Drum-anul-7-nr-4-oct-dec-1971

ANUL 7-NR. 4 

OCTOMVRIE - DECEMVRIE 

1971 


GENERAŢIA 
LUI ISI S 

tic Vasilc Posteuca 

"7 7».* fesus Gr ni ration”! 
Ptit\ mfui mai frumos pe 

amcricăneptc dce.it slogan pi 
hllu i/r glorie pi luptă, pen- 
tru Imeriea, atât Je profund 
ere plina, in tiparele pi aJăn- 
t urile ei, pi atât de râvdpită 
la suprafaţa, atât de cancer- 
ala de mizerabilele atacuri 
ale eomuniptilor pi ateilor, 
ale hrubelor .secrete pi ale 
mafiilor râstignitoare . Sună a 
nădejdi- pi a veste hurtă, i cr¬ 
ească, apexând la locul ei 
Evanghcl ia. Acesta e ode- 
vărul: se ridica in America pi 
pe toată planeta o generaţie a 
lui Isus. O generaţie care va 
să dea examenul confruntării 
tu fiara apocaliptică, cu com¬ 
unismul, nânapii pi protectorii 
lui. O generaţie sortită mărci 
gloni a martiriului pi a bir¬ 
uinţei finale, pentru temeini- 
circa împărăţiei lui Dumne¬ 
zeu în om pi in neamuri. 
Auzim zilnic, din multe părţi, 
chiar din inimile noastre: Se 
dărâmă apezarca crcplina a 
lumii! Ne stăpânesc oameni 
satanizaţi pi corupători ai 
justiţiei ea Earl liarrcn, care 
ascund crimele pi-i apără pe 
vnmtnali. t are alunjja ruga- 
ftunra J*~ ,«*. oft. c\,„- r»- 

rurdnd, <»» pomi rra tna i gtit- 

zavă prigoană contra erepti- 
nilor din America pi lumea 
liberă . Una mai sângeroasă 
pi mai satanică decât cca din 
Rusia pi ţările satelite, unde 
domnesc numai argaţii lui 
Satan, nu el insupi * Avem 
dreptul să fim înspăimântaţi 
pi îngrijoraţ i. Sunt semne cut¬ 
remurătoare, care nu lasă 
nici o îndoială că intunerecul 
din jurul nostru crrpte, că 
ziduri de ură ne împresoară, 
că atacurile contra lui Isus 
pi a vieţii creptine, devin din 
zi in zi mai turbate, mai miţ¬ 
ele,ice, răspândite cu toate 
mijloace le de cultură pi pro¬ 
pagandă moderne, mijloace 
ajunse exclusiv in mâinile 
stăngip iilor, întrebuinţate 

de duţmanii luminii pi ai or- 
dinei naturale a lumii. De mai 
bine Jc două decenii de când 
trăim in aceasta scumpă A- 
m, nea a libertăţii. Americă 
pc care o iubim, pi-am vrea-o 
tare ţi plină de dragoste pi 
dreptate, conducând neamurile 
planetei, asistăm la un răz¬ 
boi surd, când mai subteran 
când mai la suprafaţa (in ul¬ 
timii am patima ţ ţi cumplit 
de ostentativ) dus cu toate 
mijloacele minciunii pi ale 
cuvântului pervertii, itnso- 
triva felului de viaţa ac ptiu, 
împotriva lui Itus llnslos, cu 
vii >ag<t al diagostei divine, 

• a Mântuitor. $i te e mai 
ciudat, este cd'ntr'o ţara in 
4 an libi naica « atât de pre¬ 
ţuita, aparata fi aJeica aba- 
a>a, ut e fii pur talon ai ruv- 
banului negaţii', •aluni' fi 
j Lungul, urmaund < orupţia 
f, >< tiahiar- a omului, re¬ 
duc atu iui la r.jt'ol, nu 
U niiuiuma II» Uumma 4 ) 




BLAJUL: ROMA NOASTRĂ MICA 

A\\W\\V\V\\XV\%V\\VV\%\VV\\V%VV\%^W%V%VVV\»\^\%V%TOMS 

Ixj A.al£attierC<***¥*** 
tzitecj CoMiitZ , f«-tcivu*jcâ/u^ 

,rL^>i>4 XkjJL cuXjjj\ >u20/vv<-u.£cuj 

cx cjaxJ[6^ / (scUcâ. 1v\ c&-jac> 

^ a Ut rcifwo ^ ^ 

a, (K * 

-?A> 

' .^^wv».%^w^ wvwWWXXXX ' ,>XXVXXXXX% 

THE ROMANIAN BYZANTINE — 

C ATHOLIC CHU RCH IN THE CULTURAL 
--- LIFE OF ROMANIAN5 

it reflected in the rapidity 


The year 1700 marked the 
definitive step of union between 
the Romanian Church of the 
Ardeal with that of Rome. It is 
universally recognized as ushering 
in the era of the awakening of the 
Romanian naţional identity, an 
ara resulting from the act of 
union. 

With virtual unanimity the 
great mmds amony our people 
have extolled the action taken by 
the Romamans of the Ardeal Nor 
could they do otherwtse. The 
benafits of the union w»th Rome 
aven today are seen as too 
mornenious to be ignored or 
overluoked. Tho Church that 
cama mto being as a result of that 
union «ave promise of 
accomplishing within a tevv 
decadu» what had not l»«en 
reali/ed in the coursu of s«ven 
centurie» following tho mcurtlon 
ol gieco slavism mto the rehgiou* 
Iile of Romanian» 

Aude from the hheration of 
the |'i ansylvanians from tho 


by Rev. 

Fr. GEORGE C. MURESAN 

suffocating influence of 

calvinization and magyanzation. 
the immediate most important 
result was to bring Romamans 
mto closer contact with the latin 
cultura. This culture, at the root 
ol the vory spirit of Romamanism 
the Romanian people wore 
born of the weddmy ol two major 
ftroins.tho Latin w.th the Dacian 
- brought about a speedy 

awakening of 

consc.ousnoss m the haart» of 
Rom.ni«n..hfou 8 l.ou,th.a»o^ 
II p.ov.dad an rnipult* •«' 
davolopment of Icarnil* and .1 
«„cou.auad Ion», «arl.to.aach 
OUI Io. mlucal.on a» Iha Kov Io 

-srTa... rrţ; 

• i ou•.nu Iha ih.Mt 'o' 
ba,...n».n. 'o. p.omo,.n9 
Iha giowth ol an ind.#.noU» 
culture m which ol. RoiwiM 

wwould tind nourishment of the 


spirit is reflocted in the rapidily 
w.th which th.s Church 
developod the moans for 
providmg the learning needed in 

order to attain its goal 

The bishops of this Church. 
led by Inocentiu Micu Klein 
quickly assumed the role of 
leaders of the people and 
Champion» of the.r r.ghts. Petru 
Pavel Aron and others depnved 
themsolves o» normal necessities 
in order to feed. clothe and toach 
the student» who flocked to 
the ni. Those humble but zealous 
prelate* w«re concemod with but 
one thing: toestablish schoolsfor 
tho sons of Romanian serfs and to 
ptovide thein with whatevei was 
needed to e.uure their «ducation. 

At the consecrution ot the tuşi 

Romanian C a , h ol .a 
Matiopol.ian, lollowma VVo.ld 
Wa> I Punea Ca.ol pa.d waM 
datai vad .acogn.t.un Io <">» 
Chu.cl. wl.an I» addra.iad tha 
„ow Metropolitan tn these words. 
fContmued on Pa«« 


RUc.ul 

aprins 

tic ARII. ROMAN BRAGA 

România Iracptc prin rin¬ 
ele ei adinei de spiritualitate 
milenara, rare ui, inabuftl,• 
in popor, dar, tare r zbucnete 
din când in când ea vuleami, 
in iurenie, in mipcdn tpirilu • 
ale, in per tonalităţi reprezen¬ 
tative. Exista a* castă Irita¬ 
turi mutică în Neamul Ro¬ 
mânesc. t.ohnară dtn rapho- 
hnţii daci, răspândiţi pe cres¬ 
tele Carpaţilor, tnne de la 
putnie ii frământatului ex*- 
mediu ercţltn, râmaţi nemuri¬ 
tori in toponimia munţilor 
noţtri, a văilor ţi a poienilor: 
Muntele Chiriht, Râpa Iui 
Chinac, Poiana lui Pahomie, 
ele. ia forme de peda</ogie 
soctal-politică, in ascetismul 
elitelor Je la W22, care au 
învăţat de la Mântuitorul 
Uri etos” să se rupă din buc¬ 
uriile pămânlepli ţi si trăias¬ 
că in sărăcie” ,ţlnnd că bir¬ 
uinţa vine din morminte, ci 
Ilarul se pogoară din '‘ico¬ 
ana”, ţ i că revoluţiile sc 
căptigd cu ccnuţa trupurilor, 
prefăcute in “dinamită”. 

Un astfel de vulcan mistic 
a |o»i miţe arca Rugului A- 
prins , in România, intri* umi 
104 S-jO-J.S,.» ir«. |iun<* a elitei 

»..«»** *«• * »*%*+, ******vn 

Jc criză, tdnJ lofi am craut 
că pierim. Multe minţi rajtnăte, 
spirite creatoare din /fu< urep- 
h: profesori universitari, oa¬ 
meni Je pliinţă, poeţi, mediei 
pi teologi au părăsit meto¬ 
dele obipnuite, pornind la o 
reconsiderare duhovnicească 
a culturii pi, mai ales, la re¬ 
structurarea cului creator. 
Jupă modelul “UriStos , prin 
practicarea Rugăciunii cu 
inima. I pornit din Biblioteca 
Mănăstirii Intim, de la un 
cerc de prieteni pi, in * (UTt 

timp, a cuprins câmpurile uni¬ 
versitare, in special pe stu¬ 
denţi. Bacul că nu putem vor¬ 
bi, încă. Sandu Tudor a murit 
in li ud, Vasile Vouulescu 
din cauza închisorilor. Ion 
Marin Sadoveanu s ’u 
amic devreme, iar despre ul¬ 
iu trebuie sa tăcem, funde a 
Kugul Aprins exista pi azi. 
hlaeara lui nu se va stinge 
niciodată . I început sa m- 
câIţeau â fi literatura tineri¬ 
lor poeţi contemporani. ^ 
.... cum a sc apa, pnn,„ de 
actele cenzurii piesa iui 
Marin Sorenu "lona sU “ 
poeua mistica a lui on Con¬ 
stantin. Clement M**' - 

făcut imprudenţa in I . 

fi ris un articol intr o revistă 

Jnceză, despre bnerua w- 
Hunul -lprins, tn 
mâneau a ţi R***' 9 

urma i arma toţi f't" 

iu fost arestaţi, 

,n i ari au 

diogal'i f. <d 

""“.vT/.Zrca a iac cp*‘ 

a«<*„«. j- d 

pierdem <a oameni . <* f# 

an, orn/inalc. 

l Uf( . Wum- seu !>* P»' P‘ ‘ 

.. i , , N, -am trăit 

tea bnrtţei **“'• n 

(U 'oitliaiuAfc Ul ^‘'75 ,,u 















































Page 2 


r---- 


PUŢINE PENTRU PUŢINI 

de ION MIREA 


Suni puţine adevărurile intrate în stăpânirea 
gândirii: “La început a fost cuvântul", legăturile 
cu LOCUL, “să nu ucizi”, străbaterea prin suferin¬ 
ţă, ieşirea din robie, imensitatea matematică a can- 
litâţii zero, iar pentru epoca noastră, în special* 

PATIMILE - ÎNVIEREA -ÎNĂLŢAREA.Contradicţia 

e o variantă, cum ar fi bunăoară profeţii şi profe¬ 
ţiile mincinoase (manifeste, apeluri, conferinţe, 
desbateri, dialod, etc.) sau călătoria spre alte cen¬ 
tre. Care? UNDE şi CINE ar putea fi “centru *? Ro¬ 
manii au înţeles armatura cuvântului mai mult decât 
toate limbile BabiIonului la un loc, ştiind că verba 
volant şi că interiorul lor se poate pierde, sensul se 
poate răsturna şi până la urmă se poate goli. Filo- 
sofia greacă s’a ferit de vid ca de foc. Frontispi¬ 
ciul Partenonului a continuat să opună vidului “col¬ 
oanele flăcării”. Ceea ce înseamnă că în AGORA ei 
au lăsat filosofici discuţiile din centrul pieţei. Din 
“cetăţile părăsite”, contemporanii au moştenit de¬ 
mersul filosofic sărac şi nu mai miră pe nimeni fap¬ 
tul că s’a ajuns până la concepţia “artei sărace”. 
Nici nu se putea să se găsească în cuvântul sleit 
altceva decât sărăcie şi absurd. Numai când “la în¬ 
ceput a fost cuvântul”naşterea genetică, umpluse 
vidul, s’a refuzat golirea faptului din cuvânt. Ba el 

încorpora ^i» fluviile ontologice ale pluKinci. Roifiun- 

escul-căderea epică nu e a romancieri lor de azi. Nici 
gândirea nu aparţine filosofici de dupăamiază,dacă 
punem la socoteală că “timp de un an şi jumătate” 
(deşi e mai mult) dimineaţa a fost prinsă cu căl㬠
toriile şi concluziile din tren sau aerogări. Mă tem 
că silexul, pe lângă ce-a fost, mai eşi “Maneierul” 
cel mai vechi, scris fără cuvinte, răpind doar împo¬ 
trivirile din moalele capului luciferic. Pe primele 
ciocniri, capitolele sunt imense şi pe fiecare “faţă 
şlefuită” se poale ceti şi azi graiul dintâi. N’am să 
reamintesc, din respect pentru artă, că silexul e şi 
prima formă plastică verticală. E de ajuns faptul 


M ' ox “ l P« ne mişcare prima imagine 

umana. ( a sa priceapă şi epicii, Jccc a |ia c idei. 
din măduva malta şi decc face i ni personal demersul 
lor filosofic. Chiar ma. mul.: facc impersonală in- 
epica cultonlor. Piramidele. înainte de toate 
mmm arhitectură, sculptură, pictură (ştiinţă, cât 
lumea!) şt de-ahta după ce subiectul mumificat p㬠
trunde in incintă, apare naraţia istoriografiei baud- 
a,aţa eu glorie şi dramă, eu câte un dram de mis¬ 
tica. Piramidele sunt LOCUL. Sunt necropole Locul 

ÎrjŢ 1 ""- “ * ‘Mi*.- £SZ 

Golii'. 1 mi ' L inc, ! ipui azi ** Hris,os s ^"rand spre 
olgota in aeroplan, nici inviind cu vreo inimă de 

toprum.it, transplantată, grefată, şi n j c i “inâlţându- 
şc cu vreofuzee A pol Io. Nu-mi închipui „iei pe 
vet din catacombele” contemporane alergând pe 

dci'îocu e u a : ,om r bilc - ,lscă ' csc " ar pu,ta - Cei 

«t-pc LOCUL unde el ar vrea să-şi mai moaie şi a - 
mtstcce minţile, NU. Transferul lui filosofic dela 

l' r n Ce f n ' rU | * al ' Ul ' "? înca P e în Bondul din ci. Nici 
tratmferul marxist n a încăput şi „ici nu încape . 

LOC L e greu de percutat. Pe el stau MUMELE si-| 

SSSiSiî"'»'' Vr 

PA REN TALIA. Bietul Freud ar fi vru. sa viseze pa- 
ental şt n a putut. Atunci a amestecat viscerele. 
Oaca mtr adevar un anumit proces incepc in 1905”. 
vu fundamentele geometriei”, atunci matematica iar 
încurca cifrul f.Iosoftc. Ori “Dumnezeu a murit”, ori 
Uumnczcu s a născut in exil”. Din două. una. Când 
ştia Vmtila Horia ca Dumnezeu a murit? înainte sau 
după ce se născuse in exil? După el, romancierul, 
când Dumnezeu s a născut, n’a putut trăi în exil, de¬ 
cât 20 de ani încheiaţi. Şi, cum rupt din eternitatea 
LUI, Dumnezeu nu a rezolvat in termenul dat de Vin- 
tilă Horia porblemele exilului, tot EL, Dumnezeu, e 
de vină şi n’ar putea decât să-şi aleagă moartea stri¬ 
gată de Nietzsche, spre a lăsa astfel “deschise” 
altfel de ‘contacte esenţiale”.Este adevărat: Nictz- 
schc cunoştea drama umană până în fund şi ştia şi 

ultoi-vy . Imr: "mu rau ue-ini ’ *. 

Cât e de mort Dumnezeu, n’o pot ştie decât cei 
care cred mereu în patimi, înviere şi înălţare. Ro¬ 
mânia a murit dumnezeeşte, cu fiecare săptămână de 
patimi, sacră, scursă dela geneză şi până acum . 
Timpul va decide şi ziua înălţării. Aceea se va che¬ 
ma şi ziua mare a exilului. Ceea ce neamul românesc 
a câştigat “asupra lui însuşi”. Atunci va fi înlătur¬ 
ată şi harababura “cibernetică” din capul “călători¬ 
lor” cărora “ordinatorul” le-a detectat atâtea boli 
individuale, trecute şi ele “la altă naţionalitate”. 
La ÎNĂLŢARE nu pot participa decât SFINŢII. Cti¬ 
tori TURNURILOR care “stăpânesc pustiurile”. 


uit, 


I , I 


RUGUL APRINS 

(Continuare din Pagina 1) 

in faţa animalului sovietic cu „„ Uatfelt f , literatura 


duhori apocaliptice, cu miros 
de votcă fi sudori comis drepţi, 
care umpluse ţara de afişe, 
carnavaluri, mitinguri, presă 
murdară, prostituţie politică, 
risturnare de valori. Ne-a a- 
pucal groaza că tăvălugul a- 
acesta ne va transforma pe 
toţi inlr’o masă anonimă, in¬ 
formă, fără conştiinţă proprie 
fi fără respunsubilitate. Unde 
să fugi, dacă nu in adâncul 
fiinţei tale fi să te închizi in 
cămările sufletului? Şi aici 
s’a întâmplat minunea: omul, 
cautăndu-se pe sine, in acest 
adâni , «'a întâlnit cu l)umne m 
zeu, a intrat in ordine a Duhu¬ 
lui. Inia n’a fost uşor . In ai m 
mvsfera turbure a acelor ani, 
lumea (aula refugiu in formele 


ase teatrele fi literatura cu 
piese nebune, cu eroi frustraţi . 
Se începuse la Facultatea de 
Teologie din Bucureşti un 
curs de mistică ortodoxă. S’a 
tradus Filocalia, adică jur¬ 
nalele intime ale Sfinţilor 
Părinţi, despre arta coboririi 
in noi fi întâlnirea intimă cu 
Dumnezeu, h punctul ontolo¬ 
gic al fiinţei noastre, care, 
de fapt este fi axa personali - 
lăţii noastre. Pentru intelec¬ 


tualii de la Rugul aprins, Filo¬ 
calia era o gnoză perfectă, 
un sistem antropologic com¬ 
plect, pornind de la disciplina 
respiraţiei, controlul câmpu¬ 
lui emoţional, introducerea 
minţii in inimă, până la vede¬ 
rea luminii necrcoe, prin 
practica Rugăciunii lui Isus. 

Disciplina aceasta se 
ch iarnă u isthasm” fi este 
veche, de când creştinismul. 
Sfinţii Părinţi au păstrat un 
secret asupra acestei arte, pe 
care au transmis-o cu econo¬ 
mie, cu intfien speciale, din 
părinte in fiu duhotmicesc. 


Azi, insă, Filocalia face 
parte din biblioteci publice 
fie necesară, pentru că drama 
omului modern este fuga de 
sine. El nu se mai poate sup¬ 
orta, nu vrea o confruntare 
directă cu Dumnezeu, ci se 
ameţeşte cu mirajul lucrurilor 
dinafară . Aceasta a fost ieşi¬ 
rea din rai, pierderea intimi¬ 
tăţii. 

Important pentru noi insă, 
este faptul că Asociaţia Rugu¬ 
lui Aprins a descoperii car¬ 
acterul carpatin al Isihasmu- 
lui, formula românească. E- 


intre 


centrilor 
stare de 


corghe, 

"ticul m f’J 

“ ri 

J* ,u , ‘ 'tfAciune* 
‘* J in 

cgrjltţf t armonie 
1 r ,r * anf »«*, < ute 

tnler,,,0rf 

<f ; 

•mite nici t« f fi n . 

M . > are au dat acel fţr 

# mnutţt j* p n „ p 
r -ţc, până la inhibiţia 
'creaţi, ereind o 
euforie morală cu 
' nium incontrolahile, i 
ha<mul român întotdeauna a 
fost egal cu el însuşi. In tra¬ 
diţia ascetică din Carpaţ i nu 
intră modificări, centuri cu 
piroane, sfâşierea cărnii, nici 
măcar obligaţia celibatului. 
Exerciţiul e pur spiritual. 
Marii isihaşti ai hramului 
Românesc sunt lucizi, sunt 
intelectuali, sunt sociali şi 
chiar politici. Marele Preot 
Dcccncu impune regilor şi 
poporului dac sobrietate, 
morală. Danul Sihastru dă 
lui Ştefan Cel Marc Icrţii de 
politică externă, Sofrome de 
la Cioara facc revoluţii, iar 
Codrcanu ţi Moţa trasează 
pentru mântuirea N cam ului 
Românesc linta martiriului şi 
a morţii. 

Rândurile de faţă, ar vrea 
să fie pentru românii noştri 
din exil, nu numai o informa¬ 
ţie, ci un mesaj. Guvernul din 
Bucureşti s’a speriat de mif- 

«*»vw >. tju lit > •//>«/» < tjt Jt 

decât de ţoale organi zaţiUe 

partidelor istorice fi de cal 
toate centrele de rezistenţă 
din Carpaţi. De ce? Pentru 
că comuniştilor nu li-c frică 
de pistoale. Ei râd de contra¬ 
rei Iuţii. Ei sunt bolnavi de 
frică, numai atunci, când nu 
pot controla intimitatea o*m- 
lui. La universitatea din Mos¬ 
cova sc fac detailate studii 
de parapsihologic, telepatie . 
hipnoză, magnetism animal, 
numai pentru a controla total 
acel punct interior despre 
care Lunaciarsky u spunea 
lui Lenin intr’o scrisoare: 
"Dacă vrei să-l stăpâneşti pe 
om, uctde-i intimitatea”. Le* 
ar fi, daca noi am părăsi cer¬ 
turile dintre noi fi mai ales 
sc ut uraturi le demagogic e, c are 
la urma urmei nu sunt decât 
expresia unor neputinţe, fi 
ne-am refugia in templul Du¬ 
hului Sfânt din noi? Numai cu 
Dumnezeul din noi il putem 
înfrânge pe Satana. Sâ intrăm * 
pe linia marilor asceţi 
\ cornului Nostru, i* aceste 
momente de criză . Numai de 
acolo cine Mântuirea! 













