Tehnium/1993/9303

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ANUL XXIII

INIŢIERE ÎN

ELECTRONICĂ .

Dubieţi şi tripleţi

CQ-YO.

Staţie emisie-recepţie
ATV-438 MHz
Antene de emisie şi
recepţie pentru unde
scurte şi ultrascurte
Antena superlong wire

AUDIO .

Amplificator de tensiune
Procesor audio
cu TCA 350

LABORATOR ..

Modulator T.V.

SERVICE ...

Depanarea receptoarelor
J.V. color

înlocuirea circuitului integrat
TA 7136 AP

ATELIER .....

Convertor de măsură RMS
Exponometru digital de
laborator

CITITORII RECOMANDĂ.

| Căsuţă electrificată

Manipulator electronic

VIDEORECORDERE...

Compatibilitatea
videocasetofoanelor VHS-C şi
VHS „standard' 1

MAGAZIN AUTO ..

Carburatorul DAAZ 2108

REVISTĂ LUiAHĂ
PENTRU CONSTRUCTORII
AMATORI

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1,

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,

SECTORUL 1, TELEF0I\1:61 8 35 66-617 60 10/2059

PREŢUL 75 LEI

Articolele conţinute în acest număr
aparţin unor vechi colaboratori ai revistei TEHNIUM,
care au astfel ocazia să se prezinte cititorilor noştri.
Menţionăm că intenţia noastră este de a continua aceste prezentări,
cei aflaţi în paginile acestui număr fiind
doar o parte dintre cei care au contribuit
prin talentul şi munca lor, la apariţia neîntreruptă lună de lună,
a revistei TEHNIUM timp de peste 22 ani.

Le adresăm mulţumirile noastre şi ale cititorilor pasionaţi
ai revistei, aşteptîndu-i cu alte materiale la fel de interesante.

Cu acelaşi interes aşteptăm şi articole
pentru publicare ale mai noilor noştri colaboratori
precum şi ale celor care nu au debutat încă .

• Născut la 21 martie 1935 în jude¬
ţul Botoşani;

• Absolvent al Facultăţii de Elec¬
tronică din Institutul Politehnic Bucu¬
reşti;

• Activitate profesională în dome¬
niul radiocomunicaţiilor şi din 1971 re¬
dactor la Tehnium. Din 1975 preia
conducerea revistei. A publicat 9 cărţi
şi sute de articole în domeniu.

• S-a născut la 15 aprilie 1953 la
Slatina, jud. Olt;

® A absolvit Facultatea de Electro¬
tehnică, secţia Electronică Aplicată,
din cadrul Institutului Politehnic Iaşi,
în anul J977;

• A debutat în Tehnium în 1980;

• Are preocupări legate de domeni¬
ile: radio, televiziune, videorecordere,
automatizări, electronică auto.

Ing. ÎLIE MIHĂESCU
REDACTOR ŞEF

Ing. ŞERBAN NAICU
SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE

Introducerea dubleţilor şi a
tripleţilor a fost necesară pentru a
elimina dificultăţile de împerechere a
tranzistoarelor din etajele finale de
putere. Astfel, etajele finale de
putere (în clasa B, în contratimp, cu
simetrie complementară) sînt în
general utilizate la puteri mici (sub
50W) din cauza dificultăţilor de
procurare a două tranzistoare
identice ca parametri, dar
complementare, de puteri mai mari.
La puteri mai mari lipsesc în special
tranzistoarele de tip pnp.

Din aceste dificultăţi s-a născut
ideea realizării unor dubleţi sau
tfipleţi de tranzistoare, care constă
în obţinerea unui tranzistor
echivalent format dintr-o structură
de două sau trei tranzistoare,
tranzistor echivalent a cărui
polaritate poate fi diferită de cea a
tranzistorului final de putere care
intră în alcătuirea lui.

Etajele finale de putere ale unui
amplificator în contratimp realizate
cu astfel de tranzistoare se numesc
cu simetrie cvasicomplementară.
Etajele poartă această denumire
deoarece tranzistoarele finale care
alcătuiesc dubleţii sau tripleţii
respectivi nu sînt complementare, ci
identice.

în general, acest tip de tranzistor
echivalent format din două
tranzistoare poartă denumirea de
tranzistor compus.

Cele mai cunoscute astfel de tipuri
de tranzistoare compuse sînt
prezentate în figura 1, tranzistoare în
conexiune Darlington şi cele din
figura 2, tranzistoare în conexiunea
Super—G. Se mai pot forma astfel
de conexiuni de două tranzistoare
sub forma unui tranzistor compus de
tip Super—D şi de tip cascodă, pe
care le vom prezenta cu un alt prilej.

Facem precizarea că, în timp ce
tranzistoarele compuse de tip
Darlington şi Super—G se întîlnesc
în schemele electrice ca în formele

DUBLEŢI
ŞI TRIPLEŢI

®lng. ŞERBAN NAICU

îc 2 t 10
>ci ^6 c 2

i B = ( pi+Hi Bl

prezentate în figurile 1 şi 2, celelalte
conexiuni (Super—D şi cascodă) se
întîlnesc sub forme mai complexe.

Conexiunea din figura 1 a fost
inventată în anul 1952 de către
electronistul american S. Darlington,
de unde provine şi denumirea ei. Se
observă că această conexiune
conţine două tranzistoare de aceeaşi
polaritate, emitorul primului
asigurînd curentul de bază al celui
ce urmează.

Du bieţii pot fi:

— fără schimbare de polaritate, ca

în figura 1, unde tranzistorul de
putere T2 şi tranzistorul echivalent
1 sînt de aceeaşi polaritate;

— cu schimbare de polaritate, ca
în figura 2, în care tranzistorul de
putere T2 este de altă polaritate
decît tranzistorul echivalent rezultat.
Se observă că la acest tip de dublet
cu schimbarea polarităţii, colectorul
tranzistorului final T2 joacă rol de
emitor pentru tranzistorul echivalent
rezultat, iar emitorul lui T2 rol de
colector.

Rezuită astfel că utilizarea
dubleţilor ne oferă posibilitatea

ici .

i !C 2

J ]

, T1 .

)C 2

P n r

realizării etajelor finale în contratimp
cu tranzistoare de putere identice
(de aceeaşi polaritate), efectul de
simetrie complementară fiind
asigurat de alţi tranzistori de putere
mai mică, care se pot împerechea
corespunzător. Acest lucru se
verifică uşor dacă împerechem
dubletul din figura la cu cel din
figura 2a (un tranzistor echivalent
npn şi unul pnp). Tranzistoarele de
putere / (T2) au în ambele cazuri
aceeaşi' polaritate (npn).

Pentru această împerechere se
observă asimetria în ceea ce priveşte
impedanţa de intrare. Astfel, în joasă
frecvenţă pentru dubletul din figura
la, impedanţa de intrare va fi: h,,,-
h 11eT + (0 + 1 ’ h iieT 2 . iar pentru cel
din figura 2a, impedanţa de intrare
va fi: h 11e = h 11eT ,. Această asime¬
trie se poate elimina prin introdu¬
cerea unor elemente exterioare.

Să calculăm factorul de amplifi¬
care în curent al dubletului din
figura 1 (a şi b):

0 _ jc__ *C1~^~*G2 _ PV i B&P2' { B2 _
i B *B1 ‘bi

= /?ii B i+/?2-i E i = /Hi.B1+W1+1)'B 1_
i B 1 'Bl

= 01 t 02 + 0! ’ 02 “ 01' * 02

Pentru dubletul cu inversare de
polaritate din figura 2 (a şi b) facto¬
rul de amplificare în curent va avea
valoarea:

n _ Ic _ *E2_ (02+1)'b2 _ (02+1)>C1_

11 =01 + 01 -02^0r02

Rezultă că la ambele tipuri de
dubleţi (cu şi fără schimbare de
polaritate) factorul de amplificare în

TEHNIUM 3/1993

curent al tranzistorului echivalent
rezultat este egal cu produsul
factorilor de curent ai Celor două
îranzistoare constituente.

în aplicaţiile practice schemele
du bieţi lor prezintă unele mici
modificări faţă de schemele
teoretice, acestea fiind vizibile în
figura 3. Astfel la dubleţii fără
schimbare de polaritate se introduc
rezistoarele Re şi uneori R r .
Rezistorul R« (cu valori cuprinse
între 20—10011) asigură curentul de
repaus ai lui TI şi contribuie astfel
la reducerea distorsiunilor de trecere
(în cazul unui etaj de putere în clasă
B).

In acelaşi timp creşte şi amplificarea
în curent, /SI, la semnaie mici de
intrare. Rezistorul R* îmbunătăţeşte
şi funcţionarea la frecvenţe înalte
(contibuind la eliminarea sarcinii
stocate în baza lui T2 cînd acesta
este blocat în timpul funcţionării
montajului în contratimp). Rezistorul
Rfl contribuie de asemenea şi la
creşterea tensiunii de străpungere a
tranzistorului T2 (deoarece acesta
nu rămîne niciodată cu baza în gol).

Rezistorul R< (care nu e
obligatoriu) contribuie la limitarea
curentului prin TI, îrf cazul unui
•scurtcircuit la bornele sarcinii.

La dubleţii fără schimbare de
polaritate (fig. 1) tensiunea de
deschidere a tranzistorului
echivalent este egală cu suma
tensiunilor de deschidere a celor
două tranzistoare Us* = +

—1,3 V.

La dubleţii cu schimbare de
polaritate (fig. 2) tensiunea de
deschidere a tranzistorului
echivalent rezultat este egală cu
tensiunea de deschidere a primului
tranzistor: U.-,v = U»:r/^Q, 65 V.

Pentru a nu crea o asimetrie în
etajul fina! de putere compus din cei
doi du bieţi, schema practică a
dubletului cu schimbare de
polaritate se va modifica (fig. 4).

Se introduce grupul paralel format,
din dioda D şi rezistorul. Re, între
emitorul primului tranzistor şi
colectorul celui de-a! doilea. Grupul
introdus prezintă aceeaşi carac¬
teristică tensiune-curent ca şi
joncţiunea bază-emitor . a tran¬
zistorului T2, în paralel cu re¬
zistorul său de bază R s . Astfel
tensiunea de deschidere a
tranzistorului echivalent rezultat va fi
de 1.3V, similar cu cea a dubletului-
fără schimbare de polaritate. în
acest mod la o funcţionare în clasă
B va exista o simetrie între dubieţi,
la orice nivel al semnalului de
comandă.

La etajele finale de puteri şi mai
mari (peste 50W) se utilizează
tripleţi. Aceştia provin din dubieţi
prin adăugarea încă a unui tranzistor
la „configuraţia acestora.

în figura 5 sînt prezentaţi tripleţi
fără inversare de polaritate, de tip
npn (a) şi de tip pnp (b). Aceştia sînt
obţinuţi prin adăugarea cîte unui
tranzistor de aceeaşi polaritate cu
dubletul folosit, bbţinîndu-se un
tranzistor echivalent fără schimbare
de pdlariţate.

Dacă tranzistorul adăugat
dubletului este de altă polaritate
decît acesta, se vor obţine tripleţi cu
schimbare (inversare) de polaritate,
de tip npn (fig. 6a) şi pnp (fig. 6b).

