are curajul mo- 
«âsţxmdâ* Aici cate 
vorba de iot atâtea taine, câte 
i f icte au f oa< supuse torturii, 
v" nu numai tn cazul nostru, 
i din toate timpurile şi peste 
’<* unde tercaarea a existat. 

' ’rebue ut'at m prinţul raiul 
*.i mrhisoaiea nu reprezintă 

- a* imaginea redusa a so- 
K*>aţtt rare o mx retcaza. Cu 

tuni şi cei râi, dai şi cu 
t -aiduţi. adu a cu inaira 

- .or* a’e. t a sa piodus O 

• ţiunaic prut aresta/i este 

’s/mf. dai «or adrvaiai este 


• Fa 


dc valoarea angaiamcntului şi 
dc riscul care-şi asumau, a 
fost o mulţime dc revoltaţi. 

cei care nu au mai putut indu¬ 
ra mizeria, cei cărora le-a a- 
juns cuţitul la os. care nu e 
rau pregătiţi pentru o suferin¬ 
ţă atât dc lungă şi grea. Să 
nu sc creadă deci câ in .nchi- 
sori erau numai croi. Eroii 
constituc dealungul istoriei 
excepţia. Pornind dela acea¬ 
stă realitate sâ trecem la cea 
dc a doua. contextul in care 
s’au consumat evenimentele 
dela Piteşti şi apoi dela Aiud. 
Vorbesţi dc cei care au decis 
sâ primească moartea. Dar ni¬ 
meni nu a fost pus in situaţia 
de a alege intre compromitere 
şi moarte. Ar fi fost simplu şi 
măreţ totodată. Din sutele dc 
studenţi cunoscuţi cred câ o 
bună parte ar fi ales cu durere 
dar şi cu seninătate moartea. 
Dacă nu au făcut-o este toc¬ 
mai pentrucâ nu li-s’a permis 
atunci când puteau s’o facă. 
După aceea a fost greu, dar 
nu şi imposibil. Dar sc pune 
întrebarea: era şi necesar* 
Pentru ce să se sinucidă din 
moment ce compromiterea era 
consumată 5 Din remuşcări nu¬ 
mai? Ca sâ salveze ce? Sufle¬ 
tul* Pentrucâ despre el va fi 
vorba dc acum înainte. El nu 
se poate salva decât prin răs¬ 
cumpărarea păcatului, chiar 
dacă acest păcat a fost co¬ 
mis împotriva voinţei proprii. 
Dar este dc neînchipuit ca ci¬ 
neva sâ creada câ salvarea 

nu 17 v- cu Iu 1 puaic veni ţnin Ştre¬ 
ang. Cc» care nu au mai putut 
suporta remuşcârilc râului in¬ 
voluntar comis, râu care une¬ 
ori a dus la moartea semenu¬ 
lui, cei care au pus gâtul sub 
funie, au inchis un capitol al 
tragediei lor proprii, dar au 
deschis in acelaş timp unul şi 
mai îngrozitor: cel al judec㬠
ţii semenilor. Mai este şi un 
alt aspect şi nu ultimul. Ce. 
poate fi mai cutremurător de¬ 
cât această mărturisite a unui 
student reeducat, intr’o scară, 
intr’o celula în care ne sufo¬ 
cam in vara anului 1954 la 
Gherla: “Şi cine ştie dacă noi 
nu am fost aleşi tocmai pen¬ 
trucâ ne consideram a fi cei, 
mai curaţi, să ispăşim păca¬ 
tele acumulate dc-alungul a- 
nilor de înUegul neam, sau 
păcatul propriului nostru orgo¬ 
liu, sâ plătim prin câdcr? şi 
suferinţă, răscumpărarea" ?Şi 
ca el au fost mulţi. Intr’un a- 
semenea context cu nu numai 
că nu pot condamna dar nici 
.nâcar nu am curajul să judec. 
Acei care au fost departe de 
ţara in aceste vremuri de urgie 
uită sâ sc imagineze macar 
pentru o clipă in pielea celor 
pe care ii condarniâ. Cine a 
putut -a masoare greutatea 
propriului lut pc eflue il duce 
cu el? 

S:i venim acum la cazurile 
cele mai grele de înţeles, 

• uzurile limită: Gyr şi Pat- 
raşcu. Sunt amândouă repre¬ 
zentative tocmai prin valo¬ 
area pc care cei dor ou avut-o 
n irnut in lupta noastră »m- 
pjLriva comunismului şi a al¬ 
tuia, In loc sâ uşureze, ele 
tigivuncoza analiza. Cine 

^aU- cunoaşte adevsiaU-le 

motive t I au dus pc Pst 

I* ♦ »• (>y> I* 


viaţă pentrucâ nu a mar putut 
suporta ruşinea? Dar “a ieşit" 
după ce a căzut in ruşine. 
Cceace nu cate la fel cazul 
lui Ghiţâ ŞF.RBAN care “a 
ieşit" tocmai ca să nu cadă 
in ruşine. Gyr continuă aâ 
plimbe printre cei vii rana de¬ 
gradării umane invâluilâ in 
mantia desonoarcil Şi unul 

şi altul, dincolo dc semnifi¬ 
caţie mărturisesc prin actul 
lor însăşi cvantaliul posibilu¬ 
lui intr'o lume în care OMUL 
nu mai este altcevi decât un 
element constitutiv al unui 
complex hidos in care toate 
sunt posibile şi permise. A 
vrut Pâtraşcu să devină un 
simbol prin gestul cutremurător 
la care a recurs? Sau este 
actul întunecat al disperării* 

Este Gyr un trădător, sau, un 
mort deliberat, o imagine per¬ 
manent prezentă in ochii lu¬ 
mii, o imagine a omului de¬ 
format de tortură* Pentrucâ 
el ştie mai bine ca oricare al¬ 
tul “valoarea" mărturisirilor 
din “glasul patriei" lor, greu¬ 
tatea ş> responsabilitatea 
care-i apasă umerii, şi, in 
acelaş timp, “cum" sunt pri¬ 
mite aceste mărturisiri. La 
limită, se pune întrebarea 
absurdă poate: Unde este 
curajul? Vorbiţi despre tero¬ 
area in came şi duh. Dar 
cine din judecătorii exilului 
a primit in miez de noapte 
vizita “îngerului teroarci" 
vizita schingiuitorului, după 

cc trecuse în prealabil, fie 
prin Aiud, fie prin Piteşti? Eu 
am trăit alăturea de Gyr ani 
dearândul la Aiud. Nimeni 
dintre cci care l'am avut 
aproape nu va putea uita mun¬ 
tele de demnitate şi de cred¬ 
inţă cc reprezintă Gyr pentru 
toţi deţinuţii» dincolo dc con¬ 
vingeri, precum nimeni nu va 
uita vreodată povara suferin¬ 
ţei sub care a trăit Gyr timp 
dc peste cincisprezece ani 
până sâ “cadă". Deaccea 
eăderda lui trcbuc căutată în 
altă parte decât in simpla 
categoric a fricii. In loc să 
ne provoace mânia, căderea 
lui trebue să ne deschidă 
inima spre înţelegere şi mai 
ales spre asumarea durerii. 
Pentrucâ taina căderii lui 
este mai mare decât puterea 

multora de a înţelege. Cine a 
uitat câ Gyr a plecat pe front 
voluntar, atunci când alţii 
căutau adăpost pe la posturile 
din interjor sau se puneau “în 
rezervi"? Ia* cat priveşte 
mormintele şi >amlr, ele 
nu mai pot fi ni- » scuipate şi 
nici profanante Nici din cei 
de dincolo şi m- i din cei dc 
dincoace. Pentrucâ au intrat 
definitv in iato»>‘ . pe poarta 
cea mare. Să nu credeţi câ 

cu accept sau [justific atitu¬ 
dinea lui Gyr •iau condamn pe 
aceea a lui Pâ»»a>cu. Intr’un 
asemenea context noţiunile 
de ŞTREANG ş> RUŞINE nu 
mai au sensul comun al vor¬ 
birii zilnice. Câpâta dimensi¬ 
uni escatologice greu Jc măs¬ 
urat cu bielele noastre in¬ 
strumente ciuntite de trecerea 
(tropului ş» de ţlâbirea iluzii¬ 
lor. Deaccea am vrut t»a atrag 
^ jflldi * l‘«mJ m 
afara tragediei ş» ne socotind 


sau ignnrând întregul do sar, 
in toată hidoşenia lui, e 
greu, c foarte greu şi păcatul 
din nccunoştinţâ sau din sup¬ 
erficialitate tot păcat de 
moarte este. Nouă nu ne cate 
dat acum xâ ne râsboim cu 
victimele, ci cu călăii. Vic¬ 
timele ne stau in faţă clipa de 
clipă tocmai pentru a ne a- 
minti permanenţa călăilor. 
Pentru a nc aminti cu incâpa- 
ţinarc unde poate duce ideolo¬ 
gia satanei. în care căderile 
se măsoară in raport cu înăl¬ 
ţimea la care victimele de azi 
se ridicaseră atunci când totul 
părea posibil, când “speranţa 
câ niciodată nu vom pieri sub 
piatra nedreptăţilor, oricât dc 
greu ar Ti aşezată peste fira¬ 
vele noastre trupuri" nu era o 
simplă formulă dc stil ci o 
certidudine românească. Din 
toate acestea ar rezulta nu o 
condamnare ci un mesagiu 
transmis de Pâtraşcu şi dc 
Gyr dar şi dc toţi “morţii vii" 
pe deo parte fraţilor din exil, 
iar pc de alta tuturor occiden¬ 
talilor cloroformi zaţi de him¬ 
era unui socialism pe atât de 
inuman pe cât de utopic. 

