Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0030

i E Cal săli coca (E că Zotac cc Ci ARIE A E A E II A 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREȘTI, BREZOIANU 35 


ABONAMENTE: 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


inscrisă sub Nr. 163 Trib. Iliov. 








Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


VTELEFON: 3.30.10 





UAIVEDSUL LIILDAP 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





ANUL XLVII e Nr. 30 


SAMBATA 10 SEPTEMBRIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








REGELE ȘIPOPORUL SĂU MAREA 


(Fresca dela Mogoşoaia) 


Acesta e subiectul pe care-l înfăţi- 
şează fresca murală dela gara regală 
Mogoşoaia, operă realizată în cursul 
verii ce încă mai întârzie printre noi, 
— de pictorii Olga Greceanu şi Dimi- 
trie Ştiubei. 

In mijloc, M. S. Regele Carol II 
călare, cu pelerina albă pe umeri și ca- 
lul alb, ca un simbol, formează centrul 
luminos al frescei. 

Două zone; uşor arcuite şi vertical 
wrientale — în armonie cu expresia ar- 
hitecturală a gării — înconjoară figura 
maiestoasă a Suveranului. Aceste zone 
între care se încadrează centrul com- 
poziției, sunt acoperite cu chipuri de 
locuitori reprezentând feluritele regiuni 
ale ţării, — ce se închină Regelui, pur- 
tând pe umeri şi brațe, produsele mun- 
cii lor. 

Intreaga frescă e construită 
principiile artei murale, al cărei 
e decorațiunea, în așa fel ca prin dis- 
tribuirea simetrică a diferitelor gru- 
puri şi împletirea armonioasă a liniilor, 
să se repete forma şi linia arhitecturală 
a clădirii. De aci nevoia desfășurării 
tipurilor reprezentative ale poporului 
după două zone verticale, repetând ver- 
ticalitatea zidurilor între cari e cuprin- 


să fresca, 
Impresia pe care o dă 


contemplarea acestei opere de pictură 
murală este aceea de autoritate şi mă- 
reție calmă, impunătoare, Din ritmica 
desăvârşită a atitudinilor şi din neclin- 
tirea vag expresivă a chipurilor se des- 
luşeşte ca un înțeles de veșnicie în- 
frângând vremelnicia celor pământeşti. 
Nici o violență sau contrazicere între 
concepţie și exprimare. ci numai me- 
lodioasă lunecare de planuri şi linii, fă- 
ră asperităţi şi fără întrerupere. 
Unitate de acţiune într'o unitate de 
spațiu; de aceea şi obligaţia de a intro- 
duce o perspectivă simplu ornamenta- 
lă, în locul uneia de profunzime 


după 
rost 


privitorului 


care 
ar fi alterat, printr'o exagerare rea- 
listă, caracterul decorativ al operei. 
Nici un contrast în scopul obținerii 
de efecte coloristice ca în pictura obiş- 
nuită ci doar nuanţe de zid, cari por- 
nind dela albul curat din centrul com- 
poziţiei se închid pe măsură ce se în- 
dreaptă spre cele două extremități ale 
ei, unde nuanţa stâncilor se apropie de 
coloarea lemnului ce o încadrează. 
depăşind cu 
omeneşti 


Dimensiunile operei, 
mult proprorțiile obișnuite 
sunt menite să desăvârșească impresia 
de măreție. Ceea ce nu însemnează că 
fresca dela Mogoşoaia este pictură mă- 
rită ci o compoziţie gândită în marc şi 
realizată astfel în chip natural, ca o 
creaţie de zidărie. 








Olga Greceanu și D. Ştiubei 


EMINESCU ȘI IDEALISMUL 
FILOSOFIC GERMAN 


III 


Scriitorul care trebue privit la nui 
drept, dacă nu întemeetorul, cel puţin 
semănătorul de posibilități viitoare, 
este — în această privinţă — Emines- 
cu, El rămâne în scrisul românesc, pro- 
dusul cel mai autentice și mai viu al 
idealismului filozofic german. Sensibi- 
litatea lui, apoi lupta lui cu limba, 
ideologia şi cultul lui faţă de ființa 
sa literară, intuiţia lui mistică, sunt ca- 
ractere care, pe cât il deosebesc de în- 
naintașii, de contemporanii şi, mai ales, 
de imitatorii lui, pe atât îl apropie de 
poezia simbolistă. Nu este vorba, fi- 
rește, de o apropiere în sensul vulgar 
și imitativ al cuvântului. Eminescu a 
fost ur inițiator, și ca atare numai S9 
apropie, tocmai prin diferenţiere, de 
scriitorii mai noi, care au cautat şi 
caută. pe cont propriu şi cu mijloace 
proprii, un ideal similar de realizare şi 
de artă. 


de N, DAVIDESCU 


Am însistat îndeajuns asupra rostu- 
lui pe care idealismul filozotic l-a avut 
şi urmează să-l aibă în mișcarea poeziei 
simboliste. Cugetarea aceasta, la Emi- 
nescu, alcătuește însăşi temelia perso- 
nalităţii sale și, indiferent dacă conclu- 
ziile lui despre om în raport cu seme- 
nii săi, cu femeea, cu natura şi cu Dum- 
nezeu, cele 4 mari și ireductibile izvoare 
de poezie, sunt doar aproximativ kan- 
tiene, doar aproximativ hegeliene, doar 
aproximativ schopenhauriene, (drumul 
pe care cântărețul lui „Călin” și al „Ve- 
nerei și Madonei” a ajuns să-şi creieze 
concepţia lui despre lume _rămâne ri- 
guros idealist; deosebirile dintre ei se 
reduc la o problemă de dozaj, în mix- 
tură, iar nu de procedeu sau de meto- 
dă, a acelorași elemente. Mai intervine 
apoi și faptul că Eminescu, deși un ad- 
mirabil gânditor, nu era și un filozof. 
Idealismul lui filozofic însă, ca parte 
integrantă şi covârşitoare în alcătuirea 
ființei sale intelectuale și sufletești îl 





așează hotărîtor în situaţia de punct de 
plecare al poeziei noastre simboliste; 
toate deosebirile dintre aspectul poe- 
ziei lui și acela al poeziei, de exemplu, 
unor Bacovia, Arghezi sau lon  Bar- 
bu, sunt marile atribute personale ale 
talentului său. Incidenţele dintre el și 
poezia simbolistă însă, sunt în tot cazul 
cu muit mai importante și mai pline de 
urmări decât toate acele eventuale și [i- 
reşti deosebiri cu putinţă de găsit. Con- 
cepţia lui despre lume, mai întâiu, este 
adânc personală și se învârteşte toată 
împrejurul ideii de relativitate a cu- 
noaşterii omenești. Inceputul ruvelei 
„Sărmanul Dionis“, de exemplu, ar pu” 
tea fi spicuit, idee cu idee, în Hegel sau 
în Fichte: 

„Cine știe dacă nu vede fiecare din 
„oameni toate cele într'un fel şi numai 
„limba, numirea într'un fel a unui o0- 
„biect, ce unul îl vede așa, altul altfel, 
„îi uneşte în înţelegere. Limba? Nu! 
„Poate fiecare vorbă sună diferit în u- 
„rechile diferiților oameni, numai in- 
„dividul, rămânând acelaș, o aude în- 
„trun fel”. 

Și mai departe adaogă: 

„Nu există nici timp, nici spațiu. Ele 
„sunt numai în sufletul nostru. Trecui 
„ŞI viitor e în sufletul meu ca pădurea 





Fresca dela Mogoşoaia 


„într'un sâmbure de ghindă și infinitul 
„de asemenea, ca reflectarea cerului în- 
„stelat într'un strop de rouă”. 
Pasagiul acesta căruia i sar putea 
adăoga numeroase altele, caracteristic 
fondului eminescian de poezie și ideolo- 
giei lui, izvorăște logic din idealismul 
filozofic. Se poate însă găsi, începând 
cu cele mai de seamă bucăţi ale lui, cu 
„Luceafărul” bunăoară sau cu „,Secri- 
soarea întâia” și sfârșind cu altele mai 
puţin importante, ca „Rugăciunea unui 
Dac“, apropiată de budismul schopen- 
haucrian, şi mai pregnante apropieri ale 
acestui mare poet al nostru, de filozofia 
romantismului german, Să trecem însă 
peste aceste uşi deschise fără să le mai 
forțăm şi să merger mai departe. Emi- 
nescu se întâlnește hotăritor, în acestă 
privință, cu unul dintre cei mai carac- 
teristici şi mai de seamă scriitori tran- 
cezi, cu un antemergător al pueziei sim- 
boliste, cu Villiers de I'Isle Adam. Si- 
militudinea dintre ei merge până chiar 
şi la elementul budist, cu origină scho- 
penhaueriană, intrat deopotrivă în con- 
cepţia unuia și altuia. Villiers de l'Isle 
Adam găsește, ca si Eminescu, că na- 
ţura nu este decât o serie de imagini şi 
că aceste imagini sunt incontrolabile, 


Im toate vremurile şi în orice loc, ma- 
vea a izbutit să se impună sufletelor cu 
c putere de prezenţă și de sugestie, ne- 
bănuite. 

Imensitatea ei, cu veşnica şi neobosita 
frământare a valurilor s'a întipărit a- 
dânc în mintea omului primitiv, şi din 
noaptea timpurilor până la noi impre- 
sia puternică pe care o produce a dat 
naştere aproape unei mistice, însufle- 
țită de un sentiment de adoraţie super- 
stițioasă, pe care nu l-a putut înfrânge 
răceala convingerilor raţionale. 

Priveliştea mării exercită asupra 
omului o atracție intensă. Măreţia ui, 
simfonia sublimă de culori ce poartă 
pe întinsul undelcr, taina străfundurilor 
ascunse, perjidia ei dur şi splendida-i 
varietate de înfăţişeri, — iată o mulţi- 
me de elemente cari se contopesc şi se 
îmbină armonios, pentru a da naștere 
acelui sentiment de  odmirație entu- 
ziastă dar și de înfiorare pe care numai 
spectacolul sublimului îl poate procura. 
Si cu drept cuvânt mare e sublimă. 
Calmul sufletesc, odihna spiritului pri- 
vind nesfârșita întindere de ape, — ce 
alte <at'sfucţii mai adânci şi depline 
putem nădăjdui? Gânduriie cele mu: 
mari și mai pătrunzătoare precum și 
poezia cea mai subtilă se pot lega de 
amintirea mării, cu toate feluritele ei 
farmece. 

„E frumces şi poate adevărat“, scena 
odată Sainte-Beuve, cu prilejul lecturii 
UROT poeme în care se exprima părerea 
despre originea marină a vieţii. „E și 
frumos şi adevărat“, 

Ipoteza a irecut de mult, din închi- 
puirea poetică, în dorneniul cercetăriior 
științifice. Cosmografiile cele mai fan- 
tastice nu au renunţat de a privi ma- 
rea ca mediul originar al vieţii. 

In ea, în vastul ei cuprins, omul vede 
laboratorul tuturor prefacerilor măreţe 
şi formelor superbe, în care natura cu 
prisosință a împodobit pământul. Ea 
vămâne raiul tuturor visărilor şi  glo- 
riosul simbol al infinitului. 

Cine oare na simţit cuprinzându-l 
un fior suprapământesc când privește 
marea liniștită, -— oglindă  măias- 
tră, scânteind în soare, — sau când tur- 
burată de cine ştie ce svâcnire din abi- 
surile ei se înalţă sbuciumată, în talu- 
zuri cu spumoase creste, se luptă cu 
cântul, trimite împotriva lui aprige îm- 
proşcături, se prăbușește în goluri, se 
ridică iarăşi şi se sparge înfuriată dec- 
lungul țărmurilor încremenite, rupând 
haină, bucăți, bucăți din ele! 

Spectacolul acesta fioros dar splen- 
did, pe care ni-l oferă marea este şi va 
rămâne unul dintre cele mai grandioase 
ale naturii. Omul îl privește înfricoșat 
şi se supune umil puterilor văzduhului 
şi apelor, ce-l stăpânesc. 

Im fața mării devenim tăcuţi şi medi- 
tativi. 

Dinaintea nesfârșitelor întinderi de 
apă, dorul neantului te cuprinde. Dorul 
dispariției, al cufundării în extaz. 

Versurile  nemuritorului Eminescu. 


“răsună în auz: 


Mai am, un singur dor: 
In liniștea sării 

Să mă lăsaţi să mor 
La marginea mării. 

La marginea fermecătoarei întinderi 
de ape, unduiri de nesfârşit, menirea 
marilor mistere... 

VICTOR POPESCU 


a a a a a a e a a a a 


faţă de esenţa lor primordială, de către 
om : 

„Să vedem, prietene, spune unul din 
„eroii lui Villiers de L'Isle Adam, din 
„romanul său „Tribulet Bonhomet“, a- 
„buza-vei oare de drepturile de amii- 
„trion până la a-mi insinua că această 
„buturugă bunăoară nu este materie ? 

„— "Unde vezi d-ta materie în această 
buturugă ? răspunse el. 

„Imi acoperii faţa cu mâinile, în 
fața acestei prăbușiri de inteligentă, 
care-mi făcea rău. Voia să glumească 
cu mine... cu mine. 

„— Pretinzi că nu vezi materia, Şi 
spusei cu uimire și că această butu- 
rugă... 

„— Dar în sfârşit, este elementar, 
„răspunse Lenoir, care sfârșise prin a-şi 
„fi ieşit din sărite, din pricina aerului 
„meu de stupiditate, și care mă privea 
„pieziș. Văd atribute de formă, de cu- 
„loare, de polaritate, de greutate, unite. 
„Numesc lemn un oarecare agregat din 
„aceste calităţi. Dar ceeace susţine a- 
„ceste calităţi, substanța în stârşit pe 
„care aceste atribute o acoperă cu vă- 
„lul lor, unde este ea? Intre cele două 
„sprincene ale d-tale și nici într'o vltă 





(Urmare în pag. 2-a) 











CRONICA LITERARA 


UNIVERSUL LITERAR 


de CONSTANTIN FANTANERU 


Duiliu Zamţirescu: Romanul Comăneștenilor 


Edijie comentată de Mariana Rarincescu :-: (Scrisul Românesc, Craiova) 


Anul acesta s'a tipărit şi „Anna”, ul- 
timul volum din romanul Comănește- 
nilor al lui Duiliu Zamfirescu, în ediţia 
comentată de d-na Mariana Rarincescu, 
din colecția „Clasicii români comen- 
taţi”, publicată de „Scrisul Românesc” 
de la Craiova, sub îngrijirea d-lui prof. 
univ. N. Cartojan. Astfel cum este în- 
tocmită, ediţia critică a întregei opere 
epice, ne mărește sentimentul de încre.. 
dere în literatura clasică românească, 
și deopotrivă în silința cinstită a gene- 
rației de astăzi de a pătrunde înaintaşii 
și de a-i preţui. Prin colecţia condusă 
de d-sa, d. prof. N. Cartojan a fixat 
normele științifice după care se cuvine 
să fie tipărite scrierile autorilor clasici 
și ediţia d-nei Rarincescu este o fru- 
moasă mărturie a acestei serioase în- 
drumări. i 

Urmărind de aproape metoda care a 
folosit autoarei, vom stabili trei catego- 
rii de preocupări: 1) cele privitoare la 
tehnica întocmirii edițiilor, 2) cele de 
istorie literară propriu zisă şi 3) cele 
de analiză estetică. 

Colecţia „Clasicii români comentaţi”, 
şi-a propus, între altele, să întățişeze 
publicului scrierile autorilor clasici, în- 
tr'o stare cât mai apropiată de cea ori- 
ginală, adică de forma corespunzătoare 
manuscrisului, sau ediţiei prime, care 
aducea, față de manuscris, schimbările 
voite de autor. Această întreprindere de 
restaurare a textelor este absolut nece- 
sară, deoarece, dealungul diferitelor e- 
diţii ce au apărut, s'au strecurat multe 
abateri și greșeli cari întunecă valoa- 
vea reală a operei. 

Cercetând din acest punct de vedere, 
textul romanului „In Războiu”, de pil- 
dă, d-na Mariana Rarincescu, a găsit în 
ediția popularizată de Biblioteca pentru 
toți, o sumă de erori, cuprinzând: o: 
misiuni de cuvinte și de rânduri în- 
tregi, transcrieri greșite ale cuvintelor, 
abateri dela nommele fundamentale ale 
firii limbii. înlocuirea arbitrară a mol- 
dovenismelor, intervertirea rândurilor 
în text. Indreptările făcute cu ajutorul 
manuscrisului, dau o faţă cu mult mai 
credincioasă textului, luminând şi u- 
nele aspecte ale creaţiei lui Duiliu 
Zamfirescu, Totdeodată ne dumirim și 
asupra faptului că greșelile stabilite nu 
se datorese numai întâmplării tipogra- 
fice, ci și unor alte cauze, cum suntem 
îndreptățiți să credem, când vedem de 
exemplu, înlocuit cuvântul jidan, din 
„la birjarul jidan”, prin „la birjarul de 
pe capră”, sau întrebuințarea lui „la” 
în „nedumerită la înţelesul vorbelor”, 
în loc de „nedumerită de înţelesul vor- 
belor”. Fără a generaliza supoziţia al- 
terării textului printr'o conștientă in- 
tervenție iudaică, constatăm, cercetând 
tabloul alcătuit de autoare, că ediţiile 
anterioare s'au tipăriț fără nici o Qra- 
goste de operă, cu o neglijență de ne- 
iertat în ce privește corectura şi cu în- 
diferență barbară faţă de valoarea ar- 
tistică a scrierii. Nu s'a urmărit decât 
comercializarea ei, şi ca atare ediția s'a 
tipărit grabnic, fără nici o supraveghere 
metodică, și de la răspândirea ei în pu- 
blic s'a așteptat doar câștigul materia). 
Starea aceasta de lucruri durează în li- 
teratura noastră de multe decenii, şi. a” 
ceeași soartă au avut-o nu numai scrie- 
rile lui Duiliu Zamfirescu, ci şi ale ce- 
lorlalţi scriitori clasici. Colecţia pe care 
o conduce d. prf. N. Cartojan încearcă 
să instaureze o mentalitate tundamental 
deosebită, faţă de opera scriitorilor ro- 
mâni clasici. Aceasta nu va mai fi a mar- 
tă căutată şi rentabilă, pentru editorii 
evrei sau chiar români, necălăuziți de 
altă preocupare decât a speculării u- 
nor cărţi impuse în şcoli prin programa 
analitică și prezente în conștiința pu- 
blică, printr'o tradiţie de cultură, mai 
mult sau mai puţin superficială. O cin- 
ste nouă se dă scrisului național clasic. 
Intruchipând fondul permanent al su- 
fletului românesc, și fixând piscurile de 
orientare ale creației autohtone, scrisul 
clasic este arătat publicului în puritatea 
sa originală și tot odată explicat și ac- 
tualizat prin înodarea isvoarelor trecu- 
tului cu spiritualitatea contemporană. 
Cinstirea sub toate raporturile, a auto” 
rilor pe care îi predăm în clase și îi 
dăm model tineretului, dovedește în cu- 
prinsul unei culturi fragede ca a noa- 
stră, pornirea pe făsaşul fecund al tra- 
diţiei, unde înșelările nu mai sunt uşor 
posibile. Dealtminteri, principiul redă- 
rii textului conform manuscrisului, este 
un principiu de cunoaștere şi de culti- 
vare totdeodată a limbii. Creiată în bo- 
găţia ei de forme și de nuanţe de către 
popor în graiul său, limba capătă ex- 
presie scrisă numai prin scriitori, şi in- 
direct, lor le datorim cunoaşterea 


exactă a suflețului naţional. Publi- 
carea textelor fără erori voite sau în- 
tâmplătoare, însemnează respect pentru 
gândirea justă a scriitorilor și pentru 
expresia lor creatoare. 

Consideraţiile de istorie literară și 
de analiză estetică cuprind aproape câta 
50 de pagini, în fiecare volum din cele 
5 romane ale ciclului Comăneştenilor. 
Adunate la un loc, aceste comentarii 
critice ale d-nei Mariana Rarincescu ar 
umple prin urmare un volum întreg de 
peste 200 de pagini, şi ar constitui cre- 
dem, cel mai temeinic studiu pe care îl 
avem până acum, despre opera epică 
a lui Duiliu Zamfirescu. Autoarea îm- 
bină cu egală îndemânare și compelință 
cercetarea de istorie literară propriu 
zisă, cu analiza estetică. Sprijinându-se 
pe un material documentar temeinic for- 
mat din scrisorile romancierului către 
Titu Maiorescu, și către unii membri 





Duiliu Zamfirescu 


ai Junimei, sau din notările pe manu- 
scrise, stabilește în mod remarcabil 
procesul de creaţie al ciclului „Istoria 
Comăneştenilor“, treptele de desprin- 
dere genetică ale fiecărui volum, ca o 
urmare și întregire a celui anterior, 
împrejurările în care a fost compus, și 
atitudinea lui Duiliu Zamfirescu faţă 
de fiecare parte a operei sale, lucrate 
într'un răstimp de 17 ani, de la 1893- 
1910. 

