Libertatea anul 3, nr. 33-34, aprilie-mai 1985

NIHIL SINE DEO 
[NIMIC FÂRÂ DUMNEZEU] 


Libertatea 

THt LIBCRTY 


Ziar dm 

•plnla. 

artaniara fi 

• cţlvna raaanaaaci 

~T ( sd 

T.1.(714)341 7334 


NlţÂ 

NICOl Al 

3 | N«m4r*l 33“ 34j 

Ha w 

T..fc, U. L A. 


• 1 admlnlitravla: 

47-13 44 th 1». Apt. Ii. 

K. T. 

Zlp 11377 


Fwbll.h.4 

fer 

Kamaalaa Camaaltş af Naw 

T «' h PRINTED IN USA 

Aşara 

Iwnar 

APRILIE-MAI 1985 

taŞMdştlaai 

-Amarka Hwfd t 17 1 


SĂ MĂRTURISIM 


PASTELE! 


de Nac Ionetcu 

„Să vârşitu-s’au I* Cerul 9! pământul, iarăşi împreună, 
pentru cea dintâia oară dela păcatul vechiului Adam, 
şl-au ţipat In noapte durerea: „astăzi s'a spânzurat pre 
lemn Cela ce spânzură pământul pre ape..."; şi s'a 
spintecat catapeteasma bisericii. 

Ce cald şi greu e aerul In noaptea asta! Cald şi greu 
de rugăciune. Căci chiar dacă noi nu ne mai rugăm, 
undeva cântă pentru noi îngerii şl se roagă sfinţii. 
Pentru noi; pentru păcatele noastre; pentru neînţele¬ 
gerea şl împietrirea noastră, care e cel mai greu păcat. 
Stau numai şi cumpănesc ce lipsă de raport e Intre 
noi şi vremuri. Şi cum trecem cu ochii închişi pe lângă 
porţile împărăteşti ale mântuirii! Cum? Reculegerea 
noastră, a tuturor, să fie mai puţin însemnată decât 
o schimbare de guvern? Mintea noastră nu ar fi fost 
mai clară, sufletul nostru nu ar fi fost mal ferm, 
dragostea noastră nu ar fi fost mai largă şl hotirlrea 
noastră nu ar fi fost mai rodnică după o săptămână 
de cufundare In noi înşine? Sau poate că aşa a vrut 
Dumnezeu, ca de data aceasta destinele noastre să se 
tnnoade când Îşi dă duhul pe Cruce mielul Domnului, 
când plesneşte cerul sub fulgere In miros greu de 


pucioasă, când ne prohodim „Primăvară dulce* şi stă 
pământul încordat In aşteptarea bucuriei celei mari a 
învierii? Cine ştie! 

Desigur, nimeni nu poate şti; dar evident e totuşi un 
fapt: lipsa putinţei noastre de a lega văzutul cu nev㬠
zutul, lipsa de sevă metafizică a aplicării noastre la 
cotidian. Când începe o treabă, românul îşi face mai 
întâi o cruce. De ce? Ca sâ cheme In ajutor pe Dum¬ 
nezeu? Nu tocmai. Ci ca să pună acţiunea Iul sub 
egida lumii celeilalte, dela care totul purcede; ca 
să deschidă înspre realităţile lui concrete poarta prin 
care să pătrundă Puterile şi Stâpâniile, ca să resta¬ 
bilească unitatea originară dintre Dumnezeu şi crea- 
ţiune. Crucea aceea simplă, Infricată şi umilă este — 
cine s'ar fi gândit? — mărturisirea şi închinarea coti¬ 
diană a Paştelor. 

Căci Paştele asta sunt: marea dramă prin care, după 
hotârtrea lui Dumnezeu, s’au aruncat iarăşi punţi 
de legătură Intre creaţiune şi Stăpânul eL Restabillndu- 
se — ca posibilitate numai, e adevărat, ca posibilitate 
la îndemâna celor cari înţeleg şi vor — starea dela 
început, când omul trăia cumpănit şi împâcat cu el 
însuşi Ln Dumnezeu. 

Starea asta fusese ruptă prin păcatul primului Adam; 
care adâncise, prin vina lui şi a Şarpelui, o prăpastie 
Intre el şi Făcătorul lui, origine a tâcâelii, a sbuciu- 
mului şi a chinurilor noastre. Pentru umplerea acestei 
prăpăstii Ii fusese făgăduită dela început jertfa Mie¬ 
lului, singura care putea sâ ne răscumpere. Ca a venit 
Prin pătimirea lui Chris : os, Dumnezeu şi Om, cei de-al 
doilea Adam. In zJlele sstea ni se împlineşte Jertfa 
făgăduită — şl mâine va răsuna imnul de bucurie a 
învierii, pecetea mântuirii noastre, puntea dintre văzut 
şi nevăzut. Căci a înviat D u m n e z e u - Omul, lăsând 
•â Irumpă realităţile de DINCOLO dincoace, şi a în¬ 
viat Dumnezeu -Omul, deschizând poarta celor de 
DINCOACE înspre Dincolo. 

Vedeţi ce posibilităţi mari, nebânuite ni se deschid şi 
cum putem Iarăşi înnoda firul bucuriei contemplative, 
























- 2 - 


al echilibrului nostru vecinie, rupt prLn Ispita diavo¬ 
lului? 

Să mărturisim deci Paşteie. Să facem ca cel -simpli fi 
adevăraţi semnul crucii la fiecare act ol vieţii noastre, 
slăvind şl sfinţind orice gest şi orice început, asigurân- 
du-le rodnicia. Căci omul nu poate trăi desprins de 
Dumnezeu şi cazna lui nu poate rodi în afară de El 
Să facem semnul crucii, care nu însemnează acceptarea 
suferinţei, ci dimpotrivă chezăşia mântuirii. 

La locul Cftpâţânil crucea de supliciu străluceşte de 
toate nădejdile noastre Împlinite. Nu vrem să cobortm 
strălucirea asta In noi? 

... Să facem deci semnul crucii, mărturisirea Paştelorf 
12 Aprilie 1931 

Poştele gândului şl celelalte Paşte 

Nu ştiu cum s‘*r putea mai bine prăznui Paşteie Pro¬ 
babil câ trăindu-k* Dar asta e din ce In ce mai greu 
Pentru cei mal mulţi dintre noi. A trăi Paşte!** — asta 
presupune a te duce la biserică; a te ruga acolo, a 
te supune — ceară moale şi receptivi — tuturor suges¬ 
tiilor transcendenţii; a te pregăti pentru cobortrea 
harului, lăsându-te purtat pe unda caldă şl învălui¬ 
toare a cultului — minunată propedeutică la deschi¬ 
derea cerurilor înţeleg însă că asta nu se mai poete. 
Asupra tuturor acestor amănunte şi momente noi am 
gândit; noi, părinţii noştri, părinţii părinţilor noştri, 
dc patrusute de ani încoace; sau noi singuri cu mintea 
acestor patrusute de ani. Iar gândul omoară viaţa — 
ori de câte ori, orgolios, se ridică deasupra ei. voind 
să o stăpânească In loc de a 1 se supune fi a o sluji 
Şi aşa gândul a omorft în noi Paşteie în momentul 
în care am vrut să trăim ceeace înţelegem In loc să 
fi încercat a înţelege ceeace trăim. A foat, desigur, în 
sufletul omenirii, cândva, undeva, o soluţie de con¬ 
tinuitate; când s'a întunecat totul şi când, la întoar¬ 
cerea luminii, ne-am găsit întriun alt peisaj spiritual 
A fost. Nu înţelegem bine când şl cum. Dar a foit Şi 
când pe crugul cerului s'a întors, ca în flecare an. 
ceasul tainei pascale, auzul nostru nu se mal măsura 
pe trăsnete, ci pe plesnituri de bici; fulgerele erau 
biete scântei electrice, pe cari şi noi le puteam fabrica 
în laborator la o simplă maşină a lui Wimshunrt; şl 
nu mai mirosea tot cuprinsul a pucioasă, ci ne gâdila 
înţepător nările doar fumul de iarbă de puşcă a focu¬ 
rilor de tracatrucil Paşteie erau o amintire ştearsă, 
care nu se mai revărsa împlinitoare tn suflete. Dar 
pentru că totuşi, măcar ca o moştenire {deş; zăvorită 
cu nouă lăcate înţelegerii fiinţei noastre 1, încă 
mai dăinuia, ne-ain îndreptat asupra ei cu cheia gân¬ 
dului. 

A, desigur, dm vechea taină am desiegat prea puţin. 
Un colţ, o fărâmă. Dar pentru că fărâma aceasta era 
tot ce puteam înţelege cu gândul, am crezut că asta a 
tot. Şl s'a născut astfel pentru omenire, duar pentru 
cai mai buni dintrv noi, paşteie nou, paşteie cel sărac. 
In care taina u dispărut In csre omul-Dumnexeu a 
devenit omul-erou. Un erou al unei noul credinţe, care 
pentru această nouă credinţă, a lui, se oferă tn holo¬ 
caust, cam aşa cum pentru convingerea Iul era 
să se ofere cu jertfă şi Gabiei — dacă nu l-ar fi tablt 
spaima durerii Ce e Christos* Un eruu al unei con¬ 
vingeri morale! Ue e l’aşielc * Prâxnutree amintirii 
unul proces Juridic între două morale, în care peste 


veacuri a învins cea a victimei. Atât. Nu e destul? 
Atât — nu e destul! „Probe* desigur nu am Dar e 
ceva In fiinţa mea, care se refuză cu încăpăţânare 
gândului efi Paşteie ar putea să fie aniversarea unul 
fel de „afacere Dreyfus" de acum nouăsprezece veacurL 
A răsunat In mine Joi seara strigătul sfâşietor al 
crainicului care anunţa, „astăzi s'a spânzurat pre lemn 
Cela ce spânzură pământul pre ape"; şt 
s’a întors în mine sufletul în seara de Vineri la cân¬ 
tarea de pnahodire, care mărturisea că în mormânt fu 
pusă. prin coborîrea lui Chrtstos, însăşi viaţa. 
Patimile, răstignirea şi învierea nu sunt slmboale, ci 
fapte. Ele nu „însemneazâ", ci „sunt". S*au întâmplat 
aevea, iată, acum 1900 de ani. Şi ne-au deslegat pe 
noi de păcat, de vină şi da moarte. A trebuit să se 
jertfească cineva Dar Jertfa omului singur nu putea 
deschide dm nou porţile cerului Şi s’a jertfit 
Dumnezeu-omul A suferit pe lemnul de spânzurătoare 
ca un om — după ce ca Dumnezeu suferise pentru noi 
încă deîa căderea Iul Adam in păcat. 

S a 'diflgnlt deci. 

fi f i-norojMt 

fi « fntittt a (reia ii 

Toate — „pentru no», oamenii, ş; pentru a noastră 
mântuire Ca să ne fie iarăşi cu putinţă a arunca 
punţi dela noi la Dumnezeu, de a eşi din noi, destrâ- 
mându-ne în Dumnezeu; de a scăpa de no; — 
depâşmdu-ne Ca si nu se mat sperie gândul noetru 
In faţa morţii, a mura El. cu moarte* pre moarte 
călcând — omortntf dec; moartea şt a înviat — după 
trup — cum vom învia şi noi U pi mire a vremii; când 
se va împlini şt ceeare credem atunci când mârturinnk: 
aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie 

. Iată Paşteie — pentru cari nu am proba, dacă 
voiţi Dar Paşteie sunt» dincolo de gând, ih inima 
fiecăruia, bucurie întreb, dec., numai unde a bucuria, 
acolo sau aici? Şi poate câ prin asta am făcut şi proba 
Pentru cine are nevo* 


N A E ! O N E S C U 


Hristos 


a 


înviat! 














OMENTÂND în publicat 
d-sale "Lupta" i [Nr.3 
1 Martie 1985], un a 
ticol apărut în ziari 
"Cuvântul Romanesc" ( 
luna Februarie,pe tei 
Transilvaniei, semn; 
de dl.Traian Golea,d 
Mi hai Korne,di recton 
respectivei publicat- 
în articolul depe pr 
ma pagină, intitulat "RĂSPUf 
DEREA NOASTRÂ", încearcă < 
dea lecţii, nu neapărat d-li 
Golea sau ziarului respectiv 
ci întregului nostru Exil, { 

PR0BLEMA transilvaniei! 3 * anum€ 

^ v Spune deci dansul că nu esi 

«I £r,1 '‘•■'taiiu, 

“ ’• *•««« r«, resn , î; , ...i 

departe tot dânsul- «Fci-* + • ea * Câci »spune mc 
pere Drepturile Omului in lulT iLî^-^f ârcă sS * 
ti-comuniste"... c eia ce t ' "S 1 "* 1 * Tn Ţ ar "e * 
Suntem i aras de - r1 âtnane adevărat, 

ne putem mira bacă opInia'puMic^f^ Ca: " f 

sînt receptive la plînqerile r - V Con 5 res u' S U 
regim este cunoscut a fi ţ n „ nd RSft ' u1 al cări 

de ctt cel din mâ1 

A^rmând mal departe că” 1 ' t 
conţ>atrioţii noştrii aflaţi ' PUţin1 «»t, 

Pat de încălcarea Drepturilor Omul'- 6 .* S ~ âU preoci 
de cazuri specifice", consideri RSR Tn afar 

iată si eronată această afi™ ab ?° lut "•»»** 
ne, care-şi publică ziarul dânsllut Miha1 K °' 
seri sta. Dar. ceea ce ne miră, ceel 1 ° rt ° 9raf1 » 
înmărmureşte, este afirmaţia ne CU adevă rat r 

“Transilvania nu este ÎTJl* r ,£/! fâCe ’^ an Ume 
greşeli. Printre acestea sînt â U2 ! ^ fac ™ * 

Unite ar fi apr obat impunerea unui âC6ea Ca ; 

ftomania, în 1944“... $1 aceasta, cu atât maTmult ’ 


cât, în acelaşi număr din "Lupta", găsim reprodus în 
foto-copie, la pagina 10, nota înmânată de ChurcMll 
ui Stalin la Ialta, prin care dădea Rusiei Sovietice 
un control de 90 % asupra României. 

Sa fi făcut oare Churchill acest gest aberant si 
absolut inuman, fără a se fi consultat în prealabil 
cu Preşedintele Statelor Unite din acea vreme, f. D. 
Roosevelt?... 

Posibil câ da, dar greu de crezut! 

Că în prezent are loc în Statele Unite o puternica 
mişcare patriotică, pentru abolirea ruşinosului tra¬ 
sat dela Ialta, asta credem nu mai este un secret. 

^ ~nde însă dl. Mi hai Korne, sare peste şea, aventu- 
randu-se intr'o problemă ce-i depăşeşte eventual cu¬ 
noştinţele sale istorice, este atunci când afirma c5: 
ransilvania nu este în pericol decît dacă facem noi 
* su k^ ni "^ nc * că: "Oricînd, prin vot liber.se- 
cr ~ P* nevoie, sub control internaţional, acest 

<*pt poate fi constatat de oricine ar crede autodeter 
minarea"... 


umc$ pnn conţinutul său, numai în dictio 
_!* , ( âr> f ^ cutu -s'a oare caz de această "autodeter 
re invocată de dl. Korne, când, în anul 1940 pi 
a,' jumătate din Transilvania în urma dictatului 
ceea 16 " 3 1 '^ Câre putere d T n lume ne-ar garanta 
un „<<! S d petrecut T n 1940, nu se va întâmpla în 
t0 : ma1 îndepărtat sau mai apropiat? 
mânia c" 3Vem fnm1c de Tm P 3r ţ1t cu maghiarii din 
istnri dU CU Ce ' d ' n ^ x "> cunoscSndu-se drepturi 

ta une^desântat^ 6 Trans11vania * 0ar * P 0 ? 1 Tn 
a manhia ' te pro P a gande din ce în ce mai acei 

noastră n 0r . din 1u ">ea liberă, este credem de sfâi 
rită si <' ° r e ' e Uăm răspunsul pe care ei îl " 
im că’au a ' C ° nVln9em guverne ' e din ţările în care 1 
nei nrnna^T’ Sau sunt P e «le de a cădea victime 

ce temei 1 S !or1c? VlZl ° n1Ste ma9hiare ' ,1ps1tS de 0r 

*l"orttîtîS r JSi" B T 2‘! Cum se face « d1ntre toa 

c'ar ft ro * 0fnan ^ a » numai maghiarii conslde 

şi chiar ? ° e Ce nu si germanii şi evre 

ni neâ 1ienat 1 partidului comunist?..* 
[CONTINUARE ÎN PAGINA 8 


- 4 - 



Pe fâgaşul unei 
—— generaţii e= 


RÂIM o agresiune permanentă a materiei In 

T contra spiritului, unde arma el de predi¬ 
lecţie, mercantilismul, pătrunde in adân¬ 
cime, pentru a produce pagube Ireparabile. 
Virtuţile umanităţii, ancorate In sufletul elite¬ 
lor, sucombă cu încetul sub lovituri concentrice, or¬ 
chestrate de un creer, situat, geografic, in afară de 
frontierele centrului lui de gravitate. 

Comunismul este acreditat să vehiculeze contagiu¬ 
nea. El se hrăneşte doar din slăbiciunea lumii exte¬ 
rioare lui, asupra căreia el cucereşte victorii ief¬ 
tine. 

Cum s'ar putea, in primul rând Identifica micro¬ 
bul, a-1 localiza, ca apoi sâ se poată pregăti contra 
-ofensiva? 

Oacă materia furnizează armele victoriilor provi¬ 
zorii, sâ-1 opunem speranţa unul viitor mai bun.struc 
turat pe solidaritatea Intre luptătorii aceluiaşi 1- 
deal, idealul omului liber, făuritorul propriului lui 
destin. Acest ideal comun să devină o prioritate,pen¬ 
tru colmatarea breşelor, pentru a putea apoi contra¬ 
ataca. Legaţi de un ţel comun, eliberarea, sâ ne con¬ 
centrăm tot efortul, la crearea unul front, unde fle¬ 
care sâ accepte partea lui de sacrificiu. 

Ieri, strategia Istoriei ne-a plasat In prima li¬ 
nie, pentru a îndigui valurile de asalturi, care ame¬ 
ninţau sâ aneantizeze naţia. 

Mii de martiri au ridicat din propriile lor tru¬ 
puri baricade, sâ prevină, sâ întârzie progreslunea 1 
nevitabilă. 

Cei ce au rămas In picioare, poarta azi lanţurl.ce 
le ingreue viaţa de 40 de ani. 

Cel ce au scăpat holocaustului, spre Occident,con¬ 
tinuă sâ lupte pe un front minat de complicităţi şl 
trădare a lumii libere încă, ea însăşi, germen incon¬ 
ştient de contagiune >1 disperare. 

Si totuşi, generaţia care a înfruntat cea dintâi 
comunismul, acum 60 de ani, rămâne de atunci pe breşe 
şi continuă, încasând lovituri, sl denunţe genocidul, 
care se perpetuează de atâta amar de vreme. 

Solidaritatea dintre noi, încrederea anilor de lup 


tă In fraternitate, formează un bloc unitar împotriva 
tuturor atacurilor convergente, fie ele din Răsărit 
sau din Apus. 

Credinţa că Dumnezeu ocroteşte lupta noastră, pen- 
trucl ea este lupta dintre bine si râu, ne dă încrede 
rea şl speranţa victoriei finale. 

Mercantl11smul Occidentului va lua sfârsit. In zi- 
ua In care materia se va epuiza, lisând sâ apară ade¬ 
văratul scop al acestui marsandaj: cucerirea totala 
a umanităţii si sclavajul pentru toţi. 

Generaţia de astăzi, prin aceeaşi strategie a Isto 
rlei, se găseşte pe liniile cele mal avansate, pentru 
a mobiliza spiritele, ca acum 60 de ani. 

Nici un sacrificiu să nu apară prea greu, pentru a 
cuceri dreptul la o viaţă liberă In propria noastră 
patrie. 

Pentru a reuşi a concretiza Joncţiunea Intre ge¬ 
neraţii, este necesar a avea mereu In obiectiv: Cre¬ 
dinţa In Oumnezeu, In destinul neanului nostru %\ spl 
ritul de sacrificiu, aşa cum a fost consimţit la Ma- 
Jadahonda, In pădurea Tancâbeştl, la Alud, Gherla,Pi¬ 
teşti, Canal... 

Nimic de valoare nu se va putea construi vreodată, 
daci baza acestei solidarităţi, nu se sprijină pe a- 
cestl piloni umani. 

Inpletit cu dragostea intre oameni, opusă urei, a- 
cest simbol va beneficia de ocrotirea Atot Puternicu¬ 
lui, care ne va ajuta să realizăm, ceeace azi ne pare 
încă departe, eliberarea, in numele căreia s'au inchi 
nat atâtea Jertfe. 

Iată puncte de reper, pentru a cunoaşte bine Pru¬ 
nul, pe care vom avea să-î parcurgem, cit o vrea Ou»- 
nezeu încă, împreună. 


Filon VERCA 


















- 5 - 


DIN LUMEA 
- IUDAICĂ - 


Statul Israel şi Iudaismul Internaţional 


Revoluţia Sionista si Pactul 

Sykes - Picot 


Pentru evreii din diasporă, 14 Mai 1948 -data ofi 
ciala a înfiinţării statului Izrael- a avut semnifi 
caţu împlinirii visului trlmilenar al "Reîntoarceri 
1* Sion". Succesul trebuie să-l acreditam revoluţie 
Sioniste. 

Intr'adevJr, in contrast cu viziunea ortodoxă evr 
>«că ce vedea constituirea unui stat iudaic ca pe 
rezultanta a mult aşteptatei veniri meslanlce.sionls 

Uât res P° nsat| 111tatea de pe umerii meslei pL 
nand-o pe umerii evreilor. pi 

Sionism înseamnă “reîntoarcerea la Sion". adică 1 
Jerusahm [Sion a fost numele unul cartier din Jeb, 
site, Oerusalim. Regele Oavid ocupând oraşul a fo 

$lmbo1 ai ,ntre9u,ui 

nerate de către IntelectuaHta* ' sunt gc 

intre .ir)l ţ™ «•■»> 

insurecţie armată. Exeeplu: Robesplerre îkrl! p ' 

Leaderllor acestor perioade sângeroase l. 
birocraţii al căror rol primordial 9 !.! ’ 

stlţuţlonallzarea noilor idei si as1aura° nStUUlt '' 
tei interne. 


tindenl. 

Revoluţia sionistă urmează acelaşi drum cu o singu 
ră importantă adăugire. Oe vreme ce revoluţiile nu 
pot fi făcute fără oameni, iar numărul evreilor din 
Palestina era mult redus pentru a constitui o naţiu¬ 
ne, necesitatea motivării evreilor din diasporă de-a 
emigra in Palestina a fost preluata cu toată seriozi¬ 
tatea de către slonişti. Ideile generatoare au fost 
conţinute intr'o serie de cârti apărute in perioada 
1860-1900, serie deschisa cu cartea "Roma şi Jerusa- 
lim*' scrisă in 1862 de către Moses Hess. Autorul, in 
deplina sfidare a tradiţiilor ortodoxe evreieşti se 
căsătoreşte cu o prostituată creştină, apoi după o 
lungă perioadă de cochetărie cu socialiştii marxişti 
[participă la Revoluţia Germană din 1848 si este con¬ 
damnat la moarte, dar izbuteşte să evadeze], îşi P* 
răseste mentorii reîntorcandu-se la sionism. 

Ide 1 a centrală a lui Hess o constituie necesitatea 
reîntoarcerii evreilor in Palestina spre a crea un 
centru spiritual pentru diaspora iudaică.După cum vom 
vedea mai târziu, această Ideie va influenţa profund 
pe viitorii conducători slonişti. In 1880, rabinul Sa 
muel Hohilever lansează primul val al emigraţiei sio- 
nlste, punând bazele organizaţiei "Iubitorii Sionu- 
lul . Judah Pinsker, un conducător al acestei organi¬ 
zaţii in pamfletul “Auto-Emanclparea" sfătuieşte P e 
evrei să-şi caute independenta teritoriala şl să se 
reîntoarcă la conştiinţa naţională evreiască. Ia ace ? 
te condiţii apare Theodor Herzî, considerat fondato¬ 
rul Sionismului modern. 

Născut In 1860 la Budapesta, Ungaria, Herzl studi¬ 
ază Oreptul la Viena, dar devine jurnalist. In P^ ma 


- 6 - 


parte a vieţii sale Herzl nu a luat parte activă la 
problemele evreieşti, instrăinandu-se intr'atât de iu 
daism incât la un moment dat a cochetat cu ideia bo¬ 
tezului creştin. Celebra afacere Oreyfus a constituit 
pivotul central al reîntoarcerii lui Herzl la iuda¬ 
ism. Amintim cititorilor ca A. Oreyfus, ofiţer evreu 
in armata franceza a fost acuzat de către Tribunalul 
Militar Francez de crime de trădare [spionaj in favoa 
rea germanilor] şi condamnat la moarte. 

Theodor Herzl in calitate de jurnalist, reprezen¬ 
tant al ziarului "Neue Freie Presse" din Viena, a a- 
coperit procesul. In cursul lui Herzl devine convins 
că anti-semitismul provine din structura socială şi 
că salvarea nu poate fi obţinută prin botez.Mai mult, 
el devine convins că ostilitatea îndreptată împotriva 
evreilor constituie o caracteristicâ universală a non 
-evreilor si deci, ei trăind ca minoritate alături de 
creştini nu pot scăpa de persecuţii. Astfel,in Februa 
rie 1896, apare la Viena o carte intitulată "Der Ju- 
denstaat" [Statul Evreu], al cărei autor este Herzl.A 
ceasta carte devine "Biblia" sionismului Internatio¬ 
nal. Cităm: "Problema evreiască există oriunde tr㬠
iesc evrei. Unde nu există, ea este adusă de evrei In 

cursul migraţiei lor" şi "Suntem un singur popor. 

0a,suntem destul de puternici pentru a forma un stat. 
Posedăm toate resursele materiale şi umane necesare". 
[Theodor Herzl, The Jewish State, pg. 14-15]. Un an 
mai târziu, in 29-31 August 1897, are loc la Basel.El 
vetia, primul Congres Sionist. 

Organizaţia Sionistă Mondială ia fiinţă . 

Intelectualii revoluţiei sioniste şi-au făcut dato 
ria. In anii in care Organizaţia Sionistă Mondială a- 
vansa, ideia unei pături evreieşti in Palestina s'a 
impus tot mai mult. Circa 50.000 de evrei locuiau in 
acel timp in patru oraşe sfinte: Jerusalim, Safed.Ti- 
berias şi Hebron. Alături de ei se aflau şi câţiva co 
lonişti sionisti veniţi sub patronajul Baronului Ed- 
ward de Rotschild. 

Surse turceşti indică la 1914 in Palestina o popu¬ 
laţie de 689.000 de locuitori dintre care 70.000 a- 
rabi creştini şi 84.800 evrei. In genere, timp de se¬ 
cole, până la Primul Război Mondial, minorităţile e- 
vreiesti si creştine au trăit alături de majoritatea 
musulmană Indigenă intr'un climat de tolerantă reli¬ 
gioasă si de pace. 

începutul secolului XX insă, aduce schimbări Impor 
tante pentru evoluţia ulterioară a evenimentelor. In 
particular, fenomenul "Trezirii Arabe" si "Mişcarea 
Tineretului Turc" din 1908, accentuate spre schimba¬ 
re si progres, vor conţine germenii fllosofiel univer 
sale apăruta după Primul Război Mondial si anume:drep 
tul la auto-determinare a populaţiilor, avansată mai 
târziu de către Preşedintele Wilson. 

