Libertatea nr. 39-40, octombrie-noiembrie 1985

NEGRU 

pe 

ALB 


de N. NOVAC 


JJ 


PLANUL MALNASI 


U 


CINE ESTE DR. EDMMUND MALNASI ? 


înainte de a prezenta şl comenta Ideile promulgate de 
către dl. Dr. Nalnaşl In broşura "AFTER OISENGAGEMENT" 


dintele "Uniunii Ungare", dl. 
cestei broşuri. 


Aflăm astfel că Dr. Malnaşl "a publicat peste 47 

de 

si rmjlte mii de nunei tor1 au fost educaţi orln dlzerta- 

opere ştiinţifice, cele mal multe din ele ocupându-se 

cu 

ţille sale aşa că mii de socialişti între vârstele de 38 

probleme istorice. Studiile, eseurile şl cărţile sale 

au 

la 58 de ani l-au considerat ca pe maestrul lor politic. 

fost mereu menţionate de către toate enciclopediile r 

na- 

OE OOUăZECI OE ANI EL A DEVENIT SOCIALIST DE St4nGA...N' 

ghlare Tncă din 1927... Dr. Malnaşl "ESTE COMANDANT 

AL 

a acceptat nici o poziţie guvernamentală; şl deslaur da- 

MAI MULTOR ORDINE"..."Cuvântări le sale au fost ascultate 

torltâ acestui fapt, el este Tncă tn viaţi, căci prlete- 

cu plăcere de către lucrătorii socialişti maghiari 


[Continuare în pag. I 


LIBERTATEA 


The Liberty 


Redactor: NIJĂ NICOLAE f Redacţia; 47-15 44 th St. 

- OCT. — NOV- 


ÎN NOAPTEA 
SF. ANDREI 


Apt. 1R, Woodside, N.V- 11377 \ Nr. 39/40 

iS85 - 


-WceVr ’ T .-’ ii^ri oeii r "VVoÂsMrPcX« SX ~ l . T c ’ 7 

O RĂSPLATA NU ESTE MAT MARE Şl NIMIC NU ESTE MAI 
SFÂNT DECÂT MULŢUMIREA CĂ TI -AI FĂCUT DATORIA FA ŢĂ 
DE DÂNSA M . [Jurnalul Căpitanului, Văcăreşti, 1923 J. 


In Iun» Februarie 1938, după instaurarea dictaturii 
reaale N. lorga -pe atunci ministru secretar de Stat 

"/ti 

arhul Hlron Crlstea- cu o ură nelnpacata potriva lui 
Corneliu Codreanu datorită marei sale popularităţi, a 
început o virulentă campanie împotriva acestuia si a 
litrii Legionare in paginile ziarului “Neamul Rom⬠
nesc*. la adăpostul postului său ministerial ţi Tn vir¬ 
tutea faptului că ziarele legionare nu puteau răspunde 
fiind interzise; obligat să răspundă, la 26 Februarie 
1938 C. 1. Codreanu ti trimite o scrisoare lui N.lorga, 
prin care îi cere să nu mai atace Mişcarea Leglonara.a- 
râtăndu-1 pe drept un «incorect* şi un -necinstit su e 
teţte*. care “ţi-a bătut joc pe nedrept de sufletele 

noastre tN.N. -legionare}.* 

Imediat, lorga l-a informat pe regele Carol despre 
•conţinutul scrisorii, cerănd pedepsirea lui Codreanu.Gu 
vernul a fost, deasemenea, sesizat şi invitat să ia atl 
tudine, cunescindu-i-se dorinţa de a sfărîma Mişcarea 
Legionară. Pretextul era bine ticluit. In şedinţa Consi 
Mulul de Miniştri, din 28 Martie 1938, Armând Călines- 
cu. prim-ministru, propune -urmărirea lui Codreanu pe 
tema ultragierii lui lorga. Eventual arestarea celor ce 

s'ar solidariza*. - _ 

Astfel, Tn baza articolului 253 din Codul penal,prin 
-procurorul Tribunalului militar al Corpului 2 Armată a 
deschis acţiune publică împotriva lui C. 2. Codreanu.cu 
cererea expresă a regelui şi primului ministru A. Căi 1- 
-nescu, ca acesta să fie neapărat condamnat şl TncMs. 
pentru ca astfel să poată fi suprimat în linişte. Dosa¬ 
rul a fost trimis Cabinetului 5 Instrucţie. 

La adăpostul acestei fărădelegi, lorga jubila. Insă, 
tara Întreagă era de partea lui Codreanu şi a Mişcării 
Legionare, şl tot mai multe vocise pronunţau împotriva 
Infamei şl odioasei înscenări. 

Cu toate acestea, sperănd si stăvilească protestele, 
guvernul camarilei regale ordoni arestarea legionari¬ 
lor, descinderi Tn casele şl sediile legionare, precum 


şl confiscarea acestora. 

«S'a întâmplat si-i spun ca poporul englez este sa¬ 
tisfăcut de suprimarea Gărzii de Fier. El [Armând CâH- 
nesCtt-N.N.l, a zămbit, apoi a început să-mi spună curo a 
fost îndeplinită. 

“In noaptea arestării [legionarilor-N.N.], am luat 
masa de seară Tn oraş,cum obişnui am să fac întotdeauna. 
Şi aceasta, pentru a'evita orice suspiciune. Se vorbea 
prea mult tn Bucureşti, iar oraşul era plin de membri 
ai mişcării Garda de Fier. TSrziu Tn acea seară, m’am 
întors acasă liniştit ca şl cănd nimic important nu a- 
vea să se întâmple. Prefectul Poliţiei mi-a adus lista 
cu toti suspecţii - şl cel mai mulţi-dintre ei erau în 
poziţii de seaină. Regele văzuse deja lista si aveam a- 
probarea Sa pentru arestări. Deci, am dat.ordin că fie- 
• care suspect trebue arestat în acea noapte, cănd toţi e 
rau acasă, pe neaşteptate şi fără probleme. Şl, aproape 
toţi au fost arestaţi în casele lor. Până dimineaţa au 
fost arestaţi peste o mie tîn Bucureşti-N.N.] şi prac¬ 
tic, niciunul nu a scăpat". ( 

Şi-a spus Istorioara cu un aşa calm crud, că nu m am 
putut abţine de a admira omul, despre care ştiam ca a 
fgst singurul care a avut curajul să sfideze Garda de 
Fier, ai cărei membri juraseră să-1 omoare”. 

[ DEPO PATMORE - Invitation t o Rouroania.pag. 
16, capitolul “The approach to Bucharest\Iu 
Mc 1939]. 


r 


In'acelasi timp. societăţile de stat şi particulare 
tu fost obligate să concedieze pe salariaţii-Tn«draţ^ 
în Mişcare* Legionară, ca şl pe acela care P 

CU Aceste dispoziţii de lichidare a Mişcării Legionar 
,o fost date In noaptea de 16 spre 17-Aprt1 le 1938. Tn 
tr-o atmosferă de mare tensiune. Nu numai in Bucureşt . 
ci Tn toată ţara au fost operate maslve-ares ar a 



Cornelia Zelea Codreanu 







































































ww». t 


u«#r*r(rjţ 


ÎN NOAPTEA SF. ANDREI 

(continuare din pag.i) 


In llsmana, Drugomlmâ. Mlcrrurra Ciur* Vailul xl altr- 
Tt dr pr întrrq cuprinsul tării. Toi In noaptea tir lh 
*,prt \ Aprilie a lovi «rostit *.1 (.7,Codreanu, carr se 
ni In în locuinţa unul prieten dr-al său. 

ronţ om» ordinelor* a fost dtp T,i Consiliul de Război 
ni t or pul ui r Arm.it A, unde 1 x*a luat un Interogatoriu 
•1 după aceea, escortat de jandarmi» .1 fost trnnsport.it 
la Predeal şl tinut aici In strict secret până In înce¬ 
pi' rea procesului* 

Atlnt tntr'o scurta vacantă, lorga n fost solicitat 
de t M re comisarul regal Motlnennu si dea o declaraţie 
privind poziţia sa tată dr Mişcarea legionara, la dorin 
ta regelui (arol al îMea, a metreael sale I lena lupe*, 
iu, « lui Armând lAlInescu, Infamul act urmărind cu to- 
ţii *.ă tir atoperlt dr gloria prot. N. lorqa. Aresta, 
conform înţelegerii, a dat Imediat declaraţia solicita¬ 
ta, Vnsotlnd-o si de o scrisoare explicativă, O declara 
t le similara a fost înaintata *1 tribunalului militar 
al Corpului T Armată, 

In :lua dr 1°> Aprilie, ora 9 dimineaţa, la Secţia 1- 
.1 .1 Tribunalului militar al Corpului ? Armata a fneeput 
procrvul împotriva lui C. Codreanu, urmărind ca el să 
fie procesul întregii M1*(ăr1 Legionare, la ora 10, a- 
resta a fost adus In sală, sub escortă. 

Nicolae lorga -nedorlnd să dea or hi 1 cu C. 7. Codrea 
nu si ruşinat de ochii opiniei publice datorita Infamoî 
sale aitluni- nu s*a prezentat la proces. 

Pupă trei zile, la ora 18.Kt, tribunalul a Intrat în 
simulacrul de '‘deliberare* 4 . S*au servit cafele si pr㬠
jituri. După cincizeci de minute, completul de judecată 
a pronunţat sentinţa ordonată din timp de regele Carol 
al 11-lea: M b luni închisoare, ?.000 lei amendă ti 500 
lei despăgubiri de judecată**. 

Cu acosta, simulacrul de proces părea încheiat. Ne¬ 
vinovat, Cornel Iu Codreanu trebuia închis si exterminat 
odată cu toată Mişcarea legionară. Oar. nu a fost tot; 
t k: yăndlmlu-• r , »•• jrW ordonă o nouă • ondamnare ,ma t ma¬ 
re. la Mal fodrranu a rn.if primit o *rnî1ntăj 
"iU ani de muncă silnică, 6 luni degradare civica,5.000 
lei amenda st c’.OOO lei chrltulcll de Judecată 1 *. 

"NlfiUI NlIHAJ Pi CA111 INDICAU Dl ONuAkl.LUPTÂ SI Nll 
H 1 NIC I ODAIA MIŞtL. LAŞA PtNTRU ALŢII CĂlll NIŞEUE1. 
OUll NA ÎNVINGI PPIN1 R*0 MINtL I(, MAI B1NI $Â CA? 1 LUP 
TăND Pi DRUMUL ONOARf I **. 

IC./.Codreanu -Cărticică Setului de Cuib, pag. 6], 


fu am fost în prima maşină, In rea cu 10 legionari, 
în spatele Căpitanului si flecare Jandarm era nse/at 
în spatele legionarului rr-1 fusese încredinţai. In 
mMrtl aveam ştreangurile. 

Am pornit. In maşina mea era maiorul Dlnulescu, Iar 
în cealaltă maiorul Macovennu. fra o tăcere de mormânt 
căci n'aveam voe să vorbim între noi si nici legiona¬ 
rii între el. 

Ajunşi în dreptul pădurii Tfhc&bestl, maiorul Dlnu¬ 
lescu, care stabilise cu noi, prlntr’un cod de semna¬ 
le, momentul execuţiei, «1 aprins la un moment dat lan¬ 
terna, st 1 ngănd-o si aprln/.înd-o de trei ori. Fra mo¬ 
mentul execuţiei, dar nu ştiu dece nu am executat nici 
unul. Atunci maiorul Dlnulescu a oprit maşina, s*n dat 
Jos şl s * a dus la maşina din spate. Aid, maiorul Ma- 
coveanu fusese mal autoritar. Legionarii erau execu¬ 
taţi. 

Căpitanul %1-a întors puţin capul către mine şl ml- 
a şoptit î 

-Camarade, dS-ml voe să le vorbesc camarazilor meii 

Dar Tn aceeaşi clipă, mal înainte ca el să fi terml 
nat rugămintea, maiorul Dlnulescu a pus piciorul pe 
scara maşinii si păşind înăuntru cu revolverul în mănă 
a rostit printre dlnt.1: "FxecutaroaI" 

la aceasta, Jandarmii au aruncat ştreangurile... A 
fost un muget si un horcăit, întrerupt din adăncul fi¬ 
inţei lor, apoi o linişte de mormănt. Cu perdelele tra 
se, maşinile sl-au continuat drumul pSnă la Jilava..." 

Cănd am ajuns, era orele 7 dimineaţa. Aici ne astep 
tau: colonelul 7ec1u, Dan Pascu, comandantul închiso¬ 
rii, colonelul Gherovlcl, medicul legist Lt. Col. lo- 
nescu si alţii. 

Groapa era făcuţi. Tcasl din maşină, legionarii au 
fost aşezaţi cu tata în Jos si împuşcaţi în spate,pen¬ 
tru a simula astfel împuşcarea pe la spate în timpul e 
vadărtl dr sub escortă. Apoi au fost aruncaţi Tn groa¬ 
pa comună”,.. 

fRuna Vestire. Q/lf/lQAOl, 

Pentru a se ascunde criminala faptă, peste trupuri¬ 
le nevinovate ale celor 14 legionari s*au turnat mal 
multe canistre de vitriol. Apoi, peste groapă, a fost 
aşezată o placa grea de beton... 

Dar, turma deposedata de păstor, contrar prezumţiei 
lui N. lorga, nu s*a împrăştiat. Drumul el de Jertfe 
era abia la început... 


rajul lui, stau ca o temelie de granit la ha/a Legiu¬ 
nii, vie, activă şl de neînvins. 

"vor TRiMirr r,A Nf prinoâ si s ne omoare. vom cu. 

01; NI VOM ASCUNDE; VOM LUPTA; IAR LA URMA VOM FI DE¬ 
SIGUR RĂPUSI. CÂCI NOI VOM FI PUTINI. URMĂRIŢI OF RA- 
TALIOANF ŞI OF. REGIMENTE ROMÂNEŞTI. ATUNCI VOM PRIMI 
MOARTLA. SÂNGELE NOSTRU Al TUTURORA, VA CURGE. 

ACEST MOMENT VA FI CEL MAI MAPI DISCURS ADRESAT NEA 
MIILIII ROMÂNESC SI CEL DIN URMAI" 

[Cornnllu Z. Codreanu]. 


- Niţă Nicolae - 


O. TRUP SVACNIND ÎN ŞTREANG. STRĂPUNS 
DE GLOANŢE 


Căpitanului 

0 trup svScnlnd în ştreang, strâpuns de gloanţe 
Pe care preoţi slujba n’au citit. 

Pe-alel s'au stins mucenlceştl speranţe 
Ce n'au ajuns cu ruga Ia sfărşlt... 

CI, "Tatăl nostru care eşti în ceruri"... 

Pădure, tu la capul lor l-aI spus 
Cănd ramul tău ţl-l sugrumară geruri 
Cu chiciura lApottlar d« sus. 

■ 

Pe-alCea 1*>rl se stinse floarea tării 
Şl astăzi trup din trupul ţării creşti 
Cu veşnică speranţa primăverii. 

Pădure, tu, din satul Tâncăbeştl 
Pe-alcea cot la cot legaţi cu funii 
Urcară Cri st 1 pe dealul Câp&tânil I 


"01 LA ' I MM 1A i NA INII , ÎNltl'l ADt VARAÎA VERII I C ARI 
LluUlNAKA: PAîlMIRtA SI JERTFA". 

tVictor Pulu (.arctneanu -Din lumea legionară). 

Acte criminale *.e desfăşoară în toată ţara împotriva 
legionarilor. Imrtnţ. forţelor oculte, este dusă la în¬ 
deplinire cu '-Irgulnţi. Mulţi legionari sunt ucişi ;pr1n 
teroare, odiosul rege (arol al 11-lea îsl consolidează 
dictatura personală, u adăpostul .1, elementele cama¬ 
rilei freamătă de bucurie. 

Odata condamnat, C.Z. Codreanu este tnteaanlţat la tn 
cMioavti Jilav*. 

luna Noembrle * anului fatldli lu;i*. Codreanu te gl- 
\t\lr Îl închisoarea Râmnicul Sărit. Tot la «ClUlI în¬ 
chisoare %t afli depusa grupul Nlcadorilor ţţ Decemviri 
lor, în total 1) legionari dr frunţa. 


y Ml U N iutii ui .\AKEU 

** pornit vprr Râmnicul Sărat. A- 
ium.i Ia îmMftftirt, fost băgaţi toţi Jandarmii tn- 
irlull. ur»dr maiorii Dinulrscy >1 Macovaang r»e-âu 
nat tnxtrucţll aaypra modulul i# avnr %i r«n ut Im ^ 
legionari. 

I’wnaiiii tn gmuntM p# i^î-lfill, 1-a aruntai 

u» şt rra»i«| duj;»ă y*l ş^la xpala, atălâno căi dt ujtpr 
ŞKiali r*acuta axtfal, Iotul a fo*1 gata In tiUva mU 
nuvr. Jandarmii au Ir^lt apoi unul cita unul afarl, în 
' uMr* lurbHoMt ţi fiecăruia 1 ă*a dat In vaamă un 
legionar. Mi» mi-a dat unui mal volnic, m#1 înalt. Am 
aflat mai lt?*** (I acaita ara CipitAAul, CornaHu Co^ 
«raanu. 


{* a*» du i|h t tn » Alţi, laglpnarul 

i mai Mie ut bancă la apatt, 'ar pUi«»atc la 
UT JOi a bătu 11 au. taU, tn axa tal <a x* nu 
•* >i# oui paria, nici fn alta. Axa au 

VMMt 1Q ttfltOUftrl întf *o macini ţi 4 in alia. 


ara lagat 
4a paria# 
ţa poată 
fpat 1#» 


Căpitanul Cornollu Codreanu >1 cu el întreaga M1$- 
I are Legionară, nu a putut fi învins. Jertfa si marţi- 


ION TOLESCU 


■* *î* *:* *:* *:• s» *:• ♦:* ♦:* ♦:* *:♦ *:• <♦ <♦ <* •:* ♦> <• <♦ «> <► «î* <* •> ♦:* ♦> 




PLANUL MALNASI 


u 


(continuare din pag.l) 


nţ_1_ t>1 au foit a xecutaţt, crad, fără axctpţlt. Pupi ca 
a i-*r fr r< ut itc r ani In înc hi soa r a , al a părăsit Ungaria 
>t d 1 n luşf, tră ajta tn a»11 t ca informator politic al 

*ât m ultor fiar a mari d a circulaţia m ondl al I... ** 

Oln rlndurlit H mal aut, |1 din suMÎnlarlIr făcuta 
da noi, na putam da parfact da bina »aam« cina anume as¬ 
ta Or. Kalnatl. Or, Malnaţl tăU SOCIALIST. J1 încă, 01 
SIAnUA. la tal, al asta “COMANDM Ol SiVtHAL OADLRS**,da- 
slgur da facturi Intarnatlonall, SI, sa ocupă ii cu Is¬ 
toria. Nu numai cu Istoria patrlal tala,caaa ca flraşta, 
nu na-§r Intarasa cltusl da puţin. Prof. Malnaşl sa ocu¬ 
pă însl da Istoria spaţiului dunlraan, ca ţt Profaiorul 
rus i.ă.Vatav, ţi, ca ţi acasta, a formulat un PLAN cart 
prlvasta da aproapa tara ţi poporul român în noua ordina 
auiopaanl, adică, după ca situat la arbitrari da as t Iii 
din turopa #r încăta şl s*ar pvrcidi la roclâdlraa ţi ra 
coastrulraa Igropal. 