Datele pe care le fixează d-na Ra” 
rincescu dealungul cercetării, sunt în- 
soţite de numeroase comentarii criţice, 
prilejuite de acţiunea și eroii deosebiți 
ai romanelor, cum este: „Tipul par- 
venitului în literatura noastră înainte 
de Tănase Scatiu“, „Mediul social dim 
care se ridică Tănase Seatiu“, (în stu- 
diul introductiv la „Tănase  Scaţiu'”), 
„Duiliu Zamfirescu şi iubirea de ţară“ 
(în studiul introductiv la „In Răsboiu)* 
„Despre romanele lui Duiliu Zamfires- 
cu În general“, (în studiul introductiv 
la „Anna'). Acest din urmă studiu în- 
troductiv la romanul „Anna“, a cărui 
recentă tipărire ne prilejueşte cronica 
de îaţă, cuprinde o pătrunzătoare şi 
valoroasă analiză esteţică a operei pri- 
rhului mare romancier român. Punctul 
de plecare al analizei. este prefața au- 
torului la ediția din 1914 a „Vieţii la 
țară“: „Firul conducător al acestor 
cinci lucrări apare astăzi destul de lim- 
pede: voiam să întorc dragostea Româ- 
nilor către pământul lor din valea Du- 
nării, şi, cu ei, să iau Ardealul. Cine a 
cetit „Indreptări“ şi „Anna“ a înţeles 
că pregăteam pe tânărul Comăneşteanu 
pentru acest sfârșit. Trebuia să scriu 
al 6-lea şi cel din urmă volum... Po- 
porul român pare că vrea să scrie el 
însuși această pagină. Ca patriot, mie 
nu-mi rămâne decât să mă închin lui 
și să-i dăruiesc cei doi băeţi ce mi i-a 


dat Dumnezeu“. (Viața la ţară, edit. 
Scrisul Românesc, Craiova, 1935, 
pag. 9). 


Rândurile citate rezumă toate pro- 
blemele închise de Duiliu Zamfirescu 
în romanele sale. Dragostea Românilor 
către pământul lor din valea Dunării, 
este de fapt marea problemă a claselor 
sociale, ridicate de intrarea societăţii 
românești în faza ei modemă. Departe 
stau boerii și țăranii, cei ce posedă și 
cei ce lucrează pământul; lor li se o- 
pune burghezia, după structura altor 
legi economice, care vor altera cu ne 
cesitate condițiile de viaţă ale vechei 
clase boerești! D-na Rărincescu stabi- 
jește deci, ca temă esenţială a roma- 
nului Comăneștenilor, procesul de di- 
solvare a vechei noastre boerimi. Desi- 
gur, ideiie lui Duiliu Zamfirescu des- 
fășurate în jurul temei, nu sunt numai 


acelea ale unui romancier obiectiv, ci 
ele indică şi pe ieoreticianul junimist, 
adept al programului conservator, pre- 
cum şi pe un reprezentant de seamă al 
vechei clase boerești. Duiliu Zamfiresr 
cu credea că dragostea de pământ, a 
boerilor și ţăranilor susţinuse răsboiul 
independenței şi că reprezentantii ace- 
lorași clase erau mcniţi să ia Ardea- 
lul şi celelalte provincii și să facă în- 
tregirea. Neînţelegând funcţia naturală 
a burgheziei, și condiţiile ei de creş- 
tere, romancierul o icaricaturizează în 
tipul odios al lui Tănase Scatiu, pe care 
il dă ca pe un produs bolnav al vre- 
milor noi, Firește că sub aspectul ei 
istoric al capitalismului şi al burgheziei 
naționale, problema poate fi discutată 
și altfel, dar Duiliu Zamfirescu nu a 
făcut operă de teoretician, ci de artist, 
E] este un creator și romanele sale au 
o cu totul altă valoare din punct de ve- 
dere estetic, care rămâne permanent 
actuală şi trebue să fie asimilată în 
creșterea necontenită a culturii noastre. 
D-na Mariana Rarincescu intueşte ad- 
mirabil această valoare estetică, şi în- 
cheiem cronica noastră citând  urmă- 
toarele rânduri concludente: 

„Făcând această apologie sau apărare 
a boerimii, — cum vrem s'0 numim, — 
Duiliu Zamfirescu, desigur, nu sa lă- 
saţ târit de o conștiință reacționară, 
așa cum a putut să apară câteodată, în 
aprecierile pripite ale unora din co- 
mentatorii săi. „„Reacţionarismul“ este 
o noțiune şi un fapt din sfera politicu- 
lui şi anume din aceea a politicului mi- 
litant. Pentru aceste fapte, Duiliu Zam- 
firescu a avut fireşte un interes, dar nu 
unul acut, de natură să-l târască în 
acțiuni și lupte politice. ci un interes de 
ordin cu totul general, atâţ cât era o- 
bligat să aibă, ca om de cultură și mai 
ales ca om al epocei sale. Determinan- 
tele reale ale gândirii și ale sensibili- 
tăți lui creatoare erau însă altele. El 
construia lumea estetic. De categoria 
aceasta, — a esteticului, — lega toate 
aspectele problematicei omeneşti, şi pe 
acelea ale vieţii sufleteşti, și ale vieţii 
morale, și chiar, în oarecare măsură, pe 
acelea ale vieţii naţionale. Ceeace a in” 
tuit din problema boerimei românești 
și ceca ce l-a îndemnat într'atâta spre 
ea, a fost în primul rând un orizont 
estetic. De viața boierimei vedea le- 
gându-se un sens mai purificat şi mai 
autonom al psichologiei şi spirituali- 
tății românești. O vedea mai construc- 
tivă decât celelalte pături sociale, mai 
armonică sufleteşte, în fine, mai în 
acord cu personalismul creator al na- 
țiunii noastre. Totdeodată a simțit în 
boerime o formă socială mai proprie, 
capabilă să poarte în chip conștient, 
răspunderea morală a unui destin. 

Cu alte cuvinte a văzut în boerime: 
o garanţie mai mare a etnicului româ- 
nesc, a spiritului de tradiţie, a dragos” 
tei de pământ, a iniţiativelor morale, 
şi, în general, a înțelegerilor esenţiale, 
capabile să apere cu hotărîrea unor în- 
demnuri de vocaţie, firea şi drepturile 
adevărate ale comunităţii româneşti”. 
( „Anna“, studiu introductiv, pag. X). 








CRONICA MĂRUNTĂ 


AUTORUL 


„Drăcoveniilor“, domnul M. Ar. Dan 
epigramist duhliu și productiv va pu- 
blica în toamnă un nou volum de epi- 
grame. 


LA 


Bârlad, dommii G. Ursu şi G. Nede- 
lea au dat la iveală o Antologie a seriul- 
torilor din acel oraș, în care figurează, 
între alții: Al. Vlahuţă, A. Philippide, 
G. Diamandy, Elena Farago, Corneliu 
Moldovanu, Grigore Patriciu, Victor 
Ion Popa. | | 

Insoţit de scurte notițe biografice și 
bibliografice, volumul este deosebit de 
util, Am dori asemenea antologii locale 
pentru toate orașele noastre în care sa 
desfășurat o serioasă activitate Literară 
și socotim Că ar îi necesar ca notițele 
ce preced materialul antologie să fie 
cât mai complete cu putinţă, pentrucă 
este mai ușor pentru un pârlâdean de 
pildă să cerceteze arhivele bărlădene și 
să înfățişeze datele exacte cu privire 
la viața unui scriitor local, decât pen- 
tru un istorie literar străin de oraș, 
oricare ar fi el şi de orice mijloace ar 
dispune, | 

Datele acestea, controlate cu rguro” 
zitate ar servi drept material pentru 
istoria literară pe care toți o așteptăm 
şi care întârzie, pentrucă datele necesa- 
re sau lipsesc cu totul sau sunt greștie, 
ceea ce e și mai grav. 
i a a a 








10 Septembrie 1938 = 





D. VINTILĂ HORIA 


a terminat de tradus „I testimoni 
dela Passione“ (Martorii Sfintei Păti- 
miri) de Giovani Papini. 


LA SIBIU 


Asociaţia transilvană pentru literatu- 
ra şi cultura poporului român desfăşoa- 
ră acceaşi neobosită activitate cu care 
ne-a obicinuit de mulţi ani. 

Domnul Horia Petra Petrescu, om 
de rară cultură dar și de o modestie 
exemplară îngrijește de bunul mers 
al revistei „Transilvania“ și de apari- 
ţia regulată a cărțiler din „biblioteca 


“poporală“. 


Au apărut astfel recent: 

Cărturari români (No. 242) de I. 
Agârbiceanu, distinsul nostru colabora- 
tor. 

Poezii patriotice (No. 247) culese de 
lon Breazu şi Ion Chinezu, 

Din vieaţa sfinţilor (No. 248) și 

Fir de nalbă (No. 246), povestiri ce 
Sabin G. Truţia. 

Dar despre toate aceste broșuri vom 
reveni. 


D. IULIAN VESPER, 


unul dintre poeții de marc talent ai 
generației tinere are gata un roman 
ce va apare curând în editura „funda- 
țiitor Regale“. 





Eminescu și idealismul filosoțic german 


(Urmare din pag. l-a) 


„parte. Vezi dar că materia în sine nu 
„este sensibilă, nu se pătrunde, nu se 
„relevă și că substanța e o ființă pur 
„intelectuală, a cărei hume sensibilă nu 
„este decât o formă vegetativă...”. 

Subliniem până şi coincidenţa rela- 
tivă a expresiei. In timp ce Villiers de 
Plsle Adam găsește că „substanța se 
află între cele două sprincene ale 
d-tale”, „Sărmanul Dionis” e de păre- 
re că „sub fruntea noastră e lumea“. 

Spiritul tru ză între în stăpânire 
de sine, să-şi realizeze adevărul său, 
spune Hegel şi, în „Filozofia spiritu- 
lui”, vol. I, adaogă: 

„Fiinţa nemuritoare nu este aceea 
„care exclude pe ființa muritoare şi o 
„depășește. Și fiinţa veşnică nu este nici 
„ea fiinţa care se află în atară de timp, 
„ci este ființa care conţine timpul şi 
„înnăuntrul căreia timpul se scurge 
„ca un moment subordonat”. | 

Eminescu, prin gura „Sărmanului 
Dionis”, va spune : aaa 

„Şi sufletul nostru are veșnicie in 
„sine, dar numai bucată cu bucată. In- 
„chipueşte-ţi că pe o roată mişeată în 
„loc s'ar lipi un fir de colb. Acest fir 
„va trece prin toate locurile prin care 
„va trece roata, învârtindu-se, dar nu- 
„mai în şir, pe când roata, chiar în a- 
„ceeaşi clipă e în toate locurile cuprin- 
„se de ea”, | 

Eminescu, pe temeiul acestei metafi- 
zice, tot în „Sărmanul Dionis” va bu- 
tea spune: "5 

„Din visurile noastre vom putea zidi 
„castele, din cugetările noastre vom a- 
„dânci mări cu mii de undoiate oglinzi, 
„din zilele noastre veacuri de fericire 
„Şi amor”. 





O comemorare: „Astra“ 


Cultura Ardealului se îmbracă în 
vestmintele ei patriarhale, odată cu a- 
firmarea noastră politică pe aceste pla- 
iuri. Cultura şi dorul. de muncă spiritu- 
ală au fost totdeauna neîntrecute în a- 
cest legendar ţinut, 

Pentru Ardeal. cultura joacă un rol 
decisiv. Deaceea întregul lui cuprins este 
wn vast ogor pe care ss aruncă sămân- 
ţa purificatoare a culturii. Iar dela 1855, 
Ardealul avea să se integreze pentru 
totdeauna în spiritualitatea şi mesia- 
nismul culturii naţionale. 

Prin râvna marilor ierarhi : Andrei de 
Saguna și Alexandru Suluţiu, de a în- 
ființa o asociaţiune ale cărei scopuri să 
fie înaintarea literaturii și culturii po- 
porului român în deosebitele ramuri, 
prin studiu, elaborare și tipărire de 
scrieri, prin premii şi subvenții pentru 
diferitele ramuri ale științei și artei și 
alte deasemenea, — ce minunată, con- 
creiizare cuprinde programul care sa 
aşezat la temelia asociaţiei „Astra“. 

„Astra“ a reprezentat şi reprezintă 
pentru Ardeal și întreaga ţară o adevă- 
rață, școală, un adevărat focar spiritual, 
Această școală, care cuprinde o întreagă 
pedagogie a națiunii s mândrește cu 
peste trei sferturi de veac, ds adevărată 
muncă națională, desinteresaţă și pros- 
pară. 

In aceste momente de pioasă come- 


morare trebue să amintim pe lângă cei 
doi mari întemeetori şi organizatori, — 


Saguna şi  Şuluţiu — pe Vasile Pop, 
Iacob Bologa, 'Timoteiu Cipariu, Gh. 
Mâcsony, Andreiu Bărseanu și Vasile 


Goldiș — taţi conducători și îndrumă- 
tori, în trecut, ai „Astrei, — spirite de 
cultură temeinică și creaţie naţională. 
Munca pe care au depus-o toţi aceștia 
pentru propășirea neamului este „o 
muucă cerută de dorul de lumină al ţă- 
rănimii noastre, de exigentele unei 
stratificări funcționale, fireşti, în câmpul 
naţiunii, muncă adânc înrădăcinată în 
credinţa, traditia şi glia strămoşească, 
pornită năvalnic Ani nețărmurita dra- 
goste de neam şi îndrumată de înțelep- 
ciunea conducătorilor“. 

Această sinceră spovedanie a actua- 
iului președinte, dr. Iuliu Moldovan, 
pune în adevărata ei lumină râyna pa- 
triotică a asociaţiei „Astra“. 

Născută dintr'o impsrioasă nevoie de 
menținere trează a conștiinței naţio- 
nale, traditionala „Astra“ își duce exis- 
tența încadrată definitiv în cunoaşterea 
şi adâncirea specificului autohton. 

NICULAE CIUCEANU 





Sau : 

„Când plouă toate grânele 
„Când Dumnezeu vrea, 
„ceeace gândesc îngerii... 

Sau, în sfârșit: 

„Dacă nu-l ai (este vorba de Dum- 
„Nezeu) în tine, nu există pentru tine 
„Şi în zadar îl cauţi”, 

Villiers de VIsle Adam, în poemul 
său dramatic „Axă!” va răspunde ce 
lor de mai sus, cu rânduri ca următoa- 
rele, la întâmplare luate : 

„A crede nu însemnează oare a se 
„Proecta pe sine în obiectul credinţei 
„sale şi a se realiza, în ei, pe sine?”. 

Sau : 

„Fiecare din mișcările actualităţii tale 
„mișcătoare, este proectată de tine cir- 
„Ccular și pentru deapururi”. 

Și Eminescu și Villiers de l']sle Adam, 

de altiel, îşi întemeiază opera lor pe 
principiile filozofiei idealiste, Eminescu 
scrie „Sărmanul Dionis” pe temeiul că 
spaţiul şi timpul sunt un atribut per- 
sonal, aflat în toaţă adâncimea și în- 
tinderea lui, în noi, permanent şi izbu- 
teşte, astfel, să trăiască cu eroul său, 
vremea romantic concepută a lui Ale- 
xandru cel Bun. „Cesara” apoi, nu este 
decât o minunată imagine, sau mai bine 
zis o serie de minunate imagini, strict 
personale, ale naturii văzută cu cel mai 
diferențiator ochiu. Villiers de I'Isle 
Adam îşi întemeiază aproape întreaga 
sa operă pe aceeași concepție idealistă 
despre lume, Dumnezeu, natură şi in- 
divid. 

De altă parte, atmosfera înconjură- 
toare din vremea formării și apariţiei 
lui Eminescu era, în traducerea ei ro- 
mânească și păstrându-și proporțiile 
până la socotirea tuturor împrejurări- 
lor locale, similară cu aceea a desvol- 
tării romantismului francez și mai ales 
a maturității lui. Sunt cercetate şi cu- 
rent cunoscute, de altfel, legăturile a- 
cestei mișcări cu epoca noastră de re 
naștere de după 1848 și până la Emi- 
nescu. Aceeaşi ideologie cu caracter 
fantesist, câteva uşoare formule în ju: 
rul omului, al popoarelor, un raționa 
lism îndoelnic şi apoi haosul eliberării 
insului de obligația de a se căuta și de 
a se găsi, sporindu-se, în lumina unei 
cugetări riguroase. Fiminescu strânge 
și el, ca Baudelaire în Franţa, ţăndările 
sărite în toate părţile ale întâei bucurii 
de viață a contemporanilor și predzze- 
sorilor săi, ia tot ce găseşte bun în ele, 
le topeşte în cuptorul sufletului său, le 
distilează la flacăra filozofiei idealiste 
germane şi, alcătuind din imaginile, din 
cuvintele, din noțiunile, sau din senti- 
mentalitatea risipită a vremii, noi as0- 
ciații şi disociaţii de idei și de simţimin- 
te, condensează, într'o poezie unică, ri- 
guroasă, masivă, odată cu primu. pro” 
test împotriva atitudinei exterioare, 
exclusiv decorative și fantesiste a vre- 
mii, și o concepție de artă nouă, scutu- 
rată de clopoţeii zădărniciei de până a- 
tunci, adânc personală şi indiviiualis- 
tă în concepția ei fundamenială, Bau- 
delaire, în Franţa, făcuse în poezia ro- 
mantică acelaș lucru și cu mijloace a- 
proape similare de ideaţie și de este- 
tică, 


cresc, 
tu gândeşti 


EI) 


N. DAVIDESCU 


anu mno zane. să tii ap aa ti za 22 aaa mt Rit 0001 Rat 





10 Septembrie 1938 





Rudenia mea Ilarie intrase în pădure 
să tae nuele de alun pentru cercuri. Se 
pricepea la legatul ciuberelor, şi spu- 
nea că niciodată nu-i bun alunul pen- 
tru slujba asta, ca primăvara târzie, 
după ce a încetat să „umble mâzga“. 
Adică circulația sevei subt coaje sa 
împuţinat, trăgezimea mlădiţei a trecut, 
şi nuiaua se poate îndoi bine, fără pri- 
-mejdia de-a se rupe. 

Am rămas singur lângă fântâna cu 
cumpănă, în marginea pădurii. Mă nă- 
pădi mireasma verdeţii tinere, a ierbu- 





rilor, a buruenilor. Primăvara au mi- 
reasmă şi crengile, şi vlăstarii tineri, 
ce cresc subt bolta înaltă a arborilor 
bătrâni. Prin coaja subţire a tinereţii 
pătrunde ființa întreagă a lor ca la 
copii. Şi întrun fel miroase carpinul, 
în altul fagul, stejarul, jugastrul, arţa- 
rul. Fiecare cu mireasma lui. Varietatea 
vieții e fără de margini, 

Cunoşteam bine, din anii copilăriei, 
aceste pariumuri aspre, tari, şi poate 
le simțeam mai mult cu amintirea deș- 
teptată, decât prin simţul de acum, 
târbăcit o viață întreagă de fumul bv- 
muenii pe care n'o puteam urgisi, cu 
toate aturiseniile cu cari au îngrămă- 
dit-o doctorii. 

Venisem din sat pe jos, eu şi Ilarie, 
și simțindu-mă ostenit, m'am lăsat pe 
iarbă, într'o cungă. Ameţit şi de azrul 
nou, am adormit în grabă, și nu m'am 
trezit decât târziu, când  începură să 
crească umbrele. 

Auzii un chiot a] lui Ilarie. 

„Pe mine mă caută“, mi-am zis şi 
m'am ridicat privind spre ocoale, din- 
cătrău venise chiotul. Il văzui pe Ilarie 
cu snopul de nuele lângă el, despicând, 
câte una, pentru cercurile lui. Era cu 
spatele la mine, şi în vreme ce eu mă 
apropiam prin iarba moale şi deasă. el 
mai chiui odată: 

-- U-hu-hu-hu! 

Tresări când i-am pus mâna pe spate. 

— Da' unde-ai fost, bădiţă Vasilie ? 
Credeam că te-ai dus departe prin pă- 
dire. 

— Am călătorit și mai departe, Ila- 
rie! Ma luat un pui de somn! 

— Nu-i vorbă, uşor te iea de pe pi- 
cioare aici, la marginea pădurii! Poftim 
cercuri! Nu le mai despic până acasă. 
Să rămână cu mâzga întreagă până le 
voiu folosi. 

Mirosea snopul de nuele întrun cere 
larg în jurul lui Ilarie. 

E! şedea lângă ocolul vitelor, pe pa- 
jişte, Printre grădelele vechi se aprin- 
deau uneori, roșu, raze de Soare, se 
'mprăștiau, țâșneau suliţi ascuţite şi ne 
săgetau în ochi. 

De-odată, între nuele, drept lângă 
noi, se aprinse o pată mai mare, roşie. 
O veveriţă ne privi mirată cu ochii ei 
de mărgele, mirosi în vânt, apoi dispă- 
ru, ca o flacără, prin gard. 

— Prinde-o dacă poți, bădiţă Vasilie! 


SAT 








(DINTR'UN CARNET) 


zise Ilarie zâmbind, şi lăsându-și lu- 
cerul, începu să se uite la mine cu în- 
țelesuri multe, şi se porni pe râs din 
bun senin. 

— Cum? Nu-ţi mai aduci aminte? 
întrebă. el cu multă lumină în priviri 
şi în faţă. 

Inălțai din umeri. 

— Păi, veverița noastră, bădiță Va- 
silie. Cred că-mi veni în ajulor mireas- 
ma asta de tinereţe și frăgezime ce se 
răspândea din snogpul ae nuele. 

— Veveriţa! Adevărat! Așa spuneam 
pe vremuri: prinde-o dacă poţi ! 

— Da, o chema Florica, dar noi copiii 
îi ziceam Veveriţa. Sa depănat de-a- 
tunci vreme, nu giumă, bădiț al meu. 

Și, împreună cu Ilaric, începurăm să 
ne trezim amintirile. 