ÎNTREBARE: Spuneţi 

intr'o scrisoare: “. . decât 
să-i condamnăm e mult mai 
bine să ne rugăm pentru suf¬ 
letul lor chinuit, bietul lor 
suflet asvârlit pe la toate răs¬ 
pântiile, sâ cerem lui Dum¬ 
nezeu ca paharul sâ nu treacă 
numai dela buzele lor şi ale 
altora, ci sâ plesnească în 
ţăndări, ca sâ se rupă odată 
lanţul suferinţei". Va întreb: 
dar dacă Dumnezeu ne-a sor¬ 
tit tocmai acestui pahar* 
dece sâ nu-1 bem? dece sâ 
nu-1 fi băut şi Radu Gyr şi 
Vojen cu seninătatea Căpit¬ 
anului şi a lui Ionel Moţa* 
dece cramponarea de viaţă cu 
orice preţ, chiar cu preţul com¬ 
promiterii şi al trădării? Dece 
scuzaţi atât şi iertaţi trăd㬠
rile* dece nu spuneţi un cu¬ 
vânt tare pentru generaţiile 
viitoare româneşti ? 

RĂSPUNS: Dacă Dumne¬ 
zeu nc-a sortit acestui pahar, 
cu siguranţă că trebue sâ-l 
bem. Până la fund şi fără dc 
crâcnire. Pentrucâ aceasta 
este voia LUI. Cred dealtfel 
câ cceace face Gyr şi ceilalţi 
ca el, este tocmai aceasta. 
Căpitanul şi Moţa au primit 
moartea cu seninătate, dar ei 
nu au provocat-o. Le-a fost 
dată. Cura a fost dată atunci 
Nic aJorilor, Decemvirilor, 
Ciucului, Vasluiului, Braşovu¬ 
lui şi tuturor judeţelor ţarii de 
zeci, de sute de ori. Cum a 
fost dat sub domnia satanei 
altora, lui Tânase, Golea, 
Blănaru, Uţâ, Obreja, Secu, 
Oprea, Emili an» Tetorian, fra¬ 
ţilor Puiu, V a si 1 e seu -Co lora- 
do, Cârciumaru. Este lung 
pomelnicul pentrucâ numele 
lor e legiune. Moartea c posi¬ 
bila* Mai inult, este inelucta¬ 
bilă, pentrucâ este in firea 
lucrului lui Dumnezeu. Dar nu 
este dat nimănui sâ se sub¬ 
stitut* LUI. Pentrucâ aşa se 
alunecă pe poteca periculo¬ 
asa a îndumnezeiţii omului 
prin eliminarea lui Dumnezeu, 
unde, la ^apat. se întrevede 
chipul omului comunist, care 
iu nebunia lui a ciezut ca sc 
poale subatitui LUI. f*u uu 


cunosc, cu slabele mele cun¬ 
oştinţe ««ologire un sfânt ca/e 
să fi îndrăznit să-şi ridice 
viaţa pentrucâ nu a mai putut 
duce crucea până la capâf. 
Dacă a existat totuşi unul, 
acesta s'a condamnat căderii. 
Este adevărat câ nu trebue sâ 
ne cramponăm de viaţi cu 
orice preţ şi că trebue să in¬ 
vităm a muri. Dar a muri cum 
Cu ştreangul la gât sau cu 
cuţitul învârtit m burtă* Eu 
îl înţeleg pe Şerban că a avut 
curajul si se arunce prin golul 
scării ca sâ scape de ruşine 
sau pe Tcaciuc care fiind in 
anchetă, s'a aruncat dc la 
etajul patru al ministerului de 
interne pentru a curma posi¬ 
bilitatea trădării. Precum îl 
înţeleg şi pe Pâtraşcu care 
nu a mai putut suporta “tr㬠
darea" consumată. Dar atun¬ 
ci când pot, mi rog pentru 
odihna sufletelor lor precum 
mă rog şi pentru iertarea p㬠
catelor lui Gyr. Pentrucâ eu 
nu pot sâ concep sinuciderea 
decât ca o armă a disperării. 
Ea implică pierderea speranţei 
şi a dragostei şi aceasta este 
un lucru grav pentru un creş¬ 
tin. Trebue sâ înţelegem că 
paharul care este dat fie¬ 
căruia din noi nu este acelaş 

nici in conţinut şi nici in 
volum. Una este sâ-l bei la 
Paris sau New-York îndulcit 
cu şampanie câteodată, alta 
la Aiud sau la Canalul Morţii. 

Vă surprinde faptul câ eu 
iert* Sâ nu faceţi confuzie 
intre înţelegere şi iertare. Aici 
nu este vorba de a ierta ci 
de a înţelege. Fiecare din noi 
este răspunzător de actele 
lui in faţa semenilor, a lui 
Dumnezeu şi a conştiinţei 
proprii. Sâ nu amestecăm 
planurile. Sâ nu substituim 
judecata noastră, judecăţii 
lui Dumnezeu, decât in măsura 
în care ea tinde sâ restabi¬ 
lească un echilibru social sau 
moral violat de un act volun¬ 
tar. In cazul de faţă eu sunt 
ferm convins câ complexitatea 
dramatică a atitudinei acestor 
victime devenite “trădători", 
ne interzice moral sâ tragem 
concluzii. Poate că va veni 
şi ziua judecăţii. Nu se poate 
sâ nu vină. Chiar dacă noi 
nu vom mai fi printre cei care 
vor vedea şi vor înţelege, în 
sfârşit prin ce întunerec s’a 
trecut, la cc monstruozi¬ 
tăţi am asistat ca martori ne¬ 
putincioşi. Până atunci cred 
câ este de dorit sâ nu pro¬ 
nunţăm sentinţe cu caracter 
definitiv. Moţa a murit cu duş¬ 
manul in faţă, l apitanul cu 
ştreangul dc gât şi cu 
jandarmul la spate. Noi* 
Noi nu n.* putem mândri ci 
ne-am făcut .datoria până la 
capăt pentrucâ nimeni nu cun¬ 
oaşte capătul. Îmi spunea 
zilele trecute un fost camarad 
de celulă întâlnit printr'o 
minune: “cei de aici carc nc 
judecă, să vină sa ne dea 
exemplu la faţa locului. Pana 
atunci, totul nu este decât 
fraza goală. Ei nu au cunos¬ 
cut moartea, dea^eea vabcsc 
aşa dc mult de ca”! Dece 
totuşi iert* Pentrucâ cu om 
trecut prin iod şi au» obligaţia 
uioialâ sâ iert. Pentrucâ >tiu 
ce a fost. curo a fost. şi vuu» 
Duiua-zeu m'a ferit *a beau 






Page 10 

paharul piin A U fund. Pahnrul 
este foarte «mar'. "Voi n’aţi 
font cu noi in colnic" câni a 
(in intre 194,® 5g, )a Aiud. 
I ste aţMOApr un sfert de veac 
de atunci. Cum n> pitea s* 
uit? Sa mediteze puţin jude¬ 
cătorii dela adăpostul occi¬ 
dentului , cei care au uitat 
prntrtiee se află în exil, toţi 
acei care nu au angajat alt¬ 
ceva decât speranţa reţin* 
loarcerni pentru un post mai 
gras, să m rditeze deci puţin 
numai asupra acestui mesagiu 
scris de Gyr cu ani înainte 
de a deveni o profeţie îm¬ 
plinită 

B/itrâni cu obrazul de ceaţă 
Cu paşii năclăiţi de tristeţe 
Prin moaite-am trecut, nu prin 
viaţă 

Noi nu am a vut tinereţe". 

Şi mai departe, într’un alt 
poem tot atât de profeţiccare 
nu se poate să nu sc împlin¬ 
ească odată şi odată: 

"Iar dacă’n noaptea <anicului 
şi-a roatei 

închidem lanţuri, inimă şi 
rană, 

Din dăruirea noastră subter¬ 
ană 

Va creşte pâinea pentru foamea 
gloatei” 

Să lăsăm deci dăruirea ace¬ 
asta subterană sa-şi implin- 
c^ira ineşagiul, si-i lisam in 
pace pe cei care, ca şi Gyr, 
nu au mai putut să indure. 

Să urmăm mai degrabă sfatul 
dat de el şi pomenit în arti¬ 
colul plin de inţelegcrc al 
părintelui Braga. Pcntrucâ 
avem de făcut atâtea multe 
altele. 


