Drum anul 6, nr. 1, ian. — martie 1970 (scanat)

„PENTRU 
i! ATITUDINEA JUSTĂ 








de 
VASILE POSTEUCA 
Ingenunchiem la ICOANĂ 
i și încercăm să răsvedim atitu- 


dinea justă pentru mulți, dacă 
nu pentru toți din generația 
noastră, care a văzul lumina 
cea mare a neamului, care s'a 
Cuminecat din taina cea de 
peste veac a lui Isus Hristos. 
Ingenunchiem şi admitem că 
ne-a [fost dat să biruim prin 
pierderea tuturor bătăliilor, cum 
a dejinit splendid Doctorul 
lon Taranu, |ratele nostru dela 
Montreal. Fiind obligaţi la 
totala renunțare la bucuriile 
pământeşti, ne decidem pentru 
guvernarea din opoziție şi 
pentru biruința prin martiriu. 
Aceasta e enorm de grea, dar 
ne ispiteşte. De aceea ne şi 
luminează drumul. 
S'a spus mereu că nu Con- 
lează evenimentele, ci numai 
atitudinea pe care noi o luăm 
faţă de ele. Că nu contează de 
câte ori cădem, ci numai dacă 
ne ridicăm mereu, şi, mai ales, 
dacă ne ridicăm, pentru cea din 
urmă oară, Care aduce victoria. 
Credincioşi acestei spuneri, 


i = = În POR 
Străduim aslazi Sa ŞC hiţam 































Ta 


ZA a 

1  jerlă cu ce cei de- 
a. Desprinşii de Jrații noş- 
re azi îndură genocidul şi 
vismele din Aiuduri, noi 
oră: nimic. De aceea, în 
stat ce e [ace și credem, noi 
Ca “avem datoria de a ne uita în- 
gli spre Carpaţi, înspre ACASĂ. 
A “Nu putem servi interesele nici 
4 2 "unei ; Porţi, nici unei Jorţe care 
sa lăsat ademenită spre sat- 
anism şi spre ura Anticristului, 
>ă 2 pe iarăși, nu putem să_ [im 
atât de naivi încât să ne ÎNT- 
OARCEM, pentru a ajuta pe 
dușman, din re sentimenle, din 
prea mult dor de ară, din des- 
gustul pe care îl trăim Jaţă de 
acei care conduc lumea vestică, 
„Jiind înșelaţi de Satana, de 


5 IS “hrubele secrete, de evanghelia 
— “urii şi a materialismului Jeroce, 
„ Avem datoria de a ne vezi, la 
lumină şi datorie, de a vedea 


pe A just că politrucii dela Bucur- 
ești nu servesc lumina şi 
evanghelia lui Hristos, precum 
nu 0 servesc nici potentații 
pă Vestului, nici reprezentanţii 
E cancelariilor politice, care 
umblă după compromisuri, 
Datoria noastră „e undeva la 


RE > ; 
mijloc, în centrul jert]ei, în 

CRUCE. Undeva, unde se 
„3 LE 


 dejineşte linia despărțitoare 


dintre CELE DOUĂ LUMI. 
7 453 lată dece nu admitem dialo- 
PL ghismele, coezistențele și un- 
 tarismele. Vrem întoarcerea la 
ră Dumnezeu, 
i Imal doilea rând, am vrea 
să discutăm, datoria [iecăruia 


Pe „dintre noi privind plecarea de- 
„acasă, EXILAREA. Ne-am 
"ZOE 










ic Pee 


| fad sufletească a suferit u Si sp E 


“i > ic (entire în Pagina 2) 
i 





i DA 


p+> 


ay ru” E 


EUGENIA UȘERIU: EXPOZIȚIA DE ARTĂ POPULARĂ ROMÂNEASCĂ 
AUGUST, 1969, WASHINGTON, D.C. 





Imi dau seama pe zi ce 
trece, că nici un lucru nu se 
mai aseamănă cu imaginea pe 
care mi-am făcut-o despre el. 
Intreaga mea ființă a fost sgu- 


duită din temelii, și toate emo- 
- il e f - 





can 


"de radicală transformare; o 
mutație ontologică. Trăiesc pe 
un alt plan de existență, poate 
o existenţă a-istorică sau anti- 
istorică. (M'ar încânta ideia 
unei existențe anti-istorice). 


Toate funcțiunile vieţii 
sufletești îmi sunt intacte; 
orientarea lor este diferită, 


fiind centrată spre alte valori 
de existență, spre alte lumi, 
spre alte semnificaţii și pre- 
zențe. 

Incercarea de-a ierarhiza 
nouile valori, duce la început, 
la o grămadă de confuzii și 
nedumeriri. Inscrierea acestor 
valori, pe registrul graval 
nouilor tipuri de existenţă, 


creiază dubluri și tipare care 
fac imposibilă recunoașterea 
şi identificarea ființelor, 


ideilor și legilor morale, pe 


care altă dată le aveai prinse 
în chingile riguroase_ale unei 
tn zie/îrmeP 


4 
973 . = 22! 
. c 
Ei 


i tu! (14 SI] umin Oa S E Derin man eTI 
pi ai 
cătui 


| i unitare în e uirea lor. 


“inginerului F. este 
ăia a acest punct de ved- 
ere şi-mi vine mai la îndemână 
să-l analizez, atât din cauza 
perspectivei, cât și datorită 
faptului că este ilustrativ pen- 
tru întreaga noastră categorie 
de “desrădăcinați”. Cazul lui 
devine o formă obiectivă de 
experiment psihologic, în care 
ne oglindim fiecare dintre noi. 

Inginerul F. a fost om tem- 
erar, care a străbătut văzdu- 
hurile în sborurile lui îndrăz- 
nețe cu avionul, a participat 
la concursuri internaţionale, 
și a câștigat mai multe cam- 
pionate, la diferite competiţii 
sportive. Și-a riscat viaţa în 
automobilistică, în lupte aeri- 
ene, în sboruri de încercare de 








de lon Cicala 


Ne trebuie un soare nou, mai aproape. 

Un soare nou ce nu mai apune'n ape. 

Când norii lumii vin asupră-ne puhoi, 

Când vânturile vieţii ne-aruncă'n ochi gunoi, 
Ne trebuie un bulgăre de soare 

Ce nici apune nici răsare. 

Un soare, Îrate mare, de-apururea în noi. 


Lumina zilei albe, slăbește și se lrânge. 

Lumina zilei roșii în sâmbure se stinge. 

Ne trebuie un soare pe aproape, 

Soarele nou ce nu apune'n pleoape. 

Când suflul desnădejdii e lără de Ogoi, 

Când visuri mari, de glorii, se surpă în noroi, 

Ne trebuie un bulgăre de soare 

Ce nici apune nici răsare, 

Un soare, Îrate mare, de-apururea în noi. . . : 
Munchen, 11 lan., 1970 


pd 


iei 
2 E i 


Lie E, că priit 


PA: Le! 


oz x p” 
că | ad ae 5 








i tie 


perii rr! 


14) I 


=> a 
te perarea şi au a Papicitat în 


mare. îndrăzneală, și. în ex- 
plorări științifice. Nu s'a temut. 
niciodată de moarte. A fost 
viteaz și plin de bărbăţie, în 

toate actele sale de viață, şi 
în toate încercările la care a 


22 


ae faţa adversităţilor. A trăit pe 


dimensiunile eroice ale vieţii, 
fiind stăpân complet pe atitu- 
dini, reacțiuni şi manifestări. 
Era un om plin de curaj, și 
avea o mare disponibilitate 
sufletească. 

Aici, în vălmășagul de 
suferințe, foame, frig, sete, 
umilințe și torturi de tot felul, 
inginerul F. trăieşte o ade- 
vărată tragedie a propriei sale 
conștiințe. Nu-și mai recuno- 
aște chipul său propriu. Și-a 
pierdut identitatea. Nu se mai 
regăseşte în nici. una din ati- 
tudinele sale și s'au destrămat 
toate valorile spirituale în 
care credea, şi care-i erau 
călăuza de viaţă. 

In lumea lui de altă dată 
trăia pe coordonata viață sau 
moarte, 

Aici, nu există nici un 
punct de reper, care să-i de- 
finească elementele unei even- 
tuale bipolarităţi, cu alternative 
firești care decurg din ele. 
Nici moartea și nici viaţa nu 
intră în ordinea firească din 
incinta aceasta. Peste tot 
domneşte incertitudinea și 
nesi guranță existenţei, In felul 
acesta, fiinţa proprie nu începe 
niciunde şi nu se defineşte 
nicicum, 

Aşezat pe o bucată de 
scândură, aproape de ușa dela 
intrare, inginerul F, tremură 
la cea mai mică șoaptă a gar- 
dienilor, la orice sgomot al 
lacătului, și este ascultător ca 
un copil cuminte la orice dis- 
poziţie administrativă. Res- 
pectă toate ordinele paznicilor 
și nu încearcă nici cea mai 
modestă apărare, atunci când 


(Urmare în Pagina 2) 


î A 
seta pi meteo pir fo 


| lui, 


ANUL 6. - Nr.1. 


IANUARIE - MARTIE 


1970 


de NICOLAE NOVAC 


S'au scurs 25 de ani de 
când România, datorită ambi- 
ției personale aunor politicicni 


ce și-au pierdut şi capul şi 


logica în momentele grele prin 
care trecea Țara şi Neamul, în 
anul 1944, s'au grăbit s'o dea 
peşcheş”” secerei şi c1ocanu- 
precum strămoșii lor o 
dăduseră altă dată semilunei. 
Au |ost aceștia ani de mari şi 
grele încercări pentru poporul 
român. Ani de amarnice suler- 
ințe. Ani de groază. De tero- 
are. De jert|e. Totuși, “talpa 
țării” şi-a menținut balanţa 
morală, învingând răul din- 
lăuntru şi dinajară, îngropându- 
se într'o rezistență tacită, 
trăindu-și adevărata viaţă în 
catacombele inimii, în cari nu 
puteau pătrunde politrucii nouii 
stăpâniri, adusă la putere de 
tancurile şi baionetele muscă- 
le stil 


De atunci, din ziua neagră 
a lui 23 August, 1944 şi până 
astăzi, s'au petrecut “multe 
și mărunte”, acolo unde am 
văzut lumina zilei, şi aict, 
peste mări și țări. Dar, ceea 
ce este mai important - şi mai 
valoros, în acelaţ timp - este 
ab ha] chimb 


2 a (CE Mac 


acasă, au rămas, și suntem 
siguri, vor rămâne încă mulţi, 
mulți ani de aici înainte, pe 
vechile poziții de luptă și de 
rezistență împotriva bezbojni= 
cilormoscoviţi, pe care-i urăsc 
până la vărsare de sânge. Şi 
primirea, mai mult decât entu- 
ziastă,a Preşedintelui Richard 
M. Nixon în România, este 
dovada ire|utabilă a eternei 
legături spirituale dintre pop- 
orul român şi lumea liberă. 
Nici Aiudul, nici Do|tana, nici 
Jilava, nci Piteşti sau Canalul 
Dunărea-Marea Neagră, n'au 
putut ucide în |rații de-acasă, 
dorul și năzuințele spre o zi 
mai însorită de dreptate și ade- 
vărată democraţie. Nu de tipul 
celei ce a domnit în România 
între cele două războaie mon- 
diale, care, să [im sinceri, 


numai democrație nu se putea . 


chema; ci o democrație în 
spiritul lui Abraham Lincoln, 
care, din păcate, n'a reuşit să 
supravețuiască nici în Statele 
Unite... 


Tinerii care aleg libertatea 
în aceste zile, numărând sub 
25 de ani, = deci, nu pot [i 
trecuți în categoria acelui “mic 
grup de Români, cari, din 
cauza solidarității ideologice 
şi politice cumişcarea nazistă” 
- condamnă cu vehemenţă actul 
dela 23 August, 1944. Dar, în 
acelaş timp, ei condamnă şi 
“jocul dublu” al unor anumite 
personalităţi din diasporă, 
cari, dintr'un motiv sau ăltul, 
au început să dea bir cu |ugiţii 
şi să joace carlea roşie. 

Țara, stă încă pe baricade. 
Acolo, nu s'a schimbat nimic. 


(Urmare în Pagina 2) 


omu Sa înțăptuit-în [| ară, ci, 
peste hotare, F tindcă, cei de- 


pe mi m m i 


—.—. 


pi ve n 


md î-x 


pa 


-.. 


ŞI 50 m 


A 


- 
n RNĂ 


i —_ a 


Si 
(i 


j x 
A, 


| 


j 
fi Ș 


DV 


2 Sa 
4 » 
- 


A | d d 
şi cu. culmi soma ai 


.—.- —.—. 


..:s. .- 
; 


Aia 


. 
sic a Aa - 


PP d 





) 
m 


NE A 
pi ee ini n dm bul ui piine rain) die 








04, 
AIE AL a UL La aa) 


1 Pa] Lă 


ste 7, 


- 


A 


alui mă 


(ui 


2%, i 
Dai 2. 


maia = 
ao a e Dv pi 


Ț pc Ea 
A a e e ua i 


Ş 


ă 


Ş Li 
3 + 
n 4 Alu 

pi | 





pe 


PP .. - 


a PERI 

















































































= aceste răscruci 
care le trăeşte din plin exilul 


Page 2 DRUM 


RASCRUCI 


Dar, ceva, undeva, s'a schim- 
bat aici la noi, unde, au în- 
ceput să se pândă, pentru un 
“blid de linte” conştințele. .. 


Diaspora, se ajlă la mari 
și crâncene răscruci de dru- 
muri. Prietenii de ieri, au de- 
veni dușmani de moarte, 
fiindcă, unii au acceptat, con- 
ftient sau inconștient, dialogul 
cu dușmanii de moarte ai Nea- 
mului, iar alții, rejuză cu 
vădită  încăpăținare, acest 
dialog, mergând pe o linie de 
întransigență totală. 

Cum oare, se mai poate 
Cineva. considera  “re|ugiat 
politic”, când se duce în Ro- 
mânia, nu pentru a-și vizita 
rudele, cum o |ac majoritatea 
Românilor Americani, ci pen- 
tru a deschide o expoziție de 
pictură sau sculptură, pentru 
a cânta la Opera Română, 
pentru a dirija un concert sim- 
fonic, pentru a |i prezent la 
jucarea unei piese de teatru, 
până mai ieri, interzisă în Ro- 
mânia, sau, pentru aranjarea 
tipăririi unor cărţi publicate în 
lumea liberă, ce au [ost de- 
clarate, nu de mult, în presa 
din România, drept EtoGsă al 
unei societăți muribunde?!, . . 
Dar, ceea ce este mai grav, la 
istorice pe 


sem Șru, este |aptul că tocmai 


cei ce se “dau după deget, Se-ă 


- erijează în corijei ai luptei 


= „noastre. împotriva comunismu- Si 
| cogda e och hiu- ÎP 


ce a FAR 5 o parte din dias- 
„pora românească mușcă din 
inimile noastre cu hămeseală 
de câine, suntem siliţi de îm- 
prejurări să ne re-a|irmăm pozi- 
ţia, atât în [aţa cititorilor, cât 
și apropriilornoastre conştinţe, 
Atât pentru a reîntregi încre- 
derea celor ce s'au legat Jraţ 
de cruce cu noi pe drumul jert- 
felnic al cruciadei împotriva 
celor |ără de țară şi |ără Dum- 
nezeu, cât şi pentru a ne re- 
împrospăta convingerea per- 
sonală că am rămas acolo 
unde - |ără vrerea noastră - 
ne-a împlântat istoria. Chiar 


dacă va trebui să plătim ace- 


astă “s|ântă nebunie” a in- 
transigenței noastre, cu prop- 
“riul nostru mormânt, Nimeni, 
și. nimic în lume, mu ne va 


- clinti depe această poziţie de 


“luptă împotriva bezbojnicilor 
ce-au tras = şi trag încă - cu 
mitralierele în |ața lui Cristos. 
Căci, Dumnezeul în care noi 
ne-am pus încrederea, nu 
poale “|i ucis niciodată de 
teoriile unor teologi ahtiați de 
publicitate, ce, dacă nu săreau 


“peste gard, ar |i rămas niște 


Convinşi Jiinddeci, că, “ 
ne-am pierdut încă busola”, 


mergem Înainte. 


Și Neamul, merge cu noi!. . 


i ȘI! 4 









alitate „se,  deațrată,, având 








PENTRU ATITUDINEA JUSTA 


luat lumea *n cap pentrucă am 
vrut să continuăm lupta, să-l 
servim pe Hristos. Și când am 
plecat, eram IN LAPTE, ne- 
copți, ucenici. Acum avem 
datoria de a deveni MAIEŞTRI. 

De a spune că L'am întâl- 
mit pe Hristos, că L'am trăit, 
că El ne-a devenit stăpân, ne-a 
inițiat în Dumnezeu, Pentru 
aceasta, e nevoie de drum in- 
terior, de meditație, de lacrimi 


și extaze. De o întâlnire cu 
ICOANA. DELA VĂCĂREȘTI 
a celor care ne-au deşteptat şi 
ne-au pus pe drumul cel mare 
al inimii. Aceia dintre noi care 
mau trudit, care n'au plâns 
nopți de-arândul, care nu ştiu 
de drumul interior, mă vor 
acuza, 

Vreau să spun clar: nu 
dați crezare naționalismului 
fals al lui Ceaușescu. Anti- 
rusismul lui e numai un slogan 
politic. Noi avem nevoie de o 
cinstită întoarcere la Isus 
Hristos şi Dumnezeu. Dacă 
această întoarcere nu se în- 


tâmplă, noi va trebui să murim - 


în exil, privind spre o altă 
generație românească care va 
avea |avorul biruinţei. 

Ce ne |acem acum? Care e 


soluția momentului de |aţă? 
Acasă nu ne putem întoarce, 
Ce vom interprinde în arena 
exilului pentru a continua 
lupta, pentru a ne mântui? lată 
o întrebare grea de tot. Ea 
atinge punctul al treilea. Cum 
ne putem mântui, în momentul 
de |ață? Cum putem vorbi cu 
Dumnezeu și cu Slinții, cu 
marii noștri morți, pentru a 
mântui lumea? 


Aci, la acest punct, vom 
avea mai mult de spus, Sunt 
mișcări pe planetă şi |orţe, 
cărora ne-am putea ajilia şi 
alătura. Dumnezeu nu vrea să 
lase omenirea în întunerec. Pe 
lângă mulți projeți [alşi, care 
umblă numai după bani, adu- 
nându-i cu grebla, mai există 
şi ucenici adevărați, -oameni 
treziţi la adevăr, care stau gata 
să moară pentru adevărul cris- 
tic. Aceştia vor lua parte la 
marea prigoană care se pregă- 
teşte în ceasul de [aţă în con- 
tra creştinilor. Aceştia vor în- 
dura toate prigoanele, dar vor 
și birui în numele profetului din 
Nazaret. Intru cinstea și bir- 
uința acestora, vom scrie în 
numerele noastre viitoare, 


“Ca ău ăutai ai iau a Obroe?- 


Pa: 


Cu fumul luminii, 
Imi avântai pasul 









Uscări mirate. 










DORINA 


Când ocolii ceasul 


Spre pragul minunii. 

Să plâng, să mă închin 

Cu ramura de măslin. ; 

M'am crezut lerusalim. . . 
Căutai, arzând, în toamnă, 
Căderi de frunze ne'ntâmplate, 


Acolo suișurile sunt adevăr. 
Păcatul nu se mușcă din măr, 
Floarea de crin, îndurând ceara. . . 


Isus a trecut, pe val, Marea. 


Desculţă, l'am așteptat la mal, 
Când ziua se'nvăluia cu seara. .. 


















IENCIU 


JURNAL 


este învinuit, bătut și insultat 
pe nedrept. De fapt nici nu 
ştie pe ce lume trăiește, căci 
totul este în afara condiţiilor 
umane ale existenței. F. nu 
are reacţiuni personale, ln- 
treaga lui personalitate s'a 
destrămat. Toate resorturile 
morale ale forței, curajului și 
setei de aventură s'au epuizat. 
Azi, inginerul F. este un în- 
frânt, un om cu 0 viață vegeta- 
tivă, desfășurată pe linia 
mediocrităţii. 