Copiliţa aceea, Florica, ieși numai 
decâi din adâncurile vremii, proaspătă 
și sprintenă, așa cum era atunci, Era 
copila unui vecin al nostru, de-o vârstă 
cu mine şi cu Ilarie. Ce pârjol de copil! 
[ra numai cât o .mănuşe de cânepă. 
Avea obrajii albi ca laptele și părul 
roşu. Când cădea subt raze de soare, 
ne era lrică să mu i se aprindă capul. 
Nici ochiin cap nu-i stăteau bine. Erau 
niște ochi verzi, neastâmpărați, cari fu- 
geau mereu, în toate părțile, și nu se 
opreau asupra nici unui lucru. Avea 
picioare subţiri, cu talpa mică și îngus- 
tă, vecinic stropite cu tină uscată. lia-i 
era mereu sfâşiată, când la mâneci, 
când la poale. Purta un șorţ îngust, 
de-o palmă, din lână neagră. Uneori 
era încinsă și cu o brăcie. Palmele-i 
srau mereu nespălate. Părea că nu-i al 
ei obrazul acela curat, alb ca laptele, 
ci l-a împrumutat dela o copilă stră- 
ină. 

Uneori, cchii ci neogihniţi se ascun- 
deau subi genele lungi, dese şi negre. 
Nu mai rămânea decât o dungă de lu- 
mină. Stătea așa câteva clipe, ca şi 
când ar pânădi. 


UNIVERSUL LITERAR 





9 


de I. AGÂRBICEANU 


Și pornea învolburată, să o prindă. 
Dar vorba noastră, a copiilor: 

— Prinde-o dacă poţi! 

S'auzia portiița izbindu-se, şi până 
ajungea mamă-sa aici, ea era departe, 
pe uliţă la vale, cu o clae de flăcări 
în păr. Când o alerga bunica, nu ss 
prea grăbea. Se opria din drum, se în- 
torcea spre ea, și ducându-și o unghie 
murdară la un dinte, pocnea din el. 

De obiceiu din casă se auzia plânse- 
tul celorlalți copii, unii mai mari, alţii 
mai mici ca Florica. Plângeau de răul 
ei. li trăgea de ureche să le-o smulgă, 
îi trăgea de păr, uneori le ardea pe 
neașteptate câte-o palmă. Le dua dir 
mână bucata de mămăligă sau de pită, 
şi țâșnea în curte îmbucână cu lăcomie 
și alergând. 

— Asta nu-i sămânță de-a noastră, 
tu muere!“ zicea uneori amărât bărba- 
tul, Trebue că te-ai greșit cu vrun căr- 
turar. 

Femeia scuipa şi se mânia; se apuca 
să-l spele pe om. 

Eu cu Ilarie ne uitam prin gard și 
admiram pe Florica, ajunsă la adăpost. 

Uneori cei mari puneau din vreme 
mâna pe ea, dar rămâneau să se uite 
la petecul de pânză ce le rămânea în 
mână. 

In pomi se urca mai repede ca o 
mâță. Şi nu numai în grădina lor, ci 
prin toate grădinile din jur. Uneori o 
prindeau la a zecea grădină,  Mucrea 
striga, de credeai că arde. Se răscoleau 
vecinii. 

Dar Florica luneca din pom unde nu 
fândeai şi trecea peste garduri ca o 
nălucă. Nimeni nu putea pune mâna 
pe ca. 

Odată o vecină se duse, în gura mare, 
“ătrănită rău, la mamă-sa. 

— Vezi şi-ţi ţine veverița acasă, tu 
Satto! Că altfel îi punem laţ să se prin” 
dă ca sălbătăciunile! Cine-a mai văzut 
aȘa drac de copil! Strică poamele de 
cum le cade floarea. 





Când o vedeam așa, ştiam că iar 
pune la cale vre'o trăzneată. 

Trăia mai mult prin curte, prin gră- 
dină, mai ales pe uliţă, decât în casă. 
Cât ce creșteau merele cât alunele, era 
vecinic cățărată prin pomi. 

De-o sută de ori pe zi auziam stri- 
gând pe mamă-sa, pe bunică-sa, cătră- 
nite: 

— Arză-te focul să te arză|! Așteaptă 
numai să pun mâna pe tine. 





Te desprinzi din zări de liturghie, 
Pentru vânăt timp te-adun în gând, 
Duhul tău e 'n fiecare rând 

Impletit dantelă pe hârtie. 


Când în largi ogoare de tăcere 
Noaptea varsă cofe de minuni, 
Cântecele mele's rugăciuni, 
Călimara gâlgâie de îiere. 


Mi-am ţesut din lacrimi bucurie 
Și din dor brățară peste veac, 
Sufletul cu tine mi-l îmbrac, 
Alb prosop de sfântă cununie. 


Paşte 'n mine iarnă de mustrare, 
Amintirea fâlfâie 'n amiezi; 

Din iatacul tristelor livezi 
Cineva mă strigă par'că moare. 


Pe cărarea zilelor sărace 

Unde număr cioburi de poveşti, 

Sat moldovenesc și larg, tu crești 
Spre luceferi, ca un steag de pace... 


TEODOR AL. MUNTEANU 


— Vai de mine, vecină, da' cum n'aş 
ține-o acasă! Imi scoate peri albi. Bine 
i-ai zis dumneata: veveriță! Imi scapă 
din mână ca o nevăstuică. 

— Mie n'o să-mi scape, când voiu 
pune odată mâna pe ea! 

— Prinde-o dacă poţi şi rupe-i oasele; 
eu ți-oi mulţumi. 

Dar n'a tost chip s'o prindă, nici ea, 
nici alte vecine. 

Șii cșiră aceste două vorbe, înainte 
de-a merge la școala satului: „veveriţă“, 
și „prinde-o dacă poţi!“ 

Vânată de mamă-sa, în câteva rân- 
duri s'a suit pe acoperișul şurii. Nimeni 
nu voia să creadă că sa suit fără scară, 
numai de pe strașina gardului. Şi, în 
picioare, fără să se târâe, se ducea tot 
mai sus, până la vârf. 

Când sa suit mai întâi, mamă-sa & 
hlesternat-o vr'o jumătate de ceas, apei 
a început s'o îmbune, să se coboare. 
I-a făgăduit că-i pune scara, şi n'o bate. 

Copilu stătea cucuiată, ta o ţarcă, pe 
spinarea coperișului. Se însera şi soa- 
rele era roșu ca focul la apus. Ardea 
şi părul copilei încât mă gândeam c'o 
să aprindă coperișul de pae. 

Nu voi să se coboare. 

După ce se înseră, bunică-sa aduse 
scara cea lungă, o răzimă de strașină: 

— Vino, tu nebuno, că se 'niunecă și 
nu mai vezi. 

Florica n'o învrednici de nici un răs- 
puns, Bătrâna îi făgădui prune uscate 
i nuci. Copila nu se clintea. 

Bunică-sa începu atunci să urca scara, 
cu grije mare, Ajunse cu capul deasu- 
pra strașinei. Florica se temu că va 








Scrisoare 


Ce tânără e mâna ce mi-o 'ntinzi 

Și cât de caldă se strecoară *n gând, 
Când paşii tăi pe valuri de oglinzi, 
Alunecă spre mine tremurând. 


Privirea grea şi astăzi mă "nfioară. 
Ca'nir'un sicriu frumosul brad s'a *nchis, 
Alunecă doar plânsul de vioară, 

Sub gene de mătase şi de vis... 


Ce lung e părul răvăşit pe tâmple 

Și cât de blând îl laşi să te 'nfăşoare, 
Când străzile de râsul tău se umple, 
Cun cimitirele de-atâta soare... 


Ți-adun din umbră paşii şi ți-i cern 
In urnele privirii mele reci, 
Poemele şi anii ţi-i aştern, 

In drumurile unde ştiu că treci... 


Şi te 'nsoţesc sfios, înfrigurat 

Și nu *ndrăsnesc povara să-ţi ating, 
Cu degetele negre de păcat 

Făcliile tristeţii iar le sting. 





cealaită. Căzu în grădina cu pomi, pe 


"“ iarbă. Nu scoase nici un scâncet. 
*  Ingrozită bunică-sa cobori repede, și 
“căzu de pe al treilea fuștel. Gemând, 


se grăbi în grădină, credea că va afla-o 
zdrobită. Chiar din faţa ei, dintre ier- 
buri înalte, copila zvâcni ca un iepure. 

-— Piei, drace! Asta-i împieliţată cu- 
rat!“* zise ea şi se cruci. 

Auziam, vorbindu-se printre copii, că 
bunică-sa îi descântă uneori serile, 
după ce adormia Florica. 

Nu știu dacă stătea la masă odată 
pe săptămână cu ceilalţi. Seara se stre- 
cura în casă totdeauna târziu, după ce 
pândea pe la fereşti și asculta pe la uşe 

Toată ulița-i zicea „veverița. 

Noi copiii toți ne temeam de ea. Avea 
niște unghii foarte ascuţite cu cari te 
ghiora unde nimeria, îndată ce nu i se 
impărea de-o vorbă vri de-o mișcare 
de-a ta. Dar o și admiram. Pe ea încă 
nu o bătuse nici odată nimeni. 

Tatăl său vroise să o dea la școala 
din sat, dela cinci ani. Dascălul se apă- 
ră cu legea: trebue să împlinească șase. 

Dar când îi împlini, nu mai avu ce 
zice. Veveriţa intră în rândul elevilor 
de clasa întâia. 

Părinţii oftară ușuraţi. Dar dascălului 
Partenie îi veni în grabă să-și iea lu- 
mea în cap! 

Când o căuta, numai în clasă nu 0 
atla! Se căţăra şi acum prin pomii din 
grădina școlii și din grădinile vecine. 

Uneori era în clasă, chiar în banca 
ultimă. Dar, într'o clipă de neatenţie, 
€a se prelingea pe ușe afară, ca o undă 
de aer. 

Intre ore însă, veverița era totdeauna 
cu copiii în curte, sau în clasă. Sărea, 
în picioare, desculță, de pe-o bancă pe 
alta, c'o ușurință uimitoare. Umbla ca 
o suveică în războiu. Intr'o clipă era 
dela o margine a sălii la cealaltă. 

Pe copiii cari se împotriveau să trea- 
că peste băncile lor, îi zgârâia, așa că 
toți îi luaseră frica, şi-o lăsau în voia ei. 

In curte punea piedici,  împingea, 
trăgea de păr pe copile, iar pe băieți 
de ureche. Rar intra în jocul altora. 

Uneori puneau mâna pe ea doictrei 
mai mărișori şi se pregăteau so scar- 
mene. Dar veverița le scăpa printre 
degete. 

— Prinde-o dacă poţi! 

Dar pân” s'o prindă cra în curtea sau 
grădina vecină. 

Dascălul o înfrunta. Uneori îi reușia 
s'o pună în genunchi, pe boabe de fa- 
sole, după sobă. Dar cât ce întorcea 
capul în altă parte, Florica  fulgera 
spre uşe. 

Nu învăţa şi nu știa nimic. Către 
sfârșitul anului știa scrie numai pe 1 
şi pe o. Așa credea dascălul, așa cte- 
deam cu toţii. Ori ce o întreba bătrâ- 
nul, la citit sau la scris, răspundea : 

— Nu ştiul 

Şi în clipe de acelea ploapele-i că- 
deau pe ochii verzi, rămânând din ei 
numai o dungă de lumină. 

La examen, o minune în toată degea! 
Venise protopopul, un bătrân îrumos 
cu barba albă, și cu buzunarele pline, 
unul cu bomboane, altul cu bani de 
aramă. 

— Toţi cari vor răspunde bine şi 
frumos, vor vedea dela mine un cret- 
țar, şi trei gogoroane de zahăr. 

Bătrânul avea glas mângâietor. 

Veveriţa nu-și luă ochii dela el. Nu 
se gândi să iasă, furișându-se. Și dască- 
lul chiar acum ar fi dorit să se scape 
de ca. Ce să facă cu o şcolăriţă care la 
sfârșitul anului nu știe încârliga decât 
două buchi, iar citi nu ştie de fel? 

Când îi veni rândul, târziu, căci era 
în fundul clasei, dascălul îi şopti ceva 
protopopului” 

— Cum se poate una ca asta? între- 
bă bătrânul mirat. E idioată? Nu sar 
părea! Uite cum îi strălucesc ochii. Are 
o faţă inteligentă. 

— Proastă n'ar fi ea, dar na voit 
să înveţe nimic. Nu ştie nimic. 

In vremea asta Florica şezu cu pleoa- 
pele lăsate. De-odată se ridică din 


veni după ea până pe creasta coperi- bancă și zise: 


şului, și într'o clipă dispăru pe partea 


— Vreau şi eu un creiţar şi trei bom- 


CONSTANTIN SALCIA 





boane. 

Oamenii, de față la examen, râseră. 
Râse și protopopul cu hohote bubui- 
toare. Dar noi elevii am rămas ne- 
clintiţi. 

— Cum să-ți dau, dacă m'ai răspuns 
să văd ce știi. 

— Răspund acum ! zise copila. 

—- Ce ştii? 

— Știu tot! 

Dascălul se albi ca varul. Aşa bătae 
de joc! 

Protopopul o chemă la tablă și-i dictă 
ce să scrie. 

Ori cu câte probe a încercat-o, na 
greșit nici una. A pus-o la citit. Mer- 
se strună. li ceru poesii memorizate. 
Toate le ştia câte se învăţaseră în cursul 
anului. 

Dascălul a rămas cu gura 
Noi ne-am înfricat. 

— Păi, tu știi bine de tot. Pentru ce 
nu voiai să răspunzi când te întreba 
domnul învăţător? 

-— Nu-mi place de el, 

— Hm! 

Oamenii râseră iar. 

-— Da' de mine“ţi place? 

— Place! 

— Ai putea să-mi spui de ce? 

— Ai barbă albă și vorbeşti gros. 

Acum fu un hohot de râs în toată 
clasa. Am râs şi nui copiii. 

— Eşti ca sfântul Nicolae! mai zise 
copila. 

Oamenii râdeau cu lacrimi. Râdea și 
protopopul și dascălul. 

— Apoi, ai spus că ne dai un creiţar 
şi trei bomboane la cari știm. Unde-s 
ale mele? 

Protopopul o cinsii cu trei creițari și 
cu șase gogoroane de zahăr, roșii. 

Veveriţa le luă, le puse în palmă, le 
privi îndelungat, şi bomboanele și 
banii, apoi le strânse în pumnul mur- 
dar, și. fugi afară... 

Rămase de pomină cu purtarea ei, Se 
vorbi, cu anii, despre ea. 

Eu m'am dus la școală la oraș, și am 
uitat pe 'Florica aceea. Rudenia mea 
Ilarie, pe drum spre casă, îmi mai po- 
vesti o mulţime de năzhbâtţii de ale ei, 
ca fetiță mai 'răsărită, ca fată mare, ca 
nevastă tânără. 

— S'a potolit, și s'a cumințit, cu anii, 
pădiță Vasilie. In trei ani sa măritat 
și S'a despărțit de patru ori. Apoi a 
ajuns pe mâna unui flăcău tomnatic, 
care vorbea gros. „Ăsta a închis-o bine 
în ţar“, ziceau unii. „Are pumnul 
greu“, ziceau alții. Da' eu cred că i-a 
plăcut de glasul gros al omului. Cum 
o fi, destul că au năpădit-o copii și ne- 
cazurile, şi azi e o babă uscată şi as 
cuţită. Dar numele de „veveriță“ sa 
uscat pe ea. Și azi aşa-i spune toi satul. 


căscată. 





— Mare pagubă, răspunsei eu îndu- 
ioşat. 

— Cum, pagubă? 

— "Trebuia să rămână mereu copilă, 
să i se potrivească numele, 





LS 





Tumnul gotic ce străjuește podul Carol IV 


raga este un oraș unic în felul 
P său. Splendid așezat între dea” 

luri acoperite cu copaci umbroși, 
străbătut de apa răcoroasă a Vltavei, 
dominând prin 'caracterul său de cetate 
medievală, cu turnuri gotice și nume- 
roase biserici în stil baroc. 

Peste veacurile ce au trecut, în ani 
trământaţi de lupte şi contlicte religi- 
oase şi politice patina vremii sa așler- 
nut înegrind zidurile de piatră, dar 
păstrând delicata dantelare a portaln- 
rilor bisericilor, ornamentaţia luxuri- 
antă barocă, turnurile uriaşe înălţân- 
du-se ca niște săgeți către cerul alba- 
stru, ale bisericii catedrale Saint-Guy, 
sculpturile vechilor palate senioriale, 
vaste, înecate în ornamentaţii interioa- 
re, cu grădini aranjate după gustul 
francez, cu alinieri de boschete rotun- 
jite simetric, şi răcoroase fântâni țâş- 
nitoare, aruncând în .capriciosul joc al 
apei, diafane curcubee pe minunatele 


sculpturi în marmoră, reprezentând 
tritoni, driade, silvani sau sprintene 
Diane. 


Gustul rafinat al nobililor cari au 
ctitorit palate cu vaste şi bogate încă- 
peri, pătrunşi de spiritualitatea artei 
Renașterei și a multiplelor influențe 
occidentale, poposite în această „Romă 
a Nordului”, au făcut din Praga un oraş 
minunat, în care cadrul pitoresc al pei- 
sagiului se îmbină cu numeroase măr- 
turii istorice ale Evului mediu. 

Situat pe drumul care leagă patru 
civilizaţii puternice, [iecare cu carac- 
terul şi vigoarea ci: italiană, franco- 
germană, polonă și orientală, Praga â 
acumulat toate valorile de arlă și știin- 
(ă, desvoltându-se într'o permanentă 
relaţie cu civilizația europeană. 

Devenită centru de cultură şi artă 
sub stăpânirea regilor Boemiei și mai 
apoi ca reşedinţă a împăraţilor romani, 
încă din 1346, timp de 91 ani, Praga 
crescu în importanţă și-și mări, prin 
grandioase monumente, renumele. 

Relaţii puternice o leagă cu cele mai 
înalte medii de cultură, din alte ţări, 
vădind o receptivitate artistică ce îngă- 
due numeroase producţii arhitecturale. 

Sub domnia iubitorului de frumos, 
împăratul Carol al IV-lea (1316—1378) 
își făcu apariția la Praga faimosul ar- 
hiteci Mathieu d'Arras, purtător al ge- 
niului francez și al elementului artis- 
tic gotic, concretizat în prima parte a 
uriașei catedrale St. Guy și în trainicul 
pod de piatră, străjuit de două turnuri 
gotice, al lui Carol IV. Tot după ins- 
piraţia franceză, se înființă în 1348 Uni- 
versitatea din Praga, devenită curând 
n focar de cultură atât de renumit, 
incât din Nord şi din Sud veneau sute 
de tineri să se adape dela acest ceniru, 
bogat înzestrat cu vaste biblioteci. 

Contactul cu Italia desvoltă la Pra- 
ga, pe lângă rafinatul gust artistic pe 
care Renașterea îl risipește pretutin- 
deni, o mare epocă de constructivism, 
cu minunate rezultate în arhitectură, 
decorație, plastică şi industria artistică. 

Piltrată prin spiritul slav, această in- 
spiraţie italiană a. rămas în frumoasa 
și interesanta clădire a Teatrului din 
Praga cum şi în numeroase opere de 
artă, mai ales sticlărie şi ornamentație, 
care umplu sălile Muzeului de arte şi 











meserii din Praga. 

Tot un străin în secolul al XIV-lea, 
Petre Parler, a fost al doilea mare arhi- 
tect care a continuat și desăvârșit con- 
strucția impunătoare, de un stil gotic 
armonios, a catedralei St. Guy. 

Mai ales la Curtea somptuoasă a îm- 
păratului Rudolf al II-lea, Praga devine 
un loc de popas pentru cei mai mari 
artiști ai timpului. Strălucirea vieţii de 
la Curte se răsfrângea în chip tericit 
asupra orașului, din al cărui vechi car- 
ticr — Mala Strana — cu case medie- 
vale, înghesuite și negre, mulțimea de 
negustori și de burghezi istoviţi, evadau 
spre noua cetate ce se înfiripa tot mai 
mare și mai luminoasă, la picioarele 
pintenului Muntelui Alb, pe care domi- 
na palatul Hradcany, uriașe clădire 
cârpită veac după veac, ea însăși o a- 
devărată cetate seniorială, cu nume- 
roase şi luxoase încăperi. 

In această epocă, galeriile lui Rudolt 
al Il-lea se îmbogățiră cu preţiosul ta- 
blou al lui Albrecht Direr — „Sărbă- 
toarea Mătăniilorț, minunata operă de 
artă care luminează o epocă de rafina- 
mert artistic, şi cu pânze comandate 
celor mai strălucite peneluri. Pasiunea 
artistică imperială nu cunoştea hotare, 
iar informaţia sa era atât de precisă, 
încât când în depărtata Cremonă, licări 
talentul excepţional al Sotonisbei An- 
guisciola, Rudolf al II-lea se şi grăbi 
să-i cumpere portretul. 

A fost o epocă de glorie pentru Pra- 
ga, strălucire care fascină şi dârzenia 
de oştean încercat a lui Mihai Viteazu, 
primit în fastul castelului regal de la 
Hradcany, în a cărui curte interioară, 
se afla faimoasa statue în bronz a Sfân- 
tului Gheorghe, reproducere după ori- 
ginalui din secolul al XIV-lea, a operei 
celor doi călugări români din Cluj, fra- 
ţii Martin și Gheorghe. 

Muzica își avu şi ea locul de cinste 
în Praga, In teatrul italian, cu arhitec- 
tura lui bogat ornamentată, Mozart își 
văzu reprezentată premiera operei sale 
Don Juan (1788). Beethoven poposește 
câtva timp în acest frumos oraș, în care 
Goethe își depăna melancolia ultimelor 
licăriri de romantism. Celebrii compo- 
zitori naţionali realizează opere muzi- 
cale ce le aduse un renume universal. 
Astfel: Smetana, Dvorak ș. a. 

Deasemeni, oameni de ştiinţă ca ma- 
rele astronom scandinav 'Tycho de Bra- 
he, venit ia Curtea lui Rudolf al II-lea 
în 1999 şi mort la Praga în 1601. Mor- 
mântul lui se află în biserica husită 
Sfânta Maria din Tyn. 