MARTIRI Al 

CREDEM Şl MĂRTURISIM 


Irw lunÂnJât « si numâr din DRUM, augrumatci Biserici Unite 
din K'Hhutun, rnlst r‘ii in* «tei irvinir şi-au dai amina, d<* Iu 
im r*put, * â jf r i*tul lor, nu va fi jw plaiul multora ţi va atârni 
nrdumrriri atu reproşuri, din partra altoro. T'a fnast aerau un 
au dr «tiraj, «uit» nr scrie P/u. Gabrirl Ivaştu, Pa «torul Bi- 
•'*»"»» Române (at oliţe dr Rit Bizantin, M Sf. Vinile'’,din 
Irrnton, N n,n adrvAral. Şi, fireşte, rute foarte simplu *â 
fii (iiiajoM init o (arâ lilwiS, in « are, iţi poţi apune părerile şi 
con vingrri le far a teama ut, apunindu-lc, tc aşteapta "dubi 
magrA pentru a le ridica ţi dure ca i»â ţi ie piauia urma, 
pentru ani, aau pentru vrşnit ie. 

( u mult înainte dr noi inai, ecl mai nuie poet al Neamului 
nostru, Mibai I* mi ne mu, ortodox, a avut curajul nâ airir a- 
ceate rânduri istorii e: 

. . Altfel dr tot a foit carul la Romanii transilvăneni. 
Pe deoparte foloasele morale ce Ir prezenta uniunea erau foarte 
mari şi aa Iuta/ii, câ< i aera uniune e mania deşteptai ii Român i- 
Ir*. „ 

" t Ai .t. m,„. M H„jw..U. mi 

«n» «uyrvtui ntrnUic tui ‘mir mlrvâr ealia-ordinare pentru 
cultura ornetieam 6 , , . Toate |M»ţM>are|e «an poNeill multa 
< ivili/aţinn*- anl.v/i, dai a nu nuni, au font mAi ar mult timp 
catolice , , , M 

lai îmi, n'am (a< ut uimii altceva decât *A mergem pe linia 
a"miri tradiţii profeaionale, dând ( ey.arului, ceeacr cate al 
(‘eraiuluit , . . 

NICOLAI' N()VA( 



CREDINŢEI 


Nedreptate 


Mc ui .ii bine dc 21) de ani, in România, şi in special 
1 !• ,,K i**al sa m.n b.ii.i lopoti I, |',i , i 

(»reco-( alolice Române de rit oriental (Unita). Sunt acel* 
clopote, cari in istoria neamului nostru au anunţat 
dc atâtea ori, împreună cu clopotele celorlalte biserici 
româneşti. momentele de primejdie, dc victorie, dc indc- 
i” m1,1,1 1 naţionali şi unire. Clopotele aurit tot acolo şi 
bisericuţele tot pe vârf de deal, predominând satele. 
Creştinii sunt acei ce suferă. Ei sunt acei care nu mai 
au dreptul sa se roage in biserica părinţilor şi bunicilor 
lor. Nu mai au deschisă uşa bisericii, in care au fost bo¬ 
tezaţi. 

Acest act de nedreptate, săvârşit dc guvernanţii com¬ 
unişti nu poate fi trecut in rândul celor uitate şi ier la le. 
Deşi statisticele prezentate, despre România ile aslazi, 
arat u ca iui sunt locuitori dc religie grcco-calolica (Uniţii, 
este ştiut eu in sullclclc lor, credincioşii uniţi îşi 

I ul mire nun efrdtdt» «i hinvriva lot NlrAnmM WJOn.u** 

ăr.1 preoţi şi vlădici, nădejdea lor se îndreaptă către sin¬ 
gura llisericfl Catolică Română finită din lume: cea din 
Statele Unite. Asociaţiu Romanilor Catolici din America 
(ARCA) va avea întotdeauna suportul ( f niuuii şi Ligii iu 
lupiu pentru repararea nedreptăţilor şi câştigarea dreptur¬ 
ilor străbune iIc Bisericii Catolice din România. 

EUGEN J. POPESCli 

Preşedintele Uniunii şi l igii. 


"In y nu» palton Momnnn 
loday valul** wilh vanatatlon tbota 
who ttMivul**d and UMilIotd 
lliarmalvat for our paopla Yourt 
ti a nobla and a vloriout 
inharttanea. In addltlon tu 
atoandinţi tba matropolllan taat 
loday you bacanta tlta halr of Iha 
ntotl iHitant of all touroat of 
Homanlan cultura 

Whan, Ifl 1/00. Iha unlon 
wrih Noma wai affaotad undat 
Ht%I mi|i Atanatla, nattbar filând 
nor foa tould bava forataan tlva 
prtualatt «rt vicar* Uial wuulil Ih» 
oftat ari by thi» Chundt to tha 
Homanian oau*a In tba hltlory of 
Homanlan cultura II I* to tba 

liy/a. ( itholtf Cburob, and 

aapaclolly to tba Matropolla of 
HUI tbal bonor rmiit ba ramlaiad 
ffl BiVlna flffll tba flrit 
i n t • 11 a t luai linii kHWIII 
Horn a mani and tba aduaatad 
uounlriat In tba Wall 

“tba riaiMi of Mithop* Maval 
Aton. liMiuantlu Miou Klaln, aiul 
loan llnb will Ir# atarnally lavatad 
liy H lituanian», for tbay oara tba 
naoivalora «tu) tba Imtrurnant* 
of tba r a bulb ot Homanlan 
•ultuia I Itarrk* Io Ibam tba v*aal 
Mludaiv lamwil fJaio, Uavrrga 
Slnoai and Palm mIhh «rata alrla 
Io M»awakan tn tba Miul of our 
laayl» Ova taatlaf om# Onplantad 
In ti by Mintii Coatln, «bat «ta ara 
•n anualii tava, *iaal «inawod 
aaotatuator* ot tba «vorbi tbal wa 
ar» of Hornai» blood 

fiDiN Hla| voma u<#4» nan 
awvNit Mu «ailiati vaâiotat* atvd 
mdanlt of Imvual ptolalaitM. a* 
âaşati tiobouio laurtan Papiu 
IUiio< liNiamu lipaitM, attd 
udvaat advo *a*an*ihawWy tlodiad 
da* o« oui lotafaUtat v 


THE ROMANIAN BYZANTINE CATHOLIC 
CHURCH IN THE CULTURAL LIFE OF ROMANIANS 

" ■ (Contlnuad from Pogo 11 " 


itdlriv In lt proof of our undyinu 
Itlonil fttraln and tba llvlnu 
Idanoa tbal Homanlan* ara o na 
iua no nuiltar wbata tbay may l»a 
>und. tbat ttiay ara but a *!ngU 
■ upla. uni Iad tbrouvft tba 
rantftb <»f a l«mil tbal oan not U 
rokart, Hiat I*. tba poyyar of ona 
td tba »arna tonvua 
"But In addltlon to tbl» 
ultural barltdţjo, your 
«arUcaum* bava laft you tba 
rult« of tbalr Ultor* In lila 
latlonal aud atbnlo raalnt. frult* 
bal aan ba *aan tblnlnu 
I <• . I nutly loday I I*» 
imok Catbolli ChUfOb In olul» 
mlty wltb tba llraak Otlltodoa 
mo vad an Invlnilbla tor trai*, 
irotaetlnu and pta*arvtnu 
inhartuad tba natlonallty nf tba 
«uinaulan* iaf Aninai Homanlana 
-•n iM .. i i..iti< > iii.h ni.i| 

Miaifln tba vpol whara w* ttOW 
iland, I* loiiilad tba I laltl of 

I ibarly whara tba lînmoital 

II ml un Ilar nu tiu Iu 1114II 
IMouUlmad tba atbnlo «plrit uf 


tba Homanlan paopU " 

So *poka Prlftott Carul. Italr 
apparant Io tba Houutttlan tbrona 
In tba aarly day* of tba Unltad 
Kinudom. Hui un moia aloquant 
bomava aau tia brnoubt to tha 
Cburob of Union tbau tbat 
offarad by ono of lt* own 
IIIu*trioui ton*, tba ono tlina 
canon of Bfa), Di Auguitln 
llunaa. Ha rafai* Io (ba Union 
wltb Honto a* ‘ Moly*' baaauN, ba 
•ay», "Iii you I* fiilfillail tba 
piayar uf tba Savloi: "Tbat all 
inay ba ono 

llunaa anumaiatn* tbn vloriou* 
boii of «on* of tbl* Cburob, 
bagi nu luy wltb hiooantlu 
Mo o Klaln aml ooutinolnv wltb 
(iiiuoiia Malot, loan llob, 
Alaxamlro St Uliului, -tul loan 
Vanaaa. *«boUr* tblrvllou for 
koowUtlya and Uitnlng, wltb 
drlgoflt Maior aud loan l am#o», 
inaaibar* o! tba yo*|H.I of Chr»*t, 
ywiih U Huimitiii wbo ptouUlmad 
iha naţional Indapandinuo ot bl* 
auuntry ort tba f lald of I ibaity 


Ha rafar* to tba mauvuration 
ol tba «choal* at UU| In 17 b 4 , 
among tba flrat of all Homanlan 
•ebool*. and racall* tba impact of 
tbalr appaaranca oo tha «haping 
ot Homanlan cultura, an Impact 
oulogifod in 1806 by tba 
ranownod loan t liadn Hadula*cu 
«ytio, bârlog bl* haad bafora iha 
Imlldiou* «t 0 U|. doclorod; "Tbl* 
I* Indaad Iha «pot wharo tba *un 
rota for Homanlan* " 

Tba roii of illu*triouv mau 
uontluua* wltb SatmtlU Vulcan 
wbo foundad tha tobooliof Baiu* 
in 1 B 27 , wltb llaorga Baritlu and 
Uiob Mur avan, pitit BAI 
Homanlan naw*mat» and 
Inundat* of tlva «ebool* of Orauw. 
«vhara tbay uvtou fttfll W 
brlnulnu wltb ibam (ha flama* ol 
ktiowlodg# arul Udtning, wltb 
Tlmolatu Clpatlu. fatbar of 
Homanlan pbilology. 

A vor» of tba Ctnrrcb of Ufllon, 
tun, wa» tba naval to ba torgot 

tanAbdraluMuratat». wbopourad 

oul tba agonia* and tba 
a*|Hratlon* of tba Homanlan rac# 


A Uliii SUN IUNI 
I A NUNII I I III AIUI.UI 

", 11 » ţi a«lu» »m, o S lăut a Uniiv» Hiinigml 

Miuiioşiniţvi pvnliii biitvlaeeiilu» de in 
v um vIv două vv aeuil v lipitsttsmţâ b jll 
viiiaal iftoupfflptipoiului luiuăiieae . . . 


hi* immortal "Datfaapta ta. 
omanal - Awakan. you 
vmanian. front out tha daadly 
imbar in which tha barb'rou* 
rant ha* kapt you lullod tril 
.wl" 

Statatman and patriot» «nd 
lafatigaMa buildartof tha 
nmanlan nation «ra among 
ova who cfalm thi* Church «• 
alr Mothar. a» wrtrta** tha 
mat of luliu Mamu. AUsandru 
• tda, Taodor Mihalţ. St«Un 
ctoPop. V«*iU Lucactu - «II 
oi of that Church of Union, 
vo bora tha bruni of tha battU 
r tha rightt ol th# Homantan 
ropla In tha parliamant of 
udapatl and raadlad tha 
otnanian* of tba 

ungar ian dornbtatad wa*t to 

tna»* tha gloriou* «Mambfy «t 
ba lulia on Oacantbar 1. 1B1». 
»an tba union of Traniyhrania 
ith tha Old Kingdon» wa* 
ocUInvad 

In tha wv»td* ol«!*•••« lhâl 
Itutch, "fo you. O îUviad 
ition. wa olU» tba homaj^ uf 
jr racognltion tor alf in« 
mafii* whicb tor two vântur ra. 
ui Uvnhad In vopatabuttvUni» 
Htn tha Homanlan pattpla 
And wa a oho Iho.a winil» 
it#y a» that Chutvih continua* 
tiaat witrw** io Chrl*i bon» iha 
a»»ca of Iha catacv»mba «nd to 
toii# ha» cblidrau to ba »ua 
h r 11 11 a n t and farthtu 
tin»anlar»* 

to You boloyavt Spo'iual 
ntba» ot o»n toull **»*'*1°" 
idvtng râaaotlon. l#»ddul Bruia 
our lord and !U«iu» 

Util ba hanoi and «oaUln» Km 
I,..., M (*«« "“V 

, h.lk.M.1 '*«• H.tw.*.'* 



















GENERA TI A 

♦ 


UNIREA CU ROMA 


DELA 1700 


• de PR. IOAN F1UP- 


Asupri terii Bisericii Române Unite nu rccur® Iu ini st i fi* 

‘ şt In falsificarea iitorici pentru a-şi justifica actul de| 


lui 


LUI ISUS 


(Continuare din Pagina 1) 


l .11 1 ţl IA lilINIIII AK II I .1.^ I. . I" ■ •. 

suprimară nl seratei Biserici. C hiar şi recent găsim in ‘Glas¬ 
ul Patriei" o mtfel de falaificare in articolul lui Constantin 
( . Giurcacu" O reuşită sinteză", in care acrie despre cartea 
mf. Krith llitchinn "TKe Rumanian naţional movement in 
Tranaylvania, I7H(V1K4<>" (Harvard Univeraity Vrcnn), spu¬ 
nând » n "nu motive religioase, ci motivede ordin economic 
şi social-politic stau la baza "Unirii". 

Nii o greu de înţeleg că cei ce au desfAcut in mod violent 
şi forţat legAturile spirituale ale românilor uniţi cu mama lor 
străbuna, Roma, au recurs la aceasta explicaţie ş{ la inier- 
pretaţia cu totul suhietiva a unuia dintre cele mai importante 
si binefăcătoare acte din istoria românilor transilvăneni, care 
a nvut uimiri însemnata şi pentru fraţii noştri dc peste munţi. 
IValtfrl aceasta este conform şi interpretării marxiste a is¬ 
toriei, care este in funcţie dc viaţa economică şi este deter¬ 
minată de lupta de clase. . 

Unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei nu a 
fost un caz izolat din timpul acela. Cu un veac mai inainte 
I rainienii, din Galiţia se uniseră in masă cu Roma. Tot pe 
atunci, şi mai târziu, s'au ivit tendinţe de unire şi contacte 
m acest scop şi in celelalte provincii româneşti (Aloisic L. 
Tâutu Uniri cu Roma in cursul istorici româneşti, in Bună 
Vestire, an. VII, nr. 4, pag. $)• Toate acestea intra in curen¬ 
tul de deşteptare religioasă din principatele române şi ele 
trehuesc interpretate in sensul în care au fost făcute, adecă 
pasuindu-li-sc caracterul religios şi spiritual pe care l-au 
avut. t 

Pentru a şti v are au fost motivele pentru iari românii din 
t ransilvania s’au unit cu Roma, la 1700, n’avcm decât să 
v iţim documentele care au fost scrise cu această ocazie. Nu¬ 
mai din ele vom putea afla adevăratele cauze şi imbolduri care 
i-audeterminat pc părinţii noştri dc a fai e acest important pas. 

V ui\ V o.m, aşa cum 1-a publicat Ohrorghc fineai, spune 
i Iar armatoarele: "Voi cri mai jos iscăliţi, epts.opul, proto- 
pjpi i rt tot clerul bisericii românefti din IrJcaL facem in- 
fere tuturor cărora te cuvine iar wji ales cinstitelor stâ* 
tur: ale ţârii hdcalulut . iur .a noi socotind nestatornicia 
t icfii omeneşti fi nemurirea sufletului, de carele mai mare 
sd a «•*•, slobozi, de bună voie fi pontifi di 
hui Sfânt nr-am unit eu Biserica romano-catoltcă fi prin rân¬ 
dul acestora ne mărturisim a fi mdJulârtle ei» toate pnmindu-le 
n rretdndu-le câte le primefte, le mirOtfise: 

Un, a, mai ales cel patru pun tuşi . . (Biserica Romana 
l mia, Madrid W2, pag. >b). \ goli un atat de important even¬ 
iment istoric şi religios de semnificaţia sa spirituala şi a-l re- 
duce la un înţeles pur material şi cu caracter exclusiv econo- 
mic este un atentat la valoarea obiectivă a istorici şi o crima 
împotriva adevărului istoric. . .. . .. 

Nimeni nu neagă că la îndeplinirea acestui act al Unim 
au fost şi motive materiale şi economice: acek dc 
ţirc a sorţii materiale a iobagilor români din Ardea , *P® ţ 
drepturi şi siliţi si muncească ca robi pc ogoarele nobililor, 
lai« drepturi omeneşti şi fără demnitate. Pentru această ndi- 
vare materială şi morală ti s’au promis egalitate dc drepturi 
cu celalalte trei naţiuni "reccptae" din Transilvania ş» avan- 
tagii dc naturi sţviluali, ca dc ex. trimiterea copii or la 
şcoli, etc.. in cele două Diplome ale împăratului Lcopold. V 
ictlc drepturi şi axantagii au ranuis litera moarta din cauza 
opoziţiei nobililor >i a celorlalte naţiuni conlocuitoare din \r- 
deal. Iu toate acestea, tot actul Unim a fost acela care a 
Uut posibila, mai târziu, realizarea acestor drepturi şi îm¬ 
plinirea visului de veacuri: acela al uniru naţionale* 

lViranrr.ru »c folo«eşte dc to.tr mijloacele 'meneşti pen- 
tiu ajungerea la scopul piopus. Şi in cazul acesta s * ° !T 
,it de starea materiala şi .pir.iu.li dc plin*, » 
n^monil noatru din Tr«n,ilva»ia. pentru .-I ridic» şi »-l »»“* 

drv. dr ielele de care suferea. \ trebuit c. prin Imre.cu 

Kom. roman» din transilvania *i-Ş« deschid, şcolile, a 
rele d.ntiiu şcoli de pe pământul MiMV Pentru *°P" 

■ *>**, v»-şi tnmit. studenţii in străinătate. m.> ale* l» Ko- 
ma unde e. 1 . a(l. prin cărţi şi daumciXc despre trecutul 
uloi.o* al n.ţiei I- ş> '« veni iiup». pennu a- (acecunos- 
* b. la. dandu-lc încrederea şi optimismul biruinţe, de 

IU Ce ȉ mai zicem de $c**l* ardrleana cu pleiada ci 
Iţi şi dascăli } Ce »a zicem dc sentimentul naţional pe 
u«cuai şi l-a hiamt Blajul, centrul aceste Biserici, 
„ul srncaiha. imşnaştiiodu-l |>:*te lot Ş* ^a rc a du. 

i. an ,uica naţionala şi U întregirea Romanici 
Tro-I TiZ torţa carnali ,i «dea calaux.to.re ca* 
şi nhmemtai dc>trptaica spirituală a RomiaiK» dia 


gândac de loc la libertatea 
creştinilor de-a-fi avea ion- 
• cpfia lor despre lume, Drep¬ 
tul dt‘ a+se .onducr prin ci 
infifi. In timp re, drt i, creş¬ 
tinii te 0 a gd fi iubesc, res¬ 
pectând Celelalte < redinfe fi 
neamuri, straniii fi dufmanu 
ordinei ere ftine, ifi permit 
neobrăzarea fi crima Je a fi 
ei mentorii creffinilor, ata¬ 
când m«*rm instituţiile hi- 
serieefti fi religioase ale 
lumii sreftine, urând, hatjoco- 
rindu-L pe llristos, fi lu< rând 
mifcleftc fi diavolcfte la 
corupcryra preoţilor creftini, 
la scoborârea lor in clanuri 
secrete fi mafiotiee unJe le 
rup fira spinării fi-i spală la 
creit't, pentru a-i scoate apoi 
la creasta de atac, cu vitriolul 
urii fi al nemerniciei, ca să-l 
arunce in obrazul lui Ihii tos, 
ori, cu pilule contraceptive 
in buzunare, pentru a se deda 
la de a mat fi pteacurvire in 
ochii înlăcrimaţi fi îndureraţi 
ai lumii. Războiul acesta, de¬ 
loc rece, la care asistăm cu 
groază, are de scop tunderea 
lui llristos de divinitate, cum 
zic hrubarii fi rdstignitorii. 
\'u le < onri« e că Isus llristos 
e FIUL LUI DUMNEZEU. II 

vor un profet oarecare, fără 
misterul cutremurător fi trans¬ 
figurator al învierii. De accca 
multe filme fi piese de tea¬ 
tru din ultimele decenii, pre¬ 
cum fi mii Ue e tir fi li cantate 
de rechinii ternului, se tsbesi 
mereu d stânca pe care Isus 
fi-a ciidit biserica. 4 m văzut 
SpecU colul de televiziune 
"CtWi.pa goală ", a unuia Is¬ 
rael, la Toronto. Ifi batea joc 
de învierea Domnului nostru 
Isus llristos . /Ilunci, numai 
un vlădică anglican a avut 
curajul să riposteze, si spună 
cuvânt tare} Ceilalţi timoraţi 
fi absenţi, du tăcut. Urmărim 
todtd i nfemalâ ce se 

face acum rn furul operei de 
muuca “K>ck" fi dc cunpl«l« 
blaslemie "Irsus Chist 
Super-Stai" (Isus Hnstos, 
Supru-Slru). dc doi idtofi dl 11 
•Iniflia. Vr întrebăm numai 


aţa in treacăt Je ce rtu s'nr 
fi apurat ui scrie Jcsprr 
Mo set fi tablele Im sfăr⬠
mate, despre templul dărâmat 
al Ierusalimului. Sr mai joacă 
printre not fi pieia lui 
St huiartz “(iad* pcll'* (ca <â 
aduc â am inie de Uotpel, adică 
/.rangheiv 4 /) fi toţi criticii 
ta fi fi vânduţi se intrec in 
oianle. Iar creftinii tac. E 
o tăcere de sfâtfit de lume. 


rc vrem f'o aducem eetiu»U 
1 h,f,lr> ’ '• 

dr tnnorttaiea \t* ^ 
tonale, să msţte eo V lim* 

w mobilizeze ruflete fa ţ, fii 

: mc \ 

manie mreftnquri f.rcjs nr a j 
lui /tilly ttraham ort l a tal 
erele de fcnltre ale Cmc iau 
(am puri lor Univert ilare, , m 
dusă de Btll Unghi, işi ;, oa , 
da scama că tineretul urne: 
can nu e pierdu'. !• 


Unde sunt creştinii con¬ 
ştienţi, oştenii rugăciunii cu 
inima, unde sunt iezuiţii fi 
franciscanii, marii dedicaţi 
di catolicismului fi ortodoxi¬ 
smului? 0 parte Jin biserici 
fi denominaţii sunt intr'ade- 
văr trădătoare fi date total 
comunismului fi perversiunii 
satanice. E adevărat fi imens 
dc trist. Dar mai sunt milio¬ 
ane de creftini conştienţi pe 
planetă. Ce fac aceştia? Se 
vor lăsa duşi, cu fuma de 
gât, la abatorul teroarei com¬ 
uniste fi ateiste? Nu vor ridi¬ 
ca nici un deget de protest, 
măcar înainte de moarte? 
lată întrebările care ne tparg 
inima. Răspunsul nostru este 
unul de mare nădejde, pozi¬ 
tiv. Pe tăcute, fără a între¬ 
buinţa armele sgomotoase fi 
laşe, pervertite, ale duşmani¬ 
lor, se ridică o Generaţie a 
lui Isus. Ea e vixibilâ şt ac¬ 
tivă pe todtă planeta. Jar mai 
ales în Imcrica. /*r '*U a- 
mcniupln/or upoca/ipnce, 
creftiaii uu găsit splendida 
consolare a Sfântului Spirit. 
Reînvierea pcntecoslalistd a 
cuprins ca un foc imens toate 
statele dmericii, spărgând 
barierele confesionale fi Jcn- 
ominafionalc , fi luminând ma¬ 
sele creştine in taina Evan¬ 
gheliei, scoţând la iveală cel 
mai adânc fi esenţial sâm¬ 
bure al învăţăturii lui Isus, 
menit să refacă unitatea creş¬ 
tină, nu prin prinţii fi preoţii 
care in majoritatea lor au fost 
ademeniţi in hrube, ca să-fi 
pună lanţul satanei, Je gat, 
ci prin fervoare fi iluminjre 
laică. Pentecostalismul a- 


ţ i bătrânii se pot mec a in hmti 
fi alcool, în ură ţi ateism, o- 
pn lor, il caută pe Hrii 


Chiar bit meii şi nărăviţii , 


gurilor (fmulqvitede 
fii in Imerica, pentru a or- 
upe tineretul fi a îngropa ,jr- 
mn< raţia din interior , en jmh 
pani americani, turn spunea 
Krufctov ) du sfârfit pn n 4 
(ine m*elingun pentru Hnitmt»% 
Ei fi-au pus titlul frumoj 
"fesus Generation *\ Ei se 
generaţia salvării, a intoane- 
riî la Isus Hristosf De aceea 
redemeâ Je-abia Je acum te- 
colo vor fi atacaţi fi prigoni¬ 
ţi. Cât au sfâruit 1 - orupţu . 
şi pierzanie, presa de 'tinţa 
fi acele “mas s media”, atât 
de înstrăinate de adevăr fi 
cultură, le-au luat, eu neruşi¬ 
nare, apărarea. Acum ntnaft* 
se schimbă. Tineretul se tre¬ 
zeşte! l ise la isvorul de lu¬ 
mină fi ştire a lui Isus Hris- 
tos. Dc acum va începe ăz- 
boiul cel mare, pe faţă. Billv 
Graham e ameninţat în fiecare 
zi cu moartea . De fapt, n'a f㬠
cut rău nimănui. Are numai o 
singura i:ut *»- Vre curafu* 
r plin ii adevărul lui MriilOi f' 

la Casa Albă, lui Nixon, fi 
marilor mase ale poporului a- 
merican. Şi lumii întregi, t*- 
demndndu-i pe jafdniidfi 
înceteze batjocura. 


