Drum-anul-8-nr-2-aprilie-iunie-1972

CULTURA 

SI OMENIE. 

* 

dc Vasilc Posteuca 

însăilez a<x?st editorial, 
cuprins dc urgenţa lui St. Ex- 
upery, în faţa pericolului 
mortal al baobabilor. Stăteam 
gata să închistres:, cu cele 
mai frumoase flori ale inimii, 
omagiu şi recunoştinţă, lui 
Traian Brăileanu, dascălul 
generaţiei noastre, gândîndu- 
mâ la Bucovina şi la altarele 
permanenţelor româneşti. Mă 
simţiam chiar ispitit, la o 
adâncă smerenie, să răspund 
detractorului şi duşmanului de 
moarte, de data aceasta: din 
cetate, care mă batjocoreşte, 
cu ură dc hienă, că n 7 am mu¬ 
rit încă. Pcntrucă e vorba de 
ceva mai adânc decât urile 
din veac, voiam să conclud: 
"Undeduşmanul arc dreptate”. 
Tot ce spunem şi vizionăm 
va trebui sfinţit cu moarte. 

Ne vor valida mormintele. E 
cazul să ne rugăm fierbinte 
şi continuu Iui Dumnezeu ca 
să ne dea biruinţa morţii. Nu 
guvernările şi gloriile din 
veac, ci ten cu ir ca pietrelor 
de unghi ale splendidei cred¬ 
inţe m care ne-am ridicat, cu 
propriul sânge, cu conştiinţa 
rr?nsfigura’rw'e a martiriului. 

Dar urgenţa baobabi iot, ma 
.moarce la academiceni şi 
cultură, la nevoia superlativă 
a omeniei. Gândirea certată 
cu inima a secătuit cuvântul, 
de divinitate, dc supremele 
lui mistere de -dincolo” şi 
Pa scoborît la tarabele sata¬ 
nice ale omului - fiară, s o 
spunem ma» direct, ale hoar¬ 
delor comuniste, care pretind 
a ştie dela Marx cetire că şi 
cuvântul e "materialism is¬ 
toric”, ci şi cultura mi e alt- 
ce va decât producţie şi re¬ 
partizare, tehnici paVloviană 
de a repeta minciunile şi neo¬ 
meniile până ce sunt acccp- 
taie, <ic roasele pustiite, drept 
truisme fi Înţelepciuni par¬ 
tinice. A ccc scut peste noaţJe 
un baobab, la Bucureşti. Aso¬ 
ciaţia "România la care au 
fost înjugaţi a ademicenii 
(m’am uita* la fotografiile 
propagandistice d»n Colos 
Hodini , şi mi-am adus air, nte 
dc-o nuvela a lui Mircca Eli- 
ude "Patru mii de capete de 
vita", aşa de năucite pai mu¬ 
trele celor strânşi cu hapca 
pentru a se ocupa de exil, la 
nivel de cultură 1 ) ca aâ in¬ 
vadeze instituţiile de cultură 
ale icfugiului românesc şi aâ 
ne rupă, prm şantajul cu fam¬ 
iliile, prin corupţie şi amen¬ 
inţări cu moartea, fi sa nc 
dura acasă. Şi-au dat stăpânii 
baobabikx scama ca exilul <* o 
problema dc cultură, dc cu¬ 
vânt originar, care cia Dum¬ 
nezeu şi e Dumnezeu, şi ca 
nu <w pot dobori cu Ananii şi 
Irinci, cu Goneşti şi Teprncgi 
care-fi bat cuiu'i» cap (ca să 
dovedea*.* !c*ea incidenţei 
ut tehnica sp»*aiii la creier). 



ANTI-HUMANS 

DE ARHIM ROMAN BRAGA 


FECIORII OIN BOIAN, BUCOVINA 

şi, hai. sâ mobilizeze, şi ci, 
tractoriştii culturii dela 
Academic, pe fonfii şi fan¬ 
faronii care si-au prostituat 
cuvântul şi şi-au vândut, de 
decenii acum, sufletele, pen¬ 
tru o bucată dc pâne mai bu¬ 
nă şi un jeţ care să nu le fuga 
de sub gcograjiile ingrâşatc 
din sudoarea şi sângele pop¬ 
orului. Dar, »n fond, nu m-i 
grijă de acest baobab al lui 
Nîcuşor, de acest pui dc năp¬ 
ârcă partinică, ce până la 
urmă ii va molfâi, intre colţi, 
pc fonfi. Ci ne gândim, cu 
durere şi supremă îngrijorare, 
la câmpul exilului şi la cul¬ 
tura lui ,1a scumpele lui insti¬ 
tuţii, atât de jertfelnic zidite, 
cu atâtea lacrimi limpezite şi 
validate. Ţinem sâ stăruim 
un pic asupra concepte lor de 
cultură şi omenie, pentru fraţii 
noştri din exil, mii ales pen¬ 
tru acei care vin din cafenel¬ 
ele Bucurcşţiului de ieri şi 
cred ca pot vinde cuvântul, 
că-şi pot clădi tronuri de glo¬ 
rie şi mărire, scriind cărţi cu 
nemiluita, compilând, per¬ 
vertind cuvântul, schimono- 
sindu-1 după alura necinstite¬ 
lor lor interese de burta şi de 
p&cat. Scriem cu stropi dc 
sânge şi cu lacrimi pentrucci 
uscaţiţi ş» el ia levant mizaţi, 
carc-1 propun pe Nicuşor, 
călăul dela Bucureşti, la 
premiul Nobel al Picii, care- 
şi vând drepturile dc autor la 
tarabele satanice din ţară , 
pentru a hrăni cu “daiaUil de 
pâne in <n re chifteşte sâng¬ 
ele trădării” vreo mama b㬠
trână (uitând că mamele ii 
blcstcamâ mâncând) ori vreun 
frate, ori vreun copil «b din 
naştere. 

Nac lonestai, ma ele daa- 
cal al nostru, al acelora • «ur 
ar ticbui *a ştim nui bine, 
statua ci cultura c ceea C* 
ne mai rămâne, in inimă, după 
cr un. învăţat o viaţa întreaga 
şi am litttf tot. Adică tocfftai 
acel splendid imponderabil 
(Continuare .n Pagina 4» 


Poate că Dumnezeu a scris . 
în cartea omenirii ca toată lu¬ 
mea sâ fie scuturată de satan, 

sâ guste din paharul morţii 
sufleteşti şi sâ treacă prin 

dureri’? nas- i ■ a dc» 

S'ar păr.ea, inlr’adevăr, că po¬ 
poarele merg orbeşte către a- 
cest inevitabil destin. Căci, 
dacă n'ar fi Dumnezeu, acela 
care, când vrea să pedepsea¬ 
scă pe om, ii incuic mai întâi 
minţile sau îi paralizează sim¬ 
ţul adevărului, naţiunile lib¬ 
ere din Apus n’ar insista atât 
de mult in erezia, de a vedea 
in comunism doar un sistem 
politic şi social opus capital¬ 
ismului, şi ca aure, legitim 
şi inofensiv. Deaceca, tradu¬ 
cerea in limba engleză a căr¬ 
ţii Domnului D. Bacu este o 
trâmbiţă profetică pentru cine 
are urechi de auzit şi un aver¬ 
ii.sement pentru popoare, iar 
pentru noi. Românii din exil, 
o tragică problemă. 

Daca nu se descopereau 
ororile din temniţele române¬ 
şti, nici chiar compatrioţii 
noştri refugiaţi nu ar fi cuno¬ 
scut aproape nimic din esenţa 
comunismului, căci, din cei 
care au trecut pe acolo, chair 
dacă au scăpat unii in liber¬ 
tate, nu mai vor sâ scrie ni¬ 
mic, de frică sa nu incbunca- 
acă. Nu mai pot trăi, încă o- 
dau, acele clipe, nici chiar 
in memorie. Desigur, că ar fi 
de datoria lor, a celor care au 
trecut prin iad şi au fost zdro¬ 
biţi dc muncă prin canale, 
supţi de umezeala zâroilor, 
inc buni ţi cu droguri, pausiţi 
pentru o clipă, poate, chiar şi 
de Dumnezeu şi uitaţi cu to¬ 
tul de prieteni, pc care diavo¬ 
lul i-a tăvălit, i-a murdâril,i-j 
silit U apostazii şi «enegan 
tare au fost mustraţi dc con¬ 
ştiinţa şi âpi»aţi, da» '•arc nu 
a’au sinucis, pentru ca Dum¬ 
nezeu i-a cliiemai din nou la 


libertate şi la înviere. Ar fi 
de datoria lor, poate, sâ măr¬ 
turisească, să strige tare, ca 
loan Botezătorul in pustiu: 

“lata securea stă la rădăcina 
poraulji ’, pccâi;i > oriile* # 

deschideţi ochii, că dacă Dum¬ 
nezeu va hotărî pedeapsa voa¬ 
stră, nu mai puteţi scăpa din 
mâna Lui. 


S’arputea, totuşi, ca Amer¬ 
icanii şi Englezii să nu în¬ 
ţeleagă nimic din cartea Dom¬ 
nului Bacu, despre Piteşti. 
Pentru ca să accepţi sufle¬ 
teşte acele groaznice măr¬ 
turisiri, trebuie mai întâi sâ 
crezi in existenţa diavolului, 
adică sâ te transpui intr’o cr- 
dinc duhovnicească a lucru¬ 
rilor, ceea ce mi-sc pare im¬ 
posibil, cu formaţia şi edu¬ 
caţia lineară a creştinilor dc 
pe aici, cu felul lor dc a-l în¬ 
făşură pe necuratul in nişte 
văl uri foarte fine dc concepte 
filosofice, până dispare cu 
totul. Ori, diavolul este per¬ 
soană subversivă, lucrează 
camuflat ş» este foarte feri¬ 
cit când lumea crede despic 
el că nu există. în comunism, 
avem de a face cu cl in per¬ 
soană, cu diavolul colectiv, 
cu Antihristul, cu acel care 
5 ,’a recomandat Mântuitorului 
Hristos sub numele dc “Leg- 
hron M . Numai cine a trecut 
prin laboratoarele “inchizi¬ 
ţiei roşii” Ş* s'a întâlnit cu 
saunizaţi, cu posedaţi, cu 
căzuii de demenţă colectiva, 
numai acela poale să-şi dea 
seama. De ace ea. este ş» foarte 
greu de stabilit, care csU* 
vina omului, in această în¬ 
căierare intre iKimnczeu şt 
satan; pentru ca s’ao răstur¬ 
nat »n mintra noastră concep¬ 
tele clasice despre suferinţa 
şi mari ir iu, eroism şi sfinţenie. 
Noi ştim ca sfinţii mărturiseau 
(Continuare in Pagina -) 


O PIOASA 

AMINTIRE 

de Dr.Cornel PETRASSEV1CH 
Este atât de lung şirul ce¬ 
lor din ţară care merită o re¬ 
culegere mai ales din partea 
noastră celor care am supra¬ 
vieţuit şi avem norocul sâ 
trăim sub un cer mai puţin tul¬ 
burat. Din Canada ne vine tri¬ 
sta veste a pierderii a incâ u- 
nei Românce exilate, a Doam¬ 
nei Anna Bujoiu, născută Şte- 
făncscu. S’a stins din viaţa in 
14 August 1971 în Spitalul St. 

John din Calgary în urma unei 
cnjntc şi lungi suferinţe şi in 
tăcere, aşa cum s’a stins şi 
soţul ci Inginerul Ion Bujoiu. 

Acest fapttrist ne readuce, 
în amintirea noastră personali¬ 
tatea de neuitat a Ing. I. Bu¬ 
joiu, suflet de erou,trecut in 
cartea nescrisă, de aur a Is¬ 
torici Mişcării dc Rezistenţă 
a Poporului Român împotriva 
ocupaţiei străine şi tiraniei, 
impuse de către trupele sovie¬ 
tice in România după ccl de 
al doilea război mondial. S’a 
născut dintr’o familie de ori- 
gin^ din Ţara Moţilor. Dăruit 
cu o rară inteligenţă Ş» capa¬ 
citate in muncă, este trimis 
la Paris unde-şi desăvârşeşte 
studiile la Ecole Centrale, dc 
unde revine în ţară şi onorea¬ 
ză o catredâ la Şcoala Polite¬ 
hnică din Bucureşti. Prin ac¬ 
ri - -Mira ^ri profeS'OCu ia ş 
pentru puterea şi simţul de or¬ 
ganizare, conduce patru an» 
Industria Minieră Petroşani. 
Intr’un moment de impas pen¬ 
tru Industria şi Comerţul Ro¬ 
mânesc, este chemat in frun¬ 
tea Ministerului Economiei 
Naţionale, când cu succes, a 
reuşit să facă faţă unor presi¬ 
uni străine, şi cu dârzenie de 
Moţ şi talent a reuşit sâ apere 
bunurile din ţară. Prin multi¬ 
plele lui dimensiuni sufleteşti, 
Inginerul Ion Bujoiu a fost 
prezent în ori şi ce instituţie 
şi organizaţie in care se pro¬ 
movau valorile nobile umane, 
IntTe altele a fost Preşedin¬ 
tele şi susţinătorul principal 
al Asociaţiei Creştine a Ţine¬ 
rilor (Y.M.C.A.), unde l’am cu¬ 
noscut şi văzut, activând din 
19^7. Poate se cunoaşte prea 
puţin cum acest industriaş atat 
de ocupat cu problemele profesi- 
nalc şi studii politice, »ş» d㬠
ruia mare parte din timp, pnn 

vizite Duminicale in nenum㬠
rate şcoli şi cămine, mai ales 
de tineri ucenici, micuţi copu 
veniţi dela ţaraă, sâ înveţe o 
meserie la oraş. In inimia lui 
caldă, găseau un adevărat p㬠
rinte. A dotat Şcoli, Cămine, 
Tabere, Prevcntorii. unde- 
şi aducea nu numai banul , dar 
şi cuvântul şi sufletul lui, cu 
dorinţa ca acest tineret *â Ge 
educat şi cultivat pc cai le 
sănătoase ale tradiţiei Creş¬ 
tine Româneşti. Poale aceas¬ 
ta gri)â şi dragoste pcutiu t*- 
netot, i-au dai primul impuls 
)« rcvuliâ şi organizarea uium 
lupte, pe mai multe planuri 
imppt.trva unei t nan ii mvuno- 

(Coiilinuarc »n Pagina H 






UN RĂSPUNS 

DE ION MIREA 


Declaraţiile făcute de 
Dumitru Ţepeneag U 3 Dec¬ 
embrie anul trecut, ziarului 
Nete York Times, mi-au par¬ 
venit cu mare întârziere, Jar 
impun pi apa un răspuns fărăl 
amânare. 

Dumitru Ţepeneag e scrii¬ 
tor de nuvelă scurtă, de 
schiţă măruntă; se vrea sub- 
asconsă in analiză, insă se 
a se amâna întâmplărilor L. 
care nu se petrece nimic fi 
nu se schimbă nimic. Cros, 
puţin tocii, înzestrat cu multă 
îndrăzneală, Ţepeneag sc nai 
vrea pi foarte tânăr, dar nici 
tânăr nu mai este. A crescut 
cam odată cu generaţia care 
trebuia să scrie versuri numai 
după ce absolvea “Facultatea 
de poezie” a partidului. “Ex¬ 
erciţii”-Ic apărute in Editura 
pentru Literatură pi le-a făcut 
sub supravegherea constanta 
a “comisiilor de îndrumare ” 
care continuă să grefeze ma¬ 
teria lor cenupie, cu cât mai 
multă doctrină marxistă, in 
toate domeniile spirituale. 
Volumul lui, are pi el un “re¬ 
sponsabil”: pe Rodica loan. 
însărcinat cu “supravegherea 
conţinutului” pi, ir. caz ci c 
nevoie, cu “\îndreptarea” Ux- 
Luluu “Responsabilul”, alias 
“politrucul”, înzestrat cu 
toate tacâmurile oferite de 
“cenzura *, “bun de tipar , 
“defazare”, fi mai ales cu 
“ochiul vigilent al partidu¬ 
lui”, l-a crescut pi pe Ţep- 
eneag, ceeacc el numepie 
“generaţia post-belică cu tre¬ 
cut curat”. 4died generaţia 
“sănătoasă, urmărită până in 
vis de aller ego-wl “comitetu¬ 
lui pentru literatură pi artă”. 

Din tot ce declară Ţepeneag , 
e ceva adevărat: “generaţia 
veche”, ca fi generaţiile 
antecedente, nu au ţepii din 
“fabricile de poeţi”, cum se 
rădea, pi nici nu au avut parte 
de m lozinci” slcreoiipe. Ei 
au lăsat moplenire piscul 
unei culturi, Ne-au Lăsat 
DOINA lui E mine seu in ap㬠
rare. După aceea, “vechea 
generaţie”, ca să-l citez in 
continuare pe Ţepeneag, a 
"mai inc creat să reziste, a 
joşi tnmisă la închisoare, de 
unde mai fi nu au mai ie pil • 
Alţii au tăcui. Fără sa fie 
“dezorientaţi”, Ţepeneag face 
parte din grupul care ‘nu 
avea nici un mot ir sa axbr 
vreun sentiment de vină 
Alţi tineri da. Dintre care 
unii sau logodit cu gratiile 
închisorilor. Ei nu 1 Guy de 
BoSSchete, stângi st belgian 
stabilit in Franţa, i-a cunos¬ 
cut La faţalocJw pi Ic-a b㬠
tătorit caL a in presa rr.ar- 
ritmului anarhic” de pe c hei- 
uulc »• Ajuns in Occi¬ 
dent , Ţepeneag, aftemut 

in paginile de exil ospitalier, 
“banchetul filozofic” cu ta- 
pu,. Profet**** zgomotului 

Ua “pfftele mori”) place 

pi aici, ii pUce fi T*P*' 
ntag. » place, ac re nu 


cunpuir.ţa 


“fermă” nu se admite. Astfel 
de recoltă ii va apare pi intr’o 
editură pariziană. Şi să nu 
mire pe nimeni dacă la viito¬ 
arele expoziţii internaţionale, 
la care va participa pi ft.S./?.- 
ul, acest volum va figura la 
standul “cărţi românepti ap㬠
rute în străinătate”. Că Jrpe-\ 
neag a fost “trimis” in Occi¬ 
dent cu “angajament”, are 
puţină importanţă. Poate c'o\ 
fi venit pi “neangajatBu- 
cureptxul i-a acordat toată în¬ 
crederea. l-a îngăduit să aibe 
pi iniţiative proprii. Cum nu 
dacă servepte “cauzei”? 
Doară se mai descinsese la\ 
Paris pi rezultatele nu se 
incheiaseră de loc rău. Mos¬ 
cova, are pi ea asemenea r de¬ 
cari călătoare: pc W/far- 
cenko. Ţepeneag nu mai tre¬ 
buia “acreditat” cu vreun 
“mandat”. La Paris se ptia 
bine că avea să-l găsească 
mulţi, asumat voluntar, sau, 
cum st spune, cu “bunăcre-\ 
dinţa”. Doar împreună au re¬ 
dactat la “Casa Scânteii” din 
Bucurcpti “contra-manifestul” 
adus în valize diplomatice, au 
pus bazele “Asociaţiei Ro¬ 
mânia”, spre a combate pe 
defăimător ii regimului, pi il 
propun pe Ceaupescu la pre¬ 
miul \obel pentru pace. Ori¬ 
cum ar fi venit, Ţepeneag, 
trebuie ales pi adâogal măn¬ 
unchiului “identificat” pi in 
afară, unde “prinde” rădăcini 
pi comunismul programat sub¬ 
versiv. Legăturile lui la 
Paris, cercurile in care s’a 
învârtit pi in care s'a făcut 
ascultat, sunt capetele de 
pod ale stângii. In definitiv, 
un fel de schimb de experienţă. 
Par'că imediat după 23 Aug¬ 
ust nu soseau in România, 
“unde foarte puţini scriitori 
erau comunipti”, corbii in¬ 
ternaţionali, activiptii de 
partid din toate ţările apusu¬ 
lui peniruca împreună cu ar¬ 
matele pi “consilierii” rupt 
sa se năpustească cu gâr- 
baciul “culturii”? Nu veniseră 
ca să “epureze” pi să în¬ 
locuiască elementele romirt- 
epii? Poate că transferul 
acesta “de pedepsire” con¬ 
stituia pentru Occident apar¬ 
atul de observaţie că in Ro¬ 
mânia ocupată totul se petrece 
invers. Din ţările răsăritului 
: in in Europa, pi merg pi mai 
departe, până in mima Ameri¬ 
că, “coloanele care impun 
ca o necesitate ca pi soc¬ 
ietatea” aceasta lihetă să 
“creadă in dispariţie”. “In¬ 
tenţia este doat-Ţeprneag o 
spune clar - de * construi 
socialismul”. Peste tot. Prin 
” reciprocitate: (nit fonduri, 
alţti idei. Că in România com- 
uniptit erau puţini”, aproape 
deloc, are dreptate Ţepeneag. 
Erau ca ei acum, unu intel¬ 
ectuali de “nobleţe marxista', 
bufoni ai saloanelor burghe¬ 
ziei laţe, can până la 
staura<cu regimului impus de 
“bvifjnetele ^pti” nuau atu( 
nmiC de suferit. Or fapt, a 


au fost cei dintâi “dezorien¬ 
taţi” pi “repede deziluzionaţi 
de discrepanţa dintre teoria 
marxistă pi aplicarea ei stali- 
nistă”. Intelectualii comu¬ 
nipti, puţini câţi erou, aveau 
altceva de făcut: delaţiuni, 
epurări, primatul conducerii. 
Când D. Ţepeneag stăruie în 
“calambururi” pi vrea să con¬ 
vingă, pc cine?, că “majori¬ 
tatea intelectualilor din vec¬ 
hea generaţie a României suf¬ 
ereau, după ecl de al doilea 
război mondial, de un complex 
de vinovăţie ”, ori nu “a re¬ 
luat firul” de unde trebuie, 
cu generaţia din ÎNCHISORI, 
ori misiunea lui ca să justi¬ 
fice partinic nimicirea ei. în¬ 
trebarea care se pune e simp¬ 
lă: să fie chiar apa? Oare 
vechea generaţie să nu fi 
fost “versată in teoria mar¬ 
xistă” pi să nu fi ptiut” să 
distingă intre lozinci ipo¬ 
crite pi realităţi demorali¬ 
zante”? Cine, atunci, dacă 
nu această generaţie cu sac¬ 
rificiile cele mai grave din 
istoria României, a respins, 
cu vigoare, dezastrul apli¬ 
cării ei? Mai precis, declara¬ 
ţiile lui Ţepeneag sunt un 
aviz, o ameninţare la adresa 
intelectualilor din lumea lib¬ 
eră care refuză să se pună in 
serviciile comunismului în¬ 
robitor! Nu se face vinovat 
insupi New York Times că nu 
seamănă cu Pravda sau 
Scânteia? S f ar putea întâmpla, 
după oracolul Ţepeneag, ca 
intclectualii din lumea liberă 
să se facă vinovaţi ca vechea 
generaţie din România, care a 
fost interzisă odată cu mor¬ 
ţii secolelor precedente. 
Pentru “dispreţul la fel de 
sincer” pe care comunismul 
internaţional “il are faţă de 
intelectuali”, s*ar putea ca 
acecapi culpabilitate sd-i in¬ 
terzică pi pc redactorii actu¬ 
ali ai ziarului New York 
Times. Faptul că New York 
Times publică pi umblă cu 
asemenea pulbere explosivă, 
dovedeple că acest mare coti¬ 
dian american a fost atras de 
polul propagandei comuniste. 
Apa cum au fost atrapi atâţia 
intelectuali români stabiliţi 
dincoace de cortina de fier, 
care acum se duc peniruca 
“guvernul de la Bucurcpti să-i 
exploateze în folosul său”. 
Când “dispreţuicpti ”, evi¬ 
dent, “se minimalizează orice 
opoziţie”. Micile proteste, 
furtuni in paharul cu apă, nu 
dovedesc “ca autorităţile au 
fost luate prin surprindere”. 
Ţcpmeag, cum poale mâine, 
după capitularea din Vietnam, 
pi alte capitulări, ar putea fi 
luat prin surprindere! Şt poate 
New York Times! “Curăţenia”, 
pana in “tineret”, Ţepeneag 
o ptie. Se aplica cu tact, 
sufocată de ziarele “lozinci¬ 
lor ipocrite”. Cu aerleapi 
lozinci de care pi New York 
Times se face părtap. E Cin¬ 
eva care să mai creadă azi, 
după experienţa tragtcă din 
rasd'il, că <j cultură se face 
fi se opreţie unic începe 
"FRICA”? “Spaima” nu “o 
decantează” pi nu “o poate 
depăpi”• Dovada că in Ro¬ 
mânia regimul e mai dur ca 
on unde. Celor care at trebui 
le fie frică, nu le mai <■ 


mai puţin ae soarta iut. 
câcn muncitorul nu e oprimat 
mai grav ca acolo unde au 
fost instalate “închisorile 
popoarelor”. Restul, ca pi 
cazul Paul Goma, face parte 
din plagierea dramei umane 
în faţa căreia puţini pot să 
spună că nu stau cu mâinile 
incrucipatc. Nu intelectualii 
sunt “aducători de ghinion ! 
Rupii fuseseră adupi cu mult 
în urmă pi la Budapesta, pi 
la Praga, pi la Vatpovxa pi la 
Bucurcpti, dc cei care “dis¬ 
preţuiesc pe intelectuali”, 
Sâ fie oare declaraţiile lui 
Ţepeneag tot un fel de “dis¬ 
preţ” pi pentru New York 
Times? Sau numai ecoul fra¬ 
ternizării unor “intelectuali 
supupi”? Altfel, de Ţepeneag, 
Vestul li vorbit diferit. 
Apa cum se tace in România 1 



Prof. Nicolae Lapadat Marcu 
(10 Sept. 1927-4 Nocmb. t 1970) 
Frumoasă figură dc intelectual 
pi dascăl, prea timpuriu plecai 
dintre noi. 


