Drum-anul-7-nr-2-aprilie-iunie-1971

ANUL 7-Nr. 

APRILIE IUNIE 
1971 


2 



MĂNĂSTIREA DINTR’UN SUFLET -JO-—^IV-—Jlr 


\J\£ CAA A0 c ' t " 4 ~ 
^ \kxttvuL ^ixTr+S^^Şf-ci — 

utn ^ccXTt . 


AMIN 


• de- 

VASILE POSTEUCA 

Motto: "Crimele aces¬ 

tea nu noi le putem ier¬ 
ta. Singurii care le-ar 
putea ierta ar fi cei u- 
cişi, cei martirizaţi, cei 
batjocoriţi. Ei, ori copiii 
şi strănepoţii lor. Noi, 
deposedaţi de privilegiul 
de a trăi liberi in ţara 
părinţilor noştri, suntem 
aci doar acuzatori". (G. 
Racovcanu) 

Pornim dela poemul "A- 
MIN”, din POEMF. DIN IN - 
CHISORI. Ni sc parc că acolo 
sc scrie o vocală de durere şi 
adevăr ce xnne din insă fi 
inima neamului românesc fi a 
lui Dumnezeu. Câteva zeci de 
mii de tineri universitari au 
fost ucifi su fletefte, prin 
spălarea la creier. 0 metodă 
mifelcascd fi satanică de a 
ucide oameni fi a-i transforma 
in umbre fi zombii, in ro&oţi 
care nu mai pot nici muri, 
care umblă în veac fi nu sunt 
"decât o moarte vie”. Am 
publicat aceste poeme, nu 
pentru o glorie ori pentru bli- 
Jui dr linie *1 satisfacţiilor 
Irecăloare. Ci pentrucd nr-a 

\TtlTOrai rctuuMC* 

r api ai ftiinţei modeme, au 
ajuns la posibilitatea de a-i 
refuza omului de credinţă, in- 
sifi împlinirea prin moarte 
fi martiriu. Ateiştii, marxiştii 
criminali fi politrucii materi¬ 
alismului, se tem de efectul 
morţii martirice. Se tem de 

lucrarea misterioasă a lui Dum¬ 
nezeu. Var ca oamenii să fie 
compromişi, cit trăiesc. Ca 
ei înşişi să-fi rupă şira spin¬ 
ării şi să se compromită, pro - 
nuntind blasfemia, negându-l 
pe Dumnezeu, din frică şi ti¬ 
căloşie. Poetul mărturiseşte 
că "în mijlocul nostru (tr㬠
darea a fost instigată din ce¬ 
tate!), a isbucnit ca o flacără 
neagră ura, fi a distrus lot 
prin bătaie, prin violenţă, l㬠
sând pe podele numai sgura. 
"In noaptea aceea unii dintre 
noi şi-au pierdut minţile, iar 
alţii şi-au pierdut veşnicia”. 
Bateau, cu ciomegele uni, 
camarazii de ten, plinind 
porunci dela partid, supraveg¬ 
heaţi prtn vizite, de Zelleri, 
DaLbergken, Bemarzi. Cei 
ee-au supravieţuit spun că 
şatenul de spălare la creier 
a fost conceput in Rusia, dar 
au grave bănuieli că inspiraţia 
uri i a vemt din America, dela 
afţi DuLbergken şi Kokeni. de 
unde tentau Şi rang de de tor¬ 
tură. hanaştt comuni imului 
ştiau ăe cea mat conştienta 
mnjeare duc lume, privind m- 
toaecerea neamurilor la Bru¬ 
iaj i 'au poem it, cu toată 

torţa ior, j\ Oitruga. Aşa 
t*a pas la taie experienţa 
"Piteşti”. Dumitru Baca. un 
ema. a mmumsU deplin des- 


Scrisoare către Pastorul Wurmbrawj 

_ _ a .. tuful IV' l/h i.»t . 


rp atc n iiPKTfm de Arhim Romon Brogo 

Sc roagă lui Dumnezeu toţi int/ă in ordinea logică, ci in 
Românii cinstiţi - indiferent de cra abisală. Cum pot să inţcl- 
confesiune religioasă - ca Dum- cagâ cărţile Dumitalc INCHI- 
nezeu să vă umple de putere şi SORIJLE MFLF. CU Dl '^ F ;' 
Ilar, ca si mărturisiţi adevărul ZEU", “CHINUIT PENTR 
până la capăt. Căci. dacă ran- HRIST06” şi cărţileJui Bacu 
ile noastre trupeşti, căpătate sau Cârjă, misionari» cap»tal- 
in închisorile comuniste s'au işti. care nu predică cuvântul 
ale Dumneavoastră | u i Dumnezeu, până nu-şi sa- 


dincioşi tăiau stuful pc ghiaţa 

in opinci, loviţi cu biciul, nu- 
ndrâzncala dc a-1 


explozia 

d* NICU Ol M A 

Deşteptarea obişnuiţi era 
la ora 5 dimineaţa. Urma •pu¬ 
terea butoiului ru murdărie, ta 
b 1 . C., apoi apelul la ora 7. Pe 
la orele 9 - 0:30, mcepra ito- 
aterea deţinuţilor la plimbarea 
de lo minute, zilnică, In dimi¬ 
neaţa a>eea, in< A înainte de 
de I o am urnit lunete şi zgo- 
moţe nedesluşite te veneau 
dintpre , etular. Ceva neclar. 
Părea că cineva bote la uţe, 
ce cearta, cere ceva iniittrnl 
şi este refuzat. Oricum ceva 
părea straniu. A temenea neîn¬ 
ţelegeri rrau zilnice, fi totuşi 
nu-mi pot aminti de ce am în¬ 
ceput ta comunii am /u celel¬ 
alte i amerc, cerând lămuriri. 
Poate din cauză ca, pe celular, 

, semnalele Borte, \unau fi se 
i 9 succedau mai repede ţi mai 
nelini flit ce de ohu ei. \efnnd 
destul Je aproape, e.u am putut 
prinde fi desleqa mtsaqnle. 
Totuţi, treptat am început iă 
ne lămurim. In celular erau fel 
de fel Je deţinuţi cu condam¬ 
nări grele ăe za i Je am jfi 
câiar MS.V.f munca lilrmdpe 
(MUţdi. Vfi 4 (fi Jinlrc ei erau »n- 
chin ăe pe»le IO am »» j,. i,,- 
«!it»irfj iomiu a* rana <U-ţ« 

. 

ti ile ruhalimentmţiri > rome* 
fi a mizeriei ttlnire, foarte 

mulţi din ei se imhulndvtierd. 
Printre ei era fi Popa Ion din 
Teiuş, iscăli dc /5 am, grav 
bolnav de ulcer. De zile fi sap- 
tamâni se zvârcolea de durere 
şi urla cerând ajutor. Acum b㬠
tuse la uşă cerând să fie ico.ţ 
la medic. A foit refuzat pe mo¬ 
tiv că nu c destul de bolnav . 

In urmă cu vreo doua luni fu¬ 
sese scos la medicul oficial 
al inc kt i om, Of, Hoqaţeanu, 
ofiţer de B.A.I. . crâncen duf- 
man al deţinuţilor, cate l a 
consultai in câteva cuvinte f\ 
i-a dat aeeleaţ' veşnice tab¬ 
lele albe. Buline albe, pentru 
orice boli interne, fi unguente 
pentru orice necazu/s U gumen- 
tate. Acesta era tratamentul 
medical, atunci când se putea 


mea. Nu-mi vurează mai întâi cafeaua cu 


vindecat, 

mai sângerează HP- 

Închipui ca cele TN de fistule \ aptc . Căci ereditatea omo- 
purulente ce le-am văzut pe axa inteligenţa şi scnsibiliu- 
corpui D-Voastră, să se fi ci- tca omului. Mi »efcr la opiniile 
catrizat. Peotru mine este o contradictorii pe le-n» tre- 


mn pentru 

mărturisi pc Hristos, sau pen¬ 
tru «.â au fa* ut cateheza - <>p» 
ilor. Dumneata ai făcut apel la oh(inCt in a.ct caz, deţin- 
înţelegerea duhovnicească, nu y(| j f un j coniultai /» tratat 
la comoditatea intelectualâ. Şi ţt g U \amenLm, nu mat putea ob- 
nu ţi-ai desbrăcat cămaşa in 
faţa Senatului American, din 
mândrie, ci ca să dai alarma 
lumii creştine, că diavolul 
nu doare mc şi nat putea 
jatimpli s'a ) u o 8 * 
şi pe-aici. Eu 


(C amiimmare m pagina iş 


minune, ea Dumneata mai trăi- z it, vorbind m faţa parlamente 
eşti Dar se vede ci Dumnezeu lor europene, despre felul cum 
te -a pa strat ca pe o mărturie 
vie, si zgudui indiferenţa creş¬ 
tinilor din apus. acestor teo¬ 
logi leneşi y Îmbuibaţi de lo¬ 
gică, care nu-şi p<* închipui, 
ci ia acest secol nai ponte 
cineva suferi pentru Ikistos. 

A/ala-Ic r ane le şi nu le mai 
vorbi nank Teologii, cel pu¬ 
ţin, as txcWi să admrta că ea- 
itta diasd. că ateismul este 
opera lui şi că U* cr se pe¬ 
trece m ţările cernim iste. ou 


este chinuit şi azi Uus, ţtm. 
fanele martirilor, acolo u» lu¬ 
me* tomuoiată Teologi ca 
Glcnn Garfield Williams,Chris- 
tian Bresch, şi alţii, care a au 
plimbat prin România şi Rusia, 
ca delegaţi ai Consiliului Mon¬ 
dial a) Biaerkii, dar n'au ce¬ 
rni să li m deschidă porţile 
'închisorii deU Piteşti sau 
(Acria sao cnioniilede muncă 
ftfţată dm Delta Dunării, atuk 
mute dc precţG f^ cfe * 


un osc zelul- 
cu care Dumnezeu te a dăruit. 
Din relatările actualilor pas¬ 
tori luterani din Buc ureşti, rt- 
|„ jacobsohn şi Duţu Mosco- 
vicî, colegii mei de facultate 

şi discipol** fhimitalc. iţi cu¬ 
nosc copilsr is şi tmcrcţrs, 
plină de eaperieoţă ateisU Şl 
dr învăţături martisie. Dar 
Dumnezeu ţi-a P*»"» 1 
biliutes, ca pc o poaru de•- 
chină, pc care, mai târziu, 
Oumnezaul Iubiri» * boa » 
in inima D-iale . 


ţine o altă consultaţie, w so 
aplca respectivă, P<»P° l,,n **' 
vusese o cnză acută, agravată 
spre dimineaţa. S l a uânoln 
m dureri gotaznuP t"*P 
lungal, dând motive de coşmar 
celor doi coleg* din celulă şt 
Je suferimţi. care pnveOU ne- 
putinzwţi la sfăşsrtoareD tul 
crize de ulcer. Avea dureri a- 
ja Je puternice wu ăl spre dimi¬ 
neaţă, iniPun accet de dic- 
vrut »d rr operete 
o lingură aicufită- 
rană adâncă, 
ilenU, pe b 
y w penii ofu sântul 
are *-* repetat dtag- 
put de 


pătruns 


Comiiauafc In pag*** 


pe rare 
singur 

ptt/dw andu-ţt 
l, u pa ikemân ***** 

orele A 
santtat, 

n„iiuul de gast'itd. 
nudu cu căieva saptămi mm la 

(Continuare In pagina 2 f 


































EXPLOZIA 

(Uontinuure din pagina I) 

urnă fi i-a mai dat < dlrva tab¬ 
lete , la fel dr nefolositoare ra 
fi primele . Ion rra galben, 
transpirat, încolăcit intr'o mar¬ 
gine a patului, nemaiputând 
plânge dr durere, sughiţând fi 
respirândqreu. Semnalele Morse 
sunau in toate c aloriferele. 
Zidurile comunicau prin lovi¬ 
turi cunoscute. Se auzeau mur¬ 
mure ţi ciocani furt in ufi. Am 
început să auzim fi voci: • 

Sa-l ducă la spttalf l'rrm asis¬ 
tenţă medicală! Plutea o mare 
ten nune in aer. Pi sperarea ce¬ 
lor din celular fi mai apoi ho¬ 
tărârea lor, a magnetizat toate 
secţiile, t.ym puteam să nu fim 


solidari? fiecare dintre no» pu¬ 
dibund, 
medici 


plimbare, In a , rra deţinu¬ 
ţii aveau frunţile mai înnourate 
ca altădată, erau crispaţi. Con 
tinuau lotufi să iasă la plim¬ 
barea de /() minute, temnicerii 
ifi îndeplineau brutalul pro¬ 
gram zilnic, scoţând rând pe 
rând celulele la mersul zilnic 
in cere. Au ajuns la etajul 2. 
Celula 249 . . . >45 fi în cele 
din urmă 241. Par aici, in timp 
ce cei doi colegi de viaţă fi 
de moarte afteptau lângă ufâ. 
Popa Ion, zvâtcoltndu-se, z㬠
cea in pat de durere. "Stai in 
pat? Mama mătu de bandit"! 

, a urlat temnicerul jcrqenl. 

Pu-mâ la doctor", a sus¬ 
pinat printre lacrimi Popa Ion. 
“Sunt bolnav, nu mai pot de 
durere"' O alta înjurătură. A- 
poi un pictor in spate. L-au 
aruncai pe scări, 

l.a program banditule, nu la 


de 2-1 metri lăţime ce se termi¬ 
na cu marginea zidului gros fi 

m p*M 


înalt , 


ţtnufn de drept , 
imediat închiji e 
acţia tponlanâ, din ce in ct 
mai concentrată , a inc hi rotii 
nu a mai putut fi oprită. In fie 
care celulă deţinuţii au 
4 bată in ufi, să strige fi si 
tei izolate. 


pui 


doctor/... Au r o horit toţi trei, 
lea ,a fie un munbunJ, ^ lâctiml {{ CrJ( . JouJ 


etaje au te fit din clădire pe 


spitalul dotat 
ate cele 

venţn utile fi eficiente. Par 
eram la A «ud, fi asta spune to¬ 
tul. Paznicii cu suflete abru¬ 
tizate ifi continuau ac tivita- 

lca,,inj,nd.4u inerpu, U ,co- plimh , le- p aţa opri( 


/I to- 

are unei inter- drumul inr«f ui, piatra cu pia¬ 
tra. de ani de zile. l.a colţul 
clădirii, trebuiau să o ia la 
dreapta, să parcurgă încă vreo 
50 de metri până la curţile dr 


atd deţinuţii la programul de 
plimbare. Pin 2 in 2 minute d㬠
deau drumul la cât» o celulă, 
pentruca deţinuţii să nu se în¬ 
tâlnească intre ei. Plimbarea 
se făcea intr'un sistem de vreo 
10 < urţi de beton, izolate < om- 
plet una de aha fi păzite de 
securîftii de pc 2 turele cen¬ 
trale. Pin . amera în care mă 
gas ram, prinlr’o crăpătură a 
oblonului, *•edeam uf a « elular- 
ulu\ fi puteam astfel urmări 
deţinuţii la icţirc. până ce 
treceau d>: marginea clădirii, 
rrrffrrprar/i/tf’tr ifrr urţift .i. 


din drum fi plângând le-a spus 
celor doi colegi: - Xu mai pot.' 
Mă arunc în sârme, ier ta fi-mă 
fraţilor, fi a pornit să străbată 
cei vreo 10 metri, care il des¬ 
părţeau dr primul gârduleţ de 
sârmă ghimpată. Pc drum fi-a 
scos batista fi s'a legat la o- 
cht, ca nu cumva să se creadă 
ca a rut evadeze. S'a apro¬ 
piat încet. In faţa lui era urt 
gârduleţ de sârmă ghimpată ur¬ 
mat de o zonă greblată, de 2-3 
met m lăţime, apoi gardul înalt 
de sârma ghimpată în Pieli tu, 
urmat Jc o altă zona grehată, 


ifi w camere. Rr 

4-5 metri, pe rare era 
o turelă cu un militar de gardă. 

Ceilalţi doi colegi priveau în¬ 
spăimântaţi la scena acea ita, 
dar cine avea curajul să inter¬ 
vină? Cine mai avea curajul, acuze. La începu 
să se abată dela drumul rufer- Apoi, voci din 
tnfei zilnice? Şi in acest timp unificat 
Popa Ion s’a apropiat de sârmă, deze miile de deţinuţi, in cor- 
Criminalul de pază a urlat o- - Criminalii! Asasinii' L’auu 
dată “stai" fi fără să aţtepte cis pe Popa Ion Jtn TeiuffSă 
nimic altceva, a ochit ţi a tras. fie trafi la răspundere' Vrem 
Ion pusese mâna pe sârma. Un dreptul la »*i aţă' l'rem xsi sten- 
foc, două fo< uri, trimise direct Jd medicală! Să ni-se respecte 
in inimă. Ion Popa s'a prăbufil dreptul de condamnaţi. Să fie 


maţ 

Au început si tean - 


intr'un lac de sânge. 

Opriţi-vd'Şi opriţi istoria, 
oi lipăi l’nhiet nevinovat care - 
fi cerea cel mai elementar 
drept uman, asasinat inutil fi 
inexplicabil dr un criminal 
care-fi vedea victima pentru 
prima oară in viaţa lui. Da. I- 
• rst lucru s'a întâmplat intr'a 
ir», hisoarr comuniitd. Dinlr'o 
dată ritmul obifnuit al vieţii 
la li ud a sărit pt o altă orbită. 
Iu început sd uri, alarmele, să 
sune clopotele. Să alerge tem - 
niecrii prin curţi fi coridoare. 
Toată suflarea deţinuţHor a iz¬ 
bucnit • umplit. Viaţa lentă fi 


trafi la răspundere ueigafii' 
l/au omorât pe Popa Ion din 
Teiuf. Şt în timp ee sute de 
deţinuţi strigau cât ii ţinea 
pieptul, garda exterioară a fost 
dublată iar temnicerii înjurau 
fi ameninţau deţinuţii, aler¬ 
gând bezmetici prin curţi fi 
coridoare. Insufi comandantul 
închisorii, locotenent -colonel 
Kahler, apărut in curte, ame¬ 
ninţând cu pistolul in mână. La 
vederea lui, multe celule fi-au 
smuls fi-au aruncat fiţele fţ 
obloanele dele ferestre, scand r 
and cu îndârjire: Călăule' Vc\- 
gafule / O sd fii tras la răs- 


ne mân 4 e 

•n -iiţte utun ie , a Kta 

r /• J f P*‘ 

• iat adusa trentru » ^ek 1 

« yemru acoperit lţr ^ 

? e ' uprr * tr *1* deţinuţi. 

lof. Sm «tur in t,y, 

** ****’ ** Program, 4e adm. 
ijr \ t,lrtrr ’ totul. A fost <9 
explozie de revoltă fi *4 , 

’ra criminalilor. t 
dr ţinuţii nin după promisiunile 
-închine ale procuror gfe', 
n:t m mare grabă de la Cluj 
Au încetat treptat „ treptat ©1 
dată cu 1 noptarea, dar tângele 
'ratelui ucis, ne-a stropit pe 
toţi. Ceva ee nu re mat poate 
uita niciodată. 

Au urmat alte ztl f re . 
'oUd spontană. Un dram de 
speranţă intr'o viaţă mai d*t- 

aptă Lototencntul-colonel 

Kahler, a fost chemat la Rucjt- 
r*ft\ la D.C.P.IDirecţia G* 
erjlâ a Penitenciarelor), X f -am 
'acut vise. Credeam ci cel pu¬ 
ii» îl va destitui pentru purt- 
arr lui criminală. Că va fi po¬ 
ate arestat fi deferit justiţiei. 
\r-am înşelat. S'a întors după 
r dleva zile. mândru fi sigur de 
^ l » ™&cdţ la gradul de olonet 


nevăzută a • Ludului s'a aprins 

pvndcref Explozia a durat până 

plin. pentru in t 

piedicareg 

intr'o explozie vulcanii d. Pri¬ 

seara târziu, uneori diminuându- 

cdrii de evadau 

f a unui "l, 

mii care au văzul scena au fost 

je, alteori intensificindu-sc’ 

Militarul in u 

■rmen. ucu 

colegii din > eluld fi cei din 

- "Asasinii l’au ucis pe Popa 

fost fi el ridi 

cat la grai 

celulele cu ferestrele spre lo- 

Ion din Teiuf b raza aceasta 

sergent. A ma 

t pnmit 0 

1 ul crimei. Cutremuraţi, au în¬ 

s'a auzit cel mai mult, repeta¬ 

pentru vigilen 

ţa lut mc 

ceput să geamă, să hală in pe¬ 

tă de sute de voci, in cor. Cu¬ 

fi un bilet de 

concediu 

rete, să s trige. Semnalele Morse 

vintele tunau in urechile noa¬ 

staţiune haina 


au zburat ca fulgerele in tot 

stre ca un ecou al destinului. 

Voi n'am i 


celularul, peste ecţii. Ştirea 

Populaţia micului târgufor a 

din aceasta. 

închisoare 

a ajuns imediat in fahriiâfi 

auzit fi ea. 1 înţeles crima, a 

încă tundră. C 


/.arcă. S’a dat k- murea alarma. 

lăcrimai, a încercat să se strân¬ 

ei . Spera intr’i 

t n viitor rţ 

Lubrica a fost închisă, deţinu¬ 

gă lângă inc his oare .dar a fost 

esc. Sufletul n 

Pf Piălsd di 

ţii obligai ii • s*J ‘ întindă pc 

hurta, < u fii la palmarii. /»«• . 

repede imprâftiatd le trupele 
dr i *«»«?*••«• *n u* alr o. mtU(u* 

«•«14.. 