1 Ir 


v»jau « 
au fă 


, -- 

. (icul »* du.pe.aci nietie 
ILumbi. Uare Sadei c« » 
l air, de icsosl naţiune*, a 
Ac m* n«m*a» o i»fu»l»ţ tc v t 10 
uuicgt. Blajul un*» • a »vicn- 


tificat si se va identifica întotdeauna cu însuşi spiritul naţiei 
româneşti. Vceşti doi tameni nu pot fi despărţiţi ş. învrăjbiţi, 
pont™ că ei s’au desvoltat unpreună şi suni corelativi. Dea- 
eeea suprimarea Bisericii unite trebue considerata nu nuraa. un 
,ct aniiHoiaanesc ci o adevărata dementa omeneasca, care 
nu poate fi justificată in mod normal. ..... ... rti 

\ui Românii liberi, ne bucuram ». preţuim idealul liberta- 
• • ,. e ţ a a l religiei: credem cui vrem >i nc manifcs- 

ţ.i omol, ’> ' f , , in r arc roim. (ară a Ti stingheriţi intr un 
W din motivul acest, conştiinţei noastre 

; * c exeştini ni sc impune obligaţia dc a apara a- 
Je roman. ^ a , upU pentru păstrarea 

cest Jc libertate de credinţa a.c. 

^1 itra , in «cclaş timp si fi» indiferenţi sau. ce c 

in lumea !•»***• * cc s’« ficut in pe plaiurile 

ş, ma, Samexcu şi lachei lor au distrus o 

romaneşti, vând ^ binefăcătoare şi bincmc- 

instituţie romane loiu . Libertatea e indivizibili: ort 

. 0 . Iovul. or. ou se pas.rr.zi nicăieri: or. e 

buna l ywMţ 1 l." l *,l^u > ^ > c°ş««7 > «7re Je preoţi romani 

ump. sare . £ catolici unită: exista episcop., chiar 

cu .ane la MV "L , ucrw Jesvh.s; exist» «... Ş. 

daca nu li , • • n^turiaejic credinţa 

»i, de ctediiK:ioşi «‘reni. -arc .rol 

7 . -, .* Pe aceştia şutul comuni>t 1 » ignorează 

tjcatol.caiii.iia. » „ a. mai exista. Nouă. inşi. ne 

pict şi-l traieaza «* ♦ putem, de a-i avea m 

mztJXSi er- •>r-sr. 


înainte de a încheia aci 
mesagiu Je bucurie fi 
hotărî re creştină, e bine pc*l* ; 
sa \ublime m .. ‘li 

acestei mişcări pentru IsasJF 
America. Ea il are, vretutme 

Jeni, a centru şi ÎN CENTK. 

pe Domnul nostru Isus Ifil 
tos, ca Dumnezeu fi 

' 

rea aceasta formidabili de re¬ 
găsire fi inoire, se baa^ â ^ m 
pe B blie. Va pe JoC M 0 ^ 
:eac, de zaloare lretatvare i 
de interese de clasă. AW 
c* cjr/cj vie, prin care 

r J 

rând. Generaţia *ui 
accentul P< bote*** 

- 

/• t*î ace **!*> r *“ 

a pr -ns:i.nii lui IsuS H n ■ ^• 

ic - -fv’ tnn.te manţi* * 


Aci 

nă, 

ceh 


cJit 


fi cii»:a*c« 

's'ăniui Spini. 

-»- u ~‘"Zl£5l 

rţ.’i •' f: tuturor ispite IO 
tinerelului, cu atât* UrgUI** 
atre satanele m tuoi*** 
Wi de 

ai hanu l**. I* rondul ^ 
interesant de 
a aacren.ii ţ/* 

aesc U 

cama id 
% .ua* * 


de 

lut 


lea 
ţaptul 


i 


Isus. devinD'bC>t 
.jment noui fi po 

j - r 1 ătac 

>f auna*- >• * 1 

ole u ifuaptă 
•anta cu codeau 


ue 


aele 1 
Al ci 


imţa 


__ ki . n , » crede cui vreau 

mcnur dic pi oc * 

credinţa lui. 


f * ii xn* J 




















DRUM 




iz ele a, fi «/«pd 
iv/ wa? important, i*jtf.' 
i« *»■ r\* t . v<; pthţr/i /.t;< • //r»jr- 
'<’• ♦ »«’ convertirii per- 

tor: «le. Botezaţii or S finitîl 
S-'iri* Ji ;*• Otim, ni HOU 1 . Isn 1 
/. '< olufiorea: ă viaţa. Sr 

întâmplă h/ oameni i ea mai 
mart’ r\ i*tlnfii pe care o poate 
t ontepe mintea umani: revo¬ 
luţia interioara, ajungerea la 
izvoarele divine din noi, 
Iii unire a Jir re tă Jin mila fi 
ştirea ar ini. 

In ciuJa tuturor in certări¬ 
lor mifclaie' . de a-l detrona 
din inimile noastre , din arena 
lumii, Jin eaiedralele neamuri¬ 
lor care au creat civilizaţia de 
a ii, hm se ridica mai lumi - 
no.*, mai puternic fi mai birui¬ 
tor. 0 întreaga generaţie a 
planetei i-se jură LI 7: vrea 
să fie Generaţia iui Isus! 


Toţi acei . are caută oile eăi 

de plinin decât in Pom nul 
nostru Isus H tis tos se tnş, ala 
amanţii fi-fi part pietroaie 
imense pe drumul mântuirii. 
Ivem credinţa nezdruncinata 
i J, mai degrabă sau mai lâr- 
lin, după ce vor fi epuizat 
toate mijloacele minciunii 
fi ale urii, fi vot Ji vânat 
mări de sânge nevinovat, ei 
se vor intoarce la Evanghelia 
Dragostei eristice. Inticrisl 
e sortit in frângerii fi intuner- 
ccului de veci. 

Sd ştim, deci, o clipă in 
loc, fi să ascultăm glasul 
dulce ce ne rine Jin inimi 
creiâtoare, sfatul ce ne vine 
din morminte, mângâierea c? < 
ne rine Jin dragostea lui 
Isus Hristos. Ai4 suntem pier¬ 
duţi. l om fi chemaţi la jertfe. 

I a trebui sd murim. Par, Je 


hună seamă, vom birui. Sd 




gi'nnn 


h ■ 


i fi mim 


ite 


in lins Uri <tnz fi <ă petro cm 
dtcjrl Crăciun cu* multă pace 
interioară fi cu bucuria aees- 
tei ce fii hune* că, spre armata 
lus Isus, din câmpiile Ierusal¬ 
imului, sc îndreaptă, tr. ar¬ 
mură tare, Je credinţa fi 
ştire, de jertfelnic, ie, o gen¬ 
eraţie noua, puternica, stând 
gata de moarte şt biruinţă. 
Generaţia lui Isusf Să ne 
gândim la cei le-acasă, Jin 
Patrie, care nu au Crăiciun. 
Iar noi, »<î ne rugăm pentru 
marea naftere a lui Hristo .* tfi 
staulul din inima* Cu taina 
i ristied in noi, rom birui fi 
vom aduce lumii fi neamului 
nostru un inilor mai bun , de 
libertate fi creaţie. 


VASILE POSTEUCA 


DASCAL 


Strângând mireasma verii, mâ inundă 
Grădini prea coapte, mană din ogoare, 
Sâ-mi facă ospeţia mai rotundă 
Şi inima cotnar in tinere ulcioare. 


Cum beau luceferii şi'mparl prescură. 
Mi-aduc mereu aminte secerişul. 

In care raza dragostei sc’ndură 
Să scrie semn pe boabe de-a crucişul. 

Şi-ades mi-i somn. 0 caldă oboseală 
M adună sub zăpezi, in rădăcini. 

Să nu cumva să uit dcrânduialâ. 

Să duc din sacii plini şi la vecini . . • 

Ne’mpartem sângele trezit cu stropul, 
Sfinţindu-ne şi gândul şi cuvântul; 
Tăcerile să-şi gâlgâie potopul 
t*e iimfc nc rostirăm Icgamântu f. 

Acum. că ştiu de lire şi nefire, 
Deschide-mi inima, să pot intra: 

Măiasa stelei, dulce şi subţire, 
Mâ'nvăluie şi mă lopeşte’n ea . . . 

Cât ai visat in cele şaptfczile, 

In nici un licăr n’ai fost mai acasă! 

Mi-se scrumesc atâtea doruri în feştile 
Când te cuminec, “lumii noui,” in clasă 




SERGIU GROSSU 

ŞTIU CE E MOARTEA 


Ştiu ce e moartea prea bine . . . 

N’am fost mort iu fărădelegi şi ruşine 
Viermii, viermii ispitelor 
N’au ros, oare, din carnea doritelor 
Clipe, in van măcinate? 

N*am crescut pe-uii maidan de pacalc. 
Intre pietroaie şi bălării.'' 

Vam fost mort intre oamenii vii' 


Ştiu ce e moartea, o, ştiu • • • 

Dar nu-ini pasă . . . Priveşte! Sânt viu 
Şi trăiesc! Căci o mâna iubită 
(Sfânta mână de cu ie sdrobită) 

M’a scos din mormânt şi mi-a spus: 

- Crede iu Domnul Uus! 


Ştiu ce .‘moartea prea bine 
Şi, Dojui »e. Te ştiu şi pe I bie: 
Tu eşti învierea şi V iaţa, 

T.şii ui bezna de jos. Dimineaţa, 
Lşli Iubirea, IciUiea, Umilita 
Caic m»-a şters toată vina • • # 

- Ludr-ai fugit, moarte ciudată.'' 
Fu nu voi muu niciodată! 


DORINA IENCIU 


BACIUL VISELOR 


Mi-c dor dc nevăzuta tărie, 

Mi-c dor, 

Să beau apa neîncepută 
Din urcior, din isvor. 

In tainica noapte 
Să-mi pui greul capului. 

Că pe-un pridvor 
In vise străvezii de albe 
Nou născută s’adorm . . . 

Viselor, care vă veţi îmbulzi 
Ca un ciopor. 

Să-mi las sufletul sărmanul, 

Când îmbrac cojocul şi sumanul. 
Zale ale tăriei, 

Numărând cu spor, 

Zilflo *i «unu». 

Lupii să nti-i ani gas casc a urma 
Drumului pe care-oi porni 
Până la poarta Sfintei Marii. 



ION MIREA 

CALEA PIETRELOR 


Florile nu cuvântă 

Din flori cresc alte flori 

- Flori le de nuntă 

Dar nevăzute le sunt aurele. 


Veninul, ciuma, ura 
Frâng tulpincle 
Şerpii dclu temelie 
Sug - şi alţi şerpi învie 
Numai în sus suliţele 
Incendiul - nu sc opre sc 
Sfinţii le aprind in chilie 


Doamne, tu mult inii blând spui 

- Fiţi gala! Altele au sa vie 
Pioapclc să le închidă 

Şi mâinile rupte să le proscrie 
Floarea înaltă 
Iii foc îşi schimba 
Deliii albaştrii 

Strigătele - dispăruţii nu iarla 
Batjocoritorii peste pulbere 
Dar la ospăţ cu florile florilor 
Oasele de .*le cunoscute 
Sc aduna 

- Pâinea şi vinul e ţara. 



' Svumqm câtu edUou 


'aţii in pcrtpci i 


L fj dus dt 


de 


Nc.oia unor " lămuriri M sau ex 
a doua eri di ani de ta t onsnmarea tragediei "Pitcti"- 
ului este intPadevăr necesară. F.a Jepdfcftc dealtfel 
spaţiul unui interviu . Pcnttueâ implica toi prot.etul de 
descompunere la care a fost supus neamul românesc, din 
momentul in care Satana a pus stăpânire pr ir u pul lui 
Dacă Pi te f ţiul reprezintă "cristalizarea" prin , oncentra- 
rea mijloacelor in timp fi spaţiu fi aplicarea lor cu :n- 
tensitaira . unoseula, eeeace se petrece de au sfert de 
veac t" ţara românească este acelaf proces satanic . Chi¬ 
ar da a rezultatele culese Je regim nu sunt cele pte 
ute, schimonosirea chipului românesc, in marile lui lt- 
nit, nu este mai puţin adevărată. 

Năpârlirile succesive adoptate de regim nu tuni de¬ 
cât adaptori la circumstanţe. Scopul rămâne permanent fi 
cu încă păţi nare acelaf. Pcntrucă "altfel" nu sc poate. 
El ale incrustat in concepţia regimului. II explică. Ni- 
mic esenţial nu se poale modifica. Cea mai med schim¬ 
bare “in adânc" duce in mod fatal la "Hudapcsta**. Soi 
nune-am infclat când am pus diagnosticul, cu an i înainte, 
atunci < and nimeni nu voia să creadă. Gref cala noastra a 
fost poate, că n*am prevăzut "adâncul" fi “durata" in 
care . om fi prăbufiţi. Şi lotuşi . . . Cmc e nebunul care 
sătreadă că odată Satana". . . 

PITEŞTII'L nu este deci decât un moment pe parcuri. 
F.l nu reprezintă decât o fărâmă, o picătură, ir. o> < anul 
suferinţei noastre. Dcaeeea convingerea mea este că Pii- 
rfţiul nu poale fi înţeles dc ât in acest ansamblu, pe 
care el îl ilustrează poate, dar nu-l explică integral. Pro¬ 
cesul evoluţiei cobailor, revenirile, a. importanţa, lor 
marc, pe plan individual, justifică convingerea noajiru 
că omul arc in el forţe pc c are singur nu le poate dittrug> 

penlrufă ele cârpă Je rn* puterea hvt 

drum câteva cuvinte numai despre aşa zi fii "spălaţi 
la crrer". Nu ştiu cine a născocit acest slogan, cred cd 
este american de origine. Jar convingerea mea profundă 
este că nu corespunde eu nimic realităţii. Spălări Je 
creer nu pot există. Pcntrucă Je-ar fi adevărat, aluni.: 
ceeace am spus mai sus, nu ar ţine, s*at infirma . Toate 
porţile iadului nu mă vor convinge că declaraţiile lui G\r 
sau altora sunt rezultatul unei spălări a ciccrului. De-ar 
fi adevărat, JcsnaJejdea mea ar ji imensa. Gyr poate dis¬ 
pera, poate obosi, poate fi scârbit, îngrozii sr poate îm¬ 
brăca in tunica batjocurei, dar nu poate uita. întunecările 
nu pol dura decât atâta vreme căi teroarea fizica, foamea, 
tortura morală juni prezente in Lame ft duh. Când aces¬ 
tea dispar sau sc atenuiază, OMLL reapare, chiar împo¬ 
triva voinţei lui. Satan nu este Atotputernicul. Da c to¬ 
tuşi Gyr fi alţii continuă sd scrie? Numai cine nu este 
în curent cu cceace se petrece in profunzime, a< olo, po¬ 
ate condamna. Eu nu. Gyr fi ceilalţi nu pot să fie trăd㬠
tori. Pcntrucă trădarea e lucidă. E rezultatul unei com¬ 
paraţii fi al unei opţiuni care decurge Jin ea. Cine poate 
susţine lU aceste elemente există ? 4t fi fost o altă ie¬ 
şire* Poate că da, sigur că da. . . Insă oamenii sunt aşa 
cum sunt cu "binele fi râul în ei", cu povara ţărani rt din 
ce in ce mai greu de suportat. Harakiri nu-fi poate face 
oricine. Şi, nu doresc nimănui, din cei Je dincoace dc 
cortină, să treacă prin furcile morale prin care trec cei 
cate sunt taxaţi de spălaţi ta creer şi, mat grav, de tra- 
dători. Credcţi-ma: nu vă pot de amănunte dar f tiu cu mult 
mai multe decât pot încredinţa hârtiei, deocamdată. 

Peaceea, decât să-t condamnăm, e mult mai 
ne rugăm pentru sufletul lor chinuit, bietul lor suflet as- 
vârlit la răspântii, fi să cerem Je la Dumnezeu, ca pa¬ 
harul sa nu treacă numai dela buzele lor fi ale a tvra, 
a sa plesnească in ţăndări. Pcntrucă nimem, nici duş¬ 
manii UI sa nud duca lu gură. Ca sa se rupă odaia 
lanţul suferinţe», ea CHIPUL LUI să poată t*bm măcar 
după doua milenii de tristeţe fi lacrimi, hentru cu pun¬ 
tul Petru să nu audă cocoşul. 

Ar fi atâtea de spus. Dar dincolo dc toate acestea 
noi avem obligaţia sfânta de a nu uita '•»ne i a a 
a<ta,la utudlic! .V» sufUtcU J es^iurau c> dţtl'V* 
lot ii ru/ldU'tot ttcbdu- Jd ne >wa P eţmaneiti <« r ** 
Ut. >d nu dvem odihnii /» p*itf ftiind tdnJ eo-tm ..I nu 
va fi fters. Mu opresc aici pcntrucă mi-c te. 
revoltă să nu depăşesc ceeace aveam 
spun in aceste cătei'U tânduru 

_ 


l). BUT 


















* 


PaRp 6 


IVh \d»»«nopol diurnul, 
ieşind din munţi ţii st ribi tirul 
câmpii, crn mat lesnicios. In 
câteva • iK* ajunseră sub /iii 
urile matelui ImpAnl creştin, 
Sfântul ( 'onstantin. Convoiul 
(oim.it din caleştile familiei, 
vlin căruţele încărcate «mi nr 
picţuitcle comori, din oltenii 
tui« i tic paza, nr opri U oare 
tare distanţă de poaita prin 
tare trebuiau *ă intre in ce¬ 
tate. lciferdârul, mtiebnt de 
ic aceasta oprire, ae mulţumi 
s i i.mpundn că aşa h porun 
cile. Soarele ne acufunda in 
a|*'le inaângeratr ale Boafonu 
lui. Din mahalalele formate 
prin rc viram rea cetit» i peate 
riduri, ae mdunaae o mare nml 
ţirne de ccrşctoii adrenţuiţi. 

In minunchiuri, oamenii pri 
viau curioşi spre convoi. 0- 
chii lot lacomi cercetau căru¬ 
ţele in care bilUliau avuţii fa 
buloane. Din când in când cu 
vântul de Altân-Bcy,-Prinţul 

A tirului,-tăia tăcerea, fie şop¬ 
tit, fie rinpicat, după cum era 
rostit de unul mai timid ori de 
altul mai îndrăzneţ. t âte o 
mâna ae întindea, fiindcă mul¬ 
ţimea ci a obişnuită să (apele 
întotdeauna un bandela prinţii 
valachi, ficei veniausi pri 
mească domnia, fiecă etau în 
lanţuri. Brâncoveanu pricepu 
ci i-sr va ingădui să intre in 
cetate, noaptea, când oraşul 
adormit, nu va fremăta la tre¬ 
cerea lui, dc bucuria căderii 
lui, dc indignarea trădării, al 
cărei victimă era, de înduioş¬ 
area in faţa unei măreţii sdro- 
bite. Ar fi dorit na arunce o 
mâna dc buni scenici mulţimi 
icişcloan , dar nu a vru, fiind 
câ banii trebuia *a-i ceara 
Terferdarului. “Vai, lume, cât 
dc înşelătoare e faţa ta , işi 
ziar el. “lata, aceşti oameni, 
vazându-ma înconjurat de o 
familie tânără şi urmat de o- 
tâtea care cu avuţii, mi cred 
fericit. Ei nu ştiu câ cu nu am 
decât puterea de a mâ încrede 
în Dumnezeu şi de a primi 
moartea." 

Când ar întuneca, oamenii 
desamăgiţi ac risipiră, cu m⬠
na goală, vociferând împotriva 
prinţului valah. Strâjilr des¬ 
chiseră porţile. Convoiul intră 
pe uliţele strâmte, înaintând 
cu greu, printre oşteni deşi, 
Brâncoveanu cunoştea oraşul, 
din tinereţe,de pr vretncacând 
fusese el însuşi capuchchuic. 
Avea mat multe casc sici, ad¬ 
evărate palate. Voia sâ tragă 
la una din ele, în care ae afla 
capuchehaia na acuin. Tcrfcr- 
darul, < aruia Btancovranu ii. 
uimise dorinţa aa, nu răspun¬ 
se, ( onvoiul pălişi cartierele 
bogate şi linştite ale laUmbu 
lui şi ac îndrepta spre Bosfor, 
m apele .Uluia işi îngroapă 
pii khuI sinistra iru htsOUre 
Micule. l una in »» âdrie,lşi 
învălui* faţa ui umbra pămân¬ 
tului, lăsând as strălucească 
din c# doar o îngusta margine, 
doar rât aâ mlioarr sulletrlr, 
piu tiiiiuiin mialrrului p« 
(orr-lprautâ d* v«a< uri. Ochi 
ul ei, gol şi tr<c, lumina stat 
(ii să tulbure o inima, «biai, 
liniştita dc at a im Irttt i. 
tuia. Prinţ Doamna Msruia, 
tulUnai* Şt 4a aceUaşi 
presentir»M«ic al» »uun» viaţii 

U*, iov««4. a *a mângâir dura 

tea soţului, ammiMMln ' •* 

M*« vU v«a vadra o pr Bala 
la .»•**• *• »•'* 


MOARTEA LUI BRÂNCOVEANU 


de VIORICA STAVILA 

(minate şi sin. iiO 




MMM imiH LIII IIRÂNCOVEANII 
((■ravuifl făculii la l’.iri.s in IimptiI domniei Ini Mcxandfii l.liiea) 


iubitoare, ea cin în stare să 
ridice inima sdrobită peste 
propria ei durere, şi «A dea 
tărie unui suflet pe care-l so¬ 
cotea mai ameninţat şi mai 
nenorocit. 

