Drum-anul-7-nr-3-iulie-septembrie-1971

VASTUL 

Df V7\ 

<ic VASILE POSTEUCA 

Motto: “Daci, nu ştiu prin 
cc ciudată şansă, Japo¬ 
nia ar fi si câştige ime¬ 
diat acest război, asta 
ar însemna o nenorocire 
pentru viitorul neamului 
nostru. Va fi mai bine 
pentru poporul nostru da¬ 
că vom fi încercaţi de 
«examene grele, menite 
să ne întărească. Hat să 
cădem ca floarea de cireş 
curată şi strălucitoare, 
priroăvaroi . (Hciichi 
Qkabe, pilot Kamikazc, 

22 Februarie, 194?.) 
Saţiunile îfi trag marile 
biruinţe din jertiele curate 
ale eroilor / Credinţele mari 
biruie prir: martiriu! Meditam 
fi ne liberăm interior Cu a- 
ccste sfinte adevăruri, 
vremea cumplită a a Mi-omu¬ 
lui, in care domne;te fi se, 
U'ăiefte, obraznic f\ satan- 
ic, an ti-eroul, utilizând toate 
mijloacele de propagandă fi 
educaţie pentru a promova fi 
impune ac t i cui tur». In muzi¬ 
ca, Jtngătu*. fi urclenU dc ij- 
ara, igont'Attl infernal, scâr- 

jpff J ţ«‘ ai Oţ£U 4f a-.ai. 

o> pietre ??: căd**e. In pic¬ 
tura, năzertu 7 mozolit*, ura 
colorată Tîri&er.t f dispropor¬ 
ţia mintală. In poezie, cu^ 
vântul pervertit fi furai de 
vibraţiile divine, duţă ■aso- 
cnr fi moae scâiciie fi tre- 
cMoare , după niţeii* este¬ 
tice, presat in jonglerii enig¬ 
matice, cu iz putred derpi, 
gonism ;i egc.sn desuet. In 
proza fi dram*, lumea deU 
brâu v oi, dej'jus: a* per- 
r ^ttivnu, ifiCmn U crimă fi 
de măi, crezarea tsmtnei fi 
a 'Oboiului, care nu »« au 
acces ia gândire ft ia regi¬ 
unile tăcerii de dincolo Ce 
CUtcni, din târgul rr.mii, In 
politică, corupţia ft L/Aăa- 
rra marilor tradiţii fi ral cri 
spirituale, cameleonismul ie 
opinie, afacerismul murdar fi 
degradant, de Sumam zarea, 

in economie, antagonismul de 
clasa ţ: eepioataftâ nemilo¬ 
asa a omulu: de căite om, v* 
-umeie i .' cr.atu, ir. Uber- 
lote, abuzul *'mrv&t f: ud- 
ţoior, neomenia ridicată la 
*cng ae lege, sioşanete ’ăţ*- 
mice menite si Suhfuge ae- 
anunţe planetei, urneiatomi- 
ruihle clici u un u \T. 1 & 

se^rt de putere f< glorie. Ş» f 
ir. ce ie d*r, «.mc#, m ttligte, 
te ducere a m arilor taine ale 
fi divinităţii umane, 
ia nxfie urftiue formule de 
eonsfiftvtrr r- sc'u*, dc td*- 
şi*tre a p*i*ctpziLor murate, 
„a ;araba lă} xtăfitor fi in- 
st u,*.ix.i&u*arclot decaărnţe, 
j (* oPveirea învăţăturii !*i 1- 

ius }t'\Si’>sia rang dc religie 

si îiksefir oiftiit», rar- 



VATRA ROMÂNEASCĂ: CAPELA SFÂNTA MARI A 

'i'rnirea yi apostolatul credinţei» lealitatea 
cetăţenească <i dragostea de frumos, adevăr şi dreptate, 
sunt principiile de bază după care se orientează lucrarea 
in timrv şi spaţiu a Episcopiei Ortodoxe xtom-ne din 


Aiierica. 

ie această linie ne găsim alături de toţi cei cari 


năzuesc şi se străduesc să libereze lumea şi ţara romfneasck 
de forţele anti-creştine care sapă la temelia morală a 


omerixrii. 

«* 



FRUMOS Şl FIINŢĂ | 

de ION MIR EA WWWVWUVWAWVWWuV 


Singura fiinţă ridicată spre 
rugăciune şi eziaz-omul-e şi 
singura fiinţă in impas, in 
conflict cu cl irţsuşi, cu ex¬ 
istenţa. Mintea l a învăţat să 
dea moarte. Posedă ştirea 
transmiterii morţii. Seacă de 
viaţă. Are conştinţa omorului. 
Măcel in războaie, revoluţii, 
genocid. Ucide la întâmplare, 
pieptiş, a&cunt, in harţă. Li¬ 
chidează in masă» sugrumă 
moral, incită la masacre, se 
răzbună, se scaldă şi se in 
herbâotcazâ ia sângele cur». 
Ucide peni rufă şue să ucidă. 
Sau se sinucide. 

Animalele carnivore vân¬ 
ează numa< atunci când le or- 
-ioc»* fftamea. li» conflictele 
dintre eie, cobrele, nu utili¬ 
zează niciodată colţul cu ven- 
in citenr.nana Fiinţa cea »ai 
plăpândă, fiinţa cu fruntea 
iată, acţionează după leg: şi 
(acuităţi piuprti. deceniit an 
tiicgi, impropri». datând, de¬ 
liberai şi fu- ui. fapta de «to¬ 
ane pân* in «ruatturrf, luând 
conştiinţa de act prega?*odu- 
» termene, verificănd conşti • 
enf. med o şt inventiv, mijlo¬ 
ace prin care «* poată dec ide 
finablatea altei fiinţe, abă- 
tânu-o şi desfiinţând-©. S’ar 
putea ca omul si a&ă mdoîeti 
avupi* celor mai u mei a/e a*, 
versuri. Cmrt, pentru el nu rî 
mâne d?nue luare, decât con¬ 
ştiinţa ca are darul de a anala 


vieţi. Ştiinţa morţii a mers a- 
tâi de departe încât s'a ajuns 
la fantastica şi macabra ei 
daignoaticarc. Sunt oripilante 
degetele pipăiţii şi goana lor 
spre fărâmele de unghi ere în 
care ac instalează încetarea 
funcţiilor fiziologice, ultima 
consumare biologică. Sunt 
sinistre sgomotclc stetosco- 
pice, înregistrarea vibraţiilor 
electromagnetice, lupta ştiin¬ 
ţific» pentru a localiza “coma 
depăşită’'. Aşa şi cu antece¬ 
dentele lugubre, omul şi-a mai 


DORINA IENCIU 

NEDUMERIRE 

Trec priit mine, 

Ca printr o grădina 
C* flori. 

La fiecare floare 
Mă clic ara a alte flori. 
Suni diltnio dc Hori. 
Vântul mi leagani 
Pc braţe de n*c»««. 
Oifcianţa ioue braţe 
Durează o viaţă. 

Mă întreb mereu, 
Daci suni eu, 
Vechiul meu eu. 

Oii umbra mea, 

Diu ceaţă . . . 


adăugat structurii sale tragice 
şi alte mijloace, mai subtile 
şi mai în adâncul prăbuşirii. 
Şi aceasta mai pe ocolite, ca 
să-şi faci prezente şi active 
sentimentele,să culeagă emo¬ 
ţiile, fluxurile şi refluxurile 
din macro- şi micro-cosmu! 
conştient al dramei. Durerea, 
moartea, au devenit instituţii. 
Inele, oficiale, $c chiamâ 
ministere de război, ale tre¬ 
burilor interne, spânzurători,, 
ghilotine, plutoane de execu¬ 
ţie, scaune electrice, celule 
de gaza/c, crematoriij sau ma¬ 
gazine ca oţelele aşezate în 
rafturi >i vitnne. Alături spi ¬ 
tale cu specialişti ai dibuirii 
morţii, experienţele cu viul, 
substanţele şi «arcuri amâna¬ 
rea fatală ^u corectare» de- 
ficienţelor. Intr'aU fel, omul 
ar vrea sa împace aceeaş con¬ 
ştiinţă Caritatea c omorul 
prin milă şi surâs, lichidarea 
catifelată, imelectualixarei 
damnării. 

Victoriile, gloriile, ar tre : 
boi ai fie cele dintâi coodam- 
aari ale umanităţii. Del» ob¬ 
scur atuiame şi magii, parc c» 
se pune dc acord cu perfecta¬ 
rea mijloacelor cele m*i pre¬ 
cise pentru “g #* Şiie M dacă 
«►riartca c ifttt adevăr instala¬ 
tă “chiar şi alunei când func¬ 
ţiile vitate. bio-fizioiogice, 

au încetai”'. 

\i mmn ut pagtad 2) 


DRAMA MARILOR 
CĂDERI 

dc Arh. Roman Braga 

De un sfert de veac, Ţara 
Românească este un teatru dr 
operaţiuni, in care se duce q 
luptă dramatică mire Dumnc- 
eu fi satan, pentru Suprema¬ 
ţie, In această încăierare ex¬ 
istenţială, in care tot neamul 
este angajai, de multe ori cad 
figuri de luptători, eroi, genii 
fi sfinţi. Care, cit mai sunt 
ir trup, se pot rostogoli de pe 
vertiginoase mulţimi înspre 
fundurile iadului, producând 
sgomot mul r t ca in t coana a- 
ceea de pe zidul exterior al 
Mănăstirii Suceviţa, unde nif- 
le ţăran t din Bucovina . murii 
noţtri zugravi anonimi, au im¬ 
ortalizat m fresce, alegoria 
mistică d S/dnfuiui han Scd- 
rarul: o scară enormă, în vâr¬ 
ful careia stă Dumnezeu, af- 
teptănd omenirtasă urce până 
la EL. Pe trepte, popor mult, 
Figkesinală. Iar dracii plu¬ 
tesc prin văzduh cu ni fie căn¬ 
gi de fier, agăţând lumea de 
haine fi de picioare, ca s*o 
doboare in abis. Cei care cad 
ia început se in'orc uf or pe 
acele uf \ trepte pe când cei 
dobor iţi V?* vârful J Carii., jr 
precipita ameţitor spre neant, 
până dispar, 

\umai Dumnezeu are drep¬ 
tul sd-i judece pe cei căzuţi 
âr luptă cu intunerecul. tu¬ 
rnai El cunoafte taine sutelor 
fi miilor de preoţi apostaţi, 
din rchisonle comuniste, dra¬ 
mele care i-au consumat pe 
patrioţii renegaţi, pe splendi¬ 
zii intelectuali, a căror per¬ 
sonalitate a fost redusă la 
r.ifte simple mecanisme bio¬ 
logice, la rejlexe condiţion¬ 
ate. Cei care niciodată ;»» 
/’«i angajat »* luptă. Să-fi 
facă cruce fi să (acu, să nu 
acuze, să nu ridice piatra, 
căci f'ână la urmă iadul va fi 
căptvfU cu “purităţi pasivr'\ 
care nu S’au luat la trântă Cu 
S*t»n, de teama sj nu-ft mur¬ 
dărească câmapa sufletului , 

Xe gândim U cele petre¬ 
cute m huJ, in ani i 1962- 
JV6.L Se răspândise Stanul 
prin celule că Cheorghcu-Dej 
ar fi respins pianul economis* 
lului sovietic V*hv p care pre¬ 
vedea fr ans formaţia ţării no¬ 
astre înts’o arie emtnamente 
agricola, fi ca acuma comzsii 
guvernamentale repenrlc ut ţ- 
bla prin Statele bmte cer-, 
and asistenţă tehnică f * dol¬ 
ari, pentru Creiarea unei in- 
dultm naţionale. Şi că acor-. 
darea acestui împrumut econ¬ 
omic dtn panta State br Imte, 
ar ;< condiţionai de eliberarea 
tuturor prizonierilor p*itiUci. 
Speranţe tagi, visuri dc Puf- 
cgne, baloane de săpun, care 
Jt'-atungul anilor de suferin¬ 
ţa au kire ţinui viaţa a tăier 
oameni slabi La suflet fi 
de Jesnădejde. De data u- 
: t asta, svonul s*a lUn'edht a 



;.v /. 







r 


OJUM 


FRUMOS Şl FIINŢA 

(Continuare din Pagina 1) 


Iscodirea ştiinţifică, teh¬ 
nică, din eprubete sau pe ca¬ 
drane, se face nu pentru alt¬ 
ceva, ei pentru ca să măsoare 
durata agonică şi clipa pier¬ 
derii integrale, a p»c5ţurii de 
viaţă. Omul, singura fiinţă in 
stare să dea moarte, îşi pre¬ 
lungeşte inocenţa iscodirii 
raţionale până la confirmarea 
răcirii victimei: retezarea res¬ 
piratorie, hipotonică, prăbuşi¬ 
rea reflexelor şi intrarea îr\ 
faza "ţăcerii absolute a crc- 
erului”. Astfel, întregul arşe- 
nal farmaceutic, dovedindu-se 
inutil, doze de neputinţe. In 
lobii cranicni, alături, in ace¬ 
leaşi bălţi de fosfor şi H20 v 
stau la suprafaţă, între vibra¬ 
ţiile meningelor, meandrele, 
gingaşe ale înţelepciunii, re¬ 
ţele peste scoarţele negre ale 
morţii. Moartea e in cap. Viul 
funcţiilor uluitoare ale fiinţei 
e tot în ţeastă. Ştiinţa le 
“ftie”. Sau le ştie în parte^ 
Dar pseudoştiinţa psihanali¬ 
tică nu vrea să se descotoro¬ 
sească de parabolele metafi¬ 
zice ale instinctelor. Nu, nu 
sunt instincte! Ştiinţa le păs¬ 
trează ca pe nişte superstiţii 
ale intelectului. Dela naştere 
până la obştescul sfârşit, a- 

nunţui gastric, digestiv, c fo¬ 
amea şi hrana. Amorul e un 
sentiment clar, de polenizare 
precisă, superbă: perpetuarea, 
fapt creator, dela creaţie. Or¬ 
ganele, ansamblu armonic, se 
supun funcţiei şi perfecţion¬ 
ării. Ochiul vede, urechea 
aude. Nu vede instincte, nu 
aude instincte. înregistrează 
sau raportează stările dinlăun¬ 
tru sau din afară„ le prezintă 
selecţiunii mintale sau coloc¬ 
viilor afective. In germene se 
află şi pigmenţii irisului şi 
compartimentele înţelepciunii, 
-supra-materia. Gradarea evo¬ 
lutivă. Superioritatea in con¬ 
ştient. Inventarierea actului 


acceptat creştinismul, cu con¬ 
ştiinţa că prin împărtăşanie 
canibalismul lor continuă. Se 
poate. Crimele se ascund. Ce 
poate fi sinuciderea altceva 

în fiinţă. Aria e oscilarea între crimă 

protcj ată de t & ,cr. P oi~.tr 


de asta “ setea de repaos e 
căutată până şi dc ştiinţă, în 
emisferele pline de geniu şi 
de nebunie. Aventura biolo¬ 
gică umană nu poate fi decât 
cerebrală, în reflectoarele lu¬ 
minii. Aci se proiectează şi 
ştiinţa omului de a da moarte, 
de a se împotrivi morţii. Nu¬ 
mai sfinţii şi eroii s’au dat 
morţii. Numai Hristos şi-a 
dus crucea conştiinţei, ac- 
ceptându-sc ucigaşilor. Ast¬ 
fel, jertfa şl rugăciunea şi-au 
mai păstrat legătura cu sac¬ 
rul. Pentrucâ, EL, cel mai ve¬ 
chi de zile, El nu dă moarte v 
Entropia divină destupa abi r 
sul. Viul noetic tresaltă. Su - 
rsele hilozoiste sparg neantul 
inert al materiei şi deschid, 
orizontul conştient. Isus a a- 
nunţat învierea. Din imperfec¬ 
ţiunile contactului cu divini¬ 
tatea, cu astralul, inteligenţa 
umană nu a reuşit să afle că 
moartea, ea însăşi, nu e mo¬ 
arte. Adormirea, somnul, vi¬ 
sul,. sunt prelungiri vitale, 
sub-bio-energic, aşezarea şi 
ordinea interioară, in linişte, 
selecţionarea funcţională în 
repaos. Gândul în tăcere. Mo-, 
artea e contactul cu viaţa, în- 
odarea, inoirea. Saltul contin¬ 
uităţii, poate chiar regruparea 
genetică. Lui Hristos i-au. 
trebuit numai trei zile de re¬ 
constituire, ca să învie. Ca 
să reumple faptul sacru. Să 
comute ceea ce a îndurat ca. 
pedeapsă pe cruce. In cutre¬ 
murătoare întindere. Peste 
sfârşit. 

Când ucide, omul uită dia¬ 
logul cu Dumnezeu. Dumnezeu 
nu ucide. Le-a dat sfinţilor, 
martirilor şi eroilor privilegiul 
de a avea intactă conştiinţa 
LUI sacră. Restul e profanare, 
nu destin. Nu ştiu cine spunea 
câ unele triburi de negri au. 


Ş 1 

auto-aplicarca ei? E omul 
conştient de umanizare şi de 
trecerea peste pragurile ma¬ 
teriei? Este. Are chiar înţele¬ 
pciunea rece a nemuririi. Dum¬ 
nezeu c cupola. Inlâuntrul ei 
e fiinţa. Orice demers spiri¬ 
tual e un demers spre sacru. 
Arta, în adâncurile ei fâră 
margini, e o oficiere. Esteti¬ 
ca, etica sacralizării. Cul- 
minărilc frumosului se întind 
şi cuprind fiinţa. Lucrează- 
in templul fiinţei, în arhitec¬ 
tura divină, în laicul fasonat 
după “chipul şi asemănarea 
sacră’ . Poate numai aşa, o- 
mul rămâne fascinat de unica 
lui mare, adevărată descope¬ 
rire: frumosul. Calea care sâ- 
1 înalţe arhitecturii universale. 
Când moartea dispare. Când. 
lucrul rtu stagnează. Frumuse¬ 
ţea se luptă pe dedesubt şi. 
creşte, în apariţie nouă. A- 
tunci e adevărată înviere. 
Hristos ţ după testament şi 
cuvântul-moştenire, prezent.. 
Nouă combustiune sacră: su¬ 
punerea la înviere. 

Logica, logosul, au fost 
la început. De pe perdelele 
“tăcerii absolute ale creeru- 
lui” eroii, martirii, jertfa în 
ruga naivă, în frumuseţe, se 
ridică. Timpul aparţine în 
două, lui şi ei, împreună: en¬ 
titate filosofică. Viaţa. 

Ce filosofie a negării ur- 
îte mai poate exista, atunci 
când din dramă, ea, frumuse¬ 
ţea, inofensiv, neagă şi în¬ 
lătură însăşi temeiurile morţii ? 




STRANE LUPTA 



CIMITIRUL DELA VATRA ROMÂNEASCĂ: <tepunând o 
jerbă de flori la crucea Părintelui Balea. (4 Iulie, 1971) 

VATRA, PĂMÂNT ROMÂNESC 


-Campania, de ură şi de¬ 
făimare, a politrucilor împo¬ 
triva generaţiei noastre şi-a 
atins apogeul la Bucureşti cu 
o şedinţă a Academiei res- 
riste având ca temă de des- 
bateri “fascisnul”. In special 
fascismul român. Din cei 
optsprezece savanţi şi 
specialişti ai minciunii şi 
teroare! niciunul n’a putut 
deschide ochii, niciunul n’a 
avut curajul adevărului. Cea 
mai autentică şi jertfe Inie â 
mişcare spirituala şi politică 
românească dintre cele două 
mari războaie, a fost taxată 
drept “ojicinâ a unor interese 
ctfăine”, Stranie luptă, a 
politrucilor atei, cu mormin¬ 
tele, pe care ei le-au umplut 
de trupuri frânte, pe care tot 
ei Iţ-au jefuit şi răvăşit, ca 
să n aiba visul nostru praguri 
pământeşti. Şi acum, se luptă 
academiile cu nevăzuţii şi 
inexistenţa care biruie şi 
răscolesc tineretul român din 
universităţi şi fabrici, din 
munţi şi dela sate. Ne cad 
pe frunte laurii academiilor, 
per a con ir ano! Ne afirmă şi 
ne confirmă pe noi negaţiile 
satanice şi urile marxiste 1 

V. P. 


După ce arunci o privire 
asupra locului, clădirilor, bi¬ 
sericii, cimitirului, troiţelor, 
fi steagului tricolor, ce fâl¬ 
fâie m continuu peste toate, m 
ridicat la înălţime fi ţinut cu¬ 
rat, de braţul fi ochiul hotă- 
rit al Vlădichii Valerian, nu 
grefefli spunând, din toată 
inima, că Vatra este autenti¬ 
cul pământ românesc din lu¬ 
mea liberă. Vor spune unii; 
Vatra a fost cumpărată cu ba¬ 
nii Românilor, deci trebuie să 
fie pământ românesc. Să nu 
se uite că nu toţi cei ce spun 
că sunt Români, fi încă mari 
Români, sunt adevărat legaţi 
de fiinţa neamului nostru fi de 
Biserica lui Hristos, chiar a- 
tunci când unii din ei sunt îm¬ 
brăcaţi in hainepreoţef ti. Cu¬ 
noscut ne este tuturor, cum 
a fazi fii Români au tnc-ercat 
prin judecăţi fi tribunale să 
ne ia acest pământ românesc . 
Să nu se uite nici o clipă, că 
în lumea liberă sunt astăzi o 
mulţime de “lucrători’*, cu fi 
fără guler de preot, care luptă 
niincetat ca să doboare la 
pământ steagul nostru tricolor, 
cel ce fâlfâie astăzi cu atâtq 
mândrie, la Vatra Româneas¬ 
că, fi să ridice steagul rofu, 
comunist, pătat de sângele 
neamului nostru mcătufat fi 
martirizat. 

Patriarhiei dela Bucrcfti, 
nu-i trebuie Vatra ca să o folo - 
osească pentru a păstra tradi¬ 
ţiile , credinţa fi limba română 
m America fi Canada, ti sen¬ 
sul in care o folosefte Prea 
Sfinţia Sa Vlădica Valerian 
astăzi. Patriarhiei ii trebuie 
Vatra, ca să ne poată înfrânge 
suflete fie, afa cujn a făcut 
cu întreg neamul fi cu clerul 
orotdox de acasă, fi ca, apoi, 
dela Vatra Românească, să ne 
wtveţe “fericirile” fi reali¬ 
zările comunismului. 

Pe noi Românii din lumea 


liberă ne-a învrednicit Dum¬ 
nezeu, ca de nouăsprezece 
ani să avem în fruntea noastră 
pe omul credincios Crucii lui 
Hristos, hotărît fi nevtfricaţ 
fiu al Munţilor Apuseni, fi de¬ 
votat slujitor al poporului 
său: Prea Sfinţia Sa Episco¬ 
pul Valerian. In anul 1972 se 
vor plini două decenii de în¬ 
ţeleaptă păstorire a Vlădichii 
Valerian, peste sufletele fi 
viaţa noastră romănă-ameri- 
cană. Douăzeci de ani de lup¬ 
tă, sbucium, înfăptuiri, con¬ 
strucţii, educaţie, jertifire fi 
continuă rugăciune, pe linia 
curată a neamului nostru. Do¬ 
uă decenii, în care mulţi Ro¬ 
mâni, din toate colţurile con¬ 
tinentului american s’au adu- 
naţ să-l asculte, să-l ajute, 
să-l iubească fi să-i urmeze 
drumul. 

