Fratia de Cruce anul II, nr. 1, ianuarie 1941

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

flUtTM DE (AUCE

închinare

LtM

ION I. MOŢA şl VASILE MARIN

ANUL II. — Nr. I

BUCUHt^TI

lANllAHie, l«4l.

CUPRINSUL:

Horla Sima .

Com^llu G 60 fg 6 sc 4 i
Alexandoj Popşor
Alexandru Constant
VIrgII lonescu
Ion I. Mofa .

Radu Mironovki

Naejooeâcu—--r—

iile Smuitoa
Constantin Papanace
Radu Gyr .

Vaferlu Cârdu
Andrei C. lonescu
Vaslle Băn«Uă__.

Vladlmlr Oumitrescu

Ion I. Mo|a . .

MihaU Polihroniade
VasRe Marin
Axente Creangă .
Vaterlu Cârdu
Ion I. Mofa .

jertfa lui moţa in spania

IONEL MOJA Şl „FRÂiniE DE CRUCE

PREZENTA PERMANENTA A lUf IONEL MOÎA

aşa erau

JERTFA LUI MOŢA Şl MARIN
ESENŢIALUL
IONEL MOŢA
MAPI N
J3 IANUARIE
DUIOSUL VASILE MARIN
CÂNTEC PENTRU SLAVA LU! MOŢA Şl MARIN
RAVAŞ DE LUPTA
VIAŢA VITEJEASCA A LUI MOŢA

arhangheli in isto ria romaneasca

DRUMUL SPRE JERTFA
LA ICOANA

VIATA LUI VASILE MARIN
IN SLUJBA NEAMULUI

sfanta Tinereţe a lui moţa

SCRISOARE DELA MAJAOAHONDA
SCRISOARE CĂTRE TINERETUL CUMINTt

C R O

NICI

Semnate de

Pavel P. Beki, Aurel 0. Bugariu, Mlhai Godinova |l 0^ Nlfu

REDACŢIA; Str. SMndar, 6-7-9. AOMINISTRATU; Ai«M Alaxanifev
41 bU; TeMon 2.24.14.

ABONAMENTE; Pentru lineiet 120 lei; pentru InetHutli N |coli 1000 tel

REVISTA APARE LUNAR Redaclot resp. ALEXANDRU POPSOfi

jertfa Iui Moţa în Spania

Pentru Fraţii de Cruce, jertla din câmpiile Ma)adahondei capâtci insemnâtatea unui îndrep¬
tar statornic de viaţâ^ pentrucâ moartea eroicâ o iui Ion Moto, cel mai aproplot de sulletul Cdplta-
nulul şi al iul Vasile Marin, se aşeazâ pe linia talurilor permanente ale Mişcâril Legionare.

Pe pământul Spaniei, râzboiul civil care s'a deslâşurat, n*a avut un carocter local, nu a
fost provocat numai de neînţelegerile dintre fiii aceluioşi neam, ci s'a aşezat pe un plan european.

Acolo se allou In luptâ de distrugere forţele a douâ lumi, cari nu pot sâ coexiste : lumea civi¬
lizaţiei creştine, orice şi europene deoparte şi lumea iudaismului anticreştin şi asiatic de altd
parte. In aceostâ încleştare dintre cele douâ lumi, mlşcareo leglonarâ care reprezintâ duhul nou
al vremii in tara noastră şi lupta împotriva iudaismului, nu puteo lipsi. Sângele legionarilor trebuia
să curgă alături de acela al vitejilor Spaniei naţionaliste.

O altă idee care se desprinde din lupta lui Ion Moţa este atitudinea eroicâ a legionarului în
foţa primejdiei, este adevărata înţelegere a spiritului de jertiâ.

Ion Moja şi Vasile Marin au murit cu arma în mână. Ce inseaxxmâ aceasta ? Legionarul, nu
este un resemnat, un om care acceptă nedreptatea fără să reacţioneze, care primeşte jugul Anti-
cbrlstului, mul|umindu-se să ceară ocrotirea Cerului. E atât de uşor ca să constat! răul in lume, să
doreşti binele, iar in lata primejdiei să oferi capul plecat necredincioşilor. Nu este destul să vezi
cum iudaismul şi masoneria cuceresc poziţie după poziţie şi tu să suferi când eşti lovit de aceste
for|e.

Aceasta se cheamă laşitate.

Concepţia de viaţă legionară cere să te opui răuluL Să-l inlrângi. Să odopti faţa de ei o
atitudine ofensiva. Să te organizezi şl să lupţi cu vitejie. Dumnezeu nu poate şă ajute decât acelor
cari Înfruntă pe duşmanii omenirii şi nici odată acelora cari se retrag din lafa lor. Suferinţa noa¬
stră e o armă care pe încetul slăbeşte pe duşmani, dor numai eroismul aduce victoria deplină.

— Aceasta e linia Căpitanului şi a lui Ion Moto.

— Fraţii de Cruce trebue să urmeze acelaşi drum. Împotriva nedreptăţilor şi nevredniclilor
Q singură armă decisivă : spiritul d** iertfă, mânuit cu toată târlo şi cu tootă încrederea in biruinţă.

HORIA SIMA

Ionel Moţa şi Frăţiil e de Cruce

InstUuţia „FrdtlUe de ciuce işl
din strivechile tâdăcini, cari leagd Ne<m^ ro
Msc de pâmântul care l-a hrftnlt şi
lenll La vârsta in care adolescenţii se pregâlesc
id dea pi.pl cu aSprimUe vieţii, «nerli se leagâ
înlre ei sâ se ocroleoscâ şl sd se ’

in caz de nenorocire. Legdmânhil solemn ii pecel-
luesc cu plcuil din sângele ior.

Căpitanul înviorător al dolinelor străbune şi
creator de drumuri noul pentru destinele Neami^.
a reluat firul vechUor tradiţii strămoşeşU şi adân¬
cind sensul legămlntelor frăţeşti a creat nouile
^frăţii de cruce" legionare.

Pentru realizarea nouiloi concepţii asupra i»lra-
ţiilor", Căpitanul a recurs la cel mai ager la
minte,' cel mal fanatic în credinţă şi sufleteşte
cel moi pregătit pentru jertfă dintre colaboratorii
săi, la Ion Moţa.

Nici o putere din lume nu are înrâurire, atât de
profundă asupro sufletelor decât exempluL Toate
marile primeniri ale omenirii s'ou realizcxt nu atât
prin puterea de convingere a ideologiei, ci prin
forţe pilduitoare, a faptei de flecare zi, a celui
ales de a deveni conducător.

Ion Moţo apărea în mijlocul ..fraţilor de cruce"

cu seninul flgurei sale de apostol, ca o icoană vie
a Idealului de om; legionarul. Sfatul său. filtrat
prin cele moi sensibile site ale vastei sale eru¬
diţii era primit de frăţiori cu evlavia cu care
asculţi o evanghelie. Prin sacrificiul său sublim
pentru Neom şi pentru cruce, conducătorul trâţil-
lor s'a ridicat în ochii camarazilor săi printre ce¬
tele de arhangheli.

..Frăţiile de cruce", astfel cum le-a conceput
Căpitanul şi cum le-a realizat Ion Moţa nu sunt
numai tovărăşii liber consimţite de ajutor şi dra¬
goste frăţească, ele sunt alambicuri în cori plă¬
mada tânără a sufletelor curate se încheagă in
cimentul Indestructibil al dragostei de neam. ..Fra-
tele de cruce" încins cu pavăza credinţei în Căpi.
tan primeşte focul jertfei ca o purificare, ca un
drum pe care va regăsi, la capătul suferinţelor,
pe şeful său iubit, pe Moţa.

Dragostea de neom. credinţa in Legiune şi in
Căpitan şi hotărirea de jertfă, sunt pietre de gra¬
nit pe cari Moţa le-a tencuif la temelia ..frăţiilor
de cruce". Ele au iniruntat şi vor înfrunta toate
prigoanele din lume. Prin ele se va clădi pe veci
ţara legionară.

CORNELIU GEORGESCU

prezenţa permanentă a lui Honel jlfoţa "I

Preocuparea de capntâlu a Mişcării Legionare, tema
orincipalâ a fost şi rămâne omul EI nu şi-a pierdut nicio¬
dată din importanţă, n a fost depăşit de lucruri şi n a tre¬
cut pe planul al doilea. Constitue o problemă. Şcoala le¬
gionară : cuibul, tabăra şi închisoarea, sunt, oarecum,
condiţia exterioară pentru desăvârşirea educaţiei. O
condensare a unor ocazii de control, a unor prilejuri de
verificare şi a unor posibilităţi de transformare. Esenţia¬
lul in trăirea legionară il constitue contactul cu omul
prezenta. Actul de înălţare sub influenţa celui mai pu¬
ternic. Omul işi adună puterile, le acumulează şl cer¬
cetează ^fe/a lor de influentă. Educaţia legionară nu sa
făcut atât cu vorba — sfatul, lauda sau sudalma—cât se
/ace cu fapta. Faptele conturează omul. 11 precizează.
Ni-1 arată stăpân pe ei însuşi.

Făpluind, Ionel Moţa, ne-a arătat ce am greşit şi tot
prin fapte ne-a spus ce trebue să facem, şi cum. Şi
cuvântul iui Ionel Moţa era altfel decât al nostru.
El II rostea cu mal multă sfinţenie şi nu uita nicio¬
dată că este de origine divină. De aceea, el, şi-a cuce¬
rit locui său In Mişcarea Legionară, pe deasupra lututror
împotrivirilor. Prin virtuţile primite dela tatăl şi dela
mama xi, prin dărui ce i l-a dat Dumnezeu şi prin che¬
marea 50 deosebită. Ionel Mofa a fost un ales ca/e a pu¬
tut Hă se păstreze şi să crească asemenea unei tlăcări
mari. Visurile, reaJitatea precară, buna dispoziţie sau a
mărăcîunile vieţii, nu l-au oprit şi nu J-au putut reţine.
El a trăit o viaţă ca/e a fost a sa, l-a descoperit rostui
i sa dedicat in întregime şi lencfiea vieţii saJe a toal
împlinirea legilor neamului şi munca de desăvârşire per

sonaJă. işi îndeplinea cu prisosinţă îndatoririle profesio¬
nale spre a-şi putea întreţine coreei familia şi pentru a
lupta pe baricade—alături de Căpitan—pentru dreptatea
neamului rumânesc şi pentru demnitatea rumânedscă
Atitudinea caracteristică pentru el, In viafă ca şi in
scris, este lupta. .iDacd ar fi să descopere cineva aici (in
articolele publicate in cartea sa „Cranii de lenui") cine
ştie ce vrednicii de ştii, acestea n'ai ii datorite decât

unei înlamplăn, iar cei dintâiu mirat aş ii eu; cum mi¬
rat ar fi ostaşul care Jsbeşie cu sabia In iierbinţeaJa lup’
tei şi ailă apoi, dela un gură-cască pitulat intr'un un¬
gher, că linia descrisă de sabie a fost de o mare eleganţă
iar silueta luptătorului de o fermecătoare elasticitate",
precizează el In „Autobiografie". Cu toate acestea, Ionel
Moţa sa străduit să atingă, in toate domeniile de activi-
toate umană şi in cunoaştere, piscurile desăvârşirii.

Oricât ar ii fost de întins câmpul de luptă şl de Iciu-
rJte Irontuiile de ac/iunc, el se aduna mereu, din iai-
prăştlerJle pe cari i le impuneau împrejurările vJeţlL 9i
plin de dor, nerăbdător, cu mintea sa limpede, căuta să
pătrundă şi să înţeleagă toiul, să se pregătească ternei^
nfc. Liceul şl l a făcut ca un element foarte bun, iar ptm‘
tru teza sa de doctorat, susţinută la Universitatea din
Grenoble, a /os/ premiat. Puterea iul de a pricepe, cu
multă uşurinţă, orice chestiune, l-a sporit setea Iul artă-
cunoaşlere. Cu mult înainte de anul 1936, când

Pentru o

nf>nUn mărturisească pentru Cristoa Şt

leali ai bucuriile pămAn-

»o smula din dtaţioalea omeneaacd". '-1

FItA'fiA DE CRVCE

acceptase un sacrificiu pe care nu muJH I au cunoscut,
înţeles şi preţuit aşa pe cum se cuvine. Ei renunţase sâ
se desăvârşească pe sine, renunţase Ia ştiinţă. Iryteresele
superioare ale neomului, pe care el te cunoştea, mai de
plin decât oricare altul, şi nccealtea de a II prezent In
toiul luptei ţientru afirmarea Idealurilor studentimii —
cari mal târziu au devenit ale întregului neam — îl
cereau, şi el nu putea să şovăie sau sâ lipsească. Cine ştie
câte păreri de rău pentru Imposibilitatea de a se dedica
ştiinţei, nu-l vor ti Inceat in piept, biruinţele spirituale,
repurtate în luptă. Ştiinţa u fost alngunil domeniu In
caic el na ajuna acolo unde a vrut...

Inafară de acest sacrificiu care a trecut neobservat,
îonol Moţa a renunţat Ia biruinţă, voluntar. Mulţi dintre
legionarii cari nu mal sunt, au acceptat o situaţie de
tapt. Au primit-o, poate, pentrucă nu se maJ putea altfel.
Ceea ce nu înseamnă că valoarea gestului lor este mai
mică. Este. I6ră îndoială, aJla. După cum nici unul n'o
tos! asemenea lui. Ionel Moţa se gândea, oriunde, la
neamul său şi la o ţară. Dorea ca România a ajungă fru¬
moasă ca soarele sfânt de pe cer şf ascultătoare de
Dumnezeu. L-a rugat pe Căpitanul a'o facă. Cine altul
ar mal ii pulul participa la înălţarea şi la înzestrarea el,
aşa pe cum vedea şl credea el. N’a avut nici, acea rte-
insemnatd răsplată, satisfacţia de a şti câ a biruit, necum
să aibă şl posibilitatea de a munci nestingherit. Ionel
Mofa n’a voii totuşi să lipsească dela biruinţă. Cunoa-
ştem cu tofii ,,dorinţa lui hotărâtă de a rămâne In mij¬
locul nostru şi de a fi, permanent, cu noi In toate clipele
vlefli noastre legioncrre". De aceea la şedinje, după ros
tirea formulei de deschidere, se face apelul morţilor,
conform dorinţei sale de a fi mereu prezervi. ŞI de pre¬
zenta lui avem atâta trebuinţă.

Ne căim adesea de plecarea Iul, pentrucă el era Isvor
de putere purificatoare. L-am fl vrut permanent Intre
noi. Căpitanul şi Ionel Moţa trebuiau să mal rămână şi
cu trupul printre noi. Trebuiau să trăiască matusaJemic f
Ochiul pătrunzător şi cu scăpărări de fulger al Căpita¬
nului, vocea sa din străfundurile naturii şi pasu l greu*
apăsat şi rar, I-ar fi păstrat acelaş straşnic şi neînduple¬
cat păzitor al patrimoniului moral şi material al neamu
lui şl al Mişcării Legionare. Unde sat mai li ascuns
duşmanul, care crede că nu mal trăeşle Căpitaruil ? Undt
s’ar mai pitula laşitatea, făţărnicia şi mfşeIJa din om f
ionel Moţa prin delicateţea şi bunătatea sa îngerească ar
cuceri sultetele celor necredincioşi şl răi, şi le-ar des-
ghleţa inimile! Ar dezarma, ar îmblânzi şl ar convinge
El. care îşi iubea atât de mult părinţii, sofia şl copiii*
care îşi iubea comunitatea legionară şi camarazii, care
îşi venera neamul şi-L iubea pe Dumnezeu, ne-ar li
sporit dragostea dintre noi Şl ne-ar ti ridicat până ta
acea treaptă de înălţare sufletească ce rn^ar 11 tăcut
In stare să ne recunoaştem greşelile şi puţinătatea

Cu Ionel Mofa nu le simţeai niclmlatâ părăsit. El nu-ţi
era străin şi totuş vfafa Iul nu era ca a noastră, la ea
nu luai parte, se desfăşura inafară de tine* fără de tino
in conversaţia sa, c! răsturna Urnitele sensului banal al
prieteniei şi al camaraderiei. Nu vorbea niciodată de
lucruri neînsemnate şi In prezenţa tul nu mai putea stă¬
rui nici o întrebare ...

Două cazuri autentice ne pot lămuri asupra valorii şi
aemniUcalUIof prezenţei Iul Ionel Moţa.

In anul 10.36. cu două zlte înainte de a pleca In Spania.
Ionel Moţa a venit la Ciul. A venit să-şl ia rămas bun
dela Domnul Danea şi să se intereseze de tondul solida
rliălil. i4u revdzaf împreună Clujul şl apoi. la camaradul
Straulaa* au luat masa şt au .dat de vorbă amândoi, du

păce sau interesat de rosturile noastre prin oraş. Ce au
vorbit, nu ştiu. In orice caz, ceva despre plecarea In
Spania. Dl. Banea a rămas dus pe gânduri... Nu l-am mai
văzul pe Ion Banea până la primirea făcută trenului ce
purta, prin tară, trupul aceluia care fusese Preşedinte ai
Centrului ..Petru Maior” şi al camaradului sdu Vaslle
Marin. A fost primirea cea din urmă pe care i-a tâcul-o
Clujul. Şi cea mai înălţătoare. Domnul Banea. artiutul
atleticei, de odinioară, acum. după o lună dela moartea
lui Ionel Mofa şl a Iul Vasite Marin, era slăbit, adus de
spate şi puţinul păr pe care II mai avea era alb şi râvă
şit... Pierderea era prea mare şUl pătrunse. Iubirea şi
cultul său pentru Ionel Moţa II aruncaseră în ghiarele
unei dureri rruite şi copleşitoare. Era de nerecuno.scul
După Căpitanul. Ionel Mo/a era cel care II cunoştea mai
bine şi care îl preţuia Ia adevărata lui valoare. Acum.
par că era singur. Sdrobil. Cel care ar fi putut .smulge
vieţii atâtea taine şi lucrurilor Infinite semnificaţii, nu
moj era...

Comandantul legionar Corlolan Matei, Ia rugămintea
mea de a-ml apune ceva despre tonei Moţa, mt-a dat
următorul răspuns:

- „Cei cari am luptat cu tonei Mofa, încă din timpul
mişcărilor studenţeşti, din 1022, şi cari am afuns in
Mişcarea Legionară prin el, îl iubeam atât de mult încât
orice act — pe care, poale, nimeni nu l-ar ii admis —
i-am fi săvârşit fără de nici o remuşcare de conşlfinfâ.
(u convingerea fermă că e bine, că nu putem greşi, de¬
oarece ordinul este al tui Mofa. Omul acesta, care se
bucura de devotamentul nostru desăvârşit şi de încrede¬
rea noastră deplină, a fost în stare să ne facă să-i iubim
ple Căpitan, prin el, mai mult decât pe el ".

Ionel Moţa l-a iubit pe Căpitan şi sa străduit sâ ne
focă să-L iubim şi noi cu adevărat. Dragostea lui n’a fost
niaodată teoretică, abstractă* şi Ininut Iui, oricât de
grele au fost lovlliuile pe care le-a primit, nu im-
pieirit

Cine. înoiară de Iraţii de crace, ar putea să poarte /n
sulletul tor o imagine rnaJ deplină a lui tonei Moţa f El
ne-a tosi primul organizator şl îndrumător. El ne-a tiimi.i
pentru întâia data scrisori prin care ne arăta calea cea
mtevărată pe care trebuia sa apucăm. El a tăcut, prin
Scrisoarea către „tineretul cuminte' sâ înceteze a mat
exista două categorii de tineri. In sânul aceluiaş neom
Prin viaţa sa. din care au ţâşnit atâtea lapte de viteaz,
de erou, de martir şi de ales al Iui Duinnezeu, Ionel
Moţa rămâne* pentru fraţii de cruce şi pentru toţi tegio
narii, o pildă vie de modul cum trebue sd trăim respec¬
tând linia vieţii legionare şi împlinind, in conştiinţă, le
glie legionare. Prin inâlţimca şi puritatea nivelului trâî-
rei şl prin deplinătatea faptelor sale, Ionel .Moţa dcpc
şeşte graniţele ţării noastre devenind pioner al unei
noui orânduiri în lume, alături de Căpitan, de Vaslle
Marin şl de mulţimea legionarilor cari au murit pentru
credinţa legionară. Prin cureţenia sutleluJut lor. prin
crtxUnţa tor nosdruncinatâ şi prin capaclfelea de iacn-
llciu, fraţii de cruce sunt cei mai apropiaţi Iui Ionel
Moţa. In retrăirea vieţii lui. el îşi găsesc un refugiu dJn
ţaţa cruzimilor realităţii şi un demn pnleţ de răzbunare
pentru neputinţa lor de a se adapta e/. Dela el învă¬
ţăm cum trebue sa ne purtăm in tainilie, in şcoala şt in
societate.

Noi credem în existenţa lumii de dincolo şt in ajuta
rut pe care ni-1 poato da. de acolo, In o/ice clipă şi
împrejurare a vieţii noastre, tone! Moţa. El este In nat Şi
printre noi.

.\LEXANDRl' K)PŞOR

In 1933 l-am cunoscut pe Ion Moţa şi tot atunci am
reînUîmt pe Vasiîe Marin. în cadrul şedinţelor cuibului
„A^a"'. Tn iama acelui început de an. care avea sâ
termine aşa dc dramatic, s’a constituit în jurul revistei
..Axs'V In iama aceluf început de an, care avea să se
de Moţa si frequentat. o bună parte din timp aproape
reeulat de Căpitan. Şedinţele se ţineau tn strada Aurel
Vlaicu, în locuinţa Căpitanului, sj desbăleau. pe lânf^ă
chestiunile de redacţie ale revistei, problemele esen¬
ţiale ale mişcării.

Pentru noi care debarcam direct din biblioteci sau
de pe băncile Universităţii cu inclinatll snre dialectică
sterilă, spre un fel de „funcţiune intelectiMlâ tn sine”,
la modă pe atunci, aceste şedinţe au constituit primul
contact cu realitatea vie din jur invitaţia în labora¬
torul frământatei vieţi politico-sodale a naţiei. Acolo
învăţam să j?Andim pe realităţi, cu realităţi Tot acolo
ni s’a deschis drum sore înţelegerea Căpi^anuflui.

$I iată, tn acest trist cap de an 1937, prilei de reîn-
prospătare a trecutului, do mărturisiri totale, trebuie
s’o recunoaştem leal; prin Mofa noi am ajuns la inima
Căoitanului. le tncrederoa desăvărsl^ă în el Moţa a
fost puntea între intelectualismul nostru livresc, sec
şi indiferent şi acest isvor de spiritualitate românea^fră
şi creştină, de sens. credinţă şi hotărâre. Pentru mulţi
dintre noi, intrarea tn Legiune a însemnat finalul unei
exasperante crire psihologice. Şi meritul acestei tămă¬
duiri revine întreg lui Moţa.

Imj reamint^'sc. de atunci invazia duhului ieşean
între noi. Din Moldova aceia sărăcită, dezonorată şi
pângărită, unde se rofu^ase romantismul literar al
minelor şi care, sleită si narcotizată, ceda ofensivei
iudeo-comuniste din Moldova pustiită de vântul sini-
stm al morţii şi al desnădejdii. ţâşnise vijelios strigătul
desmeticirii. Acei oameni, care au văzut şi au simţii
o naţie murind, au prins, prin chiar faptul acesta
misterul însuş al vieţii el. al salvării ei. Duhul ieşean
aducea fată de naţionalismul nostru rece, o comprehen¬
siune a problemelor de viaţă ale naţiei, o voinţă eroică
şi o credinţa caldă, cuceritoare în destinul măreţ al
naţiei noastre. Mârturiseac că din vremea aceea am
început să simt că trăiesc in mijlocul naţiei mefle şi
să-mi leg destinul meu de destinul său. mai exact, sâ
dau un destin vieţii mele individuale.

Expunerea „problemei evreeşli” de către Moţa, cu
precizările făcute de către Căpitan, într’una din nopţile
albe ale acelei ierni, a fost revelatoare. Nu era In
expunerea lui Moţa numai o problemă de cifre, de
istorie, de consideraţii rasiste. Nu, In glasul Iul Moţa.
obicinuit ponderat, în privirile lui. continuu limpezi şi
Râzătoare, năvăliau accente, pe cari le simţeai rupte
din străfund dc suflet clocotitor, iar privirile căpătaseră
scânteieri de fulger.

Am plecat In noaptea aceea, — era prin Februarie
Şl gerul ferecase totul până şi sgomotul do iad al Ca¬
pitalei, chinuit de lot chinul Maramureşului nostru
soarta pământului ăsta. pe care învăţam
»a-l iubesc, şi a naţiei melc, in care învăţam să trăiesc

Acest duh nou îi atrăsese şi pv Vasilc Marin. Aşa
cum U cunoscusem eu pe Marin, ca «tudonţ nu l-aş fi

putut închipui niciodată tn Legiune. Un epirit viu, o
inteligenţă uluitoare, Ironic până la sarcasm, de un
criticism negativist, părea pus să devalorizeze, tâ
distrugă totul. Ieşirile lui, în reuniunile „Axei” desfiin¬
ţau orice replică şl impuneau o ascunsă admiraţie. Nu
l-aş fî crezut pe Marin capabil de o marc credinţă, deşi
îl ştiam de mai înainte gata să-şi rişte viaţa, aşa din
amuzament, pentrucă o dispreţuia. Şl toiuş acest om
născut par’că pentru o viaţă exclusiv intelectuală, a
fost cucerit încet de credinţă în Căpitan, credinţă tn
naţia lui, credinţă în Dumnezeu. In Spania a*a desă¬
vârşit această evoluţie: Marin a trăit, printre ruinele
catedralelor din Toledo şi sub porţile Madridului cea
mal înaltă formă a credinţei. Ultimile lui scrisori stau
mărturie.

Recapătă contur tn minte o conversaţie semniflcallvă
cu el în 1933.

— „Ce te face să vii tn Gardă 7” îl întrebasem eu
,.Ai părăsit o excelentă situaţie materială şf o minunată
perspectivă politică în partidul naţional-ţărăneac,
pentrucă să rămâi în trendul ăsta modest şi să ne
înţepi pe noi în fiecare săptămână ?”.

— „Nu-mi plac situaţifle comode”, a fost răspunsul
„Mă băiete, mie îmi sunt simpatici oamenii în deepn-
fitură. Numai acolo germinează un ideal, care să
devină busolă într*o viaţă regăsită”.

Şi Marin renunţase la comoditatea situaţiei materiale
spre a-şi da un sens vieţii lui, în fond închinată spre
ideal. i ţ

Pe Moţa cred că l-a respectat mult şi ţinea la prle
tenia lui Am convingerea că fără Moţa. Marin n’ar fi
plecat In Spania.