Şi acum câteva rânduri 
pentru generaţiile viitoaie. 
\m impresia că aici în oct i- 
don românii uita foarte lesne 
sau nici nu văd transformările 
fundament>|e care sc opere¬ 
ază în ţară. Tineretul român 
trăeşte azi o experienţa pro¬ 
prie de o profunzime nici m㬠
car bănuită aici. Experienţa 
aceasta trăită până la limită 
oonstitue o armă de o eficaci¬ 
tate cutremurătoare. I*.l nu are 
ncvoc de îndemnuri ci de în¬ 
ţelegere. Dacă Dumnezeu ne 
va învrednici să ne întoarcem 
acasă, să nu ne uităm la ei 
cu ochi de strigoi. Pentrucâ 
păcatul acesta ne paşte pe 
toţi* Nu vreau să spun prin 
aceasta că noi nu avem nimic 
de făcut aici. Dimpotrivă. 
Aici şi numai aici se poate 
fAce ceeace ei nu au posibili¬ 
tatea să facă. Munca noastră 
să fie un complement la truda 
lor. Noi avem datoria să nu 
lăsăm sa se rupă firul con¬ 
tinuităţii istorice a generaţiei 
noastre. Cuvântul nostru pen¬ 
tru generaţiile viitoare nu 
poate fi decât fapta noastră 
de azi. Pentrucâ generaţiile 
viitoare nu ne vor cerc “în¬ 
demnuri’ ‘ ci fapte. Nu cuvinte 
sunătoare ci socoteala talan 
tului îngropat. Datoria noastră 
este să mărturisim pentru pre¬ 
zent şi pentru viitor. Să l㬠
săm urmaşilor rodul experien¬ 
ţei noastre, cu toate cele bune 
dar şi cele rele, cu visele îm¬ 
plinite şi cu himerele hrănite, 
cu izbânzilc puţine ţji cu mul¬ 
tele infrângeri. Pentru ca gen¬ 
eraţiile viitoare să vadă că 


nu am mân» at pâinea exilului 

in zadar. Restul nu este de¬ 
cât demagogie, 

iNTKI HXRK: Priv.n.l m . 
dâiât aţi avea de adăogat sau 
de explicat ce va la cele scrise 
despre Piteştif Veţi mai «cric 
• ' 1 '■ I - ■ u conţi 

alarma şi a ajuta | a trezire» 
R \SPUNS; Da Piteşti 
pot adâoga multe. Pentrucâ 

cele descrise de mine nu con- 
stitue decât o parte din ansam¬ 
blul celor petrecute intre ii- 

'Ju.il. "" »” 'fii ?i (x- 

pe unde victimele au foat ob¬ 
ligate sa-şi plimbe rodul vre¬ 
melnic al demascărilor, fc u 
sunt convins câ încetul cu în¬ 
cetul, alte aspecte vor veni 
să arunce lumină asupra feno¬ 
menului închisorilor din ţară şi 
în special asupra fenomenului 
Piteşti - Aiud, al aşazisrlor 
“demascări”. Ele vor permite 
o situare mai precisă şi o an¬ 
aliza mai aprofunzitâ care ev¬ 
entual va putea duce la clari¬ 
ficarea şi înţelegerea tragedi¬ 
ei. Din informaţiile care nc 
parvin din ţară, o bună parte 
din românii din exil au luat 
cunoştinţă de monstruozităţile 
care s’au consumat la Aiud 
intre 1959 - 1%4, monstruozi¬ 
tăţi cu mult mai grave decât 
cele dela Piteşti. Pentrucâ 
aici au trecut prin demascări 
tot cccacc mai rămăsese din 
elita românească nedecimată 
de anii grei dc închisoare sau 
de schingiuirile diferiţilor di¬ 
rectori politici.Dacă studenţii 
dela Piteşti au avut de partea 
lor tinereţea care le-a permis 
să reziste şi mai târziu sa-şi 


revin* deatuf de reprdr, ta 
Aiud destrămarea sufletească 
a bătrânilor a dus şi |« atrean 
gul lui Pâtraşcu şi U ruşinea 
lui Gyr. Pentru» * aici nu s’a 
roai putut rezista. Condiţiile 
erau prea mult împotriva lor. 
Daci unii au s» âp«t totuşi,** 
datoreşte eliberărilor care au 
intervenit intre timp şi au « »ir- 
mat firul experienţei. Ceeace 
nu s a Întâmplat la Piteşti. 
Pate deci de datoria celor 
care vin din ţară acum şi care 
au trecut prin demascările de- 
la Piteşti şi mai ales dela 
Aiud, să «frige adevărul in o- 
chii tuturor, dar mai ales să 
arate câ montruozitiţile con¬ 
tinuă şi câ sufletul românesc 
este mereu în luptă cu tirania 
satanei. Nimeni şi nimic nu 
ne poate garanta câ cele pe¬ 
trecute la Piteşti in 1949 sau 
la Aiud In 1959 nu se vor re¬ 
peta mâine intr’o închisoare 
din Delta Dunării, daci regi¬ 
mul va fi constrâns dc eveni¬ 
mente sau dacă demonii ador¬ 
miţi pentru nu sc vor trezi din 
nou. Pentrucâ o certitudine 
exista: Regimurile comuniste 
nu se pot “Liberaliza” sub 
nici o formă. Libertatea nu se 
poate acorda ca o felie dc 
cozonac. F.a nu poate fi decât 
totală sau deloc. Calc de mij¬ 
loc nu există. De altfel reve¬ 
nirea la metodele staliniene 
nu este numai o ipoteză posi¬ 
bilă. Este un fel de necesitate 
ineluctabilă. Să nu ne înşelăm 
cu aparenţe. Câteva paşapo¬ 
arte în plus, o uşoară îmbun㬠
tăţire materială, pentru care 
dealtfel ne bucurăm când este 


real*, astea nn li. 

brrtate. Dincolo d« ideologi,, 
in care nimeni nu mai < f ede 
dar care serveşte foarte hin* 
de paravan, stăpâneşte setea 
•le putere, altoit* pe frica vi- 
sceral» a comuniştii** 0 
eventuală “răspundere”, 
tmcJ ei cunosc foarte bine 
greutatea păcatelor comise. 
Aceasta este realitatea goală. 
Cei care de bine de râu urm㬠
resc cele ce se petrec in ţar* 
au putut afla, fără a fi i Ur . 
prinşi peste măsură, ca dis¬ 
cursul lui Ceauşescu din 
Iunie şi “tezele” de mai târ- 
z»u nu au fost, precum a'a 
sp»ia, “o abilitate pentru a «- 
dormi vigilenţa Ruşilor” ci 
foarte simplu şi prozaic o re¬ 
venire abiacamuflată la meto¬ 
dele binomului Stalin-Dej, 
Grija cu care a ţinut el să a- 
nunţe Romanilor fi regimul 
veghiazi, ne îndreptăţeşte să 
credem câ teama de mai sua 
îşi poate face apariţia sub o 
nouă formă de demascări. Şi 
câ.alţi Gyr şi Pâtraşcu sunt 
în perspectivă. Deaceea da¬ 
tori a noastră este să nu uităm. 
Cât priveşte ultim* pane a în¬ 
trebării, despre o nouă carte, 
dacă timpul îmi va permite, 
nu este imposibil. Dar nu căr¬ 
ţile lipsesc exilului. Şi nici 
occidentalilor. Ci întrebuinţa¬ 
rea întregului material de care 
dispunem pentru a face cât 
mai cunoscută tragedia ţârii, 
tuturor celor pare mai au o 
posibilitate si-i vini in ajutor. 

Decembrie 1971 Evry. 


*♦♦♦**♦♦♦♦♦*♦*•*»* + *» »***»*»**»*»•» ****.* 


%cmuhA 


VASILE POSTEUCA 



Jingv l*rat 


(iede 


n«ţt 


II 


n ca menta puneţi-a 
a mm i i noastre, 
aurii atuului şi ereş- 

» hi Ic ai. Joi gr Prut. 
domn luptând, nrc- 
i'cdiftţă. Validâlldu 
•Alt» A cu-acut o 
întreaga decrui iaţi 
şi dv vizionari 
«hamului, m Chile, 
J luiuina adevărului 

al -nare Uri erou 


quc, 1879, Jargc j continuat 
linia de viziune şi de jertfă a 
strâbunilo» săi. Pentru gen¬ 
ei aţia • luleaua de «iupa cel 
de al doilea («'/.boi mondial, 
ci a «4 'venit “Căpitan” şi 
simbol ai fiinţei şi rezisten¬ 
ţei naţionale, un >ieag. 

JuNgv Piat a cunoscut şi 
a -tudiat ptofiuid literalul« şi 
spiritualii a« o a generaţiei no- 
a ai re , tnarca noastiu un leş- 
taie, pe viaţa şi pe moarte, 
cu duşmanii luminii, din Ko 
niania. De a»e ea a şi foat 




capabil să-şi dobândească 
titlul nifti^rific de Căpitan. El 
Capitano! 