Scriu acest rânduri ca Pre- 
fedinte al Uniunii fi Ligii, ca 
unul care am iubit întotdea¬ 
una să-l urmez pe Vlădica 
Valerian. Ca un prefedinte 
care m\am trudit fi mă voi 
trudi fi’n viilor să fiu demn 
de a ţine, cu o mână, de ace- 
laf steag românesc, de care 
tine fi Prea Sfinţia Sa Epis¬ 
copul Valerian, în zile bune 
ca fi’n zile rele, în bucurii ca 
fi’n neezauri, in pace fi dem¬ 
nitate, in lupta continuă îm¬ 
potriva comunismului. 

Vreau să fac cunoscut duf- 
manilor noftri-comuniftii-de_ 
aici sau veniţi din ţară cu mis¬ 
iuni speciale, de mai lungă 
sau mai scurtă durată: Dacă 
vreţi să vă apropiaţi de l a- 
trd, la răscrucea dramurilor 
din colţul proprietăţii , lângă 
troiţă, noi am scris cu litere 
invizible o lozincă mare: 
u Vatra, pământ românesc! Pe 
aici nu se trece!”. Cetiţi-o . 

EUGEN /. POPESCU 
Prefcdinlele Uniunii fi Ligii . 


AL. PETRU SILISTREANU 

FLUER 

Fluor în vânt, 

Pădurile 

Chinuit bulgăre dc pământ. 

De sumane negre . . . 

Rătăcind ca şi lancu, 

Fluer în vânt, 

Moţ nebun, 

Cimitirele fără cruci 

Prin munţi, pe cărări 

De prin pustiuri 

Des sfinte icoane. 

De Siberii . . . 

Aşteptând 

Ca să isbucnească 

Fluer ui vânt, 

Din nou. 

Oceane de lacrimi. 

tn chipul omului nou, 

Bând, 

Milioane de inimi curate, 

Blestemând 

De legendare Sarmisegetuze, 

Pe cei ce se vând . . . 


























Page 3 


CIMITRUL VATRA ROMÂNEASCA Mormintele Preoţilor 
loan Trulza şi Moisc Balea. La dreapta, troiţa întru cinsti¬ 
rea Vlădichii Policarp Moruşca, mort în ţară. 


VATRA ROMÂNEASCĂ 


CIMITIRUL VATRA ROMÂNEASCĂ 
Mormântul Părintelui Moisc Balea, 
fondatorul ziarului “America”, cre¬ 
dincios ctitor al cuvântului român¬ 
esc pe pământul Amerci*. 


Tu, Vatră a neamului meu, 

Cer luminos, curcubeu 
Ce te verşi ca o apfo vie, mereu, 
Peste inimi ce le adastă din greu 
Să-i fii leagăn odihnitor 


MONUMENTUL DUMITRU NIMIGEANU 
Opera arhitectului Coatu, ridicat la Vatra 
Românească intru Pomenirea Românilor 
morţi in Siberia şi’n largul Rusiei Sovie¬ 
tice. 


VALENTIN CANTOR 

DIALOG CU TINE 

Ne-am întâlnit la Vatră, mulţi Ro-, 
mâni şi Creştini dc limbă română, adu¬ 
când fiecare, la altarul bisericii strămo¬ 
şeşti, tot ce are el mai bun: obrazul şi 
mintea. Obrazul , să arătăm că nu am ui¬ 
tat, ci mai roşim in faţa desunirilor şi 
ne îndurerăm de lumeşti le distrămări ale 
trecutului. Mintea, să recunoaştem că un 
neam sănătos, drept şi creator, nu este 
decât acela care slujeşte sub semnul 
poruncilor lui Hristos, trăind şi plinind 
dragostea faţă de fraţi, refuzând com¬ 
promiterea, sub orice formă, cu răul. 

Ne-am întors dela Vatră cu mângâi¬ 
erea independenţei faţă de coordonatele 
geografice şi politice. Cu un adâncit de¬ 
votament faţă de spiritualitatea creştină. 
Cărturarii noştri pot să proclame sus şi 
tare, fără echivoc: Exista o singură iden¬ 
titate a demnităţii umane. Aceea de creş¬ 
tin viu. In această formă de om născut 
din nou, stă remediul faţă de alunecarea 
spre prăpastie a omenirii de azi. Ideile 
creştine sunt ca lumina soarelui. Nu ele 
se rotesc in jurul omenirii, ci omenirea 
trebuie si se rotească in jurul lor. Lu¬ 
mea de acum araţi imens de săracă in 
comparaţie cu ceea ce ar putea fi ea* 
dacă legile, administraţia, cultura, peda¬ 
gogia, urbanistica şi politica, ar fi o 
aplicare, nefâţamici, a adevărurilor 
creştine. Concepţia creştini cate isvor 
de unică stabilitate şi armdiie, şi intel¬ 
ectualii lumii ar trebui să înm anime breze 
ariile cunoştinţelor şi diverselor activi¬ 
tăţi înspre acel punct, vărf de piramidă, 
care este sensul sup'em al vieţii, pe 
plan individual,naţional şi general uman. 

E cazul să proclamăm din nou, nouă 
înşine şi celor din jur, calea noatrâ dc 
creftini vii. Avem dreptul de a refuza să 
fim înstrăinaţi dcla această trăire. Nu 
trebuie să cedări mişelcştiior presiuni 
care vin acum dela catedre universitare., 
din birouri şi oficine politice, din tipo¬ 
grafiile frivolităţilor şi corupţiei, din a- 
batoarelr materializării şi comercializ㬠
rii. Nu vrem să (im ipccaţi in calcule 
statistice pervertite şi'n studii psihana¬ 
litice, urmărind spalarta la creier şi re¬ 
ducerea omului la sinistra calitate de 
zcxnbic. Cine gândeşte azi despre liber¬ 
tate, demnitate şi adevâi, trebuie aă re¬ 
stabilească legătura cu spiritul, trebuie 
să gândească cu in'«ma Dragostea creş¬ 
tina trebuie tnţelgaacă in sens jertfelnic, 
asa cuma mţeles-o şi aplieat-o atrabunii 
noştri. Proclamăm vie, incâodată, acea 
cultură care ne-a făcut să ne strângem 
in rugăciunile dela VATRA. 


Trupului, gândului aromitor, 

Românului, rămas fără ţară, 

Ce la numele tău, tresaltă, se’nfioară, 
Precum moşul şi strămoşul său odinioară 
Când îl păşteau amarurile 
Şi-i călcau, hoarde streine, plaiurile: 

Fi tuturor, mamă, soră, iubită, 
Dăruindu-te caldă, ca o felie de pită 
In inimă românească dospită:- 
Fi vinul cel bun, neameţitor, 

Ce stâmpără jale şi alină dor, 

Obositului drumeag, călător . . . 

Fi, şi celor ce le spurcă din gură: 
Ultimul liman ş^ ultima cuminicătură. 

Aşa se roagă, peste veac, 

Robul lui Dumnezeu, 


ION CICALA 

PE CÂND VENEAI 

Pe când veneai cu suflet cald 
la ctitoria noastră de pribegi, 
ploua cu flori de pe bătrâne crengi 
şi mă simţeam acasă in Schtvarzwald. 

In nopţile ce scurte îmi păreau 
istoriseam dc-alâtea Românii 
iar ochii tăi mustind de duioşii 
prelungul meu Exil îl confirmau. 

Din vorba la mai dulce ca un fruct, 

- ce n’amintea de noi orânduiri 
şi nici dc fraonicc zidiri- 
arn înţeles că Firul nu s’a rupt! 

Şi-am plâns pe Mcrcystrasse întărit 
în dragostea de oameni şi de Cer. 

Ah! Ora de lumină şi-adevăr 
e mai aproape decât.am gândit! 

Pe când veneai cu suflet cald 
la ctitoria noastră de pribegi 
ploua cu flori de pe bătrâne crengi 
şi mă simţeam hcasâ in Scliwaranald. 

-- ■ ■ ... .. 


NICU DIMA 

IA VATRA 
ROMANEASCA 

Vatra este un triumf românesc. Aşa q 
visam dccând am auzit, prima oară, des¬ 
pre ea. Aşa ara descoperit-o la recentul 
Congres al Episcopiei. Mărturisesc că 
am ajuns la ea cu oarecare îndoială in 
suflet. Se strecuraseră in mine picăturile 
de venin turnate de inconştienţi şi rău¬ 
voitori, prin svonuri de colţ de Broadway 
ori manşete de fiţuici. Dar, apa trece 
pietrele rămân. Am găsit la Vatră mii de 
Români. Au venit dc pe lot cootinentul 
american să afle veşti, să mai schimbe 
câteva vorbe că acasă, să cânte şi sâ pian-, 
gâ, sâ se roage. Am admirat infinit Pionier¬ 
ii românismului american, veniţi pe aceste 
meleaguri odată cu începutul secolului,. 
Bătrâni a căror vorbi doraoalâ ardelen-. 
cască ori bucovineană, presărată cu cu¬ 
vinte americane, te cucereşte din prima 
clipă. Aceştia sunt stâlpii vieţii român¬ 
eşti americane şi ai bisericii noaştre 
ortodoxe. Din truda şi sudoarea lor s’au 
cumpărat primele locuri, s'au construit 
primele case naţionale (hale) şi primele 
biserici. A urmat a doua generaţie, din. 
cei fugiţi dc timpuriu, de robia comunis¬ 
tă. Aceştia au adus cu ei o nouă vână 
românească, un nou impuls de credinţă 
şi luptă. Mâna in mână cu bătrânii, ei au 
ridicat monumente româneşti ce vor dăi¬ 
nui peste veacuri. 

Rămân mut, in admiraţie, şi-mi zic: 

Cu un dram de crediţnâ se pot mişca 
munţi. Şi nu pot trece cu vederea că pc 
aceeaşi linie de destin şi adevăr, au în¬ 
ceput să vină şi nouii emigranţi. Am ven¬ 
it noi. Nu avem loc altundeva. Alte 
VETRE nu există. Simţind româneşte şi 
fiipd creştin, numai aici te simţi acasă 
şi-ţi găseşti împlinirea. 

Cecaccm’a impresionat cel mai mult, 
au fost sutele de copii, tineretul român-, 
american. Vorbind româneşte şi englez¬ 
eşte. Ei ar fi fost pierduţi pcutru <-*™za 
noastră dc nu ar fi intervenit mirajul Vc-. 
trei. l-ara urmărit cu admiraţie, gândindu- 
mâ cu reşpect la truda acelora care au 
leuşit sâ-i adune laolaltă, sâ-i facă si 
se simtă Români. I-ara văzut in biserică, 
cântând în cor. I-am văzul sfioşi depun- 
ând buchete de Hori la mormântul eroilor 
căzuţi în Siberia (monumentul ridicat din 
strădania ţăranului bucovinean Duraiuu 
Nimigcanu), ori plimbăndu-se pe aleile 
Vetrei. 

Cu toţii, am găsit la Vatră, un sens 
românesc şi ortodox, insbuciuraul nostru 
iaca nealinat. Ma gândesc cu milă la a 
cci căfc mi lilii ţi viermuiesc. 


NICOLAE NOVAC 

CITITI SI DĂRUIŢI PRIETENILOR 

9 9 9 

"THE ANTI-HUMANS" 

de D. Bacu 

270 Pagini - $5.00 

Editura 

Soldiers Of The Cross, Englewood, Colorado 80110 





/ 





« 

i 















Page 4 


DRUM 


NICOIAE NOVAC: 

UN MONUMENT AL EXILULUI 

Fsic ştiut şi cunoscut faptul că. mai toţi 
mani noştri pictori şi-au eternizat memoria 
hicrându-şi “auto-portretelc”. Pânzele aces¬ 
tea. rămase moştenire, au pentru urmaşi, o 
îndoită valoare. Una, pur artistică; şi alta. 
psihologică. Căci, în timp ce criticul de artă 
care ar studia un asemenea “ au to-po firet” 
poate descifra eu precizie metoda de lucru 
şi determina şcoala sau curentul căruia ia 
aparţinut pictorul şi valoarea artistică a tab¬ 
loului, tot Ia fel sc pot scrie pe marginea 
“auto-portretclor” studii psihologice, căci 
in ele, autorii lor au captat şi eternizat in 
linii şi culori starea sufletească în care se 
găseau şi pe care o trăiau in momentul crea¬ 
ţiei. Pentru documentarea celor de mai sus, 
este credem de ajuns a aminti aici “auto¬ 
portretul” marelui nostru pictor Luchian, în 
care poţi citi, nu numai melancolia şi dure¬ 
rea fizică, ci şi voinţa fermă a creatorului de 
artă de a se învinge şi a se realiza. 

Privind “auto-pofiretul” pictorului Elie 
Cristo-Loveanu, fost profesor de limbi roman¬ 
ice la Universitatea Columbia din New York, 
cu toate că se prezintă cu paleta într'omânâ 
şi pensula in cealaltă, din intreaga-i înfăţi¬ 
şare, iţi dai imediat seama că ai de-aface, 
nu numai cu un pictor propriu zis, ci cu un 
adevărat savant. Şi, in aceasta, credem noi, 
constă geniul lui Elie Cristo-Loveanu. 

Darnu despre Elie Cristo-Loveanu, artis¬ 
tul, dorim a vorbi astăzi; ci despre Elie 
Cristo-Loveanu savantul, care a lăsat in ur¬ 
mări nu numai câteva zeci de picturi şi por¬ 
trete de o incontestabilă valoare artistică ce 
împodobesc pereţii unor mari muzee sau col¬ 
ecţii particulare; ci un adevărat monument 
literar şi artistic care este voluminosul său 
manual de limba română, în engleză; “THE 
ROMANI A N LANGUAGE”, de la apariţia 
căruia, se vor împlini in curând zece ani. 

Acest manual monumental al limbii noa¬ 
stre, n'a fost numai alcătuit de profesorul 
Elie Cristo-Loveanu, ci a fost lucrat, din 
scoarţăn scoarţă, cu mâna Iui abilă, cu gus¬ 
tul săo artistic de o rară calitate ce-l pune 
alături de cei mai mari artişti grafici, nu nu¬ 
mai ai României, ci ai lumii întregi. “THE 
ROM AMAN LANGUAGE”, astăzi, nu mai 
este un simplu manual de învăţat limba ro¬ 
mână. ci o adevărată piesă de muzeu, cu a- 
tăt mai mult cu cât s’a tipărit in numai 525 
de exemplare. “THE ROM AMAN LANGU¬ 
AGE' de Elie Cristo-Loveanu, poate sta cu 
cinste in ori ce muzeu de tipărituri, aJaiuri 
de prima Biblie a lui Guthcnberg, sau, ca să 



ne întoarcem la noi, de acea “Carte român¬ 
ească de învăţătură” a Mitropolitului Varl- 
aam, “Psaltirea în versuri” a Mitropolitului 
Dosoftei sau “TctraevangheP’-ul lui Coresi. 
Căci, fiecare desemn, fiecare crochiu, fie¬ 
care hartă, ce înfrumseţează acest volum unic. 
este opera mâinii unuia şi aceluiaş om: Elie 
Cristo-Loveanu şi a dragostei şi înţelegerii 
soţiei sale, Doamna Olga .... 

Dacă, în “auto-portretul” său, poţi des¬ 
cifra voinţă, răbdare, hotărâre; ei bine, to¬ 
ate acestea le găseşti întruchipate in fiecare 
pagină a acestei cărţi, care depăşeşte valo¬ 
area propriu zisă a unui manual de limba ro¬ 
mână pentru studenţii americani, conţinând, 
pe lângă lecţiile propriu zise, pagini infor¬ 
mative de istorie, geografie şi literatură ro¬ 
mână veche şi nouă. Toate aranjate cu price¬ 
pere savantă, cu dragoste şi inimă românea¬ 
scă. Nici unul din manualele de limbă rom⬠
nă pentru strai ni ce s’au tipărit până acum 
său vSe vor tipări de aici înainte, nu vor pu¬ 
tea egala această operă-monument ce cuvân¬ 
tă astăzi şi va cuvânta peste veacuri, de din¬ 
colo de mormântul celui ce a infaptuit-o. C㬠
ci prin ea, exilul românesc a intrat definitiv 
in istorie. Cela 616 pagini ale acestei cărţi, 
sunt dialogul, adevăratul nostru “dialog cu 
Ţara”, fiindcă în ele, generaţiile viitoare 
dintr’o Românie liberă şi independentă, vor 
citi dragostea ce am purtat, pâoă la mormânt, 
Neamului nostru. Iar, dacă ne este scris să 
murim prin streini, aşa cum a murit şi Elie 
Cristo-Loveanu; să murim cu condeiul, pen¬ 
sula sau dalta in mână, dar cu faţa la Hristos 
şi imaginea Patriei in inimă. 

Acestea sunt gândurile ce ne-au trecut 
prin minte răsfoind această carte, de la apa¬ 
riţia căreia, sc împlinesc pe curând, zece ani. 


MMU MARILOR CĂDERI 


(Continuare 

ft adevărat. In o r\ce caz, a- 
ccsi neprevăzut politic Şi e- 
conomic a luat pe comuniştii 
româm prin surprindere. Pro¬ 
cesul de reeducare Şi spălare 
la creier nu era incâ terminat. 
Mentalitatea veche incâ nu 
dispăruse din închisori. Incâ 
nu muriseră toţi cei vechi , 
nui jitie, nici moral. La Târ- 
fo* ,iuă. Prahova, inr hiusarcu 
de levi a foss de s fiinţată, pnn- 
ir'o internă educaţie marxista, 
care a imprimat im creierul 
crud ai Copiilor o concepţie 
material 1 ta atee,Puţinii care 
au rezistat au loSt muiaţi La 
Piteşti, dc-ciurtce vn limp ce 
pentru elevi; de la T arţar se 
rulau fiimr f: se predau Cur- 
sun. Umere tu h* studenţesc 

dir, Pur fii t~sc uphea metoda 
copţilor lui PeoU>v,t* pm im, 
ebuntrC, u»u formate ae per- 
- sonaUuie. momn m%*iuă fi 


din pagina J) 

morală, fâ rupă veriga de le¬ 
gătură între copii fi bătrâni. 
Deviza era aceasta- "Pe co¬ 
pii » recuperăm, bătrânii vot 
muri in închisori , iar tineretul 
trebuie distrus. "Anonimii , 
slab? la suflet, cti fără pers¬ 
pectivă, "scursurile burghe¬ 
ziei", cum tti-sc spunea de o - 
bicei, am fost vărsaţi tn col¬ 
oniile de muncă, unde prin bă- 
t-a ?, foame, wmtddrie ş: frig , 
am Săpat digurile, am secat 
bălţile, şt am adâncit canalele 
Danubiului, cure după expre¬ 
sia poetului Roberi Cabale enu 
"vaiSă pe trei guri apă, şt pe-a 
patra sânge". SI ui rămăseseră 
insa :jî Aiud, câţiva bătrâni 
de elită, care cu toată greu- 
iatea anilor de iurtă, se in- 
câpâţmau să mai reziste, 14 
mai trăiască, Radu Cyr. l \C- 
101 Vojen, Ntchijot Crainic ^ 
Chica, Parpalac. Muriseră de 


foame Mircea Vulcancacu, 
Preot Ilie Imbicscu, Generalul 
Pantazi pi mulţi alţii . Zarea, 
boalele, umezeala fi frigul, 
peste care a rânjit mereu foa¬ 
mea,au secerat lotun, totun. 
Dar accflia mai tratau, ş 1 an¬ 
gajamentul era ca sâ-i liber¬ 
eze pe toţi. Aceştia insă nu 
trebuiau să îaui din închiso¬ 
are necompromişi. Trebuia dtjr- 
Vus m ei mitul, aureola, mag¬ 
netismul pe care ei il exerci¬ 
tau asupra tineretului, asupra 
ţăni întregi, Oamenii aceptia 
trebuiau să ajungă dispreţuiţi, 
degradaţi, scuipaţi de toată 
lumea, pentru ca să decepţ¬ 
ioneze pe toţi acei care fi-au 
puj m ei nădejdea: ucenicii, 
adepţii, admiratorii. 

vn as asanat moral a înce¬ 
put. De unde până atunci so¬ 
ţiile prizonier*lor politici er+u 
silite să divorţeze, ca să po¬ 
ată căfuga o pane in România. 
Socialistă (sentinţele de di¬ 
vorţ erau anunţate cu sgomoi 
in toate închisorile din tară!) 


\ iar copii daţi afară din şcoli, 
fecioarele fi logodnicele ridi¬ 
cate noaptea pi obligate Să 
frftfcâ prin lupanarele securi* 
taţii, tar călugăriţele scoase 
\cu forţa din mdnâStiri f i obli¬ 
gate sa intre in echipele artis - 
\ticc ale fabricilor, unde-şi 
câştigau pănea dansând, de¬ 
odată, după toate acestea, me- 
\toda se schimbă . Emisarii lui 
Drăghici, ministrul Securit㬠
ţii, s’au prezentai din ordin 
la fiecare jamilie a oamenilor 
cu vază, din Aiud, şi au oferit 
soţiilor, care avuseseră tăria 
să reziste până atunci, servi¬ 
cii corespunzătoare pregătirii 
lor intelectuale. Pe copii i-au 
înscris în şcoli, cu burse de 
stat, chiar, dacă nu meritau^ 
şi in plus s’au oferii să trans¬ 
mită scrisori şi pachete soţi¬ 
lor mehişi la Aiud. Aşa, în¬ 
armat cu de toate, în primăr 
vara anului 1963, s’a prezen¬ 
tat la Aiud, Drăghici, in per¬ 
soană. l-a chemai intr’un sa¬ 
lon al infermerieipe RaduGyr, 
Victor Vojen, Crainic, Chica, 
Parpalac şi ceilalţi cu ei, şi 
a început astfel. - Ce nu fa r 
cern noi pentru familiile voa¬ 
stre. Şi încă voi ne urîţi, vă 
ţineţi pe poziţie. Uite scris¬ 
ori, uite mărturii. Soţia la e . 
profesoară, a ta este funcţio¬ 
nară, a ta, uite . . . Intr'ade¬ 
văr mărturiile erau autentice. 
A scos o fotografie a fiului, 
lui Chica. Omul nu-şi mai v㬠
zuse copilul de ÎS ani. Era 
scris pe verso aşa: “Tăticule, 
sunt in anul 11 la Medicină. 
Prin grija partidului şi a gu¬ 
vernului, am bursă de stat. 
Te aşteptăm cu un ceas mai 
devreme acasă." Chica a în¬ 
ceput să plângă. Drăghici îl 
făcea şi el pe înduioşa tul. A- 
poi a continuat: - Vedeţi, voi 
care sunteţi de mult inchifi, 
nu ştiţi ce se petrece afară. 
0 să ajungeţi să fiţi urîţi de 
proprii voştri copii. Ştiţi de ce 
punem noi soldaţi pe ziduri, 
că să vă păzească? Ca să nu 
năvălească lumea dinafară, 
să vă linşeze, jitndcă vă opu¬ 
neţi schimbărilor pe care le- 
am adus noi. De azi înainte, 
voi nu mai intraţi in celule. 
Rămâneţi aici. 

