Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0029

Pi 
PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscrisă zub No. 163 Trib. Ilfov ' 











In memoriam 


de VICTOR POPESCU 


Se împlineşte un an, de când trista veste a raorții mult 
iubitei noastre Regine Maria a îndurerat inimile românilor. 
Au plâns calde lazrimi ochii poporului. S'au îndurerat cei 
ce o ştiau întruchipare vie a blândeței „a imbirii de țară, a 
neînfrântei credinte în victorie, care, alături de magnificul 
ei soț, a ajutat-o să sprijine suferința neamului, în zilele de 
cumplită restriște ale războiului. 

Privirea Ei duioasă a mângâiat luni decarândul chinurile 
celor ce pierduseră sânge pe altarul patriei. Fără teomă, ca 
o sfântă, a străjuit în miilocul bomavilor, 

Chipul Ei, pe care fiecs român îl cunoaște și-l iubeşte, cu 
tot ce înseamnă tăria şi gloria Marei Românii, să nu fie acum 
decât un svon din gură în gură spus? Să nu mai fie decât o 
palidă amintire? 

Desigur că nu. Au fost pe lume ființe cari trăesc în memo- 
rie, cu tot atâ!a putere de prezenţă, ca în vremea pămânieştei 
lor vieţi. Regina noastră Maria e, fără îndoială, dintre aceste 
luminoase întruchipări. 

Legendară, prezența ei crește în intensitate, cuprinde ini: 
mile noastre care-i plâng sfârşitul, dar în acelaș timp renasc 
cu mai mare încredere în viață, după exemplul nestrămutat 
dat de Ea, De Ea, Mama și Regina poporului român. De Ea, 
lupt&toarea dârză, apărătoare  neinfricosată a țarinei şi 
demnităţii strămoşeşti, pe care astăzi, din alte lumi, ne în- 
deamnă ca, la rându-ne să le apărăm cu îndârjire, 

Prezenţa Reginsi Maria, în clipele de grea cumpănă, ve- 
veghează ca un simbol al hotărirei neamului, de a apăra 
ceeace Ea ne-a îndemnat, cu graiul şi cu fapta Ei vitează, să 
dobândim, 

Și o iubim cu aceeaș sfântă adorare cum am iubit-o şi cum 
au iubit-o viteiii ce şi-au dat viața cu capul pe bratele Ei, sau 
cari au lăcrimat le durerile rănilor, imbărbătaţi de Ea. 

A plecat dintre noi. Dar numai trupul Ei nu mai este. A 
rămas mai departe, pentru veșnicie, pilda Ei şi chipul Ei 
de-o neasemuită frumusețe, perpetuat în amintirea noastră, 
a tutuzor, ca dintr'un basm al vremurilor apuse, păstrat în file 
îngălbenite de hronici vitejeşti. 

Să-i înălțăm o rugă fierbinte, un prinos pe altarul recu- 
noștinței. Și în parfumul de tămâăe, în misterul de sub cupolele 
iazutelor biserici, îngenunchiaţi în fața prea sfintelor icoane, 
să ne gândim la viața Ei regească, o înălțătoare şi prea fru: 
moasă viață, cum rareori este dat să vedem, 

Să ne reculegem câteva clipe și să ne gândim la Regina 
noastră, la Regina Maria. 





ABONAMENTE ; Li 220 pe 1 an 


»» 120 pe 6 luni 


Autorităţi și instituții — Lei 500 


a 3 ar e Pa 


Dacă în zile de amintire, cum este cea de 
astăzi, Regina Maria se hotărăşte să se în- 
toarcă între noi, Ea trebuie să fie la ceasul 
de acum, când seara se înalţă odată cu stelele 
din Mare, într'un loc pe care ştiu că-l iubea 
cu deosebire. 

Este la Balcic, deasupra teraselor grădinii 
Palatului, un plop măreț. Tozite cele dimpre- 
jur : perdelele de îlori albastre, albe şi roşii; 
apa dulce, care aleargă pe jghiaburi şi cana- 
luri sau cede străvezie dela un cat la altul; 
amforele care parcă adună liniştea în ele, 
casele cu ferestrele largi ca să poată îmbră- 
ţişa toată zarea, sunt făcute szu aduse de 
stăpâna încoronată a acestui colţ de lume. 


Plopul este mai vechiu decât noi toţi. Vine 
din istorie, ca să poată adăposti sub el pe 
cei care fac istoria, Stă aplecat peste țărm, 
aşa de mult, încât cineva ar putea să se 
suie, fără să se ţie, luându-și vânt, pe tul- 
pina lui! In fiecare clipă îşi schimbă înfăţi- 
şarea. La o adiere este verde întreg, pentru“ 
că frunzele stau drepte pe crăci, şi numai 
decât apoi se faceargintiu, pentrucă frunzele 
s'au culcat. Era la îel în 1913, când l-am 
văzut întâiu, singur lângă un zid, care tre- 
buia poate să apere de valuri şi primea ca o 
pânză jocuri de soare şi de umbră. Cafeneaua 
mică de alături părea un cuib în desişul lui. 
El aştepta soarta, pe care singur o vedea. 
Intro zi Regina de departe s'a rezemat de 
coaja lui şi s'a hotărît să-şi ridice acolo un 
palat şi nişte grădini, iar podoaba cea mai 
frumoasă a acestor grădini şi a acestui palat 
să fie el. Un jeţ de piatră cu spătar înalt 
venețian sau brâncovenesc, i-a fost pus Ia 
rădăcină. Ar fi greu să seaşeze în el om viu, 
atât este de alb şi de rece. In acel jeţ stă 
Regina Maria, în rochiile ei fâlfâitoare, pe 
care care vântul nu le mai mişcă, şi se uită 
pe mare. In fiecare an, de când viaţa Ei nu 
se mai petrece între noi, vom veni aici ca 
asttăzi, şi ne vom aduce aminte, 

Regina Maria a fost v fire isteaţă şi iscodi- 
toare. Palatul din Balcic nu era clădit de 
mult, atunci când a început să cheme în ei 
dela Bucureştii şi din țară oameni ca să se 
constătuiască, Işi dădea seama că, ispitiţi toc- 
mai de aşezarea Ei, aveau să pornească spre 
portul cu faima cea nouă tot felul de oas- 
peţi dornici să clădească şi să schimbe. 


REDACȚIA Și ADMINISTRAŢIA; 
BUCUREŞTI 1 Str, Brezoianu 29-25 


Regina Maria din an 


TELEFON 3.30.10 


in an 


de EMANOIL BUCUȚA 


Putea să se clădească, dar nu trebuia să se 
schimbe ! Firida aceasta. de răsărit trebuia 
păstrată cu orice preţ. :Casele turceşti șă 
răixână !  Uliţele rotite şi spânrurate pe 
ma uri să dăinuie! Gurile de  cișmele să 
curză şi mai departe! 

îli-aduc aminte ca acum de una din acele 
adunări. Regina şedea pe un divan, în fere- 
geaua ei de sultană. Dealungui vetrei candele 
lucrate ca o dantelă atârnau de lănţuge. Soa- 
rele bătea în ele cu lumini albe sau verzi şi 
le aprindea. Parcă slujba începuse. Regina 
vorbea repede şi ochii ei albaştri treceau dela 
mine la. vecinul meu. Era gata să se aşeze 
în fruntea câtorva oameni de gust şi de 
pricepere; şi împreună să cerceteze fiecare 
propunere de schimbare, casă care se ridică: 
uliţă care se taie. Puteau să fie între ei 
pictori, dar să fic şi gospodari. Erau câteva 
clădiri ridicate peste noapte, potrivite cu ori- 
care alt oraş, dar nu cu Balcicul, şi care tot 
peste noapte ar fi trebuit dărâmate. Ea ln" 


săşi avea să mai cumpere locuri în legă- 
tură cu cele vechi. Să pue tufișuri şi pomi. 
Să se înconjure de un parc. Să lucreze ne- 
contenii cât îi va îi dat să trăiască, în casa 
Ei dela Mare. Ne ruga să-l fim de ajutor: 
Să-l apărăm Balcicul! Când plecam, soarele 
nu mai era în odăi. Candelele se stinseseră. 
Un câine lăţos, negru şi cu picioarele scurte; 
intrase nu se ştie cum,  Aducea de veste 
seara. 

Altădată era la Cotroceni. La ferestrele 
dela sălile de sus păzeau nemişcate frunzele 
copacilor bătrâni. Incepeau să se aurească, 
Printre ele se vedeau cioburi de albastru de 
cer şi câte un turn de casă înecat pe jumă- 
tate. Le credeai fără fiinţă şi lipite numai 
pe geam, în legături subţiri de plumb, vitra- 
liu adus din alte țări pe vremea lui Şerban 
Cantacuzino; ctitorul dela 1680. De pe o uşe 
cu tăblii de stejar ste aşteptai să se arate 
însuşi Domnul între boieri: cu cafiane scum- 
pe şi feţe învăţate bisericeşti, ca să vor” 
-bească despre Siânta Scriptură, care trebuia 
să meargă la tipar. Nepotul, cu degetele sub- 
ţiri, pe care-l întâlnim şi astăzi în frescele 
din biserici de el înălțate, mișcându-i-se pe 





(Urmare în pag. 7-a) 





Dă-mi înapoi grădinile 


La porţile lu care 'ntind un taler, 
Mă latră câinii amintirii tale. 
Vântul clatină cătinele — 
Dă-mi înnapoi grădinile. 


Ce “nmalţi plopii mei, plopii serii ! 
Tu ești fata de-i plac ofițerii. 

Ai rămas cu sufletul tău, cu tortelul, 
Eu — cu inelul lui Saturn. 


Aprilie “și rupe scrisorile — 

Mie, poame n'or să-mi mai dea merii — 
Nu meriţi ninsorile lunii, 

Aceea ce n'ai cunoscut răul şi binele — 
Dă-mi înnapoi albinele, grădinile. 


Singur, singur, numai cu mânile 
Mele albe, prelungi — 

Dă-mi înnopoi grădinile, fântânile, 
Nopțile — lunci, 


Toamna şi-a tăiat în parc vinele — 
Poţi tu rănile să-i alini ? 

Unde, unde, templu-mi restauru-l ? 
Dă-mi înnapoi tot soarele, tot aurul, 
Dă-mi înnapoi minunile — grădinile. 


Gravă, privirea-mi căprue 

Inghiaţă ca gerul, 

Când luna pe clină îşi scoate brățara, 
Mi-ai fost tu mie țara 

Și cerul ? 


Pacoste, cu buclele răţoi 

Cu ochii, bobocii, cum sunt trandafirii, 
Dă-mi înnapoi luminile — grădinile, 
Să-mi refac Raiul, . 
Raiul dragostei dezamăgite, 


N. CREVEDIA 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


Mătrăguna se mai pune sub pie- 
trele morii, ca să atragă oamenii să 
macine tăină la moara aceia. (39). 
Cârciumarii o folosesc pentru a-si 
înmulți mușterii. „Se plătesc atunci 
două femei care ştiu s'o culeagă. A- 
costea iau tot felul de băuturi din 
cârciumă, apoi pâine, sare, un ban 
şi praf, acesta deasemeni Qin cârciu- 
mă, după ce l-au învârtit de trei ori 
în jurul unui butoiu, contrar mer= 
sului soarelui. Cu toate acostea se 
înconjoară mătrăguna, închinând și 
dorindu-le celor ce intră în cârciu- 
mă să nu mai iasă cu punga plină 
de-acolo. Astiel culeasă, ea se pune 
sub butoiul cu vin sau, puţiră din 
ea, în băutură. Se şi crede, despre 
unele cârciumi, că pentru aceca 
merge lumea la ele, pentru că-i du- 
ce măirăguna“ (40). Aceiaşi credinţă 
în Moldova. Cârciumarii așează mă- 
trăguna descântată pe butoiul de vin 
sau rachiu, care se sfârșește în 2—3 
zile, „căci lumea bea de se încbu- 
nește din el“ (41). 


de MIRCEA ELIADE 

Credinţa că cine are mătrăgună îi 
poate cere orişice şi se îmbogăţeşte 
repede — credinţă care e frecventă 
în Europa Centrală — există şi în 
Moldova (jud. Vaslui). „Dacă te duci 
într'o zi de Duminică acolo, în câmb 
la dânsa, și-i dai mâncare şi băutu- 
ră — vin cu pâine — şi-o iei cu lău- 
tari și cu norod acasă, şi dacă pe ur- 
mă ov ţii tot în cinste şi te arăţi voios, 
nu te sfădeşti cu nimeni şi nu blăs- 
temi, — că de te scapi cu ceva din- 
tracestea, te omoară — apoi, poți 
s'o trimeţi ori şi unde, şi să-i ceri 
orișice, că-ţi aduce şi-ţi dă (sublinie- 
rea e a noastră, N. B.). Dar atât să 
știi: să nu care cumva să treacă Du- 
minccă fără a nu-i aduce lăutari și 
români din sat, să facă joc, iar tu să 


fii tare bucuros, mai ales în ziua 
asta“ (42). 
Poporul român cunoaște şi alte 


Eurueni de leac care trebuiesc culese 
cu formula mătrăgunei, In Basara- 


bia, toate plantele medicinale şi ma- 
gice care se culeg înaintea Rusalii- 
lor, trebuiesc săpate după ce culegă- 
toarea se apropie de ele și pune pu- 
țină pâine lângă tulpină. Atunci se 
spune: 


„Eu vă dau pâine şi sare, 
Dar voi să-mi daţi leac şi 
[sănătate“. 


Se cere chiar, în unele locuri, să-ţi 
ici cămașe curată când pleci să cu- 
legi burueni. Iarba numită în Basa- 
rabia „buruiana lui Barboi“ ace 
„chipul diavolului“, adică „rădăcina 
încolăcită în chipul diavolului. Pa- 
re-se că această plantă este tot o 
„mătrăgună“, căci e bună de lipi- 
tură şi trebuie săpată cu o tehnică 
asemănătoare desgropării mătrăgu- 
nei. Anume, se sapă Marţi seara; cel 
care o culege, nu trebuie să privea- 
scă înapoi nici când se duce, nici 
când se întoarce; trebue să fie îm- 
brăcat cu cămașă curată și să nu 
vorbească tot drumul. Punând o bu- 
cățică de pâine și o bucăţică de pân- 
ză la rădăcină, rostește: 





(Urmare în pag. ultimă) 


bi 


ANUL XLVIlIl e Nr. 29 
SAMBATA 22 lulie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





italiene 


de ALEXANDRU MARCU 


Actualități 


Dintre cele mai neobișnuite descaperiri arheologice fă- 
cute în Italia, de curând, ziarele o discută pe aceea a unei 
cruci de lemn, găsită de un lucrător in peretele de stuc 
din așa-zisa casă „a Bicentenarului“? din Herculanum — 
şi anume: într'o odăiță întuiiecoasă dela etaj -— unde 
stăteau servitorii —, un culcuş de sclavă, unde se afla 
numai un dulăpior de lemn, în care sa găsit un zar. Aşa 
dar, o cruce, un semn creștin în plină lume păgână. Să 
se fi inhltrat doci noua religie orientală, încă de pe a- 
tunci, pe coastele Italiei de Sud? 

lată cel mai vechi exemplu de simbol crucitorm pe 
care-l cunoaște arheologia creștină. Atâta numai că ar- 
heologii, ca şi filologii, „certant“. Şi atunci, sa iscat pe 
această temă o susținută polemică, al cărei promotor este 
prolesorui academician Amedeo Maiuri, de al cărui nume 
se leagă cele mai autorizate cercetări la Herculanum și 
Pumpei, în ultima vreme, 

Din îniţiativa acestui arheolog — conducător al tutu- 
roi săpăturilor cin regiunea Neapoluiui — s'a introdus 
receni o altă inovație menită să pună în valoare frumu- 
seţea ruinelor campane : iluminarea Pompciului. Nu este 
vorba, se înţelege, despre instalarea de felinare electrice 
pe stradelele clegantului orășel greco-roman de vilegia- 
tură, ci de aicătuirea unui întreg sistem de refloctoare, 
menite să-i creeze vizitatorului iluzia perpetuă a lunii 
pline ; iar această perpetuitate va invălui ruinele într'o 
infricoșetoare permanenţă spectrală, corespunzând imo- 
bilităţii de forme în care le-a fixat pe veci moartea 
de foc. 

Giueutaiea era săese adapteze acest mijloc modern de 
uuminaie cu electricitate, tără a schimba viziunea pom- 
peană într'o stampă oleograliată de cel mai romanțios 
prost-gust. Pieţele publice, străzile, Iorurile, templele, au 
iost inundate de o iumină diluză, albăstrie, lunară; în 
vreme ce casele, în interior, rămân luminate în roșu a- 
prins, spre a da impresia incendiului care le cuprinde, și 
acesta tixat intr'o intfricoşetoare permanenţă, 

Cu prilejul inaugurării solemne a acestui nou Pompei, 
au avut loc diferite manitestaţii coreogralice, spre a ie- 
produce animat ritmica cunoscutelor picturi pompeiane ; 
in timp ce un concert simionic şi coral — peste cinci sute 
de executanți —: a tost dat în Teatrul Mare, sub cerul 
liber, executându-se fragmente din Wagner, din Beetho- 
ven, din Respighi (Imnul Romei) şi din Puccini. O sopra- 
nă a cântat celebra arie a Castei Dive, spre u da întona- 
rea muzicală luminii albastre, verzi-pale, albe, roze, care 
impresura în tăcerea acelei nopţi casele, statuile, fron- 
toancle, grădinile din Pompei. Imensa torță incendiară 
a Vezuviului nu a participat la iluminaţie de data aceea; 
şi-a perindat neauzită, fumul roşu, peste sclipirea stele- 
jor albe. 

Dacă în Renaștere, arhitectura italiană sa integrat 
prin elementul vegetal, desvoltându-se astfel renumita 
aită a grădinilor, care a consacrat noul tip al vilelor se- 
nioriale din împrejurimile unor centre ca Ferrara, Man- 
tova, Roma sau Florenţa (vilele dela Tivoli, dela Schiia- 
noia, dela Calaggiolo, Careggi sau Poggio a Cajano), as- 
tăzi arhitectura tinde a se întregi prin alt procedeu, care 
să-i dea reliet şi varietate: iluminarea. Planurile se dis- 
pun altfel pe fațade, prin încrucișarea rmănunchiurilor de 
lumină proectate dintr'un punct invizibil; iar marmorele 
se patinează mai viu, sub retlexele luminilor diferit nu- 
anţate. 

Italia a cunoscut însă şi acest procedeu, cu mult înainte 
de electricitate, Silueta palatelor ei comunale — la Sie- 
na, la Perugia, ori la Cremona — sa iluminat, de când 
se ştie despre ele, bine înţeles în zilele de festivități, cu 
puncte de flăcări şi revărsări de lumină compactă, de- 
notând o adevărată artă şi în acest sens, din partea meş- 
ierilor anume specializaţi. Ne putem apoi uşor închipui 
ce însemnătate a căpătat asemenea preocupare la Roma, 
fiind vorba de Templul Vatican, atunci când se luminea- 
ză de Sfântul Petru. Peste jumătate de milion de „pa- 
delle“* (cum li se spune candelelor care servesc la acea- 
sta) sunt aprinse de „Sanpictrini“ (meşterii cari se pricep 
să escaladeze marea cupolă), pe aceasta, pe Ingerii şi Sfin- 
ţii de pe fronton, de-a-lungul colonadelor fațadei, astiel 
ca Marea Bazilică să se transfigureze într'un desen arhi- 
tectonice punctat cu lumini. Mulțimea adunată în acea 


(Urmare în pag. ultimă) 


rr a a a a E Pi a E a n a a a a a a. a aa a n pa a a a a a aa 


» Mătrăgună, Doamnă bună « 





Castelul Reginei Maria, dela Balcic. 





Dăruim așadar cosmosul cu 
viaţă asemănătoare cu a noastră, 
deosebită însă numai gradual, 
după intensitate. Realul univer- 
sal e viață. Ființa cosmică ne co- 
pleşește cu toate că ea există 
doar prin năzuinţa noastră de 
unificare a realului, prin voința 
de a însufleţi cosmosul în ana- 
logie cu omul, spre a fi aseme- 
nea omului. Cosmosul asemenea 
omului nu încetează totuși de a 
fi mai puternic decât omul, tai- 
nic și turburător. Această dife- 
renţă graduală între fiinţa cos- 
mică și ființa umană pare a fi o- 
biectul poeziei. Al acelei poezii 
inițiatice care exprimă realul u- 
niversal, viața  aflătoare pretu- 
tindeni, prin năzuința de unifi- 
care a omului. Metoda ei intui- 
tivă este analogia, coresponden- 
ţa. Termenii analogici nu se su- 
prapun decât ca esenţă, gradual 
rămâne totdeauna o diferenţă, 
care, după cum am spus, se pare 
că formează obiectul poeziei. In 
poezie se arată cum cosmosul co- 
pleșeşte pe om, dar şi cum omul 
încearcă să înduplece cosmosul, 
să-l îmblânzească, să-l supue. 
Câteodată poetul se află în stă- 
pânirea unei desăvârșite metode 
de îmblânzire, de unificare: 
Toate turmele pământului au 

(aureole sfinte, 
peste capetele lor; 
astfel mă iubesc de-acum; 
unul! între mulți, — 
şi mă scutur de mine însumi 
ca un câine ce-a ieșit dintr'un râu 
[blestemat. 
Sângele meu vreau să curgă pe 
[scocurile lumii 
să'nvârtă roţile 
în mori cerești. 
(Lucian Blaga, In marea trecere, 
pag. 45). 

Alteori nici o metodă nu mai 

are eficacitate: 
Mistuiţi de răni lăuntrice ne 
[trecem prin veac. 
Din când în când ne mai ridicăm 
spre zăvoaiele raiului 
[ochii 
apoi ne-aplecăm capetele în şi 
[mai mare tristețe. 
Pentru noi cerul e zăvorit şi 
[zăvorite sunt şi cetăţile. 
In zadar căprioarele beau apă 
[din mânile noastre, 
în zadar cânii ni se închiriă, 
suntem fără scăpare singuri în 
[amiaza nopții. 
(Op. cit. pag. 32) 

Tot ceea ce săvârşeşte omul, 
ar trebui să stârneasccă ecou în- 
tr'un univers înzestrat de voinţa 
lui, magic, cu viaţă. Din gesturi- 
le omului, umblet, ridicare, pri- 
vire, înălțare a mânilor. apleca- 
re, întoarcere, din seria com- 





SCRIITORI 


CRONICA 


plexă a actelor care mărturisesc 
viața, se nasc ritualurile, litur- 
ghiile, ceremoniile, acele com- 
portări  împlinite spre a indica 
analogic, cealaltă viață, mai ma- 
re decât a noastră, şi pe care 
vrem s'o  înduplecăm. Mișcarea 
organizată este proprie fiinţei u- 
mane. Printr'o anume simetrie 
și un anume ritm dat mișcării, 
individul se integrează în celă- 
lait real, cel universal, In acest 
scop de integrare, ochii se ridi- 
că spre „zăvoaiele raiului“, „ca- 
petele se apleacă“, „căprioarele 
beau ape din mâinile noastre“, 
„cânii ni se închină“, etc., etc. 
Toată puezia d-lui Lucian Blaga, 
pe care am caracterizat-o ca 0- 
bârșind dintr'o gândire magică, 
este încărcată cu aceste sensuri 
ritualistice ale cuvintelor. Spă- 
late de sgura vorbirii cotidiane 
nesemnificative, cuvintele ce 
slujesc o viziune magică au l0- 
cul lor întrun ansamblu vast, 
într'o gândire ce sascunde ca 
rădăcinile copacului în pământ, 
— dar care este evidentă pentru 
inițiați. Deaceea, o viziune poeti- 
că superioară, cu cât solidarizea- 
ză mai concret universalul viu, 
prin analogii, cu atât ea realizea- 
ză şi un proces de abstracţiune, 
adică de separație de contingent, 
de efemer, de nesemnificativ. 
Animus se a corpore abstrahit. 
Sufletul se smulge din devenire. 
El este o abstracţiune, ceea ce 
rămâne dincolo de trupul efe- 
mer, ursit destrămăni, In acest 
sens poezia constitue altceva de 
cât ceea ce pare, cuvintele au 
altă tălmăcire, altă cheie. In cea 
mai simplă organizare lirică, 
unde cuvintele sar părea că nu 
depășesc sensul banal al graiu- 
lui practic, ele de fapt se referă 
la altceva, la o realitate alăturea 
lor, iniţiatică. Chiar cuvântul di- 
rect, care nu este imagine, are 
de fapt, funcţie metaforică: „Cu- 
vântul „poetic“, este în materia- 
litatea sa, desigur altceva decât 
o stare emotivă sau un gând, dar 
el prezintă tocmai în materiali- 
tatea sa şi ceva analogic stării 
emotive sau gândului. 

Limbajul poetic este prin ur- 
mare prin latura sa materială, 
ritmică şi sonoră ca atare, ceva 
„metaforic“. Datorită limbaju- 
lui poetic, o stare sau o trăire, ca 
mistere deschise, ne apar din- 
irodată revelate. Incă odată; 
limbajul cu adevărat poetic are 
acest aspect „metaforic“, chiar 
şi atunci când nu utilizează me- 
tafore propriu zise. Limba poe- 
tică se deosibește de proza zil- 
nică tocmai prin acest aspect, 
mulțumită căruia ea, în calitaie 
de lume sonoră și ritmică, devi- 


VI. Analogie ş 


ne icoana miraculoasă a unor 
stări sau lucruri, exprimate de 
altă parte şi conceptual prin ea“. 
(Lucian Blaga: Geneza  metafo- 
rei, pag. 94). Să remarcăm prin 
urmare funcția rituală, liturgică 
a sonorităţii și ritmului cuvin- 
telor. 

Acel altceva, pe care poezia îl 
smulge, îl abstrage realului viu, 
se captează prin sonoritate, ritm, 
elemente înrudite cu ritualul 
magic, de solidarizare cosmică. 
(Vezi Mircea Eliade: Cosmologie 
şi Alchimie babiloniană, pag. 
50). Dar, ca și în ritualurile ma- 
gice, regula trebue păzită cu 
strictețe, altminteri realul viu 
nu se cuprinde şi procesul de 
abstracţiune se degradează. In 
loc de simboluri obținem con- 
cepte, în loc să comunicăm cu 
altceva printr'un conţinut meta- 
foric, receptăm înţelesuri prac- 
tice, din limbajul cotidian. Din 
dubla întrebuințare — cea meta- 
forică și cea conceptuală, a lim- 
bajului, se naște primejdia în- 
șelării, a amestecului de funcţii. 

