Drum-anul-7-nr-1-ianuarie-martie-1971

r< 





ANUL 7-Nr. 1 

IANUARIE MARTIE 

1971 


Trandafirul 

drla 

Majadahonda 


de 


VASILE POSTEUCA 


drcrnii in fir, valuri 
mari dc uri fi batjocuri, dr 
ameninţ ari, fantaj fi minci¬ 
ună, se isbesc de ţărmurile 
credinţei fi vieţii noastre, 
l'or să ne trântească la p㬠
mânt, să ne răpună. Xu ne-am 
mirat prea mult de turbarea 
cu care ne atacă fi bruftu- 
luiesc politrucii comunifti, 
urcaţi la conducerea fi răs¬ 
tignirea României, cu spri¬ 
jinul ciubotelor fi baionete¬ 
lor rusefti. Dela ei, ne-ar 
mira laudele ori aprobările, 
fi cu siguranţă ne-ar des¬ 
fiinţa. Dat ne indutereaxă 
atacurile fi defăimările pie- 
z ife, dricefte cusute cu afd 
rofie (dece n’am spune-o, 
cu imensă durere, măcar o- 
dată!), venite din partea unor 
clanuri de exil care, sub pre¬ 
textul luptei anticomuniste, 
trag în noi cu mitraliera fi cu 
tunul batjocurii, ondeeâleori 
pnnd răgaz fi ocazie. Şt 
prime! cam Jrs. 

Cu r u*ele ţi miile, fu 
toate ţâriU' libere. vestice, 
ne s batem ti ne rrj acem 
viaţa, să devenim oameni ai 
legii, elemente de ordine fi 
credinţă. Ne chinuim si în- 
ţelegem fi si practicăm, cum 
se cuvine, libertatea umană 
fi dragostea creftind, fer- 
indu-nc de grefeli, meditând 
fi exercitând marcat omenie 
la care ne obligi libertatea 
fi ospitalitatea de care ne 
bucurăm in aceste minunate 
civilizaţii eref tine. Ne vedem 
de drum fi de treabă, lăsân- 
du-i pe cei nărăviţi la sfadă 
fi polemică, să-fi satisfacă 
foamea de glorie fi ură, cum 
ftiu fi pot mai bine. S'am 
răspuns la atacuri fi deni¬ 
grări. Am omenit pe fiecare. 
Am ajutat fi mângâiat, as¬ 
cultând de un adine îndemn 
al inimii. Nc-am dat seama 
că rănile celui de-al doilea 
război mondial, ca fi imen¬ 
sele lut nedreptăţi fi vânzări, 
in toată omenirea, nu vor 
putea fi vindecate decât prin 
dragoste fi dreptate, prin în¬ 
toarcerea omului la propriile 
lui isvoare de divinitate din 
mimă, fi la bumnezeu, re¬ 
nunţând U toate poftele ne¬ 
săbuite, lumi fit, la guver¬ 
nări fi imhogdţiri necinstite, 
piacticând exploatarea omu¬ 
lui de către om. sperat 
(fi mai sperăm 1 ) că devenind 
leiăţcm ai planetei, meri¬ 
tăm, dată nu dragoste, măcar 
respect legat fi un pic de 
limfte, pentru a ne rtvttui 
li ajusta perspectivele fi a 
ne retrasa fi adânci c aor- 
donatula luc safirului. 



ROMÂNIA: Apele Trec! . . . Crucea Rămâne! 

iiiiiiiiiiiiiimiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiii 


SPECIFIC ETNIC Şl ORTODOXIE 


de Arhim ROMAN BRAGA 

Exiata, printre- catolici fiecăreia din aceatc realităţi 
■oui or«ufi|i. antologice. Ic • afr.a ur» «-ar- 
~.*Joxfa In neter o-rn, '"ţfjp* 

caantca locaşuri închinare, 
templul biiantin, cxre nu cate 
altceva decât expresia arhi¬ 
tectonică a cclcsiologiei or¬ 
todoxe. ne prezinţi şi ca ca 
o persoană, a cărui inimă este 


(1 rutaie »n Pag. 2) 


cunosc Or. 

structura ci intimă şt unii 
chiar ne apleacă cu dragonte 
asupra acestei realităţi (cum 
sunt călugării benedictin! de 
la Chevetogne din Belgia). 

Dar, când este vorba să-şi 
însuşească un stil de viaţă Isus Hristos Euharistie, de 
ortodoxă, o limbă naţională pe Sfânta masă din altor. In 
de cult sau chiar o uniformă, funcţie de *cest centru divin, 
toţi recurg la ortodoxia rute- se desfăşoară întreg canonul 
ascâ. Intructât, în mintea iconografic, începând cu al- 
poporului mai puţin informat, tarul şi terminând cu anti- 
a rămas ideia îndeobşte cuno- chitatca precreştină de pe 
acută, că Ortodoxia este un pereţii exteriori ai bisericii 
fel de religie rusească. După - o imagine a împărăţiei lui 
cataclismul social, care in Dumnezeu, care numai in 
1918, a dus aproape la des- funcţie ^ d;« Hristos capătă 
fiinţarea bisericii ruseşti, a sena, numai in funcţie de El 
fost providenţială această viază şi se mişcă. E un mod 
"diasporă" a teologilor ruşi. de gândire sintetic-organic, 
Ei au emigrat in toate ţările, jsvorit din tipologia Vechiu- 
purtând ca un mesagiu, cu- lui Testament şi transmis ţxin 
prinzătoarea lor gândire, in alegorismul şcolii din Alex- 
ce priveşte interpretarea andria, până la marile sin- 
Sfinţilor Părinţi, plină de ori- teze patristice ale Sfinţilor 
ginalitate şi, uneori, chiar de Maxim Mărturisitorul şi Ion 
paradoxuri, care, deşi a isvo- Damaschin. Această suc- 
rit din slavofilism, a fost de cesiune dc sfere concentrice: 
un real folos pentru intreaga DUMNEZEU - BISERICA - 
omenire. Dar ortodoxia nu se NAŢIUNE — FAMILIE — OM, 
poate reduce numai la vizi- sc cuprind unele in altele, 
unea rusească a creştinismu- fără să sc contopească sau 
lui. Ortodoxia cate plurinaţio- să ac desfiinţeze, căci au un 
nală. Iar acest caracter rei- punct comun in Dumnezeu, 
ese, nu atât dintr'onecesitate care le dâ viaţa proprie. Dca- 
de organizare, cât mai ales ceea, individul care işi tâg- 
dintr'o concepţie eclesiasticâ ădueşte familia şi NEAMUL, 
şi antropologică aintetizalA adică Naţiunea in care s’a 
in ideia dc "PERSOANA", născut, nu ac dcavoltă sufle- 
Dumnezeu cale persoană, bi- teşte, precum şi neamurile, 
serica este persoană, neamur* la rândul lor, fără dc Dumnr- 
ile şi indivizii sunt şi ele zeu şi fără dc biserică, trăi- 
persoanc. adică unităţi de eac o viaţa biologică şi 
sine stătătoare, cu sens şi socială fără înalte aspiraţii 
viaţă proprie - adevărate spirituale» o viaţa saprofită, 
moduri existenţiale- iar exis- care nu sc hrăneşte din ceva 
tenţa lui Dumnezeu in centrul viu. Există in această suc- 


SCRISOARE 
CĂTRE EDITOR 


cesiune dc intreguri DUM- 
N-.ZFU-. NAŢIUNE. BI¬ 
SERICA. FAMILIE, INDIVID, 

un ritm, o pulaâţie, care nu 

• •Ic altceva. Jr« •! «uliul «t 

în istorie, in univers. Conform 

splendidei clxiuni mialafo- 

gice a Sfântului Maxim Măr¬ 
turisitorul, acelaş Duh Sfânt 
liturghiseşte în om, in cos¬ 
mos şi in ceruri, creind măsuri 
şi ritmuri existenţiale, in 
care omul trebuie să se în¬ 
cadreze pentru a putea duce 
o viaţă autentică, trâgăndu- 
şi seva, prin aceste rădăcini, 
din Dumnezeu, care Ihi creiat. 
Această viziune personalistă 
a Ortodoxiei este şi foarte 
modernă. Istoria cunoaşte un 
paralelism aproape, riguros, 
intre descoperirile ştiinţifice 
şi direcţiunea gândirii omene¬ 
şti. Dacă ar îi să ne între¬ 
băm, in acest aparent haos al 
spiritualităţii contemporane, 
ce perspective se deschid 
mâine pentru filosofic» pen¬ 
tru om, răspunsul sc impune 
in mod constrângător: Cuceri¬ 
rea spaţiului cosmic satis¬ 
face, intr’adcvăr, dorinţa de 
exaltare a spiritului omenesc, 
dc spectacular. Dar mult mai 
pasionantă şi mai revoluţion¬ 
ară este exploatarea infinitu¬ 
lui mic, care impune ca un re¬ 
flex in gândirea omenească 
coborârea în sine, descoperi¬ 
rea acestui atom spiritual, 
care este Conştiinţa, Eul. 
Personalitatea. Nu numai 
printr'o simplă introspecţie 
psihologică sau psihanalitică, 
ci printr'o cunoaştere harică, 
cxplorându-sc acel domeniu 
al Duhului Sfânt din om. cen¬ 
trul personalităţii sale, pe 
care Sfântul Apostol Pavel 
II anunţă cu cuvintele: "Voi 
sunteţi biserica Dumnezeului 

(Urmare in Pag. S) 


de la bun 
i toată dra¬ 
ce are mai 


Dragă bănie 
început te ialut e 
got tea ţi cu lot 
bun fi sfânt neamul românesc. 

Va butur atât de mult că am 
gătii rândurile tale. Te-am 
citit cu mare drag. Se vede 
că cţti psickoloq ţi un dăru¬ 
it de Domnul. Cu mult înainte 
de a fi terminat eititul scri¬ 
sorii tale, lacrimi grele fi a- 
ma*e îmi curgeau pe obrajii 
supţi de prigoană, de foamete 
fi batjocură. Noroc că undeva 
o raid de toate fi un răni de 
nădejde au bălul peste aetf- 
ti obraji ai no/tn ţi au înde¬ 
părtat dureroasa umilinţă la 
care am fort fi tuntemincă 
supufx. Af avea tare multe 
de spus. Atâta amărăciune 
am adus cu mine din ţari, ci 
ţi zidurile plâng când aud 
cum poate un popor să îndure 
atâta mutilare Jorfdtâ, făcută 
de ideologia lui Relzebuth 
amestecată cu perversitatea 
dufmantlor noftri de totdeau¬ 
na. Eu le-am trăit pe carnea 
fi viaţa mea fi a celor dragi 
mie. Nu am vrui să cred. 4m 
să cred. Am studiai boala as¬ 
ta mintală ţi morala numită 

"Soţ i«Um,Co«HHiin.lfarat »m 

I . 4- nvwl n 

norocul " .'d jik n strâns 
contact ţi cm autorii ţi eu 
emecmtorii. Dor /« la ţtSr to¬ 
ate foarte bine. t'dd că apro¬ 
ape de 10 de ani pribegeţti 
in lume fi flacăra dragostei 
de ţară fi de Neam nuţi-s'a 
stins. Să-ţi spun drept, efh 
pnmul dm cei cunoscuţi, f㬠
când parte din generaţia mea 
naţionali std, căruia ii scriu. 
Scrisoarea ta imt aduce a- 
minte de copilăria fi studen¬ 
ţia mea. Am simţit un frate 
lângă siinr. care vorbefte a- 
ceeafi limbă, fi mai ales stm- 
te fi ftie ce sumai cei dm 
generaţia mea însângerată, 
ftiu. £u nu am fost legionar. 
Dar ftiu <râ rol tinerelul din 
vremea mea a cântat cu en¬ 
tuziasm Cântecele care erau 
expresia aspiraţiilor unui ne¬ 


am, fi mai erau fi dorinţa de 
afirmare către ceva generos 
fi durabil. In temniţele grele 
fi triste pe unde am trecut, 
cântecul a înlocuit deseori 
f i hrana pentru t n»f J nostru 
istovit, fi tot ce ne era drag. 
lisai in afara temniţei. După 
război am făcut nenumărate 
acte de protest pe lângă Co¬ 
misia Aliată de Control din 
România, protestănJ, cu doc¬ 
umente, contra abuzurilor fi 
crimelor pe care le faceau So¬ 
vieticii fi bandele comuniste 
din ţara. Va wdwrcral adânc 
apariţia unei noi clase con¬ 
ducătoare. case nu fUa decât 
o religie: acea a uni fi a răz¬ 
bunării, cAmuisJ nevinovaţi 
fi distrugând nulituM» funda¬ 
mentale. Pregătind moartea 
spirituală a Neamului. Au te- 
fit vânzătorii, sub infăţtfare 

(Urmare in Pag. 3) 








Trandafirul • . . 

(l'rmarc din Pag. 1) 

f)ar valurile atacurilor 
nedreptd cresc fi devin din 
ce in ce ni ai furioase, pline 
de mi felie fi defăimare . Bri¬ 
găzi de lichele fanarioţi ce fi 
levantine, continuând corup¬ 
ţia fi crimele din România 
de ieri, împinse, in arena 
luptei de azi, de interese se¬ 
crete fi de satanisme mafio- 
tice, se ridică să ne judece, 
sâJtsmufe la prigoană fi răz¬ 
bunare, asumăndu-fi îndrăz¬ 
neala criminală de a continua 
tribunalele dc judecată ale 
Elenei Lupe seu fi ale Câne¬ 
lui Rofu, din ţara coruptă fi 
slăbită de ieri, de acum 30 fi 
40 de ani. In faţa acestei re¬ 
voltătoare ' situaţii, cetitorii 
ne cer lămuriri. O luare de 
atitudine. Tăcerea nu mai în¬ 
seamnă înţelepciune, ne zic 
ei. Ei se întreabă fi ne între¬ 
abă: Ce-ar face Chiţă Raco- 
veanu, cum ar răspunde el, 
în momentul acesta? Prefect 
treziţi in faţa zidului de ură 
fi de uneltiri ce ne împreso¬ 
ară, vom încerca să răspun¬ 
dem celor din generaţia noas¬ 
tră, nu dufmanilor. Credem, 
afa cum ne credem fi trăim 
evidenţele fi certitudinile 
propriei inimi, că Chiţă Rac- 
oveanu, de-ar fi azi printre 
noi, n’ar răspunde atacurilor 
infame, venite din amândouă 
părţile cortinei de fier. N’ar 
răspunde. Cântărindu-le, 
s’ar ridica curajos fi aspru, 
să ne predice nouă, despre 
nevoia adevărului interior fi 
a ÎTt«oafcc»i» l<* c-tenţial. Nu 
vom birui polcmitând strălu¬ 
citor cu dufmanii, ci numai 
când vom reufi, -prin rug㬠
ciune, omenie fi jertfă, să 
schimbăm faţa urită a omului 
fi a omenirii de azi. Când 
vom fi in stare să întoarcem 
neamurile, in mijlocul cărora 
trăim, la dragostea lui l/ris- 
los fi la ordinea naturală a 
lumii. Trebuie să înţelegem 
furia fi turbarea celor din 
ţară. Au omorit sule de mii 
dintre noi. Au spălat tot ti¬ 
neretul universitar dintre 
1945 fi 1960, la creier, prin 
cele mai barbare metode cun¬ 
oscute în omenire fi istorie, 
au distrus mormintele înv㬠
ţătorilor fi eroilor noftri, ca 
să n’aibă amintirea fi fiinţa 
lor, praguri pămânlefti. Au 
ars toate cărţile, troiţele fi 
bisericile ridicate fi ctito¬ 
rite de credinţa fi truda noas¬ 
tră, de elanul inimilor noas¬ 
tre tinere fi curate. Au prigo¬ 
nit fi genocidizal. Ca să 
constate, după decenii de 
crimă fi ucidere, de minciună 
fi teroare, ci n’au putut dis¬ 
truge fi desfiinţa spiritul 
generaţiei noastre. E fapt 
cutremurător, fi pentru duf- 
mani fi pentru noi, că spiri¬ 
tul marilor nofln morţi trăic- 
fte in ţară. E viu. Răscoleftc 
inima neamului retras in răd¬ 
ăcini, sub crusta de orori 
partinice. Se aude in lot nea¬ 
mul, ca pe potecile munţilor, 
in vreme de furtună: Vrem 
neamul romanesc liber! Vrem 
intoaii erea la Isus Hristos! 

Prezenţa aceasta formi¬ 
dabilă a spiritului generaţiei 
nousite, ii face pe politrucii 
ble jtemaţt delu H ut urc fi i să 
repună i* scenă proiesul 


marilor noastre ridicări fi 
aderărun. Se sirem neputin- 
ciofi să ne acopere eu noroi, 
prin magazine istorice fi 
toate fiţuicile oribile, de 
mâzgăleală silnică, de per¬ 
vertire fi răzbunare partinică , 
urlând ca facalii lihniţi de 
foame în gropile goale, pe 
care ei le-au profanat, furat 
fi pustiit, rânjind galben, ca 
Satan când e strâns în colţ, 
de sabia Arhanghelul. 

Să ne războim din cuvinte 
cu politrucii reserifti? Chiţă 
Racoveanu se uită lung la 
noi fi zice: NU. Cât despre 
cei din arena exilului care 
trag mereu in noi, cu toate 
brandurile urii, fi ne alunga 
ca pe-cerbi când se deschide 
vânatul, încercând să ne 
scoată din lege, tocmai ei 
care abuzează de legi fi de 
libertate, am vrea să le- 
atragem atenţia că ftim dece 
o fac fi cine-i scoate’n 
arenă, cine plătefte tonele 
de hârtie fi cerneală pe care 
ei le cheltuiesc, defdimăndu- 
ne. Recunoaftem. l-am sup¬ 
ărat. Generaţia noastră, săr¬ 
acă, muncind cu braţele prin 
fabrici, a ridicat un măreţ 
monument, lui Moţa fi Marin, 
in Spania. Comuniftii fi 
ninafii lor din Vest, cei cu 
împărăţia de pământ, au lot 
dreptul să fie neliniftiţi. S’a 
ridicat un monument unor at¬ 
leţi ai lui Hristos. Şi tocmai 
în Spania, unde ei, în răz¬ 
boiul civil din 1936-1938 , au 
susţinut hoardele comuniste, 
pe acei cate au desecral 
biserici fi mănăstiri, fi au 
ucis mii de călugăriţe fi căl¬ 
ugări. Prin acest gest al 
generaţiei noastre, a învins 
iar Hnstos. Cum să nu-i sup¬ 
ere asta pe Jufmanii fi de¬ 
tractorii noftri? Pe ei care 
stăteau gata să-l declare pe 
Lcnin, erou al umanităţii, în 
oficinele stăngite dela UN¬ 
ESCO? li înţelegem. E insă 
foarte adevărat că nu am pu¬ 
tut proceda altfel. Noi cei 
care ne-am cuminecat di 
lumina jertfei lui Ionel Moţa, 
ne ne putem lepăda, nu pu¬ 
tem să-l trădăm pe Hristos. 
Şi nu numai atât. Credem in¬ 
finit că Hristos, in obrazul 
căruia se trage fi azi cu mit¬ 
raliera, e soluţia marilor 
■ frământări fi nenorociri de 
astăzi, din omenire, lată 
dece generaţia noastră a ridi¬ 
cat monumentul cinstitor, 
dela Majadahonda. 

Că s’au înţepenit toţi 
agenţii lui Ccauftscu să 
facă teoria democraţiei amen¬ 
inţate? Că ne ataci, cu 
strafnică mânie fi ură, cdz- 



: 


ăturile fi leprele levantine, 
magnaţi i secretofeniilor fi 
argaţii mafiilor? Ce-ar putea 
face alta, cunoscând fi eon- 
rumnădu-fi răul din ei fi din 
falsele lor doctrine satanice, 
ce-i împing la neomenie fi 
crimă, la foamea de a con¬ 
duce toată planeta, prin sp㬠
lare la creier fi zombizare, 
in numele materiei fi a bes¬ 
tiei din om? Suntem datori cu 
un răspuns clar fi o atitu¬ 
dine cavalerească, in aceste 
frământări ale orei de faţă, 
ne uit and nici o clipă că "spir¬ 
itul de jertfă este •esenţialul". 
Medităm de săptămâni acum, 
acest prag de confruntare. 

Şi am ajuns la concluzia că 
va trebui să ne continuăm 
drumul fără a ne lăsa ispitiţi 
de polemică, fără a nr. lăsa 
înspăimântaţi de turbarea fi 
puterea goliatică a duţmanu- 
lui. Trebuie să fim convinfi 
că până la urmă dragostea 
lui Hristos va învinge in 
toate neamurile, in toate 
colţurile planetei. Cât despre 
noi? Noi vom putea fi ucifi, 
dar nu biruiţi, nu scofi din 
istorie fi din realitatea 
spirituală a lumii, tocmai 
penlrucă forţele cărora vrem 
noi să servim, sunt etern in¬ 
vincibile. Nu avem, deci, de 
ce ne teme. Cu atât mai puţin 
de ce ne lepăda. 

Intr’o meditaţie, scobor- 
ind pe (urloiul inimii, fi tot 
găndindu-mă la Chiţă Raco¬ 
veanu, s’a făcut că eram 
amândoi in Spania, la Maja- 
dahondi ; Era un câmp imens 
de trandafiri. Ştiam că sunt 
trandafirii crescuţi din jertfa 
fi sângele iv Moţa fi Marin. 
Tr+jUjfirijS& rt . f ntmo fG 
plini de Mite mc, in care se 
oglindeau cerul ţi eternitatea. 
Chiţă Racoveanu, cu sfială, 
a rupt unul fi s’a întors către 
mine:-la-l! Dacă poţi, punc-l 
pe masa celor ce ne batjoc¬ 
oresc. F. singurul răspuns ce 
li-l putem da. Nu putem răs¬ 
punde cu ură fi ameninţări. 

E prea multă ură fi prea mult 
intunerec in lume. Răspunde- 
le cu acest zâmbet al Domnu¬ 
lui Nostru Isus* Hristos! . . . 

Scriu acest editorial, pro¬ 
fund rufinat. In faţa perico¬ 
lului comunist fi ateist, ne 
batem cu cine n’ar trebui. De 
aceea, dintr’o adâncă pornire 
a inimii ftiutoare, punem a- 
cest trandafir dela Majada¬ 
honda, pe maia celor ce se 
tem de noi fi ne urăsc. Noi 
vrem să ducem lupta pentru 
neamul nostru creftin fi o 

omenire mai bună fi mat 
dreaptă, liberă fi democra- 
m tică. Stând sub atacuri crude 
fi prigoane care ţin acum de 
peste patru decenii, Iară 
întrerupere, am putut fi 
yrefi. Am grefit mult wdi 
mult decât ftiu dufmanii nof¬ 
tri. Dat, in fond, am crezut. 
Şi am jertfit ţoală tinereţea 
unei generaţii, t am dat mii fi 
mu de vieţi, pentru bine fi 
adevăr. Privind azi neamurile 
fi destinele lor, din crucea 
oceanului, cum ar spune Râul 
Claudei, ajungem la conclu¬ 
zia că neamul românesc a 
trăit o splenJidă i luminare fi 
ajungere a < usU, in jpirit fi 
esenţe, prin ridicarea noas¬ 
tră curată, conflientă fi 
adânc jertfelnică. In ciuda 
tuturor defăimărilor fi ucider¬ 
ilor fără judecată, am reufit 


să creiem o identitate român¬ 
ească, de dragoste fi omenie, 
înscriind prin Ionel Moţa fi 
l’asile Marin, un moment de 
jertfă fi inviere cum crcftin- 
ătatea fi omenirea nu mai 
cunoscuseră de decenii, 
dacă nu fi de veacuri. A tre¬ 
cut fi cel de-al doilea răz¬ 
boi mondial, fi nicăieri pe 
nici un front de bătaie, nu 
s’a înscris un moment mai 
creftin, mai uman fi divin, 
decât “moartea pentru Hris¬ 
tos fi pentru afezarea cref- 
tini a lumii", dela Majada¬ 
honda. 