Anti-Humans 

(Cont. din Pag. 1 

pe Hristos şi erau prinşi şi 
chinuiţi o zi, două, trei* 

Până la urmă, li-sc tăia ca¬ 
pul. mureau şi sc Încununau. 

Un revoluţionar era tras pe 
roată, împuşcat sau putrezi a 
in temniţă. F.i bine, nimic 
asemănător nu s’a întâmplat 
in Piteşti. S'a constatat câ 
diavolul, in vremea noastră, 
nu mai vrea sâ umple cerul 
cu sfinţi, nici lumea cu eroi. 

Important pentru el este să-ţi 
murdăreşti tu singur sufletul, 
sâ te comproraiţi, să pierzi 
împărăţia lui Dumnezeu. Sfin¬ 
ţii au suferit puţin timp şi 
s’au încununat: prizionerilor 
din Piteşti li-s’au aplicat 
şocuri psihice, zi şi noapte, 
ani în şir şi nu li-s'a dat 
voie nici măcar sâ moară, iar 
cei care totuşi au scăpat şi 
au murit, au fost condamnaţi, 
poate, şi de Dumnezeu şi de 
oameni. Tragedie unică în is¬ 
torie, pentru că niciodată nu 
s’a lucrat asupra sufletului 
omenesc, cu migala savantu¬ 
lui de laborator, urmărindu-sc 
un transfer de personalitate. 

Apusenii, cu formaţia lor 
cuminte şi raţiona li stă, nu ar 
fi fost in stare de aşa ceva. 

Ei şi-au explicat reeducările 
comuniste pe baza “reflexului 
condiţionat” al lui Pavlov. 

Dar Pavlov însuşi, prin gân¬ 
direa lui, a fost european. 

Psihologia lui se inspiri din 
empirismul lui John Locke, 

:arc socotea intelectul uman 
o “tabula rasa M , precum şi 
din filosofia materialistă a 
secolului XVIII. Ide ia reedu¬ 
cării, însă, nu-i europeană. 

Vine din străfundurile misti¬ 
cei slave, din negativismul 


dos. S’a aplicat deţinuţilor, 
in Piteşti: şi lavajul cere¬ 
bral, şi pilulele de alcaloizi 
puse în mâncare, şi practica 
psihanalitică a mărturisirii 
totale. Dar ei s'au bazat pc 
comportamentul omului căzut 
în păcat, pe faptul că omul 
păcătos nu se simte bine 
singur, ci simte nevoia ca 
toată lumea sâ fie ca el. S'a 
lucrat, deci, la împietrirea 
conştiinţei morale. Poves¬ 
teau prizonierii români de la 
Oranke, cum a vrut Sta lin sâ 
facă, dintr’un mare luptător 
ucrainian şi mistic creştin 
ortodox, un spion. l>-a închis 
intr’un birou de secui talc şi, 
cu revolverul in mâni, l-a 
silit să-şi necinstească fiica, 
pentru ca sâ cadă dc pe frun¬ 
tea lui laurii sfinţeniei. Bine¬ 
înţeles, câ omul a preferat să 
fie împuşcat, decât sâ săvâr¬ 
şească actul abominabil. Nu¬ 
mi ies din memorie cuvintele 
lui Ţurcanu, pe care mi-le-a 
spus intr’o noapte, in închis¬ 
oarea din Piteşti, la camera 
4-Spital: "Nu raa interesează 
convingerile tale religioase. 
Important lucru pentru nune 
este să tc compromiţi". Asta 
se vede la toţi agenţii cul¬ 
turali sau religioşi, pe care 
guvernul comunist i-a trimis 
in America. Se simt vinovaţi, 
sufăr, suntnebuni după adejţi, 
te ameninţă la radio, la tele* 
fon, prin ziare, nu pot si în¬ 
dure pe alţii cu fruntea sen¬ 
ină, firi pecetea antihristu¬ 
lui. ;; - 

Scăpaţi din “infern Şj 
adăpostiţi aici, sub scutul 
lumii libere, noi încercam si 
prezentăm lumii nişte aspecte 


cei siave, uin n. ^uvismui »-- «mu¬ 
şi imaginaţia bolnavă a uufle- apocaliptice ale , > 

Ia... * , n, lui. Dar cine ne va înţelege. 


tul ui rusesc şi se bazează pe 
ceva, mult rnui diabolic şi 
mai profund. Pe psihologia 
decăzutului,a omului păcătos, 
care se. simte singur şi vrea 
sâ murdărească şi pe alţii, 
având nevoia dc justificare. 
Trebuie să-1 credem pe Ber- 
diacf,când spune despre com¬ 
unism, ca este o religie ne¬ 


gativă, o mistică întoarsă pe 


Dar cine ne va înţelege 
l>car bunii creştini, carc-şi 
pot închipui lumea asta ca pe 
un vast câmp de operaţiuni, 
ui care se confruntă forţele 

intunerecului ş» a J c Iu®*®**» 
Lupta se duce la diferite su- 
în om, în familie, »n no¬ 
iane şi intre mţiuni. Dar ^ 
sperăm câ Dumnezeu n a păr¬ 
ăsit cu totul inimile oamenii*. 


sd 

jncă. Până pi “muncitorul 
diferă totul de trecutEl a 
inc aiul < ă ăi*vc toate for¬ 
mele politică contemporane, 
marxismul se interesează cel 






DRUM 


MIHAI HORODNIC 

DIN FILE DE ALBUM 

S‘au îmbrăcat in floare gTâdinile pe rând 
Cutremurate toate de vraja unui gând; 

Şi albe ca zăpada lucesc aprinse’n soare 
Şi râd şi se tot miră de-atâta sărbătoare. 

De sus coboară îngeri şi’n liniştea senină 
Răstoarnă peste straturi ulcioare de lumină 
Şi tot mai lin şopteşte izvorul de viaţă 
Şi cresc garoafe albe şi muguri de verdeaţă. 



HORODNIC, (stânga). EUGEN PREL1PCEANU, (dreapta). 
IONEL NEGURĂ, (mijloc). 


Pe-un ram cuprins de iloare s’a prins o rândunică. 

Şi graiul ei subţire tăcerea o despică; 

Şi nuferi blânzi din ape, simţesc că-i primăvară: 

Işi desvclese la soare curata lor comoară 
De gingăşie albă şi cerului se nclină 
In străluciri aprinse de-o tânără lumină. 

Şi-i sărbătoare mare în zările albastre. 

Şi-a înflorit grădina şi’n sufletele noastre . . . 
Pribeag, pe-un drum de soare, eu m am pornit să merg 
Şi desnădejdea toată din sufletu-mi s o şterg, 

S’ajung in ţara unde mai albi în floare s merii. 

Să sec dintr’o sorbire izvorul primăverii. 

Să simt o viaţă nouă. . . 

Dar m’am oprit din drum. 


MAU AI 



ZILE DE COPILĂRIE 


Şi iarăşi pe carul cu snopi de secară 
Veneam către casă în faptul de seară, 
Şi cerul era numai spuză de stele. 

Şi drumul gemea sub roţile grele . . . 
Şi cumpene negre dormeau la fântâni 

c; fnrtiiri îînrin^O lllCCUU DC la Stâni. 


Cu tata alături în carul cu boi, 

Ieşeam dimineaţa pe poartă la noi 
Şi drumul năvalnic făcea cotituri 
Până departe in zări de păduri; 

Şi ţarina plină de holde şi soare 
Râdea bucuroasă cu zâmbet de floare. . . 

Cu ochii departe pe lanuri aprinse 
Priveam cum se leagănă spicele ninse. 

In ploaia de soare cu raze fierbinţi. 

Si boii păşeau liniştiţi şi cuminţi. . . 


0, vreme trecută întoarce-mă iară 

In carul de-aluncea pe drumul de ţară, 
lnjugă-mi iar boii de-atuncea la jug 
Şi varsă-mi in suflet noroc şi belşug! 


SCRISOARE DE TOAMNA 

Trăsuri care vin într’una şi merg, 

Cotesc la răscruce şi’n zare se şterg. 

Şi focuri de toamnă s’aprind pe la vetre 
La moară porumbul se sfarmă’ntre pietre. 

Şi apele sure vuicsc la răstoace. 

Că toamna-şi adună toţi norii încoace . . . 

Cu sluletul strâns între teascuri de cramă 
Stau zilnic la geamuri şi toamna mă cheamă. 
... Şi zilele’s toate mai triste şi reci; 

Se pleacă arinii plângând pe poteci 
Şi plopi înşiraţi la margini 'de drum 
Se’nfig tot mai tare în norii de fum. 

Şi linii răzleţe pe ceruri înseamnă 
Şi frunza şi-o scutură’n vântul de toamnă. . . 
... In suflet; puhoi de-amintire se strânge 
Şi'n geam bate toamna de-afară şi plânge. 


O PIOASA AMINTIRE 

(Cont. din Pag. 1) 



scutc la noi in ţară care dis¬ 
trugea curăţenia sufletească a 
unui neam şi in special, al ti¬ 
neretului. Atâta tristeţe şi du¬ 
rere se putea vedea pe fata 
acestui om, mai ales la noile 
îndrumări în educaţie a tine¬ 
rilor şcolari, încât a decis să 
lupte cu ori şi ce risc .chiar 
sacrificarea nu numai a lui 
dar şi a familiei lui, împotriva 
monstruozităţii, care se ab㬠
tuse asupra ţării noastre. Ca 
şi alţii deosebiţi buni Rom⬠
ni, se indignează şi proteste¬ 
ază împotriva procesului de 
descompunere atât a Instituţi¬ 
ilor Tradiţionale Româneşti 
căi şi a D'îonmencştiî nimicirii 
a tezaurului sufletului român¬ 
esc. Forurile conducătoare ale 
Ţârii au făcut apel la patrio¬ 
tismul şi deosebitele calităţi 
ale Ing. Ion Bujoiu, să încerce 
să salveze cecace se mai pu¬ 
tea salva. Ing. I. Bujoiu ia in¬ 
iţiativa unei organizaţii poli¬ 
tice active, protestând atât în 
ţară cât şi in străinătate, con¬ 
tra celor ce se întâmplau după 
cel de-al doilea război mon¬ 
dial. Unele proteste au reuşit 
sĂ ajungă in afara graniţelor 
ţării, insă ecoul lor era din ce 
in ce mai descurajam. Clar 
văzător politic, şi-a dat sea¬ 
ma că suntem părăsiţi că nu 
vom avea altceva dr aşteptat 
decât o dramatici prăbuşire 
pc toate planurile vieţii naţi¬ 
onale. Acest moment din viaţa 
lui, mă face să subliniez încă 


odată trăsătura deosebită mo¬ 
rală a acestui om, bogat nu 
numai financiar ci mai ales 
sufleteşte. Era incâ la o vâr¬ 
stă relativ tânără şi folosind 
resursele lui economice, putea 
pleca ori şi când din ţară, să 
se bucure de darurile vieţii 
libere din Apus. In loc de a- 
ceastâ, începe, ca un Tribun, 
să adune lângă el oameni, in 
care credea că va găsi abne¬ 
gaţia necesară unei atât de 
primejdioase, dar plină de o : 
noare, lupte. Şi a găsit nenu¬ 
măraţi colaboratori, gata să-şi 
dea ce aveau mai scump, pen¬ 
tru apărarea Ţârii lor. Totuşi 
în mintea lui logică şi la în¬ 
curajarea venită pe calea acr¬ 
ului din străinătate, Ing. L 
Bujoiu a crezut intr'o genero¬ 
zitate şi corectitudine de ulti¬ 
mă clipă a Marilor Puteri care 
nc-au asigurat Libertatea, şi 
care îşi vor aduce aminte de 
jertfa continuă a micei noa- 
treţări. Că nu vor permite con¬ 
tinuarea abuzurilor şi câ vor 
interveni la timp, ca sâ imr 
pună trupelor Sovietice res¬ 
pectarea Tratatelor ca/e ne 
garantau o viaţă Liberă şi De¬ 
mocratică în sensul normal al 
cuvântului. Ca mulţi alţii, In. 
L Bujoiu nu putea crede, câ 
Puterile Apusene care cuno¬ 
şteau bine sincera afinitate şi 
istorica legătură a Poporului 
Român cu ci, să poată pâ'âbi 
România, şi sâ o amuce pradă 
disperării, distrugerii şi des¬ 


compunerii politice. Dar el nu 
s'a mulţumit numai cu proteste 
şi asigurări foarte vagi, ci a 
crezut într’un lucru esenţial, 
anume câ şi noi prin puterile 
noastre şi proteste mai vigu¬ 
roase decât vorba şi scrisul, 
trebuie să ne apărăm atât cât 
putem ceeacc ne-a mai rămas. 

A trecut la organizare mili¬ 
tară şi a stabilit ca un punct 
important de plecare şi rezis¬ 
tenţă, trecătorilc şi câteva 
locuri îndepărtate, din Munţii 
Poiana Rusca, dela poalele 
Munţilor Retezatului. A adu¬ 
nat armament şi muniţie să 
facă faţă la eventualele ata¬ 
curi ale trupelor sovietice şi 
ale Administraţiei Sovietice 
din Bucureşti. Aşa au luat 
naştere nenumărate grupuri 
de rezistenţă aimatâ din Mun¬ 
ţii Carpaţi şi mai ales in Re¬ 
tezat şi Semne ic. In această 
organizaţie Bujoiu işi anga¬ 
jează chiar şi o parte a fami¬ 
liei lui. Ca şi în cazul leg¬ 
endarului Colonel Uţâ, fiica 
lui, Ioana este alături de tatăl 
ei in toate momentele grele. 
In această temerară acţiune 
politică, Ing. I. Bujoiu este 
înconjurai şi ajutat de către 
Ing. Alex. Pop (Reşiţa), Ing. 
Alex. Balş, Ing. Ghcorghiu, 
Ioana Bujoiu, Amiralul floria 
Mâcelaru, General Socratc 
Mardare şi alţii. Reuşeşte sâ 
trimită un document voluminos 
şi Memoriu de Protest către 
Puterile Semnatare a Tratatu¬ 


lui de Pace cu România. In 
acest Memoriu, arată cum an¬ 
gajamentele Sovietice de a re¬ 
specta Libertatea politică a 
Poporului Român, sunt siste¬ 
matic neglijate şi brutal căl¬ 
cate. La scurt timp este prins 
şi arestat, cu aproape întreaga 
organizaţie. Urmează lungul 
calvar al tuturor deţinuţilor 
politici din România. Drum ai 
cărui spini încă nu au fost în¬ 
deajuns descrişi. Peste ei a 
trecut şi Ing. I. Bujoiu. Pro¬ 
cesul Ing. Ion Bujoiu a fost 
larg publicat in presa din ţară, 
pentru a justifica condamnarea 
acestui om, atât de iubit dc 
către cei care l'au cunoscut 
şi de masa de muncitori şi 
ţăran i din Valea Jiului. Dea- 
semeni publicitatea făcută a 
avut rostul sâ şi înfricoşeze 
pe viitor, pe eventualii Ro¬ 
mâni care ar mai voi sâ lupte 
împotriva noii ordini sovietice 
din România. La anchetă şi 
proces, a avut aceeaşi nes¬ 
chimbată demnitate. La fel 
şi tristeţea câ suntem părăsi¬ 
ţi. Dupădoi ani şi jumătate de 
închisoare crâncenă şi regim 
celular, esle trimis la minele 
de plumb din Baia Sprie. îm¬ 
preună cu câţiva din colabora¬ 
torii lui. Atitudinea lui plină 
de demnitate şi căldură fr㬠
ţească faţă de deţinuţi, i-au 
adus stima şi afecţiuneagen- 
eralâ. A polarizat in jurul lui 
elemente din absolut toate 
formaţiunile politice. Acest 


lucru, nepermis în concepţia 
comunistă, i-a agravat şi mai 
mult situaţia, şi i-a decis 
suprimarea, căci în noua viaţă 
politică din ţară şi închisori, 
Inginerul Ion Bujoiu devenise 
o personalitate centrală, cap¬ 
abilă ori şi când de vre-o 
nouă acţiune. In 1950 i-se 
cere sinuciderea morală şi 
socială in schimbul supra¬ 
vieţuirii fizice. Unii frunţaşi 
politici, prin presiuni fizice 
şi morale, iscălesc declara- 
ţiuni favorabile Regimului 
Comunist din Bucureşti. Când 
i-se cere şi lui acest lucru, 
Inginerul Ion Bujoiu refuză 
cu indignare această ruşinoasă 
capitulare şi preferă sacrifi¬ 
ciul. Este bătut şi chinuit 
cerându-i-se doar iscâlirea 
acestui act ruşinos. Bătut 
până la pierderea conştiinţei, 
este adus in comă la Văc㬠
reşti unde moare în ziua de 
20 Mai 1956. Evocarea dur¬ 
eroasă a acestui martir pentru 
libertatea Tării, este pentru 
noi o datorie deonoare. Acolo 
Sus, in Cerul deschis suflete¬ 
lor curate, de croi, Inginerul 
Ion Bujoiu şi mulţi prieteni 
de ai lui şi de ai noştri, ne 
privesc cu ocrotire şi ingân- 
dura/e. Privesc în ochi» noştri 
şi în sufletele noastre şi vor 
vedea cu bucurie că nu-i uitam, 
şi nu puteio uita idealul pentru 
care ei şi-au dăruit viaţa. î>i 
între Arhanghelii cu spadei 
stă şi Inginerul Ion Bujoiu. 
















Page 4 

CULTURA SI OMENIE 

9 

(Cont. ui»* Pag. 1) 


MIHAI HORODNIC 

ELEGIE DE TOAMNA 


al omeniei, al sfinţeniei nev 
asti' dintâi. A xcoborî cultura 
la producere ci<- cărţi, a la 
îorga, a şurubui cuvântul 
in folosul tuturor mişeliilor 
şi perversiunilor, înseamnă 
păcat şi trădare. De unde vine 
râul? Din lipsa legăturii cu 
inima. Ochii ne sunt orbi. 
Esenţialul lumii şi al firii, 
adevărul, e vizibil numai cu 
mima, adică, exact şi defini¬ 
tiv, prin acel punct al supra- 
eului, in care ni-sc arată 
rXimnezeu şi’n care ne naştem 
din nou, fiind şi iubind ade¬ 
vărul, înţelegând că mergem 
grăbiţi spre dincolo, in marca 

dimensiune a realităţii inter- 
ioare. I-se atribuie, cu drept 
cuvânt, lui Şocate, şi dic- 
tionul câ “distanţa cea mai 
mare între două puncte în cos¬ 
mos, e distanţa între capul 
şi inima omului'’, tocmai 
fiindcă a .spus aşa de frumos 
câ cel mai greu lucru d»n lume 
e “Să te cunoşti pe tine 
însuţi”. Aici e marea che¬ 
mare a generaţiei noastre in 
exilul de azi. A învăţa şi a 
practica jertfelnic baterea dis¬ 
tanţei intje cap şi inimă: Din¬ 
tre satan şi Dumnezeu. \ T u 
mai avem «ircptul de a scrie, 
dc dragul scrisului, făcând 
negustorie de cuvinte, în iar¬ 
marocul metehnelor. La răs¬ 
crucea marilor răsturnări 
morale şi spirituale din lume 
şi omenire, toţi cei iniţiaţi 
în taina cuvântului, toţi cei 
care nc jucăm ie-a cărţile şi 
cultura, trebuie si ştim câ p㬠
catul contra cuvântului e şi 
păcat in contra spiritului 
sfânt şi contra lui Dumnezeu. 
Cuvântul, ca rod al gândirii 
cu inima ..um spunea contami¬ 
nant Rilfce) ni-» singurul mij¬ 
loc dc 2 ne exprima şi afirma 
omenia. Nu suntem oameni 
prin poziţiile ocupate ki veac. 
Ci numai prin cuvânt. Nizarmi 
partinici din ţară, mobilizaţi 
de asociaţia “România (0, 
ţari cât işi vor mai b3tc 
aceşti nemernici joc, de nu¬ 
mele sfânt ai tău 1 .?), despre 
care Crainic are neobrăzarea 
ki igitfea *câ, de dogustâtor 
ke deicoan u . aâ bâlbâie 
ca "pare născută spontan, 
dir dorin ţa noastră, a tuturor ”, 
nu gândesc cu mima şi nu 
cred in Dumnezeu. De aceea 
nu nai au acces la cuvânt şi 
nici U cultura. în ţara mi se 
mai poate plămădi şi < oace 
cultura Ci numai progres 
sc»cialist, înstrăinare, he*ti- 
abzarc, compromitere şt sit¬ 
ari»zare. Şi nu ma> poate fi 
vorba acolo nici dc omenie, 
decât ţa nivelul rădăcinilor, 
acolo unde asociaţia acade* 
fniceniiar jojişîi nu poale 
pătrunde, şi nici nu are ce 
câu».M. Când rostim “omenie* 
mrdtr&m >' ia faptul câ mai 
mult de jumătate din *c aderai- 
creai, şi ctitor ii “Rar anin” 
sui» «tJâmi. cu numele ş» cu 
ne^ufletu. Străini crU- 

ma! multe ori cu otune sunizal , 
vreau ă* zic dela Hau, 
f ioşca :>i Crişan Iun»na şi 
românită le ! ) iau- x un < nwbî \ > 
za ţi ca să jv- frământe şi ** 
ne ou ivească exilul (să ni-1 
românizez*') Acolo, deci, nu 
mai poate fi nici nădejde şi 
nici lumina romanească- C. 
numai prăpăd. 


