Carpatii anul VI, nr. 32-33, 10 iulie — 10 sept. 1959

ANUL VI. No. 32-33 


10 Iulie - 10 Septembrie 1980 





TM. 


MINESCU este azi “educatorul ne 
românesc” mai mult de cât ori 
personalitate ivită în orizontul 
noastre intelectuale, Toţi fi re 
suveranitatea (1). 

Pe de altă parte, nimeni n 
> nunță numele poetului, fără ș 
în minte epitetul de -pesimis 
cum şi o sumă de imagini ș 

“d E 





mizeria materială, eredivater 
gică, viața dezordonată şi 
altele, 


Depâsito legal: M-8.197-1958. 
pia arii e atei e o PD EERO ECE II TE 9 N 8 RI gg 
Director: Aron Cotrus REVISTA CULTURALA Redactor: Traian Popeucă 
— 

IPP mape are be area 


BEI ALL E MI:N ES.) 


10 DE ANI DE LA MOARTE 


LUI MIHAIL EMINESCU EMINESCO ET L'AME DU 
DR cotrme PEUPLE ROUMAIN 











pE drumuri sprintene si fără moarte, Ca un bătrân şi neinfrânt haiduc, u 
din Tisa până'n Bug şi mai departe, ranele—ca pe vechi medalii—, ŢI le-aduc, Par Rev. Fr. Taillez 
din Istria uitată pâna Marea mare; cu tâmplele albe de-a anilor ninsoare, . 
din Maramureș prin Timoc și Pind, cu dacoromanică, smerită închinare, REVE? * “scz tard et Loin de mes livres, 
de-o necuprinsă 'nfiorare ca unui legendar Ştefan-cel-Mare al cuvântului, Je nai, tant pas pu retuser de fi- 
şi de-o'nvolburare fărâ hotare, scos de Dumnezeu de subt legea mormântului, Pepe ij pei ar 










aşi vrea, ca'n basme, să-ţi aprind, symbole du genie de sa race, moi mâ- 
me fils de journaliste conservateur, 


peste ziua de azi . E steur. 
peste mii și mii de săptămâni, comme Eminescu, et retenu aux 
-$ gi cucernice ma a, N emadianta, cet 
ca ri brazi 





fondateur Constantina- 
pie, freres des Mscedo-Roumaini de Grece et de Mace 
doine, non pas nomades comme les premiers Hongroiă, 
mais migraieurs-transhumante, le dernier i] 
fois mobile et fixe dEurope, les Roumains du Nord du 
Danube, pasteurs et paysana [ixte au 
4 la fois conerete et subtile. Avec la riche Bucovine, le 
pays du hâtre, 4 la frontiere des steppes curaslennes, la 
douce Moldavie forme le dernier pays d'Europe ocelden- 
> tale comme d Daria poi, en Rene vec 0 Dita 
viscole  guie: A . _ E sitea dou ctalent arzives les an; un autre stade, 
sed pere Darhe, ce guleră și intai, pa et les Seythes nomades, demi-frezea des Daces. 





mă samân prin spini, prin moctrie, pe piatră . « Ş . Eminescu semble avoir €te Lexpression partaite et com- 

Ş i Bi plete de cette vieile terre marii [i a TĂ Ata SI 

chretuenne urtant avant que Byzance ne romaine 

Și gândo-mi, sălbatic tot ară şi ară, , Mi ei ma. f0t e Anei meet ăia Otilia, ate, vietile 
pe-a neamului Mare, furtunoasă $i-amară A terre survivante aux perpetuelles invasion et aux hor- | 
A dea, et qucigue peu E ti Sate dana UE pă Daia | 

% "4 4 et piti te. ş 

Ca'ntr'un bun şi străbur ajun de Crăciun, 4 ulaaate (hat rr nostaleua Su” vilei A | 

în jurul tău haiducegie aş vrea să adun, E buin de Bucarest. va exprimer 4 ln fola le rev ce 

a i - - peuple latin apres les dernieres lutiea napoltonienn 






69, au 
rythme de vie ei 4 la culture moderne, st son attache- 
ment & tout ce qui, dans son propre past, ec 
le trefona meme ct la base de cette civilisatian moderne 
rhabilite en modes oceidentales nouve 











să te ducem pe braţe cu nemurirea la nuntă Li Caite iantun. plita ue comme In - 
şi PP: i ex sia. Arie. AA xteeniia, A a 
după-atâtea păcate la ceruri strigătoare, lorme encore latine, fiexlonneue et claire-—, 
pipi fae up. manat pi Sretuli aarieile de. salas: inrieafeta 
Şi, cu ochii în lacrinii, ră- ŢI ceată iertare! Minaii Eminescu. slavea: ema nec, molare. cette langue va, tendulre 

Fior şi drum al cântecului meu rebel 5 manigues, avec la conscience de ce vieux 
crescut subt şi vânturi de oțel, O, cetitor în stele reliement fepuie. ln. Banalatzane lui 
pe urma ta eu , cad, ră sei şi scapăt, sin adâncuri, ausni, & cet t aină 0 Aaa că mt: 
Pălmult de furtuni, până la capăt! . 22 Sotia e etate idâuie nt: Vicnar” Zar Să Dune Giza pret tut 
Dintrun ochiu adânc de orb potop. "9 d'abord cette umbiance 4 la 
ca eu poe he - 3 70 via Par E î 


temps & celie de son pays. 
ua 


pron De eee. ae Barpat Făt Frumos Ib Cotiae, pa cati de coueua aag aa 





"Urmează pumn 2 





Ani ii 


CARPATII 





LUI MIHAIL EMINESCU 


al gândului întraripat şi i 
î Şi-al versului: 
ales între aleşii Universuluil... 2 


Scris Ţi-a fost Ţie, sin i i şi i 
Tis Ţ y guratic, să sui şi să sui, 
prin timpul care fost-a şi nu-i, . 
= otpraă conte clătinat ţii puil... 

d valea zadarnică te-aşteaptă la fereastră, 
a eternității noastre last Blast 


In golul orb al acelei groasnice gherle, 

fără privighetori şi fără mierle, 

părăsită de-orice pasere-a raiului, 

cin'Ţi-ar fi putut ghici ultimele svârcoliri ale 
[traiului? 


Ce dunatică, atotpătrunzătoare limbă, 

ar fi putut să prindă, ca o divină splimbă, 
clipa'n care laurii în spini se preschimbă 
şi aureola măreaţă, 

în sârobitoare coroană de ceaţă?!... 


O, Doamne al lumii, se poate oare 
o prăbuşire mai cutremurătoare 
a unuia ales să strălucească ca un soare?! 


Ce cumplită răscumpărare pe-a chinului cruce 

pentru neamul, pe care'n gând Va dus şi îl duce 
peste curmă de curmă, 

pâna timpului clipă şi prăpastie din urmă!... 


Ce iad mai fioros ca orice iad, ; 
când fluerele fermecate dintre degetăţi cad, 
ca de fum 
şi de scrum, 
în clipa cea mai dulce şi înaltă, 
când gândul, paşii de azur *.i pune 
din minunen 17 6, 
în lumea cesaltă!... 
+ 





De pe priviri, Domnul vălul ţi La rărit, 

să vezi ca'ntr'o Biblie, dela'nceput la sfârşit, 
cu văz fără taine şi fără eclipsă, 

ca'ntr'o limpede şi fără margini Apocalipsă!... 


Peste-a vorbelor traco-romanică gloată, 
peste visteria lor, în mii de locuri îngropată, 


crai, 

peste-un mănos şi mândru grai, 
tăcerilor noastre, ca nimeni niciodată, 
glas ai venit să le dai!... 





Din orice nouă, indărătnică rană, 
TȚi sa rupt, Ţi s'a desprins, 

în sbor aprins spre necuprins, 
câte-o uriașă-aripă năsdrăvană!... 


Şi-azi cântecul tău: steag în al timpului vânt, 
ca ţâsnit din adânc de pământ, 
din ale dorului şi doinei izvoare 


se'nalţă, ca egoi, 
peste prpăstiile, peste furtunile din noi!... 


dela temeliile de neguri şi sori ale neamului meu, 
Ochiul tău vrut-a până'n străfund, să vadă... 


Munţii pentru tine, şi-au lepădat platoşele de 


(piatra: 
să se scutunde—viu scafandru—văzul tău, 
din hău în hău, 
peste zine şi rău, 


prin măruntaele lor, în care cânii pământului 
Datră. 


Mulţimile mari, cu Tine de-aceeaşi limbă, 
zălude, 


1n frământări 
pe urmele Tale, în sângerări şi năpârliri se schimbă 
intrun neam, ce ca şi Tine vede şi aude... 





Peste-ale timpului Tău neghioabe leneviri şi glume, 
Tu, ca un nou, curat Adam, 

deschisu-i-ai cantrun pustiu, acestui neam, 

drumuri fără capăt şi datu-i-ai un nume 

şi cântece ca denceput şi de sfârşit de lume!... 


Cu pană vie de vultur 

sau c'un vârf de suliță, 
as vrea să-ţi scriu, cu flacări, numelen azur, 
pe orice şold de stâncă şi pe orice uliţă! 


Dante valah, Măria-Ta! 
In foamea ce sălbatic trupul Ţi-l muşca, 
ca o vulpe mişea 
ascunsă adânc subt haina Ta grea, 
în trecerea scurtă pe-aici 
"Ţi-ai mâncat, în taină, inima, 
printre-aduşi de vânturi şi pitici... 


N'a curs nicicând şi pentru Tine, Dunărea, 

nici cât pentru un hoţ de cai... 

Nu Te-a'nfiorat cu-a apelor ei potcă, 

nu Ţe-a legănat pe-al valurilor rai 

ori subt ale vânturilor năprasnice săbii, 
nici o lotcă 

şi nici bătrâne ori albe corăbii... 


Marea-Neagră, neagră şi uitucă, 
n'a trimis nicicând spre ţărmuri, nici o navă: 
s'aştepte ca pe-o albă Cosânzeană, inima-Ţi bol- 






(navă, 
ori ca pe-un Făt-Frumos, nemărginitu-Ți dor de 
[ducă... 
Râvnind nemărginirea şi Inaltul, 
cu-obrazul supt, 
ai ridicat din lumea de desupt 
ca pe-o minune nouă, țara asta... 
i-ai înălţat în soare, peste lume, creasta, 
ca nimeni altul, 
Prin! 
cun 


Cum ar fi putut cei dela masa din frunte 
să vadă cu privirile strâmbe şi ciunte 
dela poale până'n pisc un munte?! 


Pe unde ai călcat uitat, apăsat, 

sfâşiat 
de nelinişti oarbe, de gânduri cărunte, 
viforele s'au isbit de Tine ca de-un munte. 


Furtunile surde şi urile, cu botul căscat, 
Te-au hărțuit, Te-au căutat 
ca pe un ciumat halucinat 
şi cu-ale lor săgeți, ascunse şi crunte, 
lovitu-Te-au drept 
în frunte 
şi'n piept... 


O, năprasnică, neînţeleasă Soarte! 

Din milioane oarbe și deşarte 

din surde mări negre şi moarte, 

'Tu ni Vai ales şi ni-l alegi; 

Tai înălțat şi mereu ni-l înalţi 

peste toţi ceialalţi: 

peste voevozi, peste regi, 

peste veacuri întregi, 

€l singur, cu—adevărat— 
Impărat! 


Bintru'nceput, de'nceput, 
n asfințitu-i fără astinţit, 
fâră scaun, fără-arginţi, fără scut, 
prin moartea-i de năpăstuit şi de uitat, 
pe-al neamului cer, ca un luceafăr s'a înălțat! 


Dar ce ne-a lăsat neagra şi-amarnica soarte, 
din înfăţişarea Lui de Fât-Frumos, 

decât o amară privire în jos 
şi un nume viu pe-o carte fără moarte! 


-un aspru testament, de pumnul lui scris; 
fu sii, Pe de so, Bipă şi'n vis! 
ie să ne fie, 5 e, 
me dă nlile albe de mâne, 


pentru Ro! 
pentru Româniile aspre de mâne, 
pentru Româniile dârze de mâne!... 
























Mante de 
e, dans ce 
ce Creanga, 


Ce fils d'une vieille patrie scythique, ayec 
tion de jeunes hommes formes ă une philosophie 
nique dissolvante, mi idealiste, mi moniste, esa de 
dans les themes indiens un certain fond de religia 
para—et pre-chretienne, qui afleure encore toujoure culte 
es lamentations mortuaires des Bocette—vocitus Ass 
cere oa des PE ATTRA ia 
Et cette orientation vers Llinde et le sans 
vee chez les universitaires roumains, pi Pr a 
perait le developpement par certains de ses compat a 
modernes d'une histoire des religions totalement Ea 
riste, ou sous les formes ancestrales s'affichent n 
Sera problemes humains. AER, 
ntin, tandis que la pensete analytique i 
dans toute sa gentration sentait une! cica Il 
des modernes philosophies la formulation theologi pf 
pir arate la penste profonde et le Enea res. 
a ge e ă cette veine essentielle, nourriciere de touţ, 
Nous avions, rapidement peut-âtre, di E 
le titre d'un Musset cur) sta dans Ie e Aaa 
texte imprime d'une conference sur “la pens€€ religieuse 
d'Eminescu”. Dans cette comparaison, pour le lecteur 
frangais surtout, avec Musset, nous visions d'abord cette 
perfection et cette sincerite de la forme dans le plus 
parfait peut-âtre de nos poctes morts—Pguy, le ri 
grand, Letait â peine—cette parfaite sincerite du fond 
et de la forme qui oppose peut-âtre la poesie franțaise, 
au noa, IDHEErie, să ua Itterature classique italiene, 
che, specialement ici, i i t 
în potle Poet nt ici, la poesie roumaine et 
ous visions aussi lidentite dă, i p: 
et d'âge, des deux jeune Sepi eat Baza 


a genra- 










rnicre re: on len separe, Tous deux mordus pă 
doute mode: . îi ont acati tous deux que a F 
ttait une blessure. Mais, reste plus en niz ca 
jcune parisien avec Vâme traditionnele de son peuple, le 
jeune moldave de Bucarest qui €tait plus aue Musset le 
potte de lamour et de la mort, a su d'avantage que lui 
exprimer paralelement Lattachement foncier au senti- 
ment religieux foncier. 

Avec ce don du poete d'aller au sine essentiel, au delă 
dela figure potique mais un peu folklorique ou de la tro- 
pe rhetoriaue de la Terre Mere—indienne ou roumaine— 
Eminescu est alle ă une figure qui, pour notre civilisation 
occidentale, exprime depuis deux mile ans ce quil ya 
de plus precieux et de plus aime sur terte, au dessus, et 
au dessous ou apres cette terre. 

Et lă, le potte de la jeunesse comme Musset, s'est haus- 
s6 ă lâge personnel et ă lâge moderne de Peguy, le pot- 
te adulte, le poâte de quarante ans, qui est pere, et qui, 
apres quarante ans, nespere pus rien--saul de servir— 
sur cette terre... Et Eminescu a chante avec une forme 
parfaite et parfaitement roumaine la figure virginale et 
maternele de celle qui s'appelle en roumain la Mere du 
Seigneur, Maica Domnului. . 

Nous notions, je crois, ă la fin du texte ccrit de Varti- 
cle, que Madame P&guș et sa file, la femme et la file 
du plus grand potte franţais, assistaient ă cette conf€- 
rence sur lâme ou sur la penst religieuse du plus grand 
potte roumain. 


LUI EMINESCU 


Cu prilejul morței sale. 


1 nu mai eşti!... O groapă sub rânjetelei crunte 
Cuprinse Necuprinsul geniala-ți frunte! 
i după cum în viaţă a fost eternu-ţi dor: 
'Tu dormi. tu dormi acuma sub teiul plângător! 


Iar vântul când va bate, în gârbovita iarnă, 
Pusderii de zăpadă de-asupra-ţi o s'aştearnă;, 
Şi vara o să-ți cânte cu freamătul sâu trist, 
Cum l-ai cântat, tu dulce al poeziei Crist! 


Când moartea-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini 
Erai cu mine-alături: în vecinicile-ţi pagini! 2 
“Te-am înțeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis: 

Că poarta Nemurirei chiar Moartea ţi-a deschis! 


Dormi! 'Țeasta ta o 'ncape un biet coaciug de scânduri, 
Ea, ce-a incăput în viaţă un univers de duri!... 
O! dormi, sub MERA pasa, din a veciei cort, 

Etern poet, căci num pentru cei morți eşti mort! 


TRAIAN DEMETRESCU 
(*Sensitive”,) 


CARPATII 





OPTIMISMUL 


MINESCU este azi “educatorul neamului 
românesc” mai mult de cât orice altă 
personalitate ivită îm orizontul vieții 
noastre intelectuale. Toţi îi recunosc 
suveranitatea (1), 

Pe de altă parte, nimeni nu pro- 
nunţă numele poetului, fără să-i vie 
în minte epiteitul de “pesimist” pre- 
Cum Și o sumă de imagini penibile 
mizeria materială, eredivatea patolo- 
Rică, viața dezordonată şi altele, şi 
altele. 

Este oare cu putinţă ca un pesimist 
şi un om fără rost în treburile lui, să devină indreptarul 
vieţii unui întreg popor? 

Să lămurim puțin această întrebare. 





UTEREA calomniei este imensă. “Gura lumii” este un 
p mesecat isvor de judecăți false, care se moștenesc 

apoi din generație în generaţie ca o boală ereditară 
Ck om ajuns ia celebritate nu e îmconjurat de legende! 
Lumea de rână îşi închipue că geniile (şi în deosebi ar- 
uiștii) sunt un soiu de ființe cu toane, lipsite de orice 
rânduială în viaţă. Caracuda intelectuală (atât cea lite- 
rară, cât şi cea cu pretenții de filosofie) a popularizat 
idea că geniul e vecin cu nebunia, şi că arta implică o 
doză inevitabilă de uşurătate ori dezordine, adică ceea ce 
se cheamă o “viaţă de boem”. 

Din fericire, exagerările lui Lombroso nu mai au astăzi 
nici un credit. Când privim mai de aproape, vedem că 
toți artiştii mari şi în genere toți oamenii geniali au 
avut o înaltă concepție aespre răspunderile weții. Dacă 
împrejurările (sărăcia, boala sau ale cauze) i-au silit pe 
unii să ducă un traiu neregulat, aceasta e ceva lateral. 
in fundul cugetului, ei au păstrat însă o adâncă credință 
in menirea lor pe pământ. De aceea, şi-au și luat asu- 
pră-le sarcini mai mari de cât ale altora, 

Dar puterea calomniei este imensă. Credulitatea ome- 
nească de asemenea. Machiavel de pildă e socotit de cei 
mai mulţi ca un mişel rar. De aci şi cuvântul “machia- 
velism” pentru a caracteriza viclenia celui care se pricepe 
să tragă sforile, ca să încurce pe alţii. 

Totuşi, puţini—foarte puţini au căutat şi caută să-şi 
dea seama, dacă reputația aceasta e întemeiată ori nu 
Cât timp nu ştim despre vestitul florentin altceva, de cât 
cele auzite din svon sau cetite din cărți de duzină, în- 
trebuințăm cuvântul machiaveism în sensul obişnuit: 
şiretenie, intrigă, duplicitate, etc. Ba de multe ori avem 
impresia că aceste echivalente sunt prea slabe. Machia- 
veiismul evărat ar trebui să le cuprindă pe toate (şi 
Incă ceva de deasupra); să insemneze adică quitesenţa 
viclenie! rafinate, care nu cunoaşte nici lege. nici Dum- 








„ istorii 'care nu stă o clip 

eieze cum se cuvine pe orice 

Parc ai fiare ere toate 
petele calomnii 


tii martor la reabilitarea scriitorului atât de adânc ne- 
drepiăţit de flecăria vulgului care repetă pe credit tot 
ce aude. 


nedreptate la fel i s'a întâmplat şi lui Eminescu. 
O Plebea condeiaşilor a făcut din el un soiu de “boem 
tipice: cu capul în nori, lipsit de orice busolă în 
viață şi, în cele din urmă, victima insuficiențelor sale 
organice. nt 
Aceasta să fie oare imagina exactă a personalității lui 
Eminescu? 4 7 VAgA 
Mai întâi, o peer cr a cei = = pesimist şi 
1n ce înțeles merită tul acest calificativ 
A fi zare n idei obișnuit al cuvântului, în- 
semnează a avea convingerea că lumea este rea, edică 
rău întocmită. Optimistul din contra o găseşte perfectă. 
Pentru Pitagora, universul intreg era Cosmos, ceea ce 
sar traduce prin cuvântul “ornament” sau podoabă. In 
adevăr, după concepţia pitagoreică, toate corpurile ce- 
reşti aveau locul lor hotărât, cum sunt hotărâte notele 
unei game. Mișcându-se imprejurul astrului central, ste- 
lele produceau o -dulce muzică de sfere”, pe care ure- 
chea zeilor o auzia -cum se naşte din rotire şi cădere 
Asticl, prin răsăritul şi apusul lor zilnic, astrele formau 
un fe] de orchestră simfonică, un mecanism ceresc de o 
perfecţiune eternă, Tep ese un acordeon gigantic, 
care ar vibra perpetuu, fâră nici o disonanță posibilă.) 
Minunată închipuire despre lume! Nici cel mai optimist 
poet n'a imaginat ceva mai armonios şi mai odihnitor 
pentru suflet, decât vechiul filosof al numerelor, Pita- 
gora. P 
trecut de atunei multe secole, Copernic, Kepler, Ga- 
e Newton şi alții au găsit rând pe rând legile miş- 
cărilor cereşti, iar Kant şi Laplace ne-au infăţişat Uni- 
versul ca un “Cosmos” real, adică un juvaer de ordine 
Optimismul pitagoreic părea aproape, 


— Weltgarten, 








cuprinde toate stadiile vieții şi 
după cum o pădure ecuatorială are în acelaș 
anotimp seminţe pe cale de germinare, muguri înfloriți 
poame crude şi ramuri nouă şi 
ramuri pe cale de putrezire Aşa dar, naştere şi moarte, 
Tel, ştii - 

dernă ne-a pie cu ideia că perfecțiunea rit, 
este o simplă închipuire a minții noastre. Din cer până 
la pământ numai prefaceri şi numai aproximaţie, atât 
în ce priveşte formele, cât şi în ce privește mişcările 
Armonia pitagoreică e o biată iluzie Nu numai axele 
orbitelor planetare, dar şi forma, volumul, greutatea. 
compoziția, temperatura... şi alte însuşiri ale corpurilor 
cereşti sânt nestabile. Pretutindeni numai aproximație! 
Nu e un singur astru deplin sferic, cum crezuse Pitagora, 
pentru care rotunzimea sferei era simbolul perfecțiunii, 
Pământul pe care trăim e plin de munți, de dealuri, co- 
line, văi şi alte sbârcituri aa Lunii e ciupită, ca de 
vărsat — plină de cratere. Martie e brăzdat de o mulţi- 
me de şanţuri, în chip de canale, iar suprafața soarelui 
e învolburată mereu de flacări uriaşe, care aci se inalță, 
aci scad ; 
Unde a văzut cineva măcar o singură formă perfectă, 
fie în cer, fie pe pământ! Până şi mineralele şi plantele, 
care ni se par o geometrie realizată în materie, sânt şi 
ele pline de imperfecțiuni. Are vreun copac măcar două 
frunze egale? Văzut-a cineva o floare deplin simetrică? 
Există vreum organ vegetal sau animal fără diformităti? 
Helmholz a mărturisit fără inconjur că ochiul însuşi 
tcare ni se înfăţişează ca o culminare a geometriei) e un 


















Mihail Eminescu la 30 de ani, 


biet organ imperfect, ieșit din mâna unui meşter nu des- 
tul de indemânatec. 

Prin urmare, concluzia ştiinţei exacte sună categoric: 
perfecțiunea este o ideie abstractă. Lumea concretă ne 
arată peste tot numai aproximaţii şi nestabilitate. Iar 
în acest înțeles, putem afirma că nu există om de cul- 
tură, a a cu oamenii de ştiinţă exactă, care să nu 
aibă o concepție pesimistă despre univers. — In deosebi 
ultimele discuții : legătură cu teoria lui Einstein au 
adus în ştiinţă și filosofie o atmosfera de penumbră, 
care contrastează nu se poate mai viu cu seninătatea 
vechii concepții pitagoreice şi chiar cu universul *Cos- 
mos“ din epoca lui Kant, Laplace şi Humbolăt. 


să de aci, în latura pragmatică a vieții? 
ma career lumea nu e pietre În omul acceptă 
totuşi existența cu destulă seninătate, de ENIRa 
vede că în mijlocul aproximaţiilor şi lunecârilor oaia 
este o zonă destul de lari unde echilibrul e, practice 
vorbind, ibil. Dovada cea mai bună e că viaţa durea- 
ză. Afară de cazurile teratologice, cu toată sibpagreos lu 
nea lor, şi plantele și animalele continuă mereu fi 
generațiilor. Elanul vital, cum ar zice Bergson, invinge 
pesimismul speculativ, — chiar la cei ca) abili să observe 
şi să analizeze toate defectele creațiunii. Deşi se arina, 
dințase că “axele orbitelor planetare sânt nestabile 4. 
prin urmare sistemul nostru solar e destul de gubred, 
Poincart nu şi-a totusi câtuși de puţin firul cerce- 
tărilor sale matematice. 

Impresia pe care concepţia despre lume o poate pro- 
duce i a ieții de toate zilele atârpă deci Ze, punctul 
de perspectivă, pe care îl alegem. Lumea ni se arată a 
dumental deosebită, SA cum ne aşezăm la 0 Rp e 
tate sau alta a lune! Telescopic privit, unive: [ri 
imensitatea spaţiului, a timpi şi a materiei astupa 
ne stri ca pe un atom. Vă amintiţi imagina 
Luceafărul: 








5 


MIN 


Un cer de stele dedesupt 
Deasupra cer de stele și 


Părea un fulger ne ti 
Rătăcitor pria eu INtrorupt 


ESCU. 


de Simion Mehedimi 


genunile spațiului Rol, w 
bisului, cugetul se fpege e 
pul şi devine vesnicie”, iar 


lativ fiu de rege 


splendoarea nopții 
so aia lor pline de Soare, i se părea 9prl a. 
Şte atâta rest de haos şi atâta suferință în lume, în 


concluzia câ singura scă- 





u numai 
, dar şi geniile, adoptă punctul de velere ace 


"Tocmai aşa a fost cazul cu Eminescu. Iată câteva tap- 
te, care nu mai lasă nici o îndoială şi care dovetae Și 


ozitiv optimism; 
scriitor. P ptimismul practic al marelui 








N anii de studiu, şi la Viena, şi la Berlin, tânărul atât 

de receptiv, se cufundase cu sista in fel de fel de 

lecturi. Caetele sale de curs dovedesc preocupări 
adevăr enciclopedice; matematică, fizică, medicină, ştiin= 
e naturale, istorie, geografie, filologie... şi mai presus 
de toate filosofie. Incepuse chiar a traduce opera lui 
Kant “Critica raţiunii pure”, Săptâmâni de zile, Emines- 
cu se izola în mijlocul cărţilor sale favorite, imagina 
dascălului cufundat în cnicule și contemplaţig, care 
târegte si sorii, Minând tot universul “in degetul ll | 
na „fost neyoa, bo tul Si 





mărti le con 

viei, ucenicul său în ce 
neşti), Eminescu devenea 
turile vieţii românești, Ls 
anii copilăriei petrecute Ia țară, tânărul se si 
ce lucra și gândea, un fel de exponent firesc 
lui din care se născuse. Dovada pi 









re 
românesc “de la Nistru 
iunea ro poate să fie calificati Li pesimism toată 
actastă minunată desfăşurare de energie în latura aie 
tică a vieții? Pentru cine respectă înțelesul rai 
activitatea lui Eminescu, Incepând cu rânduirea bi! sI E 
cei lui Pumnul, ca școlar, şi sfârşind cu marea manifej 
tare politică de la mormântul lui Ştefan-cel-Mare, (Sc 
dovadă pipăită despre increderea sa în viitorul popor II 
românesc. Fără un real optimism, munca aceasta ar 
fost o pură absurditate. 






ta 
e se întoarce la laşi, e numit deocamdal 
iti eri Cine citeşte biografia sotul iai 
tar se va gândi: ce minunată ocazie, ia seoa paie 
şi de meditații Elite (panta Maăcăl dolar a se 
egi în st sale E 
funde tă In eeEi "Din contra. Dia ai Sprie pati 
censta ca o sinecură, cţionai 
aul Eminescu se gândi din tul locului să Vrei 
iai ari pet e e cate 
cu cele din marile ceni! 4 Ș E E e 
irea unei colecţii de documen 
Page it sr titi time 
4 util pentru a 
aia 4 pre 5 trecutul poporului omâr, Ah Ip 
de ul ban 2A Sa-i pimla.de la Wanaatirea Secului 
rage ară rare ziderea lumii 5739" şi altele ca 


acestea, 
Se poate o 


Ss": urmărim însă mai departe. 


i aliat al 
dovadă mai pipăită despre simțul roi i 

'am cunoaşte nici un alt amânun! 

pr Ur erp ar fi de ajuna să ne indemne 


(Urmează pagina 4.) 























CALI Lu TE] stai i 0 Mjetă fe Oa 
i În | pi II] lil i 4 i a A 
i a ii 0 BIT € altu iului 
| i a UT ie Pi Hi i: ii! 
| ți = Pup pi Py! i all ă 
dul : | 








a a 







































“pile 
Îi Ț dlui, HU TEME i 
i ji i e ul di i i 
ep i dial ina iii i lia m 
[n val șut lăzi fagi anl E 
iile lea itiz (petit zl. i | iii li 
| lu: seu li il i pi ji “ah iti ii 4 
pei popi pitt pet Li si pir [i “ i 510 Wtf a: 9] tite tut iti Au i, li! ini 
i ia in zi til ii ii i i i fă | . | 
ji ti li Ea ÎN Ea i; ji 
hat ic cană BRM ăi Mal Mi 
EH Î5 PT: Mei: if Vu sa] H | sall | A i lua hi | li ja; | 
|. 
epitet lsati haite Nela i! su: gi 1 ii sul 


CARPATII | 





H 


ANTE a te envoye pour incarner 

musicalement la Religion du Mo- 

yen Age... sa Vie interieure; Shakes- 
peare incarne la Vie exterieure de notre 
Europe, avec ses chevaleries, ses courtoi- 
sies, ses humeurs, ses ambitions” (Carlyle, 
“Les Heros”). Eminesco incarne, d'une part 
la detresse del lâme roumaine, dâchi- 
re entre sa mission europtenne (barrer la 
route â toutes les invasions) et ses aspi- 
rations nationales (exprimer les conclu- 
sions d'une penste parvenue 4 sa mâturite 
et les €lans d'un temperament ardent A 
vivre), d'autre part les tourments du mon- 
de moderne somme de concilier les exi- 
gences de la vie materielle et les imptra- 
tits de VEsprit. 


Imceafărul” est peut-âtre le chef-d'oeu- 
vre du lyisme roumain. Eminesco y a mis 
en oeuvre toutes les ressources de son âme 
gencreuse, toute la magie de son art pres- 
tigieux et toutes les conclusions de son 
experience douloureuse. 


Catalina, une princesse incomparable- 


L €tait une fois, rien qu'une, 

] Comme dans les contes de ftes, 
Une tres belle princesse 

D imperiale lignse. 


De ses parents adoree, 

Comme la Vierge par les saints, 
Elle €clipsait toute beaute, 
Comme la lune, les €toiles. 


De l'ombre des voătes superbes, 
Elle dirige ses pas, 
Vers la fenâtre, ou, de son ciel, 
L'attend Hyperion. 


Elle scrutait Ihorizon 
Pour le voir surgir des flots, 
Jandis que les routes mouvantes 
Poussaient les vaisseaux de l'ombre. 
Fue le voit chaque jour. 
Ainsi son voeu est comble; 





ie 
„et grandit : 
Un pour l'etoile, y 

i, chaque soir plus brillante, 
ee le pre chateau 


Dresse sa silhouette altiere, 
Et qu'elle apparaisse. 





Pas ă pas, astre, ă sa suite, 
Dans l'appartement se glisse 
Le long du filet flamboyant 
Que ses rayons ont tiss€. 


Puis, lorsque l'enfant se couche 

Et repose dans son lit, 

Caressant ses mains. il frâle son sein 
Puis ferme ses cheres paupitres. 


Par la glace râflechie 

Sa clare vient se re 

Sur le corps et le visage Ș 

De lenfant, dont les yeux cilent. 


Souriante, elle regarde 
Son image tremblante, 

Il revenait dans ses r&ves, 
Sunir ă son âme, 


Lui parlant dans son sommeil 
Entrecoupt de soupirs, Ş 
Elle disait: “Doux Seigneur de la nuit, 
Pourquoi ne viens-tu pas? 

Viens, descends, astre doux et cher, 
Glisse sur un de tes rayons, 

Descends dans mon âme et ma penste. 
EL ilumine ma vie!” 

IL ecoutait en tremblant 


Et briliait plus fort, 
Eul eezipfERE A i acuatr, 


ă a un 
Plongeait dans la mer. 


L'onde ou il vient de tomber 
“Se souleve et tourbillonne, 


Et des profondeurs inconnues 
Surgit un jeune homme. 








a en 


di d 


ment belle et romanesque, est devenue 
amoureuse de l'ttoile Hyperion, qu'elle con- 
Ron chaaue soir de son balcon. Touch& 
par les pritres de la belle mortelle, l'astre, 
glissant, par une belle nuit, sur un de ses 
rayons, hui aBBATAIE sous les traits d'un 
jeune terrien. veut V'&pouser et lenlever 
au ciel. La nalve et inconsciente crâature 
veut, au contraire, le retenir sur la terre. 
Mais Eurpărioa est immortel et, pour s'en- 
chainer A la terre, il doit auparavant âtre 
delie de son immortalite. Il la sacrifiera 
done 4 l'amour d'une mortelle. Alors, le 
Createur, ă qui il adresse une pricre fer- 
vente, lui montre sa bien-aimee dans les 
bras d'un page de la cour imperiale. Se 
voyant preicrer un mortel, Hyperion re- 
gagne son ciel, resign& ă rester dans sa 
sphere, immortel et indifferent. 
“Luceafărul” tresse plusieurs thămes 
dans un symbole unique: la destine du 
genie, condamne â Lisolement, theme co- 
mun 4 Eminescu et â Vigny; lincompati- 
bilite entre lamour et le genie, ou, autre- 
ment dit, limpossibilite, pour l'homme, de 


Nou€ sur ses €paules nues, 
On eit dit, un jeune voivode. 


Son visage est transparent 
Comme la cire, diviza 

Un cadavre dont les yeux, 
Pleins d'ardeur scintillent. 


—“De ma Aphiere j'ai pu venir 
Pour repondre a ton appel 
Le ciel est mon pere, 

Et ma mere, clest la mer, 


Pour visiter ton sejour 

Et te contempler de pres, 
Jai depouille ma splendeur 
Et suis ne de londe. 


Viens avec moi, chere enfant, 
Renonce a ton monde 
Ze suis Vastre qui brille nu ciel. 
Toi, soia mon dpouse 


—“Que tu es beau! Ce n'est MOI râve 
Quun peut se montrer 

Mais le chemin que tu me traces, 

Je ne le suivrai AIE 


Etraneger de langue et d'habit, 
Ta clarte pâle est sans vie. 
Or moi je suis vivante, et toi, 
Ton regard mort me glace,” 


Un jour passa, puis trois 

Et de nouveau pendant la nuit, 
Hyperion, au-dessus d'elle, 
Vint avec sa serenite, 


Elle avait di se souvenir 

De lastre dans ses râves, z 
Car le seigneur des vagues revenait 
Noyer son coeur de nostalgie. 