Nu vrem să incomodăm pe 
nimeni. Nu facem politică. 
Nu vrem guvernări, nu luăm 
parte la alegeri fi bătălii 
politice, la stăngite revoluţii 
contra ordinei stabilite. Vrem 
numai dreptul de a afirma o 
credinţă, un fel de a fi, in om 


fi in lume. O metaforă de 
spirit fi inimă. In ţările unde 
suntem, ajutăm ordinea fi 
legea. Credem in muriră fi 
onoare. In omenie. Cât des¬ 
pre filosofii fi doctrine sat¬ 
anice, secrete, fără Dumne¬ 
zeu, voind să-l transjorme pr 
om in robot, stămptlăndu-l pe 
Hristos drept impostor, ne 
permitem a i afirma fi a 
fixe că până la urmă, toate 
neamurile fi toate puterile, 
după ce vor fi încercat tot. fi 
vor fi vărsat mult sânge ne¬ 
vinovat, ie vor întoarce la 
singura cale posibilă pe 
planetă: la Pnnţul Dragostei. 
In semnul acestei dragoste 
care ne măntuie fi-l face pe 
om, om, ne aplecăm cu tfiaid 
fi punem pe masa tuturor de¬ 
tractorilor generaţiei noastre, 
trandafirul dela Majadahonda. 
VASILE POSTEUCA 


OCTAVIAN SIGARTO: 

REGĂSIRE 

Dacă vremea astăzi mine fură, 
Înaintea marelui soroc, 

Jumătatea mea cea de~o măsură. 

Eu, te voi lipi cândva la loc. 

Voi pleca de-ac:ea*n căutare 
Către polul spiritului pur. 

In (inului fără de hotare 
Al iubirii scoase din contur. 

Ştiu că-mi arzi acolo, mai subţire. 

Cu văpăi mai albe şi mai reci. 

Insă focu-acela. peste fire. 

Nu se va mai stânge’n veci de veci. 

înhămat ta sania diformă. 

R cnut meu cu pus imaterial. 

Va tăia întinderea enormă. 

Către punctul anticatdinal. 

Timpul despărţindu-se de spaţii 
Va eunoaşto alte dimensiuni, 

Unde’n ceruri fără constelaţii 
Din genune cresc numai genuni. 

Iară cu lăsa-voi timpu’nspale. 
Timpul care azi mi-te răpi. 
încetând să curgă, se va sbaţe. 
Intre-a fi de-apururi şi a nu li. 

Voi atinge limite supreme. 

Unde toace formele di'par. 

Şi-u„de. par’că blânda, altă vreme 
Naşte tuturor un nou tipar . . . 

Şi trecând şi eu dc-un chip cu toate, 
Am să scap dc forme şi rostnşti. 
Şi-am să pot c* altfel nu se poate. 
Nicăieri, nicicând, cât timp exişti. 

Şi-abia dincolo noi fi-vom iară 
Părţi care pierdute s'au găsit. 
Gemeni de tăcere grea, stelara, 

Cc purced pc-un drum fără sfârşit. 

ARAMA 

Cocleala frunzelor căzute 
Strecoară’ii suflet oboseală. 
Melancoliile trecute 
Revin pe-aceleaşi căi ştiute. 
Ştergând vibrantul verde 
ce se pierde 

In roşul (oameni, de arama. 

Din plumbul norilor de veci 
Straiimpeai lacrimi se preling 
pe obtajii geamurilor reci. 
Culoaru verde t dece pleci, 
Lâsâudu-inâ sub vremi 
Şi nu mă chemi 
Cu glas adânc şi uald? 


( 

















SCRISOARE . . . 

(I 'rrTKirc <lin PnR. I) 

de victime ţi de binevoitori 
ai neamului. Tu nu-fi poţi da 
Teama, cu toata inteligenţa, 
experienţa, informaţiile fi 
intuiţia la politica, ce demo¬ 
nică a fost transformarea fi 
răstignirea ţării, in an n de 
după rât bot. Eu am fost in 
timpul răxboiv/ui un apărător 
al celor persecutaţi de către 
regimul de dictatură. După 
război am dat concurs fi am 
intrat la Universitate cu cea 
mat mare medie. La 7 iile 
după destituirea Regelui am 
fost comprimat. Am refuzat să 
depun jurământul pentru Re¬ 
publică. Nu l-am putut de¬ 
pune. In 1048 am fost ares¬ 
tat, acuzat de înaltă trădare. 

Am cunoscut toată gama de 
demenţă comunistă atât in 
timpul anchetei cit fi a celor 
ce au urmat. M'a anchetat po- 
itrucul dement de ură. Dul- 
berget (care văd că in cărţile 
de aci este trecut, sub numele 
de împrumut. Dulghem) cu to- . 
ţi generalii comunifti celebri; I 
Nichohchi, Pantiufa Bogda- { 
renko. Mazuru, M’au anchetat 
fi miniftri dar in timpul an¬ 
chetei mi-am dat seama ci de 
fapt acei "miniftri” erau sim¬ 
pli subalterni at Securităţii. 

Am fost condamnat in 1950 la 
maură silnică. Am făcut 16 
ani de închisoare. Am trăit 
zilele cele mai degradante, 
dar in acclaf timp, atăt eu 
cât fi camarazii mei cei mai 
buni, am trăit fi cele mai in- 
dlţdto+re c/tpr a/r t’irfit no- 

astre. Mu nc-am cunoscut de - 

cot rănii incHuoaira cumuni- 

5 ta ne-a obligat să trecem 
prin acest examen. Cu ajuto¬ 
rul Crlai de Sus, l'am trecut 
cu bine. Mulţii alţii, la fel. 

Am trăit intre demoni fi in- 
geri. Am studiat sistematic 
cum adevăraţii demoni, cei 
din afară, felii uriafei bande 
de criminali, organizau fti- 
infifir distrugerea, in special 
cea morală, a deţinuţilor. Am 
un imens material documen¬ 
tar privind evenimente ale 
căror martor fi, deseori, vic¬ 
timă am fost. Pentru informa¬ 
ţia ta: sunt fostul deţinut po¬ 
litic cu cca mai lungă puf- 
cirie, care a revfit să ajungă 
aci. Am făcut fi pedeapsa 
grea a minelor de plumb, timp 
de trei am. Am amintiri care 
ar sgudui ori fi ce om, care 
mai ţine la identitatea fi dem¬ 
nitatea lut. Acolo, in inchi- 
isoare, m'am iucrucifat cu 
mii de oameni. De toate cul¬ 
orile fi calităţile. In general, 
oamenii s'au dovedit a /i oa¬ 
meni. Procentajul celor tică - 
lofi a fost impresionant de 
mic. Dar ei injectau puritatea 
suferinţei deţinuţilor. Pe cei 
slabi ii pulei recunoaflc nu - 
mat prin examenele grele. Au 
fost fi mulţi, foarte mulţi, 
eroi. Mulţi din ei au plătii 
cu tnaţa. Am exemple când 
politrucul a venit la tineri din 
era 1941. care erau grav bol¬ 
navi de tuberculoză fi catf 
aveau nevoie de streplumi- 
cină. Li-se ceteau acte de 
vânzare de ţară sau de i ama¬ 
rau de-ax lor, in schimbul a 
câteva fusle. Ei au preferat 
moartea tristă. Jar sublima, 
decât sâ-fi murdărească con¬ 
ştiinţa, Episcopul grecQ-ca- 
iotu al Hue urc fiilor P-S.S. 


Iftcnir a foit anchetai dc 

bruta de Drăghici, ministru 
dc interne, un citfnar crimi¬ 
nal. După chinuri succesive, 
in rare a încercat sd-i xepata 
un cat'ănl bun pentru regim, 
din cauza opunerii lui demne, 
Va Xoi’i'r in cap cu un revol¬ 
ver, scoţindu-i un ochi. Chiar 
afă ii cereau sa dea 
raţie, promiţând câ-l vor sal¬ 
va. ('u toată această xălba- 
tecă suferinţă fi tortură, a 
refuzat să iscălească decla¬ 
raţia fi a fost impufeat in bi¬ 
roul ministrului. Mici bandiţii 
de drumul marc na ar fi făcut 
afa. Fiind prea inalt, pentru- 
că nu incdpra in afa zisul 
cofciug, au rezolvat proble¬ 
ma. tăindu-i picioarlc. Şirul 
lung al nenumăraţilor martin 
ai Neamului numai in deplină 
libertate va putea fi spus fi 
arătat lumii "libere”, lumea 
care a adus pe capul nostru, 
pc acefti monftri. Sanf as¬ 
pecte cu totul necunoscute 
ale celor întâmplate in ţările 
care au fojt "eliberate de sub 
jugul fascist**. Toate sunt q 
acuzaţie pentru veci. Nu nu¬ 
mai pentru bandiţi, cât pentru** 
jandarmii civilizaţiei moder¬ 
ne” care i-au instaurai, cu 
scopul de a ne democratiza. 
Cc ignoranţă! Sunt convins că 
fiii multe. Dar dacă trâiefti 
fenomenul comunist afa cant 
l-am trăit cu, 25 de ani, ajun¬ 
gi nu numai să-l cunofti, dar, 
mai ales, să-l simţi afa cum 
simte, cel mufcal de ferpi 
vcninofi, năpârca ce se a- 
propie. Este atât de îngrozi¬ 
tor să trăie fii distrugerea sis- 
temalii d, treptată fi organi- 
s.tttd fi j m-ft dai seama eS 

mori in fiecare clipă! Ca o 

pe de ap t 4 fi haljoewd fi mai 

mare, eft i scos după aceea 
in stradă să ţipi că Cfli feri¬ 
cit. 1 Cred că tot ce s‘a scris 
adevărat, în legătură cu regi¬ 
mul comunist din România, 
t*a Irebui sâ fie tradus in eng- 
lezefte. Vestul trebuie să fie 
informat de moftenirea pc care 
nc-au lisat-o Aliaţii. 

După ce am fost prin to¬ 
ate pufeăriile, afară de Conal 
unde erau pedepsele mai mici, 
am fost trimis, după expira- 
arca pedepsei, la domicilul 
forţat, in Bărăgan, in plină 
iarnă, intr’o colibă, fără lem¬ 
ne, hrană sau acopercmânl. 
Noroc dc câţiva camarazi, 
buni care mi-au dar primul a- 
jutor. Unul a tăiat un copac 
noaptea ca să pol avea ceva 
lemne. Am inlâlnil in închi¬ 
sorile fi minele de plumb 
(Baia Sprie fi Valea Nistru¬ 
lui) pe foarte mulţi din gen¬ 
eraţia noastră. Mulţi din ei 
imi sunt buni prieteni. Despre 
fiecare af putea să-ţi scriu 
pagini întregi. Despre cei 
slabi nu are rost si vorbim. 
Sd-i amintim pe cei buni, pe 
cei minunaţi care au fost ex¬ 
emple pedagogice in comuni¬ 
tatea noastră a inchisorilor, 
Iţi pomeneje doar numele lor. 
Cred că este bine să fie amin¬ 
tiţi, căci trebuie cunoscuţi 
ţi pentru cronica adevărată a 
vremurilor. Nu i-am găsit 
nici unde in cărţile exilului. 
Toţi pe care f»-i voi infira 
aci, sunt foarte cunoscuţi de 
lumea politica din închisori 
fi apreciaţi, indiferent cărei 
organizaţii politice au apar¬ 
ţinut. Numărul deţinuţilor 
depăşea cu mul* cifra Je 
400.000, in 1953. Rână in 


1964 când a început lich\ 

darea fnehi t orilor, numărul 
celor ce au Itecut prin in* 
rAtiort, a drpăfil < ifra de un 
milion. Eu, in aceşti aproape 
16 ani, am cunoscut un nu¬ 
măr uriaş dc persoăne deţin¬ 
ute in condiţii neumanc, de 
distrugere fizică şi sufle¬ 
tească. Toi cita pe fraţiii 
care au indurat ntregia dar 
fi înălţarea sufletească, prin 
puşcăriile pe unde au trecut, 
li voi cita, nu in ordinea im¬ 
portanţei, a gradului sau val¬ 
orii lor politice, căci aş 
putea face un act dc subiec¬ 
tivism fi de nedreptate faţă 
dc ei, ci in ordinea timpului 
in care i-am cunoscut. Ei 
sunt: Nicolac Dobrin fi frate¬ 
le lui Alexandru, apoi Luca 
Dumitre seu fi Cabricl Bal- 
anescu, care a fost la un mo¬ 
ment considerat un Spirtius 
Rector al deţinuţilor, la mină, 
din cauza atitudinii lui dârze 
fi in acelaş timp înţelepte. 
Cu aceştia deseori am arar 
discuţii contradictorii, uneori 
violente fi totuşi la nevoie 
ne-am ajutat fi rareori am 
văzut suflete atât de nobile 
ca la acefti oameni. Preotul 
Ion lliescu. Prof. Aurel Pas- 
tramagiu, fost Locot. in Marina 
Regală, Preotul martir Codilă 
a cărui poezie o văd trecută 
in cartea "Poeme din închi¬ 
sori”. Cunosc melodia aces¬ 
tui poem. Este turburătoare. 
Este scrisă pentru soţia lui 
fi soţiile deţinuţilor. La 
scurt timp a fost tnmis intr’un 
loc primejdios, abandonat 
chiar de autorităţile maghiare 
(sub ocupaţie) unde a fost 

r itnoan «. /»ro/. 

Cristei PeiuţsA M, an su/lel 

alei Md opresc. Mă apucă 
an plâns nervos, de disper¬ 
are. Dece au trebuit să 
moară atâţia in condiţii atât 
de tristei Este greu să-şi 
imagineze un om normal, ce a 
putui si se intâmple, inlr’o 
fard europeană şi creştină. 
După studiile mele obiective, 
de ani de zile, in România 
s’a aplicat cea mai drastică 
şi crudă, până la sdlbătdcic, 
metoda dc "desromânizare (i 
dcsumanizare**. Eram Neamul 
cel mai anticomunist fi cel 
mai naţionalist fi cel mai 
anti-rus, din toate. Am stat 
cu Ing. Sandnt Moruzi. Figun 
dc seamă: Arhitect Nicultţă 
Coga fi arhitect Nicolae 
Ffincu (ucis in gazele dcla 
o suitoare unde a fost trimis, 
fără să se ia cele mai ele¬ 
mentare măsuri de evacuare a 
gazelor din explozia astrali- 
tei). Tânărul Aurel Popa, a- 
mintit in cărţile dc aci. Atăt 
cât l-am cunscut, t*a purtat 
ireproşabil fi in ciuda amen¬ 
inţărilor, participa la toate 
slujbele religioase Jcla 
Gherla, unde am fost vânduţi 
de un colonel din armata. Au 
fost insă fi ofiţeri din armata 
veche care s‘au purtat admir¬ 
abil. Am mai stat cu un min¬ 
unat om fi frate. Popa Octa¬ 
li an, cate, după declaraţia 
lui la tribunal, era dc pro¬ 
fesie "deţinut”. Făcuse 20 
de ani închisoare. A fost a- 
restal când era elev de liceu. 
Urmează Prof. Mânu fi un 
tânăr subit. \uulescu, apoi 
Locot. de artilerie Tuca 
Marin, erou de legendă. Aici 
nu te ştie nimic de acest mar¬ 
in executai in închisoarea 
Jela Gherla in 1954 pentru 
evadare din miăă, cu arun¬ 


carea in aer a gheretelor Ar 

pară, cu două lăzi de din¬ 
amită. Exte mişcător de x r„, 
Jerpte aerat ta evadare ţi ce 
a făcut aceit tânăr, eu cri 
trei ţărani, reuşind sd fuqâ 
in munţi. Până la urmă au 
foit pnnfi, crin afară nu mai 
era lumea pc care am crezut-o 
noi. Au terminat cu cuvin¬ 
tele: "Murim pentru ţară. 
Pentru ca cei care mai r㬠
mâneţi aci si ax>eţi o viaţă 
mai bună”. Rafalele de pis¬ 
toale automate le-au curmat 
vieţile. Dacă ar apare Dumne¬ 
zeu in faţa mea şt mi-ar 
spune că trebuie iertaţi a- 
eeşti criminali care i-au u- 
cis, i-aş spune că nu cred ci 
el este El. - Eu nn-i pot 
ierta. Am avut fi cu de suf¬ 
erii după evadarea aceasta, 
fund acuzat că am fost unul 
din autorii morali. M’au ţinut 
in lanţuri 6 luni, pe podele, 
iarna, in Zarei (1953). Am 
stat cu Arqhiropol, apoi cu 
excepţionalul ţăran din Vran- 
eca, Stan Oprea, care mentă 
un întreg capitol. A murit fi 
el. Apoi excepţionalul om şi 
român. Dr. Ilie Niculejcu, 
cu a cărui prietenie se poale 
mândri ori şt cine, afa cum o 
fac fi cu. El trăieşte. Apoi 
Al. Ghica cu care am stat 
inlr*o secţie specială a Spi¬ 
talului Central, unde ne-au 
pus timp dc 4 săptămâni, ca 
să ne urle câinii infectaţi. 
Era ceva dc iad. Trebuia să 
ai nervi dc fier ca să rezişti. 
Este o formă de a chinui oa¬ 
menii pe care numai o min¬ 
te diabolica a putut fd o năs¬ 
cocească. Mulţi au pierii a- 
colo. 41. CKk « mi-a |x***a»- 

lil toată suferinţa lui, la 

Jomici tini forfot. u«r«/< erm 

aproape dc moarte, când l-au 


ge 3 


„•testat. Cornel 

*•>>•>" d-n l.u, ni . 4 

f< el f, loll . c, 

dpo< l.aea rhln Jin 

Banat fi un tânăr preot, Bre• 
zeanu de lingă Caransebeş 
fi Dr. Uţi Dumitru din Cluj 
care a i aluat nenumăraţi oa¬ 
meni lucrând ca deţinu/ 
intr'o epocă de epidemie de 
tifos exanlimahc. Un exemplu 
de jertfă şi de demnitate, ca 
dr altfel la toţi cet citaţi 
aci. Pe Gheorghe Braconschi 
l-am îngrijii chiar eu de tub¬ 
erculoză. Apoi DZâne fi 
Dr. Cepi, macedoneni. Erau 
mulţi macedoneni. Rine orien¬ 
taţi şi disciplinaţi. Toţi erau 
in jurul Dr-lui Zean, un suflet 
mare fi o minte aleasă. Am 
mai stat eu preoţit Păslaru. 
Grebenea, Bre tu. ortodocşi, 
figuri luminoase in închisor¬ 
ile noastre. Şi câţi alţii pe 
care de-abia mat târziu mt-i 
voi putea reaminti. Ei au 
reprezentat o lume aparte, 
având o credinţă uriaşă. 
Erau plini de seriozitate fi 
dăruire. Dar ai auzit vreo¬ 
dată de adevăratul erou legen¬ 
dar, Col. Uţi? Şi-a făcut ar¬ 
mata lut din ţărani i noştri 
bănăţeni fi sus pe munţii 
Semenicului, a luptat până 
l-au ucis gloanţele comunis¬ 
te. Ceea ce a impresionat 
lumea, a fost fata lui, stu¬ 
dentă in anul 3 la Medicină, 
care a venit Lângă tatăl ei si 
ingnjească ăe răniţi. Când au 
fost înconjuraţi, cu toate pro¬ 
testările tatălui ei. ea a nat 
lângă el. Iar când latal e\ a 
murit, s’a aşezat la aceeaşi 
mitralie *«i fi a l»«J pănd 
< ănd y to«n|r Lr P4gănr au 

ucis-o. Npunc frate, poţi să 

»■ p/a«fi7 >"i .*/«• elje rt-_ 

(Dniure in Pag. 10) 


DIALOG CU TINE 

de Valentin Cantor 

Odată, in urmă, mai intrebat:-Prietene, care din gând¬ 
urile tale le-ai împărtăşi semenilor tăi . ca un adio ce 
ţi-l*ai lua dcla lume, sm,ind că se apropie acel moment 
al trecerii? Nu ţi-am răspuns atunci, fiind luat prin sur¬ 
prindere- Deschizând acum o carte, luată din rafturile 
libertăţii, fi cetită timp dc vreo patru ore, strădaniile 
şi credinţele de ani de zile ale scriitorului, am simţit 
cil de enorm dc grea e libertatea mea. Daci aprinxi o 
lumânare dcla o alta, ori dala un rug uriaş, toi dator 
eşti să o inlinxi mai departe fratelui care caută pâlpâirea 
caldă. Asemenea acrului, cele mai preţuita gândun ne-au 
fost dale fără a ni-se cere ceva în schimb. Dar, vai, au 
fost fi sunt zugrumători. Prin ei intunerecul ifi întinde 
manile. Acolc nu poate fi loc pentru gândul cel bun. 
Acum ştiu că acesta este răspunsul ce ţi-l datorez, fi, 
fără sfială, îţi datorez tot cex * mai dc preţ fi atât de 
scump, incit sâ nu pofi plăti cu nimic altceva dacit cu 
supunerea integrală. Gândul ccl bun c harul care tă în¬ 
alţi din multitudinea înlănţuirilor zilnice, hrăpăreţele 
temeri zilnice, fi ie inalţâ la acea una, liberatoare, sin¬ 
guri teamă, "de a nu vătăma conştiinţa semenului tau. 
Gândul bun arde fi luminează din cugetul fi fapta ta, 
dacă eşti. din interior, om-Stdpin. Om-Stapan, pnn pute- 
„a blânde,ci tale, ,, om pentruci ai mers laReintalmuea 
,, reimpicarea ,u su/letele eelot Maneţxafx. V * rt,,,a ' 
din a,e,eali fi diaboltci perseverenţi. ie cifre Jaf 
manii lumi»». Ciadul cel bun e eu,a,ul de * «1»^ 
„tea Ji'uu» LUI. Te vo. „ca,ea unu. suandu-^ u 
c,ti libei. ciulind si le supui Lut. Da, ■ 
la Urni Plmi de lumma LUI. n,e, o «—-r nffU jU 
ticluită fi nici un stăpân pmitor * 

lirele incepuiului dc nebunie. ,, 

pacea Lui! Noi ciulim lupii ft afafare . 
p,cc,aeat ie Un lupta ‘dreapta.- . Ţu 

p 212?£?£ * «- W oer pasoa cu 

«asi&stzS&fc-- 

,,mn ie ierlli. ci /. „ cft^sub ,audul ccl bun 
Oda, 1970. 











Page 4 


Lăcaşurile demiurgice 
=EEale lui Mirea^= 


Singurul curaj caro ni ac cerc cate de a 
înfrunta straniul, miracolul şi inexplicabi¬ 
lul pc carc-l intâinim. 