Primul Război Mondial a dat o lovitură grea sionls 
mului, prin alianţa Imperiului Otoman cu Germania îm¬ 
potriva Angliei şi Franţei. Ca atare, evreii suspec¬ 
tat! de simpatie cu Anglia, au fost spânzuraţi, alţii 


deportaţi. Sionismul a fost declarat ilegal de către 
autorităţile otomane. In acest cadru. Anglia intervi¬ 
ne intr'o încercare diplomatică de a atrage pe Arabi 
de partea ei, si de a-1 întoarce împotriva Turcilor, 
însărcinatul afacerilor pentru Sudan si Egipt Sir Hen 
ry Mc. Mahon, contactează pe Şeriful din Mecca.Husse- 
in Ibn Aii, persoană educată, extrem de influentă in 
rândurile arabilor. Corespondenta lui Mc. Mahon nu a 
fost publicată de către guvernul britanic pană in a- 
nul 1939. In pactul incheiat, Anglia promitea arabi¬ 
lor in schimbul insurecţiei contra turcilor, indepen¬ 
denţa mult dorită, sub administraţie specială brita¬ 
nică in districtele Bagdad si Basra. Insurecţia arabă 
condusă de Hussein şi cei patru fii ai lui,Aii, Abdu- 
llah, Feisal si Zaid a fost încununată de succes. In 
această perioadă a operat celebrul agent britanic T. 
E. Lawrence ale cărui aventuri romanţate au fost puse 
pe ecrane de către marile case de filme europene si 
americane. Forţele britanice care invinseserâ armata 
turcă, fac joncţiunea cu arabii la Damasc. Partea ara 
bă îşi îndeplinise promisiunile. Acum ei aşteptau că 
englezii să le ofere independenţa promisă/ Excepţie 
făcea doar grupul creştinilor maroniti din Beirut, ce 
doreau să fie sub protectoratul francez. Arabii nu a- 
veau de unde să ştie că In timp ce pactul Mc. Mahon- 
Hussein era incheiat, avea loc înţelegerea secretă 
dintre Anglia, Franţa şl Rusia, înţelegere cunoscută 
mai apoi sub numele de "Pactul Sykes-Picot". Acest 
pact, publicat de Trotski in Noiembrie 1917,Indica o 
împărţire reciprocă in avans a teritoriilor obţinute 
după dezmembrarea Imperiului Otoman. In contradicţie 
cu pactul Mc. Mahon-Hussein, noul pact secret recunoş 
tea dreptul Franţei asupra Siriei şi nordului Păleşti 
nei si totodată punea sudul Palestinei sub administra 
ţie internaţională. 

Primul pas spre izolarea Palestinei era făcut. 


[VA CONTINUA] 


Lupescu Aurel 

CITIŢI IN NUMĂRUL VIITOR: Oecîaraţia Balfour si Con¬ 
ferinţa de Pace dela Paris din 18 Ianuarie 1919. 


Moarte 


comunismului 


















- 7 - 




A 

R 

< 

a 

1 

1 N 

1 A 1 

L I 


A EXIST/ 

\T 

OARE 

UN H 

OLOCAUST AL 


EVREILOR IN ROMÂNIA? 


IgfflTlMOlOGIC, cuvântul Holocaust, provine din 
k limba greacă: Holoskaustos sau Holokauton .Ho 
■jos înseamnă întreg ; Kaustos sau Kautos in¬ 
ii seamnâ ardere , adlcâ ardere totală . Vechea 
semnificaţie a Holocaustului indica: 

a) -sacrificiu oferit zeilor prin arderea totală a 
obiectului sacrificat. 

b) -o distrugere completă 4 populaţiei si a anima- 
lelor. 

c) -o distrugere masivă, totală. 


Ulterior, semnificaţia Holocaustului s'a extins < 
pnnzând categorii ca pogromuri, genocid, extermini 
rea unei rase... Astăzi, Holocaustul este Identifici 
cu tragedia suferită de evrei In cel de-al II-lea Ri 
boi Mondial; specific, in uciderea a peste 6 mllloar 
e evrei in lagărele de concentrare germane aflate [ 
teritoriul polonez: Auschwitz, Trebllnka. etc. Clfi 
be 6 milioane de evrei arşi in crematoriile naziste 
fost avansata de către diversele “birouri" si "cei 

Îulul^CHrf ’ ^ Mi ° r,tit ' evreieşti, ale Holocau: 
ui. Cifra enorma de 6 milioane a fost contestai 

lul de!lf| S ΰ r1 nl cercetit0r1 «1 fenomenelor c< 
ui de-al , . 1ea Rizb0 , tend1#u , nsi foarte f 

or vestice d i“r f ° St " ad0Ptate '' ,n rna J° r, tatea tir- 
î* 1 " d1n Eur °P» Pfecum si In St. Unite si Ci 

chîsoar^de^către'un Sb “T?* 15 lu " i<>de '' 

Pe a fi scris o carte Pe " trU Crl ' 

mare contrafacere a tuturor timpuri lorzii’ “ 

zr-jxi n; °r ar di - •! 

—Ilor in masă t££ **^'* 

urmata de ardere a celor 6 „ni ” * 11 0 9iZi 
tradlcţle cu faptele stabilul ! evre< > 1n co 
studii evreieşti ,U * d * C4tre "centrele" 

■«‘ST-.rî-.iriiiT.î- «<» 

stabilit odată pentru totdeauna Tr ii' <* eS 
relativismului, in care ceea cens ^ 1ntr '° epoc » 
este dovedit ca fals astăzi Utn * ,ir4t 

excepţie. In cazul României‘reguli pare I*” " ,e1 
ea ce părea adevărat ieri se ,’c.rS , 


fals astăzi. Oe exemplu astazi diversele "centre" de 
studii evreieşti încearcă să acrediteze ideia că In 
Romănia dinaintea si In timpul celui de-al II-lea Râz 
bol Mondial ar fi existat un Holocaust evreiesc (in 
miniatură cu cel din Germania] ce ar fi consemnat a- 
proximativ 400.000 de evrei după unii, 600.000 după 
alţii. Cifrele sunt in evidentă contradicţie cu 
datele oficiale ale anchetelor guvernamentale din a- 
cele timpuri. Iată ce găsim in "Encyclopedia Iudaica 
Jerusalem" la pagina 1472: "Garda de Fier ţinea con¬ 
ferinţe si demonstraţii Studenţeşti deseori acompani¬ 
ate de răzmeriţe anti-evrelesti in care distrugeau şi 
nagoge, magazine şi ziare evreieşti ca in Oradea-Mare 
si Cluj (1922] şl in Timişoara [1938]... In perioada 
Iunie-Septembrie 1940 Garda de Fier reconciliată cu 
regele Carol al II-lea, a comis masacre impotriva e- 
vreilor in special in Moldova. La 6 Septembrie 1940, 
Garda de Fier proclamă Statul National-Legionar impre 
unâ cu Ion Antonescu. Imediat au fost promulgate legi 
pentru eliminarea evreilor din viata politica, cultu¬ 
rală si economică a României. Telul final al Gărzii 
de Fier era deportarea tuturor evreilor (N.R. -depor¬ 
tare deci, nu ucidere], 0 luptă pentru putere a dus 
la rebeliunea legionară din 19-20 Ianuarie 1941,in ca 
re au fost ucişi 120 de evrei in Bucureşti şi cca. 30 
de alţi evrei In provincie [in special in Ploieşti si 
Constanţa], Rebeliunea a fost înăbuşită si Conducăto¬ 
rul Mişcării Legionare Horia Sima împreuna cu alţi 11 
deri legionari s'au refugiat in străinătate. Odată cu 
izbucnirea râzbo1ulu?Rus1e1 Sovietice [Iunie 1941], 
forţele germane împreună cu politia antonesclană l â 
care s'au alăturat elemente ale Gărzii de Fler au co¬ 
rci s atacuri împotriva evreilor ca Pogromul de la laşi 
[29 Iunie 1941] si "trenurile morţii", şi alte âta " 
curl In Moldova soldate cu 7 . 500 - 10.000 de victime". 
°ec1 să recapitulăm: 

In timpul rebeliunii, legionarii au ucis 120 de e- 
y re1 In Bucureşti şl 30 de alţi evrei In provincie.To 
talul "pogromului" dela Iaşi, "trenurile morţii".« tc * 
s'au soldat cu 7.500-10.000 de victime. Adunând ajun¬ 
gem la cifra maximă de 10.150 de evrei, victime ale 
Holocaustului in România.Cifra este dată de către 
centrele" evreieşti de studii de atunci. 


- 8 - 


Oupâ cifrele oficiale ale guvernului Antonescu,care 
nici el nu putea fi bănuit de Iubire faţă de legio¬ 
nari, rebeliunea s'a încheiat cu 416 morţi, 370 In Bu¬ 
cureşti si 46 in provincie, din care 120*erau evrei.In 
perioada 6 Septembrie 1940 şl 20 Ianuarie 1941,tot du¬ 
pă datele guvernului Antonescu, legionarii au făcut 73 
de victime In majoritate formate de grupul celor deţi¬ 
nuţi la Jilava pentru crimele comise contra tineretu¬ 
lui tării. Nlciunul nu era evreu. Nu putem decât să 
constatăm discrepanţa chiar in cifrele de atunci maxi¬ 
mum 10.150 de evrei, şi enorma cifră maximă de 600.000 
de evrei prezentată astăzi de către forurile evreieşti 
mondiale. 

Analizând statisticile prezentate, un fapt se des¬ 
prinde cu claritate. Mişcarea Legionara, vânată de re¬ 
gele Carol al II-lea până in Septembrie 1940 şi de ge¬ 
neralul Antonescu după Ianuarie 1941 este scoasă din 
cauză. Rămâne deci singura imputatle de ucidere a 120 
de evrei In timpul rebeliunii declanşate de generalul 
Antonescu. Desigur,victime au fost [416 morţi], dar a- 
cesta este preţul plătit când două forţe se confruntă 
armat. Gloanţele nu selectează pe cel ce se află pe 
străzi in timpul unui conflict. Dovada: au murit de 4 
ori mai mulţi creştini decât evrei. Şl dacă mal adău¬ 
găm şl faptul că la acea dată atât Basarabia cât şl Ar 
dealul de Nord nu mal erau sub jurisdicţia României, 
credem că afirmaţiile celor ce arată că In Romanla ar 
fi existat un Holocaust al evreilor ce ar fi devorat 
circa 600.000 de evrei sunt marcate nu numai de exage¬ 
rări arbitrare şl iresponsabile,dar si de o falsitate 
ce răneşte adânc sensibilitatea poporului român in s⬠
nul căruia comunitatea evreiască a avut si are o pozi¬ 
ţie privilegiată unică in întreaga lume. Noţiunea de 


Holocaust indeamnă la respect şi compasiune fată 
victime, la repulsie şl oroare fată de călăi si 
hotârîrea de luptă pentru ca asemenea lucruri să 


de 

la 

nu 


se mal repete. Avem in faţă Holocaustul creştin co¬ 
mis de cltre Comunismul Internaţional care a devorat 
până acum peste 140 de milioane de victime si conti¬ 
nuă să ucidă in ritm accelerat nu numai creştini dar 
şl musulmani, budhişti, mozaici... 

140 de milioane oferite pe altarul Satanei spre 
arderea totală. In acest context, motivul refuzului 


Preşedintelui R. Reagan de a vizita fostul lagăr ger 
man din Dachau ar trebui sa dea serios de gândit ce¬ 
lor ce încearcă să folosească tragedia umană in sco¬ 
puri speculative. Problema actuală este una de supra 
vieţuire a fiinţei umane. Este nevoie de un efort u- 
rias, comun, al tuturor naţiunilor spre a distruge 
Comunismul International. Toţi avem nevoie unii de 
alţii, creştinii de evrei şi evreii de creştini, ori 
Indiferent de ce altă religie ori naţie. Prezentarea 
denaturată a adevărului nu ajută această cauză. Pro¬ 
blema "Holocaustului evreiesc" in România rămâne des 
chisâ tuturor cititorilor noştri dela care aşteptam 
date documentate spre o eventuală publicare. 


Lupeecu AUREL 


„Lupta 1 .'.. 

(continuare din pag. 3) 


fapt şi in realitate, întreaga ţară suferă tn prezent 
una dintre cele mai groaznice persecuţii, instaurată 
de un analfabet şi de consoarta lui: Nlculae şi Elena 
Ceausescu plus ciracii lor. 

Răspunderea noastră, sincera noastră răspundere în 
faţa Istoriei, este şi rămâne de a ne apăra, precum a 
spus-o Emlnescu: "sărăcia şi nevoile şi neamul".pen 
tru această luptă dreaptă a noastră, nu-i cerem fireş¬ 
te aprobarea d-lui Mi hal korne, care scăldându-se în 
apele tulburi ale părerilor sale personale, păreri ce 
nu angajează cu nimic adevăratul Exil românesc,propagă 
o teorie absolut contradictorie cu sentimentele majo¬ 
rităţii exilaţilor Români, 

Dl. Traian Golea, a fost drept, ridicându-se întru 


apărarea Transi1vaniei româneşti. 01. Mlhai Korne, 
este însă nedrept, încercând să-1 diminueze dreapta- 
i luptă. 

Pentru ce idealuri obscure luptă deci "Lupta" d- 
îul Mi hai Korne? 

Nicofae NOVAC 


Luptaţi împotriva 
revizionismului maghiar! 


























- 9 - 



I s u s 


Petru Gh. SAVIN 


Străbate Gali lela, nergand din loc în loc. 

Si prin Iudeia sfântă cu soarele de foc 
Bolnavilor di viată, flamanzilor dă hrana: 

Aici dă mângâiere, dincolo da dojana. 

Răsare ca un soare In marele 'ntunerec. 

Deschide porţi pe care păcatele le ferec'. 

Cu bicele de funii pe cei răi îi alungă. 

Pe schilavi, pe trudiţii, pe cei ursiţi pieirii 
li mângâie si ’mbracâ în hainele iubirii. 

Smereşte pe cei mândri, pe cei nedreptăţiţi 
Si chiamâ lângă Dânsul de-apururi fericiţi 
La păcătoşi el intră cu dor să mântuiască, 

Pe drumuri şi pe ape, pe munţi si prin genuni 
I-adună cu cuvântu-I; pe răi îi face buni. 


El este-aşa de dornic, aşa de bun şi mare, 
Căci este la 'ntunerec un soare ce răsare: 
Din darurile sale de om si Dumnezeu 
împarte tuturora din plin, cu bucurie - 
Si face ca o clipă un cer la noi să fie. 

Căci ne-a adus în lume dreptate, pace, har, 
Pe om l-a pus făpturii stăpân sa-i fie iar; 
Ca împărat al lumei şi liber de păcat, 

Făcu să fie omul stăpân pe el, pe fire 
Si ochii să-i ridice spre El cu mulţumire. 


Nevrednici suntem. Doamne, de-atâta fericire! 



hristos a Înviaţi 


El samână sămânţa ce n'a mai fost la noi 
A dragostii, a păcii, a legii celei noi 
Şi pune 'n locul urii demonice şi rele 
Iertarea şi ’mpăcarea, dumnezeieşti porunci. 

De care nu ştiuse o lume pan*atunci. 

Cu dânsul împreună alăturea păşeau 
Acei ce pân'atuncea pe nimeni nu aveau 
Să-i mângâie, sâ-i vadă, să lege rana lor: 

O vrea să-i facă oameni, să-i facă demni de Dânsul, 
Să şteargă de pe feţe şi lacrima si plânsul. 

Aici un paralitic ce zace'n pat uitat, 

Dincoace orbi ce ochii de mult le-au înoptat, 
Demoniaci si-aceia cu trup neputincios. 

Cu trupurile bune, dar sufletele moarte: 

La toţi a' sale haruri lsus cu drag le'mparte. 

Şi toţi, în admlrare-1 urmează, merg, L-ascultă 
Şi'n marea adunare si haina-l o sărută; 

Se suie 'n pomi, pe cale, cobor pe-acoperisuri 
Toţi cei în suferinţă, cei trişti, flămânzi şi goi: 
Se'nfruptă'n bucurie de harul legii noi. 


Ecou din zare'n zare de clopote străbate: 

E zi de sărbătoare'n oraşe, *n codri, 'n sate... 
Sub focul sfânt de soare zâmbeşte orice floare, 
Sub bolti de cetini saltă bătrânele izvoare. 

E zi de sărbătoare, e sfânta zi de Paşte: ( 

Azi tot ce e sub soare "creştin" se şi cunoaşte. 
Şi curg nenumărate şiraguri de creştini 
Spre vechile biserici a'slujbelor, senini, 

Iar clericii în cânturi slăvesc Mântuitorul 
Şi'n repetate rânduri se'nchină'n rugi poporu , 
Apoi, spre-altarul sacru, ce taina si-o ascun e, 
Din contemplarea rugii, din suflet se râspun e 
Şi cu credint'adâncă: "Hristos a înviat! • •• 

Pe la răscruci de uliţi, în orişicare sat, 

Acei cu crucifixe la gâturi atârnate, 

In straie ca omătul, perechi le'nsirate, 

Ciocnesc în cinstea Celui ce-a pătimit pe Cruce 
Frumoase ouă roşii, sub soare ce străluce. 

Şi orişice'n natură, din zori pâna'nserat. 
Şopteşte laolaltă: "Hristos a înviat!". 


Em. C. MĂIEREANU 





- 10 - 



Intru viaţa şi întru moartea 


Madonei Laura 


^•N memoria Etel Boeriu, petrecând-o din depărtări. 

I pe ultimul ei drum. am recitit Cantonierul lui me 
sser Francesco Petrarca, operă tradusă de dânsa 
şi publicată in editura Oacia. in anul 1974,cu ocazia 
a 600 de ani de la moartea poetului italian. 

0e data aceasta am parcurs cartea de la început la 
Sfârşit, filă cu filă. reuşind să percep in ea o au¬ 
tentică istorie a inimii, cum sunt numite de critici 
anumite romane moderne de la Flaubert încoace. 

Neîndoios poezia lui Petrarca aparţine in primul 
rând epocii sale şi mai ales dolcelui stil nuovo.in - 
tiat, din poezia provensal-sici1iană, de Guido u 
zel li. fapt pentru care Dante îl va aşeza pe acesta 
cu toate păcatele sale in purgatoriu, vecin paradisu¬ 
lui terestru şi râului lethe. elogiindu-1 ca de la e- 
lev la maestru: 

Ml-eşti drag, răspuns-am, pentru cantul tau 
ce'n limba noastră va fi'n veci slăvit 
cât va să tina obiceiul său. 

[Divina Comedie trad. Eta 8oeriuj. 

In acest sens atât Beatrice cât si Laura. Inspira 
de bună seama iubirea, in mod dolce stil novist a do- 
nei angelicata, femeia «'nalţă. purufica şi indumne- 
zeieste pe iubitul ei. 

Mai departe Insă intre Divina Comedie şi Canţom- 
er exişti funda^ntale deosebiri. Oante. -rewrcaf şi 
de alţii,- construieşte după planul arhitecton 
unei monumentale catedrale romanice, domina « * *«* 

fiul evului de mijloc, meşterul este produsul comu¬ 
taţii religioase, serveşte idealuri e el. din «ceasta 
cauză mulţi nici nu au găsit de cuviinţă ă las> din 
anonimat. Vremuri le sunt ale credinţei, ale mari 
pelerinaje şi ale operelor de aceleaşi dimensiuni. 


Qvldiu VUIA 

Cu Fr. Petrarca apare artistul, personalitate in¬ 
dividualizată preocupat de faima operei sale pe’ care 
o va semna cu toată atenţia şi astfel o vor face mai 
târziu si Hichelangelo sau A. Ouerer. Alături de 8o- 
ccaccio[ autorul Canţonierului este părintele Renaş¬ 
terii şi nu aşi mai avea nimica de adăugat decât doar 
că epoca nu poate fi opusă, tendenţios s'a făcut, ce¬ 
lei medievale. Renaşterea italiană continuă Evul me¬ 
diu, se naşte din el cu o nouă concepţie in care omul 
devine centrul preocupărilor dar in cadrul religiei 
creştine si deloc ca o emancipare sub tutela ei, con¬ 
form învăţăturii false propagată de urmaşii atei ai 
revoluţiei franceze. 

Astfel Petrarca, va corespunde unui inviţat uma¬ 
nist asemenea multora din evul mediu educaţi in .imba 
latină si greacă, deaceea va scrie Rime. termen ince- 
tătenit'in poezia italiană până la Carduci,fiindca in 
prozodia clasică acestea nu existau. ^ 

In cadrul poeziei noi se conturează cultul eu lu. 
propriu, introspecţia şi analiza sentimente or din la 
untrul poetului, cântecul interior al sufletului. 

In prima parte a Canţonierului. Intru viaţa Mado¬ 
nei Laura. Petrarca ne descrie In «»nunt aven ura iu 
hirii sale In 6 Aprilie 1327, mtr o zi de Paşte o 
22 pî ui. in biserica Santa CM ara din 
de-atunci începe dragostea lui. care 

zxrvz s i'irri :b::, - 

genoveze din depărtata Feodosie a Crime .k 

Femela îl respinge destul de brutal. ne e$ . 

1 se destăinuiască. Laura.casitorita cu Ugo 






































- 11 - 


un strănos al celebrului marchiz de Sade, supărata,îl 
Stropeşte'cu apă. Nu mal accesibilă i se va arăta in 
alte daţi, rareori îi acordă o privire mai blândă,dar 
când poetul îi fură o mănuşă îl obligă să i-o resti¬ 
tuie urgent. 

Oatoritâ acestor imprejurâri, Petrarca Insistă in- 
tr'o iubire lipsită de orice perspectivă de a fi sa¬ 
tisfăcută ceea ce a determinat pe mulţi dintre exege¬ 
ţii lui să nu-i prea iele in serios sentimentul con- 
siderându-1 mai mult motiv de inspiraţie fără un co¬ 
respondent real. Dacă la aceasta mai adaogăm pasiunea 
artistului de a-si trata rimele cu daltă de sculptor, 
practicând un ritual al formei, sonetul implinit ca 
pe-o statuie in marmoră, avem definiţia zisului pe- 
trarchism. Acesta ca manieră si poză.s'ar potrivi u- 
nor epigoni si imitatori, in niciun caz nu lui Petrar 
ca, el in poeziile sale, chiar dacă multe rămân reci, 
nu impresionează suficient, ne convinge că a fost vie 
tima unei iubiri imposibile, termen preferabil celei 
platonice, ultima coborîtâ intre timp de pe soclul ri 
dicat ei in Ospăţul lui Platon. 

Petrarca iubeşte iubirea, aceasta îl fericeşte cu 
aureola izbăvirii după crezul celui mai autentic dol- 
ce novist. Ceea ce aduce original şi sincer, este re¬ 
facerea cosmosului iubirii sale prin căutarea iubitei 
in natura de la Vaucluse, locul de naştere al Laurei, 
pe valea Sorgâi. Râul Sorga devine pentru el mai im¬ 
portant ca Ronul sau orice alt fluviu al globului,vrâ 
jit de mume, un fel de Penteu tesalic din propriul im 
perlu al himerelor. Părăsind Babilonul AvignonJui’ 
preferă singurătatea pădurii îndrăgostitului.labirint 
in care îşi aşteaptă iubita pe care, fiindcă nu vine, 
o descoperă in pomul laurului, metamorfoza lui Ovidiu 
se petrece sub ochii noştri aproape ca in marmora lui 
Bernini: 


Ca prin minune 

tot parul meu simţii cum se preface 
in frunză ce tânjeam să mă'ncunune, 
iar tălpile ce mă purtau odată 
(ca trup şi suflet să rămânâ'n pace), 
porniră strai de rădăcini sâ'mbrace, 
crescând pe-un mal semeţ, printre poiene, 
în timp ce ramuri îmi creşteau din bratâ! 

[Cant.XXIII] 


Laurul va constitui un persistent leitmotiv al i 
sului petrarchian, am zice că are semnificaţia te 
lui lui Emlnescu sau a măslinului sfânt elen sădit 
Pallas Atena. Petrarca Ti vorbeşte. TI cântă.de pâl 
s ar adresa cu adevărat iubitei. 

Lacrimile constitulesc o prezenta continuă, poe 
gusta suferinţa, are chiar dorul ei ,i nt rebu 1 nte 
limbajul romanticilor dintre care Novalis ar fi un 
Prin Petrarca se tanguie individul deznădăjduit 
cum la Oante in Infern plânge întreaga Omenire ’ c 
ce la prlnxil consfinţeşte o lamentaţie uneori prea 
crlmogena uzând din nou de partitura romanticului 


perat la al doilea lacrimile izvorâte din ochii celor 
ce indură chinurile Gheenei formează râurile iadului 
inafară de Cocitul ingheţat, arătându-ni-se incăodat'a 
deosebirea de matrice creatoare intre cei doi mari p 0 
eţi italieni, Oante duce la apogeu o eră pe când p e I 
trarca deschide alta. 

Laura ne este cantata şi adusă inainte prin ochii 
ei, parul blond, deci asemenea unei siluete imaginată 
artistic, reprezentată şi in portretele lui Simone 
Martini, cărora le sunt dedicate câteva Sonete,poetul 
suferă grav că nu va putea ca Pygmalion din mituri.sâ 
o simtă lângă el, vie. Există vibraţii contraste dela 
rai la iad, treceri brusce din arşiţa verii la gheata 
iernii, atât de caracteristice indrăgostitului exal¬ 
tat, iubirii unei Fedre de Euripide, dragostea trans¬ 
formată intr'o boală incurabilă. 

Surprinzătoare versurile privind femeia altfel de 
cum suntem obişnuiţi că o vede in general pe Laura: 

Femeia e din fire schimbătoare 

si bine ştiu că dragostea nu tine 

în pieptul ei nici cât în glastră-o floare. 

Aceste oscilaţii, nu altfel la Eminescu între în¬ 
ger şi demon, aparţin celui pentru care "raţiunea- 
i moartă, numai simtu'nvinge", de unde inca se poate 
deduce că Petrarca îşi trăieşte iubirea pe viu, deloc 
ca pe un tablou bun de admirat pentru frumuseţea lui 
muzeală. 

Un rol important îl joacă gloria şi nemurirea ce 
i-o conferă iubitei versurile sale, poezia fiind pen¬ 
tru el -o va susţine si Hegel- superioara celorlalte 
arte: 

Voi scrie deci, dorinţa mi-e ispită, 
şi te voi da nemuritoarei glorii, 
căci scrisul, nu virtuţile culorii 
sau dalta fac făptura nemurită. 

De aici se profilează emulaţia pentru câştigarea 
gloriei proprii pe care o va atinge ca laureat pe Ca- 
pitoliul Romei, în anul 1341. Petrarca este poetul ce 
tatii sfinte condusă de tribunul Cola di Renzo.dar şi 
al Italiei, măreţiei căreia îi dedică mai multe can- 
tone dorindu-i un viitor strălucit şi conducători de 
talia lui Scipio Africanul eroul poemei sale Africa, 
li aparţine următoarea definiţie a morţii eroice: 

Când moartea e măreaţă, 

prin moarte poţi răscumpăra o viaţă. 

Oesigur Cantonierul nu poate fi până în profunzime 
pătruns, fără partea lui a doua, deşi mal scurta ca 
întindere. Intru moartea madonei Laura. 