Am constatat că abstracțiunea 
degradată, este imputarea ce se 
poate iidica global împotriva 
poeziei tinere, ce sa  desvoltat 
sub influenţa diversă a lirismu- 
lui d-lui Blaga. Prin observaţia 
noastră nu denunțăm o scădere 
de nivel. Dimpotrivă producţia 
poetică la care ne referim este 
de un înalt nivel, prin structura 
sa teoretică, prin năzuința de 
organizare, în genere, a metafi- 
zicului, iar nu a empiricului psi- 
hologic. Dar legile creaţiei sunt 
ineluctabile, Când nu-și respectă 
legile, creația nu-și poate câști- 
ga rangul, la orice nivel ar nă- 
zui. Una din aceste legi pare a 
fi: nu se poate crea dintr'un ma- 
terial din care a creat altcineva 
înainte. Poetul mare crează pen- 
tru întâia oară un univers alsău. 
Crează ritmurile şi sonorităţile 
din limbaj, care să cuprindă me- 
taforic un cosmos propriu. Din 
ritmurile și sonorităţile unui po- 
et, un altul nu poate crea nimic. 
Altuia nu serveşte în nici un fel, 
trebue să ia totul de la început. 
Să descopere alte ritmuri, alte 
ritualuri, să dea ființă altei limbi. 
In acest sens poetul este creator 
de limbă. El numeşte pentru 
prima dată, orice, stări sau miș- 
cări, cari se referă analogic la 
misterul ce râvnim să-l revelăm. 

Prin numire primordială, poe- 
zia fundează lumea, întemeiază 


UNIVERSUL LITERAR 








22 lulie 1939 





LITERARA 


de CONSTANTIN FANTANERU 


Cercetări asupra poeziei noui 





| Abstracțiune 


o nouă serie existenţială, care 
trece firesc în concepte, în cu- 
prinsuri de orientare practică. 
Aşa trebue să înțelegem când se 
spune că poeții „îmbogăţesc su- 
fletul omenesc“. Starea emotivă 
din „Doina“ lui Eminescu este 
întradevăr o îmbogăţire a sufle- 
tului românesc. Inainte de Emi- 
nescu ea nu exista. El a smuls-o 
misterului şi ne-a oferit-o prin 
simboluri. „Doina“ lui Eminescu 
este însă acum și un dat concep- 
tual, cum un dat este, de pildă, 
sentimentul „așteptării“, ete. Un 
alt poet nu mai poate utiliza e- 
motivitatea „Doinei“, fiindcă ea 
aparţine deacum creatului, exis- 
tenţialului,  devenirei. Vorbim 
despre ea ca despre un concept, 
fără să mai fie nevoie să-i învă- 
luim realitatea întrun simbol, 
într'o metaforă. 


Pentru clarificare, vom cita 
din studiul „Hâlderlin şi esența 
poeziei“, de Martin Heidegger, 
unde filozoful german gândește 
tocmai condiția de primordiali- 
tate a creației poetice. „Poezia 
este fundamentare prin cuvânt 
şi în cuvânt. Ce se fundamentea- 
ză? Ceeace rămâne. Dar ceea- 
ce rămâne poate fi fundamentat? 
Ceea ce rămâne nu este ceea ce 
subsistă totdeauna de mai nain- 
te? Nu! Trebue anume ca cesa 
ce rămâne să fie făcut să rămâe 
contra fluxului care îl duce; 
simplitatea trebue smulsă com- 
lexităţii, măsura preferată imen- 
sității... Poetul numește zeii şi 
numește toate lucrurile în cea ce 
eie sunt. Această numire nu con- 
sistă pur şi simplu în a da nume 
unui lucru cunoscut bine de mai 
nainte, ci poetul exprimând o 
vorbire esențială, în această vor- 
bire esenţială se descoperă, prin 
numire,  existențialul, numit în 
ceea ce este, și astfel cunoscut 
ca existenţial. Poezia este funda- 
mentarea fiinţei prin cuvânt. 
Ceea ce rămâne nu se crează 
niciodată din efemer, simplul nu 
se lasă smuls imediat din com- 
plicat, măsura nu se găsește în 
imensitate. Nu găsim niciodată 
întemeierea în lipsa de temelie. 
Fiinţa nu este niciodată ceea ce 
ni se pare că înfăţişează, că e- 
xistă. Ci fiindcă fiinţa și esența 
lucrurilor nu pot nicidecum să 
rezulte din calcul, nici să fie de- 
rivate din existentul dat de mai 
nainte, trebue ca ele să fie crea- 
te în mod liber, puse şi dăruite. 
Această liberă dăruire este în- 


temeiere.... In consecinţă, nicio- 
dată poezia nu primeşte limba- 
giul ca o materie de lucru ce îi 
e dată de mai înainte, ci, dimpo- 
trivă, poezia este cea care începe 
limbagiul şi îl face cu putinţă. 
Poezia este limbajul primitiv al 
unui popor. Irebue deci ca, in- 
vers, esența limbajului să fie în- 
țeleasă prin esenţa poeziei“. 
Sub aspectul speculativ al ce- 
lor citate se formulează precis 
legea creaţiei de care am pome- 
nit, şi degradarea abstracției, ca- 
re face mediocră o poezie de 
înalt nivel. Multe elemente din 
principiile creației, suferă din 
pricina abaterii de la legea pri- 
mordialităţii. Metafora, tehnica 


IOVAN DUCICI: 


imaginilor, sonoritatea, ritmul, 
simetria, au în ele ceva scăzut, 
uzat, nerevelator. Fiindcă nimic 
din toate acestea nu se învaţă, 
nu se moşteneşte. Totul se ia de- 
la început, se descoperă. Ceea ce 
se moștenește de la om la om, 
sau de la generaţie la generaţie 
este condiţia ontologică a omu- 
lui, ca fiinţă ce tinde să reveleze 
misterul. Moştenim doar nevoia 
de a creia simboluri, pentru re- 
velarea misterului, — metoda 
însă trebue să o descoperim fie- 
care. Deaceea Aristotel spune că 
metafora  deosibește un om de 
altul, și ridică poesia deasupra 
istoriei. 
(va urma) 


Cetăți și himere 


Traducere din sârbește de B. Pisarov 


Hărnicia d-lui B. Pisarov, lec- 
tor de limba sârbă la facultatea 
de litere din Capitală, a făcut să 
se tipărească. a treia carte a d-lui 
Iovan Ducici, în tălmăcire româ- 
nească. Primele două erau „Co- 
moara  Impăratului Radovan“, 
eseuri filosofice şi „Legende al- 
bastre“, poeme în proză. Vom 
spune despre „Cetăți şi himere“ 
că înfăţişează o sinteză a celor 
două, fiindcă îmbină îndemânatic 
reflecţia filosofică asupra istoriei 
şi destinului popoarelor, cu des- 
cripția poetică a peisagelor și a- 
şezărilor. 

Genul potrivit acestui amestec 
este cel epistolar. „Cetăți şi hi- 
mere'“ cuprinde nouă scrisori 
trimise din : Alpi, Geneva, Paris, 
Corfu, Roma, Delphi, Avila, Ate- 
na şi Ierusalim. Avantagiul ge- 
nului epistolar este, -— după cum 
se ştie, — libertatea în construc- 
ţie. Ai aerul că scrii la întâmpla- 
re despre orice se organizează 
în spirit ca retlecție, observaţie 
sau emoție. Fără plan stilistic, 
fără ordine expozitivă, ci compui 
doar inspirat, plăcut. Intr'o scri- 
soare strângi de toate, cum îţi 
vin. Aceasta este impresia și 
cam aşa se defineşte genul. Se 
întâmplă însă ca autorul unor 
„Scrisori“, să fie o personalitate 
de o temeinică organizare, cu o 
structură intelectuală crescută 
după coordonate limpezi, și a- 
tunci compoziția epistolară apa- 
rent risipită, va închega de fapt 
tot un eseu cu un subiect precis. 
Acesta este cazul d-lui Iovan 
Ducici. Ce poate să fie depildă 
scrisoarea din Atena altceva de- 
cât o disertaţie erudită şi subtilă 
despre cultura atică, despre zeii 
olimpici, despre tragici şi filo- 
sofi? Autorul va da carecteri- 
zări de ansamblu: „Cele trei 


fundamente ale spiritului vechi, 
au fost Ideea, Frumuseţea şi Tă- 
cerea. Din Idee, spunea un lilo- 
sof, sa născut cosmosul și ea 
este mai mare și mai reală decât 
el. Insă adăugaţi că din Frumu- 
seţe a răsărit religia care este o 
muzică și o căutare superioară 
misticii și dogmei, iar din Tăcere 
a ieşit arhitectura, pentrucă tri- 
umful ei este în linia dreaptă“. 

Dar substanţa eseului, clară și 
tină, se desprinde în reflecţie 
când autorul vede oameni şi a- 
şezări, natură și peisagii, — ce 
deopotrivă stârnesc dorinţa de a 
ti zugrăvite. Gândirea filosofică 
se întrețese cu evocarea poetică. 
Rândurile de rmai sus, sunt pre- 
cedate de următoarele: „Sunt 
clipe când, între valea largă a- 
teniană şi oglinda mării în Pha- 
leron, nimic nu arafă linia stră- 
lucită care le desparte. Pentru 
moment dispar toate proporțiile 
şi limitele din spaţiu ; dealurile 
se îndepărtează, iar pădurile se 
topesc şi se sting; pietrele stră- 
lucite de la marginea drumului 
devin nevăzute. Chiparoşii înalţi 
Și negri, care seara, în Spania, 
sunt plini de aur şi sânge, aici 
pierd culoarea, devin sticloşi şi 
străvezii şi nu rămâne din ei alt- 
ceva, decât o siluetă eterică care 
abia se ţine în văzduh. Aici totul 
trăeşte din soare, din cauza soa- 
relui, pentru soare“. Scrisorile 


trimise din locuri însemnate 
prin civilizaţia europeană, —- 
Parisul — Geneva — etc., cu- 


prind mai ales caracterizări ti- 
pologice despre oameni şi cul- 
luri, — juste şi aprofundate, 
cari arată, ca și în  „,„Comoara 
împăratului Radovan“, împodo- 
birea personalității d-lui Iovan 
Ducici. 





Cronica ideilor 





Materie şi formă în cunoaștere 


Omul nu a renunţat niciodată la cău- 
tarea absolutului. Chiar atunci când s'a 
revoltat împotriva „dogmei“, în epoca 
de exaltare a „rațiunii regine“ din vre- 
mea Revoluţiei franceze, apoi mai târ- 
ziu, prin direcţia pe care a dat-o Hegel 
teoriei cunoașterii—a tăgăduit nu însăşi 
existența absolutului — dar posibilita- 
tea revelării lui pe căile scoase de sub 
controlul raţiunii. Dorinţa de a cunoa- 
şte „realitatea însăși“ a fost însă me- 
reu crescândă, iar setea de absolut ca- 
racterizează în deosebi acele epoci în 
care empirismul, pozitivismul şi raţio- 
nalismul, au reacţionat mai cu tărie 
împotriva esenței necunoscute. 

Pentru că nu a putut cunoaște cu 
certitudine, omul a adoptat două ati- 
tudini față de această exigenţă funda- 
mentală a spiritului său, una mai co- 
modă decât alta: sau a afirmat, pur și 
simplu, că absolutul și perfectul (cu de- 
rivatele lor esenţial-structurale: Binele, 
Frumosul, Justiţia, Adevărul) nu exis- 
tă, — sau a căutat să se afle între 
marginile cunoscutului, fabricând pe 
cale de artificiu logic, un „absolut“ du- 
pă chipul şi asemănarea lumii acesteia, 
posibil cunoașterii noastre imediate. 

In felul acesta, depărtându-se mai 
mult sau mai puţin de „realitate '—du- 
pă cum metoda întrebuințată în cunoa- 
ştere era mai adecvată ori mai inadec- 
vată „obiectului“ cunoștinței, am pu- 
tut asista la afirmarea diverselor cu- 


de MIRCEA MATEESCU 


rente filosofice, la care ne refeream în 
cronicele anterioare şi a căror istorie 
critică o facem în continuare. 


Gaston Rabeau rezumă astfel conți- 
nutul unor cercetări foarte valoroase, 
într'o lucrare despre care vom da în 
altă parte relațiuni mai ample: „după 
ce s'a negat absolutul metafizic, adică 
substanța, s'a negat şi absolutul logic: 
conceptul. Pentru ca apoi să se tăgădu- 
iască absolutul experimental, adică fap- 
tul“ 5). 

Acest autor analizează în trei capi- 
tole fundamentale („Substanţă și func- 
țiune“, „Concept şi Judecată“, „Fapt și 
Intuiţie“) procesul „transformării“ no- 
țiunii de absolut, ajungând să observe 
că „acelaşi criticism, care anulase, în 
lumea obiectivă, substanța, și în lumea 
inteligibilă, conceptul, trebuia, fatal- 
mente, să distrugă, în lumea empirică, 
faptul. Deacum nu va mai exista uni- 
tate, nici absolut, nici obiectiv“ 2). 

În ceeace privește substituirea sub- 
stanţei prin funcțiunea ei — lucrările 
lui Bertrand Russel şi Ernst Cassirer 
sunt revelatorii în acest sens. Amândoi 
se întemeiază pe pluralismul lui Charles 
Ranouvier, gânditorul francez despre 
care și James ne spune că „l-a influ- 
ențat în timpul anilor șasezeci, şi fără 
de care nu s'ar fi putut scutura de su- 
perstiţia monistă, sub imperiul căreia 
trăise până atunci“ $), 





Ce susţin autorii pluralişti? 

Combătând unitatea substanţei, care 
formează materia cunoașterii şi despre 
care ne vorbiseră Spinoza, Leibniiz și 
chiar Kant — Russel se apropie de 
părerea lui James și a neorealiștilor a- 
mericani, afirmând că „substanţa lumii 
nu este nici mentală nici materială, dar 
neutră, și din această substanță neutră 
este făcută atât lumea mentală cât şi 
aceia materială“ ). 

Prin urmare nu numai că întreaga 
realitate nu ne este dată prin rațiune, 
așa cum susțineau raţionaliștii hege- 
lieni 5), dar nu se poate vorbi de o to- 
tală adecvare între realităţi și logică în 
primul rând pentru că „realitatea“, 
(„substanţa“,) nu este unitară, nefiind 
creiată de logica rațională. 

Remnouvier, întemeietorul școalei plu- 
raliste, a susținut cu energie că realul 
se compune din fenomene discontinue, 
în timp și spaţiu, iar pentru Ernest 
Cassirer „datul cognoscibil“ se rezolvă 
în „funcțiuni pure ale cunoaşterii“. 

Categoriile kantiene nu mai sunt for- 
me fixe ale spiritului, dar motive vii 
ale gândirii „care îi străbat multiplici- 
tatea formelor particulare și se reali- 
zează prin creaţia și formarea de cate- 
gorii mereu nouă“... €). 

Prin urmare pe deoparte se afirmă 
dinamica și multiplicitatea fenomenală 
a materiei — pe de alta mobilitatea ac- 
tivă a intelectului, această matcă for- 
mală care elaborează cunoștințele noa- 
stre despre lume, şi în a cărei stabili- 
tate s'a crezut odată, nădăjduindu-se o 
cunoaștere certă. 

Paralel cu ideea despre unitatea 
substanţei (materiei) s'a zădărnicit deci 
și creditul absolut pe care cei din vea- 


cul trecut îl făcuseră logicei, ca me- 
todă a cunoaşterii. Autorii moderni ai 
idealismului raţionalist se depărtează 
esenţial de punctul de vedere al feno- 
menalismului logic, inteligenţii i se re- 
fuză posibilitatea de a creia „concepte“ 
unitare şi absolute despre realitate, ea 
putând cel mult, să elaboreze raţiona- 
mente, și să stabilească „relațiuni“, la 
infinit, între materie și cunoaștere. 

Wundt, Goblot, Cassirer și în special 
Lion Brunschvieg — sunt autorii cari 
vor să asigure conștiinței o „libertate 
spontană“ de a creia valorile de justi- 
ţie, adevăr, ?) etc. — pe bază de „jude- 
căţi“, ţinând contact strâns cu realita- 
tea însăși, deci abandonându-se ideea 
de „concept“ (reprezentarea lumii pe 
potriva logicei cunoscutului, prin sim- 
plă deducție). 

Am zice că asistăm la o „spirituali- 
zare“ a logicienilor, ceeace adevereşte, 
odată în plus, cât de necesar şi afund 
este înscrisă existența absolutului în 
cugetul omenesc. In felul lor, adică fă- 


rămițând realitatea, în loc să o recon- 
stituie (aceasta ar îi şi o imposibilitate 
pentru metoda logică) — autorii rațio- 
naliști militează, totuși, pentru achizi- 
ționarea absolutului, cu toate că între- 
buințează o modalitate în cunoaștere, 
în stare să relativeze orice cunoștință. 
x 


Rabeau distinge un al treilea aspect 
al relativizării realităţii, adică negarea 
absolutului experimental. Faptului i sa 
substituit de către școala iraţionalistă 
a lui Bergson — fluxul intuiţional. Ne 
referim în deosebi la faptul psihologic 
— deşi Bergon susţine că între lumea 
externă şi imaginile conștiinței noas- 


pa ap a a a a E ra n n ac a E a E, d e a a a ape 


tre nu există vreo deosebire de opti- 
că. Toată realitatea se topeşte în mate- 


rialitatea vie, a memoriei intensificată 
de „elanul vital“ într'o perpetuă evo- 
luție, într'o „durată“ continuă. 

Ne reamintim că Jules de Gaultier 
taxa bergsonismul drept o altă reedi- 
tare a absolutismului în cunoaştere, de 
astă dată înlocuindu-se „fantomele ra- 
țiunii““ cu acelea ale „duratei pure“. 


Rabeau are însă dreptate când vede 
în intuiţionism, o altă direcție a rela- 
tivismului în cunoaştere. 

După cum raţiunea încercase, fără 
să isbutească, a cuprinde „întreaga rea- 
litate““ pe cale de concept logic, tot a- 
semenca „intuiţia“ duratei nu poate e- 
puiza cunoscutul, cu atât mai puţin cu- 
noașterea. Dealtfel, trebue menţionat 
că amândouă aceste școale, diametral 
opuse ca metodă, prezintă totuşi fami- 
liaritatea „obiectivă“ de a se referi la 
realitatea fenomenală, deci la faptul 
cognoscibil, iar nu la existenţă. 


1) „Realite et Re'ativite“, Paris, 1927, p. 140. 

2) Op. cit. pag. 141. 

3) Va. James: „Introduction ă la Philoso- 
phie“, trad. Picard, Paris, 1926, pag. 202, nota 1. 

4) B. Russel „Analyse de l'Esprit“, Payot, 
Paris 1926, pag. 8. 

5) Sunt frumoase rândurile lui Gaston Ra- 
beau: „nu mai credem în acest  hegelianism; 
este clar că prea mult forluit se găsește în 
deducțiunile, trase drept consecințe necesare, 
ale principiilor imuabile“... top. cit. pag. 
139-140). 

6) Cassirer „Das Erkenntnisproblem in der 
Philosophie und Wissenschaji der neueren 
Zeit“, pag. 18,t.1. Cf. şi Ribeau, op.cit. pag. 4. 

7) L. Brunschvieg: „Les ages de linteili- 
gence“, Alcan, Paris, 1937 şi „La Philosophie 
de Pesprit“, Revue de Cours, pag. 1322, 1932. 


—=> 22 lulie 1939 


Sensul unei 
Coroane 


de CONSTANTIN STELIAN 


Polimorfismul sufletesc e 
ceva cu neputinţă de înca- 
drat într'o formulă. 

Psihologii din.toatetimpu- 
rile au mărturisit cu onesti- 
tate că sufletul omenesc sca- 
pă unei definiţii absolute, în 
raport direct cu multiplicita- 
tea de manifestare pe care a- 
cesta o prezintă, 

Poţi aprecia bunăvoința şi 
priceperea cutăruia, prin e- 
xercițiul profesiunii sale; poți 
constata dragostea sau rău- 
tatea aceluiași, prin manife- 
stările sale în diverse împre- 
purări de bucurie sau de grea 
cumpănă; nu te poţi pronun- 
ţa, însă, asupra structurii su- 
fleteşti a cuiva, asupra a- 
dâncimilor intime ale unui 
eu, pe care nu le poți pă- 
irunde decât prin <urprin- 
dere, în ocazii excepționale, 
de sbucium sau luciditate, 
cum marea trădează vârfu- 
rile unor stânci subaquatice, 
în timpul furtunii suu pia- 
netul, configurația emisferi- 
că, în nopţile cele mai seni- 
ne, în rara-i trecere la pert- 
geu. 

Homme, nul n'a sonde le 
fond de tes abîmes! exclamă 
Baudelaire. 


Imţelegerea  aproupelui o 
putem realiza prin așa nu- 
mita proprietate de trans- 
fert a eului. Aceasta, însă, e 
cu putință în cazul semeni- 
lor noștri pentru cari iden- 
titatea de situații este posi- 
bilă prin apropierea clasei 
sociale, neajunsurile mate- 
riale sau morale, mai mult 
sau mai puțin obișnuite. 
Când rațortăm toate aceste 
consideraţii la sufletul unui 
rege „proprietutea de tran- 
sfert“ devine cu mult mai 
neputincioasă, dacă nu chiur 
complet inoperantă. 

Polimorfismul sufletesc fi- 
ind acelaș, nu poți prinde 
decât anumite fațete, şi pe 
ucestea, de multe ori, impre- 
cise; razele de lumină au un 
joc nestatornic pe luciul cri- 
stalin în care se refractă; 
trebue să cunoşti, cât de cât, 
legile după cure se formea- 
ză unghiurile acestui joc. Și 
totuși, Cunoașterea lor nu-ți 
dă totul, eu poate forma pen- 
tru cel priceput punctul de 
piecure al intuiţiei. 

„Multe dintre capetele în- 
coronate, în absolutismul lor, 
au ținut osebiri tranșante ja- 
ță de popor, crezând că ast- 
fel se vor împune mai efec- 
(iv drept întruchiparea Di- 
vinități, terestre. Lipsa le- 
găturii între conducător și 
conduşi, adus însă la căderea 
Tronurilor, la  sfărâmarea 
Coroanelor. Numai acolo un- 
de contactul cu realitatea n'a 
fost ignorat, unde trecerea 
uila suflet la suflet s'a men- 
ținut întrun raport de Con- 
substanţialitate, acolo dura- 
iu peste veacuri şi-a CONSs0- 
“dat punţile. 








UNIVERSUL LITERAR 


POEME IN PROZĂ 





Pentru un bem, nebunul satului, mi-a cântat din vioara lui fără 


struns, cântec fără glas. 


Aplecând adânc fruntea lipsită de gând, pe lemnul tăcut, cu 


de NELA STROESCU 


PROOROCUL ILIE 





[ 350-0 


In zugrăveala veche, Proorocul are barba sburlită şi mijlocui 
încins cu tei, 
Mâinile care au chemat pe Jehova îi stau pe genunchi — 


mâna ușoară avântă arcuș — o ramură verde. Şi cântecul prea  ostenite. 


3ingaș cu să fie auzit, sa înnălțat ca fumul de tămâe. 
Gândurile mele mute, voi de ce cădeți neputincioase ? 





Cărarea o măcinată de vremi, podurile de mesteacăn alb s'au 
năruit peste isvoarele înguste. Dar blând lăsată pe oblânc, la poa: 
- aie brazilor cu aromă tare, pciana e framusețe dăinuitoare. 
T&cerca o stăpânește ca o vraje. 
Din iarba pălită de bruma timpurie, brânduşe finalţă flori 


Pustiul — de toate părţile îl cuprinde. 
Din asfințit, rotind, doi corbi mari cu demâncare în ciocuri, îşi 
ciuntesc sborul pe zidul cojit. 


FLACAUL 


met 
dauna m re m ri adina d me Cm tai n SER Tei Sa 


pi Pai Pi că 





Deasupra chimirului greu ferecat, flăcăul! înalță trup de trestie. 
Vântul îi flutură cămașa albă — la pălăria mică sclipește 
lioncul de beieală. 

Când trece pe podeț, tropăe cu ghetele înadins prea mari. 


Nu-i lua în seamă mâinile negre şi coijite, priveşie-i doar ochii 


liliachii. Flacări mici, reci şi nemişcate ca deasupra unei comori — albaștri. 


iri Soare 


Varvara-Bălaşa. Domnul tău te-a bănuit, te-a judecat şi soco- 
ind câ înțeloge ce e pesta putinţă, te-a osândit penttru necredinţă. 

Şi gâtul tău de iasomie, menit doar mărgăritarelor să-l sărute, 
i-a muşcat securea cu buza subtire. 

De-aiunc:, în pahare lungi de argint înflorit, vinul ajunae la 


buza Domnului tău, coclit... 


Scarele îl doare, unu îi seacă inima. 





- brânduşele cuminţi, veghiază poiana uitată. 


VARVARA-BĂLAȘA  SALTIMBANCII 





F 


În târgul de negustori cuminţi, biserica gotică cuprinde toatu 
piaţa în umbra ei. 

Acolo au poposit odată trei saltimbanci slabi și o maimuţă cu 
fes roșu. 

Stălpii trapezelor s'au ridicot iute, până seara a fost insemnat cu 
var şi cercul în care avea să umbie maimuța pe bicicietă. 
- jocul începu, 
Trupurile subțiri săgetară vă&zduhul, ca păstrăvii de munte 


Lumea se strânse 


Varvară- Bălasa, l-ai blestemat, te-ai răsbunai, sau l-ai iubit unda. 


i adoverat ? 


BATRANA 


Toţi sunt duși la munzi; ea a rămas acasă cu găinile şi vițelul 


mic cu picioarele groase, 


Cârpind, se mută pe prispă după soare; morfoleşte din gingii și, 


poale — gândeşte. 


In cbrazu! de iască, ochii mici și cețoşi clipesc des. 

O puică albă şi moțată se aprapie de ea cu grije. Bătrâna 
zărmbește larg, desvelind gingiile putrede. 

Doamne, şi gura asta a fost sărutată cu drag | 





Este foarte demn de reţi- 


nut faptul cum consideraţii 
similare celor de mai sus 
n'au fost comentate de copiii 
icestui pământ, unde regali- 
tatea s'a remarcat drept „o 
necesitate și nu o tradiţie“. 
Cel puţin, contemporuneita- 
'eu Ţării Românești ne în- 
credințează de aceasta. 





(Urmare în pag. 6-a) 





Capela „Stella Maris“ din Balcic, în care se află inima 
Reginei Maria 





Dar moartea lovi. 
Cum se prăvăleşte câte o pasăre albă, obosită de multă cale 
peste ape, aşa căzu şi saltimbancul. 


Mulțimea năvăli ca o mare. 
Maimuţa scoase țipete ascuțite. 
Pe sub sprincenele ogivelor, biserica privi, — nemişcală, 





i 
i 
| 


NOAPTE 





Pe sticla cerului, sunt zugrăvite stele albastre ca ochii de păun. 

Din răscruce, neagră, moara necuratuiui pândește. 

Printre sălciile cu trunchiuri chinuite, apa iezului e un satâr 
lepădat, pătat de sângele umbrelor, —- iar tu nu vii, să trecem îm- 
preună drumul cântând. 


Cafsuf de adio 


Ca o lozie 'n luncă, mlădie, 
Te-apleci toată sub valuri de vânt 
Și cu strania melodie 

Te desprinzi şi tu de pământ. 





Sub pleoape un dor ţi se frânge 
Şi parcă ai vrea să-l alungi : 

„Note profunde, prelungi, 

Nu-mi mai vibraţi în sânge“. 