In timp ce’n închisoare 
continuau pedepsele, zdrcilc 
şi foamea, aceSV grup primea 
mâncare specială, avea drept 
la plimbare şi avea aer la dis¬ 
creţie , neştiind cc Sa mai cre¬ 
adă. Unii făceau aluzie la lo¬ 
tul lui Antonejcu şi al gene¬ 
ralilor lui, care, înainte de a 
fi împuşcaţi, au fost hrăniţi 
cu şase feluri de mancare pe zi. 

La câteva zile întră in 
camera lor, un croitor cu mul¬ 
te costume de haine civile pe 
braţ, elegante, parfumate. A 
început sa ia măsun şi să a- » 
justeze. Le-au schimbai ze¬ 
ghile vărgate şi i-au scoborîl 
in curte, unde ti aşteptau a- 
genţi ai Securităţii, la fel de 
eleganţi. Cu trei automobile 
luxoase, l-uu purtat o Săpt㬠
mână prin toată ţara. Au vizi¬ 
tat hidrocentrale şi fabrici 
noui, <*u dormit âv hote lele 
cele mai bune. Parcau o co¬ 
misie guvernamentală de in¬ 
spectori tehnici. In 13 ani, 
Cum e şi fişe sc, se schimba¬ 
seră multe .-Uitaţi-Va, Domni¬ 
lor, acea Românie "ca soarele 
sţdnt de pe cer" pe cate Cod- 
reatiu t 'a promis-o. Am reali- 
zat~o *oi. V ot C9 vreţi Să mat 


liaceţi acum? Care-i sensul 
wfziftentei voastre? 

•1 fără era soare, cald, fin¬ 
iri, natură fermecătoare . Mom- 
lentul psihologic a fost bine a- 
Ues, După o săptămână, erau 
\<iin nou m celulă, cu regim a- 
\spru şi izolare completă. La 
\un răştimp a venit iar Drăghi- 
\ci. l-a adunat şi Ic-a vorbit 
iar.- Voi ştiţi că majoritatea 
oamenilor din închisori şi 1&. 
\gdrele de muncă sunt oameni 

L timpii: muncitori, ţărani, stu¬ 
denţi cu facultăţile nelermi- 
\nate, elevi. Toţi sunt închişi 
pentru voi, din cauză voastră. 
Câţi n’au murii pentru voi, fi¬ 
indcă, după cum vedeţi , noi 
nu iertăm pe nimeni. Au rămas 
acasă copii orfani şi şoţiile 
văduve, care plâng. Pe cei 
care încă n’au murit, famili¬ 
ile îi aşteaptă. Eu nu ştiu: 
mai sunteţi i*oi creştini? Ce 
morală aveţi voi? Cum poţi 
să admiţi tu, Radu Gyr, să 
moară atâţja in închisoare, 
pentrucă ft-au răspândit cân¬ 
tecele şi poeziile? Spune-mi: 
pe câţi îi ai pe conştiinţă? 
Vom forma cluburi de reedu¬ 
care pe categorii: muncitori, 
preoţi, intelectuali, ţărani. 
Voi veţi trece prin fiecare sa¬ 
lă şi veţi spune tot ce-aţi v㬠
zut în ţară. Noi nu vă dăm ni¬ 
ci o normă. Vn singur lucru 
trebuip să vă între în cap: 
Voi i-aţi adus în închisoare, 
voi trebuie sâ-i scoateţi. Pen¬ 
tru ei este o ultimi şansă , pe 
care noi le-o dăm. Dacă o pi¬ 
erd şi pe asta, o Jâ-i aveţi 
pe conştiinţa, fiindcă noi nu 
iertăm pe nimeni. 

Aşa au început reeduc㬠
rile la Aiud. Ce s’a petrecut 
in sufletul acestor oameni, ni¬ 
meni nu ştie. De data această 
diavolul a făcut apel la con¬ 
ştiinţa morală. După puţin timp 
acest grup a fost eliberat şi 
silit să sene la "Clasul Pa¬ 
triei", un jurnal despre care 
in ţară nimeni nu Ştie nimic, 
dar care venia cu regularitate 
in închisori şi se citea în 
cluburile de reeducare, cu co¬ 
mentariile: Vite, şefii voştri, 
care v’au sfătuit să rezistaţi. 
Ei au înţeles cu un ceas mai 
devreme şi s’au aliniat parti¬ 
dului. Dar voi aţi rămas să 
muriţi aicea, in închisoare! 

Căderea celor din Aiud 
impune din partea tuturor ce¬ 
lor din exil, momente de rugă - 
ciune, de tăcere şi reculege¬ 
re. Să-Şi cerceteze fiecare 
conştiinţa. In acest veac de 
sbuCiumdn, fiecare am trecut 
prin situaţia lui Petru sau lu¬ 
da. Important pentru noi ar fi 
să nu rămânem în apostazie 
şi in trădare, spânzuraţi de 
sălciile Cedronului t ca luda, 
ci să ne întoarcem la hus, ca 
Petru, zicând: "Doamne, după 
toate apostaziile fi trădările 
mele. Tu care toate, le Ştn, 
ştii că te iubesc inCă". 

Dumnezeu ne va ierta, 
pentrucă EL se uită k* inima 
omului. El, care ne-a creiat , 
cunoaşte culmile răbdări, 
tarul sufennţii, limita dintre 
nebunie şi normal, unde în¬ 
cepe desagregarea personali¬ 
tăţii umane. Dar Dumnezeu 
nu-t va ierta pe partizanii lut 
luda, pe trădătorii conştienţi » 
care păcătuiesc împotriva Du¬ 
hului Sfânt. Pe acei Români 
din exil care de 25 de am •*- 
tinzând mâna v; accaif blid 
cu Dqmnul nostru Isus Hris- 
tos. j’au mpdrjtâşit din tl Cinu 











Libertăţii ”, s'au folosit de 
roadele carităţii creţ line, de 
ospitalitatea neamurilor care r 
L iubesc pi recunosc pe Dum¬ 
nezeu. El nu-i va ierta pe a- 
ceia care pi-au creiat situaţii, 
pi-au adunat averi , iar astăzi, 
călcând legile ospitalităţii pi. 
ale libertăţii, au devenit agen¬ 
ţi comunipti, colaborând cu 
cei fără Dumnezeu, cu omo- 
rdorii atâtor milioane de ere- 
dinciopi. Dacă unii din acep- 
tia vor fi fost influenţaţi de 
căderea marilor figuri dela 
Aiud, de articolele lor din 
“Glasul Patriei ”, de colabo¬ 
rarea lor cu regimul sataniţ 
din ţară, să ţină ei minte a- 
ceastă frază , rostită de Radu 
Gyr, unui preot, in infirmeria 
închisorii Aiud, cu puţin în¬ 
aintea actului fatal: u dacă 
vreodată, noi tom constitui o 


piatră de scandal pi o piedică 
pentru realizarea voastră, în- 
lăturaţi-ne din calea voastră 
ca pe nipte gunoaie pi urmaţi 
drumul luminos către Mântui¬ 
torul Isus Hristos. Uitaţi că 
am existat’\ 

In toate articolele pi în¬ 
demnurile pe care ni-le adre¬ 
sează, nouă celor din exil,ei 
vor pi încearcă să ne spună: 
“Nu faceţi ca noi. Nu ne as¬ 
cultaţi sfaturile trădătoare. 
Păstraţi-vă mai curaţi, măcar 
voi , care n’aţi trecut prin la¬ 
boratoarele satanei’ 

In toată drama asta uni¬ 
versală, care împinge lumea 
către abis noi cei din exil, 
nu ne putem salva de com¬ 
promis decât prin puterea ru¬ 
găciunii. Să ne rugăm lui 
Dumnezeu. 



—■—■■de LUUA A. POPOVICl—■ 


DOINA OSTEANU 

f 

Pe drumul amarnicului nostru exil, între învi¬ 
erea întru românism pi învierea de apoi, am mai 
împlântat o cruce, pe care am scris , cu lacrima 
inimei, un nume drag, un nume de la care, noi, 
care am descoperit-o pi lansat-o, publicându-i 
primele versuri pi primul ei volum, apleptam cu 
mare nădejde, împliniri in viitor: DOINA OŞTEAI l 
Poetă de mare sinsibilitate, Doina, a plecat. 
dintre noi ca o metaforă, in dimineaţa zilei de 1 
Septemvrie 1971 . 

Fiică a Banatului Iugoslav , Doina Opteanu 
lasă in urmă-i, pe lângă un număr jle poezii ined.- 
ite, pe fiul ei Puiu, în vârstă de 14 ani, care r㬠
mâne m grija românilor refugiaţi din Chicago, pi 
o mălupe, ce se stinge de aceiapi boală. 

Opteanca cu nume de cântec , s’a cuminecat 
cu mările tăceri: “năruind o liniplc uitală*\Dum- 
nezeu s*o odihnească in pace! 

DRUM 



DOINA 0$TEANU (1929-1971), în picioare, 
între D^nii Ceorge Bulumele pi Vasile Pos¬ 
teuca. In stânga: fiul ei Puiu pi Dl. Ceorge 
BQcioagă. In dreapta: Dl. Eugen Bârsan, 
D-na Bulumele pi D-na Bocioagâ. 


PICURI DE DESTIN 

Te-ascult din picătura de condei 
Ce plânge-un basm frumos ecranizat, 
înghit şiroaiele din ochii mei 
Sâ’nlreb de. un miez de vară, neuitat. 

Un cer s’a scuturat pc-al străzii geam. 

Un nor prin metropole, a rătăcit. 

In orizonturi ce le-adăposteam, 

Te regăsesc sub colţuri de granit . . . 

Te-adun din picurii ce’n toamnă mor. 

Le beau parfumul descântănd tăceri. 

Te cresc dintr’un păcat ca pe-un odor 
Din amintirea altor primăveri. 

Frământ din iutunerec întrebări: 

-Gândeai la rome? Mi-a fost greu pe drum. 
Ne-oro şti de-acum din revederi in revederi. 
Icoana toamnei, răvăşită'n scrum!. . . 


25 Martie 1882 -s’asfin¬ 
ţit pentru prima oara în Mitro¬ 
polia din Bucureşti sfântul 
mir, care până atunci se adu¬ 
cea dela Patriarhia din Con¬ 
stant inopole. 

• • • 

8 Mai 1884 - a murit la 
Paris fostul domn al Moldovei: 
Mihai St una, ctitorul Capelei 
ortodocse române din Baden 
- Baden din Germania. 


25 Mai 1827 - pe când era 
student la Paris, tânărul Pe- 
\trache Poenaru sârguincios, 
avea mult de scris şi cu cop¬ 
iatul cursu/ilor şi cu cores¬ 
pondenţa din ţară. A chibzuit 
el, cum şi în ce fel sâ facă, 
să găsească un mijloc ca sâ 
|nu mai poarte mereu sticluţa 
cu cerneală cu el. Aşa, că is¬ 
cusitul student român, după 
oarecare trudă a inventat tocul* 
\rezervor! Brevetul spunea că 
invenţia lui constă: M . . . din- 
\tr*un condei purtăreţ fără de 
Isfârpit, ce se alimentează in- 
jufi cu cerneală Sistemul 
de a împinge cerneala spre 
vârful peniţei, prin uşoara a- 
păsare a ţevei, a fost marea 
inovaţie in această direcţie şi. 
care a dus mai târziu la in¬ 
venţia pistonului şi al stilou¬ 
lui de astăzi. 

26 Mai - 14 Septembrie - 
1488 -s’a ridicat măreaţa măn¬ 
ăstire Voroneţ, acest giuavaer 
unde şi-a avut aşeza¬ 
rea schitul de lemn al călu¬ 
gărului Daniil Sihastrul - pre¬ 
cum grâesc cronicile şi dove¬ 
deşte şi inscripţia de pe zi¬ 
dul mănăstirii. 

• ♦ • 

27 Mai 1845 - s’a născut 
scriitorul elveţian: J oseph- 
Louis-Victor Ţissot la Bulle 
tn cantonul Freiburg. Studia¬ 
se la Tubingen şi Viena - 
Austria. In 1867 se afla la 
Paris unde a colaborat la zi¬ 
arul: Le courrier francais; pub¬ 
lica articole în Cazette de 
Lausanne. In Germania a pub¬ 
licat in 1875: Voyageau pays 
des millards; In 1880 a editat 
la Paris: l’oyage au pays des 
Tziganes, 532 de pag. în care 
vorbeşte pe larg de problema 
ţiganilor din Transilvania. In 
1893 a creat la Paris Almana¬ 
hul HacheUe şi a condus re¬ 
vista Le Tour du M^nde. A 

murit la Paris în 1917. 

• • • 

30 Mai 1815 - s’a născut 
in Waston lângă Bath Anglia: 
poetul, scriitorul şi ziaristul 
Charles Bone ţ, A studiat în 
Anglia şi în Germania, unde 
ac împrietenise cu prinţul de 
Thum und Taxi». A câlâto'it 
mult în Estul Europei. Prin 
1860-1863a fost şi prin Trans¬ 
ilvania, iar in 1865 a publicat 
la Londra: Transylvanie, its 
products and People, iar in 
1867 a scos la Lcipzig o edi¬ 
ţie in limba germană: Sieben- 
burqen Land und Leute, vol¬ 
um de 690 de pagini cu un 
et, 5 hărţi şi numeroase 


re produceri. în 1865 - 1868 era 
la Vicna, fiind corespondentul 
ziarelor: Daily News şi New 
York Tribune. 

• • • 

30 Mai 1833 - s’a născut 
în Braşov medicul român Con¬ 
stantin Gheorghe Nica, din 
părinţi negustori ^originari din 
Macedonia. A urmat liceul s㬠
sesc din Braşov apoi medici¬ 
na la Viena., specializându- 
sc în boalele de copii, unde 
a fost medic secundar. Se duce 
la Ode sa unde înfiinţează un 
spital. Pe la 1868 vine în Bu¬ 
cureşti unde ajunge medic pri¬ 
mar. Moare la 27 Martie 1883 
de miningitâ, boală combătută 
de el la Braşov. A fost primul 
pediatru specialist la noi în 

România. 

• • • 

18 Iunie 1831 - s’a născut 
în Baia-Mare, judeţul Satu 
Mare: medicul ungur naturali¬ 
zat român: Ludovic Fiala. A 
studiat la Viena şi in 1857 a 
venit în România. A luat parte 
activă la marile reforme ale 
doctorului Carol Davila, în 
calitate de medic primar al 
Spitalelor Eforiei. Profesor la 
Şcoala naţională de medicină 
de farmacie a fost şi un chirurg 
de valoare, aducând mari ser¬ 
vicii în această specialitate, 
atât la spitalul Filantropiei - 
unde era şi inspector - cât şi 
în timpul războiului dela 1877- 
1878. Ludovic Fiala a fost un 
medic iubit depopulaţia bucu- 
reşteană. El a publicat: Ra¬ 
port ptiinţific, Bucureşti 1870; 
1871; 1872; Cerison de six 
aveugles-nes, 1878; Despre 

congresul de chirurgie, cu Dr. 
Severanu, 1882; Cugetări,' 

1886; Reminescenţe din răz¬ 
boiul româno-ruso-turc, 187 / 
pi rolul societăţii Crucea ro- 
pie în timp de pace pi de răz- 
boiu, 1892; Cunoptinţe igien¬ 
ice populare, 1896. 

• • • 

29 Iunie 1556 - s’a născut 
în Moldova, în comuna zisă 
Zaxo - comună ce nu a putut 
fi localizată - ar putea să fie 
Şasea de pe lângă Baia Marc: 
Ion al lui S toica Costipe şi al 
Margaretei Bărbat, care a de¬ 
venit mai târziu: călugărul /- 


eremia Valahul. Tatăl, lucra 
petecul sâu de pământ cu cei 
cinci fii ai săi. Incâ de timpu¬ 
riu Ion, care muncea la câmp 
cu ai sâi, a dat dovezi de o 
adâncă viaţă lăuntrică şi ho¬ 
tărî sâ plece în lume ca sâ se 
facă călugăr. Părinţii - ro¬ 
mâni uniţi şi cu frica lui Dum¬ 
nezeu - au văzut cu ochi buni 
această hotărîre a fiului lor - 
care era şi străin de toate is¬ 
pitele şi turburârile tinereţei. 

Şi Ion a plecat, la vârsta de 
18 ani, pe jos din satu-i natal, 
şi din popas în popas a ajuns 
în Italia, câştigându-şi banii 
de drum, făcând toate meseri¬ 
ile, când exaltat, când decep¬ 
ţionat de toate cele ce vedea. 

In postul mare a ajuns la Nea- 
pole, şi aci este adânc mişcat 
de evlavia populaţiei cât şi 
dc măreţia bisericilor. Bate la 
uşa unei mănăstiri iar porta- 
rul-călugăr îl întreabă: ce ca¬ 
uţi la noi băiete? - Caut mân¬ 
tuirea sufletului, răspunse 
blând tânărul Ion al lui Stocia 
Costipe . Primit in Casa lui 
Dumnezeu, şi trecut prin sta¬ 
rea de noviciat, el a îmbrăcat 
la 7 Mai 1578 haina călugăre¬ 
ască, luând numele profetului 
leremia. Cercetând diferite 
mănăstiri, a fost destinat,la 

vârsta dc 23 de ani, mănăsti¬ 
rii: Zămislirea Maicii Domnu¬ 
lui, unde a rămas 40 de ani, 
adică până la moartea lu». 
Credinţa,bunătatea, dragostea 
faţă de cei săraci şi bolnavi, 
au făcut din umilul călugăr 
franciscan: leremia Valahul, 
un adevărat “sfânt”, care n’a 
cunoscut nicio piedică, nicio 
şovăială ca să servească pe 
Dumnezeu şi pe aproapele sad: 
Procesul de canonizare, după 
moartea lui, săvârşit la Nea- 
pole la 1625 - a fost întocmit 
la 22 Septembrie 1627 - cerut 
de întreaga populaţie a ţinutu¬ 
lui napolitan. Fiul ţăranului 
moldovean Stoica Costişe şi 
al Margaretei Bărbat: Ion, prin 
adânca-i şi curata-i credinţă 
in Dumnezeu, devenit leremia 
Valahul este primul “sfânt” 
român canonizat la Roma. 


29 Iunie 1822 - ziua sfinţi¬ 
lor apostoli Petru şi Pavel, 
au fost chemaţi boierii moldo¬ 
veni şi munteni la Rei-Effen- 
di la Constanţinopole, care 
le-a zis: lată Logofătul lonifâ 
Sturza va fi Domnul Moldovei 
iar Banul Grigore Chica Dom¬ 
nul Ţării Românepti . 


















Viaţa lui Constantin Brin- 
coveanu nu ni-sc apropie de¬ 
cât prin moartea sa. In clipa 
morţii suntem cu adevirat. In 
acea clipi, omul a apărut în 
toata măreţia, prinţul in toată 
gloria lui. 

In dimineaţa zilei de 25 
Martie 1714, care in acel an 
dela Domnul, cădea în Marţia 
Marc. Când Vodă Constantin r 
Brâncoveanu intră in sala tro¬ 
nului, pentru a-1 primi pe Mus- 
tafe-Paşa, trimisul Porţii, era 
aşa de stăpânit de grija de ce 
ar putea sâ-i vestească acea. 
stâ vizită neaşteptată, incât 
nu lui în seamă puţinătatea 
oştenilor şi a slujitorilor, care 
se aflau, ca de obicei, in dru¬ 
mul străbătut de el, din de¬ 
partament până la divan. Pes¬ 
te un ceas avea si strige du¬ 
pă a;utorul acestor gărzi, dar 
avea sâ înţeleagă că toate 
fuseseră retrase din jurul său. 
de o mâni duşmană. In acel 
moment va fi în neputinţă dc a 
mai da o poruncă. Cu greu ar 
fi putut fi învinovăţit ci nu se 
temuse de cei din jurul său, 
ca nu bănuise nimic. Era in al 
dou 2 iecişişâsclea an de dom¬ 
in »e. Se ştia iubit şi ascultat 
de boieri, socotit părinte de 
ţari. înconjurat de o familie 
demni şi supusă. Chiar un¬ 
chii săi, marii Cantacuzini. 
deşi se arătaseră reci in vre¬ 
mea din urâm. nu puteau ridi¬ 
ci vreo bâuială in inima Voe- 
vodului, aşa de trează lapri. 
mejdie, aşa de inc creată. 

ajun sosise la Bucureş¬ 
ti, Muatafa-Paşa, şi trimisese 

v ort>â lui Brâncoveanu câ vrea 

să-l vadă. Ce-o fi>. se între¬ 
ba nedumerit PrinţuL Plătise 
de curând haraciol şi oricât < 
de marc era lăcomia turcilor. 


MOARTEA LUI BRÂNCOVEANU 

_ de VIORICA STAVILA - 


par’că nu-i venia a crede că 
vor îndrăzni o nouă cerere, 
fără sâ lase măcar timp ca sâ 
se închidă rănile ţării, dela 
cea din urmă sânger are, dijma 
de aur, şi fiindcă, chibzuind 
siutaţia sa, intre duşmanii pc 
care şi-i ştia nu vedea vreu¬ 
nul pus sâ-l atace in acel mo¬ 
ment. Muscalul, cu totul pe 
labe, îşi lingea rana primită 
în coaste, la Stânileşti. Im¬ 
perialii îi căutau prietenia. 
Iar Marele Vizir Gin-Ali îi râs : 
punsese de curând cu mare 
bunăvoinţă , . . . 

Scrisese intretimp viziru¬ 
lui, cerându-i îngăduinţa ca 
fiul său, Radu, sâ se însoare 
cu fata lui Antioh Cantemir* 
fostul Domn al Moldovei, a- 
tunci ostatcc la turci. Intere¬ 
sele ţârii şi ale familiei sale 
cereau sera stâ căsătorie, dar, 
ştiindu-1 pe Antioh urît de 
Poartă, nu-şi dăduse Binecu¬ 
vântarea fără încuviinţarea vi¬ 
zirului. Cu asemenea gânduri, 
încerca Brâncoveanu să sc 
limşteascâ. îşi aminti că viz¬ 
irul, in răspunsul ce i-I trimis¬ 
ese, ii mulţumea de darul pri¬ 
mit, pomenind numai de splen¬ 
dida mantie căptuşită cu sa¬ 
mur, fără a pomeni un cuvânt 
despre cei patru mii de gal¬ 
beni care in soţ iau mantia. Se. 
întreba. -A venit oare Musta r 
fa-Paşa si-mi spună că Gin- 
Ali, crunt şi nesăţios de aur, 
îşi ia îndărăt vorba şi nu îng¬ 
ăduie nunta fiului meu? îşi 
croieşte prilejul sâ ia alte 
pungi de bani* Când isbutia 
sâ se liniştească, zicându-şi 
că aurul lui a scăpat ţara de 


ION MIREA 

NU MĂ DU. ŢĂRÂNA 


Nu vântule, nu mă du, ţărână. 

Nici voi ape, rui ma purtaţi in unde. 
Lăsaţi florile s'atârne in cunună 
Si’n gresii locul care mă pătrunde . , . 