Pierderea iubitei schimba suferinţa, o Inobilează, 
adaogându-i haina catarzisului sublim. Iubirea este 
urcată la ceruri, inălţatâ ca'ntr'o veritabilă Assun- 
ta, acolo ocupă un loc mult mal potrivit ca pe P㬠
mânt. Oe multe ori în vis 1 se aşează la marginea pa¬ 
tului, ca prietenul Nopţilor lui Musset, de data a¬ 


- 12 - 


ceasta întâlnirea este purgatâ de rugina patimii,cal¬ 
că pe praguri pur spirituale până la steaua Venerei, 
numită de Oiotima lui Platon, cerească. 

Doamna din cer reprezintă iubirea castă,Frumuseţea 
logodită cu Virtutea se va oglindi in lucrurile sale 
cele mai de inimă: 

Laurul meu ce ştie'n ram s'adune 
Virtuti si frumuseţi nepieritoare 

trepte spre o unică transfigurare, curăţenie a curate 
niilor: 

O.grai curtenitor şi-ales in care 
virtuti şi vrajă impreunâ-adastă 
izvor de frumuseţi ce din această 
inimă-ai smuls orice porniri vulgare! 

Este sigur că pe noua cale Petrarca stabileşte ca¬ 
nonul idealului de Frumuseţe,cast şi plin de virtuti, 
înnoitor, cum va fi preluat in continuare de artiştii 
quatrocentoului de la Fra Angelico, Filippo Lippi, la 
Botticelli si Leonardo: Madona de quatrocento. Este 
vorba de prerafaelitismul insusit ulterior de-o serie 
de artişti europeni ai secolului trecut, printre ei 
si Eminescu. 

Astfel ne apropiem de finalul extraordinar al Can¬ 
tonierului. Tot mai conştient că in umbra si lumina 
ultimului drum al morţii va fi nevoie să-şi spele fi¬ 
inţa de păcate in harul şi isopul dumnezeesc, incet.se 
instrăineazâ de iubirea pentru Laura, cel puţin in 
forma ei pământească. Ajunge pe vârful unde lui Oante 
i s'a relevat divinitatea şi ca si acestuia Fecioara 
Maria i se oferă intermediară mistică. Dar pe când 
Oante prin sfântul Bernard înălţa mamei lui Christos 
un imn de celestă preaslăvire, Petrarca in ultima Can 
zona, CCCLXVI, îi adresează o rugăciune fierbinte ros 
tita pe mătănii le simţirii, intrebuinteazâ din nou 
drept mărgele, lacrimi: 

Fecioară, tu cu sfinte 

si blânde lacrimi sufletu-mi adapă 

ca plansu-mi in ceasul morţii rugăciune 

să-mi fie, si căinţă, 

nu neputinţă şi deşertăciune. 

De Sanctis greşeşte când consideră că poemul lui 
Petrarca nu reuşeşte să fie rugă ci elegie,uitand in 
cugetul său pozitivist că de fapt adevărata rugăciune 
nu rar este in acelaşi timp şi elegie, de am da Psal¬ 
mii lui David pildă. 

Asupra celeilalte observaţii c'a Fecioara Maria ar 
împrumuta chipul si fiinţa Laurei. nu putem sa zicem 
decât ci vine să confirme felul cum artiştii au pic- 
tat-o sub infâttşarea femeii iubite, idealizate,si e 
la această regulă nu s'au abătut nici Filippo Lippi, 
nici Andrea del Sarto sau lorenzo Lotto. 

Comparând finalul Cantonierului cu cel din Paradi¬ 
sul lui Oante, desluşim ca rugăciunea sfântului er- 
nard însoţită de mâinile impreunate ale tuturor spiri 


telor din Empireu se desfăşoară ca intr'o Majesta de 
Duccio di Bonisegna in timp ce la Petrarca este vorba 
de o Icoană a Fecioarei, reprezentând pe una din Ma¬ 
donele de Renaştere. Prin ea Petrarca îşi dobândeşte 
mântuirea dar cu totul pe alte căi ca înaintaşul său 
Oante. 

In cântecul dedicat Fecioarei Maria, traducerea E- 
tei 8oeriu, purtată ca pe un covor de îngeri pe rit¬ 
muri interioare asistate de viola rimelor interioare, 
atinge frumuseţi ce nu pot fi aşezate decât lângă Ru¬ 
găciunea lui Eminescu, podoabe neasemuite ale limbii 
româneşti: 

Se-apropie ceasul si gonind mi-ajunge 
din urmă inserarea. 

Fecioară remuşcarea 

şi spaima morţii inima-mi străpunge. 

Pruncului tău Cristos adevăratul 
te roagă a-mi desface 
in sfânta pace porţilor lacătul. 

In cele de mai sus am căutat să demonstrez ceace i 
-am scris odinioară Etei Boeriu că după părerea mea 
Canţonierul messerului Francesco Petrarca este cea 
mai reuşită dintre strălucitele ei opere de tălmăci¬ 
toare. Râspunzându-mi, autoarea îmi mărturisea că 
ni ci unul din nenumăraţii ei comentatori romani nu au 
remarcat acest lucru deşi de părerea mea s'a arătat a 
fi şi profesoara Roşa del Conte, mare cunoscătoare a 
literaturilor italiene şi române. Traducătoarea admi¬ 
rabilă a Sonetelor lui Petrarca îsi exprima nedumeri¬ 
rea in legătură cu tendinţa contemporană de a opune 
sonetele lui Shakespeare celor lui Petrarca. Trecând 
peste o modă snobâ, cu predilecţie faţă de un presu¬ 
pus tertet refulat din cântecele de lut ale lui Sha¬ 
kespeare, operele celor doi mari poeţi nu suferi com¬ 
paraţie, in primul rând fiindcă versurile tragedianu¬ 
lui englez, descriu un episod, e drept de mare tensi¬ 
une dramatică dar el rămâne oricum neîncheiat, asa s’ 
ar fi intamplat si cu Cantonierul lui Petrarc3 daca 
nu ar fi reuşit să-l desăvârşească prin experienţa sa 
de o viaţă. Oe acest lucru şi-a dat seama Vasile Voi- 
culescu, când sub aparenţa de a-1 fi tălmăcit imagi¬ 
nar pe marele Will, îl continua proiectându-i trăiri¬ 
le pe orizontul nemuritoarelor teme petrarchiene (am 
arâtat-o tntr'alt studiu pe larg) iubirea, moartea,e- 
ternitatea, ridicând dragostea trupească pe altarul 
celei spirituale, realizează o magnifică sinteza.sin¬ 
gura posibila intre cei doi mari titani ai sonetului. 

Pentru cei ce regretă plecarea ei atat de neaştep¬ 
tată dintre noi. Eta Boeriu a tradus următoarele ver¬ 
suri din Intru moartea Madonei Laura, potrivite parca 
propriului ei destin: 


Să nu mă plângi; eternă tinereţe 
trăiesc murind şi ochii stinşi pe lume 
sorb fără sat lumini si frumuseţe. 



- 13 - 



Capitolul I din manuscrisul 


BĂIATUL DRUMULUI 


de Vasile 


a Înflorit 


Posteuca 

IAR MĂRUL 






(epilog la capitolul ÎJ 


Deoarece, in viaţa, anumite trăiri de temelie au 
multă asemănare cu curcubeul după ploaie, ce se co¬ 
boară, după ce a străbătut cerul, cu măreţia lui mul 
ticolorâ, in apele din care a pornit, aş vrea să re¬ 
latez ultima intălnire cu mărul copilăriei, la moar¬ 
tea mamei. 


Eram de câţiva ani in Canada. Ultima scrisoare de 
la ea mă găsise prin mijlocirea rudelor din Windsor, 
prin 1950. Oe atunci, nimic. Hă consolam mereu cu lo 
zinca noului continent: Cât nu primeşti vesti inseaii 
nâ. că totul merge bine. In 1954 inşi, in Vinerea de 
dinaintea Rusaliilor, pe la orele trei după amiază, 
am ieşit dintr'o sală de lectură a Colegiului Univer 
sitar din Toronto, simţindu-mă obosit. In câteva mii 
nute am fost in mansarda mea din Wilcocks Street 32. 
Oboseala Inexplicabilă creştea. H'am intins pe pat 
A fost vis? Tranşă? In tot cazul m'am întâlnit p. 
un plan tare ciudat, in termeni şi simboluri cu to. 
tul noul, cu mama. Se facea că eram la Stânesti p, 

prispa casei noastre, sub mărul înflorit. Cram c 

fratele meu Visarion. Harul părea ca'ntotdeauna:mar 


gine de cer. Prezenţa lui Visarion insa ma contraria. 

-Cum, măi? Tu nu eşti mort? Mie mi-au venit veşti 
din Rusia, că ai fost impuscat, incercând sa evadezi 
din lagăr... 

-E adevărat că au tras după mine, m'a incredintat 
Visarion. Dar cum vezi, am avut noroc şi am scăpat. 
am dat de-a dura in spatele unei căi ferate. De buna 
seamă ca m'or fi dat mort politrucii, dar eu cum mă 
vezi. M'am intors acasă. Sunt si insurat a doua oară. 
Ileana cu cei trei copii au murit de foame şi ger in 
Siberia. Mi-au adus vestea oameni, care au putut fugi 
de-acolo. Ce să fi făcut? M'am insurat a doua oară.Am 
şi o fetiţă. Am botezat-o Maria... 

De-odată mi-a venit asa să-l intreb: -Dar dece sun 
tem noi singuri? Unde-i mama? 

Visarion ma privi indelung, cu o tristă mirare: 

-Cum, tu nu ştii? Mama a murit... 

Cu inima sfâşiata am stat asa amândoi catâva vre¬ 
me. Pe urmă nu ştiu cum mi-a venit să recurg la medi- 
taţie şi concentrare interioară, pentru a da de mama. 
Lucru la care poate nu m'aş fi gândit in stare de tre 


- 14 - 


zie. 

-Mâi Visarion, eu de când m'am despărţit de voi,am 
Învăţat un fel de a mă scoborî in mine însumi. închid 
ochii si mă las pe turloiul inimii in jos, până Intr' 
un punct unde nu mai este timp si spaţiu. Unde totul 
pare a fi, intr'un fel pretundinesc. In acest punct 
morţii sunt vii ca noi, iar noi vili,morţi ca el.Stil 
ce? Tu ai să stai aicea şi ai să-mi păzeşti trupul,să 
nu mi-se'ntâmple ceva. Eu mă duc s'o văd pe mama. 

N'am stat mult pe gânduri. Mi-am încrucişat picioa 
rele In postura Yoga, am închis ochii şl am început 
să-mi răresc respiraţia. Foarte repede m'am pomenit 
urcând pe o scară in spirală. Urcuşul a fost lung, o- 
bositor. La capătul spiralei, am dat de o privelişte 
pe care numai penelul lui Fra Angelico ar putea-o re¬ 
da, amestecând pe paletă toate culorile cerului şi 
toate melodiile tăcerii. Eram intr'o imensă catedra¬ 
lă. Pereţii coincideau cu marginile lumii, iar acope¬ 
rişul era insusi cerul, mult mai bogat in stele decât 
il ştim noi, şi cu câteva zeci de sori pe el, răspân¬ 
dind o lumină mângâietoare, divină. Podeala catedra¬ 
lei era toata numai marmoră. Totul îmi părea in dimen 
siuni uriaşe. Pereţii se aliniau din zare'n zare. 6 
frumuseţe de vis. Dar visul era viu, splendid colo¬ 
rat, si eu de-o adâncă trezie, in el. N'am avut timp 
să admir şi să mă minunez.0 scenă era urmată de alta, 
repede. Ca'ntr'un film. In mijlocul catedralei era o 
colină spre care duceau trepte largi de marmoră, şi 
sus, in lumină, se distingea un tron. 

Cum păşeam spre mijloc m'a întâmpinat o femeie,im- 
brăcatâ toată in lumină. Chiar şi trupul ei era de lu 
mină. 0 făptură curata, uşoară in mişcări, de-o mare 
bunătate. Numai firul ei. Mi-am dat seama numaidecât, 
uitându-mă la ea, ce'nseamnă cuvântul “sfânt".Aceasta 
era toată atmosfera de-acolo: sfinţenie. 0 dimensiune 
cerească exprimatâ'n arome şi'n melodii dulci, de li¬ 
nişte si supremă inţelegere. 

-Bine ai venit, dragul meu, mi-a zis ea. 

De aproape, o cunoşteam. 0 bătrânica de la noi din 
sat, care'n vremea copilăriei mele, îngrijea de icoa- 
ne'n biserică. 


-Nu te teme. Aicea eşti in cerul mamelor. Mamele 
care cresc copii si plâng. Pe ele le adună Dumnezeu 
aicea, după o viată de chin şi de dor după copiii ri¬ 
sipiţi prin lume. Eu nu-s moartă. Apropie-te... 

Îmi făcu semn spre dreapta. Mai departe,in grupuri 
nici, sfătuind împreuna, in gesturi de mare pace, am 
văzut mii de alte mama. Toate la fel: făpturi de lu¬ 
mină, radiind de bunătate, purtând in priviri şi’n 
mişcări, grădini de dor, mireasmă şi cântec de sărb㬠
toare. 

De-abia am avut timp sa-mi arunc ochii in dreap a 
şi'n stânga, încercând să traduc toate acele splen 
dori in termenii minţii mele pământeşti, că bătrânica 
m'a luat de mană. 

-Trebuie să te duc la Maica Preacurata. 

Colina din centru se apropia.Sub paşii noştri trep 


tele se împuţinau. M'am pomenit in faţa tronului.Mai¬ 
ca Preacurată m'a întâmpinat cu un zâmbet, care ar fi 
luminat si vindecat mii de pământuri, punându-mi cu 
nespusă bunătate şi gingăşie, mâna pe umăr. 

-Bine c'ai venit, fiule. Am veste pentru tine. 

A făcut semn cu mâna spre dreapta. M'am întors. La 
semnul el, mamele s'au dat la o parte, lăsând o căra¬ 
re la mijloc. 

-Uite, vestea... 

Pe cărare, in cadrul acelei măreţii fără asemăna¬ 
re, venea mama. In aceleaşi straie de lumină ca si ce 
lelalte mame. Păşea rar, ţlnându-se drept, cu zâmbe¬ 
tul ei bun, pătrunzându-mi, cu ochii, pânâ'n inimă, 
îmi spunea că a murit, fără să vorbească. Mă miram că 
nu poate vorbi, dar apropiindu-mă i-am văzut gânduri¬ 
le. îmi vorbea altfel. Pe altă dimensiune. Cumva con¬ 
centrat, esenţial. 

-Uite, am murit. Si-mi era dor de tine, că te-al 
dus departe. M'am rugat la Maica Domnului sâ mă ajute 
să te văd... 

Lacrimile Ti curgeau pe obraji. M'a imbrâţisat.Cu¬ 
prins de-un plâns cu inima, mi-am lăsat cu sfială 
fruntea pe umărul ei. Cât am stat aşa, plângând de fe 
ricire, nu pot spune amasurat. Ştiu numai ca vedeam 
totul ce-mi spunea ea, aşa cum de pildă te-ai uita in 
tr'o oglindă şi ai vedea pe cineva in spatele tău,f㬠
când semne, dlreticând. Mi-era ca şi cum as fi fost 
in dumbrăvi de stejari prin care freamătă vântul cald 
al verii, risipind miresme de flori, cu soarele fier¬ 
binte de-asupra, spunând cuiva drag: -Sunt acasă.Mi-1 
asa de bine... 

Când mi-am ridicat fruntea nu mal era nimic din ce 
rul mamelor. Eram din nou cu Visarion, in grădina ca¬ 
sei noastre, sub mar. Plângeam. 

-Am fost la mama. Am văzut-o si am inteles ce s'a 
intâmplat. Si după un răstimp: 

-Acuma trebuie sâ mă duc inapoi in Canada.Aicea mă 
tem sâ nu mă prindă Ruşii... 

Atmosfera cosmarelor in care eram fugărit de comu¬ 
nişti, mă invadase din nou. 


nd m'am trezit din această tranşă, nu mai ştiam 
cred. Era ora cinci după amiaza. Fata de îma- 
e tari. colorate, pline de atata sens. ale vi¬ 
talitatea camerei din Wilcocks 32 mi-se pă- 
earbadă. Glumă Ieftină. Mă copleşea tMSteţea 
„u mai putea să fiu părtaş măreţii lor de dtnco- 

i..»t caietul de însemnări şi am sens tot 












eXrtile de mistica şi filosofie că numai marilor ilu¬ 
minaţi li-i dat sâ se arate în clipa morţii, celor 
dragi ai lor, învingând spaţiul si timpul.Iată că ma¬ 
ma, murind, a reuşit să ia contact cu mine pe dimen¬ 
siunea credinţei ei fără margini, chemând în ajutor 
forţele nevăzute, capabile sa mă aducă dela Universi¬ 
tate, acasă, sâ ml îndemne să ml culc,deoarece eu nu¬ 
mai la nivelul visului şi al somnului adânc sunt re¬ 
ceptiv si deschis realităţilor superioare, şi apoi sâ 
mă oblige la nişte trucuri la care niciodată nu m'as 
fi gândit sa fac apel: poziţia Yoga, meditaţia, etc. 

Ce imensă lecţie de drum interior, de rugăciune si 
umilinţă creştină! Cum voi spune acestui miracol pe 
nume? 

De acum nu voi mai avea drept la îndoiala si des- 
nădejde. 

înainte de a se implini anul mi-a venit scrisoare 
dela Visarion. îmi confirma visul. 

-Sunt acasă. Recăsătorit. Ileana a lui Petre a lui 
Nistorica mi-i soţie. Am şi o fetiţă, Maria. Vei şti, 
ca mama a murit. 

Iar mătuşa Matroana, sora mai mică a mamei, mi-a 
descris, în răvaşul ei, plecarea mamei. 

-Marţi înainte de Rusalii, dimineaţa, a căzut jos 
lângă poartă. A rămas din acel moment, paralizată. Am 
dus-o în casa. Dar ea n'a mai putut vorbi. Tot timpul 
cât a mai trăit, de Marţi pănâ Vineri, a plâns şi a 
arătat, pe perete, fotografia ta. Vineri dimineaţa ne 
-a făcut semn să-i aducem fotografia mai aproape. Ui- 


tându-se îndelung la ea, mângâind-o, s'a îmbujorat 1 
faţă, ca si cum ar fi văzut ceva înlăuntru, în ceru) 
inimii. Aşa a murit... 

Si termină mătuşa Matroana: 

# 

-N'a fost moarte, cum ştim noi că-i moartea, C i o 
adevărată sărbătoare. Aer de Dumineca Mare. A 'murit 
biata, strigându-te cu inima de departe, din străini* 

Mi-am permis această ieşire din anii copi lâriei,nu 
mai în cinstea lacrimii şi a mirării. De-abia cu ple¬ 
carea mamei mi-am terminat copilăria. Devenim maturi 
numai în clipa, când ne pierdem părinţii. 

Sunt singur acum. Totuşi deschiderea inimii spr(? 
dincolo mă ocroteşte. Ma leagă de toti cei dragi ai 
mei, pe amândouă tărâmurile, ca'ntr'o sfânta şi unică 
împărăţie. Nu numai în mine, pornind din zarea unde 
înfloreşte mărul, ci şi # n afară, în milioane de se¬ 
meni, în timp ca şi'n eternitate, pretutindeni, tot¬ 
deauna. 

Acest zâmbet al lui Dumnezeu îmi lecuieşte toate 
rănile vieţii şi-mi schimbă toate neputinţele si în¬ 
frângerile, în biruinţă. 


[VA URMA) 

Vasile Posteucă 


V. Voiculescu 


Plecare 

Tot n'am ajuns la ţărmul puterii... Şi din frunte 
S'a stins atâta soare că suptă'n drum de vlagă 
Mi-a 'ngenunchiat lumina amurgului pe munte- 
De dorul nopţii pure colorile se roagă. 

Culcat pe culmi amare de vânt si amintire 
Ascult cum umblă umbra vieţii jos 5n vale 
Plăpândul plâns de plantă mi-aduce fără ştire 
Mireasma unui zâmbet din floarea gurii tale. 

Oar priponiţi d e şteiuri nechiază'n vifor brazii 
Răsună de plecare căderile de ape 
Tivit cu dor pustiul si-arată'n zări nomazii 
Şi heruvim al marii, corabia-i aproape. 

Cum mă despoi de toate, plec gol din curţi străine 
Şi lata. mai puternic acum când nu mai sânt 
au lumea tristă soră. ca pe-un copil. CU mine 
In grava reverie acolo sub pămănt. 


Mioriţa 

Când sufletul arsese amurgu-i de fosfor 
Din mâinile-asteptării căzu o amintire 
Natura viitoare, desprinsă cu uimire 
in ramuri reci de sânge, liane lungi de dor. 

Si somnul dintr'odatâ nerăbdător de mare 
ml fu 0 d *?teptare severi fn adânc 
«J logodeam cu Moartea si fntr'un larg de mare 
1 âsvârle am din deget senin Inel de gând. 

^ţrl9a eternitatea sâUsuitâ'n mine 
“ " ^ edare ,ucru »» răspundea o soră 
. a e e alaiuri, perechi, nuntind senine 
rcau din fundul vieţii cu sufletul )a proră. 

orn<am spre curţi eterne cu car de stele zestri 
,n POarta durer1 domesticite 
Meul îî 'atacuri, cu braţe rătăcite, 

M« lancolia lumii se arâta'n ferestre. 


Zidul Ruşinii “ 

1 


A CUM 40 de ani, doi decăzuţi moral si fizic, 
două epave umanei împreună cu un criminal 
satanic, creator al sistemului Gulag de asa¬ 
sinare In masă, înconjuraţi de curţile lor 
de corbi sfătuitori cinici, gropari ai adevâ 
rulul si libertăţii,au semnat un tratat U raita prin 
care au tăiat lumea in două, despărţite Intre ele 
printr'un zid. Toti trei au crăpăt lisând omenirii 
drept moştenire "Zidul Ruşinii": deoparte o lure intu 
necata de sclavie, foamete, minciuna si teroare. Iar 
de cealalta parte, o lume frământata de nesiguranţă, 
teamă, şantajată cu războiul atomic si forţată a 
cheltuiască miliarde de dolari pentru a se apjr*. 

Acesta e "Zidul Ruşinii", ruşinoasa moştenire l㬠
sată de cei trei, crăpaţi intru Satana. 

împins de curiozitate m*am dus sâ văd cu ochii mei 
cum arată. Nu departe, spre est de orăselu’ industri¬ 
al Wolfsburg, se găseste satul Zicherie, un sat ca 
toate celelalte sate germane: curat, ordonat, liniş¬ 
tit, frumos chiar, insa care pare pustiu. Ici ol j 
te o fiinţă omeneasca se strecoară dela o poartă la 
alta, parcă urmărită din umbră de un pericol ascuns. 
Satul Zicherie este tăiat in două de "Zidul Ruşinii". 
Dacă aici de partea libera mai vezi o mişcare sfioa¬ 
să, dincolo de "Zidul Ruşinii" nu se «isca nimic, nu 
se aude nimic, tăcere si pândă; pândeşte moartea. 

Cum arată fizic acest "Zid al Ruşinii"? 

In partea Germaniei Federale, graniţa este marcată 
din 20 in 20 de metri de ţăruşi din lemn prismatic de 
cca. 2 m, înălţime, vopsiţi in diagonala cu rv-u.gal- 
ben, negru [culorile naţionale germanei, iar mai In 
fată la cca. 15 m. un par vopsit alb cu vârful roşu 
şi cu o tăbliţă albă care te avertizează: "*alt! *ier 
Grenze". 

Atât! In rest iarbă, copaci, nimic care sâ indlw 
un mare pericol: nu sârmă ghimpată, nu gard înalt, nu 

*) -Aceste aprecieri asupra acestor doi (e vorba 
de Roosevelt si ChurcMU) au zăcut până in zilele 
noastre in arhivele secrete ale statelor. fit (tprecl 
cri le) aparţin medicilor oficiali si persoanelor ofi¬ 
ciale care au avut roluri importante inâuntrul si in 
preajma hctârfrilor luate la >ilU. O parte din aces¬ 
te rapoarte au fost date publicităţii. » baza lor s’ 
au scris cârti despre cine si cum au fost reprezenta¬ 
te interesele neamurilor si ale umanităţii in numele 


Ion Nicolau-DELTA 

mitralieră, nu pază, nu celule fotoelectrlce perfid 
ascunse sau mine camuflate care să-tl e»plodeze sub 
picioare sau sârme electrice pe care daca le atingi, 
alarmează un sector întreg de pază! Totul se adresea¬ 
ză In mod cât se poate de civilizat oimilul de bun 
simt. 

Oincolo de aceste semne, la o distantă de câţiva 
metri se afli "Zidul Ruşinii" condus din: 

a) . Un gard înalt de 3,5-4,0 m. din plasă de sârma 
montata pe stâlpi din beton armat (ochiurile plasei 
de sârma sunt de marlmea unei vrăbii). 

b) . In spatele acestei plase se află un gard inalt 
de cca. 2-1 ». din plăci de beton armat montate pe 
stâlpi de beton armat. 

c) . Dincolo de gardul din plăci de beton se găseş¬ 
te celebra fâşie (cca. 4 m* lăţime de "pământ sterp", 
firă un fir de iarbă, acoperită cu un strat de nisip 
si meticulos îngrijită sl grbîatâ pentruca să se cu¬ 
noască urmele călcaturilor celor ce s*ar aventura să 
treacî peste aceste obstacole. 

d) . Dincolo de centura de "pământ sterp" este re¬ 
ţeaua de slrmă ghidată (cca. W ». Utime). 

e) . In spatele tuturor acestor obstacole se înalta 

nu mal puţin celebrele "VASTI"*) din beton armat,în㬠
untrul rarora se jâsesc 2-i securi şti înarmaţi cu pi*, 
ţoale automate şi mitraliere f1*e, binocluri, reflec¬ 
toare de noapte, celule fotoelectrlce etc. vâstlîe ca 
re au o înălţime respectabili [cca. -6 m, J pemir ob 
serviţii terenului cu uşurinţa. In rată, in spate, U 
dreapta, U stânga. Cî# se găsesc U un interval de 

cca, 300 m. una de alta si Untul lor se întinde pe 

sute de kilometri, iar spectrul lor se prelungeşte U 
infinit spintecând lunea in două si murdărind seninul 
cerului. 

f) . In sfârsit dincolo de toate acestea,pichete de 
securisti patrulează U Intervale egale dt-a lungul 

clfOrY Tu hotârit si semnat. Vezi "Arhipelagul «*- 
Ugh" de Al. Soljenitln, "România si sositul Curo- 
pei" de Sturdza, "Fără paşaport prin U.R.VS." J* J. 
Urwlch etc. 


-VÂSLA (cuvânt rusescJ-prepe leac 













- 17 - 


..jtOulul Ruşinii" pe un drum accesibil şi motorizate 
Ier pentru cazurile de intervenţie rapida. _ 

Aici, in satul Zicherie acum 24 de ani s a întâm¬ 
plat o dramă al cărei TÎLC pentru cine vrea să-l p㬠
trundă. este mult mai adânc. In tot cazul este bine 
că, cât mai multă lume să cunoască aceste lucruri, 
iar dacă ei vor replica că le cunosc, eu zic că e bi 
ne si si le reamintească cât mai des, 

Oar iată povestea acestei drame cu tâlc, ce se ve 
de pe placi din stânga crucii, descrisă in modul cel 
nai lapidar posibil: "An dieser Grenze wurde am 12. 
10. 1962 der Dortmunder Journalist KURT LICHTENSTEIN 
erschossen, weil er als Deutscher mit Deutschen dru- 
b en sprech en wollte". In traducere pe româneşte sună 


târîre. 

