Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0023

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


lascrisă sub Nr. 163 Trib. llfov. 


ABONAMENTE : 





» 


Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 


3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





SAMBATA 23 


VNIVEDSUL LIILPAR 


ANUL XLVIIL e Nr. 23 
IULIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





La moartea 
Reginei 


Nici doliul, care a cuprins parcă și 
natura, nici plânsul unei ţări întregi şi 
nici cuvântul nostru — mai cu seamă el 
— nu pot arăta câtă durere ascundem 
în suflete la moartea Reginei. 

Ne-a fost prea dragă ca să putem în- 
chega în slovă ceea ce simțim și prea e 
mare golul! pe care-l lasă în inimile ro- 
mânești. 

Dela un capăt la altul ţara îmbracă 
zăbranic negru. Plâng copiii aplecaţi pe 
„Crinul vieţii”, plâng femeile, cărora 
le-a fost soră şi plâng aceia cari, pe front, 
au simțit alinare când mâna Reginei 
le-a cercetat rănile, ca o mână de mamă... 

Cu chipul Ei în minte au murit eroii 
de ieri, luptând pentru fiece petec de 
pământ românesc şi chipul Ei ne va îi 
indemn şi călăuză pentru biruinţele de 
mâine ale brațului și duhului nostru. 

A fost frumoasă Regina, ca nici o altă 
iemee, pentrucă frumos îi era sufletul. 

Ea, cea mai aleasă întrupare a ome. 
nici, înțelegând suferința, a fost e- 
xemplul viu al abnegaţiei şi al sacrificiu- 
lui pentru țara şi neamul Său. A avut 
de înfruntat greutăţi pe care numai su- 
filete de o tărie excepţională le pot în- 
vinge. Şi Regina Maria le-a învins. 

In timpurile grele şi dureroase ale 
războiului mondial Ea a fost pretutin: 
deni pildă și nobila-l purtare a contri- 
buit în cea mai mare măsură la biruința, 
care a încununat sbuciumul românesc. 
Toţi acei ce au scăpat din marele măcel 
iși amintesc cu respect şi duioşie de ho- 
tărirea cu care Regina a știut să în- 
frângă asprimea soartei. 

Senină şi blândă mamă a tuturor, Ea 
a umblat fără frică de moarte ori sute- 
rinţi printre paturile bolnavilor, prin- 
tre brancardele răniților, dealungul tran- 
şeelor umede și triste, bravând urgia şi 
surâzând spectrului înfiorător al morţii. 
Imbărbătat, fiecare a putut susține mai 
uşor grozava luptă de care era legată 
soarta neamului. 

Privirea Ei duioasă a picurat în suflete 
speranță iar imaginea Ei a stăruit prin- 
tre luptători, îmbârbătându-i la faptele 
care au însemnat în cartea neamului ro- 
mânesc cea mai frumoasă pagină de is- 
torie națională. 

Regina Maria ne-a dăruit tot ce a avut 
mai bun. Și Dumnezeu a vrut să o răs- 
plătească dându-I tăria să le înfrunte 
pe toate spre a vedea înfăptuită biruin- 
ţa finală. 

Ceea ce nu s'a întâmplat atunci, când 
moartea pândea pretutindeni, ceea ce 
nu trebuia să se întâmple atunci, este 
astăzi prilej de durere a unui neam în- 
treg. 

Când a simţit că sfârşitul I se apro- 
pie, Marea Regină a cerut să fie adusă 
în ţară ca să moară pe pământul ce I-a 
fost drag, între oamenii, cari au iubit-O 
și nu O vor putea uita niciodată. 


UNIVERSUL LITERAR 





în România 


Prima fotografie 


n Regina Maria 


DIN MEMORIILE REGINEI MARIA 


(„Povestea vieţii Mele”, 


In ziua de 10 Octombrie 1914 
principesa moştenitoare Maria devine 
Regina României, prin moartea re- 
gelui Carol 1. Reproducem din ,„,Po- 
vestea vieții mele“, vol. II, M. 497- 
501, descrierea emoţiei încercată de 
Augusta autoare cu acel prilej. 

Am fost adesea întrebată mai târ- 
ziu asupra celor ce simţisem când s'a 
întâmplat acest eveniment, și tot- 
deauna am răspuns cu adâncă sin- 
ceritate, că a fost una din emoțţiu- 
nile cele mai zguduitoare şi covârşi- 
toare din vieața mea. 

Totdeauna priviam în faţă, faptul 
că mai curând sau mai târziu avea 
să se întâmple așa ceva; dinainte mă 
pregătisem pentru aceasta dar, când 
se înfăptui aevea, a fost o zguduire 
grozavă, 

Imi dădeam seama deplin de ne- 
mărginita răspundere ce m'aștepia, 
mai ales din pricina vremurilor în 
care trăiam și a faptului că situația 
Europei îndeobște și mai ales a Ro- 
mâniei era în grea cumpănă. Eram 
în pragul unei noi ere politice Şi ori- 
ce mişcare, orice hotărîre avea să fie 
de o însemnătate covârșitoare. Clipa 
era solemnă, dar nu simţeam nici o 
teamă deși mi se părea că ni se des- 
chisese asupra vieții o uşă tainică. 

Ne aflam pe pragul ei; ce aveam 
să găsim de partea cealaltă ? 

Eram aceeași femee ca și eri, însă 
mâir= era despărțit de eri ca prin 
tăișul unei săbii, înapoi nu mai pu- 
team merge, adăpost nu puteam 
găsi, pășeam de-acum înainte în lu- 
mina „orbitoare. Murise ceva, însă 
prin această moarte se născuse alt- 
ceva: nemărginite răspunderi dar 
totodată și  nemărginite nădejdi de 
înfăptuire, dacă ne dovedeam des- 
toinici pentru munca noastră, dacă 
aveam putere să cuprindem în mâini 
ziua ce avea să vie. 

Pe o cupă de aur ce o dăruii a- 
tunci soțului meu pusesem să se sape 
următoarele cuvinte : „Ziua de mâi- 


ne poate va fi a ta, dacă îţi va [i 
mâna destul de puternică pentru a 
o cuprinde”, 

Da, astfel simțeam în acea clipă, 
iar când îngenunchiai la patul de 
moarte al bătrânului Rege și privii 
pentru ultima oară fața lui abia mai 
palidă de cum fusese în ultimele săp- 
tămâni, atât de neschimbată și 'to- 
tuși atât de liniștită, atât de nobilă 
şi desprinsă de toate, în noua lui o- 
dihnă bine meritată, simţii că tre- 
bue, cu buze mute, să mă leg prin 
jurământ în faţa marei lui tăceri : 

Nu te teme Unchiule, îţi vom duce 
witejește opera mai departe. Mâna 
Ta a fost grea, adesea mi-a apăsat 
tinereţea, însă erai drepi şi nepărti- 
nitor cât te lumina gândul. 

Nu voiu uita învățăturile Tale 
deşi cu greu le-am ascultat și cu 
greu le-am urmat; şi acum, îngenun- 
chiată lângă Tine, deși ești astăzi 
mut și nu mai poţi să-mi porunceşti, 
simt că totuși ai o solie pentru mine, 
nepoata Ta, care odinioară Te-a tul- 
burat atât. 

Ta, Unchiule, voi încerca să fiu 
cum ai fost Tu, credincioasă până la 
moarte, să-ţi iubesc țara cum ai iu- 
hit-o 'Tu atâţi ani îndelungaţi, cu 
voia Domnului îţi vom duce înainte 
opera fără a ne teme, 

Amin 

Aunty aşezată pe un scaun lângă 
soţul ei, învăluită în negru, și încon- 
jurată de multe doamne îmbrăcate 
tot în negru, povestea cum murise 
Unchiul, pe neașteptate, în braţele 
ei, în timp ce ea bâjbâia cu mâna 
prin întuneric, căutând comutatorul, 
ca să aprindă lumina... pentru el a 
moarte minunat de lină, dar pentru 
ea o îngrozitoare zguduire. 

Copiii mei erau adunaţi în iurul 
ei, iar Nando o ţinea de mână; dar 
Unchiul era cufundat în tăcere și 
ziua lui se sfârşise. 


'Toate amănuntele despre acea vre- 





vol. Il, pp. 497—501) 


me, deşi adânc întipărite în mintea 
mea, sunt prea neînsemnate ca să le 
povestesc pe larg; găsesc mai nime- 
rit să citez câteva rânduri din cartea 
mea, în care totul e zugrăvit pe 
scurt, întrun singur tablou și stă 
prinsă în cuvinte starea raea sufle- 
iească din acea zi: 

„Intorcând ultimele file ule acestei 
cărți, închid în ele zilele tinereţei 
mele, Zile de luptă, zile de iluzii, zile 
de dezamăgiri, zile de prefacere in 
bine, zile de îndoială, zile de noi în- 
ceputuri, zile de dragoste, zile de 
răzvrătire, zilele tinereţei... Zile de 
furtună, de lumină însoriță, zile de 
înfăptiuur; care uneori au venit prea 
târziu, zile bogate de nădejdi, mile 
îngreunate de teamă, și ce îndoială, 
zile pline de suare, de flori și de spe- 
ranțe, zile înfinrate de bucurie sau 
de durere, zile ca un potir plin pâna 
la ravărsare, caide, minunate, 2loco- 
tind de viată ș. de energie; zilele ii- 
nereței meie, . 

Zile în care tremuram şi zile în 
care râdeam, zile când orice lucru 
îmi părea cu putinţă, zile în care tie- 
ce pas cerea o sforțare, dar și zile 
cână îm; alergau pe pământ picioa- 
rele ca  înaripate, zilele tinereței 
mele...”. 

Și iată încă un tablou care mi-a 
rămas în veci întipărit în inimă. In 
acea dimineaţă devenisem, soțul meu 
și cu mine, regele și regina unui po- 
por care începuse să ne iubească, în- 
cetul cu încetul, rege şi regină, în 
clipa când Europa întreagă ardea în 
flăcări ce dogoreau toate graniţele 
noastre. 

In fața noastră se deschidea o pa- 
gină nouă, plină de temeri, solemnă, 
bogată în neștiute desfășurări, grea 
de îngrijorări neghicite. 

Stam amândoi în picioare în 
mijlocul Camerei deputaţilor. Noul 
rege îşi depunea jurământul în fața 





(Urmare în pag. 2-a) 


Regina scriitoare 


Hărăzită de Dumnezeu cu darurile cele 
mai alese ale sufletului şi minții, Regina 
Maria l-a avut şi pe acela al scrisului, în- 
tr'o măsură a talentului pentru care vor 
rămâne deapururi mărturie ziitorului şi 
mângâiere în tristeţea ceasului de faţă, al 
despărțirii, cărțile care poartă atăt de pu- 
ternic pecetea covârşitoarei personalităţi 
a Reginei scriitoare. Ne gândim mai ales 
la „Memoriile“ Ei, acel nepreţuit tezaur 
de observaţiuni pătrunzătoare asupra îm- 
prejurărilor vieţii şi feluriţilor oameni pe 
care î-a întâlnit. Rareori i-a fost dată 
cuiva o experiență a vieţii atât de cuprin- 
zătoare şi de patetică, cum a fost aceea a 
Keginei Maria, dar şi mai rari sunt poate, 
aceia cari să se fi aplecat asupra specta- 
colului dramei omeneşti cu atâta stărui- 
toare atenţie și cu o înțelegere mai pri- 
mitoare a bucuriilor şi suferințelor pe 
care le oferă deopotrivă viaţa. 

Valoarea deosebită a  reflecţiunilor şi 
observațiilor întâlnite în cărţile Reginei 
Maria, acelea pe care împrejurările trăite 
i le-au prilejuit, constă în faptul de a fi 
fost reacţiuni spontane, având drept ga- 
"anție de autenticitate curajul unei admi- 
rabile sincerităţi. Nimic din acea meşte- 
şugire premedidată a scritorului profesio- 
nist care falsijică datele experienței de 
dragul subtilității analitice, nu se întâl- 
neşte în paginile Memoriilor, unde pute- 
rea de pătrundere a intuiţiei are sponta- 
neitatea şi siguranța divinatoare a in- 
stinctului, 

Câteva rânduri luate la întâmplare din 
„Povestea vieții mele”, vor ilustra cu pri- 
sosință aceste afirmaţii: 

„Imi dau seama că e greu să fac pe alţii 
să înțeleagă pentru ce anume îmi închipui 
că ar putea să ne fie de folus omuleţul 
acesta *), dar o simt cu tot instinctul meu, 
care nici odată nu mă înșeală, Faptul că 
m'am încrezul în oameni, mi-a adus mai 
adesea foloase decât ponoase. E nevoie 
de curaj ca să-ţi pui nădejdea în oameni. 
Eu am acest curaj și nu-mi pare rău că-l 
am, cu toate că aceasta provoacă necazul 
oamenilor mai chibzuiţi şi mai neînzreză- 
tori de cât mine. Am avut adeseaori do- 
vada, că a te bizui pe cinstea unui om 
desvoltă în el tot ce are mai înalt”. 

Activitatea literară a Reginei Maria a 
fost întinsă şi foarte rodnică, cuprinzând 
povestiri și legende, romane, memorii şi 
note zilnice, articole publicate în diferite 
periodice şi ziare străine şi româneşti. 

Amintim titlurile câtorva cărţi, dintre 
cele mai cunoscute şi gustate de marele 
public cititor: „Crinul vieţii” (1913), „Vi- 
sătorul de vise” (1914), „Ilderim“ (1915), 
„Țara mea” (1917), mărturisind o deplină 
înțelegere a frumuseţilor naturale și ar- 
tistice ale țării, — carte apărută în mai 
multe ediții, în limba engleză; — apoi 
„Gânduri şi icoane din vremea războiu- 
lui” (1919), „Dor nestins” (1920), „O 1e- 
gendă dela Muntele Athos” (1923), „Po- 
veşti”, 2 volume (1921—25), „Glasul depe 
munte” (1924), „Când o regină privește 
viața” (1928), „Povestea vieţii mele” (3 
volume), apărută anul trecut şi romanul 
„Măşti”, în primăvara acestui an. 

Multe din cărțile pe care le-a scris, 
cuprind admirabile pagini de propagandă 
—în înţelesul cel mai furmos al cuvântu- 
lui — pentru ţara pe care a iubit-o cu o 
dragoste adâncă, plină de înţelegere. 

Prin darurile ei  neasemuite, Regina 
Maria a știut să cucerească sufletul po- 
porului românesc și dreptul la întreaga 
lui recunoştinţă. 

Acum, când mai trăeşte doar în aminti- 
rea celor rămași, scrierile Ei vor spune 
generaţiilor viitoare măreţia sufletului 
Reginei. 





*) Washburn, corespondentul de război ame- 
rican al ziarului „Times“. 





Regina Maria ta 10 ani 























CRONICA LITERARA 


UNIVERSUL 


LITERAR 








de CONSTANTIN FÂNTANERU 


EMANOIL BUCUȚA: Pietre de Vad 


(Editura Casei Şcoalelor — București, 1938) 


„Toate la olaită înfățișează ţara, nu 
numai cea geogratică şi istorică, păzită 
de munții şi de apele ei sau de steagul 
fluturat de strămoși și de noi pe atâtea 
câmpuri de bătae. Este ţara la muncă, 
zămislitoare de noui valori și puteri, în 
care se toarnă sufletul cel nou al nsa- 
mului românesc. Ea înalță alt fel de 
bastioane la toate graniţele pământului 
nostru, peste care nicio silnicie nu va 
mai putea să treacă. Această țară sun- 
tem datori mai cu seamă s'o cunoaștem 
și rând pe rând, provincie după provin- 
cie, ea va veni aici să ne vorbească de 
tot ceeace năzuește şi face faptă. Va fi 
cea mai bună scoală de încredere pe 
care am putea so urmăm, în nişte zile 
tulburi și pline de ameninţări. După 
Cântarea României și România  pito- 
rească, sunt fragmentele de oțel şi de 
aur ale unei noui cărți, potrivită cu ceea 
ce ne simţim și suntem astăzi, şi la care 
ne încordăm o întreagă generaţie. nu 
mai puţin eroică decât altele, ca s'o gân: 
dim şi s'o scriem“. 

(Ţara, pag. 14) 


Cartea d-lui Emanoil Bucuţa, din 
care punem în frunte un citat, presară 
pe patrusute de pagini numai piete de 
vad, îmbietoare de departe prin puri- 
tatea lor albă. Despre o operă masivă. 
alcătuită la apogeul personalităţii, din 
experienţe, înţelegeri şi îndrumări, este 
recomandabil să vorbeşti cititorilor ori- 
când, dar cu mult mai nimerit în lunile 
acestea de vacanţă, când scrisul poate 
fi o sinceră călăuză pe drumuri și prin- 
tre aşezări românești. Pietre de Vad a 
ieşit dintro anumită dragoste de ro- 
mân și dintr'o anumită destoinicie de 
scriitor. In dragoste s'a amestecat de la 
început multă neliniște, o teamă de ne- 
cuprindere parcă înaintea noului chip 
al țării de după războiu. Ce frumoasă 
această perindare a d-lui Emanoil Bu- 
cuţa pe toate meleagurile românești, de 
la Suceava şi Ceremuş, până în lunca 
revărsată a Dunării, sau mai departe, 
pe coasta mării la Balcic și Mamaia, sau 
în creerii munților, din Caransebeș pâ- 
nă în Predeal și Brașov, Scriitorul nu 
se mulţumeşte însă să-și exprime nu- 
mai iubirea pentru oameni și locuri, ci 
organizează și propune un serios sistem 
de cunoaștere de către noi înşine, a tot 
ce priveşte ţara şi neamul românesc 





—— 


Din memoriile 
Reginei Maria 
(Urmare din pag. l-a) 


poporului său; plin de toate nădejdile 
supușilor săi, sta în faţa lor, pe pragul 
unei vieți noui. 

Era ca o carte necitită încă; nimeni 
nu-i știa gândurile dar întrupa, poate, 
zorile unei mari înfăptuiri ; poate că a- 
vea să fie cel ce va îndeplini un vis în- 
delung visat... 

Eu stam puţin deoparte, cu copiii în 
jurul meu. 

Un lung zăbranic imi acoperea obra- 
zul. Bătăile inimii mele sunau ca pa- 
şii soartei. Abia deslușii glasul regelui 
şi cuvintele lui, însă auzi:  aclamările 
care le întâmpinară. Regele de mâine... 
Un strigăt imens, lung. Un tunet de a- 
plauze făcu să bubue bolta. 

Apoi deodată răsună în văzduh, nu- 
mele meu: Regina Maria... 

Era și în chipul cum îm strigau nu- 
mele ceva ce părea răsunetul unei nă- 
dejdi. 

Simţii deodată că trebue să-mi des- 
copăr faţa, în ochii întregei adunări, că 
trebue so întorc spre ea, fără văl cernit 
care să ne despartă. 

O aclamare prelungă ce mă umplea 
de fiori, isbucni din sute de inimi: Re- 
gina Mana.... 

Şi ne uitarăm unul în fața altuia, 
poporul meu şi eu. 

Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce 
n'a fost dat multor ființe pe lume, căci 
în acel ceas, scumpii mei Români nu a- 
clamau numai o idee, o tradiție sau un 
simbol, ci aclamau și o ființă ve care 
ajunseseră s'o înțeleagă. Eram a lor.. 

Au putut urma desamăgiri şi dureri, 
căci suntem cu toţii în mâna Domnului. 
dar ziua aceasta a fost una din cele mai 
mari cari mi-au fost dat să le trăiesc 

Deaceea vreau să-mi închei cartea 
asupra ei: asupra Ţării Româneşti în- 
torcându-se spre noi Ca spre cea mai 
scumpă a ei nădejde. 


modern. Epoca nouă, de după întregire, 
ne cere o destoinicie aeosebită. Să cu- 
noaștem întâiu pământul și oamenii de 
la noi, apoi pămârțul și oamenii din 
jurul nostru, al celor cari ne sunt la 
hotare prieteni sau dușmani. Nici cu- 
noașterea de noi înșine, nici cunoaşte- 
rea vecinilor nu se bucură la noi de tra- 
diție veche. Nu ne-am scuturat de toată 
ușurimea influențelor apusene, şi nam 
ajuns încă, la un miez autohton, ca la 
un luminiș de tihnă şi împăcare. Cine 
ar afla însă potecile spre o îlo:ă numai 
a noastră, nar mai rătăci cu sufletul 
turburat, prin alte vânturi, ci ar rămâ- 
ne în vraja pământului însuflețit de 
strămoşii miilor de ani. Multe d.n pro- 
blemele existenții se rezolvă prin dra- 
gostea mistică pentru un colţişor, depe 
harta geografică a lumii, de unde nu-ţi 
mai poţi deslipi ochii. In cele din u-mă, 
aici te vei fixa, în veșnicie. Dar ceea ce 
ne stă în putință să facem, trzbue că 
facem înainte de moarte. Chiar moar- 
tea trebue s'o înțelegem, înainte de a 
muri, şi să intrăm în ea pregătiţi și im- 
păcaţi. 