Este prima înfiorare 

La contactul cu cerul ; și nu-i, 
In astrala orchestrei chemare, 
Loc pentru zâmbetul lui. 


Nimeni nu știe ce punte 

S'a surpat sub rotirile-ţi bete 
De ritmuri : simţit-ai pe frunte 
Strania morții pecete. 


li simţi privirile grele 

Şi tremuri sub braţul său, — totuşi 
luneei can umbră de lotuși, 

Sub năluciri de stele. 


Evantae învolt foșnitoare — 
Rochii lungi alunecă ?n jur. 
Dar tu ai, sub pleoape stelare, 
Ochi înecaţi în azur. 


In trupul tău răscolit 
Dureros, ca o rană vie, 

Cu degete lungi de-armonie, 
Sufietul pare-adormit. 


Porţi în suflet acest zvon de mătasă 
Ca pe-un nostalgic suspin. 

Lozie lin unduioasă, 

Te vei frânge sub negru destin. 


Tie 


Fruntea, pe marmura albă mi-o plec. 
Deschid înaltele porţi, ca să trec 

In lumea formelor pure şi vii, 

A eternelor — limpezi — melodii. 


VICTOR MAGURA 


(Povară de ani de ce să-ţi adun, 
Când anii se duc ca norii de fum ? 
Nemurirea ţa en cei care mor 

Și nu-i Nemurire — ci visele lor). 


De-aicea, daltă măiastră îmi tur, Statuă — poezie — fecioară 
Să caut în piatră — duh şi azur; Te caut în cerul de seară 

Să simt că te'nalți din zile şi nopți — Te caut în zarea pământului 
Deapururi — sub bolta eternelor porți. Te caut în ropotul vântului. 
Și dalta despică tăcerile: Te aud cum treci pe albele culmi — 
Cresc muguri, s'alintă wrerile. Şi'n elincheţ de unde salbele-ţi suni, 
Vuete, hoarde de linişti şi cânt, Cum noaptea pe valuri—luna o chemi 
Fug, line — năluci, pe largul pământ.  Și'n dans de umbre lumina ne-o cerni. 


Dar ce-aud ? Ecoul mă chiamă Cu zorile-albastre somnul din râu, 
Să urc munţii cu stânci de aramă. Il plimbi şăgalnic prin lanuri de grâu. 
Să-mi Sap în piatră — unicul semn, In chiotul vieții — iarăși — creşti 
Chemare nu mai simt și nici îndemn!.. Pe drumuri cu soare: împărătești, 


Statuă — poezie — fecioară 
Ești cerul din mine şi de-afară, 
Ultimul cântec — ultimul faur: 


Nemuritoare frunză de laur. 


ION A. BUCUR 








Oscar Wilde 
regăsindu-se 


de VLADIMIR DOGARU 


Istoria literaturilor înregistrează une- 
ori scriitori, care, deși de geniu, se lasă 
atât de mult târiți de plăcerile vieţii, 
încât se uită pe sine. Edgar Poe a atins 
pragul de sus al creației artistice, dă- 
ruind lumii opere nemuritoare, dar n'a 
fost în stare să se desbare de viciul be- 
ţiei. A murit sechestrat ae borfași, la 
Baltimore, într'o sală de vot, după ce 
golise pe furiș câteva sticle de alcool. 
Baudelaire a fost un detracat. Verlaine 
a trăit în noroiu. Insuş Dostoiewski, a 
cărui operă trece drept cea mai apro- 
piată de puritatea ortodoxă, a dus o 
viaţă plină de patimi. Fiecăruia i-a lip- 
sit voința de a se lecui de cutare şi cu- 
tare păcat. Niciunul n'a amestecat însă 
viaţa cu arta. Poe a fost un desfrânat; 
poesia lui abundă totuși de candoare și 
nu are niciun acent senzual. Păcătoşe- 
nia lui Baudelaire și Verlaine nu sa 
prelungit şi în operele lor. Romanele 
lui Dostoiewski sunt în contrast pro- 
fund cu infernul vieții sale. 

Scriitorii de mai sus, şi alţii de felul 
lor, cu tot iureşul anormalităţii, au a- 
vut. numeroase și puternice momente 
de regăsire. Poc ar fi fost profund re- 
cunoscător celui care i-ar fi sburat 
creerii, fiindcă, după fiecare exces de 
alcool, remuşcările îl rodeau ama:nic. 
Se hotăra să se abţie, promitea că nu va 
mai bea, dar fără succes. Baudelaire şi 
Verlaine au cunoscut şi ei calvarul mu- 
strărilor. iar Dostoicwski pribegea săp- 
tămâni întregi pe străzile Genevei, 
zdruncinat de pierderile dela masa 
verde (joc de care nu sa putui lăsa 
până la moarte), punându-se astfel in 
contaci direct cu tragedia neantizantă 
a decăderii. Cine știe câte planuri de 
îndreptare nu-şi vor fi făcut, și cine ştie 
sub câte forme antipodice nu se va fi 
manifestat — în operile de mai târziu 
— acest suspin de renaştere spirituală! 

Cazul lui Oscar Wilde e tipic, nu a- 
tât prin ce a scris după ispășirea pe- 
depsei (societatea  londoreză l-a con- 
damnat la doi ani închisoare pentru în- 
vertire), ci prin ceeace avea de gând să 
scrie. Noua sa concepţie despre jume 
a rămas nerealizată artisticește, fiind- 
că, la câtva timp după eliberarea din 
temniţă, a murit. In [lormă de scrisoare, 
Wilde şi-a expus, biciuindu-și nemilos 
apucăturile anterioare, crezul său din 
urmă. E interesant, fiindcă cuprinde 
convertirea la viaţă a unuia dintre cele 
mai mari genii. 

In istoria succesului, gloriei şi avu- 
ției, nimeni nu le-a avut atât de mult 
şi pe câteşitrele, ca Oscar Wilde. Pie- 
sele lui se jucau aproape fără întreru- 
pere, la Londra şi Paris. şi geniul său 
era unanim recunoscut. Băiat de nobil, 
avea totul la îndemână. Scrierile îi a- 
duseră în curând un venit enorm. Stă- 
tea în relaţii cu oamenii, arta și cultu- 
ra veacului său şi se părea că zeii îi dă- 
duseră tot. Dar, plictisit de a fi pe în- 
nălțimi, Wilde acceptă de voie cobori- 
şul, în căutare de noi senzaţii. Incepu 
să fic, cu propriile-i cuvinte „un flâ- 
neur, un dandy, un cm de modă“. Se 
înconjura acum de tiri slabe şi de minţi 
uşoare. Culegea plăcerea de oriunde şi 
oricum.  Ceeace lusese paradoxal in 
sfera gândirii, ajunse  perversitate în 
sfera pasiunii. Iși neglijă căminul pen- 
tru apucături ce nu se pot spune. Işi a- 
runcă noroi peste mărgăritarul sufletu- 
lui şi sfârşi printr'o ruşine  groasnică. 
Fu judecat, condamnat și vârit în în- 
chisoare. „Trebue să mărturisesc — 
scrie el — că m'am ruinat singur, și că 
nimeni, fie mare sau mic. nu Sar pu- 
tea ruina decât prin mâna lui. Sunt 
gata să recunosc, deşi mulţi nu se vor 
fi așteptând în clipa de faţă. Această 
nemiloasă învinuire o aduc fără milă 
împotriva mea“. 

Odată svârlit în temniţă, Wilde în- 
cepu a sc regăsi. Timp de doi ani de 
zile, după ce-și termina de spălat du- 
şumelele şi primea dela pasnic aceeaşi 
şi acecaşi scârboasă mâncare, îşi nota 
într'un caiet glasul remuscărilur, cu o 
sinceritate uluitoare. Insemnănile fură 
potezate De Profundis și adresat pric- 
tenului Robert Ross. Ele aruncă lumi- 
nă asupra întregei sale firi şi cuprind 
în plus numeroase destăinuirii litera- 
re, relativ la operele din trecut şi la cele 
cin viitor, rămare din nefericire numai 
sub formă de concept. 

N'am pricepe îndeajuns de bine bi- 
zara şi totuşi geniala lui personalitate, 
dacă n'am ţine scama de cele două 
mari evenimente, ce i-au influenţat de- 
opotrivă de puternic viaţa: înâia răs- 
cruce a fost când tatăl l-a dat la Ox- 
lord, secunda când Societatea l-a tri- 
mis la puşcărie. Universitatea i-a des- 
văluit un secret: plăcerea. Inchisoarea 
altul: durerea. Sub impulsul plăcerii a 
creeat, ce-i drept, opere nemurituare, 
dar ca om sa prăbuşit. Sub imbolaul 
durerii sa renăscut; ce-avea să scrie în 
delirul acestei vita nuova, bănuim Că 
mar îi fost cu nimic mai prejos de cele 
de până aci. De lapt, ceva din farmecul 
durerii a dat și în operele de mai înain- 
te. In „Prinţul Fericit”, în „Dorian 
Gray“, în „Salomeea“, nu odată a sim- 
țit Wilde tremurul desnădejdici, venit 





(Urmare în Dag. 6-a) 








4 





. 


Mesianismul dostoevskian 





Dostoewski 


(După tabloul piciorului Serov) 


Care dintre marii scriitori ai litera- 
turii universale s'a identificat cu spi- 
ritul poporului său, în măsura în care 
Dostoewski a făcut-o? Care dintre ti- 
tanii literaturii slave a tăimăcit cu a- 
tâta forță, spiritul paradoxal şi confuz, 
sufletul muncit de chemări multe şi 
prăpăstioase al poporului rus? Intr'a- 
devăr, climatul spiritual al poporului 
aruncat de împrejurările istorice între 
două continente distincte, climat bân- 
tuit de arșiţe grozave şi geruri întri- 
toşetoare — întocmai ca și climatul 
fizic — a găsit în scrisul fostului ocnaș 
siberian, cea mai credincioasă și mai 
expresivă tălmăcire. Dostoevski a înțe- 
les mai bine decât oricare creator rus, 
că sufletul rusesc nu este imaginea îi- 
delă a pustei neclintite și siinxiene pe 
care o locuește, ci că el urmărește mo- 
bila arhitectură a unei alte puste: ste- 
pa clătinată a mării. 

Bucată din ființa Rusiei — după cum 
bine l-a definit Oswald Spengier, — 
Dostoevski, în întreaga lui operă, tră- 
dează caracteristicile sufletului slav. De 
o mobilitate perpetuă, desechilibrat și 
chinuit de acea criză de definire geo- 
gralico-spirituală, etichetată mai târ- 
ziu sub denumirea de eurasianism, mMis- 
tic nativ şi ortodox prin practica cre- 
dinței, toate aceste trăsături se potri- 
vesc scriitorului cași poporului său, 
deopotrivă. 

Acea neliniște metafizică ce se stre- 
coară de-alungul cărţilor lui, ca un 
freamăt de ocean nordic bântuit de 
cumplite vijelii, nu este altceva decât 
criza de definire a sufletului rus, decăt 
căutarea de adevăr a acestui suflet 
mistic și primitiv, care abia își trăeşte 
copilăria. Oare istoria căruia dintre 
popoarele continentului a cunoscut ex- 
tremele prin care ţara lui Petru cel 
Mare a trecut? Care dintre popoarele 
lumii a fost mai biciuit de setea aflării 
unui liman statornice, a unui liman po- 
tolitor de osteneala drumeţiei îndelun- 
gate ? Dostoevski a înţeles, adică mai 
mult decât atâta, a trăit în toate fi- 
brele fiinţei salc destinul sulletului rus. 
Şi cine altul decât un rus putea să scrie 
„Crimă și pedeapsă“, „Fraţii Karama- 
zov'* ori „Posedaţii'““, — să realizeze a- 
cel tip unic de scriitor din literatura 
universală, scriitorul  realist-fantastic, 
cum singur se definise Dostoevski. 

Intuiția lui artistică sesizează esen- 
țialul manifestărilor vitale și străbate 
până în miezul vieţii : la spirit. lată de 
ce greşesc aceia care îl socotesc pe au- 
torul lui Raskolnikov un simplu serii- 
tor psiholog, atunci când el, dincolo de 
fenomenele psihologice, caută metati- 
zica, spiritul, alfa a întregei vieţi sutle- 
teşti. Disecţia literară a lui Dostoevski 
nu este una psihologică, ci e o disecţie 
metafizică. Şi la această căutare, la a- 
ceastă descoperire şi desghiucare din 
fenomenele psihologice, complexe şi 
incoherente, a principiului spiritual, 
motor al legilor sufleteşti, se poate re- 
zuma întreaga tematică a scrierilor 
sale. Viziunea lui genială surprinde a- 
ceste elemente esenţiale și  deaceea 
personagiile lui nu mai sunt tipuri co- 
mune, ci sinteze ale extremelor suile- 
teşti, halucinante şi fireşti totuși. 

Opera lui Dostoevski a fost tălmă- 
cită şi răstălmăcită de mulți cărturari; 
puţini au reușit însă să-i desvăluie 
substanţa literaturii sale. Dintre acești 
puţini, d. Nichifor Crainic a fost acela 
care, judecând prin prisma ideologiei 
sale ortodoxe, a știut să sesizeze mesia- 
nismul dostoevskian.  Mesianism care 
constă din adânca convingere, că sin- 
gurul dinamism creator de adevărată 
armonie universală, este iubirea: prin- 
cipiul vieţii, Ura e distructivă, iubirea 
constructivă. Și cum toate suferințele 
omenirii rezultă din acest spirit dis- 
tructiv al urii, singură armonia iubirii 
este leacul neliniştilor noastre metati- 
zice. Făpturile cărţilor lui, torturate de 
patimi şi îndoieli, de păcate şi înfrân- 
geri, cearcă să-și clădească o lume 
nouă, fictivă și rațională. Armonia uni- 
versală de esență paradisiacă se poate 
însă restabili numai ţinând seamă de 
cele ce spune unul dintre eroii cărţilor 
sale : „Esenţialul e să-ţi iubeşti aproa- 
pele ca pe tine însuţi, iată ce este esen- 
țial, fără să mai fie nevoie de altceva. 
Imediat vom ști cum se reclădește Pa.- 
radisul“. 








Revolta luciferică, nevoia de cunoa- 
ştere, a născut excesivul individualism, 
a scos din uz legea supremă a iubirii. 
Toţi eroii lui sunt mușcaţi de colții a- 
cestui individualism tragic, care îi 
scoate din ritmul comun de viaţă, îi 
iace stiematizaţi, oameni fără umbră, 
tără rădăcini în realitate. Negativiști și 
distructivi, ei ucid, se spânzură ori 
sfârşesc demenţi. Dar din acest cata- 
clism se desprinde eroarea fundamen- 
tală a falsificării sensului real al vieţii 
şi mesianismul dostoevskian. 

Mesianism care constă în concepţia 
că răul e un vid, o absenţă totală a bi- 
nelui, iar binele, principiul lumii, spune 
d. Nichifor Crainic, scriind despre ti- 
tanul spiritului rus, — şi continuă: 
„Sensul primar al vieţii constă în con- 
tactul permanent cu marele tot, contact 
ce se statomicește prin sistemul iubi- 
rii“. Dar mesianismul dostoevskian se 


UNIVERSUL LITERAR 


de GEORGE SBÂRCEA 
întrevede în cuvintele starețului  Zo- 
sima : 

„Fraţii mei, să n'aveţi teamă de pă- 
cat ; iubiți pe om chiar în păcat, e ima- 
ginca dragostei divine și nu e ceva mai 
mare pe pământ. Iubiţi creatura în to- 
talitatoa ei şi în elemeniele ei, fiece 
frunză, fiece rază, animalele, plantele. 
Iubind fiece lucru, veţi înţelege taina 
dumnezeiască în lucruri. Omule, nu te 
ridica mai presus de animale; ele suni 
fără prihană, pe când tu, cu măreţia ta 
rmânjești pământul prin apariţia ta, lă- 
sând în urmă o dâră de putreziciune. 
lubiţi în deosebi copiii, că ei deaseme- 
nea sunt fără prihană, ca îngerii; ci 
există pentru a mişca inimile noastre, 
pentru a le purifica, ei sunt pentru 
noi ca o indicație“, 

E sâmburele de lumină care străbate 
cu o forță mesianică întreaga operă a 
lui Dostoevski. 








Compoziţia 


22  lulie 1939 





Cronica muzicală 


românească 





in stagiunea trecută 


Este stiut că numai o modestă frac- 
dune din muzica scrisă în decursul u- 
nui an reuşeşte să dovină auzită, pără- 
sind temniţa întunecată şi adesea per- 
petuă a mapelor. Deşi, odată aşternută 
pe portative, o compoziţie ia fiinţă, mu- 
zica nu se judevă, obicinuit, decât după 
iesiica din carioane, întocmai ca lite- 
rotura dramatică a cărsi existenţă pu- 
blică înceze din moment ce este jucată. 
Cu deosebirea între muzică şi tiilu că, 
mult mai mari pot fi surprinderile pro- 
duse prin reprezentarea unsi lucrări 
dramatice, mult mai neașteptate etoc- 
tele obţinute, de cât ale unei muzici, 
care îşi mărturisește cu mult mai pre- 
cis valoarea, dinainte de a fi executată. 

Totuși, ratificarea valorii unei com- 
poziţii muzicale rămânând, conventio- 








Cartea stră:nă 





CHARLES MAUR AS: 
„La dentelle du rempart“ 


„La dentelie du rempart“, 
— cuvinte care ar sta bine ca 
frontispiciu unei culegeri de 
poeme — e titlul unei sub- 
Stanţiale antologii maurrasi- 
ene, de pagini civice în pro- 
Ză și versuri, pe care o pu- 
blică, însoțită de o pretaţă 
omagială, editorul Bernard 
Grasset, 

Ideea de a strânge laolaltă 
pagini de doctrină, de pole- 
mică şi de vibrantă recuno- 
ştință, — pagini care poartă 
toate semnul pateticei iupte 
dusă de o jumătate de veac 
în slujba regalității şi a na- 
ționalismului francez — pa- 
te să nu corespundă îndea- 
juns intenției care călăuze- 
şte alcătuirea unei culegeri 
de „pagini alese“; aceea de 
a prilejui o plăcere desinte- 
resată. Iar după cum crene- 
lurile întăriturilor unei ce- 
tăți, locuri de pândă şi de a- 
tac, pot fi admirate fără tea- 
Mă, şi pentru graţia profi- 
lului lor dantelat, tot așa an- 
tologia de față are semniti- 
cația unui răgaz, a unui ar- 
mistiţiu „între două salturi” 
când e îngăduită și posibilă 
contemplarea liniștită a unor 
armonii şi frumuseți gratuite 
„care pot să emoţioneze cu 
un interes egal pe agresor și 
pe apărător“, — deci cu atât 
mai mult pe acel care caută 
doar plăcerea şi folosul lec- 
turii pentru ea însăşi. 

Cititorul care întâia oară 
ia contact cu gândirea lui 
Maurras, din aceste pagini 
civice va fi isbit de două ţră- 
sături dominante ale ei: un 
simţ puternic al realităţii i- 
mediate, al realității care 'se 
formează şi se transformă 
necontenit, și de precăderea 
acordată eredității, înțeleasă 
în funcțiunea ei de continui- 
tate istorică, de memorie şi 
de tradiţie vie, 

Charles Maurras nu este 
un câutător de esențe, de ab- 
stracţiuni şi utopii, — cărora 
le preferă necontenit pleni- 
tudinea concretă a realității 
istorice, ci el] e „omul timpu- 
lui său“ care se uită împre- 
jur şi ține seamă de tot ce 
observă. 

Din acest simţ al realită- 
ți, al concretului plastic de- 
curge concepția despre pa- 
trie, care în doctrina maur- 
rasiană este elementul sta- 
tornic, al „pământului pe 
care au trăit strămoşii“, —- 
națiunea fiind elementul di- 
namic și viu care asigură 
continuitatea de rasă „iden- 
titatea de spirit şi sânge“. 

De patrimoniul comun, 
care e opera veacurilor tre- 
cute și rodul agoniselii stră- 
moşilor, ne folosim cu toţi! 
și cu acest prilej, Maurras 
observă cu o pătrundere ad- 
mirabilă, că nu există des- 
moşteniți, că „omul este un 
moștenitor“. 

E o concepție a cărei căl- 
dură şi intimitate cuprinde 
în aceeaș îmbrățișare, pe toți 
membrii marci familii na- 
ţionale. 

Instituţiile se transformă, 
evoluează şi pier. Ceeace 
persistă este „binele public“ 
sau „național“, operă a stră- 
daniilor trecute; iar ceea ce-l 


asigură durata este existen- 
ţa unei memorii colective. 
Neomenească este uitarea. 
Memoria popoarelor le asi- 
gură mântuirea. „Monarhia 
nu este nici universală, nici 
veşnică . -— scrie Maurras, 
Veșnică, universală este gu- 
vernarea familiilor, heredi- 
tatea“. Şi în alt loc; „„Patrio- 
tismul nu se mărgineşte ia 
dragostea de pământul na- 
tal. El cuprinde memoria şi 
ieligia trecutului“, 

Denunţând primejdia ide- 
alurilor de pacificare şi drep- 
tate universală, inaplicabilr 
în tapt şi în prezent pentru 
că sunt lipsite de rădăcini în 
irecut, Maurras caută în tra- 
diția vie a istoriei, „condi- 
țiile prime și fundamentale" 
ale acţiunii lui politice. Se 
va înţelege atunci preferința 
acordată legilor istorice şi 
disprețui față de legile ab- 
stracte,  predilecția pentru 
„libertățile particulare“, ori- 
cât ar ji de restrânse, dar 
practice, accesibile şi critica 
aspră pe care o aduce liber- 
tății teoretice, enunțată ca 
principiu de temelie al doc- 
trinei liberalismului: „Liber- 
tatea-principiu stabileşte o 
vegulă care confiscă metodic 
iorțeie şi libertăţile particu- 
lare; ea se laudă să creeze 
singură şi să constitue liber- 
tatea fiecăruia, dar în prac- 
tică, istoria o 'dovedeşte, a- 
cest individualism slăbește pe 
indivizi“, 

Am încercat să schiţăm 
numai câteva din aspectele 
esenţiale ale gândirii maur- 
rasiene dar bogăţia și pute- 
rea ei de convingere, logica 
strânsă a argumentațţiei şi 
vibrația comunicativă a indi- 
gnării, robusteţea şi armonia 
expresiei sunt însușiri ce nu 
pot fi decât indicate, pe care 
le relevă cu îmbelșugare lec- 
tura acestei antologii. 


JACQUES CASTELNAU: „LE 
MARECHAL DE SAXE” 


Numele de femei și acelea 
de câmpuri de bătălie se în- 
tâlnesc deopotrivă și tot atât 
de des în atrăgătoarea bio- 
grafie a mareșalului de Saxa, 
semnată de d. J. Castelnau. 

Cât privește pe cele din- 
tâi, se pare că mareșalul a 
avut o deosebită predilecție 
pentru femeile din tagma ar- 
tistelor, dintre care vom a- 
minti doar numele celebrei 
tragediene Adrienne Lecou- 
vreur, care şi-a vândut biju- 
teriile şi vesela ca să-l ajute 
să obțină ipoteticul tron al 
ducatului Courlandei. 

La înfățișarea seducătoare 
a acestui „enfant de L'amour“ 
bastard al electorului Saxo- 
niei şi Aurorei de Koenigs- 
mark se adaugă aureola glo- 
riei militare câştigată re 
câmpurile de luptă. La 15 
ani se bate ca un erou la a- 
sediul  Stralsundului, împo- 
triva suedezilor lui Carol XII 
şi un an mai târziu ia co- 
manda unui regiment. 

„Fără pată“ nu a fost Mau- 
riciu de Saxa, dar a fost de- 
sigur „fără teamă“, — cel 
mai neînfricat ostaş al tim- 
pului său. A avut vicii care 


erau ale veacului şi virtuţi 
personale şi pentru că tim- 
purile erau așa, a putut strâ- 
vate prin cele dintâi. dar a 
știut să se menţină datorită 
celorlalte. 

Victoriile pe care le-a câ. 
ştigat în slujba Franţei—im- 
potriva căreia luptase pe 
vremuri, în armateie aliate 
le prințului Eugen şi gene- 
valului Marlborough — la 
Bruxelles,  Lawfeld,  Ran- 
coux și mai cu seamă la Fon- 
tenoy, au adus ultimele stră- 
luciri de glorie militară mv- 
narhiei franceze, ridicând la 
apogeu prestigiul lui Ludu- 
vic XV. A fost răsplătit cu 
suprema  distincţiune  ustă- 
şească: titlul de „Mareșal du 
câmp al armatei regelui“ pe 
care numai Turenne îl pu:- 
tase şi la care în zadar râv- 
neau prinții de sânge adela 
curtea Franţei, geloşi de as- 
censiunea virtiginoasă a bu- 
stardului. 

Frederic II își arătă bucu- 
ria de a-l fi avut ca oaspe, 
câteva zile, seriindu-i lui 
Voltaire, în felul următor. 
„L-am văzut pe eroul Fran- 
ței... pe acest Turenne al 
veacului lui Ludovic XV. 
Convorbirile cu cel m'au 1n- 
struit., nu în  cunoaşterca 
limbii franceze, ci în atta 
răsboiului. Mareșalul acesta 
ar putea fi profesorul tutu. 
ror generalilor din Europa“. 

La castelul Chambord, un- 
de sc retrăsese la sfârșitul 
lui Noembrie 1748, inactivi- 
tatea la care-l silea o viaţă 
întreagă de plăceri, îi dă frâu 





Poate sub crengile stelelor stinse 
mai zace departe pe ţărmuri, In noi 
imensa lumină sfâşiată de ploi, 

ce nu mai freamătă pe ape ?'ntinse, 


liber gândirii: aşa, visează să 
cucerească Madagascarul, pe 
care să-l colonizeze cu lami- 
Jii germane; are nevoie însă 
de prea multe vase ale 
„Companiei Indiilor“, peca- 
e Ludovic XV refuză să i le 
pună la dispoziţie, In lipsa 
Madagascarului, s'ar mulţu- 
mi și cu suveranitatea insu- 
iiței Tabago din Antile. a 
cărei proprietate  monarhui 
ivancez  consimte să i-o ce- 
deze. Se împiedică, în îndr- 
plinirea planului său, de o- 
punerea Angliei și a Olandel. 
Curând e silit să renunţe şi 
Ja visurile de stăpânire asu- 
pra Corsicei, Atunci îi vine 
gândul năstruşnie să adune 
pe evrei sub suveranitatea 
lui, undeva, prin America 
de Sud. 

Sătul de reverii irealizabi- 
le, se reîntoarce la plăcerile 
lumești, accesibile. care-i 
scurtează viaţa. La 30 Nuo- 
embrie 1750, „mistrețul“ nc- 
învins în nici o luptă moare 
'a 55 de ani, doborit în patul 
de suferinţă, „ca o biată bă- 


trână“ — după vorba rău- 
tăcioasă a doamnei de Pom- 
padour. 


Corpul i-a fost înmormân- 
tat în var nestins — ca și al 
Adrianei Lecouvreur, — po- 
trivit dorinţei proprii „atin 
qu'il ne reste bientât rien de 
moi dans le monde, que ma 
rnemoire parmi mes amis". 