"VAŞCA" este simbolul suferinţei, al morţii Adeva 
rului, Dreptăţii şi Libertăţii. Călătorule! Acolo un- 
de vezi o "VÂSCA" murdărind cerul cu silueta ei, f e " 
reşte-te, ocoleşte-o, nu intra, fiindcă in locui ace* 
la pândeşte moartea. 

In spatele lanţului de "VAŞTI" dăinuieşte de 62 de 
ani [din 1917] comunismul care continuă sâ macine si 
astăzi in Afganistan, Vietnam, Cambodgia, Etipia, Ni¬ 
caragua etc.,etc. sute de milioane de vieţi omeneşti 
cât n'au măcinat 50 de războaie la un loc. 

Acolo, in umbra lanţului de "VÂŞTI" se organizează 
atentatele, teroarea şi se pregăteşte sclavia neamuri 
lor, cu concursul trădării şi inconştienţei din lumea 



; -nedere a Zidului RusiniV. după o pictură executată de Ion Nicolau-OEITA, autorul rândurilor de faţă, 


astfel: “La această graniţă la 12.10.1962 a fost îm¬ 

puşcat etc., etc...” Poveste tristă, mormânt poate 
uitat si de ai lui prin trecerea anilor.Călătorul in 
tâmpiator sau intenţionat, se opreşte, citeşte, isî 
face sau nu o cruce, spune sau nu in gând un creşti¬ 
nesc “Dumnezeu să-1 odohnească", trece mai departe 
şi a uitat. E normal, aşa e viaţa, n'o să se găndeas 
ca tot timpul la această întâmplare, vor spune cei 
mai mulţi. 

Putini vor fi aceia care vor reflecta la tâlcuri¬ 
le ce stau in spatele acestei drame şi vor lua o ho- 


rămasă liberă. 

Să ştie si cei mulţi si cei putini că "VÂSTILE" nu 
stau locului, ele inainteazâ, se mută din loc in loc. 
Intr'un timp record, in numai 45 de ani, depe "Donul 
Liniştit" trecând prin "Yalta" au ajuns pe "Oder". Au 
trecut peste mari si oceane si astazi bat la POPJILE 
AMERICEI şi ale AFRICII DE SUD. 

Acesta este "TALCUL" adânc al "ZIDULUI RUŞINII".•• 
. nOTÂRÎREA?! Aceasta este PROBLEMA de AZI, fiindcă 
MÂINE va fi prea târziu... 


- 18 - 



A treia întrebare, din ciclul: 

„SOMNUL CU 


intermitente" 


l^^NSFÂRŞIT, In tranşee! 

o, cSt de mult mi-am dorit sâ fiu dincoace de zi 
^^L<*uri, dincoace de lacăte şi bariere, de lanţuri 
şi cătuşe, de gratii şi căluşe! Am trecut de ele scur 
mând cu unghiile şi umerii, cu pleoapele şi respiraţi 
a, cu fiinţa şi duhul...şi iată-mâ! Iată-ma la lumi¬ 
nă, străpungând cortina de întuneric, scăldat in soa¬ 
re şi aer, in rouă binefăcătoare a vieţii pământene. 

Insfârşit, Tn tranşee! 

îmi stăruie încă in nări mirosul greu de putrezi¬ 
ciune, îmi străpung încă pleoapele lucirile ochilor 
de jivine, îmi zgândăre încă timpanele grohăitul lu¬ 
gubru al spurcăciunilor care ne-au cotropit casa. Ca¬ 
sa noastră, care nu mai e a noastră, masa noastră,ca¬ 
re nu mai e a noastră.•• Oar eu sunt la lumină! Sunt 
in tranşee! Insfărsit, in tranşee! 

Mâinile îmi sunt descătuşate acum, mi-am smuls c㬠
luşul din gură, braţele le-am încordat şl-s gata de 
luptă. Ţintesc cu sete cetatea de hidoşenie şi minciu 
nâ a şobolanilor şi-s gata sâ golesc tolba de săgeţi 
care sâ pulverizeze şi stârpească cuibul de jivine 
din cotropita noastră casă. Săgeţile mele? Săgeţile 
noastre: flacăra cernelei ţâşnind din condeie ca să 
împroaşte cu foc scuturile minciunei, jetul de lumină 
al reflectoarelor topind păienjenişul de întuneric si 
prefăcătorie, lentila măritoare a lupei descifrând in 
urzeala de falsuri şl prefăcătorie, urmele de sânge 
ale crimelor. 

Armele mele -armele noastre care spumOameni buni! 
Ascultaţi şi priviţi, priviţi şl cunoaşteţi, cunoaş¬ 
teţi si păziţi-vâ, pâziţl-vă şi stopaţi, stopaţi şi 
stârpiţi scursoarea de moarte a istoriei! Pentru ca 
sâ nu se întindă, pentru ca să nu se repete,pentru ca 
- o, Doamne - sâ ne fie iarăşi casa-casâ şi masa-ma- 
sa... 

Insfârşit, In tranşee! Privesc cu Incredere.-suntem 
mulţi, săgeţile sunt gata sâ ţâşnească... Haideţi.fra 
ti lor! La asalt! 

Întind arcul. întindem toţi. întinde si cel de lan 
gă mine. Dar cineva din preajmă îl loveşte peste ma¬ 
nă: 


Silviu CODAN 


SI săgeata celui lovit cade în pământ. 

-Dece?! îl întreb pe cel care a făcut gestul. 

-Cum "dece"? El a fost operat de apendicita... Cum 
crezi că cei operaţi de apendicită pot sta lingă noi? 
Afară cu el! Afara din tranşee! 

Tac nedumerit.Aş1 vrea sâ mal întreb ceva,dar tac. 
SI întind arcul din nou. 

-Haideţi, fraţilor, la asalt! 

Dar cineva, din spate, loveşte in stânga lui: 

-Nu! Tu nu ai dreptul sâ tragi! 

Săgeata lovită cade şl ea in pământ. 

-Dece?! ridic ochii şi-1 întreb. 

-Cum "dece"?! Priveşte-1: el a purtat costumul la 
două rîndurl. Are şl acuma urma nasturelui care 1-a 
căzut. Cum crezi că cei care au purtat costume la do¬ 
uă rânduri pot sta lingă noi? Afara cu ei! Afară din 
tranşee! 

Tac nedumerit. Aşi vrea Iar sâ întreb ceva,dar tac. 
întind arcul şl vreau să trag. 

-Haideţi, fraţilor, la asalt! 

Dar încă unul din dreapta e lovit peste arc. 

-Nu! Tu nu ai dreptul sâ tragi! 

Si din nou o sageati e oprită din drumul ei. 

loece?! intreb iar. 

-Cum "dece"? Pe ăsta îl ştiu din şcoala: el a cân¬ 
tat la tenori! Toată lumea stieî^Cum crezi că cel ca¬ 
re au cântat la tenori pot sta lingă noi?! Afara cu 
ei! Afară din tranşee! 

Simt ci nu mal pot. Aşi vrea sâ întind arcul, dar 
mâna îmi tremură pe el. Ochii ml se împăienjenesc.!»1 
pare ci aud. In depărtare, chlţâltul şobolanilor din 
casă. îmi ascut auzul şl ascult: da. şobolanii chlta- 
1e fericiţi! le cunosc ehltlltul. Acum Ist fraca la¬ 
bele cu bucurie, se îmbrăţişează şl se gudurâ.E vese¬ 
lie in lumea lor. Se ţopăie, se cânta, se sărută. E 
ospăţ! II adulmec. Ti aud, TI cunosc. 

ln casa care nu mal e a noastră, şobolanii sunt 


i^hld ochii, in beciuri, mama trage sâ moara. Su¬ 
le se târăsc, cu pieile scofalcite. fraţi or __ 

Mm»*;- “»»■ -'*“S 

[Continuare in pag.».0J 


-Nu! Tu nu ai dreptul să tragi! 











- 19 - 


PERMANENTE 

ROMÂNEŞTI 


"Cine va st 1 trăi In culmi ca tine. 
Nemuritor arhanghel va rămâne". 


Acest articol al Olul Horla Sima a apărut acum 33 
de ani. El este la fel de actual şl de valabil şl azi. 
El 1 -aşi numi o rugăciune politică, o politică rellgl- 

Nuţu Doncii 


e. 




MASSĂ st ELITĂ 


Speculaţiile ce se fac In gândirea modernă asupra 
conceptelor de "massă" şl "elită" suferă de un viciu 
fundamental: temele sunt tratate In abstract,caşicum 
s'ar referi la realităţi deslnestătâtoare. Desprinse 
de corpul social care le da viata, şl generalizate, 
este firesc ca aceste noţiuni sa ne apară Intr'o fal 
să lumini. In această perspectivă Izolaţioniştii 
massa si elita n'au alta putinţă decât de â se afir¬ 
ma una In detrimentul celeilalte, pentruca entitatea 
ce putea să le asigure pacea si conlucrarea, naţiu¬ 
nea, a fost scoasă din circulaţie. Fenomenele sunt 
cercetate la suprafaţă, fără a mal fi raportate la 
realitatea coimjnă cărela -1 aparţin. Se operează cu 
succedaneele noţiunii. In loc să se caute deslegarea 
problemei pornind din creştetul el. 

Un elementar apel la experienţă ne convinge ca 
nu extlsta decât "masse naţionale" pe suprafaţa p㬠
mântului. Indlnderl uniforme de oameni, fără carac¬ 
tere etnice distincte, nu întâlnim nlcălrl. Peste 
acest fapt nu se poate trece. (Evident nu ne re¬ 
ferim la -fenomenele de massă", care sunt apariţii 
de moment, ci la un fapt mult mal constant, caracte¬ 
ristic vieţii moderne, la marea mulţime a unul popor 
care se desmorţeşte şl îşi reclamă iu hotărîre drep¬ 
turile In stat şl In societate). Şl atunci raportul 

tennen1 tret>Ue desb * tut Pe Platforma 
naţiunii. Cum rostul unei elite este de a conduce 

Cd T*\ v î putea ^deplini chemarea decât, 
punandu-se In slujba organismului de bază, adică de- 

ven n o ,, Ul „ ţlow „. CMjr $t “ » 

tl iT* l U<1 ' U P * 1dee * un,ver »Httî«. nu se poa 
te face abstracţie de acest principiu. 

Hassa şl elita sunt energii, sunt moduri de ten- 

lune specifice naţiuni,. SI una şl alta Tsl trag pu 

t^rea del* o realitate superioară amlndou»; neaLl’ 

alcl *1 posibilitatea acordului dintre ele. $u- 

etul unui neam este prezent şl este acelaşi in 


massă ca si In elită* In massă rasbate mal greolu, f n 
vreme ce In elită îşi la avânt si îndrăzneală. 

0 elită este formată din Indivzil care au ajuns să 
stăpânească aria spirituală a unei naţiuni. Elita gân¬ 
deşte şi acţionează pe neam, ca entitate inalterabilă 
In timp. Sau, cum se exprima Cornel iu Codreanu, cunoaş 
te legile de viaţa ale neamului si TI conduce Tn spirî 
tul acestor legi. 

Pătura conducătoare a unei ţări nu coincide întot¬ 
deauna cu elita. Sub haina ei se poate ascunde şl o al 
tâ elită. Nici oamenii cu carte, intelectualii.funcţi¬ 
onărimea statului, liberii profesionisti, nu aparţin 
cu necesitate elitei. Poţi să îngrămădeşti cunoştinţe 
peste cunoştine,diplome peste diplome,şl să rămâi strâ 
In de tainele unul neam. Nu putem construi egalitatea 
Intelectual-om de elită. Cel mult e valabilă presupozl 
ţi a că Intelectualii, dispunând de mijloace de Infor¬ 
maţie mal numeroase asupra vieţii unul neam, din sânul 
lor se vor recruta mai multe elemente de elită. Cartea 
nu e decât un Instrument de pătrundere In lumea neamu¬ 
lui, dar cât de adanc s'a înaintat spre Inima lui, e o 
chestiune de trăire si documentare interioara. Un Inte 
lectual lipsit de viziunea Intrinsecă a neomului r㬠
mâne cel mult un specialist onorabil. 

Nimic nu împiedică. In principiu, ca un Individ să 
se ridice din rândurile massei deadreptul In cadrul e- 
litei. Şl unul muncitor şl ţăran Ti este dat să cuce¬ 
rească tainele unul neam, să treacă dela trăirea ano¬ 
nimă a legilor lui de viaţă la trăirea lor distinctivă 
şl creatoare. Elita este o proiecţie a spiritului şl 
In spirit mutaţiile cele mal Indrăsnete sunt posibile. 
Ea nu este o castă, ci o categorie deschisa massei şl 
In continua primenire de Jos Tn sus. 

Omul de elită trebuie să fie şl un om al masseiI (nu 
om de massă), adică să exprime neliniştile el, tendinţe 
le el difuze, ceeace massa simte, dar nu -1 stă Tn 

(Continuare pag. ?0J 


- 20 - 


putlnţl să întruchipeze aevea. Hassa, graţie acestui 
raport de exprimare, se va recunoaşte In elită şl o 
va urma. Intre massa si elită se stabileşte o conţinu 
itate naturală de substanţa spirituală. 

Conceptul de "massă" trebuie restaurat, purlflcân- 
du -1 de aprecieri nedrepte şl jignitoare. Abstracţie 
făcând de massele degenerate din suburbiile marilor o 
rase. Imensa majoritate a unul popor, mulţimile luî 
cuminţi si aşezate, merită o stimă Infinita. Ele ga¬ 
rantează continuitatea unul popor. Viata elitelor es¬ 
te expusă Intermitenţelor, rupturilor, chiar dispari¬ 
ţiilor mal îndelungate. Aceste pierderi se pot înlo¬ 
cui, adică posibilitatea de apariţie a unei noi elite 
rămâne Intactă atâta vreme cât adâncurile vitale ale 
unul neam n'au fost atacate. 

In domeniul culturii, lucrurile nu stau altfel.Mas 
sele populare poartă cu sine. In decursul veacurilor 
permanenţele unei culturi. Cultura majoră a unul po¬ 
por nu face decât să stilizeze motivele culturii po¬ 
pulare. Ca să existe Emlnescu, Carageale, Cosbuc.Par- 
van, trebuie să preexiste doina, horele, tăieturile 
In lemn, cusăturile pe cămaşl-un întreg complex de 
tradiţii culturale, produs al păturilor largi ale po¬ 
porului. Marii realizatori clădesc pe aceste fundamen 
te. Tot ce nu se ridică pe ele, nu e cultură. Dela 
ceramica neolitică din Valea Dunării si până la Re- 
breanu si Blaga este aceeaşi cultură care se afirmă, 
expresie a aceluiaşi suflet care palpită sub înveli¬ 
şurile el. Daca sufletul colectiv românesc s'ar stin¬ 


ge, n'ar mal fi de unde să se reînnoiască nici elite¬ 
le noastre culturale. 

Elita e un fragment detaşat din massa unei naţiuni 
cu scopul de a-1 exprima mal limpede caracteristici le. 
Ea se diferenţiază de massă In mijloacele de expresie, 
In Intensitatea cu care trăieşte drama naţiunii. 

Tezele ce vor să opună massa elitei sunt greşite. 
Nici revolta masselor şl nici revolta elitelor, ci co 
njnlunea lor In duhul naţiunii. Massa se revolta con¬ 
tra falsei elite. In falşii conducători massa nu se 
recunoaşte şl se simte asuprită de stăpânirea lor. 
Dar niciodată nu se va revolta contra elitei adevăra¬ 
te. 

Massa şl elita au un Inamic comun. Este falsa eli¬ 
tă, care se luptă să împiedice joncţiunea Intre cele 
două forte reale ale unul popor. Numai odată cu înl㬠
turarea falsei elite, se Instaurează pacea Internă si 
rodnicia in viaţa unei naţiuni. 


Horia SIMA 


VtfSll/orii, Dtctmbri* 1932 


„Somnul cu intermitenţe" 


(Continuare din pag. 18 ] 

rlle sterpe. E frig şl e întuneric.Nu -1 de mâncare şl 
nici aer. Şl se moare. Se moare încet şl tăcut, cum a 
murit tata. 

Mă cutremur. Deschid ochii. Privesc spre tranşee. 
Şl Iar mâ cutremur. Doamne, ce e In tranşeea noastră? 
Cernelurile înflăcărate se risipesc pe operaţii de a- 
pendlcltă, reflectoarele se aprind pe costumele la do 
uă rânduri, lupele măresc gâtlejurile tenorilor... şi 
Intr'un tumult care nu-1 de luptă, săgeţile cad,nepu¬ 
tincioase, la pământ! 

Privesc uluit şi nu înţeleg: aceasta e tranşeea 
noastră?! 

Derutat, las arcul să-mi atârne şl mă pipăi sub 
pântec, In dreapta: nu, eu n'am ajuns la cuţit.îmi ca 
ut nasturii: costumul meu e la un rând.Iar la şcoală, 
îmi amintesc, cântam la altlştl... Oar ochii îmi cad 
pe pantofi: uite, am făcut nodul dublu la şireturi!Da 
că, cumva, cel cu nodul dublu... 

Şl atunci simt că nu mal pot! îmi năvăleşte sânge¬ 
le Tn cap, trag aerul Tn plrpt şl încep să strig: 


-Fraţilor! Fraţii meii Oprlţl-vă!... Oece nu înţe¬ 
legeţi ce e de înţeles? Suntem vlăstarele aceloraşi 
părinţi! Casa noastră a fost casa tuturor! Lăsaţi la 
nalba ţintele false: operaţii de apendicită, purtăto¬ 
rii costumelor la doua rânduri, tenorii din şcoli«no¬ 
duri le duble la şireturi şl toate nodurile din papu¬ 
ră! Suntem oştenii aceleiaşi oşti. Avem nevoie de oş¬ 
teni! Tranşeea noastră să fie plină! Arcuri le si fie 
încordate, săgeţile ascuţite Iar ţinta să fie in fa¬ 
tă! Acolo sunt şobolanii! Cu el ne luptă»! Priviţi 
spre ei! Loviţi in el 1 Acesta să ne fie ţelulîOece nu 
înţelegeţi? Dece?! 

Am strigat - şi-am să mal strig! 

# 

• * 

...Iar dacă totuşi nu putem înţelege astfel,si spu 
nem ca în Jocurile copilăriei noastre. Chiar daca nu 
mal suntem copil Iar Jocul e acum lupta pe viaţi şl 
moarte: 

u La popa la poartă 
e o pisică moartă. 

Cine iarăşi va vorbi, 
s'o mănânce coaptă!" 

...Şl să se ducă naibii,mal bine,căci mal mult râu 

— -- — -- * 














- 21 - 


PAPALITATEA 

SI 

ANTISEMITISMUL 


In toamna anului 1982, Papa loan Paul al II-lea a 
primit in audienţa pe leaderul de atunci al PLO [Orga 
nizatia Palestiniană de Eliberare], întâlnirea a des- 
lantuit un atac fără precedent impotriva catolicismu¬ 
lui şi papalităţii, făcuta peste noapte instigatoarea 
Inchiziţiei, Cruciadelor şi a pogromurilor din Europa 
de Est si in cazul particular al lui Arafat, de legi¬ 
timi zare a unei organizaţii al cărei scop il consti¬ 
tuie completarea soluţiei finale pentru evrei a lui 
Hitler. 

"The Jewish Press" intr'o tipică inversare silo¬ 
gistică afirma că Papa, acceptându-1 pe Arafat in au¬ 
dientă, a incurajat terorismul si că masacrele a sute 
de civili [femei, copii, bătrâni] in lagărele de refu 
giati din Sabra si Shatila din Liban, au fost comise 
de miliţienii creştini aflaţi sub... ghidajul Papei. 
Acuzaţiile nu sunt noi. Un alt predecesor al lui loan 
Paul al II-lea, Papa Plus al XH-lea, a fost făcut vi 
novat [prin tăcere laşă] de moartea a sute de prelaţT 
catolici polonezi si milioane de evrei in lagărele de 
concentrare din Auschwitz. Mai mult, in 1982 un evreu 
polonez Henryk Grynberg afirma: "Holocaustul a fost 
cauzat si pregătit de anti-semitlsmul creştin..." si 
Creştinătatea a făcut efectiv pe evrei.poporul ales, 
pentru Holocaust...", iar Jules Isaac spune: "Siste¬ 
mul Hitlerist nu este decât o copie perfectă [a tradi 
ţiei creştine]..." 

0 animozitate milenară produce in mod invariabil 
acelaşi reflex: atacă Papalitatea! atacă Biserica! a- 
tacă Creştinătatea! Este reflexul unei minorităţi se¬ 
mite anti-crestine aflată in faţa unei majorităţi de 
goimi . Este tentaţia invidiei: ură nu pentru vicii¬ 
le lor, ci pentru virtuţile lor. Se uită in mod con¬ 
ştient că Papalitatea a constituit dintotdeauna pav㬠
za evreilor contra bigotismului secular. "Din punct 
de vedere spiritual suntem cu toţii semiţi", spunea 
Papa Plus al Xl-lea, si de atunci fiecare Papă 1-a re 
petat cuvintele. 

Evreii au trăit in Europa de Vest încă din timpuri 
le romanilor. Până in secolul al XII-lea,diaspora lo? 
a înflorit in lumea catolici neperturbată de vreo ca¬ 
lamitate socială. Trei secole mai târziu istoria fu¬ 
sese martora căderii Imperiului Islamic, a Cruciade- 
or, a copilăriei si perioadei de maturatie a Renaşte 


rii, de întărire a Reformei, a dezintegrări 1 feudalis 
mului european şi a noului naţionalism. Abia atunci 
evreii au fost declaraţi "persona non-grata" in state 
le din Europa de Vest. Evreii se vor indrepta in nu¬ 
măr mare spre Europa de Răsărit unde vor fi concen¬ 
traţi in ceea ce mai târziu va lua numele de ghetou. 

Inchiziţia, atât de vicios atacată, a apărut ca o 
reacţie la libertăţile pe care şi le luaseră unii 
prinţi in a pedepsi pe cei ce indrăzneau să pună la 
indoială dogma bisericii. Suficient să spunem că pes¬ 
te un milion de francezi creştini, suspecţi de erezie 
Albigensiană au fost masacraţi in 30 de ani de cruci¬ 
ade, in comparaţie cu 100.00 de evrei. Papalitatea a 
interzis aceste băi de sânge, precum a interzis si 
"vânarea" evreilor instituind Inchiziţia [in limba la 
tină "inquisitia" adică "investigaţie"] in scopul de¬ 
terminării dacă un acuzat intr'adevar vinovat de ere¬ 
zie. Inchiziţia nu avea puterea de a investiga evrei, 
mahomedani ori necredincioşi. Ea avea jurisdicţie nu¬ 
mai asupra creştinilor, luându-si autoritatea de a ju 
deca si executa pe creştini după legile Vechiului Tes 
tament [17:2-5]: "Dacă va fi găsit in mijlocul nostru 
...bărbat ori femeie care performa lucruri diavoleşti 
in ochii Dumnezeului nostru... dacă s'au dus să ser¬ 
vească alţi dumnezei şl s'a rugat lor... dacă veţi a- 
fla despre acesta... aduceţi in faţă pe acel bărbat 
ori femeie... şi aruncaţi cu pietre in ei pana vor mu 
ri". 

Şi deoarece numai creştinii puteau comite erezie 
in ochii Bisericii, legea se aplica numai lor si ast¬ 
fel in timp ce creştinii eretici ardeau pe rug,evreii 
erau in deplină siguranţă. Din rândurile creştinilor 
eretici făceau parte si un mare număr de evrei conver 
ti ţi tâ creştinism denumiţi "conversos" [cei care s' 
au convertit] de către spanioli şl "marrona" (porci.) 
de către evreii neconvertiţi. 0e vreme ce deveniseră 
creştini, legea Inchiziţiei li se aplica in egală m㬠
sură. Evreii neconvertiţi nu au fost niciodată jude¬ 
caţi sau condamnaţi de către Inchiziţia oficială a Bl 
sericii. Atât deocamdată in ceea ce priveşte Inchizi¬ 
ţia. 

Acuzaţia modernă că: "Sistemul Hitlerist nu este 
decât o copie,perfectată [a tradiţiei creştine]..."im 
pune cateva precizări: National-Socialismul german a: 


- 22 - 


vea filosof ia "Creştinătăţii Ariene" şi se credea tră 
dată de către Sfântul Paul, considerând creştinăta¬ 
tea ca pe o primejdie deoarece subţia sângele Arian. 
Nazismul la fel ca si Roma Antică dorea desfiinţarea 
tuturor organizaţii lor religioase din cadrul statului 
si reîntoarcerea la păgânism. Doctrina national-soci- 
alistâ are note atât anti-semitice cât şi anti-crestl 
ne, iar in cadrul instituţiilor creştine Biserica Ca¬ 
tolica era socotită cea mai periculoasă fiind "evre¬ 
iască şl universală". Cât priveşte "tăcerea lasă a Bl 
sericii Catolice" ţinem să amintim doar enciclica Pa¬ 
pei Plus al Xll-lea din 1937 "Mit Brennender Sorge'ln 
care denunţa persecuţiile contra evreilor. Şi iată In 
final, ca o dovadă elocventa credem noi, cuvintele ra 
blnului şef din Jerusalim din 1944: "Poporul evreu nu 
va uita niciodată ceeace Prea Sfinţia Sa si delegaţii 
Săi iluştri, inspiraţi de principiile eterne ale re¬ 
ligiei care formează baza unei civilizaţii adevărate, 
au făcut şi fac pentru noi, nefericiţi fraţi si su¬ 
rori in aceste momente ale Istoriei, ceeace constitu¬ 
ie incâ o dovada a prezentei divinei Providente in a- 
ceastâ lume". 

Se pare insă că evreii au uitat repede cuvintele 
rabinului şef. S'a uitat prea repede că era ucideri¬ 
lor in masă a inceput abia odată cu abandonarea Creş¬ 
tinătăţii. Atacurile contra Creştinătăţii însângerea¬ 
ză aportul Vestului. Am citit o mulţime de cârti ca¬ 
tolice ce indeamnă la tolerantă fată de evrei si la 
;« / 


înţelegerea frumuseţii Iudaismului In sine. P !fa -a, 
*' IMea 3 vizitat Auschwitz-ul exsrlmârdu-t’ 
rea In memoria victimelor. Din picate nu ar găsit - 
chlvalentul In vreo carte evreiască si nici un rai- 
nu si-a exprimat oroarea faţă de cele peste 540 de -1 

Hoane de victime ale Holocaustului Creştin cauzat ci 
comuni şti. 

Lumea Liberă este incă creştină si evreii au r# v -- 
ie de creştini după cum si creştinii au nevoie de 
vrei. Lumea nu are nevoie de constituirea unei 
societăţi ci din contra de întărire a vechilcr jtl 
ai tuturor societăţilor: religia, familia, care 
buie să fie bazate pe justiţie si dragostea aproase- 
lui. Ura este o stane materială. Iubirea aproapele* 
necesită preluarea crucii. Intr'o lume înclinat* se*-*' 
violenta si diviziune, Papalitatea ridicând crucea,: 
a identificat cu cei ce suferi, denunţând persecuţii- 
le, indemnând Creştinătatea la unire. Intr'o viziune 
in care tema centrala o constituie iubirea aproapelui, 
atât anti-semitlsmul popular cât si semitismul tnţi- 
crestin, nu-şi au locul. 