Se observă că la această,
conexiune emitorul dubletului va
deveni coiectorui tranzistorului
echivalent, iar colectorul dubletului
va deveni emitorul tranzistorului
echivaient.

Menţionăm că dubleţii se pot
constitui cu tranzistoare cu
germaniu cît şi cu siliciu: în cazul
tripleţilor se utilizează numai
tranzistoare cu Si, deoarece curenţii
reziduali mari ai tranzistoareior cu
Ge de la intrarea tripletului pot duce
în conducţie, (chiar în saturaţie)
celelalte tranzistoare şi astfel
parametrii. tripieţilor cu Ge ar fi
instabili cu temperatura.

La tripleţii fără inversare de
polaritate tensiunea de deschidere
este egală cu de trei ori valoarea
tensiunii de deschidere a unui
tranzistor (3U<w), ceea ce determină

scăderea factorului de utilizare a
tensiunii de colector, ceea ce face
ca acest tip de tripleţi să nu prea fie
utlizaţi.

Tripleţii cu inversare de polaritate
au tensiunea de deschidere egală cu
cea a unui tranzistor (Us4- Ei nu
necesită măsuri de simetri^are
speciale deoarece sînt practic
complementari simetrici.

în producţia IPRS-Băneasa se
găsesc tranzistoare în conexiune
Darlington atrt de tip,npn (BD675,
BD677, BD679, BD681. BD643,
BD645, BD647, BD649, BD651) cît si
de tip pnp (BD676, BD678, BD680,
BD682, BD644, BD646, BD648,
BD650, BD652) care au un factor de
amplificare în curent continuu de
750.

TEHN1UM 3/1983

A, ■ . , ' ...

3 S-a născut ia 17 V 1 941 m Bucu¬
reşti;

S Inginer mecanic TCM;

# Lucrează ca profesor de speciali¬
tate gr. I ia Grupul Şcolar Industrial
de Construcţii Montaj nr . 2 Timişoara;

® Radioamator din 1959 , maestru ■
internaţional în UUS-Y02IS, Y02KMP
şi Y02X;

>H Colaborează la Tehnium din

1977.

BF960

9ng. IUL!OS S(ii\

STAŢIE
EMISIE-RECEPŢIE
ATV-438 MHz

Ing. 1ULIUS SOLI - Y02IS
GĂTĂSAIMŢU FLORIN - YG2DWO

rianta conversiei FSŢV/SSTV care
impune tehnici şi echipamente folo¬
sibile în ATV.

în România există frumoase tradi¬
ţii ale transmiterii la distanţă a ima¬
ginilor, încercări datorate iui George
Cristescu în 1928 — apoi cele reali-

ATV-ul, amateur television, exis¬
tent în limbajul radioamatorilor YO
încă din anii ’60, fiind menţionat pe
vechile autorizaţii cu simbolurile
A5C şi F5—■!, se vrea astăzi o conti¬
nuare firească a SSTV-ului deja rea¬
lizat şi utilizat, cel mai ades, prin va¬

SURSA

12V

PREAMP

438

CONV

438/54

zate la Facultatea de Ştiinţe din Bu¬
cureşti între 1937—39 şi mai recent
primele transmisii TV începute în
anii 1953—55.

Radioamatorii YO au fost şi sînt
printre profesioniştii apreciaţi ai
TV-ului românesc, am cita aici clu¬
bul „Videocolor" al DRTV Timişoara
cu Y02AVM, AGS, AMU, APU, BUG
ş.a., care de la staţiile şi releele
noastre au adus şi aduc calitate în
radioamatorismul nostru.

GENERALITĂŢI—

Echipamentul de ATV, realizat şi
experimentat de autori, cu care s-au
efectuat legături bilaterale ia peste 5
km într-o zonă urbană cu multe
ecranări, este configurat în schema
bloc din figura 1.

Frecvenţele recomandate de IARU
pentru ATV sînt de. 439,250 MHz
pentru purtătoarea video şi 433,750
MHZ pentru audio în sistemul de 5,5
MHz.

RELEU

COAX

TRÎPLOR

438

SURSA

CAMERA

BETA

FSTV

MICRO

RECEPTORUL ATV
Partea de recepţie foloseşte un
convertor UIF (UHF) de tip clasic.

Selectorul de canale este cu
acord de varicap, cu care sînt dotate
aparatele TV uzuale — unele permit

TEHNIUM 3/1993

•120

realizate şi a pieselor folosite plus
corectitudinea reglajelor se pot ob¬
ţine 1—3 watt output pe 438 MHz.

Etajul final, după DJ9H0 — des¬
cris în UKW BERICHTE 1974 sil re¬
luat în QST, AMATEURFUNK, etc.,
este echipat cu un tub 2C39/3CX100
ş.a. lampa metalo-ceramîcă cunos¬
cută celor care se ocupă de*'UUS, ‘în
montaj cu grila la masă. La Da =
600V şi o excitaţie Pin = 0,5 W, re¬
zultă la = 42mA şi Pout = 9W, la Pin
= 1W rezultă la = 55 mA şi Pout =
15W. Acest din urmă regim este re¬
comandat pentru aplicaţia de faţă
nefiind nevoie de o răcire forţată.

Detalii constructive şi tehnologice
sînt date în figura 3a şi 3b.

MODULATORUL VIDEO/AUDIO

Modularea cu semnal video se
face în amplitudine în catodul tubu¬
lui amplificator. Modulatorul ATV
este cel descris în QST 8/ 1982 fiind
de fapt o „amatorizare“ a unui mo¬
dulator TV profesional VM—4 al fir¬
mei P.C. Electronics! Schema este
cea din figura 4a iar circuitul impri¬
mat văzut din partea placată este re¬
prezentat în figura 4b (la scara 1:1
fig.4c). /

De remarcat radiatorul necesar
pentru tranzistorul modulator
BD140K şi faptul că e necesară o
suplimentară atenţionare privind
componentele care lucrează la ten¬
siunea de 24 V.

, Modulatorul audio injectează sem¬
nal FM obţinut pe 5,5 MHz care este

InF

chiar direct acordul sub canalul 21
(470 MHZ) ajungînd pînă la cca 430
— 435 MHz! La nevoie se poate
trage în jos oscilatorul local.

Autorii au folosit cu rezultate
bune convertoare 432/28 MHz la
care s-au modificat circuitele de ie¬
şire pentru 54 MHz (ch. 3 TV) şi evi¬
dent oscilatorul local de la 404 MHz
la 378 MHz.

Pentru a mări sensibilitatea la re¬
cepţie a convertorului a fost utilizat
un preamplificator de antenă de tip
uzual echipat cu două amplifica¬
toare de IF (BF 960/B FR 91).
Schema şi detaliile constructive sînt
prezentate în figura 2a şi 2b.

Recomandăm folosirea conectoa¬
relor coaxiale de tip BNC atît pentru
convertor cît şi la releul coaxial.

Construcţia releului coaxial poate
fi executată după descrierea apărută
în RADIOAMATORUL BV nr. 18
(2)/1987 pag. 34.

EMIŢĂTORUL ATV

La emisie se utilizează ca genera¬
tor o staţie de FM lucrînd pe 145
MHZ care furnizează o putere de
6—10 watt output. Semnalul, nemo¬
dulat!, este aplicat unui triplor echi¬
pat cu un varactor de „ocazie" —
joncţiunea BC a unui tranzistor
overlay 2N3632.

Construcţia triplorului este publi¬
cată în revista TEHNIUM 12/75.

Funcţie de calitatea construcţiei

'jMisk

TEHNIUM 3/1993

o * « m ® ® # 4 •

MOD. VIDEO
SCARA.*1:1

Deşi aparent minoră, problema
antenei este, la această frecventă
determinantă, in mod similar cablul'
coaxial va trebui să fie cu minim de
pierderi pe 438 MHz.

Recomandăm folosirea unei an¬
tene cu cel puţin 9 elemente pe
boom de minimum 2 lambda O an¬

tena de acest fel este descrisă în
AN , ENENSUCH de K. Rothammel,
ed. 7, pag. 367. Dimensiunile sînt
cele din fig. 8.

Cablul coaxial va fk de tip RG
11/75 ohmi avînd la un capăt un ■
segment de cablu TV subiire pentru
BNC ?UrS rnontarea conectorului

mixat cu semnalul video-complex
TV. Schema şi imprimatul în fiq. 5a
şi „5b.

întreg ansamblul emisie-recepţie
ATV se montează într-o cutie meta¬
lică, amplasarea definitivă depinzînd
de constructor. Se pot folosi orien¬
tativ detaliile din fotografia ansam¬
blului.

Redresorul de înaltă-tensiune este
separat, în cazul de faţă s-a folosit
tensiunea anodică de la transceive-
rul de unde scurte, tensiunea fiind
adusă prin cablu coaxial normal si
conectoare BNC, o configuraţie
costisitoare dar optimă din punct de
vedere al protecţiei muncii şi al
fiabilităţii!

BB =£= ~r~

139 A 5 °F

t 2 HH T V
f) 10m T , 2m

U*. >F167 T 3l II

MODULATOR SUNET

9 1 6 ° I i

x 6 * 1 ,° 1 b \
z c idi iii)

MODULATOR SUNET

©—©-© o2©~©

t: • £/

xk ti i

1 • 6 ® ® • 9 • ® •

MODULATOR SUNET

• 16 ° , , 100 , i 120 , J 40 l 180 220 250 ^ ScarQ:l:l

n BUCLA ADAPTOR

7Sii rgii

Q O IO O 40 o
o m m co

co în cm rsj (\~

Â/4 K Bandă cu
0,5*10

^ mm cositorită de
tresa I

B °om 012*25 mm Lung. 1335 mm
0ELement 0 4* 5mm AL

i ? S

REGLAJE

Reglajele sînt relativ nutine. La în¬
ceput se fixează generatorul FM pe
recvenţa necesară, apoi se reglează
triploruî pe maxim de output, pe 438
MHz. Se cuplează finalul cu’ tensiu¬
nile aplicate şi trimerii la 1/2 din
cursă. Reglăm semireglabilui de 10
kfl de la modulatorul video pentru un

.'a = 5 mA. apoi se caută un maxim
pentru la din trimerul Ci iar cu C2
se face acordul amplificatorului
pentru maxim de output pe o sar¬
cina artificială de 75 chmi/20 watt.
Optimizarea transferului de putere
se face prin reglarea alternativă a iui
C3 şi C2. La cuplarea semnalului vi¬
deo/audio, la va scade din valoare
modulaţia fiind negativă! Se vor ob¬
serva mici variaţii ale lui la în func¬
ţie de raportul alb/negru din semna-
lui, video.

în final se cuplează antena şi se
urmăreşte calitatea semnalului pe
receptorul ATV (fără antenă!}; se vor
regia nivelurile video/audio din se-
miregiabilele aferente.

FŞNÂL

Bine, dar totuşi la ce foloseşte
ATV-ul? Ne vedem şi aşa la club!
Merita efortul? lată şi argumentele
pro şi sugestii pentru aplicaţii:

— ATV este un pas spre cunoaş¬
tere! Iar a cunoaşte/învăţa merită
orice osteneală...

— Se pot transmite direct date de
pe un dispiay/computer (L/B 881 dă
un video excelent!) pentru un cores¬
pondent care nu are computer şi
nici facilităţi de MODEM.