Nu tot aşa stau lucrurile cu Moţa. Acesta ar fi plecat
în Spania chiar singur. Nu simţea imperios nevoia

VqmHq Marin şi Hor ia Sima, In 193J, ia Caransebeş

h,i crirto.

oamenj fără căpâU,, «h v™. , “

credinţa lui I inteniă era

Vortfeam odată în rfnir«
mergeam *â recon*tltulm tra^wl
Clumeiti „conilder ‘ «âr»lt al lu, sterie

nant sacrificiu, sacrificai Imprealo-

crede Intr’o viau dincolo d* “**

/Ca o consecinţă a exclud#^ monnănt”. Şi coatlnua.
» lumii d. diJuu. ““''«IU

pâmAnl c tot si • limi,.r.i u-ăieşte ajci pe

nicăieri, această nlctods^

Mlrlbi "r“.. I* ■l.U'ld.m.

“/ «i'iu i«.Mi cHî'Ls;—r

puţin pe gânduri, cu priv^L ^

^cat fiindcă 11 venea

a^lLtî « , ' ^ pregătit... Nu vez, cât de

agitată e lumea de astăzi? Tocmai constiinu

° *« ^dcl

a lutat de Dumnezeu. Pe când altfel... UU eu viu dels

desăvârşirea. Deaceea nu mâ grăbesc nu regret tre¬
cutul ţi accept oricând senin moartea..."

rr^ c*ndbd. fedorelnK.

Cred că nu 8 a certat cu nimeni cât a trecut prin viată

^hÂttA nn cjnjck

Adeseori U surprlndeam rw « îa Societate,

zâmbet dureros^î^'^TtS ^

privirea i se otelea -i ^ crlspe frun-

"T"” -■*“ '«w-, W d"?^

dm ci ţâşnea fluidul verde al credinth" 1 şi

‘•«.. dmrf",ULT“

Cme, din cei de fată nu-ţi aminîo^ lui Mol.

•s procesul din Târgu-Mureţ? A fc-,t caT^b-
care a sptatecat atmosfera grea a Uţitaţii ând

tn tara românească pronunţarea unT nume’ ounirl^

tam^ l", ’• 'l'^arir,

temri iui dragi: „Noi suntem copii chinuiţi ai ri»
ul. pe care l-aţi făcut Dumneavoastră. Pe umerii
noţtrt apssă o răspundere istorică... No, trebuie si to
vlngem. altfel pierim ca naţiune..."

al^nr*‘T‘^ ‘ 1» pus în «tuau de .

utiitt ta^rSS^ ^

Marin abandonaae de mult Tnbuiulul. Atunci când

fsri **!!?^** ***“’'‘*'’ ** ot>l<<ia si-1 viziteze, o făcea
convingere ţi totdeauna căuta să se sustragă cât
“«Qrferu. Cred că numai conţtunţa cnid-
ficărtl zilnice a dreptiţ^ pe care aceţtl doi o voiau
pură. Ii Îndepărta de Palatul Justiţiei Şi apoi parazi¬
tismul meschin, aplicat pe ideea afăntă a dreptăţu
Aşa «nu.. ^ '

41-EXAXDRLl CONSTANT

JERTFA LUI MOŢA ŞI MARIN

Când primise vestea morţii tui Moţa $i Marin, Cdpi.
fonul s'a cutremurat.

Omenescul din fiecare copleşise fi in «I, pentru un
moment, pe comandantul indscut ţi nebtruit
Luptătorii pentru cruce, Moţa fi Mann. se angaja
seră, nu cum vroise fi ordonoss El; „numai psntru o
lună**, ci pe toată durata războiului. Moţa şi Marin
nu se puteau întoarce fără să H infruniat dupnanuli
Căpitanul^ de îndold ce s*a împimit luna da tnugire,
n*a mai avut astâmpăr, parcă prfsim|«a fi deacta mă
chemase, cu câleua zile înainta, a^dondndu-mt plecarea
în Spania pentru a i readuce în ţari
Legiunea^ credeam cu foţu, lui-fi putea permite pier¬
derea niciunuia dintre ei. Viitorul a arătat Ituo^ câ şt
atunci cdnd s'ar fi crezut că mişcarea este distrusă.
prin uciderea Căpitanului fi a tor ca o t^t mai hun, a
fost deajuns mâna unui luptător netnfncat care să ui
^rpodo Arhanghelului fi ordone, pentru ca »â $e
regăsească şi să birue f

împlinitoare dc destin ramdn«.'K', addne iddit in
sufletul romdHCfc în a ceU cotloane din care ţâşneşte
apa de utaţd a veacurilor, dm core singur Cdpitonui
hduff^ Legiunea nu poate pien
Afoţa, alesul lui Dumnezeu ca .‘fd lupte şi să moară
pentru El, a făcut-o dăruindu se, întru gloria rumâni-
ţâţei legionare şi ca pecetluire de legământ al Legiunei
cu Cerul, iar Marin, întru afirmarea In moarn a
deosebirei între legionarism şi comunismut tnienuifiO'

nai şt anarcfnc. Moartea lor împreună si hi ei trar-
te^ţi de acelaşi obuz. deşi inmănunchere in aceiaşt
pildă a eroismului Ugtonar. na acut aceiaşi semniiica
(te, A subliniat-o atât de desăvârşit, Nae lonescu.

Clime, Cantacuzino. Bănica. Totu, rdmofi in viaţa
din echipo Moţa-Mann. au trebuit şi ri sd cadă — mai
tdrrtu. tot măreţ desigur, totuşi.. nu la fel cu cet
dintâi. El au murit, nu cu armele m mdmi şi cu faţa
la duşmani^ c4 Ca mucentett ferrt-aţi de fraţii instnktnap
ucifi mifelefltf.

Jertfa Lor a ordonat trezirea neamului ia alta vuiţă.
a unu4 neam care renunţase Ui reînviere, stălcit ca un
vierme sub carâmbul celor intraţi in zlujba jidânxmei
de pretulindenv.

Toate acestea ne erou limpezi in acea noapte, cdnd
aldturi de Cdpitan. generalul Canfocuzino, Sat lonescu
ţi Mişu Polth’witade, in jurul unei hdrţi deschise
cu ochit inidcrtmaţt studiam^ colea cea moi bund de
readucere a râmdşiţelor eroilor in lard.

Atunct. eram copleşii de pierderea lui Mo{a şi Marvn.
pr»e(4*nii de fiecare ceas, (ot>ar«i;tii dc fiscare Ju/erinşâ.

■ uptâ şi nădejde Astăzi Judirc altfel!

Toate au fost. cdci au trebuit să fief Pentru a izbândi
un neam. pentru a naşte dintr'o credtnţd o ftîtyte.
Pentru a face dm Cdpilan un Mditruâcrr /i dtu Legiu.:te

u-aa -irwxtfanlM#

«-• apostotoi

VIHOIl. lOMSCP

ESENŢIALUL

Un congres general studenţesc trebue eâ fie
nu numai acţiunea de confirmare a Studenţimli
în raport cu adversarii idealurilor sale, ori prile¬
jul de a fixa încă odată aceste idealuri, dar el
trebue să confiUtue şi o verificare Interioară, sufle-
teoscă, o examinare a capacităţii lăuntrice a stu¬
dentului luptător, o preocupare a studenţimii de
propria ei structură interioară, revlzulnd şi îndni-
mănd această structura spirituală în aşa fel, în-
căt ea să corespundă cerinţelor luptei şi să asi¬
gure vctorla idealurilor studenţeşti.

Este inutil să se indice idealuri care să nu fie
însoţite de elaborarea mijloacelor prin care ace¬
ste idealuri vor li crtinse. Iar esenţialul în acest
domeniu ol realizărilor este un element interior
sufletesc al luptătorului, un element care a ca¬
racterizat mişcarea naţională studenţească dela
1922—23 şi care trebue păstrat şi cultivat înainte
de orice : confundarea vieţii personole a ituden-
iului cu idealul său. Acest salt din egoismul indi¬
vidual oricăt de justificat, pentru a trece în locul
dureros al unei lupte din care să Ui hotărît c nu
ieşi viu lără a fi biruitor, acesta e elementul esen¬
ţial fără de care nu poate exista o ImpUniro a
idealurilor studenţeşti. Totala 'aservire a intere¬
sului personal, interesului colectiv, holărtrea de
a-ţi da pieptul tău zdrobit pentru a sluji la teme¬
lia biruinţei pe care o visezi, numai din această
transligurăie sufletească poate ţâşni victoria ta,
student romăn,

Cfed vei spune cumpliţilor tăi duşmani ; Nu-mi
pasă dacă mă veţi zdrobi bou nu, nu-mi pasă da¬
că voi vedea sau nu ziua biruinţei, dor sunt si¬
gur că jertfa mea va aduce prăbuşirea voastră,
şi cănd pomeşU şi te menţii pănă la capăt cu a-
ceastă hotărîre senină, nu încape nici o îndoială

că porţi în line o forţă po care nici o tehnică re.
presivă nu o poate birui.

Spiritul de ţertlă este esenţialul 1
Avem cu toţii la dispoziţie cea mal formidabilă
dinamită, cel mai ire^stibll instrument de luptă
mai puternic decât tancurile şi mitraliorole : este
propria noastră cenuşe 1 Nici o putere din lume
nu va putea provoca prăbuşirea atunci cănd se
menţine pe cenuşa unor luptători viteji, căzuţi pen¬
tru Dreptate şi Dumnezeu.

Camarazi 1 Trecutul tuturor luptelor româneşti
şi ol luptelor studenţeşti ne învaţă să mănulm a-
ceastă teribilă armă r Propria noastră jertfă 1
Coborîţi în adâncul nostru sufletesc şi intreba-
ţi-vă dacă vă mulţumeşte sau nu o simplă reci¬
tare de Idealuri menite a ii veşnic înfrânte. Iar
dacă veţi simţi că demnitatea voastră de ora şi
de Român nu mai îngăduie ruşinea tuturor resem¬
nărilor, atunci împăcaţl-vă (pe încetul şi defini¬
tiv, iar nu numai în clipa unui entuziasm trecător),
cu gândul ră viaţa voastră personală cade cu to¬
tul pe al doilea plan, şi treceţi dincoace, pe ma¬
rele drum dureros al jertfei pentru binele altora,
pentru binele Neomului, pentru slujirea lui Dum-
nezeu.

Altfel, dacă veţi condiţiona lupto de faptul de
a nu vă stingheri interesele personale oricât de
îndreptăţite, ahmci ţoale moţiunile voastre fru¬
moase, toate congresele voastre înfierbântate nu
vor aduce o biruinţă, ci vor rămâne în istorie doar
pentru a caracteriza laşitatea unei generaţii ne¬
vrednice de înaintaşii ei şi menite blestemului
urmaşilor.

ION I. MOŢA

Din volumul „Cranii de lemn“

. . . . .. ...

clonel "Moţa

.cunp. ,1 <(,„,1 >’•“ l-tll ca .1 p. copllolll .«

Vă trimite poruncă îngereasca, să vă fie veclnir* s i
de cal spinoase; să vă aduceţi aminte de laptele i pdmănt, plin

meleagurUe b6trda«j noa*tr« Moldova Inlnudtod llMurul ? “I* coplldrl. d. piln

lard şl stidlndlale, ca cel mal viednlc Legionar al CtiJ! ’ «‘uglulul; - ca «ludent Jn

durUe şl laptele Iul. de «1 cu rl. de ord c^oid de cUnî ‘“**‘*‘* ‘«"“‘•-Oto-

vidţa voaslrd de şcolari bravi, de studenli demni .f a?**? ** “* ««Inie prin

slrdmoşesc, Însângerat. * opordlorl nelnirlcoşatl al pdmântulul nostru

Orice pas al vostru sd-l lace|l cu gândul la El .1 .

Pregâtlti-vd sufletele voaslre n«ir.. . ’ *

P •* ni slua când el va vo, cere ad paşt|l ca bârbaţl le-

—--^rii ^ r***^**!!.^^,*Î* _ !

VA SILE MARIN

CArki l-ain cijn<i4^.yt i»nui iQ9tt ^ i»

«TebMuta prin biiYnjril,

o. .*0.., rsv. -

acum ucenivia In Mimn* şi t$t fic^m

j...ua .1 -na.,™ r

Ironifl .iFocUtouj fl > J “

rospcotuo. In sompluo,^.JÎ <v^n«h,..a d.r

««nvraliUtoa br nu av.-ao ni .,1 un «m» ^

iiminto cir râtbohi in Rwur^i o ireinaci d

ic'cundă icr.irt'il** b<jcrriia<.'ii

n<*p*rtarta nu?:, do regimul vremii, dwmiU nete-
ser4 In urma jalmcelor de*vjm»giri urmate dup! m-
sldlroa lulc „InţoJ.TJtltului' ro%v.l.jt««arum tn a ftcut
att pierd legălura «i cu .i.«( tirUt ,ie un vevmc nea
Mâmpaa cntic, unul din puţinele personegi, car, k
deţBţau bine conturat pe fundui atnuşiu ai cuntu*,«B,
naţional-ţârămste Iar t*nd 1 am ..«tat dup* i'rvo ttm
am, stătea tn răndurila mişcării leguxierv. C«ae oe U-
wmna cA (âcusf* un drum luug.

Nu pol spune cti era un alt om, - ţi HAa^ nu msi
era acolaş. Evident^ el ascuţit sitnţ, si

ridicolului, din caii* porneau pe vremuri săgeţrie dohu
lui sâu vecmic treaz. Dair ceea cc pe vremuri era ar
nio, scut în d<j«uJ căruia ascurnWa discret ţi un îei
de nesiguranţa persorigalâ, era acum voie buni,
^ânâtoasA ca.iv petrecea pru tentişte pe seumai aiHcm
acelaş fel In oare pt'trecea pe Iu*. fi ir^ tu

însuţi ţmtă a atacurilor ule Ură ca laU sâ

te ducă la neîncre<iere în tine ţi U »tcnijUte, atia e ne-
tăgăduitâ dovada de tvh-Ubru. asta *'*ra acum Uigvo
nărui VaaiJo Marin, un. otn in iidAnciiiie şl în

srgumnţâ personala - -iKxvrat isvm te gâMmm tn
mişcarea revoluţiei naţkwiaW a îui Corneiau CodrMmu
Fenomenul trecem duitr o în alta ^ ftMirtv

frecvent în viaţa Jnoastri publică K de rvţmiH înaA, ci
a aminti cuiva că a fost iivauite intr*un iaglr «chivi-
leazâ cu cel puţii^ indelicaWţA Căci p^rftaaraa unis*
forinaţiuni ptilitice in benefieuU aheia ae face ia nat
pentru pricmi de puţin obwtue if>eăt un
insemneara întotdiNiuna un transfug
V'asile Marin tvsle unul dm lareie exemplara ««rv rut
numai e.l fntAmpuu Msun anuivUii'a vcchiiof Uu ava
tamn. dar k> şi ou un fel de iitduio

^ro Şl ini;aduinţ4 ţKixln; luetul tânăr de itunci, car»
Kii'şise desigur, dar nu dm aţv-utul prucoptâdii

sau ambiţulor f)erfoJiaU\ ci dvi hp»a <U exparataţâ a
Viîi^tcH SI din piva maiva nevoie do a <i*rui binWui
public, Kra în el o mar» Umşte »4 i> mare Kimmă» lini-
şUu înoUturuiui cau\ venuwt de depârte simlediniuKi
pamăiitiil taie sub lumiiu cvlut var» a găaM

poaita îiuipiv' juilletuîuj lui Ciot in viaţa nsj#^

stiA iniblua plbiâ do tuiîi^fugi V'ăuria Jduna în

»'l putiMfu C{)SVf:HTtHU Şl Urla iW a infraoăa prcju
divaţile şl l)ă-‘iuoolc nada* Wiiiiţ-a. O bucunc
lăuiitiieă nuie cdi o uuiUu rv', văroU atiţi oa-nmu uc
treabă t m* i etuva diti timKlitatt sau urgofiu.
la imşrNUxM loguHurA aUt vU pot ru fri ^ ţaţa-

^ -Ucrurii.. ţr

;♦* glaia» fLnirţ*ur:r^ ’ Vîj..in

L'gion.ri, camurw .. „,1*^',,

'ri-bu. M o .t..;.-,,. , ■

csrc Dumn.»u .

o/imenli. cfe-i fn ur^ ^ pul ;.,.,Z
c»t «u fng*.ljîi.„ grja tpu *i .u v.i~„ .

<» *t*u U rtabofi,! n<)Mlr.. .«ţi.- ■.

* ■* lnt*m.p.- : 3 ’r. ,;r- 2Z

*iUikă} trvfatişât4)â*re dr doctniil

Vom «pu». Asmrrttul, n *pre j,.

1*KUV^ .vr, ^ |>fin oee, ov bu-rv-,.

inuivvte , :,1, ,p lippid.re* J,. «î,.. , . •

or.—afi f, \

Marifi nu a In dvit '*ifx

ibiliza invr^kMlOl L.J ;; ' / ,^|.f .. ^ \^-4Ua

diJcirifîU DoL’tr^iii ...j.-.t l. <u- :: i

Legiunii aac vi*m a» . jm* o» âlui .*;Ur
af»aat d» OotniMFa—m \sku'. ir, v..'c s* ■y i xtvyx^,> rvu;

luf clAnmix- ţi v^reeia.. *3' *A^ cjterâ d:;^

*®î awuwitati a dtH'v'u-*s - vL-t*.:! ir\ Loijliine

poat# *xisui, rniLiin M ,^:iv . , .,^^4 dt* aufcxri-

ut» i-aa pr;rţ uofncşîr ‘i.'îu ..W

^ar» cumaiuia.

fi : riyîme*»iaU’ Uis v okuT'Vii ‘ vi»

i^evara*#» »iau ^rturw dari ’^u. ^oo-

O ffî3iv aacuunw ituSOierr • un

l^ras^manăă puber» d» iuasj ui >pT_viAi ..t

PfOţ>rv»ial«u UnrmaniV^r nuuLii. -vrab

bf4nd 4UJL imniaî aana^ vUr şi i7u»4 « 1

nuaU pOiidrMi dink un nt p»

dimiautaAi ir utUwuUL\ v4 dui li inV*:i

şfa. purUndx^i p» dnim'*n%^autv 1 p<wl» ^1

^ohki daachîB paiiiru muojisutWv' aw

«Jbafurui inati'UKUHtt .^ 1 ^ ptSM« prafias»

Uojcia, »t4 ginătrea iui VmuI»

rm câtă ■< irvnui u» tiătu» li viraţa da d» jju

Miwla pnEk uim dtaleetw?

cmr» Ici umbtă (uJUigoaa puoţrrU si 01

«luiarea cit nm pr»ie|si .% urm tră_u.*

pini im guniofiiraa m «i*. (a aşa mj^url

TRrrF

—---' '“™T

«pr«n*e, ci pw ^ ^ „ <> ^uU. »«t

Mărturie <*re «neon se po«

^alSr<î3.’f« Mote N« «ai bine. nu «al pul»

bine; ci: altiţl. Coborfsc adănc In el ta¬
lon Moţa s a aus s» ^ noetru are nevoie

ae6MW^ că mantaiM â a plecat tatr*©

de jertfa patetică a fîin*« «u ca sâ îns'ingS

trassfi««ntă hotirfre: na ■“ ^ ^cc moartea

îiQilăndi ci pentru cu nevătămat din răiboiu

r^r^tu^ de îndoiala hu MoVa. care ^ «
acul ar u stat aiamn ^ Dumnezeu i-a re-

® (S^d^groa*» ** omeneşte gândul

ss;

i acoepUt jertlt midului

_însă 5 â IUI moară. Ed 5 a

Vanle Ma^ duşmanului credinţelor lui. ca

ca .â ^_Jj*StingtT Da. dacâ se poate. Dar
să lupte cu cL Să Necesară In fapta Iw

victoria asta nu ^ i„| ^colo prezenţă în care

lepădarea de sine era atât d«
» plecat g^ea tot aşa de puţin la ta-

desăvâ^^ ^^art* ; moartea lui

toarcere cât şi la „ersonal; de îndată ce pmcipa-
i^pirea deU moarte. - o
Iul nu era fi*^,,r^cre^ lui. cu orice

•^T^iTr^taS^â^li^ ar fi fost tot aşa de
preţ. Noi şto “Jv. . el ni se întorcea neatins

‘'^d’'dSThotărit moarte. Iu» VasUe Marin Dum-
"^'‘i^“'-!*d^^noa5trâ «te întunecată
,7 Februarie 1937 joSESCC

Din Pre/o|o rol .Crez de Ceneroţie”

!S lÂNUÂlIi

Acum palm am pr ampid de luptă deU Maj^«
b^. M^şl Mar. m. căzut lup.ănd peotm apăra-

’^^'atSa'^ de 13 leswarie a devenit pentru Le-

gi*. o zi «te mare jerUă. JerUa de

«Udui, lertla de împăcare cu Cristos care era hulU şi

(^vmlele din testamentjj l«* Moţa dovedesc atât de
viu plinătatea jcrtlel Uii: .-Eu aşa am tatetes dat«jria
Yiepi mele. Am uibil pe Cristos şi am mers ferial la
moarte peolru D Cit de himioos ae desprinde din
ac€^ rânduri cooviDgerea adâncă cu care Moţa pă-
^te spre acoaatâ jcrtiâ! In aceasta comlă marea va¬
loare a jertfei Lui Ea nu a r&sâril inedit la un mom^t
dai în viaţa om. ci a fott pregătită prmtro în¬

lănţuire cootiniiă de lupte care B'au Incorofkat în mod
(iretc la capăt pnn Jertla oea mare. Viaţa Lui de frâ-
oiăntări. de sbucrum şi «derioţe pe linia Mişcării Le¬
gionare se irlioge inti'o supremă încleştare prin parU-
cipare la o li^lă hotărîtoare care se dădea loire pute
rile binelui şi ale răului.

In toate faptele lui. Moţa a Uasat linia de viaţă a
Mişcării Legkmare şi de conduită a legionaanduj- Nici
de această dală nu putea să privească cu nepăsare la
lupta care se destăşura In Spania.

A ioţeles deda început pe Căpitan în străduinţa de a
larma un erm nou, de canacter, pnn şcoală Indelungată-

A fost convins că pentru a putea realiza o revoluţie
radicală. Legicmarul nu tr^/uie să se dea Înapoi de a
nu strivi cu orice preţ uneltele prin oare torţa răului
lucrează pe pământ.

Fund un intetneistoi aJ Mişcăm, duce cu lim* u.
această luptă întreaga Legiune.

Trupul lui înfăşurat în drapelul patriei, este simbolui
de participare al Neamului inUeg la ac'easiă luptă.

Eroii dela Majadahonda au murd pentru creştinălali.
t«a greu ameninţată Prin tnoari.ea lor ei pecsUu-

iese pentn. vecie caracterul taig

l^io^e ta lata neamurilor şi a inimrlor imp^trHe şi
neîncrezătoare.

AmioUţi-vă ziua de 13 laiwarie 1937. *,

ce^n^ a cutremurat toalâ ţara dm temelu- »
îS s^l^le deU copil pânâ la tacinmţrt. a stors^
crtoi. a tavins ţoale adversităţile şi a făcut un pas unaş
si decisiv spre biruinţă

VasUe Marin, este cea mai strălucita pUdă a unui
suflet care s a rupt cu desăvârşire din millocul unei
1^ in care nu s a putut încadra niciodată ^ ^
găsit totală satisfacţie în mediul Legionar
crâncenă

Jertfa Un Moţa este procesul unui suflet neîntrecut
trumos

A urcat virtuţile legionare până la cea mai maHa
treaptă Blând. îngăduitor şi milostiv, până la lacnmi.
cu camarazu mai slabi j cu credinţă şi voinţă de nein
viofi ÎD orice luptă legionară, loan Moţa m^gâia
toţi camarazii ce se aflau in suferinţă şi scăpându-i n
raţa porţilor închisorii parcă le spunea:
mergi şi luptă mai departe, „credinţa ta te-a mântuit
Tumultos, răsboinic şi necruţător cu uneltele încori*
gibile a puterilor sartanice cere trebuiau strrnle. A fosl
In permanenţă treaz şi încordat In luptă Arhanghel cu
<~rucea şi cu sabia in mână
loan Moţa. cel dintăi conducător al FrăţiUoi de Cruce
a descris pilda unei vieiţi spre oaie cete dator fiecare
Fr/Oe de Cruce să năzuiască

ILIE SMU1.TEA

Duiosul A^ttsil c Iflaviti

■<-I, — - I m rmi -M— m - -

Poate OI pârea poradoxalâ pentru mulţi tnl6-
tlşoiea sub acest aspect a lui VasUe Marin cu¬
noscut In general ca un element de Irondd şl plin
de causUcitote. Şl totuşi în fond VasUe Marin,
era un sentimental. Numai c6 rar puteai surpiin<ie
aceastâ ..slâbiciune" cum ii zicea el.

Luciditatea lut tâloosâ te fâcea sd nu vezi In
Idptuia lui decât o radiaţie de sâgeţi scUpUooze
inmufate în ironia cea moi muşcdloore.

Aşa mi g'a pârul ia început când Tom cunoscut
la primele şedinţe ale cuibului ^Axat* ţinute sub
şefia lui Ionel Moţa la sediul Legiune! din str.
Aurel Vloiciî şl str. F. unde participa şl Câpltonul-

hmd. Poate din cauza sincerttâ^ cu care o trâiţL
Eu V * o Smpârtâşesc din toatâ Inima şi înţeleg
deplin revolta voostrâ contra veneUcUor cort
acolo ne asupresc froţU şl aici ne spoUozâ naţia.
Dea sâ nu despeiâml Va bate şi cezsul acestui
neom care a Indurat şl indurâ atât de multe l **

Era emoţionat. Cuvintele lui veneau din adâncul
sufletului sâu curat De atunci ne-am imprtetenit
bine cu eL

Adesea ne întâlneam şi discutam multe pro-
bleme care priveau Legiunea şl In special pro¬
blema strâlnUmului prtpâşit in ţorâ. In cadrul plin
de sinceritate ol discuţiilor, dispâruse cu desâ-

Dar n'a trecut mult timp şl l-om surprins şi par¬
tea duioasă a marelui său suflet pe care o
ascundea ca pe o comoară, cu otâto dlscieţie sub
verva lui inepuizabilă.

A fost un prilej rai.

Inti o seoiâ pe când no inloiceom impieunâ cb
Clumell, Pihu ţi Ccuonlca dela şedinţa. »® ®P*^
plat de noi, de dala aceasla lâiâ
Uonlcul sâu suiâs pe buie şl ne-a cuprins în

*’Ti*UmpS*şedîi»l*‘ “»

Persecuţiile împotriva BomânUor din
culmin<iseta cu înscenarea unul proces moni .
se soldau acum, cu sule de <ml de temnlţâ grea.
Ne înecam In levollâ şl durere înâbuşUâ.

Voslle Marin, venise sâ se ^ „

ea. Atunci am slmţU dogoarea de ®

sufletului Sâu. Desbrâcot de

Ironlcâ cu care lâgela în loale pârţUe. «“ ‘‘•f"
perti un VasUe Marin sentimental pe ““

l'am bânult pânâ atunci. Ne-a spus; ..Nu şU
cum. dor suleilnţa voasliâ mâ înduloşeaia p

vârşlre «iproope, orice urmă de ironie «Un cuvin-
tele sole.