TIMPUL CULELOR 


Spun cula îndoit, ptrnlru- 
că se spune de obicei culă şi 
nu ar trebui să spun cula. 
Altfel spui casă' Altfel spui 
moşie ori ţaran. Spui geneza. 
Spui cc trebuie să spui. Spui 
cc seamănă cu cecacc spui. 
Stabileşti geneza. Cum s’a 
făcut lucrul in lucru, popoa¬ 
rele, gintelc. Confirmi timpul 
imagine, spaţiu; fenomen on¬ 
tologic şi spirit, ţara ca aşe¬ 
zare şi continuarea archeli- 
pului vieţuire. De fapt când 
spui culă ar trebui să spui 
casă.Dar cula nue casă. Sau 
ar trebui sa fie ca in turceşte, 
turn. Insă nu e nici turn. In 
Oltenia e casă de moştean- 
hoier ori ţăran. Casa din cur¬ 
ţile moşiei, dr piatră, cu zi¬ 
duri groase de cărămidă, cu 
contraforturi; casă întărită, 
cu ceardacul urcat in bagda- 
dic, cu fercşlre mguste prin 
care abca se strecoară o cre¬ 
astă dc lumină, intoarsâ, Iu 
nevoie, in piepturile lotrilor 
cu jerbe de plumb. Pe lângă 
jiu, o culă, se cheamă curţi-, 
şoaia. Iii se mc ne a 'V ui Uşo¬ 
are”, familia şi ajutoarele, 
se inchideau cu zăvoarele şi 
sr apărau pe viaţa şi pe mo¬ 
arte de hoţi, dc simbriaşii 
hang* iul ui sau dc trimişii ba¬ 
nalului prnuu netezirea cape¬ 
telor. Poate ca tot aşa s’au 
aparai şi dr uupusi 11 ile bai 
hait . de ut va iu, Oamenii si 


generaţiile de inocenţi din 
ţara veacurilor şi naivităţii, 
se mântuiau in codru, sub 
streaşină cumpănită a steja¬ 
rului, lângă tâmpla “Bisericii 
dintx'un lemn”. Vegheau din 
foişor, turnul naturii sălba¬ 
tice şi sacre, pc patru stâlpi 
înalţi, 'împletiţi cu ramuri şi 
frunze de arţar; foi printre 
foi, tot aşteptând ca sa le 
treacă de urjit, cu cântecul 
“foaie, verde” ori “foicica foi- 
şoarâ”. cu scutul vegetal, în 
armurile de arini, dip curţile 
întărite, românul s’a făcut 
nevăzut. Nu a scris istoric; 
istoria il scrie. Ortodox de pe 
vremea când Apostolii rigexi- 
lor paşeau peste brâduii carpi 
şi nu coborâseră in Galileia, 
românul c şi a rămas de atun¬ 
ci ateu politic. Istoria scur¬ 
telor amăgiri l-a impieditat 
sâ cada in neant. Păstrat in 
matcă se desluşeşte numai in 
istoria istoriei valorilor mari 
şi puţine. In nu inai puţin ac¬ 
cesibila cronică a evenimentu¬ 
lui mut, de piatră, alb, de 
construit sancutarc. Peste fi¬ 
rea lui, reguli tainice, ances¬ 
trale, au aşezat tihna şi ore¬ 
le cerului, astâmpărul şi scrip¬ 
tura din aluatul etic. Când i-sc 
strica şederea in armonie şi 
mâsuraluaica lui cosmică de 
calic inginerii anexiun ilor te¬ 
restre, atunci se apară cu u- 
mai şi nu cu panica. Numai 


de ION MIREA 


popoarele care pu au unitate 
de sânge, au beatitudinea o- 
morului. Percep lumea prin 
emoragia armelor. Imperiile, 
din cele care au fost şi mai 
sunt, conduc maşina de ucis 
in extaz. Românul nu a bătut 
boaie, a scris istoria apăr㬠
rii fiinţei. Nu c tentat nici 
dc ideile revoluţiilor din afa¬ 
ră. El ştie ca sunt imperii 
care au adoptat revoluţii, im¬ 
periul ţarist şi revoluţii care 
au creat imperii; revoluţia 
franceză. Ce trepte ale evolu¬ 
ţiei umane a urcat imperialis¬ 
mul ţarist, sau cc morală re¬ 
stabileşte revoluţia imperial¬ 
ismului ideologic atunci când 
“muncitori din toată lumea u- 
niţi-vâ” sunt anexări teritor¬ 
iale sau anexiuni idco-poli- 
tice? Ideile vehiculează tan¬ 
curi ? Nu tancurile frâng Tran- 
snistria noastră, Basarabia şi 
Bucovina dc trupul ţârii? Cei 
care nu l-au cynoscut, ar fi 
vrut ca Românul să fie. valah,, 
vlalţ, voloh, bidoh ori bolşc r 
vic. Dar nu, - fnuicroa işi i- 
dcntifjpa rodul numai in “ru¬ 
mânul” ei. Iar el, pe ea, va¬ 
tra,.. o mângâie "boereasa 
mea”. Titlurile nobiliare sunt 
suprastructuri. Peste o rasă 
hibridă supt ar ană, reguli nen¬ 
aturale ale mozaicului social, 
«colo unde c laşele, unele pes¬ 
te altele se deplina. Artificii 
ale puterii, distincţii ale in¬ 



trusului surclasat. Românul 
nu a avut nevoie dc autobla- 
zarc, de sublţirimi nobiliare. 
El e nobil. In structura lui 
adâncă; cilocoi, slugă, argat, 
iobag, şerb, clicaş, colecti¬ 
vist, sunt suprastructuri dc 
pripas, stări impuse din a- 
farâ. Nobleţea românească c 
origina, elita ţăran; terra - 
ţarină, ţărână - ţăran al ţarii. 
Identificarea cu moşia, pămân¬ 
tul, ţara. Gcto-dacicul moş. 


betranus - latin; bătrân, tno -. 
şic, moşier, moştenire,, moş-, 
tean. Cu casa adăpost şi apăr 
rare. Castrul familiei. Purita¬ 
tea umana, purtată de asceţi* 
tăcerii sumbre, mergea v.ătfe 
isvoarelc tragice. Cula e cu¬ 
vânt bastard. Turnuri aveau 
numai cetăţile, bisericile şi 
mănăstirile. Monahul nai în¬ 
cingea, la nevoie, pe sub »Mr 
unj.şi sabia, mai cu credin-. 
ţâ decât cruciaţii. La streş*r 













DRUM 





(14 SEPT. 1912 • 4 NOV. 1970) 


d« Arhim ROMAN BRAGA 



Dt- obiceiu, *c face o dis- 
ocicrc intre om şi personalita¬ 
tea lui artistica. I.a Dana Po- 
tecaşu, aceste două entităţi 
s’au contopit intr'una. Şi-a 
trăit destinul cu atâta intensi¬ 
tate dramatică, incit s'a stins 
de timpuriu. A crezut că lumea 
trebuie să fie numai aşa cum 
el şi-a închipuit-o şi n’a ad¬ 
mis excepţii. Deaceea Oanâ 
n a fost înţeles cum trebuie, 
nici ca om, nici ca artist;căci, 
a pătrunde in universul lui ar¬ 
tistic, în afară dc înţelegere, 
iţi trebuieşte purificare şi re¬ 
nunţare la platitudine şi la 
canoane stcreotipc. Pe Oanâ 
Potccaşu nu-1 poţi încadra ni¬ 
căieri. frici ca pictor, nici ca 
sculptor, nici ca scriitor, pen¬ 
tru ca cate unic pi fievonfâr- 


singur teren te puteai intâlni 
cu el şi să opinezi fără dueluri: 
când era vorba de ţară, de cul¬ 
tură românească, de coordon¬ 
ate româneşti. A fost un român 
intransigent şi a murit ca un 
cavaler al exilului. Cu toată 
pasiunea lui pentru tipul ţăra¬ 
nului şi pentru pământul rom⬠
nesc. Oanâ nu şi-a întins mâna 
spre Bucureşti după onoruri, nu 
şi-a oferit opera să fie trecută 
prin filtrurile realismului so¬ 
cialist, cântărită şi valorifica¬ 
tă de asasinii culturii şi ai 
libertăţii de creaţie. Deaceea 
şi Dumnezeu îi va ierta slăbi¬ 
ciunile, care sunt iminent leg¬ 
ate de firea oamenască. 

Patriot, fără demagogie. 
Când işi amintea de Buzău, 
înfigea in nisipul mării viţade 
vjc sau pătlăgele roşii, care 
n’au ieşit niciodată, fiindcă şi 
plantele işi au patria lor; sau 
se repezea de trei ori cu pene¬ 
lul pe pânză şi atunci ieşea ca 
dintr’un oftat: “Carregadora de 
lenha” - o bâtran.i care adună 
vreascuri prin crângul Buzăului 
sau “Tăietorulde lemne” (co¬ 
lecţia Ing. Marincscu. -Sao Pa¬ 
ulo), care arată o demonstra¬ 
ţie de forţă fizică, într’un de¬ 
cor de toamnă Românească. Oa¬ 
nâ şi-a pictat prietenii din a- 
mor. portretele poeţilor Ştefan 
Baciu, Al. Petre Silistreanu, 
Dr. Fausi Brâdeacu şi alţii, 
in concepţia lut. *rt a nu nc 


1-a pierdut de prieten. Pe un ta este dialog cu Dumnezeu, 


frământare, suferinţă, dăruire. 
Nu tarabă. Oană a trăit, vin 
zind terenuri pe malul Oceanu 
lui Atlantic. Din această acrie 
de artă figurativă şi conform¬ 
istă, pe care el o lucra de dra¬ 
gul prietenilor, dar pe care ni¬ 
ciodată n’a socotit-o artă, se 
distinge, jn mod deosebit 
"CRISTIjL" (colecţia Prof. 
Dr. Paulescu-Brasilia). Acest 
Crist reprezintă punctul dintre 
infern şi paradis, calvarul ne¬ 
amului nostru. Fotografiat şi 
răspândit in culori, în fiecare 
casă de român, ar fi ca o em¬ 
blemă a exilului. Două surse 
de energie creatoare, din care 
a isvorit arta lui Oanâ. Una e 
ancestrală, vine din străbunii 
lui, acei mocani dela întors㬠
tura Buzăului, care de pe Ciu- 
caş şi Nehoiu, se uitau peste 
ţara răscolită de revoluţii şi 
războaie, cu con\ingerea că 
pe ei nimeni şi nimic nu-i po- 
*»e clinti. Al doilea, vine din 
Universitatea Cernăuţilor, din 

cercul «iela “Iconar”, undo 3- 
ceast/i «iarrenic «le ţar mi 

Y* t..i« . uninlUnvl 

dulce al “Lcpturariilor’ ’ lui. 






oile vechii mănăstiri din Gal¬ 
aţi, printre cărămizile dintre 
oase oc-olcau zimţii crenele- 
lor.Deasupra altarului, în pon¬ 
ţi ii â, pe creştetele cetelor de 
îngeri seiezemau in stog săge¬ 
ţile. Când braţele din clopot¬ 
niţă nu mai osteneau bătând 
toaca şi Z’.onuî din glasurile 
metalice înceta, atunci întin¬ 
deau arcul, învârteau baltagul 
şt slobozeau pară. Oficiau ve¬ 
cernia cu buzduganul. Miruiau 
cu suliţele. In miezul cetăţii 
dc scaun se umileau albe curţi 
domneşti, « asele \oevodale, 
arhitectura simplicităţii, pala- 
iclc unoaici. “Io Voievod - 
IO” Joan avea tâmplele din 
neamurile de moşteni. Schipt- 
trul nu-1 deosebea de obârşie. 

II îndatora cu ţara. Cu durul 
dc moşie. Cu durerile ţârii. 
Căci dorul e mai întâi dc toate 
aprigă durere, cupolele întris¬ 
tării, ruperea in părţile regăs¬ 
irii. Spasmul: a fi. 

Blaga c şi mai desluşit. 
Culele lui sunt. “curţile dexu- 
lui" Somnul deşteptat in grai. 
Cu soli loc viu cu sângele. Po¬ 
ate boc etele timpului. Nu culă. 
Oraţiile dela curţile dc paza. 

La Paris, in anul dela 
Iirtotos 1970, s'a ascultat 
glasul «I patrusprezece-lea al 
W tetâţii Academice Kumane. 
Pt'Wgii m şedinţe, de veghe 
‘aj gândul la neam, adunaţi 
•>ob «Jiadclc inului, în in* 
akui fu al exilului. Strânşi 
»« <>puaa dui iiu iutcle cur* 


răspunderi. Răspunderea se 
practică printre distanţele t㬠
cerii. A fost şi aşa: bilanţ şi 
reculegere. Dar a fost, dc cc 
să n’o spunem, şi vaier şi în¬ 
tristare şi bulgări. Se parc că 
la temeliile Academiei u p㬠
truns şi epidemia mai de mult 
mocnită a “istoriei mitului*' 
cu conştiinţa orbită de “mâin¬ 
ile întinse*'. Pofta invertita 
spic culmile dialogului şi de¬ 
zastrului, invitaţia in abia. 
Cu cine şi încotro reverenţa 
mâinilor înduioşate? Către cei 
tare după ce te publica in ur¬ 
ma prelatei lor in zigzag îşi 
primesc simbriile “cinstit”? 
Catrr aurul creerclor murdare? 

Către gropile cu înfrânţi? C㬠
tre pustiul unei culturi în ge¬ 
nunchi > Poate exilul să numai 
fie exil in faţa unui regim im¬ 
pus de blocul ocupant şi re¬ 
cunoscut de blocul mutilărilor? 
Poate exilul târgui la târgul 
cu oamenii? li cute îngăduit 
exilului, şi de cine!, să con- 


picirilor? Se poate vorbi de 
ide ia crimă? Au supravieţui 
torii exilului dreptul la supra¬ 
vieţuire peste mileniile de te 
aiuâ cschatoligică ? Se zice 
"ca e\ilul sa nu fie naţie se¬ 
parată” 1 Şi nu estef Dar atun 
ci zguduie întrebarea: ce ne¬ 
gură sau ce pâenjeniş poate 
sa fie? Ecoul la îndemnul care 
ncalpcazâ şi schimbă hărţi cu 
robi în suspine’. O paradă dc 
“transmis ioni şti ‘ *, «frî s pândiţi i 
de semafoare’ Exil pcctral? 
Sau burete spiritual pentru şters 
coastele împunse a le timpului 
proscris? Kxil mai ionela'' San¬ 
ctităţi in templul exilului şi cu 
fotolii moi in academiile tran¬ 
zacţiilor! Şi cu cer şi fără Dum¬ 
nezeu nu se poate! Mâinile care 
se întind spurcă* Nici un dia¬ 
log cu jale nu răscumpără mor¬ 
ţii din necropola patriei. La 
“curţile dorului” veghează mu¬ 
ţii pământului, Ambiguitatea 
in jjrrbc, insinuarea lucioasă, 
sporesc tezaurele minciunii. 
Dur, infricoaşaie d«* > r va să 
vie cu magistratura din urmă 1 


DORINA IENCIU 


N AZI I M A 

Odată, 

Nici sâ dospca.scn. 

In cosmica covată. 

0 ide ic avui 

I*u&ci faina, drojdie, 

IV Gol goto sa ml sm, 

Sa frământ pâine. 

Să-i ccr 1* iul ni • 

Pentru săracii dc azi 

0 fărâma 

Şi llamâu/.ii dc mâine 

Din pâinea eca Je iama. 

C a. din acea fărâmă. 

1 aina iicccrnuta. 

Sa 1 umana, mame . 

Dro|dia muta. 

Sufletului 

Nvfuzau »â crească, 

Şapte coşuri pline 


Arune Pumnul, onoarea cavale- 
rilcr spadasini ai univeraitâţii 
bucovinene, şi cultura teologi¬ 
că a mitropoliilor cu titluri de 
baroni. Teologia, in special, 
şi Istoria Artelor, pe care a 
studiat-o cu Prof. Tzigara Sam 
urcaş, i-au deschis mintea c㬠
tre, esenţe. S’a lipit de “Icon 
ar pentru că acolo se urm㬠
rea închiderea unor claviaturi 
minore pentru literatura româna 
şi proiectarea ei pe nişte re¬ 
gistre universale. Se spune că 
Oana Potecaşu este continua¬ 
torul, pc teren plastic, a doc¬ 
trinei dela Iconar. 

In anul 1940 iese din ţară 
şi studiază in muzeele din Vi- 
ena, Berna, Geneva, Louvre 
din Paria, Prado din Madrid şi 
face expoziţii in Germania. 
Franţa, Spania, şi chiar in In¬ 
sulele Canare. Intră in contact, 
mai ales in Paris, cu ultimele 
expresii ale gândirii şi artei 
contemporane. Cele trei tablou¬ 
ri “Consta de Azur”, expuse 
la Expoziţia din 1950, in Rio 
dc Janciro, sunt rezultatul con¬ 
vorbirilor avute in Franţa cu 
marele maestru Pierre Bon- 
nard. A făcut studii serioase 
despre originea şi esenţa artei 
şi se muncea să pună pe pânză 
ceva din “frumosul in sine”. 
După părerea lui, sculptura şi 
pictura, deşi sc exprimă prin 
forme plastice, nu trebuie să 
arate obiectele, ca să umple 
spaţiul din univers, ti valoa¬ 
rea in sine. Ca subiect ne po¬ 
ale aIcrc «.aice- copac;, pon- 

âre van uleie filosofică (între 
ftinc şi Kau proiect dc fresea- 
Wagnerianâ, Tristeţea luiCho- 
pin, Trecerea Styxuluil. Pe p⬠
nzele sale, însă, nu apare apro¬ 
ape nimic: lini», umbre, nori 
cenuşii şi o geometric fantas¬ 
tică. o decantare şi selecţion¬ 
are a lucrurilor ce compun pan¬ 
orama universului, fiind reduse 
toate la prototipuri. Dealtfel, 
slăbiciunea lui Oanâ era Pla¬ 
tou şi roitul umbrelor din filo- 
sofia lui. 

Ca director.iii postului de. 
radio” \nchicla’\cât şi in con¬ 
ferinţele ţinute dc el la difer¬ 
ite emisiuni de radio din Para 
guai. Pictorul Oanâ Potecaşu 
şi-a popularizat ideile. Cu to¬ 
ate acestea, cele două expozi¬ 
ţii din Brazilia: Una în Palatul 
Ministerului Educaţiei Naţion¬ 
ale din Rio dc Janciro, iar al¬ 
ta in Pavilionul de Artă Moder¬ 
nă din Sao Paulo, au pus pe to¬ 
ţi criticii in derută, Toate cran 
icilc il clogiuzâ, il găsesc ex¬ 
trem de interesant, dar nimeni 
nu-1 poate încadra nicăieri. 
Oanâ rămâne fără cate ger ic. 
Jose Geraldo Vieira, intr’un 
articol intitulai. “Tomografia 
do Surrcalisnie’' (“Habitat” 
Nl. 17. 1954 ), ÎJ numi şic ( i- 

oran al picturii”. Şi mtt‘ade¬ 
văr, Oana Potecaşu a fost m\ 
existenţialist. Ziarul “A Noite” 
din Rio vie Janciro, 10 Mai 
1950, intr’un minunat studiu 
“Da Rumen ia 1 Rio”, observa 
cum el sc “distanţează volun¬ 
tar de motivele imediate şi *c 
complace in abaolut”. In orice 
. i/., compatriotul nostru are o 
viziune a lumii din începuturi, 
înainte ca Dumnezeu să fi pu.« 
\rco virdinc intr’ânaa. Inu'un 
timp, atelierul lui din Sao Pau¬ 
lo sc transforma** in vas * de 


< reaţi* pentru artiştii din to 
ate naţiunile, care prefer.u 
c *l sal<* mizerabil, oricărui 
hotel luxo*. mimai ca %£.| c ,,. 
noaici pe Oanâ şi discute 
cu el, Aceaati faună artistică, 
o mixtură iwefaaţionaJâ, unde 
popful Silistreanu făcea salată 
de roşii cu ardei copţi, iar ma¬ 
rc Ir actor dramatic al Braziliei 
SergioCardoso roâma ceapa cu 
sare şi drxmea pe jos numai ca 
Hi afle, care ar fi ideile lui 
Oană despre, scenografia con¬ 
temporană, s’a hipertrofiat şi a 
crescut in imaginaţia Iui Oanâ, 
la dimensiunile unui oraş, ro 
care să se adune roţi, locuind 
in case, care trebuiau să re pre¬ 
zinte arhitectonic «istemul lor 
dc gândire. F.l a găsit j ft \ M . 
gul da Bata Iha, statul Nitcroi. 
un loc pitoresc, unde această 
năstruşnicie trebuia să se reali¬ 
zeze şi deaceea, desena toa¬ 
tă zuia, planşe de temple şi 
locuinţe metafizice, unde cele 
mai banale dependinţe şi aca¬ 
returi îl proiectau pe om in in¬ 
finit. Acest proiect de oraş este 
concretizarea universului ar¬ 
tistic al lui Oanâ. Avea impre¬ 
sia el câ, dacă Dumnezeu nu 
l-ar fi cooptat pe an ta actul 
creaţiei, lumea ieşea mai bună. 
Raportul intre om şi Dumnezeu 
este acela dela arhitect la in¬ 
giner constructor, iar in mărgi¬ 
nirea lui, omul s’a apucat şi a 
deformat multe din planurile 
lui Dumnezeu. Ideile lui Oană 
despre Dumnc-zeu sunt tot aşa 
•iv oîginsW va si arta \u*. t*,l 
n'a l««t( numai «î rî 

preot. ,\ avut o viaţă dramatici 
de sbucium şi căutări, fâr.isâ 
ancoreze undeva. Oană PoCe- 
caşu a fost filosof fără sistem, 
artist firi curent, patriot f«u<* 
ţară. preot fără liturghie . . . 

In ultimul timp s’a întors 
către natură, ca să ia putere 
ca A nt co. s’a coborit pe o pla¬ 
jă marină ca un Faust ratat şi 
a început să lucreze pământul. 
Cumpără maimuţe, albatroşi, 
cai slabi şi pisici sălbatice. 
Oană era un primitiv. Sc înţele¬ 
gea bine cu toate jivinele pâ- ^ 
inaniului, cărora le punea nu¬ 
me de filosofi. Albatrosul se 
chema Lycurg, măgarul Socra- 
rate, pisica Machia velit. iar 
maimuţa, câftd Mari, când lle- 
gel, fiindcă in concepţia lui. 
maimuţele reprezintă stănga 
hegeliană. 

Au trecut şase luni de la 
moartea lui Oana Potecaşu. 
Duhul lui persistă in Itanhaem, 
in acel colţ minunat de pădure 
tropicala, unde el taiasc nişte 
alei simbolice şi plănuise cur¬ 
se dc poncy cu căruţe dc bam¬ 
bus, pentru copiii indienilor 
pe care atât dc mult i-a iubit. 
Poezia lui Lucian Blaga “P.aţi- 
mi voi Munţilor un lTU P * a 
fost scrisă pentru oameni ca 
el. Sunetul lui Oanâ era prea 
marc. pentru bicisnicul trup pe 
,are il purta. Deaceea. lutul 
s’a sfărâmat prea reped* Va- 
.ul »•» şpalt sub presiunea Ju- 
hului. Kl s'a risipii cu genero- 
,j,,re in luate panii®• pen¬ 
tru a nu se pierde " enoi*ic 
ircaloare ţoniâneascj, eme.» 
competent Jin exil. al putea 
aduna un album in culpei. eare 
t amâna in pauimontul atu 
alic românesc. 














SCRISOARE 



*» ^ .«* âaV Ar 

*»|*'*. m 
^ WWW ftWtti; 


k ^ ' V 4 ' v. 



L <** * 9—* 


Mf A. \S 


KM*- 

\W, 


jrc^ We »r< 4 »KT ji* ^ 
^ A . a ctf 51 Am Ui 4îh 
* ţn» k c« ' kt ci ufckn, Vi 
Ativri Lcţtî kr IW 

i rt rt ţw «v\# wkt c* pc 
m wjm Vm» 4 Ak '«\aau*c 
nr aeeî tavţxar Ak 'kmîii C»' 
^wra cur ar ntf» m ** mo** 
t 1 pki w »kr « 'kw 
Va crr^hiiw. vxawtî». 
Vpiî ii vN»re»t^ bîmmU ta 

< V IV—I NaNWMU at 

•aratul, k ţfcrtcir.V Vn* 
Tf»rK“ Ar pr saas V Nkirr 
k 5 , Dacf.c *ki‘rrâ ftt' 
«rw \AKtita FwnVi Va Vrea- 


V 4v < .cNke. r «• 


tx'iw.x 14 rw a itiM 


>Ji.e\ itrtit m t\u % 
•are ahek iwî v cur 
P ' IV p ai t wm k 


ts^v'C * a INm uir. o k: aw- 
ma *k e*Mk. m fi 4 k ak- 
orr'kte Skl—k or k f»U 
we*c, Arwpctu a pra$ie v a- 
xa^ar^V Ar a kfi Ax» ţ«ă. 
cri Je cAr «î xvw, ii 
Fs *a iwk îkrt'.. »*o âicl, k 
'«sww * hr a . ci A ttyvw ,\a. « 
rar.vM»v» k ajv> 5 ofcţi a; M' 

**** ** kt Hr «os. \| «aut, 

xrrwiiU jt mm) macat, w* K\k k «d >.x ,ar> 4 » kraU 1 
Smi a a» îxnî Ac rmiin amre>- aii k saferku » J'AC'.vttea aai ,r 


Ctkkt Ar 

ca, a oa* kka 

l 4 r 

I Wo* »4 ca prk 

Ttcv.vM w, M tur »"a» *â»cwt, 
va *rr\CNk ţr Hn»Kvx Na 

*fwn VocvanA. 

xfc: 5 prea Kiar ca. cm care. 


araiU ceîwia cw 

caic apaUm k cir 

aie., fMMCnacA a 

No* *t ■» c| 
«ret»» »alr Ar orr 
am! a pâmi 


k A> 

ca». an «şvc ia rUiV. vact )«t Br»*tc«*. ar Aep*;** Vuie &a, «xiaU 
asu «fciu ca ax; făcwr-cv. c» ca rrW cakk**on«W mccV Ar ta- a«a a a’ 



jess^ssesss^ssssuss^&x^sscH^s 

SCRISOARE CĂ 

lă ma.r»mr«c Iran crir «at.or «'a aii** 
ac fi rA /a ai antan Jr n.'r^m w<ţ«wv 
var. Na*, r*. nr+J ca c* ia* prxftr a* om . 4 *r wa mi irt- 
Ae fx Aria .arc a .a crm. Im m»ic /cn.u'av. IVg*, 
rsrwfsm c» fi rWnaa *Av»r in k k 

a'a *:,m arrfa.f. Rex tstm f 
« m mai fati rr »«*r am riia’c. 