In această fază a detenţiei, 
inginerul F.nu are încă puterile 
resemnării. N'a găsit căile 
luminoase care duc la rugă- 
ciune, Trăiește un moment 
prelungit de tranziţie: întâl- 
nirea cu o realitate nouă (im- 
posibilă de imaginat pe cale 
logică) în care propria person- 


PP 
) ip, 


conștiința destrămării, dar 
incapabil spiritual să găsea- 
scă puncte de sprijin și orien- 
tare, Suferința e neîntreruptă 
și nesiguranța permanentă, 
Azi, am vorbit îndelung cu 
el și am încercat să-i desci- 
frez elementele nouii sale 
structuri sufletești, Totul este 
pentru el o continuă nebulo- 
asă. Am surprins mijirileunei 
lumini din care, încetul cu 
încetul, se 'vor desprinde for- 
mele unei noui vieţi. O nouă 
personalitate, o nouă lume de 
gânduri şi sentimente, în 
adâncurile cărora se va regăsi 
cu toată bogăţia lui sufletească, 
cu puteri noi, și își va reface 
întreaga gamă a valorilor, de- 
finindu-și o nouă orientare, 
care-i va da echilibru și liniște, 
și O altă calitate umană, 
Jilaua: 19502, ii 


actualistă a i Apusului. reprezintă - Sia el nou sau nach - elo. aa s 


'MEMENTO MORI 
(11) 


de OCTAVIAN BUHOCIU 


“Memento Mori”, poemul ce cuprinde istoria lumii pentru 
evocarea Daciei, are o “introducere” de șapte strofe; decisivă 
ca forță de deschidere pentru întreg poemul și indicație impor- 
tanță pentru toată opera poetică. Aceste prime strofe introduc 
starea de somn, visul și torsul, iar odată cu acesta din urmă, 
apare și vegherea. Poetul cultivă visul, așa cum ciobanul e Fi 





crescător de oi, ca să cuprindă în el tot universul: q 
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, d 
Când a nopții întuneric - înstelatul rege maur - a Și 
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, | 
lară luna argintie, ca un palid dulce soare, A = 
Vrăji aduce peste lume printr'a stelelor ninsoare, i 
Când în straturi luminoase basmele copile cresc. = 
Visul-oi de aur a umplut lumea, după care, poetul trimite. 20 

viața lui ca o luntre, ca o navă pe valurile de “ape sfinte”, 

eterice până la marginea de care se atinge îngerul morții. Exis- 4 

tă o lume a închipuirii cu visuri fericite și alta aievea, a cuge- ez. 

tării reci ca fierul și a sudorilor. Poetul a ales să doamă, = 

“îmbătat de-un cântec vecipic” ca să nu mai vadă răul ce e per- să 

manent. Piramidele, câte n'ar spune de-ar avea glas, dar poetul 


se duce acum s'asculte torsul vremii, adică să privegheze. Za 
E semnificativ că gesturile mari în istorie pleacă din somn, | 
că implică o deșteptare, pe cînd cele ale culturii se ivesc cao $ 
re-naștere. G. Șincai, în Hronica sa, cere Românilor să nu se a 
lase robiți, ci să cugete: “Deşteaptă-te, drept aceea, o iubit 
neamul meu, şi ai minte!”; G. Bariț, după cum observă Na să 
lorga, scrie în 1838: “Deşteaptă-te. şi tu, Române”, de aici 
venind poate “Deşteptarea României” a lui V. Alecsandri, dar | 
mai ales “Deşteaptă-te Române din somnul cel de moarte” al E 
lui A. Mureşanu. Alecsandri face un apel_echilibrat: “Voi ce 
staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare”, pe când chemarea 
ardeleanului, cel ce se “ridică” aproape acliă de la Doja î în- x 
coace, e absolută, somnul fiind “de moarte”. De aici și formul 
existențială ce urmează: “acum ori niciodată!” . | A E 
Mircea Vulcănescu, atras și el de “deșteptarea istorică? mes, pă: 
care vorbim, scrie; «E curioș că ideia aceasta a deşteptării, ș, 


sentimentul acesta “kairotic” de « “acum ori dica fă reales o: 































II | Bor 
( 3 | 
ua se inteţ 


»CCi cidentalizaate SN « j 


- 9; —— 


LVISLA S 


cel mai coerent pentru trezirea sentimentului ala ex 
ii şi a preluării răspunderilor istorice” (în 
de Filosofie 2,1943,p.92). M. Vulcănescu, cu toate că a Stea i a 
de “re-naștere”, subscrie și la istorie când efortul e profund, | 
indiferent dacă sfârşitul e tragic. | 4 E ee sa d 
Eminescu sintetizează tot, ca un cuptor de înaltă tensiune, ba 
iar rezultatul e de-un alț nivel şi de-o altă adâncime. Starea de 
somn și vis în care ne-o sugerează poetul, indică pteota tsi 
şi deci istoria, de aici şi felul nostru de a discuta poeml. În 
cazul celalt, de creație culturală, ar fi fost numai a “laudă aa 
somnului”, cum a realizat Lucian Blaga. Noi observăm că liter= 
atura poata lua o orientare istorică sau culturală, î în funcţie de 
invidualitatea poetului și de vremea în care trăiește, Desigur. 
și “renașterea” e pe drumul istoriei, dar accentul e pe geneză, a 
gestație, inițiere, ritual. Memento Mari însuși, e și el pei 
şi consolator, dar încadrat de un imens adagio al existenți ca 
istorice, ton major dat de introducerea de care vorbim, ca zorile 
ce seivesc din noapte. E e 
Totyşi, zorile se ivesc dintr'un fond mai ra da mai vital A 
decât s'a remarcat până acum, căci somnul creşte nesfirşit, ca 
un arbore al universului, prin “turma de visuri” , care sensibili- i 
zează totul până la limitele morţii, Se ştie că psihanaliza « sad 
speculat enorm starea onirică și inconştientul, ca Date Ia si 
dezechilibru psihologic și mintal, ceea ce e un fapt la i inşi 
bolnavi, dar cum se explică visarea la cei sănătoși? Pen nn 
aceasta amintim pe romanticul Jean Paul Richter (1763- -1825), >. E 
cel care a creiat o originală doctrină, făcând din vis Cică ala Sai 
central al romanelor sale și a scris și două eseuri (1798, 1813), > 
operă, ce a inspirat esenţial romantismul și pe care Eminescu a 
cunoscut-o, poate chiar înainte de-a ajunge la Viena î în 1869, | 
Jean Paul, care-și nota visurile și avea o dispoziţie patcă, | 
anume de a visa, a notat numeroase observaţii, cum ar fi, că Că 0 A 
visul are o existență multi-dimensională: de densitate, de greu- BE 
tate, tactilă, că e un “simţ” al infinitului, al desprinderii de <a 
mațerie, al supranaturalului şi revelaţiei. Asociaţia: noapte, 
vis, muzică și moarte, e senţială la romantici, începând cu 
Jean Paul însuși. aka = | 
Dacă recitim primele şase versuri din Memento Mori, ne i 
dăm seama cu cită voluptate e dagczisă noaptea înaltă. cu 
norii “molateci înfoiaţi î în pat ceresc”, în timp ce luna de arginti 
îşi întinde magia pe lume, prin ninsoarea de stele căzătoare, 
Poetul creiază cuibul dulce al somnului, ca visul să se ivească ă: A > 
din zonele cele mai vitale ale suflețului, E aici o percepție că 
fină, ascuţită și o aspirație creatoare şi de regenerare a fiinţei 
totale, o bucurie ce vine din izvorul vieţii, o putere nouă ce spe 
agită deja prin deplasarea imperceptibilă în spațiu și tim! sa 
“Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri”. Ver. — 
sul acesta cu care începe strofa a doua, prin care poetul des. AN 
chide explorarea zonelor până unde domneşte moartea “cu 
chipulei frumos/, e cu riza numai fiindcă s' e ea a 


esa 
. Le 








DRUM 





Page 3 





suport al vieţii, pe care nici o durere nu-l poate năuci sau 
Strivi. Mai remarcăm că Eminescu nu intră în regatul morţii, 

cum face Jean Paul și alţi romantici, ceea ce confirmă că pog- 
tul nu iese din zona unei psihologii ta av Saal “istorice”, 
De aceea e în contact permanent cu lumea aevea, cea cu “su- 
dori muncite” și cu gîndirea de fier, iar sensibilitatea cu care 
acționează visarea, angajează eul existențial fără rezervă. 

Desfășurarea istoriei universale, ce urmează după acele strofe 
introductive, cu critica, ironia, satira amară, dar şi cu simpatia 
şicu partici parea fi fierbinte a lui Eminescu la descrierea Daciei 
şi a miturilor ei, răsare'din acest izvor de existență anticipa- 
toare, față de care, răul ca sâmbure al lumii, ni se pare circum- 
scris. 

Dacă avem dreptate în ceea ce privește accentul istoric, 
atunci sensibilităţii fine, infinite, a poetului, din care vine 
visarea ca parfumul din floarea &siuuluii îi corespunde o stare 
de excitație și iritaţie proporțională: creşterea lor se face re- 
ciproc. Deci: sensibilitate-vis pe de o parte, iritație-istorie pe 
de alta. Prin această dialectică existenţială, pozitivă, perman- 
ent agonică, ne explicăm conflictul între visare și aevea, con- 
flict ce susține întregul poem. Tot de aceea, spuneam în frag- 

„mentul precedent, că Eminescu ține într'un singur gest pe Orfeu 
şi pe Ares, ceea ce e altă întemeiere faţă de cuplul Dionysos- 
Apollo a lui Nietzsche. 

In ultimile două, din cele șapte strofe, Eminescu introduce 
o ideie poetică nouă, că istoria e un tors, pe care noi o înţele- 
gem plastic, căci, spune 0. Densușianu, noi Românii “suntem 
un neam de păstori”. Mitul(sau basmul) ivit din visare, fraged 
ca o fecioară, deschide cu “chei de_aur” poetului, “Poarta 
naltă de la templul unde secolii se torc”, şi unde, 

“Eu sub arcurile negre cu stâlpi nalți suiți în stele, 
 Ascultînd cu adâncime glasul gândurilor mele, 
| Uriașa roat'g vremei înnapoi eu o întorc, 
„Ne găsim într'un moment unde visarea începe să fie trează, 
„ Sonștientă şi unde trezia cuprinde şi ceea ce visarea a des- 
coperit în adâncul ființei, a zonelor ei obscure dar generatoare 
de. putere. Demersul conştiinţei ajungând până la începutul 
iai, poetul poate interveni în cursul timpului şi să vadă 


| e pui clipă, filmul istoriei, din paleolitic până la lichidarea 






IP 
(= 


ca pă 
a ivește 


si 


“ Comunei de la Paris în 1871. Insă metafora ce folosește Emin- 
escu: “secolii se torc”, ni se pare inovatoare pînă la indicarea 


unei noi filosofii (cf. N. Noica). 
„Să ne amintim versurile din Mortua Est! prin care simțim 


tainele nopții: 
Când torsul s'aude l-al vrăţilor caier 
Argint e pe ape și aur în aer, 


„în | 

ad e desprind 

neta ubata (i ale lutait): 
„ce se AA ca o rachetă în cosmosul-nebuloasă, pe 

M Memento Mori, ipspiraţia crește ca o avalanșă din pro- 


că mori”, din anticiparea morții inca gânduri şi 


uita să trăieşti”. Incă un semn că poemul eminescian se 

d eschide la: critica agonică ce propunem. 
“mi E = orsul, „din poemul de faţă, ce resupune nebuloasa-caier 
n Moi tua esti, vine cu o piesă în plus şi anume; roata istor- 
oetul învârte roata timpului și noi_îi auzim torsul prin 
a se face! Romulus Vuia, într'un articol (1958) ce 
ceputul torsului, dovedeşte, ca în 1912, privitor la 
etitul cu bețe la Români! că vârtejul, sau acălia: sau 
Fueitorul, un instrument foarte simplu “ne-a păstrat cea mai 
tehnică a torsului și al primului fir obținut de om din 
pă “Ă Animal printr'o mișcare rotativă.” Mișcarea rotativă a 


DOINA OSTEANU 


EA Eul Michigan măsoară larg 
"Semnul [rontierei navăzut; 
"Ochii mei se- agaţă de-un catarg, 
„ Lezănând un țărm necunoscut. 


> "Un gând pal cu frunte de poet 
"Lin se-apleacă'n tulbur avântat; 
„ Şi'n adâne divin, dintr'un sonet 
E Pa „Se prelace'n fată de mpărat, 
"17 măi „ Pescuește solzi de aur vii 
„Lâng'e o mreajă putrezită'n veac; 
„ eroteşte-un val de bucurii 
E pate lupta dusă de-un sărac. 


arina s-a eul Michigan mi-a legănat 


? n “cu ochii pe-un catarg; 
ial un val ce-a alintat a Pat 
= „ Ganda Și nei fete de' Rp Aa pr să 


PE e ue sani 
Da » es E ă nas i, = - 
a_n pe Sia, ( "7 foaneaa i 


4 
IRI e 
ŞIe 


e Seri 


a 


».- 


Lâna şi toarcerea ei, cu care noi Românii _trăim din preistorie, : 





„Oare, 


acestui lemn scurt, gros cât un braț și cu'n cârlig la mijloc, 
face firul de lână, răsucește părul pentru nojiţele de la opinci 


sau baierul de la sarică și glugă etc., 
tere (pe când orologiul personifica prin scădere, 


destructivă a timpului). 


Astfel, mișcarea rotativă a “vârtejului” 


a cărui produs e în creş- 
puterea 


ce toarce lâna și 


părul, cu farmecul ei auditiv, care de fapt l-a introdus în poem, 
e roata timpului ce desfășură în faţa ochilor noștri uimiți, filmul 
istoriei, Sforăirea, torsul tocăliei, e starea de veghe de după 
somn, când visăm cu ochii deschiși, cum se spune (cf. nach- 
trăumen), le avem în urechi de-alungul poemului, unde starea 
de vis ce ne-o înseampă Orfeu prin alunecare în adâncuri, 

Dar mai știi? . . . N'auzim noaptea armonia din pleiade? 

Știm de nu trăim pe-o lume, ce pe nesimţite CADE? 

Oceanele'njinirei o cântare-mi par! c'ascult”. 

Nu simțim lumea pătrunsă de-o durere lungă, vană? 

Poate-urmează-a ar|e” -antice suspinare-aeriană, 

Poate că în văi de chaos ne-am pierdut de mult... de mult, 
se împletește cu cea aevea, avem în față Ducii Daci ce-au 


luat parte la războiul cu Romanii: 


Duci-s nalți ca brazi de munte, taşi ca şi săpaţi în stâncă. 
Crunt e ochiul lor cel mare, tristă-i raza lor adâncă, 

Pe-a lor umer spânzur roşii piei de tigru şi de leu, 

Tari la braț și drept la suflet şi pieptoşi, cu spete late, 
Coijuri ca granit de negre au pe Jrunte așezate 

Şi-a lor plete lungi şi negre pe-umeri cad de semizeu, 


pentruca în cea din urmă strofă, poetul să bea din “păharul 


poeziei” 


şi nemulțumit de istorie, atâta cât este, să revină la 


sensibilitatea de la început, cea a visului: 
Și de-aceea beau pâharul poeziei înfocate. 
Nu-mi mai chinui cugetarea cu'ntrebări nedeslegate 
Să citesc din cartea lumii semne, ce mai nu le-am scris, 
La nimic reduce moartea qi|ra vieţii cea obscură - 
Inzădar o măsurăm noi cu-a gândirilor mâsură. 
Căci gândirile-s |antome, când viaţa este vis. 


Pesimismul din ultimile versuri dispare, dacă visul împlinit cu 
vegherea, scot existența în istorie. 





NIGATIVISMUL LUI EMIL CIORAN 


„„="Le Mauvais Demiurge”, 
de Emil Cioran, Paris, Galli- 
mard, 1969. Di lo de toate 
acerbele ironii și chiar blas- 


ITI Ț pu 4 





eu le-am pe 


aură noi cetim, 
chiar a contre courant, și'n 
această anticarte a lui Cioran. 


adâncul dor de clipa întâlnirii . 


cu Dumnezeu: “Unde și când 
am mai putea rămâne faţă'n 
față cu Dumnezeu?” Il însoțim 
de tare de mult, pe Emil Cioran 
în această fază a secetei celei 
mari, aștâptând cu încredere și 
răbdare, marea sărbătoare a 
ajungerii acasă, a marei sgu- 
duiri interioare din drumul 
Damascului. El nu e numai un 
smerit și umil cercetător, ci, 
în mare măsură, un Saul, care 
și-a permis ieșirea la creastă 
contra credinței și dragostei 
creștine,  batjocorindu-L și 
negându-L. pe Isus Hristos, 
deși e destul de lichea ca să 
se ascundă, din când în când, 
în junglele frazeologiei sale, 
care acum se descompune și 
pute, de după tufanul vreunui 
cuvânt cu două înțelesuri, evi- 
tând astfel o definitivă con- 
fruntare. cu cetitorii. “Creștin- 
ismul s'a format și s'a consu- 
mat în ura față de tot ce nu 
era el însuși; această ură l'a 
susținut în tot timpul lucrării 
sale; Când i-se termină viața 
(cariera), i-se termină și ura. 
Hristos nu se va scobori la 
iad, A fost pus în mormânt, și 
de data aceasta, va rămâne 
acolo; nu va mai ieși de bună 
seamă de-acolo niciodată. El 
nu mai are pe cine mântui, nici 
la suprafață, nici în adâncurile 
pământului”, 

Ciudată pocitură luciferică, 
în acest pui de om care n'a 


avut niciodată curajul ori măcar. 


curiozitatea experienţei interi- 
a iai dincolo de 





oa adi 


tăcere, în acel no-mind al 
Zen-ului, în ceea ce Domnul 
nostru îsdg Hristos a numit. 
„așa „de frumos: sărăcia” “cu 


SFÂRȘIT 
ÎN STEPĂ 


Un gând 
sleit 

a călărit 
pe-o rază 
de cărbune. 
O clipă 
încremenită, 
- descătuşată 
din vreme, - 
suspină 

pe semne. 
Un cânt, 
scâncit - 
dintr'un grumaz 
rănit, 

se nalță 

la soare 
răsare. 

in 

ger 

gem 

genele 
gemene. 


OVIDIU GAINA 





Cioran de rugăciunea fără în- 
cetare. Ce frumos, Sună aproape 
ca'n rugăciunea tăcerilor. din 
Luceafăr: 
liniştit, pe mine Mie redă-mă.”” 