—"Descends, astre doux et cher,  « 
Glisse sur un de tes rayons. 

Penttre en ma maison et ma pensete, 
Et illumine ma vie!” 


Des pri du ciel il Ventendit, 

N seteignit de douleur, E 

Et, â lendroit ou il venait de disparaitre, 
Le ciel se mit ă tournoyer. 


Dans air, de rouges flamboiements 
Embrasent Lunivers entier, 

Et, dans les valites du chaos, 
S'erige une fitre figure, 


Sur ses meches de cheveux noirs, 
Semble brâler une couronne; 

Il venait, en effet, baignant 
Dans le feu du soleil. 


Ecartant le sombre manteau, 

Il ouvre ses grands bras de marbre; 
Et s'avance triste et pensif 

Et le visage pâle. 


Mais ses grands şeux merveilleux 
Brillent, tr chimeriques, 

De passion inassouvie 

Et pleine de tenebres. 


—"De ma sphere, encore une fois, 
Je suis venu pour tobeir; 

ir Tai est mon pere 

Et Jai la nuit pour mere, 


Rr 


concilier son bonheur et sa mission dans le 
monde et la nâcessite ou est place l'homme 
qui veut raliser son ideal, de renoncer Bux 
biens et au bonheur terrestres, d'tteindre 
en lui tout desir et d'aspirer & Ja strenite 


et A la paix, conception boudhiste chere A 
Eminesco. 


L'incomprthension qui regne entre Hy- 
perion et Catalina symbolise Yeternel an- 
tagonisme qui met aus prises le genie et 
Ihumanite. Tout homme aspire au gânie, 
a Lideal; mais, faute de renoncer sux Joies 
et aux biens terrestres, il risaue de trai- 
ner ses dons et sa destinde divine dans la 
boue des mesquineries de Vexistence in- 
consciente. S'il consentait a cteintre l'etin- 
celle du genie, pour partager les vicissitu- 
des qui forment la trame du sort commun 
des “mortels”, il ne tarderait pas A le re- 
gretter: un page effronte se serait empare 
du coeur de sa Catalina. 


Ce magnitique symbole a et& developpe 
avec une richesse et une maitrise incom- 
parables. Le pouvoir d'evocatian d'Eminesco 


O 


Viens avec moi, enfant chtrie, 
Et laisse enfin ton monde; 

Je suis Lastre qui brille au ciel, 
Toi, sois mon €pouse. 


Viens, je veux, dans tes blonds cheveux, 
Tresser des conronnes d'âtoiles, 

Et que dans mes cieux tu te leves 

Plus belle qu'elles!” 


—"Que tu es beau! Ce nest qu'en râve 
Qu'un dieu pourrait se montrer tel. 
Mais le chemin que tu me traces, 

Je ne le suivrai jamais. 


Ton amour €trange et cruel, 

Me dechire le coeur. 

La profondeur de tes grands yeux 
Me trouble et ton regard me place.” 


“Comment? Tu veux aue je descendn. 
muut latra ne compranăsitu pan 









Mais si tu veux loyalement 
Que je t'aime de tendre amour, 
Descends, toi, sur la terre, 

Sois mortel, comme moi.” 


—“Comment? Mon immortalite 
En tchange d'un baiser? 

Soit, je veux te prouver 
Combien je t'aime, 


Qui, je vais naitre du peche 
Et accepter une autre loi. 
Enchaine ă LEternite, 

Je vais m'en delivrer.” 


Il s'en va... Le voilă parti 

Pour L'amour dune enfant. 
Quittant son trâne de lumiere, 
1 disparait pour plusieurs jours. 


Pendant ce temps, Catalin, 

Un malin petit valet, 

Qui versait le vin dans les coupes 
Et servait les invites, 


Un page portant pas ă pas 
Les traines de limperatrice, 
Fruit de Vamour et du hasard, 
Mais au regard audacieux, 


Avec deux piane pour joues, 
Furtivement, le coguin, 
S'approche, en guettant, 

La belle Catalina: 


Eh! quelle est devenue jolie, 
Fitre et pătillante! 

Catalin, c'est le moment 
De tenter ta chance. 


Dans un coin, au passage, il la saisit 
taille. 

Ea que veux—tu, cher Catalin? 

Occupe-toi de tes affaires.” 


—-Ce que je veux? Ne plus te voir 
ensive et spneleuees 

i rire, 3 
oua a un baiser, rien quun! 


—"Mais que me demandes-tu 14? 
para) en paix et va-t'en. 


E iii 


7 e et a la ; 
"Se derobant, rca oaecu pusi 


Par LOUIS COMBI 


atteint, dans ce potme, A des 
Taphiques Le tableau 
les 
dessous, dessus, 
que L'astre traverse comme un eclair inin- 


De nombreux Passages des “Hâros" de 
Carlyle s'appli ueraient 6 ar, 
Eminesco, Je A = pe iale 


la refexion qui 
Heros comme Potte), Ene definit vigoureu- 


pour une nation 

une voiz iculte; 

que de produire un home qui i a 
s 

re, que son coeur d ele 


Pour Letoile qui brile au ciel 
Je me meurs d'amour et de peine.” 


—“Si tu ne sais, je puis te dire 

Les secrets de amour; 

Seulement, ne te fâche pas, 

Mais tiens-toi tranquille, au contraire. 


Comme un chasseur tend sur la branche 
Une pitge aux oiseaux, 
Je vais te tendre mon bras gauche, 
A ce moment, enlace-moi, toi uussi, 


Puls la -toi tasciner 

Par mon tendre regard, 

Et si Je te prends aux aisselles, 

Toi, hausse-toi sur la pointe des pieds, 


Et quand vers toi je pencherni 
Mon vinnze, love le ten. 

Et navourona noua suna fin, 
Lon yeux dama leon yeux. 


















Elle dit tout bas: “Tu 6tais petit, 
Quanăd je t'ai connu. 
DEjă causeur et coquin; 

Qui, nous serions bien assortis. 


Mais un astre, surgi, 
Du calme de Voubli, 
Ouvre un horizon sans fin 
Sur la solitude de la mer. 


EL moi, ie baisse les yeux 

Pour cacher mes larmes, 

Quand passent les flots de lumiere 
Qui refluent vers lui. 


D'un ardent amour, il scintille 
Afin de noyer mon chagrin; 

Mais toujours il monte plus haut 
Pour toujours rester hors d'atteinte. 


De son monde lointain il vient 
Triste, avec sa froide clarte, 
Je aime pour LEternite, 
Et lEte nous separe. 

lă pourguoi mes journtes 
Sa deserles comme des steppes, 
Et le charme divin des nuits 
Est inexplicable”. 


“Tu es une enfant, voilă tout! 

Por sauvons—nous dans le monde, 
Pourvu aue on perde nos traces 

EL que l'on ignore nos noms. 

Tous les deux nous serons bien sages, 
Gais et bien portants; 

Tu ne regretteras pas pareni ts 
Et ne r&veras plus d'etoiles. 
... 


&rion se mit en marche, 
II alea alaient grandissant 


voyages de mile ans titi ur 
e nai auun instant. i 
“Desscus, palpite un ciel detoiles 
Dessus, palpăt un autre ciel. y 
Sembianie un €clair sans fin 






IL vagabondait parmi Big: su 
i (Urmează pagine 6.) 


L] 


CARPATII 





Et, des insondnbles vallăes 
Acra tout autour de lui, 
comme au premier Vur, 
Sourdre des torrente de iri ia 


Dont les fiots, s'Epanchants, 
pe des bras de mer Je brodaient d'&cume. 
ca Valle des aeairs Îl vole. 

bi paste. tout pâlit et 'efface. 


Aucune piatete n'arrâte sa course, 
Veil n'epie son passage. 

Le temps mâme Tenalt ien vain 

Sur les archipels de TEspace. 


N n'y a Tien, et rtant 

Un desir Vatkire, 

Un gouftre Yaspire, profonă 
Et semblable â laveugle oubli. 


“Du fardeau de TEternite, 
Pere, dâlivre-moi, 

Et, dans les siecles des siăcles, 
Sois louE par tout LUnivers. 


Demande-moi, Seigneur, n'importe quoi, 
Mais donne-moi un autre sort. 

es la source de nos vies, 
Et du disposes de la Mort. 


'Ote-moi limmortalite 

Et la lamme du regard, 
Et en echange donne-moi 
Un 'heure d'amour. 


C'est du chaos, Seigneur, que j'ai surgi; 
Je veux rentrer dans le chaos. 

C'est de la Paix que je suis ne, 

Et j'ai soif de repos.” 


“Hyperion, toi qui de I'horizon 
Avec un monde entier te leves, 
N'attends ni miracles, ni signes 
Sans figure, ni nom. 





Como al de î blanda brotan priză 
paso primavera lores; 
Nena sus ojos la sombra de misteriosos di 2 


pisat 
sli 
EaEgia 
i 
HI 
ERIE 
Hi [N 
i 


i 
i. 
i E 
zii 

ş 


ţ; 
= 
i 
i 
Ea 
îi 
i) 
i 


288 
& 


ii 
A 
| 
i 
i 
a d 
i 
3 


EPaE 
îi 
îi 
i 
| 
| 





Tu veux passer pour un homme, 
Ressembler â ces creatures? 
Que tous les hommes perissent 
II naitra encore des hommes 


Iis n'ont que la durte d'un souffle, 
Ces songes vains et nâbuleux 
Qui tombent et s'Evanouissent 
Pour faire place ă d'autres songes. 


Ils ont d'heureuses destinces o cl ai 
EL des perstcutions du sort. 

Nous, nous n'avons ni temps ni place 
Et nous ne connaissons pas la Mort. 


Au sein de l'âtemel 

Vit le Present mort dans le Temps. 
Un soleil vient-il ă s'6teindre, 

II se rallumera soleil. 


Promis â lEternite, semble-t-il, 

A la fin, la Mort les dâvore, 

Car la Mort est dans la Naissance 
Et la Naissance dans la Mort. 


Et toi, Hyperion, i peux rester 
Lă ou tu viens 4 

Toi, lain€ de la creation 

Et Leternelle merveille. 


Tu veux €couter cette bouche 
Afin que, selon sa chanson, 
Montagnes, îles et et forâts 
Courent se jeter dans la mer! 


Peut-âtre veux-tu, par des faits, 
Prouver ta justice et ta force? 
Je reduis iai la terre en morceaux, 
Pour ten 


aire un empire. 





LON 


Je te donne toute une flotte 


HIY RIE-R 


Retourne-toi et tourne-toi 
Vers cette terre vagabonde 
Et vois ce qui tattena” 


Au trâne qu'il occupe au ciel 
Pour repanare, comme Jadis, 
Ses torrents de Iumiere. 


Et la nuit va descendre. 
La lune monte lentement 
Et en tremblant de LOctan. 


Et sa douce lumitre inonde 
Les sentiers 


coucher, 


O mă bien-aimee, 


Sous le clair regard de ton oeil serein, 


Et indiciblement cher. 
Du charme de 
Scrute mes penstes; 

Verse ton calme €ternel 
Sur la nuit de mes passions. 


Et veille sur moi, 


mâs sube el verde estandarte. 
; el ea : 






A un si Li, o D a barca se enc: 
y al son de las bandas, todo un rcito atraviesa. 
Genizaros, adoptivos hijos de Al4, caballeros, 
ensombrecen de Rovine las lanuras, los senderos. 
Esparciendose en enjambres, las vastas tiendas alargan... 
Solo en lejano horizonte la selva de robles canta. 


Un emisario de paz viene, en la clava un paăuelo. 
Bayaceto, a €l mirando, le pregunta con desprecio: 
*—Qu€ quieres?” i 
“—dNosotros? iPaz! Y si no os causa rencor, 

nuestro principe vendră a ver al emperador.” 
Abierta a un Signo la via, a la tienda va acercândose 
un anciano, tan sencillo en el porte y en el habla... 
"—Eres Mircea?” 

*—Si, Majestad.” 

*—Vienes a doblar rodilla, 
para que şo tu corona no cambie en ramo de espinas.” 
”—Sea cual fuere, sultân, el pEaae con que has venido. 
pues aun estamos en paz, yo digo: Bienvenido. 

De la sumisi6n, empero, sefior, dignate excusarnos; 
pues hoy, bien quieras en guerra con tus mesnadas pro- 


se adunan 


de hierro han vi los caballeros de Malta; 
tres coronas puestas una sobre otra, el Papa 
ha reunido contra un rayo solo, el cual 
tmosa câlera ha inelele.» tierra ;f mar. 
que un con ojo o mano, 
Occidente sus naciones impeli6 sei do. 
triunfo de la cruz fluyen a rios, 


i 
î 
g 
i 
E 
E 
i 


sa 
i 


| 
i 
: 


LT EEEREER 

8 2 şiz 

fi i 
i 
ia 
iz 
aziaiie 
i | 


i 
aj 
ş 
i 
E 
i 


RR 


cbr 





Avec des armtes pour franchir 
La terre en long, la mer en large; 


Et pour qui donc veux-tu rmourir? 


Triste, Hyperion s'en retourne, 


C'est Wheure ou le soleil se couche, 


caches sous les branches. 
Sous une ale de beaux tilleuls 
Etaient assis deux jeunes gens. 


“Laisse-moi reposer ma tate sur ton sein, 


ton froid regard, 


Mets un terme ă mes tourments. 


= ———————— 


Tu es mon premi 
Mon five supreme 


Hyperion lisait d'en haut 

Pur fvresse sur leurs Visages: 

Et, dans les bras de Tadorte, 

Il voşait Catalin, qui Pavaiţ enlarte 





ATIT, 


Tombant en une douce ptuie 
Sur la tâte des deux entarts 
Au longs cheveux d'un bionă Tuse, 
Les fleurs d'argent embaument fai. 


D 
Ele, au comble de Livresse, 
Leve les şeux, voit Hyperion 
Alors, tout bas, 

Elle lui confie ses voeuzx, 


*Descends, astre doux et beau 
Glisse sur un de tes Tazons, 
Penttre en la torăt et ma penste 
Eclaire mon bonheur.” 7 


Dont sa marte de lumiere, 
Peuplait la solitude. 


Mais il se garda de tomber, 
as Jadis, EI la mer. 
“Que t'importe, e q' 

Si c'est moi ou an aucree LELE, 


Dans votre monde etroit e mis€rabj 

Le bonheur vous sourit et passe, zi 
Et moi, riv€ 4 l'Univers que je gourerne, 
J'accepte, indifferent, mon îmmortalite 


LOUIS  ancien professeur de la mission 
COMBI franraise universitaire em Rou- 
manie. 


Avignon, le 21 Juin 1959, 


Y—no quisiera alabarme ni espantarte—: cual vinleron, 
muedâronse, derribados, junto al agua, țunto al suelo. 
uTe jactas de que a tu paso de huracân has arrollado 
huestes, vestidas de hierro, de monarcas y de bravos? 
iTe engries de que el Oeste todo te embista ș enfrente? 
îQu€ le impulsa hacia la guerra; qu6 quiere ap Cer 
Lauros queria arrancar de tu cabeza de hierro; 

la victoria de la fe mira cada caballero. E 3 
cYo? Defiendo mi pobreza, mi indigencia ş mi patria... 
Y por eso, cuanto muevese en = Pa Tio, rama, 

es mi amigo unicamente, pero de ti es enemigzo. A 
Sentirâs que te hostiliza todo, aun antes de advertirlo; 

iy aunque huestes no haya, amor de patria es un para- 


tpe 
que no sabe amedrentarse de tu fama, Bayaceto!” 
Y apenas parte el anciano... iQu€ estruendo, qus ai 


Hierve el ue al son de armas, de trompetas de clangor, 
mientras ea entrada verde miles de testas hirsutas, 
miles de cascos lucientes rasgan la tiniebla oscura. 
Jinetes hinchen el campo y a una sefial se esparcen, 
clavan espuelas de lefo en sus caballos salvajes, 
sobre los huyentes cascos corren, la faz en el suelo, 
lanzas al sol centellean, arcos se tienden al viento, 

y como nubes de acero o granizo crepitando, 

vienen flechas por dop. el horizonte velando, 
mugiendo cual pestad ş con chasquido de lluvia... 
Del caracoleo y gritos de batalla el campo aula. 

El Sultân vocea como le6n caltrico. ien balde! si 
Sombras de muerte se extienden, grandes, ai > ai 
o el pabellân verde hacia el ejercito alza, 

tra erăilâr lo cerca por la îrente ş por la espalda 
y las de guerreros, rarificadas, fluctuan: 
caen los ârabes como aves dispersas por la Rai Aa Eta 
de hinojos pâstranse infantes, ali potros se en! eahriea 
esen las flechas como olas que se vuelean ș goe si ză 
que de frente ş flanco hiriendoles como € îi ae. 
hacen creer que encima se les hunde todo el cielo... 
Lea se mismo pe 1a lid guia la tempestad aterarttasa, E 
que se acerca, acerca, acerca, y todo a sus pies A 
vienen trotando jinetes como un mure E Ru ese a, 
Yy entre las tropas paganas pasan abrien AFA 


se E 
ee aria lesin las banderas patrias, 
turioso. 

quel huracân de hierro al Donubio les arrastra 
Dart se despliega, ufanamente, la hueste rumana, 
i rcito, he aqui que el sol se pane, 
guelenta cani 3 Ea ea los patrios montes 

un nimbo de victoria; petrificado + darapazo s 
i (Urmează pagina 7.) 





hace resaltar los hegros vertices sobre el ocaso, 
hasta que nacen estrellas infinitas, una a una, 

y de la niebla, entre bosques, tremula asoma li luna, 
reina del mar y la noche, sucio Y quietud derramando 
En Su tienda un mozo, hijo del vencedor Soberano, 
sonhriendo a un recuerdo, sobre sus rodilas una carta 
escribe para la amada que ultra €l Arges, le aguarda: 


“Desde el valle de Rovine, 
Dama, mi hablar se dirige 

a ti, no en voz sino en carta, 
pues te encuentras tan lejana. 
Yo pidiera, a fe, rogârate 

que alguna cosa me enviases, 
lo măs hermoso en tu vale: 
Con SUs rasos, la selva; 

1os ojos con las cejas; 

gue tambien enviarte espero 
e aqui lo que es mâs soberbio: 

la hueste con sus flâmulas, 

el bnzque con sus ramas, 

cascu y plumas sefieras, 

los ojos con las cejas,., 

Sabe que en salud me encuentro, 

que, a Cristo gracias rindiendo, 

hermosamente te beso.” 











De esos tiempos los cronistas Y rapsodas fueron dignos, 
Saltimbanquis y burones infestaron nuestro siglo. 

tEn los escritos mâs viejos, heroes acaso se halân 

quc lira de ensuefio lot o con sus notas la fauta, 

e igualen a los patriotas que conocemos nosotros? 

iBien puedes delante ae ellos ocultarte tu, Apolo! 

iOh, heroes que un pasado de prandeza vela en sombras! 
Os pusisteis tan de moda, que ya os sacan de las crânicas, 
y con vosotros vistiendo su nada, os citan ienaros, 
mezclandv el siglo de oro, de su prosa al ruin bârro. 
Quedad en tinieblas santa, Musatinos, Besarabos, 
dadores de leyes y usos, que un pais habtis fundado, 
que con la reja ș la espada ampliâsteis wuestros dominios 
dezde la montafia al mar Y hasta el Danubio azulino. 





literară, ea a fost închinaj 
Pr Erocărale locurilor şi oameni- 
astre s'au impietit cu puter- 
i i literare 


Prezentul a fost mult mai slab reprezentat: Proza li- 


Dar viitorul? Ce-am făcut noi pentru pregătirea viito- 
Tului neamului? 


Desigur prin evocarea trecutului ne-am străduit să 

păstrăm E ființa națională a celor în primejdie să şi-o 

, Inprăştiaţi singuratici pe toată faţa tubul. 

ar trarea lor ca români nu € un scop în , 

un mijloc truca ei să poată fi puşi în slujba neamului 

în ziua pf ae perete va fi în sfârşit liberă să-şi îm- 
plinească destinul. 


Nu ştim şi nimeni lume nb ştie când și cum 
acea binecuvntată p, 


va 
zi. Dar aceasta nu ne scuteşte de 











LA 


uNo es grande nuestro presente? îNo se me di6 cual pi- 

diera? 
«No se hallară entre los nuestros una fastuosa isa 4 
“O es que en Sibaris no estamos, junto a una mansi6n 
[de adobos?,.. 


que en politica sus acrobacias empinan; 
mâscaras mentira? 

t0O es que de virtud, de patria no platica el liberal, 
hasta hacer creer que su vida es pura como el cristal? 
Ni soharas que ane ti se hala Driel de cafe, 


Mira alli la fealdad sin pensamiento, sin alma; 

con mofletudos carrillos y con la vista enturbiada, 
negro, jiboso y voraz, una fuente de arterias, 
naderias... 

es falsa su moneda, 
pies a la cabeza! 


en los labios, pero 
IQuintaesencia de miserias, de los 
Y encima de todo, para reconocer 
el monstruo lanza 


casa de orates, 

ta chichonera, 

os disertan. 

iOh patriotas! Virtuosos, donantes de instituciones, 

n palabras y acciones; 
Tios se asientan 


nietos de Trajano! 
Esta hez envenenada, esta plebe, este desdoro, 

ique avasallarnos consigan a la : Pta, Y a nosotros! 

Lo que map vecinos es abo Y es locura, 

lo que selld con su marca la corrupci6n de natura, 

lo que es mis voraz y perfido, todo el Fanar, los ilotas, 
todo hacia aqui se transvasa y configura patriotas, 

de suerte que charlatanes, papudos y farfallones, 
boguituertos balbucientes son de este pais sefiores, 
iVosotros sois descendientes de Roma? IEunucos, tai- 


(mados! 


un lucru t, fie o instituție d 
desigur au studiat, sau 2 puţin au gândit 
einic, un aspect al vieţii naţionale. Fiecare con- 
E apa sau modestă, orice proj feri- 
ent nepotrivită, poate fi piatră olositoare la 
zidirea României de mâine. Dacă nu. pai ea însăşi, cel 
puţin prin discuția pe care o provoacă. 

Desigur că-i greu să faci aici, în pribegie, imperfect 
sau slab informat ra realităților din ţară, planuri 
exacte de viitor. In ziua când ne vom întoarce acasă, 
multe din ele se vor arăta greşite, dar chiar numai faptul 
de a fi studiat o problemă de viitor ne aduce pe toţi ală- 
turi de cei de acasă şi ne apropie oarecum sufletește de 
ceasul eliberării. 


“Carpaţii” socotese azi că, alături de evocarea trecu- 
tului şi de oglindirea prezentului, au datoria să deschidă 
o fereastră largă spre România de mâine. Iată de ce azi 
înainte pagini întregi vor sta la dis; iţia colaboratorilor 
şi cititorilor noştri—deci la dispoziţia tuturor Români- 
lor—, gata să infăţişeze gândurile şi chiar visurile lor 
pentru ziua de mâine. 

Desigur că părerile vor fi foarte 1mi rţite, că soluţiile 
propuse vor ami discuţii, dar epice amtiega urmărim 
Şi noi cu această rubrică: <A mfățişăm cum 1și Inchipuie 
românii pribegi ţara lor de mâine. 

Orice propunere constructivă, cinstită şi cuviincioasă 
va fi bine venită, chiar dacă nouă ni s'ar părea. greşită. 
Evocarea chipului României de mâine trebuie să fie o 
DDEZA colectivă a tuturor românilor din afara graniţelor 
țării. 














Care sunt problememe care pot fi studiate? 





eri aa 7 
III-a 
La Humanidad se 


Avergtienza de decir que sois huma; 
Y esta epidemia del rai gendros ia 
0san tori e 


0s jugâsteis a los Naipes el haber, la edad dorada... 
cuando no hay nada 


[blante, 
asen? 
es vo- 
(eablos 


tOs admirâis de que hogaio vuestras mentiras 
no 
Cuando vemos que hoy aquellos que lanzan gran, 


s6lo el dinero persiguen, la Ranancia sin + 
hoy, que el frâseo lustrado No nos puede Hietia 


Si, ganancia sin trabajo: he aqui e! 
îLa virtud? Una simpleza. E genio? 


Dejad que los ascendientes duerman en polvo de cr6- 


[nicas; 
desde su ayer de grandeza s6lo os mMirarân irânicos. 


iC6mo no vienese ti, Principe Em alador, a apres s 

pară hâcer de ellos dos grupos: = demente? aortă 
[vados 

en dos grandes calabozos, 

Y a la morada de locos! 


Y a la fuerza, reuniendoles 
prendes fuego a la prision 


Jost MATAS PERPINAS 





eamul nostru va 

va trăi un ceas 
că în care toate as 
cile trecutuha s 













.... 


Ca o prefaţă la acestă înfățișare a chipului visat al 
Ș şi 


României de zi pita să DInă2ă paeaEuilăia 
cititorilor ce apare azi valabil pentru viitor gandi- 
i ein litoi politic al României 

Ă Desigur că în scrierile lui de 

acum aproape o sută de ani nu putem căuta soluții de 
detaliu sau răspunsuri la unele intrebări precise, tehni- 
ce uneori, aşa cum am dori să fie contri! > cititori- 
lor noștri la această rubrică. Dar in liniile mari ale gân- 
direi lui Eminescu se poate întrezări ceeace ne poate 
uni pe toți în căutarea înfățişerii unor cât mai fericite 
condiții de desvoltare a geniului național român, mâine, 


Carpaţii 


Fragmente din gândirea politica a lui Mihail Eminescu ce pot servi la 








zidirea României de mâine 


dărâmare şi tot avântul de reclădire ţâşneşte din Tulge- 
rile lui”, afirma Goga în “Precursorii”, după împlinirea 


in ceasul crâncenei dureri, am îndrăzni să adău- 
nici un gânditor politie român n'a 


că 
ai să exprime mai bine țele 
tem să-i cerem cu folos 
României viitoa 


de învățat dela el, 
statul când ne gândim la igarea 


NAINTE de orice, căpăta noi puteri din nestră- 
| ai ase EAT Picate 


rămâne Opiniei. Ciscarcă ini 


i 


la prigoanele maghiare, se potrivese de 
minune i rien 


r ruseşti de azi: 





nu 
tatea 
tra care aj nu ca soarele 
ate ei pri, păcat pă mu et 
de puteri nevăzute, se va umfla și svâi 
d că iaca da. frunte... Apăsaţi. voi ce 
(Urmează pagina 8.) 










GARPATIIL 








ci îmeiea Ş: e terbua ara cea sa 
Dauticata căci e astuia 
„Piiseri mevăzute” ia Exelbde o tări 





nemţească jozească 
Ieiegie până ce găseşte ce-i trebuie Precum ni ssduc 
de-a „Bila din sizuinătaţe şi navem alt cium decât să 
bazaz 2 





cedarai economic” din 1877. 
PER a a dit pietii pi im pei 
între fară ca care nu se polrivesc, duci societalea de 


i în an simțăâmânt ci e 















Şi Coiferinta, 1877; 
“Ne pare riu de acei putini Evrei cari prin valoarea 
bor personală merttă a forma 

Prim ce muncă su sacrificii şi 
aspira ia egalitate cu cetățenii 
luptat ca Tarwii, Tătarii. Poloeaii 
pus Turcii. când su înfrânt 










Eminescu are deasemeni ieşiri violente Dapotrira Un- 
earilor și a Ruşilor. dar mumai în măsura în care poli- 
tica lor primejdueşte viaţa neamului rocmânese. 


Stat 


EXTRU Eiminesca mu mumai paţiunea ci chiar şi Sta- 
tul sant fapte aie naturii Instituţiile pe care și le 
dă un popor trebue să rezulte în chip mataral din 
condițiile sale de viață și din elementele naționale care-l 
caracterizează. Tocmai de sceea ele pot fi cu mşurintă 
falsificate prin împrumutarea unor forme străine de fi- 
rea naţională 
z ce fm. ce gingaș orpanism e statul ca înt ce pro- 
duce inţeleapta nztară! Cam în co ui:unea de gene- 
rață și întro desroitare sănătoasă, ajunge sas înctai ele- 


De aceea zu imperii mm 
ţa Maţrnală. «i axter 
E De area 






Setul cm «ste 


re tea ei prin ruperi me per. 
mn: 





=: Eminescu ma se james 
DAI” pe care ateu să ii artnee 























de » 
mer 








INOVAŢI de inată falsifirarea stiti 
sant peniru Exzinesca i 








Sesz: 
BETI sunt lipsiţi ca totul de simtul 





- 
A 


i 
a 
i 

i 

7 
îi 
i 
luu 
„k 


az 
| ile 
MR 
le bl 
Meu 


] 
| 
i 


ati 





CARPATII 





size R 





cele naționale, 6l ne văzând în economie decât un mijloc 

pentru opuma desvoltare a naţiunii. Cum era natural În 

vremea lui și cum va ti in bună parte şi mâine, el vedea 
problemele eeonomice legate de starea ţăranului. 

“viecare constituție, ca lege fundamentală a unul stat, 
are drept corelat o clasă mai cu seamă, pe care se înte- 
meiază. Corelatul instituților apusene este o clasă de 
mijloc, ...” “Unde sunt la noi aceste clase pozitive? Aris- 
vocrația istorică—gi ea trebue să fie totdeauna istorică 
pentiu a fi importantă — a dispărut aproape, clasa de 
imijloe positivă nu există, golurile sunt implinite de străi- 
ni, „7 *Ne mai rămâne o singură clasă positivă, pe al 
cărui spate trăim cu toţii-—tăranul român. Sa vedem acu- 
ma, cum ne silim din răsputeri de a o nimici şi pe aceas- 
La, cum am nimicit pe celelalte, şi împreună cu ea statul 
Şi națiunea” (“Influenţa Austriacă”, 18). 

”... Wbertatea adevărată şi neatârnarea economică sunt 
două noţiuni identice. Şi cand vorbim de neatârnare eco- 
nomică întelegem eliberarea continuă, prin cultură şi 
prin împroprietărire, a clasei celei mai numeroase și ex- 
clusiv productive, a clasei țăranilor.” 4 

Eminescu se temea însă de urmările unei improprietă- 
riri demagogice, a cât mai mulţi, fără condiţii economi- 
ce, aşa cum sa lăcut apoi de fapt cea din 1921. Cum nu 
este exclus să asistăm şi după eliberare la o împărţire 
antieconbmică a colhozurilor şi sovhozurilor din Româ- 
nia, merită înfăţişate ideile lu Eminescu in această pri- 
vință, valabile şi mâine, Eminescu susţine cu tărie lotul 
ANduVizibil. Ş 

“E evident însă, că micele părți de pământ, dacă vor fi 
din nou împărţite intre descendenţii toştilor clăcași, aceş- 
tia vor fi reduşi cu vremea la starea de proletari, având 
Hecare câţiva stânjeni de pământ, prea puţin pentru a 
trăi şi prea mult pentru a muri; ... populaţa agricolă va 
da mereu înapoi prin stingere, în cat epoca nar fi de- 
parte, în care n'am avea decât orașe straine, intr'un de- 
şert românesc” (Timpul, art. de fond,, 18). î 

Soluţia oferită de Eminescu, este creiarea maioratu- 
lui, adică indivizibilitatea proprietăţii agricole mijlocii, 
ca urmând să fie mosșenită de unul singur din fiii pro- 
prictarului. Fărâmiţarea este astfel evitată şi întreprin- 
derea agricolă se păstrează economic utilă. E ceva analog 
cu instituţia *Bauernhof” atât de bine studiată în Ger- 

mania, nu numai din punctul de vedere al interesului na- 
țional ci și din acel al moștenitorilor ce apar nedrep; 
tățiți. h 4 

Eminescu nu era însă unul din acei partizani ai unei 
Românii menite să rămână pe vecie +o țară eminamente 
agricolă”. El îşi dă seama de importanța industrializării 
şi face cel dintâi analiza exploatărei or agricole de 
către ţările industriale în economia liberală: 

*.... Uber e oricine de-a specula capitalul său; legile o 
permit. Dar sigur este că prin speculă averea tuturor nu 
câştigă nimic. Ea câştigă prin producţie, prin negot, nu 
prin Joc de bursă s 

Precum zece oameni muncesc împrejurul unei mese de 


Joc de cărți ziua și noaptea fără ca suta de galbeni ce-o 
au toți Impreună se'nmulțească sau să scazi, ci trece 








FRAGMENTE 


nu-l ţin nimica, şi-ţi împletește din ele o pălărie, pe care 
nevasta d-tale dă trei sau patru napoleoni” (“Paralele 
economice”, 18) 

“Pe când naţia agricolă plăteşte atât transportul, cât 
şi vama şi câștigul comerciantului, la cumpărarea unui 
articol industrial, tot în aceiaşi vreme vamă, transport 
şi câștigul comerciantului se scad din preţul cu care na- 
ţia agricolă îşi vinde productele, va să zică ea păgubește 
dublu în toate transacţiile ei, la vânzarea produselor ei, 
la cumpăratura celor străine, Apoi e cumplit de mare di- 
ferență între valori. Incărcâna 500 de vagoane cu grâu, 
capeți în schimb o jumătate de vagon de obiecte de lux" 
(“Frază şi Adevăr”, 18), 

Nu vom uita mâine aceasta? 


Cultura națională, Misiunea românismului 


dividuală, însă totalitatea indivizilor” fiecare la lo- 

cul său, are datoria “de-a exprima şi a pune în via- 
ță înălțimea și stadiul spiritului național, 
scopul cel comun tuturor”. 

“Știința şi servii ei, învățații, ei lucrează numai pen- 
tru națiunea lor, pentru susţinerea și înălțarea spiritului 
naţional, ei hycrează pentru a aduce isvoarele sucului 
vieţii lor în spiritul public comun și spre a-l aduce pe 
acestă la inflorire” (“Cultură şi Ştiinţă”). 

“Civilizaţia omenească se începe oarecum din nou şi 
din fundament cu orice generaţie nouă, care dacă nu e 
silită a repeta anevoioasele cercetări făcute de părinți, 
totuși trebue să şi câştige prin propria memorie şi jude- 
cată cunoştinţele lor” (Timpul, 6, VIII, 1878). E o afirma- 
țe cu atât mai adevărată pentru generaţiile viitoare din 
România, care vor trebui să-și croiască un drum nou, 
fără ajutorul deplin al tradiţiei. Educaţia sovietică ame- 
nință însăşi caracterul lor de Români. 

“Educaţia străină implică spirit străin şi un corp cu- 
prins de spirit străin e asemenea unei pietre desprinse 
din zid. Ea aparţine zidului prin destinațiunea ei, însă 
spiritul străin al atracţiunii pământului o face să cadă” 
(“Despre politica desnaționalizării”). 

Preţuind cultura naţională mai presus decât orice altă 
manifestaţie colectivă, Eminescu precizează limpede mi- 
siunea românismului: 

“Trebue să fim un stat de cultură la gurile Dunării; 
aceasta e singura misiune a statului român, şi oricine ar 
voi să ne risipească puterile spre alt scop, pune în joc 
viitorul urmaşilor şi calcă în picioare roadele muncii 
străbunilor noştri” (Timpul, 2, XI, 1879). 