— Vizualizarea directă a instru¬
mentelor de măsură analogice aflate
!a distanţă (măsurător de
cimp/S-metru pentru reglat antene!!)

— Retransmiteri pe imagini SSTV
memorate digital şi extrase FSTV'

— Studierea de la distanţă a unor
scheme sau documentaţii (lucru si¬
milar făcut de autori la elaborarea
acestui articol!)

— Prezentarea de imagini/feno¬
mene legate de staţia proprie si de
radioamatorism în general.

Stăm ia dispoziţia celor interesaţi
în ATV pentru eventuale lămuriri su¬
plimentare. La revedere pe ATV —

625 linii A/N sau color.

TEHNiUM 3/1993

:;p-; ■ " ;

I ;; r; i ; fj

4i! CiJ %J iiM ■« ^ . «W8 L- Mam L U K

■:. .Ci.,-r. * .:.. * . _t . . .n:L

IliCS SCUI1TE

£:. Jl TRUefPilPTC

i U L 1 Uw^%Kk3 la$W§fl) fi ik®

Ing. LIViU MACOVEANU — Y03RD, Maestru al sportului
(URMARE DiN Nr. TRECUT)

în cele ce urmează vor fi expuse
tipurile cele mai folosite de antene
pentru unde scurte. .

Antene monofilare

Antena monofilară în A/2 (dipol
simplu, antena Hertz, antena Con-
rad—Windom) este foarte cunos¬
cută. Schiţa acestei antene este dată
în figura 1.

Lungimea L a antenei se calcu¬
lează cu formula:

142,b r ,

L —- - — [m]

în care f este frecvenţa de lucru, în
MHz.

Distanţa D se ia la circa 14% din L
sau C = 0,171 A.

Distanţa de la firul antenei pînă la
punctul unde fiderul poate fi cotit
este egală cu 0,15 A. Pînă în acest
punct,"fiderul trebuie să fie perpen¬
dicular pe antenă.

Pentru unde ultrascurte, dimen¬
siunile vor fi:

L = 0,47A; C = 0,36A

Cotirea fiderului se va putea face
la o distanţă egală sau mai mare de
0,3 L.

Antena aceasta nu are caracter di¬
recţional, lobii săi de radiaţie avînd
forma unui 8, tăiat transversal la
mijloc de firul antenei.

Am folosit o astfel de antenă, a

cărei lungime este dimensionată în
A/2 pentru banda de 7MHz şi o alta,
cu lungimea tot în A/2 dar pentru

banda de 14MHz, începînd din anul
1946 şi pînă în prezent, la care, din
1983 s-a adăugat antena „Trident” '
descrisă anul trecut în revistă.

Antena în A/2 pentru banda de
7MHz am folosit-o în general pentru
benzile de 14MHz şi 7MHz, obţinînd
însă rezultate bune cu ea şi în

0 S-a născut la 24 II! 1922 la Bu¬
cureşti;

% A absolvit Facultatea de Chimie
Industrială în 1948;

@ Activitate de radioamator din
1935;

® Primul Maestru al sportului în
radioamatorism din ţară, în 1965;

@ Membru fondator al YODX-clu-
bului;

# Autor a numeroase brevete de in¬
venţii şi a 18 cărţi;

® Din 1990 Preşedinte de Onoare
al F.R. de Radioamatorism;

Ing. Liviu MACOVEANU

banda de 21MHz. Pentru toate
aceste benzi, am utilizat la receptor
o antenă separată, aceea în A/2 pen¬
tru banda de 14MHz, evitînd astfel
comutări de antene de la emisie la
recepţie. Pentru banda de 28MHz
am întrebuinţat la emisie antena în
A/2 pentru 14MHz, iar la recepţie an¬
tena în A/2 pentru 7MHz. Cînd am
început să folosesc antena „Trident”
din 1983, am utilizat la recepţie an¬
tena în A/2 pentru 7MHz. Rezultatele
au fost foarte bune şi pot spune că
la recepţie, antena în A/2 pentru
7MHz se comportă excelent. Am fo¬
losit la emisie această antenă şi
pentru banda de 3,5MHz dar rezul¬
tatele nu au fost prea bune, ea fiind

prea scurtă pentru această bandă,
adică în A/4.

Există diverse alte tipuri de antene
monofilare cu lungimi în A sau A/2,
destul de simple, ce vor fi prezen¬
tate pe scurt în continuare. Una din¬
tre aceŞtea, care poate fi utilizată în
5 benzi, între 28MHz şi 0,3MHz este
aceea concepută de radioamatorul
singaporez VS1AA, cunoscută chiar
sub această denumire.

Antena VS1AA. Seamănă foarte
mult cu antena Hertz, cu deosebirea
■că firul orizontal trebuie să aibă un
diametru dubiu decît cel al fiderului.
De exemplu, firul orizontal, are dia¬
metrul 2mm, iar fiderul Imm. în una
din variante, lungimea antenei este
de 41 metri, avînd fiderul conectat la
distanţa de 1,3,6 m faţă de una din
extremităţi. în altă variantă, mai
scurtă, dacă nu există suficient spa¬
ţiu, lungimea este 20,43 m iar fiderul
se conectează la 6,84 m faţă de una
din extremităţi. Fiderul poate avea
orice lungime, el trebuind să fie per¬
pendicular pe firul orizontal, evitîn-
du-se coturi de 90 sau mai mici.
Adaptarea optimă a antenei la emi¬
ţător, ca şi la antena Hertz pentru
diversele benzi, se va realiza cu aju-

(CONTINUARE IN Pag. 11)

# Absolvent al Institutului Militar
de Transmisiuni;

® Autor al unui număr mare de ar¬
ticole şi realizări tehnice în care con¬
tribuţiile personale sînt evidente;

@ Prezenţă permanentă în lumea
radioamatorilor.

IULIAN P0P0VIC1

7 ; j : ■

în rîndurile care urmează voi pre¬
zenta pe scurt considerente despre
o antenă clasică de altfel, bătrînă ca
si radioamatorismul, dar nouă me¬
reu şi mai ales utilă începătorilor,
dar si radioamatorilor cu „state”
vechi în trafic. Ideea porneşte de la
un experiment făcut cu ani în urmă
de mulţi radioamatori din ţară, prin¬
tre care enumăr pe Y03ARQ,

IULIAN POPOVICI - Y07DJ

YQ3AR, Y07BI şi autorul acestor rîn-
duri, experiment ce a constat prac¬
tic din a încerca în trafic antena
long wire de 39,6 m, idee preluată
de altfel de la un confrate de peste
ocean, care o experimentase de mai
mulţi ani.

După cum se vede în schemă,
este vorba de o antenă care lu¬
crează în regim de undă progresivă,

împreună cu un dispozitiv de adap¬
tare.

Faţă de schema originală, autorul
acestor rînduri a introdus două ele¬
mente de inovaţie, în sensul că in-
ductanţa L este o bobină variabilă,
despre care voi da detalii mai jos şi
celălalt element de inovaţie, constă
într-o rezistenţă neinductivă de pu¬
tere, reprezentînd cel puţin 1/2 din
valoarea puterii injectate şi dispusă
la capătul opus al locului unde se
face injectarea radiofrecvenţei. Din
acel loc se construiesc contragreu¬
tăţile: cîte două pentru fiecare
bandă.

DETALII DE CONSTRUCŢIE

Radiantul propriu-zis constă
dintr-o sîrmă de cupru cu 03 mm
blanc, măsurată de la condensatorul
variabil al dispozitivului de adaptare
şi care se termină lîngă rezistenţa
neinductivă cu valoarea de 600 fi şi
puterea efectivă de 100 W.

Această rezistenţă se închide
într-o cutie de textoiit prevăzută cu
şuruburi la ambele capete pentru a
putea prinde firul radiant şi contra¬
greutăţile, care sînt în număr de 12,
reprezentînd cîte două bucăţi pentru
principalele benzi, respectiv pentru:

1,8 MHz = 2 bucăţi x 16 m fiecare;

3,5 MHz = 2 bucăţi x 8 m fiecare;

7 MHz = 2 bucăţi x 4,2 m fiecare;

14 MHz = 2 bucăţi x 2,1 m fiecare;

21 MHz = 2 bucăţi x 1,5 m fiecare;

28 MHz = 2 bucăţi x 1,0 m fiecare.

Ele se construiesc din sîrmă de
cupru de 2 mm şi trebuie să ajungă

cît se poate de aproape de pămînt,
de aceea se recomandă ca întreaga
antenă să fie oblică faţă de verticala
locului, dacă este posibil chiar la
45°, acest lucru favorizînd unghiuri
mici de plecare a radiaţiei, necesare
DX-urilor.

Autorul a lucrat mult timp cu ea şi
a obţinut rezultate excelente.

Inductanţa L este construită
dintr-o bobină cu pas variabil ce s-a
găsit pe la radiocluburi cu ani în
urmă şi consta dintr-o carcasă de
colit cu 62 de spire din CuAg, cu
diametrul de 40 mm. După ce tot
ansamblul antenă-adaptor a fost
construit se trece la reglarea lui ast¬
fel:

Se trece într-o bandă oarecare de
radioamatori, să zicem în banda de
3,5 MHz. Se aduce condensatorul
variabil la 200 pf- (cu plăci rare) la
jumătatea valorii, iar din bobina va¬
riabilă L se acţionează de aşa ma¬
nieră încît staţiile să se audă puter¬
nic. Manevrînd la diferite valori in¬
ductanţa L, vom observa că valoarea
semnalului scade sau creşte. Ne
vom opri acolo unde el este cel mai
puternic. Vom acţiona din nou asu¬
pra condensatorului variabil, trecînd
prin minime şi maxime ale semnalu¬
lui. Acolo unde este cel mai puter¬
nic, este locul acordului antenei şi
din acest moment nu se mai acţio¬
nează asupra elementelor de acord
ale adaptorului de antenă, ci numai
asupra elementelor de acord ale

(CONTINUARE IN Pag. 11)

TEHNIUM 3/1993

® S-a născut la 3 XI 1950 la Ba¬
cău;

# A absolvit Facultatea de Electro¬
tehnică, secţia Maşini şi Aparate Elec¬
trice, în 1974;

# Colaborează la Tehnium din
1981;

@ Preocupări actuale legate de do¬
meniul audio, electronică auto, auto¬
matizări;

# Autor a numeroase articole cu
caracter tehnic şi autor de carte în do¬
meniu.

AMPLIFICA TOR
DE TENSIUNE

îng. EMIL MARIAW

în dotarea curentă a constructoru¬
lui amator, realizator de montaje
electronice, se impune în mod frec¬
vent prezenţa unui amplificator de
tensiune alternativă, în scopul efec¬
tuării unor măsurători ale unor sem¬
nale electrice cu frecvenţa situată în
banda de audiofrecvenţă. Montajul
prezentat în figură îndeplineşte
această cerinţă, avînd totodată cali¬
tatea de a fi adaptabil atît în lanţul

de audiofrecvenţă propriu blocurilor
electronice care fac parte dintr-un
aparat electroacustic, cît şi la unele
aparate de măsură utilizate în mod
curent (voltmetru de tensiune alter¬
nativă, osciloscop, frecvenţmetru,
etc.). Montajul deţine următoarele
performanţe:

— impedanţa de intrare Zi = IMfi;

— capacitatea.de intrare Ci = 10
pF;

— amplificarea A = 100 (10),
funcţie de poziţia comutatorului K1;

— banda de frecvenţă f = 5 Hz —
30 kHz;

— raport semnal-zgomot S/N > 70
dB;

— impedanţa de ieşire Ze = 150fi;

— distorsiuni armonice totale
THD < 0,2%;

— distorsiuni de intermodulaţie
TID < 0,03%;

, — tensiunea de alimentare U,> =

9V;

— tensiunea de intrare maximă:
Uimax = 50 mV (K1 pe poziţia 1);
500 mV (K1 pe poziţia 2).