,n*/.r uloriri v*,‘ir*r{r Uns 4 , |smrti*ri 
.raainA»k f*amr|ti« M»cr*i <w»*r Ar» acl»rt*i 
janjkfc^k aam i* a p i i ă if m o tm mmwi» 

. ,*er a* txrk i iNw «am«k fi k rwflcîA, 

«Ah Armirair, ici ca. ca acnrwr «A »*»r sa y IwmA* 

tur:^ TVrwar i ccm&iwa*c?f »v >rWM rtt.’rfaiai. «Act 

>* 4 t ir ♦ ImwtmA kk cmIcmI— i Ar Sn». « a <• 

% rca c* -..c a a*wr tifisrc'\ «oww 5 A Ar «aa. Arj* c 
4 .*a.a.v kw *«•>*«*: r wAxcwtA Aaţ« «AiKw 

. ox/nrav c «a/A Ar mawrr»». c k>mAA »i nfloiir 

i*cA-::aiA. ki.'a T^tEmr acni iaTirrwt*. At f: miwawa: 
aaca ix rorAa aa iw«aa^ « <Kui iaa H*+ kkm i. cri 
crrr « jeriî ^uW", k^ermw Un.aaalai k« ref- 
mu a niroiMU tkr. 4 x<< ifiwr » wcmero cA SaaU* »w 
- rfsfc.ai cA -Varr wrrwc" Ar fk.na f* c**r 
. n/r 5 C -Kowkrn kP% C .«.S.S.**. /N« ^ka;r -/Vam * 

«* ic ;ri, «tir »«v • citric iwwt ♦*' 

K/«i: rcaniAju.' Am ftft ArifaA Ar iMfwiaj merpai 
rcwnJ :wc»:; k r«iai»i, «*fc» 4 î #;« trwcţi—t 
e.'ir. V* aii «aii: Aia ^ofiiArar, Wf fiwrn, 

lîcioditi toi m |«*A «f <rw<**k « #AaAai cA Cr w 
fai . «a P«n«rik fw:r«a ^i /s — *«w t>« w«i latraM 
scuz* aifti* iot a in «ai rmar K»ri fi «rkrrrrţ *i* 
frew«JiiMaiai Ar . «ne rr< im. 'af r cmA frchcA Ar Arpr.y 
r««rr {mi »aţimila*i « ccAecm*k«t> fi a«ti— 
msmrrTA jir a rAfi ncnMri «a »*m«; r»«|«. ci fi cwr " 
Ai^«. Voart^A c«rr « PTtwj iwxr’o «AiarA, A«t c«»r rk 
mAar ncA« -■» A»a« *A»fa«. 4f w« >rw» cruf* i*«- 
4 o«rr« «iu, kc|W .m—« 4 m k «Ar— I "*< ^rf» ^ 
rtwr:ATi« for»M»rlk»« fi i»|rirf. taar« /«rfria* . /M- 
nuiaua este r«rA, «^m »v*>n« wr «f«li cA mffUp 

. ut«r« /«tfrki ntr f» •«• ^ 4r ** 4 * ***** 

,4 t« Mrrra f«ckt|» f» Mr.«»i«Mai tafrWloMri iA if 
- 4,^,4 ck«r k Aaw» WM 4 IT 14 ^At»<«' >*“ ‘ 4 ^ V. 

r w .^ *•- 

iai«(rcii«l> c**rv* 

:^Ju p *v£ 

. Jf , ,4 Jt fnr -«.in». « («•<■ . »«'«»“ 

, Mirtul ft ttMAttf O mm mfm 4* 

44 ^, «.-. «M-I 4 M.-./" ,Umm, 'XmU, iţi|K «• 

Or 4 * 4 m-« ci <^r 4 (. « r»^. « «•* '* 

>tkmem.nU4,n l*»** f 

^ . f .a n^rAA. »ri«a« pr%» ?akrw|«, » 

«“*• tr '** “ r . 4 / 1 , 441 - 4 U 

(#lM rn.mi a»c*«i 4 4^4 “ ‘ 

--- P- ^ 

* , 44 **. Lop*4<* ma*u«<A priir mw. 

M 4*4 rtAtcai. »*«»<• •**' mucfi- 



Cn Atw {i i rt iwwt Ar im.tr iwfrw a ». 
«a m**;r 4 im st <n wiiuwu irwarm 
wk. Ar »rt»i*vxf m skr. «a n 
n*i faitc . Ar iaAr«a»fA *AKA«*r /i 
«f« ca» tmt Iki. ii irnimmr, 

VA oiaAti. k Mr*rl, p 
AjŞtAfi ft ar tir aik Ar ri 



•S.. . 4 a 

ta VA» 

rfîw x’ii» ,«wr*. , «, i« ?»«:%«. /V* .-«•? Ivi 

. n*.A; riir ca fatttfi, rr»t«l% 

__ «a p* Txr. i. r*v* A*ifărrâ «r wa • Af*i ww 

iix . Acritat fairAa «a wkr wr o\-w^a i 

Ar ;.wnmt, aâ-t trwito'ifii fc c«*r r «nliirau w 
atiAt ,.A « krrki. 4 ar *r>*n k fmii 
rTir fcam. .'VimMncaa k tuf» Aaawamna. *wtâr. :Ar 
cr ti aa fwrcAarm fi wm Kw^r ."a ftfktw ktAni«ii < 
Ar 4 4/:rK4 ntt». ^k#rlrts:jawr f» »i^«r'’ wr ia.»:* 
Sf, fAari. 4 crarw, k *a#irttmr. ft >rA**fck fir- 
a«*r'\ fwrtik.'r, cAwA ir Îw.*rr«f« ’Vtwr ir îa/enr i« 
rwwAwl". ta ff It/rmr wt/n f'itr * frrv. m rku»tr 
\înrni wa ,t 4 ^ ia c«m*wi m. £u -/rAiafrir «r fmftA" 

• tcwArflr, wica wa^f» w«i *r«rftr tr;;»u fi'fA 

_ V ;xAa* fi ifxwik Ar viii*/ \ifaar. 

Lj(C^fk*i « » r j m«t i i fi wcatra^itAni. Ni) lawt awai . A*t 

mm ft 


ir .♦ af*-««Mr wrw 
tA* % crtm. 

f«fif - wa -' fHMWte 
Va, *«|A Ar 4 ^«ik. t 


m«i î 
fS':v*W 


cari cA, Aii.'t 
ir va Amcw!^ 

«trw Ar firea). n * tt«f« «amr«r«. 
w*fca »4 rfir narau 


« A 4 fa>r«M wr 


M , 4 ^ 1141 * ctiamil, ap««»l» 


ia lame. la uafAtA|i» 


Ai ar. 4cr*iu mafratv ..m^nrafa fariafaar ta si waiîr 

i mrir a tr. iwk r r k «rm»<«f*’, r»c. A'« fcwtr fi frrAi' 
cal A Ak #m i m, ti «iifaAiar iAU+iU frafra fmA. 
Prarra cri JMT rirAiaruir. r;w^mA, M trrNiic -a 
.<n*e- finkl rvir fi W • ia. kremr, aawm .4 * « 

fftni. 

'Z t\unu tfciaia* Ar ,a.). 4 tr . 4 . 

ciirrw f^xf a «4 n. .. , 

..... fsrtii ir .4 •» ,cn* f* - i,4>4t,r>. <4 •< ••'•'* 

«jaaf f*Tt tfa. , _ . p . oM,.TMirn 4 . 

,w«J4|n. \ 4. f.«r 4 r.M« 4 J 4 # 4 n,. 4 . ‘ 

AwA atta iaia nmwrif i »wr f«ir?. , * 

- ..- *• '*•* 

^ ■ 'Xin-'c N. t& .* * Hc»< .VI 

""Î'^TZSVTi - î^- - #•-«• r, * ,w 

"V' /T ^ ^ 4 .. .<*4 .4<r. i>*4*ma*. >m >1*' 

'» J P* 4 " ' **. ., >,.iuin 14. t.<r. C» »<«• 

W i''-^rîri*^â W«* C. . .r ^r .4 

., nul ir Bn«» 

«aAr '*1) #• 4 ° 11 " ' Ar »f»r« »ktf)t •. 

. ■■■■■■'' 

t ,mr' 1 ». " » >rtilN . ,..rc 4 .r J 4 .r|. r.lr 



atr vkarsi. mu wa ar 
a pom . 4 c pt 4 

i ft ^ .xa.i \ *Wr aa T. U a* I 
kerrafa lUamx'A f 
fvl. NwatMt .fvâ. .4 
vvvw u U 4 

c« Vamă \ 

Aria 

Atfi. 

Otk >i- 

iar (tropii an fac Areal 
Kk'tst aarraatixek* oe 'i>< 

1 SctUtr* Wl f» famkt 
ka* rate wa cvMMad. VV» 
etice, k afară Ar faftwl 
Ataca ţr c.wamitfti N *» 
s«\ort*cA*c a Ar rk» fw vwa 
dţaaiseaiA o !<mt flt 4 

aesea f» aici a-- 

KvMltm, care Ai» * k I 
*x ,;ta H »av» .«Ancei* ^ 
f%«uxs. AcU VUAim 
piua la Be»îk, Vcew »* 1 
nan le *w»* iatrtaia». 
tawlţi Amee ptmeţfc ' 
a, .;• Aia \aia ewacmc p 
tal ă\ 4 »NaaA f» w ^ 
tiex wt cu rl k t^wipk 
tiîK't mmA»*K k ţară 
M\ caatwt aa xxAakare» 
nalt cu ot.xNct» Apck xW 
vAicii Ni 

* Minunea Nomtfkmă 
Aviu^cie* FutiK* k 
isrr.’ al caie* **)f acw 
ptCitiiu i .Tia*r«ă* 

ihxi. N* cfiai o «chemă Ar 

IVacwwm, t»amii mr^ 
•uxxH» ^ 4 twm», 
ntri-c' '4 

. SMfc cV<r.v ». ■***+- 
H.tc*.x 4 luteiaaăx ** 

ţt» 4 M x'e Ktma V 4 ka *'^ A * 4 * 

ta.«x> 4%4 «i»>unc. k ^aie nWI 
cx «ti *)M*nU. Kicaiai» k 
timju, kme ca x*»e Uv^ k1 ** 
Ucea cor. nraUaiM» 
husâţi Ai 

oeoacc e«* »»rwra» 
la|Aul .1 »a a\*«aat 
»c it«|w« Aif' a ^* f* 

1*4 t*'■»**» »»*• * U 

mul.. >>»•, (■ . 4 . 44 CC l«< 4 l» 

au uium aca-m tmaMi vH 

(t .>*{i*«ipf a kK 










FATA TATII 


împlineau trei ani de 
câtid Hic Rudârcanu rămăsese 

văduv *. 

Văduvia, nu-i floare la ur¬ 
eche. in vremuri hune, adică, 
atunci când eşti acasă Ia fine 
**-» ai pe toţi ai tăi aproape, 
nu numai să te mângâie, dar 
si-ţi fie şi de ajuîoşi cu atât 
mai mult când te afla in ţară 
străină, şi nu ai pe nimeni, şi, 
pe deasupra, rămâi şi cu un 
plod căruia aâ-i duci de grijă. 
Soţia i-i murise, trei zile dupn 


d* NICOIAE NOVAC 

de serviciu al spitalului, după 
naştere, în camera de rufe mur¬ 
dare, unde a fost găsită, abia 
a doua zi, de către servitoa¬ 
rea care a intrat acolo, pen¬ 
tru a face curăţenie. La pro¬ 
cesul ce a urmat acestei dra¬ 
me, singura scuză a Spitalului, 
a fost că, din lipsă dr paturi 
vacante, şi, dat fiind faptul 
că, in acelaş timp,sosiseră la 
spital două alte cazuri dc im¬ 
ediată urgenţă in care. atât 


damnat la “crimă plin impni 
denţă**, pierzând» şi licenţa 
de profesare a meseriei, iar 
spitalul la plâtireatuturor vhel- 
tuclilor de judecată şi înmur 
mântare, plus 23 de miidemăr- 
ti,” daune faţă de soţ*’. La 
început, IIir Rudârcanu a refu¬ 
zat cu încăpăţînate si primea 
scâ aceşti hani scăldaţi in 
sângele propriei sale soţii, 
mai târziu insă şi-* schimbat 
părerea, donându-i orfelinatu¬ 
lui din Rastatt in care-i fusese 
internată fetiţa. Câteva saptâ 
mâni la rând, ziarele din Ba- 
den au relatat cu lux de amăn¬ 
unte drama ce s' a desfăşurat 
la spitalul din Rastatt şi apoi 
in sălile judecătoriei, ca in 
cele din urmă, totul aâ fie ui 


--JI doctorii cât şi surorile de cari- 
ce dăduse naştere primului lor tate disponibile au fost ocupaţi at .^ 1 '. ,a * a continue dru 
copil, o fetiţă, datorită unex in noaptea aceea, tânăra mama 
complicaţii cauzate de faptul fusese uitată complect. Doc- 
câ. fusese uitată de personalul torul de serviciu a fost con- 

0999989899389889989898 ® 


mul ei normal de fiecare zi. 
Ilie Rudârcanu, străin in ţară 
străină, rămăsese văduv şi a- 
vea o fetiţă în orfelinat . . 


0 

0 

0 

0 

0 

0 

% 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

« 

0 

0 

I 

0 

0 

0 

0 

« 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

% 

0 

0 

V 

0 

0 

0 

0 

0 


DIALOG CU TINE 

de Volentin Cantor 

Puţină zăbovire înaintea seinului marcând 
adăugarea unui an. In scutra suspensie ceru¬ 
tă dc inerţia obişnuinţei, gata de a sene ci¬ 
fra vechiului an. uii vârtej de gânduri, frunze 
uscate din toamna rcminescenţelor şi a tuturor 
roadelor, ne dau minţii târcoale. La taraba în¬ 
trebărilor \ine şi rândul unui inventar recapi¬ 
tulam. Vdâugând încă un an vârstei sale. un 
frate s’a întristat. Copilăroasă imitaţie in co¬ 
rul văicărelilor. Nimeni nu-i bătrân ori tânăr. 
Cu toţii suntem, dacă înţelegem, maturi in mo¬ 
mentul ce-i trecem şi petrecem. Jocurile copi¬ 
lăriei, îmi amintesc, aveau reguli stricte. Eu 
nu mu pot înţelege devii cu imensă greutate 
in avei "maturi \ cure deşi gfăsuiese pe ro- 
mnncijivv, numai despre ci înşişi. Kxista 

nu numai o limbă maternă, dar şi un suflet, 
de-asupra acestei moşteniri. Devoţiunea păs¬ 
trării obrazului, miliţii şi inimii curate. Vorb¬ 
ele rămân doar vibraţii mecanice, în aer, da¬ 
că nu au sufletul devoţiunii pentru răsadul 
tânăr.partea cea mai viguroasă a pădurii săn¬ 
ătoase. înţelesul de vorbire s'a extins enorm, 
luând chiar locul noţiunii de comunicare. In 
transmiterea moştenirilor spirituale, a testa¬ 
mentelor nescrise ale martirilor; pecetluind 
datorii împlinite, anonime, fără nici o răsplată 
oficială, vorbele devin incerte. Celui devenit 
infiim prin viaţa petrecută in cuşca strâmtă a 
miturilor materialiste, trebuie să i-sc acorde 
rezerve, dreptul şi posibilitatea de a depăşi 
o neputinţă. Această “reanimare” cere atât 
vorba şi apostrofarea noastră, cât prezenţa 
noast/a ca inimă, in inimă. Ştim câ in pauza 
dintre fraze se strecoară invizibil dar sensi¬ 
bil, celelalte “câmpuri şi forţe”. Cândeşte- 
le şi afla-lc autentica semnificaţie şi direc¬ 
ţie Kcgâscşte-tc iii urcuşul anilor, cu cel 
care ca şi tine, caută apa vieţii care te spala 
dc praful depus pe obrazul mândriei talc dc 
om. Eşti om liber. Liber dc constrângerea dc 
a constrânge pe semenul tău. Om liber dc per¬ 
fidele arme al aţiţârilor prin pofte mascate 
dibaci sub alte denumiri. Vei întrevedea lim¬ 
pede, cub intru astfel de pădure sauâtoasa, 
tiranul cu biata lui sorcovă şi cu cântecul 
nivelului dc trai” romane complet depăşit, 
nci âiuajiâiido-i nici un loc pentru “agitaţie 
Tarta dc caracter nu se demonstrează prin vi¬ 
olenţă, ci prin dragoste şi ştire, Încă un spa¬ 
ţiu umk- dialccţica nu are spor. 

Inii aicylia suni dc reinotre spirituală. 
Aun v waţiriidesguia materialistă, de pe o- 
etni uncie ger »i noastre, dc pi moliciunea mut* 
ţnt,| off Ni mk ui nu e pica tânăr uri prea ÎACar* 
va dc «tu să nu se (toata bucura dc aceasta 
.uMiaii t«.u latele 


0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 


0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 


0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

0 




r W ^â89998899989 0 


Era Sâmbătă, zi de repaus 
pentru Ilie Rudârcanu care lu¬ 
cra in birourile lagărului dc 
“Persoane Deplasate” din Ra¬ 
statt, lagar dc tranziţie pentru 
cei râmaşi fără de ţară in urma 
celui de al doilea război mon¬ 
dial, al cărui sfârşit, din cauza 
miopiei politice a marilor în¬ 
vingători din Apus, aruncase 
jumătatea de Răsărit a Europei 
in ghiareie oniuni sinului, şi 
dc unde aceste victime pe soc¬ 
oteala cărora Se băuse vodca 
şi se mâncase caviar muscâ- 
lesc la Yalta, işi luau drumul 
spre alte ţări. pentru a deveni 
iarăşi oameni liberi şia-şiclâ- 
di, din nimic şi de la început, 

o nogn via(». >’.•-«*• ît>» . 

eu privirii** în pimĂm. p<- pro¬ 
menada râului Murg. Alături dc 
cl, cu paşi mărunţi şi uşori ca 
de pisică, fetiţa lui are in 
ziua aceea împlinea trei aniş¬ 
ori, nespus de veselă şi de 
mândră câ putese părăsi orfcl- 
linatul şi merge la plimbare cu 
tăticul. Fetiţa, se oprea din 
vând în când, culegea pietri¬ 
cele din drum şi le asvârlea 
in apa limpede şi domoalâ a 
râului, apoi alerga în urma ta¬ 
tălui care-şi vedea îngândurat 
dc drum. 

- Eşti obosită?, o întreba 
el la o vreme. 

-Puţin! , răspunse fetiţa. 

-Vrei să m aşezăm pe o 
bancă? 

- Vreau’ 

- Ce zici de banca aceea 
dc sub copacul acela* 

- Bine . . . 

-Hai să vedem cine ajunge 
întâi la ea. 

Fetiţa o luă la fuga. 

- Ei, nu aşa, striga din ur- 
mâ-i tatal. Fetiţa se opri, se 
întoarse spre el şi ridică bra¬ 
ţele a pagubă. 

- - Nu aşa* 

- Nu! 

- Dar cum?, întreba in timp 
ce făcea drumul întors. 

- Ca doi adevăraţi alergăto¬ 
ri, răspunse tatal aplo andu-sc 
şi ridicând o pctricicâ. Apoi 
owiinua, in timp ce aplecat, 
înscria o lini» abia vizibilă 
in pământul Uical al promena¬ 
dei. “Vezi, aceasta e linia de 
plecare Vino a» i lângă mine, 
Eu voi număra unu, doi, Uci, 
tara! voi apune trei. amândoi 
iii . cpem sa lug m. ( inc va a- 
jun>;c uitai la lunca de sub 
p«>m, e câştigătorul şi va pinii 

, premiu o ţaţa la colc- 
Uria «im înţeles? . ► . 


înţeles, iî ispunse fetiţa. 

- A>a’. Bine». . . Am «A 
ncep să număr deri, şi, î a a- 

minte, la trei, începem amân¬ 
doi să fugim. 

- Numără’ 

- Număr! ... lînu ... Doi 
. . . Trei . . . 

fetiţa o sbughi, alergând 
din toate puterile. Tatăl, se 
făcea şi el câ fuge lăsând-o 
si io ia inainte. Fetiţa alergi, 
ajunse la bancă şi se aşeză, 
pe ca. Tatăl, o ajunse din ur¬ 
mă şi-şi da aere de mare şi o- 
bosit alergător, rasuflând greu 
şi prefăcut. 

-Te-am bătut, spuse ea, In 
timp ce tatăl se aşeza şi el pc 
bancă. 

-Da, m’.ii bătut şi ca atare, 
după ce ne vom odihni puţin 
aici la umbră, vom merge în 
oraş şi-ţi vei primi premiul: o 
porţie dc îngheţată. Dar, mai 
întâi, spune-mi ţie iţi place 
îngheţata* 

-Imi place,câ c dulce şi rece. 

-Yasâzicâ, a-i mai mâncat. 

-Da, ne dâdifl când in când 
unde sunt . . . 

Tăcere . . . 

Soarele sc apropie de-ami¬ 
ază şi-şi reflectează razele din 
unda râului. Frumzele teiului 
de deasupra băncii unde stau, 
sc mişcă molcome in briza 
abia perceptibilă, cântându-şi 
eterna melodic. Clipele trec şi • 
devin minute. Tatal priveşte 
apa râului ce sc scurge fără 
sgomot şi gândurile îl duc de 
parte, la apele Caraşului, pe 
marginea cărora îşi trăise şi 
el copilăria cu ani şi ani in 
urma ... O ved? pt* mama lui,. 

. pAl and « ii t«* t© in a J* Ic* ( ara - 

>u!ul. mfimpce el.copil, face 
fet ţi fel de na»t>A( i i, gol -poluţ, 
stropindu-sc şî stropind-o cu 
apa. Se vede apoi în uniforma 
de licecan, la Oraviţa. Işi re- 
trăeştc, prima dragoste pentru 
Cornelia Almajan, dragoste cc- 
i inspirase primul său roman 
pe care-! intitulase atât de 
sugestiv: “Dragoste alba". . . 

- Tată!. . . 

Visele sunt întrerupte brutal. 

- Da, Dorina . . . 

- Spune-mi. te rog, cum ai 
venit tu pe lume ? 

Întrebarea fetiţei lui, il 
pune pe Ilie Rudâreanu in faţa 
realităţii imediate şi in încur¬ 
cătură. Ce-ar putea să-i râs- 


D '\d‘ %P " ]t * drv * 

fac copiii». . firele câ nu 

poate sa-i mAfturisrasca acest 
sccfft, dar îl contrariază ar©, 
asta înterbare piezişe căreia 
nu-i găseşte nici o explicaţie. 
De răspuns, îşi dă insă aeama 
câ trebw -ţâ răspundă. Şi atun¬ 
ci, i a pf in farmec, ît vine în 
minte, povestea cu barza. 

- Dorina dragă, mama mi-a 
*pus. ca pe mine m’a adus la 
casa ei, barza, şi eu o cred, 
căci ea doar mi-a fost mamă, 
şi ştie toate celea. 

-Barza?!. ., Mie, imi spune 
3ora Mar ia .dc la orfelinat, câ 
pe mine m*ai adus tu, de la 
spital. 