Nici boabe, nici sâmburi, nici seminţe. 
Nu aruncaţi fiori ia măcinat. 

Lâsaţi-mă ca fca-mi aduc aminte 
l)e iot ce fiuof. şi si mă adun curat. 


Dar ou mă duceţi cenuşa, pulbere, miresme minerale, 
Pe dedesubt, m valon subterane. 

Fărâme, ierburi, crâmpeie siderale 

Sau răni, tăcere, ori urne cu oase profane. 

Puruţi-cfiâ pe umeri, descoperit, pe largă. 

In genunchi aţi in graur. 

Ca sâ ascult întreaga 

Primirea trupului sub stâlpul de tăciune. 


Dela 1% vor. duceţi-mă in sat. 

F iac an sâ mă poarte drept. 

Si după cc vot fi'a pământ amestecat, 
Dc-iisupra mea sa strângă fecioarele la piept. 


toate năpastele unui veac aşa 
de greu, rămânea un fapt care- 
-i readucea tulburarea. Paşa 
venise însoţit dc trei mii de 
eunuci. Acest fapt ii tulburase 
sufletul, hrănind in adâncuri 
un presentiment care surpa 
temelia gândurilor chibzuite ,, 

Singur, in noaptea din ia¬ 
tacul domn esc, presentimentul 
din surd, deveni ameninţător. 
Ar fi vrut sâ ceară un sfat, ca 
adeseori, unchiului său, în¬ 
văţatul Constantin Stolnicul. 
Dar acesta era bolnav. Nu mai 
venise de mult pc la curte. 
Celălalt unchi. Mihai Canta : 
cuzino* Chiar Domnut se fe¬ 
rise să-l amestece in necazu¬ 
rile inimii sale, fiindcă i-se 
şoptise că umblă sâ pună în 
scaunul Moldovei pc ginerele 
său, Mihai Răcoviţă, invinu : 
indu-1 pc el că foloseşte dom-, 
nia Munteniei numai pentru în¬ 
tărirea casei sale. Mihai sus¬ 
ţinea la Poartă, când pc un 
Mavrocordat.când pe un Duca, 
când pe unul dinCantemircşti. 
Brâncoveanu şti a câ urzeala 
de intrigi a unchiului sâu îi 
făcea un îndoit râu. Stârnea 
ură şi râvnă la domnie, printre 
pretendenţii şi boerii partizani 
din ţară, şi da turcilor prilej 
dc amestec. Dar nu putea cre¬ 
de câ această intrigă ajunsese 
deoarece capuchehaiele sale 
dela Constantinopol, care st㬠
teau la pândă, nu simţiseră 
nimic. Turcii care in cele mai 
multe cazuri erau interesaţi 
dc bani, nu de persoanele care 
se aflau in scaun, începeau 
prin a trimite mai întâi, capu- 
chehaielor. vorbe dc mazilire. 

Cine să lupte cu Brânco¬ 
veanu, domn întărit de Poartă 
de atâtea ori şi supranumit 
la Constantinopolc, Altin-Boy. 
Prinţul Aurului? Deci, i-se. 
pâm ca şi teama dinspre un¬ 
eltirile unor C'antacuzini ar fi 
neîntemeiată. Îşi zise -Sunt 
numai grijile şi socotelile, 
care mă macini dc un sfert dc 
veac. Care m’au obosit. Fiul 
meu, Constantin, va apuca, 
dacă va fi voia Domnului, zile 
ma> bune. El va apuca o vreme 
mai limpede. Imperialii in câţi 
va ain se vor împuternici la 
Ihmârc şi atunci el va putea, 
aâtreacă făţiş alături de creş¬ 
tini. Prinţ al Sfântului Impe¬ 
riu German, ca şi mine. şi 
domn unei ţâri căreia am iz¬ 
butit sâ-i păstrez independen¬ 
ţa. va vindeca şi rănile de 
sub cârmuirea mea, gţelele 
biruri Cum aş fi putut, altfel 
*’© scap de jaful tătarilor, de 
lăcomia turcilor, de perfidia 
muscalilor, de poftele austri¬ 
ecilor şi polonilor ’. 

Gândul atesta că fiul său 
va repara ceea ce el fusese ne¬ 
voit fă de«, ii*4u*c linişte, 
încerci să-şi explice asana¬ 


rea vizitei lui Mustafa-Paşa. 
pe a dous zi, ca o putinţa pen¬ 
tru tyrc de a-i ispiti pe boieri 
şi a-i iscodi pc orăşeni, de 
gândurile pe care Ie nutresc 
faţă dc Carol XII, Svedul, aşe¬ 
zat din ordinul lor cu lagărul 
la Piteşti, marc povară pentru 
ţară şi domn: "Vrea si afle 
probabil sentimentele ţării, 
ca sâ ştie cât sâ mă sj.lească 
sâ-l rabd încape Svcd.” Toate 
ace sic explicaţii urmăreau nu-, 
mai sâ-i scoată ghimpele pre¬ 
sentimentului din inimă. Nu 
isbutiau insă decât să-i în㬠
buşe svâcnirile. Târziu, in 
noapte, se lungi pe div&n, ca 
să adoarmă. Obosit, urroiria 
umbrele pe care le făcea pâl¬ 
pâirea candelei, in 9labul 
rotocol dc lumină din jurul 
patului. Nu închisese încă 
ochii, când din colţul cel mai 
întunecat al camerei ii răsună 
în urechi glasul fiicei sale 
Stanca, moartă cu câteva 
săptămâni inaintc-“Vin tur- 


Auzind vorbele acestea, 
se înfiora. Cine le-a rostit* 
E sufletul copilei care vrea 
sâ-mi spună ccva > E mintea 
me*. vinovată de inchipuri * 
Intr’adevăr, auzise limpede. 

Stanca se inbolnâvişe de 
friguri, la sfârşitul iernii. In- 
tunerecul ii cuprinse mintea. 
Doctorul din Braşov, ca şi 
cel din Veneţia, fuseseră ne¬ 
putincioşi sâ-i găsească 
leac. îşi redobândise spiritul 
numai cit sâ strige, cu ochii 
plini de groază, lucruri pc 
care numai ca le vedea. Amin¬ 
tirea aceasta dureroasă, ca 
şi spaima pe care o resimţia, 
îl neliniştea cu totul. Somnul 
îl părăsi. Cuvintele rostite de 
fiica sa înaintea morţii, i-sc 
amplificară in amintire, “Vin 
turcii! Vin să ne taie!”, stri¬ 
gase ea cu groază şi-şi l㬠
sase capul greu pe perini. 
caşicum ar fi căzut sub iata¬ 
gan. 

Atunci plânsese cu du-, 
rerc*. Acum fruntea i-se îro- 
brobonia de sudorile unei 
spaime nedesluşite-. Alte 
spaime veniră, din amintiri 
mai de curând. Primise nu de¬ 
mult, o scrisoare dela un 
credincios de-al său, doc¬ 
torul Antonio Cerea, Pado- 
veanul. Acesta îngrijea un 
paşa de pe lângă vizir, şi ar 
fi auzit câ se vorbeşte in Is¬ 
tambul de vini grele care ar 
apăsa asupra voevodului 
Ţârii Româneşti, şi eă se 
pregăteşte o aspră pedeapsă 
împotriviri, “Ah, doctorul An¬ 
tonio e un aperios” încercă 
cl să-şi alunge amintirile 
ncgcc, •Vede numai intrigi 
şi ‘-ouţplcXuri. Socoafc câ fâ- 
cându-mi cuooscut o primej¬ 
die, care poate câ nu există 


■ 


■ 


decât în mintea lui de cobe 
îşi poate plăti recunoştinţă 
ce-mi datoreşte.” Toate a- 
ceste inchipuri şi potriveli 
erau răscolite dc venirea ne¬ 
aşteptată a lui Mustafa- 
Paşa. Dc misterul care-i în¬ 
conjura vizita. Şi, în starea 
de sbucium, in care se afla. 
intunerecul i-se părea prea a- 
păsâtor. Se «sculă din pat şi 
se duse la o fereastră. Trase 
în lături grelele draperii de 
catifea, sperând ci lumina 
liniştită a nopţii îl va odihni. 
Noaptea era luminoasă. Luna 
albi, rotundă şi înaltă, plu¬ 
tea pc cerul limpede. In ra¬ 
zele ei reci, oraşul se întin¬ 
dea dincolo de râul sclipitor. 
Casele străluceau ciudat sub. 
negrul larg al streşinilor, in- 
fiorându-l. I-sc părea că ceva 
mortuar apasă văzduhul, câ 
oraşul e un cimitir sub ochiul 
rece al morţii. Lumina lunii, 
grea de această impresie, i-se 
furişă in suflet, şi deşi îşi 
ţinea ochit de-a supra oraşului,, 
el vedea in propriu! lui suf¬ 
let. Vedea capul lui Mavro- 
cordat, fin şi viclean, apoi 
pc împăratul Leopold, şov㬠
ielnic, şi pe Gin-Ali, nebun 
dc lăcomia banului. Ii apăru 
chiar chipul Stolnicului C&n- 
tacuzino, ca niciodată, duş¬ 
mănos în privire, cârtitor. 
Emoţia acestui spectacol in¬ 
terior fu aşa de vie incât, 
pentru a scăpa de ea, se în¬ 
toarse instinctiv spre sâm¬ 
burele de lumină care se stin¬ 
gea mângâietor, pâlpâind, sub 
icoană. Aceasta mică lumini 
îl bucură, ca pe -un rătăcit in 
pustiu, o stea. Candela ii 
arăta drumul. Brâncoveanu 
căzu in genunchi şi fiindcă 
trecuse de miezul nopţii, îşi 
aminti că a intrat in sărbăto¬ 
area Bunei Vestiri. Se rugă 
vreme îndelungată, spunând: 
•Orice veste îmi va aduce 
Paşa, e bună. Vine în ziua 
când li-s’a vestii oamenilor 
câ se va naşte Mântuitor pen¬ 
tru ei”, 

• • • 

Intrând in sala tronului. 
Domnul işi înălţă capul şi 
îşi lumină faţa. Nu voia să 
neliniştească pe boierii *- 
dunaţi acolo. Dc altfel prie¬ 
tenia sinceră şi credinţa de¬ 
votată ce desluşi pe feţele 
lor, ii împliniră liniştea cc-şi 
impusese. “Boierii sunt cu 
mine”, se bucură el. “Ei sunt 
puterea domniei mele. Precum 
aceşti stâlpi de piatră *unt 
temelia casei noastre . I>* 
plimbă privirile dela boieri 
la frumoşii stâlpi crcoeluţ», 
al căror cap înflorat sprijinea 
tavanul. întărit de rugăciune 
şi dc impresia aceasta de 
siguranţa, grija şi «buciumul 
i-se risipiră. Se lisă, bucuros, 
in vorbă, cu boierii. Da f LU ~ 
rând sc auzuâ sunetele meter- 
henelei, vestindu-l pe oaspe- 
In semn de mare cinste Şt 




















prietenie, coborî de pe tron, 
şi, printre boierii rânduiţi de- 
o parte şi de alta, ieşi intru 
întâmpinare. In însufleţirea 
care-i lumina faţa în acea 
clipă, şi în îmbrăcămintea 
splendidă, părea mult mai 
tânăr, decât cei 60 de ani 
ce-i avea. In mişcarea pe 
care o făcu, mantia roşie, 
prinsă sub bărbie într’o 
broşa de smaragde şi dia¬ 
mante, se dădu în lături, f㬠
când sâ sclipească îmbrăc㬠
mintea ţesută în fir de aur, pe 
căptuşală de amină, ca o 
bijuterie preţioasă pe un fond 
de catifea. Mâna stângă o 
ţinea sprijinită de cordonul 
de aur care-1 încingea, iar 
dreapta, purtând pe arătător 
inelul cu pecetea domnească* 
sta gata să se întindă bine¬ 
voitoare către oaspe. Cuca 
domnească ii acoperia pârul 
care începuse sâ-i cărun- 
ţească, dar îi lăsa desco¬ 
perită fruntea nobil boltită, 
de-asupra arcadelor ochilor 
in care se păstrau urme de 
tristeţi adânci, rodul amar al 
celor 26 de ani de domnie, în. 
care gustase pe lângă ferici¬ 
rile date omului pe pământ, 
şi tot amarul dincupa tragică 
a luptei pentru a le dobândi 
şi avea. Zâmbetul, la prima 
vedere vesel, întăria expresia 
ochilor şi "dureroasa neîn¬ 
credere care crispa faţa Dom¬ 
nului”, cum s’a spus mai 
târziu. Urându-i bun venit lui 
Mustafa-Paşa, îi întinse mâna 
şi-l pofti alături dc el. Dar 
Mustafa-Paşa, ocolind pri¬ 
virea Domnului şi neprimind 
mâna ce i-se întindea, râmase 
o clipă nemişcat, încruntat 
şi aspru. Apoi scoase de sub 
manta fatala basna neagră* 
svârlind-o pe umărul Domnu¬ 
lui şi strigând: “Majâl-Bey”. 
Cuvintele acestea reinviară. 
în mintea lui strigătul Stan- 
câi, din clipa morţii: “Vin 
Turcii! Vin turcii sâ ne 
taie”. Ele reînviată şi pre¬ 
vestirea doctorului Antonio 
Corea, şi presentimentul unei 
apropiate nenorociri. Pre¬ 
sentimentul ce-l ch inui se 

toată noaptea. 

Aceasta era catastrofa! 
Mazilirea! Lovitura il zăpăci 
pentru o clipă. Apoi îşi amin¬ 
ti că nu văzuse oştenii, pe 
când veni a spre sala tronului. 
Ca'n lumina unui fulger, 
văzu trădarea. Strigă cu voce 
tare după slujitorii lui. Mânia 
împotriva celor care l'au 
trădat, cât şi împotriva sa 
însuşi, că n’a avut înţelep¬ 
ciunea să vegheze, ii dădu 
impresia ameţitoare că se 
rostogoleşte in prăpastie. 
Strigă încâod&tă după oşteni, 
ca nenorocitul care, prâvă- 
lindu-se in genune, întinde 
manile sâ se agaţe de măr㬠
cinii de pe peretele stâncii. 
"Unde-jni sunt oştenii de 
pază?'’ Nu-i răspunse ni- 
rnaii. Cei mai mulţi dintre 
boieri se strânseră in jurul 
lui, făcând zid. Câţiva stăt¬ 
eau posomoriţi şi lăturalnici. 
Primii spuseră intr’un glas 
turcului:-“Nu nc trebuie aU 
domn. Vom striga la Poartă” 
Cei tăcuţi priveau spre marele 
spătar Ştefan Cantacuzino, 
fiu) Stolnicului. Constantin 
Brâncoveanu se bucură de 
dovada dc credinţă a boieri¬ 
lor. Işi recapătă liniştea, 
măngaindu-sc că, dacă boierii 


rămân alături dc el, pc turci 
îi va câştiga prin puterea 
aurului. 

Mustafa-Paşa, caşicum 
n’ar fi auzit glasul boierilor, 
le spuse aspru că îi face pc 
toţi răspunzători de persoana 
Prinţului căzut şi a familiei 
lui, până la pornirea spre 
Constantinopol. 

• • • 

Constantin Brâncovcanu 
fu lăsat singur în una din 
sălile palatului, ale cărui 
intrări şi ieşiri erau păzite 
cu străşnicie, de turci. Nu i- 
se îngădui Domnului să-şi 
vadă feciorii. Nici chiar pe 
Doamna. In această jale, era 
o mare mângâiere faptul de 
a-i ştie pe boieri credincioşi, 
fiindcă, mai mult decât mazi¬ 
lirea, îl înspăimântau duşmanii 

care i-o puseseră la calc, ne¬ 
cruţători. Izolarea neobiş r 
nuită ce i-se impunea, îl în¬ 
tăria în această convingere. 

Îşi dădea scama că atâta 
vreme cât va fi în îndoială 
asupra aceluia care i-a dat 
lovitura, puterile lui de a înj r 
gheba un plan dc salvare r㬠
mân tăiate la jumătate. Fră- 
mântându-$e să gâs iască 
răspuns întrebărilor, gându¬ 
rile otrăvite de păreri de râu* 
că a greşit, îi perindau amin¬ 
tirile domniei sale de prinţ 
creştin. Cârmuirea de 26 de 
ani îi apărea ca o pânză min¬ 
unată, ţesută în întregime din 
fir greu dc aur, numai de mâna 
lui. Fiecare ochi al acestei 
pânze era fructul măiestriei 
lui. Câtă strădanie, câtă is¬ 
cusinţă, câtă închipuire chel¬ 
tui se cu alesul ei. De câteori 
n’au încercat sâ-i smulgă su¬ 
veica din mână. Au încercat 
francezii, vrând să pună în 
locul lui, pe ocrotitul lor 
Tokoli. Au încercat ruşii. Şi 
de-atâtea ori, turcii. Şi acum, 
iată, a căzut. II cutremură 
amintirea primejdiei din 1695. 
îndrăznise sâ refuze Marelui 
Muftiu o cerere de . 50 de pungi 
de galbeni. Pentru a rămâne 
în scaun, a trebuit să în¬ 
doiască tributul şi sâ acopere 
de aur pe marii demnitari ai 
Porţii. De atunci a priceput 
că politica sa nu poate fi 
alta decât acea de a plăti pe 
turci, fârâ a se putea mândri 
ca strămoşul sâu, Matei Bas- 
arab: “dar cu sabia în mână” 

La Zâmcşti arătase ce poate 
lovitura sa de sabie, dar tot¬ 
odată înţelese că nu se poa¬ 
te bizui pc victoriile dc arme. 
Prea mulţi uriaşi îl înconjurau. 
De aceea se hotâr'tee sâ ţeasă 
pânza domniei sale cu suvei¬ 
că de aur, arâtându-se cel mai 
iscusit mânuitor, al suveicii, 
din veacul sâu. Gemu, apâ- 
sându-şi pumnul strâns, pe 
inimă, simţind dureri, sub 
apăsarea părerilor de râu, m- 
vinuindu-se dc neatenţie "0 
singură clipă a slăbit firul 
atenţiei melc, şi iată unde mă 
aflu. Altădată, eram tânăr şi 
am clădit o domnie. Dc unde 
sâ iau puterea de a o ridica 
din ruine } Singurul lucru ce¬ 
rni mai rămâne c să încerc a 
păstra dragostea boierilor, 
plătindu-i pe turci pentru a re¬ 
dobândi domnia. De-abia 
atunci mâ ». voi putea în¬ 
griji ca a’p întăresc, pentru 
copiii mei'*. Eu scos din a- 
ceste gânduri triste de un 
slujitor carc-i anunţă vizita 
noului Domn.Cu uimire, Con¬ 


stantin Brâncovcanu văzu că 
sc înfăţişează înaintea sa, 
vărul sâu mai tânăr.*. Ştefan 
Cantacuzino.. “Cum?”, rosti 
el mustrător,” sâ fie adevărat 
că fiul aceluia pe care eu l’am 
socotit drept tată, a uneltit 
din umbră, pe la spate, în a- 
ceastă ticăloasă lovitură? A 
băut din cupa invidiei Marele 
Stolnic şi a dat sâ bea din ca, 
şi fiului său? Voi care prin 
mila mea aţi avut parte de 
bucurii, veţi simţi,, de-acum 
înainte, fiule, ce'nseamnâ 

domnia”. Ştefan Cantacuzi¬ 
no păru stingherit şi sincer 
mişcat dc cuvintele bătrânu r 
lui Prinţ. Râmase în picio¬ 
are, lângă jilţ, aci, încer¬ 
când să-i ceară iertare că-i 
este pricină durerii, desvino- 
vâţindu-se că nu din dorinţa 
sa, ci din a Sultanului s’a 
întâmplat cc s’a întâmplat; 
aci, dând curaj şi speranţe 
celui căzut. Dela el află 
Brâncovcanu câ va fi pornit 
spre Constantinopolc chiar în 
ziua următoare, cu întreaga 
familie şi cu toate averile. 
Graba aceasta nu servi a cu 
nimic la liniştirea inimii lui 
înegurate. Ii rămânei: numai 
speranţa că la Constantino- 
polc, va isbuti prin fiii săi 
însuraţi cu fiice ale celor 
mai de frunte boieri ai ţârii* 
prin capuchchaiele şi prie¬ 
tenii săi, sâ cumpere mânia 
turcilor şi sâ se reîntoarcă la 
domnie. Unuia dintre cei mai 
devotaţi prieteni, Mitropolitu¬ 
lui Ierusalimului, Hrisant 
Nottara, îi scrise chiar în 
noaptea aceasta, vestindu-i 
căderea şi jalea sa, indem- 
nându-1 sâ mustre trădarea 
Stolnicului şi sâ lupte pentru 
el fiindcă: “Boierimea toată c 
cu noi, şi trâgem nădejde că 
Dumnezeu nu ne va lăsa”. 
Scrisoarea o încheiase cu 
vorbe de adâncă evlavie: 
“Oricum ar fi.*. facă-se voia 
LUI cea sfântă”. 

Noaptea era înaintată. 
Noaptea celei mai grele cum- 
pene. Cel de-al doilea, fiu al 
său, Ştefăn iţă, tânăr de-o mare 
cultură literară şi superb 
talent oratoric, isbuti, cuno¬ 
scând limba turcă, sâ sc 
strecoare printre strâji până 
la părintele sâu. Era un tân¬ 
ăr inalt şi blond, fire veselă 
şi gata de faptă, semănând 
mamei sale, Doamna.Maruca 
Brâncovcanu. “Tată”, şopti 
tânărul cu ochi frumoşi, al¬ 
baştri, înfriguraţi de bucuria 
rcvedcjji, “la mare durere am 
ajuns!” Continuă, după un 
răstimp de tăcere grea: “Ev 
plec chiar acum. Mi-se des¬ 
chide un drum din palat, spre 
mahalaua Tăbăcarilor, unde 
mi-s’au pregătit cal şi straie. 
Fug peste munţi, în Ardeal şi 
dc-acolo la împărat. In aintş 
sâ ajungeţi voi la Constan- 
tingpol, vin eu cu ajutor dela 
ei”. Ascultând cuvintele 
aprinse ale fiului său, Dom¬ 
nul înţelese ce vrea el sâ 
fâptuiascâ şi cât ar fi dc 
primejdios daci i-ar îngădui 
să urmeze drumul ales. li ex¬ 
plică limpede câ acum când 
sunt în mâna Paşei, călcarea 
unui ordin chiar numai de 
unul dintre fraţi, I ar întâi pe 
turc sâ ae răzbune pe ceilal¬ 
ţi. Asia cu atât mai mult cu 
cit nu era sigur câ fiul sâu 
il va găsi pe Împărat gala de 
ajutor. “Fiul meu”, răspunse 


Brâncovcanu, punând mâna 
pe umărul tânărului care pri¬ 
mea în genunchi binecuvân¬ 
tarea tatălui sâu, "în primej¬ 
dia în care nc aflăm, numai 
lavând aerul câ avem încred¬ 
ere deplină în acela in put¬ 
erea cânii a suntem, ne mai 
putem mântui. Creştinii sc 

hotăresc greu să ne sară în 
ajutor, iar turcii sunt repezi 
la mânie. E bine sâ nu le-o 
stârnim”. 