Cultura şi omenia ne pri¬ 
vesc pc noi, cei din exil. Nea- 
mulromânesc acum numai prin 
noi trăieşte. Cultura nu e bo¬ 
găţia datelor învăţate ori pre¬ 
dicate. Nu semăsoară cu miile 
de compendii, ci numai cu scum¬ 
pul ingredient al inimii re¬ 
găsite. cuminecată din Dum¬ 
nezeu. Evul mediu avea drep¬ 
tate să pună accent pe “cul¬ 
tura animat*”. Noi, exilaţii, 
despârţindu-ne cu oroare dc 
cxilâturâ , dc lăturile stro- 
finc, trebuie să nc ţinem dc 
stâlpul dc mijloc al generaţiei 
noastre, de marile legâminte 
ale omului nou român, pornit 
si-1 readucă pc Dumnezeu in 
viaţa de toate zilele, în poli¬ 
tică şi cultură, in plinirea 
destinului naţional. Pentru 
noi nota cea mai irtaltâ şi 
cereasca a culturii e omenia. 

0 omenie românească şi, pe 
urmă, una planetară. Omenia, 
pur şi simplu. 

Cuprinşi interior de acest 
“rug aprins*’ al omeniei în 
cultură şi artă, în orice res¬ 
piraţie prin care ne continuăm 
viaţa, îndrăznim sa-i certăm, 
cu dragoste, pe cedârişti, pe 
acei care nu mai au răbdarea 
dc a muri frumos, cu fruntea 
sus, adorându-1 pc Dumnezeu 
şi reafirmând dreptul neamului 
românesc la libertate, şi să-i 
omagiem pe toţi fraţii din 
exil, jcrtfelnici şi curaţi, care 
ştiu dc formidabila dinamită 
a jertfei, de biruinţa trupurilor 
frânte şi a sufletelor chinuite, 
pe care ne-o doineşte mereu, 
din ce in ce mai tare şi mai 
auzit, fluerul sfărâmat de 
stânca nedreptăţilor dela Tân- 
câbeşti. 

Dela PRIM, vă urmărim 
drumurile de vacanţă, vâ 
luăm, pe propria noastră 
frunte şi faţă, sudoarea din 
fabrici şi uzine, gemetele din 
spatele marilor macarale care 
construiesc lumea modernă, 
şi vă rugăm să vă amintiţi 
mereu, cu obsesie de medita¬ 
ţie ->i rugăciune, câ străbateţi 
distanţa cea mai mare din 
cosmos, depărtarea dela cap 
la inimă. Coboriţi-vâ in inima 
care ştie şi vede, unde putem 
deveni fii ai lui Dumnezeu Ş» nc 
putem învrednici de ajutorul 
fetelor etern invincibile. A- 
vem nevoie, ca totdeauna, de 
cultură. Dar azi, mai mult ca 
oricând in Istorie, avem ne¬ 
voie de oameni, dc sfântă 
omenit Cultura care trădează 
omenia, poate fi turnata drept 
lături in treocile partinice 
dela Bucureşti. Noi trebuie 
t-a ne străduim h realiza 
acea splendidă "coincidentia 
appr*sitoruni M mtre cultură şi 
«xnenit-, nou« emblema, 

de J castitate şi strălucire, a 
omului nou roe:âr. care top¬ 
eşte ambele concepte, in tco- 


- Liniştită e grădina undc’ntâia dată-arn plâns 
La fereastra care veşnic mic nu mi-s’a deschis. 

Şi din crengi îmbrobodite dc tristeţe un cais 
Scutură îngălbenite frunzele dc-atâta plâns. 

Ochi albaştri de cicoare s’au închis pe totdeauna 
Şi pc straturi rotnaniţa scuturatâ-i pe vecie 
Simt acum că primăvara limpezită ce-o să vie 
Dintre bucurii aduse, inie n’o să-mi dea nici una. 

Toamna asta care vine floarea inimii mi-o curmă; 
l nde\s oare ochii ceia limpezi ea o zi de vară? 

\ murit aşa degrabă visul florilor dc-o seară? 

Zâmbetele tale toate irosite-s fără urmă? 

Lite plânge-o sica departe, singura pe-un ccr de fum: 
Dă-ţi măcar acum în lături dc la geam perdeaua albă. . . 
Vântul scutură puternic viţele pustii de nalbă 
$i mi-i sufletul afară, ccrşilor rămas pe drum . . . 


MULT MISTER 

Mult mister ascunde apa în adâncul ei de unde 
Când cu farmece dc aur, luna’ntrânsclc pătrunde . . . 

Sgomotoaso unde repezi saltă tremurând pc prund 
Şi in fundul plin de taină mândru farmec ele-ascund! 
Codrii vechi, de veacuri multe, faţa lor pururea verde, 
Oglindesc în unda lină, şi-a lor freamăt li sc pierde, 
Tremurând pe-aripi de vânturi şi ducând o doină sfântă 
Cer şi valuri şi pădure, toate plâng şi toate cântă . . . 

Numai cu tăcut şi palid rătăcesc pe mal de ape 
Şi uitându-mă în unde las privirea ca să-mi scape 
Pc întinderi necuprinse unde lin se oglindeşte 
Farmecul dc cer cu stele. Tremurând luna luceşte 
Şi lăsându-şi faţa mândră, blânda lumilor fecioară 
Apele aprinde’n vaduri şi în ele se coboară! . . . 

Mult mister ascunde apa în adâncul ei dc unde 
Când cu farmece de aur, luna n transele pătrunde . . . 


NOAPTE 

Acolo pc cărarea copilăriei melc 

Nu-i nimenea acuma cântarea s’o înceapă. 

Dorm sălciile toate în cremeni te’n apă 
Sub ţintuirea mula a locu lui dc stele . . . 

Şi-arinii mai de-o parte stau nemişcaţi in lună 
Cu pleoapele-adormite sub frunzclc-argintii, 

Nu’s cântece de păsări nici veselii copii, 

Şi nici un tril de dorină acuma nu răsună. 

Departe moara veche priclcnă-amintirii 
Cu roata prinsă bine in sosc cu apă lină 
Stă singură in noapte şi’ncet par’că ascultă 
Vreo şoaptă să’nţelcagă din planşetele firii. 

\ ăd casa noastră prinsă în braţe dc livezi 
Şi-arinii dela poartă cu frunza lor subţire 
Tresare’n fapt dc scară atâta licărire 
Şi ferestruici aprinse te cheamă să le vezi. 

Şi noaptea trece albă . . . Departe*II zări albastre 
Pc creştet dc pădureîşi cerne cerul bruma. 

Doar luna asta mândră tnai lumincază-acuma 
Cărările şi moara şi prispa casei noastre . . . 

MIHAI HORODNIC. 
PREMERGĂTOR 
AL ICONARULUI 


*n* -te veac a măreţiei 
» . u si. nu m* 

înălţăm prea -fis., Atunci câîld 
mlâiniţi ” capetele de vita”, 
pr«»‘ lânuri exilului, aduceţi-vj 
nutrtru arr.irrle ac cutremur㬠
toarei urgrTfţa a baobabilor 1 
Puii «ie baobab’ «rămână mult 
de tot cu cei dc- trandafir», 
când ie adm iul. I tulea, cu 
mima ri cu pregătire* de 
moare:, e cel mai di aline» 
acain ai omeniei dc care a* 
vem nevoie. 


be .r.pbiiesv 4 c Jc ani 
icia mo&jiea poetului buco¬ 
vinean Mi hai Horodnic. Peste 
ţărână mormântului sau, logo¬ 
dit in tinereţe .şi via stelar, 
roair.m* multe au nins nostalgii 
şs funigei de uitare. I itarr x'a 
aşternut pe ale versurile lui 
dr du ioa patri arhal i am >1 « urata 
simţire românească. Astăzi 
când stâra i»d prezentam Icon¬ 
arul ş» splendida recoltă a 
poeziei bucovi nene, cin stire t 
amintirii şi operei lui Mi hai 


Horodnic e mai mul» decât o 
datorie. Pornit din legendă de 
plug >» frunte’n sudoare, sa¬ 
şi msângere crinii inimii, pe 
dsumuii de lumină şi şcoală, 
puiul de ţaran, mândru ea un 
mâi domne sc pâr guiţ, işi purta 
sub pieptarul bondiţei, alăută 
plină de doine rauntene, de in- 
finituri, dr plaiuri şî azunjri 
aiioritice. Arcuş nevăzut în¬ 
gâna, pc coarde dc simţiri du¬ 
rute, cântece cu haiduci, cu 
frunză verde şi amintiri vie 


_ DRUM. 

aeaaă, pâstrate'n vibrare ^ 
romantică întoarcere 
lumina copilăriei, aş* ^ - 

păstrează ghiocul, sbuciumul 
mării in furtună. 

Monotonia apăsătoare 4 
orelor dc învăţământ »1 VJ ^ 
durut greu. Gândurile lui »ă r . 
bătorcau b»icurii de primăvară 
pe malul Sucevei lui dragi, * m 
grădiniţa casei părinteşti 
i creşteau, noroc, crăiţele şi 
crinii. Melodiile acestea in¬ 
terioare, gândurile rctrase’n 
lumea amintirilor din copilărie 
în grădina doldora dc floare, ii 
despart iau de lumea în care 
intrase. Gălăgia oraşului a in _ 
ccput sâ-i displacă duşmănos. 
Prăpastie fără leac s'a des¬ 
chis între lumea rosturilor lui 
de grădinar de stele şi între 
sburdâlniciije şcolăreşti. Anii 
începură sâ-i contureze tot mai 
mult viaţa dc om singuratec 
aplecat de-asupra cărţilor cu 
basme, cu minuni de versuri: 
/“Din negură luna râaare/Şi 
vântul pribeag pc cărarc/Un 
basm povesteşte la toţi./ As¬ 
cultă cura freamătă crcanga/Şi 
plânge departe talanga/Şi 
basmul”. Bucuria primelor 
minuni dc ritm şi rimă a săr¬ 
bătorit-o hoinar prin lanuri de 
aur şi holde, in concert seral 
de grecri şi lună plină. Pe 
urmă au înflorit versuri pc mar¬ 
gini dc manuale şcolare, lă- 
murindu-i ucenicia la isvorul 
geniului eminescian. Revista 
“Muguri” apărută in 1924, tru¬ 
dită mai mult de el, i-a ospeţit 
şi încurajai începuturile. Câtă 
dragoste şi sărguinţi punea el 
ca să scrie revista cât mai fru¬ 
mos, s’o scoată la piatră cât 
mai citeţ şi mai curat! Fiecare 
nou număr de revistă îi dăruie 
bucurie înzecită. Lumea începe 
să vorbească de ivirea unui 
marc talent. Nădejdi serioase 
încep să lege de el chezăşia 
dc devenire şi ridicare, pe cul¬ 
mi nebânuite. a poeziei buco- 
vinenc. Fiecare număr ii poar¬ 
tă scrisul, in versuri şi in 
proză. Nota de duioşie patri¬ 
arhală şi romantism, presărată 
de nostalgii de toamnă, iî eti¬ 
chetează incercârile isbutite, 
gândurile turnate in formă des¬ 
ăvârşită. Camarazii intru ale 
redacţiei şi stihuirilor, încep 
sâ-1 stimeze, sa-l iubească, 
Lc este conducător. Lucrările 
versificate devin poezii ş» 
găsesc ospitalitate în revis¬ 
tele serioase din ţară: *A- 
colo pe cărarea copilărie», 
mele/'Nu-i nimene acuma cân¬ 
tarea s’o înceapă. Dom săl¬ 
ciile toate încremenitc’n apâ,/ 
Sub ţintuirea mută a focului 
de stele”. (Noapte). Caetelg 
primului început ni-l destâin- 
uiesc ca pe un desrădăcinat al 
satului, un îndrăgostit al nat¬ 
urii ^suferind de boliştea iubirii 
fără cauză şi fără margini. 
Sub povara uriaşă a geniul» 11 
căruia-i jxxrta numele şi marca 
sewărtare in darul poeziei, dar 
şi’n deslegarea chinurilor 
bitului în “mister adânc de 
ape”, prin moarte de corib»*G 
Mihai Hcxodnic >i-a mistuit 
ardoarea scrisului in vălmăşag 
de nelinişti şî doruri eterne, 
de trăire a farmecelor naturi» 
divine, până la confundme ş» 
depăşire. Versurile lui poartă 
bogăţii Je imagin» cum pomi* 
de primavara flori dc lumina. 
Vacanţele miri şi lc petrece* 
m hoinăreli printre iafiunk 
verzi şi prin poetic dc c<>diu» 

(Cont. in Pag. 5) 





DRUM 


Page 5 


MIHAI HORODNIC 

(Cont. din Pag. 4) 


Poeme din tara 

MĂRTURIE 

Dc'nccrc sâ-i pipai oasele din tnip, 

Simt ceva tainic, ce mă înspăimânta. 

Un os mi-aruncă rânjete de lup. 

Iar altul, ca heruvii, stă şi cântă. 

0 coastă-mi spune că c de pumnal 
Zdrelită greu şi că o doare încă; 

Hăt de pe-a(uncia, de când Decebal, ' 

Cu sânge-a scris istoria adâncă. 

De-mi pipăi glezna, geme şi mă doare. 

De par'că s’a dospit, in mine, glia 
Istorici. Nu sângerezi tu, oare. 

De când rănit fu Ştefan, la Chilia? 

Vertebra dela gât, cu glas de nai, ' 

Imi povesteşte de decapitarea 
Străbunului şi bravului Mihai, 

Când Basta şi-a pecetluit trădarea. 

Şi-adesea oasele mă dor de-odată. 
Atuncia simt în mine cum trozneşte 
Calvarul greu al frângerii pe roată, 

Şi Horia, din trupul meu .svâcneştc. 

îmi ard;i*n măduvă, tăişul de secure. 

Şi mi-se face trupul o minune vie: 
Porneşte Tudor, tainic, să murmure, 
Bându-şi fântâna lui de veşnicie. 

Pe faţa mea, ades înfierbântată. 

Simt palmele pe care le-a’ndurat. 

El, Avram lancu, în vremea blestemată. 
Când Viena şi’mpâratul Tau trădat! 

0 câte răni, în mine, ard răscoapte! 

Când una dă s’aline, alta plânge. 

Sunt jertfele din blestemata noapte 
Ce-mi scriu fiinţa neamului cu sânge. 

In trupul meu istoria e ’ntreagă 
Şi jertfele din veacuri se adună. 

0, Românie, cât îmi eşti de dragă! 

Doar oasele din mine pol să spună! . . . 

♦ ♦ ¥ ¥ 
PAMANTULE! 

Străbunii mei, norod după norod, 

De când se ştiu şi decândnu se ştiu, 
Te-au semănat cu boabrle de rod, 

Te-au adorat cu spicul auriu. 

Tu, cel mai bun prieten frate chiar, 

Cu sfulu auzit numai de ei, 

Le-ai fost prin veacuri, vatră şi altar, 
Şi’ntoarcere, pentru străbunii mei. 

Crcscui şi cu ca moşii mei, la fel. 

Şi, intr’o zi m’oi semăna in Tine, 

Cu pumnul meu de humă, că, din el, 

Să încolţească lumea care vine . . . 



sjb cer dc visuri,pe malul Su- 
ocvii, "pe gârla morii'* şi 
prin livezi: "Şi casa noastră 
prinşi in braţe dc livezi/Şi- 
arinii dela poartă cu frunza lor 
subţire". Bibliotecile Rădău¬ 
ţilor nu puteau astâmpăra cu 
sărăcia lor dc cărţi dorul de 
citit a) neîmpăcatului singur¬ 
atec ce căuta, in rândurile al¬ 
tora, muzică dc alinare şi în¬ 
demn spre creaţie nouă. Par’că 
sub graba unei presimţir i grele, 
Horodnic scria mult şi de zor. 
Termină şi transcrie piesa dc 
teatru in versuri "File de po¬ 
veste", pierdută astăzi, şi 
piesa în proză "Haiducii", 
ce înseamnă realizare detră- 
incic şi mai ales mărturia u- 
nui talent ncbănuil. Iscălite 
Mihai Horodnic, T. Dragoş, 
Radu Octav sau Narcisse 
(pseudonimele sale) realiz㬠
rile poetice şi in proză se în¬ 
mulţesc. “Mugurii", la condu¬ 
cerea cărora a rămas din toa¬ 
mna anului 1925, îi publica şi 
cele câteva schiţe cari n’au 
mai avut norocul unei revizu¬ 
iri şi definitive puneri la 
punct, pentru a fi cinstite cu 
apariţie in volum: Orfanii, Ne- 
gruţa. Moşneagul. Comoara, 
Copacul. Pc zi ce merge poe¬ 
zia lui Horodnic cunoaşte o 
adâncire a sentimentelor şi o 
regăsire pe drumuri proprii: 
"S’au imbricat în floare gr㬠
dinile pc rând/ Cutremurate 
toate de vraja unui gând,/ Şi 
albe ca zăpada lucesc aprin¬ 
se n soare,/ Şi râd şi se lot 
miră de-atâta sărbătoare 
(File de Album). Sau: "Şi dru¬ 
mul năvalnic făcea cotituri/. 
Până departe in zări de pădu¬ 
ri./ Şi ţarina plină cu holde şi 
soare/ Râdea bucuroasă cu 
zâmbet de floare *. (Zile de 
copilărie). Copleşitdc simţu¬ 
rile puternic robite naturii, 
nopţilor cu luni şi plânsului 
de ape pe vaduri, Mihai Horod¬ 
nic a iubit serafic, a iubit fe¬ 
ricirea dc a suferi, şi-a iubit 
iubirea. “Cântecele aştept ar - 
ii", vreo cincisprezece cân¬ 
tece de dragoste, in forma 
liberă, îi caracterizează lămu¬ 
rit această iubire fără noroc. 
Aceste cântece au insă şi 
marelemerit de a sfinţi ocruce 
dc drum original, marcând mari 
posibilităţi de realizare: "De 
dorul ţâu/Ma duc pribeag prin 
ţarini/ Şi mă opresc la umbră 
dc păduri,/ Visez şi plâng/ 
Şi’n urmă nu mai ştiu nici eu/ 
Nimic de mine", bau "Şi-am 
simţit aluno/ Cumimi xboara 
din mâini /Ft* ic ir ca/ Ingro- 
pată'n ochii lui/ In care se 
oglindesc/ Depanările alba- 


sure / Şi si 

nclii / 

' Şi care le 

îngroapă in 

clc / Şi pe Tine". 

(Cântec 1;. 

Această pornire t 

avântata iu.' 

-pre- cruce dc ami- 

azâ, pentru 


aşteptat şi 

realizare • 

ti mă. 

s’a isfârma- 

al sub ble »t 

cm dc 

moarte. To- 

amna anul. 

1 19 2t, 

, in ziua de 

4 Scptcmbr 

ie, a 

prohodit cu 

scâncete «ic vânt 

şi lacrimi 

mari de ;• 

un/.c 

îngălbenite. 

mândrele 

c fcci 

or "nărăvit 

i . 

im vîs şi * 

“Culc 

. dc stele". 

Pc frunte 

.-«ga - 

j o lunş pl i - 

nâ apa«4 


> i ţai âna. 

Apele Că 

l-au 

glii ţi t pc 

rare ci 1 


în i ânt cc 

mi»iviUK, 


focul ini 

mii. Trag< 

i* afâr 

*, nulul pârn- 

iiiiiân al l 

ui Hor 

odnic se a- 


sramânâ cu cea a maestrului 
său Mihai Fminescu căruia i-a 
slujit cu dragoste, credinţă şi 
talent. Peste mormântul uitat, 
peste opera răvăşită şi pier¬ 
duta, au trecut anii grei. Grei 
pentru amintirea lui, grei pen¬ 
tru chinul gospodari lor din Bil- 
ca, râmaşi sărăciţi dc singu¬ 
rul lor fecior, de nădejdea şi 
marea lor bucurie pe lume. La 
urcarea crucii bucovincnc de 
realizări poetice şi iconarc 
pe culmile pc care se află ca 
astăzi, a contribuit şi truda 
talentului netăgăduit al lui 
Mihai Horodnic. A contribuit, 
în aşa măsură încât negiijân- 
du-i scrisul, literatura noas¬ 
tră dc după război rămâne f㬠
ră posibilităţi de justă înţele¬ 
gere în evoluţia ei firească. 
Farmecul poeziei lui Horod¬ 
nic robeşte şi astăzi pe ceti¬ 
tor şi revoltă uneori pc cei ce. 
regretă curmarea acestui fru¬ 
mos destin poetic bucovin¬ 
ean la jumătate dc urcuş, spre 
creastă dc nemurire şi glorie: 
“Ochi albaştri de cicoare s’au 
închis pe totdeauna/ Şi pp 
straturi romani ţa scuturată-i 
pc vecie / Simt acum că pri¬ 
măvara limpezită cc-o să vie,/ 
DintTC bucurii alese mie n’o 
să-mi dea nici una./ Uite, 
plânge-o stea departe, singură 
pe-un cer de fura:/ Dâ-ţi m㬠
car acum in lături dela geam 
perdeaua albă./ Vântul scu¬ 
tură puternic viţele pustii de 
nalbă / Şi mi-c sufletul afară, 
cerşetor ramas pc drum". (E- 
legicdc toamnă). Vremea ar fi 
limpezit frumos cântecul, cu 
prospeţimi de isvor şi freamăt 
de zare limpede. Nenoroc, in¬ 
să, a runcat tristeţe de moarte 
peste aşteptările îndreptăţite 
şi peste nădejdi, pentru a sfin¬ 
ţi cu jertfă primele noastre 
începuturi literare. 

