Puncte cardinale anul II, nr. 11 (23), noiembrie 1992 alb

BISERICA 


RADIOGRAFIE 

POSIEIECTORALA 

P^. 2 


'?]♦>*?'î^JÎ - : '• 


' ,. ^ ^ i!* “X V • tf^ ^ ^ y \ jc 

, ^ > 'ţ^- '%<"• ' c,''* * ' ' " 

•••, ••. •, ':■>■:.■ '.J ,f <W y'. V^' ' .'; ^ *• - •.••: -. 


y.i.«. • •; / N *. \: '^*5/ ^ 


STRADA SAPIENŢII 

pag. 10-11 


EVREII 

INROMANIA 

pag. 13 



PERIODIC INDEPENDENT DE ORIENTARE DEMOCRAT CRE$n 



oul insucces electoral al Opoaţiei anticomuni^ din R<»nAnia tinde s2 oreeze, Sn 
mod vădit, o stare de deznădejde geno^izată, mai ales In rtndurile tiner^ului 
^1 şi ale intde^ualitătu. Mulţi exprimă intenţia de a păiilsi (ara sau de a se izola 
^ V complet de orice formă de yia|ă irâlitică. Nu âte greu de constatat că avem de-a 
face cu exact aceeaşi stare de spirit şi cu exact aeeleaşi"solutu" ca pe vremea vechiului 
r^im. Să fîe oare aceasta răzbunarea postumă a Maraui împuşcat? 

Situaţia este, firă îndoială, gravă,* diiar mult mai gravă decît tn mal ^90 (dnd 
nu era vorba dedt de un mandat provizoriu de doi ani ri cmd, de bine-de-rău» mmori- 


^S9, exista şi scuza că Opoziţia n-a avut vreme să se Inch^, iarelectoratulsăsedezmeti- 
ceakă. Pe de altă parte, la acea dată mai subzistau Încă firave bastioane comuniste ri tn 
alte târî din fostul lagăr sodafist Prin urmare, deziluaa pridnuită pe plan intern şi ex¬ 
tern de prunul truimf electoral al foitelor neocomuniste a putut fi d^ăşită destul de r^>e- 
de prin invocarea stării de provizorat “postrevoluţionar". Astăzi, serios vorbind, nu mai 
poate n vorba de aşa ceva. Neocomuniştii de friurite nuanţe s>au instalat tememic şi... 
pe pairu ani, tn fruntea Statului, doinind toate ffttule tutorii (preşedinte, parlamâit. şi 
— putem antidpa — guvern). Au reapărut In faţă figuri sinistre (Păunescu, Vădim, 


tm garantat). Vechile structuri şl vediea mentalitate se vor ptt*petua, existtnd chiar riscul 
de a dev^ insolatte ^ cum n-ar face-o, de vreme ce dacă np se va tntepla vreo mi- 
nuTO — nimic nU le mai p^Mte contracara tn mod efectiv? IV Opoziţia noastră, visătoare 
şi inanită, va trebui să-şi caute taneiuri noi (adt umane, dt şi strat^ice). Conservatoris- 


Laca (hofdano: Arianului MiAcHagomtuitSjictrînstHs rSwră^. 


I »V '• .. >• ..<>'^'1 •« * ' A VV' 

Lt»'v5 h 


pe plan extern, căd aîn reuşit să ajungm, la propriu, "lanterna roşie" a Europa, singura 
ţară (excep^ făctnd conglomeratul C.S.I.) fn care comunismul se păstrează robust şi 
chiar făţiş. £ foarte de aşteptat ceea ce n-ar fi trebuit să se Intimple cu nid un chip: o 
d mai mare izolare (politică, economică, militară) tn context european, stare ce nu poate 
fi dedt spre mulţunurea ungurilor şi ru^lor, obsaianţii noştri veam, care ^ chiar dacă 
din motive diferite — privesc cu bucurie tot mai evidenta noastră cufundare tn prăpastie. 
^ de aid se v«le demagiwa ^-zisului "naţionalism" practicat de forţele stlngiste dmser- 
valoare (P.U.N.R., P;§.M., r.R.M. — noua "Partidă Naţională", avlndu-l tn cap pesa- 
cordkitul roşu. poebulnil Adrian Păunescu — dar şi F.D.S.N.). Oare ce n^mialism poate 
fi acela care, mvodndJbitruna interesele natioiiale, mt face altceva dedt să kdeserveasă 
tn^ip monstruos? Cc drag^ de neam poate fi aţeea care Unde să se facă din poporul 
FînnAn o inepţie ruşinoasă pe plan european? Oare Ceauşescu nu^făcuse a^aşi itMiii?! 

Iată dm ee cauză cd pu^in o treime din populaţia RomAnid (cea mai pr^ălită. 
Cea nmi capabilă de mobilitate) este jpăscuCă azi de spectrul deznăd^dii. Abia acum a 


Ceasul e greu, dar n-ar trebui ^ ne,reducem la d. Cufimdarea in deznăddde 
(şi mai ales pennanentizarea ei) ne-ar reteza orice perspectivă de asanare viitoare. Ea ar 
eclUvala cu un act de sinuddere naţională. Trebuie găsite resurse noi, eu care să luăm to¬ 
tul de la inceput, Snră^nd ceea ce este de Invătat dm experienţa acestd raUlri istorice şi 
tncredinţtndu-iie milei şi puterii lui Dumnezai. Depăşirea deznădejdii naţionale va trebui 
să fie un exerdţiu moral şi spiritiml pmbti potenţialii salvatori de mtine ai Romănid. Am 
pierdut In afară, nu trebuie să pierdem şi lăuntric In încleştarea noastră cu Istoria. 
Ceea ce am risipit prin politicianism s-ar cuveni să recuperăm prin creştinism. Numai 
aceasta mat po^ fi baza — dnapiăt firmie! ^ pe care ai mungem a ne retntnipa din 
propria cenuşă. "Indrăznidl — spune Hnstas. Cu am biruit lumea*. 


Wr\k ItiMn % 

JQBkvM XJamtSKm 


fO. , ST’ ' \ , 

1 V XV.V.V ..••«.■v'' • 




























. 2 


PUNaC CflADiHAie 



0 MifM rosiEiimiA 


ezubateU aUgerilor din 27 septembrie şi II octombrie ne-au arătat 
Umpede, dacă ne mai îndoim cumva, că lumea româneasoăde azi este 
o tragică sumă de discrepanţe, ce vor trebui bine conştiemizate şi 
emaUzate, dacă vrem să ajungem a le depăşi cîndva. Opoziţia noastră 
0e ea politică sau spirituală) va trebui să pornească de acum biainte de la 
cunoaşterea cU mai exactă a realităţilor, iar nude la o nouă inflaţie de teorii 
şi de bune intenţii. Este nevoie să diagnosticăm Jără greş (şi fără ascunderi după 
degH) râul de care suferim, pentru a-i putea aplica un tratament corespunzător 
(ce s-ar putea să fie mai muU uniU de natură educaţională decU pur poUtîcă). 

Se.eonstată mai tntU discreţtanţa bitre România de dincolo şi România 
de ddttoace de munţi (cu atit mai primejdioasă cu cit implică statutul viitor al 
Transilvaniei), Succesul mai mare al Opoziţiei anticomuniste în Ardeal şi-n Banat 
nu se explică doar prvt “elementul unguresc “ (ce-şi urmăreşte — nota bene — 
sub călăuza U.D.b^.R. pt primul tind interesele proprn, de natură etnico- 
polidcă), ci şi prbîtr-un mai mare grad de civilizaţie al românilor de acolo 
(adicA o mai clară cotişiunţă civică şi politică, o mai bainsă şi corectă 
ii^brmare, o mai mare mobilitate r^ormisiă). Oricum, este o ruşine naţională că 
bruma noastră de opoziţie anticomunistă se vede nevoită să se sprijine atit de 
sidfstanfialpe elemente'neromâneşti. 

în al doilea rînd se constată o adîkcă discrepanţi latre mediul urban 
^ rund. Pt^uUtţia orăşenească, mult mai informată, se arată nemăsurat 

nuu prielnică'schimbărilor şi mai ostilă suţtraviepdrUor nomenkdaturisîe. Ea 
tinde, de aceea, să recepteze poptdafia rundă cape un fel de balast naţional 
Asistăm la o nouă atmpnmutere a termenului de “ţăran * (dacă tn trecut ţăranii 
erau “udpa. ţSrn" şi rezervorul de primenire a forţelor nt^nale. ei tind să 
devină astăzi, bt incultură şi oon^ffiş, factori de paralizie ai organismului 
social). 

U al treilea rbtd rine^diserepai^ Intre tineri fi bătrUL E mai mult 
decU evident că tinerii (cu osebire ticeenu şi studenţii) nu-i agrează pe lUescu şi 
pe acoliţd săi, dovedind o atitudine ferm şi consecvent anticomunistă. Oi vreme 
ce “b&rinU“ (adică majoritatea celor ireeufi de 45-SO de ani) au o atitudine de 
tiddbiţie fi de laşitate nosta^ică, grefată pe pr^adecăţi fi. pe viscezalitate 
primitivă (rezultate tipdce ale îndelungatei băi de comunism pe care aufycia-o). 
Acest eonftiet între generaţii ameninţă să atingă forme tragice, adevăraţii 
p^ub^ rămîtdnd tinerii, el căror viitor este astfel compromis de preprii lor 
părinţi, victime nevindecate — oare fi nevindecabilei — aU unei istorii de 
coşmar). 

Mf trebuie scăpată din vedere, tn al patrulea tind, nici tUserepanţa 
dintre dfferbek caieget^soclaU pot o moştenire din iadul emntinisi, uuenţionat 
redki^ată de către Suferea "enutnată* fri urmă cu trei ani, prbOr-o nouă fi 
osoasă verificare a vechiuUU dicton Divide et smţrera). Distrepan/a bure 
-“muncitori’ fi “ţărani’, fără să fie eludată, nu are forme atb de grave. In 
sdtimb, discrepar^ între intelectuali şl neinteUctuaU este de-a dreptul 
tngr^orătoare (n-am Uşb tneă de sub ruşinea ntfienaU a acelui “bhi muncim, 
nu gfndm’f S, de fapt bfiruntarea surdă diutre institufie fi ignoranţă, dintre 
educaţie fi barbarie, dintre Idealuri şt scopuri, dintre ^nrit fi brută. Orict ar 
părea de paradoxal, principala vM revine totuşi.iuteieetualUor, care mt s-au 
priceput sau u-au avut tăria de a desfigura o campanU ^utientA de armonizare 
socială, pe măsurapretetgiUor lor de “elită’ a sodmi^H. Dinsprem rândne să 
phee, peste orgoUi fi ccmoddtăfi, procesul dficU de normalizare viUoare. Mm 

prin ufittuare sau d^r^, nuprUlameaia/il sau discursuri retoricopitire^ se 

poau remedia această criză acută (constituind fi unul dintre primapedele 
handicapuri politice ale inconsistentei noastre opozfiiT^'. 

Poate ci, la o analiză tneă mfi-atentA,>e~ar putea idenfifica fi aba 

discrepanţe; nudorerănOntn^ceU de mai sus. Ne-amnudpimit mei doar să te 

trecem tn revistă. HedUafia asupra tor rămbte un bnpermiv de penpettitvă, de 
io care s-ar putea să tufme destinul nostru nafioual, nu doar la Judecata 
oamenilor, ci fi kt Judecata Ud Dumnezeu, . _ 

HttfIiScii 


Nu şliu dacă Lucian Blaga. cînd 
scria: “Sintcm ca nişte sori căzuţi în hău/ 
încitrău, încâtriu?...", o fi fost inspirat 
sau nu, dar premonitoriu în ceea ce 
priveşte deruta ontologică a insului căzut 
in istorie, fără îndoială că da. 

Lăsînd la o parte simpla 
metaforă, pentru momeolul politic in care 
ne aflăm, ceva mai potrivii nici că se 
putea. Şi nu numai tn cazul nostru, al 
României, et al întregului "Est", al 
tuturor ţărilor, proaspft ieşite din 
experienţa istorică a comunismului. 

Iar ofertele salvatoare, 
îndnimirUe, soluţiile, sugestiile, care mai 
de care mai generoase, ne îmbie s-o 
apucăm dnd spre o "Europă Unită", cînd 
spre o "Casă Comună Europeană". Ce 
mai!' O ploaie de bune intenţii, de 
promisiuni (nu arareori chiar încercări de 
insidioase 


Şi dc CC nu, dacă naţiunile — cobai 
experimentali ai istorici — ar puica fi 
seduse sau constiinse 8*o accepte? 

Amintirea unei parabole spuse 
de Salvador de Madariaga la Geneva, pe 
vremea Ligii Naţuinilor, cbtd Litvinov, 
ambasadorul Uniunii Sovietice de atunci, 
a făcut tot naţiunilor Europei invitaţia 
unei “îmbrăţişări" atotcuprinzătoare, ne 
împinge la meditaţie. Despre cc era 
vorba; Litvinov, la acea şedinţă a Ugii 
Naţiunilor din Elveţia, în faţa diplonu^ilor 
europeni, face propunerea unei apropieri 
a Uniunii Sovietice de toate celelalte mari 
ţări din Apus. La care Salvador de 
Madariaga îi răspunde prin parabola 
ursului Cm franceză cu un joc dc cuvinte 
între l’ours şi l’U.R.S.S. 

Adică, binevoitorul şi simpaticul urs, 
primul ajuns la conştiinţa suspendării 
oricăror 




sau la Strasburg s-ar găsi, intis> "Europă 
a noastră". 

Deci o Europă a noastră; dar 
cine sbtf acc^ "ai noştri"? Se pune 
imediat întrebarea (şi nu chiar din simplă 
curiozitate). Pentru că da, e vorba totuşi 
de Europa, de continentul nostru, despre 
care, in culise, atunci cînd vine vorba şi 
întrebi, dacă nu ţi se rinjeşte în nas, ţi se 
răspunde cu un suris com^timitor Ce 
^nu-nţde£i? Chiar nu-nţelegi cine sîm«n 
^ noi?! Şl-nedumeririi tale de fiitiebitor, si 
zicCT naiv, ii urmează în suflet teama, cu 
frisoane chiar, cînd gîndul te duce la un 
"nu cumva să căd«n din lac tn puţ" sau 
si nimoim la un ’jupîn" şi mal hapsîn... 

Şi nu că "nu ne-am vinde ţara". 
dar |i noi şi polonezii prea sîntem păţiţi, 
la răscrucile istorid. Să vorbeşti apoi, tot 
in “faldurile" politicii europene de la 
Paris, Strasburg mu Bruxelles, de naţium 
(chiar şi numai de c<^ eutopen^ e ca ^ 
cum ai vorbi dc morţii dîntr-un ciWiri Şi 
atunci, Europa aceasta Afiitoare, te i^hdeşti 
a cui si fie? A na^umlor? tn nan un caz 
^ se sugerează), d "a ooaitti", a 
"WeftbDrgeritor”, a “cetăţenilor tuniii"; a 
cdor care.au tnţdes ci în “New Age* 
puterea ceonoimeo^finacidaii e totul, ci 
bog^ dicteazli, ei buna atipîne^ şi dl 
"viţ^ de aur” e idolul care CrdHuc si 
hUomiiasd crucea. 

Of, în această pc r^>ectrdl, a 
lealQor iiipfni ai lumii deazi, o "Eun^ 
a q^unilor" a-ar contura, pentru ei, ea o 
d>en^. 

A emutei^elor nu “eenuşu", ci 
"aurii” «e conturează sau se vrea a fi 
Eun^demfine. Panţdisiaci pospectivi! 


propune pacea şi împăcarea generală, prin 
renunţarea la orice armă. Şi, ca să-î 
conving pe toţi cci din pădure de 
adevărul spuselor sale, primul care-$i 
smulse colţii şi ghearele aninctndu-le jos, 

' fij elT Duj^ care urmară cerbii, apoi lupii 
şi toate celelalte dobitoace, rlnd pe rînd, 
l^dîndu-şi fiecare ‘insemndc puterii", 
pină la cd din urmi. De bucurie, atunci, 
ursul, continuă parabola d4>lomatului 
iberic, a dat să-x hnbiăţişeze stifns la 
pi^ pe fiecare. Şi tot din binevoitoare 
îmbră^şare, de după, n-a mai rămas 
nimeni cu via^. Mutatis mutandis însă 
alegoria lămine in picioare şi azi, iar 
(Scul ei ne poate oriând îndreptăd teama, 
suspiciunea, rezervde şi scepticismul. Şi 
atunci, oricR am fi de asiguraţi ci ni se 
va realiza raiul pe pimhrt, cu "inijloace 
ştiinţifice" chiar, după oe am mai păţit ce 
am piţit, de ce si no sufiim şi acum Iti 
iaurt cind auzim de o "Etuopi Unită”, sau 
de "Casa iroastiă comuni dc la Urali la 
Atluitie"? 

Sătiu dc un paradis-ideohxgic 
promis, n-am mai vrea să intrăm Intr-altul 
'asigurat*, în care, oonfisChuhMii-se 
bucuria de a fi noi ÎR|inc, si ni se ofde 
"spleadorik* ahoia. La ce ne-ar folosi 
doinde, daci n-am mai avea cui le diăa? 
Şi dor ^pă cine si ne mai fie tntr-o 
Europă amorfă, "a noastră", daci ou lot 
(h^ ceea ce am pksnhn, adld după 
propria identitate? 

Nu; n-am vrea. Aşa ci 
ÎNCOTRO o apucăm, tr^uie si cump㬠
nim bine, ^ti mai avem Încă mintoa 
limpede |i instin^e sqxweititc. 


ANUNŢ CĂTRE CITITORI 

Ctt ImjiKiiirile ri cu nelmpUnirile ei, credinctoasi ptâtxi ideii 
creştine şi ideii natkHUUăi care s-a străduit $ă le sliijeasca de pe puitM 
indcipciideatc. In rvpărul unei lumi care tinde să ou msi albă aiâik şflnt* 
revista PVNCTE CA^INALE se ve<k ăjunsă tn situaţia nefericiţi dc a adih 
te la cunoştinţa cititorilor probd>ila Încetare a apar^iei sak odată oi 
hocliH^rea an. 

Cr^erea galopantă a preţului hlrtiei fi a celoiialte cheluiieU de 
tipărire şl dlfuiare denăşeşte resursele nnaaciarc ale unei reviste care a 
Gău^ să DQ accepte md un compromb din raţiuni materiale. 

Ca mari eforturi vom încerca să asuţuram şi apariţia aumărului pe 
lima decembrie, spre i nu rămine datori abonaţilor noştri din ţară si «fin 
BCrilnitatc. Le mulţumim tuturor celor ce ne-au n^init de-a hinipil 
tbn^ui şi au bbew ti tw dteuKă, fUad Intr^ia aob cu aoL Ne vom 
dmpirţi de to|i cu Inima strtnsă. 

Se para că tetiH» ţari fi totr-o Inmc In care se găsesc ţi bani şi 
la(ele|ere pentru cric mai năstruşnice |i costisitoare aventuri pomice, ca p 
pentru cele mai perverse nţuki pomograTice. o revistă creştmă, deşi mai 
puţin cosUsăonre, na*şi poate Îngădui să subziste... 

REDACŢIA 
















MESAJUL TESTAMENTAR 
AL MĂRIEI lORDACHE 
(MAICA MIHAELA) 


”in genunchi, la Icoană". 

Aici se rezolvă menim spirituală t ]egi 0 naris> 
mului autentic: IN FAŢA ICOANH LUI HRISTOS! 

Toţi cei ce vor avea tăria să ft-1 asume |i a-l 
mărturisească pentru Neamul Românesc vor fi numiţ i <le 
acum hiamte legionari, cu sau fiiii voia k>r. Şi vor fi 
prigoni pentru mărturia lor d lisus Hristos tămhie tn 
veci singurul îndimtar adevărat de via^ spirituală, ^ Ia 
nivd individual, ca fi l<t oivel comunitar. 

Naftem Legiunu Arhan^riului Mibail !n 1927 
a fost un |oc spir^ial, expresie a purtării de gi^ a lui 
Dumnezeu pentru Neamul Rondnesc. Ea nu a avut, nu are 
fi nu va avea nevoie dc altă !ndr^>tă^ decll aceea pe 
care i-o conferă credinţa ei primenitoare de sufkt naţional. 

Acesta a fost ri originar ^ după acest ţri 
trebuie judecată: iiuoarcem la Dumnezeu, consolidam 
sinceră ţi oonftientă a unhi^ duhovniccfti !n fiismet tui 
Hristos, din care Satana, prin slujhorii tfi iudeo-masoni. 
htcearcă necontenit, pe diferite di, să scoată el^ nea- 
mului nostru, perveitind-o printr-un &ls umanitarism |i 
oonfiscînd-o pentru un plan diabolic, anticrcftin fi antina- 
^oimI, in care strălucirea amă^toare a imanerţri istorice 
ar urma să Întunece rcaliuuea transcenderţei divine.' 

Cei inspira^ atunci de Dumn^uni şi-au făcut 
datoria, plătind cu propria lor viaţă curajul sublim al 
mărturisim ajdevirului şi al deconşpiriirii forţelor satanice. 

în ace^ sens spiritual Mişcăm Le^onară a 
existat istoric şi continuă să existe, prin actele mărturi¬ 
sitoare, prin toţi cei ce s-au integrat, U chemarea dr^>tă^ 
românqfti, hi Biserica Luptătoare de aici şL-n Biserica 
Triumfătoare de dincolo. 

Daca-L iub^i pc Hristos şi"!» mărturisi^ pini la 
jertfii de sine ("un Domn, o credin^, un botez*), atunci 
shiteţi -creştini adevăraţi, iar ca lomni, ficind aceasta, 
du^anii voştri vă vor arăta cu duetul şi vă vor numi... 
Iq^nari! 

Dar ce ne putem dori mai muh, ca Închinători ai 
Crucii ce sintem, declt ca Hristos să ne Invredniceasci si 
trăim si să murim Intru JBl, slujindu-l fihă <^tiEc, cu 
neamul nostru cu td? 

"Noi, legioni^ seria Ion M<^'— avem la 
Indemlnă cea mai formidabili dioamiti, cd mai ircristibil 
instrument de luptă, mai puternic dedt toate tancurile fi 
mkxalierrie: propria noastră ccauşit". Ceau|a mor^r 
noştri, miiturisOoare in et^niţate !n fii^ iui Dumnezeu. 

F^i deci atenţi la cursa pe care tmiblă să v-o 
Întindă duşmanii sau Âl^ voştri prieteni, cei ce uimiresc 
să vi ţhasd tn arena politici, apte a vă putea ooinproinite 
fi lovi mai uşor! Unora ca acc^ ztiiU)^4e senim, de la 
inilpmea r^^înţei voastre. 


IstOTfcufancare«tudiaaăr<gHm»mfhigifwimi 
rădtCiut de o sută de am nu i ic €ere si-şi prminte, ta 
cm moment, permisul de cegţetare. Societatea p pede- 
stanca II acerdă^ 4ţriclt de puţin ft-aT' fi tăcut ucoficia 
tâuucă, virilei ^ rU>dejre şi obieetiritate. Discutarea 
resohatelor au mobiUxeară dedt muditii.fi erudiţia. 

Istorictil Ravoiidei feaneexe tasă trrinde să 
produci ahcthhiri declt competenţa sa. TrdMoe să-şi a- 
aonţe culoarea. Tidune mai Intii să spună de pece poriţn 
rfurbeşte) ce glndcfte, ce caută; iar ce scrie d des|H^ 

Revoli^ ast tm seşes prealabil lucrăifi înseşi: esto vpinia ■ 
sa, formă de judecată care nu este cerută rind e vorba de: 
meroTuigNsii, dar este iodispensabQă pentru 1789 tan 
1793* Numai tă^ esprirae această opune p a spia totql: 
iată-1 regalist, liberal sau iacobin, lată că prin această . 
paroA istoria sa are o semnificaţie, un loc, un titlu de 
kgţdnutate*. 

Am reprodus pasajul de mat sus din lucrarea 
btoriculmfkanceslFIwiţrisfWet. "Reflecţii asupra Revo. 
htfirifimKese'S apărută recoit la Editura Humanitu In 
traducerea hn Mircea Vaâkscu, pestm a atrage 
eaţara pradentei care trebuie să «tea la baza acc^xărfi 
unor relatlri fi ioteriM'ctări privind ^riacootemporani, 
cbiar dacă de poartă semnătura unor istorici cmisacr^. 
Pentru acest capitol de isţorie, arind Io vedere faptul ci 
intereMle şi paiÂmile sint tncă vii, ca o dovadă de onesti¬ 
tate profeskn^.aşa cum cere Franţois Fbret, istorkid 
"trebaie ci-şt ammţe culoarea*. 

Dte păcate, mulţt, prea mulţi "istorict consa¬ 
cri" profită cu o revoltătoare lipsă de decentă de cali¬ 
tatea lor pentru a răstălmăci şi a deuatnra tn chip icnden- 
^o« adeviral despre perioada dintre primţd război mon- 
dii3 hstaurarea dietatorfi comuniste, ca un aceşt i 
deosebi pus pe actîviuteaMişcăiţLegioiiare. • 

; - . i^oifidad cîfculara ifr. ldfi dată in Februarie 
^fŞSde.Cent^jCoţbuanp, Testimea^ rasftile Maiia 
ţoirdaeibe'^i^tt^iSi^^ IMS ţa temniţa de la 

unde afok KfiaAiiatl,^ 

id iri.yirgfl ^la)dm 4 unul Foţmfi supnrietni- 

teri din ftadiil celor can au petrecut perie două dec«fi 
ţenusiţă .pen^ statoiuka. lor cie^^ desânul 
aeamiÂri romluii^, nq urmărim 'altceva dedt S|ă4 hivi- 
tăm.la rirtumspacţie fa^ de iavaiia de doemnento *«d- 
tentice" pe cel aoÎBia^ de dorinţă sinceră de a «mioa^ 


.. .Vor veni muM care vă vor sili să recunoaşteţi 
că Mişcarea a urmat un drum greşit şi ci rostul lu|Xei ri 
n-a fost decit o rătăcire. Tuturor acestora le veri răspunde 
răspicat: Legionariinu tu greşit tn principiu. Eiau vrut si 
scoată neamul românesc din fundul unei adinei prtoăstii de 
tnţunmc, dezmăţ |i necre^ţă. Au aprins o Ăche şi au 
ştiut să-şi ţină ochii^^^intiţi spre ea. Dacă am greşit ei am 
scos sabla, atunci eînd v^jmişiile ne copleşeau din toate 
părţile, am şi primit cu seninttate să ne pleâm ca(»d sub 
ca. VitţUe curmate —: ale noastre şi ale vrăjmaşilor n^ri 
— vor sta in cumpănă ht faţa lui Dumnezeu. Nimoil nu 
are dr^ul să fiîngă vieţi omeneşti. Noi n-am dorU să 
ucid^, ci să ne aţÂăm de cei ce ne-au ucis cu itu^. 