MIHAI NICULESCU 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


nal, tot în funcţiune de audiţia ei, în- 
registrarea ei în repertoriul public mai 
bine zis, făcându-se cupă execuţia ei, 
nu vom aşterne aci de cât lucrări date 
la iveală în concerte sau spectacole, 
deşi literatura noastră muzicală sa îm- 
bogăţit! cu mult mai multe opere. Se 
cuvine să ocupe primul loc în cadrul 
subiectului ce comentăm, compozitorul 
Dimitrie Cuclin, căruia i s'a decernat 
recent premiul național pentru muzică. 
Ac! de recunoaştere și cinstire oliciale 
a unei opere componistice reprezentând 
o adtivitate şi o capacitate de creaţie 
definitiv manifestate, premiul naţional 
trebue considerat, în cazul d-lui Cuclin 
în special, o recompensă naţională a- 
Qresată atât unui compozitor, cât şi unui 
cărturar capabil să amplifice domeniul 
strict rnuzical, stabilindu-i legăturile și 
contingentele pe care le prezintă cu alte 
Qiscipline ale gândirei umane. 

Dimitrie Cuclin, este unul din puţi- 
nii artiști care a înțeles să adâncească 
ştiinţa creaţiei în marile ei probleme 
de ordin general, stabilindu-şi un sis- 
tem de gândire pe care o lungă cerce- 
tare a psihologiei, a esieticei, a vieţei și 
semnificației formelor muzicale l-a ra- 
mificat pătronzător în înseși celulele 
generatoare ale atei. 

Operele muzicale, teoretice, literare, 
ale d-lui Cuclin, sunt roadele unci râv- 
ne intelectuale neobosite în căutarea a- 
devăruriior vitale ale marilor realizări 
aie spiritului omenesc. Un catalog mu- 
zical în care tubricele simionice, ale 
muzicei de cameră, religioase, concer- 
tante instrumentale, dramatice. se îm- 
part în felurite subsecţii, cuprinde un 
toarte mare număr de lucrări, din care 
a. Cuclin a dat la iveală numai o mică 
parte. Un tratat de estetică scris inițial 
în limba engleză, o traducere a poezii- 
lor lui Mihail Eminescu în limba en- 
gicză, poeme literare, trei sute de So- 
note, studii, critice, polemice, chestiuni 
de ştiinţă muzicală, constitue un activ 
necbicinuit de masiv pentru compozi- 
torul și omul de carte Dimitrie Cuclin. 

In clipa de față, d-sa este pe cale să 
le aduoge un concert pentru pian şi o 
versiune definitivă a operei d-sale 
„Traian“. O altă operă a d-lui Cuclin, 
„Agamemnon“. va fi cântată în viitoa- 
rea stagiune, la Pucureşii. 

Trecând la obiectul însuș al cronicei 
de faţă, amintim concertul simfonie al 
orchestrei „Radiv“ dat la Ateneu şi 
condus de autor, în care d. Cuclin a 
prezentat concertul d-sale pentru vi- 
oară şi orchestră și simfonia II, ultima 
d-sale orchestrală terminată. Continui- 
tatea deosebii de mlădioasă a melodis- 
mului din concertul pentru vioară, lăr- 
gimea generală a liniilor, a proporțiilor, 
planurile cu orizont deschis al desfăşu- 
rărilor atât din această lucrare, cât mai 
ales atlate în simfonia II-a, au putut 
lămuri concepţia componistică și con- 
secvenţa tehnică pe care şi le-a apro-= 
piat compozitorul, care în chipul de a 
cugeta și exprima muzica a înţeles 
să-şi reflecteze cât mai fidel convinge- 
rile şi personalitatea. 

Lucrări care s'au înscris în conținu- 
tul însemnător al primelor prezentări 
„auzicale, au aparţinut şi compozitorilor 
Paul Constantinescu, Sabin Drăgoiu, 
Mihail Andricu şi Zeno Vancea. Cro- 
nica muzicală viitoare le va fi închi- 
nată. 


Ecou proJund 


ce vânt o stinse... 
ce vânt o stinse ? 


Ne saită pe frunte ca o stihie, 
ne piere sub lacrimi și'n sterpul gând ! 


Peste visul nostru plăpând, 
ca o aripă de fum cenușie, 


Din vraja ei prin vămile zărilor 

pe arcele norilor cerul ne-aduse. 

Albele jocuri de jar apuse, 

sub cetini pierdute in spumele mărilor, 


rămaseră zărilor... 
rămaseră zărilor ! 


Si'n genele noastre mai stărue încă 


doar umbra acelui crepuscul de ceară... 


Cenușa lui stranie ca pe-o comoată, 
în amintirea noastră adâncă, 


lunatec adie... 
lunatec adie !. 


Când picură sângele cald, pe podea... 
Vreau sgomotul lui să-l aud în ureche. 
Să simt cum vibrează, ca fulgii de nea, 
Când cad pe clopotniţa veche. 


In graiul lui cald, de licoare, de vin, 


mai stărue încă... 
mai stărue încă !, 


ION ȚOLESCU- VALENI 


Gânduri de vis 


Aşa mi-amintesc de durere și chin, 
Trăind în lumina roşită de sânge. 

Duc clipe de ghiaţă, de timpuri ce vin... 
Lumină cen picuri se stinge. 


Vrăjit în cuvinte de basm, de descântec, 
Să-mi piară lumina în dulcele chin... 
S'adorm în zăbrele de cântec! 


1. NICHIFORESCU 





———— 22 lulie 1939 


Am reținut  carne- 
tul învechit cu foile 
îngălbenite, găsiţ pe 
masa unui gospodar 
fruntaş din com. Ho- 
rodnicul de jos, jude- 
țul Rădăuţi, cu con- 
știința că reprezintă 
un document da ex- 
cepţională valoare. 

Însemnările de față, 
au cunoscut, după 
cum ni s'0 afirmat, o 
largă circulaţie prin 
satele din judeţul Ră- 
dăuților. Tizcând din 
mână în mână, s'a 
pierdut astfel, cu anii 
urma autorului, Geor- 
ge Tofan din Bahri- 
neşti. 

Scrisă în primele 
zile de prizonierat în 
Concirovo, Siberia, 
Noembrie 1914,  po- 
vestirea presupune 
notația aproape  zil- 
nică a locurilor şi 
împrejurărilor, de 
unde caracterul ei 
veridic, frust, de un 
realism  nemaiîntâlnit 
în literatura populară. 

Acest zguduitor do- 
cument omenesc, e 
menit după părerea 
noastră, să ocupe un 
loc, apropiut de epi- 
ca populară prin to- 
nalitățile de stil și 
ritm interior,  depă- 
şind cu mult, tot ce 
s'a scris în acest gin, 
prin materialul de 
viață utilizat şi prin 
atitudinea de adâncă 
omenie și demnitute 
a autorului țăran, des- 
văluind în acelaș timp 
[calitățile primordiale 
ale întregii  ţărănimi 
bucovinene. 

Ceeuce impresionea- 
:ă îmdeosebi, e tim- 
rul cenușiu, tângui- 
or de prea mare su- 
erință. O resemnare 
»arbă, o umilință pro- 
fund creştină  călău- 
zeşte pe luptător prin 
toate încercările şi-l 
scoate teafăr la liman, 
în episodul așa de e- 
vocativ de la sfârșit. 


Fie ca publicarea acestor întâmplări să fie ur. 
omagiu pentru toţi plugarii din ţara Fagilor. 
zmulşi dela coasă în acel aprig August 19'4 şi 
risipiţi pe toate fronturile fostei împărăţii austro- 
ungare ca să moară pentru cauze ce nu li erau 
cunoscute. 

_Toţi şi-uu făcui pe deplin datoria şi mulți și-au 
lăsat osemintele pe pământuri streine. Cum nu 
şi-ar face-o azi, când hotarele neamului îi ocro- 
tesc? E dovada posibilităţilor lor de jertfă, cu- 
tremurătoare. Documentul lor de sânge şi trudă, 
care se cere crezut și respectat. 


IULIAN VESPER 


In 3 August m'am îmbrăcat în mândur împără- 
tese în orașul Rădăuţi și am șezut în Rădăuţi $ 
zile și în aceste 9 zile am ţinut 24 ore Cantoni- 
rungsvache şi în 10 August am jurat la steag. In 
1 August am plecat pe jos la Haâic şi în Hadic 
m am suit în tren și am mers la Cernăuţi şi acolo 
m'am scoborit jos şi am stat â zile şi după 3 zile 
am mărs la hraniţă la Noua Suliţă. Şi era o căl- 
dură, că îmbrăcămintea pe noi era, toată spumă, 
mulți soldaţi cădia la pământ de căldură și de 
greulatia ce era. 

Și mergând noi prin satele Mahala și Boian, sta 
norodul cu mic cu mare, tânăr şi bătrân cu vase 
cu apă și cu dulceți și da la soldaţi ca să-și răco- 
nască arsura ce o avea, le era milă la popor când 
ne vede așa negri de colb și de căldură şi de spu- 
mele ce curgia depe noi. Şi am mărs până la hra- 
nița la Noua Suliţă şi am șezut 2 zile şi 2 nopţi în 
Şiţcagram, și n'am dormit de fel și am păzit fort 
de unde a vini nepretinul, şi n'au vinit, şi după 9 
ore de dimineaţă au venit Regimentul 36 Infante- 
rie şi ni-au ablizuit, şi noi am vinit napoi până la 
Boian, acolo am mas o noapte şi dimineaţa am 
plecat iarăș la Cernăuţi, acolo am șezut 2? zile și 
am tăcut gițircă cu Artileria pe toloaca Horecii și 
după aceia am mers la Rarancia și am şezut acolo 
6 zile și am făcut Viniri sară șițengram, și 
Sâmbătă după amiazi ni-am aşezat în şițengram 
ŞI ni-au spus ofiţerii noștri să nu dormim, să fim 
treji și am stat toată noaptea și dimineaţa. Când 
să mergem la cafe, în loc de cafe ni-am trezit cu 
șrapnele ce ne trimitea Rușii din canone. 

In loc de cafea s'au deschis un foc aşa de gro- 
zav încât nimini nu putea să creadă, numai acela 
care au fost acolo. 

S'au deschis focul Duminică dimineaţă la 4 ore 
şi a ținut până la 7 ore seara. 

Dar tot în ziua aceasta după amiază am căpă- 
tat befeli ca să mergem asupra dușmanului şi am 
eșit din decung şi am mers prin ploaia cea de 
plumbi asupra dușmanului. 

„N'am căutat gard nici apă, nici păpuşoi, nici 
răpi ce era pe acolo şi am eșit pe o câmpie largă 
și ne-am întâlnit cu regimentul 41. Noi ne-am 
întors inapoi unde a fost ghefectul și-am început 
a strânge morți și răniţi depe câmpul dc luptă. 

Și am dormit acolo şi a doua zi am stat până ce 
au îngropat morţii. După ce au îngropat morţii 
am venit iar la Cernăuţi și am stat trei zile şi 
Sâmbătă după amiază am avut alarma la Prut şi 
am făcut decunguri și am şezut în decunguri până 
Duminică la 12 ore noaptea şi iar a venit betel de 
alărmuit ca să mergem de acolo, şi când am intrat 
în Cernăuţi ne-am îngrozit de poporul ce era prin 
oraşul Cernăuţiului, şi când am fost prin dreptul 
monumentului Maria Tereza s'au auzit două bu- 
buituri groznice aşa de tare încât Cernăuţiul s'a 
cutremurat și era așa de grozav şi mare jele ne-a 
umplut de ţipetele copiilor şi a femeilor. 

Bătrâni şi tineri, mici şi mari, în căruţi şi pe jos 
fugeau și noi am plecat spre Storojineţ şi așa era 
drumul plin de oameni cu trăsuri și cu vite şi erau 
plânsuri de noroade, țipete de copii, răgnete de 
vite, de gândeai că acum e sfârșitul lumii. Şi cra 
o căldură așa de mare, încât ardeai de viu. 

Şi nu era apă nicăeri decât câte o leacă prin ni- 











şte bahne, unde şi unde.. Şi care era mai înainte 
ȘI udau gura cale o ieaca, care era mai napoi 
n avea cu ce sâ-și răcorească setea. ȘI tare au sia” 
bu bleţi soldaţi de greutatea ce o aveau în spate 
ȘI Ge căldura Soarelui, Am ajuns în SioroJjincy ȘI 
am mas acolo o noapte şi a aoua zi am pornit mai 
departe şi nu şiem unae mergem și am trecut 
plin Panca, Lomareşii, Sadova Nouă, Lucaviţa, 
bermomet şi n berhomeL am mas v noapie, am 
mers prm sat Lereșnic Vejnetz unde este o apă 
cu numele teremoș şi prin Cuturia Chercneniuca 
I0șov, in orașul S0oșov au eșit popor mult care 
prIve la Noi şi Nol erarn aşa ae uzi şi plim de colb 
şi glud și ploua aşa ca din cotă, şi dia mândouă 
pă ile urumului sta poporul cu caruţi, cu mese 
piine ae pâine, pome şi Lapac ieli de teii şi ne aa la 
soldați și no1 avia ne tragem de slabi şi uzi şi in- 
glodaţi ce cram, nu ne trepula nimică. După aceia 
am venit în satui Uratăp prin bistin şi in Pisu 
am mas, 

Dimineaţa am mers în Berezinca Nouă, în Be- 
rezinca Veche, prin Smerghia, lablonau, biorna 
Slava, Lucia, plioslave, beieun oraş, in Delctin 
am şezut 5 zile. Ar ţinut 24 ora lrenvache lângă 
iabrica de sare. lu ziua a 6-lia am plecat din De- 
ictin şi am mers prin satele Lojova, Stremba, Ti- 
sut şi am sosut în târgul Nadvorna şi în târgul a- 
cela era ars cu totui şi am mâncat acoio de amia- 
zăzi şi hodina 2 ora. Şi ni-am pornit mai departe 
şi am mers mai pe mşte dialur. şi văi, câmpii şi 
păduri, şi când am tost într'un dial mare, şi cum 
mergeam noi pe drum au început a vini șrapnele 
din canonele rusului, şi noi în dată am îăcut 
şvarmlinie. 

Prin decunguri, prin şanţuri, care cum am pu- 
tut asupra dușmanului și am inceput și noi a da 
napoi binele ce ni-l da ci! şi am şezut pană noaptia. 

Şi după aceia am mers mai acparte așa cam la 
15 chilometri şi după cea au vinut un beteli ca să 
ne întoarcem «n napoi și ni-am inturnat napoi şi 
aşa eram de slabi şi de vrudiţi şi la picioare avem 
beşici şi aşa ne durie ca cum am li câleat pe ioc. 

Și am slăbit aşa de tare că nu ne mai videam 
unui pe alți de trudă şi de necaz. Ziua și noaptia 
am mărs așa cam la bo chilometri. Şi numai decât 
era de mărs. 

Şi am stat ca la 2 ore pe câmp și am mers o 
liacă mai departe şi am dormit acolo. 

Şi a doua zi, pănă a nu se vedca de zi, am mers 
mai departe și am vinit iară Ja Deleun. Şi am stat 
4 zile. Intr'acelia 4 zile am tost pe câmpul oraşu- 
lui aceluia și am lăcut decunguri şi am şezut o 
noapte întrânsile și dimineaţa am mers la feld- 
patrule pe câmp şi păduri. 

Şi la 10 ore ni-am întors iară la Deletin şi cum 
am ajuns în oraş am avut să mâncăm şi nau lost 
când, că au fost iară alarm de mărş mai departe 
şi când ni-am pornit din oraș, toată aştia au eșit 
Sâmbătă. 

Şi poporul când ni-au văzut că mergem au în- 
cepui a plânge, jidani şi poleci cu mic cu mare, 
tineri și bătrâni și mai pe scurt cu toţi, şi am mers 
mai departe. Şi ţivili mulţi lugeu din oraş şi am 
mers tot înainte. 

Si am văzut, mașini de butuci pe o câmpie şi am 
mers şi am ajuns întrun orăşel Miculici. 

Și era niște dialuri cu pietre și cu stânci şi niște 
munţi nalţi că te lua groaza de înălțimea și de 
stâncele ce era pe munţii aceia. 

Și prin munţii aceia era numai două drumuri, 
unul de căruți şi unul de fier sau de tren. 

Şi noi mergem pe jos şi am văzut, trei tuneluri 
așa de lungi, unu avea cam la 700 metri, al 2-lia 
cam la 500 metri şi unu avea cam la 300 metri. Şi 
am şezut 2 zile în Miculici și după 2 zile am mers 
la Gară şi ni-am suit pe tren la 8 ore. Şi am fost 
în vagon 40 de oameni, şi am mers cu trenul din 
Miculici până la Budapest. 

Şi de acolo ni-am întors în napoi către Cracova. 

Au fost zăbava cu trenul 5 zile și 5 nopţi și am 
trecut multe staţii și care li-am văzut, li-am şi 
şi scris şi anume: 

Bachetenuşca, Mihalovici. Și am mers toată 
noaplia până ce am ajuns la stația Cereșmega, 
Maramuresseghet, Câmpulung, Sovata, Pustihaza, 
Zaldobs, Zteclencia, Husta acolo era un festung 
tare vechi şi sfărmat, prin Racasc, Korlihaza, Fe- 
cheteorda, Halmi, Satmarnemeti, un oraş foarte 
mare. Acolo au fost recruți din Bucovina, Ghiliaș, 
Naghimati, Debratin. Acolo er: multe fabrici fel 
de feli şi era o apă mare şi pe lâr:gă malurile apelor 
erau plute de buturi și bârne aşa cam de 10 chilo- 
mctri. Şi era pe dealuri pomete frumoase şi vie, 
asa că ți-era mai mare dragul a te uita la așa nişte 
grădini frumoase, dar noi navem parte din ele, 
numai cu vederia ni era din tren. 

Pela stația Beluș, Puchocoscari, 
iară în Galiţia am dat. 

Şi era pe dialuri niște festungurz vechi şi niște 
dialuri foarte mari, şi era niște stânci înalte și 
şi era între pădure o cazarmă foarte mare şi am 
mers pcela staţiile Bolachenari, Andruchova, Vo- 
docia, Lenezia, Radsziova, Scavina, Podgoreia, 
Plascziova, Cracova şi ni-am scoborât în orașul 
Cracova și am mers întrun cvatir peste un cias au 
dat o ploaie mare și am stat în orașul Cracova 6 
zile. Şi era acolo atâtea automobile ca la 1000 de 
toate feli de feli, și era trăsuri ca la un iermaro:, 
și aşa de frumos mărg prin oraş şi era trangvai 
foarie multe. Şi prin mijlocul orașului merge o 
apă mare şi apa aceia se chiamă Visla şi pe apa a- 
ceia umblă vapoare mici, și orașul așa-i de mare 
că sunt vre-o 38 de biserici şi multe festunguri 
mari. 

Şi după 6 zile am plecat spr. hraniță rusului în 
ziua Sit. Marie mici și cum ni-am pornit din ora- 
șul Cracova am mers pe drum şi era garduri de 
fier şi îngrădit cu drot. Şi pomi pe lângă drumuri 
erau tăieţi şi era niște câmpuri foarte largi cât ve- 
deai cu ochi şi am mas întrun sat și deminiaţa am 
mers mai departe și am intrat în Buspolonia și 
drumurile rele şi sfărmate şi noi am mărs tot pe 
câmp și era un Maierhoi acolo și noi am plecat 
mai departe și au eșit polecii cu toţi şi ni-au spus 
că duşmanul au trecut pe aici, și noi îndată am 
făcut şvarmlinie şi am mers aşa în şvarmlinie ca 
la un 1 chilometru şi am făcut nider așa cam 2 
ore şi după aceia au vinit befeli să ne întoarcem 
napoi şi ni-am întors aşa 3 chilometri şi am vinit 
până diasupra unei râpi şi pe sub râpă era drum 
și sat şi cum am ajuns au început a înpuşca în noi. 
și oamini din satul acela sau apucat de făcut gropi 
în pământ să ascundă pâne, straie, copii, şi ei sin- 
guri, de groza focului ce era acolo. 

Și aşa vinia plumbi din canonele rusului că te 
lua groaza cum sfarma case şi ardea şuri şi așa era 
un fum şi foc, şi am văzut un băiat așa ca de 10 
ani într'o ogradă și au vinit un plumb din canoa- 
nă prin casă şi au venit drept în băiet şi lau rupt 
în două. 


Waglencia și 


UNIVERSUL LITERAR 


Și au împușcat până în sară. Şi după -e au în- 
sărat ni-am dus la un boieri şi am mas intro ogra- 
da acolo. 

Şi toată noptia nam dormit, şi a doua zi am 
mers mai deparie, pană în sara, aşa cam pe la 11 
ore noaptea şi am mâărs pe câmp şi pe nişte câm- 
puri ŞI pe nişte arumuri aşa de rele. in gneiechtul 
acela au murit 4 oameni şi d raniţi dela vatalionuL 
al trula. 

ȘI în ziua Sit. Cruci diminiaţa ni-am sculat şi 
am mers mai ueparle şi era o paclă și o ploare şi 
noi eram de flâmanzi ca nam niâncat pâne de trei 
zile, ȘI mâncam niște morcuvi depe cainp. Şi de a- 
ceia nu erau Inul şi najungia la popor de mul 
ce eram. 

Şi am mers până la v pădure şi ni-am pus jos 
aşa cat ai iace o țigară, și pe loc au vint miște pa- 
truli şi au zis că dușmanul li aproape şi am capă- 
tat bereli de făcut decunguri bune şi adânci şi 
1oarte iute şi era cam pela 1U oră şi noi aşa le ia- 
cem de iute ca cum ai gândi şi ni-am așezat şi au 
zis, olițerii noştri ca să avem de grijă, că are să 
ne azi gheiccht, şi noi eram foarte flămânzi, și 
așa cam pc la 1l oră sau inceput un pocnet de 
puști şi ae canoane şi de ghevermașini aşa cum 
bate grindina vara pe casa. 

Lară nu cu noi impuşca, ci erau ghefecht cu alte 
regemente şi aşa era de departe ae noi ca de 6 
chilometri. 

Şi aşa cam pe la 3 ore după amiazi au vinit cu 
pită şi după ce-am început a mânca câtio liacă 
că numai putem de loame şi după ce am mâncat 
îndată au vinii befeli ca să mergem mai departe 
de acolo. Of Doamne, câtu-i de mare ziua Sit. 
Cruci şi ce grozăvie era. ui 

O samă sapa gropi, o samă înpuşca şi era un 
fum de prav şi case arse și era o pâclă şi fum și 
ploaie. | 

Şi după 4 ore am eşit din gropi şi am mers mal 
deparțe prin niște păduri şi băchne și drumuri 
rele şi glodoase și nu era pe unde încunjura ȘI 
am mers până unde au fost ghefecht şi era în- 
tr'un grajdi oamini răniţi şi se văita săraci că ţii 
era mai mare milă şi așa era de întuneric şi niște 
râpe şi glod așa era de greu de mărs și aşa eram 
slabi că nu mai putem grăi unul cu altul. Așa că 
dacă ai fi stat așa cât ai faci o ţigară peloc picai 
jos de uzi şi de slabi ce eram. 

Că am mărs aşa cam la 30 kilometri de departe 
și am ajuns întrun sat cam pela 1 oră după amie- 
zul nopţii şi ni-am dus întrun cvatir care pe unde 
am putut, şi care cum am ajuns aşa ni-am trân- 
tit, care cum am putut, că numai putem sta pe 
picioare de slabi ce eram şi uzi. 

Şi a doua zi am plecat mai departe aşa cam la 
15 kilometri și iară am ajuns întrun sat unde au 
fost iară ghefecht şi era satul acela ars de canone, 
sparte casele și bortite de plumbi. | 

Şi podurile erau arse și sfărmate pela drumuri 
si am stat în satul acela 4 zile și era vreo 4 vaci 
şi trii cai stărmaţi, împușcați de _canone și bieții 
oameni plângea de pagubele ce li sa făcut şi am 
Stat în satul acela 4 zile că nu putem merge mal 
departe, că erau podurile sfărmate şi arse. 

După ce li-au făcut, am mers mal departe, așa 
cum la 10 kilometri, iară am ajuns întrun orâș și 
era stărmat şi bortit prin păreţii caselor de plumbi 

şi de șrapnelele canoanelor. 3 9 | 

Şi au trecut în ziua aceia toată ziua dragoni, 
Artileria, Olani, Infanterie şi au trecut niște ca- 
noane aşa de mari și largi și groși ca ave ca 29 
cent. Si am stat în orașul acela, am stat 3 zile şi 
am ţinut 24 ore Feldvache. Au fost o ploaie cu 0- 
măt şi vânt așa de rece că gândei că atuncia om fi 
gata de frig și de slabi ce eram. : 

Si aşa era un câmp de urât că nu cra unde să te 
pui jos. Şi ni-am apucat de făcut decunguri și era 
noaptia şi avem de păzit de unde ar veni Duşma- 
nul şi așa eram de flămânzi că n'am fost mâncat 
pâine de 2 zile. 

Carne era dară nu era sare, că pe acolo au tost 
gheiechi mare, şi după 24 ore n-am întors iară 
ia Cvartir şi am mas o noapte şi a doua zi de di- 
mineaţă ni-am pornit mai deparie de acolo. ŞI 
am fost multă oaste şi am mărs mai departe şi 
aşa ploua şi era un glod şi am mers prin nişte 
bachne şi pe lângă un Maierhol foarte mare şi am 
ajuns întrun sat şi am mers Ja un cvartir și-am 
mas acolo. | PR 

Şi pela 4 ore dimineaţa ni-am pornit şi am dat 
de un drum bun şi am trecut printrun oraş, acolo 
era mulţi jidani şi am mers prin nişte câmpuri u- 
râte şi nişte năsip alb ca rugumătura ca intram 
până la giezne și aşa era de greu de mers şi aşa 
ne dure picioarele şi umerele de greutatia ce pur- 
tam pe spatele că intrau cureleie în umere, şi am 
ajuns înir'un sat și am mas O noapte şi in nopiia 
acia am avut Cantonirungsvache 2 ore. Și era o 
ploaie şi a doua zi ni-am pornit mai departe şi am 
mers pe niște drumuri așa de rele și glodoase, şi 
era o mulțime de cai morți şi cai vi rămași pe 
Grumuri că numai putea merge de slabi ce era. 