Noi românii nu suntem un neam pe 
care să ne preocupe deaproape știința 
despre noi înșine. N'avem convingerea 
că adâncirea istoriei şi străbaterea vie- 
ţii naţionale ne ajută neînchipuit în lu- 
minarea vieţii fiecăruia din noi, perso- 
nale şi singuratice. Deaceea nu adân- 
cim prea mult nici viaţa individuală. 
Trebue să ne corectăm și să ieşim din 
acestă mentalitate cam oarbă. D. E- 
manoil Bucuţa desgroapă pietrele de 
vad, spre astfel de pedagogie nouă. D-sa 
dă idei pentru organizarea avuţiei na- 
ționale care este turismul, indică solu. 
ţii în problemele minoritare, fie în ce 
priveşte străinii dintre graniţele noa- 
stre, fie românii înstrăinaţi între alte 
hotare, se dovedește un destoinic orga- 
nizator al culturii menite să străbată în 
cât mai multe duhuri, și să dea cât mai 
pașnice roade, dar gândirea intimă a 
creatorului lui Sefki, nu-și  potolește 
frământările decât acolo unde este poe- 
zie şi înfrățire cu elementele: „Am 
țrecut de atâtea ori Dunărea cu Schiţii 
pe ghiață, cu piciorul; am fost la pes- 
cuit, căutând cârligele sau trăgând la 
năvoade; mi-am făcut loc în barcă 
printre cârdurile de bivoli cari treceau 
înnot, de la mal în vreun ostrov, cu 
ochii mari fioroşi deasupra apei; am 
întovărășit pe toamnă, cu încălțăminte 
de umezeală, vânători în bălțile ei, pân- 
dind trecerile de păsări, din Cazane pâ- 
nă în Deltă, și din Ceairurile Vidinului 
până în luncile inundabile de la Gostin, 
de la Flămânda şi de la Greaca, de di- 
naintea îndiguirilor. Dunărea are o lu- 
me a ei, în care drumeţul găsește mul- 
țumiri fără pereche. Un popor întreg, 
aşezat din vechi vremuri pe ambele ei 
maluri. ar pufea să-şi găsească un su- 
flet așa cum şi-au găsit locuitorii din 
preajma altor mari fluvii. 

(Drumuri de primăvară pe Dunăre, 

pag. 44). 


Pentru aceeași găsire a sufletului ne 
îngăduim transcrierea altui citat închi- 
nat mării şi înrudit cu acesta care a- 
minteşște atât de emoţionant de litania 
odobesciană a Bărăganului: „Eram în 
1914 la Constanţa, pe zăgazul cel lung 
de piatră, care apără portul de bătaia 
valurilor. Sufla vântul tare. Lumea se 
trăsese în oraș. Şi atunci am văzut Jeo- 
dată, ieşind de după un colț, un țăran. 
Era îmbrăcat în cămașă şi iţari şi pur- 
ta opincile oamenilor de câmpie. Um- 
bla încet și se oprea să se uite ca omul 
care se găsea pe acea punte, la mai 
mult de o mie de metri înăuntru în 
apă, pentru întâia oară. Eram singuri 
cu seara Care se lăsa, cu flueratul aus- 
trului şi cu duduitul mării, dar nu-mi 
venea să-i vorbesc eu întâiu. Nu vream 
să mă vâr în sufletul lui. 

Când am ajuns la capăt, acolo unde 
în fiecare seară lumina din turn, arată 
corăbiilor drumul cel bun, drumeţu! s'a 
apropiat și a început să-mi vorbească 
el. Plecase de acasă, dintr'un sat de cub 
deal, pe banii lui și neîndemnat de ni- 
meni, ca să vadă Marea. Auzise de ea 
dela alţii și citise prin Alicsăndria și 
alte cărți vechi. Nu-i venise să creadă 


întâiu că România are și ea zeva tin 
apa asta împărătească, întinsă până la 
marginile pământului. Pornise să se în- 
credințeze cu ochii lui“. 

(paz, 94) 

Câte laturi ale stăpânirii româneşti 
nu ne chiamă astfel, mistic, să ne în- 
credințăm cu ochii noștri de fiinţa lor ? 
Marea și Carpaţii, Tisa, Oltul Pru- 
tul şi Nistrul. Să călcăm cu piciorul no- 
stru, să atingem cu degetele mâinilor 
noastre. Dar există și o altă datorie de 
cunoaștere tot atât de plină de tâicuri. 
D. Emanoil Bucuţa dărue un material 
destul de bogat. în Pietre de Vad, şi 
despre ea: ţările şi neamurile vezine 
cu noi. Să mergem la ei acasă şi să le 
știm felul de viaţă ca și pe al nostru. 
Nevoia unei cuprinderi a fiinţei lor, vi- 
ne dim adânc. A simţit-o Haşdeu când a 
învățat limba şi istoria tuturor neamu- 
rilor din preajma ţării româneşti: po- 
lonezi, ruși, turci, bulgari, sârbi, un- 
guri, şi alții cari or mai fi. Istoria noca- 
stră nu trăește despărțită de a acestor 
neamuri mărginașe. Cu cât ne depăr- 
tăm în trecut, cu atâta se amestecă du- 
reros ,cu influențe în suflet şi sânge, 
cu avânturi de viaţă în jurul aceleiași 
vetre, pe cele două maluri ale Dunării, 
şi în cele două poale ale Carpaţilor. 
Scriitor luminat al României moderne, 
printre cei dintâi ca talent și conștiință 
profesională, d. Emanoil Bucuţa face 
vizite civilizate, în Polonia ca şi în Bul- 
garia, la Praga ca și la Belgrad sau An- 
kara. 

Le săvârșește cu o pasiune înrudită 
cu erudiția neastâmpărată a lui Has- 
deu, iar când se întoarce îndărăt la noi, 
îşi aruncă ochii pe programul Oficiului 
Naţional de turism, cercetează munca 
echipelor studenţeşti regale, urmă:ește 
activitatea Institutului social român, 
sau a Pen-Clubului român, din aceeaşi 
râvnă neliniștită de a vedea ce se face, 
dar în deosebi ce se poate şi trebue să 
se facă pentru primenirea sărbătorească 
a ţării, acum în pragul epocii ei de aur. 
De n'ar fi decât preocupările acestea 
superioare de civilizaţie și cultură, şi 
cartea d-lui Bucuţă ar satisface trebu- 
ințele majore ale lectorilor, Se adaogă 
pe deasupra talentul literar al celui ce 
a scris Maica Domnului de la Mare şi 
Fuga lui Şefki, și opera capătă în den- 
sitate, și prestigiul ei de dragoste o fa- 
ce convingătoare întru totul. 

















CRONICA MĂRUNTA 


MANUAL PENTRU LENEŞI 


ultima (ca dată de apariție) dintre tra- 
ducerile prin care d. R. Donici prezintă 
opera lui Arcadie Avercenco, publicului 
românesc, e o cărțulie de irezistibil hu- 
mor. 

O recomandăm cu căldură (deşi ne 
aflăm în luna lulie), cititorilor noştri. 

Frunţile, mai ales cele sub care se 
petrec oarecari procese intelectuale, au 
nevoie să se descrețească. In acest scop 
puține cărți sar găsi mai nimerite de 
cât „Manual pentru leneși“. 

MARIA 
volumul de poesii al d-lui N. Crevedia, 
apărut de curând, în editura „Cartea 
Românească“ s'a epuizat la 3 săptămâni 
după apariţie. Evenimentul e cu atât 
mai paradoxal, cu cât e vorba de o carte 
de versuri. 





N. CREVEDIA 


Dar d. Crevedia e recidivist în mate- 
rie, Bulgări de stele“, au apărut în a 
doua ediție la o lună după ce-au văzut 
lumina tiparului. 

Dacă vânzarea cărților de poezii ele 


d-lui Crevedia ar urma aceeaşi progre- 


sie, la al treilea volum de aci înainte 
se va vinde încă sub teascuri şi — dacă 
e să mergem cu gândul mai departe — 
urmează ca a patra să fie epuizată... în 
manuscris. 


D. Dr. VIRGILIU LEONTE 


realizatorul Enciclopediei României, o- 
peră pe care puțini o mai credeam posi- 
bilă și mai cu seamă în felul cum a a- 
părut, a publicat zilele acestea „Sănă- 
tatea publică în România“. 

Realizat în condiții tehnice optime, 
volumul acesta aduce date preţioase în 
legătură cu trecutul medicinei în ţara 
noastră și observaţii interesante asupra 
situaţiei actuale. 


CARTEA ROMÂNEASCĂ 


a reeditat „Vlaicu Vodă“ piesa de mare 
succes a lui Davilla. 





POȘTA REDACTIEI 


D. V. Rădăuți. — Mai trimite, Sonetul 
„Cântă-mi lăutare“ e promiţător. 

„Brașovul“ suferă de influenţa lui 
gore Alexandrescu. 


Gri- 


Criș. — 
Mi-adue aminte ca acum 
Ce eu nu pot uita deloc 
Când te-am surprins odată 'n drum 
Perdută erai... 
Iar fața ta, un tradafir de foc 


Iar altă dată când treceam 
Pe lângă tine, tu priveai, 
Nu știu? Spre cer când eu cerșeam; 
Vensuri berechet, dar poezia?,. Remarca- 
bilă originalitatea... ortografiei, 


I. Gh. D. Berea. — Mai trimiteţi. „Manea“ 
e prea de tot condensată. Sar fi putut face 
din ea o nuvelă bună, 


Ștefan Erimescu. — „O rugăminte” pare 
să fie serios influenţată de „Mai am un sin- 
gur dor” a lui Eminescu, Este însă o inter- 


pretare copilărească a versurilor emines- 
ciene : 
Când o fi să mor pădure 
La mormânt să mă.nsoţești 
Şi la cap pentru vecie 
Un tei dulce (!) să-mi sădești. 
P. Dărăşteanu. — „De prin țţărâni“ suferă 


de pe urma influenței ritmului coşbucian 
din „Moartea lui Fulger“. Sunt în ea lu- 
cruri cari denotă că vați putea colabora 
cu noi. 

Mai trimiteţi. 


7. Dom. — Este o deosebire între persuri 
şi poezie, de care ar fi de dorit să ţineţi 
seama, și când scrieți și — mai cu seamă — 
când trimiteţi spre publicare. 

Răbdam de frig trei zile n rând 
Mâncam atunci doar când aveam, 
Dar lucru bun: munceam, munceam, 
In minte fără nici un gând. 

Să faci op poezie numai pentru că n'ai nici 
(m Sand, nu credem că e tocmai recoman- 


Nicolae Vonica. — Nuvela are lucruri in- 
teresante. Mai trimiteţi. Feriţi.vă de prea 
multe provincialisme, 


Ana D. 0. — E drept că — așa cum 
spuneţi — răbdarea nu e caracteristica 
sexului d-_voastră, dar noi am anunţat că 
din prea mare îmbulzeală de materie, la 
coșul redacției ca și la dosarul de lucrări 
reținute, nu putem răspunde înainte de 
două luni, aşa cum  procedăm cu toată 
lumea, 

Din păcate însă nu am primit nimic dela 
d_voastră, aşa că dacă doriţi neapărat să 
ne cunoaşteţi părerea, mai trimiteţi odată 
poezia cu pricina, 

Pentru propunerea ce  ne-aţi făcut a- 
supra traducerilor din limba franceză von 
mai reflecta. 


Ion Mohor. — Nu greşiţi. Nu put2m face 
aci un curs de poezie şi nici semnala ero- 
rile unuia sau altuia. Dealtminteri cine are 
darul poeziei, îşi corectează cu vremea sin- 
gur stângăciile începutului. Dumneata ai 
calităţi așa că te sfătuesc să perseverezi. 
Cred că îți dau un sfat bun. Dealtfel aşi 
fi infinit mai trist dacă mi-ar scăpa 0 pye- 
zie sau o bucată de proză cu adevărat, 
bună decât dacă aşi încuraja pe un tânăr 
lipsit de talent, 





23 |lulie 


1938 





Este, să recunoaștem, un mare servi- 
ciu adus literaturii dramatice româ- 
neşti. Dela „Vlaicu Vodă“ această orop- 
sită ramură a literaturii noastre, se poa- 
te mândri cu puţine piese de aceeași 
valoare. 

Afară numai dacă nu ne-am lăsa im- 
presionați de succesele de public o»bţi- 
nute de anumite piese pe cari directorii 
Naţionalului le-au găsit tot atât de-po- 
trivite la teatrul din strârata Cale a 
Victoriei, cum ar fi fost pe largile bu- 
levarde parisiene. 


EDITURA 


Fundațiilor „Regele Carol al II-lea“ 
desfășură aceeași activitate pe care a 
dovedit-o dela începutul, până acum 
scurtei, dar frumoasei sale activităţi. 

Domnul Perpessicius prezintă astfel o 
bine aleasă antologie de critică franceză 
Jiterară „Dela Chateaubriand la Mal- 
larme“ tradusă și comentată de d-sa. 

Cartea aceasta deschide o nouă colec- 
ție „Critica“, menită să pună la înde- 
mâna publicului cititor texte de litera- 
tură critică. 

Figurează între alţii : Chateaubriand, 
Balzac, Baudelaire, Lamartine, Musset, 
Hugo, Flaubert, Verlaine. 


IN FINE 


viaţa lui Ion Creangă a făcut subiectul 
unei monografii serioase. 

Domnul G. Călinescu a publicat în 
editura Pundaţiei „Regele Carol al 
I]-lea“ o viaţă a povestitorului humule- 
ștean. 

O părere asupra acestei cărți, care 
devenise imperios necesară în actualul 
stadiu de cultură al ţării noastre, nu se 
puate exprima în cadrul unei „cronici 
mărunte“. E o carte de migăloasă cer- 
cetare şi de adâncire a trecutului, pen- 
tru care o notiță nu poate servi decât 
spre a-i semnala apariţia, 

Vom reveni așa dar asupra ei, după 
ce o vom studia în amănunţime. 


NUMĂRUL 


de pe Iulie al revista „Insemnări ieşe- 
ne'“ aduce același variat și interesant 
material cu care ne-a obișnuit această 
eroică revistă provincială. 

In frunte, o poezie a lui Topârceanu, 
„De profundis“ scrisă în vremea răz- 
boiului, când fusese luat prizonier în 
Bulgaria şi în ţară era dat mort. 

Intors între ai săi, Topârceanu îşi 
afirmă existența : 

Scriu versuri proaste, deci exist ! 

Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată 

Trăiesc, de vreme ce sunt trist 

Şi râd ca altădată 

lar la sfârşit, ironie a destinului, 
scrie ; 

De mine moartea va fugi 

Cu coasa 'nţre picioare 

Căci îşi va zice 'n gândul ei 
„Mor toți, flămândul şi sătulul... 
Dar ăsta are obicei 

Să-mi tragă chiulul“. 

Din păcate moartea i-a tras lui chiu- 
lul cu mult mai de vreme decât ar îi 
trebuit. 

In restul numărului, câteva condeie 
promițătoare : Eusebiu Camilar, C. Mo- 
ruzan, Ștefan Ciobotărașu, etc. 


PROFESORUL 


Har. Mihăilescu din Piatra Neamţ a 
publicat în broșură unarticol ai d-sale, 
apărut în anuarul liceului de băeţi din 
acel oraş: „Note în legătură cu opera 
lui Creangă“, 

Notele acestea i-au fost sugerate de 
apar ţia celor 2 volume „Viaţa și opera 
lui Î. Creangă“ în care povestitorul hu- 
muleştean a fost v-etima d-lui Lucian 
Predescu. 

O greşeală capitală a broșurii d-lui 
Har. Mihailescu este că ia în serios aceas- 
tă carte şi discută în consecință. Notele 
d-sale se valorifică însă prin materialul pri- 
vitor Ja vocabularul lui Creangă. Nemţean 
de fel, autorul broșuri restabilește u- 
nele sensuri ale cuvintelor folosite de 
Creorgă şi greșit tălmăcite în glosarul 
Kirileanu-Vasiliu din ediţia „Minerva“ 
ca și glosarul care închee scrierea d-lui 
Predescu. 

Vom reproşa d-iui M.ha.lescu ţinuta 
prea rigidă şi rezumat.vă a sererii 
sale. 

r. st. 





LA MOARIEA REGINEI 


Din numeroasele poezii primite la ra- 
dacţie cu prilejul morţii celei mai iubite 
Regine, cari toate mărturisesc drago- 


Alinătoare de durere, 
Intregitoare-ai fost de plai. 
Ne laşi o ţară în putere, 
Nu iei nimic şi tot ne dai. 


stea neţărmurită a supușilor Ei, des- 
prindem aceste trei strofe ale d-lui Dr. 
Mircea Moldovan : 


Virtutea Ta ne îniioară, 
Simbolul Tău e'nfipt în noi, 
Iar duhul Tău ne înfăşoară 
Până în viaţa de apoi... 


Suflarea ?ntreagă Ti se'nchină. 
Tubi-te-vom de-acum mai mult 
_Că dragostei pentru Regină 

Ii vom adăoga un cult. 





23 lulie 1938 


unărea iar sa umilat, a 
[DD cresc și a eșit din matca 
ei obișnuită. Privalurile au 
crescut și ele, ca şi bălțile din care 
ies. Din subțiri șuvițe de apă care 
şerpuiesc de obiceiu la margini 
de şesuri mlăștinoase, pornind din 
lacurile creiate de Dunăre și în- 
torcându-se ca niște cordele de „- 
ți 








argint tot în ea, privalurile sau 
topit, au dispărut în apa care a 
cuprins totul. Acum se mai cunoa- aaa 
ște doar puțin locul vechiului pri- «i 
val, acolo unde o apă ceva N 
mai închisă și mai limpede for- 

mează un fel de curent, care 

se mișcă ceva mai repede decât celelalte ape de alături, mai Li- 
niștite și mai tulburi, din care se ridică pe alocuri vârfuri de 
ierburi. Unele privaluri sunt mai mari şi au nume, precum: 
Cana Gârlei, Coticerul... şi sunt strâns legate de viaţa localni- 
cilor..... ză 

Vin apele, vin mereu. Rup şi prăpădese toate în calea lor. 
Oamenii înspăimântați se trag tot mai mult din faţa lor, închinân- 
du-se și devenind din ce în ce mai posomoriţi și mai osteniți. Pen- 
trucă unii au auzit, fără putinţă de a-i face de minciună, au auzit 
deslușit, sbătându-se astănoapte apele Dunării şi rostind de trei 
ori vorba om. Nu mai încape nicio îndoială. Dunărea nesățioasă 
nu se potolește numai cu prăpădul semănăturilor de pe locurile 
joase de prin apropierea malurilor ei, cu al vitelor mari și mici, 
care n'au fost ridicate la vreme, ci ea mai vrea și jertfă de vieţi 
omeneşti. In fiecare an multe fiinţe omenești își găsesc sfârșitul 
în apele ei cotropitoare. 

Un fior cuprinde pe toată lumea când se aude repetat cu a- 
dâncă încredințare : „astănoapte iar s'au sbătut apele Dunării și 
au vuit de trei ori, spunând desluşit om”. 

Da, da! Nu mai încape îndoială de loc. De auzit, s'au auzit. 
Cine a auzit întâia dată ? Nu se poate lămuri anume, dar vorba 
s'a răspândit cu iuțeală şi acum o știu toți. Dovadă că na fost o 
scornitură este că sau înnecat mai mulți. Şi în balta dinspre sa- 
tul lipovenesc și peste Dunăre în „balta Țării”, cum este botezată 
insula mare cuprinsă între cele două brațe puternice ale Dunării, 
între Brăila și Dobrogea și în balta dinspre capătul de deal Urliga. 

Apa a ajuns la marginea din vale a târgului dobrogean, unul 
din cele cu trecut ilustru. Căci pe vremea lui Mihai Viteazul a fost 
una din cele 24 de cetăţi turcești semănate dealungul Dunării, cu- 
cerite de vitorosul domnitor numai în 6 luni; iar mai înainte, în 
alte vremuri mai vechi, ci-că ar fi fost o așezare strălucită cu nu- 
mele Arrubium. Acum e un târgușor neînsemnat cu o viață do- 
moală, cu toate că pe malul Dunării se încarcă vara destule grâne 
adunate de prin împrejurimi sau piatră de granit bună pentru pa- 
vat străzile altor orașe ale țării, în caice ori ceamuri. Uliţele târgu- 
lui sunt aşa cum le-a lăsat Dumnezeu, adică de pământ. Uscaie şi 
aşternute cu un strat gros de praf vara pe secetă, noroioaşe când 
plouă și e vreme rea. Cum însă orăşelul e așezat pe un fel de cos- 
tișă, în amfiteatru, apele se scurg repede la vale, De departe locul 
pare pitoresc, mai ales cu cele 2 geamii, ce-și înalță în sus mina- 
retele svelte. Câte un acoperiș roșcat de olane sau de tablă scli- 
peşte printre petele de verdeață. In spre stânga și în fund, drept 
în faţă, cum vii dinspre Dunăre, pe șoseaua bună, sunt mahalalele 
românilor cari s'au întins și au copleşit cele două mahalale: bul- 
gărcască în taţă, pe vale și turcească în dreapta, spre Cetate. Ace- 
ste două mahalale s'au ruinat, sau închircit din ce în ce până nu 
se mai cunoaște nimic din ele, s'au înnecat de tot în marea româ- 
nilor. Prima izbitură le-a fost dată de puhoiul apelor Dunării spre 
sfârşitul veacului trecut. Atunci apa a ajuns până în târg, a în- 
necat câteva ulițe mărginașe din partea de jos, dărâmând case și 
prăvălii, toate în partea aceea şi cele mai multe ale bulgarilor. 