Nicolae Târcodie 

1 


♦♦❖❖❖ ŞTIRI 


DIN LUMEA EXILULUI 


Comemorarea a 67 de 
ani dela Unirea Basarabiei 
— cu România — 

D UMINICĂ 3i Martie a.c., Centrul Cultural Ro¬ 
mânesc din New York a comemorat şaizeci şt 
şapte de ani dela Hotârîrea Sfatului Tării 
din Basarabia de la 27 Martie 1916, de a se uni cu 
Regatul României. 

Comemorarea a avut loc la Biserica $f. Dumitru 
din Manhattan-New York, unde părintele paroh Viord 
Sasu a ţinut o slujbă religioasă in memoria membri¬ 
lor Sfatului Ţării si a ostaşilor români care şi-au 
dat viaţa in lupta pentru eliberarea Basarabiei st 

Bucovinei in cel de al doilea război mondial, dyj ; 

(Cont. în pag. 24. 













DISTRUGERILE DELA 


BUCUREŞTI 


^bNTR'O furie oarba îndreptată împotriva monumen- 
■ telor Bucurestiului, Nero Ceausescu s'a pornit 
■^■sa facă una cu pământul tot ceea ce-i stă in ca 
le» spre a-si pava drumul dictaturii cu o nouă si mâr 
savâ faptă: distrugerea trecutului spi¬ 

ritual si istoric al României. 

Din anul trecut si până in prezent, buldozerele co 
muniste au pus la pământ un mare număr de vechi bise¬ 
rici si mănăstiri, după cum urmează: Biserica Alba 
Postăvari datând din sec. al XVI-lea; 8iserica Mănăs¬ 
tirii Cotroceni, construită pe dealul Cotrocenilor in 
sec. XVII, pe timpul Domnului Serban Cantacuzino [M㬠
năstirea Cotroceni a fost pentru un timp reşedinţă a 
Domnilor]; Bisericile Spirea Nouă si Spirea Veche din 
cadrul Mănăstirii Antim [construite la sfârşitul dom¬ 
niei lui Constantin Brâncoveanu de mitropolitul Antim 
Ivireanu, pe malul drept al Dâmbovitei, spre culmea 
dealului Spirei, pe fostele proprietăţi ale Merisani- 
lor, Milestilor si Rudenilor, dăruite de aceştia],des 
pre care G.M. Cantacuzino, in cartea sa "Arcade,Firi¬ 
de si Lespezi", 1932, Ed. Cartea Românească, spunea: 

"Elementele decorative seamănă mult cu cele dela 
mănăstirea Văcăreşti: aceeaşi bogăţie Brâncovenească, 
acelaşi simţ decorativ, aceeaşi verva, aceeaşi sigu¬ 
ranţă in expresie. Atât cadrul de piatră al ferestre¬ 
lor, căt si gratiile de fier, au aceleaşi calităţi or 
namentale... Acelaşi lucru se poate spune despre chi¬ 
liile curţii, cu arcade de piatră destul de joase..., 
care dau bisericii o însemnătate voită... 

...Aci la Antim, frumuseţea construcţiei si între¬ 
buinţarea măiastră a cărămizii sunt cu totul excepţi¬ 
onale". 

Opera acestui tragic şi nedreptăţit Vlădică,a fost 
distrusă astăzi de buldozerele comuniste. La fel: M㬠
năstirea Mihai Vodă, ctitorită în sec. al XV1-lea; A- 
şezâmintele Spitalului Brâncovenesc, construite in 
sec. al XVI 11-lea; Mănăstirea Văcăreşti, zidită pe 
timpul lui Nicolae Mavrocordat [începută zidirea in a 
nul 1712 in timpul domniei lui C. Brâncoveanu si ter¬ 
minată la anul 1724], care ne este astfel descrisă in 


cartea aceluiaşi G.M. Cantacuzino: 

"Mănăstirea Văcăreşti este, cu Horezul si cu pala¬ 
tul Mogoşoaia, cea mai desăvârşita expresie a artei 
româneşti din secolul al XV111-1 ea... 

Când ne uităm la planul Văcăreşti lor, nu se poate 
să nu ne gândim la compoziţiile romane, la acele rese 
dinţi ale patricienilor cari, in câmpiile Latîului,zT 
deau lucrări întinse in care viata agrară si artisti¬ 
că îşi exprimau cerinţele. 

Dar dacă paraclisul, făcut de urmaşul Voevodului 
Nicolae, este de o remarcabilă eleganţă, dacă foişo¬ 
rul, cu arcadele lui eliptice, este un exemplu frumos 
de arhitectură profană, toată atentia noastră este a- 
trasa de biserică cea mare, poate cea mai mare din 
Muntenia, cu cele cinci turle, cu un brâu bogat,cu fe 
restre având chenare lucrate in piatră, cu un pridvor 
deschis, de o proporţie monumentala, toată biserica 
fiind înălţată pe un soclu inalt de mai multe trepte. 
...Anonimul arhitect a fost stăpânit cu siguranţă de 
o mare si fericită idee, dând celor patru stâlpi in 
construcţie, rolul celor patru Evanghelişti in edifi¬ 
ciul nepieritor şi fără margini al credinţei.De o pu¬ 
ternica proporţie, de o decoraţie abundentă si totdeo 
dată sobră, de o vigoare supraomenească, cei patru 
stâlpi din toate elementele pe cari le cunosc in arta 
noastră, sunt aceia cari dau mai mult impresia veşni¬ 
ciei. 

Sub straja lor este şi mormântul voevodului fana¬ 
riot care, răpus de ciumă, îşi doarme somnul veşnic a 
ci, sub o piatră in care este adânc săpat si zimbrul 
Moldovei si vulturul Munteniei. Iar in lunga inscrip¬ 
ţie care il pomeneşte, este spus între altele: "-că 
muzele l-au încoronat cu coroana gloriei, acum Insa 
este încoronat cu piatră de Margaria... 

... Sa sperăm că somnul lui este destul de adânc,pen¬ 
tru ca să nu se trezească nici măcar o clipă,si să nu 
vadă cum epigonii au batjocorit [N.N.-1nfi1ntând în¬ 
chisoarea] fără ruşine fructul scump al gândurilor sa 
le. De nu, dispreţul cu care i-ar acoperi,ar avea gre 
utaţea mantiei domneşti in care doarme infâşurat",1n- 
cheie la final autorul rândurilor de faţă, parcă pre¬ 



R. C-tin 


vestind si cele ce aveau să se petreacă cu acest sfâni 
lacas, 53 de ani mai târziu. 


Deasemenea, prin strămutarea bisericilor Olari,Schi 
tul Maicilor si St. Ilie-Rahova, acestora li s'au adu< 
pagube însemnate. 

Un alt mare număr de biserici si mănăstiri,se afli 
in pericol iminent de a fi distruse ori strămutate d« 
autorităţile comuniste, după cum urmează: Biserica Sf. 
Apostoli, ridicată de Matei Basarab; Mănăstirea Sf. C- 
tin şi Elena -actuala Patriarhie- zidită de Domnitorul 
Constantin Serban in anul 1658; Biserica Domnita Bâla- 
sa, ridicata de Domnita Bălasu Brâncoveanu in anul 
1755; Biserica Răsvan, ctitorie veche; Biserica Sf.Spi 
ridon, clădită de Scarlat Ghica la 1765, in care aî 
fost inmormantati membrii acestei familii; Bis.Coltea, 
ridicată pe timpul domniei lui Serban Cantacuzino de 
către spătarul Mihai1 Cantacuzino. 

Protestăm cu energie împotriva acestei practici bar 
bare de distrugere a monumentelor tării, lucru pe care 
cerem să-l facă întreaga suflare românească din exil, 
pentru a stopa pângârirea altarelor sfinte ale neamu¬ 
lui de către orânduirea comunistă. Si spunem aceasta, 
convinşi fiind că suntem alături de întreaga suflare 
românească din tară care nu-si poate spune păsul,in a- 
ceste zile de tristă si dureroasă dictatură. 


Biserica Sărindar 


ŞTIRI 


DIN 


LUMEA EXILULUI 


COMEMORAREA A 67 OE ANI... 

[Continuare din pag. 22] 

după care a avut loc in sala socială a bisericii o ser 
bare tradiţională. 

După ce a fost intonat Imnul National American si 
toţi cei prezenţi au cântat "Desteapta-te Române", D-l 
Nicolae Nita a evocat in mod succint evenimentele is¬ 
torice care au dus la acest act important din Istoria 
României, conferinţa sa strălucind prin numeroasele ci 
tate din publicaţiile vremii. 

Si-au dat concursul cu recitări din versurile pro¬ 
prii D-na Ing. A. Isac şi 0-1 D. Moldovan, iar 0-1 Al. 
Bratu a recitat poezia lui Alexandru Mateevici - Basa- 
rabenilor"-. 

0-1 Ing. Pânzaru, Preşedintele Consiliului Parohial 
al Bisericii Sf. Dumitru şi 0-1 Constantin Tennyson, 
Preşedintele Centrului Cuitural Românesc din New Vork 
au aratat Importanta acestor serbări comemorative pen¬ 
tru păstrarea conştiinţei naţionale in sânul exilaţi¬ 


lor români. Centrul Cultural fiind alături de Centrul 
Spiritual - Biserica. 

Serbarea s'a încheiat cu “Pe-at nostru Steag e 
scris Unire", cântat de numeroasa asistentă. 

ALEXANDRU BRATU 


MAINZ. In seara zilei de 26 Martie 1985, postul de 
eviziune ARD, a transmis in cadrul emisiunii "Re- 
t M un reportaj privind activitatea preoţilor trt- 

i de securitate in lumea liberă. "Interesant", a- 
ma reporterul, "este faptul c4 In timp ce din ordi 

guvernului român se dărâmă biserici, acelaşi 9“- 
n trimite preoţi in străinătate". Misiunea acestor 
oti, se afirmi in reportaj, este sa stranga infor- 

ii despre românii din afara hotarelor. 

„tr'un protest al Asociaţiei Românilor din Nord- 
tut Germaniei.se cere gemului ger^n S opr a 






































Paraschiv Lascu 


SCRISOARE CU UN SINGUR 

SENS 


SI totuşi, t«rt cărei a 1-a întors spatele si pe al 
cărei fii 11 «al vorbeşte de zor Ici colo, de rau, nu 
se poate lauda chiar cu nimic? Iar Eftlmle.Macarle si 
Azarle, Grlgore Ureche, Udrlste Năsturel, Teodosle Ru 
deanu. Nona, Radu Popescu, Radu Greceanu nu au a spu¬ 
ne n1«1c •Istoricului* V. Georgescu? învăţăturile pen 
tru fiul sau Teodosle scrise de acel estet al nostru, 
ctitor al Hanastlrll Curtea de Argeş, Neagoe Basarab? 
Figura aceluia care facea la cerere chiar pentru re¬ 
gine si do«n1te poezii cu forme fixe, acel Petru Cer¬ 
cel, nu-1 pare a fi suficient de feudal In comporta 
■ent? Cetatlle ce împânzeau si Moldova si Tara Roma¬ 
neasca, spre a nu vorbi de Castelul Hunedoarei ridi¬ 
cat de vitejii neanulul lui Volcu, Ioan, Matei si La- 
dlslau, si de nenumăratele castele si cetatl ridicate 
cu forte romaneşti si cheltuiala romaneasca? Costln, 
Neculce, Mllescu Spătarul, Stolnicul Cantacuzlno? An- 
tlm Ivlreanu? Mitropolitul Petru Movila, Implantato- 
rul de cultura religioasa In tara Antlchrlstulul de 
astazi, la Kiev? Viata lui Esop si Fabulele sau pil¬ 
dele lui Esop Alexandria, Archlrle si Anadan, au adus 
feudalismul din tari îndepărtate cu obiceiuri, cul¬ 
turi, frumuseţi neasemuite care trebuiesc aratate lu¬ 
mii, viitorului, retrlmltandu-le lumii? Deci, o fi 
existat si la noi Feudalism? E greu de spus, dar mal 
odios ar fi sa nu recunoşti aportul Brancoveanu lui 
martir. Istoria va depăşit si In acest caz. Sfinte 
Jertfe, ctitori de lacasurl sfinte, boieri.Ştefan cel 
Mare 11 plânge sincer si spune ca la Valea Alba 1-au 
fost omorltl, stropsiti, toata curtea lui Domneasca, 
viteji Intre viteji. Iar valea aceea se numeşte si 
azi In cinstea lor Valea Alba -Razbolenl. Jertfa lor 
nu a fost zadarnica. Poporul 1-a dat alta armata,alţi 
feciori, alte prilejuri umane de a fi el, Ştefan Vodă 
cel Mare si Sfanţ Nebiruitul. SI a fost. Iar un oare¬ 
care epigon 11 pomeneşte cu sila parca, dlntr'o oare¬ 
care datorie care, este musai sa fie plătită. Ce sa 
mal vorbim despre Mlhal Viteazul cel ce a străfulge¬ 
rat In Istoria acestei tari tocmai prin maretla gandu 
lui sau despre o tara frumoasa asa cum cineva cerea 
ca sa se faca o tara frumoasa si mandra ca soarele 
sfanţ de pe cer. Ce mare trebuie sa-tl fie viata,daca 
poţi sa treci pe langa proprla-tl fericire si pe lan- 
ga toate cele legate de ea. El, cel mare si vizionar, 
nu putea sa gaseasca adeziunea reglsorllor Inutlllta- 
tllor politice, cioclilor morali. E timpul ca sfrunta 


te cuvinte, vorbe fara acoperire sa nu mal tulbure au 
zul. E timpul ca sa fie aruncat linţoliul de pe ochii 
neamului nostru. 

Ne permitem sa aratam cateva statistici. Nu ne vom 
întreba cam de cate ori a rostit adevărul V. Georges¬ 
cu si nu vom nota. Trişti vom nota cu un zâmbet amar, 
ca pentru a ne sara Inimile cum dăscălii noştri legi¬ 
timi, cel ce demni sl-au purtat luptele lor academice 
si de Idei, fara sa se înspăimânte de întoarcerea pe 
scut, si nu sub scut, vom nota deci ca dăscălii nos- 
trll,operele lor, articolele lor, studiile lor, apar 
doar de aproape 140 de ori. Cel noi,apar de 379 de 
ori. Asigur Insa ca. In afara de cca. 20 de titluri 
de cârti naţionaliste, de autori oneşti sau Imparţi¬ 
ali străini, totl cel cltatl si lucrările lor fac sa 
adanceasca mocirla probităţii unul profesor ce s'a a- 
sezat acolo unde Cleo, muza Istoriei, 11 ştia pe Bal- 
cescu, pe Stolnicul Cantacuzlno, pe Cantemlr, pe Has- 
deu, pe Xenopol, pe Parvan si chiar pe Glurescu. Oela 
marele model Iorga, nu at1 înţeles sa luaţi decât gra 
seltatea, barbuta si un urlt obicei de a scoate date 
si întâmplări care apropie romantica Dvs. lucrare de 
fabulaţiile esoplene. Vre-un copil de şcoala s'ar pu¬ 
tea sa citească si sa va spună: Fabulezl cetatene! Si 
întâmplător, nu veţi fi nici macar Cetateanul Capu- 
let. Istoria nu va va numi decât cu eufemism,nu Vlad 
Tepes, necum Vlad Dracul si nici Vlad Innecatul, ci 
Vlad Depăşitul. Depăşit de forte, depăşit de onestlta 
te, de probitate Istorica. Adică, at1 ramas la nive¬ 
lul lui D. Almasu, N. Minei, Tltu Georgescu, sau ge¬ 
nerali refulaţi ca G. Zaharla, Iile Ceausescu si alte 
strălucite obscurităţi militare. 

Nu oricui 11 este dat sa scoata din părtinitoa¬ 
re notlte, partinice noi "Storla d*Italia", sa fie ta 
rll lui alt Gulcclardlnl. Pomenisem de Xenopol ceva 
mal sus. El spunea ca: "Nu este putere care sa Invle- 
ze mal tare patriotismul decât Istoria propriului tau 
popor". Ba, a mal avut probitatea de Istoric sa-sl fa 
ca atentl urmaşii si contemporanii ca: "Popoarele din 
care a dispărut patriotismul sunt moarte pentru Isto¬ 
rie". Din Inexpresiva Istorie, caut si extrag numărul 
14 al numelui lui Ştefan cel Mare. Simt nevoia sa 
strig lumii Impostura. 

Fraţilor, necunoscuţi curioşi Indiferenţi si chiar 

duşmanii Oameni de înţeles! A fost candva spre gloria 

[Continuare In pagina 27 J 


- 26 - 



Versuri departe de 
ŢARĂ 



R II t aci m 


D atâcim, rătăcim, fără ţintă şi semn, - 
Departe de Ţară, bietţ.pranii de lemn. 
Nostalgia muşcă din noi cu gura de câne. 

Şi zilele trec seci, ieri ca şi azi, şi azi ca şi mâne. 

Ni-s sufletele drapele sfâşiate şi frânte, 

Drapelele Patriei noastre înfrânte. 

Suferim pentru noi, pentru voi, pentru Ţara întreagă. 
Şi nu-1 nimeni, lacrimile să ni le culeagă. 

Ne mişcăm ca nişte maşini ca nişte roboţi, 

Trecutul ne doare ca o rană deschisă, pe toţi. 

O, trecutul acest, trecutul acest. 

De l-am putea arunca peste bord, ca pe-un lestl 

Aşteptăm, aşteptăm, o scrisoare, un rând. 

Ce nu vine, şi n’are să vină curând. 

Ne-au uitat toţi, şi. mamă, şi soră, şi frate, 

$i ne-au. uitat, iubirile toate. 



N. S. GOVORA 


A căzut un camarad 


A 

Jntr'o zi cu ceaţă şi cu fum, 

A căzut un camarad In drum. 
Legănate frunzele, năuce. 

Cad pe groapa udă şi pe cruce. 

Peste capete cu pâr cărunt, 

Toamna-şi cerne apele, mărunt. 

Au plecat la drum voinici ca brazii, 
Şi-au albit In lupte, cumarazii 

Şirurile se răresc, se curmă, 

Incft unul a rămas In urmă 
S’or rări ca ceaţa şi ca fumul, 
Pân’acasă greu şi lung, e drumul. 

Toamne după toamne au să treacă. 
Auturi, brume, ploi şi promoroacă. 

Ş» uitarea s‘o aşterne lin. 

Peste crucea din pământ străin. 


Cântec pribeag 


M ai vine o toamnă s’apese pe noi. 

Cu ceruri de pâslă, cu ceţuri şi ploi. 
Şi capul se lasă ca plumbul pe mână, 
întoarcerea iarăşi, la anul samână. 

Şi sapâ’ndoiala cum cariul in lemn. 

Când creşte răbojul cu încă un semn. 
începe să doară, ne’nvinge aleanul. 

Să spunem Întrema, la anul, la anult 

Se tânguie-afară, cu umerii goi. 

Castanii sub ploaia, ce cade şuvoi, 

Şi piere In ceaţă, sub cerul opac, 

Iubita cu gura, ca floarea de mac. 

Mai vine o toamnă cu vânturi şi ploi. 

Să spulbere toate, nădejdilc’n noi. 

Şi plouă într una, şi plouă hain. 

Şi-i rece şi-i umed, pământul străini 

















-27- 


MOARTE 

COMUNISMULUI! 


-SCRISOARE CU UN SINGUR SENS- 
[Continuare din pagina 25] 

sa si a poporului sau un Domn care: "Barbat glorios 
si victorios care a biruit pe totl regii vecini... Om 
fericit, carula soarta 1-a hărăzit cu multa dărnicie 
toate darurile. Căci pe când altora le-a dat numai u- 
nele insuslrl... numai tie ti le-a hărăzit la un loc 
pe toate... Nu in zadar eşti socotit dintre eroii se¬ 
colului nostru..." Aceste cuvinte au fost scrise de 
întraripatul In ale muzei Cleo, cronicarul polon Miec 
howskl. De numai 14 ori ati pomenit acest cinstit nu¬ 
me. Atletul lui Chrlst văzut de Papa? Capitan al în¬ 
tregii Armate Creştine, asa cum 11 propune un alt cro 
nicar polon, Dlugosz? Doar sterpe expuneri de nume ? 
Cum se explica legaturile de familie cu Mangopii, cu 
Tarul avidei după putere. Rusia? Oare contemporanii 
l-au pretuit mai mult? Cneazul lituanian,Alexandru,il 
roaga pe Ştefan cel Mare sa-si unifice puterile cu 
totl ceilalţi si sa continuie lupta anti-otomana. Ad¬ 
versarii 11 preţuiesc si-1 cauta cu rugăminţi. Domnul 
mare, cat o conştiinţa naţionala, ridica 47 de mănăs¬ 
tiri si biserici. Nimic despre geniul lui Ştefan ine- 
galatul, geniul politic. Despre rezultatele diplomaţi 
el lui care nu cunoaşte momente istorice In care e 
nevoit sa înfrunte doi duşmani deodata nu se pome¬ 
neşte deloc In acest manual de invatamant politic de 
exterior, pentru uzul celor din exil, manual de In¬ 
toxicare spirituala! Chiar si pentru străini.Pana si 
acei care scriu cu juvatul comunist in Jurul gatului, 
pot arata cinstit si curat despre acest uriaş Domn: 
"Si urma sa a ramas asupra tarii ca o pecetle asupra 
unui hrisov", spunea P.P.Panaltescu, acolo . Aici ,Vlad 
Georgescu 11 ignora, aproape minimal1zandu-l. Pe un 
oarecare nunte, un grandoman anonim cu decenii In ur¬ 
ma scrisese in limba italiana: "Molto inamici - molto 


gloria!" Teoria lui nu o Judecam noi, si nu acum,dar ni 
se pare buna de a fi citata aceasta cinstita sfidare 
aruncata imbecllismului care adeseori simţim ca ar fi 
gata sa ne innece in oceanul gregar al platitudinii 
dusmanoase pana la final. 

N'ar trebui sa mire nimic din aceasta carte.Patras- 
canu, care nu a domnit decât pe un castron sv o tineta 
la M.A.I. [atunci M.S.S.] este pomenit de 10 ori.Sa a- 
nalizam binevoitori pe cel ce a îndrăznit pentru prima 
data sa se numească domn al tuturor romanilor, M. Vi¬ 
teazul. Menţionarea aceluia al carul cinstit 
trup a ramas ca o chezăşie a reîntoarceri 1 celei defi¬ 
nitive in vatra neamului. Iar capul In care au salasu- 
it gândurile lui cele măreţe despărţite in Campia Tur- 
zii, a fost aşezat cu pioşenie la Manastlrea Dealul.su 
na asa la dvs, unde la pag. 58 găsim expresii ca a- 
cestea: "După eşecul războiului eliberator dus de Mi- 
hai Viteazul..." La pag. 59 se arunca o cifra de 50. 
000 de ostasi, cati ar fi avut M. Viteazul. Si aceea 
cu 10.000 de mercenari. La pag. 61, ii este citata po¬ 
litica veche de alianţe intre tarile romane. La pag. 
65, găsim chiar si ceva elogios la adresa sfanţului sa 
crificiu al lui M. Viteazul: "Scurta perioada de inde¬ 
pendenta castigata de M. Viteazul a avut repercursluni 
imediate..." La pag. 67: "Razboaile lui M. Viteazul 
au uşurat obligaţiile tarii." Concluzia unul istoric a 
supra acestui Oomn Meteor? "Epopeia lui Ml hai nu putea 
izbândi..." Mal Jos la o distanta de o propoz1t1e,"1s 
torlcul" de voie, de nevoie, o scalda vorbind despre 
faptul ca: "Urmările strălucitei domnii a lui Ml hal au 
fost Imediate si Importante, regimul politic si econo¬ 
mic al dominaţiei otomane atenuandu-se conslderabll'.'In 
teleaga cine o vrea... Revenirea la vechea teza comu¬ 
nista de a apropia strălucirea Domnului viteaza de o 
legare a ţăranilor de glie, la pag. 105,este evidenta. 

-VA URMA- 


-28- 



ÎNTR’O noapte NEAGRĂ ~ 


I. A. 


31 August 1944 . 

Se apropie de ora 9 seara. Cufundate în întuneric, 
străzile Bucurestiului absorb zgomotul senilelor so¬ 
vietice, care se revarsă incontinuu din Sos. Panteli- 
mon si Afumaţi, inspre centrul oraşului. 

Vin, tot vin din străfunduri le Asiei.diviziile co¬ 
tropitorilor ruşi, călcând cu nepăsare holdele de po¬ 
rumb ale bătrânului Bărăgan, rămas parcă si el impie- 
trit de durere in fata acestor monştri ce nu ţin cont 
de nimic in drumul lor, distrugându-i cu nepăsare p㬠
mântul cel roditor, holdele cele bogate. 

Vin, puhoi după puhoi, intr'o dezordine tipică,so^ 
daţi şi maşini, intr'un zgomot lugubru care infrico- 
şează si prevesteşte răul ce va să vie. 

Oin dosul perdelelor, muţi de durere, cu fetele 
crispate, făcându-şi cruci mari, oamenii privesc cu 
lacrimi in ochi la şirurile ce nu se mai sfârşesc si 
care umplu oraşul lor cel drag, Bucurestiul liber p⬠
nă mai ieri, ocupându-1. 

Calea Victoriei, B-dul Bratianu, B-dul Elisabeta, 
Piaţa Palatului, tot centrul cu străzile lui,este în¬ 
ţesat de tancuri si care blindate, iar jeep-uri de 
Provenienţă americană, se deplasează in goană dintr 
un loc intr'altul, claxonând fârâ'ncetare pentru cale 
liberă. 

Adevărat furnicar, in care soldaţi peticiţi.cu hai 
n ele rupte, unsuroase şi desperechiate, se contopesc 
cu motorizatele de tot felul, babiloneste aşezate pe 
to t cuprinsul accesibil,şl care obliga să fereşti oin 
c *lea lor si să ocoleşti pe cât posibil zona.Cei câţi 
va trecători intârzlaţi in mijlocul acestui vacarm de 
9lasuri străine şi urîte, se grăbesc cât pot să ajun¬ 


gă mai repede la casele lor, să se simtă în "siguran¬ 
ţă". Cei ce ajung teferi, se inchină şi se baricadea¬ 
ză, ingroziţi de fetele ocupanţilor veniţi parcă dln- 
tr'un alt hău al spaţiului, sălbăticiţi încă. 

Cu sticlele de vodcă şl spirt in mâini, ca nişte 
jalnice adunături, cu balalaicile pe spate, soldaţii 
ruşi vociferează furtunos, sărbătorind ocuparea ora¬ 
şului capitala. 


Este ora 10 seara... 

Pp „na din străzile adiacente Căii Moşilor, .ntr’o 
â modestă, doi bătrâni fşi aşteaptă feciorul sâ vi 
acasă de pe front. 

Câteva case Ia fel de modeste, scunde.strivite.din 
e parei ies miezme reci de criptă, o inconjoara la 
ă distanta in tăcerea lor. înţesate de întunericul 
uflajului. sunt ca nişte hrube inlauntrul cărora 
mişca nişte form* bizare, oamenii in varsta care 
U somn de teama celor de-afarâ: 

-Am fost trădati lancule. să ştii... ima-te s u 
ei or să ne mănânce de vii muscali), se adresă 
rână bărbatului lungit pe pat din cauza boli). 

0eh răspunse el. armistiţiu am vrut. .aca-tă.ar- 
* o alde Maniu nu ştia cu cine avem 

r,:r«- ;;i: -r.r^r-;: 

• le si nu ştiu... 
















