Drum anul 9, nr. 1-2, ian. — iunie 1973

IN PRAGUL MORŢII 


Pe Va*i'le Poamei I- 
*m couoscut incâ din vre> 
mea studiilor liceale şi l-am 
•mărir apoi in toate împre¬ 
jurările vieţii «ale de alungai 
anilor, in ca/e întreaga «a 
fiinţa şi activitate şi-a puv- 
o in slujba idcalorilor ro¬ 
maneşti şi creştioe. 

In duma parte a bolii 
%ale. in Spiuld Cofombus 
din Chicago. nndc era sub 
supravegherea unui scrot» de 
•edict specialişti, am a voi 
ocazia să cunosc o altă fa¬ 
tă a personalităţii »alc. care 
este impresionantă in de- 
osdn pentru observ atomi de 
şuinţă medicală; rezistenţa 
ld fizică şi luciditatea 
•mţii şi a judecăţii sale in 
apoprd crizei biologice prin 
care a trecut. 


bone sau rde. făcute aşa 
depă cum şi-a înţeles el ro> 

stnl vieţii sale. 

Preocuparea lui princi- 
pali era dominată de dosi 
idei majore; continuu alea 
luptei împotriva comuni smu- 
Ui ateu şi moartea in sine 


cam şi in (oaie ielele scrise 
Şi semnate de mâna sa in 
faţa martorilor. 

Aşa a dai indicaţii pen- 
Im intensificarea luptei na¬ 
ţionale şi creştine şi unirea 
tuturor forţelor sănătoase 
împotriva comunismului şi a 


de OR. AI.F.X ANORI RONNETT 


credinţele sale cu simplita¬ 
tea omului creştin, impăcat 
cu propriul său destin. M*. 
arţea sa o vedea ca o îm¬ 
plinire dreaptă a unui ciclu 
de existenţi şi a acceptat-o 
cu conştiinţa luminată de 
ţraţia cerească care-i dădea 
puterea să-şi ceară iertare 


1'tHlTllflţl 

B uimiţi de puterea toi 
de Analiză logică a situa¬ 
ţiilor io care se gâscă şi 

puterea sa de coordonare a 
judecăţilor, precum şi de 
sbuciootul sao sufletesc le¬ 
gal de idealurile saJe su¬ 
preme de viaţă în p'agul 
dramatic al morţii. Acest 
sbucium sufletesc a depăşit 
cu imensitatea şi caracterul 
Im toate durerile fizice, to¬ 
ate preocupările de salvare 
medicală şi toate grijile de 
persoana lui sao a familiei 
sale, întrebat asupra dureri¬ 
lor cauzate de boală Poste¬ 
ucă răspundea: "Nu mă do¬ 
ar s. mă arde, parcă cineva 
a luai o grămadă de » arbor»i 
aprinşi Ş» mi-a pmm 
mat ". Totuşi nu accepta me¬ 
dicamentele de uşurarea du¬ 
rerilor decât atunci când 
vroia să doarmă pentru odih¬ 
na normală a trupului său, 
Işi făcea cu regularitate me¬ 
ditaţi ii* şi rugăciunile zii* 
uice şi urmărea eu atenţie 
ş» lulercs toate situaţiile 
cart priveau perspectiva 
pier arii sale pe "iararsul 
celalalt", sfătuia Şi mu ura¬ 
ta cu bărbăţie pe prieteni şi 
< şi «orb» a i u sem¬ 

natare uimitoare despre mo- 
uriea < oşlinilor. 

In u bucurie transfigu¬ 
rară in privirile sule or ide- 
sătreui pomenea de I Hun ne- 
o# şi < 4* Mae, ma/*urisrn- 
dm şi Urnirea de a-t «sdea 
re lumea Un »era an să , unde 
va d» waaudl de toum 
nada ale Im de pa păm â nt, 



PKOH-SORI I (NIVKtSITAK l»K. VAS1I.K POSTKIJCA 


la Tară, dragoste din urma 
Si buc'tiia inimii dintâi, 

Simt moartea ca o Itarâ cum rn adurma 
Să-mi puie nefiinţei căpătai. 

Primeşte-mâ n «Ierna ta lumina 
>i nalţă-ma prin vreme ca pt W m«-K 


Suflarea mea din urmă ţi se ncbmă 
Si-ii in gen unelte umilita ti prag 
( and eu de mult vo.u fi un pumn dc tina. 
lu mi vei rămâne visul cel mai drag 

VASII.h POUTKUCA 
(Fragment din *C koir< *= ţară) 


va supremi venin an a cre¬ 
dinţelor şi idealurilor de 
viaţă. Aceste idei au fost 
i lar formulate In toate îm¬ 
prejurările; inurvien-uii cu 
t/rr i v» lelr vizmiim *», I» 
disiUţirle cu oficialii spita¬ 
lului, medn ali sau juridici, 
cu prielenn sau cetăţenii 
din oraş • ar. I vi/Hau pn 


celor ce vor sa lichideze 
existenţa istorica a neairm- 
lui românesc, Ha f*H a 
lămuriri asnjrra continuăm 
revistei DRUM, şi 
orientam ui ideologice i» 
viilor, 

t.| şi-a mărturisit con 
vingrrile, uşrtiludinilu Ş* 


,|, |j cei faţa de cute a gtc 
şit personal şi sa-i icflc, la 
rândul sau pe cei ce uu gre¬ 
şii faţa de el, 

H Nu pot msa icfta pe cei 
c« au înşelat şi furat neamul 
ţăranilor mei. Numai Domn* 
/rl i şi neamul m '*"* 

pe aceştia’ , 


Nici un fel de ură sau 

duşmănie no apărea in vor¬ 
bele sao atitudinile sale. 

Sorbea insă cu mare dra¬ 
goste despre cei ce suferă, 
ostenesc şi luptă pentru 
românÎLatea creştină. 

Toate durerile şi sufe¬ 
rinţele fizice au fost secun¬ 
dare pent/u Posteucă, pe pa¬ 
tul dc suferinţă al spitalului. 
F.l era îngrijorat de soarta 
celor ce rămân după dânsul 
şi urmează sa ducă mai de¬ 
parte greul bătăliilor. A 
fost uimitor cum acest în¬ 
drăgostit de viaţă şi cântec, 
prin suferinţa trupească, a 
reuşit să se detaşeze de ori¬ 
ce gând şi interes personal. 

Când îl vizita presa şi 
televiziunea in camera lui 
<le «pliat, ««tace vioi» V m- 
site rşuuguf sa \k «.•»<•»- 

mi IA acestora ca no mc «ar 
ultim, nu era ceva peruanii, 
ci mesajul unui luptător na¬ 
ţionalist şi credincios al Hi¬ 
mericii creştine. El dorea din 
adâncul inimii o reîntoar¬ 
cere a lumii la principiile 
şi legile dc viaţă ale cre¬ 
ştinătăţii. 

Ceiacc a fost remarcat 
dc întreaga lume, care l-a 
văzul în acea epoca, a fost 
spiritul lui dc luciditate şi 
bărbăţie, dc care a dat do¬ 
vada in ultimele clipe ale 
vieţii. Nu şi-a pierdut nici¬ 
odată cumpătul şi curajul dc 
a privi lucrurile in faţă şi 
dc a le spunepe nume. 

Iu ultima faza a vieţii a 
cerut doctorilor să întrerupă 
orice tratament medical. Nu 
voia să devină o "vegetala 
muribundă". H C»ândul dc a 
zace ca o buruiana ma în¬ 
spăimântă şi nthl P** 1 '•n* 
porta. Horesc sa mor conşti¬ 
ent, căci sunt fericit să merg 
la Tatăl meu cel cere se. pc 
care !*am iubit, in care ain 
crezul şi ma aşU-apta. 

Aceasta stare siillele- 
ască, In «are era purificat 
de toate păcatele lui, împre¬ 
una cu iieşlârşita şi necon¬ 
diţionata lui credinţa in le¬ 
gile creştine ale existenţei. 

conferii lui Hosie.na 
nimbul unei demnilaţiumune, 
de care numai slinţn cre¬ 
ştini şi martini legiouan au 
(ost învredniciţi in şutea 
lor de mântuite. 


t 







NE-A PĂRĂSIT UN GENIU 

In Memoriam Vasile Posteuca 

dc V. BENDESCU 


îngerul morţii s’a pogorit 
să curme subit firul unei vieţi 
încercate pi sd i mpdrtăf cască, 
cu taina liniftei de veci un ru- 
llet adânc shuciumat. 

Patru luni dela împlinirea 
vârstei de fasezeci de ani fi 
scurt timp numai după înceta¬ 
rea din viaţă a genialului poet 
american EZRA POUND, s’a 
stins in urma unei neiertătoare 
boli, care l-a dus prin spitalele 
din Mankato, Roche ster /Minn. 
pi Chicago, fratele geamăn al 
marelui poet american amintit, 
poetul, gazetarul fi vizionarul 
ideologic al exilului românesc, 
profesorul universitar Dr, V. 

POSTEUCĂ. 

De multă, vreme conftiinţa 
românească n’a fost mai tălăzu- 
itd, mai zguduită ca la această 
moarte. Parcă un cataclism 
cosmic ar fi cutremurat pămân¬ 
turile exilului nostru, parcă o 
putere elementari a naturii a 
schimbat destinul vieţii noastre. 

Fundator al fcolii literare 
pi ideologice bucovinene icona- 
riste ji imagisle, ctitorită în 
anul 1936 la Cernăuţi. în pre¬ 
zenţa prof. univ. TRAIAN BRĂ- 
ILEANU, împreună cu poetul 
pi romancierul M1RCEA STRE¬ 
INUL pi mai mulţi tineri inte¬ 
lectuali bucovineni, grupare 
ce-pi ridicase sufletul in bă- . 
lăile de vânt ale patimelor po- 
litice-literare minoreale vremii, 
opunându-le definiţia literaturii 
ca expresie imagistă cât mai 
autentică a naţionalului pi et¬ 
nicului in lumina-i optimă pi. 
in esenţele lor genotipice - l'q- 
sile Posteucă, iluminat din a- 
dăncul tăcerilor dacice de 
acel cutremurălor mister caree 
mistica naţională pi care dă 
lacrimelor noastre pi metaforei 
o valoare care trece dincolo de 
fraza ocazională, a rămas pi în 
cei aproximativ treizeci de ani 
de exil ai săi, un afirmator al 
crezurilor iconarisle, un pris- 
tav al durerilor naţionale co¬ 
lective pi un căpitan al liricii 
de viziune naţională pi creştină. 

Preot al metaforei, rar mae¬ 
stru al cuvântului, V. Posteucă 
a înzestrat literatura române- 
ască pi in special cea a exilu¬ 
lui românesc cu o simţire per¬ 
sonală, optimism mesianic,, 
dragoste pentru viitorul neamu¬ 
lui, o energie sentimentală im¬ 
presionantă pi o limbă de o 
plasticitate barocă, o poezie 
care răsare din voinţa de tre¬ 
zire a unui neam pi care con- 
curează cu cele mai bune cre¬ 
aţii ale lui Aron Cotrup pi in 
parte le întrece prin virtuozi¬ 
tate verbală pi emotivitate. 

Apa se explică dece Po¬ 
steucă avea o înclinare speci¬ 
fică pi pentru Americanii E- 
ZRA POUND, T. S. ELLIOT, 
HALTERHHITMAN piCermanul 
RAINER MARIA RILKE, toţi 
în felul lor nipte răzvrătiţi 
pentru adevăr. 

Ca pi T. S. Elliot poetul 
controversat, avantgardist, in¬ 
teriorizat până dincolo de abr 
j trac uzare pi Ezra Pound, ex¬ 
altatul metaforei, V. Posteucă 
a prins cu fineţe de seismograf 
pericolele apocaliptice ale 
vremii pi a încercat să dea ex¬ 
presie unor realităţi inexprima¬ 
bile Ut România fi mărturisi¬ 


toare doar in misterioasele a- 
Jdricuri ale tăcerii, 

Era între el pi ei o comuni¬ 
tate de simţire: sentimentul 
protestatar ir. faţa dreptăţii 
elementare pi cruciatismul 
metaforic in serviciul unei idei 
naţionale pi creptine. 

Posteucă, cel mai însem¬ 
nat rapsod al Bucovinei, pi-a 
început activitatea literară £u 
poeme la "Junimea literari”, 
din Cernăuţi, ca student in li¬ 
tere, in 1932. 

Semnificative, profetice pi 
cu adâncă intuiţie sunt versu¬ 
rile unui poem al său de atunci: 

“Şi scriu cu tălpile în lut. 

Un cântec de drum pi po¬ 
pas”. 

Intr’o scrisoare a sa din 15 
Iunie 1962 el ne mărlurisepte: 
“De când sunt, . tot pe drum 
sunt. Deaceea m’am decis să 
botez cartea copilăriei mele pe 
care am încropit-o la Buchen- 
wald pi o scriu acum “BĂIA¬ 
TUL DRUMULUI 

Contribuţiile sale princi -. 
pale continuată apoi,la "Iconar” 
"Glasul Bucovinei” pi “Con¬ 
vorbiri literare” de sub condu¬ 
cerea lui I. E. Torouţiu (1888- 
1953), care îl lansă masiv pi 
definitiv cu colaborări: de vers 
pi proză. 

In exil el avuse o colabo¬ 
rare bogată la "Axa” (Ros- 
loch), scoasă de C. Deleanu, 
iar din 1948 la revistele “Lu¬ 
ceafărul” (Par,\s, al lui M. El- 
iade), “Dacia” (edit. de Ţo- 
lescu, I. G. Dimitriu, Mihai- 
lescu, Paulescu), “înşir’ te 
Mărgărite (I, G. Dimitriu), 
"Cetatea luminii” (Brasilia: 
Paulescu), “Arc’’. (Montreal), 
"Cuvântul în exil” (£resising: 
Racoveanu), "Vers” (USA: 
Novac), “Revista Scriitorilor 
Români” (Murichen), "Calen¬ 
darul America” (Cleveland) ele. 

Posteucă a publicat versu¬ 
ri proză pi literară pt in volum. 
Primul său volum dc versuri 
“Cântece de ţară (1938) a r㬠
mas in manuscris, oprit fiind 
de ministrul de interne Armând 
Călinescu, pentru unele aluzii 
privitoare la fostul rege Carol 

II. 

Volumele sale de poezie 
lirică apărute. în exil sunt: 
“Icoane de dor” (Madrid 1954), 
parte a volumului “Cântece f㬠
ră de ţară”, care include pi ci¬ 
cluri de versuri de Novac pi 
Govora); “Cântece din fluer” 
(Clevpland 1%Q), "Poeme ghi- 
vizii” (Mexico 1961), “Catape- 
teazmă bucovineană” (Mexico 
1962), ultima considerată drept 
o cântare a României pi “Io 
marea şi mormintele din noi” 
(Madrid 1968). 

In cursul veni 1972 el a- 
nunţa pi terminarea in manu¬ 
scris a unui volum de catrene. 

Conform esteticii iconaris- 
te, opera literară a lui V. Po.- 
leucă a valorificat o bogalaga- 
mâ de afecte pi sentimente, iar 
in exil alături de o frumoasă 
poezie reflexivă subiectivă, in 
special lirică coordonată vie¬ 
ţii naţionale pi stărilor concrete 
istorice legale de toate for¬ 
mele sociale ale poporului ro¬ 
mantic: familia, salul, provin¬ 
cia sa natala Bucovina, ţara 


truchiatd, neamul dc suvera¬ 
nilor. 

In lirica sa de exil. Poste¬ 
ucă s’a remarcat înainte de 
(oale ca un mare cântăreţ al 
dorului, al durerii ţârii cu tro¬ 
pi te, mutilate şi desfigurate şi 
al liricei proteatative împo¬ 
triva înstreinârii teritoriilor 
naţionale. In aceste catego¬ 
rii de poezii, afirmaţia etno- 
rulai /i clocotului de durere pi 
resentiment al lui cunoapte in¬ 
tensităţi rare în literatura no¬ 
astră. 

Lucrarea sa lirică cea mai 
amplă de până acum c. “Catape¬ 
teasmă Bucovineană”, in care 
in versuri când metalice, cu un 
suflet nou, când melodice de 
oratoriu, evocă imaginea apo¬ 
caliptică a neamului trădat pi 
injosit, ilustrându-i durerea irf 
jalea Bucovinei, atât de con¬ 
topită cu sufletul său, dând 
impulsii irezistibile conptixnţei 
noastre de a ne închina viaţa 
eliberării neamului: 

“Văd acum departe, dincolo 
de cortina de fier, 

Strigăt de moarte, in stranii 
miragii: 

Ard fagii pe zariptea lumii. . . 
Ard fagii J . . . 

. năvălind tăvălug 

Noaptea Asiei, peste Putne, 
Ceremupuri, Suceve; 

Arde Biblia Bucovinelor, 
srde aeve. 



Până ’n zenit, ca un rug .... 
pe unde Ţi-a purtat Domnul 
Ştefan crucea, semeţ, 
Hâlădue, azi, Doamne, 
satanele’n jeţ: 

La Suceava, in Rădăuţuri, 
la Voroneţ; 

Şi unde, au plâns arcap pi 
mazil pi boier 
Pe psaltiri, ceasloave 
pi lilurghicr, 

Rânjepte politrucul bolpevic, 
temnicer. . . . 

turul din mănoasele câmpuri, 
din vaduri, 

Curge spre Kremlinuri pi 
Stalingraduri.” 

Din opera sa în proză no¬ 
tăm romanul autobiografic 
"Băiatul drumului”, neterminat 
in manuscris, cartea copilăriei 
sale din care au fost publicate 
fragmente in “Calendarul A- 
merica” pi un roman politia, 
început in (ara: “Bandiţii”* 
Manuscrisul volumului 8 (1938- 
40) a rămas in ţară; voi. 2, 
scris la Roslock, 1942, e ţinut 
in custodia unui prieten la 
Madrid. 

Posteucă a scris pi nuvele, 
a editat o antologie de cântece 
pi romanţe pi a reeditat povep- 
l^e populare a le..lui Leca Mo- 
rurtu. ("Dcla N ji ”). 

Personalitate complexa, f. 
PgUeucâ f'a remarcat in tot 


cursul vieţii sale fi ca om de 
acţiune politică, gazetar, cri¬ 
tic politic, ideolog pi tribun 
°l credinţei nafional-creptine, 
mânuind un verb plin de nerv pi 
emoţie, plastic ţi colorat de 
metafore, intre proza sa politi¬ 
că pi arta sa poetică fiind o 
desăvirpitd unitate de expresie. 

Mărturijitor al sociologiei 
pi polito bgiei prof. Traian 
Brdileanu, el a continuat linia 
de viziune pi de jertfă a mare¬ 
lui său maestru, cu care s’a 
identificat pi căruia i-a rămas 
devotat până in ultimul număr 
al “Drum-ului”, in care i-a în¬ 
chinat o grandioasă evocare. 

V. Posteucă pi-a început 
activitatea sa politică pi ideo¬ 
logică in anii studenţiei la Cer¬ 
năuţi (1930-36), ca membru al 
asociaţiei sludenţepli “Arboro- 
asa”, a cărei prepedinte afost 
in 1934-35; ca vice prepedinte 
al "Centrului studenţesc” pi 
conducător efectiv al acestui 
centru in timpul absenţei pi in- 
bolndvirii lui Dimitrie Străchi- 
naru; ca organizator al primu¬ 
lui “Congres al studenţimii bu- 
covinene” (1936) pi ca deleggj, 
timp de trei ani la "Uniune”, 
culegând întotdeauna cu ocazia 
cuvântărilor sale orcane de 
aplauze. 

După trecerea examenului 
de licenţă la prof. Leca Mo- 
rariu, cu o teză despre proza¬ 
torul bucovinean Emanoil Gri- 
gorovitza, îmbrăţipând cariera 
de profesor pi gazetar. Poste¬ 
ucă a colaborat in.anii 1936-37 
la “Buna-Vestire” din Bucu¬ 
re pjS; la "Gazeta Gospodari¬ 
lor” din Cernăuţi, scoasă de 
C. Topa pi G. Drum ur t un peri¬ 
odic in senzul “Libertăţii” 
părintelui Moţa, iar in anii 
1940-41 la “Cuvântul” Iui 
Nat lonescu. 

Trecând apoi in exil, mai 
întâi în Germania, Austria pi 
Franţa, iar din Iunie 1950 in 
Canada - USA, unde restudie. 
luăndu-pi doctoratul la univer¬ 
sitatea din Toronto, cu teza 
"Inner cxpericnce în Rilke’s 
work” (1962), Posteucă pornind 
dela Icoana patriei martirizate, 
a închinat toi scrisul politic 
prezentării proceselor surve¬ 
nite in structura României ocu¬ 
pate de Rupi, a nedreptăţilor 
împotriva drepturilor neamului, 
românesc, combaterii ideologi¬ 
ei criminale a marxismului pi 
demascării fenomenelor corupte 
in culturile occ uientului, dar 
in special ale lumei americane. 

Această activitate el o. 
exercită in numeroase peri¬ 
oade ale exilului pi ale Ro¬ 
mâni lor americani, in special 
insă .jn periodice le "Liberi; 
ta tea” (Madrid), "America” 
(Cleveland). fi propriul peri¬ 
odic “Drum” (Mankato/Minn., 

1963-72). 

Tot scrisul politic al lui 
Posteucă din exil a fost un 
protest cutremurător împotriva 
imperialismului sovietic, re¬ 
gimului comunist din ţară, un 
strigăt de revoltă împotriva 
trunchierii ţării, demascare 
a uneltirilor comuniste pe plan 
mondial, rechizitoriu la adre¬ 
sa vânzătorilor dela Yalta, 
discurs de apărare a romanit㬠
ţii. . 

înfierând expansionismul 
imperialist sovietic, el a com¬ 
bătut penetrarea lui in spa¬ 
ţiul vital daco-romănesc, r㬠
pirea Bucovinei de nord fi a 
Basarabiei, a dedicat zeci de 
articole istorice fi culturale 




acestor provincii 
a ţinut permanent 
fdrul exilului provincia sa 
tald fi figurile ei eultur a te 
prezent itjpe fi a ţ 
Y ALTA” fi poluiea 
dentald pentru politica 
rezignare in faţa neoc 
umutui Sovieticilor ( n, p ,, 
tenozitate politiei ,i m,l,J, 

In nlti Of One ie idei 
O dematc.t eommi}^ *,,, 
l'c poeticei in Rond.,. 

’nnle. a,e.tdnle. genocid* 
exploatarea neomenoasă a pol 
pulaţxei, satanxzarea ţdrii 
prostituirea scriitorilor 
cnutul politruc, 

Dc pe platforma acestor 
convingeri. Posteucă a r e . 
spins politica coexistenţii 
lista cu Sovieticii fi democra¬ 
ţie populare fi a detestat di- 
aloghismul exilului cu statul 
comunist român fi organele 
sale, “cu cei fără de ţari f i 
fără Dumnezeu”, cu "dufmanii 
de moarte ai neamului” ce¬ 
rând fixarea cmigranţei pe o 
poziţie noncolaborationistă de 
intransigenţă naţională totală. 

Critic al culturii ameri¬ 
cane fi vestice in general, V. 
Posteucă a lăsat să vadă in 
numeroase articole indicibila 
amărăciune a grupurilor de e - 
xilaţi, fugiţi de comunism, pen¬ 
tru a afla in ţările acestor cul¬ 
turi, deosebi în USA, protec? 
tori fi validatori ai comunis¬ 
mului mondial fi o democraţie 
dominată da hrubele mafiile 
fi jorţelor negre ale lui Anti¬ 
hrist. 

Ghidat de imperativul că. 
noi nu putem înfrânge comun¬ 
ismul atâta vreme cit exişti 
in America cercuri cart nu re¬ 
nunţă la “fotul de nânaji ai 
comunirmului”, V. Posteucă, 
a demascat ins fir fit in numer 
roase serii de comentarii acţi¬ 
unea subversivă fi antistatală 
a agenturilor marxiste in LSA 
in diferite organizaţii fi a de¬ 
monstrat necesitatea creării 
unei mifcări pentru salvarea 
Americei ereftine. 

Astfel Posteucă simultan 
cu lupta sa pentru eliberarea 
statului român de sub Cnutul 
sovietic, a sunat alarma mari¬ 
lor pericole fi pentru statul a- 
merican pe care elemente in- 
conftiente cocoţate la condu¬ 
cerea lui t roiesc să Ic ignoreze. 

Despărţit, din 11 Oct. 1941 
pânâ'n luliu 1968 de familia sa 
rămasă în ţară (doamna 
fira Posteuca: soţia, căsătoriţi 
1936 fi copii: Doina fi Dorul. 
V. Posteucă a dus in exil o vi¬ 
aţă dedicată fcolii, literelor, 
luptei politice, organizării vi¬ 
eţii romanefti peste hotare t 
luptei pentru învierea Neamu¬ 
lui românesc crucificat de ti¬ 
ne Iţele bolfevismului . A fost 
profesor secundar de germana 
fi franceză la Toronto/Ont 

(19^6-1961) fi Ling City.tlW 
1906), iar din Noembrie 1906 * 
USA: profesor agregat <“Asso- 
ciate profesor ”) l<* ^ tatc ** 
lege in Mankato/Minn. 

in 1968 în fine ii reufi sa- 
fi reinjghebe familia cu aju¬ 
torul senatorilor Walter Moo* 
dale fi Eugeniu Anderson, c㬠
rora le reufi să obţie din par¬ 
tea guvernului român, tn Iulie, 
viza de iefire a soţiei sale,iar 
in Noembrie a copiilor (' *1- 
Doru Posteucă fi hidrologi* w 
Doina Vicol). Primii ramaşiu 
in USA, vreme ce fiica se ^ în¬ 
toarse la Bucure fti »* vedereâ 
căsătoriei ei. 

V. Posteucă nu a avut insă 







ii SA St 

rtrrvnităt 


*e de ferici ■ 

iţii sale familiale, 
miloasă hotârind 


Munca încordaţii pusă in 
slujba sensului fi luptei naţi¬ 
onale romanefti fi a idealului 
unei Ameriei ereftine, înăspri¬ 
tă de apăsarea marilor răspun¬ 
deri în faţa pericolului comu¬ 
nist, la care se adaugă fi pro¬ 
digioasa sa activitate ca pro¬ 
fesor, i -au istovit puterile. 

A ii r. Posteucă, stegarul 
exilului românesc, magul cate 
storcea cu "Cântecele de dor” 
sau ^/‘Catâpatczma bucovine¬ 
ană” lacrimele cititorilor fi in- 
clefta măinele noastre pe prâ- 
seaua cuţitului, ne-a păr㬠
sit pentru totdeauna. In orga¬ 
nismul debilitat de griji fi os¬ 
teneli s'a încuibat cu vremea 
gemenele unei crude boli, 
care nu iartă. 

S'a prăbufit stingând u-fi 
ultimele sale gânduri fi bătăi 
de inimă desigur undeva pe me¬ 
leagurile bucotrinene ale fru¬ 
mosului său sat natal Slănefti, 
sat intre doi codri, in hotar cu 
Cosminul fi mănăstirile lui 
Ştefan cel Mare, sat de stănari 
fi ciobani, de bogate tradiţii 
folclorice, sat de doine fi po- 
vefti, dar unde in preajma 
războiului întregirii, pe mulţi 
t-a tnghiţit Molniţa sub goana 
fandaţilor austriaci. 

I eslea tristă ne-a indureal 
adânc sufletele văduvite de 
cântul fi scrisul său energetic 
fi incendiar, căci plecarea lui 
e ca un apus de soare ce in¬ 
cendiază cerul. 

Emigranţa românească, fra¬ 
ţii Săi bucovineni de pretu¬ 
tindeni, sora Bucovinei: Basa¬ 
rabia, Românii americani fi 
întreg neamul românesc indura 
o grea fi ireparabilă pierdere, 
care e cu atât mai mare, cu cât 
\ a sile Posteucă dispare din 
mijlocul nostru tocmai în cli¬ 
pele când atinsese culmea n㬠
zuinţelor sale literare, scriilo- 
ricefti, politice fi creftino- 
reformatorice fi prezenţa sa in 
(/S/J era indispensabilă. 

Md gândesc câte pagini 
strălucitoare, câte cuvântări 
întraripate fi poale câte înfăp¬ 
tuiri utile n'ar fi luat încă fi¬ 
inţă, dacă nu se prăpădea fi de 
câte mărgăritare n’a fost pen¬ 
tru vecie văduvit tezaurul spi -. 
ritual al neamului nostru. Cee- 
ace putea face Posteucă, nu 
va putea să facă altul, căci 
niciodată un geniu nu poate fi 
înlocuit in ceeace dânsul are 
mai inefabil fi mai personal. 

Daci gremiile oferitoare ale 
premiului Sobei ar fi fost iubi¬ 
toare de adevăr fi capabile de 
apreciere obiectivă a valorilor 
syfletefti, atunci fără îndoială 
s'ar Ji căzut ca fi un Ezra 
Pound fi un Iasile Posteucă 
să Ji 'Oft printre laureaţii a- 


STRIGĂT 


Bucovină, ţară blajina 
Cosrnin cii mănăstiri dc lumină. 
Cine sub seri ţi se’nchină, 

Sub blestemata lege străină, 
Comoara mea, Bucovină? 


/tttGOVVVlCt 


Presimt că ţi-i foame şi frig, 
Şi’ncerc să mă'nalţ şi să strig,. 
Cu flăcări călăii să-i frig, 

Să cad’al hotarelor dig, 

Colhozul c numai hopsig!. . . 