De atunci mi-am lâcut convingerea câ^ottlu-
dinea de Irondâ şl spiritul de Ironie a iul VasUe
Marin pome«tu mol mult «Un revolta tfiţâ
diul lâls ol „societâţU noastre" pe c<ne o detesta
şi cravaşa cu atâta vervă.

In adâncimea sufletului său el era duios Şi

sentimental. .

De acela când cu octixia plecOrU echipei ta
Sptmio, <im «iflat câ s’a înscris pentru „ol 7-lea
sicriu" n'am lost de toc surprins aşa cum ou
iâm<» 'unU ceae nu puteau concepe asemenea
gesturi" dela un ,4ntelectu<U raţionalist şl Ironic
ca VasUe Marin". Vedeam in lopla lui o Impt^
slonontâ spovedanie a odevOralului »*“
sufletesc, «xne dând la o porte carapacea Ironiei
ţepoase ce-l pioleţose pânâ atunci. Isbucnea la
lumina neprihănit inb'un moment de tâsciuce pen¬
tru naţia noostrâ. când prin jertfa tui 11 aştemea
fundament pentru voacuri.

CONSTANTIN PAPANACE

Căntcc ţfcnivu slava.

lui Moţa şi Mavin

Cc Rarâu, ce icz&r, care cremeni,
l-a rodii tn pftntec fraţi şl grcmeni ?
Tânără furtună dc lumină
l-a născut dJn coapsa el me*lnă ?

S’au desprins dintr’un Iconostas,

Ori din şold de paloş dc viteaz 7

Poate-au pogorit din dimineaţă,
din azur, din pajuri, din sâne^ţâ.
Poale, — auroră şl alazmă, —
s*au fost rupt dlntr*o catapetcazmă...

O sămânţă de Arhan#rhel a căzui
şl l-a odrăsllt pc el, clin Iul.

Luminând mer#feau printre prlg^oane,
se făceau prigoanele Icoane.

Temniţa, funingine jilavă,
se sfinţea, in urina lor, ou .slavă.
Peste ocna lor de mucegai
Cerul arunca un pumn dc ral.

Braţul lor In verde arcuire,
boltă înălţa de mănăstire,
sau căra din mare lespezi drepte,
peste veac elopotnlţe şi trepte.

Sfănt al Tării, loii-Giiră de aur,
Sfănt pietrar al neamului şi faur.
şl Vaslle, mucenic dulgher,
cioplitor do fulgere şl cer...

Că pe fruntea lor ardea cunună
dc Rusalii, ca un cerc de lună,
$1 sub coastă pălpâla o jpadă
şi lisus cu umbră dc zăpadă...

Sângele lor, — flacără de soare,
era, poate, din alazmatare
că s*a dus să fumege tămftc,
I>cntru Crucea răstignită’n cue.

('ând treceau printre viteji de stei,
codrii verzi se despicau şl el.

Brazii căutau cu bratu ’ntins în soare,
munţii ascultau In sărbătoare.

Moartea lor de sfântă rugăciune,
vor veni altare şl-o vor spune
Şl baladele s’or pogorl din munte,
să le ducă numele pe frunte.

RADU GYR

RĂVAŞ

Mamă,

In slova mea de azi, dc bună seamă,

Grăeşte un destin înscris In legea neştiută.

Iţi scriu din zarea străbătută
De aprige chemări la luptă.

Azi noapte am visat un legionar cu faţa suptă
Şi anii deşiraţi din eaer
A venit să-şi lege mâna ruptă
Şl-a plecat.

N a plâns. Nici urmă grea de vaer
N’am auzit din gura Iul.

S’a dus sa cauW Steaua CapitaiiuluJ.

Caiid m am trezii, o dimineaţa clară
•aiigea U geam in simfonii dc toamna
Încolo, acelatii oameni vechi şUeclaşI ţâra...
Mâ ’ndemnă,

l*orunca mare sa iHiriiesc la drum.

Oesaga mea e plină de chemări vise,
De-aeum.

In cartea vieţii mele am Înscris

in stor .nalt, spre piscul minunat ,1 verde.

DE LUPTĂ

amialieii lui Jenei Moţa

închin,

Buchetul zilelor cc-au mal rămas,
ălărituhii voevod al cetelor de îngeri,

Şti, mamă, Arhanghelul /-ugrăvlt pe Iconostas,

In biserica din satul nostru năpădit dc plângeri.

Tu să te rogi in fiecare scară la Icoana

Şl sa'ntlorcşti coroanele de busuioc.

sa ne fie, mamă, ruga, legMura pentru rana,

Iar riorllc sfinţite senine bune, de noroc.

Di-aeum nu-ţl voi mal Irlmlte nici un ţlr do carto,
ca lupta cere timp ş| dragoste Întreagă, Idolatra.
I)c nu înă voi Întoarce, mama de departe,

• a nu plângi, să-tl fie inima de piatrâ.

Când vor tr’ece biruinţele in mar,, tu sâ.ţl adu

ca undeva, 1,, tarea lor stelara
Trâcse ,1 U-gloiiarll din morminte...

VALEiUU OARDl'

V'^ja şi moartea vitejească
a lui IONEL MOŢA

~ Protopopul

Ion Moţa făcea sa apară „lăberUlea". gazeta cT^^n-

îT^n H 7 f «cWvlsta a tincretidui arde-

ia.?ul Aur d'vild

Ionel I Moţa, tn micul ora, românesc din Hunedoara
uşwat la o mica depărtare de Sarmisegetuza ,1 Gră-

mA -rtir. “'"‘"‘«SC eroUmul dac ,i

maieţia lotnană — oraş caro a devenit aUt de cunoscut

pr n lupta tineretului activist dinainte de unire ?i prin
.icţiunea neînfricată a Protopopolul Moia şi a fiului său.

Bumcll tui Ionel Moţa — atât după tată, cât şi după
mamă — mau preoţi, aprigi luptători pentru drepturile
neamului lor impiiat şl pasionaţi cititori de slovă româ¬
nească Tatăl Protopopului Ion Moţa era preot în satul
Nojag, şi se numea tot Ion. iar tatăl mamei lui Ionel
era preotul Nicolae Damian din Balşe, ambele comune
situate în Hunedoara.

După absolvirea şcolii primare In oraşul natal.
Ionel Moţa a urmat primele troj clase Uceeale la liceul
unguresc „fbgiumnazium” din Sibiu, având printre
colegi şi pe Corneliu Georgescu, camaradul său de luptă
de mal târziu.

In 1915, după declararea războiului mondial, tatăl său
— urmând politica instinctului naţional — trece Car-
paţii în ţară, unde, alături de celălalt maic preot, Vaslle
Lucaciu, va duce lupta pentru intrarea României în
războiul de desrobire.

Cu mari ginjutâţi trece şi Ionel — împreună cu mama
şi surorile sale — în ţară, unde îşi urmează cursurile
secundare la Liceul Lazăr.

Cumplitul refugiu ti duce la Iaşi. Aici Intr'o colonie
de şcolari, alături de prietenul său Nicolae Stoicoiu. au
fost la munca câmpului, In comunele Holboca şi Cri-
steşti din judeţul Iaşi. muncind pentru ostaşii care
luptau pe front. încă de pe atunci tânărul Ion I. Moţa
începea să trăiască şi să se jertfească pentiu alţii.

Departe de părintele său — pe care Statul mughiuî
îl condamnase la moarte şi care acum făcea un drum
destul de primejdios, prin Siberia şi Japonia spre Ame¬
rica^ unde fusese trimis în propagandă, de Statui ro
mân — el a suferit, în timpul uwNla. toate givutâtile
lipsurile şi durerile refugiului.

După încheierea păcii, Ionel Moţa işt continuă stu¬
diile şi-şi ia bacalaureatul, la Liceul Sf. Savu, din Bu-
cui'oşti^ dând dovadă de multă inteligenţa, .seriozitate
Şl putere dc muncă.

Mediul înconjurător, profesorii şi colegii lut, precum
şl educaţia naţionalista pi» care i-o dădu^t‘ părintele
său, au desvoltat, aici în inima românismului, puterni¬
cul Iul simţ naţional şi dragostea faţă de România în¬
tregită, el dev'^cnind unul dintre reprezentanţii cei mai
străluciţi ai tinerei generaţii ardeleneşti care se înfră¬
ţea pejitni totdeauna cu fraţii din Regat. Feiilru Ionel
Moţa cuvăidul ,,regăţan” n’a existai niciodată.

In toamna lui 1920, Ionel Moţa pleacă la Paris,
Inacriindu-se cu o bui-să de Stat, la î^rbona unde UJ'^

rnezâ dreptul ,l ştlmţele politico, Bur^i fimdu-i supr,-
mAtâ. c nevoit - deşi şi-a luat. cu succes toate exame¬
nele — sâ-şi întrerupă studiile tn străinătate şi să .se

îlin aur '>'• Dfept

Tânăr, ager. cumpăt-it 31 purtător at unui numt do
mare autoritate In Ardeal, Ionel Moţa s'a distins de-
început, tn ma-ssa studenţească, ca un conducător

In toamna anului 1922. el face cunoştinţă la Oui • u
Corneliu Codreanu — CătiHanuţ lui de ma) tâi-ziu
care se inapoiase din Germania in umui izbucniri,
mişcărilor studontestl din tară.

La 23 Decembrie 1922 Ionel MoU u făcut să .apar»
Ia Cluj — împreună ou Juatin Ilieşu autorul Imnulu^
Studenţesc — ziarul „Dada Nouă’'.

..Dacia Nouă’* a fost ~ după fericita expreslunv t
camaradului dr. Nicolae Roşu — „prima alarmxl zia
rlalică n mişcării naţionaliste care începea — sau. mai
bine zis. so continua — cu o nouă generaţie.

In primăvara anului 1923, in urma demtsiunii lui
Alexa. fostul oresedintt al Centrului studenţesc ..Petru
Maior” care susţinea te/a intrării la cursuri a studen-
ţimil. Ionel Mot.a a fost ale.'» preşedinte. dt'Nî trad*tia
era ca aceştia să fie aJtîşi numai dintre .studenţii ulti¬
milor ani. El devenUe «»xnonentul grupului format de
Cănltan în toamna lui 1922. Ia Cluj. can susţinea ci
studenţimea luntâ pentru onoare că ,.lupta va trebui
dut^â până Ia limita ce.*! de pe urmă a rwistentci ’

In calitate de pre-xîintc al studenţimil clufenr Ionel
Moţa SC opune cu tărie încercărilor guvernului de a
dett?rmina p»» sludenti să intre La cursuri, pentru cart'
fapt este eliminat din toate iiniver?ităţl!e târli, fără
mal fi reprimit vreodată.

în acelaşi an. sub inmulsul curentului naţionaliat.
Înfiinţai ..Acţiunea Românească” fmpn'ună cu pP.Ăfe-
aorii I. C. Cătuneanu, Ciortea, luliu Hatotfan- .tv<H.'at
Em. Vasillu-CTul. organizaţie de luptă politică naţio¬
nalistă care a fuzionat mal tâniu cu L. A. N C.

Tot atunci, a tradus din limba franceză. ..Protocoalele
înlelenţllor Sionului”, cşre sunt c»>mentate profe¬
sorul I C. Cătuneanu si d. avocat Em. VaslHu-Cbri

In calit.Hti* de preşedinte al Centnilui Studentele
„Petru Maior”, la parte la congresul c\>n<iucătorilor
mişcării studenţeşti, care — fiindcă autuntăţiîo inter-
zlsi'se să aibă loc la Cluj — sa ţinut pe asciuis. în
zilele de 22-25 August 1923, la Taşi, la Mănăstirea Cet\
ţuia si pădurea din D*\dul Galatei Cu acest prilej ? a
proclamat ziua de 10 Decembrie ca sărbătoare naţională
a studentimii lomâne si lupta împotriva partidelor p<i
Utice sot'i'*titi* ca înstrăinate de neant
Ionel Moţa a fost ale» atunci — alături de Căpitan,
Iile Gârneaţă, Tudose Pof>e«cu şi dr. loan Simloncscu
conducătorii cejitrelor studenţeşti dela laşi. Cernăuţi şi
Bucureşti — în comitetul caic urnia să dea directive de
acţiune întregii mişcări studenţeşti tn noul drum ţn*
oare pornise, sub directa îndrumare a Căpitoiiului.

In cartea „Pentru l^egionari” Căpitanul, vorbind dc*-
pn* iicest congres, spune: ,Mă buairam de toate botă-

l.T

i p iŢi i ni: CRVCE

, a a .tt loc U BudapesU, Aici reprezint* tu^
vmâne = «ind chi*r redactorul slatutrfor
.. i „ rctului mondial antisemit. Pentru ^Im»

. Moţa emitea tntrun congres montai ,

vrit uturor naţiunilor creţlinc Împotriva primejd
■ * 'g^şti

1926. i»i face sUgiul mdiUr la Şc^U dc ofiţer,
dc infanlcric. din Bucureşti, fiind şi aici şe

I* promoţia. ,

l> -ibinar»=i mişcirit naţionelistc, lipsa
c ri un.Ure « nevoia creării ..omului nou
proixv^Huiâ Căpitanul, .iu dus la organizarea In mod

îub^ a "’i-^iril iniţiate la V8eăre,ti, wb conducerea

r-.pitanului. U 2-1 Iunie 1927. la

Vskîesteni, Moţa ia parte la actul solemn al Inftlnţării
V i iunli Arhanghelul Mihail

despărţire de acei cc reprezenUu ..lumea
c formto naţionale dc metod* c*ldiclc4. pe cale demo-

cratico-parlamentar*. incapablU de a f®*^*^^®**
lor gm-ernamcntalc ?i incapabilă dc a sgudui adâncurile
aufletcsti ak neamului, spre a-1 ridica la lupU oc
este ceeacc numea Ionel Moţa: ..duhul morilor
"upiuri dc lumeo i-echc infrăţlU cu străinul duşrnan ...;
.pornirea eroic* in spir.t dc lotoM jertfă pereonală .

Dc acum Înainte Ionel Moţa va avea sub conducerea
Căpitanului, rolul cel mai preponderent in marile
bilăJii pe care le va purta Legiunea sub semnul Arhan

ghelului

La 1 August 1927 apart* „Pământul ^Strămoşesc” —
‘.rgan al Legiunii Arhanghelului Mihail „pentru apa
rare-a pământului strămoşesc”. In primul număr, Ion 1
Moţa semnează, alături de Căpitan. Ilie Gârneaţă, Cor-
neliu Georgeacu şi Radu Mironovlci, articolul program
al noii organizaţii şi care se termina cu deviza : ..Faţa
la duşman

La 18 August acclaş an, Ionel Moţa sa căsătorit cu
d'fîţ Iridenta Zelea Codreanu, vrednica sa tovarăşe de

viaţă

8 Nfiembrif 1927 — ziua Sf, Arhanghel Mihail —

avut loc ia Iaşi. legământul primilor legionari şl
primirea sâcuşorului cu ţărână adusă din toate locurile
imdf sângele viteaz al Românilor s’a vărsat pentru a-
pirarea pământului străbun. Ionel Moţa Împreună cu
Corneliu Georgtâcu au adus ţărâna dcla Sarmisegetuza.
ţărânii ce era roşie, simbolizând parcă sângele vărsai
acolo din belşug.

Mai It^tâi Căpitanul a depus jurământul In faţa lui
Moţa, primind din mâinile acestuia săcuşorul cu ţărână,
iar apoi Căpitanul a luat jurământul lui Tonei şi al
celorlalţi

Moţa a început după aceea practica profesiunii de
avocat k Sibiu şi-şi continuă studiile dc d«xrtoral la
Orenoble.

Teza >2 dc doctorat „La aâciinte ;urcdtque dans la
dcA Nationg", ca multe altele din lucrările
Iul Moţa. se dovedeşte a fi fost profetica — era
-*lât de valoroasă, incăt — deşi mediul universitar
ff f protivnii: ideilor lui Moţa, majoritatea profesorilor
fiind infecUiţi dc virusul iud(^*masonic — oomisiunea
♦•r?*minatotir< n'a putut decât să st* supună argumente^
lor H logicei lui şi sâ-i admită teza „cu menţiunea cca
mai înaltă*' şi cu rctxwnandarea dc a fi comunicată
tuturor f dorlalW universităţi din Franţa. — menţiune

care nu *e acorda decât lucrSrHor dc cca maţ marc

'TS*dcflnitlv in ţar*, Ionel Moţa t«i conţinu*
„cLviUtca avocaţial* la Orâ^tio , Deva.

Mularca Căpitanului şl a centrului mlşcftrll legiona.o
Ia Bucureşti obligă şl pe Ionel Moţa rf-şi păr^aac*
preocupările dc aca-s* şi «5 *e mute «nde

Srezenţa lui lângă Căpitan era indUpenaablia.

StablUt In Bucure.ştl. Moţa Işl împarte timpul Intre
munca grea cc trebuia »* depună spre a-şl putea In-
ircţinc familia, pentru care avea un adevărat cult. ş|
interesele superioare alo mişcării. In jurul Iul şc gru-
ocază curând acea falangă dc tineri Intelectuali ce sc
incorporează in Legiune formând. Împreună cu alic
câteva elemente vechi ale Legiunii, cuibul ..Axa . Pe
lângă revista cu acelaşi nume, tn care Moţa va publica
atâtea din articolele lui strălucite, cuibul va fi şi un
laborator de studii şi discuţii al mişcării. Moţa era nu
numai şeful cuibului Axa, cl şl spiritul rector al ace-
slei valoroase publicaţii..

CumpllU prigoană din Decembrie 1933 H găseşlc pc
Moţa alături dc Căpitan, nelipsit şi credincios sfătuitor
şl Îndrumător al oastel legionare, care va trebui s*
trăiască cele mai grozave lncorcărl_ umilinţe şi schin¬
giuiri prin care a trecut vreodată iincretul unei naţii.

In noaptea dc 9—10 Decembrie 1933, după dizolva¬
rea Gărzii dc Fier. Ionel Moţa este arestat şi transpor¬
tat in cazematele închisorii Jilava, celebrul „Fortul
nr. 13" care va deveni „Academia eroică" unde se vor

Imodial Ionel Moţa ia comanda zecilor de legionari
întemniţaţi, impunând, cu personalilalea şi tempera¬
mentul său ferm ordine, disciplină şi credinţă n^ră
mutată, cu orice sacrificiu, în cauza românească înge-
nunchiată. Pe lângă grija de cele tiufleteşti. Moţa tre¬
buia să albă şi grija celor materiale. Tuturor el se
devota, ca un frate nnal mare.

La 16-17 Decembrie 1934, Ionel Moţa participă — in
calitate de delegat al „Gărzii de Fier” — la congresul
anual organizat dc „Comitetele de Acţiune pentru li¬
ni versali ta tea Romei”, de sub preşedinţia deputatului
italian Generalul Cosolschi, la Montreux (Elveţia), la
care au mal participat şefii mişcărilor naţionaliste din
Ifi State europene

In Aprilie 1935, conslituindu-so Asociaţia „Generaţia
mişcării studenţeşti dela 1922”, Ionel Moţa este ales
preşedinte. Era consacrarea uneia din cele mai repre¬
zentative figuri a generaţiei noi care a personificat
şi păstrat neştirbit patrimoniul moral al mişcării stu¬
denţeşti, contribuind — prin cultura, coracterul şi
lupta sa — la biruinţa ci.

La 6 Decemvrie 1935, Ion 1, Moţa esU? numit CO'
mandani al ,.Bunei Vestiri”, ordin nou întemeiat de că¬
tre Căpitan, pentru „văcăreştenl” şi o parte din Intc--
meieUjril Legiunii: ing. Gh Clime, ing Ion Blănării şi-
şvocal Miile Lefter.

Tot In primăvara lui 1936, Ionel Moţa la conducerea
efectivă a glorioasei „Libertatea”, dcla Orăştie, prin
care veneratul său părinte o dus atâtea mari lupte pen¬
tru cauza românismului şi prin care a îmbrăţişat, cu
atâta Înţelegere părintească, mişcarea legionară, pentru
care a suferii, el. ctitor de ţară întregită, batjocură ş»
chiar Închisori.

Deşi nu t oficios, foaia capătă un dinamic caractei
legionar.

Ionel Moţii toţia Sa. D ua IniUuta,

rn.iTi * <'itt’rh

ririlc acelui congres, cart era in spiritul vedtriloi
noastre, dar mal ales pentru c* in grupul nostru câjli-
gasem un otn; pe Ion Moţa preşedintele Centrului
Petru Maior" din Cluj".

Astfel zi de zi, în vâltoarea uneia dintre cele mai
tiiinpllte lupte pe cart a dus-o tineretul unei ţâri, s’a

ionel Moţa şi camaradul Sau Leonida Vlad. cel carr
\ ha procurat recolviTul

. imenlal legatum sufleWuscâ dintre Ionel Moţa ai Ca
pitonul tui, alături de care. de acum Înainte, va trăi ei
va troce prin toate încercările, va Indura toate auterin-
IHe «i vu urca toate culmile liHjiel naţionale
In toamna anului 1023, situaţia rnivăril'studenţeşti
devenind dm ct In ce mai critică, din cauza opunerii
guvernanţilor de a satisface justele doleanţe ale atu
denţimu, ca «i dm pricina corupţiei ţi prigoanelor |h
care le Îndreptau asupra atudenţimli luptătoan*, Moţa
duce la Căpitan, pe Uarftu. ^

Ca o UI mure logică a stării lor aufleteţli urmeaza
«omplotul studenţesc, in caiv CăpilamU s’a unit cu

rimit. T..r‘ T. ‘'"“‘■'ti* «tudun

tunli^ludosir Popeacu, Iii,. Gâmcaţă, ConmUu Geora,

seu, Iladu Mlionovici, Teodor Bandac ţi alţii.

In mintea lui Ionel Moţa a caniarazlloj lui uci'sl

suprema încercare de
sacrificare a oi pedepsirea celor vinovaţi, penUn sal-
vimca onoarei, singurul lucru care le mai rămâsm-
Dur, In uima irădărli lut Verniehoscu - agent
al Siguranţei, cu nr. 696 ~ coiuJătuircN. Io, In ca^^ J
iioUrăse executarea complotului, a fost sui-oilnsă H
imliţlc In strada Hranus 23 A , acas» la N A Diagu«

iîi

La 29 Martie J«24. Irebuia »â »o judece procesul

In ajun însă, Moţa — care era tot timpul foarte ab|.
(ut. pentnică avea credinţa că dacă nu rezolvă pro.
blema trădării, sacrificiul lor şi lupta căreia se inchî-
nasc vor fi compromisa» — cheamă la el pe Vemichetcu
şi din proprie Iniţiativă, trage mai multe focuri dt
revolver asupra trădătonilul. chiar în cancelaria în
chisorii,

Pedeapsa trădării, în ţara în care aceşti oameni râ.
mâseserâ nepcdcpslţi, a răsunat pretutindeni. F^oporul
a îmbrăţişat din nou fapta preşedintelui CentruJui sStu*
denţe^- din Cluj, care Incâ odată făcea dovada că, ţn
>âr>gă un element de vastă culhiră. era şi o marc
morală.

A doua zi, la pi'ocefi — deşi situaţia lor se înAsprue
— totuşi juraţii i-au achitat, e)q>rimAnd astfel w-nli.
inentul ţării întregi care vibra la tonte manifi^ntilli*
’ineretului naţionalist.

Au fost eliberaţi eu toţii, afnrâ de Moţa, care a m»»
lâmfis 6 hmi împreună cu studentul Leonida Vlnd. rol
ce-i adust*«e jwolverul Snti’o cutie de bomboane

inteixrgator. Ionel Moţa declară că ,,a săvârşit
lapta în mod conştient, căci Vernichcficu făcea îndoita
opiuaţie de laş trădător şi de membru activ în vtaţn
studenţească *.

Procesul Iul Moţa şi Vlad — care constiluc unul din
mitrilc moment»* Ale mişcării naţionale — s’a judecat
in ziua de 26 Septembrie 1924 la Curtea cu Juri din
Bucureşti.

In zorii zilei de 27 .Septembrie, juraţii — justiţia
populară — au adus un verdict de achitare, care a fost
primit^ în întreaga ţară. cu mare entuziasm, constituind
incă un imbold în marea luptă ce era să fie dasă mai
departe.

Ion Moţa părăseşte închisoarea, după un an fără IH
zile El &e duci' să-şi vadă părinţii, iar în drum se
opreşte ia Cluj unde este primit cu multă însufleţire
de profeeori, studenţi şi lumea românească.

Dar după numai o lună de libertate, Ionel Moţa c&iv
din nou arestai, împreună cu ceilalţi Văcăroşteni^ ia 24
Octombrie 1924. In urma pedepsirii de către Căpitan a
călăului mişcării studenţeşti, prefectul de poliţie dr
tristă amintire Manciu, şi încarcerat la Galata, unde
până la sărbătorile Crăciunului.

Viaţa In Închisoare le-a fost iarăşi nespus de grea şi,
negăs.ndu-li-se nici o vină, dui>ă 11 zile de greva foa-
niei şi a setei au fost eliberaţi, cu excepţia Căpitaiiului.
tare avea să colinde nenumărate închisori din ţară.
păna la marele procea şi răsui^ătoarea achitare de la
Turnu Si-verin.

După eJibir^rarr, Ionul Moţa ia c»>ndu€eroa lubei>ei df
muncă dela „Căminul Cultural Crc^şUn'^ pe care Câpt-
tanul il începuxe cârwl ieşise dela Văiăieşti.

Gftpitan şl do ctolalţi „Vdcdfaşi^ni", In piocegul do 1»
lurnu-Severln, unde «unt iurftşi ucliitaţl «chltaio co
<o)u,tituo una din paginile cele mai glori.iajie din lupi»
llnerelului naţionali»!

