Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0020

PROPRIETAR: E 
SOC. AN „UNIVBRSUL* BUCUREȘTI, BREZOIANU as - a 
DIRECTO: 31 AD-TOR DELBGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Teib. Lifov 


ABONAMENTE: 


sutorități și instituții 1600 le) 
vasticulace — 12 luni800 „ 
6 luni 450 „ 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezolana 23—5 
TELEFON 35.30.19 


UNIVERSUL LIII 


Apari di 3 ori pe bună 
PREŢUL 24 LEI 








D 


a AN II Ne. 20 
„g9 UL L Nr 


JOI 


Redactoe responsabil: TRAIAN CHELABIU 


20 IULIE 1944 











Gânduri naive despre 
legenda lui Făt-Frumos 


de OVIDIU PAPADIMA 


Cind de grele sunt adesea iucrurile aparent facile, Ți se 
pare foarte uşor să înşiri căteva gânduri noui despre Făt-Frumos. 
“Tot ce ştim despre el este atât de adânc în noi — dia vremea pri- 
melor straturi de suflet a copilăriei — încât ni se pare că din a- 
veastă zonă fertilă pot getmina, oricând răsaduri înfloritoare, 

Dar se ivește îndată o întrebare care complică mult: Care 
sunt acei „noi ştim”, „noi am auzit” despre Făt-Frumos și întâm- 
plările lui ? Suntem noi Românii ? Este legenda lui Făt-Frumos 
a noastră întradevăr? Sau cel puțin am ajuns s'o simţim ca s 
noastră, cum simţim legenda Mioriţei, a Luceatărului şi chiar a 
Mânăstirii, Argeșuiui, — cu toată legăţura ei adâncă cu foiciorui 
sud-estuiui european, legătură care acum se cunoaște amănunţit ? 

Ei bine — uneia din cele mai răspândite variante ale legen- 
dei la noi: aceea pe care Lon Creangă a încercat so cristalizeze 
artistic în basmul Făt-Frumos Fiul lepei, Jean Boutiăre, comen- 
tatorul erudit al geniaiului Humuleștean, îi găsește, folosind cer- 
cetările de folclor clasice în materie gin străinătate, povești ase- 
menea nu numai în toată Europa Gâr şi în Asia, în Orientul de- 
părtat și chiar în America. Și nu e vorba ae asemănări, ci de po- 
vești aproape identice la toate popoarele lumii. 

In substanța ei simplă, această poveste ar suna cam astfel 
pretutindeni : ă 

E vorba în ea de un îlăcău excepțional de voinic şi de fru- 
mos. Un fel de simbol al tinereţii biruitoare, Ca să-i însemne va- 
toarea înaltă şi deosebită dela început — foarte muite dintre po- 
veşti îi atribue o naştere neobicinuită, dacă nu chiar miraculoasă. 

Când accentul cade pe forţa lui, atunci Făt-Frumos va fi 
născut de lumea animală : va fi la noi Făt-Frumos Fiul Iepei, ca 
la Creangă; Fiuţul Oii, ca la Pop Reteganul; Fiul Vacii ferme- 
cate, ca în altă variantă ardeleană. La Francezi va, fi fiul lui Moş 
Martin și se va numi Jean de YOurs. In Orient va fi, ca şi la noi, 
fiu de animale domestice. 

Bau cel puțin își va trage forţa neînchipuită dintro anormal 
de ÎNSA alăptare la sânul maică-si: timp de 3, 7 sau chiar ?1 

e ani. 

Dacă accentul se pune pe virtuțile lui sufletești, naşterea lui 
va fi în împrejurări de minune: dintr'o boabă de piper, ca la 
Chipăruş Pătru, din mirosirea unei flori minunate, sau — ca în 
acea atât de spiritualizată imagine pe care i-o âă Eminescu — 
dintro lacrimă a Maicii Domnului, pe care o soarbe de pe icoană 
împărăteasa indurerată că n'are copii. . 

Ajuns mare, Făt-Frumos trebue să cucerească viaţa, nn so 
primească aşa, ca pe-o pomană, ă 

El trebuie să-și scape tatăi — sau mai adesea pe fratele de 
cruce — din primejdii şi de duşmani de moarte, Și trebuie să-şi 
găsească prin grele încercări iubita şi soția lui de totdeauna. ȘI 
oricât de grele vor fi aceste încercări — putându-i aduce chiar 
moartea vremelnică — el va răzbate prin toate și va ajunge ia 
ţintă, rămânâna apoi într'o fericire veșnică. 

Dându-ne seamă de flinţa adâncă și universală a lui Făt- 
Frumos şi a poveștii sale — multe lucruri încep să se lămurească. 
Povestea biruinţelor și a fericirii finale a lui Făt-Frumos e întâi 
de toate menită să aducă în sufletele simple și chinuite de viață 
străncela licoare întăritoare a credinţei în biruinţa eternă a bi- 
nel 

De altfel, acesta e și rostul poveștii în general. Povestea, a- 
colo unde într'adevăr trăieşte, adică în ungherele patriarhale dela 
țară, nu e literatură. Nu e adică ceva făcut de oameni care scriu 
pentru oameni care citesc. Rostul ei vechi e mult mai adânc, Şi 
mult mai legat ae viață — așa cum sunt legate mai toate for- 
mele de artă populară, spre deosebire de cele ale artei culte 
moderne. 

De rostul acesta mi-am dat întâi seama când am auzit o po- 
veste despre poveste. 

Era vorba anume în ea de un om care nu găzduia pe nimeni 
până nu-și plătea masul printr'o poveste, Intr'o seară de iarnă au 
venit 13 el 8 arumeți. După cină, gazda le-a cerut povestea făgă-. 
duită. Când a venit rândul celui de-al treilea, n'a vrut să poves- 
tească, sub cuvânt că nu ştie niciuna. Mânios, gazda l-a dat afară 
în puterea nopţii, aşa, pe jumătate îmbrăcat, cum era. Dârdâind, 
cel gonit a încercat să intre în alte case. Multe erau păzite de 
pare de foc în felurite colori, cari alergau în jurul casei și nu 1ă-: 
sau să se apropie nimenea. Unde nu erau pârele de foc, casele 


.. erau pline de oameni răi și păcate grozave. Intorcându-se mai-mai 


înghețat, a povestit ceea ce i se întâmplase. 

Gazda l-a lămuriţ : parele de foc erau poveştile ce sau spus 
in acea seară în feluritele case. O poveste e o faptă bună; ca a- 
pără de rău casa în care ea a fost spusă, 

Acesta niu e uumai un adevăr de poveste, ci de viață sătea- 
scă. în unele locuri s'a mai păstrat obiceiul ca ascultătorii să-i 
mulţumească povestaşului cu un Bogdaproste spus din inimă. Jar 
un culegător cinstit de Poveşti şi legende, Alexandru Vasiliu, vor- 
bind despre unul din cei mai vestiți povestași ai locului său de 
baştină. Moș Toader al lui Vasile Ispate, care a trăit peste 108 
ani, menţionează că moşul avea credinţa că de casa unde se spun 
poveşti nu se apropie niciun său. De aceea, seara, — ori de-ar fi 
fost cineva în casa îui ori de mar fi fost nimenea să-l asculte, — 
el tot spunea o poveste, Cu o seară înainte de a muri — bolnav 
greu fiind — i-a spus feciorului său, moșneag şi el de aproape 60 
de ani, două povești! Eu însumi am întâlnit, în drumurile mele 
prin sate de munte, un asemenea moșneag care, sfiindu-se să 
mi-o spună şi neavând altcuiva, şi-a spus lui singur pe şoptite, 
crezând că dorm şi nu-l aud, o poveste înainte de culcare. 

Considerând și noi povestea ca o faptă bună, ne dăm seama 
muit mai uşor de'ce e aşa cur e şi de ce nu poate fi altfel. Po- 
vestea e o faptă bună fiindcă aduce un bob de lumină în viaţa 
noastră. E ca și cum i-ai face cuiva un dar de folos. E co faptă 
bună fiindcă afirmă frumos şi cu tărie că binele învinge până la 
urmă. E o faptă buni: fiindcă în miezul ei stă convingerea că fe- 
ricirea se poate cuceri. Fa coboară minunea pe pământ sub haina 
de vrajă a lui A fost odată... E adevărat, în cele mai multe po- 
vești e vorba de făpturi înalte pe scara socială, 

Făt Frumos e cel mai adesea fecior de împărat. Dar cercetând 
viaţa împăratului din poveste în amănunţimile ei — atâtea câte 
sunt date de poveste, căci ei nu-i plac amănuntele — vom cons- 
tața cu surpriză cât de simplă e această viaţă. Impăratul își ţine 
straiele in pod, într'o ladă — şi chiar Făt Frumos cână e mai 
bogat. are numai 3 rânduri de haine. Chiar lângă casa împăra- 
tului, e grajdul său. Şi în el are de obicei numai 3 cai. Arareori 
are 12. Bucătarul e unul singur — şi acela e țigan simplu. Patul 
împărătesei e de lemn, de tei mai ales, Iar cât despre numărul 
oaspeţilor la cele mai mari praznice, nu ştiu dacă în poveştile 
noastre se dă o cifră precisă dar un basm din Occident ştiu că 
spune odată că împărăteasa n'a vrut să primească un al treispre- 
zecelea — nu fiindcă era supersiiţioasă ci pentrucă navea decât 
12 tacâmuri. 

Gospodăria împăraţilor din poveste nu depăşeşte deci nicăieri 
una de ţăran chiabur. Aceasta au înţeles-o şi un Eminescu, când, 
în Călin, îl înfăţişează pe împărat ca pe un patriarhal țăran ro- 
mân, şi un Ion Creangă, ce îşi pune eroii din basme să vorbească 
şi să se poarte aşa ca pe la Humulești. 

Basmul e astfel o strămutare din ţara lui aş vrea să fie! în 
țara lui e cu putință. Mai mult chiar: în țara lui trebue să fie. 

Rostul poveștii e să înfăţișeze lupta între rău şi bine. De aceea, 
tehnica ei nu e a picturii în colori, ci a desenului în alb şi negru 
— adică a unei clare opoziții de valori. Toţi eroii ei sunt absolut 
buni — pertecţi. Poţi duşmanii lor sunt aici plini de cusururi — 
monștri, Dacă există colori în poveste — ele sunt doar în apa- 
renţă: aurui, argintul, arama. Spun în avarenţă — fiindcă acestea 
mu-s vopsele ci valori, şi anume o ierarhiei de valori. Pădurea 
de aramă e încercarea cea mai ușoară şi în ea stă fata împăra- 
tului cea mai mare. Pădurea de argint e mai dificilă şi în ea stă 
zmeul care închide fata mijlocie. In pădurea de aur stă zmeul 
cel mai puternic cu fata cea mai mică şi cea mai frumoasă. 











(Urmare în pag. 3-a) 


unui copac, și-i 





Aş vrea, să pot aşterne aici povestea 
unui copac, siujimdu-mă nu de alte mij- 
loace decât se slujesc, ca să-şi expri- 
me copacii livezii și ai pădurii, gându- 
rile de toșnet subţil și de răcoare, ale 
seninei lor existenţe. Aș vrea să pot iz- 
buti a spune ceeace n'au spus nicioda- 
tă peniţa și creionul, şi aș vrea ca între 
sloveie păscute și rumegate până la 
anulare, din care se compun până la 
urmă frazele cele mai neobişnuite, să 
se poată strecura ceva din tremurul 
limbului și al nervurii, transparent 
montate în aur de soare, pe un pedun- 
cul mai sensibil decât seismografele ori 
decât pulsul. Mi-e teamă că n'au să mă 
mai asculte, îimpiedecatele, încâlcitele, 
vorbele și c'am să mă trezesc apăsând 
cu desperare, pentru o nuanţare iluzo- 
rie a unei melodii ce nu se poate auzi, 
pedalele unui clavecin cu claviatură 
mută. Până, aici n'am cântat și n'am 
căutat să-mi apropii cu deamănuntul. 
decât modulațiile imperceptibile ale 
;netabilului, şi arta mea, dacă există 
vreuna, s'a, cheltuit toată în descifra- 
rea sensurilor și îndoielilor pe care 
spiritul şi le creează perpetuu și le ac 
ceptă drept normă, glorie și supiiciu. 

Astăzi m'aplec în faţa elocvenţei 
parcă în  retrage- 
rea asia reverențioasă, respectul cira- 
cului îață de învăţător: „Maitre. c'est 
â vous de parler !”;. 

E 

L-am descoperit într'un șir de copaci 
pe care-i crezusem mult timp identici, 
dealungul aleei ce iese dintre brazi ca 
să-şi taie prin pajiște, șerpuit, drum 
până la „castelul” de piatră chinuită 
în formele arhitecturale cele mai gro- 
teşti, cu care un parvenit a încercat a- 
cum vreo șaptezeci de ani să strice ar- 
monta unei naturi, încăpățânată să ră- 
mână superbă, într'o așteptare pildul- 
toare, până la dărăpănarea monstruo- 
zităţii edificate de lipsa omenească de 
bun gust. L-am descoperit după ce tre- 
cusem de nenumărate ori pe alee, pre- 
ocupat de cine știe ce, sau pur și simplu 
torturat de cer, de verde şi de soare, 
întinse toate 'n jurul meu ca să-mi în- 
locuiască lipsa unei făpturi a cărei pre- 
zenţă mi-ar fi fost și cer, și soare, și 
verdeață, alături. Vroise nu știu cine să 
ne despartă, şi soarele amărui al privi- 
rilor ei nu-și mai pâlpâia crepusculele 
decât din amintire. 

Eram ca un copac și eu, uitat de alin- 
tul vântului, şi ca un plop argintiu, în- 
durerat că nici o adiere nu! frământă 
frunzișul, ca să-și licăre 'n soare albul 
vanar al bănuţilor, verzi pe partea de 
deasupra, ca orice banală frunză cu 
rosturi economico-digestive, de labora- 
tor chlorofilian, dar ireali, fosfores- 





[i 


de ION FRUNZETTI 


venți, metalici pe avers, acolo unde lu- 
mina directă a razelor solare pătrunde 
doar prin accidenţ, când e coroana pio- 
pului răvăşită de dragostea vântoaselor 
neostoite, și ramurile.j freamătă spas- 


Pentru plastica româneas- 
că, au si greu iucereată 
Pecul sicce5ul purtoce ai ata- 
vuz CO vEriDaii” aha iviţi 
Pe peaăua Aluctuătil an PUDU- 
Cui tătuiiCel ieneş la Cunsia- 
Vaii Şi lent Aa prevuure, pier- 
Arca Pau Uubu Pavel Huse 
Scu, taeaii$ dnd'un Sanavoriu 
Ciasuvean, la 25 Lune 1344), 
Cviutiipiază, ceeace pentru u- 
teravusa noastra a nstmnat 
apusul Vieții seziiVoruiui at- 
Ucaea: Pavel Dan, îniegistrat 
1n cuivea din Ciuj, la 2 Au- 
Sus, 1937. imseuand râniu= 
vue ue iaţă, i-am întâlnit pe 


motic, 


Știam vag că aleea număra iaterai 
copaci. Și copaci i-am crezut pe toţi, 
până 1a revelaţia acestuia, unuia, uni- 


cului, 


Era după o ploaie repede de munte, 
când cerul e mai limpede şi soarele mai 
indrăgostit și aerul, aerul Câmpulun- 
gului, ţi se urcă 'n arterele avide, in- 
candescent, ca neonul apuselor reclame 





(Urmare in pag. 2-a) 





ANDRE LAVRILLIER 


Andromeda 





ce. doi mari şi foarte tineri 
arușu, (primul ne âraphini- 
se avuăzte! și doi de au 1ar 
ce.alatt nu apucase a depâși 
varsta de treizeci), nu din 
pricina numelor semnitica- 
wv mentice cu acel al unuia 
d:ntre Apostolii pe care ui-i 
amintește fila calendarului 
privit ia 29 iunie — aar dn 
vrerea de a le paraleliza va- 
loarea sortită  covârşitoarei 
dăinuiri, inditerent de subli- 
nieriie negigate ori nu în 
contemporanele tratate și 
enciclopedii. 