Casa noastră se află pe aproape, la poalele coastei, pe strada 
principală, unde se iveau din când în când ceva bolovani și pie- 
triş, rămășițe dintr'un străvechiu caldarâm. Noi ne găseam la 
cele două margini de mahalale: cea bulgărească sfârșită şi cea 
românească la început. Eram pe atunci mic, mic de tot. Deabia 
înceLusem a umbla copăcel și deabia  deschisesem ochii asupra 
lumii. ; 
Veneau apele. Ajunseseră pe ulița noastră, stradă principală 
de ! ii zicea Regele Carol 1 și apa se tot prelinsese ușor, uşor, până 
într'o noapte rupsese șoseaua ce pornea din târg, se încovoia pa- 
ralel cu cotul Dunării și ajungea până în fața Brăilei, oprindu-se 
pe malul dobrogean. Șoseaua era naltă șiputernică, întocmai ca 
un dig, care însă n'a putut birui puterea apei. In noaptea când Du- 
nărea rupsese digul șoselei, un „coropcar“, adică un negustor 
marchidan ce-și purta marfa prin satele dobrogene într'o căruță 
acoperită cu coviltir, trasă de un cal puternic, se găsea tocmai la 
cotul Dunării, dincoace de ruptura făcută de ape şi îndemnase ca- 
lul să treacă înainte pe şosea, crezând că în cele câteva clipe nu 
so fi adâncit așa de mult spărtura și o putea trece. Dar apele nă- 
boiseră cu putere mare, aşa că au amestecat în valurile lor furi- 
oase şi turburi şi pe bietul coropcar şi căruţa şi calul cel gras Şi 








a an — — ee ate 
= “ oastei e — 2 Cuv? 





voinic, care n'a putut ieși dintre ulubele căruței. Doar nu degeaba 
Dunărea ceruse om. 

Pe ulița noastră Dunărea ajunsese de făcuse să apară câte o 
aţă de apă subțire și limpede pe cele două margini, pe lângă gar- 
duri, lăsând însă uscat deocamdată mijlocul străzii mai ridicat. 
Tocmai plănuisem să mă joc împreună cu ceilalți copii de prin ve- 
cini și să ne bălăcim ca rațele prin Dunărea ce ne venise la uşă, 
când m'am îmbolnăvit de pojar. A fost singura boală de care am 











Îp a RE ni 


UNIVERSUL LITERAR 


— SP De 
IT Da 


zăcut vreodată. Când m'am ridicat după boală, peste vreo două 
săptămâni, apa acoperise în întregime strada, intrase și la noi în 
curte cam până la jumătate și se statornicise acolo. Peste drum de 
noi, cele două case ale olarului erau în apă până la streașină. 
Adică, doar acoperișul lor se lăsase până la faţa apei, căci zidurile 
se cam înmuiaseră, fiind făcute mai mult din chirpică, un fel de 
cărămizi necoapte. Pe strada noastră se umbla cu duba ,ori chiar 
cu varea. Ca la Veneţia! La trei case de noi spre târg era o casă 
mare și frumoasă în mijlocul unei vii, care se întindea pe deal 
până în spatele casei noastre. In acea casă frumoasă locuia pe a- 
tunci Cucoana Moașă, o văduvă cu un vlăjgan de băețanrru, care 
nu făcea nimic. Dar vlăjganul acesta trezise toate invidiile noas- 
vre, ale tuturor celor mici. Pentrucă toată ziua pornea cu o pălărie 
mare de paie în cap plutind pe apele străzii într'o balie mare de 
rufe. Vâslea ușor cu o lopăţică şi cu un băț cu vârtul ascuţit. Toţi 
băieții mahalalei ne asurzeam mamele să ne dea și nouă așa ceva 





se găseau la orice casă de gospodar nu se putea pluti, — erau prea 
mici și se răsturnau numaidecâţ având fundul rotund. Atunci, ce 
mi-a dat mie prin cap? In curte aveam o teică în care mâncau 
porcii. Teica era o cutie lunguiaţă făcută din scânduri groase — 
din „dulapi” — şi, după socoteala mea ar fi fost bună de varcă. 
Am tirit-o deci cum am putut la marginea apei, am curăţat-o de 
orice rămășiță de hrană pentru godaci, am spălat-o, am șters-o cu 
un şomoiog de fân uscat şi în timp ce un prieten de joacă cinchit 
pe vine mă privea cu interes, am împins-o pe undă intrând în ea. 
Dar, nenorocire! Teica se uscase tare la un capăt, cel care fusese 
la deal, cât stătuse la soare şi apa intra înăuntru în voie. Chiar şi 
fără asta însă, sub greutatea mea se scufundă toată și naufragiul 
meu fu desăvârșit. Noroc că la vârsta ce o aveam pe atunci şi la 
vremea de vară care era, îmbrăcămintea mea se compunea numai 
dintr'o simplă cămășuţă. Eram „cu berca“, după cum se spunea. 

Prietenul meu strigă numaidecât pe mama, care alergă re- 
pede, nu ca să mă scape de înnec, ci să mă dăruiască şi ea cu 
câteva... 

Balie mare de rufe nu se găsea, albia nu mă lăsa so iau. 
teica era prea mică și se scufunda, a trebuit dar cu mare părere 
de rău să renunţ la arta navigaţiei. 

Am luat atunci o scândură, i-am înfipt în mijloc un băț — 
catargul — şi am început a o mâna prin apa curţii. Ba o şi încăr- 
cam cu felurite mărturi : cu piper roșu, piper negru, orez şi altele. 

Luasem cărămizi şi le pisasem de făcusem din ele piper roșu și 
dintr'un pumn de pietriş mărunt închipuiam orezul și alte mărturi. 

— Trage a negustor, vezi tu?, spunea bunica mamei. 

Dar domnia mea asupra apei din curte nu era necortestată. 
Mai erau și gâștele cu bobocii lor cu pretenţii serioase. Gâştele și 
mai ales gâscanul îmi contestau cu îndârjire stăpânirea asupra 
apelor și mă fugăreau mereu, apucându-mă cu pliscul de poala că- 
măşuții ori chiar de ce se găsea dedesubt. Atunci, ce să mă fac? 
Dincolo de curtea noastră se auzeau glasuri de copii mulţi, Pen- 
trucă în dosul casei noastre, așezate pe deal, se mai sfârșeau lin 
o mulțime de coline până la poalele cărora ajunseseră apele. Și în 
toate părțile copiii stăteau la mal ca muștele. Erau veniţi din tot 
satul.: Unii mai mărișori dădeau cu undiţa la peşte. Și atunci mai 
ieșeam şi eu din curte prin poarta din dosul casei, pe deal. Mă 
amestecam cu ceilalți copii, dar mă interesau mai ales cei cu un- 
diţele. Mă uitam și-i vedeam scoțând repede din apă, ba câte un 
biban galben-verde, ba câte un ghigorț cu ghimpi, ba câte o ro- 
șioară, ba câte o albișoară, 

Fiindcă mama nu-mi dădea balie pentru navigaţie, atunci 
să-mi dea cel puţin cele trebuitoare pentru undit. 

— Undiţă ? Da știi tu ce-i aia undiță ? 

Ştiam, vezi bine. Ştiam, căci luasem seama la tot ce vedeam. 
Toate mă interesau. Reţineam chipuri de oameni și vorbe caracte- 
ristice, pe care apoi le imitam în legea mea, pocindu-le de multe 
ori spre hazul ascultătorilor. Ştiam ce este undița. Un bold făcut 
cârlig, în care vâri o râmă. Legi cârligul cu o aţă tare, pe urmă la 
vreun cot de undiță, pui o plută de papură, apoi aţa lungă încă 
de câțiva coți o legi de o nuia lungă sau chiar de o trestie bună, o 














3 





asvârli în apă şi aștepți. Şi când se 
afundă pluta în apă, când peștele 
face ţic, smucești undița afară i 
scoţi peștele pe uscat. 

Dacă am văzut și am văzut așa, 
m'am dus și eu în curte la trun- 
chiul unde se tăiau lemne — 
noi îi ziceam tăietor — și am 
căutat acolo între  vreascurile 
şi crengile ce se găseau, ceva 
care să se apropie de forma undi- 
ței. Căci nu mă dădeam niciodată 
bătut eu, chiar atunci când eram 


si > Ă H 
E RI, DT OS numai cât un nod de mare. Am 


E ei = 


mai ascuţit cu un cuţit un cârligel 
ÎN E A din lemn de zarzăr şi am rămas 
tare încântat că aducea a undiță. Era niţel cam gros, ce-i drept, 
dar era făcut de mine. L-am legat cu o sfoară, i-am pus şi plută şi 
îuga la băieţii care pescuiau mai încolo. Dela unul din ei am luat şi 
un căpeţel de râmă pe care cu greu am înfipt-o în ghimpele undi- 
ţei și am aruncat-o în apă. Dar drăcia naibei ! La toţi pescuitorii 
undiţele se afundau frumușel în apă, iar a mea nu. A mea plutea 
culcată pe faţa apei și nu se găsea nici un pește așa de bun, ori 
nebun, să vie s'o ia deacolo, Văzând ceilalți băieţi că aşa vreau să 
pescuiesc, au început să râdă de mine şi să se adune în jurul meu 
ca la urs. Ba unii mai mari şi mai răutăcioşi, ce şi-au pus în 
gând ? Au prins câteva broaște, le-au înșirat pe o rămurică sub- 
țire de salcie ca pe obleţi și mi le-au dat să le duc acasă drept pe- 
şte. Eu mic şi prost, pe atunci, ci-că le-aşi fi dus. Dar nu-mi amin- 
tesc bine. Și mama, văzându-mă cu asemenea șirag, sa supărat 
grozav pe băieţii care-și bătuseră joc de mine. 

— Doar nu suntem talieni, să mâncăm broaște !... 

Şi mulţi ani în urmă, unii își mai aduceau aminte de șiragul 
meu de broaște și îmi tot spuneau, arătându-mi broaștele de pe 
malul ghiolului : 

— Cărăcăticioare cu patru picioare.... Gheorghiţă, nu le 
prinzi ? pi *: 

„Apele Dunării n'au rămas mereu umflate. Au început să se 
tragă încet înapoi și acuma am putut urmări — cu câtă părere de 
rău ! — cum apăreau grindurile de sub apă, cum aceasta s'a dus 
din curtea noastră, cum a ieşit mai întâi la iveală burta străzii, 
cum băiatul moaşei din vecini nu mai pornea char din curiea casei 
lor cu balia cea minunată ci acum o târâia cu greutate peste stradă 
de-o vâra în apa care se întindea mare încă pe tot ceirul. Acolo 
se ducea şi tata cu ceaşmaua la pește. Prindea câţiva pești, îi des- 
prindea din plasa ceașmalei, se întorcea spre mine, care eram 
după el şi-mi dădea să-i duc repede acasă ca să-i pună mama la 
gătit. Eu însă, luându-i în mână, m'am dus puţin cu ci la malul 
apei, am vârât mâna cu ei în apă, ca să vedem ce-o să facă, Dar 
peștii, bucuria lor. Cum s'au simţit în apă, mi-au şi scăpat printre 
degete și au sbughit-o repede, Parcă și acuma-i văd. Ce veseli au 
dispărut din ochii mei ! 

Eu pe mal, mai-mai să plâng. 

— Gheorghiţă ! Vino'ncoa să-ți mai dau niște peşte. Vezi, 
spune-i să facă şi o saramură, nu numai borş. 

Noroc că era pește mult și până la urmă nu s'a cunoscut is- 
prava mea. Adică, aşa credeam eu, căci, la masă fiind, numai 
ce auz pe tata spunând : 

A ieșit şi saramură şi niţel borş. Dar tot Gheorghiţă a fost 
mai meșter, că el a tăcut borş cu zeamă multă, ca lipovenii, cu 
toată apa Dunării... 

Băgase de seamă așa dar. N'am păţit nimic însă, căci ai noștri 
nu erau răi de pagubă. Și apoi pe masa noastră nu era ca în cân- 
tecul făcut de lăutari în pofida pescarilor de pe la noi, cântec 
co suna: 

Pe malul Coticerului.... 
Mare masă se'ntindea. 
Dar pe masă ce-mi era ? 
Un codru de mămăligă 
Şi-o căpăţână de ştiucă.... 

„Apele s'au tras deci de tot. Dunărea a intrat în matca ei. Şo- 
seaua a fost dreasă și întărită, mutând-o cu ceva mai departe de 
cotul Dunării, Pe ceir a rămas doar un ochiu de ghiol, care seca 
tot pe secetă sau crestea mult primăvara. 

De câte ori, în anii următori, mai auzeam că vine apa, că s'a 
revărsat Dunărea, îmi tâcâia inima de așteptare. Mă bucuram să- 
mai vină Dunărea la ușă, să mă mai joc în apă ca în pragul co- 
pilăriei. | a 

Revărsarea cea mare făcuse însă o mulţime de pagube târgului: 
Strada noastră care avusese în partea pieţii numai prăvălii, după 
inundație şi-a pierdut însemnătatea, a decăzut. Târgul sa mutat 
mai la deal, lăsând doar ici colo, câte o prăvălioară mică, unde se 
mai găsea ceva mardă prăfuită. 

Până, în sfârșit, cele din urmă prăvălii s'au risipit tot după o 
inundație. Nu a Dunării. Ci numai o ploaie năprasnică, — o rupere 
de mori, — a desființat și cea din unmă dugheană a unui bulgar. 
Și-așa s'au dus bulgarii. S'au dus tocmai acum goniţi de puhoiul 
apelor, pentrucă la 1877, când cu bozgunul, cum mai spuneau. cu 


OXTRR IE 


) 
LIN 
Mu 


ANTE SA 





o vorbă turcească bătrânii cari apucaseră şi stăpânirea turcilor, 
bunicul meu dinspre mama, fiind între ciorbagiii târgului, între 
azale, adică între consilieri, rugase pe turci să cruţe și pe bulgari, 
după cum cruțase și pe moldoveni. 

Bunicul meu îşi pusese toată greutatea ca să scape dela mă- 
cel și pe bulgari, că's creştini, fără să presimtă că aceștia vor în- 
toarce binefacerea mult mai târziu, în felul lor bulgăresc, celui 
mai drag dintre nepoții lui. 





——— 4 


Cântec 








Yata ce-a venii aseară 


Ca să-şi uite aici trecutul, 


Cu trup plin, frumos ca lutul, 
Lapte, vin, nectar şi ceară, — 
N'a venit comori să-mi ceară, 
Ci să-mi sufle ?'n vers durutul 


Cântec din necunoscutul 
Vieţii, iară. 


Fata ce-a venit aseară, 

Numai basm şi vis întreagă, 

Avean inima beteagă, : 
Sub tristeţi (cruzimi de fiară). 

Griji de zână să nu piară 

Patima care ne leagă, 

Cerul să ne ţină ghiară 


Vieaţa 'ntreagă. 


Fata ce-a venit aseară 


Nu ştiu de-o veni şi mâine, 


Pentru sare, pentru pâine, 


S'o primesc din prag, sprinţară 


Şi s'o prind în braţe iară, 


Să mi-o apăr mâini — poimâine, 


De huliri şi de ocară, 
Ca un câine. 


Futu ce-a venii aseară, 

Fata mea şi-a nimănui, 

Nu ştiu'm suflet und! să-i puiu 
Ochii verzi de piatră rară, 
Braţul alb şi pur, brățară 
Prinsă'n drumul nu-știu-cui, 
Sânii cruzi ca flourea-amară 


De gutui! 


Fata ce-a venit aseară 


Nu ştiu doamnă de va fi 


Zorilor aprinse 'n vii, 


Soarelui de toamnă'n pară 
De-asfinţit, — sau Niagară 


Grea, dorințelor pustii, 


. Ce'n neanturi toate-mi cară 


Câte-s vii. 


STEFAN STANESCU 


POEM 


Veşnicia mişcă stranii 
Minutare, în pădure. 
Munţii par enorme cranii 
Cu' ascunse plete, sure 


Vremea generos împarte 
Cu aprinsa ei măsură 
Frunze, zapise de moarte, 
Sub a stelelor arsură. 


Noi urcăm, orbiţi, pe cranii 


In uitate ore sure. 


Veșnicia mișcă stranii 
Minutare, în pădure. 





Tipăriturile societății 


Muzica românească, cenușăreasa 
culturii noastre, a întâmpinat dela 
început, printre alte vitregii ale u- 
nei soarte puțin favorabile, foarte 
mari dificultăți de editare. 

Se știe că n'avem o editură muzi- 
cală specializată şi că, din acest mo- 
tiv, încercările de a tipări în ţară 


sunt deosebit de anevoioase și de 
costisitoare. 

„Societatea compozitorilor  ro- 
mâni”, care activează intens, dar 


fără cea mai mică trâmbiţare, pen- 
tru ridicarea şi înzestrarea muzicii 
românești, n'a omis din rodnicele ei 
preocupări, problema aducerii la iu- 
mină a cât mai multe și mai bine 
alese din năpăstuitele slove muzi- 
cale românești. 

Fără acest ajutor, multe dintr'în- 
sele ar fi rămas, probabil, troenite 
pe vecie în ermetismul mapelor, ne- 
ştiute și condamnate să nu-și afle 
niciodată locul meritat în viața mu- 
zicală. 

Este aproape de prisus să se arate, 
că opera de valorificare prin tipar 
a compoziției româneşti este o ac- 
“une de sacrificiu, cel puţin până 
astăzi, impunând sforțări materiale 
cu atât mai grele, cu cât suni sus- 
ținute exclusiv prin proprii puteri 
și o strădanie, niciodată compensată 
printr'o difuzare mulțumitoare a lu- 
crărilor scoase la iveală. 

Este drept că „Societatea compo- 
zitorilor români”, străină de orice re- 
clamă, de orice sgomot, de orice in- 
tenție de comercializare, a mers 
poate prea departe cu desinteresarea 
și izolarea în muncă de pur idealism, 
uitând de foloasele pe care o acţiune 
de propagandă le pot aduce unor în- 
făptuiri de valoarea celor ce a rea- 
lizat. 

De aceea, numai cei ce sau ap!o- 
piat de stupii de culegeri populare 
imbelșugaţi cu rost -exemplar de 
compozitorul Constantin Brăiloiu 
împreună cu tinerii care au norocul 
să-şi facă iniţierea în preajma aces- 
tui musicolog și muzician de. capaci- 
tate europeană şi au urmărit tot 
ceea ce se creează în „laboratoarele” 





AUREL MARIN 


de muzică ale societății compozitori- 
lor, își dau seama de însemnătatea 
lor pentru cultura românească, slu- 
jită frumos și prin latura editărilor 
componistice autohtone. 

Totuși, consecințele bune pentru 
muzica românească, care ar fi tre- 
buit să decurgă din aceste editări, 
sunt departe de a lua proporţiile do- 
rite, atâta vreme cât îngrijitele e- 
xemplare, apărute cu truda și chel- 
tuiala societății compozitorilor, nu 
sunt cerute în măsura ce sar cu- 
veni, pentru concerte, colective sau 
individuale. 

Dragostea de muzica dela noi, nu 
este încă răspândită, nu-şi face loc, 
stingheriţă de vrăjmași vechi, pe 
care e timpul să-i înfrângem : sno- 
bismul, neîncrederea în forțele noa- 
stre, lipsa de îndemn către cunoaș- 
terea bunurilor noastre arţistice şi 
lipsa tristă a concursului oficial. 

Vom aminti, în ceea ce priveste 
ultimul punct, că, la „Filarmonica” 
minunatele cântece cu acompania- 
ment de orchestră ale lui Constan- 
tin Brăiloiu s'au executat o singură 
dată, acum câţiva ani, o lucrare de 
calitatea divertismentului rustic de 
Drăgoiu, e de asemeni dată uitării, 
iar cele două dansuri populare ro- 
mânești de Theodor Rogalsky, pline 
de vervă și de atmosferă româneasză 
şi ingenios scrise pentru suflători, 
baterie și pian, nau fost nici măzar 
onorate cu o singură interpretare la 
„Filarmonica”. 

Aceste lucrări sunt excelent edi- 
tate de „societatea compozitorilor ro- 
mâni”, precum se vede însă, fără a- 
precierea datorită, chiar acolo unde 
subvenţiile constitue o obligaţie în 
acest sens. 

Orcheștra Radio, orchestra asociu- 
ției culturale C. F. R., orchestre din 
diferite orașe româneşti, trebue să 
caute a-și îndeplini o misiune esen- 
țială a existenței lor, înscriind cât 
mai des în programe compoziţiile 
românești bune. 

In ce priveşte pe profesioniștii 
concertului instrumental şi mai ales 
vocal, cercetarea repertoriului acezia 





UNIVERSUL LITERAR 














23 lulie 1938 





CREAȚIUNE, CRITICĂ 
ȘI ISTORIE LITERARĂ 


Apariţia unui roman al cărui autor 
este critic literar a pus din nou în dis- 
cuție problema dacă este posibil ca ci- 
neva să fie, în același timp, creator ]i- 
terar și critic. Dacă pornim dela cerce- 
tarea superficială a faptelor şi ne limi- 
tăm la literatura noastră, răspunsul ar 
trebui să fie afirmativ. Afară de cei 
doi, trei critici maturi, care își fac un 
intermezo în activitatea lor obișnuiţă 
scriind romane, avem o remarcabilă 
eflorescență de tineri, care sunt. de toa- 
te şi nimic, activând în toate genurile, 
inclusiv romanul și critica, fără să se 
oprească asupra unuia singur. In lite- 
raturile străine, sunt de asemenea câ- 
teva nume care au ilusirat cele două 
genuri ce ar părea antagonice. Sainte 
Beuve, Bourget, Wilde, Capuana, Car- 
ducci sunt numai câţiva din cei ce ar 
putea îi numiţi pentru a răspunde ne- 
gativ la întrebarea dacă într'adevăr cri- 
fica și creațiurea literară se exclud. 

Totuşi Paul Bourget, cu toată simpa- 
lia de care se bucură paginile sale de 
critică, este pentru toţi un romancier; 
Wilde, Carducei și mulţi alţii rămân 
pentru noi autorii operelor lor de crea- 
Vune; iar nu critici. 