DE UNDE ŞI-A LUAT DR. 
MALNAŞI IDEI A ? 

•P lanul Hal naşi** a fost concapot |1 publicai Inel în 
AprlMa liăbl, na spună 41. Vpytâ tn prafâţl. si o adî- 


tla a lut a fost publicată da câtra "Pakistan* Branch 
of tha HUNGARIAN UNION World Organizat Ion* 4 , al clrai 
praţadlnte asta chiar autorul. Cdltla a doua a pamflet 
Iul acastula, -pa cara am prlmlt-o dlract din partaa *- 
uterului* a apărut în 1963 la VIana. In ai. Or. Halnasi 
a ravlzult acest plan al său. după cum na Informaaxă ^ 
foyta, "ofarlnd un compromis cara n! fia accaptabi 1 
balor părţi. ** Adlcl, atft puterilor vestica cit si 
poaraior din spaţiul dunărean, direct interesata în a* 
caastă chestiune. 

Spune dl, foyta în prefaţă: " Naţiunile europene -j uj; 
pă cum st ţtle- au reuşit da curlnd >ă elimina difara n^ 
ţa lt seculara ca au as is tat întră fra nţa ţi Germania^ 
cum^ scopul lor tra bule >ă fia de a lichida op o * [L l! 
d intre Pus la ţi G ermania puî)ă nd fii aplica r ^a P 1 anu 1 N ajj:. 
naţl. Aceasta 1 n se anxi ă a era la un "Cordon Sanit ar** 

ropaan v ara s> fia fonn at d in 177 mi 1 ioana da tst-ad^ 

pani, vorbind 19 1lw6i diferita. Acaas t 1 format^ ^ 
putea f i numită * *ZuiTchan-£ur opa \ t rabua să ?ţ aj?I 

tă chiar 1 ntra Ga rm anla ţi Rusia* 4 . Sublinia#» acum fra;*» 

care urmează căci asta extrem da importantă: ^ 

UAălA NU iSTC OtUlC NOUA . CA A fp&l U4JA 

(Continuare tn { 

































PAG. 3 


LIBERTATEA 


MALNASI 


CĂTRE "GRAND ORIENT LODGE" INTRE ANII 1935-1939^ . Deci 
"marele" Istoric maghiar, care "a publicat peste 47 de 
opere ştiinţifice", nu vine cu ceva nou. El preia numai 
Ideea propagată de către MAREA LOJĂ ORIENTALA, între a- 
nll 1935-39. 

Personal, nu ne Interesează ce fac şl ce dreg mem¬ 
brii Marel Loji Orientale. în magerlnţele Internaţiona¬ 
le. Atâta timp căt el îsl văd de treburile lor, se în¬ 
chină Oumnezeulul lor, dansează despuiaţi de veşminte, 
joacă sah, sau pur şl simplu se scarpină după ureche 
pentru a-si trece plictisul,îi priveşte personal cum îşi 
trec vremea. Când ei însă se apucă să facă politică, îm- 
bucătâţlnd RomSnla. cum a făcut Profesorul rus E.B. Va- 
lev sau economistul P.M. Alamplev si alţii, şi cum face 
dl. Or. Malnasl, aceasta fireşte, ne priveşte direct şl 
pe noi. Si, vorba d-lui Prof. Costin Murgescu: "Nu putem 
permite nimănui sa treacă atât de uşor cu creionul peste 
harta Patriei noastre." 


de oameni de stat şl personalităţi politice al puteri¬ 

lor vestice ca: Eden,Macml1 lan, Galtskell.Bevan.Kennan, 
Fulbrlght, Montgomery, Ollenhauer etc. etc. D-sa subli¬ 
niază însă că, nici unul din aceste "planuri" nu este 
acceptabil, deoarece ele exprimă Interesele secrete ale 
puterii pe care flecare autor o reprezintă şl apoi, fi¬ 
indcă aceste "planuri” au fost întocmite fără ca popoa¬ 
rele direct Interesate să fi fost consultate. Cităm: 
"Incâodată, soarta a 120 milioane de oameni este discu¬ 

tată şl plănuită fără ca el să fi fost consultaţi”. 

Foarte bine gândit şl foarte frumos spus. Şl, din a- 
cest punct de vedere, noi suntem absolut de acord cu 
dl. Or. Malnasl. Numai că, întrebăm: PE CINE A CONSUL¬ 
TAT OL. MALNASI?... A stat d-sa de vorbă cu reprezentan 
ţii legitimi al Poporului Român, Ceh, Slovac sau Croat, 
a căror soartă o pecetluieşte, fără drept de apel, în 
"planul" d-sale?... NU!... Atunci, cu cât este d-sa mal 
"obiectiv" decât ceilalţi şl cum poate fi mal adecvat 
"planul" ce l-a conceput pentru popoarele din spaţiul 
carpato-dunârean, decât ale celorlalţi autori?...Fiind¬ 
că -singur o spune- d-sa este fiu al unul popor direct 
Implicat în ceea ce priveşte viitorul ţărilor şl popare 
lor din Europa răsăriteană, în rezolvarea problemei că- 


_ ... . - * Dl A reia * * n calitate dc Istoric, vine cu un "comprom1s".A- 

* INU UINVjAKIM ces t COMPROMIS al d- lui Malnasl, noi,ca fii ai unul alt 
Tot din prefaţa d-lui Foyta aflăm că “prima edrtie a Popor, tot atât de adânc implicat Tn această chestiune. 


Planului Malnasl a fost distribuită conducătorilor a 26 
de oficii externe ale secţiilor Europei de Est" şl că el 
"a fost primit cu cuvenita atenţie dar cu oarecarl res¬ 
tricţii şl rezervaţii". Si faptul nu ne miră deloc, de¬ 
oarece, acest Plan care cuprinde în esenţă formarea unui _. . lr>l p/NKIŢQ A 

aşa zis "Cordon Sanitar" compus dintr'un conglomerat derALwUKI yl I rvMLJIv^ J II 

popoare care vorbesc 19 limbi diferite si numără 127 mi- 


Î1 respingem categoric. Căci el nu urmăreşte nimic alt¬ 
ceva decât smulgerea Ardealului şl Banatului dela sânul 
Patriei Mame şl deci, ca şi planul Valev, totala desin- 
tegrare a României. 


1ioane de oameni, venea într'o perioadă Istorică în care 
până şl cele mai necivilizate popoare ale Afrlcel negre 
se desprindeau din combinaţii seculare şl deveneau libe¬ 
re si independente. Orbit însă de un patriotism şovin, 
dl. prof. Malnasl nu putea vedea realitatea Istorică şl 
încerca să câştige adepţi pentru o teorie sul-generls ca 
re nu urmărea nimic altceva decât reconstrui rea din ce¬ 
nuşa istoriei a fostului imperiu Austro-Ungar, cu unele 
mici modlflcâri, dar sub controlul exclusiv maghiar. 

In acest "Cordon Sanitar", în această "Zwlschen Euro¬ 
pa" ar urma si Intre, pe Oază federativă 25 de milioane 
de locuitori din Bazinul Carpatic într'o tară nou forma- 

jara Carpa- 


ti cire si Of frţe nunele 

X\cV* >A n\i VJngvrAa " p^tru » 


urlior ce tri- 

esc între limitele bazinului carpatic de a accepta aceas 

tă "Carp&tla" ca propria lor ţară" ... " De aceea -ne spu¬ 

ne mai departe dl. Foyta- autorul nu se ocupă de proble¬ 
ma maghiară ca si când ea ar fi o chestiune separată' ... 
SI, este dela sine înţeles că, de îndată ce această uto¬ 

pie ar lua fiinţă, nici nu ar mal fi necesar să se ocupe 
de problema maghiară, căci punerea în practică a planu¬ 
lui ar rezolva dela sine această problemă, asvârllnd sub 
cisma ungurească o bună parte a popoarelor din bazinul 
carpato-dunârean. Inclusiv Românii din Transilvania. 

Prefaţa d-lul foyta, este însă un talmeş-balmeş, pH" 
de controverse. Căci, Tn timp ce ni se spune că dl. Mal¬ 
nasl priveşte ideea din punct dc vedere al intereselor 
comune Europene, tot d-sa subliniază că dl. Malnasl " fi" 
Ind un mare patriot el continuă să lucreze în favorul ţi 

rll şl poporului său" . Ceea ce, dealtfel, nu mal era ne¬ 

voie să fie demonstrat, căci Ieşea la Iveală ca lumina 
zilei că dl. Dr. Malnasl. dând la Iveală acest Plan, ur¬ 
mărea doar Interesele pur si strict maghiare. 

Ne-am întrebat de multe ori în ultimii ani; cum se 
face că în presa mondială şl în unele ziare de o mare se 
rlozltate, apar din când în când Inexactităţi cu privire 
la drepturile Istorice ale României asupra Ardealulul.Dl 
Foyta a tlnut însă să ne Informeze că dl. Dr. Malnasl 
"din 1956 trieste în exil, ca Informator politic al mal 
multor ziare mari de circulaţie mondiali". Iar noi, ne¬ 
am lămurit pe deplin!... 

IN NUMELE ROMÂNIEI. 


Cu toată masca unei obiectivităţi Istorice pe care o 
invocă şl accentulază în repetate rânduri şl după care 
încearcă să se ascundă, la fel ca şl profesorul rus Va¬ 
lev care încercase să se ascundă după degetul unei zise 
teorii ştiinţifice marxlst-lenlnlste, dl. Dr. Malnasl 
îşi dă arama adevăratelor Intenţii pe faţă, pretSndu-se 
la o serie de falsuri şl neadevăruri Istorice şl geogra¬ 
fice. Astfel, d-sa spune textual în pagina a S-a:" 8alan- 
ţa puterii în Europa a fost distrusă nu în 1945 ci rmlt 

mal devreme, Tn 1919, când Carpaţli, prima linie de ap㬠

rare a Europei, au fost puşi în mâinile slavilor" . 

Nuesţeadevirat ci, Tn Întregimea lor.Carpaţli se a- 

m Tn mâinile slavilor, deoarece, privind harta Europei 
orice analfabet poate vedea limpede că o bună parte a 
lor se odihnesc exact în Inima României, şl, ROMÂNII NU 
SUNT SLAVI! 

IntorcSndu-se însă la anul Istoric 1919, când Imperi¬ 
ul Austro-Ungar a fost desfiinţat şl fărâmiţat. Iar po¬ 
poarele din bazinul carpato-dunarean, până aci sclave, 
sl-au recâştigat libertatea si Independenţa, dl. Malnasl 
şi-a dovedit cancerul care-1 roade. Căci, ceea ce-1 doa¬ 
re cu adevărat, este faptul că leagănul de formare şl de 
adăpost al Poporului Român în vremurile de urgie ale In¬ 
vaziilor barbare, Carpaţil, au redevenit în 1919 rom⬠
neşti. Iar afirmaţia că acest zid de apărare a Europei, 
este în mâinile slavilor, este falsă şl folosită drept 
sperietoare pentru popoarele apusene, a căror simpatie 
caută s'o câştige. 

lată însă că, la pagina 7, dl. Malnasl se contrazice 
singur, spunând: " Carpaţil nu trebue sâ fie încredinţaţi 
popoarelor latine sau germanice" . Luînd-o deci pe ocoli¬ 
te, Istoricul maghiar ajunge în cele din urmă acolo unde 
Intenţionase dela început si ajungă. Adică, si convingă 
lumea că, pentru a apăra Europa şl pentru a clădi o "pa¬ 
ce în Europa după decuplarea dintre Rusia şl Statele U- 
nlte ", este necesar ca Ardealul si fie rupt de RomSnla 

şl ataşat unei ţâri noi, utopice, care să se cheme CARPA 
TIA, în care însă, ungurii vor avea partea leului. 


ALTE MINCIUNI 

TIPIC MAGHIARE 
RESPINGEM COMPROMISUL" ”” “ r“ r “* 

1 l li a i a i a r»i D-sa tine neapărat să-şi convingi cititorii de această 


D-LUI MALNAŞI 

După ce am făcut cunoştinţă cu dl. Dr. Malnasl si 1- 
am văzut, pe cât a fost cu putinţă, si Ideile d-sale po 
Htlce, să trecem acum la analiza propriu zisă a pamfle 
tulul: "AFTER 01SENGA&EMENT - Peace In Europa after 01- 
sengagement of Russla and U.S.A." 

Încă din primele aliniate, autorul mărturiseşte sin¬ 
cer că nu este singurul care se ocupă de această proble 
■ă, adică de ceea ce ar urma să se înfăptuiască în Eu¬ 
ropa ct răsărit, după ce conflictul politic actual din¬ 
tre Rusia şi Statele Unite, a încetat. Asemenea lucrări 
şl asemenea "planuri" au mal ftst scrise şl concepute 
şl de alţii, printre care, ni se spune, un număr mare 


necesitate Istorici a ruperii Ardealului şl Banatului de 
România, spunând o minciuni şl mal şl decât cele de mal 
înainte. Şl anume, afirmi dânsul cl: " Prima linie de a- 
părare Ca Europei, n.n.] a fost aplratl Tn Carpaţi timp 
de o mie de ani de către unguri" . Iar mal departe: "lmpor 
tanţa Carpaţi lor nu a fost micşoraţi, cu toată tehnica 

moderni de război. Aceasta a fost demonstrat Th toamna 

anului 1944, clnd Mareşalul Mallnousky şl-a condus arma¬ 

tele, nu peste Carpaţi ci în Jurul lor, dinspre sud". 
Considerăm această ultimi afirmaţie a d-lul Mal naşi 

drept o gogoaşă ungurească, umflată la fliclra unul şo¬ 
vinism de prost gust. Căci, ceea ce a fost încl valabil 
în 1944, nu mal era deloc valabil Tn 1963 clnd rachetele 


americane şl ruseşti strlblteau cosmosul şl când sateli¬ 

ţii se învârteau în jurul pământului.In faţa acestor noi 
arme, Carpaţil nu sunt decât un băţ de chibrit. 

Dat fiind însă faptul că "marele Istoric şl strateg" 
maghiar neglijează anumite realltlţl şl documente ie ne- 
desmlntlt,recunoscute şl înregistrate de către Istorie 
prin cronicarii timpului, ne vom permite a-1 împrospăta 
memoria şubredă. Fiindcă adevărul este cu totul altul 
de cum încearcă să-l înfăţişeze dl. Dr. Malnasl. Europa 
n'a fost apărata o mie de ani de către unguri,ci de c㬠
tre Domnii Munteniei şl Moldovei şl armatelor lor de 
Români. Cultura şl civilizaţia Europei ie apus, s‘a pu¬ 
tut desvolta în linişte şl pace, numai datorita darze- 



Catedrala încoronării Regelui Ferdlnand I şi a Reginei 
Mari a 


nlel Românilor şl fluviilor de sânge pe care l-au văr¬ 
sat Tn luptele ce le-au dus împotriva cotropitorilor 
Turci. 

Pentru aceste motive, bine întemeiate, în numele Ro¬ 
mâniei, noi respingem "Planul Malnasl ", ca pe o şmeche¬ 
rie Ieftina ungurească ce nu va putea aduce ni c 1 odati 
pace Tn Europa. 


-VA URMA- 

N. Novac 


Archaeus, 
spiritul nemuritor 
al lui Mihai Eminescu 

Ml-al dat formă sufletului 

cum Tn lut îşi modelează statuia ce-1 aduce faimă, 
sfinţitele mâini ale sculptorului 
pe masa ultimei Cine de taină. 

M-al Iniţiat în ritualul luminii 

spre căile stelelor, legenda robilor de aur. 

Cu fecioarele gândului 
albe ca neaua şl crinii 

sub umbrele Parnasulul, în adierea sacrului laur. 

M-al învăţat să privesc tn oglindă 
La chipul desăvârşitului androgin 
Din neant cheagul sămânţel să prindă 
Tiparul lui Venus din Milo, nemişcat şl divin. 

De-atuncl de dorul lucrurilor cereşti sufăr 
Is rob al curţilor şl al malurilor 
Ml-e Inima întemniţatul nufăr 
Tn templul Cărţii preafericite a Oarurllor. 

Ml-al arătat mirajul orizontului cel vast 
slujit de cele mal perfecte, eonlce prezenţe: 
Oe-aceea'n mine Joacă demonul Iconoclast 
Nemulţumit de umbrele ce-acoperă esenţe... 

Caut lucrul prim. originar, dumnezeescul. pur şl cast.. 
22 August 1965 OvIdlU VUIA 





































PAG. A 


DIN LUMEA 
- IUDAICĂ - 


ANII MANDATULUI: 1923-1948 


Anul 1933. Svastica,simbolul fertilităţii $1 expan¬ 
siunii, devine emblema oficială a Germaniei Naţional- 
Sociaîiste. In rotirea ei ameţitoare, asemenea bumeran 
gului, svastica germană pare decisă să distrugă duali¬ 
tatea stelei lui David, retezând triunghiul de jos ce 
atinteşte spre străfundurile pământului. Adolf Hltler, 
Cancelarul ales al Germaniei va domina evenimentele ur 
mătorilor 12 ani, evenimente ce se vor dovedi decisive 
Tn formarea statului Israel. In ceea ce-1 priveşte pe 
evrei, intenţiile National-Socialiste erau fără echi¬ 
voc: Evreii trebuiau să părăsească Germania, si cu cât 
mai repede, cu atât mai bine pentru ei. Alternativa o 
constituia internarea fn lagăre de concentrare.Aceasta 
convenea de minune planurilor sioniste tn ceea ce pri¬ 
veşte imigraţia evreilor spre Palestina şi crearea u- 
nui viitor stat evreiesc. 