Astăzi, ridicaţi pe jertfele martirilor noştri, 
continuăm să năzuim spre dlrarea cea dreaptă şi sintem si¬ 
guri de lumină. Călăuzele noastre dintru încqMit continid 
să ne îndrume de dincolo dc mormint. 

Am vorbii despre Hristos şi am mers — în par¬ 
te, după puteri — pe un^e Lui. Acum sint^ total ai lui 
Hristos, vieţuind tiuru El. Drumul acesta înseamnă dragos¬ 
te şi numai dragoste. Toate celdatte si le lisăm in seanu 
lui Dumnezeu, ur mja noastră să fie una singură: aceea 
de a cunoaşte voia Lui şi de a o împlini întocmai, chiar cu 
prepil vieţilor noastre... 

NOTA REDACJIEi: Maica Mihaela a suferit jSră cricnire fî 
a murit muceniceşte, fii plini tinere^, la ^hisoarca 
comunistă de la Miercurea Ciuc. Cele de mai sus au fost 
transmise cu viu grai, spre memorare, celor ce aveau să 
siq>raviepd€tscă ^oaznieelor ^tcercări. 


SEMNAL DE ALARMĂ 


Nu vă lis^ Înşeli! 

Nu poate fi vorba dt reeditarea Mişcării Legio¬ 
nare ca formuU politică, aşa cum încearcă unii — apa- 
de bună-cieduţă — s-o acrediteze acum. Mai inm de 
toate, ea nici nu a luat fiinţă ca o forma^une politică între 
altele, ci ca un acţ de protest mirean hnpotiiva sjuiitului 
ateu, comunist şi masonic. ca o forţă mirturisitt^ 
a Duhului lui lisus Hristos, sub oblăduirea Sf. Ariian^d. 
Mihail. Sub acest semn s-a născut şi sub acest semn tre¬ 
buie si rămină. 

Ion Moţa spunea liii^)ede că adevăraţi kgtonari 
nu au drqri călăuzitor pe acela de a face polOici, m 
ci ri shit "robii unri credinţe", intorcîndu-seti^tdeauna 


Amccmvocat încă de acum o săptămână pe Dacă aceast n’o putem fitoe, fi dacă orice 

ziarişti pentru mâine Marţi 22 Februuie a.c. cna 8 maniiestaie de credinţă ne este mterzisă, raţiiuiea ^ 
seara, ut scopul de a încerca si fisc unele declmţii. existenţă a partidului nostru a încetat, 
politice privitui atitudinea noastră ca partid, în â4* voim să totrâminjăm forţa, 

noullor iaq>re)urări. No voim să întrebuinţăm violenţa. 

DeoueceMî^t'curi 23 Februarie este ultimul Ne este suficimită Mpoinţa din trecut, 

tennen pentru &c«ea declaraţiilor de către fimcţio> când firă voia noastră am fost atraşi pe calea violen* 
nari fi înaintarea dearisulor dm pardde, nA văd silit ţef. La orice violentare noi nu mai tă^undem în nici 
a fitee aceste declaraţii astăzi, pentru ca ele să lyungă nn firi: siqxvtăaL Şi chiar atuori când întreaga naţîu- 
bl util manbribf noştri. ne este tratată ca o turmă de animale inconştiente. 

lată aceste dedaratii, pe care le foc în nu- " —•*“ -- ■' 

mele forului «mducitor al Mişcării Legionare: 

Anunţăm pe membri, ci înce^nd cu data 
de astăzi 21 rebruarie 1938 "Pactidul Totul pentru 
Ţari* nu mai exişti 

Întreaga conducere a căzut de acord că ra¬ 
ţiunea de existonţă a Partidului a încriat. 

Toţi cei l^aţi până în prezent juridic^te de 
acest partid, funeţumari de sau nefuocţioaari 
*anit deriegaţi de toate aceste ieriUuri, luindu-şr com- 
^ecta libertriede acţiune. Toate funcţiuiiile, Şefi de 
legiuiu judrieoe, ete., sunt desfiii^te, SÂliile se 
îndiid |i se dau propiietaiUor. 


Pnn existenţa tnsăşi a 






.4 


PUNaC CAADINAIC 


(l\SII;V SmillASCA 




”Vr6Mi să ştiu! 'Crod ci este 
dlr^tul meu tft şda. Şi nu numai al meu. 

E un drept.pe cate>l revendic o întreagă 
generaţie care-fi revendici ignoranţa, o 
nmte ca pe o boală ruşinoasă, ca pe un 
blestem. Am fost oăscu^ şi crescuţi in 
minciună. O paU de aer curat ne taie 
resţttraţia, ne am^eşte. ti privim pe cm 
crescu]^ tn libertate fi ne aim^m bicis- 
mm. Ştim că adevăiurile n-au fost nicio¬ 
dată uşor de suportat, dar trebuie rostite. 
Ave^ datOTia si vorbiţi fi'nm si vă as¬ 
cultăm. Cu ce drept pretindem asta? Cu 
cd al almgătimiiui la revoluţie, al cdui 
ce ştie gustul bMtonului de cauciuc pe 
finire, al cdui gonit de scutieri dar 
ocdit de gloai^. Astăzi nevoia de a şti 
ce e drept ^ cinstit ne muşcă, ne arde, 
ne doare. Mă seacă la inimă că nu pot 
să-mi lodq>tinesc datoria £t^ de cunos¬ 
cuţii |i nec un oscuţii pe care gloanţde nu 
i>«n oodit d străU^idu-i, pe d prin 
trup, pe cd cămări prin suflet, au ftout' 
din noi nişte dependenţi de drogul: 
adevăr. Am vrea si-l avem, să-l strigăm 
in gura mare, dar ar trdHU, mai intîi, 
să-l ştim. Ke lipseşte ca aerul, flră ei ne 
sufocăm. Slntmn cu ^wtde la zid, zidul 
rarinii, durat din imensele blocuri de t㬠
cere cărate timp de patruCed de ani de 
od diindri- tnţel^mn, dar... Metenii 
md rittt deja tn Austria fi Gmnania, iar 
alţii tfi fac calcule pentru Canada sau 
Audralia. Şi asta, Întreb? 

Ştiu «ă dt fost tnchişi şi 
M&cit mult. Dar In acele infernale con¬ 
diţii aţi avut libertate ^irituall. 
atmosfera de iad a temniţelor comuniste 
iri reqMnt, totuşif libmi, pentru că 
a^o trăit tntr« lume, tmr-ua fel, 
privileriati. Aveaţi alături, pe oameim 
tnaltdor culmi intdeotuale, pe cei d 
•amificiului sublim, pe ed ai faanilui şi 
finimuşeţii lăuntrice. I-di uvut Ungi 
dumnecvoastră ri de zi, cli]A de dipă, 
tn toată scurgerea vimnii trl^ ou dmn- 
nilate tn cde mai eseoabile condiţii: 
ferăplecădimi, feri oon^uomituri. £ste 
enorm. Noi n-ara avut, nu ne-am adăpat 
din aceste izvoare. Profeeocii noştri, pi- 
rintu noştri, ca ai trăiască, au trebuit să 
se închine la idoli. Cîteodatil ne lisau să 
li^dcgem că nid d nu med ce qwn. 
Atund ce să luăm bun de la d? Slntcşi 
singurii care trecut această perioadă 
practic ndntinţi, aţi reuşit si supmvieţu- 
^ ou demnltatifi. Am vrea si se revină la 
o viaţă Donnală, să putem trăi şi nd cu 
oameim, InlTK) lume fiieascl, cu respec¬ 
tul cuvenit dm dnsld ri oamlui oare 
sfinţeşte locul.Cine altdneva ne poate 
dtrta? De oe continui^ lă păitnti 
tăcerea? 

Constatăm, ril/uo, la fiecare 
pas, cum Infloceşte furtul, nuta, abuzul, 
corupţia genecalîzati, toate mganizata 
eficient, En stil mafiot Care c ded prima 
uifenţi? De oe ducem lipăi nud mult? 
Nu de adevăr şi de De ce 

avem azi, la primul xlnd, nevoie? Nu de 


o rerinicturare mcnaU? Nu de rdntoar- 
c^rea cinstd şi u nepărtinirii? Nu de re¬ 
punerea în droturile im a vălenilor etice 
după care societatea să se conducă şi la 
care să se n^>orteze? Decăderea morală 
a mai dus ţara asta pînă in pragul prăbu- 
fiiii, dnd duşmanii, profttind, au smuls 
bucăţi din trupul ţării şi mult singe s-a 
vărsat pentru ca ea să existe şi astăzi. 
DiV atund împotriva trădătorilor de 
neam se ridicase tinerimea curată a 
Rcnnănid care ih'a ezitat să meargă la 
moarte ca ţara să rătnlni neclintită in 
fhintarii şi în credinţă. Cine ar mai pu¬ 
tea să ridice azi o iKmă elia a jertfd 
cum a fost atunci Legiunea Ariianghdu- 
lui Mihail? Azi, mai mult ca orietnd 
avmn nevde de ea. Noi tinerii o cerem, 
dar... Cmnuniftii au distrus-o, firul s-a 
rupt fi... capă^ lui e la dumneavoastră. 
I«r dumneavoastră sta^ de-o parte. 

Vă rc^ să mă imti^i pentru Um, 
pentni vdiemenţă. Sintem aidln natură. 
D^arte de zidurile care au' urechi şi de 
tad^)^e înţesate cu mierdbane. Eu, 
proBtlnd ^ ocazie, mi-am deschis ini¬ 
ma, v-am spus oe am pe suflet. Şi aş 
vrea să vă aud vorbirMl, la rindu-vă. Du¬ 
pă atiţia ani de îndoctrinare imbecili, de 
adevĂuri contrefecute, de mindună 
sfruntată, ou e nonnal să ne îndoim de 
orice? Nu e normal si aşt^tăm să auzim 
de U cd tn care mai avem hicredm. 
vorba cea dreaptă, ca să ne putem re¬ 
considera sistemul de valori? cine alt- 
dneva să întrebăm? 

s-a ^Mu, cu suspectă insis¬ 
tenţă, ci Iconarii au f<^ nişte brute, 
nişte inculţi, nişte udgaşt fanatid, 'de¬ 
şeuri umane, nimic altceva. Ca ril con¬ 
statăm, urmărind, ba un caz ba altul, că 
nu e deloc aşa. Din^dtrivă. Le^onarii, 
hn marea lor minoritate studei^i şi tineri 
intelectuali, au fost arseti^, sdu^uiţii, 
od internaţi îo lagăre fi nu tn puţine ca¬ 
zuri od ucişi sau aduşi pe ţuagul morţii 
^ aniocaţi aşa, de vii !n crematoriu. 
Voeu, Naddeanu, Micu, Bălău, 
Popovid dnt nume oare ee cunosc. Dacă 
ti socotim inculţi pe Nae [oneseu. Emil 
Cioran, Mireea Eliade, Petre Ţuţea, ca 
avtnd legături cu legionarii, atund cine 
dat intatoctudii noştri? T. Neculuţa, A. 
Toma, sau savanta Elena Ceauşeseu? 

Ni t-a spus fi ni t-a r^Mtat cu 
fiecare ocazie, că marele savant Nioolae 
lorga a fost asasinat de oătre legionari. 
Dar nil s-a ^kis ddoc că d este ataainul 
laş, fiindcă a feout-o cu mina altuk, a 
lui Cooialiu Codreanu. Aflăm adevărul 
ou luottura, din bucăţde, din fierte da- 
parate. De ce nu ne spuneţi exact cum a 
foot? Doar şti^. Pentru oe oqntimidi fi 
azi să păa^ tăcerea? Corneliu 
Codtasnu a fost omul care a ridicat o 
l^sţenţie oşnind-o de pe drumul pierz㬠
rii cofflunide, cd care a tntora ţam ou 
faţa către Dumnezeu. Iată oi după fapt»' 
»d de ani do j«tfe şi aeinoetală pri¬ 
goană, batjocorită, oakniiuadl, ctriviti. 


tn nenumărate rinduri şi-n felurite feluri, 
desfiinţată, astâri tot mişcarea legionară 
e singura forţă morală capabilă să se 
opună comunismului, singura carc-i dă 
coşmare verzi domnului Iliescu. O astfel 
de organizaţie, cu o astfd de rezistenţă, 
n-ar fi putut să fie făcută de un om dacă 
n-ar fi avut put«e de sus, dacă n-ar fi 
fost un trimis al cerului. Şi dumneavoas¬ 
tră care l-aţi văzut, care aţi trăit, poate, 
cu d alături, păstraţi tăcerea?” 


înserare. Sub luciu de oglindă 
curgea o apă mare. Drept in faţa ei trei 
oam^ stăteau ingînduraţi. Unul, aşezat 
pt-o buturugă, privea apa şi n-o vedea. 
Nid el nu pfea se d>s^a. Părea mai 
mult un contur, de aer. Al doUea, cel 
proptit de mal, era robust, încruntat, 
neclintit şi părea la fel de greu ca pă- 
mîntul de care stătea rezemat. Al trdlea, 
cel ce vorbise pînă atunci, cel mai tînăr, 
se mişca tot tim|nil, n-avea nid o stare; 
şedea pe o piatră, se ridica, făcea un pas 
!n drespta sau in stingă, încerca să-şi 
stăpînească gesturile, dar mereu greşea. 
Vorbise fiimt de cuvinte, reţinut, în cde 
din urmi, de tăcerea cu înţeles a cdor- 
lalţi. Acceptase să se ab^nă, dar fierbea. 

Desprins parcă din tăcerea ce 
incluse să devină apăsătoare, cel ce 
stătuse rezemat de mal se tndr^tă de 
spate fi păşind înainte. Si puse tinfirutui 
o mină pe umăr. O mînă grea, ca pă- 
mîntul. Cd ce vr^ise şi acum aşt^ita, 
fu nevoit să se aşeze. Omul robust încli¬ 


nă uşor capul in semn că-i mulpimeşte, 
tuşi ufor şi inc^u: 

"Ond m-am născut, Legiunea 
Arhanghelului Mihail abia împlinise tid 
ani. Chid generalul Antonescu, pienînd 
orice speranţă de a mai fi numit şeful 
mişcării legionare, a desfiinţat-o, ■ eu 
aveam zece ani. Din acea perioadă nu 
am nici o amintire. La nd în sat n-au 
fost nici marşuri nici cămăşi verzi. Ce 
se ^unea despre legionari se ^nea 
numai pe şoptite, de către oamenii mari. 
Dar, mai crescînd eu ceva, şi venind 23 
august cu "Armata Roşie Elibnatoare”, 
am început să văd singur cum stau lu¬ 
crurile, şi să le simt. Cum eram dintre 
tinerii care trăgeau nădejde că neamul 
romănesc va supravieţui, şi mă manifes¬ 
tam ea atare, nu după mult m-am trezit 
a fi posesorul unui dosar de ‘legionar 
notoriu*. Ce era să fac? Să mă dezic de 
neamul meu ea să scap de consecinţele 
unui astfel de lest agăţat? Sau să-l ren^ 
pe Hristos care m-a învăţat că nu poţi 
sluji la doi domni? N-are rost să-ţi mai 
eiq>Uc cum am duna la închisoare. 
Atitudinea proromănească en de ajunsr 
eu am luat zece ani. 

La inc^ut am crezut şi eu, ca 
mai toţi, că v<Mr veni americanii să ne 
scoată. Cum «am tinăr însă, fitil prea 
multe idei de-a gata, in stare să învăţ din 
experienţă dar şi de ia alţii, curind am 
înţeles că salvarea nu poate v«u dedt 
din ajuUtiul de sus fi din puterea rădăci¬ 
nilor ce le-avem înfipte In sid. Şi m-am 
invîrtoşat pentru a rezista. 


MORMÂNTUL 

Dt~ttki*naint*, t'remco s* măsoară 
cu tntduicelc tale oseminte, 
şi veaetd care curge peste (ară 
tncepe din cenuşa ta fierbinte. 

Mergi printre nrU cu şfănta-ţimoarU fie, 
ne timAieâ cu marea ta tăcere... 
Mormântul tău e numai înfiere, 
prin tine luminăm de reşnicie. 

Prin dne bem, setaşi, din Mântuire, 
prin tine doar, ne^ ewă{it de zgură... 
Icfor ne eşti şi cină şi zidire 
şi patrafir şi cuminecătură... 

Bşfi atima pe carton plâns o cere 
inima noastră pururea fiâmândă. 

Bşd drwHul nostru dfov zări de miere, 
eşR perna pentru tâmpla fumegândâ... 

Eşti ruga Ţâră pentru birulnfi, 
niistria noastri*n aur ferecată, 
deltt de foc fa cretRnfă... 
Mormântul tău e viafa noastră toată. 


Radu GYR 

CĂPITANULUI 

Venim lângă (ărărus ta tubUă, 
şi umbra ta, prin smirnă şi balade, 
ne-atittge eu plutirea ei ^UtşUA 
şi st presckimbi*n torţe ff tn spade. 

Cu duhul Ulu—mireasmă de griU ^— 
ne nUruim sub zâmbet de icoasu. ^ 
Culegem din mormântul tău tunUnă 
fi ne spălăm obrufii de prigoane. 

Luăm IUI pumn de lut din groerpa şfămă 
şU punem pe ftebi tătU de Mdsoare; 
şi răruie din «of tresar şi cântă, 
se fac mededii şt zâmbesc In soare... 

Dar de-or feni, cândea, cu pafi nşandet, 
ta gro^a ta, mişeU fi fidenU, 
fise forbate%^ptcupwntUfi^ankl, 
ăâfind lumina sflnseior eedenii. 

Mormântul tim, gem^ed, sA re tiâbet 
fi duhrd tău, ţâşnind din reşnicit, 
tnir*im năprrânkfidgtr să dedice 
pângăritoarea lor mimknkii! 




Era firesc ca. Ia optsprezece, 
nouispiezece, douăzeci de sni, fiind de- 
clATAt "legioniT notoriu” sft caut sft aflu 
de la cei ce fuseseră, ce înseamnă asta, 
să ftiu fi eu ce urmărit deci 

pe bătrânii legionari eu un ochi deosebit 
de atent. De la început mi s-au părut cei 
nw serioşi, cet nuu intransigenţi lupt㬠
tori antic<MRiumşti. Apoi, trecind o vre¬ 
me, am înţeles că revolta lor e mai ge¬ 
nerală, că s-au răsculat împotriva oric㬠
rei nedr^tăţi, oricărei strimbătăţi chiar, 
şi cu deosebire, a celcv ce se dovedeau 
a-şi găsi loc in ri înşişi. Vi^ lor era 
lupta împotriva răului oe sălăşluieşte în 
fiecare om ^ înc^>eau, fiecare, cu sine. 
Urmărindu-i, ascultindu-i, văzîndu-le 
conqxMtarea, în ani, am înţeles, în cele 
din urmă, că de f^>t sînt nişte soldaţi ai 
lui Hristos, slujiodu-i fiecare după pute¬ 
rile lui, dar in această oaste care' se 
cheamă Legiunea Arhan^lului Mihail. 
Atunci am înţeles de ce mişcarea aceasta 
QU poate ri un partid politic. Lupta cu 
puterea întunericului nu cuiKMişte 


Ţi-am ascultat cu răbdare 
cuvintele. Ai dr^tate, dar numai în par¬ 
te. Di^ rev<rit^e au apărut sumedenie 
de publicaţii, multe dcăloa^sc, dar ^e 
fion^ deştuie p|i^, j&agmeate, frîQturi 
de adei^^ im Jiî^edioli iloă-. 

DA genarBţie să le citeas^ sile jiutece şi 
să discearnă. Oxirine poate ^si, cu pu- 
^ efort, sdetrl^. Drept este aceasta 

eere oarecare atdkhiinţă pentni' ci Ima- 
ciunile sîiU multe, mari, gălăgioase, 
*inultilateial dezvoltate", în timpceade* 
vftrul e fi discret. Dar dacă te 

Apropii de âri videşug; ai inima 


curată, nu se poate să nu-l găseşti. Ade¬ 
vărul e unic fi inconfundabil. 

Ai pomenit de Nicolae Icugt. 
Asta e oe i-a lipsit cu desăvîrf ire: cinstea 
sufletească. încă din 1906 era înfruntea 
naţionaliştilor romini, cu care făcea des¬ 
tul zgomot răstumlnd caleştile boierilor, 
în faţa teatrului, ^d aceştia veniseră si 
vadă, la Teatrul Naţional o piesă în fran¬ 
ţuzeşte. La ora aceea nu avea rivali. Dar 
cum ţara era prea mică pentru un orgo¬ 
liu aşa de mare, "înţelepţii", j^nditori,- 
n-au scăpat ocazia. L-au cumpărat uşor 
cu un titlu de doctor honoris causa la 
Sorbona. Buni prevedere. S-au schimbat 
timpurile. Rezultatele a[eg«ii<v parla¬ 
mentare din decembrie 1937, cind parti¬ 
dul ' hii Nicolae loiga, Naţional-Demo- 
crat, obţinea un număr nesemnificativ de 
voturi in timp ce partidul condus de 
Comeliu Codreanu ieşea pe locul trei, 
erau pentru profesor ca o insultă perso¬ 
nală. Ş-a inc^ut si-i atace cu furie. Dar 
campania dusă de et contra comerţului 
legionar s-â dcwedit de un ridicol care 
ucide. După ce el ^sese cel ce sfiltuise 
tineretul român să intre în comerţ, daci 
vrea să rezerve problema evreiască, 
acum tuna şi fulgera împotriva acestui 
comerţ. înţel^ţii au ştiut si-şi aleagă 
omul. Palatul, condus de .eyimcf Elena 
Wolf/amanta reg^ui, îl încuraja. Ond, 
S90S'.din, fire de mişe^a atacurilor, 
Coriiâiu Codreanu a scii^ îhţr-un arti¬ 
col: stiigf şi iţi voi striga din 

adÎDOui popii, eşti un necinstit sufle¬ 
teşte, care ţi-^ai'bătuţ' Joe pe oedr^t de 
sufietele noastre nevinovate», lorga a 
alergat'iute'la palat, care eşt^ita. 
Codreanu a fostareetat, condimuiat pm- 
tru "ofensă" adusă unui demnitar, scos 
apoi dio înohisoare fi strangulat Inqmu- 


OPRECIZAME, ÎN TREACĂT... 

l^blicatia precizat în mal jmulite rtndurî po¬ 

ziţia faţă de Afişcarea Legion^* Nu ne deraiyeazâ să fim connde- 
ra^ o tribună a principiilor şi valorilor legionare (pe care noi le 
privim însă perq;»ecdva eternă a românismului), fn privinţa 
irecutuluii consideritm că istoria legionară trebuie corect preţ;^ 
tată şi înţeleasă (cu împlinirile şi neimpfinirile ei), tn privinţa 
prtzetUultd^ considerăm că Mişcarea nu există ca structurii politică 
funcţională şi că momentul actual este necopt p^tni o resur^ie 
a Ic^narismului integral.^ Pe de altâ parte, cu tot respectul ce-1' 
purtăm multora dintre venerabilii săi supravieţuitori, ne delimităm 
categoric de orice formă de sectarism Iconar (reainîntim că eti¬ 
chete precum acelea de "septembriştr", "simişti") "antisimişti", 
"mexicani”, "papanadşti” nu noi !e-am inventat!), fn fine, în pri¬ 
vinţa vittomiuif considerăm că nu Kţe exclusă, la un moment dat, 
o resurecţie a l^ionarismului în forme adecvate noilor realităţi. 
Ba mai mult derit atft: credem şi mărturisim că numai o yHtoare 
dreaptă creştiităf tînără, curată şi realistă ar putea realiza îm¬ 
plinirea maloră a destinului nostru naponal. Acesteia căutăm noi, 
pe dt ne stă in putere, să-i pregăRm drumul — Inglobînd şi expe^ 
rienţa trecutului — prin orientarea naţională şi creştină a tinerilor 
lat'Drechile deschise.. , 

Dacă dtişmănii nu ne înţelegy poate că ne vor înţelege mâ- 
■ car prieteoiU Nu de alta» dar ca nu cumva să ajungem a zice: 
"Făzeşte-măi Doamne, de prieteni» că de duşmaud mă păzesc 
singur!**... 


nă ou alţi treisprezece legiemari. Dupâ 
doi ani şi îorga c&dea sub gloanţele celor 
care pretindeau că fac dreptate. Ist(»ia 
tşi are ironiile ei. Nu-i iartă aici pe 
ce şi-o aleg ca profeaie. lorga a fost un 
om înzestrat cu un intelect det^ebit, dar 
8'B risipit pe un spaţiu prea vast ca să 
creeze ceva durabil. Şi, măcinat de am¬ 
biţii prea omeneşti, ji-a fost îd stare să 
descopere dimensiunea transcendentă a 
creaţiei. Comeliu Codreanu era din alt 
aluat. Ştiu asta dar nu I-am cunoscut. 
Să-l rugăm pe bădia Vasite să ne spună, 
i-a fost aproape”. 


"Sînt momente în care mi se 
pare că lumea stă în cumpănă. Că e aşa, 
sau e numai iluzia noastră, n-o aflăm de- 
cît atunci cind vedem că balanţa s-a în¬ 
clinat, şi în ce parte. Sînt momente (stări 
matale) ce ne impun coivingerea că ce- ^ 
va anume e prepcmdeient, sau de maxi¬ 
mă stringenţă, ca să constatăm apoi că 
importanţa s-a dovedit iluzorie şi urgenţa 
doar alarmă a părerii noastre. Parafra- 
zîndu-i pe romani, să spunem deci că 
putem să ne pripim, dar cu chibzuinţă”. 

Omul ca de aer se ridicase în 
picioare şi vorb». Omtiâr înfăţişării lui 
vagi, avea un thnbmputernic, grav. Era 
un băriMt inaU, cu păr ca argmtul;.. on 
bătitn ftră vîrstă. 