Tragica prăbuşire sub st⬠
nca de noioroc şi moarte a 
lui Mihai Horodnic a desăvâr¬ 
şit, sub zodie dc tristeţi şi 
imensă sinceritate, îngemâha- 
rca destinului vieţii cu cel a) 
operei sale. Fiecare vers îi 
poartă un crâmpei de poveste 
şi singurătate, chinuite dc do¬ 
ruri fără margini şi aşteptări 
fără plinire. Viaţa lui şi-a 
scuturai petalele primăverilor 
de tinereţe in chinul gânduri. 
Iar dc maturitale însetate dc des- 
legarca marilor probleme nc- 
pamântene ale părelnicei no¬ 
astre existenţe, iar poezia i-a 
însăilat in brăţări de versuri 
clare calvarul dc nelinişti 
trăite, prin vremelnicia celor 
nouâprezece primăveri. Dc a 
ceea poezia lui Horodnic se 
sustrage unei posibilităţi dc 
amănunţită analiza literară. 
Fa poate fi mai degrabă înţel¬ 
easa şi trăită sufleteşte de¬ 
cât cumpănită după legile min¬ 
ţii. Totuşi o încercare dc l㬠
murire nu ede prisos, pentru- 
că apariţia de o clipă a ste lei 
lui Horodnic. pc cerul litera¬ 
turii bucovincnc trebuie sub¬ 
liniată ca un fenomen cu rari¬ 
tate de geniu. Înainte dc ma¬ 
rele razI»oi, Bucovina n'a cu¬ 
noscut binefacerile unei tradi¬ 
ţii de şcoala literară. Puţinele 
noastre pl ai va suri dc azur, de 
atunci, iş* fa erau ucenicia Ia 
şcoala de mare autoritate a 
bcmari a torului. După război 
îndrăgostiţii cuvântului scria 


au fost nevoiţi să pornească, 
la drum fără sfatul şi îndrep¬ 
tarea nimănui. In aşneondiţi- 
uni porneşte In drum şi Mihai 
Horodnic pentru a răsplăti aş¬ 
teptări, pentru a tăia brazdă 
nouă în ogor inţelcnit şi a 
deschide drum larg celor ce. 
aveau aâ vină după el. In ju¬ 
rul revistei “Muguri" ia na¬ 
ştere o adevărată şcoală dc 
năzuinţi literare. Înfruntând 
greutăţile primelor începuturi, 
Horodnic s’a angajat scrisu¬ 
lui de linie mare. Pornind dela 
adevăratele izvoare dc inspi¬ 
raţie românească,din trecutul 
isţoric şi cântecul popular, 
şi-a avântat scrisul pc culmi 
necunoscute până atunci liri-, 
cei de provincie, având meri¬ 
tul că nu s’a lăsat ademenit 
dc surlele modernismului dc 
import ci a ascultat de sfatul 
instinctului sănătos, de copil 
al ţarinei şi al satului. Pri¬ 
mele nelinişti închegate in 
vers sânt copleşite de farme¬ 
cul poeziei eminesciene: “In 
urmă când sclipiri stele, in 
nopţi cu farmece de Mai,/ Şi 
când privighetori în crânguri 
se închinau dedată ta vrajă,/ 
Noi tremuram, şi să ne spu¬ 
nem, noi nu puteam, nu era 
grai / Care să aibă atâta far¬ 
mec, când luna ţese albă mre¬ 
ajă". (Chemare), sau uneori 
josificnc: "Dio albe zări / 
Poveşti cobor / Cu vraja lor/ 
Acoperind / Dureri pustii / Şi 
visuri mii". (Pastel), pentru 
a se lămuri mai apoi sub pe¬ 
cete personală: “Şi poate cine 
ştie, in serile târzii./ Bunica 
şi toarce inul şi spune la co¬ 
pii/ Un basm frumps c’o fată 
de împărat pe care/ 0 maşte¬ 
ră vicleană a dus-o’n depăr¬ 
tare./ Şi caerul din furcă s'o 
fi gătind, şi nici / Bunica 
nu-i pc lume. Copiii-or fi voi¬ 
nici/ Şi-or fi murit mulţi oam¬ 
eni şi poate şi’mpăratul". 
(File de poveste). Ucenicia 
la "luminile geniului emines¬ 
cian" a fost binecuvântată de 
rodnicie pentru că a fost aju¬ 
tată dc talent şi marc putere 
dc inspiraţie. Peste tot, Horo¬ 
dnic apare ca un dcsrâdâcinat 
al satului natal. Comorile co¬ 
pilăriei risipite prin ţarini şi 
le-a jinduit pururea. Versurile 
ii sunt grele dc nostalgii in¬ 
finite de toamna târzie şi de 
caval plâns înspre seară “in 
deal la stână". In sufletul lui 
a clocotit mereu poezia satu¬ 
lui cu tot trecutul de poveşti, 
cu haiduci şi zâne, copleşită 
dc notade duioşie a lucrurilor 
dc demult, duse cu anii să nu 
se mai întoarcă. Rob pigrcţici 
naturii, a încercat să-şi dăru¬ 
ie sufletul in crâmpcc de pas¬ 
tel dar nu şi-a jmtut mulţumi 
aşteptările, rămânând in ace¬ 
asta privinţă tributar marelui 
Emtoescu. Sentimentul desră- 
d4cinării nu rezulta la el din 
contrastul cu altă lume, ci se 
defineşte ca o adâncire a tre¬ 
cutului, a lumii dc altadata a 
poveştilor bunicii, învăluite 
in negura de amintiri patriar¬ 
hale. Fire singuratică, pornită 
spre trăire interioară, mirajul 
copilăriei *-a infioart ade* 
acriaul; “O vrcaţc trecuta, in- 
toarccanâ iara / In carul dc- 
alunecp pc drumul dc ţara, 
Irijuga-nu iar boii de-atuncca 
la jug/ Şi varş^-mi in suflet 
noroi şi belşug (Zile dc co¬ 
pilărie) Tristeţi nealârşite şi 
obsesii de moarte, scuiuart,. 1 
din plin peste nideidişi gân¬ 


duri scumpe, ii caraterizeazâ 
şi etichetează cântarea drago¬ 
stei fără noroc: “Din flori, pc 
cea mai draga / Am cuics-o 
şi am vrut/| ie să ţi-o aduc. / 
Şi-am atunci cum floarea / Şi- 
a închis pe data ochii. Şi-a 
murit". (Al cincisprezecelea 
cântec). Kamanănd crrdincioa 
formei clasice, cu excepţia 
cântet clor Aşteptării, dc o 
vrăjitoare muzicalitate >i ele, 
prin originalitatea cfeaţic» 
sale Mihai llufudiiic şt-a câş- 


ligat loc de cinste in istoria 
literaturii noastre, îndreptat» - 
ndu-ne sa cetim in destinul 
fulgerat al vieţii sale, topire 
de luceafăr pentru a lumina, 
prin moarte, drumul spic culmi 
dc eternitate, a) poeziei bu- 
covinene, sfinţindu-l drept 
HnmttVdtor al splendidei re 
voluţii de luceferi taină ro 
măneascâ. dc metafcAŞ vTeş- 
tina, a Iconar-ului. 

VASII L POSTEUCA 




Vă mulţumesc pentru scisoarca plină de căldură, 
care scoale din “noaptea amintirii" o “vecie de dureri ”, 
pe care puţint le mai păstrează in adâncuri, ca pe nişte 
icoane scumpe. Pana dumneavoastră ştie să evoce di¬ 
mensiunile la care s'au ridicat câţiva profeţi ai gener¬ 
aţiei noastre, dând cu sângele lor semnalul de alarmă, 
pentru răsturnările demonice, care ameninţau viaţaspiri- 
tuală şi biologică a neamului nostru. In ei se incarna 
mândria, credinţa şi dragostea de neam a vechilor Voc- 
vozi. Din păcate, forţele obscure care domina această 
Kali Yuganu lasă oamenilor luminaţi decât posibilitatea 
de a profeţi neputincioşi, ca să strige in pustiu. Ca 
răsplată nu le oferă decât martiriul, nu insă fără a le 
murdări numele şi ideile, chiar şi după moarte. înainte 
de a fi primit cărţile şi ziarele dela dumneavoastră, 
citisem câteva din ele şi ajunsesem la concluzia, de 
altfel împărtăşită şi de alţii, că cer ace publicaţidumn- 
eavoastră este la un nivel care nu se poate compara cu 
încercări le celorlalţi din exilul american. M'aş bucura 
de acrea, să mă consideraţi abonat şi orice publicaţie 
pe care mi-o veţi trimite va fi primită cu multă dragoste „ 
Vă mărturisesc că puţini oameni de cultură am întâlnit, 
la care tradiţia isihastă să se iposlaziesc cu organici- 
tate in coordonatele de stil şi simţire ale românismului. 
Pana dumneavoastră conturează idei şi descoperă reali¬ 
tăţi şi credinţe care, pentru Românii de sub teroare, 
sunt ameninţate să se sufoce şi să piară sub obrocul 
stăpânirii. Amzis doar “ameninţate", fiindcă noi, cei 
veniţi de curând, am fost martorii unui miracol, greu de 
înţeles pentru majoritatea celor care n'au trăit subt op¬ 
resiunea comunistă. Miracolul stă in aceea că, in ciuda 
îndoctrinării forţate, prin şcoli, şedinţe, radio şi gazete, 
tvncretul simte că adevărul stă ascuns undeva. II caută 
deci în ascuns şi-l păstrează in acea cameră ascunsă, 
la care are acces numai “Acel care vede şi ajută înlr'- 
ascvns”. 

Renaşterea spirituală din cenuşa materialismului 
este o dovadă că valorile spiritului nu pol fi smulse din 
rădăcinile fiinţei. Chiar când aceste valori trec prin 
eclipse, ele rămân reale. Căile Domnului sunt misterio¬ 
ase şi neprevăzutei Faptul că după cincizeci de ani de 
îndoctrinare şi obscuritate, în Uniunea Sovietică, s'a 
pulul naşte un Soljeniţin, care să deaexpresie prin ope¬ 
ra şi viaţa să la tot ceea ce simt in adâncul lor milio¬ 
ane de oameni, iată, după umila mea părere, marele mira¬ 
col. Majoritatea celor ajunşi in “lumea liberă", mai 
ales cei veniţi dc multă vreme, par atât de dcsrăddcinaţi, 
atât de străini, deopotrivă de viaţa ţării care i-a adop¬ 
tat, cât şi de marea şi dramatica experienţă a celor din 
ţara de obârşie, încât cu greu işi revin din primul şoc. 
Fie ca publicaţiile dumneavoastră să Ic ridice cât de 
cât perdeaua de pe ochi, casă vadă ceea ce orgoliul şi 
înstrăinarea i-a făcut să nu mai vadă. Aveţi o misiune 
grei, dar e pe măsura sufletelor de aţ>ostoli, de care ni- 
$’au învrednicit cronicarii şi rapsozii. Şi se pare că 
pana dumne avo ar ir a vă statuează in rând cu ci, in 
ciuda depărtărilor. (D.l.) 

Efli pesimiil. Dar ţi pesimismul e necesar, ca să 
«ai răcorească capelele optimifiilor fi să le mat dea de 
gândit. Un astfel de optimist îndârjit fi fără leac suni 
fi eu. Uneori am bagatelizat primejdii iminente, din 
care, se parca, ca nu mai e nici o farsă de efire. Mei 
când nu m'am împăcat cu gândul unui desnodămănl 
fatal şi întotdeauna am fost sigur ca l/jtul trebue sase 
termine cu bine. Am să-ţi povestesc o mică şi neînsem¬ 
nata întâmplare din viaţa mea. Eram la laşi, locuiam 
cu Dragoş Popovici intr'o cămăruţa modestă, căci aut¬ 
orităţile ne luaseră căminul dela Râpa Galbena. Era in 
toiul examenelor şi mergea totul bine. Eram pregătit. 
Intra buna dimineaţa m'am trezit eu dureri de cap şi 
gat. Credeam că e o simpla amigdalilâ. Am făcut gar¬ 
gară şi am luat aspirina. Starea mea se agrava din oră 
in oră. A dota :zi am plecat acasa la Gura-humorului. 
Medicul de oraş a constatat anghina diflerică, m'a in¬ 
ternat la “izolare". Imi făcea injecţii in muşchii dela 
burtă h âtă efect. 7 emperalura creştea iar amigdalele 
inflamate se măriseră inlr'aiăt, încât cu marc greu mai 
puteam respira. De mâncat sau băut, nici vorbă. Medicul 
s a speriat şi m'a expediat cu un automobil la spitalul 
din Cernăuţi. Ajuns acolo, infirmierii m’au dus pe largă. 
F‘< medici m'au cercetat şt i-au spus mătuşei, care mă 
însoţise, că e prea târziu, că nu mat e nici o şansă de 
salvur. . Ca e doar o chestie de ore. Intr’adevăr, eram 
aşa de slăbit întâi zăceam întins pe largă fată sa fiu 
in stare să fac vreo mişcare. Nu puteam nici vorbi. 


Dar erectul funcţiona normal. Am auzit ce-au spus 
medicii, mătuşei, şt în gândul meu le-am zis: 'Re voi 
vă ia naiba înaintea mea. Eu dinlr asta ies şi fără aju¬ 
torul vostru". Pe urmă m'au dus intr'o cameră destinată 
pentru muribunzi. De câteva ori pe zi venea o infirmieră 
ea să vadă dacă is “gata". Aşa a trecut toată dua şi 
toată noaptea. Dimineaţa când au venit medicii la vi¬ 
zită cu încă nu eram “gala". Mi s'au uitat in găl, au 
clătinat din cap şi s'au dus. A trecut şi ziua a doua în 
“camera morţii *'. Abcesele din gât se măriseră înlr atât, 
încât cu marc greutate şi numai datorită unei încordări 
a muşchilor gâtului, mai puteam respira. Imediat ce 
aţipeam şi mi se slobozcau muşchii gâtului, mă sufo¬ 
cam. Mă gândeam că La un moment dat s ar putea să mă 
sufoc, dar mi-am adus aminte de un om dela circ care 
avea o găuriee in beregata (probabil în urma unui acci¬ 
dent) prin care dădea drumul la fumul de ţigară cecace 
înseamnă că sc poate respira şi printr o gaură in bere¬ 
gată. Cu un suprem efort am smuls din perete cuiul pe 
care atârna tăbliţa cu însemnări de deasupra capului. 
Cu cuiul acela, mă gândeam să-mi fac o gaură în bere¬ 
gată dacă intr'adevăr nu voi mai putea respira. Pe la 
jumătatea nopţii ,după o clipă de aţipire, am început 
să mă sufoc. Cuiul îl ţineam pregătit in mână. Am 
început să sgândăresc în beregată. Eram slab, iar bere¬ 
gata par'cd era de gumă . N’am reuşit să fac găuricea 
aceea. Dar, pesemne, buboaiele din gât erau coapte şi 
le-a venit vremea să crape. După convulsiile şi efort¬ 
urile melc cu cuiul, mi-am simţit gura plină cu puroi . 
Am scuipat pe parchet, lângă pat, dar gura mi se um¬ 
plea din nou. Am ţinut-o aşa până s'au scurs buboaiele. 
După asta am băut toată apa din ulcior. Era stătută 
probabil rămasă dela altul care a murit in patul acela. 
Apa m'a întremat, căci aveam organismul deshidratat. 
M'am apucat dc portocalele pe care mi le lăsase mătuşa 
pe noptieră. Le-am mâncat pe toate cu coajă cu tot. Am 
adormit. Dimineaţa când a început din nou activitatea 
in spital, m'am trezit, m'am ridicat în capul oaselor cu 
spatele rezimat de speteaza patului. Aşteptam cu ner¬ 
ăbdare infirmiera să-i cer de mâncare. Tare aş fi fumat 
o ţigară. Când m'a văzut în “capul oaselor'', infirmiera 
s'a sperii t şi a rupt-o la fugă. N'a trecut mult şi-au 
venit şi medicii. Au văzut băltoaga de lângă pat, mi 
s'au uitat in gât. Nu le venera să creadă. Se uitau la 
mine ca la o arătare. M'au întrebat cum mă simt. “Mă 
simt foarte bine numai că's flămând". Le-am cerut să- 
mi dea o ţigară. Când a auzit de ţigară unul dinei mi-a 
zis că's nebun. Aveam in gât nişte răni teribile. Dar 
alt doctor a scos din buzunarul halatului o cutie de 
“Speciale" mi-a pus'o pe noptieră şi le-a zis că dacă 
am scăpat eu dintr'asta,apoi câteva ţigări nu pot să-mi 
mai strice . M'am refăcut repede mâncând ca un lup. 
Doctorii au constatat că nu a fost anghina difterică. 
Abcesele din gât au fost provocate de un parazit în 
sânge, asemănător cu cel al mtlariei, contractat pe 
semne in Algeria sau Maroc pe unde fusesem voluntar 
in armata colonială franceză. 

Nu ştiu dacă cele povestite mai sus sunt sau nu un 
exemplu potrivit pentru optimism dar una ştiu că bubo¬ 
aiele când s'au copt, crapă dela sine. Aşa vor crăpa şi 
buboaiele de pe trupul Neamului nostru atunci când vor 
fi coapte . că în Ţară e rău, că sunt lipsuri şi teroare? 
Cu căi e mai rău, cu atât mai repede s’or coace şi-or 
crăpa buboaiele! Dacă ar fi bine, atunci ar însemna că 
sistemul lor c bun, că se vor menţine şi se vor întări. 

In ceasurile acestea de cumpăna, datoria fiecăruia din 
tre noi, e să ţinem focul, tu că eşti poet zici “focul 
sacru pc altarul Patriei", eu mai prozaic zic focul 
stânei, căci doar suntem neam de ciobani care timp de 
două milenii au ciobănit în Carpaţii lui Decebal. Cum 
zic, să ţinem focul stânei mocnit sub spuză ca să-l 
putem aţâţa in vâlvătăi atunci când va veni baciul să 
închege caşul, şi-o fi să punem de mămăligă. Ce pot 
face ciobanii carpatini atunci când au un baci vrednic, 
a aflat-o şi Carol Robert deAnjou la Posada, şi Raia- 
zid llderim la Rovine şt Ion libert la Codrul Cosminu- 
lui. Vremea aceea vine, vine cu siguranţă. Că nu poate 
ji altfel, ne-a dovcdil-o istoria neamului nostru, în de¬ 
cursul veacurilor. Atâtea puhoaie, pornite din hăurile 
Asiei s'au scurs peste Ţara noastră, s'au dus şi s'au 
pierdut, ca apa, noi am rămas ca pietrele, şi suntem. 
Să nu disperăm. Să ne păstrăm sufletul curat, să ţinem 
focul stânei mocnit sub spuză şi să aşteptăm venirea 
Radului. Eu cred fierbinte în venirea Lui. După fie¬ 
care noapte răsare din nou soarele căci aşa a rânduit 
Dumnezeu şi altfel nu poale fi. 

N. Dragoş 




PIERDERI PR Fa 
TIMPURII 
DE V. IASINSCHI 

Strein Dragomir ne-a par 
âsit pe neaşteptate, lăsând 
pe urma lui jale şi plâ„, Jn 
familie şi la prietenii care|. au 
iubit. A fost un talent apreciat 
in profesiunea lui şi a „jjj 
frângându-şi inima pentru Ne¬ 
am şi Legiune. Acei, cari aj 
fost in apropierea lui şi a „ 
lucrat cu el, îşi vor da seama 
mai bine ce-a pierdut colonia 
românească din Montreal şi cc 
gol a rămas, prin moartea lui 
întâmplată ia 13 Februarie 
1972, intre Românii din acel 
oraş ca şi între legionarii Le- 
giunei Arhanghelui Mihail. 
Despre el se poate spune fără 
grcşalâ, că este rodul rasei 
noastre: mândru, înalt, drept 
puternic, înţelept, curat, mun^ 
citor şi viteaz”. A suferit 
mult, dar a luptat, a doborit 
toate obstacolele în viaţă şi-a 
rămas cinstit sufleteşte, cum 
rar se întâmplă unui om până 
la vârsta de 57 de ani. In a- 
cest om, Streii). Dragomir, se 
desvoltau toate” posibilităţile 
de mărire omenească, ce se 
află sădite de Dumnezeu in 
sângele Neamului nostru”. In 
tinereţea saca student a tre¬ 
cut prin închisoare pentru lup¬ 
ta contra comunismului şi pen¬ 
tru credinţa sa, ce s’a perpe¬ 
tuat până’n ultima clipă. Acei 
care au fost cu el în închiso¬ 
are mărturisesc despre dărui¬ 
rea lui totală şi caracterul lui 
întreg. In refugiu şi-a înteme¬ 
iat o familie, cc rămâne mo¬ 
del de trăire. 

îmi scrie Drul Ion Ţăranii 
"ci toţi Românii din Montreal 
aveau speranţă în el, în vred¬ 
nicia, cinstea şi curăţenia 
sufletului său sbuciumat. A 
căzut ca o stea, ca să vedem 
mai bine viaţă lui luimnoasă, 
caresă ne călăuzească, sâ ne 
fie imbold şi exemplu nouă 
celor rămaşi, ca să continuăm 
ceea cc el a animat pumând 
bazele vieţii, culturale, aici 
în Montreal”, spune D-rul 
Ţâranu, că la o şedinţă adre- 
sându-se Dragomir Românilor 
desrâdăcinaţi, le-a spus, că” 
toţi suntem veniţi aici din¬ 
spre diferite orizonturi ale 
Ţârii noastre şi-avem marea 
datorie de-a rămânea uniţi in 
Asociaţia noastră pentru a 
transplanta in acest pâmântea- 
nadian tezaurul culturii noa¬ 
stre româneşti: “Locul lui r㬠
mâne gol pcntrucă nimeni nu-l 
poate înlocui”, şi termina 
Dr-ulŢâranu scrisoarea plină 
dc durere. 

Daci noi mai credem in 
rcfacereaelitei Neamului după 
principiile generaţiei noastre. 
Strein Dragomir era chemat si 
facă parte din acest corp al 
Naţiunei române, fundamentat 
pe virtute, acea p ,.>povaduiti 
de marii eroi, pe î'tmcle căro¬ 
ra se mişcă omenirea dela 
Socrate până la marii noştri 
contemporani,care s’au obosit 
să scoată lumea de pe drumul 
peirii, Strein Dragomir s a 
ales, prin capacitatea judec㬠
ţii şi prin volbui nimii sale 
largi, săfu-exem 4 J de Român 
naţionalist, dc • » întreg in 
înţelesul etic al vântului 
de elita . jaiânea icâ. A 
un oin de faptă şi a murit fap- 
tuind. Românii, pi* orice po*» 




drum 


ţie s’ar găsi, şi în special 

bănăţenii 1 U L lo t‘ oare Lau 
cunoscut îi vor păstra în ini¬ 
lor prezenţa chipului său 
blând, indemnându-se unii pe 
alţii, ca să-l ajungă pe el. Cu 
astfel de suflete nobile .produs 
al selecţiunii naţionale, putem 
ajunge cu timpul departe. La 
Madrid s’a oficiat un parastas 
pentru odihna sufletului său. 
Privirea lui era mereu îndrep¬ 
tată încoace, către Căminul 
Cultural Moţa-Marin, pe care 
pa sprijinit dela început până 
de curând. In ultima sa scris- 
oaredin 23 Ianuarie 1972 era 
din nou preocupat pentru a-i 
veni în ajutor. A fost un om 
care s’a dâruit pentru toţi în 
viaţă şi pentru memoria celor 
morţi, fără să uite afirmarea 
culturii româneşti pe meleagu¬ 
ri străine. A fost ctitor al A- 
sodaţiei Culturale a Români¬ 
lor din Montreal precum şi al 
Căminului proectat la POIA¬ 
NA ARC. Odată cu parastasul 
în amintirea lui Strein Drago- 
mir, ne-am rugat pentru Li li¬ 
ana Protopopcscu, moartă la 
22 Decembrie 1971 în Bucureş- 


ţi şi pentru soţul ci, care do^ 
arme somnul de veci in cimi¬ 
tirul civil din Madrid. Liliana 
Protopopcscu este cunoscută 
Românilor pentru credinţa sa 
creştină şi pentru curăţenia 
naţionalismului ei.A ieşit din 
închisoare după 15 ani, cu 
sănătatea sdruncinatâ. în tot 
acest timp s'a purtat ca o cro¬ 
ind şi-a fost exemplu pentru, 
acele persoane, care erau im- 
ţrcună cu ea - românce şi chi¬ 
ar de alt neam, cum s’a întâm¬ 
plat să fie nişte călugăriţe 
din Germania. A rămas tot 
timpul dârzâ pe poziţie şi-a 
fost animatoarca acelora, că-, 
rora le slăbea potenţialul spi¬ 
ritual din cauza mizierei şi a 
încercări lor dc reeducare prin 
violenţă. Despre pilda ei se 
vorbeşte cu respect şi cu spe¬ 
ranţă în ţară şi’n exil. 