(Rnincr-Maria Rillcc) 

Ion Mirea refuză să numească construcţiile sale col¬ 
orate "fculpturi n t pentru el sunt TURNURI. Cunoscând 
profundul său misticism laic (in sensul modern fi filozofic 
d termenelor, cuvântul "turn" introduce prin irupfie unul 
dintre cele mai bogate tezaure ale simbolicei formelor. 
TURNUL “-monument locuit de spirite (Sfânta Catherina, 
duhurile miturilor, duhurile medievale fi Alchimistul . 
Simbol al tradiţiei fi al duratei, al înălţării fi permanenţei, 
TURNUL e ctitoria îndrăznelii Omului — Sysiphe, dornic 
să atingă fi sâ încremenească Eternitatea intr'o visare de 
piatră, (.onstrucţia TURNULUI e de ne gândit fără visul 
profund mistic al Omului-Dcmiurg, al Omului Sacru care e 
creaţie prin Dumnezeu. Trăinicie: TURNUL e înălţime, 
semnul materializat al lucrului Naturii, in arta Pentru 
subconftient e prelungirea organici, a stâncii sau a colinei, 
in ordinea spiritualităţii terestre nu poate fi găsit un semn 
iconic de o mai adâncă constituţie psihologică decât TUR¬ 
NUL in care spiritele se re fugită spre a se măsura cu E- 
tema tentaţie a Cerului. Cetăţile lui Dumnezeu, burgurile 
mistice ale Sfintei 7 hereza d'Avila au mulţimea de TUR¬ 
NURI care ridică realitatea imaginaţiei dincolo de făptura 
materială. Tradiţiei românefti, Mirea îi adaogă nou invenţia 
TURNURI LOR sale. In Oltenia cele mai vechi lăcafuri 
sunt "Culele". Pe aceste ziduri albe, straniu de singure 
in spaţiul câmpului, se afează fi te ridică pietrele de 
temelie sublimă ale operei lui Mirea. Arhitectura medie¬ 
vală fi cea a secolelor XVI fi XVII ne furnizează alte 
exemple pentru acest spirit atât de original înflorit din 
strălucirea bisericilor fi din solitudinea robustă, aproape 
păgână a turnului Calalri. Ce poate fi mai ireal in vis de¬ 
cât turnurile spiralate ale mănăstirii Curtea de Argef 
(1S17), mirajul liric, ademenirea poetică in efortul de a 
construi? Acest traseu simbolic se mută in ordine măreaţă 
în Allarcle-1 rmplr ale lut Mirea. Ele oferă ţi impun-o 
nouă credinţă, religia Spiritului liman cu optimismul sal¬ 
vării in necesitatea propriei existenţe. In arta contem¬ 
porană, filozofia lui Mirea, izolată, ncapropiatd de nimeni , 
din vârful propriilor sale TURNURI, indrăznefte să "sac¬ 
ralizeze Universul". "Omul poate fi frizer" zice Mirea, fi 
TURNURILE templele omului conftient (fi mulţumit) de a 
fi readus pc Dumnezeu, in a doua creaţie, a imaginaţiei 
lui. Această metafizică, care izolată ar părea speculativă, 
ifi arc explicaţia in transeedenţa românească, fără admite¬ 
rea căreia sensul TURNURILOR lui Mirea ar rămâne ne¬ 
descifrat. Să nc gândim, in treacăt la Columna Traiand 
(inspirată din caracterul sobru al Dacilor, strămofii Ro¬ 
mânilor), la bisericile medievale fi chiar la urmele preis¬ 
torice. Sunt case fi temple, lăcafuri fi episoade, inldun- 
trul fi in afara istorici. Numai obeliscurile fi clopotniţele 
fragile le impreund cu duhul mistic. Dar ritmul lui tiran- 
cufi? Poate fi găsit in arta modernă un moment mai mistic 
decât această coloană (de la Târgu fiu) consacrată isto- 
nei-eternului erou necunoscut? Creaţiile lui Mirea sunt 
urmafcle mândrite cu aceeafi origine, dar, prin graiul lor 
plastic, deosebite, mai "esenţiale" pentrucă oricât de ab¬ 
stracte, ele sunt pline, ca fi opera lui lirdncufi, de semni¬ 
ficaţiile mitului. 

In textul său "liber das Ceistige in der Kunst" han- 
dinsky propune ca noile sale opere să fie numite "con¬ 
crete", numirile "abstracte" fiind rezervate exclusiv 
creaţiei spiritului pur. Această remarcă profetică a rămas 
mult timp neobservată ; abea azi începem si-i cântărim 
toata greutatea. La lumina semnelor funlamentale, eluci- 
datede /ung, orice semn abstract este mai "concert ” de¬ 
cât deghizarea conţinutului profund al operei de artă sub 
forma unei realităţi aparente (fi noi ftim cât e de iluzorie). 
Operele de artă care se exprimă mtt'un limbaj non-figurativ 
nu sunt niciodată "abstracte" creaţia unui nou limbaj 
plastic nu e accidentală c i apare ca rezultat al unei soliJe 
continuităţi TRADIŢIA. O idee, o formă originală, abso¬ 
lută, apare din sursa fi ca urmare a pilduirii trecutului. 
Astfel explicaţia formelor care apar sub mâinile lui Mirea, 
dm sacru, in TURNURI, se gdsefte înscrisă in construcţia 
misterului. Transfigurările care populează TURNURILE 
sale, vin Jin spintu l întins peste timpul ridicat fi inediţii 
la o nouă temperatură care va trebui sd găsească in viitor 
un alt grad de concentrare semantică. Altare ale spiritului 
laic.aceste Temple al Omului fi Poetici ilustrează cel mai 
bute direcţia pe care Coethe a formulat-o pentru orice 
destin omrnsec: "noi suntem aici pentru a ne imortaliza". 

Andrei H. NALOV 

Huns. 1904 Cite Internationale des Arts. - 


- '7V .Aheu ' ‘ *• 



de LUCIA A. POPOVICH 


f Mai, 1699 — Spătarul 
Mihai Cantacuzino a pus tem¬ 
elia bisericii Eundenii Doa¬ 
mnei, dimpreună cu Dumitm 
Rncoviţâ, din judeţul Ilfov, 
Reparată in 1860 de Mari* 
Chica, biserica este origi¬ 
nală prin faptul că este pic¬ 
tată şi pe dinafară în colori 
şi in stil peraan. 

• * • 

/ Mai, 196? — a’a stins 
din viaţă, cărturarul pribeag: 
Ceorge Racoveanu, la Frei- 
sing in Germania. Pentru cul¬ 
tura românească este o pier¬ 
dere dureroasă. A scos cu 
mari greutăţi, mai multe re¬ 
viste, dintre care ultima 
CUVANTUf. in EXIL, dova¬ 
dă de înţelepciune şi simţ 
artistic. Se născuse in Crăg- 
ueştii Mehedinţilor la 1900. 

♦ • • 

10 Mai, J867 — s’a născut 
in laşi, publicistul Alexandru 
A.C. Sturdza. A urmat studii 
serioase în ţară şi în străin㬠
tate. A fost sub-direc torul 
Muzeului Naţional de antichi¬ 
tate. La Sorbonna ţinea cur¬ 
suri libere despre România. 
Publicaţiile lui sunt mai ales 
în limba franceză: La Rou- 
manie moderne, Paris 1902; 
Preistoria română, Bucureşti, 
1904; La ierte et la race 
Roumaine, Paris, 1904; La 
Roumanc < et Ies Roumains, 
1910; Despre starea iun Jir ă 
fi socială a femeii, laşi, 
1911; La femme en Roumanie, 
Paris, 1911; L'heroisme des 
Roumains au nţoy cn-age, 

1911; La diplomaţie curop- 
eene et Ies Pdys roumains 
au XVlI-c siecle, 1913; Le 
nationalisme roumain au 
XlX-e siecle, 1914; etc, etc. 

• • • 

12 Mai, 1713 - s’a stins 
din viaţă la Moscova; doamna 
Casandra, soţia fostului dom¬ 
nitor Dimitrie Cantcmir. A 
fost fiica lui Şerban Cantacu¬ 
zino şi a soţiei sale Maria 
Ghcţca. Doamna Casandra a 
lost o femee frumoasă, milo¬ 
stivă, înţeleaptă , gospodină 
şi învăţată. Din cei şase 
copii ai lor în viaţă, cei mai 
reuşiţi au fost: fiica cea mai 
mare domniţa Mana şi Hui 


cel mai mic Antioh. Era de 
32 de ani, >când a lăsat şase 
orfani şi un soţ nemângâiat. 

• • • 

13 Mai, 1936 - s’a «tins 
din viaţă in Geneva - Elve¬ 
ţia: Alexandru Donici, urmaşul 
unei vechi familii de răzeşi 
din Basarabia. A studiat in 
Rusia şi apoi în Ceneva-F.lvc- 
ţia, unde a obţinut licenţa în 
ştiinţe, consacrându-se an¬ 
tropologiei. A fost elevul 
profesorului F.uqen Putard - 
savant renumit, şi mai târziu 
colaborator al maestrului. 
Alexandru Donici s’a iniţiat 
in Dordogne - Franţa, în 
arta de a cerceta străvechile 
aşezări omeneşti din paleo¬ 
litic. A fost un bun cunos¬ 
cător a "sculelor de cremene”, 
de care se folosea omul pri¬ 
mitiv. A ţinut nameroase 
comunicări la Institutul de 
antropologir . din Geneva, şi 
fie singur fie cu profesorul 
său, a publicat o serie de 
lucrări: Un dolmen inedit, 
Paris 1928; Note sur guel- 
gues cranes scythts, 1930; 
L’indice nasal des Roumains. 
Buc. 1928; Les premers 
grattoirs paleolithigues, Gen¬ 
eva, 1928; Pieces a coches. 
Geneva, 1930, etc. etc. Se 
născuse la Chişinău în 1887. 

• • • 

// Mai, 1858 — s'a născut 
in Ncuhnldcns Ic ben-Germania. 

d'ilhelm Rudour, acriilor şi 
profesor. Doctor în filosofic, 
se specializase in \imbi\c or¬ 
ientale. Studiase la Jena, 
unde l’a cunoscut şi s'a îm¬ 
prietenit cu Gheorghe Bog- 
dan-Duică, care l’a îndemnat 
sd vină la noi. A venit in 
Transilvania, a cunoscut-o 
pe Lucreţia Suciu şi s’a 
căsătorit cu poeta-scriito- 
are. împreună au scos re¬ 
vista: Foaie Literară in Ora- 
dea-Maxc, având drept redac¬ 
tor responsabil pe: Lucreţia - 
Suciu-Rudow, intr’o vreme, 
când ferneea nu îndrăznea 
incâ să depăşească cercul 
strâmt al vieţii familiare. 

Wilhelm Rudow, face 
traduceri şi scrie articole 
despre poporul român, pe 
care le trimite la diferite re- 


visfr germane. * orunâ 
problrmr culturale, ^ , 

c,or şi de istoria 
A publicat 

Stil der Rumanitchen Lieder 
' 

iar m 1892 scoate la * ' 
zi* Geschichtr des n 
ischrn Schriftlu 
ce se număra pnntre cel* 
dtnta.u «atorii de literaturi 
romana publicată ; n Ger- 
man,a - membru al Soc i#. 

Geografie dm Ger- 
"iama, a atras atenţia am 
existenţii noastre, ca ţară . 
popor. A m.xit la 1897, 
comuna Dcuriş-Bihor. 


români lo*. 
V'rslehr # , 


lucrare 


B 


» murit i 
Alcalay, 


!7 Mai, 1920 - , 
ucureşti Lem 
cunoscutul librar j 
H a întemeiat: Biblioteca 
pentru toţi, ce a avut un t 
răsunet in toată populaţia 
romanească. Se năsetiee in 


24 Mai, 1792 a murit 
Braşov doctorul: Martinus 
Lunge, vestit medic, 
ase la universitatea din 
rnau-Ungaria unde a obţin 
diploma dr« doctor, 
la facultatea din 
şi F.rlangcn. La 1753 
tica medicina în Braşov, i 
la 1786 era medic in judeji 
Trei-Scaune. A fost numi ta 
dic*mcmbru al Academiei< 
Viena la 1789. S'adintins < 
bun practician şi bun igienist 
pe vremea dunei cela bântuit 

in Braşov, şi a publicat: Rud- 
tmenta doctrinar de peste 

V itrnm . / 7^. ma * t* ii %• 

două opere importante pentru 
noi . Re cens io rente diorum 
praecipuorum Transilvanie 
domesticorum, tipărită la Of- 
fenbach şi în care descrie 
leacurile şi procedeele medi¬ 
cale populare româneşti, la 
1788; Von der Glaubtcurdig- 
keit der meisten Pe stberichte 
aus der Moldau und der Wall- 
achei, 1787, document serioJ 
pentru istoria epidemiilor din 
Principate. (Nu se cunoaşte 
data naşterii Iui.) 





MIRON 


RUGA 

Pribeag. Şi’n drumul vag 
In fugărit din prag in Prag, 

Din ţaru’n ţară . . . 

Dar senin, 

Cu vrednicia unui mag, 

Merg in calea vieţii, 

Prin lumea străină, 

Alături eu durerea, 

Mânâ’n mână. 

Păţesc încet. Urvuşu-i greu. 

De doruri dragi se frânge pieptul meu. 
$i când mu simt mai mult stingher, 
îndrept privirea către cer 
Şi simt cum vine harul Tău. 

() lacrima. Picur de pace. 

Doamne, 

Ştiu ca suferinţa-ţi place. 




25 Mai, 1603 - a avut loc 
in cetatea Sucevei, cununia 
K tainei Moghileanca idupa 
căsătorie şi-a zis: Regina), 
una din ficele roeioJulut 
Eremia Movili, cu cneazul 
Mihail Wisznoviesky - ru- 
tcan ortodocs, magnat al Pol¬ 
oniei. EI avea in vine sânge 
moldovenesc, bunica lui fiind 
fata lui Ştefan cel Mare. 

S lujha religioasă a fost ofi¬ 
ciată de către mitropolitul 
Gheorghe Movilă, fratele voe- 
vodului Eremta Movilă. Ea a 
ajutat mult ortodoesia, con¬ 
struind in Ucraina mănăstiri 
şi biserici. Fiul ei: Eremia. 
deşi ortodocs-botezat, ?• 

deşi depuse jurământul că nu 
seva lepăda de credinţa str㬠
moşilor - nu s’a ţinut de cu¬ 
vânt — devenind chiar duş¬ 
manul poporului ortodocar I- 1 
1631 a trecut la religia cato¬ 
lică. Acest Eremia a avut un 
fiu. Mthatl Korybut Wis%- 
novieskx, care iu a a- 

juns regele Poloniei. Rege 
polon, care avea de două ori 
in vine sânge românesc, sân¬ 
gele muşatin al lui Ştefan cel 
Mare fi al Voevodului Eremia 
Movilă. 






















(Continuare din Pag. 1) 
Celui Viu, pentrucă voi locui 
,n v oi'* ... II, Cor. 6. 16 
Deaceea Trupul Tainic al 
Domnului, care este Biserica, 
acest organism divino-uman, 
în concepţia ortodoxă, este 
format din naţiuni, din popo¬ 
are. Fiecare individ, care 
prin botez, intră în sânul or¬ 
todoxiei, vin*, cu destinul 
său propriu, cu istoria lui, 
etnică, exprimată în moduri 
şi gândire specifice. 

Alta este viziunea biseri¬ 
cii rom&no-catolice, în ace¬ 
astă privinţă. Să-mi fie iertat 
dacă spun că nu găsesc nici 
o greşală în doctrina acestei 
biserici, nici o schimbare 
dogmatică, ci numai ojra rac- 
teristicâ specială a modului 
teologic de a gândi. Biserica 
romană nu integrează unităţi 
organice, ci numai indivizi, 
pe care.de mult ori îi rupe din 
realităţile etnice, din ritmurile 
fireşti, întorcându-i pe toţi 
cu faţa către Roma, indiferent 
de neam şi de istorie şi le 
impune stilul de viaţă latin, 
chiar dacă in mod transitoriu, 
unele biserici unite, mai păs¬ 
trează incă vechile rituri Iit- 
urgice, gândirea şi teologia 
lor este cu totul alta. este 


cea latină. De viaţa istorică 
a credincioşilor nu vorbeşte 
nimic, destinul şi realizarea 
lor ca neam nu o interesează 
ca şi cum mântuirea nu s’ar 
efectua in sânul acestor uni¬ 
tăţi, in care Dumnezeu ne-a 
/ănat sâ trăim intr’un anumit 
spaţiu geografic şi să căp㬠
tăm o anumită fizionomie. 

spirituală - rezultat al inter¬ 
dependenţii active infre om şi 
mediul înconjurător? Mântui¬ 
rea şi împăcarea omului cu 
Dumnezeu se realizează prin 
sincronizarea ritmului pro- 
piei sale persoane cu respira¬ 
ţia Duhului Sfânt, care suflă 
prin toate aceste organisme 
ce compun biserica. Omul a 
fost rupt din realităţile fireşti, 
din unităţile organice, viaţa 
lui religioasă nu se mai duce 
în cadrul comunităţii etnice, 
a neamului; întreruptă ace¬ 
astă linie a verticalităţii, el 
6Îmte nevoia unei respiraţii 
ritmice existenţiale şi atunci 


recurge la expediente. Eloc¬ 
ventă este în această privinţă 
lupta pentru reintegrarea in¬ 
dienilor. din Brazilia. Ţara 
aceasta posedă încă, nenum㬠
rate şi necunoscute triburi de 
indieni, refractare oricărui 
contact cu lumea civilizată. 
Şi s’a constatat de ce. Nu 
pentru a-şi apăra bunurile 
materiale, căci imprietenindu- 
te cu ei îţi oferă tot ce au, 
fără sâ se gândească la ziua 
de mâine. Dar nu vor să-şi 
piardă tradiţia, instituţiile 
lor interesante, pe care le 
apără cu săgeţi otrăvite şi cu 
toate metodele magice. De ce 
o mulţime de misionari sunt 
omoriţi? Pentru că primul, 
lucru pe care îl face un misio¬ 
nar, când se apropie de un 
trib este grija de a-i învăţa 
să-şi acopere corpul cu 
haine; îi botează, ii împăr¬ 
tăşeşte, îi adună la cateheză, 
le spune lucruri abstracte 
despre Dumnezeu, invâţându-i 
limba portugheză şi obli- 
gându-i sâ memorizeze “Ta¬ 
tăl Nostru*'. Foarte puţini 
indieni au înţeles ce este 
creştinismul, dar aproape toţi 
s’au pierdut într’un sentiment 
al desrădăcinării.. Şi-au pier¬ 
dut vigoarea, i-au măcinat 
alcoolul, stupefiantele şi 


abuzul sexual. Din oameni 
sănătoşi din trib, care-şi 
duceau viaţa lor, îngrădită de 
instituţii şi dc-o morală pro¬ 
prie, n 'a mai rămân nimic. 

S’a ajuns ca sâ se vorbească 

azi . tn Brazilia.de creştinarea 
indienilor ca de o crimă. Dca- 
ceea, statul brazilian a luat 
asupra sa integrarea acestor 
triburi, înfiinţând aşa numi¬ 
tul “plan Rondai". S’au crei- 
at in fiecare provincie depart¬ 
amente de stat, cu funcţion¬ 
ari, în cadrul cărora lucrează 
universităţile. Nici un mis¬ 
ionar nu este admis pe aria 
de lucru a acesta echipe 
universitare. Indienii au legi 
sănătoase, familie, morală, 
şcoală de război şi practici 
agricole, practici religioase. 
Toate sunt păstrate, toate 
sunt desvolute şi cultivate., 
învăţământul la se va des- 


r 


ION DUMITRU 

COLIND 

Mi-c numele Pribeagul. 

Şi condeiul: toiagul. 

Cu inima’n zale 
De dor şi de jale, 

Am pornit sâ colind 
Din Cordilieri până’n Pind, 

Din Sahalin in Carpaţi, 

Pe la fraţi. 

La brâu mi-am pus 
Cornul de lunâ, 

Cu strigat cules din furtună. 
Şi-am coborit 
Printre voi, 

Ca un strigoi, 

Aducând cu mine, 

|jii puuui de rubine 
Suânsc în nopţi de taclale, 

Din pocale. 

Vioi ine ş» ţmibale ; . • 

Do caut şi-un descânt 
Cu care-a» pleca* du» mormânt 




volta până la liceu şi univer¬ 
sitate, în cadru] tradiţiei la 
proprii, începând dela simpla 
şcoală de trib. Mai târziu se 
pot creştina, dar numai când 
va înţelege singuri superior¬ 
itatea creştinismului. Cuvcr- 
nul care a pornit această 
acţiune, este profund catolic, 
dar a observat, cceace până 
acum n au inţeho misionarii 
catolici: câ ieşirea din coor¬ 
donatele etnice, compromite 
însuşi actul dc mântuire al 
omului, fiind egală cu ieşirea 
din ra potul Dumnezeu - Om. 
Acest raport în teologia 
apuseană este privit cu totul 
exteria. Dacă ar ii sâ-1 re¬ 
prezentăm printr’o figură 
geometrică, Dumnezeu şi 
Omul sunt două sfere echi¬ 
distante, care nu se întâl¬ 
nesc. Dar Dumnezeu aruncă 
intre ele o realitate creiati, 
numită “Graţia Sfinţitoare”. 
Cu aceasta se uneşte omul, 
sfinţindu-se, dar nu participă 
niciodată direct la viaţa dum- 
nezeirii. Omul este ţinut la 
distanţă, prin însuşi actul 
creaţiei, care il plasează pe 
alt plan de existenţă, iar 
prin păcat, această distanţă 
se accentuiazâ şi mai mult. 
Despârţindu-se, printr’un 
protest violent de biserica 
romană, dar păstrând clişeele 
acestui modt de gândire teo¬ 
logic, primele şcoli protes¬ 
tante au dogmatizat caupti- 
bilitatea definitivă a omului 
căzut in păcat. 

Părinţii Bisericii Răsări-, 
tene concep Harul lui Dumne¬ 
zeu, ca pe un !>vu tir p nerr- 

gii necreate, care porneşte 
direct din Dumnezeu şi “a-, 
dapă toată făptura, spre rod¬ 
ire de viaţă". Omenirea, dela 
starea de natură până la Dum¬ 
nezeu, este pătrunsă de acest 
har divin, care-1 uneşte pe 
individ cu Dumnezeu, uneşte 
cerul cu pământul, intr’o 
realitate teandricâ, după 
modelul lui Isus Hristos* 
Harul accentuiazâ personali¬ 
tatea fiecărui tip dc existenţă, 
realizând coordonate speci¬ 
fice, pentru fiecare om în 
parte, în cadrul naţiune» res¬ 
pective, şi pentru fiecare 
naţiune, in concertul cultural 
din care face parte, creind o 
diversitate dc stiluri şi moduri 
de gândire, indispensabile 
pentru realizarea unei uniri 
religioase şi politice, In a- 
ceastâ privinţă, creştinii ar 
trebui să-şi dea silinţa in 
punerea de acad cu adevăr¬ 
urile fundamentale a Ir 1 creş¬ 
tinismului şi sâ nu-1 supere 
pe Dumnezeu, cheltuind ener¬ 
gic pentru desfiinţarea aces¬ 
tor diversităţi stilistice, ne¬ 
cesare in realizarea mântuirii 
omului, deoarece, însuşi 
Dumnezeu le-a lăsat. Oare 
n’a lasat Dumnezeu fiecărui 
popa un înger păzită, ca şi 
fiecărui om in parte (Dannl- 
X, 22)? Se va prezenta la 
judecată naţiuni in frunte cu 
conducătorii la şi vor da 
socoteală pentru paginile de 
istorie pe care le-au înscris 
in viaţă. Corespund ele «:u 
planul, pe care Dumnezeu l’a 
dictat pentru fiecare in parte? 
îngerul fiecăruia va răspunde 
acuzând sau aparând. 

Există o responsabilitate 
colectivă. Fiecare din noi c 
răspunzător Ş‘ ^cbuic sâ lu¬ 


creze pentru mântuirea nea¬ 
mului, în care ne-am născut, 
căci, altfel, plătim păcatele 
întregii naţiuni. Biserica or¬ 
todoxă nu a cunoscut schisme 
inlăuntru ei, fiindcă unitatea 
ei se bazează pe structuri 
organice. Criza se întâmplă 
numai inlăuntrul acelei uni¬ 
tăţi, care caută să şteargă 
deosebiri le dc stil, socotindu- 

" »~~ i „ni 


nrrwiţiâlc R« uno «,, C m 

teologiei ruseşti meritul de a 
fi deschis un drum către cun¬ 
oaşterea ortodoxiei in apus. 
Dar aceleaşi adevăruri orto¬ 
doxe prezintă diferite forme 
de gândire teologică şi de 
relizare spirituală, necesare 
pentru cel care doreşte sâ 
cunoască ortodoxia in ade¬ 
vărata ei înfăţişare. 