Ştiu bine că plăngi în năframă 
Surghiunul departe de mamă, 

I i-i groază, ţi-i foame, ţi-i teamă, 
Har dincol’ de zarea maramă 
Mereu sângele nostru te chiamă! 



Aud cum te pase desrrădcjdile, stol, 

( um croncănc corbii, amar rotocol. 

Şi-ţi cântă doar crivăţul rece ’n ocol. 
Şi-as vrea. Bucovină, nehun, să mă scol, 
S’ adun toată ţara grămadă, 

Să-i duc pe cci vinovaţi să le vadă 
Cum te-au svârlit ca pe-o pradă. 

In groapă, la câni, să te roadă. . . 

Tu, geană de rai şi baladă! 

VASILE POSTEUCA 


cestui premiu. 

In epoca aceasta reacţir 
onară fi asasină de valori mo¬ 
dale, au fost insă preferaţi de 
curând un Crass fi un Boli. 

Cu Bucovineanul V. Po- 
leucă ne-a părăsit un geniu li¬ 
ric de mare vigoare, un gazetar 
critic, un tribun politic fi un 
cruciat întru Hristos de inait 
format, pe care instinctul nea- 

mului it arunca din timp in timp „'ief'iUui cu sinceritate, 
pentru a-i croi destinul fi a-i 


OMUL CEL DINLĂUNTRU 


Valoarea lui Iasile Poste¬ 
ucă constă, nu atât in japtul 
că a fost un om intelectual fi 
un talentat poet, ci ma ales 
in aceea câ a avut cvajul, 
in acest veac de mimetism spi¬ 
ritual, să-fi trăiască drama 


xteucd, rugăciunea devenise 
o permanenţă, o stare de extaz, 
un e fluviu de inspiraţie fi 
acţiune. 


uf ura realizarea. S’a închis un 
mormânt cât Ţara Fagilor de 

mare. 

Au r am as in jchimh vene¬ 
ticii fi coxilc de topor recru¬ 
tate din ciurucurile fi neghina 
acestei generaţii, ce au avut 
nerufinarea meschină dc a -1 a- 
arunca vorbe miţelefti, cari 
s'au. dat la el să-l defăimeze, 
fi l-au lucrat cu ajutorul 
streinilor de lege i‘n înv㬠
ţământ, fiindcă comunifti- 
lor fi ndnafilor occidentali ai 
marxismului nu le convenea sg 
vorbească cineva neamului ro¬ 
mânesc cu autoritate de cate¬ 
dră universitara americană fi 
prestigiu de mobilizator de 
inimi fi conftiinţe naţionale. 

Noi insă suntem mândri că 
l-am avut tn viaţă ca prieten 
fi fericiţi că Dumnezeu ne-a 
apropiat în exil fi ne-a înh㬠
mat la gcelaf car al spiritului. 

Fie-i uf oară ţărâna ospita¬ 
liera a Americei sub care odih¬ 
ne f te la "Vaţxa Românească ’ 
fi din cenufa-i funerară,ca o- 
Jinioară pasărea Phoenix, să 


Porţia poate fi rezultatul 
unor înlănţuiţi de imaginaţii 

fi s rwlimfnlrjf utirlr hui dure, 

altele mat rafinate sau poate 
ie fi chiar din reprimarea unor 
impulsuri fi instincte primare, 
care îl stăpânesc pe om. Ca in¬ 
telectual, la fel, omul nu se 
poate sustrage unui miraj logic 
de formule uscate, ci caută 
să-fi exercite abilităţile minţii 
intru'n joc de premize fi con¬ 
cluzii, cum facem 'ofi, deobi- 
cei. Deaceea, pentru a fi con¬ 
sacrat in aceste două domenii, 
ca intelectual fi poet, opera 
lui Vasile Posteucă va trebui 
să treacă pnn ciurul vremii, 
să înfrângă barierele timpului 
fi ale spaţiului, să înfrunte 
criteriile necruţâtoare ale unei 
competiţii universale. Ca om, 
insă, el a fost mai aproape de 
noi; el era erefţinui, patriotul, 
naţionalistul, ţăranul cântăreţ 
din fluier, mocanul de pe obci- 
nele Bucovinei, care încruste¬ 
ază chipul lui Dumnezeu în sco¬ 
arţă de copac, este fi va r㬠
mâne iconarul făuritor de mo - 


Era in lagd'ul de prizonieri 
din Germania, când s’a întâm¬ 
plat in viaţa lui aceasta revo¬ 
luţie spirituală, adică trecerea 
de Ut truJiţiona la rutina a u no r 

deprinderi religioase, către o 

urdine mai adâncă a luervrilat, 
Acolti el a de r coperit o carte 
anonimă, un mânuse ript rusesc 
tradus in toate limbile euro¬ 
pene. Este vorba de cunoscuta 
filocalie populară". "Povesti¬ 
rile unui pelerin rus". Cuprinde 
o metodă practică, o compilaţie 


răsară pentru neamul nostru su- p entr u ftergare ţărdnefti 


fiul inboldurilor păstrătoare 
permanenţelor istorice fi P f o* 
movatoare ale valorilor vieţii 


HIL 


SCRISOARE 


Ma poarta, badic. amintirile inimii printre poienile 
de fagi ai Bucovinei. unde ni s au întâlnit paşii şi de¬ 
stinul, in plamadcala wemuulor dure. Erai arcaş voinic 
şi-aveai in ocitt priviri de şoim,şi n mână arcul cu săgeţi. 

Nc-au vrăjit chemări dc peste lumi cu cântece şi do¬ 
ine şi>*ui pomii la diurn pciiUnsul de poteci al vechilor 
pi aicşi, iii ţânle de vis, de soare şi credinţa. 

E noapte ... Şi-aiu rama* înfiorat ie taine şi de 
veghe la poarta încleştărilor de smci ce jefuiesc in tem¬ 
ple, daiarfcu ţân şi ucid popoare. Pnn pânza dc ceaţa vad 
mamnile talc credincioase şi aspic, cu pene de scris 
şi se tune dc cruce penii u liniştea noastra. 


C. ARI AŞU 

~r 


fi pentru blide , . . -este ceea¬ 
ce s'ar putea numi aspectul 
accesibil al personalităţii lai 
-omul cel dinafară. 



însă, 1 uşile Posteucă are Jupă Sfinţii Părinţi orientali a 
fi un profil interior de o mare misterului coborirti in noi fi a 


adâncime spirituală, pe care descoperirii identităţii noastre 
niciodată nu l-a exprimat in proprii, in centml ontologic al 


poezie; nu t-a găsit forma, ti¬ 
parul adecvat. El f t-a trăit cre¬ 
dinţa lui in Dumnezeu la nifte 
mari temperaturi. Su suferinţa, 
nu drama )am>tiară l-a înălţat 
atât de sus ţi l-a făcut cunos¬ 
cut, cât «iui ales, focul interi¬ 
or care l-a consumat, firul de 


fiinţei noastre sufletefti. P° ut * 
că m ii de teologi fi preoţi au citit 
această carte fi le-a rămas do¬ 
ar ca o lectură plăcută; pentru- 
Că nu toţi cei care vorbesc fi 
scriu frumos de Dumnezeu, s'au 
întâlnit cu El, eu adevărat. 
Pentru iasile Posteuca, insă 


regăsiri fi renunţ ăn, drama me-'m fost o revelaţie. El a inţele 
tafizică a -întâlnirilor cu Dum- ca religia este o experienţa fi 


ne zeu. Cred că in viaţa fiec㬠
rui om a existat o clipă de r㬠
pite, un moment zguduitor, in 


curg Dumnezeu a t orbii, la Po- 


fiu obiect de Studiu, iar vale* 
nle, de ori fi ce natură ar fi 
ele, trebuiesc trăite, nu calai o- 
gaur. în viaţa lui începuse un 


nou mod de eunoaflere a lumii, 
dinlăuntru spre inajară; nu sim- 
ţual, nu empiric, ci pătrunzând 
in inima lucrurilor,pentrucă la 
baza fenomenelor fizice, pre¬ 
cum in actele politice fi in 
evenimentele istorice, există 
un substrat intim, nifte perma¬ 
nenţe, un prototip. c are esie 

Cn «iinlro lut xru, mc d 

înainte de a ffcreiat universul. 

Păcat că n’a trăit Iasile 
Posteucâ, pentrucă sd dea ex¬ 
presie poetică acestei dimen¬ 
siuni interioare a personalităţii 
lui. Intr’o vreme când oamenii 
fug de ei infifi, pentrucă li-e 
frică să-fi scruteze conftiinţa, 
când nimeni nu poate rezista 
autoanalizei, confruntării cu 
Dumnezeu, dialogului cu sine 
insufi, ci umblă după Jrogun 
spirituale fi formule de false 
spiritualităţi, pentrucă sd-fi 
adoarmă cugetul, poetul dela 
"Iconar" s'a căutat cu frenezie 
fi a avut curajul să se coboare 
in conftiinţa lui ca intr’unatom. 

Putem desprinde autentici¬ 
tatea lui Vasile Posteucă, nu¬ 
mai din corespondenţa lui către 
prieteni. Dacă nu se va publica 
acest bogat material, personali¬ 
tatea lut va rămâne trunchiată. 
Poezia, ca fi instantaneul fo¬ 
tografic, nu-l poate defini pe 
om, pentrucă este prea scurtă, 
subiectivă, cuprinde străful¬ 
gerări de moment, extazun Je 
o clipă, licăriri ocazionale. 
Figura lui Eminescu afa cum 
apare din poezii este stranie 
fi contradictorie, este ateu fi 
mistic, revoluţionar fi pacifist, 
înger fi demon. Concepţia lui 
Eminescu despre lume fi viaţa 
o găsim numai în articolele lut 
politice, dupăcum imaginea re¬ 
ală a poetului Vasrle Posteu¬ 
că îfi capătă adevăratul ei con¬ 
tur numai publicdndu-t icnso- 
rile fi articolele dela "Drum 
fi din ziarul "America . 

Acolo ne intălmm cu el, 

-omul cel dinlăuntru", cu po¬ 
etul intelectual fi rugător, cu 
patriotul încrezător in viitorul 

ţjni lui fi in epoca Je aur a 

omenuu. 


Arhimandrit 

ROM AN BRAGA 













DRUMUL ICONARILOR 


George Caline seu, nu odată 
nedrept, este nedrept şi cu po¬ 
ezia bucovineană. Explicaţia 
e simplă şi nu trebue căutată 
prea departe. Poeţii cari au 
luat "ce e mai râu din Blaga, 
Barbu şi /Vrghezi, din poezia 
modernă in genere, in înţelesul 
de interpretarea cea mai rea, 
cea mai abuzixâ, au dat aici o 
neagră recoltă”; - acestea 
sunt tăioasele constatări ale 
istoricului literar, dar poeţii 
Cemâuţului au fost altceva: - 
au rămas intacţi ,pc când George 
Câlinescu, diotr’o abuzivă eru¬ 
diţie, care l-a răcit, aluneca 
spre fundurile vâscoase in care 
s’a şi stins. Crezând in ei, 
crezând mai româneşte, poeţii 
Bucovinei, adâogându-sc unui 
fenomen dccultură şi renaştere 
tânără, i s’au opus.Generau şi 
regenerau după alte criterii; 
cele care ii întorceau la sursă. 

Cu siguranţă că nu “vorbirea 
încâlcită, pestriţă, o goană du¬ 
pă neologisme, pe de o parte, 
şi după arhaisme, pe de alta, o 
gândire abstrusă, o sensibili¬ 
tate tulbure, un misticism bi¬ 
zar (de ce nu!), un amestec dc 
folklorism şi modernism (pro¬ 
pice şi necesare inbogâţirii 
limbii poetice), ducând nu 
rare ori la un baroc (cecace iar 
nu înseamnă un păcat), din to¬ 
ate acestea desigur că altceva 
il supăra pe irascibilul şi în¬ 
ţeleptul C/itic. II supărau “I- 
C0NAR11”. il supărau şi gru¬ 
pul tânăr de la “Meşterul Ma- 
nole”.. Subţire, surd, cu apa¬ 
renţe de simpatie, il iritau şi 
“gândiriştii”. Paralelismul lui 
G. Câlinescu, un dute-vino a- 
nalitic intre ortodoxie şi marx- 
isme-, confuz, dibaci, dar ne- 
convingator. Comunitatea cre¬ 
ştină,.sacrală, nici prin para¬ 
dox n’ar semăna cu comunita¬ 
tea marxistă. Ce-a urmat peste 
tot, după insj>larea“marxismu¬ 
lui umanitar”, perfecţionat de 
Stalin şi sateliţi se ştie. ICO¬ 
NARII o ştiau, îi aflaseră con-, 
tradicţiile “cu principiul etnic” 
de mult. 0 cultura in creştere, 
ca a noastră, o cultură trecută 
prin tăriile redeşteptării naţi¬ 
onale, independenţei şi unirii, 
avea nevoie să se dezvolte şi nu 
sâtreaca prin experienţele răs¬ 
turnării. Iconarii aparau cultu¬ 
ra pe care marginal însuşi O. 
Câlinescu băgase de scamă că 
e “un amestec de imponderabi¬ 
le şi factori vizibili: sânge, 
limba, pământ jt oman esc, folk- 
lor, ortodoxie.” Adică tocmai 
‘ aspectul de autohton, »n care 
sc cuprind notele de pământ 
propriu, cclate proprie, atat 
propriu, patrie propne, neam 
propriu” (citate din C. Căli* 
a esc u Uuxta literaturii ro¬ 
mane . pag 790). 

In România întregită, visul 
un loua/ ac vrea cmtriliiit In 
toc arc *puiiualc, în jurul inati* 
iuţit to< şi elitelor. “Provinci- 

ii*”, *uo*u pno MAREA II- 


NIRF, constituiau rezervele i- 
mense, proaspete, inedite, de 
unde izbucneau idei şi se re¬ 
coltau "numărul impunător de 
poeţi”’ şi artişti. Valorile ger¬ 
minau in orăşele, sate şi cătu¬ 
ne; pc brazdele câmpiilor, in 
ondulaţiilc dealurilor, sub ţar¬ 
curile munţilor. Şi “iconarii”, 
cu Vlircea Străinul in frunte - 
stins prea dc timpuriu - erau 
provinciali. Că pe atunci, “an¬ 
tologia poeziei bucovinene”nu 
prea preţuia mult in faţa “ochi¬ 
ului critic”, nu e un criteriu al 
definirii. Iconarii care s’au 
stins, SUNT. Dacă s au stins, 
cine i-au stins şi în ce împre¬ 
jurări > Uită cineva, sau îl po¬ 
ate înlocui pe Traian Chelaru, 
închis şi.el “închisă şi cirili- 
ca’n har”? Ca el, închişi toţi, 
sau dispăruţi până la o nouă 
reînviere sunt şi iconarii şi 
alte flori ale ţârii. Vasile Pos¬ 
teucă, iconar dela temelie, i- 
conar in exil, şi^a părăsit “gra¬ 
dina casei părintesţi de la 
Stâncşti” şi-a plecat in lume 
să sc mărturisească pe el şi 
drama care avea sâ vină. Poe¬ 
tul ştia că mărturisirea este 
“dimensiunea misterioasă a 
adevărului şi umilinţei”. Şi 
că, plecat, este în căutare de 
“mai multă lumină.in inima o- 
mului şj’n univers” (citate din 
"Drum”, anul 3, nr. 1, 1967, 
pag. 7-8). 

Bucovinean, Vasile Poste- 
că îşi denunţa firea şi dorul, 
credinţa şi gândul; moldovean, 
Eminescu, pc drumuri (când în 
Bucovina,când la Giurgiu, când 
în Ardeal, când la Viena), da 
ocol ariei limbii şi in ca işi 
zideşte "dela Nistţţi până laTi 
sa”, "sufletul trist’ pe care i 1- 
au dăruit "părinţii din părinţi”. 
Ardelean, Lucian Bl aga: 

“In somn sângele meu ca 
un val 

se trage din mine 

înapoi in părinţi”, 
in căutarea unui alt gând, mai 
vechi, genetic, pe un spaţiu cu 
fond de filozofie “mioritică.” 
Lui Ion Barbu, s’a plâ&ut sâ i 
•e dea mereu cu "sâc”-ul în¬ 
globai urbei şi intelectualis¬ 
mului matematic, rafinat ...deşi 
venea dela un "antipod” ţpt 
provincial, cu "melci bâloşi”, 
care probau incâodatâ "înceti¬ 
neala” urbanizării însăşi. Nu 
mai vorbim de Tudor Ar glie zi, 
Oltean, cu cobi li ţa, din chilie 
in Mărţişor, căra în Capitală şi 
sfinţi şi puroaie şi “ciorchini 
de negL rodul durerii de vecii 
întregi' 

Poate câ durerile veciei, 
trebuiau, sc impunea să ficşi 
altfel înţelese. Poezia, prin 
generaţia canr şi-a “recunoscut 
părinţiii dar nu şi-4 trăit gene¬ 
raţia se însărcina sâ uctezcr 
aacâ siluirile naţionale şi *■ 
graveze nu numai rigori liric# 
ci şi o filozofic a TRĂIRII# dc 
previziuni şi corectări. Din cele 
pal/u puncte cardinale ale ho¬ 


tarelor întregite, soseau spre 
miezul unei reconstituiri şi fu¬ 
ziuni modeme, conştiinţele 
care l-au dâniit şi pe Vasile 
Posteucă. Astfel, in centrul de 
întâlnire al graiului, provinciile 
şi provinciali, se topeau în 
unitatea culturii neamului. Po¬ 
et, neliniştit poet, Vasile Po¬ 
steucă venea la întâlnirile ui¬ 
mirilor lirice: 

“Cu Coamele de aut, căprior,,. 

In mugetul ce-anunţa primăvara 
Şi -a scris genunchiul arcul pen - 
tru salt 

Areuf înfrigurat vrăjind vioara 
Cu melodii din ţărmul celalalt”... 

(Mistici Cântece din fluer , 
pag . 18). 

Cutremurat in el, sărac in 
zile cu soare, bogat propuneri¬ 
lor jertfei, mereu venea: 

“Sa ne dăm, regăsiţi in 
smerenie mâna. 

Ca să fie fi pentru cei din 


morminte ; 

Apa sa-fi amintească dr- 
apururi fântâna 

Şt crucile , de tremurările 
sfinte” . . . 


(Omagiu înaintaşilor, Cântece 
din fluer, pag. 21) 

“Iconarii prispei de.lut” - 
şi el 'băiatul drumului” - ce¬ 
reau’ “Arhanghelului drept”, 
însoţirea spre indocarea lumi¬ 
nilor din mugurii propriilor lor 
exis'enţe:. 

“ - M’auzi, Bucovină: (a- 
ceastâ Bucovină fracturată), 
tu, cruce, vremii de-apoi? . . . 
Şi, “încă mai auzi, tu, ţară a 
celui mai ; jertfelnic popor”? 
(citate din ţatapeteazmâ buco¬ 
vineană, ilurrtxaţii de Ni colac 
Petra, Mexico 1963). Chemare, 
strigăt, boceţ, extrase din su¬ 
ferinţele isteriei, vârsta cea 
mai veche a fatalităţii specifi¬ 
cului românesc , î! urmăresc pe 
poet, il obsedea/â, fac fiinţa, 
şi ingcnunchcin rugă şi triste¬ 
ţi egale. Misticul se incarcâ 
de speranţe, poetul dc ances¬ 
trale viziuni. Poate şi poezia 
se aliniază adevărului străb㬠
tut în faţa lui Dumnezeu: 


“Sunt încă verde, Doamne, fi 

atât de mulţumitor că exist, 

Că ftiu de cei din morminte, 

de Cruce. . . . 

Simt că-mi vin puteri din mit 

de uluce 

Din oceanele tale de foc fi 
tăcere 

Te simt cum stărui in gânduri, 
in somn fi'n artere”, . . 


(Bună-Veştire, anul X, nr. 4, 
pag. 119) 

Zvârlit de destin peste ho¬ 
tare. trecut prin lagărele nazi¬ 
ste de exterminare, V. Posteu¬ 
ca urca paşii rivali şi grei ai 
exilului, se jelue din porţi in 
porţi, despicat de fulgerele ne¬ 
gre ale conspiratorilor dc tot¬ 
deauna şi plânge plânsul uman 
in văzul prăbuşirii lumii: 


“Supţi de ani fi dor, cu tâmpla 

sură, 

Risipim nădejdi fi pribegim> 
Fraţi cu ahasvetul din Scrip¬ 
tură, 

Către nouă tare de chilim 
Sa-nflorim o creanga 
de răsură 

Lndeva'ntr'un colţ de 
ţinttrim . . 

Drumul nostru ce suta'n balada. 
Plânge mut in pasul monoton. 
x Ritvrătind sudalme de corvoadă 
Iar la şold de mai tresare-o 
spadă. 

Gemen glodul vârstei ca'n 
pnpon. , . 


LUI VASILE POSTEUCĂ 


Focurile ce lc-ai iscat 
in lume, 

au ajuns pe tine sâ te consume. 

Fiecare fărâmă dc jar, 

în singurătate la tine s’a 
reîntors iar. 

Câ arzând ai fost columnă 
şi far! 

Gânditorilor le-ai fost har. 

Tu .sufletul plin de iubire, 
nu l-ai dus cu tine, 

ci in semne 
prins 

in alţi gânditori 
l-ai aprins! 


Singuri suntem 
acum, 

Baciul a plecat pc alt 
drum, 

poate mai moale, 
poate mai \ârtos. . . 
dar aici a rămas 

urda şi caşul, 
plecând ţi-ai găsit 
sălaşul. 

Acum câinii nu te mai 
latră! 

Cei ce te-am apreciat 
iţi dorim: 
linişte 
in noua la 

Vatră! 



DORINA IENCJU 


VASILE POSTEUCA: R.I.P. 


Cred câ ne-am întâlnit pentru 
prima dată in foiletonul "Gla¬ 
sului Bucovinei”din Cernăuţi, 
in 1933 sau 1934. Sunt 40 de 
ani de-atunej, Cine-ar fi zis? 

"Iconarii” incânu existau, 
dar se afirma un grup omogen 
şi - totuşi - divers dc tinere 
talente, sub bagheta paradoxa¬ 
lului Mircca Streinul Iulian 
Vrspcr, E. \r. Zaharia. Netu¬ 
lui Roşea, Ghcdeon Coca, Te¬ 
odor Plop. Traian Chel ari u, 
George PuUicanu, Tcofil Lianu. 
George Moroşanu, Vasile Po¬ 
steucă şi atâţia alţii. 

De cunoscut personal nu nc-am 
cunoscut niciodată, nicâcn. 
Nici in ţară, nici în exil paşii 
nu ni s’au întâlnit, cu toate 
câ in exil Posteuca şi eu am 
fost, amandoi, apărători neclin¬ 
tiţi ai libertăţii şi ai poeziei, 
şi-inai presus de toate a cee- 


ace am numit $j numesc "poe¬ 
zie in libertate”. Efortul accs- 
care este DRUM-ul, volumele 
de poezie, antologia de poeme 
din temniţi, datorita pasiunii 
sale poetice, iată etape din 
munca lui, care vor câştiga va¬ 
loare şi înţeles cu trecerea a- 
nilor. Ni se răresc rândurile, 
acesta c un adevăr şi, din ce 
in ce mai mult, un loc comun. 
Dar când ne părăseşte un poet 
şi mai cu seama un vechi, pi¬ 
erderea sc simte îndoit. 

Salut memoria lui V asilc 
Posteuca in numele celor 40 
dc ani de entuziasm şi de sbo-, 
cium puşi in slujba poeziei ro¬ 
mâneşti, din Cernăuţi in Minne¬ 
sota şi din Braşov in Insulele 
Sandwich. 


Honolulu. 1 Martie 1973 


ŞTEFAN BACII 


Gârboviţi de mers fi Je-afteptare 
Gândul ni-i cu spini fi cimajai 
Haulind a dor Jin zare ii» tare 
Ca de mult, când am pornit, 
flăcăi, 

Cu icoana ţării'n chiuioare”... 
(Exil, Cântece din fluer,frag. 75); 

Dar "mărul domnesc”, “de¬ 
venit centrul sufletului” său, 
nu are si-l mai vadă inţcmccto- 
rul aşchiei dc “DRUM” decât 
In urmă, reîntors cenuşa 
” Ma'ngrop cu tine, te învelesc 
cu moarte, 

Şi rodul n'am sa atung să ţi4 
culeg; 

Petale, poate, fluturând departe 
M'or ajuta sâ le cuprind întreg, 

Şi-adânc in lyt . să fiu, să 
te'nţeleg. . . M 

\MaruL Revista Umlortlar 




Români, 1971. W 

10AN MIREA 

Paris, 1973 
Notă: 

Acum, după “Calea pietrelor , 
in care este inchinat, şi după 
alt constant xând.va fi suprio* 
EMIL CIORAN sâ afle - >io 
afla prin girul carc-1 dau, cu 
câta patima Vasile Posteucă 
îi calcă în umbră şi peste urme 
de neştear&â iubire. 

Aşa a fost sâ fie! 

Căci, intilnindu-ac sau ac- 
inulnmdu-sc, cauiau in izbitu¬ 
ri dc fulgere, ştiind câ fulgere¬ 
le. şi ele, ca fiinţele, in des¬ 
cărcarea h*. nu nimicesc. 
Sc apropie. Et ave! 


Mi 









DRUM 


f anle Pe> steucti C 0 tartane 
în ittorta exilului românesc cq 
“•* campion neînfricat al cre¬ 
dinţei in Hristos pi ca apărător 
al acesţei credinţe împotriva 
dup manilor ei celor mai aprigi; 
comuniftii atei. Aceasta e cali¬ 
tatea cea mai evidentă care 
răsare in mintea celui ce l-a 
citit, înaintea celorlalte cali- 
tăti fi insufinatât de alese cu 
care a fost înzestrai de Proi'i- 
denţâ , ca aceea de senilor r- 
nergic fi de poet . 

Posteucă a avut sincerita¬ 
tea credinţei creftinr stră- 
mofefti fi această credinţă a 
alimat-o Cu toată energia, fi 
chiar cu accente de mistic, in 
frate puternice, incisive fi 
clare; el nu a tăgăduit fi nu s'a 
codit in a afirma ceeace a cre¬ 
zut in Dumnezeu fi in Hrisiosul 
Lui fi L-a preamărit fi mărtu¬ 
risit in faţa oamenilor; a cre¬ 
zut, apoi, fi în diavolul fi l-a 
urgisit mai ales in uneltele de 
care acesta s'a folosit fi se 
folosef te pentru a strica ceeace 
Dumnezeu a tocmit. La sile Po- 
leucă f t-a dat bine seama că nu 
există compromis între Dumne¬ 
zeu, autorul binelui fi al feri¬ 
cirii adevărate, fi intre diavo¬ 
lul, dufmanul cel mai aprig al 
omului fi al fericirii lui. De aici 
poziţia lui intransigentă faţă 
de răul fi forţele lui din lume, 
mat ales din viaţa politică fi 
socială, astfel ci fi-a insufit 
pe deplin cuvintele Evanghe¬ 
liei că, anume, nu poţi sluji in 
acelaf timp la “doi domni”. Po¬ 
ale că această onestitate fi 
sinceritate în credinţă l-ajdcut 
si vadă râu chiar fi acolo unde 
fâul era poate numai aparent, 
ca, de pildă, in încercările ie¬ 
rarhilor Bijerieii Catolice de a 
incheta un dialog cu dufmanu 
credinţei pentru a ufura situ¬ 
aţia grea a credinciofilor, nu 
numai acelor catolici , din fâ- 
rile de peste Cortina dc fier. 
Desigur că el nu a fost condus 
de rea credinţă in aluziile fi 
“iefirile”, pe care uneori le 
avea în publicaţia dânsului. 

Este de netăgăduit, fi pen- 
tru acest lucru îi suntem recu¬ 
noscători, că Vasile Posteuca 
a avut simpatie faţa de Biseri¬ 
că Catolică , in general, fi cea 


Rnmânâ l'nită cu Roma, fu 
special. Acestei din urmă ii 
dedicase un număr special in 
"DPI M”, in anul trecut. El a 
înţeles calvarul acestei Bise¬ 
rici, atât de incărcată cu merite 
pentru întreaga naţiune, fi a 
înfierat neumana forţare de a-fi 
renega credinţa fi alipirea ei 
canonică de Roma. A respectat 
apoi pe preoţii catolici români 
din Statele Unite fi a avut cu¬ 
vinte de laudă faţă de ei, cu o 
excepţie sau două, pentru lima 
lor religioasă fi naţională cla¬ 
ră fi finală lor demnă. Aceasta 
admiraţie fi-a exprimat-o chi - 
ar înainte de a miei, eănd a 
recomandat viitorilor redactori 
ai revistei de a "întreţine cele 
mai bune raporturi de înţeleg¬ 
ere, colaborare naţională şi 
creştină cu A.R.C.A., care 
reprezintă o linie de înaltă ţi¬ 
nută morala in toate acţiunile 
ei şi apără intersele române¬ 
şti cu demnitate, fără concesii, 
colaborări sau cutuprnmisun in 
faţa comunismului". 