Ştefan inclină capul în 
semn de supunere, dar triste¬ 
ţea şi desamăgirea care i-se 
cetiau pc faţă, erau încă o 
pricină dc durere pentru b㬠
trân. Raţiunea îj demonstra 
câ e bine să nu-i supere pe 
turci. La Cefneţ, ieşise cura¬ 
jos in faţa Sultanului iritat 
şi obţinuse iertarea. Şi acum, 
împrăştiind mult aur, ar 
putea spera în câştigarea lor. 
Dar presentimentul amar care- 
1 chinuia de două nopţi, îi 
şoptea câ, împiedicând pc 
tânăr, pierde singurul prilej 
de a-şi salva măcar un copil. 
După ce fiul se retrase, băt¬ 
rânul râmase treaz toată noap¬ 
tea, sperând în lumina argu¬ 
mentelor, că va găsi calea 
care să nu-i vateme familia 
şi sâ-1 readucă in scaun. 
Dar era apăsat tot mai greu 
de simţirea câ nu se va mai 
ridica din acea prâpăstioasâ 
cădere. Teama îi ajungea la 
groază. De fiecare dată cu¬ 
vintele fiicei sale “vin turcii 
sâ ne taie” îi răsunau puter¬ 
nic în urechi, conturând în 
faţa ochilor dinlăuntru imag¬ 
inea lui Mustafa-Paşa. 

A doua zi. Constantin 
Brâncoveanu, cu întreaga sa 
familie, cu puţini boieri, 
printre care şi Vistiernicul 
Iordache Vâcârescu, fu silit 
sâ ia drumul Giurgiului. II 
urmau patruzeci de care, în¬ 
cărcate cu toate comorii^ 
domneşti. Ter fer darul il în- 
soţia cu o armată de turci, 
pentru paza convoiului. Se 
sigilase întreaga avere a 
domnului, şi, banii de care 
avţa nevoie în drum, trebuia 
să-i ceară turcului. In clipa 
când Brâncoveanu luă loc în 
caleaşca, pentru a merge ca 
prinţ detronat la judecata 
Sultanului Ahmed, noul dom¬ 
nitor, Ştefan Cantacuzino* 
coborî grăbit treptele Palatu¬ 
lui, şi, cu capul gol, se 
apropie de vărul sâu, mâr- 
turisindu-i, umilit, câ vinov㬠
ţia in această jale nu e a lui. 
După ce termină de vorbit, 
tăcerea sc aşternu între cei 
doi bărbaţi,, acoperindu-i şi 
pc cei carc-i însoţeau. 

Brâncoveanu privi lung pe 
urmaşul sâu in domnie, şov㬠
ind intre a-1 crede şi nu. Se. 
gândise mult, în noaptea acc- 
cea. Bătrânul Stolnic nu l-ar 
fi surpat la Poartă, dacă n’ar 
fi fost impins de gelozia a- 
cestui fiu. Ştefan Cantacuzi¬ 
no, invidios pe feciorul său, 
Constantin, care-şi câştiga¬ 
se speranţa de a-i urma in 
domnie, nu numai ca fiu, dar. 
şi prin vrednicia sa-. Era cu¬ 
minte, dovedind înţelepciune 
şi mare învăţătură. “Ce este 
această umilinţă din partea 
lui Ştefan Cantacuzino?. , s c. 
întrebă iar Brâncoveanu, “C㬠
inţă? Desvinovâţire de inocent 
ori o ticăloasă prefecâtoiie?” 

Tăcerea devenise stânje¬ 


nitoare şi el nu putea sâ osân¬ 
dească numai pe bănuieli. De 
aceea işi înălţă fruntea şi ij 
spuse-.- “Ştefane, dacă ace¬ 
ste nenorociri sunt dela Dum¬ 
nezeu, pentru păcatele mele, 
facă-sc voia LUI. Dacă sunt 
fructul răutăţii omeneşti întru 
pieirea mea, răufăcătorii sâ se 
păzească de mânia teribila a 
judecăţii divine”. 

Ştefan se aplecase, la 
primele vorbe ale lui Brânco¬ 
veanu, vrând sâ-i sărute mâna,, 
dar auzind de râsbunarea di¬ 
vină, se dete înapoi.0 încrun¬ 
tare rea îi schimonosi faţa, 
invinuindu-i cugetul. Boierii , 
cunoscând svonurileîn leg㬠
tură cu uneltirile Cantacuzini- 
lor, la mazilirea Domnului, 
fură străbătuţi de un fior dc 
gToazâ, fiindcă, ce ispită mai 
rea ar fi putut sâ întindă cej 
viclean inimii lui Ştefan Can¬ 
tacuzino, decât sâ pună la ca¬ 
le cele întâmplate? Constantin 
Brâncoveanu nu-i mai întinse 
mâna. Totuşi, despărţirea ar 
fi părut liniştită, dacă de un¬ 
deva, un suflu ca de ghîaţâ* 
nu ar fi isbit pe fiecare în fa¬ 
ţă. Semn, câ moartea era prin¬ 
tre ei. 

Jalea şi lacrimile mulţimii, 
care aştepţa convoiul Prinţu¬ 
lui, ca sâ-l însoţească o bu¬ 
cată de drum, întăriră acea¬ 
stă impresie. 11 boceau ca pe 
un mort. Când fu sâ iasă din. 
cetate, un corb se învârti de¬ 
asupra caleştii lui Brâncove¬ 
anu, apoi se întoarse spre ca¬ 
sele domneşti şi se aşeză pe. 
vârful cel mai înalt, croncăn¬ 
ind. “E rău s’a întâmplat* 
e râu de noi!”, se auzi au gla¬ 
suri prin sălile palatului, prin 
uliţele oraşului. Glasurile a- 
cestea răsunau sinistru în u- 
rechilelui Ştefan Cantacuzi¬ 
no şi devenea suspine grele 
în caleştile exilaţilor. Con va-, 
iul mergea încet, fiindcă z㬠
pezile abia se topiseră şi dru¬ 
murile erau desfundate. Brân¬ 
coveanu, deşi îngrijorat că fu¬ 
sese pornit cu întreaga fami¬ 
lie, spera câ prin multele ra¬ 
mificări aje acesteia sâ isbu- 
tească a-i. descoperi pe duş¬ 
mani şi a-i răsturna. Doamna 
Maruca mergea înaintea lui, 
cu fiicele şi nurorile, iar el 
era cu fiii şi ginerii, cu care 
chibzuia asupra pricinilor c㬠
derii, pentru ca, ştiindu-le. 
să le măsoare urmările. Cre¬ 
dea Domnul că ar sta in pute¬ 
rea lui, acest lucru. Oriciţ 
de înţeleaptă sau de fricoa¬ 
să ar fi inima omului, câtă 
vreme speranţa salvării în a- 
ccasti lume il mângâieîncâ, 
îi c greu să-şi închipuie, să. 
primească suferinţa ce-l aş¬ 
teaptă. 

Matei, al patrulea fiu, şi 
cel mai tânăr din cţi unspre r 
zece copii cu care-i binecu-, 
vântase Dumnezeu casa, r⬠
mase tot timpul lângă tatăl 
sâu. Copilandru de vreo patru¬ 
sprezece ani,vesel şi iubitor. 
Era încă la învăţătură, şi a- 
vea capul plm de isprăvi cav¬ 
alereşti şi de războaie. “Ta¬ 
tă”, .spunea el bătrânului. 
Prinţ,” îndată ce vei da Sul¬ 
tanului aurul pe care-1 vrea, 
trebuie sâ ne răzbunăm de ru- 

şineacc ni-s a făcut. Voi ple¬ 
ca la Linz, şi voi lupta să se. 
pregătească mai repede cruci¬ 
ada contra turcilor. Sfântul 
Imperiu German, Polonia şi 
Veneţia sunt hotârîte. Dacă 





DRUM 


Page 8 


va fi nevoie, mă voi duce p⬠
nă la Curtea Franţei, pentru, a 
căpăta şi de acolo ajutor”. 
Copilul îşi închipuia câ, la 
Vresailles, unde strâlucia Lu¬ 
dovic XIV, domnia acelaş en¬ 
tuziasm naiv pentru înfrângerea 
turcilor, ca pe vremea lui Pe¬ 
tru Eremitul ori a lui Godfroy 
de Bouilloi). “L’am auzit şi 
pe Stolnic”, continuă el cu 
oarecare stânjeneaiâ băgând 
de seamă câ oridecâteori po- 
menia numele acestuia ori a 
fiului său, Ştefan, o undă de 
nemulţumire şi de întristare 
nâvâlia in ochii tatălui său, 
“l am auzit spunând câ ajuto¬ 
rul Franţei ar fi de nepreţuit 
Naivitatea copilului îl 
făcea sâ surâciâ. Dar se întu¬ 
neca la amintirea Franţei, fi¬ 
indcă ştia ce piedici avusese 
de înfrânt când francezii îl 
susţineau pc ungurul Tokoly. 
Acum îşi dădeau toate silin¬ 
ţele pentru Neculai Mavrocor- 
dat, fiul Exaporitului. Ştia cA 
va avea de luptat şi cu amba¬ 
sadorul ţarului, duşmanul cel 
mai mare, dupâ Stânilcşti, dar 
văzând in drumul sau. drago¬ 
stea ce-i arătau satele prin. 
care trecea, şi cunoscând fo¬ 
amea de aur a turcilor, cât şi. 
marile lui mijloace, prinse c\j- 
raj. era sporit şi de-o 

scrisoare pe care un olâcar 
i-o dăduse,cum intrase in Bul¬ 
garia. Patriarhul Hrisânt, prie¬ 
tenul său, îl vestia cî fiica 
sa Balaşa Lambrino şi soţul 
ei, trimişi in peţit la Antioh 
Cantemtr, au isbutit în cere¬ 
rea lor, bucurându-se de o 
mare trecere la Constantino- 
pole. La încrederea sa cres¬ 
cândă îi câştigase pe doi din 
fii sâi, Caostantin şi Radu. 
Nu putea crede câ Stolnicul 
şi fiul său, Ştefan, vor stărui 
in greşeala lor, dacă într'a- 
devar I au trădat, de a-1 aco¬ 
peri cu vini, ca să tragă în 
balanţa Porţii mai mult decât 
strădania sa de a-şi redobân¬ 
di libertatea şi poate chiar 
domnia. De-ocarndatâ socotia 
câ arestarea întregii lui fami¬ 
lii era numai un mijloc de a-1. 
înspăimânta, dar că în primej¬ 
die grea era numai el singur. 
Era insă ceva in purtarea fiu¬ 
lui său Ştefan iţă, care îi zdru¬ 
ncina şi aceasta linişte. T⬠
nărul nu-şi spunea tulburarea 
şi neîncrederea în izbindirea 
tatălui său, dar rămânea tot 
mai îngândurat. El, tânărul căr¬ 
turar se iluziona câ Austrie¬ 
cii i-ar putea ajuta, a şa cum 
sperase şi celalalt domn în¬ 
văţat, Dimitrie Cantenjir. U 
rândul lai, ci ruşii ne-ar pu¬ 
tea salva. Brincoveanu însă, 
dintre toţi dovedise cel mai 
înalt simţ politic. învingătorii 
dela Viena nu erau prea sigurj 
cum nu erau nici pravoslavni¬ 
cii dela răsărit. Fiara rănita, 
la Viena era mult mai primej¬ 
dioasă, sângerândă. Domolită, 
le-ar putea fi mai binevoitoare, 
decât mâniată. Fuga lui Şte 7 
finiţi ar fi întărit una din în¬ 
vinuirile de căpetenie ale Ha¬ 
tişerifului, infc ăi tarea cu Im¬ 
perialii. Prin supunerea între-. 


gii familii el voia sâ spul¬ 
bere această învinuire. 

După doua săptămâni de 
drum, au ajuns la Adrianopol, 
încrederea care prinsese răd¬ 
ăcini adânci în inima Domnu¬ 
lui, liniştind chiar sufletul 
Doamnei Maruca, începu înda¬ 
tă să se clatine. Acolo, o al¬ 
tă scrisoare dela Patriarhul 
Hri sânt, răspuns le aceea prin 
care Brâncoveanu îi vestise 
căderea sa, îi spunea câ fiica 
sa Balaşa, cu întreaga ei fa¬ 
milie, fusese închisă la Edi- 
cule, iar averea ei, confisca¬ 
tă. încrederea ce creşte într’- 
un suflet frământat de teamă, 
e firavă şi se risipeşte ca vân¬ 
tul. Pcntrucâ e semănată de 
mâna iluziei amăgitoare. Inima 
lui Brâncoveanu începu sâ tre¬ 
mure sub lovitura aceasta. 
Era limpede, pentru el, câ 
duşmanii rămâneau îndârjiţi 
şi câ turcii prin arestarea dom- 
inţei Balaşa şi a soţului ei, 
îi tăiau mijlocul cel mai seri¬ 
os dc legătură cu prietenii şi 
credincioşii* De altfel, dela 
Adrianopol, gărzile se dublară. 
Figurile oştenilor dc pază c- 
rau severe, crunte. Convoiul 
părea acum al unor prizonieri 
de rând, nu al unui domn. 0 
încordare dureroasă chinuia 
familia Prinţului, Zâmbetul îl 
părăsise chiar şi pe tânărul 
Matei. Doamna Maruca ceru 
sâ facă restul drumului, în. 
caleaşca, lângă soţul ci. în¬ 
cerca sâ se arate curajoasă,, 
dar tot ce spunea avea tremu¬ 
rarea pe care i-o cauza furtuna 
din suflet. Presimţirea nenoro¬ 
cirii îi întunecase ochii, nâc- 
lâind albastrul lor liniştitor^ 
din zilele senine. Gura ei fru¬ 
moasă, încercând sâ stăpâne¬ 
asca durerea vorbelor, înghe-, 
ţa sub povara strădaniei. Prin¬ 
ţul care-şi cunoştea dulcea şi 
devotata soţie, văzând-o ast¬ 
fel, suferi a de suferinţa ei.Nu 
bănuia cât de departe era pe 
drumul calvarului. Presimţia 
numai. 

Ştefâniţă, vrând sâ îndul¬ 
cească aceste momente crude, 
arătă fără voie, tatălui său 
prăpastia în care se prăvăleau. 
Spre sfârşitul călătoriei, se 
apropie de caleaşca tatălui 
său şi îi spuse câ- i mulţumeşte 
ci nu l’a lăsat sâ fugă la îm¬ 
părat, fiindcă, acum îşi dă 
seama, cât ar fi greşit. I-ar 
H împins pc turci la i măsuri 
extrem de severe. * Acunj. când 
văd cât sunt de severe”, răs¬ 
punse îngândurat bătrânul/* 
îmi parc.râu c â nu te-am lăsat 
«ă fugi”. Tânărul îi strigă cu 
o voce in care străbatea mai 
curând hotâ^rea martiriului, 
decât siguranţa salvării; "Nit. 
Nu. £ mai bine si fim împre¬ 
ună!” înţelese câ fiul său. 
crede totul pierdut şi câ stri¬ 
gatul lui era acceptarea soar- 
tei alături dc ai sâi. Din acea 
clipi de «nădejdea ac aştemij 
devastatoare, atipâna pe su¬ 
fletul lui; "Am duşmani prea 
ma/i şi tari, care râvnesc nu 
numai la tronul meu, ci voi esc 
şi viaţa mea. Ce altceva a vrut 


A APĂRUT: 

“THE ANTI-HUMANS" 

dc d. baci; 

Preţul: $5.00 - Se poate comanda 
dela Sotdiers of Tbe Crasa 
Eng’.ewood, Colorado SOI 10 


sâ spună Ştefâniţă, decât câ 
e bucuros că nu m’a părăsit 
până’n cea din urmă oră?” 

Undeva in fundul sufletului îl 
fulgeră gândul câ Ştefâniţă a 
încercat sâ spună mai mult, 
anume câ vor pieri cu toţii. 
Gândul acesta il îngrozi. îşi, 
întoarse capul şi privi la câm¬ 
piile înverzite ale Rumelici, 
vrând să-şi mângâie spaima 
cu sclipirea fragedă a verde- 
luidin ogoare. Dar mângâierea 
nu veni. Ii năvăli in minte, o 
ipoteză.şi mai dureroasă “Vor 
lovi şi’n viaţa. Doamnei şi a 
feciorilor mei!”încercă zadar¬ 
nic să găsească temei pentru 
a răsturna această teamă. Se 
cufundă in adâncul inimii, din- 
colode ce e in puterea omului, 
undede-asupra mării dc durere 
şi bucurie.de speranţă şi des- 
nâdejde, stăpâneşte Dumne¬ 
zeu. Sorbind cu insetare din 
tăria pe care numai rugăciu¬ 
nea putea sâ i-o dcic, îşi găsi 
puterea de a se stăpâni, de a- 
şi domoli spaima şi dispera¬ 
rea. Ajunse sâ socotească şj 
să accepte câ omorîrea lui i-, 
ar linişti şi satisface pe duş¬ 
mani. Se împacă adânc, cp 
gândul morţii. Se întoarse şi-l 
sfătui pe Radu, ca ind&tâ ce 


vor ajunge la Constantinopole, 
sâ se pună în legăturâ cu An¬ 
tioh Cantcmir, viitorul lui so¬ 
cru, şi prin el, să ceară oc¬ 
rotirea ambasadei franceze. 
Pe cc» doi fii mai mari, pe 
Constantin şi Ştefâniţă, îi în¬ 
demnă sâ se refugieze pc lân¬ 
gă reprezentanţii împăratului 
sau ai Olandei. Pentru ei trei, 
se temea, fiindcă erau bărbaţi, 
îşi închipuia că nimeni nu se 
va gândi să pedepsească pc 
Matei, un copil. In primejdia 
abjurării, a lepădării de cre¬ 
dinţă, nu mai credea. De aşa 
ceva nu mai putea fi vorba. 
Veacul înaintase. De mult, nu 
se mai încerca acest lucru. 
Un suflu de necredinţă şi de 
independenţă a conştiinţei u- 
mane, se năştea undeva în A- 
pus. Abjurarea pe care i-ar fi 
cerut-o acest fanatic orient,, 
nu-i mai isbea sufletul cu gro¬ 
aza pierzării. Credinţa deven¬ 
ise mai puţin intransigentă, dar 
nu şi m*i puţin adânci. Din 
colectiv-misticâ începea să 
se cristalizeze în mistica in¬ 
dividuală. Credea, deci, câ 
moartea era singurul lucru ce 
i-s’ar putea cere. Era pregătit 
s’o primească, pentru a-şi sal¬ 
va familia. 


(Va urm a) 

VÂNTUL DIVIN 


(Urmare din pagina 1) 


luindu-l misterul înviem, a - 
fcc mcâl omul desumanizai 
sâ nu aibă nici o punte spre 
dincolo, spre nemurire fi 
eternitate. 

Din acest iarmaroc al 

melchnelgr du. societatea 
de azi, răniţi fi prigoniţi de 
antioameni fi an tiv a lori , is¬ 
pitiţi fi fdntaj'aţi mereu de 
hrubele ororii fi ale răului, 
întâlnirea cu “Vântul Divin" 
ne spală faţa fi ne înviorea¬ 
ză in : ma. Ne redă smerenia 
omeniei, scoţându-ne m lar¬ 
gul minunat al unei poieni 
de lumină f i ftire, de indes¬ 
tructibile certitudini. Simţi, 
dintr’o sfântă tremurdiură, 
bându-fi paharul din urmă , 
că v'ata via este posibilă, 
că mai există su fur: spre 
cer. l-i dat omului să mai po¬ 
ată muri, să-fi ransforme 
viaţa in victorie, cu inima 
drept centru dc ftire , desco¬ 
perind isvoarele de apă vie 
ale fiinţei. Vorbim de cartea 
“Vântul Divin", istoria pilo¬ 
ţilor Kamikazc , scrisă dc Rik- 
inei noguchi, Tadashi Nakaj- 
imofi Roger Pmeau. Călevamix 
de piloţi ft marinari japonezi, 
s’au anunţai voluntari in escad¬ 
roanele de suicid, in torpil¬ 
ele vii, pentru a-fi apăra mai 
cu succes, mai eficace, Pa¬ 
tria ameninţată de puternica 
armată de invazie a Ameri¬ 
canilor, din Fihp : ne. Anul 
1944. nspirat de splendida 
tradiţie a spiritului samura- 
ic , admiratul Onishi a înfiin¬ 
ţat escadroanele morţii, de fi 
ftia bine că războiul e pier¬ 
dut pentru Niponi \'u-l mai 
interesa soarta războiului, 
ci viitorul naţie » • “Chiar de 
vom fi invinfi , nobilul spirit 
al acestor unităţi dc atac, 
Kamikaze, ne va apăra Pa¬ 
tria dela ruină. Fără acest 
spirit, ruma va urma cu sig¬ 
uranţă, înfrângerii.*' Super¬ 
lativa frumuseţe, atât de in¬ 
spiratoare pentru vremea no¬ 
astră fi lupta ce-o ducem in 
exil, contra comunismului a- 


lotputemic (ajutai atât de 
jăţif de nefaste fi infame - 
conspiraţii internaţionale, 
fi de atâţia trădători secre¬ 
ţi, dinlăunlrul cetăţilor/).es¬ 
te tocmai lipsa dc orice n㬠
dejde, de orice perspectivă 
a victoriei finale. Bărbdţi 
de cutremurătoare fi pildui¬ 
toare cristalizare g enotip ică, 
eroi venind dinlr'o multimi¬ 
lenară tradiţie de patriotism, 
fi omenie vitează, s’au arun¬ 
cat m moarte, pentru simplul 
motiv al murrtului cum tre¬ 
buie fi pentru a atrage aju¬ 
torul forţelor nevăzute, de 
dincolo, sufletele eroilor fi 
vitejilor morţi pentru Patrie 
fi neam, asupra viitorului 
japonez. Ştiau ei, bând din 
certitunile jertfei curate, că 
prin contribuţia lor, de alt 
calibru fi de altă esenţă de¬ 
cât lupta soldăţească de tip 
comun (cu lafităţi fi fanse 
de supravieţuire), vor aduce 
biruinţă sigură neamului lor 
vrednic . dar impins m deza¬ 
stru de politicieni corupţi, 
■ncapabili de marile intensi¬ 
tăţi ale divinităţii umane % 
jertfele lor au'fost ridiculi¬ 
zate, cu răutate criticate fi 
condamnate de către magna¬ 
ţii materiei fi majordomii sa¬ 
tanismului, de către teore¬ 
ticienii subomului fi antio- 
mului Ne-a îndurerat la cul¬ 
me intrarea măiestrului Da\- 
setzu Suzuki, tn corul deni¬ 
gratorilor, dovedind prin a- % 
ceasta că nu a prea fost măi¬ 
estru Zen. Cetindu-i frazele 
întoarse fi scopite, am mai 
văzul odată păduchi fi lă- 
făufi, jofedind in icoane. 

‘n icoanele japoniei, dar ft‘ 
n cele ale sufletului nostru, 
dornic de valorile adevăru¬ 
lui, de omenia pură, alambi¬ 
cată prin moarte . 