Și noi eram aşa de slabi că n'am mâncat pâine 
de 2 zile şi ni-au dat câte o flaișconservă, dară să 
nu mâncăm. Pâne era destulă la tren dară nu pu- 
tea vini, pe unde noi mergem că drumurile era 
toarte rele și noi mergem pe camp ȘI pe în păduri 
pe unde nu era drurauri, şi am ajuns într un sat 
unde au fost getecht cu patru zile mai nainte şi 
oamini erau fugiţi din satul acela şi era casele şi 
gospodăriile arsă şi sfărmate şi era făcute gropi in 
pământ şi în gropi era ascunse ce mai ave dir 
prin case. Şi era foarte multe case sfărmaţe de 
canoane şi ni-am întâlnit cu niște oameni şi eilel 
spus că mare ghefecht fost acolo şi era mulți cai 
împușcați. | EAI 

Şi am mers aşa cam la 30 chilometri şi am a- 
juns în orașul Clementov şi acolo iară au fost ge 
lecht mare cu o zi mai naintea noastră şi când am 
ajuns noi acolo ni-am îngrozit de pagubele ce era 
acolo, case sfărmate, pomete era tăiete. AR 
câmp era morţi încă neîngropaţi şi am mers in 
noi vo câţiva şi am strâns de pe camp Torții ȘI 
1- îngropat. a 
Şi ui în orașul Rlementov 5 zile şi între 
Sâmbătă după amiazăzi au vinit befeli ca să mer- 
gem mai departe că dușmanul este într o pădure 
si noi cum ni-am pornit batalionul al 3-lia am 

mers pe o câmpie și am făcut şvarmlinie prin pă- 
dure şi am mers până la 10 ore sara și am mas E 
colo într'un sat mic şi diminiaţa cum sau făcut 
ziua ni-am pornit mai departe iară prin pădure, A 
am eşit într'un sat și am mers pana In sară la 9 
ore, şi n'am mâncat de Sâmbăta dela sepale 
până Luni la 8 ore diminiața. „Că pe unde am 
mărs noi cuhnia n'au putut vini în urma noastră. 
Toată ziua au plouat şi așa eram de uzi şi plini 
de glod, că numai putem merge. 

După acia ni-am întors iarăş în oraşul Klimen- 
tov şi am mas o noapte. Toată noptia au plouat și 








ce) 


a doua zi ni-am pornit mai departe cam la 25 
chilometri și pe drum era aşa de glod și rău să 
fierască Dumnezeu şi pe dușmani, şi nişte zile 
grele și ploua așa de tare şi era aşa de mulți cai 
lăsaţi pe drumuri de slabi ce era. 

Și am ajuns într'un sat la un boieri bogat, şi 
ni-am băgat în nişte grajduri vechi şi ploua mai 
tare întrânsele de cât atară şi ni-am așezat cum 
am putut, și n'am dormit de feli că eram uzi, nă- 
căjiți ca vai de noi, şi a doua ziam pornit mai 
departe, Pe câmp era nişte lanuri de sfecle albe și 
barabule cât vedei cu ochi şi am mers pe niște pă- 
mânt numai năsip alb ca omătu, şi am mărs vo 
15 kilometri numai pe năsip. Şi așa era de greu de 
mărs căte cufundai în năsip și avem greu în 
spate. Şi am vinit printr'o pădure de sosnari şi 
am mărs cam 6 ore peîn pădure, şi am eșşit la 
câmpie numai năsip, şi am ajuns întrun orășel 
Tarlov și era ars târgu acela că au fost mare ge- 
fecht mainainte cu vreo două săptămâni. Şi nu era 
pâne, nici sare de cumpărat, nici chiar tabac. Și 
aşa era tabacul de scump că da oameni pe un pa- 
cioc şi o coroană şi nu era de unde. 

Şi am stat în orașul Tarlov aşa cam 3 ore și 
după ce au însărat am mărs mai departe printr'o 
pădure mare și pe niște gârle şi gropi și şanţuri şi 
era aşa de greu de mers că era foarte întuncric, şi 
am ajuns într'un sat şi foarte greu am ajuns, că în 
ziua acia a făcut mult marş. Şi eram foarte trudit 
şi satul acela era ars pe jumătate. Şi am stat în- 
ir'un cvatir acolo, am stat 5 zile şi întracelia > 
zile am Lăcut giţircă că tot n'am avut odihnă, și în 
satul acela nu era sare de feli să fi dat chiar un 
galben. şi mâncam zupa ne sărală și aşa au fost 
slăbit soldaţii că era galbeni ca ciara şi nici tabac 
nu era de feli. 

Şi într'o Joi de dimineaţă am avut un alarm şi 
am eșit din satul acela și ni-am dus în alt sat așa 
cam la 7 kilometri, şi în margina satului peo 
câmpie am făcut decunguri și ni-am așezat în- 
trânsâle şi aşa cam pela 3 ore după miazăzi. Și an 
început în noi a trânti din canoane şi așa merge 
şrapnelele la noi cum asvârli grăunți de păpușoi. 

Şi am stat până Vineri seară la 9 ore. Și au 
venit befeli ca să mergem mai departe şi am mois 
inainte şi veniau plumbi din canonele duşmanu- 
lui peste noi şi au ars multe case şi gospodării Şi 
era un răcnit de oamini. ac vite, de porci, de gâște 
și câini şi era un fum și un foc de te lua groaza 
de mânia lui Dumnezeu ce cra pe acolo. Și am 
mers dela 9 vre seara până Sâmbătă la 4 ore pe 
niște drumuri rele şi şanţuri şi apă şi aşa erari 
de flămânzi, şi uzi şi trudiţi că nu mai vedeam 
drumul. Şi avem vocâţiva soldaţi din noi nişte 
turţi de orz şi era nesărate şi nedospite, dară asa 
esa de buni ca cel mai bun colac dară și de acela 
nu era. 

Şi am mers pentrun sat și am vinit pe o câmpie 
şi era noptia aşa cam la 4 ore dimineaţa şi am 
ajuns pe unde era Regimentul 36 şi au început a 
împușca vro 3 oamini. După acia a strigat Maiorul 
nostru faieranstelent şi au stătut focul. Şi am 
mers la locul anumit şi niam făcui şiţengram la 
un loc cu 36 Regt. Şi Sâmbătă după amiazi cam la 
3 ore au viniţ acroplanul rusului pe diasupra noa- 
stră, şi niau văzut cătui de mică cra trupa noastră, 
ca numai 6 compani eram de toţi, mai târziu cam 
pela 10 ore seara au vinit o lumină că lumina ca 
ziua şi noi toţi eram prin şitengram şi pe toti ni-a 
văzut rusul. 


Duminică diminiaţă 
cam la 6 ore iară au 
început focul grozav 
şi n'avem pâne de feli 
şi eram foarte flă- 
mând și slabi. Și au 
vinit pela 10 ore cuh- 
nariul şi ni-au adus 
carne, dar ce folos 
că n'au putut străbate 
până la noi cu memaja 
din pricina  şrapnele- 
lor şi a mașingheve- 
wmilor rusului că 
curgea  şrapnelele şi 
plumbi la noi de gân- 
dei că plomă foc din 
ceri şi nu altceva, că 
unde pica șrapnelele 
face bucăţi din sol- 
daţi. 

Şi după 
cam pela 3 ore au nă- 
vălit sturm peste noi» 
de gândei că arde toa- 


tă lumia de răcniie 


aimazăzi 


şi ţipete şi atâţa era 
mulţi ca nisipul mări. 
Dar moi am început 
a împuşca şnelfaier și 
i-am întors înapoi. Și 
după aceia am mai ţi- 
nut noi linia de foc 
dară ce folos că oa- 
mimi noștri sau înpu- 
ținat şi noi am avut 
numai două canon 
dară şi acele au fost 
foarte doparte şi nu 
nimeria bine că le da 
peste și omoare trupa 
noastră, dacă şia celia 
sau sfărmat şi era 
lângă noi o biserică şi 
când vinia șrapnelele 
din anoanele noastre 
au picat în biserica din 
napoia noastră şi tot 
dachu! la sfărmat. 


(Urmare în pag. 7) 














6 











Griguţă Banu moare trist... 


In curtea cu oameni săraci și 
viaţă trudită, din marginea târ- 
eului, Griguţă Banu, „pensionar 
cheterist“, cum îi plăcea să se 
prezinte. era singurul om împă- 
cat cu sine şi cu viaţa din jurul 
lui, 

Mititel, cămnt, veșnic în că- 
maşe (iarna, cel mult în vestă), 
Grisuţă Banu avea ocupații ne- 
bănuit de multiple. Mai întâi, 
dimineaţa, după ce se spăla pe 
marginea cerdacrui, cu apă din 
pumni, cu exclamații sgomotoase 
de satisfacţie (.1£f... aha... a... a!..), 
dădea de mâncare celor două 
„puici“, găini de cel puțin 5-6 
ani. pe care le alinta cu apelative 
pitoreşti şi variate dela zi la zi: 
„Cioc urit! Vin' la tata, creasta 
tu' moșu! Cot, cot, cot, hai la 
boabe, fetiţelor ! Cocheto !* După 
ce termina cu hrana „copiilor“, 
mânca şi el, taaticos, mârunt și 
atent. 

Ce făcea în casă până la ora 
prânzului, nu ştia nimeni. In 0- 
rice caz „aenul radios, uneori, sau 
parcă transfisurat cu care ieşea 
din odăiţa lui, îi înconjurau cu 
un fel de mister. 

Artă hrană, „copiilor“ şi lui, o 
siestă în cerdac și, după apusul 
soarelui, un ocol lent al curții, cu 
opriri lung: la fiecare vecin şi cu 
discuţii aprinse despre criză, răz- 
boiu, politică, scumpirea zarzava- 
tui şi ate atâtea chestiuni tot 
atât de importante şi în care Gri- 
guţă Banu era, incontestabil, 
competimte. 

Câteodată, în zile frumoase de 
lucru, mai ales primăvara, pleca 
Ja plimbare spre „centru“, Își pu- 
nea o redingotă verzuie, „melon“, 
ghetre „beige“, lua la subţioară 
un baston din tinereţe și ieșea pe 
poantă, vesel, demn şi atent la 
noroiul şi pietrele din drum. La 
întoavcere avea loc, natural, o 
are de seamă umănunţilă a :m- 
presiilor şi noutăţilor aflate în 
târg. 

Era locatanui! cel mai simpatizat 
de vecin: şi Dinu stătea udeseuri, 
seara, de vorbă cu el, aşezat pe 
marginea cerdacului, găsind în 
vorbele simple şi cade ae Moș- 
ncagului cu trecut abia bănuit, o 
împăcare ciudată a neiiniștilor 
din sufletul său de 18 ani. Li era 
drag moşul acesta, cu zâmbetul 
lui tremurat sub mustăţi şi cu 
ochii veşnic întredeschişi, ca pri- 
vind înapoi, spre trecut. Se obiş- 
nuise să-l găsească, în fiecare 
seară. în cerdac și să-l asculte 
vorbind, cu sândurile în altă par- 
te. spre dragostea lui tinerească 
şi piină de vise peniru Sanda. 

De câteva zice, însă, Griguţă 
Banu era bolnav.  Cerdacul lui 
era tăcul și pustiu, găinile dar- 
meau lânsă ușe, cu guşile pline 
din strachina pusă grijuliu în 
prag de bătrân și storurile erau 
trase, ca o cortină anticipată a 
tagicomediei pe care niciunul din 
vecinii moşneagului nu o băniia, 
şi care își juca ultimele acte în 
camena cu mirosuri bătrâne de 
mucegai şi cadre șterse de vremi 
şi prătuite de timp. 

— Se curăţă bietu' domnu Gri- 
Buţă... 





(fragment) 


Dinu, venind dela școaă într'o 
scară, auzise şoapta resemnată a 
unei vecine Lără să-i înregistreze 
sensul. Vorbsle îi trecuseră prin 
inimă simp!u, fără rezonanţă, ba- 
nal. Parcă ar fi spus vecina: „Mă 
duc la piaţă“. Băiatul era, în sea- 
ra aceea timpurie de Noembrie, 
înta”o stare de somno.ență ciu- 
dată, Era în el un amestec de 
pasivitate adommită şi de  nemi 
tociți şi răsculați. In orele de 
clasă, simţise în câteva râmduri 
imboldul să se ridice ostentativ şi 
să plece. Il enerva orice, tot așa 
cum orice vorbă auzită i-se pă- 
rea prostească, vulgară sau fără 
importanţă. Simţea nevoia să 
întrebe, enervat, pe oricine i-ar 
f: spus vreo vorbă: „Ei, şi ?* 

Deaceea, vorbele vecinei sau 
lovit de el ca de un zid capitonat; 
fără ecou. Nu răspunsese. Abia 
în casă, culcat pe canapea, își a- 
dusese aminte: moare Griguţă 
Banu. Și iar; e, şi? Cum ?... Gri- 
guţă Banu... Şi ce-i cu asta? Dece 
nu a venit Sanda aseară la întâl- 
nire? Dece? Ea nu e boimavă. 
Griguţă Banu e bo.nav. Moare... 
Sanda! Il aude, oare, Sanda, când 
o cheamă în gând, tare ca peste 
zări? Griguţă Banu... Ei, şi? 

Se ridică înciudat. 

— Taţă!... 

Nu era nimeni în casă. leşi în 
cerdac, trecu curtea. Aici stă Gni- 
guţă Banu. 

Deschise încet uşa cu balamale 
ruginite şi păşi în camera mică 
şi joasă în care nu mai intrase 
niciodată până atunci. Griguţă 
Banu întoarse capul. 

— Of. 

Dinu ar fi 


spună 


vrut să-i 


de MUGUR MARDAN 


— „i-am pierdut. Costică și Le- 
nuţa,. Amândoi la un sfânt. Ce 
frumoşi şi cuminţi erau!... Scar- 
latina... Biata Miţa m'a lăsat cu- 
rând și ea și a plecat după ei. Nu 
știu, eu, dece am rămas... Aveam 
patruzeci: de ani. Nu mam mai 
însurat... Uite, colo, în colț... 
Vezi?... 

Era o fotografie veche, în ramă 
de catifea roşie, prăfuită. Griguţă 
Banu era tânăr, drept, cu șapcă 
de „cheterist“ în cap, între doi 
capii blonzi şi siăbuţi. In spatele 
hui, o femee mititică şi ştearsă, 

Când trăise Griguţă Banu din 
fotografie? 

— „trenuri de lux, accelerate... 
„Domnu Banu, ești înaintat pe 
întâi April“... Pe urmă, am ieșit 
la pensie... Of'... 

Dinu 'ascuita glasul de lângă 
el așa cum ar fi ascultat vântul, 
noaptea, cu teama bezndlor din 
care vine şi a necunoscutului spre 
care se duce. Șoapta bătrânului 
era din ce în ce mai stinsă şi 
Dinu parcă o şi vedea pâlpâind 
ca ftacăra unei candele sdrobite 
sub un întuneric mare și greu. 
Dece tăcuse Griguţă Banu? 

— „.găinie mese. Pe urmă, în- 
tram în casă și toată ziua făceam 
ordine în hârtii. Le vezi?.. 

Pe măsuţa din colț erau așezate 
teanc, vreo cinci dosare mari şi 
prăfuite. In ele,  Griguţă Banu 
trecea, zi de zi, conturi timagi- 
nare, procese-verbale de contra- 
venţie, comenzi și reclamajţi:: uto- 
pice „celor mari“. Era obișnuința 
de o wiaţă întreagă, să scrie, cea- 
suri întregi, cu cemeală violetă 
şi formule  reverenţioase. Regi- 
sirele și «dosarele de pe măsuţa 





cova. De pildă: „bună ziua“ saugdin colț erau, pentru bătrânul 
„ce mai faci?“ Cum să-l întrebe,t izolat, o ieșire din cotidian spre 


însă, pe un muribund ce mai 
înve? Trebuia, totuşi, să facă 
cava, un gest oarecare, să spună 
un cuvânt. Şi peste toate aceste 
stângăcii din el, întunericul enma 
atât de des şi de greu în camera 
cu pereții plini de fotografii în- 
cât Griguţă Banu parcă încetase 
de pe acum să mai existe. 

— Şezi, tinere... 

Tăcură amândoi. Bătrânul res- 
pira greu, şuerat, undeva, într'un 
colţ al odăii. Dinu 'amorțise. Ce 
căuta aci? 

— Of... 

Băiatul mici nu băgase de sea- 
mă cânid începuse să vorbească 
bătrânut. 


Sensul unei Coroane 


(Urmare din pag. 3-a) 


Pentru România, relevarea 
mu a întârziat să se ivească; 
ea s'a născut tocmai în opera 
Reginei Maria. Este simpto- 
matic şi, totodată, măgulitor, 
cum tocmai în țara noastră 
să se ivească o mărturie re- 
gească atât de lucidă și sin- 
ceră în cugetul și simțămin- 
tele pe rare le trăește atât de 
organic ființa conduciitoare. 

Este mai mult decât sur- 
prinzătoare simceritatea con- 
ştiinței în paginile de auto- 
analiză pe care le întâlnim, 
în stabilirea de raporturi, în 
ipotezele şi concluziile pen- 
tru evidențierea adevărului. 

„Sc spune că regii nu aud 
niciodată adevărul, că sunt 
înconjurați numai de lingu- 
şitovi. Poate că așa a fost în 
vremea veche; dar experien- 
tu mea personală e căli se 
spun atâtea „adevăruri“, și 
utâi de mnemilvase critici se 
juc despre ei, încât mirurea 
mea e că nu mor de durere“. 
(Povestea vieţii mele, vol. [Î). 

Confesiunea aceasta, cu 
dublu consecință: a crudului 
udevăr și a pătrunderii de si- 
ne până la emoție, duce la o 
concluzie axiomatică pentru 
spoveditor: 

„E o menire fără mulțu- 
mire aceea de rege, dare 


mândră şi falnică pentru cei 
ce ştiu să-și poarte povara, 
să rabde singurătatea și să 
„ierte de șaptezeci de ori 
sapte“... (Povestea Vieţii me- 
le). 

Să rabde. Am subliniat cu- 
vântul, fiindcă la Augusta 
scriitoare, noțiunea aceasta 
are cel mai înalt, cel mai ve- 
ridic înţeles, așa precum ni- 
meni altul, decât Carlyle, n'a 
definit tăcerea. Fie că e măr- 
turisită sau nu, răbdarea, ca 
un filon substratuar, cuprin- 
de în sine sinceritatea, mila, 
dragostea de bine și de fru- 
mos, înțelegerea suferinței și 
durerii, triumful adevărului. 

„Regina Maria nu Sa sfi- 
it să ne arate că, în faţa unui 
crin cu miezul galben ca o 
fărâmă de lună, ori în faţa 
unui stânjenel cu petale vi- 
nete ca cerul de seară, sujle- 
tul său știe să îngenuncheze 
evlavios, ca al oricărui îndră- 
gostit de armonia culorilor. 
a liniilor şi a sunetelor. Su- 
fjletul acesta de o fineţă rară 
« plutit cu pajura măiastră 
în. împărăţiile basmelor, s'a 
coborit cu fluturii pe inima 
florilor, a cântat în amur- 
duri cu greerii miriștilor, a 
ciripit în cuiburi cu păsăre- 
lele, s'a legănat cu grânele, 


trecutul pe care poate că nici el 
nu-l mai ştia cum fusese, 

— „imbolmăvit. Au venit muţi 
pe la mine, mau mângâ:at... De- 
gdaiba... 

Tuturor le-o fi spus muribun- 
dul povestea celor doi copii „cu 
un singur sfânt“ și a expresurilior 
de lux care au trecut fără urmă 
prin viața lui? Griguţă Banu ui- 
tase că pe copiii lui îi pierduse, 
pe rând, oameni mari: pe Costică 
în războiu și pe Lenuţa imediat 
după pace, în sanatoriu la Bâr- 
nova. Ce importanţă, însă, putea 
avea faptul acesta, ca și multe al- 
tele, pentru cei din jurul lui?.. 
Parcă Miţa nu fugise, mai de 


a susurat cu frunzele, a răs- 
frânt în limpezimea lui căde- 
rea apelor, s'a deschis cu zo- 
rile şi s'a întristat cu asfin- 
țitul, sa multiplicat cu ecou- 
rile şi s'a împrăștiat cu par- 
fumurile, ca să se adune în 
urmă, cu isvoarele, în matca 
operei de artă“. (Nichifor 
Crainic: Icoanele Vremii“). 

Aceea care este obiectul 
rândurilor de față, ar putea 
răspunde: „Vorbele acestea 
nu sunt toate ale mele, dar 
cuprind aidoma ceeace simt. 
Sub orișice lucru sunt la- 
crimi, şi dacă oamenii ar 
vrea să priceapă că în lume 
e mult mai mare suferință 
decât adevărată răutate, ar 
fi mult mai buni, unii cu al- 
ţii, mai ajutători, mai răb- 
dători...“ (Povestea Vieţii 
mele, vol. I). 

Imtuiția cunoscătoare a 
premers mai totdeauna celei 
poetice, ca apoi să se îmbine 
armonic, până la perfecţie, 
cu cea de pe urmă: 

„Imchipuiţi-vă ce poate sim- 
ți cineva, dacă de mic nu cu- 
noaște decât numai bunurile 
"egalităţii. Case măreţe, gră- 
Cini splendide, trăsuri  fru- 
moase şi cai; solduți cari pre- 
zintă arma în faţa lor, deși 
nu sunt decăt ființe mărunte; 
orchestre militare ce cântă 
pentru cle, şi fiecare le iube- 
şte fiindcă sunt „scumpa mi- 
că principesă, copiliță a Du- 
celui, nepoțica marei regine 


UNIVERSUL LITERAR 


must, când copiii erau încă mici, 
cu un controlor?.. Tot moartă era 
pentru el... Mai bine să-l știe lu- 
mea aşa. Oricum, tot aceleași 
varbe se vor spune după el, dacă 
se via mai găsi cineva să mai vor“ 
bească vreodată de al. Cât o iu* 
bise de mult pe Miţa!... Cine ştie? 
Poate că a fost mai fericită cu 
controlorul. Poate... Dece îl doare 
atât de ascuţit în coșul pieptului? 
Auzi cum şueră răsuflarea în 
piept! Parcă ar fi un tren când 








una batistă mare, roşie, cu inițiale 
E. B.. Elena Banu... 

= 0... 

Dinu tresări. Stătuse cu ochii 
inchiși, parcă ar fi citit, în minte, 
> marte cu poze, din copilărie. 
Dece tace bătrânul de lângă el? 
A adormit pe nesimţite şi răsuflă 
greu. Biotul Griguţă Banu!... Cum 
o chema pe fata lui? Lenuţa?... 
In fotogiafia cu ramă de catifea 
roșie, fetiţa avea pănul spălăcit și 
ochii şterși. Stă cuminte, cu mâi- 


— Aşa, ţinere, eu am fost (Gri- 
guţă Banu... Cum semeni tu cu 
Costică!... Tot aşa era și el. Nu 
Ceva mai mic... Săracul.. 

Nu-l mai văzuse, dea plecarea 
pe front, decât într'o noapte, în 
vis. Era gol şi răstignit pe buza 
tranşeului, pe o muche de deal. 
Li curgea sânge din ochii scoși... 
Parcă plângea pe batistele Ie- 
muţii... Mai bine că a murit, de 
inic, de scariatină. Și ea. Aşa să 
știe lumea! Doar e. ştie, dar n'o 


22 





lulie 1939 





brazului uscat. Tuşi. Nu-i nimic... 
Trece... El ştie bine că o să treacă 
toate, toate... 

Dece nu mai 
Banu? 

— Bunicule!... 

Vomba îi ieșise lui Dinu fără să 
vrea, Totuși Griguţă Banu nu-i 
7âmbi. Tăcea, adormit, cu Tnâi- 
uite prinse liniştit, ca pentru ru- 
găciune, pe piept, cu gura între- 
deschisă. Nu-şi mai asculta sră- 
suflarea. Nu ma: şuera ca trenu- 


mișcă Griguţă 


4 


intră într'o gară pe culmea dea- 
lului... Ce șapcă roșie avea €ll... 
Da. Roşie ca batistele în care tu- £ 
şea Lenuţa ui, EI i le cumpărase 
roşii, să nu se mai vadă sângele... 





nile în poala rochiței simple şi 
privește atentă înainte. Ce i-o fi 
pus fcitogratul? Că iese o păsă- 
zică din aparat? 
copilăria lui Dinu ieșeau de pre- 


odată... 
— Nu!.. 
Păsăreieie din 


Tot așa toamnă era și atunci... tut:ndeni, din povești şi din gura lui. 

S'a întunedat bine afară. Ar tre sobei, ca şi din dulapul cu saltare — Nu-i nimic, 
bui să se scoa'e, să aprindă lam- grele... Trece... 

pa și să scrie un proces-verbal: — 0. Aroi, încet, 


„Noi, conductor clasa Il-a, am 
găsit la revizia făcută vagoanelor, 





Bătrânul se ridicase in capul 
oaselor, trudit. 


ușurat. Două 


să spună nimănui, nimănui, nici- 

Deschise ochii. Dinu 'se ridicase 
speriat și se aplecase deasupria 
tiniare. 
abia simţit, oftă 


lacrimi se prelin- 
seră spre bărbie, prin nidurile o- 


rile obosite, la deal.  Trecuiseră 
toate țrenurile... Se stinsesenă lu- 
minile în gara pustie a lui Gri- 
guţă Banu, care plecase de lângă 
Dinu, cu un tren de lux din visu- 
rile viații lui întregi, spre culmea 
Bârnovei, la Lenuţa, sau, poate, 
spre cealaltă culme, necunoscută, 
unde, pe o buză de tranşeu, plân- 
&ca Custică răstignit de oameni... 
MUGUR MARDAN 


Lasă... 





Oscar Wilde regăsindu-se 


ca dintr'un afund ademenitor. Abia în 
închisoare însă avu el viziunea integra- 
lă a durerii. Umilinţa „e cel din urmă 
lucru rămas în mine, şi cel mai bun: 
ultima descoperire pentru o nouă des- 
voltare. A venit la timp. Nar fi putut 
sosi mai înainte sau mai târziu. De 
mi-ar fi vorbit cineva de umilinţă, aş îi 
respins-o. De mi sar fi adus, aș fi re- 
fuzat-o. Cum însă am găsit-o, se cade 
s'o păstrez. fiindcă are într'ânsa ele- 
mentele vieţii. Din toate lucrurile. ea 
e cea mai ciudată. Nu o poţi căpăta de- 
cât lipsindu-te de orişice. Numai după 
ce ai pierdut tot, ştii că o posezi“. 
Părerile lui se schimbară cu totul. 
Nu numai viaţa, dar şi arta e condiţio- 
nată de durere. Ea este cea mai înaltă 
emoție, deci măsura oricărei opere 
mari. Ceeace caută artistul, susţine re- 
înviatul Wilde, este un fel de existen- 
ţă în care sufletul şi trupul sunt una și 
nedespărţite: în care partea din afară 
este expresia lăuntrului, în care forma 
revelează. Mai mult chiar, durerea e- 
ste singura realitate pură. In dosul bu- 
curiei şi râsului, poate fi un tempera- 
ment aspru, greoi şi nesimţitor, Dar în 


dosul durerii, e totdeauna durere. 


Suterinţa, spre deosebire de plăcere, 
nu îmbracă mască. „Adevărul în artă 
— “conchide el — nu-i vreo corespon- 
denţă între ideea esenţială şi existenţa 
întâmplătoare; nu-i asemănarea formei 
cu umbra, sau a formei ogtindite de 
cristal, cu forma însăși, nu-i ecoul ve- 
nit dintr'un deal găunus, şi nuenici 
izvorul argintiu din vale ce arată iuna 
lunii și pe Narcis lui Narcis. Adevărul 
în artă e unitatea lucrului cu sine în- 
suşi: exteriorul ajuns expresia lăuntru- 
lui, sufletul întrupat, corpul însuflețit 
de spirit. Deaceea nu-i adevăr compa- 
rabil durerii. 