-Ceea ce ţi-a spus ţie, so¬ 
ra Mar ia, ,de la orfelinat, este 
adevărat!. . . Da, pc line, te- 
am adus cu, de la vpital. 

- Tu, ai mamă. 

- Da, eu am o mamă. de¬ 
parte de aici, in România, 

-f)ar mama mea jnde cate * 

- Mama ta, este »n cerul 
mamelor, acolo unde a chemat- 
o Dumnezeu, atunci când a-i 
venit tu pe lume. 

- Unde este, cerul mamelor 
tată 5 . .. 

- Ridica capul’. . . Vezi 
acolo >ua cerul albastru*. . . 

- 11 văd!. . . 

- Acolo, ît» a* ele albâstri- 
mi. Dumnezeu duce la el, pc 
toate mamele de pe pământ. 

-Te duce, >i pe t ine, tată *. . 

Da, sper ca mâ vaduceşi 
pc mine, atunci când mi-a sosit 
ceasul. 

- Dar pe mine? 

Şi pe line, atunci când 
Klvacrctlc <:*v-4 Bcwit ttmpu\. 

- Vom fi atunt î. toti Irrfl. 
tniprc-una * 

Fără îndoială Ca vom fi!. . 

- Tată’. . . 

- Da Dorina*. . . 

-Hai să mergem la mama’. . 

- Vom merge, fata tatii, a- 
tunci când Dumnezeu ne va 
chema la el. 

- Nu putem merge acum* 

- Nu! . . . Nu putem merge 
acum, dar când El va decide 
câ ne-a sosit timpul, ne va 
chema, şi atunci, şi tu, şi eu. 
vom fi imperuna eu mama ta ... 

- Tată, şti ceva? 

-Ce> . . . 

- Hai la cofetărie, sa mân¬ 
căm îngheţată. 


u 


r T V T ’T ST V VT ■*' «T 9T ▼ V W ' W ^ 

DOINA OSTEANU 

t 

IUN 1 ) 0 K DE PATRIE 

Land imi desluşesc pornirea 
Zărilor ce m-au atras, 

‘Mi-oglinde.se neduinirircu 
Inlr-o lacrimă şi-atlas. 

Pe sub umbre de zâvoart* 

Văd şosele ce străbat 
Podul apei ee ma doare 
Când iu fluxul ei ma simt. 

l.aiig-tiu mal de seri străine 
Imi aleg cumiiile-un drum 
C‘e mă duce lângă tine 
IVstc-un gâml şi-o tliivâ n fum. 

Şi-asa t rese dureri învinse 
|)j|l tot ee cumpăr şi \ând: 

Reaprind candele stinse 
Pc-un imHinant deschis curând 


^ ; 















ROMÂNII de l>($TE HOTARE: 

VIAŢA ROMÂNEASCĂ IN SAO PAULO 


•---de RADU CINDREl— 

Prima descălecare român- de ase organiza, oferind ast- 

eascâ pe pământul Braziliei, fel, compatrioţilor lor, sosiţi amintim că Sâo Paulo - unul 

ca să-i spunem astfel, a avut in urmă, un mediu românesc din cele două importante cen- 

loc între anii 1946-1952, adi- de-acum închegat şi ronsoli- 110 româneşti ale Americii l.a- 

câ in decursul primilor şase dat. Dacă la ora actuală exis- tine - este capitala Statului 

ani dela terminarea celui de- tâ români in Brazilia cari nu Brazilian cu acelaş nume şi 

aldobearizhoi. "Deacâlccăto- fac parte din nici-o societate, totodată cel mai marc oraş in¬ 
terii ” au fost exclusiv români cari nu vin la biserică,nu par- dustrial al continentului sud- 

refugiaţi, dintre aceia cari in- ticipâ la serbările noastre na- american, populaţia lui fiind 

tr’un fel sau altul reuşiseră- ţionale, trăind izolaţi, deci de peste 6 milioane de locui- 

sâ scape la timp de “binefa- in afara comunităţii româneşti, tori. Aceasta explică in marc 

cerile”raiului bolşevic, ce se aceasta nu este decât o con- tnăsurâ dccc majoritatea emi- 

instaurase in biata noastră secinţâ a propiei lor opţiuni, granţi lor odată sosiţi in Brazi- 

Ţarâ, imediat după sinistra-i Oin fericire aceştia sunt fo- li®. »$• indrcapt.i paşii spre 

“eliberare” dela 23 August arte puţini. această metropolă. 

1944. Cuvine-se. totuşi, să p cntru * ^ q ^ Primii români refugiaţi so 

menţionam ca n au fost aceş- comp)ccţa a fcnomcnului ro . siţi in oraşul S. Paulo, au gâ- 

tia primi» romani cari nu ajuns mancsc din Brazilia, ar fi ne- S ' 1 sprijin şi indrumare la Pre¬ 
sa se sta i cas ^ pe ne mar gi voc de 0 introducere mai Iun- otu ^ romano-catolic Petru Ba- 

n,tC C . *\. a,ur ' a?l , . cnf ‘ n gâ; am trebui, mai ales, ai hnt, român originar din Mol- 

cursu ani or, upa sosirea no focem istoricul primelor înce- dova, stabilit in Brazilia cu 

asţrâ m aceasta, ţara,am re puţuri cari, de fapt, au avut zeci de ani inainte. Apoi, pri- 

uşit să cscoperim resturi e ţ^ ţ n dc debarcare a) mul grup dc români, reuşind 

unor grupuri dc emigranţi, o- primelor grupe de refugiaţi ro- sâ-şi găsească dc lucru.au 

nginari din asara iaşi ran- mâni, veniţi a se stabili pe a- fost in situaţia să ajute, dc 

snistria, in majoritatea lor, ccsţ a di c â j n Ri c dc bine de râu, pe confraţii de 

foşti plugari. Numai puţini j anc ; ro< Hat fiind insa spaţiul refugiu sosiţi in urmă. In ziua 

dintre ei mai vorbeau române- , imiul cc nc stâ !a dispoziţie, de 10 Mai 1949 se întemecazâ 

şte. Răspândiţi pe imensa su- nc vedem nevoiţi a ne mărgini in acest oraş, din iniţiativa 

prafaţâ a Braziliei, au fost j n atcsl articol doar la o inrc- d-lor Augustin Hila şi Nic. 

absorbiţi de mediu, desnaţion- gistrate dc fapte, şi anume, lancu Păltinişanu, prima so- 

alizaţi ca români. Un f* ctar exclusiv a faptelor fi realii- cictate românească, cu numele 

hotârâtor in această privinţă arilor române f ti din Sdo Paulo. Societatea Culturală "Romăn- 

a fost, fără îndoială, lipsa to- îndemnăm pe toţi aceia cari ia" Cel dintâi preşedinte 

talâ de elemente de cultura în doresc a cunoaşte mai amânun- a acesteia a fost dl. Augustin 

rândurile lor .Trista lor soarţe, ţ| t începuturile vieţii român- Hila, unul dintre ce i dintâi ro¬ 
ca români, ne-a fost un serios eşti din această ţară, a-şi pro- mâni sosiţi in Brazilia. Pre- 

avertisement dc cceacc nc va cura Anuarul Bisericii Orto- şedinţia de onoarţ a organiza- 

aştepta şi pe noi intr o bună doxe Române din Brazilia pe ţi c i a fost conferita însuşi P㬠
zi. dacă nu ne vom îngriji din a nii 1954.55. S‘ar putea în- rintelui Balint. prin c«n- 

vreme a aţtrz* - prin crcerca tâmpla ca Pr. AnchiJim Uşer- t/actc le de munci oferite rn- 

dc instituţii culturale şi relig- ; u sa ma j dispună de câteva fugiaţilor, in nuthele "C.crcu- 

ioase - temelii trainice exis- exemplare din această lucra- lui Muncitoresc Ipiranga”, al 

tenţei noastre româneşti pe a- rc a cârci întocmire şi publi- cărui conducător şi mentor 

ceste meleaguri străine. Vom carc c datorată, in bună parte, spiritual este până azi, şi-a 

vedea insă, din cele cc urmea- compatriotului nostru, dl. Ion câştigat recunoştinţa multora 

zâ, că refugiaţii, adică primii Oanâ Potecaşu. dintre românii de aici. Cu So- 

adevaraţidescălecători români cietatra “România” începe 

în această ţară a continentului Pentru cei cari nu cunosc sa palpite viaţa româneasca 

sud-amcricaii, n’au întârziat Brazilia, e poate necesar sâ î n S. Paulo, repercutând şi în 

restul Braziliei. Pe lângă ser¬ 
bările cu program artistic, cul¬ 
tural şi patriotic organizate cu 
prilejul datelor naţionlc, ca 
10 Mai, 1 Decembrie şi 24 
Ianuarie, societatea se îngri¬ 
jeşte dea se men i de plasarea 
refugiaţilor români in servicii, 
orientându-lc paşii ţx* n labi¬ 
rintul, legilor şi birocraţiei 
locale. In cui and românii şi 
însuşi publicul brazilian au 
ocazia sâ asiste la concerte 
ca acelea ale tenorului Paul 
MaziIu, a sopranei Xcnia Po- 
doleanu şi a a intărcţului de 
folclor, Puiu ( ucu, toate or¬ 
ganizate de Soc*. “România . 
La sediul soi ictăţii ®rc loc 
prima expoziţie dc pictură şi 
desenuri u d-lui Nic. lancu 
Păltinişanu. I xpoziţia regre¬ 
tatului pictor A. Popesc 11 - 
Djrohoi stârneşte acuzaţie, 
datorită unor “tablouri” pic¬ 
tate pe suprafeţe microsco¬ 
pice. Maestrul ţambalist, Via* 
de seu, prezrntat dc Soc. "Ro¬ 
mânia”, are dc asemeni un mare 
succes. Dar şi in mod individ¬ 
ual, o scama de artişti români 
se afirma şi se evidenţeazâ in 
mod Strălucit. Ne referim la ex¬ 
poziţii te dc pictură ale cuno¬ 
scutului picttx Ceurgc Năs¬ 
turel şi Ion Oanâ. 

In 1954 ajunge jn fruntra 
Societăţii “România” dl. Nic- 
olae lancu Păltinişanu. Soci- 


ION Ml REA 

CALEA PIETRELOR 


M'au scos sfintele afara 
Din firida cu ocară 
Şi m'au dus 
l/nde m'au pus 
Intre pietre fi saciz. 

Cu mini mute 
Printre slute. 

Wi-tf fost milă ft m'am luat. 
Mi-am dat foc fi-am inviat. 

Necunoicutylc , 

Piiirile mi-au adus in gufă 

Vint şi cenufă 

$1 «11 -au lăsat-o la ufă. 

Tu, să n'o aduni. 

Să n'o calci, n'o fă căni. 
Ccnufâ e din ulucă 
Şi'* ea pasărea te culcă. 
Necunosculule, 

Peste moartea mea 
Pune altă moarte. 

Hai grea. 

Nu ma de sporii. 

Lajă-ma‘niin>, 

Lasa-mă'n ea, 

Hoartea să vu fi să ma bea. 

Spart, frâul o să tresară 
AU, sub pietrele dela moară. 
Cană framamţi aluatul Jtn fai* 

j|^ l/ l 

C4 I# U M<U. 


încă fi încă 
In tăcere, 

Inima mea urcă 
Din suliţe, in ere. 

Şi singur mă rog 
Să nu mă mai rog. 

Numai Dumnezeu să vrea 
Să ftie de ea. 

Se ceartă sfinţii 
Şi-mi număra dinţii. 

Orişicine tace 
Rănile-mi desface. 

Poate Dumnezeu 
Când a făcut lumea 
\ zis că sunt eu. 

Adorm. Şi ochii accftia 
Te vor ascunde in ei, 

Cu cuţitele 

Cu care-a 1 latul porumbei. 

Se vor închide ochit mai verzi 
Tu sub pleoape, uu tif, 

Alţi orbi ai iu ascunzi . . . 

kli-au luat pietrele de acasă. 
Strigoii te sparg pe masă. 
Nebunii le stapara. 

Vulturii le apară. . . . 



ADUNAREA DE PROTEST DELA 23 AUGUST, 1959. 
VEDERE OIN SALA. In primul rând: DraVictoria Ghiţea, 
Gen. Porfirio da Paz, l)-ra Domnita Ghiţea. In al doilea 
rând sc văd: Preşedintele Comunităţii Maghiare, Consulul 
Estoniei din S. Paulo, Reprezentantul Comunităţii Bul- 
gjrc Or. Cristo Popoff şi ProL Gh. Prccupcanu. 


etatea ia un nou avânt, mai 
ales in urma conferinţelor 
publice ce Ic organizează, in 
parte, sub patronajul Rectora¬ 
tului Universităţii din S. 
Paulo. Societatea s’a afirmat 
şi pe târâm editorial, prin cele 
două broşuri ce le-a tipărit: 
“Cultura din România intre 
Ciocan şi seceră” de Niculae 
D jroi trese u (Ştefan Bac iu), 

1950, fi “ ImprcRoc» do Brssil ” 
de N. Petrcscu Comneni, 1955. 
Merită a fi menţionată seria 
dccartolinc ilustrate de Paşti, 
Crăciun şi altele cu subiect 
românesc editate de Societate. 

In 15 Septembrie 1950, dl. 
Nic. lancu Păltinişanu, sco¬ 
ate primul număr al revistei 
"Căminul". Este cca dintâi 
publicaţie, in limba româna, 
cc apare in Brazilia. Această 
revista “pentru toţi” - cum ii 
plăcea la început să-şi spunâ- 
la care colaborează câţiva cu¬ 
noscuţi poeţi şi scriitori ai 
exilului românesc, ca Ion Ţol- 
cscu, Vasile Posteucă, Nico- 
1 ac Novac ş.a., da posibilitate 
dc afirmare pe târâm lictcrar la 
o seamă dc tinere talente, prin¬ 
tre carc sc remarcă dela înce¬ 
put Iul ia Carâp, Nicolac Tc- 
ban, Liscttc Sava . . . Cercul 
literar-artistic, compus din 
colaboratorii locali ai revistei 
“Căminul”, a realizat o scrie 
dc şezători culturale, in acc- 
laş timp creindu-şi o tradiţie 
din organizarea Ceaiurilor 
dansante anuale, precedate de 
fiecare dată, dc un scurt dar 
ales program artistic. Aceste 
selecte conveniri sociale au 
reuşit sâ intruneascâ mai cu 
seama intelectualitatea ro - 
mâncase a locală, fiind mu¬ 
iate, dcaaemeni, de oaspeţi 
distinşi • brazilieni şi de alte, 
naţionalităţi - prieteni ai ro- 
minilor. 

In August 1954 a|>are, sub 
direcţia dlui Dumitru Paulca- 
cu, în alese condiţii tehnice, 
revista "Celalea Luminii '. 
Pai al ca după al doilea nutnar 
şi-a xisiat apariţia. Tot dl. 
Paulcscu înfiinţează la S, 
Paulo Hibltoleca "Şutul" • 


prima bibliotecă românească 
din Brazilia, care mai târzia 
se tJansfcri in capitala ţârii. 

Primele începuturi de vi¬ 
aţă religioasă in sânul coloni¬ 
ei noastre datează din anul 
1959, coincizând cu sosirea 
preotului unit, Ştefan Benţia, 
trimis Jin Roma. Prin contri¬ 
buţia financiari a Păr. Petru 
Ralint şi a câfcrvs români de 
inima, .ic închiriază o casă in - 
ll'un cttliei centia! >\ 
lui, in care, o sală mai spaţi¬ 
oasă este transformată in ca¬ 
pelă, celelalte încăperi fiind 
ocupate de Societatea Cultura¬ 
la “România”, in această cap¬ 
elă, a cărei pictură murală m 
fost opera pictorului I. Oanâ7 
românii din S. Paulo asistă 
la cea dintâi liturghie ofici¬ 
at â in limba strămoşească. 
Răspunsurile sunt date de co¬ 
rul organizat şi condus de t⬠
nărul arhitect Nic. lliescu 
Moga . . . 

Insfârşit, inl954, ia fiinţă 
Riscrica ortodoxa româna li* 
Ura zii ia, prima parohie fiind 
parohia Sfinţit Trei Ierarhi Jin 
Rio de faneiro, scurt timp du¬ 
pă aceasta, înfiinţându-se in 
S. Paulo parohia Sfânta Tre¬ 
ime. Primul paroh a fost S. $• 
Pr. Anchidim Uşcriu, care s’s 
împărţit aşa zicând, intre cele 
doua parohii, slujind o Dumi¬ 
nica in Rio iar alta in S. Paul- 
o. După plecarea 1*1. Uşcriu 
in Argentina, cele doua |*»»ro- 
hii sunt păstorite dc S.S. P r . 
Dumitru Mihâescu (actual¬ 
mente Protopop, in Detroit), 
care aduce un nou suflu in vi¬ 
aţa religioasă a comunităţii 
ortodoxe româneşti. In fruntea 
consiliului parohial din S. 
Paulo este dl. Victor Uarăp. 
In cursul anilor ce au unnat, 
funcţia de preşedinte al con¬ 
siliului parohial - legalizat in- 
tretirnp, in conformitate cu 
legile braziliene, ca persoană 

juridică, sub denumirea de So¬ 
cietatea Ortodoxa RomanU 
Sfânta Treime" - a fost deţin¬ 
uta, pe rănii, de d-nii lo*i An- 
drecacu, Prol. (ieurge Piccu- 
pcanu (plus I9t>5), lug. Mor* 
cutii» Mar inc seu şi loan Uuua 














ri*. v't'mcrv »*nt Actualmente, 

mediateIr $c* v . Ouodonc 
K.vnânc Sf. Tr.-imr eate Dl. 
Pan Boghiu, vier preşedinte 
fund dl. loan Dimitriu. 

*\ni )* rând Societatea Sf. 
Treime, stih îndrumarea Preo¬ 
tului, &’a îngrijit dc organiza¬ 
rea serbării Pomului de Oră- 
«. iun, împărţind daruri la cop¬ 
ii. O scamă din aceste serbări 
au avut o deosebita reuşită, 
prin programul lor rcligios-ar- 
tistic, cu declamâri, colinde 
ere. După slujha de Sf. Paşti, 
deas-meni au loc in mod obiş¬ 
nuit adunări festive, cari în¬ 
trunesc, in jurul mrselor în¬ 
cărcate cu felurite gustări, 
i aconaci, sân şi ouă roşii - 
intr’o atmosferă dc caldă fr㬠
ţietate creştinească - pe toţi 
membri coloniei, cu mic cu 
mare. Neuitata va rămâne pen¬ 
tru românii din S. Paulo ser¬ 
barea Paştilor din anul 1%4, 
organizată cu mare fast, de 
regretatul Gcorge Precupeanu, 
pe acea vreme preşedinte al 
Societăţii, la care, pe lângă 
întreaga comunitate române s- 
câ din S. Paulo şi jur, au luat 
porte mulţi oaspeţi străini şi 
reprezentanţi ai autorităţilor 
lorale. - Secţia feminina a So¬ 
cietăţii Sf. Treime, constitui¬ 
tă sub numele Comitetul Fe• 
meilor Ortodoxe Române , s’a 
remarcai mai ales prin preţio¬ 
sul ajutor dat cu ocazia diferi¬ 
telor serbări, la împodobitul 
sălilor, pregătirea şi servirea 
gustările* etc., iar sub preşe¬ 
dinţia regretatei D-oe Maria 
Roşea (piu» 1969), dea semeni 
prin expoziţiile dc covoare şi 

cusături româneşti - lucrare 
4*- membre Ir comitetului, 

» »tnnu\ irtlizii aceste 

expoziţii fiind vărsat la fon¬ 
dul Bisericii. 

La ara de faţă. Parohia 
Sf. Treime e lipsită de paroh. 
Astfel românii din S. Paulo, 
acceptând oferta binevoitoare 
a Pâr. Petru Balint, asistă o- 
datâ pe lună, la serviciul di¬ 
vin, celebrat în rit oriental, 
in limba română, de S. Sa in 
aşa numita Capelă Bizantină. 

Prin desfiinţarea (in 1957) 
Societăţii Culturale Romania; 
organizarea şi îndrumarea vie¬ 
ţii culturale româneşti trece, 
pentru > perioadă de aproape 
7 ani, pc seama Societăţii Sf. 
Treime şi a Cercului Litrrai- 
Aniatic ■Căminul*’, in timp 
ce iniţiativa şi organizarea 
manifestărilor cu caracter na- 
ţional-patriotic şi-le însuşeşte 
“Comitelui de Acţiune pentru 
tU bei urce României 9 * (C.A. 
k R.), ce ia fiinţă, la 25 M*r- 
tic 1960, din iniţiativa d-Uii 
Nk. Uacu Păltiaişanu, sec¬ 
undat dc un grup de lomâni 
patrioţi. Deja in 23 August 
1959, cu ocazia împlinirii a 
15 ani dela invadarea şi sub¬ 
jugarea României dr hoardele 
uvox umuniatc. acela* grup 
Or i.jcsăai, a orpaiiai o sare 
■uuifetUţK pdhlică, cu caf- 
• ter dr doliu, protestând, în 
0>*v.iss«fi ţînota de 7 diverşi 
u*vgri, uyuirivi ned re ptăţi» 

' ui:ruwi stanic vomisă dc mari* 
a poteri la YalU fi Tehrra». 

cateta* România şi 
«•u ţar* dm cralid ş» catul 
t <upei, aa io* u aoaf mmaft* n 

-âotM»ali impari» In- v om un ist 


sovietic. I.a această adunare 

au luat parte delegaţiile a 6 
naţiuni europene captive cu 
drapelele lor naţionale. Fa a 
fost onorată prin prezenţa şi 
discursul a însuşi I ice-Carrr- 
natorului Statului Sân Paulo, 
Cm. Porlirirt de Pa precum 
şi a altor reprezentanţi ai Gu- 
vcmuluişi Parlamentului bra¬ 
zilian. - Drapre activitatea pc 
tărâm naţional românesc a Co¬ 
mitetului C.A.F.R., desfăşu¬ 
rata in ultimii ani, nu credem 
că mai e ncvoe aâ insistăm. 

Fa eate îndeajuns de cunos¬ 
cută din presa noastră românc- 
adeâ din exil. In schimb cre¬ 
dem că merită a fi menţionat 
un fapt pe care doar puţini ro¬ 
mâni il cunosc: in 6 Martie 
1961, secretarul general al 
C.A.F.R.-ulu» (dl. Nir. |. Pal- 
tinişanu), redactează o scri¬ 
soare circularâ-apcl.carc este 
trimisă grupărilor naţionale 
din S. Paulo ale ţârilor sub¬ 
jugate de comunişti, prin care 
îndeamnă la unirea tuturor for¬ 
ţelor împotriva “duşmanului 
No. 1 a) umanităţii". Fste 
tocmai în perioada in care in 
Brazilia, conspiraţia comunis¬ 
tă începuse să agite ma&sele, 
îndemnând la revoluţie. La 
acest apel, care in conţinutul 
său exprimă însuşi convinger¬ 
ile şi aspiraţiunile poporului 
brazilian, răspund 14 din gru¬ 
pările etnice. Ca urmare, ia 
fiinţă, la 12 Aprilie 1961, 
Frontul de Eliberare al Popo¬ 
arelor subjugate de Comunism 
("F.L."), care se alcâtueşie 
din delegaţiile a 12 naţiuni 
captive. Qtganul executiv al 
“Frontului" este Secretaria¬ 
tul general, in fruntea căruia 
este ales şeful delegaţiei rc>- 
minc, d\. Nic. lancu Păltini- 
şanu. Delegaţia română este 
compusă din următorii: Ing. 
Florentin Marine seu, loan Di- 
mifriu şi Dan Boghiu. Mani¬ 
festul tipărit dc această or¬ 
ganizaţie mulţi-naţională, in 
luna Iulie 1961, a fost trimis 
Organizaţiei Naţiunilor Unite 

şi guvernelor a 18 naţiuni a 
emisfere.i occidentale. Mani¬ 
festul s’a bucurat de o largă 
publicitate in presa brazili¬ 
ană, fiind retipărit mai târziu 
in versiune spaniolă dc către 
delegaţiile “Frontului" din 
Argentina şi Spania. In Sept¬ 
embrie 1963 - cazanul satanei 
era in plin clocot pe paainru! 
Braziliei - se organizează o 
marc adunare, cu participarea 
tuturor grupărilor etnice ale 
Cortinei de Fier, prezente 
fiind la aceasta adunare, ţi¬ 
nută in sala cea mare a Coo- 
\entului San Bento, diverse 
autorităţi locale şi reprezen¬ 
tanţii presei. Discursurile pro¬ 
nunţate cu acest prilej dc D- 
nii Bohdan Bilynsky. Nic. 1- 
nneu Paltinişanu şi Deputatul. 
Federal Raymundo Padilha 
au avut deosebit răsunet in 
opinia publică, fiind un ener¬ 
gic avertisment adresat fac- 
torilo* rispunztori ai Naţiunii 
cu privire la iminentul pericol 
roşu. . Mai târziu, cu prilejul 
evenimentelor din 31 Martie 
I9b4, cari au salvat Brazilia 
di» ghiarele comunismului, o 
echipă dc locuim din S Paulo 
a adus preţioase servicii Pa¬ 
triei lor adoptive . . . 