Credem că e o mare nenoro- 
cire, pentru un intelectual de 
rasă și un asemenea mistic fer- 
vent, rămânerea în Parisul 


ateismului satanic, al catolici- 


smului spălăcit de Gabriel 
„Marcel şi de Jacques Merita 
şi al tuturor trădări lor şi nega- 


ne-am 


3 “pentru Eul Cora, 


să-i Mast pe cei ei, de com- 
unism, chiar fără îndrumarea 
unui stareţ ori maestru în cele 


"spirituale, Cioran ar fi putut 


să-și găsească propriul centru, 
să bea din isvorul de apă vie 
al propriei lui inimi, unde 
Dumnezeu e totdeauna prezent, 
“de Jaţa”. Dar se vede bine: 
el refuză experienţa interioară, 
El s'a nărăvit la scris cărți, 
într'un Paris putred, cu fere- 
strele dinspre cer închise şi 
oblonite. In tot cazul: cea mai 
lungă secetă spirituală, cuno- 
scută în lumea căutătorilor de 
Dumnezeu:  negativismul lui 
Emil Cioran! Omul care a abu- 
zat și profanat toți termenii 
misticei creștine, ai Filocaliei, 
și ai marilor doctrine Yoga, 
stă în fața noastră cu cea mai 
săracă şi goală carte a ne- 
vieții lui, De aici nu se mai 
poate merge în jos, în glodul 
disperării (chiar pretinse). De 
aici, va urma o trântire la 
pământ, de pe calul semeţ al 
cuvântului, și o fulgerare orbi- 
toare, de lumină, care-l va 
schimba pe Emil Cioran. Dum- 
nezeu îi va lua păhuielele de 
pe ochi și atunci Cioran va 
începe marea se operă de is- 
pășire, plătind blestemăţiile 
de azi. Asta, pentrucă Emil 
Cioran e un mistic, “Schim- 
barea la față a României”, pe 
care el acum o neagă (probabil 
că a trebuit să ia cine știe ce 
îngrozitoare  legăminte prin 
hrubele mafiilor anticristice), 
Va dovedit ca atare. “Sunt 
sătul de a [i eu însumi, și 
totuși, mă rog Jără încetare 
(aceasta e porunca lui Sfântul 
Pavel către noi toţi, în indrăznim 
noi să sublii A) 

Făjeier Al iata ”. Ştie 

s-a e SU 


1008 sii 


ca zeii să umilință și dragoste. 


fra ca auzi a Lz: 
et o =, 


0 


a_vizita 
“mai întâmpl 


în Americă, de 
locuri unde “8 


ceva, unde se îatiolă chiar | 
Faţă de 
Parisul 


epifanii şi învieri 

istoria umană de azi, 
e un colţ slăbănog din mahalaua: 
Dudeștilor dela noi. 
Cioran îl omoară acum pro-= 
vincialismul,  mahalagismul 
făcutului de cărți, a datului în 
cărți, ca țigăncile. O spunem 
cu lacrimi în ochi: ce imens 
blestem pe un fecior de popă 
din România, ţara smereniei şi 
a tainelor cutremurătoare, şi 
mai ales pentru un om care a 
fost martor și mărturisitor gen- 
erației lui Ionel Moţa. La noi 
Românii, problema e de a merge 
corect și jertfelnic, între a/lare 


și crucea martiriului, Și Cioran 


închide mereu, cu şmecherie 
şi lașitate, ochii, 
n'am găsit, nu văd, Se întoarce 
cu spatele spre soare și spune 
cu satanică încăpăținare: Nu 
există lumină... 


Imi amintesc mereu de 
sfatul ce mi-l'a dat Cioran, la 
despărțire, în Parisul lui 1950;” 
Invaţă bine engleza și scrie 
cărți, realizează-te.” l-am 
răspuns atunci, pe loc, dar 
cred că el nu m'a auzit: “Eu 
merg pe ceva mai adânc și mai 
valoros decât scrierea de cărţi. 
Eu am descoperit drumul in- 
terior, al rugăciunii şi tăcerii”. 
Sigur că nu ne-am înțeles 
atunci. Ne vom înțelege măcar 
astăzi? Va putea Emil Cioran, 


trece peste suprafeţe și in- 


sulte, pentru a se opri o clipă 
ir ge şi a asculta chemarea 


adâncurilor? Făcând aceasta, = AR 


ar putea vedea limpede că eu 
scriu și plâng. cu calită 


es imziat - 


“Ca să pot muri - 


2 


Pe Emil 


şi spune: 


i ă 









i aa 


ii 


|] 
pă gag, 
i pal N ME 


Si “Page 4 








Ca un Făt-Frumos cu viaţa 
as Fără de sfârșit, 
D “ . -_.-. 
e de Soarele din răsărit 





a Işi arată faţa. 
gi: j Și prin geana-lui [ierbine 
Zu Lăcrimând scântei, 
a. e Pune zorilor polei, 
Spa Darnic, pe veşminte. 

ps Mai albastru, cerul pare 


: Un ocean ajund 
| Imtinzânducse rotund 
i Până, hăt, în zare. 
Potopirea de lumină 
Se revarsă cald 
- Peste codrii de smarald, 
Sărutare plină. 
Se trezesc la viaţă nouă 
Florile din văi. 
Auritele văpăi 
Strălucesc în rouă. 
„> Gruiurile, [runţi de piatră 
__ Descreţite iar, 
Scânteie de prea mult jar 
„Din cereasca vatră. 


5 Numai gurile setoase 
De prăpăstii sorb 
Hăului tăcut și orb 
Smoala besnei groase. 
„Spre podiş în apărare 
> Munţii'nalță zid 
Prima văile deschid 
«cata pari 















et 4 ub.. PP 


Da 


ze 
> Hui vă 
„ Bârn pi Pietroaie.. E a 
| aj Ţ ris di vad de stană sură 
Apele din iaz, 















E 4, bozite de zăgaz, 
Pe -Cruntă viitură, 
A “Lanţul crestelor încuie 
ga Ca pe-un colț de rai 





















e aiula ci a 
 Colo'n inimă de stâncă 
„Satul de români,. | 
„+ De la prunci pân'la bătrâni, 
„Dus, mai doarme încă, 

+ A E 
+ E: Suliți lungi de aur pică, 

„ Somnulil străbat, 

| Și trezit, întregul sat 
: i SĂ „Fruntea și-o ridică, 


pe a Ta Piepturi de munteni vânjoase 
din adânc tresar 

m pă Și cu vlaga nouă, iar, 

A TĂU orfotesc prin case, 


Zumzăie de zor cătunul 

Sia arc'ar [i ştiubei, 

pa „Braţ crescut în vâr| de stei 
ji Nu să stea nici unul, 


- Harnice Jemei Jrământă 
Gu, zorite: mâim » 
Alb, aluatul sfintei pâini 
sh voioase cântă, 


EA PN 


Unii din bărbaţi, opinca 
 Şi-o aștern la drum, 
Ta „ Printre oi. s'asculte cum 
d a reamătă tilinca, 














































Sp „ Alore n desișul verde 
sie a Ce cu greu îl treci, 
spe Cujundată pe poteci, 


“A „Urma li se pierde. 

„Sus pe coastră'ntre mioare 
BE. <ă  Biruir, de dor, 

„Pune'n n dpină un |ecior 
Inima ce-l doare, 


poz înalt, cu părul 


vic i jar situl 
V A 1 PI ie, 
j = aa) d tort EA y- 
j = 
























să mo Buzedejăratecs IE sali 


Binecuvântatul plai — 


n aa PTR „me mini păsa et 











3 Cântul | 


(PLAIURI STRĂBUNE.) 


Altul ca să i-l asemeni 
Nu-i în sat de [el 

Toţi îl cheamă Viorel 
Şi-i cinstit de semeni. 


Ochii lui spre casa albă 
Cată lung în jos, 
Viersul curge unduios 
Prins par'că pe-o salbă. 
Și cum jlueră ciobanul 
Din caval vrăjit, 

Piept de |ată, mai trudit 
li împarte-aleanul. 
Răsucind din |us |uiorul 
Se tot uită'n sus; 
Tihna'ntreagă i s'a dus 
Printre miei cu dorul. 
Ce minune de |ecioară! 
Zână din poveşti! 

Nu te saturi s'o priveşti; 
Galda bălăioară. 

Ochii pizmuiţi de îngeri 
De dorință's plini. 
Inimă'ngrădită'n spini, 
Spune, dece sângeri? 
L-a zărit în bătătură 
Sprinten prins în joc 

Și de-atuncea n'are loc, 
Gândul o tot [ură. 


Cum l-ar strânge!n braţ molatec 


Să-l dezmierde lin. 
Cum i-ar dărui din plin 


Astfel amândoi, cunună 


7 5 1 ci 7 ş răzr 


(IDILĂ) 


Zările s'au îmbrăcat 

In smolită haină, 

Întunericul prin sat 
„_Calcă paşi de taină. - 


De pe boltă câle-o stea 
Scăpărând în noapte 
Se desprinde-asemenea 
Unei rodii coapte. 
Ghemul lunii de side] 
Lasă [ir de rază 

Și tăcut ca'ntr'un gherghe| 
larba o brodează, 


Prin |ereastră vânt zbătut 
Susură'ntr'o doară 
Dezmierdând în aşternut 
Frunte de |ecioară. 


Valul părului bălai 

Umple perna toată. 

Doarme Galda somn de Mai, 
Vrajâ'nmire smată. 

Cine-ţi potopeşte 'n vis 
Gura cu săruturi, 

Albă [loare de cais 

Care nu te scuturi? 


Cine-ţi spune vorbe dulci 
Ca de miere stupul 

Și la pieptul cui îţi culci 
Cu sfială trupul? 

Nimeni altul decât cel 
Ce l-ai vrea de mire: 
Păcurarul Viorel, 
Fragedă iubire! 


Dar sub crengile de măr 
In livadă vine, 

Nu în vis, ci'ntr'adevăr, 
Doină să suspine. 


Prea e răscolit de [oc 
In adânc |eciorul 

„Să mai poată sta pe loc 
Tăinuindu-și dorul, 


au rată 
a 


»..... pn. 


iii se Acea te îi 


Xe 





S Peagazei să Alep i pată 


de OCTAVIAN SIGARTO 


BALADA JERTFEI DE FECIOARĂ 





Viersul s"o pătrunză, 
Căâ-i aleanul tare greu 
Glas amar de |runză. 


Foaie verde de gutui, 
Doinitoare |oaie, 

Dragă mi-e cum alta nu-i 
Galda mea bălaie”. 


Dintre perne moi de nea 
Capul şi-l ridică; 

Inima Zvâcnind și ea 
S'a |ăcut mai mică. 
Nu-i mai arde nicidecum 
De visare goală, 

Ci din patul ei acum 
Sprintenă se scoală. 


La |ereastră mai întâi 
Şi pe urm'a[ară. 

E din creştet în câlcăi, 
Toată, numai pară. 
Pasă-mi-te l-a zărit 

Pe sub legănarea 
Mărului împodobit 
Care-şi ninge floarea. 
Pune-ţi la o parte-un pic 
Dulcea s|iiciune 

Și cuprinsă'n braţ voinic 
Un cuvânt nu spune. 
Luna picură argint 
Peste'mbrăţişare. 

Mărul numai mărgărit, 
Floare după [loare. 


Cântul, II 


SINA VĂLIEEAI 


a | 






Stârpituri mai mici de-o schioapă 
Călărind pe cai de-un cot, 

Ca un crunt țuvoi de apă 
Năpăde sc pământul tot. 

Valurile lor cumplite 

Din temut cazăi mongol 

Se revarsă și'n copite 

Calcă trupul țării gol. 


Strigătele cresc sălbatic; 
Țăndări lumile se |ac. 

Sub călcâiul asiatic 
Geme'ncovoiatul veac. 
Biciul pustiirii crude 

S|ichi de moarte-aruncă'n jur, 
Zările de sânge ude 

Mormăie din |undul sur. 


Și cum nu cunoaște mila, 
Tăvălug cu paşii grei, 
Nepoţimea lui Atila 

Rupe totu'n calea ei. 

Și cum vine cu duiumul 
Hoarda de la Răsărit, 

Bietul om apucă drumul 
Codrului Jără sfârșit. 

Șesul Jrânt își lasă capul 
Sub năprasnicul pototp, 

Care vine când cu trapul, 
Când cu vilor de galop. 
Numai munţii nu-și înclină 
Fruntea, ci spre ceruri cresc, 
Piept de stâncă vrând să-i țină 
lureşului tătăresc, 


Vreme'ncremenită'n zgură 
De bejenii şi restrişti, 
larăși verşi amar pe gură, 
Răscolilă iar te mişti? 
Culundate”'n miez de țară 
Prin măcel croindu-și vad, 
De se pâlcuri într'o seară 
La picior de munte cad. 
Călăreţi străini s'aruncă 
De pe cai cu sprinten pas, 
Hanul dâ'ncruntat poruncă 
Pentru'ntârziat popas. 

Şir de corturi se 'nliripă; A 
Ochi vicleni privind pieziş 


Imcăo clipită, 


Pe pa 


Drum de pradă spre podiș. 


Lacătul tăcerii grele 

Cade s|ărâmat din cer; 
Sună scrâșnel de oţele, 
Se'năspreşte glas de her. 
Vântul scos par'că din Jire 
Frânge |irul ierbii lat, 
Șuerând când mai subțire, 
Când mai gros și'ntărătalt. 


Lacrimi pe obrazul bolți 
Stelele de [oc răsar; 

Işi ascute [iara colții, 

lar tu dormi şi m'ai habar. 
Noaptea prinde să-și deşarte 
Polobocul de catran. 

Geme orice brad în parte, 
Fiecare bolovan. 


Solzii crestelor de piatră 
Se zburlesc de teamă, sus. 
Văgăuni de beznă latră. 
Muge codrul nesupus. 


Glia din străunduri naşte 
Vaer, prevestind [urtuni, 
Ce primejdie te paşte 

Sat cu vetre de străbuni? . 


o 
Cântul IV 
(DEȘTEPTAREA) 


Cine vine oare 

Ca din [lintă tras 
Somnul să-l omoare 
Nopţii să dea Soci, 


Cine se ncovoaie.. = 


ss 
lată-l c'a ajuns 

Și din greu izbită 

Toaca dă răspuns. 


Fulgeră sub lună 
Braţul năzdrăvan; 
Muntele răsună 
Strașnic sub ciocan. 
Glasul care cheamă 
Crește nesupus. 
Somnul se destramă. 
Sus române, sus! 


Scoală-te cu mâna 
Trează din coşmar 
Vatra şi țărâna 

Să ţi-o aperi iar. 
Călăreţi din puste 
Vin cu pasul greu, 
Ploaia de lăcuste 
Fără Dumnezeu. 


Stolurile goale 
Cad ca un tăiș 
Iscodind la poale 
Drumul spre podiş. 


Le-am zărit în noapte 

Umbrele de sus, 

Incâlcite şoapte 
Vântul mi-a adus. 


Toaca se |rământă 

Zvon necontenit, 

Vestea și-o împlântă 

Ca pe un cuţit, 

Satul se trezeşte 

Vuet mişcător 

Braţul prinde'n cleşte 
Furcă sau topor. 


Sar din pat bătrânii, 
Pruncii sar şi ei, 
Scapără românii 

Par'c'ar |i scântei, 

“Hai la trecătoare, 

Vino la zăgaz | 
Spun tremurăloare 
Apele din iaz! 


Prea sunt mulți păgânii. se 


i nu-i înțelept 


„Cu puterea mâinii. 


pu elegie feri 

















































Ca sâ'n[rângi robia 
Jugului barbar, 
Vino, căci tăria p; 
Șade'n stăvilar! pai 
Crudul Han îşi cată 
Drum de pradâ'n munţi EP. 
lar nâvala toată P SĂ 
Nu poţi să 1-o"'nfrunţi. 1 
Vezi ca să nu scape, e 
Adu-l pe poteci, e Ii 
Cu potop de ape 


Crunte să-l înceci”,. 


Cine-o să momească, 
Inimă de jar, : 
Hoarda tătărească 
Pân'la stăvilar? 
Cine-o să atragă 
Prin desiş de brad 
Oastea lui întreagă =, 
Spre temutul vad? Se 
Arde ca o pară, ză 
Crin înmiresmat, «cp a 
Galda bălăioară a a 3 
Alergând prin sat. de 
Dragoste Jierbinte 
Trup unduitor, FA ag. 
Ți-a'ncolțit în minte. 
Gând izbăvitor. , 
Vorbă nici nu'ncape 
Drag e Viorel, cp ara 
Dar ar vrea să scape 
Satul de măcel. 


Frântă se apleacă, 
„Mişcă iute pas, 
Colo lângă toacă aa 
Dorul i-a rămas Ea e 
Când şi când ata toare 
sa „Capul înapoi, RA at 












Scurtă ca un vis; 
Clipă fericită 
“Floare de cais. 
„Se tot uită?n urmă, 
Dar nu stă de loc, PR 
- Imima î-o scurmă. 
Tăinuitul foc. ia 


larăși se ridică 
Ochii ce nu mint, 
Lacrimile pică x 
Şir de mărgărint. 
Inc'odată numai 
Cată îndărăt, asa BEE =4Ă 
Albă ca şi spuma-i 
Imger de omăt,. i E 


Pasul şi-l zoreşte 
Pe poteci adânci; 
Nu se mai zăreşte 
Satul printre stânci. 


Piere dulcea rază E 
Prin tăceri de scru? dă că 

Luna luminează A aa 
Ultimul ei drum! sa 
Coșul nopții varsă. E 
Cenuşiul pra], 
Cale neîntoarsă, 


ert|ă de see să 
Jert]ă ăi 












































NA 
































Din uzi de lămuri man p 
O priveşte dus, it 
„Ca Jrumoasa'ntre Jrumoase. = 
Multe? nlumenw's 

























“Hanul cozi aa 
[se pare it A Soy 

„Parcă ar [i $ 

Dintrun bas x: 








Ochii lupului din p în p ai A: Ș- 


PR „Cată ne ătui pestă 
sie Peă Stă gilmu stăla 


ve: 


PE. 


"ata par”, "că stă, 
Inaintea lui, 


Par'c'ar [i de unde nu e, 
'Naltă ca un |um 

3 Ridicat dintr'o cățue 

. 





Cu ceresc parjum. 


: Trupu-i pare rupt din stele, 
Se Din lumină scos; 

| Mijlocul ca prin inele 

p Tras şi mlădios. 


: Nu-i nălucâ'nșelătoare, 
a Nu e duh de loc, 
dă Pieptul caldei bălăi oare 


Arde ca un [oc. 

Sa lăsat anume prinsă, 

l-a căzut în laţ 

Să-l atragâ'n mreaja'ntinsă, 
Nadă |ără saț. 


Dulce ştie să-l alinte 

Și cu ochi senin, 

Pre|ăcută'n rug |ierbinte 

I se dă din plin. 

Hanul râde, Galda-și schimbă 
Sila”n dezmierdări 

Şi'n necunoscuta-i limbă 
Murmură chemări. 


Imbătat de mângâiere 
Şi de lung sărut, 
El pe sânul ei de miere 
 Pune-obrazul slut. 
ir ai ea cunoaște toate 
0 7 aa ainicele punți 
A o "Şi-o să-l ducă spre bogate 
„  Prăzi ascunse'n munţi, 
_ Noaptea [uge risipită, 


> 
îi 


„ Zorii vin potop, 
i „Ge 1 glia sub copită 
„De nebun galop. 


1 


“praf EP 13 
PR pi pr We 
a 


dr 
$ 


= 





























-— 
a 


a, 


Im tăcerea dimineții. 
„ Tropote s'aud. 
















__—Indemnându-ţi armăsarul 
Hanul dă porunci. * 


Galda brațele-amândouă, 


m Dă ANAt 






Piatră doar arunci. 






Da +a 2 
7  4AN4DOL . (1 ( 


Fi i 

Dac'aşa mi-e scrisul sorții, 
ș 

Dac'așa -mi |u dat, 


Doamne, |ă ca'n ceasul morţii 


Săâ-l mai văd odat””. 


L-au zărit și nu se'nşeală 
Ochii ei adânci. 

Vite-l viu în |orfoteală 
Colo sus, pe stânci! 


L-a văzut și nu-i mai pasă, 
Mâna pe jungher 

Ca un |ulger i se lasă 
Şi-apoi urcă'n cer. 


Străluceşte”n aer lama 
Și se'mplântă crunt 
Năclăind în sânge coama 
Murgului mărunt. 


Hanul dă'ngrozit s'apuce 
Mâna ei de jar, 

Insă lama iar străluce 

Și se'mplântă iar. 


Ochii hanului se pare 

Că se'ntorc pe dos, 

Frâu-i scapă din strânsoare, 
Se prăvale jos. 


Galda nu mai stă pe gânduri: 
Sare'n gol acum. 
Bat copite, rânduri, rânduri, 
Sângerosul drum. 


Braţele cu dăruire 
Prinse”n lut rămân. 
Se'mbulzeşte spre peire 
lureşul păgân. & 


Ce căruță năzdrăvană, 
Fără roibi şi roți, 

“Alergând la vale'n goană 
Mișcă munţii toți?. 
“Stăvilaru-i cască gura. 
Urlă iazu'n toi. 
Bolovanii vin de-a dura; 
Bârnele, puhoi. 


Ingrozită hoarda'ncearcă 















rep 
pisi Ă 
d Viu 
e: 


e ma 





4 SEPTEMBRIE, 1765 - 
s'a născut la Paris generalul 
și omul politic francez: Roger 
Damas conte d'Antigny. Sub- 
locotenent în 1779, este admis 
prin influenţa principelui de 
Lignes în armata rusă și com- 
bate împotriva Turcilor la 1787- 
1788. In 1789 a luat parte la 
asediul  Tighinei-Basarabia, 
unde s'a distins ca ofiţer. Se 
întoarce în Franţa dar pleacă 
din nou la 1790, ducând niște 
scrisori de ale mariei-Antoa- 
neta către împăratul Leopold. 
Vizitează țările româneşti. In 
1814 se afla la curtea din 
Viena. A murit la 3 Septembrie, 
1823 la Citey-Cote-d'Or. 