Ne trecem. Unii în Ţară 
alţii în pribegie. Important 
este, ca în urma noastră să 
rămână exemple pentru genera¬ 
ţiile de mâine. 

Dumnezeu să-i ierte şi să- 
i odihnească în pace! 


ION CICALA 


COCOŞII 

9 


Se bal cocoşii. 

Pântecoşii, 
cu roşii. 

Îşi rup creasta, 
l^i sparg ţeasta. 

Nimeni nu-i desparte. 
Cineva strigă: mii departe! 
Cineva cu ochii înfipţi. 
Vede cocoşeii fripţi. 


UMBRAR 

Un sat de fete mari 
Brodează sub umbrar. 

Kiria Maria, 

Selierezadă dc zi. 

Citeşte în ceşti 
0 .nic una de poveşti. 

Inimile bat accelerat ca la dans. 
Floarea visurilor leagă rod. 

Fetcle-şi trăiesc norocul cu avans. 

Sub mreajă dc verdeaţă 

Râd strugurii, stropi de soare, 

Ca vorbele din ceşti promiţătoare . . . 

Nici când nu ştii de unde soseşte 
0 peţitoare . . . 


DORINA IENCIU 

IN FAŢA TA 

Doamne, stau smerit şi scund. 
Vreau să mă înalţ, 

Şi mai mult m’afund . . . 

Vrejuri mă trag 

Spre ape care se sparg. 

Adâncul nu mă cuprinde. 

Focul cerului nu mă aprinde. 

Unde mi-i rostul? 

Unde vecia? 

Rostul fam pierdut. 

Crucea rni-i (râmă. 

Cu umbra ma iau la trântă, 

Până grâul va încolţi în ruine, 

Să dospesc anafura, pentru 1 INE- 




U MjnjA) 


ION MIREA 

DESCÂNTEC 

Boabe, 

Roabe, 

Babe, 

Vă descânt cu defte oarbe. 

Pe 'n serat, 

Am turnat argint curat, 
Despuiat 

In apele cu vărsat; 

Gălcile 

Lr străpung cu puftile, 

Le ard cu alicele 
Şi le’niorc cu cleştele. 
Gojgărele. 

Pe inele. 

Bubele 

Le sug lipitorile. 

Trei căţei 
Dc usturoi 

Latră luna cu cercei. 

Buruză, 

Fără bluză, 

Călăzuă 

In joc şi P n spuză. 

Du-te, du, 

Acu, acu, 

Pe roibu 

Cu vântul risipitu. 

Pune A jos, în jdrdgaie, 
Spală-l cu începui de ploaie . 
Intmde-l să nu se'ndoaie, 

In aluatul din copaie. 

Pe lopată, 

Turta coaptă 
Lepădată, 

Pe cenuşa răsturnată. 

Oală 

In lieriurile cu acreală, 

F â-i de boală, 

Org, să-l duci de subţioară, 

Lasâ-mi-l, 

înalt, umil; 

Adu-mţ-l: 

Am să-i dau un calonjir . . . 
Intoaue-l lună 
Sub cunună. 

Di-mi-l înlr'o săptămână 
Cu cătuşele de mână, 
Busuioc să-l mângâie 
Pe călcâie. 

Să tămâie, 

Legănat de salcie . . . 


DIALOG CU TINE 

VALENTIN CANTOR 

Am avut deosebita ocazie şi marele privilegiu, 
să văd biblioteca regretatului nostru compatriot şi 
purtător de torţa, profesorul D.R.C. Majoritatea 
volumelor, cred, nu se pot găsi nici Ia marile bib¬ 
lioteci publice. Multe dintre lucrări erau manuscrise. 
L’a preocupat îndeosebi pe bătrânul profesor feno¬ 
menul tnmănunchieriii într’un tot dc viaţă, a ceeace, 
în esenţă , este constituit din “spirit - autenticitate* 

- viziune", clemente care rămân la baza oricărei 
ridicări, elemente care totdeauna lipsesc, când în¬ 
cepe prăbuşirea. Mi s’a acordai apoi privilegiul de 
a-mi arunca ochii pe o parte din corespondenţa sa, ' 
fie care scrisoare având ataşat răspunsul. Intr’una 
din aceste scrisori, un compatriot, pc un ton din 
care întrevezi omul sceptic, îl provoacă pc bravul 
profesor să repete, într’o formă extrem de concisă, 
convingerile sale intime, cele mai de preţ. Redau 
întâi miezul întrebării: 

“Dacă, în toiul tuturor acelor înstrăinări ,a tu¬ 
turor acelor superficialităţi criminale, a frivolităţi¬ 
lor care spulberă fruntea omului, în toiul acelor 
gimnastici sinistre a înfundăni capului în materie, 
a rătăcirii între oglinzile paralele ale “eu’Mui, în 
mijlocul acelui aer îmbâcsit de provocările hiper- 
vanităţilor, în cadrul ipocrit al unor vorbe mari şi 
care nu sunt decât tot un şir dc oglinzi, şi daci, 
în toiul tuturor acestora apare brusc, din abisurile 
prevestite însuşi întunerecul, ştiutor a tuturor re- 
sor.orilor prăbuşirilor şi răsturnărilor, revărsându- 
-se rece, virotic, peste toată fiinţa ţării, ce s’ar 
mai putea face?" 

Răspuns: “Victoria totală a întunerecului e 
doar aparentă. Cine pretinde oă nu există remediu, 
ignoră puterea simplităţii, îşi ignoră filiaţia cu 
^Divinitatea, îşi trădează propria îndatorire interi¬ 
oară de a-şi apăra, în spirit şii viziune, idealurile. 
Cum poate fi obligat vrăjmaşul supranumeric să 
dea mapoi? Pentru noi e clar; e divin dc simplu! 
Duşmanul înaintează numai până unde vede. Noi 
SĂ STĂM deci în domeniile unde el nu are ochi de 
văzut, acele domenii foind ale spiritului. Duşmanul 
îţi poate smulge toate armele de fier, dar nu acele 
arme care nu se pot vedea. El îţi poate imita toate 
invenţiile, dar nu şi ceeace nu se poate imita, 
fiind dat prin spirit. Duşmanul, văzând că nu e pe 
dwplin convins şi îmbăiat dc sup-rficiala sa vic¬ 
torie, va încerca atentatul fizic cel mai grav îm¬ 
potriva noastră, smulgându-ne, prin deportare, de 
pe pământul ţării. Chiar şi atunci vom fi ajutaţi de 
făgăduinţa marei Dragoste şi, prin Spirit, vom şti 
să ne salvăm. Duşmanul are slăbiciuni esenţiale. 
El menţine contactul doar cu lumea fizică, mimând 
unele forme mintale şi, e cu totul închinat minci¬ 
unii. Prin aceasta sacrificiul nostru este mult uşu¬ 
rat. Amănuntele? 0 chestiune de timp şi dedicaţie. 
Timpul nu favorizează falsul. Aşa precum pămân¬ 
tul, câmpiile şi munţii unei ţăru cotropite, nu pot t 
strămutate, aşa nici spiritul din sufletele şi min¬ 
tea oamenilor nu poale fi alungit, dacă ocupă lo¬ 
cul cuvenilîn acele suflete. Şi, ce fel dc victorie 
a repurtat vrăjmaşul tău dacă nici pământul nici 
sufletul tău nu le-a strămutat?". 



E-ATATA PACE’N 

SEARA ASTA 


Mihai Horodnic. 

E-atăta pace'n seara asta şi-atât de blând miroase floarea 
Şi'n ceruri ard atâtea stele topindu-se n seninălaU. 

Şi*n crânguri cântă-atât de dulce şi dc duios privighetoarea 
Cum e iubirea' ntăia oară aprins a’n suflete curate. 

Şi romanifa care râde în fapt de seară ca şi tine 
Işi tremură privirea toată pe stratul verde plin dc rouă. 
Asemenea cum pleci tu fruntea cuprinsă de visă/t semne 
Şi ruşinată-ţi strângi obrajii aprinşi cu mâiniL-amandouă. 

Şi ape plâng şi i ântă’nlr'una pe vaduri vecinu călătoare. 

Şi sălcii mute le îngână purtând ace laş doi iu ele. . . 

Dece nu vii acun acx’ca eu-aceleaşi doruri visătoare 
Să stingi cu'n singur zâmbt't numai, amarul lacrimile U . 

















Page 8 


DRUM 


=: BIBLIOGRAFIC= 


•THEODOR GH. ZUCA: 
“MÎSERFREY, poezii, Athe- 
na, 1% Q . S’a scurs o buna 
bucată de vreme de când am 
primit acest volum de versu¬ 
ri, din partea soţiei acestui 
greu încercat confrate al- 
nostru cu nota; * Acest volum 
de poeme a fost publicat în 
ultimele zile de viaţă ale 
poetului Th. Zuca”. Am aş¬ 
teptat să vedem care va fi 
rcacţiunea presei româneşti 
din exil şi cum va întâmpina 
acest volum postum al poet¬ 
ului roacedo-român, dar aş¬ 
teptarea noastră a fost zadar¬ 
nică, fiindcă, pânâ la ora 
când scrim aceste rânduri, 
nimeni nu şi-a luat necesara 
zăbavă a poposi cu câteva 
rânduri, asupra lui. Este a- 
devârat că nici una din pub¬ 
licaţiile româneşti din exil 
nu au un critic literar, şi, 
datorita probabil acestui 
fapt, majoritatea cărţilor ce 
se tipăresc in lumea liberă, 
sunt îngropate in lutul tăce¬ 
rii. Credem, sus şi tare, că, 
a sosit timpul dc a acorda o 
mai amplă atenţie procesului 
de creaţie al exilului, ca 
singurul care «şi urmează 
linia tradiţională a artei de 
dragul artei, fără restricţii 
şi chingi partinice şt că, pu¬ 
blicaţiile româneşti de peste 
hotare, au datoria sacră de a 
comenta fiecare carie de lim¬ 
bat om âneascâ primită ia re¬ 
dacţie, asvâri nd pe apa 
Sâmbetei acel procedeu ste¬ 
reotip dc a se mulţumi, in 
cel mai bun caz, cu simpla 
anunţare de nume, titluri şi 
pagini, din cadrul mbricci: 
-AM PRIVIT. . 

în momentul de fată, in 
ţara noastră de obârşie, Ro¬ 
mânia. se duce o lupta apri¬ 
ga pe tema "libertăţii de 
creaţie”, intre scriitorii ce 
îşi dau conştient scama că, 
o ade\ arată opera literară nu 
poate fi creată de cât în cea 


maî deplină libertate a cre¬ 
aţiei, şi acei cc, p>cntru a fi 
pc placul stăpânirii, readuc 
pe tapet problema “socialu¬ 
lui in literatura”, adică, re¬ 
întoarcerea la o literatură 
minoră de preamărire a aşa 
ziselor "realizări sociale” 
ale actualului guvern român 
şi a "oamenilor muncii”, 
ridicând iarăşi, în slăvi, sta- 
chanovismul şi colohoznicia. 

In ccca ce nc priveşte, sun¬ 
tem alături de acei scritori 
din ţara noastră care susţin 
câ, pe "o tema dată”, nu sc 
pot crea opere de circulaţie 
universală şi că asemenea 
restricţii, sunt in detrimen¬ 
tul dcsvoltârii normale a li¬ 
teraturii româneşti. Cum in¬ 
să noi, cci de peste hotare, 
nu avem pe nimeni în spate 
care să ne impună anumite, 
“norme de creaţie”, aştep- 
tam, ca scriitori, nu adula¬ 
rea noastră, ci, o opinie sin¬ 
ceră din partea confraţilor 
noştri ,care să ne fie ghid şi 
busolă pentru viitoarele scri¬ 
eri. 

Este adevărat că, la ora 
actuală, când poetul Theo- 
dor Zuca nu mai este printre 
noi, nu-mai putem da sfatu¬ 
ri în legătură cu opera sa po- 
eticâ, dar, credem, asta nu 
înseamnă câ trebuie sâ-i tre¬ 
cem sub tăcere ultimul său 
volum. Căci Zuca, a fost 
poet. Poet veritabil care a 
scris dintr’un îndemn lăun¬ 
tric, nu pentru a-şi câştiga o 
bucăţică de pâine cu scrier¬ 
ile sale, ci p>entru a-şi îm¬ 
plini un destin şi o chemare. 
Sunt, in volumul "Miserere”, 
bucăţi cc pot sta cu cinste, 
in ori ce antologie a poeziei 
româneşti, lată* spre exem- 
aceste versuri de o cutremu¬ 
rătoare împlinire poetică în. 
cel mai strict sens al cuvân¬ 
tului; “Pe aici nu freamătă 
pădurile frate/ Buzele arse 
de febră nu pot un cuvânt/ 


Să mai spună,/Fântânile au 
secat,s’a lasât tăcerea /Şi 
noi mirosim a ţărână. . .” 
(PE AICI)* Sau, iată acest 
poem, integral; SĂ CÂNT FĂ- 
RÂ PRICINĂ, care, credem, 
dovedeşte, fără doar şi po¬ 
ate, calitatea literară a po¬ 
eziei luiTh.G. Zuca: “Vreau 
să aud lătratul târziu al c⬠
inilor la colibe/ Cu bucurie 
să-mi adulmece întoarcerea 
mea,/'Bucuria fiinţelor care 
sc aşteaptă înde lung,/Focu¬ 
rile mari ciobăneşti să răsa¬ 
ră pc stâne i/Strâlum in ând 
întunecatele păduri lângă 
cer,/Să tac pe poteci ca o 
jivină în ceas dc nesomn, 
/In curgerea apelor veşnice, 
cu senzaţia plantei/ln creş¬ 
terea ei- timp nou să crea¬ 
scă. . . /Vreau să uit toate 
cărţile şi sâ încep iarăşi/ 
Să cânt fără pricină. . 

Departe de a fi o poezie 
convenţională, poezia lui 
Zuca vine din cele mai ad¬ 
ânci străfunduri ale adev㬠
ratei trăiri poetice. Căci, el 
n’a scris pentru a scrie, a- 
dicâ de dragul de a-şi vedea 
numele tipărit intr’o revistă 
şi pentru a-şi primi “chenzi¬ 
na” în urma publicării celor 
scrise dc el, ci, după cum 
am spus-o mai sus, dintr’ui) 
îndemn lăuntric, care nu-i 
dădea linişte şi pace, for- 
tandu-l să pună pe hârtie 
cuminecarea cutrâirile trans¬ 
cendente şi isbucnirile vul¬ 
canice ale sufletului său 
care-şi cereau dreptul de a- 
firroare şi comunicare cu se¬ 
menii săi. De aceea, nu pu¬ 
tem înţelege, de ce, ultimul 
său volum, a fost neglijat şi 
aruncat în neagră umbră a 
tăcerii, cu care el s'a îm¬ 
părtăşit, atunci când moartea 
i-a îngheţat şi gândul care a 
trăit poezia, şi mâna, care 
a transcris-o , pentru poster¬ 
itate. 

N. NOVAC 


SERGIU GROSSU 
ÎNTREITA prezenta 

t 

Când ai păşit prima oară 
Pragul inimii mele gata să moara, 
îngerii. îngerii 

Sărbătoreau iu cer biruinţa înfrângerii , . 

Abia coborisero Jin dud 
Să Te sădi Te simt, să Te-a ud 
Şi’n subteranele vieţii sărace 
\m iflat bucurie şi pace. 

Su ştiu. nu şilu dc unde 
Alăute din lainice spaţii profunde, 
îşi saltau melodiile lor 
Ca o rugăciune in vis. ca un dor; 
îşi saltau sonorele ruguri apriusc 
Peste v ai*»« şi hotare învinse. 

ŢBuii venit, in casa mea. Mire! 

Aştept să RuVbcaci in sfinţire . . . 

Scapat dc povara ruşinii, 

Traicn^ «utretta prezenta j Înmiim: 

Jaiiil. i iui **i Danul Sfânt 

Imr « icuebfuc de pământ. . . 



NICOLAE NOVAC 

ORA CÂNTECULUI 

Circşule, 
in floarea Ui 

m)-3iu găsit azi, inima . . * . 

0 duseseră acolo 

albinele dorului de-o prima vâră românească; 
ş'am găsit-o troienită dc polenul visului 
zilei de mâine, 
zilei ce va să vie 

cu soare pe aripi dc păsări pnbege 
ce fc’ftUwc acasă 
dup "o iarnă lungă 
,şi rece de exil. . . 

Cireş«Jc din capăt dc gradină, 

cu line ca u, in primăvară şi înmiită 

că ii fiecare floare a ia 

iii;s înfloreşte* albă. inima - 

inima asia îi cate dorul de | axă, 

irU vrea *a tacă, nici nu vrea sj moară. 



DUMNEZEU SI NEAMUL 

9 

In calitatea mea de cititor statornic al revistei“Drum” 
şi în caliatea mea de slujitor la Altarul Domnului, pot 
să spun fără teama de a greşi, că revista “Drum” este 
un organ de înaltă ţinută literară , unde sunt susţinute, 
apărate şi afirmate cele două permanenţe: credinţa in 
Dumnezeu şi dragostea neprecupeţită faţă dc chinuitul 
nostru Neam. 

Când citeşti revista “Drum” ai convingerea fermă că 
eşti pe drumul cel drept al spiritului, pe care-1 pretinde 
Dumnezeu, de la fieştecare dintre noi şi câ stai pe pozi¬ 
ţia dreptăţii pe care o aşteaptă, dc la noi toţi, îngenun- 
chiatul nostru Neam. 

Acest adevăr m’a determinat să fiu unul dintre ad¬ 
miratorii şi sprijinitorii revistei “Drum” 

De dragul sincerităţii trebue să spun că, din când in 
când, aveam impresia că in “Drum” nu se accentuează 
în deajuns jertfele aduse de Neamul nostru, pentru cred¬ 
inţa in Dumnezeu, aşa cum fac alte popoare. 

Insă, ultimul număr din “Drum” care a fost destinat 
episcopiei Ortodoxe Române din Statele Unite şi P.S.S. 
Episcopului Valerian, mi-a spulberat ori cc îndoială, şi 
mi-a întărit convingerea că revista “Drum” a fost şi a 
rămas unul dintre stegarii apărători ai credinţei in Dumne¬ 
zeu şi a libertăţii Neamului nostru. 

Tot ce mi se pare că impietează numărul din “Drum” 
mai sus amintit, este notiţa din “Mărturii” care spune. 
“Acum şi preoţii catoliei, de la care aşteptam o atitudine 
netă faţă de această ocultă, intră.” Fără gândul de a 
intra pe panta detestată a polemicei, ci de dragul ade¬ 
vărului, cred că distinsul autor al rândurilor de mai sus, 
ar fi bine să ne lămurească dcce numai de la preoţii cato¬ 
licii trebue să aşteptăm “o atitudine netă faţă de această 
ocultă” şi nu de la toţi preoţii, indiferent de confesiune? 

In rândul al doilea, dacă autorul afirmaţiei de mai sus 
nu s’a gândit la toţi preoţii catolici, fără deosebire de 
rit, ci numai Ia preoţii catolici români de rit byzantin, 
noi trebue să-i aducem aminte că in Biserica Catolică nu 
există uniformitate de cazarmă, ci unitate de credinţă şi 
autoritate, iar dacă vor fi câţiva care “intră” au intrat 
sau vor intra, sâ nu uităm că Isus Hristos a avut numai 
12 Apostoli şi pe unul Ta chemat luda. 

Insă când este vorba de jertfă pentru credinţa in Isus 
Hristos, care dintre Bisericile din România au dat mai 
mulţi martiri şi mai multe jertfe decât preoţii şi credin¬ 
cioşii Bisericii Iui Inocenţiu Micu Klein, Petru Pavel 
Aton, Şincai, Timotei Cipariu, Bunca şi alţii? Or dacă 
toate acestea sunt adevărate, atunci după cuvântul Sf. 
Apostol Pavel: cei care s’au jertfit, pentru Hristos pe 
pământ, vor fi in poziţia dc a judeca “şi pe îngerii din 
ceri”. 

Cât priveşte revista “Drum” cu o recomand tuturor 
fraţilor Români de bună credinţă ca să fie sprijinită şi 
mai ales citită. Desigur eă vor fi câţiva Iraţi români şi 
prieteni politici de pe vremuri, care nu vor fi dc acord cu 
recomandaţi a mea asupra revistei “Drum” pentru ca tn 
fruntea acestei reviste, sunt distinşi oameni de litere. 

care, pc vremuri militau pentru politica dc dreapta, 
precum eu însumi, am militat pentru politica de mijloc. 
Aceşti prieteni, înainte dc a judeca, trebue să-şi dea 
scama de poziţii şi obligaţia pe care o are fiecare român 
din exil şi anume: Noi nu mai suntem ceeace am (ost o- 
dată în ţaiâ, ca sâ ne putem permite libertatea diviziunii 
ideologice dc partid, ei suntem simple instrumente în 
mâna lui Dumnezeu, care ne-a ales ca sâ promovăm drep¬ 
tatea Lui şi sâ facem cunoscute crimele care s’au săv¬ 
ârşit şi continuă să sc săvârşească in România. Şt în 
numele umanităţii sâ pretindem justiţie şi libertate dc 
conştiinţă pentru poporul nostru ingenue hiat de ideologia 
utopici a materialismului dialectic a lui Cari Murv. 

Atâta timp cât un organ dc publicilatc cum este ra¬ 
sista “Drum” activează şi militează pentru promovarea 
celor două deziderate: Dumnezeu şi Neamul nostru, cred 
ea cmc o datorie sfântă pentru fiecare tomâit din exil, >â 
k acorde tot sprijinul moral şi material. 