Când porţile închisorii se 
închiseră in spatele lor, in 
curtea interioară, familia fu. 
despăriţitâ. Doamna, căreia i- 
sc poruncise să meargă cu fi¬ 
icele şi nurorile, intr'unul din 
cele şapte turnuri, văzu cum 
paznicii brutali împingeau pe 

Domn şi pe feciori p«* o scară 
cobotind in adânc. Prin ncr- 

«MA m ura dr pi ut i a umedă, 
mucegăiţi şi nesfruşită, ei fu¬ 
ra svărliţi in groapa sângelui . . 


Ajunsesem la ( oiiHtanti- 
nopolc la 17 Aprilie, Timp dc 
patru luni, el şi fiii săi nu sp¬ 
iră treptele decât pentru a-şi 
du trupul in sa hi caznelor. 
Sfâşiaţi, numai bălei dr sânge 
erau asvârliţi din nou in gro- 
upA pentru a uda paiele mu- 
cetiitc, cu sânge proaspăt. 

Mui cumplit decât chinul tor 
turii, era acela dc a-şi vedea 
feciorii schingiuiţi, de a-şi 
ştie soţia, fiicele şi nurorile, 
dc faţă, când li-ac frâng oase¬ 
le, când sunt crestaţi la cap. 
Kra mare ura conţi u lui. Ncin- 
drâinind »â le sângereze şţ 
femeilor‘trupul, călăii le sf⬠
şiaţi inima, fibră cu fibra. Nu 
ac poate ştie cine nu fer ia mui 
mult, cei care primiau cuţitul 
in carne, sau ele cure îl sim- 
ţiau in inimă. Dc bunascuinâ, 
duşmanii Prinţului erau aşa 
de speriaţi de măreţia lui, in¬ 
cit pentru a nu-l întoarce ni¬ 
ciodată U domnie, ii tot sţsM • 
iau învinuirile, de înhăitau* 

( ii Impciislii şi cu Moscoviţii, 
dar mai ales de u fi tăinuit 
i umori atât de uriaşe.S« hin 
ginit, pana |**«tc puterile d» 
Indurare, apuaese tot. Nu mai 
avea i c sa mărturisească, Da 
duse chiar dralcgaie aâ 1-0* 
ridice şi depunerile din sine 
tuni, veneţieiie. Dar caznele 
de vani au tot mai (tude. Inţcle 
gra acum bine .a viaţa ii 
jk , rtluita de iataganul tun 
r*i . Duna ca totul stt se ler- 
®r„r udata, udând 
tra lut va linişti p«* duşmani, 
.vnilr aalc ii v« lin»! 11 
iur.ii nesăţioşi bpeia *• â 
Ir. i.sil «ai voi inceU de * 
,u< imn, după moşite a «a. lui 


cii se vor mulţumi să i ţie 
prizonieri. Iar mai târziu, pri¬ 
eteni, cn Patriarhul Uri sunt, 
şi boierii din ţară, ii vor răs¬ 
cumpăra. Sperând ci măcar oi 
voi scăpa din această c umpli 
tâ tragedie, ajungea aâ-şi pri- 
veuscâ propria moarte ca pe-o 
bucurie, pentruci chinurile fe¬ 
ciorilor stârneau pe coardele 
inimii lui dureri mai grele de¬ 
cât moartea. Constantin, ca 
prim născut, suferise aceleaşi 
cazne, ca şi el. ( ât va mui 
putea el indura aceasta gro- 
apa, pe care o udase cu sdn- 

|ilAmânil.H uimiţi >!'• I«» 
viturile . «l«llor| l)e îjtefun, 
gândi» mereu că a'ar fi putut 
salva, fugind la împărat. H 
Pa sacrificat, pentru a nu» 
înrăi pe turci contra familiei 
sale, in contra boierilor chezaşi 
şi a ţârii. Radu, venise la 
Constantinopolc, ca mire al 
fetei lui Antioh (’antemii. Mo¬ 
artea avea acum, să-i fie ini- 
reasa. "Doamne”, gemea el, 
greu, rugându se, viţ zuruiţi-şi 
copii pierduţi, "vezi mi amor. 
eniucu care primesc pedeapsa 
asupra mea, dat in dura-te de 
uce.şti nevinovaţi. I'U nu nierit 
să-mi ridic ochii din ţărână,, 
i itre i ni. . dar «ulletul > n 
ta curat”, plângea ol, deslu¬ 
şind in întunerec, chipul lui 
Matei, "vicu să lupte cu toută 
curăţenia şi frăgezimea vărs 
tei, pentru gloria Ta, «â-fi 
găsească diurn la inima la 
sublimă. Milpgţtvcştc Ic, Do- 
anuie, de el,” 


In luna Iulie uşa temniţei 
se deschise, itt să intre şi 
vistieiul lui Brânc.ivranu, hn 
du. Iu* Vâeârescu, earc trebuia 
sa împărţi vina şi pedeapsa 
I iimnului. V < »t*» • 1 1 
că toate neamurile şi prietenii 
din ( oiistantinopole sunt ptig 
oniţi, unii arestaţi, alţii cu a 
vrica confisi «li, şi că 1‘şli» 
ai Iuti llrisanl nu p»»*te sa-l a 
jute dtual musti and pe actual 
ul vcaivod, Şic Isn ( antacuzino, 
şi opniulu I dr a mai uirgt i 
pr vaiul său la Sultan. Nimeni 
nu mai lndiâinefte aa i ia a. 
pararea laţidc and Mitropo¬ 
litul ( onstanti»M»|«ilului a foaţ 

aicsut, liindu i so* util P 11 * 
ten, iâ el iu«uşi a fost asvâi 
Iii hi aM uaşi gnaipa s *ange 
lui, «ub banuisla de a tainul 
slut aven sIc HfsinwvnnmiIul. 


PânA'n luna August aceşti 
şase nenorociţi .ui rămas in 
fundul acelei umede tainţe, 
fără lumină, svlrlindu-li-sc 
numai din când in . and puţina 
pânc şi apă. Prinţul se temea 
cu nu va fi omorit inainle de 
stingerea fiilor săi, prin mize¬ 
ria şi suferinţele torturii. Dat 
Iu I August, paznicul, un turc 
scurt şi gras, un om care p㬠
rea cu totul nepăsător la ceea 
ce sc întâmpla in )unii său, 
pentru care nu avea interes 
decât invocarea lui Alah,pila 
(uldela prânz şi potolirea cer 

larilor (Jiulrr* » |»Mt»u felin -1 
ulc snlc, dat a cătu» plivit.- , 
desminţind această impresii-, 
se strecura de sub genele . •» 
zute leneş peste ochii mici, 
negri şi luciaşi ca un venin, 
se înfăţişă in închisoare, ţ**n 
tru a i spune Prinţului ca are 
por un (a sad mute iiitr'«» înc㬠
pere din turn, impreuna cu fii 
săi. Vcştca aceasta uimi pe 
Prinţ şi i aprinse, pentru cea 
din urina oară, speranţa ca s 
nr mai putea salva, că şi-a» 
putea scăpa măcar fiii dela 
moarte. Dar o apăsătoare ned¬ 
umerite il bântuia cu presupu 
neri, unele udăm nelinştilu¬ 
are. ( inii fapt se datora acea¬ 
stă schimbare, care părea că 
făgăduieşte chtat caftanul ici 
ţării? Înţeleseră tur. ii ( » niţ 
mai au ce cere dela c\ } Ince 
Istria duşmanii din ţaiă, de 
tt .| socoti primejdios? întreba 
richinuitoare, Iu cate nu gastu 
răspuns. In «creaşi z.i, i-"»' 
îngădui Doamnei sâ-şi vizi¬ 
teze soţul şi copiii. In t ăst im¬ 
pui celui patru luni de închis 
oare nu i văzuse de a ât in «ala 
de tortură. întâlnirea aceasta, 
fu era mui dutciuaaă din tun 
pul întregii lor tiage.lii. Ea, 
mama şi Hoţia, ea însăşi ţai 
zi ut iei â, uvc.i a. um mangaut 
ca de a puOi roâcat msna ţn* 
i opul » rlui moi tânăr. opil ş» 
a i adresa un cuvânt dr dulce 
ulinstc. (.aiului» a se v.ul pen 
nu era din urmă oară, p'rfă 
ira bucuria revederii mito 
dureroasă imhrâţişaie d» 
mas hun. 

Doamna Mam» a cn» nlâşi 
AU de înlaţişsrra copUloi «». 
Unic era a.» a frumuatţe iu 
i ai.' intraseră u» ( onstantin*> 
ptdc? Cum să îndure Hulrtinţa 
P.tirau umbrele dureroa.. 
i«lui i sic su fost. Ibâl» 


ii inţclei4» t)urcr#»4 j 

mângâi* "Tonii 

n * »•> ifnlt 

*i rr.*imiş£ 

• â n«. mat .-»4 
sţMi.n "Nn. 

'.c pnate, 
au rhi, 
•ivmlelr rupi* 

lului exprimau *1 s'adrvde v« 
aţ.i, ui. ăl D».amns M«nu« m». 
şi msi ptiu itapăin .hm 
Ishu» rn m plani .« mura 
•iituit l hiat Ikarmut nusviia 
ta. ale .Iu st ls< rimile IV 
prima oară de * âr»d era 
i hisoare, d p)*niiii k «*n J 
mă oara iii viaţa lui, Brân 
\râmi plânse. Mai mult di 
pioţeis i.i viaţa plângea 
mea şt nenieocul fiilur 
pr » ure nu pit<*a lĂ.i aj 

După câteva zile te 
. ciul se inUţişă din nnu 
Br.tmnveanu mi arrr «Ir mp 
uşrnie şi respect, lî .pişe . 
Marele Vizir il pofteşte la , 

M.ii mult tncn ii aduse una din 
îmbracaminlele voevudale 
(are să schimbe mizeri 
câmaşe pe care o purta 
când era in* hi.. O itign|nrar« 
înspăimântătoare cuprinse ia 
ima chinuită a iKsimului. 

(’e înseamnă aceasta 
curteni©? ( e mi va »rrr in 
schimb* Se intreha Prinţul 
care ştia din lunga lui 
muirc ca intotdeaUQa, când 
era poftit la un mate demnitar 
turc i-sc cerea ceva. In silua* 
ţia de faţă, » aiul nu mai avea 
nimic, Im ml pc care vroiau 
sa i-l ceară trebuia să aibă 
ti pc-ntnj ei, care il doreau, 
şi p4-utru el, (,ire trelxiia sa-l 
de ie, o importantă dincolo dr 
l'.iitgi Jv aur iau de ( omNuaţii 

ţită\t\rr ■ tht» * •» *.»( • 4t M *' 

meu, nu m’at ma» chema la un 
nou taig, gândea cl, mergând 
spre Palatul Vizirului, cu 
sufletul îngheţat dc o spaima 
mai mare decât aceea a morţii 1 


lo 


sil 


In Palatul Vizirului, («»n* 
.tantin Brâncoveanu fu prinţii 
ca un oaspete de onoare, nu 
ca prizonier, (.urzilr il salu¬ 
tara cu «Torurile cuvenite 
unui prim ip< 1,1 '' tlU 9 ” ‘ 
însoţi pana la Vizir. Acesta 
il aştepta stând jos. după obi¬ 
ceiul turcesc xu picioarele 
strânse sub el. In ace* * ,J 
poziţie ai fi fost greu să-» 
judeci statura. Părea, lotuşi, 
un om scurt ?» vânjos. Iş» 
ţinea o mană încordată pe 
mânerul hanghcrului, .«» ceal¬ 
altă sprijinea nuighilcaua. 
Capul, înfăşurat până deosup* 
rn ochilor de un splendid tur¬ 
ban de mătase vişinie, »nJe- 
pAitd, la prima ţsivire. P ,M * 
(cmeţla dispieţlMtoai# 
nu-l păi a se a o . Iijm, dai dâc 
ai (i ţHitut fi văzut desciVOl»* 
a, li a tal ai adevaraia Iu. fue. 

| I, • IM Ion. "‘•uluit .ca O 

, Ul mu II» .p 'II".."' J 

Uliţa de amănunte invincibile. 
Da, a .ii li •.« !• 
unde vine frumuseţea »m*d. 
iţi dat seaiua ca nu-t bga*a 
nunui .Ic IH-rUel'U»*» 

( a a» casta e vomplotata deO 
lumina intemtară, .aie le ar 
moniieazâ şi D*dâ is't»»ea ‘ 
esptimr giaţia. 1 are le ui* u 
lăţeşte \vest cap 
(tuzimea, prin ceva . ate 
ic vai sa ţxe Uţă. piui "*** 
lucite a ocKildi. P“'‘ U * k ** 
lolşiair a unei «.«satuil. ^ 

.- ' 

iiuţsesie o 
gusta şt tiaaâ 
numai «etviloiu lui * 
t, .. ,pcnl. 

^ ruAiu.es *i4|»«a»uh»» 4 ' 


înmiea *ts* 

«pc «pate* Dor 









V 


ION CICALA: 

\fER S 


Camuflata'*, fum 


V* patra 


Ion" (a vizir, 
wfli gr tu 
hohotul (|r i 


nlmiiat du 


: ^ I 


Drut 


start temut, 

ar spre dincolo dr lat, 


Drumul care ducea spre CELALALT 
Parca dr asfalt _ 


Iert 

Seat 


fdran 


orumbei. înconjurat de două 


Cu floarea lumintt. 

i* o alună, ctrângea turbanul 

E 

Pasul, pas cu pas. 

nfre *pr* neene, acoperind al¬ 

E 

Mă'nJrepla spre - oca 

bastrul tăios al ochilor. Vizi¬ 

= 

Promiţând avere 

rul Gin-AI» nu privea pe inter¬ 

= 

Dc vis fi tăcere. 

locutor decât atunci când 

| 

De timp fără ceas. 

oia sâ-i Npuie câ s’a rostit 

E 


asupra unui lucru, la care nu 

3 

Simpla rugă* tune 

va mas reveni. Hotărârea lui 

5 

Răspundea in cer: 

era pecete. Bărbia pătrată şi 

= 

lltana mea minune , 

na*j! puternic ar fi arătat pe 

E 

Sursă de mister. 

omul de voinţă, dar expresia 

E 


gurii sub mustăţile roşcate. 

| 

Mlaştina adâncă 

tăiate scurt, modifica impresia 


N'apăruse încă. 

dc voinţă, cu una de încapă- 

= 

Mlaştina de-acum 

rinarc senzuală. Buzele groase 

5 



1ndzi in să, când 
l am plât re munnJ. 

Toate sun 1 altcum 
Pe fffcifv-wf Jrum. . 
Istart prind râ râd 
rad peste prăpăd/ 
Verrel iutpre El 
E lăuntric umhlcl 
Pe drumuri dr suflet. 
Perjul înspre EL 
Este mere dr MIEI.. 


cm ca 


PACAT 


i.tnrva din mine 
'rage i pri *adân< ime. 
Cineva* Trădarea mea. 
Şarpe te mi ap ura t lângă 

Şi mă vrea! . . . 


I n pe .nat aluneca, 

I n pese ai J< raza. 
Din adân . mă se oale 
Cu i arii,y de ra~d. 


şi taiate, ca viroagelc în 
stânci, formau, la colţurile 
gurii, prin contracţiuni curi¬ 
oase, unghiuri de o instinc¬ 
tuali tale aroganta faţă dr 
orice omenie; gura era sinis¬ 
tră. Gesturile lui smucite nu 
erau ale unui mare comandant 
de oşti, cum voia să fie. Mai 
curând arătau pe impulsivul 
nevropat. Gin-Ali îşi pusese 
in gând să recucerească 
Morcea de la Veneţieni. Voia 
să deic imperiului otoman o 
victorie strălucită, «â-l read¬ 
ucă pe culmile gloriei din 
veacul trecut, Jşi închipuia 
>■» poate sa-l oprească din 

fMUtlm prăbuşirii, < aer *«* </cm- 

cViidrs «acAit ă io faţa \u». 
Pentru aceasta victorie ii 
trebuia bani, bani mulţi. 

Constantin Brăncoveanu. 
cu trupul rupt de chinuri sub 
mantia lui de boier al Ţârii 
Româneşti, părea şi mai slab 
şi mai înalt In jurul ochilor 
săi serioşi şi adânciţi de 
grozăviile pe care le văzuse, 
plutea o lumină pe care sufe¬ 
rinţa şi nefericirea o pune pe 
fruntea celui ale6 de ea. Ne¬ 
liniştea grijei, înfrigurarea 
fricii şi bucuria speranţei, 
măreau in acel moment im¬ 
presia că Brăncoveanu, pri¬ 
zonier şi nenorocit, eBtc el 
acela care hotărăşte, că Gin- 
Ali este un cerşetor, îmbrăcat 
împărăteşte, Brăncoveanu se 
întâlnea pentru prima oară cu 
Vizirul. încercă sâ-1 priveas¬ 
că in faţă, dar acr6ta îşi 
plimba privirea albastră şi 
rece, de la ceauş la ferestre, 
apoi U diferite obiecte din in- 
• apere* ca şi cum nu Tar fi 
văzut pe Prinţ, căruia privirea 
aceasta ca şi strâmbătura 
gurii, când îi răspunse la 
'alut, nu-i veatia nimic bun. 


imiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiititiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiiinn 


Vizirul începu vorba prin 
u-l întreba despre situaţia 
| am Romaneşti, ca şi cum 
Biancoveanu ar fi venit de—a 
dii piul din ui auriul din Buc¬ 
ureşti, nu de la închisoarea 
cal or Şapte Turnuri. Spunea 
1 * ai vrea sa afle de la Brâu- 
v ove anu cur» s’mr purta boierii 
când el va începe războiul 
»aiUa Wucţiei? 

Prinţul iuţrleae că i*ae 
“Unde o osouiealA. Că ai vrea 
^ ‘ziryl st* smulgă o declaia- 
't‘c, cât dr de voiai Porţii ar 
li ci şi tkMcni ţarii, iuti un 
v textual laxăoi cu Veneţia. 

' a după ispitire va 

a*itya ou care i*u'uj 

Hmm 4a nou, p iman, caii* 


anul domnesc. 

- Boierii, răspunse el cu 
fineţe, a’au supus înaltei Por¬ 
ţi care le-a respectat, lor şi 
Ţării, independenţa, la rândul 
lor, îndeplinindu-şi îndatori¬ 
rile hotârîtc de Mircca Basa- 
rab. 

- Uiţi de Spătarul Toma 
Cantacuzino, îl întrerupse, 
cu un zâmbet rău şi viclean, 
Vizirul. Era să pierdem Brăila 
din pricina lui. 

- Spătarul Toma m'a tr㬠
dat pe mine, nu pe turci, răs¬ 
punse Domnul. Dacă, de la 
Urlaţi, continua el, cu marc 
nimt politic, eu ani fr fuar-o 
pe urmele lui, la Ţarul Petru, 
soarta luptei la Stâni Ieşti ar 
fi fost alta. Eu am rămas 
credincios Porţii şi vechiului 
tratat. Să plătim tributul dar 
ea ne păstrăm independenţa. 

Am trecut prin grele mo¬ 
mente, oftă îngândurat şi pre¬ 
făcut Gin-Ali, par’că ar fi 
vorbit in taină cu un vechi 
prieten, despre el, despre 
Brăncoveanu. Nu ştiam ce 
face Domnul acolo! Ne aş¬ 
teaptă pe noi sau pe Muscali? 
Şi . . . adăugă el schimbând 
pe neaşteptate tonul, iată ce 
ne trimite unchiul luminatului 
Prinţ. Fâcu un semn unui în¬ 
alt funcţionar, de faţă la ace¬ 
astă întrevedere, care ii pre¬ 
zentă lui Brăncoveanu diploma 
prin care împăratul Leopold il 
numia comite al Sfântul Impe¬ 
riu German. Accni act şi as¬ 
cunzătoarea lui in Palatnucrau 
cunoscute decât de unchiul 
său, de bătrânul şi învăţatul 
stolnic f antucuzino. Aflându- 
se la Bucureşti că turcii au 
slăbit schingiuritc contra 
Brăncoveanului şi temându-se 
aă nu-1 readucă in tron, au 
t/i mi a acest act, mărturie ne- 
indoelnicâ de trădarea Domnu¬ 
lui Valah. 

Prinţul privi diploma şi 
tăcu. In acel moment avu sig¬ 
uranţa că invidia şi gelozia 
t mit acu zi nil oi folosise ura 
şi lacomi a turcilor, spre a-1 
răsturnă. Pricepu şi jocul 
Vizirului; “care va da mai 
mult”.Dai ce putea să aştepte 
de la turci, da* a un prinţ 
creştin, fratele mamei sate, 
cel mai apropiat sfetnic al 
sau şi cel uiai cinstit, poate 
savaişi o astfel de tiâdaic, 
dacă m inima aceluia ţa* care- 
I sml'udm; uU, poate încăpea 
«Lata neomenie pe care nici 
mi litra lui, cea mai invaţata a 


veacului, nu i-o putuse opri 
de la această cumplită cădere 
in păcat’ Fiindcă, dacă, ini¬ 
ma încetase de a mai fi ocnen- 
oasa, intr’un om ca Stolnicul, 
ce putea cere călăilor săi? 
Tăcerea amară în care se 
adâncise de câteva clipe 
Brăncoveanu, fu întreruptă de 
Vizir care fârâ legătură apar¬ 
entă şi reluând tonul prietenos 
de la începutul convorbirii se 
plânse dr< greutăţile pe care 
le are Poarta in lupta cu 
Veneţia. 

- Imperiul o sprijine, 
spuse cu subînţelesuri Vizi¬ 
rul, araUiwi în actrlas timp 

spre diploma prin care Brân- 
coveanu era numit principe al 
Sfântului Imperiu German. 

Era limpede că-1 acuza şi 
îl ameninţa totodată. Unde 
vrea să ajungă cu Această 
manevră vicleană? Se întreba 
Brăncoveanu. înainte de a 
sfârşi gândul, Vizirul i) l㬠
muri : 

- La Zecea - spuse el - 
la marea bancă a Veneţiei se 
află mulţi bani, depuşi de 
Prinţul Val ah ici. Dacă un om 
liber şi i-ar cerc, ar fi altceva 
decât un prizonier! 