= * + 


8 SEPTEMBRIE, 1857 - a 
avut loc tâmosirea mănăstirii 
de călugărițe: Zamfira din 
județul Prahova ridicată între 
1855 şi 1857 de către mitropoli- 
tul Nifon. A fost zugrăvită de 
tânărul Nicolae Grigorescu la 


vârsta de 19 ani. 
- că » 


9 SEPTEMBRIE, 
Corul Reuniunii Române de 
cântări și muzică din Lugoj, 
sub conducerea lui loan Vidu, 
a concertat în Arenele Romane 
în capitala ţării, în Parcul 
Filaret, cu prilejul Expoziţiei 
'ubiliare. Aproape 1800 de cân- 
tăreți Sau” Unit BR un/singur 














p SE acte 
Ci apa cete, CE 
| iai > - - Pa iai ie Pe 
ca de 00 uite 2 Ia 
ar DI IP - - 
ai a ep AQ 


1906 - 





di 
e UA 
“Da 


5 


na 
a) 
(A 
a di 


ipus de-acelaşi mare 


5553 Do  neîmplinit. E 2 za 


Zi > Zi 
"iati pp i. a E 
DE aa ” ă 






AC SC AC4c3c969%63%63%633%3 


sa 
Ca R - 
pd > 
ră 

4. a faa 
a îi / 
a 

5: 
3 ie: tera 


A 


2. Au fost oare restituite in- 


au fo; 


1, Dece 





i mult. Prigoana cea - 
către c 1% "contra creştinilor se apropie. : 
' DRE a RR A , 
RE tr A CĂ 1 seria da A ate i, e 
Dio Î di Pa ae i înt SI ei si < FIA, A di . A 4 > e 
P | irisdi acolo le te a RE VP. ip 
L 50 m Lp ir ad Ș &. La AC 23; A. 
pa aia îi cor AA XI Ră i x 


redincioși? D 
P a 4, cj ” 


Li 


% Pi 


Ă DE RSC, 


e Episcopia 


ă e interzisă în România? 
sce e interzisă Asociaţia 
tină a Tinerilor? 5. La ce 





Revărsările de ape 
Spumegânde trec... » 
Cruntului înec. * 

C a'mpăratul din poveste, 
Darnic de nespus, 

Soarele de după creste 

Se ridică, sus... 

Şi prin raza lui bălae 
Ochiul Galdei, bun, 
Luminează de văpaie 

. . i 

Plaiului străbun. 

Sfântă jert|ă de româncă, 
Dăruirea ta, 

Răsădită'n veac de stâncă, 
Pururi va cânta, - 


„A 


j 
CCA 96 ECC 696:9696 3696.96 90969696 9696969696096 


ÎNTREBĂRI JUSTE 


asemenea întrebări, el are şi 

terea sufletească de a se 
mira în faţa hidoșeniei politi- 
cianiste din Vest. In publicația 


“Jesus to the Communi st 
World”, pastorul reamintește 
articolul președintelui Nixon 

1964) în 


(din Reader's Digest, 
care acesta propunea un Bu-, 
vem unguresc în exil, recuno- 
scând dreptatea revoluţiei dela 
Budapesta. Și o lace tocmâi în 
momentul când acelaș om se 
duce să dea mâna cu tiranul 
Ceaușescu, să-l valideze, du- 
când în eroare neamul român- 
esc. Intr'adevăr, pastorul are 
dece plânge. A trebuit să vină 
în America pentu a vedea 
unde-i capul hidrei. De va 


continua așa, nu va mai duce-o 
mare în 










ae i 
FA 


Pie srv 


13 SEPTEMBRIE, 1918 - 


a murit la Château du Mesnil- 
Ome în Franţa: Emile-Auguste 


_ Picot, profesor, avocat, biblio- 


graf. Venit la noi, a fost sec- 
retarul prințului Carol 1 al Ro- 
mâniei dela 1866-1868, apoi a 
fost vice-consul al Franţei la 
Timişoara (1869-1872). Intors 
în Franţa a fost profesor de 
limba română la Școala de 
limbi orientale modeme. In 
1897 a fost membru al Acade- 
miei de Inscripții la Paris. A 
publicat numeroase studii 
despre teatrul francez. Des- 
pre noi: Alexandre le Bon, 
prince de Moldavie, Viena 
1882; Notice biographique et 
bibliogr. sur. N. Milescu, 
1882; Chants populaires des 
Roumains de Serbie, 1889; La 
question des Israelites rou- 
mains au point de vue du droit 
1868; Documents pur servir 

a Vetude des dialectes rou- 
mains 1873; Les Roumains de 
la Macedoine 1875; La chroni- 
que de Moldavie de Gregqire 
Ureche, texte, trad. 1877-79: 
Sur Anthime d'lvir 1886, etc, 
etc. Se născuse la 73 Septem- 
brie, 1844 la Paris, 

- . 


2 OCTOMBRIE, 1854 - s'a 


născut în comuna Șipot, jude- 
țul Rădăuţi, compozitorul, pro- 
fesorul de muzică, conducă- 
torul de coruri: Ciprian Porum- 
bescu, fiul preotului și scrii- 
torului  Jraclie Porumbescu. 
Dela un învățător din comuna 
Jlieşti, a primit primele cuno- 
ştințe muzicale, zicând din 
vioară, A urmat liceul la Su- 
ceava, seminarul la Cemăuţi, 
urmând și cursu 


y Li 
Tla i 














joia Ă : 
A 2 lua E 
Li a 


e ai 
j 


— - .. 3. a 4 s 
Apa ri e 4) NR | > Și ă 
. L "Pa ala, 
e Ai 


ri de filosofie 
7 AFP” pia A 
3 i. DX i [i 







UPU! 


putul 


UI „ 


la facultate. A luat lecţii de 
armonie cu profesorul buco- 
vinean: Isidor Vorobchievict,. 
La Viena a fost elevul lui 
Franz Krenn și Louis Schlos- 
ser, şi peste puţină vreme a 
fost numit profesor de muzică 
la gimnaziul superior din Bra- 
șov și conducătorul corului 
dela biserica Sf. Nicolae. 
Bolnav de piept pleacă în 
1882 să se caute la Neri- 
Genova, în Italia, unde face 
cunoștința compozitorului Giu- 
seppe Verdi, căruia îi vorbește 
cu multă căldură de muzica 
populară română. În 1883 se 
întoarce în Bucovina și moare 
în comuna Stupca, unde tatăl 
său era preot, la vârsta de 29 
de ani! Viaţă scurtă - dar 
mănoasă în realizări - Ciprian 
Porumbescu a compus și pub- 
licat numeroase opere și studii 
diverse: Craiul nou, Altarul 
mănăstiriii Putna, La malurile 
Prutului, Cinci liturghii, luc- 
rări pentru pian şi Vioară, lid- 
uri, cântece și romanțe ușo- 
are, muzică religioasă corală, 
etc, etc. A compus melodia 
devenită celebră, pe textul lui 
Andreiu Bârseanu: Pe al nos- 
tru steag, melodie cântată cu 
înflăcărare de toți elevii de 
liceu din tot cuprinsul pămân- 
tului românesc. Ciprian Porum- 
pescu a cultivat după gustul 





” i LII Ş L] or.s 
e SE Iar, PA Ss fe: $ E SS 
voce, dans şi coruri de soci 


OcIe 
tate, dând acestui gen c col 





are românească, ceea ce a 
fost, pentru acea vreme de o 
mare însemnătate. Dimpreună 
cu Mihai Eminescu, a luat 
parte activă la serbările dela 
mănăstirea Putna în 1871 - la 
400 de ani dela moartea mare- 
lui Voevod Ştefan cel Mare, 
unde se adunase toată român- 
imea, cu mic și cu mare ca să 
preaslăvească amintirea vitea- 
zului domn moldovean. De aci 
Ciprian Porumbescu a scris 
tatălui său: Ş 
“Tată am cântat 
DACIEI întregi”. 


9 OCTOMBRIE, 1643 - s'a 
născut în Caransebeş-Banat, 
scriitorul - poet: Mihail Halici. 
El însuşi se întitula: Valachus 
poeta. A studiat la Sibiu, 
Aiud, Caransebeș şi Nuren- 
berg. Intors acasă a fost numit 
rector al şcoalei reformate din 
Orăştie. Ca şcolar a început a 
versifica în limba latină, dedi- 
când unele poezii prietenului 

da X E SON 7 TR az | 


- 





mc Zi de 220 * ae EI ie a a - 


Născut la 1786 în Monastir,a 


ET A d hai ii SU Pa 
By - Za | 


Page b e 


aa TE RER ee E 9 ie» AND aia ae iat 0 Vaio li 


său: Valentin Frank von Frank- 
enstein, bunăoară: Carmen. La 
1 Iunie, 1674 a compus o odă 
latinească în hexametre și 
pentametre dedicată prietenu- 
lui său: Francisc Pariz Papai, 
când acesta și-a susținut doc- 
toratul la universitatea din 
Basilea - Elveţia, unde amân- 
doi studiau. Aceste distihuri 
sunt scrise cu litere latine, 
dar cu ortografie ungurească, 
însă toate cuvintele sunt de 
origine latină. E prima încer- 
care de versificare în limba 
românească, 

Dar opera cea mai de seamă 
a lui Mihail Halici este: Dic- 









tionarium  valachico-latinum, 25 
sau Anonymus  Lugoshiensis 5 
(versiunea Hașdeu), sau Car- 3 
ansbesiensis (versiunea Gr. Dă 
Creţu), ce se află în Biblio- A 
teca Universităţii din Buda- + 
pesta, unde a fost descoperită FI 
de către Hașdeu în 1871. Luc- 5 
rarea a fost apoi studiată de PI 
Densuşianu, Gr. Creţu şi de -- 
N. Drăganu, care era de părere 3 
că anonimul, ar fi Mihail Hal- că 










ici. Acest dicționar e deo 
mare însemnătate pentru is- 
toria literaturii române, cât şi 
pentru cunoașterea specifică 
a expresiei bănăţene. Dicţion- 
arul cuprinde vreo 5000 de cu- 
vinte și însemnătatea acestei 
publicaţii este, că pentru în- 
tâia oară s'a pus alături limba 
română de limba latină, din 
care prima a luat naștere. A 
murit pe la 1712. &z 


* 
















» + 
12Februarie, 1847 -a murit 

în Oraviţa-Banat, medicul şi - > 
scriitorul român macedonean: 









fost adus de un unchiu-al său, 
la vârsta de 8 ani la Timişo- 
ara, unde acesta făcea negus- 
torie. L'a dat la carte și apoi 
la trimis la Viena,.unde în 
1812 şi-a trecut doctoratul în tă 
medicină. A practicat la Insti- 
“tutul de alienați și la spitalul 
orașului. S'a întors în Timi- 
şoara unde a fost numit medic a 05 
al comitatului, etc. A publicat: îi 
Untersuchungen uber die Ro- 2 
manier în Macedonien, Buda- 
pesta, 1808, a fost primul > 
studiu istoric asupra Românilor 
Macedoneni; Măestria gliova- 
şirii (arta cetitului) româneşti, | 
cu litere latine, Budapesta, _  * 
1809; Cercetări despre Românii = 
de dincolo de Dunăre, (tradu- 
cere de S. Hagiadi, Craiova, 


1867.) 













































+ * * . a je Ta 
“- ; ei 


19 Martie, 1969 - s'a stins 
din viaţă, la vârsta de 82 de 
ani în Bucureşti, profesoara 
de pian dela Conservator: 1 
Florica Muzicescu, fiica valaro- 
sului compozitorde muzică bi- 
sericească: Gabriel Muzicescu, 
ea însăși o desăvârşită per- 
sonalitate a culturii muzicale 
româneşti. Născută în laşi la 
1887, a urmat conservatorul în 
oraşul natal, trecând apoi spre 
perfecţionare la Leipzig şi 
Paris. Şi-a închinat toată 
viața, cu pasiune, carierei 
pianistice, ajungând a [Îi în 
disciplina pedagogiei-pianis- 
tice o severă, dar deosebită 
profesoară de culmi înalte, 
Numeroşi au fost elevii, pro- 
fesorii, artiștii ieşiţi din 
şcoala ei - ea care avea darul 



























































„he “mă 

p At d 
„Lă 5 
a NR 


PE ci pi) > 
A CI ao ial dal AI - 
Li 4 


dif ra 


> 
e 
4 


Page 6 





DRUM 





astfel lumii, elemente de per- 
lecțiune. Și faptul acesta a 
fost pentru Florica Muzicescu, 
de bunăseamă, cea mai puter- 
nică şi caldă răsplată a unei 
vieţi închinată artei, a unui 
sullet ales, neatins de mici- 
mile omenești. 


-» . - 


26 Martie, 1899 - s'a năs- 

“cut în Caziţati: soprana Vior- 

SI ica Ursuleac, fiica preotului 

E Mihai Ursuleac. După studii 

serioase la Viena şi Berlin, a 

făcut o strălucită carieră de 

cântăreaţă de operă. A fost 

soția lui Clemens Krauss, 
pianist şi dirijor. 

» 


1 Aprilie, 1905 - a murit 
maiorul şi compozitorul: loan 
Ivanovici. Se născuse la 1848 
în Torontal - Banat. A trecut 
de mic în vechiul regat, unde a 
fost primit în armată, ca copil 
de trupă. Șeful muzicii Riedl, 
îi recunoaște un adevărat tem- 
perament muzical și-l îndru- 
mează pe calea cea bună. Din 
regiment în regiment ajunge 
inspector general al muzicilor 

"militare. Lucrările sale de 
ansamblu orchestral, pentru 
piano, pentru voce și piano 
sunt nenumărate. Cităm: Fru- 

mosul bucket, Telejon-galop,- 
Lina-polca,  Galop militar, 
Frumoşii ochi albaştri, Zânica, 

„> La belle roumaine, Cleopatra 

- ms "vals, Farmecul Peleşului, Car-- 

„men Sylva - - vals, etc., etc. lar 

„Valurile Dunării compus în 

„1880, a ajuns în domeniul 

„european, înscenat fiind la 

 Beglie cu caracter de dalti de 

i mata cs a d 

AzeTe tara 


"e 


+ 





pi 


d 
L] 


“Dap: 77 s'a născut - 
E în Lugoj - Banat; Tiberiu Bred- 
3 dit, +a iceanu, fiul avocatului bănă- 
țean: Coriolan Brediceanu, 
vestitul luptător naţionalist. 
Atras de arta muzicală din 
tinerețe, a publicat fiind elev 
de liceu la Blaj, sub direcţia 
“lui Jacob Mureșianu, în revista 
"Muza Română, cele dintâi cul- 
egeri de muzică populară. A 
fost printre cei dintâi folcloriti 
români, care a umblat prin 
sate ca să culeagă această 
comoară națională. A studiat 
dreptul la universitatea din 
EC Muzica l'a atras în |talia. 
Ze „Artistul Tiberiu Brediceanu a 
avut o vie activitate de organi- 
zator, îndrumător a diferite 
$ insțituţii culturale și muzicale, 
In 1919, în calitate de șef al 
resortului artelor din Consiliul 
- dirigent al Ardealului a înfiin- 
AT “țat Teatrul Naţional din Cluj, 
Wa *, „în 1920 conservatorul din Cluj 
“şi Opera Română fiind și di- 
ese apoi președintele con- 
if ia servatorului Astra din Brașov. 
id „A publicat: Poemul muzical - 
E „etnografic: Transilvania, Ban- 
% astă atul, Crişana ți Maramurăşul 
în port, joc și cântare; La şez- 
„ dtoare icoane dela țară; 
Seara Mare - scene lirice din 
î sali (ăla La seceriș. 
"A adunat și prelucrat vreo 2000 
de cântece populare, doine, 
«i Ta desi colinde, toate armoni- 


“A fost membru fondator al 
; secui Compzitori lor Ro- 
i apa n „Sa stins din viaţă la 79 


brie, 1968 în at le 
miar 


Fu. ză i Ra alui la Lope: 
sai i Pi a v-a 





8 Aprilie, 1871 - studenții 
români din Viena, au pus baza 
Societăţii academice: România 
Jună. Ea a luat ființă din con- 
topirea a doză societăți stu- 
dențești existente, anume: 
Societatea literară şi ştiinţi= 
Jică din 1864 şi România din 
1868, care .. . se dușmăneau. 
Acela care a izbutit să săvâr- 
şească această “unire”, a [ost 
cărturarul bucovinean Alecu 
Hurmuzachi, pe atunci deputat 
în Camera din Viena. Din primul 
Comitet al Societăţii România 
Jună, au făcut parte: Dr. Sterie 
N. Ciurcu, loan Slavici şi 


Mihai Eminescu, 


11 Aprilie, 1854 - s'a năs- 
cut în Galaţi loan $, Neniţescu, 
publicist şi profesor. Publică 
de timpuriu poezii în diferite 
reviste. A luat parte la răz- 
boiul pentru independență şi 
este rănit în lupta dela Grivița. 
Iși termină studiile în țară și 
la Lipsca își trece doctoratul 
în filosofie și pedagogie cu 
teza: Die a/fectenlehre Spin- 
oza's, Leipzig, 1887. A fost 
deputat de Covurlui și prefect 
de Constanţa. In 1892 a ple- 
cat în Turcia ca să cerceteze 
şcolile românești din Mace- 
donia și poporul Macedo-Român. 
A publicat: Dela Românii din 
Turcia europeană, 1895. A 
murit la- 23 Februarie, 1901. 
in tren. 

+ 


) 
17 Aprilie, 1941 - s'a năs- 
cut în comuna Fofeldea, jude- 


țul Sibiu, „profesorul: loan Man- 


iu, A. urmat Facultatea. de 


“numit  piobeaaei de i ae a 


j€ latină şi directon i ini soi = 


din tal 
Cr la gimnaziul din e Gagiu. 
In 1875 a fost numit profesor 
de limba română la Școala 
centrală de |ete - în prima ei 
formă - de școală normală de 


Pie aa ! rX 


“ înstituioare. Pentru a se per- 


fecționa în disciplina peda- 
gogiei, a studiat și a vizitat 
în mai multe rânduri, metodele 
speciale de pedagogie din: 
Austria, Saxonia, Prusia, Ba- 
varia, Wurtemberg și Elveţia. 
A avut o mare activitate ca 
profesor, pedagog, scriitor, 
revizor şi organizator. A pub- 
licat manuale de limba română 
pentru  școalele primare și 
scundare. 

Luase cu chirie fosta: 
Casă Manuc, pe podul Târgu- 
lui (apoi strada Teilor), unde 
a deschis un Pensionat de 
fete, cu program de liceu. În 
aceeași clădire a funcționat 
de asemenea mai târziu și 
pen sionatul de fete, din care a 
ieșit apoi Școala centrală de 
[ete,cu internat și burse pentru 
elevele merituose, Soţia lui 
loan Manliu, a fost dela 1853 
înainte,  sub-directoare la 
Școala centrală. 
* 


"23 Aprilie, 1872 - s'a năs- 
cut în comuna Avdela-Mace- 
donia, scriitorul aromân: Nuși 
Tulliu. 