In cartea "Eichman tn Jerusalim", scriitoarea Han- 
nah Arendt desvăluie ciudata asociaţie tn faza iniţia¬ 
lă a regimului hitlerist, dintre nazişti şi conducăto¬ 
rii sionisti. Astfel, Asociaţia Evreiască pentru Pales 
tina a trcheiat un acord secret cu autorităţile naţio¬ 
nal -soci al Iste. Acordul consta Tn asistarea reciprocă 
Tn Imigraţia ilegală spre Palestina a evrei lor din Eu¬ 
ropa cu concursul 6epiir\ at SS-ulul si Gestapo-ulul. 

Afluxul masiv de imigranţi evrei spre Palestina a 
deslântuit protestul majorităţii Indigene arabe ce a 
dus la greva generală de 6 luni din 1936. Guvernul bri 
tari: trimite o comisie regali de 3nchetă cunoscută cu 
numele de *Cornisia Pee’*. Paportul oficial al Comisiei 
publicat Tn 1937, recunoaşte pentru prima dată că Man¬ 
datul nu constituie o soluţie adecvată pentru problema 
Palestiniana si recomandă fcrrarea unui stat evreiesc 
si unul arat prin partiţie. Convocarea unei mese rotun 
de la Palatul St. James din Londra, cu invitarea unor 
reprezentanţi ai araoilor palestinieni, ai Agenţiei E- 
vrelesti precum şl din partea guvernelor Egiptului,Is¬ 
raelului si Arablel Saudite, eşuează. 

în Mai 1939, guvernul britanic emite Oocumentele Al 
be privind problema Palestinei. Documentele Albe arată 
ca: "Nu constituie parte a politicii britanice trans¬ 
formarea Palestinei într'un 5tat Evreiesc". Scopul po¬ 
liticii britanice TI constituie *onsarea unul Stat Pa¬ 
lestinian independent ir următorii zece ani tn care:“E 
vrei şi Arabi vor fi Palestinieni după cum englezii şî 
Scoţienii din Marea Britanie sunt britanici". 

Documentele Albe limitează imigraţia evreiască Tn 
Palestina la 75.000 Tn următorii 5 ani după care Imi¬ 
graţia va înceta total. Reacţia evreiască a fost vio¬ 
lenta. Mamele Rabin rupe Documentele Albe tn faţa Con¬ 
gregaţiei din Jerusalim, demonstraţii au loc tn timpul 
cărora un oficial britanic este ucis. Nou* politici 
britanică faţă de Palestina publicată Tn Documentele 
Albe trebuie Interpretată Tn contextul situaţiei poli¬ 
tice mondiale. Sase luni Înainte de publicare, Chamber 
Tain Tnchele acordul dela Mtmcfien cw Hltler, Germanii 
ocupă Cehoslovacia, 1 ar Italia invadează Albania. Per¬ 
spectiva unu 4 eventual război cu Germania, având trupe 
angajate Tn Palestina, nu surâdea englezilor. 

Deşi Documentele Albe ale guvernului britanic au 
dat o lovitură grea Sionismului Mondial, evenimentele 
Istorice următoare au pus aceste acte oficiale pe raf- 
tu uitării pentru următorii ani. Consiliul ligii Na¬ 
ţiunilor nu s*a întrunii niciodată spre a discuta re¬ 
zultatele Comisiei Mandatului sau poziţia guvernului 
ori tenie. Dn an mal târziu guvernul Cnanberlaln cade 
şi Wirstor ChurchiM, suporter înfocat al Sionismului, 
de - nistru. A frica de *k«rtf şi părţi ale Orl- 

r t Au i Mi jlo < u dev i« teatre de aţii maJ crrt a 1 e 


PERIOADA HITLER 


•-“P—cu AUREL 


celui de-al II-lea Război Mondial. 

Deşi conducătorii sionişti i-au cerut lui Churchill 
să denunţe si să anuleze Documentele Albe, situaţia în 
care se găsea Anglia nu i-a permis acestuia să facă pa 
sul. Anglia avea interese majore în Sudan, Egipt, Iraq 
si întregul Golf Persic. Populaţia acestor ţări lua 
partea arabilor palestinieni. Deasemenea, zeci si zeci 
de milioane de musulmani supusi Imperiului Britanic a- 
veau profunde simpatii pro-arabe. Astfel, Documentele 
Albe au rămas Tn efect până Tn 1948 când Mandatul Bri¬ 
tanic în Palestina este terminat. 

Deschiderea ostilităţilor dintre forţele Axei si ce 
le Aliate au dus la intensificarea campaniei Sionismu¬ 
lui Mondial în America mai ales, unde Tn Decembrie ‘42 
o rezoluţie semnată de 63 Senatori si 181 Congresmeni 
cerea preşedintelui Roosevelt să "reinstaureze Patria 
Evreiască". Programul Organizaţiei Sioniste din Pales¬ 
tina consta Tn: 1) Crearea unui stat evreiesc suveran, 
stat ce va cuprinde întreaga Palestina şi Transjorda- 
nul, 2) Transferul populaţiei arabe din Palestina în 
Iraq si 3) Control evreiesc asupra întregului Orient 
Mijlociu Tn sectoarele economice de desvcîtare si con¬ 
trol. 01 ttmatim-*ul Germaniei *aţioft3î-Soc>a)iste dat e 
vrei lor în sensul de-a părăsi Germania ori vor face fa 
ţă internării Tn lagăre, a dus la oferta ţârilor alia¬ 
te de a acorda azil refugiaţilor evrei. Statele Jnite 
s'eu oferit să primească 150.000 de evrei. Anglia la 
fel, iar celelalte ţări aliate un total de 30G.0O0. A- 
ceste oferte subminau însă planurile Sionismului Mon¬ 
dial pentru care destinaţia refugiaţilor evrei trebuia 
să fie una singură: Palestina. Preşedintele Roosevelt 
a fost făcut sâ înţeleagă că pentru evreii din Europa 
nu există alt azil decât Palestina. Logica era simplă. 
Cităm din discuţia preşedintelui Roosevelt cu ur avo¬ 
cat din New York, Morris Ernst, un suporter al acord㬠
rii de azil refugiaţilor evrei de către statele alia¬ 
te: [Roosevelt]: Mişcarea Sionistă ştie că poate ridi¬ 
ca sume imense de bani pentru Palestina spunând dona¬ 
torilor: “Nu există un alt loc în lume pentru săracul 
evreu unde acesta să poată merge". Dar dacă ar exista 
un azil politic mondial pentru toţi oamenii indiferent 
de rasă, crez ori culoare, ei n‘ar mai putea ridica ba 
nii. Atunci cei care nu ar dori sâ dea bani ar spune: 
"Ce vrei să spui când afirmi câ evreii nu au alt loc 
unde să meargă în afară de Palestina? Lumea întreagă 
le oferă azil". 

Pentru conducerea Sionismului Mondial scopul cre㬠
rii unui stat evreiesc punea în umbră toate celelalte 
considerente umanitare. Sau după cum Preşedintele Agen 
tlel Evreieşti, Yitzhafc Greenbaum, a fost cotat ca spw 
nând: "0 vacă Tn Palestina este mai valoroasă decât 
toţi evreii din Polonia”. 

Două evenimente sângeroase Ilustrează aceasta ati¬ 
tudine. Unul priveşte scufundarea vasului SS "Patria", 
la 25 Noetobrie 1940, în urma unei explori 1. Incidentul, 
tn urna căruia, au murit 276 de pasageri evrei, a fost 
atribuită englezilor. Zece ani mai târziu, adevărul a 
ieşit Ta iveală. Vasul "Patria" era destinat să trans¬ 
porte pe evreii imigraţi Uegal în Palestina, Tn ţ㬠
rile aliate. Decizia Haganah-ulul [organizaţia conspi¬ 
rativă a Sionistiîor Tn Palestina] a fost ca vasul să 
fie aruncat în aer spre a arăta englezilor ci evreii 
nu pot fi daţi *f*râ din propria lor patrie. Al doi leat 
eveniment priveşte scufundarea vasului SS "Strune" în 
Marea Neagra Tn 1942, tot în jrras unei *xpţo*ii în ca¬ 
re au murit 769 imigranţi evrei Ilegali. Agenţia Evre¬ 
iasca a descris Incident uf ca un crotest de rj&l si 
C.a pe o sinucidere Tn masT". 


După 1940, centrul de greutate al activităţii sio¬ 
niste trece din Anglia în Statele Unite. 

In Mai 1942 are loc Consiliul de Urgentă al Organi¬ 
zaţiei Sioniste Americane la hotelul "Biltmore" Tn New 
York. Conferinta.la care au luat parte peste 600 ame¬ 
ricani în majoritate sionişti, a întocmit "Rezoluţia 
Biltmore" care cerea următoarele: "Porţile Palestinei 
sâ fie deschise; Agenţia Evreiasca să fie investită cu 
controlul imigraţiei în Palestina şi cu autoritatea ne 
cesară pentru desvoltarea ţării inclusiv a pământului 
neocupat ori necultivat si ca Palestina sâ fie numită 
ca un CoiTiTTOnwelth evreiesc Integrat în structura noii 
lumi democratice". Zeci şi zeci de grupuri de "acţiu¬ 
ne" au fost formate peste noapte în fiecare stat, dis¬ 
trict şi oraş. Mii de scrisori şi telegrame au inundat 
virtual Casa Alba cerând ca guvernul american să de¬ 
clare oficial că favorizează imigraţia evreilor în Pa¬ 
lestina si constituirea autonomiei evreieşti în Pales¬ 
tina. Aceasta, în contrast cu imposibilitatea pârtii 
arabe de a-si prezenta punctul de vedere. Publicul a- 
mericar, neavirat de problemele ce au confruntat Anglia 
în Orientul Mijlociu fn încercarea ei de a administra 
Mandatul, a răspuns favorabil la cererile sioniştilor. 

La acest. răspuns f Avor#b11 a sr* cts* *tw*\ m*- 

re parte imaginea creată de "cele peste 6 milioane de 
evrei" arşi în crematoriile naziste. In anul electoral 
1944, sionistii au introdus în ambele programe atât a- 
le Democraţilor cat si Republicanilor rezoluţii cerând 
"deschiderea...Palestinei către o imigraţie fără res¬ 
tricţii si stabilirea acclo a unui "Commonwelth" liber 
şi democratic. Moartea lui Roosevelt în Aprilie 1945, 
i-a găsit pe sionisti nepregătiţi. Cu Karry Truman,no- 
ul preşedinte al Americli, sarcina sionistiîor era cu 
mult simplificată. Intre timp, cel ce-aî II-lea Război 
Mondial i-a sfârsit. Truman devine pivotul central în 
crearea statului Israel. Cu venirea lui H. Truman la 
Preşedenţia Americii, perioada hitlerlană a Mandatului 
Britanic se încheie, influenţa acestei perioade asupra 
evenimentelor următoare este covârşitoare, 

Adolf Hitier a fost cel care a pus în mâinile Sio¬ 
nismului Mondial amî formidabila a anti-sesriţîsmuTui» 
folosită apoi cu atâta eficacitate de către liderii Sj 
onisti în efortul lor încununat de succes de creare a 
unui stat evreiesc în Palestina. Aceşti lideri au înţe 
Ies perfect de bine câ eficacitatea nu se confundă 
nici cu morala, etica ori cu conceptele democratice a- 
tât'de des invocate de către fariseii moderni. Odată 
cu prăbuşirea Reich-ului German, noua ordine mondială 
preconizată la Yaîta, Teheran şi Postdam va continua 
să apropie eforturile sionistiîor. 

-VA URMA- 

-Citiţi Tn numărul .iitor: ■SMftŞÎTl'l MÂNCATULUI" -Pe r j 

oada post-hitlerfană-. 


Lupescu Aurel 


Citiţi fi răspândiţi 
LIBERTATEA 

















PAG. 5 



Din străfundurile unui neam se ridicase. 

Vizionar, cunoscându-si destinul -martirajul- ac¬ 
cepta lupta. îi cunoaşte preţul. Chiar de vom fi biru 
iţi, se va şti câ jertfele noastre nu au fost zadarnî 
ce. Că nu au fost şi nu vor fi zadarnice. Patria In 
pericol, nu cunoaşte decât calea sacrificiului total. 
Ea cere îndărăt, în sfânta-i ţărână, trecatoarea-ţi 
fiinţă. In lumina lumii, trebue să rămână nemuritoare 
doar faptele tale, chiar dacă ele îmbracă voalul ano¬ 
nimatului acceptat voluntar. 

"Induraţi cu resemnare..." Vorbe sfinţite de cura 
tenia gândurilor unui om, temător să nu-si târască ţâ 
ra în mocirla unui război civil, de care ar fi putut 
profita numai comunismul; comunism contra căruia -de 
fapt- se ridicase pentru a-şi apăra neamul. L-a urmat 
întreg tineretul, ca si toţi aceia cărora viitorul po 
porului lor nu le era indiferent... 

Un fluviu de sânge i-a fost cerut Legiunii să dee 
pentru sfinţita patrie. Un munte de suferinti. Un o- 
cean de lacrimi ale unui popor întreg legat într'o 
singură si totală fiinţă, s'a aşternut la picioarele 
lui Dumnezeu în aceşti putini ani [istoriceşte vor¬ 
bind]. Opresorii popoarelor să ia aminte, câ oricând 
în ţara basmelor -sfinţită de jertfiri neîntrerupte - 
se vor găsi conducători, căpitani de popor. Am avut 
de apărat locul sfinţitelor rugăciuni, dumicaţii 
multi-puţini, bucuriile sărace sau limpezimea ceru¬ 
lui, doar spre a avea unde să ne înălţăm ochii înlâ- 
crămati sau ochii în care am lăsat bucuriile să râdă, 
fie că am avut de grijă să apărăm liniştea codrilor - 
fraţi ai românului . Mereu am dat Căpitani despre care 
7stor . 7d nu scrie decât faptul câ, au avut ar 11ă s ă 
P”'Ceaşcă preţul nemuririi lor cu suprema jertfă. Iar 
Dumnezeu i-a primit la pieptul Lui părintesc. Când po 
menim de sfinţeniile unei jertfe si coborîm în noap¬ 
tea gândurilor si amintirilor, aprindem fie şi pentru 
o străfulgerare de clipă, chipurile arse de vreme şi 
suferinţi ale lui Tudor, Horea, Iancu, Codreanu. 

Lanţurile legate de gâturi, gloanţe asigurătoare, 
cătuşe şi fiare de mâini si de picioare, stau mărturie 
prin veac despre acel ce împreuna cu camarazii lui în¬ 
tr'o oarbă şi rece noapte de sfârşit de Noembrie cu 
praznicul Sf. Andrei, au fost ucişi. El, Corneliu, su- 
tasul nu numai al lui Christos de această dată, ci si 
al neamului lui, care aştepta să i se aducă desrobirea 
- o altă soartă. 

Din străfundurile unui neam se ridicase. N'a promis 
nimic tineretului lumii de lângă el... Numai lupta -sa 
crificiul personal al fiecăruia l-a cerut. 

"Induraţi cu resemnare orice lovitură, că ceasul bl 
ruinţei legionare nu mai este departe!" 

Legiunea -miracolul ei- stă neclintită. "Nu mulţi 
la număr, dar puternici prin credinţa noastră neclintl 
tâ în Dumnezeu si în sprijinul Său"... 

Erau clipe unice Tn Istoria unui popor. Singular s' 
a ridicat din străfundurile propriului popor. Cine va 
putea vreodată adumbri Icoana vie a celui ce şl-a pri¬ 
vit mustrător duşmanii, drept în ochi? României îi fu¬ 
sese dăruită o încercare istorică din care puţine po¬ 
poare se vor putea apoi reface. Acest ciment cu o al¬ 
cătuire îndumnezeită, naţionalismul, a Inoculat popo¬ 
rul cu ură definitivă împotriva comunismului disolut . 
Cei de altă naţionalitate, care au înţeles integrarea 
definitivă a lor în cadrul românismului, nu au avut ni 
mic de suferit. Poporul român a desfăcut întotdeauna 
braţele spre a omeni pe flămând, pe însetat, pe oropsi 
tul lumii, al drumurilor nefericite. Atunci când unii 
i-au confundat bunătatea cu prostia, ori slăbiciunea 
cu frica, popor şl Voevozi, anonimi si Căpitani, s'au 
ridicat la lupte. Unde sunt paralele de făcut între a- 
teicele îndemnuri ale marilor constructori de Imperii 
naţionalisto-socialiste, şi smeritele rugăciuni ale a- 
celora care au umplut cu sacrificiile lor, planşete¬ 
le sufletelor lor, tinereţea jefuită de opresori? Se 
mirâ cineva că a existat şl un monument al finalizării 
răbdării unui neam înjosit? Nedrept înjosit? Sacrifi¬ 
ciul lui Mi ti Dumitrescu explicat chiar de el ca o du¬ 
reroasă necesitate, a dovedit lumii întregi Izvorul ne 


-C. Z. CODREANU- 


secat al celor care îşi iubeau patria si erau gata pen¬ 
tru sacrificiul suprem. Vremuri demne de faraonice tim¬ 
puri, s*au năpustit peste tară. Un rege dement, bolnav, 
împins de la spate de alte voinţi si interese, a porun¬ 
cit ca toată ţara să plătească preţul pierderii celui 
ce-i fusese unealtă la fărădelegi: Armând Căiinescu.Cri 
ma, acea odioasă crimă din acel sfârşit de Noembrie '38 
nu putea să rămână fără răspuns. 

Privesc chipurile celor doi conducători ai Mişcării 
Legionare: Corneliu Codreanu şi Horia Sima. Unul ce a 
dat sfinţenia jertfei lui materiale. Celălalt,ca o per¬ 
fectă întruchipare a unui părinte, a ferit mişcarea de 
a suferi şocul turmei rămasă fără păstor. Dumnezeiasca 
grijă a ferit creştina mişcare de orice lovituri, cauza 
toare de soluţia finală a disoluţiei, atotcăutată de nu 
meroşii duşmani ai Legiunii -de fapt ai României însăşi. 