Pentru Eminescu rostul românismului nu este de a cu- 
ceri şi domina cu arma alte neamuri, ci de a crea pe 
muchea dintre Răsări şi Apus o stare de ordine şi o cul- 
tură proprie. Existenţa unei naţiuni nu e un scop în 
sine, ci un mijloc pentru creaţia valorilor de cultură, 


Confederaţia Poomamoma 


Pasa Eminescu, deși “cultura e înainte de toate in- 


acesta-i 





“cu vecinii 
“In orice caz ni se pare ciudat, cum noi Românii, cari 


€ EA e 
a asupra problemelor com: 





a ea cana numa ei zi 


trăim lângă Dunăre, sântem eu toti ideile 
Uceidentuuui, pe cand din toațe pir “IMReețA, t 
coca gi e 710 ERE în dispoziția pe se 
ai le mult de ii A - 
FL: tarie a Alia storia Occidentului” tan 
“Ho! rea noastră pentru Răsărit sa 
desigur de. viitorul ce ni-l vor atigura gg 
stat numai, căci statul român... nu pare menit de pro- 
vidență de a [i militar şi cuceritor, ci ca nâție, Ni se e 
evident că viitorul Orientului este o contei leraţie de po- 
poare, în care egalitaţea naționalităților şi lirbelor, 
orice teritoriu se vor afla ele, va fi lucru principal, + 
AFA de state lucru secundar” (“România şi Austro- 
“in vremea din urmă ziarele ungureşti au fă multă 
vorbă despre o alianță maghiara aa, Ralu acum 
să stabilim, în ce condiţii sar putea spera această alian- 
ță,. bine înțelegându-ze că nu este vorba aici de acele 
carteluri trecătoare dintre guvern şi guvern, pe care le 
rupe ziua de mâne, ci de un modus vivendi şi de o con- 
lucrare perpetua, solidară, pe acest pământ al dusmă- 
niei şi răutăţii, în care popor pe popor caută să-l m- 
cură pe om să nimicească” (“România şi Austro- 
E: Li . 
“Nu există stări de lucruri mai asemănăto; 
acele ale Ungariei şi României, o dovadă că sită acizii 
țările acestea sânt jertiele unei exploatări comune,” 
PE ei pp A fi de rosia, atunci ar vedea ei 
oi Românii fără e i ei i 
ARIEI Rol i sântem slabi şi ei fără noi 
„“Sau cred Maghiarii că unor opulații proletarisaj 
li-ar conveni umbra “protecţionisteii pr Ca aa 
să-i mântuie şi de robia occidentală? Sau cred că regi- 
mentele de scribi, vânători de funcţii şi advocaţi gme- 
cheri vor resista unor puteri de o cumplită realitate”? 
“Nu-i putem sili pe Maghiari să vadă clar, precum ve- 
dem noi, nu-i putem sili să vadă câtă analogie este între 
starea noastră şi starea lor şi cum ei sunt Jertfa apro- 
piată, iar noi cea probabilă a negrei speculații dinspre 
Apus, a vecinicei nopţi naționale dinspre Răsărit” (“Idea- 


lul Istoric al Rusiei”). 
Ţ “Bogaţia unui popor nu stă în bani, ci iarăşi în 
muncă.” 

“Omul nu aparține întregii omeniri ci numai unei par- 
ți. Această parte, care-i națiunea, are de indeplinit o 
misiune pe lume.” 

Misiunea neamului românesc este să creeze “un stat 
de cultură la Gurile Dunării”. 

“Viitorul Orientului este o confederație de popoare, în 
care egalitatea naționalităților şi limbelor, pe orice teri- 
toriu se vor afla ele, va fi lucru principal, iar formațiile 
de state lucru secundar.” 

“Nu cu fraze şi cu măguliri, ... se iubeşte şi se creşte 
nația adevărată. Noi e iubim aşa cum este, cum a f1ă- 
cut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferințele seculare 
până in zilele noastre. ... O iubim fără a-i cere nimic în 
schimb, nici chiar increderea ci, atât de lesne de ind 
în eroare, nici chiar iubirea, innidită zi la jucruri 


EMEILUL unui stat e munca, şi nu legile.” 



















ci e rimejdioasă veacului. Ş 
Cine în această privire nu ru rin e contr: 
noastră.” 7 


Aşa gândea, așa simţea, așa scria Mihail Eminescu 
acum optzeci de ani. 


EMPEROR AND PROLETARIAN 


O: dreary wooden benches, in low-ceiled tavern 
Where day but palely falters, through Seiokebeniee ed 


Beside long cheerless tables, with sulen looks and palid, 
A group of outcast wanderers forlornly there ai Sa 
Lried; 
The poor and sceptic children of proletarian class, 
Dost say man shines effuleent, quoth one a Le li 
sneer, 
In this dark world of harship, of bitterness and pain? 
No spark in him idpiezota of candid light and clear; 
His ray is doll and clouded, like this be-mudded sphere, 
Whereon he ruleth sovereign, unchallenged in his reign. 


What's justice? See the mighty, behind their fortune's 
(shielding, 
Ercet their laws and edicts, to serve them as a foil, 


Against ye ever plotting, with wealth stolen it eră 
Whom they to labour sentence, by tatea Se 
(they're E arii 


And hold in subjugation your lives of ceaseless toil. 


With sated languor gorge they the sweets their lives 

i (o'ercumber, 
Bright hours upon them smiling, their day in figiitaee 
In winter, 'mid green gardens, they quaft „ta wine's 


In heat of summer sweltering "mid ră era 
And night te morn trasforming, they close day's sleepy 
Por Them what call virtue existe not; yet vicarious, 
Te ye, theş falsely preach it; your doughty brawn and 
Tăeir larabering States are needing, for their exp 


Their fiery wars need fighting, that they may rise vic- 
[torious; 
That by your bloody slaughter your rulers may be great. 


Their navies flaunting proudly, and armies high-be- 


(auded, 

The crowns, by reigning monarchs, on haughty foreh- 
Leads borne, 

Those millions piled on millions, in lavish heaps, safe- 
(hoarded 


Rich vampires are amassing, depress the poor, defrauded, 
And from o'er-burdened toiling of weary mobs are drawn. 


Religion—' tis but phrasing, create for your deceiving, 
That by its lure enthraling, your yoked necks ye'l bow; 
For held the heart no vision of recompense relieving, 
Alter your bitter labours and life of constant grleving, 
Would ye the curse still carry, like oxen at the plough? 
With shadows vahue and formless your sight they have 
[extinguished; 
By faith in last requital, mendaciously have led; 
Ah, no, when life lies dying, all joy must be relinquished; 
To whom this world naught gifted, save Sei Cf 
an 
Gains no redress post-mortal; for they who die are dead. 


Vain lies and empty phrases alone the States sustaining; 
Pretence that destined order they TA portray; 
To make ye strong defenders, their pu: i Tr 
maintai ă 
In armed rank conseribing, Lă discipline constraining; 
To fiznt Your very brothers, they drive ye to the fray. 


Unto malignant millions why are ye subjugatea; 
Ye that a more subsistence scarce wring from Sessa 


"To early death and wastage why are ye dedicated, 
Whilst they in easeful comfort have aye luxuriated; 
Scarce time amid their feasting to cast the mortal coil? 
Bethink thec; power and numbers are yours for liberation, 


IL needs but that ye will it, to part the soil by might, 
Build no more walls and ramparts to serve wealth's pre- 
[servation; 
Or make for şe a prison, when, thrust by desperation, 
Ye fancy to life's bounty şe also have the right. 
By their own laws encompassed, they take their fill of 
[treasure, 
And drain earth's sweetest juices, till sweets, from sur- 
1ăz [feit, cloy 
Calling in gay carousals and revel-sated leisure, , 
For your Piri daughters virgin, as tools to serve A 
e bă 
Their foul lascivious ancients our lovely youth destroy. 
Know ye what bitter poata to ye is harshly fated? 
Hard toil, wherefrom their riches they draw unto excess, 
Black bread your tears have moistened, a life of pa 
Your mâidens smirched and shametul, their happiness 
__ Crustrated; 
The heaven unto the mighty; to ye, the bitter mess! 


Rich men require no statutes, for virtue ETOWS cete 


ren 

When every want is furnished; for ye the lawyer's screed; 

For ye Eat. ad ai deterrent, 

When forth your hands are reaching, for life's Booă gitts 
d 


asp 
Exists there no forgiveness, e'en for your direst need. 
Crush down the social order, accursed and unfair, 
That 'twixt the poor and wealthy our human kind divides. 
Since after death remaineth no hope to make repair, 
On this old earthly planet let each with other share; 
Be like a band of brothers that equally abides. 
The naked antique Venus shatter to swift destruction 
Oh fling in ruthless fury, unto the fire's fierce jaws, 
Pictures of snow-nude bodies that wake the Apă con- 


„EEER 
Sadly the heart disturbing, of ultimate perfection, 
(Urmează pagina 10.) A 





















10 


CARPATII 








Working our maidens downfall to lust's destroying claws 
Demolish al, unsparing, thai pruriency engender;, 

Raze places and temples that, erimes from light defend, 
Statues of lord and tyrant to molten lava render; 

Wash out the servile tootprints of they who basely pander, 
Pawning behind the mighiy unto the wide world's end. 
Yen, shiver unto atoms all pomp and ostentation, 

And from its granite clothinge our human life disrobe; 
Cast offits gold and purple, its grief and nauseation; 
Make life a dream unfathomed, a vision's emanation 
That moveth to eternity from passion's probe. 


Build pyramids gigantic from out the desolation 

As a memento moii from history to arise, 

This is the art shall waken your minds în exaltation 
To face the great eterna], not whoring degradation, 


With mocking sneers grimacing; with vile and furtive 
RE al (eyes. 
Oh, bri e down -deluge; too long indeed ye waited 
Site A Pete would patient goodness get; 
Came nothineg.... he hyena by chatterers was replaced; 
Unto the ancient ctuclty was clemency translated; 
Only the form is gltered; remains the evil yet. 
ye'jl turn then to the, era of gold without aloying, 
Whereof the far blue legends oft whisper to our sense; 
where free and equal pleasures all equal are enjoying; 
when tb life's transient flicker Death comes at last, des- 
i 25 Ltroşing, 
Twill seem to ye an angel with tresses fair and dense. 


Then shall ya die, untroubled by love or sorrow's săvour; 
As on this planet ye have lived, your offspring shall Ia 
[ceed; 

The death bell cease bewailing, with irontongued clan- 
PA Lgour, 

Folk, to whom en old Fortune, hath shown her tender 
a [favour; 

Nane shall have cause for mourning the dead who lived 
indeed. 


The pestilent diseases of poverty's dire paining, 
And eke of wealth abnormal, shall scourge not as of yore 
And they whase growth is destined shall grow without 
Lrestraining; 
Until men wil to break it, the cup they stil be dra- 
Lining; 
For none shall ever perish, til life can give no more. 


BESIDE the old Seine's waters, with pallid looks and som- 
[brous, 

In coach of gala splendour, the mighty Cesar passed; 

His brooding not distracted by thundrous waves upcast, 

Nor yet by stony rumbling of eanipages ponderous; 

In presence ot his people, grown silent and abashed. 


ind's recesses 
“Ereets his passage that ragged crowd and mo- 
Să i Lurntul, 
Whereto his mighty grandeur mysteriously is tied. 
Al loveless and unfriended, in lonely elevation, Like ye, 


[is he persuaded that malice and untruth 
“To human nature's bridle alone give orientation; 


Emperor and proletarian 


And thus the scroll of history will wind through Time's 


The hammer on the anvil—a tale that knows pn : 


And he, the haughty summit ot reat, 

Salutelia di mile visele, Bia elute, Meter aa (ea PLAArit 

It from the world wert absent, thou, the dark cause and 
i : [latent 

OI mighty over—throwing, in grandeur, high and 

The Cesar, aye the Cesar, long since had Ene Miu 


Your shades, with savage autrage, that conquer kind con- 

i , fiding; 
Your pitiless, cold smiling, no mercy can alte ei 
Your bitter mind all justice, as vain pretence, deriding; 
Dread powers, 'tis by your shadows, your shadows dark 

ă (misguiding, 
He drives the poor and hostile to toil beneath sh ag 


... 


Paris in flames is seething, aherein the storm is bathin 
And towers, like inky torches, flare crashing to their i 
3 : Ldoom. 
Through fiery tongues devouring, that rent in waves the 
? [gloom 
Great cries and clash of weapons sound from that E 
. [blazing: 

An epoch on its death-bed, with Paris for its tomb. 


Dark streets in conflagration ash glares that daze the 

A-top the barricading ot heaped-up granite Ep at 
'To bloody conflict moving, the proletarian legion; 

Its pikes and muskets gleming, and capped with bonnets 

LPhrygian, 

The belfries' clangour deafens, with hoarse discordant 

[sounds. 


Their arms with weapons laden, passing through va- 
y [pours lurid, 
The women of the people, with gorgeous raven hair 
Veiling their tender bosoms; impassible and frigid, 
Pallid and cold as marble;, the fire of rage and hatred 
Fierce in their black ayes burning, their ayes of deep 
[despair 


Oh lanch thee in the struggle, wrapped in thy splendid 
[tresses' 


To-day reveals heroic the poor abandoned child. 
Aloft the scarlet standars, with common justice blesses, 
Hallows thy lite  sins and foul excesses; 
Ah. no, not t A „who thee di 







e armata tema 


Glistens the tranquil ocean; its plates of gleaming crystal 
Move each upon each other, in following sheets of grey. 
O'er the mysterious forest with trackless groves SEUL 
Thei dark recesses flooding; in azure fields celestial, 


Large-faced, the full moom riseth, with proud trim. 
[i 

In gentle rocking motion, on bilows quietiy Pi a 

Witn battered wooden bare-bones, go vessels gaunt and 

In grey and silent passing, like cerie spectres showintel?: 

“The moon their belied canvas is piercing with ițs zlo- 


It lingers as a token, a disk pf fiery gold. Eu 


Beside the shore eroded, and worn with waves i 

The Cesar Keeps his vigil, where bent unto tie ad 
Mourntul the willow weepeth. Wide reaches st the pt 
In fleet as lightning circies, all humbly make sub zl 


'To nitht' sweet silken breezes, and heave “vita ai DE 


(sound, 


Amid the skies be-starred, to him a vision wi 

'Treading the time-worn forest and splendid pa Că 
Hoar locks and Brows be-darkened by sorrow's fre 
[descendea; 
winds have 


The ancient man, king ea 


The crown of straw hangs piteous, that idle 


With mute amaze, he watches the figment ot cloud. Sha. 


Betwixt the filmy tracery, that fair stars quivering ru 


A host of changing phantoms across his 


mind swit fol- 
Visions of wealth and radiance— scattered by ret 
[echoes, 


The voices ot the people; a world of sorrow fierce, 

In every man is bosomed a world of dear ende: 

Old Demiurgus vainly, but ceaseless, striving get ai 

In every mind existing, the world demandeth ever 
Whence hath it come, and wheretore it goeth hence, and 


The flower of strange desiring, in chaos that Ea 


The yearning for pertection: the univers: 
ste se ANA îi lurketh within hearts ot ci pes 

is sown at large by hazard; the tree in fan fl 
Seeketh to find tulfilment in every blossom! ina, 
Yet ere its buds are fruited, the greater part will fall, 4 


'Thus frozen in its ripening, the human frui id: 
One to a slave; the other to emperor rau a i 
Covering with tinselled follies his feeble life and arid; 
Unto the sun revealing his face, forlorn and wretched! 
His face, for in each bosom the same deep self's con. 

[cealed. 


The same desires resurgent—new habits yet enclosing, 

For aye, the human fabric remaineth changeless still; 

Ze abati pa aul Elecoivet te deazar aia roata: 
Ș e il 

With lon. for « 


semblance wil enase vite roe, 
And after ye, nchanged, dure al y estro: Tnenăy 
“This hasting here and thither, in anxious hope, aspiring 
Fils with fatigued languor;, one sole thought aie al- 
3 Uuring: 
This world of life is merely a dream of Death etern. 


E. SYLVIA PANKHURST 








TARANISMUL_LUI MIHAIL: EMINESCU 


ENTRU marea majoritate a Românilor, 
Mihail Eminescu este numai marele 


poet. Despre gânditorul şi scriitorul 
politic Mihail Eminescu, tot această 
majoritate nu ştie nimic sau apro: 

nimic. Este t că sau scris multe 
studii de: ei ag urie riai Emi- 
nescu, serioase mai puţin 
serioase, dar ca şi studiile istorice, 


acestea au fost numai 


A putea «i une câ toţi marii noștri gazetari cari au di- 
rijal ERE -4 


nia, au fost emine: 





la îndemâna 
secundare, 
o cultură 


Şi atunci, cei biciuiţi de el, —pătura superpusă cum 
a numit-o—au fost nevoiţi să se replieze, să se situieze pe 
o poziţie defensivă, în care să se salveze ceiace mai pu- 
tea fi salvat; ideile politice, economice şi sociale ale lui 
Eminescu trebuiau puse sub obroc. Şi, trebuie să recu- 
noaştem, s'a reușit. 

Ceiace este curios este faptul că la această conspira- 
ţie a tăcerii au contribuit nu numai liberalii ai căror ina- 
mie politic a fost Eminescu, dar şi conservatorii, din al 
căror partid a făcut parte. Cauza? Eminescu n'a fost 
omul unui partid politic, Eminescu a fost al Țării, a 
Neamului şi atunci când se studiază articolele lui politi- 
ce se descopere cu uşurinţă că în ele erau biciuiţi şi con- 
servatorii, chiar în articolele în care formal cei loviți 
erau liberalii. Eminescu nu a lovit în esenţă oameni, ci 
sisteme și in aceste sisteme se descopereau taţi, şi par- 
tizani şi adversari, chiar când la prima vedere se a 
că sunt loviți numai adversarii. 

Toate problemele care s'au pus ri după moartea lui 
Eminescu—e vorba de problemele bazice--, şi atâta ti 
cât va exista Neamul românesc, au fost cunoscute de el, 
au fost studiate de el, l-au frământat şi le-a tratat. Mi- 
hall Manoilescu îl numea pe Eminescu primul mare eco- 
nomist român şi intr'adevăr, în orice problemă de ordin 
economie, când o aprofundezi, câng inaintezi către ori- 

lan românesc, vel da de economistul Eminescu. 
1n Țara românească nu va putea face un stu- 


diu a e) evreeşti fără să urce la sursă, la 
RP care este tot Mihi SR RAD Jet i se 
te oare vorbi, se 


figura centrală a acestui naa- 


oate Oare trata naționalismul ro- 
sere re român Mihail Eminescu? 


i tice, 8! tea s) că 
ip. 8) alai. Bă c ar pul tele 
datorată Adamescu. Dar 


re altora, A 
at, fest piele ti, neâregIe, pete. Eta ss aoboare, 


de N. S. GOVORA 


să distrugă splendidul edificiu al gândirii politice emi- 
nesciene, tot atât de splendid ca și cel poetic. Eugen FE 
vinescu, de exemplu, nu găseşte în articolele politice ale 
lui Eminescu nici adâncime de cugetare, nici talent dee 
sebit de formă. “Eminescu a fost un pamletar de idei. 
dar un pamiletar regretabil” Şi cum spuneam mai ta 
chiar prietenii nu-i Eminescu activita- 
tea de gazetar. Astfel Panu, în Amintirile, de la AND 
mea” crede că vehemența din articolele ce tratează PA 
re pătura. superpusă, este un indiciu al isbuenirii ne 
uniei, : 

Printre cei ce aprobă pe gânditorul 


e. : 
EEE histri olitie. Ura şi iubea, (Br 
prefăcătorie. Când scria articolele se consuma, fine. 
scria cu tot Pau eu cle bai, ot „ioueitu AI y 
vectivele şi blestem șnesc ca is E 
tului. Atat Popovici crede că Eminescu a fost ntrupă 
rea înţelepciunii seculare a poporului român. Un si FETE 
Ramiro Ortiz, care a studiat pe Eminescu. califică 4 
colele acestuia din “Tieriahi *meravigliosi apti ca ris 

iată ce spune despre :minescu, marele îsțarie 


m 
tar, un luptător, un profet, du 4 


o parte, stătuină şi revelând, de alta, în numele ucaluler 
şi Dumnezeu al XDjelepeinii Sunt frazele Bela i X 
aceste rânduri au fost scrise în 1904, în “Semănătorul”, 
şi sunt mulţi, foarte mulți cari ar fi dorit ca APR să 
nu le fi seris niciodată, cari regretă că le-a scris, ună 
cum, probabil le-a regretat insuşi marel istoric. Pi 
tru a încheia, vom reda cuvintele de aprecierei ca 
unui mare linguist român, Sextil Puşcariu: “De pe 

se 1 


(Urmează pagina 15.) 





CARPATII 





LIBERTATE ROM 


UPĂ terminarea ultimului războiu mondial s'a creat 

un sistem de a se discuta şi soluţiona problemele 

vitale ale neamurilor, în cadrul restrâns al aşa nu- 
mitelor Mari Puteri, care în majoritatea cazurilor nefiind 
informate, au statorniait situații și repunoscut poziţii 
politice ce astăzi periclitează viitorul intregei omeniri. 

Consecvente cu linia de apărare a intereselor româneş- 
ti, Comunitatea Românilor şi instituţiile româneşti din 
Spania, sesizând momentul de săpa importanță pen- 
tru viitorul Neamului românesc, legat de deciziunile ce 
ar fi urmat să se ia în cadrul Conferinţei reprezentan- 
ţilor Marilor Pueri dela Geneva, au adresat conducători- 
lor occidentali ai acestor Puteri, apelul pe care îl repro- 
ducem mai jos, însoțit de ecourile pe care le-a avut în 
lumea occidentală. 

Semnatarii Apelului au pus categoric accentul pe ne- 
cesitatea prezenţei exilului românesc în discutarea pro- 
blemelor legate de România, ca singurul care poate apă- 
ra Dreptatea istorico-politică a Neamului românesc. Ar 
fi o ruşinoasă abdicare dela principiile atât de cântate 
ale Libertății şi Drepturilor omului, de care beneficiază 
astăzi numai neamuri] ede culoare, dacă în miezul Eu- 
ropei şiin plin secol 20, s'ar continua să se treacă neob- 
servată tendinţa de sclavizare a neamurilor subjugate 
dincolo de Cortina de fier. Neamuri cu civilizaţie și tra- 
diţii milenare. 

Apelul, imprimat în 4 limbi (engleză, franceză, spa- 
niolă şi germană) a fost larg difuzat în toate cercurile 
politice ale lumii libere, bucurându-se de o primire caldă 
şi de adeziunea unanimă a celor ce, ca şi noi, își dau 
seama de imensitatea primejdiei comuniste. Presa lumii 
libere, într'o solidarizare de dimensiuni netntâinite până 
acuma, s'a făcut ecoul manifestărilor de adeziune și pro- 
test, pe care accentele Apelului le-au stârnit în opinia pu- 
blică occidentală. ga 

Nu putem să nu semnalăm cu imensă gratitudine ges- 
tul frăţesc al unui numeros grup de parlamentari bra- 
zilieni, cari au votat o moţiune prin care se cere repre- 
zentantului brazilian la O. N. U. să-şi însușească şi să 
sustină în Inaltul For, cererile româneşti cuprinse în 
Apel. Aceiaşi gratitudine o exprimăm şi faţă de presa 
din Argentina, Uruguay, Mexico, Brazilia, Belgia, Spania, 
Canada, Germania, Austria, Franța, Italia, Suedia, etc, 
care prin publicitatea dată îipeiac a dovedit înțelegere 
față de drama Neamului nostru, fiind pentru Exilul ro- 

esc o recunoaştere a Dreptăţii cauzei şi o îmbărbătare 
în lupta pe care o ducem. se £ 

Pentru a ilustra aspactele “democraţiei” aplicată de 
Soviete în ţările subjugate, Comunitatea Ro: ilor din 










It 1a 15 gears since the peoplea of Eastern Burope mere e 
surrenăer to the Soviet troopa and to capitulate without conditiona. 
of Communian over a good part of Burope maa due in great part to the pomerful support 

tremendoua bombinga and by other military, econonic 
presnurea exerted upon these peoplea. All the efforta of the political lenders of 
of the Second Borlă Bar, to end 
ile arzistice with the Alliesand thua 
pe from the vave of terror mhich they supponed would follow it, »i go: 
cally refused by the Allies, The answer never varied: "Unconditional surrender” . 


of the Allies, by 


these countries, carried cut during the last 
the mar by mean» of an honourabi 


15 geara have panscă since the day when more than 20 million Ruzaniana and 


another 80 million Poles, Rungarians, Croata, C 





Eathonians, Albaniana, etc., mere submitted (o a groving, ayatenatic terror, to 
to all Kinda of moral and 
time to time a tender refe: 


savage religicua presecuticna, to 

caone and afl kinla oi huniliitiona. fe 
aufferinga 15 made in circunstantial mensngea or as 
confereace. It seemed that the epic revolutiona of ti 
c£ 1356 maulă move peoples conacienc 
tion of the international situation, 












SE cor, 


za 
Teprenentation in the international organivations. 


During the aaze perică the reprezentati 
Govermenta have been nllomed to launch threate. 








of the morlă. Thus they have prometed and eupported: 





- the mar in Indoneo; 
- ne mar in Malaya; 
- the civil mar in China; 

- the civil war in Greece; 

- the var in Indochina; 

= the war in Eorea; 

- the revolution in Guntezala; 

- he blooâly repreenion in East Gerzary:; 

- the bloodlz repression in Polună (Poznan); 
- the insurrection in Algeria; 

= "he bloodly repression în Hungary; 

- the revolte in Muscat and Oaan; 

= tbe armeâ conflict in ti 
- the bloodly "coup d 6tu.” in Irak; 
— the civil mar in Cuba; 





= the invasion of the Tibe an territory, ete., ete, 


od in part by the D.R.5.S, 
măal mea ha iei ffective decielon 

pd their hopes, hae not made a a: e effective 
nor sii Di a Ra at as to impose sanctiona on the agere! 


me fină eve of m "high level" conference. A BURDRED MILLIOR 
mon MIL! 
aan submitted ko the Soviet yoke are directing their diacouraged 


In tbe face of all these aggroanioaa, reco; 
iteelf, the supreme international forum, the United 


GA Sheir „bepăere rii eitfnate fear and anziety that 


and provoke a comp. 

<h aa a consequenci 
tio in integru". It has all ended în a platonice condeanation, of which the 

n, mare of their impunity, have taken no notice, În contrant, during theve 

colonial peoplea have obtained the right to independence and to free 


Chinese straitai Quozoy and Matruj 





—— " 


ANIEI 


UN LLAMAMIENIO AL MUNDO LIBRE.- 






















ENTRO de unos dias se cumpliră el quince aniversa- 
D rio del fin de la segunda guerra mundial. Como decia 

en aquella ocasi6n un ilustre estadista, de cuyo nom- 
bre mâs vale no acordarse, “desde hoy Y en todo el mun- 
do onden la bandera de la libertad”. Y las sonrisas, los 
brindis y los abrazos para los fotâgrafos ocultaban la 
tragedia de cien millones de curopeos entregados a la 
esclavitud comunista en nombre de la rendiciân incondi- 
cional. Desde esa fecha el mundo no ha tenido un solo 
momento de paz: la amenaza sovietica, la agresiân per- 
manente de la U. R. S. S. se ha proyectado en todos los 
frentes. &Fruto de la ingenuidad o de la inexperiencia de 
quienes creian en la “buena fe” de Stalin? En todo caso, 
el genocidio de pueblos enteros como consecuencia de las 
torpezas de entonces, las tragedias vividas por millones 
de hombres que a la menor oportunidad se alzan contra 
la paz de los cementerios impuesta por las bayonetas so- 
vieticas—Berlin oriental, Posen, Hungria, Tibet...—debie- 
ran servir para algo. 

Casi exactamente en el aniversario de aquella paz que 
no lo fut, los politicos van a reunirse para intentar bus- 
car una formula que resuelva algunos de los problemas 
que el mundo tiene planteados. Probablemente el espec- 
tador al margen de ia politica internacional—y, sin em- 
bargo, victima eventual de lo que se acuerde—no pueda 
formarse una idea clara de las respectivas posiciones: son 
demasiadas las notas, las declaraciones, los planes publi- 
cados, Bien sabemos que el principal benericio de esta 
bruma es el propio comunismo, que favorece la confusi6n 
preoisamente por ello. Se ha legado a tal limite en el 
Juego de equivocos, que se olvida la amenaza real, directa 
e inmediata del boichevismo: su ambici6n de dominio 
mundial. Si en algun momento cede en la forma de sus 
pretensiones, jamâs lo hace en el fondo. Lo que hoy trata 
de arrancar en la anunciada Conferencia, utilizando el 
mâs infame de los chantajes sobre un basti6n occidental 
en medio de su mar de sangre, es el reconocimiento del 
“statu quo” de nuestro planeta, tal como qued6 configu- 
rado—por los errores de los propios occidentales—despues 
de la “victoria” de mayo de 1945. 

cEn nombre de qu6 principios, de que moral politica, 
de que elementales consideraciones humanas podria ucep- 
tarse, a cambio de un frâgil equilibrio que servirâ al co- 
munismo para reforzarse, la legitimaci6n del sistema es- 
clavista en que agonizan cien millones de europeos? La 


voz de alarma ha sido dada por los rumanos residentes 
en Eapafia, 





an milones de europeos sometidos sl yugo 


paises. il] de £ con - 
temor y preocupaciân si no servirân, una vi nu-i a 

e el Occidente obteng, a 2 
aa deactua politici Ei E Onea, Eu aa 


lled to - 


in__vistory 


Th 
exiatence ană oșe at the 
St he 


nd moral 





been ahed and crusbe 
Dee Psrapaa TREIR 
NAL PUBLI 





e Eastern 





that 





ian, Lithuaniuna,Lotta, 









erini priva — 


> 
e definitive oxanina 
mould bring a "restitu > 








free world. 


9, toaffer TO BRING 


* Nicolina Diaitreacu 
Minister Plenipoteatiary 
of Rumania. 


Ca i 


Dan Geblese: 


u 
Ministar Plenipotentiary. 


2 


x Buzanian Diplomatic, 


aation, in mhich 





m or the aggrenaar. 


towarâo 
attitude 
A HUNDRED MILLI- 
may once zore verve ao - 
of truce, of political and 

naniere*. 





Community. 





[ periei 
47 shut ue Sovieta pill promiee und renpect "a leur 





e pene of Eastern Burope who, becaune they defenăcă their national 


e fought i d e: 
enei 


th 
IPTIBLS RIGHT TO LIBERI 
C DEBATE AND TRAT DEPIRI 
Zi îzee representatives of all the, subiugated po 
xi o that they Bay ti place wi! 
Speseh. Me Vermlt ourobivea to forzulate thia dezand bi 
tioze mio laugh at our elementi 
rob our gooda, hunilinte o 
pui ing once and the arbitera af our 


ani 

1taelf, but woulă allow the Sovieta and International Cozi E 
" had pansed, to return to the arena with gore iape! 

DE ATU oana aid mit their invioible frontiera further advanced into the 


Mo who signed thie appeal allor curoei 
way to all îh8. Do adSpe ot the Dooplea of the fre: 


nationa onslaveă by the Sovi 
af the Sovieta and of the puppet pi one CONGUERED, 
s 


ternational gmthori: 
insulte to the mtnteazen of the free world, to lmugh at the inexorable principlea 
ană beliefe of the free morii, and to provoke mara and revolutiona in every corner 


STILL HAVE SO! 

EITHER TA” A MILITARY Esi IDEOLOGICAL SEKSE, BUT PORCED 10 
IN ORDER ABOUT AR EAS: 

SURE ERA ORAL DISPUTES WHICA RAD MOTRING TO DO RITE THE. 








Vice President of Rumanian 


3. L. GOMEZ Teri 


Y Tespetarân a si manera» 
to estă plasmada la an, a q 
en Rumania ş en Polonia, en Bu 
en los Palses Bâlticos, en Pi 
das las comarcas anoei aie. ai bi 
foja, se niegan a aceptar cl fatalismo p-A 
que les convirtieron en esclavos, lo m 
alucinante do literal. * 
e po haber defendido su ser nacional 


Eurapu--aai como Francia, Gran B 
tados Unidos lucharon con bi 


laron en 


lena li- 
Nos permitimos formular 


5 creer que los que se i 
lan de nuestras libertades elementalea destriyen ie 


tros hogares, matan a nuestros hermanos, roban 

, , lues- 
tros bienes, humillan a la persona, puedar, ser a. Ia vez 
culpables y ârbitros de nuestra suerte en el mundo." Pa- 
labras claras que hay que oir. 

Tremenda acusaciân la de este mensaje en que vibra 
la sangre mâs vieja de una estirpe europea y cristiana. 
Tremendo grito de alarma y de angustia ante las som- 
bras de un futuro que no podră ser seguro si se construye 
olvidando a las vicuimas principales del terrorismo sovi&- 
tico. Hay mâs que sobradas razones para saber que si e] 
bolchevismo no pone en acciân la câlebre frase de Stalin 
—levare mis caballos hasta abrevar en el Rhin”—es 
porque los campamentos del Ejercito rojo estân inatala- 
dos en medio de paises hostiles que jamâs aceptan la 
bolchevizaci6n; que caerân, en nombre de la Europa a 
que no han renunciado, sobre sus hordas a la mâs mini: 
ma coyuntura: que repetirân las gestas heroicas de los 
adolescentes de Berlin y de Budapest, de los obreros de 
la Friedrichstrasse y de las fâbricas de Csepel. El mundo 
occidental debe saber que an, an existe una luz de es- 
tree, en los Cârpatos, en las orillas del Danubio, en 
a Marca Cristiana del Este, en todos los que, estân donde 
esten, pronuncian con ese amor la palabra Eu- 
ropa. Son los pueblos esclavizados, que tienen derecho a 


ser oidos, y no por la boca de sus verdugos al servicio 
del Kremlin e por los mismos que los estân 


zi , Ataio and the E 
"03 lant tt înece Set, 
FI 5 de BE a ati IN Dl imita - 
PUNISRABLE, AKER. Te, authontic, 
i Și LEE TION Ft art dn theae debate, | 
Pata A EA noklag ana 
to lieve 


AI our | 
at the nano 





liber! 
ntatu. 






„. deatray. our ho: 
Human beinga, ci 
ate en the morld, 








aa oursolvea in thia 
n the conviction that the 





morlă, 


METEIRG 70 SAI IN THE WORLD. 751 HAVE 
AND MORE RAPID SETTLEMERT OP CERTAIN 


have voluntarii? 
za pompra DICA e te see ce 


R.P.Dr.Alexandru Mircea 
Director of Ruzanian 


Catholic Miaston in 
iii 





Author and Jouraaliat. 


(Urmează pagina 12.) 