23 Aprilie, 1825 - s'a năs- 
cut în Heworth-Anglia, ingin- 
erul, scriitorul englez: Charles- 
Auguste Iartley, In 1855 a fost 
chemat la Kertch, unde a exe- 
cutat importante lucrări de 
apărare, In 1857 a fost numit 
inginer al Comisiunii europene 
pri a condus și a în- 

les rostul Del'-i 1 nărene, 

e ia 4 su, executat 


ze: Pe 
a 
mi 


Lă AP 
Li 


AR 
i 0 RA La 
ee îi 
PT 
li 
nă 


F > 


Litere din "Bucureşti şi a fost 2 





— Târziu, dar nu prea târ- 
ziu, deoarece despre realizăr- 
ile frumoase se poate spune 
cuvânt drept oricât de târziu, 
vrem să omagiem truda imensă, 
dragostea de folclorul român- 
esc și talentul matur și meșter 
în cusăturile și alesăturile ro- 
mânești, ca și îndemânarea în 
pirogravură, a Preotesei Eu- 


genia Uşeriu, care a onorat 
Congresul Societăţii Acade- 
mice Române, din August, 


1969, la Washington,D.C., cu 
o bogată expoziţie de artă pop- 
ulară, exponatele fiind în cea 
mai mare parte truda mânilor 
și visul sufletului ei. Recent 
licenţiată a unei universităţi 
americane, Eugenia Ușeriu și- 
a prezentat expoziția printr'o 
foarte informată conferință în 
limba engleză. Știm că: d-na 
Uşeriu a făcut ambasadorism 
românesc în acelaș câmp de 
preocupări şi'n America de 
Sud. Mulțumindu-i și omagiindu- 
i visul și truda, ne mângâiem 
că i-am putea aduce un licăr 
de bucurie și recunoaștere, în 
camera de spital dela Pitts- 
burgh, Pa., unde se chinuie să 
biruie fracturi, de“ pe urma unui 
grav accident de automobil. 
Fie ca din adâncurile comorilor 
noastre de artă populară, să-i 
vină putere și curaj nou pentru 
a-şi servi credința și plini 
foamea de artă și de absolut. 


_aPR ă 
E “ SI e: oa 9 a pa 
O. De | Di: Le 
a 0. sabie aprinşă 


TI TAimă declaratia d-lui 


E ez Zisu, u, paie al Conii- 


tetului Naţional Român și dele- 
gat în ANEC (Adunarea Naţi- 
unilor Europene Captive): 
“Luptăm cu comuniștii „pe de o 
parte. şi cu prietenii și aliaţii 
noștri pe de alta, ca să-i con- 
vingem că o parte din meto- 
dele lor, strategia lor și tac- 
tica lor, nu este întotdeauna 
adecvată obiectivelor noastre”. 
Ca om politic, dacă citatul 
este exact, d-l Zissu e pre- 
caut și cumpănit. Dar tocmai 


importantele lucrări, care au 
deschis calea vapoarelor de 
trecere din mare în Dunăre, 
punând astfel gurile marelui 
fluviu, în stare de a aduce fol- 
oase nai ăţieţ. In 1870 în- 
tocmise un plan, pentru o dublă 
linie ferată între lași și Galaţi 
In 1872 a fost numit inginer- 
conseil la Comisia dunăreană. 

A publicat: The Dzlta of 
the Danube; Les voies navi- 
gables de l'Europe, Paris. 

Li Ea Li 


24 Aprilie, 1877 - s'a năs- 
cut în Langenthal- -Bema, în 
Elveţia: filologul, doctor în fi- 
losofie, profesorul: Karl /a- 
berg, A luncţionat ca profesor 
de limba franceză la școala 
cantonală din Aarau, la școala 
superioară de fete din Zurich 
1906, profesor de linguistică 
a limbilor romane la upiversi- 
tatea din Berna 1907. S'a ocu- 
pat în special de limbile; 
franceză, italiană, cât și de 
limba 'omână. La 29 Mai, 1939 
a fost numit membru al Acade- 
miei Române. A publicat; 
Sprachwissenschajtliche For- 


schungen und  Erlebnisse, 
Pari s-Zurich 1937; Sprach und 
Sachatlas Italiens-und der Sud- 
pearl, alu ja ji i 


Py 


Spa Pa 


a: la Bucureşti | ori Roate: trimisă 


în Ely 


VASILE POSTEUCA 


această armură a măsurii, lasă 
să se vadă dedesubt șivoiul de 
lacrimi și de indicibilă amără- 
ciune, de a fi fugit de comuni- 
ști ca să dăm de protectorii și 
validatorii lor aicea în America. 
Pe vremuri, ajunși în ghiarele 
Marei Porţi, Moldovenii și 
Muntenii își dădeau seama de 
perspectivele luptei lor creș- 
tine şi de dreptatea lor de 
acasă. De aceea cei mai mulți 
dintre ei, înloc să primească 
jocul, preferau să plătească 
cu capul și cu inima. Și au 
plătit până ce ulciorul de lac- 
rimi şi de sânge s'a umplut și 
s'a revărsat. Credem că la ora 
actuală nu sunt mulți Români 
să vadă drama neamului nostru 
mai clar decât compatrioții 
noștri din Comitetul Naţional. 
Tocmai pentrucă sunt umiliți 
în amarica situație de a dă 
alarma în fața unor orbi. lată 
dece exilul de azi devine iere- 
miadă. .. 


* 


„—Intrigă și desgustă, de 
multă vreme acum, foamea de 
morminte, a politrucilor. Mor- 
minte din exil. Pe cele din 
țară le au. Le pot distruge și 
batjocori cum şi când vreau. 


Umblă acum ca hienele după 
morminte și coșciuge din exil. 
Cutare “văduvă veselă” și-a 
vândut mormântul soțului pen- 
tru blidulde linte al unei pensii 


Je ia), i uz 
âncen ar ra U] 


A salii E 


ţinerea mormântului lui Enescu, 
ştiut fiind că el s'a opus cu 
tot geniul lui, ororii comuniste 
și satanicei trădări dela Buc- 
urești. Recent, ni-i dat să în- 
durăm profanarea mormântului 
din Cleveland al lui Aron Cot- 
ruş. Intâi s'a lingușit pe lângă 
crucea lui Aron Cotruș “mai 
micul său frate întry ale litera- 
turii Valeriu Anania”, făcându-i 
o slujbă. lar dela doamna Bre- 
zean din Califomia ne vine 
vestea că un politruc, Puşcaș, 
plimbăreț reserist prin loboda 
vestului, umblă numai decât 
să pună mâna pe tot ce-a rămas 
dela marele bard naţionalist 
şi creștin: manuscrise, haine, 
plăci de patefon. Cum cunoaş- 
tem ițele și pe lucrătorii din 
via lui Satan, nu ni-i greu să 
legăm firele între zelul “spăl- 
ătorului la creier” și antislujba 
maimicului întru ale literaturii. 
lată orori care ne cutremură, 
Ne rugăm lui Dumnezeu ca să 
nu se găsească şi vânzători 
de morminte între fraţii noștri 
din America. Cei ce l'am cuno- 
scut și urmat pe Aron Cotruș 
ştim bine că el dorește întoar- 
cerea în lutul Patriei, Dar nu 
sub hidoasa tiranie a comuniș- 
tilor. Nu dus pe umere de 
trădători satanizaţi, nu șmug- 
luit de către mișelnici agenţi 
ai lui Ceaușescu. Inţele gem 
că rachiticii dreptăţii ling și 
rod var şi de pe morminte, că-i 
mustră pânea cu sânge pe care 
o mânâncă, dar vrem să se 
știe că cei din morminte se 
întorc cu scârbă și revoltă în 
fața unor asemenea profanări 
şi  pervertiri. Lăsaţi morții 
exilului să se odihnească un 
pic, necroforilor. Nici cotro- 
băitul prin morminte, nici 
furarea și. gmeiraeaede ai i 
vă ial “din blestem 





„La 


prăbușirii,  maimicilor întru 
neomenie. Și fiindcă suntem la 
poezie. Nu există poezie fără 
dreptate naţională și fără Dum- 
nezeu. Și e adevărat că nu- 
mele ni-se pot cacografia (ni- 
se judecă piruetele neindemân- 
atece, nu dreptatea sfântă 
pentru care mânuim spada), 
dar aci e vorba de suflete 
cacograliate, de o cumplită 
satanizare. Meşteşugul “pozi- 
ției de demascare”, învăţat în 
Aiuduri și aplicat asupra unei 
întregi generaţii de luptători- 
cruciați, e acum adus în Ves- 
tul încă liber. De lângă crucile 
celor ce ne-au fost și ne sunt 
stâlpi morali și spirituali ai 


exilului, strigăm cu mânie și 
supremă indignare:  îndărăt, 
Satan, 


* * * 


—Nu ne scapă, ne plac ar- 


i MAI ul led tai P 4 - 
FAR pa A NA a că AT ARĂ TEA di PAIR CRE R A 






ticolele de fond din “Unirea”, E 
gazeta ARCA-ei. Le semnează paz 
John Halmaghi, venit întreg, a 
minunat pregătit din academiile SI 
închisorilor din ţară. Bibliote- Et 
car la Universitaţea din Pitts-. e 
burgh după ce și-a luat un cu- Sa 
venit MA (Master Degree), John dr 
Halmaghi  cutează adevărul, se 
scrie frumos despre experienț Si 
Aiudurilor și Zarcelor. li ținem E 
deschise coloanele  DRUM- E: 
ului. Subliniem editorialele din Ea 
UNIREA (Conferinţa Fricii, O SS 
nouă societate, etc.) tocmai Se e 
pentru concluziilesmeritereș- 
une asupra istoriei și vieţii. FE - 
Un intelectual care ta + ia cat 
pentru Hristos. Făcându-i loc | 

de cinste și răs ere la PR 
masa „redacţi iei, aţi noşt a 


olici dov -des 


e--" 
ăscut în Statele Unite, dar - 


crescut în marile tensiuni ale A sata 2 
României dintre, 19001 fa SE ie 
credem mult că John Halmaghi “a Ad 
cu splendida pregătire ei ase 

tuală şi sufletească. de Care. 


vărată verigă între tame , zi 
generaţiei > noastre Tiaeati Caii 


mericane, 
* „$ 
— Puţini cunosc “artă să sa 
lui Lenin, pe patul de moarte, 3 
când se chinuia să moară (3 Şt 
să omoare): “Am făcut omare 
greșeală. Scopul nostru . prin Ci azi 
cipal era să dăm libertate unei | i 
mulțimi de popoare. Insă met: = ei Si 
oda noastră de acţiune a creaț să 
rele mai mari și oribile me 
acre, Tu ştii că coșmarul me 
mortal (ucigător) este de a. 
simți că mă pierd într n: 
ocean de sânge, epiagi din 
milioane de victime, E 
târziu să mă întorc (să n 
schimb) acum, dar pentru a 1 e a e 
salva ţara noastră, Rusia, 1 noi C 
ar fi trebuit să a zece O: ae 
meni ca Sfântul Francisc de 
Assisi. Cu zece oameni_ca el Ne 
noi am Îi salvat Rusia”. Dar 
teribila armă a urii marxist 
şi comuniste a fost luată în | n ză 
mâni tocmai de aceia care Au 
vreau “zece oameni ca Sfântul e 
Francisc”, ci își îlehi ale) 6ăI e 
pot dobori mesagiul dragostei i 
cristice prin mesagiul urii e 
uniste și al antagonismului dei, 
clase. In loc de zece ca Sfântul 
Francisc, anticriştii. vor si ei 7 
crească. miliatde ca Stalin | 
Gheorghiu-Dej ori Ana Paukei 
Comunismul nu se 


. 
i 
y 


a: 
i > e 


33 


- 
* 
- 
Ş,. 
sd 
a 


Bă 


2 & 


< 


a dă 
i 


La 
“menţi ine X = 
prin propriile prez suf 
“mânuit diavoleşte şi mișe 
de. ei a i t 


e: te 


DD a e a n > — 





cheie din conducerea lumii. 
Până nu vom vedea această 
amară realitate, vom bâjbâi ca 
orbii, prin întunerec. Ne tre- 
buie dragostea și dreptatea lui 





Hristos, nu materialismul și 
secretoşeniile  mafiotice ale 
anticri ştilor. 


—In publicaţiile literare din 
ţară totul e pietrificat în slo- 
gan de teroare partinică. Totul 
za e desecrat de minciuna sfrun- 
E, tată a unei neomenii fără egal. 

Prin politrucismul etanșat nu 
pătrunde taină, nici mirare de 
cer. Recent îl citeam pe Geo 

Bogza poetizând cu neruşinare 

de metodele pavloviene, fără 

să-și dea seama că vorbește 
“de funie în casa spânzuratului. 

Lângă dumneata tovarășe Geo, 

s'a spânzurat Nicolae Pătra- 

"şcu, tocmai fiindcă a fost ucis 

sufletește prin metoda pav- 

loviană a spălării la creier, 
aplicată de partidul dumitale 
unei întregi generaţii de luptă- 
tori, de oameni rari şi integri, 
care ar fi vrut să moară, dar 
au fost opriți să moară fizic, 
 răvăşinduli-se mintea şi ste 
anizându-li-se sufletul. El s'a 
spânzurat tocmai din cauza 
metodelor pavloviene și a 
urîciunii rusești care te-a adus 
E pe dumneata şi pe toți ciolo- 
„vecii dumitale la putere, la 
— ucidere și crimă. Ai fi putut 
recunoaște că sinuciderea 
„fizică a lui Pătraşcu a dovedit 
A a „că chiar din spălarea la creier 
oamenii îşi vor putea reveni. 
Şi ai mai fi putut dovedi că 
„ești « om, “dar se pare că e e 





“să calce ca'n  străchini peste e 
3 orice, cu. “furia nebunului și a 
i dătorului care mânâncă naţ- 
onalism cu  linguroiul mai 
e "arat spaţios decât oceanul aţlantic, 

| Ep ntru a da'n Mioriţa şi'n Meş- 
a, Aaa și a sfârși în “cei 

„1100 dela 1907”. De data ace- 
Ri ps asta aemnatarul e Al. Căprariu, 
„deci u un căpar și politruc or- 
Di: 7 dinar, care nu vede lacrimile 
2 dr „fețele țăranilor de azi, ră- 
maşi fără sfoară de pământ, 
i murind de foame. Scriind 
| 1907”. Liviu Rebreanu nu 
Î Rp! Rm că niște nememici 
Bee ind din Moscova vor aplica 
„în felul acesta dreptatea omen- 
4 aa că. Ne crapă capul, tovar- 
e Geo Bogza. Lui Căprariu 
nu ! are ce-i crăpa, că el e nou, 
Caz no ii nu mai au cap. Dar 
| ata care scriai odată 
ă „crapă. capul de mizeria, 
Morilor, de sărăcia din Dobro- 

“și de necazul din Bălţile 
nării, dumneata ce mai zici? 
când metaforizezi 


S- 
„> 400 


di ur 


că % 


| Du 
Ş L UM Ca 
dele pavloviene? Se vede 


A „metodele te-au afectat 

ac. Acum scrii și nici nu-ţi 

pe 5 că. Mă. tot neliniștesc că 
E, ae E un politruc satanizat și 
€ “noi, aicea în Vest, cu 


“de preot, care tot prin. 


N Mie ei şi Meşterul Manole o 
oate va binevoi și poli- 
“să ne conlerenţieze 
e efectul meto- 

iene, pe care le-a 

cu: “asiduitate în  Aiu- 


„gi Zarcele, din ară, 


in "trădare și vezi 
idat în dărăbul ce-l 


) arele dela N Nassa sau, 
serie A oi i: 


Sas ae A 





iar, 2 Dani 


orele Giza. anticom- | 





Ba te isbești cu nerușinare 
chiar în Mioriţa, şi-l iai de 
aripa de șindilă chiar pe chin- 
uitul meșter dela Argeș. 
Minciuni.  Sfruntare. Și 
cerem lucru tare simplu: 


toarcerea la Dumnezeu. 
LR + 


noi 
in= 


* 


— Patru compatrioți dela 
Paris: Nicoară  Beldiceanu, 
Manole Bogdan, Grigore Filiti 
și Mihai Korne, au prezentat 
Societăţii Academice Române, 
în Congresul dela Washington, 
din anul acesta, următoarea 
“LUARE DE POZITIE”: -Nu 
pot să aleagă şi să [ie aleși 
în conducerea Soc. Acad. Ro- 
mâne persoanele care cola- 
borează cu organele Republicii 
Socialiste Române. Prin cola- 
borare înțelegem: 1. Accep- 
tarea invitaţiilor oficiale în 
R.S.R.;  2-.Manifestările în 
public în R.S.R. (orale, scrise, 
etc.),  3-.Sprijinirea oricărei 
acțiuni de propagandă în favo- 
area regimului de dictatură din 
R.S.R. 

Congresul dela Washington 
a primit foarte favorabil ace- 
ste propuneri, dar a amânat 
decizia în această problemă 
pentru o viitoare adunare gen- 
erală extraordinară a Societă- 
ţii, care se va ţinea în 1970. 
Ştiind cum și pentru ce a fost 
înființată Soc. Acad. Romenă, 
noi 'subscriem integral finalul 
scrisorii celor patru: “Neluarea 
în seamă a acestor considerente 
duce la desființarea Societăţii 
Academice Române.” Credem 
că este foarte bine ca să se 
prevadă în Statute și Regula-- 
mente că politrucii, oricât de 





fumetoși ar iz <dvesiă ei 


gl 


„să cont ducă (adică oă 

acest splendid” for al 

i și al culturii român= 

i în exil. Nu vrem cultură 

cu orice preţ, ci numai pentru 

a spune adevărul și a ne face 

liberi. Pentru a ne mântui în 

neam și Dumnezeu. Ne bucură 

acest gest al celor patru frați 

de curaj şi omenie. 

BE 


* * 


— Din circulara No. 16 a 
Institutului de Cercetări (Biblio- 
teca Română) din Freiburg, 
Germania: “Reprezentanţii 
Statului ne-au dat în mod sol- 
emn asigurarea că vor aduce o 
contribuţie însemnată la cum- 
părarca localului. Contribuţia 
aceasta va fi în raport propor- 
ional cu aportul. inițial, adus 
prin contribuţia Românilor dia 
Exil, Până în prezent s'au 
colectat 80.000 DM. Este nec- 
esar însă ca aportul nostru să 
fie de cel puţin 100.000 DM., 
pentru a avea un local propriu, 
In acest moment crucial, mo- 
ment care trebuie să asigure 
în viitor stabilitatea și dura- 
bilitatea Bibliotecii și Insti- 
tutului Român de Cercetări din 
Freiburg, îndreptăm din nou 
un apel stăruitor compatri tilor 
şi prietenilor noştri cu dare 
de mână, solicitându-le con- 
cursul pentru a atinge scopul 
propus mai sus.” Adresa: Di- 
rector Virgil Mihailescu, Mercy- 
strasse 24; 78 Freiburg, West 
Germany. 

* 


— Intre bucuriile adevărate 
“ale Congresului dela Washing- 
piu D.c. a fost, pentru noi, 

i întâlnirea cu distinsul ziar- 
ist şi pictor român Dumitru 


fa 


9-45 
Agape că pt 


unist și protagonist al ordinei 
naturale, acest om ne-a regalat 
cu prezența unei opinii lămurite 
şi definite, cu câteva şuete 
de toată incisivitatea și splen- 
doarea. A venit pentruză avea 
un punct de afirmat și apărat. 
A spus totul deschis, a stat 
drept ca o spadă de Toledo, 
între ÎNVÂRTECUȘ şi i 
tele datorii ale ceasului de 
față. Ca ziarisţ e mult apreciat 
și gustat într'un întreg releu 
de ziare americane, scoase de 
“Unjon-Tribune Publishing 
Co.” din San Diego, California. 
Un om de mare talent care se 
exprimă sus și tare, nu cu 
“poarta oficială”, stângistă și 
coexistențialistă, ci cu o A- 
merică creștină, conștientă de 
pericolul de moarte al comunis- 
mului. Un condeier al unei ati- 
tudini. . FREEDOM FOUNDA- 
TION l'a răsplătit cu “George 
Washington Honor Medal”. Noi, 
cu admiraţia și un cuvânt bun. 
* . + 
— Un NEGATIV din care 

cândva, undeva, ne vom scoate 
și strecura pozitivul unei 

smerite biruințe. Pacostea a- 
genţilor, a vânzătorilor, a lipi- 
torilor și vârlugilor care ne 
sug sângele, ne lovesc, ne 

calomniază p? la autorităţi, 
răstălmăcindu-ne scrisul de- 
a'ndoaselea, făcându-ne viața. 
amară. De la vizita președin- 
telui Nixon în România, acești 
agenți au devenit de-o frene- 
tică obrăznicie. li amenință 

pe luptători, la telefon, chiar 

cu “cadavrul care va fi găsit 
în șanț, cu cuțitul în spate”. 
De. fapt, ne-am obişnuit cu 
ss pete re iti oare 
Tea pa 

cul ge că Apă i e mereu 
semn într”asta. “că suntem pe 
“drumul adevărat. Că ne facem 
datoria de oameni. Vrem nu- 
mai ca aceşti “frați” să ştie 
că ne uităm în ochii lor cum 
trebuie. „Vă nimiciţi, fraţilor. 