I asile Posteucă va fi, fără 
’ndoială, deplâns de întreg exi¬ 
lul românesc fi lipsa lui se va 
simţi multă vreme. Vocea lui a 
fost o voce puternică, care a 
strigat sus fi tare nedreptăţile 
fi violările la care a fost su¬ 
pus sufletul naţiei sale de c㬠
tre dufmanul ei de veacuri. El 
a arătat calea care Irebue ur¬ 
mată pentru a reufi până la 
urmă in a ne elibera de napasta 
grea ce ca cdzut asupra neamu¬ 
lui: calea credinţei adevărate 
în Hristos fi a mărturisirii sin¬ 
cere a acestei credinţe. Dea- 
ceea putem spune că Vasile 

Posteucă a fost un dac hUntor 
de " drumuri " in exil. sau mai 
bine zis. a fost continuatorul 
drumului început de martirii 
neamului nostru din ultimul 
timp, cari nu au crezut de bine 
să-fi compromită sufletul, vân- 
zdndu-l satanei. 

Vasile Posteucă e un lumi¬ 
nos exemplu pentru toţi Românii 
aflători in exil de a continuă 
lima dreaptă a conftunţei cre- 
fline fi române , care nu 
vinde străinului pentru "un 
de linte”. 


PĂR. 10AN F1LIP 

RĂMAS BUN .. . 


Ne-a părăsit pentru totdea¬ 
una, poetul, scriitorul şi lupt㬠
torul naţionalist şi an ti-comu¬ 
nist Vasile Posteucă.S'a stins 
acest falnic 6tegar din rându¬ 
rile încercate ale unei generaţii, 
asemenea unei torţe ce arde cu 
flacără şi m*i vie in ultimele 
clipe, lăsâud in urma lui un 
gol ce nu se poate înlocui. 

Această pierdere neaştep¬ 
tată vine prea de timjxiriu, la o 
vârsta la care un talent ca al 

lui Posteucă ar fi fost de un 
real folos luptei oaţionalc, io 
aceste momente de mare cutre¬ 
murare, 

Ca poet şi scriitor Vasile 
Posteuca, cu ardoarea sufletu¬ 
lui său. şi-* pus intreags ss 
viaţa io slujbs naţiei sale. 

Poeţii şi eroii in viaţa unei 
naţiuni surit vizionarii trimişi 
de Dumnezeu pentru luminarea 
drumului lor şi pentru a fi se** 1 
de apar ai t în timpuri grele dc 
mare itucicaie Lumina lor a* 
tuta uvmu un lor ia asiaosiufiea 


•scă a acestui prinţ al conde¬ 
iului a ajuns la punctul de unde 
va începe legenda, care va po¬ 
vesti cu adierea vântului prin 
pădurile cu brazi sau prin lun¬ 
cile cu flori de romaniţe şi 
sânziene, în Bucovina lui dragă 
şi aiurea, povestea lui Vasile 
şi-a Zamfirei, şi « generaţiei 
lui. 

Revista DRUM pe care o 
scotea cu mari scări ficii a fost 
icoana fidelă a sufletului şi a 
credinţei lui nestrămutate în 
neamul românesc şi in Dumne¬ 
zeul creştinilor Prin ca Poste¬ 
ucă servea cauza naţională în 


tea fi absent. La acea data ni¬ 
meni nu bănuia şî nu ar fi e. re- 
zut ci sfârşitul lui era aşa de 
aproape Venise cu braţele 
pline de ultimul număr din 
DRUM-ol pe care abia-1 tip㬠
rise, Şi-I dăruia cu dărnicia 
lui neegalată. 

In acea «cară de trei Sep¬ 
tembrie am stat la poveşti până 
noaptea târziu în camera dc ho- 
care ae adunaseră prie- 


tel. 


tenii veniţi din toate părţile. 
P.ra o umbră de nelinişte pe fa¬ 
ţa sa,dar cu verva sa obişnuită 
a reuşit să o acopere in buni 

lupt. ton,,, .yupritonlor dc .- P ° Vea,i ,' un 

_dramatic din viaţ* lui. care s a 

întâmplat tot intr’o zi de Scp- 


zi ai poporului român şi in lup 
ta contra puterilor nihiliste ale 
întunericului. Revista lui a fost 
un far dc orientare în aceste 
vremuri de confuzie prin care 
trecem. 


tembrie. Unul dintre cei pre¬ 
zenţi l-a întrebat de ce nu a 
acris aceste amintiri. Răspun¬ 
sul său a fost ci s'a îngrijit 
de aceasta, după cum s'a îngri¬ 
jit şi de un testament, în care 
va da indicaţii şi despre scrie- 


Anul trecut in Septembrie 

venise la Convenţia Uniuniişi _ __ _ 

Ligii să-şi vad., pentru ultima rile sale auto-biografice 
daţi pc foţii *i c.m.o*ii «ii, C ei.cc cr. c.ccri.tic I. 
strânşi «colo pentru Ucbur, n.- Po.teuci eo felul lui de . 
ţtonalc, unde Posteuci nu pu- spune cu mult curaj şi fără o- 


c oii şuri ceia re credea ef ci 
era adevăr şi trebuia mărturisit 
• sumâmâi-şi răspunderea per 
sonata. Nu s'a temut că va pi¬ 
erde prietenii sau poziţii Srri 
«rile salr exprimau caracterul 

specific al sufletului românesc, 
•şa cum s’a sintetizat acesta 
în decursul sutelor de ani, din 
frumuseţile carpatine v din a- 
•pra şi viforoasa istorie. 

£1 nu va mai scrie acum. 
Pana lui se va odihni pentru 
vecie. Dar scrisul său va r㬠
mâne ca o călăuzi pentru cei 
ce luptă pentru a ajuta acel ne- 
ara aşezat de thjmnezru intre 
Carpati şi Dunăre, să >asă din 
schilodirile şi suferinţele pe 
care le înduri astăzi, acolode- 
psrte. Şi pentru învierea aces¬ 
tui neam poate că din nou Me¬ 
şterul Manole şi-a zidit tot ce 
a avut mai curat pentru cinsti- 
rea lui, aşa cum Vailse Poste¬ 
uci şi-a zidit intrraga lui vi¬ 
aţi pentru eliberarea acestui 
neam. 

Dormi in pace prieten drag. 

ION CĂLVĂR ĂŞAN 


TEAMA 

Nu mă mai fem dc-urgii şi nici dc fiare. 
$i nici de oameni astăzi nu mi-e teama. 

Nu mă mai tem de râu, nici de cel tare. 

De cel ce mă alungă sau mă cheamă. 

Trecut-am prin furtuni ucigătoare. 

Peste minciuni şi ură fără seama. 

Cu ochi secaţi, eu trup flămând ee moare. 

Şi tot trâesc. Dc-accia nu mi-e teamă. 

Dur uneori, în dorul mut dc tară. 

In dor do câmp. pădure şi coline, 

Dr hlâusi bălani cc poale şi-azi mai ară. 
Mu tem ca mor prin ţările străine. 

Ştefan (Iheorghe Thcodom. 


POSTEUCA'S FAITH 


se 

blid 


La ci focul sacru şi entu¬ 
ziasmul sunt mai fierbinţi, iu¬ 
birea mai mare, dar şi simţul 
durerii c mult mai adânc. 

Poetul Vasile Posteuci 
şi-a avut partea sa de dureri 
dai şi de bucurii, isvorâte din 
însăşi creaţia sa literară şi din 
victoriile câştigate pe barica¬ 
dele naţionalismului său neîn¬ 
fricat. Sufletul său mare a cu¬ 
prins toate durerile generaţiei 
sale şi prin pana lu; a vorbit o 

generaţie întreagă,răstignita V 
mari ir izată dc vitreg a vreiru 
rilor; "Tot purtând pt ; n clipa 
grca/Crucea neamului f'* a 
mea". 

Cu plecarea lui Posteucă 
drama unu» ciclu dureros, dar 
glorios s a terminat pe paman 
tul drag al Vetrei Româneşti. 

De-acum nu-l vom mai în¬ 
tâlni la Congresele biserice¬ 
şti, pe aleclc însorite dela Va¬ 
tră cu figura lui veşnic surâza- 
toate. Dai ii vom gas» in cimi¬ 
tirul unde odihneşte şi va f» 
mereu cu noi 

Drumul prin viaţa pamante 


In the last few weeks of his lite 
Vasile Posteuca was accorded two 
honors to which he was lonq 
entitled. Only thefirst. American 
citizenship. really mattered to 
him. But even that was somehow 
redundant, a mere formality, for 
in his heart he had always been a 
better Citizen ot this country than 
most of us who had the blind 
good fortune to be born here 
The* other honor, promotion 
to the highest academic rank at 
the institution whete he had 
taught sinet* coming to this 
country, had long been refused 
him in spiţe of his record of 
scholarship and devotion to his 
studenta. That is not a pretty 
story. and it does not bear telling 
in detail Suffice it to say that 
Vasile Posteuca suffered 
patiently at the bands ot bis 
tormentors, prayed for them. and 
went quietly about his work in a 
professional and human situation 
t imes discribed to 
his friends as "worse than 
Buchenwald " 

It was ch ar «icter ist ic ot the 
man that when, at long last, an 
imparţial body of his colleagues 
considered his case and 
recommended him tor 
promotion he took their 
recommendation not as a 
personal trlumph but, rathet.asa 
turther proot of the intrlnsic 
yoodness ot the M*ople ol 
America and their institution» 


Vasile Posteuca s faith in the 
yoodness of America was, like his 
faith in God. absolute and 
uncompromising. So too was his 
innate belief in human digmty 
which led him to resist injustice 
and tyranny wherever he found 
them. often to the great 
discomfort of those blând and 
spiritless souls who eternally seek 
some safe middle ground between 
nght and wrong. between good 
and evil. 

But. tor all his ausadinq zeai, 
Vasile Posteuca was a gentle. 
simple man who had the greatest 
respect tor all liviny thmqs 
Generous to a fault, he gave freely 
ot himself and his goods to 
friends. colleagues and even total 
strangerv 

I saw Vasile for the last time m 
November. shortly before he left 
Mankato forever He was in 
constant pain. but he msisted on 
leavmg detailed instructions for 
the care of some young trees that 
he had planted at his linie place m 
the country. He knew that he 
would never see them again, but 
he wanted to be sure that they 
would survive the long winter 
when he would no longer be there 
to look aftor them. 

Such was Vasile Posteuca as I 
shall always remember him:: • 
good man, a kind man. my triend 

OONALD NEWCOMB 

Mankato State Colleye 




DESPĂRŢIRE 

r 

Vasile Posteucă era fiu al 
Bucovine i. provincuromâncar- 

Ca di rpuiatd pe rând de doua 
puteri l« ţel de imperial* ti*; 

AuSlro-l ngaria f i Rujia Sovie¬ 
tica . A / ost imposibil Ca tân㬠
rul student âeoJtntoarâ sa se 
sustragă atracţiei mişcărilor 
naţionaliste sau iredentiste. 
Se obisnuefte a se decreta in 
mod absurd “naziste”, doar în 
ţările occidentului european ca¬ 
ri au pierdut războiul, uitând 
că naţionalismul, este un sen¬ 
timent universal. II practică a- 
proape toate manie puteri sau 
cele mici. Jar mai cu seamă L- 
m unea Sovietica. Să încerce 
cineva a rupe un metru Jin teri¬ 
toriul micilor state cucerite 
piraterefte de Sovitţici! Se va 
deslănţui cel mai l^oce măcel, 
in ciudă "fraternităţii interna¬ 
ţionale” proclamată de guver¬ 
nanţii rufi întru adormirea nai¬ 
vilor. 

La Posteucă dragostea de 
pământul străbunilor ardea ca 
o flacără nestinsă. Crescut in 
paranteza dintre cete două mari 
războaie, nu putea rămâne 
străin faţă dc înglobarea Buco¬ 
vinei in spaţiul sovietic . doar 
la puţine decenii după elibera¬ 
rea de sub jugul austro-ungar 
Dacă proceda altminteri, ar fi 
fost un dezertor. 

De pe pământul american 
unic destinul •'! uvâtUsc. cl 
se batea cu condeiul împotriva 
uzurpatorilor. Esenţa sa intelec¬ 
tuală era de vădită tendinţa 
teologică. Sensul lui avea mi¬ 
reasma de psalm fi apoca tps, 
uneori prea obsedant in tonul 
său mistic. Acest laic il invoca 
pe Isus mai des decât ataţia 
preoţi aliniaţi pe baricada 
muMriiwufwi ideologic. 

4 murit vijânJ la Cernăuţii 
române fti, la mănăstirile , fagii 
fi stejarii Bucovinei, tl insuft 
a fost un stejar, răpus -e 

|ONYM\N/Arn 







STEGAR UE 


^ Purtătorul de cuvânt at Ro- 
nanilor din America de nord, 
acela care punea in scris in re¬ 
vista "Drum" gândurile cari 
irânântă dc ani de zile pe re¬ 
fugiaţii români din America fi 
pe acei cari au emigrat fi s'au 
instalat acolo înainte de al 
doilea râsboiu mondial, nu mai 
este. A imeni n’o să mai citea¬ 
scă acele permanente îndemnuri 
- in fraze stilizate - spre cre¬ 
dinţă, spre opunere la acţiunea 
de subminare a comunismului, 
spre luptă, fi spre susţinerea 
principiilor dc morală naţională 4 


-libertatea poporului cu 
isgonirea regimului sclavagist 


azd minţii fi inimei, fi cari 
pun în mifcare sentim ntc ale 
căror roade l e atinge. Afa au 
apărut u Poeme ghivizxi", "în 
marea fi’n mormintele din noi, 1 ' 
(. atapeteazmă Bucovineană* ’ 
fi multe alte poezii publicate 
in diferite reviste românefti 
din exil. 

Multe din aceste poezii ex¬ 
primă dragostea de pământul 
românesc, durerea după cama¬ 
razii căzuţi, amintirea mamei, a 
casei părintef ti, strămofii, ele. 
Citez numai câte ceva din 


lor naţionali, ţi ca ,, au realizai 
unirea Bucovinei cu vechiul re. 
gat român, a ridicat in America 
acel steag de luptă, pe care l-a 
Purtat cu deosebită vrednicie 
pană’n ceasul când a căzut în¬ 
frânt de o boală neiertătoare. 

CI a fost stegarul care ne- 
ofcojir f i permanent in linia 
mtaia a luptătorilor cu scrisul, 
a întărit in atâtea inimi romă- 

_ p| * t on (mimoAeg 

PRINOS FRATELUI VASILE 

pnnşvieuros Hîn n.. 

vremi a Ic noastie, care nu ii 


comunist fi 

- Reintegrarea Basarabiei, 
Bucovinei fi a ţinutului flerţa 
în hotarele României. 

Crescut pe acele locuri ale 
Bucovinei, purtătoare Jr adân¬ 
că istorie moldovenească, ur- 
maf al vitejilor plâiefi ai lui 
Ştefan-cel-Marr fi elev al ace- 


eliberării j*,- 

dreptăţv. 
c urmat fi 
continuată, indiferent de 
greutăţi se vor mai întâlni 
vina "D.um" „chu, u meafqi 
mai departe. Este 
satisfacţie rare i j 
dincolo de mormânt, 

general 


upta 

ăte 

Re- 


mentală 
poate da 


semnate “V. Posteucă". Con- două poezii. Astfel " Colhozul ' 


deiul lui înaripat nu-l va putea 
înlocui nimeni. Stilul lui avea 
o caracteristică. Să exprime 
adevărurile fi realităţile cele 
mai crude intr’o formă sentimen¬ 
tală; o formă care se adresa 
inimei. Citeai cu interes până 
la urmă ori care ar fi fost sub¬ 
iectul tratat. Intr'adevăr, prin 
peniţa lui V. Posteucă, revista 
*' Drum" a deschis noi drumuri, 
noi realizări in ziaristica no¬ 
astră romănească din refugiu. 

Pe V. Posteucă îl cunosc 
de mulţi ani . S'au împlinit 28 
dc ani de când la Yiena, la 10 
Decembrie 1914, s'a constituit 
guvernul naţional român fi s'a, 
început organizarea unei divi¬ 
zii de infanterie din Românii 
aflaţi in Germania, fi din sol¬ 
daţii căzuţi prizonieri la Ger¬ 
mani. 

Dintre cei cari au făcut . 
parte din elementele acelei di¬ 
vizii a fost fi sublocotenentul 
V. Posteucă. 

Toţi luptătorii - de la co r 
mandani fi până la ultimul sol¬ 
dat -ftiau că mrrg de bună voie 
- căci toţi erau voluntari - la 
sacrificiul vieţii lor. La acea 
dată râsboiul era virtualmente 
pierdut de Germania, fi sacri¬ 
ficiul acelor ostafi ar fi putui 
să pară inutil; dar scopul no¬ 
stru era să arătăm tuturor • fi în 
special inamicilor din occident 
ai României - că Românii liberi, 
aflaţi in afară de hotarele ţârii, 
nu acceptă Stăpânirea ruso- 

comunistă, care se instalase 
în ţară îndată după capitularea 
r.egclui Mihai la 23 August 
1944. Şi acest scop l-am reali¬ 
zat. 

Soarta însă a refuzat să le 
dea moartea pe câmpul de b㬠
tălie, unde decid armele ucigâ-. 
toate, căci pentru ei se preg㬠
tea in nes descifrabilul parcurs 
al anilor cari veneau, un altfel 
de câmp de bătălie. In nebulosul, 
viitor care se apropia, înceţo- 
fat de miazmele mocirlei de 
nedemnilale fi de imoralitate g 
unei politici mondiale de ce¬ 
dări lafe fi de imense fi urâte 
afaceri comerciale pe socote¬ 
ala popoarelor vândute Rusiei 
comuniste, acei luptători ro¬ 
mâni cari au purtat arme de. 
râsboiu pânâ la capitulare, e- 
rau chemaţi sâ lupte mai de¬ 
parte cu alte arme - cu vorba 
fi cu scrisul - in contra nedep- 
taţilor cari s'au făcut la sfâr- 
filul ras boiului, fi în contra 
ailor nedreptăţi cari se adău¬ 
gau pe măsură ce se nafteau 
glie conflicte. Şi V. Posteucă 
- soldat al d/Uonei împlinite - 
a început sâ- fi pună in versuri 

nas ala de gandun fi vâlvătaia 
dt foc a inimei, cate nu maţ 
uuafra in coful limitat al pir 
epi*iui. Şt a sens poezii. Ade- 
votau poezu, cart se adrese- 


Cresc bocete pc ţârmi 
de tăciune; 

Ce negru-i veacul peste 
faţa lor; 

Ogoare date hârcii 
a câpcâune 

In care plâng Românii 
istoviţi şi mor. 

Este jalea fi suferinţa fără 
margini a ţăranului băgat in 
chingile de fier ale colhozului, 
această absurdă până la stupi¬ 
zenie concepţie agricolă ruso- 
comunistăcare aplicată de a- 
tăţia ani n’a reufit să producă 
nici măcar suficientul ca să 
astâmpere foamea bieţilor ne¬ 
căjiţi ai pământului. 

Din "Dacii": 

Biruitoare, spada ruptă’n 
doqă. 

Ne’a’ntins potirul inimii’n 
cucută; 

Sâ se boteze'n jertfâ 
lqmea nouă, 

Ca’ntr’un isvor de lege 
Ne’ncepută. 

Poetul arată aici cum din 
jerfa comandanţilor daci, cari 
s'au otrăvit ca să nu ajungă 
prizonieri la Romani, s'a ref㬠
cut o lume nouă, născută din- 


"Desprins viguros din Bu¬ 
covina reîntregirii, care nc-a 
dat, ca niciodată, o falangă 
dc poeţi, unul mai înzestrat 
dc Dumnezeu decât altul” - 
cum a lăsat scris Aron Cotruş 
in prefaţa la antologia dc " Po¬ 
eme fără Ţară” (ed. “Carpaţi”, 
Madrid, I9S4)- “zmuls de pr㬠
păd şi aruncat departe de p㬠
mântul cutropit al patriei” 
pc Vasile Posteucă l-am cuno¬ 
scut personal târziu, abia în 
America, în vara anului 1969, 
cu ocazia congresului Societ㬠
ţii Academice Române dela 
Washington şi al pelerinajului 
succesiv la comunităţile dc 
români din Cleveland şi De- 
troit. Dar a fost o întâlnire 
fericită, sub zodia înţelegerii 
şi a prieteniei, deşi nu toate 
precedentele erau deplin fa¬ 
vorabile. Dar ceeace ne des- 
pârţia era nimic pe lângă ce ne 
unea. îmi răsună şi acum în 
urechi şi in suflet ecoul cân¬ 
tecului său din fluer şi cu gla¬ 
sul, din serile cu amicii mai 
apropiaţi din Statele Unite. Am 
avut pe urmă <> corespondenţă 
intensă, dedicată în mare parte 
crizei instituţiei noastre. Şi 
aş fi tentat sâ-i.public măcar 
câteva din splţnpdcle scriso¬ 
ri dacă n'ar fi implicate în ele 
nume de persoane, pe care e 
mai bine să le lăsăm deocam- 


m în¬ 
găduie vocaţia mioritică sau 
franciscană. 

Apropierea morţii era in tot 
ce a scris in timpul din urmă. 

^ a . r . a .[ ost ° terna constantă 
a liricii salcdepribeag in lume. 
Scria la Paris, in îndepărtatul 
1949: 

M’adun, Doamne, in slove 
fi'rt carte, 

l ar că mi s’ar face a moarte 

Şi mă apucă temi 

Că fi s'o trezi 
să mă chemi 

Dincolo dc supărări fi dc 
vremi, 

Şi n'am să pot să-ţi 


fi un 


intr o zi. 


tot 


spun 


tr'un alt isvor de viaţă, acela dată P^ a ţ a Domnului. 


al amestecului daco-roman. 

Ir. fine, mai citez dii\“Ca- 
tapeteazmă Bucovineană" din 
admirabila cântare adresată 
mamei: 

Nu te uita că plâng şi 
oftez din rărunchi: 

I-aud pe cei ce mor 
sub zâvoare. 

Decât sâ trăim î n 
genunchi, 

Ma.i bine sâ murim 
trăsniţi in picioare. 

Nemuritoare versuri ca să 
exprime dorul fierbinte dupq 
libertate fi refuzul până la ca¬ 
păt a sclaviei comuniste. 

Ar mai fi fi altele de spus 
despre opera poetică a lui Po¬ 
steucă, dar mai întâi eu nu fac 
o critică a acestei opere, fi 
apoi nici spaţiul nu-mi permite 
mai mult loc. Am vrut numai 
prin aceste exemple sâ scot in 
evidenţă frumuseţea versului .fi 
duritatea de marmură a expre - 
s iilor. 

Dar dacă V. Posteucă se 
găsefte in primele rânduri ale 
poeţilor noftri din exil -eu l'af 
plasa îndată după Aton Cotruf, 
alături de D. Leonties, alt poet 
lot atât de viyuors-el nu este 
mai prejos in domeniul ziari 

Stic . 

In revista "Drum" el a ridi 
cat un steag al libertăţii fi al 
re întregim teritoriului ţâri 
până'n frontiera Nistrului. A 
proape toi ce-a scris in ziarist 
luă, se poate afirma că ifi 
are isvorul t n susţinere a ace s 
tor două principii: 


Sfinţenia e incompatibilă 

cu retorica. Dar, iată, eu n’aş 
ezita sâ scriu astăzi, gândin- 
du-mâ la ultimele luni de via¬ 
ţă ale fratelui Vasile şi la a- 
tâtea pasaje din scrisorile lui 
profund creştine şi profund ro¬ 
mâneşti - el aflase echilibrul 
exact, şi nu e deloc lucru u- 
şor, între una ş.i alta, câ “a., 
murit un sfânt 1 ': un “sfânt” 
fireşte, pe măsura acestor crude 


Trecând vefnicia'n înot. . . 

A cântat -şi e semnificativ 
că toate culegerile sale sunt de 
“cântece”: româneşti, dc ţară, 
fără ţară, din fluer- familia, 
pe mama părăsită departe şi 
suferindă, pe Zamfira lui, care 
i-a alinat ultimele clipe, pe 
copiii Dom şi Doina. A cân¬ 
tat, ca alt pribeag, Goga, satul 
natal, Cosminul bucovinean, 
"la jjiarginea lui Taica Dumne¬ 
zeu”, eu peisajele şi persona¬ 
jele sale. A cântat mai ales 
Ţara, pe care a adorat-o cu o 
patimă fără limite,, dealungul 
întregului itinerar-calvar de 
exilat: dela Buchenwald şi 
Rostok pânâ dincolo de marele 
ocean. Şi dragostea şi-a mani¬ 
festat-o nu numai in imnul per¬ 
manent adresat României şi 
neamului, dar şi în limba pe 
care a cultivat-o şi care m a 
uimit totdeauna prin prospeţi¬ 
mea ei extraordinara. Lexicul 
dialectal m’a încântat, adesea 
chiar înainte de a-1 pricepe. 
Colindele, rugăciunile, cânte¬ 
cele de leagăn, bocetele, des¬ 
cântecele, cântecele de în- 


si-mi fa 


stramare, până chiar bleste- 
? e,e * * cn ^tze V ele-sunt 
, Cţ< : 3 e *ce!eiaşi pasiuni ne- 
rimitaţc pentru "sfânta icoană 

Când eu de mult voi 
pumn de tină 

Tu-mi vei rămâne visul 
cel mai drag”. 

, ° f - po ! z : e , trl8 î i - ?icu “P“- 

tea fi altfel’ "h vUj, 
n am plecat cu dreptul". Sunt 
rare luminişurile, in 4 f» r j 
flacăra, etem aprinsă, a cre¬ 
dinţei. Am dat doar peste o 
senină, şi totuşi cu o nuanţă 
de melancolie, "Primăvară”, 
dedicată unei "domnişoare": 

"Simft astăzi pentm'ntâta 

oară 

Cum trupul s’a făcut vioară, 

Şi-o coardâ'n sânul jueduf 

Se roagă mult: 
arcuf”. 

Sper că alţii vor scrie de¬ 
spre imensa generozitate a Iui 
Vasile Posteucă: cât a dăruit 
altora din puţinul pe care-1 g- 
vea. Când atâţia milionari-li- 
chele din exil au precupeţit 
obolul pentru “cumpărarea” 
lui Noi ca. poetul sărac din 

Mankato s'a mda tors r p<?sr«- 

puteri ca să contribuie la ac¬ 
ţiunea întreprinsă. 

Ar fi atâtea, bune şi rele, 
de spus. Dar cred că la acest 
punct omagiul cel mii potrivit 
pe care-1 pot aduce unuia din¬ 
tre cei mai curaţi şi mai de 
preţ Români, pe care i-am cu¬ 
noscut, e de a-i republica cele 
câteva psezii dedicate Bucovi¬ 
nei lui dragi, descoperite, după 
atâta amar de ani, intr'un volum 
din "Convorbiri Literare” din 
Ianuarie 1941. Revista o con¬ 
ducea, pe atunci, bucovineanul 
I. E. Torouţiu. Ciclul de ver¬ 
suri se intitulează “Strigăt". 

MIRCEA POPESCU 


NEMVRITORII 


Moartea nu -1 decât o tre¬ 
cere, o poartă ce se'nchide 
peste un trecut, penlruca să ne 
putem scălda in lumina altei 
lumi. In taina acestei înţelegeri 
stă ascunsă toată trăirea car¬ 
patică a neamului româneşc. 
Prin ea strămofii Traci fi-au 
croit nemurirea. Prin ea poporul 
român fi-a însăilat existenţa. 
Viaţa fi moartea n'au fost nici T 
odată o problemă pentru R >- 
mân, doarece dincolo de ele 
domnea învierea. 

Afa a crezut fi crede fi 
azi. Doinaf plăpând prin văile 
munţilor, haiduc vânjos prin 
desiful codrilor, sătean afezat 
pe câmpie sau lucrător apng de 
uzină, Românul a simţit in el 
chemarea înaltului. E ceeace 
i-a salvat fiinţa in decursul se¬ 
colelor de invazii, de stăpâniri 
streine fi până in ziua de azi 
când ifi rumegă durerile sub a- 
tăusrea altor forţe apocaliptice. 
JJ A frânge suferinţa fi moar¬ 
tea in convingerea luminii de 
dincolo de mormânt e tot ce po¬ 


ate fi mai înălţător pentru cre¬ 
atura umană. A birui teama fi 
gândul morţii printr’o accep¬ 
tare senină a destinului, e deja 
începutul înălţării. Astfel pu¬ 
tem spune că neamul românesc 
s'a găsit totdeauna pe căile ce 
duc spre culmi, acolo unde se 
încrucişează iluminarea cu în¬ 
vierea. 

Cu câtă aprigă urgie nu 
s'au revărsat asupra noastră 
relele istoriei fi ura oamenilor! 
Dar fostu-ne-a scris să stăvilim 
până la urmă puhoiul. Ca fitul 
ierbii au răsărit “neumuritorii 
neamului in pragul vremilor. 
Cei ce-au ftiut sa-fi depăfea- 
sed trupul pnn forţa spiritului. 
Cei ce-au svărlit zâmbet ft 
speranţă peste suferinţa nea¬ 
mului.,Cei ce-au înfruntat rugul 
înfrângerii in gândul învierii. 

Popor dăltuit din cremene 
fi duh, deapuruti vom fi ocroti¬ 
ţi de sufletul acestor fii ai ne¬ 
amului, care ftiu să primească 
cu seninătate destinul, atunci 
când le-a venii orocul. 


Din ciorchinele acestea, 

copt in veac la flacăra nemuri¬ 
rii neamului, va face parte de- 
acum incolo fi Vasile Posteu¬ 
că. Nimeni fi nimic nu-i va pu¬ 
tea smulge această glorie, scri¬ 
să cu sânge fi seninătate. In 
destinul tragic ce l-a urmărit, 
in destrămarea atâtor speranţe, 
in suferinţa îngrozitoare ce l-a. 
sdrobit, un altul ar fi putut gă- 
si tot atâtea motive de a se i«- 
clcfta in ură sau în plânsei. 
Mai rău chiar, in indiferenţă ft 
abandon de sine. . . 