Ce se alege însă de opera critică a 
sciitorilor ? Din punct de vedere gene- 
ral, ea este pierdută. Pentru documen- 
lare asupra unei chestiuni nimeni nu 
se adresează niciodată lui Bourget, spre 
pildă, care este cu toate acestea atât de 
plin de bun simţ şi măsură în criticele 
sale, sau lui Wilde, ci merge la criticul 
de profesie, la istoricul literar, care îi 
furnizează materialul necesar. Când 
totuși o judecată dela un astfel de cri- 
tic este utilizată, aceasta e pentru a 
pune în lumină o înrudire de spirite 
sau orice altceva, relevant tocmai prin 
faptul că a fost spus tot de un creator 
de artă. Din punct de vedere particu- 
lar însă, această operă critică este salu- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


compozitorilor români 


de tipărituri nu trebue ocolită, mui- 
te lucrări de interes şi preț reai aş- 
teptându-i între scoarțele tipărituri- 
lor făcute de societatea comporito- 
rilor. 

Dansurile populare pentru pian de 
Sabin Drăgoiu abundă în colorit pi- 
toresc, în scris pianistie isbutit, în 
mărturisiri delicate de sensibilitate 
specific românească. 

Cât de rar sunt ascultate in con- 
cert ! Sonatina de Marțian Nozzea, 
tot pentru pian, de elegantă şi miă- 
dioasă elocuţiune, nu se aude nici ea. 

Cât despre armonizările de rară 
măestrie ale lui Constantin Brăiloiu, 
care ştie să găsească, fără un sunet 
de prisos, fără o distonare în stil, 
toată prospețimea şi expresivitatea 
neaoșe a isvorului popular, „Spita- 
hul amorului” pe cântece culese de 
Anton Pann şi cântecele populare, 
sunt adevărate pagini de antologie. 

Adâncitele cântece de Mihail Jora 
pe versuri de Octavian Goga, cânte- 
cele pentru copii de loana Ghita- 
Comănești, apoi pentru trio sau 
quartet, compoziţii de Paul Constan- 
tinescu, unul din tinerii cei mai do- 
taţi şi mai reprezentativi ai compo- 
ziției românești, de George Enaco- 
vici sau de Ionel Perlea, sunt alte 
rezerve de selecționat material mu- 
zical din ţară, apărut mulțumită so- 
cietății compozitorilor români, dar 
atât de rar folosit. 

Insfârşit corurile şi cântecele lui 
D. G. Kiriak, unul din ctitorii mu- 
zicii românești, a cărui luminoasă 
modestie este şi astăzi prezentă în 
memoria celor ce l-au cunoscut, sunt 
desigur din cele mai de preţ exem- 
plare de grai muzical pur românesc 
pe care le avem, iar editarea lui 
cinstește pe cei ce au făcut-o. 

Munca neîntreruptă a societăţii 
compozitorilor nu așteaptă recom- 
pense şi cuvinte de laudă, dar este 
păcat să nu găsească ecoul și înţe- 
legerea necesare unei susțineri cât 
mai largi a iniţiativelor ei, din care 
cea editorială se adresează, în chipul 
cel mai direct, întregei mișcări mu- 
zicale. 





tară pentru înțelegerea şi posibilitatea 
de adâncire a personaiităţii şi literatu- 
rii autorului ei. 

Trebue recunoscuţ că până acum în- 
tr'adevăr nu părea să fie ncompatibili- 
tatea între a face critică şi a face lite- 
ratură, pentrucă și una și alta erau con- 
cepute ca nişte opere de vreaţiune pură, 
datorite inspirației. Critica literară nu 
era și nu este foarte adesea decâţ pre- 
textul unei scrieri în care totul este 
arbitrar, bazându-se numai pe gustul 
celui ce judecă. Pentru a fi critic nu 
este necesară decât Jectura operelor ce 
apar, în legătură cu care urmează să sc 
scrie. 

Dar lucruj nu mai este posibil. Incă 
de mult, Brunetiăre scrisese, și din pă- 
cate mulţi romancieri şi mulţi critici 
n'au citit măcar această frază: „on ne 
peut savoir la mesure dun romancier 
que lorsquiil a €ecrit une histoire sans 
amour, tout, aussi bien que l'on ne sau- 
rait obtenir celle dun critiqgue tanti 
quwil ne s'est pas explique sur le XVIl-e 
siecle”. "Ținând seama de realităţi, se- 
colul al XVil-lea francez este ceea ce 
ar fi secolul al XIX-lea pentru noi. 

Critica pretinde, este adevărai, o lar- 
gă pregătire şi o îndelungată meditaţie 
asupra problemelor, care nu-ţi mai în- 
gădue să te stăpânească alte gânduri. 
Dar nici artă fără întârziere în medi- 
taţie și fără trudă în execuție nu este 
posibilă. Şi una și alta își cer drepturi 
de exclusivă atotstăpânire, de acea se 
exclud, atunci când și critica și litera- 
tura sunt realități şi valori. Incompati- 
bilitatea între a face critică şi romane 
nu este deci una de principiu, ci una 
de fapt, ceea ce este muit mai impor- 
tant. | 

Este semnificativ că din toate roma- 
nele scrise de criticii noştri, unul sin- 
sur rămâne: Adela de G. Ibrăileariu. 
Dar el nu este romanul unui critic, ci 
al unui eruait care, atunci când a sim- 
ţii că se apropie de capătul vieţii, a 
încheiat senin meditaţiile asupra spi- 
noaselor probleme ale specialităţii sale. 
Neputând trăi decât în meditaţie, el 
sa aplecat asupra propriului său su- 
flet și trecut, pe care şi le-a răscolit şi 
din care a scos apoi, nu avântata reto- 
nică sau obscuta dialectică în slujba u- 
nei idei, ci fructul bine copt al unei se- 
vere și unice pestațiuni spirituale. 

Este de asemenea semnificativ că cel 
mai ales reprezentant al criticei fran- 
ceze de după război este Albert Thibau- 
det, Citind cartea Reflexions sur le to- 
man, în care sunt strânse recenziile 
sale publicate de-a-lungul anilor, ră- 
mâi uimit de erudița, adâncimea jude- 
căților și finul simţ al încadrării, neo- 
bișnuite în critica literară curentă, pe 
care le pune la dispoziția criticului ișio- 
ricul literar care era Thibaudet. 

Din cele arătate mai sus reiese că a- 
sistăm la un faliment al criticei lite- 
rare, Ea a fost reprezentată uneon prin 
figuri remarcabile. Acestea vor rămă- 
nea. Dar critica literară, sub torma de 
diletantism în care apare în mod obiş- 





de G. C. NICOLESCU 


nuit, nu mai poate dăinui !). 

Dar dacă întradevăr critica literară 
moare, rămâne un loc gol? Mai intâi, 
genurile literare nu mur, ci se peri- 
mează sub una din formele preferate 
la un moment dat. Critica literară, sub 
torma de azi, uşor abordabilă pentru 
oricine, va continua să mai apară. Dar 
forța ei va înceta: toți îşi vor da seama 
că nu este decât un exerciţiu beletri- 
stic şi nu-i vor mai acorda increderea 
științifică pe care vo avea uneori. Ea va 
îi mâine ceea ce ar fi fost la 1900 o uri- 
tică lţerară scrisă în versuri, după mo- 
delul lui Boilreau. In al doilea rând, lo- 
cul nu va rămâne gol, pentrucă istoria 
literară a ajuns ia atâta maturitate, d- 
versitate şi supleţe că poaie fi primită 
de toată lumea fără suspiciuni. 

Este poate mai mult decât o intâm- 
plare că epoca de glorie a criticei lte- 
vare pure este tocmai 1900—1910, în 
care se naşte ca o disciplină de sine 
stătătoare istoria literară, ale cărei 
principii şi metode le schițează G. 
Lanson, la 1909. 

Limitându-ne la ceea ce se formula 
ieoretic atunci, sigur, azi nam avea 
disciplina cu care să ne putem mișca 
în voie pentru a înlocui critica literară. 
La principiile cam rigide și cam exter- 
ne ale acestui părinte al istoriei litera- 
re, sau adaos treptat nenumărate ele- 
mente ajutătoare. Avem Literatura 
comparată, de care nu făcea abstracţie 
mici Lanson, dar care a fost sistemati- 
zatţă de Van Tieghem; avem un model 
de utilizare fericită a biografiei şi a 
datelor în general pentru interpretarea 
operei, în Goethe al lui Gundolf; avem 
metoda lui Mornet, de încadrare a idei- 
lor și sentimentelor conţinute de o o- 
peră; avem metodele de interpretare 
formală a operelor, în care își au par- 
tea lor de merit Lanson, Bally, Thibau- 
det, datorite mai ales lui Vossler, Spit- 
zer, Hatzfeld, Pongs; avem, în slârşit, 
direcţia cercetării structurale a operei 
în sine, 

Toate acestea se strâng din ce în ce 
întrun mănunchi. Metodele de ceice- 
tare nu mai alcătuesc școale vrăjmaşe, 
ci se întrepătrund, mergându-se cu paşi 
din ce în ce mai repezi spre sinteza tu- 
turor direcțiilor pomenite, câre va con- 
stitui adevăratul mijloc de cercetare 
literară. 

Poate astăzi istoria literară, mai ales 
la noi, să nu fie în stare încă să înlo- 
cuiască în totul critica literară, Acea- 
sta însă să nu ne împiedice de a vedea 
și a spune adevărul: Critica literară 
este falimentară. Ea va mai produce 
desigur romane, dar aşa cum există a- 
stăzi, nu trebue și nu mai poate să du- 
reze. Numai pe fundamentul istoriei li- 
terare se va putea face critică literară. 





1) Ar fi aici de făcut unele precizări. Ar- 
ticolul acesta a fost scris mult mai de mult 
aşa că nu le mai pot integra, cu toate că tre- 
buiau luate în seamă în această discuţie şi 
că sunt din nou Ge oarecare actualitate. Poa- 
te că voi reveni și voi putea spune câteva 
cuvinte care să limpezească această proble- 
mă şi din punctul de vedere carea fost pus 
în circulaţie in ultimul timp, cu ocazia apa- 
riţiei cărţii a-lui Şuluţiu. 





In țara mea 


Am muşcat în plimbarea spre stulul lăios 
'foate merele coapte căzute pe jos, 

Am intrat şi desculță în iarba roşcală, 
Incălzită de soare, de ploaie muiată. 


Coboram spre nisipul din Răut cu flori 
De buruiene pe maj; și scăldatu-mi sub nuri 
Mă unea cu cireada'nsetată d'amiaz, 


Arendaşi lipoveni iscodeau cu necaz 
Cum porneam spre harbujii ce sună a co]! 
Spre zămoşii gălbui în amurgul de opt... 


Duhul veşted ce aduce a perjă uscată : 
Mă va găsi crezând în vara nesecată, 
Impotriva mătăsii de fire, ce vreu 
“Să'nvălească ușor Basarabia mea. 


Când va veni şi vremea mustului presat, 
Mă va pătrunde iar natala adiere, 
Invechitul belşug şi gustoasa tăcere... 
Din prima tinereţe tot ei m'an legănat! 


OLGA CRUȘEVAN FLORESCU 











23 lulie 1938 

















UNIVERSUL LITERAR 


Moartea marelui Basarab 


Era în anul dela Christos 1352 și sera 
luna lui Cuptor.. 

Clopotele sfântului locaș domnesc din 
Câmpulung, băteau jalnic și întrerupt. 
Atât de jalnic se lovea limba în pareui 
de aramă, că mulţimea desculță ce mer- 
gea pe drumul prăfuit, îşi trase carele la 
o parte, să asculte în voe. 

Fierarul rămase cu ciocanul în mâ- 
na-i ridicată, fără a mai da lovitura: ţe- 
sătoarea își lăsă urzeala şi ridică pri- 
virea. Zaraful din colț îşi încurcă so- 
coteala arginţilor și sta să asculte! Se 
petrecea ceva. 

Nedumeriţi erau și neguțătorii cari 
şedeau cu picioarele încrucişate în mij- 
lucul mărfurilor şi bucatelor lor. Muş- 
leriii au încetat aprinderea de vorbe 
pentru târgueli. Femeile, ieşite în pra- 
gul caselor, se întrebau : 

— Pentru cine atâta zbucium in văz- 
duh ? Cine-i accla petrecut din astă 
viață, pentru care bat clopotele cu a- 
tâta jale ? 

Veneau şi alte gospodine, legănându- 
şi pe cap ulcioarele cu apă din fântână, 
slătuindu-se între ele: 

--— Se aude ceva ? 

Nimeni nu da nici o ştire, și nimeni 
nu știa să tălmăcească glasul clopotelor. 

Şi iată că un ciobănaș, abătut pe aco- 
lo, căruia soarele arzător al amiezii 'pă- 
rea să-i fi pălit obrazul, se opri în pri- 
ma poartă și grăi cu sfială: 

— Se aude că pe turla Casci Dom- 
nești, se leagănă maramă neagră. 

Și zicând acestea vru să  pășească 
mai departe, dar într'o clipă se adunară 
în preajmă-i toți oamenii locutui, do- 
rind să ştie ce e adevărat şi ce a vrut 
să spuie. 

— Cum spui?  Maramă neagră pe 
Turla Casei Domnești ?... Ai văzut tu ?.. 

Ciobănașul urmat de două oiţe albe, 
ce se opreau ici-colo să apuce dela vreo 
tufă, dădea din umeri.., Ă 

— Eu n'am văzut... Dar se aude că 
Domnul Ţării a murit. Văzduhul nu în- 
ceta să sune și trebuia să [ie ceva ade- 
vărat. 

Fiecare își pleca smerit capul și 
rostia unul altuia ; . 

— Să fie oare adevărat ? Atunci, fără 
doar că ne vom duce. Și spuse negusto- 
rul de arginţi: 

— E datoria mea, precum e chiar și 
vrerea mea, 

Lăsând toate în voie, de parcă de 
acum toate pe loc vor sta, o porniră toți 
pe jos spre Curtea Domnească, să vadă 
cu ochii cât poate fi de adevărată vor- 
ba ciobanului. 

Din fiecare curte ieșeau alții şi tot 
alţii și tot mai mare se făcea convoiul 
nedumerit. 

Și iar spunea unul altuia : 

— Aşa să fie? E dară moarte pen- 
iru fiecare ? 

leşiră şi preoţii pe uliţi, deavalma cu 
puporul uimit, gata să se tânguie de 
durerea ţării. 

Porniră toţi pe cărarea prăfuită: 
Când trecură pe sub zidurile de bolo- 
vani și se văzură ajunși la podul de 
lemn de peste gâria șerpuitoare, mulţi- 
mea se opri. 

Acolo, sub ochii lor, moartea era ve- 
stită. 

— „Cu adevărat dar, că sus pe turla 


Casei Domnești stă maramă neagră!“. | 


La capătul drumului, unde se oprea 
zarea privirii lor, se vedea Poarta Dom- 
nească, larg deschisă. Cu fiecare pas ce 
făceau, vedeau tot mai mult. Ajunşi 
aproape, au văzut ca niciodată, Curtea 
toată, şi straja domnească şi boierii şi 
călugării şi popii, alergând când afară, 
când înăuntru, cu făclii și cădelnițe, cu 
porunci și cu ştergare. 

Mulțimea plânsă și obosită se așeză 
fără nădejde sub umbra blagoslovită a 
copacilor, privind fără să înțeleagă... 


A treia zi era ziua de îngropăciune. 

Insoţit de logofăt, venea grăbit de pe 
marginea drumului scriitorul  Măriai 
Sale, în mână strângând peceţi, și sub 
braţ un sul din piele de vițel. 

Intrară amândoi în Casa Domnească, 
pe scara de lemn cioplit, trecută prin 





Basarab | Domn al Ţării româneşti (după 
fresca din biserica Domnească dela Argeş 
sec. XIV) 

(Din N. Iorga: Portretele Domnilor români) 


galeriile cu vergele, pe sub bagdadiile 
întlorate, printre cete de stâlpi uriași, 
și se opriră în pragul spătărici, împrej- 
muită în patru laturi de salerii deschi- 
se. 

Jalea ce venea dinăuntru, te îmbia 
acolo să nu mai cercetezi. 

Cât ar ti întunecimea nopții de plină 
de groază, nu e groază şi nu e întune- 
cime mai mare ca în inima Doamnei 
Marghita. 

Nu e suspin mai jalnic ca al Doamnei. 

S'a adunat acolo, în biata ei inimă de 
văduvă, toată suflarea arzătoare a chi- 
nului de acum. Suferinţa i-a intrat ca 
trăznetul, cu fulgerele străpungătuare 
din cer, ca suliți frânte. Din tot adâncul 
chinului se arătau vrăjmaşii bucuriei, 
toată prăsila besnei și a spaimei zilelor 
de mâine şi a durerii fără sfârşit. 

— Domnul meu, Domnul meu! 

Aşa se tânguia Doamna și-și frângea 
mâinile, rătăcind năucă de la un capăt 
la altul al spătăriei. Pe năsălia făcută 
din patru pari de măr împletiţi, zăcea 
lungit, țapân, Voevodul Ţării: Marele 
Basarab, întemeietorul Țării Româneşti, 
învingătorul ungurilor, doboritorul lui 
Carol Robert. Zăcea țapăn, cu deșertu- 
rile supte, uscat şi zbârcit, galben şi re- 
ce, pierdut printre florile presărate din 
belșug. La picioarele năsăliei, în  ge- 
nunchi, nu nenorocit călugăr a cărui 
galbenă piele, arsă de soare, era lipită 
de oase ca jarca unei fiare, îngâna ru- 
găciunea morţilor, cu ochii închiși, cu 
capul dat pe spate. 

Doamna par'că nici nu-l vedea, nici 
nu-l auzia, Plângea și scrâşnia din dinţi, 
în timp ce boierii stau cu mâna la gu- 
ră, nemângâiați. 

— Scoală-te Mărite Domn, dă mara- 
ma la o parte și te așează iar în jeţ 
domnesc, să ai iară bucurie. 

Arsura iubirii mele, nu mai are pu- 
tere să te trezească ? Laşi tu ca cei ce 
te-au iubit să se bocească, să se frângă 
de durere că ţi se va stânge și trupul 
pe care noi îl vom da viermilor ?... Să 
ie dăm noi tărâturilor de sub pământ, 
să-și facă din trupul Domnului meu 
groaznicul ospăț ? Și mari și mici, și 
buni şi răi, la fel să piară ? Tot una să 
fie ursita cărnii lor ? Pentru toţi bucu- 
riile să se sfârșească în durere, tinere- 
țea în bătrâneţe, iubirea în pierderea 
celui iubit, viața în moarte ?... Uitaţi-vă 
boieri.... Cel ce stă aici, întins, rece, a 
mâncat odată, a băut, a luptat, a iubit. 
Deacum, gustul gurii îi este luat. Auzul 
urechilor astupat, vederea ochilor îi e 
orbită. Domnul Meu ! Domnul Meu ! 
E nedrept să stai tu așa, împietrit, cu 
mâinile cruciș pe piept, când eu plâng 
şi mâinile mi le frâng. E nedrept ca lu- 
minatul tău trup să-l ceară de acum 
pământul, când pe mine nu mă cere! 
Cum să rabd eu viața fără tine? Cum 
să te văd eu pe tine întins, fără suflare, 
şi eu tot să mai trăiesc? Cum să-ți văd 
cu între degete, crucea în loc de buzdu- 
gan ? Să-ţi fie la picioare Icoana Ador- 
mirii, în loc să-ți stea boierii şi să le 
porunceşti ? In loc de giubeaua dom- 
nească, giulgiul de argint al celor duși? 

Sgomot de plânsete se ridică din col- 
țul unde stau laolaltă Noul Voevod Ni- 
colae Alexanaru Basarab, Doamna și 
copiii lor. 

Spaima şi oboseala le-a sleit cu totul 
sângele. Stau încremeniţi, galbeni, unul 
lângă altul, cu capetele pe mâini cu 
ochii tulburi și holbaţi. Par a fi pierâut 
orice simţire. 

Ana, micuța copilă de opt ani, se li- 
peşte de poalele maicii sale, tremurând, 
Ii e frică. 

— Așa o să fiu și eu odată? 

Inspăimântată, Doamna Clara o pri- 
vește. Li cuprinde căpşorul cu mâna, și 
i-l lipește de piept. 

— Taci, îi şopti. 

— Aşa-i sfârșitul tuturor cari trăesc? 
întrebă a doua oară. 

— Aşa-i sfârșitul tutulor. 

Și micuța Domniţă plânse mai amar. 

Prin uşa dată în lături, scriitorul Mă- 
riei Sale zărea preoţii în vestmintele 
ca pulberea de aur, cum tădelniţau în 
jurul mortului, cum chemau pacea 
dumnezeiască asupra zbuciumatului su- 
let al Doamnei. 

Patruzeci de călugări, unul lângă al- 
tul, cu ochii în pământ, cu mâinile vâ- 
râte în  mânecile desfăcute, cântau 
prohodul. 

Din două vase de lui în cari ardeau 
fitiluri îmbibate cu uleiuri groase, se 
răsfrângea o lumină galbenă pe fața 
lor şi așa destul de galbenă. 

In dosul lor sta straja Domnului, 
cu lăncile poleite în vârf și mânere, 
pârcălabii, vistiernicii, slugerii, vătaşii, 
aprozii și armașii. 

Stau şi boerii şi feciorii de boeri, îm- 
brăcaţi cu șavane şi cabaniţe negre, fă- 
ră podoabe și cu capul gol. 

In ușa mare se ivi și Marele Postel- 
nic. Zărind pe scriitorul domnesc, veni 
spre el, cu capul în pământ. Ochii îi 
crau roşii de “plâns. 

Adus-ai tot ? 