- Am mărturisit toate averile 
mele, răspunse Brăncoveanu, 
care înţelese că defăimătorii 
săi au adăugat la destăinuirea 
diplomei de comite şi părerile 
că ar mai avea depozite de 
bani in Veneţia. Vizirul, a- 
vând aerul Că nu l-a auzit, 
adăugă: 

- Marele Sultan Ahmed are 
nevoie de douăzeci demii de 
pungi de galbeni, pentru a re¬ 
cuceri Morcea. Iartă de orice 
crimă pe acela care i-ar vărsa 
in haznaua Seraiului, şi din 
nou întinse mâna spre diploma 
imperială, ca sa-i amintească 
lui Brăncoveanu crima la care 
se gând ia. E gata, mai spuse 
el, sâ-i deic aceluia şi caft¬ 
anul domnesc. Ispita era prea 
cruda fiindcă ii arata cât de 
amăgitoare era speranţa de a 
se salva. F.a fucu să sângere¬ 
ze toate durerile pc care le 
suferise Domnul timp de patru 
luni. Fusese torturat, dăduse 
lotul, fârâ să i-sc mai promită 
ceva. Spera ca Doamna Muri a 
şi feciorii sai vor ac apa cu 
viaţă, când se va şti că nu 
mai ui<• nimic. Acum i-se cer¬ 
ea o sumă lantastică! Ce va 
hotân cnjzimeu lacuna a Vi¬ 
zirului şi a Sultanului sau, 

* ui ui nu va fi satisfăcut? 


- Eu, răspunse Prinţul pc 
un ton in care se simţia liniş¬ 
tea aceluia care şi-a citit 
sentinţa dc moarte, nu mai am 
nimic! 

- Iţi vom da răgaz, stărui 
Gin - Aii. Dacă ajungi în 
scaun, in cinci luni vei putea 
s’o plăteşti! Eşti doar vestit 
in priceperea de a strânge im¬ 
pozitele adăugă cu un râs 
batjocoritor Vizirul, amintin- 
du-i altă învinuire a hatişeri¬ 
fului, şi ccrându-i s’o repete 
totuşi, fiind vorba de intere¬ 
sele Porţii. 

- Să plătesc in cinci luni 

un tribut pc care Ţara, <U 

suirea mea pc tron, îl plăti a 
cu o sută de mii? Se indignă 
Prinţul. In acelaş timp, ca 
trezite de o vrajă. în minte, 
vedea şi auzia scenele şi boc¬ 
etele, cu care fusese însoţit 
de boieri şi dc sate, la ple¬ 
carea sa. I-sc păru că aude 
gemetele unei fiinţe pe care 
chiar el ar injunghia-o. 
“Mă socotesc in durerea mea, 
gândea el, aşa dc nenorocit, 
încât pot să-şi bată joc de 
mine cu orice nebunie? I-se 
păru propunerea o insultă ne¬ 
ruşinată care i-se azvârli a 
unui principe nein&rmat şi 
schingiuit, mai grea decât tor¬ 
tura. Impozitele le strânsese 
pentru a apara ţara dc năvăliri, 
a o îmbogăţi cu biserici şi 
palate. El ştia bine că in 
domnia lui, Ţara înflorise 
cultural şiajunsesela o bună 
stare gospodărească. Mânia 
ii aprinse inima şi-i spuse 
încă odată, aproape răstit 
Vizirului: 

- Nu pot da nimic, fiindcă 
nu am nimic. 

Acela il privi pentru prima 
oară drept in ochi şi-i spuse 
rar: Câtă vreme trăim, nu 
putem spune că nu mai averu 
nimic. 

- Viaţa mea, ii răspunse 
Principele care înţelesese 
unde vroia să meargă cu a- 
meninţarca Vizirul, de mult 
socotesc ca nu-mi mai apar¬ 
ţine. 

- Ila, ha, izbucni Gin-Ali 
intr'un hohot nebun. Bună so¬ 
coteala ţi-ai făcut! Domneşti 
douăzeci şi şase de ani şi 
apoi poţi să-ţi pierzi capul, 
fiindcă iţi rămân patru feciori! 

Ai uitat de ei!, sfârşi el trium¬ 
fând ca şi cum amintindu-i de 
băieţi îi vestea o bucurie 
core-i aşteaptă, nu amenin¬ 
ţarea morţii. Constantin Bran- 
coveanu înţelese, lacu şi 


' **??!* dc P»*™ Weţi. 

Când se linişti. Vizirul 
reluă: Marele Sultan mea are 
milă de cel păcătos, fata. 
iţ« iartă împotrivirea şi-ţi 
dăruieşte via.a şi ţie ,i fiilor 
ţâi şi nu-ţi cerc decât «ă i e 
«nehini lui Alloh. âdâugi c \ 
batjocoritor, e bun şi-ţi va 
asculta rugăciunile tale şi ale 
fiilor (ăi turciţi! 

1 n val de sânge acoperi 
faţa nenorocitului Donm. Dc*- 
nadejdea şi indignarea fură 
în acel moment mai mari de¬ 
cât înţelepciunea şi prudenţa. 

* Blestemat aâ fii şi tu şi 
Sultanul, striga el. V’am dat 
totul şi acum îmi vreţi şi suf¬ 
letul. Nu-f veţi avea! 

- Uiţi copiii tăi, ii spuse 
rece vizirul. 

Brăncoveanu îşi domoli 
mânia, care ar fi izbucnit in 
vorbe zadarnice, in acel mo¬ 
ment. Durerea 


insa, care-t 
cuprinse inima nu şi-o putu 
stăpâni. Era aşa de sfâşietoare, 
mcit, dacă nu ar fi avut o 
adâncă obişnuinţă a demnit㬠
ţii ţinutei, tot atât dc impor¬ 
tantă in viaţa unui om, ca şi 
cea morală, din care de fapt 
izvorăşte, s’ar fi azvârlit la 
pământ, pentru a nu sc mai 
ridica, pentru a muri. Un gol 
imens i-se aşternu în inimă. 
Mâinile reci ca ghiaţa îi tre¬ 
murau, fruntea i-sc umezi. Un 
întuneric greu i-se lăsă pe 
ochi. Nu mai văzu nimic, nici 


pe vizir, nici pc ceauş, nici 
sala în care se afla. Pe măs¬ 


ură ce acest întuneric it 
acoperea ochii, in inima lui 
începu să se facă lumină. I-se 
cerea deci, nu numai viaţa 
lui, ci şi a celor patru băieţi! 
Teama de această cumplită 
nenorocire, care de patru luni 
rodea surdă, la rădăcina în¬ 
crederii lui că feciorii îi vor 
scăpa, ii hrăni durerea cu gro¬ 
aza faptului iremediabil. Iubi¬ 
rea pc care o resimţi pentru 
ei, in inima chinuită dc durere 
şi groază câ-i pierde, fii aşa 
de mare, că l’ar fi doborit 
dacă din fundul conştiinţei un 
gând nu i-ar fi pâlpâit uşor, 
amintindu-i că arc faţă de ei 
o datorie. Gândul se şterse, 
şi in lumina crescândă a ini¬ 
mii îi văzu ofiliţi şi schin- 
giuţi, aşa cum îi lăsase in 
închisoare. Figurile lor, sub 
mângâierea amintirii sc între¬ 
giră încet, aşa cum îi avea 
când plecase din Bucureşti. 
Constantin - un prinţ desăvâr¬ 
şit, el insuşi tată de familie. 
Dc câţiva ani, Brăncoveanu 
domnia şi cu sfatul lui. Dure¬ 
rea fu tăioasă, gârvdindu-se la 
Ştefan,care ar fi putut scăpa, 
dacă ar fi plecat la împărat, 
F.ra câtrurar, care făgăduia să 
fie fala familiei. Un adevărat 
spudeu. N’ar fi primit să scape 
singur, gândi prinţul, cunos¬ 
când firea lui Ştefan. S’ar fi 
putut crede că fraţii lui sânt 
omor îţi din razbunarca contra 
lui. Acest sentiment Tar fi a- 
dus aci. Şi Radu, care sc pre¬ 
găti se de nuntă! Şi Matei! Ma¬ 
tei ii frângea inima mai mult 
ca oricare. Tinereţea lui fra¬ 
geda şi nevinovată era încă 
uii chin pentru părinte, iucâ 
o crimă pentru călău. Propune¬ 
rea vizirului încercă sâ-i sl㬠
bească conştiinţa. Dar gândul 
că, fii săi, ar putea trăi turci¬ 
ţi in serai.il înfiora. Afundân- 
du-se in amintiri, işî aducea 
înaintea ochiloi icoanele co¬ 
piilor săi aşa cum îi visase 
el altadatâ. Şi acuui sa-» ştie 
turciţi? Oameni care de frica 
morţii şi-au renegat bufleiul. 





DRUM 


Page 8 


pentru o viaţă de efcminarc şi 
dcsfrâu. Dispreţuiţi de-apururi 
de toţi. şi mai mult decât toţi, 
de acei care le azvârliseră 
târgul. Oameni, vânzându-şi 
veşnicia pentru câteva clipe 
de viaţă ticăloasă' Şi cl. Păr¬ 
intele lor, stăpânul şi prinţul 
lor ca primi boieri ai ţârii, să 
şadă la cumpănă’ Lumina din 
inima la acestgând deveni mai 
strălucitoare şi mai porunci¬ 
toare. Dumnezeu i-a ascultat 
inimă Pedeapsa ar fi putut fi 
mai cumplită, lată că c che¬ 
mat să hotărască. înţelese că 
Sultanul şi Vizirul, oamenii 
unei morale pentru care viaţa 
cu plăcerile ei este cel mai 
mare bun. socoteau pedeapsa 
mai crâncenă lăsându-i lui. 
Părinte, dreptul de a hotărî in 
această alegere. 

Ca sâ-i arate că pc el il 
socotesc răspunzător de moar¬ 
tea copiilor, că este ucigaşul 
lor, dacă nu primeşte abjura¬ 
rea. vizirul adăugă că întâi 
vor fi executaţi băieţii lui, şi 
cel de pe urmă, el. Gin-Ali îl 
privea cu acei ochi albaştri şi 
reci dc care se temeau toţi 
care se apropiau de cl. Brăn- 
covcanu nu răspunse îndată, 
nu fiindcă se mai temea de ce¬ 
va, dar fiindcă era luat de gân¬ 
durile care-i străbateau cuge¬ 
tul cauzate dc iubirea cc pur¬ 
ta copiilor săi şi dc hotărârea 
de a nu se lepăda de credinţă. 
Primise moartea chiar in mom¬ 
entul când i-se pusese condi¬ 
ţia, dar inimii de părinte îi fu¬ 
sese greu să-şi mărturisească 
această hotărire. Ar fi putut 
să se rostească numai pentru 
moartea sa lăsând ce fiecare 
din băieţi să hotărască pentru 
sine, dar asta ar fi însemnat 
că fuge de răspundere. Lisân- 
du-*\-»c acen»*S Vibcrtatc, nu 

i-se ştirbea cu nimic, nici chi¬ 
ar prin crâncena pedeapsă, 
demnitatea lui de ora şi dc 
Prinţ creştin. Mărinimia inimii 
lui tocmai in această hotărire 
se afla. Ar fi fost egoist şi 
mic, lăsând să hotărască fiii 
săi in ceea ce-i privia. Dacă 
vreunul din ei s'ar împotrivi, 
va putea s’o facă ca un act de 
nesupunere filială, dar nu pu¬ 
tea crede, că vreunul îi va a- 
duce această ruşine. Indura¬ 
seră toţi cu atâta răbdare şi 
seninătate martiriul torturii! 

El îşi va face datoria şi în a- 

ceastă cumplită clipă. \a fi 
alături de ei până la urmă. Şi 
aici vedea un semn dela Dum¬ 
nezeu! Cum poate crede acest 
om,gândi cl, privind cu mirare 
la Gin-Ali, că eu aş putea 
muri primul, lăsând sarcina 
celei din urmă dureri, unuia 
dintre fiii mei? Dumnezeu îmi 
cere acest sacrificiu. “Aju- 
tâ-ma Doamne", se ruga el, 
“sâ-1 fac cu răbdare fiindcă 
nu am tăria sâ-1 fac cu bucu¬ 
rie! Mila de părinte este inc a 
vie in inima mea. Sprijină-mâ 
s'o înăbuş şi să râmâie vie 
numai iubirea de Tine şi bucu¬ 
ria de a-ţi face voia"! In ace¬ 
asta clipa luă abia seama că 
Vizirul il privea şi că aştepta 
răspunsul său. 

Dac a Dufinezeu mi-i cerc, 
ii dau. rosti liniştit Branco- 
veanu■ Sc ridica in picioare. 
Pana in faţa lui Gin-Ali, a 
câiui privire se incinse de 
mânie, ca el eaU- acela care 
porunceşte. 

- Sa fie azvârlit eu fiii 
săi. U Bostangi-Başu. urla 

Mrsbauiui drumul pr var**- 
1 la* us* cu uo ceas mai m- 
_ u acolo erau duşi 


tatăl 


La BostAngi-Raştj fu arun¬ 
cat intr’o «uibteranâ de piatra. 

Până la sosirea fiilor săi. în¬ 
doiala că aceştia vor invinge 
greu dorul de viaţă, il chinui 
mai mult decât hotărirca pe 
care o luase, hotărire care 
arătase adevărata fire a lui 
Constantin Brâncoveanu. Se 
păstrase om in lunga lui dexn- 
nic, lăsând să pară că şovăi*, 
şovăiala înşela pc acei i are-o 
credeau pornita din nehotârirc. 
Oclară viziune politică i< por- 
uncia asemenea purtare. C and 
era vorba de interesul Ţârii,pen¬ 
tru a o păstra, aplica acea 
politică. Acum era in joc in¬ 
teresul lui. Şi interesul lui 
care ţinea nu de ambiţie, nu 
de viaţa sa. ci dc acea fibră a 
inimii» carc-1 făcea sublim; 
de viaţa copiilor lui. Şi el 
hotărî se fără o clipă dc şo¬ 
văire. Se întreba acum: Vum 
să spună fiilor săi ce-i aş¬ 
teaptă. Mai ales lui Matei, 
un copil încă? La amintirea 
acestuia, inima ii slăbi. Pen¬ 
tru a trece amarnica durere, 
se cufundă in adâncul sufletu¬ 
lui, căutând acel izvor nese¬ 
cat dc putere dc jertfă, dăruit 
de Dumnezeu omului dc cred¬ 
inţă, ştiind câ Dumnezeu îl 
reazemă pe cel in care loveşte 
tăişul suferinţii nedrepte. 

Când cei patru principi şi 
lordachc Vâcârescu, cumnatul 
Domnului, sosiră in tainiţa in 
care se găsi a Brâncoveanu, ei 
înţeleseră din privirea lui pe 
care durerea o făcea nfinit 
de adâncă, câ le va spune 
lucruri care nu mai ţin de viaţa 
aceasta. Prinţul, cu voce lim¬ 
pede in care încerca să ştear¬ 
gă orice urmă dc înduioşare, 
rosti, punând mâna pe umărul 
lui Matei, copilandrul de pat¬ 
rusprezece ani. 

- “Fiii mei, fiţi curajoşi. 

Am pierdut tot cc am avut in 
această lume, cel puţin să ne 
salvăm sufletele noastre şi 
să ne spălăm păcatele cu sân¬ 
gele nostru. Dumnezeu care 
imi vede inima, imi vede dur¬ 
erea primind această jertfă şi 
tăria ce mi-a trebuit ca să v o 
spun. Dar voi alături de mine 
şi de tronul meu aţi gustat din 

fericirile toate, câte îi sunt 
îngăduite omului. Aţi văzut 
cât sunt de amăgitoare, dacă, 
fără vină, v’au aruncat in 
chinurile vieţii de acum. A 
fost pentru a vi-sc arăta câ 
viaţa fum şi înşelare e. Dacă 
ai ajuns să înţelegi acest luc¬ 
ru, nu poţi sa păstrezi viaţa, 
pierzându-ţi sufletul’*. Băt¬ 
rânul tată îşi plimbă privirea 
dela unul la altul, temându-ae 
să nu găsească vreo împotri¬ 
vire. De-ar fi aşa ce va trebui 
sa fac, sc întreba el, mai in- 
spamântat ca de moartea lor. 

Sa poruncesc? Ar 'însemna să 
nu le las libertatea, sâ-i ucid. 
Sâ-i conving? Cum?, dacă ei 
nu-şi găsesc tăria de a mur», 
in inima lor, in suferinţa pc 
tare au indurat-o, in ruşinea 
care i-ar aştepta? Ştefan, sim¬ 
ţind câ pe tata! sau îl chinuic 
şi gândul câ Ta împiedicat să 
fuga la împărat, gând care in 
timpul din urmă reveni a tot 
mai des, de când se arăta lim¬ 
pede câ situaţia lor merge* 
*pic catastrofa, surprinzând 
privirea talului sau, stăruind 
asuţxa-i, *e grăbi sâ-l liniş¬ 
tească spunând câ, dacă ar 
fi stal o clipă la îndoiala soc¬ 
otind ca vor fi speriaţi dc 
aiuarur, ai li pentru ci o ade- 
v ai aia durere fiindcă ar f» în¬ 
seninat *.» c\ nu-şi cunoaşte 
feciorii • După ce roşu aceste 
cuvinte. Ştelan ** UubC ,a 


- - «au, ii sărută mâna, 

punând un genunchi in pământ, 

• şa cum făcea in zilele dc 
marc sărbătoare,* când aceşti 
prinţi sc înfăţişau tatălui lor. 
in Sala tronului. Constantin 
rupt dc torturi işi urmă fratele, 
sprijinit dc Radu. Matei, care 
ackrsc ccl din urmă părintelui, 
sărutul său, ac lipi de el 
intr’o alinare copilărească. 

- Tu, fiule, il mângâie 
Brâncoveanu pe cap. ai trăit 
mai piţini ani dar ai avut de 
simţit cât fiecare dintre noi, 
dc aceea inima ta a fost cel 
mai greu încercată. Dar pentru 
aceasta, eşti un adevărat 
cavaler cruciat . . . Fiii mei, 
adăugă Brâncoveanu, Dumne¬ 
zeu mi-a dat cea mai mare 
suferinţă ce i-sc poate da 
unui om pc pământ; a lovit in 
inima mea de tată! Dar, s'a 
indurat să mă ajute să pot duce 
suferinţa, şi mi-a dat cei mai 
buni fii pe care i-a avut cin¬ 
eva vredoatâ. Să nc rugăm 
împreună ca să trecem cu 
răbdare şi cu demnitate, ziua 
dc mâine. 

Ziu a dc cine i sprez? ce 
August se ridica senină şi 
călduroasă. Soarele făcea să 
scinteeze albastrul Bosforu¬ 
lui. Victimele, cu picioarele 
goale, cu capul descoperit, 
îmbrăcaţi in cămăşi albe, 
fură aduşi, pe jos la locul os¬ 
ândei. Li-sc dase această îm¬ 
brăcăminte, fiindcă turcii, 
cărora le plăceau culorile 
violente, socoteau albul bun 
pentru infami. Ei nu ştiau câ 
este haina inocenţii pe care 
au purtat-o de atâtea ori mar¬ 
tirii, câ este haina îngerilor, 
cântând slavă lui Dumnezeu 
in ceruri. 

Fiii mergeau înainte, iar 
tutăl Ic urma. Voi«c Sultanul 
sa arate nenorocitului Părinte, 

in toate clipele cc Iernai avea 
de trăit, ce are de pierdut! 
Bătrânul Domn işi purta capul 
sus, ca un stejar care nu se 
pleacă în faţa furtunii, pri¬ 
mind, in frunte, trâznetul. 
Până a ajunge'la malul mării, 
străbătuseră oraşul ca să fie 
văzuţi de toată mulţimea. 
Când intrară la locul osândei, 
o linişte pe care n’o turbură 
nici marea, domolită sub ra¬ 
zele de amiază ale soarelui, 
cuprinse totul. Doar înfiorarea 
inimilor răsună pâna’n adân¬ 
cul infinit al veacurilor. 

Intr'un colţ al pieţii, > n 
conjurată dc iataganele tur¬ 
ceşti, sc afla Doamna Maruca 
cu restul familiei,, silita să 
privească la această grozăvie. 
Convoiul se opri in faţa chio¬ 
şcului cu Sultanul şi cu Mar¬ 
ele Vizir. Chioşcul împărătesc 
strălucia de profuziunea mât- 
â surilor, a covoarelor. Deo¬ 
parte şi dc alta sc înşirau 
pavilioanele ambasadori lor, 
pe care se putea vedea crinul 
Franţei, Vulturul llabsburgic 
cu crucea pe cap, armele Span¬ 
iei fanatice pentru Hristos, 
şi chiar acele ale de curând 
înălţatului Ţar Petru. 

Călăul privia spre Sultan, 
aşteptând un semn. Sultanul 
ridica cu o mişcare domoala, 
mâna stânga, ale cărei degete 
încărcate de inele revărsa 

vapai scânteietoare. pt 
brac aminte» alba. Mare e 1 
zir. la acest semn, se înclina 
adânc in faţa stăpânului, ar㬠
tând ca i-a înţeles doiinţa şi 
ca toţi cri de faţa îl vor as¬ 
culta. Alaiul seraiului, bo¬ 
gătaşii cetăţii, ambasadorii 
şi suitele lui. şi msfarşit a- 
cea mulţime trândava şt veş- 
„ 1C dornică dc lucruri aenza- 


|VALENTIN CANTOR -- 

DIALOG CU TINE 

Sărbătoarea Naşterii Domnului *e apropie. Pen¬ 
tru mulţi dintre noi, va fi doar un nou m?rr> Chrişt- 
ma.s. Aşa sc face câ, zilele treente, te-am găsit la 
masa dc lucru, făcând calcule, pro şi contra, pe 
unde să cheltui hanii in zilele de sărbători. Alături, 
un ziar cazul şi rămas întâmplător deschis la poves¬ 
tea unei crime, una, nu mai puţin stupidă decât, in 
general, toate celelalte. Ne-am obişnuit sâ ne facem 
planurile de voie huna şi petreceri zgomotoase, 
ştiind că răul, primejdia, crima, sunt oricând şi ori¬ 
unde, foarte aproape. Sunt multe articole de reviste, 
chiar studii care ating subiectul violenţei. Majori¬ 
tatea se ocupă dc aspectele violenţelor fizice şi 
mult mai puţin de cele asupra psihicului, sau, mai 
gradat şi distinct enumerat, asupra nervilor. împo¬ 
triva psihicului. Clocotul cel rău işi are originile 
in violenţele exercitate asupra psihicului şi, cecacc 
este mai râu, acest gen de violenţă se poate exercita 
şi asupra minţii şi sufletului copiilor, fără cea mai 
inică sfială faţă de lege, deoarece însăşi legile sunt 
deocamdată primitive, spun primitive din punct de 
vedere creştinesc, deoarece nu au in vedere omul 
ca o fiinţă care trebuie să se apropie de lumina di¬ 
vină ci, numai omul care visează drămuirea bunuri¬ 
lor şi vanităţilor pământene. 

In practica zilnică, in perindarea cotidiană a 
mesajelor de la oameni către semenii lor. se face 
prea deseori confuzie intre pseudo-culturâ şi cul¬ 
tură, tocmai penlmcă dc cele mai multe ori pseudo¬ 
cultura işi arogă ţinută dc înaltă cultură. In timp ce 
cultura cuprinde formele de comunicare ale activi¬ 
tăţii sufletului, pseudo-cullura comunică stările de 
excitare nervoasă, ale unor speculanţi şi psihopaţi, 
ori mai simplu, o mimează pc prima. Se pot cita ne¬ 
numărate exemple: fie alese două: zisa muzică 
rock, sau, un exemplu de alt gen de “cultură or¬ 
ganizată, aşa zisele festivale ale tineterului. Pen¬ 
tru unul de acesta, prin 1953, in R.P.R.. 

fometal intr’un «raJ crcsvut. pnputaţta intrcKet fa". 