Ce răsunet mai putea avea 
strigătul mut al unei fiinţe uş 
pragul morţii?. .. Ce întors㬠
tură istorică să mai provoace 
mâna tremurinda J unui «nilul 
m vilmdfugvl l or l f con ' 

trate?. . . 

Vasile Posteucă nu fi-a 
inţeles astfel menirea. Moartea 
era poale o simplă trecere, dar 
neamul avea nevoie de el pană 
in ultima clipă. Neamul inca- 
tufut, pe care alţii il trădează, 
el a înţeles să-l servească »* 
moarte cum îl servise fi n via 
ţă. Căci numai astfel simţea 






f«w‘ ş iv(f **' 'lip*. 

pu n * ll0file 
}> dealurile Butovmei.s’a tre- 
V! ,OC,i *>**dria străbunilor, 

l’lt* ■ C»_^ - 

* ycd a înscris 


-.,--r. yt rra suferinţei 
Pnn tnăltarea sufletului, L 


in* the ^*1 ^ a, . wr ‘ t,cn for him 

sarS*S 4 sa 


tcetptarea ,en ini a ultimei '“""oii »nd p,,„ ^^1"'; 

■upu., P***"*'ne, fosile £*• l . hel,ne »f hischildhoodw„ 

“ ’ «w fe/ttil ^o/rencd a interif „ * c,a<1 in xunshim H» . • 

yvaiutele potente al r intregu- dini de gl or ie V??*' "“P} 0 * It. arms The l.nl^* 
I *ean oropsit. Clasul lui fi- "'omului. De.acum re „„ î!. U r * h * rf h, li m ,0 ,00,t *’ ^ring Hc 

r * inenU VUet - *<” **«>l J*"»* FMte Ar,,, „ „fc Of ,he worifc 5? • Su " d * y 

» r „Usul de tune, a, celui ei “£ fi ^iVlTiZ 
capitulat nici in faţa dus - h* bl " hr lcf < >»hind w,lh hcavv 
manului, mei in faţa morţii, o"7.urtî h *‘ tC " ,11 “ ;,hey went 
>f> va xnvârcoli mereu ecouriledowntl^VZ "î"*” ,a " ln « 
? “ P'ntru cei ce vo . . 


lut 
ret 
tunet 

Zăgazurile indiferenţei s'au 
probufii. Ochiul lumii a Idcri . 
mat f a t* Marnei lui şi. a vr . 
omului românesc apăsat sub 
ur * w Nici când nu s’a 

sens atâta în Lumea K 0 uă de¬ 
spre suferinţa poporului român. 

lasde Posteucă a devenit 
acolo, in conştiinţa unei lumi 
ce ne ignoră, simbolul nestr㬠
mutatei lupte naţionale român¬ 
eşti contra cotropitorilor mar- 
xişti, ca şi simbolul neţârmuri- 
tei încrederi ce neamul nostru 
are în lumea de dincolo. Uimiţi 
au privit toţi lupta desperată a 
acestui stegar, pe care nu-i 
frământa atât intrarea lui in in¬ 
finit, cât faptul de a intra cu 
sufletul Împăcat dc a-şi fi f㬠
cut datoria. Ca un brad verde 
a stat neclintit până in ultima 


5S :"V « •ormcZZTă 

wilh ihtm. At , fM , , 

» hu ' ">'"<» yo».pi.« 

likc Z r *' WhiCh you wl " n "d 

/T'" '? yl ‘"«"»*rmu re d 
ny ihc breeie blowing «mont thc 

S îol ' h * nU,lC - Whw h ''ol I 

,flan no longer taste?” 

May your ilrrp bc 

ml,. gen "‘ We 

y° u and never forget 


' »'<'p'-n U Go°d n , Hc'h rrt 


duet 

şită a neamului. 

Şi poate că, mâna tremur- 
andâ a acestui exilat român a 
provocat deja. sub aripa ocro¬ 
titoare a destinului sâu, o în¬ 
torsătură istorică, binefăcăto¬ 
are pentru poporul, ce i-a de¬ 
schis poarta înţelegerii celor 
neînţelese. 

Aşa sunt tainele firii: sim¬ 
ple, răscolitoare, neaşteptate 
şi definitive. 

ya si le, omul 
nemurire. 

Posteucă, luptătorul, 
trat în legendă. 


VASILF. C. BARSAN 

12 197 7 in o. ** Vrn 

Mankato State rît? Un * on ** 


de 


PROF. V. POSTEUCA 

IN MEMORIAM 

‘and 'profesor** d"‘ <'“" Ul C "*.’ prln V prip 


intrat in 


FAllST BRĂDESCII 


END OF SPRING 


Morto. 

“h'mds will sing their lay. 

AII the fiu te s will play, 

A nd thc sheep will crowd. 

Wailtng mc aloud. 

Sht ddmg tcars of blood\ 

TeII my dcar fnends 
Andrny own the truth welt: 

(A* a tribute Io the memory 
and crea ti ve spirit of the departed 
Vasile Posteuca, I translated a 
stanic of ihc wortd-rcnowncd 
Romanian folk ballad "Mionta” 
(Litlle Ewe-Lamb), one of t h e 
nuin aources of inspiration for bis 
lyrical poetry, as wcll as. for a 
host of other naţional pocts. The 
wcdding mentioned by the 
mythical shcpherd in his last 
moincnts on earth, is associated 
with the moment of death but 
doct not mean that he acccpts his 
end with the joy peculiar to the 
wcdding feast. As a matter of 
fact, the lattcr is but an excusc 
încânt to comfort the tragic hero 
of the ballad. 

The wcdding in the poem does 
not imply merriment, but 
embraces the whole nat urc and 
becomes one with it, with God.a 
umon which his heart ardently 
feds. Vasile Posteuca drew his 
philosophy of life and death from 
the Romanian people. who with 
the logic of their iinagination, 
transfigurc death into a wcdding. 
urged by the spcctîc of death, 
informed with the hidden 
vibrations of a primary 
disposilion) 

A tribute to the memory 
of Vasile Posteuca 


Oul of just nowhere al all 
a hand was hcld out it rested 
upon his strong shoulders. and 
suddenly stopped his onward 
mner surge to further seck 
nnglcts of sunshinc and wondei 
ut the intnnsK bcauties of 
lift He had always 

youthtull) spurted beyond thc 
Unuicd spread o! tiu: wmgs of 
hfr's transsent fhght, constautly 
darung up. and seeking to icach 
hcaven s helgii m tus soaring 
imagmation, and, then with 
«bundant time amasaed yet in 
(bal toicshadowod trunk of 
at«»'a unknown d«Ainy and 
juutM) a>o ttua caftii of oun, 
Vasile Poaicuca liad gatluricd 
t,c.« Oud s goblet Oue last g/ape* 


ud movad 

iiuu hk« 11 


Wedded! have been 
To a gentle queen 
Bride of the worldin sheen. 

A nd on my wedding mght 
Fell a star bright , 

Wedding guests — were by scort 
Fir trecs and sycamores: 

Priests wcrc the mountains high. 
Fiddlers the birds that fly. " 

broken I wig. and whispcrctl 
gentiy: “I know ... I have long 
known you Come! You orc 
frec.” ThrouRh Ihc haips of 

thc Mecping vale* thcrc resounded 
a moan: it was THE CAI I OF 
THE LORD ‘ Here U the path,** 
thc voice said. “You will share the 
mght of the woild with mc. the 
hght of changing seasons alike - 
we are two. Come, pursued by 
hopes. griefs, regrets, and hide in 
me. hide in me! Lift upyoureyes 
to the Holy Scar betwccn the 
Lord’s brows and caii mcsimply: 
the beginning or the morning of 
another life ...” 

And it was so decreed to be the 
end of spring for Vasile Posteuca; 
and at that moment of destiny, 
invaded by strong, uncxpected 
saps, thc old peach trec he so 
dearly loved. blossomed once 
more in eternity . . - 

A long while had gone by 
since he saw the hght of the world 
in a humblc peasant home 
standing on a forlorn lane on the 
outskirts of his beloved native 
Bucovina in ancient and 
picturesque Romania . . Therc 
his childhood rose to life likc the 
soaring of a skylark in the 
sun . Then wandcrlust 

throbbed in him likc the surge of 
the sea in the sads of a bnsk mast: 
it inade his eyes thoughtful. hi» 
forehead jut out. his dreams O.t 
away his youth bent to hfc and 
quenchlc» was his thirst for new 
idealii and fulfillments. 


' ” wj's rich and vast 
pas t ii re land, a shepherd's 
recd-pipe played the ancient and 
hauntmgly beaufiful Romanian 
song.called “Doina “after which 

he na med his boby girl, and each 

mclodious note was a teardrop \T , '^"'1 P ro,e *oru« Dr. f aDti a ^w"*? ** 

and a bidding of sad farewelb. It 4 , 81 e ^^^ E ^CA a trecut la afirm » Rorain V *’a 

hadapropheticmcssagewhenthe f c,e v ^nice. Pentru noi cari tnn ' ^ Rpmân * chiar V a- 

shepherd s vokt echocd througli J*»® cunoscut mai de-anroanr • Cand ® â gisit si trai *- 

■îl!LIÎÎÎÎ!2..i ,H î k, "« of thf câ ‘ *i pwtni românime. de *'* PPî ' BU ' 

tutindem, care i-a apreciat acri 2 ' U ' # mtotdcAuna plicut 

Plin de U,e n 7;;lr ’ 4 Tfs 4: f UNT R0MÂN 

trie, moarte* lui a fost ţi va fi ste , .„f * ee ** ta dln dr *IP>- 
pentro totdeauna prilej de re. uZ- C “ f * U pea ' lru Ne * mul 
grete neîntrecut de mari a “ e,C ” pentru *•*» »«- 

Viaţa lui Vasile Posteuci l na ’ ^ C * fi int0tde - 

a fost un far puternic dc lumini fi? a, N ,VU '* a «°* te * »«'« 
in viaţa noastri romineasci fo l c " e 1B 

refugiu ,i „a va riTâ^e si « d « * vieţile 

mai departe; lumini,oare de \ntZ^T “ 

drumuri 91 de conştiinţe pentru ‘««casca 

acei ce poartă în inimi dragoste 
de Neamul Românesc, din care 
ne tragem. 

Tot ce Vasile Posteucă, 
poetul şi scriitorul recunoscut, 
a creiat, in ţară, cât şi peste 
hotare, cât şi prin ideile îm- 
părăşite in scrisul lui prin a- 
dânca lui gândire, rămân o co¬ 
moară nepreţuită, pe care Nea¬ 
mul Românesc o va aprecia, 
peste voia tuturor acelora care 

gândesc contrariul, şi generaţii 

viitoare dc vlăstare româneşti 
»c vor adâpa dela ceiacc pro¬ 
fesorul, poetul şi scriitorul Va¬ 
sile Posteucă a gândit şi a 
scris. 

Pentru noi, Românii din 
Toronto, profesorul Vasile Po¬ 
steucă rămâne o figura neuitată 
El este unul dintre membrii fon¬ 
datori ai Bisericii noastre, cât 


On its way to his home the 
lanc of Posteuca’* childhood had 
no companion any more • d 
was a dned up bcd. And in thc 
mght. lowcr down, hu soul wus 
caresung the head of a crying 
child. his Childhood. 


It was at thc beginning of 
April, on a morning which 
gurroundcd the woild with a 
violet blue halo like the hcad of 
Ihc Holy < hild Careaaed by the 
*un. the wind was frolicking 
itmaig Ihc white trces. sturmg 
lustx t ron» thc blonsoin* Posteuca 
was to leave for anothef country 
io beat hu cro» through many 
orange landa to complete his 
XnowUdgc. io biatji hm^elf 


quenchless wclh of woe and the 
boundless suffenngs of the years 
yct to come: Oh leaf! Littlc 
green leaf of walnut trec, what do 
you know of my vorrow-singon 
smg on. sing away thc old lay ,it‘s 
of forests, of fidds, of trees. of a 
soul that wasslam inthedreamof 
the lamp of tho moon. that lights 
up scenes from Paradise it’s of a 
solitary place încânt for goldcn 
knights of poetry and staunch 
warriors likc you . . *’ 

• And time slipped 
away . . One day, Vasile 
attemptcd to seek agam the 
forsaken lane, so he might share 
with it the confessions of a past so 
dcar to him. But hc could not find 
it! A whole life he had known it 
on the watch at the housegatc, it 
was no longer there now It had 
gone to stand by the gravesof his 
anccstors and purents 

. . . Las# Salurday 
nflcrnoon . on n hillaidc 
overlooking the rotling landscapc 

of CiraaKS Lulfif. Mlohljpin. I wa.% 
umong *who acconipanicd 

him to journey ’s end. to his place 
of peaccful rest, fulfilling with 
*sadness-filled hearts still another 
one of his last wishes . . It sccms 

that not too long ago, Vasile had 
helped our Romanian Bishop 
Valenan to plant the fir trees now 
standing guard at his graveside 
just above his head. and he had 
remarked then how their leaves 
and branches would pick up thc 
melody of faraway breezes and 
casting their cool shade make his 
repose gentle and tranquil. Like 
thc shcphetd in Mioriţa, it was 
his will to be buried dosc to thc 
sheepfold, ncai his flock, and to 
place his flute that he was so fond 
of on his grave; when thc wind 
blows, his flute will play stirringly 
and his sheep will crowd together 
and bitterly lament for him. 

From the great beyond. with 
that now îmmortal and eternally 
familiar gesturc of folding his 
hands in prayer. with a 
benediction on his lips, 
Posteuca’s many voiees lift up 
and in the stirring of the winds 
that will rustic and sweep the 
auburn-colorcd carpets of fallen 
leaves in many autumns, we hear 
the man and the poct’s legacy and 
inessage tn a hymn to life and the 
living he passes on to us: 

•*| envy you, all thc people 
coming ufter mc You wdt hsten 

to the wind. I will no longer hear; 

you will tread the ground. I wdl 
no longer tread; you will drif * 
the hght which no longer wil 
touch mc; you will hear the 
thunder, thc waten. thc st.ng of 
the mountains, the sighs 
people, the rustic and 
of the maur, the sccnt o 
earth which will belong o.»ly o 
you You will continue to 
fighl, you will uscend m the wr. 
while 1 lie Mictched on my «Icn 
wcaporu, on my broken bow, 
with ils roelaincholy ariows 
w4U «Iwiys hear thc lowing o^ 
herds Corning back fr«m gra^ 

tul livc skull of then udders 
thc tiv U | i^ten 

full . Above all, y» u wu ‘ 

,0 t tic ancient of my 


El a fost un intelectual de 
mare calitate, de care nicioda¬ 
tă nu a făcut caz. Modestia şi 
spiritul de jertfă, ce l-au car¬ 
acterizat. l-au făcut să se sim¬ 
tă bine şi frate adevărat, atât 
lângă cel învăţat, cât şi lângă 
cel neinvăţat. E.1 a căutat să 
fie frate cu toţi. 

La mormântul lui proaspăt 
închis, îngenunchind, să rostim 
o rugăciune c«\dfc cltfe T*w\ 

Ceresc, sâ-i binecuvânteze su¬ 
fletul lui, care atât de mult s’a 
«buciumat in viaţa pdmântcascA, 
croind, muncind şi luptând pen¬ 
tru binele Neamului Românesc, 
pentru care a plâns şi s’a rugat 
până în clipa trecerii în lumea 
de dincolo. 

Dumnezeu sâ-1 odihnească 
cu drepţii! 

PREOT. N/COLAI ZELEA 



/ remember him. .. 

BY MKS. EL.IE CRISTO-LOVEANU 

In the rumme, of ,vi3 “fţfftuoar dw^K.» *«"»" lou ' on } > 
ZTu'yeZ Z'ZZuafe ofCo^bla Unire,„ty anJ »orA,n, for 

Pm fes wr Vasile Posteuca .» most enthus ^ ^ e0un / u l 

Z* msbasd <w “ OMtHAVl 

domnu lui HR p ° r F R E i^ţ: h E LI rom ani an ^l^cÎi ace ■ \ această 

MAGNIFICA OPERA THE ROMÂNESC PUNÂND WCÂ 

m “ pA " m 

DN SEMN de VAS | L e POSTEUCA 
15 AUGUST 1963 


Ro/nanian doina» 


lemerubar 



!3LL 


DRUM 


DRUM 


- (Tribune, 

Romania. n Ha "f*°"--4ivaits . . 
"" "aughter'* < , Od t«Tie 

j a ugW e 


PRESA Şl TRAGEDIA POETULUI 


Pe lanţ* report a ţii Ic televiziunii americane, sute de ziare au t [,is despre ultimele zile, despre moartea şi immormintarca 


fa 


CHtCVS 

svn£D 


f fitVr 


stsecs 


jnăef ^***^4 


«SSaswfl^ t. w. 

o JS 000 1 MOOC 


Dying P°® 

•f* "s; f 

nies ^îî!d ,,as WWtten 

«HisEpitapli 


yyţe»v>*‘* ,v 




v* 


Dvin* Poet 


p 0 * 


h f*' 


*2.— 


.vr- 

ŞM--** 


& e \ > 

>' 6 »cf 

tf, ,,TÎ 


Poet' 


daughţe 

^ **>* *&* 


s 

ţow- 


Epitaph 

vis» s 


^'gTvOw**'* 

wish pleaded 


lui Vaaile Posteucă. Dacă ar fi să reproducem tot Js’a scria, ar trebui ai tipărim o carte întreagă 

^Canion poet dJgotdV^r^ 

fesss.-.- «ss®* -Sfc? s Sî; ‘"" 

r«w., Bm ial m M,c r^ 


st. professor 

»* exiled 
« land In 


Oy, 

.“ N 0, K0. CALIF. 

'*••**» ,0 ff ' 


m*, 


Cfr . 

'fn.Siş. 



SKBKJSî» 

LEADfNf; NRWarAPlu 


er k >lls exif»d 


po«f 


?\' S/ >A 


» orofew°r 
mkato 
-nta 



,'T m *î (rr ^ Ws 

» fcir* 


OJ?l) 


_uanian poet Vasile 


l< i'pîiet *<•>•* 


l’oe» 


*on 




To See 


Oau^^' 


Rv 


H» 00 


D«T 


t* ^rooct° r p**' 


i»cL»P 


and 


f The Grand Rapids Press snan*» w* 


Romania Allowc ' , c- ,, 

{Texaed#i Deothbed Visit â^f rto visit 

î _n«Ahter. gr° n _•« wisA^DaogM er t ţ 

^ ' Dying emigree'ng «*« P 
£V />7 '-î.Şes daughter 


H»nvo° 

,,Î1W » i«o» 

Iii 


DauihtJ 

to 


i./,nd man 

( ES"*»»* - 


^,>« adB0 ” J , , stH 

i-ii harrea by nuns here n . 

.. "'L. W- ^n-hter \ • yiftg Poet tf J“SVir'p smmHC0RD 

re utjitaj . 


, Po* 

. dau/, 
j an U . 
d Vir •/ 


vasil* — 


Chicafo Tribune, ’ntursday. November 16. 1972 


GRAND RAPIDS. MICH. 

D. 1J3.419 SUM. 13S.U? 


«i—r.* 


tan^uai 


VSo - , 


Tl ants to See His Daughter 


er re,in ‘ted 

Dying Exiled Poet Happv Witli Kin 


dau2?i 


9 A 


»ted 




* c ^ 0 


yhte? r >c â °°t r/j 




years 


Diiino Professor’s Dream Now Up to Romania 

ţ| VH dlffllW'i , . <M , at a . IiWa , m /fnlflA tH tt« fft 




tfrey 


-'*«*(/, 


sEKrm 

o VAS» 


lB iqm Un. Postau:» Bot 


i$ finaliy OranVed 


claremohi, 

UCUE w 

Poet fights for l,f<> 


C«CA^ 


__ -No.thBt • We redoin/ au we c.n 

. would not be a reason lor re- i make Imn cctnfortable but 
M «ATI sucb matura are decid-tjeding this matur. But it UgetUng »eA, r < .crş day. 
V* bv the home authjrities ia , could be arythiag-1,001 rea «yup PRESNO BET 

w J.m<i Wo h»v* rnl hi cg to «Ans." ' 

tmnVf twlst ot tale. FRESNO. CAUr, 


>hai 


i R«na~»“ k i he lan no» _ -iarest. We have tothicg to «>ns. 


^ ; Posteuca Loses Cancer Hgh? 

• n I Ku beotv Ult^n IKJLII ntiL um> * - 


'î 

f 


HM /. ‘as,, „ 

Nc* ,0 « :£" n p'f’ m 

0a, h o, 


io«> 'O 




eavt 

^ oieo /^0>. 

10 vtait Dmanu. tu. ^f 

sma II children u. Cy /• 

He spetit a yea/ u, * 

- “ .. ^ < 




u »oU^ 5 - 

*p«*^kss 

' r & Hrr BallM fSflmtnjg Nrm« -* 

V] _0ALLAS.TEXAS m; ; 

Vasile Posteuca 


, F..* Ir r.J,V mtyfl tfiUl.M.y - 


Hpartea poetului 


Alesoori a» «oaeeto docoaulul cutarul «au eu 

i Mfoglat, Mint da «alta ttoa* lntr'o ;ui canei 
r « • raptul no no apune ni al c. Ru na aauduia. Fan truca a- 
caa paraoana nu Bal intratin^ de «uit* rromo ralaţii cu 
•xtlul «1 nu-1 «al Înţelegea roatul. Tragadia neamxlui 
ia*laa din afara Iul da prooc up trl. Absorbit da «odlul 
in care «l-a fixat re«edlnv«, «l-a creat o noua rlaţa. 
In cere e« atrofiaaera coordonatele Tieţll anterioara, k 
ce«ti ref-giaţl pierduţi In ne ea altor popoare nai au 
dur când in cind traatrlrl de ro&Anisa. dar acestea ee 
potolesc repede, neaeind continuitate «1 urcări practi¬ 
ce. Aceşti rer-ciaţi traieee «i suiţi dintre ei chiar bi¬ 
ne, dar nu nai triieac p-entru ceea, pentru e-«l aflraa 
pereonalitatea lor creatoare, ieaceea «i noartea lor aea 
«An* aonotcniei triaţii ce «i-an alea-o, tafilnd altceva 
decfct o acadenţB biologic*. ” 


nlol* «1 breaillani. cari au publicat fotografii «1 tex¬ 
te tranealee de narile agenţii Internaţlonala.Dealgur,o* 
«1 alte ziare din alte ţâri au fâcut la fel.Caxul poetu¬ 
lui «uribund a tracut apoi în înaltala sfere ala pollti- 
ceiaaertcana.lu Intervenit deputaţi «1 senatori la Bucu 
re«ti,iar In oale din urai Însuţi Departamentul da Stet. 


Avalanşe da articol* «1 lntarvsn- 
^ fi fiara dala Bucur#«ti. temându-sa da aco- 
abil ca— 1 poat* avea în opinia public* naînpll 

itâl CATAPl UlUAn* «pevk^eve ii. *7? 


C« exp Aonie de lua i n a ţ la aoartea lui Posteu«*l Ca 
tntenaitate dramatic* e luet efâr«itul luil Cât ”i M lt 
cu euferinţ. lui,afectând toat* «de exîluîîi 
Ce togeta coctenire apiritual* las* In urs*! El poate *a 
şpun* ce «i Kcţa c* prin «carte, lui VficS Kît nS 

f.ca îrrcî sîsî* iuîT c&t tot ^ ^ fl 


_ 1 ._ i f r>c . teoz ^ c « ia«lre din viaţi, nu a rodul întâm- 
* * perindat atâta luna la c*D*tâiul lui mi 
.ai pen..u a saluta pe un nare bolnav ai rs#*s ttu_ 

n.rican* n’e scris dee^.^ il^IdâM îl ^.^ 1 SI lltiZ 

în f«ţe sorţii cu^ certitudinea viaţii 
dorin¬ 


ei poetul nevige 

de dincclc, cu sufletul LapAcat cu Duaneieu'iTTă A, 


In faţa acestei 
ţii. a cedat 

ul defavorabi __ _ ___ ,. t . t ^ 

“fw* acaetai cereri umane elecentar*. Scrâşnind din din 
ţi «1 recunoscindu-ee înfrânţi, guvernanţii ro«il dala 
Bucur*«ti au acordat vita de le«ir* fetai lui fosteuc* 
«1 nepoţelului de 15 luni. *S’a petrecut o minuna", au 
declarat presei personalul spitalului Columbua. "D* e«p- 
p * f -11 * c °r««la «i totul a fost a*- 
damlc . Legaţia cornulsto-roaân* din Washington rftspun- 
Î'ÎLhÎVsÎ 0 * 1 * «o “ "nlet" sec «1 invariabil. 

Formidabila prasiuna a opiniei public# americana crea¬ 
ta* cu Îngrijorarea ultlmalor buletin, aadical* «ari a- 
nunţau un dssnodânânt foarte apropiat. A fost o chestia 

Slnltîîii 0 p^ 1 C I Cind i“br*ţi*et fata şl 

nepoţelul, Postauct s aulţumit lui Dumnezeu «i a spus o* 
de-scun poate a* «oar* fericit. Bugaciunili lîi Ji ala 
uturor caria au rugat înpreun* cu el au Încovoiat pân* 

n îS l0 * tl n.* a.l. Bucur.,?!! -8“ 

uuniţia de tras. dup«ca sa epuizat toata 
j^jlOACĂla legal*, daeât rugAcIunoa", e declarat Jaaaa 
SîSîS; r »i«Uilor publici al marelui .pmî 

e^itîl Irlil ^ c !* 0 - Sî^ul surorilor de caritate dala 
Cehrîni 01 !-!- 04 " ® petrecut o intercesiune a lui Kother 

»? r î&.K£rs: lu i;if 1 “ Uler 411 *« ric * » i 


Prin 


.«? *^..T.u-;rc4!:îS c ^' *• ^ 


nivel m }5* p o«b*uci a ridicat, la un 

-- 1 nu !“• Stins pân* acuma toata nrnnaaaf \Am 


gsseca : icariatuiuiT nx t mLl »' 

iS dl 1 î^tK^î^t^ 


gripat*t lui «oral*. 


A. .«L‘ orft rSm.Siu ÎLS2ÎS* ’î ^ ibl l 
.u fl«? 1 îibj5iîî*5î’ 1 îi t *, c * r *“ rl . Motol 

ai 


roalniall. Ir: 4 nţl , * *l ina P 4 ^ tona toata propaganda 

»^.frîîî; r ă?:îI^!U!‘iK l !*i.‘^ : S 

sr. l pC“J;‘U 

ţu cî uî COBual »«=ul? Cun as pot Intîaţlna Îelî 

1# plîsSInSî «IS? îîii:S?* Cti 4 4r * pturll# •^•••ntsra 
BucSr.ZJr 1 ^rîîît^L^Itltudlnes inuaan* a ragiaulul dala 

*1# «1 cinciun* p« cari ^**1*' «°*I* d * ipocri- 

rll cuicultorl .V * traln V*' f * — 


Dincolo ds 
îndoliat 


c«. t ;:!î“iî îrui? 

CU neliniştile 


f&clLlala «1 naţional* car* a 

-- - , t j # 


Etern* a lui Posteuol, 
*^a provocatnoot a 4 jssoltala «i speranţele oe 

** politic li î^gc^tîîIi^lL^K 


■ui Poate fi infî*îi : i .ÎI tU î 0 L confu * lunil ® p * 
Foatiuci.duiAiî.elt^i^ t0r }* spiritului", 
viaţa lui? 4 ultima «1 cea aal mare bs 


Mlul-, ne apun* 
■are bătăii* din 

TAHA SI EAILUL. 


«W*.“ 


r 'lttd 


Ronianian Poet 
Dies in Cbicago^ 

Deftth wish in hands of fate 


famoui Nan Vonc7n.ra«.o 

cşmp ai Bochenwakl and dgj u^7 ' f / 

rnunmir inwi lt ' ZmI,n *«*“ maia u> 

DlISIJQUt, IWâ • never again wiU Ion* ,< no.„h,„ 

TEIEGRAW. HERALD Und ."I J” pQUlb< " 


■ircol wt 
•iu*d Sta. 


Scriitorul, poetul şi luptătorul 
Vasile Posteucă despre care s’a 
scris in toate gazetele din Ameri¬ 
ca a avut trei ultime derinte: să 

°° t4 tcan american să-şi 
vada famiUa inainfcc de a muri, 
şi de a fi înmormântat in p㬠
mântul Vetrei Româneşti Dum¬ 
nezeu, în mila Sa pentru cei ce 
cred in El. i-a împlinit toate do¬ 
rinţele. 

Vineri, 8 Decemvrie, corpul ne¬ 
însufleţit a fost depus la Vatra 
Românească de către casa de 
pompe funebre John & Joyce 
Meiszner din Chicago. Dl Meisz- 
ner a ţinut ca perronal să înso¬ 
ţească rămăşiţele pământeşti ale 
lui Vasile Posteucă până in ul¬ 
tima clipă a petrecerii lui pe 
pământ. 