-29- 


-Da, o şti el ceva lancule, TI răspunse bătrâna,fă 
rSndu-şi de lucru cu o cârpă spre a şterge Imaginare- 
le pete de praf de pe mobila veche. 

-Ce $3 ştie? Ni i-a adus pă sălbaticii ăst ia pă 
cap; n'or să plece ei d-aici cu una cu două. Să nu-mi 
spui mie Iancu!... Ne-a dat pă mana lor si el, si re- 
gili, şi toti ăştia care i-asculţi la radiu... 

-Apoi, oi avea dreptate lancule, io, cap dă muiere 
ce să ştiu dă politică? Da poate că pleacă să să bată 
cu nemţii, nu? S'or duce mai departe unde s'a retras 
neamtu cu armata lui... 

-Fă muiere, tare n'o văz io a bine cu rusii ăştia. 

Au jefuit toată Basarabia noastră, au omorît atătea 
femei p'acolo...le-a luat totu' du păn case. Dumnezeu 
le ştie pă toate câte le-au făcut... Ce, tu crezi c' 
aici la Bucureşti or să să potolească? Da dă unde? A- 
bia aicea or să facă ei blestemăţiile lor alea mari.. 

De n'asi fi asa bolnav, zău că m'asi duce la nemţi să 

mi i * 

lupt cu ei... 

Bătrăna se aşeză cu greutate pe unul din scaunele 
mesei, scoase o hârtie dintr'un plic ce se afla aco¬ 
lo, îşi puse nişte ochelari mici şi'ncepu să citeas¬ 
că. 

-Da mai lasă-1 fă incolo dă plic, că l-ai tot răsu 
cit până acuma. Dac-a spus că vine'n seara'sta, vine. 
Ştefan ştie ce spune... 

Se răsuci intr'o parte, spre noptiera dela capătul 
patului, apucă o ţigară din pachetul de şi 

se'ndreptâ la loc in pat, gemând uşor, convalescent: 
-la vezi, n'ai luat tu chibritu ăla d'aici? 

-M-ai omorît cu tutunu ăsta... Mai lasă-te odată 
da el... Una-douâ, tigare, una-două ţigare.il mustră 
ea, prefăcându-se supărată. 

Se ridică de pe scaun, intră agale in bucătăria de 
-alături, şi se'ntoarse cu chibritul in mână.punându- 
1 în palma întinsă a bolnavului: 

-Iaca..., Ti zise ea, scăpârănd băţul. 

Bătrănul aprinse iute ţigarea, trase câteva fumuri 
adânci, apoi se întoarse pe spate: 

-la vezi Niculino, mai uită-te pă fereastră, poate 
c'o fi venit... Parc'am auzit ceva p'afară... 

Femeia se strecură in antreul casei, şi pe după u- 
nul din colţurile perdelei groase, privi înspre poar¬ 
ta curţii: 

-Nu văz nimic lancule! Să mai aşteptăm!... Să mai 
dăm drumu' la radiu, poate mai auzim şi noi ce e cu 
râzboîu' şi cu rusii ăştia?! 

-Apăi, bine spui, dă-i drumu'... 
lntr'unul din colturile camerei, un aparat marca 
“Philips", de numai câţiva ani cumpărat dela magazi¬ 
nul “Alfa" de lângă “Predoleanu" de către Ştefan, se 
odihnea parcă, mut, aşteptând să fie pus in funcţiu¬ 
ne. 

Bătrâna se îndreptă către el şi'ncepu sâ-i răsu¬ 
cească unul din butoanele laterale. Deodată, in linis 
tea camerei, un glas puternic răzbătu în urechile ce¬ 
lor doi bătrâni. Femeia micşoră volumul si se puse la 


loc pe scaun: 

"-...si numai luptând cu arma în mână contra lor, 
vom mai avea ţara libera şi neatârnatâ..." 

-Lasâ-1 aici Niculino, spuse bătrânul femeii cu 
glasul puţin ridicat, de teamă parcă să nu piardă sta 
tia care se auzea aşa de bine. Lasă-1 aici... 

' "-...Trădarea a fost înfăptuită... Din vetrele ca¬ 
selor româneşti se aud gemetele durerii sub cnutul o- 
presorilor comunişti, care au început teroarea,crime¬ 
le, silniciile, furturile şi toate cruzimile lor. 

Fraţi Români! Armata Naţională de Rezistenţă, va 
lupta in continuare alături de Germania, împotriva in 
vadatorilor roşii. Ne vom da viata pana la unul, pen¬ 
tru a spăla ruşinea acestei trădări odioase a poporu¬ 
lui român. Mai mult ca oricând, acum, in aceste clipe 
grele, să fim uniţi in lupta cu invadatorii roşii..." 

In cameră se lăsă puţin liniştea, apoi, vocea unei 
crainice anunţă: 

"-Aici este postul de radio Donau. 0-mnelor si D- 
lor ascultători! A vorbit pentru Dumneavoastră 0-1 Ho 
ria Sima, Comandantul Mişcării Legionare, Şeful Guver 
nului Naţional Român constituit la Viena". 

Acordurile unui cântec, începură să se reverse în 
cameră: 

-Niculino!, se adresa bolnavul cu ochii sclipitori 
femeii dela masa, dă-1 puţin mai tare. Âsta-i cânte¬ 
cul studenţilor, ţi-aduci aminte? "Sfântă tinereţe le 
gîonarâ"... Doamne, Doamne ce mai tineret!...Răsunau 
mai ieri străzile dă marşurile lor! Ce mai băieţi!... 
Cât au mai pătimit şi ei, numai Dumnezeu ştie! 

-Ei măi lancule, aşa le-a fost dat lor, să sufere. 
Nu ţii minte cum i-a omorît regili, ucidă-1 toaca? Ce 
frică mi-a fost pentru Ştefan atunci! Dar, ce zic eu: 
mi-e frică si-acum după cât a avut dă indurat la S㬠
rata bietul copil; că Doamne, tare n'a avut şi el par 
te dă bucurii. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru el, câ e 
sănătos... D*ar fi şi el aici să asculte... 

-Vine, vine, nu te mai văita femeie... 0 s' apară 
dân clipâ'n clipă... 


Ştefan începuse sa se apropie de zona in care se a 
fia casa părinţilor. Se grăbea, păşind apăsat pe cal¬ 
darâmul străzii, nerăbdător să-sl revadă după atâtia 
ani părinţii. Zona era plină de ruşi: "Doamne, ce ne¬ 
norocire pe capul tării", îşi spunea el in gând, 1u- 
ţîndu-si paşii. Străbătuse în mai puţin de o oră dis¬ 
tanţa dela Gara de Nord şi până in str. Eminescu unde 
se afla acum, la numai doua străzi de Calea Moşilor,a 
proape de casă. îşi imaginase In nenumărate rânduri, 
in fel de feluri, acest moment atât de râvnit, fie in 
tranşeele de luptă din Caucaz, fie în visele ce-1 n㬠
pădeau somnul in serile fără bubuituri de tun si zgo¬ 
mot de arme. 


- 30 - 


Câteva camioane încărcate de soldaţi ruşi, treceau 
zgomotoase înainte, depăşindu-1. Chiotele beţiei râz- 
bâteau din gura tuturor, amalgam neînţeles de vorbe 
ruseşti, greoaie. Sporadic, pe drum, auzise focuri 
răzleţe de armă şi zgomot de geamuri sparte; n'avea 
nici un dubiu despre cei care le făceau, acoperiţi de 
întunericul camuflajului ordonat pentru apărarea ora- 


mediat... 

p u>ii, căci ei erau, îi scotociră în buzunare, îi 
uară banii, ceasul de mână şi se îndepărtară în gra¬ 
ba, dispărând după primul colţ. 


şuiul de avioanele germane; erau cei care goneau acum 
spre periferie să prade. "-Acesta este spiritul de 
prietenie si apropiere de care vorbesc ziarele apăru¬ 
te acum după 23 August?", se mânie el... Aceştia ne 
sunt "eliberatorii"?! 

Ştefan îi cunoştea bine pe ruşi. Erau cei care pus 
tilseră Chişinăul şi Cernâutiul in vara lui '40, erau 
cei care-1 deportaseră pe români de pe pământurile 
lor, cei ce acum se purtau cu o cruzime totală fată 
de tot ceeace era românesc... 

Un univers întreg de amintiri despre cruzimile ru¬ 
şilor la care asistase pe timpul campaniei din Răs㬠
rit, îi reveniseră in minte din nou, îl biciuiau par¬ 
că, ca pe un vinovat... "-Dar nu, nu eu sunt vinova¬ 
tul, nu noi , ci ei...", îşi spunea sieşi. “-Onoarea 
soldatului român a fost trădată! Am fost zvârliţi în 
gura acestui urs hrăpăreţ... De ce? De ce oare?“ îşi 
repeta el. "-împilarea este la primele ei inceputuri, 
dar jugul se va strânge din zi in zi, tot mai tare.A- 
tunci vor vedea ei preţul adevărat al trădării săvâr¬ 
şite... Vom fi sufocaţi si fără putere de a ne apăra'.' 


Ajunsese la 20 de paşi de colţul casei lui, şi ini 
ma începuse sâ-i bată cu putere in coşul pieptului.Fa 
ta i se îmbujorase, iar apropierea revederii râvnite 
îi crease o senzaţie stranie de copleseală, ce-1 în¬ 
văluise cu totul. 

Deodată, din intunericul unui gang, mai ^ulte si¬ 
luete negre se năpustiră fulgerător asupra lui, debo- 
rându-1. Se aruncă intr'o parte şi'n alta, încercând 
să le scape din strânsoare, dar fără a avea nkl un 
succes. Atacatorii încercau sâ-i prindă mâinile 
spate, strângându-i-le cu putere.Aproape înăbuşit, 
strigă de câteva ori după ajutor, dar mâinile lor ne 
9re 11 apăsară cu putere gura, sufocându-1. Continua 
sa se zbată, lovindu-şl capul la flecare sforţare e 
? 1dul din apropiere. Erau sase sau şapte bandiţi..» 

La un moment dat, silueta unei arme atintite asu- 
P r a sa, se contura ameninţătoare spre peretele 
capul său... O detunătură puternică şfichlui noaj. 


-Ştefane! Ştefane!... 

Noaptea pustiirii începuse... 

loan APOSTOL 



care abia se lăsase.., . « 

Ştefan simţi o arsură in piept, se cutremura e <• 
teva ori cu trupul, îşi întoarse ochii intr'o u i n 
sforţare spre casă, şî-si dădu răsuflarea aproape 









-31 


EMINESCU VĂZUT 
DE VINTILĂ HORIA **** 


Î N cele ce urmează doresc să discut ştiinţific ar¬ 
ticolul "Eminescu, erou romantic" semnat de Vin- 
tila Horia in Cuvântul românesc din Aprilie 1985. 

De la inceput subliniez câ dl. Vintilă Horia nu se 
refera la romantism ca si curent literar ci ca o ati¬ 
tudine spirituală mult mai generală;considerând drept 
romantic evul mediu si barocul religios, face o mare 
nedreptate lui Hegel când nu-i citează Estetica.Filo- 
zoful german împarte formele de artă în simbolica,cla 
sică si romantică, ultima acoperă integral epoca eres 
tină de la naşterea ei, deci se suprapune cu vederile 
dlui Vintilă Horia numai câ şi le-a expus cât se poa¬ 
te de raţional si clasic cu mult inaintea domniei sa¬ 
le cam acum mai bine de un secol si jumătate. 

In continuare dl. Vintilă Horia opune romantismul 
clasicismului definit ca raţionalist, imitativ si ne¬ 
productiv ca să dea de exemplu societate neoclasică, 
naţionalista, pe cea comunistă si lângă ea Renaşterea 
italiană. 0 mai absurdă alăturare nu se poate imagi¬ 
na. 

Chiar dacă nu a trăit in comunism, dl. V. Horia ar 
fi avut ocazia să-l intrebe pe colegul său de asocia¬ 
ţie dl. C. Poghirc cam ce fel de neoclasicism este in 
România doar respectivul, după unii, ar fi luptat di¬ 
rect ca limba latină să fie scoasă din şcoli.Nici ne¬ 
oclasicism, nici raţionalism ci oarbă dictatură a pro 
letariatului inseamnâ comunismul pentru cei ce l-au 
simţit pe propria lor piele, bineînţeles nu pentru 
profitorii săi cu care dl. V. Horia se aşează In ul¬ 
timul timp, fără jenă, la masă. 

Faptic, romantismul si clasicismul se întrepătrund 
continuu, ambele pot să fie religioase sau păgâne, u- 
nul aduce ordinea si armonia apolinică, celălalt ra- 
shul dionisiac. Pe scurt: intreaga cultură germană de 
la Winckelmann [1717-1768] la Schliemann [1822 -1890] 
şi Nietzsche [1844-1900] tatal existent1alistilor,ur- 
masul lui Burckhardt la catedra de istoria artei, au¬ 
torul celebrei Naştere a Tragediei, are la bază anti¬ 
chitatea elenă deci se prezintă fundamental neoclasi- 


OvidlU VUIA 

că. 

Din acest neoclasicism au apărut raţionaliştii Le- 
ssing, Christian Wolff, Wielland, Kant cu a sa Criti¬ 
că a raţiunii pure, humanism ce a salvat Germania de 
o revoluţie asemănătoare cu cea franceză deci infirmă 
teoria subiectivă a dlui V. Horia că el ar fi genera¬ 
tor de revoluţii. Tipic in această epocă apare Klop- 
stock cu misterul său creştin Messiada scris pe hexa¬ 
metrii homerici. 

După şi concomitent, Goethe clasicul îl uneşte fi¬ 
zic şl spiritual pe germanul Faust cu Helena din mi¬ 
tul grec pe locul vechei Sparte, Schiller este in a- 
ceeasi măsură clasic cât si romantic, iar Hoelderlin, 
o sublimă sinteză intre romantism si clasicism pe ba¬ 
ze profund religios-pietiste, eroii săi Empedocle si 
Hyperion trăiesc in antica Heladă lângă Patmosul sfân 
tulul Ioan. Să mai adăogăm traducerile sale din Pin- 
dar si Sofocle ca să avem imaginea adevărată a clasi¬ 
cismului, cu totul barbar degradat de dl. Vintilă Ho¬ 
ria, îmi pare rău să o spun.asa cum numai comuniştii, 
am văzut, că au realizat-o. 

Cât rămâne in această epocă din şcoala romantică o 
arată H. Heine in studiul său Dle romantische Schule, 
reprezentată de fraţii catolici Schlegel, Novalis, L. 
Tieck, CI. 8rentano, E. von Arnim.de la Motte Fouque, 
Jean Paul, Uhland, Chamiso, Eichendorff şi nu fn cele 
din urmă, H. Heine. N. Lenau [1802-1850] trăeste mai 
târziu dacă Kleist este romanticul tragismului dioni¬ 
siac deci un neoclasic sui generis jertfit ca'n mâi¬ 
nile cupidelor Menade. Acelaşi caracter helenlstic, 
neoclasic, poate fi evidenţiat si la mai modernii St. 
George, Hofmannsthal sau G. Hauptmann. 

Evidenţiind neoclasicismul prezent ca un fir roşu 
in cultura germana pe interval de trei secole,n'o fac 
pentru a-1 declara conform şubredei teorii a dlui V. 
Horia păgân, neproductiv si raţional 1 st.caractere pre 
supus comune cu a societăţii comuniste, ci din contra 
ţin să demonstrez că suntem In fata uneia din cele 
mai creatoare culturi nu numai pentru ea insăsi ci şi 


- 32 - 


cu efecte de aceeaşi natură asupra celor ce stau sub 
influenta sa, rol numit pe bună dreptate,catalizator, 
de Lucian Blaga, un mare cunoscător al ei de altfel.' 

Aşadar strânsa comuniune intre clasicism şi roman¬ 
tism constituie esenţa uneia din cele mai strălucite 
culturi ale omenirii şi ca ea sunt absolut toate, re¬ 
ligia formează o bază generală cum o susţine Hegel,nu 
produce dezbinare fiind exclusiv a uneia câ atunci nu 
e religie ci sectă. 

Raportat la M. Eminescu, acesta nu poate fi redus 
In niciun caz la figura unul erou romantic,in aceeaşi 
măsură este si clasic, prerafaelit, stil novist mai 
ales dantesc şi nu de neglijat, parnasian, cultivator 
al formei clasice perfecte,întocmai ca Baudelaire sau 
Flaubert contemporanii săi. 

Greşeala fundamentală a dlui Vintilă Horia constă 
in aceea ca s'a apucat să-l comenteze pe Eminescu si- 
tuându-se pe poziţii complet străine culturii germa¬ 
ne. Ori cum arată just C. Noica, nu poţi să-l inţe- 
legi pe marele nostru poet dacă nu cunoşti literatura 
germană, mediul in care s'a format el. 

Despre legătura dintre clasicism [neoclasicism] si 
religiozitate pot să dau ca exemplu din cultura rom⬠
nească, neoclasicismul lui V. Pârvan si G. Murnu.prin 
Ion Pillat şi V. Voiculescu, total adaptat la "roman¬ 
tismul" religios al autohtonismului de la Gândirea 
lui N. Crainic. Totodată se mai poate verifica un a- 
devâr unanim admis doar de dl. Vintilă Horia intors 
cu capul in jos: revoluţia din 1848 la noi a fost pre 
gătita de romantici pe când contrar lor după 1918 da 
sicismul preconizat de V. Pârvan vroia să puie bazele 
unei ordini spirituale, constructive.De altfel nu rar 
neoclasicismul se transformă in academicism conserva¬ 
tor si reacţionar, asa trebue explicată atitudinea i- 
coloclastă, contra canonului clasic, a lui Gauguin. 

Părerea mea este ca un curent cultural si creaţii¬ 
le sale artistice sunt in acelaşi timp generatoare de 
pace si înălţare a omenirii indiferent dacă sunt cla¬ 
sice, romantice sau de altă natură. Să nu ne lasam a- 
măgiţi de aparente: revoluţia franceză si-a insuşit 
ca pe o haină străină raţionalismul şi pe zeii greci 
dar de aici nu putem învinui clasicismul de efectele 
ei, cum au făcut-o mulţi pe nedrept cu Nietzsche si 
Wagner fiindcă au fost intrebuinţati in propaganda na 
zlsta. Cât priveşte revoluţia franceză ea a fost pre- 
găt1tă ideologic de generaţia lui Rousseau, preroman¬ 
tică, ridicată după clasicismul epocii de la curtea 
lui Ludovic al xiv-lea. Iar e nevoie sa facem o 
distincţie: iluminismul humanist a fost născător de 
idei dar rju de revoluţii, dovada tocmai cel german de 
care am pomenit, mult mai progresiv si paşnic ca cel 
francez. Acesta din urmă pentru a intra in ordinea lu 
crurllor a pretins pe Napoleon, după cum bine ştim. 

Biserica catolică este reprezentantă a clasicismu¬ 
lui raţionalist nu numai prin faptul ca el îi aparţi- 
ne » vrem, nu vrem, marea Renaştere italiană dar in 
Plin "romantism gotic" prin Toma d'Aquino a unit ra- 


-ţ ora , smu i aristotelic cu dogn*l e religioase. 

n^ fvrr PUb ’ ,Cat d * iSti datS "«»* spa 
:! t • 1 9 0rU ma1 face n »""»»«« grava,el 

nur* - < S T U ^ f1at ” e cato,1c1s ™' Iezuit,si a- 
nune scrie câ democraţia a ajuns declzutâ ca si bise¬ 
rica protestantS descrisă de Kierkegaard. tar sunt ne 
volt sa o subliniez câ părerile lui Kierkegaard in e^ 
poca sa nu au avut niciun răsunet, respectivul a fost 
reactualizat de existenţialiştii moderni ca un expo¬ 
nent al "Angstfllosofier*. Protestantismul contempo¬ 
ran lui Kierkegaard era reprezentat de Hegel in filo¬ 
zofie, de Hoelderlin in poezie, şl nu sunt singurii, 
deci după cum vedem nici vorba de decadentă dacă cer¬ 


cetezi fidel situaţia, lucru ce-1 recomandăm din tot 
sufletul, dlui Vintilă Horia. 

Regret că, cu tot respectul ce 1-1 port mâ văd o- 
bT1 gat sâ-1 consider comentariul eminescian de nive¬ 
lul unui amator nepriceput In materie. In acest larg 
context se înscrie si uimirea ce i-o provoacă poezia 


postumă Cărţile cu admiraţia lui Eminescu pentru Sha- 


kespeare ["Cine ar fi zis"]. Parcă poetul Eminescu nu 
ar fi avut din fragedă tinereţe contact cu teatrul si 
mai ales nu ar fi fost preocupat de nişte mari pla¬ 
nuri dramatice râmase din pâcate in manuscris. 

Dar aceasta nu e totul. Analizând poezia eminesci¬ 
ană Cărţile, conclude că in versurile citate trun¬ 
chiat: 


Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e. 

El e modest şi totuşi foarte mare... 

Şl vezi, pe-acesta nu-1 spun nimânuie. 

Nici El nu vrea sâ-1 ştie orişicine, 

"e o mărturisire de credinţa poate cea mal fermă in 
toată creaţia poetică eminesciană dacă nu vrem să ne 
aducem aminte de poemul dedicat Fecioarei Marla.Eroul 
romantic nu putea fi altfel". 

Sâ-ml fie permis să citez pasajul întreg: 

Şl-apof mal am cu totul pentru mine 
Un alt maestru, care viu mâ tine... 


Dar despre-acela, ab, ntcl vorbâ nu e. 

El e modest şl totuşi foarte mare. 

Sâ taca el. sâ doarmâ ori sâ-ml spufe 
ta nebunii - tot intetept Tmi pare. 

SI vezi. pe-acesta nu-1 spun nimânuie. 
Nici el nu vrea sa-1 ştie orişicare. 

Câci eT vrea numai sâ-ml adoarma-n braţa 
SI decât tine mult mal mult mâ invata! 


te evident că acel 

r;ic c, ™ 

z te c'in exprimarea lui. clasic î ^ ; 

,I Z, scris tn 1876 si face parte din viciul 
L. dedicat Veronicăi Mlcle in tl^ul Iubirii 











- 33 - 


<Ml târziu, ne introduce in atmosfera idealismului e- 
minescian, al idealităţii femeii, ceea ce oricum in- 
seamnâ cu totul altceva. 

Cu voie sau fără voie, eroarea săvârşită de dl. V. 
Horia este deadreptul rizibilă, in niciun caz nu con¬ 
tribuie la cunoaşterea religiozităţii poetului, doar 
dovedeşte superficialitatea celuia ce-a scris-o. Aş¬ 
teptam un altfel de articol tocmai de la Vintilâ Ho¬ 
ria la aniversarea de 135 ani de la naşterea lui Mi- 
hai Eminescu. 

Starea de lucruri se explică oare prin faptul că 
cei interesaţi nu urmăresc decât reclama numelui pus 
pe prima pagină, fondul lor sufletesc nu are nimica 
in comun cu spiritul Luceafărului literaturii române. 
Hi hai Eminescu? 


Ovidiu VUIA 

Aprilie 1985. 


CLARIFICARE 


In ziarul "Lupta" [red. Hi hai1 Korne] nr. 33 din 
7 Hârtie 1985, pag. 7, Paris, a apărut o nota intitu 
lată: “Aflux de călugări români la Muntele Athos". 

Câteva observaţii asupra celor afirmate in Notă: 

"Aflux de monahi ..." Numărul monahilor români, 
prezenţi de veacuri pe Athos, a ajuns uneori până la 
o mie; in prezent, numărul lor sub patruzeci, este 
cel mai scăzut din toată istoria Athosului. Deci re- 
flux, nu afluxl 


"Patriarhia din RSR a trimis in ultimii doi a 

peste 20 de călugări la Muntele Athos ..." 

Numai doi_ monahi români s'au stabilit in Athos 
ultimii doi ani, şi nu trimişi de Patriarhie, ci c 
proprie iniţiativă: au mers in vizită la Athos si 
rămas. 

Patriarhia RSR a luat iniţiativa de a trimite n 
nahi la Athos, recent, de "când se pregătea si chi 
şe împlinea distrugerea bisericilor din Bur urpcts' 

l ni ţiativa este din vara anului 1963, in urma i 

!!’r\ dintre Pâtri4rhu1 ConsUntinopolu1ui.de 

MseriH Cân0niceste - Şefii celorlal 

Biserici ortodoxe; rusă, română, sârbă, bulgară.c. 

si.“. u ' 

••■■Înţepând din 1965.de când prin decret.„ 
.SCOŞI d%„ niaiias cir) călugării si r!il.. n>. <r - 

loveau varsta ue pens le .... v iaţa monahală 

- n)a es *e practic desfiinţat* .. 


Oecretul cu pricina nu a fost dat in 1965,ci la 19 
Noemv. 1959; şi nu după vârsta de pensie au fost 
scoşi din mănăstiri monahii, ci după cu totul alte 
criterii. 

Prin incercâri şi greutăţi. Biserica şi monahismul 
ei au trecut de mai multe ori, dealungul veacurilor 
si nu s'au desfiinţat, pentrucâ se afla pe temelia 
cea neclătitâ, care este Hristos. Deci şi in Romănia, 
slavă Domnului, monahism a fost si inainte de 1965,es 
te şi in prezent si va fi cât va exista lumea. 

" După impânzirea refugiului cu popi misionar i, Pa- 

triarhia doreşte să-şi asigure şi o puternică bază m o 

nahală in afara hotarelor RSR". 

Muntele Athos stă sub jurisdicţia canonică a Patri 
arhiei ecumenice. Astfel toţi monahii atoniţi depind 
de această Patriarhie şi nu de Bisericile din care 
provin si care nu mai au nici o autoritate asupra foş 
ti lor lor supuşi. Prin urmare,Patriarhia Română chiar 
dacă ar vrea "să-si asigure o puternică bază monahală 
in Athos", nu poate, de vreme ce monahii români nu 
mai depind in nici un fel de ea. 

Insă prezenţa monahilor români pe Athos nu este o 
simplă treabă a Patriarhiei RSR, ci un drept al Popo¬ 
rului roman; drept exercitat de veacuri ca făcând par 
te din familia popoarelor ortodoxe reprezentate pe A- 
thos şi in virtutea contribuţiei sale impresionante 
la viata spirituală şi materială a Athosului. 

"Preocuparea Patriarhiei... nu se extinde şi la in 
treţinerea clădirilor, care sunt lăsate in părăsire 

şi se cere refugiaţilor... să se grljească de salva¬ 

rea monumentelor. In acest sens a fost lansat un apel 
către intregul exil pentru repararea schitului Prodro 

mu". 

De fapt Patriarhia s'a gândit la restaurarea Pro- 
dromului, insă tratativele duse cu autorităţile gre¬ 
ceşti in acest sens au avut rezultat negativ si nu s‘ 
a putut trece la fapte concrete. 

Nimeni nu cere refugiaţilor să repare monumentele 
româneşti din Athos. Apelul pentru restaurarea Prodro 
mului aparţine in intregime monahilor dela Prodromu 
şi nu Patriarhiei comuniste din RSR. Apelul s'a făcut 
la sugestia unor fraţi romani din diasporă, care ne- 
au vizitat şi ne-au ajutat cu inima buna si incredin- 
ţaţi că există şi astăzi printre români, oameni de 0 - 
menie si cu dragoste fată de Biserica strămoşească.- 


—Un călugăr atonit— 



34- 


» 



Cântec de Leagăn 

( Pt . carmin ) 

Dormi odor, copilul mamii, 

Să visezi îngeri în sbor. 