12 











PUBLICATION MENSUELLE — Ne 1$ 


LIBER IVA)BIE-RIQ 


Le numire : 5 Fr. B. — 045 Pr S, —40Fr.F 


CARPATII 


TUILLET 1959 





PERIODIQUE DE COMBAT POUR UN NOUVEL ORDRE EUROPEEN 


Dizectien Administratiea : ]-R. DEBBAUDT, 190. rue de Mârode. Brusolle 6 - TAL 383563 


Bdaction Sulase ; G-A. AMAUDRUZ. Caze Ville 728, Lausanne, 





jdaction Frangaise : Roland CAVALLIER. Cit d'Antin 3), 


Paria de 





ABONNEMENT ANNUEL 


CCP. s75583 [+A DEBBAUDT. 
CCP. 11206.14 Lausanne 
CCP. 11597.80 Paria 


Bruxelles 














= = —————————— 


Appel des Roumains râsidant en Espagne 
. . N Lă . ă 
aux dirigeants du Monde Libre, ă l'occasion de la conference 


1 y a quinze ans les peuples de lEst de 
TEurope &taient obligâs de câder devant les 
troupes sovibliques e! de capiluler sans con; 
tions. Cette victoire du communiame sur une 
grande pariie de lEurope es! due ă lappui 
puissant des Allies, aux bombardements en 
masse et ă la pression militare. &conomique 
e! morale qu'ils exerceren! sur ces peuples 
Tous les eiforis des dirigeants de ces pays, 
dans la dernlăre phase de la seconde Guerre 
Mondiale, ayani comme bu! de mettre fin au 
conili! grăce & un armisuce honorable avec 
les Alis (armistice qui aurait permis d'eviler 
la vague de terreur qui s'elendit sur lEst de 
IEurope)  lurent repousses cat&goriquement 





au Sommet 


— la răpression sanglante en Pologre (Poz- 
nam) 


— Lansurrection en Algerie. 
— la r&pression sanglante en Hongrie. 
— les revolutions de Muscat e! d'Oman. 


— les conilits armes de dâtroits chinois, ă 
Quemoy et Matsu 


— le coup d'âiat sanglant d 'lrak. 
— la guerre civile de Cuba 


— linvasion du Thibet, etc... etc. 








La courte trăve que 
ienir &ventuellement 
avec. di 


et &conomiques, 





ubstantielles 


ă &chelon superieur do 


tmunisme Internal 
de revenir ă lassaut 
plus de force politique et 4 ique et, avec 
les izontidres invi npire poussdes 
encore plus prolondăment ă Tintărieur du mon- 
de libre 





avec . avec 








ie 
















mda n mea 
| zeama area - 
|eroaa ine 

| amarat — 





—> | Of Freedom 


RESOLUTIO 














x 





















ji 






“a 



















Han 
Li 
Mi 


| 


LU 
MI. 





MIU 








ii 


Ti 
[i 
i 
ll 








par les Allits. La răponse &tait invariablement Disidal Br Les signatares de cet appel siadressent done ai 
celle-zi : « Capitulez sans conditioris > PT a Ce O9tossions, Aeeoniues en, ă, tous les dirigeanta. des peuples libres du LI 
partie pat lU.RS:S, elle-mâme, Jes Nations- Monde, convaincus que les nalions soumises = 
Quinze ans ont passt depuis les jours od 20 Uniea, cette instance internationale suprâme par les Soviets ont encore LE DROIT DE SEX- = 
j - P SE A? - 

aie ei e pa va în e e pa k e : x : 
SAO PAULO, QUARTA-FEIRA, 27 DE MAIO DE 1959 DIARIO OFICIAL ANO XIX — N2 11G — QUARTA-FEIRA, 27 De MAro DE 1959 
E i ee 

| Ma zauiaiuaa — * BAe VEIDO-, QE pieiiiiama Su: see = Estate ce Sâo bone (Botadea Uma 6 Cod) UC = 

















CONFERENCIA DE GENEBRA 
Refugiados rumenos apelam ăs 


potencias ocidentais 


Pouco antes de iniciar-se a Con- rgens perzeguicăes religioras, & fo 
ferencia de Genebra, os refugiados |me e todas as privacbes morais e 
vumenos zesidentes na Expanha |inateriais, a toda especie de hu: 
deram a publice 0 seguinte mani- | milhașăes. De vez em quando, seus 
feste: sălrimentos săo mencionados com 

“Paz 15 anos que os povoi da |termura em mensagens ocastonals 
Europa Oriental foram coagidos a | ou nas comferenclas internactonals. 
ceder. ante as tropas sovieticas, e | Pareceu que a epoptia da revolu- 
capitular sem condigăes. Pasa +i- | qăo do povo hungaro, Do outono 
oria do tomunismo sobre uma | de 1956, irla comover as conscien- 
grande parie da Puropa fi devi- |clas e provocaria um exame total 
da, quaze integraimente, ao pode- [e detinitivo da situacăo interna 
rose apola dos aliados e b pressto |clomal, trazendo, como consequen- 
militar, economica e moral exer- Icia, urma "restitutio in Integrum”. 
cida, Sabre gives povoa, sos bam- |'Tudo terminou com uma, condena- 
bardelos macicos levados a ceielto |câo platonica, de que 05 pgresso- 
por aqurlez, “Todos 05 exlorgos dos | res fizeram Caso Ornisso, Seguros 
dirigentes politicos desnea palses,|de sua impunidade. No entanto, 
zealizados durante n ultima fast | muitos povos colonials obtiverazm, 
da 11 Guerra Mundial, para con- | durante estes 15 anos, o seu direl- 
ciuir a luta medlante um armisti- [tn i independencia e livre repre 
lo honroso com 0% aliadbs, evi- [sentacăo em Orpanismos interna- 
tando ausim, para 0 Oriente da |clonais. 
Puropa, ioda a onda de terror que | Durante ese mesmo tempo, os 
esneravam se segulzse, foram ze- | vepresentantes dos sovietes e dos 
pelidos categoricamente pelos alis | governoa literes permitiram-se lan- 
dos. A vesposta era invariavel: Icar ameacas nas reunites interna- 
"capltular incondicionalmente”. | |ctonais, preferindo însultos contra 

Paz exatamente 15 anos que roals | 05 homens de Estado do mundo Îl- 
de 20 milhdes de rumenas. tai co- | Ye, aproveitando-se dos principlos 
mo outros 80 mmijhăes de polone- |e das crencas inabalaveis do mun- 
123, "hugatoa, eroalaa,  checos, | do l?re, e provocar Guerraa e re 








DI. A. Silistreanu, discutând cu un gazetar brazilian 
despre tezlul Apelului. 


Redacto. presente os Se- 






Projeto de lei e 
Baaittua, Canaria” Danii“ Eresidente. Cire „Ar- 

Baie Aia a îiztrce Pubo e Bacba nica 
sente pre ea depuladas Arruda Castanho e 
(o “cae nurmeto epicotal 


AsDcar. DassDU 
Em voiacăo, foi aprovado o parecer 





ca Palcio. 
Piritube, muneipio, da Capital. relator dep. Ciro Albu: 
-| aueraue; Projeto de lei n. Il-57, de dep.  Prancisco 
Franco. que crla um subposte. de sadde. no distrito di 
TO! Nantea municiplo de lepe, relator dep. Ciro Albuquer- 
que. Esgotada a materia da pauta dos trabalhos. e nada 
maia havendo.a tratar. o Senhor Presidente deu Dor ea- 
cerrada a presente reunite, da qual foi lavrada a pre- 
sente por mim Eagard Machado Sant'Anna. secre- 
tarie da Catnissăe 
Aprovada em teunilo de 19 de malo de 1959. 
Zanini — Presidente 


















pela seni 





"Aprova Depalada Anrel 
Cali Ashear Edgara Machsda Sant'Ana — Secretario 

Premiere Gailana, ABAIXO-ASSINADO_ DE DEPUTADOS A ASSEMBLEIA 
iai LEGISLATIVA DO ESTADO_ DE SAO PAULO, ENVIA- 


DO EM 14 DE MAO DE 1358 AO SR. EMBAIXADOR 
CIRO DE FREIIA3 VALE. REPRESENTANTE, DO BRA- 
SIL NA OEGANIZACĂO DAS NACOES UNIDAS 


=Săo Paulo. 14 de malo de 1959 

Excelentisăitno. Senhor. 

Embaixador Ciro de Preitaa Vale, 

Dignissimo Reprezentante Permanente do Brasil 

na Organizaţie das Nagtea Unidas, 

Oa representantes, do povo. paalista, Deputadoa A As: 
secnbileia Legilativa do Estado de Sio Paulo, recebendo, 
constantemente, de todas ax partes do mundo especial- 
mente de representacees dos parca aue haje se encontram 
sob o juzo do comunuamo (representacâta estas que se! 


COMISSAO ESPECIAL 
E ELEICAO DO 


REUNI INSTALACAO 

ATA DA REUNIAG, DE ENSEDENEEO DA COSISSAEI 

EARZANENTAR, PARA RECRERIGTE loa A REALI. 
AR SE EN CAMPOB DE JORDAO 


e sela dias do rata de maio de um ml nove: 
Aaa m a e atei e a Bee: 
Ftastiva de Esiado de Sso Paulo, po Plenărio das Comls- 
ata Cre hora e trinta minuloa. ealizou-ze a Rev: 
lie de nstalacae e Eieledo do „Presidente, 5 decta "Ra. 0 duEo, 90 Cta ee (POE Sete Sân 

menta para - preenăeza 9 dra- 
rd ave. Municipios, a realizar-se emma de auaa pătrias), angustiantea apelos de socarre e aco- 
do aaieiiela "do, notre, deputado! ihendo essea gritca de deseapero, mnaia do que corn cariuho. 
0 Moe emm teilitneia ao alspăste no| com o desvăld de que neleă senile o errur ante o perizu 

io fuzzimenve înteena” “Ereacnlea que smicaga o aiulde, avere patevir, perante as N 
On  Ipieiroa Lat Net-|tra "Unidaă e por nitermadio e Vossa Excelenta. que, 
ge »zmmorea deputadot, Ono. uta: ipraneluco  Praneo,|Eazande, de ucana aa literăadea garantidaa pele regime de: 
Coat, Praneico Al | Baoerătico, nezn por is3o delxaz de catar sclidărica ccm oa 
Lucian 1-pera, e Wien, ase, Atiria Cuneo ut 8 |PoVea que 9 reale cemunista oprume. bumulha e exblară, 
c “inalinde a elelcăo do Presidente] Por esza raze, considerando que, DA 15 anca os po- 
îto| vos do Oeste dă Burca foram Coagidoa a Ceder as tropaă 

vovătias «a tapliular sem condicăra 

E cânsiderantio ave Ema vitâriă de comunismo scbre 
deve-se quase inlegralinenie. 20. po- 
iaao'e 3 pteteso militar, economica e 


























mihyuzados. para que. sem coacbea, ajam cor plena E 
erdade de ntoa e de palavra; 

— conaiderando que tases povos formulam tal pecida, 
oxtaia “recuzana ereditar que aqutiea ave se divezteza 
Foc: sunt Ubersardea elementares, destroerm seos larea. aia- 
tata sua irmmios, roubam seua Bers, Dumiibara n eritura, 
postam zer, a um 36 tempo, culpados.e Arbiiroa de su 
CE adera tztgua que erentuaimezie 

oz indo que a curta que erentualnu 
o Ocidente alcancasse — por certe com substanetal tom 
penzacăes politicaa e ecorâmicaa. oa chamada confertncia 
de “alto zivel” — nâo st delzaria de contribur para a 
zolucăo dea probiemaa que cotundem a Humanidade. co- 
o tambem permitiria as sovieticca € so cemunisro in 
ternacioaal. uma vez pasiadas “tai momentes de tregua “, 
valtar “A arena. Com malor impete, mais fârca police a 
ecenâmiea 'e com sa froateiraz Inviziveis mai avaogadaa 





uldacăo de 
dispataa ntermacionals, cars as quais nada 





do, Aa arandea potencias, ocidentalz, aur. voluntărtărnent 
assurmirane. 6 
= iz principles de respeito dos direitos humazos e das 
Nacăes: 
oa a. Vozea Exselincia, como reprezentantea da 
povo do Extado de Sio. kaulo, fazendo nossos ca apeldă 
das 53es que o cornunisena eserariza e dalellita, que: 
pa Orpanizacăc das Nugăea Unicaa. fica clentes ca 
presenlaates de todos 05 outrea pauze ae que înte d 0 
noszo geto, de solidarjedade. ciaro, cătide e irgbalivel 
para gem tecca oa mienaruz. oa fainalia umara, ae 4 
R S.S. ameaca que 0 comuniamo desintegra € qut 9 
Iboleheviaino, tnassacra. 
Embalvăder, Ciro de Freltaa Vale 
celți da Costa Neves » 
(e SeRcei ra ipez ietusa 2- Alberta da Shra Aze- 
vea! --- "Antonie Blastrecola — Luiza Roberie_Vuliga: — 
Diane Cabelel Zancanee — Nicola Avalone — Lesnidus 
|Cimariana = Archimedes Lammaziia — Jose Fehela Cai: 
[Rliano = Izăoela Ferraz Junior — Scalamandre, Sebri- 
Me dead Adriano Castelia Branco — Anzclete Campa- 
Billa 2 acad Salvador. Zvelb — dodo Hornos FUhy 2 
Vicenta Betta — Jase Maria Neve — Jamil A. Duall 
Vie imedeate Guzieimi — Anselmo Farabulini junior — 
Frantisce Franco — Jose Costa — America Marco Anto: 
"Abreu. Sodră — Finbeire Junior — Pedro, Fasehual 
2 uarenal Boăriguea de Moracs — Roberto Cardose 











SEM BLEIA 

ABATXO, ASSINADO DE DEPUTADOȘ A ASSEMNI 

ECE TiVA LO Es: ADIO ME, RAC „PAULO, SSNIA Ry 

E 1039, A 18) 708 

VA MAC, DELUISE pă UNIAD DAS REFUBLICAS 
SovilaicaS 


»Sdo Paulo, malo de 1950 








N e poazuda o senior. Vice- Pre 
ra Nada mais havendo a tai 


tar” foi sut- 


inutas. pare a lavratulra da 
Bor de ia bi e Ata Ida e apre- 


dente, o depu: | 


pensa a reuniăo, 
Rate 
A cae catia te îl înc ta 





a Cea Nivaldo Campos Camarţo, Secretârio da ii 
lavrel — coasuderando 15 anos se pasaram o din 
nise, aură IaYTE, io ae 30-3-359 (a Dep Deminzen cau Gu CEA TAP90 Aha, AEP sete ut 


iroa 80 milhdea de peloneses, hungaroa. croata, tehecoa 
'wilgaroa, lituanoa, letăea, estanianca, albanesea, etc. etc.. 
I:carar a Mn czesceate € aistemâtico terroz. ă 


Lo Nate. Presidente — Niwaide Campos Camargo — 
eretârio 





Semel dates 
De apăia pala ata libertacăg. 


s. aa Sovitulca 
Vaio, das, Repubicaa Bocialalaa SovitUleet „ua Legii 


tantes da, par- 
manitestar a 





Pi 
friedade para „pare & 

jeco BUIEAEA. ș 
ERE ete. cu), reciamaă 
ee, em urata 


(Yrmează pagina 13.) 


CARPATII 





LI p 


sc e arăN0 ESPANOL EzE 





E RATA) 








LA NOTA EDITORIAL 


FEESERO IEI SIE 
sangrienta labor del comunismo 
en el mundo 


daudo razân a mueztres. diettoa— n cuantas 
Columna editorial fobre. ln tangrfeata labor 
del temunismn en e! mundo civiiizado, este anzutiosa iată a. los 
dumanea del univerzo. Que noa envia desde Madriă ÎN Comitat Iei 
204 Rumanor eu EspaR y a În que damos publicacion coaie 
gutto, Dice asi 
"Se cumplen 15 ahos desde que loa 
dan gldo, concrionados para ceser ante Ins tropas soviticas y capi 
sin condiciones. Esta victoria del comunismo. ş 
ae Europa se debe cazi integralmiente, a! poderose 
Ya la presiân militar, econâmica y tara! eJerelda 
a „los bombardeos masivos llevados a cabo poz 















.. Todos las 
Şatuerzos de Jos, dirigentes politicos de estos palres, renlizadoa diac 
. Para concluir la guerra. 

s —evitando ast al este 


Iueron re: 


suponien le segulri—, 
iÎndos, La contestaian îl invaria- 


i 


Iueien del pueblo mine: 
conciencias 
interbacional, que traeria como cobsecuencia una “restituciân în inte- 
grum'. Todo ha terminado con una platânica cendena. de In que hai 
:mpunidăd, En cambio 
durante estos 15 ahos muchos pueblos oloniales nn obtenido el de. 
zecho a una independencia 3 a una libre representaciân en (os orga. 





En este mismo tiempo, los representantes de los acvieis y de los 
goblernos fantoches se han permitido lanzar amenazas en las reunio- 
nes internaclonales, proferir insultos a los hombres de Estado del mun. 
do libre, burlarse de los principics y de las creenelss inconmoviblea 
del mundo libre, y provocar guerras y revoluciones en todos los riu- 
cones del mundo. Azi han promovido y sostenido. 
Mesia: la guerra civil en China; 
de Grecia; In guerza de Indochin, 
de Guntemala; 





t y Omin 

lo Chiua: Quemoy + Matsu: «i 

sangriebto golpe de entado de Irak: la gucrra civili de Cuba: la inva- 

sin del territorio de Tibet, etc. ete. 
Ante todas estas ui 

URSS, 











el for: 


estos debates deben participar los representantes auten.- 
icos y libres Ge todos los pueblos sojuzgados, para que sin coacclones 


CONFERENCE DE GENEVE 
10 MAI 1959. 


LIBERTE ET JUSTICE 
POUR LES PAYS DE L'ESŢ 
DE L' EUROPE. 


|COMMUNAUTEE DES ROUMAINS EN ESPAGNE 
MADRID 


î 





E RO 


LLAMAMIENTO DE LOS RUMANOS 
RESIDENTES EN ESPANA A LOS 
DIRIGENTES DEL MUNDO LIBRE 








e Eee ata bei) ode sie i Se E Sai 
|Meruengeben ine Eurepu: Verlag, One Kan Dupe, Bad GCodsteralR. 





BEER ARRP 8 18 ABROAD RE 2EPE Dftete 
Îi 
uni 1959 2. Jahrgang 
Îi at ia 
re AUERUE 
der in Spanien lebenden 
i 
Runânen 


an die Piihrer der freien Welt 
= 


Nor funfzchn Jahren wurden die Vălker Osteuropas gezwungen, 
vor don sowjctischen Truppen zurickzuweichen ună bedingungsloa 
zu kapitulicron,  Diosen Sieg iiber einen grofen Teil Buropas 
Yordankt dor Kommunismus der tatkrăftigen Unterstutzung dor 
AMliterten, den Mssenboabardierungen und dea nilitarischen 


Les Roumains en Exil et Je Comite de lutte pour 
une Roumanie libre, presentent leurs hommages 
ceux qui porlent ă la Conltrence de Gentve la res- 
ponsabilite de l'avenir du monde libre. 


Nous esptrons qu'on ne va pas oublier, une fois 
de plus, le martyre de la Roumanie jetee en proie d 
Ja Russie Sovietique et que cette Conltrence repre- 
sentera pour notre palrie | aube de la liberte. 


Pour rappeler la «democratie» pratigute par la 
Russie Sovierique, dans les pays qu' elle domine, 
nous nous permeltons de vous envoyer ces tristes 
Weneltes, qui ne representent pourtani qu' une Jai- 
dle partie de leurs souflrances. 











Dromitica Cana Abieta de los Eliad al Mundo Occidental 


Desde Espafia, los Rumanos 


Hablan de Derechos Humanos 


Sefialan que ya hace qui î 
ce quince afios los puebi 
de Europa han sido coaccionados ta en a-i 
as tropas sovicticas Y capitular sin condiciones 


La Comunidsd Rumana en Ea- In represiân sangrisnta Por. 
Dan (Polonia), în ei ta 
San 






















pafia, desde- Madrid, donde Ta- 
de Argelin, la 


dica, ha dirigido una carta ghier- 
ta que circula ya por todo el |[arientă en Hunaria, lan revuel. 


en Venezuela, la 
Tibet, invaalen del 





mente del solar que se [el foro ternacte i 
han cumplido ya ice  afios | ONU, Ea ei a 
desde que los pue! Este |hombres habian puesto sus es- 
de Europa han sido coacclona- peranzas, no ha lo decisisn 
los para ceder ante las tropas |alauna ni dietado sentencin para, 
sovisticas y capitular sin condi- |castigar In agresiân Y al npre- 


Sefalan iguaimente. los numa= 
pa se debe casi integralmente al | nos que “nos hallamos 27 beal 
poderaso apoyo de los aliados Y |visperas de una conferencia da 


“alto nivel” y que cten millones 
de europeos sometidos al yugo 
sovietico, dirigen descorazonadas 


de sus paises”. Cien millones de 
de- 
clarantes), piensan con legitimo 
honraso con |temor y preocupacin, si no ser- 

los alindos, evitando asi ai Este |virân una vez mâs de “ n- 
de Europa Para que el Occldenta 
ni algtin tiempo de trea 






















m 

rumanos en Espafia, 

que: “Los pueblos del Este da 
manos e igualmente otros 80 mi- |Eurâpa, los cuales, por haber de= 
llones de polacos, hiingares, cro- |fendido su ser Y al pro- 
atas, checos, eslovacos, biilgaros, |plo tiempo a Euro —como 
ltuanos, letones, estonianos, al- Francia, Inglaterra, y los Estados 
baneses, etc. estân sometidos a | Unidos lucharon con bravura ca. 









ELI 


CARPAŢII 


LIBERTATE ROMANIEI 


23 AUGUS 









anos de opressăo comunista 
na Romenia 


bă 
4 









esotiiie Potitatinna Jia sate a mirat pa ae mat 


Glina a Anda da mine în 
re pata 6 perie qtie 0 crede 
A rogi eerduniati. | vorrielhe vegrțeaenin para atv 
10, e oaia Latina due cs palate dac 
propunere | quota parte du tatuda inbtada= 


dă ea dn 





im muăntaa 
none tapete 






i atatia 
pr 





= 29 DE AGOSTO DEE 1950 
- 


23 DE AGOATO DI 1944 


XV. ANIVERSARIO 
DE LA 


INSTAURACION DEL TERROR 
EN 


RUMANIA 


Ş 


COMUNIDAD DE LOS NUMANOS EN ESPANA 
MAbnIbp 
poav 


—— 


T 1944.23 


HILCUNORCĂTOARI admirație piu 
noi Homânii, hu Papal Y e PAD 
Wranoeaii îi entaloghenză printre ri 
lor muverani, din unu ca m pierdut 
Tăzbolul din INI, Wemple de uoent 
fel ya ghal orlcâte va voi, orlelne 19 
va dn ontenonia de a rasta inghlbe 
nitele foi ale intoriai, Mici un Pranz 
DU he va mândri cu intrângeroa dela 
Bodu 
WI Întă că Intorin timpurilor nostre 
uloră a Biranle exceptie, gi cu furni 
văroa nocatei excopții no-am insârc 
nat noi, Noni, De 10 mi blat in un spectacol du 
Treron: NOmĂNII norbonză cea mal ruginonsăi dat din 1n 
toriu lor: 98 Augunt 1044, BI nu no-nm mira daca 24 
Auuunt ar Îl nerbită numai la Imicurogii: moolo o mer 
bonză MrMini anu inntrăinații, dar o vedem perbati şi 
In exil Bpactncolul dovine și mal triut prin cearta rein 
NOItA_ A fiecare an Intro atrâinii nau jnntrăinații deln 
Huouregti pi ntrainii nau inntriinații din exil; focare 
ia îi WI atragă asupra Iul meritele (7 condamnabil 
1060 DU A font 6 excepţie; conrta intra Inicuiregti pi 
Uxil a avut loc ca deobioei, Unolo ziure românegti din 
Amorloh, au comparat pe col ce-nu dat ruginonsn lo 
Vitură cu Horia şi Clogen, Horlu wi Clogen? Dar Horia şi 
AL nu murit pe roată lar eroii” dela 23 August nu 
ont decoraţi pi pi-au cloonit paharele de » 6 
VĂlRIL Nommuhul p | jampanio cu 
Dar nu intenționâm să facem polemică el să arătăm 
ch anul acesta n avut loc o mită “merbare”; n avut loc 
0 evocare n lui 23 Augunt 1044, a evocare diferita do cele 
donpre oare n font vorbu mal sum, Evocaren acennta a 
font un dureron memento al ruginounei date din Intorin 
Homânilor: W'a evocat implinirea n 15 anl decând no 
mânia a font “eliberată” nu de mazinti el de proprin-i 
Ubortute; s'a evocat implinirea a 15 ani decând armatei 
incleptate cu dupmanul de moarte al Neamului | wa 
smuls arma din mână gi a font transformată Intr'un 
imens convolu de prizonieri din cure o parte zac și as 
tz! prin câmpiile siborlene; se implinesc 16 ani de când 
Patria ne-a font trannformată intro imensă oenf, în- 
tr'un Îmenn cimitir, se implinesc 16 uni decând Patria 
ne atinge, docând Patria este în ngonie, ete, 
Aconten tonte nau volt să le evonce Românii din Sno 








Paulo, Brazilia, printr'o adunare care n avut loc în nonra 
Vo. n Mala da tratata a Roleajului 
2 At pusetele locale lur în noaptea de pr 


putilie 
(3 zidurile oragului au fost placardute cu ntigul pe care 
1 reproducem alăturat, 

Comitetul organizator a font format din: Ing, Floren- 
tin Marinescu, în calitate de pregedinte al Com, parohial; 
O, Ducuregteanu, Gh. Popencu, vicepregedinte al Societa- 
Mi Româno-Brazillene din Bun Paulo; Ion Dimitriu, ca- 
alor nl Cons Bokotunl Dan Boghiu, Petru Mihnea, mare 
comerclant, Caludis Vandoros, font pazetar; Ton A, 10- 
nescu; Mihai Mititiuc; Mihail Romblevachi (basarabean); 
Dumitru Phulescu, redactor al rev, “Cotaten luminii”, 
U, Punducas, comerelant; Al, Silistreunu, publiciat; Preot 
A. Uyeriu; Ion Potecagu Oană, mecrotar al soc, Rom,- 
Braz,; Comandor Aurel Vordeacu, N. Iancu-Pâltiniganu, 
reductor al rev, "Câminul”, Comitetul organizator a coop- 
tat ca membru pe di Bogdan 1. Bilyakyj, ucrainean 
(mama dale e Românoă), reprezentant pentru Brazilia 
ul Blocului Anticomunist nl Naţiunilor captive, 

Din partea autorităților braziliene nu participat: Vi- 
cepguvernatorul Statului San Paulo, generalul Porfirio da 
Paz; Sotul de cabinet ul Preşedintelui Consiliului Comu- 
nul; Prof, Blona Iracy Junqueira, conallieră comunală, 
reprezentând pe deputatul şi şeful partidului democrat 





a sujue Siena et ceni sin suenlo del Oceidente. Rumania no 


muede ni debe marie, La hija de Trajano, lu hermana lejana de Ja ran familia 
lina, da Tracia de verde pămpanos de ozuleantes racimas, citada en lu “Iada”; 
lu detenvuru del clure ullubeta momana Irene a los urientalex Jetras cirilicas, la 

que ea coma una surdona; el poli de Ju estirpe 


de 


alegre v bella tlertu de tu “ou 
we aro, de los aredngeleş alunceunula los slropones: exe mapa con 20 mi 
ceiulanoa Imasimlhubtes pai Jos rutus, exe pehuscu de Occhlente, tere derecho 
w see oldo, 
Rumania no pueule inoie, No pete eute pedata entrudoble de Puropa v lu 
tuttaidad, forjuda ea lo mas alerta vijllantda. umunido con mds de mit aaa de 
derramada, liguldurse sobre un papet route en lu vobuemena de un aleure 
tunquete en Yalta, eritee et veodta” yet "Whlily” de Hs veneelorea de una 
vera coinensuda eu nombre de hi Hbertud de los pureblos. 


Avutix Dr Pus, 


En este triste dtcimusuluve antersarta dle la instauracia en Munanla «det 
vervur y el exterminto. lon rumanas reluata evocamas el Mamanieata Necho 
a! inunda Nbre ei JA de dicierubre sie 1957 pot «d ran epahol y gpan aripa 
ue Iut Agustlu de Poxă, Sea cita emoniva vvacaciân coma la manițestaciân 
de la eaperanta de que la O.N.U, je las poltaalaa ocxhdentalei bayaa tom: 

tin, ei paligea ue representa para «i porvenle del mundu libre ei 
me vomuntă, 3 vea en esta cumpremida la posibilitau de 
ave se vonstertan ee valida uses deweas: Nbertad para Rumana, libertad 


para. a burapa vel tate: 





AUGUST 


1959 


1944 73 de agâsto 1959 
15 ANDS DE MARTIRID 
soh a ditadura comunista 


Cs ROMENOS DO BRASIL, LEVANTAM VOZ DE PROTES 
TO CONTRA O REGIME DE TIRANIA INSTITUIDO NA SUA 
TERRA DE ORICEM PEIU IMPERIALISTAS DO KREMLIN 


Ha 5 anos a Nacio Pomena 


PARSLAVIGAO POLITICA e REUIGLOSA + TERROR - DEPORTACES - POE + NRIUNMCĂA 


Africa, 


angra no jugo serittlea, 


jutam  pela lberda. 
U, em 
no velha continente de ciilizagăn mile» 
contribuiram para 6 aprimo 
vergonhona 


Haoje, quando as ultima tibus da 


de e conseguem sua independencia apotadas pela O, N, 
pleno coraţăo da Europa 
15 nagor 
dn 


exeravidie de que Move 


Vantinnarhe îs Macea limes o satele de hrace critadea an cahvirie das pomua curenta pala 
Cetin de Perm], 


Abantonades A disericăa da “catramea vermela”, 100 emitea de serea ana everiteada ve 
tai svas ales lacrimelanles para 6 Monde lume, ma maperanea de e 4 trementa ere camile ma 
Volta, sala sanade atei ge arde demata 


NUMAI OASE ILOst 


Umm ua ze com 0 owa mm 40 răavoanta goita da rulanta camtra a etermteuție 
dos povan e a depradațăo bommana, pralicadas pala Volta bottle, 


Lulemos Mada a lada contră 6 imperiala vatănlea da Cumunlima, 08 em amaaţar cade 
vaz ala o mundo erati, n câilura ea libertate do unde intai, 


Apolanto n apia da lborlagăo dos pomes vobjugadae, ceoaibvirmos Impiietamaate para e 
Mastampațe d porigo vermalta da Patra Braila, 


MIBERDADE E JUSTIGA A ROMÂNIA e MOS DEMNA PALAS OPRIMIDAS PILA 
DIABOLICA DITADURA DA DRLS8. 


Alisul, 


nat que durante seculo 


rătmenta humanidade, esto condenadas a rai 


comhecimente a historia 





ATAsB „Au, nb zanoe Tei Pe, Toledo, Diane. pe 
Guvernatorul Si) San Paulo” a vrimis o scrisoare 
prin care ne scuza că nu n putut participa i-si arată 
sentimentele de simpatie pentru poporul român subju- 
pat, lar Dna Concelyao da Costa Neves, a trimis un me- 
saglu de 3 pagini, 

Vicepguvernatorul a ținut un inflăcărat discurs, subu- 
niind latinitatea pop pita român, serviciile aduse timp 
de secole Occidentului crestin și dreptul lui la SARMA 
grepelii co au făcut Occidentalii “vănzându-l” Moscovei. 
Wonrte frumos, incendiar chiar, a vorbit profesorul de is- 
torle Benjamin A, Sales Arcury, care după o schiță isto- 
rică n națiunii române, a subliniat greşelile comise de 
Occidentali şi a arătat că datoria Brazilei este de a in- 
terveni în favoarea popoarelor de dincolo de cortina de 
fier, 

Din partea popoarelor robite au vorbit: Dr. Gyula Van- 
gol, în numele Ungurilor; Mareșalul Carol Pelekiewicz 
fost vicepreşedinte al Senatului polonez; Lubomir Zapy-, 
roff, în numele Bulgarilor, Dr. Vangel a arătat că vec 
neințelegeri dintre Români şi Unguri trebuiesc lăsate la 
o parte în faţa dugmanului comun, neînțelegerile găsind 


(Urmează pagina 18.) 


CARPATII 





zece lui nu s'a desprins plasul unui indiv! - 
cutului nostru românesc, în pieptul ini ai LATER, die, 
bucuriile şi durerile unui singur om, ci acolo a bătut ini- 
ma a zece milioane de Români, cu toate dorurile ce se 
cuprind dela Nistru până la Tisa”. Sextil Puşcariu nu 
este atât de mare cât Iorga, formularea lui nu atinge 
Di ua ape te, a celei a lui Iorga, dar Sextil 
ușcariu a murit fără să regrete 
aminescu, g. ceiace a spus despre 

Cu toată conspirația tăcerii, totuşi, măcar v = 
nii ştiu că Eminescu a fost un mare inajionele le te 
economist, un mare antisemit, dar mult prea puțini sunt 
aceia cari ştiu că Eminescu a fost şi un nare țărănist în 
sensul că i-a iubit pe ţărani, că le-a cunoscut marile du- 
Teri şi că a scris cu litere de foc pentru apărarea lor, 
Ceiace-mi propun deci să tratez în articolul de faţă, este 
țărânismul lui Eminescu. 

in portretul pe care dl Seicaru—maestrul meu-—, îl face 
ui Ion Mihalache, dsa citează ca prim țărănist pe învă- 
ţătorul Dobrescu-Argeş. Dl Şeicaru face o distincţie; este 
vorba de primul român care a lansat ideia unui partid 
țărănesc ca partid de clasă, ideie ce a fost reluată de 
Xon Mihalache în 1911. In fond, după câte înţeleg eu, un 
partid de clasă este o grupare de oameni—un partid—, 
iormat din oameni ce aparţin aceleiaşi clase sociale. 
Strângerea acestor oameni în aceiaşi grupare, în ace- 
laş partid de clasă, poate fi determinată de mai multe 
cauze: Prima ar fi aceia de a se păstra privilegii existente, 
a doua ar fi uha agresivă de a domina celelalte clase, iar 
a treia ar fi una de apărare, o clasă zotănită de celelalte 
se strânge imprejurul unui om pentru a se apăra în con- 
tra celor ce o zotănesc. In istoria politică românească 
putem găsi că se incadrează perfect în prima categorie 
partidul conservator, în a doua partidul liberal, iar în a 
reia partidele țărănesc şi socialist. 

Dar eu cred că țărănist nu poate fi numai cel ce a 
lansat ideia unui partid de clasă, ci şi acei ce, fără să 
se gândească la acest lucru, au iubit clasa țărănească şi 
au apărat-o, de multe ori cu mari riscuri, au voit s'o 
ajute să se ridice. Pe această linie de clasificare deci, eu 
socotesc că ţărănişti pot fi socotiți şi Domnitorul Ale- 
xandru Ion Cuza şi Mihail Eminescu. Vodă Cuza a iubit 
atăt de mult pe țărani încât și-a riscat şi în cele din 
urmă şi-a pierdut tronul, iar cu viață a scăpat numai 
grație faptului că activitatea aceasta proțărănească s'a 
desfăşurat între 1850 şi 1866 şi nu între 1919 şi 1938. Al 
doilea țărănist, în aceiaşi ordine de idei, este Mihail 
Eminescu. 