' "în anU sbidmţuri mele aveam 

.^oarec^ i^ţ^ere de a^ta^ ppUtidă 
a colegjlw mri. &am prea pasioiMt du¬ 
pă '^itn^^prea arid d^ «mdaştere, 
prea dependent de fnimtoeţea culturii. 
Făceam ctnâw'induttrialăUPribduii^, 
urmam drq;itul dar audiam şi oursuxile 
lui N8e.39neACU, la FUczofic, care erau 
p'at^văraUîhîcînlare. .Simpatizam mişca¬ 
rea dar nu eram fervent, un militant. 
Pentru prima .dătt am fost cu ad^iUat 
impresionat rindam vgzut, eu ochii, ce 
a putut să xeaiizMe Codreanu din tinere¬ 
tul Roniăniri, in aufuri cîţiva ani, la inr 
mOTiHintarBa' lui Moţa 0 Marin: o mani¬ 
festaţie urii^ «are a-a deaftşurat iatiw> 
iMduie de^virşită. Nu-mi ima^nasmn oă 
ar fi posibil să sdnoilH prin educaţie, fie 
ea şt legionarii, .spiritul no^ru balcanic 
băşc^tos şi dezordonsd ca eă o ast¬ 
fel de disriplină- Aveam In faţă o armată 
care se mişoa într-o p^octă cadmţă nu 
din QonÂtrîngere, cT din credinţă şi dra¬ 
goste. Era-ceva ce dqţăşra puterile ome¬ 
neşti. Pentru* mine a fost o revelaţie; 
momentul jde cumj^ă. Priveam rh^^ri- 
le de oameni perfect aliiţiide, ţinite so- 
brăv ebiş^e iaterioruate, totul eoodua, 
parcă, de o puU^ exteaumană. O aripă 
de aritanghe] ti acoperea, H transfigura, 
ii traosforma. le-mpramuia o ţinută de 
Îngeri. Ca simpli oameni n-ar fl fost In 
stare de attta frumuseţe In sotemnitate. 
Priviiidi^i, eu ţnMini mi sin^eatn ca 
desprins de lume, ca atins de-o aripă, de 


duic<^o. Din acea cl4>ă am devenit 
legionar. 

Pe Cocnrihi Codreanu Inun cu¬ 
noscut pe muntrie Rariu. Era locul unde 
urca să se roage, să se reculra^. L-am 
găsit singur Ungă sUnca.unde, cu o dal¬ 
tă, Îşi săpase numele in piatră. Noi, un 
grup inti^, venind atunci de jos, eu 
rucsacurile încărcate i-am ofmt bunătăţi. 
N-a luat derit o bucăţică de anafură de 
la un student tec^^. Postea. Era un băr¬ 
bat înalt, puternic, dar ceva diafan ti 
încadra faţa, parcă era încegurat de o 
aură. De aproape l-am cunoscut în clipe¬ 
le grele ale pregătiru alegerilor din 
1938, care nu s-au mai ţinut. Atmosfera 
«a foarte tenrionată. Se simţea cum 
. ticăloşii îşi dădeau roîna să distrugă miş¬ 
carea. Mi-e greu să vorbesc despre a- 
ceastă perioadă; cuvintele, termenii, sînt 
improprii. Căpijanul trăia într-o rugă 
contmuă. Ardea ca o torţă. Simţea, ştia 
ce vremuri vor veni. tntrH> zi m-a che¬ 
mat la el şi mi-a dat ordin să plec în 
Gomania să-mi dau doctoratul. Am 
plecat... 

în şase ani ajunsesem unul din 
specialiştii lui I.O.Farbenîndustrie. în 
1945, imedi^ după rărixH, am avut 
oferte, în specialitatea mea, din Canada, 
din Statele Unite. Stăteam in dubiu. 
<^k 1 am aflat că evreii au aruncat in aer 
stînca de pe iţaiău ce purta semnătura 
Q^tanuloi m-am hetărit pe loc; am 
-revenit în ţară. >, « 

Prin 1953,. ţa Jilava ^ara îi^ 
aceeaşi cameră cu Monsoncmil Chika.' 
La iri am mai văzut, «a la Căpitan, acea 
staie continuă de rugăciune. Acolo, rtez- 
batesri pe teme pditice se ibiceau zilnic, 
dteodată şi mai încinse. După o astfd 
de discuţie In care' leponarii erau acu- 
zsp, 4lin nou, pentni violei^ m-am ui¬ 
tat dătre Mraisemor. A ritŞcat capid şi a 
^His tare, ca să fie auzit de b^i: «Le- 
gionarii,^ i-am eunoscut. Nicăieri h-am 
'Văzut mai multă curăţenie auHeteasdU. 
S^a lăsat >.o tăcere fttnjenitoare. 
vorbele unui preot, ale unui ţninţ, ale 
unui ^omân^ 


Pe malul unei ^ mari trei oa- 
mmi erau aeoperiţi de înserare. Şî-^u 
amintit^ au vorbit, şi au Ocut. Unul din¬ 
tre ei, rnri Qmu, a scris aceste rinduri. 













Publicăm a doua parte a memoriilor Părintelui loan. 
UnuL (fin mulţii preoţi ortodocşi care, în anii lungi şi grei de 
detenţie ispăşiţi în temniţele comuniste, au cinstit aşa cum se 
cuvine dam! Sfîntului Duh pe care l-au primit prin Taina 
Hirotoniei. Ei, iar nu ierarhia superioară de atîtea ori 
compromisă prin colaborarea potrivnică intereselor naţionale cu 
puterea politică, sînt temelia pe care se sprijină credinţa noastră 
în spiritul curat al Ortodoxid. 


ifflttcoLMairo 


DupI evenimentele din Ungaria, 
un lot de dediu^ politici cu pedepse mari, 
condamnaţi la 20-25 de ani |i munci silni¬ 
ci am fost transfon^ la penilenciantl din 
Aiud. Aki ne-au ccrncentrat In camere 
mici. cu paturi «mraetajate. fiii aer, tndt 
am fost nevoid rit fortui vizeta pentru ca 


foarte mari. Nu ni a-a acordat nid un m 
de asistai|i tociatt tau medicamente. Dfo 
cauza Diitosulm j>estilen^ provenit de la 
tineti |î a 1^^ de amisire ne chinuiam 
sle^ de ptudi. cil lonba scoasi, abia daci 
mai aveam păuae ai ne facem vfot cu 
cearceafid. Ctnd nţedieul |i po&rueul 
efoetuau vizita de ngotre, se opreau la 
U|i, izbi^ de nnios fi de aerul tmfou^. 

— A|tia>s criimnali, mergem 
mai dqMute, tşi spuneau sdrbiţi firi U ne 
acorde vreo atenpe. 

Desigur, pentru unii, acest cal¬ 
var pare inoredibu. Uneori Imi vine rit 
strig 'Doamne, este o minune dumnese- 
iasM foptul ci triiese!*. 

Conducerea fi-a propus si ne 
extomioe, zilnic scoteau mor^ diittre noi. 
Cel mai mult m-a zguduit lipu de omenie 
a ^rdieoilor, nifte brute, care atund ctnd 
deachidetm ufa riL scoatt motSu, excla¬ 
mau xfopnd: 

— numai doi au 

Cu un risc enorm,^ Mlqsu 
scobit In obloane si posti pnvi !n curte, 
cum enu dufi mor^... 

Acum li duc pe ai noftn! 
Şopteau k un momeot dat fi In celuli se 
aftemea o Iktifte tulburitoaie, de moarte. 
Duc pini diiiMlo de mmnititt amintirm 
unui col^ dobzogMn, macedonean, din 
Baia. Dt^ ce 1^ îropirtăfh, ternunlnd 
nigftoiunea "Cck ce^ toati vremea fi In 
lot ceasul...”, mi-a luat mtinile fi mi le-a 
ritoiOU,^^^jpOndumi cu voce itinsi de 

^Terog, pirinte, qiuneacta 
dt am murit erestiiiefte, ca un mm romin, 
care nu fM trioat eonfUnţa. 

Ond au desdtis ufa |i-a dat 
duhul. Au fost ri us2imbbd au fost scofi 
oameni care via mai respirau, erau pe 
ptm^l si-fi dea sufletul, pe mm fi loveau 
cu dzma in cap. ^ . 

Şi iati ci din nou sufletul 
mamd m-a salvat de k moarte. M^m tm- 
bolnivă de dizenterie fi iefetm mereu k 
tinetă cu dureri ingrozitoare. Era o atmos- 
feri de kd, o scoza^ permanatfi de su¬ 
focare, plus veftife ingrozitoare despre 
moartea ookgUor. Cu toate acvtea, nu 
am inbrer^x m nici o zi SfirUa Liturghie. 
Devenisem conftîent ci littro zi voi muri. 
Dar, dorinţa de a finobtifi, de a fi du- 
hovnicefte, harie, allturi ac colegă In 
suferind fam didea o anume putme. Aco¬ 
lo, priitfre noi, domnea ou adeviiat sţnri- 
tul de ookgialitate, de diruire, iod sţ^r- 
tJun aoekfi diin, aceeafi tufiăioţi. Dupi 
ee am ficta cu mare ^eutate Lmirghk |t 
am Icmunot. k Prefiiebe. dnd oolegii au 
faioe^ si <^te *CuviDe-ie eu adevirat” 
Ax&iul, am dzut, m-am pribufU k 
păofait. Colegii m-au spălat eu apa puţi^ 
pe care o mai aveau |i ofaid m-am irâit, 
k-am Hws: 

— Venlti rvede si vl tnqiirti- 
fcse, fondci nu fou dvl voi mai tni. 

Cu inutonil hu Dumnezeu, dki 
accesa Uturvie am leufit riH far^âits- 
fsse si, skit de puteri am rugat si mi se 
pcămai si mi firiod pe un pat din un- 
glfoilinoit al eefailei. 

Am 4 ipit pe loc fi am avut un 
vk, ea o vizume. Mi giseam Imihib tm- 
foeriru In aer Ifoer, ou tot soborul meu. 


fanbricat !n costum monahal. La un mo¬ 
ment dat, o voce t anuiţat ci vom vedea 
un model de mamă prec^scL Aruncîn- 
du-mi privirea pe scerO, am vizut-o pe 
mama. Diyri c^a pap, a virut deasu¬ 
pra ri Maica Domnului cu mncul lisus 
in br^. Pruncul fi Maica ne priveau vii, 
cu a^ strălucire în privin, înrit am 
limu cu ochii pironiţi asupra mamei. în¬ 
cet, mama a păţit spre crinna sufleu^ui. 
Era o preotoul modesa de ţari, aveam 
impresia ci mi fattredii "Ce caid eu a- 
kir". Mi privea cu dubfie în mijlociii so- 
botulvii kr noi nu conteneam a adora pe 
Pruncul lisua în bEl^ele Mairii Sale. Ma¬ 
ma ou t-a întors eu faţa de k noi, ci s-a 
tettis spre culise eu ^trie. MfaiUiitorul 
fi Maka Lui tot tin^ radku cu harul 
q>re noi, cri din amfiteatru. Ctnd mama 
a ajuns k culise m-tm trerit fi am sărit 
din pat stri^nd: 

— Unde este Maica Domnului 
fi Pruncul Ikus? 

Colegi au socotit ei aiurez. 

Le-am redat întocmai visul fi, 
spre marea mea fiaicire, dar fi • oole^ 
lor, am constatat ci m-am viimecat com¬ 
plet. De unde aitvtam si fiu scos pe tar- 
gi, m-aro trezit sănătos, din nou salvat de 
sufletul mamei. 

| 


Eram anriietat k inteme, faicar- 
omat k subsol, îidr-o Vnosfiai de kd, 
criulele aveau uţi eu un zgomot infiniud, 
sunetul lor sinistru te tortura groaznic. In 
interior totul era de rinmd: masă, scaun, 
pid, pardosetlL Aki mi-am mionat ner¬ 
vii, prin aoees ci de rite ori solicitam li 
in pentru nevoile fizklodce, mi se qm- 
nea: Afte^itiU A^teapa!” Uneori eram ţi¬ 
nut în aoeasti situaţie o jumltate de zi. 
fiind dlugir mi jenam si-ffli rezolv neoe- 
fiziolo^ce In oriuli. In scurt ţunp, 
organismul s-a slibit, de altiiri, călăii asta 
urmăreau. Un alt as[^ al torturii morale 
erau ancheta de oâţpte. Mi trezeau fai 
misriil nopţii fi dus k anchetă, acolo tn- 
oeieâu si mi oblige a debara faicruri cu 
totul ireale. Uneori Usau uu k celulă 
dnchisi fi trimiteau pseudoboxeri si se 
^Uofoe pe coridor gestieţilînd ip amenui- 


te, cu apă, s-au deschis uţile ţi a intrat 
anchetatorul cu un eeneral, însoţiţi de un 
gardian. Eu crezînd că generalul este un 
procuror militar nu m-aro tufourat k 
mtrarea lui. 

— Ce ai fScut dumneata acolo k 
perete?— m-a întrebat generalul. 

— M-am rugat... 

— Te ţii de prostii! Ce te-a f㬠
cut si faidobitoceţti lumea la ministire, ca 
si ajungi aici? — a continuat cu dispi^. 

— Af vrea n pe dumneavoastră 
si vi îndobitocesc, domnule general, cu 
intenţk nobili de a vi apropk de 
Dumn^u, aţa cum am iicut-o la minis¬ 
tire cu oamenii crcdincioţi — i-am răs¬ 
puns pe aceiaşi ton. 

— Ix mine n-ai si mi uidobito- 
ce^ niciodati, decît pe prostimea ţi pe 
ţirinimea care mai crede in minunile 
voastre! 


potriva lui, socotindu-1 o adevăraţi ferici- 
re. Fiindcă noi ne împotriveam si paiţki- 

g m, au recurs la metoda impunerii cu 
[ţa, ne-au montat în celule difuzoare, 
obh^idu-ne !n felul acesta si ascultta de 
ceea ce ne era greaţă si mai auzim. 

In afară oe izolarea kţi de eei 
leeducsii care beneikku de un regim ali- 
moitar foaite bun, noui ni se di& zea¬ 
ma limtsi de k masa lor. Cuitnd, mulţi 
ne-tm îmbolnivk de scorbut şi decririfie- 
rea oaselor. Cu sinitatea k pimlnt, dar 
cu mulţumiiea sufkteasci hKali poitni 
neacceptareacompromisuiui, abkfamleti- 
cindu-ne picioarele, mai mult spnginiţi 
unul de attul, comaiKkntul Ciiciun ne-a 
scos k o ultimi tentativi de a acerau 
reducarea. Ne-a invitat si asraltim raid 
se citea despre realizările regimului comu¬ 
nist, sau dm articolele scrise de cei de U 
reechicare.Priatre semnatari raau nume de 


Zts-a Domnul: ”De vor găsi în cetatea Sodomei 
cincizeci de drepfi, voi cruta penem d 
toată cetatea si tot locul txceta". .,, 

, TACEREA^ 

— Si ştiţi domnule georaal ci k rezonaiţi (oomina odioM). In sitiiaţu 

ministiiea noastră vraeau oameni de k aceasta, primul vizat ri invitat am fost eu. 

general |rfni k rioban si se închine. Fru- . — Pirinte loan, te rog si ^esti 

mos din partea dumneavoasUS care vi k- fi dumneata k crilalţi col^ ai dumitue 

gitimaţi cu ţirinimea ţi prostimea, ci micar un caphol din cartea aoearia — 

acum o defiima^ mi-ft spus Intirafodu-mi o carte. 

— Uite k el. ee obraznic ris- — Nu voi citi nickdaa din 

punde ca fi' k asenea! s-a adresat aceasU carte, fiindei este Bfolk hazlie, 

faiBOţitorilor indisinis. sraisi de un cifo^ catolic, care cfaid fi*a 

Anchetatorul s-a tras un pas !n dat seama ci se Befitimetzi a regretat, fi 

spate ţi imi focea semne dispento cu nd- fi'* ll^ut "mea cu^ai” toati viaţa, 

na, si tac. Gardianul s-a repeşă ţi a in- Refozlnd categoric si citesc co- 

chis geamul, să nu audă deţinu^ dm cele- legilor din Bfolk hazlie, comandaiUul 

khe celule. Duţd ce genemul a i^it din Crăciun a încercat si-mi aq)Uce ci ţi 

celuli, anchetatorul s-a reînton ţi mi-a Petru, pentru a se salva de la înec, a dat 
spus: din miini ^ din phfioare, in friul acesta 

— Ai stricat totul, toaU ancheta ofraindu-mi o soluţie de saKxre. l-am ris- 

s-€ (fau peste cap, fi atitudinea dumhale va puns că nu^ permit si mă compar cu 

avea uimiri grave, fiindcă a fost In con- Sfintul Petru, (kr !nci n-am senzaţu de 

trol chiar ministrul de ii^rne, tovarăşul scufundate. 

Alexandru Drighici. — Domnule comandant, sînt 

—Să fie sinitos, şt si nu-mi in- convins total ci mi wi mintui şi in celulă 

sulte credinţa; eu sint gata si-mi dau şi ■ ca şi tn chilk ciiugireasci d&i libertate, 
viaţa pentru credinţa mea — i-am risiHins > i-am spus eu tot cuiajuL 
eahn. La lispunsul meu s-4i înfuriat |i 

I a ordraat gardianului ti mi dudi k izo¬ 
lator — una din^ ede mai grele pedepse 
din închisoare. In momratul dna m-am 
indnptat q>re ieşire, cole^ au faicq;»itt si 
murmure. 

— Opreşte-l, a strigat 




ond cu pufflim. . 

— Bamfitiile, recinx^?! Sau 
este nevoie de ajutbral nostru?! 

Dupi anebeci, mă coborau fai 

cduli, raam lisri o «t ai nk o^hnesc SI 

mi titkeau din nou pcotiu a fi dus k o al- 
U tură de anobea. Aceat calvar ac r^da 
uneori de patiu-cinci ori pe noi^. 

A fost concludent in aceri inter¬ 
val un vk cu ind^Hiirea diavolului, care 
s-a prezenUt fai chip hidos, de ţap cu odii 
omencfti. Mi-a pus picioarele ^ aţi pe 
umeri ^ cu ededin spate im-a bkcatbra- 
ţele si nu mă pot închina. CInd am vnft 
M-mi file cruce cu fimba, m-a scuipat în 
fiiţi. La un moment dat, tfoiţfodu-^ am 
rmi^ si strig "Maica Domnului, sal- 
vetzi-fnă!” fi m-am trezit. Infoimatonil 
dodeMunTa mea s-a d^teptri <fia somn fi 
m-a înuriMtt speriau 

— Ce-i pirkite? 

— A fori diavolul, i-am rikpuns 
linift^ ' ... 

Tortura morali continua zi de 
zi. noapte de noapte. Ufa de k vizetă se 
mifca cu zgomot din trd fai trei imnutc. 

eram dus k anobea mi se puneau 
ocfaekri negri Din cauza frigului fi a 
evreiitului oin cehiB ini-am fnerdri toţi 
dinţii buni. 

Uitr-una din zile, k timp cMni 
iioeam ruglciiiofle (I^rik). cu faţa în 
dire^ auoUlntemnriidenunepepra»* 


!n transferul k Securitatea din 
Bacău am foict adumri mri mdlţi deţinuţi 
politici pratru a fi r^Motiziri k penken- 
darde ^ ţari. Acolo am aflat, cu groa¬ 
ză, de k un deţinut supus reraudfaii k 
Kteşti, despre im tratamrat de un dkbo- 
IkmincredibiL Ne spunea, ci li se propu¬ 
nea si-fi Tcacge cremn^ îu Dumnezeu, fai 
caz contrar erau obligaţi si-fi mintnce rit- 
cranentek din propna ^nfoli (rog să-mi 
scuza^ eq^ia). Erau aşezaţi ore fai fir 
îiUr-o poâ^ chinuitoare, aplecaţi, cu 
miiiuk k vîrfol {âdoarekr, la caz de 
mkearcfi loveau eu rangape^ spate. De 
multe ori asistau nqxjtinetofi k profiuia- 
rea bestiali a Mfattunorului, prin aceea ci 
unul-dixitre d trebuk si sc aşeze ra k jo¬ 
cul de capră, kr un altui II încăleca, 
zidnd: 

— Acum intri Mfaitiutonil In 
Irausalim, efiare pe asin. 

Paranteza k aceste fapte min^- 
ve este muk prea mare ca si o faicbd aid. 
Uherior, fai Imertrie, mi-am dat seama ci 
acearii blestemată reeducare a avut atltea 
fiiţete, care mai de oare mai videană, to¬ 
cit. pe buni dreptate, ini^ktorul d (dkvo- 
lulj este mimit ”oel mai Inţel^ tn 
fii« ff ţi"i 

Una dn feţele boorite ak ro- 
educării a fiist si metoda fomki k Aiud. 
O mare parte ifintic de^i^ — oiiodo^ 
fi catolici — i-au căzut vioimi deriul de 
ufor, prin pfomkuinea că vor fi «fiberafi 
nuu devreme, kr cd nereeduca^ ou vor 
avea oestituduiet elfoertriL Am aflri ou 
ttupoac ol od oe ooiuimţeau. se între- 
oeau într-un spectacol grosolan "mea 
culpa", reeunotcind cft de mult au greşit 
daM l-au împotrivit regimului corauniri, 
pe caic. acum, fl ridioau In alivi, nsetia- 
zlnd solemn ei nidodaU nu vor uoâd fan- 


înrarajat de gestul cokgikr, 
m-am întors cu faţa spre el şi l-am 
faitrebat: 

— Parcă spunea^ domnuk 
comandant, ci reeducarea este Ifoeti? 

Cu mitinimk fiUsi m spus 
ganfianukn: 

— Lasi-1, socklitimil nu se 
inqiiedki de un popi rea^oar. 

Dar nu mi-a iertat cunjuL A 
doua zi a ordonat si fiu transmri k 
Zarei, o închisoare fai faichisoaie, cea mai 
dură, mai turieii izolare, crerii spedal 
petttxu metraminare. Imi dădeau trd suroe- 


bine ci se fi trammau. Noaptea donnearo 
încovoiat drlig, din cauza friguluL De 
akfd, se ftia ci atunci dnd ajungeai k 
Zarei erai condamnat la exterminare, po- 
^ au scinat tefdi din acel monnfait. 

Asiqini mea au tncqwt rii se fil¬ 
ei din nou preahmi pentru cedare. N-au 
reo^. Dupi dtcvahmi de driade cnmtf 
In Zarei, aveam o senza^ de tfirfeali, 
simţeam pe ri oe trece că mi duo, ml 
iflişesc. De dto ori n-am avut.aoearii 
senâ^ !n anii grd de puşcărie! Intr-una 
din n^fle acelea lungi, dnd a^eptara a 
fald mlUana treptat-trepiat nervii ti 
nd-au apinit unapni de k birdonk. Ia 
capul Sfintd meae, pe un scaun eca aşcori 
P.5. Episcop martir Niookc Popovici. 
Dipi ce m-a ţrivit cu bfindeţe p nţa bi- 
narâvfaitat am avut o seota^ putenki de 
fericire. A doua ri diafiineoţa am fori scos 
de k Zard fi traiufdat fau^ fai incsik 
penilefickrufoi din oare, k data de 1 
august 1964, am fori eweiu. 









Poetul teleonmânean Constantin Aurel Dragodan, deţinut politic Intre 1942 şi 1964, 
'’ispâşindu-şi" cr^nţa l^ionară sub două dictaturi, este una dintre vocile testamentare ale 
generaţiei sale. Licenţiat mai tîrziu in filologie şi devenit profesor de limbi străine în judeţul 
natal, d-I Dragodan şi-a adunat cu răbdare stihurile alcătuite peste ani, dd[)utind editorial în 
1992, la Editura Ramida din Bucureşti, cu volumul intitulat Itinerare tn lanţuri (poeme create 
^mMtal" In Sndiisoare, Intre anii 1945 şi 1964). Din acest viguros itinerar liric al und experienţe- 
limită ne-am îngăduit să extragem dteva "repere” semnificative. Sdecţia s-a făcut în Redac^e, 
dar ea fîind în mod fatal subiectivă, sperăm că cititorii noştri o vor recepta ca pe o incitare la 
lectura integrală a volumului. 


CINCI PAŞI 


Clnd paşi, dnd paşi, dnd paşi... 
Aceeaşi ziuă guşată, spînă, 

De-o veşnide îmi şade-n drcă; 
Se-nchiondorează zbanghiu-hapsînă, 
înveninată ca o năpîrcă. 

Cind paşi, dnd paşi, dnci paşi... 
Aceeaşi foame uscată chioară, 

Pe la vizetă îmi umblă şuie; 

Cu polonicul în blid strecoară 
Fiertura de ştir, acră, verzuie. 

Cind paşi, dnd paşi, dnd paşi... 
Aceleaşi vise pornite stol 
Din labirinturi îngrozitoare, 
cu aripi arse căzînd în gol: 

Ican bezmetid udşi de soare. 

Cind paşi, dnd paşi, dnd paşi... 
Aceleaşi zdrenţe de amintiri 
Din scrinul vremii le scot pe rînd. 

Să pun zorzoane de crengi subţiri 
Pe paparude nurlii de gînd. 

Cind paşi, dnd paşi, dnd paşi... 
Aceleaşi bufniţe mari de urît 
Cobesc în turla speranţei, spartă; 

Cu deznădejdea m-am prins de gît 
Şi nu e nimeni să ne despartă. 


CINTEC DE 
TOAMNĂ 


Ascult întins pe sdndurile goale 
Cum plîng la gratii ploile mărunte. 
Catifelate, stranii, bezna moale 
Îmi trece mîngălerile pe frunte. 

Să zboare gîndu-ncearcă în zadar 
Cu dotul ostenitelor aripe. 

Doar liniştea respirâ-acuma, rar, 
Pe braţul gol al adormitd clipe. 

Parc-Bş fi f(»t înmormîntat de viu.. 
Surd, paşii temniderului cump U 
Cad grd ca nişte bulgări pe sia u. 
Şi ploaia-i pltnsul mamd, nesfirş U 


DOINA 

STRIGOILOR 


Răvăşeşte toamna frunzele de sînge. 
Fumegă, puhavă, negura-n zăvoi, 
Trunchiurile albe de mesteceni goi 
Par păduri de oase-n care vîntul ptînge. 

Au ieşit strigoii la răscruce 
Din Aiud, Jilava, Rîmnic şi Galaţi, 

Din Cuban, din stepe, unde-au fost culcaţi 
De urgia vremii, pentru neam şi cruce. 

Vin de la Canalul robilor, din mină, 

Din Măjadahonda, din Vaslui şi Ciuc. 
Albeîe fantome epopeea-şi duc; 

Stăruie-n orbite, verde, o lumină. 

Ies din munţi, din şanţuri, umbre fără nume, 
Din aresturi negre, de sub caldarîm. 

Vin de la Ţiganca, de pe Don, din Crim — 
Arătări de pîclă dintr-o altă lume. 

îşi tîrăsc strigoii paşii stinşi prin moarte. 
Imnuri funerare se resfiră lent. 