Acum, Praga este orașul unui con= 
irast puternice între vigoarea dinamică, 
constructivă, bizuită pe principiul lu- 
minii şi largilor deschideri arhitectu- 
rale moderne și misterioasele case de 
granit masiv, ca niște cetăţi, sculptate 
cu diverse alegorii pe fațade, după 
breasla sau profesiunea locatarului, din 
vechea cetate — Mala Strana, centru de 
case înghesuite, cu străzi strâmte, întu- 
necoase, întortochiate, păstrând încă 
toată autentica înfățișare a Evului me- 
diu. . 

Clădirile moderne, din beton și oţel, 
alternează cu negrele turnuri, biserici 
și palate senioriale. Curăţenia orașului 
te isbeşte de cum ai păşit pe străzile 
largi sau strâmte, cu trotoare în mo- 
zaic de granit, alternând în desene şi 
efecte de lumină alb-negru. Parcuri 
mari, cu luxuriantă vegetaţie, deschid 
largi perspective de verdeață  odihni- 
toare. 

Valea largă a Vltavei, strânsă înure 
cheiuri puternice de granit, cu câteva 
insulițe pline de restaurante şi grădini 
de vară, e o minunată deschizătoare de 
splendide perspective, 

De pe vechiu! pod Carul, unul din 
cele mai vechi poduri de piatră din Eu- 
ropa, clădit de împăratul Carol al 
IV-lea, la anul 1357, pe 12 arcade gotice 
și înfrumusețat cu 30 de statui în piatră 
cu caracter religios, ochiul surprinde 
panorama uriaşului palat regal Hrad- 
cany, actualmenie reședința Președin- 
telui Republicei, grandioasă, dominând 
cu şirul de construcții prelungite pe o 
întindere de citeva sute de metri, ora- 
şul Praga, așternut ca un semn de su- 


Palatul primăriei, cu vechiul ceas astronomic 


UNIVERSUL LITERAR 


punere la picioirele senivrului regal, 

Incă din secolul al V-lea, aceste zi- 
duri au început a îi durate pe stânca 
înaltă, păstrătoare de vechi urme ro- 
mane, stâncă ce prelungeşte platoul 
Muntelui-A!b până în apele Vltavei. 

La început, acest palat princiar a fost 
construit. dia lemn. Prima construcţie 
în piatră a tost mica biserică pe care 
prințul Vratislav I a consacrat-o Sfân- 
tului Gheorgae, dar care nu s'a păstrat. 
Rând pe rând, noui aripe sau adaos, 
tot mai somptuoase şi mai adecvate spi- 
ritului vremii. 

Printre cel: mai înserinate săli din 
acest imens palat princiar, cele mai 
vechi sunt: sala lui Vladislav, terminată 
cam prin 1500. vechea Dietă datând din 
secolul XVI, Cancelaria Boemiei de 
unde a izbucnit războiul de 30 ani, la 
1618. 

În incinta vechiului palat, cu uriașe 
săli în stil gotic, păstrând autentica notă 
istorică, se atlă frumoasa catedrală 
Saint-Guy, în stil gotic, cu ascuţite 
turnuri dantelate, icu uriașe vitralii, 'cu 
stâlpii ca niște făclii uriașe străjuind 
parcă somnul de veci al celor trei tru- 
puri împărăteşti, imortalizate în mar” 
moră albă: Maximilian, Ferdinand | şi 
Ana. 

In părţiie laterale, altare închinate 
sfinților şi martirilor eroi, de-apururi 
binecuvântați de pioasa credință a ge- 
nerațiilor. 

Înălțimea interiorului, ametitoare, cu 
arcade savant îmbinate în superbe o- 
give, atmoste:a de mister care plutește 
filtrată prin lumina polihromică a vi- 
traliilor, mormintele de piatră albă cu 
sculptura veșnic adormiţilor în sărbă- 
toreşti straie imperiale sau răsboinice, 
totul transpiră o evlavie sepulerală şi 
ameţitoare. 

Este tăcerea ce coboară din tăria ne- 
cuprinsului mister divin, este răceală 
dătătoare de strania tremurare a morţii, 
încremenită în trupurile atâtor eroi 


iluștri, aşezaţi aci ca într'un pantheon 
naţional. 











Praga -,,Roma Nordului“ 


da DAN SMÂNTANESCU 


prubete misterioase. 

Contrastul dintre grandoarea palatu- 
lui regal și aceste fragile căsuțe, ca 
niște bibelouri sau colibe de păpuși, 
lipite de tulpina colosului seniorial, a- 
rată cât de limpede, a săpat destinul 
deoschirea dintre muritorul de rând şi 
stăpânul predestinat. 

Părăsim şi această fantezie a urba- 
nisticei medievale și ochii ne rămân 
pironiţi pe muntele spre care largi ser- 
pentine ne îndreaptă. 

Acolo, între copaci şi flori, înconju- 
rată de ziduri groase, este vestita mâ- 
năstire de înaltă cultură Strahov, fun- 
daţă la 1140, cu biserica Adormirii 
Maicii Domnului, păstrând în altarele 
ei pe sfântul Norbert și în capela din 
dreapta, pe eroul general Pappenheim, 
tovarășul de arme al lui Wallenstein. 

In incinta acestei mânăstiri de căr- 
turărească evlavie, plutește o atmos- 
feră de vechiu parfum misionar, un su- 
flu duhovnicesc pios şi o liniște senină. 
Zidurile vechi care înconjoară biserica 
străjuesc* parcă taina monahală de 
veacuri a unor benedictini, adânciţi în- 
tru căuiarea adevărului pur și a liniștii 
eterne. 

Exuberanţa de plante agățătoare, ie- 
deră şi viţă sălbatică, învălue în verdea 
haină a naturii vii, aceste înegrite zi- 
duri. de așteptare a celor veşnice. 

E o pace solemnă, seniorială. 

Din sgomotul orașului care-și poartă 
ca niște uriaşe tentacule străzile de 
granit, până sub poarta ce duce la 
această cetate a reculegerii, nu pătrun- 
de dincoace de ziduri decât un zumzet 
vag, ca de stup. 

Ai impresia că la poartă rămân de- 
şertăciunile vieţii. 

Pretutindeni rânduială şi cucernicie. 

In curtea interioară se desfac aripi 
de clădiri vechi cu câte două  caturi, 
după o arhitectură cu urme de gotic și 
baroc, iar la mijloc însăși biserica roasă 
de cariul vremii, în stil baroc. 

Așteptăm să fim primiţi de abatele 
Zavoral. La ferestre mici, îmbrăcate și 


Biblioteca mânăstirii Strahov 


Biserica, fundată de principele sfânt 
Venceslas, a fost ridicată în torma stră- 
lucitoare arhitectonică de mai târziu 
de către împăratul Carol al IV-lea, în 
a doua jumătate a secolului XIV, sub 
influenţa graţiosului stil gotic, trecut 
prin filiera inspirată a gustului francez. 

In 1859 și 1929 ea a fost renovată şi 
reconstruită, : 

Printre vechile biserici din Praga, în 
afară de această superbă catedrală, este 
desigur biserica Sfântului George, sin- 
gura care păstrează armonia stilului 
roman, în acest oraș eminamente gotic 
şi baroc, în care amestecul stilurilor 
merge în secolul 17, până la rococo și 
până la imitarea totală a gustului Re- 
naşterei. Biserica, datând din secolul 
XII, se conservă minunat în starea ei 
primitivă. 

A fost construită de mânăstirea caa 
mai veche de femei din Boemia, a or- 
dinului Benedictinelor. 

Intre zidurile de piatră fără decora- 
iuni sau picturi, odihnesc în firide sau 
altare de marmoră, sfânta Ludmila, 
prințul Vratislav, tatăl sfântului Ve- 
nceslas, şi rămășițele prinţului Bolis- 
lav II. 

Vechimea acestor ziduri și marea tai- 
nă ascunsă în atâtea morminte regești, 
sunt turburătoare, Sanctuarul predesti- 
nat să  dăinuiască peste veacuri, își 
poartă solemna majestate a credinţei, în 
zidurile de granit ce adăpostesc o spiri- 
tualitate eternă. 

Dincolo de aceste ziduri, freamătă 
vieața zilnică și vremelnică a orașului. 
La ferestre înfrunzesc şi desfrunzesc de 
veacuri, aceleași primăveri, puzderii de 
haine agăţătoare ce îmbrăţişează turnul 
roman al bazilicei, 

Coborîm în pantă o străduţă îngustă, 
sărutată de ultimele raze ale apusului, 
şi nimerim în faimoasa stradă a alchi- 
miştilor, cu minuscule căsuțe 'cățărate 
pe stâncă, — ciudate capricii de arni- 
tectură aproape  liliputană,  tăinuind 
obscurantismul în care se complăceau 
marii căutători ai destinului şi ai pietrii 
filosofale, cu durerea desperării şi spe- 
ranței nimicite între alambicuri şi e 


ascunse pe jumătate de iederă, ies ca- 
pete tinere de călugări bărboşi, în rase 
cafenii, 

Un călugăr cu un mare crucifix pe 
piept şi cu o uriașe glugă pe spate, tă- 
cut, cu pași vătuiţi, ne conduce pe o 
scară gotică, undeva, într'o încăpere ue 
recepţie. 

Din pereţi și din lemnărie iese un 
miros vechi, dând impresia de solitu- 
dine şi de încremenire în timp, ca şi 
când ai trăi în câteva clipe, veacuri în- 
tregi, în atmosfera aceasta, 

Intrăm într'un vechi salon cu oglinzi 
mari și cu zugrăveli baroce. De la fc- 
restre se desfăşoară o splendidă pri- 
veliște asupra Capitalei cu turnuri go- 
tice, cu graţioasa șerpuire a Vltavei, 
cu puzderia de case medievale din Mala 
Sirana, în contrast brutal cu uriașele 
blocuri moderne. 

E o polihrgmie sumbră a fanteziei ur- 
bane, o contopire de stânci, peisaj, clă- 
diri înveselite din loc în loc de largi 
oaze de verdeață. 

Din acest loc întredeschis spre oraş, 
ispita metropolei încearcă zadarnic să 
învingă seninătatea și tăcerea monas- 
tică. | 

Aci totul este evlavie, spiritualitate; 
dincolo frământare, luptă pentru bu- 
nuri materiale. 

O uşe se desch'de discret și apare un 
om mărunt, zâmbitor, învesmântat în 
alb. 

Este venerabilul abate Zavoral, cel 
care în timpu: războiului mondia:, pen- 
tru a alina suferinţele răniților româri, 
le-a învățat limba scriindu-le răvașe a- 
casă, încurajându-i, citindu-le din vie- 
țile pline de suferinţe, stoic îndurate, 
ale sfinţilor. 

Modestia acestui om blajin, pe chipul 
căruia se citeşte atâta bunătate și înţe- 
legere, fascinează. 

Ne vorbeşte de feţi-frumoși şi cosin- 
zene, de frumuseţea poesiei noastre pn- 
porane și de tot farmecul vieţii rurale 
românești, pe care l-a cunoscut şi iubit. 
Vorbea în curat grai românesc, cu o 
voce aproape femenină, rotundă, tine- 
rească, fără gesturi şi cu o strălucire 





IO Septembrie 1938 








Abatele ZavoraJ 


în ochi, magnetică, 

Invitaţia ce ne face de a vizita mâ- 
năstirea, ne dă satisfacția de a vedea 
splendida biblotecă,  adăpostind peste 
109.000 volume, din care numeroase 
incunabule rarissime. 

Tavanul în sti! gotic ea arhitectură, 
este bogat ornat cu splendide picturi 
— frescă din secolul al 17-lea, păstrând 
intactă prospețimea culorii. Alături de 
această sală în care totul este vechi, 
amintitor de râvnă călugărească, se 
află o altă sală, modern organizată, cu- 
prinzând 30.000 volume, numai apere 
filosofice. 

Somptuozitatea sălii, stilul occideri- 
tal „luxul legăturilor în fină piele au- 
riiă, contrastează cu sobrietatea medie- 
vală a tomurilor compacte din sala go” 
tică alăturată, cu prăluite legături de 
pergament scrise pe cotoare cu tuș sau 
chinoroz. 

Parcul din jurul mânăstirii, vast, 
cu pădure de copaci ce sue coasta Mun- 
telui Alb, oferă un prieinic loc de odih- 
nă şi reculegere. Din înălţimea acestui 
munte, unde este și un ubservator, se 
poate vedea panvrama orașului. 

Ne îndreptăm spre biserica St. Nico: 
lae, cu vechiul colegiu al Iezuiţiior, con- 
struit în 1673 de ordinul Iezuiţilor. Bi 
serica prezintă o interesanta arhitectură 
combinată de gotic şi bizantir:, cu o cu- 
polă monumentală şi un tun înalt. 

Ceva mai departe, vechea mânăstire 
a Carmelitelor şi biserica Sf. Benedict, 
clădire din secolul XVII,  claustrând 
pentru totdeauna pe călugărițele ce 
n'au voe să vadă niciodată un bărbat. 

E atâta bogăţie de stiluri în Praga, 
încât pe bună dreptate a spus cineva, 
că este un oraș în care trăeşte istoria şi 
arta. 

Toate stilurile au trecut şi au lăsat 
mari şi preţioase urme în arhitectura 
religioasă ca și în cea profană, Stilul 
roman trăeşte prin masiva monumen- 
talitate a bisericii Sf. Ghcorghe; goti- 
cul, în mai toi orașul; Renașterea care 
a lăsat Pavilionul reginei Ana; barocul, 
care a creat Praga barocă. Stil intere- 
sant, stil tragic! El a pătruns în oraș, 
sub toate formele, dela simpla casă 
burgheză, până la majestuoasele palate 
si monumentalele biserici; barocul Pra- 
găi este ca o puternică simfonie, ale 
cărei tonuri intense trebue să acopere 
chemările desperate ale celei mai triste 
perioade din istoria poporului ceheslo- 
vac, atunci când el se găsea între vieaţă 
şi moarte. Stilurile rococo și „Empire“ 
au însemnat o renaştere. Este epoca 
luminilor și prin asta începutul unei 
vieţi noui naționale, 

Centrul vectiiului oraș păstrează încă 
arhitectura și patina timpurilor medie- 
vale. Aci se află Primăria, în stil gotic, 
cu spendidele săli de consiliu ornate 
bogat în ştucuri fine şi în arcade ogi- 
vale. În turnul palatului se află minus- 
cula capelă, splendidă operă de artă go- 
tică, sub care se adăpostește mormâr- 
tul Eroului necunoscut cehoslovac. 

O atmosferă pioasă plutește în acest 
sanctuar simbolic de venerație, Prin 
vitraliile seculare, de mare preţ, se 
cerne o lumină palidă, înviorând nu- 
meroasele coroane și panglici tricolore, 
ce arată omagiul atâtor neamuri, adus 
soldatului erou cehoslovac. In faţa sar- 
cofagului, o vitrină cu cele mai mari 
decoraţii de război româneşti, conferite 
de M. S. Regele Carol II, drept omagiu 
eroului aliat. 

Tricolorul nostru naţional, în falduri 
bogate, îmi atrage atenţia, ca o chemare 
a Patriei. 

les din Primăria durată încă din se- 
colul al Xll-lea, şi gândul mă poartă 
cu secole în urmă. Afară, marele cea- 
sornic astronomic din turn, datând din 
1490 și construit cu o mare artă tech- 
nică, deapână firul vremii necontenit, 
de aproape patru veacuri. | 

In această cetate bătrână, el numai 
îşi păstrează tinerețea. i 

Figurile celor 12 sfinţi apostoli și a 
Fecioarei Mania, apar din oră în oră, 
printr'o ferestruică, fiecare cu fiziona- 
mia-i proprie, schițând gesturi expre- 
sive de binecuvântare, în timp ce o 
combinaţie de clopote lovite cu ciocă” 
nele mecanice, scot o melodie pătrun- 
zătoare. 

Vechea Pragă păstrează numeroase 
asemenea urme medievale, vestite pa- 
lata şi statui, — icoan: ale unui trecut 
glorios care au făcut pe călători să-i 
dea numele de „Romă a Nordului“, 








10 Septembrie 1938 


tarea aceasta — despre care tre- 
NN bue să scriu, fiindcă nu mai pot! 
— a început de mult, din negura 
copilăriei, şi treptat cu formarea mea 
i-am simţit evoluţia imponderabilă ca 
o altă existenţă, tainică, turburătoare, 
din adâncuri, Ţin minte, ca un simplu 
amănunt, că încă din școală eram mirat 
de felul contradictor în aare mă priveau 
colegii. Eu căutam prietenia tuturora; 
caşicum încă depe atunci mi-ar îi fost 
indiferent ! 

Hotărit, sunt un om bun! Am stat, 
m'am cercetat îndeajuns pentru ca a- 
' ceastă afirmaţie să nu pară o laudă. Am 
avut prea mult de luptat cu mine în- 
su-mi pentru a-mi mai permite acel joc 
de artificii cu propriul tău eu, din care 
ieşi cel mult ameţit. Dar acest fenomen 
ma enervat întotdeauna, deși i-am în- 
țeles perfect cauza: faptul că fiecare om 
te priveşte numai în felul său. 

Insă, cu toate aceste deosebiri de per- 
spectivă (şi aici începe incertitudinea), 
cu toate aceste prisme care  diferen- 
țiază eu de eu, de ce toţi, absolut toți 
m'au gratificat cu acelaşi epitet: lichea! 
Cuvântul a început să aibe rezonanțe 
ciudate pentru mine, El corespunde une: 
lighioane create şi necreate în acelaş 
timp. Și iată o sugestie: nu știu cine 
voia să-mi demonstreze odată că dacă 
fiinţele vieţuitoare au început evoluția 
pornind dela reptilă — existența lor se 
va sfârşi tot printr'o condiţie târitoare. 
„Licheaua“, în acest caz — şi după vi- 
ziunea mea — (n'o impun nimănui!) a 
atins punctul final al evoluţiei. El e un 
rătăcit în lumea aceasta încă prea să- 
nătoasă pentru a înțelege durerile și 
umilinţele sfârșitului, sentimentul unui 
apocalips întru totul senil și nu retoric, 
înspăimântător, așa cum e cel descris 
de loan. Şarpele a fost întâiul animal 
din rai și va fi ultimul depe pământ, E] 
se târăşte umil printre stâncile reci ale 
globului stins. Ce achiu jalnic îndreaptă 
el în zare, gândindu-se la lumea care 
s'a dus !.. 

Şi acum, această lighioană care a 
trăit un astfel de apocalips, aduceţi-o în 
mijlocul oamenilor, printr'o răsturmare 
neverosimilă de vremuri, 

Imbrăcaţi-o în haine moderne și daţi-i 
drumul prin oraș. Lăsaţi-o să se întâl- 
neuscă pe stradă cu amici, să iubească, 
să aibe ambiţii şi să fie „sociabilă“. Să 
se gândească la fericirea umană și să 
facă politică ! Să lupte pe baricade şi să 
aibă convingeri „ideologice“. 

O, mai ales acestea ! 

Gândiţi-vă și d-voastră. (cine?!) De 
zâie ori mă aflu în faţa unui semen de 
al meu, starea asta mă cuprinde, obse- 
dantă, tiranică. Ea constă în... senti- 
mentul că omul din fața mea e o crea- 
tură a lui Dumnezeu ! Omul poate fi ab- 
ject, prost, îngâmfat, cinic, clevetitor 
sau pur și simplu caraghios: totuşi poar- 
tă masca lui Dumnezeu pe obraz! Acest 
lucru mă înspăimântă întâi, apoi mă 
umple de un respect infinit. După în- 
tâia tresărire de desgust, sunt silit să 
plec ochii şi să mă închin. Cum aș pu- 
tea supăra o astfel de ființă, cum aș pu- 
tea-o contrazice, cum i-aş putea face 
sânge rău cână cea mai vie poruncă di- 
vină din sângele meu este de a respecta 
lotul, de a accepta întreaga, minunata 
diversitate a lumii creată de Dumne- 
zeu ? | 

Iată ce mă face să plec ochii, să surâd 
şi să aprob — veşnic să aprob! (O, apro- 
barea asta, câtă nefericire mi-a adus în 
viață !) Aprobând azi, aprobând mâine, 
pe proști și pe deştepţi, am ajuns la un 
moment dat ca în fața unei porţi care se 
deschide inspre neant : dar pentru Dum- 
nezeu, mi-am strigat înspăimântat: 
unde ești tu?! Tu exişti sau nu? Eşti 
ceva care cunoaște arta îndoirii din şira 








Ancorare 
depărtată 


Fir blond, suav prelins, 

Peste declin de August aromit, 
Catarg cu fâlfâiri către zenit, 
Joc fin pe braţ ca lebedele nins. 


lşi înverzeşte seara untdelemnul 
Şi amintiri rostogolese brățări — 
Când din atâtea calde ancorări 
Navigatori pe vis culegem semnul. 


Sub freamătele vechi, poate mai știi 
Colind rămas cu tufănici şi stelc. 
Medalioane 'n albe rămurele 
Anină ritual de veşnicii... 

OCTAV SARGEȚIU 


*) Din „Vad de cântece și stele“, sub 
tipar. 


După spice 


Spre răsărit se 'ntorc ca nişte mucenice, 
cu capetele aplecate, culeg spice. 


Chituş aşează firele de grâu, apoi 
pornesc spre casă 'n carul tras de boi. 


lar noaptea, când răsar îuşteii, pe hotar 
“aude 'mpuşcătură de pândar, 


In casă-i linişte de paradis 
şi toate dorm şi se petrec în vis... 