Corneliu Codreanu a ştiut din capul locului că rolul 
României este acela de a fi lângă cei ce luptă împotri¬ 
va comunismului ateu, distrugător de valori umane si 
mai ales morale. Aliaţii "fireşti"? 0 lume confuză, ca¬ 
re a cochetat ani mulţi cu Stal in. Care Stalin a semnat 
prin Molotov pactul cu Hitler dela 23 August 1939, pri¬ 
vind împărţirea Poloniei pe din două. Şi Marele Oulâu 
Britanic [era să zic Leu].trirnisul "aliaţilor fireşti", 
ce-a făcut pentru a o apăra? Guvernele "aliaţilor fi¬ 
reşti" nu au schiţat nici măcar un gest de opoziţie a- 
tunci când prea minuscula Finlanda era să sucombeze la 
asaltul puhoiului hoardelor ruse. Nu. Nimic nu era de 
spus. Nimic de făcut. Alte forţe opleseau destinele vi¬ 
itoare ale lumii. Era o greşeală istorică poziţia pro¬ 
mulgată de Corneliu Codreanu privind alinierea de Germa 
^v JNu™** 1 * * 0 acce a era fire ască.^ Alăturarea de 

statele naţionaliste, ne-ar f 1 ferit de poftele ungare, 
bulgare şi mai ales bolşevice ruse. Cele 48 de ore pe 
care le-a arătat câ-1 sunt trebuincioase spre această a 
liniere, arătau că ora încleştări lor nu mai era departe 
şl că el, ca un adevărat ales, o cunoştea. Erau ani în 
care se pare că tot poporul se alipise cu conştilnţa-i 
colectivă -a bunului simt popular- Legiunii. Este poate 
cel mai strălucitor caz de osmoză între fiii unui popor 
învăţat sâ lupte pentru libertate. 

Cândva, un păstoraş s’a apropiat de Saul, propriul 
lui rege. II povestea noapte de noapte ceva, încercând 
sâ-1 vindece. Străbunicul Fecioarei Maria, David, acel 
păstor căruia norocul i-a surâs făcându-1 si pe el re¬ 
ge, ca si pe Saul bolnavul, poate fi dat ca exemplifica 
re a rolului lui Corneliu Codreanu. Poporul lui avea ne 
voie de omul care să-l desbare de frică. Conştient de u 
riaşul preţ plătit de poporul român, nu a mai ezitat lâ 
a plăti cu propria-i viaţă fericirea viitoare a celor¬ 
lalţi. El a fost ucis; camarazii lui apropiaţi -multi¬ 
plicările sufletului său de luptător- la fel, l-au ur¬ 
mat pe drumul sacrificiului si al biruinţei. Câţi ani 
au trecut? Câte veacuri? Parcă anii au căpătat valoarea 
unor apropiate zile. Despre contemporanii lui Corneliu 
Codreanu se poate cita un vers din "Leonora",balada lui 
G.A.Burger: "Morţii sunt repede uitaţi"... Mal viu de¬ 
cât oricând, C. Codreanu infirma acest vers pentrucâ Tn 


saşi Istoria luminează In sfânta cale a neamului chipul 
lui, ampliflcăndu-1 In toate jertfele şl Tn tot ce are 
de pătimit poporul acum, în surdu-1 zbucium. 

Oln străfundurile unul neam se ridicase. S'a înăltat 
lumlnăndu-şl poporul, trezind Tn el vitejia,credinţa ea 
orice nemuritor. 

Paul TEZ 


Ridică-te la luptă. Bucovină! 

Ridlcă-te la luptă. Tară musatină. 

Cu Dragos şi cu zimbrii. Moldovă Tu de Sus. 
Strângeţi toţi arcaşii, Oulce Bucovină, 

Ţăranii credincioşi, ţăranii lui Isus. 

Altar străvechi cu candeli, balade din bătrâni. 
Ogor slăvit în ceruri, grădină ca un rai. 

Ti-au frânt în două trupul, satanicii păgâni. 

Curg lacrimi, curge sânge, pe strămoşescul plai. 

Veniţi bravi legionari ai Bucovinei scumpe. 

Să deschidem cu pieptul, drumul nostru 1 n veac. 
Veniţi sub steagul Ţării şi-al Legiunii Sfinte, 
Veniţi feciori viteji de neam de Geto-Dac. 

Să piară trădătorii şl liftele pigSne, 

Să piară politrucii sf trântorii din sat. 

Să nu mai roadă Tara viperele jivine , 

Să vieţulestl în pace. Tu neam reînviat. 

Din temniţl si din surghiun ne'ntoarcem. 

Să curăţim de lepre pământul nostru sfânt. 

Pieriţi lăcuste roşii si voi tovarăşi cruzi. 
Pieriţi calmuci sălbateci şi viermi aduşi de vânt. 

Veniţi dragi legionari, din Tara cea de fagi, 

Sâ desrobim pe veci a noastre ţarini sfinte. 

Veniţi plăieşi din munţii noştri dragi. 

Să ne-apăram credinţa, altare şi morminte. 


Jurăm cu toţi pe Cruce, pe steaguri şi pe flinte. 

Să nu mai calce'n veci aceşti rusnaci, iar glia. 

Vom porni furtună cu morţii din morminte. 

Cu arma si cu dinţii ne-om apăra moşia. 

D. Paulescu 

Brasilia, 23 August 1985 


DALE HYPERIONULUI 


In cadrul celor două pagini oferite "mărinimos" de 
"Cuvântul românesc" asociaţiei "Hyperlon", "marele sa¬ 
vant" C. Poghlrc, comparatist, filolog, polIglot,isto¬ 
ric, în timpul său liber periuţă a lui M. Eliade si zi 
arlst, Tn articolul "Continuitatea Românilor" d-in'ace- 
laşl "Cuvânt românesc", Oct. 1985, pur şl simplu uită 
să-l amintească pe unul din corifeii continuităţii po¬ 
porului romano-dac, pe altarul căreia fără exagerare 
şi-a jertfit viaţa, reprezentantul Românismului mili¬ 
tant de totdeauna, Gh. Şlncai. 

Greşeala este cu atât mal mare şl vizibilă cu cât 
îl omite chiar în legătură cu "Supplex libelîus Vala- 
chorum", act semnat de Şlncai alături de Samull Micu 
şl alţii, dar la care în nlclun caz nu au participat 
ceilalţi doi. Petru Maior şi Budal-Deleanu. 

Şl fiindcă Şlncai ar fitrebult să fie citat şl în 
legătură cu aberaţiile lui J.Chr. Engel, de-acum poate 


orice om cinstit să constate câ nu e vorba de o scuza¬ 
bilă scăpare a savantului distrat ci cauzele trebuiesc 
cautate mult mai adânc. 

Asupra felului cum înţelege dl. Poghirc sâ scrie la 
ziar si sâ facă această cultură românească, nu am putea 
zice decât că nu ajunge sâ ai doar bunăvoinţă, se cere 
şl ştiinţă. Lucrul este valabil şi pentru "Cuvântul ro¬ 
mânesc", ziar ce deunăzi publică un articol Tn care de 
mai multe ori susţine că au fost traşi pe roată Horia 
şl... Crlşan. 

Dar lucrurile stau şl mai rău când, cum e cazul "Hy- 
perlonuluTşl al d 1 ui C. Poghirc, rea voinţa se ascunde 
după un pompos dicton spinozian şi-şi are rădăcinile în 
fipte, nici atât de mascat şi subversiv, Tn molozul ce¬ 
lei mai ordinare ideologii marxlst-lenlnlste. 

— Juvenal — 










HBtRTAUA 


PAC. 7 


Lauda lui Vasile Pâr van, 
poetul 


Suni PerenUli* C«l *« P««*om«c 
P# ctl mor|l B o datorit. p# «re mu 
rftorli «I au »lilon»lcll o. dintru lni#»l 
începutul găndutol daipr# moarlf. 

Vâslit Pârvaiv Pezun/eWe. 


PARENTALIA 


fllndu-1 plmv *1-»f»l colaborator la «coala din Ro¬ 
ma -*1 rlrri dlrmctnr a fost V. Plrvpn- C. (ăllneseu a 
rrarla sl-1 cunoască On-aproap* astfel că a reu- 
«It »« t fără -in portret, Impresionist o drept, dar In 
fw 1nr' r.-r pe pin»* cu măiestria Iul Velasquez, deci 
prin <t a arul «al hun autorul Bietului loanld. Cu a- 
r*a«tl ocazie figura profesorului . 
real »tne al lumtnezr aula acade- | 

•ica din romenul Imaginar populat j 
da rial» figuri groteşti, întinse j 
ca dr auailaatlc fn jurul plvotu- 
Iul Ml ataMI, mrowl.caraglalesc . 
poreclit, aşadar da traqrdlr hi- 
lari, Jan Pompnnesew, după unii 
întruchiparea Iul Ion Petrovlcl. 

|ltt*l pa Va»1l» Plrvan văzut 
6* 6. lIHneacu fn latorla litera . 
turti române da la origini» "Dări 
geniul Iul lorga era viforos sau j 
Şăgalnic acela al Iul V. PJrvan e 
ra Micii »1 solemn. Clnd dupl I 
clteva clipr da aşteptare, studer» 
ţii priveau apre uşa ce «e detchî | 
dea. apărea fn faţa lor Brand.Pas 1 
torul Brand al Iul Ibsen, cu hal- | 
na neagră încheiat! pini tut,cll- 
cind pe un gheţar. Insă văzul de 
aproape, plitorul n’ave* in ochii 
aii pătrunzători dorit Ut nordice 
lat Irlitetea încruntată Tntr‘o ■ 
ironie gravi 11 dădea IniIţi ţara* 
unui actor tragic. V. Plnran îşi 
tjmtrtvea leite Ir n®Nă -rifl avea 
• I ci toatei cu acea încruntare vţ 
sltor-lronlcă a feţii-, apoi aş¬ 
tepta. ff In vrea» ce sgomotelr 
te potoleau unul cile unul,privea 
pe fereattrl pe cerul Indeplrtat 
tfirUirM Ideali a norilor. Apoi 
Cântai* 

fot iul G. Ckllneacu II revine 
meritul de a fi descoperit fn pro 
va recitat! solenr a ful Pârvan 
ca pe mărgăritarele ascunse fn 
fund dr Mart, umrlr dr lumini a- 
1e onor poenr.clnlatr monodie din 


= Ovidiu VUIA —— 

lira lui Apollo sub laurii Inţeleptel Atena» tra liniş¬ 
te ca pe rl*>./ Ciocanele blteau surd fn dălţi/ Iar mar 
mora rupţi/ Răsuna ca argintul./ Cran obosit şl trist./ 
SI din tlcerea întinselor câmpuri/ «1-a» tras liniştea 
gândului/ senin si stiplnltor,/ Tlcerea e centrul lu¬ 
mii./ Spre tăcere se adună toate,/ Ca apa spre prip㺬 



ii văd şl avi cua ol t'a Imprimat Intlla oară fn *e- 
mortt.ln prier l♦ mele slpllmlnl ca student la Cernăuţi» 
irtrlnd cu mers precipitat tn aula festiv! a Universi¬ 
tăţii bucovinei, îmbrăcat cu talarul şl tonala sa dr 
rector asagnlfU, de statură aproape înaltă, lagât la 
corp, drept ca un falnic brad al codrilor măreţei Arbo- 
roasa, un om de o distinctă frumuseţe bărbătoasei. 

Din profilul capului slu de savant şl luptător, din 
forma frunţii sale înalte si a ochilor săi mari cu Ira¬ 
dieri albastre ct aruncau o privire care pătrundea In 
om ca săgaata şl din expresia feţei sale prteţentştl In 
cadraţi de nişte mustăţi proporţional ajustat* cu bar- 
t»sonul slu rlegam şl arlatocratlc, simţeai Imediat 
palpitaţiile unei Inimi mereu aprinse d* focul sacru al 
iubiri! dr adevlr, ţari, neam şl llberallsai, culturi,şl 
cl Miilor ara din capul locului omul amnlt al faci Im¬ 
presie asupra oricui, fncaplnd dala rtge şl Mrll dem¬ 
nitar» deta curte, pini la poporul din satele bucovinei 
sau de aiurea. 

Cu Ion |. Mlstor, primit furtunos de studenţia», co¬ 
legiul profesoral şl un public select, Intra fn aula u- 
nlvarsttatii camăuţane neamul romlnasc din bucovina cu 
istoria, măndrla si nădejdile Iul, restauratorul drap- 


stat si repreventant al partidului naţlonal-llberal.ca¬ 
re din 1919 a condus aproape firi Tncelare, ca Ministru 
fn atltea departamente, destinele ţării. 

Conferinţa ta Închinat! Unirii bucovinei, un model da 
cercetare ştiinţifică, curgea limpede şl sgloble, învio¬ 
rată mereu de pledoaria unul om de drept şl luminat! d» 
reflexlunlle apologetului d* stat cu o fort! elementară 
care ta sorbea şl sub Imperiul cărata nu exista altă po¬ 
sibilitate de a reacţiona declt aderenţa totală, căci 
profesorul universitar Ion I. Nlstor nu era numai un Is¬ 
toric d« format european ci şl un naţionalist sincer,cea 
mal puternici energie de apărare a drepturilor Bucovinei 
şl Basarabiei, unul dintre cel aii puternici retori aca¬ 
demici, Incorporarea uneia dintre cele mal viguroase e- 
nargll naţionale care s'au Ivit fn Moldova septentriona¬ 
lă, caracter de oţel neînfricat tn faţa calor puternici. 

Această ţinută şl performanţa cuvlntulul său Istorio¬ 
grafie nu ara numai ocavlonală ci caractarlva toate pre¬ 
legerile şl cuvlntlrlle sale. 

Mintea sa agară şl eMndpall de cătuşele scolasticii 
mulul Istoriografie tec sau străin şl subiectiv In mate¬ 
ria de Istorie romlnaascl, privea realităţile tn faţă a- 
şa ct» 1# cunoscuta pe bate de cercetare critică a docu- 


turllor româneşti ale atest*! provincii, mentorul şl »"t*1or şl a experienţei proprii şl accentua tntotdeau 


■ instructorul «1 0* forme superioara da viaţi, direclo- 
1,1 revistelor •'Junimea literară* şl "Codrul Coimtnu- 

u» , conducătorul vierului "Glasul bucovinei",un vrad- 

■ »< membru al Academiei Române, un Rană* al Istorlogra- 
* r\ naţionale şl, allturt de Olmltrte Onclul }\ ludoxl 

Horeeuicblj unul din cel trei aştri pe firmamentul îs 
tc'lugreftal bucovine! şt, tnsfftrşlt, un mare bărbat de 


ila nnagrl/. Se Tndeasl tot 1 fhprcjurul Hnlştel/ sp r « 
a-1 găsi înţelesul/. toţi «e liniştesc împrejurul 
el/ şl asupra tuturor se aşterne/ stăpfnltoare/ T| c #. 
rea./ 

01n Memoriale, rugăciuni funebre închinate morţilor 
unde Brand protestantul este întregit de un Bossuet or 
todox, psalterionul din braţele Iul Oavld eu ţi teri* 
pindarică, psalmul întărit de ritmurile grave ăla Im. 
nulul păgln, ne vom 
referi In cele din¬ 
ţii la Rosalla, un 
dntec de Jale $1 un 
cântec de biruinţă, 
memorial în onoarea 
camara/1 lor c âvuţ 1 
Tn ră/bolul pentru u 
nltatea naţională* 
rostit fn vlua de 70 
Noembrle 1918 la re¬ 
deschiderea cursuri¬ 
lor de Istoric anti¬ 
că. 

Pe prima pagină 
am pune mottoul: "Nu 
e altă glorie declt 
aceea de a-ţl da via 
ţa ta pentru altul"! 

Imnul de preamări 
re suni vijelios câ 
văntul Kogalononulul 
dacic trecut din câr 
ţlle sfinte si caza¬ 
niile vechi biseri¬ 
ceşti prin pana cro¬ 
nicarilor la tactul 
major dc simfonie a 
neamului. Cântarea 
României de A.HUSSOJ 
"CI tu patria mea.a- 
veal şl tu găndurlle 
tale, visurile tale! 

Un fol de Tuba ml 
rum, apocalips» a Îs 
torlml Românilor 

1nrhx*lxi*' ■ cir 

:-r adunau snopi 
te marea de aur din¬ 
tre Carpaţll violeţi 
si Pontul albastru, 
se lasă seara. Sunau clopotele pentru Sfanta Mărie,Cum 
se ridică ciocârlia, plnă fn tăriile cerului, umplând 
văzduhul cu cântecul el do bucurie pentru răsăritul 
soarelui, aşa se Înalţ* deasupra satelor dacoromâne te 
dimineaţa Sfintei Marii, sonor ca trâmbiţele învierii» 
"Am trecut munţii". 

Slava eroilor se transformă fntr’o cantată adresată 
tuturor celor ce au murit fără cruce la căpătâi* fir* 



mane, fir! lacrimi, flrâ glas do clopote, ffrâ cântec 
de veşnici amintire, pusk astfel candelă în mausoleul 
ce va cuprinde s! pe soldaţii Jertfiţi pe stepele în¬ 
tinse ale Rusiei din anii iul ‘40, cit şl pe toţi mar¬ 
tirii temniţelor comuniste de mal târziu. Aia simţim 
cântul de preamărire în Inimile noastre, pantru nedes¬ 
părţiţii unii de alţii, (roit Patriei. 

Se vorbeşte de o trldare valabili peste timpuri de 
_ ■ ./W '• f| P t4 Ic ce¬ 
ri a Gol la trădăto¬ 
rul lut Ion Vodă 
cel Cumplit,la re¬ 
gele ţi acol Iţii 
lui generali >1 po 
1Itlclent al ani¬ 
lor 1944, luna Au¬ 
gust 23 1 "CI pen¬ 
tru ol, col morţi 
al noştri, noi tre 
bu* mrrou să ne în 
toarcem sufletul 
la vremea trădâ- 
rll..." 

4 Cuvintele se ros 
togolesc grele ca T 
n rapsodiile Iul A 
ron Cotruş, parc! 
au pornit pe Jos 
pe vil glasuri le 
morţilor ca bolo¬ 
vani urtasl.bucltl 
de cer amestecate 
cu sânge şl la¬ 
crimii "Pe mormin¬ 
tele noastre nu s 1 
au ridicat semne, 
amintirea noastră 
nu e cântată -că 
oamonll nu cântă 
dacât po cel ce bl 
rulesc, Iar nu po 
cel înfrânţi -nea¬ 
propiaţi, linguri, 
uitaţi, plrâttţ!, 
nul autele co mii 
iit> pe câmpurile de 
luptă sl din ocoa¬ 
lele do boală fără 
scăpare, noi arma¬ 
ta mucenicilor înşelării şl ruşinii, cerem amintire, 
cerem uşurare." 

Ca o Jelanie de tragedie antică apare acel "ce 
trist o că putem uita" străluminat deodată de schimba¬ 
rea la faţă a Iul Oedlp la Colona "căci ne putem recu¬ 
lege fn toată serenltatoa." Autorul întrebuinţează pc 
"d" ca un leit motiv gregorian, măreţ prin repetarea 
iul monotonă, parcă ar fi ecoul de lemn al toacei ce 



-PAGINI DE ANTOLOGIE— 

PROF. ION I. NISTOR 
(1876 - 1962 ) 


bate în turnul unei mănăstiri peste care nu trece pasa 
rea timpului, aşezată fiind pe unul din Umanele ralu¬ 
lui. 