Ea este singura realitate. Alte lu- 
cruri pot fi iluzii ale ochiului şi gustu- 
lui, făcute să orbească pe unul şi să în- 
destuleze pe altul, însă din durere s'au 
zidit lumile şi la naşterea unui copil ori 
a unei stele, e durere“. In afară de sufe- 
rinţă, Wilde nu mai vede nimic. Prin 
ruşine, prin sărăcie, prin tristețe şi des- 
nădejde, prin lacrimi și plânset, spe- 
ra să se mustre, să-și recapete  ferici- 
rea. Vroia să-și reaprindă în suflet iu- 
birea, mila. Respectul pentru semen, 
oricât ar fi de decăzut, exprimat sincer 
şi dezinteresat, ise pare ati sensul 
prim al vieţii. 

Oamenii păcătuesc prin lipsă de iu- 
bire, şi când afirma aceasta, cugetarea 





Victoria și a Țarului tuturor 


„Una din cele mai mari 


(Urmare din pag. 3-a) 


lui se întâlnea cu a lui Dostoiewski. 
Transportat dela închisoarea Wand- 
sworth la Reading, la 13 Noembrie 
1895. Oscar Wilde fu obiectul celei mai 
mari batjocure. „Dela orele două până 
la două și jumătate — povesteşte el —- 
a trebuit să aștept pe peronul dela Cla- 
phon Junction, în haină de osândit, şi, 
în cătuși, sub ochii trecătorilor. Am 
fost luat din spital, fără să mi se fi adus 
o clipă la cunoștință. Din toate lucru- 
rile închipuite, eram cel mai caraghios. 
Lumea uitându-se la mine, a râs. Fiece 
tren mărea cercul privitorilor. Nimic 
nu le putea intrece hazul. 

Asta, negreşit, înainte dea mă ști 
cine sunt. Indată ce aflară, ei râseră și 
mai mult. O jumătate de oră am stat 
acolo, în ploaia cenușie de  Noembrie, 
sub hohotele batjocoritoare ale mulți- 
mii. Timp de un an după asta, am 
plâns în fiecare zi la aceeaşi oră“. În 
ziua eliberării, când noul său crez a- 
junsese spre rotunjire, Wilde simţi mai 
multă părere de rău pentru cei ce au 
râs, decât pentru el. Era vinovat, dar 
nu merita dispreţ. Să-ţi baţi joc de un 
suflet în suferinţă, e din cale afară de 
inuman. Omul uită prea repede că ecea- 
ce ţi sa întâmplat ţie ieri, i se poate 
întâmpia lui mâine. Depravatul de pe 
peronul Claphon Junction era infinit 
superior mulțimii ce-l hulea, nu pentru 
că se chema Oscar Wildc, ci pentrucă, 
in adâncul inimii, păstra încă multă 
puritate. lisus, printr'un instinct divin, 
a iubit pe păcătoşi, fiindcă păcătoşenia, 
oricât de paradoxal ar părea. e cel din- 
tâi pas spre îndreptare. Căindu-se, pă- 
cătosul înţelege ce-a făcut. Pocăinţa e 
mijlocul prin care îți schimbi trecutul. 
Păcatul şi suferința, sunt lucruri ce as- 
cund multă doză de salvare. Ele te pu- 
rifică, readându-te. 

Fireşte, multora le va fi foarte greu 
să admită accastă părere, cu toate că ea 
se mai întâlneşte și la alţi scriitori. A- 
jutat de o intuiţie genială şi de un pro- 
fund simţ de observaţie, Dostoiewski a 
făcut din viața de desfrâu a lui Mitia 
Karamazof o temă de roman universal, 
arătând cum, în contrast cu intelectua- 
lismul dizolvant, întruchipat în Ivan, 
regăsirea e posibilă chiar și pentru su- 
fletele trăite în noroi. Wilde aminteşte 
de Fiul Risipitor: în clipa când căzu în 
genunchi şi plânse, el făcu din momen- 
tele petrecute în curvie şi decădere, 
frumoase şi sfinte faze din viața sa. 

Atirmând că esenţa lumii e durerea, 
ce se găseşte şi la baza artei, era logic 


Și după-c datină străbună 


ca pe Lisus să-l considere întâi de toate 
poet. Hristos a iubit lumea, şi prin- 
tr'ânsta locul lui este între poeţi. Şi Pa- 
pini a spus — un sfert de veac mai târ- 
ziu — că lisus e poet. Acesta pleacă 
însă dela stilul Evangheliilor (presupus 
ca al Mântuitorului, de vreme ce cărțile 
sfinte au fost scrise sub inspiraţia Du- 
hului Sfânt, stil plin de imagini vii, ca- 
re, alături de fiorul comunicării, fac din 
autorul lor comun un mare și etern 
poet. Wilde nu pleacă dela stil, ci dela 
însuşi fundamentul moral al religiei 
creştine. In conformitate cu punctul 
său de vedere, clădit nu pe judecăţi 
reci, ci pe viziuni poetice, el afirmă, 
cum era şi de așteptat, că întreaga con- 
cepţie a lui lisus izvorăşte  deadreptul 
din imaginaţie şi nu poate fi împlinită 
decât numai prin mijlocirea ei. Că e 
falsă sau nu susţinerea sa, e un lucru 
de specialitate, din a cărei discuţie 
n'am câștiga mult. Ceeace interesează, 
e atitudinea lui. Indiferent ce crede 
despre origina creştinismului, Oscar 
Wilde admite pe lisus. Nu cu mintea, ci 
cu inima. 

Regăsindu-se, după lungi şi felurite 
păcate, sentimentul lui nu maj cunoa- 
şte zăgazuri. Caută mila, dela care aş- 
teaptă reînvierea: „Nu mi-ar fi nimic 
să dorm vara în iarbă, şi iarna să mă 
aciuez sub şură. Numai de-aşi avea 
iubire în inimă !“ 

In penultima zi de închisoare, neşti- 
ind că la ieșire va muri, scrise în caet 
aceste lraze, demne de o antologie a 
pustnicilor : 

„Toate procesele sunt procese de 
viaţă, întocmai cum toate sentinţele 
sunt sentințe de moarte. De trei ori am 
fost dat în judecată. Intâia oară părăsii 
sala ca să fiu arestat, a doua oară ca să 
tiu dus înapoi la casa de deținere, a 
treia oară ca să trec la închisoare pe 
doi ani. Societatea, aşa cum e alcătuită, 
nu va avea loc pentru mine; dar Na- 
tura, ale cărei ploi dulci cad deopotrivă 
și pe drept şi pe nedrept, va avea cră- 
pături în stânci, unde să mă pot ascun- 
de, şi văi tăinuite în tăcerea cărora să 
pot plânge neturburat. Impodobi-va 
noaptea cu stele ca să pot umbla prin- 
tre streini fără să mă poticnesc, şi tri- 
mite-va peste urmele mele vântul, ca 
nimeni să nu mă poată urmări de rău: 


curăţi-mă-va în ape largi, şi cu ierburi 


amare mă va însănătoși“, 


VLADIMIR DOGARU 


a a a a a d a a a a a a Pa a PR i e a aa Ra 


ca ceva de care lumea nu se 


Rușilor!“ 

„Oh! da, așa a fost pe când 
eram mică! şi am trăit în a- 
ceastă atmosferă, ce întărea 
acest sentiment regesc, care 
circulă odată cu sângele prin 
vinele mele și pe care, ori- 
care-mi va fi soarta, îl votu 
purta cu mine până la mor- 
mânt. Dar, neapărat, chiar 
dela început, tot atâtea în- 
cercuiri şi îndatoriri stânje- 
neau acest sentiment. In. fa- 
ţa oricui trebuia să te pleci, 
să fii amabilă și cât mai pu- 
țin distrată: „noblesse oblige“ 
me pătrunsese până în mădu- 
va oaselor; eram învăţate nu- 
mai „a da şi a lua“; la înce- 
put mai mult a lua şi de ce 
creşteam, tot mai mare deve- 
nea „a da“ față de „a lua“. 
(Este sângele regesc o feri- 
cire? *) 

Evoluţia aceasta sufletea- 
scă arc un tragism eroic, de 
o măreție pe care muritorii 
de rând n'o pot decât îintui 
printr'o modalitate sui gene- 
ris. 

Trebue să ne întoarcem 
la înţelesul pe care i l-am fi- 
zat, la început, noţiunii răb- 
dare, pentru ca intuiţia de 
cure vorbim să ni se releve. 
Poate că nicăeri cugetătoarea 
şi poeta nu evidențiuză mai 
cu precizie acel „Dichtung 
und Wahrheit“, pe care îi 
urmărim, decât în pasagiul 
de mai jos: 

*) 
Mai-August, 





„Convorbiri Literare“ LX, 


învățături, pe care regalita- 
tea a  deprins-o în cursul 
veacurilor, este: răbdarea !“ 

O răbdare mare, fără de 
sfârșit, atotînțelegătoare și 
atottertătoare, care este, sau 
ar trebui să fie, adevirata 
bază a existenţei regalității 
și fără de care menirea ei ar 
fi surpată şi siârpită, 

Odinioară,  contemplând 
fresca unei familii domni- 
toare, zugrăvită pe zidurile 
unei vechi biserici româ- 
nești, am fost inspirati să 
scriu aceste versuri, pe care 
cu toată neînsemnata lor va- 
loare, le citez, numai fiindcă 
descriu acea atitudine de 
„măreție“, pe care încerc să 
o explic aici. 

Domnitorul este reprezen- 
iat în fața soției sule, şi a- 
mândoi ţin pe palmele mâi- 
nilor un chip de biserică; 
în spatele tatălui, un şirag de 
feciori, iur în spatele mamei, 
un rând de fete, ce treptat 
se tot micșorează. Această 
frescă mi-a inspirat rându- 
rile următoare: 


Po un câmp de uur adumbrit 
Ținu voevozii pe.a lor Mina 
Bisericile: - - ei, bătrâni 

Cu şi puvestea ce-au stâsnit 
In țaru ude-uu fost stăpâni, 


Cu dânsii — doamnele-şi petrec 
Obida anilor ce trec 

Asupra părului bălai, 
Și-asupra frunţilor de crai 
Cei cari cu stelele se'ntrec. 


Și fii şi fiicen rânduri sun:, 
Stau zi și noapte 'n priveghere 
Păzindu-şi pururi dreptul sfân:, 
Pe care spița lor îl cere. 

Pălind sub strângerea cnroane: 
Ce grea povară pare a fi. 

Pe chipul lor albit apare, 

Nu însăși suferința, ci 

A slăvii mândra îndurare, 


Aceste ultime versuri, în-- 
deosebi, lasă să se înţeleagă 
că, dacă acea mândră răb- 
dare a măririi care îi susți- 
ne, ar slăbi, atunci sar pră- 
buși totul; căci această răb- 
dare, deosebindu-i de cei- 
lalți, îi ține fiindcă sunt în- 
grădiți, limitați în drepturi- 
le lor, stânjeniţi în libertatea 
lor, încătuşaţi în datinile, 
care devin pentru ei o grea 
sclavie. 

Dar tradiția lor este toto- 
dată și scutul lor: ducă sin- 
guri se leapădă de trecutul 
lor, ei își pierd și pavăza ce-i 
apără nu numaâi împotriva 
celorlalți, dar şi împotrivu 
propriei lor porniri, a dorin- 
ței şi setei lor de mai mare 
libertate, 

Nu e mult de când regali- 
latea a fost sădită din cea 
mai slăvită credință. 

Dreptul divin al regalității 
« încolțit în mine, ași putea 
ace, din ceasul nașterii. Am. 
crescut în credința că fă- 
ceam parte dintr'o clasă de- 
osebită, fiecare accepta su- 
perioritatea noastră și că-i 
era dragă acea superioritate 


poate lipsi. 

Din jurul a două însem- 
nate centre, Windsor și pn- 
latul de iarnă, se trăgeau a- 
ceia din care m'am născut și 
spre care se îndreptau gân» 
durile mele, închipuirea mea, 
concepția mea despre viaţă 
și creşterea mea. Acolo am 
crescut ca o regească făptu- 
ră, nespus de mică dar con- 
vinsă de însemnătatea fiin- 
tei mele şi încredințată că 
strălucirea noastră, ca șia 
soarelui, era de o netăgădu- 
ită realitate, întemeiată oda- 
tă pentru totdeauna şi fără 
putinţa de a fi nimicită“. 

Se desprind de aici învă- 
țăminte pentru conducători 
şi conduși. Este unul din 
cele mai frumoase exemple 
de felul cum trebue înţeles 
sensul unei Coroane. 

Și măreția acestor învăţă- 
minte, ca şi însuşirea lor de 
4 se impune, apar cu atât 
mai categorice și mai înălță- 
toare, cu cât tot cuprinsul 
lor nu este rezultatul unei 
simple formule sau frazări 
stilistice, ci o trăire autenti- 
că. vo sudură între gând şi 
experiență, pe care Regina 
Maria u dovedit-o dealungul 
existenței Sale, rămânând 
ustfel una dintre cele mai 
luminoase dar și mai iubite 
figuri regești din câte s'au 
perindat pe tronurile euro- 
pene, 

CONSTANTIN STELIAN 


ceia me 


22  lulie 


1939 








UNIVERSUL LITERAR 


Insemnări despre teatrele de vară 


Am scris câteva rânduri, 
odată cu sfârșitul stagiunei 
de iarnă, în care observam 
fugar unele din defectele 
precum și din calităţile ei, 
subliniind îndeosebi lipsa de 
pricepere a publicului, în- 
tețită de lămuririle imper- 
fecte ale cronicarilor. 

Acum, când putem privi 
pe deantregul atmosfera în 
care se desfășoară reprezen- 
tațiile teatrelor de vară, 
suntem îndreptățiţi din nou 
să facem anumite observaţii 
sumare. 

In primul rând o laudă, 
Stagiunea nu se prezintă a- 
tât de slab ca aceea din anul 
trecut. Se joacă două piese 
toarte bune și una mai Sla- 
bă. Numim Teatrele Come- 
dia, Colos şi Vesel. Faţă de 
o piesă acceptabilă la tea- 
trul Volta Buzești, de o re- 
vistă inexistentă la Izbânda 
şi de un dezastru la grădina 
Natalitza Pavelescu. 

Proporția ar fi de peste 50 
la sută, reprezentații bune. 
E foarte mult pentru sta- 
rea deplorabilă a teatrului 
nostru. lar dacă, precum ar 
fi normal să așteptăm, Tea- 
trul Muncă şi Voe Bună a- 
duce o premieră bine pusă 
la punct, desigur că situaţia 
va fi mai bună, 

Dar rolul lui este diferit 
şi deaceea ar fi nimerit să 
nu-l înglobăm în rândul re- 
prezentaţiilor estivale de 
„grădină“, să-l considerăm 
superior, până nu ne va des- 
minţi. 

Dacă nu toate reprezenta- 
țiile își pot aroga o faimă 
mai dosebită, una din cau- 
ze este muzica. (Trebue să 
știm că în teatrele de vară, 
orchestra joacă un rol mare). 

Să precizăm că nu este vor- 
ba de faima în public, care e- 
xistă, ci din punct de vedere 
artistic, fiindcă asupra unei 
reprezentații, chiar din tim- 
pul verei, se pot tace astfel 
de sublinieri. lar nu odată 
succesul în public a fost fla- 
grant în contradicție cu va- 
loarea reală a piesei. 

Așadar, muzica: e foarte 
slabă şi însuși succesul în 
public e mediocru. Unde sunt 
vremile acelea când se fre- 
donau cu pasiune, în locali- 
tățile balneare și în Capitala 
arsă de soare, melodii lan- 
sațe cu succes de scenele 
bucureștene? Acum, lumea 
ascultă muzica și îi place. E 
plăcut impresionată la u- 
reche de ea, fiindcă ariile și 
armoniile în general încântă 
auzul. Dar de aci până la o 
participare desăvârşită cu 
ele, este o distanţă. 

Curios cum de distanţa a- 
ceasta nu-și dau seama com- 
pozitorii noştrii. 

A fost o vreme când rit- 
mul de jazz, încă puţin ex- 
perimentat la noi, a permis 
lansarea unor arii fără pre- 
tenţii, dar cu succes. 

Apoi, evoluția desăvâr- 
şindu-se, salvarea sa găsit 
în adaptarea  folklorului ca 
sursă de inspiraţie. Foarte 
lăudabil. Dar a trecut. Şi s'au 
găsit orchestranţii noştri din 
nou în fața marei dificultăţi: 
autentica muzică ușoară mo- 
dernă. 

In loe să caute s'o învin- 
gă cu mijloace proprii, aduce 
surogate fără valoare. 

Muzica rezultată e un fel 
de compilaţie hibridă, de 
ritmuri străine, de nostalgii 
românești şi de  necunoaş- 
tere a desvoltărilor ce nece- 
sită, 

D-nul S. Fieraru, la Volta 
Buzești, adună ce-a auzit 
prin tinereţe ca romanțe, le 
mai şlefuește, şi gata. Intr'o 
piesă cu dinanism cum este 





PE FRONTUL DE EST, 1914 


Nu era destul că trebuia să ţinem linia de foc 
șrapnelele din canoanele 
noastre ne da câtio frică, şi avem cu noi şi două 
maşinighever dară și acelia sau stricat. Şi noi puş- 
cam numai din puști fără comandă, că ofițeri no- 
tri nu-i mai vedem nicăiria, 
tru, şi de era câtiun ofiţer striga pe noi cât putea 
faier anștelent, faieranștelent. Boznia und Herțu- 


cu dușmanul, dară şi 


govina comt, şi elsingur nu 
groază ce era. 


Dar dușmanul trecea peste apă cu plutele și 
năvălia asupra noastră ca năsipul mării de mulți 
ce era. Şi în toată partea avea telefoane şi da de 
știre la artileriștii lor cum şi unde să îndrepte ca- 
noanele spre noi şi s'au întărit trupa lor aşa de 
tare că trece ca rațele pe apă cu plutele spre noi 
şi vinia ajutoare din partea lor, 


„Ai cui sunt pantalonii“, se 
cere o muzică adequată, sau 
cel puţin interesantă. Nu in- 
expresivă “în nici-un caz. 
Câte un marș final, cântat 
de tot ansamblul, nu repară 
nimic. 

D. Elly Roman, probabil 
din contactul pe care-l are 
destul de des cu ariile ame- 
ricane, a dat ceva mai deo- 
sebit la Colos. 

In schimb, tocmai unde 
se cerea o deosebită îngriji- 
re a orchestrei, la revista 
Izbânda, ea este deplorabi- 
iă. De mirare cum d. Vasi- 
iescu, cu autoritatea d-sale 
nu a rânduit ceva în acel 
haos. 


zentanțiilor din această ca- 
tegorie, este calitatea medi- 
ocră a spiritului. Sunt co- 
medii, şi nu toate au spirit. 
Spirit bun, se înţelege. 

Ușurinţa cu care se locali- 
zează astăzi a eliminat orice 
urmă de gândire. Se recur- 
ge numai și numai la come- 
dii de situaţii iar actorii fi- 
ind aceiași, epuizează genul 
de a reacționa la situaţii a- 
numite. 

E penibil să privești veş- 
nic aceiași mimică. Cuvin- 
tele de spirit, dialogurile 
vioaie, calambururile reuşi- 
te, ironiile fine, au dispărut. 


de VICTOR POPESCU 


Izbânda sunt remarcabile. 
Dar e destul oare? 

Interpretarea s'a arătat de- 
stul de bine pusă la punct. 
Comedia noastră are dealt- 
fel câteva elemente de va- 
loare: Timică, Silvia Dumi- 
trescu Groner, Fotino, etc. 

Un talent sa relevat în 
Florica Demion, care la tea- 
trul Vesel are o creaţie în- 
teresantă. 

Este prin urmare de dorit, 
în primul rând o mai mare 
atenţie în cultivarea spi- 
ritului, și un reviriment 
al muzicei. Abia atunci 
vom putea spune că stagiu- 
nea estivală nu este o trece- 
re de vreme, ci teatru, uşor, 














== Cinematograiele — 


CAPITOL: „CLUBUL 
TRĂZNIȚILOR“ 


M'am ocupat dastul de des în 
aceste ecioane de „trăzneala“ 
din ultimul timo a filmelor a- 
mericane. Am ajuns astfel la 
concluzia că lucrurile aproape 
de neadmis cari se petrec în 
filmele americane au totuşi 9 
explicaţie în ritmul prec.pitat 
de viaţă dus peste ocean. Fapte 
cari pe europeni nu pot decât 
să-i surprindă, în America par 
îoarte normale. 

Mă dusesem deci la Capitol 
oarecum pregătit, hotărit să nu 
mă surprindă nimic din cele 
petrecute pe ecran. 

Trepue să spun dela început 
că eroii acestui „Club al trăzni- 
ților“ nu sunt oameni prea nor- 
mali. Sau, mai clar, actele pe 
cari de îndeplinesc, nu sunt ac- 
tele unui om normal. Dar dacă 


A doua suferință a repre- 





Textele d-lui Nicolaide, la 


dar bine clădit. 


analizăm, motivul care stă la 





Regina Maria din an in an 


gânduri în barba neagră, este şi el printre 
ci, ascultând. Se pregăteşte să fie Con- 
stantin Brâncoveanu. Acum Sau oprit şi-şi 
fac toţi cruce. Noi, care vedem de aici tot 
ce s'a întâmplat mai târziu, ne speriem 
de această cruce. Ei au auzit numai €lo- 
potele de vecernie ale bisericii din curte, 
Mânăstirea este la locul ei şi astăzi» după 
25U de ani. Clopotele bat şi astăzi din a- 
celeaşi limbi. kegina Maria intră repede 
într'o rochie neagră de mătase şi ne în- 
tinde mâna. Este în vremea trandairilor 
roşii» care umplu vasele, Se opreşte la 
unul, alege între flori pe una anume, şi 
şi-o prinde în piept. Regina vrea să îie 
astăzi, scriitoare. Are de judecat nişte 
cărţi ieşite de curând, de scriitori mai 
vechi şi mai noui, şi ne-a chemat ca să ne 
întrebe şi să-şi pună la încercare păre- 
rile, pe care şi le-a făcut citindu-i. De cele 
mai multe ori ne câştigă Ea la părerile 
Ei, nu pentru alte temeiuri, care ar fi 
dela sine înţelese, ci pentrucă are un nou 
fel de vedere, A scăpărat din toi un în- 
țeles care ie scăpase celorlalți. Ea e ve- 
selă că trecem încet de partea Ei, convinşi. 
Pe când vorbeşte, ochii aceia cu albastrul 
fără asemănare alunecă dela unul la altul, 
urmărindu-Şi gândurile. Găsise o eroină, 
care o cutremurase. Sub vestmântul, pasul 
şi lucrul ei ţăzănesc, se arătase femeia de 
demult a acestor plaiuri. Venea jără grabă 
din vreunurile fără istorie, cu darul acelor 
vremuri, ca o ţărancă deastăzi cu ulciorul 
în cap. Regina Maria prezida o şedinţă 
de comitet literar Femina, Cartea aceia 
căpăta premiul, Păstrez încă îoile de ho- 
tărire pe care Ea îşi punea cea dintâi nu” 
mele regesc, din litere mari şi drepte, ca 
să se vadă parcă de departe. Ceie mai 
multe cărţi de acolo au ajuns ale tuturor 
şi au intrat în literatură, 

Regina Maria în rochie neagră de mă- 
tase şi cu a floare roşie în piept îmi deş- 
tepta în minte o altă întâmplare. Era la 
Castelul Pelişor în ziua neagră, de Si. 
Ilie, din 1927. Regele Ferdinand şedea în- 
tins în sala cea mare de jos; a scării. 
Pe uşa deschisă se vedeau toate florile 
parcului, pe care le iubise, şi munţii cati- 
felaţi şi depărtaţi. Liniştea înaltă de afară 
intra şi aici şi-i lua morţii orice spaimă. 
Regele, cu ploapele lăsate, asculta acea- 
stă linişte. Ea avea poate înţelesuri, de 
acolo de unde ajunsese, pe care nu le ma: 
avea pentru noi. Scara pleca neagră chiar 
pe lângă el şi urca la catul de sus şi 
poate mai departe. Regele rămăsese sin- 
gur, cu ţara Lui, cele două-trei zile pă- 
mânteşti câte I se mai îngăduiseră. Nici 
o podoabă şi nici o purpură cernită nu 
acopereau pereţii. Numai la mijlocul 
scării, între cele două caturi, o pictură 
mare a unei femei în rochie neagră de 
mătase şi cu un trandafir la piept, stătea 
de veghe. Parcă Regele Insuşi se învoia 
să rămână în acea nemişcare numai pen- 
trucă simţea deasupra Lui acea prezenţă. 
Era o arătătoare şi o tovarăşe de cale. Nu 
zâmbea, nu era mâhnită : lumina, cu toată 
frumuseţea şi tinereţea ei. Era viaţa care 
se aşezase la cap, ca să povestească fără 
cuvinte, sub aspra poruncă a sorții, tot 
ceeace însemnase viaţa care se sfârşise, 
Ceasornicul, păzit de halebardieri, al Cas- 
telului Peleş, bătea ceasurile şi năvălea în 
sală, înfiorând. Numai Regina Maria, în 
portretul Ei, care avea rochia neagră pu- 
ţin brumată, de privire parcă printre ge- 
ne, stătea la locul Ei, peste pământ şi 
peste lume, vis de artist înainte să fie vis 
de umbră, şi îşi priveghea regescul soţ. 
In anii de după aceia, când am văzut-O 
încă odată, la fel cu femeia din ramă, am 
avut un fior. Incepea să fie bolnavă şi să 
se cunoască, Ea, atât de mândră de pute- 
rea şi de vioiciunea Ei. Mi se părca că se 


(Urmare din pag. 5-a) 


mai tare. 


pe împrejurul nos- 


știau ce să facă de 


şi sau întărit 


foarte bine. Dară noi ni-am înpuţinat din ce tot 


Şi pe la 6 ore au făcut ei asupra noastră sturm 
și ni-au înconjurat şi au dat telefon 
lor ca să bată în aripa dreaptă unde eram mai 
mulți, și era o măcelărie în ceasul acela de oamini, 
altu striga vai, altu îoi, alţi răcnia, alţi 
de gândei că arde lumia. S'au 
tăiat unii pe alţii ca jumătate de ceas apoi au tre- 
cut mai mulți apa şi sau năvălit ca șerpii și ca 
câinii cei turbați asupra noastră şi noi n'am avut 
încotra că eram foarte puţini. Apoi au încetat fo- 
cul cel grozav, au dat semn la artileriștii lor prin 
telefon ca să înceteze focul, că ei au biruit. 