ION TUDOSE 








UNIVERSUL LITERAR 








CINE E$ŞTII?... 


spinării, eşti ceva mobil sau ești însăși 
mobilitatea, abstractă, simbolică ?! E- 
cam ca un Narcis care, oglindindu-se în 
apă, nu vede nimic! Eram un Petre 
Schlemil care nu mai deosebeşte um- 
bra de sine însuși. Care sunt reacțiunile 
mele, egoismele mele, rezistențele mele, 
acelea care formează ceea ce numim noi 
„individualitate“ ? Sau „caracterul“ e 
tormat din altceva? (Eu sunt convins 
că nu: un om prea bun e fără caracter!) 

Voiam să fiu plăcut tuturor. Dar în 
timp ce mă luptam cu mine însumi pen- 
tru a deveni un înger, lumea mă consi- 
dera o lichea. Legaţi  într'un singur 
mănunchi zece păreri despre dvs, e- 
nunţate de zece prieteni și încercaţi să 
vedeţi ce iese din asta. 


Este destulă tristeţe în lume, îmi zi- 
ceam pe vremea acesa. Dacă fiecare din- 
tre noi S'ar învăţa să rabde mai mult 
dela semenul său, această tristeţe sar 
diminua. De sar găsi doi oameni răb- 
dători într'o comunitate de o sută, indi- 
vizii sar simţi logaţi de aceeaşi rădă- 
cină. Oamenii contrazic totul. Se con- 
irazic între ei, contrazic natura, vor să-l 
contrazică pe Dumnezeu. Oamenii au 
nevoe de artificii, deaceea creează ba- 
riere între ei. Viaţa lor mi se pare por- 
nită pe drum greșit, fundamental gre- 
șit. Toţi caută adevărul, absolutul, feri- 
cirea, pe Dumnezeu, întrun fel foarte 
straniu : creând bariere între ei şi lu- 
crul dorit. 


Şi, ajuns la o astfel de convingere, 
m'am hotărît să fac ceva pentru „redre- 
sarea“ omenirii. Cât de puţin, orice e- 
fort îşi are rostul lui în lumea asta ma- 
re. Nu ştiu dacă ideea mi-a venit fiind- 
că „biologic“ eram predestinat pentru 
ea sau invers. Știu însă că nu m'am 
descurajat până astăzi să încerce a mă 
realiza în felul acesta. 


19089 
pa î9âp 
poat» 


adobe 
„NOpase 





De nu ştiu câte sute sau mii de ani 
oamenii cred că „evoluiază” tocmai 
prin aceste bariere care se interpun în- 
tre ei şi lucrurile căutate, cu furie, cu 
naivitate, cu resemnare. Barierele s'au 
înmulţit și se înmulţesc în mod îngro- 
zitor., Omul s'a despărțit de om şi s'a 
creat „colectivitatea“, Omul s'a despăr- 
țit de cer şi s'a creat „religia“. Bărbatul 
s'a rupt de femee şi s'a creat „căsnicia“. 
Individul s'a despărțit de pământ şi a 
creat „societatea“. Artistul s'a rupt de 
mituri şi a creat „singurătatea“. Insţinc- 
tul de mântuire s'a ofilit şi a produs 
„istoria“... Şi iată, acum la urmă, o0a- 
menii de ştiinţă au născocit „,caracte- 


rele'* — adică ceeace desparte pe om de 
om, îndușmănindu-i. Natura — se spu- 
ne — nu e uniformă. Nu există două 


floai exact la îcl, doi gândaci, două 
frunze sau două suflete. Natura e in- 
finită în nuanţe, în variațiuni pe aceeași 
temă — dar sa uitat portativul... 


S'o iau mai încet. Am spus totul fără 
a spune nimic. Mi se pare caraghios să 
demonstrez cu fapte, dar trebue : altfel 
cum ar crede oamenii ? Inţelegerea lor 
e tăcută din fapte! 

Vorbeam de o „stare“ anumită, care 
mă tiranizează de câte ori mă aflu în 
fața unui semen de al meu. Iată cum 
am ajuns la conștiința ei Asta a început 
cam pela 25 de ani. Aveam un ptieten. 
Tinereţea fără prietenie e ca soarele 
fără umbră, De trei ani ne vedeam zil- 
nic, ne petreceam marea parte a vieţii 
impreună. O înțelegere perfectă dom- 
nea între noi. Mi se părea că ne „apre- 
ciem“ în aceeaș măsură. Pentru nimic 
în lume nu i-aş fi arătat vreodată că 
nu-mi convine o faptă sau o vorbă dea 
sa. Credeam că el are aceeași înțelege- 
re pentru „imperfecţiunile“* mele, ine- 
rent umane. Oamenii nu se înţeleg atât 
timp cât se baricadează cu încăpăţâna- 
re în dosul acestor imperfecțiuni. A ce- 
da, a închide ochii, nu credeam să fie 
un păcat, şi mai ales nu credeam a îi o 
slăbiciune sau o inferioritate. Eşti tare 
când treci peste ceea ce nu-ți convine 
din structura oamenilor. Așa mi se pă- 
rea că face şi prietenul meu, faţă de 


(Însemnările unei lichele) 


mine. Eram sigur că există un consens 
tacit între noi, pe un fond de tristeţe. 
Aprobam totul cu o blândeţe care-mi 
producea şi un pic de voluptate: plă- 
cerea de a simţi cum te perfecționezi, 





Mies cea 


————— 


cum te rotunjești lăuntric, prin aceste 
renunțări momentane ale unei ambiţii 
marunte, (Această „voluptate“, a ce- 
dării, m'a pierdut mai târziu). 

Intr'o zi întru numic deosebită de ce- 
lelalte, am făcut însă o descoperire în- 
grozitoare. A fost prima și cea mai du- 
reroasă încercare a vieții mele : priete- 
nul meu juca foarte degajat rolul de 
„conducător superior“ pe lângă mine — 
și mă accepta ca pe un adulator! Fiind- 
că eu aprobam tot ce făcea, tot ce spu- 
nea, el își făcuse din mine un fel de 
oglindă comodă, în care se răsfrângea 
satisfăcut, de câte ori i se năzărea... 


in Ziua aceea ne-am certat, după trai 
ani de prietenie, care pentru toţi 'cei ce 
ne cunoșteau devenise „unică“ A fost 
prima și ultima oară. La despărţire, 
prietenul mi-a strigat : 

— Eşti o lichea simpatică ! 

Iar amirii, când aflară de despăr- 

țire, mă făcură — în cor — „un nerecu- 
noscător“, 


Ratând prietenia, mi-am căutat un au 
fel de tovarăș. Aş fi fost dispus să mă 


„însor, Incercam să găsesc, vag de tot, 


așa zisa „femee ideală“. Cele mai multe 
mă respingeau prin simpla lor igno- 
ranţă, Erau opace, materie amorfă, prin 
care ochiul nu străvede nimic. Femeea 
de care am nevoe — îmi ziceam — tre- 
bue să fie „transparentă“, ca să pot ve- 
dea prin ea și altceva decâţ condiția ei. 
Trebue ca trupul ei să fie astfel alcă- 
tuit încât când îţi atunzi capul în piep- 
tul ei, să nu-ţi oprească vederea cerului. 
Și o găsii pe X. Eram fericit numai după 
o lună dela cunoştinţă. Părea ființa cea 
mai pură de pe pământ, „pură“ în sen- 
sul de mai sus : nu-mi opunea nici o re- 
zistență. N'avea timp să fie nici rea, 
nici bună, nici superficială, nici profun- 
dă. O educam după necesităţile mele 
cele mai libere şi cele mai înalte. 

Intr'o zi, însă, mi-a spus ceva care 
m'a încremenit. 

—,„Eşti un lingușitor“. Am tresărit: 
ce însemnează asta? Ce „lingușisem“ 
la ea? Şi n'a trecut mult până să-mi 
explice chiar ea. Femeea mă lăsă s'o 
„idealizez“ dar în tot acest timp nu cre- 
dea o iotă din toate laudele cu care o 
încărcam. 

Descoperii că se credea în fața mea 
un fel de complice, ascunzând ca o tai- 
nă necurată. „Tu-mi spui că sunt înger 
dar mai ales îmi ceri să cred şi eu asta, 
sau să mă prefac a o crede!“ îmi spu- 
neau ochii ei. Eși o lichea foarte price- 
pută. Umbli cu frumosul ca să-ți poţi 
vedea de treabă, nestingherit. 

Astfel s'a terminat experiența mea cu 
ftemeea „transparentă“.  Pierdusem cu 
prietenia trei ani; cu dragostea am 
pierdut numai unul. 


In fine mi-am ales un „maestru”. A- 
veam 30 de ani dar îmi ziceam că un om 
de 50 îţi poate folosi prin experienţele 
sale. „Experiențele“, iată singurul as- 
cendent al vârstei. Omul de vază, pro- 
fesorul, învățătorul sufletesc al atâtor 
generaţii, era un bătrân bine conservat 
foarte satisfăcut de trecutul său rodnic. 
Un drept al lui, pe care nimeni nu se 


de DAN PETRAȘINCU 


gândea să nu i-] respecte. Se înconjura 
de tineret şi avea grijă să lase posteri- 
tăţii o mască perfectă. Cinci ani de zile 
mi-am frequentat maestrul. Omul nu 
poate rămâne singur până nu încearcă 
toate experiențele. posibile! Eram un 
naiv, mă îmbujoram repede și căutam, 
nici mai mult nici mai puţin decât: un 
om extraordinar! Nu mă îndoiam că 
acest om trebue să existe. Dacă în mine 
există necesitatea lui, nu se putea să 
nu existe obiectul acestei necesități. Așa 
am învăţat să cred în existenţa lui Dum- 
nezeu, așa credeam în împlinirea nece- 
sităţilor mele, Lumea e împărțită după 
necesităţi : tot ce e necesar pentru mine 
există numai pentru mine. Cum o să 
existe Dumnezeu pentru  viețuitoarele 
pentru care el nu e necesar ? Așa și cu 
omul „extraordinar“. Miracolul trebue 
să fie viu undeva, în cineva ! Nici un om 
nu mi se pare vrednic de dispreț; de 
multe ori am făcut gafe, emoționandu- 
mă ca un caraghios în fața cine știe 
cărui obraz, crezând că „l-am găsit“! 
Timp de cinci ani am suferit lângă 
„maestru'* așteptând minunea. El îmbă- 
trânea iar eu deveneam din ce în ce mai 
umil, mai nevertebrat. Să spun câte tre- 
bue să rabzi lângă un astfel de maestru 
pentru a-ţi îi posibil contactul „spiri- 
tual“ ? Aveam o părere oarecare despre 
cutare om, cutare carte, cutare întâm- 
plare ? Maestrul — deaceea era maes- 
tru — vedea altfel, întotdeauna. Şi ce 
cra să fac? Imi ziceam: să-l supăr? 
Poate că tocmai acum va apărea mira- 
colul, și atunci s'a dus toată răbdarea 
mea ! Şi aprobam : așa e, maestre, mam 
înşelat. Cât de precis sunteţi dvs. în a- 
precieri ! Observam că omului îi tăcea 
plăcere să i se pomenească des de lucră- 
rile sale. I le-am citit, le-am învăţat pe 
dinafară — și când era mai multă lângă 
noi, pac! un citat, vârât cu dibăcie în 
discuţie. Lumea se minuna iar maestrul 
se înroșea satisfăcut, mă privea cu inti- 
nită dragoste și... și mă invita la masă. 
Doamne, ce școală teribilă, accea a 
maleabilițăţii sufletești ! Să fii plin de 





ZM 


convingeri și să arăţi că n'ai nici una! 
Să auzi monstruozităţi, platitudini, şi să 


dai din cap entuziasmat!  Blestemată 
voluptate ! 

In acest timp mă gândeam cu drag 
la un animal deobiceiu hulit: cameleo- 
nul. Nu e el cea mai complexă ființă în 
ordinea animală, după cum eu eram în 
cea psihologică ? ! Această disponibilita- 
te de a deveni exact cum cere situația 
nu dovedea cea mai frumoasă pildă a 
lui Dumnezeu, de înţelepriune, de con- 
cesiune ? Omul era negru, eu mă întu- 
necam; devenea furios, eu mă înroşeam. 
Maestrul se bucura, eu băteam din pal- 
me. Se învățase atât de bine cu mine 
încât ajunsese să nu mai poată debita o 
anecdotă fără prezenţa mea. Anecdotele 
tai ! Porcești, libidinoase, povestite cu o 
anumită degajare „intelectuală“! Ni- 
meni nu se pricepea ca mine să sublinie- 
ze pasagiul echivoc, din care meritul 
personal al povestitorului să reiasă 
mai strălucit. 

Şi toate acestea, repet, le răbdam în 
așteptarea scânteii.. Bine, bina, toate 
trec, omul cât de extraordinar, în viața 
lui zilnică are defecte — mă încurajam. 
Dar odată şi odată trebue să sclipească 
în e] miracolul, care să-mi arate că ceva 
divin s'a întrupat în condiţia asta inferi- 
oară ! De-ar fi sclipit scânteia ! Cum i-aș 
fi iertat cuvintele dela urmă ! Aș fi ră- 
mas bucuros o „lichea“, de ar fi scân- 
teiat miracolul... în el, ca și în prietenul 
meu, ca și în femeea iubită ! ca și în toți 
amicii şi inimicii care mă bat pe umeri 
şi-mi strigă mai în șagă, mai în serios: 
ce faci licheluţă ! 

Dar n'a tresărit nimic! Cinci ani 
pierduţi lângă un egoist ca „maestru!“ 
lângă care am îmbătrânit  încovoin- 
du-mi spinarea şi sufletul şi spiritul, 
tocindu-mi convingerile. Intr'o zi, ener- 
vat de aşteptare, m'am ridicat şi l-am 





5 Po 


contrazis. Nu, n'ai dreptate, mă plicti- 
sește mărginirea dumitale ! 

— Cum, dumneata! dumneata! fă- 
cea maestrul, luat pe neaşteptate, ne- 
crezându-și urechilor. Adică: „eu, 
omul cel mai lipsit de convingeri depe 
lume ?“. 

— Da cu, maestre! Şi află că amo 
singură convingere, pe care n'o schimb 
pe un milion de ale voastre: aceea 
care-mi spune că sunteţi un porc pur 
și simplu iar nu un pore „extraordi- 
nar“! 

S'a făcut vânăt, s'a înecat, apoi sa 
ridicat foarte demn și m'a poftit afară, 
zicând cu „desgust' : 

— Eşti licheaua cea mai abjectă depe 
bume, Nu cred să existe un artist mai 
mare ca dumneata, în prelacere. Te 
felicit. Dar te înţeleg și mă întristezi : 
în fond ești un nefericit, Dumneata 
care ai fost în stare să mă înşeli cinci 
ani de zile, ai pierdut contactul cu rea- 
litatea — ești gratuit. Opera dumitale 
te depășește... 


Cinci ani pierduţi cu maestrul... 
Trei cu prietenia... 
Unul cu amorul... 
Și încă alţi ani, câți vor mai fi! 


Sunt un resemnat în rolul meu de 
lichea recunoscută. Mi-am făcut o me- 
serie din arta de a fi plăcut. Să fi avut 
maestrul dreptate? Să mă fi aepă- 
Şi... opera mea lăuntrică? Poate că 
sunt în realitate o lichea înnăscută, 
predestinată, iar toate teoriile „nobile“ 
nu mi-au servit docât ca pre- 
text ! Voluptatea aceea, a primei umi- 
Liri... când mi se părea că-mi fac o edu- 
caţie, o tărie interioară din acceptare |! 
Clipa aceea m'a pierdut! Şira spinării 
se răsbună asupra ideii ! Dacă te apleci 
de prea multe ori, cu gândul la o ab- 
stracție, nu abstracțiunea învinge, ci 
actul încovoierii! Lichea! Dacă trei 


inși îți repetă că ești nebun, trebue 
s'o crezi. Găsesc acum ceva profund 
în asta: o lege. Nu-ţi este permis să 


fii altfel decât ceea ce crede lumea des- 
pre tine. Primeșşte-ţi rolul!  Incovoae 
spinarea ! Zâmbeşte! Aprobă! 

Dar cum rămâne cu „rotunjimea in- 
terioară“ cu care mă mândriam ? In 
mine sa copt ceva: o înțelepciune, un 
zâmbet permanent de compasiune. 
Simt că cedând mereu, am devenit alt- 
ceva, mam topit întrun clement 
de bunătate universală. Dar o altă pri- 
mejdie mă pândește ! Aceea de a de- 
veni un sceptic. Brrr! um oroare de 
sceptici şi de cinici! Fiindcă, deși mă 
încovoi, n'ar trebui să zâmbese. „Sunt 
bun“ îmi zic — „sunt atât de bun încât 
nu mă poate atinge prostia acestuia“. 
Orgoliul îmi dă putere şi privesc pit- 
ziş: te respect, biată imagine a lui 
Dumnezeu !. Atunci se întâmplă alt- 
ceva : omul se supără pe însuşi faptul 
că-l aprob! Trebue să fie un perfid, 
aud. Un batjocoritor... — Aş, e un om 
anost — răspund alţii, nu poţi discuta 
nimic cu el; ce să vorbeşti cu un astfel 
de om care nu contrazice nici o dată? 
E plictisitor! 

Lumea stă pe loc, nici mai bună, 
nici mai rea. Ce s'a ales de „misiunea“ 
mea ? Am devenit o simplă lichea. Iar 
în fond nu știu ce şi cine sunt! Am a- 
firmat că suni un om bun dar n'o mai 
pot crede. Sunt un înțelept? Sunt un 
„filozoi“* ? Un „idealist“ peste măsu- 
ră ? Sau un materialist de speţă infe- 
rioară ? Un ironic care și-a făcut o 
iehnică din bătaia de joc tăcută, ascun- 
să ? |! Un voluptos? Un mare artist? 

De ar fi să pun aceste întrebări, 
care-mi năucesc mintea, unor cititori 
reali, care mar întreba pe deasupra 
dece am scris și rândurile prezente, vă 
mărturisesc că n'aș şti ce atitudine să 
iau. 

Ba nu, ba da... maș înclina foarte 
politicos, aş pleca ochii și, cu un glas 
foarte mieros, foarte „modest“ și foarte 
incolor, aş zice: 

— Toţi aveţi dreptate! 








Nonsens 


Voi auzi și'n ora asia, cum 
ieşi-va întunerecul din mine, 
ca un tâlhar cu tălpile de scrum 
din casa prefăcută în ruine; 


a 


în urma lui luminile vor sta 

— deasupra obiectelor întoarse — 
ca o cădere minimă de nea 

pe arborii cu ramurile arse. 


Apoi va ninge 'ntr'una și va fi 

un strat mai gros de nea şi de lumină 
în casa 'n care — noaptea — poposi 
tâlharul s'o prefacă în ruină 


şi nu va fi nici marele tumult, 
nici marea 'ntunecoaselor înfrângeri 
când — refăcut — voi încerca s'asculi 
cântarea sumedeniei de îngeri ! 


Dar, pân'atunci ce chinuri va avea 
cumplita mea invazie de sânge, 
când furia torentelor din ea 
va clătina caicul și-l va îrânge? 

ă i AL. TAIR 


4 


























Cartea franceză 


AUGUSIE BAILLY: La Fontaine 


(A. Fayard — Paris, 1938) 


Studiul biografic 'şi critic al d-lui 
Auguste Bailly despre La Fontaine, 
care inaugurează recenta colecţie 
„L'homme et son veuvre“ a cunoscutei 
edituri parisiene „Fayard“ nu participă 
— cum lesne se va convinge cititorul 
— la jocul de bursă al capriciilor modei 
literare. 

De altfel, genul biografiilor roman- 
țate care sa bucurat câţiva ani, prin- 
tr'o favoare inexplicabilă, de străluci- 
vea efemeră a cartonului poleit, cunoa- 
şte în timpul din urmă o decădere e 
nu putea să mai întârzie. Lectura unor 
opere conștiincioase și probe cum e a- 
ceasta de iață, scrisă cu simțul răspun- 
derii critice și al respectului de cititor, 
înaintând cu prudenţă prin mulţin:ea 
stufoasă a ipotezelor şi sacrificându-le 
fără ezitare pe acelea favorabile doar 





LA FONTAINE 


unui pitoresc facil sau zborului necon- 
trolabil al fanteziei personale, — ne des- 
păgubeste de inflaţia — ca să nu spu- 
nem, de invazia — atâtor nedemne 
scrieri apărute în vitrinele librăriilor și 
datorite unor biografi improvizaţi, foşti 
judecători de instrucţie sau ofițeri su- 
periori în retragere, cari pătrund cu 
egală „competenţă“ în tainele psiholo- 
giei criminalilor inveteraţi și ale voca- 
ției poetului catolic Louis Le Cardonnet, 
sau, tot astfel, scriu despre vieaţa Ioa- 
nei d'Arc şi despre năbădăile amantelor 
Regelui Soare. 

Nici o rațiune de oportunitate nu 
pare să fi dictat apariţia acestei cărţi 
„încet gândită, gingaș cumpănită“, care 
şi-a așteptat tără nerăbdare, numai mo-- 
mentul prielnic desăvârşitei maturizări. 
Cu aceste calități, opera d-lui Auguste 
Bailly este iconoclastă, faţă de întreaga 
opinie şi tradiţie literară din Franţa, 
nu numai aceea oficială a universitari- 
lor, care ne-a transmis imaginea — de- 
venită legendară — a unui La Fontaine 
veșnic distrat, pierdut în visătorii fără 
sfârşit. 