Cine strigă-n noapte un apel? "Prezent!" — 
Se aud ecouri răspunzînd departe. 

Ţara toată este plină de strigoi. 

In amurguri apă de sorbim din cană. 

Ne rămîne-n gură sînge cald de rană. 

Vîntul ne aduce paşii lor prin foi. 

Tresărim prin somnul nostru de vedenii 
Şi-i zărim din umbră cum răsar la geam. 
N-am fî zis c-aievea ar fi ei de n-am 
Respira veşmîntul lor de mirodenii. 

Ne privesc strigoii în tăcere,' drept, 

Dar privirea goală doare ca mustrarea. 
Răscolim, cu grijă, timpul şi uitarea, 
Testamente scumpe stringem lung la piept. 

Sfinţi fără morminte luminează glia 
Şi ne-aratâ calea, cu toiag puternic. 

Sub troiţa vremii i-ascultăm cucernic. 

Moţa, vezi? Strigoii îşi încep domnia. 


MANOLE 


Ai pus temelie în zidul flămînd 
Şi trupul femeii şi sufleul tău, 

Ca bivolii beznei, în goană trerînd, 

Să nu-1 mai doboare cu fruntea tn hău. 

Manole, tu dăinui — mortar nevăzut — 
în rar, nelumesc ctitorit giuvaer. 

Şi dacă sub aripa frîntâ-ai căzut, 
în turle mereu te înalţi pîn’ la cer. 


NARCISISM 


Mi-i trupul cosmic taină-ameţitoare 
în liniştea şi haosul fecund. 

Cînd beznele atotstăpînitoare 
Cu ochii mei telurici ie pătrund. 

Mă-ndrăgostesc de propria-mi splendoare 
Răsfrintă-n lacul nopţii fără fund! 

Mi-i trupul cosmic taină-ameţitoare 
în liniştea şi haosul fecund. 

Dezleg, în trectfea-mi cutezătoare, 
Noianele misterului rotund 
Şi mă vrăjeşte visul care moare— 
Aureolă-n somnul meu profund. 

Mi-I trupul cosmic taină-ameţitoare. 


întoarcerea 

FIULUI RISIPITOR 


Mi-am risipit pe steii năpraznid tinereţea 
Şi vin cu amintirea hichisă-n răni, sub zale; 
Dar anii mei din bezne şi-au înălţat zvelteţea: 
Coloane pentru templul luminii ideale. 

Şi nu-ini păsa din viaţă dnd le vedeam muşcă 
Intărîtate, rele, dihăniile toate. 

Din plosca îndrăznelii H mai trăgeam o duşcă, 
Să dau de-a berbeleacul orînduiri netoate. 

Am năzuit limanul de-azur şi mi-e tot una 
De-am fost învins ori dacă-am ieşit biruitor 
Căd am pornit tn lume să-nfrunt pe culmi furtuna 
Şi tîlcurilor vieţii să nu rămin dator. 

Şi-acum de voi aproape-s, întors fîhă popas 
La capătul acesta de zbudum şi-alergare — 
Dar nu tăia, o tată, viţelul cel mai gras! 

N-aş vrea să-l supăr iarăşi pe fVatde cd mare 

Ce-a sîrguit întruna, agonisind avere, 
Chivernisit,cuminte,plecat subvreniişi legi... 
Ci eu, din toate, numai atît aveam a-ţi cere: 
Să-mi ierţi risipa multă şl să mă înţelegi. 









pag. 8 PUNaC CnnDINIIlC RejijMP 



M area şi grava problemă, din 
adâncul căreia au răsărit 
toate religiile naturale şi la 
ţărmul căreia au eşuat toate 
fUosofîile, este problema morjU. A 
morţii şi nu a vieţii. Cel puţin nu a 
vieţii de aid, d a celei de dincolo. 

Deasupra vremdnidei de 
aid, fantoma morţii a pus !n 
spr^inul primitivului năd^dea 
eternităţii, iar in inima savanţilor 
spinul indoidii: Oare totul se 
sfârşeşte aid? Şi dacă nu — ce va fî 
dincolol 

O lume anonimă de umbre 
rătădtoare, supusă unei continui 
peregrinări de reincarnări 
purificatorii, cum credeau cei vechi, 
sau continuarea unei iu)i vi^i» 
supusă valorincării după măsura 
vieţii pământene, cum învaţă religia 
creştină? 

Cău golul, neantul de după 
moarte, dne ar cuteza să-l afirme? 
La cei vechi a tncercat-o "veselul" 
Epicor şi "turma*^ sa, vrând să 
descătuşeze tihna vieţii de aid de 
"coşmarul" vi^i de dincolo! E 
cunoscuta şi comoda teză a 
materialismului vechi şi nou. Dar 
dne mai dă astăzi credit serios 
coDcepţid materialiste? in luptă cu 
spiritualismul^ materialismul dă tot 
mai mult înapoi. 

De realitatea şi 
primordialitatea spiritului faţă de 
materie puţini azi nu se mai pot 
îndoi, chiar dacă realitatea 
spiritului încurcă anumite socoteli 
ale omului de ştiinţă "exactă"... 

Prud^tă, ştiinţa exactă 
rezervă unele din chestiunile 
redamante de existenţa spiritului 
metqfliiceif iar pe altele a religiei» Şi 
printre acestea din urmă se 
numără, In primul rând, realitatea 
dăinuirii şi stării spiritului după 
moarte. Inabordabilă m/fiin/i, ea e 
rezervată revelafiuniU credinţei. 

îm^xarea răţiunii de a 
evada din prudenţa pe care şi-a 
irapus-o, ca şi tendinţa de a dezlega 
pe propriul d cont misterul vi^i de 
după moarte, e ceea ce încearcă 
spiritismul. 

Spiritismul nu este propriu- 
zis nid ştiinţă (deşi se prezintă ca 
atare) şi nid religie (deşi ar voi să 
fie considerat ca atare). Pretenţia sa 
este de a fî o "eredinfă-ştiiniă*', 
după expresia folosită de marele 
nostru HajdeUf care îmbrăţişând 
spiritismid după moartea fiicei sale 
lulia, i-a crdat şî Ia noi un oarecare 
prestigiu, Indiinându-î cunoscuta sa 
lucrare: *Sie cogito*'. 

Fireşte, vorbind de 
spiritism, nu înţelegem să-l 
confundăm cu naivele şi puerilele . 
învârtiri de mese, la care se dedă 


lumea în midie-i petreceri familiale. există. Realitatea lor nu mat poate 
După cum ţinem sâ-I separăm de fî pusă Ia îndoială. Cel puţin cele 
Întreaga ţesătură de şarlatanism şi din categoria întâia şi a doua. Şi de 
tnic^ în care l-au amestecat atâţia singure pot justifîca spiritismul, 

dintre "profesionişti". E vorba de Savanţi de primă mărime, ca 

preocuparea serioasă a atâtor William Crooks, Charles Richet, 

cerretători de elită de a forţa Russel Wallace, Camille Flamarion 

misterul stării şi existenţei spiritelor etc. au făcut din ele obiect al unor 

de după moarte, intrând în contact asidui cercetări ştiinţifice. 
normal şi regulat cu ele. Cât priveşte însă apariţia 

E posibil acest lucru pe cale spiritelor-fantomă, fotografierea lor 

naturală? Căci pe calea sau a mes^elor lor — e un capitol 

excepţională a miracolului, lucrul e nesigur, din care nu e exdusă 

dat ca posibil. îl afirmă toate frauda sau haludnaţia. Faimoasa 

religiile. Şi nu numai cele naturale, apariţie a Kăthei King şi 

d Însuşi qxştinismul. fotografierea ei de către savantul 

Atunci care ar fi fizician William Crooks, unul din 

incompatibilitateafntrecreştinismşi apostolii spiritismului, nu are 
spiritism şi întrucât practica puterea dovezii necontestate. Iar 

spiritistă constituie o abatere dela toate celelalte stau sub bănuiala 

doctrina creştină? fraudei, voluntare sau involuntare, 

Spiritismul, pornind dela din partea medium-ului sau a 
anumite experienţe, care experimentatoruluL Câte fraude de 
evidenţiază existenţa spiritului, ca o acestea nu s-au descoperit chiar 
forţă liberă şi indep^dentă de acolo unde se credea exdusă orice 

Toate experimentele controlabile se 
menţin în cadrul vieţii terestre 

materie, crede ci poate determina tentativă sau posibilitate de 

sau constrânge spiritele celor înşelătorie! 

defuncţi de a intra în contact Rămân însă celelalte 

natural cu oamenii. Ori această dovezi: transmiteri de mişcări de la 

pretenţie a spiritismului are două distanţă, mesaje scrise etc. 
supoziţii, tn orice caz direct Cum se pot explica acestea? 

anticreştine: teza reîncarnării Spiritiştii afinnă că In constituţia 

spiritelor şi cea a purificării lor pe fiinţei noastre există încă o parte, în 

relea reîncarnai. afară de corp şi spirit Este' 

Prima supoziţie rontravine perispiriiul, care uneşte spiritul cu 
dogmei învierii, iar cea de-a doua rorpul, dar care îşi are vu^^ sa 
dogmei răscumpărării. ' proprie, independentă de a 

Ambele,' dogme corpului, şi care însoţeşte spiritul tn 

fundamentale, cuprinse tn chiar r^iunile astrale, după ce acesta 4i 
simbolul credinţei. părăseşte corpul. 

Coliziunea este deci Acest perispirit sau 

inevitabilă şi exduziunea fîreascâ. ectoplasmă, cura o numeşte Charles 
De partea cui este Richet tn voluminosul său studiu 

adevărul? Fiindcă spiritismul "Trăită de Methapsychique", sau 

afirmă că este silit a abandona flidd astral, cum 11 numesc cu 

aceste dogme creştine, din cauza predilecţie spiritiştii profesioii4ti, 

stringenţei probelor experimentale, este aed ce acţionează de la 

care stau la baza comunicării lor cu distanţă, fie în lumea aceasta, fie 

lumea spiritelor. Care sunt aceste din Itanea de dincolo, transmiţând 

dovezi? mesaje şi apărând chiar, prin 

Cei cât de puţini iniţiaţi tn intermediul "med{um"-urilor, în 

tainele spiritismului le ştiu: faţa obiectivelor fotografice. Tot 

fenomenele de telekinede, de prin acest perispirit sunt explicabile 

telepatie şi de teleplasde. Adică de şi reîncarnările, ca şi puterile 

mişcare de la distanţă a Obiectdor, excepţionale pe care le au medium- 

de prevenire sau presimţire a urile. 

evenimentdior şi de transcriere a Parte din aceste fenomene 

mesajdo** sau chiar de fotografiere invocate de spiritişti au de partea 
a spirlidor-fantomă. loratestaţiileunorcunoscuţioameni 

Unde din aceste fenomene de ştiinţă, cum siuU: William 


Crooks, Lambroso, Dr. Gibier, 
Russel Waliaee, Oliver Lodge, 
Camille Flamarion, Haşdeu ş.a. 

Ded cu greu pot fi negate 
sau pur şi simplu bagatdizate. 
Aceste fenomene sunt. Ele sunt 
legate de existenţa lumii spiritului, 
lume atât de necunoscută de ştiinţa 
noastră exactă. — croită şi 
îndreptată numai asupra materiei. 
Pentru problema noastră un fapt 
trebuie insă reţinut şi notat: toate 
experienţele controlabile se menţin tn 
cadrul vieţii terestre. Mes^'de zise 
de provenienţă suprat^xstră şi 
comunicate prin "medium" sunt 
atât de meschine, banale şi 
contestabile, pasibile de fraudă ori 
de simplă si^estie colectivă sau 
individuală, Încât nici una nu 
subzistă. 

Cât de meschine apar 
aceste "perispirite", care dându-se 
drept Newton sau Apostolul Pavd, 
spun platitudini exasperante! 

Interv^ţia perispiritului se 
dovedeşte cu totul de prisos in astfd 
de cazuri. Banalităţile puteau fî 
debitate şi fără el! 

Dar chiar admiţând şi 
perispiritul şi puterea exrepţională 
a mediilor, recunoscând buna 
credinţâ a experimentatorilor şi 
realitatea atâtor fapte invocate — 
un lucru e sigur: toate se restrâng 
la viaţa terestră. Imediat ce-o 
părăsesc, devin simple platitudini. 

Spiritismul poate acţiona 
deci — cu soioase şanse — aid pe 
pământ Nu poate Insă dezlega 
mistoul de dincolo de lume. Cu 
atât mai puţin Încă poate lua 
contact cu spiritele celor plecaţi 
dintre noi. Spiritismul '— poate 
aspira să se situeze ca ftiinţă, intre 
disdplinde ştiinţifice, cum şi pare 
Metapsihica. Dar religiei Rdigie nu 
poate fî şi nid taina morţii şi a 
vieţii de dincolo n-o poate dezlega. 
Iar dacă "morţii trăiesc", cum ne 
Învaţă Biserica Creştină, d ar cere 
de la spiritişti un singur lucru: să 
fîe lăsaţi în pace! Căd calea lor e 
una fără Întoarcere, iar destinele 
lor le ştie singur Dumnezeu, cel ce 
va fi să Ie judece. 


— va urma — 












letuatitate 


PUNaC CflADINAlC 


pag» 9 I 




[continuare] 

Ată mai tntfi textul acestei 
m profeţii: ”Şipe etnd vorbtamtn 
rugăciunea mea, iată un om 
(de fapt Arhanghelul în chip 
omenesc — n.n.), GavriUy.pe care l-cm 
văzui tn vedenia mea cea de la tncepui, 
in zbor grăbii, se apropie de mine pe la 
vremea Jertfei de seară. Şi a venii şi mi-a 
grăii zictnd: Daniele, chiar acum am so¬ 
sii ca să-fi deschid mintea. Ctnd tu ai în¬ 
ceput să te rogi, poruncă mi-a fost dată 
şi eu am venit ca să-fi vestesc, căci tu 
eşti un om iubii de Dumnezeu, la aminte 
la cuvtnt şi înţelege vedenia! Şaptezeci d* 
săptămîni (subl.n.) sini hotărite pentru 
poporul tău şi pentru cetatea ta cea sjîn- 
tă pini ce fărădelegea va trece peste 
margini şi se va pecetlui păcatul şi se va 
ispăşi nelegiuirea, pină ce dreptatea cea 
veşnică va veni, vedenia şi proorocirea se 
vor pecetlui şi se va unge Sfîntul Sfin¬ 
ţilor. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea 
poruncii pentru ţjdirea din nou a 
Ierusalimului şi pină la Cel Uns — Cel 
Vestit ~ sint şapte săptămîni şi şaizeci şi 
două de săptămîni (deci laizeci şi nouă 
de sipUmîni — n.n.) şi din nou vor fi 
zidite pieţele şi zidul din afară, tn vre¬ 
muri de strimtoare. Iar după aceste şai¬ 
zeci şi două de săptămîni din urmă, Cel 
Uns va pieri fără să se găsească vreo vi¬ 
nă tn el, iar cetatea şi templul vor fi 
distruse, împreună eu o căpetenie. Şi 
sfirşitul cetăţii va veni prin potopul nU- 
niei lui Dumnezeu, iar ptnă la capăt va 
fi război prăpădul cel hotărit. ^ el 
(Cel Unt) va biehela un legămtnt cu 
mulţi tntr-o săplămtnă (a ţaptezecea — 
n.n.), iar la mijlocul săptămînii va înceta 
Jertfa şi prinosul şi tn templu vafi urU 
ciunea pustiirii, ptnă ctnd pedeapsa nimi- 
cirii hotărite se va vărsa peste locul 
pustiiriT (DANIEL, 9, 21-27). 

Profeţia aceasta estesingora In 
care se indicâ data exactă a Tenirîi 
Mîntuitonilui (de fapt data "ungerii" 
sale, a botezului ioanic, de eînd a înce¬ 
put activitatea publicA a Domnului). Sa¬ 
vantul englez Isaac Newton (1642-1727) 
a fost cd dintfi care a demonstrat acest 
lucru, pe baze atorke şi matematice. 
Cartea cu pricina, apăruU postum (în 
1733), purtind titlul Obsen^ asupra 
profefiUor, era considerată de Newton 
ca^opera vieţii Ini Cercetările ulte¬ 
rioare, inclusiv cele foarte recente, l-au 
confirmat întru totul. Nu vom face ^ 
întreaga demonstraţie, ci vom preciza 
doar esenţialul. Exprimarea lui David 
pare "incifrată" numai din punctul nos¬ 
tru de vedere. Vţchtt evrei erau obiş- 
nu4i eu un atare limbaj. Ei cunoşteau 
doidfriuri de săptămîni: "săptămtoade 
rile*^ (de care ne folosim şl DoO>^dar şi 
"siptămfna de ani" (a se vedea,'de pil¬ 
dă, LEVITICUL, 25,8). Danîd vorbeş-^ 
te, de fapt, despre şaptezeci de săp- 
tămtni de ani (~ 490 de ani), îo^înd 
"de la ieşirea poruncii pentru zidirea 
din nou a Ierusalimului" (care va fl 
dată tn al şaptelea ao al domnid lut 
Ataxerxes Longbnanul, la anul 4S7 
t.H., deci cam U un veac de la desco¬ 
perirea Dteută lui Danid). "La mylocul 
săptăhihiu" a şaptezecea lisus are 
aproape 30 de ani (vtrsta la care, con¬ 
form traiUţid, şi-a început propovădo- 
irea mesianică). La sflrşltul acestd 
ultime "săptăoiîai* lisus are 33 de ani 
(vtrsta la care, tot după tradiţie, t-au 
succedat patimBc, risti^irea, moartea, 
învierea ^ înălţarea la cer). 

Cde ckate de noi stnt doar 
citeva dintre cde pesU 300 de referinţe 
profetice distincte ce se cuprind în 
Vechiul TesUment Viaţa pămtnteascâ 
a Mtotuitorului, ronfurmlnd toate aceste 
profeţit, se desfăşoară "între suulul din 


Betleem şi norul din fietania". In cde 
ce urmează vom da o schiţă sumari a 
acestei vieţi exemplare, după relatările 
evangheiiştilor. 

Maria, logodnica neprihănită 
a teslarului losif, a primit, prin 
Arhanghdul (îavriU, bunavestire, avtnd 
să na^ prunc de la Dumnezeu (fără 
mglociiY bărbătească), al cărui nume 
va fi lisus, "căci el va mîntui poporul 
Său de păcate" (MATEI, 1,21). Şi mai 
departe se explică: "Acestea toate s-au 
făcut ca să se împlinească ceea ce s-a 
vestit de Domnul prin proorocul care 
zice aSAIA, 7, 14 — n.n.): Iată 
Fecioara va avea hi pîntece şi va naşte 
Fiu şi vor chema numde lui Emanud, 
care se tîlcuicşte: Cu noi este 
Dumnezeu" (MATEI, 1, 22-23). 

Prin femeie venise păcatul tn 
lume (FACEREA, 3,1-6), dar tot prin 
ea avea să vină şi mîntuirea. Creştinis¬ 
mul redă femeii demnitatea piordută în 
zorii Istoriei, invrednicind-o a purta în 
pintecele ei pe însuşi Dumnezeu ("Năs¬ 
cătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucu- 
ră-te, ceea ce eşti plină de dar, Mane, 
Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti 
tu intre femei şi binecuvintat este rodul 






nezeieşti, au nu le preschimbă d tn 
setrnă, prin satanică alchimie? Apoi se 
tolănesc pe grămezile de murdării şi li 
se pare că aceasta înseamnă a se bucura 
de viaţă'.'* (G. Papini, Viaţa lui lisus, 
ed.cit., pJ)6). Tot aici veniră să 1 se 
închine păstorii cei sărmani, înştiinţaţi 
prin îngerul Domnului, precum şi 
Magii de ta Răsărit, călăuzindu-se după 
steaua minunată (cd "trd crai de la 
Răsărit" evoca^ tn Ctntecele de stea). 
Veniţi din Orientul mai îndepărtat, în¬ 
temeiaţi pe profeţia vechiului prooroc 
persan Balaam, aceştia semnifică înţe¬ 
lepciunea păgtnă care se pleacă dinain¬ 
tea Adevăratei înţelepciuni. 

Fiorosul Irod, r^de de pe 
atunci al evreilor (mai mult cu numele, 
căci guvernarea era tn m^ile romani¬ 
lor), afiind despre naşterea unui "Rege" 
nou şi temîndu-şi coroana, şi-a pus In 
gind să-i ucidă. Cum insă h^ii, preve¬ 
niţi tn chip tainic, nu s-au mai întors pe 
la d ca să-i dea de ştire unde l-au aflat, 
Irod a dat porunca nebună de a fi ucişi 
toţi pruncii ptnă Ia doi ani (numărul 
victimelor, variind după Izvoare şi tra¬ 
diţii, a fost de ordinul miilor). losif şi 
Maria fură nevoiţi să fugă în Egipt cu 


ptntecdui tău, fiindcă ai născut pe 
Mîntuitorul sufletelor noastre", spune 
Axionul Bunetvesdri—Ave Maria la oc- 
cideotali — bnprumuttod, ta parte, cu¬ 
vintele Arhanghdului). 

Maria, fiica "sfiaţDor dum- 
nezdeşd părinţi" loachhn şi Ana, e 
numită şi mărturisită de către creştini 
"fecioară înainte de naştere, fecioară în 
naştere şt fecioară după naştere". Taina 
minunatei zămisliri este pe măsura edui 
ce din ea ^-a luat trup omenesc. Bism- 
ea, pomenind*o ndneetat, o numeşte 
"Preacinstita, Preacurata, Prea- 
binecuvtntata, mărita Stăpîna noastră. 
Născătoare de Dumnezeu şi pururea 
Fecioara Maria". 

Maria şi losif, logodnicul d, 
oau din Nazaretul GaHled, ^ezare 
umili din nordul Palestinei biblice. De 
aceea, deşi născut în Betleeniul Iudeii 
(nu departe de ienisalun), lisus va fi 
numk Nazarineanulşi Galilttnul ("M-ai 
învins, o, GaIHeanule!", ar fi rostit pe 
patul de moarte Impărahil roman Iulian 
Apostatul, unul dintre marii prigonitori 
ai creştinismului din sec. IV). Naşterea 
Iui s-a săvtrşit tn vremea unui rccensă- 
mhit ordonat de stăptnirea romană. 
Toţi luddi trebuiau să vină la Ierusalim 
spre "a se înscrie", ceea ce au făcut şt 
losif cu Maria. Venindu4 vremea să 
nască, Fecioara fu găzduită Intr-un 
staul. Aici tn idlet vitelor, s-a născut 
Mîntuitorul lumu. "Locul cd mai mur¬ 
dar de pe lume fost-a cea diotâ înc㬠
pere a singurului ndntinat dintre cd 
născuţi din femde. Fiul Omului, ce 
avea ti fie sfişiat de vitele cărora li te 
zice oameni, avut-a drept cd dlnfii lea¬ 
găn Jgheabul tn care ronţăie dobitoacele 
florile proaspete ale Primăveru. Nu din 
IntlmplArc t-a născut lisus Intr-un staul 
Lumea aceasta nu-i oare un Staul 
nespus de tocipitor. In care oamenii 
rumegă şi se bal^ă? Cde mai frumoase 
lucruri, cde mai curate, cde mai dum- 


pruncul nou-născut, tntoreîndu-se In 
Ţara Sfintă abia du{iă moartea sîngero- 
sului Irod (care a pierit, se povesteşte, 
lovit de boli tcinuve, cu trupul putrezit 
de viu şi mîncat de viermi pe dinafară 
şi pe dinăuntru). Aceasta este^in mare, 
istoria naşterii lui lisus, !n cd dintfi an 
al noii ere, după cum o povestesc Matd 
(cap. 1-11) şi Luca (cap. I-II) tn Evan- 
gheiiile lor (evangheiiştii Marcu şi loan 
nu încep cu naşterea, ci cu Botezul) şi a 
cărd amintire este păstrată de nume¬ 
roase tradiţii. 

Intre episodul Naşteru şi în¬ 
ceputul activităţii misionare a Domnului 
(în jurul vtrstd de treizeci de ani) in¬ 
formaţiile de care dispunem sînt foarte 
sărace. Teorilîe moderne ale unora curo 
că Ibus ar fi călătorit in India sau tn 
Egipt, unde s-ar fi "iniţiat", n-au nki o 
.hază documeiUară şi stnt a^urde tn si¬ 
ne. De ce ar fi avut nevoie Dumnezeu 
să înveţe de la oameni?! Cd care susţin 
astfd de fantezii neagă implicit dumne¬ 
zeirea lui lisus. El trebuie să fi trăit, 
asum!ndu-şi traiul tn chip omenesc, o 
viaţă obişnuiţi tu NazareC. Şi-a însuşit, 
se pare, meseria lui losif — dulgheria. 
Se ştie doar că pe la doisprezece ani a 
fost găsit in tanplu, vorbindu-le deja 
iudeilor ea un tnţdept (LUCA, 2,39-52). 

to giuDultnceputnluiactivităţa 
mesianice a hii Ibus, un ascet singura¬ 
tic, loan, zb Botezătorul, fiul preotului 
Zaharia tp al pioasei Elbabete, venit pe 
lume doar cu ctteva luni mai devreme 
declt Ibus, a pornit să propovăduiască 
din pustie apropierea mîutuirii şi "bote¬ 
zul pocăinţd". Iar mulţiroDe, cutremu¬ 
rate de cudntul hii, veneau să primeas¬ 
că botezul în apa Iordanului. Acesta a 
fost Inainte^ergătorul Domnului, cd 
vestit din vechime, "ultimul dintre pro¬ 
oroci" şi "cd mai marţ dintre cd năs¬ 
cu^ din femde", cum l-a numit chiar 
Ibus. "in vremea aceea a venit loan 
Botezătorul şl propovăduia In pustia 


Iudeii, spuntnd, Pocăiţi-vă, că s-a apro¬ 
piat împărăţia eerurik»'. £1 este aeda 
despre care a zb proorocul Isaia (40, 3 
— n.n.): Glasul celui ce strigi tn pustie: 
l^egătiţi calea Domnului, drepte faceţi ! 
cărările Lai!" (MATEI, 3,1-3). Botez㬠
torul zkea: "Eu unul vă botez cu apă, 
spre pocăinţă, dar Cd ce vine după mi¬ 
ne este mai puternic declt mine; Lui nu 
sînt vrednic să-i leg încălţămintea; 
Acesta vă va boteza cu Dub Sfint p cu 
foc" (MATEI, 3,11). 