Nu l’am întâlnit până prin 1960. de fi auzisem lucruri 
frumoase despre dânsul. In incinta închisorii, veţtile 
circulau, ca o gazeta nescrisă, prin mijlocirea unor multi¬ 
ple născociri, care transmiteau comentarii, reportaşi fi 
informaţii, din surse directe, verificabile. Pe aceste căi 
nevăzute, aflasem despre Bil Contef, având o imagine 
clară a atitudinii, orientării fi a structurii sale sufletefti. 
Când l am văzut, m’am bucurai fi am avut intuiţia unei 
bune conveţuri, in vâltoarea neîntreruptă a celulei dela 
’/.arcâ. Contef era tăcut, cu o linifte sufletească de om pe 
care nu-l pot clinti valurile tulburate ale vieţii. Purta in 
el o seninătate copilărească, de fi îmi dădeam seama câ 
era de :A de avansat in vârstă, mai ales încărcai de anii 
grei de pufeărie. Vorbea puţin, dar nu cu suspiciunea omu¬ 
lui care se teme de cei din jur. Tăcerea lui era o lege de 
viaţă, o modalitate de existenţă. Bănuiam, sub ascunzi ful 
acestei lumi de tăceri, o bogăţie sufletească rară, cu un 
ncsjărfit fir de experienţe. Ştiam că fusese unul din man 
alpinifti ai Tarii Românefti, fi cunoscuse luminoasele 
creste ale munţilor, ca fi întunecatele cotloane pe unde-fi 
căţdrase paf ii, in lunga lui explorare a înălţimilor carpa¬ 
tice. Prinsese, poate, gustul singurătăţilor, m care dia¬ 
logul cu firea, era necuprins in vorbe, ci in largile sfere 
ale unei comunicări spirituale. In acest sens, Contef im* 
părea un mistic, pe liniile naturale ale unor contacte di¬ 
recte fi ne pregătite anterior. Dar, el era mai mull decât 
atât. Era un credincios. Un practician al vieţii creştine, 
li ximfeat arderile interioare, când se ruga in tăcere. Sita» 
că face litanii, ca o curăţenie cristalină, cu Itniţtr pat« 
di s iacă. 

Ne-am apropiat curând unul de altul, ft ne-am încredin¬ 
ţat unul altuia, fără rezerve, fără tocmeală. Cu vremea, am 
încercat să-i deschid câteva din căile ce duc spre înţele¬ 
gerea filosofiilor. l-am povestit romane fi cărţi pe care 
le-am cetit fi trăit, fi am început să facem cursuri de lim¬ 
ba italiană. Era o fcoală peripatetică. Ne plimbam in cer¬ 
cul de un metru pe un metru fi fufoteam in tăind, de teama 
de a nu fi surpirinfi. Nu era ingăduit sd avem activităţi 
culturale. încetul cu incetul. am ajuns la un liman, la care 
ne-am oprit fi ne-am confruntat. Şi, Btl Contef a ie fit dm 
marea lui tăcere. A început sd ne povestească peregnnanld 
lui prin munţi, sd ne descifreze frumuseţile carpatice, fi 
ale munţilor Italiei, cu o bogăţie luxuriantă de amănunte, 
cu o dragoste nesfărfitd faţă de darurile naturii, pe care 
nu le putea uita. Natura ii dăduse putere ft libertate, bo¬ 
găţii pe care acum «u le mai avea. Povestea Contef cu 
patima omului care doref te libertatea, singurătatea din mij¬ 
locul munţilor, frumuseţile înălţimilor. . 

Am lost cu talii, repede. cuceriţi ic dan,nlelut de 
povestitor, dar fi de /armecele unei lumi fara rautaţ.f, 
lard civil,za,ie. in care el se regista povestrnd. ft no . 

„anspuneam. pe ne s,m,ite. «depărtând™*^ 
i„ care trHam. însăilările de poveft, ale lu, ConU em» 
adevărate pun/.cir. pentru sufletele noastre ‘ 

necav ,i nelinifte. Descrierile sale. umorul sa.,Jm pin 

de omenie, vorba lui calda, dragostea lut de munte 

ponibilitatea lui pentru escaladare ft n . . _ 

atenţia fi ne aduceau o lintfte pe care n o rna, 

Uita vreme. După o poveste de-a lu, 8,1. eram oM, I 

suttw 32 - 

de "“"“' P ’ J( nluJl i,lo, pe care le-a 

•“tresat. . 

.. 

rtcuptti I*» 


















PĂRINTELE LEONIDA 


de VIORICA STAVILA 


ION MIREA 

CALEA PIETRELOR 

După ospăţ, calaţi peste firimituri. 
Gurile flămânde le-adună. 

\u rupe ţi din faguri. 

Stupii atârnaţi au adormit in mână. 

Lupii îpi ling botul de sânge. 

Şi ceara pi piatra pi pasărea mută. 
Doamne, cine-fi mai strânge. 
Dumnezeule, Doamne, faţa bătută? . . . 


Una, două, trei . . . Cea mare 

Gene lungi, 

Nc închină pe altare, 

Fată de munte 

Intre pietre pi lăstare. 

Are’n pungi 

Prins in zale, voevod 

Mere mărunte. 

Mi-a făcut noaptea năvod. 

Voinic bărbat 

Bate’n salt 

Am trei albe 

Douăzeci de primăveri 

Fără salbe. 

Peste multele averi. 

Dintre suliţi coboril, 

Baba Hărca-i rea. 

Le-am pus rănile la gât. 

Că bea 

Şi-a’ncurcat păianjenii, 

Mai am una. 

Nopţile cu gupierii. 

Ca nebuna 

Urechi blegi, 

Spală sângele cu mâna. 

Asin bătrân 

Duce*n coadă un ciulin 

Eu le strâng pi ele plâng. 

Şi’n desagă plopii cu vin. 

Eu le-adun, 

Căpriorul de un an 

Ele mă spun 

Da cu coamele’n tavan. 

C’arunc pietrele din turn. . . 

Căprioara 
împunge seara; 

• • • 

Cucuvaia 

Plânge ploaia. 

Măi, să fie adormit! 

Fetele 

Rupt in patru pi’mpărfit. 

Dorm pi’ncurcă visele . . . 

In răsărit, 

Am lăsat ce mi-a murit; 

• • • 

hi apus 

Am adus timpul străpuns. 

Am pirdul grădinile. 

Numai înspre miazăzi 

l-am pierdut pi pe morţi. 

N'am pe cine mai păzi. 

Singur, atârn ca sidilele 

Mă aplec spre miazănoapte 

Pline, ascunse de hoţi. 

Şi strig pietrele ne sparte. 

Caut între răsărit pi apus 
Şi nu sunt. 

• • • 

Cineva ne desparte. 

Mi-e părul cărunt 

Dumnezeu, păsări pi pietre . 

Şi tâmplele sparte. 

Oameni pi jivine. 

Dar unii oameni sunt 

Ca lupii. Şi unele Pietăţi 

Blânde ca sfinţii .... 



OVIDIU GAINA 

FULGERARE 

C ugetarea netâlcuită, 

0lo K . 

Vrăjeşte neştire a. 

01 cheamă 

Substanţa ii substantiv, 

Pe Magog. 

, Fără de nuanţe, 

Neutronul ţi neut/inul 

1 adoarme Lot ce-i fire. 

Suspină. 

,, Amuţite, 

Sistemul ţi metodul 

Ursitoarele 

Sc culcă 

Iţi pun nalranie 

Cu nerodul. 

Negre. 

Pleoape transparente 

Cog. 

Adulmecă hăul . . . 


Uliţa ac caţără pe un 
tăpşan ridicat, pânâ'n poarta 
bisericii. Acolo se înfundă. 
Curtea bisericii se lăţeşte 
în dreapta, în stânga, spre 
fund. F.ste acoperită de zăp¬ 
adă curată, căzută de curând. 
Ici şi colo din zăpada 
înaltă se ivesc câţiva 
pomi cu tulpini scurte şi 
ramuri scântcctoare, de pro 
moroaca feerică. In spre mij¬ 
loc, biserica cu trupul alb 
dc var şi cu acoperişul de 
tablă roşie, parc o floare 
uriaşă, răsărită din zăpadă. 
Roşiul turlelor, învineţit de 
vreme, pigmentează albul 
imaculat al zăpezii şi albul 
albăstrui al varului. Biserica 
întinde o cărare îngustă spre 
poartă, lângă care se înalţă 
clopotniţa, biet schelet ciop¬ 
lit din lemn, infigându-şi pa¬ 
tru picioare groase in pul¬ 
berea albă şi rece. Este mai 
înaltă decât pomii şi trufaşă. 

Pare că s’a luat la întrecere 
cu ei. Dar, nu reuşeşte de¬ 
cât să mărturisească stân¬ 
găcia mâinii omeneşti faţă de 
creaţia divină. Pe cărare, 
credincioşii se îndreaptă 
către biserică, inchinându-se 
când trec pe lângă crucea 
ingustă, popasul de o clipă 
al vrăbiilor care, cu firimituri 
in cioc, se întorc la cuiburi, 
sub straşina bisericii. 

Liturghia ;daia a Început. 
Preotul stă in altar, în faţa 
Sfintei Mese şi - după ritual - 
se roagă, în taină. Cu greu 
urmăreşte cântările şi între¬ 
bările dascălului, căruia 
trebuie să-i răspundă. Gândul 
lui iese din biserică. Un 
gând care, de câteva zile, îl 
frământă şi nu-i dă liniştea 
ce-l stăpâneşte de obicei, 
înainte de a citi în faţa en¬ 
oriaşilor invâtâtura cea ade¬ 
vărată, învăţătura Iui Isus. 
Oftează. Cu faţa către sătenii 
de carc-1 desparte peretele 
de icoane al catapctesmei, 
inaintea cărora curând trebue 
să apară pentru a semăna 
vorbele Domnului, îşi ţine 
mâinile pe marginele Evan¬ 
ghelici. Abia cutează s'o 
atingă. Pe scoarţa Sfintei 
Cărţi stă pictat trupul lui 
Chirst, bătut în cuie, pe cru¬ 
cea care este gloriosul semn 
al mântuirii. Rămâne cu ochii 
aţintiţi asupra icoanei, dar 
n’o vede, după cum abia aude 
glasul dascălului, care se 
prelungeşte, ccrându-i răs¬ 
punsurile. Gândul lui este in¬ 
trat adânc in carte, nu poate 
să se desprindă de cuprinsul 
parabolei, pe care trebue s’o 
citească azi, oameni lor căror a 
doar această mângâerc dumi¬ 
nicală le-a mai rămas. Para¬ 
bola tânărului bogat . . . Preo¬ 
tul este om in miezul vârstei. 
In părul rar şi răvăşit, nici 
un fir alb. Dacă pe faţa, în¬ 
gustată spre bărbie şi cu 
pomeţii mai in vedere, pielea 
este aspră şi bătută de vânt 
şi in dreptul ochilor încreţită 
ca burduful unei armonici, 
este< că Sfinţia-Sa ae ţine cu 
mult sârg şi luare aminte, nu 
numai de trebilc bisericeşti 


dsr şi de cele din jurul casei. 
Are cssâ grea. Şi grele tim¬ 
puri a ajuns să trăiască’ 
Dacâ n'nr avea sufletul curat 
şi mângâierea celor sfinte, 
greu ar ajunge să răzbată prin 
ele. Din ce adună de la cred¬ 
incioşi şi din ce-i rămâne de 
pe sfoara de pământ pe care 
trebue să şi-o lucreze singur, 
abia agoniseşte pentru guri. 
De celelalte nici nu mai poate 
fi vorba. S’a insurat tânăr. A 
luat o fată cuminte şi cu 
stare bună şi au pornit-o la 
drum. Copiii au venit repede 
şi i-au umplut casa: cinci. 
Cele câteva pogoane, zestrea 
nevestei, viişoara din spatele 
casei, pusă pc rod bun, hăr¬ 
nicia amândurora şi biserica, 
cu ale ei, ii ajungeau Părin¬ 
telui Lconida, ca să aibe 
casa îndestulată şi să-şi 
ţină, la şcoli bune. copiii! 
Toate au mers bine până la 
urgisitele astea de timpuri, 
întâi, i-s’a tăiat leafa: “Să 
sc întreţină din veniturile bi¬ 
sericii. Statul nu-i obligat 
să Ic întreţină biserica", suna 
litera legii nouii stăpâniri. 
Veniturile bisericii sunt mici 
şi întâmplătoare. Oamenii au 
fost sărăciţi. Sunt necăjiţi. 
Fie că cineva are sau nu are, 
preotul trebue sâ-l cunune, 
să-i boteze copilul. Să slu¬ 
jească la înmormântări, ci 
doar el este păstorul acestor 
suflete. Câteodată pică ceva, 

dar, dc cele mai muUc ari, 
se întoarce cu mâna goală. 
Pământul nu-i aduce mai 
nimic. Numai ce scutură 
depe marginea sacilor când 
împrumută de la fini, de la 
rude sau cumpără chiar din 
târg ca să completeze ce dat- 
oreşte legii neiertătoare, care 
jupuieşte de vii, oamenii. 
Aşa că Părintele e tare strâm- 
torat. Dumnezeu singur ştie 
ce timpuri vor mai veni! Cu 
supărări de astea, de bani şi 
de neajunsuri, încă ar mai 
scoate-o la capăt dar, necazul 
cel mare e altul. Ţăranii chi¬ 
aburi sunt tare prigoniţi. 
După ce au fost alungaţi din 
pământuri şi gospodării, a- 
cum se loveşte şi’n copiii 
lor: “Sunt fii de chiabur, 
n’au dreptul să mearga la 
şcoală". Părintele este tare 
îndurerat când vede că visul 
pe care şi-l făcuse despre 
copii, s’a risipit dintr'odatâ 
ca o nălucă. Şi ce-i amârâşte 
mai mult inima, nu c durerea 
lui şi nici a nevestei, care, 
de inimă rea, sc stinge, pe 
picioare. Milă cumplită ii fac 
copiii. Băiatul tace. Deşi 
plin dc merite, n’a putut să 
meargă la Facultate, fiind - 
câ-i fiu de preot. Pe lângă 
asta, taxa c aşa dc marc de 
n’ar putea s'o plătească 
neam dc neamul lui, în vreme 
cc lepădăturile şi golanii au 
umplut şcolile cele mai în¬ 
alte! Fata lâncezeşte şi ea 
acasă, fără nici un rost. Dacă 
nu apucau să guste din buc¬ 
uria învăţăturii de carte, ar 
fi fost altceva. Cum să mân- 
gâe sufletele acestea pl㬠
pânde, rănit* (ara să ai ba 
vreo vină? Ce aâ facă cu ci* 
Cu cei mici va vedea' Poate 


_Dfti 

V, indura Oonmul „ „ 
■" himhr di«vol,„ c | 

• timjwlui, ia, d.c» „ 

• iie Domnului sunt altrle 

atunci « vor descurca ,i ei ' 
cum vc» putea, aici m ut' 
A*a «au trebile. Şi d , c ,. r 
lt num., atâta, inc* n 
mu " °“. Sauna ,i-, 
co * d » »' in bi.eric*t (•„ 
c*tc« luni mai ,. 

aceasta p* c |o.,* £, 
Ianuarie. rind p*,j me | e 
l.eonida «a in < in4nd 

! n miini "terţinele 
Evanghelie,, ,, ochii aţintiţi 
ţ>c acoarţ. pictat* „ rh , . 

j. I» ««ce, soaiar un 

la Primărie - CUm , (;n 
Itnua Părintele a* numeai* 
Măturile Populare ca pe 
daţi. Preotul, ,* |. w bi.eri- 
c ». cană, pamant ,i, cu 
schimburi pc trei săptămâni 
ks se ducă la Bucureşti 
unde Patriarhia, |» îndemnul 
’ binevoitor - al Guvernu¬ 
lui, a bot irit să ţină oişte 
cursuri, prin care. să se re¬ 
împrospăteze preoţilor cele 
învăţate în Seminar, şi 
modifice învăţătura sfintelor 
cuvinte din Evanghelie, sub 
pretext că “le-o luminează". 
Aşa suna ordinul. Un miliţian 
cu puşca in spate, călare pe o 
bicicletă, adusese ordinul. A 
strigat in poarta casei, ca şi 
cum ar fi vrut să arate câ-i o 
corvoada ruşinoasă ce face. 
Un al Io scurt, nerăbdător şi 
aspru. Azvârli plicul portoca¬ 
liu, Preotului, ieşit in grabă, 
izbindu-l şi cu vorbele: “Ai 
acipat ieftin, Popo! Deocam¬ 
dată te cheamă, numai la Bu¬ 
cureşti. la-ţi catrafusele şi 
şterge-o!" Părintele Lconida. 
a uman cu plicul in mânia.ui- 
mJfcind nedumerii omul autori¬ 
tăţii, roşcovan şi rotofei, de- 
părtându-se pe cele două roţi 
care se fugăreau.. După citi¬ 
rea ordinului nu s’a mirat că 
i-se ordonă să închidă uşile 
bisericii. Auzise dc atâtea 
ori pe oamenii care repre¬ 
zentau puterea acolo, in sat, 
că preoţii au scăpat uşor, 
că n’au fost închişi .cu toţii, 
şi că au avut “noroc" ci s’a 
lăsat libertatea si ac mai 
slujească. Sau, cu vorbele 
lor: “să lase casa şi pămân¬ 
tul, căci pe timpurile dc 
care vorbim, fiecare se des¬ 
curca cum putea la cl acasă, 
dacâ rcuşia să-şi arate toată 
grija faţă de autoritatea au¬ 
tului şi să corespundă literei 
nedrepte a legii. Ceeace l-a 
pus pe gânduri era cuvântul 
de “binevoitor". Simţea o 
prefăcătorie in acest cu¬ 
vânt, aşa dc nepotrivit cu 
ceeace spuneau celelalte. La 
urma urmei, şoptea un 
bănuitor in fundul erectului 
“dacâ-i binevoitor lucrul la 
care nc cheamă, nu ar trebui 
sâ ne-o spună chiar aşa de 
apăsat." Şi cu cât cuvântul 
suna mai răspicat, in cuget, 
cu atât el simţea un fel de 
spaimă, ca de o primejdie pc 
care numai o presimţi. 

In câteva ore Părintele 

l.eonida » ail ,n c4rut * 

unui vecin, om de inimă, care 
I-S <lu» Is găti, unde s lust 
mimul tren. A dous zi ets I» 
Pairisrhie. Dsi acolo a loat 
indtutnat la şcoala unde va 
„culta Preoţi *i Ptofeaort 
mai inv*ta(i ca el, cs(«-l vot 

a -Ct ☆ ☆ * * 



























lumina in multe "probleme" 

Iar*-mă. dup» douăzeci de 
«ni din nou la internat, gândi 
Preotul. Dar de ce probleme 
o fi vorba ? Cu stropul de 
carte pe care-1 avea se dusese 
cu mintea ci: "probleme" or 
însemna chestiuni teologice, 
în care mărturisea, cu nepre- 
făcută umilinţă, că nu era 
aşa de priceput, ca alţi preoţi 
învăţaţi pe care-i auzise vor¬ 
bind la Congres. Foarte cu¬ 
rând văzu că nu este vorba 
de adâncirea şi luminarea 
unor lucruri pe care nu le-ar 
ştie bine ci, că se schimbă 
cu totul litera Sfintei învăţ㬠
turi, şi, pe nesimţite, spiritul 
este îndreptat pe un drum, 
rare. depârtându-se din calea 
Domnului îi duce in nişte 
smârcuri, in besna satanei. 

Dragostea caldă faţă dc cele 
Sfinte şi bucuria adevărată 
cu care slujea Domnului, îl 
făceau si simtă unde îl az¬ 
vârle discuţia "problemelor" 
pentru care venise la Bucu¬ 
reşti. Iubirea faţă de biserică 
era adevărată în inima lui şi 
se potrivea fără constrângere 
cu învăţătura pe care-o pri¬ 
mise. - "Dumnezeu unul e 
atotputernic, El, Fiul şi 
Sfântul Duh. Să-l iubeşti pe 
Domnul şi sâ-l slujeşti, păs¬ 
tor indu-i turma". Acum chiar 
Părintele Rector, om corpo¬ 
lent la trup şi strălucind pe 
faţă de bună stare, cu învăţ¬ 
ătură m.ultâ, “dela multe 
Facultăţi" şi, cum se şoptea 
"cu trecere mare la Guvern", 
le apunea că Dumnezeu e o 
forţă, nu o Fiinţă Personală, 
atotputernică,, atotştiutoare 
ţi veşnică. Dumnezeu nu a 
creai turoea din Vibertate, ci 
din necesitatea evoluţiei. 
Alături dc Sfinţii Părinţi, 
trebuie să fie studiaţi şi cei 
care au combătut Biserica. 

In realitate aceştia au arătat 
lipsurile învăţăturii creştine, 
cum a făcut de pildă, marele 
învăţat şi filosof Voltaire. 
Părintele Leonida ştia prea 
puţine despre acesta. Auzise 
pe fiu-sâu citind intr'o carte 
franţuzească, ca a fost un 
mare necredincios. Sâ-l puni 
acum alături de Sfântul Ion 
Gură de Aur’ Rectorul mai a- 
firma că bogăţia este izvorul 
tuturor relelor şi că oamenii 
trebue, nu numai să renunţe 
la avere, dar, să şi hulească 

pe cei bogaţi. Aceste lucruri 
şi multe de leului acestora in 
«.urcau tare pe Preot. Nu se 
potriveau nici cu inima lui 
simplă, bună şi iubitoare, 
care nu privea de unde vine 
omul şi era bucuros aă dea 
oricui mângâierea cu care 
Dumnezeu îl însărcinase să 
îndulcească pe cei amar iţi. 

I)i ou $c potriveau nici cu 
cecace Învăţase dela bunii 
săi dascăli. Adevărat, gân¬ 
dea Preotul in miercuia lui, 
utturcandu-a« acasă, după 
cele trei săptămâni, toate 
fcun< pr dos sau eu nu mai 
suni bun la nimic’ Îşi simţea 
• muu* amarata, iar râalâlmâ- 
uca învăţăturii ii înfiora 
vigctul ‘'oare voi pole* să 
kpon toate aceatea"* Ceva 
vjuavit m strecurase in în¬ 
ţelesul pr care li-ae purul»- 
«. im sâ-l dea cuvântului Dom 
l.ului . 

Ic acea Duminecă pac lo- 


aaâ de Ianuarie, stătea în al¬ 
tar, cu mâinile strângând 
Sfânta Evanghelie, cu ochii 
pc scoarţa care-1 arăta pe 
îsus crucificat, cu coroana 
de spini giurindu-i fruntea 
nevinovată, cu piroane in 
palme şi tălpi. Gândul îi era 
nedeslipit de pagina unde 
pusese semnul de câteva zile, 
de pagina unde sta scrisă 
parabola tânărului bogat. De 
atunci gândul acesta il fr㬠
mântă, il turbură. Cum va 
tălmăci Parabola? . .“Un 

tânăr bogat il întrebă pe Isus 
ce să facă ca să moştenească 
viaţa veşnică? Isus ii spuse 
sâ respecte legea, să-şi 
părăsească averea şi să-l 
urmeze". Tânărul respecta 
legea, l-ar fi urmat, dar s'a 
mâhnit când i-s'a poruncit 
să-şi părăsească averea. Isus 
atunci a spus: "Fiilor cât de 
anevoie este pentru cei ce se 
încred în bogăţii, sa intre in 
împărăţia lui Dumnezeu!'Du¬ 
pă cele ce li-se spusese in 
Bucureşti, ar fi trebuit sâ fol¬ 
osească prilejul acestei para¬ 
bole Ş* »n predicarea sa, in 
faţa credincioşilor, folosind 
tradiţia creştină a osândirii 
averii şi potrivirea înşelăto¬ 
are dintre această tradiţie şi 
luptă comunistă contra avuţi¬ 
ilor, să scoată încă o dovadă 
favorabilă proprietăţii colec¬ 
tive şi săcomtribue la prigoni¬ 
rea nu numai a celor bogaţi 
dar şi a celor abia înstăriţi. 