„Deşi e anevoios să distrugi legen- 
dele -— scrie d-sa, în primele pagini, — 
aș vrea să încerc — şi e singurul scop 
pe care şi-l propune această carte —- 
să-l cunosc pe La Fontaine fără a ține 
prea mult seama de imaginea lui tra- 
dițională. Nimic nu ne este necunoscut 
din vieaţa lui, scrisorile lui le avem, o- 
perele-i sunt în mâinile şi în memoria 
noastră. Nu-i oare deajuns ca să ne ia- 
cem despre el, —- despre umanitatea și 
talentul lui, — o idee dreaptă și ade- 
vărată? Lumea vrea să vadă în el pe 
poetul copilărie:, inseamnă să-l reduci 
la prea puţin. şi încă nu am îi îndrep- 
tăţiți să-l judecăm copilăreşte. Ca să 
fie tăcut mai simpatic şi mai pe înte-- 
lesul tinerilor săi cititori, i-au fost în- 
dulcite trăsăturile, adevărul ascuns în- 
dărătul anecdotei; înfăţișându-ni-se o 
siluetă moleşită, dulceagă și menită să 
înduioşeze. Să ne silim deci să regăsim 
dincolo de „Bonom“ — omul şi pe ai- 
tist, — în pielea fahulistului“, 

Această confiscare a omului în folo- 
sul legendei sale — despre care vor- 
beşte și d. Auguste Bailly — mi se pare 
una din probiemele cele mai pasio- 
nante ale istoriei literare. Felul cum se 
scrie istoria — deci şi aceea literară -- 
este de notorietate anecdotică. La im- 
preciziunea şi parțialitatea mărturiilor 
de cele mai multe ori contrazicătoare 
ale contemporanilor unui seriitor sau 
artist ilustru se adaogă treptai, inter- 
pretările mereu altor şi altor cercetă- 
tori, sub aluviunile cărora dispar până 
la nerecunoaştere trăsăturile reale, ade- 
vărate. Dacă faima, care se măsoară cu 
puterea de circulaţie a legendei, asi- 
gură aducerea operei în actualitatea in- 
teresului public, în schimb ea contri- 
bue să facă tot mai anevoioasă înţele- 
gerea intimă a insului omenesc din au- 
tor. 

Aşa dar, istoricul obişnuit ca și isto- 
ricul sau biograful literar vor trebui 
să întreprindă adevărate cercetări de... 
arheologie psihologică, înlăturând stra- 
turile superficiale pentru a ajunge să 


le descopere pe acelea care păstrează 
tiparul structurii sufletești, al ideilor 
şi năzuinţelor unui popor sau al mo- 
delului studiat. Scopul biografului lui 
La Fontaine ests, cum sa văzut din 
rândurile citate, îndoit: să descopere 
omul și artistul. 

Intocmai ca porecla „cureanului“ din 
versurile lui Alecsandri, schimbată în 
renume, cpitetul familiar de „bon 
homme“ din faimoasa propoziţie a lui 
Moliere : „Nos beaux esprits ont beat 
se tremousser, ils n'effaceront pas le 
Bonhomme“, — a ajuns să însemne 
aluzia cea mai directă la felul de a fi 
și sinteza cea mai cuprinzătoare de în- 
sușiri caracteristice  fabulistului. Fapt 
e că La Fontaine a fost un „blajin“ 
lipsit de răutate, de invidie şi care n'ar 
fi putut păstra cuiva pică. Dar bunăta- 
tea lui nu s'a manifestat vreodată, a ră- 
mas inactivă. presupusă, teoretică. 

În schimb ceea ce observăm la el este 
un egoism neastăpânit, convingerea că 
existența nu prețuiește decât prin sa- 
tisfacțiile pe care le procură, oroarea 
de toale constrângerile care se opun 
plăcerii, o întârzie sau o scurtează. 

Dacă a ştiut să reziste numeroasele: 
încercări de a-l supune conformismului 
burghez, care sub forma obligaţiilor 
profesionale i-ar fi înăbuşit pentru 
toată viaţa geniul poetic, faptul nu se 
datorește legendarei lui însuşiri de a 
fi veşnic distrat ci unui oportunism 
nespus de mlădios, graţie căruia a ştiut 
să prevină şi să înlăture la timp orice 
servitute primejdioasă libertăţii lui in- 
terioare. Sub docilitatea-i aparentă ve- 
ghia neslăbit refuzul de a se supune, 
iar aerul lui mereu absent, de visătorie 
neturburată nu l-a împiedicat să-şi 
organizeze existența, cu o îndemânare 
periectă, alegându-şi relaţiile cele mai 
folositoare și profitând de cei puternici, 
ca să se poată adăposti în „cuiburile 
cele mai călduţe, fără să-şi fi dat vreu- 
dată osteneala să le construiască“. 

Dacă totuși legenda a prins e pentru 
că refuzul acesta era interior, tacit, pen- 
irucă el n'a izbucnit şi nu sa manife- 
stat niciodată prin revoltă, ci dăinuia 
prin inerție şi instinct, 

S'a crezut că inconsecvenţa caracte- 
rului, dedusă din ilogismul actelor vieţii 
lui, poate fi recunoscută și în operă, 
prin ceea ce sa numit „inconștiența 
poetică“: — fireşte „divină“ — a lui La 
Fontaine. Dar cei cari vorbesc astfel — 
observă d. A. Bailly, — accentuiază 
numai asupra elementului înăscut, in- 
genuum, uitând însă că geniul se ex- 
primă prin talent şi că acesta se dobân- 
deşte, se perfecţionează, sporește, nu 
însă fără o nesfârșită răbdare și muncă 
ostenitoare. 

Această muncă — scrie biograful —- 
e prea mult şi prea adesea desconside- 
rată de acei cari studiază numai fabu- 
'ele şi nu văd în ele decât „o ţâșnire 
irezistibilă a geniului. Ele sunt intr'a- 
devăr, dacă vreţi, cea mai minunată do- 
vadă a lui — deși poveștile trebuesc 
aşezate aproape pe aceeaș treaptă și cu 
toate că Psyche este o pură capod'operă, 
iar Clymene o bijuterie strălucitoare 
— dar ele sunt și rezultatul unei virtu- 
ozităţi tehnice cum n'a mai avut vreun 
alt poet şi care-i urmarea unei vieţi 
întregi de muncă: muncă deslăşurată 
în bucurie și sub îndemnul unci nevoi 
firești, dar cu atât mai susținută și mai 
pasionată“, 


CLAUDE  SILVE: 
VERS L'EST“, 

Talentul literar al d-nei Claude Silve 
a primit în 1935 consacrarea premiului 
„Femina“ pentru romanul Benediction, 
remarcat prin  atmosfera-i de poezie 
subtilă şi luminozitatea de acuarelă a 
scrisului. 

Romanul de faţă, — mai mult o pa- 
vestire —— desvoltă cu multă fineţe te- 
ma încercării de evaziune a unui ado- 
lescent, din lanţurile răspunderilor so- 
ciale legate de multiplele obligaţiuni pe 
care sensibilitatea lui precoce le presim- 
te cu o intensitate dureroasă. 

Peter — acesta-i numele copilului — 
c răpit, sau mai bine zis se lasă răpit 
de niște ţigani care-l duc în Algeria, 
unde aventura începe. In timp ce țiga- 
nii socotesc cum ar putea să obţină un 
preț mai bun pentru răscumpărarea lui, 
Peter trăește aevea feeria pe care lec- 
turile și lungile reverii din parcul fami- 
lial i-o făgăduiau. Răpitorii lui îl încu- 
rajează în această predspoziţie, dar cu- 
rând, visul sfârșește în mod brutal, prin 
înapoierea copilului părinților săi, în 
schimbul preţului răscumpărării. 

Desamăgirea copilului când înțelege 
că numai cu complicitatea interesată a 
țiganilor sa putut amăgi, crezând în re- 
alitatea închipuirilor lui, e atât de mare 
încât el nu mai poate supravieţui acostei 
dureroase experienţe. Sensibilitatea lui, 
prea adânc tulburată, își află în moarte 
liniștirea supremă. 

MIHAI 


„UN JARDIN 


NICULESCU 


e 


UNIVERSUL LITERAR 











10 Septembrie 1938 


CHIOT DE NUNTA 


Un vis din caetul ascuns al Mirei. 
Mira pe un drum de sub pădure. Inco- 
lăcit după un pom, un şarpe de câţiva 
metri, de grosimea piciorului ei, cu un 
cap înspăimântător de mare. 

Mira a rămas trăsnită de apariţia 
lui. E fără un strop de viață în spaima 
puternică de care a fost cuprinsă. 

Numai ochii îi sunt vii. A trecut pe 
lângă pom când şarpele era cu capul în 
dosul pomului. A început să fugă. Cum 
fluera șarpele din limbile lui, în urma 
Mirci! Nu se pogorise din pom. 

Mira, după câteva ceasuri, a căzut 
bolnavă la pat. Mai era un stat de om 
până la asfinţitul soarelui. A zăcut un 
an, de friguri. 

In fiecare dimineaţă vine o umbră la 
poartă, o deschide, intră în pridvor 

— Mira, am venit să te iau. 

Mira a urmat-o, într'o zi, până la un 
pod de lemn. 

— Nu mai merg, mă întorc. 

Umbra a venit iară. 

— Am venit să te iau. Eşti gata? 

Mira a urmat-o câtva timp, şi-a adus 
aminte că şi-a uitat încălțămintea acasă. 

— Eu mă întore, Nu pot merge des- 
culță. 

Umbra cra un băiat tânăr de ţăran, 
cu cămașe cu poale de borangic alb, 
ţesută minunat, cu pieptar negru, de 
Jână, în trei nasturi şi cu o pălărie novă 
de catifea de un negru vișiniu. 

A treia oară Mira l-a urmat tot dru- 
mul. Au ajuns întrun ioc necunoscut. 

I-a arătat Mirei o groapă de mormânt, 
de curând săpată. 

— Culcă-te aici! 

— Cum să mă culc așa, goală, ne- 
pieptănată, fără mărgele, fără cercei? 
Stai să-mi aduc iile, ilicele. Mira sa 
deșteptat, Umbra nu i-a mai călcat pra- 
gul. 

In celejalte nopţi visa numai fântână, 
punți și mese întinse pe iarbă, lângă 
care nu e nimeni. A intrat într'o gră- 
dină. lar nimeni. S'a dus să rupă un 
boboc de trandafir abia deschis, A auzit 
un glas deasupra capului ei: 

— Nu-l rupe, Poţi numai să-l miroși! 

Mirosea atât de plăcut, atât de tare, 
că Mira era aproape să se deștepte din 
vis. Fântânile, punțile, bobocui însân- 
gerat de trandafir sunt ale Lumii Ce- 
leilalte. Lumea celor drepţi, din Gră- 
dina Fericirii, Mira se plimba în fiecare 
noapte prin locurile lor. 

Numai capul cel mare al şarpelui i se 
mai arăta câteodată în minte. 





pa 


Mira notase cu litere mici, că umbra 
lui Bedreag e aidoma cu umbra care 
venise de atâtea ori în vis. 

Nu numai umbra, chiar tânărul se- 
măna aidoma cu Bedreag. 


espre capul și ochii șarpelui, Mira 


nu tălmăcea nimic. A aflat tâlcul în- 
tr'un alt vis. Intr'un scris tremurat, as- 
cuns între file: „O moarte cumplită mă 
aşteaptă!“ 

Țăranii intră în lerusalimul de ră- 
chită verde a] dealurilor, cu cămăși de 
sărbătoare. Primăvara le aşterne hai- 
nele ei sub picioare, le deschide pă- 
mântul pentru blagoslovenia soarelui; 
un fluier limpede ca un isvor, în cân- 
tec, se îndârjise odată cu hora celor 
câţiva flăcăi şi fete ia o margine de 
drum în satul Mirei. Fluierul înviora 
văile abia înverzite, sângele din picioa- 
rele jucătorilor, Femei vin dela Râmnic. 

Una cu un pietroi de sare pe cap, cu 
linguri noi de lemn încondeiate într'un 
coş, în care dusese chite de tămâioară 
și crucea voinicului, la târg. 

Altele, cu vase în care duc lapte în 
fiecare dimineaţă. 

Toate, pline de mirare, se înseninau 
la vederea horei, la auzul cântecului 
voinicesc de fluer. Hora sa desfăcut: 
cel cu fluerul a luat-o pe dealuri în sus, 
cu pălăria trasă alene pe o sprânceană, 
cântând din fluer pentru toate tufele, 
pentru toate paserile crângurilor. 

— Băiatului ăl mare al lui Mucenic 
i-a tăiat mâinile, 

— Cine, fă? 

— Bucete. L-a prins la fata lui Mân- 
drean, pe care vrea s'o ia Bucete. 

Sandu Mucenic va rămâne ciung 
toată viaţa, pentrucă i-a fost dragă a- 
ceiaș fată ca şi lui Bucete. 


Câte omoruri nu se întâmplă sub 
dealuri, pentru mărul vreunei Eve?! 

Tinereţea şi dragostea se scaldă în 
sânge mult. In sânge bogat, vânjos, fără 
înduplecare, când doi şi-au pus capul 
în joc pentru un bobocel abia înflorit 
de frumuseţe femeească, 

M'am pierdut pe mine, pierzându-te, 
Mira. Fiecare zi, o năruire din cerul 
Nădejdii. Îngerul năruit, îngerul hai- 
mana, care te aștepta, Mira, pe lângă 
dealuri, uitându-şi drumurile în urmă. 
Sfâşierile, desnădejdile mele fără lumi- 
nă! Uneori îmi dau seama că a plâns 
cineva cu ochii mei. Ce irist e să mu 
mai ai rădăcini în lumea asta, să fii 
«muls, aruncat, din destinul tău, din 
făptura ia! 

Ce impure sunt lacrimile care-mi ard 
ochii! 

Cum să mă rup cu sufletul din lumea 
de poieni, de [agi, cum să uit nopţile 
când stele hoinăreau cu mine, pe deasu- 
pra acelor vârfuri de fagi, printre crăâ” 
cile rare, aplecate cu blândeţe, întrun 
cer atât de departe, atât de sus? 

Cum să uit cum :adorm ierburile în- 
tr'o parte, când începi să cânți, Mira un 
cântec dela- munte, un cântec ciobănesc 
de dragoste, cu flori purtate în sân de 
fete însărcinate și lăsate cu rodul viu 
din pântec în voia Domnului, de câte 
un voinic îmbătrânit în păcate? Cum 
să mă despart de cerurile şi pământu- 
rile Mirei? 

Mama, paralitica, e o umbră de om. 

Ce darnic e Dumnezeu în sulerință 
cu unii oameni! Suferința dă pe dina- 
fara potirului şi tot par'că nar Îi. 

Moma, de caţiva ani stă răslignită 
într'un fund de pat, cu mâini uscate, 
subțiri, dilorme. Plânge încet, într'un 
iel de prisosire, de mulțumire ascunsă, 
tăcută, la picioarele lui Dumnezeu. 

N'o mai cunosc la faţă, Suferinţa a- 
tât de mult a sbârcit-o a schimonosit-o. 

Mamă, nu auzi tropotele cailor albi 
ai primăverii? 

Nu auzi horele sfinților îngeri, lângă 
fața neagră de vremi a icoanei? 

Peste dealuri trec căruțele de argint 
ale norilor, cu ghirlande verzi spânzu- 
rate de roate. Nu le auzi mersul lin al 
roţilor? = 

Mamă, ciocul păsărelelor bate în 
geam, Ridică-te şi umblă! Nu am gpu- 
terea Domnului Nostru lisus Hristos, 
să vindec paraliticii numai cu atingerea 
mâinilor. 

Nu am credință nici cât un grăunte 
de muștar. Altfel te-aș vindeca, ţi-aş 
zice să te scoli din patul tău de zăcere 
și te-ai scula. Te-ai vindeca la atingerza 
mâinilor mele. 

Vânturile dela miază-noapte răvășiau 
petale de trandafiri uscate (de la cine 
știe care cununie), în turla de lemn. 

Deasupra bisericii din deal flutură 
un steag aeve, se face un chip de sfânt 
pe el, cu un arnici de sânge dealungul 





de CIREL VÂRNAYV 


Llrunzei și cu un semn ciudat la dreapta. 

— Nuţa, ia uite. Să ştii că se face 
răsboiu. 

Steagul Sfântului nu s'a mai văzut. 

Compania opta se întoarce fluerând 
în cadență, dela câmp. Copiii merg ală- 
uri de soldaţi, schimbând pasul după 
NOL. 

Fluerând în cadență vom pleca pe 
front. Flueratul oamenilor cari se în- 
tore dela munca viilor. Apăsat, cu căl- 
dură ,eu sete de fapte mari. 

Când toţi vor fugi, mamă, să nu-i 
prindă războiul din urmă, tu vei ră- 
mâne. Paraliticii și pământul nu pot 
fugi. Mâinile tale slabe, uscate, de un 
negru stafidit, nu se vor feri de moar- 
te. 

Te vei gândi la mine. Te vei ruga 





Maicii Domnului să mă apere, să mă 
țină sub sfânta Ei grijă. 

Mâinile tale nu vor obosi o clipă 1ă- 
când semnul crucii. Făcând mătănii. 
Şi eu, când nu voi mai fi decât şoaptă 
şi stele, sceptru al umbrelor, să deschizi 
cartea cu scoarțe cafenii, legată în piele. 

Vei înţelege poate. Și so prinzi în 
margini, cu chiotorile lacrimilor, cu 
cataramele  privirilor. s'o închizi, s'o 
păstrezi. ” 

Acum armura unui înger mă îmbracă. 
Și viu pe drumurile de acasă, singur. 
Nimburile sfinților chinuiți de diavoli 
îmi luminează, îmi arată potecile. 

Mi-au îngheţat pulpanele vânturilor 
în mâini. 

Primăvara îmi face un semn știut de 
batistă, din vârful dealului. Joacă de 
bucurie întrun picior, că viu. 


Nu mă vezi mamă? Am intrat în 
casă, 

Leschide-ţi mâinile ţapene, îmbrăţi- 
şează-mă. 


Fiul tău s'a întors din luptă. 
Cu haina sfâșiată de luceferi, cu un 
suspin ascuns sub frunte. 





Calea robilor 


„Păsărele mii 
și stele fâalti...* 


In nopţile scunde de vară, 

Când duhuri colindă, pe mouă hotară, 
Când ierburi şi plante ca luate din Iele 
Se lipesc de pământ şi ascultă Ja stele, 
Când oameni din sate, cu mâna uscată 
Se 'nchină luceafărului lor ce se arată; 
Pe cerul unde lumi neşștiute de noi 

Pasc luminate turme de oi, 

Un drum neînceput, nesfârşit. ca o pară 
Incinge pământul: brățară. 


Il învaţă din leagăn ţăranii, 

Şi noaptea il sorb din isvoare plăvanii... 
Drum neștiut de lumi muzicale 

Cu mii de destine purtate în zale. 
Nimeni de slava lor stinsă nu știe, 
Când trec fără svon, din stihie 'n stihie... 


Adesea oamenii noştri din sate 

In nopţile verzi ce vin pe suhate, 

Când vitele bune dorm în obor 

Şi luna toarce borangicu-i cu spor, 

Ei singuri, zănatece arătări 

Se adună'n răspântii şi fac întrebări. 

Le fură privirea cântata lumină, 

Pe urmă se "'ntorc în ogrăzi şi de spaimă se 'nchină... 


O, drum de luceferi de-argint : 

Eşti poate joc de aurori care mint. 
Amăgire de ai îi dar ai fost călăuză 
Pentru păsări de slavă şi oameni o spuză... 
Drum drumuit pentru mari depărtări 

Ne porți neştiința peste mări, peste ţări... 
Din Sudul luminii, tu cale de lapte, 

Arăţi pentru robi miază-zi, miază-noapte. 
Dealungul anilor cu un clipăt de gene 
Ademeneai comori dunărene... 

Și năzăreai din coclaur, din piatră, 

Lumi de secară, cu jertfe în vatră... 


O, drum pentru domnul de rouă, 

Arată-ne iarăşi steaua cea nouă. 

Robul din urmă al robilor mii 

Cu ochii orbiţi de atâtea făclii, 

Iţi trimite de aicea o rugă 

Trist menestrel şi livezilor slugă... 
Cântărețul umil al câmpului verde 

Ce a vrut să slăvească şi să desmierde ; 
Să geamă cu ulmii, să plângă cu amerii 
Să-și pârgue inima în palmele verii 
S'asculte un suflet pretutindeni cum bate, 
Când Dumnezeu — sânge şi sevă — e 'n toate... 


GEORGE FONEA 











10 Septembrie 1938 





Tealrul Comoedia (dir. Sică Alexan- 
drescu), continuă fericita serie a farsei 
muzicale „De ce nă mă săruți” în lu- 
minoasa interpretare românească a 
d-lui Soare Z. Soare. 

Sub razele de lună ce pătrund sfiel- 
nic prin plafonul descoperit al Comoe- 
diei, spectatorii (e locul să observăm... 
foarte numeroși) petrec de minune; mai 
ales cei veniţi fără neveste și (mai e ne- 
voie să spunem ?) soacre. Fiindcă aceş- 
tia din urmă, mai cu seamă în cel de-al 
doilea act, au de suferit priviri ce scru- 
lează până în adâncuri, în clipele când 
scena e invadată de bolnavele sanato- 
riului d-nei Orleans, în foarte sumare 
toalete. 

Nu-i rămâne spectatorului înghesuit 
în stal de privirile asasine şi ghiontu- 
rile de rigoare decât să revadă piesa 


Goethe 


Nu este scriitor care să fi fost mai 
cercetat și mai analizat decât Goethe. 
S'au scris despre viața şi opera lui atât 
de multe încât pare cu neputinţă să 
mai spui ceva nou. Și totuși cât de 
nouă, cât de proaspătă este monografia 
criticului Ion Sân-Giorgiu, a dramatur- 
gului şi poetului Sân-Giorgiu! A spune 
lucruri vechi într'o formă nouă, atră- 
gătoare și pe înţelesul celor pe care 
timpul i-a transformat totuşi, este una 
din însuşirile capitale ce se cer sciito- 
rilor de azi. 