^ toamna acelulaş oiv după „■ pâr4»c-şt,, InohlM.»i««

urmi! .' cu C-4pltAnul la Gi e.wble, unde

iT. ‘"“^“"* 1 “ ‘I» D'cpl. Hi eltiel UI»'

lutdl Jlcenţtal şi apoi doctor a fuat.

ri ‘l»**'*^**' Vo- «1 piofeiwr A. C. Cu»»

bumuleanu Iu cungreaui antUumiit nwn-

fnA’fi.i fim cmicw

In aceia, timp Ionel Moţa

«I duhului nou legionar Pnrt4t«rul de cuvânt

cu răsunet din orj In oraL^Nu ,*
două trenuri -- după cum ant n r” intre

a redacteze articole cerute^^ ~

dare .au .â-,l «chiţeze o noul **

Căci în afară de , Cu'vănUmt t
colaborează regulat U Re!;.! m'

fost suprimată după Nr. 4
In Marti© 1936. MoU fui tirâv»-

w. .. 1 . - ruplndiup," ".t

icr ,£?"■'''

eg onarl al tineretului romăneac dan t^-jt veac

pe lângă puternicul Kheiet )-arWic ,l moral ^ care
Kr 'f'elTta ’

nem!.. .1 . ™ Neam

pentru alujirea lut Dumnezeu, care li va duet .tui Ur

elu sa -,1 dea viaţa chUr. pe ctonpule Spaniei

, l'l «n U gi»,m pe Ionel lăoţa In

tabăra dela Carmen Sylva, muncirid alături de CăplUn
Şl celJalp camarazi, cu aceeaşi buM ^ f^tuziaaoi
care făcea dm taberele legionare un ne«cat iivor de
energie şl muncă închinată Patn^i
începutul crâncenelor lupte d.n Soeaia diatr, n*.
ţion^işţl ,1 comuni,ti cu toate . .ri.nl« pe' cj-r, acaşt;
Luclferi moderni Ie deitănţue fmpotr.va lw*encii şt et-
vllUaţiei creştine, naşte In .uDetul piufuivl piesa al iui
Ionel Moţa o mare problemă de conv<untă: ..Se trage
cu mitraliera In obrazul lui Cri^c»» Se clauaâ aşecarM
creştină a lumii! Putem noi aâ >tăsi nepăcAtori? Nu a
o mare binefacere sufleteascâ pentru vUU viitoare, ai
fi căzut în apărarea lui Cristoj? s,pune? el ia
rea din urmă către iubiţii şi prea î«uît taicincată lui
părinţi. Şi socotind că de re^ulUtul iupk-i din Spaiua
depinde şi soarU poporului nostru wa., de va cădea
Crucea la pământ în Spania se vor clăt jva lemeiule el
şi în România, Iar comumsmui daci \â fi biruztur «/i
acolo, se va năpusti mâine asupra :i.»^i^*iîâ Ion MxHs
îşi pregăteşte o echipă de 6 i^umandanti tegionaiL din
tre cel mai bravi şi Încercaţi, şi senj> U 24 NV'^mbrie
1936 pleacă, pentru ca sâ lUt^arâ, pământul Spa
niei, care „nu e pentru vnjsule n.v^tjc -n pămint

iVAipu ^ ? in

Căpitanul/tc u^l Moţa ţi prof Vaail# C utr » ^r.
timpul cofiftrwirii Ctueţ Verzi

ftrăm , căci acum d ^’a amaoterat cu săng®^ ««p al
lui ălova ©i Vaaiăe Marin

Dm drum, de pe vaporul .Montă* Olivia’ • du¬
cea ăpfu ^ortof^ia. Moţa jki .? mertu penuu .,Lrteta¬
tea iui draga şi apoi. chiar dui luieaul răzOoiuiUL el
tnm.U tneceu ..răvaşe deU legionarii romani de pe
froftiul apamol Nuniereie ..LioeiUţu de Crăciun şt
Anui *Nou 194/. sunt aproape in întregime aiirise ue
hmel Moţa.

.>reBeQi‘ ae InUtuleaza publtcavia care cuprukt» u.t
tunel# iuA ariK'nie Kruie pe frontul apsmol ş? care iu
ft3st Uparite după ifuiartea sa.

I lanuaiie 1\M/. Căpitanul numeşte pe Moţa vtc#*
praşfdiate al pamdami loiui pentru ţară' lucru care
I sa comoiucai. pe frontul tpanud.

In riua de U Unoarte leaî, la ora 4.45 In cumpii-
lelt lupi# de a ăiaiadenauda, loiud Moţa, a câiui cu
mĂna pe nuusiier^ aaatan de nedespaiptul său cama¬
rad Şl prieun VaaUe Mar«n« In raţa saianicului foc Ooi-
aevic. Ue sub hauia care acuperva pieptul sXArtecrtt al
Iul Mi>ţ^ camarasii scot drapelul tricolor cu care era
iikfişurat şi 1 aşi#trn p«at# trupurile kir.

Aşa a foat sena sa moară Sitnpiu, mtMimL lupUnd
ca Ia toată viaţa sa ..cu tot WaAuJ şi *->414 fencir»#.
pentru Cristos pentru a imphni ^ifei voiz diiaunuiui
său, căSt^l chema, a mu/i slaitecat şi ciUnuiL aparând
Crucea ^ &cA/iteia de sdevâr pc caic •> ivea tn *, eoi^
vina fund ca .«u.cât de puter:uc mi fi Satana. aHiţi^
CâAd ii combaţi cu vhtsr a propriei viaţi, îi^r

tervine .Auupaţermcia şi le tace bixuitur*

Şl lotuşi — ca Şl CăpiUJvui — Moţa a a muni, Muţa
nu poate fi inort pmitru run .Mă 4pri,»pi; «i# şi-i pun
mâna pv obraa. U chem tiwet pe nume, In speecanţa
viAei nunuiu, a unui râapuna , pe care tadarxuc t| va
h aşiepiat luiu dm par»## lui Moţa. !a spitalul Duai'
oallaa Nobloe.

Căci după Cum ne spun# Însuşi fon I Moţa,
puAil şi eu SAiăn ctdor cari m ^u iubit şt care ^ tadu-
fWufî!! dt fB#A trupeaacă dintre ei

PRjoaM'

Sunt cu voi fioliv-iui meit a<4 v .i pară^^

iNDKlil C lOMiSi l

K^a^ffUznrsi diUă At» voJj* .1 »ăL* t

ij I Ui VifuapaUui il^*ruiiSi > u* iii

iUi

Au trecut câţiva ani dek moartea întâmplatâ în
aureolă arhanghelească a lui Moţa şi Marin şi poporul
nostru nu numai că nu i-a uitat, dar vede imaginea lor
măntă în chip mitic pe fundaltil existentei româneşti.
Asemenea iubirilor mari, cari, spre deosebire de cele
mici sau obişnuUe, cresc cu depărtarea şi cu timpul, tot
aşa laptele extraordinare devin mai vii şi mai pline de
inţeles după trecerea vremii. Prezenţa spirituală a lui
Moţa şi Marin e atât de adâncă şi seamănă atât de pu¬
ţin cu ceeace întâlnim la fiecare pas, încât ei au înce¬
put să aibă pentru noi ceva fantastic, inaugurând o
nouă mitologie românească, mai reală însă şi mai înăl¬
ţătoare decât toate realismele impecabile. In special, zi¬
lele petrecute de oei doi pe frontul iberic au luat oare¬
cum pentru noi caracterul unui nou Post mare, iar
moartea lor, caracterul unei noui Învieri pentru neamul
românesc. De aceea se cade la această nouă aniversare
a faptei lor, să lămurim In chip limpede înţelesul, pe
care toţi îl bănuim şi îl trăim, şi pe care ei l-au lă¬
sat istoriei româneşti.

Au murit mulţi oameni in Spania. Se spune chiar că
au murit unii plecaţi dela noi, angajaţi fiind de comu¬
nişti şi socialişti. De ce însă moartea lor n’a avut nici
un ecou şi e ca şi când n'ar fi fost ori mai rău? Pentru
că ei au fost ori nişte simpli disperaţi sau aventurieri,
ori nişte bieţi năimiţi, orj nişte partizani ai unor idea-
iuri şi semne, cari n’au nimic comun cu legea şi cu nea¬
mul nostiu. Gestul lor a fost doar ultima vibraţie a u-
nor exfoUeri exasperate pierdute fără nici o semnifica¬
ţie de seamă. Ei nu se integrează nici în istoria Crucii,
nici în istoria Românilor. Cu totul altfel a fost cu lup¬
tătorii ela Majadahonda! Promptitudinea şi adâncimea,
cu :are conştiinţa românească şi-a însuişit fapta lor, do¬
vedeşte că ei n'au săvârşit un act pur personal, on
gratuit, ori strein de misiunea noastră, ci că actul lor

rftspunde unui moment adânc din istoria poporului ro¬
mân şi că e creator de nouă istorie de acum înainte!
Eroismul de legendă, pe care l-au pus in săvârşirea a
cestui act, conştunta de o adâncime înfricoşătoare, pe
care au avut-o cu precizie şi până în cele mal mici a-
mănunte despre rostul jertfei lor şi mai ales felul pre¬
destinat, cu care ei se încadrează in necesităţile adânci
ale destinului nostru ca neam le-au dat această recu¬
noaştere de apoteoză, pe care de mai mulţi ani tot ce
e simţire românească autentică n’a încetat să o acorde
amintirii lor scumpe! E aici recunoaşterea unei fapte
ti^cute, dar e mai ales bănuirea unei anticipaţii spiri¬
tuale ce a intrat în istoria românească şi pe Mnia căreia
trebue să ne zidim viaţa în viitor.

Căci viaţa popoarelor depinde de atitudinea, pe care
acestea o au faţă de istorie. Astfel, în occidentul mo¬
dern oahtenii tind să dea istoriei o valoare mai mare
decât o poate avea în realitate. Ei tind adică să uite ce¬
rul sau transcendentul şi să considere că toata realita¬
tea e în ordinea istorică. Fie că pun centrul realităţii
in societate sau stat, fie că-1 pun în individ, ei se asea¬
mănă în sensul că inclinâ să facă din istorie esenţa
existenţei ca atare- Ne referim, desigur, la practica lu¬
crurilor din occident, iai* nu la ceeace spun ideile unor
filozofi, cari nu se aplică în trăirea oamenilor. Astfel,
din cauza acestei mentalităţi, Dumnezeu însuşi devine,
cum e cel puţin câteodată pentru catolici, un fel de
Papă mai mare, iar pentru protestanţi, un principiu ce
tinde să se identifice cu fiecare om în parte! Religia în
Occident ia adesea caracterul unei politici sau unei gos¬
podării mai sublime, ceeace şi face, de altfel, că ea in¬
tră în conflict cu organizaţiile pur laice ori chiar ofi¬
ciale de acolo! Acest primat, iar uneori această exclusi¬
vitate a ordinei istorice sau temporale, e cauza pentru
care istoria în Europa occidentală se transformă curent
întrio sarabandă de orgolii, într'o devenire fără linie,
disarmonică şi frământată de tot felul de imperialisme
şi neputinţe pământeşti, din cari a dispărut supapa de
renunţare, de linişte şi de măreţie, pe care o dă pers¬
pectiva cerului, a valorilor metafizice.

In Orient este invers. Ne referim în special la o mart
parte a Asiei. Acolo planul fenomenal sau istoric e
cotit mai degrabă ca neesenţlalitate ori ca o esenţă se
cundară sau nerespeclabilă. Adevărata şi aproape ^
iiica realitate este transcendentul, cerul, tărâmul celă
lall. Orientalul tipic nu trăieşte în istorie, ci în eter
nilatea aistorică^ el e static sau cel mult apocaliptic
De aceea istoria evoluează încet în orient — spre deo
sebire de occidentul căzut în nevroza iuţelei — şi acea
stă evoluţie se face dela sine după linia unor mar
inerţii, ce se confundă aproape cu ritmurile biologice

® Ini

n. D

©MAMJâSC

istoria însăşi tinde 2 >a alea pe ioc in Orient, afară dacă
nu e aprinsă şl răscolită ..câteodată de instinctul prea
mult înăbuşit al unui popor vital ori de expansiunea
foamei sau de orgoliurile gingishanice. .sau dacă nu su¬
pune la dispoziţia unei idti religioase, adică tot meta*
fizice sau neistorice, cum a făcut imperialismul maho
medan, care a porml în lume in numele kii Dumnezeu
sau cel puţin a simţit nevoia adâncă să-l ia ca pretext
AceasW atitudine faţă eh ordinea temporală duce la
deprecierea valorilor istorice, monumentele trecutului
sunt lăsate in părăsire (marile mini antice din Orient,
uneori adevărate Atlantide terestre, au trebuit să fk-
desooperite şi studiate de occidentali) simţul cetăţenesc
scade şi în general se întronează pasivitatea faţă de ft
nomenele lumii sensibile. Dacă cuceritorii din occident
au putut pune mâna pe întinse ţinuturi din alte con¬
tinente, e şi din cauza aceStei pasivităţi faţă de istorie,
pe care ei o găseau la oamenii de acolo. Deaceea, în
vremea noastră un Kcmal Paşa a luptat atât de vaj¬
nic să-şi scoată neamul său din deprecierea ordinei isto¬
rice şi să-l îmbrâncească în istoria vie plină de iniţia-
twe, consecvenţă şi creaţie. Iar acest exemplu nu e izo¬
lat în Asia din ultimul timp. Ou atât mai mult ded. el
trebue să dea de gândit în orientul şi centrul european
Şi cu aceasta venim la noi Românii au avut şi încă
mai au mult din atitudinea orientală faţă de istorie
Dar structura acestei atitudini şi cel puţin o parte din
cauzele ei sunt altele. Românii s'au îndepărtat de isto¬
rie, fără să cadă însă în misticismul adesea întunecai
al orientalilor. In rezerva noastră faţă de istorie a fost
ceva din limpiditatea şi simetria latină. Iar în
priveşte cauzele, dacă nu se poate tăgădui «‘xistenţa
unei anume influenţe orientale- dar c sigur că vicisitu¬

dinile noastre istorico ne-au făcut in cea mai marv
parte să nu îndrăgim istoria. Pe -cât a de fericit
spaţiul geografic al românismului, pe atât a fost de
vitreg cel istoric. Noi am suferit de un fel de catoslro-
fism sau vulcanisin istoric, aşa cum, in ordinea spaţiu¬
lui geografic numai in Japonia se poate găsi Cadrul
nostru istoric a fost schimbător şi plin de calacUstue
Iar faptul că neamul românesc a dus în trecut o viaţa
de mici comunităţi, l-a făcut să nu poală schimba isto¬
ria In favoarea lui. Pe dc altă pai te. el a pnmi nea
dela început balsamul religiei ci ?line Această rehg e
şi simţul armoniei cosmice, pe* eai'e l-a “

una l-au făcut sa se refugieze ^
noa^ă şi coerentă în caix* radu scn-ul c^tin ^ u
insă într’un decor de piloi'esc şi de

Sa formal astfel o antinomie a spiritului lomânesc.
ce trebue relevată Bătuţi de vânturile
Istoriei. Românii ’au retra^- in impărăţk seiu ă

lUi şi a metafizicei. Din cauza dcoa.aU. au r -lalivizat
istoria şi au absolutizat şi mai mult cerul In ufletui
românesc a crescut^ dela un timp şi în m* e majură. un
fel de absenteism istoric şi un dogmatism metafizic Re
lativism cu privire la cele lurncşti, absoluţLîm cu pri¬
vire la cele cereşti, acestea au fost ^ ele două direcţii
ale psihologiei noastre dealungui veacurilor Psihologie
foarte preţioasă, bogată pe cU o parte in j-K di r.uanţt
optice, pe de alta in suierale aluviuni de redinţe pu-
terrlice^ ea o foarte însemnată pentru a defini o pin-
tualitate origiaalâ vital- Scepticiirn au n?
pedeoparte, dogmatutm •;-au absolutism i>e de alta «ata
o antinomie cu atât-mai inteitrântă, :u cât :-'^--ste două
direcţii au fost aproape egal do pulerni^.e, d^ir far:? sa
producă ceva hibrid sau eleciit:. Din contra, ele au
cătuit pentru noi două branhii de -piritua-

liUte. Scepticl 5 m istoric 51 dogroal-sm metafiz -

luminos, avstea au fot- rezt-.veî -1 funcţii!
tnâneşti in trecut

înţelegerea acestei intnioniii lumaiv ^ti -le <

na cădem în greşeala acelora ci-n n imai i-*

unul sau altul din Ic menii antinomiei in chestiune
Astfel, unii vorbci^ numai dc ivligioziuicj -miăaca
.scă Şl in special dc ortodoxa*, fh ând din kj *:-rivÎL-
ristica noastră. Alţi; însă greşesc >i mai nult f ‘ndet
IUI văd decât ^cpticismul u '.re dar îl i r;er?-
lizeâ/ă şi îl transformă intr’un. .'K.-ept.cirm Iu '* atai
istoric căt şi metaiizic. .Aceţ-îi pi>ihuli*^i 'k tepţi
perficiali nu v.ki că scvpticismul rjmânyi- este limitffi
Şl mai mult metodologic şi că -.-î are. în r. ‘ ^
.pendant * o puternică credinţă nietafU:e ce a
tmi toată religia şi moraU i .Vş-i ^ -

faptul că Rumânii au putut produce un bogat n-L ; co
caW pot f»c^ concurenţă celor mai mart popoare aJe
lumii Dai un popor integrai sceptic şi r. fi

putut produce un astfel fcJvîor Romăm: .-u

#7/471 • I4J5; rmCF

:i . IU ci^/>v Ei «u creat un eticism superior, piui
fi de luminii. a^.â cum se întrevede în viziu-
â* de ore viaţa a ţăranului noslru. Ceeace Românii
.V, deci pe dinafară. în istorie, au creat pe

’ru. In spirit pe planul religios, moral poetic,
pr pionul transcendentului. Tot a^a se expUcă faptul
â Românii au r.dicat atâtea mănăstiri, atâtea monu¬
mente religioase - nestemate sacre ale spaţiului ro-
maîw^sc — dar nau clădit ora^ şi n’au înălţat monu-
mentf laice. Nu a fost aici atât Upsa de bani. căci pen¬
tru mânăs'iiri s*au găsit întotdeauna banii necesari. Şi
nu a fost numai structura patriarhală a societăţii noa¬
stre, care nu avea ce face cu oraşele, ci cu sate şi câşle
fi cel mult cu târguri. Ci a fost mai al<^ faptul că mâ-
nâsdrile se refereau la ordinea metafizică, în care Ro¬
mânii credeau! Pe cât de mult s’au încrezut Românii în
transcendent şi In cosmos, pe atât de puţin s’au încre¬
zut în oameni şi istorie.

Psihologia aceasta româneasca dublă, constând din
relatiNTsm fi absolutism, a fost salv^atoare In tot tre-
ulul românesc. In faţa nenorocirilor istorice, Româ¬
nii s’au închis de nenumărate ori într’un fel de cva-
riindiferenţă pe un fond stoic. Istoria a fost vitregă cu
ei. dar dacă nu o puteau schimba, atunci cel puţin au
încercat anuleze, atât cât era posibil, din punct de
v'edere spiritual. Au început să considere istoria ca pe
o trecătoai'e vale a plângerii. Au făcut exerciţii să în¬
ţeleagă fenomenele istorice ca egalându-se în nimicni¬
cie de fond, ca având toate o dimensiune comună: iden¬
titatea neantului Până la urmă, toate ale lumii ace¬
steia, şi-au zis ei, nu au mare importanţă, de vreme ce
un singur lucru e cu adevărat important: mântuirea
intr’o altă lume şi dreptatea imanentă care va izbândi
odată într’un viitor nedefinit. Românii au trăit astfel
închişi în ei ca un melc, au trăit cu funcţiile reduse, a-
vând ceva dintriun spor sau din starea pomilor iarna,
gustând doar scurtele idile din timpuri liniştite. Ei au
arătat istoriei, până la un punct, o faţă nepăsătoare,
dar care era o reală mângâiere şi defensivă morală,
spunându-şi cu adânca încredinţare: apa trece, pietrele
rămân. Adică apa fenomenalităţii şi vitregiilor acestei
lumi se duce, dar eternitatea metafizică rămâne. Acest
proverb mai însemna^ desigur, şi că neamurile năvăli¬
toare se duc iar noi rămânem, dar el avea şi înţelesul
filozofic pomenit, mai adânc decât celălalt.

Dar ceeace a fost util în trecut, nu mai e astăzi ori
nu mai e în aceeaşi măsură.. Desigur, oarecai’e rezer\^ă
faţă de lumea istorică e de recomandat pentru orice în¬
ţelepciune adevărata. Fiindcă dintre cele două realităţi,
metafizică şi istorică, prima e cu mult mai însemnată
Şl fiindcă o anume rezervă faţă de istorie dă sufletu-
liniştire, orizont larg, nobleţe morală. Insă nu tre-
bue să se uite câ şi reaUtatea istorică sau pământească
are rostul şi însemnătatea ei, de vreme ce a fost lăsată
de Creator. Chiar doctrina creştină îi dă atenţie, atunci
.and ^eştinul se roagă zilnic „vie împărăţia Ta, facă-se
voia Ta precum in Cer aşa şi pre pământ’*. Pământul
e socoUt deci demn de o împărăţie divină, fie şi în chiu
provizonu. Dar afară de aceasta, txebue să observăm
că azi condiţiile de v^ţă s’au schimbat. Nu mai simt
<'ele dm stolele trecute. Românii, de pildă, spuneau

rămân. E acest ade-
vâi tot atât de intact azi ca odinioară? Atunci Românii

năvălitorUor. se

adăi^leau in pMun. munţi, bălţi şi se întorceau când
^ceştia Dar ială ră azi străinii vin şi nu mai

pleacă. Profitând de absenteismul istoric românesc, oă.
meni din toate părţile lumii s’au culcuşit la noi şi au
încercat să repete povestea cu ariciul şi sobolul. Şi nu*
e numai atât, deşi ar fi destul. Dar a venit capitalismul
apusean pentru a ne exploata bogăţiile şl, iarăşi, nu
mai pleacă de bună voie până nu ne va Uansforma
ţara in Câmpine pustii. Mai mult încă: a venit civiR.
zaţia occidentală şi ne-a dizolvat în mare parte sufletul
şi nici ea nu pleacă. Suntem deci pe cale să ne pier-
dem însuşi sufletul, adică, fiindcă am nesocotit isto¬
ria, riscăm să pierdem şi Cerul/ In acest sens, însăşi
realitatea metafizică depinde de istorie...

Azi deci nu se mai poate face abstracţie de istorie.
Trebue să intrăm în arenă şi să luăm taurul de coar-
ne. Dacă nu luăm atitudine istoricâ hotărâtă^ riscăm să
pierdem totul. Dar pentru aceasta trebue să respec¬
tăm mai mult istoria. Să nu o dispreţuim, să conside¬
răm că merită atenţia, eforttil, consecvenţa şl sacrifi-
ciul noslru! Dacă ea e domeniul relativului, depinde de
noi să o facem mai puţin relativă. A venit vremea să
luăm istoria în serios şi să-i împlântăm ţăruşe de ab¬
solut. După ce aproape două mii de ani spiritualitatea
noastră a lucrat pentru a exila absolutul de pe pă¬
mânt şi a văduvi istoria de orice punct fix, acum tre¬
bue să încerce cu toată ardoarea să coboare în oare¬
care măsură absolutul pe pământ. Românii trebue să
capete simţul istorici vii, durabile, simţul monu¬
mentelor cari se pot ridica şi în istorie. La monu¬
mentele şi gesturile pur religioase, trebue să adău¬
găm şi altele, cari sâ probeze că facem act de prezen¬
ţă în istorie. Relativismul şi absenteismul istoric tre¬
bue să dispară în cea mai mare parte. Cerul e atât de
generos, încât ne ingădue aceasta şi chiar ne-o cere
pentru propria lui glorie. Trebue să începem să în¬
figem în istoric postulate de permanenţă, puncte
arhimedice.

Coborirea absolutului pe pământ atât cât e ne¬
cesar, şi !ără a păgubi cerului, iată sensul actual al
destinului Românilor. Antinomia de care vorbeam,
scepticism istoric şi dogmatism metafizic, trebue să-şi
scadă deci puterea şi între cer şi pământ să fie o co¬
respondenţă mai intimă. Dar tocmai acesta e tâlcul
faptei lui Moţa şi Marin! Ei au fost chemaţi de legea
tainică a neamului nostru să dea expresie îndrăznea
ţă şi clară, printr’o faptă de maj*e răsunet şi de cu¬
tremurătoare jertfă, acestei corectări de psihologie
etnică! De aceea ei şi ceilalţi — şapte cruciaţi, şapte
cetaşi au plecat acum patru ani şi mai mult şi au
trecut cu greu prin multe ţări străine, după vorba cân¬
tecului:

Pasă ceata călătoare

Când pe noapte când pe soare.

Lung e drumul, lung şi greu/

Unde merg aşa mereu?

Ei se duc la vitejie,

Căci au teiriicd solie...

până au ajuns acolo, unde trebuia să se prezinte me-
sagiul românismului nou scris cu spirit şi cu sânge,
prin care se aducea la cunoştinţă, de pe 'scena Europei
întregi, voinţa (noastră de a avea o misiune
istorie I

Desigur, fapte asemănătoare au mai fost în trecutul
ru contrazicând, în chip excepţional, relativismul
Lstorlc amintit. Ne gândim la Ştefan, figură neînlre-
cuta, prm genialitatea ei armonică, in toată istoria
Homămior, la vijeliosul Mihai. la MUcea luptând Io

FitAji i OF enrer.

Nioopo e, la Domnii orgohoş, cari nu vrut aă anexez,
teritorii pentru propria lor zeificare, şi ne gândim”
irun chip special la haiduci, la Horia. lancuTudor
Dar ej or se mulţumeau să fie tn defensivă apărând
.sărăcia şl nevoUe şi neamul’*, ori confundau prea
mult naţia cu religia, adică, tot cu transcedenhil. ori
făceau acte mai mult de glorie personală ori în
sfârşit, nu aveau, .şi nu putea să aibă în vremea lor,
întreaga conştiinţă oarecum doctrinară a acestor
lucruri, conştiinţă de care avem nevoie noi astăzi!
Cu deoseb.re noi, Românii, am avut în trecut un
neasemănat eroLsm marliric. Dar acum ne trebuit
si un oroi.sm ofensiv, o roire spirituală, o dUaUre a
prezenţei istorice aşa cum cresc râurile primăvara.

II tinerească invazie în istorie! Noi până acum nu
prea am vrut să spunem ceva lumii, universalităţii
oamenilor, ci mai mult. sâ ne apărăm fiinţa etnică, să
păstrăm stătu quo ori să vorbim hii Dumnezeu. In
ultimul secol, mai ales, lumea de peste graniţe ne-a
interesai mai mult în forma convenţională ori mediocră
de „ce va zice Europa ?”. Dar nu acest contact de
mică vanitate ne va face pe noi un popor mare! Ci
puterea dc a descinde viguros în istorie şi de a ne
permite gesturile majore şi totodată ncvanitoase, cari
să silească istoria să nu treacă numai i>6Ste noi, ci să
i>e lase şi modelată de voinţa noastră !

Până de curând, noi mai mult ne-am apărat de
istorie; acum trebuie s'o cucerim. Moţa şi Marin ne-au
dat pildă precizată şi conştientă în acest sens. Ei sunt
o elocventă protestare contra „pasivităţii” româneşti
sau contra Înclinării de a ne lăsa duşi de întâmplare.
Românii n’au avut în istoria lor, nici cruciale nici
gesturi prometeice. Prin drumul spre moarte al lui
Moţa şi Marin, noi am primit ceva din spiritul de
cruciată şi din spiritul prometeic, dar nu provocător
pentru puterUe metafizice, ci armonizat cu ele. Moţa
şi Marin au murit pentru universalitatea Crucii, dar
au murit şi pentru propria noastră universalitate şi
mai ales pentru a distruge odată acea psihologie ro¬
mânească, ce, în ordinea istorică, a dat prea des dovadă
de retragere, dc acomodare, de cantonare în mân¬
gâieri minore, de indiferentism păgubitor, de lipsa
aderării cu adâncimea tragică la o formă ori un prin¬
cipiu istoric. Românii au fost hotărîţi numai când a
fost vorba să-şi apere fiinţa lăuntrică a neamului sau
când simţeau că e în primejdie credinţa religioasă, aşa
cum au dovedit-o în reacţiile dârze şi bine orientate
contra influenţelor catolice ori reformate. Altfel Insă.
Românul a dat adesea exemplul unei psihologii în doi
peri, fără să ia atitudine faţă de ideile şi întâmplările
istorice. In această privinţă, afirmaţiile şi negaţiile
lomâneşti n’au fost radicale şi conturate, ci au avut
ceva tremurător şi neangajant, uşa cum se observă
frecvamt şi astăzi la intelectualii români. Dar Moţa şi^
Marin uu fost oameni, cari au ştiut să ia atitudine în
istorie.