Dar preotul cunoştea înţelesul 
evanghelic că nu averea e rea, 
ca "ayere". Ci dacă “te în- 
crezi" in ea, e râu. Spunând 
astfel, ar fi insemanr să min¬ 
tă. Putea el sâ mintă fără a 
călca aud mai mare jurământ 
de preot, acela dc a spune 

numai adevărul şi de a nu se 
abate dela litera adevăratei 
învăţături. Sâ înşele lumea’ 
Este într'adevăr, averea rea 
ca avete’ Sfânta Scriptură es¬ 
te plină de oameni foarte bo¬ 
gaţi, iubiţi de Dumnezeu. Şi 
Iacov şi Avraam erau cuprinşi 
in turme şi avuţii. Dar fiind¬ 
că Dumnezeu ii iubea, făcea 
sâ le sporească averea. Dar 
Iov? Om bogat cum nu ere al¬ 
tul pe vremea lui. Încerc ându- 
-i Dumnezeu inima, i-a luat 
averea şi i-a îmbolnăvit tru¬ 
pul. Dar, când Domnul s'a în¬ 
credinţat dc curăţenia şi sfin¬ 
ţenia sufletului său şi de ma¬ 
rea iubire ce-i purta, l-a răs¬ 
plătit inapoindu-i înmiit avu¬ 
ţiile şi intârindu-i sănătatea. 

Dacă Dumnezeu ar condamna 
averea, atunci in infinitatea 
mijloacelor sale şi în neţăr¬ 
murita Iui înţelepciune, in alt 
fel l-ar fi răsplătit pe Iov. 
Dumnezeu nu condamna ave¬ 
rea dacă bogatul are cugetul 
curat şi inima bună. Dela Iov, 
gândul preotului dintr'o dată 
se mută la Anton Golea, pro- 
proprietarul pământurilor cele 
mai întinse din împrejurimi. 
Anton Golea era boier dc ne¬ 
am vechi şi lovtc bogat. Şi 
aşa bogat cum era n'a văzut 
om mai bun şi inima mai milo¬ 
asa ta a boierului: nimeni nu 
ie»e* i ic mângâi*' d»n curtea 
lui. Cât despic Doamna boier¬ 
ului, când o c iu tai ct a pe 
drumul ţsafuit. cu o mare gc 
anta «ir piele, u» care duce* 
inedit amente unui bolnav, o 
jucărie unui copil, un ajuta» 


unui bătrân. Boierul a clădit 
şcoala din sat, a dat bani pen¬ 
tru spital. A săpat fântâni 
dcalungul drumului, pentru 
călătorul obosit şi vietcle 
muncite. Cugetul frământat 
al preotului chema toate aces¬ 
tea in lumină, şi judecându- 
Ic, rămânea la vechea lui 
credinţă câ, daci omul nu-i 
însetat de avere, posesiunea 
acesteia nu-i strică inima. 
Cum sâ hulească el pc cei 
ce au avere şi mai ales să 
aducă vorba de boemi local¬ 
nic, căutând sa stârnească 
ura şi invidia în suflelul oa¬ 
menilor, aici in corpul Sfintei 
Biserici? Acum toi mai, când 
boierul a fost alungat din ca¬ 
sa sa ca un câine, trăind mat 
râu ca Iov? Gândurile aces¬ 
tea i-au luminat cugetul şi 
preotul s’a hotârit sâ nu 
schimbe nimic din înţelesul 
cel adevărat al Sfintei Evan¬ 
ghelii. Ar fi mult mai râu de¬ 
cât dacă ar adăposti in casa 
sa un drumeţ, rătăcit, şi noap¬ 
tea şi-ar mânji mâni le in 
sângele celui cc-i încredin¬ 
ţase viaţa şi i-ar lua punga 
cu ban». Cei ce sunt adunaţi 
în faţa altarului sunt oameni 
care au avut o stare înflori¬ 
toare. Acum prigoniţi, ei vin 
sâ se roage şi să asculte un 
cuvânt de mângâiere. Ar pu¬ 
tea el să-i osândească şi să 
le rănească sufletul, când 
inima fiecăruia e ulcerata dc 
un necaz? Ii ştie pe toţi. Le 
cunoaşte viaţa şi amărăciun¬ 
ile din urmă. Şi, el a cărui 
menire este sâ samene cuvin¬ 
tele dulci ale bunului înv㬠
ţător, să vină sâ vorbească, 
în faţa altarului,, «Sc ură, dc 
pedeapsă? Pe diurnul acelor¬ 
aşi gânduri, o alta amintire 
ii lumină hotărârea. In altă 
Parabolă Isus spune: Cine 
mă iubeşte să-şi părăsească 
părinţii, copiii, casa şi să 
mă urmeze! - Dar eu, păcăto¬ 
sul, cum il urmez pe Domnul 
şi cât il iubesc, dacă îndem¬ 
nurile viclene şi nelegiute 
dc astă vara mă turbură, mo- 
mindu-mâ pe calea minciunii 
şi a blasfemiei? Satana a lu¬ 
at chipul copiilor mei, al ne¬ 
vestei mele necăjite, al ca¬ 
sei, unicul bun ce mi-a r㬠
mas, m’a atras pe marginea 
prâpastiei păcatului şic gata 
sâ mă azvârle în întunecimile 
iadului. Lalumina gândurilor 
trimise de Domnul, l-am recon- 
scut pe Satan. Pc Domnul il 
iubesc, pe el îl voi urma! Fe¬ 
ricirea pe care-a resimţit-o 
în această clipă era nemăsu¬ 
rată, fiindcă, pc drumul stân¬ 
cos, grea îi fusese lupta ca 
sâ ajungă la ea. II auzi pe 
dascăl cântând "Şi duhului 
tău! Aleluia!" 0 tresârire de 
amărăciune, ca o pasare nea¬ 
gră, tăind văzduhul, ii fâlfâi 
in suflet. Cu gândul la felul 
în care va predica uitase si 
recite rugăciunea dinaintea 
citirii Evangheliei. Bucuria 
ii învioră trupul. Se pregăti 
*a iasă in faţa altarului şi să 
citească Evanghelia. înaltă, 
capul ca omul care a scăpat 
de un gând chinuitor. Privi¬ 
rea ii «luncă f* deasupra 
uşilor împărăteşti Kamase cu 
ochii aţintiţi* pe** capetele 
plecau- ale credincioşilor, 
l ingă uşa biserici», mtrase 
un 00 pe csre m-l cunoşles. 
purta o haina aratoasă de 

(Urmare in Pagina 8) 



VASILE POSTEUCA 

TRANDAFIR 

Ivit cu visul, dintr’un fir de dor, 

Şi bând azurul numai firul lui. 

Tu vezi cu inima, brodezi şi spui 
Culori şi dulci nuanţe, pe-un cotor . . . 
Când primăvara-ţi leagănă potirul 
Şi ţi-l descântă’n lujere de vânt. 

Tu chemi parfumuri scumpe, din pământ. 
Şi-ţi înmulţeşti cu soarele delirul . . . 
Eşli numai cer, petală de petală. 

Şi porţi minuni din spectrele solare. 
Vrăjită ncnuntirc de candoare. 

Sub semn de bucurie şi’ndoială . . . 
Adânc in somn, tu’ncondeiezi sistemul 
Cu sorii toţi, din spaţiu şi din timp. 

Iar pentru Rilkc ţi-a crescut şi ghirap 
Ca să-i plineşti şi viaţa şi blestemul . . 

Acum te risipeşti sfios pe carte 
Şi te respiri din linişti şi din gol. 
Cântându-ţi requiemul, grav, domol, 

C’un dram de ştire şi cu dor dc moarte . 

Cum meditez, ca să-ţi înviu părerea 
Acestei treceri, tu dispari în vis; 

Şi’nvăţ că eşli in noi. şi toate ni-s 
lin pas din niciodată’n nicdicrea . . . 


DOINA OSTEANU 


CAIERE 

In rcazim pc pervaz străin. 

Ecranizez suflet de fulgi cuminţi, 

Ce coboară sdrobiţi de aşteptarea 
Pământului, eu dorul topirii fierbinţi. 

0 răscruce colorata ii frunte 

Imi inlind; 'Creangă rece’n diadema. 

lini urc pe ea mănuşa anotimpului, 

In absenţa veveriţelor mărunte. 

Cuiere virgine cresc din fulgi. 

Odată eu visul ce ispiteşte. 

Unde-ţi zace. mamă. fusul lung. 

Ce cântă atât de’ntins, pe româneşte. 

Cronică deschisă mi-am uitat 
Pe cojoace calde ce treceau atinse 
Dc anii sburâtori ai săniilor 
Ce n iarna pribegiei, i-am îngropat. 




















părintele leonida 

(Continuare 


ION CICAIA 

SMOCHINII 

Braţe de sfeşnic 
sădite in piatră 
porunca pornirii 
aşteaptă. 

Mugurii plesniţi sub căptuşeală 
sunt unghii verzi 

ce zgârâie vântul cu îndrăzneală . . . 

Tăcere pe drum! 

Tăcere puţină! 

Nu auziţi şi voi cum 
circulă seva prin tulpină? 

Vă spun tuturora: 

acuşi bate ora 

când fiii luminii 

smochinii 

în haină pieloasă 

sub zare prăfoasă 

întinde-v-or iară verde frunzare 

şi roade vor scoate din stâncă şi soare! 


de câte ori întâlnea un necun¬ 
oscut. Cu siguranţa ci e 
trimis ca si afle ce predic 
sătenilor! Mi vor lua şi pe 
mine ca pe Neculae Stancu 
sau pe Marin Negru. Ma vor 
duce în Dobrogra. Neliniştea 
creştea în sufletul lui şi era 
asemănătoare cu aceea când, 
copil, era închis in beci sau 
trimi»? noaptea, în magazie. 

Simţi fiorul fricii. Gândul o 
lui pe un drum mai dosit: 
“Poate ci. nu vine decât o- 
datâ, azi”. Aşi putea azi. 
numai azi, să vorbesc mai pe 
ocolite şi si osândesc avu¬ 
ţia, firi să arăt cu amănunte 
in cî‘ fel şi cât este de vino- 
ovatâ. Altă dată aşi reveni şi 
aşi lămuri adevărul. Bucuria 
de adineori se stinse intr o 
clipă Ultima ei licărire fu să 
amintească preotului că a 
mai greşit odată in ziua ace¬ 
asta când nehotirârea, az¬ 
vârl indu-1 in lupta de con¬ 
ştiinţă, îl făcuse să calce 
datina sfântă, uitând să-şi 
curăţească sufletul în rug㬠
ciune. Acum golul din suflet 
ii năucea şi nu simţea decât 
alunecarea ameţitoare înspre 
prăpastia de care abia sc㬠
pase, ca şi cum o mâni ne¬ 
văzută i-ar fi dat brânci. 

Golul acela care-i apăsa 
cojul pieptului şi-i tăia răsu¬ 
flarea se umplu de groază. 

Era sigur câ îl vor lua, îl 
vor duce in închisori aspre, 
la munci grele. Ca preot şi 
tai an era dc doua ori expus 
primejdiei. Nu-şi va mai 
vedea copiii! Va muri pe a- 
colo! Câţi s'au întors din cei 
plecaţi? De câţi s’a auzit 
c’au murit şi în ce chinuri! 
Privea la omul care intrase 
in biserică. Din puzderia de 
gânduri negre, stârnite de 
spaimă, unul ii desţelenea 
drumul oprindu-se la chipul 
fetiţei celei mai mici, aşa 
cum o văzuse ultima oară, de 
dimineaţă, când plecase la 
slujbă. Copila, abia sculată, 
avea un chip proaspăt şi 
dulce, cum c chipul îngerilor 
dela picioarele Fecioarei. 
Cutezătoare şi nevinovată îl 
privea drept in ochi. Avea în 
faţă o cană cu lapte, Intr’o 
mână ţinea o bucată de pâine 
din care muşca cu poftă, iar 
cu cealalla mână ii trimetea 
sărutări, lovind cu degetu- 
ţele grăsulii şi roze, gura 
plină. Sta gata să râdă câ nu 
poale vorbi. Era aşa dc dulce 
in imaginea din mintea lui. 
Gândul că era în putinţa lui 
să nu-şi părăsească casa şi 
copiii şi câ nimic nu-1 în¬ 
demna pe calea suferinţii îi 
muie sufletul de duioşie faţă 
de ai lui, de milă faţă dc el 
însuşi şi-» umplu ochii de 
lacrimi. Privind din nou către 
omul acela, i-sc strecură in 
suflet bănuiala ca a venit ou 
numai pentru a-1 iscodi, ci 
chiar pentru a-1 aresta. Preo¬ 
tul state a inc a pe gânduri. 
De undeva, dtntr’un colţ al 
sufletului, dând din coate şi 
alergând. îşi face loc un 
gând hotărâtor “Dar Sf. Pet¬ 
ru' Piatra din colţ, piatra pe 
care Domnul a clădit' Era io 
lat* Smncdriului şi o servi¬ 
toare a aia m sc parc câ fi 
* ** * * un* ci a cu Iau a. Si el c 


din Pagina 7) 

Nazaritcan”. - "Nu, nu eram 
cu FI” zise Petru. Şi atunci 
cocoşul a cântat 1 “Pentru 
mine n’a cântat încă coco¬ 
nul '’j gândi Preotul. Pentru a 
doua oară luă hotărârea. Fa 
era mângâietoare pentru inter¬ 
esele lui,dar îi sângera cuge¬ 
tul cu ghimpii căinţii. 0 ne¬ 
fericire cum n’a simţit vreo¬ 
dată, ii amorţeşte şi gândul 
şi trupul! Cum se întâmplă dc 
obicei atunci când o neferi¬ 
cire urmează după starea de 
fericită încântare pe care ţi-o 
dă cugetul curat, nefericirea 
de acum a Preotului era aşa 
de veninoasă câ i-sc părea 
câ o să-l omoare. întunecat la 
faţă, ridică mâinile, purtând 
Evanghelia, şi răspunzând 
cuvintelor dascălului:. "Slavă 
ţie. Doamne; Slavă ţie”. "Din 
Sfânta Evanghelie dela Luca 
cetire. Să luăm aminte”! în¬ 
ainta incet, după ritual, 
până'n faţa altarului. Era om 
uscăţiv şi de statură mijlo¬ 
cie. Aşa, cum păşea, cu 
mâinile ridicate, purtând 
Sfânta Evanghelie, ar fi tre¬ 
buit să pară mai înalt. Dar, 
lucru ciudat, azi părea oa¬ 
menilor mai mărunt şi aspru 
la faţă. Dela figura lui, toţi 
îndreptară ochii în jos, cău¬ 
tând să găsească cu gândul 
cauza unei nefericiri pe care 
o simţeau că pluteşte in aer. 

In biserică, lăsând afară ne¬ 
cazurile, voiau sâ sc bucure 
dc cuvintele sfinte. Cxrte* 
Sfânta ii parea mai grea ca 
altă dată. Ceva îi tăia puter¬ 
ile. Răsuflă ca după un drum 
greu şi-şi aruncă in fugă, o- 
chii, către dascăl, aşteptând 
par’câ o încurajare din partea 
lui. Ochii i-se opriră asupra 
feşnicului cel mare, de lângă 
iconostas. Lumânarea gro- 
sâ,din mijloc, se incovoiase. 
Fumega şi lăsa să cadă pic¬ 
ături mari de ceară in afara 
discului cu nisip. Ar fi trebuit 
să se concentreze pentru a-şi 
găsi "vorbele” prin care să 
schimonosească, să partini- 
zeze, învăţătura lui Isus. Ur¬ 
mărea cu o curioasă lucidi¬ 
tate toate amănuntele nela¬ 
locul lor în legătură cu sfeş¬ 
nicul. Lumânarea Tumega şi 
lăsa picături. Simţi un nod in 
gât. U îneca fumul din fitilul 
luminării, căzut şi încreţit 
intr’un scrum negru. Dece s’a 
îndoit lumânarea? 1 se pare 
câ în biserică e frig. Chiar 
voia să se înţeleagă cu das¬ 
călul să taie un salcâm, să 
facă foc. 1 s’au răcit mâinile 
şi picioarele. Poate câ e bol¬ 
nav. Lumânarea încovoiată 
aiatâ câ nu-i frig in biserică, 
Picăturile cad una câte una, 
cu regularitate care-i fură 
atenţia. l^>ate de aceia întâr¬ 
zie cu cetitul! Simte câ e ce¬ 
va nelaloc in biserică! Land 
l a mai cautat el cu privirea 
pc dascăl, înainte de citirea 
Evanghelici? Lumânarea fu¬ 
mega. Picăturile cad din ce 
în ce mai mari. Sc aud mai 
tare' Gândul că după Evahg 
helie, va vorbi mincinos îi 
sfredeli sufletul ca un fier 
iruoţit, pecetluind cu seninul 
infamiei pe un vioovat. 

Deschise cartea incet, cu 
<i>i*auitul geat hieratic şi cu 
o «ace sigură începu aâ cite¬ 


ască: "Tocmai când era gata 
să pornească la drum. . . ” 
termină primul verset cobo¬ 
rând vocea, prelungind cân¬ 
tarea şi învâluindu-1 in tris¬ 
teţea sfâşietoare a unui su¬ 
flet care a alunecat din para¬ 
dis, rostogolindu-sc in hâur- 
ilc negre ale iadului. Verse¬ 
tul sfirşia:"Cc sâ fac bunule 
învăţător, ca .şâ moştenesc 
viata veşnică?” Părea ca a- 
ceste cuvinte i-se adresează 
lui. Era aşa dc alunecos dru¬ 
mul pe care sc hotărâse sâ a- 
puce' în răgazul acestei clipe, 
dintre primul verset şi al doi¬ 
lea, ridică ochii şi privi în 
biserică. Oamenii stăteau in 
genunchi, încovoiaţi. Unii a- 
tingeau pământul cu fruntea. 
Marin Negru abia sc întorsese 
din închisoare. sl a ^* a ? a 
slab, câ maică sa, spunea că 
atunci, când l-a văzut, i-a 
sărit inima de spaimă de n’a 
mai putut să se bucure. Cre¬ 
zuse c’a văzul moartea. "Do¬ 
ar secera-i lipsea”. Era in 
biserică, Ncculai Stancu. Om 
cu stare şi cumsecade. Ce 
necazuri pe capul lui. un b㬠
iat mort pe front. Altul închis. 
Era cel mic pe carc-1 ţinuse, 
pe lângă casă.Venise un per¬ 
ceptor sâ-i ia cota, şi îl tot 
acuza c’a ascuns ceva.. Băi¬ 
atul s’a luat la ceartă, s’a în¬ 
furiat şi s’a repezit la omul 
autorităţi] cu un vătrai, stri- 
gând-i..c’o sâ-1 frigă ca pe 
"dracu”,c’o sâ facă foc mare. 
in mijlocul curţii. Ce a ur¬ 
mat, a rupt inima bătrânului. 
Agentul s’a ales c'o lovitură 
în spate, iar băiatul, condam¬ 
nat la douăzeci dc ani. O ve¬ 
de şî pc Miw JuiKu, în gen¬ 
unchi, chiar în mijlocul bi¬ 
sericii. Şi-a pus copilul, mic, 
în scutece, j.os, iar ea se ro¬ 
agă, de parc'ar fi singură, în 
lume. Ochii i-se îndreaptă 
către tumul cel mare, trec 
dincolo de el şi, cu suferinţa 
şi curăţenia nevinovatului, 
se înalţă până la picioarele 
bunului Dumnezeu. Tatăl, ei, 
închis. Mamâ-sa moartă dc 
griji şi inima rea. Neagu, băr¬ 
batul ei, a fost luat şi el f㬠
ră să ştie dece. Dintr’o dată, 
privind oamenii ingenunchi- 
aţi, cugetul preotului fu str㬠
bătut de adânci mustrări. Pc 
aceşti oameni, de a căror so¬ 
artă nenorocita ar trebui să 
se înduioşeze şi sâ-i fie milă, 
precum îi fusese milă dc ai 
lui şi dc el însuşi, pc ei îi 
va do)cn i că sunt bogaţi cu 
cele câteva pogoane de pâm- 


S r o» fi răcorit o ţâră. 
Curpem poate se lârâră. 

Le cresc urechiuşi şi peri, 
Vrejurilor de-alallâieri. 
Gâigâie’ntrc pătrunjel. 
Primul liniştii căţel 

Ascuţit dc usturoi. 

Bura unei foste ploi, 
Aburca’n mersul râgacii. 


nânt? Sâ tălmăcească cu vic- 
clenie Evanghelia? Sâ mintă, 
sâ insele, să-şi calce jurâ- 
mântufdc preot, trâdându-1 pe 
aproapele? Glasul îi reveni: 
"Dar Isus s’a uitat ţintă la 
tânărul bogat, care ii cerea 
viaţa veşnică, l-a iubit şi i-a 
zis . . ."Gândul îl frământa: 
Isus a iubit pe tânăr, deşi 
ştia câ e bogat, iar el, păc㬠
tosul, sâ osândească pe a- 
ceşiti oameni nenorociţi? Is- 
sus s’a întristat, fiindcă tân¬ 
ărul nu s’a indurat sâ renunţe 
de bună voie la avere. E ade¬ 
vărat câ a spus: "Mai uşor va 
trece o funie prin urechile a- 
cului, decât vei intra fu, , un 
bogat, in împărăţia cerului”. 
Încheie parabola cu versetul, 
"la Dumnezeu totul e cu pu- 
ţintâ”. Dacă averea nu pune 
stăpânire pe inima omului, ea 
nu-i pricină de vinovăţie şi 
de păcat. Isus a venit pentru 
adevăr, sâ-l preamărească, şi. 
cu bogatul nelacom, şi cu s㬠
racul neinvidios. La Dumne¬ 
zeu totul e cu puţinţâ. Isus a 
venit pentru adevăr. Cuvin¬ 
tele lovesc în cugetul lui 
precum o creangă de pom în¬ 
florit, la adierea unui vânt 
curat, în geamul unei camere 
mucegăite. Geamul se des¬ 
chide . . . Căinţa, adormită 
în umezeală, se trezeşte la 
chemarea crengii înflorite. 
Preotul ridică ochii. Printre 
credincioşi, vede şi pe omul 
cu haina de piele. Uitase dc 
el cât a citit. I se pare că l-a 
mai întâlnit de mult, într’o 


Cu viori in mâni plăpânde. 
Lumea iniilor dc pânde, 
Cine-ţi purta pe braţe 
Ascuţişul gurii hoaţe? 

Speriindu-se dc mine. 

Ca de-o barză? Spune: cine? 
Şi-acuin doarme sub cucută, 
Lipitoarea care-i mută. 

Iar cucuta'u şanţ îşi moaie, 


supărare marc! Omul şade.cu 
capul înclinat. Baba Tudora, 
care vinde lumânări, s’a re¬ 
tras cu scaunul mai in umbra 
din colţ. L’o fi poftit, cum e 
obiceiul ci, să aprindă lum⬠
nări pentru Sfinţi şi pentru 
morţi. Începe sâ predice. în¬ 
chide cartea şi priveşte cu 
zâmbet liniştit icoana depe 
scoarţă. Isus pe cruce! 11 ştie 
şi în altă parte a bisericii. 
Pe peretele de lângă ferea¬ 
stra lungă şi subţire, din stân¬ 
ga naosului. Soarele îşi tri¬ 
mite lumina cernită prin picla 
iernoasâ de Ianuarie. Intri 
sfioasă şi, amestecată cu fu¬ 
mul de fimâe. cu. /iViVe/e de 
praf, învâlue intr’o dantelă 
tm k icoana depe perete. Ocbi» 
preotului se opresc pe icoană. 