U Iul* 19t>4 ac internei* 
ai o nouă sscs isuc dc cul- 
unâ U S- P*uW. sub sumele 


dr "Snetrdade Cultural Rn- 

mmo-Rrartleira*'. Preţcdintr 
al societăţii cate ales dl.avo¬ 
cat Gcorge Popescu, care işi 
păstrează această calitate a- 
proapc patru ani, după care, 
din cauza candidârii d-salc la 
un post public electiv, este 
nevoit să se retragă. In 1969 , 
dl Popescu eate ales Primar 
al oraşului lianhaem. Actual¬ 
mente, preşedintele societăţii 
este dl. avocat-Nic. lancu Pa- 
Itinişanu. Nu intenţionam a în¬ 
şira activităţile desfăşurate 
de societate; amintim doar in 
treacăt că ca a fost acces 
care, in 1966, A patronat la S. 
Paulo, «*crbârlle centenarului 
Coşbuc. 

Cq torul recent - 10 Mai 
l%9 - a fost ere iată în acest 
oraş: Asociaţia Ex-Combatan- 
ţilor Români refugiaţi pe teri - 
tonul Statului S. Paulo. Func¬ 
ţiile principale in această or¬ 
ganizaţie Ic deţin următorii 
domni: preşedinte, Câp. Alex¬ 
andru Botcscu vice-preşedinte 
Lt. loan Roth Jelescu; secre¬ 
tar general Lt. rez. I. Diroitriu; 
director social Slt. Marcel 
Preoţescu. 

Din 1966, preşedinţii tu¬ 
turor societăţilor româneşti 
din Statul S. Paulo împreună 

cu doi mcmNii cooptaţi dintre 
cei mii vrednici şi activi mem¬ 
bri ai coloniei, formează aşa 
numitul Consiliu al Comunit㬠
ţii, menit a supraveghea şi co¬ 
ordona activitatea tuturor so¬ 
cietăţilor (omăncşli din S. 
Paulo. Intră in atribuţiile aces¬ 
tui Consiliu, intre altele or¬ 
ganizarea serbărilor naţionale. 

A«tfol ««flk. ntrsluctrea 
*ilanţul cu cart* a foe( sârbA- 

torita in ultimii ani la S. Paul- 
o ziua de 10 Mai, • prezenţi 
fiind la comemorarea Indepen¬ 
denţei României reprezentinţii 
autorităţilor civile şi militare, 
o gardă de onoare a Forţei 
Publice Brazii ienc.de legaţiile, 
cu drapel, ale grupări lor etnice 
amice, etc. 

Pe târâm publicistic s’au 
afirmat, printre alţi», d-uii AL 
Petru Silistrcanu şi Prof. G. 
Năsturel, publicând in presa 
brazi liană note şi articole des¬ 
pre Ţara şi poţ nul românesc. 

Nu putem încheia această 
succintă dare de seamă fără a 
aminti un nume cunoscut şi 
stimat de toţi românii din S. 
Paulo: este vtrba de D-na 
Dulce Salles Cuhna Braga, Dep¬ 
utata in Par lame arul Statului. 
D-aa a luat cuvântul in toate 
prilejurile ce i s’au oferit (10 
Mai, 23 August. Centenarul 
Coşbuc etc.). apărând dela 
tribuna cauza noistrâ române¬ 
ască, D-sa s’a dovedit o sin¬ 
cera prietena a românilor . . . 

Sperăm că din cele expuse, 
cititorii vor icuşî să-şi faca o 
imagine cât de cit despre vi¬ 
aţă românească din Săo Paulo. 
Multe n’au fost spuse, căci 
ne-am ft extinspr« a mult, - iar 
spaţiul oe*a fost strict limitat. 

Ne cerem iertate dacă din a- 
ceasta cauza, or* din graba 
cu cate am acri»acest articol, 
am omis a cita Vtc-un moment, 
vtchiu lapt sau vre-un nume 
care s’ar fi cuvenit, poate, să 
fie amintit. 

tt ii ☆ 'tr ☆ ☆ ☆ 


* 

♦ 


IACOB STAN 

NELINIŞTE 

9 


I ipal înfiorător 
Spintecă liniştea scrii. 

Ittlonerccul imens »şi fâlgâic pânza 
IV dulcile melc visări. 

Ţipăt dc pasăre? De furtună? 
freamăt de fiară, de oro* 

Odată, dc douăori. dc trei ori. 

Kcou, ecou, ecou . . . 
l iniştea creşte dm nou. 

Cum poate noaptea sa ţipe aşa* 

F neliniştită de singurătate grea? 
Poate cufundată in hău. 

Se sbatc, *c tulbură. 

Şi trece prin visul meu . . . 

F.coul răspunde in şoapte: 

-Noaptea s’a lovit dc lumina . . . 

Trezeşte-Ic din visare. 

Ziua-i deplină. 




VALENTIN CANTOR 

PE SUFLUL GREU Al MURIBUNZILOR 


Vioara, flucru-fni,-piese de decor! 

Ţara mi-o păstrez in cărţi şi nostalgii; 
Ochi şi nume din jocurile copilăriei 
S’au ridicat undeva, cu timpul. 

In albastrul sideral . . . 

Mureşul meu curge şi*acum. 

Prin intunerec, sub ceţuri. 

Să unească ce-a fost. 

Ce s’a sperat, 

ce s’a căit, în sinceră căinţă. 

Cu cc va învia 
Şi va dura . . . 

Ţara mea. 

E un prieten ce-a murit. 

Intr’o agonie indescriptibilă, 

La Gherla. 

Nu veţi găsi acolo piatra de căpătâi 
însemnată: “M.C. 1959 " . . . 

După cum. privind străfundul cerului. 

Nu veţi găsi galacţiile 
Să pună hotar 
Dreptului la demnitate. 

Ţara şi mormintele le-am pierdut. 

Nu le pot împodobi cu flori. 

Nici stropi cu lacrimi. 

Viaţa e a sufletelor vii. 

Martirii noştri sunt suflete vii . . . 

Când strigoii groaze» işi vor termina jocul 
Şi menirea. 

Tiranul sc va risipi ca ceaţa. 

Fii pregătit prin rugă. 

Tiranul se va risipi. 

Când taina o va cere. 

Vai de cei ce şi-au urzit destrăbălarea 
Pe suflul greu al martirilor . . . 


ION CICĂ LA 

autostrăzi 


Pe drumul de smoală 
risipim sămânţa timpului 
în goana. 

nebune ca 

iltima sclavie la moda 
ac-a învelit in carapace. 
Huma sclavie 
ca o beţie 
ne place. 


lată, 

trecem pe lângă Paradis 
E deschis! 

Ea kilometrul 


ne crucim. 
Dat au oprim. 
Atem mafiai.* 
Coturn. . . 

Robim. . . 
Conim. • . 


i rândul zile de-a rândul cu Sfântul Petru 


















Page 8 


< 




AMIN 

{Continuare din pa fina 1) 

pre această ucidere de oameni 
^sinucidere de oameni, dacă 
se poate schimonosi cuvân- 
tvl, in acest fel r ), fi a adus 
ir (est prima informaţie des¬ 
pre spălarea la creier , apli¬ 
cată in hudun. Zar ce. Băi 
Sprii fi Canale. Pilule venite 
din l est fi metode ftiute de 
fraţii de sânge ai Dulbcrgher- 
ilor, au fost aplicate pe des¬ 
tinul fi sângele Românilor 
care au crezut ir. Hristos fi'n 
plinirea DRAGOSTEI. Cartea 
PITEŞTI va apare curând, sub 
titlul “The Anli-Humar.s ”, in 
limba engleză. Vesticii vor 
avea ocazia si se cutremure. 
Dintre cei care au trecui pe 
acolo “doar morţii mai trăiesc".* 
Nu trăiesc nici acei care, din 
când în când, mai au câte o 
licărire de adevăr în spusele 
lor. Ci numai cei ce au avut 
puterea să moară. Acei care 
afteaptă .Arhanghelul Zorilor. 
Pornim din acest poem, pentru 
a ne răscoli propriul mormânt 
fi a nc uita in ochii adevăru¬ 
lui. S’a întâmplat ceva cum¬ 
plit în (ara românească, sub 
inspiraţi hrubelor secrete fi 
a dufmanilor lui I sus Hristos. 
Singura mifeare creftină, pe 
toată planeta, a trebuit să fie 
distrusă. Fariseii care conduc 
prin secrctofenii fi pretind 
că împărăţia trebuie să fie pe 
pământ fi de aur, (de vilei de 
aur!), au decis că o întreagă 
generaţie trebuie suprimată. 

J* urmai ororile dela Pitpfti 
şt Zarce. din Canale fi Gher¬ 
le. Ororile morţilor vîi, din 
tară. Ne întrebăm mereu: cine 
a pus la cale spălarea la 
creier? Ruşii? Incitaţi de sub- 
minatorii de aici? Comuniştii 
nu pornesc la acţiuni pe pie¬ 
lea lor proprie. Ei totdeauna 
acţionează conform voinţei 
cakalului mondial. £ tragic 
să ştim că spălarea la creier 
din Reserc s’a efectuat con¬ 
form directivelor din Vest, dar 
e bine s’o ştim. Răstignitorii 
au ţinut cu orice preţ să com¬ 
promită adevărul. Sâ-i răv㬠
şească pc cruciaţi. Sd-l cio¬ 
pârţească pe Dumnezeu la 
faţă. Dulbergherii şi Zellerii, 
după ce au plinit crima, s’au 
refugiat, pentru a conduce 
propaganda dela Frec Europe. 

Scrie un martor, care a 
scăpat din moara apocaliptică 
a spălăm la creier, indurând 
toată durerea fi cutremurarea 
lumii, despre metoda aceea de 
de s românizare fi desumani- 
zare* , in care minţile răv㬠
şite fi sufletele prăbuşite, au 
avut certitudinea că "Satana 
a evadat din iadul lui”, că 
"din toate n’a mai ramas decât 
sgura". In curburi de răcnete 
de groază fi durere, 
ţăndărite sufletelor au improş- 
c al zidurile fi zările, s’au 
aprms ră urda rufun uriaşe, 
in V *; nu te . Cei ce s’au mat 


îmbrânciţi, de libertatea 
in care trăim fi’n care mat 
putem rosti aderăm/, spre 
darea alarmei fi strigarea per¬ 
icolului de moarte, cu con¬ 
ştiinţa că ar trebui să explo¬ 
dăm măruntaiele pământului 
şi să incovoiem toate grind- 
arele cerului, cu urgenţa fi 
reieşita noastră, nc-an în¬ 
cheiat prefaţa la POEME DIN 
ÎNCHISORI cu credinţa f&â 
limită că cei "smucişi sufle¬ 
teşte” fi obligaţi la compro¬ 
miteri, profanări şi lepădări, 
îfi t*or putea lega rănile, ifi 
vor putea aduna şi recrista- 
liza” rratţartt de sânge, 
st'ărliţi pe jos”: "Aşteptăm 
glas dela cei ce plâng fi 
meditează, care vor trebui 
să-fi revină din pustiul răv- 
ăfir ilor fi d in teroarea pozi¬ 
ţiei de demarcare”. Aştep¬ 
tăm şi credem, deoarece cred¬ 
em in Dumnezeu fi’n lumina 
lumii, in divinitatea omului. 
Dar, semnele pe care le rnsăm 
se sting in muţenia ţipătoare 
la cer a tăcerii. Câţiva dintre 
cei ce - au bătut cu ciome¬ 
gele partinice fi dutberger- 
iene, fi au spălat creiere, bă- 
gâr.Ju-fi mâinile până la umăr 
in leşia fi boiaua fărădelegii, 
pentru a întoarce pe dos ar¬ 
moniile structurii ancestrale 
fi arhetipale, din creiere le 
fraţilor şi camarazilor lor, au 


Scrisoare 

(Continuare din pagina 4) 
puţin, cred câ nu te vor uita 

acei câteva roii de preoţi orto¬ 
dox/. pastori şi rabini, care au 

participat Ia Congresul Gener¬ 
al al Cultelor, in anul 1946, in 
Bucureşti, in sala Parlamentu¬ 
lui. Scopul congresului a fost 
să demonstreze câ Isus a fost 
comunist şi câ, intre comunism 
şi creştinism nu-i nici o deose¬ 
bire. La acest congres s’au a- 
dunat toate religiile din Ro¬ 
mânia jiu ca sâ-L preamărească 
pe Dumnezeu, ca sâ-L aleagă 
preşedinte de onoare pe Sta lin, 
cel mai marc ateu şi criminal 
din omenire, prcamârindu-1 pe 
el ca pe "unsul Domnului”,, 
venit pc pământ să aducă drep¬ 
tatea intre oameni. Expresia ii 
aparţine Preotului Prof. Gri- 
gorie Cristescu. Dumneata te- 
ai ridicat in picioare, n'ai mai 
putut de indignare. Congresul 
era transmis prin radio, dar 
când ai inccput să vorbeşti D- 
ta, emisiunea dc radio s’a in- 
chis. Şeful rabin Şafran şi cu 
Gala l-a lac (ion au venit să te 
oprească, sâ nu mai vorbeşti, 
pe când preoţii toţi bateau din 
picioare şi strigau: M $â vorbe- 
eascâ! Sâ vorbească'”. Erau 
şi ci tot atât de indignaţi, nu¬ 
mai câ până atunci u’aveau 
curajul sa se ridice. Cougrcsul 
acesta a făcut acelaş sacrile¬ 
giu, pc care il face anul aces¬ 
ta O.N.U. sărbătorind pe Lcnin 
ca pe cel inai ruarc umanist, el 
care a instigat la teroare şi a 
oiuurit milioane dc fiinţe nevi- 
nov ale, şi din a cărui doctrină 
•c alimentează toate revoluţiile 
sângeroase şi actele dc tcior 
ism din lume 

Iubite frate, ştiu câ, în¬ 
ainte dc a uiccpc această epo- 
> a de leroajc. ir* România, ai 
pliant tU* multe ori ajutoare, tn 


piCOţi Otl 


ieşit in Vest, pentru a lucra, 
ucide şi ruina, sub scutul bi¬ 
sericii on al diplomaţiei eo r- 
upte. li simţim şi -1 ştim cur- 
reerdnd ţările acestea narco¬ 
tizate de aceiaşi balauri ai 
Sărindarului nostru de ieri, 
fericind ncamu r i care au orbit 
şi au dat in gust de suicid, 
nivelând drumul pentru vic¬ 
toria mondială a proletariatu¬ 
lui urii marxiste. Dar dintre 
cei spălaţi niciunul nu a putut 
ajunge în ţărmurile noastre. 
Ei sunt ţinuţi cu grijă sub 
carapacea tiraniei ceauşiste, 
ca nu cumva să dea de liber¬ 
tate şi sâ-Şt revină. Şi sunt 
puşi, ca Nichijor Crainic 
de-o pildă, acest imens păd¬ 
uche dc icoană ţcum l’a stig¬ 
matizat Dragoş Protopopescu), 
sâ muşte din morminte, sâ 
projtituieze f>oezia, sâ mol¬ 
făie intunerec. Singurul licăr 
de revenire, ni s’a părut poe¬ 
mul ”Deşertăciune” al lui 
RaduCyr: "Deşertăciune, mare 
jupâneasă, îfi slugărim, în¬ 
covoiaţi din faleJ Pentr’un 
surâs fi-un sfârc dc bici mai 
moale,/sau pentr’un blid de 
fiere ticăloasă”. Dela ace¬ 
astă mărturisitoare revolta, 
încoace , n’am f mai văzut ni¬ 
mic publicat, de Radu Gyr, 
priîT foile partinice. Omul s’a 
mântuit. Şi-a recâştigat drep¬ 
tul la tăcere şi moarte. Des- 


aceştia nu te vor uita. In Scri¬ 
soarea pe care mi-o trimiţi, mă 
întrebi cu grijă, dacă nu cu¬ 
nosc vreun pritot refugiat, or¬ 
todox, ca sâ-l poţi ajuta, ştiind 
c.n catolicii yin in Apus ca la 
ei ac***, «iar dtodoxii nu au 
pc nimeni. Dumnezeu sâ-ţi bi¬ 
necuvânteze bunele intenţii. 
Am cititi de curând, un articol 
împotriva D-tale, scris de un 
teolog român din Canada, un 
teolog relativ tânăr şi inteli¬ 
gent. El îşi pune serios între¬ 
barea, dacă nu cumva este un 
pericol pentru creştinii din lu¬ 
mea comunista, afirmaţia D-lale 
despre existenţa unei “biseri-, 
ci subterane ”. In fond, teolo¬ 
gul, fără să-şi dea seama, re¬ 
cunoaşte existenţa unor activi¬ 
tăţi “subterane” ş> i-e teamă, 
doar, că guvernul fiind sesi¬ 
zat, ar putea termina cu ultima 
formă de viaţă religioasă sin¬ 
ceră in România, dat fiind câ 
ceea ce se manifestă la lumina 
zilei este rezultatul unui con¬ 
tract fariseic. încheiat intre 
anumite persoane ale bisericii 
şi intre stat “Hai sâ lăudăm 
guvernul ca sâ.nc dea voie si 
ne facem cruce* *. Dumneata ve¬ 
neai de multe ori pe la Măn㬠
stirea Antim din Bucureşti „ 
singur sau însoţit de Mihai A- 
vramcscu. Aminteşte-ţi de acel 
grup dc intelectuali, care se a- 
dunau Dumineca in biblioteca 
Mănăstirii, ţinând conferinţe 
anlimatcrialiste şi antiatciste, 
luptând pentru încreştinarca lu¬ 
mii intelectuale şi a universi¬ 
tăţilor, până când au fost cu 
toţii prinşi, condamnaţi, iar 
mulţi din ei au murit in închi¬ 
soare. Ei, bine, a apărut intr’o 
zi, în acest cerc un sergent 
moldovean din armata sovieti 
ca, dimpreună cu un bătrân pre¬ 
ot rus, scoo dc soldaţii români 
din inchit» *ile Roşcovului şi 
ca şi Dumneata era plin dc 
şeainele lanţurilor şt a cătuşe¬ 
lor. Sergent ui in uniformă era 

oairofuilu» ca translatul- Băi- 


OEM 


pre ceilalţi? l'nii-t slujesc pe 
Şaten pentru blestematul dar¬ 
ab de pine. Alţii scrijelesc 
blesteme, eu peniţa drsnăde- 
jdii. Iar marea masă, zecile 
de mii, lilurghisese tăcerea. 
Acea înspăimântătoare dis¬ 
cuţie cu Dumnezeu, care a 
trezit tineretul reserxst, în¬ 
viind mitul fi adevărurile gen¬ 
eraţiei noastre, in inimile 
curate. E in această moarte 
vie a unei întregi generaţii, 
o cruce de răstignire fi îm¬ 
plinire. N’au câştigat tiranii, 
ci s’au înmulţit forţele nev㬠
zute, s’au aprins, dincolo, 
zeci de mi» de candele de 
credinţă fi rugăciune, s’au 
ridicat stâlpi de mijloc, s’au 
plantat trandafiri in tnxma lui 
Dumnezeu. Iu munt florile fi 
crengile verzi, ca să rodească 
rădăcinile neamului fi ale vii¬ 
torului nostru dc mărire. 

Nu ne putem încheia a- 
cest amin fără a ne gândi la 
exil. Un frate venit recent din 
(ard, ne scrie: "Au dreptate 
oamenii simpli din ţară, când 
spun: Fiţi atenţi* Acolo, in 
s Lrăinâtate, oamenii noştri se 
prostesc fi încep să uite!” 
Nc dăm seama că-i neliniştim, 
că-i deranjăm chiar, pe cuT-~ 
turali, câ prin strigătele no¬ 
astre de Jesnădejde fi revol¬ 
tă, am devenit "jungla exilu¬ 
lui” fi stăm cumva, drept 


sabie a lui Damocltj dc-asu- 
pra unor gât un dc curci jăl- 
bejite, de-a supt a unor con¬ 
deie preacurvite ce 
ţină "thanatoj”, ca nu cumva 
sâ-fi aduci aminte de moarte, 
de cei care au «irrit fi de dat¬ 
oria noastră de am urma fi 
cinsti. De a ne uita măcar din 
când in când in mormintele 
rât iţite fi ier na te ale genera¬ 
ţiei noastre. Vrem să subli¬ 
niem că ne place grozav por¬ 
ecla. Ne vom strădui s’o 
schimbăm în *■ enume. Să 1 im 
cu adevărat junglă a exilului 
Sloganele put a trădare. Numai 
jungla mare are intensitate de 
pericol fi aer curat pentru 
plămânii credinţei româneşti 
fi omeneşti! Dacă ne-a cutre¬ 
murat moartea vie, oastea 
celoe cărora li-s’a refuzat 
moartea, rupânău-li-se mintea 
Şt nimictndu-lx-se veşnicia 
(deşi nici asta nu se ştie 
deoarece mai aparem odată, 
la judecată!), nu ne place 
deloc putrezirea vie din exil 
Apăsaţi cumplit dc obligaţiile 
libertăţi t fi de frumuseţea de 
rai a metaforei, vrem să stăm 
drepţi, până vom muri in semnul 
luceafărului. .*lmin. 



VASILE POSTEUCA 

SUB LUCEAFĂR 


Moli mai la apus, 

Dela gând in sus. 

Din pământ nf am dus, 
Yătăje! să-mi fiu 
Nunţii din sicriu. 
Luceferi să-mi vie. 
Naşi, la liturghie. 
Să-mi cunune spiţa. 
Steaua, Mioriţa . . . 

Sună’n strungă, sună. 
Buciumul de lună . . . 

Plaiul meu de mire 
Bea din moarte ştire; 
Veşnicii s’aţin 
Ca să-mi dea destin. 
Tu, din lacrimi, mamă. 


lini alegi năframă. 

Sus, in Carul 
ţmi sâdcşu o t\o*ue, 
Mireasma-i să-mi >adâ 
Cerul de baladă . . 

Prapori de ngropare. 
Buciume de soare . . . 

Inimii, răsad, 

Mi-ani menit un brad. 
Cetina să’ngânc 
Dorul meu de mâne. 
Crucea dc mireasă 
Pragul meu de-acasâ. 