E uimitor cum, măsurână 
între unul! şi celalalt atâta di- 
stanţă nu atat ae vreme, — 
care, neeteheată măcar pe 
secuie ne prezmtă un interes 
anemic, biazat sau de duzină 
— cât de preocupări, unelte 
Și forme de exprimare, i a- 
tlăm nsingurați și ingemă- 
naţi de opera lor inţeleaptă, 
sobră, aproape solemnă și 
netratând umile ucenicii și 
contrastante dibuiri însă in- 
dicând cercetătoruiui genul 
şi consistenţa lecturilor şi 
imaguutor preferat parcurse 
și asimiiate, 

Am așteptaţ, zadarnic si- 
gur: laoialtă cu majoritatea 
confraților noștri, din partea 
competenţilor, o „amintire”; 
un „regret”, o menţiune cât 
de cât, la adresa neintrecu- 
tului Pavei Dan, căruia de- 
aittel i s'a tipărit volumul 
postum. (1938, Ed. Funiaţii- 
lor Regale, „Urean Bătrânul”) 
și exclusiv în urma insisten- 
țelor nicicând indeajuns elo- 
giate ale d-lui profesor Ion 
Chinezu — şi nimeni, afară 
de d-na Maria, Roman (Uni- 
versul) nu s'a îndurat să co- 
menteze  necrologul familiei 
lui Pavel Hoisescu, deși dela 
unica expoziţie a caracteri- 
zatului de d. profesor Gh. O- 
prescu „rara avis”, nu cte- 
dem să fi trecut un an, deși 
in Salonul Oficial din primă- 
vara aceasta, figura și un 
ulei semnat prea mărunt și 
scolastic... Vestea morţii pre- 
mature şi dureroasă a picto- 
rului de miraculoasă ţinută, 
iată că răscolește, după șapte 
ani, tăcerea în care nu pri- 
cepem dece a fost părăsit cel 
mai (de seamă scriitor al ge- 





MORMINTE 


neraţiei noastre, poruncină 
să ne cutremurăm ia gânaul 
că destinul, generos în cea- 
Suri de spornică muncă 


și 
" mută așteptare, ar îi posibil 


să je râmana acelaşi chiar in 
strident ingrata și oticiala 
ţinere de munte a îndrumă- 
torilor şi înttrumaţilor, 

„O neclintită siguranţă a 
vocației şi o serupulozitate 
istovitoare în statornica ui- 
mărire a unui înalt ideal de 
artă, se uneau în el cu o ciu- 
dată nepăsare tață de tot ce 
privește succesul şi consacra- 
rea exterioară. Increzător în 
steaua lui, acest os de mun- 
că încercată, nu s'a grăbit să 


*se „lanseze“, — scria d, loa 


Chinezu în prezentarea; serii- 
torului Pavel Dan, nebănuind 
că-l prevestește pe pictorul 
Pavel Hoisescu, Coincidențele 
se succea dealungul paginilor 
ce prefaţează cartea cu tristă 
emoție citită şi răscitită, ca 
toate că Pavel Hoisescu nu a 
fost fiu de ţăran, ci de înalt 
magistrat, nu s'a născut în 
Ardeal ci în Drăgănești-Olt, 
iar dacă măestrele descrieri 





PAVEL HOISESCU 


contemplate în „Urcan Bă- 
trânu!” ne-au apărut dintru 
inceput datorite unei minu- 
ţioase  observări picturale, 
fiecare dintre tablourile im- 
presionant idăltuite de Pavel 
Hoisescu ne-a învăţat să-l 
socotim rezultâtul unor serit- 
toriceşti. forțe de interpreta- 
re. Arta lui Pavel Hoisescu 
este — ca și aceea a „necu- 
noscutului” zugrav de trăire 
a satului ardelean — gravă 
și neostentativă. Foarte tână- 
rul necompătimitor cu „mo- 
dele” mu a intenţionat glorii 
pur comerciale, nu şi-a afi- 
şat numele pe străzi și nu a 
premeditat efecte trimiță- 





Peste grădinile şi parcul cu um- 
bre grele se așternea acum o lu- 
mină difuză, venind poate din cer 
sau poate numai din aerul care la 
asfințit se văzuse atât de roşu. 
Pluteau parcă deasupra crengilor, 
deşi erau în văzduhul înalt, fasci- 
cole de ceaţă, iluminate de unde- 
va, de sub dunga viorie a munţi- 
lor. Nu sar fi vorbit de lună, de- 
oarece nimeni nu se aşteptă, în 
seara aceasta, la superbele radia- 
țiuni selenare, Și totuși, nimic nu 
făcea să se presimtă focuri pă- 
mântești, ascunse în munţi, iar 
acum descoperite în marginile ză- 
vii, deasupra crengilor de brad şi 
de mesteacăn. 

Fapt este că dintr'odată cupola 
cerului îşi stinsese văpaia stelelor, 
sub năvala de fâșii țâşnite prin- 
tre zimţii crestelor. Lumina înfio- 
ra parcul şi grădinile, creştea 
cumplit și ameninţa să cuprindă 
înălţimea de deasupra capetelor 
noasțre. 

Atunci a început vibrația care 
a cutremurat cuprinsurile, pă- 
trunzână pe sub uși, printre fe- 
restre, din casele dela margine, 
până la cele mai îndepărtate a- 





MIRON CONSTANTINESCU 


VAMA INCERCĂRILOR 


şezări omeneşti. Creștea mereu, se 
amplifica muzica aceasta sinistră 
și ne sguduia într'adânc ființa o- 
bosită, prea năpăstuită de toate 
încercările războiului. Un câine 
se jeluia amar sub o poartă. Pă- 
sări deşteptate din cuibul cald 
fremătau aripile, se roteau îna- 
dins, aproape de sălaşul lor, ne- 
obișnuite cu lumina dela acel 
ceas; aținteau mărgelele ochilor 
către apariția aceasta cerească, 
săgetau pe urmă aerul tare, unde 
pătrundeau mereu vibrații şi poc- 
nituri înăbușite. 

Am ieşit cu toţii pe prispă. Din 
case se strecurau umbre, înfrico- 
șate ca şi noi. Privirea tuturor 
scruta nemărginirea și aştepta o 
cuvenită deslegare, care nu venea 
totuși de nicăeri. Umanitatea bi- 
ciuită de anii războiului, se găsea 

astfel în fața unui spectacol și 


de C. N. NEGOIŢĂ 


mai îngrozitor. Cerul trimetea 
vestea năpraznică a răzbunării sau 
O nouă și mai puternică armă era 
scoasă din laborator şi uzine, ca 
să prăpădeuscă laolaltă toată su- 
flarea de pe glob. 

Nici una nici alta, sau poate mai 
curând aceea dintâi, Intr'adevăr, 
fascicolele de lumină se strângeau 
acum, se îndesau, împletindu-şi 
razele, ca să redea în unele locuri 
o singură făşie, o singură masă in- 
candescentă. Ardea aerul șâdin e! 
cobora pe înălțimi alte raze, care 


ghiuri ale cuprinsurilor. Și toţi 
așteptau  implacabila răsbunare, 
încheierea socotelilor cu viața, 
care este dulce în libertatea ei, 
dar pe care noi am siluit-o şi am 
făcut-o să cheme moartea, să a- 
ducă sânge și suferință pretutin- 
deni. 

Cerul voia să ne arate că pu- 
terile ascunse, puterile de sus, în- 
trec voința omenească, care-și 
îndrumează destinul spre nimict- 
re, spre pulbere şi cenușe. Că tă- 
ria vămilor văzduhului, când se 
desprinde, poate să acopere și să 
depășească deslănțuirea forţelor 
pornite din maşina și energia îs- 
cate de mâinile noastre. 

Și vibrația care însoțea lumina 
tot mai vie prindea în jocul ei, 
munţii, copacii, casele și făpturile 
dimprejurul nostru. 


toare la cromatica Aşilor pit- 
turui tranceze ori da puruoetie 
de vedere aie maeșiruor au- 
tohvoni, atent suta. Dus- 
citratele aiwmităţi, pe care 
Suntem în masuta să şiim că 
nu ie contesta, poartu aure- 
oia sponianeilațiu. Cei nai 
bun prieten al Sau, due Mari- 
Neauu, ȘI i pattor (ae perniu- 
tem să relevam că su anu a- 
cesta a tost dustuns cu pre- 
muui Municspiuuua Bucuresti), 
ne confirma că toimuleie 
technicei  întrepuințate de 
tostu-i coleg cela liceul „Ca- 
rol I” din Uraiova şi ina apoi 
dela Școala de Betie Arte an 
Bucureşti — ciasa d-lui prof. 
Jean Al. Steriazie, — nu e ac- 
cesibilă oricui. Cele de pe ur- 
mă lucrări, printre care au- 
toportretul reprodus aci şi o 
natură moarta, cu neput.riţă 
de fotogratiat din cauza tei- 
nelor distribuiri de avâre și 
elegiace nuanțe de lumină, 
davează parcă de sute de ani 
şi alături de portretul soției 
Sale, ar putea fi înserate în 
albumele conservatoare de 
măreţele palate uitate intre 
zările Renaşterii. Ne întoar- 
cem iarăși la Pavel Dan care, 
imobilizat pe patu-i de ulti- 
mă suferinţă, a seris acea mi- 
nunată frescă intitulată „Io- 
bagii”, rar document artistic 
despre miezul și imfiriparea 
furtunii cârmuite de Horia, 
Cloșea şi Crișan, demn de a 
face act de prezenţă oricând 
într'o antologie a literaturii 
universale, In biografia unti 
opere 'de artă, asemenea ciu- 
date răspântii aparţin — fie 
prin conținut (Pavel Dan) fie 
prin definitiva calitate a ex- 
presiei (Pavel Hoisescu) — 
mai curând clarvederei de cât 
inspiraţiei. Cunoașterea unor 
astiel de răspântii ne călău- 
zeşte privirea minţii pe cuinii 
explorabile pentru noi poate 
doar în rare momente de re- 
culegere sau în vis, cu ate 
cuvinte: acolo de unile ne fa- 
miliarizăm, treptat, cu moar- 
tea sau cu tâlcul ei piovizo- 
tiu. Dacă pertecțiunea pictu- 
ilor revăzute cu prilejul tra- 
gicului sfârșit al autorului 
lor și-ar fi căpătat elocința 
dela abilitate şi nu dela în- 
delungul exerciţiu și iar liacă 
îndărătul ei am putea stabili 
numărul 'anilor de viaţă ne- 
cesari evoluției „firești”, nu 
ne-am îngădui s'o cousile- 
răm aport dintr'o altă exis- 
tenţă și să ne cimentăm câ- 
teva credințe menite să ne 
tempereze ambițiile și 'dispe- 
rările,,. : 

Mai palid și mai arareori 
atras de peisagiu decât de 
portret și natură moartă, im- 
primând penelului său acea 
turburătoare cadență, la care 
atât de îndreptăţit se referea 
Rainer Maria Rilke *), scriind 
că „pentru a o realiza, proza- 
torul (opus poetului, imsp.rat 
și ajutat de ritmul iucruiilor 
exterioare, — deoarece ca- 
dența liricului este aceea din 
natură : a jocurilor apei, a 
vălurilor nopții și a sboruri- 
lor de vânt), — trebute să se 
adâncească în el însuși pen- 
tru a găsi ritmul anonim și 
nestăvilit al sângelui” — Pa- 
vel Hoisescu va merita, când- 
va, o „tetrospect:vă”, dim at- 
mosfera căreia, dinasticii ge- 
neraţiei respective, vor des- 
cinde intimidaţi şi cam ne- 
căjiți, —— adicetive ce au de- 
clanșat, pe lânsă alte inex- 
plicabile „discreţii”, liniştea 
în care se învălue, neîntre- 
rupt, uriașul prozator neiîncă- 
put pe insula piticei noastre 


îimpărății. 
COCA FARAGO 


se împreunau, în şiruri tot mai 
dese, până deasupra crengilor. 

Un sgomot cu totul deosebit de 
cel dintâi străbătea până jos. Văz- 
duhul limpede alcătuia o imensă 
harfă, pe care degete nevăzute 
struneau cântecul sfârșitului sau 
poate al începutului unei noui 
lumi. 

Cânta cerul. Muzica sferelor, 
din străvechea legendă a insulelor 
de miazăzi, îşi psalmodia liberă 
viersul înfricoșetor. 

Atunci a apărut o altă lumină, 
mai puternică. Și dintr'o dută s'au 
îndesit razele și au împletit un 


- covor di, mii de fire; un singur 


linţoliu peste aerul învăpăiat, pe 
deasupra lusnii înebunite de spai- 
mă, 

A fost un astru care a pătruns 
în apropierea pământului ! Așa ne 
șoptea cuvântul cunoașterii sau al 
prevestirilor ce se făceau odinioa- 
ră pentru nimicirea umanităţii. Şi 
eram îmdreptăţiți să credem în 
împlinirea profeţiei, căci prea se 
ivise totul din tainița adâncă a 
spaţiilor de dincolo de împărăția 
terestră. 

Mugeau vietăţile, care se așter- 
neau în ţărână, sub iarbă, îngro- 
zite. Șoptea rugăciuni mulţimea, 
îngenunchiată, în cele patru un- 





*) Lettre de Rilke ă Rodin, Pa. 


(Urmare în pag. t-a). ris, le 29 Dâcembre, 1908. 





“Nu cruntul prag... 


Nu cruntul prag al morţii mă'nfioară, 
nu mă'nspăimântă-a:undele-i răstoace, 
ci neclintirea ei stalactitară, 
cumplita icebergurilor pace. 


Mi-e groază de zăpezile depline 

şi de tăcerea din eternitate... 

Cât te-aș iiubi,:0, moarte, dacăn tine 
o suferinţă crâncenă s'ar sbate. 


"Cât te-aș iubi, de-ai fi însângerare, 
nu rece împietrire de banchiză.., 
Urăsc genuna somnului prin care 
durerea nu-și adie nicio briză. 


Mie dragă lupta aspră şi fierbinte, 
drag chinul dulce care dă în spice, 
şi rănile dixi viață mi-au fost stiinte 
şi cântecele de sub cicatrice. 


Tu. moarte, nu-mi dai răni, nici zale sparte, 
de nepăsarea ta mă înspăimânt, — 

şi te urăsc, că nu mai suiăr, moarte, 

şi te blestem. că nu mai pot să cârt! 


RADU GYR 


ai 





NOTAȚII TEATRALE 


Public de teatru, formații 


teatrale şi săli de spectacol 


1 


Se spune câteodată că nu avem numă- 
rul de teatre necesar Capitalei noastre. 

Şi se dau ca exemple alte capitale. 

Se fac, din acest punct de medere, inu- 
tile și greşite comparații cu alte metro- 
pole şi, în special, cu Parisul, care ar fi 


având — zice-se — peste o sută patruzeci - 


și şapte, 3 FI 

Am văzut cijra aceasta mai demult în- 
imun periodic ; sunt convins, însă, că este 
exagerată : cine ştie cv calculaţie s'a făcut 
şi ce anume mai întră în această cifră. 

Dar chiar așa dacă ar fi şi luând acea- 
stă cifră de bază ca. bună, încă socoteala 
celor care consideră numărul teatrelor 
dela noi ca insuţicient, în condiţiile obi- 
cinuite ale vieţii noastre artistice, este 
greșită. - 

Desigur că aceștia iau ca puntt de ple= 
care, pur şi simplu, raportul numeric brut 
al populaţiei. 

On, socotesc că acest calcul este eronat 
fiimăcă nu în Jelul acesta trebuesc jude- 
cate lucrurile. 

Ar fi cu totul superțicial. 

Calculul trebue făcut luându-se ca bază 
nu numarul locuitorilor pur și simplu, 
pentrucă acesta nu ar însemna nimic, ci 
ul spectatorilor, 

La fel și cu cărțile: o țară poate să 
aibă milioane de locuitori, dar dacă: ma- 
joritatea sunt analfabeți, aceștia desigur 
că nu prezintă nici un fel de interes din 
punctul de vedere al răspândirii cărţii. 