Pavăză neînfricată la 
prima incursiune a comunis¬ 
mului in Chile (Frentul Pop¬ 
ular, 19461 el s’a ridicat 
drept căpitan la puntea de 
comandă a naţiunii, analizând, 
învăţând, conducând, desem¬ 
nând baricade Mânuia con¬ 
ceptele şi atitudinea justă, 
cu aceeaşi perspicacitate, ca 
şi străbunul sâU| sabia. Prat 
a fost un om al faptelor, al 
adevărului »arejnc face li¬ 
beri, dar opera jlui cea mai 
dc scama a fost formarea 
omului nou. In ţaţa lui nu în¬ 
căpeau termeni mijlocii. Nu a 
fos» niciodată om de partid. 
Ci om de W» ţlanschauung, 
de lume rusia. A avut prieteni, 
ca nimeni altul, gata dc moarte. 
Pe duşmani, » ore n’au putut 
găsi niciodată iţlpi o pată »n 
el, i a ignomt. Fra calm şi 
senin, cu >mul. piedestinut 
unei misiuni naţionale. In 
mun».a zi Im»- era minuţios şi 
pai is DvsurâitA nu e nicto- 
dutu calitate morilor condu- 
ctitori şi '« luimaiori. Convins 
câ Dumnezeu 1 seric drept, 

• Iu ai când io in lini i intOf- 
toc Iii ut» ,»! na cA precizia 
e gândiicu < .păunului >> 
piolctulm. \ Iu» rot fa«a graba 
fân» «idilinâjj intotdrauna 
guta ri». ia ielg Capa*. ^ * 
‘tiii-, »âuU j exentul ratifica 
judecata lui drcaptă. f- *nd 
viitorul ii derea puterea. 

1' in ei v 'ul , I.Jeait 'a privi 
.•>|wv k»> ana lui ca spre un 
'‘teuw: al ii.a iului. Prietenul 

Vergin Mu 4Uvl^ CAIC A sens O 

a; u de:.pic lupta gcWCf*l* cl 
iiudoii» ut* uimite aveste 


scumpe informaţii , ce ne a- 
prind inima la flacăra cc mistuie 
toată planeta. Din lumina care 
nu mai poute fi pusă sub ob¬ 
rocul vânzărilor din veac, nu 
ni-i greu să ne îndreptăm spre 
statuia dc granit a eroului 
actual al neamului chilean, 
Generalul Roberto Viaux, care 
se stinge sub zăbrelele ne¬ 
dreptăţii, prntru sfânta vină 
Je a fi rezistat înaintării com¬ 
uniste a lui Mlende. Stă de 
ani de zile acum, la închi¬ 
soare. Cn proces nc judecat. 

0 crucificare de viu a unui 
marc patriot şi erou al credin¬ 
ţei creştine, Încheind, vrem 
numai să repetăm câ cu asc- 
mcneaoaincni, gata de moarte, 
im neam nu moare niciodată. 

• « « 

-"(.V/e fapte ţeluri ale 
generaţie i noastre ” (comuni¬ 
cate prin Morse, in 1955, dc 
către CF.LIT.ARII dela Aiud. 
unui frate, care sc află acum 
in Vest, şi ţine să depună 
sfântă mărturiei: 1. Nazuitu 
spir înviere. Spre implinirca 
eroică in această viaţă 2. 
Vrem sa aducem neomul la 
legile an oarei şi ale credin¬ 
ţei, pentiu a-l împăca cu IXtm- 
nezru. L Vrem *ă continuam 
şcoala dc educaţie şi dc cul¬ 
tura creştină a generaţie» no¬ 
astre; 4. Ne s ba tem sa oricui 
şi «a ciaştCm un om nou, gâ- 
«it interiur. care sa se hrân 
eaacă din fAinuiezeu şi 
vreasc» »iin strădania proprie. 

5, Cu acest om nou vrem să 
ueiem o /*»*..' noua, dc mate 
«xnenie româneasca, bazată 
pe ordine, dragoate >i «bep- 
tate. 6. Vi cm sa contribuim 
ca neam, prm muacă, credinţa 
şi jertfa, la crearea unei 


omeniri mai bune şi mai drepCe: 
7. Vrem să nc dovedim şi să 
ne desăvrâşim privilegiul de 
fii ai Iui Dumnezeu şi să aju¬ 
tăm toate neamuri Ie pământu¬ 
lui ca sâ-L găsească p- Uua 
Hristos, drept Mântuitor şi 
DOMN, plinind irnpărăţia cer¬ 
urilor in ioima oamenilor şi’n 
istoric. 

• * • 

-Tot dela Celularii Ai ud¬ 
ului ne vin şi "Cele H prin¬ 
cipi de căpătâi”, prin care 
ei ne vorbesc dc dincolo de 
mormânt l. Iubirea. Ne iubim 
ca fraţii, in bjeurii, necazuri, 
prigoane şi moarte; 2. Cred¬ 
inţa. ledem in IXimnezeu şi’n 
Fiul Său Uus Hristos care 
s’a lăsat răstignit pentru noi. 
Credem in neamul romanesc 
şi’n viitorul lui dcaur. Credem 
in divinitatea din noi înşine. 
3. J sc uitarea. Cnde suntem 
numai «Joi, unul ascultă. As¬ 
cultarea a dus Biberi».a lui 
Hristos la biruinţa a>upa 
vrăjmaşilor 4. Ral'Jarea. Nu 
ne înspăimântă nici un chin. 
Răbdâm pe vin»mul niarci in- 
vicii româneşti şi creştine; 
5. Ci'ixtra. In locul uecin- 
stei care s’a i»»svwtunat la voi»- 
ducerr, vrem să riduâm cin¬ 
stea străbunilor noştri. 6, 
On^Hirea. Vrem *â trăim şi 
aa murim tn onoaiv skept 
cruciaţi at Kt» Hriscos; «• 
\!u^ 4 . Vrem sa cUdimoţarâ 
frumoasa «.a soaiele, pin 
oarea nunţii şi truda braţolor 
noastre; (.ante*. -/. (ât>- 
tand ne împăcăm şi ne unim. 
Cântecul ne mângâie şi ne 
apropie de Dunuieăeu 9. 
tfjipi^drrra. RaspuitJcm 
ţientiu gieşelilv ş» păcatele 
comise. 10. Dmipiiw. l»c 











DRUM 


t*ur »â hm disciplinaţi laţ* 
tic um înşine, dr familie ţi 
neam I Am diac iplinâ nu ex- 
ixtA libertate interioară M. 
Mode 'ta Cea mai aleasa 
mâsurA a personalităţii. Ful 
trufaş dovedeşte ci nu ţi-a 
găsit centrul divin, 12. Sî«- 
<;.<miale*. Nevoia de a nr re¬ 
trage in tăcere, de a ne njga 
ţi meJita, I V Martiriul. Nu 
exila om de elită, nici elita 
naţională, pâr A legea martiri¬ 
ului Biruinţele etern durabile 
sunt biruinţele prin martiriu. 


înşelat. Această rrderr, i-a 
oblicai pe politrucii minciunii 
dela Rucurcşli, aâ-l trimită 
pe nepotul lui \ton ( otruş 
spre Chicago, pentru a cârpi, 
ce-a stricat Păuncscu. Acest 
“nepot” n ţii ut sâ spună In 
Val Oavid, Qocbec, toate luc¬ 
iile rele despre Vasile IW 
leucă, Unul care ii face greu¬ 
tăţi d-lui Mircea Fliade, in 
sfintele propuneri pentru Pre¬ 
miul Nobel. Şi fraţii Sultana 
ţi Ţâranu nu văd inca nimic. 
lAta, unde ne ucid limitele. 
(.imitările 1 


Săptămâna Naţiunilor 
Captive a devenit o farsă 1 
F strigătul in pustiu al unui 
mare ziarist al planetei la 
ora actuală. Vorbesc de Dumi¬ 
tru Danielopol. Iţi târâie cu 
greu, aripile, acest albatros 
al cuvântului, printre con¬ 
temporanii am-ricani amuţiţi, 
in faţa platformelor politici¬ 
aniste trădătoare. Riscându- 
şi viaţa, spune, acest splen¬ 
did om, adevărul. Naţiunile 
captive au fost definitiv vân¬ 
dute ţi date uiţării. A le men¬ 
ţiona destinul tragic şi lacri¬ 
mile, înseamnă a-i deranja 
din sieste pe Kisslingcri şi 
pc nanaşii cobrelor din Krem¬ 
lin. înseamnă a te expune la 
extrădare şi batjocuri- Când¬ 
va, cânii se va scrie adevărata 
istoric a umanităţii libere, 
Dumitru Danielopol va fi cele¬ 
brat pentru curajul lui de 
spadasin şi paladm ale ade¬ 
vărului. Adevărul neamurilor 
a devenit azi dimensiune dc 
risc, îndulcită cu dor dc 
moarte. No incâpăţinâm să 
credem ci ivc şedinţe Ic Nixon 

tWt Sf lui Dumnezeu'. Naţî 

umV: ctpiivf ri ♦ vorbesc prin 
somn, la nivel de suconştient. 
La acest nivel îi propunem 
sâ-i înlocuiască pc stângi şt» 
cu Dumitru Danielopol . . . 