In această clipă. Isus i-se 
parc nemăsurat de mare. 0 
mână stângace de pictor de 
biserici săteşti a desenat chi¬ 
pul şi l-a colorat. Trebuie ci 
a avut o inimă caldă, o cre¬ 
dinţă curată. A simţit dure¬ 
rea dumnezeescului crucificat 
şi i-a înclinat capul doborit 
de suferinţă, i-a strâns buze¬ 
le arse şi i-a stins privirea 
îndurerară de cruzimea oa¬ 
menilor. Prin dantela de 
lumină, de fum, de pulbere, 
preotul priveşte fascinat, 
chipul lui Hristos. Cunoaşte 
bine acel chip, dar azi, fru¬ 
museţea sublima a capului 
chinuit, de o nobilă suferin¬ 
ţă, il ţintueşte! Toate gân¬ 
durile, toate sentimentele i-se 
anină de acea figură. Nicio¬ 
dată nu i-s’a părut aşa yiu. 
Ochii strălucesc de priviri 
adânci. Pc o rază de soare, 
lasă sâ sc strecoare, până’n 
inima, o mângâiere dulce, un 
zâmbet bun, care par a-i 
spune. "Nu te teme.vorbeşte”. 
"Ce?” întreabă gândul cutre¬ 
murat al Preotului. Şi f* 1 " 
virea i-sc opreşte la picio¬ 
arele bătute in piroane de 
fier. Sângele roşu picură. 
Aude bine, picătură cu pic㬠
tură, cum cade cu regulari¬ 
tate înspăimântătoare, pc 
lespedea dc piatră. In suflc- 
preotului se succedeazâ un 
zâmbet, o lumina, un zgomot 
de picături, apoi ochn lui 
cuprind dintr’o privire trupul 
crucificat pc crucea depc zid. 
Soarele ioua intr'un nor. 
Lumina »c stinge şi 
lui llrist alamă pc piept, 
gicu şi triat. U» gând ii lum¬ 
inează cuvintele: “Domnul a 


Ba un zâmbet, ba o foaie, 
ar pe-o dungă păsiărnacn. u niC1 jn4l cum pişcă vântul, 
salul Ji n depirure. Crabi,ic oa.pclu. vcţMMul. 

ide'nir'un *oi tfe visare. • • 


POEME DIN ÎNCHISORI 

MATEI SIINGA 

PLOAIA LIPITOAREA 














trimis pr fiul aiu, *ă sufere 

prntni voi!”. Căinţa îi bi* 

< niic oi usturimi de for cu* 
getul, pentru momentul de sl㬠
biciune de «cum cate va 
clipe- Ruşinea de hotărârea 
lui de « pâîâsi pe Domnul, 
pentru a se feri de necazuri, 
ii înfierbântă obrajii cu un 
val dc foc. Dela hot㬠
rârea aceea nenorocita şi 
pânâ la fapt nu e decât un 
pas. Dar. simte, ci in râs* 
timpul acestui pas Domnul 
l-a mântuit. "Tu lasâ-ţi 
casa, copiii şi părinţii şi, 
dacă mi iubeşti, vei moşteni 
viaţa veşnică!”. 0 bucurie 
liniştită ii cuprinde cugetul. 

Nu va auzi cântecul cocoşu¬ 
lui’ Îşi îndreaptă ochi» către 
fundul bisericii. Omul străin, 
e tot acolo, mai intr’o parte. 
Nu mai arata atât de sigur, 
li zâmbeşte ca sâ-l îndemne, 
t nici el nu ştie bine, la ce. 
i Feţele oamenilor se insen- 
Lineaza. Stânjenite* pc care 
Io resimţiserâ la venirea preo- 
I tului, s a risipit. 0 bucurie 
\ainicâ ii uneşte pe toţi. Prco- 
I tul incepe mângâietor şi bun 
Pmţ» creştini . . . 

| Credincioşilor li-se stre¬ 
coară in inima fericirea câ 
Isus i; iubeşte. Câ nu-i pâr- 
şte- După predică se in- 
srcc in altar. Pune Cartea 
Masa Sfântă şi ac inchinâ 
vund-o. Se întoarce sâ 
iinuc slujba. Dar, la una 
uşile Catapetesme», stă 
iul acela străin. 1-sc pare, 
m, in lumina care umple 
tserîca, ci vede pe faţa 
uium itâ şi slabă, o bunătate 
sfioasă şi o cuviinţă omen¬ 
ească. Ii zâmbeşte binevoitor, 
se îndreaptă către pi. - "Si 
nvâ iertaţi, T’arinte/ziar 

nui\. «a vt nupur, Tocmai 

aici, dar sunt grăbit şi am o 
vorbă cu Sfinţia Voeatrâ. 
Sunt grăbit Părinte ci tre¬ 
buie sâ prind autobuzul care 
tocmai o să treacă pe şosea 
şi vreau sâ ajung la Bucureşti, 
unde timpul se măsoară cu 
minutele. Părinte, am un 
copil de botezat şi ne-ai 
face un mare bine, daca tc- 
ai învoi sâ vii la noi ataşa, 
adică la socrii mei, la părin¬ 
ţii nevestei mele, câ sunt de 
aci. ii cunpaşteţi. Sunt din 
Vi zoreşti, din cătun. Nu-1 
putem boteza la Bucureşti, 
Părinte, câ ne ia la ochi vre¬ 
unul şi duce vorba la fabrici, 
unde lucrez. Ce ai fac, Păr¬ 
inte. timpuri grele! Şi nici 
aici in biserica nu îndrăznim 
sâ-l aducem, ca indata se 
aude la fabrici. Copilul e 
plăpând şi bolnăvicios şi 
maica-sa zice c| numai Dum¬ 
nezeu poate sâ-l întărească 
şi ci trebue ueşrinat, Şi 
socrii mei şi eu. gândim la 
fel şi d’aia Vâ rugim Păr¬ 
inte. sâ ne înţelegeţi şi ai 
icniţi. 

După câtva timp dc vorbit 
. străinul. Preotul se into- 
atse iti altar. Ruşinea, ci 
gata ai greşească din 
viabiliune şi ispiti, ar luffti 
iuta, m sufletul lai cu bu- 
una d? a se fi biruit, in 
rl c din urma bucuri# ri- 
r axu: stăpână pr el. Preotul 
>t ! iprşte frunte» de fvan- 

Şi 

_ P ţie, lanjn U rânumae, 

i n ai iz- 


BIBLIOGRAFIC 


- Viorica Stavila Sinod 
in tren, nuvelă, extrag din 
Revista Scriitorilor Români, 
1%9. "Trăiam unul din a- 
celc momente ale istoriei în 
care religia trebuie «A-şi îm¬ 
brace, ca de-atâtea ori de- 
alungul eternei ci vieţi, 
haina întunecată a tăcerii, a 
singurătăţii, a martiriului 
chiar. "Mărturisirile din tren, 
simbolizând mersul agomotos 
şi pasionant al vieţii în¬ 
săşi, te captivează. Limba 
bună, cu arome de ogoare 
rodnice, te bucură ca un crâm¬ 
pei de sărbătoare. Ne recitim 
ţara pierdută. Sperăm câ Vior¬ 
ica Stavilă ne va onora litera¬ 
tura exilului cu contribuţii 
masive, dându-şi toata măsura 
talentului ei matur, cu acces 
la tainele adâncurilor, la ved 
crea cu inima. 

• • » 

— Prof. Dr. A. Crihan: 
Cum s'a făcut Unirea basa¬ 
rabiei cu România. Editura 
tarpaţii, Madrid, 1%9. Elo¬ 
giem contribuţia de date şi in 
formaţii la istoria Unirii Basa¬ 
rabiei cu România. Ne îndure¬ 
rează auto-târaâierea la a- 
cest mare înaintaş basara¬ 
bean înfăptuitor al marei şi 
sfintei UNIRI. Nu mai vede 
nimic bun, după el, condam¬ 
nând şi ponegrind cu ură şi 
cumplita ignoranţă generaţia 
nouă. Dar, oricum: mulţumim 
pentru splendidul prag al uni¬ 
rii cclci mari şi plinirea visu¬ 
lui nostru milenar, stropit cu 
lacrimile şi sângele atâtor 
generaţii crczitoare şi mar¬ 
tire. Trebuie a* ne măngâiem. 
De mortuis nthil ni si benr. 

Am murit şi noi. 

• • • 

- Eugen Lozovan: Les 
Vikings sur le Danube t ci- 
tras din Bollettino dcll* Al¬ 
ianţe Linguistico Mediter- 
rancc. Eminent şi lămuritor 
studiu priv ind prezenţa Viking¬ 
ilor in spaţiul românesc. Tot 
ce ne vine din partea acestui 


IACOB STAN 


mândru cărturar român, ne 
bucură şi ne îndeamnă spre 
mai sus. 11. onorăm ea pe-un 
stâlp dc mijloc al exilului. 

• • • 

- G. Nandiiş: The Rcla- 
(ions beturren Toponymy and 
Ethnolog y in România. Fx- 
tras din "The Slavonie and 
Fast European Rcvicw, 83, 
June 1956. Ne ajunge de-abia 
acum Această broşură trimisă 
cu "salutări cordiale şi urări 
dc sănătate pentru 1957”. de 
mult iubitul nostru profesor 
dela Cernăuţi şi Londra. 
Zâmbet misterios dc dragoste, 
dc dincolo dr groapă. Poate 
unde marele dascăl ţine aâ fie 
cu noi, sâ ne sfătuiască, să 
ne indemne. II cetim şi ne 
bat inimile la unison. Apărăm 
neamul. La orice nivel, pc 
orice parapet. Pentruca nea¬ 
murile sunt drumuri împăr㬠
teşti spre Dumnezeu. 

• • • 

- Presa Libera Română. 
Gazeta bilingvă, mimeogra- 
fatâ a d-lui Ion Raţiu. Londra, 
Anglia. Ştiri vii, mereu in 
actual, ţinându-se frumos la 
conştiinţa pericolului comu¬ 
nist, demascând c um trebuie 
jocurile şi blestemăţiile poli¬ 
trucilor dela Bucureşti. Sub¬ 
liniem spiritul de nedialog 
politic, li putem iubi chiar pe 
politrucii rătăciţi şi nenareciţi, 
aducători de imense nenoro¬ 
ciri asupra neamului nostru, 
dar nu avem dreptul de a 
ceda in faţa insistenţelor lor 
satanice. Avem un singur prag 
de întâlnire cu »», W* istoric 
şi'n eternitate revenirea lor 
la Dumnezeu, la omenia ro¬ 
mânească şi la libertate. Mul¬ 
ţumim d-lui Raţiu pentru i- 
mensa truda de a informa atât 
dc eficient exilul. 

* • • 

- UNIREA , organul Aso¬ 
ciaţiei Românilor Catolici 
din America. Ne place ţinuta 
dârz anticomunistă a gaze¬ 
tei şi pioasa reculegere in 


SPERANŢA 

t 

Iii patu’n care zac, sunt încă viu. 

Dar mă frământa clipa ce mă paşte; 

Presimt că viaţa nu va mai renaşte. 

Iar sufletul mă doare >i-i pustiu. 

II adâncesc in mine >i il strâng 
Crezând e ’astfel fiinţa mea-i întreagă; 

Şi’n nopţile de veghc-aşlcpl nătâng. 

Să-l prin din aer dacă se desleaga. 

In zori dc zi’n mirajul de lumină. 

Mai simt câ sufletu’n adâncuri geme. 

Ca cearcă sâ mâ mişte, sâ ma cheme 
Spre altă viaţă, plina şi senină. 

Speranţa! In suferinţa crudă şi haină. 

Iloai lu-mi (ii calea ş.-mi vcKlcţli câ-s viu. 
Că sufletul nu-i mort şi nici pustiu. 

Ca trupul nu-i menit pentru ţarana. 

U, ce minune! Scânteic-o speranţa 
S’*pnndo iarăşi candela vieţii. 

Sa mpraşiic din suflei pânza ccflt 
Si hm «adcaacă’n inimă credinţa. 

Fai voi învinge râul ce uiâ doare; 

Si *ii sfântă re semnare, la icoane. 

Noi pteaslavi . din răni şi din piroane. 
Speranţa o viaţa ce nu moare . . • 


N iUftJCA bTAVUJ 


martiriu) Vlâdichii Hosnti. 
hiAneştr condeiul viu al | (H 
lohn Halmaghi Sperăm mult 
de tot câ fraţii noştri cato¬ 
lici vor rrnpingr cu indignare 
dialoghiamul ruşinos şi coex¬ 
istenţa. Asemrnea vinovate 
putreziri arunci cu noroi in 
sfânta jertl., dela Căldă- 
ruşant. Acolo nu s’a cedat 
nici un dram. De acolo ne vine 
un cutremurător legământ 

• • • 

- Luminătorul. Publicaţia 
Baptiştilor Români din A- 
mcrica. Mulţumim D-rului 
Luca Sezonov, pentru dragos¬ 
tea ce ne-o poartă, pentru 
antenele care simt antenele. 
Ne bucură câ mai sunt şi alţii 
ce pot gândi la tiria supremă 
a majorităţii absolute de unui 
singur. Ne leagă Muntos la 
nivelul trăirii interioare. 

• • • 

— România. Publicaţia 
Comitetului Naţional Român, 
dela New York. Linie de dem¬ 
nitate in exil. Articole tari pr 
care numai puţini din exil ar 
avea curajul sâ le onoreze cu 
semnătura, riscând confrun¬ 
tarea cu marea poartă a vân¬ 
zărilor şi uitărilor moderne. 
Ne plac mult paginile cul¬ 
turale, literare, de preocupări 
artistice. Sub meridianul 
străinei străinătăţi plângem 
mulţi, dacă nu toţi, la acee¬ 
aşi sfântă lacrimi. Ce frumos 
am invăţat a birui din infrân- 
geri permanente şi a ne con¬ 
verti desnâdcjdile in opti¬ 
mism, având ochii (in care ne 
plouă şi ne ninge) mereu 

aţintiţi spre R0MAN1A. 

• • • 

- banat u-i fruncea. Bule¬ 
tinul parohial al Bănăţenilor 
din Kitcbcnn, Unut iu (Cana- 

da), ne aduce totdeauna afir¬ 
marea spiritului liber român¬ 
esc prin lupta jertfelnic i 
pentru păstrarea limbii str㬠
moşeşti şi trăirea in jurul 
altarului de credinţă şi ruga. 
l-am întâlnit pe aceşti fraţi, 
recent, la Hamilton, la Con¬ 
venţia Uniunii şi Ligii, par¬ 
ticipând la marele festival 
dat de Asociaţia Culturală a 
Românilor din Hamilton şi a 
fost pentru noi o adevaratâ 
sărbătoare sâ le cunoaştem 
copiii, să le auzim doinele şi 
sâ ne lăsăm furaţi de ritmul 
splendidelor dan sun române¬ 
şti. Am adus cu noi de-acolo 
un minunat şi inspirator 
(chiar mustrător) slogan al 
Părintelui Nicolac Tanase: 
“Vorbiţi române şte 1 ”, pc 
bandă tricoloră. II ţinem pe 
masa. Ne vorbesc prin el fra¬ 
ţii dela Kitchener. fruntea 
simţirii şi mândriei româneşti 
in exil. 

-buletinul Parohial al Bi¬ 
sericii S/. Cheorghe, din Tor- 
onto, editai de Părintele 
olae Zclea. Ust, but not 
kasf In acest buletin sfio» 
şi plin de credinţă, in spatele 
căruia stâ un mic grup de Ro¬ 
mani, roan la suflet, gâs.m a- 
des nafma unei cuminecări dc 
credinţă şi de »mcremc. o 
liturghisirc de taina ce arată 
spre dincolo, spre fiinţa di¬ 
vina a omului. Ne vine re¬ 
cent şi vestea bucuroasa câ 
vrednicii parohieni dela Tur- 
onto şi-au cumpărat biserică 
nouă, mare şi frumoasă. N aro 
pun» încă a scrie poemul de- 
âu*ţi*9 cnUu «‘•casta sfântă 
ctitorie, tun» roi invtia Părin¬ 
tele Zelca. dar inima plină 
dc amin Ulii. râUcind in anu 


matmiida 

SANDOVICI 

MULŢUMIM 

Lui frumne ucu Atotputernic 
Tatăl, Fiul. Uf intui Duh. 
Care ne oferi tilnie 
Sacramentul sfânt. 

Pentru aceasta , noi 
Depunem, vioi. 

La picioarele LUI 
Rugi fi tămiie’n rdţut . . . 
Cât nisip in mări ţi oceane. 
Cile fierturi în catane. 

Câte frunze moi, 

Câte vieţi de eroi. 

Cile suspine, câţi fiori. 
Câte petale pe flori. 

Câte picături de apâ'n nori, 
Câfr nevinovaţi in închisori. 
Câte stele pe cer, 

Câţi oameni de caracter. 

Dar tot nu-i de-ajuns . . . 
Murmurăm prunnd in sus 
Cile boabe de grâu. 

Câte pietre'n pârău. 

Câte inimi sdrobite, 

$i lacrimi neftiute. 

Atâtea rugăciuni depun, 
Câte frunte de alun. 

Şi tot nu-i de-ajuns, 

Scumpul meu bus. 

Câte rate de soare. 

Câte gratii de’nchtsoare, 
Cate fructe fi legume. 

Câte pâcate'n lume . . . 


Şi tot îşi de-ajuns 
Pentru hmf tea ce-ai pus, 
Isuse , unic Dumnezeu. 

In sufletul meu . . . 

Mulţumim mereu, 

Marelui bun Dumnezeu, 

Tatăl, Fiul fi Duhul Sfint. 
Intr’un cuvânt. 

Pin’la mormoni. 

înlăcrimaţi şi arăt de binecu¬ 
vântaţi dela Toronto, ii caută 
silabele de aur şi clopoţeii 
de prinosuri, şi incurând poe¬ 
mul va ingcnunchia .fi' el în 
faţa altarului dela Toronto. 

« « • 

•Antoaneta Bodiaco, "La 
apus de cuvânt 1 '. Roma 1970. 
Volum de minunate poeme, 
prefaţat de Mircea Pope seu, 
secretarul Societăţii Acade¬ 
mice Române, in termeni dc 
nobili recunoaştere, dc ome¬ 
nie şi sfială in faţa frumosu¬ 
lui. Desenele şi ilustraţiile, 
de Eugen şi Tudor Drigutc»- 
cu. Poemele vin ca omagiu 
“Profesorului N. I. Hercseu, 
românului nobil, maestrului 
preţuit”. Metafora, ceva de 
tulburător şi irizat destin ro¬ 
mânesc. “A'nmarmur.i cu ochi» 
la pridvoare /Năluca tencuita n 
mană ştire. /Stână de var a tur¬ 
mei de mioare, Când o zide- 
gi, Manole, in neştire. “Şi 
tulbură până la farmec această 
"Moarte a lui Don Quijote 
Ara intitula-o, mai degrabă, 
înviere “Scutiere' Domnul a 
dezlegat./a osândit./Închipu¬ 
ire c lumea/ Înveliş al minci¬ 
unii. Robul nu poate/sâ-ş» 
scuture lanţul. Au zburat pu- 
ii/diocuiburi. Sancho!/A sc㬠
pat acutul ypaznicul mut al 
Castiliei./>*'ci o mo^a de 
vâ^'nu-i tulbură somnul. “Cât 
despre desenatori, Fuge» şi 
Tudor Drăguţe acu, *e 
zâ cu adevărat într'p nuanţă 
4 inimii. mai "la apus de cu¬ 
vânt”, m wdicibil* pe unde 
archctipur.le rc-aâncşli •« 
cunună cu veşatcia Puţine 
căiţi in *»ii e*ih»h»' nc-a» 
*du* atâta cer deschis 








Page 10 




-*Dcce vorbiţi de lume. la 
plural? Cum ajutam lui Dumne¬ 
zeu la crearea lumilor?' Care 
este contribuţia noastră? Nu 
credeţi câ Dumnezeu este unul 
atotputernic cane poate face 
orice şi fără noi? Eu cred câ 
drumul nostru este îndumne- 
zeirea. Dumnezeu poate suferă 
pentru noi. Ne vrea la El, dar 
nu are nevoie de efortul nos¬ 
tru’ . In fond, îţi dai singur 
răspunsul cerut. Dumnezeu 
are nevoie de noi, ne iubeşte 
şi *?ne cheamă spre indumne- 
zeire, tocmai fiindcă ne-a 
creat. Problema e ci noi nu 
însemnăm nimic fără El. Când 
am afirmat câ misticii îl ajută 
pe Dumnezeu la facerea lumi¬ 
lor, m’am bucurat de metafora 
lui Rilke câ mai suntem în 
ziua cea de-a şaptea. Lumile 
nu sunt terminate. Şi ardoarea 
dragostei ne împinge sâ punem 
umărul la aşezatul galacţiilor, 
sâ ajutăm manile lui Dumne¬ 
zeu. Spuneam acestea dintr’o 
intimă ştire că Dumnezeu ni-se 


VASILE POSTEUCA 

revelează prin om. Şi ce vreai 
mai puternică şi splendidă 
metaforă decât că Isus a'a 
făcut om? Nu simţi câ dăm de 
liniştea din fundul oceanelor, 
ştiind câ de-asupra bântuie 
sgomctul cuvintelor şi sofisti¬ 
căria teologiilor goale? 


-Greblâtorii de bani! In 
numele binelui pe care-1 vrem, 
a foamei noastre de mântuire. 
O îndrăcită şi meşteşugită 
tehnică de a mulge vaca gen¬ 
erozităţii publice şi a folosi 
banii adunaţi pentru perversi¬ 
uni personale, pentru a devora 
o pane mai albă, chiar pentru a 
beţivăni şi a corupe ordinea 
stabilită, pentru a ruina acest 
Establishmenl, de care se 
face atâta caz. Se trezesc sute 
de profeţi care-şi servesc re¬ 
ciproc adresele binevoitorilor 
şi generoşilor, şi se pun pe 
bombardare cu apeluri care de 
care mai mieroase, mai um¬ 
flate de promisiuni superlative, 
de urgenţa apocaliptică a orei 


Scrisoare ... 

(Urmare din pagina 3) 

pi efortul Neamului românesc 
de a se scutura de jugul ti¬ 
raniei! Cele mai inspirate 
cărţi pi piese nu vor putea 
reda realitatea tragică pe 
care a trăit-o poporul român. 
Este de datoria noastră să le 
facem cunoscute. Să Ir . 
spunem simplu pi clar către 
toţi: să ptie Marile Puteri ce 
au făcut. Să vadă vesticii 
ce-i apleaptă. In gura oa¬ 
menilor necăjiţi din ţară, nu 
găsepti altceva decât bles¬ 
temul pe care vor trebui să-l 
îndure acei care au adus nen¬ 
orocirea peste Neamul nos¬ 
tru. Am stat cu bădia Radu 
Mironovici. Ce om minunat. 
Apoi Radu Cyr. Mi-am mai 
adus aminte de Mircea Nico- 
lau, o figură de bronz. Dea- 
semeni Mircea Finijchiu, 
care stătea în închisoare de 
vreo 18 ani. 