Sicriul <i fost depus in biserică 
cu răposatul îmbrăcat in costum 
naţional şi înconjurat de 4 brazi, 
de drapele american şi român şi 
de corcane de flori venite din 
toate părţile Amerlcii. Sosind Vi¬ 
neri familia şi câţiva prieteni s'o 
oficiat o sărăcustă tradiţională de 
către Pr Arhim Rcman Braga, 
asistat de Pr. Graţian Radu. Fa¬ 
milia a fost găzduită la reşedinţa 
arhierească 

A doua zi, Sâmbătă 9 Decem¬ 
vrie, incă dela orele 9 dimineaţa 
au început să sosească autemo 
bilele cu prieteni şi cunoscuţi. 
Grey Towcr Rcad a luat aspectul 
de vară, când zeci de automobile 
m; Întorc pe poarta principală a 
Vetrei. 

Pe lungă cunoscuţi >i prieteni 
au sosit şi reporterii dela gazetele 
din Detroit, din Chicago, din 
Jack&on şl dela staţiunea CBS- 
TV Channel 2, Detroit şi repre¬ 
zentanţii agenţiilor de presă na- 
Uonalâ şi internaţională Erois¬ 
mul, tragedia fi pcrsonalitat.a 
hu Vasile Posteucă au atins ccar- 
da sensibilă a publicului ameri¬ 
can. 

Slujba înmormântării - pe care 
un reporter american * definit-o 
vrednică de o personalitate re¬ 
nască a fost oficiată de P SfSa 
> alerian, caro « făcut rugăciunile 
de deslegare fi de 11 preoţi, unu 
veniţi dela mari depărtări Dela 


Solia - Decembrie, 1972 

+ VASIIE POSTEUCA 

Vfluile PoUcucj fi-a pil-it laţul Jr vt*ci in pământul 
Vetrei Româneşti, fnnionnântmrea «a a 
avut Ioc intr'un cadru unic. 


Firţ’.rn de un ales al Domnului 
Pentru o zi Vatra a lt.it iarăşi l 
un tcc <t- mtâlmr^ a unei tamiln 1 
remâneşti cu tomuri in leale sta- ] 


Vatră au luat parte la slujbe Pr 
Arhim Roman Braga, Pr John 
Toconiţo Pr Nathaniel Pcpp ţ j 
Pr Mark Forsborg. Din diferite 
părţi al? Statelor Unite şi ale 
Canadei au venit Pr. Alexandru 
Raşca <care a fost coleg de Uni¬ 
versitate cu Vasile Posteucă) Pr 
loan Sarducun dela Dccrbom. Pr 
Anchidim Uşeriu, din Washing¬ 
ton. Pr Nicela-s Tânase din Kitch- 
ener, Ontario, Pr Neculai Zdea 
din Toronto. Pr Graţun Radu 
din Indirrap^lis, ţi Pr Dumitru 
Mihoilescu din Detroit 

încă de Vinen scara. p?ntru a 
fi aproape de funuiic. a sosit la 
Vatră şi Muica Alexandra, dela 
mănăstirea de călugăriţa din El!- 
wood City. Pa 

Biserica dela Vatră a fost ne- 
incâpătcure, Multă lume a stat in 
picioare şi chiar pe trcpl? afară 
Printre reprezentanţii diferitelor 
crganiraţii româneşti am notat 
pe Părinţii Ghtorghe Popp. din 
Detroit şi Juliu An n din Dcar- 
burii, din i»ark.i Asociaţiei Ro- 
mânllcr Catolici Atac ricini <AR 
CAi; p? dl John W Pipescu, din 
Chicago. Preşedintele Uniunii ţi 
Ligii S vietăţii, r Romine Ameri¬ 
cane. insoţit d? Vice Preşedintei-* 
John Tijwi şi dc redactorul AME 
RICEI, dl Gr; rge Eonian. d»a- 
semtn.j o numercriă delegat -* 
dtla part h i Sf Ghecrghe" tlin 
Toronto. Ontario Canada, undî 
Vasile Po? leucă a foit rc.mbru 
fondator, delegaţi şi prieten» din 
Montreal, Qi ’bsc. Can.tda. d»n 
New York. din Chitigo, din 
Kitchtner şi din HamiU.n. Ont 
Dl C Magiiiscu din Tcrcnto a 
adu» st.agul varsdian cu simb il 
«1 pjrticipârii uaui marc niunăr 
de Canadieni Arociaţia Culturală 

din Hamilti n t> i irohl* din Dz* 

ronto au adus ş» frumcase certa- 
na da flori 

Prerant a fost «i repi£x;nt."itul 


publicaţiei BIRE, dl Râul Marian 
din Tcronto. Ontario 

După terminarea rlujbslor din 
biserică trupul neînsufleţit a fost 


dus cu procesiune spre cimitirul 
Vetrei In vreme ce clopotele din 
tumul cel mare bateau rar, pro¬ 
cesiune! a ieşit din biserici a- 
vând in frunte crucea procesio¬ 
nali purtată de dl Icon Câlvâră- 
ţan din Kitchencr, apoi steagul 
american purtat de Cezar Teodo- 
r:scu; steagul român, purtat de 
Augustin Suteu. steagul canadian 
purtat de C Magi nes cu. icoana 
învie?ii purtată dc Mihail Pop; 
emana de flori din Toronto pui- 
tată de fraţii gemenii, fii Pr 
Zel**, şi crucea dela mormânt 
purtată de B Bârsan 
Clerul, cântând Sfinte Dumne¬ 
zeule. a deschis drumul pentru 
îcriui purtat pe braţe de 6 ca¬ 
nadieni in aostume naţionale bu 
c *vinene Fariracatul Gh Bă 
laşu Şi dnu Uie Cruiton», Vasile 
Buianu, C Tudirach.*, Icon Ba- 
dtu ţi Avram Sârbu dublaţi dc o 
g.rdi de cucsre compusă dm alţi 
pristrni Chirilâ Ciunlu. Strlion 
Stanic. I Ghecrghc Bulumcte, To- 
i-ţ Lupu N Fcntana »i N Mâr- 
cus. 

A urmat apoi familia ţi credin 
tioşii cori Iuj însoţit pe iubitul 
lor Vâiib până U cimitir 

După slujba dda cimitir a ur 
mat o pomană cu mincAn de poat 
in ţ «la Avi.’n Ianeu unde a avut 
loc fi o ali vuţiunedin ţmrteadlui 
j.rof loan Halmagh» din PilU- 
burgh. Pa . care a vorbit despre 
I . finali «o tea râţ-ralului In bl 
% ricâ predica a fost rostită d«c 
Pi. a Sfinţia Sa Vahrian 

Atmosfera deJa ac-e**U mmor 
riunUra nu te p ate descrie L» 

• fost unici şi numai c«i ean au 
fo*t dje f*ţ* *u P ulul 44 * inot * 
t 't* «moliile rugâciunl» şi a dea 


trf? şi provinciile, dar cu ace¬ 
leaşi rădăcini in pământul rom⬠
nesc Atmosfera de fanulir s’a 
evidenţiat şi pnn acria ci toţi I 
câţ: au putut, şi toţi la cau h s'a j 
c.rut, au contribuit la buna func- 
ţicnare şi orgar:zare In i-':astâ I 
vr* d- . rnă \ ; atra est.* redusă f 
la birouri şi reş: dinţi, dar pentru I 
această ocazie Va reîntors la f 
plină activitate. 

Cu erganizarca p re cesiunii şi 
parc. sa automobilelor s a ocup*', 
dl Eugen Popcscu dela Detroit. 
cu şrimin» credincioşilor in bi¬ 
serică a fest încredinţat dl Eugen I 


Bârson dela Chicago, cu intrett- 
nsra jurnaliştilor >i a rcp^rtirihr 
a fost la dispoziţie dl Moimhsn 
dela Chicago. Dm Alexandru şi 
Miehael Ronnstt. dl hon Hal- 
maglu. şi părinţii Nathomel şi 
Mark. dela oomumtaua de lângă 
Vatră 

Induspen*. abili >i de mare aju¬ 
tor Şi valoare a fost apoi munca 
comitetului de găzduire şi ah 
mentare ..•mpua din dna preo 
leas.i Valeru Ivascu. drs» Marti 
Gavrilâ şi dna Zenovu* Guia. so¬ 
site cu o a inamic >i apei ajutau 
pentru ziua de Sâmbătă, de dnelc J 
Doina Teodureoeu Ccmiha P«*- 
pcscu Ana Vita şi dna Olteanu 
toate din Detroit Pentru s.rvitul 
conţinu t cei sosiţi la Vatră au 
găsit începând d-* dimineaţa, ca¬ 
fea şi prăjituri U dispoziţie, apoi 
maia bogaţi cu mult - bunătăţi de | 
post* au cUt mână de ajuur mul¬ 
te doamne fi dşoarc din Dclrait, 

oraşe 

Toţi n tcaUr au fost ><• «paraţi ds i 

S andul că ajutând U >. rgazuzi 
au tribut de râma* bun ur 
mare român şi tn acela* untp 



/ li 


, ti 


























Page 10 


m 


SCRISORILE LUI VASILE 


Nu ne-am cunoscut, in trup 
niciodată. Aşa a rânduit,, de 
bună seamă, Cel de Sus: să 
rămânem doar la caligrafia unei 
amicifii de o uriaşă forţă ex- 
plotiră, la tăifăsuirca intimă a 
condeiului, la "slova luminată 
pc dinăuntru", cum ii plăcea 
lut să spună. Cu alte cuvinte, 
de la 29 Aprilie 107/, când am 
primit in tăia scrisoare din Man • 
kato, pi până la 21 August 
1072 ,dală premergătoare îmbol¬ 
năvirii, care avea să-l ducă la 
odihna cea de pe urmă, ne-am 
apropiat numai în duh, jinduind 
inălfimi fi catapetesme, ne-am 
pipăit, eu sufletul, rănile as¬ 
cunse fi-am conturat, laolatd, 
sfânta alergătură spre centrul 
fiinţei, spre tărâmurile omului 
ascuns al inimii, răstignit pe 
crucea Neamului, intru aştep¬ 
tarea învierii lui colective. Ne¬ 
am învăluit de departe - in po¬ 
fida marilor distanţe geografice , 
impuse diasporci româneşti de 
fiarele apocaliptice ale istorici 
- cu antenele pure şi nepref㬠
cute ale aceleiaşi iubiri, fiind¬ 
că amândoi am gustat, intoc- 
mai Psalmistului, “ce bun este 
Domnul” fi'n “casa Lui de o- 
spăţ" am simţit cum flutură 
peste umerii noştri , etern şi bi¬ 
ruitor, steagul dragostei uni¬ 
versale. . . 


sale doldora de vis - după ce 
am asistat ani de zile, în ţara 
m r a înrobită, la prostituarea 
muzelor - şi-am admirat in tot 
ce-a plămădit şi-a plâns, bo¬ 
găţia harului poetic cu care 
Cerul l'a miruil din plin, spre 
a-i fi martor in bezna lumii şi 
străjer la porţile Triumfului , 
Dacă nu mă înşel, Vasile Po¬ 
steucă a rămas singurul iconar 
al unei generaţii sortită morţii 
şi exilului ucigător de năzuinţe 
allitudinarc. Adeseori il ase- 
muiam unui zugrav de cuvinte 
şi de prosprfimi metaforice, 
indcmnăndu-l să continue, a- 
fijderi fantomaticului luceafăr 
din Ipoleşti, a zugrăvi "icoa¬ 
nele in biserici", intr’un uni¬ 
vers contorsionat, putregăit 
şi refractar la legile demnit㬠
ţii umane. Iar astăzi, când il 
văd tolănit “pe-o gură de rai”, 
întors la obârşiile cele veşnice, 
îmi place să-l asemui neguţ㬠
torului de mir şi de alese mire¬ 
sme duhovniceşti, proiectat pe 
bolta insăngerată a pământului 
natal, ca o lacrimă de dor şi 
ca un verdict implacabil. . . 


Nu ştiu de ce paşii nu ni 
s'au încrucişat pe bulevardele 
Bucure ş ţiului in toamna lui 
1940 şi nici ceva mai târziu, 
înainte* de a-si fi hotdnf e- 
xilul. Cu mult mai tânăr decât 

t mstle Posteuca, i-nm urmărit 
de "sub smochin”, aidoma lui 
Netanael, evoluţia literară, in 
perioada anilor de "Iconar" 
năzdrăvan: locuiam la Bălţi, 
in Basarabia, şi’n primăvara 
anului 1038 m'am aventurat la 
editarea revistei “Flori de ste¬ 
pa’ . In timpul războiului am 
fost bun prieten cu poeţii buco¬ 
vineni Iulian Vesper, Traian 
Chelariu şi, mai ales, cu acel 
talent vulcanic ce se numea 
Mire ea Streinul, împreună cu 
care am lucrat in aceiaşi re¬ 
dacţie, la Direcţia Propagan¬ 
dei, şi de înmormântarea căru¬ 
ia m’am ocupat,alături de 1 es- 
per in 1945. 

Trimiţăndu-i, in Aprilie 
1971, volumul de poezii religi¬ 
oase “Pietre de aducere amin- 
***** publicat special pentru 
fraţii mei de credinţă din ţară, 
la o editură din R.F.C., sub 
pseudonimul Simton Cubolla, 

1 asilemi-a expediat în schimb, 
odată cu caiet'# numere mai ve¬ 
chi din “D/um”, culegerile lui 
de poeme, iăşnite din clocotul 
unei vieţi de permanentă beje- 
nit •Cântece Uri ţarA", “Cân¬ 
tece din flucr", “Catapeteas¬ 
mă bucovinean*" „‘“in marea 
♦»'n mormintele din noi". Din 
ţapul locului, «m Jejiopent 
in ghiersul său transfigurat un 
poet inăscut şt nu făcut in la¬ 
boratoare de eibnir suprareal- 
uta, după fasoane şt mode efe¬ 
mere. după şarlatani i estetico- 
pur nane şt jonglerii ermetice 
de epigoni tm desuet. După cum 
i-am scru de abfel. oncetvăc- 
nirt de gând. orue combustie 
a fee luă lei me, sub peana ta- 
ieutului iau * anta de alăuti 
Şt u oand de imagine pur 4, chi¬ 
ot haiducesc şi prescura de lu¬ 
mină. l-am lorbu. cu neraţ de 
tLouă r qmdmr aseă. ulcioarele 


Scrisorile lui Vasile repre¬ 
zintă, după umila mea părere, 
complimentaritatea majoră a 
operei sale literare, pcntrucă 
din ele se profilează pregnant 
şi revelator singularitatea ce¬ 
lui ce a fost omul Posteucă: 
profund ancorat in metafizica 
credinţei şi, totuşi, mereu pre¬ 
zent pe baricadele actualităţii; 
entuziast şi tolerant în naivi¬ 
tatea /ui Je "pruncte” hiblicd, 
dar necruţător cu şmecherii şi 
vânzătorii de altare ; contopit 
cu mucenicia Neamului şi vi¬ 
sând restructurarea planetei în 
Hristos Isus; pregâtindu- se de 
moarte şi, in acelaşi timp, gata 
de harţă cu duşmanii Crucii. 

Or idei dteori poşta mi-l adu¬ 
cea pe masa mea de lucru (o, 
sublimă comuniune epistolară!), 
il citeam pe nerăsuflate si i- 
dentificându-mâ cu piscurile 
de gând generos, cu vâlvătaia 
simţăminte lor generatoare de 
orizonturi unice, mă simţeam 
mai cald, mai luminos, ca du¬ 
pă o liturghie din săptămâna 
luminată. Parcă il aud şoptin- 
du-mi dintre literele cu migală 
dactilografiate sau, aşternute, 
tandru, pc-o foaie de hârtie 
subţire: "Ţine-te tare şi mereu 
in rugăciune, in rugăciunea 
perpetuă. Pcntrucă numai in 
felul acesta suntem şt putem 
rămânea esenţiali. Realitatea 
e invizibilă. I edem bine numai 
cu inima şi cu adâncurile di- 
vine Jm noi. Restul: gloria 
lumii, materia, luxurile, plăce¬ 
rile, guvernările, toate, numai 
vânt şi pleavă. Dumnezeu ne-a 
plantat aicea pentru mistere 
mai înalte, mult mai cutremur㬠
toare şt transfiguratoare. E 
bine ca să mai fie suflete lari 
fi mari, care să strige adecvatul 
in pustia acestui Veţi timorat 
fi emasculat. . . “(6/IX/1971) 
Sau: -Cu t "remea ne rom alege 
din neghina exildturii şi vom 
duce lupta contra lui Satan, 
c * m trebuie. Tu eşti de o înal¬ 
tă factura interioara fi vezi lu¬ 
crurile bine, ecumenic, creşti¬ 
neşte .peste secte şi bisericuţe, 
peste diavolul din noi. . . , 
C'eeace ne trebuie azi, mai mult 
ca ori< and, e rugăciunea. Po¬ 
stul negru şt inertşt marea de 


fond, in adâncurile din noi. 

Trebuie să înţelegem toţi, că 
biruinţa nu va veni până nu ne 
vom birui pc noi-înşine. Păt\ă 
nu vom aduce lumină in propri¬ 
ile noastre altare şi inimi , 
Până ce viaţa nv ne va fi în¬ 
dumnezeită. . .”(23/XI/lQ71) 

Neghina exilăturii 4 tgân- 
dirit tdcium amari inlr'un su¬ 
flet ce nu putea, in ruptul ca¬ 
pului, concepe promiscuitatea 
politică a Românaşilor noştri - 
dispersaţi, învrăjbiţi şi miopi 
la semnele noi ale vremii - şi, 
pe deasupra, tentaţia compro¬ 
misurilor sau muşcătura trăd㬠
rii. El, care-mi scria că "a a- 
vea o credinţă, in lumea liberă, 
cred că e o obligaţie umană , 
de aceea vreau cu orice preţ 
să fiu om”, cu câtă vigoare în¬ 
condeia şi demasca exempla¬ 
rele negative ale unei neomeni- 
tăfi mercantile! Felicităndu- 
mă pentru "atitudinea curată fi 
tare”, pe care am luat-o prin 
editarea revistei "Catacombcs”, 
al cărei admirator consecvent 
s a arătat dela primul număr, 
lasile Posteucă imi atrăgea 
mereu atenţia: "Să refuzi din 
tot adâncul tău linia dc blid 
de linte fi de mişelic dialo- 
ghistă a unor elemente dec㬠
zute, ca. . . (evit pomelnicul 
de nume). Nu mai avem mult dc 
făcut umbră planetei. Hai să 
fim tari şi sâ-l servim pe Dum¬ 
nezeu. . .” (19/V/1971) “în 
hărmălaia de acolo (adică din 
Europa), cu mii de secături şi 
de urcăţiţijă ştii să alegi şi 
să le fii îndemn şi mustrare, 
chiar dacă nUmai cu tăcerea şi 
cu atitudinea justă. Sunt o se¬ 
rie întreagă «i.y oameni acolo, 
care sc joacd fri se prcacur- 
vcsc de-a cuvântul, vânturând 
vorbe şi vdnzăndu-se pentru o 
bucată depăne, pentru un blid 


muţi, îmi vor umple gura cu lut 

Şi gloanţe. Nu-ţi scriu astea 
pcntrucă mă tem. Ci numai pen- 
trucd vreau ca lu să ştii. Cât 
despre moarte, im 1 zic mereu: 
unde n'aş fi miluit de Dumne¬ 
zeu să mor frumos, să fie m㬠
car unul, in neamul meu de ho¬ 
ţi de cai şi de curvari, care să 
moară pentru faţa de cer a lui 
Hristos! In fond cred că jertfa 
este cea mai splendidă che¬ 
mare a generaţiei noastre în 
exil, ca şi acasă”. 

Da, fratele meu de vis, de 
rugăciune şi de luptă, tu, care 
ai drumuit cu neastâmpăr "sub 
sclipetul sfânt al Luceafărului” 
şi căruia Domnul i-a pus capăt 
in cursa spre plenitudine, tu, 
care tc afli acum "in cetatea 
sărbătorilor noastre”, în Ieru¬ 
salimul cel Cere sc, sub balda¬ 
chinul luminos al unei Istorii 
veşnice, vocea ta neauzită. 


materializată pe ultima felici¬ 
tare de Crăciun, o aud şi acum 
şi o voi auzi întrona, ca pe 0 
flacără de cântec prin care a 
trecut spada de aur a morţ i*, 

"Trebuie să dovedim in genera¬ 
ţia noastră cd-l auzim pe Dum¬ 
nezeu fi ci am învăţata muri". 
Deoarece "învierea vine din 
catacombele credinţei g, a le 
morţii bucuroase pentru Hristos 
şi omenia din om”. 

Nu ne-am cunoscut, in trup 
niciodată, Vasile. Dar ne vom 
cunoaşte atunci, când - con- 
form previziunii Sf. Apostol 
Pavel - "trupul acesta supus 
putrezirii, se va îmbrăca în ne- 
putrezire, şi trupul acesta mu¬ 
ritor se va îmbrăca in nemu¬ 
rire. . Atunci când, la înnoi¬ 
rea tuturor lucrurilor, vom stri¬ 
ga dinlr'o singuri mimă “Unde 
îţi este biruinţa, moarte» Unde 
iţi este boldul, moarte»" 

SERGIU GROSSl 



CU MARE DRAG 


Rămân pe gânduri, mă po¬ 
didesc lacrimile şi refuz să 


(23/XI/ 1971 ) 

Anticomunist incorigibil, 
prietenul Vasile cel născut 
din nou "pe nicovala su¬ 
ferinţelor”, cel bătut "de 
ciocanul urii satanice”, întru¬ 
cât s'a încumetat să cheme, 
cu inima, "galacţiilc mai apro¬ 
ape, ca să-i f.ie semene, să 
cânte împreună”, avea intui¬ 
ţia jertfei şi ţredea in necesi¬ 
tatea morţii (chiar dacă unii 
confraţi ii ironizau acest ape 


Posteucă omul de-o neintrecu- 

* linie : - -- ~*™; » a 

«*•*"*»> ZLVZTciss .«a— . 


soarta l^a smuls din mijlocul 
nostru pe cel mai bun dintre noi 
Cel a cărui inimă ne-a cuprins 
cu dragoste pe noi cei mai re¬ 
cent veniţi din ţară. Cel prin 
care noi tinerii am cunoscut 
adevăratul exil românesc în to¬ 
ată durerea Iui adâncă. 

L-am cunoscut pe Domnul 
\ asile Posteucă în urmă cu c⬠
ţiva ani. dar prietenia lui o port 
in mine de veacuri. Când mi-a 
scris prima scrisoare în lagăr 


• •• m un'jj ape- *''*••*» »»-*iauarc m lagar 

tit mioritic). Dojenindu-mâ pen- * n Austria acum patru ani, m-a 
tru faptul dc a mă fi ascuns săgetat dintr’odatâ cu condeiul 
"după pseudonim” (fără să sc- lui magic. Ne-am întâlnit pe li- 
sizeze rostul acestei ascunde- nia aceloraşi simţiri din prime- 
ri) fi ccrăndu-mi să ies "in ma- Ic scrisori. De atunci au trecut 
rile viscole ale credinţei şi printre noi sute de scrisori. Am 
metaforei”, el predica moartea, duelat, ne-am ciocnit, am plâns, 
anticipăndu-fj oarecum propria 
sa "plecare": "Lupta contra 
comunismului trebuie dusă cu 
fanatism pentru Hnstos, cu 
pregătire de moarte. Cecace ni 
s'ar putea întâmpla, e să mu¬ 
rim. Şi asta e frumos. E o în¬ 
coronare” (29/1 V/l971). Care 
erau motivele acestei viziuni 
manirice? Sd-l ascultăm spo¬ 
vedi ndu-sc la 10 Iunie 1972: 

"Cil despre mine, eu o duc din 
ce in ce mai greu cu viaţa. Tot 
mai prigonit de către duşmani 
fi lovit dc cozile Je topor na¬ 
ţionale. (. . J Eu, cu DRL'M, 
am ajunj sâ Jiu reperat ca una 
din primele ţinte ale comunişti¬ 
lor. De cedat nk voi ceda. Dar 
ei au cozi de topor aicea şi 
ndnaşi, şi fac 101 posibilul să 
mă dea afară dm învăţământ. 

Şi, in cele Jiu urp t ă, mă vor u- 
cide, aşa cum mi-au trimis me¬ 
sagiu pnn Zam'ira. anume că 
Je uu mă astâmpăr, mă vor a- 


ne-am împăcat, identificat şi 
ne-am cufundat în tăcere. El 
m'a învăţat sâ.mâ rog şi să 
tac, şi tot el m’a îndemnat pe 
linia scrisului şi a mărturiei 
deschise. 

A fost un om drept de-o ra¬ 
ră atitudine; un prieten mai 
mare, aproape un părinte. Mie 
şi altora ne era sprijin, mâng⬠
iere şi speranţă. Singurul om 
care creiase o punte de leg㬠
tură între generaţiile noastre. 
Intre noi unitatea de simţire nu 
mai avea nevoie de cuvinte El 
ne-a învăţat pe toţi sâ judecăm 
cu inima sâ ne întoarcem de¬ 
finitiv cu faţa spre Dumnezeu 
şi sâ gândim mi stic. dincolo de 
limitele materiei imediate 

Când vara trecută am petre- 
cuto vacanţă de neuitat in com¬ 
pania soţilor Posteucă, am tre¬ 
cut parcă toate limitele materiei 
oarbe, intr oavinirabila îmbăiere 
sufletească L-am cunoscut pe 


calm or exploziv, dar totdeauna 
• convingător.; pe poetul vis㬠
tor, detaşat, plin de metaforă, 
melodie şi alegorie, şi pe Po- 
teucâ misticul, cel ce se scula 
la şase dimineaţa pentru o oră 
de rugăciune şi meditaţie şi în¬ 
cheia ziua cu o adevărată măr¬ 
turisire mistică. Zilele petre¬ 
cute cu el au fost petrecute în 
mijlocul strămoşilor noştri, 
care după el sunt totdeauna în 
apropierea noastră Atunci nu 
l-am înţeles dar acum când il 
simt atât de aproape imi dau 
seama câtă dreptate a avut. 0- 
amenii nu mar; se duc numai, 
iar carnea care ne desparte e 
numai o clipită în universul lui 
Dumnezeu. 

In ultimele epistole era din 
ce în ce mai preocupat de ideia 
eternităţii, iar tema morţii se 
repeta din ce în ce mai des, ca 
un semn prevestitor de doliu. 

Am refuzat sâ cred ceiace 
a urmat şi refuz şi acum mai 
ales după eroica ţinută a ulti¬ 
melor săptămâni de crâncenă 
suferinţă. 

A învins chiar şi moartea, 
dându-ne până in ultima clipă 
un exemplu unic de credinţă 
creştinească şi românească. 

Pe ultima carte ilustrată, 
pe care roi-a trimis-o din spital, 
a scris cu o mână tremurândă 
următoarele cuvinte: “Cu mare 
drag " Apoi a semnat Vasile 
Posteucă. Cu ochii in lacrimi 
şi inima plină de dragoste şi 
durere, acum când nu ne mai 
desparte nici o distanţa, ii r㬠
spund cu emoţie: Cu mare drag, 
frate Vasile. ori unde vom fi 

NICI Dl VIA. 







1<I 


<10 


DRUM 


P»ge 11 



Opreşti » timpul. 

Opreşte Timpul . . . 

£ clipc'n care 
trupul mcu suspina 
ci strunei* intime 

de rio» re. 

Las ' braţul meu 
să^fi fie cingătoare - 
.ră-li /ÎS /tflntf 
fi ri fam /ii tulpină. . . 

Pentru clipita asta 
cu mult soare, 
rs 

ra i»s orb după {imină. 
0 , cil de mare -: iama 
fi senină' 

Opreft* timpul'. . . 
fuga lui md doare . . . 

Frexsing JQ47 


Sin/tu ratate I 

Şi de te caut. 
singurătate, 
copilă tristă 
fi tăcută -, 
e că'n ta* crea ta 
cuminte, 
ai străluciri 
de nestemate. 

Tu iaci 

)t doar privcfti mereu. . . 
Tu mă s cute f ti 
de vorba multă, 
căci n’ai nevoie 
Je cuvinte 
ca să'nţclegi 
aleanul meu . . . 

Câmpulung 1036 

Singurătate II 

In apele tale teci 
niă desmiardi 
pi valul mă jure, 
adâncul mă piarda. . . 

Aruncă apoi 
a nopţii petale 
pe visul 

născut din tâcenle tale . . . 
Buchruald 1043 

DEMETRIl’S LEONTIEŞ 


Mi-aduc aipinle de sbuci- 
urmii r*u sufletele din Bix hen- 
wald, »-ând Poţtducă şi-a.seri a 
primul testament, care ne po¬ 
ate citi pc paginn 12 din volu¬ 
mul "Poeme Urî ţari”. Şi pe 
care ii cităm in întregime, de¬ 
oarece reprecintă o comoară 
literară a României din totdea¬ 
una 

“Pământ străbun. din răsărit 
de soare. 

Belşug dc grânc. cântec 
şi azururi. 

Trăirea noastră'ii lumc-i 
trecătoare. 

C i numai tu vei dăinui 
dc-apumn. 

Dc-o fi să nu ne’ntoarecm 
niciodată. 

Tu să-i aduni pc cei ec vor 

rămâne 

Şi să-i îndemni 'Pre zilele 
dc mâne. 

Să creadă, să râvnească, 
să sc bată. . . 

Un neam pc lumc-atâia 
luminează 

Şi-atâta stăpâneşte cu 
drept ate. 

Cit poate prinde’n sabia 
vitează 

Şi pana unde dragosteu-i 
străbate. 

Atunci eând şi-or tăia sub 
zări hotare 

Să tencuiască pietrele cu 
sânge. 

Cetăţile măririi viitoare 
Să nu lc poala nimenea 
înfrânge. 