Iar ceeacc a urmat a fost o mimare a trădător dc 
autenică cultură, redusa \a postura “joaca ursul de 
nevoie”, lichielism. bineînţeles. Forţe obscure, 
zăgăzuite de cultura naţiunilor au (ost Ş» Ş«nţ incr- 
latc să se manifeste făţiş şi dacă e pos.btl m ce e 
mai ciudate îmbinări hibride: revoluţia cu sexul, 
libertatea prin narcotice, dreptun c.v.le eu puţuro- 
senia. arbitrariul şi tirania cu umiatea naţiunii şt 
câte altele. Strigătele discotdante sunt aşa de tari 
şi multe încât unii dintre noi nunnrJ.s unge st¬ 
alul. Trăim inlr'o lume care - din P jcate 
a/.a violenţa.” dar mai rău decât aceasta, este o 

lume unde “violenţa” este ^ numJ ‘* 

n n„ ea roata activităţii zilnice funcţionează. 

Âpropiindu-se reîntâlnirea cu I runcul din teşi . 
vom înţelege insă ce anume este destinat sa dureze 
si ce nu El. Pruncul, este Viaţa ca perspectiva 

?;:s£î: 

odată cu vârtejurile de minciuni care le susţtn. 


ţionalc. care mişuna dc obi¬ 
cei in marele oraş. umplând 
străzile, ascultau. Sultanul 
privi catrc Brâncoveanu. l-*e 
păru in haina lui alba, caz- 
ându-i in falduri pănâ’n p㬠
mânt, mai inalt dccat il şt»a. 
mai liniştit decât sc aştepta. 
Faţa lui slăbită dc chinurile 
închisorii şi dc suferinţa ini¬ 
mii, cu pârul albit, străluci a 
ca scrisă cu lumina. Încon¬ 
jurat de fiii sai, parca un apos¬ 
tol in mijlocul îngerilor. 

Sultanul ar fi vrut sa-1 

vadă ingenuiuhiat, strivit de 

durere Privire» liniştita a 
bătrânului Trinţ il turbura. El 
„u putea Ştie ca dm dtp* 
când primise moartea, Nrân- 
cuveanu uccuse eu spiritul 

intr’o lume de deasupra putj.ru 
lui. deasupra durerii şi suler- 
tnţii. începu sa vorbească cu 
o voce laie ş» ameninţătoare, 
vrând ca mustrarea lu. sa în¬ 
spăimânte lumea, dar g ^ 


îi slăbi a. cuvintele i-se îm¬ 

pleticeau pe măsură ce tre¬ 
ceau peste capul victimelor, 
fără a însemna alt ceva decât 
un moment al sinistrului ritual 
care avea să se încheie cu 
inseşita isbire a iataganului 
de către călău. Atenţia, curi¬ 
ozitatea. respectul cu care 
se ascultara prunele cuvinte, 
slăbiră treptat. Mulţimea or㬠
şenilor, incepu sa murmure 
plictisita. Sultanul nemulţumit 
maniat lăsa mâna in jos. şi 
tăcu. Vizirul făcu semn căl¬ 
ăului câ i-a venit rândul. A- 
cesta spuse victimelor ca li¬ 
se ingaduie o scurta «ugăc- 
unc* 

Tatăl şi fiii in genune hi ara 
şi, înclinând vapul, scrugara. 
Privindu-şi copiii pentru cea 
din urma oara. inima lui Bran- 
coveanu tresari sub ghimpele 
durerii. - Doamne, se ruga el, 
ai mila de mine. inurcşic-m» 








DRUM 


suflatul să pot trccc a a'st 

prav- Curaj. fiii mei, vorbi el 
băieţilor. Dumnezeu se indura 
de noi ş» ne rhiamâ la FI in 
această zi mare. Prinţii il 
urmară in rugăciune şi la por- 
nn^a gol a tu Ini sc aşezară în 
genunchi. închinând capul şi 
oferindu-se iataganului. Doa¬ 
mna Momeaţinea pe micul Con¬ 
stantin, un băieţel de şapte 
ani. i-opil al celui mai mare 
fiu al lui Brâncoveanu, eu 
faţa ascunsă in sânul ei. Săr¬ 
mana mantă şi soţie işi în㬠
buşea groaznica durere, pen¬ 
tru a cruţa acestui suflet 
fraged oribilul spectacol la 
care era silit sa asiste. Pe 
umărul ci. capul greu de dur¬ 
ere al nurorii ci Bal aşa, cauta 
sprijin de a nu cădea inaintea 
sărmanelor victime! Nici o în¬ 
cercare dc a sc stăpâni nu fu 
in stare sâ-i oprească plân¬ 
sul, o arc porni năvalnic cu¬ 
prinzând inimele cele mai re¬ 
ci. Urechile ci auziră de patiu 
ori vâjâitul iataganului şi ros¬ 
togolirea capetelor. 

Matei, tinerelul copil care 
vroia să meargă la Linz, să 
se pună in fruntea soldaţilor 
Ligii Sfinte şi să pornească 
marca cruciadă, ridică ochii 
şi văzu iataganul care se opri 
o clipă, văzu albastrul străl¬ 
ucit al mării. Privirea i-se 
opri asupra mamei sale care 
plângea la picioarele crucii. 
Vederea mamei il înduioşa, 
marea şi cerul ii trezi dorul 
de viaţă, care puternic, îl 
făcu să uite bucuria cu care 
primise jertfa 

- Nu lovi! Strigă cl călău¬ 
lui. Vreau să trăiesc. 

- Ce spune, întrebă Sul¬ 
tanul: 

- Cere viaţă i s«* curveş- 

murle drago¬ 
man. 

- Să fie întrebat tatăl, or¬ 
donă Sultanul, tresărind de 
bucurie că va vedea pe Valah 
îngenunchiat, însfârşit, de 
această durere, trebuind să 
primească turcirea celui din 
urma fiu ce-i mai rămăsese! 

La strigătul copilului 
Brâncoveanu se întoarse din 
acea lume in care în curând 
avea să păşească pentru tot¬ 
deauna. Privirea rugătoare şi 
infricoşalâ a copilului se 
mută de la mamâ-sa la cl şi-i 
inundă inima cu o milă nes¬ 
fârşită. Simţi că se cufundă, 
că se îneacă in această milă. 
Din puhoiul gândurilor pe care 
această milă le acoperi cu a- 
pele ei verzui, unul singur 
mai pluti o clipă, atât cât 
ochii îndureraţi ai părintelui 
sa-l zărească “Fiul său nu 
va fi turcit!" 

•Copile, strigă cl. cu dez¬ 
nădejdea dorinţii de mântuire, 
nu rătăci. Tu. cavaler cruciat, 

' rc * ajungi rob în Serai 5 

- Tată. şopti rugător bâia- 
tu i Brâncoveanu trecuse insă 

!ipa cea grea. când mila ar fi 
fost singura stăpână in inima 
• ii. (_a sa şi o înfrâneze mai 
’aie şi ca să dcic curaj ulti- 
^•u.ui vlăstar al neamului său 
6,1 rosti poruncilor. 

- De-ar fi să mori de o 
; ie dr ori. lu nu t/ebuie să 
P*a*cşti sa te turceşti. Ur« 

«i/A-ţi fragii' fiule, pc dru- 

L ru sal imului cereacf 
ÎA/U-mă, laU, şopti 
au-. Brâncoveanu. infuzând 
«* t alau. spuse 

cu «renii mc an laţi 
.,- u Ouarcaiun.inii şi 
uUeUc bi se dc 
laip acai cu varc 
a s lua %a işvnukÂ, 








'Ţlu/jam (hlcouîmm 


Bună vremea, hunei vremea 
Scara s’a inserai 
Sfiim inoptat cu Sfântul lasilc 
Pe la curţi * nalte luminate, 
Pentru hoeraşi lucrate. 

Mânaţi mâi! hăi! 

tinerii Jupă masă şedea 
Şi ’n cărticică serica , 

La vrabie pe limbă puncd 
Şi la Sfântu Vasile trdmitra. 
Mânaţi mâi! 

Intr’o /oi a pornit 
Badea \ asilr eu 12 boi , 

Boi bourei, la frunte prienri, 

Şi la coadă codâlbei, 

Iuţi ca focul, 

Xcgrii ca corbul . 

Şi-a semănat badea grâu de vara. 
Până ’n seară 
Să răsară. 

Până mâne, 

Să fie pane. 

Mânaţi măi! 

Şi pe unde badea plugul întorcea. 
Grâul roşu râs arta, 

Şi pc unde qrăpa înlurna , 

Grâul roşu se revărsa. 

Şi s’a dus badea la lună. 

La săptămână, 

Să vază grâul pc sumând tură, 

Dar grâul nici mai mic, 

Nici mai mare, 

Numai bun de seccrătoare. 

Mânaţi măi! 


Şi-au strâns spic la spic, 

Clăi re In > laie 

Şi-au pus pe murga sâ ’nbldtcască. 
Murga din picioare tropaia, 

Şi <i râu l *e 'nbldtia, 

Din nat strănuta, 

Grâul se vântura, 

Cu coada sc făţâia. 

Şt grâul se felisuia, 

Cu gura apuca 
Şi grâul ’n rac punea. 

Mânaţi măi! 

Şi-a strâm din un spic 
Un mertic, 

Din un snop un oboroc, 

Din o claie, o do baie, 

Şi-a strâns o pereche de desagi 
Şi-i-a strâns o pereche de desagi 
Şi i-a dus la moara codrului, 

La capătul Prutului. 

Mânaţi măi! 

Dar pustia de moară. 

Dac. a văzut atâta povară, 

1 luat roata ’n spinare, 

Şi a fugit in Dunărea mare. 

Iar cel morăraş, 

Era bun meşteraş, 

Ş’a inc ins cu brăul 
Şi aluat ciocanul, 

Şi a dat cioc, boc, • 

In un fund de poloboc 
Şi-a venit moarala loc. 

Şi-a măcinat un tobultoc. 

Mânaţi mâi! 


Pârâluţv *s ciocănite, 

Şi cu chila îs chitite. 

Şi ne dă câte m o pâra, 

Su nt cumpărăm câle m o manta. 

O mânia ru două iţe, 

Sâ ne fie de-o plniţâ. 

Mânaţi mdi! 

Noi de arat am mai ara, 

Dar ne temem c’om insera, 

Şi noi nu suntem de pc-aice, 

Ci chiar din Neguşina, 

Undei şcplc lei găina. 

Suntem de la Câmpulung, 
înde trag felele ’n plug. 

Şi cine le mână. 

Chiar baba cea bătrână. 

Cu biciuşca când le croieşte, 
Tocmai pielea li plesneşte. 
Mânaţi măi! 

Iar decât să rămânem, 

Şi pe-atci să ’nserăm, 

Pe la curţile Domniilor-Voastrc, 
Mai bine pcla bordcele noastre, 
Ce-s cu paie acoperite, 

Şi cu humă jeştclite, 

Iar Domniilor-Voastre gospodar, 
Sâ nu ni bănuiţi, 

Ci de bine să primiţi, 

Şi când vom veni la an, 

Să vă găsim tot cu ban, 

Să ’nfloriţi, să ’n podobiţi, 

Ca merii, ca perii, 

Ca mijlocul primăverii, 

Ca toamna cea bogată 
Ce-i cu toate ’ndeslulată. 

La mulţi ani ' 

Opriţi mdi feciori! 

Ha! ho! ha! ho! ha! ho!. 



Copt ca aluna, 

Frumos ca spuma, 

Spicul ca vrabia, 

Grăunte ca mazărea; 

Dar badea de bucurie, 

I luat o iapă sură, 

Şi-a ’ncălecat. 

La târg a alergat, 

La tărgu in vale. 

La mc flerul cel mttre. 

Şi-a jăcut secerate. 

Cu simţi de ghiocele. 

Şi mănunchi dc floricele, 

Ca să nu fie badei jele. 

Mânaţi mdi! 

De la târg a bătut pe la Ceahor, 
Şi-a strâns babe şi norori, 

Şi moşnegi şi feciori, 

Toţi voinici sccerăton. 

Şi i-a pus in capătul pământului, 
In potriva vântului, 

Casilucre, să culeagă, 

Grâul frumos să-l aleagă. 

Mânaţi mdi! 


sc rostogoli până la picioar¬ 
ele Părintelui. Acesta nu-1 
văzu. înecat de durere, con¬ 
tinua să plângă in fundul ini¬ 
mii şi sâ rostească cuvintele 
pe care le spusese la fiecare 
ridicare de iatagan: “Iţi mul¬ 
ţumesc, Doamne, că m*ai a- 
jutat sâ trec pe calea cea în¬ 
gustă a vieţii". Când călăul 
ridică mâna pentru a şasea 
lovitură, iataganul nu izbuti 
să despartă capul de trup* 
Călăul trebui să lovească de 
mai multe ori. . . 

După trei an» de la ace¬ 
asta crunt a zi. Doamna Maruca 
scăpa din robie prin îngrijirea 
de răscumpărare, a unor prie¬ 
teni credincioşi. Anii, pe 
carc-t mai trăi, ii închină 
creşterii băieţelului rămas de 
la fiul ei. Târziu izbuti sâ a- 
duca pe furiş in ţară, trupul 
martirizat al Vocvudului. pe 
carc-ft ascunse sub o lespede 
fără nume. in ctitoria lui, bi¬ 
serica Sf- Chcurghc-Nuu Clo¬ 
potele bisericii, făceau ceea 
ce oamenii nu îndrăzneau. Ori 
de cale ori râattRlll, roatiau in 
taierul lor de arama, numele 
\ urvodulur ’ 

Bran -co-vca-nu! . . . Bran- 



Moşu, cuioşu, turna în coş, 

Şi bunica găină, strângea la făină. 
Mătuşa cioara, 

Mătura moara. 

Dar unchieşul piţigoiul. 

Scotea harnic gunoiul. 

Şi badea la moară a stat, 

Pân* ce grâul-a măcinat. 
l ! n tubultoc el a i mp Iul. 

Şi acută Pa aJujt. 

Mânaţi mâi! 


(Din “Colinde din Bucovina". Culese de Issidor leşanu. In: 
“Calendariu pe anul ordinar 1885". Redijat de Calistrat 
Coca, secretarul Societ. pentru cultură şi literatură româna 
in Bucovina. Cernăuţi: Tip. Archiepiscopalâ.) 

ION CIALA: ZIZIZIZZZIIZZI 

MAGARI 

SI CAPRE JOC 


Iar leliţa s’a sculat, 

Pe ochi negri s’a spălat, 

La icoane s’a ’nchinat. 

Mâne cele-a suflecat, 

Şi de cernut s’a apucat. 

Şi-a luat o sâtd rară 
Rară, rară, de năgară. 

Dar i-a părut prea rară. 

Şi-a dat-o peste prag afară. 

Şi-a alergai tot cu fuga, 

Pan’ la noi a treia casă, 

Şi-a luat o săld deasă, 

Deasă, deasă, de malasd, 

Şi-a cernut şi-a frământat. 

Şi zdhar a presărat. 

Şi-un colac iute a făcut. 

Tot ’n patru împletit, 

Cu mursa de miere stropit. 
Mânaţi mdi! 

Şi Va pus pe flori de nucă. 

Cine-a gusta sâ nu să mai ducă. 
Şi l-a pus pe flori de crin. 

Ca să-i fie viaţa ’n plin, 

Şi l-a pus pe busuioc, 

Ca să fie cu noroc. 

Şi-apoi l m a pus, ca să coacă 
Frumuşel ca să se facă, 

Şi l-a pus cu lopata. 

Şi l-a scos cu covala. 

Şi când l-u scos era frumos, 
Frumos ca faţa lui Chrislos . 
Mânaţi măi! 

Şi-a rupt 0 n două. 

Şi -a dat şi nouă. 

Şi-a rupt in trei, 

Şi-u dat fi lut Andrei, 

Şi-a rupt i n patru, 

Şi-a dat şi la cumatru, 

Şi-a rupt in vinci, 

Şt-a dat celui cu opinci, 

Şi-a rupt in opt. 

Şi-a dat şi celui, cei copt. 
Mânaţi mai! 

Dar Diunxa-ia leliţă, 

Nu fade p vatră, 

Ci du-te ’r. cutruţă, 

Acolo esh o ulcicuţa. 

In acei a uLuuţu 
t. sie 0 punguţa. 

Şi ’n pung iţa părăluţe, 


Sub baldachinuri de smochini 
Măgarii dormitează 
Cu calm de yoghini. 

Caprele mereu treze, 
eu gândul la verze, 
rod umbre şi spini. 


Sub smochinii nu ştiu rut 
Zburdă minza focului. 

Toată plaja de bărbaţi 
O ale orgă’rverşunaţi. 

Cine-o f : măiestru, 
li pune căpăstru. 





























• 9Î 

•' *■: -s**' ^ 

* 5 4^ Mei | 


— ie-«i 


i>spi c 
•Tra ii 


VncMUtâ 


VASILE POSTEUCA 


ar x »-n/ti 8t ihr»|r u< 
;xn: ir krt.f, :t/21»£: « » A Wi 
isxr â xc*a. 


r.jr 


ftmir 


ti»c x. Rcmă^.sr cx.vz-* «riv S:x- 

K2T ri cLctaxx, pvonc fi Bisericii Cmoiâct Vc-me dix 

r. icxrii-ri-ic ie r->i:< ccmaxifz r, iiJZe/i-nr F-» 

«iu ;;n«rt**.rî^ if XTX TX'T’l'U. ^ SlCZSm . ClO zis /î 

£f jix/i . -xza meşoi cojolirt i:r *>x:. POarză, 
jr «f'r Jieurhmr Ic-, crx sec xtcz .wni rczcc^e râsrigm, 
..-. -- ------ ----- 

an. Ac- az7X durerec czesîcr scsmtz f*aţi a: rertrz e dr re cei- 
cri. n A’ - cU: ie •ere e ji glorie lor crr/nră, 

ir x . e *: rîdkar rit- -x fărit mcrzirinl ao, ir* c«rr es> je 
•aer /i ti r căenscc spimozee zzraimU rv izvore şi ji ta rxr 
Itărnxarx xarx rxrr ::c: k -.*rxu f: zzimUe lor zănresc. 

Lititx ir -r: i x rr-c*- /trr eioiici ucişi n iv iucr^ rrr.*— 
•jir *a ;? rc zesir-i r.:: :zziă, nici ir pe —vxţiir Ier, şi zici 
zer lele neţ:- fi istoriei ^zmănrştu instmmm şi czemile 
cere i. li Ji xri unelte ie zc-imsrc k *it:r • s'iei 

;:*vi: -2. g.-tr'xi 7 . .-oemrszez ic vr-iw f: prigoană, vor 
yur*. r^mc ze zrioăzvr. cz R^ziUii ji zz* : kiestemeţi Hz 
neer. se wx*. 


•li p 
ak, rx 


flfd 


Cngus mm c ia Horn*, ct im Smule L 
f* 0 $i komsui au nevo* â> mimita lui 
l»". hala, plină de dragoste. 

Syre f. «r* # ia aceşti am de exilşi A nenea m'j* 

•*** participarea l* Congresul 'anual al 

">**• ^ăUrlui. A* i* o, i« x» 4JB * ,, 

*x/, * - umile /. ’m § * i+*:u wf, .1 aia drugile şt >,j lu ro- 
i* at m.-um dat pertect de hxnt fc< tma . î turacm 
m>, - *4 h u* P^aat. %»■* «* ne deoparte ir, Hn,to4 /<'■ 
f n*m4o<,' . ' 

14 mm*;. .»«• a -i iKmtu u*, f*em 



xzrrz Catolici Szr. Smerico, zo\ce- 

te şi hceme. Şi ceea ce tf-c impresionai mai 
- ' - fi este .iteri&zsc izr imierict&r i zare-i izz^ccT-.- 
cccic c -'zcc .:mpece ri ic Repere şi Refere iele 

s - ': r.^r-De z itx -x Cceusesc'. zu pot şi «* firr>acir xi ‘îr 

«rifcâir meammlm mostn U ajz a şi tolerant, nici Bisericii Or- 
lodzse, :czc*ic şi ea, locxi, âc ckiareLe ţicrei roşii şi redusă, 
r~~- z -cezz r. ir zzxşlziă micime şi laşitate/ La rost ie uzealic 
duhnind ae izcciczi'. ktr’c Românie de mâne, jîi- 
** r - destinul ei, dfeţzxrzie ycţilcr noştri Catolici vor fi 
rec ioane şi apăr ale de ie ci. 

bncomietmd acest oamgia, mai mmlt ca durerea şi ca loair 
kc, rezemate, ne ce-c fanatică credinţă k Dumnezeu şi plini- 
rec mecmvki: •imâaesc â lume, ne permitem şi rugămintea, pe 
:x'r-s adresăm atei Siâmtmlm Părinte deU Rome, cil şi tutu- 
rcr roţilor noşzr: catolic:, oriunde ar ji ei şi in orice iraiAlive 
ar ance cp., nădejdi :-&» amăgi spre cedări şi dialacuri, 
** cS L D \ vx PAS a APOI, b: feţe Ini Şaten. Biruinţa 

creştinismul* j în lume n , poate 'jerd din înmuieri şi hinglueili, 
ftreu ixţelepcîuni, mei mult politicianiste, decât biserk 
C‘ţ. :: sptnt*eu. Bi-umţa creştinilor de pretutindeni va veni 
nume: -«* credinţa carată şi din martiriu, din cutremur alo ar ea 
semnificaţie a RICII. îndrăznim ac ca mă rugăminte şi pentru 

■Z*‘\ *;rr Z ,UU tki ™ fi '*»«« ^ rrcLiita 

■ f f l * e * t *:una pn»Uruo|B, ;’ar puie a si ie- 
€*a. •,«. „ ; pU*dui -io, ^ li Penau „ de ugisire, să 

,c :,«« ««i. U Uaiea Ronc de ca,e de 

4m t "‘ M ‘“’ * -Ifc i reLa 

? * , * tor,e ’' Ji a ‘« " i«*‘r Ce fi unde /i 

»c*w- t« ut.zuu destrămat, ie,li,urat de , an-^rt de capeu 

t*£eZZ'i "r *“ PUU ‘ •'* “ tl seimul 

ZZfU^'Z m " lM,ccul *■ aa ' *'~ iU * - 

Tor 4* «Wiw. A,,,, y.oj.io, «o^.fi eato- 

Uet i. U,. fi (r.ni. ft de*>-l avea ui cuina ■* hunlea lor pe 

" ^ rU ***“ \‘“ U Cntua. le f ,rea dm ateasU 
sun de orlueiiau. >. pu.:one. e pentru «o«»., Ctolic, 
4»rf»^i « artOior xmperatn. Locul şi chemarea l lădickii 

*tie, «nac X€Ci j e mi l ăc 
• ăe inxna lui ii 


eşar me rac «ar râJfceigle 
ae cer. ai lf-it s& «oi * o 
cespeas»^ a arării) ţi rreo 
c ^ n * ie»«c ţi viepete- 
Ţelaric, itpcocytnad cemnle 
- Tăatâae. şl pUară. \firc* 
-^oare şi 

^ c fi«e etsidri ie 
per-.:a. r. frece strop ie cJ- 
oare evrw. aeciorfp-îe. 
rrec*te>*e ? i s»cr^. prii capeo- 
«>ele de loc şi pnstrerile «*%- 
si:. UspczxadD-le ic s.trboalc 
-letci'e. icfbsit jriiccre. 