După aceia ni-au strâns pe toţi, cât am rămas 
şi ni-au repezit într'o apă și am trecut apa până 
la grumaz şi trecând apa mulţi 


(Urmare din pag. I-a) 


coboriîse din acea ramă ca să facă anume 
pregătiri, 

Am cutezat să cer odată Reginei Maria, 
care ştia să se arate atât de binevoitoare, 
câteva pagini pentru o revistă. Se chema: 
„Boabe de Grâu” şi se nimerise să-i port 
eu de grije. Aşteptasem să scot întâiul 
număr, ca să vadă unde O chemam. [i 
plăcuse. Am avut şi a doua îndrăsneală, 
încă mai mare; să spun regeștei scriitoare, 
cam la ce mă gândisem sâ-mi scrie. Şi 
aşa a ieşit acea mică poemă în proză, că- 
teva pagini de autobiogratie şi schiţă de 
program de viaţă, care se numeşte: „Ca- 
sele mele de vis”, şi deschide într'un fel 
revista „Boabe de Urâu”, dacă ea a apă- 
ut în anul înfâiu, 1931, numărul 2, jar 
numărul 1 fusese numai un număr de 
probă pentru Regina Maria. Multe lu- 
cruri frumoase şi strâns legate de viaţa 
Ei mi-a trimis după aceea pentru revistă, 
iără să I] le mai cer. Niciunul n'a mai pu" 
tut îi atât de cuprinzător cât cel dintâi. 
Ascultaţi numai întâile rânduri, şi întrea- 
ga iemeie şi Regină învie printre noi: 
„Visul vieţii oricărei femei e să aibă o 
casă a ei. N'are ajace cât de mică şi de 
smerită, numai să lie într'adevăr a ei, cui- 
bul; adăpostul, retragerea. 

Incă de copil îmi clădeam în închipuire 
casa. O vedeam în deosebite feţe, pentru- 
că de atunci eram o  visătoare; icoane 
mândre îmi umpleau sufletul, dar doream 
să şi înfăptuiesc. Singure vedeniile nu-mi 
erau de ajuns, şi voiam să zidesc, să fac, 
să împlinesc”, Şi mai departe: „Aveam 
o patimă întradevăr românească pentru 
o bucată de pământ al meu”. Copăcenii, 
Cotrocenii, Branul, Scroviştea, Pelişorul, 
Mamaia, se înşiră la rând cu tot ce au în- 
semnat ele pentru marea visătoare,. Ince- 
puturile Balcicului nu sunt nicăiri zugră- 
vite mai cu înduioșare şi mai cu putere, 
„Şi într'o zi, când Branul 2junsese un vis 
împlinit, m'am oprit deodată pe o limbă 
de pământ, lângă Mare, care a trezit în 
mine un fior cu totul deosebit. Am avut 
ca o simţire că locul acesta, ori mă aştep- 
tase de totdeauna pe mine, ori că eu trăi- 
sem totdeauna în căutarea lui. Nu mi se 
părea că aşi fi venit aici pentru întâia 
oară, 

Copacul acela bătrân atârna peste ma: 
rea albastră ca peruzeaua, din vârful u- 
nui perete în ruină, sub care curgea un 
izvor cu apă limpede de munte! Locul îmi 
era întrun fel aproape. Avea ceva înru- 
dit cu adevărata temelie a fiinţei mele, 
aici era pace, frumuseţe, mare şi apă 
proaspătă, iar puternicul copac fremătă- 
tor se îndoia drept peste țărm, ca şi când 
ar fi ascultat cântecul valurilor. 

Şedeam jos, la wmbra marelui copac, 
privind la marea scânteietoare de lumină 
şi ascultând jocul talazurilor împotriva 
malului. O simţire de desăvârșită; de a- 
proape copleșitoare bună stare puse stă- 
pânire pe mine, Făceam parte din loc şi 
locul făcea parte din mine”. 

Astăzi aceste cuvinte fac aproape rău; 
când inima Reginei se găseşte la doi paşi 
de locul care-l dădea asemenea gânduri, 
în paraclisul plin de îngerii lui Demian, 
Ei ies în fiecare zi la căderea serii, cu a- 
ripi foşnitoare, plutesc peste flori şi peste 
valuri şi se întore la picioarele Mariei, 
plini de mireasma loz, pentru Maica Dom- 
nului dela Mare, dar puţin şi pentru a- 
ceastă Regină a pământului şi marea Ei 
iubire, 

Umblam acum câteva zile pe Valea Bis- 
triței. Vara urcase mai târziu la munte şi 
pomii erau albi de floare, pe aceste dru- 
muri de mânăstiri, unde toate îţi vorbesc 
de odozre şi de odăjdii de fir şi pietre 
scumpe, Plutele treceau liniştite la vale. 
La câte o deschidere de zare, Ceahlăul ră- 
sărea pe cer cu moțul înalt al Panaghiei 


la canonerii 


plângea, 
împușcat şi s'au 


sau înecat de 


şi cu Ocolaşele albe. Pe dreapta se înfun- 
da pe după brazi poteca plutaşilor. Pe aici 
tăiau, la întorsul pe jos acasă; spre Bicaz 
şi spre Dorna, plutaşii veniţi dela Galaţi. 
Pe aici trebuia să se întindă marele lac, 
dacă închiderea Bistriţei, propusă şi stu- 
diată pe loc de ingineri, şi de unde putea 
să se lumineze întreaga Moldovă, s'ar îi 
dus la împlinire. Departe, între pomi, e 
Bicazul şi casa, unde Regele Ferdinand şi 
Regina Maria şi-au petrecut verile lor în- 
grijorate din Moldova anilor de reiugiu. 
Pe poiana de peste apă este vorba să se 
ridice o mânăstire cu hramul Sfintei Ma- 
ria, de vreme ce palatul visat odată nu 
mai are nici pentru cine nici de ce să se 
ridice, 

Iată cuvintele de încheiere ale Reginei 
Maria. Am stat în acea răspântie verde şi 
înaltă, unde locurile sunt pline de glasuri, 
dela Domnii întemeietori şi până la scrii“ 
torii de icri şi de astăzi, Creangă, Hogaş, 
Sadoveanu, şi am ascultat şi glasul Ei: 

„Da, toate sunt case micuţe-visuri co- 
borite în aevea, visuri care s'au cristali- 
zat în fapte. Dar deşi mi-au fost dragi ca- 
sele micuţe, n'am avut mai puţin vedenia 
unei mari case albe, aidoma unei vechi 
mânăstiri româneşti. 

I-am dat nume Fata morgana şi ar fi 
fost ca să fie zidită în Valcea Bistriţei. Am 
văzut-o stând pe o înălţime, albă ca ză- 
pada pe fundalul Ceahlăului. Fusese vor- 
ba de un minunat baraj, care ar fi schim- 
bat apele Bistriţei într'un mare lac. Fata 
Morgana ar fi domnit peste acest lac. 
Dintr'o latură, culmea pe care urma să 
stea, s'ar fi scufundat cu poalele ei drept 
în apă; aşa încât Casa şi-ar fi oglindit 
faţa albă în lacul aflat departe, dedesupt, 
pe când la latura dinainte livezi largi în 
floare, pe prispe întinse, ar fi dus treptat 
la malul lacului, 

Aşa de viu puteam să chem înaintea 
mea acest palat, cu mândrele-i colonade 
şi grădini tainice, cu sălile boltite, odăile 
de marmoră și podelele de mozaic, cu fe- 
restrele puternice, deschise spre o vedere 
fantastică de munte şi lac, încât era ade- 
vărat ca şi când mi-ar fi stat înainte. Aşe- 
zată pe vatra palatului meu de vis; vream 
să-mi zugrăvesc în învăpăiate cuvinte ve- 
denia mea copiilor, trezind aşa de viu 
icoana trăitoare în minte, parcă într'ade- 
văr i-aşi fi dus de mână prin fiecare în- 
căpere.. 

Visuri... Unele s'au împlinit. Dar această 
vedenie din urmă n'are să rămână decât o 
Fata Morgana... Şi chiar dacă anii graşi 
s'ar întoarce, eu n'aşi mai fi aici ca să zi- 
desc palatul cel alb, lângă lacul care e şi 
el un vis!” 

Mă uitam la poiana de sub munte. Un 
păr în floare rotat stătea la o margine ca 
un candelabru aprins, Parcă mânăstirea 
pe care oamenii se gândeau s'o ridice in 
amintirea Reginei, începuse să se înfiri- 
peze. Bistrița cânta dedesupt din unde. 
Pluta care trecea îşi căuta parcă un drum 
prin vămile văzduhului. Istoria se schim- 
ba încet în legendă. "Țara era în bejenie, 
Regina alerga dela un capăt la altul al mo- 
şiei micşorate şi împrejmuite de fulgere, 
ca să dea încredere. De aici pornea, din 
acest cot all râului, cu mâinile pline de 
daruri, 

Tot de aici îşi ţese astăzi, după ce a iost 
luată dintre noi, la basmul unei domniţe 
venite din Apus; ca să îmbogăţească viața 
acestor vechi pământuri, basm frumos în 
care trebuie să ni se păstreze. Este ca o 
foaie de pergament din cărţile lucrate 
chiar de mâinile Ei, cu crini înalţi şi cas- 
tele cu turnurile în ceaţă. Iat-O pe unul 
din pridvoarele lor înalte! Ne zâmbeşte 
de acolo, cu ochi neasemuit de albaştri, 
Veghiază asupra noastră şi a poporului, 
care i-a fos: drag... 


EMANOIL BUCUȚA 





frică şi de groază ce era. După acia am ajuns la 
altă apă foarte lată și grozavă și ni-au pus pe lun- 
tre câte 6 și ni-au trecut de aceia parte și era 
foarte întuneric şi noi eram uzi și flămânzi și spe- 
riați ca vai de noi și nu știem cea fi cu noi și au 
trecut până la 12 ore noaptia, până ce sau răstur- 
nat luntrea cu vre'o 10 oameni, după aceia au 0- 
prit şi n'au trecut de feli luntrele de aceia parte 
şi aceia 10 oameni sau înecat, numai unu din Su- 
cevița, Nichifor Hrehorciuc, au scăpat dintre cei 10 
soldaţi. 

Așa că au rămas jumătate dincolo şi jumătate 
dincoace, şi cei ce eram trecuţi de cea parte am 
mas subt o biserică între ziduri și pe piatră. Toa- 
tă noaptea tremuram de frig şi clănțăiam din dinţi 
şi curia apa din hainele noastre de 
plouă. După ce s'au făcut ziua au trecut şi ceia- 
lanți „apoi ni-au numărat pe taţi şi ni-au cercat 
peste tot locul şi ni-au luat dela noi cuțite, brice 
şi alte odoare ce mai aveam. Apoi ni-au pornit la 
drum flămânzi, cum eram noi, că ne ducea, ori la 
moarte ori la viaţă. Și am mers la un Maierhof 


gândei că 


baza acestor „țrăznăi“, întâl- 
him un sentiment propriu oa- 
menilor din toate secolele şi 
toate ţările: „Dorinţa individu- 
lui de a parveni în viaţă“, 

Erou! acestui fim, surâzătorul 
demagog, râvneşte după un îo- 
toliu de senator. Pentru aceasta 
are nevoe ae votul mulțimii. 

Să stăm puţin şi să ne gân- 
dim la, trecutele propagande po- 
litize; nu ne rămâne apoi decât 
să le amplificăm, să le „ameri- 
canizăm“, şi putem avea o ima- 
gine a filmului dea Capitol. 

Bine înţeles, în America, acea- 
stă țară a sporturilor, un match 
de football va hotări alegerea 
senatorului. Şi mai rămânem cu 
o impresie după acest film: a- 
nume că în universităţile ame- 
ricane nu se face altecva decât 
se joacă football. 

John Barrymore a jongfat, ca 
un adevărat maestru cu rolul 
său destul de greu şi atât de 
deosebit de acelea de prim-amo- 
vezi interpretate de el în timpul 
fumului mut, 

Joan  Dawis, „femeea care 
cade", surmpr:nde prin Jocul €i 
cu totul lipsit de feminitate şi 
este, de departe, cea mai „trăz- 
nită: din tat fiimul, ) 

Marjorie Weaver, un nume In 
cane puseserăm multe speranțe, 
dar care în naltimul timp ne-a 
cam deziluzionat, George Mur- 
phy, bun dansator şi cântăreţ, 
și Jack Haiey, tipul clasic ae 
„găsăuţă“, au competai, distri- 
buța acestui film cu trăzniţi şi 
situaţii cât mai comice. 


SCALA: „EVADATUL 
DIN ALCATRAZ“ 


După titiu, filmul pare a îi 
una din acele benzi cu mulți 
gangsteri, mulţi morţi și multe 
situaţii tragice. Şi într'adevăr, 
gangsterii nu lipsesc — sunt 
chiar în număr de 12 — morţi, 
deasemenea, până la sfârşitul 
fiumului sunt destui. Nu lipsesc 
nici uncie momente dinamice — 
astfel operația făcută pe un va- 
por după instruațiite date prin 
T..F. F., de pe alt vapor, este 
cât se poate e interesantă și 
originală — Qar ele, singure, nu 
ajung pentru a, încorda atenţia 
spectatorului, 


Dealtiel um film cu prea 
multe împușcături şi tragedii 
devine obositor. Pentru partea, 
vaselă a fi'mului s'a recurs la 
doi  radiotelegrafiști,  veșnici 
rivali în dragoste, dar, în fonă, 
buni camarazi. Astfel de tipi 
sunt specialitatea americanilor, 
fiind foarte greu ca un îiim în 
care apar ei, să nu amuze. 

Şi totuşi unele szene din fil- 
mul dela Scala, nu provoacă 
râsu! pa care ar fi norma! să-l 
desiănțue. De vină sunt inter- 
preții cari-și Gau toată silinţa 
fără să reușească însă prea 
mut. 

Lloyd Nolan nu este un actor 
prea bum, după cum Gayie Par- 
tick nu este decât o temse fru- 
mcasă. Apoi un fim cu rivali- 
camarazi, fără Victor Mac La- 
glen, n'are niciun haz, Filmul, 
acum, în toiul verii, este qesiul 
de acceptabil. Iarna, însă, nu 
putea fi prezentat decât de un 
cinematograf de mâna II-a. 

TRAIAN LALESCU 


ra a a aa 


„FRUNZIŞUL TOAMNEI MELE” 
IN EDIŢIA II-A 


Epuizându-se în câteva 
luni primul tiraj din „Prun- 
zișul ţoamnei mele“, D0:umul 
de poeme al colaboratorului 
nostru Virgil Carianopol, „U- 
niversul Literar“ va tipări lu 
începutul toamnei care v:ne, 
a doua ediție. Faptul că în- 
trun răstimp atât de scurt, 
o carte de poeme nu mai poa- 
te fi găstă în rafturile 2i- 
brăriilor ci numai în mâinile 
iubitorilor de poezie, este 
deosebit de îmbucurător pen- 
tru toţi acei cari cred, îm- 
preună cu noi, în dest.nele 
jiricei tinere româneşti. Și 
ne bucură  popuiaritatea şi 
larga preţuire pe care poetul 
şi prietenul nostru Virg.? Ca- 
riunopol și le-a câştiga! prin- 
ire cilitori, dator tă talentu- 
lui său robust, generos inspi- 
rat și atât de cuceritor in ex- 
presid: lui dirică. 





POȘTA REDACŢIEI 





Harion Mateescu: Din poeziile 
primite, cuvinte bune pentru 
„Simionie rustică“, In prima 
strofă citim cu plăcere versu- 
rile : 


Și-au coborit în şesuri turme, 
cu bătrânețea munților în urme. 


In rest, — versuri și fragmen- 
tul ae roman, — insistenţă, prea 
multă chiar „asupra unor ima- 
gini nu îndeajuns de bine fixate. 


Roberi Cahuleanu Bunul 
simţ pe care-l vădești în rân- 
durile ţrimise, me scuteşte de 
orice alte sfaturi: Tinereţea a, 
fost, totdeauna generatoare de 
speranțe. Cât despre viitor şi 
perfecțiune, îți stau înainte, aşa 
cum singur afirmă . 


Pan Valeriu: „Aşteptare“ imi 
aminteşte prin zitm și rimă, de 
Coșbuc. Influențele sunt de ns- 
înlăturat și rămân ca un bun 
cerlificat ce sa poate da unui 
sărguincios dector; dar sunt şi 
nefasta pentru cineva atunci 
când îi înăbușe plăpânda mlă- 
diță a talentului deabia răsărit. 

Am intuit precis situaţia, 
dar... 


Vasile Bucur: A versifica e 
una şi a face poezii e alta. O 
înșirare da rime, destul de alese 
uneori, e un joc distractiv, dar 
na pozzie. Şi-apoi: 


ce s'a îsbit de 
[stânci 
„In apele oceanelor adânci“, 


ilustrează îmdeajuns ceeace am 
spus mai sus. 

Puţină, fantezie, şi-ai fi găsit 
un alt pseudonim mai onorabil 
decât cel pe care-l vrei neapă- 
rat în post-scriptum. 


„Ca un vapor 


Doina R. : Intr'adevăr, „O 
seară în internat“ este foarte 
puţin pretențioasă şi deaceoa nu 
se poate publica „Dacă-i aleasă 
însă dintre alte încercări mai 
bune, sa poate considera promi- 
ţătoare. 

Aşteptăm deci „promisiunile“. 


Dumitru Baciu: Din poeziile 


primi:e, s> vor publica trei-pa- 
tru. Mai trimiteţi. 


noptia şi era foarte 








L. D. : In revista noastră este 
totdeauna loc şi pentru „cineva 
care a publicat foarte puţin, sau 
aproape deloc“, — cu o singură, 
condiție: ca ceeace tr.mite spre 
publicare, să fie bun. 

Bucăţile anterior trimise şi 
pentru care vi s'a, răspuns că se 
vor publica „probabil s'au pler- 
dut, spre regre.ul manifest al 
dv. și-al nostru deopotrivă, 

Versuri ca : 
„Sunt risipit și vreau să fiu 

[întreg“ 
sau 
„Fata care seamănă cu un 
cântec a plecat 
„Lăsând în urmă, parcă, ceva 
[mecântat“, 
au darul să nu prea încânte 
urechea... 

Aşteptăm ceva mai bun. Mai 

rim.teţi, 

Vasile Dinu: Da, e adevărat: 
focul sacru al taientului, trebue 
valor.ficat „Din păcate, noi nu 
putem servi drept teren de ex- 
perienţe al căror rezultat îl 
avem clar sub ochi. 


A. Ve: Indulgenţa superioară 
pe care d-ta o manifestezi față 
de sugest.ile noastre, se poate 
preta la un răspuns ironic. Dar 
cum nu intențicmăm să schim- 
băm caracterul azestei rubrici, 
ne mulțumim să răspundem : 
din ce in ce Mai bine. „Bieste- 
mul strămoșesc" marchează un 
vădit progres față de „Baronul 
tatei“, Mai aşteptăm în speran- 
ţa că nu vei desminţi legea pro- 
gresului, pe care-o vrem stil 
veac XX. 


Mihail Drugodan: Eminescu 
a SCrus ceva mai bine decat d-ta. 
O concurenţă cu e! este, deci, 
depiasată. Știm, și el a scris 
poezii la 16 ani „dar quod îicet... 


Ștefan Minor Pop : Nimeni 
până acum nu şi-a epuizat ge- 
niul în primele versu:i pe care 
le-a scr:s. Amenințarea pe care 
o constituie pentru d-ta d. Cre- 
vedia, nu-i chiar atât de gravă. 

Cât despre coiaboraraa noas- 
tră, nu poţi conta pe ea. Cred 
că mai mult ţi-ar Găuna. 
Și-apoi, cum ne-am împăca și 
cu or.ginalitatea 2... 

C. POSTELNICU 


„SED ni ec E a e IE Ea Ea pe pna reg 


cam pe la 3 ore după amiazăzi și am stat acolo şi 
ni-au înpărţit o pâine la 10 oameni 
nafură ni-o părut și iar la drum am pornit, noptia 
pe gloduri, pe întuneric, prin apă şi am mers toa- 
tă noptia şi am ajuns într'un târziu iară 
sat şi am mas la un om și am dormit acolo într'o 
şură. Diminiaţa ni-am sculat şi iară 
am mers toată ziua pe ploaie şi pe glod și au vinit 


aşa parcă o 


într'un 
la drum, şi 


întuneric şi ploua ca din cotă 


și în zor de zi am ajuns la o casarnie foarte mare, 


într'un orășel Pavloviţa şi am ajuns acolo și ni-am 


băeţi la Sibiria. 


ghimuit cum am putut, plini de glod şi de necaz. 

Dimineaţa când ni-am sculat, am dat de un ma- 
gazin de pită dară au năvălit soidaţi, că nu pulei 
răsbate şi nu te lăsa să intri acolo la pită. 

Printri gard dai bani pentru pâne și dacă dai 10 
coroane îți da o pânccică şi restul nicăiria. 

Mulţi bani s'au pierdut acolo. Apoi ni-am pornit 
spre Lublin. Acolo am mas şi ni-au vizitat deamă- 
runtul dimineaţa. Şi seara la 6 ore ni-am pornit 
spre gară și ni-am suit pe tren în Lublin și hai 


GEORGE TOFAN 








aruncat «i 








UNIVERSUL LITERAR 








22 


1939 


lulie aici 


Literatură. arta. idei... 


PROFIL 


Noua lirică ardeleană s'a de- 
finit și s'a realizat în ultimii 
ani, isbutind să întfăţişeze lec- 
torului atent una din cele mai 
interesante apariţii poetice. După 
ivirea, la Brad, a minusculului 
„Abecedar“, această poesie care 
tâcuse timp de aproape două 
decenii a prins nou și viguros 
glas. După George Coșbuc, Şte- 
fan 'O. Iosif, Octavian Goga, a- 
preape niciun poet n'a mai dat 
gias cântului său; lirele zâceau 
ruginite in praf şi rând pe rând 
le plesneau coardele, A trebuit 
să vie nu știu ce vânt de viață 
nouă, pentruca muza Erato să 
fie readusă în lume pe aceste 
poetice (locuri. Un merit de că- 
petenie revine aici lui Emil 
Giurgiuca, post de fine și suave 
rezonanţe şi regretatului George 
Boldea, cari au pornit la un 
nou drum, Rând pe rând, la 
mica lor publicaţie au venit alţi 
aczi, cu proaspete rime şi ima- 
gini, cu o poesie care mustea de 
viață şi prospeţime. Mureşul și 
Oltul, blondele Târnave şi S8o- 
meşul sau unit cu pământul şi 
tăriile, dând naştere unui avânt 
creator cum rar am văzut. Au 
venit astfel: vechiul și mereu 
tânărul "Teodor Murășanu, Mi- 


hai Beniuc, dârz și impetuos 
cântăreţ al marilor dureri și 
fapte, elegiacul și regretatul 


Ion Moldoveanu, sănătosul şi 
proaspătul Grigore Popa, social 
Ion “îh, Ilea, suav și muzical 
George Popa, fata din ierburi, 
plină de talent — Yvonne Ros- 
sienon, apoi: C. S. Anderco, V. 
Copilu-Cheatră, Radu Stanca, 
Petre Pascu, I. Ch. Severeanu, 
Florica Ciura, Emil Zegreanu și 
poate încă unul sau doi, care 
imi scapă din goana condeiului. 
Grupaţi în jurul revistelor 
„Gând Românesc“, „Pagini li- 
terare“, „Familia“, „Lanuri“ și 


tr a i a a e eg Pee 


al altora câteva îcițe de durata 
rozelor, poeţii aceştia s'au im- 
pus şi au isbutit să dea un spe- 
cific ardelean „Câteva condee de 
critici: Ion Chinezu, Romulus 
Demetrescu, mai târziu Octav 
Şuluțiu au cenzurat şi-au în- 
drumat cu înțelegere şi atenţie 
toată producţia care — trebue 
să recunoaștem — lua proporţii 
din ce în ce mai mari. Am ajuns 
însă azi la un stadiu de relativă, 
crisțalizare a acestei poesii și 
tocmai de aceea ne-am îngăduit 
acest sumar „profil“ liric. O an- 
tologie la care Emil Giurgiuca 
migălește mereu, ji pe care d. 
prof. Al. Rosetti a reţinut-o 
pentru „Fundaţii“, va ilustra 
mai pe larg toate spusele noas- 
tre, 

Fugară, însemnare, catalogul 
acesta n'are pretenţia unei cri- 
tici, nici a unei complete infor- 
maţii. Virtualităţi, promisiuni 
dătătoare de speranţe vor mai 
îi existând undeva; deszopsrind 
câte un nou poet, bucuria noa- 
stră va îi întotdeauna deplină. 


UN POET 
ale cărui creații me-au produs 
intotdeauna plăcere este d. Gh. 
Tuleş, pe care îl urmărim de 
ani incoace, în paginile, largi 
cât zarea românească, ale „Gân- 
dirii“, Domnia sa este prin ex- 
celenţă un poet al luminii 
calme, un pictor în cuvinte — 
cum prea bine 1-a, definit profe- 
sorul Nichifor Crainic. Cartea 
sa, pe care nu am putut-o răs- 
foi în tihră, ne aduce o puter- 
nică mărturie a unui talent ro- 
bust, confirmâna  agteptările 
toate. în numărul pe Mai a. c. 
al  „Convorbirilor , Literare”, 
i-am subliniat o posesie întitu- 
lată „Apă vie“. Calităţi de mult 
cunoscute, le-am aflat aici cu 
justificată părere de bine: 
Am descătușat din oarbă vatră 
Sipotul ascuns. 
Pâncul codrului simți şi latră 
Junghiul svonului ce a pătruns 


„DONVORBIRI LITERARE“ 


e :una Mai 1939 a apărut intrun 
caet masiv de două sute şi ceva 
de pagini. Credem că e inutil să 
mai subliniem râyaa roânică a 
d-lui Torouţiu, a d-ior Teodor Al. 
Munteanu şi Ai. Ionescu, cari 
ptiveghează bunul mers al rc- 
viste:. Colaborări (inegale une- 
ori) ilustrează minunat paginile 
atât ge actuale, ale „Convorbiri- 
lor“, D. Th. Capidan sere un 
nespus da interesant studiu des- 
pre „Biiingvismu! la români şi 
moditicări'e de limbă“, iar d. Al. 
Marcu, acest viu scriitor, un por- 

; p 
tret al 1ui L. Spalizmzoui, In rest: 
Aron Cotruş. Ion Piliaţ. [. FE. To- 
rouțiu, Ridu Gyr, Teodu Al. 
Munteanu, Gh. Tuieş, Coca Fa- 
rago, |. Lupaşcu, Aurel Chirescu. 
Horia Niţules:u ete. Alături de 
„Revista Fundațiilor Regale“, 
„Gândirea şi „Pagini literare, 
vezhza revistă a „Inimii“, pășe- 
șie dârz şi interesant în cuitura 
actuală, O cronică mai bogată, 
recenzii mai numeroase, ar impri- 
ma desigur un ritm şi mai viu 
revistei. Oricum,  „Cemvorbiri!e“ 
se impun! 