Să treci din neam in neam 
acest cuvânt. 

Din casi’n casa şi din 
numc'n nume. 

Că noi pe tine te-am iubit 
pân'la mormânt 
Şi alta n’am avut mai scump 
pe lume. . 

Buclienwald. 1944. 

Prin volumul “In marca şi’n 
mormintele din noi” (1957) şi-a 
revenit după o acrie dc poeme 
Ccahlau mal strins le K at< dc problema- 

Icoana roca Jc-apururi ado.au individuali. 1» >*«• pro- 
, , . . , . bl croaţiei a neomului, la o Iu- 

d« gencfaţici t.nrrc o noui Aruncă-U lanţul de pe .nan. ^ d< . . u ( l dc 

d.,ec ţ .e literari, ee dove- oda.â Voiului certifici re.ubilire. 

du a fi o a.rob.oza * poer.e. fulgerând pc marele calau, pchilibrului in aufietullui Po- 

tradiponalute . «mănător*. | sbeşle .| tlu J cu grupurile steuci Num>i .lunecarea lu- 
mulu. gin dinamului cu m.a- lloi , sln . oii libefe ^ pmu trădării i- 

tica revoluţionară a generaţie, p^i ea « va face balului dc libertate 

sânge. . . 

Ueslânţuie-ţi mânia, nu mai 
pjânge 

Că vinc-un ceas înfricoşat, 
al tău. . . 

in care noi jertfiţii, fără glas 
Ţi-orn înălţa spre cer. 


Meuco.cu aceeaşi internii ta»c, 
cu rare nc cutremura poezia 
populari a Românului Dar pe 
lângă clementele de revolt*, 
pc care le-am menţionat mai 
aua, oceania poezie cuprinde 
fi momente de construcţie de 
mare înălţime. In aprcial spi¬ 
ritul de construcţie bazat pe 
dăruire aau jertfi, ne manifes¬ 
tă intr’o mare parte a poeme¬ 
lor sote. Ceva din «uflul pase¬ 
re» Phocni», am putea cu drept 
spune. 

Desigur, Posteuci a fost 
obsedat şi de motive filoso¬ 
fice in poezie. Nu degeaba l-a 
tratat in teza de doctorat pc 
Rilckc şi a fi tradus mult din 
el. Fitosofia lui este mistica, 
îmbinată cu religioşi taie. Cre¬ 
ştinismul i -a fost un adevărat 
catehism in vieaţâ. El a ştiut 
să-l opună cu dramatism şi o- 


fensiv doctrinei ateist*#» a 
comunismului, atât in prwzjr 
cât fî in articolele ţ*] r pr>lificv 

în special Bucovinei lui 
i-s dăruit Posteuci prin acea 
"Catapeteasma Bucovineană” 
un monument nemuritor, care se 
extinde ins* asupra neamului 
întreg, jicmanit de Soviete, 
"Aurul din mănoasele câmpuri, 
din vaduri, curge spre Cremli- 
nuri şi Stalingraduri.” 

Încheiem această scurtă 
cinstire a marelui poet şi luţ>- 
tâtor o> aceste versuri din "Cru¬ 
cea de pe Pietrosul'', care a 
fost suită pe acel vârf al Car- 
păţi lor şi pc umerii lui Poste¬ 
ucă: "Stăm toţi cuprinşi de far¬ 
mecul din moarte, £u gândul 
fulgerat de veşnicie.” 
Vaterstetten. 19 Februarie 1973 

OEMF.TR II S LEONTIEŞ 


. A CĂZUT O STEA 


POETUL 

VASILE POSTEUCĂ 


Ne-a părăsit şi Va si le Po¬ 
steucă, tocmai când din armo¬ 
nia sufletească - câştigată cu 
atâta shueiun. - voia sâ dea 
wmnelc cele mai cristaline şi 
hotanvoarc ale personalităţii 
sale. Destinul a voit ca cele 
mai mature, mai frumoase şi mai 
semnificative roade ale pluga¬ 
ri tu lui său prin ţara şi prin 
exil să le ia cu dânsul in mor- 
rmirt. Dar din ceeace a rămas 
Hp şi scris dela Posteucă, 
sc înalţă un monument, pe care 
noi şi generaţiile viitoare nu-1 
vom putea ignora. 

Posteucă şi-a făcut debu¬ 
tul poetic la "Junimea Litera¬ 
ră'din Cernăuţi. Prin revista 
"Iconar ” a reuşit mai târziu sâ 


încă din Rostock şi Buchen- 
wald s’au conturat in Po¬ 
steuci poemele dorului de ţari 
şi a revoltei (au dc subjuga¬ 
rea ei. C âteodati am fost păr¬ 
taş la lectura unor crâmpeie. 
Poeziile apărute in volumul 
“Poeme fără ţară” (1954) sunt 
in majoritate fructele vieţii din 
lagărele de concentrare. Dea- 
ceea coarda de sensibilitate a 
lor n’a fost intrecută de cele 
publicate in volumele ulteri¬ 
oare. Cităm in continuare ulti¬ 
ma strp/â din poemul “Cântec 
de ţară”:. 

“Tu Patrie cu frunte dc 


noui. Ca cl.ev al liceului "Dra- 
goş Vodă” din Câmpulung/Bu- 
eovina, am liut contact cu re¬ 
vista “Iconar” şi am popula¬ 
rizat-o in cercurile liceenilor, 
în cenaclul literar,ce-l înfiinţa¬ 
sem şi •! conduceam in căm㬠
ruţă mea de pe muntele Run- 
cui, cât şi in societatea litera¬ 
ra “Mihai Eminescu”, care am 
avut onoarea să o conduc pc 
vremea când eram in clasa a 
opta dc liceu, revista “Iconar” 
era o bază de discuţii şi dc 
orientare. In 1937, înscriindu- 
m« la facultatea de drept a Uni¬ 
versităţii din Cernăuţi, om luat 
* ou tact personal cu poetul şi 
luptătorul Posteucă, care fiird 
cu cinci ani mai bătrân decât 
mine. işi ie noi na se deja stu¬ 
diile şi se dedicase aproape 
exclusiv luptei politice. 

Ne-am întâlnit apoi din nou 
pe meleaguri străine, in lagărul 
4c muncă din Rostock Ş» »n la¬ 
gosul dc concentrare din Bu- 
ck»n»«id ca refugiaţi politici. 


revoltă: 


Aşa nc pierdem. Fiecare 
moarte 

Ne mută cortul zârii mai 
departe. 

Sâ nu avem odihnă nici răgaz 

E cineva in noi de-apururi 
treaz 

La geamurile pritegherii, 
sparte. 


Despre Prof. Universitar 
Vasile Posteucă nu e necesar 
să se spună multe lucruri. Cei 
ce l-au cunoscut personal ii 
ftiu vitalitatea extraordinară 
ee-i caracteriza orice acţiune 
întreprinsă fi orice fraiă spusă 
sau scrisă. Darul cel mai pre¬ 
ţios pe care, in viaţă, Vasile 
ni l-a făcut tuturor celor din 
exil , /i pe cate la moartea lui 
ni l-a lăsat in perpetuă mofte - 
nire , dincolo de orice frămân¬ 
tări, e simplu: o imensă credin¬ 
ţă in Dumnezeu, in fiinţa naţi¬ 
une i noastre, fi in spiritul 
creftin al Legxune\. Uman, per¬ 
sonal, tarile ne-a arătat ci 
prietenia, atunci când s’a vrut 
autentică, s'a putut intr'adevăr 
realiza fi menţine chiar când 
personalitatea lui fi-a noastră 
nu erau la fel. 

Iar dacă viaţa unui om re 
poale uneori considera fi dm 
punctul de vedere al amănunte¬ 
lor cottdiane, 1 'asii* a fost, 
sub acest aspect, un om ca fie¬ 
care dintre noi. Efectele actu¬ 
lui de trăire iou făcut fi lui 
viaţa, ca oricăruia dintre noi, 
imagine a idealuluipur, imsgine 
a nesiguranţei, Je multe ori po¬ 
ate chiar a disperăm. S’arunce 
prima piatră cine n'are in inti¬ 
mitatea conftiinţei lui marca 
indoelii. Personal, eu cunosc 
insa numai o mână de Români 
cari, in exil, se pot apropria 
de statura lui sufletească, a- 
tunci când cineva ar fi tentat 
să măsoare omul cu metrul con¬ 
stantei spiritului ori al acţiu- 
ne i, in ierviciul lui Dumnezeu 
fi al patriei. 

Dar nu de comparaţii ft de 
elogii poale să mai fie vorba 
acum. Problema.pe cate lasile 


Posteucă ne-a pus-o, violent, 
a/a esm cum ii era natura.de pe 
patul de moarte, e problema 
răspunderii noastre, ca indivizi 
fi ca grup, faţă de rolul pe 
care, liben, ni l-am luat, atun¬ 
ci când am ales exilul, refu¬ 
zând compromisul moral. De pe 
patul de moarte din spital, cu 
faţa desfigurată de morbul ne - 
indurător, ca un Cristos medi¬ 
eval, Vasile fi-a mărturisit ta 
televiziune, in faţa întregului 
continent american, profesiunea 
lut de credinţă: Vor curând, a 
spus, dar mor crezând in Dum¬ 
nezeu, Pentru Dumnezeu am 
fost întotdeauna luptător in 
contra comunismului. 

l-am văzut fotografia în jur¬ 
nalele ametxcane supt de bo¬ 
ală, ţinea in braţe copilul de 
câteva luni al fetiţei lui. Do¬ 
ina, care, doar sosită din ţară, 
îl sărută pe frunte, timidă fi 
pioasă. A fost nevoie de o cam¬ 
panie generala de prefă, de 
radio fi de televiziune, ca a- 
ceasta întâlnire să poată avea 
loc fi ca Vasile să moară Itm- 
ftit. Guvernul comunist dela 
Buc ure f ti refuzase permisul de 
ie fire fetei lui, iar el n’avea 
dolari, ft nici timp nu mai a- 
vea, s*o cumpere pe Doina fi 
pe copilul ei. 

Actul de credinţa al lui 
Vasile Pot leucă, clar mărturi¬ 
sii de el i*t faţa lumii întregi, 
a fost ultimul, sublim a*>l de 
răspundere pnn care ne-a făcut 
pe (op răspunzători înaintea 
lui Chnsios fi a patriei. Drum 
bun, Vasile. Fare-icell. Ei sit 
libi terra Uvis. 

PROF MCOI.AE ILLFSCl 

Harvară Lniversitx. 


iconostas. . . 

Viziunea profetică, referi¬ 
toare la persoana lui: "Şi’nalţâ- 
-nu pnn vrcmcca pc-un steag ^ 1 \ chtm c „ „elelc’n 
s'a realizat întocmai. . v 1 l . 

Posteuca a devenit pentru ne- 0 raz< 
amul cuuopit. şi mai ales pen¬ 
tru exilul angajat in serviciul 
permanent al neamului un "ate- 
ag'\ Şi a fost puupnn angaja¬ 
mentul de martiriu dc pc pa¬ 
tul dc moarte in "Iconostasul” 

Patriei, căci a fost unul ce a 
“fulgerat tu trupul său pc ma 
rele călău '. şi-l fulgera cu 
spiritul său deacuma înainte 
până in clipa când va fi să fie 
tras la răspundere pentru silui¬ 
rea milioanelor de Români 


Deacuma şi până ce a în¬ 
chis ochii. Posteuci avea doi 
duşmani dc infierat comunismul 
şi Vestul decadent. Mai sunt 
atâtea accente de inare poe¬ 
zie in volumele lui Posteuca, 
curo sr fi dc pildă dragostea de 
satul natal. Je Bucovina între¬ 
agă. de mama lui. de plugari, 
dc ciobani Darul 9* * n 

totalitatea manifestaţiilor lor, 
ac desprind Jm poezia lui Po- 












1 


t 



VISUL DIN COPILĂRIE 


I -am revăzut dupâce s a 
întors acasă «lela C linica Mayo, 
dupAce adicA doctorii i-au spus 
cA nu-l mai pot ajuta. 

Am stat de vorhâ - ceasuri. 

intre altele, iatA ce mi-a 
spus Vasile: 

Pe lângă durerea câ trebue 
xă pire din sânul familiei, mat 
am wn «arr regret Jaco o să 
mor acum' nu ainn Ifrmtnat 
“Cartea copilăriri mele". 4m 
scris o parte din ea, dar n’am 
ajuns nici măcar să povestesc 
un vis, pe care nu l-am putut 
uita niciodată: 

Când eram de vre-o opt a- 
nipon m’am în bolnăvit de scar- 
latină. Copiii mureau zilnic cu 
zecile fiert morţi erau afeiaţ i 
cu toţii într'o cameră a morţi- 
lor, pentruca a doua zi să fie 
luaţi fi îngropaţi într'o groapă 
comună. Intr’o seară - fiind so¬ 
cotit mort- m’au dus fi pe mine 
in casa morţilor . In noaptea 
cât am stat acolo am avut un 
vis: 

Eram într'o livadă mare. 
Prin mijlocul ci curgea un rău. 
Dincoace de rău totul era verde 
- un verde viu de primăvară. 
Dincolo de râu ins a erau palate 
mari de aur fi arbori mulţi- de 
aur fi ei, toţi. 

Dincoace de rău, la margi¬ 
nea lui, era un arbore ca toţi 
arborii din pădure, un arbore cu 
crengi verzi. Dornic să trec 
dincolo, cu am zis tu gândul 
meu lui Dumnezeu: 

“Doamne, daca Tu ax vrea. 

Tu ai putea răsturna arborele 


peste râu fi eu af putea trece 
apa peste el 

Şi, iată: arborele s'a răs¬ 
turnat pe ste râu. 

Am încercat îndată râ trec 
apa, dar Ui mijlocul ri m'am 
oprit, căci trunchiul arborelui 
nu ajungea până la malul cela¬ 
lalt. M’am întors cu părere ăe 
rău in inimă. Dar dupâce m'am 
întors, m'am pomenit cu un cal 
alb lângă mine . I ăzându-l, mi- 
am zis (tot cu părere de rău): 
“Dacă nu af fi afade mic, l-af 
putea încăleca fi calul m’at 
trece dincolo". Calul mi-a ghi¬ 
cit gândul: m'a prins de spa¬ 
tele cămâfuţe i fi m'a trecut 
apa. Dupâce am trecut apa, 
m'a întâmpinat o lumină mare 
(mat puternică decât a soare¬ 
lui, de fi n’am văzut nici un 
soare), care învăluia tot cuprin¬ 
sul, Lumina, de fi marc de tot 
(cum n'am mai văzut), nu erg 
supăr gtoatc, dimpotrivă, par’ 
cd mi-a pus aripi în toate m㬠
dularele: mă simţeam ufor fi 
fericit ca pasărea cerului, 
Dupâce m'a trecut apa, 
calul a prins glas • 

“De acum inarnte -dacă 
vrei- aici o sâ trdiefti loată- 
toată vremea ”, mi-u spuf el. 
Bunătatea lui care mi-a în¬ 
găduit să-mi aleg soarta, fi 
chipul Mamei care s'a aprins 
in gândul meu, m'au pus in 
cumpănă. Şi cu am răspuns 
aproape plângând: 

“Dar eu vreau să mă întorc 
la Mama", , , 

Cu aceeafi bunătate, ca¬ 


lul m -a spus “Dr-ai trăi ţap - 
tezeci de ani pe pământ, aici 
n'o sti mai aiungt niciodată. 
Căci foarte-foarte puţini sunt 
învredniciţi să fie primiţi unde 
te afli tu acum’*, Totufi, nu 
amar ut puterea să mă despart 
de Mama. Şi, oricât de rufi- 
nat ăe bunătatea lut,am repe¬ 
tat cu ochii in pământ acele¬ 
aşi cuvinte: 

"Dar eu vreau să mă duc 
la Mama", , „ 

Calul m’a trecut din nou 
dincoace de apă . 

A doua zi, când au tseniţ 
să ne culeagă din casa morţi, 
lor fi să ne ducă l* groapă,un 
«i of, vdzăndu-mi chipul, ci-ca 
fi-a zis (el mt-a povestit în¬ 
tâmplarea dupâce am răsărit 
mai mănfor): “Ce păcat de un 
băiet aţa de fmmufel să mo¬ 
ară". Şi, aplecându-se asupra 
mea, mi-a turnat rachiu in gură 
din sticla, pc care o avea cu 
dânsul. După care - se vede - 
am dat ceva semne de viaţă. 
Mo ful m'a luat în braţe fi m’a 
dus acasă - LA MAMA. 

Acesta a fost visul lui Va- 
Posteucă, pe caren’a mai a- 
vut parte să îl povestească în 
“Cartea copilăriei”. 

Fost^a acesta un vis oare¬ 
care ca atâtea altele? 

Ori visul a fost o scurtă 
oglindire a unei realităţi din 
realităţile tainice de dincolo 
de hotarele vieţii pământene? 

V. 


CA O LACRIMA DE SÂNGE 


A căzut camaradul nostru 
Vasile Posteuci, .trecând din 
această v^aţă, într’o lume mai 
buni, intr'o lume a lui Dum¬ 
nezeu. 

A fost un vajnic luptător, 
ale cărui gânduri au ars de 
dragoste pentru neamul nostru^ 
ameninţat de duşmani, în exis¬ 
tenţa lui. 

Inimă din inima ţârii de de¬ 
parte, i-a plâns durerea îngen¬ 
uncherii în versuri pline de la¬ 
crimi şi de revoltă. 

A trecut vijelios prin vi¬ 
aţă, purtând neînfricat stindar¬ 
dul credinţei lui, înfruntând 
furtunile cari intunecau ori¬ 
zontul patriei sale şi neclaudi- 
cind in faţa vrăjmăşiei duş- 
m am lor şi mc i in faţa constrân¬ 
gerii evenimentelor ce-l obli- 
gau să înfrunte lupta singur. 

A mers eroic pe culmile 
renunţărilor. 

Câtă nobleţe de gândire şi 
ce expresii de profunde senti¬ 
mente de prietenie a risipit pe 
drumurile zbuciumate ale vieţii 
noastre amare de pribegi. 


In apele cristaline ale su¬ 
fletului său, se oglindeau câm¬ 
piile, munţii şi codrii Români¬ 
ei noastre, pe cari le iubea cu 
ardoare şi pe cari le cânta în 
poezii, cu accente de rară fru¬ 
museţe. 

A luptat până la ultima lui 
clipă in slujba lui Dumnezeu 
şi in slujba idealurilor neamu¬ 
lui său a murit cu certitudinea 
câ şi-a împlinit datoria. 

Înainte dc moarte, a lăsat 
câteva cuvinte, drept testament 
al crezului său. Vor fi unii ca¬ 
ri nu vor înţelege acest testa¬ 
ment. 

Vremurile vor dovedi insă în¬ 
ţelepciunea gândurilor sale în 
faţa morţii. 

Moartea lui Vasile Posteu¬ 
că a lăsat un mnrc gol in cul¬ 
tura românească, în rândurile 
exilului şi in rândurile priete¬ 
nilor săi. 

După legile luptei noastre, 
in care el a trăit, noi, camara¬ 
zii lui, vom ridica stindardul 
ce »-a căzut din mână şi il vom 
duce înainte, spre biruinţă. 

EMIL POPA 


Stimate Domn, 

Conferinţa privind Securi¬ 
tatea Europeana are o impor¬ 
tanţa capitală pentru întreaga 
Europă 

Iniţiativa sovietică tinzând 
către reunite» acestei confer¬ 
inţe, a Cost de totdeauna legată 
dc idcia constituirii unui me¬ 
canisme internaţionale care să 
legitimeze intervenţiile perma¬ 
nente ale LRnSuIuî in toate pro¬ 
blemele conţi nen tul ut. 

La aceasta conferinţa, po- 
po*icU aparţineai nu ac 

pot face auzite. Cei ce vorbe sc 


in numele lor sunt acei casc, 
prin mijloace nelegitime şi ar¬ 
bitrare le impun condiţii de vi¬ 
aţă neomeneşti. 

A consacra situaţia actua¬ 
lă, a cauţiona aceste regimuri, 
nu le poatr face viabile, atâta 
timp cât sute de milioane de 
fiinţe sunt lipsite de drepturile 
lor dc oameni ş' cetăţeni. 

Lupta lor pentru libertate 
nu cunoaşte răgaz (Bucureşti 
1945, lkrlin 1953, Potnan şi 
Budapesta 1956, Kula 1957, 
Movul chei kaaak 1 9t, J Belgrad 
junic I96&, Fraga August 1 % 8 , 
Cdnask 1970, Kaunas 1972. .) 


Confcrniţa nu poate să ne¬ 

socotească acestiucm. 

Repetarea adbrdurilor dela 
Yalta ar sili popoarele noastre 
sâ-şi caute salvarea in violenţa 
di sperâri i. 

Cu riscul de a lăsa să tre¬ 
acă ultima şansă a unei evolu¬ 
ţii paşnice,Conferinţa trebue 
să impună respectarea princi¬ 
piilor Declaraţiei Universale a 
Drepturilor Omului, in speţă: 

- libertatea de mişcare şi 
exprimare pentru fiecare perso¬ 
ană; desfiinţarea lagărelor şi 
oprirea arestărilor sau trata¬ 
mentelor psihiatrice faţă dc 
opozanţi, 

- legalitatea trebue să pună 
capăt arbitrariu lui în toată 
Europa, 

- reciprocitatea în raportu¬ 
rile dintre sute pentruca în a- 
farâ de mărfuri, persoanele şi 
ideile să poata circula fără ob¬ 
stacol, în ambele sensuri, dela 
un capăt al continentului la 
celalalt, 

- autodeterminarea, care să 
permită fiecărui popor sâ-şi de¬ 
termine hotarele şi instituţiile, 

- neamestecul forţelor str㬠
ine in afacerile interne ale ale 
unei ţări. 

Pacea va fi trainică numai 
când, pe aceste principii se va 
constitui o E uru l * a popoare¬ 
lor libere. 

In calitate de Europeni 
suntem cu toţii solidari. Acea¬ 
sta este raţiunea Conferinţei 
şi acestei acrişori. Cu ocazia 
negocierilor la care veţi parti¬ 
cipa, vă rugăm >a apăraţi nu 
numai interesele L)v., . , ci de 
asemenea pc* cele a popoarelor 
reduse la tăcere. Este in joc 
soarta comună 

MIMAI HOR NE 

i 'ii. 

fost adresat tuturor delegaţiilor 
la Helsinki.) 


Suprema hatatie 

F* fi atunci ca'n noaptea 
f and a murit /tur • 
nici tămâieri de tmxrnâ, 
nici licăriri de făclie 
I n cer ne îndurat 
ne va strivi de $us, 
ne va strâpunqe'n coaste 
suprema bdtâlie . . 

•S or slobozi potopuri 
fi trăznete din hău 
ţi vor a fier ne moarte 
pc viaţa dtn Cetate. 
l om adormi ’npăcaţi de visuri 
in Dumnezeu 
fi dezbrăcaţi de visuri 
fi de vanitate. . . 
Buchenwald 1Q43 


Pastel rural 

Din trâmbtţ i de soare 
un cântec începe ; 
ifi varsă lumina 
pe dealuri, 
pe stepe . . , 


pe oameni, 
pe brazde, 
pe pluguri, 
pe sape, 
se lasă viaţa 
cu vuiet de ape. , 

Vama /9J5 

Paatpl industrial 

Sirene’n furi a te 
ţi urlet ăe maţ ini, 
înalte macarale 
târandu-re pe fini. 

Vn veţnic du-te^mo 
de braţe încordate 
de nouri grei de r.gură 
fi aburi peste toate. 

Din lut ţi fier înalţă 
gigantice cuploare 
ţi din căderi de ape 
turbine ţi motoare. 

Ciocanele frământă 
nervoase idealul 
fi lacom ti sudează 
pe oameni cu metalul. 
Rostock JQ4J 


DEMETRIIS LE0NTIF.Ş 
(■faiţnicnte din manuscrisul 
tinereţii “Opreşte Timpul'" 
( 1935 - 1948 ) 


MOARTEA UNUI ICONAR 


Profesorul Vasile Posteu¬ 
că, frumos şi sănătos ca ex¬ 
plozia unei primăveri, s’a 
stins acum câteva luni, uscat 
şi neputincios pc patul unui 
spital din Statele Unite, ros 
de o boală grea şi faurâ iertare. 

L-au plâns ai lui şi prieteni, 

1 - au regretat şi duşmanii, dacă 
va fi avut. 

Câ Posteucă a fost un poet 
român de calitate aleasă, este 
un fapt confirmat azi, aici şi 
dincolo; câ a fost un prozator 
de ţinuta înaltă, nu poate con¬ 
testa nimeni; câ a fost un zi¬ 
arist complect-cu toate cali¬ 
tăţile pe care le implici acea¬ 
stă meserie grea, derob-oştiu 
toţi ce istu cetit articolele fie 
in “Drum” sau în alte publica¬ 
ţii ale exilului român, că a 
fost un profesor, şi pedagog bun 
şi respectat s’a văzut la dis¬ 
pariţia lui, când studenţii (a-, 
ceşti tineri americani indiferen¬ 
ţi) l-au insoţit copleşiţi de du¬ 
rere pe ultimul drum. 

Vasile Posteucă a fost şi 
un creştin de cea mai curată 
credinţă, cum de vreo 15 se¬ 
cole istoria nu mai poate da 
multe exemple. Unul dintre a- 
ceia, cari doresc martiriul,, 
faptă de indrâsnealâ necuno¬ 
scută 1 urnei de azi. 

El a avut şi o credinţă po¬ 
litică. dela care nu s'a abatut 
o iptâ. Din cauza acestei “i- 
ole”, distinsul poet şi literat, 
neobositul ziarist, profesorul 
impunător şi creştinul plin de 
puritate, a părăsit totul şi a 
plecat in lume. A preferat unei 
prigoane ignorante şi ingrate, 
cu care putea dealtfel să încheie 40 ai acestui secol, in câmpul 
un armistiţiu sau o pace, sârma literilor romaneşti a reprezeo- 
ghimpata, frigul şi umilinţa la- tat imaginea unei dăruiri totale 
gârelor naziste. şi sincere. Au slujit-o, tineri 

Frumoasa lui limba română, poeţi, scriitori, esseişti. cu un 
a inlocuit-o cu limbi streiue, suflu de nestăpânit. Se mârtu- 
păsoreşti Dar a isbutit pană la riscau io versuri sau in proză, 
urmă, ca tot aurul bun din fi- işidesvaluiau certitudiuilc sau 
inţa lui, sa fie preţuit oriunde, indoelilc, cu a. elaş ritual do 
departe de hotatcie sdrenţuile uii mileniu al iconarilor, Şi 
ale ţârii iubita cu fervoare. printre ci, era Posteuca. Unde 


Un caracter de piatră tare, 
scânteietoare. Un caracter o**- 
cut din nobila plasmă a Buco¬ 
vinei, şlefuit dealungul veacu¬ 
ri lor dc cultura şi de biruinţele, 
ingenunchierile şi suferinţele 
istoriei noastre. Şi cu o educa¬ 
ţie sufleteasca specială. 

0 educaţie însuşită cu jert¬ 
fa anilor tineri, dar care mai 
târziu l-a purtat ca oişte aripi 
uriaşe, peste toate viitori le 
lumii din ulţimii treizeci de 
ani. 0 educaţie primită dela o 
revistă: ICONAR. 0 revistă şi 
în acelaş timp o noţiune ce în¬ 
truchipează chintesenţa i tot 
ce este mai bun in mizerabila 
noastră fiinţă umana. Şt ea nu 
putea veni decât din Bucovina. 
“Din .bucovina cu mănăstiri şi 
brazi” cum spunea cântecul 
soldaţilor din ultimul rasboi. 
Curăţenie sufletească şi vigo¬ 
are fizicâ..Dar de ce numele de 
“ICONAR” şi de ce Posteuci 
s’a educat acolo? 

Iconarii au fost cei ce fac 
icoane. Ori icoana este un obi¬ 
ect sfânt, la care şi buni! şi 
răii se roagă pentru iertarea 
păcatelor. Şi deaceia, nu ori¬ 
cine poate face o icoana. Iţi 
trebue o anumită puritate ca să 
poţi înfăţişa fiinţa divină. Şi 
înainte de a picta o icoană, 
meşterii se spovedeau, poste¬ 
au, goneau spurcăciunea. Iar 
re vi sta “ICONAR” nu o puteau 
face decât Bucovinenii, forţa 
spirituală intactă din nordul 
României, cum a rămas şi azi. 

Revista ICONAR a avut 
imaginea ei sfântă de realizat: 
a unei ţâri noi. Intre anii 30 şi 







DRUM 


*unt aceşti iconari azi> O parte 
căzuţi pe frontul contra Rusiei, 
o alta dispărută in besna in- 
chiaorilor, jwra puţini in viaţă. 
Printre puţinii aalvaţi, era Po¬ 
steuci şi pierderea lui măreşte 
golul încarc ae shateun neam. 
Dar Bucovina, cu feciorii ei 
drepţi ca brazii, frumoşi şi vi- 
teji ca nişte arhangheli, va cre- 
ia in viitoe şi alţi iconari ca 
Vaaile Posteucă. Imaginea sa¬ 


cră a ţării, ce trehne reîntregi¬ 
tă, a fost arătată. Celorlalţi ce 
vin după, le revine sarcina re- 
alizării. Vor trebui aoi sacrifi¬ 
cii, iar Posteucă şi ceilalţi i- 
tonari au dat exemplul cel mai 
elocvent: pentru credinţa în 
şi neamul românesc şi-au 
pus drept mărturie osemintele. 
Iconarii. . . 