Pentru cine studiază activitatea gazetărească a lui 
Mihail Eminescu, va fi o mare surpriză constatarea că fi- 
gura lui Vodă Cuza nu l-a preocupat aproape deloc pe 
țarănistul Mihail Eminescu. În prea puţine articole şi cu 
prea puţine fraze vorbeşte de Cuza. O explicaţie ar fi poa- 
ve faptul că Eminescu şi-a desfăşurat principala activi- 
tate gazetărească la “Timpul”, gazetă a partidului con- 
servator, partid care participase la isgonirea domnitoru- 
lui, legea rurală pe ei îi lovise; Vodă Cuza fusese adevă- 
ratul. realul dușman al conservatorilor şi nu al liberalilor. 










spun eu; au existat şi există cenzuri diavoleşti în care 


oricât de inteligent ar fi un gazetar, nu poate scri 
decât ceiace vor stăpănii. In categoria cei lor diavo- 
leşti intră cea carlisto-lupistă şi cea comunistă. In afară 
de aceasta, Eminescu ne-a arătat că nu este omul care 
pentru o bucată de pâine să-şi vândă sau să-şi închirieze 
condeiul. Slavici ne povesteşte în amintirile sale că a doua 
zi după ce trupele române au trecut Dunărea, Eminescu 
a seris un articol de preamărire a acestui eveniment. Ori 
conservatorii erau contra intrării trupelor române alătu- 
ri de Ruși. Imediat ce a cetit articolul, Lahovary, unul 
lintre potentaţii partidului conservator, deci unul din 
acei ce dădea banii pentru scoaterea gazetei, a venit la 
redacţie şi a început să-i reproşeze lui Eminescu, pe un 
ten violent, publicarea acelui articol Nu mai puţin vio- 
lent, Eminiscu i-a răspuns: “Putoare grecească, tu nu 
poti să simţi ce simt eu ca Român, când Ţara mea rein- 
ră în istorie”. Splendidă atitudine intr'adevăr, dar oricât 
am dori ca pe lângă alte blazoane de mândrie Eminescu 
să-l aibă şi pe acesta, se pare că scena nu este adevă- 
rată. Scena de mai sus nu s'a întâmplat E sea simplul 
motiv că la data trecerii Dunării a trupelor noastre—20 
August 1877—, Eminescu nu era şef redactor al ziarului 
“Timpul” ci redacta partea neoficială a “Curierului de 
Jaşi”. D. Murăraşu spune că Eminescu a venit la 
la redactia “Timpului” în toamna anului 1877. Şi se pare 
că are dreptate de moment ce în Curierul de Iaşi apar 
în acest timp următoarele articole: “Despre literatura po- 
ulară” la 10 August 1877, “Răpirea Bucovinel” la 30 Sep- 

mbrie și “Austro-Ungaria” la 7 Octombrie. Ce l-a făcut 
pe Slavici, care era un om extrem de meticulos, să scrie 
acest lucru? Probabil marea admiraţie ce avea față de 
Eminescu sau poate, a inventat această scenă pentru a 
lua apărarea lui Eminescu că scria la “Timpul” pentru 
bani. Nu am putut să-mi procur cartea lui Slavici şi 
scena cu Lahovary am dat-o după dl Pamfli Şeicaru EU 
Leontin Constantinescu. Primul a povestit-o într'o scri- 
soare către generalul Rădescu-—scrisoare devenită publi- 
că—iar al doilea într'o conferinţă la societatea M. Emi- 
nescu din Paris, socieţate al cărul preşedinte era de cu- 
rând decedatul C. Antoniade. Istoricii literari vor trebui 
să se aplece asupra acestui caz pentru a-l lămuri. 

Dar nu este nevoie să se recurgă la fapte discutabile 
pentru a stabili independeța şi mândria lui Mihail Emi- 
nescu. 


Cum spune ai sus, inainte de a trece la “Timpul” 
An Rea ae PR ei reale Je seu în toamna să 


lui an cum serie D. iza cum se pare că este în 
pet era f. 
- Sin! 


ui de Şi 
: A 21 Aplepia 40 Pon ra 
, & et a 
ia ra ara 


adevăr—, actor al părţii neoficiale 
stie d a a 

mai k ră 
unei gazete din eaditală. 


fiindcă pe neaşteptate a 





IMAMNISMUL LUI EMINESCU 


Să 
părăsit redacția gazetei “Curierul de Iaşi”. Şi redacţia 
Curierului o părăsise din cauza firii lui independente, din 
cauză că reluzase un târg. Primarul Pastia fusese atacat 
de ziarul “Steaua României”. “Curierul de Iaşi” se tipă- 
rea la Tipografia națională al cărei director era un oa- 
recare avocat Mircea. Primarul a intervenit la Mircea şi 
Mircea, la rândul lui, a presat gazeta. Şi i se cerea lui 
Eminescu să scrie un articol sau mai multe în care să 
ia apărarea primarului atacat. Cum Eminescu a refuzat, 
Mircea a venit cu altă propunere pe care Eminescu a 
găsit-o şi mai jignitoare de cât prima: articolele aveau 
să fie scrise de Mircea, apăreau nesemnate, dar în locuri, 
ce ar fi făcut pe toată lumea să creadă că sunt scrise 
de Eminescu. Refuzul a fost însoţit de data aceasta de 
demisie, Eminescu demisiona deci după 7 Octombrie, în 
pragul iernii, desigur fără palton şi fără lemne, Dar o 
tăcea pentrucă se numea Eminescu. Venirea la “Timpul” 
se datoreşte deci acestei situații dramatice pentru Emi- 
nescu, probabil în urma intervenţiei lui Maiorescu şi 
este iarăsi probabil că şi pentru faptul că Eminescu se 
relevase la insignifianta foaie ieşană ca o pană ascuţită, 
iar conservatorii se găsseau în opoziția care se anunța— 
cum s'a şi întâmplat—de lungă durată. 

Cum se face dar că Eminescu a scris articole de laudă 
la adresa conservatorilor, nu toate meritate? Le-a scris 
pentru a nu-și pierde şi acest post şi pentru a nu ră- 
mâne iarăşi pe drumuri? Răspunsul e categoric nega- 
tiv. Eminescu credea cu tărie în tot ceiace scria. Laude- 
le nemeritate la adresa conservatorilor se datoresc fap- 
tului că el era un tradiţionalist, un conservator. El iubea 
profund trecutul şi înoirile revoluţionare liberale i se pă- 
reau o violentare a trecutului, Admiraţia pentru trecut 


1iL CEACE PI1TERV VAIGAVA VIIICIAIIIUINesaiăanaa pa se 
ilor, e vorba tot de prat în ochii prostimii. Astfel, con- 
orm legii din 1876, domeniile Statului puteau 1 vandute 
n bloc sau pe parcele. Când erau vândute în bloc, cuzm- 
arătorul plătea 25 % la inceput, iar restul în 12 ani. 
dacă se vindeau pe parcele, atunci plata trebuia să se 
acă, integral şi imediat. Nu e nevoie a insista pentru a 
e vedea şmecheria. Rezultatul e cel bănuit; 641 doznenu 
e Statului au Jost cumpărate de boieri şi numai 31 au 
ost cumpărate de țărani, sau în ha., 60,000 pogoane 
umpărate de țărani și 309.000 de boieri (Lahovary). O 
«marcă în plus, în defavoarea conjuraţilor dela 1866 este 
„ceia că în afară de legea lui Vodă Cuza, vinderea mo- 
jilor Statului mai era impusă și de necesităţi financia- 
e; Statul avea nevoie de bani şi atunci şi-i procura, 
jânzându-şi moşiile. I. G. Duca, cel care mai târziu avea 
-Şi facă un titlu de glorie din faptul că era semnata- 
decretului lege de împroprietărire din 1919, o recu- 
oaște formal înainte de a fi fost cuprins de emoţionan- 
dragoste de ţăran: “Pentrucă, după marea (?) expro- 
iere, aceste reforme nu puteau pleca din nevoia de a 
da pâmânt ţăranilor” (ion C. Brătianu şi chestiunea 


rară). 'Tot în această lucraxe, Ion G. Duca incearcă să 
-uze pe Ion Drătiauu fn coluce privegte, 










legala, 








ne- 









au 
a prin Ei 

ia 

i cum lon 

nânia” (Crişan T. Axente). 

Numai după revolta ţărănească din 1888, isgonitorii 
unt nevoiţi să mai cedeze puţin. Astfel, în 1889, o nouă 
ege dă posibilitatea şi neoiobagilor de a cumpăra pă- 
nânt din domeniile Statului: se vindeau de data aceasta 
porii Stațului în loturi mici de 5, 10, 25 ha. fără acompt, 

preţuri moderate, plătibile în termene lungi şi anual. 
vcestei legi i-a urmat o alta în 1892. Trebuie însă să 
punem că aceste legi au fost făcute de conservatori şi 
vu de liberali (ultima aparţine lui P. P. Carp.). 

In 1907 isbucneşte marea revoluţie. Conservatorii nu 
u curajul so reprime, cu aceasta se însărcinează Ionel 
Mătianu. Cad 11.000 de țărani. Infricoșati, liberalii de- 
mun urgent pe biuroul Camerei o serie impresionantă de 
lispoziţii în favoarea țăranilor. “Dar odață revoluţia re- 
'rimată, politicienii uită promisiunile și se pierd în chi- 
hițe avocătesti pentru a evita marile reforme ne cara 1 


o găsim şi în poeziile lui şi dacă un mânuitor de con- 
deiu poate scrie cu cu oarecare uşurinţă, în proză, anu- 
mite lucruri în care crede puţin sau deloc, el nu va pu- 
tea să scrie niciodată o poezie—bună bineînțeles—decat 
dacă simte, dacă crede profund în ceiace scrie. 

Şi totuşi trebuie să admitem că o oarecare cenzură a 
existat la “Timpul”. Această cenzură, pentru mândrul, 
pentru independentul Eminescu, nu putea fi decât de 
ordin moral. In partidul conservator figurau oameni pen- 
tru cari Eminescu avea nu numai recunoştinţă, dar prie- 
tenie şi admiraţie. EL era junimist şi multe dintre ideile 
lui îi fuseseră inoculate de junimiști, şi le însuşise din 
citirea “Convorbirilor literare”, din discuţiile dela cena- 
clul Junimii, discuţii la care era prezent, din discuţiile 
cu Maiorescu, Negruzzi, etc. In Cali A. C. Cuza de gă- 
sește o scrisoare către Negruzzi, In care i se adresează 
amical-—“Iubite Jacques”. Din corespondenţa cu Maio- 
rescu se vede că Eminescu 1 prețula pe criticul dela 
Junimea. Fără să mai vorbim de faptul că în toate îm- 
prejurările în care poetul se găsea la strâmtoare, Maio- 
rescu nu rămăsese indiferent, î 

Dar marele poet căuta să se strecoare cu inteligență 
printre rețelele acestei cenzuri. In cele mal multe ca- 
zuri *tătea şeaua ca să priceapă iapa”, adică ataca cu 
violentă liberali, dar cei vizaţi nu erau liberalii sin- 
guri cl şi conservatorii. Sunt multe articole, poate ma- 
joritatea, în care sunt atacați Greco-Bulgarii din parti- 
dul liberal. Dar, cum îi pia “Independance rou- 
maine”, fanarioți se găseau şi în partidul conservator şi 
aceştia înghiţeau desigur cu noduri articolele lui Emi- 


nescu. 

Şi pe lângă un articol—şters dealtfel—inchinat lui 
Cuza, pe lângă fraze favorabile semănate pe ici aRE colo 
prin articole, într'unul Eminescu îi aduce lui Vodă Cuza 








un o! un teribil omagiu. Este vorba de articolul 
“pătura erpusă” care face parte dintr'o serie în care 
poetul desfăşoară o teorie personală, teoria “păturii su- 








vâr rasa Caradalelor, pe - 
venii diu eroare o numesc Munteni”, Dei 18 paaalalie 
ţia românească iar deasupra ei sa aşezat “pătura su- 
perpusă”, Grecii în Muntenia şi Evreii în Moldova. In 
ceiace-i priveşte pe Greci, Eminescu nu viza pe negusto- 
rul de halva sau pe plăcintar, ci pe acei cari erau în pos- 
Wa de conducere ale Ţării, ame 
i acuma urmează omagiul, dumnezeese: 
care Eminescu îl aduce “domnitorului i ri ta ză 
ai ae au dliesecăt să „eter dăra esact timpul în care 
a învins i 
Sepia Aa A OI pe cel imigrant, sau a fost 
ri i, F 
i 40 învinge elementul imigrant prin domnia fana- 
La 1821 incepe reacţiunea elementului 
SAGE EI pir şi asimilând până la 1866 ip 
L J ; : 
i ebruarie 1866 invinge din nou elementul imă- 
Eat (pipe; a pnal o oscilaţiune, 
e Bravitaţie când asupra elementelor instinctiy- - 
nale, când asupra celor instinctiv străine, dar Matia 
precum vedem, e momentan a acestora din urmă, i 


Pre e “| nerganul prin care se disting aceşti oameni 


rovenieni 
Elia Ea țĂ transdanubiană, de popula- 


Cerem a se constata aceasta în toate pune! i zi- 
cem. prin sterilitate fizică şi intelectuală. Se: pie e 
tual şi fizic sterpi, sânt catări în toată privinţa. Sau nu 
produc copii de fel sau produc stârpituri, menite la o 
degenerare gradată și la stingerea în generația a treia 
ori a patra, Constatăm apoi la ele simptome perma- 
nente de slăbiciune intelectuală. La ei mintea e substi- 
vuită prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbicuune, 
căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct 
cu capacitatea de a pricepe în mod desinteresat, un ade- 
vâr. Ca slăbiciune de caracter e de citat falşitatea. Priete- 
noşi, lipindu-se şi măgulind pe ori-cine de care au tre- 
buință, ei urăsc în realitate orice putere superioară, fie 
intelectuală, fie de caracter. Istona lui Tudor şi a lu 
Cuza ar ilustra această teorie. 

Oamenii ce linguşeau a împărtăşi ideile acestor spirite 
cu totul lipsite de viclenie, nu aceia cari ar fi avut cura- 
giul de a li se opune pe faţă, li trădează. 

Dacă am cerceta originea ojiterilor de gardă dela 11 
Februarie am afla că e străină, incepând cu fiul unui 
Jăclier grec dela Botoşani şi urmărind toate numele. 

Fără indoială lupta aceasta e purtată în mod instine- 
tiv, fără claritate de vederi, cu tendinţe elementare de 
atracţiune şi repulsiune. Precum Celţii Irlandei, deşi an- 
mlificaţi, simt dominațiunea anglo-saxonă ca pe o domi- 
iune” străină de rasa şi înciinaţiunile lor, tot astfel 


o mutare a punetului 




























i 2 omânesc e 7 
pentru generația dominantă”. a goe Ploae pe aa 
„Iată dar că aici sunt biciuiți nu numai faneroțil da 
partidul conservator “oamenii neasimilaţi”, etc., dar în- 
săşi conducerea partidului conservator care participase 
alături de “fiul faclierului grec” la momentul care mar- 
ca victoria păturii superpuse: 11 Februarie 1866. 

Pentru că Eminescu a murit spiritual în 1883 şi fizic 
1n 1889, imi permit—oricât aşi fi acuzat de lipsă de mo- 
destie, lucru pe care-l recunosc pentru cazul de faţă—, 
să continui a marca etapele acestei lupte dintre elemen- 
tul autochton și cel imigrant: 

La 1919 elementul autochton reuşeşte graţie sacrificiilor 
şi curajului din războiul de întregire, ca să obțină expro- 
prierea, adică smulgerea pământurilor care se găseau 
fie în mâna păturii superpuse, fie exploatate de acest 
element prin arendare—în preajma anului 1907 Mocki 
Fischer deţinea în arendă aproape tot Nordul Moldovei. 

La 1938 (30 Noembrie) elementul imigrant îşi ia revanșa. 
Această revanşă avea să marcheze punctul culminant al 
victoriilor elementului imigrant. 

La 1944 (23 August) elementul imigrant avea să marche- 
ze punctul final al victoriilor lui, final în acelas timp și al 
Inirângerilor elementului autochton. Când Ţara se va 
elibera, elementul autochton va prezenta o experiență 
amară, experiență supremă, și nu va mai permite în nici 
un caz victoriile păturii superpuse, 


CUI trebuie să recunoaştem că Mihail Eminescu, 
T țărânistul Eminescu nu a avut o admiraţie, un cult 
pentru primul țărănist, pentru Vodă Cuza. Dacă 

cenzura consorvatoare, morală sau de altă natură, l-a 
impiedicat să serie despe Cuza Vodă, care este explica- 
ţia că nu se găsesc studii, articole, note, despre Cuza, 
printre manuscrisele lui? Explicaţia pe care o dă sub- 
semnatul e următoarea: Eminescu a murit tânăr, foarte 
tânăr, la 33 de ani—după 33 de ani Eminescu n'a mai fost 
Eminescu—. Sar putea spune că la acea vârstă gândirea 
lui nu se maturizase, se găsea încă în acel vârtej de idei 
necristalizate ale tinereţii. Gândirea lui rătăcea la Ale- 
xandru del Bun, Ştefan cel Mare, Ştefâniţă Vodă, Cuza 
Vodă era prea apropiat de el, nu-i venise timpul să in- 
tre în sfera preocupărilor lui Eminescu. 3 

Deci țărănismul lui Eminescu va fi un țărănism sete 
polen, ii AS o legătură şi neinfluențat de ţări 
mul lui Voi a, : 

Eminescu a mai fost acuzat de a fi fost injust cu par- 
tidul liberal. Lucrurile nu au fost aşa de rele, spun d 
gratorii lui Eminescu. Era o situaţie normală, într'o Ş 
care renăstea. Erau durerile naşti Da, în parte e jus 
această a MERARIS In acele vremuri se întâmplau în 
moastră lucrurile care se întâmplă astăzi în atâtea 
noi cari îşi capată sau işi recaj independența. Egip! 
de exemplu, Există dureri ale naşterii cari nu pot fi evi- 
tate, fără îndoială. Dar există dureri şi dureri; 
A GI d Bica (8 Gata use iaca au tat at mari 

edici sau moaşe. lacă aces eri a ai n 
pa (Urmează Be 



















tame ppa 





















































| a AGA pRRISR n i A Ț P | appeaua 
| “Mii fi îi ij ii pe A Mili 
etaj i; chel al ea 
| i i hat 1 fe nui “i i 
| iei, Bu]! lila spe lu (iii ID HI Li) 
I, Dieta | iubi] aj pl dh (ll Wriţa “fi 

Mpa Mal fu il iii ii ji pi 

LA ET TEEUAT EI pei FULEPMEEU ul i ni i 

i LIMA ali kuli uhiul uiti iri iu] (E, 
= ți Semne MAMMALE Muana ai [ pia] E ILEȚI pirați “i 
ra ; I, itzi bu | E if | i iu i ă : 
ET UTE RE IRIEa ji a li 
E puli polii upesilte sapa ŢI j; d 
za LA vile ANA în 
= plitiţ 'latai: 
— | AU! !| i Pr Il, ji 
jiu ui 
= pita; 
IT | at - pu 
igipui ul i i Au : pri ni 
UL UȚ Ti a 
lu: j! ; ! lg: i ai: 
! | Vb 


i 





a Seira omenie — Siege Peter Su car 





iii aia ji ii 


hi Ul i | i 
pnl : Hi) il 
| ET I[i ial (| lie ali ui | 


a e i Ce a 


MII 
si | 


2 premi în 
pi 
Da 





hota. Da 1000 nu mllat în Homânin 2761100 enpota 
ee Pia BE tă ds aja Poem tul mru ah 
Pa A AMP A, cr al ahur 
sa Pal INOT Comic publi prin rebele apizootibi fpra 
pate in IP a DI pi n ee nula din mei ani vre, 
PRR penru irebuinlele miimtel române In pei dul Bl, 
supă const hrile Toute de diveolorul nimtialioo) pene 
Tau, Bu Comitat în 204 404 car de Vapor cu alb 
de boi, Che Won mă parerea 0 aa blo 
achită dieritele voce mpriuole 0 cumani, 
phin Dă dobânda ce plhlegie shlennul pornit coon ue 





piele pm, i Dute, Tue al tic d 
MANU 5 dt în cole ni îmulte cnzuri one de IA e, de 
VU Mi de BhD e, de A00 vi 


Lo Bh Bicemm CAN alibi oh reni, personne onorate 
in poclelile ŞI deputaţi cer somnului pontru sol dei daţi 
imprumut oile d de bani dobânda pe lună pi a ei de 
MUNCĂ, BOCDINAĂ viu Duimni vu 140 Dani, 200 e pe an, 

DL aul complot martie ml ul Mahal 
Vmineacu, Boosia n bulina, "Dar boierii mooglin ramă 
ni explontau pr bran mini pronznle decăt ne apune ch 
erau E sploavuli HoprIi do catre volonialigti, Gel puțin 
ROORULA AVON 0 ROUA VriBVA pouză, slabă nouză, du ori 
CUB Both, oh capota tel e ml ris, Bolorii 
rumâni exploata oameni de nocingi rash, dar 
chinr de acolag num, "891 butui, noonntn era sibiana: 
raul era explonmal, îmi boribul dnei meprii, Dia oxiali 
nici D Bpreligie pontru propriobar anu meri, Du mun 
ch pe exorelta o Vizir cate nr DI Iau bi roponseă pe 
1nhupl Shylock, «lar ue recurgen la procodele drndraptul 
criminale, Pentru nl indutora vi iuli, MI oblimuu pe 
Vara shi luau o parte din phmntiul lui nomiunea, pi 
mântul de care mai avon Devole pentru ni piuton în 
vroține familia, brobuiu pnl în dela nrendag, mu pe pin 
Va, se înțeleae, Lucrurile moontea par novorogiimiie, sunt 
dendrepul uluitoare, Ce mini ramine din binln lege n 
ul Vodh Cuza, lege pentru care bunul domnitor funene 
isgonit, pe motivul, susţinem liberalii, ch nu er don 
dv progresintă? d Inch nu e upa de grav faptul ca pen 
vru aprimarena Vii anului se rocurgen În cumpararea apot 
ilor năminiatrativi, că de grav, Leribil do mav, nt 
vapiul ch acente preseripții ormu cuprinse Intro lege, 
într'o lege, votată, cum Apune Iminencu, de Inimi de 
putații pe care în bworig Îi alogenu țăranii, Ira mentă 
ge conformă cu principiile Inncrise în constătuția? Co 
ceru poraninte în Conaituţie Iberiiţile individul, 
dnc ele puteau Ti aincnle de un consiliu comunal? in 
uoeusta logo contorina cu principiile bhzice Inscrise în 
codul pennl sau în cel clvilr In drephul penal pe preva- 
dea conlrbnuerea cviporală pentru nephlu datoriilor, 
dar cur inchisohrea specială prevăzută de cod nu a ri 
fost, cladit, preseripin n chzul în desuebudina Prin ur 
mâre, în Ţara românensoh consrângerea corporală pen 
tru neoxecularea unor convenții era rezervati unei tin- 
pure clase, con ţhriânouec 

in codul civil so decinruu nule contractele vicinte de 
dăl su violență. Dar oare in aceste contracte de Involeli 
agricole nu Dura nici unul din neosle vicii, dacă nu 
lar armin 
n drept votarea ogli mr jo remi tul vapaul văr 


































libertăţi care-i interebau. pe liberali eat ] 

i tr prd senta și tine ue pat De NC 

ci con șia i UT, 

sar Ibermdii le ami erinte pi mul nbholută în 

voemelile agricole, “Pioţii hrani piătenu prețul acestor 

Vbertaţi din care ei nu mvenu să bragă nici un prolit”, 
exclamă cu mila istoricul francez Dam, 

Graţiei constituției, Brătianu n fost adevăratul stăpân 
al “Țări până în 1088, Tot praţie constituției Brătianu 
avea sh bârulaneă- atunci când era 1n opoziție» pe dom- 
nitorul Caro) încât ncesta, exasperat, avea sh trimită 
scrisoarea atăt de condamnată, Berisoare ce avon Bi apa 
ră în Ziarul “Allgemeine Augsburger Zeltunp” În 10 De 
cembrie 1870, prin care me plângea contra boriiţilor 
prea mari, nepotrivite pentru poporul romii la cca 
vreme, Pâră îndoială moca berinoare n fost o teribilă crom 
re din partea domritorului Carol, dur dacă se Intore foile 
istoriei cu un numâr de zeci de ani în urm, be Va Cons 
tata ch un alt domnitor, Gheorghe Bibescu, a trimis pi 
sl 6 serisoare dul Pavel Wine și Anch se pun alături 
meoste scrisori, avemlnaren ete doudreptul isbitonre, 

“Populatia rurală în marea ei majoritate, mal ales cen 
mai dephrtată de târguri, n'ure drept hrană zinici de: 
ci mhrnilipă cu otet şi ou zaryatiari, drept binară spirt 
amentecul cu up, foarte rar la zile ma nici chiar 
atunci în multe cnzuri, e Invrednicegie să mânânee cur- 
ne și sh boa vin, trăind Sub un regi „limentar apa de 
mizerabil, $hranul a ajuns la un grad de anemie pi de 
sisbieiune morulă destul de întriatitoare, Chipul unul 
Vâran român, or de ln țară, trăit în mer liber, sonmânii 
cu nl uvrlerulul stora de pu 1n umbra fabricilor”, serie 
mineseu tot în “Timpul”, i în alt articol: “Miclodntă 
Vhrunul n'a fost mal imizer decât azi, nielodntă nurcinile 
ce | G'uu impus mal grele, niciodutii regimul alimentar mai 
rău, niciodată mun mal multă, nicioduti clasele connu- 
maloare care nu produc nimic, mai nurmerone pi mal la 
come de bani. Ace spin o mă de rău, incât, intro 
fe cu o te rar, neennta sonde, ir medicii mie 

utari contat ph degeneraren continui n rame”, 
Aces trist Aublou 4 înce pe D. Murhragu m me întreba 

nu cumva Mmnineseu a linnt dus de imaginnţie RU 
1 dei starea rond n juorurilor, În ceimce mă pri: 
vane, Fa să decdarar ci nm vazut intrun nt rhzeţore, 
unul dintre cele mai tari sate me județului Tecuci, nu 
în vrotman bu) Brnineneu vi între 1930 î) , țărani mâne» 
cnd În câmp, deci la manei, ralmbligă cu oțet au cu 


a azetregii, Wminoneu oare, 
ponwingeren ch strămogii 
neolo inot consideri 
ca o clasă producnton- 

vrei clase produc! 


ran, dolloa pe rmonerinag și 
Vara, An Maine intre notius- 








[at 
tone 





COANPATII 


TARANULUI EMINESCU 


hberulilor, pe vrei vonnideri mi vinovaţi decat pt con 
BOTVALOTI, Ming Haar phuroxinnul, Maria pânb la fi Ito 
huinyn pi păpronin "hidomaă, pont” BI Inveotive mu n 
int urma n rio ma pet, 0 pa Dn poeta, "ul 
phril cu conu BOA, "roci mu ma paie” mut 
vino de both Dn cm Bernea m Tm, 
D AT nobantă revhranra do talent, de Iubire, de dunare 
MI mlla pora lira aa Vrea pu mul, vreun omu? 
Din nefericire, hp n negntiv, Hate drop oh Intra 
100 Bi 1017 Bau vândut câteva moi țhranilor, ar ra 
vorba do moni ne Bhutului, latitundille boleregti ab 
non nombinne, BI încă, neo mopil onre Mau vândut 
contor lopllor dn 000, 00, AA, DĂ TR, rau 
vândute bot pruție Iul Vodă Cuza, *Lagon din 170, me 
cutind art, b pi 6 ale legii din 1804, organiza vindoran 
domeniilor Bintulul Vhranilor one ru funoseră porbi, per 
ilor conro ni Punonoră Impropriolăriți, nollor chantorii 
NI celor cnre în Vimpul anul IMO4 îi fivonu norviciul 
militar” tOripan "1, Axente) 10, Probule sn Incom romnren 
ch deşi Voda Cuza n fonţ Ingonit, miel o lege n ul mu n 
mal putut 1 rânturnată, ba Ingonitorii au font nevoiți mn 
vxovute pi prenoriplille Timase În puspontie, Dar dog nu 
no Thcon docil, pă ne execute o lege n lul Vodă Cuza, nu 
e cazul sh ne Inchipiulm ch Iagornitorii ra pe Iuda ch 
ei au dal pamant țăranilor, GI dune mu mu patut ah 
rohimbe nimic din celica Theme Cuza, Inponitorii mu pu 
vul Bă Buoonach pi Bă rânucennoh Vepile eur mu volt pen 
vruen din ccinoe Those “Domnitorul țranilor” ph rm 
n donr legenda conte continui vie ohinr după tracoren 
unul ocol, Intr'ndevâr, grație bul Vodă Cusa, țuranut 
devomine bor, Dar araţie învolelilor npgrlcole, el Tunere 
transtormul întrun neolobag (DObrogenhiu Uheren) 
in celuce privegie vânzarea domeniilor Bimbi Via, 
nilor, e vorba tot de prut în ochii prosirnii, Astfel, corni 
form legii din 1570, domeniile Bmbulul putea 1 vanduta 
în bloc anu po parcele Când erau vândute în bloc, cun: 
părătorul plătea 26% lu |moeput, lar rontul în 14 and, 
Duci no vindem pe purdele, munci plati brobulu pă ne 
fuck integral şi imediat, Wu 6 nevole n insista pentru m 
se voden preeheria, Heozultmial 6 cel birt 644 dormi 
ul Wtatuiui au Jost cumpărate de boleri pi mumat Al au 
Jost cumpărate de țârani, nm în hu, 00000 pogoane 
cumpărate de țăran A 300,000 de boteri Umhovary), O 
remareb in plus, în defavoarea conjuraților dela 106 one 
ncein ch În mfară do logen lul Vodă Cuzn, vindarea ro» 
şillor Binbului nn ora impun qi de mocesități finance» 
re: Bimbul nven nevole, bin pi atunoi i-l procura 
vinzindu- şi moşiile. 1, G, Ducu, cel caro mal Mrziu nven 
sigact sun, Vitu de glorie din taplul că era petre 
rul dooretalul lege de împroprietărire din Ii, o recu- 
nongie forul Inninte de pa [i fast cuprină de emoționn» 
tn dragohte de țăran: "Pontruei, după imuren (7) Apo 
prlere, aceste relorme nu puteau pleca din nevolu de n, 
phmânt Vhrmnilor” (ion 0 Bratianu şi chostunen 


"Trat în amenală Iara, Lot Că. tun indeareă ph 
Ata 4 i. miere ret, rau ue 


































































mogiile Bta 
cu prețuri 
Acestei 


nu de liberali (ultima nparține hui P, P, Carp) 

In 1907 isbuenegte marea revoluție, Conservatorii nu 
nu curajul so reprime, eu acensta se inăhreinenză Ionel 
Brntinnu, Cn 0 de țărani, Intticopăti, libernlil de- 
pun urgent pe biroul Cumerel o serle impresionantă de 
dispoziții în favoarea Viranilor, "Dar oda revoluția ro- 
primat, politielenii iuli promisiunile pi ba plerd în chi- 
chițe avocațegti pentru n evita marile retarme pe care le 
promiseeri sub Imperiul fricei, Eperau ch Vârnnii mu se 
vor mul rovoltu de tenmn represalillor” (Cripan 'T, Axen- 
te), Lagoa din 1007 consolidează abuzurile în involelile 
agricole, B mu acord, totugi țrahilor câteva nvantagil. 
Bin stabilit terenuri comunnle de pâpunnt (sinzuri) pi 
su cront "Cana rural”, enre trebuia ni juuparo pâmân- 
turi pentru m le revinde ABEAD/JOy, în El nvantajonae 
sau sh le explonteze cu Viranil, Ir EI tot, conservatorii 
vin cu o lege, aceli a vânzării 1 loturi miel n bunurilor 
de mână mourth, GI co nu făcut liberalii? A, Constunti- 
neseu (Porc), în ofielosul partidului liberal “Viitorul”, 
numegte meonsti lege “expropriere monstri on”, 

Deci Intre 1000 | 1913, ncenttn n font Blbunţin: "Phra 
nii deveniți. neolobagi, partidul conservator chutn prin 
tone mijyoneele Wh-9 anlveze Ul nr liberalii 
dosconsidormu total Virhinimen, Pentru liberali, țărani 
meu era imezintentă, PIAN ci exista numa butghesia, 
0 Tali burghezie, O falsă burghezie, pontrucă en n fos 
crontă nrtiticlul, Nu n existat o burghezie care nhi-gi croo- 
ze legi, el su fheut legi pentru n se crema o burmhezle, 
Invorul. normal ne ncentei burghezii trobulm să fie bară 
nimen cum serie Bmineneu dur, tot cun perle ol, invorul 
n font format, ip, in pr Vionilor, nu Ito- 
rmnii mu 4 [ Y loc, cl străinii, 

DI In ch în 101 t, TARI dev ri 
topi Ta de Varani, susținut ei LI] bi 
1nţi ne datora niţel *nocii 

welal n lui C. Bere, dur mai 

rtianu în campiniu dim 1018, A 
câmpiile Bulgariei transformate în drum ml Dara 
culul, ar fi emoţionantă deh ara pene că În 6 
in afară de faădi, Ar exista și un urtunte do ronlă dra- 
post pentru obiditul jăran ri L 

In 1914 doel, pro Tone Bratianu anun- 

e A iati) 
în materie o pars 
mu Vârâi Hi ine 0 pr 


convertire pe 


1 de lege UI 
' into nonphe, pe ere Ie 


„ insolenți pe ndvoraatii 


[.ă 
e Mberiă, centre nat 
Vieru VA Cot, Ma 
suie 


1 pot btrutl va [ tere 
MA, cnd Mine Irehu vă PI: rul pt Aa 
emil, Mle terei roate be 1000] Ptr eg i 
Vigo pi Premiul cr lt da mea cul Pola 
prishunen wpeolrului rogi, În 42 Martie Mu renta 
HEIM n dh, tepgele verdinpnd resmațaela Por 

nn de A pă dn phiniteni, Vhpnnileer, Detla le PA 
reliicep In 0 Mi, be Vin dineuri olerizanta 

Hilvan Apune: "Pimp da 40 de pl neinirerugi 


Nonsro politice, fiti bnteptie, mu 

108), Vialtnă, janta i (07/40, pu, preoont, acri ăi [i 
sară dă baruri, nl vați mintea. redprmamhili Aaa 
vaţi ronponenbili, roi cevițani Varmimuată bnr 

conți, Vuzimterii, ppiafonorii gi cent Merania Tibi ata 
Tita Îi Inc nime pentru m pri meamabă 7 ETA A 
aperi de Mirnoe gi da caretiphie e vlati noni re pa 
Iun contr, ol toți, prin murit în enra m matareltat 


drophurile noastre politia, pri ar 
Vad bombă piete diguri) gr fai, 


„Pi mpi e di 

n ohinței gi n pedepeai, mă ultra ecua 7 Fir ri 
dna În Vilbarul poporului ineoent pi retete "Lat eu 
nb Pearl Ted! Dice Mi Imco, orice 04 orada, pri 
nn Vgrilt din slrnturile prohunde ne mopul pen E, 4 
rulării îndeluny  răhdvonre, a vitregiei tim PI 
musti Virinegii uimile şi pnăniee.. bit varul dintr a i 
si În nod fatal 11 jibene, chine [ări m vrema, bn mi 
so Bin tonte mulariniale mocolelor trecute, cnre cer da 
eh do di, În moon rmonnent, pasul pe omre li) pot da” 
WI: "Nu volone om sn al doilen Cerpi îi ni di i 
“lg Spune poporului: "Pirin rea hp si ma ro docă 
pentru n fmhri luxul pi inepuizabilele bogaţi ale altora 
ko onesei, În rândul ii declara: “Conernţia noastră 
şa indeplinit o mare daborie: m decimrat Azboal. A 
Vii one Indeplinoste pe n dora, ahinei cănd. enta pe 
Piti Sp UI] [40 44p mal largă, con mmm curajomala pi 
vea mal fecundi dintre revoluțalhe le perna 
NapA8 (FOUR, Dor? iai una f i mgietie oo + 
Fraza frumonte, Tr indoiala, ln distan 
ani, Vexio pini prom puțin desiaur aie pa 
Vraciul, în mecla Inarica wedinie, bile par ohinr umflate, 
retorice, Pentru a TI pințit coinee spunem oratorii vre: 
bul să ii prozeniț ueolo, ana sh Îi vrhit în tobra decalat 
timpuri, (i mpoi rii trobulogia uitaț, on fraze din monsten 
inspirate pe mini Bpinoneră, Cu relță pri în vrem chir, 
Mai precit în AB, Atunci un boler Cenugeati promin- 
ue Și 6 cuvinte nu rul puțin Innphente: *Ţhrani și au 
var bhbiut, dospit, robii, De treizeci si ase de ani, 
rafi ivoperiți cui bone, Phrani, bortatirn, biţi 
var prauls, Vă du din bonă india, bucata rien d ph 
mânt”, Despre ncansth declarație, d Partii felonru spre 

Hu erou cuvințe convenționale, rostite din vârful 
buzelor, cl expronin unei mari comoţii sufletesti”, De 
Acord, dur tări m gli daca Coupe gi dat, mi 
bucățicn Dai de phmnnt, sira ce-a urinat: Dornrnitoi [a 
runllor pi Lost, jgonit In rac a 5 Și apoi n ui y 
neoiobhgin, Mur se mal audă da Ce 


oi Costinesau 4ibaraly, în OU, porn pt 05 
pe a VI mt tau, et y 






mamii afet di 



































































































N y ari “i 
Cad N. iv dun a lut 1 
4 raport fAțior, conservatorul Beni 

cu m acuzat pe Mborali ch vin cu neeste reforme mima 
în interesul partidului, “Din 1003, cnd partidul liberal 
n uvut cu totul altă atitudine, n nehirbat, Co everirmeni- 
te mu determinat sehimburen?, Inbreabi Orhscu, Piri 
1ndoială câteva alegeri parțiale pierdute” Donltral, cu 
destul cinism, liberalul Dragu spusese: “Când colegiile 


ru ne vor mal vota, va trebui o nou reformă”, 
' Acestea erau far Indolal gicane de adversari gi mu no 























vor n di rhăpunmul In introbutea dacă Wberalil 
rost Mee Op p cuprinsi de rola drâgoate faţă da | 


BE vorba mumai de cină pii& de biterei arti; 
| 7 ÎN Lia! va “dă Bumul cereti rap 4 iri 


petrecute după main, 
[n 1020, era ministru de domenii Ion Mihalache, “Na 
exista In 1020 un text de lege, exista numal un dacrel= 


"ete din Martie 1919, semnnt 1. G, Duca, Redactarea 


bila, mimarn, fhcen ca neeat decret-lege sh nu poi 


! npllenat decât de un ministru de teraperament autorii 


(Pumril Beicaru), Reţine afirmațin prețions 
taroa ora grăbită, sumară”, Bine, dar din 19% 
1919 nu n fost timp suficient de adiere m p 

eniru n nu se face 1n 1910. 0 rodacture “grabiti, arma 


“red 
ini în 





| (i 4 trecem mal departe. Ionel Brătianu, ct pi tatăl 


lui, când era în opoziție, nu nven natâmphir: A progtit: 


! asel lovibura, BL pentru eroarea unei platforme decta 


rale, W, lorga m presat pe lori Mihalache cn să redacteze 
vctul di Aaa n imptoprieariii fasgollai d ini ir 20000 

e, Lon Mihaluche n corul un rhgaz de 

N. orga a rhspuns; "Dar bine omule, crezi ch. Bratianu 


va aştepta ca din si depul legea impropriotăririi ou af 
e all VA în apaziție? borma crini Bg un naiv, 
2 


jerdut, Mâine la Came dep pri 
Me ee de feruadăca ip Apt la ji 


o 
oicnru), rcdecbelo o fă 


ineacu e 
to că tn 
coperim mul degrabă un fel de gat 
i 4, Bi cu tonti nevastă farsă forabista, 

rescu, din caro fhceu parte lun Mihulnohe, 

nat, e anluoă proiectil era sub? Pentru uven j 
Lorin fetale ci pik Be „4 AD (il Lon Br 

rol 1, atunci d 

Ei] pustie stâta timp cât nu ora ol 


a 
ne arată AULA DAR ara pi 


 W 
ri Pie 
dincolo de limita “le 2.000.000 
tapalhaa, 38 Voohiul „ral Mda fe: 
opine în Piivoraatii «hu declarand e muy 


- Abrmeaeă pagină 


rală” (ami 
dată, tovenenu. Dar celuee 


* neoatb choslune, în loc de 





aaa 
tă 


















__OARPANII 











natie 


lăsh să treacă proiectul ui da lepe, având În vedere că Ţ ţa 7) 
“un asemenea certificat de competență elaberat noilor | i total Ve panehiunile perspale, ae fi extttat titei m 
partide” ar [i deasemeni “condamnarea celor ce au gu- a tr E ea e 530 existența urez presa? 