-LIMITE nu ne-au satis¬ 
făcut cu apologia '‘înşelării” 
lui Mircea F.liade. Mai ales 
cân'au amintit nimic demise- 
I rase a şi stupida, levantina, 
împingere a lui Nicuşor, la 
Premiul Nobfcl pentru Pace. 
Intr'adevăr, o asemenea gogo¬ 
mănie yogicâ, nu merită de¬ 
cât să meargă la ţigănci şi 
să putrezească pe strada 
Mântuleasa.Totuşi, recunoaş¬ 
te! ea înşelării, e semn bun. 
Ne-a mângâiat această sfială. 
Mai ales pe noi, aceia care 
Fam iubit şi-l iubim pe Mir- 
cca F.liade. Care Fam visat, 
cum s‘a visat şi el, cap dc 
generaţie şi iconariam. Ciu¬ 
dată dare de-a toboganul glor¬ 
iei , la Mircea F.liade! Credem 
ca măcar aerat mentor al gen¬ 
eraţiei noastre va avea drep¬ 
tul să moară frumos, ieşind 
din faza"inoptArii spirituale" 
şi afirruându -se jertfelnic, cu 
imens curaj, in afunyeteg 
acusa, pe planul unde-l aş¬ 
teaptă Nâc loneacu şi Ionel 
Moţa. Înţelegem imensa tris¬ 
teţe a lui Virgil Ierunca, tre¬ 
buind aă desminti şi să pună 
'a punct, Paladinul care ştie 
spuze «tŞt de frumos pe *ro- 
i arieşte”, a plâns, ordoni, 
Kcarve de lacrimi, spălând 
t* • u/ănJ a ii aţa neamului şi 
* lut Du asie atu. *cea*ta 
'agivâ cFabrvaatjanuue. 


-In circulara Societăţii 
Academice Române, din 10 
Mai 1972, ajunsă la noi, la 1 
’ulie, 19"2 (ce astronomice 
distanţe dc risc şi neînţele¬ 
gere 1 ), cetim cu satisfacţie 
şi cu lacrimi in ochi, că 
"Principiile călăuzitoare şi 
scopurile după care Societatea 
se conduce sunt aceleaşi, 
dela întemeierea ri şi că 
nimic cu s a schimbat in ori¬ 
entarea instituţiei”. Natural 
semnează "comitetul interi¬ 
mar', in care il bănuim pe d-1 
Mircea Popeacu. Ne bucurăm 
imens că nimic nu s'a schim¬ 
bat ş» că sfintele nebunii 
merg înainte, călcând peste 
bârliri şi uscâţiri, peste stup¬ 
idele amuţiri şi invârtecuşuri, 
tocmai in aceste apocaliptice 
vremi când avem nevoie de 
intensităţi eristice, de tip 
Maiadahondu. Sperăm că mem¬ 
brii societăţii vor răspunde 
şi că ne vom regăsi la altar¬ 
ele marilor datorii dc gener¬ 
aţie, rostind un legământ de 
oH'tafor* emiruftciană şi pâr- 
*vanica. Dc' asta ne urăsc 
şi stau să ne acidft politrucii 
din ţară şi nânaşii lor din 
Vest. Pentruca suntem capa¬ 
bili să tăcem adevărul la 
nivel academic. Cele mai su¬ 
preme (nc-ar mai trebui super¬ 
lative!) datorii apasă acum 
asupra celor dela nivel acad¬ 
emic. Nu şerpiri cu pâuneştii 
mişei, şi apoi palinodieri 
peroraţivc, regretând că ne¬ 
am înşelat, ci conştiinţa jert¬ 
fei nicâ a generaţiei noastre, 
pe care acum o caută, cu 
lumâiarca inimii, toată plane¬ 
ta, ina»ntc dc a k prăbuşi in 
sclavie şi moarte! Nu vom 
putea plânge şi blestema co¬ 
zile dc topor şi pc trădători, 
niciodată indcajuns, cu ful¬ 
gerele m'niei şi durerii pe 
care incâ la căutam, prin 
imensitatea cerului din noi. 
Drept să spunem, nu mai aş¬ 
teptăm cu bucurie viitorul 
congres al Societăţii, in care 
va trebui să ne batem cu o- 
zile dc topor şî cu politrucii 
aduşi dc spiritul bârlist! A- 
ccste ocnfruntări penibile, 
s ar fi putut evita, dela masa 
şi inima preşedintelui. Dar 
acolo işi *ună luda, ar ginţii, 
^ii ei sunt acum dc ini livrau* 
dc ori câte treizeci. Scriem 
cu suprema dorinţă de a ne 
fi •‘înşelat” şi noi . . . 


•ru trAtamrmu! inuman,-o 
tehnu â de getorid, aplicat 
celei mai vech i şi mai decise, 
celei mai creştine şi anti¬ 
comuniste organizaţii (miş 
cări) care a cristal. Natura 
ace atei organizaţii, viabili¬ 
tatea şi continuitatea ci, pot 
ajuta la cx {licărea furiei şi 
ut ii cu car» a fost atacată”. 
Boicotul tăcerii şi acel laş 
şi criminal “n’andc-n'avedc" 
al presei vestice, in faţa for¬ 
midabilului ntviagiu adus dc 
Ba cu, din abatoarele de oa¬ 
meni ale iadului rcscrist, ne 
duc net la concluzia câ “nan- 
aşii" au ptitronat spălările 
de creier şi reeducările din 
închisorile şi lagărele dr 
muncă forţată clin România. 
Ca sunt responsabili de cri¬ 
mele ce »'au săvârşit acolo 
in numele puterii dr stat şi al 
»t«e» umanităţi stângiste. 
Stilate şi satani/atc. Citeam 
undeva câ cruciaţii medie¬ 
vali ac simţeau mai tari şi 
mai curaţi, mat chemaţi in 
flrirtos, câni se întorceau 
acasâ înfrânţi, răvăşiţi, cu 
7 al ele ferfeniţă pe ci, pe caii 
ologi de li-se vedea printre 
lOAste, ori chiar pe jos, plini 
dc păduchi, cu rănile chiftind 
de puroi vechi şi răscopt, foş- 
câind dcvc.mi. Dcaici, ti-se 
deschidea cumva perspectiva 
biruinţei interiore, prin renun¬ 
ţare la lume şi martiriu. Ne 
vine a zice acclaş lucru des¬ 
pre generaţia noastră care a 
fost atât de integral uicaă şi 
spălată la creier, care s'a 
întors acasă in forme dc umlwc 
şi de strigoi. Duşmanii nc-au 
nimicit şi ne-au scoborit in 
morminte, au transformat 
in morţi vii şPn spec tre fizice, 
ale acelora care au murit ori 
s’au sinucis' de mult. Dar de 
biruit, nu ne-au putut birui. 
Din trupuri frânte şi morminte 
răvăşite, din sutele de mii de 
strigoi ai ticerii, se ridică 
uriaşă şi înspăimântătoare o 
biruinţă a neamului românesc 
şi a lui lsus Hristos. O pre- 
zentd stranie în neamul ro¬ 
mânesc, vuind ciudat, pe 
toate drumurile, plaiurile şi 
şesurile ţării, vestind ziua 
libertăţii şi * mântuirii. “Pi¬ 
teşti”-ui lui Bacu \a deveni, 
nu peste mult, carte de căp㬠
tâi pentru toţi patrioţii şi 
creştinii americani. Satan, 
odată deslânţuit, ameninţă 
acum şi Vestul democratic şi 
liber. Toată planeta. Cetiţi 
şi răspândiţi "The Anti- 
llumuns". Ne aşteptăm ca 
oameni cu dare dc mână să 
retipărească şi “Piteşti’'-ui. 
in româneşte. Stăm intr un 
prag care-i condamnă pc cei 
ce-î neaga. 


fi uol, CUC 

ic 

Somai cmc' . 


Itisfârşii. după luni şi 
luni de cumplit şi straniu boi¬ 
cot al tăcerii şi neglijării, 
iată o recenzie asupra cărţii 

lui Bacu “ IV Ami-Humana’ . 
In -Batilelinc” (Detroit). Nt 
mângâi* aici ales cuvintele 
u*tc dc încheiere "C artea 
tui Bacu nu-i o poveste dc 
înainte d* cut* 


-Din Presa Română Li¬ 
beră “Voci bnlanue despre 
România. Cui numai de person¬ 
alităţi politice din Marca Hri- 
ranic au făcut revistei "The 
Reminder” o geric dcJcclara- 
ţii cu privire la ^ alta şi 
urnirile 1 U,0 P*' 