Analizînd schema electrică a mon¬
tajului prezentat în figură, se ob¬
servă că semnalul de intrare se
aplică, prin intermediul condensato¬
rului CI grupului R1,C2,R2,C3.
Acesta reprezintă un divizor de ten¬
siune intercalat în montaj în scopul
măririi sau micşorării sensibilităţii
de intrare a acestuia şi obţinerii unei
amplificări finale dorite în funcţie de
nivelul semnalului de intrare. Acţio-
nînd comutatorul K1 pe poziţia 1
amplificarea finală a montajului este
A = 40 dB iar cu comutatorul K1 ac¬
ţionat pe poziţia 2 amplificarea
scade la A = 20 dB. De pe cursorul
comutatorului K1 semnalul de in¬
trare este aplicat prin intermediul
grupului C-t, Ri, R4, etajului de
adaptare care conţine tranzistorul
.TI, de tip repetor pe emitof.
Această configuraţie a fost aleasă în
scopul obţinerii unei impedanţe de
intrare ridicate a montajului. S-a fo¬
losit un tranzistor cu efect de cîmp
, care, concomitent cu proprietatea
deţinută în ceea ce priveşte o impe-
danţă de intrare de ordinul megoh-
milor, oferă totodată, în urma unei
polarizări adecvate, avantajul obţi¬
nerii unei bune liniarităţi în privinţa
caracteristicilor de transfer. Grupul

• S-a născut în 1942 în localitatea
Zărneşti-Argeş;

• Electronist la Institutul de Fone¬
tică şi Dialectologie „AL Rosetti“ al
Academiei Române;

# Membru al Societăţii Internaţio¬
nale de Ştiinţe Fonetice;

# Debut în Tehnium în 1986.

ÂUREUAA3 LÂZÂR01U

PROCESOR A UDIO
CU TCA 350

AURELIASU LÂZAROIU
CĂTĂLSW LĂZĂROSU

# S-a născut în 1970, în Bucureşti;

# Student în anul III, Facultatea
de Electronică şi Telecomunicaţii;

® Radioamator (Y03FVR};

9 Debut în Tehnium 1989.

CĂTĂLIN LĂZĂR0IU

Introducere. Procesorul audio
prezentat în acest material poate fi '
folosit ca sintetizator de efecte pse-
udostereofonice sau ca schimbător
de spectru al semnalelor generate
de instrumentele muzicale.

Prin intermediul lui se poate îm¬
bogăţi imaginea sonoră a unei surse
monofonice, datorită diferitelor al¬
ternative sonore pe care le oferă.
Procesorul constă dintr-o linie de
întîrziere inclusă în diverse configu¬
raţii, care determină tipul procesării.

Linia de întîrziere — delay line —
este realizată cu circuite integrate
de tip BBD/CTD, specializate pentru
întîrzierea electronică a semnalelor
analogice. Schema prezentată este
rezultatul unor experienţe originale,
concretizate printr-o simplitate evi¬
dentă şi printr-un mod particular de
operare a circuitelor integrate de
acest tip. Circuitele integrate folo¬
site sînt TCA 350Z, cu o capacitate
de 183 unităţi de întîrziere şi sînt
produse de ITT. Pentru a obţine re¬
zultate cît mai bune de la acest cir¬
cuit integrat cu capacitate relativ
mică, am folosit două BBD-uri co¬
nectate în paralel. Intrările de sem¬
nal sînt atacate în fază, iar cele de
tact, îp- antifază; se realizează în
acest fel o dublare efectivă a frec¬
venţei de eşantionare, cu implicaţii
directe asupra limitei superioare a
domeniului de frecvenţă ce poate fi
procesat. De asemenea, datorită du¬
blării frecvenţei semnalului de tact
rezidual la ieşirea celor două circu¬
ite integrate şi a posibilităţii de echi¬
librare, condiţiile impuse filtrului de
ieşire sînt mai puţin severe, iar ra¬
portul semnal/zgomot este mai bun.
Detalii referitoare la modul de func¬
ţionare a circuitelor integrate
BBD/CTD, au fost prezentate în ma¬
terialele noastre publicate în nume¬
rele 12/1990 şi 1/1991.

Descrierea schemei. Linia de întîr¬
ziere realizată conform schemei din
figura 1 este compusă din patru
etaje:

- Un etaj de intrare, realizat cu un
tranzistor BC 171, cu rol de amplifi-

de diode Dl, D2 a ■'fost prevăzut in
scopul evitării unor tensiuni tranzi¬
torii ce ar putea apărea la intrarea :
montajului, oferind o protecţie si-,
gură şi eficientă.

Semnalul, preluat din sursa tran- \
zistorului cu efect de cîmp TI, este j
ulterior aplicat galvanic în baza ;
tranzistorului T2, prin intermediul 1
rezistenţei R7. Acest gen de cuplaj'
permite un transfer informaţional
optim în ceea ce priveşte forma de
undă a semnalului de intrare. Tran-
zistoarele T2 şi T3 realizează împre¬
ună cu componentele aferente 2
etaje de amplificare conectate în
cascadă. Se observă că interconec¬
tarea celor două etaje de amplificare
este realizată tot galvanic, din ace¬
laşi considerent menţionat anterior.
Fiecare etaj de amplificare prezintă
o reacţie negativă puternică în cu¬
rent (rezistenţa R10 la etajul care
conţine tranzistorul T2 şi rezisten¬
ţele R13, R12 la etajele care conţin
tranzistorul T3) în scopul obţinerii
unor amplificări cu distorsiuni mi¬
nime. Din colectorul tranzistorului
T3; semnalul de intrare amplificat
este aplicat prin intermediul rezis¬
tenţei R15 etajului de ieşire care
conţine tranzistorul T4. Acest etaj
este de tip repetor pe emitor, prevă¬
zut atît în scopul asigurării obţinerii
la ieşirea montajului a unei impe¬
danţe de ieşire scăzute, cît şi reali¬
zării unui tampon între ieşirea mon¬
tajului şi cele 2 etaje de amplificare.
Semnalul de ieşire este preluat din
emitorul tranzistorului T4 prin inter¬
mediul grupului R17, C9.

Montajul se realizează practic pe
o plăcuţă de sticlostratitex placată
cu folie de cupru. Avînd în vedere
nivelul şi natura semnalului de in¬
trare prelucrat (semnai de ordinul

câtor cu cîştig de cca+ 4dB, pentru
a compensa atenuarea de inserţie a
circuitelor integrate TCA 350Z.
Dacă semnalul ce urmează a fi pro¬
cesat are componente puternice la
frecvenţe înalte, se recomandă co¬
nectarea unui condensator cu capa¬
citatea de 220... 1000 pF între bază
şi colector; în acest fel, pe lîngă
funcţia de amplificator de tensiune,
etajul va realiza şi funcţia de filtru
trace-jos pentru evitarea distorsiuni¬
lor de intermodulaţie.

- Linia de întîrziere propriu-zisă
realizată cu două circuite integrate
TCA 350Z. în schema din figura 1,
numerotarea terminalelor cores¬
punde tipurilor TCA 350Z şi TCA
350Y, produse în capsulă mini DIP
20 A 8 (similar MP-48). Pentru cir¬
cuitele integrate TCA 350 (în cap¬
sulă TO-77) şi TCA 350 X (în cap¬
sulă TO-116) se va proceda la renu-
merotarea terminalelor în schemă.
Semnificaţia/configuraţia terminale¬
lor la circuitul integrat TCA 350 Z
este următoarea:

1 conectat intern:

2 intrare de tact01;

3 intrare de semnal audio;

4 masa, 0 V;

5 intrare de tact02;

6 ieşire de semnal audio;

7 Vdd (-V);

8 neconectat..

După cum se vede, TCA 350Z fi¬
ind un circuit integrat realizat în
tehnologie MOS cu canal P, masa
corespunde plusului sursei de ali¬
mentare. în schema din figura 1, cir¬
cuitul este „inversat" faţă de modul
tipic de folosire, în scopul compati-
bilizării cu restul montajului alimen¬
tat cu minusul ia masă. De aseme¬
nea, am simplificat reţeaua compo¬
nentelor asociate acestui circuit in¬
tegrat, faţă de varianta standard,
propusă de producător.

- Cel de-al treilea etaj, realizat cu
un tranzistor BC 171, are un rol du¬
blu: filtru trece-jos cu panta de ate¬
nuare egală cu -12 dB/oct. şi repe¬
tor pe emitor. Filtrul trece-jos este
necesar pentru reducerea compo-

TEHNIUM 3/1993

—•*“ A = 100
2 —= 10

Ri = 1NU
CUlOpF

zecilor de milivolţi, bandă de audio-
frecventă) se iau toate măsurile ne¬
cesare impuse de acest gen de
montaje şi anume: traseu de masă
gros de minim 4 mm, evitarea buclei
de masă, păstrarea structurii fizice
de cvadripol a montajului, conexiuni
cît mai scurte între piesele electrice,
ecranarea, etc. După realizarea plă¬
cuţei de cablaj imprimat componen¬
tele electrice se plantează pe
aceasta cu grijă, efectuînd o verifi¬
care iniţială a fiecăreia dintre ele,
atît din punct de vedere mecanic cît
şi ca performanţe electrice. Comuta¬
torul K1 va fi de cea mai bună cali¬
tate avînd de preferinţă contacte au¬
rite (cel puţin argintate). Pentru

efectuarea reglajelor, se foloseşte la
alimentarea montajului o sursă de
tensiune continuă UA = 9 V, stabili¬
zată şi foarte bine filtrată.

Se acţionează comutatorul K1 pe
poziţia 1 şi se aplică la intrarea
montajului un semnal sinusoidal Ui
= 50 mV, f = 10 kHz. Se conectează
la ieşirea montajului- un milivoltme-
tru electronic şi un osciloscop. Se
acţionează cursorul potenţiometru-
lui semireglabil R12 astfel.încît la ie¬
şirea montajului să se objină un
semnai de ieşire Ue = 5 V. In acest
fel s-a reglat amplific'area finală a
montajului. Simetrizarea formei de
undă a montajului se face acţionînd
cursorul potenţiometrului semiregla¬

bil R11, astfei încit mărind nivelul
semnalului de intrare, la ieşirea
montajului să se obţină o limitare si¬
metrică a formei de undă sinusoi¬
dale. După aceste reglaje cursoarele
potenţiometrelor semireglabile R11
şi R12 se rigidizează folosind cîteva
picături de vopsea. Montajul se
ecranează folosind o cutie din tablă
de fier cu pereţii groşi de minimum
0,5 mm. în cutia ecran se decupează
3 găuri, prevăzute la intrarea, la ieşi¬
rea montajului şi la cosele ce pri¬
vesc contactele comutatorului K1.
Ecranul montajului (cutia metalică)
este conectat galvanic la borna de
ieşire a acestuia. Legăturile galva¬
nice ce privesc intrarea şi ieşirea

montajului precum şi bornele comu¬
tatorului K1 se realizează folosind
conductor ecranat. Montajul se in¬
tercalează, după preferinţă, în apa¬
ratul unde urmează a funcţiona,
«avînd grijă ca rigidizarea lui meca¬
nică să fie corespunzătoare. Comu¬
tatorul K1 se poate amplasa, după
preferinţă, pe panoul frontal al apa¬
ratului electroacustic unde urmează
a funcţiona sau chiar pe unul dintre
pereţii metalici ai cutiei ecran. Rea¬
lizat şi reglat, amplificatorul de ten¬
siune va oferi satisfacţie deplină
constructorului amator posesor al
unui montaj simplu şi totodată
foarte eficient în aplicaţiile electro¬
nice curente.