Preot A ROM 












DRUM 


Page 9 


INTERVIEW CU D. BACU.PE TEMA CÂRTII "THE ANTI-HUMANS" 


ÎNTREBARE: La două 
decenii dela consumarea trag¬ 
ediei pe care aţi dcscris-o în 
cartea PITEŞTI care a apărut 
acum în engleză, credeţi că 
sunt necesare lămuriri sau 
explicaţii care ar interesa pe 
cititorii lumii libere? 

RĂSPUNS: Fenomenul 

Piteşti nu poate fi explicat. 
Numai cei care l’au elaborat, 
i-au determinat coordonatele 
şi an mânuit pe executanţi in 
aplicarea cotidiană, numai ci 
pot “explica*'. Fu nu pot de¬ 
cât sâ analizez faptele, să 
caut să scot la lumină efect¬ 
ele şi eventual sâ prezint 
câteva ipoteze, bazat pe con¬ 
statările martorilor, pe ex¬ 
perienţa proprie şi în special 
pe experienţa victimelor. A 
explica Piteştiul înseamnă a 
răspunde la Marea întrebare, 
ceeacc in situaţia de azi pare 
de domeniul imposibilului. 
Cele pe trecute acolo fac parte 
dintr’un ansamblu monstruos 
de crime ce se inşirue pe 
toată perioada dela instaurarea 
regimului comunist in România 
şi până astăzi.Piteştiul este 
insă mai mult decât o crimă, 
lese din comun. Zona in care 
se consumă aceste acte nu 
face parte din niciuna din 
categoriile psihologice abor¬ 
date de cercetătorii contem¬ 
porani. Cu elementele de care 
dispunem, trunchiate, incom- 
plecte, nu cred că se poate 
spune ultimul cuvânt. Eu nu 
pot decât sâ mărturisesc, să 
transmit un mesagiu de din¬ 
colo de moarte. In ceeace pri¬ 
veşte pe cititorii occidentali, 
des» ar F» multe de spus, cred 
că ne putem limita la urm㬠
toarele: Tot ceeacc se petrece 
dincolo de cortină, îi priveşte 
şi pc occidental» direct şi in 
aceeaşi măsură. Incapacitatea 
lor de a înţelege felul nostru 
de a inie lege, vine dintro 
di formare a unei viziuni. Di- 
formarc, cu rădăcinile înfipte 
adânc în trecut. Pentru ci 
socialismul a devenit o ob¬ 
sesie metafizica, ^u crezut 
atât dc mult »n restructurarea 
societăţii şi a omului cu aju¬ 
torul raţiunii şi a mijloacelor 
de producţie, încât, la fiecare 
es:c, ei caută explicaţia nu 
in insuficienţa sistemului de 
gândire zis socialist, ci în in¬ 
capacitatea sau nepregătirea 
omului, de a-1 aplica. Datoria 
noastră este deci sâ le arătăm 
că se înşeală. Aceasta o p u - 
tem face prin explicaţii ş» 
prin mărturisirea adevărului. 
In faţa faptelor, convingerile 
teoretice sc sdruncinâ. Do¬ 
vada o trăim din plin. începu¬ 
tul fărâmiţării “stângii’ »Ş» 
are originile tocmai »n demis¬ 
ii fie arca socialismului rabari- 
tcan. Dar Piteştiul, ca mâr 
t uri sire, nu este decât un mo¬ 
ment pc par cur s. Pentru ca 
occidentalii sa înţeleagă şi 
sa cunoască întreaga drama 
a poporului român ar trebui o 
bibliotecă. 

ÎNTREBARE Spuneţi ca 
Piteştiul calc un moment pe 
pa/cun.. Cum înţelegeţi asta' 

RĂSPUNS: Demascările 

dela Piteşti nu coiislitue de¬ 
cât uu fragment din ansamblul 
experienţei globale U care a 
fost supus întregul ^ 

mân ca dealtfel toate popo¬ 


arele din răsărit intrate sub 
ocupaţia rusească. Ea stu¬ 
denţi, ţinta a fost o rupere 
totală şi o “reconstruire” a 
unui alt om, produs al pedago¬ 
gici comuniste. Ea restul 
poporului s’a aplicat tactica 
punerii ia pas. Tot atât dc 
dureros poate, pen truca şi 
aici a fost vorba de denatura¬ 
rea sufletului, de falsificarea 
omului. Dacă metodele au 
variat in raport cu “condiţiile 
obiective” sau cu evoluţia 
anumitor raporturi interna¬ 
ţionale, scopul nu s’a modi¬ 
ficat deloc. Instaurarea unui 
regim dc tip sovietic pc în¬ 
tregul glob. Am zis sovietic 
şi nu socialist pcntmcâ din¬ 
colo de frazeologia cotidiană, 
imperialismul ţarist continuă 
sâ obsedeze pc conducătorii 
Rusiei dc azi la fel ca acum 
câteva secole in urmă. Gre¬ 
şeala cea mai marc a Occi¬ 
dentului este aceea de a 
crede că atitudinea Rusiei s’a 
modificat dela moartea lui 
Stalin. Berlin, Buda-Pesta, 
Praga, Danzig, Bucureştiul 
din vara trecută arată însă că 
nimic nu s’a schimbat. 

ÎNTREBARE: Afirmaţi 

intr’o scrisoare că omul arc 
in el forţe pc care singur nu 
le poate distruge. Vreţi sâ 
spuneţi câ distrugerea sufle¬ 
telor prin reeducare nu a re¬ 
uşit? Atunci cum se explică 
“morţii vii” pe care vizita¬ 
torii occidentali îi întâlnesc 
pe toate drumurile, în Ro¬ 
mâni a ? Şi cum şi-ar putea ci 
reveni? 

RĂSPUNS: Să ‘înlăturăm 
mai întâi un echivoc posibil. 
Când am afirmat că omul are 
in el forte pe care singur nu 
le poate distruge, nu am vrut 
sâ spun câ omul nu poate dis¬ 
pune de el ins uf i cum vrea. 
Fiecare din noi se poate mân¬ 
tui sau condamna pe vecie. 
Poate dispune de el insusi 
pentru câ Dumnezeu i-a dat 
posibilitatea şi puterea sâ 
aleagă. Afirmaţia la care fa¬ 
ceţi referinţă trebue să fie 
înţeleasa in felul acesta: 
omul nu poate distruge in 
semenul lui, fără consimţ㬠
mântul acestuia, cccacc Dum¬ 
nezeu a sădii. Convingerea 
mea ca “reeducarea” adică 
desfigurarea omului şi în¬ 
locuirea chipului lui Dumne¬ 
zeu cu cel al satanei nu e 
posibilă, nu vine numai din 
această afirmaţie. Fa este 
certificată de experienţa pro¬ 
priu zisă. înlocuirea liberu¬ 
lui arbitru cu “acte reflexe 
condiţionate” de teroare sau 
de foame, la care s’a ajuns 
la Piteşti ca şi *n celelalte 
ochişori din ţară, dar mai a- 
leb la Aiud ,n faza finală, a 
scos la suprafaţă aspecte al< 
unor taine ale sufletului 
omenesc ne bănui te mcâ de 
cei mai calificaţi cercetători 
ai psichologiei profunzimilor. 
Jiţ poate afirma cu certitu¬ 
dine, pornind dela rezultatele 
obţinute dc comunişti, câ sub 
acest aspect experienţa a 
eşuat. Sufletele nu pot H 
ucibC. Uciderea nu trebue in¬ 
terj» etat a numai ca o sujm- 
marc biologică. Omului »i 
«unt date doua morţi. Comuni¬ 
ştii le-au aplicat pc amân 
două 1/ Pe cea biologică, in 


diferitele canale sau peni¬ 
tenciare, in câmpurile de de¬ 
portări peste tot şi pc o scară 
monstruoasă, întru nimic dif¬ 
erită decât ceeace s’a petre¬ 
cut şi sc petrece şi astăzi 
prin Siberia sau pc la Polul 
Nord. F.ste moartea necesară 
pentru curăţirea terenului pc 
de o parte şi pentru păstrarea 
vigilenţei cadrelor dela Se¬ 
curitate pe de alta. 0 tactică 
simplă care poate elimina ob¬ 
stacole dar nu rezol vă prob¬ 
lema. F.a a contribuit enorm 
la slăbirea potenţialului bio¬ 
logic român. împinsă la limită 
însă ca devine chiar şi pentru 
comunişti un nonsens. 2/ Dar 
adevărata lor ţintă este ucide¬ 
rea sufletului adică moartea 
morală sgu cum spun ci “re¬ 
educarea”. F. vorba dc modi¬ 
ficarea componentelor felului 
dc “a fi” românesc, aceea 
continuitate absolut indis¬ 
pensabilă individului ca şi 
naţiunii pentru a sc defini 
“aşa” şi nu altfel, pentru a 
putea fi românească. Deaceea 
spuneam câ între studentul 
martirizat la Piteşti, intelec¬ 
tualul trecut prin infernul 
dela Aiud şi muncitorul “li¬ 
ber” care este obligat sâ 
urle la manifestaţii exact con¬ 
trariul de ceea ce crede, sau 
să denunţe pe tovarăşul de 
lanţ pentru a şi putea asigura 
bucata de pâine, nu este de¬ 
cât o diferenţiere de cădere 
“cantitativă”. Calitativ, şi 
unii şi alţii sunt deformaţi, 
cu toţii sunt victimele a- 
cestei ucideri morale. “Morţi 
vii” sunt şi unii şi alţii, când 
reeducarea reuşeşte. Aici 
apare dacă vreţi diversifi¬ 
carea. Fiecare categorie 
socială a avut parte de pro¬ 
pria ei experienţă. Armata, 
uzina, un versitatea, şantierul 
de construcţii, şcoala, bi¬ 
serica, ogorul, închisoarea, 
fiecare cu o metodă adecuată. 
Nu trebue să se uite că Piteş¬ 
tiul nu s’a terminat cu des¬ 
fiinţarea brigăzilor dc muncă 
dela canal şi cu cădere a cap¬ 
etelor a câtorva pioni nenoro¬ 
ciţi, nici Aiudul cu eliberarea 
deţinuţilor. Dela schingiuirea 
fizică din 1949 d«*la Piteşti 
şi până la desfigurarea morală 
din Aiud din 19f>4, sc des¬ 
făşoară un evantaliu imens, 
la capătul căruia apare ŞTRE¬ 
ANGUL lui Pâtraşcu şi RU¬ 
ŞINEA lui Gyr. Ar fi foarte 
interesant ca cei care au tre¬ 
cui prin Aiud intre 1959 şi 
I9(»4 şi care au avut norocul 
să poată ai unge in occident, 
sâ nrt povestească metodele 
de “demascare” la care au 
(ost supuşi pentru a lua parte 
la “comitetele de reeducare”. 
Mărturisirile lor ar avea o 
valoare documentara cutre¬ 
murătoare. Spuneam mai în¬ 
ainte ci reeducarea nu a re¬ 
uşit. Reuşita implică accep¬ 
tarea unei realităţi nu din 
teamă ci din convingere. Ale¬ 
gerea deci trebue sa fie liberă, 
să albe un suport de compara¬ 
ţie, să-şi facă loc singura 
sâ se impună şi sâ devină o 
necesitate.Ori in ţară nu este 
nici pc departe vorba dc aşa 
deva. Teroarea exercitata de 
securitate nu a încetat niri o 
clipa. Morţi» vii întâlniţi dc 
călătorii occidentali in Ro- 
mlnia sau printre trimişii par 


ti du lui in delegaţii “culturale” 
tn Occident poartă teroarea 
lipită de piele ca o cămaşă 
mitologică. Fi nu se pot eli¬ 
bera de ea decât alegând 
asa zisa “libertate”. Toţi 
sunt conştienţi dc aceasta şi 
deci implicit dc trăirea dublă 
la care sunt supuşi. In inter¬ 
iorul lot ci au rămas aceiaşi. 
“Demascările” nu i-au des¬ 
figurat definitiv. Cum îşi pot 
reveni? Aici răspunsul este 
categoric: Sublala causa . . . 

Fu am avut posibilitatea să 
constat personal, chiar in în¬ 
chisori, felul in care oamenii 
şi-au revenit in clipa în care 
teroarea a incctat pentru un 
moment şi când, printr’un cal¬ 
cul optimist, s’a crezut câ ea 
nu va mai reveni. Sâ nu se 
creadă insă greşit că reveni¬ 
rea este un fenomen mecanic. 
Fiecare deţinut reprezintă un 
unive>s propriu. La fiecare 
revenirea a depins dc structura 
lui, de adâncimea rănii, de 
tăria valorilor in care a crezut 
înainte de demascări. Cum 
vedeţi problema nu este chiar 
aşa dc simplă. Câ sunt şi 
cazuri de rupturi definitive 
cura sunt şi cazuri de demenţă, 
este din păcate adevărat. Dar 

cine poate pătrunde in adân¬ 
cul întunerccului din aceste 
suflete pentru a putea vedea 
tot ceeace, se petrece acolo? 
Cine poate jura câ aceste 

câteva cazuri ireductibile sunt 

intr’adevăr definitv condam¬ 
nate? Eu unul nu pot răspunde, 
pentrucâ am văzut multe. 

ÎNTREBARE: Cunoaşteţi 
cazuri concrete de reveniri 
din dezastrul reeducării? 
Dece nu vă place expresia 
americană "spălarea la creer ? 
F.a poate fi înţeleasă ca o in¬ 
ducere a actelor reflexe con¬ 
diţionate conform teoriilor şi 
practicilor pavlovicne. 

RĂSPUNS: Cazuri con¬ 
crete de reveniri sunt cele 
câteva mii de deţinuţi cu care 
am stat prin închisorile din 
Români a, cu care am discutat, 
care m’au ajutat să înţeleg, 
in parte, tragedia. Sutele dc 
cazuri care şi-au revenit sub 
ochii mei, şi mai ales zecile 
dc cazuri cărora, intr’un fel, 
le-am servit de toiag atunci 
când lumina a început sâ li¬ 
cărească din nou in intunere- 
cul creiat de teroarea demas¬ 
cărilor. Sunt sutele dc cazuri 
de studenţi trimişi la Canal¬ 
ul Morţii şi a căror revenire 
sc întinde pe o perioadă dc 
peste trei ani şi, cu rare ex¬ 
cepţii, toţi cei eliberaţi din 
închisori, până in clipa in 
care comuniştii au inţcles câ 
trebue sâ-i reia *n mâini. Cât 
priveşte expresia americană, 
cu nu spun câ-rai place sau 
nu. In sinea ei ea nu spune 
decât ceeace noi vroim s’o 
facem sâ spună. La un mo¬ 
ment dat şi eu am fost în¬ 
clinat £>a cred că se poate vor¬ 
bi de o spălare de creer. Ul¬ 
terior insă mi -am dat scama 
că aceasta expresie nu as¬ 
cunde, in rezonanţa ci, de¬ 
cât incapacitatea diferiţilor 
Kremlinologi de a explica 
ceeacc in ir’adevar se petrece 
in Rusia comunista. Fa nu 
etrespunde realităţii, adică 
nu acoperă adevărul. Pentrucâ 
dc-ar fi aşa, atunci ar în¬ 
demna câ demascările au re¬ 


uşit. Înseamnă câ crecrul nu 
este altceva decât un fel de 
cârpă murdară supusa acţi¬ 
unii unui detergent. “Murd㬠
ria” care a existat înaintea 
începerii experienţei se poate 
spăla vulgar ca un fel dc 
pată dc grăsime. Reeducarea 
ar trebui atunci si imprime 
crecrul ui devenit “curat” sau 
virgin o serie de stări noui. 

Am reveni deci la ceeace 
8 pin cam mai inainte. Nu 
vreau sâ mă repet dar cred câ 
este necesar sâ accentuez. 
Odată “spălarea” prin violen¬ 
ţă terminată, nici un fel de 
constrângere fizică sau 
morală nu mai trebue să in¬ 
fluenţeze mintea reeducatului 
ci numai noul adevăr. Actul 
reflex ar trebui sâ dispară pen¬ 
tru a justifica remodelarea 
prin convingere. Actul reflex 
poate eventual explica o ac¬ 
ţiune asupra instinctului la un 
animal la care raţiunea nu ex¬ 
istă. La OM însă problema se 
complică, in mod considerabil, 
Omul nu acţionează numai sub 
impulsul instinctului de con¬ 
servare biologică, care include 
în el şi frica şi foamea. De-ar 
fi fost aşa, ne-am găsi »ncă 
in stadiul civilizaţiei din e- 
poca de piatră. T n om există 
alte forţe, necunoscute încă 
suficient deci cu atât mai greu 
de explicat. Eu am constatat 
;nsă câ la roţi cei supuşi de-. 

mascărilor, lumea veche nu nu¬ 
mai că nu a dispărut cum ar 
fi fost nornal dacă spălarea 

la creer ar fi reuşit. F.a s a 
cristalizar in ceea ce avea 
mai curat, mai perfect, deci 
mai solid, şi s’a refugiat un¬ 
deva in acest adânc necunos¬ 
cut de unde toate terorile com¬ 
uniste nu au putut s’o smulgă. 
Ce a putut s’o păstreze acolo 
cu nu pot să-mi explic. Dar in 
clipa în care violenţa a înce¬ 
tat, fie şi pentru puţind vreme, 
ea a ieşit la suprafaţă purifi¬ 
cată. Cei reveniţi la lum'Tiâ au 
început să trăiască altfel • 
Valorile “vechi ” au dat o nouă 
formă de trăire cu mult mai 
profundă şi mai intensă faţă 
de “trăirea normală’ a acelo¬ 
ra care au trecut tangenţial 
pe lângă dramă sau au avut 
norocul sâ nu fie schingiuţi 
deloc. Se mai poate vorbi in 
asemenea condiţii de spălare 
la creer } Indiferent dc a Iţe rări - 
trecătoare, in suflet nimic nu 
se modifică definitiv. Ce se 
petrece in timpul acestui in- 
tunerec trecător nimeni nu 
poate spune cu certitudine. 
Nici ce» care au trecut prin el, 
nu pot spune. Poate experi¬ 
mentatorii? Experienţa dc a- 
cest gen nu se pot face din 
fericire decât în lumea comu¬ 
nistă. Numai acolo omul poate 
fi transformat in cobai de al- 
borator. Nu cred câ comuniştii 

vor împinge cinismul până la a 
publica rezultatele lor mtr o 
revistă de specialitate. 

(Va Continua No. 3, An. H) 




Page 10 


DRUM 



păsarea şi sa asculte ciu¬ 
datele zgomote < arc fr㬠
mântă adâncurile neînţelese 
şi chiuie cu vânturile nop¬ 
ţii". Gândurile dc creştet 
ale arhanghelului dela Maja- 
dahonda ne definesc şi nc 
leagă. 


MORMÂNTUL LUI MIHM HORODNIC 
DIN CIMITIRUL DEL\ RÂDU'ŢI 




VASILE POSTEUCA 


-Închinăm acest număr al 
DRUM-ului. Bucovinei, ştand, 
din adâncuri de genotip, că 
fără această vatră a fagilor 
şi a luminii, na aT*rm fard. 
Ţinem acest sfânt Grai ai 
Fiinţei româneşti pe altarul 
inimilor noastre, mereu pre¬ 
zent şi strălucitor, Împodobit 
cu nestematele dorului şi 
ocTOtit de patrafirul chemărilor 
noastre de peste veac, pen- 
traci, acasă, înstrăinarea şi 
trădarea an devenit practici 
şi rosturi guvernamentale, iar 
neamul cel adevarai şi etern 
românesc şi creştin nu se 
poate exprima decât pc di¬ 
mensiunea cea de-a patra, a 
tăcerilor din rădăcini, pe un¬ 
dele greu p<ycepubile ale 
lacrimii şi ale rugăciunii. 
Poposim, măcar pc durata unu» 
zâmbet, in splendida şcoală 
a naţionalismului bucovinean, 
pentru a ne *>tâmpiră setea, 
cu apa vie a adevărului, apă 
vie, pe care, cu atâta spirit de 
răspundere şi sfinţenie, marii 
dascăli ne-au eferito, struc¬ 
turala in limpezi legi de gân¬ 
dite şi de supremă cunenic. 
•ncr* «tam cu bucurie această 
sărbătoare* întoarcerii pioase 
in poiana literar a a ‘'Mugurilor' . 
dela Rădăuţi, şi cinstim in 
Mihai Hotodmc. ou numai 
condeierul nărăvit ia vi aşi 
hrăn it din vikorik' mi steri 
rase ale morţii, ci şi pre - 
u(mărul, fermecatul deschi¬ 
zător dc drumuri , intru moca 
taină ce avea să vini, pentru 
toata poezia româneasca, prin 
Mircea StTcimd şi iconarii 
lui. A scris Dumnezeu, in 
preajma lui 1926. cu legamir.tc 
tarişj metafore biblice, acolo, 
in umbra sfântului mormânt 
dela Puţin, wn prag dc ton 
s-riinţ;. şi plinire, dc afioas:» 
şi curat* li tuf gh» sire in mau«- 
ce» (otcWxuiui, » cexe*<--ul 
aWat al ţaianîci noastre nuor- 
iticeşi manolice, un prag dc 
aur, din - are pulem şi azi in 
frusta fwtonilc imperiali şine¬ 


lor satanice, intuncrecul şi 
bestialitatea neomului materi¬ 
alist şi ateu. şi, nu în cele 
din urmă, găselniţele putrede, 
“miresele mecanice" ale aşa 
zisei arte moderne, care a di¬ 
vorţat total de taina drumului 
interior şi nu mai vrea să ştie 
de dimensiunea de risc şi dis¬ 
tanţă a cerului, de umanitatea 
lui “dincolo." unde viaţa şi 
flămândele, consumatoarele 
ei doruri, ni-se cunună şi se 

mântui esc in fiinţa eternă. In 
pustiul exilului de azi, meta¬ 
fora “Mugurilor" ne oferă 
stropul de apă vie după care 
jinduim. Ne cuminecăm din 
nafura frumosului românesc 
şi jurăm că nu vom uita nicio¬ 
dată. Totul a incepul şi a fost 
temeinicii, iniţiatic, cu moarte. 
Mugurii dc aur ai ICONARULUI 

-Ii chem pc apostolii 
vremii din urmă, pe credin¬ 
cioşii discipoli ai lui Isus 
Hristos care au trăit, dis- 
preţuind lumea şi dispreţui- 
ndu-ae pc ci înşişi, in r»ârâ- 
cic şi smerenie, in uitare şi 
tăcere, în rugăciune şi 
moarte la lume, in asceza 
şi contopire io Dumnezeu, 
pe acei care au suferit şi pe 
care lumea nu i-a cunoscut. 

E timpul ca ei ai *e ridice 
şt să lumineze planeta." 
(Sfânta Fecioara din LaSal- 

ettc. Franţa, 18*6). 