Uneori pune mina pe biciul cu care Chrlstos a alun- 
gat zarafii din templu şl # Iute la mânie asemenea 
preafericitului Antln Ivlreanu din OldaMIs "Ce uriaş 
o Instinctul d# conservare la cel stupizi st netreb- 
niciI Cum ştie drojdia todetlţll, în viitoarea tragi¬ 
ci a războiului, sl-tt găsească culcuşul cel m«1 raid, 
adăpostul cel mat «1- 

,url ‘ . . 
ducătorii, cel ce ho¬ 
tărâse soarta omeni¬ 
ri 1» "0 mină de medi¬ 
ocrităţi ambiţioase 
şl rwschlne conduc o- 
rnenlrra şl omenirea 
suportă sacrificiul o 
rlbll al ducerii )â 
tăietor a tot ce su¬ 
fletul contemporan a- 
vea mal nobil,fără ca 
praful st cenuşa să 
se fl ales de acele 
mediocrităţi, încă î- jş * 
nalnte de înfăptuirea 
crimei." A 

lată de unde te rl 
dl că vizionarul* îs- * 
torlcul romantic al 
Iul Nichelat sau Hat- 
deu înflăcărat de 1- 
dealurlle eroilor Iul 
Carlyle şl pune o în¬ 
trebare decisivă pen¬ 
tru viitorul nu m 
al târli tale» "Cine 
va alcătui acum "noua K 
qeneratleT Cine va ho 
tlrî de qlndul întra¬ 
ripat, spro cel* ve- 
dnlce ale acestui 
r*am? Preoţii Jertfei 
«r» preot M nranelOf#- 
Auzim Profetul ur¬ 
cat pe Hor#OuI înalt 
al spiritului de t/mde 
cuprinde cu ochii în¬ 
treg pământul sl ce¬ 
rul, acestea îl s*r»e»c loc de oflderr pe altarele fe 
rIc 1 tulul /arathustra ridicat de la dlemUlarwl N*eU- 
tche pe zările aurorelor apolinice» "Cine va da naţiu¬ 
nii noastre suprema sanctificare a icoputu* *leţ1» »p» 
rituale, acordarea întru sublim a «cepurilor Individu¬ 
ale, cu tele sociale şl cu cele »int*»rsilei cine ra re 
leva naţiunii noastre subllwil vieţii spirituale acti¬ 
ve, ca blrulre a #wrţl1 celei a toate dntrugltcur*icţ 


ne-l va rele#a armonia eterni dintre legile neschleOate 
din Cosmos sl legile după care se ritmează gândul nos¬ 
tru, omenetc?" 

finalul aduce apoteoza Iul "Bucur sl Brăllgiu sl 
Stroe, Badlceanu, Ghlca şl Albulet slStolca sl Pantu 
Sl Balcescu" nume citate ce din fntlmplare de pe o pla¬ 
ci a amintirilor, ftiplneite deodată itmosfera de biru¬ 
inţă "grlesească" din Apus de soare al iul larbu Ştefă- 
nescu Oelavrancea, Jertfa primită la cer se contopeşte 
cu "simfonia In¬ 
terplanetară a 
stelelor care se 
rotesc în abis" 
întru eternitatea 
fndumnexetrlt. SI 
parc! tot acest 
Imn a fost scrii 
pe Mnţfl, dealu¬ 
rile şl clmpllle 
tării luate drept 
lespedea sacrului 
cenotaf al nramu¬ 
lui. 

Rosalla lui f. 
Pârvan Tncntnatâ 
memoriei soldaţi¬ 
lor români repre¬ 
zintă un menu*nt 
al victoriei s㬠
pat în piatra cin» 
vântului, «nul ce 
poartă în el tu- 
fIul suâI Imului 
eichlllan desfl- 
şurat în cadenţe¬ 
le solmane st gra 
ve ale (roiceT 
Iul Beethoven.Ctn 
tec nemuritor Ie¬ 
şit la Imalnl de 
undeva din stra¬ 
tul mumelor,vred¬ 
nic Oe Profkjndls 
rnmAnett. 



mare prieten al «rătlenllor, nedfndu-l nici Mclr per¬ 
misiunea sl participe la tnawrmăntarea soţiei tale Vlr- 
glnla, decedată fn 19iJ. 

Acest vrednic fiu de ţăran bucovinean din vicovwl de 
Sus al Rădăuţilor, cu prisosul de viaţă care frematl în 
figura Iul clasică, ar fl putut trăi încă 10 ani de mun 
cl creatoare, fără tragedia sfârşitului. 

U, profilul tăiat cu daltă grea în bloc compact o# 
piatră tare, care în alt mediu şl pe altă latitudine s* 
•r fl numit Irasm, Rank*. C»*m*n<*au, nu ♦ totuşi un om 
car* a foit, *1 * un om car» ast*. N măsura fn care »l 
«om cunoaşte «oştenlrea, a cărei immsitat* ne depăşi¬ 
te. Ol va*continua sl fructifice spiritul creator cu 
substanţa românească. 


de VIANOR BENDESCU 


na drept misiune a Istoriograf 1*1» sarcina el ştiinţifi¬ 
că strict obiectivi In Investigaţie, comprehensiunea so¬ 
ciologică- Juridică a faptului Istoric şl caracterul *1 
pragmatic în expunera. 

"Toate lucrările sale", zice pe drept cuvănt academi¬ 
cianul Vasile Grecu, "oferă pe lingă o critică sănătoasă 
şl o metodă riguroasă, dovazt şl mijloace de afirmare a 


drepturilor noastre naţionale, mijloace de luptă naţlona 
11 şl procedat de întărire şl consolidare a patriei 
neamului," 

A vorbit atunci la prtM prelegere a Iul Nlstor ce o 
auzii tn viaţa mea şl «orbea la toate corturile şl « w * 
văntlrlle sale un Istoriograf luptător, un etician al 
Istoriei şl răsunetul prelegerilor era un entuziasm 1* 
mens, Iar aplauzelt frenetice aclaemw nu gleiul unul om 


ci al unul popor întreg. 

Neuitată amintire In rostogolirea vtrtlglnoas* » cil 
pelorl 

Cel care ştiu ce moştenire Imensă n*-a lăsel acest 
o* Şl ce însemnătate arc oa pentru spiritul naţional, 
simt o profundă Indignare şl revoltă împotriva «*lor ca 
re Weu condamnat la etatea de 74 de ani la cinci *" 
sl dau a luni d# d#t*ntlune. pentru motivul Că fusese u« 


In numele adevărului: 

-Gr. Popa- 

eecent dl. v. Morla lntr'un articol a» »ău *Blntl*vdu- 
şl cu nostalgie de a«H din tinereţe Jele -Maurul Nano 
!•", nu pregetă »ă-l diez* printre colaboratorii prodi¬ 
gioasei reviste, al cărei director a foit, pe •pro*»nv«- 
4111* Grlgore Pope şl Nlhe» BenluC. Prezenţa lui N. 8.m 
u , miră deadreptul. doar este mal Mit declt .unicul ro 
Iul torţionarului jucat de acest individ comite «oâttiluf 
ilu profesor, filozoful lucian Blege, fn ania-blu spus 
M. Meniu* este w"u! din cel mal «ari răufăcători al cul¬ 
turii romănettl po*»** 1 ^* <• Mlyt ,Cl 

!r:U» în calitate m preşedinte .1 WcScrilfrllbr. 


dialog pla¬ 
tonic ai cărei *- 
rol sunt Annan- 
dros, Theoienes. 
CalMcratei, de¬ 
numiri descoperite de savantul »rm#olog p# stelele fu¬ 
nerare de la Mstria unge de altfel se sl petrece acţl- 

unea, f»tr'o noapte cu luni tn tumul Iul Ar l «tagpras 
de pe malul toetulut, botezat de grecii vechi veniţi 
din Sud, cel sting. 

in mic ospăţ -tm*>S*on- platonic fn tara Jidcă, 
după modelul acedemlei n^latunU* din lloreMa, *»zl- 
tatâ de lorenzo Magnificul, Angeb; f«lţila«o âd^aţl In 
^ ^fŞBnţ rM ln p^gj 

|n re pr»ve>U lefitura dintre m. ieniuc >1 Gr, »h»p* 
tn tara subjugată ccnmin»\^1yl, depun aici »ărturU ce 
nl-a fost transeisl de sculptorul Rodiul lauea. 0 fac, 
conştient Mlnd, , l ea nw poate să Me lăsaţi »ă se pier 
d! pentru Istoria poporule! român «le mâine: "ttlieam la 
Cluj, de vorbă Cu N. Ieniuc. fn cult lingi blmyl <*# vo¬ 
iaj. H| luase prin surprindere*, î«i mărturlsee Jenat ta 
dea, "astfel ră nu a» putut sl-1 evit. *u peste milt f» 
,ld p# Or. Popa cunoştinţa noastră .-oaunA, apropii «du- se. 
când însl ajunge tn dreptul nostru, fn Io*. »ă se «preas- 
<!, trece ca fulgerul mal departe nu înainte de » mă a- 
postrofa: *Clt tlap sta» de vorbi cu llznele, nu t* mal 
recunosc de prieten". SI dus a fost. beniuc a rvin <« 
un curcan, lezat tn mândria Iul de *âted r , eu "u am avut 
ce să »pun dar după această întâ^lare, la clt*»a zile. 
Or. Roma » fost ridicat ae organele securităţii". 

Şl mal adio* eu. Or. dopa n's stat o H sau două în 
(•emită, cl 4 *nl fncbelat». 

lată fapte al# istoriei noastre de fiecare zi,tub -o- 
■unlim, pe care doresc să le cunoen» sl dl. ». «• 

t! nu spună ptnl l« urmă cl nu » sUut ,ă săvarsefte un 
adevărat sacrilegiu «m»rs1 pun|»»du-1 alături de »r. Rop* 
pe călăul său Minai Beniuc. 

brlgore *vpa spre cinstea lu», tnUnţuri s» total in 
gaterele levlathemelul, « s*ut eroicul curaj s*-i «runce 
vrvdul adevăr în obrazul laguttorulu!. »apt co-‘ «'«* ** 
tlrî mal toţ» scriitorii «uştrl dl# eti»ul co-»l «»<# li 

Ori nu am «freptato dle. Vlnsllâ Mortal 
ţ Mo*. IMS 


Ovietu (VIA 






































PAG* 8 


[Continuare din pagina 7] 
jurul lui Marsilio Ficino* 

După ce Theoxenes defineşte tragedia conform vederi¬ 
lor lui Arlstoteles ca pe o modalitate de mântuire a su 
fletului ridicat în eternul ideilor platonice după do¬ 
rul său de a se uni cu nemărginitul execută un salt Tn 
absolut* Iar Callicrates o considera ca pe cea mai m㬠
reaţa armonie dintre toate frumuseţile, Anaxandros,das¬ 
călul, îşi desvoltă pe alte căi comentariul. Astfel con 
sideră gândul tragic ca pe strigătul de durere al singu 
râtâţil. Din tristeţea nimicniciei vieţii provocată de 
zidul de singurătate ridicat între om şi cer, întărită 
de forţa oarbă a Destinului asupra muritorului, s*a nlâs 
cut sentimentul, atitudinea, creaţia tragică. Escbil.Su 
bllmul, Sophocle, Armoniosul, Furipide, Chinuitul caută 
să salveze omul, prin trăirea altor suferinţe să-l scoa 
tă din singurătatea lui tristă, de aceea tragedia nu-1 
viaţă ci artă, patos, întâmplare împărtăşită cu vibra¬ 
ţii ce conţin tării divine. In dosul operei se află au¬ 
torul tragic, el 
partine vieţii,gân¬ 
dului solitar înăl¬ 
ţat tot mai sus:"Su 
fletul omului e ur, 
izvor. Singurătatea 
e fântâna Tn care 
apele lui se adună, 
spre a se face mai 
mari. Lăsaţi izvo¬ 
rul să-si adune pu¬ 
terile şi tot ce 
strânge va fi o bu¬ 
curie cu atăt mai 
mare pentru voi." 

Pe aceste locuri 
interioare constru¬ 
ite după formele E- 
uritrnce ale templu 
lui lui Apoilo din 
Delfi, se Izvodesc V. PĂPVAN împreună cu studenţii săi 
-ăriVr croiţii, Eres învinge pe Er-is, viata iese învin- 
cflktoar* TnaVntea morţii. 

Monologul lui Anaranar-cs este aşadar dedicat singu¬ 
rătăţii omului ales, marelui solitar. Rostul tragic s'a 
stins cu Eschll, prin Euripfpe a apărut drama,în schimb 
nu au pierit solitarii, demiurgii gândului si ai cuvân¬ 
tului. Plăsimiitorii de vise din Iubire pentru cele eter 
ne se refugiază în singurătate. Acolo în liniştea soli¬ 
tudinii cel cu har aud crescând Iarba, înţeleg simţirea 
Florilor amintinou-ne pe acel ce percepe în poemul lui 
Lucian fii aga razele de lună lovind geamul. 

Totul devine nevinovăţie si pace, murmurul armonic 
este prezent în lucruri, infinitul coboară în finit,su¬ 
jetul omului se uneşte cu ţărmul universului fără ca¬ 
păt, îşi însuşeşte experienţa desmărginlrli lui N. Crai 
ro c. 

Trăirea lyi Anaxandros este cea superioară si unică, 
t lui Dante Al grieri ajuns în apropierea lui Dumnezeu. 

Sau mal autohton, dacic, repetă actul din mitologia 



la Universitate [Bucureşti 1925]. 



ProUmorai VmU* Pir**» 

». 1832 ~t in? 


■ PARENTALI A ■ 

păstorului mioritic de a se contopi cu stelele cerului. 
Este nostalgia împlinită după muzica sferelor visată si 
de tânărul Eminescu pe cărarea ce duce la Strămoşi îna¬ 
poi, de la Mioriţa la Luceafărul se consolidează idea¬ 
lismul absolut al spiritualităţii româheştl. 

Pe un picior de plai, pe o gură de rai unde "florile 
cântă" se săvârşeşte poezia originară, miracolul gene¬ 
zei dintâi. Iată cum naşte ea din tiparul prozei ca 
sclavii neterminati ai lui Michelangelo din marmora de 
Carrara: "Singurătate gravă/ ca clopotul rar în noapte/ 
Singurătate bună/ ca Izvorul răsărit tn pustie/ Singură 
tate largă,/ ca zborul speranţelor noastre;/ tu ne tre¬ 
zeşti la viaţă/ tu ne înveţi ce e moartea/ tu ne arăţi 
iertarea/ tu ne împaci cu Oestinul,/ tu eşti înţelesul 
vieţii ca formă a 1 urnei."/ 

Si finalul; "Cetatea lui Apollon odihnea învăluită 
în lumină./ Din portul cel mic spre Halmyrls/ pesca¬ 
rii./ Marea murmura eternul ei ritm/ mângâind temeliile 

zidurilor./ Era pa¬ 
ce, seninătate, er- 
monie./ 

Prin Anaxandros, 
V. Pârvan de bună 
seamă compune un 
dialog platonic de 
nivelul celor din 
Symposionul marelui 
atenian. Citlndu-1 
te stăpânesc fiorii 
Hyperionului emines 
clan, celălalt mare 
Solitar şi Demiurg 
al gândului si For¬ 
mei . 

Singurătăţile lui 
Anaxandros: dorul 
după întâlnirea ce¬ 
lor eterne si în 

__ veci armonloase.Ab- 

solutul. Dumnezeu. Salt şl înălţare. Respectiva creaţie 
a lui Pârvan, poem Tn proză, poate fi socotită printre 
cele mai frumoase scrise vreodată în limba poporului car 
pato-dunărean. 

Laus Daedali e ultimul memorial [1921] închinat săp㬠
torului de piatră, chinurilor creatoare ale lui Alegenor. 

De data aceasta acţiunea este transpusă la Atena si 
Delfi, în Elada antica, astfel cantată în Dies violarls 
[sărbătoare în cinstea morţilor, zi de ritual] memorial 
dedicat lui C. Erbiceanu; "In ţara unde chiparoşii stau 
de pază la capetele celor întru vecinicâ pace adormiţi, 
unde măslinii cu frunzele lor argintii îmbracă nuntii ce 
se oglindesc în marea nemărginită, unde bolta cerului se 
înalţă până în Infinit, iar lumina soarelui pătrunde toa 
te, dându-le lumină din lumină, acolo omul are sufletul 
mai simplu si mai clar, seninul cerului şl al «narii îl 
înseninează si pe el si gândul iubitor de lumina se avan 
tă în visare spre înălţimile albastre cu Platon, ori pe 
mările de smarald si safir cu Homer". 

fragmentul are frumuseţea celebrelor pasagil recita¬ 
te de corul din Oedlp la Colona de Sophocle. 

Solilocviul lui Alegenor 1-a fost inspirat desigur 
ca o meditaţie în preajma ruinelor pe care nu le cântă 
ca volney cau Cârlova şi Hei iade Radulescu la noi, ci 
fiindcă are pasiunea esenţelor ca Eminescu în Memento 
•ori, se va referi la legenda creaţiei, la zbuciumul 
creatorului, fârlmă ruptă din veşnicii Sufletului uni¬ 
versal. 

Oacl Anaxandros a fost Mioriţa cltslclzată a lui Pir 
van, taus Daedali priveşte pe Meşterul Manole devenit 
Daedalws vestitul arhitect al labirintului lui Ml no* 
din Creta. Se ştie că în balada populari a Meşterului 
Mano'e, episodul lui Icar nu se afli declt tn versiunea 
românească ceea ce ar putea reprezenta de-acun o Influ¬ 
enţi direcţi din mitologia greacă, de unde apropierea 
posibili între Daedalu*, tatlî lui Icar ti Meşterul Ma¬ 
nole şl în concepţia plrvanlanl, 

Lipitorul în piatră Alegenor se pllnge de siriei a 
faptei exprimate îr» materie doar câteva "semne de ar㬠
tare si altora a tainei din noi*: "Omul nu poate spune 
derit lucrurile potolite, împuţinate, flcute trup, ale 
xleţil lăuntrice. Mici marea buturte, nici *are durere, 
nici fericirea, nici m&artea, nu se pot spune Tn ni ci un 
«iod simţit, plpHat, altuia." 

Clasicul Farvar se Joacă cu idei de care a'au rămas 
străini artiştii cei mai moderni şl tvantgardUti ca de 
pilda «Untftftşll clnd susţinea c! el urmăreşte prin arta 
Iu* abstracta s4 exprime gra«u1 Interior al Inimii. 