Poc n r^trelc. o oue 7 Mire a 
îe Uce. îe arrir ca. ies» idej- 
ie ş ; s- ic are. ie trece prre 
stLctele atefiere aJe aiaii, 
sapă pr.a e)e. t^rre’ spre cir- 
coic. De ascoîp pietrele iui 
ioc Mire a. «azi giasal cei 
“isteric? ai taie ei iaterioare. 
ir isbttura ie tiraicop^ piafa 
scrie a;cag<reau şi se astă :n 
rxrc. ca să orc irizeze nrsi- 
penle cit sari ie ae*- aie şi 
sahare. Iz ie£rJzv. asta a 
făc^t şi Ezazi >jsoezea. A 
ridicat tarzzri ca să iociae 
pcstizriie şi a rizica: i caic a 
ca să psie. ic iaşa acabilcr ie 
iatuaeîec. -c pic ie becarie, 
de S 2 tsi- Receat, szz luat cz 
desea al lai MIrea, is ci as i. 
Dnai in fiwaţe ce s’au izibâ- 
taî ie iceia cercului, de ro¬ 
tire. s* de culori bătizd spre 
covu! liniştea xeditadve. 
Nme : N’are, desesuî, auae. 
Szszif Nfirea şi mirare. Ace¬ 
asta a fost reacţia clasei. 
ML'are a. 0 stranie bucurie ce- 
a inundat feţe s: ochi. Ce-a 
oprit cuvintele din cauza in¬ 
tensităţii din orare. După 
indelungă tăcere, uzi încercat 
o descriere şi definire.^ Aici 
orice încercare de descriere e 
o desecrare. 0 rupere a scum¬ 
pului vil de z> ster. Ce is- 
beşte şi surprinde, mai mult, 
e cercul. Eu am recunoscut, 
drept leitmotiv, in jocurile in¬ 
terioare ale lui Mi rea, forma 
şi cootra-lorma *'cu sens ş» 
mirare dc dincolo) a oului. 
Piinindu-se din genotip şi an¬ 
cestrali soc, fratele Mirea, ia- 
cfcistreşte oul primar. Şi 
toată cosmogonia în inchistn- 
turile lui. ToaţL Forma des- 
enuluir o iniţială. 0 literă, 
ceva intre 1 şi T. 0 literă cu 
aripă. Atât ia temelie, cât 
şi’n aripă, sc desluşeşte bine. 
oul. l'n ou care ştie şi 1»*^- 
ghiseşte viaţa, Sţwne ceva 
mătănii şi pricesne in faţa 
isvorului dc unde venim. ^*' 
turaî, că frumosul lui Mirea, 
&e scrie numai la capătul lup¬ 
tei cu balaurii, cu mooştni, 
cu cobrele junglei şi cu turn¬ 
urile rupte şi haite pe-o part*- 
Diacolo de aceasta luptă. în¬ 
cepe bucuria culorilor, cercul 
întregit dincr’o cerească 
găfăituxă plina de sudori şi 
oftaturi, dc injurii şi blesteme. 
\ce»ta-i Mirea. Văd că n am 
spu» nimic. Vor spune sfin¬ 
tele lui sudori şi mirări. 

Soi dc-«bia4 descoperim, 
ca pe-un continent nou, mis- 


* Clasul 


ci 

• »*d< 4» 


E plia peste 
5*d peste sa 
TTadari **. de şerpeasca pre- 
acarrixe ca metafora a ’*j 
Pictor Eftxaâa. straatl care 
= ?e rit. r. sssa ; 

ca ohrămoe ie vgczil r «>* - 
bot. ci şi ca mi şei ia saiaior 
interaaţiaoaîe care aişe»c şi 
se sba: să valideze comanis- 
mzl. Arest iseas putreg a i, 
ticca \. ctor Eftiara zsa de- 
?^aba -a fost cacoşaî, ♦;,V , 
dădăceşte aram caltzra pare¬ 
zi tă a tării, ooetiaaiada-'. pe 
jeaz ?ac ri ş: Cocstanzz 
A: geto tac a. in hrabete mae- 
zaţilcr h:: Anticrist, si sob- 
scriiad sarz sxaî poiitsca de 
teroare si ateism alai \:cs/r- 
r::. : :ohă. Az progresat, 
cinstite aonstni fmuiot! 
Progresele rcezineşti sunt ca 
iela casa nefastă iiz Căa- 
pizemrc 45 pisă la sediu] 
centra: al parrio:iui coezzi >i. 
Si vii tu. scârbă de grec 
ne înveţi pe noi. biet neas 
roeânesc. ce-i progresa}. arj 
e prea mult. Sânte* siguri ca 
se *a căs. un tânăr român, 
care să te ia la palme, nemer¬ 
nicule. N'a: pcxzenit nim e ie 
cei doi tineri care au uraat 
exemplul dureros al iui lan 
Pallacb şi s ac ars de vii. în 
resereul lui Mcuşor şi ai lui 
Victor Eltiaiu. Dar \Teai si 
ne batjocoreşti obrajii cu 
protest.- Tine-î pentru tine 
şi scursura ta levantini, sin- 
*stro haham ai hrubelor. Lasă 
limba neamului nostru :n 
pace! Vicuşor face naţiooaîism 
de p^ffadâ, antxrusesc. De ce 
n’ar face şi-un pic de tărătoi 
cu greliU şi jivinele lţ v f 2 - 
tine? Şi cu multe alte jivine 
care tot spun ci pleacă şi 
n’au mai plecat. 

• • • 

Diferenţa între stângism 
şi comunism 5 -Am vrea s o 
credem şi noi, dar ni-i tare 
greu să ucidem toate eviden¬ 
ţele din .America, şi si ne 
facem, aşa, tam-nesam, şi 
proşti şi de vânzare, l’n com¬ 
patriot dela Paris vrea să ne 
asigure că evreii s’au trezit, 
că ei nu mai susţin comunis¬ 
mul. Argument pentru teza a- 
ceasta: încercările de plecare 
cu orice preţ din Rusia. Apoi. 
faptul că n timpul revoluţiei 
lui Kuhn. din Franţa, deşi 
puterea in stat era total nimi¬ 
cită, revoluţionarii nu au vrut 
să pună mâna pe putere. Azi 
“nimeni nu mai doreşte com¬ 
unismul’*! Se vrea altceva. 
Danucomunismul. In această 
ordine de idei, ne-aduccm a- 
minte şi de declaraţiile unui 
ziarist european, tot Cohen , 
care se incipăţina să dove¬ 
dească că marrism-lcninismul 
jn forma lui rusească şi bol¬ 
şevică, nu mai impresionează 
pe nimeni, ^o» am susţinut 
cinstit că atâta yrcM cit ev¬ 
reii sunt mentorii şi nanaşn 


Fi 

a 

să B1 


^re a rnrt »c. m « ie*oc 

^ Aî *: *• «i 

cOKvajştj «»er c mi mi m 

? « «mi« 5 ^ 

- îerea s - oeotm * ,r>j mmr '- 
^ne ztamori* laie. d nmmm 
-a ^eprema coa*^^ ;i 
x-aad cimd endi , - Ta 

^ 

»e«t> n<±ul m iiiniai^ 
ce. it Wr. w * ciT- 4 r 
!> » w »c.iifci c.'i 

Frmta. Picat! 

• • • 

coarda* ci 

IJ “ =■»»«. S « b» «ce^, 

ir iriş s î»ii unitar R o. 
=*ai. iun tmim si K w 
oriaz .3 acext prt aaş e*3. 

12 *i vă ert, Dvoaacră 
n:tşror râtrâaiior. ci vi cer- 
tap de peste z5 de mi. iar 
aora ae biamati pe »oi.*cei 
toeri, că aa avem poziue- 

- untea 3 . aoi viac^aţi- im, 

priacipiu. iesuarirea hâi- 
"icilcr. ae-a anacar pe coi 
pe ăvmmi îaKrtocăiate. 
brtr’o zi aa să Vă im o 
replică sens A nai puteri câ~. 
mi isgădoit acest rispuas 
dragostei: aer: tas a al 
mite şi 


grave reproşuri 
decât curez, a ne iace ta. Dar 
au sita ci tr eb ui e sa issri in 
Visxrica creĂ^to ri stisdmri- 
lor noastre, cu atiuxdiae ie 
dragoste, de ajutor, şi oo de 
critic- Ai găsit ceva im plini t- 
Ciaeva ţi-a întins o zăaâ de 
irae. Puse, deci, şi tu umărul 
acolo sade vezi» cu zuma. ci 
trebuie să creieri, să zideşti 
cu sudoarea tropciei talc frân¬ 
ţi. ‘Luaea-i cum este ş; ca 
dânsa suntem noi’" Toate 
exilurile şi toate bisericile 
sunt desunite. IXişz.anii noş¬ 
tri de moarae ştiu si ne des¬ 
partă şi să ae aţâţe pe tmii 
contra altora. Fericiţi cei în¬ 
ţelepţi şi smeriţi, care vid 
lucrarea lui >*tan. b exil, 
crier refugiat e la discreţia 
amarului şi lx cherea*il ma¬ 
chiavelismului Manlor Porţi, 
care vor din fiecare din noi an 
trădător, un servitor al lor» 

nu al sfintelor noastre ideaîiri - 
înainte de a da o replici 

scrisa şi nai puternică, cc-ar 
fi daci te-ai scobori in im** 
şi ai începe si te rogi lui 
Dumnezeu, ca să te in vred- 
niceascâ a vedea. Ce-ar Fi 
dacă i-ai chema in ajutor şi 
pc cei morţi ai noştri, care ne 
veghează de dincolo şi stau 
gata să ne ajute * Pune. mai 
bine umărul tău tânăr, la a- 
cest început care ar putea 
atrage simpatia multor fraţi. 
Să nu uităm că ne vom plini 
numai prin rugăciune şi faptă. 

• • • 

Spune şi tu. la toţi cei cu 
care corespondezi, cu ca^c 
vorbeşti, că slav arca ne poate 
veni numai din revoluţia in¬ 
terioară. din rugăciune 
şi post negru. Dm cea dc a 
doua naştere. Să nu se fi¬ 
şele nimeni: au vom birui 
până ce un anumit proces de 
perfectare interi «jar a *c ya n 
împlinit in majoritatea siintre 
noi. dintic oamen:' trăitori 
planetă. Dime noi unea evivn- 







PRUM 


oară. din vrac, e falsa. Nr 
trebuie 'rugul aprins,” în 
mim*. Ne trebuie numaidn ât 
o re Io ere uri nare de fond, 
mlâuntru, ca ai putem «pune 
ţi noi ca SI. Pa vel: “Nu eu, 
ci liristos în mine”. Para 
anta, dragul meu, treierăm 
vânt! 

• • • 

Pockt* reţrcbationif cav- 
Z 4 i r Incâ un metec rătăcit prin 
altarele ştiinţei, »*a vândut 
comuniamuluiateu şi criminal. 
Incâ un idiot util care vine ai 
ne scuipe in faţâ, lâudându- 
ac câ ştiinţa n'atc m»rn>. Un 
scârbos bâlbâit in teoria lim¬ 
bajului şi*n lingvişti câ gen- 
cralâ (bine măcar ci-i gen¬ 
erală!) s’a lăsat dus cu bel¬ 
ciug politic in bol, la Bucure¬ 
şti, ca să primească medalion 
ştiinţific, un amarnic semn de 
reprobare şi trădare. Vorbesc 
de insipidul Eugen Coşcriu, 
profesor la luhingen. Câ 
Nemţii îl tolerează acolo, pe 
acest viermr roşu. c spre ru¬ 
şinea lor. Va veni o vreme 
când şi folfologii (nu vine dela 
filologie!) vor trebuie să aibă 
o şiră a spinării şi o purtare 
omenoasâ. Incâ un monstru al 
bâlbâielii fotfologice ! Scriem 
aceste rânduri cu imensa 
scârbă şi cu blestem, pentru 
acest negustor in câmpul 
scump şi misterios *1 limbi¬ 
lor, menite sa spunâ adevărul 
şi să ne facă liberi. Blestem 
pe tine, coşemic putrezit . . . 


La ordinul Papei Paul VI, 
Cardinalul Mindszcnty, a păr¬ 
ăsit PRIMATUL Ungariei, 
după 15 ani de exil în Amba¬ 
sada Statelor Unite din Buda¬ 
pesta. Se întoarce intr’un \ at- 
ican învins, slăbi f, bătând in 
retragere, în lupa pentru 
liristos. Condamnat in 19*9, 
la închisoare pc viaţă. Cardi¬ 
nalul Mindszenty a fost eli¬ 
berat in timpul revoluţiei un¬ 
gare din 19S6, pentruca. dup* 
câteva zile, «â fie nevoit a 
cerc azil politic. Totuşi, el 
nu a voit să pâră»cască Un¬ 
garia, pcntruc* nu a "accep¬ 
tat ai fit iertat ca un criminal 

de rând. ştiindu-scnevinovat", 

cum a declarat Cardinalul 
ICornig dela Vicna. Şi, iată 
ingcnunchiefca: "perhaps the 
heaviest cros8 of my life’ 
(poate cca mai grea cruce a 
vieţi» mele.) In comunicatul 
politrucilor dela Budapesta 
se spune clar: Cardinalul 
părăseşte Ungaria pentru 
totdeauna. Gata aâ-şi con- 
Unuie exilul la Roma, in 
“rugăciune şi penitenţă , 
marele Cardinal a îosl râşluit 
de dreptul de a muri fruin >a, 
ca de-o pildă luliu Ho* au, 
Suc iu şi ceilalţi. Mristoa e 
vândut azi la tarabele negu¬ 
ţători i lor. Satanele dela Buda¬ 
pesta spun “pe totdeauna 
s'au nărăvit la veşnicie. Bi¬ 
berii ile lui Hristoa au căzut 
in timp şi lumesc, şi se des¬ 
compun. liristos biruie chiar 
vând uoi il vindem şi-l raatig- 
nim! 


•Scrie bâtele Baiu: “Gyr 
potir diapera, poate obosi, 
poatr f a< ârbit, îngrozit, sit 
pMit îmbrac# *n tunica batjo¬ 
curii, dar nu poate uita. "Nu-i 
bine aă uite ut măituriul 
Fauni* lui Arhimandrit Braga: 
lu, a vfwodstâ tu# vum con- 
fcMui o piatră de scandal şi 

-«.•#4* i.uitifâi irăll /4Cf i 


Uitaţi câ am existat . Către 
noi cei din exil, iată strigătul 
celor din ţară 1 -Nu faceţi ta 
noi. Nu ne ascultaţi sfaturile 
trădătoare. Păstraţi-va mai 
curaţi, măcar voi, care n’aţi 
trecut prin laboratoarele sata¬ 
nei! 


•Cuvintele de foc, înţele¬ 
pte, ale maestrului Ion Mirca 
i ătie confratele Novac:-“în 
articolul “Un monument al ex¬ 
ilului”, vorbeşti de autopor¬ 
tret. Gândeşti bine. Autopor¬ 
tretul lui Luchian e, poate, 
cel mai dramatic portret din 
arta lumii. F. culoare în plânr*. 
Nu c grimâ, teatru, schimono¬ 
seală. F tragedia in linişte . 
Pictura in adândul ci”. Vizi¬ 
une adusă din împărăţiile nu¬ 
anţelor dinlăuntru. Mai sunt 
cuvinte capabile a* exprime 
indicibilul. Tăcerile ne iubesc 
încă. 

• • • 

•Când vorbiţi ori cores¬ 
pondaţi cu fraţii, puneţi ac¬ 
centul pe drumul interior, pe 
întoarcerea cinstită le rugăci¬ 
une şi la postul negru. Fără 
omul nou , capabil de vis şi 
jertfă, geaba ne facem vânt cu 
pâlaria sloganclor şi pretenţi¬ 
ilor mari. Nu va mai guverna 
nimeni dintre noi. Toţi ne vom 
stinge in exil, in amara străi¬ 
nătate, azi atât de vândută 
forţelor negre şi lui satan.llai 
să murim frumos! Cenuşa ni-se 
va întoarce in ţară dc-abiaprin 
1995 ori chiar 2050. Nu vâ în¬ 
ghesuiţi, deci. Perspectivele 
cele mai frumoase nc sunt nu¬ 
mai interioare, dc adâncă şi 
durabila revoluţie spirituală, 
dc dreapta mărturie. Ca epi- 
tropi .şi veterani ai marilor 
noastre lumini de generaţie, 
trebuie &ă vorbiţi acest dic¬ 
ţionar al revoluţiei interioare. 
Fără rugăciune şi fără contac¬ 
tul viu, cu morţii, nc prăpădim. 
Nu mai faceţi consilii. Nu mai 
batjocoriţi pc alţii. Răul vea¬ 
cului c în noi. In noi toţi. A- 
dunaţi -Vă intru'un colţ al ca¬ 
sei fără prag şi al inimii fără 
mângâiere, şi invaţaţi muri tul 
la lume şi la noi înşine. 


«bunuri iuanuoa 
au**,turei IimasH nau** 1 


•Fratele întru metafora, 
credinţă şi sudoare, Sergiu 
Groh.su, nc trimite fructul ani¬ 
lor lui de rugăciune şi medita¬ 
ţie, din închisorile reseriste: 
cartea "Nous attendons une 
nouvellc ierte 1 * (aşteptam 
un pământ nou), in care i-se 
încheagă şi lămureşte marele 
strigăt al inimii pentru unirea 
şi unitatea religiilor şi biseri¬ 
cilor creştine, lată un compa¬ 
triot care vine in \cat, cu ru¬ 
gul aprins al unui mesagiu. 
Scoate in Franţa o revistă lu¬ 
nară “Uatacombes”, mesaj 
supr«confesional al Bisercîl 
Tăcerii. Munceşte şi conduce 
ore de piupagandâ pentru cei 
din creştinismul tăcerii, de 
dincolo de cortina dc fier. A 
publicat un volum dc poezie 
mărturisitoare. Dar, "Iftep- 
tam un nou pământ",* un 
gat adresat Vestului care doar¬ 
me, cari* eaccLaxa prin Jch- 
unirc şi trădare, prin perverti* 
ic# prinţilor din l unsiliul Mon¬ 
dial at Bicruilor, P«»n fuga 
inafioi a Vaticanului. Un i um¬ 
pli r mesagiu, cu clocot dc a- 
ixsatip»- In Uţt drămuirii ş» 

batjocoririi sfintei ttoâstn lit¬ 
urghii cri sine, In T amplul 
Ki «ne<iy, dc • aUe Berostein şi 
Su'pben tm bucurăm 

!* MW * hi»»- 

„iti j no uai*o «pa Ui #' casta 


imens* neruşinate a răstigni* 
torilor, care m iazul lor s’ar 
fi prevalat dc legea genocidu¬ 
lui. In fond aici un creştin nu 
scrie ofensator despre Moşea 
şi profeţi), şi’n faţa batjocu¬ 
rii satancic i lui Sihwartz, In 
"Godapell” ivrra sj spin* 
(tojprl, adică «vanghelia. Nu¬ 
mai că, in ura şi neomenia lui, 
una răsturnata, pusă pe sila¬ 
bele lui Luci fer), anti-drama 
care desfigurează Evanghelia 
dela Matei, ure-l prezintă pe 
l>us ca pc-un bitnic ori revol¬ 
uţionar de sting*, beat şi idi¬ 
oţii dc ura şi foamea dc ardere 
şi distrugere, drama ce ac jo¬ 
acă pe Hroadway, în New York- 
ul înstrăinat şi corupt, total 
anticreştin. « ât şi ’n faţa at⬠
tor alte ata uri mişclcşti şi 
masive la adresa lui lsus şi a 
credinţei creştine (într’o ţară 
şi lume in care libertatea re¬ 
ligiei ar presupune şi respec¬ 
tul religiei iproapelui!) pre¬ 
cum ’Jesus Chirst, Supcr- 
Star” (lsus liristos, Supra- 
Stea, costmjilbiu-l pc lsus de 
divinitate şi înviere, reduc in* 
du-l la rang de profet oarecare, 
pe carc-1 linişteşte, noaptea, 
Mari a Magdalena) ori a cărţi» 
politice, stângiste, predicând 
revoluţia lui Anticrist in Sta¬ 
tele Unite, “Hithomt Marx or 
Icjuj" (Fârj| Marx şi fără 
lsus) de Jcan Franceis Revel 
(carte dedicată lui "Tito Co- 
hen, Moroccan Jew, Comeille 
expert, American citizen” (ev¬ 
reu marocan, expert in Corn- 
eillc şi cetăţean american!!!), 
ca să nu amintim mai multe, 
armamice praguri din acest 
mare război ce se duce, din 
toate inarilc oficii, cu toate 
mijloacele de propaganda ale 
Vestului e» rnoi «leu ale Sta¬ 
telor Unite, In contra lui lsus 
Hri stos şi a bi sericii creştine, 
ar fi imens de bine ca Prinţii 
creştini, ca fiecare creştin 
ştiutor, să asculte de mesagiu) 
lui Sergiu Groasu. Unul care 
vine din lanţuri, din iadul lui 
Marx. Iau un strigăt imens, in 
zornăit de lanţuri: Creştini din 
toată lumea, din toate biseri¬ 
cile şi denominaţiile, treziţi 
Vâ şi Uniţi-V a, până nu c prea 
târziu* Cine doarme acum in 
lumea creştină, doarme som¬ 
nul cel de moarte. Şi cine, din 
preoţii şi enoriaşii noştri, se 
coboară in hrube, ca să ia le- 
gaminte faustice, II vinde pe 
Domnul nostru lsus Hri sote şi- 
L răstigneşte a doua oara. Nu 
te da, frate Grossu. Mă bucur 
câ mai avem un exilat , care se 
uită drept şî mustrător in o- 
chii uscăţiţilor, bârfiţilor şi 
eliaziţitofr Un ni R aprins in 
Hristos! 




Alba luha Catcdrtia *ommn O 



k// mr jTj _ W/ 


~ fer/ 

_ de LUCIA V POP0VK1 

2 OCTOMBRIE, 1761 - a 
munt la Rodosto in Turcia , 
ptozatorul ungur: Clement 
Mikes. Despre familia lui nu 
se flit' mult. De tânăr d fost 
numit pateul (pajul) prinţului 
Franci sc-Ltopold Rakoczy, 
care izbutise se fie numit 
prtnf al Transilvaniei dela 
1707 la 1710. I ne Iţind insa 
împotriva 4u Strici, a fost tf- 
restat fi fugărit de către ar¬ 
mata austriacă , învinuit de a 
afâfj poporul ungur la tizt r㬠
rire. Fuge in Polonia. Cle¬ 
ment Mikeţ il insoţefte fi^l va 
servi cu credinţi toată tnaţa. 

Din Polonia ei ire. in Ftanţa 
apoi in Turcia. Sultanul ii 
prime fie bine. El fiind in 
răzbătu cu Rusia fi cu lus• 
tria, se foloseftr Je pribegii 
unguri pentru uneltirile sale. 