NICOLAE DAMASCtlIN 


DOUĂ POEME DE V. POSTEUCA (1932) 



IIN MEMORIAM 
LUI V. P. 

Ramas-ai lângă noi 
cu ochi de foc: 
două candele 
pc fruntea vremii. . . 
lina, dc'nchinăciunc, 
la tăcerea aşteptândâ 
a martirilor noştri. 

Pe tricolorul jertfirii lor 
stă scris: 

“Pentru marea Românie creştină 


îndemn la divina poruncă 

“Lăsaţi netrebnicului uşa pocăinţei deschisă* 

este licărirea 

celei de a doua candelă 

a ochilor tăi dc foc, 

intrevăzând timpul, când, 

din nou, 

Suna-vor clopotele mănăstirilor bucovincne, 
iarăşi omul, 
pe libere drumuri, 
dc troiţe păzite, va spune: 

“Sunt Român; ziua-i hună’*. 

V alentin A. Cantor 


Vaaile Posteuci şi-a înce¬ 
put activitatea literară in istor¬ 
ica revistă a lui Ion I. Nistor 
“Junimea Literară 1 , XXI(1932), 
nr. 7-12 (lulijş-Decembrie) cu 
poeziile “Căntrc de drum fi 
popas" şi “Cântec", cari a'au 
bucurat dc unanima apreciere 
a cărturarilor şi literaţilor din 
Bucovina, impun ându-l drept 

un poet de marc calibru. în im¬ 
portanta sa scrisoare din 15 
Iunie 1962 către prietenul său 
V. Bcndcscu, acrie bardul şi 
tribunul bucovinean: “în ţară, 
rai-ara început colaborările la 
“Jun imea literari’ e adevărat. 
Prin 1932. Dacă nu mă înşel, 
mai ţin minte versurile unui 
poem de atunci: 

“Şi scriu cu tălpile in lut 
un cântec de drum fi popas". 

Au fost versuri de adâncă 
intuiţie, profetice. De când 
sunt, tot pe drum sunt. Dc ace¬ 
ea m’am şi decis să botez car¬ 
tea copilăriei mele, pc care am 
incropit-o la Buchenwald şi-o 
rescriu acunv "Taliei, băia¬ 
tul drumului". 

Identificând de curând pre¬ 


zenţa revistei, le-am fotocopiat 
şi le punem la dispoziţia citi¬ 
torilor acestui număr omagial 
pentru V. Posteucă, pentru a 
se vedea cât de realizat era 
poetul la etatea de douăzeci 
de ani. 

CÂNTEC DE DRUM 
Şl POPAS 

F.u port în suflet mirosul ravdn 
de brazdă neagră, de fân cosit. 
La drum m'am pornit tânăr fi 
sdravăn 

fi merg de mult, dar n'am sosit. 

De-alâta drum visul îmi pare 
de iască 

fi câteodată plâng ca un copil 
de leagăn. 

Durerea mi-a frânt sufletul, ca 
miezul de pască, 
am simţit grijile cum md prind 
fi md leagă * *n 

mrejele tor fi mă duc ca 
pe-un rob. 

Gândul pierzării mi apasă ca 
un sdrob 

uriaf, desfăcut dintr’o stâncă.- 
Merg fi n’am ajuns încă. 

Drumul întors l-am pierdut. 


Pribeag Jf-aiunci am rămas 
fi teriu Cu tălpile ’n lui 
un cântec de drum fi popas. 

(Din. "junimea literară", 
Cernăuţi, XXI (1932\ nr. 7-12 
(Iulie - Decembrie), p. 23X. 

CÂNTEC 

Dor călători grăbiţi, 
ne-am întâlnit in drum 
fi ochii rătăciţi 
te caută fi-acum. 

Te văd in nopţi târzii, 
fi visul se destramă• 
af vrea să mai revii, 
blajină ca o mamă. 

Ca un sonet postum, 
iţi plânge amintirea. 

Ţi-af dărui iubirea . . . 

Pe unde ef ti acum? 

Strgtni fi ’mbătrâniţi, 
af vrea să ne'ntălnim 
pe drum spre ţintirm. . . . 

Doi caldtori grăbiţi. 

(Din: Junimea literară ", 
Cernăuţi, XXI (1932, p. 239. 


SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA 


v 


SCRISORI 


m 


'■flafpuns scrisorii deschise 
a profe^rului F.ugen Lozovan 
adresată Episcopului Teofil 
loncscu . .. 


Iubite Domnule 

Iţi înţeleg amarul. Fostul 
F.piscop Teofil loneacu a 
“trecut de partea prigonitori¬ 
lor noştri”, cu adevărat. E în 
fruntea lor! Le conduce asal¬ 
turile, tactic, spre a ne ocupa 
sfântul şi istoricul nostru 
aşezământ creştin. în clipa 
de faţă,cârja aa episcopală a 
părăsit faţa altarului şi bale 
în lături pe la uşile lumeşti 
ale justiţiei. Vrea aâ ne ob¬ 
ţină. pe noi cei cari nu vom 
înceta aâ credem, şi pc cel 
care stă răstignit sub cupola 
Pantocratorului, prin încle¬ 
ştări U* pumnilor aau prin oco¬ 
lite sentinţe judecătoreşti. 

Fostul “arhimandrit dc 
odinioară - care a părăsit 
ţara cu apostolică misiune”, 

• cum ştiai - l-a pârâait pc 
Uhriatoa, a părăsit neamul 
pribeag, şi-acum încearcă 
sa ne birue cu cetele celor 
fără cruce şi fără umilinţă. 
A renunţat la har, iar pentru 
nui cei care iii gen un ch cm in 
ctitoriile »trahturilor noştri, 
luatul F.piscop Teofil loticscu 
e 140 apei jur La baia judeca* 
V»lor ica estic, unde depune 
laice proces*, rămâne tot uo 
sperjur, t§j l« Marea şi in* 
tn>oşatu*i«a Judecată a Ce¬ 
rului va îi iu veci nimicit. 

Unita ia jurul sluji tur i lor 
Biscruti Ruaatre ort udo se, 
muesita diaapurâ 'uuâAcaacâ 
doi } fante a turaţii «şczâmaji 
iul \> <•!«**> (ostul Epiacop 
teofil Ummscu şi ajutoarei* 


lui ateie au fost îndepărtate • 
iar fiinţele noastre in rugă 
vor face de pază. 

Iată de ce ma bucur, iu¬ 
bite Domnule Lozovan, că, 
alături dc noi, te considerăm 
strajă in pragul apărării lui 
Dumnezeu. 

Al Dumîtale 

IOAN I. MIREA 


De câţiva ani, Societatea 
Academică Română, cea mai 
înaltă instituţie a exilului, şi. 
a încetat lucrările. Faptul şi 
cauzele sunt cunoscute. La 
Paria, vctoul pus in faţa ori¬ 
cărei forme de deviere aau co¬ 
laboraţionism, a fost aspru şi 
clar. Exil şi nu ambiguitate. 
Politicii de răsturnare a valori¬ 
lor culturale, replicu politică 
a valorilor intransigente. Rol 
in luptă şi nu justificarea de¬ 
zertării. G-niul 8uferinţii şi nu 
laurii adunaţi euforic din gr㬠
dinile cultivatorilor colectivi. 

0 viitoare adunare genera¬ 
lă, pentru alegerea noului pre¬ 
şedinte şi fixarea noului pro¬ 
gram, nu poate fi de cât aşu - 


o spune, acum, însuşi secreta¬ 
rul S.A.R.; pentru "a împiedica 
devierea instituţiei, care s’a 
născut in exil şi pentru exil, 
dela scopurile ei originare, şi 
alunecarea treptată pe calea 
mai întâi a unei neutralitatăţi 
politice, care ar echivala cu o 
complicitate, şi apoi, pe calea 
unui colaboraţionism mai mult 
sau mai puţin dej^iizat, cu 
pretexte religioase sau fals 
ecumenice". Cultura şi omul 
de cultură au o constiinţâ-şi 
de e cazul, să şi-o verifice- 
cultura adevaratâ face justiţie, 
mai dc vreme sau mai târziu, 
condamnă violurile anticuttu- 
râ, denunţă dictatele şi se o- 
punc represiunii. Biografia u- 


nei instituţii se aseamănă şi 
se confundă cu cei care i-au 
dat viaţă. Trăeşte prin efortul 
şi diversitatea armonizată a 
valorilor ei, se dezvoltă şi a- 
finni păstrând intactă zestrea 
fondării în evoluţia sa S.A.R, 
are legea ei, scrisă sau înti¬ 
părită în minte, şi-atunci când 
cineva ii calcă legea, calcă 
în picioare pe toţi cei care pun 
sănătatea lor morală la teme¬ 
lia şi in serviciul unei idei. 
Istoria a dovedit nu odată că 
vaste culturi au fost supuse 
pieirii de vicisitudini neiuate 
in seamă, ori dintr'o mediocră 
apărare de agresiunile care au 

(Continuare pag. 14) 


MOLDOVEI 


Coboară, Doamne, harul tau, 
Dâ-nii rouâ*n gene spre iertare 
Să-mi umezească uscăciunea 
Di ii ochii ce privesc pc zare. 
Ajuiă-ma să’nlătur ura. 

Ic rtâud să pot a înţelege 
Dccc stăpână e minciuna, 

Şi nu o fulgeri cu-a Ta lege. 

Dece-ai lasal Moldova mândra 
Să fic’n %(ârtccarc noua. 

In lac râmi fiecare parte, 

Eu să Ic plâng pc amândouă? 

Din pitorescul dc-alta dala 
Şi din belşug de încântare 
Tu ai adus pustiu şi laeraini, 
Ruina sfintelor altare. 

Icoane vechi şi roase biblii 
Stau tăinuite Iară vină, 

Fără speranţa ca vre-odata 
S upau iuiuşi la lumina. 
Tractoare trec priu cimitire 
Ca peste cruci colhoz sa n act ic 
S» si dispară lot trecutul 
luur'ufi prezent de nebunie. 








Cei ce trăiesc, eej ce indura 
Jugul şi lanţul dc'nrobirc, 

La ce-i mai laşi să se frământe 
Şi de voinţa-Ţi să se mire? 

Stau veşnic muţi. Parc*ar fi sfinţii 
Cc-au coborât din freşti de-altare, 
Ei cc dc veacuri tot cântara 
Şi *ii hori s’au prins la sărbătoare. 

Dccc din miile dc drumuri 
Din nepătrunsa legii Talc 
Celor mai huni din fii-Ţi Doamne, 
Lc-ai dat cea mai spinoase* cale? 
Cât vrei ca soarta sa îi poarte 
Faru Moldova di>altâdatâ? 

Doreşti ca toţi martiri s’ajunga 
Intr'o istoric uitată? 

Nu ma revolt. Iu umilinţă 
Mă ’nchin iu laţa voiei Talc 
Cerând raguz V ajung odată 
Să văd pe drumuri siderale 
Sclipind luceafărul Moldovei 
Deasupra zimbrului, pc stern i. 

Iar Ucramile de-a zi s’ajungu 
A libertăţii diadema. 

Ştefan liheorghe Theodoru. 
























Page 14 


SOC. ACADEMICA 



(urmare din pag. 13) 
permis instalarea falselor cul¬ 
turi, stadii inferioare niciodată 
în stare să egaleze ruinele. 

Distrugătorii de culturi nu 
pot fonda culturi. Cei care au 
incendiat biblioteca din Alex¬ 
andria n’au mai realizat nici¬ 
odată o bibliotecă! Pizmaşii 
culturii, propun, chiar, nimici¬ 
rea culturii. 0 fac metodic: 
convertesc şi compromit eli¬ 
tele gândirii umane, iar pe ce 
cumpără sau vând aplică sigi¬ 
liul degradării conţinutului sa¬ 
cru din fiinţă. Lui Satana nu-i 
plac proştii. Iadul nu luptă 
cu neputincioşii. Tenebrele 
nu surpă putregae, ci cate¬ 
drale. Societatea A. Română, 
nu putea să nu fie vizata, sâ 
nu i se dea ocol, sâ nu se în¬ 
cerce ruperea ei, răsleţirea 
şi supunerea. 

Desigur, o fi convertirea 
şi trădarea un abis al cercet㬠
rilor psichoanalizei modeme. 
Istoria însă nu e rezultatul 
prâpăstiilor psichopate. Cee- 
ace psicho-analiza atribue fi¬ 
inţei ca înecuri fatale, sunt 
drojdii vechi, anomalii demult 
cunoscute, insuficienţe expli¬ 
cate; - stări morbide, catastro¬ 
fale, care se produc după cal¬ 
cule catastrofale. Marxismul 
e urzeala celei mai grave şi 
mai tolerate catastrofe ale u- 
manitâţii: - degradarea fiinţei 
până la pierderea identităţii şi 
libertăţii sale fizice şi spiri¬ 
tuale. Comunismul materialist 
ar fi vrut pâine pentru toţi in¬ 
divizii din lume, în schimb a 
instalat foametea colectivă; 
ar vrea sâ niveleze şi sâ in¬ 
verseze sensul culturilor, sâ 
pună in conflict zone, îngâdu- 
ind sâ funcţioneze între ele 
numai comenzile politice cen¬ 
trale, supraveghiate. Astfel, 
comunismul interzice şi indi j 
vidului separat şi naţiunilor 
cultura ca patrimoniu “obiect 


al conştiinţei”, iar atunci c ând 
apelează la tradiţie nu o face 
de drag, ci ca s'o inverteaseă 
unei pscudo-filozofii, fi c ca 
să-şi acopere sărăcia şi medi¬ 
ocritatea, fic ca sâ ademenea¬ 
scă valori, dominăndu-lc. Ori 
cum vehicularea marxistă sc 
face prin “revoluţii”, este dc 
văzut cine poale participa la 
acest transfer t cine se poate 
abandona acestor “idei so¬ 
ciale”, atunci când violenţa 
va fi recunoscuta ca o ipoteti¬ 
că stăpânire fi nu ca o eviden¬ 
ţă a uneiculturi . Oricum,cam aşa 
trebuc că gândeai înfriguraţii 
conştiinţei exilului românesc 
atunci când au pjs bazele S. 
A.R. Câlcându-se fondul legi¬ 
lor ei dela temelie, s*a încer¬ 
cat prin zigzagurile ticluite ul¬ 
terior şi zvârlite în incinta in¬ 
stituţiei naţionale dc peste ho¬ 
tare ca S.A.R. să nu mai fie 
considerată “ţara in exil”, c i 
o academie apocrifă, in loc ca 
regimul comunist sâ fie con¬ 
fruntat cu negarea şi cu eeeace 
nu a realizat, se propunea pre¬ 
darea zestrii exilului. Capitu¬ 
larea premeditată. Răsturnarea 
exilului in bălţile roşii. Trebue 
recunoscut, ruşinea a fost spusă: 
“exilul nu e ţara M ! Când ţara e 
sfâşiată şi ocupată, atunci un¬ 
de e ţara liberă? Nu crispările 
marxiste separă ţara de exil? 

In Ungaria - tancuri; 
în Cehoslovacia - tancuri; 
în Polonia - tancuri; 
în Lituania - tancuri; 
în România -tancurile “re¬ 
voluţiei culturale”; de sub stri¬ 
virea gravă a şenilelor, unde se 
află ţara? Blindate, cizme, mi - 
trai icre, pe ce trupuri se târăsc’ 
In cc fiinţe se descarcă? Peste 
care cultură mârşâluiesc? La 
toate acestea, viitoarea adu¬ 
nare generală a Societăţii A- 
cademice Române, are 
răspuns. 


ION HALMAGHI 

0 buni pani «„Exilul,,,, ir credinţa ,i convin,â r 0 . 
mant .u a xăr 'ălorit aniversa- mâncaseă, demne de urmat de 
rea nafteru lu, Uliu Maniu fi ^nrraţiile viitoare care se vor 
s au sublimat cu această oca¬ 
zie contribuţia sa la istoria 
poporului român, calităţile lui 
de om politic, dar fi deziluzi¬ 
ile sale faţa de opacitatea oc¬ 
cidentalilor intr'unul din mo¬ 
mentele dramatice fi cruciale 
ale existenţei române fii. 

Este dificil din perspectiva 


întoarce cu admiraţie fi sfială 
la mormântul lui dupăce se vor 
însenina cerurile românef ti. 

• • • 

i'niunca fi Liga Societăţi¬ 
lor Române din America trece 
printr'o serioasă criză de or¬ 
ganizare structurală, condu¬ 
cere fi orientare in faţa pro- 


de acum a istoriei Jd se ăefi- blemelor actuale 
nească limp.Jr conturul p e ,. Noul Prefcdintr , bine in - 
Sonahtdln talc. Suntem prea tenfionat in planurile fi ac- 
aproape de viaţa fi l a p, ele lui ţi u „U e Ja( ,_ Jepifit Je 

politice pentru a ne putea sus- sistemul birocratic al comite- 


trage subiectivismului. Ţotufi 
consemnăm câteva gânduri le¬ 
gate de existenţa sa politică 
pentru a ne înscrie în ceata 
celor ce-l comemorează fi i- 
aduc omagiul lor . 


telor, de influenţele subterane 
fi acţiunile operate in afară 
de sfera intenţiilor fi hunei 
sale credinţe. 

Ziarul AMERICA, la rân¬ 
dul său, sub apăsarea unor pu- 


de 


Paris 


IOANI. MIREA 

1973. 


MOARTEA POETULUI. 

(In Memoria lui Vasile Posteucă.) 

Suliţa luminii din Icoană 
a străpuns triumfător cortina nopţii, 
sigilând cu incâ o minune 
testamentul românesc dc rugăciune. 

lată Cuvântul dintâi. Cel de Sus, 
pe limba noastră râspus, 
zis din fluer, doinit, viersuit, 
in inimi pribege zidit, 
până la moarte mărturisit. 

De-acum 

zadarnic, vremea lespede grea 
găti-va pentru memoria sa! 

Cine-a mers pe DRUM 

de mână cu lumina 

niciodată nu se'mbină cu ţărâna! 

Ion CICALÂ. 


hicutusurt* 




Mă poartă’nc hipuirea 
in depărtare, 

m'aruncă peste sârmele ghimpate , 
peste zare . , . 

Ma duce'nchipuirea, 

dar trupul 

mi-c sugrumă . . . 

I)ece nu poartă aripi 
acest morman de humă! . . . 

UEMETRILLS LEONTIES 

-<- 


luliu Maniu a fost un adevă- Ornice presiuni, care-fi au o- 
rat Român fi erou al neamului ” 9 '™ suspecte fi fac parte din- 
sdu. A luptat pentru eliberarea 
Iransilvaniei de sub dominaţia 
maghiară fi pentru realizarea 
unităţii României Mari.-După 
primul războiu mondial Maniu a 
fost mare nu prin democratismul 
său, prin politica sa de 
partid, ci prin legalismul fi 
moralitatea atitudinilor sale 
politice, fnlr’o societate domi¬ 
nată dc o oligarhie politică, a 
cerut respectul legilor fi înl㬠
turarea corupţiei din rândurile 
pdturei conducătoare. Prin a- 
ceasta Maniu s’a plasat într’o 
permanentă opoziţie reacţionară 
afa cum au fost dealtfel toate 
manifestările politice sănăto¬ 
ase intre cele două războaie in 
România postbelică. Structura 
Statului român nu i-a permis o- 
poziţiei - nici chiar celui mai 
popular partid politic românesc- 
sâ efectueze în condiţii nor¬ 
male o guvernare completă 
pentru a demonstra valoarea 
practică a unei alte ideologii 
fi concepţii politice decât cea 
dominantă. Din această per¬ 
spectivă nu i se poate imputa 
lui Maniu lipsa de eficacitate 
pe planul politic al guvernării s 
Factorii de conducere ai Sta¬ 
tului român n’au ţinut seama 
de realităţile naţionale, ci au 
impus structuri fi forme străine 
de aceste realităţi, creind si¬ 
tuaţii artificiale, împotriva chi¬ 
ar a legilor fundamentale ale 
ţării. Maniu a luptat împotriva 
acestor structuri fi forme false 
fi a creiat un curent puternic 
de opinie publica, in favoarea 
restaurării unei conduceri s㬠
nătoasă fi necoruptă fi un a- 
dânc simţ moral al respectului 
faţă de lege, pentru a lăsa loc 
forţelor naţionale să se define¬ 
ască in complexul societăţii 
romănefti. ‘li Ci a fost punctul 
unde Maniu s’a intălnit cu ti¬ 
neretul românesc angajat in- 
tr’o revoluţie spirituală, fi un¬ 
de el a găsit simpatie, drago¬ 
ste fi energie inepuizabila 
pentru eforturile sale pe plan 
naţional. 

Mucenicia fi m tarte a lui in 
închisoare au fost acte lucide 


ugdri ţi mireni 
Române de Rn ţţ 
bim despre Vene 
Erate luliu Hon 
de Cluj-Gherla, e 
/A Maiu JQ70. ' 

4 fost el însuti ar*l * 
auzind df dorinţa„ na)lri ['■ 

y."*ia 

n,,e , " ten t , o. hlvnndu.,' j 
a ’Vr? ,e * demne ,, ,, 

°J1 '7,^ P '’ ,nnali ^ 

admirabilă fi Ct 

*" "" ,CiU » ’P'e 
sluţba Bisericii * - y 

simţit obligat sd-i 
dorinţa, cel puţi 
nu ne.am îngăduit în momentul 
acela sd publicăm înălţarea l„ 
ta cardinalat. 

Fiindcă acum e mort defi 
amintirea lui continuă \ă in¬ 
spire gratitudine ca ţi trista lut 
d^inţă, ne considerăm aproape 
obligaţi să descoperim faptul 
pcnlruca Biserica întreagă, ;t 
in special Biserica Româna, ta 
aibă mângâiere fi curaj din cu- 
noftmţa imenţiunii noastre fi 
ale motivelor, care ne-au in - 
demnat să nu o publicăm până 
astăzi". 


spirit de 
cdl< 

**eât ne-am 
"speciăm 
n «» sensul a 


Ir o conspiraţie îndelung preg㬠
tită, a rupt legătura cu tradi¬ 
ţiile sale fi se sbale în neguri 
ideologice, căutând să-fi defi¬ 
nească o, linie fi o orientare 
”oarecare*’ in complexul de 
realităţi al comunităţilor Ro- 
mânefti din Statele Unite. 

Continuarea acestei crize 
poate duce la situaţii extrem 
de grave, dacă nu se va aviza 
urgent la măsuri radicale pen¬ 
tru a restabili starea de lucru¬ 
ri, in conformitate cu cerinţele 
adevărate fi majoritare ale U— 
niunii. Prefedinlele are răs¬ 
punderi directe, nu numai f aţă 
de Comitetele constituite, dar 
fi faţă de comunităţi, ca un în¬ 
treg fi ca o majoritate. Inter¬ 
venţia sa, pentru o revenire la 
normal, este imperios cerută, 
atât in sânul organizaţiilor, 
cât fi pe planul general de ac¬ 
tivităţi publice. 

• • • 

Episcopul luliu Hossu a 
rămas până la moarte credinci¬ 
os Bisericii Creftine fi Nea¬ 
mului Românesc, oferind lumii, 
de astă zi un cutremurător e - 
xemplu de curaj , curăţenie su¬ 
fletească fi admirabilă dedi¬ 
caţie pentru salvarea acestora. 

Martiriul său a creiat un nimb 
de glorie întregii rezistenţe ro¬ 
mâne f ti împotriva barbariei, 
fi satanici invadatoare pe p㬠
mântul românesc . Acest marti¬ 
riu a rodit in conftiinţele slu¬ 
jitorilor inalţi ai CreftinătăfU. 

Astfel, Sfântul Părinte Paul 
VI-lea l-a ridicat pe Episcopul • 

Hossu la rangul de Cardinal Gruparea Româno-Cermană 

consfinţind prin acest act de j e studii, condusă de Dtmitne 
gratitudine, dreptul unui i\eam Leonhef in Germania bedera.ă 
la existenţă, cinste fi liber- ăesjâfoarăo intensă fidinamica 


Carp aţii-re vis ta de cultură 
fi *acţiune românească in exil, 
al cărei redactor este Traian 
Pope seu fi-a reluat apariţia 
fi s a angajat pe un drum nou 
publicând pe lângă materialul 
scris in limba română fi arti¬ 
cole scrise in limbile de largă 
circulaţie franceză, germana , 
engleză fi spaniolă. 

Acest fapt face ca prezenţa 
românească in strai năuce să 
capete o nouă semnificaţie, in 
ace la fi timp sd demonstreze 
vitalitatea exilului românesc 
împotriva tuturor încercărilor 
de a fi destrămat fi indbufit.S 
Se discută problemele de aua- 
alitate, de >interes naftonal fi 
internaţional cu competenţa u- 
nor condeie cari, pe lingă in¬ 
formaţia asupra fenomenelor, 
dispun fi de o perpectivd mai 
cuprinzătoare decât jurnalisti¬ 
ca de toate zilele. 

• « • 

Limite-revista lui l irgil 
Ierunca fi Nicolae Petra se 
menţine la acelafi nivel Je. 
probitate intelectuală fi atitu¬ 
dine obiectivi în faţa proble¬ 
melor de cultură româneasca. 
Bine informată fi cu un conţi¬ 
nut literar de autentică simţire, 
fi expresie romaneasca, revis¬ 
ta este o mărturie a valenţelor 
de creaţie fi a efortului Je a 
ţine trează conftiinţa exilului 
fi a încrederii intr'un viitor Je 
libertate pentru literele ro¬ 
mâne fii. 


tute, cu pecetea Bisericii 
mane. 


Ro 


fi acceptate in confiiinţa sa. 
ca o jertfa luminoasa pentru i- 
dealurile sale romănefti. Mo¬ 
artea sa încitnunează glorios 
toate luptele sale■ politice, îm¬ 
pletite cu biruinţe, înfrângeri 
fi greţeli, Jar fi cu exemple 


Neamul Românesc reintră 
Iriunifător, pe porţile largi, in 
cuprinsul spiritual dl Europei 
creftine, fi primefte recuno- 
dfterea eroismului fi Jemnitd- 
fii sale, prin glasul celui mai 
autorizat reprezentant al ei. 

lata cuvintele Papei Paul 
Vl-lca. 

"Mai avem in gând sd ale¬ 
gem pe un alt excepţional serv 
al Bisericei, .foarte demn Jiu 
cauza fidelităţii, crucile zil¬ 
nice fi nevoile carc-fi aveau 
originea in credinţa lui. A fost 
un semn fi o lumină a fidelit㬠
ţii multor E pisc opt, preoţi. Cd- 


‘ activitate culturală fi politica, 
cu un program variat de con¬ 
ferinţe, publicaţii fi legături 
cu lumea occidentală, preocu¬ 
pată de problemele civilizaţiei 
romănefti. De curând a fost 
asociat ca membru al acestei 
grupdri fohann f rwich, ^are 
este originar din România fi 
care a petrecut vreo opt am m 
lagărele de concentrare dm Pu¬ 
sta Sovietică, in special la I or- 
cuta din zona polara europea¬ 
nă. El a fost unul dintre cei 
cinci conducători ai grevei de- 
lu lorcuta. care a făcut isto¬ 
rie in viaţa de lagar dm Soviete, 
prin semnificaţia ei politicj. 

In numărul viitor al revistei 
noastre vom publica un "og- 










mm 


ment din cartea xn t pe core o 
vroit*ţit în Gemania. 

• * * 

Cartea lui Radu Enescu• 
“I caainul gândirii** • este 
o admirabili introducere in at¬ 
mosfera ^i problemele filozofiei 
greceşti, scrisa intr’o frumo¬ 
asă. clari fi bogata limbi ro¬ 
mânească, dovedind inci odată 
resursele limbii românefti de a 
da expresie celor mai compli¬ 
cate fi rafinate idei fi con¬ 
cepte filozofice. 

"Pornind de la credinţa ci. 
Filozofia e o minunata îmbinare 
de imaginaţie fi cugetare , po¬ 
ezie fi ftiinţd, am ţinut sd 
mărturisesc in scris această 
convingere fi să o împărtăfesc 
tinerilor de azi fi mâine, dor¬ 
nici de a cunoaftc cele dintâi 
licăriri ce au luminat începu¬ 
turile acestei supreme medita- 
ţii } . 

Inlr'o epocă, care este do¬ 
minată dc "ariditatea'‘ ftienţi - 
smului. cc vrea să strivească 
orice tresărire fi inspiraţie 
poetică in cugeiaţca filozofică, 
pe care ar dori s’o anexeze ca 
pe o simplă ccnufereasă. En¬ 
escu crede inlr'o filozofic mai 
adevărată,în care se îngemăne¬ 
ază "sentiment fi raţiune, in. 
spirafic poetică fi ingeniozi¬ 
tate ftiinţifică". 

• • • 

"Poemele Poetului Ştefan 
Baciu”, publicate in colecţig 
Start din Madrid, înmănuncki r 
a ză cea mai mare parte din pro¬ 
ducţia sa poetică scrisă în 
limba rr.mănă. 

Ea îngăduie cititorului o 
privire de mai cuprinzătoare 
perspectivă asupra unei fru¬ 
moase evoluţii literare. Critica, 
literară va trebui să se opre¬ 
ască cu grije fi migală asupra 
acestei antologii pentru a de¬ 
sprinde fi reconstrui imaginea 
unel^ensibililăţi lirice origi¬ 
nale fi^sunui artist, care a 
mânuit fi mânute fie limba ro¬ 
mâna cu un deosebit talent dc 
cântăreţ liric. 