Adus. i 
Și peceţiile domnești ? 
Şi, 

Și trecând cu el în cancelaria dom- 
nească, într'un colț unde era pregătită 
o măsuţă, chemă și pe Marele Vornic 
şi pe Marele Spătar, și zise scriitorului 
domnesc : 


de OLGA GRECEANU 


— Scrie așa: 

„Sa săvârșit din viață azi, 29 Iulie. 
anul 1352. 

„De la Christos, Marele Basarab, bi- 
ne credinciosul Voevod și însuși stăpâ- 
nitorul întregului ţinut al stăpânirii 
sale, întru Christos, Dumnezeul bine 
credincios...“ 

Când sfârşiră de scris, intrau tocmai 
în spălărie sfetnicii Domnului, dregă- 
torii şi copiii de casă și s.ujitorii cu fă- 
ctiile aprinse. 

Indurerata Doamnă înțelese că cea- 
sul de îngropăciune a venit. 

Se sculă în picioare. Dar cum înce- 
pu să se clatine, feciorii ei, Ivancu și 
Voevodul Alexandru, alergară lână ea 
și o apucară de subţiori. 

Se făcu liniște mare. 

Preotul veni în mijlocul adunării, îşi 
lăcu cruce și grăi cu glas tar», Crezul. 

Incepu apoi jalnica cântare, în timp 
ce afară, din clopotniţă se ridicau va- 
ete de aramă. 

Doamna plânge sfâşietor. 

Plâng și boierii, și ostașii, şi egume- 
nul, şi straja, și slujitorii Domnului, 
— plâng toţi. 

Sgomotul cădelnițelor ce-și trag lan- 
țurile de argint se amestecă cu sughi- 
turi şi suspine. 

Când jalnica litanie de îngropăciune 
şi liturghie se sfârși, un tânăr călugăr 
veni în mijlocul adunării și luând I- 
coana Maicii Domnului de la picioarele 
Voevodului întins, o ridică de trei ori 
în sus, o duse în fața preotului, care 
se închină și o sărută, apoi, cu sfială, o 
întinse Doamnei să facă acelaș lucru. 

Cumplită fu dintr'odată, atunci, cău- 
tătura Doamnei. 

Smucindu-se din braţele feciorilor 
ei, ridică capul, se opri din plâns, și 
arătând cu bărbia pe Voevodul țapăn, 
dădu icoana la o parte și răcni: 

— La ce bun să mă închin ? și zicând 
aceașta, Doamna se lăsă în genunchi și 
plânse amar, şi din pricina strigătului 
ei de durere, pătrunseră noui bocete 
în încăperea întristată și o nouă mâh- 
nire se întinse peste întreaga adunare. 

Ca privirea cea din urmă a soarelui 
când asfințeşte, așa era de blândă cău- 
tătura cu care Episcopul privea la Doa- 
na, care sughița în plâns. 

Incremenit cum sta, cu pristolui de 
după gât și cu cădelnița în mână, el 
dete trist din cap şi zise: 

— „„Mângâie-te, Mărită Doamnă ! Te 
mângâie, oricare ar fi durerea Ta, aci, 
pe pământ. Așa e viața. E făcută din 
bucurii mincinoase și din dureri, ce ele, 
vai, nu sunt mincinoase. 

Te mângâe Doamnă, că din tulpina 
Ta şi a Lui, sa născut un vlăstar dom- 
nesc. O! Casă fericită a Bassarabilor ! 
O! Tu, dulce Stăpână, scupă tutulor 
boerilor și tutulor oamenilor pentru 
măreaţa naștere, închină-te lui Chris- 
tos“. 

Iși făcu semnul crucii şi aşteptă. 

Doamna nu ctinti. 

Nici vorbi decât un singur cuvânt, cu 
mâhnire, atunci când Voevodul  Ale- 
xandru, covârșit de dusere, căzu plân- 
gând la picioarele «ei și ottă: „Nu-şi gă- 
sește Doamna mea, mângâere în noi? 

Năucă, își ridică capul și șopti, mân- 
gâinu-i cu degete de ghiață pletele cas- 
tanii: „Iri voi ?... În voi ?...“. 

Părea că nimic nu înțelege. 

Clopotele iar prinseră a se tângui. 

Marele Postelnic porunci atunci ri- 
dicarea trupului. 

Opt boieri de mâna întâi și feciorul 
cel mic al Voevodului mort, Ivancu, ri- 
dicară năsălia pe care o sprijiniră pe 
umerii lor încovoiați. Și-așa cum por- 
neau, gârboviți de povară, cu picioarele 
ostenite, cu faţa scăldată de nădușală, 
păreau aidoma purtătorii durerii. 

In cap mergea preotul și ceata de 
călugări, urmaţi de Doamna, de Voevo- 
dul Alexandru și de toată casa dom- 
nească. 

Ajunși afară, în curte, călăraşii dom- 
nești ce înconjurau curtea, începură să 
sloboade sunetul prelung al tobelor, 
care sc amestecă pe dată cu  vaetele 
poporului ce sta afară, sub cumplita 
arșiță. 

Lumea sărmană, desculță şi răbdă- 
toare, era în așteptare, sculată de cu 
zori, pe nemâncate, ca să se uite dea- 
lungul drumului ce leagă curtea de bi- 
serica Domnească, gata să se scoale la 
trâmbiţatul depărtat al toboşarilor 
morţii, 

Nimeni n'a rămas pe acasă, căci ni- 
meni nu vroia să fie lipsit de cuviință 
față de acel ce le-a ocrotit viața, de la 
care le-a fost dat să fie scutiţi de stăpâ- 
nire dușmană și binele de a trăi ne- 
turburaţi. 

Norodul din tot plaiul Muscelului și 
Argeșului, şi încă de prin împrejurimi, 
gătitu-s'au în haine cernite întru în- 
tâmpinarea  alaiului de jale. Femeile 
purtătoare în sân de boabe de grâu, 
pentru a fi strivite de tălpile noului 
Voevod, se orânduiră dincolo de vad, 
unde tobele aveau să răsune acel „,so- 
sește“ și unde avea să fie oprirea 
Doamnei, ca Ei să i se închine. Femei- 
le aveau să arunce acolo, boabe de grâu, 
iar bocitoarele să risipească vin și unt- 
delemn sub năsălie. 

Copiii se ţineau la umbra pomilor, 
gata și ei, la ce] dintâi semn, să se urce 











Basarab 1 şi Doamna lui (După fresca din biserica Domnească dela Argeș) 


sus pe crăci, să privească... 

Şi cum oamenii nu vedeau pe ni- 
meni venind, se îngrijorau. 

Cu mâna pusă straşină la ochi, ispi- 
teau drumul din miază-zi și plecând 
urechea să afle dacă drumeţii nu adu- 
ceau de pe cale vreo veste, se cercetau 
unul pe altul : „Se vede ceva ? Se aude 
ceva ?...“, 

Arșița era crudă, și cum sub pașii 
fiecărui drumeț se ridicau nori de praf, 
se gândiră oamenii să aducă burdufu- 
rile de acasă și să mai stropească dru- 
mul. 

Indată se și ridică puțină  răcoreală 
din pământul nădușit, şi tocmai atunci, 
de departe, răsunară capacele de ara- 
mă ale crainicilor. 

„Vine“... „Vine“, se șopti din om în 
om. 

Cu adevărat, venea încet, încet, jal- 
nicul convoi. 

Priviră oamenii cum episcopul, egu- 
menii, preoţii, diaconii și călugării pă- 
șeau domol în frunte, legănându-și pi- 
cioarele grele, în voia cântecului de în- 
gropăciune, 

Priviră cum un copil de casă, obosit 
și aprins la față, purta cu braţele în- 
tinse pleoapa pe care stau încrucișate 
sabia şi buzduganul domnesc. 

Şi la vederea lor, dădură drumul je- 
laniei, cu bocete nestăpânite. 

In urma lui venea carul de moarte, 
tras de doi tauri, albi ca zăpada, cu 
coarnele înegrite cu sgură, cu gușile le- 
gănându-se, cu umerii zdraveni, stri- 
viți sub jugul lustruit cu lac. 

Era cumplit de văzut durerea noro- 
dului, când își recunoscu acolo, în 
car, pe Voevodul iubit, întins fără miș- 
care, cu fața descoperită. 

Bocitoarele umplură dintr'odată văz- 
duhul cu geamătele lor. Mulțimea ieșită 
din fire, înfrigurată, se îmbulzea pe- 
aproape de roate. Cuprinşi de tristeţe, 
neputincioși când -moartea trece, unii 
își făceau cruce, alții alergau înaintea 
carului, alții îngenunchiau în drum şi 
nimeni nu observă în urma carului pe 
cărunta Doamnă, a cărei pleoapă era 
searbădă de atâtea lacrimi, obrajii sub- 
țiaţi, buzele trase de întristare, părul 
legat strâns, după obiceiul văduvelor. 
"Trecea încet, purtând haina de văduvie, 
groasă şi albă, încrucișată pe piept. 

Venea apoi noul Voevod Alexandru 
Nicolae, înalt, bine legat, cu fața lui 
lungăreaţă, regulată, cu nasul drept, 
cu ochii mari, cu fruntea largă, umbri- 
tă de părul lăsat în plete, cu adevărat 
icoana unui urmaș făuritor de ţară. 

Lângă el, Doamna Clara — a doua sa 
soție — cu blândă căutătură, apoi coco- 
nii domnești şi domniţele : Anca, Elisa- 
beta, Vladislav, Radu, Ana și fratele 
Voevodului, Ivancu, cu pașii osteniţi. 

Veneau și dorobanţii cu gârbace, vă- 
nătorii de plaiu cu prapurele plecate, 
vânătorii de Muscel, roşiorii și cavale- 
rii, purtând uniforme negre, apoi boerii 
şi mai marii țării, cu capetele descope- 
rite, 


Ajuns sub bolta bisericii, alaiul sa 
opri: 

Soarele ardea chinuitor. 

Clopotele sunau de nouă ori câte 


nouă bătăi, ca la o pristăvire domnea- 
scă. 

Năsălia fu luată din car, ridicată de 
astă dată de oastea Domnului, care cu 


(Din N. Iorga : „Portretele Domnilor români) 


Lă 

pași târșiți, urca treaptă după treaptă, 
opintindu-se şi iar pornind, până a- 
junseră în dreapta nartexului, unde o 
săpătură proaspătă avea să primească 
pentru întâia dată trupul unui Voevoa, 
al Voevodului ce ridicase biserica şi o 
sfințise cu un sfert de veac în urmă. 

Boerii, doi câte doi, urmară pe 
Doamnă și Voevod. 

Se făcu linişte mare. 

Doamna lăsă capul în jos, cu miş:a- 
rea omului ce nu mai are nici o putere 
să se împotrivească voiei Damnului. 

Incepu slujba, 

De-afară, femeile cu pruncii în bra- 
țe, cu capul împodobit, bărbații cu pă- 
rul în plete, cu cămăși de cânepă, cu 
cioareci până la gleznă şi mijlocul în- 
cins cu brâu, ascultau prohodul și sluj- 
ba toată, în genunchi. 

Când slujba fu sfârşită, episcopul 
puse pristolul pe capul Voevodului și-i 
citi liturghia, 

Doamna sta cu capul întors. 

Și numai apoi, unul câte unul, săru- 
tară mâna rece a lui Basarab cel Mare, 
și vai, lespedea albă trasă ușor deasu- 
pra gropii  nezidite, cum a căzut de 
greu, și cu toată puterea ei, pe inima 
Doamnei ! 

S'a sfârșit. 

Zidarii singuri, rămânea-vor să în- 
tărească cu piatră și nisip laturile gro- 
pii. 

In pragul uşii, episcopul sa oprit cu 
icoana în mână. 

Așteaptă să treacă Doamna, 

Cu capul tot în jos, cu pașii tot mai 
grei, Doamna venea spre poartă. Boe- 
rii toţi o priveau. Ajunsă în dreptul e- 
piscopului, ridică ochii. Privirile li se 
întâlniră. Doamna făcu cruce, se aple- 
că şi sărută lung icoana. Când își ridică 
faţa, şiroaie de lacrimi o acopereau. 

Apoi, în capul scării, se opri. 

Din punga ce-i atârnă în brâu, scoate 
bani mulți, mărunți, de aramă și argint, 
şi-i aruncă în mijlocul norodului. Copii 
lacomi se trântesc în praf să adune po- 
mana lucitoare, se îmbrâncesc, se alun- 
gă și din gură zic: „Dumnezeu să-l o- 
dihnească“. 

De acum, totul s'a sfârșit. 

Alaiul avea să treacă îndărăt, spre 
Curtea Domnească, pe rând, așa cum a 
venit. Gloata înfierbântată și obosită, 
se risipi şi ea, 

Și soarele tot dogorea. 

Când alaiul era aproape de capătul 
drumului, se văzu cățărat pe poarta pa- 
latului, un copil de casă ce da jos fla- 
mura îndoliată. Toboşarii se rânduesc 
de jur împrejurul curţii de piatră, și 
așteaptă. Doamna Marghita trece prin- 
tre ei. Pentru prima oară, la trecerea 
ei, tobele rămân mute. Vor suna o clipă 
mai târziu, când se va ivi chipul noului 
Voevod. Oftând şi clătinându-se, Doam- 
na pătrunse în palat și se duse dea- 
dreptul în iatacul ei. 

Nu trecu mult și, de-acolo, prin priv- 
doru] deschis, îi veni un vuet ce cuno- 
scuse şi ea odată, Auzi un cântec cei 
S'a cânţat și ei odată. 

Ghiceşte că acolo, tot în sala spătă- 
riei, pe jețul de pe care vălul nevsru 
va fi fost acuma scos, stă feciorul &i, 
Voevodul Alexandru Nicolae, cu Poam- 
na Clara alături, și că lor cânţăreţii le 
glăsuesc : 





(Urmare în pag. 7-a) 





CARTEA FRANCEZA 








Francois Mauriac: 
„Asmodee“ (piesă în 5 acte) 


(Bernard Grasset -- 


O piesă de teatru este anume dssti- 
nată teatrului şi numai lui. Ea trebue 
văzută pe scenă, in cadrul ei firesc: 
unde ne putem ca scama de valoarea 
adevărată, dacă și câtă o are. lată [ă- 
rerea şi îndemnul rostit de toţi aceia 
şi sunt cei mai mulți — cari pun ac- 
contul esenţial pe valoarea scenică a 
unei piese de teatru, înelegând prin 
aceasta, dinamismul concentrat al ces- 
fășurăni acțiunii, care păstrează  în- 
cordată atenţia spectatorului. Sunt ce 
disprețuit, în această opinie, şi chiar 
dăunătoare interesului dramatic, acele 
aşa numite calităţi „literare” ale tex- 
tului, — arabescuri gratuite cari lăbăr- 


ţează ritmica strânsă a mersului 
acţiunii și împrăștie atenţia. 
Toate aceste afirmaţiuni, de multă 


vreme. rostite și de mult ajunse mo- 
neta anonimă de întrebuințare curentă. 
sub condeiul cronicarilor dramatici, au 
fost iarăşi amintite și repetate cu prl- 
lejul debutului în teatru al unui ro- 


Francois Mauriac 


mancicr cu ştate de vechime preţuiie 
în slujba literaturii romanului tras- 
cez contemporan. 

E vorba de piesa în cinci acte As- 
modeu a d-lui Francois Mauriac, des- 
pre a cărui recentă culegere de nuvele 
intitulată Plongees, ne-am ocupat în 
acest loc, în unul din ultimele numere 
ale revistei. Faptul de a [i tost jucata 
pe scena Comediei Franceze, cu o gra- 
bă și o grijă a prezentării excepţionale, 
a spunt dn/a severităţii pe care auto- 
rul acestei lucrări dramatice a trebuit 
să o intâmpine din partea oamenilor 
de teatru. Subliniindu-se valoarea Li- 
terară a piesci, prin contrast cu lipsa ci 
de interes dramatic, cronicarul literar 
obișnuit găsea într'aceasta o indicație 
pe care nu mai era liber să o neglijeze 
Mai ales că acest debut tâiziu al unui 
romaacier notoriu, într'o specialitate 
pentru care i se cădea a înţelege că are 
prea reduse posibilități at afirmare 
personală era menit să  înlesnească o 
înțelegere nouă, mai pătrunzătoare și 
poate, mai judicioasă a operei acelui 
scriitor, socotită ca adevărata măsură 
a talentului său. 

Ceca ce face interesul picsei de tea- 
tru a d-lui Mauriac este că a fost con- 
cepută și scrisă, după mărturisirea 
autorului, deadreptul pentru scenă. Nu 
e vorba reci de un produs hibrid, de o 
adaptare îndemânatică a unui romani 
abia schițat, rămas în stare informă 
şi părăsit din lipsă de interes. în ser- 
tarul scriitorului. Cadrul fizic, atmos- 
tera și personajele sunt acelea famili- 
are din cărţile d-lui Mauriac: provin- 
cia franceză, de astă dată o aşezare din 
regiunea lancelor a unei familii de 
boernaşi instăriţi — acei „hobereaux“ 
păstrători ai vechilor tradiţii nobiliare, 
alcătuind  aristocraţimea provincială; 
tânăra văduvă Marcelle de  Barthas 
împreună cu copiii ei Anne, Jean şi 
Emmanuele, cea mai mare; cu institu- 
toarea acestora ,,mademoiselle” şi Bia- 
ise Coutâre, preceptorul băiatului mai 
mare, Bernard, care se află în Anglia. 

Tm principiu de pedogogie practicat 
în Occident este acela ai „schimbului” 
de tineri între ţări vecine, în preajma 
bacalaureatului. Astfel se face că tâ- 
nărul Betrand de Barthas se află pe 
timpul lunilor de vară în Anglia, în- 
tr'o familie burgheză de stricte mara- 
vuri, pentru a-şi completa educaţia și 
a căpăta despre viaţă şi lume o cunoa- 
ștere mai intimă, în timp ce familia du 
Barthas așteaptă vizita tânărului Harry 





Paris, 1938) 


Fanning, 

Venirea oaspetelui englez în mij- 
locul acestei societăţi omeneşti res- 
trânse produce efectul asemănător a- 
celuia pe care l-ar avea împingerea 
unui bolovan dintr'un loc umed, unde 
a stat multă vreme: o lume larvară ne- 
hănuită colcăe cuprinsă de panică, în 
lumina pe care o descoperă. 

Cu toată lâncezeala aparență a rit- 
mului în care se desiăşoară acţiunea 
piesei și în absenţa oricărui conflict 
exterior determinant al vreunei schim- 
bări în raportul dintre personaie sau 
în atitudinea lor, cunoscute din pri- 
mele scene, totuşi Asmodeu are o den- 
sitate dramatică extraordinară, Vin- 
lenţa patimilor comprimate „în vas 
închis”, din motive sau prejudecăţi de 
ordin religios, social, etc., care le îm- 
piedică să izbucnească, şi mărturisin- 
du-se în văzul celorlalţi, să se umani- 
zeze, nu face decât să le, sporească 
virulența sfredelitoare și odată cu a- 
ceasta se accentuează sentimentul de 
oroare al celui care asistă la acest spec- 
tacol penibil. 

Tânărul Fanning îşi exprimă la un 
moment dat dorința de a putea pă- 
trunde în tainele „provinciilor ador- 
mite“* pe care, copil fiind, le străbătea 


gaz 


în timpul călătoriilor nocturne, privin- 


“du-le prin fereastra vagonului, — așa 


cum făcea demonul Asmodeu din ro- 
manul lui Lesage, ridicând acoperișul: 
„Nimic pe lume, spune el, nu mi sa 
dărut vreodată atât de misterios ca 0 
veche locuinţă dela voi, cu uşile și le- 
restreie închise, sub stele. Minchi- 
puiam acele drame  neştiute, pasiuni 
iuneste și t1ăinuite, Tordeauna mi-am 
lăgăduit să mă strecor în una din ele“, 

Și iată prilejul înfăţișându-i-se a- 
cum, deplin: drama neştiută a unei fe- 
mei tânără încă, văduvă la 30 de ani, 
trăind în această solitudine provincia- 
lă, pentru a-și putea creşte copiii po- 
trivit tradiţiilor rangului; aceea a iu- 
stilutoarei îndrăgostită de preceptorul 
Coutiâre, pe care el o respinge după ce 
a amăgit-o; însfârșit pasiunea funestă 
și tăinuită, demoniacă, a acestuia pen- 
tru stăpâna casei, împrejuul căreia 
gelozia lui absurdă ţese fără odihnă 
urzeala celor mai otrăvitoare insinuări 
şi a unor intrigi meschine spre a-i feri 
„sufletul“* —- pretinde el — de orice a- 
iingere impură. 

Prezența tânărului Fanning, ca o a- 
diere primăvăratică în viaţa d-nei du 
Barthas, îi este desigur odioasă lui 
Blaise Couture, care neputându-l înde- 
părta altfel, reușește să-i smulgă ă-nei 
du Barthas mărturisirea — să i-o su- 
gereze poate — unei  înclinări culpa- 
bile către tânărul musafir englez. 

Nu este cruţată de înveninatele a- 
tențiuni ale acestui odios personaj, nici 
nevinovăția  îngerească a Emanvelei, 
căreia incearcă să-i înfăţişeze logodna 
cu Fanning, ca o îndepărtare dela idea- 
lul impus de vocaţia ei religioasă. Pe 
de altă parte şi acesta pare că se cem- 
place în echivocul care [ace din mamă 
vrășmașa fericirii şi rivala copilului ei. 