Amândoi sunt tnmifica însăr¬ 
cinaţi diplomatici ai sultanu¬ 
lui la domnitorii Moldovei fi 
Munteniei: Constantin IMavro- 
cordul fi Griqore Chica. Cle¬ 
ment Mikcf observi fi note¬ 
ază. Descrie viaţa la curţile 
domnitorilor români. Zugrâ- 
vcfle situaţia politică, soci¬ 
ală fi economică a celor două 
principate fi pune mtr*o lumi¬ 
nă vie, epoca dominantă de 
spiritul tureo-fanariot. .Memo¬ 
riile sale publicate in 1794, 
sub forma de scris ori, adre¬ 
sate unei mălufi dtn Cernaim- 
dă, sunt in număr de 20? fi 
sunt infirate de-a-lungul a 
41 de ani. In Scris orie turceş¬ 
ti, ale lui Clement Mikeţ, în¬ 
semnările asupra călătoriei 
făcuta in Principate încep cu 
scrisoarea 1 i4-a fi sfărfefie 
cu a 156-u,ele sunt de o mare 
importanţa istorica. Clement 
ilikef se născuse la 17 August 
IfsOOla Zagon,jud. TreiScau- 
ne in Transilvania. 

2 OCTOMBRIE 1356 - s*a 
născut Aurelia Coga, poetd fi 
învăţătoare de lucru Je mână, 
fata preotului Hratu fi soţia 
preotului lotif Coga. I fost 
mama poetului Octavian Coga 
fi a ziaristului Eugen i»oga. 

Cunoştea limbi străine, se in¬ 
teresa de literatura romănă fi 
publicase versuri in revista 
familia, pc la 1330. In timpul 
ra: boiului mondial â fost pti• 
tio'tiu Je către Lunuri, nepu- 


1933 in Sibiu fi a fost îngro¬ 
patei la Rafinaţi. 

2 OCTOMBRIE 1864 - o 
munt m Suceava vestitul Iau- 
bucovinean Mof Meolai, pe 
numele adevărat: Sieolai Pieu. 
Avea un taraf de lăutari de 
vreo 12 inşi • un naiargiu, doi 
cobzari, un violoncelist, res¬ 
tul scripte ari. El mc** din :•»- 
vioară fi avea un fel al lui 
de a zice, incit răscolea to¬ 
ate inimile. Pe Mof Sitolax 
l-a îmbrăţişat cu emoţie vesti¬ 
tul artist Eram LisU, când 
l-a aux.it zieănd în jrunlea ta¬ 
rafului său, cântece ve*.hi ro¬ 
mâneşti. Cu el a ciocnit un 
pahar de rin fi i-J umplut an 
pocal Je galheni.de faţă fiind 

boierii EuJoxie Humuzachi, 
loan Mustaţa fi sumedenie de 
invitaţi. Şi zicea taraful tot, 
de se cutremura frunzişul fi 
ziceau toţi fără să cunoascăo 
notă!. . Moş Meolai Pieu se 
născuse in Svreara la 1.89. 

4 OCTOMBRIE 1881 -s'a 
născut in Craivoa, inginerul, 
ilustrul inventator: Cogu Con- 
stanlineseu. Dovedind de tim¬ 
puriu insuftri deosebite pentru 
ştiinţele pozitive, tatăl său - 
profesor de matematici — sa 
ocupat in de apropae de edu¬ 
caţia lui. I urmat Şcoala de 
poduri fi fosele, a intrat apoi 
in serviciul Statului, Jar n a 
rămas! Cu doi colegi înteme¬ 
iază: Societatea Je întreprin¬ 
deri Beton fi Fier, dar «u'i 
place! Pleacă in Anglia. Ici 
şe face cunoscut pnn inven¬ 
ţiile sale mecanice. El a real¬ 
izat "dispozitivul sonic de 
tragere cu mitraliere pnn dis¬ 
cul formal de rotaţia elicei, 
brevetai Je englezi pentru tra¬ 
gerea sincronizată prin palele 
elicei Je avion". El ei te so¬ 
cotit astăzi, printre cele mat 
mari genii Ştiinţifice Jin lume. 
Stabilit in ţnglta de ani de 

.ile, Cogu Constanttr.ei cu a ra¬ 
mai Român, in gând tn fapta, 
in vorbă fi in telul lui de via¬ 
ţă ha da . . . 


/ OCTOMBRIE 1863 - 




Bana 1 I** 


I împiedice 

i Qctai ian 


U tivitul, a 
care lupta 




Romă 
. Iran 

il iute 
rit U 


, fapt 


născut in Li* 

■ ( /\- • î. P* ' 
blicist, nchsftitat Captator ju v- 
f jj,,'-ana. S. .ji- 

a, V- UgO). Btafo B-uif, 
\ na fi Crai. Dup» ■ tutu 
mata a mn«U săfa* 1 
mustri, w: 
iu iii ne va -EL 











Pagp 12 


DRUM 

•4/n 

eum ţţ nn, a, urna, 

tortură, lângă to tiu. 

s a slin*. 

farr di 

spunr 

de atitCi 

i bnga- 

PRIM-ul 

înv. fie 

a<lmi*abil 

1f ic, a irctul. 


ţi r mate 

ti ale, 

, nu etle 1 

o misiuni 

. de exil. 

Este la in¬ 

mulţi, • ar ora mtral 

'tea le-a 

*a puie 


rttfhn la 

Europa 

ălţime. 

Spi rit ual 

şi u,lân, 

fost refuzată prin 

metodele 

l.ihctă. 

tâ 

tipărea ret 

i măcar 

naţional. 

Est, tot 

, e putem 

spălării la creier, cu 

rc alertă 

brofun 

sectele 

cu 

predici, t 

face mai 

de folot în 

momentul 

tă nu i*a pulul muri 

. M. e un 

. Sau 

i. «tu paul 


Je laţa pc 

ulm rauia 

naţionalii. 

* at apatie. El a 

fitul i a 

ţine un 

post 

Je emi tir 

p> unde 

Pumnczt 

u sa 1 a ră 

iplăleas, u 

moară. Pumnc ,»« 

. ă-l măn- 

icurte , 

la ci 

,re să pr,- 

Jtce, in 

pentru %, 

J, rifn iul t 

t> 

gâi* , iar pc noi i ă n* 

’ intănas- 

fiecare 

ti, o 

jumătali 

• de oră, 


Yu I 'am fetii mai 
iot ţii asupra mia, pentru, a tw 
ma ffn ol aţa de important. 
Inerţi din qrt'n să-mi fa, o 
m eterii'. Rut cri l*• îmi sun! 
limitate. V» tpun ea nu pnt 
inţclcqc sensul înalt al jert • 
fei , dar ma intentează pier - 
derea inutila de nV|r, *cccr- 
area et'lor nr.opţi, eum spun- 
rft Pv., a acelora , are mor 
înainte de a da ceva. Muguri r 
trebuii' <ă dea floare. E mare 
parat <«i fie rupţi inainle. Eu 
am Iran intre oameni fără i u- 
loare politică (azi, culori 
politice nu mai există in ţară, 
printre generaţii le noui.) fi 
ma întristează divizarea exil- 
ului. Pe fi nu am auzit până 
acum de toate numele pe * an- 
le citaţi, cred ta oameni ea 
Celibidac he, , are rin «u din¬ 
ţeze in ţară, nici nu-ft Jau 
seama eâ se mânjesc Je po¬ 
mană. S'a obţinut ceva pnzi- 
tir prin acrite amabilităţi? 

E un lucru elementar, consta- 
tal mereu, că oridecâlcori se 
dialoghează eu regimul, i-*c 
da apa la moară. Pa . a nu se 
discută eu el, rămâne in aer, 
intră in panică. Sumai a fa 
»'ar mat putea obţine fi schim¬ 
ba ceva. Nu cu dialog fi ce¬ 
dări. lin alt nume cunoscut, 

M. Eliade, o somitate in 
specialitatea lui (nu m bel, t- 
ristica!), nu trebuie pierdut. 

4 fost invitat in ţară, bineîn¬ 
ţeles, dar sper că nu se va 
duce. Rână fi Eugen loneseu 
refuză să meargă in ţară! Pe 
invent atorul llenn Counda, 
ramolit, la peste $O de ani, 
l'ay încălţat cons Uter, la Hn- 
curefti. In dreptate oamenii 
simpli din ţara rând spun: 
“Fii atent, câ acolo în strâir 
natatc, oamenii se prostesc, 
încep să uite**. Par rhiar acei 
care sc întorc în ţara, tot la 
moarte merg. Fiecare are cru¬ 
cea fi vremea lui. (A.B.) 

• • • 

■1 m cetit cu plăcere No. 

1, 1971, al DRLM-ulut. Faci 
o muncă de mare laudă. \*df 
vrea să le supăr, dar mie mi-a 
plăcut tare mult formatul de 
mai înainte. Putea uf or fi 
legat inlr’o carte fi păstrat în 
biblioteca. Par acestea sunt 
consideri ntc de formă. Ceea 
ce interesează in primul rând, 
e fondul. Şi acesta e bun, ro¬ 
mânesc fi constituie bucuria 
fi mândria noastră de azi fi 

de mâne. (S.T.) 

• • • 

\u ai nici o grijă , I a si le, 
de mine. Eu • unt • alil fi am 
reufit in anii grei de suferin¬ 
ţa să înţeleg rostul fi al vie¬ 
ţii fi al morţii. Xu sunt un 
fanatic, ci un raţionalist care 
înţeleg să dau un scop vieţii 
mele, atâta tăi o mai am. Cei 
dragi mie, părinţii mei, fratele 
meu, fi fraţii mei morţi in in- 
, însori, sunt acolo sus fi ma 
afteapla . I teau să merg la ei 
iu sufletul curat fi eu con¬ 
vingerea ea timpul petrecut 
cu ei, a fost cu folos pentru 
cri rama fi uit ea. Eu nu sunt 
un apucat pc diurnul disperării, 
din t au m ca eu personal ou¬ 
am di tirul viaţa. Suntem in 
tulburai a luu.< Je ai, pentru 
a *i c«ir mat bhuilivt. Si ne 


turbate jc trece la o sii ierna¬ 
ţii a fi sliinţifit a disolvan a 

i rea ce avem noi oamenii mai 

ii ump, patrimoniul lăsat de 
atâtea generaţii jertfelnice , 
Cred ta e tea mai * fantă da¬ 
torie a vieţii noastre de a ne 
opune t imuni smului, < hiar eu 
riscul vieţii noastre. (.hiar cu 
al acelor dragi ai no firi. Pen¬ 
tru i a să existe un om liber 
printre ruinele * ivilitaţici de 
azi. Şi pentru• ă enunţăm ase¬ 
menea ipoteze fi viziuni, da¬ 
ci cinei a trebuie «u m oara 
pentru plinirea lor, alunt i noi 
trebuie să murim primii. Nu 
urmăresc su, < etul, chiar dacă 
mi-ar place sa-l văd r, alizat. 
Urmăm, să-mi liniţlese con¬ 
ştiinţa chinuită fi *ămni pli¬ 
nesc legământul fă, ut faţa de 
aţâţi fraţi de-ai no firi, care 
s'au stins in temniţele tomu- 
nişte. Mi-arn petrecut tinereţea 
fi viaţa adultă prin t ciulele 
Iludului fi prin gropile Jela 

minei" de plumb. Celule f i gro¬ 
pi, triste fi negre, care nu pot 
fi uitate. Din care se aud fi 
acum, gemetele muribunzilor. 
Ne pase fi ne mustra mormin¬ 
tele! (P. C.) 


•Cât priveşte amărâeiunile 
generai', le Ştim, le simţim 
efectele in toate manifestările 
publice, care pulsează de dia- 
voiism atroce. Pe multe ori am 
impresia că va trebui sa păr㬠
sim această atmosferă otrăvi¬ 
tă fi îndrăcită, să ne retragem 
in pustie, ea să scăpăm de fu¬ 
ria, inlunem ului. Oriunde în¬ 
torci iapul, vezi ineructsăiu- 
rilc răului vait stăpâneşte ca 
la el a, asă. \lă tem ( ă-l vor 
omori pe Igneu. Iar preşedin¬ 
tei Xixon, am impresia , a 
este un Hercule american, c㬠
ruia ii mănâncă diavolii încet, 
vlaga. Dacă aţi fi aici, în cap¬ 
itala ţării, fi aţi vedea pulsul 
vieţii, mi-aţi de dreptate. 11- 
tfel, veţi fi înclinaţi să crede¬ 
ţi că exagerez . (C. V.) 


• Ipi-lul Jlui Novac cu pri¬ 
vire la tipărirea No, V, din 
PRVM, m'a lovit dc-adreptul, 
ca o săgeata, la inima. Soco¬ 
tesc PRI M ca o revistă vred¬ 
nică de sparijinit, rară, nobila 
fi de frumoasă ţinuă literara, 
de slova fi gând curat român¬ 
esc , in seceta polemică a ex¬ 
ilului, fi dc aceea I u trimit o 
donaţie in numele Editurii no¬ 
astre Evanghelice. Icum, da¬ 
torită inflaţiei, avem o grea 
cruce Je purtat. CRUCE. I să 
o purtaţi demn in numele nea¬ 
mului române si Jc-diasa. litere 
is no other wuy for vou, but 
fumară! (I.. S.) 



fi penttu turujul eu care 

ii neţi. (/,('.) 

• • • 

*1 Itimul PRI M imi plan 
mult de lot, hti, olul Malale 
f sie eu adevaral răspuns ta 
atâtea întrebau pe * are pe 
ai* i, printre amu ii proaipăl 
veniţi din ţaţă, poale mai cw 
vlaga decât noi, Ir tot au. im. 

(>’c-i Je fihut!, ne intri aba 
ei mereu. Dcie nu st reali¬ 
zează nimic? ce facem noi 
pentru Rumânii Jr-acasa, cei 
de dincolo, care-fi pun nădej¬ 
dile in noi? Şi e aşa Je greu 
sa răspunzi. Par iată, pe o 
* ale ce-i numai a Matale, vii 
fi raspun-i frumos, purtător 
al trandafirului., pe . are-l 
aşezi pe masa celor ce ne 
fac răul. Mi-a plăcut Jc-asc- 
ticnea imens scrisoare a către 
editor. (L.E.) 

9 • • 

* Seri soarea Matale din 5 
Mai, mi-a umplut un marc gol 
in suflet. Rar*că am fost la 
înmormântarea lui Rarei Pos¬ 
teuca. l/*a uf urat plânsul. 
Abia ieri am gasil-o, inlr'un 
sertar unde o uitase fiica mea. 
Când a primit-o, eram internat 
la spital, in urma unei crize 
de inimă. Va ji vrut să ma 
menajeze, să-mi scutească 
emoţiile, l-a îngrozii comunis¬ 
mul, de se tem fi Je umbra 
lor. Im primit fi DRl'M, pen¬ 
tru care iţi mulţumesc din 
inimă. Cu o « u-ia ultimei tr»-«. , 
am simţit cum a ciocănii pro¬ 
prietarul la uşa sufletului meu. 
Iţi spun cinstit, nu m'am în¬ 
grozit ib- moarte. Un singur 
regret mă sufoca: acela, eă 
fărădelegile /«Wi comuniste 
au şanse să rămăie necunoste 
lumii, pe măsură ce martorii 

mir., (P.P.) 

• • • 

•Dovezile securităţii te- 
senile erau presupunerile, 
pănle Rtin iscoade (turnători), 
autodenunţaţiie smulse prin 
bătăi sălbatece. Lui M, i-au 
sdrobii labele picioarelor. La 
proces, lui, ca fiind eu cea 
mai uşoară vină, i-au dat 
şapte ani. Teroarea era afa «i* 
completă incit Jupă ieşirea 
din temniţe, nimeni nu mai 
cuteza să aducă vreo veste, 
sa transmită vreo vorba rude¬ 
lor. In 19Ş9, părinţii lui M. 
primesc un anunţ să 3C dus ă 
pentru a ridica o comunicare 
şi un pachet. Era notificarea 
decesului. Ilatnele, după spu¬ 
sele mamei, nu erau ale lui. 

I . - ’ Ier al să 4 r« adu 

ca lotul v o gref cală» să el, 
lotus,, Irăivftc. /« RfoA.cănd 
,'u dat drumul >tăfiilor din 
teuiniţi, ma gândeam • a vot 
afla fi dc i. veniri a lui. Huit 
mai tar iu, • ine va a relatat i a 
M. a murii in 0 *• urlă 

perioadă a In . ral in atelierele 
J .la Cheii... Snh’CJ dl fto- 
ma ,. Era debilitat din iau~a 
fra. iutilor dala oasele piiio- 
au lor. 1,‘a dai la celulare. 
Temnicerii aveau o • o rapor¬ 
ta,, profund provo, alourc ft 
). a p , v l> >tai. • 


iu în mc *fe han fee hâde, in 
t are . ule. am a-l. apara fi 
martunn p, lin tio i. 

• • • 

*l-am urii fi lui Vo-a» 
filă r pun at um fi Pr. h.u nu 
tuni omul i om prnmi i urilor. 

In uf a m, a nu am fa, ut ni. i 
un târg, . u nimeni. Im luptat 
fi lupt dcsthir, aţa <um am 
invaţat dt ta marii no fin edu¬ 
catori şi condu . aton. Pe voi 
< ttdea, vm ii idea • mitil ft 
i urat sufletefte, arând în 
inima un ungur gând: eliber¬ 
area Neamului fi a Ţării, 
pentru care Rau terifil aţâţi 
martin, şi pentru care iunt fi 
eu gala ,ă-mi Jau viaţa. (i,.H.) 

9 • • 

*l.i aufe teu Jă mereu de¬ 
crete fi se apleată după ha- 
laia vântului chinez sau tui. 
Rci enl s'a dus personal la 
Costincfli, la taberele stu¬ 
denţeşti Jela Marc, ca să -1 
întrebe re problem e mai difi¬ 
cile au. Bieţii ttnen fi-au spus 
olul. l.a plecare l* -a promis 
câ va lua măsuri imediate pen¬ 
tru îndreptarea situaţiei. Re¬ 
zultat: Jupă câteva zile, a 
trimi t camioane t arc i-au în¬ 
tăreai pe toţi fi i-au dus la 
muntd “ voluntara". Halal 
măsură, zic bieţii studenţi 
In ţară: < o zi la alimente, 
irizâ de loiuinfe , totul mat 
rău decât a< um Joi ani când 
am plecai nor. Ce păt at: Ce 
nenorocire, peste a< est neam 
dc oameni buni, calzi, *enii- 
bili fi orpilalieri. Par poziţia 
geografică fi blestemul • «im¬ 
uni*» explită totul. Ac plim¬ 
băm paşii pc acest nou p㬠
mânt, tânjind Jupa ccl ini are 
ne-am născut fi cate este dc 
ne re cunoscut de mai bine de 
un sfert de veac, de i and ne-a 
eliberat fiara roşie. (R H.) 


•Cetind revista PRI M, nu 
pot ca sa nu lă scriu »âlcva 
cuvinte despre ea. F n revistă 
cu adevărat crcftincas. a. Ce- 
lind-o simţi adevarata învăţ¬ 
ătură a Mântuitorului nostru 
Isits Brii to s. Chiar faţa Je 
agenţii satanei aveţi atitu¬ 
dine - c re f linca jcă. l.e arătaţi 
adevărata lor faţa. Creştinii 
noştri simt marc nevoie Je a 
auzi cuvântul Domnului. Pin 
nefericire, el lipseşte foartv 
mult. Vu a. vm . arfi din . are 
«a orbim fi sa iC/im. Suntem 
foarte săraci in privinţa a. tr¬ 
ăită. Ma mira faptul *a Ipif 
\ul foarte bogat eu ne ajuta . 
Să ne ajute “Europa Libvu 
a lui Re mard Heicovici, cu 
emisiunea ei Je Juminctă* 
Trist, dar a,h . arat. Apusul 


umilit ou 

f,nl izolat, tub "iţim 
Re judecai' a P> 
i u% , n iuzauU L 


ulm 


> um /<r. Rapltfln din America 
Centrală? Pat a te pol arunca 
atâtea milioane pr pornografie 
fi pe criminali rti> j§ Jere nu 
r'ar putea sacrifica puţin fi 
pentru adevărata credinţă 
creştina? La ac carta ar tre¬ 
bui sd rr gândcaicu ţpurut! 
Atât noi, rât fi el, tuniem in 
pericol de moarte! Ar trebui 
să ne trezim la realitate, până 
nu este prea târziu! Ci pătat 
că sunteţi atât de departe fi 
nu pot sta de vorba cu Pv, 
Despre mult » am putea 'orbi 
fi plânge. Şi < red < d ne-ur fi 
Je mare fotot f (din Banatul 
Yuqoslav) 


•Rână acuma nu ne putem 
lauda decât tu câteva publica- 
fii, printre care e ft PRI M, 
una dinlrr cele mai bune din 
exilul românesc. Pin ultimele 
informaţii rezulta ci in ţara 
te înăspreşte situaţia. Vu ne 
vine si credem ca ar mai fi 
posibilă o inlnarccre la tfsoca 
s tuli mana. Fraţii din L.S.A. fi 
Canada au căftigat o mare 
bătălie prin publicarea "Piieş- 
ti"-ulu i in engleză. (A.S.) 


ADMINISTRATIVE | 

• Confirmăm, cu nwl[uaiiri 
calde Mnccic, primlica ur¬ 
mătoarelor abonamente şi do> 
naţii, înregistrate intre 1^ 
August şi 1^ Noemvrie, 1971; 

(HS),\ alerialacob £10.00. 
(8*>Y,JohnTrovanos ich £10.00, 

, K>1, N.N. 55.00; (91), MoU« 
Mladin *^0.00; (9:>, John Sim- 
icin £20.00; (93), N. Novac 
£10.00; Păr. loan Popa 

£10.00; (95), Grigorc Tabac 
£10.00; (%). John Cristescu 
£10.00; (97), Trai an Niţeacu 
£10.00; (98), \ alcria Drâghi- 
ceunu £10.00; (99), «asii 

Moussou £5.00; (100). H. 

Hărbulescu £10.00. (101), 

Par. (îabriel Ivaşcu £10.00 şi 
(102), N. Nicolac £2000. 


•Prezentarea tehnica: 
Nicolac Novac. Dc semnele: 
Ion \lirea. Fotografiile: V. 
Petric. Dc semnul Colind㬠
torii: Fugcnia l şeriu. De se¬ 
mnul alegorie. “Blajul, Roma 
nuastra mică”, reprodus Jupa 
"Calendarul t'nirea”. Gravu¬ 
ra: "Martiriul lui Brăneove- 
anu’*, reprodus Jupa N remea 
l*r»K. Tirajul acestui număr. 
1000 exemplare 

\DMI\1STK\TI\ 


DRUM 

apare trimestrial 




,N i * mga iouss- 
Ut. a dl moarit 
Viu 4juiat pic 

< rund Itiut Ji 
p4 ucaha 


VASILfc POSTEUCA 
PO Uux 105 
Mankuto. Minn. 5(4)01 
US.A. 

Abonunii'iitul 


Nil OL A t NOVAC 
V406 Format Dnvc 
Higlil.mil. lud. 46 122 
U.S.A. 

. . \\ 0 00 


,tli 


Manuscrisele »> abonamentele ve 

voi trimite numai pe uuuk U *s U 
, I. » .1 lui V. i >1 I'" - 1 11 1 „