Stâna mea şi eu, 

Ştim de Dumnezeu . . . 


rânul şi-a povestit viaţa. In 
1917, când revoluţionarii lui 
Lcnin au cucerit Leningradul, 
el era vieţuitor intr’o mănăstire 
din Nord, pc lângă lacul Lago- 
da, Valaamski Monastir. Ban¬ 
dele de comunişti, instruiţi in 
doctrina “besbojnicâ” se apro¬ 
piau înarmaţi cu sape, coase 
şi alte instrumente tăioase. 
Călugării tineri au fost sfătui¬ 
ţi să plece, sâ sc ascundă prin 
păduri, sâ iasă in lume, iar cei 
vreo MX) de bătrâni care au r㬠
mas, s’au închis fiecare in 
chilia lui şi au căzut in genun¬ 
chi, la rugăciune, aşteptând 
hotărârea lui Dumnezeu. Re¬ 
zultatul: Toţi au fost tăiaţi cu 
topoarele, în liinp ce se rugau. 
Părintele Ion Kulighin, care 
fugise, a fost prins mai târziu 
şi întemniţat. Armatele tamâne 
i-au eliberat din temniţele Ros- 
lovului, pc el, pc Mitropolitul 
Nicolac al Rosiovului şi alţi 
lUde preoţi, care fiind uiroâti- 
ţi de N.R.V D. a’au refugiat in 
But-mcaii, m 1945 . Aui Mtuo 


poli tul a murit şi a fost înmor¬ 
mântat la Mănăstirea Cemica, 
unde şi astăzi sora lui, bătrâni 
şîoarbă îi îngrijeşte mormântul. 
Cei 30 de preoţi, cu soţiile lor 
şi cu călugărul loan Kulighin 
au fost condamnaţi la moarte, 
dc un tribunal al Armatei So¬ 
vietice dc ocupaţie în Bucu¬ 
reşti şi au dispărut fără urme. 
Nimeni nu mai ştie nimic dc ei. 

Acestea sunt doar mărturii 
ocazionale despre existenţa li¬ 
nei biserici crucificate, in lu¬ 
mea comunistă. Ti>atâ furia de- 
slânţuitâ de satana împotriva 
D-tale a fost pentru curajul ce 
l-ai avut de a organiza o acti¬ 
vitate religioasă subterană chi¬ 
ar în rândurile soldaţilor ruşi 
ce ne ocupaseră ţara. 0 îndrăz¬ 
neală pc care ai plătit-o scump. 
Insă biserica oficială, are ea 
însăşi o activitate suberana. 
Una vorbesc episcopii in ai- 
Qod. când suul supraveghiaţi 

| . . I l\ * . niH n 










-Prin bunătatea compatrio¬ 
tului Ion Cheian ne vine scris¬ 
oarea Pr<xon«*ulului Lentiilus , 
către T»brrm împărat. Tulbur㬠
toare, parcă-i scrisă azi, cu 
sângele nostru, printre silabele 
zilelor tulburi: “Salut Cezaru¬ 
lui Tibcnu' Aici, Majcstalca 
Ta arc răspunsul pe care l'ai 
dorit. In regiunea aceasta se 
arată un om dăruit cu puteri 
extraordinare. Fi il numesc 

FIUL LUI DUMNEZEU. Nu¬ 
mele lui e 1SUS. 0, împărate, 
e adevărat. In fiecare şi auzim 
lucruri minunate despre acest 
om. El învie pr cei morţi şi 
vindecă pe bolnavi. întreg Ie¬ 
rusalimul il pune in mirare cu 
invalăţurile sale. Are o faţă 
majestuoasă. Faţa lui strălu¬ 
ceşte şi e plină de bunătate. 
Ace» care ii văd, îl iubesc, 
dar totodată se tem de el. Ei 
spun că faţa lui este ca un 
trandafir proaspăt şi tot aşa 
de frumxasâ. Barba lui e îm¬ 
părţită in două. Faţa lui este 
incomparabil de frumoasă şi 
nimenea nu poate privi timp 
mai îndelungat la faţa lui, din 
cauza strălucirii ei. In trăsătu¬ 
rile feţei lui, cu ochii albaştri 
şi părul blond-închis, seamănă 


Când sunt in conferinţa publi¬ 
că, preoţi trebuie să laude gu¬ 
vernul, iar când se întorc aca¬ 
să il critică.Acasă, copiii se 
roagă dimpreună cu părinţii lor, 
iar la şcoală când sunt între¬ 
baţi mint, spunând că nu cred 

in Dumnezeu. Această ciupi ici - 

Uir cMftcictiteaiâ intrp»jj» vi¬ 
aţă in România, nu numai viaţa 
religioasă, ci şi cea politica 
şi culturală. Când reprezentan¬ 
ţii cultelo' dtn România sunt 
învinuiţi de credincioşi, că ar 
colabora cu un guvern criminal 
şi ateu, li se răspunde in mod 
naiv prin cuvintele SL Ap. Pj- 
vel: “Supuneţi-vă stăpânirilor", 
un citat care duce la ruinarea 
religiei, dacă nu este comentat 
in sensul în care Apostulul .a 
vorbit. Oare Sfântul Pavel S’a 
supus nebuniei lui Neron, când 
a fost oprit să predice cuvântul 
lui Dumnezeu, oare n’a murit 
el. pentru că n’a vrut să jert¬ 
fească idolilor, lăsându-şi 
credinţa? 

Iubite Frate Richard, să 
continuăm cu mărturisirea A- 
devărului, chiar daci cccacc 
povestim noi pare absurd şi 
dincolo de orice închipuire o- 
menascâ.Noi venim din iad, iar 
comuniştii pun în practică me¬ 
tode atât de rafinate pentru chi¬ 
nuirea credincioşilor, încât, 
povestite să pară creaţia unei 
imaginaţii bolnave, a unor is¬ 
coditori de fantasme, ca nimeni 
sa nu le creadă, lntr’o zi un t⬠
năr medic dentisţ, bun catolic 
şi om cinstit, mi-a spus “Păr¬ 
inte, eu drept iţi spun că nu 
cred nimic din ce spui Dumnea¬ 
ta Pentru prima dată aud că 
comuniştii ar fi împotriva re¬ 
ligiei". Şi nu avea vină bar¬ 
manul Fusese educat intr'o 
universitate catolică. Pentru 
că, aici, în America Latină, 
Părinţii Bisericii Romane, se 
întrec in laude la adresa comu¬ 
nismului şi au impresia că tre¬ 
buie să vina ateii, oamenii dia¬ 
volului ca sa rezolve proble- 
«rlc sociale, ale cont meniu- 


-'4 

VASILE POSTEUCA 

mamei sale care e cea mai fru¬ 
moasă frmcic din regiunea a- 
cea.nta. In cuvintele sale tari, 
pe care nimeni nu le poate con¬ 
trazice, e o înţelepciune de¬ 
plină. Când el învaţă şi indc- 
amnâ spre bine, o blând, iubi¬ 
tor şi minunat. Dar când vrea 
să te ferească de râu şt tc ad¬ 
monestează, c grozav de serios. 
Umbla desculţ şi cu capii des¬ 
coperit. Mulţi care il văd dela 
distanţă, rid de el. Dar când 
sunt aproape de el, tremură şi 
se minunează. Nimeni nu J’a 
văzut râzând, dar mulţi Uau 
văzut plângând. Toţi acei care 
au fost cu el launloc ( impr¬ 
imă) spun că au primit binecu¬ 
vântare şi sănătate dela el. Pe 
mine mă tulbura acei care spun 
că el nu face binele Majcstâţii 
Tale, că el spune că regii şi 
subalternii lor sunt egali în¬ 
aintea lui Dumnezeu. Dă-mi 
ordin in pivinţa aceasta, şi 
vei fi servit la timp." 

• • • 

- Am pus in pagina pimă 
"Mănăstirea dintt'un suflet”. 
pentru a indica un punct de 
splendidă regăsire românească 
şi ortodoxă in America. A re¬ 
peta căastac tot ce nc trebuie. 


lui sud-american, ca şi cum 
Evanghelia n’ar avea o doc¬ 
trină socială, iar justiţia pe 
care Fiul lui Dumnezeu a adus- 
o in lume n’ar avea efect. Ei 
cred că pentru a realiza împăr¬ 
ăţia lui Dumnezeu pc pământ, 
trebuie mi utilizezi metodele 

diavolului. 

Acum vreo 25 dc an», in 
vremea studenţiei, citeam in¬ 
tr'o istorie a dogmelor, drsba- 
tcrile primului Sinod dela Ni- 
ceia (an. 325 d.Hr.), şi mi se 
părea atunci, că argumentele 
raţionale ale Sfinţilor Părinţi 
n'aveau multă putere, in faţa 
sofisticăriilor lui. Arie. Mai 
convingătoare mi s’a părut pal¬ 
ma lui Sfântul Nicolae şi indig¬ 
narea lui şi, mai ales, rancle 
celor 318 bătrâni participanţi, 
care scăpaseră din persecuţiile 
lui Diocliţian şi Maximian. A- 
ric, tinerelul şi doctul peoţ 
din Alexandria ştia să vorbe¬ 
ască frumos, dar ei trăiseră pe 
Hristos, in rancle lor, suferis¬ 
eră şi îşi vârsaserâ sângele prn 
tru EL Dcaccea, eu cred că 
D-ta ai un avantaj. Ar trebui 
să treci odată pe aici. Crcştin- 
nii de aici, au nevoie de o zgu- 
duirc. Trimit scrisoarea ace¬ 
sta lungă, ca să mă simţi a- 
poape in acest apostolat de 
lămurire a lumii, pentru in lâ- 
turarea curselor lui Satan. Cu 
aceeaşi dragoste in llristos. 



Acea una dc care avem nevoie 
pentru a nc mântui şi a ne cre- 
ia un pag de fire. <• pea puţin, 
îndrăznim la mult .mai mult. Nc 
mingâiem iu nădejdea că dru¬ 
murile de vacanţă ale multrr 
Români din Spatele Unite vor 
trece in vara aceasta şi pe la 
F llwood City, Pa., p*ntru o in- 
genum hicre smerită. F. acolo 
un suflet regal care a văzut 
drumul cel adevărat, care ştie 
să se roage. Nu ezitaţi. Puneţi 
MANAST1RF.A. pe lista popasu¬ 
rilor şi bucuriilor de vacanţa. 
Tot aşa cum puneţi VATRA şi 
CÂMPUL ROMÂNESC (dela 
Hamilton, Ontario, Canada.) 

Unde un suflet se găseşte pe 
sine, acolo se mântuie un veac 
întreg. Nu uitaţi că toate str㬠
daniile noastre se vor plini în 
DRAGOSTEA lui HRISTOS. 

* Subliniem comentarul 
ziaristului de marc luciditate 
creştină şi democratică, I). 
Danielopd (Aurora, 111. 30 
Iunie, 1970) pivind “Radio 
Eree Europe’ . Radio Europa 
liberă işi pierde importanţa. 
Se învârte’n gol. Menită, la 
inccput, să Împingă cortina 
dc fier înapoi, această in¬ 
stituţie, greu plătită de -gen¬ 
erozitatea americană, nu mai 
e căutata şi ascultată în 
ţările satelite. După Buda¬ 
pesta şi Praga, nimeni nu 
mai crede in muzica de jazz 
şi n comentariile făţarnice, 
de cele mai multe ori prost 
alcătuite, de către foşti poli¬ 
truci şi ucigători dc prin 
Ajuduri şi /.arce, care odata 
ajunşi in Vest, devin popa- 
gandişti ai eliberării. Kah- 
ler-ii şi Zeller-ii, care spun 

o româncascâ rle mân* a fap¬ 
te*. nu mal pot îmbăta huna 

credinţă, foamea de adevăr 
şi libertate ale celor din 
robia comunistă. Refugiaţii 
recenţi o spun clar. Noi ştim 
că am fost abandonaţi şi 
lăsaţi nenorocului. După 
cele întâmplate la Praga in 
1968, e greu de crezut că se 
mai interesează cineva de 
libertatea noastră." Cc bine 
ar fi dacă n’am fi batjocoriţi 
şi pigoniţi de ambele părţi 
ale cortinei . 


-Citez din ziaristica cur¬ 
ajoasă şi înţeleaptă a lui D. 
Danielopol. “Cât timp vor 
putea Sovieticii trăi pi“vul- 
can" > Naţionalismul este 
cca mai formidabilă forţă din 
lume. Această forţă a reuşii 
să rupă in două Biserica Ro- 
mano-Catolicâ. A prăbuşit şi 
cucerit imperiul roman şi im¬ 
periul lui Alexandru ccl Mare. 
Astăzi, naţionalismul este 
pc punctul de a cuceri Im¬ 
periul comunist". Până la 
sfârşit vor birui neamurile, 
in semnul libertăţii şi al 
dragostei. 

• • • 

Explozia libertăţii in 
Polonia, cu alungarea lui 
Gomulka, pune câteva între¬ 
bări centrale neamului nos¬ 
tru romanesc. I. Până câni- 
impostura, batjocura şi ti¬ 
rania? 2. Unde sunt ieşirile 
dc curaj şi de eroism din 
care neamurile cresc şi işi 
structurează libertatea? Ştim 
ca s'amurit mul». S’a ierminat 
oare substanţa eroică, dina¬ 
mita formidabila a jertfei > 3. 
Nu cumva fraţii dc-acasâ 
«’au lisat infruaţi şi sata- 


nizaţi > Ni-sc pare ci pentru 
ei, acum, demnâdrjdra şi ne¬ 
voia dc a trăi cu orice peţ, 
au devenit “fel dr a fi", 
aşa cum pentru unii ameri- 
• «ni burta şi punga de bani 
barează toate drumurile iprr 
Sfântul Minte al spiritului. 
Poemul lui Radu Cyr (“Deş¬ 
ert ăciunc"), ce vine ca un 
epilog U -POFMF DIN IN 
CHISORÎ", pare .1 atesta 
bănuielile întrebărilor noas¬ 
tre. II redăm, cu conştiinţa 
netă că un neam, redus la a- 
Hcmenca filosofic a vieţii şi, 
la asemenea linie de caracter, 
nu mai are de aşteptat decât 
moartea "Deşertăciune, 
mare jupâneasâ. iti slugărim 
încovoiaţi Jin şale./Pe ntr’un 
surâs şi-un sfârc de bici mai 
moale,/sau pentr’un blid de 
fiere ticâloaaâ. /Ne căciulim, 
argaţi ai curţii tale./pupân- 
du-ţi, ploconiţi pe lângă 
masă,/ciubotele şi poab de 
mâtasâ/şi mâna cu brăţări 
şi cu opale./Şi când, cuco¬ 
ană crudă şi fudulă,/râzând, 
nc-alnngi din curtea la deş- 
artâ/c’un pumn dc lacrimi 
plată de căciulă, /îngenun- 
chicm in pulbere, la poartă,/ 
şi, lacomi, de robie nesătulă, 
/cerşim din nou gârbaciul 
ce nu iartă./Radu Gyr poate 
muri dc-acum Neamul nos¬ 
tru, fără să mai poată aştep¬ 
ta ceva dela Noclii şi Ber- 
narzii Vcs'ului ateu şi cor¬ 
up, trebuie să se întoarcă 
la drepul dc jertfă, la bir¬ 
uinţa pin martiriu. Trebuie 
să treacă dincolo de lăcomia 
dc robie şi de frica gârbaciu- 
lui ce nu iartă. Nu mai avem 
nevoie de iertarea nimănui. 
Triunghiul Budapesta - Praga 

- VurMuwio. favo¬ 

area de a deveni patrulator 
şi patrunghi. Semnul sfintei 
Cruci indică patrunghiul ade¬ 
vărului. Scriam in prefaţa la 
POEME DIN ÎNCHISORI: 
“Aştcpâm glas de la cei ce 
plâng şi meditează, care vor 
trebui să-şi revină, din pus¬ 
tiul răvăşirilor şi din tero¬ 
area poziţiei de demascare". 
Puneţi drep titlu, acestui 
poem, 'democraţia popu¬ 
lară" ori Nicolae Ceaşescu. 
Şi cetiţi-1 din nou. Cu ace¬ 
astă trezire şi recunoaştere, 
lepădările sau terminat. 
Vine explozia românească. 

• • • 

- Ne consolează adânc 
metafora de adevăr şi de 
smerită vedere a unui frate 
care s'a născut şi a făcut 
ochi, aicea. Unul care-şi dă 
bine scama că ceea ce se 
numeşte, îndeobşte, in mod 
obraznic şi drăcesc “felul 
de viaţă american ”, nu e 
sufletul şi spiritul Amcricii, 
ci numai o nenorocită şi 
nenoroc itoarc suprapunere, 
o pervertire. America ade¬ 
vărată, a lui Isus, e in pi- 
goana şi chin adânc, in a- 
pele desnădejdii, irnpej- 
muitâ de ziduri de ură şi 
mişelic. Cetiţi cu inima “In 
general, forţele satanice au 
cârma in mâna şi duc omeni¬ 
rea spe prăpastie. F.u sunt 
sigur că marele război din 
lume nu c politic, ci spirit¬ 
ual, şi că el tranxcende toate 
lucrurile fizice şi materiale. 
El c metafizic şi transcen¬ 
dental. Asta il face teribil, 
dar in acclaş timp, ne an¬ 
corează pc noi în metafizic, 
şi ne ridică de-asupa valu¬ 


rilor amare ale Fiilor «ret’ 
re. U!M1. In ciuda lumii aşa 
cum «.*, cu g4Hit 

y iaţa ş» dragoMr» m lumina 
temcmiciilrr. “C* imensă 
dinîimţa »ntre ace*»! nivel al 
ştirii, şi intre peacurvirib- 
lipmâneşti, marxiste, kaga 
noviste, ale ateilor din spel¬ 
unci şi ale rechinilor banul¬ 
ui care cred numai *m y, expV>- 
alarea omului dc către om.” 

- Cuvinte d'- legamam, 
din inima neamului, care ne 
au devenit monă'n pustia 
exilului >» nafurâ curiţito- 
are. “Da<a duşmanul vostru 
va cere Ic gâtninte ruşinoase 
dela voi, aluncia mai bine 
muriţi pin -.abia lui, decât 
să fiţi pivitori împilării şi 
ticăloşiei ţârii voastre". 

# # # 

- “Enclosed picase fînd 
Union k League chcck 4906 
made pavable to you as the 
Publisher of the DRUM 
Magazine, in the amouni of 
$500.00 Thisi chcck repe- 
sents the designated dcatb 
bene fit* from an Insurance 
certificate which tlTe Union 
& league issued to a good 
supporter of your Magazine, 
Vasile L. Jedcran. You un- 
doubtcdly Icnow that Mr. 
Jcderan expired last March 
I3th. It was his designa- 
tion which permits the Union 
6t League to ixaue the en- 
elosed chrck. He was a good 
Roman ian and a good mem- 
ber of our organizat ion. Hc 
will be reissed by aii that 
kncw him. \ndrew Hampu, 
Secretary." 


- O tăietură de ziar. tri- 

in 1 4.1 Je un ţv ic rrn din fior’ 

mania. “Uas Parteihaus 
brennt". Prsediu! partidului 
comunist din Stcttin. Mulţi¬ 
mile sc uită. Nu ajută. Sunt 
muncitorii care au pus focul. 
Nu mai pot indura marxism- 
leninismul. Pun foc. Revol¬ 
uţie de foamete in contra 
tiranului Gomulka. Dc data 
aceasta protestează numai 
Italia, Germania lui Willy 
Brandt tace. Scria Hcinrich 
Hcine, acum 150 de ani. 
“Gândesc prin noapte. Ger¬ 
manie, la tine,/Şi plâng. >i 
somnul nu mai vine. “Ziar¬ 
istul Klaus Blume işi încheie 
articolul “Cine vede azi în¬ 
cetineala inimilor şi comodi¬ 
tatea sătulă a democraţiilor 
vestice, ar trebui să modifice 
citatul din Heinc: “Gândesc 
prin noapte, Libertate, la 
tine/.Şi plâng amar şi som¬ 
nul nu mai vine! . .". Fi greu 
de spus de nu e pea târziu. 
Tineretul de azi nu mai e 
bun dc nimic. Cârpe, năr㬠
viţi la droguri, stipendiari 
ai statului şi ai ajutorului 

social . . . (E.S.) 

• » • 

- Confratele nostru din 
Crucea Sudului, Dumitru 
Paulescu, ne batc’n geamul 
inimii, ca'n mai toţi ani», cu 
colţurile luminoase ale unei 
stele de colind ş» datină 
străbună. Refrenul e recita» 
şi strigat “Colmd . f»vâ 
ţar ăl/Ţara fără colind". Şi 
din curcubeul ur,e» tăceri 
care leagă lacrima neamulii» 
dc-acasâ cu dorul exilului, 
un gând dc moarte ne îndul¬ 
ceşte sufletul nemingâiat. 
“Azi colindul nostru ăf«»0/ 
Zace’n inimi ca’n pămân» . 









Page 10 


DRUM 


• I 


Jurământul cel mai sfânt al 
pribegiei: sâ biruim şi noi, 
mă» ar din morminte, t ăcănJ 
in râmăm . . . 

• • • 

- Lcnin, inamicul lumi¬ 
nii. "Demoralizaţi şi coru- 
peţi generaţia tânără şi rev- 
voluţia e începută.” 

• • • 

- Fenomenul american, 
dragul meu’ Asta cere vol¬ 
ume. Am cutezat a schiţa 
ceva in “Gana Americană”, 
o măreţie care de-abia acum 
iese din ape şi prinde forme 
durabile. dând celorlalte 
neamuri de pe planetă, sper¬ 
anţa şi chiar certitudinea că 
tiaia e posibilă . Că, in 
ciuda ruturor aparenţelor 
răului satanic, care domină 
la ora actuală, omul va fi 
capabil să se mântuie, să 
învingă iluzia şi pasiunile 
bestiale din e(, înfăptuind 
splendidul şi mult atrăgătorul 
vis al "împărăţiei Cerurilor** 
din noi, din el. şi insuşi 
ţelul final al naturii şi di¬ 
vinităţii. Nu mă crede mai 
mult decât eşti. Văd şi eu 
argaţii lui Satan la lucru, la 
conducere, in cancelarii, pri¬ 
gonind pe cei buni, ai lui 
Hristos. corupând. punând 
dinamită, folosind toate mij¬ 
loacele de propagandă şi 
cultură, ajunse prin fraudă 
in manile lor. spre ruinarea 
acestei splendide civilizaţii 
creştine. Văd şi ştiu. Sunt 
mereu ispitit şi şantajat, ca 
să ma alătur, să mă scobor 
in spelunci şi subterane, 
să-mi pun funia de gât, com- 
promiţându-mÂ. jurând câ-l 
wx *ar% i pr Nit^o. ca nu voi 

maî ridica ochit intmîî spre 

cer, spre adevărul ce ne 
face liberi. Şi. vreau să ştii 
şi tu tocmai pentru acest 
dram de ştire nu voi f» iertat. 
Voi fi prigonit, batjocorit. 
ucis. Tu nu-ţi poţi da seama 
până unde merge răul. Şi 
nici nu poţi vedea limpede 
că Isu» are nevoie acum. de 
câtc\a sute. măcar, ca 
Ionel Moţa. Mă îneacă plân¬ 
sul. Nu te'am gândit că vin 
iotr'o liber imte . pentru a 
trece prin aceste febre a- 
manucc. Da; Dumnezeu ştie 
dece lomie acestea. Ce vine 
mâne? >ant contms. dm 
haosul ir azi se *a naşte o 
splendoare de civilizaţie 
creştina, chiar dacă asta va 
l«*a trei secole, cum a iuat 
civilizaţia > amara ici. in 
Japonia, dupu ce Împăratul a 
abolit legea şi a iâsat pe 
fiecare să undă şi să se 
apere prin puterea propriei 
spade. .Aceleaşi forţe coru¬ 
pătoare. aceleaşi lepre care 
au rama* Fia apa. var să a* 
ducă dezastrul total fi aicea. 
Dar adevărul eristic, drago* 
stea. va birui pana la urma. 
Omul are esenţe divine a 
el. şi nu va fi niciodată nul- 
tna.-t c« pitsui burţii. ce 
păgUme de aicol fi cm per¬ 
turbarea prtvoimiMr sei 
•«Ir Na vrea nrtcw altceva. 
kAa mafc fi mai plantar Vm 
dm dr «tir» linM. a cui- 
uar srr âaa »— dr bană 
a (traki nemnc 

.tur in «a rtăM cur«f** 
#e «i», că Oemcasi ar 
•v«a bua » yciasat V**' 
a «la fipirr cvşuaă a Pen- 
*cumat«mu>»' -♦rima şi 
cunvnmimi « ■« «•< si . p m 
mum» ăpM. mr 


cepe să cuprindă America, 
ls nivelurile ei cele mai în¬ 
alte şi responsabile. Mai 
uită-tc şi tu. in jur. Scoală- 
te dimineaţa şi ieşi ‘afară, 
ca să-i întrebi pe vecini, 
dacă nu cumva L'au văzut 
vinind. Şi de ţi-or spunecâr 
nu, ia-ţi sfânta nebunie de 
a-i asigura că FI trebuie să 
vină mai întâi in inimile 
noastre. Ce-ar fi, dragul meu. 
dacă ţi-mi pune aceste între¬ 
bări despre fenomenul ameri¬ 
can. dimineaţa, in fiecare 
dimineaţă, in meditaţie şi 
fierbinte rugăciune. Vei primi 
răspunsuri mai clare şi mai 
obligatorii decât sfiitele 
melc vederi, decât acest op¬ 
timism al dcsnâdejdii şi al 
muritului la noi înşine şi la 
lume. Fenomenul american? 