Deci și atunci când este vorba de tea- 
tru, nu în funcţie de numărul locuitorilor 
trebue făcut un astfel de calcul şi nii 
măcar în funcție de numărul celor care, 
de exemplu, sunt mai „răsăriţi“, mai ştiu 
eventual și carte, etc,, ci în funcţie de nu- 
mărul celor care sunt și pot îi în acelaş 
timp și spectatori. 

Numai acela va fi raportul real care 
poate să intereseze. 

Desigur că întrun astfel de caz — deşi 
disproporția poate că încă ar rămâne — 
ea m'ar mai fi, totuşi, așa de mare cum 
sar părea la prima vedere. 

* 

Aici trebue, însă, să fac o mențiune 
pentru ca nu cumva cuvintele mele să [ie 
imțelese în mod greşit: nu vreau, ca a- 
tunci când fac distincția între categorii ca 
ucestea : neștiutori de carte, știutori de 
carte, spectatori de ţeatru, — ceeace, 10- 
gic exprimat, S'ar părea că reprezintă no- 
țiuni cu sfere din ce în ce mai mici, una 
cuprinzând-o pe cealaltă, — să se înțe- 
iiagă că teatrul, în concepția pe care 
vreau să i-o dau, ar urma să se adraseze 
numai unor cercuri anumite şi restrânse 
de spectatori! 

Din contră! 

Pentru că socotesc, tocmai, că este de 
doit ca teatrul să se poată adresa unor 
masse cât mai largi ale populaţiei, iar nu 
numai unui număr mic de iubitori de 
spectacol care astfel, aproape să aibă ae- 
rul. nuntă cerc de iniţiaţi. 

Speciatorii, — şi fară ştiinţă de carte 
şi cu şuunță de carte — por constitui şi 
unu ş alți un pupic de leutru tot aşa ae 
buni Spre a tupeege un spectucoi şi a 
ji mişcuc de cavaura jocului acturilor, nu 
vrebuesc studii, 

imery cur mai departe şi adaog că, 
person, cred că în multe ocazii și pentru 
mutte opere dramatice sujletut ma: Spon- 
tan, mat puțin macerat de  cunoșunțe 
inutile şi steriizante, came adesea te în. 
departeazi de adevarata şi reala aimos- 
jera a viețu, abstracuzându-te, fac de 
multe ori ca poporul necărturar sa apre- 
cveze mult na Just și muit mai intens o 


bună operă teaurală decât mulţi dintre 
wmtelectuali. ) 
Nunu că întrebarea este: bare ar fi 


mijrocul ca publicul dim toate categoriile 
— şi marea massă a poporului şi știutorii 
de carte obicinutţi ca și adevărații 1nte- 
iectumi şi marti subitori de artă — să 
pouta ji cu timpul nansformaţi în publice 
de teatru, în spectatori? 

Im ce mă privește, aşi vedea unul singur 
cure, cu toate aparențele de a fi exagerat, 
ue a ji um migioc extrem, surprind 
mLrucuiva meniututatea noastră de azi, 
cred că este ce! mai bun, cel mai just şi, 
în acelaș timp, și cel mai logic, aespre 
care de aitjei am şi vorbit umeori: acela 
al unei grauități complecie pentru absolut 
toată lumea! 

Dar cu un corectiv: o gratuitate — şi 
aici este „cheia“ — de care... să se folo- 
sească numai cine vrea! 

Aceasta pentru că principiul nu trebue 
să fie acela al unei colectiwizări a vieţii 
urtstice, ci a unei încurajări: asta trebue 
să tindă nu către „nivelări“ ci către ri 
dicarea gustului artistic, chiar către o 
aristicratizare a lui. 

(in alt sens decât acela demagogie, ce 
se dădea pe ia întruniri politice cuvântu- 
lui „„aristocnatizare“ 1...) 

Şi, deaceea, fiind vorba de o politică de 
incurajare şi de ridicare a nivelului ar- 
tistic al marelui public, aceasta nu va 
trebui să constitue o împiedicare fie pen- 
tru întreprinderile teatrale de Stat, fie 
penitru cele particulare. De aceea ba trebui 
să se folosească şi oarecari modalităţi de 
diferențiere, care, pe cule de reglemen= 
tare, să asigure şi venituri teatrelor, plă- 
timdu-se intrarea îm anumite cazuri deose- 
bite, atât în funcție de unele persoane 
vare înţeleg să plătească, fie şi în funcție 
de confortul pe care teatrul îl asigură. 

Este o reformă care poate că ar fi muit 
mai necesară decât credem, după cum, ori 
cât de curioasă ar părea, socot tot așa de 
necesară și măsura umei totale gratui- 
tăţi pe căi ferate, în tramvaie publice, pe 
marile drumuri fluviale, etc., de care să 
se bucure toţi cetăţenii unei aceleaşi ţări. 

. 


Pentru cei care sar speria de asemenea 
proiecte și cari poate că le-ar găsi pentru 
ziua de azi eventual îndrăznețe, deși nu 
prea văd dece, le răspund că avantagiile 
— și sociale, și economice și chiar naţio- 
nale — de circulaţie a energiilor Neamului 
dintr'o parte în alta, de facilitare a schim- 
burilor şi chiar al cunoașterii reciproce 
şi de înţelegere, care ar interveni, cât şi 
a unei mai mari adânciri chiar a culturii, 
favorizată prin această circulație mai în- 
tensă, pe care ar antrena-o gratuitatea * 
transportului — desigur că ar depăși ne- 
însemnatele cheltueli pe care le-ar antrena 
atușurea la fiecare tren, pe lângă vagoa- 
nele obicinuite de clasă, și a unui anumit 
număr de „vagoane libere“, adică de va- 


de ALEXANDRU DRĂGHICI 


goane în care nimeni, atât pentru persoanu 
lui cât şi pentru bagajul pe care şi-l duce, 
să nu aibă nimic de plată, 

Ori, acelaşi lucru ar fi şi cu gratuitatea 
în teatru: avantagiile ce ar decurge ar-fi 
şi ele similare şi, deasemenea, ar depăși 
neînisemnatele sacrificii: pe care o aseme- 
nea gratuitate -le-ar impune. i 

Intrarea la teatru va trebui să fie în 
principiu tot aşa de liberă cum este astăzi 
accesul străzilor şi al bulevardelor, al 
podurilor de peste ape, etc., care nici ele 
nu au fost întotdenuna în adevăr libere, 
„Dar atunci, se va spune, toată lumea va 
ține să vie la teatru şi nu vor mai ajunge 
pentru toată această lume echipele de 
teatru, sălile, etc.? 

Să deie Dumnezeu să fie așa! 

Echipele teatrale —— numai să fie cazul 
acesta — nu vor întârzia să se formeze 
in cea mai scurtă vreme, într'o generație 
sau două, nu mai mult! 

De altfel, chiar și astăzi avem actori 
destui, numai că nu sunt întrebuinţaţi sau, 
ceeace e tot una, sunt rău întrebuințaţi. 

Chiar cu cei pe care îi avem se pot face 
oricând mult mai multe echipe teatrale 
decât cele care sunt în momentul de față 
şi, sunt convins, că sar putea face chiar 
mult mai bune, cu ansambluri mult mai 
potrivite, mult mai armonizate. 

Pentrucă, în definitiv, nu-i un secret 
pentru nimeni că între actualii „ași“ ai 
scenei sunt şi multe falşe glorii teatrale! 

Aceştia, fiind lipsiţi de talent, de multe 
ori stau inutil în drumul altora tare ar 
trebui să se ridice, a nenumărați alți actori 
destul de buni, care rod inutil plușul ca- 
napelelor de prin cufenele, sortiți a ră- 
mâne veşnic necunoscuţi: și, ceeace este 
mai dureros, atrăgându-și, tot ei, pe ne- 
drept și dispreţuitor, epitetul de „rataţi“, 
când în realitate nu sunt decât oameni 
care mau avut şi ei norocul altor colegi 
mai fericiţi: 3 

Căci în teatru, o împrejurare venită la 
timp, o mână întinsă la timp, un rol bine 
căzut cine știe de unde, poate decide de 
o carieră! 

Cât privește problema sălilor de spes- 
tacol, mai ușor ca oricare alta, în orice caz 
mmi ușor decât problema elementului 
uman, se va rezolva și ea dela sine? 

Se va vedea atunci cum sălile de spec- 
tacol vor fi suţiciente, numai public să 
fie! 

Pentrucă atunci când este suflet şi în- 
curajare, când existi actori şi când există 
public, sala de teatru nu mai este o pro- 
blemă'! 

Aproape-aproape aşi spune că pentru 
adevăratul om de teatru, hotărît şi fiana- 
tic, ea devine un luz, căci ea oricând se 
poate improviza, se poate construi oricând 
din câteva scânduri, se poate instala îna 
imun garaj sau într'o sală de mese a unei 
cantine, se poate juca — cum s'a şi jucat 
— pe estrada Ateneului, a Fundaţiei Carol, 
etc. şi, la nevoie, chiar şi sub cerul liber, 
așa cum se jucau marile opere lăsate de 
teatrul grec, aşa cum se jucau misterele 
în Evul Mediu în fața bisericilor. a cate- 
dralelor sau în piețele publise! 

Căci, slavă Domnului, mici Sofocle, nici 
Shakespeare, nici Moliere, mau avut nu- 
maidecât rețlectoare, maşini şi scene tur- 
nante !,.. 








Când am poposit în Babadag, cerul, 
era de plumb și odată cu mine sosise 
un vânt aspru, ascuțit ca tăişul creme- 
nei. 

Picături mari de ploaie au prins a-mi 
plici pe obraji, iar în teleguţa în care 
m'am urcat, au luat loc şi versurile lui 
Bacovia, aduse de toamnă, pe aripi de 
stropi „printre scoruşe şi coarne. Ă 

Cred că mai prietenoasă ar fi fost 
ploaia poetului „de cât cea dobrogeană 
sau semenii mei mai de departe şi chiar 
decât căruțașul care, acum, el singur ră- 
măsese aproapele meu. 


Se prea putea întâmpla ca pe panta. 


de la gară, care “coboară spre târg, — 
Doamne fereşte de ceasul rău — să-şi fi 
făcut vânt cei doi cai cu nărav, ce scă- 
părau scântei din copite şi atunci ce 
maşi fi făcut, Ali, — aproapele meu? 
Capul mi s'ar fi sfărâmat de o piatră, 
o ţepușă de la un gard sar fi înfipt 
drept în inimă, ca un îatagan altădată 
întrun trup de gheaur. 

Dar, după cum mi-ai spus să n'am 
frică, dacă cei doi roibi sar speria, eu 
am luat aminte la vorbele tale şi m'am 
gândit tot drumul, în altă parte. N'are 
însemnătate unde, cu atât mai mult 
pentru tine. 

Apoi, Ali, te-ai simţit dator să-mi 
jaci o lecţie de geografie și apoi alta de 
istorie. 

In fața noastră uveam dealul acoperit 
cu pădure Cuium Baba — Tatăl oilor — 
de care nume atârnă o legendă întrea- 
gă, făgăduită de tine să mi-o spui altă- 
dată. Peste deal se ajlă cătunul Vister- 
na și mai departe, mi-ai complectat cu- 
noştinţe:e pomenind de satul și cetatea 
antică de la Enisala. Tu nu şștiai că-i 
spune şi Heracleia. 

Mi-ai descris tvute împrejurimile şi 
m'ai pusiat cu toponimia prin Sarighiol, 
Ceamurlia, prin inima bălților cu stuh 
și flori de nufăr, m'ai lăsat apoi să ră- 
lăcesc cu mintea pe Razelm, alături cu 
lipoveni și lotci, dându-mă afund cu nă- 
voadele şi carmacele lor care scot din 
adânc la venirea toamnei, poveri de 
morun şi păstrugă. 

“Tai plimbat prin pădurile de aici, de 
stejur şi de tei, tocmai de sus de la Po- 
iana Slogarului, trecând prin Ciribașa 





CERCURI ÎN APĂ 


(Urmare din pag. L-a) 


luminoase. Treceam cu haina intre 
umeri şi-mi consideram — atent numai 
la ceeace se petrecea în mine — tăria 
de gratii de spital ori de închisoare, a 
parentezelor în care războiul mi 'nchi- 
sese viaţa. Iată, mi-am spus, iată cum 
trec anotimpurile, și vârstele, şi ano- 
timpurile vârstei, şi iată cum se risi- 
pesc vieţile. 

Te trezeşti din îngheț, ţi-e sufletul 
tot numai zumzet și culoare, eşti ca 
tulpina unui pom înflorit,” aștepți a- 
miaza vieţii și roadele, aştepţi solstițiul 
care să te fecundeze, integrarea în cos- 
mos și moartea firească, aştepţi să se 
plinească Evangheliile firii, şi iată, vine 
un decret, de undeva, deia oficiul de 
reglementare al timpului, un ucaz care 
cere să se suspende durata reală, fluxul 
vital, organic, al creșterii şi rodnicirii. 
Se face „epoh6” de bucurii şi dureri, de 
priință, şi de cuviinţă, de dragoste și de 
viaţă, și toată firea stă sub legea mar- 
țială a abolirei timpului, „până la noui 
dispoziţii”. Cine și cum va puteă vreo- 
dată restaura firea in integrum, cine-i 
va, prilejvi răscumpărările necesitate de 
stagnarea aceasta, nu se știe. Sunt vie. 
țile zăbrelite între paranteze, și nu pri- 
vește pe nimeni, și nu doare pe nimeni, 
că la sfârșit, când se va abroga prin- 
cipiul morţii temporale, fluviul vieților 
unu va mai hăuli curgând, cu toance, cu 
vârteje și cascade, ca mai înainte, ci-și 
va relua îmbătrânit, agale. albia ve.. 
che, ca orice râu zăgăzuit prea mult, și 
revărsat în iazuri putrede, paludice, sal- 
mastre. 

Trăim, laolaltă cu marea parte a o0- 
menirii, cursul dintre paranteze al vie- 
ţii noastre. Am fost înfloriţi, și florile 
noastre, .ca. orice flori, nu se vor mai 
putea menţine mult, pentrucă dacă, le- 
gea suspendării fluxului vital interzice 
trecerea dela corotă la fruct şi dela 
sâmbure ia viăstar, nu poate opri însă 
drumul îndărăt, dela ramura cu soarele 
cristalizat în petale, la ramura iernati- 





că, uscată, moartă, bună doar cuiburi- 
ior de cioară și focului, ca vreasc. 

Cine, cine are să sărute fruntea de 
adormită „Albă ca zăpada” a vieţii noa- 
stre vrăjite să amuţească între zăbre- 
lele parantezelor prin care se încearcă 
să i se irnpună un absurd „epohe”? Ci- 
ue, cinc are să caute acolo unde se bat 
munţii în capete. izvorul fermecat, dela 
care să voată fura apa vie, ca să 'nsu- 
îlețească spiritele noastre aţipite sub 
presiunea cenușie a unui cer obsesiv, de 
unde nu mai vine nici un serafim. de 
teama gurilor de foc ale tunurilor anti- 
aeriene? Cine are să ne redea soarele, 
cerul, dragostea? Și chiar dacă, din la- 


„birintul acesta vâscos, se va putea, sal- 


va vreun Yheseu, care-și va fi putnt 
păstra firul ariadnic al vieţii anterioare 
întreg, câtă vreme-i va trebui ca să și 
ceprindă ochii stinși de întuneric. cu 
lumina zilei ce-l va orbi ? Hotărit, hotă- 
rit, tmpul real are legile lui, vârstele 
lui, structura lui, și nu poate accepta 
ucazuri : am să fiu bătrân, am să fiu 
bătrân mâine, şi-are să-mi ceară totuși, 
viaţa, s'o reiau de unde am întrerupt-o 
când am fost pus între gratiile paran- 
tezelor unei abstracții : dela stadiul de 
coroană înfiorită. ia care mă găseam 
inainte de catastrofă. 