Ibus a venit d însuşi să 
primească botezul de la loan. Acesta s-a 
cutremurat dinaintea lui, dar Domnul 
i-a zb: "Lasă acum, că aşa se cuvine 
nouă, să împlinim toată dreptatea" 
(MATEI, 3, 15). "Ibus Hrbtos a fost 
botezat de către loan nu pentru că avea 
nevoie de pocăinţă (căd nu era păcat tn 
d >=- n.n.), ci pentru a împlini toată 
dreptatea (MATEI, 3,15), adică pentm 
a-şi asuma ptnă ia capăt condiţia uma¬ 
nă... In ac^i timp, prin botezul Său, 
care pretochipuie moartea şi învierea Sa 
(LUCA, 12, 15), El recreează întreg 
universul, r^enerînd energia cosmică 
primordială, al cărd simbol este apa" 
(Ion Bria, Dicţionar de teologie 
ortodoxă, pp. n-i%). 

Botezul semnifică începutul 
activităţii mesianice a Domnului. Ea 
avea să dureze vreme de trd ani. In 
acest răstimp d i-a adunat pe Apostofi 
şi i-a pregătit pentru mbiunea lor vii¬ 
toare, a propovăduit mulţimilor din 
ludeea, Samaria şi Galileea (cele trd 
mari provincii ale Palestind biblice), a 
săvîrşit minuni (începlnd cu aceea a 
prefacerii apd tn vin, la nunta din 
Cana Galiled), pbiă ce a voiit vremea 
ca "Fiul Omului să fie dat tn mîinîie p㬠
cătoşilor". Cde patru Evanghelii (după 
Matei, Marcu, Luca şi loan) rdatează 
amănui^zt, aducînd fiecareepboadesau 
precizări noi, pe lingă cde comune tu¬ 
turora, fapt^ şi învăţăturile sale. Vom 
avea priiţjul să ne familiarizăm co de, 
în chip ortodox, tn cde ce urmează. 

Duşmănit şi urmărit fără r㬠
gaz de căpctaiiUe iudeilor, care 11 soco¬ 
teau, tn îngustimea lor, "un stricător de 
lege" şi "un blasfemiator" d este tn cde 
din armă prins (cu Autorul lui Iuda, 
ucenicul vhizător, care "t-a preţuit trd- 
zeci de arginţi pe Cd fără de preţ**) fi 
hărăzit morţii prin răstignire (una din¬ 
tre cde ma\ infamante pe vremea ace¬ 
ea). El a apărut, rtnd pe rîod, tntr-un 
simulacru de judecată, înaintea lui niat 
(guvernatorul roman al Iudeii la acea 
dată), a căpeteniilor religioase evreieşti 
(^na şi Caiafa) şi a lui Irod Antipa. 
IHlat iPontius, iar nu "din I^>at", cum 
greşit este numit adesea!), n^ăsindo-l 
vină şi ncsufermdu-i pe evrd, a încercat 
să-l scape de moarte. Poporul însă, tn- 
tărttat de căpetenii, a ridicat glasol, 
certndu-i să-l omoare. Temtndn^e de 
răzmeriţă, Klat s-a mulţumit tn ^e dm 
urmă să se spde pe mfini; "Nevinovat 
sînt de stngeie dreptului acestuia. Voi 
veţi vedea" (MATEI, 27,24). Dar noro¬ 
dul a început U strige şi mai tare, 
zieînd: "Sîngde Lui asupra noastră ^ 
asupra copiilor noştri!" (MATEI, 27, 
25), vorbe grde, b^ite bddung peste 
veacuri, pecetluind destinai acestoi 
"neam Tldeaa şi desfrinat" (MATEI, 
12, 39; a se vedea şi 16, 4, preenm ^ 
LUCA, 11, 19). cum Domnul însuşi 0 
oumbe înainte, in fine, fund obkdul ca 
tn ţjuoul marilor sărbători să fie slobo¬ 
zit un întemniţat, iudeii au optat pentm 
Baraba, care era un Ulhar (MATEI, 27, 

16- 21,; MARCU. 15,6-U; LUCA, 23, 

17- 19 fi lOAN, 18,39-40). 


^(UcjU 











PUNaC CflRDINALC 



I MARTIE mi 


ln(ekg «cum ci sim popoare 
care Iţi pK«xi moartea. 

Intîi ne-am pinxliit, tn lungul |ir 
al repettfelor temeri |i cideri. 45 <& ani, 
vial«. Din decembrie 19S9 tnk am înce¬ 
put si ne pierdem moartea, pe care abia o 
regisis^ mare, neiatinati, dititoare de 
sens. înţelesul ei ni s-a firimiţat intre 
d^te. jertia s-a preschimbat în tnCknpU- 
re, oxMitea a Împietrit, uitati Ia o mar- 
ţine de drum, Ori InWere. 

Şi limba noastri ne caută, in- 
«i i tc ot , ca o limbi de moarte care trÂuie 
ascultaţi pini la caeit. Limba pc care o 
lisasem si ne 6e msati, fi odată cu ea 
sensurile existentei noastre pe pimint. 

De dnd am incepuţ si pricq)em 
ctte ceva din noi |i din ursita noastră 4 d 
istorie, ^>eni4a ni s-a concentra toată 
!ntr-uo punct, aflat mereu In £i^ iKMtftif 
ţ mereu departe. In viitor. Clndva avea 
si vini schimbarea la lat*, fi In clipa 
marii rittumiri totul avea li se întoarcă, 
re-oiscut, tn ftgaful firesc. Ce nu ftiam 
atonei era oi speranţa ne închidea IcÂr-un 
fel orizontul cim noi nu vedeam decft 
dnunul citre acest punct dar niciodati 
dincolo de eL Spera^ se ridica drrapCă 
pini In tării, poete prin care aveam tâ 
trecem, pentiu a rcfisi de partea cealaltă, 
lotieagi, viaţa noastri frierdutl. Şi iată ci 
ne-a fost dat si «uingOT pini la perete: 
Decemb ri e 1989. i^nţile ImpiiilefU s-au 
deschis pentru noi — cerul se arcul, stri- 
lucitor, q)ilat de lacrimi, o cl^. Am pi¬ 
tit cu pM hotitft peste prag, siguri de a fi 
obemati, dovedişi doar ci dntem hi sta¬ 
re si ne jertfim — dar departra cealalti 
ne tjgiepu pustiul, iarba arai fi mu^me 
de oase de oarneni. cioburi dc gl^un, fi 
iaiăft dcsl u fite-aedes lu |i r c chetnin. 
Ajunfi de paitra cealaki ne-am văzut, ca 
Mr-o ogli^, chipul. 

Poate ci noi mi am fost pe mi- 
sura morţii fi a speraotei noastre. Dure¬ 
rile lacoii, prin care se despart tn 
drumurile lor nesfiifite viata fi moartea, 
ne-au mufcat din trup. Dar n-am ftiut si 
ne kpidim de straiele moiţii. Am uitat si 
luim pruncul bi itrllucitoarec lui nevino- 
vi^, tl-1 laik|ăm dupi datini fi ai-1 pu¬ 
nem In leagăn. Ne-am luat eu una, cu al¬ 
ta. fa tlrziati eu de-ale trecutului, fi l-«m 
lăsat aruncat In calea răului, capota «de- 
>^hului din parabolă, să & că^ In pi¬ 
cioare. Şi mult n-a lif^il să ni-l omoare. ’ 
De aceea toate slnt azi pe jumătate, abia 
dilndu-te. 

Vai nouă, mulţi veniră săraci, 
luaţi pe n^reglţite de ziua cea mare. Şi 
n-am Înţeles la timp că Pot^ nu se de^ 
chid doar acob dqpatte, tmde se logU 
cer fi pimint, ci ^ aici, aproape, tn fie¬ 
care zt. mereu |i menu, pentro fiec^ 
din noi tn naite, fi pentru ceau noastil. 

Ce am ^utit noi de partea oea- 
laU este deja «iei. Ce am găsit cu ade^ 

AUGUST m? 

Lumină §l cUp^ 


, Din nou spre casă. Această 
cilUone e adt de difoită dc ocklalle. 
nu slnt stewardesele ekgaote, care te 

invită in ibtotU adinei, fl-ţi vcrbcsc 
subţire, cu zlmbet pe Cstă. In unbi străi¬ 
ne, cu murmur ocrotitor, de pi^ In «- 
ceste limbi care nu sini ale tale ai recu- 
noaflB unbful inoonftindabil a] Ubectăţii... 
Spre Parii, Londra, NewYocfc... 2&oruri 
tn care dîalogurde se tnchea^ Ufor. tova- 


lifii Inflmplitori dc drum lisîndu-ti 
î n totdeauna cîte un ^d sau două, ca să-i 
poţi recunoaşte In amintire. 

Aici, bsinte de a păfi pe scara 
avionului TAROM care nu^i ascunde 
virsta, ţi se cere mai intîi să arăţi 
pafaportul. Gherile nu zîmbesc. Ceva in 
mine se înqxMnv^tc, o revoltă surdă care 
Îmi otrivqtc încqnitd de drum. 
Controlul — primul semn al unei călătorii 
care ou se aseamănă cu nici o alta, 
măsura noMitinţei sale. 

Intr^ In avion, mi izbeşte 
sunetul limbii. Nu cu strifiUgerarea 
nostalgiilor pini atunci aţipite, ci 
redcft^xind nelinisţi căci recunosc în ea 
o armă, care oriciod se poate btoaree 
Împotriva mea. A auzi româncfte în jurul 
meu e ca fi cum «f fi despuiată la 
psde, fi ^ndurile mele se zbat (ără 
apirare, de parcă oricine aici le-ar putea 
căi. Intre aocfti oameni care vorbesc 
limba mea — fi suspiciunea, cu eh^ul ei 
hidos, e gata la pîn^ cine ar putea fi ei 
dacă nu Domcnclaturiiti p informatori, ca¬ 
te au ajuns si m«ite această călătorie? — 
nu iSnt printre ai mri. Aici s^ cel mai 
singură. Poporul meu... H-vom vreodată? 
Piivirra inu cade pe paharul de plastic cu 
apă minmli din ţaţa mea (e tot ce ni se 
s^^ pînă Ia Borlinul dc Est). Ar fi 
trebuit si fie alb dar e de o nuanţă nedefi¬ 
nită, murdari, urme de culori care s-au 
topk In amestec, ar fi trebuh si fie rotund 
dar e asimetric, stfleit, de parcă a fost 
turnat lotr-o matriţă stricată. Şi pe fundul 
paharului citesc, ca un răspuns fără spe¬ 
ranţă la toate întrebările, numele fabricii: 
VIITORUL. 

Şi dintr-o dată ^şnim In sus, 
prin nori, deasupra norilor. Lumina năvi- 
Icftc prin toate ferestrele, dizolvbid contu¬ 
ruri fi Însingurări. Nu mai e declt lumini, 
palpabili, vie, caldă. E himioa ţării mele, 
cu «ffiţ^ oo^riei fi ale primei tinereţi, 
cu lungile, oesfirfit^ zîfe de vară, pe 
care soarele primăverii le vestea In trans¬ 
parenţa primelor firunze. îfttotdeauna dru¬ 
mul spre casă trece prin valul de lumină, 
răscolit o r de domn, «ducător de pace. 
Eftiw drumul cel bun, tmi foptesc raze¬ 
le. Aici sus ou e dedl lumini. E unica, 
nesflrfita, in^uizabila realitate. Şi «fa va 
fi pururi, lumini statornică, mereu 
cu sine, şi după ce noi vom fi coborit îna¬ 
poi în eiustcsţa noastiă de pimtnteni, su¬ 
puşi schimbă^ «păsată de gruL Aici sus 
c libertatea pe care trebuie si învăţam să 
nu o mai merdeni. 

Coboilm. Zburăm deasupra ţ㬠
rii, tot mai «pro^. Şi văd: lanun arte, 
nu galbene ci lugimi; copaci răzleţi de un 
verdepalid, prilos; meandre de ape eond- 
jiulndu-se tn meandrele muI^ilor, vaste In- 
tindoi ^>ale de păduri alcătuind ciudate 
desene, simetrii ft asimetrii Impletindu-sc 
ca o imag^ a înttn^lării, a geshilui inc^ 
piiŞ fi oprit firi rost, din Idiamite; ogoare 
uriafe cu hotarele tn zig-zag (ou ca în 
Apus, unde clmpurile slnt pe măsura 
omului, cu flori fi arbufti In haturi), tre- 
lerate sau «rate, o arătură care nu mergea 
aiciodati drept ri părea lăsată de un trac¬ 
tor beat ce s-o fi ciltinat o vreme Incoace- 
încolo, jAil oe a !oţ«>erut în loc, rimt- 
nînd si nigÎDească sub ploaie fi vhit; fi 
laiăfi spaţii, perfect delimitate in unghiuri 
drepte fi asouţile, de pimint părăsit, ars, 
neroditor, oo^a stingheri scuturlndu-şi 
frunza, de paixdl pierduseră firul anotim¬ 
purilor, fi drumuri care treceau printr-un 
sat sau două fi se opreau la o margine de 
Un, fi drumuri care nu duceau nicăieri Şi 
Uitfi linia dreaptă care U mfinomenl dat 
o lua razna, aluneca Intr-un nou unghi, 
subţire ca un vlrf de suliţă, fi se Împle¬ 
ticea intr-o buclă pe care o idipădiseri bu¬ 
ruienile. Ndbunic, InttmpUre. istov — a- 
oesta era chipul ţiiii, peste care se arcuia, 
oemirgiait fi v«^nio egal siefi, cerul. 

Aceuta era tara nimănui Nicăieri 
Utopia (OU-TOPOS) deveniif realitate. 


EXIL 


Adevăratul exil nu este al celor 
care s-au dus in lumea Urgă, si care, seri¬ 
le, înainte de a adormi nuu colindă o clipi 
in pe meleagurile trecutului, prin sa¬ 
te fi otifc, pe care le ftiu rămase aşa cum 
erau la plecare. AdeiÂratul exil e exilul 
w loc. Doar cei care au rima fi care cu 
fiecare zi fi-au pi^ut mai mult ţara, 
aiistînd n^utincioşi — ba uneori ajun- 
gînd s-o facă chiar ei cu mîinile lor — la 
distrugerea d, ştiu ce înseamnă exilul. 

CSndva — acest înc^ut e tot 
mai greu de precizat, de parcă s-ar pierde 
in negura veacurilor — cineva, unii, şi-au 
pus in gînd ti clădească raiul pe pimint. 
Şi-au tost priofi oameni cu arcanul fi 
tnhimtţi la Jug — să schimbe chqHil 
lumii, noi forme, figuri fi cuvinte si 
brăzdeze faţa pimîntuTui, aritînd mindru 
spre c«ul ^1 cit de mare este omul. Şi 
au trebuit si tra^ munţii după ei, să-i 
mute din loc, să u^ă baraje, să sape noi 
albii ca apele si înveţe cuminţi încotro au 
voie să curgă. Şi mulţi au căzut zdrobiţi 
sub poveri. Desenul Inc^Nit a luat-o 
razna, continuîrKf de la sine. Ani au trecut 
fi au venit al^ oameni care nu pricepeau 
de oe sint puşi jug fi s-au risătut fi ei mai 
dq>arte. ca jÂruiţu lor, fără să ştie de ce 
fi pentru cit tinq>. De fiecare dală eînd 
trigeai lanţul îi trăgeai fi pe ceilalţi du^ 
tine. Şi ii urai pentru greutatea trupurilor 
lor pe care mereu fi mereu, oricare Iţi era 
munca, trebuia a o urneşti din loc. 
Trigeai fără rost Incoace-incolo, ii mai 
înghionteai, te mai împingeai în m. ca si¬ 
li fiid loc să * - - - - ■ 
legea «muţise 


poţi lua o gură de aer. Şi 
io mima omului. 



Am coboib din avion tn a^ul 
cşJd, cu miros de fiun fi de diator, sdr- 
nind imagim din trecute veri — plimbările 
de-a lungul Oîmbov^, cu gtnduii mari fi 
curate care pătrundeau fără greutate uni¬ 
versuri pe care plnă atunci le crezusem 
străine: blratemul neamului, erinbele bn 
Creon, AfUigona cea plină die lege, jocul 
dement al^ Piocust, privirea Meduzei... 

In aeroport mu soldaţi înar¬ 
maţi, îînmetriţi la locurile lor. Atitea 
gh^, aOlca^guri |i porţi, ca într-un 
cuidat fi derj^nu scenariu ini^^ pe 
dos. La una ^ ele ţi se poate mae ori- 
^od ci nu ai voie să mera mat departe. 
Şi dintr-o dată ţt-c teamă. Teama pe care 
o u k as ef i şi care acum din nou se uifir^ 
!n tine e semnul ceA ci te-ai întors acasă 
— sonnul cu care ţara nefericită te oumi- 
ri printre ai ei. 

Şi littr-o cl^ efd prins In humt, 
fn înv ălm ă şe al a de oameni şi bagaje. Toţi 
se lnq)ing, tnoearcă a-fi croiasra dnim 
prin muşuroiul uman cu mii de braţe fi 
picioare, din care faci fi tu parte pentru 
că nu ai cum a rămli !n aCsra. Eşti şi tu 
trup din trupul lui, tînge din sîngcle hU, 
eşti parte din haosul uman ,dm organismul 
uriaf unde fiecare celulă îşi strigă dr«^ 
la viaţă, ^eptul la o guri de aer. 

In ţara unde totul e planificat fi 
supravegheat nu domneşte dech haosul. 

Cum ar putea sociologu 
ştrimăute să ne li^elea^ vreod^ Mai 
întli u prm uimiţi mifcaiea ndneetatt a 
mas» umane şi şi-ar zioc că este vie şi 
fertilă — viaţa în o^netiile et spontane. 
Doar noi ştim că mişcările pe cate le b- 
cem slnt spasmele agoniei, suimle reflexe 
Ale unor vieţuitoare care, fai lortutca in¬ 
stinctul. cu o sforţare enormă, lupU me¬ 
reu ft mereu, clipa de clipi, pentru a-ti 
salva viaţa. Această tfor^, 



gie uriaşa de care dăm dovadă, nu are 
nici un scop în afara ci însăşi, nu duce ni¬ 
căieri fi nu aduce nimic — dar numai ea 
ne mai ţine în viaţi. Porunca cea mare 
«ici este de a nu te opri, că de te-opreşti, 
ţi-ai pierdut locul pnntre cei vii. Dacă te 
opreşti fi te întrebi de ce, nu mai eşti apt 
pentru viaţa de la noL Dacă te opreşti, 
niciodată nu-ţi vei mai găsi locul la coadă. 
Dar poate v» găsi altceva: drunuuile sin- 
guntioe unde la răscruci stau la pîndi 
ultima deznădejde fi uttima revoltă — şi 
atunci nu-ţi mai rămîne declt să-ţi torni 
benzină fi să-ţi dai foc, in pieţe care prind 
deodată a se goli. Sau poate, dacă refcşti 
să mergi p^ la capătul singurătăţii, vei 
afla in s&fk, învăluit în ca^ de tămiie, 
drum urcător, fi sWomică liniştea. 

Proba k care eşti supiu k noi c 
de aptitudini fizice, da, chiar aici: ai 
putea să-ţi găseşti bagajul fi să ^-1 tragi 
din mormanul tot mai marc de valize fi 
lăzi care se înghesuie pe banda rulantă cu 
huiet asurzitor; a prirvde un loc k coa^ 
din kţa controlului vamal; a părăsi a»T>- 
portul într-un autobuz, cu un picior pe 
scară fi agăţat cu o mină de balustardă, in 
ei^iilibru mereu precar. Nu vi fie teamă, 
Apuseni! Am făcut-o de rînd eram copil, 
noi fi miliane ca noi, de cincl-fase ori pe 
zi am reuşit k^ proba mufcl^or. Nu c㬠
dem, nu toţi căoem, nu cădem încă... 

C» care nu cunosc, Ifi Inch^Miie 
cokctivkmul ca pe ceva ^stract, un crni- 
cept, o idee— sfa cum q>ui "socialism”, 
"comunism", "umanism*, (^nceptul exis¬ 
tă, desigur, ea aproape toate pe care 
omul aincăcat să le pricep sau In care 
raţiunea lui a reuşit doar ai se rătăcească. 
In fond, colectivismul este Insă concietul 
în starea sa cea mai puri, negaţia Însăşi a 
abstractului. Colectivismul msramnă fo- 
globarea fizică a indivizilor fotr-o masă 
umani concretă ţi anukrea intervalului 
minim dintre corpurile vii. Tropul tău vi¬ 
ne fără încetare fii eonuct cu alte troputi 
— autobuzul, tramvaiul, pe care rui ai 
curn si le e\^ sică don exemplul cel 
mai evidcfrt. întotdeauna e cineva care W 
răsuflă in ceafă. Indiscret firf a vrea, 
uu cu lăMmic, mi, nu dorindu-(e pe tine 
CI lacom di^ bcul Uu. pi^Uditii de cen- 
tunAri pătraţi, pe care ii acoperi cu tăl¬ 
pile, sau scruându-te, după eum ii e me- 
i»ia, ^lU In «dineul fiinţ ei, care le zb^ 
sub privirea străină. Cineva e tot timpul 
Bngă tine, chiar şi dnd nu-1 vezL Aplecat 
peste foak pe cne o ai tn faţă, urmărind 
tot cc-at scris fi ştiind dinainte tot ce nu 
ai avxă curajul a tem dar ai gin^. 

Nu mai sîntem oameni pentro că 
k noi «istefţa umană, indivâuală tn 
esenţa ei, a fost abolită. Noi constituim o 
formă monstruoasă «flaU pe. treapta cea 
mai de jos a naturii, o Încrengături, un 
organisin redus k o unică fuo^, «ceea 
dc hrinire. Dar asimilarea are aici acea 
origiiuUitate contra naturii care fiice ca 
organismul a le hrănească din el famifi, 
de^rlndu-fi, fără si ştie oe kce, părţile 
componente. Cu ck organisrmil se menţi- 
ne mai mult tn viaţă, ou «tlt se mutilează 
fi te distruge mai mub.'De «ceea nu eadt- 
ţă creftere, dezvoltarea tn societatea co¬ 
lectivistă, peiăru că hrtnirea este auto-ani- 
hilare, cel mai mio cktig este la acelaşi 
timp o pierdere iiemea^ilă. 

Un balaur, cum povtftile ou au 
niai pomenit: ueiga|, pwuitor, neputin¬ 
cios p slnuoig^. 





















în refuj^u | I 

Doamne, încotro mergem?Înco¬ 
tro fugim? De parcft to^ ne-am afla cu- I 
prinţi de panici, intr-un refugiu neîncetat. ! 

Aşa fug oamenii tn timpul rC^iulul, din 
calea stihiilor, la cutremure şi la inunda- 
ţii, încneîrtd tă-şi salveze copiii şi viaţa, 
şi şi-au pus in ^b& într-o doc<^ ceva 
merinde şi îngrămidit intr-o valiză avutul. 

Fugim cu toţii pe loc. De dimi¬ 
neaţa, cu fit^re nouă zi. Tot mai depar¬ 
te, pînă nu a mai rămas nimeni. De aceea 
ţara noastră e ţara nimănui. 

N-ar fi trebuit oare si rămlnem? 
Oare am fi putut si rătnînem? Oare noi 
am greşit? 

Fugim cum fug oammii de pie- 
Uitindeni de sub urgia lădoiului şi a sti- 
hiibr. Şi nici un popor nu a fug^ ca noi, 
pe loc, şi ca vecinii noştri, ruşi, ucrai- 
nieni, bulgari, tot în cerc, in acest ră^i 
care ar durat şi a durat şi tot mai durea¬ 
ză... IU 2 Ă>oi e^ deşi niineni nu ne crede, 
război fără armisti^u şi fliă instrigorln 
vizibUe, urmele de sînge se ştere mneu 
ca intr-o vrajă pe dos la noi şi oasn^ 
g-au răstălmăcit, sîngele nu mai voibeşte 
ca să-şi arate călăul... 

Steagul ni l-a pierdut de la înce¬ 
put. Steagul care afimă de toate casd.e, la 
înăl^ea ta, incolăcindu-ţi-se ca un 
ştreang în jurul gîtului, nu e ste^l nos¬ 
tru. Cruci au căzut, şi ziduri de bisnici. 
Limba lor nu este limba noa^iă ^ nc-au 
cotropit neouN^tttoarele. Nici măcar ci¬ 
mitirele nu ne-au rămas. La Aiud, pe lo- 
unde-s ingroţ^ morţii din închisoare, 
pasc acum por^. Ce bine s-au priceput 
să ne răpăscă şi vi^ şi moaitea. 

abe meleaguri ale lumii m㬠
soară timpul după copiii care cresc, copa¬ 
cii care se înalţă, du^ noi drumuri şi ca¬ 
sc. Aşa cum trebuie si fie, unde c o viaţă 
de om. La noi însă distrugwea este singu; 
ra măsură a UmjHilui. Dechid nu s-a mai 
văruit o casă prm păi^ noastre, de ctnd 
nu s-t mai pus o floare şi nu s-a 
Zat o piatră să aibă omul unde pişi? In 
caldarmi sînt grojn, ca după un bombap- 
damenl nevăzut — dacă mai ţii la vi^, 
nu te aventura pe afiiri dujd căderea în¬ 
tunericului! O ^ircagă ţară c îneamuflw, 
noaptea nimeni nu no-ar putea bănm de 
sus, din avioanele în zbor. Felinarele au 
răxnas ca o amiibire fără rost în ţara care 
fusese prima din lume să-fi lumineze str㬠
zile capiulei cu lămpi cu gaz. Apa nu 
curge. Totul s-a opnt, şi Uimea obiecte¬ 
lor, devenită independentă, t guvernată 
doar de legile fizice si chimice ale deza¬ 
gregării. Cfiăplturiadiinci brăzdează pere- 
ui coşcoviţi ai caselor, sub acoperiş cal¬ 
canul căzut'^i deschide poduri, unde se 
mai ascund tocă lămisiţe ale timpului ^- 
nainte de război. Garduri şovăitoare, ba- 
lansîndu-se la fiecare trecere de pas, in- 
grădoc ridicol grădini năpădite de buru- 
lonL Mormane de pietriş au rămas pe tro¬ 
tuar. Cineva irrfiuie să fi înc^t ceva « 
s -4 oprit... ca toate celelalte. Grilaiul de 
fier, răsw^, s-a surpat totr-o tini oo pe¬ 
retele casei. Bradul uscat, pleşuv, mai 
strijuk Uiol. peste straturi de flori cu 
parfumuri aiUnci- Acolo unde omul şi 
U lui lipsit >rttl timpul adevărate 


Ba da, mai e tocă, firavi şi fra¬ 
gilă, amintirea, care va dispare odată cu 
noi sau poate chiar înaintea noastră. Dar 
nu avem dreptul să uitim, trebuie să spu¬ 
nem mereu ceea ce ştim, să povestim ci 
aici se ridica odinioară, pînă mai icn, o 
biserică, că am văzut-o şi părinţii noştri 
au văzut-o. Ne vor crede oare om ce vin 
după noi, vor mai putea ei să înţeleagă, 
cuvintele noastre vor mai avea s«is pentru 
ci? 