Nimeni n'a biruit pe căile mișe- 
liei, cu armele urii, calomniei 
şi asasinatului moral sau fizic. 


— 


aaa ep- 


Primim scrisori dela Radu 
Gyr, Const. Noica și alții, prin 
niște patente lichele, ca să 
ajutăm neamul. Și ceva, în 
adâncul inimii, se întoarce pe 
dos, începe a pune întrebări. 
Cum. să ajutăm neamul? Tră- 
dând?  S'a schimbat ceva, 
tragă domnule Radu Gyr? E. 
Ceaușescu gata să-l slujească 
pe Dumnezeu? Poţi, Matale, 
sfânt idol al poeziei mele, să- 
mi citezi un singur exemplu, 
în scris, unde Ceaușescu a 
afirmat existenţa lui Dumne- 
zeu și Taina lui Isus Hristos? 
Unde să ne întoarcem? Voi, 
aceia care aţi cuvântat atât de 
splendid despre moarte, dece 
nu ne-ați predica un pic și 
despre dreptul de a muri Îru- 
mos, Noi nu avem nevoie de 
biruinţă, Ne-am învăţat a birui 
prin pierderea tuturor bătăliilor. 
Dar voi unde staţi? De mă 
veți putea ceti. vreodată, în- 
cetaţi. Cereţi, să vi-se dea 
onoarea morţii. Cu aceasta 
generaţia noastră, a lui lonel 
Moţa, și-a încheiat misiunea 
pe planetă. Nune desamăgiţi. 
Vă rugăm cu lacrimi amare. 
Fiţi tari, Est tempus morendi. 
E timpul de a muri cu demni- 
ii frumasi Ca. IeâstM ză 7 3? 


Î ui 
et Sc, 





ti 









Am distilat 


în cupe, 
aspre de uimire, 


abur colorat, 


am gustat și eu. 


era însemnat: “ 
Și iată, 


CĂRȚI PRIMITE | LA REDACŢIE 


l. lnstitutul Român de Cer- 
cetări (Freiburg, Germania): 
Buletinul Bibliotecii Române 
(Vol. 1., an. V), serie nouă, 
1967-1968. O importantă serie. 
de studii și documente român- 
eşti, semnate de: R. V. Bossy, 
Gino- Lupi, Hans: Diplich, D 
perene ca a Prokopoi it 

DA . 


ntilă 


x; 


Pagere lezat 


IT] 
10) 
Și 


Maiizatti, “Const. Papanace, 
Socrate Îigcou. Ne oprim un 
pic, cu bucurie şi recunoştinţă 
asupra destăinuirilor lui Vin- 
tilă Horia: “Oameni din “Gân- 
direa”. Ne fericeşte mai ales 
concluzia articolului. Incolo 
nu știm ce am prefera. Preferăm 
tot, O admirăm pe Lucia A. 
Popovici, această superbă 
vestală a simțirii și bunului 
simţ românesc.  Subliniem 
munca de: titan a lui Vianor 
Bendescu, cronicarul cultural 
al Bucoyinei. Omagiem munca 
limpede a profesorului D. 
Găzdaru, ambasadorul români s- 
mului în America Latină. Și, 
în cele din urmă, cu apăsare, 
şi cu sfială, tocmai fiindcă îi 
cunoaștem aversiunea faţă: de 
laude și complimente, am vrea 
să menţionăm truda aceluia 
care-și plinește viața, scriind 
ultima vocală de splendidă 
ctitorie, la Freiburg: Profesorul 
Virgil Mihailescu. A fost ata- 
cat că-și spune profesor. Nu-și 
spune el, li spunem noi, aceia 
care avem dreptul să conferim 
titluri pentru sfinte merite. El 
e cu adevărat profesor. Și așa 
va rămâne în chinuita noastră 
istorie. Pentrucă ne-a învăţat 
pe toți cum se face, cum se 
ctitoreşte, cum se zidește un 
destin și o viaţă de om într'o 
mânăstire de cultură și crez. 
Recent l'am văzut atacat pen- 
trucă au venit politruci la ani- 
versara de 20 de ani a Biblio- 
tecii. De aceştia vor mai veni. 
Ei invadează tot. Cumpără și 
fură morminte, Profesorul Mi- 
hailescu va rămâne însă ceea 
ce este şi a fost: ctitorul dela 
Freiburg. Un mare Gal 
desi iii ce vin. 

ea cut 


Paravanul de Intunerec 


la focul resemnării arzătoare 
picăturile de chinuri adunate'n taină 


Și-am separat pe rând, 


sulletul mineralului, purtător de timp; 
recunoscut-am apoi minciunile sângelui, 


orb lăudător de îndemnuri. 
Rezidiu: cristale pământești, amintind 
ciudate [ructe crescute din oasele martiriului, 


din care, uneori, nebănuitor, 


Incurajat de neașteptatele înrudiri, 

am împins de-oparte un paravan întunecat, 
păstrat alături, de ani, 

ca propria-mi umbră, 

de-oarece, de-acurmezișul, cu roșu, 

eu însumi”! 


pe-un firmament din pral de stele 


am putut ceti: “Aşteaptă! 
Incet, cu grijă, îţi voi deslega ochii, 


spre a mă cunoaşte”! 


VALENTIN CANTOR 





Sie lalele în "Crucea, Sudului, i ue e 
N a. cele i RR E 














mă din da 


















2. Const. “zice Sur la 
minorite aroumaine (macedo- 
roumaine) dans les Pays Balk- - 
aniques. Extras din Biblioteca 
Română, Freiburg. 1968. Un 
mare dascăl şi luptător aromân, PP 
își. apără neamul de-acasă. . 





aia ce e mai frumos, secăd-l 


-uprinde în în inima sa 


panace « i pă 
nismul, până = cele 


LOL “0ul 
20 


a, | Vianor Bendes- , i 
IER A Dai cu ai “mai înalte Culmi de vis și | 


- jertfă ale generaţiei. noastre. 
Prezența unui amamic destin. 
în Balcani. Nu putem facealta Pee 
decât recomanda cu- căldură 
cetirea acestor studii şi fier- Stea 
binţi pledoarii. Păcat că dl 
Papanace nu crede, nu poate, Se 
crede în Dumnezeu. Drumul in- 
terior nu i-ar strica deloc, 
Absența experienţei mistice e 
o mare nenorocire la un ase- 
menea temerar şi jertfelnic 
luptător. Și nu există biruință, - 
pentru nimeni, înafara lui Dum- 
nezeu. Ne-am bucura imens să 
auzim că suntem greşiţi, că 
întâlnirea, pe drumul Damascu- 
lui, s'a întâmplat. Ar fi o 
veste care ne-ar pune în Rea 
unchi 
să si 
SĂ. Originalidad y sinceridad 
en la poesia de amor trova-. 
doresca. Instituto de Filolo-. 
gia, la Plata, 1968. Cu emo-. 
ționantă atenţie, profesorul D. 
Găzdaru ne trimite acest studiu 
al unui ucenic al său, pentru 
a marca o realizare, o prezență 
românească în lume. Pentru 
aceasta și multe alte motive, 
credem că profetul Americii 
Latine e d-l Găzdaru și nu 
vorbăritul George Uscătescu, 
care s'a uscat şi a murit 
(moartea cea fără înviere). , 
Facem pas de pas, în lume, 
numai din adevăr şi lacrimă. 
Şi, cumva, mi-se pare, d-l Prof, 
Gazdaru, ştie de taina lui 
Lăcrimuș, din basmele copil- - 
ăriei. Nu gloria, ci adevărul. 
Nu  umflătura a a 
taina neamului și a aceluia 
care și-a ales ra de cul- 
oarea primăverii şi a codrilor, | i 2 fasa 
când lăstăresc nădejdile. Cred- 
em că Românii sunt foarte 


- * 


ai a 


46 
33 i e 


= Ă 
wi 


+ 
3, Vai j- 
tă 
-. 
ză 3 


A Sa-i 


v 
ae | 
fa] 


Li 
îs .. e dă 


URAL 





Pr E SP pie MP ge 


) 


- - 
pa bă i 
m ci . 


ph Al 





Page_8 | DRUM 


4. Sărbătorile verii și ale 


toamnei în România. (Die Fei- Lei e. Alexandra (Limba română, ro- sănu-iuite pe Jraţii de acasă, 
| ertage des Sommers und des manitate, românism, Belgia, Vă privesc cu dragoste, pe 
| Herbestes în Rumănien). Ex- 1969) spune că nu se ştie care linia verticală, de unde răs- 
tras din “Zeitschrift fur Balk- | ap i în / ; ândiți lumină şi încuraţați 

Z —Curios lucru este că toc- bucuros că ţi-ai legat numele 2J05t Primul român în America,  Pândiţ 


anologie” (1968). Un splendid 
studiu al confratelui nostru 
Octavian Buhociu. Unul care 


A 3 a = i A semnare că primul român a= 
ză Cr. - e îndemnuri |răţeşti, nu numai coperi și atribui nou: înțele- sp pita . e - 
trăiește mistic taina românis- - 8 merican ar |i [ost transtlvân- 2 
- Caz în scrisoare, dar chiar şi'n suri. (C.M.S) : —Ai dreptate. Drumul către 
mului. Nu avem nici timpul za 2 . eanul Domian Samuel, născut 
se „. DRUM. Ce este aceasta și regăsirea în alții trece prin 
nici locul unor comentarii pe la 1720. A |Jost preot şi a 


largi, cum s'ar cuveni, dar 


ă inem să scriem cu mar . SA Pe j ERE învățat meseria electricităţii Mt ) a Xa 
N : rea în rădăcinile fol e spiritele bune, care în per. pătat sufletește, şi pe lângă €% 2 E in Franklin. (L P.) roti ac E SAI 4 GA CITA Dea id 
| 2 Sa - - - . . i 2 o ip MIN 1 . . . Ap . - 
să z gi pe i = Ata Ul, manentă luptă cu răul, trimit verilicarea certitudinilor mno- CU SP - . SA FII. No: nu putem străpunge 
A ast Se Ape poscare fau.inz mângâiere și alinare. Este astre, am avut și prilejul să - E zăbranicul necunoscutului de- 
. tuit deținuții Aiudurilor și Zar- Sat pe Pe i “făclie di —Când am |ost solicitat ca “.. pri Zita 
43 ] iidiela Canalele Mortii acest conjlict în cosmos, pe ardem încă odată, [ăcliile din 12 ce Ilicial Ade cât isgonind mat întâi necunos- 

543 = . a a E . ran or ntru pg E 
a Să i îi ge aa ele Morții care-l văd tot mai clar în gân. tainițele sufletului, Congresul ZA : P e a 200 0 0 Peuln0 54 4 did 
aa i: d : cz Si Sare se direa și simțirea mea. Si asta a |ost o substanțială revelație Munca, am avut datele per= Vidul, teama, [rica de a [i cu 
fiară S E . - - 
ia a i pata PSme i nu e ceva recent. In toată culturală,mai ales în potențele Pegară Puaje, r: d ea Ea adevărat. Odată înlăturată a- 

> ee : “ j : n rcur Z i 
& mita oricărei îndurali among. Viata Mea am avut acest sen- de viitor, dacă vom putea creia Poe ea e Piriuite ceastă Jrică, această abdicare, 

Stă limita oricărei îndurări omene- , 


şti, și care pe umă s'au mân- 
tuit cu ștreang, punându-l cu 


mai când eu am Supărări și 
necazuri, vii lu cu vorbe şi 


cine o rânduieşte? Dumnezeu? 
Trebuie că sunt slujitorii lui, 


timent, această intuiție, pe 
care, da LIPSĂ DE TIMP, le- 


am îngropat, la care ajunsesem 


de lucea[ărul poeziei române- 
ști, căreia ai reușit său des- 


—A |ost superbă întâlmrea 
la Congres, unde ne-am împro- 


şi întări o ipostază americană. 


(pH) 


“. - 


tea lui, scoasă de soția luţ 


că de-abia în 1848 au început 
primele imigrări. Eu am o în= 


colindat pământul. In America 


tragedie de om, ce depăşeşte 


cu mult în dramatismul ei multe 
bucați de literatură sau [ilme. 


păstreze caracterul etnic şi 


lupta pentru binele neamului 
românesc. (R.M.) 


REGĂSIREA ÎN SINE. Nu să 
te cunoşti, cum spunea Soc- 





această |ugă de răspundere, de 
imensa răspundere de a |i, 





tă ostentaţie, pe masa lui Dum- prin sensibilitatea mea. Iţi —Mă bucură opiniile tale Bineînţeles. că [e sade preșă e ea ua hmpeerao ere 

li nezeu. Octavian Buhociu ţine mulțumesc pentru ultimul număr |avorabile cu privire la Con- are dramatismul său, care în pia) are ne i RE Dă e 
1 e să rămână un cărturar de 0- din DRUM pe care l'am cetit gres şi la întreaga manilesta- cele mai multe Cazuri se pierde e 2) DRUMUL îi ouă Eee: 
ge menie. Și faptul acesta ne cu mult interes, încât uneori ţie a Societăţii în America. Mă în singuratatea şi individuali s- îă , e e cui EREI aa SEE 
A umple de mândrie. Întrerpreţii mi-am putut spune: aicea s'a bucură |iindcă ştiu că nu ești mul Jiecăruia. Dar atunci când il i e ei i-a, Ş = Ara 
is fenomenului cultural românesc gândit la mine. (V.P.) om de vorbe ceremonioase. Nu- lragedia unor destine” “se îm- ChIp ao î [jel Sp 
SĂ se întorc mereu la “Gândirea” . . ți mai spun bucuria serilor din pleteşte laolaltă cu nenorocirea trăit, A pă E: IA : | PE 
si şi la “Axa”. Își dau seama că —Situaţia în țară este mai Căminul dela Washington, din Une? colectivităţi, totul apare care SA gasi —ş E ii că 
|» Chiar în cultură, spiritul de incertă și mai inourată ca ori- casa Chiacu, de pe la dileri- Copleșitor și îndeamnă pe cei cătoarele muanț€ ale Jirii şi 


jertfă românească e esenţialul. 
*» * » 

5. Spălaţii la creier: Radu 

Gyr, Nichifor Crainic, N. Cre- 


„vedia, Dumitresau-Borșa, Vir- 


gil Carianopol, et comp., ne 
„ceartă mereu, ne fac să plân- 
gem şi ne iiua aminte. ȘI nu 
numai poeții. Ci și marii edu- 
catori militari (de-o pildă: 
" Colonelul Ilie Crețulescu, dela 


24  baraliceul 2, Infanterie Uşo- 


când. Și eum'am sbătut să ob- 
țin permisiunea ca mama să 
mă poată vizita. Niciodată 
versurile lui Coşbuc nu mi-au 
jost mai dragi decât cetind 
rândurile mamei mele. Pe lângă 
|aptul că. Joarte de tânăr a 
trebuit să-mi părăsesc ţara și 
pe cei dragi, am plecat ca un 
om “infirm”. Infirm, în sensul 
complexului psihic cu care am 
întrat în lumea libertăţii, Cu 





ţi). Ne aduc aminte. sufletul chinuit și „otrăvit de 
ă, de. 


: af me îndreaptă „pe drumul ce = alicerolie zomuni 


F  etemitate te. Ne dădăcesc. prin 


că 


: „sub „presiune“ şi noi avem 


Ec se it datoria să interpretăm totul 


d „prin prismele libertăţii. Dar 
„ faptul în sine rămâne trist. 

Ceva de codru fără haiduci și 
e E „de spunere fără adevăr, fără 

e Sci cl fior sfânt al tainei, care 
odinioară ne făcea să Orei 
că moartea e cea mai sfântă 
nuntă dintre nunţi.” 


ADMINISTRATIVE 


e fifa iul cu sincere și 
ri all, mulțumiri, primirea între 
„15 Nov., 1969 și 1 Feb., 1970, 

a următoarelor abonamente. și 


i „donaţii, în ordinea în care ne- 


„au sosit: 

007 (I)-Lucia A. Popovici 
„410.00 (2)-Al. Fonta $10.00; 

2 (9Alez. Ungureanu 45.00; 
„ (4)Vasile Jederean  $10.00; 

tre Iosif 45.00; (6Ing, 


ji 


„lon Cepoi 410.00; (INN. 
510.00; 
Etc, A „aa 00; 


(8)-Stan M. Popescu 
(9)-Eugen  Barsan 
(10) Alex. Blaga 
(11)-Doina  Osteanu 
(12)Gh.  Bocioaga 

d 3)N.N. Venezuela 

(14)Moe Mladin 
(15)-John  Simicin 


510.00; 
510, 00; 
„510.00; 
ia 00; 


"SUB TIPAR, în colecţia 

| relata! DRUM se află volumul 
“POEME DIN INCHISORI”, din 
care am „Publicat În numerile 


Si! 
fe acestui „volum, va nara fără 


“ 


doar și poate, un adevărat 


Veit literar, iar valoarea 


ui istorica şi documentară, nu 
a poate fi pusă la indoiala 


de iti N pi a ud 7 aid. 


mei oi 
am rai “și simt cu. etul "anchi 0za 


sul Fă (în fapt: als 
Gai  Trădării), Desigur, ei o fac 


OLO 


Zina a 
 INFIRM de a mă bucure „sincer 
de Jrumusețea vieții șia liber- 
tății. Am numai ZI de ani, vor- 
besc şapte limbi străine, am 
Studiat în linii mari multe 
domenii de tehnică și viaţă, şi 
acum mă Simt |ără prieteni, 
|ără siguranța de a-mi realiza 
idealurile. Mă simt la o mare 
răspântie a vieţii.” (C.1.) 

* . * 


—Azi am primit o scrisoare 
lungă dela soţia lui Grigore 
Nandriș. A dat o parte din bib- 
lioteca soțului ei, Bibliotecii 
din Freiburg. A |ost în țară ca 
să ducă cenușa lui Grigore, și 
avăzut pe ultimul Jrate, Tudor, 
şi pe sora lui, care, cu treţ 
copii a |ost deportată în Si- 
beria. Timp de 18 ani au trăit, 
în pustiurile și Jrigurile Sib- 
eriei. Zice: “Ce am auzit este 
de nedescris”, Eu vreau, dim- 
potrivă, ca ea să scrie, să 
descrie. La Cernăuţi nu e des- 
Chisă decât o singură biserică, 
In palatul mitropolitian au in- 
stalat o parte din universitate, 
iar în Catedrală au un depozit 
de mărjuri de tot Jelul. In 
Palatul Cultural nou, clădit de 
Grigore, ca ultim preşedinte 
al Societăţii pentru Cultură, 
este acum sediul armatei roşii, 


(Ele) 


—Parisul cu intensa lui 
activitate intelectuală nu mă 
poate [ace să uit laborioasele 
noastre strădanii dela Washing- 
lon de a da un sens vieții no- 
astre din exil, prin păstrarea 
crezului în valoarea culturii 
române ști de ieri şi de mâne, 
M'am întors cu convingerea 
Că mai sun! destui oameni peste 
graniță care vor putea salva 
Le pieire mult din. valorile. 