Poezia lui Baciu poartă in 
esenţa ei toate simplitdţile fi 
profunzimile actului liric, inlr'o 
expresie personală fi singulară 
de fi se pot identifica filiaţiuni 
fi influenţe care nu i-au aten¬ 
uat sau alterat fondul originar 
de inspiraţie fi expresie. 

Tematica lui poetică este 
diversă fi străbătută dc o sen¬ 
sibilitate receptivă la motivele 
proprii universului poetic. 

Baciu a debutat la o vârstă 
fragedă, cu superbia tinereţii, 
oferind o poezie delicată, ale 
cărei sonorităţi fi tonalităţi 
muzicale insă au fost prinse, 
de la bun început, in chingile 
unui mc fie sug de priceput in 
arta formală a versificării, f㬠
ră să strivească emoţiile nude, 
vibraţiile stărilor sale de Sim¬ 
ţire pură, fi nici filonul re¬ 
surselor sate de inspiraţie. 

• • 

In numărul S, din / Martie 
IQ73. "ai Tribunei României” 
citim o sene de informaţii in 
legătura cu copta Columnei lui 
Iruian, care a fost tranportald 
la Huturefli in 1V07. Pârâtul 
a-c tun informaţii este că ele 
roiesc adevărul cel adevărat. 
Sr pomen/U" de lorga, Pârvan, 
foaru puţin Jcspn Emil Pana- 
uet* v fi nici o menţiune de- 

pre Pupa Piu* al A/, .are a 

* ol decisiv Un aprobarea 

[ 4 A*, „«.i, opui. Atest Papa 

L ut A/ a pe Români, "fUc 


Roma; a finanţat clădiri de fco- 
li noi la Blaj, intre care frumo¬ 
sul Institut el Recunoştinţei, 
pe care guvernul comunist, ca 
d'eaptd "recuno flintă" l-a 
confiscat. 

Lucrarea copiei Columnei 
a fost terminată in / 04 J, când 
nu era nici urmă de comunifti 
in România. De ce a ajuns in 
ţară numai după 24 dc ani? Tri¬ 
buna spune că "din cauza rds- 
boiului lipseau mijloace pentru 
transportarea in ţară". Să fie 
oare a fa? Adevărul este că Pa¬ 
pa Pius XII a fost tot uf a de 
intransigent faţă de comunism 
ca fi precedesorul său fi nu 
era dispus că trimită Columna 
in mâinile celor ce au asasinat 
Biserica glorioasă a Blajului. 

Urmaşii lui Pius XII au in¬ 
augurat o epocă de destindere 


in spirit ecumenic (fără să uite 
drepturile Bisericii greco-cato- 
lice, dovadă ridicarea la rangul 
de Cardinal a Epircopvlui luliu 
Hossu) fi a dat aprobarea pen¬ 
tru transportarea ace stei Colum- 
ne in România. Aceasta-i e- 
senţa adevărului. Tot ce scrie 
Tribuna României sunt poveţti 
inventate fi răstălmăcite pen¬ 
tru cei neftiutori, ca Maica 
Nazaria care a cerut printr’o 
scrisoare lămuriri celor dela 
redacţie. 

Maica Nazaria când vei in- 
grnunchia din nou in faţa Co¬ 
lumnei înalţă o rugăciune fi 
pentru sufletul Papei Pius al 
Xl-lea, care a făcut posibilă 
lucrarea acestei Columne, ima¬ 
gine a existenţe, noastre str㬠
vechi. 



-Muncesc atâ de mult fi 
de greu încât nu mai am timp 
de nimic. Când vin acasă du¬ 
pă o zi întreagă de stat in pi¬ 
cioare, cad mort de oboseală 
fi adorm buftean. Nu mai sunt 
bun de muncă intelectual fi 
simt cum md atrofiei pe zi ce 
trece. Poate că a fa a fost să 
fie. Mi-am cumpărat Encyclo- 
pedia Brilannica fi aceasta 
mă delectează in scurtele r㬠
gazuri. Acum mă străduiesc 
să trimit un pachet mare mamei, 
căci până la 51 Decembrie nu 
se plătefte vamă pe obiecte 
de menaj fi îmbracâminte.Co- 
muniftii ftiu când să slăbea- 
că tensiunea pentru a nu pro¬ 
voca revolte. Au experienţe 
neplăcute in acest domeniu. 
Mă bucur nespus de venirea 
lui Doru fi cred că aceasta 
V'a umplut inima atât de vi¬ 
scolită de dor, ani de zile. 
El cel puţin, are un iată fi o 
jamilii de care să se lipeas¬ 
că. Asta înseamnă atât de 
mult. Singurătatea este ucig㬠
toare fi fără nici o speranţă. 
Ce mai este nou in Nord? Cred 
că trosnefte de frig. La noi c 
cald fi plăcut. Numai gândul 
iernii mă zgribulefte. Tare 
am mai indurat de frig in tem¬ 
niţă fi oasele imi sunt pătrun¬ 
se de ger pentru lot testul vi¬ 
eţii. Ccmai ştiţi din ţară? Co¬ 
muni fiii înaintează cu pa fi 
foarte siguri fi eficienţi. In 
Uruguai sunt foarte lari fi au 
fanse mari. Scripturile se îm¬ 
plinesc la literă. Este deza¬ 
struos. Dar burghezia aceasta 
putredă ft inconştientă ii a- 
jutâ pe comunifti fi-fi pregă- 
tefte execuţia cu o meticulo¬ 
zitate revoltătoare. Este com¬ 
plet de neînţeles cum naivi¬ 
tatea fi idioţia pot îmbrobodi 
minţile aceastea grase fi în¬ 
cete. Este păcat că atâtea va¬ 
lori se vor pierde in omenire 
pnn triumful comunii mulul, 
dar se vede că afa este scris. 
M'af bucura mult să l d reîn¬ 
tâlnesc fi să stăm la un pa¬ 
har Je vorbă, 'trăim din vi¬ 
suri fi planuri pe care nu le 

realizăm ^ 

• • • 

-Zilele acestea răsfoind 
nişte cărţi, aproape sa explo¬ 
dez, 1 n "A Hislory of Russia' 
scrisă de un profanator al is - 
t.fftci, pe nume fes se Duns- 
m „ct- Clark son (Rond om Huu>< . 
Ir,. Seu ) otk), stă minţit, 
mc, mai mult nul mai puţin 
H tke 7 re ah of Kuchuk- Na 


inardji (1774) Russia restored 
to Turkey the captured islands 
in the Hegean and the rich 
transdanubian provinces of 
Halachia and Moldova; she 
even agrecd to Austrian an- 
nexation of another little Rus- 
sian provinee, Bukovina". Nu 
mai am nici cuvinte fi nici 
suflu. Nu cunosc nici bleste¬ 
me la înălţimea acestei batjo¬ 
curi istorice. Rogu-te, scrie 
tu, ca să afle toţi Românii fi 
toţi oamenii cinstiţi până unde 
se cocoţează minciuna fi ne- 
rufinarea. (S. 7.) 


- Voi încerca să-ţi trimit 
corespondenţă din Montreal. 
Acum încep cu filmul "L* 
avu", la care ne-am dus cu 
toţii, cu copiii . Ne-a impresi¬ 
onat adânc. Mai ales pe cei ti¬ 
neri, cărora li se parc că cele 
prezentate s’au petrecut acum 
câteva sute de ani fi nici de- 
cum sub ochii noflri fi chiar 
ai lor. Personal m’am dus cu 
gândul la neamul nostru in ţara 
noastră fi din mijlocul atâtor 
crime fi monstruozităţi, visam 
nafterca politică a unui neam 
fără ură, fără minciună fi fără 
ucidere de oameni. De-ocam- 
dată, acolo in ţară, nu f loc 
decât pentru cei care seamănă 
revolte. Tribuna e numai a lor. 
Până ce timpul va corija multe, 
va trebui să ne ţinem lângă 
DRUM. A'u va fi uf or să propui 
bunul simţ intr’o lume plină de 
fricofi, de colonizaţi fi stupi¬ 
zi. Din toate aceste motive, 
ţin pe cât mi-i posibil, sd te 
ajut in tot ce faci. (I. T.) 

• • • 

- Noul an Gam petrecut cu 
bucuria periodicelor trimise de 
tine. Drept mulţumire suflete¬ 
ască consider fi frământările 
mele permanente cu BIBLIO¬ 
GRAFI I BLCO I / NEAN A,veri¬ 
ficarea a sute de lucrări referi¬ 
toare la provincia noastra, a- 
poi adunarea de date pentru o 
biografie a lu, I. I. Ni stor, pre¬ 
cum fi bibliograf ia lui /raian 
Btătlcanu. Mai plănuiesc fi un 
necrolog pentru regretatul Di- 
mitrie Icfun. Recent, aflu de 
încetarea din : tufă a lui Dim i- 
tne Marmrhnc, profesor uni¬ 
versitar. Dela laft imi vine 
fierea tristă a morţii profeso- 
rutui Silvestru Găină, cel mai 
tânăr dintre dascălii noflri. 

i I . B■) 


• ('au româncă eu dragoste 


de neam, vin ft eu sd \ ă urez 
la mulţi ani cu sănătate pentru 
a putea duce lupta românească, 
de desrobire mai departe fn a- 
ceste vremuri haotice fi aspre. 
Bunul Dumnezeu si Vi ocrote¬ 
ască fi sd V i ajute. (V M.) 

• • • 

- Vechea mea durere, scri¬ 
sul, d<n nou trebuie trecută pe 
plan secundar. Nu ni aşteptam 
la atâtea greutăţi in această 
afa zisă lume liberi. Când am 
plecat din ţară eram numai an¬ 
ticomunist. Acum sunt de două 
ori anticomunist, dar fi, cel 
puţin odată, anticapitalist. 
Sum din ce în ce mai singur fi 
mai nefericit. încep si cred că 
omul nu are în el capacitatea 
de a face bine. Observ din ce 
in ce mai clar, mai ales in a- 
ceastă lume, că cu cât un om 
este mai pur -i mai bine inten¬ 
ţionat, cu aiăt mai mult este 
împins spre subteranele socie¬ 
tăţii. Oare nu ar fi mai bine si 
interpretăm întreaga noastră vi¬ 
aţă pe pământ (Terra) ca pe-o 
pedeapsă ispâfită inlr’o închi¬ 
soare, din raţiuni pe care nu 
ni-le putem explica? (N. D.) 


-Am primit tot ce mi-ai tri¬ 
mis. Redactorul dela "Vatra" 
nu pare sâ-ţi fie prea bun prie¬ 
ten. In orice caz când este vor¬ 
ba de poziţia împotriva bolfe- 
vicilor dela Bucureşti, accept 
chiar fi exagerările. Cei dela 
Bucureşti au sacrificat un ti¬ 
neret întreg in numele celei 
mai criminale fi diavoleşti 
ideologii din câte au existat 
vreodată. Mi-au furat cei mai 
frumoşi ani, ai mei fi a unui 
neam întreg, fără nici o urmă 
de omenie. Asta nu se uitâ ni¬ 
ciodată. Scrie-mi mai des. Rân¬ 
durile tale sunt pâne pentru 
mine. (0. S.) 

• • • 

- Primesc revista DRUM 
cu regularitate fi o citesc cu 
sporit interes. Vă felicit pen¬ 
tru neostenita activitate ro¬ 
mânească în exil. Af avea a- 
tdtea vorbe românefti, proba¬ 
bil regionalisme, sâ lămuresc 
în contextul versurilor dtrâ. 
Dovadă că l ă citesc cu aten¬ 
ţie, de atâţia am. (V. B.) 

• • • 

- Ho ricevulo, per la Bibli¬ 
oteca della Sezionc Italiană 
deliu Societa Ac cade mica Ru¬ 
mena, il volume: Lee a Morariu, 
DELA NOI (povefti) inviataci 
in geniile omaggio. Tengo a 
ringraziarla vivamente del 
gradito dono di guesta prege- 
vole publicazionc *7 cui aurore 
e ricordalo da tulii come Mus¬ 
tre e autentico romeno , e in 
modo particulare da me, che lo 
ehbi in Romanţa caro amica 
personale e dell opera dell 
Instituto di Cultura Italiana. 

{fi. M.) 

9 • * 

. Tinerii din răsăritul Eu¬ 
ropei, dată fiind atmosfera Je 
sugestie pavlorianâ creată, (e 
bine că Dv, o menţionaţi, ade¬ 
seori/) au convingerea falsă că 
la diferitele probleme personale 
ori sociale trebuie găsite so¬ 
luţionări noui. S’a instaurat a- 
cesl mit al noului. Ei nu pol 
ţti că idei fi forţe afa use 
vechi, pot fi de mare valoare 
actuala, de esenţa elern-umană. 
Mulţumcs c pentru POEME DIN 
ÎNCHISORI, eu frumoasa dedi¬ 
caţie a Matale. I imitoare r㬠
mâne .ateu salvării, pnn me¬ 


moria tiparului, a acelor poeme 
isvorite in întunecimea unor 
temniţe care trebuiau fi, 
in intenţia politrucilor , gropile 
sufletului românesc. Contrar 
insă, acolo, în acei ani amar. 
nici, s’a aruncat o sămânţă, tar 
terenul a fost iun. cel al re¬ 
găsirii interioare, al suferinţei. 
Rodul va fi viitoarea noastră 
Românie. (V. C.) 


• Cred ci m’am pronunţat 
in mai multe rânduri ed-mi 
place revista DRUM. Nici nu 
ne-am cunoscut personal, şi 
m’am simţit atafat de inima 
ta, fiindcă am descifrat, din 
cit am putut ceti in publica¬ 
ţiile ce mi-au căzut in mână, 
ci tu efti un om de mare suflet, 
un luptător dârz pentru cauza 
românească fi in plus o per¬ 
sonalitate de mare valoare cul¬ 
turală. Tot ce am cetit de tine, 
m’a atras, m'a impresionat ft 
mi-a redeftepai spiritul meu a- 
morţit, care altădată îmi aprin¬ 
dea avântul de luptă, cu condei¬ 
ul, cu cuvântul, pe baricade, in 
umbra lagărelor fi a pufcârii- 
lor, împotriva primejdiei sa¬ 
tanice din răsărit fi a neghinei 
din interiorul ţării noastre de 
baflind. Merg deci pe acelaf 
drum, cu line. Toţi avem ace¬ 
laf cer fi destin. (I. S.) 


- Greutăţile sunt imense, 
dar orice s’ar imtâmj>la nu vo\ 
abandona tranfeia. Imi dau se¬ 
ama că pe cei dela Bucurefli, 
existenţa fi lupta noastră, a 
ireductibililor, i i deranjează 
amarnic. Pentru tinerii din ţară 
ceeace facem noi e un puternic 
îndemn. Prin atacurile furin- 
bunde ale presei reserisie îm¬ 
potriva generaţiei noastre, ei 
nu fac altceva decât să indice 
tineretului, drumul de urmat. Şi 
prin aceasta se va ajunge la 
dărâmarea imposturii comun¬ 
iste. Pe "vanitofii’ .făuritori 
ai României Mari, nu-i mai lua 
in seamă. Nu te bate cu "um¬ 
brele”. Ei nu-fi Jau seama că 
tot ei au fost fi groparii Ro¬ 
mâniei Mari, prin erorile de po¬ 
litică internă fi externă, in cei 
20 de ani de dominaţie a parti¬ 
delor politice fi a dictaturii 
criminale car liste, pe care au 
tolerat-o fi susţinut-o. (T. P.) 

9 • • 

- Mi mângâi cu o prietenie 
pe care o simt până la fuziune. 
Numai in ţară am avut pane 
de asemenea comuniuni. Acolo t 
exilul intem, e din el, tu, nou 
Numele il poarta numai Dumne¬ 
zeu fi Isus. Exilaţii locului nu 
ies din sine. /fi poartă conşti¬ 
inţa fi aici. Imi vine sd sic; 
rodul pământului, floarea bel- 
fugului pe care ai avut-o in 
mână, pe care ft aici o mai du¬ 
ci. Tu fi puţini alţii. Mâ pui sa 
despot gânduri pe care nu af H 
vrut sd le spui niciodată. Gân¬ 
dul meu e acolo. Mă simt exi¬ 
lat in exil. Nu pol să ader /- 
ceea ce am găsit. Nu pot să-mi 

însutesc pc acei care au de¬ 
clarat cd "dacă ar fti că Dum¬ 
nezeu exista, s’ar sinucide 
Nu mâ pol amesteca cu aceia 
care poartă exilul in voiaj, la 
Hucurefti. Vu vreau sd mă văd 
cu feţele duble, cu care >ac 
rapoarte pentru comitetul cen¬ 
tral al partidului. Fug de co¬ 
mitete fi bisericuţe 
con.<rp 

(Continuare pag. 16) 





Page 16 


DRUMUL NOSTRU. 




Ri \isia noastră va continua s.l apară pe aceleaşi linii 
de orientare rom ane ancă şi creştină care au fost definite in 
paginile ei şi in spiritul cărora colaboratorii şi-nu ailtis 
aportul lor de creaţie culturala. 


< urm ara din pt»g. |ţ) 


Xpariţia şi continuitatea ci răspunde unor nevoi urgente 
şi unor obligaţii morale, care depăşesc ambiţiile perso¬ 
nale sau dorinţa simplă de a ne afla in câmpul culturii ro¬ 
mâneşti. întregul popor românesc este supus unei terori 
necunoscute istoriei sale.teroare care înăbuşe spiritul de 
creaţie liberă, alterează valorile fundamentale ale culturii 
naţionale şi desfigurează identitatea spirituală româneas¬ 
că. Nu se mai poate \orbi. sub dominaţia comunista din 
(ara Româneasca, de un fenomen românesc, de o ideie ro¬ 
mânească sau de o rânduialâ românească, in gândire, li¬ 
teratură sau in activităţile politice. Totul este subjugat 
interpretării marxiste, leniniste şi sovietice, care, răstăl¬ 
măcind realităţile româneşti până la limite, crciază hibri¬ 
dităţi de cultură ce nu inii au nimic comun cu tradiţiile 
neamului românesc. 


tare, de p rojrfd, de romPrnmii 

Vii/fi Jr di, a hu fi^iu rchim- 
hal năravul u rate au pregătit 
pe 23 îngust; felinul otrtta 
liniar* c ui l■»' „ u a i nu 
al notiru. < ei dm fata le-au 
inion xpatclti, 4 ri htueqi, 
tuni puţini. Şi-mi pate tău t </* 
nire cei puţini huni nu t’ a frr . 
iat unitatea F. u sper in ea . /n 
unitatea de aici, aceeaşi ru 
cea ticutâ, Un ţară. /{ y , 


In fata acestei uriaşe acţiuni de lichidare a unei cul¬ 
turi. a unor tradiţii şi credinţe strămoşeşti, noi. ne reven¬ 
dicăm dmtr o matrice spirituală românească, mioritică, şi 
păşim pe drumul conservării a cei ace este autentic, al pro¬ 
movării adevăratelor credinţe şi al creaţiei libere, ncin- 
feudată unor principii străine, false şi artificiale. 

Cei grupaţi in jurul acestei reviste au fost formaţi, 
pregătiţi şi sensibilizaţi la isvoareîe legendelor, balade¬ 
lor şi ale istoriei româneşti şi toţi trăiesc eu intensitate 
dramatică procesul de destrămare, a culturii româneşti. Ei 
cred in existenţa unor coordonate spirituale ale românismu¬ 
lui. in existenţa unui fenomen românesc, şi a unui Neam 
Românesc, rânduit de Dumnezeu in lume, să împlinească 
o poruncă nescrisă, pe linia unor finalităţi de viată care 
îi sunt proprii şi nerepetate. 

Prezenţa şi îndreptăţirea noastră nu se întemeiază şi 
nu se legitimează pe drepturi scrise şi parafate, ei pe 
memoria inimii, pe sensibilitatea noastră şi pe răspunde¬ 
rea ce-o avem fată de strămoşii îngropaţi în pământul ro¬ 
mânesc. fată de suferinţele inimaginabile ale celor din 
ţara juguită şi faţă de generaţiile viitoare. 

Drumul nostru va fi un drum al creaţiei în spirit, in vi¬ 
ziune şi perspectivă românească. In creaţiile celor de aici 
se va găsi o parte din însăşi memoria neamului românesc, 
căci toţi aceştia sunt ispitiţi şi fermecaţi de frumuseţile, 
advărurile şi idealurile româneşti. 


* Aveţi U spuneţi 

că tăcerea cae asiăt, C el mai 
hun mijloc Jr exprimare a adr- 
vărului. Sa nu uitam că cel mai 
evident aderir exprimat prtn- 
Idcrrc a fost al lui /j r<ir {n 
faţa lui Pi lat, adevăr p r care. 
de două mu de ani, U exprima 
creţ ţinu prin “7 In, tos a in- 
viat'". De fa ttchui să tăcem, 
vom învia şi noi. Multe rele ar 
putea f i evitate da, a oamenii 
ar înţelege sensul adevărat al 
tăcem. (A. P.) 


Prin aceasta devenim aprigi apărători ai unui tezaur 
de realizări culturale, care au legitimat existenţa române¬ 
ască în lume. Nu se cunosc in istorie neamuri, sau uni¬ 
tăţi etnice, care să nu-şi aibă cultura lor specifică. Când 
specificitatea dispare, se poate vorbi despre orice altce¬ 
va, dar nu şi despre neamul care i-a dat forme şi semnifi¬ 
caţie istorică. Atunci, dispare şi neamul din planul istoriei. 

Activitatea noastră implica angajamente supreme, le¬ 
gate de renunţări dureroase, dar pline de bucuriile trans¬ 
figurării in creaţii de cultură şi ale dorului românesc, pe 
care-l purtăm in adâncul inimilor noastre sângerânde. 

Unii dintre noi sporesc in ei dorul reintoaccrii pe p㬠
mântul unde s’au rugat Dacii şi ţăranii români, lui Dumne¬ 
zeu. Aceştia scriu şi pictează, se roagă şi fac mătănii, 
crciază melodii sau luptă pe baricade, vrăjiţi de gândul 
unui viitor strălucit, văzut ca o împlinire a unui ideal de 
viaţă. Alţii se sbat in trudnicia lor să limpezească apele 
tulburi ale veacului şi să ajute pe străinii, in mijlocul 
cărora şi-au stabilit pentru totdeauna existenţa lor lume¬ 
ască, sa poată înţelege şi cuprinde fenomenul românesc 
in lumina lui adevărată. Aceştia nu se vor mai întoarce 
niciodată în spaţiul mioritic, dar vor fi mărturisitori ai 
adc\ irurilor strămoşeşti, prinse in conţinuturi de cultură 
străveche. 

Pârghia dc existenţă a grupării noastre, a drumului 
nostru este dragostea de libertate şi de omul român şi 
creştin, ea om implinit, om realizat pe dimensiuni de ex¬ 
istenţa, eare-i sunt proprii şi care constituent nobleţea 
lui in ordinea istoriei omeneşti. 

Slujim numai valorile spiritului şi ideiu. Nu suntem 
înfeudaţi nimănui Nu poruncim, ei iubim, ajutam, promo¬ 
vam şi mărturisim fără teama credinţele noastre. 

Avem conştiinţa vie şi lucida a gravităţii momentului 
şi situaţiilor, in care trăim. Nu ne temem dc atacuri, greu- 
141 sau trădări, căci trăim in spirit şi nimic nu poate o- 
Uion. murdari sau distruge primavara sincerităţii şi cur㬠
ţeniei noastre. 

JOHN HALMGHI. 


- Sunt presiuni mari ca să 
recunoaştem regimul lut Satan 
de la fluture fii. Sau cel puţin 
să tăcem, să amuţim, să ne re¬ 
semnăm, să nu mai strigăm 
dreptatea. Aceasta din cauza 
conjuclurii mondiale. Mare gre¬ 
şeală din partea Americanilor, 
ir 1 JQ44. Atunci puteau să dis¬ 
trugă comunismul rusesc, să 
liberere nenorocitul popor rus. 

I nii cred că acum e prea târziu. 
Eu totuşi vin fi afirm că noi 
trebuit să fini tari şi inteligen¬ 
ţi, să nu ne resemnăm niciodată, 
să nu cedăm nimic din dreptu¬ 
rile noastre de neam liber şi 
creştin. De nu se poate altfel, 
să murim cu demnitate, . ăntăn- 
du-ne durerea fi amarul. Pa¬ 
gina exilului trebuie sa fie 
un monument in istoria Romăn- 
iei de mâne, bătând in uşile 
legendei dace. \u cedăm şi 
nu murim, tocmai fiindcă Ştim 
muri. (A. P.) 


CE SPUN DOCTORII 


despre ultimele zile ale Ini Vacile IV.stcu 


karl A MEYER. M O 
N1CHOLASJ CĂPOS. M D. 

30 NORTH MICHIGAN AVENUE 
CHICAGO 6060? 


M*v ;m. i*>7 


TO WIIOM IT MAY CON(* K.N 


■ tir rs zc;:, 

W2 ' h,,n >« 


...l»o.l. u«.. ..l. '-pU rt-lig.nun «ho karw hi. f„,. 

Mrr.*ptr<l ,1 «Ilh ..ţu.mmrty On. ~ldn m h.i« ihr gr»„| f„ rtunp 
, " ,, nun ,,f Much intclhgener jnd «omph t#* drd». 

. .. .ruin. h, .p*»k*- w, ( h ioci>iny 

IWea.iM uf hiH Mtuiciem *nd matur.- philoHophy. ii w>l * Mrv „ r 
nrre^ry U, «••date him. My mroiintrr* with Probi*, r PoM.-ur., 
mair ' ,Wy Pf ' nlrd wn a rnoni r-m-.rk^|.U 




Si gned * 

NÎcholas Căpos, 




- Tata a trecut Carpaţii, pe 
jos. in România Mied, pentru a 
nu depune jurământ de credinţă 
fi supunere, I nqurilor. El ne-a 
lăsat un şiraii de mătănii, care 
avea in fiece mărgea numele 
unui martir al neamului . Şi lân¬ 
gă fiecare nume era o rugăciune 
specială. Ne-a cerut să n u-i ui¬ 
tăm. Trei imperative au stat la 
baza educaţiei mele: "Credinţa 
în Dumnezeu, dragostea pentru 
Patrie, şi nrncnia >t . Sunt na¬ 
ţionalistă fanatică. I ă scriu cu 
lacrimi de dor, ara cum simte 
inima mea de româncă.(A. P.) 


PHONE FRANKLIN 2-0270 
HOME PHONE 9442373 


robert o. issacs. m.d. 

SUITE 108 

25 EAST WASHINGTON STREET 
'CHICAGO. ILLINOIS 60602 


Mav 25, 177.1 


TOWHOM IT MAY CONCERN: 


I hi.H n» (o ceclify lh.it I jltemJrd Dr. \ a.-ilr Pontrui j a» < tuu-ulhng 
phynicÎMn ut Columbo* Dospitul. Chicago, lllinoia (mm II Uhu 
12/5/72. 


- Ceea ce se scrie, de de¬ 
cenii acum, cu o decadenţă ra¬ 
pidă, atât in proză cât şi in 
versuri, este de neînţeles. R㬠
mâneţi aşa cum sunteţi. Con¬ 
tinuaţi ca până acum: cu inţeles, 
să cântaţi dorul, să alinaţi du¬ 
rerile pribegiei, să încălziţi 
inimile şi să cimentaţi convin¬ 
gerea şi credinţa în reînvierea 
României Mari. Această înviere 
e evidentă ca* lumina soarelui. 
Dumnezeu I ’u dat darul sublim 
de a pătrunde dincolo dc raţi¬ 
une, in marele viister al gându¬ 
lui divin, in tăcere şi fire. Mi- 
aş permite să l ă rog să l'4 
consacraţi lot mai mul: scrieri¬ 
lor literare Şl poetice, care ser¬ 
vesc mai bine cauzei noastre 
naţionale decât polemicile . 

(A. P-) 


H** wa> suffering tn»m terminal .aucrt of th* »Utmaeh 
in«*ta.stase>. He wjs fully awar*‘ of hi> condition and wa* srxy 
coniu ious, lucid and verv cooperative Io the v«ş rnd. He 
well awarr of cverytlunjî. dreided whrn he should du- aridufeepted 
hit* fale w illi prace of niind. He died peaorfull). 


Sincerely, 


']?M iUrw M. 


Hoheri 0. luecs M.D. 


NOTE DE REDACŢIE 


0 bună parte din mater¬ 
ialul trimis pentru acest nu¬ 
măr al revistei, închinat lui 
Vasilc Posteucă, n’a putut 
fi publicat din lipsă dc spa¬ 
ţiu. Va apare în nutnerile 
viitoare. 


Familia Posteucă mulţu¬ 
meşte călduros pe această 
cale tuturor acelora care şi- 
exprimat condoleanţele 


lor eu ocazia morţii poetului 
Vasilc Posteucă. 


Lista donaţiilor şi abo¬ 
namentelor va apare in nu¬ 
mărul viilor. 


in Editura DRIAI a ap㬠
rui volumul de poezii “CA¬ 
LEA PIETRELOR \ de Ion 
Mireaşi poale fi obţinut dela 
redacţia noastră. 


DRUM 


Revistă de cultura românească 
Apare trimestrial sub conducerea unui comitet. 

REDACTORI: t Vasilc Posteuca 
John Halmaghi 
Corespondenta şi Abonamentele se vor trimite la adresa 
John Hainiaglu 
215 Valicy 

Pittsburgh, Peiina. 15215 
Abonamentul..