Şi nu e cu putință, Doamne, nu e cu 
putinţă, un copac care să mai poată în- 
tori, după sfârșitul primăverii ! 

, * 


Atunci l-am descoperit pe el. Pea, 
unicul, denecrezutul, miraculosul. Era 
un măr, judecând după crenguţa unică 
pe care i-am zărit-o, dincolo de coroa- 
na de verde stufos a frunzeior. înflori- 
tă. Era într'un șir de meri pe care-i cre- 
zusem, pe toţi, copaci neroditari, și că- 
nora le definea astfel natura, reabili- 
tându-i. N'avea. decât o crenguţă, ceu 
mai umbrită. cea mai de jos, înflorită, 
și restul coroanei, sterp, păstra totuși 
printre frunze pedunculele mici ale flo- 
rilor ce nu izbutiseră să lege, surprinse 
de brumă. 

Era atât de neverosimiiă ramura a- 
ceea de măr, înflorită târziu, atât de 
contrastantă, firavă cum era și străve- 
zie ca o pictură japoneză pe mătase, pe 
lângă masa grea de frunziș spălat de 
ploaie, cu verdele -cărnos, -impertinent 
şi sterp, atât ae îngereşte purtătoare de 
sensurile unei curate bunevestiri, încât 
nu m'am putut la început desmetici, 
dacă nu cumva prezenţa ei e iluzorie, 
chemată, doar de gândurile mele. Mam 
apropiat, curios să ştiu ce tainic proces 
a determinat surâsul acesta, tardiv al 
bătrânului pom sterilizat de brume: 
crenguţa avea coaja strujită pe jumă- 


UNIVERSUL LITERAR 





şi oprindu-se pe înălțimile de la Cara- 
gea. Poate nai râs de mine când ai e- 
vocat zânele cu ferigele, desprinse din 
umbre și alunecând ca niște libelule 
printre bujori sălbateci și lăcrămioare. 

Când a fost însă să treci la lecţia de 
istorie, m'ai întrebat dacă am mai fost 
prin Babadaa iar eu ţi-am răspuns că 
m'am abătut pe aici de plăcere, câțiva 
ani la rând de 1 Mai, la vânătoare de 
țapi. 

Te-ai uitat încrezător la mine și ai 
început cu satul Zibilu, evocându-l cu 


„vre-o trei sute de ani înapoi... 


Acolo se aflau, odinioară, hergheliile 
de cai și inventarul agricol al lui Ali 
Gazi Paşa. Ai holbat ochii mari și ţi-ai 
tăiat parcă avântul, când ai constatat că 
eu nu știam nimic despre dânsul. Mi-a 
părut rău, dar ce era să fac. Mam do- 
vedit, Ali, prea din cale afară de igno- 


rant, căci aici, în Dobrogea — drept 
să-ți spun — e prea multă și felurită 
istorie. 


Pe Ali Gazi Pașa mi l-ai înfățișat ca 
pe un general, -mare conducător de oas- 
te, strașnic de aspru și de priceput în 
meseria războiului. Am aflat de la tine 
că el a luat parte la asedierea Vienei și 
după ocupare a fost comandant militar 
al oraşului. 

Ai adus apoi un elogiu măreției pu- 
terii; rangurilor și oamenilor, și ai ter- 
minat totuşi cu un logos despre zădăr- 
nicia vieţii, din care am putut înțelege 
că erai un adânc filozof. 

Bietul Ali Gazi Pașa, când a făcut ca- 
lea întoarsă a unei cariere nimbată de 
atâta glorie, s'a desbrăcat de armură, 
căci anii se grămădiseră cu belșug peste 
dânsul şi nu-i mai îngăduiseră să poarte 
pe umeri această povară. Indrăgind prea 
mult Dobrogea, s'a hotărît să facă la 
Babadag cel din urmă popas. Aici, a răs- 
pândit binefaceri înccace și încolo, ve- 
nindu-i la urmă şi un gând bun întrun 
ceas de noroc, de a se imortaliza în isto- 
via urbei. I-a plăcut apa ce isvora din 
dealul cu zâne, Cuium Baba. Cu trudă 
şi bani, a cules isvorașul rătăcitor la 
vale, pe tubușoare de pământ ars şi l-a 
făcut să curgă printr'un şip fermecat 
crescut întrun portal de piatră care 
formează cu alţi trei pereţi o cămară 
construită la câţiva metri în pământ. 

Acolo, m'ai îndrumat să mă duc când 
voiu fi însetat, să scobor pe trepte de 
lespezi abia cioplite şi să sorb apă rece 
cu susur de munti i 

Și, Ali, după ce a mui dat unele amă- 
nunte cu aceeuși naivă şi aproximativă 
istorie, mi-a arătat cu o mână: 

— Vezi asta geami, tot ala Gazi Paşa 
facut! Estem la el și mormânt; tot lângă 
geami îngropat. 

Apoi, sărind deodată cele trei veacuri: 

— Tare foromos și palacere multa es- 
tem la Babadag ! pe când cei doi cai nă- 
răvași, într'o doară, ca în semn de pro- 
test, sau svârlit în sus nechezând. 

— Ce mă fac, Ali, apruapele meu ? 


VALERIAN PETRESCU 











tate din diametru! ei, şi lemnul pies- 
nit dela confluența cu creanga mare 
“Accidentul se petrecuse mai de muit, 
probabil dinaintea brumelor, şi circu- 
laţia sevei nu se putuse produce nor- 
mal. Viaţa pulsată 'n țesuturile vascu- 
lare ale lemnului învinsese până la 
urmă, cu întârziere, și mărul văduvit 
de roadele-: venite la timp, sub ști- 
chiurile acide ale brumei, se vedea re- 
compensat surprinzător, impotriva tu- 
turor legilor vremii şi creşterii sale fi- 
rești, de biata ramură rănită ina nteu 
catastrofei. 
* 

Mi-am spus atunci că traumele su- 
ierite mai demult, pot conserva, uci- 
găndu-le temporal, sectoare de sutiei 
expuse altfel stazei generale, în epocile 
cu aboliri ale fluxului vital. ca acele 
prin care trece azi omenirea. Şi mi-am 
mai spus că florile unei crenguţe rănite 
de măr scuturat de îngheţ, sunt în 
miezul: verii cu mult mai preţioase. câ- 
teva, firave, pe o ramură, decât miile 
de corole ce 'mbracă primăveri!e pomul 
întreg. Că anormalul e timbrat cu mai 
specifică valoare decât firescul, și că 
mărul şinistrat sufletește de brună, al 
vieților noastre, se poate contamina 
întreg, în toată vegetala lui tristeţe, de 
!a spirituala străvezime a câtorva, flori 
întârziate, a căror eclosiune nu sar-fi 
produs într'un timp atât de fericit, da- 
că suportul nu le-ar fi fost primejiduit 
de o fractură. 

Mi-am mai spus că, poate, creanga 
cicatrizată, alimentată insuficient, oda- 
tă înzdrăveniţă va lega poate și roade. 
Și-am privit mărul ca pe un oracol ne- 
așteptat, cu dragoste și încredere. 'Poa- 
tă noaptea armătoare mam  răsiățat 
cu imaginea florilor văratice.. 

i pă E-ă 

„A doua zi, când aşteptam, avid, să 
revăd creanga minunată, care-mi pri- 
lejuise atât de stenice reflectii, pe a- 
leea șerpuită dealungul! pajiștei ca să și 
croiască drum până la castelul de pia- 
tră chinuită în forme arhitectonice gro- 
“tești, cu care lipsa de bun gust ome- 
nească a încercat să strice armonia na- 
turii, nici unul din merii înşirviţi pe 
marginile ei n'aveau vreo creansă, înflo- 
rită. Priveau toţi, sumbri, trişti, cu frun- 
zişurile sterpe care mă făcuseră să. 
tau drept; copact, către cerul cenușiu. 
obsesiv, apăsător. Neclintiţi, morți. 

O mână de „artist” rupsese ramura 
rănită, ca să-și procure, în Iulie, un 
model de acuarelă primăvăratică, de 
pus într'una din camerele cu stucaturi 
de prost gust ale vilei, cu stilul căreia 
se acorda, și lipsa de talent a pictorului, 
egocentrie până la a crede că minunea 
unei primăveri post-eatastrofice s'a în- 
făptuit nu pentru fire, ci pentru a-i 
sluji artei Domniei sale, Eminenţsi sale, 
drept nutreţ. 





70N FRUNZETTI 








„STIL... 


Nu, hotărit, nu stilul ales să 
îndeplinească refugiul celor mai 
cutezătoare insulte, capătă valoa- 
rea unui talent!... 

Dimpotrivă !.. Se coboară la 
nivelul unde singurul lui preţ 
obţine abia un mijloc de medio- 
cră prezenţă în ale scrisului... 

Şi poate — mai rău — și alt- 
ceva : nimic... 

Pentru asta e de-ajuns nu 
o activitate care să pretindă 
dreptul „recunoştinţii” generale, 
ci de mai puţin. 

Uneori e mai bine chiar să nu 
existe deloc... 

Atunci s'ar înlătura  regreţul 
ce-l simţim că peniru ceva care 
— în fona — nu însemnează 
decât un nimic, se face atâta 
risipă de hârtie şi cerneală de 
către ignoranţii măsurii. 

Şi pe de altă parte artiştii — aţi 
înţeles ?..., artiştii, în general: şi 
Vraca, şi Câlboreanu și Manoles- 
cu și Storin şi... şi... toţi, în ge- 
meral, fiindcă aşa a vrut autorul 
unui” editorial dintr'o gazetă de 
specialitate să-i amestece pe toți 
— ar scăpa de insulta gratuită 
că mau obra7... 





Cărui îndemn de sinceră și 
dreaptă stabilire să-i acordăm 
măcar începutul că odată soiul 
axesta de stil „pretenţios” dar 
eftin, va fi sancţionat ?... 

Dar până atunci, ce vor spune 
domnii artişti ?... 

Și mai ales acel inegalabil in- 
terpret al „Impăratului” şi al lui 
„Oyrano” ?... 


„CORESPONDENŢĂ”... 


In ziua cand directoiii teatre- 
lor oficiale din prov.ncie sar 
hotări odată ca să acorde cât de 
câ?  bunăvoiuţa unui răspuns 
datorat autor..or  dra:natici că- 
rora le-au luat anumite texte ca 
să figureze iu repertoriul iealru- 
lui, atunci s'ar împlini — în ade- 
văr — gesuui gbi.gatoriu să im- 
pace orice pretenţie. 

Dar aşa !.., 

Primim numeroase informaţii 
dela uni auiori, că azi — mai 
mut ca oricând — sistemul pro 
fundei țăceri asupra soartei lu- 
crăriior încredințate acoi.o uade 
îşi au rostul, devine o legitimă 
ingrijorare, făcută să asiâmpere 
«anul de-a mai serie teatru. 

Aşa fiind, nu facem decât să 
tramsmiem această  „cotespon- 
deață” d-ior N. Kirițescu, D. 
1ov şi Boţoiu, cari — pe cât îl 
ştim — acordă totdeauna gene- 
roasa ior înțelegere cererilor 
drep:e. 


PORTRET... 


In începutul lui greu, doar lan- 
covescu i-a fost sprijin. 

Până la el — poate — că atâţi 
directori l-au schimbat din roluri 
şi din teatre, ca „pricepuţi” ce-au 
fost în talentele din preajma lor. 

„Impăratul“ i-a dăruit, însă, 

roluri şi nume... 


20 lulie 


1944 == 





Așa a ajuns din Vasiliu, mai 
intâi „Breloc” iar mai târziu — 
şi poate pentru totdeauna — Bir- 
lic. 

Calea tiindu-i deschisă, munca 
şi talentul nau făcut decât să-i 
stabilească o popularitate. 

Dar tocmai asta i-a fost la un 
moment dat o lungă întârziere în 
a marca deplinul şi marele suc- 
ces al indiscutabilului său talent 
şi asta din vina greșitei lui în- 
țelegeri care voia să satisfacă 
doar gustul unui public dispus 
numai să râdă, nu să şi aprecieze 
un talent. 

Pe urma şi a acelui director 
de scenă „de care — însfârşiţ s'a 
despărţit de curând, 

Azi hotărîrea lui Vasiliu-Birlic 
e de-a îi, pe lângă directorul unui 
teatru nou, şi un interpret de care 
să se lege reînceperea unei ac- 
tivităţi artistice serioase, rămasă 
din păcate atâta tțimp acolo de 
unde începutul împreuna talentul 
cu munca de mai târziu. 

Atât de mult sperăm în depli- 
nul lui succes, încâţ credem să 
nu ne mai îngădue răgazul aș- 
teptării şi altor multe succese, 
pe măsura marelui său talent. 


DEBUT... 


Nu prețuini altă cale de pro: 
movare în teatru decât je aceea 
determinată de elementele  în- 
rudite cu scena doar prin talent, 
nu prin tărguelile publicităţii 
sau a altor metode neacceptate 
de legile adevărate ale scenei. 

Pentrucă altfel s'ar naște con- 
fuzia de-a nu mai şti de unde în- 
cepe talentul și unde se sfârşeşte 
feclama, 

Din grija — şi numai din 
grija aceasta — acordăm atenţia 
cuvenită oricărui debut care cin- 
stit însemnează victorie. 

Astfel că nu ne recomandă 
altceva mențiunea ce facem a- 
cum despre succesul domnișoa.- 
rei Ioana Matache, care  înlo- 
cuind o vedetă a obținut ceeace 
doar talentul d-sale trebuia să 
obție. 

Cu ocazia aceasta, „vedeta” s'a 
oferit singură uitării generate, cu 
un gaj de cure atârnă doar bună. 
voința d-sale de-a și-l păstra. 


AFIȘ... 


După multe luni, zidurile Ca- 
pitalei capătă iarăși prospaţiinra 
unui afiș de premieră în cadrui 
genului de revistă, 





Nu ştim dacă ş, gustul pubi. 
cului va simţi — însă — prospe- 
țimea unui text nou, sau numai 
trânturi din alte vechi reviste 
intocmite în grabă. 

Sigur e că titiul „Adăpostul 
Giocondei” se leagă doar prim: 
tr'o tristă actualitate de care a- 
aminirile de mâine se vor :tpă- 
da — sigur — cu rușine, 


L M. LEHLIU 








O ANIVERSARE A MUZICIA 
GERMANE 


Sub cerul amenințător al 
războiului, Germania nu pier- 
de totuşi nici un prilej de a-și 
cinsti valorile spirituale, cu 
pietatea şi seninătatea cu 
care își poartă, în toate (lo- 
meniile ce-i reprezintă gândi- 
rea şi sutletul, făclia culturii, 
nestinsă în mijlocul furtunii. 

Richard Strauss a împlinit 
optzeci de ani. Patriarh al 
muzicii contemporane, acest 
Verdi al temperamentului 
german şi Berlioz al orehes- 
trei moderne, înfățișează în 
arta germană de astăzi o con- 
cepţie, o gemnialitate de măe- 
strie și o forţă de radiere uni- 
versală de amplă şi selipi- 
toare dominanță, 

Situat intre romantismul 
wagnerian,  somptuozităţile 
opulente ale barocului şi un 
lirism schubertian străbătut 
aproape tără schimbare prin- 
tr'un secol ste evoluţie muzi- 
cală, desfăşurână în spațiul 
naturalismului programatic 
cel mai amplu aport post lisz- 
tian, Richard Strauss a absor- 
bit din toate aceste realităţi 
de climat muzical german da- 
tele unui specific „le rasă, to- 
pindu-le în expresia propriei 
Şi cuceritoarei sale personali- 
tăți. 