Nivelul cutremurător de. 
curai, de trezitor fi transfi¬ 
gurator, al jertfelor Kami- 
kaze, nu poate fi dimtnuaţ 
de nici o critică. Ne dăm te¬ 
amă că omenirea ta *eufi să 
a fete pace pe planetă, m- 


tre fi pentru toate neamurile 
numai când acest spirit 
piloţilor Kamikaze va domi¬ 
na cultura umană fi când lu¬ 
mea polnicâ, mari conducă - 
iori de state fi popoare, vor 
deveni elită fi, v6r fi 
stare să admită ci “şpriţul 
de iertfă este esenţialul’’. 
Ne-a emoţionat cu atât mai 
mult trăirea (nu lectura!) a - 
ce stor jertfe din războiul al 
doilea mondial, cu cât am 
fost sguduiţi, recent, de jert¬ 
fa prin Hara-Kirt a marelui 
scriitor japonez Yukio Mis- 
hima , ca*e , prin moarte, a în¬ 
cercat sâ trezească neamul 
japonez din belfugul econo¬ 
mic de azi fi să-l ridice spre 
luceafărul patriotismului fi 
gloriei de altădată. Dar din¬ 
colo de toate acestea, 
ne-am adus aminte de 
splendidele acte samura- 
ice ale soldaţilor fi ofiţeri¬ 
lor noftri in campania din 
Rusia. Ofiţeri de toate gra¬ 
dele, armele fi vârstele, de¬ 
gradaţi de conducătorii tică- 
lofi, pentru vina de a fi im- 
părtăfit crezul de foc fi cer 
al tinerei generaţii românef- 
ti, fi-au depus galoanele, 
dar n’aupărăsit frontul. Au 
murit cu mâna pe mitraliere 
fi’n atacuri la baionetă, ca 
simpli soldaţi. Credem infi¬ 
nit că acefti eroi români au 
atins înălţimea jertfelor Ka¬ 
mikaze , râs cumpărând un vi¬ 
itor mai bun, neamului nos¬ 
tru ce avea să piardă războ¬ 
iul, Şi am mai retrăi*:, lăsăn- 
du-mă purtat, de acest vânt 
divin, spre crestele ameţi¬ 
toare ale spiritului, splen¬ 
doarea de caracter fi faptă 
a pedepsitorilor politici,din 
generaţia noastră, care fi- 
au dăruit vieţile pentru a 
curma un rău, pentru a strivi, 
tiranii fi nedreptăţi strig㬠
toare la cer, pentru a smulge 
din rădăcini, trădarea. Sa- 
murarii aceftia ai neamului 
românesc nu au lovit, ca să 
omoare ft să fugă de pedea¬ 
psă, de consecinţe. Ci s’au 
sinuc’s, pentru a răpune mi - 
felia dufmanului, viclenia 
lui Sa tar ., un dufman care 
dispunea de forţe fi mijlo¬ 
ace de distrugere infinit mai 
puternice. Oricine se va ri¬ 
dica să-x condamne pe Nicg- 
dori. Decemviri fi Răzbun㬠
tori, să se gândească la uci- 
gafii prefedintelui Kennedy. 
; ntr’o lume civilizată fi li¬ 
beră,n'a avut nimeni curajul 
săfi ia răspunderea faptei. 
Tot din intensităţile acestui 
vânt divin, meditând la dez¬ 
astrele vremii actuale, pe 
care conducătorii vor să le 
înconjoare fi să le vindece 
prin reforme penitenciare, de 
rachete,de bombe superkidro- 
genice fi gaze nervoase, nu 
ne putem permite uitarea 
martirilor dela Majadakonda 
fi Tâncdbefti, pilda formi¬ 
dabilă a unor genii spiritu¬ 
ale care fi-au sinucis viaţa, 
răscumpdrând un viitor dc 
mărire neamului nostru f i o* 
menirii de mâne. 

Din această lumină a 
jertfei pure, de <mense con¬ 
secinţe tn educaţia umană fi 
Je cerească putere «n contra 
răului, ne întoarcem lu¬ 
mea crcftnă de an, s mg ura 
care e in con,hei fi tn lup- 
a, pe viată fi pe moarte, cu 
comunismul Ortcăr ar pate 
de ciudat, comun'smul nu a- 
menita cap'tăPsmu fi for- 







DRUM 


j mele pol ’t.ier corupte ale 

■ Vestului. Comunismul are. 

■ ca P crcatom, nânasii fi 
susţinătorii lui de pre tulin - 

■ deni .numai un ţel; corjperca 

î crcftinismului fi uciderea 
f definitiva a lui Isus Hristos, 
acest mare f ; divin ucis, 

: care in ciuda răstignirii fi 
a tuturor prigoanelor, prin 

I veacuri, se ridică tot mai 
sus, fi-fi impune evidenţa 
dragostei, ca singură lege fi 
singură calc de urmat pentru 
toate neamurile. Acesta este 
adevărul. Numai ere f linii 
vor avea să lupte, să moară 
fi să învingă in viitorul răz¬ 
boi mondial, care va lua de 
bunăseamă faţa unui măcel 
apocaliptic, intre cele două 
lumi. Din acest prag de vizi¬ 
une, vrem să spunem că ne 
îndurerează până’n străfun¬ 
dul inimii, faptul că prinţii 
ereftini par a fi uitai arma 
de luptă a lui Isus: martiriul, 
jertfa. Câteva mii de jertfe 
conştiente, la eşalon înalt, 
de tipul Moţa fi luliu Hossu, 
ne-ar aduce biruinţa fi mân¬ 
tuirea. Pe când, întrebuinţa¬ 
rea armelor duşmanului, adi¬ 
că recurgerea la tratative cu 
satan, cedările lapc fi tr㬠
dările, nu ne vor duce decât 
spre lanţurile unor persecuţii 
şi mii înverşunate , fi'n mo¬ 
artea fără drept de înviere . 
Adânc sdruncinat de compor¬ 
tamentul lumii creştine faţă 
de revoluţia dela Budapesta 
(1956), a.m avut o splendidă 
viziune (Sc vor mira mulţi că 
Dumnezeu a binevoit sd o 
dea ticălosului de mine, cum 
ar zice smerit Ghiţă Raco- 
veanu) asupra necesităţii de ,; 
a întrebuinţa dinamita jert¬ 
fei, in lupta contra duşman i- 
lot. Mi-s'a spus atunci că 
Dumnezeu şi-ar întoarce faţa 
spre noi, dacă am merge sâ-L 
predicăm pe Hristos in Rusia 
ţările satelite, sd murim a- 
colo. Era vorba, nu de ma¬ 
sele eref tine, ci de elită. De 
Sfântul Părinte dela Roma, 
de cardinali, de vlădicii tu¬ 
turor bisericilor fi denomina¬ 
ţiilor. De intelectualii cei 
mai de seamă ai neamurilor 
libere, de luptătorii exilului. 
Parafulali in Rusia, înarmaţi 
numai cu biblia fi crucea, ei 
ar fi putut restabili cumpăna 
dreptăţii fi omeniei in lume. 
Prin jertfă, acceptată, bucu¬ 
roasă . Echipă după echipă 
de martiri, ar fi trântit la p㬠
mânt tot colosul puterii co¬ 
muniste fi toate conspiraţi¬ 
ile secrete ale Vestului, in 
câteva luni. L'ar fi înfrânt 
pe Anticrist/ Şi mi-a mai fost 
dat sâ văd atunci pe dimen¬ 
siunea inimii, splendida tre¬ 
zire a mulţimilor eref tine de 
pretutindeni, ajunse azi căi- 

L diccle, coplcfile dc belfug 
material, pervertite de bani 
fi de foamea de putere. Ce¬ 
tind testamentele celor dufi 
sâ cadă frumos ca floarea de 
ciref, primăvara, mulţimile, 
creftine, neamurile lui Hris¬ 
tos, s’ar fi ridicai ca un sin- 

I gur om, cuminecându-se din 
voia lui Dumnezeu fi ftiind, 
mergând spre o împărăţie a 
cerurilor, pe planetă. 

Cu adâncă sfială, am co¬ 
municat această viziune ce¬ 
lor pe care i-am crezut . tn 
drept. Am mai mărturisit-o „ 
la o Ucnmâ, fi câtorva prie¬ 
teni. NUi o replică. Nici un 


comcntar. Numai tăcerea. Şi 
in loc sa aleagă armele şi ca¬ 
lea lui Hristos, prinţii crcf- 
tini au făcut întorsătura spre 
stânga, pornind tratativele 
politice Satan Inloc sd se 
lase entuziasmaţi de sfintele 
flăcări ale jertfei pentru ma¬ 
rea biruinţă, prinţii crcflinâ- 
t'.i dgu semmc îngrijorătoare 
că s’au înţeles eu hrubele, 
sccularislc fi că L’au vân¬ 
dut pc Isus a doua oară. Ies 
din ce in ce mai des, acum, 
din speluncile răului, preoţi 
fi prelaţi ereftini, cu buzu¬ 
narele pline de pilule contra¬ 
ceptive, cu desgustătoare 
declaraţii ateiste, contra or- 
dinei fi sfintelor tradiţii 
creftine, dăndu-ne fă înţel¬ 
egem că ei ftiu de-acum că 
numai împărăţia lui Luci fer 
mai c posibilă. Nu desnădă- 
jduim. Suntem siguri că Dum¬ 
nezeu, in marca lui dragoste, 


va străpunge fi alte inimi, 
cu spada dc aur a acejlei 
sfinte viziuni. Credem :ă se 
vor ridica iveurănd prinţii 
chemaţi. Ne rugăm mereu 
pentru aceasta. 

Dela samuraism fi Kami- 
kaze, la dinamita jertfei cref¬ 
tine, la martiriu! Dela admi- 
ralii Onishi fi Ugaki, la Mo¬ 
ţă fi luliu Hossu, la sutele 
de mii care au murit cu bu¬ 
curie pentru credinţă. Dc 
când citesc “l anţul Divin'*, 
o petalăginafă de circf îmi 
cade primăvăratec pc suflet, 
in fiecare dimineaţă, fi atun¬ 
ci aud glasul lui Moţa, din 
Spania: “Sc trăgea cu mitra¬ 
liera in obrazul lui Hristos! 
Se clătina afezarea ereftină 
a lumii! Puteam noi să stăm 
nepăsători? Nu e o mare bi¬ 
nefacere sufletească, pentru 
viaţa viitoare, să fi căzut in 
apărarea lui Hristos”? 


CÂNTECUL DE TRIUMF 


MottO; 

“Nu te bucura de mine, 

Vrăjmafă, căci chiar dacă am căzut, 
Mă voi scula iarăfi, 

Chiar dacă stau in intunerec, 

Totufi, Domnul este lumina mea”. 
(MICA Ull. 8) 


de SERGIU GROSSU 

-Nu m’ai înfrânt niciodată, 

Lanţule, lanţule, blestemată 
Scornire 
De înrobire; 

A omului-trup, 

A omului-grup, 

A omului-comunitate, 

A omului-societate. 

Nu m’ai înfrânt, 

De când sânt 
Şi durez pe pământ. 

De când vibrez 
Şi’ndrumez 
Prin cuvânt. 

Nu m’ai înfrânt, nu m’ai înfrânt. 

In nimic din tot ce am 
Mai curat şi mai sfânt; 

Nici în aprinsul avânt, 

Nici în isbânda ce-o cânt!. 

Zicea gândul. 

Lumini luminându-1, 

Gândul arzândul, 

Mereu triumfândul 
Peste lanţuri, tiranii 
Şi efemere robii . . . 

II 

Nu m’ai înfrânt niciodată, 

Lanţule, lanţule, blestemată 
Unealtă, 

Lucrata de-o sadică daltă; 

Dc dalta asupritorului 

Ce nu cunoaşte suimile sborului 

Nici vâlvătăile dorului. 

Cu toată clica (a de călăi şi despoţi 
Cu toate turmele tale de hoţi, 

N’ai să poţi strivi. 

Umili, schingiui 

Dorul 

Biruitorul, 

De minuni făcătorul. 

N’ai să poţi opri! 

Nu pot fi oprit 
Să trimit 

In cele patru vânturi 
Ale pământului 
Cu’ncâtuşale pământuri, 


Să trimit din cetate’n cetate; 

Eternul dor de libertate, 

Eternul dor de egalitate, 

Eternul dor de fraternitate. 

III 

Nu m’ai înfrânt niciodată, 

Lanţule, lanţule, blestemată 
Tortura, 

Cuminecătură 
Dc ură, 

Slujind o impură 
Şi pustie împărăţie; 

A drugului, 

Jugului, 

Rugului, 

A terorilor 
Şi a închisorilor 
Cine? Cine a întâlnit 
Visul ddanţuri păzit? 

Cine? Cine a aflat 
Visul de lanţuri purtat? 

Cine? Cine a văzut? 

Visul, în lanţuri ţinut? 

Care lanţ, care lanţuri haine, 

Pot lega visul din tine? 

IV. 

Nu tu, ci cu te-am înfrânt. 

Eu te-am sdrobit, 

In numele 

Celui pe lemn răstignit. 

Eu, omul cel nou, până ieri asuprit 
Nu mai ai ce căuta pe pământ; 
Veacul iau, imperiul tău, 

S’a sfârşit, 

Lanţule rău, 

Şi’nvechit!. 

V 

Te-am biruit, 

Te-am înfrânt, 

Şi-am suit 

Bietul bulgăre de pământ. 

Prins in lanţuri de fier, 

In cer, in cer . . . 

Căci SPERANŢA, 

S’o ştii, 

Sparge uşa şi clanţa, 

Râde de lanţuri şi de robii. 

Râde de groasele ziduri. 

Şi, din reziduri, 


Din nişte epave. 

Din suflete încă bolnave, 
Ridică trireme 
Cu steme. 

Şi creste 

Cu Feţi-Frumoşi din poveste. 
Ridică martirii 
Neprihănirii, 

Ridică in sbor triumfal. 

Un singur şi sfânt ideal, 

Pe care, Lanţule, 

Lanţule de tăciune. 

Tu nu-l poţi răpune. 

VI 


Nu tu, lanţule, ci eu, 
întotdeauna, mereu, 

In tot locul, 

Prin focul 
Iubirii, 

Am pus capăt înlănţuirii 
De veacuri 

Şi-am deschis cerdacuri 
De vis 
Şi lumină 

Pentru ochiul ce’n tină 
Suspină, 
închis, 

Şi’n cânt, şi prin cânt, 

Te-am înfrânt, te- am înfrânt. 

Te-am sdrobit pe vecie, 

Ca pe-un nor de leşie, 

Ca pe-o sdreanţâ de vânt. 

Nu, lanţule, niciodată 
N’ai sâ poţi ţine ferecată 
Iubirea! 

S’ar răsvrăti însăşi firea 
Şi munţii şi soarele. 

Ar înceta să mai curgă isvoarele, 

Să mai vină cocoarele, 

Să crească florile, 

S’apară zorile. 

Să cânte privighetorile. 

N’armai surâde, copiilor, mamele, 

N’ar mai flutura, la despărţire, năframe Ie j 
Nu s’ar mai logodi băieţii şi fetele, 

N’ar mai plânge regretele. 

S’ar topi bucuriile, 

S’ar răci prieteniile. 

Şi s’ar sfârşi veşniciile, 

Nu tu, lanţule, ci eu 
întotdeauna, mereu, 

Te-am înfrânt, 

Te-am răpus, 

Ţi-ain fost şi-ţi sânt 
Apus 

Şi 












VASILE POSTEUCA 


-Închinăm, acest număr 
al DRUM-ului, Vetrei, Epi¬ 
scopiei Române Ortodoxe A- 
mericane şi Prea Sfinţiei 
Sale \ lâdicaYalcnan,dimr’un 
sentiment de adâncă recuno¬ 
ştinţă şi din bucuria de a &- 
vea un prag cinstit şi pe de- 
a'ntrcguî al lui Dumnezeu şi 
al Domnului nostru Isus Hris- 
tos, in această Americă a 
sfintei libertăţii şi a belşu¬ 
gului răscumpărat cu sudo¬ 
area frunţii. In aceste amare 
decenii de exil. ne-am*găsit 
refugiu şi mângâiere sub stre¬ 
şina bisericii străbune, pen- 
trucâ ne-am dat seama, încă 
din ridicările jertfelnice din 
România dr ieri, că războiul 
cc se duce azi pe planetă e 
între Dragostea lui Isus Hris- 
tos şi intre ura lui Satan. Şi, 
când zicem Satan, noi zicem 
anti evanghelia lui Marx şi 
comunismul. La Vatră, ne¬ 
am simţit totdeauna acasă. 
Am fost mereu batjocoriţi şi 
şi acuzaţi că ne adunăm, 
anual acolo, cu ocazia Con¬ 
gresului Episcopiei, dela 4 
Iulie, pentru a complota la 
umbra pomilor verzi. Inir'un 
fel, e adevărat. Am complotat 
şi complotăm mereu pentru 
Hristos, pentru ordinea nat¬ 
urală a lumii şi pentru apăra¬ 
rea cu orice preţ, chiar cu 
preţul vieţilor noastre, a 
libertăţii din acest continent,, 
a ordinei Americane, a demo¬ 
craţiei, în care noi ne plinim 
frumos, a “Establishmcnt”- 
ului atât de urît şi lovit de 
stingişti. de bitnici, de idio¬ 
ţii perversiunilor şi atei şine¬ 
lor, de agenţii ceauş işti şi 
brejnevişti. Complotăm, pen- 
trucâ contrazicem tot ce pre-, 
dicâ mişeleşte turbaţii răs¬ 
ti gnitori, şi, mai ales, peo- 
trucă ne permitem să credem 
in Dumnezeu şi'n adevărul 
neamurilor, şi pentrucă ne 
opunem, din toată rânza şi 
raţiunea, nenorocirii comun¬ 
iste şi filosof iei viţelului de. 
aur. Ic aceste ceasuri de în¬ 
tunecare, când prinţii creş¬ 
tinismului se prăbuşesc şi 
târguiesc cu Satan, suntem 
fericit şi mândri, ca români, 
americani şi creştini, de ati¬ 
tudinea tare, limpede, a VI â- 
dichii Vaierian, atât in Con¬ 
siliul Mondial al Bisericilor, 
cit şi’n sinul Patriarhiei Or¬ 
todoxe Americane, dar mai a 
Ies în sânul comunităţii 
noastre româneşti. Avem un 
adevarat Păstor. Suntem sig¬ 
uri că gândul generaţiilor ro¬ 
mâneşti de mâne va trece şi 
el pe la Vatră şi va pronunţa 
cu suprema recunoştinţa nu¬ 
mele Vlâdichii Vaierian, Şi-l 
va scrie cu aur pe panoplia 
de vis şi ideal a neamului 
românesc de totdeauna. 

• • • 

-l)r. 11 ie Gârneaţâ, avo¬ 
cat, naţionalist înfocat şl 
credincios, creştin smerit şi 
om al lui Dumnezeu, s’a 
sttnx ir» exil, ponându-şi 
pecetea morţii şi a veşniciei, 
peace-o viaţă de luptă. $iilp 
de mijloc a! generaţiei noas¬ 
tre nedreptăţite şi prigonite, 
el a auzit just efeenure* p 4 m- 
iotului strămoşesc şi a ur¬ 


mat cu jerfelnicie porunca 
Arhanghelului, Dela Icoană 
a pornit şi la icoană a sfâr¬ 
şit. Pildă luminoasă pentru 
generaţiile româneşti viito¬ 
are. Cea mai frumoasă ima- 
ginedeom petrinic din neamul 
nostru. A greşit, a căzut, dar 
a plâns şi a regretat amarnic. 
S’a ridicat şi a continuat. La 
urmă, pentru a se scrumi şi 
mai profund, s’a convertit la 
catolicism, deschizând un 
drum pe care neamul va tre¬ 
bui, pe cât se vede, sâ -1 con¬ 
tinue şi sâ -1 perfecteze, pen¬ 
tru o ajungere acasă, la Maica 
Roma, a destinului nostru ro¬ 
mânesc. Ştiind bine,cu inima, 
plinirea voii lui Dumnezeu 
în istorie, ne aplecăm in faţa 
mormântului dela Erding 
(Germania), pentru a omagia 
o strădanie de a aplica 
legile lui Dumnezeu in poli¬ 
tică. Puţini ştiu poate c| 
llie Gârneaţâ a fost direct¬ 
orul revistei “Pământul 
Strămoşesc*', atât în ţară, 
cât şi’n exil, 0 revistă care 
a ars suflet pentru o splen¬ 
didă generaţie, o revistă 
care 4 slujit adevărul, trâ- 
gindu-şi lumina din morminte 
şi luminându-sc la faţa din 
misterele tăcerilor dace. Nu¬ 
mele a fost şi va rămâne şi el 
fatidic prin semnificaţie. Ste¬ 
jari ş. Rede de stejari,Un ste¬ 
jar al românismului, in redea, 
celei mai conştiente şi jert¬ 
felnice generaţii româneşti. 
Ne descoperim şi rostim cu 
respect şi pictate numele, ca 
să freamăte codrii româneşti: 
llie Gârneaţâ. . . . 

« » • 

-In aceeaşi ciudată şi 
roalt grăitoare orchestraţie, 
bine sincronizate, au apărut 
in sânul Românimi) ameri¬ 
cane, apelul unui intelectual 
român, semnat de Ion Cârjă, 
şi un răspuns la acest apel, 
semnat de “un cetitor al ziare r 
lor. America, Solia şi Credin¬ 
ţa ”. Incoberent, abuzând de 
intelectualitate, jucându -1 mai 
mult pe “culturalul", Ion Câr¬ 
jă uită total comunismul şi 
cere, pur şi simplu, unirea 
celor două episcopii roroâne v 
ortodoxe din America. Ciuda¬ 
tă amnezie la omul care. a 
scris “întoarcereadin Infern". 
Răspunsul la amnezic, e şi el 
cu mult bucluc. întâi că se 
sufocă sub laşitatea anonima¬ 
tului, şi nu ia deloc in consi¬ 
derare faptul că cei dela Cre¬ 
dinţa nu 6 unr nici creştini, ni¬ 
ci Români, nici Americani, ci 
de-adreptul vânduţi, lucrând 
satan e la ruinarea ordinei 
democratice din Statele Unitq. 
Dar, până la urmă, nici pro¬ 
blema bisericii şi nici .cea a 
comunismului, nu par &-1 pre¬ 
ocupa pc cetitorul (cetitul se 

întâmpla cu labele de dioa- 
poij al ziarelor din America 
In doi timpi şi trei mişcări, el 
trece la ceea ce-l doare mai 
mult, la o problemă grea. A 
noastră, a fugarilor, a acelora 
care am venit in America dup* 
cel dv-al doilea război mon¬ 
dial ţi-i ameninţam “felul de 
viaţă american". Prin felul-, 
nostru de a fi creştin şi anii- 
commişti, noi ii tulburăm de- 


ttuicratisinul şi american ismut. 
Caşirum noi n'am iubi acea¬ 
stă sfântă libertate, şj n arn 
face tot posibilul ca r‘o ferim 
sâ alunece în comunism, bitni- 
cism, corupţie morală şi poli : 
ticâ, în materialism, în hido¬ 
asa exploatare a omului de 
către om, a ateismului-şi 
a satanismului anticristic. 
Buba parc a fi mai ales faptul 
că Uniunea şi Liga nu mai c 
spelunca de ură contra preoţi¬ 
lor, ci a ajuns prin fugari, sâ 
colaboreze cu biserica. Mai 
mult, sâ asculte de biserică,. 
Tare-ara vrea sâ iasă un “frate” 
la creastă şi sâ ne spună ce 
fel de via fă american ar vrea 
să ne vândă şi sâ ne impună. 
Unul mafiotic, năşind stângis- 
melc? Unul cu îrppârâţia dc 
pământ,reducându -1 pe om la 
rangul dc robot şi de fiară din 
pădure? Noi am venit in liber¬ 
tate şi vrem sâ trăim in liber r 
tate. La lumina zilei, rcspec : 
tând cu sfinţenie.legile şi iu-, 
bind ordinea stabilită (thc 
tablishment!). De nu-i de-a- 
juns mai bine vom primi moar¬ 
tea. Dar lui Satan nu ne-ora 
vinde. .Am plecat dc-acasâ 
pentrucă eram prigoniţi de 
forţe ascunse, tiranice. Am 
pornit argonauţi după sfântul 
potir al adevărului care ne 
face liberi. 