Dragă Vasile m’am apu¬ 
cat pi mi-am răscolit amin¬ 
tirile. Mă tem de ele. Am ne¬ 
voie de un scurt răgaz de 
linipte. Trebuie să-mi cruţ 
puterile în lupta aceasta cu 
Satana. Nu sunt cuvinte aler 
gotice. Eu care am văzul luc¬ 
ruri de neimaginat, am ajuns 
la concluzia că Satana a eva¬ 
dat din iadul lui. Sosirea in 
u ţara făgăduinţei " a fost un 
adevărat poc. Aproape nimic 

din ce visam sau măcar cre¬ 
deam. In diaspora noastri ro¬ 
mână, am intălnil figuri fru¬ 
moase. Literatura e de toate 
felurile. Unele publicaţii 
sunt de mare ţinută, apa cum 
este pi ziarul pe care-l con¬ 
duci tu, apoi Stindardul, Uni¬ 
rea in altele. Dar eu am venit 
cu răni deschise. Ap fi dorit 
să găsesc o literatură mai 
clar expnmUâ in ceea ce 
prxve pic problema românească. 
Se poate vedea peste tot o 
oboseală, ui parte justificată 
de decepţii pi de drumul lung 
al exilului, dcasemem adap¬ 
tau la atmosfera M gazdei , pe 
care nu trebuie s'o supăram”. 
Ha tem să nu fac grepeli care 
sO > coste pe cei de-ac i. Dar 
eu altfel simt că ar trebui 
procedat. Cu onestitate pi 


curaj trebuie informată op¬ 
inia publică despre realit㬠
ţile din ţara noastră. De sigur 
că am apreciat mult pi grija 
ta pi a altor scriitori români, 
de a cultiva limba pi tot ce 
cultura românească a dat val¬ 
oros. Şi grija noastră ca ace¬ 
astă cultură să fie păstrată 
de cei ce vor să mai fie ro¬ 
mâni. Dar momentul politic 
este extrem de critic pi după 
modesta mea apreciere ar 

trebui accentuată mai mult 
prezenţa politică a Românilor 
de peste hotare. Am văzut 
cum mulţi uită de ce este în 
ţară pi nu fac altceva decât 
să se "parfumeze cu rom⬠
nism”, să-pi creeze piedes¬ 
tale de eroi. In general atmos¬ 
fera este mult prea blândă 
sau depărtată de ceeace dor- 
epte poporul român, însân¬ 
gerat pi cu teamă că ceeace 
avea mai bun, spiritualitatea 
lui, este in primejdie să fie 
salanizată. Va trebui descris 
mai clar ceea ce se întâmplă 
în ţară pi ce anume este 
4 *fenomenul Ceaupescu”, 
căci am observat că atât in 
ţară căi pi aci, o lume în¬ 
treagă e dusă in eroare. In 
ţară se ptie foarte mult des¬ 
pre cei de aci. Rămâi mirat 
câte amănunte circulă, sau 
fi se spun, la anchetă. Voi 
merge de acum umăr la umăr 
cu ori pi ce om onorabil pi 
curajos. Va trebui odată să-fi 
descriu asasinarea preotului 
Serban Cheorghe, la minele 
Baia Sprie. S’a făcut cu cin¬ 
ism, dimineaţa in cu rţe, * n 
faţa noastră. Era un preot de 
55 de ani, din Dobr agea. 
Comuniplii minieri care ne-au 
ajutat pis’au lepădat de com¬ 
unism, au fost până la urmă 
ucipi pi ei. Şi alte grozăvii, 
care interesează pe cei dr¬ 
aci, care mai cred in mirajul 
ropu. închei, cerăndu-ţi ier¬ 
tare dacă le-am reţinut prea 
mult. Te asigur că mira făcut 
o mare bucurie că am găsit 
un autentic reprezentant al 
generaţiei noastre însânger¬ 
ate. Te felicit întâi că trăi- 
epti pi apoi câ nu te-ai schim¬ 
bat. in străinătate. Ori pi ce 
rânddcla tine imi va fi o mare 
bucurie. • (DX .) 


Ştiu escrocii să-ţi dea 
imprc s i a câ te cunosc per sonaI, 
•ţi linguşesc numele mic, 
m**g cu insistenţa până la 
ameninţare şi agasate. Dai, ca 
SA scapi. Aceşti greblâtori ai 
dolarului, nu merg la cauzele 
râului, ci propun mereu mai 
mulţi poliţişti, mai multe în¬ 
chisori, mai multe comitete şi 
investigaţii pe mii de pagini. 
Ei cred în panfletelc pe care 
le trimit (când le trimit) şi in 
bănuţul tău câştigat prin amar¬ 
nică sudoare. Şi, mai toţi ace¬ 
şti greblâtori, abuzat ori ai 
libertăţii, iau in deşert nu¬ 
mele şi învăţătura lui Isus 
Hristos, ‘înfiinţează cruciade 
de salvare a Americii şi a 
omenirii. Cine sâ-i investi¬ 
gheze şi sâ-i oprească pe 
aceşti nemernici exploatatori 
ai foamei noastre de mat bine, de 
mântuire? îndrăznim un sfat, 
tocmai fiindcă ne-am fript până 
dincolo de os şi măduvă: ciur¬ 
uiţi apelurile greblătorilor prin 
prudenţa sufletului care ştie. 
Care nu-i nici prost, nici de 
vânzare. 

• • • 

- Ne regalăm cu câteva 
citate din articolul splendid 
al lui E. Merrill Root, din 
“American Opinion": “Eroi 
noptri. .Nu-ţi isgoni eroul din 
suflet." N’am mai întâlnit 
demult atâta justeţe de gân¬ 
dire, afirmaţii atât de revel¬ 
atoare şi inspiratoare. Cu r 
vinte atât de pline de lumi¬ 
na dintâi, Autorul, cunoscut 
şi apreciat scriitor şi poet 
american, îşi dă bine seama 
că argaţii de azi ai lui Satan 
vor sâ impună cu orice preţ 
an ti-eroul, -corupţia, necin¬ 
stea, laşitatea, perversiunea 
şi trădarea. De aceea, fra¬ 
zele lui se ridică'n viscole 
de lumină, atingând nivel de 
viziune şi extaz, aducând 
limpede aminte de frumuse¬ 
ţea in care am fost, oprind, 
pentru o clipă, inima, schim¬ 
bând la faţă:l. Esenţa carc-i 
uneşte pe toţi eroii, care se. 
plinesc pe câmpurile de b㬠
tălie, creiazâ in atelierele 
de artă ori trăiesc luminos 
in adâncul sufletului, este 
câ ei au curajul de a servi 
ceea ce e mare şi înalt; cur¬ 
ajul care nu se pleacă în fa¬ 
ţa nenorocului, ci serveşte 
destinul. Curajul care aşea¬ 
ză visul imposibil de-asupra 
expedientelor prea posibile. 
Curajul prin care trăim ca sâ 
făptuim ce-i just, chiar dacă 
prin aceasta trebuie să mu¬ 
rim, singuri, uitaţi. 2. Cel 
mai mare câmp de bătălie 
nu este acolo unde bubuc 
lunurile şi înaintează tancu¬ 
rile, ci in minte şi in suflet. 
Acolo se naşte eroul. Cru¬ 
cea eroismului poate sâ se 
plinească în cea mai linişti¬ 
tă ora a omului, in gândul şi 
voinţa care trezesc conşti¬ 
inţa şi formează caracterul. 
Fapta cea mai mare este dc 
a vedea şi a afirma valorile 
şi calităţile, esenţa absolu¬ 
tă şi sensul etern. Froul cel 
mai mare, totdeauna, este un 
Cristofor Columb al sufletu¬ 
lui, sbătându-ce sâ treaca 
sUâmtorilc indiene spre im 
pârâţia interioară, spre im- 
părăţia cerurilor dio n01, 
ţ Pastorul RicharJ VNurm- 
brand, in “Biserica martiri¬ 
zată de relatează 

următoarea scenă, întâmplata 
de nenumărate ori. Un frate 


dedică deţinuţilor. Temnicerii 
dau năvală in celui,», sur- 
prinzându-1 in mijlocul frazei 
II tâbircesc, lovindu-l, sprr 
camera de tortură. După b㬠
tăi îndelungi, i| aduc înapoi 
şi-l aruncă, stâlcit şi p|i n 
de sânge, pe ciment. Încetul, 
cl îşi adună trupul frânt de 
bătăi, îşi îndreaptă cu chin 
straiele: “Ei, fraţilor, unde 
erajn când m’ati întrerupt *. 

4. Tot Pastorul Wurm - 
brand relatează martiriul al¬ 
tui pastor. Flore seu, torturat 
cu cuţitele, ars cu fier roşu, 
bătut până la leşin şi arun¬ 
cat intr’o celulă cu guzgani 
înflămânziţi. Comuniştii îi 
cereau să-şi trădeze fraţii. 
El a refuzat cu încâpâţinare. 
Atunci, ei l’au adus in celu¬ 
lă pe singurul său fiu, băiat 
de 14 ani. Au început sâ-| 
sfarme’n bătăi, in faţa tat㬠
lui. Când n’a mai putut in r 
dura să-şi vadă fiul tortu¬ 
rat, tatăl a strigat;- Alex¬ 
andre, trebuie să declar ce¬ 
rni cer ei. Nu mai pot sâ vid 
suferinţele ce le înduri tu. 
Fiul, un tânăr, copil apro¬ 
ape, i-a răspuns: “Tată, 
nu-mi fă nedreptatea de-a 
avea un tată trădător. Re¬ 
zistă! De mă onoară, eu voi 
muri cu cuyjntele: Hristos 
şi ţara mea." Comuniştii în¬ 
furiaţi s’au repezit asupra 
copilului şi Dau bătut până 
şi-a dat sufletul, umplând de 
sânge pereţii celulei. Acest 
copil a murit preamârindu-l 
pe Dumnezeu. Iată integri¬ 
tate! Iată curaj! Iată, pentru 

Dumnezeu, EROUL. 

• • • 

-Ne scrie d-l. Virgil 

MihaWescu, din Freiburg, 
Germania, cu intensitatea 
unei adânci bucurii, pe care 
numai cei ce s’au cuminecat 
vreodată în fapta pentru ne¬ 
am, vor înţelege-o just:-In 
zjua de 29 Octombire 1970, 
s’a semnat la Freiburg actul 
de cumpăra re-vânzare pen¬ 
tru achiziţionarea localului 
“Casei Culturale Române”. 
Imobilul este compus din 
trei etaje, subsol şi mans¬ 
ardă, totalizând un număr de 
20 de încăperi şi se găseşte 
situat jn Uhlandstrasse No. 
7, intr’o poziţie centrală a 
oraşului Freiburg, in apro¬ 
piere de universitate şi de 
centrele culturale locale. 
Anunţând acest act care 
marefieazâ o etapă vitală 
pentru asigurarea stabilităţii 
şi independenţei instituţiei 
noastre, primul nostru gând de 
« mulţumire şi recunoştinţă 
se îndreaptă către aceia ca¬ 
re pr in obolul lot des inter¬ 
esat au constituit baza fi¬ 
nanciară iniţială pentru 
cumpărarea Casei Culturale. 

A fost o dovadă de solidari¬ 
tate românească, am spune 
plebiscitară, care a făcut o 
adâncă impresie, mai ales in 
cerucurile străine şi cele 
oficiale germane. In acelaş 
timp un gând de gratitudine 
se îndreaptă către Republica 
Federală Germană ce ne °’ 
ferâ ospitalitatea. Călăuzită 
de sănătosul principiu “aju- 
tâ-te, ca sâ fii ajutat , ca a 
încurajai acţiunea noastră 
culturală, atât moral cat şi 
material, priotr’o contribuţie 
substanţială. Folosim ace¬ 
astă ocazie spre a mulţumi 
incâodată acelora care au 


menite n& canntîtuîe un ,n' 
crput de muzeu naţional m 
această ţară.” Iată o plinire 
a exilului. Ctitoria dela Trei- 
burg. Ce grăitor răspuns pen¬ 
tru cei ce închid ochii ca si 
nu vadă nimic bun ş» pf>zitiv 
în viaţa şi fapta exilului. 

• • • 

- Dela Ion Mirca, meş¬ 
terul verticalelor frânte şi 
chinuite ce visează numai 
zenitul:- Numai după zece 
ani de meteor, GEN AIA ro¬ 
mânească a ajuns aşa. cu 
strigătul întors mai inldun- 
tru şi cu primirea lumii din 
afară aşezată şi mai in lin- 
i şte. 

• • • 

- Mişună printre noi a- 
genţi şi politruci, veniţi 
din ţari. Sunt securi şti fo¬ 
arte bine specializaţi in 
arsenalele de teroare şi u- 
cidere. Iată unele din ţelu- 
urilelor imediate pe pimân- 
tul american: 1. Distrugerea 
societăţilor vechi romineş- 
ţi, patriotice şi creştine: 

2. Dcsbinarea familiilor ro¬ 
mâneşti prin corupţie, deni¬ 
grare şi şantaj; 3. Defăima¬ 
rea luptătorilor naţionalişti 
şi implicarea lor in crime 
de război: 4. Distrugerea 
credinţei in Dumnezeu, şi 
in neam, 5. Sustragerea pe 
orice cale a actelor istorice 
ce se află in posesia refu¬ 
giaţilor; 6.Defăimarea refu¬ 
giaţilor pe orice cale posibi¬ 
lă; 7. Semănarea intrigilor 
intre vechii şi nouii refugiaţi 

cât mai adânc: 7 ImpAnarra 

societăţilor româneşti cu a- 
genţi bine canaRaţi, pentru 
a domina şi zâdâmic i mani¬ 
festaţiile refugiaţilor, 8. Des¬ 
fiinţarea orelor de radio, fa¬ 
ci nu au încăput până acum 
pe mâni de dialoghişti şi co- 
existenţialişti; 9. Darea de 
referinţe negative pentru toţi. 
nouii-veniţi şi refugiaţi, pen¬ 
tru a le îngreuna găsirea unui 
job, şi a le împiedici traiul 
liber şi liniştit; 10. Distru¬ 
gerea informaţiilor adevărate 
asupra regimului din ţară ş» 
exercitarea de presiuni mor¬ 
ale asupra celor mei slabi, 

din exil. 

^ • 

- Soarele nu vrea să re¬ 
uşească răsăritul. II împli¬ 
neşte numai, cu conştiinţa 
arderii perfecte, plinind o 
poruncă şi un sens de din¬ 
colo de sensuri. De aceea, 
el poate răsări si'n pustiul 
inimii noastre, devenind re¬ 
velaţie divină şi bucurie in¬ 
terioara. Ca sâ poţi vedea 
bine, nu uita să închizi och¬ 
ii. Soarele îşi liturghiseşte 
tăcerile strălucitoare în cel 
mai misterios peisagiu al in¬ 
imii. Fii acasă, pentru fie¬ 
care răsărit. 

• • • 

- Dela Winston Churchill, 
leul britanic, cetire: “Cu si¬ 
guranţă, democraţia c cea 
mai rea forma de guvern㬠
mânt. Dar, din nefericire, ca 
este cel mai bun sistem pe 
care l’am putut alcătui” 

• • • 

- Sfântul Augustin. Cel ce 
arc dragoste c liber chiar in 
robie, cel râu e job chiar 
când c rege. 



DRUM 


DORINA IENCIU 

MAJADAHONDA 

Prin Cranii dc Lemn 
Cu ochii verzi miloşi. 

Făcui semn 
Celor fugiţi departe, 

Vânzoliţi prin sânge, 

In sângele vărsat. 

In lumină şi intiincrcc. 

Să potolească arşiţa 
Pământului iberic . . . 

Mă apropiu de sfârşit. 

Mă apropiu dc vânt. 

Sufletul, greu dc jurământ, 

Vrea s’aprind din scântei, o scânteie! 
Arzând. Ca inima să steie . . . 

Crezul a crescut, spre cer, 

S’a urcat, peste şerpi şi păcat. 

Ştiind că fiara străină 
E viespe, nu-i albină. 

Fiara turbată, 

Cum vor putea s’o combată, 

Cu adevărul: 

Ei, mirenii, 

Moţii, 

Ardelenii?!?. 


- Uniunea Românilor din 
Germania de Sud, precum şi 
toate celelalte organizaţi i ro¬ 
mâneşti din Germania (Bi¬ 
serica Ortodoxă Română, Mi¬ 
siunea Română Unită, Aso¬ 
ciaţia Românilor Liberi), 
compunând U.A.R.G.-ul, ţin 
să ne bucure cu activitatea 
lor impunătoare. D-l G. 
Tase, preşedintese Asocia¬ 
ţiei, ne trimite invitaţia la 
Pomul de Crăciun, 11 Dcc., 
197(L. Kopliflghaus “St. 
Themti *'', Muachen. Colinde 
7» obiceiuri tradiţionale. 
“Echipa de dansuri naţion¬ 
ale, creiatâ la Munchen, a 
electrizat asistenţa. La ser¬ 
bare au luat parte 350 de per¬ 
soane. Spre sfârşitul celui 
de al treilea deceniu de 
exil, “subliniază d-l Tase," 
consider această prezenţă 
ca o extraordinară dinamică 
manifestare de solidaritate 
românească în exil." 

• • • 

* Ai perfectă dreptate in 
privinţa Luciei Popovici. Ne- 
a bătut şi întrecut pe toţi, 
dela mare distanţă. Moşteni¬ 
rea splendidă din genotip, 
nu s’a trădat nici un pic. A 
fost bună, corectă, mare, de 
un caracter pilduitor. Dumne¬ 
zeu a vrut sâ ne mângâie, pe 
noi, ce» care am visat crei- 
area şi creşterea unui om 
nou, in sânul neamului ro¬ 
mânesc, prin minunata ei a- 
1 in icre in lupta exilului. 
Muncitoare, plină de credinţă 
>t optimism, dreaptă până la 
negarea de sine şi umilinţă. 
Am avut norocul s’o cunosc 
m 1V49, la Paris. Consulta 
:svoarc in Hibliothe^ue Nat- 
.nule privind folclorul şi 
tradiţiile româneşti. Avea 
* -deauna ceva esenţial de 
P-iiv.ccv a frumos de împlinit. 

1 uavc de undeva, din sme- 
ţăranilor noştri, legea 
albinei. Dc -atunci am râ- 
pMcicoi. Mai mult: fra- 
Rar'că venisem numai, 

' să stăm la masa par* 
“ţdor, sâ tte reluam tre* 

- e ţi datoriile Sc -am mai 
*■«»( la ticaieva, in 1957. 


inchistritâ cu bumbacul doru¬ 
lui, ne-a fost cel mai apre¬ 
ciat colţ al DRUM-ului. Mai 
avem materia], pc carc-1 vom 
publica in numerele viitoare, 
ţinând-o cu noi, cinstind-o, 
închinând cu lacrima şi visul, 
la faţa ei limpezită, de din¬ 
colo. A dat şi a dăruit tot¬ 
deauna. Nu s’a plâns nicio¬ 
dată. Nici chiar atunci când 
cancerul era "generalizat". 
Ştia. Dar a îndurat lotul cu 
dârzenia unui soldat venind 
din tăcerile şi jcrtfelniciile 
dace. In ultimul timp, nc 
trimitea material, mai mult 
decât cerut. Acum înţelegem 
dece. Voia sâ fie cu noi şi 
după plecare. Şi este. Va fi 
mereu. A dus o viaţă de dem¬ 
nitate şi sărăcie acceptată. 
A dăruit tot ce-a putut agoni¬ 
si Bibliotecii dela Freiburg. 
Strălucit exemplu, menit sâ 
ne certe slâbicunile şi îndo¬ 
ielile, şi sâ ne îndemne spre 
mai sus şi mai mare. Iţi con¬ 
vertesc acum, dragă Lucia, 
in inima mea recunoscătoare, 
numele: lumină. încă un prag 
in care poţi ingenunchia şi 
spune: Dumnezeu a binevoit 

intru neamul românesc. 

• • • 

- Mafiile anticristicc luc¬ 
rează prin Naţiunile Unite la 
cedarea Europei până la Pi- 
renei, cu scopul secret de 
a-1 “bărbieri" pe Papa dela 
Roma. Mai exact de a-L 
străpunge în inimă pe Isus 
Hristos (a câta oară?)* Sov- 
ietizarca Berlinului prin capul 
de oaie al lui “Willy", are 
numai acest înţeles. Berlinul 
nu e un oraş german, ci o 
talpă a lumii. A apus-o şi 
monstrul urii, Lenin: “Cine 
stăpâneşte Berlinul, are 
Germania. Cine stăpâneşte 
Germania, are Europa. Şi 
cine stăpâneşte. Europa, st㬠
pâneşte lumea". Sc doarme 
la Vatican, somn dc moarte' 
Ar trebui să se trezească şi 
neamul spaniol care e un pic 
dincolo de Pircnei, pen truca 
luată lumea anticriatâ, urăşte 
Spaniadcazi şi dc totdeauna. 
Numai pentru o mică piicina. 
Mustos 1 b războiul civil din 
19)6, povocai şi finanţat de 
hienele stângi atc din America, 


Spaniolii nu s’au lăsat în¬ 
şelaţi şi învinşi. Pentru asta 
li-s’a jurat moarte. F. bine sâ 
sc trezească. Naţiunile U- 
nite au devenit unealta in¬ 
famă a lui Satan, pregătind 
comtinizarca planetei. 


- Problema libertăţii ro¬ 
mâneşti şi a responsabilităţii 
creştine în Societaea Acad¬ 
emică Română' In Congresul 
dela Washington, D.C., 
1969, patru compatrioţi din 
Paris, au făcut propunerea 
unei modificări de Regula¬ 
ment, pentru a opri dela con¬ 
ducerea Societăţii pe cei ce 
târguiesc (vând şi cumpără) 
cu politrucii dela Bucureşti, 
precum şi pe agenţii trimişi 
din ţară pentru a nc domina 
şidesintegra. Am văzut foarte 
bine şi cu imensă tristeţe, 
chiar atunci, că Monseniorul 
Bârlca o scălda, sc simţia 
strâns cu uşa, schimba feţe. 
Inghiţia hapuri. Propunerea a 
fost amânată pentru altă a- 
dunare generală extraordin¬ 
ară a Societăţii. NU s’a mai 
ţinut nici o adunare generală 
extra-ordinarâ. Dar, contrar 
aşteptărilor, inainte de Con¬ 
gresul anual al Societăţii 
dela Paris, 1970, Monsenio¬ 
rul (care ne omorî se cu re¬ 
fuzul de a mai conduce Soc¬ 
ietatea, lăsând-o în seama 
unui comitet) ne-a trimis o 
ţârcoală. Deslânatâ. Bâl- 
bâind de “oameni de. bună 
voire, veniţi din ţară”. La 
Paris, Monseniorul a fost 
extrem de prezent. A ţinut 
sâ abuzeze de dragostea lui 

Mircea Popescu, secretarul 
general al Societăţii (şi ade¬ 
văratul conducltor, cu de¬ 
ceniile), cerând sâ fie pro¬ 
pus preşedinte dc onoare, 
pentru a teroriza adunarea 
generală şi a impune dialo- 
ghismul slăbănog. Cei patru, 
dela Paris (merită numele: 
Kome, Beldiccanu, Bogdan, 
Filiti), plus Ion, Fmilian şi 
Con st. Amăriuţei, au păr㬠
sit, ostentativ, sala de şed¬ 
inţă. Prietenul şi colaborato¬ 
rul nostru, Ion Halmaghi, a- 
jutat de Mircca Popescu, a 
reuşit sâ propună şi sâ treacă 
prin vot favorabil, o moţiune, 
destul de grăitoare şi demnă, 
pe care am publicat-o în nu¬ 
mărul trecut al DRUM-ului. 
Nu am înţeles dece Mon¬ 
seniorul s’a proţâpit in felul 
aceasta, ca să oprească modi¬ 
ficarea Regulamentului, cer- 
rutâ pentru a punt* un veto 
oficial maşinaţiunilor poli- 
truce. Nc-am gândit creştine¬ 
şte că se lasă timorat de 
faptul că trăieşte in Italia 
(care merge vertiginos spre 
moarte şi comunism). Dar 
pre ţedinlele de onoare, omul 
pe care compatrioţii noştri 
intelectuali şi culturali |’au 
onorat, s’a grăbit imediat 
după Congresul dela Paris, 
să-şi dea arama pe faţă. Fără 
drept de conducere, a sărit 
ca musca’n lapte, ca să des¬ 
fiinţeze MOŢIUNEA lui Mir¬ 
cca Popescu şi a lui Halma¬ 
ghi, şi să ne insulte cu o 
noua ţârcoală. urmând o în¬ 
câlcită dialectică a la Karl 
Marx, ca «>* dovedească 
vinovaţi pe noi acei care 
credem în Isus Hristos şi’n 

libertatea neamului românesc. 