Atmosfera înăbuşitoare care dospeș- 
te atâtea miasrre şi pofte vinovate e 
creată cu o virtuozitate rară, din 
Jocuri de cuvinte cu înţeles echivoc, 
subtilităţi, insinuări și mărturisiri şovă- 
itoare, smulse cu forța, astfel că pare 
să se fi făcut dela sine, fără intervenția 
cuiva din afară, ci numai din respiraţia 
acelor turburătoare făpturi. Desnodă- 
mântul însuși nu este ceea ce obisnuit 
înţelegem prin acest cuvânt ci doar un 
răgaz extenuant, ca un leşin sau ca o 
sfârşeală fizică, pe care-l ghicim scurt 
și după care colcăiala obscură a patimi- 
lor va reîncepe mui aprigă, fără sens 
şi fără liman. 


PIERRE BENOIT: „BETHSABEE” 
(ROMAN) 


Puţini scriitori știu astăzi să poves- 
tească atât de atrăgător ca popularul a- 
cademician francez, autorul Atlantidei, 
ale cărui romane răspund urei nevoi 
fireşti de fantastic și mister. a citito- 
rului de totdeauna și a omului în ge- 
neral. 

Dela cele dintâi scrieri de răsunător 
succes: Atlantida, Koenigsmark, Le 
lac sale etc., darul de povestitor înnăs- 
cut al d-lui Pierre Benoit s'a remarcat 
în toată admirabila-i virtuozitate. Ul- 
timul roman apărut, Bethsabâe, întru- 
nește aceleași însuşiri prețioase pe cari 
le aflăm dealungul întregei opere: o 
naraţiune sobră, care se desfăşoară în- 
tr'un ritm viu, unită cu o putere puţin 
obişnuită de a însufleți plăsmuirile u- 
nei imaginaţii artistice excepțional de 
ferunaă. 

Orientul apropiat, cu atmosfera lui a- 
iât de caracteristică, amestec de poe- 


UNIVERSUL LITERAR 


Plouă... 
Stropi mari răpăie în frunzele fra- 
gede ale pădurii. 

La rădacina unui stejar ce numară 
câteva sute de ani, trei străini stau la 
adăpost. 

E ziua Stântului Gheorghe şi ei aş- 
teaptă să se înopteze ca să vadă unde 
joacă banii. 

Cei ce joacă seara sau în zorii zilei 
sunt bani afurisiţi. Numai cei ce joacă 
în miez de noapte, numai aceia sunt 
bani buni, spun bătrânii. 

In amurg, deși ei ştiu că banii nu 
sunt buni, au pus trei-patru semne 
prin diferite locuri pe unde văzuseră 
țâșnind cele trei flăcări iar după aceea 
au prins să se odihnească până la a 
doua însemnare dela miezul nopții. 


NA 


: (SA 


i (+ 
N 
RBA 
AA 
II 





A 
“i N L i, 
i | 1 : PA af] pa | 


Pat 


9 


A 4 7 
ag Ş 
PD cu CA a, 


Ploaia sa schimbat 
deasă ca în timpul  toamnelor târzii 
iar vântul, cu toate că e pe la sfâr- 
şitul lui Aprilie, sutlă rece. 

Rezemat de trunchiul gros, la adă- 
post de ploaie și vânt, unul din cei trei 
străini a aţipit. 


într'o burniță 


E dintre cei mai  luminaţi  oca- 
meni ai satului, mic și sărăcăcios, a- 
şezat pe marginea râului Peșteana din 
muntele Puchiru, ba chiar cel mai lu- 
minat, fiindcă numai el a citiţ istoria 
Munteniei și Moldovei, pe lângă Pă- 
cală, Istoria prea frumosului Arghir şi 
Ileana Cosinzeana. 

In răstimpul scurt al somnului i se 
perindară prin vis vedenii felurite. 

Aci îi luau de mână şi îl sfătuiau să 
se ducă acasă, aci îl încurajau să nu 
se teamă de nimic că are să-i reu- 
şească după ce umbiă, şi câte-alte năz- 
bâtii. 

La un răstimp se făcea că o mână l-a 
luat şi l-a aruncat în gol; când sa lovit 
de pământ sa cutremurat şi a dat un 
țipăt. 

Inul din tovarăşi tocmai îl mişca 
să se scoale. 

Când s'a trezit deabinelea, chiar de 
lângă el a ţâșnit o flacăre albăstruie 
care l-a făcut să se retragă speriat, apoi 
alta şi alta. 








zie şi realitate pitorească, — pe care-l] 
evocă nostalgia tuturor celor osteniţi 
de bannlitatea vieţii de toate zilele — 
părea un cadru predestinat aventurilor 
pasionante povestite de romancierul 
francez. El i-a şi inspirat „nu de mult, 
acest Orient, La chatelaine du Liban 
și Les puits de Jacob, iar în anii din 
urmă, Saint Jean d'Acre, în paginile că- 
ruia și în decorul palestinian dimpreju- 
rul muntelui Carmel, retrăiau laolaltă 
personagii de ficțiune cu făpturi cari 
şi-au desfăşurat aevea firul vieţii lor, 
în timpul campaniilor napoleoniene. 

De astă dată, decorul este al Indiei, 
o Indie magică și plină de atracţia ne- 
liniștitoare a misterului, dela hotirul 
nordic al Cașmirului, la poalele Hima- 
laei şi în pragul ameninţătorului Gobi, 
pe unde mulţi tineri ofițeri britanici 
și-au pierdut viaţa luptând împotriva 
triburilor răsculate. 

Povestea care se desfășoară în ca- 
drul grandios al acestui decor de îecrie 
şi mister este o reeditare, în elementele 
esențiale conflictului psihologic, a stră- 
vechiului episod cunoscut din Biblie și 
citat de d. Pierre Benoit, în cpigraful 
romanului său: „Intr'o zi, David se 
ridică din aşternut şi pe când se plimba 
pe terasa palatului regal, zări o femee 
care se scălda; femeia aceasta era foar- 
te frumoasă. David întrebă cine este 
şi i se răspunse: Betsabe”... (Samuel, 
II, 11). Vă amintiţi şi cele ce au urinat: 
ca să nu se împiedice de inoportunu! 
soţ al femeii răvnite, regele David îl 
trimise la asediul cetății Pabbathului, 
— „unde era încăerarea mai mate”, 
spune Scriptura, — de unde nefericitul 
Uri nu sa mai întors teafăr. 

In garnizoana din Djelabai, piesa 
este aceeaşi, doar măștile s'au schim- 
bat : sir Herbert Wright, coioneiul re- 
gimentului '7 de infanierie uşoară din 
Amristar, locotenentul George Baxter 
şi frumoasa aventurieră Arabella Tay- 
lor, obiect de scandal şi subiectul cleve- 
tirilor interminabile ale soțiilor legiti- 
me din garnizoană. 

Să povestim subiectul cărţii înseam- 
nă să răpim cititorilor satisfacția de a 
descoperi singuri urzeala misterioasă 
care se ţese în jurul acestei povestiri 
şi îi constitue farmecul esenţial. 

Menţionăm numai, că și de astă dată, 
potrivit cunoscutei superstiții literare 
a autorului, numele eroinei romanului 
începe cu prima literă din alfabet: 
Arabella. 

MIHAI NICULESCU 








Prima ca de o jumătate de metru, a 
coua ca de un metru şi mai bine, iar 
a treia cât două staturi de om. 

N'a lăsat-o să se stingă şi, cât ai 
clipi din ochi, a pus piciorul pe locul 
de unde țâşnia şi a strigat: 

— „Fraţilor, aicea-s banii”. : 

Ceilalţi i-au dat câte un ghiont să 
tacă, şi punând mâna pe târnăcop au 
şi început lucrul, fără o vorbă. 

Nădușeala curgea gârlă ce pe ei, de 
atâta casnă. 

Groapa creștea la rădăcira stejaru- 
lui văzând cu ochii dar comoara tot 
nu ieşia la iveală. 

Şi tâmăcoapele  loviau cu sgomot 
surd în pământul neumblat, poate de 
sute sau chiar de mii de ani. 

Când groapa trecuse de mult de 
înălţimea unui om, a lovit în sec cu 
târnăcopul, de ceva tare. 

A pus mâna pe locul unde a lovit 
şi a dat de o bucată de fier încolăcit 
ce părea toartă de căldare. 

A dat mai departe şi târnăcopul a 
lovit în buza căldării iar lui; i sa părut 
c'aude un geamăt înăbuşit. 

Nu simţia nici o tulburare. Doar 
mâinile au început să-i tremure şi 
tremura tot, cu atât mai tare cu cât 
căldarea eşea mai la faţă. 

Când a putut s'o pipăie de jur în 
prtjur, braţele îi tremurau ca unui 
paralitic. 

Au iegat-o cu frânghia adusă şi au 
tras-o sus. 

Un capac de ceară acoperea gura 
căldării ce păstra comoara. 

N'au mai avut răbdare să-l scoată 
UȘOr. 

Când capacul a căzut sub lovitura 
haină a târnăcopului, un jar de foc le 
lua ochii. 

Primul care şi-a afundat mâinile in 
ca a fost cel ce o descoperise. 

În acea clipă, părul i sa sbârlit şi 
ochii s'au făcut sticloși și fără culoare. 

— Sunt ai mei mă! Aşa să ştiţi. Eu 
i-am găsit... 

Ceilalţi doi tăceau ca doi muţi. 

— Vouă nu vă dau. Nam de ce. 

Vă trebuie? Na ţie trei şi ţie doi, ie 
zise întinzându-le banii făgăduiți. 

Ţie îți dau trei că mi-ai ajuiat, iar 
ție îți dau doi, că ai vrut să vezi şi tu 
cum se scoate o comoară. 

Fi, acum sunteţi mulţumiţi? — Hai, 
plecaţi. Ce mai staţi. — N'auziţi? 

„„Vreţi să mă supăr ? 

Și gura-i mergea ca o moară, dar 
tovarășii lui erau muţi ca și pădurea 
după ploaie, în miez de noapte. 

Vederea banilor îi luase mințile și 
nu mai ştia ce să facă. 

Inconjura de câte trei patru ori căl- 
darea, cânta şi bătea din palme, [ă- 
cându-le în necaz că nu mai e nimeni 
ca el. 

Sa așezat d'asupra comorii şi, scui- 
pând printre dinţi, le-a spus arătând 
cu mâna către unul. 

-— „Domnul e pe tron. Hatmace, 
unde-mi sunt boerii ? 

lar tu, vistiernice, de ce nai grije 
de tezaur ? 


Hatmane, de ce stai?  N'auzi cum 





23 luiie 1938 


COMOARA 


de GH. GURAN 


sună buciumele de războiu ? 

Indrăsnește, ia-ţi oștenii și du-i la 
luptă, apără-ne de dușmani, 

-— N'am bani, Măria Ta! a prins a 
„âde tovarăşul de până acum. 

— Cere-i vistiernicului să-ţi dea din 
visteria ţării. 

— Măria Ta, a prins glas şi celălalt, 
fii bun și saltă depe tron să pot um- 
bla la visterie, ca să putem plăti oștenii 
să se ducă la luptă! 

— Binc, ia cât îţi trebue. De altlel 
sarcina mea sa isprăvit! Noapte bună! 

Zicând noapte bună, a dispărut ca 
v nălucă în întunericul nopţii prin pă- 
dure. 

Au tâs de el, după ce a plecat. 

Apoi și-au umplut sacii atât că abia 
puteau să-i ridice dela pământ, dar 
căldarea nu se golise nici de jumătate. 

Neştiind ce să facă cu restul, nu se 
hotărau să plece din loc. 

Zorile mijiseră de mult și el nu se 
gândeau nici să ascundă banii, nici să 
se depărteze din acel loc, să nu dea 
cineva peste ei. 

La cel de al treilea tovarăş nu se 
mai gândeau. 

Răsărise şi soarele iar acum era 
de trei sulițe pe cer dar nu făcuseră 
un pas la stânga sau la dreapta. Ră- 
măseseră de lemn, cu ochii ţintă la 
bani. 

Banii le luaseră minţile şi lor ca şi 
tovarăşului dispărut în pădure. 

Și stând așa, a isbucnit unul în râs, 
ca apoi să înceapă şi celălalt. 

— Hatmane, unde ţi-e oastea? Sau 
nu ţi-am dat bani de ajuns ca să-i 
plăteşti? 

— Domnul a plecat, tu, hatmane, ce 
taci ? Nu pleci? 

-— N'am bani şi nu plec; n'am cu ce 
plăti oastea. 

Dă-mi bani, dă-mi repede, uite duş- 
manul vine! a zis apoi arătând o turmă 
de oi pe dealul din faţă. 

Ce mă fac? Unde mi-e sabia? Unde 
mi-e oastea? Unde mi-s banii? Și 
dându-și cu pumnii în cap, sa aşezat 
pe un bolovan. Plângea cu lacrimi 
mari și se căina : 

„De ce m'aţi tăcut hatman? Dece? 

Tu, mamă, de ce nu m'ai făcut orice 
afară de hatman? Cu ce am greșit? Cu 










N NA 
i 
Zina A NU ATA 





ce? de mai făcut hatman ? 

Și plângea cu el şi vistiernicul, că 
numai are cine să-l apere de duşmani. 

— Plătesc tot, hatmane, plătesc tot, 
numai scapă-mă ! 

Ia-ţi banii, hatmane, și plăteşte oas- 
tei oricât, numai să mă scapi! 





Setea de lumină 


Prier dac'ar pătrunde în pieptul meu acum, 
i-ar împietri surâsul în moarte şi în scrum... 
De-ar încerca pe frunte să mă aline florile 
şi'n inima sihastră mi-ar asculta viorile, 


sub necuprinse lacrimi, petalele prea grele 
Sar scutura uscate pe dorurile mele. 

Cine-mi suspină 'n noaptea însingurării triste ?.. 
Ce depărtări pierdute îmi flutură batiste ?... 


Sunt ochiu fără lumină... şi?n funduri de ocean 
cresc rază ferecată : grăunte de mărgean. 
Pământul mă sugrumă şi'n mreji adânci de vise 
mă 'ngroapă nepătrunsul tăcerilor închise. 


O, îngerul meu paznic, din besnă şi mister 
du nestemata stinsă pe-al bolții colier... 

şi cântul ce se frânge prin ncguri de genune 
Inalţă-l lin spre ceruri pe luminoase strune... 


1IGOANE 


Gonesc hai-hui de dis de dimineaţă 

peste câmpii "'nsorite, cu sufletul în vânt... 
Imi risipesc prin holde 'ntreaga viață 

şin freamăt verde hoinărese peste pământ. 


Pădurile le-am adunat.în mine 

şi zările le port ca pe inele... 

Tresar când soarele se-avântă din obcine 
şi'n scorburi cu haiducii culc cântecele mele. 


Mă regăsesc în fiecare fir de iarbă crudă 
și fiecare frunză mă îmbată... 

, Când apa cerului privirile îmi udă 
sunt pajiște în rouă 'nvestmântată. 


Şi fiecare nalbă e-un vis de-al meu crescut... 
Din primăveri cu piersici albi făuresc prinos... 
Cu gânduri răstignite mi-afund buzele ?n lut 
șin fiece. mlădiţă îl caut pe Christos, 


ION TOLESCU-VĂLENI 


23 lulie 





1938 














UNIVERSUL LITERAR 








7 === 


Tânara lirica hbasarabeana 


Basarabia a intrat astăzi într'un timp 
de prefaceri. Condiţia supremă, care a 
condus din umbră acest complex de 
stări psihologice, nu poate fi explicată 
decât numai după definirea traiectoriei 
ei, urmată pe elipsa culturii românești. 

Am căutat odată, alături de d. L.T. 
Boga, George Dorul Dumitrescu şi alţi 
prieteni, să descoperim în Basarabia, 
dacă nu provincia pătrunsă de fiorul 
marilor disperări, cel puţin o încercare 
de trăire plină, integră, indiferent sub 
semnul cărui zodiac sar fi petrecut. 
Cât de desamăgiți am rămas când, la 
suprafaţă, nam putut bănui decât un 
sens gol, un sens plat şi atât. Istoria 
Basarabiei se confunda cu o non-exis- 
tenţă, comodă, biologică, parcursă nu- 
mai de groaza foametei şi a sclaviei; o 
pseudo-existență pătrunsă de cele mai 
dureroase taifunuri, cancerată de cele 
mai triste inchirciri și crispări spiri- 
tuale. Ne găsiam dinaintea unei Basa- 
rabii primare, false, sau poate a unei 
Basarabii ratate (înainte de-a realiza 
ceva), îmbătrânite, paralizate. De-abia 
atunci am înţeles drama basarabeană 
și ne-am închinat. Rămânea un mare 
adevăr: Basarabia suferă, Basarabia 
agonizează. Dece este provincia care a 
suferit cel mai mult? Ea sa absorbit 
dela început într'o suferință destinală, 
ea N'a ştiut niciodată cui aparține, n'a 
știut care îi este steaua polară şi nici 
în cine să creadă... Un copil vitreg, re- 
negat de unii, reclamat de alții. 

Dar, între paradoxele timplui istoric 
şi timpului cultural se căsca un gol 
imens şi amețitor. Acolo în fundul lui 
erau totuși „florile reginei”, pe care 
numai nebuni exploratori îndrăsneau să 
le culeagă. Basarabia posedă filoane in- 
tacte de aur în gândire, în morală, în 
religie. Dar cine încearcă să le desco- 
pere ? Şi cine-ar fi crezut că vreodată 
Basarabia are să însemne pentru Ro- 
mânia un peisagiu turmentat, dar de-o 
frumuseţe luciferică? Cine-ar fi presim- 
țit că Basarabia îşi va desminţi titula- 
tura de paria și va trece în tribunele a- 
ristocraţiei culturale ? Basarabia a fost 
întradevăr un curios amalgam de bine 
şi rău, de frumos și urit. Iar dela nega- 
tivul la pozitivul realizărilor sale nu e 
decât o valoare de generaţii, în ordine 
cronologică. 

Formele de cultură, pe care le înre- 
gistrează seismografele timpului nos- 
tru, n'au avut niciodată o mai reală va- 
loare, decât judecate și raportate nu- 
mai la vitalismul, ineditul și elanul 
care le creiază. In funcţia lor finalistă, 
n'au posedat niciodată mai deplin con- 
știința dramatică a spiritului autohton, 
decât în momentul în care acest spirit 
le-a dat libertatea de-a se realiza, sin- 
gulare sau nu. Deaceea, poate, aceste 
verosimile forme de cultură românească 
ne apar sub aspecte destul de intere- 
sante : deoparte în linie logică, natura- 
lă — acelea pătrunse de elanul şi sen- 
sul românesc; de altă parte, crispate şi 
ilogice — acelea crescute ca o vijelie, 
din buruienile şi crinii unui misiona- 
rism particular. Deoparte activităţi pa- 
sive, de altă parte manifestații dina- 
mice, Deoparte suntem martorii proce- 








Moartea 
marelui Basarab 


(Urmare din pag. 4-a) 


„rebe Boga hvalim....“ 

lar când afară, oastea începu a su- 
na din tobe, din trâmbiţe și din surle, 
scoțând chiote de bucurie, ghiceşte vă- 
duva Doamnă, că El s'a arătat norodu- 
lui cu omoforul pe cap, cu buzduganul 
în mână, cu fruntea unsă cu. Sfântul 
Mir. 

Inchise ochii. 

In iatacul cu  obloanele lăsate, în- 
gălbenita Doamnă nu mai poate auzi 
nici paice nici trâmbițe nici chiote. 

Iși astupă urechile cu palmele des- 
făcute, legănându-și capul cu vaete pre- 
lungi. 


Se cobora lină, pe nesimţite, peste 
plaiuri, noaptea cu lună. Se întindea 
peste târgul amuţit, peste palatul cer- 
nit, peste turla bisericii, îmbălsămată 
de mireasma de flori, împodobită de 
nesfârșite stele și răcorită de aerul de 
munte ce se lăsa ca o oftare lină, de 
sus, de pe Carpaţi. 

S'a ridicat şi luna, Se arată deasu- 
pra piscurilor spre răsărit, înălțându-se 
pe boltă. Lumină ca ziua, apa argintie 
şi munţii şi văile și toată ţara care dor- 
mea, 

In palatul domnesc, nimic n se mi- 
șca, şi nici un semn de viață trează nu 
tremura în el. Doamna părza de piatră, 
chircită cum sta acolo, pe divan, cu 
obrazul ofilit, lipit de palme. 

Cu toată durerea, palatul plutea în 
tăcere și în liniște. Doar la porţile de 
afară, străjerii mai strigau lozinza lor 
de ,„Salba“ și răspunsul de „Crai“, când 
tobele sunau la un rând. 

OLGA GRECEANU 


sului moldo-valah, de altă parte asis- 
tăm la festivalul de gală al tenomenu- 
lui ardeleano-bucovinean. 

Problema totuși nu se opreşte aici. 
Ea, nedelhmitată de nici-un argument și 
de nici-un factor exterior, ispucneşte 
tocmai acolo, unde, de necrezut, ni- 
meni n'o așteaptă, mai mult chiar, a- 
colo unde nimeni n'o vroia pe planul 
principial. Intrăm astfel cu axa proble- 
maticei de cultură, în cetatea eternelor 
tăceri, sau prea trish spus, în  ceta- 
tea numeroaselor decapitări și întrân- 
geri. 

Dece nu s'a căutat în Basarabia a- 
ceastă formă ilogică și crispantă de cul- 
tură românească ? Dece nu sa explo- 
rat până la fund un suflet copleșitor, 
vast laborator de experienţe, metatoric 
şi superb poem încins în temperaturi 
inalte ? De ce nu samngenunchiat lângă 
inima ei, să i se simtă svârcoiirea de om 
viu închis în raclă, să i se bănuiască 
măcar tenebrele unui puls ascuns şi al- 
terat ? 