BC171

ISR4 1 220Ka 51 Kn S~7\

nentelor reziduale ale semnalului de
tact şi implicit pentru îmbunătăţirea
raportului semhal/zgomot.

- Ultimul etaj, realizat cu două
tranzistoare PNP de tip BC 177 în
configuraţie de astabil, generează
semnale de tact în antifază, nece¬
sare funcţionării liniilor de întîrziere
BBD/CTD.

Pentru prezentarea unei scheme
desenate cît mai „aerisită", am re¬
curs la o modalitate mai puţin folo¬
sită: conexiunile barate cu două linii
paralele semnifică faptul că acestea
reprezintă două conductoare. De
altfel, ?rî''b:-eptui lor figurează cîte
două numere, corespunzătoare ter¬
minalelor respective de la fiecare
circuit integrat. Subliniem că ceie
două ieşiri ale generatorului de tact,
prezente pe colectoarele îranzistoa-
reior PNP, sînt aplicate pe intrările
de tact conectate în antifază, fapt
evidenţiat prin perechile 2/5’ şi 5/2’.

Reglaje şi măsurători. Pentru
efectuarea operaţiilor de reglaj şi a

măsurătorilor, sînt necesare un ge¬
nerator de audiofrecvenţă, un osci¬
loscop, un frecvenţmetru digital şi o
punte pentru măsurarea distorsiuni¬
lor armonice. Se poziţionează cur¬
soarele celor patru semireglabili la
jumătatea cursei. Se conectează os¬
ciloscopul şi frecvenţmetrul digital
pe oricare dintre intrările de tact ale
circuitului integrat TCA 350, pentru
a vizualiza semnalele de tact; ele-vor
avea formă dreptunghiulară cu fac¬
tor de umplere oca 1:1 (50%), ampli¬
tudine vîrf-vîrf egală cu tensiunea de
alimentare şi frecvenţa cuprinsă în¬
tre 19,3... 19,5 kHz. Apoi, la intrarea
A, se aplică un semnai cu frecvenţa
1 kHz de la generatorul de audio¬
frecvenţă; osciloscopul (eventual
puntea de distorsiuni) se conec¬
tează ia ieşirea primului etaj, adică
pe colectorul tranzistorului BC 171.
vSe reglează SR 1 pînă ia obţinerea
distorsiunilor minime, pentru o ten-

CQNTiNUÂRE ÎN Pag. 19

TEHNiUM 3/1993

tarea .se face pe canale fixe (de
exemplu 6 ... 12} iar acordul fin pe
frecvenţa respectivă se face ps o
plajă redusă cam în limitele a 1-2
MHz.

în varianta propusă în articolul de
faţă am folosit un cristal cu frec¬
venţă proprie de oscilaţie de 8,3
MHz. Tranzistorul TI funcţionează

venţă unui canal de televiziune. Cele
mai potrivite frecvenţe sînt cefe care
corespund canalelor 8 şi 9 (banda
IU F1F), deoarece, de exemplu, pen¬
tru oraşul Bucureşti, nu sînt folosite
de alte programe de televiziune.

Calitatea unui modulator T.V. este
aceea de a nu prezenta modulaţie
de frecvenţă parazitară pe purtătoa-

prin intermediul condensatorului
C22. Astfel, în circuitul de colector
ai tranzistorului T4 apare un semnai
cu.frecvenţa de 199,2 MHz modulat
în amplitudine de către semnalul vi¬
deo, precum si semnalul cu frec¬
venţa' de 199,2 + 8,5 = 205,7 MHz
modulat în frecvenţă de către sem¬
nalul audio.

TEHNiUM

ca oscilator pilotat cu cristalul Q şi
selectează în circuitul de colector
armonica a 6-a (L1-C10) adică 49,3
MHz. Circuitul acordat din emit or
(L6-C15-C16) este acordat oe armo¬
nica a 3-a (24,9 MHz).

iranzisîorui 12 funcţionează ca
dubfor de frecvenţă şi selectează în
circuitul de colector (L2-C11) frec¬
venţa de 99,6 MHz.

tranzistorul T3 lucrează tot ca
dublor de frecvenţă, astfel că în cir¬
cuitul de colector se obţine frec¬
venţa de 199,2 MHz. Frecvenţa pur¬
tătoare de imagine a canalului 9
este de 199,25 MHz, deci foarte
apropiată de cea obţinută de noi, ia
o distanţă de 50 kHz.

Tranzistorul T4 este etajul modu¬
lat, atît cu semnalul de imagine cît
şi cu cel de sunet. In circuitul de
emitor se aplică semnalul video
(prin intermediul potenţiometruiui
semireglabi! R24), care semnai tre¬
buie să aibă valoarea de IV {vîrf ia
vîrf). Cu acest potenţiometru se re¬
glează gradul de modulaţie a imagi¬
nii.

Regimul corect de funcţionare al
tranzistorului T4, deci şi calitatea
imaginii obţinute, se reglează cu
ajutorul potenţiometruiui semiregla-
bii R25.

Tranzistorul T6 funcţionează ca m -
oscilator pe frecvenţa de 6,5 MHz,
modulat în frecvenţă cu semnalul de
sunet. Gradul de modulaţie se ajus¬
tează cu potenţiometru! R23. Sem¬
nalul cu frecvenţa de 6,5 MHz (MF)
se aplică pe baza tranzistorului T4

Atunci cînd dorim, să tri
acest semnai complex T.V. I
multe televizoare, se foioseşt
amplificator suplimentar de r
frecvenţă, executat cu- tran
T5. Deoarece acest tranzisto
bule să asigure la ieşire o
iargâ de frecvenţe de ordinul
MHz, bobina din circuitul de
tor L5 este şuntată cu rezi
R26. Dacă ne limităm numai
singur televizor, nu mai este
să executăm întreg montajul a
tranzistorului T5. 'In acest c
bina L4 se va executa identic
şi va trebui şuntată cu un rezist

1.5 kfi.

Montajul realizat funcţion
bine şi asigură ia Ieşire semn
deo şi audio foarte apropiate
punct de vedere calitativ faţă
zui cînd televizorul folosit ar fi
nitorizat". adică dacă am aplica
rect semnalele de imagine şi de
net.

Datele înfăşurărilor sînt: LI
ţine 9 spire, conductor 0
CuEm; L2: 7 spire 0 0,65 CuEm
3 spire 0 0,9 CuEm; L4: 3 s
0,9 CuEm; L5: 4 spire 0 0,9 C
priză ia spira 1,5; L6: 11 spire 0 0,
CuEm, priză la spira a 6-a ( la
loc). Toate bobinele au diametrul
tenor de 5 mm.

Bobinele L7 şi L8 se bobinează ]
o carcasă cu diametrul exterior

4.5 mm, prevăzută în interior cu
M3 pentru un miez (reglabil) din
rită. L7 conţine 25 spire 0 0,2 iar
— 4 spire 0 0,3 CuEm. L8 se bo
nează peste L7.

MODULATOR T.V.

5ng. I3EOPGE PiiUTIUE

In situaţia cînd sîntem în posesia
unui magneîoscop sau a unei insta¬
laţii de recepţie a programelor T.V.
transmise prin sateliţi iar televizorul
pe care îl posedăm nu are intrare
separată pentru semnalele de sunet
şi imagine (video), sîntem obligaţi
să ne construim un modulator a că¬
rui ieşire să corespundă ca frec-

rea de imagine şi modulaţie de am¬
plitudine parazitară pe canalul de
sunet. De aceea am ales soluţia ca
frecvenţa purtătoarei de imagine şă
fie pilotată cu un cristal de cuarţ. în
acest fel se pot folosi şi televizoare
mai vechi care nu posedă la intrare
blocuri cu acord continuu, ci aşa
numitele „rotactoare" la care comu-

ing. 0E0RGE PINTILIE

0 Absolvent ai Facultăţii de Rarii o -
tehnică (specialitatea televiziune);

@ Vechi radioamator (¥03AVE),
campion naţional de UUS, Maestru al
sportului;

® A debutat în Teknium în 1974;

% Membru a! YODX-clubului;

ANTENE DE EMISIE
Şl RECEPŢIE PENTRU UNDE
SCURTE $1 ULTRASCURTE

îorui unui filtru Coflins. Antena tre¬
buie să fie instalată cît mai sus şi
mai degajată. Cîştigu! antenei ca şi
în cazul antenei Hertz este în gene¬
rai sub 2 dB.

Antena DL7A3. (fig. 2) realizată
de radioamatorul german cu acest
indicativ,, poate fi folosită în 5 benzi,
de Sa 28 MHz ia 3,5 MHz. Firul ra- _ „

diant orizontal are o lungime de 40 (URMARE DIN Pag. 7)

metri dar, ia distanţa de 2,2 rn de la
una din extremităţi, se intercalează
în serie cu el o bobină cu 5 spire
echidistante, confecţionată din
sîrmă de cupru-emaii cu diametrul
'■'de' 2 mm, bobinată pe o carcasă ce-
marnică său din. material plastic, cu
diametrul de 50 mm. Antena are un
: fj'der bifilar, unul din' conductoare fi¬
ind conectat la extremitatea antenei,
deci între 'bobina cu 5 spire .şi izola¬
torul' de la acea extremitate, iar ce!
de-aî doilea chiar între izolatorii res¬
pectivi. Cele două conductoare ale
liderilor, sînt dispuse paralel, fiind
distanţate între ele- cu tuburi' izo-
Jănîe din PVC de 10 mm- diametru,

■ său reglete din sticiotextoiit şi chiar
bare din Semn fiert în parafină.

Distanţă dintre fideri şi lungimea
■lor sînt critice, depinzînd de benzile
de lucru. O lungime folosită mai des
pentru fideri, indiferent de banda de
. lucru este de 13,75 m, cu distanţa
'dintre fideri de 10 cm. im pedanta
unei asemenea antene este de cca
.'500 ohmi. Antena se conectează Sa
emiţător printr~un filtru Collins si¬
metric.