» 

De pe malul celălalt al Dîmbovi¬ 
ţei, răzbate, potolit de dcpăiUre, vuiet de 
maşini şi de oameni. Mulţimea dintr-un o- 
raş care nu mai este — rămas încă tolr-ufi 
colt al picriloarci noastre memorii, si-i 
f^ neomenească. Se aruncă asupra piă- mai slrfeatem o vreme stră^, să-i mai 

zii. o ^e bine în gheare şi ciuguleşte fără simţim pomii în adierea verii, si ne mai 

grabă cu ciocul lui ascuţit: lentă dezagre- rugăm to biserici, ale căror uşi ammtuea 
gsre, ruină, moartea care se lîriştc încet, le ţine milostiv deschise în noapte. 

* Apoi amintirea se va împrăştia 

îmi fac drum prin muţime, spre «i ea într-o zi în cele pateu zăn, ca puful 
inima oraşului. De ce sint atit de mulţi pe de păpădie risipindu-se în soare, 
stradă, de parcă ar asculte de o poruncă şi * r- e 

s-ar îndrq^ acum cu toţii spre o tinti nu- Aici tr^uic să fi fost cîndva o 

mai de ei ştiută? Cerşetorul cu picioarele casă cu fereşti înalte, sub streaşină cărora 

de lemn prinse în cuiele de piele a căzut m-am adăpostit o dată de ploaia de vară, 

în tocleşterea ciudatei lui armuri to coR>ul şi o giădină înmiresmată de dulceaţa cire- 

steăzii şi doarme — printre paşii indife- şilor şi a caişilor, şi frunziş bogat c^ se 

renţi care, grăbind înainte, ii «ing faţa boltea peste stradă... fusese aicL.. fusese 

bri^ată şi barba albi — somnul greu al mai încolo... şi rădăcinile s-au topit. 
beţiei... Nu a mai rămas nirme, nu mai 

c nimeni. Aici pînă şi moartea a munl. 

"Şi apucînd calea sînt«m pc tînmui «aua. 

"P® «'«1® • 

^ catre iztddiit*** nismului, iaiba nu se mai ridică", imi 

■ mi 1^llf^1irP<!till1 şopteşte insistent un glas pe care îl ştiu 

uni caui DUCUre^UUl... ^Jdt™bine. Pici dm faţa mea, îi spun, 

' ■ ' ' • t i . * eşti uuima ismtă. 

Ain Urtt^ini Trânti» ti Af- ‘ §1 oin altc vrcmi se ridică mcet 

abia acum k^nd în dog^ilIdupS-aîîiie. 
zii, uconsuTprezoţ. i^lăprintS*ruine. . f 

Ca o gart în mijlocul cîmpiei, a ctoei rost ** 1 ’ iîSn^tniin^ 

nu-1 fildegi, n^Szînd niS o poteci, nici "oP». P™» “ ’ 

un aat Aici au fost străzi, pe^^lo-ara 

purt^cu m^ ca un interior, un^ iîiSîS?; DuAe*k tatădău'^i 

pac atc cănii lădăcinl puternice ridicasert patoşul- • • to'J curăţă 1 de rugină, o 

asfaltul. Aici locuiau ctodva prieteni, erau ® a .Sîi'rfn,», Amm în*noî? Palo- 

camerede închiriat la studenţi, la mansa^ , . jS ^îţirfîîî^t 

dă sau to subsoluri, unde abia pătrundea 3*^ ^ minc« nigina 

o geană de lumină. fusese ctodva o de mult, de-1 dezgropi, praful îţi va intra 
hune. prin pi^c şi-^ va otrăvi sîngele. Fieran 

Cum poţi să ştii aici încotro nu miai sînt prin părţile noastre. Şi chiar 

mergi, dacă paşii tăi merg înainte sau de-ai putea rt-ţi ^tecşti palowl, in clipa 

înapoi? Case dărimalc, mormane de căiă- to care-l ridici, duşmanul se dă peste cap 

raizi fi moloz, ki-colo o bucată de perete şi se pretoce to pară roşie şi fum — căci 

tocă păstetod cuilorile to care fuseseră vă- nu există dar e nonuritor. Pitidi împtra- 

nâte camerele — culoarea e mai vie to tulul Roşu nu ai după ce U-i cunoşti. Zi- 

acest dnqptuDghi, trebuie să fi fost acolo ua iau chipul nostru şi se ameftecă printre 

un ti^lou, o ^grafle, o ima^ne din altă noi, noapte se trag înapoi în gălbuie lor 

parte, din alte vremi, poate un peisaj de lubpimîntene ca de acolo si atace mai 

d^MAe, poate poza unor băieţei cu zîmbet bine. Şi cînd te trezeşti dimineaţa şi î^ 

cundnte, proaspăt tunşi, poate bunici, ră- arunci privirea atoră, ştii de «cum a 

maşi to fotografie to acea clipă a t^reţii fost soarta bătăliei de noapt^ Un singur 

lor de dinaintea acestor timpuri.. în vint semn au cuceritorii ai<»: pusdirea. Pentru 

te înfăşoară o foaie de ziar: Setoteia, paloşul pe care nu-1 mai ai, fă-te tu paloş, 

Iskia... Au pi^ drumuri, au ptorit şi sufletul tău să lucească ea oglinda. Aici 
indicatoare. e nevoie de fimri din tdincurl de suflet 

Un dine cafeniu, costeliv, dă făurari, şi de ve^e neîncetată — ca să nu 

ocol. Nu e nici temător, nici prietenos. vină dimineaţa cînd cu spaimă dar poate 

Nu se giăbe^, merge doar, putfindu-şi şi cu o ucigătoare uşurare îţi vei da seama 

cu demnitate povara ^eţii. ÎI urmăresc cu ci şi tu ai capibilat to somn, devenind de 

privirea pînă dispare to sp^k mormanu- acum imul de>«i lor. 

Lli de cihk sparteofiliţi totr-o lume * 


pnvirea pînă dispare in spwie mormanu¬ 
lui de cihk ^ o Şi^ totr-o lume 
care piore, uluină statomioie. 

Am ajuns prea tîndu pentru a 
mai vedM bisericuţa îngropată de la 
Operetă, SfîiUul Spindon Vedii îmi pare, 
a r&nas numai căscat, fundamentul, 
închizi un spa^u atît de mic, de parcă 
prin moarte biserica s-ar fi micşorat, ca o 
mhd ^ pase, după ce trupul s-a to^. In 
mărginirea ei tosese insă loc pwtni Cu- 
vintul lui Dumnezeu, şi sub b(^ trecuse¬ 
ră, cu numele lor, oammi în cete, vii şi 
moi^.. Lumini arseseră fără încetare 
timp (to trd veacuri — pentru pocăinţa 
neamului, poitru nădejde... Şi silueta ei 
-mai tremură o clipă faţa ochilor to 
aerul fierbinte. Aici venea mama să se 
roage ctod era studentă, şi afiţia înaintea 
d, din neam to neam, pînă la noi, cei din 
umă. intimii. 

• 

Eugen lonescu a descris cîndvâ 
drumul pe care îl trăiesc acum. "Călătorii 
la cei morţi" l-a numit. Se făcea oi se ră- 
tidse prin labirintul amintirii u umţii. în- 
n^unit, căuttod "spaţiul pierdut", străzi, 
case aşezări si oameni pe care le cunoscu¬ 
se în co^Une. Şi la capitul durnoaselor 
lătă^ fi-a spus: 

"N-a mai rămas nimic. Nici. 
măcar amintirea*. 


acum unul deai lor. 


Se lasă amurgul... încotro?... 
Răscolit sub pas, se ridică praful, inecă- 
cios to aerul încă dogoritor. 

Două trecătoare între două vtr- 
ste, apar dintr-o dată, pe poteca îngustă 
dintre mormanele de moloz. Vorbesc una 
cu alta, fofiUn(tu-se parcă pe după pereti 
nevăzud, de care numai ele şdu. Le mtrw 
de Podul Izvor, unde locuiau prieteni. 
”Nu, nu mai e". întrd) din nou, numele 
venind de la rine, imul după altul: Alba- 
Postăvari,-Sfinta Vineri, Izvorul Tămădui¬ 
rii. Clatină din cap. Priadtotuşi curaj şi 
îittreb de bis^ica cu Sfinţu Petru şi Pavri 
străjuind de o parte şi de cealaltă a uşii de 
fier: "AdormireaMaicuDomnului*. ^Da* 
— îmi răspund ele, nu ca şi cum mi-ar fi 
comunicat o taină, ci firesc, ca şi cum nu 
«r fi putut să fie altfel — "mergeţi tot 
Inatote, apoi la dreapta. £ în Strada 
Sapienţii". 

Intr-un oraş care nu mai era, 
mai erista încă o stradă care se numea 
"Sapienţii". Nu Strada Ştiinţei, pe care te 
obişnuieşti să o totîlncşti pretutindeni, de 
la un capăt la akul al ţăn^ tn fiecare tiU 
şi oraş, oi Strada Sapienţti. Numele m 
pito de amintirea Bucure^tolui arhetipal, 
şi venea de «topaite, din căr^ din ahe 
Cepuri, de dincolo de timpuri. Sapienţii 


— o ahă ştiinţa dcct cea cu care i-a nfin- 
drii, fără să ce faoe,lumea — toţcl^ 
dune, Strada îiHelepdunii <lumnezeie|U> 

Am grăbit pasul, tot temlndu-mă 
st nu fi înţeles greşit. Şi.dtotr-;© dată am 
vizut-o, cuprin&d-o dintr-o privire: Stra¬ 
da Sapienţii totre«gi,cu căsuţele ci,scilda- 
lă toată in himină, poleită to amurgul care 
se răsfringea orbilor to fmrire. Aceeaşi 
lumină care mă totîmptoase sus, to zborul 
spre ţari. Enu grădini to faţa caselor fi 
plutea glas de copii la joacă — aşa cum e 
prin părţile noastre, unde copiii suu 
tîrzto afară to ritole calde de vară. 

Biserica Adormirii era acolo, mi; 
că, o capelă aţ>roape, modestă cu perem 
ci cenuşii, relnsi de la stradă, în spatele 
gjădtoii proasf^ udate, unde de pe fieca¬ 
re floare se prelingeau binefăcători strojM. 
"Loc de verdeaţă, loc cu răcoare..." 
Miros de ploaie te ridica din grădină şi 
parfumul adînc al Crăiesii N(^ care 
abia îşi deschisese florile. Nicăieri to 
lume nu au inserările această mireasmă. 

Biserica mea era acolo, cu gr㬠
dina proaspăt udată, candela ardea stator¬ 
nic sub Koana Maicii Domnului. Şi am 
recunoscut lumina, pe care ani de-i liodul 
am văzut-o trectod din mtoi to nună, aici 
la Biserica din Strada Sapieiţu. to timp ce 
din toate piq)Uirito se ridica, biruind încă 
o dată singurătăţi, temeri ri picate: "Cu 
moartea pre moarte călcînd..." 

în acest oraş pustiit, în mylocul 
ruinelor, mai exista încă o stradă neatinsă, 
cu numele ci, şi cu bisoica studenţio 
mele, aduntoclu-^ mai departe casele to 
juru-i şi ocrotind jocul copiilor to imuig. 

Mîinile unui om udaseii grădina 
şi aprinseseră candela. Adevărata rezisten¬ 
ţă aceasta era. Aici era tot ce e nevoie ti 
rtii. Aşezarea omului în hime, împlinind 
firesc kgea. 

Mai erau tocă oameni pnn părţi¬ 
le noastre, vo^ind cu DumnezM, ingri; 
jind de lume, asculttodu-şi şi prinundu-şi 
aproapele, şi pe mine, trăitor rătăcit 
venit din stitinătă^. 

Am rămas îndelung to răcoarea 
grădinii, unqiltodu-mi sufletul eu ru^iu- 
nea şi oîtoii ou lumină şi cu nuntele de pe 
cruci: şiruri de preoţi care tlujiseiă ai^, 
şi iată fapta lor nu s-a totreri^. 

Un semn mi se dăduse. Semn de 
tărie şi de făgădutoyt. Semn al ţării şi al 
oamenilor ei. 

Şi am înţeles atunci ci 
Dumnezeu nu-şi întorsese ia^ de la noi. 

Eram din nou acasă. 

MARHE 1991 


Pltoge^-vi lacrimile la captt 

că şi aceasta trebuie săvirşit,şi jalea trebu¬ 
ie tr^ toată, ou eu jumăU^i de măsură. 

Su^ pe toc şi nu mai fug^. Nu 
mai alergi spre tieotttul pe care Tam li¬ 
sat si ne fie furat între noi şi fost 
se întinde ari, necupriiui pierduta >da^. 
Nu mai tlemţi spre vikor, ca a nu mo’- 
g^ cu candele firi untdelemn. uitSnd că 
viitorul nu se făureşte dec& to el^ to 
modestia zilelor. 

Rizboiul are vremea Iui şi pacea 
pe a ei. Vreme este p^tru a muri şi si 
numeri moi^, si ridici cruci pe mormin¬ 
te, si scrii cu griji numele. Vreme este si 
taci şi vreme este si vorbeşti si pui cu¬ 
vinte pe ce s-a pierdut şi ce t-a cîştigtt, 
ca şi fie hotar între de şi să mi te 
scufunde. 

Vreme este să fogi şi vreme să 
te întorci acasă. E si stal 

todrepţi spinarea încovoiaţi, ^ndurile A 
se cerceteze pe sine şi si-şi caute ridicâ- 
nile, inima st dezgroi^ fiîcliilc din adto- 
ouri. LĂ lumina lor oe vom recunoaşte 
atunci unii altora chqail fi stfo peuutea 
UQpilor noastrepifntoÂul ne va gra iai^, 
spunîndu-ne bltod ci sîntem acaai şi ci 
întotdeauna am fost aid chiar şi ctoid nu 
am toţeles-o. 

Şi atunci va veni to sfîrşit vre¬ 
mea mult aşteptată, ctnd moartea îşi va 
re^i înţelesul şi cmriiuul caie a fost 
rostit pentru ool şi prin noi prin tinerii 
care şi-au aşezat cumiide, to faţa Porţilor 
împirite^, j^fita viaţi, va sUişlui cu 
adeviral in noi desduâidu-ne căile vie- 
Căci "Dumnezeu nu este Dumnezeul 
odor morţi d al celor vii”. 















pag. 12 


PUNaC CARDINAIC 




_ n destin nedrept a j&cta ca viaţa 

m J ^ Pttnatiescu să rămtnă 

y mai pmfin cunoscută, faţă de cea 
a celorktiţi doi reprezetuanfi de 
seamă a “noii pxtW istorice interbelice, 
colegi de genereze: Cheorghe Brătianu fi 
Constantin C. Ciurescu, chiar dacă opera 
sa s-a bucurat toate perioadele de un 
interes deosebit din partea istoricilor fi 
Gngviftiior. 

La trecerea hmi sfert de veac 
de ta intrarea sa In ntfimfâ (14 noiembrie 
1967) zidul tăcerii care tnvăiuie încă, Oi 
ocha marelui public fi chiar al istoricilor, 
viofa fi activitatea lui /*,?. Panaitescu nu 
a fost deeft mică măsură tnlăiurat. Ac¬ 
tivitatea sa ftiuififică bicepută tn 1917 a 
urmat de altfel vreme de Jumătate de secol 
un traseu cu urcufuri fi cobortfuri. ur- 
mtrui parcă istoria contemporană a ţării, 
cu care s-a tmpledL 

IBscut la lofi odată cu veacul, 
la 27februarie/Il martie 1900, sorţii i-au 
fost dintru tncqiut favorabUL Studiază la 
Bueurefti (1918-1922) istoria fi abe disci¬ 
pline umaniste eu profesori de seamă care 
a preţuiesc: N, lorga, VasUe Pârvan, 
Dimitrie Onciul. Demostene Russo, 
Ramiro Ortiz, Ovidiu Densufianu. Cu¬ 
noaşte pe lUe Minea. S. Mehedinţi. 
LNisior, LD. Şttfănescu, O. Bogdan- 
Dmeâ, dintre care unii B devin prieteni. 
Dar se apropie de N. lorga fi V. Pârvan. 
al căror stB de muncă O tnsitfleţefte. 
Cariera lui ca istorie e hotărîtă. Va de¬ 
veni universitar. 1 -se pre^une, desigur la 


tm • hawMrte • toMMrtM • la w—iiani t teSM 

cum aprecia loan Hudiţă, el "a deschis 
pentru istoria romăailor calea surselor 
polone". OrtciOR, revenea la Cracovia tn- 
5 i 0 eţii de un adevărat program: "Polonia 
creatoare, prietenă a Moldovei, aduc㬠
toare de biminâ, vreau's-o tnviu, s-o arăt 
tn opera sa de prietenie, care trebuie si 
se prelungească peste vremea noastră". 

Avea 24 de ani fi cu sprijinul lui 
H. lorga pleacă din nou pentru doi ani tn 
Franţa, la Şcoala Română de la 
Foraenay-aux-Roses, unde e coleg cu 
Constantin C. Giurescu (mai tinăr cu un 
an), studiind activitatea lui N. Bălcescu, 
Nicolae Spătarul Miiescu, Petru Movilă fi 
Dimitrie Cantemir. 

întors tn ţară, de-acum consa¬ 
crat, P.P. Panaitescu tfi tncepe cariera 
universitară tn speciaUtatea Istoria 
românilor, apoi Istoria slavilor de răsărit 
ta Facultatea de Litere din Bucureşti, pre- 
dtnd fi paleografia slavă la renumita pe 
atunci Şcoală de arhivistică din Bucureşti 
0927-1939). O carieră strălucită, încunu¬ 
nată de alegerea sa ca membru corespon¬ 
dent al Academiei Române (22 mai 1934), 
ta n$imai 34 de ani Nome nu lăsa atunci 
să se prevadă că de scurtă S va fi cariera 
universitară. 

Intre timp, tn 1929 lansează 
programul a ceea ce N. lorga va numi 
peste şapte ani "şcoala wuă" de istorie, 
al cărei instrument de exprimare a fost 
^Revista istorică română», in^iatâ fi con¬ 
dusă de Constantin C. Giurescu, împreu¬ 
nă cu P.P. Panaitescu şi Gheorghe 


21-23 ianuarie 1941 U antrenează tn vtr- 
ttful lor. In noapte de 21/22 ianuarie, frn- 
preună cu gen. P. Chimoagâ. 6i /runiea 
unei delegaţii legionare, P.P. Panaitescu 
prezimă tn cadrul a două audienţe la gen. 
lonAntonesat. cererile Mişcării. Raţiunea 
participării sale. cu prestigiul de rector 
universitar, la această misiune, trebuie sâ 
fi fost faptul că Antonescu se arăta uneori 
receptiv la atitudinea şi părerile intelec¬ 
tualilor. Intervenţia armatei germane tn 
favoarea gen. Ion Antonescu spulberă 
aceste planuri, ca şi cariera savantului 
istoric. 

De acum avea să plătească fn- 
treaga viaţă, sub o formă sau alta, neme- 
rilal, tn raport cu creaţia sa istorică. Mai 
înJti, de la 1 martie 1941 i s-a curmat 
pentru totdeauna cariera universitară. In 
acelaşi an e internat f>i lagăr pentru pu¬ 
ţină vreme. în toamna lui 1945 e din nou 
arestat, de data aceasta sub guvernul 
Petru Grota. Intre 1946-1949fimefioneză 
la Muzeul Româno-Rus, cu a cărui orga¬ 
nizare, m calitate de slavist, fusese 
însărcinai de către Mihail RoBer. In 1948 
e numit la Institutul de Istorie al 
Academiei R.P.R. Oficial era acum con¬ 
silier ştiinţific, (n fapt, după o altă 
arestare Ih 1949, lucra ca documentarist. 
M. RoUer, agent al Moscovei. ÎHsărcmat 
cu direcţionarea activităţii istorice şi cu 
rescrierea pe baze staliniste a "istoriei 
R.P.R.", avea nevoie de P.P. Panaitescu 
pentru tipărirea sub “redacţia" sa a ma¬ 
sivei colecţii de Documente privind 


manuscrisulbicheiat. dar nerevăzut al lu¬ 
crării Introducere la istoria aihurU 
romănefti (publicată tn 1969), de fapt o 
istorie a românilor de ta origini pthâ th 
secolul al XlV-lea, foarte probabil începu¬ 
tul mult amtnai al Istoriei Românilor, pe 
care plănuia s-o scrie încă de la 21 de 
ani De fapt, P.P. Panaitescu n-a simţit 
nict la maturitate ispita "sintezei gene¬ 
rale" grabnice, ci pe cea a "interpretări¬ 
lor româneşti", concepuse ca pietre funda¬ 
mentale, mai însemnate ca sinteza Uisăşi, 
de vreme ce fiecare generaţie îşi scrie 
propria sa lucrare de sinteză, în timp ce 
temeliile critice şi documentare ale aces¬ 
teia se reînnoiesc mai lent sau rămîn ne¬ 
schimbate. Pentru P.P. Panaitescu. aşa¬ 
dar, culmile sintezei au rămas pînă spre 
şfirfitul vieţii cele trei "monografii" 
domnepi, rtferitoare la Mihai Viteazul 
(1936), Mire ea cel Bătrîn (1944) 'şi 
Dimitrie Cantemir (1958). 

învăţatul istoric care încă din 
tinereţe socotea munca "un lucru şfint", a 
scris mult, peste 2(X)de lucrări ştiinţtfice, 
la care se adaugă articolele din presa in¬ 
terbelică. tndeosebidin*CuvîntuU, elabo¬ 
rate vreme de Jumătate de secol (1917- 
1967). în mod cert, P.P. Panaitescu a 
fost un medievist, chiar dacă l-au atras de 
asemenea oameni şi aspecte ale epocii 
moderne. Ca atare, direcţiile sale prin¬ 
cipale de cercetare au fiost raporturile 
politice, culturale şi bisericeşti romăno- 
polone tn secolele XIV-XEC, fără â neglija 
nici legăturile pe dtferite planuri româno- 



sugestia lui N. lorga, o bursă de speciali¬ 
zare la ctitoria acestuia, Şcoala Română 
de la Fontenay-aux-Roses de Itngă Paris 
(1922). Dar lumea îşi revine cu greu după 
primul ră^i mondial, bani nu se găsesc 
şiplecarea (a Franţa e aminaiâ. Faptul va 
avea Dud urmări benefice, fiindcă de co¬ 
mun acord cu N. brga, P. P. Panaitescu 
pleacă la studii tn Polonia, pe cheltuiala 
sa 0923-1924), tn contextul aprxtpierii 
politice româno-poîone, marcată de vizita 
regeluiFeidinand la Varşovia şi Cracovia 
(Iunie 1923). 

La Cracovia bogăţia izvoarelor 
inedite referitoare la istoria ramănilor bt 
secolele XV-XVn pe care ie-a aflat aveau 
să-l schimbe orientarea ştiinţifică! Dtn is¬ 
toric al epocii modemţ, cum părea că se 
pregăteşte să devină. P.P. Panaitescu s-ă 
îndreptat spre slavistică, specializtndu-sej 
în acea etapă, tn istoria şi cultura medie¬ 
vală a popoarelor slave şi mtpUcit Ih rela¬ 
ţiile acestora cu românii. Va deveni astfel 
adevăratul urmaş al slavistului loan 
Bogdan (1864-1919), chiar dacă nu apu¬ 
case să audieze cursurile acestuia de la 
Vmversiiatea din Bucureşti. Intre timp 
studlazd intens tn arhivele şi bibliotecile 
din Cracovia îndeosebi, dar şi (n cele de 
la Liov (din nefericire tnchise pentru ro¬ 
mâni după al doilea război mondial) fi 
Varşovia. 

P. P. Panaitescu n-a fost primul 
cercetător ai arhivelor polone, ll prece¬ 
daseră B.P. Hfdeu. AL Paplu-llarian. 
LBianu, L Bogdan fi N. ioega. Dar aşa 


Brătumu. In acest program, P.P. 
Panaitescu, recunosetnd meritele gene¬ 
raţiei vtrstnice de istorici care prin opera 
lor OH participai la desăvfrşirea «ntr^ii 
naţionale, cerea istoricilor vremii sale să 
se bdreţne spre "cercetarea adtncUă a 
rostiuHor noastre, a vieţU cuBuraie, so¬ 
ciale, fără alt set^ decU acela al adev㬠
rului". Polemica sa din 1936 cu N. lorga 
Dl problema originii lui Mihai Viteazul se 
înscrie pe linia acestui program. 

bi ciuda izbucnirilor sale năvab 
nice, N. lorga a înţeles raţiunile şfiinţfice 
ale fostului său student, as fel că tn apri¬ 
lie 1937 l-a nuntit "merdtru de drept" al 
noului Institut pentru studiul Istoriei Uni¬ 
versale (Institutul de Istorie "N. lorga"de 
astăzi), tn care, de altfel, peste un dece¬ 
niu, tn condiţii grele pentru ei şi pentru 
ţară. PJ*. Panaitescu va lucra efectiv. 

Sâ îneadrează Di ntişcarea legio¬ 
nară, care adunase majoritatea tinerei eli¬ 
te a intelectualităţii româneşti, deşi crea¬ 
ţia şi concepfia sa ştUnţfkă, bazată pe 
determinism economic, nu păreau favora¬ 
bili unei asemenea apropieri, tn vremea 
dictaturii lui Caroi al U-lea, doar inter¬ 
venţia pe lingă Armând CAUnescu a unor 
colegruniversUari l-a scăpat de Otchide- 
rta tn lagărul de la Miercurea Oue. In 
sehM, Dl vremea guvernării naţional- 
legionare (septembrie 1940—ianuarie 
1941), P.P. Panaitescu devine rector al 
Universităţii din Bucureşti (octombrie 
1940—ianuarie 1941) fi dirţetor al zJa- 
rulul «Cnrintid^, Evenbnenteie tragice din 


istoria României (sec. XI-I62S). Publi¬ 
cate bitr-un ritm i/tfemal 0951-1955), 
cele 22 de volume rtferitoare la Moldova 
şi Ţara Românească au tnglobat uriaşul 
tfort editorial al savantului Istoric, 
tncadrea Dt colectivul anonim de autori 
truditori, efort recunoscut doar pe plan 
academic (1956). In plus. M. RoUer l-a 
folosit şi la redactarea Istoriei R.P.B.. 
manual unic intre 1948-1950. Aceasta în 
condiţiile tn care P. P. Panalte^ nu avea 
drept de semnătură, fhire anii 1^-1955 
folosind pseudonimul Alexandru Grecu 
(după numele mamei saie, Greceanu) sau 
doar iniţialele acestuia. 