E adevărat, Basarabia niciodată n'a 
putut satisface Istoria, niciodată na a- 
vut curajul să împieteze coniortul ro- 
mânesc, prin clocotitoare manifeste sau 
epocale insurecţii, 

Dar, Basarabia a cunoscut revolta 
sângelui, a cunoscut busculada cu zeii 
şi idolii de piatră, Basarabia sa încins 
cu brâul fermecat din basm, intrând în 
legendă. Basarabia a privit în ea însăşi 
ca'ntr'o fântână fără fund. Era o con- 
templaţie în interior, lângă stele şi con- 
stelaţii noui; o autosugestionare pentru 
marea, dar riscanta experienţă a izolă- 
rii în sine. 

_Pentrucă, în ciuda oricărei încercări 
de anihilare din afară, cu Basarabia s'a 
petrecut un interesant proces de inhi- 
biție şi depășire. Intre extremele. lor, 
însă, chiar când Rusia a încercat să su- 
foce şi ultima respirație, Basarabia a 
pus chin, suferință, poezie, închină” 
ciune. 

Se petrece oare într'adevăr, un feno- 
men basarabean ? O, nu, acest fenomen 
se trăeşte intens, caşicum fiecare din 
triştii ei. visători ar păstra în inima lui 
carate nedefinite de aur, extaz şi vita- 
lism. Basarabia a intrat în ultima e! Zo- 
die. Ori va fura focul prometeic, și-a” 


Pa a e 





tunci pentru cultura românească ea 
şi-ar regăsi steaua polară; ori se va 
prăbuşi închircită lângă propriile ei a- 
mintiri, şi-atunci ea nar mai însemna 
decât o tăşie de pământ colorată pe at- 
lase și'n cărţile de geografie. 

Basarabia n'a spus nimic şi peste tă- 
cerile de eri vor creşte trâmbiţe de aur. 
Nu e o presimţire, ci o realitate încar- 
nată în orgoliul fiecărui basarabean. 

Există o Basarabie inedită, o Basa- 
rabie ca o pădure virgină. Ce-a însem- 
nat Basarabia ante-belică, dacă nu — 
numai Haşdeu, Russo, Donici, Matee- 
vici ! Elanul ei biologic e anulat de 
veșnica neprecizie ; când e moldavă şi 
când e rusă? Iar cultural, numai prin 
filiaţie, Basarabia își opreşte pentru o 
clipă gloria pe frunte, pentrucă toți a- 
ceștia nu și-au format cultura şi nu și-au 
fixat preconceptele decât departe, chiar 
prea departe de ţinuturile ei. Până la 
acest punct deci, Basarabia capătă doar 
o gratificație convenţională, prin gen- 
tilețea altora și atât. 

Răsboiul o ameninţa cu o nouă imix- 
tiune, cu o nouă inhibiţie. Un ciudat 
conflict are loc. Două ortodoxii se în- 
tâlnesc lângă Prut şi fără nici-o forma- 
litate începe procesul tradiţiilor. In 
dreapta, ortodoxismul  moldo-valah, 
autoritar, în stânga, misticismul slav, 
iluminismul colectiv. A fost o greșeală 
că Basarabia a rămas izolată, după o 
serie de ani nefaşti, păstrându-se în a- 
ceeași contemplaţie interioară, acel mis- 
ticism slav, oprind-o să treacă peste 
alte baricade? A fost un simplu exa- 
men sau o violentare a conștiinței sale, 
pentrucă dela început și-a dat seama 
că pentru mulți apare ca un strigoi ? 

Basarabia n'a recunoscut până în 
1918 nici-o altă școală, nici-un alt itine- 
rar, A rămas tradiționalistă. Impresio- 
nismul, simbolismul, modernismul au 
ratat înainte de-a fi cuprinse în vita- 
lismul areator al poeţilor și scriitorilor 
ei. De-aici și imprudenta ei atitudine, 
falsa ei prezentare, identificarea ei 
stângace cu frumosul nou, cu frumosul 
pur. 

Dar ultima generație (cea de douăzeci 
de ani) a tăiat drum vertical în existen- 
ţa basarabeană. O generație care chi- 
rurgical a invitat Basarabia la două 


existențe, la două  contemplaţii, iar 
spiritual a desmorţit-o, a asvâriit-o în 
jocul ielelor din poem, critică, esseu şi 
roman, 

Basarabia creiază, Basarabia a intrat 
în legendă ! 

„Semnul de mirare e prea mic. Acum 
cinci ani, ce pustie era Basarabia, ce 
goală, goală de ea însăși chiar, Și Al. 
Al. Leontescu, în esseul său întitulat 
„Da porțile răsăritului“, făcea marea 
greșeală să afirme că dacă Lucian Bla- 
ga şi Liviu Rebreanu s'ar fi născut ba- 
sarabeni, ar fi înăbușit orice altă pu- 
tinţă de exprimare valahă ori regională. 
Autorul n'a intuit just devenirea unui 
talent în Basarabia, n'a judecat în tot 
complexul, forma unui act creator. Lu- 
cian Blaga şi Liviu Rebreanu, născuți 
aici, neavând la îndemână idealismul 
psihologic greco-catolic,  neposedând 
iluxul marilor statorniciri în spirit ar- 
delean, s'ar fi coalizat în acelaș anoni- 
mat cu atâtea batalioane de basarabeni 
mici şi inutili, 

Atunci cum creiază Basarabia ? 

lată generaţia care-și strigă zodia ca 
pe-o altă religie, care-și reneagă îrecu- 
tul, care intrată în românism — cople- 
șită de stemele lui regale — a luat con- 
deiul în mână și a scris, a luat glod şi 
l-a făcut lumină în torsuri şi sculpturi, 
a luat vopsea şi a zugrăvit pânza cu 
tot cerul şi tot veacul prinse 'n vârful 
pensulei. Generaţia aceasta a săvârșit 
un sacrilegiu, dar peste sacrificiul ido- 
lilor de piatră a gândit şi a creiat în 
slovă românească. Generaţia aceasta 
are douăzeci de ani. E crispantă, n'ad- 
mite nici-o logică, e vitalistă, are elan, 
explorează o Basarabie inedită, contem- 


plaţia interioară, dedublându-se într'o 
contemplație în România de peste 
veac, | 


Și tânăra lirică basarabeană posedă 
complexe mult mai adânci, chiar decât 
celelalte lirici : ardeleană și bucovinea- 
nă. Nu e limitată între graniţe fixe, dar 
se desfășoară pe planuri superioare, pe 
planuri de altă irealitate poetică. In- 
tr'adevăr, aici, identitățile poemului 
capătă alte perspective şi se fructifică 
în altă zonă de idei. 

Mai curent decât în alt ţinut, pentru 
Basarabia se pune problema examenu- 





Sf. llie în legendele poporului 


Rar sfânt care să se bucure la Ro- 
mâni de atâta bogăţie de legende, cum 
se bucură Sf. lie. Faptul e destul de 
explicabil, dacă se ține seama că Sf. 
Ilie e purtătorul fulgerului și al trăsne- 
tului, cele două fenomene ale naturii 
cari impresionează în mod mai isbitor 
imaginaţia poporului. Așa dar e de aş- 
teptat ca fiecare regiune, fiecare colţ 
de ţară, să-și aibă legenda sa despre 
sfântul, care, după o credinţă, e „stăpă- 
nul cerului, ori, cum sar zice, gospoda- 
rul pe dinafară, după cum Sf. Petru 
este sfătuitor al lui Dumnezeu”. 


Ori cât de multe ar fi aceste legende, 
toate cad însă de acord asupra originii 
năprasnicului sfânt, care este de altiel 
şi originea tuturor sfinţilor, şi anume 
că a fost şi el un pământean ca și noi. 
Dacă există totuși deosebiri între dife- 
ritele variante, din acest punct de ve- 
dere, ele privesc îndeletnicirile pă- 
mânteanului Ilie. Astfel dintr'una aflăm 
că „dintru'ntâi Sântilii... era băietan ti- 
nerel” căruia „îi încerca (mijea) mus- 
teața“ şi care „sa fost tocmit argat la 
Iuda Scaraoscheanu, ma marele draci- 
lor”. Dintr'alta că şi el a tost „om ca 
toți oamenii, cu casă și gospodărie şi În- 
suraţ de tinerel, ca să se adeverească 
vorba ceea : „mâncarea de dimineaţă și 
însuratul de tânăr, nu strică” şi nu nu- 
mai atât, dar că „îi veni rândul să se 
ducă la oaste, să-și facă și el dreptul ca 
orișice creștin” şi că „și-a lăsat nevasta 
şi copilașul şi s'a pornit departe-de- 
parte, pentru douăzeci de ani încheiați, 
cât ţinea armata pe atunci”. Il mai în- 
tâlnim într'o variantă „cumpărător de 
vite“, în alta ocupându-se „cu negoa- 
țe... prin sate”, în alta ca fiind „bun 
soldat și ochitor de îrunte”, din care 
cauză „Dumnezeu l-a luat pe lângă sine 
ca să ucidă cornoraţii, când nu se mai 
putea aciuea de ei” și, în fine, în alta 
ca fiind „chirigiu sau cărăuş” căruia 
„pe un drum i-a stricat diavolul căru- 
ţa”. Iată, deci, cam care crede poporul 
că a fost activitatea lui Ilie pe pământ. 

Cum își sfârși, însă, el viața aceasta 
pământească şi cum deveni sfânt, ur- 
cându-se la cer? Din acest punct de 
vedere, iarăși aproape toate legendele 
sunt de acord: ela căzut victimă înșe- 
lăciunii diavolului şi a săvârşit cel mai 
mare păcat omenesc, ucigândii-şi, după 
cele mai multe dintre variante, pe ta- 
tăl şi pe mama sa, după altele, nevasta 
şi copilul, iar după altele mai rare, pe 
0 soră a sa. Oricari ar îi crimele pe cari 
le-a săvârșit, din toate variantele reiese 
însă că el a fost ucigaș fără voe şi că 
aceasta i-a fost ursit de soartă. Este a- 


ceeaș voinţă neclintită a destinului care 
îl urmăreşte în mitologie pe Vedip, iâ- 
cându-l să-şi ucidă tatăl, făză să şie, 
sau pe Perseu, făcându-l să-l ucidă pe 
tatăl mamei lui, așa cum prezisese ora- 
colul. 

Cu aceasta ja sfârşit viața pe pă- 
mânt a lui Ilie, căci după săvârşirea a- 
cestei crime, „și-a luat lumea în cap și 
s'a pornit încotro i-au arătat luminile 
ochilor”, „mâhnit şi ucis de scârbă” şi 
„întrebând pretutindeni, pe cei bătrâni, 
pe preoţi şi pe călugări, dacă nu cum- 
va știu vreun chip ca să-și ispășească 
păcatul”. 

In această peregrinare, întâlni fel de 
fel de sfătuitori și primi fel de fel de 
sfaturi. Astfel, după o variantă, un că- 
lugăr îl învăţă: „Să cauţi, fiule, o cioa- 
„„tă de păr uscat și punând-o în pământ, 
„Să cauţi veşnic apă şi s'o uzi până ce 
„Cioata va înverzi, va da muguri şi mu- 
„gurii se vor preface în ramuri și 
„crăngi, crăngile vor înflori și florile 
„vor lega, până ce va face pere și pare- 
„le se vor coace”. După o altă variantă 
el „s'a dus, sa spovedit la un popă, la 
„doi, la trei, la 40 de popi, și na găsit 
„la niciunul să-i dea păcate să fie mâr:- 
„tuit, Tocmai la al patruzecelea, când 
„s'a spovedit, i-a spus că-nu poate să-şi 
„rmântue păcatele decât să care lemne 
„verzi şi uscate din pădure, să carz, — 
„într'o vale care va fi mai adâncă, până 
„când o umple valea, 9 ani, să puie să 
„se dea foc lemnelor şi, când o fi focul 
„mai aprins, să saie acolo“, ceeace a și 
făcut. Dar, „îndată ce a sărit în foc, 
„Dumnezeu, văzând că e drept şi vrea 





de GH. 1. GEORGESCU 


„să-și piardă viața în orice caz, l-a a- 
„jutat de a sburat la cer” şi astfel, deci, 
a devenit sfânt. Dar nu numai prin a- 
ceste mijloace, el și-a ispășit marele pă- 
cat, Dintr'una din variante, aflăm că 
Ilie a vrut să-şi curme viaţa și pentru 
aceasta „a poruncit vizitiului să puie 
„Caii la căruță, să se ducă, să se suie 
„pe munte și să dea drumul căruții, să 
„se prăpădească şi el şi caii” dar, 
„Dumnezeu văzând aceasta, a trimis un 
„nor alb ca zăpada, l-a amestecat (și) 
„l-a suit la cer”. 

Prin urmare, de acum pământeanul 
nostru a devenit Sf. Ilie. Cari îi sunt 
însă atribuţiunile lui în cer, după cere- 
dinţele poporului ? “Toate variantele ne 
dau acelaș răspuns și anume că Sf. [lie 
urmăreşte pe toate căile distrugr.rea 
dușmanului său, diavolul, care, când el 
era pe pământ, l-a mințit că nevasta î! 
înșela cu tata-său, aţațanau-l astfel la 
uciderea acestuia. Mijloacele de răsbu- 
nare ale sfântului, deşi sunt acelegși, 
imaginația poporului le-a îmbrăcat 
însă în imagini, cari diferă dela varian- 
tă la variantă. „Dumnezeu i-2 dat a- 
„tunci tunetul, să tune și să trâsnoască 
„după diavol”, zice una dintre ele. 
„Dumnezeu i-a dat un biciu şi i-a zis: 
„Cu ăsta să săgeți şi tu pe diavol!” 
zice alta; sau „i-a daţ în mâna lui norii 
„ca drum și i-a dat un car de fo2 cu 
„doi cai şi cu biciu cu care s'aierge 
„după diavol, să-l prăpădească și să. 
„trăsnească” sau „i-a dat lui Iiie pușca, 
„ca să împuște pe diavoli... pe +udă, pe 
„sămânță”. 

Răzbunarea sfântului fu insă prea 
cruntă. Deaceea, Dumnezeu îi mui luă 
sfântului din putere, „temându-se să 
„nu prăpădească şi lumea pe lângă 'dia- 
„Vol“. I-a luat o mână şi-un picior, lă- 
sându-l ciung și şchiop și „deaceva nu 
„poate umbla singur, şi când voeşte să 
„pornească goană după draci, se urcă 
în carul său”, ne spune o variantă 

„Când a trăsnit Sf. Ilie odată, şa cu- 
„tremurat şi Domnul Hristos în maică- 
„sa şi atunci Domnul Hristos l-a blâs- 
„tămat să i se usuce mâna cea dreaptă 
„Şi să nu mai săgereze decât cu cea 
„Stângă”, ne spune o alta; sau că a- 
tunci când el a trăsnit odată „s'a cutre- 
„murat pământul, toate vitele s'au stâr- 
„Pit şi pe Maica Domnului a lovit-o un 
„dor de cap”, din care cauză ea l-a ble- 
stemat „să i se usuce trei deşte dela 
„mâna dreaptă”. i 

lată deci sub atâtea aspecta. cum e 
conturată în imaginaţia poporului Îigu- 
ra sfântului dela 20 Iulie al fiecărui 
an. 


de LAURENȚIU FULGA 


lui de conștiință: Capitala— Provincia 
şi întrebarea : literatura ei este sau nu 
strict regională ? Oricât am încerca să 
amânăm deslegarea acestor probleme, 
ele vor rămâne de actualitate. Pentru- 
că trebue să avem în vedere sinuozită- 
țile spiritului creator basarabean, față 
de posibilităţile sale de recreaţie inte- 
lecţuală. Basarabia nare biblioteci, e 
vitregită de circulația cărților bune în 
librării chiar, nu cunoaște nici frămân- 
tările pe care Capitala le simte în preaj- 
ma fiecărui nou eveniment -ultural, 
Provincia își înjumătățește astful, fie 
prin alterare, fie prin  nefuncționare, 
condițiile sale de creație. In aceste îm- 
prejurări, Basarabia pierde sensul ime- 
diat al lucrurilor şi factorilor carz i-ar 
fi putut ajuta. Și-atunci, nu-i rămâne 
decât să se reculeagă în ce are mai a- 
propiat. Faţă de inaderența oficialității 
la entuziasmul constructivismului tine- 
resc, faţă de lipsa de propagandă cul- 
turală, faţă de toate aceste prejudirii 
morale în deosebi — intelectualul basa- 
rabean se dărue întreg, literaturii ru- 
seșți. Formaţia creativă a unui poet 
sau scriitor nu va avea de aceea nimic 
din onestitatea și curajul ei dela înce- 
put. Poetul și scriitorul vor fi sau o co- 
pie sau un accesoriu al celeilalte litera- 
turi, care se recomandă mai  reveren- 
țioasă, mai elegantă. 

A. S. Puschin, C. Balmont, Al. Blok 
şi'n ultimul timp Esenin au închistat, au 
oprit în loc orice posibilitate de  îm- 
prospătare românească. Dar nu numai 
că poezia rusă influențează parțial, 
prin lectură, (lucru ce n'ar fi chiar atât 
de condamnabil), dar ca o injecție tare 
ea pătrunde în nervul și sensibilitatea 
poetului, prin două anexe externe : so- 
cialul de eri, socialul de azi. De-aci și 
caracterul ciudat al tinerei lirice basa- 
rabene. Axa ei se cuprinde între aceste 
Gouă proiecții. Există, astfel, o luptă 
ascunsă și dură, între fluxul rusesc și 
raţiunea românescului, prea puţini însă 
putând să revină la matcă, 

Ceea ce e mai curios (în ciuda celor 
două deziderate, pe care noi le privim 
ca pe vestminte de gală doar), după 
război, lirica basarabeană nu înregis- 
trează apariţia unei poezii sociale. 

Poemul basarabean e sensual. Nu un 
sensualism viril, ci mai mult un joc de 
sensibilităţii, un complex de alegorii 
prin simțuri, goale de conținut mate- 
rial, pline însă de idee și conștiință psi- 
hologică, Explicația nu poate fi decât 
aceea a impresionismului latent prin 
mediu. Stepa, singură, fără nici-o ane- 
xă, este cea mai liberă explicaţie. Va- 
gul descoperit în fața orizonturilor ne- 
sfârșite, cerul oprit cu sfinţii peste 
câmpurile albe, troica alunecată peste 
zăpezi muzicale, iată tot atâtea motive 
pentru o singură delimitare : axa poe- 
mului. 

Tânăra lirică basarabeană dobânde- 
şte caracterele expresionismului poetic, 
totuşi. Pentrucă meșteșugarii condeiu- 
lui nu se realizează prin impresii din a- 
fară, realitatea vitală sau externă ne- 
fiind la niciunul un motiv de inspira- 
ție. Există o realitate mult mai absor- 
bantă şi mai copleșitoare: aceea a eu- 
lui, o realitate interioară. Toate acțiu- 
nile, toate lucrurile se depășesc pe ele 
şi cuprinse în această coheziune perso- 
nalistă, capătă o frumuseţe inedită și 
pură. Așa, impresiunile devin expresii 
mistice. 

Dacă am aminti generaţia mai veche 
a lui Zamfir Arbore, Axentie Frunză, 
talentatul nuvelist și romancier Leon 
Donici, Pan Halippa, Ion Buzdugan şin 
ultimul timp E. Dvoicenco, în procesul 
lor de creaţie am desvălui un calcul re- 
gulat, aproape matematic, al acestor 
impresii din afară. Numai așa se expli- 
că, de ce realizările lor se înfățișează 
pe un plan paralel cu fenomenul ro- 
mânesc. Dar ne aflăm în fața genera- 
ţiei care s'a lăsat invadată de fenomen 
şi merge laolaltă, pe acelaș drum, 

Și e destul de interesant de studiat, 
în amănunţime, micul grup de poeţi 
basarabeni. Pentru mulţi vor fi nume 
noui, neștiute, dar în eficienţa lor mi- 
noră se ascunde un miracol şi un ade- 
vărat extaz basarabean. Ei nu trebuesc 
judecați decât în directă legătură cu 
mediul social, care i-a format, cu tradi- 
ţia culturală, ipotetică desigur, care 
le-a desăvârșit oarecum dimensiunile 
inspirative, dar mai ales ei trebuesc în- 
chiși procedeului mistic — singura ma- 
rea realitate de care se bucură extensiv 
Basarabia. Căci dacă N. F. Costenco, 
Vasile Luţcan, Vladimir  Cavarnali, 
Magda Isanos, Bogdan Istru, Teodor 
Nencev, Iacob Slavov, Sergiu Matei Ni- 
ca, George Meniuc, izolaţi, sunt 
simple nume fără conținui și valoare, 
în complexul lor ideologic și spiritual 
ei reprezintă o elită a spiritualității 
basarabene și-o chezășie pentru ziua 
de mâine. 





(Urmarea în n-rul viitor) 


FOCŞA 


Un șuer scurt, o smucitură ușoară și 
locomotiva poposeşte, obosită parcă de 
atâta alergătură, într'o gară cu peronul 
aglomerat de oameni grăbiţi, printre 
care se agită, ca un semnal de alarmă, 
chipiul roș, al impiegatului de mișcare. 
Prin ferestrele deschise ale vagonului 


mem ema un 


Regele Carol 1 vizitând pentru 


năvălește în compartiment o adiere cal- 
dă şi nu ştiu ce îndepărtată mireasmă 
de brazdă dogorită. 

Cobor. 

Nimic deosebit, nimic nou. Doar pro- 
filul îndepărtat al munţilor Vrancei, 
desenat limpede pe orizontul siniliu. 