La Alegenor; "Nu pot săpa ce n'am văzut săpat de ni- 
meni înaintea mea. Lupta de veacuri care trebue, spre a 
găsi prin dibuiri, înşelări şl suferinţe de zeci de ge¬ 
neraţii înfăţişarea de piatră a mişcărilor ascunse ale 
sufletului, la noi încă nici n’a început." 

Neputinţa artistului de a trece peste fruntariile 
mărgini tulul: "noi săpătorii în piatră, încercâm.cu ce¬ 
le câteva gesturi şl măşti ale trupului, să dăm vedenii 
veclnlce ale nesfârşitelor mişcări ale sufletului." 

"Marea Iluminare interioară e necomunicabilă". (!!!) 

Ce a însemnat pentru Anexandros singurătatea, este 
pentru Alegenor tăcerea: "SI Alegenor gândi că viata 
cea adevărata e tăcere iar nu exprimare." 

Din aceste pagini a luat G. Căllnescu rândurile ci¬ 
tate la început, pean al sufletului căzut ca o frunză 
de laur în apele castallce vrăjite,lupta cu marmora sau 
cântarea Muzelor pe muntele Parnasulul, ne duc la chlnu 
rlle genezei transformate în sonet de divinul MichelanI 
gelo. 

"Dar tăcerea e destinul pe care-1 purtăm în inimă", 
cu alte cuvinte Sufletul în matricea sa înainte de a fi 
turnat în forma pietrei sau cuvântului. 

Simbolizând permanenţele antichităţii şi a miturilor 
ei, apare Daedalus pe umăr purtând aripile de raze ce 1 
le-a implantat Eros. Indrăglstitul de fata regelui Mi- 
nos, revine mereu la munca sa de meşter neîntrecut, ur¬ 
mărind imaginea unei zeiţe cu trupul de fildeş,părul de 
aur, întruparea Idealului său. 

Astfel Oaedalus reprezintă pe artist cu toate mâre- 
ţiile si zădărniciile lui. 

Hălăduind prin livezile de măslini de la porţile Pen 
teliconului cel cu cântece de privighetoare în răcoarea 
dimineţii, sufletul său se lansează spre cer asemenea u 
nor săgeţi, modelând chipul ce se vede al lumii, consta 
tă că geniul ca lumina zilei e claritate şi armonie. 

Marea enigmă a creatorului sărutat pe frunte de zei, 
îi da puterea să asculte Tn inima , imnul adorării Lumi¬ 
nii de zi, după simţirea cea mal obişnuită a medlteranl 
anului si de tipul lui Paul Valery . Armoniile lăuntrice 
ating vârful catedralei spiritului cel de nai sus, căci 
cioplitorul Tn piatrâ este de fapt un executant întru 
lumini. TacTul loviri in marmor* miTuiui corespunde 
tactului însuşi al tăcerii; "Marea schimbare a lumii, 
dintru noapte întru zi, s*a împlinit în larga domnie a 
tăcerii tăriilor." 

Şi parcă pentru a fi readuşi la meditaţia dintre rui 
nele oraşului mort ni se deserţe ca încheiere lăsarea 
nopţii, dispariţia ultimelor raze de soare "ca vârful u 
nul catart Tn abis". 

Această stingere are o vibraţie neasemuită metafizi¬ 
că în ea, ca'n adagiourile lui Mahler semnifică moartea 
şl neantul. In contra lor pentru viaţă şi triumful ei 
nobil se ridică cioplitorul în piatră, Alegenor. 

Desigur Laus Daedalus, prin unele părţi mai bermeti- 
ce, îşi aşteaptă exegetul, eu nu am făcut altceva decât 
să atrag atenţia asupra lui. 

In încheiere, subliniez, clasicismul lui Vaslle Pâr¬ 
van, co^niunea sa helenâ, aparţine unui mediteranlan 
slujitor al luminii si soarelui, motive ce 1-au atras 
şl pe nordicii. Hoelderlln şi Goetbe. 

Să nu se uite că împreună cu G. Murnu, V. Pârvan es¬ 
te Iniţiatorul unul valoros cult al antichităţii la 
noi, neoclasicism practicat tn poezia lor de I. Pi Ilar 
şi V. Voiculescu printre alţii. 

Scrierile analizate în lucrarea de fată ne prezintă 
pe poetul V. Pârvan, pe lingă care de-acuma nu ne va 
•al fi permis să trecem Indiferenţi şl mal ales neştiu¬ 
tori. 

Ovldlu VUIA 






















Capitolul l din manuscrisul 
BĂIATUL DRUMULUI 
de Vasile Posteuca 


UNDE AUD PRIMA OARA DE TATA 


Amintirile imi sunt de-acum mai unitare, au legătură 
între ele. Îmi dau seama de zi, de noapte. Reţin chi¬ 
puri de oameni, gesturi care îmi vor rămâne dragi şi-mi 
vor înrăma poveştile de mai târziu, evenimente care mă 
privesc direct, imi frământă si-mi dospesc aluatul su¬ 
fletului, îmi plămădesc viata. Este o continuitate, în 
conştiinţa şi memoria mea, care-mi da certitudinea că 
m*am trezit definitiv la lume. « 

E o dimineaţă caldă, frumoasă, însorită. Stau căţ㬠
rat pe pârleazul dinspre livadă si privesc uimit la ma¬ 
rea de oameni, de cai, de tunuri si căruţe, în continuă 
mişcare, pe tot dealul lui Cctan, între gospodăria noas 
tra si pidurea Pantirului. Grâlele si pâpusoaiele parcă 
nici n'ar fi fost. Au dispărut sub copitele ca11or,str1 
vite sub rp.ţj.ld ..u câte va sute de paşi nu 

ciul. coborând repede sub glrlă. Pe celălalt deal.înce¬ 
pe pădurea, in mijlocul livezii, îmi reţine privirea şi 
admiraţia, părul cel mare. E un păr uriaş, rege peste 
toată întinderea. E frumos. Se ridică până'n cer cu co¬ 
roana lui de ranwri pletoase şi de frunze.In jurul lui, 
soldaţii ruşi sapi, în grabă mare, adăposturi. Gropi a- 
dânci în pământ, pe care le întăresc cu trunchiuri de 
copaci, ca să nu li-se dărâme pereţii, şi le acoperă,cu 
alte grinzi puteai ce, peste care aruncă lut şi crengi 
verzi. 

Peisaglul acesta ea captivează, hu înţeleg nimic,dar 
totul e nou. Curiozitatea de copil, mă ţintuieşte aco¬ 
lo, pe pârleaz, ceasuri întregi. Sunt iarăşi singur. De 
unul singur. Unde sunt ceilalţi fraţi, surorile? Undeva 
prin hărmălaia aceea de soldaţi ruşi... 

Sunt singur. Nu mi-1 frică. Dela o bucată, nu mal gâ- 
f sesc interesant ce se petrece în livadă. Mă atrage o 
creangă cu mere domneşti. E chiar lângă capul meu, grea 
de rod, aplecată peste gard. Merele sunt mari şi frumoa¬ 
se. Dau în pârg. Culoarea lor verde-roz mă fascinează.Le 
ating încet cu mâna, le mângâi. Mă joc cu ele, le leagăn 
’ ca pe nişte făpturi vil şi dragi... 


Când m'a cuprins foamea şi m'am întors Tn casă, n'am 
«ai găsit nimic din aşezarea noastră de mai înainte. Se 
I Instalaseră în ea. Rusii. Aveau, în amândouă odăile, în 
căsuţa şi în casa mare, cu» spuneam noi, o centrală te¬ 
lefonică. Toată zestrea mamei: covoarele, păretarele.va- 
lurile de pănze şl <Je ştergare, chitele de fuioare de pe 
9 r 1nzi, sumanele si cojoacele, lada de zestre,pust1le de 
vânătoare şl săbiile tatei, nu mal erau. Am aflat mult 
®a 1 târziu că le-a dus mama la Moşul Vasile a lui Maftel 
c* *â le albă el în griji. £1 era primarul satului,om de 
■* r e autoritate, cu nume bun si respectat de toată lu- 
***• Pe pereţi, nu mal erau, acu» sub grlndare, decât 1- 
coanele sfinte... 

-M1-1 foame mamăi... 

**** s'a uitat lung la «Ine, apoi m'a ridicat în bra- 
* • **» scos pe cealaltă uşa a tinzil, înspre ograda. A- 
'cl ocMi şl inima mea au avut si se mire şl mal mult de 
schimbările survenite, in faţa cămării clocoteau si sco- 
Te*u fum ooua bucătării de campanie. Soldaţii aşteptau 
Sir lung, până 1* şură, Cu gamelele în mâini. In o- 


gradă l-am zărit pe Gheorghe şi pe Visarion,fraţii mei 
mai mari, şi pe Iliuţă, fratele mezin. 

-Unde-s leliţa Domnica şl Leontina, mamă? am între¬ 
bat eu, contrariat că nu le văd si pe ele în ogradă. 

-Păi, dragul mamei, ele-s la Moşul Millan.Ce să fa¬ 
că nişte copile în potopul acesta de ruşi? 

In clipa aceea s'a apropiat de noi Cazacul care-mi 
dăduse bănuţii de argint cu o zi înainte. L'am recunos 
cut numaidecât. Râdea cu toată fiinţa lui: 

-Pe acesta dă-mi-1 mie, leliţă Ileană. Acesta-i fe¬ 
ciorul care mi-a arătat ieri unde ţii oalele cu lap¬ 
te... 

M'a luat în braţe, resfirându-mi părul cu degetele 

lui mari şi noduroase. 

-$0 cum te cheamă, mâf tâcâ?... mp 

-II cheamă Vasile, a răspuns mama. Noi îl zicem fâ- 
lică. 

-Tâlicâ, îndrugai eu, emoţionat, Talică!... 

-De-acuma, daci nu-i cu supărare, băiatul acesta a- 
re să fie al meu. Mi-1 dai de suflet, leliţă Ileană. 
Si-aşa nu mai ai casă. II iau cu mine. Bordeiul mi-i 
numai colea, în livadă, sub pârul cel mare. 

-Bine, dar cum te cheamă pe dumneata? a îndrăznit 
mama. Văd că vorbeşti româneşte ca noi, şi sameni a fi 
om de omenie... 

-Eu, leliţă Ileana, se'ntâmplâ să fiu fecior de Mol 

dovean dela Balta, de peste Nistru. Si acuma se cheama 

că-s cătană în armata tarului nostru Nicolaie...Si nu- 
• ^ / 

mai Dumnezeu ştie pe unde mi-or fi ciolanele mane...Pe 
mine mă cheamă Vladimir Tărătă. Cum îmi zic ai noştri 
la Balta: Volodea alui Gheorghe alui Tărătă... 

Mama începe a plânge. 

-Mare-i lumea lui Dumnezeu! Şi Ieremie, bărbatul 
meu, e pe undeva prin Galitia ori prin fundul Rusiei, 
de-o mai fi trăind... Cătană a împăratului Austriei... 
Sunt acuma doi ani bătuţi de când nu mai am nici un 
semn de la el... Dară, mare-i Dumnezeu cu mila lui... 

Mama îşi face semnul crucii şi-şi şterge lacrimile 
cu tulpanul. Momentul acesta e crucial pentru mine. Nu 
mi-1 foame. Nu mă Impresionează nici reîntâlnirea cu 
Cazacul, cu Volodea. Ceea ce mă şochează Tn mod deose¬ 
bit şi mă arde până'n fundul sufletului e că aud pen¬ 
tru prima oară de tata. Până acuma tata nu a existat. 
Cum nu au existat nici alte lucruri. Acum însă aud de 
el... Inima ml se face fierbinte. Ca la lumina unui 
fulger, înţeleg ceva nou. Se rotunjeşte în mine eviden 
ta unui destin: tata... 


Hi-tduc bine aminte de bordel. Eram odorul lui Volo 
dea, cum explica el râzând. A adus frizerul să mă tun¬ 
dă şl m'a încălţat în papucaşi. 

-Aceştia erau meniţi lui Seroja al meu, măi TâHcă. 
Dară nu-1 cui i se meneşte ci cui 1 se potrlveste.Poar 
tă-1 tu... 

Viaţa în bordel, după cât ml-aduc aminte a fost cea 
mai frumoasă din tot timpul războiului. Treceam din 
braţ»; în t>raţe. Din colţul meu favorit, priveam chefu¬ 
rile, jocurile de cărţi, asculta» cu evlavie muzica... 


Cred că au trecut luni fără să-i întâlnesc pe cei¬ 
lalţi fraţi. Dar tntr'o zi pacea noastră a fost sălba¬ 
tec întreruptă. Sub bombardamentul artileriei.bordeiul 
nostru a fost lovit. Volodea m'a scos de sub dărâm㬠
turi. Mi-a legat mâinile pline de sânge. 

-Nu-i nimic, măi Talică. Eşti teafăr... Mama ei de 
viaţă... 

Din acel moment, cred că m'am întors la obiceiul 
meu de a adormi în momente de pericol, de groaza.Nu-mi 
amintesc decât frânturi din viată... 


împărţeala zahărului, la trupă. Pe aria din fata şu 
rii noastre. Pe fot de cort tntins , se răsturnă ran㬠
rui . Pătrăţele albe. Munţi de zahăr . 

Noi, copiii, ne strecurâm pe alăturea, si furăm za¬ 
hăr. II băgăm în sân. Rusii se uită la noi şi nu zic 
nimic. Numai când dam sâ fugim, cu sânii prea grei de 
atâta pradă, ei strigă după noi: Stavai!... Cădem,p\în 
gem. Ţipăm... 

Fugind, eu mă împiedic si cad. Cureluşa mi se desfa 
ce. Zahărul se împrăştie în jurul meu. Plâng cu hoho¬ 
te. Volodea aleargă si ma ridică. Mă sărută si mă mân¬ 
gâie. îmi leagă cureluşa. Apoi îmi da zahăr într'un să 
culeţ de pânză. 

-Na! Acesta-i al tău... 

Bordeiul era departe. Am dus zahărul în casa cea ma 
re. Dar nu aveam unde să-l ascund. L-am agăţat într'un 
cui sub icoana Maicii Domnului. Era alb, dulce.îmi era 
drag ca si sufletul... 

La ce-as mai spune că a doua zi, când am venit dela 
bordei, nu 1-ăm mai găsit?... 


Ne sculam tare de dimineaţa. Volodea are patima că- 
1 ari tul ui. In fiecare dimineaţă, în zorii zorilor.iese 
cu un prieten de-al lui, un alt porusclc, în toloaca 
satului ca să se întreacă la călărit. In dimineaţa as¬ 
ta, Volodea mă ia şi pe mine. Mă spală cu apă rece. 

-Trezeşte-te, feciorule! La călărie, omul trebue să 
fie treaz, ori vorba aceea... 

Nu trece mult şi sunt în şea, cu Volodea. îmbrăcat 
în rubaşca de mătase albastră cu puncte albe.Volodea e 
numai râset şi voie bună. E'n bucuria lui cea mare:câ- 
lăritul. Eu nu mă satur să privesc zările noul, satul 
din vale. Din şea, vid tot satul, casele răsfirate pe 
drumul din vale, dealul ţintirimului, biserica. Redea 
si, mai departe, pădurea Buhaiului. Ceva nou pentru mi 
ne. O lume pe care o descopăr şi o învăţ cu mirarea i- 
nimii de copil, în dimineaţa răcoroasă, de vară, în 
sea, cuprins de braţul vânjos al lui Volodea. 

-De-acum ţine-te bine, puiule!... 

Şl Volodea dă bici calului. Prietenul lui l-o la îna 
inte. Goana se încinge nebună. Vântul îmi săruta fata. 
Totul e numai ropot si pocnitură de bici. Strigăt sâlba 
tec. Caii gâfâie, întinşi una cu pământul. Viteza mă în 
grozeste şl mă ameţeşte. Caii sunt unul lângă altul.Bot 
lângă bot... 










^O-zoaio 


PAG. 10 


băiatul drumului 

[Continuare din pagina 93 

Ad Volodea începe si rSda ca sgîUâlt de-o ţurţunl. 
.pol mă prinde de cureluşă si mă arunci spre cealalta 

****** în gol. între cel doi cal. E un moment care- 

mi întuneci mintea, mă depăşeşte.'M*a prins 
Nu voi stl niciodată ce-a urmat. Am căzut? M a prins 

celălalt rus? M‘am rostogolit prin Iarba tolocll şi 

au cules ei pe urmi? Noapte şi somn... 


In ograda casei. E amlaz... 

t!n rus lese din casă înjurând şl blestemând. Mama le 
se după el. E în vremea cSnd căsuţa e din nou a_ noas¬ 
tră. Casa cea mare e centrali telefonică ruseasca, dar 
Căsuţa e iar a noastră. Mama şi ceilalţi fraţi dorm şl- 
$1 petrec viaţa în ea. Înţeleg ce strigă rusul. Bleste¬ 
mi. vrea lapte. Mama plânge şl-1 lămureşte ci nu are de 
unde-1 da lâpto. 

-Uite, copiii!..* 

Rusul înfuriat scoate chibritul şi dă foc la streaşi 
na cămării. Streaşină de paie ia foc cât ai clipi. Mama 
striga speriată, 

-Foc... Arde cămara... Ajutor... 

Ca din pământ, apare Volodea. înalt, furios, se repe 
de la cămară. Nu are nevoie de scară. Ajunge la streasi 
nâ. Rupe păpuşile aprinse şi le aruncă jos. Apoi le cal 


că cu picioarele şi le stinge... 

-Nu te teme, leliţă Ileană. Nu-1 nimica.*. 

Apoi aleargă după celălalt rus, în livadă. 01ntr*un 
pumn, îl dlhoacă. II calcă*n picioare... 

Pentru mine, o scenă colosala. Volodea are dimensi¬ 
uni si lumină de Arhanghel. Vine din altă lume. 

Când se întoarce Voi odea,mama îl întâmpină plângând: 

-De unde să-1 dau lapte, Volodea? De unde?... Două 
vaci ml le-a înghiţit de-acuma cazanul rusesc... Ml-a 
rămas Florica. De-abla de-mi ajunge câte-o picătură pen 
tru burdujil mei... 

-Nu-1 nimica, leliţă Ileană, Cât o da Dumnezeu şi-oi 
fi eu pe-aicea, am să-ţi slr întru apărare şi ajutor... 

Volodea plânge şi el. Mânia 1-a trecut. Mă la în bra 
te. Lacrimile lui curg şi ard pe obrazul meu... 