Poemul simfonic german, 
opera, liedul, polifonismul 
descriptiv, şi-au aflat în poe- 
zia dinamică și elocinţa vi- 
brante ale marelui neoroman- 
tic, al acestui reprezentant 


- strălucit al unei decadenţe 


romantice pline de splen- 
doare, culminări pe care anii 
nu le întunecă, curentele in0- 
vatoare nu le pălese. trontie- 
rele nu le stau opreliști. 
„Rosenkavalier“,  „Sato- 
m e ea”, „Electra”, „Arabeha” 


„Femeia fără umbră”, „Ariad- 
na la Naxos“, câteva din ope- 
rele care au ifustrat sutlul 
uriaş și spiritul scânteetor al 
compozitoru'ui, Don Juan“, 
„Till  Eulenspiege!”, „Don 
Quichotte“, „Simfonia Alpi- 
lor“, „O viaţă de erou“, 
„Moarte și transfigurație“, 
„Burlesca“, câteva nume ui: 
taţi cunoscute, câteva aspeote 
pretutindeni prezente ale fe- 
cundității vaste și artei com- 
puzitorești covârșitoare ale 
marelui  simfonist german 
sunt mărturii de care nici un 
meiiu muzical nu se poate 
lipsi, pentru a avea o viziune 
întreagă a artei germane şi 
a prezentului în muzică. 

Ignorăm, ia noi, cea mai 
mare parte din opera impu- 
nătorului. și rafinatulni Max 
Reger şi totalmente pe Pîitz- 
ner şi Hindemith dar, mulțu- 
mită în mare parte dirijorilor 
George Georgescu şi lonel 
Perlea, cât şi unei vizite a 
lui Richard Strauss însași 
prin „Opera Română“ şi mai 
ales prin „Filarmonica“ opera 
dramatică și cu precădere cea 
Simfonică ne sunt destul de 
larg cunoscute şi fac parte in- 
tegrantă din miezul însuș al 
repertoriului nostru muzical. 

Cu prilejui acestei antiver- 
sări de importanţă mondială, 
vom avea, sperăm, prilejul de 
a asista la o sărbătorire ro- 
mânească a marelui compozi- 
tor, împrejurare în care, mal 
ates, ar fi de dorit să se exe- 
cute ceeace sa ascultat mai 
rar şi chiar prime audiții, 
printre care fragmente în 
concert simfonic din operele 
ce nu cunoaștem ale lui RIi- 
chard Strauss și care nu sunt 
de aștentat pentru prea cu- 
rână în repertoriul „Operei 
Române“. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


Ma: i 


baia. 





* 


lulie 1944 


Deczazi 20 











şol 


Cronica literar: 





C. D. PAPASTATE: Trepte 
NELULAI V. COBAN: Sfârsitui nord 


M.|. 


Deși debutant, d-l C. D. Papastate 
invocă în sprijinul său o lungă uceni- 
cie literară, care i-a curăţit versul și 
i-a „aranjat” mâna. Totuşi, poetica sa, 
vezumată în următoarele două strofe 
ale poeziei de deschidere n'a profitat 
prea mult de lunga ucenicie presupusă, 
vămânând banală și artisticește nesem- 
nificativă : 

„Tu, cititor nedespărţit şi frate, 
Im care slova și viața, amândouă 
Ne sunt comune, cartea-aceasta nouă 
De-o porţi , în, tine'ntreg sau jumătate, 


Ascultă cum din ea svâcnind. spre stele 
Cu licurici şi svonuri de lumină, 
In noaptea calmă, rece și senină, 
Se împlineşte taina vieţii mele”. 


„Taina vieţii” rămâne astfel a fi des- 
văluită în cântarea copilăriei cu bucu- 
riile ei cuminţi, cu prima zi de şcoală, 
în evocarea mamei, a bunicilor, a toam- 
nelor, totul împletindu-se în acel vers 
ușor, sprinten, care însă nu poate înșela 
asupra fondului mult prea cuminte și 
„curat”, mult prea asemănător lungu- 
lui și” de poezii de-acelaș gen, scrise 
de mai bine de două decenii în litera- 
tura noastră. In această poezie, trecu: 
tul și amintirea, pomenite foarte des 
sunt scrise cu majusculă, dar invocarea 
lor nu transmite versurilor o melanco- 
lie care să subjuge, ci se dovedesc pa- 
lide și transparente, grafia trădând, ast- 
fel, o exagerare şi o importanță fără 
conținut. 'loţ o exagerare este şi poe- 
zia „Metamorioză” de unde extragem, 
spre ilustrare, numai această strotă : 


„Din udâncuri iau cuvântul singuratic 
Și îl scutur de noroiu şi de uitare 

1 îngir pe fir — mărgăritare — 

Și-l topesc din nou pe focul de jăratec”. 


Focul şi jarul, iată, însă, ce tocmai 
lipsește pueziei d-lui C. D, Papustate, 
dc unde şi impresia globală de cumin- 
țenie, pluciditate, banalitate. Preferin- 
țele noastre merg spre poeziile care in- 
vocă suvenirurile livreşti, așa ca „Exo- 
tica”, „Romantica” și, mai ales, „Stam- 
pă”, pe cure o redăm în intregime : 


„Iți-amintești, citeam din Andersen 
Un busm frumos cu lumi de porțelan 
Şi ascultam în fiecare an, 

Cum suem gară ubositul treu, 


Din care coboru în spre amu'g 

Pervrault și Grimm și Walter Scott 
Și aduceuu din ţări necunoscute, tot 
Parfumul vieţii lor în tristul burg. 


Alături lângă soba'n vâlvătaie 
Călătoream cu toţi pornind din radă, 
Din când în când, un călător pe stradă 
Tvezea tăcerea-ascunsă în odaie. 


Și obosiţi, pe rând, de-atâta drum, 

Doream nespus palatul de cleștar, 

In care Grimm, Pevrrault și Scott, toți, 
în, zadar 

Ne ușteptau cu porţile deschise-acum. 


! 

De-atâteu lumi trăite în poveşti 

De Andersen, de Scott, Perrault şi 
Grimm 

Pe care uzi niciunul nu-i citim 

Și totuși ni-erau prieteni, ți-aminteşti ? 


* 


Pe ultima foaie din culegerea de ver- 
suri a d-lui Neculai V, Coban ni se 
spune că autorul este la a patra carte 
de poezii publicată. 

Mărturisim totuși numeroase nedu- 
miriri cu privire la stângăciile seriito- 
rului, ne mai permise la tea de-a patra 
tipăritură. Moda plachetelor de versuri 
a răpit poetului tânăr român liniștea 
interioară, făcându-l să dorească mai 
muit anuala publicaţie elegantă, decât 
ritmul rotund și elanul interior care 


creiază universul, artisticește percepti- 


bil, al poeziei adevărate. 

In vreme ce poezia d-lui C. D. Pa- 
pastate se ilustrează printr'o exemplară 
curățenie a versurilor de o claritate ce 
nu -ascunde nimic, — și asta i-am re- 
proșat-o, — poezia d-lui Neculai V. Co- 
ban se remarcă, dintr'odată, printr'o 
mare confuzie din meandrele căreia nu 
se pot detașa, uneori, nici cele mai su- 
mare . înţelesuri — opacizarea poeziei 
este o chestie de adâncime interioară 
unde nu pot cobori decât iniţiaţi, și nu 
un procedeu tehnic ca la Ion Barbu. 
spre ex. şi infinit mai puțin un delir 
verbal transformat în galimatias. (A- 
cesta fiind cel mai simplu, dar vai, îră- 
dător de poezie, procedeu !). 

Exemplificăm cu două strofe, culese 
la întâmplare : 


„Tentaculare beţii pentru suflet de stive 
Cu gureșe flăcări de frig în priviri, 

Podoabele mâinii i le-au rupt fugitive 
Şi daruri senine le duce spre nordice firi, 


Im toate vânturile pornite furioase 

Cu întinsuri în limpedea salbă, 

Urcușul de ghiață zădar zbuciumase 

Căci nimeni wa putut ucide flacăra 
albă”. ( 


Acest torent de cuvinte tără senz, în- 
ghesuite talmeş balmeş pe picioarele 


COSMA: Geode 


unor ritmuri oarecare, dă iluzia poe- 
ziei, dar el e departe, foarte departe de 
ea, D-l Neculai V. Coban este una din 
victimele verbiajului desfrânat din poe- 
7ia noastră, pe care nu-l poate înlătura, 
probabil, nici o temeinică cultură lite- 
rară, care să alăture lângă Mallarme 
pe Vigny, lângă Eminescu pe Blaga, 
lângă D'Annunzio pe Verlaine, adică 
cele mai variate dar intensisime moduri 
poetice, dela ermetismul cristalului dur, 
la prăpăstiile sufletului, când târât în 
noroiul perdiţiei, când ridicati în sferele 
curate ale lui Dumnezeu, trecând prin 
pesimismul stoic al lui Vigny, prin re- 
cea, nefireasca nepăsare a lui Eminescu, 
prin drama metafizice creştină a lui 
Blaga și prin demoniaca deslănțuire de 
jerbe şi curbe a sensualității d'annun- 
ziene, înecată în torentele desgustului 
și regretelor surceșive. i 
Inainte de a da publicităţii cărţile lor, 
una după alta, tinerii poeţi ar trebui să 
mediteze asupra lecturilor ce au de fă- 
cut și-asupra înaintaşilor care ar pu- 
tea ușor să le spulbere iluziile de etsr- 
nitate. Ne-a plăcut, totuși, în culegerea 
d-lui Neculai V. Coban poezia „Eschi- 
mosa” de o mai evidentă coerenţă: 


„Sau odihnit patinele pe prispa din 
lăuntru 
“a prins 
E cristale 
Și în huetul furtunei dela pol, ghețarii 
Au cutropit coliba, crescând pe dânsa 
zodii boreale. 


Pe blăni de focă răsufletul! 


In strâmta încăpere, destinele plăngeuu! 
Pe pod crescuse moarteu s.utuctite 
Si lângă sâul stins de o mână neţireasci 
Prudeu o eschimasi cu mtiinile *mbli- 
mite... 





Alături, eschimusul, râcnind la luminiy 
In uşi săpu —- ca în munte —-0 ieșire, 
Dar blocul greu, cc da sub teslă anetuie 
Şi ochiul aspiu, nrăda  mceăpereu de 
i tăcere. 





Târziu, tăcutul rupse lacătul de ghiară 
Prin poanta morții, iadul cedase un 
purgatar 
putinele priu 

viață 
Purtuu. povara : o eschimosă şi un sin- 
guy patinor”, 


Şi Luminaţi de întinsuri, 


% 


Un debutant este și d- M. î. Cosma. 
Deși cristalinele sale cadenţe trădează 
tinereţea și visul o incoerență de volută 
inconsistentă, nu se poate să nu recu- 
noști unele irizări fastuoase, care întoc- 
mai ca flăcăruile depe comorile păduri- 
lor, ar putea să nască dintr'un pământ 
bogat, deocamdată incomplect lucrat de 
întâmplările mari ale vieţii. 

Iată acest fast, unde covorașul de cu- 
vinte. se înflăcărează, smucit de o ar- 
doare interioară : 


„Bluzon de foc pe-o ramură de crin 
Te'mparți fragil printre cristale... 
Stăpână ! In onoarea ta închin 

Din pumnii palizi, arsele pocale. 


Și pentru ochii mari, havuze vezi, 
Așteaptă'n frunte cerul nupțial 
Aripele s'au desfăcut să mă desmierzi 
Și-au adormit în palme, vegetal. 


Stăpână ! Echinozul printre flori 
Coboară ploi şi umbre, rar... 

Tun pieptul meu ai împietrit sub nori 
Ca întrun. bulgăre de chilimbar”, 


Nu e.această poezie aleasă la întâm- 
plare din lotul celor mai izbutite ale 
d-lui M. 1. Cosma, dar a fost aleasă 
pentru bogăția limbajului său, sub care 
s'ascund, timid, blamizile viitoare. 

Greu ne este să descifrăm deocam- 
dată care este calea pe care se va sta- 
tornici poezia de nădejde a acestui tâ- 
năr, Va fi oare liedul de iubire, svâcni- 
rea intimistă și delicată a simţirii care 
nu se vinâe pe lucruri trecătoare, sau 
va cânta poetul chiar luciurile acestea 
trecătoare, așa cum ar putea so pre- 
anunțe frumoasa poemă „Secol”, cu 
tenta ei socialistă ? 


„Bună dimineaţa ! In vânt şin biserici 
Orașul, în zări, e un rai părăsit. 
Doar îngeri în zdrenţe 

Cu păsări şi frunze pe umeri, 

Apar pe sub pomi, somnoroşi 

De lumină și moarte... i 


Bună dimineaţa ! In vitrine de aur 

S'aprind aurori și minuni citadine 

Dela 5 chiar păpușile albe cu ochii de 
perle 


Dăvuie vieaţă şi soare pe străzi 


Bună dimineaţa ! 

Furnale se'nalță profetic spre zări 
Și fumul înscvie în vânt arabescuri 
Ziare | ziare! ZIARE! 


-Sirenele urcă spre cer volutele roșii 


Și oamenii fug din blocuri de foc 
— Piramidele veacului nou”.. 


Până la un răspuns, ce ne este dato- 
rat, să ne mulţumim a semnala această 
poezie promițătoare, cu mai multe dru- 

muri deschise în faţa sa. 


MIHAIL CHIRNOAGA 








UNIVERSUL LITERAR 


dr 3 


Îmi) 


— 


bânduri naive despre PUVIS DE CHAVANNES 


legenda lui Făt-Frumos 


(Urmare din pag. 4-a) 


Această luptă între bine şi rău, al cărei stârșit trebue să 
tie fericire pe pământ, e situația cea mai generai omenească cu 
putinţă. De accea şi povestea lui Făt Frumos e cea mai „univer- 
sală formă de artă din câte cunoaştem. 

L.upta dintre bine şi rău e însăși viaţa omenească. De aceca 
povestea Imi Făt Frumos e atât de simplă, atât de Ia fel pretutin- 





deni, ca însăși viața, 

De acees, așa cum spuneam ja începutul acestei schiţe folclorice. 
c atât de uşor și totuşi atât de greu să vorbești despre basmul lui 
Făt Frumos. E tare uşor să-l povestești aşa cum te împinge dis- 
peziţia şisutietul, mai ajes dacă Dumnezeu ţi-a dăruit harul de 
a povesti. Dar o sshiţă de studiu despre Făt Frumos nu e o poveste, 
Ea irebue să vă aducă adevăruri îmbinate unul într'altul, temei- 
sic, ca pietrele într'o arhitectură. 

Dar să cercetezi științific povestea lui Făt Frumos? Doamne. 
dar numai descrierea diferitelor ci forme, a diferitelor ei variante, 
ar umple un volum săravăa! 

Ele sunt atât de multe tocmai fiindcă povestea lui Făt Fru- 
mos porneşte din miezul experienţei umane, acea aprigă şi totuşi 
calmă — geometrizată prin artă — ciocnire între bine şi rău. E 
viață din însuşi miezul vieţii. 

De aceea, se vede, i-a fost imposibil să cristalizeze într'o 
formă unică, de artă, pe care să o poţi arăta cu degetul, ca la 
celelalte lerende, 

Creatorul care să poată încremeni povestea lui Făt Frumos 
înt”'o formă lară de artă, așa cum a încremenit artistul ano- 
nim Legenda î rii Argciului, în forma în care o avem noi 
Românii, şi Eminesru pe cea a Luceafărului — ar trebui să fie 
tot aşa dc uriaș ca şi lumea şi viaţa, 

Balada Mânăstirii Argeşului duce la desăvârşire în sud-estul 
european o experiență profund omenească: jertfa teribilă ce i 
se cere creatorului pentru ca opera sa de artă să trăiască: Mi 
dă glas iarăși unei realităţi umane și specific româneşti totodată: 
alipirea până dincolo de moarie a ciobanului de îndeletnicirea sa, 
Ciobanul rămâne lângă turma sa chiar cu riscul morţii nu din 
tataiism ci fiindcă nu poate concepe viaţa fără de îndeletnicirea 
Jui păstorească, pe cânâ moartea o poate inţelege foarte bine ca 









o prelungire a ei. lar Luceafărul Jui Eminescu a desăvârşii o altă . 


situație larg umană: opoziția în dragoste între o făptură muri- 
toare, de rând, şi o fiinţă superioară — temă străveche, încă dela 
mitul lui Amor şi Psyche. 
omenești apar totuși limitate, restrânse, față de universalitatea și 
Jărgimea celei din Făt Frumos, De aceea povestea lui Făt Frumos 
nu şi-a găsit şi poate nu-şi va găsi niciodată — nici la noi — 
ereatorul care s'o încremenească într'o formă desăvârşită de artă, 
tot atât de unică, de singulară, ca şi Luceafărul și Mioriţa. 