• • • 

-Gânduri care meriţă să 
fie pusc'n ICONAR:' Tu ştii 
că eu mi-am pus fruntea in 
manile talc. Sacru. Până la 
legăturile de sânge, care ne 
fac rude. Pe planul spiritual, 
gemeni. Pentru noi, altă cale 
nu există. Am ajuns acolo. 
De unde nu se mai poate sâ 
nu fim văzuţi, sâ nu vedem. 
Nu mai putem coti spre ni¬ 
căieri. E prea larg şi divin, 
ce-am atins. Noi numai mer¬ 
gem. Vine calea după noi. 

Se întoarce şi reîntoarce în 
fiinţa noastră. Asta e tot. Nu 
se mai explică. _ Focul îşi 
trăieşte flacăra. N’o discută. 

Eu am trăit printre comunişti 
şi ştiu ce le poate pielea. 
M’au sluţit. Dar exist. Ei nu 
vor mai fi. Nu te îngrijora. 
Nu vor acoperi Europa. Ceea 
ce se întâmplă acum, e de 
înţeles: îşi mănâncă copiii, 
stârpiturile, lepădăturile. în¬ 
ghit pc ultimii zăpăciţi. Vor 
dispare, lăsând stârvuri ca 
toate deluviile. Ar fi foarte 
înţelept ca Dima să explice 
dcce suferinţele înving. Mar¬ 
xismul nu a fost niciodată o 
filosofie. Filosofia nu ade¬ 
meneşte. Nu ucide. Ea 
aşează. Rosteşte pe om în 
faţa morţii şi a învierii. Gin- 
deşte-tela revoluţia franceză. 

La sloganele ei comuniste. 
Aceeaşi generaţie a făcut sâ- 
i sară fulgii, strigând re¬ 
pede: “Trăiască împăratul 

Napoleon". (I.M.) 


-“Isus Hristos, Supra- 
Stca 0 operetă cu muzică 



sălbatecă, "roclc" (muzica 
hârşâitâ, pervertită in urla¬ 
turi de câne şi mieunat de 
mii de mâţe în călduri, cu 
huruit de stânci prăvălite şi 
sgomote diabolic repetate şi 
prelungite până la obsesie şi 
boală, până la ruinarea celu¬ 
lei nervoase!), compusă de 
doi antimuzicicni (nu ne-ar 
mira deloc de-ar fi smbâtari, 
ceea ce ei nu vor mărturisi 
niciodată, pentrucă hoţii 
umblă totdeauna travestiţi, 
cu mască) cc-şi zic englezi, 
Lloyd Webber şi Tim Rice, 
prezentându-L pe Isus, Dom¬ 
nul şi Mântuitorul Nostru, 
drept supraom, ceva a la. Nit- 
zechc ori profet, cgalându -1 
cu Buddha, Mahomet, Moi se. 
Nimic obscen,.s’ar zice,. Dar 
Isus e “tuns” şi “ras” de 
divinitate, de deschizătura 
cerului. Pilat, Ana şi Caiafa, 
Irod şi Iuda, sunţ oameni cum¬ 
secade, care şi-au făcut da¬ 
toria. N'au ştiut ce sâ facă 
cu un asemenea nebun , ca 
Isus. Şî drama se termină cu 
un cor vulgar, care insultă şi 
taie in bucăţi: “Isus Hristos! 
Isus Hristos!/ Cine eşti> Ţi- 
a fost jertfa de folos?/Isus 

Hristos! Supra-Stea,/Crezi tu 
câ eşti ceea ce mulţimea te- 
vrea?” Dela căderea .Papei 
Ioanal nuştiucâtelea, s'a por¬ 
nit un atac masiv, continuu, 
criminal, contra lui Isus Hris¬ 
tos. Nu comunismul rusesc e 
duşamnul omenirii. Ci Isus! 
El trebuie distrus cu orice 
preţ. întâi desdumnezeit, u-, 
manizat, secularizat, iudai- 
zat şi masonizat. Şi, inter¬ 
esant: parodia aceasta vul¬ 
gară şi criminală, genocidâ, 
ca sâ zicem aşa (pentrucă 
aceşti monştri au făcut o 
lege ca să nu mai poţi răs¬ 
punde la atacurile lor crimi¬ 
nale şi satanice!) e scoboritâ 
în tineret. Tineretul murdar, 
desculţ, nebărbierit şi nes¬ 
pălat, corupt de droguri şi al¬ 
cool, de umblatul cu geogra- 
fiile goale, e pus să joace şi 
să popularizeze această op¬ 
eră anti-om şi anti-Isus. Nat¬ 
ural Webber şi Rice sunt 
declaraţi genii, chiar de 
magazine serioase ca Life, 
care ascultă total de ordinele 
din hrube. Aci, în Vest se 
corupe şi diformează. In 
spaţiul rusesc se ucide. Dar 
numai într’o direcţie. Contra 
lui Dumnezeu şi a Fiului 
LUI. Contra vieţii şi viziunii 
creştine asupra lumii şi eter¬ 
nităţii. Ne rugăm lui Isus, ca 
măcar toţi Românii care au 
fost şantajaţi şi constrânşi 
sâ coboare in hrubele sec¬ 
rete şi secularizantc, sâ-şi 
deschidă ochii. Toată omeni¬ 
rea e la un pas de prăpastie. 
Fericiţi acei care stau gata 
sâ moară pentru adpvir şi 
pentru 4cela carele s’a lăsat 
răstignit pentru mântuirea 
noasttâ. Războiul între cele 
două lumi e in plin toi. 


-Catedra specială "Mihai 
Eminescu” la universitatea 
Bucureşti.Niciodată rachiticîi 
n'au mâncat var cu linguroiul 
cel mare, al propagandei şi 
neruşinării (am zice chiar ai 
profanării»), ca astăzi, in Re- 
sere. Uo regim de minciună ş» 
nebunie marxistă, vrea sâ se 
salveze cu politruci zarea Lu¬ 
ceafărului. Monografii asupra 


V cu normele treierai de 
vorbe’ Corn .Var putea i e?i 
din teroarea comisarilor spre 
"mişcătoare* mărilor sinmiri 
'V*”’ Cărând va fi *£££ 
Şl Dumnezeu la partid. Şi C u 
aceasta se va consuma blas. 


temia satanică, cumplita farsă 
care a dus neamul la deznăde¬ 
jde şi apatic, la refuzul de a 
mai visa şi afirma viaţa, joacă 
cioclii pe trupul muribund al 
neamului românesc. Dar, dra¬ 
gostea de neam a lui Mihai 
Emineacu.se va transforma in 
taifun şi-i va mătura din are-' 
na istoriei româneşti. înainte 
de a fi fulgerat, Satan dese- 
creazâ. li auzim şi-i vedem 
rânjetul. 


-D-! profesor (ciudată pro- 
fesoriei) Constantin Marines- 
cu vrea sâ se numere, cu o- 
ricc preţ, printre aceia care 
îndrăznesc sâ înfiereze nele¬ 
giuirea” pedepsirii lui Nico- 
lae lorga, întreţinând o atmos¬ 
feră de ură şi inutilă tensiune 
şi desunire, in exil. Neobr㬠
zare de bătrân decrepit) Nu 
aminteşte nici un titlu de car¬ 
te, nici o faptă de cultură a 
marelui savant, nu trasează 
nici cea mai fragilă nuanţă de 
semnificaţie bio-bibliograficâ. 
Nimic. Prezintă cartea de 
credit a bătrâneţii şi se dă la 
aceia care nu au mai putut în¬ 
dura nedreptăţile din România 
de ieri şi au greşit într’o r㬠
bufnire de sfântă mânie, drept 
natural ia apărare. Şî, de-ar 
fi un rechizitoriu drept, bazat 
pe fapte şi elemente veridice, 
l r am accepta ca o lecţie de o-, 
menie şi justiţie. Pentrucă vi¬ 
olenţele în sine nu sunt bune, 
nu ridică un neam în lumina 
luceafărului. Dar nu e. Senilul 
cu baierele şi sfincterele min¬ 
tale sîâbiţţ, exprimâijdu-se 
“împrăştiat", minte de-adrep¬ 
tul, cu neruşinare şi invente¬ 
ază. Că lorga a reacţionat fa¬ 
ţă de CâJinescu, prin interme¬ 
diul servitoarei, numindu -1 as¬ 
asin, e minciună târzie. De ar 
fi fost aşa, lorga putea da un 
comunicat în presă, ca sâ se 
apere de bănuielile şi acuzele 
tinererului român atât de mulţ. 
prigonit şi atât de amarnic Io-, 
vit, prin asasinarea lui vod- 
reanu. Un asemenea gest ar f 
lămurit totul, şi ar fi evit 
marea nenorocire. Dar d-1 I 
rinescu. decrepit cum e, ştie 
sâ repete câ lorga se aştepta 
să fie ucis. înseamnă câ se 
simţia vinovat. Un om detalia 
lui lorga,nevinovat fiind, s’ar 
fi apărat extrem de uşor. Ade¬ 
vărul este altul. Tragic ca în¬ 
săşi “sinuciderea'” lui lorga, 
prin coborirea necugetată, 
plină de urâ, in câmpul pasi¬ 
unilor politice, unde s'a făcut 
unealta mârşavă a Lupeştii, a 
regelui scelerat Carol II şi a 
lui Câlincscu. Şi, desigur, şi. 
unealta cahalului internaţion¬ 
al, căruia se robise după 1929 ». 
ca să fie purtat cu căruţa sgo- 
motoasi a gloriei, din univer¬ 
sitate jn universitate, prosti- 
tuându-şc şi trâdindu-se, Icp- 
ădându-sc dc tot ce a crezut 
în tinereţe, dc toată lupta na¬ 
ţională şi creştină in care fu¬ 
sese, nu aderent, ci cap şi 
mentor. Dascăl dc generaţie,. 
Trebuia spus credem noi. m㬠
car pentru istorie, “pour quc 







Dieu existe”, câ Iorga a fost 
ucis de proprii lui studenţi şi 
discipoli. FI a dascăliţ gen¬ 
eraţia pe care a ajuns s’o bat¬ 
jocorească şi. s’o acuze câ 
•complotează'’ printre blidele 
cantinelor. Când ui părinte a- 
junge să fie ucis dc propriii 
lui copii, atunci situaţia e 
gravă, capătă , culori şi vibra¬ 
ţii dc prăpăd. Nu apărăm uci¬ 
derea lui Iorga. Sinuciderea 
lui Iorga, cum ne simţim obli¬ 
gaţi să numim a cea nenoroci re, 
noi acei care ştim cum a in¬ 
citat, dascălul dela Văleni, 
la CTimâ şi de câte ori s’a în¬ 
tâlnit cu Câlincscu în casa 
Dr-ului Ionescu (medicul per¬ 
sonal al lui Iorga), punând la 
cale omortrea lui Codreanu. 
Se vor apăra acei care şi-au 
luat răspunderea pedepsirii 
şi a râsbunârii. Fi mai trăi¬ 
esc. Vor avea şi ei un cuvânţ 
de spus. Pe noi ne-a impresi¬ 
onat până la scârbă, insisten¬ 
ţa satanică de a menţine des¬ 
chisă, ca să gâlgâie, să îm¬ 
proaşte cu sânge şi puroi„ 
rana acelei nenorociri inevi¬ 
tabile, de acum 30 de ani, 
deşi se ştie atât de bine câ 
avem nevoie de unire pe plan 
de exil. Cu asemenea spălări 
de rufe pe gardul planetei nu 
mai câştigăm nici o victorie,, 
chiar dacă. muşcând şi lâ- 
trând, până ce facem bale la 
gură, ne dăm de după “în¬ 
duioşate cuvinte de amin¬ 
tire.” Lui Iorga i-se poate 
face dreptate numai cu m㬠
sura marilor lui creaţii, cu 
tot ce a făcut bine şi frumos, 
pentru neamul românesc. 
Nenorocirea "sinuciderii” îi 
scade valoarea, îl ucide a 
doua oară, pentru că scoate 
jn evidenţi greşeli şi păcate, 
incitări la ură şi omor, ata¬ 
vice mânii basedoviene, de¬ 
căderi morale de fanariot, 
nişte schimbări la faţă pe 
care le per formează cu atâta 
neruşinare numai marii tr㬠
dători de neamuri şi de ade¬ 
văr. Nt întristăm totdeauna 
când judecători nechemaţi, 
iresponsabili şi mişei, per¬ 
vertind realităţile şi adevărul 
evenimentelor istorice, vin 
sâ lovească in generaţia noas¬ 
tră, plină de răni şi morminte, 
cu trupul însângerat ai lui 
Iorga. Dc data asta suntem 
infinit de trişti ci Românie, 
gazeta Comitetului Naţional 
Român, găzduieşte asemenea 
neomenii. 

• • • 

-Foiesc şi foşnesc prin¬ 
tre no:, ca gândacii prin frun¬ 
ze, agenţii restrişti, veniţi 
si ne "întoarcă'', să ne facă 
sâ întindem mâna, cu alte cu¬ 
vinte, sâ ne lichideze. Au 
politrucii dela Bucureşti o 
cumplita groază dc viitor,. 
Credinţa noastră in Dumne¬ 
zeu şi’n oeamul românesc li¬ 
ber, întors la sfintele lui 
tradiţii milenare, la omenia 
:«ji unică, le întunecă ziua de 
mâne. Şi e atât dc marc şi 
susţinut acest efort al 
comuniştilor din ţările sate¬ 
lite de a->i lichida exilurile, 
meat bătălia e organizată şi 
condusă dela Moscova. Hie¬ 
nele Kremlinului îşi dau sea¬ 
ma ca " îngroparea Arncricii 
din interior” nu e posibilă 
tocmai din cauza acestor fot- 
midabili marian ai acuzării, 
care sunt jrfugiiţii şi exila¬ 
ţii politici. Se merge deci, cu 


febrilitate, la slăbirea, cum¬ 
părarea, şantajarea, şi uci- 
dcrci: minţilor luminate şi a 
luptătorilor vrednici din Ves¬ 
tul liber. In sectorul românesc 
au venit în ultimii ani, ace¬ 
şti viermi sovietici, marxist 
leninişti şi reserişti, cu 
miile. Cum au scăpat? Cu 
paşaport in regulă, bine puşi 
la cale, perfect şcoliţi, a- 
vând chiar toate adresele 
unde trebuie să bată la uşă. 
Nu se poate sâ-i insultăm pe 
toţi acei cc şi-au ales liber¬ 
tatea cu aceste umbre, dar 
experienţa ne arată că mai 
mult. de 80% din cei "scâ- 
paţi” (punem termenul 

sub mare semn de îndoială!) 
sunt haiţi, necinstiţi, cârco¬ 
taşi, gata numai de bârfă şi 
confuzie, de defetisme şi lu¬ 
cru satanic. Cinste superla¬ 
tivă celor care sunt cum tre¬ 
buie, care vin sâ ne înveţe şi 
sâ ne ajute, care au dreptul 
să ne mustre pentru prea puţi¬ 
nul cel putem face. 

Mai toţi agenţii joitori , nu 
ţi-se pot uita in ochi, vor cu 
orice preţ sâ apară culturali, 
ştiu să moşmolească bine dia¬ 
lectica progresului socialist 
şi a u naţionalismului ” ceau- 
şist. Intre glumă şi obrăzni¬ 
cie (cei mai mulţi din ei au 
numai curajul bancurilor, care 
in ţară sunt supapa de sigu¬ 
ranţă a nădufului, pentru suf¬ 
letele chinuite, cu zăbalele 
tăcerii între dinţi), ei pretind 
câ vin in numele neamului re¬ 
tras în rădăcini. Nu crusta 
politică şi tirană, ci inima sol¬ 
ului românesc! Şi ne cer re 
considerarea. Mai întâi a cul- 
turaliîor,, a scriitorilor, cu 
care ne-am putea da mâna., 
Pentrucâ au scris şi ei când¬ 
va versuri cu dublu tâiuş şi 
standard. De-o pildă Mar ia 
Banuş: Mesaj: “Ţie-ţi vor¬ 
besc, Americâ!/0 mamă, ma¬ 
mă,/ 0, Americă simplă,/Sâ. 
nu-ţi. fie dat să cunoşti vreo¬ 
dată/ Gustul acesta al ferici¬ 
rii/ Amestecat cu cenuşă şi 
sânge* “Mai sunt citaţi Arghe- 
zi, Beniuc, Eugen Jebeleanu, 
Totul pentru pledoaria întru 
darea mânii. Dar, ca să putem 
da mina, aceşti culturali care 
au ruinat un neam întreg, tre¬ 
buie să revină la omenie, la 
cuvântul curat, la credinţa in 
Dumnezeu. In tot acest şantaj 
cu dragostea dc ţară şi de ai 
noştri, noi vedem numai trea¬ 
bă politruci, urmărind emas r 
cularea şi înmormântarea ex¬ 
ilului. Vin aceste otrepe sc- 
curiste din ţară, ca sâ cobo¬ 
are şi America, până la gustul 
fericirii amestecate cu cenuşa 
şi sânge. Ei nu vin la noi. Ci 
vin să ne ia, sâ ne ducă. Şi 
ceea ce ne întristează la cui-. 
mc, este ci aceşti tucrâtori 
in via lui Salari, uzează de 
anonimat. Vin cu frică de ie¬ 
puri şi cu secretoşenie dc 
draci. Şi iată foitul mieros: 
“Cum aţi puica trece cu ve¬ 
derea? Să nu fim nedrepţi. Se 
mai poate salva ceva. Măcar 
fragmentar. Poate ştiţi, poate 
nu ştiţi, partidul a reconsi¬ 
derat şi el. Şi dcce să nu nc 
dăm mâna, când se poate > A- 
cuma,poate, partidul.ya închi¬ 
de ochii peste orice”. Ne aş¬ 
teptăm, dela acei care-şi iau 
1 urnea n cap, pentru un drarn 
de libertate, sâ ae apropie dc 
noi cu alte atitudini, cu alte. 
mesagii, cu curajul răspunder¬ 


ii in afirmaţie şi luptă. Nimic 
din toate acestea! Numai fri¬ 
că şi lichelism, numai ccau- 
şism şi amarnică pervertire 
partinică. Cu aceşti viermi 
necrofori printre noi^. in Amer¬ 
ica, rostul exilului devine şi 
mai greu. Nu dăm mâna. înl㬠
turi, satanizaţilor! Statele U- 
nite vă vor culege în curând 
şi vă vor face sâ cunoaşteţi 
şi sfintele mânii ale dragostei 
şi libertăţii. 

• • • 

-Revoluţia culturală alui 
Ceauşescu are faţă rusească 
şi iz de iuft bolşevic. Ca nu 
cumva, s’o ia pe panta Chin¬ 
ei (mai ales acum cu promisa 
vizită a preşedintelui Nixon),. 
reseriştii sunt muştruluiţi con¬ 
form doctrinei Brcjncv, sâ nu 
iasă din linia Moscovei. Deci 
avem de-aface cu o revoluţie 
tipic rusească şi marxistă, a- 
dicâ o împingere dureroasă în. 
apoi. Cam cu 15 până la 20 de 
ani, îndărăt, rin teroare şi min¬ 
ciună,, cu “una spunem şi alta 
facem”. Din instanţa aceasta, 
a dării înapoi spre iad,ne gân¬ 
dim şi la “lichidarea exilu¬ 
lui.... . Va veni vremea, frăţ- 
inilor, când ne veţi căuta cu 
lumânarea ca sâ fim vii, nu, 
ca să ne puneţi în groapă. Ve¬ 
ţi avea nevoie de noi, în grad 
suprem. D.e aceia dintre noi 
care nu s’au bârlit şi raârlit 
cu pacifismele şi dialoghis- 
mele. De cei tari şi gata de 
moarte, apărând destinul ro¬ 
mânesc liber, sub aceste meri¬ 
diane, atât de periclitate şi. 
ele, al? Vestului liber. Des- 
chideţi-vâ ochii. Învăţaţi bine 
lecţia acestei revoluţii cul¬ 
turale cu bicele de foc ale c㬠
reia vă flagelaţi masochistic! 

-"Yalta trebuie mereu în¬ 
fierată. Ar fi minunat dacă am 
poseda un dramaturg în genul 
lui Hochmut, cel care a scris. 
“Vicarul”, împotriva Vatican¬ 
ului din vreme a războiului”. 
Până aici, fratele din ţară, in 
Scrisoare către editor (DRUM. 
,No. 2, 1971. pagina 4. Iată - 
şi reacţiunea unui cetitor a- 
tent; “M’a întristat şi pe mine. 
şi pe alţii. In scrisoarea c㬠
tre editor, F, B. citează ca 
autor valoros pc Hochmut care 
a scris porcăria .^ceea insul¬ 
tătoare, "Vicarul”, aplaudată 
de toţi comuniştii şianticriştii 
din lume. E clar câ stângişti- 
lor satanici nu le-a convenit 
figura austeră a marelui Pius 
XII. Pe lângă faptul câ a fost 
propagandă pentru lovirea in¬ 
stituţiilor creştine, mai e şi o 
sfruntată minciună. Un mic 
comentariu al tău n'ar strica. 

Este păcat ca in foaia ta sâ 
apară atacuri ta adresa biseri¬ 
cii creştine. Probabil ca F. B. 
nu cunoaşte conţinutul piesei, 
şi intenţiile mişelişli ale spu T 
rcaţilor”. Am trecut cu vede¬ 
rea complimentarea lui Hoch¬ 
mut, numai din cauza contex¬ 
tului frumos al scrisorii. 0 
gustam cţ pc-o bucată de aii-, 
venea, de-abia scoasă din cup¬ 
torul ţării. Nu ne lăsăm duşi 
dc Hochmuţi, de Zclleri, Dul- 
bergeri, Rubini şi Kroakaiţi! 
Răspundem cu toată dragos¬ 
tea, unei observaţii juste. 

• • • 

-Reîntâlnire, peste ani, 
cu poetul Sergiu Grosau. Ii 
primim cu bucurie, cu gustul 
noului şi genuinului, "Pietrele 
de aducere aminte” (publicat? 