Ei au evadat din realităţile noastre cantonale dispie-
luitoaro ori comode faţă de istorie, mH)unâiidu-ne
lumii întregi şl constituind pentru noi un nuxid de
ceeace trebuie să fim. Analizând bine înţelesul jerfei
iul Moţa şi Marin, vi-dem că ea are în istoria noastră
caracterul acelor salturi şi introduceri de fonne noi,
pe care oamenii de ştiinţă le numesc mutafii. tapta
lor e o mutaţie in tx:sWuţa româneasca. » P'

alt plan de voinţă şi semnificaţie. .

existenţă şi un comandament nusUc şt *

trebuie să fim activi tn istorie şl să ne unpunen

CU atona şi nia n’au fugit de ea. Iar dacă în esenţă
ea este ceva trecător, ei au ştiut să poarte, prin peisa
giul ei curgător, steagul absolutului.

Moţa şi Marin ne-au dat deci un superior activism
istoric constând, pe deoparte, din hotărire şi jertfă
eroică până la urmă. pe de alta, din universalism. Au
valorificat ideia de istorie pentru Români. Dar în felul
cum ei au contrazis şi îndreptat obişnuinţele noastre
tradiţionale faţă de istorie, se vede că sunt odraslele
unui popor care a crezut mai mult în cer. iar Moţa.
marele inspirator, se vede câ o fecior de preot. Deaceea
eroismul lor e luminat şi organizat de flacăra cerului.
eWar şi în occident, imediat după Ev\il Mediu ori la
sfârşitul lui, luptătorii pentru o istorie mai bună aveau

uneori o transfigurare religioasă, ca Jeanne D’Arc. Am
văzut că sunt două felun de a privi istoria: cea
orientală, care se îndepărtează de istorie şi cea occi¬
dentală, care uită că mai e şi un cer. Amândouă sunt
unilaterale. In atitudinea orientală, istoria se anemiază
sau se insignifiazâ, în cea occidentală, istoria se degra¬
dează fiindcă devine doar locul unor absoluturi
subiective, capricioase, laice, empirice, înşelătoare ori
chiar satanice, legate de instincte pur omeneşti. In
ambele cazuri, istoria decade. Ceeace trebuie, e deci o
<nntez«1 de cer şi de istorie, o validare maximă a isto¬
riei, dar într’o ierarhizare, la capătul căreia să fie
înţelesurile şi taifnile auguste ale metafizicei. Moţa şi
Marin au înţeles acest lucru căci ei au intrat In istoria
mare sub semnul Crucii, al transcedentului. Ei au
descălecat în istorie, dar fără să uite scările de aur
de pe cari coborâseră. Absolutul pe care l-au introdus
în lumea noastră, e de esenţă religioasă. Prin aceasta
ei se încadrează minunat în spiritul românesc cel Dun,
care dalungul veacurilor a crescut la lumina blândă
a Crucii a£irmându-ne deci în religiozitatea şi meta-
fizicismul nostru. Dar am văzut că ei ne şi îndreaptă,
ne afirmă pentru a ne schimba, pientru a ne sili să
avem întotdeauna în istorie curajul, universalitatea şi
absolutismul Crucii.

Acest fapt face sâ ne gândim de la sine la semnifica¬
ţia Arhanghelilor. Uneori, se spune că cei ce au murit
atât de eroic în Spania sunt Arhanghelii noştri, dar
nu se bănuieşte cât adevăr e în această afirmaţie,
spusă mai mult din elanuri stilistice ori cu o înţele¬
gere mai mult instinctivă. Căci Moţa şi Marin au avut
îndrăzneală, iniţiativă, energie, avânt şi tinereţe, ca
nişte îngerL Au avut apoi evlavie. Ei au dat dovadă, dc
ceva prometeic, cum ara spus. dar nu pentru a se
revolta contra puterilor de sus, ci pentru a ne ridica
pe noi spre slava acestor puteri. Ei au adus pe pământ
valori cereşti şi au veghiat luptând pentru biruinţa lor
ceeace este iarăşi faptă îngerească. In sfârşit doctrina
creştină ne arată că îngerii apar în momentele man,
de răspântii cvasiontologice ale lumii Tot aşa Moţa
şi Mai-in s’au arătat într’un moment de nouă articulaţie
a vieţii neamului românesc atunci când trebuia să ne
schimbăm, cu toată hotărârea şi conştiinţa, atitudinea

faţă de istorie! Putem deci spune ci s«anmficaţia
faptei lui Moţa şi Marin participă la realiUtea Arhan¬
ghelilor din punctul de vedere al existenţei româneşti.
El trâmbiţează pentru noi victorii viitoare, pe cari
frumuseţea jertfei lor ne face să le întrevedem iu
stihiale simfonii de lumină. Din împăj’ăţia spiriteloi
bune ei privesc acum xsupra noastră şi continuă să
ne ajute Ei sunt pentru istxwia românească o scară de
legătură cu cerul. Aşa cum doctrina creştină spune

rnATI I OF cm VI

Ivv .. iixia iiirireâptâ căti^ biserica irium
f^îAr>n î>dn aj^ilorul îngerilor, şi noi putem spune câ
’.eamvî nc*?^ni suferind se îndreaptă către triumfurile
-i. n:.i ne 5, p ir ajutorul spiritelor lui Moţa Şi Mann
ing.rii ^u;l^ piWe îndemnuri şi ajutor direct. Aşa
Trebuie f- i privim p' cei s’au jertfit la Majada-
h -ivia. Trebuit să rw- dăm teama că după moaitea lor
i»upeâscâ^ istojia române&t-'ă şi-a schimbat sensul şi
ca ::rv ‘a isTorie sa sfinţit prin fapta lor. O isţorie
ir Şi j ,itni cere au murit Moţa şi Marin — fără

să vorbim acum de uriaşele jertfe legionaro din anii
următori — nu mai poate fi dispreţuită ori tratată cu
indiferenţă, ci în ea trebuie să umbU înfiorat ca într’o
catodrală. Aşa cum o apă se sfinţeşte când în ea se
aruncă o picătură de aghiasmă. tot astfel istoria noa-
stră s’a transfigui>at, fiindcă în ea s’a risipit pentru
eternitate jertfa lui Moţa şi Marin. Aşa dar, atenţie ca
să nu păcătuim. Căci în istoria românească a pătruns
duhul Arhanghelilor

VASILE BANCILA

Vasile Maiin poale fi socotit pe diept cuvdnt
unul din miracolele de transformare sufleteasca
pe care le-a înfăptuit Căpitanul şi Mişcarea Le-
gionend.

Câci, deşi a luat parte îned din vremea primelor
mişcări studenţeşti la lupta naţionalistd dusd de
tineretul românesc împotriva jidanilor şi a spiritu¬
lui iudaic în şcolile superioare româneşti, deşi a

atunci când a aflat câ o echipa de legionari plea¬
că în Spania spre a lupta în rândurile naţionalişti¬
lor spanioli împotriva duşmanilor Crucii şl a lui
Chnstos, Vasile Marin s'a dus la Cdpitan şi l-a
cerut, în cuvinte mişcdloaie, sd-i Iaca cinstea de
a-1 trece printre cei ce Irebue sd plece: „N'am ce¬
rut, Cdpitone — a spus el — nici un pahar cu
apă dela Legiune, dela data intrării mele în mlş-

Vasile Marin in tabăra Hotarele.

iobi dinlju început un om de o probitate morala
excepţională, Vasile Marin nu avea o lire de lup
tdtor tenace, ci era mai degrabâ un Irondeur neo¬
bosit, căruia îi pldceau incrucişerile fulgerătoare
de floretă dialectold. Şi totuşi, după intrarea lui
in Legiune. în 1932, el a fost dintre acei cari s'au

integrat mai repede şi mai deplin în spiritualii
tea legionară, fdcând parte din grupul celor m«
intransigenţi şi mai hotârîţi luptători.

In redacţia revistei „AXA" în cuibul „Lascâ
bineV' (al cărui nume a fost ales de el), in taber
le de muncă, la întrunirile legionare ca şi pe ar
nele sportive, a fost întotdeauna neşovăitor pe ch
stluni de principii şi de datorie, ca şl în judecare
oameniloi şi a faptelor, iar experienţa ulterioa
a dovedit că nu s a înşelat niciodată. Nu s a t
do i mci o clipă de victoria Legiunii, a crezut f
naţie In genml Căpitanului şi a înţeles câ la ace
sia se poale ajunge numai piin uitarea de sine
chiar prm jertliiea propriei tiinţe

Ceeace a şi făcut

Impteunâ cu Ionel Moţa, a cautat moartea : cdcl

care. Dar acum cei cinstea de a fi trimis în Spa¬
nia".

Şi s a dus, pe calea fără de întoarcere a sacrl-
llciului, lăsând tot ce i-a fost drag în viaţă şi mai
presus de toate viaţa însăşi, pe care o iubea pen¬
tru tot ce are frumos în ea. Dar, ca toţi morţii no¬
ştri, Vasile Marin va trăi pururi in sufletele şi în
gândurile noastre, va fi mereu prezent în rânduri¬
le noastre, pilda neperitoare pentru generaţiile
• ce vor veni.

Spiritual şi vioi, bine dispus chiar când prote¬
sta împotriva unui lucru care nu-i plăcea, ener¬
gic şi neînduplecat, aprig mânuitor al condeiului
şl iubitor de aleasă cultură, prietenul şl camaiadul
Vasile Marin merită însă mai mult decât câteva
lănduri de pioasă amintire : el merita o carte a
credinţei şl a luptei lui, a vieţii şl a morţii, pe care
nadăjduesc că mă voi învrednici să o scriu atunci
c perspectiva anilor va contura pentru veci-
tăU legî^a*re°^^^ acestei mari personali-

VLADIMIR DUMITRESCU

H.. vreme purtaţi de varu:i.o“T:e:;,i 7 Î 3 :
ajuns Io nici un mal m n am

noartre (rfima^S iniori’oarS, „u iC,â "vMut, t""'”'
purta)... Acum. cu suHctul greu rLetiti Ifăr r
Mtânşem l« adâpoM. Ia aingura’ ciSIduj’,i alin^îe ’
rie »l reconfor „re a noas.rfi, readuc8(o„c de puteri

::ruT-',Vic'o^r. «

nnaatrfi. politlcS. Noi avem o .oli«ie.„„i

^"*1* '* şi in întregime

rtfpaniţi de ea. « slujim pană !„ ultima putere Pen¬
tru noi nu exisifi înfrângere şi desarmare, căci'forţa
ole cărc, unelte vrem noi 5ă fim, c etern invincibilă
Nu putem discuta deocamdată In amănunte cauzde
prăbiişirii sistemului de până acum. Să fie spus doar
nCăl^ in aceste clipe de răm'slire nouă, să fie spus clar
hotărît, spre a imprima caracterele noului sistem
născând; lumină din lumină.

întunericul patimilor nu va putea niciodată crista¬
liza un focar de lumină salvatoare, far ceia cc căutăm
şi dorim noi din toată fiinţa noastră, e lumina, e în¬
stăpânirea din nou a vieţii aşa cum a voit-o Dumne¬
zeu : viaţă de adevăr, dreptate, virtute. In aceasta con¬
sistă mântuirea, cu scăparea de jidani şi de toate plă¬
gile ucigătoare care nc mistuie ; readucerea rodului în
via dumnezeiască azi bolnavă şi stearpă. în naţiunea
noastră (măcar în ea) căzută în gbiarele satanice slâr
pitoare ale sufletului şi aducătoare de pieire. Această
nouă fecundare a sufletului pierdut al unei naţiuni, nu
se poate face decât prin cea mai pură esenţă dc lu¬
mină. de virtute.

De pregătirea şi cultivarea acestei esenţe am căutat
iioi a ne îngriji de mult, de când prevedeam ceasul
desiluzici amare. (Vom dovedi la timp că am prevă¬
zut acest ceas). Şi am ajuns la crezul că ea nu poate
fi creiată, (păstrată, cultivată şi apoi întrebuinţată la
operaţia de regenerare, decât în mediul ci creator. Ea
nu poate fi găsită şi captată decât fa izvorul ei: la
picioarele Mântuitorului, sub iubitoarea oblăduire a
lui Dumnezeu. Vrem viaţă, .scânteie mântuitoare, vrem
cale izbăvitoare . .. „Eu sunt calea, adevărul şi via(a*' e
sentinţa neclintită a lui l.sus. Deci la El, la Dumnezeu,
la harul său am alergat, pentru a primi scânteia vieţii
pe care s’o redăm .Neamului nostru condamnat. La el
am alergat dar piedici şi rătăciri ni s'au ridicat in cale.
şi acţiunea noastră a tânji, ^'rem '‘îi trecem peste piedici!
Am >i trecut... A fost o zi dureroasă pentru noi ziua
aceia de lepădare >i îndepărtare a piedicilor, căci nc
erau crescute în suflet, ba chiar le iubeam. Dar am
învins durerea, ani ridicat fruntea >i am călcat asu¬
pra lor. Acum. in pustiu, suntem iarăşi liberi, în faţa
viitorului. Cadrele pe care ni le alcătuim de astă dală
irebue să cuprindă, şi vor cuprinde, numai crezul, do¬
rinţa şi acţiunea salvatoare, ferite de tot ce e umbră
>i întuneric. ' » K .

Vrem să construim deci (si, cu ajutorul fui Dumnezeu
vom conitnil) o celulă de slrălucltoar© lumină, care va

acţiona, adică va lumina şi deci va mântui. Nu sun¬
tem creatori do lumină. Ea .se află numai la Dum¬
nezeu. Nu suntem făuritori ai mântuirii dorite ci
vrem să fim simple unelte ale acestei forţe salvatoare
pe care n’o căutăm ««n
gurul loc unde ac află: la Dumnezeu.

Deci: la Icoană !

Această căsuţă e, natural, un sistem. El există, de a-
rum. Şi. orice sistem viu c mişcat de o forţă. In sis¬
temul societăţilor omeneşti .forţa nu se captează de¬
cât prin organizare. Aşa dar sistemul nostru trehue să
aibă o organizaţie, şi o are. Organizaţia însă, nu se
poate naşte şi dcsvolto sănătos, fără rânduială. ierarhie
şi mai ales fără un conducător.

De aceea organizaţia noastră arc un şef. neales dc
nimeni, ci consimţit d© cei ce, atraşi de o forţă tai¬
nică. au venit să constitue, sub conducerea unui şef.
celulele ordonate şi disciplinate ale organizaţiei. Ace^l
şef al nostru este Corncliu Zclea Codreanii.

Sistemul nostru, această coşniţă cu rânduială şi
conducerea ei. strâns unit în jurul stâlpului credinţei
in Dumnezeu (singurul ei «tâln sprijini. îşi începe,
în faţa lumii, munca, strădania, de care nc c legată
singura nădejde de mântuire.

Avem credinţa că de astă dată, mergem drept la
ţintă şi biruinţă este »»sigiiratâ. Neamul va fi servit,
mântuit, deoarece nu inţelegcm să ne mai depărtăm
nici o clipă dela icoană şi dela porunca ei. Nu mai lu¬
crăm deci noi. ci ea. care este neînvinsă. Celor destul
dc lari la suflet pentru a no înţelege, a ne aproba şi
însoţi de* pe acum, le trimitem chemarea noastră : Ij
( coană! Ceilalţi, cei mulţi, vor veni moi târziu, dnr
vor veni sigur.

ION I. MDTA

Drv voi ..Cranti de lemn

13 Ianuarie 1937.

Prm jertfa voastra. ne-a\\ deschu» porţii© unui pa
radis, care începe aici pe pământ^ făcdndu-ne pâriUpf
acele stan de libertatci purun cdnffîfă libertatea de
a putea surâde, Incin^tori, m<^ii.

Ne-a(t fcutiifut de jugul ei 4i sufletele noastre pir
tesc acum pe creasta marilor :? u mnnlnr ;ni

pâcăr'u

Moţa Şl Mariu, vă simţim mereu, cum ne aşteptaţi:
transfiguraţi de uriaşa voastră dragoste, la ţărmurile
împărăţiei de vitejte fi de candoar-^ m î'arr -iţi introi

Vâ simţim si iar tagenunchem

lORD.\CHE .MCO.AK.A

VIATA LUI VASIL E MARIN

Clară, lucidă, luminoasă, astfel ne apare nouă aslări.
după săvârşirea ol, viaţa lui Vasilc Marin.

Intr’ade\’âr dacă în peneralia lui a întrupai cineva
luciditatea, inteligenţa, «jăpLmrca do Rine, voinţa calmă,
îomia muşcătoare, apoi fără îndoială că acela a fost
Comandantul Legionar Vasile Marin.

VaiiXv Marin, tn labdra HoUircîe, anul 1936,

Născut ia 16 29 ianuarie 1904, fiu al unui oltean din
Vâlcea şi al uriei ardelence din Tfirnava-Miirf*^ VaslU*
Marin e un copil al Bucurtştilor. Aici sa năsAii aici
a crescut, aici şi-a trăit viaţa.

î^oala pnnară a făcul-o in comuna suburbană Gri-
viţa. Liceul început la Sf. Sava şi l-a sfârşii la Gb
Şlncai.

Lh nouăsprezece an. Vasile Marin era ut, om birmat
Avea o maturiluU- de gândire, o siguranţă, o proclrTe
la care noi nu ajurw*>em încă Barele culturii sale erau
deaaemenea pui»e. Clasicii şi modernh JiUralurii noasUe

!i o dragoste fi o înţelegere

deo^biui i^-niru BâWu. Bine inţeU^ duclruuarii ^na-
tioDa!;^uluj românesc Emineacu, Aurel Popovici A C
Cuza ii erau şi mai aproţjiuţi. ’ ’

In face aimola la şcoala miJitară de iiifan-

t4-milnâ licenţa In dri-pt '

Cu aceasta, prima perinad* a formaţiei Iui poat^ f,
«ocolfW ca tcrminatR. Acum «> arvfirlS In lupta vieţii.

Tânărul licenţiat (n drept, se apucă de avocatura ţt
Intră secretar la d-1 Ion LuROjeanu, aglăr.l mil-klalru
al României la Roma, pr vremea acela membru de vată
at partidului naţlonal-ţărănwc. Fireşte strălucitor în¬
suşiri de InteţiRenţi’i. talent, spirit politic, |)«> car* le
posi'da Vasilo Marin ttu puteau trece neobscrvalr De-
aceia când. ţH'ste un an. natlenal-ţărănlşlli vin la ru-
vom. d-1 l.tiRojeanu amngând subsecretar dc stal Ia
pcrşldenţia cmisitlului. Vastir Marin dmnnc şeful «ău
dfv cabinet.

In 1931. dându-ş» dcmisin din postul dc fcf do ca-
binet, e numd avocal în crnlrncloaul mlnUtmibil dr
industrie şi comerţ Tot atunci face o călătorie fi.
străinătate prin Kranţa şi Italia.

In tot timp Marin. înscris la doctoral la Ka-

c-ultalea Hr Drept dm Bucureşti. Uece cu ştrălucirr
t xamenc'o şi-şl pregăteşte leza.

Teza fi-o susţine în 1932 cu lucrarea „Fascismul E
proclamat „doctor 'n drept*

Cartea lui . Fascismul * este o privire asupra organi¬
zăm constitulicnale a statului corporativ italian. Primul
capitol c dedicat wiginei doctrinei fascisto şl doctrinei
înoâfi. Marin defineşte si pre^cizează aportul tooreticie.
nilur statului. Hegel 1>etschke, Ihering, Gierke, I^eon
Duguit, Georges Soi el. în concepţia fascistă a statului.
Urmea/^i ajxii o scurtă expunere istorică a etapelor de
organizare constituţională a noului stat italian fascist.
„SUtutuH din 1B48 acordat dc Regele Carol Albert
PicnvMitului şi extns apoi asupra întregei Ita'ii şl ce¬
lebra „Cartă a Muncii** sunt sislcmatlc analizaţi*.

. Fascismul** Iul Vasile Marin a fost prima şi a rămas
până astăzi ultimi lucrare care înfăţişează complect şi
slirtenuiîit publicului românt,şc statul fascist.

în toamna anului 1932 începe u'tlma etapă a vieţii
lui Vaalîe Marin întâlneşte, înţelege, se integrează !.«€•
giunei De acum încolo admirabila sa inteligenţă, pu¬
terea fm de muncă cinstea sa sufletească, entuziasmul
său, ei Ji vor ti dedicate

lnci*pând din Ianuarie 1933 Mai In devine un «tatoriiic
colaborator al ..Axei *.

Activitaiivi legionară a lui Marin nu ae mărgineşte
Insă numai la condei. Ca avocat aduce, fără exagerare,
imrrviif* siTvirii U»giunii. Ne nminiitn cu tolii ce .i ÎU'
M-mnat primăvara lui 1933.

Se căsătorişi* d*- curând - in Februarie - cu «»
doclonţă tânără. Ana-Maria Hooală. Soţia îl iiemiiiia
parcă fi la fizic dur mai alea Ia moi al O fiinţă nu prea
înaltă, dar bUu« legată, vie. aburdalnică, cu »K’hll sfr*
deblori g umeaţa, sc lipitor de iiiieligc ntă şi care topru
parcâ întreag.i lume Intro pi ivire atunci când se uila
l« . Vasia** al ei

Intie 24 Mai şt 15 luMe 1933 a pledat şi a biruit la
Rădăuţi la rarauM-bei, b Arad când chemat tele¬
grafic de Căpitanul a apărat ..i»chtpa niorţii** cure
n frunte p,. Sterie Ciumi iii .şi Nicky Constant ii icseu
Iu Alba lu’ia. U I^tefri)

A ^ ^ ..Grupăni Corneiiu Zelea Codreăiiu * U

Arad. la Târnava-Mure. U Turda. Vasile Marin ştrăbai.
n fiointea «’hjpelor legionare iumătiib' Ardealul

iTf 4 or rrrrrr

întrftl IngŞ ije .'urân., i ^
prilcful cş In fniu|

mfnun»U arflcoU rtârtiUir»

Dirf'lv»rfa OHrrlj ,

arestat, «dus U Runirr^i
politici ,1 anot - tn dir^nxâi f

adus la Jilava ^ fU> f.t

Marin Ia fnrh'soarp rra ni^>4 l .

.irâgâlm-, cu ',hu,nui.V

- ("a «iRur do vltf<n «. u*,..*; a

Dtri InIMwHvg luf .Vîo»a *m ^rri. 4 . ,

numâr - Nn ?4 - ,| AvM' r.^!‘L m

mmun,. Ion Mnf«, V-x^dU. M,r,„ ^

Fdlmdl „c-,n, « H, ,T1

dnuo ,u, fnn fV..,.,

I P nnrp care a fr>vf ^ iKurat A ^

..ir«1ti.mn.*n „ 1 .-, d.., ,,

.. PU«U. a,..râ p«„r..

-h^hT P* fn

Duoft hii Du... »»»Tn»ni lui Mrţ* Alcu.ndry

Cantflcuzino Andrc- Irt>-«nj M»rin irb'i aă oii
fie arestat (Moţa va fl arf-rf.>î aM* fn februaM^^ St^
a.scrns vre-o două lum si apoi ~ t» pr.aim. Dr^.îui
- iese la Iveală si sc nune pe Iu^tu
. se informează infom’enză orsan>7<^zi aoărar^» V'ir-
beîte cu oamenii politici re derMin#. mAHcri îo
proces caută »ă ne procure bani sh^d^azâ

La proces e Ia r>o«ul *^0 r>e banc» acă^’t^'i ’n *^f«ru-
nle noastre inFl’mc cu Câf tanol MoU, bădi« Tli^ Gâr
neată domnul Clime Banca. Viriri loneăcu AVxandn..*
Cmtacuzino. mintea Iui ateră. sufletul Ivd curat.
întotdeauna calea cCij bună de urmat !n grozava tfvW'
care rrin care trecea mi«carea lefionarâ
Insfârşlt suntem achitaţi

Legiunea îşi reia viaţa 5i Vasiî, Msrm acttsmatc*
in cadrul mişcării

La Giule5ti fn gridna fn n^iiitatului Didi Mi-
«reacu, se redeschide prim.^ Ubări Vg;' OAra Mann Ui
face o mică colibă si »e instaleuză ac^/lcv Loceraiă c*.«t
La cot cu ce mai tineri legwtwr» e de mai multe **ri
ofiţer de serviciu.

In dimineaţa zilei de 19 luîU* IWâ p.'rneAim cu Aleru
Cantacuzino spre CArmen-Svlva. La gară ne întâlnim
’ U Vasile Mar n şi F!»*fer!U de !a Sibiu Pierim »'ij P*t»i

împreună plini de vi»e bună

^ Mwn 1 ;. erartiil

Intr o

legionare Căpitanul
de ComandAn* 1

o 'vni. tn S*pt«nbr), 193 .%
«If.w ronrtuw-

Jiului Bfrrv

A f^rganlyAf^ « :

r ^

V .narr rp»h«Mi m.nun.,e 1 , Ho;.^r?î»

C Z'rMrZ”'’' T*' L* ‘■“''*"‘‘*1 Sb.d.n.«c* U

'936. tKDaf. . Vestitorii

â-5p-.-..t d» Mtfin V. »r1lc..Mr «,1.. „V. mi' d,.

n«»i wtr. nun^r. - „dtr=.arj u» Z
cnimatâ de cenrură

Pf U Iui Nr^^hn^- 1936 M.-rn .f».

de InJMatn'a 'uj Moia de pleiarea leg cmanior In Spr-i,
s<‘ roe.Tă de csno şn ^ et cr. nu .. , nu

ah'iMsitâ m*l-U - 4 fie \^rv
Aâ plece CăDt.âniji .rr<fefiie. au s,,nT h^fv

AVifVd MHfin dr. Iul. d.a AOtie * dUi

lui sirac'e g^rfte canei mi, dr 1 h Sf împrumuţi: . ..
c;nn mii de !e, ti advK^ U >ediu «
vr>e ş, Im fă pletA* Cu ‘.rr-nii* lut nma, ă «puor domno iii
•eriera! ..Vrr^tu *-i fiu t»; ^tiofeiea itiinu'

Dv .> --=* a pUer Va-!.. Mailn ’ <V j| m<*v»' Cm-
bemr *’

N \m făcut attu' Ace»U din (l*aperarş »au Aventura
c» p»Tf«t Io. 1 -J r.iA „ fUtoV.r rnc 4 rt. . ar., .nte.
i»e umenî jemrrahe, a^»ajlre L am făcut r»j a eîfş driMi
ji turn Af fl fu*t vorbt de lan mc '4
Im*A de 4 von tdecr C.ifnarxf Miul Ln^^onat
V.riA,it* Mafirt Ută ultrsişfliş Iu, jjfâiţ/iyrî de o Simplitate
măreţi»- o nobleţe „atică

A ptet iî împriMpă cu Moţa. 4 în * 0 !^^ ua(

• t ' P* >la» in aiTiiNi^, ra e» ti

ti.Ue 4r«-şti d»a «»Atneni atât «b? (.■% -îemţiH^-

• Amâîiv Încheg ast o legJturii o lăâcăUiră

*Atv ţw^Tţ*-» dr atunci dr Ia de când

ti’li trH impre-uuâ Cu t^Wnr Ciumeîti, o legăturiit caire
awii sâ-4 duca tmt răţtşafl in m» i mânt

MJHUL IHll.fHROMU)ă

Hănduvi de închinare

Moţa, Moiin.