O formidabilă ieşire din apă. 
Dumnezeu lucrează forme 
noui, cu manile pline dc 
sânge, la seama să nu cazi 
unde-s apele adânci şi bân¬ 
tuite de furtună. Suie-te pe o 
stâncă, t’na a credinţei cur¬ 
ate şi naive. Şi de mai in- 
trebi. ce-ar f» să-ţi întrebi 
propria inimă ? Ochii ne sunt 
orbi. Vedem numai cu inima. 

Nu ţi-am evitat întrebarea. 

Restul c tăcere. 

• • • 

- Ci n’am spus cuvinte 
bune despre America? Te 
înşeli ori vreai sâ fii ned¬ 
rept. Iubesc .America, din 
toată inima, ca pe ultimul 
sanctuar al libertăţii, de pe 
planetă. Am găsit aici liber¬ 
tate, ca nicăieri in altă pane, 
ca să-mi pot reface şi plini 
viaţa, şi condiţii materiale, 
care mi-au asigurat această 
libertate, şi mi-au făcut vi¬ 
aţa posibili. Nu atât viaţa 
din afară, cit meditaţia şi 
rugăciunea. In Europa, de 
după cel de-a! doilea război 
mondial, in foame şi nesigu¬ 
ranţă. nu mă puteam ruga, nu 
mâ puteam aduna in tăcerile 
din adâncul inimii. In ţară. 
sub nagaica politrucilor mar¬ 
xişti, atei şi sălbăteciţi. 
n aş îi putut s’o fac nici a- 
tât. Cum si nu iubesc A- 
merica. în care am ajuns 
O respect, o iubesc, 
o studiez mereu. ca si devin 
mereu mai demn şi mai mul¬ 
ţumitor faţă de marile ci dar¬ 
uri şi binefaceri. Găsesc, in 
cultura şi cmenîa c», splen¬ 
dorile culturii greceşti, măr¬ 
eţul spirit practic şi organi¬ 
zator al Romei, cutremur㬠
torul potenţial iaustic al 
Galici şi Germaniei, precum 
şi zestrea mintala fi fol¬ 
clorică a aulter neamuri, 
caic şi-au vărsat aici cele 
mai valoroase potente, pen¬ 
tru a creta o nialnaie a- 
u-mâ m ouă. capabilă să mân¬ 
uiască forţele oarbe ale ma¬ 
teriei pentru eliberarea fi 
libertatea interioara a omu¬ 
lui. pentru fericirea lui pc 
pazeâat. in duneusi<m>ca de 
aici. O iubesc atât ae ple¬ 
nar. aş spune, incit mă simt 
chemat f'o apăr de tec ce-i 
istmcvi strălucirea f«-i peri¬ 
clitează «iitoni de am. Ură 
arce au-mi «hi de treabă fi 
ic burtă De ce m am anm* 

cat u va.xoc 0 c. ou ort ce ac 
ruaţa fi * or să «ursească 
lasaa fi ades ar a- - Nu pot* 

ab* m ncm turn. pana nu 
|*.i sa ana apar ia»*»- 

pa.* mana Lâr «c pim 


şeşte ea, va veni mult întu¬ 
neric peste planetă şi omeni¬ 
re. Deic Dumnezeu sâ fim 
scutiţi de această prăbuşire» 
pe care răii şi termitele ma¬ 
fiilor o pregătesc, în întune- 
rec, lucrând cu Satana. 

• • • 

- Calendarul Solia, spu- 
nandu-şi cu smerenie, pr 
nume: "Church Dircctory”, 
neavând încă puterea de a 
continua tradaţia româneas¬ 
că şi ortodoxă a almanahu¬ 
lui literar de altădată, ne 
bucură cu reportaşii bogate 
din viaţa parohiilor, cu min¬ 
unate fotografii, in care ne 
întâlnim feţele dragi, oamenii 
de muncă, credinţă şi omenie. 
La pagina 141, Părintele 
Nicolac Moldovan, dela Far- 
rell, PA, dă in vileag o foto¬ 
grafie, luată in ţară. Iulie, 
1968, cu colegii săi, absol¬ 
venţi ai liceului Timotei Ci- 
pariu, din Dumbrăveni, jude¬ 
ţul Târnava Mica. Sunt cole¬ 
gii Sfinţiei Sale, acest kard 
hat al lumii şi curajului a- 
merican. împreună cu soţiile 
lor. D.r notat: dintre cei 43 
de bacalaureaţi din 1928. au 
ieşit: 9 doctori, 6 preoţi. 8 
advocaţi. 7 ingineri. 5 ofi¬ 
ţeri, 3 profesori, 2 dentişti. 
In perioada stalinistâ a Ro¬ 
mâniei (când ne-au ucis nea¬ 
mul, Gheorghiu-Dej, .Ana 
Pauker, Ceauşescu şi toţi 
Dulbergherii şi Bernarzii) 
din cei 43 de titraţi, 37 au 
fost întemniţaţi, pe perioade 
variind intre 1 şi 15 ani de 
Aiuduri, Canale ale Morţii, 
Zsrcc şi Jilave- Părintele 
Moldovan a uitat, credem, să 

nr spuir şi nuTT>rl cucelor u- 
cişi în închise??^ Hoskm •- 

cestca pentru a da imaginea 

adevărată a fericirii marxist- 
stalinist-leniniste din Rom¬ 
ânia. Feţele celor din foto¬ 
grafie spun volume şi biblio¬ 
teci. Ne zâmbesc o ştire mai 
din adânc. Dc acolo unde 
neamul şi Dumnezeu vor r㬠
mâne. Totul a fost târit in 
teroare şi cotr.remitere. in 
satanism. Dar -«aia român¬ 
easca a rezistat şi a biruit. 
Sunt semne bure'că va birui 
şi dc-acum r olo. Suntem 
şi noi un nea:* Cu pălin** 
*»r. Ţinem la necaz ş* la 


- Patriarhul \thdnagoras 
“De rai e>ic ’aC lăsat pen¬ 
tru război pc pământ, hai 
să-l facem rhotul coatra 

războiului, ur izbo: pentru 



pace. Dacă anumite bătălii 
precise trebuie continuate şi 
intensificate in lume. ele sâ 
fie bătălii contra râului, ig¬ 
noranţei, foamei, bolilor, 
bătălii pentru binele omeni¬ 
rii! Credem că acest mesagiu 
de anul nou 1971, al Patriar¬ 
hului Athenagoras, ar fi tre¬ 
buit sâ numească râul pe 
nume, Isus, de-ar fi printre 
noi. Par numi, 1’ar blestema. 

Comunismul marxist şi satan¬ 
ic, nu trebuie cruţat in nici 
un fel. Cei care se înmoaie 
in faţa lui, numai fiindcă ma¬ 
fiile Vestului i-au devenit 
nânaşi, îşi taie singuri cre¬ 
anga adevărului de sub pici¬ 
oare. înalt Pra Sinţite Pat¬ 
riarh al Ortodoxiei, războiul 
dc azi din lume nu e in con¬ 
tra războiului, ci in contra 
comunismului şi contra lui 
Satan, contra acelora care 
L’au răstignit şi batjocorit, 
care-L răstignesc şi azi şi-L 
batjocoresc, pe Isus Hristos. 
Cei ce ou înţeleg porunca 
orei de faţă din omenire, să 
lase sceptrele lui Isus, şi 
sâ meargă la curăţit barabule. 
Sunt multe ocupaţii rentabile, 
in lumea acesta preacurvitâ 
şi dominată de rechinii banu¬ 
lui. de satrapii exploatării 
omului de către om! 

• • • 

- Când mai spune şi câte- 
un american (om politic a- 
merican!) adevărul lui Isus, 
ni-se pare câ se deschide 
cerul şi câ privim in veşnicia 
omului şi a divinităţii. Sena¬ 
torul Edmund Muskie. candi¬ 
dat la preşedinţie, pentru 
1072.” Nu putem facem din 
«ceasta fără ceea ce am vrea 
noi »* (Vc. («ta »j«doruJ lui 

Dumnezeu. Daci legile pe 
care le facem nu sunt influ¬ 
enţate de asemenea valori, 
ele nu vor dura.” De ori¬ 
gine polonă şi, probabil, 
catolic, Muskie işi permite 
mărtur ia adevărului - Dar pen¬ 
tru a-î alege preşedinte, ma¬ 
fiile îl vor In genunebia la 
Bnaibrfruri. pcn*ru a-şi lua 
egâminte înfiorătoare câ va 
sluji pe Satan şi conspira¬ 
ţiile internaţionale, ca va fi 
milos cu comunismul. A venii 
o vreme când toţi ar trebui 
sâ primim crucea. $» America 
e la mare răscruce. A cm auri 
no», vom Fi batjocoriţi ş» 
prigoniţi, dar adevărul Iui 
Isus va birui. E cazul sâ-i 
strigi^ acestui splmu-- con¬ 
tinent care are gust dc sui¬ 
cid. că Isus vine . . . 


- Ascultă, frate: .Am cun¬ 
oscut dictatura. Căpitanul au 
a jiCtator. in aici un 

fel. Su-i fac azi nedreptate, 
dacă repudiez in mod definit 
dictaturile, tirani», criminalii 
care pot l-a puterea pentru 
a se menţine pc tron prin ea. 
pna crime şi ură. prin mon¬ 
struos iţiţi k fricii (tiranii 
stssi Laşi fi fricoşii. Legea 
la cmc am ajuns, după atâtea 
decenii dc chin. meditaţie Şi 
plâns, c legea a soi Jsm &ex- 
Majoritatca care conduce şi 
iubeşte mmarkatea. Ca o 
•noriute care se mpimr 
şi-ş. apnâ ircptnrik pe cii 
legale, de omenie. Înţelegea 
America e mea aem onatâ ş* 
capabilă aâ-ş* spere liberta¬ 
tea xsa'm >. «tern. care alege 


un preşedinte, chmr^ numa. 
cn o majoritate de 51 pro¬ 
cente. Ceea ce mâ ncl*a^şne- 



şte azi e faptul ci acel unul 
nu mai ţine de bine să se su¬ 
pună hetâririi celorlaţi doi. 
Şi ci ceilalţi doi, fiind sat- 
anizaţi, nu mai respectă suf¬ 
letul chinuit al aceluia unul. 
lată, unde suntem. Ce ne tre¬ 
buie, deci. e democraţia şi 
libertatea interioară, drago¬ 
stea lui Isus Hristos. Nu 
am crezut in ea niciodată. 
Cu Iooel Moţa. am crezut in 
libertatea interioară, in pos¬ 
turile negre şi capacitatea 
de rugăciune a unui om. care 
se consulta, care până la 
urmi a primit moartea in sens 
eristic. Dar, azi. din meridi¬ 
anul american, aş vrea să 
servesc, apârându-mi zilele 
şi bulendrele. un principia de 
democraţie. Natural, unul 
necorupt. Inul care si-L 
aârtiriseasci pe Dumnezeu 

şi pe ora. nu pe .v«t«n şi W- 
VeWl 6m . 


-Inprivinţa misticismului 
meu. nu te înşela. Dumne¬ 
zeul cuvintelor nu mai tine. 
Cuvintele au ajmts sa fie 
goale. Ne trebuie experienţa 
directă a lui Dumnezeu, ne 
trebuie Hrisiosu! din inimă. 
Caută si mi pricepi şi tu pe 
mine. Eu te -aesc te 
pricep. Nu te fir.ita la supra¬ 
feţe şi iluzii. Fîi mai exi¬ 
gent. Închide ochii. Lumina 
vine din ntunerec. .Nfistîcis- 
mul c formidabil, ca trăire in 

Dumnexeu. 

• • • 

- Aas vrut ic •amarul sumai 
metaforă. Şi. i*tâ. îl ţinem 
mai mult lacrimă de umani¬ 
tate. Citim iin Dumitru Dan- 
ielopoî "Hotarind sâ se re¬ 
fugieze, un şokur român, 
disti’un convoi de trei cam¬ 
ioane, ginind spre Germania 
dc Vest. şi-a ascuns ne¬ 
vasta şi doi prieteni a 
camion şi a cerut libertate 
şi azil. când a ajuns în Aus¬ 
tria. Alţi trei şoăcuri români 
> ceauş işti şi criminali, sat- 
anizaţi ' au încmcat să-l op¬ 
rească prin forţă. Autori L㬠
ţi k austxice, care nu admit 
aonsensmi, <a asemenea 
cazvri. au intervenit. Ce. ce 
au vrut să se refugieze au 
obţinut azil politic, iar poli¬ 
trucii au fost judecaţi pentru 
violarea legilor austriece. 
Cazul a font jramatizat. mai 
&k*. de fugarul Sma~» lui- 
irăaa. aantnil iitnanian. 
cat a iont naloatat ş» 
napul de Ruşi. mb och. 
poliţiei uar ine. ama «came. 
îa apek taiua * c smeri- 
: aer. Şi. hai să ne reamin¬ 
tim, şa casei bs curtea dr 







Paga 11 


BIBLIOGRAFIC 


-Hommagr a la Memotre 
Ac SE i A 'R POP 0%1). D-na 
Alexandra Pop ne facr cins¬ 
tea acestei broşuri bio-bihli- 
ogarfirc asupra nare lui Iîncu¬ 
iat român Sever Pop. Pe lân- 
g;i impunătoarea listă a publi¬ 
caţiilor, sunt redate câteva 
articole ornară le ale savan¬ 
ţilor de mare nume: Pierre 
Gardettc, William A. Groota- 
res. Un nume frumos, ca un 
stindard al muncii şi omeniei 
românrşti dr totdeauna. Mulţi- 
umim d-nei Alexandra Pop şi 
pentru celelalte două opere de 
mare valoare ale lui Sever 
Pop: 1. Crammaire Roumaine, 
Berna, 1 Q 4S. şi 2 . Sever Pop: 
limba mmânâ, romanitate fi 
români im. Publicaţie postuma, 
îngrijită de Alexandra Sever 
Pop. Am folosit, prin compara¬ 
ţie, extensiv, studiile lingui- 
atice ale lui Sever Pop, într'- 
un curs de sintaxă germana, 
aicea la Colegiul Mankato, cu 
mândria de a fi făcut apel Iu 
isvoare naţionale, bucurându- 
mâ superlativ de claritatea ex¬ 
punerilor genialului profesor şi 
recunoscând, la pragul unde 
ştirea sc închina tăcerii, ma¬ 
rca pierdere prin trecerea prea 
timpurie a maielui profesor ro¬ 
mân, care a fost Sever Pop, 
spre sferele fiinţei. Mulţumim 
d-nei Pop pentru daniile mult 
preţioase. 

• m • 

- tCA v No. i %o 9 

Maruh-Apnţ PuhUcA, tn 

engleză, minunata mărturie a 
tânărului nostru compatriot 
Niciu Di/na: "Growing up in a 
Communist Socicty". lata, u- 
nul care nu s'a lăsat spălat la 
creier. Care a luat atitudinea 
justă şi a învăţat. Apoi a alea 
calea libertăţii pentru a fi mar¬ 
tor in faţa istorici şi a lui Dum¬ 
nezeu, acuzând atrocităţile 
comuniste, prezentând aşa cum 
trebuie nebunia marxist, Icn- 
istâ. Nicu Dima are gala pen- 
<ru tipar o carte de “Aminitiri 
din inc hi sori", care va apare 
in cursul anului acestuia, in 


editura DRUM. Suntem bucuroşi 
să salutăm o inima carr nu se 
Insa şantajată de politruci, 
care a venit in Vest cu sfinte 
datorii şi legâminte. N. Dima, 
student la doctorat, in New 
York. Par’câ spunem câ sun¬ 
tem omâni, mai din rădăcinile 
ştirii. 

• » » 

-Demetri<sGardaru: Fnxay- 
os de Filologia y l.inguistica 
Romanica». I La Plata, 1%9, 
Salut verde-român esc, deln ma¬ 
sa de lucru şi vis a unui splen¬ 
did dascăl, plin dc credinţă in 
neam şi Mriston. Tratând des¬ 
pre Toitmtasco, etc.), dl. Găz- 
daru nu uitâ deloc sectorul ro¬ 
mânesc şi face uz din plin dc 
contribuţiile bibliografice ro¬ 
mâneşti. O carte de demnitate 
şi sobrietate ştiinţifică. Ne-a 
placul sfatul dat, cândcva ex¬ 
ilului: "Pentru un purece, nu 
arunci toată icrga’n foc". F 
cazul, poate, să fim trezi, ca 
purecii să ou ne năpădească 
cerga. Asta numai ca hâtrenie 
moldovenească su b steaua ex¬ 
ilului. 

• • • 

-STIND ARUL. Ion Fmilian 
şi Eugen Lozovan. De decenii, 
savuram alarmele acestei san¬ 
tinele a exilului. Stindardul c 
numai semn pc locul unde arde 
consemnul unei aspre şi con¬ 
ştiente vegheri intru destin ro¬ 
mân est. Spunerea cca mai "fur- 
rh4-.sf mai In ţara imuni 

cutui ţi'n inima «(lcvoiulili, pr 

care exilul s'a vrednicit »'o 
rânduiască’n porunci morale şi 
naţionale, limpezind-o în 
cutremurătoare legi. Când 
vine STINDARDUL, nc aplecăm 
ca asupra unui isvor, găsit cu 
greu in nisipurile deşertului, şi 
bem din ştire şi din moarte. I- 
ntâi şi'ntâi, ne vine cu STIND¬ 
ARDUL. dc fiecare dată, imag¬ 
inea vie a războiului nostru 
din pusia. Cel mai marc război 
al nostru. In care am fost in- 
frâuţi din cauza satanismclor 
altora, dar am biruit prin cre¬ 
dinţa noaRtrâ'n llristoa şidrep- 



justiţie din leningrad, coQ- 
iia a doi evrei care au în¬ 
cercui să confişte un avion 
înspre lumea libertăţii. 

I vrcii, in multe părţi ale 
lumt •, protestează contra 
maltratării fraţilor lor din 
* ’nturn-a Sovietică. Unii din 
‘ i uu bombardat clădiri ale 
Ambasadei Sovietice, in 
Washington. Dar problema c 
mai complicată şi implică 
principii fundam'.Riale pe 
care e clădită societatea 
umaiit “Pana aici, fratele 
Don ie topul, pe care noi it 
•uhim pentru sincerii ale şi 
<uiaj. N»oi am vrea ai inlrc- 
bsm presa aim-rkâDâ, ce c 
Ut anumite uiâni dece ae 
pf«x_e*u-aza numai ie contra 
suferite de cv- 


mele şi gentili? Am;uâ greş- 
cală! A venit vremea judeca¬ 
ţii pentru această satani- 
zarc! Suntem oţi oameni şi 
avem suflete in faţa lui Dum¬ 
nezeu. 


- Chilcanii nu au nici o 
acuză in faţa istoriei şi a lui 
Dumnezeu. F.i şi-au alea sin¬ 
guri jugul şi moartea. Bles¬ 
tem cumplit pe episcopii 
catolici care au acceptai 
comunismul, deşi ştiu dc 
llriatoa şi dc legile lui cer¬ 
eşti. Asistam la cea mai ti¬ 
căloasă şi pervertita accep¬ 
tare a morţii, din toata ta¬ 
tona umană. Se vede clar ca 
mafiile au rupi şira spinalii 
tuturor < onducatorilo' din 
C hile. Nu mai avem nimic de 
spus. Numai blestem. Şi 
moarte. Doamne, tu vezi şi 
ştii. Aici, sâmbăta/ii au 
plinit şi reuşit spălarea la 
creier. Statele UniUr dorm. 
“tiuod mgbt, swcti Pnncc, 
good night* . . . 


lăţea neamului românc»< . Nu 
va uita nimeni Atitudinea tare, 
eroii a, a Căpitanului Ion F 
milian, care aş» a pornit in cx 
il: in uniformă, • cntinuAnd răz¬ 
boiul. Omul eair a iubit drep¬ 
tatea şi pericolul, mai preau» 
de orice in viaţă. Tocmai fiin¬ 
dcă avem de trăit numai odată. 
Intre Mumhen, l.inz şi Viena, 
Ion Fmilian ae jivo*'A de-a moar¬ 
tea. Aşa cum s'a jucat de-a 
moartea in ţară, când a venit 
in Gutcmbcrt î, *â «puie câ l㬠
trate Miscescu şi Carol II au ho- 
tărit omorirca lui ComeliuCod- 
reanu. Gel ce riaca moartea, 
pentru omenie şi dreptate, in 
acel caz, era Ion.Fmilian. Ne¬ 
amul românesc l'a pua pe E- 
milion de, atunci, in icoană, 
ca sâ-l ţie minte. In exil, Ion 
Fmilian continuo acea scumpa 
icoană a numelui şi fiinţriaalc. 
Prin el vorbesc uzi, lumii, sol¬ 
daţii noştri astupaţi dc tiacto- 
arelc bolşevice în stepele ru¬ 
seşti. Prin el a mai vorbit oda¬ 
tă lumii, Ion Anloncacu, in tes¬ 
tamentul lui ostăşesc şi de da¬ 
cică seninătate, Cu Ion Fmil¬ 
ian murim in fiecare zi, fiecare 
din noi, aşa i um a fost ucis 
Bandcrea, naţionalistul ucraine¬ 
an. Cum au fost astupaţi cu 
lut şi pietre atâţia alţi lupt㬠
tori: cei Jin jungla eroica a 
exilului. F adevărat ci purtăm 
vina dc afi tăcut drumul de foi 
al lui Ion Fmilian. Ni-i prea 
apioapc dc inima. Acum ţinem 
să-l omagiem, tocmai fiindcă 
lichidează ipoteci ruşinoase 
titulcscicnr şi pcntrucâ il arc* 