Kcuiaiucem e*ti«s. din 

âcestc JecUtuV * S " Vi f 

n, R»ike*.r unu ‘ l "' ,caJ ' 

erii opoziţiei la Declaraţia 

Jeat 4 alta in IVlanunţul B».- 


ţiuni din partea F.R.S.S., no, 
am R fost atunci destul dr 
puternici pentru fi o» upat 
Germania (inclusiv Berlinul) 
şi cea mai mare parte din 
Furt» pa Centrală, Inclusiv 
Polonia de Vest (Rusia şi ar 
fi păstrat probabil. In mod ile¬ 
gal, Polonia răsăriteană). In 
vest i a/., harta Furopei 
după 194*» ar fi arătat cu totul 
ah fel. Din păcate, aşa cum 
ştim, alianţa dintre con duc㬠
torii Sovietelor şi ai Statelor 
Unite a desconsiderat pe 
Churchil, făcând astfel, o 
soluţie militară adecuată, 
imposibilă. Cu toate acestea, 
aşa lipsiţi dc putere cum am 
devenit datorită acestui re¬ 
zultat, noi am avut convin¬ 
gerea câ a subacric la Yalta 
ar fi fost o încălcare morală a 
încrederii in mai şi câ trebuie 
rezistat. Rezultatele tratatu¬ 
lui dela Yalta aveau h.* arate 
in curând, dar prea târziu, 
câtă dreptate am avut”. Până 
aci c itatul din Presa Română 
Liberă. Nii e pomenita Ro¬ 
mânia, în această voce brita¬ 
nică. Nu e pomeniţi, dar e 
acolo, drept destin frânt şi 
vândut, pc masa trădărilor 
dela Yalta. Crucea răstigni¬ 
rilor româneşti dc astăzi a 
fost mişeleşte cioplită din 
lemnul trădărilor dela Yalta. 
Vor fi fi ind şi mulţi oameni 
politici americani care să 
vada adevărul declarat de 
Victor Raikes. Să sperăm câ 
vor ieşi şi ci la creasta sâ 
acuze şi sâ mărturisească. 
Fără îndreptar ea erorilor şi 
ororilor dela Yalta, omenirea 
nu-şi va putea găsi un făgaş 
de pace, bunăstare şi înfr㬠
ţire in duhul dragostei. 


lui SoFjeniţtn, 4e «plendojvea 
r.rrdinţri > rrştine, lingura ce 
se poate opun* bestialităţii 

comuni ştire, părtinire >i 
ceauşine* Ce faci, Paul 
Grxna* Imi bat im cui in cap 


ionic, m «‘MS. ciwiu- No» 

4 vem convin** ' -' 1 ij ‘ ■' 


aamUm 
1 Atic ved 


i U<OŞ4 


etit *c«ra 

arc. ci istoria unei c|ax‘ Ş« 


Matca Briuuic şi Statele t- 
„ite a» fi 4Mf' al ° > H>zi V c 
fetma faţi dc l R b > Ş» ^ 
fi insista «M*** uuu ‘ 

ntgoi**! la slaişitul 


-Bunul nostru frate şi 
colaborator Vianor Bcndcacu, 
m* atrage atenţia ci «m mat 
elementare date biografice 
asupra lui Mihai Horc»dnK:. 
prriconarul. Le dăm aici Mi¬ 
hai Hooxlnic, născut la 24 
Iulie 1907, în Bile a, judeţul 
Rădăuţi. Părinţii, Alexandru 
şi Ana Morodmc, ţărani. A ur¬ 
mat liceul Fudoxîu Hurmuza 
cht, la Rădăuţi. A murit, îne¬ 
cat, la 4 Septembrie 192b. 
Trecuse în clasa a opta. A 
lăsat un altar de metaforă, 
prin revista "Muguri”, la 
Rădăuţi şi un imens gol "în¬ 
dulcit cu dor de moarte” in 
poezia Tării Fagilor, dor din 
care avea sâ răsară Iconarul. 


-“România a fost, este şi 
va fi europeană prin excelenţă. 
Prin nume şi limbă, prin is¬ 
toria şi civilizaţia ei, ca ne 
reaminteşte de o unitate mai 
veche a Furopei, care cu aju¬ 
torul lui Dumnezeu, o vom 
restaura. Luptele eroice din 
trecut vor menţine moştenirea 
europeană de nepreţuit” (John 
Biggs-Davison, Conservator 
in Camera Comunelor. Citat 
din Presa Libera Română). 


, unei «aţiu» 1 viteze 


Fa dc * războiului. ut«ţ2ul»mc . oUec- 


-Paul Goma, au texul “Cel¬ 
ulei l.iberabiIilor” a fost ex¬ 
clus- din partidul comunist 
rcscrist. î-s'a rupi contractul 
de muncă, dela revista “Ro¬ 
mânia Literară”. A trimis un 
memoriu curajos lui N. Ceau- 
şcscu, dar până la urmă tfi 
bate |i el cuiul ut cap. Se 
incăpâţineazâ in postura şi 
impostura comunistă; “Sunt 
comunist şi nu permit ni¬ 
mănui să se atingă de onoarea 
mea dc comunist. Aşa curo un 
promis in August 1968, în 
faţa comuni şt ilar ce mâ pri¬ 
meau in rândurile lor, eu voi 
rosti totdeauna adevărul şi 
mă voi bate pentru adevăr în 
contra oricui ar încerca sâ-1 
denatureze, sa-l nege, orice 
ar fi el şi oricare ar fi obiec¬ 
tivele provizorii, pc care le-af 
invoca. Am adciat ia partidul 
comunist român În August 
1968 pcntntcă atunci partidul 
ni i-a vorbii prin vocea lui N, 

C căuşe seu. Fiindcă am cre 
/.ut in N- Ccauşescu. Jut ca 
voi continua a crede m partid 
şi'nN. Ccauşcscu ’• Lamen¬ 
tabila ispăşire a unei trădări 
$i dcsgustjioaic rămânerea in 
mocirlele trădării. No ri 
ştiind Paul Goma dc existenţa 


-Noi, generaţia mat veche, 
care am primit educaţi*! lumi¬ 
nii, suntem datori tao ducem 
mai departe. Sa arătam că 
suntem demni dc acei care ne- 
au deschis drumul, «d Jarc- 
dim că avem ţara fi neam, că 
ftim să ne ţincw libert. Pen¬ 
tru acest vis an» U$ri dc 
comunism. Iceasja vrem ui 
realizăm. Imi parc rău că sun¬ 
tem puţini. New York-ul este 
infectat de Comunişti ameri¬ 
cani. Dar fi agenţii ro,*n. din 
afară, mişună au i «.a :irmn 
în rând. Sd t pe râm « a lupta 
dusă dc noi fi d« Dt*. prin 
presă, va avea răsunet fi va 
opri pericolul comunift/Ck.l.) 

-Noi toţi am 'mut foarte 
mult să veniţi, coc' ie. felul 
acesta tovarăşii au înţeles 
bine care este atitudinea no- 
as’ră. înainte de > crbarc, in 
Toronto, am at u/ «an frămân¬ 
tări, ca Ov, să nu vemţi. 
Chiar cu o seară inamic, am 
avut o discuţie, invinutndu-mă 
că noi facem politică. Ser¬ 
barea trecută, se va alege ne¬ 
ghina din grâu. 1 ud • ă paro¬ 
hia a rămas intactă fi toţi ai 
no fin i unt cm uniţi. Oricum. 
serbarea a fost o marc afir¬ 
mare romănească. Rezultatele 
sunt că la asociaţia interna¬ 
ţionalilor este o mare des bi¬ 
nare. Preşedintele lor, tioancă, 
întors din Rnmunii, aftrmu 
că in România e o mizerie 
neagră. FA critică pc toate 
drumurile regimul di» ţara. 
Puf mânu se .arta intre ci. 
deoarece agenţilor nu le con¬ 
vine să spună adevărul asupra 
situaţiei Jm fard. (\. V) 


Im cunosctd-o, la Loz- 
greşul Episcopiei, pe Maica 
UcxunJru. O discuţie ăe 
câteva orc cs ca a fost pen¬ 
tru mine igienă mjlctcuu a. 
Fa este pc lima onodoxa a 
neamului nostru, a murih' 
domniţe ean >?i zideau fi 
jfinţiau viaţa ** * htotiile 

Jcdis atc Ui N r ‘ 1 


fi lacen Uum**~cu 
pjruut. Lucrează 
U «ut. (R.RA 




f -t *i pnvtrţh m,it*/ta Jş 

* . ol» bota /,i DRl M, i k lift 
«'‘* <•1 pru tnd lupta mea ro- 
••wn**»*, <! hm» ,mh, om- 
unt «l«i, • 4 Util rrc/iti for /•> " I 
M|» r»» »/ ft "f*dfrt<for ni t ni- 
unit ft /.iţii", nmp de mai 
hi*, ,/. ;r nm, rr.'dH «it tpiffi 

.W ^*ii «nt><«/ generaţi late a 
•ierta invitaţii, ţ, U m pal tu 
«t**i * du năpuitit mulţi, ta 

fraţi Ir, \*-mi \farte,i pinra 
reali-ăr,lor, ferul* ,u atâta 
truda, mu/iiltl ft nrfov*irc t 
utt alfn, pe tare i-am ajutai 
i n toata fitnfa să-fi injghr- 
hc r «n in, cpul in organiza* 
flit' roman?ţii, au trr A ui in 
< aspiraţia ta, rrii. I, raită 
invitaţie laic puric din teren* 
di,,lril, Jur,toate la care tuni 
mpui de * atrva luni iru ou, r. 
Istoria ra avea grijii ui arate 

• d , rt /f* ani a, mei, la "4- 
merita'* au tre, ul in mit, din 
l*~a tpa i modu J, la in/lorirea 
I ni unii fi Ligii ,a Lpis* opiri 
fi a grupurilor rai lefi te Je 
noui-eenifi. leeasta-i reali¬ 
tatea , îmimslală eu majus• 

• ule, pe • are nimeni nu ea re- 
ufi Da flraraa, (Petre l.u- 

Crf« i ). 