Deşi reţinut cu ocazia unor noi 
valuri de teroare poststalinistă abătute 
asupra institutului în 1953-2954 şi 1957 
fEn legătură cu Urorizarea intelectualilor 
după evenimentele din Ungaria, din 1956, 
eu care ocazie a fost "rău tratat" şi s-<ţ 
cerut condamnarea sa la moarte). P. P. 
Panaitescu s-a implicat pfnă la pensionare 
(1965) Dl activitatea de cercetare şi edi¬ 
tare de izvoare din cadrul institutului, 
Jiiyul şi autor (de data aceasta menţionat 
la "cuprins") la volumele It-Ul ale tra¬ 
tatului de Istoria României 0962-1964). 

Boala de care sttferea — par- 
kinson — şi care Işi are punctul de porni¬ 
re tn rigorile detenţiei din 1957, ttface si 
occeţtie pensionarea, prea devreme/tentr» 
Ştiinţa istorică, prea tirziu pentru sănăta¬ 
tea sa. Tot ea Ova aduce tfirfitul tn urma 
unei aperaţtt, la 14 noiembrie 1967. 

^^"*usaMdf lucru rămtnea 


ucrainiene şi romăno-ruse. S-a ocuţrat in¬ 
tens de cuhura veche românească tn hai¬ 
nă slavonă fi autohtonă, a pubUcai ediţU 
de bază ale marilor cronici slavo-române 
şi româneşti şi un mare număr de docu¬ 
mente inume, îndeosebi cele Di limba 
slavă. A studiat originea tiparului Dt 
limba română şi a publicat inscripţii gre- 
ceşti fi slavone. însemnări de pe ci 0 i 
vechi, relatări despre sţtafiul românesc al 
unor călători polorti şi itallenL S-a inte¬ 
resat de structuri sodo-econonUce, de in¬ 
stituţii, de începuturile dreptului scris Di 
Bmba română, de istoria ţwlitico-miUtard, 
de istoriografie gi ctte abe aspecte ale 
istoriei rom/titefti nu i-au atras atenţia. 

Experienţa acumulată i-a tnles- 
nb ţwticiparea la redactarea nu numai a 
tratatului amintii de istoria României, ci 
şi a Istoriei Uuraturii române 0954). 
contribiţţiile sale, îndeosebi cele privi¬ 
toare la cronicarii români, fiind deosebb 
de interesante. 

La împbnirea unui tfert de veac 
de Ia moartea sa, P. P. Panaitescu trebuie 
mai bine cunoscut. Angajarea în mişcarea 
ntgionalistă. alături de alţi distinşi inte¬ 
lectuali ai vremii, fără a fi poBtkian fi 
fărăa-şi întrerupeoaMtotea ştUnţfhi. a 
fostpiăttiă în fond muH prea scunp Sa- 
vanud P.P. Panaitescu trebuie sâ oci^ 
locul care i se cuvine Di galeria istoricilor 
români dt seamă. 

dn Constantin Rezachevid 

. Institutul dă Usaric "IRcolae lorga" ■ 


















E 


PUNCTC CfiBDIMBlC 


n T /\ « r 


pag. 13 


S piritualitatea elenă ou a ficot nici un secret 
din orientarea sa "rasistă" tn reUţiile dintre 
greci )i celdatte popoare; de o parte "grecii"» 
de cealaltă parte "barbarii". Sensul "rasist" al 
curitttului "barbar" este exprimat Ară echivoc de 
Platon care afinnă că barbarii stat "din natură" 
duşmanii grecilor. Ideea va Ti reluată de altfel şi de 
Aristotri» profesorul lui Alexandru» care tşi tnvaţă 
eterul că barbarii nu sint numai barbari "dm natură", 
ci şi sciari "din natură". 

Se pare tosă că discipolul a rezistat cu tărie 
părerii maestrului său şi ta activitatea desfă^rată tn 
calitatea sa de stăptn al himu pe care a cuceritH) a 
căutat să tmpămtntenească un cu totul alt principiu» 
prindpiul că» ta realitate, nu există greci sau barbari 
"din natură"; devenim una sau alta "prin cultură". 

Uriaşul imperiu creat de Alexandru care se 
întindea din Grecia pSn^ tn inima Indiei nu va dăiniu 
după moartea sa» survenită !n anul 323 t.d.Cbr. De 
altfel prerisese această desfîişurare a evaiimentrior, 
spantndu4e generalilor săi: "Veţi celebra funeraliile 
mrie ta stnge". Au trriiuit douăzeci de ani de războaie 
pentru a se instala o linişte relativă pe ruinele fostului 
' imperiu şi * struetura noi formaţiuni statale sub 
conducerea succesorilor săi» diadohii. Ceea ce tnsă va 
dăiniu şi t^ va pune puternic amprenta pe evoluţia 
. ulterioară a lumii antici va ft ie^rea cuhurii dene din 
matca tn care se ţinuse izolată ptnă atunci. Alexandru 
a fost conştient de acest proces şi l>a Încurajat cu 
perseverenţă» dorind să se ajungă la o contopire a po¬ 
poarelor pe care le cucerise. A voit sil reaPizeze concor¬ 
dia» mai mult chiar, fraternitatea dintre greci şi bar¬ 
bari. Posteritatea i-a recunoscut acest merit şi i-a l^at 
numde de zorile noii epoci de cultură ce se deschidea 
tn lumea antică, heUnismul. 

IKn statele rezuhate tn urma descompunerii 
imperiului hii Alexandru cd Mare, două au avut o im¬ 
portanţă deosebită datorită atft stabiUtăţil de care s-a 
bucurat, ctt şi longevităţii dinastiilor care loan gu¬ 
vernat: Egiptul sub dinastia Lagi^or, întemeiată de 
Ptotemeu 1 Soter şi Babilonal, Media şi Persia sub di¬ 
nastia SdeucizDor, tntemdată de Seteukos I Nikator. 
Amtndouă aceste regate au exercitat o puternică influ¬ 
enţă asupra cursului istorid poporului evreu. 


In Of^nizareaadfflinistratiTă ta satrapii făcută 
de Alexandru cd Mare, ludeea a revenit lui Ptotemeu» 
astfd că după dezagr^area imperiului ca va intra ta 
componenţa Ritului Lagid. Sefeocizii nu au acceptat 
niciodată această boUtetre»dar ea se va impune tn urma 
victorid obţinută pe ctmpul de luptă de cătoe Ptotemeu 
I tmpotriva lui Sdeukos. limp de peste un sea>l 012- 
198 td.Chr.) ludeea va face parte (Un R^atul 
Ptotemetlof. in toată această perioadă comunkatea hi- 
dakă se va bucura de o largă autonomie» flind obUgaU 
doar să plătească un tribut anual de opt mn de talanţi. 

Conducerea efectivă a provincid» atît cea ad¬ 
ministrativă» cit şi cea religioasă» era deţinută de Mare¬ 
le Preot cu reşedinţa la Ierusalim. El era ijutat tn exer¬ 
citarea atribuţiuniter sate de Stotul Bătrtnilor» instituţia 
întemeiată de Ezdra şi confirmată ulterior de Neemia. 
Sfatul Bătrtnilor, al^tuit din tn Jur de şaptezeci de 
membri recrutaţi din conducătorii celor mai onorabile 
familii şi din cd mai importanţi învăţaţi (soferim)» 
îndeplinea acit funcţia de Senat cit şi pe cea de Curte 
Superioară de Justiţie. Hotărtritesale» — DibreSoferim 
— fşi păstrează pentru iudaismul ortodox valabilitatea, 
pfioă tn zhu de astăzi. 

Întregul comportament ăl membrilor comuni¬ 
tăţi era prescris şi supravegheat ptnă tn ede mai mici 
amănunte de Sfatul Bătrtnilor. Acutul pas petndq»B- 
nirea cu stricteţe a obligaţiilor religioase impunea evrei¬ 
lor un stil de v^ sobru. Dtstracţile erau tngădahe 


doar tntr-o mică măsură. Căsătoriile cu neevrd nu 
erau permbe. De asemenea celibatul şi avortul Con^ 
cinţa a fost crqtcrea numărului populaţiei evrdeşti. f o 
ciuda răboaidor» a perioadelor de foamete şi a altor 
calamităţi naturale» populaţi evrdască a tfcscut con¬ 
tinuu. !n Imperiul Roman» tn timpul lui Cezar» ca 
ăjunsese să depăşească cifra de şapto miloane. 

Dar ludeea făcea parte diatr-un r^at tn care 
odată cu instalarea Lagirilor pe tronul faraonilor» s-an 
deschis larg porţile pătrunderii culturii şi spiritului ^ 
nismului. De jur toipr^unil ţinutului locuit de evrd se 
găseau aşezări grec^ tn care pulsa raflnamentul epi¬ 
cureic. In toate aceste aşezări funcţionau instituţii gre¬ 
ceşti» temple unde erau cinstite zebăţite grecilor, şcoli, 
gunnazu şi academii unde se preda ştiinţa ţ fîlozofla, 
nade Uteranira, cultul frumuseţi şi al plăcern, cîntecul 
şi dansul, băutura şl petrecerile» SMitul, pro^uţia şi 
pederastia nu erau condamnate, fntr-un cuvtnt, unde 
domnea o atmosferă de libertinism care punea sub sem¬ 
nul întrebării toate comandamentde morale care con¬ 
stituiau osatura spiritualităţu iudaice. 

in acest climat spiritual poluat» tineretul cul¬ 
tivat din sinul comunităţii. iudaice a început să-i pri¬ 
vească pe preoţ ca pe nişte avari meschini» care propo¬ 
văduind o moralhate severă nu urmărea de faţÂ dectt 
să se îmbogăţească» iar pe ad^ii lor evtavioşi» ca pe 
nişte naivi» liKapabUi să înţeleagă frumuseţea vieţii. Pe 
aceeaşi traiectorie de n^ly are a valorilor autentic iuda¬ 
ice s-au Înscris» odată cu tineretul, evrdi Ix^ţ şi evre¬ 
ii care reuşiseră să obţină funcţii tn aparatul de stat. Şi 
unu şi alţi considerau că este mai distins să vorbei 
limba greacă» să trăteşşti după modul de viaţă al gre^ 
lor şi uneori chiar să practici cultul zeilor grecilor. 

Procesul de etenizare al iudeilor a fost mult 
mai intens tn ora^ mari !n Alexandria» capitala 
regatului» se găsea o numeroasă comunUate iudaică tn- 
că de la bitemeierea aşezării. Aici i-a făcut traducerea 
Vechiului Testament din Umba d>raică tn limba greacă» 
traducere numită a Celor Şaptezeci — SeptuaguUa. Du¬ 
pă tradiţia iudaică, Ptotemeu 11 Philadelphul (283-24Q 
ar fî adunat şaptez«:i de tnvăţaţ şi le-ar fi cerut să tra¬ 
ducă tn greceşte Scriptorile lor. IHr aceasta nu estede- 
clt legendă. !tt realitate» traducerea a doiat mult mai 
mult Pentatouchul n-a fost terminat declt tn secolul al 
IlI-lea» Profan |i PSafanii !n secolul al ll-ka» iar 
Ectedastul aproape o sută de ani după Christos. Exis- 
tmiţa acestei traduceri indică cel puţin că evrrii erau 
foarte numeroşi tn Egipt, din rtndul cărora mulţ tţ 
uitaseră limba. A 


In faţa prim^diei de a-şi pierde identitatea 
sub acţunea dizolvantă a elenismului, comunitatea iu¬ 
daică a găsk tn lăuntnil ei forţa necesară de a-şi apăra 
vtlorite religioase. Evreii cuctfoid s-au grupat tntr-o 
asociaţe — "chassidim" —, propuntndu-şi să respii^ă 
orice afluenţă străină. I^babil ^ tentativa "cucernici¬ 
lor" de a impune comunităţii respectarea unul pnrita- 
nbm excesiv nu ar fl avut succes dacă regele seleucid 
Antioebos al IV-tea nu ar fl tncercat să-i etenizeze pe 
evrei cu forţa. 

In anul 198 t.d.Chr., Antioebos al IlI-lea, 
supranumit cei Mare, tl tnvinge pe suveranul lagid 
Ptotemeu al V-tea şl anexează ludeea Regatului Sdeu- 
cid. Obos^ de povara fiscală egipteană, evreii l-au 
sprijinh-pe Antioebos al Ifl-tea tn campania pe care 
acesta a purtat-o tmpotriva Egiptului şi au privit cuce¬ 
rirea lervsâiimuiui ca pe o rtU>â*are. Bucuria lor a fost 
Insă de scurtă durată. Urmaşul hit Antioebos al IlI-lea» 
Antioebos al IV-tea a văzut tn noii supuşi o sursă nese¬ 
cată de venituri Avtnd nevoie de mulţ bani pentru 
războaiele pe care intenţiona U te poarte, te-a pretins 
evreilor să predea statului o Jumătate din recolta de ce¬ 
reale şi o treime din recolta de fructe. Şi pentru a fî 


sigur că impozitele Impuse vor fî plătite, l-a Înlăturat 
din funcţie pe Marele Preot, tnlocuindu-l eu reprezen¬ 
tantul partidului rienizant—lason —, partid care avea 
drept ţel introducerea instituţiilor greceşti tn ludeea. 

Cum tnsă lason nu s-a dovedit prea zelos tn 
îndeplinirea obligaţiilor pe care şi te asumase, a fost în¬ 
locuit cu Mcnelaos, care s-a dovedit mai slugarnic dectt 
predecesorul au. El a decreUt Înlocuirea Ini Iahve, 
Dumnezeul evreilor, cu Zeus, a vtndot vasele din Tem¬ 
plu pentru a procura banii pentru plaU impozitdor şl 
tn unele aşezări iudaice locuitorii au fost siliţi U aducă 
Jertfe zeîaţilor păgtne. La Ierusalim a fost Înfiinţat un 
gimnaziu după modelul grecesc unde tinerii trebuiau a 
ia parte, goi, la excrciţite sportive. Ii^roz^i de aceste 
schimbări şi conştienţi de faptul că prin ele era prungj- 
duită Însăşi esenţa credinţei lor, din ce tn ce mai mulţ 
evrei s-an alăturat sectei "cucernicilor". 

In anul 168 Id.Chr., Antioebos al IV-tea în¬ 
treprinde o campanie tmpotriva Egiptului, tn care este 
tttfrtnt Vestea tnfrfngerii soseşte la lerusal^, comple¬ 
tate insă cu informaţia neadevărată că printre cei că- 
zuţ pe cfmpol de luptă se află şi regele. La primirea 
acestei veşti evreii s-au răsculat. I-au masacrat pe toţ 
conducătorii partidului eteoizant şi au curăţat Templul 
de tot.ceea ce considerau a fl impuritate păgtnă.' 

Aflittd despre ceea ce se tntîmplase tn ludeea, 
Antioebos s-a îndreptat cu rămăşiţele armatei sate spre 
Ierusalim pentru a-i pedepsi pe evrei, pe care fi socotea 
vinovaţi de pierderea campaniei Împotriva Egiptotul 
Răzbunarea sa a fost cruntă. Mii de evrei» bărbaţ, fe¬ 
mei şi copii, au fost ucişi. Templul a fost Jefuit, eonfis- 
dndu-se poitru tesaurul r^al ahaml de aur, vasele 
sfinte şi toate celelalte obiecte preţioase de cult. 
Mendaos a fost repus tn funcţie şi a ordonat elenîzarea 
cu forţa a tuturor evreilor, tn templu a fost ridicat un 
nou ahar tn cinstea hii Zeus, Iar Jcxtfete rituale urmau 
a fie făcute cu came de porc. A interzis a se mat ţine 
Sabbatul, ca şi toate cd^tte sărbători evrdeşti, iar 
circumcizia a fost declarată drept crimă capitală. Pe tot 
întinsul Iudeii, vechea rdigie şi practicarea rhualului 
iudaic au fost înlocuite cu ritualul grecesc, 
nerespectarea hii fund sancţionate cu pedeapsa eu 
moartea. Orice evreu care refuza te măntnce came de 
porc sau asupra căruia se găseau cărţ iudaice era 
executat Ierusalimul a fost dat pradă flăcărilor şi 
zidurile de apărare dărtmate, iar localnicii vtnduţ ca 
sclavi» tn locul lor aduocîndu-se populaţii de altă 
origine pentru a coloniza oraşul. ^ muntde Sion a fost 
clădite o nouă cetate tn care a fost mstalată o puternică 
garnizoană. 

Orgia persecutid devenea din ce tn ce mai 
aibatică. in toate timpurile şi tn toate locurile a existat 
o minoritate care simte o supremă satisfacţie 
persecutîndu-şi semenii. După ce au folăturat âin 
Ierusalim orice urmă de iudaism» agenţi lui Antioebos 
s-au hidreptat ca o flacără nimicitoare spre fiecare 
orăşd sau sat locuit de evrd Pretutindeni evrdi erau 
puşi să aleagă între moarte şi recunoaşterea zeităţilor 
şi a cultului grecesc. Toate sinagogile şi şcolile iudaice 
au fost închise. Cine refuza te lucreze tn ziua de 
Sabbat, era considerat instigator şi scos tn afara legi. 
tn zilde închinate lui Dionjsos tinerii evrd erau forţaţi, 
după obkdul grecesc, te poarte ca podoabă ramuri de 
iederă şi te cînte dntece orgiastice hichinate zeului 

Mulţ dintre cd persccutaţ» aşteptind te 
treacă furtuna, acceptau condiţiile ce le erau impuse. 
Mulţ adulţ Inte preferau te se refuglăe tn munţi, 
trăind ca telbătidunile, dar rcspecttnd cn stricteţe 
pracripţUle Legii "Cucemidi" se găseau tot timpid 
printre aceşti credincioşi, povăţuindu-i te reziste şl 
insufltndu-le cnnj. IKn mijlocul lor va pomi mişcarea 
de resurecţie rdigioate ş! naţională rdatată tn Vechiul 
Testament In cele trd cărţ ale MacabeQor. 

Iudaismul, care ptnă 'la dezlănţiurea 
persecuţiilor ordonate de Antiochos al IV-lea se găsea 
tn pragul asimilării de spiritul denismalui, t}i va regăsi 
resurse de vigoare pentru a-fi afirma cu botăi^ 
Identitatea naţÎQaală ţi rdigioasă. 





pag. 14 


"Minima mwxK 


PUNaC CARDINRIC 


acK-f-uiia'li 


!n revista «22» nr. 34 (135) din 28 august—3 septembrie 1992 a apărut în 
pagina 13 "Societatea" un grupaj, realizat de d-l GabrieJ Andreescu, care cuprinde: 
6 Scrisoare către doamna Gabriela Adameşteanu, redactor şef al 
revistei «22»» a domnului Adrian Nowell Păun în numele 
homosexualilor şi a lesbienelor. 

9 Răspuns al doamnei Gabriela Adameşteanu din care dtăm: "...A 
se păstra homosexualitatea închisă în perimetrul filmelor şi revis- 
teltar porno şi a pedepsei, în fapt, prin lege, e încă o dovadă a de¬ 
părtării României de lume. Aşteptăm ca cei în drept să ia în discu- 
Jie legislaţia, pentru a aborda firesc, jurnalistic, această temă", 
d Punctul de vedere al Asociaţiei pentru Apărarea drepturilor 
Omului în România — Comitetul Helsinki, din care dtăm: 

"... depiînge faptul că nu au fost încă luate măsurile prin care în 
acord cu prindpiile actualei Constituţii, să fie garantate drepturile 
şi libertăţile minorităţii constituite din homosexuali şi lesbiene...". 

9 Reproducerea unui articol apărut în «Opinia medicalâ>* semnat 
de dr. Camelia Doru şi intitulat; 

"Amsterdam 1991 — Congresul homosexualilor; Homosexualismul 
— Liberă opţiune". 

Nu ştim ce sentimente i-au încercat pe dtitori parcurgînd a treisprezecea pagină 
a sus-numitei reviste. Unii însă, mai puţini rezistenţi la penibil, s-au adresat redacţiei 
cerînd să U se publice punctele de vedere, dar revista a preferat să-i ignore, silindu-i 
astfel să se adreseze altor publicaţii. 

Reamintind că atît codul penal dt şi opinia publică condamnă în Ţara 
Românească astfel de practid, publicăm mai jos articolul Faisul •'Europemsm", al 
domnului Gheorghe Stănescu, precum şl cele şase întrebări adresate de domnul Petre 
logu revistei 


Pentru aceea, 
Dumnezeu i-a dat unor 
patimi de ocară, căci şi 
femeile lor au schimbat 
fireasca rînduială 
împotriva firii; 

Asemenea şi bărbaţii, 
lăsînd rînduiala cea după 
fire a părţii femeieşti, s^au 
aprins în pofta lor unii 
pentru alţii, bărbaţi cu 
bărbaţi, săvîrşind ruşinea 
şi luînd cu ei răsplata 
rătăcirii lor. 

Epiftola Sf. Apostol Pavel dUre Romani I; 26,27. 


mmm 


ifiîi 





Oaoi €22» ar â propui •idtorilor <loar ca temi 
de difcuţie "homoiexualismul fi k«biamimul* ar fi fost o 
sâu^îe. Dar redacţia nu ne propune, ci ne impune acc^ 
tarea celor doui aberalii sdualeca pe o condiţie a ”euro* 
peaiimuUti" nostru, iar Comitetul Helsinki "d^Ilnge'’ ne- 
garantarea psin lege a acestor "drepturi |i Ubertiţi" ale 
und minoritlţi. 

etnd a luat Asociata pentru Apirarea Drepturi- 
br Omului tn Rominia Comitetu! Helsinki hotliirea tn 
cauzi? Cu unanimitate de voturi sau cu nuQoritate, doar? 
Dar, couaiderind, ca qiotezi numai, ol este o bi^trire a 
majorki^ membiibr Comitetului Helsinki, ce reprezinţi 
acesta de poporul român: un oierdor de opinie ori un 
stricitor dc moravuri, to acest caz? 

Dar Grupul pentru Diabg Social dnd a adoptat 
aberanta hotlrlre a susţinerii unor aberatfi sexuab ca 
ixMnosexualitatea fi leri>ianumul? 

Deontologia profetionâll invocaţi este respecţi 
ciad doamna O. Adarnefteanu susţine textual "Recent to 
Camania, cu mulţi preti de faţi s-«u Impus dsiloriilc" 
S>au impus tn sensul d au fost kgiferaie ori t-au cerut 
numai dc citre homosexuali, ceea oe este ahoeva? 

Ceea ce dînsa numefte "firesc”. In cazul bomo- 
sex u alitiţiî p al etalării acestor relafu omencfti de tip p«- 
tobgte, este firesc, al firii adid? Cui fobseşte propaganda 
aceasta liu mascaţi cu pericolul unm potfoîlc expbzii de 
SIDA? 

O lume care ţi-a pierdut repereb morate fi ex> 
genţeb moralei poate fi mai bine manevraţi deolt una ca- 

I Dacă cineva se v 


te eunotfle limitete patobgice ab lexualitlţii ţi opreţte 
Indicarea br tn interesul ^>eţei umane ţi al fiumuseţii ei 
morab. Clrifioiii Intre dibi^i? Cisătoriî Intre fimtei? Ta¬ 
tii fi fiul nu sint ţi ei bliba^? Dar ouma fi fiica mi sint 
fi eb fomei? Ei nu au dreptul sl fie homosexuali ţi îiXre 
u, ori bsbieoe Intre eb? 

Atunci ce toseamnl incestul? Sau, !n numeb aoe- 
biaţi greţite Inţebgeri a drqjturibr şi IfoeitlţiJor pmoa- 
nebr vor eradica noţiunea ţi cu ea ţi morala? 

Oare fortul pe scaii mare, corupţia generalizaţi, 
dezordinea din tot ţi de peste tot, li^ totali a de 

demnibde, mizeria fi murdiria care sare In ochi fi atratea- 
zi la sinătatea aUt fiad dar mai ales morali a naţiei chiar 
DU deranjazi pe nimem? 

Crede eonducereafi redacţia iiptafntn*tii|Mi «22» 
d bâintea probbmebr tineretului, problemei' 

Bucovinei, înaintea fomajului, tnainţea extremismeior na- 
^onab de lip PUNR şi UDMR, înaintea eliminirii coose- 
dnţebr teriioriab ab pactului Ribbeotiop-Mobtov, cea 
mai presanţi piobbmi romineasd este l^lizarca homo- 
SCTtialTfiţii fi a bsbiinismului? 

Care este punctul de vedere al Gropului pentru 
Diabg Social ţi al siptimtnahilui pe care !1 ac<^>etl cu 
autoritatea sa morali foţi de acest fols "europeoism" fi 
foţi de morala orcfUnl? 

Gheorghe STĂNESCU 


/. Cunoaşte cineva cazuri de practicare a 
relaţiilor animale de acelaşi text 

2. Are cumva GDS şi revista if22»tn vedere şi 

Justificarea altor aberaţii sexuale^ 
eventual şi a toxicomaniei? 

3. 5-a JScut vreun sondpj al opiniei pubUee no- 

mâruşti cu privire Ia acceptarea sau ne- 
acceptarea celor două aberaţii sexuale 
tnainle ca reprezentanţii revistei «22» 
(redactorul şef, d-na Gabriela 
Adameşteanu şi redactorul Gabriel 
Andreescu) să ia poziţie în această 
problemă? 

4. Este hareg GDS, sau măcar o parte a lui, de 

acord cu cele cuprinse în pagina pe¬ 
ţitoare la aprobarea homosexualităţii şl 
a lesbianismului? 

5. Această luare de poziţie a celor doi repre¬ 

zentanţi ai Grupului pentru Dialog 
Social vrea să fie cumva o tncurejare a 
tineretului spre practicarea homo- 
sexualitâţU şi a lesbianismului? 
ă. Să aşteptăm din partea revistei «22» propusuri 
pentru un eventual guvern de homo¬ 
sexuali fi iesbiene ca să dovedim lumii 
cit de "europeni" am devenit? 

Petre lOGU 


Dacă cineva se va culca cu bărbat, cum s-ar culca cu 
femeie, blestemăţie au făcut amîndoi; să fie pedepsiţi cu 
moartea; sîngele lor să fie asupra lor. 