Străbat indiferent sala de așteptare, 
în ciuda cerberului de la ușă, absent o 
clipă și ies în spatele gării. Aici, câte- 
va trăsuri dărăpănate cu vizitii plicti- 
Siți și gloabe rebegite. 

— Liber, vă rog... 

— Mulţumesc ! 

Prefer să merg pe jos. Prea mă îm- 
bie la meditaţie, ori poate la reverie, 
întinsul umbrit al bulevardului. 

E ora prânzului. 











O fabrică, bănuită undeva, la margi- 
nea târgului, își trimete cu glas răgușit 
lucrătorii la masă. Incolo, tăcere. O 
tăcere nostalgică, deprimantă, 

In răstimpuri, câte o birjă, în rit- 
mul plin al trapului, se întoarce goală, 
de la gară spre centru, ori ducând, între 





ultima dată Focşani, (1912). 
perinele jigărite, spre cine știe cene- 
gustorești aiaceri, câte un domn pân- 
tecos, cu chelie și cu baston. 

După aproape cinci ore de şedere pe 
banca vagonului de a treia, lângă un 
țăran simpatic şi potolit, care îmi vor- 
bește de greutăţile propriei sale vieţi 
cu resemnarea insului obișnuit să pri- 
mească şi binele și răul cu acelaș calm, 
plimbarea aceasta de unul singur, pe 
străzile liniștite, îmi face bine, O ari- 
pă catifelată de vânt subţire, mângâie 
vârturile arborilor printre care rându- 
nelele desfac evantaie de alb şi negru. 
Și sus, soarele fierbinte, de sfârşit de 
Cireșar. 

lată-mă ajuns în grădina publică, 
prin care tânărul poet focșănean, Ale- 





GALAŢI-BOLGRAD 


Soarele dimineții de primăvară aş- 
terne cunună de aur pe zidurile gării, 
pe şinele de fier şi pe toată lumea care 
fortotă pe peron. 

Un piuit sonor şi locomotiva — bur- 
duf de Jar de cărbuni, pufăie de câteva 
ori suluri groase de tum și huruind 
după ea vagoanele legate unul de 
altul — cu ciocuri groase de fier, o 
porneşte la drum, în ţăcăneala : ta-ca, 
ta-ca! ta-ca, ta-ca! ta-ca, ta-cal... 
greoiu şi în silă, Brâie de şine de fier, 
stâlpi de telegraf, grupuri de colibe mă- 
runte — aşezate în poalele dealului 
Galaţilor — fug pe dinaintea ei, se dau 
în lături şi o iau la sănătoasa înapoi, 
în ochii noştri — ai călătorilor. De pe 
âpa Dunării, strânsă-clenciu, între zi- 
duri înalte betonate, își înalță gâturile 
pe deasupra, hornurile vapoarelor, cari 
încarcă cherestea de pe rampa portului; 
se pare că privesc la tren cum tăcăe 
pe şine şi cum svârlă funingine de 
pipă, înecând zarea. Nouă, la ferestrele 
vagoanelor, ne sboară ochii spre ele, cu 
dorul încălzit turtă, spre depărtări ne- 
cunoscute. 

In urmă, Galaţii îşi adună casele gră- 
madă, pe piept de deal şi ne urmăreşte 
înainte. Face impresia unei târle de ci 
într'un țare de stână. 

Cum eşim din vălmășagul de vagoa- 
ne și din cheiul portului podit cu şir 
lung de stive, terenul se deschide deo- 
dată, ca în palmă şi numai hăt departe 
în zare își ridică sprinceana până în 
grinda bolţii albastre. Din dreapta se 
chiorăsc la noi sub streaşina cerului, 
ţuguiurile dealurilor din Dobrogea. In- 
tre noi și acestea, un smoc verde de 
ostrov, își desfășoară scuticile de pă- 
puriş şi sălcii, petece de horbotă, vop- 
site verde, cu ochiuri de apă între ele, 
ce sclipesc în luminișul soarelui — 
fluturaşi de paente. 

Dunărea, tăinuită de după acest os- 
trov, gonește, șarpe întins la drum cât 
și trenul, ca să-i iasă înainte de după 
un cotlon de suhat de trestie şi, al- 
bastră-vânăţă de mânie, să-i arun- 
ce un crac de apă — Prutul, — iar 
peste ei, dincolo, un curgan mare de 
mal de clisă, capcană de-a-curmezișul, 
să-l prindă şi să-l oprească. Dar, iată, 
pod de fier, pe stâlpi de beton, gâtue 
Prutul și locomotiva bufnind de râs în 
pofida Dunării, şueră învingătoare. 

Pe pichetul de grăniceri, care face 
paza podului flutură în seninul zării 
tricolorul românesc, iar de pe malul de 
dincolo, ne salută, cu crucea bătută pe 
turlă, biserica din comuna Giurgiuleşti. 
Tot satul se bolovănește risipit pe mu- 
chie, printre răzoare şi ogrăzi de pomi. 
O perdea de salcâmi stă de strajă pe 
locul unde Dunărea primește în vatra 
gârlei ei cotul de apă al Prutului. 








O conrdea lungă de șlepuri face nod 
trainic de legătură între aceste două li- 
manuri, cari au stat atâta vreme des- 
părţite. Când trecem pe pământul Ba- 
sarabiei Basarabilor, o pupăză, care 
ciugulea un glod de iarbă, trezită de 
zgomotul mașinii, sburlește spre noi 
creasta şi o ia din loc în sbor întins 
pesie deal. 

Dunărea, de necaz, că n'a putut zăgă- 
zui trenul, a stropșit baltă tot pământul 
până aproape de drumul de fier. E tul- 
bure bragă. Pe ostroavele împășunate 
bogat, răsleţite pe puhoiul de apă re- 
vărsat, turme de bârsane şi cirezi de 
mioriţe pasc liniștit. Unele, tolănite pe 
salteaua moale a rogozului, rumegă și 
clipocesc din gene, leneș și nesinchizit. 
Câte un zuluif ciobănesc doar, hâmăie 
cu gura deschisă mare spre tren, să a- 
rate că-i de veghe şi nu doarme. 

De aci încolo, Dunărea de bună sea- 
mă, văzând că nu poate birui, își mai 
domoiește vultoarea și aşa potolită își 
deșiră bobinul de apă alături de loco- 
motivă, însoțindu-ne neîntrerupt. Un 
stol de bâtlani se înalță speriat nagâţă 
în aer, dintr'un bârlog stufărit și se 
ldsă apoi ceva mai departe pe tivul 
apei. Intr'un smâre de lăcăriș, trei ber- 
ze, în trei picioare, stau cu ciocurile 
clanță spre musteala mâlului. 

Un şuerat lung... Ne apropiem de 
Reni. Apar mai întâi cazărmile marina- 
rilor cu alei de pomi înfrunziţi, care-și 
mișcă cununile în bătaia vântului și 
brazde de flori cu grădele de olane și 
cărămizi văruite. Iată şi gara: un bloc 
alb de zid cu un etaj. Din ochiurile fe- 
restrelor lungueţe pâlpâie fire de raze 
de argint, Pe peron puţină lume, ca în 
toate staţiile de pe linia Galaţi—Bol- 
grad, câțiva târgoveți din localitate ve- 
niți cu afaceri, 3—4 călători cari co- 
boară din tren, 1-—2 cari se suie, încolo 
numai personalul C. F. de serviciu, 
Aici stăm cam zece minute, tocmai atât 
cât putem să ne procurăm câte ceva 
pentru drum, din restaurantul gării, 
gol şi pustiu și el, în care se aude doar 
pâzâitul câtorva muște cari dau târcol 
galantarului închis de sticlă, cu gustări 
de cocă, carne şi peşte. 

Un impiegat face un semn cu un disc 
spre maşinist. Un fluerat ascuţit și tre- 
nul se pune din nou în mișcare. Cu el 
odată se'ntinde ruletă de oţel înainte 
și Dunărea. 

Noi, cei dela ferestrele vagoanelor, 
în sinea noastră cântăm: Melc-melc, 
codobelc, scoate coarne boerești și te 
du la Dunăre şi bea apă tulbure și te 
suie pe bușteam și mănâncă leuștean. 
Trenul, în mersul lui, cu cocoaşea hor- 
nului locomotivei ieşită în afară, pare 
un melc care-și târâe casa pe lângă îi- 
rul apei. 

DRAGOMIR PETRESCU 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


UNIVERSUL LITERAR 


xandru Călinescu, mort în toamna tre- 
cută în sanatoriul din Sinaia, îşi cânta 
nostalgiile, ori poate o dragoste serafi- 
că. In minte îmi vine un vers dintr'o 
poezie a lui: 

„Te caut în grădina cu băncile 

pe gând“... 

Intr'adevăr, băncile visează răslețe, 
sub arborii bătrâni, iar cele câteva că- 
rucioare mânate grijuliu de servante 
gureşe, ori cei câțiva pensionari medi- 
tând răsleţi în colțuri umbroase, par 
a complecta mai degrabă un decor oa- 
recare, decât a da viaţă acestui colţ 
de linişte și răcoare, 

Din poarta care dă în spre oraș pri- 
vesc decorul însorit al pieţei: la dreapta 
odihneşte masiv şi gânditor localul pri- 
măriei, cu ferestrele larg deschise spre 
piața Munteniei, străjuită, în fund de 
frumoasa clădire a teatrului comunai 
„Maior Pastia”... Şi, peste oraşul ador- 
mit parcă, într'o ciudată legendă, apele 
încremenite ale cerului valaho-moldav... 

PE URMELE TRECUTULUI 
Birja care mă poartă prin oraș, acum 
când soarele se îneacă la orizontul mun- 
tos într'o mare de purpură, cu reflexe 
mănă mai mult cu o caleașcă gonind 
spre străvechi și boereşti așezăminte. 
Impresia aceasta începe să mă obse- 
deze, mai ales că birjarul care îmi 
serveşte și drept ghid, îmi arată, la fie- 
care încrucișare de străzi, câte o măr- 
turie vie a rolului pe care acest orăşel 
l-a jucat în istoria țării noastre. 

— Astea's casele Dăscăleștilor ! — și 
birjarul arată cu codiriştea biciului, o 
dini în care arborii par nişte vechi stră- 
jeri, aşa cum stau, indiferenți, sub 
ploaia caldă a razelor de soare. 

— Casele Dăscăleştilor ? — întreb cu 
o prefăcută curiozitate. 

— Da. Aici în casele astea, acum o 
sută şi mai bine de ani, a fost nunta 
domnitorului Bibescu, cu Marița Ghica. 
I-a cununat, se zice, Mihail Sturza. Tot 
orașul știe. Și Domnul Cuza a găzduit 
aici, când a venit pentru întâia oară în 
Focşani, după ce a fost ales Domn. 


| 





— Acum mergem în centru, bădie — 
spun birjarului. 

— Mergem, coconașule!. 

Trăsura cotește brusc pe o stradă cu 
cofetărie şi birt popular, „Unirea“, Mai 
încolo o dugheană pe a cărei firmă ci- 
tesc : „Unirea“, O tăbliță indică nume- 
le unei străzi: „strada Unirii“, 

—Ce şcoală este asta ? 

— Liceul „Unirea“. 

Suntem doar în orașul Unirii... 


„.ȘI O INCURSIE NOCTURNA IN 
PREZENT 


In „centru“ o circulație alandala. 
Trăsurile roiesc în toate părțile, (cu, 
sau fără pasageri), printre grupurile 
compacte ale orășenilor ieşiţi la „pro- 
menadă'“. 

Soarele a scăpătat de mult, peste 
munți şi  înserarea se cerne grăbită 
printre luminile oraşului trezit la viaţă. 

Departe de larma târgului, o frântu- 
ră de lună nouă strălucește ca o la- 
mă de iațagan în miniatură. 

Judecând după forfota care aduce, la 
această oră de început de noapte, cu a- 
ceea de pe bulevardele bucureștene, în- 
clin să cred că orașul nu este lipsit de 
o viață de noapte proprie, mai ales că 
prin vitrinele în care sclipesc, lângă 
becuri şi serpentine colorate, licorile de 
Odobeșii, disting mese aglomerate şi 
răzbate până afară, în stradă, muzica 
de jazz. Focşenenii nu se dau bătuţi, 
când e vorba de chefuri — îmi zic. Şi 
în minte îmi vine muit cunoscuta pove- 
ste a rămășagului dintre un muntean și 
un moldovean pe această chestiune. Imi 
rămâne numai o confirmare „pe teren”. 
Pentru asta însă trebuie să-mi găsesc 
mai întâi cei câţiva prieteni pe rare-i 
am aici. Cu regretul de-a nu putea de- 
tașa la o asemenea experiență pe poe- 
tul Virgil Huzum, căsătorit şi prea bi- 
ne cotat în societatea târgului pentru 
a-i cere să-mi prezinte viaţa de noapte 
a orașului, cu exuberanţele şi uneori cu 
degradările ei, îmi îndrept gândul spre 
alți prieteni cu mai puține obligaţii so- 
ciale : tânărul poet Pavel Nedelcu, zia- 
ristul Adrian Baltag și Focșeneanu, 


ră 
ij 
Ă 





Casa Dăscăleştilor 


Spirit vioi şi vorbăreţ, vizitiul profi- 
tă de lipsa mea de informaţie, de tăce- 
rea mea, mai corect, pentru ca să-mi 
povestească, în pasul liniștit al cailor, 
tot istoricul înflorit de fantasia lui, al 
acestor case pe lângă care aș ti trecut, 
desigur, indiferent. 

Suntem în epoca acelui isteţ vrâncean 
Moş loan Roată, despre care ghidul 





Un fragment din grădina pu blică 


meu improvizat nu prea știe mare lu- 
cru. 

— Ehei, dom'le — îmi spune el. Au 
fost oameni de vază în orașul ăsta, pe 
vremuri. Multe s'au mai petrecut pe- 
aici, dar cine le mai ţine minte! Uite, 
vedeţi casa asta ? 

— O văd. 

— Ei uite, înainte de Unire, la vreo 
câțiva paşi în spatele ei începea ţara 
Moldovei. li spune casa Calistrat. 

Cele spuse de birjar îmi erau în parte 
cunoscute dintr'o monografie a orașu- 
lui Focşani, citită cu mulţi ani în ur- 
mă. Reîmprospătându-mi o lectură care 
mă pasionase cândva, ca tot ce este în 
legătură cu trecutul nostru, îmi reamin- 
tii de un alt așezământ focșănean pe 
care aș fi vrut să-l văd: casa Aposto- 
leanu. După câteva minute de trap 
eram în faţa frumoasei locuinţe a fa- 
miliei Apostoleanu, locuinţă în care s'a 
semnat, la 8 Decembrie 1917, armisti- 
țiul între delegaţii armatei noastre și 
aceia ai armatelor centrale. 

Impozantă ca arhitectură, casa Apo- 
stoleanu, chiar dacă n'ai ști că a adă- 
postit într'un timp nu tocmai îndepăr- 
tat, multe vizite regești, te întâmpină 
cu un aer de distinsă sobrietate. Cele 
două felinare dela intrarea principală, 
linia simplă dar elegantă, a marchizei, 
ferestrele mari, cum şi uşile stilizate 
ale intrării, înfățișează un tot armonic, 
odihnitor... 





funcţionar la primărie și amic al tutu- 
ror poeţilor tineri întârziaţi în  crâș- 
mele urbei sale. Le-am dat de urmă în- 
tâmplător, într'o tutungerie în care iîn- 
trasem să-mi cumpăr ţigări: ziaristul 
Adrian Baltag, retras într'un colț își 
transcria la maşină corespondenţa pen- 
tru „Universul“... Și după vreun sfert 
de oră, iată-mă, în tovărășia lui, în cel 
mai select local de noapte din Focşani, 
la „Polatos”, unde își făceau obișnuita 
cură de șprițuri ceilalți amici. De data 
aceasta însă, se rătăcise printre ei, nu 
știu prin ce minune și Silviu Lazăr, poet 
din ţara moților, redactor al revistei 
„Muguri literari“ şi straşnic cunoscător 
în ale vinurilor taine. Buna dispoziţie a 
poetului „dionisiac“ și moţ, prevestea o 
seară nu lipsită de surprize, mai ales că 
în locul tradiționalei cravate, Silviu La- 
zăr arborase o veritabilă salată pe care 
o purta cu o prestanţă deosebită. Hoiă- 
rît să întrunt privirile aţintite spre ma- 
sa noastră, numai de dragul pitorescului 
oarecum grotesc, pe care i-l împrumu- 
ta Silviu Lazăr, încercai să mă simt 
bine. 

— Nu te teme dragă, oamenii ăștia ne 
datorează mult. In special mie, — mă 
încurajează poetul moţ, 

— Ţie ? Cum ? 

— Păi să vezi. De vreo patru nopți 





23 lulie 1938 





NII IN NEGRU PE ALB 


de TEODOR SCARLAT 


sunt aici număr de atracție. Toată elita 
oraşului s'a perindat pe-aici, în aceste 
patru seri. I-am distrat pe toți. Deaceia 
este localul plin. Sânt simpatic, ce vrei! 
Mi-am cam șifonat eu personalitatea, 
dar ce să fac, Am fost şi pe la Virgil 
Huzum. Ei, am băut acolo un vin ne- 
maipomenit, mă! Malaga, Malaga ve- 
ritabil ! 

Mai târziu am aflat cum s'a înfruptat 
poetul din vinul „Malaga“ al lui Virgil 


_ Huzum. Simplu dealtfel : Virgil Huzum 


este proprietarul celei mai mari farma- 
cii din Focşani. In vizită la el, poetul 
Moţ a mirosit, a distins, cu alte cuvinte, 
dintre sticlele cu reactivi și flacoanele 
cu doctorii, sticla cu vin de Malaga me- 
dicinal şi nu s'a lăsat până nu i-a su- 
flat în fună, 


„BIRUIT-AU GANDUL“ 


In tovărășia tinerilor mei prieteni 
focșeneni, am descins în dimineaţa ur- 
mătoare la „Ocol”, un fel de piață săp- 
tămânală de desfacere a produselor a- 
gricole și de vânzare de vite, situată 
în partea de Nord a orașului. 

Din spatele hanului unde ţăranii 
putneni vin în această zi de târg să-și 
pecetluiască vânzările ori cumpărările 
cu un pahar de vin, privesc profilurile 
apropiate și clare ale munţilor Vrancei, 
înecaţi într'o penumbră de violet ce- 
țos. Peste drum de han, la o aruncătură 
de băț, mlădie grânele în plin rod. 

Intru nimic deosebiți de fraţii lor 
munteni, țăranii din Putna au totuși o 
particularitate: sunt mai calmi. Cu miș- 
cări încete, măsurate, salută respectuos 
Şi, după ce își aranjează treburile, la 
mesele  desechilibrate ale hanului cu 
hangiță frumoasă și vinuri bune, se re- 
trag cu aceleași mișcări tacticoase și 
sigure. S'ar părea, deși sunt la o palmă 
numai, de bariera ce despărţea odinioa- 
ră două ţări surori, că mă aflu pe alte 
meleaguri. 

Răzimat de oblonul deschis al hanu- 
lui, un moșneag desprins parcă din cro- 
nici visează cu ochii pierduţi în zarea 
imprecisă a dimineţii. 

— Te gândești, unchiașule, ai ? 

— Apoi şi-am să fac ? 

— Uite să bei, cu noi, un pahar cu 
vin. 

— Mulţam, da' parcă tot mai bine-i 
așa. Gându' birue şi paharu' și nevoile, 

— Vorbeşti ca un staroste, bădie ! — 
îl aţâță unul din însoțitorii mei. 

— Miron Costin întreg ! — îl catego- 
riseşte altul, 

Unchiașul însă surâde fără intenții 
și-și continuă extazul, în timp ce poe- 
tul Pavel Nedelcu unmple voios paha- 
rele. Numai gândul sboară înapoi, în 
trecutul îndepărtat al istoriei, când ră- 
zimat poate de un stâlp bătrân, al casei, 
starostele de Putna, Miron Costin, for- 
mula celebrele cuvinte:  „biruit-au 
gândul“, ascultând strigătul prelung al 
străjerilor de la hotar: , Te văăăăd!,.. 
Te văăăăd !* şi răspunsul, mai stins, al 
strajei din Țara Românească... 


CONSTATĂRI FINALE 


In modestia ei patriarhală, pe care 
n'o sdruncină astăzi nici un eveni- 
ment de seamă, Cetatea Unirii pare 
izolată într'o lume de amintiri, Când 
vii, mânat de dorinţa de-a o cunoaște, 
nimic nu te împiedică s'o confunzi cu 
un orășel oarecare. Viaţa se deapănă 
aici lent şi monoton. Colorile istorice se 
estompează în masa densă a citadinu- 
lui. Lipsit de un ritm propriu de viaţă, 
orașul Focșani nu oferă inedituri şi nu 
vrăjește prin nuanţe. Trebue să-i cauţi 
în trecut, dinamismul, pentru a ţi-l fa- 
ce accesibil. lată pentru ce, atunci când 
de la o fereastră de vagon îi trimiţi, la 
plecare, salutul de adio, ai impresia că 
nu i-ai cunoscut adevărata poezie. Și pe 
bună dreptate ; căci dacă e adevărat că 
pentru a te confunda sufletește cu un 
mediu de viaţă, îţi trebue o înţelegere 
necomandată, instinctivă, a acelui me» 
diu, apoi nu este mai puţin just, că pen- 
tru a înţelege farmecul unei atmosfere, 
trebue s'o trăești în totul. Consolat ast- 
fel îţi aprinzi liniştit ţigara, cu privirea 
pierdută spre oraşul care se șterge, de- 
parte, în urmă. 





Biserica „Sf. Niculae cel Nou“, în ruimă. 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 44908 -938