-Air ea DPI M să Jet,na 
făt lic îndrumătoare pcnlru foţi, 
in Intuneteeul ptin cârc or- 
heeaim. t and un periodic 
afunite sa fie aşteptat, în¬ 
seamnă ca el ifi indcpltncfie 
intru toiul misiunea luata. 

.1 i'r'Uj e ca.ui Cu DRUM. 
(C.tu 

• • • 

Ţin tu li. mulţumea 

pentru atenţia temi-o ai ml nţ t, 
trimi tandu-mi DRl M. Raptul 
ca mă consideraţi prieten fi 
teii tor, mu bucură nespus» lf 
dori i a dr-a, um înainte sd pun 
fi eu umărul, rprrx a aprecia 
eforturile Dr. tare I «i str㬠
duiţi a da la ireala mărturii 
istor i, e, opere Je arta, menite, 
după i un i jpurtrp l)e., sa în¬ 
frunte veacurile fi sâ măr- 
luritiUSfâ pentru noi fi ţara. 

Ca vârstă, ne despart, poate, 
generaţii-(ânJ spun copilărie, 
îmi amiHiest Je orotile raz- 
hoiului.fi Jupa război, ororile 

• omuniste. 4bia, aicea, în 
tont mcntul lui 1‘ulumh, pot 
ta ma hu< ut de zilele mele. 
De. aţi apucai in ţara nlr mai 
hune. lip oamcai fi 
favorabile. Cât Jc cât aţi 
tiuit Irucutii. Viind imn, * clor 
Jiu generaţia mea, Le-a fost 
sortit numai necai ft mizerie. 
Datorită, poate utesiui fapt , 

I 4 înţeleg wdi bme, apreciez 
martinul. Su-mi plac super- 
ju aln caic spun 'Da *, un 
tiu c Jiri garda veche* Au 
fiiu de te. da* regret ca nu 
mi-a fost dat sd fin J'* gentr- 
uf im Dt. \o i neam ridicai in 
maţa, de tonta taţi, crescuţi, 
i» «m. mai fi teroare, fard 
M y un ere Pana ft Dumne- 

fo»t as i uns De d- 

«#« 4 . mulţi regretam gene raita 

Di M <■*’ î - trecui, 

*r visam mu 4f». in *' 

l txa ne vrem paternul, top- 
at>Ui de a iwril» Dara zomua- 

itid pemuma comunismul 

,,J u >»»•«' -o - - 1 - fr ': 

wlJ uo*â*o de bursa 4 teâ- 
* utOie neamurile 

***** ta •** âraua #« 

i.i.-uU (/ * ) 


Sfânta tinereţe, cu trup 

< Mit, de fier, s*a , am dur. Se 
dtiti rămâne it salva ceva dmr 
ermit miletul ui, I* fard, dup» 
loalneon liniari Ir, pe viu, luc- 
iunie n petic altfel de tunţ 
Ir prezintă propunând* slugoi» 
lor , omunifh din IVil fi idio¬ 
ţii utili. Vin i«i născuţi fi 
crescuţi sub regimul lor, nu 
t unt pdt un fi de idealul sat¬ 
anelor m,n \ i j te. Iflcapld fi 
ei, t <i fi noi, acel sfanţ erai 
al isbdvihi. Xeamul lui Ştefan, 
lancu. Tu doi, fi Moţa, al tutuim 
acelora care maţ rrrd in lini - 
tos, dtc îl ni am nu poate pieri, 
Pir ce trup sfârtecat de demen¬ 
ţa canaliilor comkniste, este o 
imemâ cdhimiJâ punt la tem¬ 
elia României libere de mâne, 
(T.M.) 

• • • 

• Sunt in toiul de acord eu 
felul in i are reti tu, poezia, 
Ma simt acum mai puţin singur 
fi flfc-ftii ra mai fi teama sd-mi 
ipun ,landurile celor n hatjo- 
coreu poezia fi otrâvcs • «in* 
fi/# omrnilor, iar in egocentri¬ 
smul lor uită Sd mai ridice pn■ 
ifrica spre ieruri. Sensodrea 
ta in rare-mi vorbe ft i dr "Pr㬠
pastia** a fost ea nn haham 
pentru rănile Je până acum. 

\ u-mi plate să aftern pr hâr¬ 
tie durerile pricinuite de <Yi 
care cu roi c on fată voie m*au 
improfcat i u venin, invidie fi 
minciuna. Poate a fost numai o 
nrnorm itâ coincidenţă « a atu 
in tu U ii tot oameni pe cate nu-i 
doream, fi prea putini ca voi. 

(S. I.) 

• « • 

• Tot sfânta preoţit m‘a 

mai mraţat să ma nil la om fi 
nă-l iubesc, chiar dacj este 
nedrept faţă Je mine. M'a în¬ 
văţat Să-l iert, penlruca numai 
i citarea fa ie posibilă convie¬ 
ţuirea ut societate. Iţa ră am 
iertat lot fi pe toţi. Dai a cu 
I \im gr fit eu ceva sau am gre¬ 
şit i andra, ftiu ; mă adresei 
unei inimi c ieftine, - «<i mă ier¬ 
taţi. Peste toate, suntem fi fri 
postul mart. In vremea rugăci¬ 
unilor mele m'am gândii fi la 
Dr., fi nu m’af fi simţit bine 
ţară ia iă împărtăşesc împăca¬ 
rea fi dorinţă Un alt lu- 

t ru i are m'a împins Sd I <1 •»* rin 
este fi but urid te o am in su¬ 
flet oridr câte ori I a citesc gân¬ 
durile Dr. ăfczatc, fie i« "1- 
merica**, fie in ItRI M. -Icest 
ideal, servil cu atâta statorni¬ 
cie fi vigoare, m'a făcut ca Je 
multă vreme să am faţa de Dv. 
nu numai respect, » i f> admira 
ţie. Pe această linie Jc servire 

< ura joasa, m am întâlnit cu 
Dr.i in aceeuft sfântă comuni¬ 
une. Şi atunci mi-am tis Doa- 
mne, dd-mi curai, fi cu drago¬ 
stea i u care m'ai binecuvântat, 
fd-tna pe mine, ilu/itorul tău, 
,a-l imhtâţtfri pe badia. Impa- 
eă-ma cu el, nu pentru mine, 
nici pentru el, n pcnl'ă Manrea 
I a t ni Mare 1 ( Pr. P. P») 

• • • 

• I a mulţume sc dm i mmg 
pentru căldură cu ca/e de fie- 
, an dală fmi răspundeţi. In 
început multe scrisori calif 
Dv. . De menumă/ate on cu mi- 
mapltnadc frământau fi durere, 
am luai creionul fi I ‘am sens, 
4 m s* riJ către ungurul om ca/c, 
am simiamantul < a ma ţ>oale m- 
ţtlege. .Sunt ugut ta mulţi Ru 
mani 44 /iiopiţi dt jivina tomuni 


iigm i rl im emiţi td b uhl„ n(t 

1 

himl Ma unr nu«.,n c * o ram,,. 
»,i ruptă dm trunchi fi tusprn» 

Jutu ••• aer. Iftrţg numai . ,i , H ,j 

1 

nid un ideal, nici o bucurie 
nici un nmiacl cultural , nia o 
speranţă. Singurul luciu rate 
ma ţine in laţa t mama de de- 
pa le. Im /i un copil, aici cu 
mmr. Id mulţume n pentru 
DRUM. , I* rest, lr-am primit 
pe toate. Iiâi sc pirrj numai 
speranţele, (C. /,) 

• • • 

• Ţin sa I ă 11 sigur de pro¬ 

funda mea admiraţie p-nltu op¬ 
era creativă pe care o închinaţi 
duhovnic iei române fii, I «j ofer 
colaborarea la revista DRl M, 
intru plinirea idealurilor pentru 
care s'a crucifirat neamul nos¬ 
tru. (D. C.) 

• • • 

* r'**<W*, strâng mâna voi- 

niirfte ft fră/efte pentru pozi¬ 
ţia pe care te află fi din rare 
operează DRUM-ut, Suhstanţial 
fi eficace, cu exemplar tu’aj, 
acoperit de aripa Shiniului Duh, 
In strategia exilului, DRl M este 
una din cele mai importanţi: 
bate dr lupta, cafrabil* «j lan¬ 
seze săgeţile de lumină care 
vot putea i pargr înluncrecul 
te s'a lăsat peste lumea de oxi 
t preriei această luptă in sem¬ 
nul aceluia care s'a Jăruit la 
Jilava. (/). M.) 