La biserică, cu Volodea. Biserica e în şura noastră. 
Pereţii sunt acoperiţi de lăicere şi de crengi de tei. 
Miros de flori şi de tămâie. Glasul preotului vine par¬ 
că din alt târâm. Volodea mă aşează în genunchi, lângă 
el. 

-Roagă-te $1 tu, mâi Tâlică, pentru taică-tu. Cine 
ştie, poate l*o aduce Dumnezeu într'o zi acasă... 

Nu pricep mare lucru. Dar pomenirea tatei mă impre¬ 
sionează. Mă rog lui Dumnezeu pentru prima oară.Mă rog 
să-l aducă acasă pe tata... Dumnezeu devine ceva viu, 
prezent ca si lacrimile ce-mi ard obrajii. Când Volo¬ 
dea mă ridica în braţe si ne îndreptăm spre poarta şu¬ 
rii, sa ieşim, îmi pare rău. As vrea să mai stau aco¬ 
lo. Să-i spun lui Dumnezeu despre tata pe care nu-1 cu 


ntrsc numii cu Inima mea de copil vHâtof. ftr 

tre copitele cailor... 

După «miaza o petrec jelind* Pltng după 
iul mă obsedează. Volodea Thcearcă si *6*9tip, >’ 

dă zacuscă si bomboane* Dar zacusca are 
al lacrimilor. 

-Lasă, cl are să vie el, tata... mai plânge*.. 

Nu-mi vine să mai pun nici o întrebare. ti-? 

Jale şl plâng. Simt că sunt singur. Ml-i dor de tata.. 

Seara, nu mal vreau sl dorm în bordel. Vin Tn căsu¬ 
ţă, la mama. 

-Mamă, spune-mi unde -1 tata... 

-La războlu, puiule. Unde să fie? Ori,poate Tn gro* 
pă. Numai Dumnezeu ştie... 

Fata mamei e numai lacrimi. îmi alătur obrazul lar¬ 
gă al el, şl plângem împreună... 

-SI vezi, măi TSIica, zice mama Vntr'un târziu. Nu 
ne-a rămas nici un portret dela el* Ne-o ^Smas n ti mal 
pana lui de păun, de când era fecior. Uite-o colo'* >- 
coană... 

E icoana Maicii Domnului. Mama a adus-o din casx 
cea mare. Păunul tatei străluceşte mândru, la lumina 
opaiţului. Mă uit la el, vrăjit, si lacrimile mi se 
scurg şiroaie pe obraji. 

Ghlcindu-mi parca dorinţa şl gândul apr1ns,mama îmi 
aduce icoana Maicii Domnului şi mi-o pune In braţe. 

Mă cuprinde o stranie fericire a lacrimilor. Arde o 
luminiţă, adânc, undeva în inima mea nevinovată şi în¬ 
străinată. Pun Icoana între mine şi mama. Şi adorm cu 
mâna pe sticla Icoanei, aproape de păunul tatei. Adorm 
gândind la tata. Adorm ca să visez pe tata... 


Vasile POSTEUCA 


C 

 

R 

T 

t 

I 

I 


Al. Gregorian: 

In Creştetul Luminii 
-— poeme -— 


SALAMANCA 1985 

Astfel, prin Marina intrăm în acelaşi paradis andaluz 
unde valuri le-s poleite cu "punţi de aur şlopaluri", 
noaptea între munţii albaştrii se'nalţă "sfeşnice ca aş 
tril", iar sufletul său, ca pescarul sărac al lui Puvis 
de Chavannes, îşi trage luntrea la ţărm "că ml-s grele 
mrejele de vis..." In Pastel,albe păsări de coral,"har 
fe line, albe cânturi" ţes tăcerile şl ceruri întru seâ 
ra de cristal "spicul de lună scânteiază trei ci preş 1 
ce tămâie fumuri "către albastrele zenituri" Tn timp ce 
flaralngll dorm Tn lagună. Cadrul colorat străluce încăr 
cat cu lumină întocmai ca în Aquarela unde "încet, fos¬ 
forescentă, ostia în mers a lunii îmbracă*n umbre albe/ 
şl Tn salbe/ de sidef/ marea, zarea,/ tăcerea, palmie¬ 
rii,/ stihiile, lăstunii./ In Intre munte şl mare "zi¬ 
ua ne pargue'n soare/ aroorirl de ral şl clnabru" Iar 
muntele-şl înalţă "spinarea pietroasă de zimbru? Când 
luna scânteiază pe cer, ogive albastre, "e ora de rubi¬ 
ne/ când astre/ curg şuvoi în fereastră şl-apol/ ne sca 
părâ garoafe tn glastre". 

De remarcat că deşi medlteranlan şl solar din răspu¬ 
teri, Al. Gregorian este ca Emlnescu sau Bl aga,cântăre¬ 
ţul deopotrivă şl a lunii, deci lunarlsmul nu-1 o însu¬ 
şire eminamente a nordicului, atunci când e cantata tot 
ca o sorginte a luminii şl nu a întunecfnrll unde pot fi 
găsite mumele goethlene. Al. Gregorian ne-a obişnuit câ 


Cu acest volum de poezii Al. Gregorian îşi continuă 
numitul Ciclu al luminii. Fiind a treia carte, putem 
vorbi de o autentică trilogie a luminii sau triptic pe 
un altar al Inimii. 

Ansamblul incumbă o unitate, ca a metopelor elene 
închinate aceleiaşi zeităţi, deci vom regăsi multe din 
tonurile şl semitonurile anterioare, chiar dacă poarta 
pecetea unei alte perioade de creaţie. Subliniam într' 
altă parte caracterul pictural al poeziei gregorlene 
având ca motto pe Ut pictura poesis din Ars poetica 
Iui Horaţlu întrebuinţat de altfel si de autor la un 
poem de al său din Coasta soarelui. Tot atât de evi¬ 
dent reese muzicalitatea versurilor sale,murmur de har 
fă orflcă îmblânzind patimile prin vraja el, conform 
.erlalnelanului că înainte de toate e muzica. 

Fără să fiu neapărat partizanul lui Lesslng din La- 
-*coon, analizând poemele iul Al. Gregorian, constatăm 
'.â el nu lucrează, cum reuşeşte si ne-o trans»1tă,n1ci 
u pasta culorilor nici atât cu notele portativelor ci 
tcrlalul său îl constituie marmora cuvlntelor.pe ele 
e ciopleşte cu pana, ca şl cănd ar fi daltă, prin îm- 
furea măiastră a vocalelor şl consonante1or,prelucra 
.* ,ă nestematele tn «unea orfevrierulul» Izbuteşte si 
ţr nit o atmosferă, să sugereze după modelul celui mal 
V pic tablou impresionist. 



si petele sunt de lumină si cu ele la fel tenebrele^gi- 
ve albastre. 

Cu astfel de procedee artistul cizelează câteva piese 
de perfecţiunea celor visate de Mal larme sau r. Barbu.ne 
Introduce aşadar în domeniul poeziei pure a coresponden¬ 
telor baudelaireiene sau pe insula lui Euthanasius, emi¬ 
nesciană, cu "flori ce cântă". Am revenit după cum se ve 
de la arta poetică horaţiană. 

Dintre cele multe aşi alege două bucăţi. Cădelniţa de 
aur [luna] şi Sonata, in aceasta din urmă percepem cu 
toată tăria noaptea când luna depărtată ca un sc Mt, îşi 
trimite scara, filigran de vis pe care gândul smerii de 
seară urcă sus în paradis. De fapt este exprimată liniş¬ 
tea şi sfinţenia momentului când parcă pe locul unde cad 
razele de lună în mare se deschide în aurul rembrandtian 
masa unei cine biblice, a lui Iisus şi a drumeţilor din 
Emaus. Această impresie este întărită prin strofa a doua, 
la adumbrirea de aur a lunii se asociază cuvintele mir, 
vecernii si potir, oficiindu-se liturghie într’o biseri¬ 
că reprezentată de imensul arhitectural al nopţii cu lu¬ 
nă. Şi totul nu are durata decât a unei sonate formate 
din două strofe. 

Aceleaşi efecte le descoperim şi în Pace pe care o re 
dăm în întregime: 


Cetine de palmier 
leagănă ev'nalt sub cer. 

Unduirea lor subţire 
ţese linişti de psaltire 
Tn chivot de mănăstire. 

Familiaritatea din A inflorit cerul ţi 
rii ne aminteşte de magia grădinilor lui ^ 

ele mătăsoase anină In portocali candelabre. ■ 

MII. livezi lactee se frâng sub greutatea ^cubeeo^ 
ar puendrii moi de leandru ard Tn căte-un po 
salturi de agate şi rubine. 

Tot ca la Argbezl mediul primeşte o deosebi 
i cazanie veche lăsată de trecerea pe-aco o a 
imnului cu cetele ei: 

Sclipirea le-o păstrez întreagă'n mine; 
mireazma le-o adun însă -llcoare- 
cu rouă de lumină, în ulcioare 
şi-o dau s'o bea heruvi şl căprioare. 

De la Coasta soarelui andaluzS suntem conduşi la căn- 
irea Spaniei, ţara de vis. ţara albelor catedrale, ţara 
ichinată Sfintei Marii, a ibericului Cld năzdrava . 
istului Ouijote de la Mancia, a bravului său Sanc i 
mcla, a iluminatului Francisco Pizzaro şi-a sfinte 1 
•za, tara care freamătă "între cuvioşii mâslini.Tn oa¬ 
le de stele şi crini". "Altar peste genune, ţara sve 
lor giralde" aromeşte toată a laur, a portocale de 
rj a cimbru Şi-a rugăciune./" Peisajul beţie este un 
va afară din timp şi anotimp pe podgorii solare, cate- 

[Continuare in pagi"* 11 - 




















r*G. n 


LIBERTATEA 


In Creştetul Luminii 


dralc andaluze înveşmântate'r> vitralii. Ral fără nume, 
"caravele de stele/ sclipesc, se oglindesc/ în adâncuri/ 
ducând cu ele/ turnuri columbiene/ de vis şl profir/ pe 
Gaudalchivir..." Nu lipseşte nici Glbraltarul umăr de 
stei Iberic,ivit din mit şl descânt,cu rol de luceferi, 
hotar ce se răsfrânge în oglinzi de argint pe sub luna. 
[In Corida ne confruntăm cu aceeaşi ţară având suflet 
uriaş "măsurat de Cotrus pe Monserat", dar care îsi la¬ 
să măslinii cerului mânjiţi de sânge]. Pentru deslega- 
rea ei de rău e nevoie de hldalgoul poet s'o descânte 
în iubirea sfântului Ioan al Crucii $1 al lui Dumnezeu, 
si de marele profet spaniol, să-i stingă orgiile de u- 
ră. Pe aceeaşi apocalipsă a secolului contemporan se în 
scrie şi Litanie, dedicată secetei spaniole asemănătoa¬ 
re cu aceea de pe stepele calmuce din război sau de pe 
câmpia teleormană. Heruvii albi cerând ploaie, sunt pa¬ 
parudele Bărăganului. Comentând pe larg o primă versiu¬ 
ne intitulată Litanie de secetă, finalul cuprinde ver¬ 
surile: Jos miroase a cânt de sfeştanii,/ a tămâie si-a 
sfioase geranil.../ înlocuit în versiunea publicată în 
volum cu: Jos miroase a isop de sfeştanii. 

In prima versiune tabloul secetei apărea ca un coş¬ 
mar împrăştiat în cele din urmă de lumina suprapămSntea 
nă a Coastei Soarelui. In forma a doua râul este o rea¬ 
litate palpabilă lângă noi, seceta lumii noastre ce se 
poate salva doar prin isopul sfintei sfeştanii, adică 
prin religie. De reţinut cum un credincios catolic se 
referă la termenul ortodox de sfeştanie, dovedind că Tn 
spiritualitate aceste religii sunt una. 

Desigur, creştet înseamnă capătul unui urcuş, proba¬ 
bil sus pe vârful muntelui de albastru, loc de popas si 
meditaţie de unde poţi cerceta panorama întinsă la pi¬ 
cioarele tale. Ca în nopţile de sabat de pe muntele ple 
suv ale luiMusorgsky, poetul se apropie aici de taina 
poeziei, de miracolul sacru din Cuvânt cum o marturiseş 
te în mlscâtoarea sa introducere. Este firul, dacă nu 
de tot nou, dar de-acum predominant al volumului de fa¬ 
tă: în vecii le din mare boltesc raluri andaluze "ca'n- 
tr'un început de ere,/ vremulesc din crug mistere/ pes¬ 
te sfere de tăcere"./' Iese din timp , j>j&rcurge un "nes¬ 
fârşit de veşnici* ce tnsfărştt livezile andaluze cu 
măslinii argintaţi să-1 amintească de biblicul Ierusa¬ 
lim în aceste umbre şi lumini, "tot îti vine să'ngenun- 
chezi şl să te'nchini". 

Misticismul, mângâierea cu mâinile sufletului a Di¬ 
vinităţii ne duce la autohtonismul gândiri st, nouă re¬ 
trăire religioasă a neamului. Astfel, Tn Nuntire misti¬ 
că la ceasul afară din timp şl Univers, îmbrăcaţi în 
stiharele luminii "afla-vom ca în Tară/ S'a'ntors Cris- 
tos şi-ai noştri'n padini ari." In acelaşi cadru aşi o 
rândul Cântec de amiază, o neasemuit de mare realizare? 
Intre Mediterană şi runţl se arcuesc veşnicii, vulturul 
hispanic îşi roteşte zborul înalt, sihastru, tăcerea mi 
roase a ambră, cerbii de lumină fug şi se cumpănesc în 
coarne pe coclaur de aur. Sierra este un istm fermecat, 
aninat între cer şl pământ, afară din geografii, căptu¬ 
şit cu alt cer de mărgean. De bună seamă. Al. Gregorian 
atinge puritatea albă a prerafaeliţi lor. Judecata de pe 
urmă a fericiţilor când prind clipa comuniunii cu ede- 
nul: 

lipesc urechea de măslin: 
aud sflnţlndu-se mirul, lin, 
lin ca un amin. 

Ca Tn poezia lui Hoelderlln avem senzaţia că poetul 
reuşeşte să-1 perceapă Tn lucrurile din jurul său, pe 
Dumnezeu. Universul poetic este populat cu îngeri ca vig 
netele Gândirii, ca cel din desenele lui Demlan; în Be^ 
,'e mistică îngerii se îmbată din cerul tras în urcior. 
Pulul de înger se nutreşte cu lumina, poetul Tnsusl fi- 
n un fel de diac al îngerului. In numele acestui găn- 
a rism pur, se naşte disputa cu Blaga din Recltăndu-1 pe 
*ga. rjră să diminuăm valoarea marelui poet Blaga de 
f«re suntem pătrunşi, trebue să admitem că acesta sl-a 
"tors în cele din urmă spatele lui însuşi ca fata unei 
neae faţă oe cealaltă, lucru ce mal aşteaptă săi fie ex 
PHcat cu toată obiectivitatea. . * 

După ce citim Recital dedicat Anei încheiat cu: Cîntă 
*eu/\ ? SliVl de curcubeu > / dirijează însuşi Dumnel 
sea/a/t sp ^ ra1e# ^ 5 1 t0 * sculptează si le-a- 

crlcZ x 4er1er *V a,be catedrale/ , am fi tentatl să 
dar 4bord * !âzi panteismul creştin al Iul N. Crainic 

Pantei■ *?“î* ,t * d * fund «"*nt»l fiindcă Tn Crainic 
tăceri ţ * ch1 '' otul Preotului, are un caracter 
activi» ! ’ *** Cand ’* A1 * Gregorian se arată legat de 
—P°etulu1. Îngerii lui Al. Gregorian ca şl la 


[Continuare din pagina 10] 

Melozzo da Porii sau Pra Angelico, primesc atât azur si 
aur încât aparţin înainte de toate operei artistului si 
nu actului sacramental cum sunt cel din Icoanele blzantl 
ne de pildă. Din aceste motive vede In poeţi ucenici aî 
lui Dumnezeu "Căruia îl ţes poeme,/ din azururl şl din 
gheme,/ şl le cântă'n zvon de ceterl/ noaptea, lumii,din 
luceferi,/ 

Sufletul poetului nu moare ci desghlocat din taină se 
face lumină, ca biblicii profeţi şl anahoreţii sacrifi¬ 
caţi, din cearcănul lunar. Reese clar panteismul poetic 
al lui Al. Gregorian din următorul final, plin de armo- 
nl 1: 

Ascultaţi-i în limpezimea dimineţilor, 
în cântecul păsărilor, 
în tăceri, în ceterl. 

Ascultaţi-1 când se crapă de ziuă 
pe mări şi'n luceferi. 

Desigur e vorba de moartea poetului frate cu păstorul 
din Mioriţa. 

Ciclul psalmilor mirulti "cu zvon ceresc" apar impreg 
naţi de naivitatea caracteristică picturilor ţărăneşti" 
pe sticlă în care Dumnezeu se desvâlule ca un moşneag 
bun şi răbdător gata să asculte si plângerile cele mal 
mucalite. Că s'a inspirat din folclorul creştin o recu¬ 
noaşte chiar din cuvântul său înainte. Din aceeaşi sursă 
cred că se naşte poezia Odată pe înserat, demnă de a se 
face o paralelă între ea şi celebra De-a v'aţl ascunse- 
lea lui T. Arghezi. Şi la unul şl la celălalt, totul în¬ 
cepe ca un joc "dintr'un oftat": la Gregorian pe înse¬ 
rat, la Arghezi după scăpătat. In continuare amândoi 
merg fie pe urmele lui Iisus Chrlstos, fie pe cele ale 
Sfintelor Scripturi. Pe când însă Arghezi blesteamâ si 
se desparte greu de ai lui, la poetul nostru totul va co 
respunde unei întrupări noi, euharstie biblică: 

Doar cânt şl stihie, 
dincolo de rău şi de bine, 
cu ecoul lumii'n mine, 
m'oi pierde în veşnicie, 

în mireasma crlnlW, . TT' 

şi în mirul măslinilor: 

Intr'altă Andaluzie, 
şl va fi ca'n poezie... 

Câteva poeme constituiesc unităţi prin ele însele, de 
aceea le voi comenta separat, pe scurt. 