Asta nu înseamnă însă că nu s'a apropiat nimeni dintre ar- 
tiştii noştri Qe povestea lui Făţ Frumos. Dimpotrivă, aproape toţi 
au fost îspitiți de lumina ei. Numai în jurul lui Făt Frumos se 
poate tace » extrem de interesantă istorie a literaturii românești 
pe epoci. Căci fiecare curent literar I-a văzut pe Făi Frumos alt- 
cum şi â înrereat să-l creeze altfel. 

Iată epoca noastră modernă diniâi, 4 şesalei latiniste, căreia îi 
corespunde literatura unui Budai Deleanu, Gh. Asachi. Un ecou 
târziu şi foarte interesant al ei, poezia basarabeanului Constantin 
Stamati, ne aduce un Făt Frumos arhaic, într'o poveste versificată, 
extrem de savuroasă prin naivitatea şi stătoșenia ei primitivă: 

Ciubăr- Vodă, Domn vestit, 
Imi Papură strănepot, 
Avea un sângur fecior 
vrumss ca luna lui Mai, 
Gigât ca un tânăr brad, 
Vârtoa că un vechi stejar 
Si vetesi ca un Hoinau, 
Muvaşa ce l-au strâns de nas 
Acest fiu când sau născut 
Ni l-au poreciii Bogdan, 
Au tras boghii și au spus 
Maneii ce l-au aplecat 
Ce soţie va lua 

Si câte va pătimi. 

Contorm concepției şcolii  latiniste, istoria devine mit iar 
povestea e şi ea istorie. Astfel fabulesul tiu al lui Ciubăr Vodă din 
basmul lui Sisunati, pe lângă isprăvile lui tradiţionale de vitejie 
şi dragoste — se va mai bate şi cu Tătarii, care năvăliseră tocmai 
când bea vin de Cotnari la nunta sa, cu Crăiasa pe care a cucerise 
prin încercările pe cari le știm cu toţii. 

La Vasile Alecsandri — în Doine şi Lăcrămioare — Făt Prumos 
devine Fit Logoiăt ca nume iar ca fire un şăgalnic și grațios 
erou idilic romantic: 

Pata de împărat îi vorbește astfel: 

— 0, Făt Logoltete 

Cu netede plete, 

Cu părul de aur; 

Stăi, te odihneşte 

Că'n deal te pândeşte 
. Un negru balaur! 

lar el răspunde teatral: 

— Prumoasă fetiţă 

Cu lungă cosiţă, 

Cu mândru colan ! 

De dânsul n'am teamă 
Căci am pe-a lui seamă 
Al meu buzdugan ! 

La Bolintineanu, firește, idilismul anacreontic va deveni şi 
vai dulceag, în timp ce romantismul va deveni macabru: 
Intro zi cu dulce soare 
Drăgălaşul Făt Frumos 
Prin troiene de ninsoare 
"Trece mândru şi voios. 

Pentru mândre păsărele 
Poartă arc săzetător; 
Pentru fete ţinerele 
Poartă'n față flori ce-omor. 

Văzând sângele ce curge pe zăpadă dintr'o porumbiță săge- 
tată, exclamă extatic că ar fi gata să moară după ce i-ar dărui 
cineva o mândră cu obrazul de culoarea sângelui pe zăpadă, 
„Omul în negru în manta” — alegorie convenţională a morții — 
apare și-i împlinește dorința. La urmă nu uită să ceară împlini- 
rea promisiunii, 

Palatuj de veselie se schimbă într'unul de doliu... 

In disciplina lneidă a „Junimei” dela Iaşi, Eminescu a dat 
neasemănată frumuseţe poetică motivului, în basmul în versuri 
Călin Nebunul în forma lui prescurtată din Călin pe care o 
cunoaştem cu toţii, precum și în basmul în proză Făt Frumos 
din lacrimă. Dar le-a depărtat mult de firul mare şi universal 
al poveștii. Călin Nebunul greșeşte prin părăsirea fără motiv a 
soției sale. De asemenea, prin reducerea. poveștii în Călin la o 
formă de artă extrem de severă, situația fundamentală a basmu- 
lui devine cu toţul alta și limitat omenească: o minunată poveste 
numai de dragoste, de uitare şi de reamintire, 

Tar în Făt Frumos din lacrimă — care e mult mai fidel poveștii 
populare — introducerea Ghenarului printre cei cu care se luptă 
Făt Frumos modifică cu totul însuşi sensul existenței lui Făt 
Frumos: acela de triumfător cavaler al binelui și numai al bine- 
lui. Căci Ghenarul e creştin şi nare niciun fel de vină -— și 
totuşi Făt Frumos îi răpește fata şi viața de pe pământ, 

La Ion Creangă basmul Făt Frumos Fiul Iepei a rămas neter- 
minat. Harap Alb e o minune de pitoresc în expresie şi de vioi- 
ciune în povestire, 

Am putea spune că e cea mai remarcabilă formă pe care a 
dobândit-o la noi basmul. Dar n'a ajuns la profunda semnificație 
originală și la valoarea larg umană ca de pildă acea extraorăi- 
nară nuvelă a eternei legături între mamă şi copii, care e Capra 
cu trei iezi, 

Poeţii noştri conţemporani au văzut rafinați în Făt Frumos 
mai mult partea de pitoresc, de coloare, de naivă și ușoară re- 
prezentare a, lumii, Iată, ca exemplu, o aquarelă de Adrian Maniu: 

Balaurni răcnește sub pod — da Făt Frumos 

Retează trei grumazuri din câte-o rotitură, 

Când paloşui avântă prin sânge lipicios... 

Pe urmă, munţi, prăpăstii și apele tăcură. 

Otrava curge'n fire prin crăpături de stâncă. 

Voinicul ia inejul domniţei leşinate; 

Apoi își chiamă roibul ce îoe şi jar mănâncă 

Şi pleacă pe-a jui aripi spre-a norilor cetate... 

Păt Frumos rămâne astfel mai mare, mai bun și mai frumos 
ca ptiunde, îm poveştile copilăriei noastre. 

De acolo sare câteodată pe cal — dă o raită prin poezia ro- 
mânească precum am văzut, ba şi prin teatrul nostru, ca în piesa 
cu aceiaşi nume a d-lui Horia Furtună, ba și prin muzica şi 
coreografia românească, în unele încercări recente despre cari 
auzim — dar se întoarce iarăşi, să-şi trăiască cu adevărat exis- 
tența îni fără de toc şi moarte, în beamnul popular, 





OVIDIU PAPADIMA 


Dar toate aceste situaţii şi experienţe 


Paul Baudoin, profesorul meu de 
frescă dela Paris, nu lăsa să treacă nici 


„a lecţie, fără să povestească, măcar în 


treacăt, de Puvis de Chavannes, fie o 
amințire din viața lui particulară, fie 
din viața lui artistică. E! nu ne spunea: 
„Așa trebue să faceţi“, ci „Așa făcea 
Puvis de Chavannes“. Cu toate acestea 
Puvis de Chavannes n'a pictat nici o- 
dată o frescă. Nu s'a suit nici odată pe 
o schelă. A pictat numai pe pânză, în 
culori de ulei, dar pictând după no- 
bilele principii ale artei murale, dădea 
impresia de frescă. Când el se pasio- 
nează de arta murală, nimeni în Franţa 
nu se mai preocupa de arta pur deco- 
rativă și încă mai puţin de technica 
frescei. Era chiar uitată, încă din vre- 
mea celui de al doilea imperiu. Pictu- 
rile decorative ale lui Flandrin, la 
Saint-Germain-des-Pres şi la Saint 
Vincent de Paul, cari trec drept fresce, 
nu sunt decât picturi în ceară, execu- 
tate direct pe perete ; la fel panourile 
tui Delacroix dela Saint Sulpice. Dela- 
c:oix a pictat totuşi în frescă la Val- 
mont (Sena infenioară), dar înainte de 
a îi terminat lucrarea, culorile au pălit 
și artistul şi-a exprimat descurajarea 
într'o lungă scrisoare adresată unui 
prieten. Se pierduse știința frescei. Nici 
picturile lui Chasseriau de la Curtea 
de Conturi (incendiată în 1871), nu au 
fost fresce, ci pictură în ulei executată 
pe gips, așa cum se mai pot vedea îrag- 
mentele depuse la Luvru, după incen- 
diu. Totuși aceste false fresce au fost 
punctul de plecare în arta lui Puvis 
de Chavannes, Pentru prima oară în o 
artă murală, ochii lui întâlneau lumină 
și poezie în loc de dramă ; în loc de fo- 
cul arzător al paletei, atmosferă tem- 
perată ; în loc de instinct intelectua- 
litate. 

Dacă Puvis de Chavannes a văzut 
îi opera lui Chasseriau mai mult de- 
cât au văzut contimporanii lui, cauza 
a fost firea lui, temperamentul lui pre- 
gătit prin dispoziţiile naturale artistice 
să recunoască logica şi seninătatea din 
decoraţiile lui Chasseriau, atât de 0- 
duse, cu decoraţiile ce se făceau până 
la el. Şi era tânăr atunci Chassăriau, 
nu avea decât 36 de ani. Puvis avea 
31 de ani. Se înțelegeau și se stimau 
reciproc, deși pe atunci marele Puvis 
de Chavannes, nu numai că era necu- 
noscut marelui public, dar faimoșii cri- 
tici ai vremei îl batjocoreau. Lipsa lor 
de fineţe îi împiedeca să distingă dis- 
creția din paleta artistului decoiator, 
descieție ce un sfert de veac: mai târ- 
ziu va fi punct de pelerinaj pentru vi- 
zitatorii Pantheonului. 

La Salonul Oficial, Puwvis de Cha- 
vannes a cunoscut refuz după refuz. | 

a primit prima oară o lucrare intitu- 
lată „Pieta“, pictură fără nici un ca- 
racter, și fără nici o tendinţă decora- 
tivă, dar ce a mai trimis în anii urmă- 
tori a fost respins. Când a trimis prima 
lucrare avea 27 de ani ; când a fost iar 
reprimită o lucrare, avea 37 de ani. 
Ajunsese la maturitate, fără să fi cu- 
noscut_ măcar un cât de Tic succes, cu 
toate că avea de partea lui pe 'Theophile 
Gauthier şi pe Corot. Ei au prevestit 
posibilităţile lui decorative, Cinstea 
revine azi acestor doi subtili critici, al 
căror simţ artistic intră în istorie. 

Cel dintâi care se gândeşte să încre- 
dințeze lui Puvis de Chavannes o lu- 
crare,e primarul orașului Amiens, care, 
impresionat de panourile „Concordia et 
Bellum“, expuse în 1861 la Salonul O- 
ficial şi cumpărate de Stat, le dorea 
pentru Muzeul orașului lui. Statul i le 
cedează. Primarul însă dorește mai 
mult. Mai era loc pe acelaşi perete pen- 
tru alte două compoziţii. Bani nu avea, 
dar Puvis era om bogat. Părinţii lui 
erau mari proprietari de vii în Bour- 
gogne și dădea cea mai mare libertate 
fiului lor şi pentru vocaţia artistică și 
pentru cheltuiala zilnică; de aceea Pu- 
vis se oferă să complecteze pereții Mu- 
zeului cu alte două panouri intitulate 
„Muncă și Odihnă“, în mod cu totul 
gratuit, 

Chassăriau, care prevestise că Puvis 
va ajunge un mare decorator, nu mai 
era în viaţă să se bucure de succesul 





(Cântec pentru 
mâinile iubitei 


Hulubii albi, buimaci de-arome vegetale, 


Care-au sburat prin nesfârşitele arcade de 


mălini 


N'aveau în tăişul lor albul ireal de crini 


Ce-l întind delirant primăverii mâinile tale. 


Sângele vioriu cu subțieri în vis 


Ritmează sub paloare în jocuri somnolente 


Şi 


Svonesc poveşti suave dintr'un trecut închis, 


Mâini albe ca nişte efemere jocuri de vedenii 


Ca 


arcurile lungi cu lunecușuri iente 


îruntea-mi 
ostenită 
Corabie albă de peste mări venită — 


*mtrun hamac  închideţi 


S'aducă pentru voi albastre mirodenii. 


GEORGE PĂTRĂUCEANU 





Li de OLGA GRECEANU 


prietenului lui. Dar era altcineva care 
se bucura : Maria Cantacuzino, pe care 
Puvis de Chavannes o cunoscuse în 
atelierul lui Chassăriau şi de care s'a 
îndrăgostit nebun. Nici nu era de mi- 
rare, căci Maria Cantacuzino, fiica lui 
Nicolae Cantacuzino, mare logofăt al 
Moldovei și soția lui Alexandru Can- 
tacuzino, din ramura Cantacuzino-De- 
leni, zis și kneazul, fost consilier la 
Curtea de Casaţie, era o femee cu totul 
excepțională, atât ca frumuseţe şi edu- 
cație, dar mai ales ca spirit şi inteli- 
genţă. Un an după ce s'a măritat, s'a 
stabilit la Paris, pentru ca să trăiască 
despărțită de bărbatul ei. Işi făcuse 
cercul ei : poetul Nicolae Bălcescu, Ion 
Ghica, Jules Michelet, Edgara Quinet, 
Ernest Renan, Victor Hugo, Ary Renan 
şi Chasseriau. Timp de mai bine de 40 
de ani, Maria Cantacuzino va aduce 
lui Puvis de Chavannes lumină în su- 
flet, în casă, în artă. Parcă altfel e a- 
cum, și pictura lui, așa cum va fi până 
la sfârşit : o artă de ordonare, de echi- 
libru, de stabilitate şi de mare tensiune 
sufletească ascunsă sub severa haină a 
principiilor raționale ale picturii mu- 
rale ; artă austeră ce nu vrea să atragă 
prin mirajul unei expresii de zbucium 
tumultos ca să convingă de existența 
sentimentului. Parcă şi destinul îi su- 


Studiv 


PUVIS DE CHAVANNES . 


văde de când e fericit. Vin comenzi, 
pentru Marsilia, Amiens, Poitiers şi în 
curând și pentru Paris. : 

In fine, Elie Delaunoy şi Paul Baudry 
nu vor fi singurii decoratori, recunos- 
cuți ; acum oficialităţile se întorc şi 
spre el. E adevărat că nu mai e tânăr, 
are acum 53 de ani, dar e atâta entu- 
ziasm în sufletul lui, atâta tinerețe în 
cuget, în viziune, în felul de a-și în- 
țelege arta, că nici un şcolar, nici un 
începător n'ar purcede la lucru cu mai 
mult foc şi pasiune. Obosit, nu e nici 


odată, Dacă m'ar trebui să se pună în 


fiecare seară la frac ca să meargă să 
supeze în lumea lui, noaptea mar în- 
ceta lucrul. Dar Puvis de Chavannes e 
om de lume, și nu înţelege să neglijeze 
nici una din obligaţiile ce îi sunt im- 
puse de rangul lui social. 