'Antena Zeppetîn. (fig.. 3) Face
parte tot din categoria antenelor
monofiiare, dar folosind doi fideri
paraleli distanţaţi ca şi ia antena
DL7AB. Lungimea conductorului ra¬
diant se ia de obicei egală cu A sau
A/2, iar lungimea liderilor este cri¬
tică; fiind funcţie de A. De obicei,
lungimea conductorului radiant este
egală cu A/2 pentru banda de 3,5
MHz sau -de 7 MHz, fiderli fiind egali
cu A/4. Gîteva dimensiuni sînt urmă¬
toarele:

Lungimea conductorului radiant:

40,71 m:

Lungimea fideriior: 20,35 m;

Distanţa dintre fideri: 10 cm pen¬
tru 1,5 m, sau 15 cm pentru 2 mm ai

de circa 30 de spire, cu diametru! de
50—60 rnm, confecţionată din ţeavă
din cupru cu diametrul de 4 mm sau
conductor din cupru cu acest dia¬
metru. Bobina va dispune la capete
de cîte un conductor flexibil, prevă¬
zut cu cleme crocodil, care se vor
ataşa simetric pe spirele bobinei,
funcţie de nevoi, scurtcircuiîînd deci
o parte din spirele acesteia. Cupla¬
rea acestei bobine cu aceea a emi¬
ţătorului se va face cu un cablu coa¬
xial sau răsucit. La una din extremi¬
tăţile acestui cablu se va conecta o
bobină cu 3—4 spire, care se va cu¬
pla la capătul rece ai bobinei etaju¬
lui final al emiţătorului avînd acelaşi
diametru, sau’ mai mare de'cît al
acesteia. Cei ăi alt capăt ai cablului
coaxiai se va conecta ia o altă bo¬
bină, tot cu 3—4 spire, în interiorul
ei fiind introdusă bobina circuitului
de acord ai antenei, îa mijlocul său.

Diferenţa de diametre dintre
aceste două bobine nu trebuie să fie
mai mare de cca 10 mm. Ambele
bobine, adică atît aceea de la etajul
fina! al emiţătorului, cît şi cealaltă,
se vor confecţiona din sîrmă de cu¬
pru, cu diametrul de 2—3 rnrrf.

Antena funcţionează foarte bine
pe toate benzile de radioamatori,
dintre 28 MHz şi 3,5 MHz, mai puţin
însă bine în banda de 15 m, unde
sînt necesare alte dimensionări ale
conductorului radiant şi ale fideriior,

conductorul radiant, nici un fel de.
bobină. Fiderii sînt deci conectaţi,
unu! dintre ei la o extremiiate a con¬
ductorului radiant, iar celălalt între
izolatoarele de ia această extremi¬
tate. Conductoarele recomandate au
diametrul 1,2—2 mm, sau chiar mai
mult.

împedanţa acestui gen de antenă
este de 500—600 ohmi şi ea se co¬
nectează la emiţător prin interme¬
diu! unui circuit de adaptare alcătuit
dintr-o bobină, avînd în paraiel un
condensator variabil cu aer de
350—500 pF şi, în serie- cu fiderii,
cîte un alt asemerfea condensator.
Tot acest sistem de adaptare, întru-
cîtva complicat, este însă necesar,
deoarece o astfel de- antenă, func-
ţionînd pe toate .benzile de radioa¬
matori, de la 28 MHz la 3,5 MHz,
sînt necesare diverse reglări ăle
acordurilor în benzile respective, fi¬
derii fiind alimentaţi fie în tensiune,
fie în curent. De obicei, în serie cu
fiecare fider se intercalează cîte un
ampermetru termic sau cîte un bec.
La acordul optim cînd alimentarea
se face în ventru de curent, ceie
două ampermeîre termice trebuie să
indice ambele, identic, maximum de
intensitate sau becurile să se ilumi¬
neze şi ele la maximum.

Spre a nu se folosi mai multe bo¬
bine în circuitul de acord ai antenei
poate fi-utilizată o singură bobină

precum ei în noile benzi de 24 MHz,
18 MHz şi 10 MHz. Mai multe detalii
sînt date . în tabela 1.

Am folosit o astfel de antenă în-
cepînd din 1936 pînă în 1940 şi' re¬
zultatele au fost excelente, .permiţîn-
,du-mi ca. la acea vreme, -' >

existau atît de mulţi radioamatori ca
astăzi, utiiizînd un emiţător cu pu¬
tere absorbită de cca 200 waţi în
etajul final, să realizez legături cu
amatori din peste 120 ţări, din care
foarte multe rarităţi dx, pe care nu

"a MO: dS

20,35 9 m;
Lungime a
Distanţa
mas sus.
Spre dec:

NTENA SUPERL0NG WiRE

emiţătorului. La fel se procedează
pentru fiecare bandă tn parte.

Ce rol are rezistenţa de la capătul
antenei?

Se ştie că antrena iong wire este
de impedanţă mare şi pentru făptui
că la capătul ei, în special datorită
acordurilor incorecte, apar feno¬
mene nedorite ce duc la perturbaţii
foarte puternice; experimenta! am
aşezai, aici această rezistenţă, după
muite tatonări asupra valorii ei, pînă
am ajuns ia valoarea de 600 ll.

în acest fel antena poate fi „stăpî-
niîă“ prin acord şi iucrează într-ade-
văr cu regim de undă progresivă pe

toată lungimea ei, în toate benzile
de radioamatori; bine acordată nu
produce nici un fel de BCI sau TVI,
de aceea o recomand cu multă căl¬
dură.

BIBLIOGRAFIE:

— ARRL — Handbook:
1984—1988

— Colecţia „Ştiinţă si tehnică'
1970—1978-

— Colecţia „Sport şi tehnică'
1964—1972

Itransceîver

■sP^ CtftlragretiQf

— oj

H
—■

i L

Banda

SO m

| 20 m j f 1°

Mod de lucru

ew p

F j CW | F CW | P

! ! i !

40,73 39,05

20,36

! 20,22

10,18

i ! I !

10,11 | 6,79 j 6,72 j 5,03 4,06

! I

a (m)

' 15,7i 15,06

7,86

7,80

; 3.33 *

3,90 j 2,62 | 2,3)9 j 1,96 ! 1,91

TEHNIUM 3/1993

SERVICE

DEPANAREA

RECEPTOARELOR
T. V. COLOR

Ing. ŞER8AN NA1CU

începem din acest număr al revis¬
tei noastre un curs destinat celor
care, cunoscînd receptoarele de te¬
leviziune alb-negru, doresc să înveţe
şi această nouă „meserie" care este
depanarea televizoarelor în culori.
Cunoaşterea modului de funcţionare
a receptoarelor T.V. a-n este absolut
necesară dar nu şi suficientă, televi¬
zoarele în culori avînd anumite par¬
ticularităţi.

Deşi există în prezent o bibliogra¬
fie a domeniului, destul de nume¬
roasă (şi pe care parţial o prezen¬
tăm), două sînt practic problemele
de care se lovesc depanatorii de
T.V. color. Pe de o parte lucrările
respective, apărute cu cîţiva ani în
urmă şi într-un tiraj mic, nu se mai
pot procura, pe de altă parte, chiar
şi în cazul în care se reuşeşte pro¬
curarea lor, acestea sînt încărcate
cu multiple noţiuni teoretice (uneori
şi cu un aparat matematic) inaccesi¬
bile masei largi de 'utilizatori.

S-ar dori practic altceva; şi anume
un curs (pentru depanatorii care vor
să abordeze acest domeniu) conţi-
nînd noţiunile de bază strict „prac¬
tice", inerente în munca respectivă.

Este ceea ce îşi propune cursul
nostru.

Întîi, familiarizarea cu noţiunile te¬
oretice de bază cu care se’va opera
în activitatea de depanare, avînd un
caracter strict practic. Pe de altă
parte, se va pătrunde în „intimitatea"
receptoarelor T.V. color, prezentîn-
du-se schemele electrice de princi¬
piu ale aparatelor, ale modulelor din
care sînt constituite şi ale circuitelor
cu care sînt echipate acestea. Se va
explica funcţionarea de principiu
precum şi metodele de depanare
specifice fiecărui aparat în parte.

Se va începe prezentarea cu mo¬
delele din familiile T.V. color fabri¬
cate în ţară în anii ’80: TELECO-
LOR, TOPCOLOR, ELCROM şi
CROMATIC, se va continua cu cele
din anii ’90 de tip GOLDSTAR şi IN¬
DIANA (NEI), urmînd să încheiem
cu receptoare T.V. fabricate în străi¬
nătate de către firme prestigioase şi
dintre care multe au fost aduse îa
noi în ţară şi ridică mari probleme
depanatorilor. Nu vor fi neglijate
nici monitoarele color.

Deşi se spune că depanarea T.V.
color înseamnă 90% teorie şi 10%
practică, vom prezenta toate noţiu¬
nile teoretice punînd accentul pe un
strict caracter aplicativ (practic).

Nu avem pretenţia că acest curs
este singurul în măsură să formeze
depanatori de T.V. color. Dar el, fi¬
ind o urmare a lecţiilor ţinute unor
depanatori, s-a modelat după cerin¬
ţele acestora.

Neavînd la dispoziţie un spaţiu
nelimitat, acest curs s-a oprit asupra
acelor noţiuni strict necesare în
practica de depanare a televizoare¬
lor color. De aceea este bine ca no¬
ţiunile prezentate în acest cadru sa
fie completate de cititorii noştri cu
altele, la fel de utile, conţinute de
orice lucrare de specialitate care
poate fi procurată.

1. NOŢIUNI DE CQLORîWtETRie

a) Analiza fizică a luminii şi ge¬
neza culorilor

Luminia naturală se poate des¬
compune într-o serie de radiaţii mo-
nocromatice.

Newton a arătat prima dată acest
lucru, cu mai bine de 300 de ani în
urmă, prin celebra experienţă cu
prisma optică, reuşind să identifice
7 culori dominante (de la roşu la
violet). Acest lucru se poate urmări
în figura 1.

Denumim în mod curent aceste 7
culori cu iniţialele lor, ROGVAIV:
[roşu, orange (portocaliu), galben,
verde, albastru, indigo şi violet].

S-a putut demonstra şi reciproca,
reconstituindu-se lumina albă prin
sinteză, folosind un disc rotitor
avînd suprafaţa formată din 7 sec¬
toare egale, colorate cu culorile (în
ordine) prezentate mai sus.

Radiaţiile vizibile din spectrul lu¬
minii solare acoperă doar un dome¬
niu avînd lungimile de undă cu¬
prinse între 380 şi 790 nţn (ICT'm).
Pe lîngă acestea mai există radiaţiile
invizibile, din spectrul ultraviolet, cu
lungimi de undă mai mici şi spectrul
infraroşu, cu lungimi de undă mai
mari ca cele ale radiaţiilor vizibile.

Dacă ne reamintim formula cu
care putem determina frecvenţa
unui semnal, cunoscîndu-i lungi-
c

mea de undă (f[Hz] =-, unde

A[m]

c = 300 000 km/s reprezintă viteza
de propagare a undelor) putem
spune că radiaţiile monocromatice
vizibile au frecvenţe cuprinse între
3.8 x IO 8 şi 7.9 x IO 8 MHz.