Smaraldele ochilor tăi cuprinde una din cele mai miş¬ 
cătoare declaraţii de dragoste din literatura română f㬠
cută la vârsta tuturor înţelepciuni lor, clnd Michelange- 
lo şi Vittoria Collona citeau din învăţăturile sfântului 
Pavel, departe de ispita ce le-a adus-o cartea eroilor 
din Infernul lui Dante, Francesco şl Paolo. Adâncă şi pu 
ternică iubirea devine o mărturisire mal apropiată de 
misterul nunţii ca oricând: "Ochii tăi sunt farul sufle¬ 
tului meu/ si cantul meu,/ lumina mea şi stema mea./ 

Ochii nevăzători ai doamnei Ana îi descoperă faţa as¬ 
cunsă a lunii, fără ea viaţa lui pământească nu s'âr pu¬ 
tea concepe, nu ar fi avut niciun contur, niclo cunoaşte 
re, nu 1-ar fi existat opera întocmai ca Meşterul Mano- 
le: Prin ceaţa lor văd lucind,/ strălucind/ odoarele,al¬ 
tarele, dimineţile, fâneţele, ostreţele;/ 

Este confesiunea acelui "tu ai fost totul pentru mi¬ 
ne" făcut pe limbajul tainei, adică a poeziei, cuvântul 
cel dintâi: Iubit-o, smaraldele ochilor tăi/ sunt nestin 
sele lumini ale ochilor mei./ 

In Oe Profundis urmează deodată nu numai acel afară 
din timp, dar şl pe afară din spaţiu, drumul interior al 
lui R1Ue şl Posteucă: Se făcea că alunecam în noaptea 
fierbinte,/ adâncă, parcâ'ntr'o mina/ săpată în mine'ca' 
n şisturi de stâncă./ 

Sbuclumul prometeic al creatorului se face într'o sin 
gurâtate asemănătoare cu cea a lui Anaxandros, erou pâr- 
vanian, în căutarea primului originar din Absolut: Eram 
singur în haos sl'n tainiţa humli:/ visam că zburam/ şi- 
mi căutam urmele sufletului,/ de la Facerea lumii./ 
Finalul: Jur-împrejur, munţi şl mări de tăceri./ Si 
Tu, Doamne, nu erai nicăieri.. j\ este a îndoiel11,expr1 
mată de Iisus pe cruce, cât şl de N. Crainic şi Arghezi? 
Artistul fiinţă concretă doreşte să pipăie cu ochii şi 
degetele, ca Toma, să strige, "Este". 

Opus Litaniei unde domneşte generalul şi apocalipti¬ 
cul, De Profundis priveşte singurătatea individului, cu 
acelaşi iz de paradise în destrămare, cântate si de Bla¬ 
ga. De unde se vede că raiul andaluz din poezia lui Al. 
Gregorian are o semnificaţie mult mai adâncă decât pare 


la prima vedere. Poezie pură, vis, joc de îngeri,dar toa 
te puse în slujba apropierii omului de o Iun* Tn care 
Dumnezeu nu este mort, aşa cum a declarat Nietzsche, ta¬ 
tăl existenţialiştilor. 

In Panteonul de la Italica, locul de baştină al împ㬠
ratului Tralan este întâlnit ca rămas pe un târâm al 
trecutului mitic: lată-mâ iar la hotarul stingher,/ un 
de se'nnoadă drum cu drum/ în ev, Tn mister./ Am ajuns 
la uitatul altar/ al strămoşilor./ 

De-aici, aşa cum se cuvine, ansamblul este propul¬ 
sat pe linia columnei în eternitate. Panteonul repre¬ 
zintă o cantata de preamărire unică: Se lasă veşnicia' 
n coroane de pini,/ peste milenarele rădăcini./ Oh, 
ştiu acum, înţeleg/ gândul lor ctitor, întreg.../ Hal 
suflete'ngenunche, te’nchlnâ/ pe-aceste sfinte racle 
de lumină!/ 

Din cele arătate mal sus se poate deduce cu priso¬ 
sinţă că Al. Gregorian rămâne în primul rând prin toa¬ 
te fibrele sale un poet român şi dacă începe să fie 
tradus cu mult succes în limba spaniolă, aceasta se ex 
plică prin faptul că verbul său întrupează o sublimă 
întâlnire dintre România carpato-dunâreană cu Spania, 
"giralda sculptată în lumină vie". 

Ultima poezie a volumului este plină de înţelesuri. 
Se intitulează Dor, motiv comun cu Doina populară ^1 
poezia eminesciană, de fapt contactul cel mai direct 
cu simţirea românească a ţăranului teleormănean, de a- 
ceea în paradisul de sub geana lui Dumnezeu se întrea¬ 
bă: 

Sunt singur şi dibui cerul orbeşte. 

Doamne, 

si România-pe unde mai este? 

Terminând scurtul meu comentar asupra volumului ie 
poeme "In Creştetul luminii" al lui Al. Gregorian, 
mal sublinia meritul de a ne fi demonstrat într'o epocă 
iconoclastă si de criză, că dacă poezia formează oglin¬ 
da sufletului, atunci este ca substanţă lui, una şi a- 
ceeaşi, deasupra timpului şi spaţiului, eternă. 

Aruncând punţi către tradiţia cea mai specific rom⬠
nească a găndlrlsmului, opera'lui AI. Gregorian deschi¬ 
de Tn perspectivele viitorului, drumul spre izvoarele 
poeziei adevărate aşa cum ne-a fost lăsată moştenire de 
Emlnescu şi urmaşii sai, printre care consider că Al. 
Gregorian ocupă un loc de onoare. 

In lumina analizei mele comparându-1 cu Nichlfor 
Crainic şi Tudor Arghezi, del 1mitandu-l de aceştia cu 
toate că au anumite asemănări, peste orice tendinţă de 
a sistematiza didactic sau goana după descrierea a cine 
Ştie ce neocurente, bazat doar pe înrudirea lor spiritu 
ală, l-aşi orândui pe Al. Gregorian între aceşti doi gî 
ganţi ai literaturii române, fapt ce vorbeşte dela sine 
despre valoarea poeziei sale. 

Ovidiu Vuia 

















12 


PAG. 


Rotaru C-tin 


Mişcarea Legionara şi Exilul 


Ideia Creştina şi Ideia Naţională. Esenţe permanente 
ale fiinţei umane create după chipul şi asemănarea Dom¬ 
nului, cele două Idei au străbătut ca un fir roşu isto¬ 
ria neamului romanesc născut creştin într'un spaţiu mi¬ 
oritic atăt de râvnit de vecinii Iul. 

De-a lungul secolelor, acest grăunte de latinitate 
Tntr'o mare slavă a dat naştere la nenumăraţi giganţi 
ai creştinătăţii care au luptat cu succes contra năvăli 
torilor barbari decişi să distrugă cultura şi civiliza¬ 
ţia creştină. Începând cu secolul XIX, forţele întuneri 
cuiul au dezlănţuit ofensiva totală pentru cucerirea Te 
rrei şl transformarea ei în Imperiul Satanei. Spectrul 
Bonetei frigiene şl-a culorii roşii a sângelui vjrsat 
Tn ritualuri sacriflcale la scară mondială şi-a întins, 
în zilele noastre, umbra asupra întregului pământ. Arme 
le conspiraţiei satanice: Corupţia şl Crima. Naţiuni în 
tregi sunt "desnaţionalIzate" moral şi contaminate cu 1 
deia unui guvernământ global aţele. România nu a făcut 
excepţie. începând cu secolul XX, ldela Creştină şl Na¬ 
ţională îsi pierd contingenţele în cadrul discursurilor 
electorale ale unor oratori demagogi ai diferitelor par 
tide politice din România de după primul război mondi¬ 
al. Corupţia era aproape totală. România părea forţată 
să urmeze destinul vecinului de la Răsărit. In aceste 
momente de grea cumpănă, spiritul transcedental s a re¬ 
voltat punând în mişcare tineretul ţării şi floarea in¬ 
telectualităţii româneşti. La 24 Iunie 1927 ia naştere 
Mişcarea Legionara. Clădită pe cele două adevăruri esen 
tiale ale vieţii -Ideia Creştină şl Ideia Naţională- M. 
Legionari se înscrie în istoria neamului românesc ca 
demnă urmaşă a giganţilor creştinătăţii născuţi din tru 
pul robust al Tării. Construită ca o reacţie la atacul 


Conspiraţiei Comuniste Mondiale de inspiraţie satanici, 
Mişcarea Legionară consideră şansele de biruinţă în 
strictă dependenţă de succesul unei revoluţii interne, 
spirituale, în sensul creştin, delimitând-o astfel net 
de toate celelalte organizaţii politice româneşti. Uni¬ 
citatea si primejdia evidenta a acestei concepţii pen¬ 
tru conspiratorii comunismului mondial, a pus în mişca¬ 
re întreg mecanismul de represiune al forţelor oculte. 
Sute de legionari împuşcaţi, zeci de mii închişi şi su¬ 
puşi unor torturi Inimaginabile, toate regimurile -car¬ 
ii st, "democrat" ori comunist- s'au unit în ura lor con 
tra, nu a legionarilor ca oameni, ci contra spiritului 
creştin, duşmanul de veacuri al Satanei. 

Este tocmai această revoluţie internă spirituală per 
manentă ce a păstrat până în zilele noastre Mişcarea Le 
gionară Intactă, atât în tară cât şi în exil, considera 
tă astăzi ca fiind cea mal veche organizaţie creştină 
anticomunistă din lume. 

In decursul Istoriei ei. Mişcarea Legionară s'a reîm¬ 
prospătat mereu; noi generaţii de tineri au preluat f㬠
clia renaşterii spirituale în sens creştin. Mulţi au a- 
derat, însă, de rămas, au rămas numai cei tari,capabi11 
de disciplină internă spirituala, capabili de iubire a 
aproapelui în sens creştin, dedicaţi luptei antlcomunis 
te, capabili de sacrificiul suprem. In articolul de fa¬ 
tă ne-am oprit asupra unui fenomen aparent nou în exil 
cu consecinţe devastatoare pentru cel ce nu-1 acordă a- 
tenţia cuvenită. 

Fenomenul constă în credinţa naiva, eronată a unor 
tineri în compatibilitatea dintre legionari şi membria 
în organizaţii străine cu caracter rasist, violent, pre 
cum KKK-ul ori diferite grupări extremiste aşa zise neo 


"GENERAŢIILE NOI RISCA PIERDEREA DEFINITIVA A 
Şl ÎMSCLAVIZAREA PERMANENTA DE CĂTRE IMPE^ÎAU' -r*/ 

NI ST, DACA ELE NIJ SE REÎNTORC LA ACEVARURIL' SSfNTf ai r \ 
LE VIEŢII: IDEIA CREŞTINA SI IDEIA NAŢIONALA*. 

HORUjlMA TOTALI TE, MP, 18/19 URA 

-naziste ce au în programul lor schimbai* 

unor guverne occidentale. 

Tuturor acestora le răspundem WJ! Aderând la aceste 
organizaţii, el demonstrează că nu au înţeles rinlc din 
concepţia legionară. 

Creştinismul este universal, exclude rasismul sub 
orice forma. Iar pentru Mişcarea Legionara creştinismul 
şi apărarea lui constituie însăşi raţiunea exl stentei 
sale. Acel aşa zis "antisemitism" legionar, a fost/ de 
fapt o reacţie la o problemă politică şl economici, si 
nu una îndreptată împotriva unei rase particulare. Ro¬ 
lul Mişcării Legionare în exil îl constituie nu lupta 
contra guvernelor occidentale, ci lupta ant 1 comunistă 
şi menţinerea acestui spirit Tn sânul comunităţilor ro¬ 
mâneşti din exil. Mişcarea Legionară sprijini efortul 
ţărilor libere occidentale de a bara şl eventual întoar 
ce cursul luat de către expansionismul comunist sovie¬ 
tic. 

Tinerilor, le răspundem că ei nu pot adera la organi 
zaţiile cu caracterul menţionat mai înainte şl în ace¬ 
laşi timp să fie membri al Mişcării Legionare. 0 aparte 
nentă exclude pe cealaltă. Iar celor ce au de îndepli¬ 
nit misiunea ambasadelor comuniste de-a Implica Mişca¬ 
rea Legionară în acte teroriste, rasiale ori de altă na 
tură le răspundem că nu vor reuşi. Ba mai mult, ziua că 
derll guvernelor comuniste odată cu prăbuşirea Cortinei 
de Fier, nu este departe. Şi odată cu acea clipă va so¬ 
si şi momentul răspunderii în faţa celor pe care i-au 
torturat si înşel avizat de câteva decenii. Iar după în¬ 
cheierea răspunderilor omeneşti, el vor trebui să dea 
socoteală Judecătorului Suprem... 





JOHN J. CRĂCIUN 


In ziua de 16 Oct. a.c. a încetat din viaţă, în Cle- 
veland, Ohlo, John J. Crăciun, -Uncie John, cum îl spu¬ 
nea lumea-. Era de origine română, născut în America.A- 
vea pentru România străbunilor săi un adevărat cult, la 
fel cum a fost şi Moş Tecău din Youngstown, Ohlo, care 
ne-a părăsit si el înainte cu câteva luni, la vârsta de 
96 de ani. 

Văr cu poetul destărat Aron Cotrus, John Crăci un,năs 
cut în Cleveland, la 30 Mai 1916, a făcut parte din Ar¬ 
mata a 3-a Americană a Generalului Patton, din Corpul 
Expeditlonar al Armatei Statelor Unite şi a luptat deo¬ 
potrivă în Europa si Africa,de unde s'a înapoiat de mai 
multe ori rănit si mare mutilat. A fost Maşter Sergeant 
întors acasă cu pieptul plin de decoraţii, dar şi cu 
corpul frînt, încât de-atunci şi până la moarte, a fost 
fixat în căruciorul special, cu care apărea la biseri¬ 
că, la întrunirile din localitate, întotdeauna cu drape 


Iul American şl Român fluturând deasupra capului,pe be¬ 
tele înalte ajustate de speteaza micului vehicol. 

A suferit mult şl trăia doar din medicamentele pe ca 
re trebuia să le înghită zilnic, ca sâ-1 aline dureri¬ 
le. Dar a fost un viteaz tot timpul, aşa cum a fost şl 
pe câmpurile de batale. 

In pozele rămase, este aşa cum l-am ştiut întotdeau¬ 
na: plin de bunătate şl veşnic zâmbind. MII de români 
s'au perindat, de-alungul zecilor de ani in casa lui 
pentru un ajutor, un sfat, un cuvânt bun. Nlciunul, ni¬ 
ciodată nu a plecat nemulţumit şl neajutorat. Iar cel 5 
copii rămaşi, îl urmează exemplul şi sunt cinstiţi si o 
noratl de întreaga comunitate din acest mare oraş, fie 
Români, Italieni, Unguri, Evrei, Ruşi, fâră deosebire. 

înmormântarea a avut loc Tn ziua de 21 Octombrie.Cle 
velandul încă nu a văzut o asemenea cinstire. Mii de ce 
tltenl, trei zile la rând, s'au perindat prin faţa catâ 


falcului, împrejmuit de flori şl străjuit o* onxpcii* * 
rerlcll şl al Vechil Românii. Serviciul divin la funera 
111 a fost săvârşit de cuvloslile lor: Richard Grabow- 
skl, Vaslle Haţegan, Petre Llpovan, Nlcolae Crăciun, u- 
nul din nepot/, şl Virgil Pârvânescu. 

S'a dus cum se duc vjtejii, eroii si de aceea, amin- 
tlndu-ne de un alt mare erou. Generalul Mc Arthur, spu¬ 
nem si noi: "The old soldiers never dle; they only dl- 
sappear..." 

Nu ai murit. Uncie John; eşti numai dus. 

DORMI ÎN PACE. 

Victor CORBUT 


YALTA- FORTY 
YEARS LATER 

In zilele de 27-29 Septembrie a.c.. In Washington D. 
C. -Rayburn House Office Buildlng- s'a desfasurat sim¬ 
pozionul cu tema "YALTA - EOPTY VEARS LATER", sponzorat 
de către Confederaţia Naţională a Grupurilor Etnice din 
America [UCAEG]. CtescMderea simpozionului a fost ros¬ 
tită de către Charles Moser, profesor la George Washin¬ 
gton Ur»1 verşity şl de Rep. Bernard J. Dw/er [0., N. J.l 
care au prezentat o amplă expunere a Acordului semnat 
1 a *altd în Februarie 1945, precum şl angajamentele a- 
sumate, dar nerespectate de către Uniunea Sovietică, cu 
concluzia firească asupra consecinţelor abătute asupra 
Europei Centrale şl de Est. 

Oln partea grupului etnic polonez, a vorbit Stanls- 
law «asousM, profesor la Uni verşi ta tea Georgetown. A 
luat apoi cuvântul, din partea grupului etnic german, 
profesorul Alfred Gberndorfer dJîa Uni verşi tatea George 
to*n. Din partea Cehoslovaciei a luat cuvăntul profeso¬ 
re' Eugene loebe). 

România a fost reprezentată de către o delegaţie a 
Congresului National Româno-American [R.A.N.C.],condusă 
de către Gr. Alex ar.de r fconnett,* Preşedinte, Nlţă Nlco¬ 


lae, Vlce-Preşedlnte Executiv, redactorul revistei "Li¬ 
bertatea", Dr. Mlrcea Ronnett şl Av. Victor Corbuţ. 

Au urmat la rând reprezentanţi 1 Ungariei [Z. Mlcha- 
el Szaz], Iugoslaviei [praf. Branlmlr Anzulovltch],Bul¬ 
gariei [dr. Boyan Choukanoff]. Seria con fer 1 nţe 1 or a 
fost încheiată de către reprezentanţi 1 Estoniei, Letoni 
el. Lituaniei, Bleloruslel şl Ucrainei. 

Simpozionul a fost onorat de mesajele sosite din par 
tea Preşedintelui Statelor Unite, Ronald Reagan şl aT 
Vlce-Preşedlntelul George Bush. 

"...Puteţi rămâne asiguraţi că Statele Unite vor con 
tlnua, în mod viguros, eforturile de a fi în fruntea ce 
lor care luptă pentru libertatea şl auto-determl narea 
ţărilor care se străduiesc să se libereze pe ele însele 
de coşmarul tiraniei şl opresiunii totalitare", a spus 
Preşedintele Ronald Reagan în mesajul transmis. 

Un lung mesaj a fost transmis deasemenea, din partea 
Senatorului John Heinz din CornitetuT de Finanţe, care a 
asigurat Confederaţia de întregul său sprijin şl colabo 
rare în viitor. 

Un ultim mesaj, a fost transmis de către Dr. Radu Bu 
dlşteanu. Germania de Vest, Preşedinte de onoare al Li¬ 
gii Antl-Yalta, prezentat de către Av. Victor Corbuţ. 

— Corespondent — 



ABONAMENTE - 

-St. Unite şi Canada $25 US 
-Europa $30 US 



Luptaţi împotriva 
comunismului