Comanda ce are pentru Paris, e o 
Scenă din viaţa sfintei Genevieva, când 


copilă, e găsită de părinţii ei în pădure, . 


unde se roagă în fața unei cruci im- 
provizate. Camille Mauclair povesteşte 
cum, în liceu fiind, elevii alergau în 
recreație până la Pantheon, ca să ad- 
mire și să schiţeze opera lui Puvis de 
Chavannes, cu intenția de a o pătrun- 
de, contempla şi înțelege, atât Ji se pă- 
rea concepția de originală, 

Patru ani mai târziu, lucrează pen- 
tru Muzeul din Lyon, din nou pentru 
Paris, întâi pentru Primărie apoi pen- 
tru marele amfiteatru al Sorbonei, pen- 
tru Rouen și pentru Amiens. De acum, 
nu mai era un necunoscut, nici pentru 
oficialități, nici pentru public. Numai 
impresioniștii îl dispreţuiau şi îl bat- 
jocoreau, dar cum și Puvis de Chavan- 
nes nu avea nici o stimă pentru ei, a- 
precierile insultătoare nu-l dureau şi 
nu î-au fost nici odată stavilă în dru- 
mul ales. 

E epoca în care Paul Baudoin începe 
să lucreze cu ei, introdus fiind pe lângă 
marele artist de fiica lui Jules Mi- 
chelet, cu care Baudoin se va însura. 
Fiica lui Michelet era nelipsită din casa 
Mariei Cantacuzino, aşa cum fusese pe 
vremuri şi tatăl ei. Am cunoscut-o şi eu 
în anul 1931, un an înainte de a fi vă- 
-duvă. Mi-a voibit cu afecţiune de su- 
xorile Brătianu, la care a şi petrecut 
o vară la “Florica. Avea, ca și bărbatul 
ei, Baudoin, un cult pentru Puvis de 
Chavannes. Il descria ca pe un elegant 
al secolului : statură frumoasă, înaltă, 
un foarte elegant port al capului, oval 
mai mult rotund, trăsături regulate, o 
expresie mândră, foarte 'roșu la faţă, 

„păr castaniu bogat, mustăţi, barbă ro- 
tundă gen „Favorite“, o privire dreaptă 
cam oțelită, iar în ce privește îmbră- 
cămintea lui, era tot ce poate fi mai 
opus tipului „boem“. Nu numai că dis- 
prețuia un astfel de gen adoptat de 
toţi artiştii, dar îl evita cu exagerare. 
Chiar dimineața la 7, când pleca dela 
apartamentul lui din Place Pigalle ia 
atelierul din Neuilly, — dela un capăt 
al altuia al orașului — Puvis de Cha- 
vannes mergea în redingotă şi „joben“. 


(Va urma). 


> 











eodatos, Sirianul, stliy — 
cântăreț, din lăută — al pu- 
i temnicului neam al Claudi- 
|. ilor, mergea pitiş, urmat de 
i um convoiu de umbre călă- 
toare ce lunecau fără foșnet 
de-a-lungul grădinilor ceza- 
riame, pe colinele presărate cu dalbele vile 
ale bogătașilor romani. 

Era o noapte binecuvântată: o noapte de 
primăvară, cu lună și tăcere deplină. 

De prin grădini se răspânaea miros de 
migdali înfloriţi... când și când doar vreun 
țipăt qe păun sfâşia strident liniştea sau 
vreun urlet de fiară sălbatică, închisă în 
cușcă, hăuia sură, groaznic, prelung... 

— 'Tăcere! — șuieră, printre dinți Theo- 
datos, aplecându-se către mijlocul potecii 
stâncoase; în aceeaşi clipă, şirul de siluete 
din urmă-i se pierdu în umbra zidului ce 
împrejmuia grădinile, pe sub festoane de 
mlădiță de iederă și de trandafiri, atâr- 
nânde, şi pe după coloanele statuilor albe. 

Departe, dinspre Tibru, în fundul cenu- 
şiu al zării, licăriră niște luminiţe; jocul lor 
fu scurt — peste puţin niște svonuri abia 
perceptibile vestiră: apropierea unor oameni. 

"Tneodatos își lipi urechea de pământ. 

— Vin... sunt fraţii... creștinii... se sculă 
repede și vorbi ceva în şoaptă cu mai-ma- 
rele cetei înarmate, care stătea în umbră. 

— Lovi-i-vom prin . surprindere ? — în- 
trebă celălalt. 








— Nu. Veţi veni după mine, fi vom- 


prinde pe toţi în catacombe! Linişte! Vă 
conjur, păstraţi liniște! Vor fi aci îndată. 
Orice veţi auzi, tăceți... nu vă trădaţi.. — 
şoptea el înfierbântat. 

— Dar dacă ne vei întinde vreo cursă... 
atunci... — îşi desfăcu mantaua și făcu să 
străfulgere goliciumea unei spade scurte. 

Theodatos amuţi, se așeză, pe vine la um- 
bra, unei statui albe și începu să aștepte, 
liniștit, sosirea oamenilor, pe care îi auzise 
adineaori venind de jos, din spre Tibru. 

Aceștia se zăriră în curând, la lumina 
lunei; mergeau domol în sus — trei la nu- 
măr; trei moşnegi, în niște sumane de păs- 
tori, din piele de capră, desculți și prăpă- 
diți, aducând mult — după bărbile neîn- 
grijite, după chipurile sirijite şi după che- 
liile lor -— cu cinicii greci ce-și propovădu- 
iau filosofia prin ospătăriile gladiatorilor și 
prin împrejurimile 'Tibrului. 

— Mielul iui Dumnezeul — șopti Theo- 
datos, îngenunchind înaintea lor; era, sa- 
lutul şi vorba de recunoaștere a, credineio- 
şilor. 

Unul din bătrâni, cel care pășea în mij- 
loc şi întrecea în inâlțime pe ceilalţi, în- 
tinse mâna deasupra smeritului și grai lin: 

= Binecuvântai cei ce veghează, căci a 
lor. este împărăţia Mielului. 

— Trecut-au oare toți? — întrebă pe cel 
îngenunchiat un alt bătrân. 

— 'Loţi. Eu sânt de veghe împreună cu 
alţi fraţi. Mergeţi în pace, 

Bătrânii pășiră mai departe și dispărură 
in umbra unor chiparoși ce-şi inaițau si- 
iluetele negre de-a-lungul drumului, iar 
Theodatos se ridică în grabă și privi în ur- 
mă-le lung, neliniștit, intiorat de o teamă 
adâncă, neințeleasă.,. 

Lovi în cele din urmă cu mânerul de a- 
ramă al tesacului său în peretele unui bo- 
lovan — nu trecu mult, și din tufișurile 
din preajmă răsăriră o mulţime de bărbați, 
apropiindu-se. atât de tăcut, încât nu se 
auzi niciun zăngănit de spadă. 

— Sunt toți acum. Chiar adineaori a tre- 
cut pe aici şi preotul lor cel mai mare. In- 
îr'o oră trebue să fim acolo! — zise Theo- 
datos, arătând măgurile cele îndepărtate, 
ale căror gheburi albăstrii dominau, în ar- 
gintiul lunei, zidăriile conductelor de apă. 
Porniră la drum, în tăcere şin cea mai 
mare taină, veghind ca nu cumva vreo îs- 
coadă să observe expediţia și să prevină 
prada, împotriva căreia se urzea lațul. 

Merseră o bună bucată, prin umbra u- 
nui apeduct, care, aidoma unei enorme sco- 
lopendre, susținută de mii de picioare vâr- 
toase, își etala lungimea de-a-curmezișul 
câmpiei oable. Era 'o liniște atât de desă- 
vârșită, încât se auzea gâlgâitul apei în- 
lăuntrul conductei și foșnetul cactuşilor ce 
alcătuiesc aci o vegetaţie bogată. Trscură 
apoi, cu multă băgare de seamă, pe lângă 
un templu, sub a cărui colonadă pâlpâiau 
tainice iumini, şi cotiră în sfârșit, domol, 
către platoul prin. mijlocul căruia: se în- 
tinde acea eternă „Regina Viarum“ — via 
Appia. : aid me si. îs 

Şi aici, liniștea și tăcerea, stăpâneau până 
întratât văzduhul, încât puteai deosebi 
până” și gingașele jocuri âle- unor fântâni 
nevăzute. Numai din când în: când, îndul- 











cite de surdina depărtării, — sunete de fla- 
ute și de tluiere ciobânești vibrau prin aer 
şi se iroseau în marea tacerii, inir'o ploaie 
de susure, pentru a se contunda mai apoi 
cu cel svon purces de prin lanuri de orz și 
de prin livez de datini, îimpovăraţi cu nin- 
soare de îlori: — cu zumzetul liperweior şi 
cu chemările drăgăstoase ale prepelțelor... 

Mergeau, urcand dealui, prinise vu, pe 
subt umbrare verzi de viţă, învoaltă, prin 
care luna risipea darnic pe pământ minu- 
nate arabescuri de argint, Inantau în tă- 
cere, ca niște duhuri — nicio şoapiă, ni- 
ciun zânganit de armă, nicio rasuuare de 
opintire —, iar când se vâzură pe creștetul 
pieșuv al dealului, plin de boiovani, de 
gropi şi de dărâmături, îşi îndoiră avenţia 
ș prinseră a se iurișa tiptil, semănând — 
prin glugile ce le acopereau capul și prin 
mantule ce le ascundeau spadeie — unui 
alaiu de fantome; — lunecau pe marginea 
mariior grote, vechi cariere de piatra, Lă- 
sate în paragină; — dispăreau în scorburi 
de stanci; — se târau.pe mâini prin tre- 
cătorile cu atât mai periculoase, cu cât erau 
mai scăldate în lumina lunei; — ba uneori, 
cu corpul plecat, se strecurau, în vâr- 
tul picioarelor, de-a-lungul zidurilor de vile, 
având nu departe de ei acele trattoria!) 
suburbane, piine de vulg și de tumuli, ba 
aiteori, anunţaţi prin wpătul prelung de 
păug, imitat de Theodavos, se opreau în 
oc, sau se risipeau, pierzându-și urmele 
în umbrele nopyil. '1'nevdatos, pe măsură ce 
se apropia de intrarea în vechile cariere, 
unde obișnuiau să se adune creștinii, re: 
peta din ce în ce mai des centuriilor, care-l 
urmau, semnalele de oprire, — deoarece în- 
tâinea acum în cale-i, prin locurile ce-i €- 
rau cunoscute doar lui, avanposturile ri- 
sipite ale credincioşilor, care, rață de ne- 
ostoitele şi cruntele persecuții și torturi ce 
se abăteau asupra lor, nu aveau altă armă 
de aparare gecat vegherea în tainiţi. Pe 
toți acești paznici tăinuiţi, ei singur reu- 
şea să-i indepărteze dela posturile lor, pre- 
vextând întru aceasta porunca a msuși 
marelui pontifice și folosind şi imprejura- 
ea, că era bine cunoscut în randurile cre- 
dincioșilor, ca unul din cei mai fervenţi a- 
nuci a Mielului şi — mai ales — ca unul 
care trecuse deja prin groaza carcerei ma- 
meriine și prin mucenicie. 

'Theodatos și-le amintea prea bine, în a- 
ceasta clipa... mai avea încă râni nevinde- 
cate, in coaste, râni pricinuite de jarul tor- 
ţei, care-l usturau acum atât de teribil, în- 
cât iaţa smeadă a Sirianului deveni din- 
trodată, cenușie, de durere, dar — și de 
emoția care-i cuprinsese... 

„„Călăuzea pâlcurile de ostaşi, agale, din 
ce în ce mai agale, — din când în când se 
oprea, şi-și plimba în jur privirile învăpă- 
iate, căutând parcă vreo potecă de scâpare, 
dar atunci — întrezărea, în umbră, chipul 
„neruntat al centurionului și mohoritele o- 
chiade ale soldaţilor, care-l iscodeau... 

Intrară în cele din urmă în via Appia şi 
acolo, la, umbra grădinii unei case, ale că- 
rei ferestre iluminate cătau spre Roma, — 
vizibilă în vale, — Theodatos se așeză.; 
mai-marele sutaşilor însă dădu un semnal 
din fluier şi purcese înainte, prin mijlocul 
căii, fără a se mai ascunde, — în timp ce 
în urmă-i, de prin grădini, de prin vii, din 
case scunde, de subt porticele templelor 
mici, mijeau mulţimi de ostași, care se ali- 
niară îndată în pâlcuri de războiu, Mer- 
geau cu toții încet, dar cu toate acestea, 
tropăitul celor câteva sute de bărbaţi pe 
solidele lespezi de bazalt, — cu care era 
pavată via Appia, — răsuna, cu ecou puter- 
nic și trezea totul în preajmă: — din por- 
ticele caselor - începură să răsară capete 
negre de sclavi, — ici, colo, câte un zăvor 
lăsa, întrredeschisă fereastra, în care apărea 
chipul inirat al vreunui quirit 2), — dar a- 
tunci decurionii ce ţimeau flancurile pâl- 
curilor dese, ofereau vederii spade străluci- 
toare și'ndată... uşi şi ferestre se închideau, 
capete şi chipuri dispăreau, pălind de frică. 

Învăluiți de umbra marilor copaci, în 10- 
cul unde străjuia o statue și șopotea, o fân- 
tână, se opriră o clipă: — un murmur de 
porunci și — întreaga, armată, orânduită, în 
iungi cordoane, se risipi, cât ai clipi din 
ochi, și înconjură din toate părţile vâriul 
colinei, pe care albea, încadrată de nişte 
pini răsfiraţi, o căsuță scundă, pe jumătate 
ruinată; pe aici se afla intrarea în sub- 
terane, cunoscută în de aproape numai tră- 
dătorului. iau 

Theodatos porni în grabă către căsuţă, 
dar, pe la mijlocul drumului, se opri din 
mers şi-şi aruncă privirile asupra Romei, 
care, de pe această înălțime, se vedea ca "n 
palmă, aidoma unei enorme planșe cu cadri- 
latere plane de piatră. Luna stăpânea tăria, 
munţii se pierdeau întz'o negură albă, prin 
care licăreau, daurite, acoperișurile palate- 
lor : ta stânga, în depărtare, hăt peste Ti- 





tiseră. 


a împlinirii veacului. 








Oa e a 





Cânta cerul, prin urmare, pro-: 
hodul tuturor fiinţelor, al existen- 
țelor mari şi mici, dar nemernice 
laolaltă în neputinţa și zădărnicia 
lor. Iar lumea fremăta și aștepta 
deslănțuirea din urmă, hotărâtoa- 
re. Stăteau pretutindeni toţi, cu 
fruntea plecată, în smerenia sfâr- 
şitului, pe care ei înşişi şi-l pregă- 


Crengile din parc și din grădi- 
nile de pe deal erau învăluite în 
ceața luminoasă dela început. Din 
loc în loc, ele străluceau 'în sâm- 
buri scânteetori, care se uneau, se 
adunau şi alcătuiau o întinsă, o 
superbă mare de lumină. Și boabe 
de scântei picurau pe trunchiuri, 
lăsându-se ușor, până la rădăcină, 
până în iarba umedă şi rece. 

Zumzetul plecat din înălțimi se 
lăsase și el până aproape de ra- 
muri şi de flori, însoțind pogori- 
rea nesfârşită a luminii din ceruri. 
Se auzea mai bine, în păenjinişul 
de scânteeri, muzica înfiorătoare 


Şi inimile se apropiau, odată cu 
feţele ce se căutau și ele, dogorite 


TIPOGRAFIA „UNIVERSUL“ 8. A. BUCUREȘTI STR. BREZOIANU 23—25 


UNIVERSUL LITERAR 


bru, dincolo de grădinile cezariene, se în- 
tindea o mare de ceaţă, iar mai aproape — 
haosul caselor şi templelor, îngemănate în- 
tr'o singură massă albicioasă, estompată de 
fluidul albăstrui al claruiui de lună. 

E! contempla eternul oraș, cu ochii larg 
deschiși. Vifor de bucurii demonice îi era 
însă, sufletul răscolit — căci își amintea 
sclavul făgăduințele lui Cezar, care, drept 
plată pentru destăinuirea intrării în cata- 
combe și pentru predarea creștinilor în mâi- 
nile Romanilor, avea să-l hărăzească cu li- 
bertate, cu avuții și cu cetățenia romană... 

„.„Se repezi, în sfârșit, spre căsuţa singu- 
ratecă și bătu în ușă, în felul știut. 

— Mielul — rosti el, cu glas puternic, în 
deschizătura ușii. 