A . ă 


ria “more ppt şi acelea 


77 
ma de 3 


if 


tele restaurante, cu glume, 
cântece par'că din preistorie, 
cu 0 .regăşire [răţească pe 
care n'am s'o pot uita nicio- 
dată. La Paris se vorbeşte de 
o luare de poziţie a revistelor 
și instituțiilor culturale din 
exil, față de dialog, şi dusul 
în țară al unor intelectuali. 
(M.P.) 
La - 
—Știu că vă este dor de 
țară și de copii. Dar să știți 


„că nu s'a schimbat sdâmigi y 


a E a, 


N ici un prog res, Acele 


mac q Pat 
=polia e, €Ic., etc dă 
p atru ani i altă ie i 
poate, poate lumea a devenit 
mai occidentală, Nimic, A 
două oară nu mă voi duce atât 


de curând. “Prefer să văd 
Europa. (M.G.) 
* ăi - 

—In legătură cu recoman- 
dările de lectură, recunosc că 
am mari lacune, Lucrările Sfân- 
tului Augustin nu le-am putut 
găsi în bibliotecile răvășite de 
primitivismul comunist. Poate 
nici eu mam știut unde să 
apelez. Mă interesează să 
ajlu “The Divine City”. Voi 
porni pe urmele ei. La |el mă 
cheamă “Historie et Utopie” 
a lui Cioran. Vi-se va părea 
Puțin straniu că dau o interpre= 
tare proprie semnijicației pub- 
licării într'o revistă, |ie ea și 
de atitudine netă. Am puţin 
sentimentul că publicând o 
Scrisoare deschisă, se pierde 
ceva din dramatismul ei, dar, 
touși doresc, să se adune 
bunăcredința, energia și pre- 
vederea conaționalilor, pentru 
ada viață ideilor, necesarului. 


(V.C.) 


—Mă. bucur  totuți că 
“Șeicaru” ţi-a sosit. Are cali- 
lăți rare: o memorie |ormida= 
bilă şi o mare putere de muncă. 
Imi pare bine că Congresul'a 
reușit, că n'a Jost păruială, 
Ce rău îmi pare că nu te-am 
auzit, Vei scrie despre sub- 
iectul. tău? lată 5 Joițe. Cu 
ștersături, cu cârpeli, dar 
merge. Mă bucur că mai sunț 
oameni ca Danielopol şi Bru- 
tus Coste, Să ne trăiască, Am 
vești tragice despre țăranul 
o ȚInuă (Lee 

. . 

ee tu ceva ara primul 

Român sosit în America, 


Fi nația agora aaa, ae — - —— 






ce o cunosc la încercările cele 
mai disperate, stingând în mod 
mizerabil, Jocul oricărui ideal, 
(C.1.) 
+ + + 
—Mi-a plăcut definiţia sim- 
plă şi grea totodată ce-o dați 
misticismului. Remarca, prea 
în treacăt Jăcută “ȘI A ÎNVĂ TA 
MURITUL” mi-a amintit mie 
însumi unele gânduri asupra 
acestui subiect. Majoritatea 
emps noile noştri cote, 


Ape 3 


—— Rami = = = e fn a iti 
(4 4 (4 (i PTUU Li Li 


în cauză, Intreaga cultură sar 


maturiza,  s'ar căli împotriva 
eroziunii timpului şi a frivoli- 
tăților, privind [ăţiş, curajos, 
complexul “pragului”  (moar- 
tea). Nu sunt mai grave, mai 
derutante MORȚILE VII care 
mișună printre noi? (V.C.) 
. . . 


—In Toronto au sosit mulți 
din nouti re|ugiați, însă nu vor 
să se arate în mijlocul nostru. 
Cei veniţi de anul trecut s'au 
și arătat cine sunt. Câţiva 
cumsecade. Restul însă, aven- 
turieri sau trimişi de regimul 
din țară. Și unii-aventurierii-, 
și alţii-trimișii-, caută să ne 
jacă greutăți, să me înșele, 
să-și bală joc de noi, dupăce 
i-am primit |rățeşte şi le-am 
jost de ajutor când au sosil. 
(N.B.) 

*» 


—Admiraţie pentru modul” 
perzistent în care vă apărați 
convingerile,  rezistaţi pe 
poziția de luptă, națională, cu 
tenacitatea omului încercat, 
Concesiilor cerute de unii, 
“dialoguri cu țara”, le-aţi opus 
un hotărit NU, Pteocuparea 
Dy. de căpetenie este ca Ro- 
mânii ajlați în diasporă să-și 


Redaciarii 


VASILE POSTEUCA 
P.0. Box 105 
Mankato, Minn. 56001 

U.S.A. 


Abonamentul. ......s.s., SIDE II + 





bunătăţii divine”. (C.M.S.) 


j 


—Sunţ numai = 
acord cu Dv. în ceea ce pri- 
vește “ruperea umană” dela 
Aiud, Cei care-l pot judeca pe 
Pătrașcu sunt numai acei care 
au suferit alături de el până 
la sfârşit. A Jost un chin înu= 
man, la care omul în limitele 
lui normale, nu poate rezista. “A 
iiaic nu-i mai putea salva 


parțial. de. 


el sa prăbuțit 
CHISORII era un lop 
Deslegarea lui r 
lormal. Dacă s'a sinucis, nu > 
s'a sinucis DIN CĂINŢĂ. Sta iz 
sinucis când a simţit, întrun 
moment de revenire, că sujle- 
tește deja murise. Actul si 
este o NERECUNOAŞTERI 
crimei comuniste, Păcat că nu 
a [ăcut acest gest înaintea de- 
slegării, dar Vă asigur cu, 
care Pam privit pe Satan prin 
tre gratii, că nu i-ar |i e 
sinuciderea, înaintea distrugeri pă 
suflete ști, Dacă Dumnezeu n 
se va trezi într'o bună zi, nici a dă 
te ae 
Dv., şi nici unul dintate Ea 
ştiu puțin, nu avem de ales 
decât între sinuciderea “fizic 
(mult pre[erabilă) şi înjioră 
toarea sinucidere sufletească. 
Am cunoscut mulți dețin pi 
care s'au sinucis sulleteşi 
Ah, dacă aş avea odată ump 
să scriu, Este cel mai înliorăte Op. XE 
tablou al realizării civilizaţi 
umane. Unii dintre cei ăbușiț | 
și-au revenit, dar durerea rene- să 
gării, ÎNTÂMPLATĂ „ODATA A a 
le-a lăsat răni adânci în i inimă, | 
Simt că orice comentarii. dim mi 
nuiază  muțenia ţiț ătoa i 23888 
acelora care au puri tn si pin 


MY 


are bicele lui Satan, LICĂ E 


A 


NICOLAE NOVAC a : 
9406 Farmer Drive 
Pa ttaț, „Ind. 46322 ft: 
. 34 a d a Ru Sa 


Dad 


Manuscrisele și abonamentele se 


a + + 


vor trimite numai pe numele. și FR tăi 
adresa d-lui Vasile, o; 


eu 





POS zip 
pe ae 


E. tE SAsia ac crai i —, _. 
pr As 2 a vie gi > pla ai 
- A A ay Dai 


SA 
PE <a 


pm EA E (aa 


„aro 
.. i = Sa ue a d E d p - Î 3 t$ 
Ai d ati aia | 4 4 ă AF E 1: 
n ALA d DE DD a A" A = e ale sa d. a A AN ALA A ta i AC . . p > "a vb ba ş | î 


e Sper — A. o. î 


















DRUM 
SCRISOARE . 


(Urmare din Pag. 1) 


de victime şi de binevoitori 
ai neamului. Tu nu-ţi poti da 

seama, cu toată inteligenta, 
experienta,  injormaţiile și 

intuiţia ta politică, ce demo- 

mică a |ost transformarea și 
răstignirea țării, în anii de 

după război. Eu am |ost în 

timpul războiului un apărător 

al celor persecutați de către 

regimul. de dictatură. După 

război am dat concurs. şi am 

intrat la Universitate cu cea 

| mai mare medie. La 7 zile 

s după destituirea Regelui am 
Jost comprimat. Am re|uzat să 

depun jurământul pentru Re- 

publică. Wu l-am putut de- 

pune. În 1948 am [ost ares- 

X tat, acuzat de înaltă trădare. 
Am cunoscut toată gama de 

demență comunistă atât în 

timpul anchetei cât și a celor 

ce au urmat. M'a anchetat Po- 

_ trucul dement de ură, Dul- 
__ berger (care văd că în cărţile 
de aci este trecut, sub numele 
de împrumut, Dulgheru) cu to- 


= j ți generalii comuniști celebri; 


Ni:cholschi, Pantiuşa Bogda- 
renko. Mazuru, M'au anchetat 
şi miniștri dar în timpul an- 
__ chetei mi-am dat seama că de 
4 apt acei “miniștri” erau sim- 
- pli subalterni ai Securităţii. 
Am |ost condamnat în 1950 la 
muncă silnică. Am [ăcut 16 


zi ami de închisoare. Am trăit 


zilele cele mai degradante, 
Ra dar în acelaș timp, atât eu 
ri is cati camarazii mei cei mai 
__ buni, am trăit şi cele mai în- 
ioud 
_vării 



























(28 - 
. 


E: 7 


Pi da 


n 


ânilor),. 


„Pl 
tico ] ile mitului. A 


4 dinrb A 


Idu, 


Pi Pa 
„i rea 


ai 


n TI 


A a 


i credință, religia Spiritului alai cu opinia sa 
în necesitatea propriei existenţe. In. arta contem- 

23 _porară, filozofia lui Mirea, izolată, neapropiată de. Ia d € 
= scie ă „din vârul propriilor. sale/TURNURI, îndrăzneşte să “sac- 

5 te PA Universul”. “Omul poate [i înger'” zice Mirea, Şi 
zi ad 4 TURNURILE templele omului conştient (şi mulțumit) de a - 
zi ir readus pe. Dumnezeu, în a doua creaţie, a imaginației 

“lui. Această metajizică, care izolată ar părea speculativă, 

„pi are explicatia în transcedența românească, |ără admite- 

căreia sensul TURNURILO 
escifrat. Să ne gândim, în treacăt la Columna Traiană 
= înspirată din caracterul sobru al Dacilor, strămoșii Ro- 
E, la bisericile medievale și Chiar la urmele preis- 
pet îporiricr, Sunt case și temple, lăca 
| rul şi î în aara istorici. Numai obeliscurile şi clopotnițele 
ile le. împreună cu duhul mistic. Dar ritmul lui Brân- 
și?! Poate fi „găsit în arta modernă un moment mai mistic 
şi deci â în această coloană (de la Târgu Jiu) consacrată îsto- 
nului erou necunoscut? Creaţiile lui Mirea sunt 
sa le mândrite cu aceeaţi origine, dar, prin graiul lor . 
astic eosebile, mai “esenţiale”! pentrucă oricât de ab- 
pu ele sunt pline, ca şi opera lui Brâncuşi, de semni- 





d e 


ministru 


fost anchetat 


Drăghici, 
Cismar Crimi- 


Iftemie a 
bruta de 
de 
nal. După chinuri succesive, 
în care a încercat să-i scoata 
un Cuvânt bun pentru regim, 
din cauza opunerii lui demne, 
Pa lovit în cap cu un revol- 
ver, scoțându-i un ochi. Chiar 
aşa îi cereau să dea decla- 
rație, promițând că-l vor sal- 
va. Cu toată această sălba- 
tecă sulerință şi tortură, q 
rejuzat să iscălească decla- 
rația și a Jost împuşcat în bi- 
roul ministrului. Nici bandiții 
de drumul mare nu ar [i [ăcul 
așa. Fiind prea înalt, pentru- 
că nu încăpea în așa zisul 
COȘCiug, au rezolvat proble- 
ma, tăindu-i picioarle. Șirul 
lung al nenumăraților martiri 
ai Neamului numai în deplină 
libertate va putea [i spus și 
arătat lumii “libere”, lumea 
care a adus pe capul nostru, 
pe aceşti monştri. Sunt as- 
pecte cu totul necunoscule 
ale celor întâmplate în țările 
care au |ost “e liberate de sub 
jugul |ascist”. Toate sunt Q 
acuzaţie pentru veci. Nu ny- 
mai pentru bandiți, cât pentru” 
jandarmii civilizației moder- 
me” care i-au instaural, cu 
scopul de a ne democratiza. 
Ce ignoranță! Sunt convins că 
știi multe. Dar dacă trăieşti 
|enomenul comunist așa cum 
l-am trăit eu, 25 de ani, ajun- 
gi nu numai şă-l cunoşti, dar, 
mai ales, să-l simți așa cum 
simte, cel muşcat de șerpi 
veninoți, năpârca ce se a- 
propie. Este atât de îngrozi- 


înterne, un 


| torsă trăieşti distrugerea sis=. 


matică „treptată şi organi- 





“pe 


R lui Mirea ar rămâne ne- 


uri şi episoade, înlăun- 


In te: tul său “Uber das Geistige în der Kunst” pă 
Ey | propune. ca noile sale opere să [ie numite “con- 
numirile “abstracte” Jiind rezervate exclusiv 
& iritului pur. Această remarcă profetică a rămas. 
P meobservală;, abea azi începem să-i cântărim 
utatea. La lumina. semnelor Jund amentale, eluci- 
ung | “orice se semn. abstract este mai “concert”! de- 
0 ee pround al operei de artă sub 
răți, aparente (și noi ştim cât e de iluzorie), 

a oaie care se exprimă întrun limbaj non-|igurativ 
odată “abstracte” creația unui nou limbaj 
e. accidentală ci apare ca rezultat al unei solide 
âț TRADITIA. 0 idee, o Jormă originală, abso- 
Pa sursa și ca urmare a pilduirii trecutului. 
icația Jormelor care apar sub mâinile lui Mirea, 
URI, se găseşte înscrisă în construcția 
stric ansligurările. care “populează TURNURILE 

Spiritul întins peste timpul pidicat şi . încălzit» 

'mpera ură care. va trebui să găsească în viitor 
Ca ipetu semantică. A tare ale spiritului 
nple al i Omului și Poeziei, ilustrează cel mai 
care Goethe a Jormulat-o. pentru orice 


suntem aici pentru a ne imoraliza”. 





5 ae a Sa 225 


1964 când a început lichi- 
darea închisorilor, numărul 
celor ce au trecut prin în- 


chisori, a depăşit ci]ra de un 
milion. Eu, în aceşti aproape 
16 ani, am cunoscut un nu- 
măr uriaș de persoane dețin- 
ute în condiții neumane, de 
distrugere |izică şi sujle- 
tească. Voi cita pe Jraţiii 
care au îndurat vitregia dar 
și înălțarea sujletească, prin 
pușcăriile pe unde au trecut. 
li voi cita, nu în ordinea im- 
portanţei, a gradului sau val- 
orii lor politice, căci aș 
putea |ace un act de subiec- 


tivism şi de nedreptate |ață 


de ei, ci în ordinea timpului 
în care ti-am cunoscul. E: 
sunt: Nicolae Dobrin și Jrate- 
le lui Alexandru, apoi Luca 
Dumitrescu şi Gabriel Bal- 
anescu, care a |ost la un mo- 
ment considerat un Spiritus 
Rector al deţinuţilor, la mină, 
din cauza atitudinii lui dârze 
și în acelaș timp înțelepte. 
Cu aceștia deseori am avut 
discuţii contradictorii, uneori 
violente și totuşi la nevoie 
ne-am ajutat și rareori am 
văzut sujlete atât de nobile 
ca la acești oameni. Preotul 
lon Iliescu, Pro]. Aurel Pas- 
tramagiu, |ost Locot. în Marina 
Regală, Preotul martir Godilă 
a cărui poezie o văd trecută 
în cartea “Poeme. din Inchi- 
sori”?. Cunosc melodia aces- 
tui poem. Este turburătoare. 
Este scrisă pentru soția lui 
și soțiile deținuților. 
scurttimp a [ost trimis într'un 
loc primejdios, abandonat 


“chiar de autoritățile. maghiare | 
(sub ocupă ie) unde a lost 


a FERIT: na cai see 


re 2 “socială a. emeti „fel 


ra 1911; L'heroisme. dai, a 
au moyen-age 328 


Roumains 

1911; La diplomatie europ- 

eene et les Pays: roumains 

au XVll-e siecle, 1913; Le 

nationălisme roumain au 

XIĂ-e_siecle, 1914; etc, etc. 
. . . 


12 Mai, 1713 — s'a stins 


din viaţă la Moscova; doamna 


4 


- 


Casandra, soţia fostului dom- 


nitor Dimitrie Cantemir. A - 


fost fiica lui Șerban Cantacu- 
zino şi a soţiei sale Maria 
Gheţea. Doamna Casandra a 
fost o femee frumoasă, milo- 
stivă, înțeleaptă , gospodină 
ŞI învățată. Din cei şase 
copii ai lor în viaţă, cei mai 
reuşiți au fost: fiica cea mai 
mare domnița Maria și fiul 


La. 


= micatai RE aia la Jena, 
“unde l'a cunoscut. şi s'a îm-. 


carea în aer a gheretelor de 
din- 
amită. Este mişcător de scris 
despre această evadare și ce 
cu cei 

reușind să |ugă 
Până la urmă au 
fost prinși, căci aară nu mat 
era lumea pe care am crezul-o 
terminat cu cCuvin- 


pază, cu două lăzi de 


a [âcut acest tânăr, 
trei ţărani, 


în munți. 


Au 
“Murim pentru 
care mai ră- 


Not, 
tele: 
Pentru ca cei 
mâneţi aci să aveți o viață 
mai bună”. Rajalele de pis- 


tară, 


toale automate le-au curmat 
viețile. Dacă ar apare Dumne- 


zeu în |ața mea și mi-ar 
spune că trebuie iertați a- 
ce şti criminali care i-au u- 
CiS, i-a spune că nu cred că 
el este El. Eu nu-i pol 
ierta. Am avut și eu de sul- 
erit după evadarea aceasta, 
fiind acuzat că am Jost unul 
din autorii morali. M'au ținut 
în lanțuri 6 luni, pe podele, 


iarna, în Zarcă (1953). Am 


stat cu Arghiropol, apoi cu 
exceptionalul țăran din Vran- 
cea, Stan Oprea, care merită 
un întreg capitol. A murit și 
el. Apoi excepționalul om şi 
român. Dr. Ilie Niculescu, 
cu a cărui prietenie se poale 
mândri ori şi cine, așa cum O 
ac şi eu. El trăieşte. Apoi 
Al. Ghica cu care am stat 
într'o secţie specială a Spi- 
talului Central, unde ne-au 
pus timp de 4 săptămâni, ca 
să ne urle câinii înlectaţi. 
Era ceva de iad. Trebuia: să 


ai nervi de [ier ca să rezişti.. | 
Este o |ormă de a chinui oa- 
menii pe care numai _€ o min- : „lângă. el. lar când tatăl ei a e NS 
murit, s'a așezat la aceeași 


te diabolică a putut săonăs- 
. mitralieră, gi 


cocaască. Mulţi au „pierit a- 











e Va 


prietenit cu Gheorghe Bog- 


dan-Duică, care l'a îndzmnat 


să vină la”noi. A venit în 
Transilvania, a cunoscut-o 
pe Lucreția Suciu şi s'a 
căsătorit cu  poeta-scriito- 


“are. Împreună au scos re- 


vista: Foaie Literară în Ora- 
dea-Mare, având drept redac- 
tor responsabil pe: Lucreţia- 
Suciu-Rudow,  într'o * vreme, | 
când femeea nu îndrăznea 
încă să depășească cercul 
strâmt al vieţii familiare. 
Wilhelm  Rudow, face 
traduceri şi scrie articole 
despre poporul român, pe, 
care. le trimite la diferite re- 













































T. MIRON. 
RUGĂ 

































Dar senin, 


Mână'n mână. 


Doamne, 


Pribeag. Și'n drumul vag 
In fugărit din prag în Prag, 
i Din ţară'n ţară... 


Cu vrednicia unui mag, 

Merg în calea vieţii, 

Prin lumea străină, A i 
Alături cu durerea, 


Păşesc încet. Urcușu-i greu. — 
„De doruri dragi se Irânge pieptul meu. 
„Şi când mă simt mai mult stingher, - - 
Indrept privirea către cer 
Și simt cum vine harul Tău: 
"0 lacrimă. Picur de pace. 


d Pi 25% 
Apa Stiu că sulerinţa- i ace, i ţ 
Vii d sula ța-ţ Pl Sp ei 











Lă 








Fii două opere importante pentru 





: praecipuorum. 
— domesticorum, tipărită 


1788; Von der Globe ga 


polon, care avea de două ris „i 


a oz) 





Page 3 


rearestat. Pro|esorul Cornel 


Zasloti din Lugoj. A murit E 
și el şi soția sa, Rozalia. E 
Apoi Luca Damaschin din A 
Banat și un tânăr preot, Bre- să 
zeanu de lârqă Caransebeş; 2 ză 
şi Dr. Uţă Dumitru din Cluj 
care a salvat nenumărați -câ= 
meni lucrând “ca deținut Za 

într'o epocă de epidemie de su 
tifos exantimatic. Un exemplu 


de jert|ă şi de demmitate, ca = 
de altfel la toţi cei citați & 
aci. Pe Gheorghe Braconschi 
l-am îngrijit chiar eu de tub- 
erculoză. Apoi D:. Zane şi 
Dr. Cepi, macedoneni. Erau d 
mulți macedoneni. Bine orien- 
taţi şi disciplinați. Toţi erau 
în jurul Dr-lui Zean, un sullet 

mare şi o minte aleasă. Am. 
mai stat cu preoții Pâslaru, E € 
Grebenea, Breiu, ortodocţi, Ea 
|iguri luminoase în închisor- 2 
ile noastre. Și câți alții pe 
care de-abia mai târziu mi-i 
















































voi putea reaminti. Ei au 
reprezentat o lume aparte, a 
având o credință uriașă. 