U Paris, sub pseudonimul Si- 


mion Cubolta), “La Chaine”, 
poem dc închisoare, ilustrat 
de Jacques Richard, cât şi 
manuscrisul splendidului “Cân¬ 
tec de triunţf” (partea î doua. 
a "Lanţului”, apărut în fran¬ 
ceză), pc carc-1 publicăm in 
DRUM, spre a saluta,cum se 
cuvine, pc acest purlâtgr de 
lanţuri, in lumea liberi, ţii. 
Fratele Grossu lucrează demn 
şi cu marc simţ de răspundere, 
in lumea Parisului, ţintind o 
trezire in faţa lanţurilor care 
vin, se aud zornăind, spre al¬ 
tarele incă libere ale Vestului 
adormit, cu somn de moarte, 
cu sulemeneli de trădare, cu 
sforăit de satană. Am zis re¬ 
întâlnire. Ne aducem aminte 
de Sergiu Grossu încă din vre¬ 
mea de legendă a ICONA fi¬ 
ului - Lam urmărit la Gândirea 
şi Convorbiri Literare. 
Teroarea comunistă dintre 
1947 şi 1964, l'a împins 
sâ lucreze cu cei mai nâpâs- 
tuţi creştini ai României cu 
ţăranii din “Oastea Domnului ’ ’, 
cu care a împărţit prigoana 
lanţurilor,devenite, în metafora. 
Iui, muşcat al bestialităţii - 
roşii, al urii anticriste. Ne-a 
plăcut imens tonul religios 
dip. “Pietre dc aducere amin¬ 
te”, precum ne cutremură, 
sensul profetic al “Lanţurilor”. 
Poezia devine din nou lacrimă 
dc smerenie şi simplitate, 
prag de ştire şi dc cuminecare 
din nafura Iui Isus. 0 spunere 
a rugăciunii care învinge cu 
inima, in metaforă de tăcere 
ţărănească, într’un dor al 
dorului. 

• • « 

-Ne-a revoltat totdeauna 
standardul dublu al fiarei com¬ 
uniste. Dacă bitnicii şi dege¬ 
neraţii americani (the hippies) 
se bat cu poliţia şi creiază 
desordini, călăii pişi îi arată 
la televiziune şi-i declari e-, 
roi, oameni ai păcii, ai înţele¬ 
gerii internaţionale. Dacă bit¬ 
nicii au curajul sâ apară în 
Rusia, chiar manifestând con-, 
tra Americii şi protestând con¬ 
tra agresiunii americane în 
Vietnam, ei sunt bătuţi, tunşi 
cu forţa şi numiţi căzături 
(buras). Un reporter american, 
a şmugluit spre Vest povestea 


tânărului Solnyshko (aduce cu 
Soljeniţin) care a organizat o 
manifestaţie in strada Gert- 
zen, Moscova. Fra cu un grup 
dc ISO de tineri. N’au mai a- 
juns la Ambasada americnaă. 
Placarda cu “Makc Iove not 
war”, i-a costat scump. B㬠
tuţi măr, tunşi şi frizaţi, câte 
15 zile de închisoare şi toată 
spălarea la creier partinică! 
Spunem acestea pentrucâ aşa 
se poartă cu noi cei din exil, 
şi politrucii dela Bucureşti. 

Au învăţat bine tehnica stan¬ 
dardului dublu dela Ivan Bol- 
şevik. Acasă, preoţii ortodoxi 
n’au voie decât sâ fie informa¬ 
tori la partid şi securitate,, 
predicând ateismul. In Ameri¬ 
ca/m treaba de agenţi ai Cea¬ 
uşilor nemernici, ei apără in¬ 
dependenţa bisericii româneşti 
în faţa hrăpâreţiei ruşe.şti. Ii 
citeşti şi-i auzi, şi te-apucâ 
cea mai cumplită scârbă din 
lume. Preoţi satanizaţi, agen¬ 
ţi mişei şi bine deghizaţi, ju- 
cându-se cu dinamita dublului 
standard. Numele sunt multe; 
ananii, slevoace, ciuri şi chi¬ 
ar ciurari, sub streşinc de 
victorini băloşi şi gălbejiţi, 
repetând minciunile şi blas^- 
femiii?.. cu prostie de urs c㬠
ruia i-s’au condiţionat reflex¬ 
ele după metode pavloviene. 
Aceste feţe duble tac chitic 
când e vorba de cele ce-i- 
se întâmplă lui Dumnezeu în. 
Resere, unde Nicuşor Cizma- 
ru cere, in fiecare şedinţă de 
partid, întărirea educaţiei ate¬ 
iste, dar se dedau la cea mai 
deşănţată propagandă, cu slo- 
gane zornăitoare, contra Patri¬ 
arhiei Ortodoxe .Americane, în 
care, vezi Doamne, noi Romi-, 
nii Ortodoxi americani am pu¬ 
tea fi înghiţiţi şi desfiinţaţi. 
Călăresc aceşti destoinci ci¬ 
urari şi ciulednici comunişti 
pe eternul roib al antinjsismu- 
lut românesc, pentru a-şi plini 
trebile negative şi destructive 
aicea în America, folos indu-se 
de libertatea pe care vor cu o- 
rice preţ s’o nimicească. Vi 
vom mai indura insultele, hâde 
paiaţe pidosnice, dar va veni 
o zi când America trezită vă 
va trimite la urmă. 






Page 12 


DRUM 




Este fapt cunoscut că re¬ 
gimul comunist şi ateu din 
Re sere, inccarcă prin agenţii 
'dspăndiţi printre noi , unii 
purtând chiar haine preoţeşti, 
să pune stăpânire pe întreaga 
noastră viaţă românească fi 
ortodoxă din Statele Unite fi 
Canada. Atacurile cele mai 
înt*erfvnatc ale agenţilor se 
îndreaptă contra Episcopiei 
Ortodoxe Române din Ameri¬ 
ca. Ajlăndu-ne in ţaţa acestui 
pericol, de a deveni sclavii 
comunismului din Re sere, chi¬ 
ar aici, in lumea liberă , este 
nevoie să ne dâm seama că 
numai uniţi m jurul Episcopia 
et noastre Ortodoxe Române 
de la Vatră , fi a vrednicului 
nostru păstor, înalt Prea 
Sfinţia Sa Arhiepiscopul Val- 
cri an Trija, libertatea de vii¬ 
lor, a noastră fi a copiilor 
noftri, va fi asigurată. Linia 
pe care merge Episcipia no¬ 
astră este holârită de Con¬ 
grese fi este tuturor cunos¬ 
cută: refuz categoric al oric㬠
rui control al Episcopiei , cât 
pi a vieţii noastre culturale 
fi spirituale române fii, de 
Către regimul comunist din 
Rcscre 4 Pentru orice om cin¬ 
stit, poziţia Episcopiei dela 
l «i tra Românească csie cea 
mai logică fi cea mai de folof 
pentru noi, Românii din Sta¬ 
tele Unite fi Canada. {Pr. 
Nicolai 7-elea) 

m • • 

-Să aveţi toată încrederea p 
eu n 7 am să cad in mrejele an - 
ticiftilor , cu toată propagan¬ 
da umanitara fi frumoasă pe 
ca*e o afişează. Ştiu că con¬ 
fraţii preoţi au primit să se 
scoboare in hrube fi au luat 
un al doilea botez. Acuma fi 
preoţii catolici, dela care aş- 
tepian o atitudine netă faţă 
de această ocultă t intră. Am 
o repulsie faţă de ocult, misa 
neagră, magie, spiritism. Hris- 
tos este lumină, ziaţâ,învi¬ 
ere, dragoste. Ortodoxia noa¬ 
stră este alai de profundă f ga 
nu-mi ajunge viaţa mea ca s’o 
pătrund. Şi majoră de Dumne¬ 
zeul părinţilor mei, r.u-m mai 
trebuie altul. Cunosc destule 
lucruri despre maju, ca să mă 
poată eucen. Pe a:ci oculta 
este oficială, meat ţie frică 
fi să vorbe fii, {8. 8.) 

• * • 

• Am fi doi proaspeţi fugi¬ 
ţi din ţară. Povestesc cu 
groază. E mai rău decât in e- 
poca sta Unt stă. k atât de 
grav, incă: doresc.sa vie sd-i 
ocupe rufii fi să-i scape de 
citea Ceaufescu. Auzi? Te¬ 
roare f are nări, vuriă'.oarc după 
vechii puşcăriaşi, foamete, 
lipsă de medicamente. Revol¬ 
uţia culturală a pus pe tron¬ 
uri pe toţi beniucu, pe vechii 
politruci fi secvriftx ai cul¬ 
turii. Iar se but cu pumnii'* 
pifpi nnrmaiorn spirituali. 
Ţăranii sabotează. Bătăile, 
nu-i fac mc. harnic i. Intelec¬ 
tualul e privit cu trădător, 
Eminejcu a fost retras dirţ 
Iţbfănt. Se revizuiesc biblio- 
lecile. Studenţimea a umplut 
drum ut. Le ţării, făcând f autu¬ 
ri. Au te sunt permise ac că: 
cântecele de partid, ignomini¬ 
ile comuni sie. Domele suni 
inter usc. Au mai e posibila 
mci retragerea in folclor Şi 


nm, aici, cu manile întinse, 
spre capcanele rofii, sau chi• 

ar m laţuri .... (M. M.) 

• • • 

-Eu incă mi preocup, ne¬ 
încetat, pentru găsirea unui 
mod de conveţuire intre fraţi, 
peste chestiunile persoinle 
cc ne despart. Lupta noastră 
a fost lungă fi grea, plină de 
nenorociri, fi apăsată de ne¬ 
înţelegerea lucrurilor fi a oa¬ 
menilor. Dc bine, dc râu, nc 
apropiem de sfărfitul jbateri- 
lor noastre in această viaţă , 
A*ar fi deloc frumos ca legen¬ 
da noastră sâ se termine în 
sfada unor bătrâni certăreţi 
Ci ar fi bine să ne regăsim, 
recunoscând personalitatea fi 
trecutul de îngenunchicri fi 
fapte, dc grefdi fi reveniri , 
al fiecăruia. Suntem la o răs¬ 
cruce de vremuri tulburi, care 
ne sunt vitrege. Cred că tre¬ 
buie Să ne reîntâlnim la pici¬ 
oarele lui Isus, aproape dc 
locurile deunde am pornit. La 
Icoană. 

Au este cazul sâ nc ne¬ 
găm unii pe alţii. Ci să rf- 
cunoaftem realizările pozi¬ 
tive a 7 e fiecăruia: construirea 
unui căm.n, editarea unei pub¬ 
licaţii f ridicarea unui monu¬ 
ment măreţ, continuarea lup¬ 
tei ideologice contra duf mani¬ 
lor din ţară prin cărţi fi fapte de 
ajutor, prin tăcere fi rugăci¬ 
une. Cred că este cazul sâ 
încercăm a ne tolera fi a ne 
reîntâlni, pentru a lăsa o ico¬ 
ană frumoasă, de ceea ce am 
fost fi am însemnat pentru 
neamul românesc. Este de da¬ 
toria noastră, a fiecăruia, dc 
a creia un climat de pace fi 
dragoste, de regăsire, trecând 
peste ofense fi nedreptăţi 
personale . Atunci când vom 
începe a ne regăsi intre noi, 
pe căile neamului fi ale prin¬ 
cipiilor eref tine, vom reînvia 
spiritul generaţiei noastre, 
trecând Cu fruntea sas, peste 
pragul acestei vieţi, lăsând 
exemple de urmat, pentru gen¬ 
eraţiile române fii viilor are. 
Este destul numai să vrem, să 
fim Cuprirtfi de lumina fi căl¬ 
dura idealurilor nostte dintâi. 
Iţi scriu aceste gânduri, cu 
toată dragostea, pentru preo¬ 
cupările dc bine, ce le ai. 
(£. P.) 

• • • 

-Mă uit pe intimul Poie- 
nei ARC-ului. md gândesc fi 
nc gândim la viitorul Comuni¬ 
tăţii românefti din Montreol. 
La Jborul pe care-l vor lua 
Copii fi nepoţii noftn . La 
duşmani i care ar tnea su ne 
fure. să nc flit la pământ. La 
lupta permanenta cu duş mânui 
de moarte al credinţei fi firii 
noastre: comunismul. De a- 
ceeadonm sândicăm pe Poi¬ 
ană ţi un altar de rugăciune 
fi mulţumire lui Dumnezeu. 
Acesta e drumul ce l am croit 
La începui cu mintea fj dorul, 
fi acum cu braţele. Val-Davtd-, 
ul va deveni o permanenţă ro¬ 
mantica prin Poiana ARC- 
ului. {I). $.) 

• • « 

-In Mu. a înec tal din via¬ 
ţă Tata Icau, negustor din 
t*reoni, judeţul C araş -Sevcrin. 
Talul Dr-uUti Ion lotu, ars de 
tnu, ta crematoriu, cu echipa 
Audoleanu . Si^gquM, Dragof 


Popovici, Datau, echipă care 
n’a avut norocul sâ marcheic 
ca răscrucea sămuraică a pe¬ 
depsirii chiorului monstruos 
fi ucigaş, vătaful lojelor ma¬ 
sonice din România fi argatul 
sceleratului Carolll. E.l, Tata 
Iova, a pus ţăranii din Carăf 
pe drumul mântuirii. Lumea, 
în ciuda tuturor prigoanelor fi 
spălărilor la creier, Va iubit 
până la mormânt. Au venit mii 
de oameni, dela mari depărt¬ 
ări, la înmormântare. Dumne¬ 
zeu să-l ierte fi să-l odihne¬ 
ască cu drepţii. De acum este 
cu feciorul său iubit fi cu Io¬ 
nel Helgea, care Va apreciat 
ca pe-un ţăran cu inimă de 
rege, plin de bunătate fi dra¬ 
goste, ftiutor fi jertfelnic. 
(!>■ S.) 


-Mai târziu, când din ordi¬ 
nul satrapului Câhnescu au 
fost impufCdţi fără judecată 
sule de tineri, pe toată ţara, 
fi expuşi in pieţe publice ţi 
la cruci ie drumuri, la Turda, 
in oraşul meu natal, au căzut 
între alţii şi doi fraţi de ai 
mei de Cruce: loan Mariş şi 
Emil Cucerzan. Primul avo¬ 
cat, al doilea preot . Au fost 
îngropaţi, in secret, hi cimi- 
irul deţinuţilor, in groapă co¬ 
mună, fără sicrie. După vreo 
trei săptămâni dela acest tra¬ 
gic eveniment, mă găseam la 
Tţirda, învoit dela serviciu. 
M y om întâlnit cu tatăl lui 
Mariş şi cu fratele lui Cucer¬ 
zan, şi am pus la calc, împre¬ 
ună, să deshumam trupurile 
celor doi, pentru a le pune in 
sicrie fi a le face înmormântare 
creştinească. Planul Vam re¬ 
alizat intr’o noapte ploioasă. 
A fost enorm de greu. Am săp¬ 
at altă groapă, care să înca¬ 
pe cele două sicrie. Am adus 
un preot tânăr, dc mare încre¬ 
dere, care a slujit prohodul. 
Iar eu am avut rolul de can¬ 
tor. După câteva săptămâni, 
cineva care ne-a văzut l a lo¬ 
cuinţa lui Mariş, la Sanduleş- 
ti, ne-a trădat. Am fost ares¬ 
taţi. Pe mine m’a interogai 
poliţia Ploieşti. S'au putui 
scoate nimic dela nai. Azi , 
dc aici, din America, ticau 
să md uit adânc, in ochii ace¬ 
lora care ne acuză de crime. 
Că a murit şi lorga? Că a fost 
pedepsit samuraic, Călincscu, 
satrapul chior ţi robit hrube¬ 
lor secrete? In lupte de aces¬ 
tea, de destin , curge sânge, 
de ambele pd~ţi. Se va jude¬ 
ca Dumnezeu fi neamul liber 
de mâne. (I. S.) 

• • « 

-Prime s corespondenţă 
din ţară. Eoamctea şt -a făcut 
apariţia. In capitală nu se mai 
pot obţine nici oase. Cine are 
legături cu salul, mai poate, 
conveni fi ajunge la ceva aii- 
mente. Moralul e extrem de. 
scăzut. Manifestările tradi¬ 
ţionale ale Crăciunului, au 
fost reduse, fără entuziasm. 
Soi, aici. Suntem uniţi sub 
sculul bisericii. Lumea ro¬ 
mâneasca ifi dă scama că ne 
aflăm la o răspântie grea. De 
fapt, zidul credinţei e atacat 
viguros de li f iţe le iniutterecu- 
lui, prin mijloace, pe cât, ma¬ 
chiavelice şi satanice. Sunt 
convins că pana la urma duf- 
nami lui H.istos vor fi mmi- 

C'l: (O. L.) 

♦ • • 


-Mai ales \ă mulţumesc 
pentru a Trandafirul dela Maţ. 
adahovd<i'\ In această săpt㬠
mână a Patimilor Domnului, 
m’a impresionat mult această 
punere la punct, Md aşteptăm 
s'o facă cineva. Da. Soi am 
păcătuit, penirucâ ne-am luat 
la trântă cu Salon. Am accep¬ 
tat lupta deschisă. Salan nr-q 
scuipat fi ne-a mânjit Cu no- & 
roi. Au fost momente când di¬ 
avolul ne-a doborît. Şi o să 
mai cădem, penirucâ Suntem 
oameni. Cine nu este om fi 
se simte nevinovat sâ ia pia¬ 
tra fi să arunce m noi. Su¬ 
mai Cine n’a fost pe front nu 
cunoafte căderile. Dc câte 
ori trebuie să te trântefli la 
pământ fi sâ te murdăreşti 
de noroi, ca să câfligi o de¬ 
coraţie! Cei care ne critică 
n’au avut curajul să intre vş 
luptă. Au făcut pactul cu d : a- 
volul ca şă-i lase in pace 
De aceea li-se parc că au hai¬ 
nele curate. Da. Soi ampdcq- 
tuil. Şi, Dumnezeu ne-a pedep- '• 
sit fi ne mai pedepseşte în¬ 
că. Se supunem judecăţii 
LUI. Ceilalţi să-fi vadă dc 
curăţenia sufletelor lor fi să 
ne lase în pace. (R. 8.) 

• • • 

-Ieri a fost Duminecă. Am 
fost în câmp fi am pus mâna 
pe grâu. Grâul era in floare, 
mică, galbenă, pulbere. Şase 
ani de când nu mai pusesem 
mâna pe un spic de grâu. M[ 
am simţit ameţii fi m’a podi¬ 
dit slăbiciunea plânsului. 
Prietenul meu, francez , ni» 
mai smţia grâul. Su mai ve¬ 
dea prin grâu. 4f fi vrut şă-i 
explic fi nici sâ explic n’am ^ 


-îndurerat de vestea mor. 
fit lui Hadia Gărnraţâ fi \n 
finit de amărât de mi feliile ce 
mă înconjoară, încerc sdmi 
găsesc un echilibur, să-mi 
explic existenţa mea fi a no¬ 
astră, in lumea in care trăim 
Vom fi oare capabili să nc 
păstrăm pe linul neam tlui fi a 
idealului românesc? Md uit lo 

mai putut. Lumea a uitat că 
fiecare boabă va înflori până 
la sfârşitul veacurilor in pa¬ 
ne a trupului Celui care e tn 
agonie şi se va răstigni mer¬ 
eu, până ce ne vom trezi fi 
mântui fi noi. Ţie pol să (i-o 
spun. Sumai de asta, n'am 
sâ înjur. Penirucâ ai dreptate. 
Gândacii care ne-au jdeut mu¬ 
şuroaie , nu trebuie, la necaz, 
sd ne scadă arderile sacre. 
Grâul hun înfloreşte la fel/ 
hrană vieţii. (I. M.) y 


cei din jur. Câtă laşitatef 
Câtă depravare morală. Mai 
dureros decât orice e specta¬ 
colul când fraţi dc aceeaşi 
credinţă se ponegresc, se lo¬ 
vesc, sc înşeală, făcând jo¬ 
cul satanic al celor fără Dum¬ 
nezeu, lată dece, când găs¬ 
esc pe cineva ginstit, curat 
la suflet, pâr’că-mi remoiesc 
Speranţele pierdute, îmi des¬ 
creţesc fruntea şi ma simt tn- 
păcai cu mine însumi, cu lu¬ 
mea şi cu Djm iezeu. Simt ne¬ 
voia de a md descărca, dc a 
spune tuturor că văd, că simt 
cum suntem manevraţi de for¬ 
ţele satanice, secrete, De a- 
ceea Vă dau dreptate. Sunt 
absolut convins că acesta e 
adevărul. (G. 8.) 




ADMINISTRATIVE 


•De ia 15 Mai şi până la 
15 August, 1971, s’au primit 
la administraţie următoarele 
abonamente şi donaţii: 

(57), Paul Grishman $10.00; 

(58) , Emil Mircuşiu $10.00; 

(59) , Rev. George Mureşan 

$10.00; (60), Petre Sultana 
$15.00; (61), Alexandru Fon- 
ta $10.00; (62), John Almâjan 
$10.00, (63). John Covinca 

$10.00; (64), Ion Câlvârâşan 
$10.00, (65), Dr. Luca Sezo- 
nov $15.00; (66), George Boc;- 
ioagă$l5.00; (67), G. Popes- 
cu-Botoşani $10.00; (68), Do¬ 
ina Oşteanu $5.00; (69), Ucob 
Stan $10.00; (70), George Bâl- 
aşu $15.00; (71), Victor Con- 
staminidis $10.00; (72), Gri- 
gore Butoi $10.00; (73), Rev. 
Florian Gildâu $20.00; (74), 
Prof. D. Lungu $16.00; (75), 
Const. Dimitriu $10.00; (76), 
Su-lian Stanicei $5.00; (77), 
N. N. $10.00; (78). George 


Bulumete $10.00; (79), Ion 
Căi vâră şan $10.00; (80), Dr. 
M. Ronnett $10.00; (81), 
Petre Mureşan $10.00; (82), 
Traian Lascu $10.00; (83), 
Ileana Petrescu $10.00; (84), 
Victor Madincea $20.00; (85), 
Pr. Anchidim Uşeriu $10.00; 
(86), Dr. Stela Tudoran $15.00; 
şi (87), Ion Creţu $10.00. 

Tuturor le extindem şi pe 
această cale cele mai calde 
şi sincere mylţuraifi pentru 
sprijinul ce ni-! acordă pentru 
a ţine in viaţă acest .stindard 
al afirmării exilului nostru pe 

plan creator. 

• • • • 

•DESENUL din capul pagi- 
nci a 6-a, a fost reprodus după 
VREMEA, numărul de Paşti 
din anul 1938. VIG NETE LE 
din cuprinsul acestui număr, 
se datore sc pictorului IonMirea 
din Paris. 

ADMINISTRAŢIA 


DRUM 

• APARE TRIMESTRIAL- 

Redactori*. 


VASILE POSTEUCA 
P O Box 105 
Maokato, Ham $6001 

U.SA. 

Abonamentul 


nicolae novac 

9406 Farmei Urm 
Hkhland. lnd. 46322 

U2M. 

. .510.00 


MariuAcn&t'U' abonamentele w 
«*r uimite numai pc numele şi Ia 
4drc*< J-im Vasilc