I „Oricât de multe erirne n 











vermat țara până atunci”. Marii boieri au profitat de i ins, d 
rupoartele lor cu Palatul pentru a denunța cu insistenţă — ticoluluii 24 prevedea: Arestarea preventi i un, timid. Dacă dela prima suprimare mr 7i papii LOT 
proiectele “bolgeviee” ale guvernului și A implediea pe de presă Cati initazini. oile oa ai ua zitia darza a intregei prese, ar îi reculaţ, PAINE epo- 
ibalache de a obține o audiență și a-i expune punc- in timpul lui Vodă Cuza, un oarecare N. Orăganu, care rol a chemat la ea: N Blank a încetat plățile, Ca 
vele ui de vedere. DI Garoflid, cei mai bun orator al a continuat dealtfel să scrie şi în timpul hi Vodă Carol, Manoilescu şi Ia ednuţ „rertorul Băncii Naţiorale, Min, 
partidului marilor proprietiri, îl inlocui și el este acela când 1și trimitea poezeaua Ia vipogratie 1și trimitea Și pal O Ea a a cerut ca Bancă Naţională i apoi Ba 
cate a făcut ultima toaletă reformei agrare. Legea sa, teaua şi lait la închisoare. Intr'o zi, directorul inchi- atea vreme pe Min 1, milarde. Carol i prețuiă mult XE 
promulgată numai la 21 Iulie 1921"... sorii Văcăreşti se pomeneşte cu o trăsură care aducea din cei ce cohtribruisai Manoilescu, deoarece fusese pr 
Şi care a fost grija de țăran după cei s'a dat pământ, saltea, pături, cearşafuri, ete, noileseu i-a răspuna a aducerea lui pe tron. Mihai M 
grijă din care să se vadă că exista realmente o dragoste de —Ale cui sunt? a întrebat directorul, chestia, Şi Plerpirisd că va convoca consultul și va oa 
văranul român şi mu interese meschine partizane? Nici —Ale domnului Orășanu. a acceptat Bate Ul, contrar așteptărilor presedinte e 
una. Nu sa creat un credit agricol, nu s'a creat o in- —Dar, nu am primit nici un aviz că Orăganu ar fi la rege şi i-a a regelui. Atunci Manojleseaa pieri 
dustrie alimentară pentru a absoarbe mâna de lucru ţă- arestat, cutat. Banca ppamunicat: Majeatate, ordinul a fi pate 
rănească, nu s'a votat o lege care să oprească divizarea —Nm face nimic, o să vie. timp, Mini pa este salvată. Aveţi dernisia pi: ati 
loturilor, In 1940, țăranul era din nou lipsit de pământ Tată un exemplu de poezie de a lui Orăganu: gore' Manolea gi i trimisese pe fratele său, dl ere 
și, din nefericire, s'a dat posibilitate comunistilor de a «trăi Fi Consiliului de si a Vălenii de Munte, la presedi Ta 
1ace dei ie, împărțind ultimele întinderi mai mari răinul, vă spul eu, pică, miniştri, ca să-i expună ședintele 
de srmante [i sa de experiență? Nu poate fi invocată. Căci e de nimic, să vadă care va fi atitudinea lui fl cele mtâmplate şi 
Pentru. indivizibilitatea” Pământurilor. Eminescu. pledasc Și de lege nare frică bat hotărit pe Manoilescu şi a spug: sea: ACESta a apro- 
zii a ani mainte Sentru crearea de credite țără- Ca orice calic. Ce at total de acord cu el și-l galiu căi Mihai 
; e susți - 
neşti scrisese şi Eminescu, scriseseră şi alții. Lacunele le- Unire numai să fle Dagig UA Acu (3 Şi-a schimbat între pi 
gii lui Vodă Cuza trebuiau să le servească de imdreptar, Români între voi jescu a treia TE palatistii de frunte—şi Mihai rr 
dacă într'adevăr bomba lui Ion Brătianu din 1913, avea Şi veţi scăpa de hoţie nale. Sa pari Aj se retragă dela direcţia Băncii Naiuc 
a bă aragate gentra ir co, biti care Şi shi de menzau) e, Sete ca pagcă prop Sia nel Mie 
i duj era o indui ; I : că regele Carol dăd AREA e d 
plătea eloabi. era tot țăranul. Aceasta ac recita rigla pate pri re 5 a ajuns dacă ar fi intari ei iat oateri 
explica altfel lipsa de dragoste față de ţăranul român, d i, dar şi gazetari netntri 8 i 
înzetragve apă a conistua să facem “istorie romantică”, Și cântarea-i bocitoare Recent în Franța a fost arettde de au un carica 


Strigă. ne'ncetat: turist de dreapta, pentru o caricatură! în care era zefle 


a de just o numeşte dl Pamfil Şeicaru. Şi eu cred Î 
cum aş j misit generalul De Gaulle. Dar toată 


că în anul 1959 nu ne mai este premisă această indelet- Oh! “Ţara e sbuciumat € res a-f 

nt i rii ni De un hoț străin, & Tarea şi caricaturistul a fost achitat, ci A 0 Rae 
ot Seton Watson, a cărui Istorie a Românilor nu poa- De o lijtă lesinată U trecut 70 de ani 

te fi socotită defavorabilă Hehenzollernilor şi Brătieni- Slugă la Berlin.” e ani dela moartea lui Mihail Ernines- 

lor, scrie: “S'a căutat să se stereotipeze această situaţie cu. Pătura superpuză a obținut victoria finală la 


23 August 1944, mai precis victoria ultimă, După 


artificială aducând corective sufragiului universal şi Această poezea nu a mai fost publicată în timpul lui vestile ce vin din Pati 
TIE, 


practicând o coruptie electorală care a lăsat în curând Vodă Cuza €i în a lui Carol, iar inspirația li rans- „ se pregăteşte transtori 5 
im umbră metodele Ungariei dinainte de râzboiu. Totuşi  parentă. Pentru aceste perle poeti.e, raiduri cina aaa în colhozuri. Tăzanimaea româna să 
majoritatea artificială a lui Averescu sa desagregat, pele”, girantul ziarului a stat la Inchisoare preventivă tea-o a, ara, Ca Brepte nici un apărător. Cei care ar pu- 
moartea a răpit prematur pe generosul şi imaginaţivuil două luni și 5 zile. Desigur că nimeni nu va găsi—atară got şi ai a a preocupări: grandoare, colonii, ne- 
Tache Ionescu şi liberalii, ineluctabil, cu reluat puterea doar de faptul că inchisoarea a fost preventivă-—că li- tere la reacțiune și rol. Dar, cum fiecare acțiune dă nag- 
pe vechile baze: centralizare, xenofobie, măsuri favori- bertatea presei a fost sugrumată, Lipsa de gust a auto. cu cat acţiunea te recțiunea este cu atât mai mare 
zână oraşele în paguba satelor. Regele Ferdinand, a că- rului e flagrantă pentru a fi invocată în favoarea Ini li- țărănimii româneşt ai puternică, desigur că reacţiunea 
rui sănătate se inrăutățea, a devenit din ce în ce mai bertatea presei. Mai târziu Gheorghe Panu a fost con- tă. Nu va mai die să ie d ae, Ai puea 

- e nimeni, nici de 


mult prizonierul liberalilor”... damhat pentru un delict de presă la doi ani de închi străini, nici ioriali 
i E ni, ni i - 
: ș & hi » soare, dar aceste rare condamnări nu justifică pe nimeni TE ezita op aL Ya ae ei pa SE 2 SEE 
MINESCU a trăit întrun regim de libertate a presei. să afirme că pe acele vremuri presa nu era liberă. Ace- cine duşmanii, cine ac rimat-o şi ci îi sunt prietenii şi 
DI Pamfil Șeicaru ne-a rătat că această libertate a tastă libertate a presei a fost Sugtumată numai în tim- Şi va trebui să știe cz pe [ge Sici epira luat apărarea, 
"fost totală și aşa reiese şi din textele Constituţiei din pul domniei Lupescu-Carol II. Domnul Pamfil Şeicaru tru ţăranul român o fi ea Me Cuza, devenit pen- 
1866, ba modificarea din 1884 a fost şi mai favorabilă analizează plecate sugrumare a presei în timpul lui Ca- Român care i-a luat ar aieai cu tă io, E SIA Rae ur 
acestei libertăţi. Dar, ca în toate, și în acest domeniu au rol II şi socoteşte că vinovați de această sugrumare sunt Acest Român a fost Mihail Emin asalt CA Mee 
existat pare Aa, în Ie, BUELa Alexandru e a oamenii Poni, care nu au avut aceiași structură ca oa- = ESC 
donski a fost arestat și a făcu! chisoare preventiv: menii politici dinainte de 1900, Pe oamenii politici din 1) Dat i ii ; pe 
trei luni pentru următorul refren: “Vodă Car... Vodă timpul lui Carol II, dl Şeicaru îi numeşte palatiști. Fără ata), din ele „Sia "erupElliele, prectizt i, A pe lia 


crudul vodă pie Evident, Macedonski viza îndoială că dl Şeicaru are dreptate, N. Iorga de exem- luat din excepționala teză de doctorat a lui Crişu Axen- 
asa replică iDE, 4E 
părei u putut Lupeasca lucrare de 564 pagini. Un subiect ase: or a tratat 
îi alai ZA ti n 
este pus în dar trei luni de inchisoare le făcuse oare dacă atuni d “Calendarul” sau ajuns prim ministru iar CEŞU Aer! e, ales depui Ta 
Această lacună a fost umplută în 1884 când sfârşiul ar- în loc de socoteli mărunte—tiraj, publicitate, concuren- A murit în floarea vârstei. Este înmormântat la Madrid. 
Sobre o mal o sobre o bem, E hă milenios e milenios 


























a Curţii cu juraţi, deci după trei plu nu poate fi comparat cu Lascar Catargi cunoscut te, teză publicată la Paris în 1937, cola s 
aa et Bualdlf3t Bee tă găa cn. Diferenta 
deja. Este drept că în 1875 Constituţia nu prevedea ni- “Cuvântul”, ca să nu citez decât pe cele mai principa- ultimele alegeri—în parte mai puțin brutale ca celealte— 


. A. ia cEpția legi de pre prin Iaimo: i sta nu se poate Majestate. tlul “Essai sur le râgime representa 
ripți : lupă Dai - Dar, dup sei - 
ala SL ci ea come 
mic în privinţa arestării preventive în materie de presă. le, toată presa din România sar [i autosuprimat? Dacă a trecut din închisoare în închisoare până în anul 1944. 
[i | LI] A || ||] i] i Porque tudo quanto. existe 
EMPI assa, tem; em, orque tudo e 
= a A ai Ţ Era Pia e pia tudo; Se submete ăs mesmas leis; 


ei dita; E o mundo alegre e triste; 
Wien ogarte e Piadiţe, Outras mâscaras e bocas— 


desigur în viitor, cu bunăvoință de ambele părţi, o solu- Nada esperer, nem receies; 
ționare echitabilă, iar delegatul bulgar a Portia, sen- Como îi ondas, passa a onda; Mesma peca e carta Voz, 
rac A prietenie pe care Bulgarii le-au avut tot- SA, te Maco, se pe hangar Penes vezef, Eapaaăe i i 
eauna pentru România. nsensivel fica a Ă ă . 
Ş bit Ing. ti - i j 3 
Din Datea Românilor a, armei ae Florentin Mari Muita coisa artă n6s assa, Nae ape apă Sol Paza 
Pe scena impodobită cu tricolorul românesc şi culorile Ni pliviimof multa, colsa, Perderas com esses tolos, 
braziliene, ce încadrau o placă pe care scria *15 ani”, au Quem se lembra. disso tudo Apesar do teu engenho. 
defilat drapelele următoarelor națiuni: Bulgaria, Uri dinți EECHAI RIO, IRI? Nao receies, pois entre eles 
ria, Elovada, Ukraina, Macedoni Gross, Rosaciiia, A Tu, recplhe-te.a um canto, 'Tentarao prejudicar-se, 
ia. Purtătorii i-a iedera întrun gest de pe Encontrando-te a ti prâprio, Nao procures acompanhâă-los: 
. p proteica Quando, com ruldos vaos, îi 
lidarizare Da păi domaine RE pl frumos Rpar Tempo passa, tempo vem. Como as ondas, passa a onda. 
românesc, escu, îmbrăcat în costum , 
național. Au fost prezenţi trimişii marilor ziare locale, VAS Como un canto de sereia 
se incline a fria agulha Langa o mundo as suas redes; 
reporteri fotografic, ete. Da balanga do pensar |. baban muda actores em cena 
A urmat un poa artistic la care şi-au dat concur- ara o instante que se muda Larga nuvens de poeira; 
sul: o pianist IFR prelua, grocli, II Dşoara ji seta Ele ANRE Tu, entao, iasă de 1ado, 
Mariana cânt ucăţi rormâneş ue da pria morte ni N equer des atenqao; 
două fete ale Românului macedoneam Ghiţă Măr- E tal vea se esvai num âpice; NNao. d es o teu cazuisiia 
eu Domnica şi Victoria, în frumoase costume naţio- Para suele que a conhece, Se te incitam, se te chaman. 
n au fost fotoprafiate de către reporteri, pe scenă, Tudo €& velho e novo € tudo, u ft aa: 
având în mijlocul pe pe Viceguvernator. i fai al, Se a i ase Ript Ep E 
Adunarea a încheiat-o Dl Bucureșteanu, aducând mul- 090, PEDRO LALOI ROL RE BONO De que serve o'teu conselho, 
i umea româneas- Imagina-te no mundo; e q 
pi ERE SR pu Ca Dea pe Bi ai li Nae 
ze! s'au redactat şi ti memorii şi tele- A Se i irdcetei Ri 3 pa Li ui Passe quem PARA: 20, Re) 
grame Sefilor de State occidentale, la aceste telegrame î "Tu disfruta-os do teu canto, Para Aa 9 00396, AI 
asociindu-se şi reprezentanţii celorlalte popoare de din- sas manhas refleci Insensivel fica a : 
colo de cortina An fier. Cu pe: dd Sobre o mal e sobre o bem, Insensivel fica a pie ME 
se vede, o serbare reuşi jite punctele , Se te incitam, se te e 
ră ii din San Paulo se agită mereu, în- O tuturo e o passado Como as ondas, passa a onda, 
Fă să atragă atenţia străinilor asupra soartei Nea- Sao da folha as duas pâginas; ri esperes, nem, receies. 
nostru, mit exact dela data de 23 August 1844. Ve o fim Apaie-o BEzeiple Interroga-te £ Basiţi 
= a) -los; bem. 
"Timpul scurt şi HephEtAreR „DD. fierti portale i ii rai aa a Sura o 1 da ee. udă, 
sue, o tri işi dau seama deșipur de am- su su NO presel pombimoai Tempo passa, tempo vem. 
şi Adu din seara de 22 August, în R A Ru AIRAOR, y. Ruescu şi Carlos Queiroa 
Oraș! an Paulo. ; ' 





CARPATII 





EMINESCU IN PROIECTIA 


EVENIREA transcendenta a vieţii, fap- 
Wul Spiritual al Jertrei considerat în 
dimensiunea împlinirii sale finale ca 
9 experienţă we a unicului şi a unici- 
tâţu insâşi a trăirii în care acesta își 
găseşte rundamentul şi mărturia, dra- 
EoStea; absolutul ca ireversibil, ca ju- 
ământ, ca glorie; iluminare majora a 
Vecinătăților morţii ca şi nopţile inti- 
nive ale dorului, intrun cuvânt tot 

E ceea ce se găseşte imediat supus fiin- 
îi Ve. nu se poate apropia şi nicidecum 
cunoaşte autiel decat sub orizontul pri- 
mejdiei, sub garanția existenţială a primejdiei. La ină- 
sura existenţei, avsolutul condiției umane nu poate fi 
recunoscuL decat ca o limită a primejdiei. Măsuru auten- 
cităţu omeneşu este primejdia, condiţie ultimă a exus- 
venyei, asigurănd împunirea torală a existenţei în ace- 
laşi, ump cu nimicirea e: împhnindu-se în primejdie, 
existenţa se Invecinează tragic cu Tunţa, cu ceea ce este 
ea ala ae primejdie şi negaţuune vie a primejdiilor exis- 
venţei, 

+zimejdia constitueşte tărâmul fundamental de exis- 
ienţă în care libertăţii noastre îi este dat să se împli- 
neasca inirun mod total, şi această totalitate în anga- 
Jamenv dă, în istorie şi de riecare dată, măsura oricărei 
Aegutimităţi imperiale. Implinirea imperială a libertății 
noastre vocale, primejdia, care ne bberează de condiţiu- 
mule subalterne şi obscurantiste ale istoriei, face deaseme- 
nea ca, de necare dată când libertatea îimplinindu-se în 
primejaia sa absolută şi se regăseşte astrel admisă la o 
siwmaţie istorică, această Situauie sâ fie o “sărbătoare în 
ocult” a nunţilor cele mai innaite care împreunează moar- 
vea Şi viaţă recăruia dintre noi cei cari am învăţat, im- 
brăcand câmaşa morţii, să primim moartea ca o împăr- 
vâşanie de foc. 
"Cea mai sfântă nuntă dintre nunţi”, moartea, nicio- 
dată n'a fost ethosului eroic, tragico-divin, în care se re- 
găsesc Tundamentale existențiale date şi viaţa insăși a 
rasei noastre, altceva dacât garanţia unui fel de a fi 
care, garantat de primejdie, ne garantează libertatea, li- 
bertatea dincolo de condiţiile sale istorice. Absolutul 
primejdiei este moarte; la primejdie absolută, libertate 
absolută. 

Pundament al adevărului ființei, libertatea ne face aşa 
dar să fim după voința noastră, să fim ceea ce constă- 
tueşte o proiecție a propriei noastre voințe de a fi, adică 
noi înşine într un mod de implinire necondiționată. 

Intre prăpăstiile fără timp nici memorie ale nefiinţei 
şi seninul ziinței vecinic neinceput, virginal, simbolizat 


ae Maria ca imaculată Concepţaune, libertatea noastră 
Implinindu-se in primejdie şi sub moarte ne aa areptul 






































Tâtre ] e nefiinţei şi seninul al 
ei, dragostea numai va hotără de 
noastre. 


cul: iin- 
drumul alegerii 


De aceia putem spune că noi suntem aceia care la acel 
moment, vecinic reinceput, pentru eternitate hotărăt, am 
avut a alege drumul și fapta fiinţei, şi că noi suntem cei 
cari până la sfârşitul lumii, cu fiecare moment al vieţii 
noastre şi al misterului central al lumii, nam sfârșit 
incă să alegem partea şi fapta cea vie a părţii din fiinţă 
al cărei destin a fost să tie dată în faptul împărțeniei 
noastre de dragoste; ceilalţi sunt cei cari au ales din- 
trun început şi pentru eternitate, cei cari aleg şi vor 
alege până la sfârșitul lumii, în toată libertatea, partea 
netiinței şi slujbele ei negre. 

Astiel va trevui să ne mărturisim, acum că timpul a 
venit, să ne mărturisim nouă înșine şi lumii, că impă- 
ciuirea noastră din urmă nu va putea fi ca o pace: pa- 
cea noastră implică, în dimensiunea vecinică a orizon- 
tului său de primejdie, apelul violent al războiului în 
pace şi al păcii în războiu. 

Paradisul eroic al lui Jose Antonio nu este el străjuit 
de Archanghelii cu săbii de pară, şi după propriile cu- 
vinte ale acestuia Paradisul eroic al generaţiei chemate 
de destin la misiunea de a fi o aristocrație a Apocalip- 
sului nu este oare pacea solară şi mândră a unui tarâm 
de lumina din care “odihna se va găsi pentru totdeauna 
izgonită”? ./ 

Intrebarea ce se iveşte acum este următoarea: de ce, 
pentru noi, primejdia, jertfa, moartea, libertatea ca o 
povară de vecinicie, şi nu asemenea celorlalţi pragul pă- 
cii supreme, paroxismul detaşării de noi-inşine şi de 
tot, ca un tigle infinit şi mut în proiecția nefiinţei fără 
inceput şi nici sfârşit? Libertatea nu se poate trăi decât 
Taţă cu libertatea de sine-insuşi a existe! totalmente 
angajate în primejdie. A fi liber, liber in ab lutul liber- 
tăţii de a fi, nu poate însemna decât a fi liber în raport 
cu tine-insuţi. A fi tu insuţi, sau a nu fi. "d e 
Orice unicitate este unică în sine, dar unicitatea im- 


Eă 
ment roxisti lar al absolutului propriei noas- 
rigla ip pe ai a At ființă şi ă,_ între 


viaţă şi moarte, între tenebre şi lumină-—să alegem par- 


și 3 memării eter reincepute a Unicului viu 
Pa ai a constitutione mundi”) ti corespunde, la 





noi-inşine față cu Unicul. Căci nu aud chemarea ființei 
decât cei cari sunt ei-înşişi din asemănarea ființei, şi 
nefiinţa nu se regăseşte decât în cei cari există o nălucire 


In existență se înfruntă dialectic ființa cu neființa, şi 
această dialectică este chemată să constituiască sensul 
a sto lumea existenței noastre, Pri- 
mejdia ca o condiţiune totală a libertății opreşte mersul 
lumii, determină sensul şi norocul cel din urmă al unei 
elegeri existențiale ce hotărăşte destinul existenţei noas- 


Lumea, istoria, destinul şi norocul nestiut, ocult, al 
fiinţei în istorie şi în lume, se găsessc așa dar fără în- 
cetare şi până la sfârşitul lumii angajate de ezistenta 
chemată sub orizontul fără intoarcere al primejdiei. 

Dominația nefiinţei asupra celor cari sunt din asemă- 
narea ființei defineşte pentru noi în același timp şi dia- 
lectica lăuntrică a istoriei şi rațiunea ontologică & isto- 
riei concepute ca o dialectică existenţială între neființă 
şi fiinţă. De unde sfârşitul absolut al istoriei, care cons- 
tituește conceptul fundamental al cercetării noastre spi- 
rituales şi momentul ultim al experienței de salvare în- 
treprinse de către Mişcarea Legionară, nu poate fi în- 
fățişat de noi la ora actuală şi n'a fost conceput nicio- 





arie 


ROMANEASCA A 


sie îi 10 























inconștient şi “sigur de ziua de mâine”, ee 1 Sare) 


In condițaa omenescului, două ] 


































După cum asemănarea face ca să existe o libertate a, 
existență între ființă şi neființă, cuvântul, atunci cană 
acesta se găsește angajat în adevăr de câtre cumpăna 





M. Eminescu-Portret de Camil Ressu. 


dată altfel în limitele unei doctrine de salvare pecetluite 
cu sânge şi cu nădejdia absolută a învierii, decât ca mo- 
mentul tradiţional al Judecăţii, al "despărțeniei” eterne 
dintre cei cari, sub orizontul primejdiei şi trecând prin 
moarte, au mărturisit pentru chemarea fiinţei, şi cei 
cari slujesc tenebrelor bestiale ale neființei. i 

Pe de altă parte, “judecata din urmă” este, în fiecare 
dintre noi, în orice existență, fapta fiecărui moment al 
vieţii. si 

Experienţa vie şi trăită nemijlocit a propriului nostru 
absolut, imediatitatea fiinţei, nu va fi astfel, pentru noi, 
nimic altceva decât darul împărătesc al curajului de a 
fi ieşit de sub scutul firii, de sub scutul legiuirilor sale 
neincetat actualizate de dialectica existențială a istoriei 
şi a propriei noastre existenţe, sau, altfel spus, râscum- 
pârarea si pretul răscumpărării primejdiei ca fundament 
al eixistenței, atunci când, în numele libertăţii totale şi 
a unui destin altul decât cel al mulțimilor imbecile, exis- 
tenţa noastră se găseşte în starea de a putea să aban- 
doneze, lucid și printr'un act de luciditate nemijlocită, 
rotecţiunea firii, protecțiunea echivocă a istoriei şi a 
pr ca atare, pentru a intra în lumea unicităţii tragice, 
în lumea primejdiei absolute. Acolo unde primejdia ne 
este soare şi pământ, unic orizont al lumii şi negaţiunea 
totală a acesteia. Acolo unde fiecare gest şi orice măr- 


noastre concepute ca 
ui care leagă dsponibi tatea ri 
de acel moment al istoriei în care prime. 
se pai ca un orizont total. Lumea primejdiei absolute 
e lumea secretului total, pentrucă € erienţa primejdiei 
este de fiecare dată unică şi, în unicitatea sa, eternă. 
Atunci când legiuirea firii se găseşte astfel preschim- 
bată cu starea de primejdie totală a existenţei în irever- 
sibil şi în e icitate. atunci numai libertatea noastră se 
împlineşte la modul şi în propria sa limită de absolut: 
ca însăşi libertatea de a fi a ființei, ca propria libertate 
e Unicului. 


primejdiei, tot așa cuvântul, atunci când el se va ridica 
Fl E te pe cala a căror asemănare îi face să se 
ndrepte spre ființă, devine agentul provocator al propriei 
noastre libertăţi. i pe 
Cuvantarea în numele adevărului şi ca faptă vie a li- 
bertăţii este, după cum se vede, şi dincolo de orice con- 
tingenţe de istorie, o judecată de sfârşit de lume, o 
Doc aipaăe a pe Apare, fulgerătoare, întregimea 
iinţei ev ropriu;, 
Sonstlinta în cine irepiinao 2 ăia 2, Potec, sfânta 





ca o condiţie absolută a libe: a fi noi-în 
vântul şi cuvântarea lui vie ne deschid nouă-în; pen- 
tru ca noi-înşine să facem aceea ce trebueste t după 
asemănarea pe care o purtăm în secretul adâncului fiin- 
ței ce se iveşie ca o tainică chemare în existența noas- 
tră şi a lumi: noastre. Să alegem între lumea unicităţii, 
a primejdiei absolute şi a dragostei, şi lumea unei eter- 
nităţi concepute ca un hoit din a cărui descompunere se 
nutresc halucinaţiunile noastre forfotitoare peste genu- 
nea întunecată a nefiinţei. 1 

Peste despărțenia dintre ființă şi neființă, cuvântul 
este norocul nostru, darul Unicului în dragostea Sa cea 
mare şi secretul însuși al unicităţii noastre față cu pri- 
mejdia, față cu dragostea noastră împlinită în noi-însine 
Şi în eternitate: eternitatea este ceea ce desparte fiinţa 
de neființă, şi, prin cuvânt, noi suntem în eternitatea 
fiinţei, în primejdia eternă a despărțeniei. 

Cea mai mare primejdie se împreună aşa dar nupțial- 
mente cu cel mai adevărat cuvint, “cuvântul cel mai din 
urmă”, și prin aceasta cele mai vertiginoase şi sumbre 
prăpăstii ale nefiinţei se învecinează, în despărțenia lor 
eternă şi a noastră, cu punţile de aur ale înnaltelor cân- 
tări ce Preatericiţii ridică Mielului şi Mariei. : 

Cuvântul, după cum am spus, mărturisindu-ne în uni- 
citatea noastră, angajează de fiecare dată Unicul în ros- 
tirea lui, şi dă Istoriei un fundament de viață care nu 
este dialectic decât în măsura în care primejdia rămâne 
ca o condiţie mereu prezentă a cuvântării. Fundamentele 
istoriei concepute ca o mărturie vie a unicitaţii noastre 
în marş spre cel Unic sunt astfel străjuite, ca un drum 
spart din însăşi stânca muntelui deasupra unei vertigi- 
moase, tragice, halucinante prăpăstii, de către golul ne- 
țărmurit al primejdiei care le constituesc, vecinic, dia- 
lectica propriei lor alcături fundamentale. y 

Se cunosc poziţiile heideggeriene, singurele ce mai con- 
tează astăzi in Occident deşi depășite, apa problemei 
e: ne preocupă a relațiunilor dintre ființă şi Sage 
citez un text, ales ca din întâmplare dintre altele la fel 
eta sua i ANRE din sine-însăşi se iveşte ființa în lan- 
gaj; şi neincetat ea se găseşte în drum spre evigăbtu 
nostru când, gândirea existenței, pe de altă parte, să 
vântând ca atare, face ca fiinţa, aut drum ag 
langaj, să ajungă neincetat la acesta. Ast pina ea 
cuprins înlăuntrul iluminării de sine-insăşi a Ey iară 
sell ete deupat Ge, căra Prairie alea 

tfel şi atunci n , 
Al ua Sr Eu noastră, dominaţiune canaiaatăt şi 
Igiittă Cand langajul se ragâseşte adus 20 DE ui 
nea totală a propriei sale esențe, devine, as 
şi se arată ca istorie, fiinţa (a săaii zid) atunci păs- 
în faptul gândirii noastre c: E E 
Se: pătruns de iluminarea ci, pătruns de pia ee ră 
ehiderii, ființei, Asitel pogiinde existența noasi . 
lăpost loc: +3; E E 
SFR MAI acestea suat insă ca pi cun, dia (pia anala 
lui gândirii noastre absolut nimic nu sar fi prot 


(Urmează pagina 2.) 






























Lu] 


Relațiunea majoră dintre ființă și cuvântul său ne apa- 
„m nitimă analiză şi din perspectiva însăşi a proprii 
să noastre cercetări, cn misterul fundamental al exis- 
tenței şi, prin nceasta, ca sinpurul fundament valabil al 
lumii noastre și al intoriei ființei cari 1şi găseşte împli- 

pirea în această lume gi nu altfel. 