Ia la |3 vooăttci, cuvlatăl# tr#bu« «a loxrO, lai
mâostrla scrisului 9ă •# crscuadâ
Numai geauachii tisbuă sa trdaga şi, dm
inima^ sâ potnvcitcâ Isq^hnAnt ds ci sluli Icoaaa
pentru care voi v'aţi Idsai pdtinţll. fraţii şl sufa-
iile, soliile fl copiii fl luAndu-v^ crucea aţi ffin*
IR, prin propria vooilrd cenuşd drumul MdoluUli

Moţa —Mailn. juri

y* vyemu v? licertaa î*i- VtuU ♦t a
dumraeefcu! in om.

Prui iiichîfurea cv li & adia *. te* «ua! as r«-

ie^eiULă âcciALŞi văcnţâ livini m uivţiESUa Ciue

UI MTl^obru iftfdmtei die ffg i iift. «muflţ

ior ct himtflă iiin în rv^aptee

.ViUr; tot llc*fivânuf nepef\rrtu îşj picată ’^riteJSă -.i
pirUle i»i faţa m..rnriJm', ce/t viţd » J- ^ -U
nre-lJfj U?l idcai m i’. Cţ *l psUiri ţi

Jertfa ku .\ubhn 14 j răacunipii at .m .: .•

»»{turar

Prei I CL%\ VNESi 11

VALEBJU CARDU

. IV' i; thhe, harnic cătsMtor de lumină, tinere, scnu
^ ‘ndurile acestea. Pentru tine ţi pentru taţi cama-
uCii tăi venţi dc prin sate sau de prin oraţele cu par¬
fum de tei ale provinciei^ ne~am înmăntinchiat aci^ iti
pflpiTfiîr fK^iftei rei’isfr am nlcafuîf. rfup(î putinţele
rir fie<iiruia, o modestă frântură de îndreptar
ypiiitnal pentru mintea ta asemenea unui ogor îmbui¬
bat d; secă, o i»orbn hună ca o imhrăţiţare de frate
mai mare pentru sufletul tău răsucit spre vieafă ca
floarea către soare.

Te-ai coborit. încrezător ţi hotărit, din trenul care
i'- o punat de-alungul ţarii^ dela locul tău natal şi pâ-
yiă'n oraţul Universităţii alese de tine. Cu suflet viteaz
si eii lumina celor optsprezece ani în ochi, păţeşti a-
:um. pentru întâia oara, peste pragul larg deschisei
porţi a vieţii. Şdn cămăruţa ta dela cămin sau de aiU’
^ea, fw corc pluteşte fnir€a5ma merelor aşezate în col¬
ţuri dc cufăr de mâinile iubitoare ale măicuţii, ai prins
să despachetezi odată cu rufele albe presărate cu le-
renţicâ cărţile dragi cu scoarţe zdrenţuite, pe paginile
cărora ai veghiot nopţi dealungul nopţile albe ale a-
dolescenţei talc, împletită din speranţe şi miracol. l ai
revăzut pe toţi, au defilat evocator eroii plămădiţi cu
pana. cohorta războinicilor vieţii, cari au fulgerat de
atâtea ori cerul imaginaţiei tale. Şi prins în zumzetul
de stup al reminiscenţelor literare, te-ai mistuit in
liinţa eroului preferat şi ţi-ai jurat solemn să-ţi cu¬
cereşti un loc de frunte in vieaţă şi cu forţă de neîn¬
frânt să tragi o dâră care să fie a ta şi nutnoi a ia. -

Afa^ă, dincolo dc zidurile cari închid împărăţia ta
de visuri, clocoteşte vieaţa marelui oraş. Străzile sunt
râuri de oameni care se’nfundă grăbit şi agitaţi. Auto¬
mobilele trec svâcnind ca nişte lăcuste enorme în larma
claxoanelor «tridente. Casele uriaşe, de proporţii ame¬
ricane, sunt adevărate uzini în care se fabrică fericirea
sau nenorocirea oamenilor. Iar seara, cdnd ritmul ora-
şului se iuteţeşte şi mai vârtos, pe marile bulevarde
ie revarsă un potop de lumină: feeria mecanică a cim-

lizaţiei. Faţadele clddinlor se aprind, desenate multi-
rolor Megafoanele trimit peste valurile de muUime
undele sonore ale ultimelor cântece la modă. Cu lăco-
me de Moloch, cinematograful înghite in fundul săli¬
lor ornamentate miile de oameni în goană după iluzii,
hi varcuri eu jocuri de apă irizată în culorile curcube¬
ului. orchestre şi muzici picură iu suflet* melodiile
nemuritoarelor ig’^ut; ale lui Strauss, Iar pe alede cu
locufi de umbre se pierd înlănţuite perechi şi trec fe¬
mei frumoţue şi elegante, lăsând in urma lor parfu-
mul care dezorientează spiritul şi ascute simţurile.

i ^ te

atrage Jn taina sau mărturisit, fi-ai făgăduit să în¬
frunţi Şl tu vieaţa, să răzbeşti cât mai să devii

.puternic , penîruca înir'o zi să poţi trece si tu ra dur
tuna pe străzile luminate legănat pe arcurUe unu/ou
M,l cap.to,«i,. Să ti se deschidă ^ «ie toat “ „X
^estea străjuite cu portar, galonaţi şi dorinţele tale
a nu întâlnească ntci o piedică în satisfacerea lor pen¬
tru ca tot ce ^nde oralii acesta ca Lgăţie şi plLri
nu nuit oibd pentru tine nici o Mi»/ r J fi ţ

Acestea toate fi le şopteşte la ureche, in cămăruţa ta
dela cămin sau dc aiurea, demonul ambiţiei deşarte.
Şi tu l-a«culli vrăjit. în timp ce mâinile tale întorc di¬
strat filele din povestea lui Ra.nignac a lui Juîien
.Sorel.

Trezeşte-te tinere venit la Universitate ca să-ţi cu¬
cereşti un loc în vieaţă ,,cu orice preţ**! Scutură-te^ căci
locul acesta nu-l poţi obţine decât cu preţul vieţHtale;
al vieţii aceleia trăită cu onoare şi validată cu luptă
mândră. Nu te lăsa dus de npa iluziei interesate, căci
aceasta este apa morfii morale. Nu tmbrdca haina min¬
ciunii, nu te hrăni cu pâinea ambiţiei egoiste şi nu te
culca în patul dezonoarei. Scrutează-ţi cu tăria celor
optsprezece ani conştiinţa ^fi sfâşie vălul mincinos care
iţi xmpăenjeneşte ochii minţii.

Pornit din sat sau din orăşelul de provincie cu vieaţă
patriarhală, nu uita nicţ o clipă tot ce oi Idsat în urmă.
Aminteşte-ţi^ în fiecare dimineaţă când porneşti la
treabă fi'n fiecare seară când închei bilanţul activi¬
tăţii tale de o zi, că nu exişti aci prin puterile tale ci
susţinut^cu jertfa celor cari au rămas acasă. Că pentru
întreţinerea ta aci, se sbuciumă acolo departe o familie
îtitreagă. Trimiterea ta la carte înseamnă rodul câtorva
pogoane trudnic muncite sau înjumătăţirea unei pensii
de mizerie. Pentru tine, părinţii tăi vor trebui să mun¬
cească îndoit ţarina, iar dacă ai venit din vreun orăşel,
pentru tine, bătrânul tău tată va renunţa la porţia lui
de tutun, mama la rochia anuală pe care ^i-o făcea, tai
sora mai mare va amâna peste ani o căsătorie dela a
cărei împlinire o lipseşte o dotă cheltuită cu tine.

Ştii bine că dincolo de zarea luminoasa a marelui
oraş începe besna. Ştii bine că părinţii tăi şi gloata
milioanelor de ţărani anonimi ca bulgării de pământ
întorci de plug, se scalda în apele turburi ale mizeriei
morale şi fizice. Nu uita că toate palatele acestea care
te uluiesc aci, toate luminile acestea care-ţi zăpăcesc
privirile, toate automobilele acestea care gonesc urlând
ca într’un manej drăcesc, toată risipa şi tot luxul acesta
nu ţâşnesc aşa ca prin minune din pământ. Trebue
căutat undeva izvorul acestei nesecătuite bucurii. Şi el
se găseşte în suferinţa seculară a neamului tău. Acesta
este adevărul.

Le cunoşti tu prea bine. Satele noastre se scaldă în
praf ^i noroi, iar şoselele stau desfundate ca pe vremea
Sciţilor. Gospodăriile se ruinează, pentrucă oamenii nu
au tragere de inimă la muncă: alcoolizaţi şi politicia-
nizaţi^ nu muncesc cum trebue ogoarele, iar bruma de
preţ ce capătă pe rod se duce pe apa Sârnbetii, Bise¬
rica ruinată, şcoala pustie. Conducătorii satelor absenţi
ela ^tone şi frământaţi de patimi mărunte. Boalele
seceră pruncii şi macină trupurile celor în puterea vâr¬
sta. Şi peste toi, se lasă ca o apă desnădejdea, care
e oltceoa decât preludiul înfricoşetor al morţii.

Cei câţi au mai rămas in picioare luptă, v'au tri
mis cu sacrificii nebănuite pe tine şi pe camarazii tăi,
aici la învăţătură^ încredinţaţi că într^o zi îi veţi răz-
una, îi veţi salva prin activitatea voastră luminată
- prin scrisul vostru^ prin cuvântul vostru, prin fapta
ooas ră, va răzbi acolo unde trebue ecoul durerilor lor
î»ulrepta. in slujba binelui obştesc
n eţi solii unei lumi care trebue să renască la o

2 «

>ioţă noud. t>entrucă dacă m „eu -
mai rămâne lor decât să-şi

de mormânt, a mormântului în cn^ ? lespedea

ei toţi, neamul nostru întreg ^

Nu dezerta! Pentrucă dezertare • i.*

Ie a părăsi calea care porneşte din hptui

la tine, pentru a te imeZXti^n ^

slujba instinctului de parvenire

aceasta infernală a plăcerilor ^

rează imaginaţia îţi perverte/tt care ţi tortu-

« „U C .i.„ Tt ilZf. M S 'i

.•on/«cfionat-o străinii de nângele ri de wf!/ ?

«tre. Să ştii că ea este pânza de păianjen pe care o" ui
duyman.i neantului pentru ca să te paralizeze pe t n

’l betonul amt^î

al palatelor ce se ndică pădure, este /rămăntat cu toată

sudoarea neamulu. tău, ,i tot luxul acesto o/ensotor
care ctrcula pe stradă şi in locuri de petrecere se face
prin exploatarea muncii şi a produefiei neamului tău
Să mai Ştii că in wreme ce in centrul oraşului înstrăi¬
nat ehtue drăcesc răsfăţul, la margine, tn mahalalele
care adăpostesc muncitorii adevăraţi, fraţi de ai tăi ce
niti de pe la sate, se sbate în mizerie neagră o lume
întreagă.

Nu să ajungi „puternic** te pregăteşte, CI DREPT
Nu pentru binele tău să lupţi şi să munceşti, ci pentru
binele şi salvarea neamului tău. Nu singuratic, închis
in tumul egoismului tău^ ci înmănunchiat cu cei de-o
.cearnă cu tine în slujba neamului, soldat viteaz in ser
viciul comandat al cauzei naţionale.

mAflA DB CnVCB

Se dă «tdzl o luptă pe oiaţj ,{ p, moorte înfre Iu

cei cor l«9iunile tinere ale lumii noi. Deoparte

rt-au trX““ ““fi* credinţele

»iau trădat încrederea pusă în ei, beneficiarii oietii

u ut, leptumle cerz, ale încrederii în oirtuţile neamu

«. 4 “, ri !fr o în ţară nouă cu

preţul libertăţii şi, de multe ori, al vieţii lor,

'*?*'*’t* «pito Şl

toate puterile răului. S/armă cu pumn cipuros plaso
mînmunH, alungă pofta de viaţă eftină. ocoleşte mi
ra)ul şt artificialitatea vieţii de stradă. Munceşte Şi
crede. Aminteşte-ţi că eşti venit aci să îndrepţi nu sa
te pierzi. Jn tine şi în camarazii tăi se află sămânţa
lumii de mâne. Faceţi-o să rodească prin muncă aprigă
prin jertfă şt prin lepădarea de sine. Neîncetat, înddr
jit, cu puteri reînoite, în slujba aceleiaşi idei': NEA
MUL.

Şi să-ţi fie ueşnic^ ţie şî camarazilor tăi, înaintea o
chiloT, pilda eroică a mareşalului din Ţara Soarelui
Răsare. întors victorios din războiul contra Ruşilor
eroul eroilor, Mareşalul Noghi, solicitat de toate pute
rile conştiente în stat să-şi fixeze singur recompensa pe
care o menta, a răspuns fără preget, cu o convingere
care nu suporta replică .

Să-mi daţi nn post de învăţător în satul meu "

VASTLE MARIN

•Cuvinte pentru studenţi

Slova de

Ionel Moţa şi Vasile Marin au avut clar presentimen¬
tul a ceeace se va Întâmpla. In tot cursul acestu[ drum
care avea să fie al calvarului, nu ştiu de ce, mal mult
ca niciodată, privirile mele îl căutau pe Moţa, îl sor-
biam. Se vede că undeva, în adâncurile insesizabile ale
.mfletului tneu, se ştia deja despfe tragedia ce avea să
Se întâmple, şi ochii med, avertizaţi în mod tainic, tî
căutau mereu, ca să nu-l uite niciodată.

Se transfigurase. Părea mai înalt şi o linişte sufle¬
tească mai presus de fire i se zugrăvise pe faţă. Aşa
trebuie să fi fost şi aureola sfinţilor. Nu nuu avea ni¬
mic din înfăţişarea' soldatulu viteaz şi aprig de până
atunci, ci figura lui luase acum o înfăţişare de o bu
nâtate îngerească. Mergea astfel purificat, ca un copil
nevinovat şi blând spre marea jertfă, conştient de sa¬
crificiul pentru Credinţă şi Patrie. Părul lui cârlionţat
ii mătăsos, faţa Iul fină şi blondă îi da întruchipare
de sfânt. Da, Moţa a fost sfânt. Misiunea pe oare i-a
încredinţat-o Dumnezeu, el a dus-o ai \Tednicie 1^
jfârşit

Mann era altfel. El era viteaz. Cred a fost un
exemplar rar al neamului, întruchipând în el^ t^te
calităţile şi virtuţile sale. Viteaz, bun, deştept de o
nteligenţa scUpltoare. a rămas întotdeauna camaradul
lostru bun, deşi ne copleşea întotdeauna prin
ţenţa sa veşnic incandescentă

VSCDLAI TOTT

Murind în idealul legionar. Ionel Moţa. nu a murit
pentru ca să moară, a murit pentru ca să trăiască. Şi
prin el, să trăiască peste veacuri Legiunea şi neamul
nostru românesc.

Jertfa lui Ionel Moţa şi Vasile Marin a cutremurat
Si pe duşmani, şi pe legionari. Pe unii, Ingrozindu-i
pe ceilalţi, Imbârbătându-i

Cu o lacrimă în ochi de durerea pierderii irepara¬
bile a lui Ionel Moţa. îmbărbătaţi, de gândul

înălţător, sufletul nostru al tuturor legionarilor — se
simte, mai pregătit decât oricând gata de jertfe. Sâ-i
urmeze lui.

Ionel Moţa ! Frăţiile de Cruce pe care cel dintâi le-ai
condus, acum 13 ani, Iţi jură. acum şi pururea, că vor
creşte în cultud virtuţilor tale şi ale Căpitanului, pe
care tu, te-ai învrednicit dela Dumnezeu să-I ainoşti
cel dintâi, şi să ni-l mărturiseşti nouă şi neamului
întreg.

Lângă sfintele tale moaşte ne vom aduna în âecaiv
an, pentru ca, îngenunchind să te rugăm a cobaii tot¬
deauna, spirit conducător şi pirotector printre noi

Fii printre nod I

GH. GH ISTRATE

Scrisoare dela

Copiii mei, din zorea de departe.

De unde numai Dumnezeu cuvdntâ
Vâ scriu, pentru viaţa voasirâ,. carte
Urzitâ tot din slovd sfântâ.

jVlajadahonda

?>enlru Mihat şi Gtâhriel

Bunicul mdine sa vd scrie,

Din iapta voastră, imn do slavă.

S6 creşteţi, tare, altă Romdnie
Şl sd vd tle ţara dragd...

Tăticul vostru a plecat voi ştiţi, odatd spre Apus.
Sd poarte luptă pentru Dumnezeu şi Cruce
In graba mare, însă, nu v'a spus.

Cât timp va sta şi unde se va duce

Să vă rugaţi, cu mama, la Icoană
Ingenucbiaţi, in fiecare seară.

Să plângeţi pentru fiecare rană,
Din câte ard acum fn ţară

Când anii vi s'oi aduna cunună
Veţi Înţelege drumul meu îndepărtat
Odată, cartea meo o să vă spună.

Spre care zare am plooat...

De-acolo, diagli mei dm |ata de deporl©

Eu voi veghoQ, sd lie viola voailtd sdrbdloaie
Deş» » lung, copUi mol, nu ne dospaii*

Dnimul Câol dorul meu e mare

Copiii mol, e ceasul do piocure,
S'aud chemări şi glasuri sfinle.
Pentru destine legioniaie,

Eu v'aro lăsat, din drum, cuvinte.

Să tio viata voastră prirnavard,
Sădită n măretio şl poveşti
Să ridicaţi, viteji, o nouă tară
Pe plaiurile noastre strămoşeşti.

CopUi mei, din zair legionare
Irat zboară gândurile, — roi
Sâ şllti, in ceasul de plecare.

Tăticul b'q gândit Ia voi I

VALERIU CARDU

Ş-ţlnfeiliiereţe a lui MOŢA

..u i.siess ir^uirtir Of

itii. loMi M/ito 9i a fn

drtvm toata călduţa tuIlHulu, Său .4i„ r,a.ii
cruce, fa erau - dtntr, eo,i ^ ce, p,

it iubea mai mult, alătur, de CăpMan. lor le
incredinţat t#«fam«nffi( sfânt*
fi foMt ţi cea care o birutf *
tntr'a/ievâr. ce miniifujf
^jifi? fiTicr#*ţ4»<i /

Tincrettit^ adoletcruţu au un timţ In plus faU de
fximenxi maturi simţul neamuiu» Ctn# nu I o «rut de
mic, mat târziu nu fi-l poate insuţi v 5 de

ritnit erou la iO ani! Dragoetea de ne^r.,
ru ţmiul^ deuine o realitate capabild de ; f<,

etofe cdnd adoleecentnl e fn floare ^
uesfduUit cdnd mijefte tinereţea hi ^ffr^

ta oricând dg dăruire pentru o credinţa,
ftomânii, rnai mult ca elte popoare dat figuri
o inălţime neasemănat de mare In dm rt^ j r.r: f i. f
deajuns sd amintim od la 19 ont Cdp-ta-:..! fr.r^ta
mai mare mişcate spirituală a £un>pet Moderne, cS Io
aceeaşi etate Ionel Moţa simţea pe 'ti

palmele care se dădeau neamului de către dufSnMnu
lui din Muntru Studeufimfa r'^'ridneaerd a fost cup
torul unde s’a tunial ţi făurit noul tufiei of neemulu'i.
Şi suntem eingurul tiopor dm lume care e dot >
mişcaiv eroică organizată. In rdml^d coţ lîor de
secundară frăpile de cruce
Crescut in casa părintAui Moţa — luptăwt
tist dela Ordştic — Ionel Moţa dt* 2‘e '-rpr ‘--
mat să trdiased pentru neam. [h*ttre toţi r« :-dnn tu
turor timpurilor el esCf cri car/ d HeJt^ţfe «t

mare senaibilitute sufletească fi

ales durerile şi umilinfrle

Ionel Moţa a fost antena scHsihiUtaţo
nidfirsc C'dci aceasfd srnsibilftole d»4i --Ba

«n

c^'ideMRTocd in rufUftil cd(r untii alej dmittr /tfi nea
^urilor.

f^epe bii! de Itceulut trdui mteni (rogedia tf^r
a Homântlor ardeleni, Cdţi din Românii de dincolo
d* Carpaţt «iu ftmţn mat puternic fencirea intrrQint
«Iui Şt tndafă dupo fjceea câţi dintr^ toţi ro-
fdrii adrnirahil rittunpte r«« formă geografică, au
adânc djiferta unui început de decidere na-
îujfivd coTf coincidea ru realizarea Intreotrii geogra-
ÎH.e t'nul xingur» /onW Moţa* Actul dela Alba fu
fie, tpunen permut certificai de renunţare h

drr--jOaie #i .--^timps naţiorudâ In toc de un stat na
in cof# romdniU in aib<i drepturi de stăpdn re
un fel de federaţie de nafiondlitdp unde iid«-
'JT It dA drtţytun egale cu aU RomAnilor"\

Uencee^ .^nd. la CU), in l$22 jidonit ungiifj Me la-
in obrsznirie bat/oconn<< injtitufiilr de cultură
• ndurutciÂ. Ionel Mufa tor# ca un tigrii rdnit ^ ndccd
steaşpsl ffviscăfilor studenţeşti^ steag care In cuninU te
‘ o apropia de il CaptUmului
Momeniui ruiminant, inait cdt cerunlr. eMe plecarea
in Spania, Dintre finite milioanele de c^fŞtini ai gio
' ului ur* a^itr tânăr — lenei Moţa — a .iimfu ci se
co miffalâera în obrazul lui Hneios intr'o creme
ind ect ce ne credeam alături de W, ne ocupam
< li yr tJr yi trebutile nousfre omeneftt

Dbu-j «iratnii! aceste ne «i-'ur pdnd iicumu parte de
ie^rtrr. ire dt acum (nct>lo mdndrui de a h dat onie
,trx, meyHtfuv figuri de rrvi fduntoni detrmului nj*,
mii Htm

s’t'inîc: tinereţe j îmi Ionel Moţa ie adre*«’a-rd tme-
teţif cixiMre — crlor dm K^fnle de Cruce ~ şt se cere
de m. Vot sunteţi Hâdndea Legiunii' 4
Heemtdui'

\AICM'K 1 Klt.\>iGA

Jcvachie movală

Inir’o Imiu* rooAă ite l<Kile paiimllc jowike, Crâ^
iiiUnUită tle t>oriilrl egoiute Iu goAua după buour
lUAlcrlăk*, llp*UA de făclia unui ideal moral, ame-
uliiţaU de flageliU revoiuţlei eomuiiiste. ce »«

dealăntuiască Intre creştini cea mal cru^ 4'

păgână, a^au InăMat spre cer ca două P***^*^

rUatoare aufletelc lui Ion Moţa şl Vasile Marin
Biruitori ai morţii, el txmdui a^lăsi destinele ura
mulul româncac ^pre un \Iilor de glorie şl şiră
liii'Ire.

C.itn .1 iuvceî umte jouvf» loi »n iullleu în .i^ue
t'ăţi uu i d poiiliitai eivitiiU Jertfă ’

Pr ^dţi nu /.e-e agudoP Îniiemnăîîdi**ii»* nece; -iwe

;.urili4.»re ’*

Viţeii până U jortU Um inxiiiiul nAsoa O*’

ovăen niti im indiunfi vm nu. t-av .Ul Ro

inânt» ao trăit pătiă la et. fevoltător do ^wiVvHlall h
i'u bineU» şi cu răul* pe v'ar%* nu i ^ sm >iiut h ?e
xt-bi vd torarău' morala.

Adică noi em trăit pana U ei nu. dcvei pianul

oinvH\i.m'

vu-rciH r GAHi't\k:.iM

2^1

t'KAlA.N BHAIUK. 4 NI

Vrisoare către ..TINERETU L CUMlNTE“

^,UU UU WWi rwWrW rr ■ ■— "ii"ii«*ii*îliii»iii»iiii—■ y gy^

8 Iunie 1935 a fost râmduitâ sâ fie .ziua tine¬
retului".

Şi a fost într'adevdr:

ZI de bucurie şi de sdibârtoare pentru voi, stra
jerii, şoimii, premllitarii, cercetaşii;

21 de umilire şi de nedreaplâ ofensâ pentru noi,
tineretul legionar şi tineretul studenţesc al Univer-
sitâţilor, cori om fost excluşi dela serbdiile „zilei
tineretului".

Deci, şi pentru voi şi pentru noi, 8 Iunie a fost
şi rămâne: ziua noastră, luminoasă pentru unii
întunecată pentru alţii.

Nici unii, nici alţii nu o vom uita.

Doi eu nu vă scriu pentru a ne răfui aci — noi
tinerii rătăciţi şi ciumaţi, excluşi dela „ziua noa¬
stră" — cu marii stăpâni cari voesc şi cred că e
bine să despice în două sufletul unei generaţii.
Răfuiala aceasta, începută moi demult, încă din
primul an ol mişcărilor naţionale tinereşti, din
1922, îşi va urma, fără explicaţii inutile, colea ei
tragică: noi suntem învăţaţi cu luptele pentru idea-
Iul învierii româneşti şi stăm gata de moarte în
faţa duşmanilor acestei învieri. Aşa cum om moi
stat. Nici nu va cerem ajutorul vostru în această
bătălie în care nimeni nu intră chemat ci doar
împins de un tainic şi sfânt foc lăuntric: visul unei
Românii româneşti, viteze şi morale, eliberată de
sub jugul jidovesc şi de sub jugul imoralităţii şl
ol Laşităţii.