—Dc -abia ivii dm primit 
DRUM, din cauza aglomeraţii¬ 
lor eu Cfăfiuntil, Cum l'am 
primit, nu i'am iă.sai din mana 
pâtia nu Dan terminal Jc 
cetit. 1fa i um vd scriu fi 
alţii, e cea mai bună revista 
din exil. I< est lucru I i-l 
spun fi eu. âra cum dfteptam 
pe timţmri u t arpafi", care. 
pat ai că a murit, afa aftept 
acum DRl M-ulîj îndată ce voi 

încape lucrul,( imi voi face 

intona, (t .t .) fl 

• • • 

-Iţi voi seric pc larg de 
Dragau. S'a jwifnfK dc tot. III 
vor lăsa fi ultrmtt colaboratori 
nmani. ) onnf ft floria Ro¬ 

man. I luat-v răi na r ăa, Jupa 
1 

.ţu ne Ji tocicm taJical. lici 
e haos mare cu alegerea pref- 
cJinteho rrfiJIich. Rid la 
noi "Jcmoi răţif' nu JecâzuSi 

in afa hal. (A .H.) 

p. 

,nMPRF.S.t UR- 

I R I ROM I \ I, Jtn 2/ Mai, 

Jă7J, ai Vântei» ă sărbătorii 
A'O ,1c an, JeB nafterea lut 

cor 

JD4S "a /ost arestat in moJ 

abuziv, tmiMucis in vara 

anului IV40 IJfă < a ** P r * a a 
hil sa f, fost Cfnetat fi jude¬ 
cat" A u uu saComplctez. ort} 
a hm m u in <clulă, la or, i 
nul Im (.hcarghiu-Dci. Mama 
Iu, A orif a umil dm OrăJcă 
la IU,, i,i, fii sd st' intereseze 
J, soarta Aăhti» 'P** 

,a iotul alt tn ordmc. *d 

pUcelmiftitJgcasă, rentruiă 

insistenţele d 4*V«*St*â 
supărătoare, a fost <•-“* 

tu n f, un (4- »'* viat aiuns 
a,aia. 4 /uli hăcuită, băgată 
mir*un sa. jl ***«!«• J» 
la, Jc laniţi Oradea, totlj 

• ia secretarţ I- H cni w * ** 

Hăului i »oninist ft re opun 

laţ,} Ruj d*. € *2t 

....... - .. MJild i nlr o lf din¬ 


ţa teşiră» i a i partidului, in 
f9M, dr către cei re Dau 
ridicat să-l inlnruiate* pe 
Ihăghici dr la , un Jur /'ra 
Mini Meiului Ifaceălor In¬ 
terne . (X.\,J 

9 0 0 

Imamtm r*u,al,sif Ce* 
mai trâmbiţat* mm, iun* * 
orânduiri i comuniste. Le 
plate ma, alei nouilor satrap, 
'ă crrada eă Jet* înlocuirea 
lui ,} d ft pana au, 
ide lor au fost ma, umanitare. 
Dar mine,una aceasta imrmă 
trebuie oă-uta pe landului 

* nmrlot monttruvasr. Mi-aJuc 
nmintr de când Dopa /turcă, 
Jin Piatra \ amţ. I fot, 
arestat in urma unul denunţ 
anonim t* ar avea aur. 4 fost 
maltratai de miliţia din Rar du 
timp de (uni de zile. Hăţul fi 
tchingiuitpânâla idnge, total 
desfigurat. Xe mai putând re¬ 
zista bietul om a mărturisit că 
a ascuns aurul la Haraj-Hira:.. 
lntr*o dimineaţă, cu noaptca'n 

• ăp, anchetatorul Reţea 
XiCotar f, (nea doi ofiţeri de 
wi/ipV l au luat cu o ma/ină 
l nlga (Ho. f,67) a Miliţei d,'n 
Racău fi Dau dusla Ratai ca 
ra le arate locul unde ingro- 
Pas, aurul. Ir*- 1 . rdim, ra 
omul care a murii Je mult, 
după lungi cofmare de dis¬ 
perare, Popa Mure* s'a arun¬ 
cat de pe baraj, de la 120 
metri înălţime, ifi va .ul mili¬ 
ţienilor. Cei trei miliţieni au 
fost aspru pedepsiţi. Cu câte 
"o mustrare ternă". Cine 
Jin exil ar putea înţelege fi 
aproba un astfel dc umanismf 

(\.n.) 

• • • 

-A lan, far. abonamentul 

pcnlru DRUM. Ne ju, e mur, 
plăcere lu-l cetim. I a tugăm 
wi continuaţi. Xe faceţi nu¬ 
mai bine fi cinste. Suntem 
foarte ocupaţi la Motel, dar 
aflăm fi puţin timp pentru a 
cetiri ist* DRl M. -/./*. 

• • 4 

-Guvernanţii Jela Rucnr- 
efli fax paradă Je naţionalism , 
\u pierd mei o ocazie Jc a 
,peria poporul român cu afa 
asul pericol rus fi uneori 
poze --.J in prieteni Jc-ai occi¬ 
dentului. Ista numai in minci¬ 
uni fi vorbe de propaganda. 

/• aptele stau altfel . După 
Jemolired postului dc radio- 
bruiaj din Ruc urc fti, oamenii 
au creţul ca pot asculta nei- 
tingheriţi posturile di radio 
occidentale. Dat bruierea a 
rămas aceeafi. Securitatea a 
lansat rvonul ea bruierea o 
fa, Ru fii Jintr'u staţie puter¬ 
nica dm Cehoslovacia. Ide- 
varul este ^tul. Staţia J- 

bruiere pentru toate ţările C'» 
un, sie Jin Europa este in¬ 
stalata pc teritoriul "naţion¬ 
ali fti lor dctiJenţi romuHi . 
La se gâsefte «ft fătul Ual- 
beni, comuna htlipcfli, intn 
Ha, au fi Roman, ocupând o 
suprafaţa Je W bei tare. 
Staţia e construita subteran, 
la suprafaţă având namai an- 


’>tăţit 


Ha, 


i ft,» 


Statului, pn * j tf , 
he (| un amonu 
ofrţrritor llaţie, 
ţir de "ral,titra mmmt 

In Deşt, ftânayii clădesc pe 
jocul (D mm muc* a ţ, 4l Vir w . 
for. Şi unu gralaţi (chiar ne . 
potul Iu i Aton ( litruff) , nn 
tă ne spun* câte r duţchim- 
bat in ţar*, tpre bine f, fân- 
(tir. Minţi 1 1 suflete hrui*#r' 

(MD.) 

• • • 

■Imt ,pu i aiji Jc frumos 
fi dr inrgulahil ca metaforă , 
eă mă iubefti ca pr mima ta 
gr am an a. Da-mi t/nrr j g.ţ, 
rept / imaginea, t* te mvălut 
Je departe, cu antenele pure 
f * neprefdcute ale aceleiaşi 
itiJfirj, ^ entruc* amândoi am 
guiţai "ce hun cere Domnul" 

•n "Casa lut dr ospăţ". Iţi 
mulţumes». pentru toate eu- 
vinteit frumna/e, toate gând¬ 
urile iniltătoare, toate iu*. 
ţamintelr Cutate ft pn ospeţe, 
ca foaua matinală. Rana ta, 
frate Va sile, poartă har mân¬ 
tuitor fi foc de uiiiune eris¬ 
tica, De cât? ori te citesc, 
md timt mai cald, mit lumi¬ 
nos, ca Jupă o liturghie in 
săptămâna cea mare. Ceeace 
apreciez fi stlu ' in uf«Jrrr«i 
la cotidiană, este ciocueci 
meu permanenta din lâuntn/L 
(au tunsl igurat, itinerarul ri¬ 
tului tău, slobod de otice 
amputaţit sluţiioare. ft mai 
ales, aflarea calai năzdrăvan 
punct urhimcdic, cate-ţi dă 
posibilitatea tâ shurzt prin 
vot mmr fi m mifti pământul, 
spre orbite nou i ţi gata joi 
fidi dcoidm. Oroairc? 
fi (iv|ini<it> ancorat in Hnstos 
hus, piatra unghiular* a u- 
maniiâţilor terestre fi extra¬ 
terestre, tu. ftiu cine cftr, 
cine ai fost fi cine trebuie 
continuu sa fii. sub bolta de 
lumină a ijlarţf», ce-fi are 
letopiseţul in Ierusalimul cel 
ceresc, celutca sarbătorilor 

noastre. (S.G.f 

• • • 

-Vum sen r ce n'am sens 
niciodată, la nimeni Sunt 
bolnavă, legată de pat. dm o 
viaţă grea. Trăiesc singură 
fi retrasă. Colonie român¬ 
ească nu este pe aici. Rrefer 
să trăiesc afa. decât sa cedez 
dm onoarea mea de refugiat J, 
din credinţa in învierea scum¬ 
pei noastre Rominii. Vumui 
când rafii se vor albi fa«iic*J 
vot ravenj h Dumnezeu fi 
libertatea omului) dc t«* 
irji, arunri m'oi fo/i *»* d c 
fericire fi Je bucurie. 4sta nu 
se va intâmţla tn bielele zile 
ce le mai am eu-.Mor 
Mor crezând tn ţara mea fi'n 
Dumnezeu. I I.R•) 




DRUM 

. apare trimestrial • 

tub conducem unui comiui âv rctlacjic 
Uimlor: Vaxilc P 0 M«uca 
Ho\ 105 

MjiiKjIo. M““» St>1R)l 
USA. 

$10.00 

Abtuuincniul _ -