„ATHENAEUM“ 


este publicaţia trimestrială a 
„invăţământului liceelor  mili- 
tare“. Condusă de-un grup se- 
rios de militari și profesori, re- 
vista aceasta apare de cinci ani 
de zile. Imbucurător fenomen 
al timpurilor, nu prea seinnc, pe 
care le parcurgem, „Atnenacum' 
este un semn de înaltă ţinută 
intelectuală, ţinută intelectuală, 
care demonstrează periect că 
între sabie şi spirit poate fi o 
frumoasă, frăţie. In numărul pe 
care-i: avem pe birou (V, 2) 
semnează: Li.-col. V. M. Serbă- 
pescu, P, I. Papadopol, Marcel 


care este interesantă și actuală. 
Partea pur jiterară o deţine d. 
Constantin Stelian, poet cunos- 
cut şi vechiu publicist. Aşa cum 
apare „Athenzeum'“ este o fru- 
moasă, tribună de idei, 


LA SATU-MARE 


apare de patru ani o revistă, 
stavilă tuturor  dușmâniilor 
care, trebue să o recunoaștem, 
sunt frumos invinse. Căci nu e 
un lucru prea usor să stai împo- 
triva atâtor vânturi, mai ales 
azi, când lumile se ciatină din 
incheaturi. Curajul d-lor Const. 
Gb. Popescu și Oct. Rudeanu, 
nharnicii conducători ai revistei 
„Afirmarea“, căci despre această 
publicaţic e voiba, merită feli- 
citărila noastre. Grupâna în 
jarul lor nume de potţi şi pro- 
zatori ca d-nii: G. M. Vlădescu, 
M. Lungeanu, Ion Siugariu, D. 
Hinoveanu, C. Pârlea și muiți 
alţii, redactorii „Afizmării“ au 
făcut zid contra tuturor cârti- 
torilor. Ultimul număr, pe care 
l-am răsfoit este cel pe lunile 
Tunie—Iulie 19239 și este la ni- 
velul celor precedente, fiind do- 
cent scris. poate că un anumit 
aer de „polemică“ este deplasat, 
mai ales în paginile ei, care ar 
trebui să dovedească o sârză şi 
sinceră, unitate culturală. Ori- 
cum se prezintă insă unele a- 
mănunte, noi îi dorim „Afir- 
mării“ să păşească şi mai de- 
parte pe culmile duminoase ale 
românismului luptător si crea- 
Lor. 


O DEMNĂ 


„pedagagiză - literară - 
culturală“ este „Pentru inima 
copiilor“, care apare de mult 
timp sub privegherea unui har- 
nic grup de dascăli și profesori: 
Ion Nisipeanu, Florian Stănică, 


revistă, 


ATRAGEM LUAREA AMINTE 


a cetitorilor noştri, asupra unei 
cârți de informaţie serioasă și 
de bogată întindere: „Scântee- 
loarea viaţă a Iuliei Hașdeu“ âe 
C. Manolache. După terminarea 
lecturii, ne vom îngădui să stă- 
vuim in aceste coloane asupra 
ei. Umbra stranie și luminoasă 
a acestei fete minune este fru- 
mos evocată de condeiul doci al 
d-iui Manolache. 


„MOARTEA NIMĂNUI“ 


de Petru Manoliu, e un roraân 
interesant, plin de tragic şi a- 
dâne mister uman. Desrădăci- 
naţii vieţii se întâlnesc ps Ma- 
rele Tobogan iși întretaie câte- 
va clipe privirea, penituca apoi 
destinul lor să se piardă în um- 
brele morții. Petru Manoliu a 
ştiut să imprime românului sâu 
o notă stranie şi dureroasă şi a- 
vât de adânc umană. îap“ pen- 
tru care însemnăm elogiul nos- 
tru, „Moartea Nimănui“ esțe de 
fapt carea lui NIMENI, acel ne- 
cunoscut care se sbate pe toate 
uliţile lumii. Intrupârea lui în 
cuv.nte, e un act rar. 


NUMAI GANDUL 


a străbate timpurile „aere pe- 
renniu”. Jată de ce ni se par 
sterpe toate urtetele si invidiile 
omeneşti, toate sbaterile şi fră- 
mântările astea sterile ale coti- 
dianului. 'PTovarăş cârtitor şi laş, 
Guşman mişe! şi lacom, cât de 
zadarnice mi se par faptele tale 
privite din recea și severa um- 
pră a gândului. Ţe-am câştiat 
ineercând să mă pierzi și toc- 
mai de aceea zâmbetul meu. In 
plipa în cure te vei convinge de 
adevărul acestor afirmaţii, te va 
cuprinde un gol şi-o + teamă de 


Cârti si reviste 
primite la redacţie 


I. S. Peteu-Cilnișteanu : Buche-= 
țel (versuri), 32 pag. 15 lei. Ed. 
„Universul”, 

Al. lanulescu: Intre ştiinţă şi 
politică. — Socialc-aconomice, 72 
paz. 60 lei, 

N. N. Herjeu: Veatrele naţio- 
nale privite prin prisma noului 
riim cultural. 32 pag. Institutul 
da urte grafice „ABC, Bucu 
regi: 1939. 

Viița Basarabiei, revistă lu- 
navă. anii VIII, nr. 5 şi 6 pe luna 
Hun:e ]939. 

Bugeacul, rsvistă literară-cul- 
ture, anul 1V, ar, 5-7 pe Ia- 
nuarie-Murtie 1929. 

industria electrică românească, 
durea do seamă a adunării gene- 
tale din 12 Mat 1939. 

Statistica industriei extractive, 
anul XXIX, 1937. 

Misiunea. creştină, revistă A 
cultură spirituală şi socială, anul 
rr. 5—ă pe tuntie-Iulie 1939, 

N. și T. Al. Știrbu: Viaţa eco- 
nomică la Copanca, 45 pag Chi- 
şinău 1939, 


Salwumar, darea de seamă pe 


1 


anul 1938, tip. „Litera” Bucu- 
resfi, 
Const.  Riîuleţ:  Sonsibilitate 


-— versuri — 89 pag, tip. Revista 
gcniului 1938, 
ÎN O II NI O O II 


D. N. DONICI 


Neobasitul traducător al lui Arca. 
die Avercenzo, a mai dat la iveală 
zilel: acestea un volum de schițe 
umotistice, în editura ziarului 
„Universul” cu numele de Serviciu 
prietenesc. Pentru cci ciri si-au 
dai seama din anterioarele lecturi 
de verva şi fineţea acestui distins 
umerist rus, noa traducere nu va 
si decât um alt prilej de destătare, 
Sunt vreo dcuăzerci d> hucăţi ușoa- 


Sulvamar,  Statute, 30 pag. 
„Marvan”. 
Septimiu  Popu:  Caravanele 


Ardealului, — micii apostoli ai 
ideii naționale. Pagini luminoase 
din trecutul Ardealului româ- 
nesc, 152 pag. 30 le, tip. „Die- 
cezană” Cluj 1938, 

Gheorghe 1. Tăzlăuanu: Fiara. 
dramă în 5 acte, 120 pag. 80 lei, 
edilura autorului. 

M. Stumincescu: 18 Iulie 1938. 
po:m naţionăl in versuri, 3 ta- 
biouri, 96 pag. 15 lei, editura 
„Universul'”. A 

Lt. Col. N. Cerbulescu: Speti- 
iicul românesc, 70 pag. 30 lei, ed. 
„Ramuri” Craiova, 1939. 

Mişcarea populatiei României 
în anul 1938 —- Institutul central 
de statistică, dir. dr. Sabin Ma” 
nuilă, 

Fim, revistă cinematografică 
Diunară, nr. 1 din 94 Mai 1939; 
nr. 2 din 15 Iunie 1939; nr. 3 din 
3 Iulie. 

Forme, drept, artă şi ştiinţe so- 
ciale, anul 1 nr. 7—8 pe Iumie- 
lulie 1939. 

De strajă, anul II nr. 5, pe Mai 
1929. 

Alex.  Șendrea:  Acesteratul 
București-Bacău. schițe; 32 pag. 
10 lei, edit. „Bistriţa” Bacău 1935, 

Convorbiri literare, anul LXXII 
nr. 5. pa Mai 1939. 

Academia Română, 
seamă pe 1938—1939. 


dare de 


„Romani, revista degii Istituti 
ai cultura italiana ail. Estero, 
anul II nr. 11—12 și anul III 


nr. 4 pe Aprilie 1939, 

Suceava, div. Romuus Cindea. 
anul JI], nr. 149, 150, 151, 152 şi 
133. 

Muncă și voe bună, revistă cul- 
turală bilunară nr. 6 şi 7 din 15 


Pentru  inserţiunea calomni- 
oasă a d-lui Gh. Călinescu, 
din ultimul număr al foii 
„Jurnal Literar”, d-nul Dan 
Botta sa adresat parchetului. 





In urechea lui de piatră. 
Broderie pe marginea curatei 
noastre tradiţii, - i 
Gh. Tuleș este un limpede filon și 
in tânăra lirică de azi. 


tantin Stelian, Nicolae 


poesia d-lui 


alții; remarcăm. 
partea critică şi 


„Mătrăgună, Doamnă bună“ 


(Urmare din pag. 1) 


„Eu vă dau pâine și sare 

Iar voi să-mi daţi leac şi sănătate“. (43) 

O altă buruiană, „înaltă, într'un fir, cu 
frunzele ca mătasea', se culege deaseme- 
nea „la zile scumpe, mari, culegătoarea 
fiind primenită și curată“. Se pune pâine 
și sare şi se spune: 

„Eu vă dau pâine și sare, 

Şi tu să fii de folos“. 

Buruiana aceasta se dă la fete mari, să 
o pună în apa în care se scaldă; „apă ne- 
începută dela Nistru“. Atunci nimeni nu 
are ură pe ea. (44). Intocmai după cum 
fetele care poartă mătrăgună sunt iubite 
de toată lumea, sunt poftite la joc și au 
naroc în dragoste, 

Este, de altfel, o regulă generală ca a- 
ceea care pleacă să culeagă buruienile, să 
fie primenită și curată; altminteri, plan- 
ta nu are nicio eficacitate. (45). Pui pâine 
și sare, şi spui: 

„Fac cruce şi bat mătănii 

Și pui pâine şi sare, 

Să-mi dai leac“. (46). 

O altă plantă, buruiana cu cinci degete 
(Potentila recta L.), care e un soiu de pa- 
raceu universal, fiind bună pentru toate 
bolile, trebue pusă la fiert în ulcică nouă 
numai după ce ai așezat-o întâi la icoane, 
bătând trei mătănii și spunând: „Te pri- 
mim cu pâine și sare, să ne fii folosi- 
oare“ (47). 

Tot în Basarabia (satul Nişcani) năval- 
nicul (Nephroditum  filix mas) (48) e să- 
pat după ce se pune pâine şi sare, și se 
fac trei mătănii, spunându-se: „Cum se 
bate lumea după pâine, așa să se bată fe- 
tele după mire“ (49). Altă informatoare 
(60 ani ,analfabetă) dă următoarea rețetă: 
„Te duci la năvalnic, faci cruce, pui pâi- 
ne, sare și zahăr și baţi nouă mătănii. 
„Pentru dragoste ai crescut, pentru dra- 
goste te rup. Tu, cinstit împărat năvalnic, 
cum tu ai ştiut a crește șiai știut a năvăli 
peste toate ierburile și ai știut a năvăli 
peste toate florile, așa să năvălească toată 
lumea la care te-a cumpărat“ (sau îi spui 
numele). Apoi îl pui în ceară, îl porţi, te 
speli cu el“ (50). Și în Țara Oaşului se 
sapă alte burueni decât  mătrăguna pu- 
nându-se la rădăcină ouă, pască, vin, 
etc. (51). 

Obiceiul de a lăsa în locul plantei pe 
care o iei anumite daruri, se întâlnește şi 
la Romani. Pliniu vorbeşte de sporici 
(Hist. Nat. XXV, 59) de planta asclepion 
(XXV, 11, de scânteuză (Anagalis arven- 
sis; XXX, 92). 

* 


Inainte de a examina, de astădată cu 
mai puţine amănunte, legendele mătră- 
gunei în Europa contemporană — să tre- 
cem în revistă documentele reproduse sau 
rezumate în acest capitol. 

1) Românii nu cunosc legenda originii 
mătrăgunii din sămânţa unui spânzurat 
nevinovat (Europa nord-germanică), nici 
nu cunosc ritualul scoaterii mătrăgunei 
cu ajutorul unui câine negru (Kuropa- 
Orient). 

2. Mătrăguna este planta erotică prin 
excelență. Ea aduce dragostea, căsătoria 
și fertilitatea. în buruiana aceasta se gă- 
sesc însă virtuţi magice care promovează 
— dacă e culeasă în acest sens — avuţia 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 





omului, Fiind o sursă a dragostei (fertili- 
tăţii) şi a bogăției — este in acelaș timp 
şi o plantă medicinală, salutiferă. 

3. Culegerea mătrăgunei are caracterul 
unui ritual. Sunt obugatorii: puritatea 
sexuală, curăţenia, tăcerea, etc. Planta se 
culege cu grijă să nu ştie nimeni de ope- 
raţie; de aceia e nevoie de izolare ypădure 
în care nu se aude cocoşul (52), nic câinii 
lătrând), de singurătate (să nu întâineşti 
pe nimeni pe drum), enevoie de taină (să 
nu-ți cunoască nimeni intenţia). Fetele şi 
temeile joacă goale în jurul mătrăgunei, 
Uncori, culegăroarele se descalță (ate- 
nuare a nuautății magice). Perechile se 
drăgostesc şi se sărută. Frunza de mătră- 
gună o iau fetele „una peste alta“, mi- 
mând deci unirea maritală. 

4. Culegerea e controlată de o serie de 
gesturi şi precauții magice, Mătrăguna 
trebuie culeasă când e lună plină. Frun- 
zele nu trebuiesc apucate cu mâna, ci cu 
dinţii. Făina din care se face aluatul vră- 
jit, cu trunze de mătrăgună, trebue furat 
dela moară cu mâna întoarsă, 

d. Planta trebue plătită, altminteri 
n'are eficienţă. 1 se dau, în schimbul ră- 
dăcinii, daruri: sare, pâine, zahăr, vin, ete. 
Mătrăguna e personiticată: „Doamnă Ma- 
re“, „Impărăteasă'“, „Doamnă Bună“. 

6. E ioarte primejdioasă. Dacă nu e cu- 
leasă după reguli, sau dacă nu e bine în- 
grijită — virtuțile ei magice se întorc a- 
supra celui care a cules-o. Mătrăguna e 
ambivalentă: forțele ei extraordinare pot 
îi îndreptate spre „bine“ sau spre „rău“; 
spre dragoste şi sănătate — sau spre ură 
și nebunie. 

1. Fie că e culeasă pentru „bine“ sau 
pentru „rău“ — mătrăguna e respectată 
şi temută ca o plantă miraculoasă, devse- 
bită de toate celelalte. In mătrăgună se 
găsesc adunate forțe extraordinare, care 
pot potența viaţa sau pot aduce moartea. 
Este, într'un anumit sens, o iarbă „a vie- 
ţii şi a morţii“. 


MIRCEA ELIADE 





(39) 1. Mușlea, Cercetări folklosice în Țara 
Oașului, p 208 

(40) V. Butură, Cultul mătrăgunei în Munţii 
Apuseni, p. 3-a extrasului. 

(41) „„Apărătorul Sănătăţii“, I1,p, 202; citat da 
A. Gorovei şi M. Lupescu, op. cit. p. 80. 

(42) Revista „Ion Creangă“, V, p. 270; repro- 
dus de Tudor Pamifile, Dușmani și prieteni ui 
omului (Bucureşti, 1916), p. 91 

(43) P. V. Ştefănucă, Cercetări folklorice pe 
valea Nistrului de jos, p. 210—211 (m. 311). 

(44) Ibid. pp. 210 (nr. 309). 

di) A. Arvat, Plantele medicinale la Nişcani, 
p. 15, 

(46) Ibidem. 

(47) Ibid. p. 76. 

„(48) Aceasta este identiticarea lui Arvat, loc. 
cit, p. 110. Z. Panţu, Plantele cunoscute de Ro- 
mâni, p. 192 rdentitică năvalmicul cu Scolopen- 
drium vulgare, şi spune (p. 193) că accastă 
plantă e purtată de fete în sân pentrucă „are 
puterea mâgică de a face să năvălească pețitorii 
Gin toate părţile. Cf. şi A. Gorovei şi dr. Lu- 
pescu, Botanica poporului român, p. 9. 

(49) A. Arwvat, op. cit, p. 91. 

(50) Ibid. p 91. 

(51) 1. Mușlea, cp. cit. p 206—207. 

(52) Despre uzul formulei „unde cocoșul nu 
cântă“ în descârtecele românești, cf. V. Bogrea. 
O străveche formulă de exorcizm în descânte- 
cele roniâneşti („Dacoromania“, IV, 1926, Cluj 
p. 886—5691. 







Botez, Mihaii 'Demetrescu, Cons- 
Sulică, 
Ton Mălăcea, Const. Gr. Mihai 
îndeosebi 
informativă, 





T. Gsantă și V. Gheţea. „Pen- 
tru inima copiilor“ este o bună 
revistă de specialitate, care cre- 
Gem că merită să fie cetită ae 
toţi pedagogii. 


moarte. Mi-e milă, de tine. tru- 
îaşul şi pierilorui meu semen! 


ȘTEFAN BACIU 


Te prinse din stpeotele iridinol> şi 
hazlii ule vieţii, redate cu aleasă nr. 
ironia, 
odată un mare observator al vieţei 


iunie şi 1 Iulie 1939. , 
Bacău!, săpiamânai. imul XVII 
930 de Luni 10 lui!:= 1939, 
Țară nouă, (Clui), anul |nr. 8 
din 9 Iui:e 1839. 


Avercenco se covadeșt: încă 





ACTUALITAȚI ITALIENE 


(Urmare din pag. 1-a) 


seară în fața Sfântului Petru se simic astiel abasă de 
cele două braţe gigante alc Porticului berninian, care-o 
strâng spre-a o conduce pe treptele mormântului-altar, in 
vreme ce cupola de sus luminează pe tot cerui homei 
globul 1radiant al credinţei creștine, 2, 

Dar reflectoarele electrice şi-au răsfrânt în ultimele 
zile razele şi în altiel de pietre, mai vetuste muit decât 
cele aşezate de meşteri ca Michelangelo și Bramante, pe 
fațadele Stântului Petru 

Intr'adevăr, lucrătorii cari sapă la Roma galeria trenu- 
lui metropolitan menit să lege gara actuajă de zona ri0- 
numentaia a Expoziţiei lnternaponale din 1942 (putând 
transporta până la 95.000 de călatori pe oră), au dat zi- 
lele acestea peste două statui romane de toată frurau- 
sețea. In acel fund de tunel în construcție, printre bul- 
gării de pământ şi pietrele sparte, lumina lămpilor clec- 
rice a vibrat întâia oară pe conturul acelor statui păgâne 
— una de Divinitate agrestă masculină, cu braţele in- 
cărcate de struguri şi cu barba silvană ; cealalii de divi- 
nitate femenină, acoperită pe cap — mai înainte să le 
lumineze iar, după atâtea secole, razele soarelui pe care 
l-au mai cunoscut. Descoperirea lor s'a tăcut noaptea. lâi 
coincidenţa face impresia celebrării unui vit, la cinci 
metri sub pământul Romei,  într'o basilică subterană : 
deshumarea zeilor, din catacomba părăsită in care sau 
îngropat singuri, atunci când au văzut ieșind la lumină 
din celalalte catacombe, cele adevărate, purtătorii de 
Cruce, spre a se răspândi prin templele, termele, amil- 
teairele, basilicele şi grădinile Romei. 


Formele permanente de viaţă își regăsesc astiel în Ita- 
lia expresia lor. Cu toate că zonele septentrionale aie be- 
niasuiei nu corespund cu ale Sudulu său mediteranian, 
spectacolul în aer liber, de exemplu, retrăeşte acolo, a5- 
tazi, din ce în ce mai popular, de pe treptele Arenei din 
Verona între ruinele 'Lermelor lui Caracalla ; sau dintre 
bosehetele parcului Boboli dela Florenţa, pe iondul de 
mare al teatrului grec din Siracusa. Ș 

Revenirii la vechile forme romane le corespunde din 
acest punct de vedere și altceva : importanța pe care au 
recăpătat-o, în Italia, manitestaţiile compacte de masse 
populare, la un spectacol în aer liber mai gustat şi apla- 
udat ca toate: un discurs al Ducelui, în piața publică. 

In cadrul unor maniiestări colective ca acslea de mai 
sus şi cu prilejul Expoziţiei Medicee dela Florenţa, despre 
care am mai vorbit, s'a înscenat acolo, în parcul vilei dela 
Poggiv a Cajano (pe fundul de colină cu chiparoși adevă- 
raţi şi culise de măslini toscani autentici) o comedie a lui 
Messer Machiavelli: de tiata aceasta nu obișnuita Man- 
dragoră ; ci Ciizia, de alte) iot atât ge „„boccaecosca“ şi 
de specilic florentină ca şi cea dintâi. O farsă cu accentuat 
caracter plebeu, prin care se evidențiază însă aptitudi- 
nea de-a observa şi înfățișa caracterele, din partea auto- 
rului celebrului Principe. _ 

Prin Il Maggio musteale sau, acum, prin maniiestaşiile 
puse lu cale de Centrul de Studii Rinascimentale, pe care 
il conduce Giovanni Papini, secondat de Ettore Ailodoli 
şi de Enrico Rartucci, Florenţa tinde să-și regăsească din 
ce în ce mai satisfăcător locul de supremație in mișcarea 
culturală şi artistică a Italiei actuale. 


Spre a-și da oricine seama despre ceeace a însemnat 
operozitatea intelectuală peniiu un om al primei lenaș- 
teri fiorentine, se menţionează aici, că o parte din ma- 
nuscrisele lui Leonardo da Vinci au lost editate (de cu- 
noscutul studios englez Jean Paul ltichter și de liica a- 
cestuia), în două mari volume de o mie de pagini, Îns0- 
țite de aproape cincisute de ilustraţii. locate aceste pa- 
gini nu constitue decât „lo zibaldone“ ai eruditului Leo- 
nardo, sau „cactul“ său de însemnări, de observaţii și de 
experienţe. („Zibaldone-le” lui Levpardi însumează însă 
opt volume !). lată o dovadă în plus — când este vorba si 
se dernonstreza caracterul pronunțat intelectualist al Re- 
nașterii — despre ce a însemnat pasionanta strădanie de 
fiecare zi a marilor artişti care-au ilustrat cea mai glo- 
rioasă carieră din viața artelor moderne, 





| De aceea, una din casele de editură mai active din Ita- 
lia —— Corbareio dela Milano — lansând recent o nouă 
colecție (intitulată atât de sugestiv „Lucrătorii cu min- 
tea“, sau „Gli Operai delIntelligenza“), a ţinut s'o inau- 
gureze cu traducerea în iimba italiană a studiului pe care 
germanul Hermann Grimm (profesorul de Istoria Artelor 
dela Universitatea din Berlin) l-a consacrat lui Michel- 
arigelo. (Se remarcă în telui acesta cea mai novă şi im- 
portantă lucrare dedicată de Critica modernă, persona- 
lităţii marelui artist italian). 

Dar pentru că este vorba de studii interpretative ale o- 
perei și personalităţii celebrilor creatori de artă ai Italici, 
nu vom omite de a semnala cu stăruitoare convingere a- 
pariţia cărţii pe care Pictro Bargellini o intitulează Cittă 
di Pittori şi pe care editorul Attilio Vallecchi Florentinul 
o prezintă în cele mai expresive posibilităţi grafice. 

Pietro Bargellini este co-directorul revistei Il Frontes= 
pizio, care apare de câţiva ani la Florenia şi s'a impus 
drept cca mai reprezentativă publicaţie periodică de cu- 
rent literar, fiind cea mai îndreptăţiiă continuatoare a re- 
vistei La Voce, pe care o publica tot la Florenţa. către 
1996 tânărul pe atunci Papini, prietenul și colaboratorul 
de acum al discipolului său Bargellini. 

Cittă di Pittori, adică „Oraşul de pictari“ este Florenţa 
lui Cimabue bătrânul, a lui Giotto „il capomastro“, a lui 
Simone Martini, sau a lui Masaccio „pictorul fără podoa- 
be“. Cartea lui Bargellini, în stilul ei atât de personal şi 
în acuitatea interpretativă de care dă dovadă integral, 
este una din cele mai atrăgătoare şi ingenioase îndrumă- 
toare pentru cunoașterea specificului florentin, pe care o 
oicră unul din cei mai autentici și admirabili prozatori 
ai Italiei moderne. 

: A 
x 

Ziarele din Milano au publicat în ultimul timp o știre 
senzaţionatii, deși a trecut total neobservată, pretuiindeni: 
a fost terminat, în sfârșit, Domul din Milano, după o ju- 
mătate de mileniu de când s'a pus piatra fundamentală. 

Oricine sa pierdut prin aglomeraţia de sub Galeria 
din centrul marei metropole lombarde şi a luat parte la 
viața ei acolo, deodată, ridicând ochii, a întrezărit prin 
arcuitura unei bolți de sticlă miracolul unei construcții 
exotice, ca dintr'o lume de basm novidic. Domul din Mi- 
leno, exemplar unic de arhitectură gotică, contrazice li- 
nia homanicului italic. Intr'o atare arhitectură totul este 
în afară. Statucie, sculpturi traforate, motive decorative 
vegetale, diavoli, îngeri, madone, turnuri, chenare, toi ce 
imaginatia cea mai romanţioasă a închipuit cu putinţă 
de sculptat în piatră, se găsește pe exteriorul unui astfel 
de monument, a cărui siluetă apare prin aceasta între- 
ruptă, răsfirată, spiritualizată, colosală şi miniaturizată în 
acelaș timp. 

Interiorul în schimb este perfect nud, lipsit de orice 
podoabă de artă, în afara jocurilor de lumini multicolore 
ce străbat din vitralii. La Florenţa, cele mai caracteristici 
biserici ale Renașterii au fost lăsate fără faţade. (Iată, de 
exemplu, San Lorenzo, pentru care şi-au dat întâlnire 
mecenatismul  Medici-lor cu arta lui Michelangelo). In 
schimb, câtă bogăție de elemente decorative oferă inte- 
rioarele lor, care le şi transformă în adevărate muzee, cu 
turişti străini în timpul slujbei, . 

Domul din Milano, la a cărui împodobire exterivară s'a 
tot. lucrat de o jumătate de mileniu (mai precis: din a- 
nul 136) a fost terminat, aşa dar, în zilele noastre, fără 
a se pulea spune totuși că nu mai presupune nici o grijă. 
Căci interminabila Catedrală nare, ce exemplu, clopot- 
niţă, După cum se obişnueşte în Occident, aceasta. se şiie, 
trebue să aibă forma unui turn mai înalt decât templul 
si să se ridice într'o parle a lui. 

Așa va fi la Milano. Sa şi aprobat proectul Campani- 
luJui nou. care va fi împodobit în acelaş stil gotic floreal, 
de marmoră albă. 

Se menţionează însă că va ti Campanilul cel mai înalt 
din lime. Prin aceasta supremaţia italică va adăoga un 
vaotiv în plus de orgoliu şi îndreptăţită încredere în sine, 
când este vorba de emulaţia constructivă în orice fel. 

ALEXANDRU MARCU 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-la P.T. T. Nr. 24464-939