Dai vă scriu pentru că eu şi camarazii mei sun¬
tem din aceeaşi plămadă cu voi: suntem crescuţi
în aceleaşi case româneşti necăjite, avem aceiaşi
părinţi săraci, facem parte din aceeaşi generaţie
tânără având aceeaşi mare misiune istorică şi
suntem cu toţii destinaţi aceluiaş viitor întunecat
de robie sub pumnul străinului stăpân astăzi în
Ţară. Nouă nu ne este uşoară această despărţire
sufletească de voi, despărţire pe care vor s'o îm¬
plinească aceia cori vă îndeamnă să vă lepădaţi
şi să vă feriţi de noi tineretul naţionalist. Ar ii un
păcat să nu facem totul pentru a vă arăta calea
dureroasă pe care, fără să vă daţi seama, sunteţi
împinşi: calea încercării de a sfărâma unitatea şi
forţa unei generaţii spre a-i ucide în faşă putinţa
de implmiie a morei sale misiuni istorice: misiu¬
nea de românizare şl de înviere sulleteascâ a Bo-
mânieL

Nu vă chemăm să faceţi politică deoarece nici
noi nu facem, astfel cum se înţelege astăzi politica
Dar dorim ca întregul tineret românesc să ştie bine
datoria sa, să-şi aibă pieptul liber pentru clocotul
Idealului, să nu fie încătuşat şi dezorientat, să nu
ie obligat să iubească străinul duşman şl stăpân
Inslaişlt sa au ii» îndemna» spre tint© pompoase

A ® conţinui suUetesc şi tomânesc. Dorim
sd v^em întregul tineret scdpa» de sub tutela su¬
spectă a celor cari au stăpânit şi stăpânesc astăzi

««‘o uşor Bă

vă lăsăm lără o cât de mică apărare în coLtra

atacului pieziş şi viclean care se dă împotriva
sănătăţii voastre sufleteşti.

Vă scriu pentru ca, după citirea acestor rânduri
frăţeşti, să vă întrebaţi dacă aceia — cari, Infle.
rându-ne pe noi, v'au catalogat pe voi ca fiind
singurul „tineret cuminte", nu v'au adus prin
aceasta şi vouă o gravă ofensă.

Care este păcatul noslni?

Şl cxtre este ţolul vostru?

Păcatul nostru care ne-a dus la atâtea jertfe, la
atâţea camarazi ucişi de jandarmi, la atâtea în¬
chisori bătătorite de zeci de mii de tineri, la atâ¬
tea ofense dintre cari cea dela 8 Iunie 1935 poate
fi cea mal gravă dar nu e nici prima nici ultima,

_ acest păcat al nostru nu e decât acesta: Noi

credem că străinii, şi în deosebi jidanii, cori ajung
tot mal mult stăpâni asupra ţării noastre româ-
noşU, conslitue o primejdie de moarte pentru vil-
toiul nostru. Şi cerem înlăturarea acestei primejdii.
Şl moi credem că decăderea morală a zilelor de
azi trebue să ia sfârşit prlnU'o totală înviere a su¬
fletului românesc, pentru ca mâine să fie stăpâne
vitejia, munca onest răsplătită, moralitatea creştină
şi ordinea sufletească în locul trădării, a venali¬
tăţii, şi a desmăţului egoist al veacului materialist
şi păgân de ostăzL

Nimic altceva nu vrem, pentru nimic altceva
n*am luptat şi nu luptăm, ridicând cu vitejie cal¬
varul tuturor ofenselor, cd tuturor nedreptăţilor şi
ol atâtor jertfe.

Aceasta e „păcatul legionarului", păcatul tine¬
retului naţionalist, păcat pe care jidanca, jidanii
şi oamenii lor, nu nl-l pol erta. Pentru acest păcat
suntem noi consideraţi ca un focar de infecţie o)
tineretului, de care acesta trebue ferit ca de tur¬
bare.

Ţelul vostru care este ? Nu vorbesc despre ţelul
lăuntric ol vostru al fiecăruia. El nu poate ii altul
decât ţelul mai sus arătat, decât „păcatul legio¬
narului". Dor vorbesc despre ţelul pe caie-l urmă¬
resc aceste organizaţii tinereşti ale voastre, ade¬
sea lârâ ca voi să vă daţi seama. Ce ideal, ce
misiune se dă tineretului vostru ? Educaţia fizică,
viaţa ordonată în marş şi comandă, cu unliorme,
stele, embleme, cu disciplină şi spirit militai, sunt
acestea un Ideal sullclent ? Slăvirea Regelui, ho-
tâilrea de a sta de strajă la apărarea hotarelor
ţârii, exaltarea voiniciei şi a spiritului de colecti¬
vitate, toate acestea sunt ele suficiente pentru o
constitui marea şl exclusiva misiune a unei gene-
laţU in tlmpuiUe de azi î Nimeni n'aie nimic de
zis contra acestor ţinte ale activităţii voastre. Insă
atunci când ele se mărginesc numai la atât şl
ignorează celelalte mari porunci ale misiunii tino-
retulul de astâzi şi în deosebi ignorează luptn
îngenuncherea străinului stăpân înlăuntiul
tarii, atunci ţelul vostru este nu numai nelndestu-

OK cot ei?

lător, dar este chiar o piedică nn»* t

rel misiuni a generaţiei voastre * ma

„ pa...... .mo.., d,.'’orrr;cn:,'"'

ad..M poil Io plolooo, Sla,„„ a,
spuno. (de ex. In leaile cercelasllor) că nu va ...t
îngăduit să (acetl deosebtr, „do Şedinţă- ad,S
de naţionalitate. Sub pretextul de a nu urt ..o.
noritarl. suntetl stiiti a dezerta dela r>r1ma mistice
a oenerotlel voastre: restabilirea Românilor în
dreoturlle încălcate de străinul ajuns stăpân în
ţara noastră.

Moi mult decât atât. Uneori vi se soune chtai
că toţi locuitorii tării sunt Români. Intr'un discurs
faimos dar uluitor, dela 7 Octombrie 1974 nu vl
se snunea oaro că „mai presus de cred’nta fie¬
căruia — creştini necrestlnl — este un’tateo
etnică a Pomăniel fnfT-ntte" st se închina „ran’ru
sufletul unic al poporului român" Indiferent de ere.
dfntă creştină sau necrestlnă ? Adică : nl se sou-
nea de.siqur nu nouă. ci vouă: Tldanul e Român
ca si tine, e dfn acelaşi unitate etnică e părtaş al
aceluiaş „suflet unic românesc", deci Iasă-1 In

pace. Sau in cazul cel mat bun, vi se soune: e Inu¬
man să prigoneşti oe minoritari deci resoec^â-l
şl fii prieten chiar cu minoritarii duşmani şi distru¬
gători al prooriulul tău viitor. Ca şi cum a le
apăra este identic cu a prigoni.

Chiar dacă anumite prudenţe vor mai tempera
cu timpul această „educaţie naţională" care vl se
face, totuşi, prin faptul că sunteţi ţinuţi In Inactivi-
tate şl departe de lupta eroică de desrobire româ.
nească, însăşi această inactivitate este un atac
împotriva biruinţei şi învierii româneşti pe care
o visăm cu toţii, şi noi şi voi.

Si nu se poate soune că — dacă activitatea voa-
stră. a tineretului din O. E. T. R., slrojeri, şoimi,
premilitari, sau cercetaşi, ignorează misiunea
principală a tinerei generaţii: desrobirea de sub
străinul din lăuntrul ţării, — totuşi activitatea
voastră, chiar limitată, e bună deoarece misiunea
cealaltă, a luptei împotriva străinilor, o puteţi îm¬
plini în alte organizaţii, alături de noi, de pildă

8 Iunie 1935 e suficient pentru a dovedi prăpa
ştia ce se caută a se săpa Intre noi, caracterul
exclusivist al O. E. T. R., etc. care nu admite să
aveţi nici un contact cu alte organizaţii. îndeosebi
cu tineretul naţionalist antisemit. Tot ce e tânăra
organizaţie şi misiune a ei, nu poate li decât în
O. E. T. R. De aceea 8 Iunie nu se admite a II şi
ziua altul tineret decât a tineretului vostru.

Iată ţelul vostru. Aţi văzu! care este păcatul

nostrue

Şl acum, după ce ne-am făcut datoria de a ne
apropia frăţeşte de voi spre a vă lămuri şl a v
avertiza că asupra voastră pândeşte dezonoarea
dezerţlunll dela datoria generaţiei voastre, -- să
lăsăm timpul să-şi împlinească rosturile
apuce fiecare pe drumul pe caie-l împing con
ştiinţa şi sufletul lut

Wot rămânem pe vechiul nostru drum însângerat
şl stâncos, plin de prâpăsUl, dor Inv1ngându-1e
viteletfe In ascensiunea sore culmi; sore cu'mea
învierii româneşti şl a prăbuşirii stăpânirii Insfrât-
nate din ztiele de azi. Aceastâ ral© e orea. ea nu
ore desWârt $1 uşoare satisfactil, lor Izbânztie el
nu se câştioă comod, fără primeldll şl fârâ lertie.

Pe oceastd cate avem InnH un rgr^tion vt*eaz.
câlâuzd lărft mes şnre biruinţa to^alâ de mâine,
şl av»Tn con<(Mlnta câ servim mar^a misiune a ti¬
neretului românesc. Tor frâtia si vo'a noostrd birnă
ne unesc Inirio fnâHore sufle’errsrd si Intr'un bloc
de forig care, sâ tie stourt toH duemvnti simt su-
llrlente sPre a birul orice adverslfdtl si sr^r^ a
râzbuna orice crime se vor mal încerca Împotriva
biruinţei româneşti.

Dor vot ? Pe vot oare o sâ vă multumeascâ nu¬
mai tobele şi fanfarele, uniformele şl cadenţele de
marş. toate aceste forme extori<"»<Trq ale unei rân-
dueli. fără ca ce«te forme «ă înfâtiseze un adânc
şi viu continiit sufletesc, fără ca efe sâ fie expre
siunea unui Ideal lăuntric şl fierbinte ?

Ce sattsfartte vâ pot da vouă uniformele st rân-
duiala formală dacă ac0st<»a nu sunt însufleţite
de ronfltUnta unet Înalte misiuni, dacă această
rânduiaîă fonnraJă nu vă aduce îmr^âcarea cu pro¬
priile voastre asotrolii româneşti dacă aceste ca¬
dre formale nu sunt un Drilei de monitestme a
elanului tineresc din piGohirlle voastre tinere ?

Şi ce V 3 zice sufletul vostru când în viitor ca şi
în trecut — în viitor moi mult decât In trecut —
veti trebui să fiţi doar spectatorii cuminţi si tăcuti
oi tranlcpt lunte a tineretului naţionalist: absenţi
dela tertfele noastre, absenţi dela victoriile si dure¬
rile fraţilor voştri ? Ba mol mult : va trebui să
ascultoti. disciplinaţi, oe cet cori ne vor batiocon
mintindu-vă si va trebui să fiţi prieteni sau bine¬
voitori cu toti înstrăinaţii de neom oiunsi condu¬
cători de tară. va trebui să fiii respectosi cu
jidoncKi. cu lldonll st cu oamenii lor. împotriva
pronriului vostru viilor, împotriva fraţilor voştri
însângeraţi.

In acele clkpe ou va muri oare ceva In voi

lOM I. MOŢA

- I'

'^1

iM OT A —

Neamului acestuia nu l-ou lost deajune nici scri¬
sul lâm, nici sulerinţele tale la care a privit nepă¬
sător timp de 14 ani.

Acum oi vrut sd-i taci dovada suprema: sa-p
vcrsl propriul sânge — sângele tâu slâbit de Iov -
turi, de închisori şi de prigoane, într'o ţară în csore
tinereţea ta toolâ a avut porte numai de ele şl in
care ai fost tratat permanent ca turburător al ordi-
nei publice şi ca atentator la siguranţa Statului
român.

Şi l-ai dat. L-ai dat într'un chip cutremuiâtor
Noi stâm în genunchi şi-ţi sârutâm fruntea ta de
viteaz şi de mucenic.

Neamului care nu te-a crezut, îi trimitem acum
din nou scrisul tâu, sfinţit de data aceasta cu pro¬
priul tâu sânge.

Dacă nici acum nu le va înţelege, suntem g^a,
pânâ la cel din urma. pentru jortta suprema in

slujba credinţei legionare.

Fii dar sigur şi dormi liniştit Moţa — leglonarn

vor birui.

Bucureşti, 31 Ianuarie 1937.

S'a împlinit un an de când v*oţi dus.

iD rândurUe noastre de luptâ locurile voastre
sunt goale. Nimeni nu vi le poate ocupa. Sufletul
legionar, tofl vlteJU Legiunii, vâ coutâ şl vâ plâng
mereu. In casa ta pustie^ Moţa, copil! 161 te plâng
şi te oşteaptâ in flecare zl sâ vil. Vâ aşteaptâ pâ-
rlnţli imbâtrâniţi şi copleşiţi de dureri, vâ strlgâ
soţiile voastre.

De-acum vor trece onl peste ani şi noi vâ vom
plânge mereu.

Doi voi aceste lacrimi sâ ni ie Iertaţi, sâ nu ni

MARIN !|

biruinţa noastrâ, or schimba numai firma exploa¬
tatorilor iar ţara stoarsă şi-ar încorda istovitele
puteri ca sâ suporte o nouâ categorie de vampir!,
care sâ-i sugâ sângele: adicâ noi.

O 1 MOŢA 1 tu n'al murit pentru aceasta. Jertfa
la a-l fâcut-d pentru neam.

•

Urmaţi cu sfinţenie gândurile pe care ni le-a
dat viteazul comandant legionar, Vasile Marin.

Toţi tinerii din ţara aceasta sâ ştie câ urmând
calea credinţei martirilor vor birui şl vor învia cu
neamul lor în contra tuturor asupritorilor, unelti¬
rilor şl loviturilor.

Impârtâşiţi cu sfdntâ jertfa de sânge a lui VasUe
Marin, sâ stăm drepţi şi gata de ia ne da sângele
nostru în faţa asupritorilor cari ni-1 cer. Credinţa
legionară va înflori mai mândra şi mal biruitoare
cu fiecare strop de sânge moi mult pe care-1 vom
da senin şi cu sufletul plin de bucurie. Până când
neamul biruitor prin Legiune va învia şi va con¬
damna pentru veşnicie pe toţi cdlâii noştri.

Aşa dar sângele martirilor împarte o lume în
douâ: cei ce vor primi osânda şi blestemul veşni¬
ciei, şl cei ce mâine vor birui în slova şl bine¬
cuvântarea neamului lor.

20 Februarie, 1937.

CORNELIU Z. CODREANU

•

Acum mai temeinic ca oricând, am certitudinea
şi o spun : Naţia care a zâmlslit pe Ionel Moţa
şl Vasile Marin va li aleasă de Dumnezeu pen¬
tru o misiune nobllâ şi împârâteascâ în lumea
oamenilor.

•

le vedeţi; sâ vedeţi numai vitejia cu care ne vom
mânui armele in lupte, şl cu care vom purta prin
turtunâ, sfldâtori de moarte, drapele noastre le¬
gionare.

Sâ punem mima, iruntea şi trupul iui Moţa şi a
camaradului său Marin, temelie Naţiunii Române.
Fundament peste veacuri pentru viitoarele mârlri
româneşti.

Sâ punem deci pe Moţa şl Marin bazâ viitoarei
elite româneşti, care, ea, va ii chentatd sâ facă
din neamul acesta, ceeace abia întrezăreşte min¬
tea noastră.

•

... Ion Moţa şi Vasile Marin n'au făcut uriaşa
lor Jertlâ pentru ca noi câţiva de azi sau de mâine,
să ne îmbuibăm de bunătăţi şi sâ benchetuim pe
mormântul lor. El n'au murit ca sâ biruim prin
jertfa lor o oastâ de exploatatori pentru a ne 'aşeza
noi In palatele acestei caste, continuând viaţa' de
afaceri, de lux, de destrăbălare.

In cazul acesta biata mulţime a Românilor prin

Spre deosebire de atâţia sfinţi martiri câroro
supliciul şi moartea le-a eşit in cale şl i-a câu-
tat. Ionel Moţa şi Vasile Marin ou eşlt ei în calea
morţi! pentru Chrlstos şl au câutat-o.

ALEXANDRU CANTACUZINO
•

yBpopeta nu s'a sfârşit. Moţa şj Marin flutură bi¬
ruinţa deasupra Legiunii,

Temelia sacrificiului pentru împlinirea sfânt

al tuturor românilor a fost încă odată cimentată.

Comandanţii Bunei Vestiri, Moţa şi Marin sunt şi
^or fi întotdeauna prezenţi în lupta descătuşerii nea¬
mului.

BĂNICĂ DOBRE

Moţa^ Marin,

Prin jertfa voastra voităi aţi dat cea mai solidă
ranţie a reînvierii României intru creştinism şi aţi pus
undament de granit României Legionare, pe caro aţi
vUat-o

NAE lONESCU

dată cu atitudinile lipsite de ho-
tăi-îre, de preciziune şi de pers
pecUve de devenire. El concepea
întotdeauna in mare, peste ziua
de azi şi peste interesele politice
ale momentului. De aceia nu lăsa
nici un prilej neutilizat prin ca»-e
ar fi putut înălţa nivelul de trăire
şi ar fi putut dinamiza omul sau
colectiviitatea. Dealtfel istoria vie¬
ţii sale, care coîbcide cu Istoria
Mişcării Legionare, s’a desvoltat.
a evoluat în valtiri, în perioade
de ascensiune rapidă spre culmile
de realiizare supremă ale posibili¬
tăţilor latente ale neamului şi în
perioade de coborîre în adânc, de
tăcere, de aparentă linişte, de’ in¬
trare sub pământ.

Primele erau perioade de cuce-
lire în afară, de creştere în su¬
prafaţă, de înmulţire. Ele priveau
numărul cantitatea, deoarece, ex¬
clusiv, acum se făcea recrutarea,
apropierea străinului. Deabia a-
cum Mişcarea se făcea văzută şi
era găsită de viitor, considerată
accesibilă şi demnă de a fi luată
in seamă.

Perioadele de dispaiiţie, de des
fiinţare legală, sunt momente de
recuilegere, de verificare a tărie*,
.sufleteşti a fiecăfui membru din
comunitatea legionară, de exami¬
nare a capacităţii de rezistenţă
de sacrificiu şi de luptă. Aci se
limpezesc apele turburate ale i-
dealurilor. Aci se fac purificările,
marile revizuiri şi se stabilesc o-
biectivele de atins şi mijloacele
de întrebuinţat. Ele constituesc
epoci de desăvârşire personală, de
lepădare dc sine. de canalizare a
energiilor.

Moartea Comanantului Bunei-
Vestiri Ion I. Moţa şi a camaradu
lui său Comandantul legionar Va-
silc Marin în luptele din Spania
împotriva puterii iudaice şi bol¬
şevice. împotriva Satanei, a pro¬
dus o impa'esic deosebită in sufle¬
tul întregului neam românesc. S’a
produs o cutremurare. O sguduire
a conştiinţelor şi a inimelor. Pro¬
fund religios, convins că numai
ci-edinţa în Dumnezeu si'n orân-
duîi*ea lui i-a făcut posibilă viaţa
în drumul tuturor barbarilor şi
sub teroarea tuturor încercărilor,
neamul românesc a înţeles valoa¬
rea morţii eroilor-martiri Moţa şi
Marin aşa pe cum se cuvine. Poa¬
te pe cum nici un intelecUial n’a

Moţa =

ca vodă — prin întreaga ţară si-a
dat seama de acest adevăr. ŞiLi

creştini veniţi să se
prorterneze în faţa lor. din toate
gaiule în cari s’a oprit trenul, gru-
f luminiţe de pe marginea
caii ferate cari spintecau intune-
ncul nopţii, primirea făcută la

1 oni Jura de vi ca
voui Idtta prin iefftV
iuâut urma ilar sâ
riuâ Hă Jure la mor¬
mântul lui Moţa yt
.Uarin pe următoa¬
rele condiţii enen-
ţialv ale elitei pe
care noi înşfine Ju¬
răm :

/. Să trăim in nti-
răcie, ucigând in noi
poftele de îmbogă¬
ţire materială,

?. Să trtiim o viaţă
aspră y# seveiul cu
alungarea lujcului şi
îmbuibării,
li. Să iulătiU'ăm
orice ineeveare de
VJrplouture a omului
de către om,

4, Să Jertfim per¬
manent pentru ţară,
.î. Să apărăm Miş¬
carea Legionară cu
toată puterea noas-
trfl, împotriva a tot
ce ar putea s'o adu¬
că pc căi de com¬
promisuri sau com¬
promitere, sau îm¬
potriva u tot ce av
putea f<d-i scadă mă¬
car, înalta linii* mo¬
rală,

Mofa şi Marin
Jurăm I
comFtir
ZELK.i CODItEAXl!
12 Februarie 1337.

MARON

Cwnâuţi la Cluj la Orăştie. ia
Sibiu Şl la Bucureşti; înmormân¬
tarea la Casa Verde ne-au arjui
răscolirea sinceră pe care a pro¬
dus-o în suflete fapta lor.

Această înălţare interioară s’a
concretizat prin depunj^rea jură¬
mântului Moţa-Marin — un vrit
pentru crearea unui destin româ¬
nesc în lume. Atmosfera trebuia
să fie menţinută şi întărită. De-
aceia Căpitanul, atunci când Le-
giun^ mergea cu paşi repezi că¬
tre biruinţă a făcut un popas. La
13 Ianuarie 1938 ora 4 şi a în¬
fiinţat. prin oUdin, Corpul legionar
Moţa-Marin, ca unitate aparte,
pentru a cinsti amintirea celor ce
au căzut vitejeşte la Majadahonda.
Comanda acestui corp a fost în¬
credinţată Comandantului legio¬
nar Alexandru Cantacuzino — u-
nul din mănunchiul ales de legio¬
nari cari luptaseră alături de Ei
în Spana. Scopul l-a fixat însuşi
Căpitanul ..apropierea cât mai
mare de viaţa şi de moartea lui
Moţa şi Marin. O viaţă cât mai
curată şi o cât mai lurainoasă în¬
fruntare a morţii pentru Dumne¬
zeu şi pentru neam“. O viaţă cât
mai simplă şi cât mal aspră în
care în orice clipă să fie o luptă
între sufletul tău biruitor şi car¬
nea din tîne“.

Condiţiile de intrare şi cele de
a rămâne în acest corp de dită
precum şi organizarea lui, au fost
fixate de Alexandru Cantacuzin >
în ,,îndreptarul Corpului Moţa—
Marln“.

„Membrii acestei unităţi spune
Căpitanul in ordinul de înfiinţare,
nu pot depăşi nici odată numănil
de 10.000“. ,,In camera fiecăruia
oub icoană, prevede îndreptarul
la art. 4, vor sta scrise cuvintele
lui Ionel Moţa: ,,Şi n’avem alt
ideal decât a ne hărăzi Dumnezeu
fericirea să murim sfârtecaţi şi
chinuiţi pentru scânteia de ade¬
văr ce ştim c’o avem în noi şi
pentru a cărei apărare pornim la
încleştaie cu stăpânitoarele puteri
ale întunericului pe viaţă ?î
moarte'*.

Sunt gata de moarte

Corpul e organizat în 13 ban-
dere conduse, fiecare de câte un
comandant J^ionar. Prima la O-
răştie şi a 13-a la Bucureşti

rv»iî

Hrohtif

-t: Icj Wn'H IV,'tM

v’n'ir* ^'n»Hi R ♦'

(tu »'lO»^•ţ(• IhfctMutuUU
4r iV'HtU'4» fl eif-liCt Ust^M
a\ *Um Kli'^n U\ tilu

fmî \u(o-ui\ *"*. t»M Imu

ii\ MîţK‘^i» \( (,*'^(»v»vj^tr-
« fţ'iM uv«j uiv»lţl «t\i i«\ UomI
atu ţi k « U\ «tr

\*\ .<,vt?<* t<MVţ^ y1 t(vH
Viiiiţut in mwtiu
V|ţinM,m«‘. fT^NtiMţf

ifr iuiih H'Aiui Im <

ţii vf^Mîiu^t ţnt (MtHPiH'

iV rtţihmU tt tw«< t-ţu^'

I li \\\^ M^x'vhvi l^lJ•^ ' ^M 'tv vi«>(ul

huvlA'^â'v-M tt iui ^ii K‘Uu*

V'hniU' \{r M xMlM (iMUdlM'r

ţ^HMiUiiU|(l<‘ Muvl^rh I i'ifii»
tUîr în vtv^ţ^i;*^ Um ^miMUU'A
vMm lîUVl'lM ?( tw i«nU ttiviH

rvisiu4»(jl piitriVM
A* f* ^ iri»îMlrnţi( A V'fcţM

Nihutiii »'*rT vAi Hvifctr (mţ>iMvlvl
i'tţf ^tl>M UH»%lirit kIvmIuI mAm. \'$l)
\(iu fh vWtxMii'

î*'i »iv;ii a\uh i'âiutuMir
UU'«Kir«^i m \v

M mifii (V iloi'Mu
r'-.'iu'(»uv4i îti l\n*U (M*
iili^ u>. U'isiuurM

<i<Mdv^l'ţnr«^^ i>tvi\*MţiM fuvănil
iffIunMl ţi MAJ (irutivi

Mi\ Minuiv iiv«( ţi (,v <ti VMiIrulri
tirbwr îiil tu-

% i^tiuuu<tr Ktnim uHvlw a^ttunţli
fh ţnrtţî^ fi (Hi#*

(x-pi»U'u«hMnvU s'AiT mi ruMrim'
iUuH-U |inh vHMUtr« (^'Utix-fl ţ
V^ttT|rfrt»ji |MH50>MfK^â. M xtlPl%<llU(
l'll» xlHl JiA

»<ui P itv v'hiiU' luiu

V uiuvA>U\'i'« MxtrvâmUn x(«'M|M\
iwAm |M M\ tvJ*.x»mx?iir

U i v‘«fl MU tSMlVt'lxviH t^9rtxxuv
iMiţutiviMr tkW IUI
tVttUul ixviuftux>cx' 3j

tur ixusx^li ţtiativ Iţi vtM

Itlu ijasrt^ vv<KUl -

»n I^wt tU- xAUr ţMiHl
xtx-W ^mlv'uix ihţufv*» uu>

s^h\i\ M%\k v-Ă iV4lUt«(xr^( «v^ţx

»*i^ unu Vu\A\Mti yu^iuMlU

xf^hiN 54 \Vxx)tfiî«xi\«

UifcH'Kjqs» v lUtfe I \'xv\K

(‘iMţsî t\U xU\r4* t,u^UK\ăr itiMi
,>lvt*4»ţru NVuit Wpm\ 9rtr'î,

^rtuUţ Ui
KîArKvt mU ttUr KntnlfVUuu:» \iux(
t'^tUVx^UtiU-îTx.h rxW i\M,X$yi\ ?u
MVU’ti Uvs'U ţn» (ii^( ^r4nnx \f\

ut aUwx t ^t\4rAloUrHt ih itiUl
fvlt^tx s\vi îiP^UuiAic^n Urw,
n^ţiHf ^«*tUUx«Milux4Ucl\Kru
tVii< 104 10^)

UtHxMUti^a Mu^âvii
rv-tUru 4«^trvUrr^ şX iAwvxxUm»^
v^^'îftixuţr-l l\xEt«mutu( lxMu4tl«4^
vm tUUUj (u