Leviticul 21, 13. 













emeride 


PUNQC CflRDINfllC 


E xcelentul catehism ortodox 
Viu este Dumnezeu, întoc¬ 
mit de o echipă de creştini 
ortodocşi din Franţa şi tradus 
în româneşte de d-1 Aurel Broşteanu, 
sub îndrumarea Părintelui Galeriu 
(Editura Harisma, Bucureşti. 1992), 
poate suplini de minune lipsa de pro¬ 
grame şi manuale de religie cu care 
SC confruntă învăţămîntul nostru lice¬ 
al. Bunăvoinţa să fie în liceele rom⬠
neşti, că de mijloace de lucrii nu 
sîntem chiar lipsiri 

Acest "Catehism pentru 
familie" (cum este subintitulat) are, 
pe lingă alte numeroase calităţi, şi pe 
aceea de a se adresa tinerelor g^era- 
ţii intr-un limbaj adecvat şi de a pre- 
întîmpina o mulţime de prejudecăţi 
sau de "proaste întrebări" ale lumii 
contemporane. El n-ar trebui să lip¬ 
sească din nici o bibliotecă şcolară, 
iar Statul ar fi dator, "deschi¬ 
derea" spre creştinbm şi spiritualitate 
ar fi reală la noii noştri guvernanţi, să 
subvenţioneze o masivă suplimentare 
de tiraj (la un preţ mai uşor accesibil 
publicului larg). Dacă s-au găsit atîţia 
bani pentru deşănţările fotografice ale 
d-lui lliescu din recenta can^>anie 
electrorală, câ şi pen trti toate fonnele 
de maculatură propagandistică^proa^. 
tă şi scumpă!) ale actualei Puteri, e de - 
presupus că s-ar putea găsi şi pentru 
într^rinderea de mai sus/^i poate că 
Biserica însăşi, direct interesată în 
această problemă, ar avea priitul să 
se urnească în sfiişit din paiwzia'^ 
misionară în care se complace de afit 
amar de ani... 

O 

S emnalăm o apariţie de ex- 
cqiţie la Editura Meridiane: 
Paul Evdochimov, Arta icoa- 
nei.O teologie a frumuseţii, 
în traducerea de înaltă ţinută filo¬ 
logică şi teologică a profesorului 
Grigore Moga şi a preotului Petru 
Moga (cei doi au tradus aproape în 
întregind bogata operă teologică a lui 
P. Evdochimov, inclusiv faimoasa sa 
Ortodoxie, de care ar fi atîta nevoie 
io lumea noastră teologică de azi). 

Arta icbaoeî..., organizată 
în patru părţi ("Frumuseţea", 
"Sacrul", 'Teolo^a icoanei", "O teo¬ 
logie a viziunii"), reprezintă cea mai 
substanţială mtreprindere din ultimele, 
decenii hi domeniul esteticii creştin^ 
şi al teologiei creştine a culturii, fiind 
indispensabilă atît teologilor, cit şi 
oamenilor de artă şi de cultură care se 
respectă. (Păcat că o lucrare rom⬠
nească mai veche, înrudită tematic şi 
la fel de interesantă, deşi redactată 
într-un mod mai "estetic" — Nichifor 
Crainic, Nostalgia Paradisului—n-a 
ajuns să fie ree^tati pînă azi!) 

AvSnd în vedere impasul fi¬ 
nanciar al Editurii Meridiane, ţinuta 
grafică a cărţii este onorabilă, deşi 
lipsa unei iconografii tn culori dău¬ 


nează simţitor acestei ediţii. Să pre¬ 
cizăm că Arta icoanei... deschide o 
nouă colecţie ("Artă şi religie"), aşa 
că rămîne loc de mai bine în apariţiile 
viitoare. 

O 

_ e "Gînditorii ruşi" (chiar în 

I colecţia astfel intîtuUâ) pare 
a # să se preocupe Editura 

Humanitas, dar, din păcate, 
prin evreul Ion lanoşi, estetician 
marxist, specializat de mulţi ani în 
denaturarea exegetică a operei lui 
Dostoievski (s-ar zice că d-lui director 
Gabriel Liiceanu îi repugnă tot mai 
mult românii, iar creştinismul, spre 
care are o oarecare deschidere "cultu¬ 
rală", l-ar prefera mai degrabă... fără 
creştinii). 

Volumul publicat recent sub 
titlul Creştinism şi antisemitism reu¬ 
neşte texte semnate de gînditorii reli¬ 
gioşi VIadimirSoloviov(I853-1900), 
Nikolai Berdiaev (1874-1948) şi 
Gheorghi Fedotov (1866-1951), în 
traducerea d-nei lanoşi şi cu prefaţa şi 
notele d-lui lanoşi ("alesul" d-lui 
Liiceanu în materie de "maeştri ^i- 
rituali lăsăriteni"!). Cartea, clocită 
ev^eşCe^îşi propune să ne convingă 
de "incompatibiHtatea CŢCştinismului 
autentic cu antisemitismul", de "cauza 
generoasă a umanismului creştin”, de 
"soluţia creştină, consecvmtă sieşi 
pînă la caj^t: favorabilă oricui şi 
'tuturorl^. Viclenia cărţii constă !n 
tenutiva de extrapolare a discuţiei 
teologice asupra antisemitismului în 
general (politic, social, economic, 
cultural). Textele sînt adunate la un 
Ioc nu penlra valoarea lor intrinsecă, 
ci poitni a putea fi exploatate în mod 
toid^ios de către editor, în sensul 
interes^or de castă. Retntîlnim clasi¬ 
ca procedură evreiască a speculării 
scrupulelor creştine. Lăsînd la o par¬ 
te inepţia termenului de "antisemi¬ 
tism" (cel mai mare antisemit în viaţă 
ar fi... semitul Saddam Hussein!), 
treaba ar sta cam aşa: eu, că sînt 
evreu, pot să fiu anticreştin, căci răs¬ 
pund astfel spiritului religiei mele; tu, 
că eşti creştin, n-ai voie însă să fii an- 
tievreu, căci contravu spiritului reli¬ 
giei tale! Din această dilemă nu puteţi 
ieşi! Numai că ne ^ută să ieşim^tot 
im evreu, îng^escul părinte N. 
Steinhardt, care nu osteneşte a ne 
avertiza, mai ales, în Jurnalul 
fericirii, că a fi creştin nu însemnă 
a fi prost... 

"Anti^mitismul" in lumea de 
azi nu mai are decît sporadic rădăcini 
religioase. Vine d-1 Rosen Moseş şi-şi 
bate joc de valorile noastre istorice 
sau culturale. Noi reacţionăm, fireşte 
(cum să nu-1 aperi pe Eminescu?). Ce 
are de-a face religia aici? Vine d-1 
Nonnan Manea şi vrea să culpabilize- 
ze, prin Mircea Eliade, toată elita 
neamului românesc. Noi reacţionăm, 
fireşte (cum să nu te aperi de 


larea creierului" la nivel naţional?). 
Ce are de-a face religia aici? Vine d-1 
Silviu Brucan şi insultă poporul 
Român în faţa întregii lumi. Noi 
reacţionăm, fireşte (cum să nu-ţi 
aperi propriul popor, chiar şi supărat 
pe el fiind?). Ce are de-a face religia 
aici? Vine d-1 Petre Roman şi face 
gheşefturi pe banii publici. Noi 
reacţionăm, fireşte (cum să nu te 
aperi de a fi escrocat la nivelul unui 
popor întreg?). Ce are de-a face reli¬ 
gia aici? Şi exemplele s-ar putea încă 
înmulţi. Dacă reacţionăm, devenim 
însă "reacţionari" (ar trebui probabil 
să avem o atitudine mai ovină, ca unii 
ce ne tragem din Mioriţa)! Şi totuşi, 
vedeţi, românii sînt creştini; îi duceau 
cartofi d-lui Brucan în "exilul* de la 
Dămăroaia... 

Fireşte, ca şi creştini, lăsînd 
gluma la o parte, nu putem încuviinţa 
nici o formă de violenţă fizică and- 
evreiască, dar atitudinal ar trebui să 
ne păzim de ofensiva spiritului iudeo- 
masonic, andcreştin şi antinaţional; 
pentru asta nu este neapărat nevoie de 
camere de gazare sau bîte naţiona¬ 
le; nu este nevoie nici măcar de tonul 
cuţaridic «1 «României Mari» sau al 
«Europei», ci doar de o replică paşni¬ 
că şi consecvent creştină, capabilă să 
dejoace în mod inteligent manevrele 
dizolvante ale iudaismului. De aceea, 
după cum observaţi, nici nu-i răspun¬ 
dem d-1ui lanoşi cu ciomagul... 

O 

n vara acestui an a luat fiinţă 
Fundaţia Culturală 
"Bunavestire", în ^lecial prin 
strădania şi entuziasmul d-lui 
Simion Ghinea, fost deţinut poUdc şi 
om de o înaltă ţinută civică şi morală. 
Spre deosebire de mulţi colegi de ge¬ 
neraţie, d-1 S. Ghinea a înţeles că mi¬ 
siunea sa este In primul ilnd una de 
pedagog şi mărturisitor, dincolo de 
sterpul politicianism. Planurile sînt 
mari (restaurări de monumente, acti¬ 
vităţi editoriale, conferinţe publice 
etc.), dar fondurile sînt modeste. Să 
nu fie românii cu dare de mînâ în sta¬ 
re să inv^teascăşi-n altceva decît în 


politică? 

Deocamdată Fundaţia 
"Bunavestire" îşi propune concret al 
realizeze un bust al marelui savant şi 
gînditor naţional Nicolae Pauleacu 
(unmnd a fi amplasat tn faţa Facul¬ 
tăţii de Medicină din Bucureşti), pre- 
ciun şi organizarea casei memoriale a 
acestuia. Dacă există doritori de a 
^rijini, cu sume cît de mici, o astfel 
de iniţiativă culturali şi naţională, 
conturile Fundaţiei sînt: Bucureşti, 
Credit Bank S.A.: 4010110004; cont 
curent: 4020110004-10 (DM); 

4020110004-16 ($); 4630110004 

(CEC). 

Noi tragem nădgdea că 
Fundaţia "Bunavestire", ca şi alte 
demersuri privitoare la zestrea sufle¬ 
tului naţional, vor fi ajutate să joace 
un rol în restituirea unor valori rom⬠
neşti fără de care am rămîne cu 
adevărat săraci... 

O 

alutăm, în treacăt, singurul 
articol cu adevărat inteligent 
şi realist pe care presa cen¬ 
trală de opoziţie l-a găzduit 
în perioada postelectorală. El se 
datorează d-hii Andrei Pleşu şi a 
~ apărut, sub titlul "Alegerile n-au fost 
atît cî^gate de fliescu, dt pioxlute de 
opoziţie", în numărul 41 (142) al re¬ 
vistei «22» (âră a semnăna cu ce se 
publică de obicei în paginile acestui 
săptăminal "subţire" pînă la inconsis¬ 
tenţă). Păcat că uitr-o ţară in care 
există oameni ca d-1 Andr^ Pleşu (da¬ 
că nu perfecţi, în orice caz foarte so¬ 
lizi) opoziţia merge, politic şi publi¬ 
cistic, pe n^na unor pigmei insipizi 
sau a unor "venerabili* caragialeşti! 
Şi păcat, pe de altă parte, că d-1 Pleşu 
însu^ pare a-şi fi pierdut credinţa în 
posibilul misionarism al scrisului 
gazetăresc! 






pag. 16 


PUNae cnRDiNflie 


Stridente 


iOOfllilIE 


DECSAVSfiNEVOtBimO 

usAnÂAvmmcâ^ 

eBBAmSSiECO 

MmNŢĂAom 




iU 

M 

l PW... 


Lipea unei a^evfrtte diepte mţioQtk reptcziiui 
pnocipak fonni de dezeehiHbni a actuiiki Kene politice 
fxxnineiu. locoereaţa politici decentni-dreapU a dcviuli- 
niuului P.N.Ţ.-c.d.» Împotmolit b narcisitm pasost )i-n 
oportuniaai masonic, este departe de a umple acest goL 
Bnvcle iotrqmnden politice ale unui Marian Munteanu 
nu Radu Sorescu s-ao confruntat b alegeri cu propria lor 
nimicnicie (ca si ou mai voibân de infiltrarea lor cu fel de 
fel de finiri dubioase, de extracte securisto-kaghebisC^. 
!a oe priveşte exh2>i(ionisnnil paeudo-na^nslist al unor 
form^ium politice evident neoooaumste (b primul rind 
P.U.N.R. ţi P.R,M.). ele nu pot fi atimilaie dr^Mei (aţa 
corn K mai iosinueazi uneori) dec% fie de citre niţte anal¬ 
fabeţi politic, fie de citre niţte ticUoţi tnteresaţi. Pseudo- 
aaţioDtlismul acesta de sorginte ceau^sUL. bpcit de temeiu- 
rite-morale ţi ^irituak ai^ntice, ou constituie akceva de* 
ck cea mai abominabili fermi a extremismului de stbga 
(dovadi ţi excelen t el e rdaţii pe care k Intrcţi cu P.S.M. 
fi F.D.S.N.)' Toate acestea nu sfat de^ ţindiri ak ve- 
efaiului P.C.R.. care continui si reflecte ^bmina de la 
Risinl'. Ck âeapre formsţiunik numite A.C. fi P.A.C. 
— astm k o parte spulberatul P.N.L. ek sfat adversa¬ 
re mirturisiie ak oricărei forme de dreaptă polUici, ruroe- 
mndu-se la feştila socialismului francez, prin cotfeanek 
lojilor masonice. 

SUngs nu va pmea drege niciodaU ceea ce toc¬ 
mai ea a nnoal (mai inâî b formek moderate ak şUneis- 
muloi imerbelio, apoi b cek extremiste ale stb^smului 
postbelk). Orice stlngism ptditio este fundamental anti* 
naţioflal ţi amicre|tin, demagogic ţi dizolvam. El fece 
btotdeauna jocul unor foiţe striioe ţi e mutilat de cel mai 
abject polkidaiustn (pe linia cinismului machiavelic). Ce 
I tttsemnal sdnga b sooiia popondui român? Tiftdare — 
cu sau Ori mftnuţi, oeea oe. tn prino^l, nu mai are nici 
o mporta(^il SUnga democratici a flcut (ţi fece) jooul 
ludeo-masooeriei inlenu^ionak, punînd ţara la cheranul 
finanţei mondiak. Stingă antkkmocrati (comunismui, b 
speţă) a Închinat ţara Moscovei roţii, b jurul cireia con¬ 
tinui să se bvl^ fi azi, ca fluturek b jurul lămpii, 
otiefte dezmbţm teoretice oe-ar da. însăţi cearta comu¬ 
nişti—aiitioomiuii|ti devine peescrţială pentru viitorul nos¬ 
tru naţional vreme ck se duce b cctcuI vicios al stSn- 
gii. Ci ne vindem Iui Ivan sau ci ne vbdem lui Iţic. tot 
vbduţi se ebeami ei sbton (adt malerialiceţte. dt ţi 
ipintualiceitc)) 

Un faoepui ferm ţi curat dc dreapti romineasci 
sr putea readuce un plus dc deomilate naţionali ţi de ar¬ 
monie creştini, de cinate sufleccaicl ţi dc crealivitalea et¬ 
nici tn actualul context intemaţional, m care stbgismul 
s-a generalizai ca o cangreni. tub bagheta ocuhi a impe¬ 
rialismului uidoo-masonic, iar minţik oamenilor sbt tot 
mai mţepeniie ţi mai confuze, nu prea este loc dcocamdaUl 
pentru o dreaptă de mare anverguif. Dar o dreaptă de 
cchilibni, moderaţi ţi abili, mer^nd măcar pe Unia unui 
mminiain de compromisuri (spre deosebire de orice for¬ 
mă a stbpi. ce merge prin defbiţie pe linia maximului 
de compromisuri), poate fi bfinptti trq)tat, ou condiţia 
de a pomi la drum cu oameni lemciaici ţi nepiuţi. dispuţi 
U munci |i la sacrificu dezinleresaie. aţl^bd — ţi pre^ 
gitindu-BC pentru — un ceas istork mai fast. Ea nu se 
poale naţie bsi perte noapte, aţa că terenul sc cade plivit 
cu răbdare. E nevoie, b prealabil, de o ampli campanie 
dc educaţie naţionali, de formarea unor elite funcţionale 
U nivelul tinerei gener^ A ne cheltui forţele ^clusiv b 
haosul acţiunii poblice imediate ar bsemna să punem bel 


o dată carul baintea boilor! 

Avem nevoi 9 de o dreaptă auicnijci. şi dacă ea 
nu este cu putbţă acum, te impune măcar a începe si o 
facem cu puUnţI pentru ziua dc mîine. Căci allmmteri, 
parafrazîndu-l pe Nicolte lorga, vom ajunge ca noi si nu 
mai fim noi.. 


imocAămATÂ smtÂNţs 


După ce, furată de iluziile clipei. Mişcarea pen¬ 
tru Romănia ţi-a irosit un an de existenţi punbd carul 
baintea boilor (adici voind si concureze b cursa electo¬ 
rali firi o pregitire adecvată ţi ftră o '‘educare* a sconta- 
tuhri electorat), iat-o demaibd abia acum b sens construc¬ 
tiv, cu cel de-al treika număr al publicaţiei «Mişcarea» 
(reabzaton: Karina Knapek, Bogdan Munteanu, George ţi 
Victor Roooca, Mugur Vufliu), D-1 Marian Munteanu pa¬ 
re să fi bţekt b ifirţU, imediat ce i s-a luat jucăria 
efcctorali, ci numai un organ de presă incisiv ţi bine 
orientat poate forma, b timp, fundamentul moral ţi ideo¬ 
logic al unei pos^ik afirmări viitoare. Daci această calc 
firească ar fi fost urmată cu itiruinţa de la bceput, astăzi 
d-1 Marian Munteanu ţi formaţiunea sa politici ar fi avut 
poate o deziluzie mai piţb ţi o bvrednicire mai muh... 
Noi tragem bei Didqde ci «Miţcarea» m măsura b care 
va ţti si se ferească ie microbi, va ptriea deveni plimbul 
prin care naţional-dcmocr^ ti respire cu adevirat. 

Nmtirul 3 (pentru cele armiloareexistă intenţia 
unei periodici^ bilunare) se deschide cu un articol de 
fond b care d4 Hie Bidescu, ‘'Preşedintek Senatului Mif- 
efru*, ne ţine o predici anosti, dar corectă, despre ceea 
ce dumnealui numeşte Generaţia Mărturisirii. Hotărft lu¬ 
cru, d-1 Bidescu pare a avea vocaţia fnocţioaalitiţii pfx>- 
pagandistke. bdifereat de frontul ideologic b care se b- 
regimeoleazl. Db scrisul dumnealui se vede limpede ci 
are experiei^ referatului ţHopagandistic; ţi se mai vede ţi 
strădania, altminteri lăudabili, de a bcerca ti motiveze 
prin scris cultul cam stbjenitor pe care tinerii fruntaşi ai 
M.P.R. n au pentru statura intelectuali a domniei-sak. Nu 
e uşor, fircfte. sk fu Ilie Bidescu ţi si pari Nse 
lonescu... 

Pe pagina 3 d-1 M. Munteanu ne propune o b- 
troducere blr-o 'doctrină a faptei", silindu-te si răspundă 
la cele trei mari btrebiri ak filosofi» (Cine sbtem? De 
unde venim? încotro ne ducem?), dar dbtr-o perspe»ivi 
mai terestră, trădată de o a patra btrebare (Cum proco- 
dim?). Stilai simplu ţi limpiMie este adaptat de mbune 
ţelului propus. îl vom unnări cu iot^es. 

Miezul spiritual al revistei H constituie deo¬ 
camdată 'Convorbirile cu Părintele Galeriu* (consemnate 
de d-niî Dionisie Tomoaia ţi Mugur Vastliu ţi bsoţite de 
fotografiile realizate dc d-1 Victor Ronoca), precum ţi pri¬ 
mul dimre cek 'Şapte cuvinte către tmeri' ale Părintelui 
' Cheoighe Cakio, aki mare figură a ortodoxiei noastre 
coatemporane. 

D-1 Marcel Petriţor este prezent cu utilul articol 
privitor la raporturile noastre cu Europa (avansbd ^eva 
totrebări ţi avertismente ocolite b general de oamenii 
'cuminţi'). 

D-1 Gbcorgbe Roncea îţi face public curajosul 
material prezenut b primăvara acestui an la Conferinţa 
NaţtomB a Lsicatului Ortodox (Feooisenul anticreştin b 
România), vădind aceeaşi UA mai necesară lipsă de 'cu- 
mbţcnk* (probkma new-age-ismubi de sorgiil: masonici 
s-«r cuveni ai preocupe {nioiitar toate publicaţiik noastre 
cu adevărat naţionak ţi creştine). 

Să mai menţionăm ţi articokk incisive, cu vini 
de pamflet, ak d-lui Mugur Vasiliu (Care alegeri? ţi 
Imj^ratu* Roşu), tn ultimul te claiifică, îmre altele sem¬ 
nul electoral al M.P.R. (pe bţelesul d-hii Uiescu). Picat 
că, b tmeresciisiu avbt pamfletar, autorului îi scapă, de 
dragul d-lui Bidescu, o frază necumpănită ca aceasta (vi- 
zîndu-1 pe criticul literar Mircca lorgulescu); 'Cu privire 


la atacurile la persoard, trebuie să şttţi, dum' lorgulescu, 
că n-aveţi nas şi nici nivelul dc alfabetizare, necesare pen¬ 
tru a face referiri la persoana d-lui profesor lUe Bidescu'. 
Se parc ci, !n orice caz, 'nas' d-I lorgulescu a avut, are 
şi va mai avea. Cit despre 'nivelul de alfabetizare', nu că 
l-am iubi noi pe d-1 lorgulescu, dar nu prea i-1 putem con¬ 
testa; sau, oricum, nu mai mult decît d-lui Bidescu, care, 
vă rog să ne credeţi, privit db afara M.P.R., nu antă 
prea strălucit (risebd chiar să poată fi identificat, ti¬ 
pologic, b faimosul Eseu despre lumea lui Caragtale). 

tn perspectivi ni se anunţi dezbateri asupra 
problemei legionare. Noi am prefera mai degrabă un bun 
legionarism b problenu dezbaterilor principale... 

Oricum, dacă «Mişcarea» va evolua b cadrele 
propuse, firi fuoirti ţi fără asecbme, credem că 'Noua 
Generaţie' va avea realmoite de cîţtigat. Căci, principial 
vorbind,, tineretul trebuie btr-ade^ scos b arenă, dar 
altoit pe trunchiul virtuţilor stjămoţeşti. Aici d-1 M. 
Munteanu nu s-a bţelat. Dar, dupi cum se vede, greul vi¬ 
ne abia de la btrebarea a parta: Cum procedăm?. Tot 
restul este — vorba (ţi grafia) d-lui Bidescu — risipă 'b 
mte-ţi patru punctele cardbale'... 


*ÂRmiîNWi 


Episodul XV (CanabI — 'roonnbt al reacţiu- 
nii") db z^uitorul 'Memoiiu al durerii', realizat cu 
destul oonj de d-oa Lucia Hossu-Longb, a desibis scria 
celor patru episoade behinate lagărelor de muncă forţată 
deja Canahil Dunăre—Marea Neagră. Acest episod urma 
să fie dat pe post bei db perioada anleiioarl alierilor de 
la 27 septembrie. Ambarea lui pentru sfirţitul lunii oc¬ 
tombrie este grăitoare. Ne întrebăm (retoric, fireşte!): de 
CC oare actuala Putere, care ar vrea să ne convingă ci nu 
mai este comunistă, se teme totuţi atk de mult dc decon- 
spirarca publici a ororilor comunismului? 

Db păcate, d-na Hossu-Longb ţi-a ales ţi de 
asti-dată oamenii dujA criterii cd pu^ curioase. Dar ceea 
CC a indignat pe mul^ a fost apariţia b centrul evocărilor 
a unui penonaj precum d-1 Mircea lonescu-C^ubtus. Nu 
vrem si ne referim la comportamentul b behisoare al 
d-lui Qubtus. E dc ajuns, ca să-l calificăm pe om, să 
amblim că b perioada post-ceauşistă domnia-sa a devenit 
unul dbtre trădătorii Opoziţiei româneşti. împreună cu ri¬ 
dicolul său patron, d-1 Radu Cîmpeanu, cu săndukţtii ţi 
cu halaicii abjecţiei noastre 'istorice'. Deşi a funcţbnat 
timp de peste un an ca Mbisiru al Justiţiei, a-a bdiăznit, 
deţi a fost d^but politic (ar fi plătit fiul pentru tată!) nici 
un sbgur gest bcomod pentru Puterea neocomunistă, do- 
vedbd un oportunism moral ţi profesional pe care acum 
bcearcă să-l treacă bireg b spinarea Procuraturii. Vezi 
Doamne, d-1 Qubtus ar fi fost pus pe fapte mari, dar 
ftruetuiik statului nostru de drept l-au împiedicat si se 
desfiţoare! 

Cert rimbe un lucru: b ciuda dezvăbirilor b- 
ciiminatoare ale "Memorialului durerii" şi b ciuda fepiu- 
lui că b fruntea Justiţiei ţării s-a aflat un os de 'liberal”, 
nici un pas babte nu a fost făcut b direcţia rcstabiUiii 
oficiale a adevinilui ţi tragerii la răspundere a celor vbo- 
va^. Nicobki a murit, Drăghici a şters-o db ţari, iar des¬ 
pre un Doicani. de pildă, nu s-a pomenii nimic. Figuri si¬ 
nistre de torţionari, sfidbd Ia televiziune un popor btreg, 
o duc bine merci: unii prin str&bătăţuri (ca evreul Colier), 
chiar, voiba aceea, 'cu noi, dbtre noi. pentru noi'... 
Dreptatea umblă cu capul spart şi probabil că morţii ni sc 
răsucesc m mormbte, sub munţii de pămbt de Ia Canal şi 
sub cocinile de porci de ta Jiiud! Cu ei zace bgropată 
'reacţiunea' romîbeasci, adkă ultima tresărire de demni¬ 
tate umană ţi naţională a neamului nostru b fi^ Istoria 
|î b feţa lui Dumnezeu. 


■Wlioc «gPI MIIlF 

B.R.D, Sucursala Slbki - ^ ; --- 

Cont nr, 4072996517509 2400 W 




Ikhnorcdftctare JR 
Ibodora CinchlnlHI 
_ Madietaton I NI 


TIfMrul 

"POLSIB--S.A.