Auziţi: facem politică, pen¬ 
tru,.* nc opunem comunismu¬ 


lui ateu. Şi Moncseniorul nu 
face politică, dând mâna lui 
Satan, coexistând, dialo¬ 
gând, colabborând, lâaându- 
ae dus. Omul pc- care în 
aprehensiunile noastre de 
bine şi frumos, l'am crezut 
sfânt, şi-a rupt haina de 
preot, dc servitor al lui Hris¬ 
tos, ca sâ ne arate că a put¬ 
rezit. Aşteptăm o desminţire 
din partea conducerii oficiale 
a Societăţii Academice Ro¬ 
mâne, pentru a mai putea 
crede că suntem oameni şi 
sâ ştim cu cine ne batem, cu 
cine mergem la drum. 

• • • 

Rămânem îndatoraţi 
fraţilor noştri dela BUNA 
VESTIRE, fan. IX, No. 3, 
1970), pentru icoana ţării din 
pagina întâia. "Când furia 
prigoanei antireligioase s’a 
deslânţuit ca un potop, pri¬ 
gonitorii au uitat-o undeva, 
in apropiere de Sf. Ghcorghe. 
Puhoiul inundaţiei a smuls 
toată viaţa: din cale. Ea. a 
rămas. Ea va rămâne grăitor 
inâlţatâ in suflete, chiar şi 
atunci, când redescoperită, 
va fi smulsa de puhoiul urii 
celor fără Dumnezeu. .Apele 
trec. Crucea rămâne." Mai 
mult decât impresionant. 

Semn de dincolo! 

• • • 

- . Despre morţi numai 
bine: l'am ascultat pe Fran- 
cois Mauriac, în 1949 şi 


1950, oridecâteori » 
posibil. Şi totdeauna am 
ieşit din sala de conferinţe, 
nesatisfâcuT. Mai fUmind 
decât venisem. Înţeleg acum 
ce lipsea in structura lui 
atât de lucrată. Lipsea ex¬ 
perienţa mistică şi umilinţa 
franciscani. Omul mi-L ser- 
via pe Dumnezeu, ci ciuta 
nemurirea. “Chiar daci din 
generaţie in generaţie câţiva 
credincioşi îmi vor păstra 
numele, chiar daci amintirea 
mea nu se va stinge nicio¬ 
dată şi aş fi sigur de asta. 
n’aş găsi nici îmbărbătare, 
nici mângâiere, fiindcă a- 
ceastâ nemurire in amintirea 
oamenilor nu poate părea de» 
cât derizorie pentru cel ce 
aşteaptă nemurirea verita¬ 
bilă". Cunoscătorul mistic, 
real, al lui Dumnezeu, ou are 
timp sâ caute nemurirea, 
nici în oameni, nici dincolo. 
El iubeşte şi se goleşte. Ac¬ 
ceptă moartea. Spune da, 
pierzându-se în Dumnezeu. 
Sfânta nuanţă care a lipsit! 


- Napoleon Bcmaparte 
ştia de comisiile de investi¬ 
gaţie americane: “de vreau 
un spital ori un pod, dau or¬ 
din. De vîeau sâ nu fac 
nimic (sâ împachetez vânt cu 
orid de fier), numesc o 


S&pofriu 



-Expoziţia de artă române¬ 
asca a OLTF.I ZUCA.In Ianu¬ 
arie, a.c. a avut loc la Pitts- 
burgh, Pa., in Frik Fine Arts 
Building, expoziţia de pic¬ 
tură a doamnei Oltea Zuca, 
văduvă după scriitorul The- 
odor Zuca, mort acum doi ani. 
Invitată de Universitatea din 
Pittsburgh, Oltea Zuca a ex¬ 
pus portrete şi peisagii in u- 
lci, precum şi icoane pe sti¬ 
clă şi lemn. Intre pânzele in 
ulei, s'a impus un Sat din ju¬ 
rul Hlajului, ca cca mai valo¬ 
roasă piesa a ei, apoi un Ci- 
ohan din Nordul Greciei. Te- 
meincindu-şi creaţia pc cu¬ 
loare şi armonia nuanţelor, 
Oltea Zuca se menţine, cu 
curaj, pe linia tradiţionala 
a artei, în acel farmec al nu¬ 
anţelor ce creiază perspec¬ 
tive, pentru a oferi spectaco¬ 
lul frumosului. Ncdepârtându- 
se de realitate, recunoscând 
fondul iniţial, ea nu este o 
realistă, deoarece nu fotogra¬ 
fiază. Ea surprinde esenţe. 

In portrete, Oltea Zuca c in 
că .tarea identităţii spiritu¬ 
ale a persoanei, a sbuciumu- 
lui sufletesc pc care*l trăi¬ 


eşte şi prezintă fiecare mo¬ 
del, in parte, ceea ce-1 de¬ 
fineşte ca existenţă 
Un fel du a li şi dc a gândi 
in totali late a | un tvc; r 

existenţi metafizică. Cu asta 

nu vrem să Spunem că arta 
Oiţei Zuca e de modă veche. 
Deloc. Ea încearcă definiţia- 
omului modern, încărcat dc 
toate neliniştile şi prăpăsti¬ 
ile sale. Figurile um.ine nu 
sunt îngheţate, ci pline de 
viaţă şi mişcare, integrând 
vălmăşagul existenţie, cu 
toate nivelurile şi liniiile lui 
definitorii, într’o formă ce se 
sbate sâ invite contra-forma . 
veşnicia, absolutul. In Icoa¬ 
nele pe sticlă, Oltea Zuca se 
realizează şi mai clar. Imagi¬ 
nile icoanelor sunt desprinse 
din texte istorice şi dogma¬ 
tice,din sfera vieţii creştine, 
cu o intuiţie minunată a vie¬ 
ţii mistice, deşi forma de pre¬ 
zentare e modernă şi chiar 
modernistă. Culorile, prin joc 
de lumini şi umbre, deschid 
drum spre transcendenţe, in 
lumea dc dincolo dc simţurile 
noastre. Icoana pc lemn: Gr㬠
dina Ghetsemam, c un caz 
limită, intre real şi ireal, la 
un punct unde spiritul abso¬ 
arbe materia. îngemănare de 
fonduri mistice şi structuri 
ale realităţii coloristice. Tre¬ 
ptele rugăciunii bizantine 
devin la Oltea Zuca, trepte 
de rugă ale omului modern, 
ale omului ca atare. înche¬ 
iem cu mângâierea ci arta 
Ol tei Zuca duce mai departe 
tradiţia majora a picturii ro¬ 
mâneşti şi dovedeşte exilului 
că putem birui fund in esenţe 
şi’n sfintele tremur aturi ale 
dorului românesc de plinire 
şi creaţie. 













■Mi* plăcut cum aţi inter¬ 
pretat problema inundaţiilor din 
fard in "Spre Când ir ea cu Ini¬ 
ma". Mulţi au tălmăcit fenome¬ 
nul ca fiind de natură metereo- 
logică. Au uitat se vede milio¬ 
anele de prunci aruncaţi la ca¬ 
nal ţi alte atâtea blestemăţii 
de care s'a făcut vinovată o 
mare parte din popor. Se vor fi 
trezit oamenii la adevâratareali- 
tatr „ singura care contează, 
sau vor da-o înainte cu fme- 
chcfia, pretextând că apăra un 
spaţiu geografic, pe care dum¬ 
nezeu era să-l scufunde in ad¬ 
âncuri cu o singură lăcrimd? 
Şi noi, să ne împrumutăm de 
câteva sute de dolari pentru a- 
i ajut pe sinistraţi, defi am 
început să aflăm ce se întâm¬ 
plă cu ajutoarele. In unele ca¬ 
zuri, ele au fost folosite ca 
momeală pentru înscrierea in 
partidul comunist. Clasa con¬ 
ducătorilor din ţară e atât de 
salanizală incit cred că am da 
dovadă de copilărie dacă ne-am 
imagina că ei ar putea sau ar 
vrea să se schimbe. Tarele le¬ 
vantine ale unora, de care scri¬ 
eţi, sunt realităţi biologice, 
pur /i simplu, peste care ei nu 
pot trece, oricât talent sau cre¬ 
ier ar avea. Noi suntem aceia 
care facem eroarea de a-i crede 
pe cuvânt. In altă ordine de i- 
dei, fi eu sunt pentru o apro¬ 
piere de Catolici fi o comple¬ 
tă infrăţie, dar totul să se fa¬ 
că m cadrul întregului popor, 
nu să fim vânaţi ca nifte lăiefi, 
unul câte unul, sau pe grupu¬ 
leţe. (C. T.) 

0 • • 

-Săptămâna trecuti am pri- 
"•»* dda Madrid "POEME DIN 
^^^ISORU'. Am c*lit aceste 

poeme^on Ifnud jV feft fr 

tă fi sfântă in slujba neamului 
nostru oropsit, cu toate mijloa¬ 
cele ce Vă stau la îndemână. 

(U.) 

• • • 

-In certitudinile mele fi ale 
generaţiei mele, nu există 
flexibilitate, dar, in tratarea 
oamenilor, pe lângă eleganţă 
sufletească, ne trebuie fi o- 
menie fi dragoste. Ştiu că-j 
iscusite “căile intelectuali- 
Io” no firi dar te asigur că 
tu nu mă cunofti in tăriile 
mele. li vreau pe toţi cei în¬ 
chipuiţi “puternici”, "diplo¬ 


maţi fi maieftri în toate 
celea, să simtă puterea ne¬ 
văzută a unor alte lumi, in 
care ci nu mai cred, fi de care, 
poate, le este rufinr. In in- 
chisori, am trăit situaţii mai 
tragice, căci, acolo, se de¬ 
finea nu "Majoratul” nostru, 
nu structura noastră politică, 
nu temelia credinţelor noastre, 
ci "biruinţa noastră.” Şi orice 
cădere rodea adânc potenţele 
noastre biruitoare. Biruinţa 
noastră a fost lucidă, nu sen¬ 
timentală. Defi ne vedeam 
fundamentele săpate de cei ce 
cădeau, noi i-am inţeles, aju¬ 
tat, iertat. Niciodată nu i-am 
condamnat. In faţa acestei 
OMENII, mulţi fi-au revenii. 
Omenia a intrat in patrimoniul 
spiritual al generaţiei noas¬ 
tre, devenind component al 
biruinţei noastre ideologice fi 
spirituale. Deci, voi face tot 
ce este mai bine, nu ca să mă 
salvez eu, pe mine, dela 
vreun compromis, ci ca să ne 
regăsim sub aceeafi cupolă 
luminoasă a crezurilor noastre, 
care construiesc splendoarea 
unui neam întreg, român fi 
creftin, fi care poate, odată, 
vor salva întreaga suflare ro¬ 
mânească. Aci, in comunitatea 
naţională, nu voi uita nicio¬ 
dată tot ce a fost fi este lum¬ 
inos in existenţa românească. 

(C.H.) 


-După cât îmi dau eu seama, 
ca unul care am trăit un sfert 
de veac sub teroarea lor, eom- 
untftii au păfit de mult la ata¬ 
cul lumii libere , in special la 
atacul Statelor Unite, cu mii 
fi mii de arme invizibile, des¬ 
tul de vizibil pentru noi acei 
care le cunoaftem metodele 
de subversiune. Acum, cetind 
prin ziare că chiar descenden¬ 
ţii nobilei familii dela Hyanis 
au fost prinfi transportând 
droguri interzise de lejgile a- 
mericane, nu mă mat mîr ci 
se găsesc zilnic oameni ucifi, 
fi că ucigafii rămân mereu 
necunoscuţi. Numai după un 
an fi jumătate dela "reluarea 
relaţiilor culturale” cu com¬ 
uni ftii, Franţa a trăit acea 

REPETIŢIE GENERALA a 
loviturei de stat, fi era cât pe 
ce să rdmâie cu pumnul stân¬ 
gei in cap. Oare este vreo 
ţară pe glob unde sa poată 
trăi omul fără teama de fiara 
apocaliptică? Un inginer fugit 
recent dela noi, (mi spunea că 
se teme sd Xe vorbească cole¬ 
gilor săi dela serviciu, des¬ 
pre adevărata calamitate com¬ 
unistă, pentru ca nu cumva sd 
fie găsit intr’o bună zi mort 
intr’un fanf, ori călcat dc vreo 
mafind, DIN GREŞEALA, 
cum obifnuiesc comuniftii să 
facă. Tot zilele acestea am 
cetit că au fost sesizate sub¬ 
marine rusefti in MareaCarai- 
bilor. Oare este atât de apro¬ 
ape lovitura pe care ei o pre¬ 
gătesc Lumii Libere? (P.D.) 


ciparr la DRUM. Mă bucură că 
DRUM,‘drumul nostru, al tu¬ 
turora-, a rămas acela ţ, in 
care totdeauna ne-am identifi¬ 
cat. Iţi doresc drum bun, săn㬠
tate fi putere de muncă. (V.A.) 

• • • 

-Ca impresie personală, Vă 
spun că revista Dv. e pesimis¬ 
tă. Văzând atâtea căderi, de¬ 
sigur câ Vâ plat aţi pe un 
teren realist-spirtualist, pre- 
gătindu-Vd de sacrificiu, dar 
eu cred că Dumnezeu nu doa- 
armt. 

(R. H.) 

• # • 

•Văd acum că preoţirea lui 
C.V. Gheorghiu a fost un 
sacrilegiu. Cu cât aprofundez 
chestiunea, eu atât mă îndure¬ 
rez mai mult. Ridici la rangul 
de preot pe unul care i-a făcut 
ode lui Câlinescu, catul tine¬ 
retului fi neamului românesc, 
penlruca după aceea sd croia¬ 
scă "CRAI AŞA” cu cele mai 
odioase insulte la adresa mari¬ 
lor noftri morţi. Gheorghiu 
este obraznic fi orgolios, fi 
hrubele il vor împinge înainte. 
II vor pune chiar in capul Bi¬ 
sericii, de unde va putea să 
facă răul cel mare. Omul 
acesta e atât de mifel î»rât 


intrrh 

poale 


•iacă Dumnexru 


ierta. Dv 


poztţta 


mat 

de acum ar putea să facă un 
gest măreţ, de răteumpdrare a 
grefelilor. Nu mai are nimic 
de pierdut. Nume fi-a făcut. 
Mă îndoiesc ră va facr-ry. Toc¬ 
mai penlrued va trebui să-fi 
ceară iertare fi dela cei pe 
care i-a insultat. Dc nu-l vot 
ierta morţii noftrt, nici Dum¬ 
nezeu nu-l va ierta. Ni-% foarte 
greu sd suportăm situaţia de 
aici. Noroc că nu mai vine la 
biserică. Eu am protestat 
chiar dintru început. Dar de af 
fi ridicat atunci vocei mai 
tare, cred ci mi-se trăgea 
moartea. Asta-i situaţia, (faz¬ 
anul satanei clocolefle aicea 
la Paris mai puternic decât 
oriunde. (M.D.) 


-Rog pe Domnul să Vă dea 
puterea fi curajul să duceţi 
mai departe lupta pentru cauza 
neamului crucificat. DRUM 
este pentru noi, cei rdtăciţi pe 
aceste meleaguri, CANDELA 
ce ne incălzefte sufletele 
amdrite. Aveţi griji sd nu o 
lăsaţi să se stingă. (C.B.) 


ADMINISTRATIVE 


-Imi scrii: "Pentru 
Hristos va fi ultima silabă fi 
proximul pas.” A fa e fi pentru 
mine. Cu aceasta se încheie 
filosofia răsăritului. Ceea cc 
spui tu stă dincolo ^dc răsărit 
fi apus, este insufi sensul 
dialog ului intre fi 

‘ţţuSTTare se plinef te in noi. 
Nafterea Ţiului lui Dumnezeu 
in noi, care recere lepădarea 
de toate lucrurile, este in 
esenţă sâmburele drumului 

iniţiatic. (K.D.) 


-Mi-aţi făcut o surpriză mare 
mlnc fi multă bucurie, trimiţându-mi 


POEME DIN ÎNCHISORI. Vă 
felicit că aţi făcut un lucru 
frumos fi de lipsă azi. Nu sunt 
poet, nici Critic literar. De 
aceea le-am cetii cu inima, fi 
mi-au plăcui mult. Conţin cred¬ 
inţă biruitoare, convingeri 
puternice, fi românism curat 
fi adevărat. De aceea, cum 
zic Americanii: More power to 
youând may Cod bless you and 


yours 


(L.S.) 



-In aceste vremuri de incer¬ 
titudine in ce privefte soarta 
ne amur Hor, când tratatele de 
drept internaţional sunt incâl- 
cale sistematic, fără teama că 
vinovaţii ar putea fi pedepsiţi 
pentru fărădelegile lor, când 
propaganda de ucidere a tiner¬ 
etului din universităţi se face 
persistent, cu perversitate, 
folosind mijloace josnice fi 
sisteme diferite, când diplo¬ 
maţia devine spionaj, iar in¬ 
timidarea conducătorilor de 
popoare se face cu sbdmâitul 
avioanelor purtătoare de 
bombe atomice, când crize 
economice trecătoare consti¬ 
tuie pretext de revoluţii, de pe 
urma cărora comuniftii m- 
slaurcazd regimuri de opresi¬ 
une, cu agenţi instruiţi fi par- 
afutaţx dc Moscova, a rămâne 
pe poziţia de rezistenţă, cu 
puţinii idealifti fideli princi¬ 
piilor de dreptate fi adevărată 
liberate,esie un act de eroism 
înalt fi de plinire a unei conş¬ 
tiinţe profunde. Uneori, intri¬ 
gat de neputinţa celor care de¬ 
ţin in mantie lor soarta popo¬ 
arelor optimale, cad intr o dis¬ 
perare mută. îndrăzneala fi 
cinismul diplomaţiei comuniste 
iau forme diferite, sub nasul 
"N AN AŞILOR”, care se prefac 
a nu vede, n’audc. Dumnezeu 
se va indura salvând omenirea 

di LORI EU SATANICE, 

cum le numiţi Dv- (P-M.) 


-Experienţa mea profesională 
se rezumă la trei-ani de învăţ¬ 
ământ. In 1969, după dificile 
luni de obţinere a unui pafa- 
port de turist in occident, am 
părăsit ţara. In Paris am af- 
teptat cu lunile pentru viza 
canadiană. Motivele pentru 
care am dorit să mă stabilesc 
in străinătate le cunoaftem cu 
toţii. Vefnica lipsă de liber¬ 
tate in care mam născut fi am 
trăit 27 dc ani. In care am repe¬ 
tat, fără voia inimii, lozinci 
care grăiau atât de comic de 5 
pre LIBERTATEA fi SA’NĂ- 
TATEA noastră. Mereu încon¬ 
juraţi de-o armată de securi¬ 
tate, pusă să tragă cu urechea 
la bancurile politice foptite 
intre amici, singura manifes¬ 
tare politică a neamului nos¬ 
tru la ora actuală naţiunea 
noastră nu-fi mai creiază is¬ 
toria fi nu mai participă la 
destinele ei. Vocaţia ei spirit¬ 
uală este anihilată. Iar tet- 
auiul nostru folcloric actual, 
nu mai reprezintă geniul pop¬ 
orului român, ci numai nifte 
RĂTĂCIRI ale unor elemente 
rau-voituure. Inutil J ea la 
mai vorbi despre entuziasmul 
p,aclamai al maselor sau par¬ 
ticiparea conftienld la ion- 
struirea soc ialismului- (D.C. I 


•Intrând in cel dc al 7-lea 
an, ţinem sd mulţumim, pe 
această cale, tuturor celor 
ce, inţelcgând misiunea aces¬ 
tui DRUM al exilului nostru, 
nc-au ajutat şi continuă sâ 
nc ajute, din mult-puţinul 
lor, pentru a-l ţine in viaţă 
şi a mărturisi, prin el, pen¬ 
tru Neam şi Ţară. 

Dc la apariţia ultimului 
nostru număr şi până la 15 
Februarie, 1971, a'au primit 
la administraţie, următoarele 
abonamente şi donaţii: 

(1), M. Râdulcscu £10.00; 
(2), Anonim £15.00; (3), Val- 
eria lacob £10.00; (4), Elena 
losif £10.00; (5), Dragomir 
Strein £12.00; (6), lacob Stan 
£5.00; (7), Alcx Fonta £15.00; 
(8), Elena losif £5.00; (9), 
C.P. £10.00; (10), Nicolac 
Arnâutu £10.00; (11), Pr. Dan 
loan £10.00; (12), Emil Popa 
£10.00; (13), D. Nlmigeanu 
£10.00; (14), John Simicin 
£10.00; (15), Tiberiu Cunea 
£13.00; (16), Vianor Bcndcs- 
cu £5.50; (17). Pr. Radu Gra¬ 
ţiaţi £10.00; (18), Ion Cepoi 
£10.00; (19), Virgil Popa 

£10.00; (20), Marin Roman 
£10.00; (21), Pr- Anchidim 
Uşor iu £10.00; (22), C. Pria 
£20.00; (23), Valentin Cantor 
£5.00;(24),N.Nicolac £10.00; 

(25) , Stelian Stanicei £10.00, 

(26) , Miron Butariu £5.00; 

(27) , Vasile Jedercan £500.00; 

(28) , Hachik Sarkissian 

£5.00; (29), Râul Marian 

£10.00; (30), Zamfir Dragnea 
£20.(X); (31), lt> n Cu ala 


£6.82; (32), Rev. N. Zelea 
£10.00; (33). Arh. M. Ivano- 
vici £15.00; (343, George Is¬ 
pas £10.00; (35). N.N. £4.00; 
(36), Viorica Botoman £10.00; 
şi (37), Alexandre3cu loan 
£ 10 . 00 . 

Tururor, le trimitem, cal¬ 
dele şi sincerele noastre mul¬ 
ţumiri. 

0 0 0 

•Ţinem sisublinicm dona¬ 
ţia teatamentatA \Aaat4 re¬ 
vistei noastre de către un bun 
român şi mare suflet. Moş 
Vasile ledercan, în suma de 
£500.00, din poliţa de asig¬ 
urare, pe care o deţinea la 
Uniune şi Ligi. şi din care, 
sc tipăreşte acest număr din 
DRUM. Bunul Dumnezeu, 
să-l aşeze in rândul drepţi¬ 
lor, căci. bun şi drept a fost, 
iubindu-şi, toată viaţa, bi¬ 
serica şi neamul din care a 

făcut parte. 

• • • 

•POEZIA AMINTIRI”. 

apărută in numărul nostru 
trecut (Pag. 6), dintr’o re¬ 
gretabilă eroare tipografică, 
tară semnătură, aparţine D-nei 

DORINA IENCIU. Facem 
deci, cuvenita rectificare şi 
precizare. # 

•DESEMNELF. ce impo- 
dobesc numărul nostru de 
faţă, aparţin pictorului ş» 
sculptorului ION MIRFA, 
căruia, ţinem să-i mulţumim 
pentru această preţioasa 
colaborare. 

ADMINISTRAŢIA 


DRUM 

APARE TRIMESTRIAL- 

Redactori: 

NICOLAE NOVAC 
9406 Farincr Drivc 
Highiand. lud. 46322 
U.S.A. 


VASILE POSTEUCA 
P O Box 105 
Mankato, Mini). 56001 

U.S.A. 


Abonamentul . $10.00 


-lartd-mă că vin atât de târ¬ 
ziu cu această modestă parii- 


Manuscrisele ^ abonamentele se 

voi trimite numai pe numele la 
aUrcsa d-lui Vaule Posteuca*