• • • 

—Suntem un fel de ciu¬ 
date făpturi cu două vieţi, 
un fel de strigoi ridicaţi din- 
tr'olumc apusă, spre a purta 
duhul «palmei in lumea dc 
ar*. Suflete dezrădăcinau:, 
care, puriândo-şr nc jdihua 
peste o viaţă dărâmată, nu 
vor avea pace in oi ci un mor¬ 
mânt, pini când nu vor ridica 
din nou teca cc atlii *o 
pângărit, au risipit şi au pu» 
tub blestem. Oamenii vea¬ 
cului de astăzi si-şi oprea¬ 
scă o clipă huzurul şi ne- 


—Din “Catacombe", 

splendida revistă a lui Ser- j 
giu Grossu,scoasă la Paris, 
in franceză, cu alese cola- 
bârâri dc catolici francezi. F 
vorba de cartea Măriei Winow- 
ska "Mâni pătate cu sânge ’ 
(Du sang sur Ies mains). Un 
capitol din această carte, 
povesteşte despre moartea 
lui Rostovcev, marele artist 
rus, care a fost pus să joace 
rolul lui Isus, într’o dramă 
blasfemiei, numită "Isus in 
redingotă". Luând ordine 
directe dela nânaşii lor a- 
mcrtcani care s au excelat 
in atacarea lui Isus Hristos 
prin "Jesus Christ Supcr- 
star" a lui Webber şi Rice., 
şi mai ales prin "l iturghia" 
(The Mass) a lui Bemstein 
şi Schwarz, prin care mag¬ 
naţii hrubelor au ţinut să 
inaugureze Casa Kcnncdy, 
din Washington, D.C., comi¬ 
sarii ruşi au pus in scenă o 
dramă dc-o perfidie nemai¬ 
pomenită “Isus in redingptă , 
adică un Isus burghez şi 
rafinat, slăbit, care retrac¬ 
tează, care se leapădă. Re¬ 
gretă ce-a spus şi făcut a- 
cum două mii de ani, şi cere 
să devină membru în parti¬ 
dul comunist, pentruca mar¬ 
xism-leninismul c ceea cc a 
voit EL. Publicul a fost 
adus cu forţa din toată 
Rusia, ca să fie spălat la 
creier şj să renunţe şi la 
ultima brumă de credinţă in 
Hristos. Scena, plină de 
imensul patetism al lui Ros- 
tovcev, era plină de călu¬ 
gări şi preoţi imâbătaţi, 
luându-se de gât cu călu¬ 
gărite goale, şi alte multe 
blestemăţii. Dar punctul cul¬ 
minat al piesei, era prevăzut 
prin cetirea “Fericirilor". 
După cea de-a doua fericire, 
Rostovcev trebuia să se 
oprească şi să arunce furios 
canea (aşa-i zic ei sfintei 
Scripturi!), pornind la marca 
lepădare, la recunoaşterea 
că totul a fost o greşeală, 
o nebunie, că predica de pe 
Muntele Măslinilor nu mai 
ţine in faţa adevărului mar¬ 
xist, n faţa nouilor realităţi 
ruseşti. 

Dar după cetirea cu glas 
tare şi marc a celor două 
dintâi fericiri, s'a întâmplat 
ceva neprevăzut. Un miracol. 
In loc si arunce sfânta 
seri pturi, Rostovcev a tăcut, 
a strâns-o la piept ş» a 
sârutat-o. Apoi a continuat, 
cu aprehensiune cieacârdâ, 
cetirea celorlate fericiri. A 
cetit încet, cu concentrare 
şi smerenie, cu lacrimi »n 
ochi. Când a terminat, a 
sărutat iar Biblia şi şi-» 
făcut semnul crucii. Apoi, a 
părăsit scena. Cei din audi¬ 
enţă, cuprinşi <lr taină, au 
început a murmura “Doamne, 
Miliicştc-ne" şi a Ş> 
cruce. Unii au căzut in 
unchi, fugându-ae. Se plinea 
un miracol. 

Nimeni n’a ma» auzit de 
au*!* tvţp Roatovcev. foţi 
ştiu ce a'a întâmplat cu el. 
A muri prntiu Hriatos e o 


mare fericire. Poate, ultima 
fericire, pe care el n’a mai 
putut-o ceti, ci a fost chemat 
s'o fâptuiască. Din toate 
batjocurile şi atac urile tnişc- 
Inice, Isus creşte tot mai 
mare, acoperind planeta şi 
trezind neamurile! Pentru 
azi, am vrea să spunem că 
Bemstein şi Schwarz, s’au 
decis să. joace “Isus in re¬ 
dingotă," la New York. 
Pcntrucâ in Statele Unite 
nu există Rostovcevi. 


-Intr’o scrisoare din 
“Poetul Marc ".scriitorul rus 
Alexandru Soljeniţin, purt㬠
torul Premiului Nobcl pentru 
cartea care a luat vălul sec- 
rctoşeniei depe o singură zi 
de lagăr in Rusia comunistă, 
acuză pc conducătorul spiri¬ 
tual al Bisericii Ortodoxe 
ruseşti, dc u a supure, cu 
voinţă, păstoria sa unei 
dictaturi atee". E vorba de 
Patriarhul Pimcn şi de guv¬ 
ernul comunist rusesc. Prin¬ 
ţii bisericii ortodoxe • din 
Rusia şi ţările satelite, au 
ajuns agenţi ai siguranţei 
statale, spionând şi părând 
pe credincioşi şi trâdându-L 
pe Isus Hristos. Scrisoarea 
lui Soljeniţin a fost răspân¬ 
dită de către prietenii săi 
din Moscova. Venind din gre¬ 
aţa care ne-a cuprins prin 
cunoaşterea scrofmului de 
Yevtuşenco, iată-ne aterizaţi 
pe o geană de cer. Soljeniţin 
opune comunismului bestial 
şi ateu, singura formă spiri¬ 
tuală posibilă: credinţa in 
Dumnezeu şi’n Isus Hristos. 
Ne mângâie, profund inimile, 
acest act decuraj al unui 
servitor al metaforei. Aici 
ajung poeţii care ac g ascsc 
şi se nasc din nou: in cen¬ 
trul şi misterul dragestei 
eristice. Redăm şi testa¬ 
mentul dc martir al lui Sol¬ 
jeniţin:" Ştiu câ-rai voi în¬ 
deplini datoria dc scriitor in 
toate împrejurări le şi, poale, 
după moartea mea, şi mai 
bine, cu mai multă autoritate 
decât am făcut-o in viaţă. 
Nimeni nu va isbuti să-mi 
zăgăzuiască drumul spre 
adevăr şi sunt gata să mor 
pentru ca adeyârul să mear¬ 
gă mai departe". Cutremuraţi, 
am vrea să punem o între¬ 
bare, din acest prag, lui 
Bartoloraeu Anania. Tu, 
caredcsccrezi toate temele 
noastre scumpe şi transfig¬ 
uratoare (Meşterul Manolc, 
Mioriţa, Droagos Vodă, Isus 
Hristos, Deccbal) decc n ai 
spune ceva in contra patri¬ 
arhului roşu dela Bucureşti, 
care a ncorocit şi trădat or¬ 
todoxia românească, pentru 
un bltdde linte, când pitea 
s'o apere cu un martiriu’ 
Dece nu scrii şi tu un răvaş 
pentru postul nostru cel 
marc’ Postim de tare dc 
mult. Şi când mergem la 
spovedanie şi lacrimă, dăm 
de aoanii, ciuri. dodai Ş» 
alte apocaliptice dihânii- 
Decenu poţi fi şi tu scriitor 
ca Alexandru Soljeniţin? 
Ori se cerc moarte pentru o 
asemenea atituine? Sperăni 
câne va sosi textul acria** ii 
lui Soljeniţin. Ţi-I von» tri¬ 
mite, ufUMUfi satanici• Noi 
visam şi ne rugăm lui Dum¬ 
nezeu ȉ Hm scriitori ca 
Alexandru Soljeniţin, c* 
Bucovscbi şi Krasnov. Amin. 


-Când un american Pa 
întrebat cum se face câ nu-i 
în închisoare,FvghenirYev¬ 
tuşenco a răspuriHcu rânjet 
de fiară; “Bre au se l am too 
running". Pe româneşte ar 
veni. pentrucâ sunt prea 
şiret, şmecher, lichea’ Dar 
adevărul e mai dureros. Ycv- 
tuşenco nu e aicea numai de 
lichea, ci fiindcă e trăd㬠
tor. Face propagandă com¬ 
unistă , incita la revohjţie, 
insult ăo ţară liberă şi ospit¬ 
alieră care Pa invitat să-şi 
*>puie cuvântul care i-i oprit 


la el acasă, in mâmuca Ro¬ 
şie. E adevărat ci Yevtu¬ 
şenco a avut o tresărire de 
omenie in inimă, atunci când 
a protestat contra invaziei 
Cehoslovaciei. Dar de- 
taunci s’a lichelitu-se băia¬ 
tul. S’a dat pe partea lui Sa- 
tan. Nooă ni-s'a părut cea 
mai scrofinâ purtare umană 
(neumană!) felul cum s’a 
obrăznicit Yevtuşenco in 
cadrul schimburilor culturale 
ruso-americane. Soţia mare¬ 
lui scriitor american Hem- 
ingwav (Mary Hctningway) 
i-a pus scrofinului intrus in 
grădinile scumpe ale meta¬ 
forei , următoarea întrebare 
gravă; “Porţi să-ţi imaginezi 
ce s’ar întâmpla in Rusia 
dacă cineva s’ar ridica să 
vorbească in public despre 
felul cum sunt puşi scriitorii 
în azilurile de nebuni’" 
Yevtuşenco n’a binevoit să 
răspundă. El a continuat sâ 
vadă urmele de gloanţe in 
stelele steagului american, 
să ceară audienţe mai num¬ 
eroase şi să mintă. Chiar 
Eugene McCarthy, care e 
atât de stângit, n’a primit 
sâ recite un poem al lui 
Yevtuşenco, care termină cu 
versurile: “Oh, statuie a 
libertăţii,ridicâ-ţi faţa verde 
şi suptă, in contra acestei 
morţi a libertăţii". Mulţi a- 
mericani mândri de ţara şi 

libertatea lor au părăsit os¬ 
tentativ audienţele, dându-şi 
scama ci asistă la o imensă 
vulgarizare a poeziei, la un 
act de scrofinâ şi satanică 
propagandă rusească. Dar 
Yevtuşenco nu răspunde la 
întrebările care nu-i plac. 
N’a răspuns nici la cererea 
unei scriitoare de a i-se a- 
corda unui poet american, 
timp şi condiţii egale, in 
Rusia. Fie-oe permis sâ ne 
punem întrebarea. Cât vor 
permite autorităţile ameri¬ 
cane ca schimburile cultu¬ 
rale cu Rusia sâ Hc folosite 
pentru subminarea ordinei 
noastre,bazată pc drepturile 
omului, drepturi carr rui sunt 
respectate in Rusia* Dece 
această lipsă de demnitate? 
Decc acest straniu gust dc 
suicid şi alunecare spre com¬ 
unism? Dece> Ne vine a 
crede ci undeva e putred 
mărul. Nu degeaba ultimul 
volum de neversuri al Scto- 
finului .şc cheamă, “ Sl ^ n 
Apple»." Mere furate! Dela 
lichelism ş» şmecherie, pan* 
la hoţie e numai un pas. ta 
metaforă, pentru mărul de aui 
se pleacă in legendă ş« *' 
gonautism. Sc tinde spre o 
plinire spre jertfă şi moarte. 
Scrofmu! e prea şmecher, 
pentru a jertfi ori a cunoa>u 
marele dor, limpezi **" 
nunţârii. El fură» Dac» 

«tea sunt roadele şi bi «u ‘ 









DRUM 


Page 11 


ciilc schimburilor culturale 
cu Rusia, n’ar fi oare cazul 
să renunţăm la ele? Din i- 
mcnsul lagăr de concentrare, 
de spălare la creier şi de u- 
ciderc al Rusiei, unde s’au 
ridicat pentru adevăr şi Dum¬ 
nezeu, mari scriitori ca Sol- 
jeniţin, Bucovschi şi Kras- 
nov, iată că ne vine şi acesţ 
rânjet de satană, acest gro¬ 
hăit scrofin. Dumnezeu ne 
ceartă. 

• * • 

-Dovadă de poli truc ismyl 
bisericii române de sub “pre- 
afcricitismul” lui lustinian* 

La 17 Dec. 1971 partidul 
comunist a lansat un apel 
pentru "fondul solidarităţii”, 
pentru ajutorarea luptei con¬ 
tra imperialismului. Banii 
vor veni din subvenţi i de stat 
şi din contribuţiile multor 
instituţii, şi în cele din ur¬ 
mă "din donaţiile făcute de 
cultele religioase ale ţârii”. 
Politrucul blestemat lusti- 
nian, ajută cu banii bieţilor 
români, râşluiţi de libertate 
(de libertatea de a se ruga 
şi de a crede în Dumnezeu),, 
lupta comunistă contra liber¬ 
tăţii umane. Dece adică să 
vină, cu bani (pentru comun¬ 
ism), numai idioţii utili din 
"Consiliul Mondial al Biseri¬ 
cilor” (aceşti cumpliţi tr㬠
dători din America) şi să nu 

contribuie şi bietul neam ro¬ 
mânesc răstignit şi scoborît 
in mormântul rădăcinilor? 
Prin trădători, creştinii tre¬ 
buie să-şi sape propriul mor¬ 
mânt' Ne aşteptăm ca ziarul 
“Credinţa” să ia atitudine. 

E prea mult! 

• • • 

-Recunoaşterea lui Vir- 
gil Ierunca, din Limite (Aug¬ 
ust 1971), ne mângâie pe 
*româneşte”. 0 reproducem 
şi cinstim la ICONAR, nu 
pentru că ne aprobă, ci pen- 
trucâ vine cu raritatea sub¬ 
limului de caracter şi de 
omenie: "Vasile Posteucă 
şi Nicolae Novac continuă 
cu un entuziasm ce merită 
subliniat să scoată in Sta¬ 
tele Unite ale Americii o re¬ 
vistă de cultură şi atitudine 
românească. E vorba de ri- 
vista DRUM în care se în¬ 
tâlnesc adesea pagini de 
literatură cinstită. Dincolo 
de literatură, mai intere¬ 
santă ni-se paie intransi¬ 
genta exemplari a celor doi 
redactori şi îndeosebi a 
poetului Vasile Posteucă 
faţă de cei ce demisionează 
din identitatea lor de exilaţi, 
faţă de acei intelectuali care 
din motive pe căt dc multi¬ 
ple pe atât dc dezonorante, 
dialoghiază nu cu tara, ci 
cu puterea şi ideoolgii ci 
dc pleavă”. E adevăr ai. Din 
nenorocire nu putem pune 
accentul pc culturi. Ci-1 
punem pc omeni a româneas¬ 
că, pc frumuseţe a omului 
cea dintâi. Nu murim din 
lipsă de cultură şi dc găse¬ 
lniţe li Ier arc, ci din lipsa dc 
caracter, dc omenie, dc 
dragoste creştină. Cuvântul 
trebuie să se întoarcă Ia 
Dumnezeu şi să fie Dumne¬ 
zeu. Altfel, vânturăm pleavă. 
Am iubit totdeauna atitu¬ 
dinea de spadasin al cuvân¬ 
tului, de Don Quicbcxc al 
metaforei, la Virgî 1 Ierunca. 
Clawuiir. cu Soljcniţin şi cu 
Ionel Mcha ţraiaacA moar- 
treal Neamul românesc ţine' 


-Preocuparea*de exilul 
cinstit şi rezistent a ajuns o 
infinită obsesie la politrucii 
lui Ccauscscu. Recent au 
publicat la Casa Scânteii 
şi au răspândit, dela Mun- 
chcn şi Bonn, un manifest 
numit “Un grup de Români 
dc tundere dinţă”. Chiar cu¬ 
vântul bunăcredinţă, arată 
că sunt hoţi şi necinstiţi. 
Răspund la manifestul sem¬ 
nat de Ion Emili an şi Ghcor- 
ghcAcrivu, doi confraţi care 
trăiesc şi luptă cu curaj şi 
demnitate, in Germania de 
Vest. Şi răspund prost, ad¬ 
miţând că Sunt comunişti. 
Ori nimeni din exil n’ar ad¬ 
mite aceasta cu atâta des¬ 
chidere şi nepăsare bovină. 

Sc vede clarcâ centrala pro¬ 
pagandei comuniste pentru 
Vest s‘a mutat în halele 
partidului ooraunist român 
dela Bucureşti. In fond, e o 
neobrăzată intrugere in lib¬ 
ertatea vestică, dar e şi o 
punere la punct. Ştim dc 
unde vin manifestele şi ata¬ 
curile, dc unde vin pilulele 
cu otravă, puse în ceaşca 
de cafea a "prietenilor”, şi 
microbii de fluenţi Hong- 
Cong, puşi în "Glasul Tr㬠
dării”. Şi e bine să ştim! E 
bine să se ştie! Noi vă răs¬ 
pundem tare, fraţilor! Nu 
veţi reuşi să înfrângeţi ex¬ 
ilul. Ba şi mai mult. Va 
veni curând o zi, când veţi 
regreta cedaţi făcut. Veţi 
avea nevoie de noi. Nu dc 
lichelele roşii din exil, ci 
de cei rezistenţi, dc eroii 
mărci răscruci de azi. Veţi 
avea nevoie de noi. Ne veţi 
căuta cu lumânarea, ca să 
punem un cuvânt bun pentru 
voi. Şi pentru neamul ro¬ 
mânesc, care nu c vinovat 
de mişel ia voastră de azi. 
Ne bucurăm că manifestul 
d-lor Emili an şi Acrivu a 
avut efect precis. Că Pa 
călcat pe michiduţâ pc coa¬ 
dă. Şi mai ales o bună scu¬ 
turare din chică pentru sl㬠
bănogii exilului. 


-Ultimul cuvânt al lui 
Vladimir Boukovscky, la 
procesul din Ianuarie 1972, 
prin care a fost condamnat 
la 7 ani de muncă (orţatâ şi 
la S ani de exil. Ce-a făcut? 

A scris despre credinţa sa 
în Dumnezeu şi a îndrăznit 
să apere “legalitatea şi 
justiţia” m Rusia. Un scrii¬ 
tor tânăr, dc 22 dc ani. 
Creste lumea lui Soljcnitsyn, 
a lui Krasnov şi Tchemik- 
hov. începe Dumnezeu să 
convulsioneze mimuca 

Roşie' lată textul splendidei 
sale apărări: "Sunt acuzat, 
in special, de a fî furnizat 
documente antisovietice, 
unui student belgian, Hugo 
Sc bre chts. Aceste docxi- 
mente se spune câ i-au fost 
transmise prin mine, in pre¬ 
zenta lui Volpine şi Tcliali- 
dzcfdoi dezidenţi cunoscuţi!). 
Mi-a (ost refuzat dreptul de 
a-i aduce ca martori. Socie¬ 
tatea noastră este bolnavă, 
este bolnavă de frică ce nc- 
a venit din stalinism, insă 
ea începe a deschide ochii. 
Nimeni nu va putea opri a- 
ceal proces. Societatea in- 
•,cli gede-a-cum, că criminalul 
nu-i scel ce scoale murdăr¬ 
iile din casa, ci acela care 
a făcut aceste murdării. Şi, 
oricare ar fi timpul inter¬ 


nării mele, cu nu voi re¬ 
veni niciodată asupra con¬ 
vingerilor melc şi Ic voi ex¬ 
prima, în virtutea dreptului 

ce-mi este dat prin art. 125 
din Constituţie, il voi ex¬ 
prima faţă de toţi acei ce 
vor voi să mă asculte. Nu 
voi înceta niciodată dc a 
lupta pentru legalitate şi 
justiţie” (In faţa tribunalu¬ 
lui idiot, dela Moscova). 
Recomandăm această lectură 
şi fraţilor noştri culturali şi 

academici. Cine ştie? .... 

• * ♦ 

-Nae loc seu ne repeta 
mereu: "Măi băieţi, dacă 
vreţi să deveniţi gazetari, 
scriitori şi filosofi, nu veţi 
deveni niciodată, dacă nu 
scrieţi şi vorbiţi pe’nţelesul 
tuturor. Orice temă ştiinţi¬ 
fică sau filosofică, oricât 
dc inabordabilă, dacă nu 
puteţi s’o faceţi să fie în¬ 
ţeleasă şi dc ultimul pescar 
an alfabet din bălţile Brăilei, 
n’aţi făcut nimic.” (O.R.) 
Nc mângâie în multe feluri 
admonestarea şi sfatul mare¬ 
lui nostru dascăl, mai ales 
că el însuşi întrebuin¬ 
ţează neologisme ca "ina¬ 
bordabil” şi "analfabet”. 
La DRUM nu nc-am gândit 
să reedităm “Gazeta Gospo¬ 
darilor”, de pe vremuri. 
Mergem pc cultură, meta¬ 
foră, utilizăm toate cuvintele 
care ne exprimă şi plinesc. 
In general "neînţelegerea”, 
“inabordabilul”, nu se dat- 
oresc atât cuvintelor, cât 
încâlcelii interioare a scrii¬ 
torilor. Cine are lumina în 
inimă, va ştie s’o spună şi 
s'o transmită, cu orice voca¬ 
bular. Există o comunicare 
nemijlocită a scrisului ca 
şi a vorbitului, un fel de 
dimensiune de dincolo. Şi, 
pc miraculosul ajutor al 
acestei de-a patra dimen¬ 
siuni, nc-am plasat noi, 
Cât avem ce spune, spusul 
ne va fi uşor. Corespondenţa 
nc mângâie şi fericeşte toc¬ 
mai cu constatarea câ suntem 
înţeleşi şi iubiţi, pentru 
limba literară aleasă, ne- 
ciolovecitâ şi nepartinizată, 
chiar când mai cinstim cu¬ 
vinte'rare din cotruţa pro¬ 
vinciala de acasă, punând 
rochiţe de ccr pc cuvinte 
sfioase şi umile, pc acele 
scumpe cenuşârcsc ale lim¬ 
bii noastre care n’ar trebui 
să dispară niciodată, pen- 
trueă ele sună clopoţei dc 
vrajă tocmai în raiul genoti- 
pului, stârnind muzica dulce 
a tăcerilor dace. De altfel, 
DRUM-ul se taie şi’n piatră 
nouă. 



TINEREŢE 

NICU DIMA 

Soarele şi luna erau dintotdeauna pe cer, şi 
pentru totdeauna. Pădurea era veşnic tânără şi 
frumoasă. Uneori îşi schimba haina verde ori ru¬ 
ginie cu albul elegant al plapumei de puf sub care 
se culca. Păsările ciripeau vesel. Barza cuibărea 
mereu în acclaş salcâm, iar lacul, înţeleptul, cu 
tainele lui sc destăinuia nuferilor, primind sărutul 
nevinovat alsălciilor spre clevetirea nesfârşitelor 
cohorte de trestii. 