Citez un nt text heidegterian: PERU 

*Plinţa ca destin călăuzitor al adevărului rămâne în- 
totdeauna ascunsă, Dar destinul lumii se anunță în ope- 
ra poetului mai înainte ca să se fi anunțat ca istorie a 
fiinţei. Astfel gândirea lui Hălderlin, ale cărei dimensiu- 
ni, după cum această gândire se găseşte exprimată în 
poemul “Andenken”, cuprina întregimea istoriei lumii, 
este esențialemente mai originală şi tocmai prin aceasta 
cu mult mai viitoare decât purul cosmopolitism al unui 
Goethe, Pentru același rațiune, legătura dintre Holder- 
Jin şi elenismul autentic este, la fel, alteeva decât un 

ism, y 

i ca aceasta tinerii German! cari au cunoscut pe HOl- 
derlin, au gândit şi trăit cu totul altceva, faţă cu moar- 
te, decât ceca ce opinia publică pretinde că va fi fost 
atitudinea germană înaintea morţii.” 


nălderlin, Eminescu, poezia ca fundament a! unei 
alte istorii a lumii 


“Totul intră iarăşi în zona su- 
premel atenţiuni.” 
Ionel Banca, 


U capul descoperit, noi poeţii trebue să pâşim până 
fu în Pijlocul Pireu zul. Su propia-ne mână, acolo, 
în mijloc, să prindem cerescul fulger şi, de cân- 
vecul nostru înfâşuraţi, să aducem neamurilor acest dar 
a) dumnezeirii. Căci numai noi mai avem inimile clare 
ca o inimă de copil, şi mâinile noastre doară sunt nevi- 
novate. Pe noi fulgerul cerului nu ne răpune, şi atunci 
când dumnezeiasca suferință ne cutremură, vecinic, ve- 
cinic, inima noatră neclintită rămâne.” 2 
Astfel a ştiut să ne îndrumeze cântăreţul timpilor su- 
plimi ai focului ce se întoarce etern către noi, Hălderlin, 
neştiutul călător al malurilor şi valurilor Neckarului ce- 
lui verde. sate 
Învățătura eminesciană este însăși viaţa dui, ocultul 
“simbol de credință” al unei viziuni a intregimii lumii 
1n care, de sub străfulgerarea apolinlană a focului sacru, 
cuvântul nu se mai desluşeşte de viață nici viaţa de cu- 
vânt. Eminescu va rămâne el-insuşi, o libertate de a spu” 
me etern prezentă în devenirea ființei, în măsura în care 
viața lui toată se adună (Şi nu va mai sfirşi niciodată, ni- 
ciodată de a purcede, tainic, la această însumare sacră) 
sub mărturia unei singure clipe, sub mărturia unei clipe 
singure, a unei transmutaţiuni, a unei surpări de mister 
şi de necuprinsă lumină în libertatea cea mare; ca H6l- 
derlin: căci şi eu voiu putea spune, acum, că Apollon m'a 
lovit... 
Paradoxul nici măcar lamentabil, pentrucă poate ne- 
„vcesar, al carierei pedagogice a lui Eminescu în ae 
nd p gi e n 














cala] dintre influența pe care Em at- 

ra celor patru generaţii naţionale ale României seco- 
ului XX (1914, 1922, 1930, 1940) şi de necrezuta superfi- 
cialitate, uneori fanatică, binevoitoare în cel mai rău 
caz, cu care poezia, gândirea, viața, viziunea politică a 
celui mai mare poet al pi Aia sud-est european fost 
cercetate şi înţelese în România închipuit liberă a aces- 
tor ani din mrmă, când totul trebuia să se piardă, când 
totul trebuia să se salveze, 

Singurele cercetări valabile asupra lui Eminescu, şi 
acestea extrem de reduse la număr şi, în general, necu- 
noscute dacă nu desconsiderate, nu privesc decât gân- 
direa lui socială, “naționalismul” eminescian în accep- 
țiunea sa cea mai subaltern politică, etc. Studiul lui 
George Călinescu nu este interesant decât ca un jurnal, 
ca un carnet de note pentru o viitoare carte despre viața 
poetului, sau ca o barocă declaraţie de dragoste, de com- 
pasiune şi de înţelepere omenească a unui sumbru iti- 
nerariu uman, lucruri ce nu pot interesa decât pe lite- 
raţi, pe diletanţii catastrofelor noastre şi ai propriilor 
lor pp air ete. 

Fără îndoială însă că o explicaţie autentică a acestei 
stări de fapt există, şi mai de vreme sau mai târziu tot 
va trebui să încerce să se facă apel la ea, nu ca o justi- 
ficare, pentrucă cine să justifice pe cine şi în numele 
cui, ci ca la însuși adevărul necesar, ca la adevărul lu- 
cerurilor aşa cum ele sunt. 

Explicația căutată, dacă nu întrevăzută de noi, ar fi 
că timpul nu venise încă, şi că momentul nu era posibil, 
în raport cu devenirea românească a ființei, al unti în- 
velegeri româneşti totale, autentice și valabile a lui Emi- 
nescu în dimensiunea ontologică a gândirii şi experien- 
ței acestuia. “Dar, spune Hendegger, destinul lumii se 
anunță in opera poetului mai înainte ca să se fi anun- 

at ca istorie a ființei”, gi pentru ca destinul poetic al 

lui Eminescu să poată deveni ceea ce s'ar putea numi o 
1 iune tradițională, un orizont existențial şi o fire 

roprie a existenței româneşti în Wme şi în dialectica 

inală a istoriei, mărturia neamului românesc va trebui 
ră răspundă la darul sfânt al jertfei eminesciene printr'o 
inelegere istorică totală, printr'un angajament istoric în 
care termenul celălalt să fie însuşi adevărul viu al fiin- 
ței, istoria ca memorial al ființei şi ca unicitate de destin, 

Aceasta pentrucă Eminescu, asemenea lui Holderlin, 
tinde în viaţa, în secretul vieţii şi devenirii lui poetice 
concepute ca o întregime de destin, să edifice întemelind 
fundamentele unei alte istorii a lumii. 

Cântarea eminesciană prevesteşte (pre-vesteşte) o anu- 
mită perioadă a istoriei şi a lumii pe care neamul româ- 
nesc pu o poate cuprinde, edăta yd, decât începând de 
la un moment dat ropriei sale deveniri istorice, aceas- 
Sag east n, ti upon le 

re a o; Ir area lor în- 
lăuntrul implinirii i, 





față cu un destin pe care nouă 

nu ne va fi niciodată dat să 11 cunoaştem. 
Ori acest moment incepând de la care noi vom avea 
să „ din însăși faptul devenirii noastre 


estit de Eminescu şi, intrun anumit 


revestăt t sens, provocat 
Be ei. înyelesul astăzi încă de negândit ul acestei 


perioa- 


Eminescu în proiectia 
romaneasca a eternitatii 


du istorice în care neamul românesc va recunoaşte în 
el-însuşi drumul împlinirii ființei gi chemarea imperială 
a unei alte istorii a lumii proveninde din deciziunea noas- 
tră existențială, acest moment de răscruce și de ilumi- 
nată ecumenicitate națională nu a venit încă în istorie, 
sau nu sc apropiase încă de noi inainte de halucinanta 
prăbuşire națională din 23 august 1044. 

Ecumenicitatea națională se găseşte definită doctrinal 
în “Pentru Legionari” (p. 12-13, 346-47/51). 

+... Este o stare de lumină interioară. Aceea ce odi- 
nioară era zăcământ instinctiv al Neamului, în aceste 
momente se reflectează în conştiinţe creind o stare de 
unanimă iluminație, întâlnită numai în marile experien- 
țe religioase. Această stare pe drept sar putea numi: o 
stare de ecumenicitate națională. 

Un popor în întregimea lui ajunge la conştiinţă de 
sine, la conştiinţa rostului său şi a destinului său în 
lume. In istorie n'am întâlnit la popoare decât sclipiri 
de o secundă. Din acest punct de vedere, azi ne găsim 
în faţa unor fenomene naționale permanente,” 

Există o pagină de 0 extraordinară valoare mistică, 
probabil unică în Occident, privind momentul de 
cumpărare totală, de comuniune nupțială dintre unicita- 
tea istorică a unui neam şi deschiderea ecumenică a 
fiinţei. Această pagină este semnată de Victor Pulu Găr- 
cineanu, şi a apărut în “Cuvântul Studențesc” din Ian,/ 
Peb. 1937 sub titlul “Răscumpărarea...”. 

Se celebrează moartea în Spania a camarazilor Ion 
Mota şi Vasile Marin. 

“Slava, slava românească, lumina aceea nepământea- 
nă, pe care fervoarea viziunii noastre legionare o proecta 
doar departe, în viitor, care revărsată asupra neamului 
acesta obidit, din incandescența celor mai sfinte şi mai 
îndârjite ale noastre dorințe—iat-o, deodată, fărămând 
porţile întunericului coborind peste sufletul neamului ro- 
mânesc, ca o aurcolă. 

Incordarea de viață la care sau ridicat ei—dacă ne 
depăşeşte pe noi, vorba noastră, gândul noştru şi depă- 
şeşte toată istoria românească—apoi depaseşte prin ace- 
laş sait tot sujletul de azi al lumii. 

Insfârşit, neamului acesta de oameni umiliţi, i s'a răs- 
cumpărat umilința. Deacum nu ne mai simțim legaţi de 
picioare, apăsaţi de moştenirea mediocrității noastre. De 
acum suntem liberi şi totul e de la început. Mediocrita- 
tea şi păcatele de 1000 de ani ale istoriei noastre au fost 
răscumpărate. Şi e ca şi cum n'ar îi fost niciodată. Ceva 
biblie, ca o venire de Messia, sa întâmplat cu neamul 
nostru. Deacum toate sunt de la început: curate, nesfâr- 
şite. Deacu Ela „ De acum înainte 
p e : 









ne sunt iar des 
mul mm a 





şi Ă Tien = 

lor adâncimi ale inimii lor secrete, pentrucă ti ind în 
poezie și din poezie, distanțele dintre fiinţă şi existența 
umană, cari au luat în vieţile lor formele tragicului ŞI 
ruinei iremediabile unindu-se sub o stea de nenoroc, de 
nebunie şi de întuneric, încetaseră de mult să mai re- 
prezinte altceva decât umbra acelor locuri cereşti, sau 
cenuşa înnaltelor vâlvătăi şi limpezimi ale locurilor unde 
experienţa imperială a libertăţii indumnezeieşte pe om 
redându-i forța naturala de a se regăsi în propriul său 
adevăr, în unicitatea lui existenţială faţă cu Unicul. 
Piimejdia dă libertăţii un sens de existenţă, şi, în exis- 
tenţă, libertatea devine salvare. 

Nimeni însă nu s'a salvat, niciodată, decât în măsura 
în care salvarea sa va fi fost abilitată existenţial să cons- 
titue, să fundeze posibilitatea salvării întregului ființei 
şi al istoriei: în orice înviere înviază Christos. 

De aceia când, pentru un Eminescu, pentru un Holder- 
lin, istoria aceasta şi de acum nu poate să fie nimic alt- 
ceva decât figura negativă, “imaginea întoarsă” a Istoriei 
considerată ca unicitate a devenirii ființei, noi ne găsim 
în faţa obligaţiei de a recunoaşte în demersul lor poetic 
un act de salvare al istoriei şi al lumii, o tensiune escha- 
tologică despre al cărei final nu se poate incă vorbi în 
termenii irevocabili ai unei „judecăți de valoare, finalul 
demersului poetic autentic fiind însăşi judecata tuturor 
valorilor, judecata cea de la urmă. 

Intoarcerea la fiinţă într'un stadiu de ruptură irevo- 
cabilă, de prăbuşire a condiţiilor de alienaţie existenţială 
ale istoriei şi a lumii constitue definiţia creştină a sensu- 
lui istoriei lumii, şi, pentru noi, conceptul fundamental 
al contra-revoluţiei, i d 

Situându-se la origina nepângănită încă de subversiu- 
nile ulterioare a crestinismului occidental, Sfântul Ber- 
neard de Clairvaux seria în al său “Traite de lAmour de 
Dieu”, X, 28, după cum urmează: 

+... 1 viendra un temps oi la creature se conformera 
et s'unira A son Auteur. Puizque Dieu a voulu que tout 
sinon pour Lui, cest-a-dire pour que Sa Volonte soit 
nous-memes, ni aucune autre chose n'ait €t€ ni ne soit, 
pi pour Lui, c'est-ă-dire pour que Sa Volonte soit 

alte...” 

Fiinţa istoriei liberindu-se, dincolo de orice devenire 
sau angajament trecător, ca o mărturie prin cuvint des- 
pre acel loc şi momentul în care orice mărturie şi orice 
cuvint se vor găsi arse de însăşi prezența devoratoare a 
ființei ca imediatatate, ca nemijlocire a dragostei împli- 
nite, Eminescu, prin experiența sa poetică a limbii ro- 
mâncşti n'a făcut decât să zidească fundamentele unei 
2046 ABE româneşti, fundamentele unei alte istorii a 
lumii. 

Nimeni n'a trăit mai autentic decât Corneliu Codreanu 
sensul adânc, transcendent al misiuni lui Eminescu în- 
lăuntrul culturii româneşti şi în pro Egil eternă a unui 
destin istorie, al unei unicităţii existenţiale ale cărei di- 
mensiuni depăşesc istoria lumii spre misterul inirii 
acesteia în absolut, Corneliu Codreanu atunci când aces- 
ta seria, în “Pentru Leglonari”, p. 287, despre sensul ini- 
Hierii legionare: E 

“poate să iasă din ea ceva mare, cum n'a mai Jos, care 


sd Jrănyi intreaga noastra tătorie si sa tă tematiile îi 
deputului unei ahte litorii româneşti 


Eminescu În proiecția românească a eteritâții 


In vuietul de vânturi auzita 
al lui mere Şi'n glas purtat de cin- 
tec simţii duiosu-i vers.“ 


“Rugăciunea riul Dac.) 


vrea ca eternitatea să depinda de condiția sa mia. 
A tentială, care, prin mijlocirea cuvântului și sut ste- 
ma împărătească a primejdiei totale, poate fi o eom- 
diţie de trâire ecumenică a unicității naționale, na poate 
nicidecum sâ reducă eternitatea, care este întregime, la 
condiția națională a procesiunii eternității în Istorie 

Din contră: unicitatea torică a unei ecumenicități 
româneşti nu va putea să fie, şi, fiind, să domneaacă 
peste destinul istoriei salvate prin însăși alcătuirea aces 
tei ecumenicităţi, decât ca o proiecție a eternității, ca o 
mijlocire românească a eternității în devenirea istoriei. 

Dar, pentrucă, după cum am văzut, nimeni și nimic nu 
se poate salva decând salvând totul, o salvare româneas- 
că în istorie nu poate deveni istorie, nou fundament al 
istoriei şi proiecție românească a eternității, decât în 
măsura în care această proiecţie devine o mijlacire ro- 
mânească între eternitate și istoria lumii. 

Cuvântul eminescian, trăirea lui ocultă a libertății to- 
tale pe marginea prăpastiei neființei, sub primejdia cea 
mare, peste moarte, peste cenușa rămasă nouă a propriei 
sale vieţi ca un strigăt infinit de disperare şi de prăbu- 
şiri fără odihnă, toate acestea au făcut totuşi și nu vor 
inceta să facă, până dincolo de sfârşitul lumilor romă- 
neşti, dincolo de sfârşitul lumii, mijlocirea crucifiantă, 
tragică şi vie ca rana neinchisă a Sfintei-Inimi, dintre 
ființă şi adevărul limbii românești, dintre destinul isto- 
ric al fiinţei şi mijlocirea sa românească în istoria lumii 

Literatura, cultura românească nu pot şi nu vor putea 
niciodată să cuprindă întregul mesajului eminescian, care 
angajează ființa însaşi a neamului românesc în faza 
2B9jonă A, ee sale istorice. 

“Şi toate acestea sunt însă ca şi cum, din faj - 
sului gândirii noastre absolut nimic nu sar fi pete 
spune Heidegger despre trecerea ființei prin cuvânt, des- 
pre neincetata alcătuire din adâncurile suferinţei noas- 
tre a fundamentelor existențiale ale istoriei. 

Eminescu sa ridicat din pământul românesc cum se 
ridică soarele peste văile meţafizice ale Vrancei, gura lui 
îm care cântecul s'a stins de mult continuă să glăsuiască 
în inimile româneşti cuvintele însorite ale nădejdiilor 
noastre spuse şi nespuse, 

Ca apele domoale şi adânci ale Siretului, ca limpezi- 
mile cele mai strălucitoare ale Argeşului și Oltului, cu- 
vintele eminesciene se petrec într'o luminoasă nerostirre 
de adâncimi şi de raze vii, ca valuri clare, neostenite, cu- 
rate, peste meleagurile sfinţite de ireversibilitatea - 
mii ale co! il tădat, ai de cur 

iciz ri A 


aste RăStiu CA” „0. ASA „românege. cum ai noștri 
sunt ai noştrii luceferii serii şi ai dimineţilor mereu al- 
tele, dar vecinic aceleaşi dimineţi de munte cu cețuri 
sfârtecate de soare şi de tulgerăturile întunecate ale pa- 
jurilor străine de vremi şi de căderile istoriei. 

In spaţiul românesc al poeziei şi al pământului, atunci 
când Eminescu s'a oprit din cântec sub întunecarea vre- 
melnică a neputinţelor morţii lui sărace, ființa româneas- 
că a lumii, taina vecinică a dragostei lui celei mari a 
răsunat altfel și din alte timpuri, fântânile, seninul, ză- 
pezile și umbrele nourilor în apă continuând răpusul 
cântec al celui din care Floriile de mâine ale lumii ro- 
mâneşti ziditoare de libertate s'au regăsit ca de sub tre- 
cerea unor limbi de foc, cântecul wagnerian al firii sal- 
vate de jertfa mereu vie a inimei eterne. 

Din răsăritul cel mai vechi al Europei, un cântec tâ- 
năr s'a ridicat peste veacuri şi a făcut ca porțile mile- 
nare ale unui blestem de moarte să se surpe ca şi cum 
nici n'ar fi fost, desferecare de chemarea augustă a unei 
inimi în care unicitatea românească de destin s'a regă- 
sit aprinsă şi vie în vatra de vecinieie a fiinţei lumii. 

Când toate se vor fi sfârşit, departe, dincolo de melea- 
gurile omeneşti ale lumii, în clarul veciniciei domnite de 
Fecioara Maria, atât va rămâne din noi: cântecul senin 
al lui Eminescu, ruga fără autor, fără cuvint şi tără 
timp a iubirii împlinite în sine: 













Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, 

Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil, 

Din cât ești de copilă să ntinereşti mereu, 

Să nu mai şti de mine, cum nu m'oiu şti nici eu. 


LIS AUCEUS PENEOUEJAN... 


N penequejan, lis auceus 

E s'acampan dins son nitz, 
s'escondon dins li ramas, 
Bona nuech! 

Solas li sorgas sospiran; 

li băses negres se taisan 

e la flor dorm dins lo jardin, 
dârm en patz! 

Lo cigne vai sus Laiga 

pie se cochar dins li caneus. 


ue lis angels t'acompanhen, 
doga som! 


Au mitan de la nuech magică 

s'aubora la luna bela; 

tot es pantalh e armonia. 
Bona nuech! 


poesia de Miqueu Eminescu, virada ea Occitan per 
Louis Combi e Jaume Ressaire. 


a ecăbă 








CARPATII 











ERSONAL nu l-am cunoscut, eram în- 
că în Universitate, când a murit. Mă- 
car că sau scurs de atunci aproape 
cincizeci de ani, amintirea împrejura- 
vei, în care lam văzut pentru întâia 
Şi uluma oară, imi reinvie toată sgu- 
uuiloarea emoție trăită aevea într'o 
seaiă de Sepuiembre. 

Ca să ințelegeţi trebue să spun că 
pe vremea in care eram în cursul su- 
perior al Heeului, elev nici mai bun 
MICI Mai râu decât colegiu mei, mă 
deosibeam de ei prin aceea că vrârau 
în mine două făpturi aeosebite, care apăreau alternativ, 
imlocuindu-se una pe alta. 

Una veselă, svulualnica, svăpăiată, sociabilă, — Upsită 
de seriozitate, ADsoluv ipnorană de valoarea ordinei, — 
pradă impresiilor momentului și gata să cadă pradă tu- 
vUlOr ISpivelor, — alta grava, ordonată, iubitoare de na- 
wră Şi de singurăvate, setoasa de a cunoaşte lucrurile 
nu numai în luiăţişarea lor exvernă, dar şi în fondul lor 
— ŞI toarte înclinavă spre mizantropie. 

Dupi cum aparea în mine una sau alta din jumâtățile 
fire. mele, uncori şeapie-opt zue dearândul îmi petre- 
ceam vremea în Jocuri, în giume, în farse jucate colegi- 
10, Or. in noinărei, n«punund mâna pe-o carte şi 
mulțumindu-mă cu ce puteam invăţa în clasă din prele- 
gcleă prolesoruor, sau din recitarea lecţiei de colegii 
mei, — alteori, cateva zue în şir, retras, închis in mine, 
mă culundam in citiri lacome de carți literare, stuinți- 
ce ori Hlosofice, surd şi orb la toate chemările ispite- 
10r, care, cu căreva zue inainte imi păreau fermecăvoare, 
lar acum mi se vădeau insipide şi apsurde. 

inzestrat din fire cu o memorie bună, ştiam pe din 
afară nu numai poezule poeţilor români, dar şi Ioarte 
multe poezii Iranţuzeşui şi nemțești. Atunci, pe când 
eram in clasa V-a, am aat pesue poezule lui kininescu. 
Zadarnic m'aşi încerca să deiuinesc entusiasmul, admira- 
Via şi bucuria vecină cu nebunia, pe care mi-o pricinuia 
cetirea lor. Fără nicio srorțare le invăţăsem pe ain afară 
şi mi le recitam singur, imbâtându-mă pâna la delir de 
rumuseţea lor şi siinau-mă să-mi stăpanesc emoția de 
care mă simțeam gătuit, pentru a le putea recita până 
ia sfârşit. Muzica lor -mă urmărea stăruitor — Ca soa? 
rele şi luna, — şi peste zi de-atătea ori — şi noaptea 
totdeauna”. 

Inchid ochii şi mă văd cum seara, în pat, înainte dt 
a adormi, drept rugătiune, imi şopteam câte una din 
bucăţile lui. Acasă, de-asupra parului meu, încadrasem 
portretul 





lui cu versurile: 


Din haos doamne am apărut 
ŞI m'aș întoarce 'n haos... 

Şi din repaos m'am născut, 
Mi-e sete de repaos. 






Viaţa este-o nebunie 
Sfârșită fără-a fi 'nceput... 


ŞI iată că aud lângă mine pe un domn zicând: 
—Uite pe Eminescu. 
M'am intors brusc şi deşi nu cunoșteam pe domnul 
e ei gal Vam intrebat cu infrigurare: 
nde 


Cu indiferență, uitându-se spre rândul de mese din 
aţa scenei, mi-a răspuns: 
Pe: saga direcţia privirei ini; dar nu vedeam 
“am uitat în di ; dar nu vedei 
nimeni, care ar fi putut să fie poetul ale căruia poezii le 
seara ae rugăciune. 
"am înterbat din nou stăruitor. 


R 





Un sol desiderio mi resta 


SE tra non molto m'addormenteră 
nella norte dell'oblio, 
portatemi a seppellire in silenzio 

sula riva del mare. 


Non voglio ricco feretro, 
tiaccole ne bandiere, 

ma intrecciatemi un letto 
di giovani rami. 


Mi sia lene il sonno, 
e il bosco accanto, 
risplenda un ciel sereno 
sullo specchio dell'acque: 


dell'acque che in profondo dolore 
sergono contro le sponde, 

e appendersi vorrebbero agli scogli 
con braccia di flutti, 


e s'inualzano, ricadono 
e mormorano sempre, 
mentre sui boschi d'abate 
scivola la luna. 


E che nessun superstite 
mi pianga al capezzale, 
ma dia voce la Morte 
al secco fogliame; 


Lieve passi nel vento 
La Sapientissima 

e il sacro tiglio versi 
fiori su me. 


Poi che non sarb piu ramingo 
da quel giorno in poi, 

e, pietosi, mi seppelliranno 
i miei ricordi, 


e gli astri d'argento, che sorgono 
nell'ombra dei rami d'abete, 

torneranno allora a sorridermi, 
e ad essermi amici. 


Poi che sapranno che non softro pli 
del dolore del mondo, 

mentre cresceran le liane 
sul mio sepolcro ignoto. 


RAMIRO ORTIZ 


_ Cu introducere şi note de Ra- 





Mihail Eminescu. Poe 
ry 


Oro ostatnie me pragnienie — 

umrzec nad brzegiem morza, 
gdy swiatlo szeptem wabi ciente, 
gdy dzien umyka w przestworza — 


Obym mial cichy sen, spokojny, 
wstuchany w drzew poszumy — 
skros nocy wonia gâr upojnej 
oby gwiazd skrzyly tlumy — 


Przepychow nie chce — takie tanie! — 
szych pomp niech mnie wiezi — 

— mlekkie uwijcie mi poslanie 

z kwiatow | miodych gaiezi. 


Niech mnie nie zegna zal niewiesci 
natrectwem niewoianem — 

— Jesienia niechaj zaszelesci 
deszez lisci nad kurhanem. 


Tam, kedy wieczny ruch zrâdlany 
struzy i wodnie gada, 

kedy przez zaplot Jedlinowy 
poswlata biyszezy blada, 


gdzie z hal dzwonienia wiatr nawiewa 
rozdrgane we wszechswiccie - 
tam mi lipowe stare drzewa 
zawonia swietem kwieciem — 


tutaj ucieczke przed udreka 

zyszczesz, plelgrzymie, bez ocknienia — 
snieg grob nakryje bialo, miekko — 
grob, serce | wspomnienia. 


Gwiazdy przez drzew rozehwiane wiechy 
2 nocnego Isnia posiania — 

zda sie -- druhowie sla usmiechy, 
przylazne powitania. 


Swiat w nieprzerwanych zadz dzikosci 
Zy sie burzy koiem — 
— îymezasem w mojej samotnosci 
juz statem sie poplotem —. 
Din vol, -V: ] ipoematâw”: M. Eminescu, editor, 
F. Hoezick, wa 9 PE 
Trad. de EMIL ZEGADLOWICZ 
4) apulir pă Aatae iimietuil eta, gaoeta briEepineer: 
ul plan se situiază cele marelui poet n 
Sul Freze apărute intro Culegere Ro adiura 


F. Ho Varşovia, în 1935, 










L'âstre serein 


LL: astre serein 
brille du-dessus des mers, 
au fond des lointains clair 
et puis s'âteint, 


„Cites de râve 
qui dans la quictude 
des mornes solitudes, 
voguent sans trâve, 


On apercoit, 
tous les mâts fremiesants, 
glisser les imposants 
vaisseaux de bois, 


Un vol de grues, 
sourde monotonie, 
sengage aux inlinies 

routes des nues, 


Si loin qu-il peut, 
leur acharnt voyage 
n'est qw'eternel passage, 

et rien de mieux, 


Din volumul “Po&mes choisis” de M Eminesco, Edit, 


J. Gabalda, Paris. Trad. de L. Barral, 


Ein letzter wunsch mich noch beseelt... 


EN letzter Wunseh mich noch beseelt: 
Am Meeresstrand zu sterben ) 

Ween Licht und Schatten sich vermăhit, 

Will sich der Tag entfarben. 

Auch sei mein Schlummer leis und sacht, 

Der dunkle Wald nicht ferne, 

Und heiter strahle durch die Nacht 

Das Heer der tausenă Sterne, 

Mag nicht in reichen Totenschrein 

Im Fackellicht mich zeigen, 

Hulit mich in veiches Lager ein 

Aus jungen Blutenzweigen. 


Sol niemand mir zu Haupten stehn 

Und meinen Tod beklangen 

Im Herbst nur sol! es fiustemd wehn, . 

Wo welke Blatter ragen. <a 

Dort, wo die Quelle sonder Rast 

Tir Waaseriin iasnt fijenueri 
nd durch annen b 










Hier fand der Pliger susse Ruh 
Nach all des Lebens Schmerzen 
Und weicher Schnee deckt milde zu 
Erinnerung im Herzen. 

Die sterne blinken traut und klar 
Hervor aus dunklen Hainen, 

Wie Lacheln aus der Freunde Schar 
Wil mir ihr Gruss erscheinen. 

Es tobt von wildem Erdenleid 

Der Sturm im kalten Norden 

Indes in meiner Einsamkeit 

Ich Asche bin geworden. 


VIKTOR ORENDI-HOMMENAU 


De centenas de navios 


DE centenas de navios 
Que os seus portos abandonam, 


Serao Liei destrocados 
Pelos ventos, pelas vagas? 


E das aves migradoras 

Que atravessam esses mundos, 
Serao quantas afogadas 

Pelas vagas, pelos ventos? 


Quer procures a ventura 
rios 


Quer os prâp! 
Serâs eguido 
Pelos ventes, pelas Vagaa! 





pe dibeezete, 
acompanha a 
Peri pei pelos ventos! 


V. Buescu şi Carlos Queiroz. 





* 


"In OT mai citesc măiastra-ţi carte 
Deşi o ştiu pe din afară; 


Par'că urmând şirul de slove 
Ce-a tale pânduri semănară, 


Mă duc tot mai afuna cu mintea 
In lumile de frumuseți, 

Ce-au isvorât, eterni luceferi, 
Din noaptea tristei tale vieţi... 


Şi te 'nţeleg — te simt aproape, 
Cu aceaşi suferință n faţă, 

Cu ochiul gânditor şi galeş 
Sătul de truânica-ți viață 


A, nu mă mir că ţi se dete 

O zodie atât de tristă, 

Că sbuciumat de-atătea patimi 
Râvneşti pe cei ce nu există, 


Şi că potop de negre gânduri 

Se strâng şi ţi se sbat sub frunte: 
Pe veci piata nouri 

Sunt fraţii vârfului de munte! 


O, dacă geniul, ce scoase 
Ca din adâncul unei mări, 
Din fundul inimei zdrobite 
Comoara asta de cântări, 


CARPATII 


INESCVU 


Nu te-ar fi ars- svăenindu-ţi tâm, 
De flacările 'nibușite y ia 
Ce-ţi luminau ale gândirii 
Impârăţii nețărmurite, 





Şi de-ar fi fost lăsat, prin lume 
Să treci ca orice om de rând, 
Ce lesne-ai fi pus frâu durerii 
Ş. răsvrătitului tău gând! 


Şi cât de fără de păsare 

Ai fi privit atunci ia toate 
Miseniile 'n care lumea 
Ursită-i pururea să 'nnoate! 


Dar ţi-a fost dat să fii de-asupra 
Acestor inimi seci şi strâmte 
Şi tu să 'nduri toată durerea 
be care lumea n'o mai simte, 


Să plângi tu plânsul tuturora 
Din zbuciumul eternei lupte 
Să smulgi fulgerătoare versuri, 
Bucăţi din inima ta rupte... 


S'aprinzi în bolta vremii aştri 

Din sborul tristului tău gând. 

Vapaie!... Ce-o să-i pese lumii 
Că tu te mistui luminând? 


AL. VLAHU 
Omagiu lui Eminescu) Galaţi 1909. pă 


IN CRIPTA GUGETULUI 


de Ton 'Volenea 


N cripta cugetului ce mă nghiață 
Vestind schimbarea mea la aa, 
„Luminile din cer senine 

Işi fulguie zăpada peste mine. 


Privesc luceatărul pe bolți şi-mi pare 
La căpătâi că-mi arde-o lumânare. 
Lucearârul lui Dumnezeu, 

La căpătâiul cugetului meu! 


O, de-aşi ajunge cu privirea mea 
Aripile ce nu le pot vedea, 
Aripile rotind din stele 

In jurul gândurilor mele! 


Privesc luceafărul pe cer şi-mi pare 

C'o lacrimă s'a scurs din zare 

In iarna cugetului meu tristețe, 

Când vin troienii tăi ca să ma'nghiețe.,, 


Arhanghelul lui Dumnezeu 

Aprinde candelă la căpătâiul meu! 

Pe cât de sus se'nalță EI din sbor 
Pe—atât de—adânc pe umbra Lui cobor... 


Că, Doamne, atât din Duhul Tău mi” A 
Cât cer încape'ntr'un mormânt, e aa 


COMEMORAREA A 70 DE ANI DELA MOARTEA LUI MIHAIL EMINESCU 


Impresionanta manifestate culturala a Soc. “DOINA” la Los Angeles 


UMINICĂ 19 Iulie 1959, Românii din Los 
Angeles-California, strânşi la Biserica 
ortodoxă română de pe 3315 Verdugo 





. Seiare tai 
la cu greu se putea găsi un 

1oc pentru automobil în i 
ricii. 

cope dela mari distante, din nou se revăd la acest 
prim şi cel mai mare pelerina) de spiritualitate româ- 
nească care l-a văzut pământul ospitalier și însorit 
al iforniei. Pe bună dreptate, un vizitator, dl Ion Si- 
micin, venit din Indiana, dela 4500 klm. a zis: “Aici, îmi 
dau seama că lumina mu vine dela Răsărit după cum 
mint unii interesaţi, ci adevărata lumină de speranță ro- 
mânească vine din Apus, de aici de unde aţi aprins-o 
Dvs. împreună cu cel mai credincios urmaș al lui Mihail 
Eminescu, cu Maestrul Aron Cotrug”. 


In curtea bisericii, mare mișcare, Tineri şi bătrâni în 
costume sibiene, câmpulungene, buzoiene, bănăţene, ar- 
delene şi bucovinene, discută voioşi, parcă te-ai afla un- 
deva sub cerul României, atunci când lumea era lume şi 
"Ţara era Ţară. 

Biserica, mai veselă ca oricând, şi-a deschis larg por- 
Vile să preaslăvească şi să amintească faptele celui mai 
mare luceafăr a] neamubii românesc. 


Cu multă atenţie şi încordare, lumea urmăreşte sfânta 


ete, 
După terminarea serviciului di lumea 
spre sufragerie. Hala bisericii e ei Per i iri pi 





mai cu gust ca oricând; țesături, covoare, îi atrag pri- 
virea celui ce a pășit pragul ușilor dela intrare. Pe o 
masă sunt expuse cărți şi reviste româneşti, apărute oda- 
tă în Ţară şi acum în diaspora românească; peretele 
frontal susține alături de harta mare a României dintre 
cele două războaie, Sai senih al lui Mihail Eminescu. 
Alături de tacâmul fiecărui participant, Societatea “Doi- 
na” a plasat pi a primat cu “Rugăciunea” şi fotogra- 






2 a fost p rani marnicele doarm- 
ne: or, 1 N io Roti Maruescu, Itu, 
Maier, Wilmeth, Popa. In timpul ospățului, inimoșii mu- 


zicanți Ştefan Tarzan şi Aristide Ciocoiu au delectat pu- 
blicul cu mai multe arii strămoşeşti, executate la pian 
şi vioară. ă & 4 

La orele 2 p. m. începe Programul cultural: 

Dl Marius Moselle, preşedinte, deschide în numele So- 
cietății “Doina” acest pios act comemorativ pus la cale 
cu nemărginită evlavie şi înduioşate sentimente, salută 
pe cei prezenți şi doreşte ca fiecare să ia şi să pună în 
inimă şi gânduri o neuitată amintire despre Mihail Emi- 
nescu, care a fost adevăratul întemeetor al poeziei noas- 
tre şi o iluminată căpetenie a românismului. Dă apoi 
cuvântul dlui Gheorghe Ionescu, maestru de ceremonii. 