Pe cerul, covor de stele 
Sâ pluteşti încetişor. 

Nani, nani îngeraş 
Gingaş, ca un fluturas. 

Creşti în leagăn frumuşel 
Ca un pui de porumbel. 

Sâ te legene ca'n vis 
îngerii din paradis. 

Să-ţi aştearnă pat de crini 
Lăcrimioare si gheorghini. 

Sâ dormi nani, somn uşor 
Draga mamii, scump odor. 

Fapte bune, scumpa mea 
Sâ'mplinesti în viata ta. 

Să fii bună şi cuminte 
Si să-ţi iubeşti neamul tău. 

Si de rău să te păzească 
Bunul nostru Dumnezeu. 


Vine Dunărea 
puhoi 

^ lne °unărea puhoi, 

ţara de gunoi. 

Ţ Ur 9 ia stalinistă 
p| de pleava comunistă. 
’Ange unda ei vâ) 

roti dela Canal. 


OK 

D. Paulescu 


Vine Dunărea puhoi, 

Curmând jalea dela noi. 
Surâd iar ogoarele. 

Şi se'ntorc cocoarele. 

Pe câmp viorelele, 

Primesc rândunelele. 

De pe plai mioarele, 
Ne-aduc lăcrimioarele. 

Vine Nistrul legănat. 

Ca un Verde împărat. 
Cătuşele sâ deslege, 

Cu braţ de fier şi de rege. 

I se'nchina munţii toţi, 
Neamu'ntreg, sate şi Moţi. 
Vine Dunărea puhoi, 

Fug păgânii dela noi. 

Fug tovarăşii cu ei, 
Trădători si cu misei. 


Ultimul meu 
cânt... 

Ultimul meu cânt 
Crengi rupte de vânt. 
Plai de pe Cosmin, 

Neam ce moare'n chin. 


Ultimul meu cânt 
Cânte-1 câmpul verde 
Când s‘aşterne seara, 
Ca'n vis primăvara. 


Să-l cânte în zori 
Cârduri de cocori. 
Măgurile albe 
Adune -1 cu drag, 

Sâ-1 cânte ciobanii 
Din frunza de fag. 


Ultimul meu cânt, 
Sâ tune'n duşmani. 
Sâ'nfloreascâ tara 
Mii si mii de ani. 


Ultimul meu cânt, 
Cânte-mi-î ţăranii. 
Când se'ntorc din lan 
Târziu cu plăvanii. 
Să-l cânte pădurea. 
Buciumul la stSni, 
Când frânge toporul 
Stejarii bătrâni. 


Cânte-mi-1 si Nistrul, 
In unda-i domoaîâ, 

SI se strângă tara 
Iarăşi la răscoală. 


Ultimul meu cant. 
Răsună'n pământ, 
Fără cer şl lună 
Ucis de furtună. 


Ultimul meu cânt, 
Trăsneascâ'n Kremlin. 
Sâ ne salvăm neamul 
pe jug si de chin. 
































-35- 



Y o r o ii c ţ ii I 


V orone|ul 


La 4 kilometri depărtare spre sud de Gura Hu¬ 
morului. la capătul micului sat Voroneţ. se înalţă, 
in mijlocul unui cadru încântător de dealuri şi de 
păduri, giuvaerul Bucovinei: bisericuţa Sf. Gheor- 
ghe a fostei mănăstiri Voroneţ. Sunt puţine monu¬ 
mente moldoveneşti atât de interesante ca acest 
sfânt locaş ; amintirile istorice ce se leagă de el. 
legendele care-i înconjoară întemeerea, valoarea şi 
vechimea unora din picturile sale. farmecul şi inte¬ 
resul cu totul deosebit al împodobirii din afară, 
toate se unesc spre a atrage asupra-i atenţia spe¬ 
cială atât a artistului cât şi a istoricului. 

Biserica actuală a fost clădită în două rânduri : 
altarul, naosul şi pronaosul au fost zidite în anul 
1488 de Ştefan cel Mare, iar tinda s a adăogat în¬ 
spre anul 1547 de Mitropolitul Grigorie Râşca, 
acelaş care a dispus zugrăveala tuturor pereţilor 
exteriori ai edificiului. Dar originea mănăstirii în- 
săş datează dintr’un trecut mai îndepărtat. In¬ 
scripţia săpată deasupra intrării pronaosului spune 
lămurit că Voevodul Ştefan a zidit acest hram în 
mănăstirea Voroneţ (v monasteri ot Voronec). şi 
într'adevăr chiar in anul 1471 întâlnim numele 
egumenului Misail. E foarte probabil ca mănăstirea 
veche să fi fost zidită destul de simplu, cu chilii şi 
cu o biserică de lemn. 

Legenda şi-a însuşit întemeerea Voroneţului, ca 
şi pe aceea a mănăstirii Putna. După înfrângerea 
dela Râzboeni (26 Iulie 1470) Ştefan cel Mare ar 
fi fugit până la Neamţ, unde mama sa i-ar fi in¬ 
terzis intrarea în cetate cât timp nu se va întoarce 
învingător (să observăm în treacăt că autenticita¬ 
tea acestui episod, care face subiectul unei poezii 
celebre a lui Bolintineanu. nu pare deloc demons¬ 


trată şi că tot ce ştim despre metodele de răsboiu 
ale lui Ştefan cel Mare ne dă dreptul să fim neîn¬ 
crezători în această ^privinţă). 

Chinuit de griji, s ar fi îndreptat Vodă spre Vo¬ 
roneţ, unde trăia. într’o peşteră din împrejurimi, si¬ 
hastrul Daniil, pe care, după alte legende. Ştefan 
l-ar fi cunoscut din copilărie. Daniil era unul din¬ 
tre pustnicii aceia pe cari i-a cunoscut România din 
secolul al XV-Iea, şi cari. bucurându-se. încă pe 
când erau în viaţă, de un mare renume de sfinţe¬ 
nie. erau adesea consultaţi în prilejuri deosebite de 
către boeri şi chiar de voevozi. Pe Daniil îl găsi 
Ştefan rugându-se în peştera sa. Acesta, fără a se 
mişca, îi spuse : ..Lasă-mă să-mi sfârşesc rugăciu¬ 
nea . Prinţul aşteptă afară, evlavia sa fiind mai 
mare decât nerăbdarea. Sihastrul ieşind în sfârşit 
îl întrebă ce doreşte. — „M’au învins Turcii, fu 
răspunsul ; mi-au distrus oastea. Mai este chip să 
mă bat ? Pot să sper să-l stârpesc pe năvălitor ? — 
Taci şi ascultă, spuse Daniil. N’auzi nimic ? — Ni¬ 
mic altceva decât vaetul vântului. — Pune-ţi picio¬ 
rul tău pe al meu. 

Ce sunete melodioase îmi este dat s aud deo¬ 
dată ! Acestea sunt cântecele îngerilor, răspunse 
sihastrul. Dumnezeu ţi-a dăruit un semn. Făgă- 
ueşte că vei zidi aci o biserică sfântului Gheorghc 
şi vei avea izbândă Ştefan urmă sfatul şi, puţin 
upâ aceea, gonia pe Turci cu sula in coaste până 
Ia Dunăre. 

Mai multe fundaţii ale lui Ştefan cel Mare plu¬ 
tesc intr o asemenea atmosferă supranaturală. Ima¬ 
ginaţiei populare îi place ca intervenţia lui Dum¬ 
nezeu să fie astfel amestecată cu marile amintiri 


“ 36 - 



nle trecutului. Dar nu se idealii cu privire la per- 
soane. ..Ştefan cel Bun şi Sfânt" trâi.1 intr o a.mo. 
Icră de pietate care nu se nsemâna decât cu viţeii 
sa şi cu simţul său politic. Bisericile sale men .n 
aproape toate memoria unei izbânzi sau unui eve 
niment de scârnă, şi la rândul său protecţia divină 
nu i-a lipsit. Sf. Dimitric ca şi Sf. Procopie se lup 
tă. călări pe nişte armăsari albi. alături de ostasn 
lui Ştefan la bătălia din Râmnic (1481 ): si cu drept 
cuvânt se vede pe 


•«ceea din Lujeni. a cărei dată 


fresca ctitorilor de 
la Voroneţ, Sf. 

Gheorghe încon¬ 
jurând cu un gest 
familiar umerii 
Voevodului cu ce¬ 
reasca sa mână ca 
să-I prezinte lui 
Hristos. Cel mai 
mare războinic al 
Moldovii parc’a 
făcut zapis cu Ce¬ 
rul şi îi închină 
toate faptele prin 
care şimântuit 
ţara. 

Aşa dar biserica 
din Voroneţ sa 
ridicat, după ins¬ 
cripţie. î n anul 

1488. dela 25 Maiu 
la 14 Septembrie : 
cu ce intenţie, nu 
Ştim în mod pre¬ 
cis. insă faptul că 
a fost consacrată 
Sf. Gheorghe. îm- 
pârţitor al victo¬ 
riilor. pare a-i da 
<> însemnare răz¬ 
boinică şi a con¬ 
firma intr o m㬠
sură anumită tra¬ 
diţiile legendei. Cu 
toate acestea Vo- 
roneţul nu come¬ 
morează tocmai 
lupta dela Râzboe- 
n,> ci mănăstirea 
jiditâ în acest loz 

urmă în anul 1496 şi închinată S-tului Mihai 
estc aceea care păstrează amintirea eroilor căzuţi 
cu douăzeci de ani mai înainte pentru apărarea 

neatârnării. 

Biserica din Voroneţ este una din cele mai vechi 
dm Moldova. Monumentele dela începutul secolu 
ui al XV-lca fund aproape toate, fie distruse, fie 
^făcute, nu supravieţuesc. din bisericile anterioare. 

1 cc ^t patru, şi anume aceea din Rădăuţi, care este 
° kasilkâ apuseană, zidită ori remaniată de Alee 


sandm ccl lh,n 

cunoaştem (circii M 7 n ?, a v<jrci aata n o 

n >'nmi dm <| 0U â săli Mnrt’ , consist * ; dealtfel, 

•icclca din Pâtrăuţi şi ' befceau : in fine 

mai tu un an «1 Voi 


Zidul cu Iroice deb Miaiâzi 


acelea din Pâ7i.a.7.V'.!T"V: e " berceau 

din Bâdăuţi. mai vechi nu- 

Mint in fitilul aceste, :! 01 (, t S/ )• ce,e dint âi care 

stilul moldovenesc 5 ‘ propriu zis - 

Voroneţ Pâtrăuţi. Bâdăuţi şi Sf Uit de lânoi 
Suceava alcâtuesc un grup. Unul i„ evoluţia a” 

hitecturii moldove¬ 
neşti, a 1 e cărui 
principii vor fi am¬ 
plificate şi dezvol¬ 
tate în anii urm㬠
tori până a se 
transforma în bi¬ 
serica - tip d i n 
Neamţ (1497) din 
care se trage tipul 
sec. al XVI-lea. 
Caracteristicile a- 
cestui grup sunt 
planul-triconcă (o 
absidă la altar, 
două laterale la 
naos), divizia în 
alt3r. naos şi pro¬ 
naos. clădirea 
„moldovenească*' a 
cupolei, ornamen¬ 
taţia d i n afară 
pnntr'un sistem de 
nişe şi de firide de 
cărămidă. înfăţişa¬ 
rea gotică ori ,.Re- 
naissancc* a uşilor 
şi ferestrelor. Mă 
explic. 

Altarul dela Vo¬ 
roneţ (ca şi acela 
dela celelalte trei 
biserici) se com¬ 
pune dintr'o absi¬ 
dă unică, boltită 
cu o concă. şi pre¬ 
văzută cu două 
nişe minuscule, 
spre Miazănoapte 
şi spre Sud. cari 
inlocuesc cceace 
!j Sf. Munte Şi in nui multe şcoli bizantine 
ide pildă Muntenia, la Biserica Domnească dm 
Curtea de Argeş), const.tue adevărate abs.diole 
paralele cu absida principală şi cunoscute sub nu- 
mele de protesis şi J.aconicon Altarul este luminat 
de o singură fereastră, spre Răsărit, aşezată la m.|- 

1 '/VaoW^este organul caracteristic al unei cons¬ 
trucţii moldoveneşti Cupola nu se 
!a în Muntenia ci direct pe ziduri. întărite pe dm 











-37- 



alarâ prin mijlocul unor contraforţi (fapt care arată 
o înrâurire apuseană) şi pe sânurilc laterale, care 
oferâ şi folosul de a mări spaţiul rezervat strane¬ 
lor. Dar turla nu se rcazâmâ peste tot direct pe ar¬ 
curile mari ale naosului. Aceste arcuri determină, 
prin pendentivi, un cerc care la rândul său se mic¬ 
şorează prin ajutorul a patru arcuri piezişe şi a pa¬ 
tru pendentivi noui, care determină un cerc nou. 
mai îngust decât cel dintâi, şi care formează baza 
adevărată a turlei. 

Pronaosul. a- 
proape de aceeaş 
mărime ca şi nao¬ 
sul (în afară de 
şanuri), c boltit de 
o calotă şi luminat 
de două ferestre 
mici. iar tinda, 
boltită de un ,,bcr- 
ccau şi prevăzută 
cu două frumoase 
ferestre gotice, 
este. precum am 
văzut-o. un adaos 
a I secolului a 1 
XVl-lea. 

Aceste trei com¬ 
partimente sunt 
despărţite unul de 
altul prin două zi¬ 
duri în care s'a 
deschis câte o uş. 
mică. 

Partea din a- 
farâ. împodobită 
cu cele mai fru¬ 
moase frescuri ca¬ 
re există în Ro¬ 
mânia, nu datează 
dela Ştefan cel 
Mare ; probabil, 
dat fiind indica¬ 
ţiile de pe alte mo¬ 
numente din a- 
ceeaş epocă. (Sf. 

Ihe. Popâuţi, Do- 
rohoi. etc.), zidu¬ 
rile exterioare erau 
compuse din stra¬ 
turi de pietre ne- 

^ 9 .j alî : ornate de un u> sau două brâuri de cârâ 

^ WSf tT dt de cărS 

^ tencuială şi zugrăvi^ aco f eritâ 

SSft SS=sŞŞ 




V Y I v VJUUd 


Vllnrut eu ulmideL 


UUlţlC CU UUUd ClcJJC 

dinăuntru. 

In sfârşit şi deschizăturile sunt foarte Caracteris 
tice. Toate ferestrele (afară de cele ale tindei) sun: 
încadrate cu vergi de piatră tăiate în unghiu drept 
după stilul gotic mai nou şi după cel al începuturi 
lor Renaşterii franceze, precum se vede de pildă la 
Palatul Justiţiei din Rouen. ori la Muzeul Clun\ 
din Paris. etc. Acest desen a sosit, după toate apa 

renţele. prin Polo¬ 
nia, adus de nu¬ 
meroşii lucrători 
galiţieni chemaţi 
de Vocvozi să le 
clădească bisericile 
şi cetăţile. Mai 
târziu aceste feres¬ 
truici vor fi rezer¬ 
vate altarului şi 
naosului, pe când 
pronaosul va fi 
prevăzut cu fri 
moaşe ferestre go¬ 
tice asemănătoare 
cu ale pronaosului 
dela Voroneţ. Ele 
apar chiar la Sf. 
Gheorghe d i n 
Hârlău (M92), a- 
dkă cu patru am 
în urmă, şi nu vor 
mai dispare. In ce 
priveşte uşile, a- 
cestea sunt d c 
două feluri : uşa 
interioară, care 
duce dela pronaos 
in naos. oferâ a- 
celaş sistem d e 
vergi încrucişate 
perpendicular, cre¬ 
ate de Renaştere 
şi probabil inîro 
duse in Moldova 
prin Polonia ş i 
prin Ardeal . uşa 
din afară (care 
actualmente se a- 
flâ în tindă, însă 
q ( care in timpul lui 

• fa? 11 Ce ^ are cra u § a de intrare în biserică) are 
»n ţişarea unui portal gotic in miniatură, având 
orma unui arc frânt, împodobit cu ciubucuri tu¬ 
li are ale căror baze deasemenea au desemnuri 
gotice. 

Arhitectura Voroneţului dă astfel tipul perina- 
nent a artei moldoveneşti . un plan in trifoi, astfel 
urn ii are şcoala Moravei sârbe ; o cupolă bizan- 
’ Uşor H'pddicatâ prin pendentivele duble «noi- 
ne Şn ; dispoziţia cu mai multe compartimente; 


Judecata «lin urină 


Ol» ,P»mI llrHi,' «K, 


o ornamentaţie exterioară cu pietre şi cărămizi, 
conformă spiritului bizantin (şi ajuns foarte proba¬ 
bil prin Bulgaria); in fine o înrâurire apuseană evi¬ 
dentă, asupra confraforţilor, uşilor şi ferestrelor. 

Acoperişul actual nu este cel primitiv : fresca 
ctitorilor, ale cărei indicaţii sunt confirmate de alte 
monumente, arată că fiecare parte a clădirii, anume 
cele trei abside, cupola şi ansamblul naos-pronaos, 
primise cât; un acoperiş separat, cu pante mari, 
dând întregii părţi de sus un aspect tumultuos, ca¬ 
racter stic artei moldoveneşti. 

Cu toate acestea rara frumuseţe a Voroneţului 
este zugrăveala. 

In primul rând. această biserică este preţioasă, 
fiindcă şi altarul şi naosul sunt împodobite cu pic¬ 
turi cari datează, după toate aparenţele, chiar dela 
Ştefan cel Mare. Cupola arată un chip grav şi fru¬ 
mos de Pantocrator înconjurat de raze şi dedesub¬ 
tul lui in pereţii turlei, se înşiră ingeri. profeţi şi 
apostoli. Evangheliştii se văd pe micile pendenttve 
«ar pe cele mari scene din viaţa Premergătorului 

Bolta altarului e ornată cu o Maica Domnului 
între patru ingeri. foarte afumată , mu» jo.s sub o 
friză de serafimi, se află la stânga ferestrei Împăr¬ 
ţirea Pâinii şi Cina cea de Taină ; la dreapta Ini 
pârţirea Vinului şi Spălarea Picioarelor. Poate nu 
este fără interes să relevăm asemănarea destul de 
mare ce leagă Cina din Voroneţ cu acea din R㬠
dăuţi. Fereastra e ornată cu Slăvirea Mielului 
(Pruncul in Potir asistat dc doi îngeri). Registrul 
de jos cuprinde chipurile a 19 episcopi şi diaconi 
1,1 general remarcabil dc frumoase 


Zugrăveala naosului este unică in Moldova, Pe 
când in toate bisericile dm secolul al XVI-Iea 
(Moldoviţa, Humor. Suceava. Popâuţi. Hârlău. 
etc.) se desfăşură, ca o friză neîntreruptă. întreaga 
poveste a Patimilor lui Hristos. dela Grădina Măs¬ 
linilor Ia Plângerea lângă Mormânt, aci nu există 
decât un număr redus de scene, fârâ legătură cro¬ 
nologică intre ele şi alese parcă, pentru valoarea 
lor teologică sau sufletească. Iată cele mai de sea¬ 
mă pictate pe registrul din mijloc ; pe sânul sudic 
Batjocorirea lui Hristos. la stânga şi la dreapta 
Hristos adăpat cu fiere şi răstignit pe Cruce pe 
urmă Drumul spre Golgotha; pe zidul apusean 
Moartea Iui Hristos. In patru scene (Urcarea pe 
Cruce. Răstignirea. Luarea de pe Cruce, Punerea 
in Mormânt); pe sânul nordic, Anastasia (Cobo¬ 
rârea lui Hnstos la Iad) şi Tăgăduirea lui Petre. 
Evident că se observă, in această succesiune, o 
oarecare aşezare cronologică, insă artistul nu-i r㬠
mâne credincios Batjocorirea este precedată de 
Adormirea Maicii Domnului. Tiaiduire* vine In¬ 
tre Anastasii ,1 Coborârea St. Duh . 
araţi o impJrţire incâ mai c.udatâ a 
conca sudici reprezinţi bihimbarea la Faţă Ji Ru- 

ty-fjss: as 

r.'^F^ Urir Anastasia. MU- <*bo 






-39- 



Dln pliniţi* .Paul Hanry* «Ic. 

Vuia sr. Ximlnr; îonn cel nou; Sf. C.corgo; Mitropolitul ('.rigoric; hrmiil Sllinslrul (colo două figuri de jos do lângă uşă) 


rărea Duhului), precum şi contrastul intre mări¬ 
mea durerilor indurate de Domnul pentru omenire 
(Batjocorirea. Fierea. Răstignirea) şi slăbiciunea 
acesteia (Tăgăduirea). Se deosebesc mult de aces¬ 
tea concepţiile cari vor fi traduse in arta secolului 
următor : Patimile vor fi povestite pe larg. şi con- 
celc vor fi consacrate regulat unui mare subiect, în 
general Răstignirii şi Coborârii Sf. Duh. sau. înce¬ 
pând cu secolul al XVII-lea. Naşterii lui Hristos. 

Partea de jos este consacrată sfinţilor războinici; 
pe pâretele de vest. la stânga uşei, in locul obişnuit 
al frescii votive. zugravul a reprezentat pe ctitor. 
Ştefan cel Mare. inchinându-şi biserica lui Hristos 
lângă care el este dus de Sf. Gheorghe. 

Pronaosul, cu mult mai recent (din anul 1550 
după inscripţie) este unul din cei mai plăcuţi din 
Bucovina şi. la rându-i, unic în genul său din punct 
de vedere iconografic. O frumoasă Maica Dom¬ 
nului a Blachernilor împlineşte cupola, înconjurată 
de un curcubeu susţinut de graţioşi îngeri zburători, 
şi nu este una din cele mai neînsemnate atracţii ale 
acestei zugrăveli contrastul între acest vechiu tip 
bizantin al figurii centrale şi mişcările italieneşti 
.»lr îngerilor. Partea superioară a pereţilor e con¬ 
sacrată Vieţii Sf. Gheorghe cu două rânduri de 
«>ccnc Dedesubt se întinde o drăgălaşă decoraţie 
compusă din 46 medalioane, dintre care fiecare 
cuprinde o icoană a unui sfânt, luăndu-se aproape 
după ordinea calendarului. Partea de jos In fine 
cmc acoperită de chipuri de pustnici şi de mucenici. 


Se va observa că această zugrăveală e rapor 
tată de inscripţie la Mitropolitul Tcofan. în anul 
1550, iar cea a tindei şi a pereţilor din afară ar fi 
fost. după o altă inscripţie, executată in anul 1547, 
adică puţin înainte, din porunca succesorului lui 
Teofan, adică de Mitropolitul Grigoric. Se iveşte 
aci o problemă nelămurită ; ar trebui poate să ad¬ 
mitem că s a isprăvit după moartea lui Teofan o 
lucrare pe care el o comandase încă din viaţă, sau 
pe care el a dispus-o prin testament. 

Pronaosul cuprinde patru morminte, frumos îm¬ 
podobite cu flori de piatră : la stânga mormintele 
unui Florea şi al marelui Vornic Grigorcea (1 
1571), la dreapta acel al vestitului sihastru Daniil 
şi al hatmanului Barnovski (t 1567). 

Tinda in întregime e acoperită cu Menologiul, 
adică Calendarul. 365 de despărţituri, corespun¬ 
zând la atâtea zile, ilustrează cu multă vervă po¬ 
vestea morţii mucenicului din fiecare zi, in afară 
de cazul când ac?sta este înfăţişat numai în pi 
cioare. Tinda cuprinde două morminte : acel al 
Mitropolitului Grlgorie Roşea (t 1571) şi al unui 
fecior de pârcălab de Hotin, îngropat in anul 
1582. 

In ce priveşte pictura din afară, aceasta nu e cea 
mai bine păstrată din Bucovina, este insă aceea 
care prezintă incontestabil tonalitatea cea mai pl㬠
cută. Biserica, punându-te la o mică depărtări* 
pare a fi de o culoare albastră minunată, care e 
vocâ indigoul celor mai frumoase zile ale verii, şi 


-40- 


fntr’ndcvâr tocmai pe acest fond colorat ca cerul 
se detaşează toată zugrăveala. Cele trei abside 
arata tabloul, obişnuit in Bucovina, al „Bisericii 
iriumfâtoare”, bisericii din cer în şase registre ; sui 
îngerii împrejurul lui Dumnezeu, care şade In mij 
locul absidei centrale, aool un şir de serafimi (in 
micile firide), apoi Profeţii cu Maica Domnului 
Apostolii cu Hristos (Prun< ul in Potir), apoi Kph- 
copii şi Pustnicii ; în fine Mucenicii în frunte cu 
Sf. Gheorghe. Spre stânga pe peretele sudic, se 
întinde giganticul Pom al lui lesei, cu tonalităţile 
moderate ale unui vcchiu covor persan, şi înfăţişând 
in partea din mijloc, pe Străbunii lui Isus. pe trun 
chiul pomului care iese din lesei culcat David, So- 
loinon, Roboam, Osias, Manassc, Iechonias. Ma¬ 
rin şi Isus ; la dreapta şi la stănga, cele 12 seminţii 
(de jos până sus : Simeon şi Ruben, Levi si Iuda. 
Isachar şi Zabulon, Dan şi Cad Aser şi Neftali. 
losif şi Veniamln). In sfârşit peste toate ramurile, 
patriarhi, profeţi şi scene din Vechiul m Noul Tes¬ 
tament. Să se observe la dreapta şi la stânga aces¬ 
tui tablou filozofii elini cari după tradiţie au pre¬ 
văzut pe Hristos. mai cu seamă Thucydides. So- 
cratcs. Pytagora, Sibylla, Platon şi Aristotel. La 
stânga zidul tindei reprezintă, sus Viaţa Sf. Nicu- 
lac. mai jos pe aceea a Sf. Ioan cel Nou dela Su¬ 
ceava ; o frumoasă Deisis (Isus intre Maica Dom¬ 
nului şi Ion Premergătorul) ornează capul uşei. şl 
spre stânga, pe contrafort, lângă Sf. Gheorghe 
ucigând zmeul, se văd unul lângă altul Daniil Si¬ 
hastrul şi Mitropolitul Grigorie, cari au luat parte 
la fundaţia bisericii după cum am arătat mai sus 
Părctcle dela Miazănoapte, foarte stricat, arată, 
sub Facerea Lumii, urme ale Imnului Acatist al 
Maicii Domnului şi ale Vieţii Sf. Anton. Contra¬ 
fortul nord-vest c acoperit cu tema folcloristică a 
celor 24 Vămi ale Văzduhului : avem aci singura 


mai impozante lurUrSit j . * wmacrar -n?, 

nla, cu culoîl minun J H " d,n ,oaM 
zl Hc măreaţă. Sus de fo't IU.T’* ’’ d ' r " compo 
prezidând la rularea Cerului N*" pe , Dumntzeu 

: °’ C “ ndu ?l d ' Pavel p Necredincioşi dn- 
dusi 1 n. • ap °' CSn ! iri,ul ,a P'«l°r cu lup.., 
srZ^ 0 D . . m . P ° trlV “ In 9 eril ° r : insfârpt. I„ 

M' rî ,U \L a drMP,a ladu '- in,tJm C0, t ,nw - 

rea Morţilor (din pământ ,1 din (nare), la mijloc 
‘-cunoacutâ a Morţii Credinciosului ,i a Morţii 


Această scurtă descriere a Mănăstirii Voroneţ 
lasă la o parte multe frumuseţi asupra cărora am 
fi bucuroşi să ne oprim. Ar trebui să stăruim asu¬ 
pra frumuseţei culorilor, care au rezistat de aproape 
patru secole la vijeliile asprei clime a Bucovinei . 
asupra armoniei întregii zugrăveli, mulţumită în¬ 
trebuinţării unor culori fondamentale luminate de 
sclipirea aurită a mmbilor; asupra vigoarei dem¬ 
nului ; asupra fericitelor proporţii ale arhitecturii 
cu toată linia neplăcută a acoperişului de azi. Dar 
trebue să ne mărginim. Dacă insă aceste puţine 
observaţii vor ajunge să câştige câţiva prieteni mai 
mult celui mai graţios monument care păstrează 
amintirea Marelui Ştefan, ne vom închipui că rân¬ 
durile noastre n'au fost cu totul lipsite de folos. 