Dacă Goethe a fost privit sub toate 
aspectele, de la filosof până la îndră- 
gostit, de la istoric până la politic, dacă 











“ion Sân-Georziu 


viața şi opera lui cât şi a acelora ce sau 
ocupat de el a fost cercetată în cele mai 
mici amănunte, a rămas totuși un do- 
meniu pe care d. Sân-Giorgiu ni-l des- 
văluie şi pe care l-a pătruns cu preci- 
ziunea omului de știință: Goethe-Omul. 

Așa am putea intitula monografia a- 
ceasta. Omul cu bogată experienţă a 
vieții, dramaturgul deplin cunoscător 
a] tehnicei dramatice, poetul care simte 
frumuseţea ritmului şi a gândului tur- 
nat în forma versului, cunoscătorul 
profund al literaturii germane, dă după 
o muncă de ari îndelungați, o operă 
unică în domeniul monografiilor privi” 
toare la scriitorii străini. 

Il înţelegem acum pe Goethe așa cum 
îl presimţeam, cum îl doream; aproape 
de noi, contimporanul nostru. Viaţa şi 
opera lui sunt actualizate. 

„Imaginea lui Goethe în literatura u- 
niversală” se intitulează primul capitol. 
Goethe, așa cum a fost apreciat şi în- 
țeles de compatrioţii. de contimporanii 
săi și de cei ce i-au urmat. Goethe, așa 
cum a fost înţeles şi însușit de străină- 
iate. Oscilările succesului în Germania 
sunt redate cu conștiinciozitate, aseme- 
nea şi răsunetul pe care scrisul lui Goe- 
the Va avut în Franţa, Italia, Anglia, 
America, țările de Nord şi Balcani. Da- 
tele precise şi informaţia bogată au fost 
întrebuințate cu o adevărată măestrie. 

D. Sân-Giorgiu urmărește firul evolu- 
ției sufleteşti a marelui Goethe cu o 
rară pătrundere  psichologică. Acest 
prim volum, căruia îi vor urma alte 
două, este încheiat cu „Urfaust”. Feri- 
cită coincidenţă căci, dacă vol. II se va 
termina cu Faust partea I iar vol. III cu 
Faust partea II, criticul nostru va [i 
prins tocmai cele trei etape decisive în 
evoluţia sufletească și literară a titanu- 
lui Goethe. Cu toate că, după primul 
plan, monografia urma să aibă două vo- 
lume, aceșt lucru nu a fost posibil, dată 
fiind conștiinciozitatea cu care lucrează 


autorul ei. 
MAGDA RAIU 








UNIVERSUL LITERAR 








CRONICA DRAMATICA 


Comoedia: „De ce nu mă săruți?*“* — farsă muzicală după „Le medecin des femmes“ 


într'o seară când... va avea conferinţă 
cu colegii. 





Mia Georgescu 


Până atunci se uită la plafonul des- 
coperit, la loji, bine înțeles cu prudenţă 


n. 








de Milloud și Vallabregue 


și chiar la d. Elly Roman, compozitor 
şi dirijor, care conduce cu bagheta, cu 
degetele, cu picioarele şi cu capul. 
Vreau să spun că d. Elly Roman joacă 
din tot trupul său în plină evoluţie, în 
ritmul muzicii domniei sale. Numai că 
și acolo e un pericol: (nu real, mărturi- 
sesc) Lia Crăciunescu (o duduie care 
are voce și cântă între acte șlagărele 
d-lui Elly Roman pe textele... adecuate 
ale d-lui Eugen Mirea). 

Nu-i rămâne altceva de făcut omului, 
în aşteptarea celei de a doua veniri, 
decât să admire invențiile lui Octave 
Boulanger (Jules Cazaban): aparatul 
care opreşte deșteptătoarele înainte de 
a suna, creionul cu gumă laterală care 
şterge tot, imediat după ce ai scris (in- 
venţie recomandabilă pentru o seamă 
de juni scriitori şi pe care mulți cititori 
mi-ar dori-o desigur) și în fine indicato- 
rul virtuţii, care stârneşte ropote de 
aplauze în cel din urmă act. 

Toate acestea le admiră, invidiind pe 
doctorul Andre Bourdillon (C. Lungea- 
nu) ajuns în actul doi director la sana- 
toriul d-nei Orleans (d-na Tina Radu) 
cum l-a invidiat în primul act când 
doamna Manuela (Marilena Bodescu) 


soția ministrului Le Brioche (G. Gro- 
ner) a năvălit asupră-i. Doctorul Andre 
e însurat însă cu d-na Tantzi Căpăţână, 
(vreau să spun Yvonne) şi e un june de 
o exemplară moralitate. Atât de moral 
încât spectatorul cu pricina l-a și făcut 
dobitoc, în sinea lui. 

Octave în schimb şi mai cu seamă un 
june doctoraş dela sanatoriu îl mulțu- 
mesc pe deplin, fiindcă ştiu să profite 
de ocazie. 

Domnul Fricasso (Cr. Eiterle) ar pro- 
fita și el dacă un ghinion înspăimântă- 





de RADU A. STERESCU 


tor nu i-ar aduce pe urme pe madame 
Fricasso soție energică şi virtuoasă... 
până la dovada din actul trei. Dovada 
trebuie s'o pomenesc aci pentru cei cari 





Jules Cazaban 


n'au avut ocazia să admire aparatul lui 
Octave cu care se măsoară virtuțile. 
Aparatul e... o statuie reprezentând 
un centaur. 
Femeia care urmează să facă dovada 
virtuții sale, pune mâna admirativ pe 
centaur. După repiunea pe care o atin- 


[ma 





Neguţătorul de slovă 


Au fugit anii, şi regretul clipelor ză- 
vorite în  noianul amintirilor așterne 
tristeţe peste sufletul pustiit de farme- 
cul tinereţii. 

Pornind în vieaţă pe drumuri tot mai 
întortochiate, ne depărtăm de târgul 
unde s'a legat copilăria, fugim necon- 
tenit după mai bine, uităm un timp tot 
ce am lăsat în urmă, într'un târziu prin- 
dem a drumui pașii către locul unde 
Sau înfiripat toate năzuințele noastre. 


M'am reintors acuma, după ani trud- 
nici petrecuți pe alte meleaguri. în târ- 
sul cu străzi prăfuite, luminat anemie 
de felinare risipite ici și colo; cu albul 
caselor împrăștiat precum un câmp 
smălțat de primăvară; și toate acestea 
mi-au răsărit în cale, cu bucuria pe care 
o simte călătorul ostenit de drum, 'a- 
şezat să se odihnească; cu mulțumirea 
sufletească ce-ţi pricinuește întâlnirea 
cu un prieten drag, pe care nu l-ai vă- 
zut de multă vreme. 

Am străbătut ulița copilăriei, locurile 
unde lăsasem o bună parte din tinerețe, 
şi pașii, fără voia mea, s'au îndreptat 
către cheiul unde bătrânul anticar, cu 
atâţia ani în urmă, își adăpostea în du- 
lapuri şubrede, câteva sute de volume. 

Il căutam zadarnic; de curând por- 
nise la drumul cel lung. Urma proas- 
pătă a dulapurilor amintea locul unde 
slova scrisă poposise atâția ani. 

Pierderea acelora socotiți apropiaţi 
de noi aşterne tristețe peste suflet și de 
multe ori, în fața durerii venită pe 
neașteptate, ne găsim în viaţă stin- 
gheri. Moartea neguţătorului de slovă 
lăsase un gol pe care strădania mea în- 
cerca zadarnic să-l alunge. Tot mai mult 
punea stăpânire regretul peste anii ce 
au rămas legaţi de amintirea unor clipe, 
închise de vreme, ca într'o criptă, în 
străfunduri de suflet. 

Nici când nu am fost chinuit de 
atâta sbucium și oricât vroiam să mi-l 
lămuresc, nu puteam găsi deslegare. 
Am simţit cum se darmă năzuinţeie 
ce le-ai apropiat zi de zi în drumul 
vieții şi pentru prima dată am avut im- 
presia că sufletul strivise pe Dumne- 
zeu... Se prăbușise totul în jurul meu... 

Cu gândul fugărit departe aşteptam, 
ca și altă dată, să apară după colţul u- 
liţei, încovoiat ca un semn de întrebare, 
legănat în mişcări greoaie, -rezemându- 
se de baston, bătrânul meu prieten. Am 
străbătut calea lăsală în urmă, răsă- 
rindu-mi, ca din vis, anii dragi ai copi- 
lăriei, când o bună parte din timpul li- 
ber îl petreceam aci, lângă dulapuri, 
lângă bătrânul meu prieten, care știa a- 
tât de minunat să trezească în noi do- 
rința unei munci rodnice dragostea de 


cărţi, dragostea de trecut, pe care-l po- 
vestea ca nimeni altul. Vorba lui undui- 
toare te apropia sufletește, așa cum nu- 
mai el avea acest dar în târgul nostru. 
In toată ființa, în toată vorba și în pri- 
virea lui găseai ceva din farmecul și 
ciudățenia marilor apostoli. Am avut 
iotdeauna credința că negoțul pentru 
el era numai un prilej de a sc apropia 
de mulțime, pe care o voia luminată de 
poveţele lui pilduitoare. Şi cu atât mai 
mult eram întăriți în credința noastră, 
cu cât vinderea unei cărți, de muliz ori, 
era un prilej de întristare. 

Volumele ce-i populau dulapurile e- 
rau prietenii în tovărăşia cărora stră- 
bătuse viaţa, prietenii cărora le purta o 
duioasă aminţire însăși lămurirea e 
xistenţei sale. Nimic și nimeni nu le pu- 
tea înlocui. 





Ca acum îmi răsare în minte dorinţa, 
arătaţă în una din zile, de a-i cumpăra 
„Cartea Psalmilor”, o tipăritură veche 
și minunată; când am căutat să pun in 
picioare această năzuinţă, ochii lui, se- 
nini ca şi cerul de vară, mau privit ru- 
gători; alunecând sfios mâna pe obraz, 
a prins să-mi vorbească : 

— Acuma nu, o mai păstrez câteva 
zile. 

Ii era desigur greu să se despartă de 
relicvele vieţii, vroind să le vadă în fic- 
care zi, așa cum le-a știut întotdeauna, 
în acelaș raft, în acelaș loc. 

Când negura nopții îşi croia drum 
spre oraș, bătrânul neguțător îmbia cu 
privirea, vreme îndelungată, dulapurile 
lui dragi; întrun târziu le fereca cu 
drugi de fier prinse cu lacăte greie. Se 
mai uita în urmă de câteva ori, purtând 
în privire regretul că într'o zi va trebui 
să se despartă de tot ceea ce numea mul- 
țumire şi numai atunci își pornea la 


de MIRCEA ALEXIU 


drum, cu mersul domol, trupul gârbo- 
vit, rezemat în baston. In noapte, ară- 
tarea lui șerpuia alene pe lângă ziduri 
şi loviturile cadențate ale bastonului 
păreau glasuri venite de pe alte tă- 
râmuri. 

Nimeni nu ştia de unde se pripăşise 
în târgul nostru, după cum nimeni nu 
înțelesese ciudățenia unei vieţi ce nu 
se încadra în ritmul existenței provin- 
ciale, Nu avea pe nimeni decât cărțile 
şi ele îi țineau locul unei familii întregi, 

Eu am crescut cu neguțătorul de 
slovă, el a îmbătrânit cu mine; cu fie- 
care zi petrecută în tovărăşia lui, sufle= 
tul căuta o pricepere a omului, pe care 
umanitatea îl ridicase peste vălmâșa- 
gul de patimi al lumii în cara trăia. Bă- 
trânul anticar întruchipa spiritualitatea 
unor năzuinţi de mai bine a mulţimii, 
dorind s'o vadă cum depășește clipele 
de frământare, încadrându-se în ritmul 
unei vieţi de înțelegere şi de iubire, 

Când am părăsit târgul, mânat de vo 
nouă orânduire ce trebuia să mă poarte 
pe alte rneleaguri, ochii lui au prias a 
se umezi şi multă vreme, și unul şi al- 
tul n'am putut cuvânta. S'a apropiat de 
mine cu paşi tremurați. mi-a prins prie- 
tenește mâna în mâna lui aspră şi bo- 
țită, a căutat întorcând capul să-și ștear- 
gă o lacrimă ce fugărea pe obraz, m'a 
privit îndelung şi după ce s'a străduit 
să pună stavilă sbuciumului ce-l simţia 
sugrumându-l, mi-a şoptit stins, cu un 
glas ce venea de departe, din lumea lui. 
Glasul acela l-am purtat cu mine pre- 
tutindeni şi de multe ori, când mă sim- 
team doboriît, mi-a fost un îndreptar și 
un stimulent în lupta ce nu trebuia so- 
cotită niciodată pierdută, ori câte greu- 
tăți sar ridica stăvilar. 

— In ziua când te vei reîntoarce în 
târgul nostru, îți voi dărui „Cartea Psal- 
milor”... Ea este o frântură din viaţa 
mea; în filele îngălbenite am închis a- 
mintirile unei părți din viața mea și 
crede-mă, este prea dureros acuma, 
când mă despart de tine, să mă despart 
și de ea... Aș vrea sănfiripi și tu în- 
tr'o zi, înţelegerea unui om la care pu- 
țini au ştiut prețui omenescul... 

In această zi mohoriiă de toamnă, 
când amintirile fugare se deapănă în 
mintea mea, în clipa când trăiesc cu 
mine, cel de acum zece ani, privind spre 
colțul uliţei, aştept parcă să-l revăd 
pășind spre dulapurile sale dragi, re- 
zemându-şi în baston puţinul său trup... 

Cum sa sfârşit am aflat în urmă. 

In negura nopţii a fost găsit ghemuit 
lângă dulap; avea „Cartea Psalmilor” 
în mână și privirea ațintită spre cărțile 
ce-i fuseseră atât de scumpe. 





ge, se aprind unul sau mai multe becuri 
roșii (după amanţii respectivi) iar dacă 
este cu totul inocentă se aprinde un 
singur bec... alb. Madame Fricasso pune 
mâna, aşadar, într'un moment de furie 
şi se aprind toate becurile roşii. Inven- 
tatorul nu are de regretat. decât că na 
pus decât vreo douăzeci. 

„Invenţia” ne-a evocat „„Moşii” a că- 
ror dispariţie o plângem. 

Dar experienţa ştiinţifică a dovedit 
că nimic nu dispare, totul se tran- 
<formă. 

Aparatul care-ţi prevedea „prezentul 
trecutul și viitorul” cu aceleași becuri 
roşii — serveşte acum la indicarea vir” 
tuţii... Negustorul de iluzii dela Moşi 


și-a mutat doar dugheana. 












oale 
DACISE: 


Repetăm ceea ce am anunțat de 
ia începutul acestei rubrici.  Răs- 
punsurile la scrisorile primite se 
dau în termen de două luni de la 
primire, Manuscrisele nu se îna- 
poiază în nici un fel. Cei ce ar dori 
să le aibă inapoi în caz de nepubli- 
care, e preferabil să nu le mai tri- 
mită. Primim atâtea scrisori încât 
ne e peste putintă să păstrăm ma- 
nuscrisele nereținute pentru pu- 
blicare. 





Dumitru P. — Mai trimițeți. Sonetul are 
serioase calităţi. 

Octavian Şerbu. — „Noaptea de toamnă” 
dovedeşte că puteți versifica. Sunt însă pe 
alocuri și greșeli de ritm, ca de pildă: 
Vântul suflă cu furie, printre pomii din 

grădină. 


Nu vă sfătuiesc să perseveraţi în poesii de 


telul celei trimise nouă, Scrieţi mai bine 
proză, 

Gh. Roman. — Mai încercați. Feriți-vă de 
versuri facile ; 

E noapte târzie... 
Luna răsare, 
Viața învie, 
Sufletu-i mare! 
E noapte târzie... 
O! feerie! 

O! noapte târzie. 

O! poezie! 

Nicu Marcel Epureanu. — Mai trimiteţi. 
Cei 7? lei nau fost cheltuiţi în zadar, 

T. Trandafir. — Citindu-vă versurile am 
recițit pe Alecsanari. Un Alecsandri mai tâ- 
năr ceva decât cel din Pasteluri și — din 
păcate — în întârziere cu vreo 8 decenii. 

Marian 1. Pătra-Licu. — V'am răspuns 


încă din numărul 22, la Poşta redacţiei. Ne 
uimește deci faptul că ne reproşaţi de a nu 
vă fi răspuns. 

„Păcăleala” își meriţă cu prisosimță titlul. 


Aureliu Dumitru. — Mai trimite, și fii mai 
puţin pesimist, 


Martin Radu. — In calitațe de cititor frec- 
vent al revistei noastre îţi vei fi putut da 
seama că poezii ca „Serisoarea” dumitale nu 
au ce căuta în ea. 


„când pe'noptate ne plimbum pe cărărue 
Ne perdeam în jurăminte rugând luna să 
Ru spue 
Nimănui iubirea noastră să rămână pentru noi 
Să fiu totul pentru tine totul pentru a- 
mândoi (1!!!) 


Acum e toamnă cad frunzele bătute de vânt 
Și simt că mă apropiu de inevitabilul mor- 
mânt. 


Alletta Canta. — „Fata morgana” se ive- 
ște în pustiu şi dispare așa cum a apărut. 


Nicu Predu. — Eseurile trimise păcătuesc 
prin didacticism. Trimiteţi-ne versurile cu- 
lese de d-voastră. 


C. N, — Vă încurajez, nu pentrucă spuneţi 
că var folosi o încurajare ci pentrucă aveți 
frumoase calități. Așa dar :mai scrieţi şi tri- 
miteţi-ne încercările d-voastră, 

In curând ele vor fi publicabile. 


„Jag Brăila: 


Tristeţea-mi este unicul tovarăș 
Când chinuit de-a! gândurilor şir, 
Doresc singurătatea ameţitoare 
Și-alunec trist în lung delir 


Tot ce aveți mai bun de făcut în aseme- 
nea momente e să lăsaţi condeiul la odihnă. 


Jean Topoloven. — Mai trimiteţi. 


Aleze Nicoară. — Gândurile d-voastră în 
jurul artei nu se pot publica în forma ac- 
tuală, De altfel rostul unui articol de ase- 
menea natură este să aducă vederi personale 
sau să prezinte părerile autorizate ale celor 
ce sau ocupat de astfel de probleme. 


Mihail Gafiţa. — Incercările dumitale „în 
aria literaturii stihuite” promit. Mai trimite. 
T. st. 














UNIVERSUL LITERAR 














10 Septembrie 1938 





CERNĂUȚŢI-ORAŞUL TINEREȚII 


Baruri, desnădejdi, traficanţi de... vise și ceva despre studenție 


Glasul puternic tăcu. Un sergent ieși 
după un chiosc și cu pași repezi alergă 
după noi. Ne prăpădeam de râs. Luna 
lucea palidă în noaptea aceea de toam- 
nă, după turnul întunecat al primăriei, 
unde-o privise de-atâtea ori şi tânărul 
Eminovici — elev — alergând grăbit 
spre locuința sa din Cuciurmaregasse. 

„Marseilleza“ începu din nou. Cât de 
ciudat răsunau versurile acestea în ora- 
şul german. Eram întradevăr cuceri- 
tori, sosise și pentru noi ziua gloriei? sau 
bieţi visători, inecându-ne răzvrătirile 
întrun imn ce condusese atâţia luptă- 
tori la moarte? Nu ne interesa prea mult 
asta. Fapt era că descoperisem poezia. 
Da! Eram copiii unei patrii care cu- 
primdea toate ţările și toate zările, ai 
unei patrii care începea din noi, unia 
toate anotimpurile și oglindea aurora 
viitorului. Era o patrie spirituală care 
ne lega pe toţi și înţelegeam să luptăm 
pentru ea. 

Era adevărat că nu puteam măsura 
nici limitele nouei descoperiri, nu-i pu- 
team aprecia nici substanţa. Totul era 
nou, o adevărată lume nouă. Ce ne mâ- 
nase aici? Atmosfera străină, unde nu 
se mai putea respira? Veacurile trecute 
ce ne apăsau umerii? 

Cernăuţi! Decâteori nu ţi-am spus în 
gând Czernowitz, fiindcă așa meritai. 
Erai un oraş închis, nu mai puteai îrăi 
așa. Poate şi tu aveai nevoie de noi. 

Peste străzile tale strâmte urcând 
greoiu la deal sau coborând prăpăstios 
povârnișuri, strângând atâția fluturi de 
noapte — biete femei necăjite — peste 
casele dărăpănale, jegoase, peste toată 
averea aceasta de cămătar bătrân şi câr- 
cotaș, de câte ori n'am aruncat arcade 
de vise şi jerbe de idealuri. Proectam 
destinul acestui domnesc oraș septen- 
trional pe-un cer românesc cu chenar 
voevodal. 

— Hei Fritz „încă optsprezece habe, 
douăsprezece fripturi la grătar, şaizeci 
de mititei şi zece pachete de țigări. 

Eram peste douăzeci de flăcăi, tot 
unul şi unul. Masa noastră dela Dră- 
guleanu, când sentâmpla să firn la un 
loc, cuprindea tot umbrarul. Liviu Rusu 
vlăjganul blond. distins profesor dela 
Conservator, susținea cu tărie că Bach 
era incomparabil, că Bach însemna ge- 
niul muzicii coborât pe pământ, Dar 
când sufletele noastre străluceau ca ste- 
iele în jurul acestui Bach — astru in- 
accesibil ,— Liviu Rusu înduioșat de 
depărtările noastre, revenia bruse la 
melodia acelei neuitate colinde, și gla- 
sul lui legănat ne cânta la fereastra su- 
fletului : 

Numai una miorea 
Stătea'n loc şi se ruga 
La Măicuţa Precista... 