DI Gheorghe Ionescu, luând cuvântul, declară că ini- 
Watorul marelui act cultural Comemorarea lui Mihail 
Eminescu este Maestrul Aron Cotruş, salută pe iluştrii 
oaspeţi dela universităţile din Los Angeles, Dni prof. 
Dr. Jose R. Barcia dela Facultatea de limbi romanice de 
pt lângă University of California şi Dr. Vladimir Honsa 
dela Facultatea de limbi romanice de pe lângă Univer- 
sity of Southorn California; remarcă prieteni şi fruntaşi 
ai vieţii românești: Dnii Lopez, Ion Oct. Popaiov mem- 
bru de onoare al Uniunii şi Ligii, dr. Miligan, Gibson, 
Rosnovanu, Prof, Moraru, Ing. Grăghiceanu, Prof. Iulian 
Musafia, Detesan Baden-Pensylvania, Simicin-Indiana, 
Tănăsescu-Santa Monica, Dr. Emil Onaca, John Chiolak 
preşedintele comitetului parohial, Croitoru, Mondocea, 
Sam Axente preşedintele Societății “California”, Die Diac, 
3. a. Face apoi o călătorie imaginară cu directia Țara 
dintre Nistru şi Tisa, trecând prin Spania unde se află 
cea mai activă colonie românească în exil, apoi în Italia 
la Palermo unde sub poale Muntelui Pelegrino în Cimi- 
tero dei Roteli se află mormântul celui mai vechiu exi- 
lat român Nicolae Bălcescu, pe 4 cărui cruce scrie: “Cel 
din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn ție, Țara mea 
dragă”! Poposeşte la Roma, unde un bă preot mi- 
sionar, în elate de 
14 pentru copiii pri 
români de 








ina, cu Jeoldeştii și Câlineştii lui arencu, 

jud. Suceava, locurile de naştere ale Ralucăi (Raresa) 
și Gheorghe Eminovici, părinții lui hall Eminescu. 
Vorbeşte de cei 7 fraţi şi 4 surori ale poetului, descrie 
tatea ui la Ipotești și Cerniuţi, cunoştinţa cu 
bliotecar a fost, 


Mihai ea sufleur la ti bu- 
not n iul Fani Tardini Vistieaaeu 002 e teatru Arabu 
cutreerat oragele aiegie, Angajarea la echipa de tea- 
Piri a LA sibiu, AR viţa, ela Fei: 

i Ă Ai ră imi- 
goara, e ao - ăi Tevlta mule? din i 
numele gin, Eninoviei în Eminescu Aminiegte 








sau aniversat 400 de ani dela sfinţirea mânăstirii Putna. 
Descrie vemeinicile cunoştinţe ale lui Eminescu căpăta- 
te la Viena şi Berlin prin aprofundarea: Schopenhauer, 
umbui slave, pictură clasică, istoria universală, Istoria 
Sl pal a.) Rormâzilgii scriitorii premergători, hteratura 
, Hegi arm, Zime! Mussafia; i 
zi plata An, erman, „A afi incet, 





ta Lai 
populară, PI 

Activitatea lui Eminescu: 43 caiete cu 15.000 pagini din 
care noi abia cunoaștem: un volum de poezii, broză lite- 
rară şi Scrieri politice. Remarcă că în opera lui Emines- 
cu, fiecare vârstă sau protesiune işi afiă spiritualitatea 
sa. Evidenţiază că Eminescu e cântat natura: codrul, la- 
cul, luna, a cântat mama, femeia în general, dar mai 
presus de toate a cânta! şi iubit mai mult ca oricine 
neamul şi pâmântul românesc. El, întemeietorul Poeziei 
şi tăuritorul limbii româneşti este şi părintele naționa- 
usmului românesc, câci preconiza un sat naţional, unde 
să se afirme energii romaneşti, unde să fie unitate, mun- 
că ordonată şi cinste. Concepţia românismului lui Emi- 
nescu reiese din Satire, Epigonii, Scrieri politice în “Tim- 
pul” şi mai concret în «vangheua Naţionalismului ro- 
mânesc de astăzi şi de totdeauna, in “Doina”. Incheie, 
spunând că Eminescu prin geniala să operă a înscris o 
pagină în Istoria culturii universale şi a făurit crezul 
existenței Neamului românesc. Timpul arată că Emines- 
cu, atât în Țară cât şi în diaspora este mai actual decât 
acum 70 de ani, când a închis ochii. 


Dna Maria Ionescu declamă impecabil şi cu dicţiunea 
cerută “Rugaciune” de Mihail Eminescu, din care redăm 
strofa l-a: 


“Rugămu-ne ndurarilor, 
Luceafărului mărilor; 

Din valul ce ne bântue, 
Inalţă-ne, ne mântue, 
Privirea-ţi adorată 
Asupra-ne coboară, 

O, Maică preacurată 

Şi pururea fecioară, Marie...” 





Bi. Aron Cotruș ținându-și discursul. 
(W'rmeazd pagina 23.) 










a 






CARPATII 





Eleva Mondocea Daniela, din clasa IV-a primară, spar- 
pe ghiața indiferenţei celor mici față de limba maternă 
şi declamă la înălțime poezia “La mijloc de codru des” 
de Mihail Eminescu. Publicul o aplaudă frenetic pe aceas- 
tă mică curajoasă. 

“Eminescu”, poem de Aron Cotruş, este citit simţit de 
Dna Georgeta Spirescu- Wilmeth. 

“Din străinătate” de Mihail Eminescu este recitată cu 
gesturile și intonaţia cuvenită de Ionescu Lavinel, stu- 
dent la Colegiul din Compton; declamatorul stoarce la- 
crimi la rostirea strofei: 


“Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară 
Scăldată în cristalul pârâului de-argint, 

Să văd ce eu atâta iubeam odinioară 

A codrului tenebră, poetic labirint...” 


Glossa, poezie de Eminescu a fost simţit citită de Prin- 
cipesa Sonia Rosetti-Roznovanu. Redăm ultima strofă 
din această poezie filosofică, de actualitate; 


“Tu rămâi la toate rece, 

De tendeamnă, de te cheamă; 
Ce e val, ca valul trece, 

Nu spera şi nu ai teamă, 

TE întreabă şi socoate 

Ce e rău şi ce e bine; 
Toate-s vechi şi nouă toate: 
Vremea trece, vremea vine...” 


Maestrul Aron Cotruş, pe un ton de magistrală ținută, 
a rostit urmărea conferinţă: 


Onoraţi aospeti, 
Doamnelor şi Domnilor. 


Inainte de a rosti o scurtă conferință despre cel mai 
mare poet al nostru, Mihail Eminescu, dați-mi voie să 
vă mulţumesc că aţi răspuns chemării Societăţii cultu- 
rale “Doina” din La Canada şi aţi venit să comemorăm 
împreună împlinirea a 70 de ani dela încetarea din viaţă 
a personalităţii celei mai mari pe care a dat-o până acu- 
ma pa românesc, în frământata şi tragica lui exis- 
tenţă. 

n mulțumesc în mod deosebit domnului institutor 
Gheorghe Ionescu, care a primit propunerea noastră de 
a fin astăzi Maestru de ceremonii, contribuind asttel la 
reuşita acestui omagiu pe care îl aducem, cu toată evla- 
via, uneia dintre cele mai complexe şi strălucite perso- 
nalităţi, de care poate fi mândru neamul românesc, în 
zilele lui cele mai amare. 

Mihail Eminescu, al cărui nume ar trebui să-l închi- 
dă în inimile lor toți Românii cari au ţinut să fie azi 
de faţă la această comemorare, s'a născut la 15 Ianua- 
rie 1850 la Botoşani în Moldova, dintr'o familie de Mol- 
doveni înstăriți, adică chiaburi, cum li se zice azi în 
republica populară zisă română, care de fapt nu e nici 
populară nici română, ci pur şi simplu o mizerabilă co- 
lonie muscălească, tristă ca orice colonie. 

Mihai a fost cel mai mic de ani dintre cei șapte fraț. 
Ş s o a 





Viena şi Berlin, sa întors în ţară, unde sa mulţumit 
cu ocupaţii destul de modeste, A fost un timp bibliote- 
car al Universităţii din Iaşi, de unde a fost îndepărtat 
spre a i se face loc unui domnişor cu protecţii. A fost 
apoi revizor şcolar pe două județe, dar cei de sus i-au 
cautat noduri în papură, spre a-l scoate şi de acolo. Mai 
târziu îl găsim redactor al ziarului conservator “Tim- 
pul” din București, unde lucrează până în 1883, când 
ziarele din capitală publicau următoarea informaţie de 
un sec laconism: -D. M. Eminescu, redactorul ziarului 
“Timpul” a innebunit. Dl X va lua direcţia susnumi- 
tului ziar”. Atât şi nimic mai mult despre Mihal Emi- 
nescu, al cărui nume va trăi cât va trăi neamul și lim- 


ba românească. Numai după ce publicaţiile st e au 
inceput să se ocupe larg de marea pierdere care a 
suferit-o națiunea română prin marelui ei poet 


ut să se des- 


“Popoarele nu-şi iubesc pe oamenii lor mari, de- 
cât după ce i-au pierdut; din această cauză aniversarea 
unei incetări din viață reprezintă aniversarea unei naș- 
teri”. Calvarul lui Eminescu a Sopa cu şase ani înain- 
te şi a luat sfârşit în 15 Iunie , întrun spital din 
Bucureşti. 


Când se afla incă în sanatoriul Dobling din Viena, 
Eminescu seria unui prieten din țară: “Nu-ţi poţi în- 
chipui starea în care se află un om întrun institut de 
alienați, după ce şi-a venit în fire”... 

Chinurile şi sufleteşt; 
buie să fi fost îngrozitoare în ultimii ani ai chinuitei 


celui ataca! nedrept, 
EA e rpră piece praf aseamănă intru toate cu celi- 


| 
E 
E 
i 
î 
- 
i 
: 


fulger, 

a trecut 
ut în zările 
afla în sanatoriul din Viena, Eminescu scria 
prieten, aceste dureroase rânduri: “Aș vrea să mă 

n ţară, să mă satur de mămiliga strămoșească, 


Dario, îi considera pe 
SEE POgULREII Aa ce pile gi re dat 
să fost pentru Aeetâneaep poai A 













Comemorarea 170 de ani 


căci aice de când mă aflu n'am avut niciodată fericirea 
de a mânca până la saţiu.” 

Nu putem şti dar mi-e teamă că România, atât de dar- 
nică şi ospitalieră cu toată lumea, nu-i va fi oferit, nici 
după întoarcerea acasă, prilejuri să se sature de mă- 
măliga strămoșească, Eminescu cu marele lui suflet de 
predestinat îşi iubea neamul până la totala uitare de 
sine. El spunea cândva publicistului George Panu, “că 
în lumea aceasta nu-i nimic mai interesant decât isto- 
ria neamului nostru”, In sufletul lui trăia cu toate fur- 
tunile trecutului sublima istorie a Moldovei şi a Nea- 
mului românesc întreg. Ne putem închipui foarte uşor 
că o asemenea vie şi curată dragoste de neam nu se 
putea armoniza cu sentimentele indoelnice ale multora 
din clasa noastră suprapusă din timpul lui, în rându- 
rile căreia s'au furişat mulţi aduși de vânturi, ca şi în 
tristele zile ale timpurilor în care ne-a fost dat să trăim 
sub potopul roşu dela Răsărit. Ce departe era Eminescu, 
în mândra lui modestie şi mizerie, de oamenii timpu- 
rilor de atunci, Conştient de uimitoarele lui daruri su- 
fleteşti, răzimate pe-o cultură ca puţine în zilele lui, el 
s'a dăruit până la epuizare neamului din care s'a năs- 
cut. Semnele de apropiată surpare a uriaşei lui persona- 
lităţi, l-au silit să scrie cu o grabă ucigaşe, spre a ne 
lăsa o moştenire cât mai bogată. A scris în ritm vulca- 
nic. A scris cu propriul lui sânge, mai mult ca oricare 
altul. A scris cu pasiune devoratoare, cu grabă fără pe- 
reche, ca şi când ar fi fost amenințat să moară în fie- 
care amurg ori în orice ivire a zorilor. 

Nu spera să se poată scăpa de uriașul lui. clotot sufle- 
tese ca un ocean fără fund. Sa adăpat, ca din isvoare 
fermecate, din străfundurile tainice ale etnicității noastre. 

Eminescu a dus o viață de singuratic, de un fel de si- 
hastru al poeziei şi gândirii noastre, 

Numai spre căsuţa dela Iaşi a lui Ion Creangă îşi mai 
apuca câteodată drumul. Prozatorul Creangă îl saluta pe 
Eminescu în bojdeuca lui, ca pe un soare aducător de 
lumină, de bucurie şi de viaţă. In această privință, scri- 
sorile adresate de dânsul lui Eminescu, au accente de 
adevărate rugăciuni. In căsuţa lui Creangă i-a fost dat 
lui Eminescu să scrie “Doina”, cântec de goarnă al Nea- 
mului românesc pentru toate timpurile ce vor să vină 
peste sbuciumul nostru pământesc în această vale de la- 
crimi. 

Spre a-şi putea întinde împărăteşte fruntarlile poe- 
ziei, Eminescu trebuia să-şi creeze o limbă pe măsura 
aspirațiilor lui vultureşti, Şi din şovăelile unor începu- 
turi literare ale veacului lui, a făurit o limbă româneas- 
că, din tiparele căreia puteau să-şi ia sborul cele mai 
sublime frumuseți poetice din câte sau născut pe pă- 
mântul românesc. Spre sfârşitul veacului în care un 
Gheorghe Lazăr a descălecat la Bucureşti să deschidă 
largi orizonturi graiului românesc, Eminescu scria opere 
literare cum nici nu sau putut bănui înaintea lui. 


Italienii îi socotesc pe traducătorii poeziei drept tră- 
dători: Traduttore, tradittore. adică. traducător, trăda- 





ică, s au făcut tradui 
cu mari tradiţii literare. Un pact polon, pe care l-am 
cunoscut personal, Emil Zigadlowicz, a publicat în 1935, 
la Varsovia, o culegere din poezia lui Eminescu, despre 
care un faimos critic literar al vecinilor noştri dela Nord, 
Vicenty Dzimewski a scris că dacă Zigadlowicz n'ar fi 
publicat decât acele traduceri din Eminescu şi alți poeţi 
români, ar rămâne pentru totdeauna în literatura polo- 
nă. Un istoric literar al nostru, profesorul Eugen Botez, 
scria despre opera poetică a lui Eminescu: “Ce ar fi ră- 
mas pe urmele marelui poet german Goethe, dacă ar fi 
murit la etatea de 33 de ani ca marele nostru Eminescu, 
căci întradevăr Eminescu a murit la 33 de ani. Numai 
în perspectiva acestor consideraţii ne puteam da seama 
de pierderea suferită de națiunea noastră prin moartea 
atât de timpurie a poetului “Luceafărului” și al “Doinei”. 
In aşteptarea acestei comemorări, am scris o poemă 
închinată lui Eminescu, din care un fragment a fost ci- 
tit inaintea dvs de către Dna Georgeta Wilmeth, din care 
Imi permit să citesc rândurile de încheiere: 


“Dar ce ne-a lăsat neagra şi-amarnica soarte, 
din înfăţişarea Lui de Făt-Frumos, 

decât o amară privire în jos 
şi-un nume viu pe-o carte fără moarte! 


Şi-un aspru testament, de pumnul lui scris: 
“Doina”, s'o știm pe de rost păn'şi'n vis. 
Apă vie 

să ne fie, 

lege şi spornică pâne, 

pentru Româniile albe de mâne, 

pentru Româniile aspre de mâne, 

pentru Româniile dârze de mâne!”... 


Prinţesa Sonia Rosetti-Roznovenu citeşte Psalm romă- 
nesc de Aron Cotrug, zanele că patria acestui psalm 
sete California, unde Maestrul a poposit din cauza fur- 
tuni 


DI Gheorghe Ionescu spune că articole mchinate lui 
Eminescu s'au putut vedea în: Cuget Romanesc din Bue- 
nos Aires, Argentina, ziarul “America” din Cleveland, 
Ohio, Usa, “Unirea”, publicaţie Asociaţiei Românilor ca- 
taliei din Cleveland, “Vatra”, din Roma, etc. 

Pr. prot. Victor Bârbwescu luând cuvântul, deapănă 
amintiri dela desvelirea monumentului lui Mihail Emi- 
nescu în Sân Nicolaul Mare, jud. Timiş, când a luat par- 
te cu organizația corului din satul în care a păstorit în 


Banatul românesc. 1 e sa 

Di Ion Simicin, preşedintele Societăţii “Transilvania”, 
din East Chicago-Indiana, e cel mai emoţionat dintre 
toți oi ii acestui pelerinaj spiritual. Dsa declară: 
Eram copil când în sa meu natal, Sân Nicolaul Mare 
din Banat, sa ridicat şi desvelit monumentul marelui 
gânditor Mihail Eminescu. Mulțimea adunată în fața sta- 
tuiei, parcă o văd şi astăzi, iar vorbirile, dintre care cea 
mai inflăcărată, a lui Octavian Goga, poetul Pătimirii 








noastre şi sufletul Iriden 
cp B tei române di 





atata i am citit în ziarul 
orarea lui Eminescu, sufletul mi- 

ma a început să-mi bată mai iri st Moare 
locul meu natal şi statuia lui Eminescu arm Fa 
pe care a trebuit vrând-nevrând so 


l-am trăit în anii copilăriei, în Românie Ască: iezi 


Dl Jost R. Barcia, profesor de limba şi li 
niolă la Facultatea de limbi romanice da E ara Ve 
versity of California-Los Angeles, a rostit în limba $) a- 
niolă câteva magistrale cuvinte: Primul contact cu by, 
a fost surprinzător: Gesturi parcă cunoscute şi o cor- 
dialitate vie, ca de prieteni ce se revăd după o lungă 
despărţire. Şi o alta surpriză: Lumea s'a strâns laolaltă 
spre a comemora un poet turburător de mare în Patria 
lui. Cei ce au pus la cale actul trebuiau să fie desțăraţi, 
căci el desterrado sau desțăratul, după ce i s'a smuls de 
sub picioare țara în care s'a născut, a fost aruncat spre 
cer şi şi-o trăieşte dela înălțime şi mai intens, în spirk ș 
teama Erie de egtiă mai sunt în stare să se 

a-şi aduce aminte de - 
triei Ii îndepărtate. i ta 90 Da aa 

Am trăit câteva ore între Dys ca între oameni 
aceiaşi mare familie, de rasă şi de limbă și pei e 
printre Dvs mulți cari vorbesc curent limba spaniolă. M'a 
surprins chiar scrisoarea de invitaţie scrisă într'o spa- 
niolă iale, Stând între Dys am avut mereu impresia 
că mă aflu în marea a dl a limbilor romanice. Vă 
mulțumesc mult pentru invitație şi-mi pare bine că am 
fost cu Dvs la această sărbătorire întru amintirea lui 
Mihail Eminescu, acest genial poet român, 

Dl Vladimir Honsa, profesor dela Facultatea de limbi 
romanice de pe lângă University of Southern California- 
Los Angeles, spune că admiră mult caracterul academie 
în care se sărbătoreşte acest mare poet român, care a 
trecut demult frontierele româneşți. Intre Români m'am 
simțit întotdeauna bine şi să nu vă fie de mirare dacă 
unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, este vestitul 
profesor român de dialectologie de la Universitatea din 
Louvain-Belgia, Dl Sever Pop. 

Dl Aurel Vlaicu, membru activ al Societăţii “Viitorul 
Roman” din Los Angeles spune că Mihail Eminescu este 
foarte cunoscut în popor, atât în Ţară cât şi la Românii 
din străinătate. Poeziile sale pline de ritm şi muzicali- 
tate au devenit romanțele nedespărţite ale celor mulţi: 
“De ce nu-mi vii?”, “Pe lângă plopii fără soț”, “Mai am 
un singur dor”. Nu mai puțin populare sunt scrisorile şi 
unele fragmente din multe poezii eminesciene, care în 
timpul războiului se recitau ocazional la soldaţi: 


r sărăcia şi nevoile şi neamul... 

t ce migşenn ţara asta, râul, ramul, 
N'avem oști, dar iubirea de moşie e 
Care mu se'nfiorează de-a ta faimă, Baiazii 


“Eu? Imi a 
Şi acaceia 














in zi 
(Scrisoarea a III-a). 


Dacă Eminescu ar învia şi ar vedea starea în care am 
ajuns, cu Ţara ciopârțită şi limba pe margine de prăpas- 
tie, desigur că ne-ar mustra prin versurile din aceiaşi 
Scrisoare a III-a: 


“Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! 
E ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”... 


Tot de Eminescu sunt şi versurile ce circulă în șoaptă: 


“Auzi?... Departe strigă slabii 

Şi asupriții către noi: 

E glasul mândrei Basarabii 
Ajunsă'n ziua de apoi... 

E sora noastră cea mezină, 
Gemând sub knutul de Calmue 
Legată'n lanțuri de-a ei mână, 
De ştreane târită ei o duc. 
Murita-a? Poate numai doarme 
Şi Pic e moartea dela câini 
La arme, la arme dar, Români!” 


Populare sunt şi versurile prin care Eminescu biciuieş- 
te pe cei ce scriu poezii fără niciun cuprins: 


“E uşor a scrie versuri 
Când nimic nu ai a spune, 
Inşirând cuvinte goale 
Ce din coadă au să sune.” 


Astazi însă, când “Dela Nistru 1a Tisa / Tot Româ- 
nul lânsu-mi-s'a / Că nu mai pa străbate / De-atâta 
străinătate”, cele mai populare versuri sunt acelea din 
“Doina”, evanghelia naționalismului eminescian: 


"Ştetane, Măria Ta, 
Tu la Putna nu mai sta. 


De-i suna de două ori 
Ti vin codri'n ajutor, 
De-i suna a treia oară 








câteva ei şi invârtite să sah alea lucrurile 
puse tombolă şi norocoşii 
ae i Disc imprimat de “Doina”, po! 
truş, Răscoala de Liviu Sjabohati Tomeatrie, Van ia 
gpl legi Tomânească, genţi româneşti. 


t: Poezii de 
de Aron Co- 


le Posteucă, ș. a. 0 ile 
fiuiere, ete. 










gs n Louis Combi, tost profesor la Turnu 
Severin şi Deva, ne-a trimis o scrisoare pe 
care o dăm în întregime mai la vale. Mo- 
tivul pentru care publicăm rândurile dlui 
Combi este ca şi cititorii revistei noastre 
să ia cunoştinţă de ele, și să se emoţione- 
ze, aşa cum ne-am emoţionat noi când le- 
am primit. 


Avignon, 7 Iunie 59. 
Domnule, 


Am luat cunoştinţă cu cel mai mare in- 
teres de scrisoarea Dys din 30 Mai 1959 
precum şi de proiectele la care asociaţi 
modesta mea persoană. 

Este adevărat că admir pe marele poet 
căruia voiți să-i închinaţi un număr din 
frumoasa dvs. revistă, Tot adevărat este 
că am făcut, acum câţiva ani, o traducere 
a poemului “Luceafărul” și chiar am în- 
ceput să facă o corectură a acestei încer- 
cări. Mă întreb totuşi dacă profanarea 
mea are să vă pară acceptabilă, chiar du- 
pă toaleta la care o supun. Un muritor de 
rând nu se atinge, fără păcat, de harfa cu 
care a cântat un serafim, Voiu face să vă 
parvină această traducere înainte de 24, 
precedată de o scurtă introducere şi de un 
rezumat în franțuzeşte, urmat de reflec- 
țiuni asupra gândirii, artei şi destinului 
lui Eminescu, a cărui figură încarnează 
atăt de bine sufletul şi destinul frumoasei 
Şi dragei (da, cât de dragi) voastre ţări. 
In speranţa că voiu putea să ofer Ro- 
mâniei tributul de recunoştinţă pe care 
aveţi dreptul de a-l aştepta dela un oas- 
pete răsfâțat, vă rog să credeţi, etc. 


ss. Louis Combi 


* La Sydney, în ziua ai si Sunie, „dada 
serbat implinirea a 18 ani popula- 
tia nevinovată din Ţările Baltice şi din 
Basarabia şi Nordul Bucovinei a fost de- 
portată în Rusia. e: 

Serbarea a fost organizată de Comitetul 
ana Baltice şi de Asociaţia Românilor 

ui arii, aa partea R 

am! c, ea Ro- 
ie au dat concursul Dra Virginia 
taria S D 


















apărut ARC, Buletinul Asociaţiei 
Românilor din Canada, cu colabo dlor 

i Petrache r, Pe- 
tre iS.D. 


e iaca din urmă a rut, în re- 
Suuia: ceară “Mensajes” ai Sa Salva- 
dor, numere consecutive, poema 
“R dia Iberica”, de Aron Cotrag. 

€ ti mexicană “Examen”, 
organ al mexicane pentru apă- 


i foari 


* Revista “Căminul” din 
Ceai 
tic. 


Sao Paulo-Bra- 
de 16 Ma un 
lite; 


p 


in ziua 








CARPATII 





tri”. Dl Bela Bodogh a executat un dans 
clasic, dnii Rogelio Linares Filho şi Sidney 
Rolando Zenin, executând muzică brazi- 
hană, 


* Rar, modest, aşa cum poate, grupul de 
Români din San Paulo, trimite foi impri- 
mate cu trudă, în cele patru colţuri ale 
lumii. Am spus “modest” şi totuşi, câte pa- 
gini de antologie, da, de antologie, nu se 
găsesc între scoarţele revistei “Căminul”? 
Din acest număr (1, anul VIII) remarcăm 
articolul (articol? schiță? ce importanța 
are catalogarea”?) dlui Nicolae Iancu, înti- 
tulat “Dilema cea mare”. Apoi savuroasele 
amintiri ale colaboratorului nostru Nicolae 
Teban. Apoi “Inceputul sfârşitului” semnat 
Mie Manolescu. Şi vers semnate de 
Ilarie Nica şi Ion Bucur. Un Dumăr pe care 
e bine să-l citească toţi exilaţii români. 


* Implinirea a o sută de ani dela Unirea 
Principatelor a făcut ca Românii de pretu- 
tindeni, fiecare după puterile lor, să-și ma- 
nifesteze prezența prin reuniuni, serbări, 
conferinţe, sau imprimări de calendare, 
cărţi poştale ilustrate, ete. Prin: aceasta ei 
au voit să facă cunoscută şi celorlalți ro- 
mâni existența în diferite părţi ale lumii 
dar, mai ales, —tot în limita posibilităţi- 
lor—să atragă atenţia străinilor în mijlo- 
cul cărora trăiesc asupra Țării noastre, 
asupra rolului jucat de ea în concernul po- 
poarelor civilizate în cei 100 de ani dela 
Unire, şi asupra nedreptăţii ce ni s'a făcut 
la Teheran şi Yalta. Notăm aici tipărirea 
calendarului pe anul 1959 de către Părin- 
tele Anchidim Uşeriu, cărţile poștales im- 
primate de revista “Căminul” din San Pau- 
lo, Brazilia, etc. 

Calendarul tipărit de Părintele Uşeriu ar 
putea fi numit “Calendarul Unirii”, şi ne 
arată cum poate cineva cu mijloace mo- 
deste să strângă în numai câteva foi o su- 
medenie de date şi imagini în legătură cu 
Unirea lui Vodă Cruza. 

Părintele Anchidim Uşeriu are pe mele- 
gurile îndepărtate ale Braziliei o activitate 
demnă de laudă şi admiraţie. 


* In ziarul “America”, contratele Novac 
scrie o notă foarte favorabilă la adresa 
% erului” Ionel Rotaru. Cine a citit 


. „va aa 
punând între glilimele cuvântul romane: 


Sunt deja mulți ani decând am citit “Les 
demons du minuit”. Și la pag. 29, “roman- 
cierul” povesteşte cum la 22 Iunie 1940 (o 
groaznică eroare de dată care nu poate fi 
aruncată în lotul “greşerilor de tipar“), zi 
in care au intrat trupele roşii în Călăraşi, 
tatăl “romancierului” le-a primit îmbrăcat 
în uniformă rusească, uniformă pe care o 
ținuse ascunsă în ladă timp de 20 de ani. 

Cum în acele grele momente ale cedării 
Basarabiei am fost şi eu pe acolo, știu că 
trupele ruseşti au fost pri cu pâine şi 
sare numai de străini. Opinia mea era fă- 
cută: tatăl “romancierului” Rotaru nu era 
Român. Mai ales că, fiind tipărită cartea 
eu ajutorul dlui D. G. R. E. Şerbănescu, 
mason declarat, dedesubturile nu erau greu 
de bănuit: anumite cercuri voiau să arate 
că Românii nu au fost nici antiruşi şi nici 
anticomunişti. 

A trecut mult timp, Şi iată că anul aces- 
ta, în ziarele franceze, am găsit contir- 
marea opiniei mele de atunci: Țiganii din 
Franța şi-au ales ca principe pe... marele 
nostru “romancier” Ionel Rotaru, iar o pu- 
blicaţie de limba română din Paris ne adu- 
cea SPD acea: Spacu lui sepei Rotaru 
era țigan ursar şi noul “principe ţigănesc” 
şi-a luat numele de Vaidă Voeuoa. 

Prin urmare avusesem dreptate: nu pu- 
tea să-și țină ascunsă în ladă uniforma 
rusească timp de 20 de ani şi apol o ar- 
boreze cu mândrie la intrarea trupelor duş- 
mane în ţară, decăt un străin, Străinul 
era țigan şi totul era o treabă țigănească 
care nu ne priveşte, 

Dar problema mai are un uspect: Ed 
nul ursar Ionel Rotaru şi-a luat numele de 
Vaida Voevod. Vaida Voevod, cu acțiunile 
bune ca şi cu erorile lui, este un nume 


avea voie ca să-şi i 
drept că legea viza altă categorie de “Ro- 
mâni”, deoarece pe acea vreme țiganii noş- 
tri încă nu râyneau Ja nume istorice. 
In exil, nici o cale juridică nu ne este 
nouă, bieți rătăcitori, care abia 
ne putem vedea de necazurile noastre, pen- 
tru a pune la punct obrăznicia ursarului, 
Cred insă că o acțiune —directă sau indi- 
rii avea dl Veniamin, reprezentan- 


avem şi noi un principe... țigănesc, ne 
miră însă cum buna credinţă sa unui Ro- 


mân neaoș ca dl Novac, a putut fi sur- 
prinsă cu atâta uşurinţă, 


* Sa stins din viață, în îndepărtata Bra- 
zilie, un compatriot cu mare suflet româ- 
nesc, inginerul Constantin Luculescu. Ingi- 
nerul Luculescu lucra la ridicarea nouei 
capitale a Braziliei, oraş care se va numi 
—precum se ştie—, Brazilia. 

Colabora la revista “Acropole”, era pre- 
sent în toate acțiunile românești din Bra- 
zilia şi moartea lui este o pierdere pentru 
tot exilul românesc. 





Constantin Luculescu. 


* In ziarul “A Gazeta” din San Paulo, 
Brazilia, cu data de 4 Februarie 1939, com- 
patrioata Veronica Năsturel, publică un 
substanţial articol asupra lui Vasile Alec- 
sandri. 


* Cunoscutul pictor Eugen Drăguțescu a 
deschis la Roma o şcoală de pictură, 


la Mânchen 


RI 


S. S. Pr. V. Zăpăârțan, Rectorul Misiumii catolice române din Germania, in 
fruntea grupului românesc care a participat la procesiunea din acest an 
128 Mai-Corpus Christi), 


* DI Virgil leruncă scrie în “Caete de dor” 
Nn. 12; “Ceiace isbutește să surprindă 
Pamfil Șeicaru în evocărea lui Iorga este 
în deosebi “pornirea imperialistă a eului” 
acestui personaj de vitornițe, mereu în 
miezul vieţii publice, deacurmezişul epo- 
cii, totdeauna convins-şi nu totdeauna pe 
nedrept-că istoria ţării senvârte în jurul 
lui. EL vede în Iorga mai ales un romantie 
mistuit de pasiune şi de oracol, bântuit de 
extreme, un temperament de greşală şi har, 
un “tună şi fulgeră” violent care “suborădo- 
nează raționamentul imaginației construe- 
tive”, Un năzdrăvan ce împarte lumea în 
buni şi răi după cum i se năzare atunci 
când, ieşind din preocupările lui esențieale 
—cronicele, trecutul, strâmoşii—face politi- 
că, gazetărie sau teatru, Om de stat apro- 
ximativ şi utopic, rămas cu “viziunea sta- 
tului de pe vremea lui Alexafăru cel Bun”, 
cum notează cu âtâta harnică subtilitate 
Pamfil Șeicaru, Nicolae Iorga nu-şi poate 
însuși o tehnică democratică în relațiile cu 
partidele şi oamenii politici, deoarece “po- 
litica” lui e totdeauna pe deasupra contin- 
gențelor pe care se imbufnează, dar pe 
care le caută. Atunci când nu poate stabili 
o relație directă între viziunea lui de vă- 
paie şi realitatea politică, Iorga ocoleşte 
explicaţia, isgoneşte logica lucrurilor. E] 
bombăne ca un profet dezis sau blestemă 
in perioade largi, catilinar. Rari sunt oame- 
nii inteligenţi pe care-i suportă în preajma 
lui; Iorga are nevoie de cercul strâmt al 
mediocrilor care ştiu să-i oblojească orgo- 
liul, să-i aplaude piesele de teatru, să-i lin- 
guşească injustiţiile, să nu cârtească îm- 
potriva decretelor lui sentimentale. In 
această familie asexuată, in care mișună 
de pildă aceşti curteni cu trăsură de unire, 
un Vlădescu—Răcoasa, un Georgescu—Co- 
coş, un Munteanu—Râmnic, Iorga găseşte 
un fel de oază de platitudine şi confort în 
care—şi poate ascuți ura lui pentru mari- 
le personagii ce-l supără şi nu-l lasă să 
doarmă, un Ionel Brătianu, un C. Stere, 
un Iuliu Maniu” Etc. ne-am permite noi 
să adăogăm, 














închinată eliberării popoarelor 


subjugate. 


EDITURA «CARPATI» ANUNTA 





Au apărut: 


ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA 
ANA, de A, D. Xenopol, vol, I, ed. 
1-a, epuizat. 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA 
TRAIANA, de A, D. Xenopol, vol. 1, ed. 
I-a, 3dol. U.S.A. 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA 
TRAIANA, de A. D. Xenopol, vol II, III, 
IV, TdoL U.S.A. 

ISTORIA LITERATURII, de D. Murăra- 
Şu, vol. I, II, 6 dol. U.S.A. 

POVEȘTI, de Ion Creangă, 4 dol U.S.A. 

DACIA, de Vasile Pârvan, 2 dol. U, S. A. 

NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. 
Murăraşu, 3 dol. U.S.A. 

POEME FARA ȚARA, de V. Posteucă, 
N. Novac şi N, S. Govora, epuizat. 

DIN CRUCEA PADURII (poeme), de Ion 
'Țolescu, 1,50 dol. U. S. A. 

HAIDUCUL, roman, de Bucura Dumbra- 
vă, 4 do. U.S.A. 


AMINTIRI DIN COPILARIE, de Ion Cre- 
angă, 3 dol. U.S.A. 

FRUMOASA CU OCHI VERZI, de JI. N. 
Manzatti, 3 dol. U. S. A. 

PRECURSORII, de Octavian Goga, 3 dol. 
U.S.A. 


POVEŞTI FARA ŢARA, nuvele, de F. Bră- 
descu, N. Novac şi N. S. Govora, 4 dol. 
U,S.A. ă 

RASCOALA, roman, de Liviu Rebreanu, 
VOL. 1, II, 6 dol. U.S.A. 

UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL 
EUROPEAN, de Pamfil Şeicaru, 3 doL 


U.S.A. 

CORNELIU ZELEA CODREANU, DOUA- 
ZECI DE ANI DE LA MOARTE, de Gr. 
Date jena T. Popescu, ete, 2 dol. 

A, 


RAFSOPIA IBERICA, de Aron Cotrug, 1 
ROMANIA (tex francez), 0,25 dol. SA 


PERSECUCION RELIGIOSA EN 
NIA, de Rev. A. Mircea, 0, 50 dol. US. 





CARPATII 


Revistă Culturală 
Director: ARON COTRUS 
Redactor: TRAIAN POPESCU 


Redactia şi Administrația: 
Calle Villanueva, 43, Madrid. 
Abonamente: 
Anual: 5 dol. U.S.A. 
Pentru instituţii: 12 dol. U. S. A. 
ES MANUSCRITO.—MARSIEGA, SA.