Culorile spectrului vizibil (conţi¬
nute în lumina albă) devin percepti¬
bile pentru, ochiul uman prin inter¬
mediul unor obiecte, intercalate în
calea luminii albe, obiigînd-o să su¬
fere unele fenomene cum ar fi:

— reflexia: arată că o parte din
energia fluxului luminos incident
este reflectată pe suprafaţa obiectu¬
lui;

— absorbţia: constă în faptul că o
parte din energia fluxului luminos
incident este reţinută de obiecte;

— difuzia: apare în special la inci¬
denţa fluxului -luminos cu obiectele
opace şi neuniforme;

— transmisia: arată faptul că o
parte din fluxul luminos incident
străbate obiectul iluminat, reuşind
să se transmită mai departe, către
alte obiecte.

Aprecierea de către ochiul ţmana
culorii unui obiect se race cu ajuto¬
rul a trei parametri subiectivi: straiul
cirea, nuanţa şi saturaţia, cărora le
corespund trei parametri obiectivii
iuminanţa, lungimea de undă domi¬
nantă şi puritatea.

Aceşti parametri obiectivi se pot
măsura şi exprima cantitativ, ceeaş
ce va duce la posibilitatea de a înlo¬
cui descrierea unei culori prin cu¬
vinte (subiectivă) cu o exprimare
prin cifre, definind-o astfel în mod
precis. Dar nu pe această exprimare;
se bazează televiziunea în culori. ,

b) Amestecul culorilor

Poate fi de două feluri: substractiv
şi aditiv.

Amestecul substractiv constă în
extragerea (scăderea) culorilor. 0!
culoare se obţine prin modificarea;
compoziţiei spectrale a radiaţiei
unei surse luminoase cu ajutorul,
mediilor absorbante de lumină. Ast¬
fel, dacă în faţa unei surse de lu¬
mină se intercalează un filtru colo- 1
rat, acesta va lăsa să treacă numai J
culoarea proprie şi va reţine cele- |
lalte componente ale luminii. |

Această metodă de amestec a cu- :
lorilor se foloseşte în tehnica foto- ■]
grafiei şi cinematografiei în culori, a I
picturii, tipăriturilor. De exemplu, în
cazul picturii fiecare pigment colo¬
rat adăugat unui amestec de culori
substrage (absoarbe) toate celelalte
radiaţii monocrome şi reflectă doar ;
radiaţiile care îi sînt proprii.

Se folosesc următoarele culori.
primare: galben, purpuriu (magenta
— denumirea tehnică) ^şi turcoaz
(cian — denumirea tehnică). Aces¬
tea sînt prezentate în figura 2a. Se
observă că prin amestecul lor, două
cîte două, rezultă cele trei culori.
complementare: verde (amestec în- •
tre galben şi cian), albastru (ames¬
tec între cian şi magenta) şi roşul
(amestec galben-magenta). Prin
suma celor trei culori în proporţii
egale se obţine negru. Deci negrul
absoarbe toate radiaţiile şi nu re¬
flectă nimic.

Formarea culorilor în cazul ames¬
tecului substractiv se bazează decit
pe, reflexie.

în figura 2b f se prezintă modul
cum se realizează amestecul aditiv;
al culorilor. Se observă că, în acest !
caz, cele trei culori primare sînt:;
roşu (în engleză Red), verde
(Green) şi albastru (Blue). Prin
amestecul lor se obţin cele trei cu¬
lori complementare: galben (roşu cu
verde), cian (verde cu albastru), ma¬
genta (roşu cu albastru). Prin ames¬
tecul în proporţii egale a celor trei
culori primare va rezulta alb.

Amestecul aditiv se . bazează pe
proprietatea numită difuzie şi stă la
baza televiziunii în culori. De aceea,
în continuare ne vom referi doar la
acest tip de amestec al culorilor.
Pentru a rezuma vom spune că în
cazul amestecului substractiv ochiul;
este impresionat de o culoare reală,
în timp ce 1a amestecul aditiv ochiul
percepe o culoare care de fapt n-a
fost transmisă, el integrî.nd de fapt
culorile componente.

c) Legile luf Grassman şi triunghiul
culorilor

Enunţate în 1853, cele trei legi ale
lui H. Grassman -se aplică unui sis¬
tem de trei culori primare, indepen¬
dent de alegerea acestora şi se pot
enunţa astfel (pe scurt):

1. Prin amestecul aditiv ai celor
trei culori primare se poate obţine
orice culoare. Deci, pentru orice cu¬
loare se poate alege o altă culoare
(complementară) cu care, adunată,
să rezulte culoarea albă.

Rezultă că, din cele trei culori pri¬
mare, prin combinaţii se va putea
reproduce orice culoare echivalenta
cromatic cu culoarea adevărată.

2. Dacă două suprafeţe luminoase
colorate produc aceeaşi senzaţie de
culpare, această echivalenţă se
menţine şi dacă iuminanţele ior sînt
divizate sau multiplicate cu aceeaşi

Prisma

Roşu

Orange

Galben

Verde

Albastru

Indigo

Violet

verde

9 a ^ en

Amestec substractiv Amestec aditiv

YE 3DE

frx-4310

lg x =0,316

0,316

ALBASTRU 0 , 310mc >9 ent ° ROŞU

cantitate. Rezultă independenţa !u-
minanţei în cadru! echivalenţei cro¬
matice.

3. Două amestecuri luminoase
care produc aceeaşi impresie de
culoare se comportă de o manieră
cromatic identică în procesul de
amestec. Sau altfel spus: prin ames¬
tecul a două culori rezultă întotde¬
auna aceeaşi culoare indiferent din
ce culori a fost formată fiecare din¬
tre ele, amestecul de cuiori nedepin-
zînd de compoziţia spectrală a culo¬
rilor componente.

Legea numită şi lege a aditivităţii
exprimă egalitatea cromaticităţii.

Se pune întrebarea cum s-au ales
cele trei culori primare. Am văzut că
orice culoare, oricît de complexă ar
fi se poate reconstitui din cele trei
culori primare (R, G, B). Condiţia
care se impune pentru alegerea lor
constă în faptul că ele trebuie să fie
complet independente, adică nici
una dintre cele trei să nu poată fi
obţinută prin amestecul celorlalte
două. Ele s-au ales astfel la televi¬
ziunea în culori, pentru a acoperi
spectrul vizibil: roşu (R) cu A*= 610
nm la limita superioară a spectrului,
verde (G) cu K<, = 537 nm în centru
şi albastru (B) cu A B = 472 nm în
zona inferioară a spectrului vizibii.
Se poate observa că ele nu sînt
chiar culorile pure din spectru,
adoptate de către Comisia Interna¬
ţională de Iluminat (CIE — Commis-
sion Internationale d’Eclairage) în
1931. Ele sînt definite prin următoa¬
rele lungimi de undă: A* = 700 nm,
A(, = 546,1 nm şi = 435,8 nm.
Aceste mici diferenţe au fost gene¬
rate de unele consideraţii practice şi
anume posibilitatea realizării celor
trei filtre colorate care echipează
camera de luat vederi tricromă pre¬
cum şi obţinerea unor luminofori tri-
cromi pentru tuburile cinescop, cu
timp redus de persistenţă.

Culorile adoptate de televiziune se
pot pune în evidenţă cu ajutorul
triunghiului culorilor, prezentat în fi¬
gura 3. Cele trei culori primare sînt
reprezentate în vîrfurile triunghiului,
pe laturi se găsesc culorile comple¬
mentare, iar în centrul de greutate
albul. Coordonatele albului sînt: x =
0,310 şi y = 0,316. în interiorul triun¬
ghiului sînt cuprinse majoritatea cu¬
lorilor din natură care pot fi văzute.

Culori complementare sînt cele
două culori care, avînd strălucirile
(luminanţeie) dozate corect, pot re¬
constitui albul. Fiecare culoare are
astfel cel puţin o complementară a
ei sau o infinitate, după raportul
strălucirilor.

Carateristicile corespunzătoare
unei iluminări puternice spectrale de
vizibilitate relativă sînt prezentate în
figura 4, în care se observă că vizi-
bilităţile relative pentru culorile pri¬
mare adoptate în televiziune sînt:

0,17 pentru albastru, A« — 470 nm;
0,9 pentru verde, A ( , — 535 nm;
0,46 pentru roşu, A* — 610 nm.
Plecînd de la aceste valori ale vizi¬
bilităţii relative la o luminanţă inci¬
denţă de valoare mare, televiziunea
în culori compatibilă va recurge la
valori apropiate pentru formarea
Semnalului de luminanţă.

Această curbă a caracteristicii
spectrale de vizibilitate relativă a
ochiului ne arată care trebuie să fie
intensitatea energetică a diferitelor
Culori pentru a fi percepute de ochi
cu aceeaşi strălucire. Astfel, se ob¬
servă că sensibilitatea maximă a
ochiului este în regiunea centrală a
spectrului şi scade spre lateral.

în condiţii de iluminare slabă, ca¬
racteristica spectrală rămîne la fel,
dar se deplasează spre stînga cu
45—50 nm (linia punctată). De
aceea, seara suprafeţele roşii ni se
par mai întunecoase, iar cele verzi şi
albastre mai luminoase.

Sensibilitatea maximă a ochiului
se află în regiunea spectrală gal-
ben-verde ( A = 555 nm). De aceea
se fac, de exemplu, mingile de tenis
de cîmp de această culoare.

2.SISTEME DE T.V. COLOR
a) Compatibilitatea directă şi in¬
versă

Apariţia televiziunii în cuiori avea
loc cînd deja exista o întreagă in¬

frastructură de-televiziune alb-negru lor de sincronizare-va rămîne iden-
(emiţăioare, radiorelee de transmi- tică (pe cadre şi linii),

sie, receptoare T.V. alb-negru). Se Renunţarea ia compatibilitate se
consideră că există peste 150 de mi- va putea face numai atunci cînd te-

Iioane de televizoare alb-negru în leviziunea a-n va fi uzată moral iar

exploatare, aşa că a trebuit să se preţul receptoarelor T.V. color se va

ţină cont de acest lucru. micşora, apropiindu-se de cel al re-

Deci trebuia avut în vedere ca ceptoarelor a-n. Atunci se va pro-

noile programe de T.V. color să duce, fără îndoială, un salt calitativ

poată fi recepţionate şi cu vechile (îmbunătăţirea imaginii şi a sunetu-
receptoare alb-negru, fără nici o iui) în ceea ce priveşte transmisia

modificare a lor, evident în alb-ne- T.V. color, care nu va mai trebui să

gru. Aceasta reprezintă probiema şe „încadreze" în normeie alb-negru.

compatiblităţii sau a compatibilităţii în prezent, această posibilitate nici

directe, prin ea înţeiegîndu-se posi- nu_se poate pune în discuţie,

biiitaîea unui receptor T.V. alb-ne- Extrapolînd, putem spune că o si-
gru de a recepţiona o emisiune T.V. tuaţie similară s-a creat prin zvonu-
în cuiori, în aîb-negru. ' riie privind trecerea televiziunii în

Aceasta rezoivă deci şi posibiiita- ţara noastră în standardul european

tea de a utiliza în continuare toată (CCiR), ceea ce înseamnă schimba-

infrastructura folosită la alb-negru rea celei de-a doua frecvenţe inter-

(emiţătoare, radiorelee). . mediare sunet (6,5 MHz) cu o nouă

Compatibilitatea inversă (sau re- frecvenţă (5,5 MHz, în norma ves-

compatibilitatea) reprezintă, în mod tică). Acest iucru ar conduce ia fap-

reciproc, posibilitatea de a recep- tu! că marea majoritate a posesori-

ţiona în alb-negru, cu un receptor ior de receptoare T.V. alb-negru (o

T.V. coior, programele emise în mică parte a aparatelor sînt constru-

alb-negru. Se vor folosi aceleaşi ite bistandard) nu ar mai putea re-

emiţătoare, radiorelee, canale. cepţiona sunetui emis, decît după o

Rezultă că normele de bază ale intervenţie în cadru! aparatelor T.V.

unui sistem T.V. color sînt aceleaşi repective .(acordarea pe frecvenţa

cu ale unuia a-n. Durata impulsuri- nouă). Această operaţiune a fost

descrisă într-un număr anterior jal
revistei noastre (nr. 5/1992). !