Erau plini de seriozitate Și 3-0 
dăruire. Dar ai auzit vreo- 
dată de adevăratul erou legen= 
dar, Col. Uţă? Și-a Jăcut ap 
mata lui din țăranii noştri 
bănăţeni și sus pe munții 

Semenicului, a luptat până 

l-au ucis gloanţele comunis- Be 
te. Ceea ce a impresionat 

lumea, a |ost [ata lui, stu- ZE ka 
dentă în i 3 la Medicină, 


Ai 


îngrijească de răniți. C 
_ost înconjurați, cu toate pro- 
_testările tatălui ei, ea a stat să 












a tra până 


PPE 





a — 
d. BUbTIC 


ear ă 










pape 






ara e < 
_Transyloanie ARE 


> 
A 


„_Recensio 













fenbach şi. în car are 
„ leacurile: și proc cedeele “medi- 
cale populare românești, la 


keit der meisten Pe stberichte SERE, 
aus der Moldau und der Wall- 
achei, 1787, document segiRaăă $ 


Principate. (Nu se cunoaşte 
data ai apti ii ) 


25 ii ae 1603 — a avut lee 
în cetatea Sucevei, cununia 
Kiajnei Moghileanca (a 
căsătorie şi-a zis: Regina), 
una din ficele voevodului 





Eremia Movilă, cu cneazul | ie 

Mihail Wisznoviesky — ru ae i 
tean ortodocs, magnat al Pol- La Că 
oniei. El avea în vine sânge 


moldovenesc, bunica lui fiind LO: E cei 
fata lui Ștejan cel Mare... _ 
Slujba religioasă a fost ofi- | 
ciată “de câtre mitropolitul 
Gheorghe Movilă, fratele voe- 
vodului Eremia Movilă. Ea a 
ajutat mult ortodocsia, con- 
struind în Ucraina mănăstiri 
şi biserici. Fiul ei: Eremia, 
deşi  ortodoes-botezat, şi 
deși depuse jurământul că nu 











































moşilor — nu s'a Au de cu- . lea | 
vânt — devenind chiar duș- e să 
manul poporului ortodocs; a Sei , 
1631 a trecut la religia cato- 

lică. Acest Eremia a avut un AA 
fiu: Mihail Korybut Wisz 

novie sky, care în 1669 a a- Ea: 

juns regele Poloniei. i a = “i 












în vine sânge one «ga n- 
gele muşatin al ui ŞteJan ce c 


Mare. ial evodului Ere 
D008 ee Se N 














Page 4 





Lăcasurile demiurgice 


îi 
p. 


Singurul curaj care ni se cere este de a 
înfrunta straniul, miracolul și inexplicabi- 
lul pe care-l intâinim. 

(Rainer-Maria Rilke) 















































lon Mirea refuză să numească construcţiile sale col- 
orate “sculpturi”, pentru el sunt TURNURI. Cunoscând 
pro|undul său misticism laic (în sensul modern şi |ilozolic 
sl termenelor, cuvântul “turn”! introduce prin irupție unul 
dintre cele mai hogate tezaure ale simbolicei |ormelor. 
TURNUL-—momument locuit de spirite (Sjânta Catherina, 
duhurile miturilor, duhurile medievale și Alchimistul . .). 
“Simbol al tradiţiei şi al duratei, al înălțării și permanenţei, 
TURNUL e ctitoria îndrăznelii Omului — Sysiphe, dornic 
"să atingă și să încremenească Eternitatea într'o visare de 
piatră. Construcţia TURNULUI e de negândit |ără visul 
__-  prolund mistic al Omului-Demiurg, al Omului Sacru care e 
creație prin Dumnezeu. Trăinicie: TURNUL e înălțime, 
z semnul materializat al lucrului Naturii, în artă Pentru 
subconștient e prelungirea organici. a stâncii sau a colinei, 
în ordinea spiritualității terestre nu poate |i găsit un semn 
iconic de o mai adâncă constituție psihologică decât TUR- 
“NUL în care spiritele se re|ugiză spre a se măsura cu E- 
tema tentație a Cerului. Cetățile lui Dumnezeu, burgurile 
mistice ale S|intei Thereza d'Avila au mulţimea de TUR- 
_NURI care ridică realitatea imaginației dincolo de |ăptura 
_ materială. Tradiţiei românești, Mirea îi adaogă nou invenţia 
_TURNURILOR sale. Imn Oltenia cele mai vechi lăcașuri 
„sunt “Culele”.. Pe aceste ziduri albe, straniu de singure 
în spațiul câmpului, se așează și se ridică pietrele de 
“temelie sublimă ale operei lui Mirea. Arhitectura medie- 
vală şi cea a secolelor XVI şi XVII ne jurnizează alte 
exemple pentru acest spirit atât de original înflorit din 
“strălucirea bisericilor şi din solitudinea robustă, aproape 


„cât turnurile spiralate ale mănăstirii Curtea. de Argeş 


- >“ 


Ce | | a a pal ame e aia 3 
————————————— ————————— 


păgână a turnului Galatei. Ce poate [i mai ireal în vis de- : 


517), mira jul, „liric, adameniica poetică în eJortul de a 


ia 4) 4 ref pa REA 






y vo 
7 





















a Celui de aa la 

























ie tar privind evenim 
căror martor şi, des 
timă am |ost. Pentru 


„litic cu cea mai lu 


d, = 


ar sgudui ori și ce 






2 di mic, “Dar ei inlectau 
a, sujerinţei deținuţilo 







du pe 
. 


mai prin examenele 
„Most şi mulți, 

















„cină, Li-se cereau 
“vânzare. de țară sau 
„razi de-ai lor, în [i 








| „08 0 decât să-și ui de 
A știința, Episcopul 





P . 
pă pa 
- Ji 4 e pr: î” 


a 
A i <a, 
„4 pr 


Gt când 1 î area, con | 
a ob portia trecem 


pri acest examen. Cu ajuto- 


geri. “Am studiat sistematic 
cum adevărații demoni, cei 
. din alară, șelii uriașei bande 

DI (2 08 de criminali, organizau ști- 
„n imțific distrugerea, în special 
ta cea morală, a deţinuţilor. Am 
50% „un imens material documen- 


ţia ta: sunt Jostul deținut po- 


 cărie, care a reuşii să ajungă 
aci. Am |ăcut şi pedeapsa 
ZA A-ă forza a minelor de plumb, timp” 

E de jrei ani; Am amintiri care 


mai ține la identitatea și dem- 
„nitatea lui. Acolo, în închi- 
„ soare, m'am încrucişat cu 
mii de oameni. De toate cul- 
Z  orile şi calitățile. In general, 
- oamenii s'au dovedit a i oa- 
ip p/y meni, Procentajul celor tică- 
Rr ză loşi a lost impresionant de 


“slabi îi putei recunoaşte nu - 


Joarte mulți, 


navi de tuberculoză și care 
- aveau nevoie de streplomi- 


. dea LB il 
a elice. zi Bitire ilor d 


_.. 


ses i Aneordia, e-mă eaţă : 
. d pietaeți a 04 SzzMa Că 
“mori în fiecare clipă! Ca o 
- pedeapsă și batjocură şi mai 
mare, eşti scos după aceea. 
Cu trecut cit! Cred că tot ce s'a scris 
" adevărat, în legătură cu regi- 
mul comunist din România, 
va trebui să |ie tradus în eng- 
lezeşte. Vestul trebuie să Jie 
injormat de moștenirea pe care 
ne-au lăsat-o Aliaţii. 


După ce am |ost prin to- 
ate pușcăriile, alară de Canal 
unde erau pedepsele mai mici, 
am |ost trimis, după expira- 
area pedepsei, la domicilul 
Jorțat, în Bărăgan, în plină 
iarnă, într'o colibă, fără lem- 
ne, hrană sau acoperemânt. 
Noroc de câțiva camarazi, 
buni care mi-au dar primul a- 
jutor. Unul a Lăiat un copac 
noaptea ca să pol avea ceva 
lemne. Am întâlnit în închi- 
sorile şi minele de plumb 
(Baia Sprie şi Valea Nistru- 
lui) pe Joarte mulţi din gen- 
erația noastră. Mulți din ei 
îmi sunt buni prieteni, Despre 
|iecare aș pulea să-ți scriu 
pagini întregi. Despre cei 
slabi nu are rost să vorbim. 
Să-i amintim pe cei buni, pe 
cei minunaţi care au |ost ex- 
emple pedagogice în comuni- 
tatea noastră a închisorilor, 


ente ale 
eori, vic= 
injorma- 


ngă puţ- 


0m, care 


puritatea 
1, Pe cei 


grele. Au 


4 ip eroi. Mulți din ei au plătit Ji pomenesc doar numele lor. 
7 cap PU viața. Am exemple când Credcăeste bine să ie amin- 
AZ, „politrucul a venit la tineri din viţi, căci trebuie cunoscuţi 
„era 1941, care erau grav. bol- şi pentru cronica adevărată a 


vremurilor. Nu i-am găsit 
nici unde în cărțile exilului. 


acte de Toţi pe care ţi-i voi înfira 
de cama- aci, sunt [oarte cunoscuţi de 
chimbul A 


lumea politică din închisori 
și apreciaţi, indijerent cărei 
organizații politice au apar- 
ținut. Numărul deținuților 
greca-ca- depățea cu mult cijra de 
P-S.S. 


pi 2 ale 
i 


ască con- 









eo pr Na n ag 
aie ag e 


. iei a a > 


în stradă să țipi că eşti Jeri- 






“LUCI 


1 Mai, 1699 — Spătarul 
Mihai Cantacuzino a pus tem- 
elia bisericii Fundenii Doa- 
mnei, dimpreună cu Dumitru 
Racoviţă, din judeţul Ilfov. 
Reparată în 1860 de Maria 
Ghica, biserica este origi- 
nală prin faptul că este pic- 
tată și pe dinafară în colori 
Și în stil persan. 

1 Mai, 1967 — s'a stins 
din viaţă, cărturarul pribeag; 
George Racoveanu, la Frei- 
sing în Germania. Pentru cul- 
tura românească este o pier- 
dere dureroasă. A scos cu 
mari greutăți, mai multe re- 
viste, dintre care ultima: 
CUVANTUL în EXIL, dova- 
dă de întelepciune și simț 
artistic. Se născuse în Crăg- 
ueștii Mehedinţilor la 1900. 

Ei La * 


10 Mai, 1867 —s'a născut 
în laşi, publicistul Alexandru 
A.C. Sturdza. A urmat studii 
serioase în țară şi în străină- 
tate. A fost sub-directorul 
Muzeului Naţional de antichi- 
tate. La Sorbonna ținea cur- 
suri libere despre România. 
Publicaţiile lui sunt mai ales 
în limba franceză: La Rou- 
manie moderne, Paris 1902; 
Preistoria română, Bucureşti, 


1904; „La _terre. et ia rd Cetea 


Roumaine, Paris, Lot: Aa 
Roumant « € „les E „mai 

d E 70 e FOŢ: 
Cristell Petrescu, . un sujlet 
ales. Mă opresc. Mă apucă - 
un plâns nervos, de disper- 
are. Dece -au trebuit să 
moară atâția în condiții atât 
de triste? Este greu să-şi 
imagineze un om normal, ce a 
putut să se întâmple, într'o 
țară europeană și creştină. 
După studiile mele obiective, 
de ani de zile, în România 
sa aplicat cea mai drastică 
și crudă, până la sălbătăcie, 
metoda de “desromânizare și 
desumanizare”!. Eram Neamul 
cel mai anticomunist și cel 
mai naționalist și cel mai 
anti-rus, din toate. Am stat 
cu Ing. Sandru Moruzi. Figuri 
de seamă: Arhitect Niculhţă 
Goga și arhitect Nicolae 
Frâncu (ucis în gazele dela 
o suitoare unde a [ost trimis, 
Jără să se ia cele mai ele- 
mentăre măsuri de evacuare a 
gazelor din explozia astrali- 
tei). Tânărul Aurel Popa, a- 
mintit în cărțile de aci. Atât 
cât l-am cunscut, s'a purtal 
ireproşabil și în ciuda amen- 
imțărilor, participa la toate 
slujbele religioase dela 
Gherla, unde am |ost vânduți 


. 


"de un colonel din armată. Au 


[ost însă şi olițeri din armata 
veche care s'au purtat admir- 
abil. Am mai stat cu un min- 
unat om și |rale, Popa Octa- 
vian, care, după declarația 
lui la tribunal, era de pro- 
Jesie “deținut”.  Făcuse 20 
de ani închisoare, A [Jost a- 
restat când era elev de liceu., 
Urmează Pro]. Manu și un 
tânăr sublt. Niculescu, apoi 
Locot, de artilerie Tuca 
Marin, erou de legendă. Aici 
nu se ştie nimic de acest mar- 
lir execulat în închisoarea 
dela Gherla în 1954 pentru 


:400,000;;, in 1953, 44 Ha Di puadere: di pia: cu arun=. 


| 
U] 
[% 


-_ — —— — —. 


LIN IA 


POVICI 


îi mai mic Antioh. Era de 


DRUM 


viste germane. Se ocupă de 
probleme culturale, de fol- 
clor şi de istoria românilor. 
A publicat:  Verslehre und 
Stil der Rumanischen Lieder; 
Neue bBelege zu turkischen 
Lehnworten im Rumanischen, 
iar în 1892 scoate la Leip- 
zig: Geschichte des ruman- 


32 de ani, icânda lăsat şase  ischen Schrijttums, lucrare 
orfani și un soț nemângâiat. ce se număra printre cele 
. . . . dintâiu istorii de literatură 

13 Mai, 1936 — sa stins română publicată în Ger- 


din viață în Geneva — Elve- 
ţia: Alexandru Donici, urmașul 
unei vechi familii de răzeși 
din Basarabia. A studiat în 
Rusia și apoi în Geneva-Elve- 
ţia, unde a obținut licența în 


mania. Ca membru al Socie- 
tății de. Geograjie din Ger- 
mania, a atras atenţia asupra 
existenții noastre, ca ţară şi 
popor. A murit la 1897, în 
comuna Ucuriș-Bihor. 


ştiinţe,  consacrându-se  an- . . . 
tropologiei. A fost elevul 25 
profesorului Fugen Pittard — 17 Mat, 1920 — a murit în 


savant renumit, și mai târziu București , Leon Alcalay, 
dora Dorătali al ies tri ui cunoscutul librar și editor. 
Alexandru Donici s'a inițiat El a intemeiat: Biblioteca 
în Dordogne a Franța, în pentru toți, ce a avut un mare 


arta de a cerceta străvechile 


răsunet in toată populaţia 


aşezări omeneşti din paleo- românească. Se născuse în 
litic. A fost un bun cunos- 1847. 

cătora “sculelor de cremene”, - = = 

de care se folosea omul pri- 24 Mai, 1792 a murit în 
mitiv. A ţinut nameroase Braşov doctorul:  Martinus 
comunicări la Institutul de Lange, vestit medic. Studi- 
antropologi? din Geneva, Și ase la universitatea din Ty- 


fie singur fie cu profesorul 
său, a publicat o serie de 
lucrări: Un dolmen inedit, 
Paris 1928; Wote sur guel- 
ques crânes scythes, 1930; 
L'indice nasal des Roumains, 
Buc. 1928; Les premiers. 
grattoirs paleolithique s, Gen- 
eva, 1928; Pieces a coches. 
Geneva, 1930, etc. etc. Se 


hăscuse la ge) ăia în 1887. 
Sa m Paz = 


rnau-Ungaria unde a obținut 
diploma d. doctor, a trecut 
la facultatea din Gottingen 
și Erlangen. 
tica medicina în Braşov, iar 
la 1786 era medic în judeţul 
Trei-Scaune. . A fostnumitme- 
dic-membru. al Academiei din 
Viena la 1789. S'a dintins ca 
bun practician şi bun igienist 
pe vremea  ciunei cela băntuit 


La 1753 prac-" 














că 7 Mai, 1858 — s'a născut în Brașov, şi a publicat: Rud- 







ai ii za ce pia. sati „imenta doctrinae de peste, —— 


UsU e 


Pie e N i siu: 


tito_toată suferința. tea la UC15-0. “Spune. frate, poți. să 
domiciliul forțat, unde era nu plângi? Și câte alte ex. 
“aproape de moarte, când l-au (Urmare în Pag. 10) | 2 


DIALOG CU TINE 
de Valentin Cantor 











ai 
= 
ra 




















































Fi 

*» - - . - * - - 12 . 
Odată, înurmă, mai întrebat:-Prietene, care din gând- “e 
urile tale le-ai împărtăși semenilor tăi, ca un adio ce a 
ți-l'ai lua dela lume, simiind că se apropie acel moment -ă 


al trecerii? Nu ţi-am răspuns atunci, [iind luat prin sur- 
prindere. Deschizând acum o carte, luată din rajturile 
libertăți, și cetită timp de vreo patru ore, sirădaniile 
şi credințele de ani de zile ale scriitorului, am simțit 
cât de enorm de grea e libertatea mea.Dacă aprinzi o 
lumânare. dela o alta, ori dela un rug uriaș, tot dator 
eşti să o întinzi mai departe [ratelui care caută pâlpâirea 
caldă. Asemenea aerului, cele mai prețuite gânduri ne-au 
[ost date |ără a ni-se cere ceva în schimb. Dar, vai, au 
lost și sunt zugrumători. Prin ei întunerecul își întinde 
mânile. Acole nu poate |i loc pentru gândul cel bun. 
Acum ştiu că acesta este răspunsul ce ţi-l datorez, şi, 
Jără sjială, îţi datorez-tot ca e mai depreț şi atât de 
scump, încât să nu poţi plăti cu nimic altceva decât cu 
supunerea integrală. Gândul cel bun e harul care te în- 
alță din multitudinea înlănțuirilor zilnica, hrăpărețele: 
lemeri zilnice, şi te înalță la acea una, liberatoare, sin- 
gură teamă, “de a nu vătăma: conştiinţa semenului tău.” 
Gândul bun arde şi luminează din cugetul şi Japta ta, 
dacă eşti, din interior, om-stăpân. Om-stăpân, prin pute- 
rea blândeţei tale, şi om pentrucă ai mers la Reiîntâlnirea 
şi reîmpăcarea cu sujletele celor martirizaţi. Martirizaţi 
din greşeală și diabolică persaverență, de către duş= 
manii luminii. Gândul cel bun e curajul de-a trăi, simpli- 
tatea dăruirii LUI. Te vor încarca unii, zic ându-ți: Nu 
eşti liber, căutând să te supui Lui! Dar .:; conştința 














































































ta |iind plină de lumina LUI, mici o întrebare mișeleşte ! Sa 

ticluită şi nici un stăpân pieritor nu te. vor atrage la | 
Jirele începutului de nebunie. Urlă unii: “Nu ne trebuie să 

pacea Lui! Noi căutăm luptă și ațâțare:"”. Vită însă şă fi 

precizeze de lia lupta “dreaptă.” aa 

Gândul cel bun există. E în Jaţa Jirii şi în urma ei. Tu „vâg 
N 








poți stinge trăirea Lui în inima ta. De vei păstra cu 
grijă pâlpâirea, vei suleri uneori pentru grija ta. Dar nu- 
mai aţa vei dura şi tu întru taina Care e sulerința, ca 


semn de jert]ă, că şi tu eşti sub gândul cel bun. 
..". 


Oct., 1970. |