CARTEA

(ţ ERM A ei A

^'Ulxtpii ntH.l<t M MtAlt'Uu' iMlţU'

iui^»«l«* i'»itu «rAintd uu’tixlto ţt
Ulm» ♦ii‘ţ;murii(A( tu illfrrttt'tu ihi
uUi'tu nlr uAiţii rtt'nttritt

l»\ „ti»(ttiiuut MlţvAi M I 0|Jlu|\«
ii'’\ AlUuvut fiu>' xtolîi iiu'rput »4
iruuiM'A : .,Mift‘«i'T'« t“^u o|toii»
unul Miniîui wwv (Nnnuliu /olr»

(‘xHtiTVuni; i'l tt liotÂiIt fliH'iUt'
nunnunt ui vvuluţli'l Mtţx'hiU*'
(|X«K t*) t'*t'MU'u) tri'ţjln

UMiv iNitu itin't rIi Aur ttt' r^N

itifuritr «V pxtvrjitţtl vli'ţll
OlV(»Hrtnutm Wl x'hlMi tuxvpu mta
IA i*u Uturltt vlrtli aaIu Vlrtţw i'A
pittinuliH u utn\Atvţ(u uuituul
vlAruinti fumjutt xtiftMifuUu' nu»
înrntr nlr iM oaiI hu uvuI nun
inuKA tni'Aurlru hiiu}»vm tiuAwUA
rll înlţx'Aiil kUVttuviîx'r Srtlr i‘«ir
xtrtHiniuA MuhhnbAvl ilo ihviu'i'i»
(It ţi ik ntltuilliu tn vUtn rx»)nA

lu'JUfx'A, xl xti* i'tunlx^ tr rtl^n'l^^
un|sxi44ntM v'Uvx»nlfA
In li[«|fAtui’A i'U fftplHtf* ţtrt»^'
\%tW Wi 10 Ki4»vuMfU tO^H i'u
OlU'A »nMw<x»«i^Ni (*A|»it4nutui itln
F^'ttiHHiiiu lOŞM pi in c>iiv Ta
(UtAiutl otiiuîi* rttrnţlrt vx'lvtv xv
itiMniiMMrpiA nuutt x>»nfiUtuţir cA m’au
rA\*u( vlnovrtti tiu It ufonT^invi
f( xlnijMvţuii^^ nmnniUU nun A

nrMW »u«linlUiulu \ ft irnlAnvIu I i a
(» u u Unu>A ito wnlinwli*'. U) vWi »

vpă lrf;4UtA(tl, tio nt‘VAH‘^>(U'ţ\i

unvn jlurAniAnt liotuui; ititofaplul
i‘A mx'i'M Axi x^tu liţvxu x(x^ vAlmin'
fi xlu putt'iv n M #xVtAinUnu*si
tUtUUM Sllftxtulntoîx»!' xtu A IwmlxM
putriVA lUttAixA tlrninitNi ;i (xHxt
xA u xUtA xtr n MaI \\m i'Apl

Unui A fxidt oinutumnAt itr câliv
I MtuuiAivtl MiIKav itin HiH'Urvţti
U 10 «nt nuiiwA îdlnixA prntincA
Ia x'tO NxM'nilti u^ (018 ftr linpuţ
%’Ai (H’Uil'ţl ..tlHVlx'ttlV xiu U fUjfi
‘ix' MUl» UNXV»‘‘A*'

AiUxU'lU A!8lţ»^tr X\*ţtilx»t

o\(MvnvA.iuiu >1 x^MlVlnKntxl v*A x»-
ilx'Aiv Ar fi d«xfA»uiAi,^ ovţ^ni
nusx4,*Un tn HxuuAnU mtufii ţ( x>
viAlA xvnx-n>\itt »iu viAţA A MiKîl
«ti X ^Uyxuw VA kU X» Atiit frttH
nr^.mulul rxtinlinvAx'

In Al xUvîUhi xviphui , f\iu<>A\i«

tu r^iJUun ' x^(r pxij^i^ pivMtnuA
'*WA(m r;v*t, xvm^uar y{^ i'iiţ»iţ‘U»
IU inx‘liAAiAivA V(U'ju>^vi ţi Iiuvr
v-sirf»A Iv^ixtUAlilui xtv A AlUx^r

pii»l VIaU tu» vit» IxxaU' iiMyc A

x^( AMpi>»iM r.iUrn

t- XXMI U»A ,UVAl utxxil Al^ VUtAtUl

l‘i tH' tâUK-i

»AţtUîAW Plin v>nn
1401 xm VIM nul tnin^ ÎT'SixtitoM ţl
Ml luAtvrini tfvXmtnAi>tm

Uvitxn.;ţ

iiiirv "*'* ’"•

vpA» i»tu||î^nix oi liiiA il»

uAînnnl. Punţiu ri>»virOA nciNitorM
«‘fi ImpuA vtttt» lin x'ulh OA omul
nd fiu Iu ponnannnţft vmiflont
Omul rrîlu iH»nunput numn| un
mrinbru «il mneitol x'omunitftţt ţi
nn i'w liutK'lil Ut'lnt. DuAxvIa
Irniullo înlMiil uuNivo'i JmitlfU>|\
oviAtunţtt, tv»ti» tlni)ix»AU>ii. Din
ijixMtu m* 1'uAţu‘x‘lii ţi m' tmtopIlnivHi'
luKtlu Ir^lonaiv \ n iUnulpUimi, „
munull, II fftunrll, n xHtm^ntiul, n a
lultvnilui mipnH’ ţi n onoiirol
KUvinu luuit»nnr luptA^l muruM'ţto
luMitiu DuKiumv iKiunAinl Inlnr
Mulu iH'iAt»n«)i\ DxHiAuhiţ (tx» num
nlftx'MllvIt i»untru nlMt«unu1 ito ihIu
x'fillx' O'iîliouiiA xNito iHtucnţiii jori
(ui ţi A tnx'UHlxnvl tn xmvAntul vm
nuinxlnn!ilt>r txMAiiilx'l. tnAUtuii'tsi
x'xuiAltiuiui U'i(lnnA\* xlx' JuxUvaIA
lnAx\*nvnA un mm ImtAittur iHmtm
n-ivutuniVA ilxnnnltAţlt ummm ţi
înmtin miluţli'iuuY.i xtfumml,
i^lxuiAiul ţA fiu Juxttvnt iti» U'Klu
nari ţi aA ţi io ţliiKiir i»xHimiiviA
A.'itful MU iijungu Ia xurm'ort uIKim
luiîltMuiiv x'Ain sA fix» x'IltA mniimi
Iul ţi l'AD» aA mal l'^'SpxH'tO Jouilr
fix^ntr» prin iUvAinAutul Mx»ţA'Mrt
lin xtin la IVPniArlu 1087 ; aAi>A
\*t«. vIaIa uAprA x'U AlunţiAiXNi Iu
vnUil m tmlnMbAiii, inxxvInmA o\
pliv»tAiit x»niulut xtx' cAlix^ i\m. sa
x'Dfiviu puiinunonl mMvtru mxim
ţt ApAvoruA Miţv'Arii Itr^ixniAri'
ilr xuU^' c\nupi>x»inm ţi xxunpivmi
irrr

In x'uintuiul ui iix'lltvx ..x^nyoni
i'ctivA lA'iîlunli“ Ar xHuii^ xto uni
Utllu xfr prt>i?Atii^» luţîlxnmrA ţi rtx'
viHtrt în uinn»wxifo(xM l(nîlx>nArft
x'inUul . KrAţiiU' xix> x t iu^o*'» IMrti
tlul .,‘l\»lnl ţH'ulrn Toi'A‘\ uV*riu
(unit lx'trtx»nAi‘ilx»r ţt (Vnpul Mx>
lA Marin,

In xaniiolui urinAtxxr ni nu AVxit,4

rA*»*trfnl xtpxtiu MUx'aiy^ Duxîln

hrtî'A ţi 1 »\m'I‘K‘A Miîn'Aixni I xHrii»
u li ft x’Aix» Mu^^m a înlAx Aiv inxUtfx'ft
itln lunu» xix' Mtnix'Urrft \^^^i|îUm^iA
Pa x'mitA nn nmual tx>AUfAm 4 iurx«
nnrUix ioniA»»t\\x' in lunu' x'l ţi xiru
mul inAniutrli

In x^»Hxvlxil uîtim rOHUunAUt
Mi^vAiit l,uvtoinut' Ia prublunu'lt'
nAthmu, mUmiitAh, xivul. xxi
ninţ. ţi Aitft ţi xmlUuA.

D xlr KIavia v'iiAiie^ a tnîolu^
MlţvA<x'A I x^ixMuu%4 ţi A piiiv»*
ixmţlnntul viu a! Ax'vsstx'i vluţl U\
nxHuntiţniU cruţlmv. A vA#ui M
vv M Ă mitul vi'A,Uţa ţi txU tiu
inu' N.\ ţu în<Ai»iulAiA‘«> tu vUUm
t> #vx >x' Ax\Mift 44 (x nn bun cmvxv
uAU»i Ai i^ixnlui. ii| vnUtuiU. «'
uUinrlxxj millljx»' Air nuaiuului
imuiAua^a' ţi \i\fxMiluU»r ix^buu
i '^Mx x I a aJuIaI faxN>
viţlUUp xbHHirbinlo tunvlatuuutţb'
vAit? i-\mU tntiv MiţvAira l.uiilu
narA ţi xxiix^iţlir m^ AH vhx c^>ax
J vi iwiiiim^uitsxiiiuumlU» ţi anti

M%N MU

Sul» niMl num,, ,

<1,11,11 „Io lh»o|lt„ri|or i„i , ,

Mot„ ,1 v„„iio M„ In l'",':?:
Spaniol. 1^ frontul

PnimuNolua lor tnţA nlM tot.,
nu- unimiiciilA, Divuxva rfil
rltolo no„,tro „t„v.., "„'li tn,'";;:
Ijloll <lt’ vromolnlc.X Uu

«Ift. nimli-A olo «„ hiioi.^I *.

*l„vA i,„-i p,„l p„„ ,

:i::t','.„;*'’ ... **

•Io IM. eu MU icri/,,,, *

eul ol «flntlt li, rnfturilo ,lo snarr
viu alo ţufjptolxir rioHAtn*
ivacoott vom Mi.,!.,

IUI, „nul Miumon ob.,niUt i,

,„iv. totuţi, p.yiin, .H,,t,v,d-i„
HJAI ,lo luntil Iniro e„ro so In

lAmplA. ,v,to r«r, Amimof ,un,

ero,lli,ţ„ IrAilA ţi «ufeiin»* «di,».

,A. fae dlnl, „n slmpl,, UiptAlor
„u mi„o wuulelor.

rVibFf», o\touu Cawtxicu.:nio si t.'H
i inno, - W do Alţii parlxv Câiv
tanul ţi /oiirl Afxtpi Ki nUl

po|in AU vrut sXft fio MuUlxtii. Nu
t»n x'xvnt xlx» nld o rx>|îu«ft nnpuv;^
mitoiilor do oiifti N am timp
Vriu (n fiuîa cxmdoiuiiu.

oAmpul do luptA. din iu.jUkuI i

tiH'urilxu*"*-ApiMxo OpUanul_

lm‘ Ixmol Moia. ..Iu ;u ;\4ţ?îA lup ft
fxdivdt ţicondoiuJ rov

muU xtin întĂjixpîaîv pi'utru tiv-
bulnţolo IviilMx'i. lArn ot dtv.oi»

P'C'uiru a xta ţvrmuhu ixunAn.'vo v>

vt'aro noporltoiiro SI nu 5 x' v' 4 u*r
a,vA dar b^rnu' artistKv tn axi^lo
P^Wni ti\\x(\ Ar f; SA d0S.^^p.;Y
cinova Aiv'l duo ţiio co vixdul^».;
^t‘' <itiL «v'xvstx'A n'ar fi xhtoi >
îb'i'At unol înUmpUit, Ur x.'î
xîinlAiu nUrat aţ f ru x\nn lor .d
tir fi xvţtaţvU caro t:bx>‘c v'j
ti\ forbintoalA luplol ;»c \
it' Ki un lîurA cxxsiv'ft pdxiî.xi '. ir‘‘.t»\
uoiîlior^ c^i Unta xftSv'r sft Jo şa^ #

4 fvuit vio x> lUAiv dc^antH, kw

•îluoUi luptÂtvUUlul xic o îiK'l\t
i'ĂtoftU' olast dUto‘ b
OauaUx'a iixmio A NUu ' IU ?•

«rj i‘»? txitcA 5x>x»vd Arlxaî'iî-c '.V.ţi
c«".ul Maroţ uo v''*'*

«NMucniaiit Ar f'. ^x imxipU- i'a
aMiI d^ţtinv'ţn' nVo xîcvs.'^

t-pM a CUptanuloi a Ua ba-

Mx'tA >1 Va,sţ-c Maii i - - ţi ^

U\' ISt\>K)snDlK p' n- d ' IV.

XIb' V* nxaiut.xnrb'v îf.'-

Aci i |x»c»\;x^i^ Ax . ia ' V
♦iDîx- tVdui'i r. vostciu ^x ţ. îcc
î>' lupUtciţ.

^bx‘ ia U\ ,^ct ^ ' •/ tx:- .

" ' C v'<a\iaţ:c, Ut n:i

A'ovU d*' un pa i trâ

Kî^bU: Clinvo 9!x\tu;lv»i '.a r»n;ca

€ A®ît44

^®OOMARA

rAniAno ^"U,

i'i" * «»

our«ioi, yj^., ^ ftmw In

eoruJui, ’l'' *Unj»n«4 *le

lillor '^«^orJro''’".rt*''’o "“‘“'f*

t,mp,d prigoanei
Unul din bunil ,

M. Trr

Idx' tlionto U v-nr 4. j ^

«mere eo v.J v'^ .
t, b.iu Mîb

îoiu,;. «»d.:,

JN^lbil O.,

Z' l^'l V;, i, mu’î

m*» ,mp,T<..U<(. V4 ,,tuu i,U-,
i'mw f, v* pr,.6u„ {,va,,r. .i,

W<‘ .KA len.l..r.(i ,,»,4 min. -.u-a
^rnuo

dcxvgpa o v’.lra.rii

»'':!VVl .X. v,^n .l.'.o".; .,
l»e ,miUr*te..,,.4 ,..3,

noamuî x't ! nr^. ‘tx.xr:

CrjiurVo vos:c5c v»*

îav-nţâ. <. t

lU’xci m ci:u a.a.t<..i vcic' h:
ru.nU .. C: : 4 aî».. r,

mtno. ri\. .>• 4 ’..

fic( a!f ...-.hi x ,«y •

CUUvi

•V.Jv' X X A/l

m.'i Vva; .;,- \, i,

\Vr ^

fivto va.. / î ,-

U' IC'i ; .V^X t'. ! '.

v i. K ^ ^ ^

. i

v'^ ,*V‘ ‘

Hisv4tf*n fi
ih't* I,

Ife

M .:c .\:"r 99

a aXa^^-r? .\r«' c*

.. ./'aa-. ' J: /tv .wv %V v'4î ''. J;'
a-:. » .} fiii

XN' - i H . . X .* V*. * w ,• ..' oacţ V ' !

fc a ra. ^ î c^

«s.- ' X' -

■' C.' -V :"C # t, ■ »'C-

V • ’ i >.. . , \ .*■» ’■ *^C ya-x ^ C>-?H Wi»

:tcv s ♦>» ,’»«v45.: ^

,.şkVi'■»■*». sico î%a*/ .Va'»s;i’\ -.

x^»c:r .rv' wH, ţ a-<î' 4bV’<Nit

IX.\ ‘a a's» »’"-4x nr^ţs.

.7*" S,I«.

pu-nn.'

.irmnlrt ~ ^ *

î",- de Xv.4, ’ "■' ’’ '=■■*

om* ^ ♦’.ntrm f..e»v£. |«

'^C

P’“T"î ‘bît

f T

» b? / . ’•• .o«>*ie 1

VJ'.^ 4r%-;î AOfsn i:? l-^de
S‘ ' ,* ja

x‘"i

v,^.j,,xî oo C-.r-

X a m^».nî4

\ ’ ■• '.Ta ab^^: ^

••X ;•.

s.. >

,f«f Tr.,'»

a • :• ' a Ca-*:»^ 4 ^? î

'•rwf :v ^
Ci^'\' %s

I'^arasf

■^4y:r ft r-,— v.î

fcA î-04^^» 1 ,-^ iis^t f.-rr %

*fţf:î 0<‘;r:,V‘î4
^■>>rfS 6 4^ r?3jr.rM T

Îtî p;*:^

' i ^ attSite

i<f »* W>.-!:V ^.ÎSimC%, fes 1 ^??-

;'u»as-04 4 -r^^ wţg^^ îb_^

•ux^'x ţeti

■'a*x: ^- |AÂ

C4;*- a

.V i^'iî âkM 0 ^

Sx .V->

ŞK'i-V *.T4- ^ ^

»\'4l 4. „•b)! la

'. -^i ^' c î

Sj^S»4F«Xi •• - ţr\^’ i.^

yt te'ĂCa-

a.'.- 4lb>P5!.l*fc.

v>x x>fr K.ivNwsr ^

ţ^W%av.\, cyi?o- '•ts ^ţsipf

JisfeUif '♦.m# vysx.*^. %

vvi^ a- il9l

a ax (\ îd ci.rr»M,-jio4 v3:i

> ţîi

#»«i <şo«îiS^ IU At
5>iţ săiMe

|9. <?Aik

^ |t «« 6 xă^

ÎXSK!Vf>\RÎ SO(’lCWXK;f<'l

In uîlimiiî număr «1 rc\n«lei
„Inscnuiări Soclolo^jlcr ' savantul
pr»>f«inr unvrmitwr doki lafi, <1
\. GăvăncJftniV armn^ară un Into
f«Mnl fi documenta! artKN^I. in
titulat . nate relative la nnlura
fi influenta morală a |v>ţ>nniluf
evreu'*

PleeAnd deJa constata nea oă „e*
fortul — #*vrt'ilor — aaupi'ii tu
tuwr vopoanOnr, chiar aaiipra ce*
lor mai rivdlifatn. eate în adevăr
a'atnrnic acelui, pei-vertin* a sim¬
ţului moral, dnaorienlare a api
Hhilui fnrăuiirc» diaolvanlă acoa
terna din echilibru, Inferiorirarea
\detil roborîtr In afnreh* «enro
riale, tendinţa apre animallzan .
răalurnifcre u nnrmeioi fi v^aîoii-
lor stabilite în duh dr anarhia fi
de revoluţie*, d profitor Ol vă
neacut dovedeţle amoralitatea
spiritului Iudaic tocmai prin crin
ce au ci mai de M*uwh prin ceia
ce ei clnatesr mal mult.,.

Literatura scrisă de jidani •
^upra saturată <lt' ponmfrraiu
Dl acea pornografie care pleacă
. din „Cartcii rarcril" prima carte
sfântă (?) din Vechiul T«*atainent,
ca să Si- bălăcească anoi In toate
cărţile acrise dc feprc.f«ifonth
cuhuroli dt neoniulul nles

Di^ivur, literatul a ceaata dt
scandal nu era acriaa numai inui
tru oa aceMia lă-si satisfacă o
necesitau* bestială catr se s\'ărrti-
le^i In ai ca un |>ăcat atrămuensi
Alia era mcniHni oce^lor scriml
diflisau In md si auU' de mii di
volumt. In Piale limbile pămăn
tulul, purtând banderola unui ni t
mtu cu mare răsunet mondial
S( urmarea deinoraliEari^ umt
nlrii pentru definitiva ej in«r
nunchicre in fata ţxmoiului lui
irrae’ Se IncervH piăbufirea tu¬
turor acelora ci nu ei au di an
las aâmti cu t i. in haosul din cail¬
ei, /adainic căutau sa s« itdin . .

Accfoila t»U‘ natura si Influenţe
»wrula a pupoiului ivieii
Sublinu-m, di* HMimeni. ai tictiiul
d*iui NicoUr Rofu ..Fondul sul
ritual al rasei", cuie ţiitâlul
dintr'un ciclu

Kste inU-it-Aant că. in nielas
număr al ..Instmiuai Uor SikIoIo
M ice" cintorul an pus laţă in
fatu cel două Huintuâhtati cea
jidoYiHiacii. muiduia plină dv |hi
U ini ^ tendinţe distructivi ai
cea cret^ttnA. plină de bunâtalv ai
•flnţenie bi care sufletul si ioal
ţfi pentru a a. liu!<*iii cu lărllle
albastre si ier^lne «d»- cei ului
In rectul numărului seniriraaâ
d-nii Trauin UiAlteanu Nictdac
Fetra Ins flhHoidhi Hrăileanu
Nu'ola^ Ciiusp. Livia Kuau ai
licuu Ţope

REVISTE

GLAWIX NFAMrmi

TriburMi de cuvânt fi âfând ro
niâneac ce apare având ca redae
tor p<‘ Ion Th llt*a, dinamicul
poet ardelean, adin^e înmănun
chlata fn întâiul număr, slova
celor mai i eţin-ren ta ti ve conde«
Radu Oyr. N luidmiss Andree
«cu Vu^rîl Caiianopol, (»rM>rjî<
DonjI Dumitreacu. Niculae Rusu
Silviu Larăi. Ton lovracu, T<m
dor Schf lat. Dan SmAn’Ani*«v o
Mjiwa Stn‘mul, cli
Menţionăm fără nld un alt eo
mentariu articolul , Hasi.f^nlnlr
Iul (îin*a‘\ fcrU» Inti’un stil atât
de rialijst Inc-ât te Infioarâ

După două £lb dc lovit)
Ctro/a nu'fî mal simţea carneo
In radar eăiilau sâ-i «tr.voascâ
vârfurile deireteioi dela mâini
coapte dl- fnţeiuiturlh acelo; mur
duM* sub unictIiM 7 ^dam;r It ih-^
forau limba

,D«’ vremi 1:4 ciimelc rrau gl
rate, nu era nhl un nr»r»ttv sa nu
«f facă apel la restul dr senaibi
litati* a cărnii InsAnveraU' « lui
Grona fi cu apă f ist ti Spre a-fl
tiâda cri«dinţa in T>umni«r.(Hi f>
in Legiune. Gmra a fost urcat
apoi intr'o noapte in dubă tc^r
tn afara Bueureitilor legat de un
«rlv>re, spre a serM ca liotă vii
pi'Ptru exerciţii d«' tii cu revol
verul'*.

Şi afs lâatigniriii cuinanda.\
tulu] de aii al mum iioitloi t
continuă .

.(Rasul Nismulul iste una
ointji* cele mai s«itoate |t mat
bin« M'iiht* publit^ţP apAivit# în
uUunul timp

ft’HTH.I. DDHrU'l

Intre ix>pcrMr v»'ni ale uuu*
elegant laet, am primit wUd» a
coNtsa. cu Inima plina de o ru*
maiginitâ bucurie, levjita de b
Ivi «tui a a atudenţilor In Uter, şi
flh^aolie deU Gixlv^mitalva .Ri
trie Fi^irustui I d n Ouj iw\
tonntă vieinelniic In ttibiu.

Cu emoţii am lâtloti filele p%*
iau erau Incrustate loaW vtatde
ţ.1 ^pvranţvU l anuinuiloi o nestia
duu>c oâ or-oaU aci astă lev udâ
A cam menire cete de a ţine
uc vie lUcAra dorurilor noastu
ale tutui oro

Majoritatea ai'mnatanliu vaii
iscăles. sumaipi levialel sunt de
mult iUAUM'uW in liU-iatuia noa-
»tiA ha du Stanca Cbnirge Popa
Ionel Niamţu Todoian

loan Ntgmţt^cu. eU
Hevuta apare ingriiil
mati-r a! bogat si vfcîcc’

Menţionăm din acwit Iniâiu nu
mâr. articolul d-lui Ion Mah^f-Hâ
peanii, intitulat : . Pentru un dea
tin aJ sângelui fi al spliitualititn
mmAnvftl*' fi poena Mvtamor
fofâ dr lladu Slarvca

n DANA

Revistele fc^^lâiefti, M>da» lali
cu un uimitor rUn fţ seninătate
i au roinoepiil drumuirea ipr^
iumlna r«a rrvare pe care numai
tim^relea crîoi re a lui adunat tn
îurul acealnr mivt altare o pont,

\ eden

L» Tirnifimia. a apliut In
ptrajma aărbâtoîilor ..Icoana
imnsta »t»ciftlţli religtoase ..Sfân¬
tul OhiMU'ghe * dc |>e Ungă liccnil
C DiMctuiovici l^a'V Cu în
tâiul număr ..Icoana' tri*cr prin
tic i'el mai ftiimi>aa« fi mai bum
puldkNiţiI fCidărcftl Râvna ne-
pierupeţltâ fi diAgostea cu cai*
îo- munct^ftr In jurul ei, ne în
dui>(ăţefte Hă credem câ drumul
irueţiut cu strădanie fi muncă
- i da bogate roade

MeniahUti^ stupidă fi botnâ-
vieiuasâ care « prtnlominat In
fcolili» mostre până mai ien. va
fi Înfrântă dc către aoefii vullam
ict sufletul cărora se scaldă ori¬
zonturi fi înfloiesc spr'ranţe di
mai bine. Trăind sub somnul bi
ruirdi i Jegiiuvare. în duhul Căp»
tanului al tui Ionel Moţa fi
tuiujoi marlinloi noştri, gene
raţia aci*asta aduce odalA cu eu
zorii* tiandafiril ale unui alt iă
%ănt de soaia

P«’ lângă reproducerile din Că
piUn Ion 1 Moţa fi Valeriu Câr-
io Si muiNixa In accoit întâtu nu
;năi N. Tulol. 1 Pincu. C Rouă
•i T Biiăes**u

MI.aDITL

Alături dc koaiia ins 4 *mnân.
uvuU societăţii de lectură ..T»
molei t'ipaMu* a elevilor liceu
• UI .Sfântul Vâsilv" din Blaj-

Mai bogată (n pagini di^ât

icoaiui" ir viata elevilor dela
Hlaj 1 ^' lângă aiticoU* fi Mera
iuiâ. src ţi o parte ftilnţifUâ. in
vaţ« aunt iiaUle Judicios pioblc
Ut» de hzico-chinile maleinstua
I ItH^ Lriciulc având iotvdală
fiumusAă ..vronicâ şUinţifică'

A< uzeU aduae tinerelului fcu
tâiesc i’ă riu-ri Vede de carte, sunt
răsturnate linereiul sci'sla b*

iunuilt, niujutiile fâtâ oficlaleU
ditauraoii fi H.:hiinb de lelegis
nve Mu:u*-«te aaa 1 onr l a tnvâ
ţut OâiuUnul Tăcut fi anonim
('âci iiiMiuc ftiu: lâbplala va f'
(TUri

cu un

4 d b

BUCUREŞTI

ATELIERELE „IMPRIMERIA", S. A. R.
STR. MATEI MILLO, 3