Paharele ciocniau, glumele nu mai 
conteniau, dar melodia acestei colinde, 
în Cernăuţii noștri din viitor, ce frumos 
se ridica — rugăciune domnească și ro- 
mânească. 

Un tânăr poet povestea despre un 
făt-frumos al său, beizadea trecut în 
genealogiile celor nelegitimi ai lui Şte- 
ian cel Mare și Petru Cercel. 

— E ca un prinț, se lăuda el. 

Toţi cunoşteau povestea asta, dar a- 
mănuntele ne distrau totdeauna. 

— E dovadă că poezia ta porneste din 
pământ solid, nu se dărâmă ușor. 

— Sunt împotriva lirismului plângă- 
reţ, declară cineva. Mircea Streinul a 
procedat ca un veritabil fecior de sat 
iată de ce poezia noastră va învinge. 

George Antonovici nu mai contenea 
cu glumele. George Drumur pronunța 
sentințe scurte, toți îl ascultau cu plă- 
cere, E. Ar. Zaharia aducea prospețime 
și veselie. 

— Suntem duhul moldovenesc în a- 
cest oraș, pronunță cineva, sau era un 





ai? 


Primăria 


ecou al sufletelor noastre ? Până la noi 
cei ce-au luptat, pentru românism — 
şi sunt atâţia netemuți luptători seniori 
in această cetate — toţi au luptat în- 
dividual, Și dacă s'au oţelit caracterele 
în viaţă, dacă idealul tineresc a rămas 
decenii nestins, obiectivele luptei fiind 
disparate, biruințele s'au fărămiţat, vic- 
toria cea mare a rămas între neguri. Şi 
nu arareori, idealul cel mai frumos pen- 


tru care se credea că merită ostenelile 
luptei se confunda cu un ideal de înăl- 
țare personală. Noi renunțasem demult 
la asemenea gânduri. Cu poezia se pu- 
tea cel mult muri de foame, — apoteoza 
unui ideal, cea mai sublimă. Nimeni 
dintre noi n'a pretins vre-un post decât 
pe bază de studii şi examene serioase. 
Noi cerem foarte puţin: pe meleaguri 
înstreinate, să răsune cântec românesc, 
Să creiem o spiritualitate românească 





MIHAIL EMINESCU 


în mijlocul acelui focar de ziare şi re” 
viste streine. Nu e vina noastră dacă 
aceste cântece, poeme, dacă vreţi, au 
indispus și pe unii români. Peste larma 
de glasuri streine glasul nostru, în ar- 
mură de imagini, în ritm și rime în- 
drăzneţe, sa tăcut auzit. Nu peste mult 
s'a cristalizat Curcubeu peste ţară, după 
admirabila expresie a poetului Teofil 
Lianu. Eram mândri de victoriile noas- 
tre în spirit, de cuceririle noastre impe- 
tuoase. Puteam fi la distanțe uriaşe, po- 
omele noastre mărturiseau acelaş crez, 
se rugau în aceleași melodii, 

— Hei, aţi uitat că în sunet de harfe 
şi chimvale au căzut zidurile Ierichonu- 
lui? De ce să nu cântăm smeriţi stelelor, 
dece să nu invocăm umbrele strămoşi- 
lor? 

Când ne retrăgeam în revărsat de 
zori, Palatul administrativ cât era de 
masiv și întunecat, îl vedeam pustiu, cu 
o viaţă interioară uscată țesînd un pre- 
zent — copie fidelă a unui trecut de 
clasică biurocraţie. 

In schimb, ne opream în faţa statuii 
lui Eminescu. Chipul voevodal avea re- 
flexe de peste alte lumi. Il ascultam 
plecați : 

— Şi eu am luptat ca şi voi. Aceste 
străzi le-am cutreerat și eu. Mă sim- 
țeam strein între streini, dar credimța 
în neamul românesc nimeni nu mi-a 
putut-o stinge. 

Războiţi-vă cât sunteți tineri — oste- 
neala voastră vă va fi larg răsplătită. 
Nu vă înspăimânte palatele, banii şi 
traiul altora. Şi eu am fost umilit de u- 
nii ca aceştia dar fruntea mea nu sa 
plecat. Am mers mereu înainte și cei 
mulți au râs. Credeţi-mă, drumul aces- 
tora e mult mai de plâns“. 

Toţi înțelegeam graiul acesta, inima 
ni era senină. Alte poeme străluciau în 
faţa ochilor, le prindeam sclipirile, le a- 
dânceam înțelesurile. 

Soarele răsărea în depărtate ținuturi 
trandafirii. Il lăsam acasă pe Liviu 
Rusu. Nu ne ieşea din gând minunata 
colindă: 


Numai una miorea 
Stătea'n loc şi se ruga 
La Măicuţa Precista.... 


BARURI... PREMIERE COREOGRA- 


FICE... 


Intr'o eventuală viaţă romanţată a 
marilor oraşe, Cernăuţii ar ocupa un 
capitol de seamă, binemeritat, Dacă 
pământul, trecutul și văzduhul româ- 
nesc izbucneau vijelios în suflete și poe- 
me, dacă o viaţă activă, disciplinată, 
pentru un ideal românesc, creştea şi se 
închega cu adânci miresme câmpenești, 
în palmaresul marilor bandiți de toate 
calibrele europene, Cernăuţii continuă 
a fi un oraș adeseori însemnat cu sân- 
ge. Intre Paris, Berlin și Bucureşti, Cer- 
năuții au avantajul unui oraș cosmo- 
polit de prim ordin, unde în afară de 
limba română, prin anumite Jocaluri 
poţi auzi cele mai rare dialecte din A- 
metrica de sud. 

Dar nu numai atât. Suspecţi oameni 
de afaceri, comis-voiajori internaţionali, 
profesori particulari trăind din expedi- 
ente sunt obicinuiţii clienţi ai aşa nu- 
mitelor baruri. 

Barurile cernăuțene, în acest vad de 
pasageri cu valută forte, rentează, pro- 
babii, foarte mult. Din această cauză 
s'au și înmulţit, Astfel, numai pe o stra- 
dă întâlmeşti două, trei. In deobşte au 
numiri la fel de internaționale, ca 
și clienții: „Colosseum Bar“, „Im- 
perial Bar“ şi altele pe cari  local- 
nicii le cunosc bine. Barul cernăuţean, 
fiind aducător de venituri, e plasat în 
plină stradă, în văzul lumii. Astfel că 
muncitorul flămând, când se întoarce 
acasă cu 20—30 lei după o zi de muncă 
se oprește puţin în fața barului, ascultă 
geamătul înăbușit al muzicii şi neputin- 
cios pleacă fruntea. Internaționalii tre- 
bue să petreacă, bandele trebue să se 
distreze! 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


Totuşi să nu condamnăm aceste lo- 
caluri „selecte“, In lipsa unui teatru na- 
țional care să act.veze efectiv, în lipsa 
unui program artistic selecționat, pen- 
tru mulți cernăuțeni barurile repre- 
zintă un refugiu, iar premierele corev- 
grafice cu stele de diverse mărimi, ţin 
locul unor premiere de mare artă. 

Deoarece afară de conferințele şi șe- 
zătorile socielăţii „Armonia“, atară de 
conferințele săptămânale ale Univensi- 
lății Libere, cetățeanul care vrea să 
petreacă o seară mai elevată, în altă 
parte decât la cinematogial, nu arare- 
ori deschide ușa unui bar care-l invită 
cu tentaţii de „artă“, fără să fi fost 
convins că dispoziţiile sufletești îl mâ- 
nau la bar. 

Dar în clientela barurilor mişună 
destui autohtoni sentimeniali, burlaci 
şi... bonvivanţi. Ei pot spune ratdeauna 
cu un aier de vizibilă superioritate : 

Am petrecut la bar toată noaptea. 

A fost un chei monstru... 

Si toată lumea-i crede. 


DOKTOR FAUST, IN VIZITA... 


„Şi iată-l pe Doktor Faust eliberat 
de itinerariul impus de Goethe, spilcuit 
în medic german, cu relații cosmopolite 
şi nu tocmai agreat în patria sa, cu un 
vademecum în mâini, consultându-l pe 
simpaticul Mephisto, transformat de 
circumstanță în managerul său, 

— Gândeşie-te la un oraş, din carc 
viața germană să nu fi dispărut. Dimpo- 
trivă. Nemţii să-şi aibă reprezentanții 
lor în consiliile judeţene. Fetele să aibă 
mersul sprinten al Krimhildei, ochii al- 
baștri și cosițele ca spicul grâului. Bere 
germană „Luther“, ziare germane și o 
spiritualitate care să nu aibă nimic 
agresiv sau dacă este să fie în surdină, 
să nu-mi deranjeze preocupările. 

— Herr Doktor, răspunde asistentul, 
cu o ușoară tristeţe în glas. In Cehoslo- 
vacia, germanii sudeţi vor căuta să ne 
atragă în rândurile lor pătimașe. In Po- 


i aia 


terviewuri, toate acestea se cuvin unui 
bătrân savant, Ii sunt necesare. O „şi 
decoraţii, fotografii. Voiu chema ziariș- 
tii, le voiu face declarații. Vom toasta. 
Le voiu expune cercetările mele. 

— Ce cercetări... ah, cercetările du- 
mitale — izbucni în râs Mephisto. 

— Nu art a face, Orice savant trebue 
să aibe cercetări. Prin urmare, am și eu 
cercetările mele. Voi vorbi despre a- 
ceste cercetări, dacă se poate într'o con- 
ferinţă, în aula Facultăţii de ştiinţe. L 
mai somptuos, mai îndrăzneţ. Se va a- 
plauda. Știi că pentru un bătrân sa- 
vant, și aplauzele sunt un stimulent? De 
ce toate aceste realităţi, dumneata ie 
numeşti concesiuni şi îţi baţi joc de 
mine? 

— Pentrucă înainte, realităţi erau 
construcțiile, ipotezele, însfârşit gându- 
rile și poate visele dumitale. Astăzi, a- 
ceste realități s'au schimbat. Dar să ne 
grăbim. Indată plecăm. 

In drum spre hotel, Dr. Faust era 
mereu nedumerit. Fuseseră cândva rea- 
lități pentru el ipotezele, construcţiile 
spirituale? ] se părea exagerată afir- 
maţia lui Mephisto. Mai curând o 
stăruinţă în lucru, în condiții cu totul 
confortabile, un meșteșug, o dibăcie, 
ce-i producea o plăcere fizică aproape. 
Dela aceste satisfacţii la satisfacția a- 
plauzelor, a onorurilor, cte., distanţa nu 
era mare. Deodată o îndoială îi tulbură 
mintea. Dacă cercetările lui n'ar fi inte- 
resat, nu se compromitea în faţa publi- 
cului? şi îl întrebă pe hazliul său mana- 
ger. 

— In faţa colegilor universitari nu 
s'ar fi compromis, îl asigură acesta, de 
oarece mulţi dintre protesori se găseau 
în acelaș stadiu cu e]. Cât despre pu- 
blic, acesta e atât de bine crescut încât 
aplaudă pe oricine, fie din obicinuinţă, 
fie de bucurie că sa terminat conferin- 
ta, fie înstârşit ca să dea impresia că a 
înțeles. 


— Minunat oraş Cernăuţii, strigă cu 





Reşedinţa metropolitană 


lonia „am auzit că sunt persecutați. 
Cecace nu ne-ar conveni nouă și idealis- 
mului de care suntem însuflețiţi. Fireşte 
că misterele vieții se pot deslega mai 
uşor după un somn bun și o masă bună 
şi că iubirea la care n'aţi renunţat (deşi 
ar fi timpul!) e mai adâncă și mai rod- 
nică într'un spaţiu liniștit decât în vâr- 
tejul altor pasiuni, temporale, însă cu 
atât mai violente, 

— De ce atâtea reticenţe și subtili- 
tăţi. Ai uitat felul deschis şi lămurit de 
exprimare al bunului Goethe? Ştiu că 
ești mare hoţoman (de când cu Marga” 
reta?) Dar însfârșit, Te rugam să-mi 
numești un oraş ,spre care-am putea 
pleca chiar azi (L. A. R. E. S. sosește 
la 5), unde modul german de a simți să 
nu ne împiedice a gândi obiectiv și uni- 
versal. 

— Am înțeles, zise Mephisto. In 
cele două cărți ce ni le-a închinat ma- 
estrul dumitale și discipolul meu, n'a 
crezut că educația dumitale va atinge 
asemenea culmi, 

— Iţi place dela un timp să mă necă- 
jeşti. Dar să revenim la chestiune. 

— Cernăuţii, răspunse managerul său, 
ridicându-se în picioare. Ne şi putem 
face bagajele. Deși oraș de răsărit, ne 
bucurăm încă de multă stimă. Aflând 
cine suntem „cu siguranță ne vor face 
primire oficială, Spiritul german are 
soldaţii săi credincioşi, ceeace e un bine 
şi un semn de civilizație. 

— Programul e splendid, aprobă en- 
tuziast doctorul Faust. Chiar admițând 
că în intenţia acelora ce cred că prin 
onoruri și deșertăciuni ne-ar putea 
schimba câtuşi de puţin în bine situa- 
ţia noastră de savanţi, ar exista un pic 
de trufie omenească, şi încă nu văd de 
ce o primire călduroasă să nu ne con- 
vie mai mult decât una obicinuită. Si 
apoi nu uita că spiritul german s'a dă” 
ruit tuturor; nu văd de ce n'ar culege 
anumite satisfacţii. 

— Ai îmbătrânit doctore. Ai pornit 
pe calea unor concesiuni, pe care altă 
dată nu le-ai fi făcut în ruptul capului. 

— Până aici, îţi interzic, răcni cu 
fața congestionată Faust. Uiţi că acum 
eu vorbesc, eu gândesc, nu Goethe. Sunt 
liber, sunt liber, urla doctorul. Vom 
merge așa dar la Cernăuţi „onoruri, in- 


glas tare dr. Faust. La noapte suntem 
acolo. Dimineața ne face primirea ofi- 
cială. 

— Am şi telefonat presei locale. Totul 
e aranjat, declară Mephisto. 

La ora 5 un avion de cursă îi aștepta 
pe aerodromul local, Dimineaţa (întârzi- 
aseră două ore la Praga) și după emoţiile 
obicinuite, dr, Faust cu o valiză și Me- 
phisto într'un elegant raglan, cobu- 
râră pe aeroportul Cernăuţi. Era o zi 
de toamnă atât de calmă,cu neguri au- 
rii mângâind ogoarele și colinele undu- 
ind miriști întunecate! O lumină de 
cristal strălucea în zări, oglindea sate 
răzlețite pe dealuri, pâlcuri de păduri 
pierdute în apele fumurii ale dimineţii. 
Rarancea, Toporăuți şi aici, jos de tot, 
lângă Prut, Horecea cu bătrâna ei bise- 
rică de lemn. 

Călătorii streini o apucară pe Tran- 
silvaniei, spre oraş. Nu văzură nici ur- 
mă de oficialități, în schimb, la tot pa- 
sul, întâlneau fete subţiri, svelte în fru- 
mosul costum țărănesc purtând cosărci 
pline cu bidoane cu lapte pe creștetul 
capului. Măreţia şi seriozitatea pasului, 
mijlocul subțiratec şi dezinvoltura în- 
tregei lor făpturi inmpresiună plăcut 
pe dr. Faust. 

— O, dacă le-ași fi întâlnit eu în ti- 
nereţea mea, mărturisi doctorul, într'un 
moment de mare sinceritate, nu mai a- 
jungeam savantul de azi. 

— Nu aţi pierdut atât, ca să aveţi ce 
câștiga pe urmă... Dovadă, oficialită- 
ţile... răspunse Mephisto, zâmbind cu 
subînţelesuri. 

—— Ce frumuseţe, ce soarce; recunosc 
parcă vechile mele burguri, dar aici e 
cu totul altceva. O lumină pe care aş 
numi-o vitală, dă un lustru nou acestor 
case vechi, acestei arhitecturi demo- 
date dar cât de expresive. 

— La „Hotel Palas“ sau la „Pajura 
Neagră'“, întrebă birjarul, întorcându-și 
fața bărboasă. 

— La „Schwarzer Adler“, preciză Me- 
phisto care cunoștea locurile. 

Im Piaţa Unirii plătiră și intrară în 
hotel. In zadar căutară o cameră ca lu- 
mea. Un lux sfidător, aparent, ascundea 
abil gunoiul,  murdăria şi mirosul de 
mucegai. — E lux, e lux, şuera printre 
dinţi, puiul de ovrei care conducea pa- 





de IULIAN VESPER 


sagerii. — Acest lux, răspunse dr. Faust 
duce direct la sinucidere, 

Spre amiazi găsiră lângă Dominic o 
elegantă pensiune nemțească. Gândul 
că fusese ignorat de auturităţi, că presa 
locală ţecle 7 ziare minoritare!) nu-i a” 
nunțase sosirea, îl neliniştea din nou. 

— Intre noi [ie zis am ales Cernăuţii 
mai mult pentru condițiunile climateri- 
ce şi de higienă spirituală, decât pen- 
tru a vi se face onoruri, i-o  reteză 
scurt frumosul său mamager. Şi în Cer- 
năuţi, ca și în alte orașe din lume, sa- 
vanţii se bucură de o taimă pe cât de 
relativă, pe atât de trecătoare. Creiato- 
rii de mituri, făuritorii de idealuri, mu- 
cenicii ideilor, aceștia încep abia acum, 
după milenii de persecuții. să se bucure 
de stima și dragostea oamenilor, 

Deşi, e și aici o eroare -— eroare e în- 
săşi existența — veacul ce se deschide, 
e al lor. 

— Să nu ştie nimeni din oraş că Eu, 
d-rul Faust, sunt aici. 

— De ce să se știe neapărat? Nu porti 
în spate o glorie nemuritoare și atâtea 
tirade de versuri, de care habar niai; 
ai nevoie de o ieftenă reclamă de ga- 
zetă. 

Dr. Faust se privi bine, ca şi cum 
Sar fi încredințat că există, apoi por” 
niră în oraș. In zadar aştepta să întâl- 
ncască în acest oraș german, acele silu- 
ete blonde, rumene de Lorolei și Krim- 
hilde, ce fac distincția și mândria tipu” 
lui german. Dr. Faust opri un băştinaș 
neamț şi-l întrebă, 

— Apoi să vezi, vorbi acesta. Nu zic 
că nu sunt, dur stau mai ales pe la ma- 
halale. Sunt frumoase şi curate figuri 
de rasă. Dar, să mă ieriaţi nu vor si 
se păstreze. Nu le cam plac nemţii; în 
schimb mor după români, 

Dr. Faust dădu din cap în semn că 
nu i-ar veni a crede. Mephisto aciu- 
se însă exemplul convingător, că întrun 
sat din apropierea Cernăuţilor, un flă- 
cău de 24 ani, avea 16 copii pela diferite 
fete şi naveste din sat. 

— Sehr interessani, declară cuprins 
de nemărturisite emoţii, dr. Faust, Pe 
drum nu se mai sătura să privească fe- 
tele puternice, arse de soare „altele albe 
ca zăpada, în catrințele lor înflorite și 
cămășile numai râuri de mărgele şi flu- 
turi. Toate aveau o trumureţe severă, 
rece, însă cu atât mai seducătoare. 

— E o lume nouă (ein neues Welt). 
Cu totul aparte. 

— Nu le-ai văzut decât pe de-asupra 
Și te-au fermecat. Dar să treci dincolo... 

— Mi se pare că m'am să le văd de- 
cât așa, oftă obosit Dr. Faust. 

Seara, cinară la Lucullus şi la Ca- 
member. Erau acolo profesori, studenţi, 
funcționari. Se mira că aceştia discută 
așa de mult și beau așa de puţin. O, nu 
erau chefurile monstruoase din beciuri, 
cum le apucase el, când se urcau pe bu- 
toae şi cântau până-i ţineau gura. Aici 
erau discuții serioase, în românește, 
despre subiecte pe care nu le înţelegea, 
deşi cunoștea toate limbile. Nu se cân- 
tau măcar acele nevinovate cântece stu- 
dențeşti, cu arii săltăreţe pe care toți 
studenţii germani erau obligaţi să le 
cunoască. Insă, ce bune erau sărmălu- 
țele românești cu mămăligă. Și vinurile. 
Se găsea, într'adevăr, în faţa unei lumi 
necunoscute şi simțea că-i lipseau po- 
sibilitățile să o cuprindă și s'o dcfine.- 
scă, 

A doua zi plecară la Prut. Dr. Faust 
se desbrăcă să se scalde, când auzi zvo- 
nul că un tânăr neamţ, Carol Bauer, se 
înecase. 

„— ŞI râurile ne alungă. Ne pierdem 
aici, 

Alergă la pensiune și controlă mersul 
trenurilor. Seara la 9 aveau rapid spre 
Berlin. Mai hoinăriră prin oraş. Biseri- 
cile, clădirile se schimbau; răbufnea altă 
viață. Trenul] sosi. După Orăşeni i se 
aduse unicul ziar, în care apăruse pe 
larg reportajul : 








Teatrul Naţional 


DR. FAUST LA CERNAUȚI, Strân- 
gerea legăturilor româno-germane. 


măcar 
L-aşi fi recompensat cu 


— Bietul redactor, n'a putut 
să mă afle. 
ceva.... 

— N'avea grijă. Te iubeşte el şi fără 
asta. Ieșim Goar dintr'o ţară idealistă,. 
Trenul gâfâia în noapte. Dr. Faust își 
amintea de Cernăuţi cu o teamă super- 
stițioasă. 

(Sfârşitul în n-rul viitor) 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le PT. T. Nr. 44908 -938