•Uturi pr Eugen Lozovan, a 
cent splendid samurai «I lite¬ 
relor şi gândirii româneşti. A 
«ei care iubiţi adevărul român 
esc şi aţi admirat vreixlat* ip« 
da mânuită frumon, cu senin㬠
tăţi haiduceşti, abonaţi-vâ In 
STINDARDUL. Tr imiteţi un sa¬ 
lut generos, acestor minunaţi 
luptători pentru destinul nea¬ 
mului românesc liber. In tot 
cszul spiritul culturii român¬ 
eşti e cu Irsi Fmilian şi Eugen 
Lozovan, nu cu uscâţiţii şi 
spălaţii la creier. Trăiască 

jungla exilului şi moartea* 
• • • 

-ALEXANDRU V. BOLD 
UR; ŞTIFAN CEI. MARE, 
Vor vod al Moldovei (1457- 
1504), Studiu de iatorie soci- 
ală şj politica. Editura "Car- 
paţii", Trai an Popesc u. Mad¬ 
rid, 1970. Accnt masiv volum 
dc istorie, vine « a o marc bu¬ 
curie pentru d ins por u< române¬ 
ască. Reînvie « u aplomb şti¬ 
inţific cca mai glorioasă epo¬ 
că a istorici româneşti. Şi sta- 
tueazâ, nu numai chipul de 
splendidă vitejie şi omenie 
creştină, al lui Ştefan cel 
Marc, ci şi testamentul său cu¬ 
tremurător, Adresat nouă, gen¬ 
eraţiilor de după,el,cât şi sfân¬ 
tul legământ dc a lupta mereu 
pentru llristoa şi neam. Ii mul¬ 
ţumim dl ui Traian Popeam 
pentru această iniţiativă şi cti¬ 
torie. Cartea a* casta c cu mulţ 
decât o carte. E un botez in¬ 
tru românism. O amarni» ă tre¬ 
cere prin mistere eleustnicc 


|iiiiimiiimtiuiniumnunuiiiiitiumiiiiiiiiiuiHiiiiiiiimumiiiiiiiimiuiiiiiiJHiiiiiiiiiiiiiiuiiiiii 


gmii 

l 


JUtM, 


iiiiimiiiiiiiiiiiwtuittiiiiiimiiiim 


iiiniiNiiM|| 

j 


L AVEU (Mărturisire mincinoasa) 


Artliur I ondon arată cx- 
|K*ricnţu tragici a câtorva 
copii comunişti supuşi pro¬ 
cedeului cunoscut de-a ob¬ 
ţine false acuzaţii şi mărtur¬ 
isiri mincinoase, din epoca 
stalinistâ. Filmul se derule¬ 
ază ca un vi» urât in care, 
prin suplicii nemaipomenite, 
»c încearcă a obţine tot felul 
dc conferiţi, fireşte toate 
false. Sc remarcă absenţa 
totală a aşa zisei “legali¬ 
tăţi socialiste" la care com¬ 
uniştii apelează. Jar care nu 
exisţă pentru simplul motiv 
câ n’a existai ni< i pe timpul 
guvernării lor. Despre cele¬ 
lalte victime, nccomuniste, 
autorul nu vorbeşte. Proba¬ 
bil fiindcă, nevinovate, ele 
se reabilitează d«la sine La 
fel ni-ac arata apartenenţa 
rasiala a acuzaţilor: toţi 
evrei, lăsând su se vadă 
prin aceasta I •antisemitismul 
rus. Intr’un fel, ei sunt vic¬ 
timele acestui 2 *antisrmiti»m 
rus. Regimul e numai vinovat 
de a nu I fi cxliipat. lotuşi 
filmul are meritul, care-i re¬ 
vine actorului primi pal, 
Yvc.s Montând, el însuşi apar¬ 
ţinând Partidului Comunist 
Francez, de U lamuri acel 
mecanism absurd, dc revanşă, 
exersat in sânul hoardei com¬ 
uniste. Metoda întrebuinţată, 
pentru obţinerea de confesii, 
conduce la un fel dc nihilism, 
unde toate libertăţile sau 
alegerile făcute, se anulează 


intre ele blocând orice ten¬ 
tativă spre progrcN şi ameli¬ 
orare. Cum să accepţi lucru¬ 
rile in starea lor actuală > 
Unul din elementele idealis¬ 
mului este revolta. Meritul 
lui London este de a fi răs¬ 
colit emoţii profunde la mulţi 
dintre militanţii comunişti. 
Yvcs Montând a slăbit 12 kg., 
turnând filmul, vrând, par'câ, 
cum de altfel a şi declarat, 
să denunţe cu orice preţ un 
regim care a înşelat atâtea 
speranţe. Bineînţeles toţi 
aceştia cred că denupţând 
asemenea metode ajung la 
normalizarea situaţiei din 
ţările . atclitc şi deci la o 
adevărată "legalitate socia¬ 
listă". — 

Aşa a incercat Cornulka 
acum zece ani. Şi a eşuat 
lamentabil, în foamete, re¬ 
curgând la prigoniri. Asta a 
vrut şi Dubcek, prin umani¬ 
zarea socialismului. Sfârşitul 
lui tragic il cunoaştem cu to¬ 
ţi»- - 

( and presa lumii libere 
acordă atenţie 3 * antisemitis¬ 
mului rus, aşa cum o face in 
filmul l'Aveu, sau când sub¬ 
liniază câ cei condamnaţi la 
Leningrad sunt toţi evrei, 
vrea sa fie du/â cu regimul 
sovietic. In realitate cc sc 
întâmpla in Rusia' Ca şi'n 
celelalte ţări cu regimuri 
asemănătoare, un cetăţean 
ti'azc dreptul sa obţină un 
paşaţxxt. Câţiva privilegiaţi 


«le fiinţei naţionale, f) ««b-v* 
rată biblie româneavA ea nu 
«e poate niciodată rum para ni 
cei şase dolari re ni ae cer 
pentru a o avea. De altfel,Tra 
ian Pope acu nu e la prima in- 
făptuire in acest ogor al cărţii 
româneşti, A condus şi con¬ 
duce Editura "Carpaţii", cea 
ma productivă edituri a eiilo 
lui. II înţelegem bine când ni- 
ae plânge de nepăsarea fraţii** 
din exil. Dar faptele depâşeae 
totdeauna greutăţile şi nepas*. 
rilc. Ele ne isc ic. 


BUNA VESTIRE. Organ 
de zidire creştini. An IX , No. 
3, lulie-Sept. 1970. Merituoase 
contribuţii de gândire 'rrştins, 
foarte bine zid “de zidire creş¬ 
tini". Nume care ne impun şi 
ne plai <u fir* are mărturie: 
VIAdică Vasilr Cristea,George 
( iorancacu, Octavian Vuia* 
Pamfil ( arnaţiu, Al Gregori¬ 
an Ion Cicalâ, Ion Ei lip, Aloi- 
sie A. Tautu. Comentariile şi 
notele foarte bogate şi compre¬ 
hensive. Atitudinea net anti¬ 
comunistă a revistei, ne mâng¬ 
âie, cu atât mai mult cu i ât şi 
catolicii au im «‘put s'o scalde 
prin coexistenţi şi diatoghlam. 
Ne-a amârit * umplit lipsa de 
cenzură din partea redacţiei 
privind darea fustelor peste 
cap. Zicem despre jurnalul, 
rău inspirat, a lui VintiU Ho¬ 
rit, omul pe care-l redeam 
cinstit şi emerit. A ajun» şa 
scuipe in faţa neamului ş'a 
exilului românesc. 

V * * * * * 

il pot obţine şi pot pleca in 
străinătate numai după cc 
au lăsat in urmă garanţii vii: 
un copil, soţie, etc. Şi asta 
pentru simplu motiv câ in a- 
ceste regimuri nu sc res¬ 
pectă libertăţile şi drepturi¬ 
le omului. Rasa n’are nimic 
dc-afacc! Dacă celor unspre¬ 
zece evrei condamnaţi la 
Leningrad li-/ar fi dat paşa¬ 
poarte aşa cum sc dâ in orice 
ţa/a liberă, ei n'ar fi trebuit 
sâ comploteze ani de zile aşa 
cum au fâcut-o, ci ar fi ple¬ 
cat din Rusia. Simplu, ca 
bună ziua. Gri şa Feigin, e- 
roul din timpul războiului, al 
Uniunii Sovietice, şi-a tri¬ 
mis toate decoraţiile in semn 
dc protest contra sentinţelor 
date, nu pcntrucâ cate evreu 
şi ci, ci pcntrucâ il citez- 
"pentru toţi cetăţenii ade¬ 
vărata patrie este aceia pe 
care omul şi-o alege" 1 Aşa 
dar evreii nu sunt victime ale 
4*antisemitismului popoarelor 
din spatele cortinei de fier- 
Ei auferi, alăturea dc toţi 
cetăţenii acestor ţâri. Aban- 
donandu*i pe câlâi şi al㬠
tur ându-sc jupoaie lo< «opri¬ 
mate, evreii din toate ţările, 
aleg un drum care le face 
cinate. Cu mijloacele şi forţa 
internaţională de ca/e dispun, 
ai fi cazul, credem toi, ca 
ei sa intensifice lupta împo¬ 
triva acestor regimuri care » 
persecută ca fi pe ceilalţi 
cetăţeni dornici aâ râmani 
oameni, cu idei fi drepte 
de a le exprima- Chiar atunu 
când au nevoie de un paf*' 
port, ca să plece unde-i i 
inima! ^ 








o 


< 


# 


r**# 


'* tn ** 

A mstMi *#*r. i * 

*■* c f ••"**» ei « mmn{ 

rtn*r.M. Kt firr ttvrfn» «4 
•* A ( 'W\' t xWr* 

***r 0r.. >Key«*f % ie; rc icn- 

^ { ‘ ^ î '**fV4k r ^.nMCÎ #<>n| 
'*** .n îMt%*4 rt)< 

ot p mi c "*;fc#tr, ^ 

< >w**wc** «K im; cccr, .^n 
,rrfJt WlranA ^ fv'tw |ir«H 
** < *i miemu «a* * ** ^ 
r«^f>«t ic ie^r; 4! ţtrsofe. 

* *•*■! <+*fp+*Ar*x rc 
'«^r c <r~e*. f«<v:< **< 7 .*^ 
ratfar *nm*r w»« 

^ -ir lecţar im Ot'lririr mc~ 

***** ** :»C4i4r* cr*v*.. v ^ « 

♦itO,-îA* roatur *c «srro fi 

**•£« iA. ?*M. 


rfrcit w c» h cmJtrmîm* 

****** ■•. + %{ .- c 4 js^ 

’ rai f* lf t**i* ****** ^ 

nr * ;• -crcv^v^ .1 T - 

*!* R*n*Cî* i.M-% Oi«r «* 
"nricAra .vi ncc-*** 

** **»• *** w. *Anro«tr« 

«^.•Nkv <t.rj 


' 4 « 

ir mţmvi te. Tc^n «r- 
pirrî ^î^c <Arr* *W ir ^ 
brfoe, ffJi in tC4 «rri ir 
n ownic : âfrJr^ c* c*c- 
- Y4 ‘^ fi 

c* * *Wr- 
•rfcr .* pe Ucm* c i i» > rr ixr 
xfrc îxmn «tnprctni »;nfri. 

4*» k râ-f* c*mt n nr 
»4î fcnRY r4r&M*r* ukf 

< rv!Ţ::ir. Crk ^«rW 

r«4c •*-** -in*,? .VhY 4 k 
ttefnfipKtm ipr 4f 
*w*srk* cr 4nm*:i r<tf i«> 
rec .ww MtenîMi (w«' 

p - Cfi »i: tiw iurdKi" 4 - 
c*« «* <*im jp*r **&,;-*. nr- 
rsi - fK ri.vw r-.-TKTrz cc \^ 

ce r« oi* wm. rjtir 
ft* i met ncfj ic tânntKr 
itlr’wterr. 4 jr«nf r+eme* si 
nr (ikjcuk pi i* *c pemc#n 

?r *C* ÎTf5»C. N* .4 4» iv»* 

««:«» JS ir «VM^ ir frff* 

iile Mftn p mir »r- 

estre, ^Xv) 


^ cm «e /^cr:c: p j, 
trWî *<- Cw «1 ru*: r ^ 
^ '^4 âi*r^ ;:. 

rîer* a*C: rr 

^wr/mk* îr» Cr An 
*** p ce «tr rin. se *Hâ 
******* ^ #bcwf?»i, fxuu 
• e*te."f»mtir ttry.^ ^ 
4*smt€ ir Jfc*k'r* % Priit c fi 
if ‘ <i • - n *“.'*■» 

JCKT4 ft kcii ci tM. rî, < 
4CCie*«r c«Kr *c%irm ±c-.*~ r;.- 
4 ite'< «utW«te 

«•«< J>‘ ÂT4 4 

l)W TWIf. ftm sîiA^A 
cx^mua î eni rirantr , rr « 
trnilafn i«*t*re c& 

te rar «ki 
•r^c i n ri iK. «» v rar uk 
►*• hdM :: * rvm incrc^ 
’rcrriip mamele Ivu h n« 
*4 *4>t%*ir*r «sncjte t< 
«rrflt «iff», 9 * r if mim tW -y*- 

^W <f P 4»pc »CfA« WMV' 
i/CC 


-4 t iVn cr 4* r*ir* 4 
iscmfutrttfrtt 
kteni spmmtmi 4 rcn*;.> ^ 
«w«*,rtttor ieim ^icrrftt si 
ierckzi* «t o't ^tu: k iti* 
rii 4» '«ci; fi 4 

c«p**4ttr ie cwM w f vw 
rft. 4» r«u fi cicw im* 
4mr, hcr^Mlr » hirr* crr 
44 uium; n f4te p turMte 
spmmtoU, ţemsrm *n**!+t»**r 
tm s t4R.4 karhi pn; 4 a* 
C4 Ut*n «1 K<m*4ki4l ? itommt 
*%**«•+ «di NMin cur, ni 
)Mvninr4 cre*t»micir» 
nrr. um-vmv ie *+»ţele mt* 
fc fi »ri»rlr. fX#\> 


sfHrsc Kvci« x:* c.Y’îr* 

rW % mti' n t ftWli l 4» crcttMs 
^ •U.'CC fi fifi tem*t 

k cncc. cn y*^ 

te«r< «urfum **jrt» 

wii, 44 ÎK44I4 7*3irp\ HI»' 

:tce Âim.^e meeentotzr* r<ecta 

fi eiiircx %*urr;i 4rr;*r, 
<* tfcVfK /i crferrr .sr:rs 
vJ*r oi 4 : 4 .x in»iây*»cn|i *> 
40 Ofe/te.SA, 44 >-KV ci ?c 
niK4 4^‘ritf «Îtf: fl 4TWWC- 
•mir n ^ r*rrfk«u^ 
?aî4*c re «%.*cir <*•- 
fin- mi» ir nunwi crcf.^** 

•.' t4MHr*i4».\* .. 4«aJ 4%4 >'r 

4 CrtCrrof rfmititf ** r*«^ 

44, 4f4£4S4 ir tv«:*.■*.** V* 

mfkpr'* % ex $4 ri crtiKVi/ 
jrct ^ »4 *ît»tr5 o* 

Mt 4 re Oi f;*ftC fC ***** •• r- 
pirmuir, truc^ 
ter* »mnri fi «r ,cO*tc* 
omptir^rt» î* *MVfv *f' 
4 / .*«*. ■• v •*•• * A 

<^a;T 4 IV '4 c«u le f4* 
n fi (9 X«i 


«Cft ei* r«**fc «ut «mkIi K 

mmmem, cm miit *rm •« Nr 
fta #4f«b*oir 1 * ehmem** «4r*~ 


c 4 rwcf mmU . n «r f»4«* 

fitir. fetoioo «tk p K 4 
«Niir <«4 ikwwi, 4ci«r<c 

«4» t«4i 4 1 *4,C fi4#S*T4Kr , 

UM A** IC4M «T ******** f« 
Jr trt%M t nim o 4rit 9 
l *n *4«4 «* h cniM <* M* 
N* . fW *C *4*4 JHTCr . **»«•. 
fM %**< *fHMt«ir Mn**> *• 
•utrJ* fi *•* 

*MtM*r f ct Uiw p «*» ^ 

înv 4* 4* ***• f "* ,4 w 
ihb« tn *#** *• »<•* 

* «i«* 4t*ra 9+ * m r* *• 
m tetrr **#•** • 1**^ ^ 
. jmJ % ■ 4nt«< M#* •» ^ 


j§afit4»r* nte i te i* #Vw 
•C K* rtl«K4 e*MT* m** o 

im 4t *r* n* « 1. wy m * 
k fi * «4«**M fctrmc, 
imm Mro* spermei *llV 
««c«k W»r te“ ** 

|h trm. «tMR mete m c^o r» - 
m*i». iWtfiM fP*nic*t>4w Uu 
#> •» Jm *+e*e •*».. 

re<t iV* «* ««rmî o ifi 
M *• » . 44*4 «4 4 ♦«••» «• 

Inii **««« • *i «M#«k HI » 


r« r n nor*, 

Ty*t» v r» m» 1- - ^ 

|Wri.< rtNoiît 
^ I^n'c O cmj*. 
,rr tâf 9 *•*-■* * »cv^^ir * 
rxu*Ui * tr*. . >.'«4? fnm^ ( 
ctei- m K4 roiif*. 
cu ^erfffnf 

*cm*l If.^, | 



>L 


~9f* nn tM, n 

r* ^»wsn t* Ari __ 

!Nrt r *"' 4n n>4 ir 4 w rt> 
9i inkncrc r* 

inc.^ ie pei teici. 


I:tw *'-™ «n. 4r- 

rt V *« fWin ri ,, 
*iri 5* f* rirţ^r 

feţiMti IM, 4 Wte nw 

^ ■"■*■ «' .[ *.Tivt« - , ^ 

^trtir. f*#-»-, fi 
w>ff *i^n * cerni Pm»-» 
m ** r » 4**cr craii c rit*. 

fUli 


Cri rrrk 


* «te. r fnr 

%* **c »■ f*i c» -XW4 
fi s|m9’ u Cri 
wiwtrârr, p Aitr 
**/>•*.-*o A* ?ik(nic fi 

Clfkf* •**«!..*:>* «I* 5 44 
xccnJ rtiriv *r «ac «. Imr*' 
•tikr w*itr nirw'. fni 
^ A, c» Kw .'im, lvi*> 
fi. ffim <|f ic* ramei r 'c~ 
p r*c* ick «fir «*.'- 
?w * fer »?. nctefw f* 
mtjerri ci J*i:. f*« cc »c ro* 
*ir rr^iai, r ct rai i> 

***. ^ Whf( 9 is r*vrtrf*r fc 
cec r» jc i*: o fucta.. n 
o Cismc^bw o f*ma, 
ec-l **. a -;*pu prţMiî, 4 - 
crpM . «u *Art«Ă*f« 
nvnAn, ir cere 

^4*e «* 4 CMTJ /■*-+ 

<utn:4««. IsKffw fswy pn 
.«t i4i* fi 

yarcx \f.» 


1 4 f«ti^ Ci J*4» 
^•«s c* r nri»; 4 w* *. 
M fttî» cW ,Wi Cn» 
e r c feir* tini* fn ,*f. 

ţme trpr fcvi 
‘•4, rt i rvr. rm ;i 

Pi. w rs.-c.-* A f*e* 

*:ir IWl Of rm. c«r 

*■ 1 ^*» * 7 «UU/ it -^«c c*ile. 
*»%r. mnitr, ft te li m* 
**r r ffM rupt ras 

pur Nfe&r nn. il.Cv< 


A4TT* Ar. C I 

4 «"*** wipl Jnt mnte* 

*-*4 ft •' 4~£iT4 A. ^ i* *n 

ttt£ <rwmm«:*i ci n ^t. 
opete ifrtrc c.urvK^cxpc %-% 
‘«*-“4 ccc e, o ,*i )'evir> 
•r* nt ,*•«•:. ii mu, 


'4w cm* it o irumw 
it.roî p * m^*cw.A*Kr 

irnvtc ir r***k fn*i* ** ^ 

IfHItei N*V* M «4 *i4 4 

îcu^i pc cer *4 4* 
r*c*n 4P*.eţAr. 1 *cc* ** ftw 
ci crtm /HtfV 'V* 4tî*4C* p 
iMM*, «4; »«//HCOr A 

f«r «f U *r« kr4«>v*v 

«ci peni* ’mm p fene* fi* 
r r***4 fkkte. itej 


4l (M .*■ IVcr 104 %l «; 

r nkn* |*^if A* 
<*mle % en vei k w 

tu- cfsc 4.'«ne A **jr*-'‘f«c 

pe J<s*es#n.c % .xfîUie* p ce.*^ 
.ivi <smd ’o.i*-. tertcif A 
.*. 4 *.Wmi ic «w»C.'4 (Mii 
p cnrfoni* iw «“ *c 
*****5*4' ^rnî 44* rw 
.V» M*ye*i Tjn* J* Ofif w 
ur p **n «4 A- ii 

pinicjv ii ci««**cif iw 

ci y /sţ* o-f* ***** mn 
re* xk--cn^ ** * ^ Ac- 

.^tcc «w: 4 *?**»* ,nnr*rv*r,^ 
<l% ratrm ore^i HÂfic K 
fVoilm p IM ri**r xep 
*C4 m« re*^* U ^ 

cur,4*. X»*< s**'******** 
mti i iernii *%m*> s *e ceee w 
♦'** w*?4 * m+ş+i. * ♦* 

c«.4 * •* ^ <*+*++* perne 

ie yte^«( wp* w*-'A<» i' 
iTite r* ,i cel sp ir ei 

.mm <n re ra-ci *♦.-. * 4«. < 
%sC44^ tefii. rvvt* P ce' 

A» «rac «••« ** •’e'*» 

4CXJ 


*V' nniTT. c* vi $ .c- 
«n «fi'ontîri. ■pr'surcs A 
*AnÎ4tat Ie * irnito v w 

*.\Y4»rttr f; Â*i: yo Y 
*ît ' Frfcu- v ji c Va 

MM; 

: >, x \AmA Ca 
>U\iYî ; i . \*s > 

X' ' - . S » 4 \v -. 4 .. 

!Ufc*s < ■ .4}; Cecepr 

jţvto $99.19 <4C\ UAi; 

Hi* * 5 KW; 4 ? . Or vi 4 
****.«. <i: -V; 44V V T. 

<K\<V\ 4'V V rr• -P 

x » * V. J, t X vV^ 

JîiVlV 4'\, a*nw» lurjr 

x \\ 4' \ vN 

Ci *WU*\ iA»V \i 
iowc* SWI. Ro 

c**:a»r $HIW t<R \:«> 

U17 U >' 

Avei Kus FliViW 'K 
H* * > ‘ ‘ ^ N 

>e.'\ .4 IVn» crite £!' iVî "V 

V 41s> XMSjeO. 1. <* .' ' . 

IV«rf WWA 



.4DM/\/Sr/t.4 T/t 'E 


~W «teţe* 

irit An na»" 

IVwna ft fi 

* jar «Mei c^erac. ‘Aâ 
^'Tame im ; vk«sar. > 

Lee* 9lLenr«: *fV K n*»'", 
‘ c 'Vl T«a*sr * .* «t 
% Steme »M opt im*? A *rc- 
ren, ar * :*U A Act* m *v*An 
dc tiwArti i im Ac% -o jc v 
v* Km >1 iAmi *li*^TW'ii• v, 
ie V>oSAc V>u^ . c coievpe 
?pe\ys|*vtwii A mtisAr. 


iA M Ufti o A» e 

piA:v4'. e wlNMsi ^ ** ' A 
* «p i* ş? ce c\*i4 11 v^4 


'^Vne* 4>pw pr>~ 

n tw n rock sxti 4 *r» ttity. cA^ 
Mr. Mpî mm mgpo *A* 
f**V kw rem iS*«r«i. 
V^nr.îi* ie*Mîjl4 4 *e 

.CteCOU M*4 (Ci v'«ni ‘ 
Kiţte v\'W oc * frnt*:, *v> 
iCKk vili ^ v nes. m ncves»' 
teftM 4f*r>tto fs. TViAţiii 
AA 


Asm 


l>vtes. 


x fiM T A*4* **- 

i.<M. 4ii Axis . .st p iewş' 

mm* uv-mr tvmii iw y*** 
p 4 * pi|rp*' w ^ ,4n •** 

CU*** VMM nV‘i« «f*' 
ffefltfcSft ^ 9r9l A % % Af* 

cc «*r . <Afi «va 4 *mmA 
4 * » An f4 i ********* pT* 

i»n \ţmp «oii» >4 *•' n* 

fim im HAnnfn* m tm* 
**ju*i «Ammh' te*mn 
Itftf IPtjAix »4 ipUtecw fte- 


DRUM 


• A P iti TR1MESTR14I 

KrlivUii: 


\ *»U NSHULA 
Pft M IP 


USA. 

K 


MiVtik V«>v *C 

itmmm iW 

mi *n *c; 

USA 


USA 


1 yv '** vr yj r