Aşa găsise lumea. Aşa descoperise viaţa. 
Curând descoperi şi iubirea. Focul ei îi încălzi 
întreaga fiinţă. In dragostea lui nebunească totul 
era fericire. In fiecare zi îşi urmărea , cu dor, iu¬ 
bita, care şi ea îl iubea. Sc plimba fericit pc căr¬ 
ările pădurii ori pc uliţele satului ascultând susu¬ 
rul izvorului şi ciripitul păsărilor. Intr’o zi apăru 
ca un trăsnet, nedoritâ de nimeni, furtuna. Se 
aprinse satul. Luă foc pădurea. Legile strămoşe¬ 
şti şi orănduiala naturii erau ameninţate. In puri¬ 
tatea lui se opuse. Nu putea înţelege viaţa fără 
iubire, fără omenie, fără pădure. L'au luat. L’au 
pus în lanţuri şi Pau dus. Dar nu s’a despărţit 
niciodată de amintirile lui. Pădurea era veşnic 
tânără şi frumoasă. Lacul era tot curat, plin dc 
nuferi şi poezie. Satul tot la horă, în haine de 
sărbătoare. Lumea tot bună. Şi fata, la fel de 
frumoasă, îl iubeaşi aştepta. Nimic nu se schim¬ 
base io el. Nu kiţelegea disperarea celorlalţi. Cu 
foamea şi cu frigul se obişnuise, iarnesomul nu 
era o povară pentru el, pentru că şi aşa, amin¬ 
tirile mereu vii, nu-1 lăsau să doarmă. Cât a 
petrecut acolo nu a ştiut niciodată. Soarele şi 
luna erau tot pe cer. Păsărelele ciripeau la fel. 
Barza ciubărea în acelaş salcâm. Toate rămăses¬ 
eră la fel pentru el. Intr 6 zi i-au dat drumul şi s a 
întors acasă, din nou liber. Era fericit şi la fel 
de tânăr. Aştepta să-şi revadă iar satul, mama, 
prietenii, pădurea, lacul şi iubirea. Dar când 
ajunse în sat nu-l mai recunoscu nimeni. Mama 
murise. Nu-i venea să creadă. Iar când a auzit câ 
fata se măritase nu a mai înţeles nimic. Lumea 
nu se mai saluta în sat şi se uita la el ca la un 
străin. Atunci se duse să revadă pădurea copilăr¬ 
iei, dar rămase mut. Era tăiată. Păsărelele nu 
mai ciripeau. Cărarea părea mai lungă iar barza 
nu mai cuibărea în locul ştiut. Visa oare? Când 
s’au întâmplat toate acestea? Se îndreptă spre 
lacul tinereţii, retras la o margine a fostei păduri. 
Aici, doar sălciile mai tremurau plângând lângă 
lacul fără nuferi. Când a privit in oglinda lacului, 
nu-i venea să creadă. In apa murdară văzu un b㬠
trân cu barba căruntă. Deodată, nu-şi mai găsi 
amintirile. Le uitase undeva in închisoare. Şi se 
opri pe marginea lacului să doarmă şi el somnul 
pădurii care numai era, şi al lacului care se stin¬ 
sese şi al berzei care nu mai cuibărea. Al păsări¬ 
lor care nu mai ciripeau, şi al cărărilor care nu 

mai aveau unde duce . . . 

Ce simplu şi ce uşor! Aşa suntem noi 
oamenii. Trăim prin iubire şi murim odată cu amin¬ 
tirile. 


CHEMARE 


Slihai Horodnic 

.4 răsărit atâta floare cu drag m astă primăvară 
Şi noi mânaţi de •ac daţi doruri, cuprinşi dc-acceaşi bucurie 
4m pus in sufletele noastre iubirea pcntru’ntâia oară 
Şi-am aşteptai , ca altă dată, senine, zările să vie . . . 

Iar când au înflorit cireşii cu-argint împodobită firea. 

Şi . anteee neauzite in crânguri când au rar una t, 

Soi le-am primit cu-acecaşi teamă fi-am îndrăgit nemărginirea 
Căci nu mai ftim nici noi acuma ee bucurii am aşteptat. . . 

In urma când sclipiră stele, in nopţi tu farmece Je Mai 
Şi când privighetori in crânguri se inehinau t u-atâta vrajă , 
Care să aibâ-alâta far mc e. când luna ţese albă mreajă. 

Şi cât am plâns apoi Je doruri, ştiu numai lut umile '• » /<* 

Când nu te-am mai razul o vreme. » and tu erai departe draeu. . 
Iar usta-i dată flori rin uraşi, mtoaree^le şi tu eu ele 
Căci iarăşi înfloresc cireşii Şt iar pt irig ne lori se roagă. . . 








DRUM 



—In ce-i priveşte pc evrei 
in raport cu creştinismul, tre¬ 
buie notat că aici im America, 
dela descoperirea textelor 
din b^mran, exista o întreagă 
şcoala de rabini tineri, con¬ 
duşi dcShelUr, care admit şi 

demon f trează exi Jtcnfa i sfori că 

a lui Isus Hnstos. Pentru noi 
este surprinzător. Până acum, 
evreii, in comentariile lor 
talmudice, s'au referii la po¬ 
vestea **mitului Hnstos , 

afirmând câ doctrina creştina 
e un fel de sinteză paulimeâ 
a elinismulul şi a unor spiri¬ 
tualităţi orientale. In faţa rri- 
dcnţelor aduse de textele 
esccne din Kumran, nouile 
şcoli rabinice il prezintă pc 
Isus ca pe un escan, un profet 
greşit şi an revoluţionar ratat, 
dar cu personalitate istoriei. 
Inul acesta s'a descoperii 
originalul textului din "Anti¬ 
chităţile Iudaice", minunata 
carte a lui fosil blaviu, care 
la capitalul războiului iudaic, 
sene o pagina întreagă despre 
Isus Hnstos. Până acum şco¬ 
lile raţionaliste au socotit 
textul acesta drept nnovatâ 
interpolare din partea Sfinţi¬ 
lor Părinţi, âar aceştia nu 
aveau nici ur. motiv s o facă, 
pentrucă FUt tu vorbeşte dc 
r au dc Isus Hristos. Fiat iu a 
fost iudeu renegat, trecut dc 
partea armatelor lui Titus şi 
I espaJtan,in timpi* lasediului 
Ierusalimului. Iproapc con¬ 

temporan cu Isus Hnstos. Fu 
nu ştiu ce să mai tpun. Par'ca 
aştept împlinirea profeţiei 
biblice şirenirea tuturor nea- 
mu+ilor pământului la învăţătu 
şi practica dragostei creş¬ 
tine. (R.R.) 

_\* na refer numai la zi¬ 
arele autorilor lui 23 August. 
Rămân surprins, cum revistele 
şi ziarele naţionaliste, po¬ 
rtar Jc numai dc răpirea fluc- 
oTtnei (cu ţinului fiertei> Şi 
Hasarahiei. Par "Ţara lui 
Mine* cel bătrân" f Dobrogea 
dc Sud, a murit' Par Jrans- 
uistria noastră? Cei puţin 
pomelnic ui ur trebui sa 'ie 
complet şi credincios 1 (Al. 

PX) 

* * • 

-Iţi mulţumesc pentru scri¬ 
soarea din 29 iuQuft. atat ac 
rurK ’Uia Şi inaiţăioare, Cu şi 
pentru prietenei caldă cc mi -o 
arăii. Mi-a plăcut mult "A'ui 
M hat l Rollcr. nari Constant.-' 
Ci urc sc uf” Iţi alaJuui un tex 1 
ai bei lor ga. Poate vor gas 1 
ccmuniftii o explicaţie pemtu 
el. Sunt curios: care? fS. J ./ 

• • ♦ 

«Cm ine-se cu adet drat Su 
Ic laud pentru curaţul. omenia 
şi înţelepciunea, \.au le-au 
determinat su terii acele in¬ 
spirate rânduri din "Iconar", 
din n-ml 4, an. 7, despre Lţts- 
f opul I us\U Cnstea. \L D.) 

- im pnm.î şt PRI M. iad 
ca re:.sta se »ie*ză pe coor- 
âonai* pc rare le simt in <tră- 
tundunU 'uniri mele şi pe 
i arc uneori U trăiam ioane; 
inter, i .«, in puş c ariile d:n A’»- 
mă* :u i tmufjtsia Lo 14 TRÂ 
aţi ia* ui să 1 i breze io ir ine 
n,şte cuante ioane seosrLiie, 
i > aţa taru tn<ai eu însum¬ 
am fost Surprins ulltruri. \u 
merg *<>: deparre cy săeiu a 

i , 

ceas>u.pentru*.a im* c ste cnut*: 
de greu ţ*o afum pc hârtie. 


O rezerv pentru momentul când 
ne vom vedea din nou. Pc sfin¬ 
tele sărbători să ne înălţăm, 
pentru o clipă măcar, cugetul 
raita Cel dc Sus pentru fraţi 
noştri in suferinţă Şi pentru 
maturii care au căzut la dat¬ 
orie. (1 . L.) 

• • * 

-Dela fraţii dr-acasă nu 
mai primesc decât trimestrial, 
câteva rânduri, cu rugămintca 
să nu scriu nimic ţ** 

tor. Slugile Kremlinului au 
strâns şurubul, dar joacă fana 
independenţei şi a naţionalis- 
mului. Dacă bomba atomică 
ar fi inghifibilă, aş lua-o şi 
m'aş duce in mijlocul Lor s*a 
explodez , ca să scape lumea 
de aceşti criminali . (P.P.) 

• • • 

-Anul nou cu plinirea dor¬ 
inţelor drepte. Să fie cu noi 
roia lui Dumnezeu, aducâd<- 
marca biruinţă a oştilor cere¬ 
şti asupra hoardelor diavolului 
care au impâvrjt pământul. 

(\J-P.) 

• • • 

—,\u Ştiu de-ai cetit, re¬ 
cent, vreo pastorală a Patriar¬ 
hiei din ţară ,de sfintele săr¬ 
bători. Pastoralele lor sunt 
cumplite exemple dc perver¬ 
sitate, la care sfau angajai 
unelte satanice . îmbrăcate in 
haine de preoţi. Oamenii au 
înţeles cu timpul cc fel dc 
preoţi &u, şi mai merg la 

mărturisire. Şi aşa sc dărâmă, 
i u încetul, datini şi taine 
creştine. Mai încolo, când voi 
inccş>e să scriu despre Ir am «- 
formarea instituţiilor româneş¬ 
ti, îţi roi prezenta documen¬ 
tat, cum fostul preot, un be¬ 
ţiv şi trădător de neam şi bi¬ 
serică (Marina, patriarhul dc 
mai târziu , ancheta in localul 
ministerului de interne, pc 
un preot ortodox, care nu a 
rut fă spună sn urilaţi i ceea 
ce ştia de spre partizanii ţărani 
şi studenţi din Munţii Neam¬ 
ţului. I efl preot mi-a dat 
toate amănuntele. împreună 
cu alt material documentat, 
sper să vadă Lumina tiparului 
căi mai curând, l-e voi face 
tocit tu ajutorul revistei tale 
PRl M. F.u nu aparţin sufle- 
icţtc decât unei biserici: Hi 
scriau adevărului « reşlin. 

(C. P.) 

• • • 

—hr.i permit totuşi o ob¬ 
servaţie t aitcanul sc afla in 
faţa unei siluapt foarte rom 
plex/. Principial, umane in¬ 
sa, nCrhnfU. Papa (punt 
nunei* lucrurilor pc nume. 
chiar daca inc cat că alinarea 
iu ferim clor cele* dc din* nlo 
de (mina. (F.P.) 

» • « 

—Sunt tare a mărit. Su mat 
ştiu ce t ele sâ opv*. Toat*. 
:ăile cunoscute mu, le-am 
epuizai. Mai rămâne un act de 
tolcnţu. Pur KunU’m intri 
straie* ian prrac iu ochi 
admirativi pe teşmumişu. Mai 
ales pc ici din România. 

P‘ *1V f 'n indura Pun.mczcu 

Şl Jr mix* Pac li ăl Ştir > di O 

deosebiri esli îfftfC create 
SC St: ar fi se .orbeşte aut 
dc'Jjwc lealii aţi fe din ţara. şi 
inJrc fee*, ie r Mc cSediu. te %n 
cijrii. Anali ut >'tcbj*ie făcută 
jisummiL, pe institui a. b* 
meU/ăa. Că fă se poa*a fatc 


lumină, măcar in m ntea Ro¬ 
mânilor de aici, pc carr-i mai 
fin de hună credinţă. (C. P .) 

• ♦ • 

- Calitatea gândurilor ex¬ 
primate in PRl’M, plasează 
autorii, redactorii şi pe toţi 
cei ce pun un pic de dragoste 
la rrciarca acestui spirit ro¬ 
mânesc, la acel nivel ce sc 
cheamă "platoul eroilor Ro¬ 
mâniei". Puţini din noi am a- 
juns sau vom ajung ’ să-l fo¬ 
losim. Dv. cu folii Păţi gftSÎt. 
(R. L.) 

• • • 

- Am primit cartea de **rân- 
duială romăneasc d", DFI.A 
NOU Spun rănduialâ româneas¬ 
că, pentru a o deosebi de alte 
făcături, care au la bază ele¬ 
mentele rafinate aU • luiSatan. 
La DRUM, faci treabă române¬ 
ască dc mare calitate, pe care 
ţi-o apreciază toţi oamenii de 
omenie. Istoria rare. Sunt sig¬ 
ură, va fi scrisă cu literele 
lui Dumnezeu, nu va uita 
PRUM-ul. Noi runtem nişte 
hirte stafii, scapate dintr'un 
măcel. Am trecui până acum 
prin muntele suferiţei, pădu¬ 
rea fiarelor sălbatece şi mla¬ 
ştina desnddejdii. împletirea 
acestor trei feluri de încercări 
şi răstigniri, o trăim decând 
am îmbrăcat cămaşa credinţei 
in neam. Sunt conştientă. Nu 
mă mai supără nimic. Când mai 
vad pc câte unul luând-o raz¬ 
na, fiind opac la frământările 
apocaliptice pe care Ic trăim, 
mă cuprinde jalea. Tu ai re¬ 
uşit sa păstrezi prospeţimea 
atmosferei de pe Rarău şi să 
îngrijeşti burate spirituale din 
comorile neamului românesc. 

(E. V.) 

• * • 

• In zilele acestea incepe 
să cadă cortina asupra trage¬ 
diei germane. Prin seamnălu- 
ra dictatului dela Moscova de 
către călăul bolşevic al actu¬ 
alului guvern german, suntem 
predaţi comuniştilor ruşi. Sta¬ 
tele I nile ale Americii do m. 
Noi suntem disperaţi. Vedem 
sfătşţiul libertăţii foarte apro¬ 
ape, La noi numai este demo¬ 
craţie, ci o democratul ă. Oare 

mat exista vreo salvare ? (H.O .) 

« • # 

- Festinul acesta de 23 

lugust nu c al meu. Şi nici al 
tău. E al tor. Şi lor , ţara le-a 
întors spatele. Aci, integri . 
sunt puţini. Sunteţi voi, un 

mănunchi. Şi imi pare râu că 
intre tei huni nu s*ă c reiat 

unitatea. F.u spe* inea. In u- 
niluUa de ac 1 . din exil . Ace¬ 
ea ş eu uni ta rea tăcuta din ţară. 
Aceea care există şi nu se 
1 linteşle. Con udera-mâ de-a- 
tum alături dc tine, roi. Imi 
vot fdi r din ORLM o mimă. 
Iţi toi da din tot xc am, din 
Unt! cred, din tot ce voi gân¬ 
di. Nu >r,i-c frică de moarte. 
In văzut-o de a tăiem on. Am 

fiu u ;ani 1 pierderii ei. (f. \f,f 

• * • 

l 'am cuuzaf nicio¬ 
dată pentru trecutul Or., in 
m *r. maiu u, identic tu al 
mc». Sun bw uros dc apariţia 
volumului, cu mât mut mu't 
cu cât ie bu* u/a Şi alţii , 
Poeziile aparii” tuturor aitl- 
•‘Tu * are Ic Simt in inima. ( ut 
dc it/tc 1*' ne . ? un! fuCit ne fer t- 
ni ş> pica ungur pentru a~mi 
mai id* e probleme. Am *c«if 
in occident altfel, nat optt• 
imi si, aţii sigur de viilor. Jar 
• tuţ* t%u fot arum g in 
ttrarc. Am > xa fuc cca 


politic, dar aşa cum foarte 
bine aţi conchis, viaţa ne 
aruncă spre religie şi mistic¬ 
ism. Iccasta este soarta celor 
ce nu acceptă compromisul 
şi oportunismul.In închisoare 
felul mm de a fi s'a diferen¬ 
ţiat pe două planuri indepen¬ 
dente, oproopr incompatibile. 
Filosofic-spiritual, am Coborit 
intr’o singurătate adâncă, 
inlr'un labirint unde din când 
in când mai ihtălnesc pe cin¬ 
eva ca mine. Par întâlnirea 
nu mă alintă. Nefericirea al¬ 
tora o amplifică pe a mea. 
Pacă va fi vreodată să ies din 
aceste adâncuri, t>oi ieş- tot 
pc scara sentimentelor român¬ 
eşti şi creştine, care mă ider 

tificâ cu Dv. (M.F..) 

• ♦ • 

—Cred in Dv. şi in sufle¬ 
tul curat dela DRVM. \ ddor¬ 
esc mulţi ani, că-t meritaţi. 
Icra care a rămas şi va r㬠
mâne cu orice preţ, chiar cel 
al vieţii, floarea libertăţii. 

(M.L) • 

-lo mulţumesc pentru 
DRUM şi Vă felicit pentru 
conţinui, stil şi limbă. Tc 
înseninezi cetind n piblicaţic 
in arenu se reflectează *irita 
lumină s lav-proletară, care 
bântuie in ţară, râmndu-ţi 
sufletul şi urechea, cum p㺬 
eşti pe pământul nostru. (CP.) 
• • • 

—Am primii No. 3, 1971, 

Abonamente 


1- C. Visotanu . $10 00 

2- Alexandru Blaga $20 00 

3- Hachik Sarkisson . . . . $10 00 

4- Eugen Barcan $10 00 

5- Rev. George Muresan . . $10.00 

6- Rev. John Filip $ 5.50 

7- Ntcolae Novac $10.00 

8- Or John Tar an j . $10.00 

9- Alex. Fonta $10.00 

10- Peter Mladin $10 00 

11- Const. Magda . $20 00 

12- P«tre Atnagea $10 00 

13- Rev luliuAfon $25.00 

14- St. George Cath. Church $25.00 

15- lonTucan . $10.00 

16- llie Aragyan. $10.00 

17- R«v. G. Ru*.$15 00 

18>Sophie Humita $10.00 

19- Nick Smarandescu $10 00 

20- Jaan Teodorescu-Foget $10 00 

21- Cornel Patrassevich $10.00 

22- Rev. Gabnel Ivascti $50 00 

23- Rev.luliu Aron $10 00 

24- Angelma Leahul.$10.00 

25- Rev loan Popa.$10 00 

26- Nicolae Mareea . $20 00 

27- Paul Manan.$10 00 

28- Rev. Alex Raşca $10 00 

29- John Tolcea $10 00 

30- N.N. $ 5 00 

31- VatelinaCucu $ 5.00 

32- G. Buluntetv $10 00 

33- John Boronka.$20.00 

34- £vdoch»aM.hM $1000 

35- Rav 8<t»I Marcnts . $20.00 

36- Oliver Sufuescu $ 5-00 

37 N N $10 00 

38 Goo Gropvore«*n $ 5 00 

39- Angaia loneicu . $10.00 

40- Rev Mihat lancu $10.00 

41 Ştefan Theodoru . . $15 00 

42-Eugcn Popescu $20.00 

4.1 Rev A Osenu $10.00 

44-Oumttru Rado . $20 00 

4S~Caiu» Pria . $20-00 

46-C Nagacevschi $20.00 

47 Vlădică V. Cnstea $10 00 

48-Eugan Star a $15.00 

49 Par F Geldeu $15.00 

60-V Bendescu . $ 5.00 

51 Emil Popa $10 00 


di" DRUM şi Uam cetit ş, 
răscetil, şi mt-a plăcui. Poate 
câ grrşerc când spun că A- 
mericanii dr boţ fină, mai ve¬ 
chi, nu ştiu ră prrţuiască lib¬ 
ertatea in care s’au născut, 
de care sc pot bucura. Cum se 
Spune prin Maramureş, de 
către ţăranul lipsit de glie; 
Li-S f a urii cu htnele. Umblă 
după râu, după nenorociri . 
Sigur câo să faca exprricnţa 
pc pielea proprie, dar vai de 
ei, sub un terţi m comunist. 

Nu aş vrea su trăiesc acele 
zilei Când refuză Să primească 
ide ia mor alţi tăţit creştine, ei 
arată tendinţa de a sc cobori 
la rangul de animale. F.xact 
ceea ce comuniştii vor să-i 
vadă făcând şi fiind. Ce s'a 
întâmplat la ONU, zi lele aces¬ 
tea, este exact planul şi luc¬ 
rătura Moscovei. Presxdiul 
Suprem Sovietic râde în pum¬ 
ni, rânjind spre America. In¬ 
diferent de atitudinile de azi, 
Dv., prin darul ce H-l'a dat 
Cel dc Sus, să continuaţi lupta 
făţişă contra acestei idei dr㬠
ceşti , care este comuntsmul. 
Cine, ştie, poate-i scris in 
cartea destinului românesc şi 
omenesc ca acest parazit să 
dispară de pe \aţa pământului, 
mai iute decât credem şi sperăm 
noi. Nimic in lume nu se în¬ 
tâmplă fără voia lui Dumne¬ 
zeu (G.L) 

si contribuţii . 


52 Virgil Popa $10.00 

53- Oimitne Lungu $25.00 

54- Lidta Malinescu $10 00 

55- Elena Abadfan . . $10.00 

56- 01 rver Sefirescu . $ 5.00 

57- Nicolae Arnautu $10 00 

S80ctavian Roso $12 00 

59- Egon Sctw-jtaober $10.00 

60- Rev Wurmbrand $30 00 

61- N.N.$15 00 

62- Dr lonCosma $20.00 

63- Par. R. Gratian $15 00 

64- Par Muresan. $20.00 

65- Valentin Cantor $20 00 

66- Emtl Marcusiu $25.00 

67- Dr LucaSezonov $10.00 

68- N N S1000 

69- Rerrvus Lazar $25.00 

70- Emil Brad ..$25 00 

71 Mina» Vmatoru $15.00 

72 Fundtanalolio Mamu S20.00 

73- DrC. Sporea $15 00 

74- Eugenta Lindia $10 00 

7SJotin Keywan $15.00 

76 - Mrs. EugeniaSimicin $10.00 

77- E O MiKaiescu $10 00 

78- OonnaGabor ... $20 00 

79- Umuneasi Liga $135 00 

80- Dr. R Nilescu $20 00 

81 NN $10.00 

82- G Gropporeanu $ 5-00 

83- Zamfir Dragnea $10 00 

84 R«v Moldovan $10.00 

85- Mrv Angeta lonescu $ 5 00 

86- R*w Granan $10 00 

87- 0. Leonttes $10.00 

88- Or I Tar ano $15.00 

89 Alex. Fonta . $10 00 

90-A Popa $15.00 

91 Virgil Popa.$20.00 

92- Dr. N. Danciulirscu $10 00 

93- Stefan Stanescu $10 00 

94- Mihai Manciu $3000 

95- August in Su teu $10.00 

96 Ispas Gheorghe .$30 00 

97 - Teodor Rasa $10.00 

98- lvonaPratonan $10.00 

99- Palre Oprea $10 00 

100^ Viata Rom Oeiruit $10 00 

101 NN S10.00 




























MAHAI HORODNIC, (stânga). EUGEN PRELIPCEANU, (dreapta) 
IONEL NEGURA, (mijloc).