PAUL HENRY - 

Stcrtlarul gtnrral al minunii hancttt \i al Imlr 
lutului brunat dt înalt* Sludli din Romanţa. 






-41 



Ultimul manuscript al scriitorului 


prof. G. Bogdan - Duicâ 

adresat tineretului legionar român 


Nimic mal însemnat nu-mi pot închipui decât grija 
ce o naţie cu meniri simţite sau bine gândite o are 
pentru creşterea unul tineret încrezător in sine, dar 
şi vrednic de încrederea naţiei. 

1. Naţiunea noastră nu-1 de Ieri, de alaltăieri . 
Trecutul ei am început a-1 vedea limpede, începând 
chiar de la naşterea el. Toată Istoriografia română, 
pentru mine, atât inteles mai are: sâ-ml llmoezeascâ 
tot mai clar drumul ce l-a făcut poporul,şl îndeosebi 
originea sufletului său actual şl toate urmele pe ca¬ 
re întâmplările Istorice le-au lăsat, succesiv. In a- 
cest suflet. De aceea istoriografia noastră va fi cu 
atât mai preţioasă, cu cât va fi mai psihologi stă,fie 
că va descrie mulţimea, fie că va descrie Indivizii 
puternici răsăriţi dintre noi. Aceştia sunt oglinzi a 
ce mai putem fi: mulţimea trecută indică posibilităţi 
le de recepţiune actuală şl viitoare; de-aceea pot zî 
ce că întâia datorie a tinerilor este să se privească 
parte din acel mare şi indelungat tot sufletesc, sâ -1 
studieze din trecut, dar mai ales sâ -1 observe In pre 
sent . 

Şl aşa să-şi dea sama cu ce poate adăugi bunătăţi¬ 
le sufleteşti ale naţiei; cum poate curâţl câte-o ru¬ 
gină de Ici şi de colea, ce scopuri pot fi ajunse cu 
unitatea de simţiri, care ne trebuieşte. 

întreb, insă: cine ne va aduna acest material de 
gândire Intr'o Istorie astfel văzută? 

Fragmente s'au scris, chiar numeroase:tineretul u- 
niversltar le poate găsi cu uşurinţă; dar celalt ti¬ 
neret? 

Cu alte vorbe, pi* scurt: cerem tineretului un na¬ 
ţionalism întemeiat pe cunoştinţa cea mal Intimă a su 
fletulul romanesc fost şl actual. 

II. Chiar acum acest suflet este năvălit de o e- 
normă mulţime de Impresii, care curg din toată Iun**. 
Impresiile ne zbuciumă si pe noi. Deci stăm tari i n 
furtună?, puterile trecutului ne susţin vârtoşi In fa 
ţa el? Se fac apeluri la acele puteri, de exenplu.dln 


partea Bisericii; se aud glasuri pesimiste; temeri se 
aud de ce-ar putea să fie un mâine urît ; Iar temerile 
cresc in proporţia in care creşte convingerea că vite 
jli se arată tot mai rari, că punctele de orientare 
încrezătoare scad. Cuvântul desilusie se aude tot mai 
des in viata noastră; fetele triste sunt tot mal nu¬ 
meroase. 

Scade şi vitejia tinerească? 

Scade şi curajul imanent tinereţii? 

Ar fi trist de tot. 

Tineretul de astăzi are o datorie sa)vatoare :să ca 
ute a înţelege, a descoase din enormul complex mondi¬ 
al fatalităţile, a cerceta cu ochii ascuţiţi izvoare¬ 
le de energie , a le preţui, fiind, si a le imita,când 
nu sunt. 

La o parte tot ce nu este bună energie !: cu usurin 
ta, cu gluma, cu caraglalismele, cu comedia uşoara,cu 
cheful, cu... [punctele oricine le poate înlocui cu 
ce nu este energie individuală sau socială,si se sim¬ 
te atât de des in viata noastră]. 

Greşesc, oare, dacă acum afirm că tineretul vred¬ 
nic de incredere poate fi numai tineretul energic şl 
producător <jp energie , prin imitarea pildei sale? 

A iubi îmbogăţirea sufletească, a fugi de superfi¬ 
cial si rlu, a te simţi urcat spre culmi luminate,dar 
a te opri In loc si a întinde mâna tesaurului rămas 
In urma, a duce după tine pe cei ce-tl seamănă:aceas¬ 
ta este energic de cerut tineretului. 

A renunţa la ce o lume mal fericită a avut, a 
nunţa cu plăcere si a fi multamlt de cel mal mic ada¬ 
os de bine ce -1 poţi hărăzi fratelui tău, vecinului 
tău, naţiei tale, aceasta -1 astăzi unica menire* cu 
rost a tineretului ajuns de vuitori neaşteptate,având 
totuşi In ochi acele stele lucitoare ce au condus 
alte tinerlml, In vremuri şi mal grele. 

III. Un ultim cuvânt. Suntem tineri mulţi,laolil* 
tâ, in jurul unei mese. Vorbim de imprejurârila mora¬ 
le, politice [cnai ales), economice. 


*>E1 a fost scrts trei iile Inslnte de momea Iul nlorasnlri 


4 ?- 


Inmărmurim?, desperăm?, de ce? Să ne întrebăm nai 
curând: ce avem de făcut, noi şl voi, toţi, pentru ca 
energliln naţionale să crească, să învie unde par * 
fi dispărut, să bată In piepturi şi tn Idei şi ţ n q| n 
duî că şi jertfa cea mal grea trebuie primită, dacl-î 
este naţiei de folos. 

Tinerimea care primeşte asupra sa chiar jertfa, a- 
ceala -1 tinerimea care ne trebuie! 

IV. Dar acestei tinerlml nu 1 se poate contesta 
dreptul moral d* a spune ce este, ce si ea cere tutu¬ 
ror. Cu găgluţli si flecarii să fi# aspră, cu cel ce- 
1 vor sâmâna respectuoasă, cu toţi plini de iubire si 
mila, aledand cu isteţime părtaşii la munci s i su f e- 


tul, ir fţ un 


G. Bogdan - Duică 

[1BAA-Î934, 

-fost profesor la catedra de istorie 
literaturii rodine mnoern# dela Uni¬ 
versitatea im Cluj- 


---—...._. 


III Qfl 

'.7 ™ 

m w 



- 61X0 LUPI - 

0 VIATÂ CE PARE 0 LEGENDĂ» 

t 


Intr'o dimineaţă a lui Februar 1895, cativa oersa- 
glleri veniţi de la Civltaveccnia admirau Columna lu' 
Iralan. De odată, învârtIndu-se in jurul soclului,mi- 
f at 1 , zăriră un chip care părea coborit din basoreli¬ 
efurile columnei: un Dac viu, un Dac autentic,pan¬ 
talonii strâbţl, cămaşa pe din afară si cu căciula ca 
nacteristică. Cine era şl ce făcea acest om plin dî 
wnoi si obosit, care dormea aşa de liniştit în noap¬ 
tea rece de Februar la picioarele Columnei lui 
Iralan? Ne-o spune Stroe Stroescu, in cartea sa: 
«intlri despre badea Gheorghe Cirtan". editată la Bu¬ 
cureşti de tipografia "Bucovina"; ne-o spune in pa- 
9 in 1 de un lirism pasionat, frumoase ca o poesle. ( 
Pâcat Insa ci acest ton înălţător, care dl o aureolă 
de legenda vieţii unui om atât de neobişnuit, nu st 
Păstrează întotdeauna si că povestirea apare deci cl- 
tf od «ti trunchiată sau silită, pierzând din folosin¬ 
ţa sa. 

Insă,in întregime, opera e foarte interesanta, cu 
punctele neegale si lungi ale povestirii; nemo- 
bsiti de neologisme străine, e demnă in totul de ro 
curata a eroului: chipul lu* badea Cirtan 
din aceste pagini modest si mare, expresia rea- 
4 noului creat de credinţa statornică »n idealul 
^ ^ct om neobişnuit, naiv si inteligent, 

s ţ 1 mândru, care te tace să te gândeşti la carat- 


Badea Cârţan 

ruî lui Sti» franceseo: ca si el plin de bunatatr 
avânt, era însufleţit d» frumuseţea idealului 
y intr'itlta, incit si poată lupta singur cu tot 

cu toţii* 

'A povesteşti viata acestui plstor transiIvănean 

n vricuI ln<« ♦ <• *» eomtt 0 *"* Mp *' 

i interul i *•«. *» *•»** * putirt.im»- 

rrilllltri CU ffMl» ♦» ** 

■ Urtl* cir» W er*« elt.tlll* M 

„Cin* »» «tril * tip* - *'*»* ri «"“• f ! 
Z’r!>"Tirt7r'! r ^< *tor. eri.tr. mmfU 

SSL. -.- -• - r e. rr ig 

i i'a înfăţişat pe neaşteptate cu %ftr\ U « 
i r riîui îl face sl înveţe >a sUsoreme 
rlu al tatl u , U | t. 0 dărvieste 

, fvangneliă pe căra p . 

, .. t.trveirl I. Iu» ■» 

ri '^ * f , „ 40 .tr. II eitn,l«» 

' ,,0r *."" - * 

ctf«« « P" 1 ,,,t 9 , t.« 4 l«pint e*« 

o «urretitl 

♦ «iituml. *<" rMnt * «** 

"ifintu' ** ’* , . , gr ,i, ivter*», «w 







































-2 


r^rt, da^ itfevl’v' istenic trebuie să f ie cmrtr-xat 
<* c-crî^!, si el trebuie si \a:I pe eroii rcpc^w 'ui 
siw si si rotaşei i*s«si cu persca-e ce-' pot a:-ta 
si înţeleagă. vi «de cile sale. pertra ci, r.- P*stc r 
ce era, r'a vrvt si le lase unul servitor, care t le- 
ar fi maltratat, si se face “pelerin.1 români s»il ui* • 
a< feri ca teti si ccatâ ceti fmfe*se!e raci**’ 2 *e 
Hi Stroescu, ir ca-e vefer pe badea Cârţa-, a^c 5 
prafeseralui Urechi», pv-esecîrtele "Ligii Culturale a 
tat*rc- Somărilor*. Ilustrai casei' şi -eşti ute¬ 
rul plstor se înţeleg de «iwe, rertra că a-ârecî 
s-s^t însufleţiţi oe c nare c'-agoste centru tara ; ' r - 
Ci-ta- încă uită ca-ca ce l-a ^cut si cctca-e di- 
wr: ; şî vrea si ştie caca ir adeiir teorii sunt fii 
ai teei. Lrectfia îl face să cetească isteria lui Lî- 
«îks, ca~e îi CD**fir«â acest aoevă-. Dur e oe s- 
jurs: e* v^-ea să tacă acu» re ‘«R -c-a şi 
rata'-' Tniar 1 şi -- şovăie si se -'-erecte ce ;cs î- 
pe' , e'-îraj rips către inoepârtata ţara care a cat -aş- 
tere poporalul să*. Deci-tarea r.-' î-spâi*ântă, re-- 
tn ci e ir călător. 

Că-c soseşte, ei depune râ^a, sa-ea ş^ b-arza ce 
răsl-t r~- a sa Transilvanie 'a picioarele Dr'a--ei 
si face sâ se uiaească bersaclierii italieni care au 
vist Te el ur Dac îrnat. 

Scrisorile de prezentare ale îlustraluî său a^îc 
cir B^cu’-esti fi introduc la personal iţiţi le italiene 
şi ramne ci- -c-ra-ia, ca-e r * priuesc cu c-accste, 
căci a^â-t-' ce-' însufleţeşte, r*u-ul sire ce-* căl㬠
uzeşte. cucereşte pe toţi, şi la te se sîrte seni* 
şi liniştit "ca -- copil care şi-a regăsit -a-a'. Se 
întoarce î-câ ce două ori la -oua. herge ir "-a-ta.se 
ra «aî ssa-e a românei, car. cu intuiţia ca'câ căra 
i -deşte paterei c, s*"te că -- e atac sfera ce la Roma. 
ur. incident i' iuc'edică oe a se duce î- Sca-îa, să 
oroasci "toată far^'ia ^atîră*, car Ti perniţe să se 
cuca ir "ara Sfântă, 'a Corsta-tîncpcl. Prinzi scoc 
al vieţii iui a -est ati>s, căci călătoriile î-au ară 
cat aâevânil istoriei: tara lui e latină, seră a na¬ 
rilor raţii occ'de-tale, fiică a =b»ei Ince-iale. Ir 
evlavioasele lui pelerinaje i- capîta'a Italiei _- 
cm nai mult cecăt toate i s'a arătat: el a putut ,;r 
ci cu tcţi 'iuca sa, a irţeles şi s‘a făcut înţeles.* 
~înca arrc-icesă st si-ceri a ţării sale tret.îe 
să fie legătura ci-tre tcţi Secării si, pertra ca ta¬ 
ra lui ce origine vecee. Iaci a Trai ară, sâ -u se piar 
că, tratuîe ca poporal acela ce 'a «.-ci, care ru si- 
a stricat ccice 4 -rile si lîaca.sa ir^eţe a citi c'arri 
-tuferîeştT, ca să-s i cure as că rotila cri gi r* s î să se 
sL-craascâ Ta air-ciraa lîtirritătii sale.Si iatl-l pe 
Clrcif, ir tara sa, tistrîbuitcr de tune cărţi. Pare 
fage îfecsifci' ca cc sing-r, C e r. osi era tâ- 
-ar, t*rc se ; atrasprazece a-i 54 seacă atinge pe ;cs 
c. sici oe cărţi ir spate, locurile cele rai siogura- 
tice a'e Trur.sllvaniei. pentru a c*ce acel* Ijvrira s* 
Hetului oe fier aT -:nei. 

Vcij- ocstaccl opreşte, rici r.-' oesc-raiea 


rl: este a-estat, i se sechestrează 1 ucrucile cele 
raj? craci {docunerte, fotografii, anintiri dir r a i_ 
-roasele lui călătorii]. Z*** el refr Ceî?€ ~ € Ţ a carir, 
cu i-câpâtirarei cre-Cirtei, dacăodu-se re la teti pri 
ete-iî iluştri, cerârc cârti fără si se citească T a 
sire, la mijloacele propriului trai. Persca-a sa, ca 
aceea a cela’ care e destirat --ei risiuri, ru ««ai 
contează; puţi- îi ajunge ca sâ trăiască, putirj 
-e, rutir ceai, tar Ti tretuie -a-aidecât ^jlte cârti 
ronerest:, 3tâtea cât să acopere toată ţara.Pricit te 
Ca-r^- S>l%a, care-î că c operă oe a sa cu autograf, 
e~, ir tcată restiîr-a sa. Ti cere un sac, rertru că 
Ea are «ilte. 

irecOPtele Cir viaţa lui su-t rx’te, şi de aceea 
trîsnten re cititcrî la cartea Ijî Stroescu: ura i-sâ 
cretei x olcsitpr s*c cita-, căci a-atâ cu-* a irteles 
el c rare nevoie: aceea Ce a vorbi româneşte» contra 
rj.lui eticei, ce îrcâ celeste ir clasele ce sus. Ce 
a rert ; fra^t-zeste. Se-ul Guvernului,Iorel Bratîa-a, 
era pe punctul ce 2 ieşi Cir casă, i«preunâ cu Tora 
Ste'ia-, ci-c Cântar soseşte pentru aceeaşi revoîe Ce 
a ic-~â cî-t'-. Erătiar^ spune în fra-ţjzeste priete- 
-,'ji: "Aşteaptă r-tir: Ti da- dcuâ sute lei.si—1 dau 
c —■-Tu * 7 . Car Că-tar, aprepiindu-se ce asa autouobilu- 
lui, cj olasu' irej-erat Ti spune: "Dacă T c^a Stelia- 
si c:^-*a voastră sufitef> Români ca si rire, ce -e*oie 
este să vorbiţi c rartwZeste* v . *\e-ar trebui -u'ti ca 
el", gânci Brâtiaru. 

Si asa ircheier şi roi, si a- âorî ca acest aCevâ- 
sincer sa *îe sî^-tit si unsat Ce toti P.crârii.A- cori 
ca figura acestui ero^, ir costunul lui caracteristic 
ce pâstor-Oe 1 egat a' Pomărilor participanţi la a' *13 
-lea Ccrp^es ai prie-talistilcr in toarsra a-ului 1S99 
ca sâ cepuie o ceroarâ ce trerz la Columna lui ^raia- 
sâ fie ari-tită rai -uit, ca sirocl al dragostei şi 
Qevotanentiiliii temei către Roşa -urâ. 

1933 

Tradus Cin "La -assegra Italo-Renana", ce 

ELEHA 000M. 



- 54 - 



E-AŞ putea sa desenez... As f 3 ce u- cMp ,;e 

D femeie, frus^oasî şi blânda. Atât Ce f ^ 3S 5 
şi atăt Ce blSrdâ am ^ pot e*ista pe^elun 
şi culo-i de a o arata, şi ctar oct exista 
oriîrte ce-a o slavi, de a o descrie. 

Gî... De-as putea sâ Ceserez... As i^-ica-: ci* : 
îpu-oasâ şi -itâsoasâ îe ţârâ-eascâ nobili, c 2 aceea 
c» care w atisse nu s‘a sfiit a-si it-ăca mireasa vi¬ 
surilor lui. 


Gî Tj sfântă Dctritâ a plaiurilor -elei Ce plânşi 
îţi nai sunt ochii! 

Era rcatâ c Doa-ră dir -eirtil Hcvi Ieşti lor. *uria 
-Arşilor tătari i-a rapt in bucăţi Oc-r^l sî stârâ- 
, cel cane ajutase cu ambiţiile lui sâ cată -*?t?p- 
koevod a' unirii -e 2 ^'ui rpn:â-esc.D 2 »* cine îşi 
ar-»nteste Ce lenevia şi El i sa beta HovilâKtoar cr:- 
‘icile sfirtelor bucoavne, tăcute ca iste-ia si aco- 
zatcare ir judecăţile lcr ca arătătorul ceşti-ji-i. 
^aî apei, -ăritei Dea—e r ara, i-au fost călcate 
picioare si voinţa si aspiraţiile. Funiile au nă*â 
- i r casa stăpârei noastre si s*au autebetezat ir 
ttapari. Chiar aacâ si-au spus Caro! al doi 1 ea rH 
r-, îoevod ce Alba lulia [-ai apei cecc r at câ-â si ce 
îusnanii propriului popor]. Oî fraţi ai -ei. Vu *ă 
; • -- existat rae-\e-te circ până sus 'a -â*a 
i-Tei Sale Dcanra si Stăpâna Tara, s'au ridicat pig- 
50 * Ttrcişi si Stârpituri, erijlrc^-se i-rrste-' 
--^ător* ze nes-. *1-i aşez pe u- perete imagina»* 
privesc asa pnec^ viul si lege-darul Căpiţa- a! 
r y’ r *-* u '* iacului acesta ne-a învăţat: u c*-ect in 
» *înă frică. Si totuşi prin comparaţie, vechii 

- -:âtori a.eau o oarecare ursă ce drept, oe legi- 

^ ' 2 cere conducerea, dar, cupă ziua ng-Ttca- 

^ n u s^i ce’i 13 August.de spa?-a u^ei urnire «brti, 

capul si sufletul ir «âinile satrapilor 
.. s ^’ ^jele nimicniciei despre care a scris E»i- 

r.l * S " lâSl âcc *P*at Grozăvia este că ju 

trepr' • ^ r - * orânduit ccar pentru re 

^i C ^ Ur 5ituH * c1 si ** s1 fTXiZ 

' r sţ ^ISraei noastre -Doafsra si Stăpâna Tară- 

^ * ^2 armaţilor, un»asilor, urrxasîlor restri. 

*' H J ’ ^ jf !etuî ei este trist si gol. Trist ca s-- 
lS irs-i f ^ tătuîu1 e1 Ochii ei sunt pl inşi 

V ' irtat1 & interminabilele cozi la pâine,s㬠
li :r ^;"; ne * t *. Ouă, brânză, carne. Ai fi tentat 
1P * 0r6e1e wnora care spun cu fermitate că 
^stru latin, intr'o «are baltă sU%â, a fast 


centrat i â iisparitia fine 
w ra-a c-irâl.iti, nedreptul 


a. !ypa căldura f«-atâ, 
la «ijtecele civi-zati- 
parcă est^ te-tat să-i crezi. Ca-e n 4 mi :-eptate'’ 

- îinri » :c *" * ’-câ-iteasâ a suflete!:^ -:as 
:-e, LCirri Ta-'i: .^:e vu*t «p?*i - e T car? ^ ^ 

2 . :e «carte sa« «te, catunci :i«d stăp⬠
ni !«ii, ry^n i # .e-iserâ să ?« i a ^ lângă x-u-r 
s r i^eţT, si -i-c^a la Darr» regetusa 7 i>oe r t* sunt 
ccpîîi cei rissaşi a A-ta «ale oeli UzboieniT : e i râ 
«asi la anomiia ară a flerul»*, 'a Călugâreni' > 
cei râmaşi sc-e fericirea «ea*i!*i tot -e " ^ ^git 

jertfele 1 c- -â-ete ;nesilite :a ste'e'* c*-v.’.i 
a Cituz, la "i-asti, ’i “i'-isesti, ’a *ărca-e, pH*» 
trata glia -r-i-eascl rea -esăt.-ati aert-i .; t:- 
si rabini- îi-ge re viteji? Sau cei jertfiţi p*ir ste 
ra Ca?raci, si aoer* ’r^rtatea tarii? SUgele ;ert- 
fei 'r- este -â-cr'a aştri, ca şi al ace':-a re la 
Ca^a'^' ^cnii, ucişi r- bestialitate s' sad'cî jri, 
ca si al ace':-a câţi 1 . «ai rut-t fi p-'- r^nsa lor 
haiducie, î» rarratice clocau^ :■ creste re care se 
aprecia- rea- vulturii cei re pe stemei .-ce îţi sun t 
repii' re' ’abîtî ai tai * tewite'e politice 
coHL-’Ste. sr-e a-f ste-?e achli p'ăr^r S ’ a-t< 1 ' - 
-a sufletul? 

2 > ^â s^ rU-ră «te: Irf»tat< cecuri te pri- 

«SC. v * f, «« ÎS ‘ - ir> ? ^ 

feri c?-ea. 

De-as putea sâ :ese-er... ***** ' * 2 

ei tai este -'ici » -i«c- t* «*-* ' >•«* * 

.edicte: * m*rU. firesc s’i ** 

ter-. n-’. ei este lici. Sfre i :«'« ^ s ' ^ 

t v 5 —"iriţi «Vttt ***** - 1 *CStra: V. 

:*’*! «U»ci«ni ^iei »’.?«•**• - er 

- 1 ^ ‘ w *a poccraluî. 

toată r&a«carea, -- 

*, Putut plaţi ?*:er*ati«*; ste e § ^ 


i ce s*ar 
ce î-** 

: J« ce^r ţ :,;*;.*KtD 

«1 ***■<•** s ' ^ ;;;; f-* i***-'’ * 

»>.» iCi” ^^ X xU V'l! a» î* **•’ * 

cisice' tefv-*rM ” 

«li c«re SO«« si * », ;w 

sta'«i? C. ce &**» * s s ir ci'c. Heertite* 

,nli« «r»« ! ^ * 












-45- 


- 46 - 


poporulul afgan? Comuniste tancuri, ra¬ 
chete, avioane, helicoptere, mitraliere 
şi tunuri care cotrobâiesc Afganistanul 
şi-l pustiesc costă bani, adică in romă 
nească traducere, costă hrană. 0 mânca- 
re luată dela gura supuşilor Doamnei 
noastre sfinte -Ţara. 

Aş vrea să te desenez. Nu pot. Plan- 
setului tău îi răspund cu grelele mele 
lacrimi, lacrimile noastre ale celor 
forţaţi sî te părăsească vremelnic. Is¬ 
toria neamului meu este insă plină cu 
trebuincioase plecări. 

Uită-i frumoasă şi blândă mama, pe 
cei ce au năpădit străinătăţile spre a- 
si umple aidoma inconştientelor raţe, 
guşile, şi nu trăiesc ca lebedele -lăsa 
te de Dumnezeu parcă- spre a înfrumuse¬ 
ţa lunea si a o face nai blândă.Regine¬ 
le nu s'au sfiit in Anglia să le numeas 
că veri soare regale, iar Ceaikovski le- 
a pus să plutească in veşnicie pe un i- 
eaginar sufletesc lac. Mâncaţi raţe oa- 
recari, mâncaţi şi beţi. Trâiţl-vâ i- 
nexistentele si inutilele voastre inu¬ 
tilităţi. Sau ca hârciogi, cei de pe 
lângă fetide băltoace, strângeţi pentru 
văgăunile voastre. Se poate trăi şi f㬠
ră rate şi fără hârciogi. Nici ele şi 
nici ei nu fac politică. Mănâncă şi 
beau. 

Mâncaţi şi beţi-vă inutilele voastre 
inexistente. Niciodată raţele nu vor 
apărea in apanajul voevodalei noastre 
Doamne, Stăpâna noastră, TARA. 


Paul TEZ 




MARftMURPSH 


jassY 


CLUJ 


TRANSYLVANIA 


THE tvovwccs or 

GREATER 

RUMANIA 


0-« cowrrr seats 

WALACM IA 
l"'lii': OLO MOLDAVII 



ti 



COMUNISMULUI! 


I 


Mica 


publicitate 


CPU. CABLES INC. 
THE COMPUTER 
COMPANIE 
17-11 Hartman St. 
RIDGEWOOD 11385 
Tel. (718) 456-3168 

/I 

CRISTIAN CHITUC 



■ T" "1 

LA PREŢURI CONVENABILE 
GĂSIŢI NUMAI LA 


Seneca Coffee 
Shop 


816 Seneca Ave. 
leL (718) 491-4474 
RiOGEWOOO 

AL O-LUl IGAN Şi MARIANA 
CHITUC 




WOfiLO wioe travcl arpanGEm£nTS 
A UNlQur CONCF.PT in TRAVFL” 
m SENECA AVENUE niOGEWOOO NY n 3 BS 


ANUNŢURI 


*♦* fACEH CUNOSCUT FAPTUL CĂ REVISTA NOASTRĂ,LIBER- 

u ™* Oblică la preţurile cele mai avantajoase a- 
MJNŢUHi 0E orice NATUR ^ a EXCEPTÂND firmele sau an¬ 
umitele care au legături cu guvernul comunist oe 
la bucureşti. 

REIAŢII la redacţia revistei. 



)ACÂ: “Prjhovj şl 
; olec ţU “0»ul «ou 
* poate comanda '• 
Pl. Republ * c4 Ow 

Madrid, $P* n<â * 


VA APARE IN EDITURA LIBERTATEA VOLU¬ 


MUL DE POEZII 




Ol NlOflfO» CMMC 


* 0 ^ - p°* c * c ° m * nd * 

îA MCOLA£ 47-16 44 3*. 

vo***. *** ll3 !.