— Intră în pace! — grăi 
lăuntru. 

— Inceputu-s'a jertfa ? 

— Chiar acum. Nu demult a intrat și 
Anicius; el va citi azi fraţilor epistola lui 
Pavel — îi răspunse omul, pașnic, înmâ- 

nându-i fachia aprinsă — o împletitură de 
șnururi, îmbibată în rășină. 

Theodatos apucă cu o mână fachia, dar, 
in același timp, înfipse, cu cealaltă, spada 
lată în gâtlejul bătrânului, care desfăcu 
doar brațele și căzu lung pe spate, horcăi o 
clipă, svârli din picioare, sgârie cu unghiile 
lutul podelei și — își dete sufletul. Totul nu 
dură decât câteva clipe. .Sirianul ieși apoi 
din casă. Il întâmpină centurionul. 

— Mă voiu duce în subterane, să văd, 
dacă sunt toţi, şi-ţi voiu da de știre îndată. 

— Voiu merge cu tine — răspunse Ro- 
manul. 

— Cum ţi-e placul, stăpâne. 

Purceseră spre o curte mică, ascunsă în 


cineva din- 





-Nuvelă - 





dosul căsuţei, trecânq pe sub niște bolți de - 


piatră, — o curte năpădită de tutișuri de 
iaur sălbatic şi de iederă căţărătoare. Sub 
una, din aceste bolți, era intrarea în cata- 
combe, atât de tăinuită, atât de acoperită 
cu iederă și cu verdeață și atât de bine ba- 
ricadată, cu blocuri de piatră, încât, dacă 
nai fi știut de existența ei, ţi-ar fi fost cu 
totul imposibil ca so găsești. 

'Theodatos dădu într'o parte bolovanii și 
începu să coboare, cel dintâi, treptele tocite, 
săpate în tuf; Romanul îl urmă, cu spada 
goală, hotărît. 

Ti cuprinse o noapte adâncă şi o liniște 
de mormânt. Un aer de putregaiu, dar uscat, 
năvăli din adâncuri, din nesfârșitele hăuri 
negre ale coridoarelor; de prin tainiţile ne- 
cunoscute, în care se pierdeau acum, groaza 
plutea spre dânșii cu aripi de tăcere. Cu 
toate acestea, 
înainte prin acele coridoare, atât de bine 
cunoscute, — căci le străbătuse de atâtea, 


ori, ca să asculte graiurile blânde ce-i vor- 


beau despre bunul Dumnezeu, despre Mie- 
lul Lui, despre veșnicie... 

„Pe îondul acestei înspăimântătoare bezne, 
pâlpâiau pe alocuri, prin adânci firide, 
lămpi qe untdelemn, *) aducând cu niște 
fluturi ce-și scutură aripioarele de aur, ca 
să arate credincioșilor calea. 

— Mai e departe? — întrebă Romanul, 
în şoaptă şi plin de neliniște, căci inima-i 
neînfricată, începu a fi pătrunsă totuşi de o 
teamă superstițioasă, = 

— Departe! — răspunse Theodatos, as- 
cultând cu luare aminte surdul ecou al 
propriei sale voci, răsunând prelung. 

Iar la fiecare răspântie de coridor, își re 
peta în sine, ca pentru a-și întări sufletul : 

— Libertate ! Libertate !... 

Şi grelele-i sprâncene siriane îi adum- 
breau atunci ochii, care săgetau fulgerele 





VAMA INCERCĂRILOR 


(Urmare din pag. 1-a) 


de văpaia necontenită, venită de 
sus, odată cu braţele ce se întin- 
deau spre o înlănţuire supremă, în 
dragostea care sălășluia în fiecare 
dintre noi, dar pe care am înăbu- 
şit-o până în acea clipă. Covorul 
de lumină al tăriilor cerești se 

„afla aproape,.tot mai aproape... 
Lumea îşi aștepta resemnată sfâr- 
şitul, descoperind iubirea, care nu 
mai avea să preţuiască nimic, du- 
păce scrum se va aşterne peste 
globul nefericit... 


Dimineaţa, când focurile adevă- 
rate ale răsăritului mau surprins 
în scaunul unde trecusem ceasu- 
rile scurte ale nopţii „a adus și li- 
niștea că vedenia se risipise, îm- 
preună cu toate fiorurile întuneri- 
cului.. Dar stăruitoare rămânea 
icoana acelui spectacol. După cum 
nu înceta să fie simțită dorința de 
mai înainte, a momentelor când 
ura încetase, împlinind ceva mai 
devreme glasul mulțimilor, înse- 
tate după împăcarea care nu vrea 
să vină totuși atât de curând. 


C. N. NEGOIŢĂ 





'Theodatos mergea curagios - 


a E i ea fi e a i E tie aie etnii 0 





unei bucurii atât de copleșitoare, atât de 
spontană și atât de orbitoare, încât trebuia 
să se oprească din când în când, barem 
pentru o clipă, pentru ca să-și adune pu- 
terile, — dar de fiecare dată era, constrâns 
a purcede mai departe, căci îl lovea ușor pe 
eri cu spada, Romanul, şi-i șoptea gla- 
cial : 

— Călăuzește | 

Mergea așa dar, iar când ajunseră într'o 
rotondă,' de unde se împânzea, un întreg la- 
birint de galerii tenebroase, — cătă în ur- 
mă-i. Romanul era vânăt de spaimă şi-și 
perinda, privirile îngrozite de-a-lungul pe- 
reţilor, în piatra, cărora, ca în niște sertare 
împodobite cu tot felul de inscripţii şi de 
steme, își dormeau somnul de veci sute de 
creștini, uciși şi martirizați, Rămaseră o 
clipă împietriţi — căci dintro depărtare 
necunoscută, din cele tainiți ce căscau sute 
de gâtlejuri negre, — în mijlocul acestei li. 
niști de cavou, — se auzi deodată, slab de 
tot, îreamătul unor cântări ce părea atât 
de straniu şi atât de lugubru, încât o paloare 
de moarte se așternu, pe neașteptate, peste 
chipul amândorura, cântările urmau pre- 
lung, plutind ca o lamentaţie jalnică și a- 
dormitoare, întru pomenirea, celor răposaţi, 
ca un imn funebru... 

„.. Cântările amuţiseră de mult — ei însă 
mai ascultau încă, ţintuiți locului, de spai- 
mă, dar și de acea negrăită liniște, care-și 
întinsese peste tot stăpânirea, întreruptă 
doar de pârâiul și de sâsâitul arzândelor 
şnururi de rășină, precum și de ritmul ne- 
bun al inimilor și sângelui, svâcnind în 
tâmple, a1 celor două ființe omenești. 

— Călăuzește ! — murmură printre dinți 


a 





de WLADYSLAW REYMONT 





Romanul, repezindu-se de altminteri, cel 
dintâi, înainte — căci prefera, vezi-bine, de 
o mie de ori moartea, decât acest simțămâni. 
de groază care-l făcea cu totul nevolnic. 

Porniră în grabă. 

Thedatos îl tot asigura pe centurion, că 
nu mai e departe — și, de tapt, departe nu 
mai aveau de mers. Cu toate acestea, şi în- 
tr'însul se petrecea acum, pare-se, ceva te- 
Tibil, — căci se oprea din ce în ce mai des, 
își îreca ochii, se convingea, dacă spada-i e 
tot la locul ei, atingea cu mâinile pereții 
coridoarelor, repeta în fiece clipă: libertate! 
libertate!... — dar toate aceste sforțări nu-i 
puteau înnăbuşi în sutlet teama, din ce în 
ce mai chinuitoare; într'una din capele — 
una din acelea, în care prisoseau catacombe- 
ie creştinilor -— el contemplase îndelung o 
zugrăveală stingheră, reprezentând pe Crist, 
cu milușelul pe umeri, şi de atunci — mer- 
su-i deveni goană nebună, având drept 
țintă : miște luminiţe ce apăruseră în a- 
dâncuri şi glasuri omenești ce se auzeau 
din ce în ce mai lămurit... 

Romanul rămase în umbră. Celălalt se 
îurișă în spre deschizătura, prin care inun- 
da lumina, şi privi în interiorul capelei, 

„„Moşneagul, care-l binecuvântase pe 
drumul din spre Tibru, şedea în mijlocul 
lăcașului, în veșminte preoțești, albe, — e- 
giptene, — şi citea cu viers monoton, dar 
puternic: 

— „Binecuwvântaţi pre cei ce vă urmă- 
rește pe nedrept; binecuvântaţi-i, şi nu-i 
biesternaţi“. 

„Nu vă răzbunaţi singuri, căci: a Mea 
este răzbunarea; Eu plătesc-—zice Domnul“. 

„Nu te lăsa învins de cei rău“... 

„„ Dar Theodatos nu mai auzea şi nu 
mai vedea, nimic ; ochii săi erau acum aţin- 
tiți către Crist, care — statue policromă, 
barbară, grosolană — trona pe altar și în- 
tindea ambele mâini spre capelă, pe deasu- 
pra capetelor credincioşilor; — torţele şi lăm- 
Piţele ce atârnau pe pereţi, radiau o lumi- 
nă gălbuie peste chipu-i slab, dar negrăit 
de dulce, și peste mâinile sale lungi, care 
blagosloveau și chemau la dânsul, cu atâta 
dragoste, întreagă acea mulţime, absorbită 
în ascultarea cuvintelor bătrânului. 











1944 


lulie 





__« Torţele fumegau, cu pale sângerânde, 
în Sus, carre borta prin care pătrunaea ae- 
TUI, — iumina și crepuscuiul se preiingeau, 
in aăre, pe pe:eţu gui, pămănuil, prin unde, 
peste capeve de ierti şi ae copu, — cuvia- 
Vele AQDULIEZELEȘU pluweăal Pituuiindeni, ca 
un Susur aDsurv1ț ue LOaLe sulitieie;, — a- 
cum purceaeau suspine, — acum piânsete 
Cu Nouo cuiremurau piepturi, — acum un 
Singur SUrIgăt, SCULI, Sitazievor, Umpiea 1n- 
tieaga capeiă, or ae cae ori venerarul 
pre. poinenea pe cei săvaişiți intru cu edin- 
ţa, — apoi, Slazita ifiȘIe își relua iar sta- 
pănirea — doar Ochii 1rațuor mal sorbeau 
inca aulcele cip al WMhelinui, doar 1rungate 
piine de sugma:ele ViltUaresor maririi se 
smereau qunzintea Lui și se piecau, aluuma 
spicelor în faţa secerătorului divin... 

T'neodatos se trase într'o parte, câci simţi 
pe umarul său Spuaa HOnaaulul, SE TEurd- 
sera amanaoi, VAcUuţi, Vreo câţiva paşi. 

— Mau repeae, mâu repeae, Supune... Sânt 
toţi, sant 1oş1... e tou a Vosu arunca ia 
picioareie Cezarului; pe Loţi ţi-l predau, 
stapâne, și preoţi ȘI iraţi ȘI ICV, pe Toţi 
Lamăltă 1... Văzur-ai, Suupănt ? era atu, 
prinvre ei, şi nopuul kinus, tribunui — 
DOLDOLOSEA €i, pe nerâsurare, inierpantat, 
INCONȘUENT apoape. 

Dar Homaiul acea mereu : ridicase doar 
În Sus 1acuuu-i arzăuuă, luuina Cu ta Lăja 
SIrIanUuul ŞI —.0 Sculpă, CU VOaLă Strănăr. 
__ ÎNEOUaLug se matpălia — Cel qinva, — 
iuținau-Și Păși, Qi cand ajunse.ă ta pri- 
mă IOiOnua, de Unue şerpuiau La Oaie par- 
țile gaimue corlavare:or, — se irulura — și 
sari 1napoi. 

se HrovS stătea inaintea Mi — Hristos, 
cu inăimiuie intinse, — şi se una la dansul... 

Sunanul se repezi în cel de ai aouea cor 
A0r, — CUcl Cunuşută LUA LEȘIELE, — ȘI N. 
cepu a se freca la ochi. 

__„Tistos — Starea şi acu, cu mâinile 
intinse, şi-l privea — cu mște otni Guiuși, 
nespus ge bianzi.., 

___Dirlânul se opri —-- un potup de groază î 
munagase inima Și-l sguauia atât ae puLer- 
Dic, incât netericitul se lupi de perete şi râ- 
mase „asilei, impietrt, bicisnuc, cupe ne- 
stărșite, — cu ocnii închişi, tâză a, cueza 
să se miște, tără a se incumeta să Tespi- e... 
până Cana, VenINGu-șI în 1ur€, in Ce an 
urmă, — aupa ce-și punibă, o cupita, privi- 
rile ratăcise, in Juzu-t — navăll, ca un om 
pin pala ae 1uiii, intr'un alt coraor, dar și 
acolo, 


„„Hristos — stătea pururi înaintea lui, 
cu maniie întinse, — Hristos uriaș, intr'o 
lumina orbitoare, — și se uita la dânsul... 


„„ Theodatos scoase un răcnet de nebun, 
Svârii iaenia, se ghemui de îrică, și, orbit, 
ieșut din munu, făcu calea întoarsă spre ro- 
tongă; — în deliru-i vijelios, el cusreiera 
gangurile întortochiate, se retrăgea, se 
tăra, cadea, la pământ, se rănea de al 
urla de neputinţă și de groază fără margirii, 
căci — pururea şi pretutindeni, Hristos îi 
tăra calea, — pururea și pretutindeni, în- 
tâlnea acea figură radioasă, strălucitoare, în- 
cununată de nimb, — pururea și p.erutin- 
deni, vedea aceie mâini, întinzându-se spre 
cansul, — pururea și pretutindeni, veuea 
faţa senină a Aceiuia; — şi pretutindeni se 
uitau la dânsul acei ochi limpezi, pătiunză- 
tori, iscotitori şi groaznici în acelaș timp;— 
pretutindeni... pretutindeni... 

Aiurit, își îmbrobodise capul cu poala 
mantalei, — uitând cu desăvarşire de Ro 
mănul, care rămase singur, uitat în acele 
groaznice tainiţi și implora, cu strigât ne- 
omenesc, îndurare; — alerga în neștire 
prin surdele pustieiăți subterane, pierzand 
conștiința, încotro aleargă, ce se petrece 
cu gânsul, mânat doar de propriu-i delir, 
de desnădejde și de ecourile strigătelor ce 
goneau după el, ca niște freamâte ale 
morţii, urmărindu-i pas cu pas... Voia să se 
intoarcă la capelă, voia să cerșească milă 
și iertare ,să purceadă chiar la tortură, 
dar — cu toate că auzea bine cântarile 
îraţilor, cu toate că vedea deja luminile 
și simţea că nu mai are mulţ de mers, cu 
toate acestea însă el nu mai putea nimeri, 
el nu mai putea ieşi, dar nu mai putea 
nici — rămâne... 

Atunci — -în paroxismul celor mai 
cumplite chinuri, printi”o ultimă, încordare 
a groazei și a desnădejdiei, el scoase spada 
și, ridicând-o — se năpusti asupra, acele! 
vedenii luminoase, care toţ mai ținea mâi- 
nile întinse și-i tăia pietutindeni calea; — 
spada spintecă văzduhul, dar tot în acelaşi 
timp, Sirianul, — cu ultimele fibre ale 
simţirii și ale conştiinţei sale, — simţi că... 
îl cuprind două mâini întinse și că... o voce 
lină, o voce de mormânt și de veșnicie, vi- 
brează într'însul : 

— In schimbul libertăţii tale, vrei să 
vinzi libertatea tuturor, Theodatos ?... 


In zadar tot aștepta Cezar, în noaptea 


„aceea şi 'n cele următoare, înapoierea căpe. 


teniei prinşilor şi a lui Theodatos... 


Trad. din polonă de MARIAN ZBASKI 


1) birturi (pe italieneşte), 
2) quiris — cetățean roman. 
3) în chipul literei ornamentale. 





Taxa poștală piătită în memerar confor aprobării dir. G-le E, E, IT, NE, 24.484.939