Acest iucru nu este posibil dintl-o
dată, neexistînd un număr atît de
mare de specialişti în reţeaua de
service. Dar trecerea se va putea
face gradat, la început prift,emiterea
în această bandă a unor programe
locale, sau de mai mică importanţă,
pînă cînd marea majoritate a recep¬
toarelor T.V. a-n existenţe ia
populaţie vor fi pregătite pentru re- r
cepţia bistandard.

Menţionăm că receptoarele T.V.
coior construite în ţara noastră fiind
bistandard, au posibilitatea recepţio¬
năm sunetului în ambele norme
(OIRT şi CCIR).

b) Semnalele de luminanţă şi cro-
minanţă

Semnalele electrice care poartă
informaţiile privind parametrii culo¬
rilor (strălucire — sau luminanţă —
nuanţă şi saturaţie) au spectrul si¬
tuat în domeniul videofrecvenţei. Ele
se obţin de la camerele de luat ve¬
deri. Camerele de luat vederi conţin
trei tuburi videocaptoare (de tip or-
ticon, vidicon, plumbicon, etc.) în
faţa cărora se găsesc trei filtre colo¬
rate (roşu, verde şi albastru) care
extrag proporţiile de roşu, verde şi
albastru în care se poate descom¬
pune scena analizată. Deci ele des¬
compun imaginea colorată a scenei
respective în trei fascicule cores¬
punzătoare celor trei culori funda¬
mentale, după care, acestea sînt
proiectate pe catozii celor trei tu-
t&iri. La ieşirea celor trei tuburi vi¬
deocaptoare se obţin astfel cele trei
semnale electrice corespunzătoare
celor trei culori fundamentale (pro¬
porţionale cu componentele croma¬
tice). Urmează corectoarele de y
(gamma) care au ca scop compen¬
sarea neiiniarităţilor transformărilor
strălucire-tensiune şi tensiune-stră-
iucire ale tuburilor videocaptoare şi
respectiv cinescopului tricrom (la
emisie şi la recepţie). Valoarea lui y
este aprox. 2,2 la tuburile tricrom cu
mască perforată. Semnalele corec¬
tate vor fi aplicate unor amplifica¬
toare video de cale, obţinîndu-se E«,

Ec şi E b. Nivelurile sînt astfe! re¬
glate încît pentru un cîmp de aib eie
sînt egale; Er = Ea = Ea = 1. în căzu!
unui cîmp^ negru vom avea: E* = E<;

= Ei? = 0. între aib şi negru amplitu¬
dinea celor trei semnale variază în¬
tre 1 şi 0, în fungţie de treapta de
gri. Aceasta echivalează cu o „cali-
brare“ a camerei tricrome, rezultînd
semnalele de caie, pentru trepte cu¬
prinse între aib şi negru, egale între
ele.

La recepţie se procedează invers,
pentru a se reface semnalele de cu¬
loare prelevate de la tuburile video¬
captoare.

In cazul i.V. a-n semnalul trans¬
mis redă strălucirea (luminozitatea).
La T.V. color, pentru a se asigura
compatibilitatea, se va transmite în
afara informaţiei de culoare, un
semnai identic, numit sernnâl de lu¬
minanţă. Acesta este compus din
anumite proporţii aie semnalelor pri¬
mare de caie, avînd în vedere sensi¬
bilitatea diferită a ochiului la diferite
culori: E>- = 0,30 E R + 0,59 E 0 - + 0,11 E*.
Semnalul de iuminanţă fiind iden¬
tic cu ce! folosit în T.V. a-n va avea
aceeaşi bandă de frecvenţă, adică 6
MHz.

Semnalul Er se obţine de la cele,
trei ieşiri de" cale folosind divizoarele
prezentate în figura 5.

Valoarea divizoareior' rezultă din
relaţiile:

= 0.30; = 0,59;

Ri + R 2 P.3 — R4

Rezistoarele R (egaie între ele) re-
î duc influenţa dintre căi.
c) Mira de bare în culori
Se compune dintr-o succesiune
de 8 bare verticale egale, dintre care
două sînt aib şi negru iar ceieiaite
şase colorate conţinînd atîî culorile
primare (R, G, B) cît şi pe cele com¬
plementare: galben (combinaţie ver-
de-roşu), cian sau turcoaz (verde-al-

TEHNIUM 3/1993

înseamnă că semnalul diferenţă de
culoare Eo—E> este egal cu suma a
51% din semnalul diferenţă de cu¬
loare Er—Ey şi 19% din semnalul di¬
ferenţă de culoare Ea—£>•. ambele
defazate , cu 180%.

în receptor refacerea culorilor se
poate face în două moduri (în func¬
ţie de modul de atac al T.C. în cu-

bastru) şi magenta sau mov
şu-aibastru). Ordinea în care
dispuse barele este prezentată îf
gura 8.

Valoarea semnalului de luminî
pentru culorile din mira de bare •
îicale are un caracter descresc
de la alb ia negru şi este prezen
în fi aura 7.

Pentru o saturaţie a culorilor
100%. în tabelul de mai jos preţ
tăm valorile semnalelor de culc
şi ale ■ iuminanţei.

în cazul efectuării atacului tu-
cinescop pe grilă, se va aplica
aiul de luminanţă Es pe cei trei

semni

/ Nivel de .negru
^ Nivel., de stingere

Interval de
■ stingere

C ursa activa o lin iei
Perioada liniei

catozi ai tuburilor electronice, legaţi
împreună prin intermediu! unui am¬
plificator şi flecare dintre semnalele
diferenţă de culoare pe grilele de
comandă ale tubului cinescop, co¬
respunzătoare tunurilor de ' roşu,
verde şi albastru. Semnalele dife-
r e n ţ ă de - culoare' —
(Ea- — E y ), —{Ea — Er) Şi (E/f Er)
au fost amplificate în prealabil îa
amplitudini de peste 100 V-.-,, Acest
mod de refacere a semnalelor de
culoare, care constă în modularea în

în realitate, practica a demonstrat
că o miră cu bare colorate saturate
75% este mai adecvată situaţiilor în-
_ „ ' . coasta este de

fapt mira care se emite. La această
miră, albul de amplitudine maximă
provine din cele trei semnale de cu¬
loare luate cu amplitudinea de
100%, celelalte culori fiind cu ampli¬
tudinea redusă ia 75%.

în tabelul următor se prezintă va¬
lorile semnalelor de culoare şi lumi¬
nare ă. Vi acea. .vnaţie.

d) ”'■> C£V3 e r'v'v'cţa Ks culoare
informaţia de pro ninanţă se ouate
transmite folosind semnalele culori¬
lor prima (se iaie!e de ;aîe) Ea
© ste£ onţ o în afara in¬
formaţiei de culoare (saturaţie şi nu¬
anţă) şi luminanţa acesteia. Deoa¬
rece semnalul de luminanţă este
obligatoriu să fie transmis (din mo¬
tive de compatibilitate), rezultă că
nu mai e necesar să transmitem
toate cele trei. semnale de culoare,
ci doar două dintre ele, urmînd ca îa
recepţie, din aceste două semnale şi
din cel de luminanţă, să refacem cel
de-ai treilea semnal de cuioare (prin
simple operaţii algebrice). S-au ales
E.r şi Ea deoarece, au amplitudini
mai mici şi - astfel se evită apariţia
unor distorsiuni de neliniaritate în
canalul de' transmisie.

Pentru ca semnalele de culoare să
'nu influenţeze treptele de gri (deoa¬
rece conţin în eie semnalul de lumi¬
nanţă) trebuie transmise alte sem¬
nale şi anume semnalele diferenţă
de cuioare: Ea—E r şi Ea—E r. Extră-
gîndu-se din acestea semnalul de
luminanţă, pe lîngă avantajul pre¬
zentat mai sus va rezulta.şi posibili¬
tatea transmiterii îor pe o. bandă în¬
gustă, nedepăşind posibilităţile fi¬
zice de percepere a culorii de către
ochiul uman.

Semnalele diferenţă de culoare
vor avea expresia:

Ea—E r = 0,7QE.<?—0,59Ec;—1 TE/?
Ea—E r = — 0,3 Q£a—0,59Eg+0,89Ea
Acestea se obţin prin matricierea
semnalelor primare cu unele dispo¬
zitive eîe situate la ieşa tuburilor vi-
dsocr.pt o are, după corecţia de
gamma.

Refacerea celui de-aî treilea sem¬
nal de diferenţă de culoare are loc
în receptorul T.V. cu ajutorul unui
circuit de matriciere care va realiza
operaţiiie descrise de expresia:
Eo-Er = —0,51 (Er— Ey)—0,19(Es—Er) =
' = —[0,51 (E«—Er) + 0,19(E S —Er)]
în sens tehnic expresia de mai sus

intensitate a celor trei fascicule cu
cele trei semnale de culoare este
prezentat în figura 8.

în acest mod operaţiile de matri¬
ciere se efectuează diraci pe elec¬
trozii tunurilor electronice.

Datorită eficienţei diferite a. lumi-
noforiior de culoare, cele trei sem¬
nale diferenţă de cuioare vor avea
amplitudini diferite (vor fi ponde¬
rate) pentru cele trei tunuri electro¬
nice.

2) A! doilea mod constă în atacui
caîoziior tunurilor electronice cu
semnalele Ea, Ea şi Eu, (prezentat îrţ
figura 9).

Semnalele diferenţă de culoare şi
ce! de iuminanţă sînt transformate
în semnale primare de culoare Ea,
Ev şi Es cu ajutorul matricei RGB,
ooţinîndu-se —Er, — Ea şi — Es şi
apoi, după inversare, semnalele do¬
rite.

Apoi, semnalele Ea, Ev şi Es sînt
trecute prin cele trei amplificatoare
finale de videofrecvenţă care furni¬
zează semnalele — Ea, —Ei şi — Es
care. se aplică celor trei catozi ai
T.C.,

Grilele de comandă Gi ale celor
trei tunuri sînt legate împreună.

Ultimul procedeu descris (atacul
cu semnalele R, G, B) se utilizează
astăzi ia aproape toate sistemele de
T.V. color, deoarece acestea sînt
echipate cu tuburi cinescop eu G 1
(grilele de comandă) şi G 2 (grilele
de accelerare) comune ia cele trei
tunuri.

Alte avantaje ale acestui procedeu
de atac constau în faptul că semna¬
lele primare de culoare sînt formate
în exteriorul tubului cinescop (şi se
pot măsura cu precizie), că necesită
mai puţine etaje finale, iar amplitu¬
dinea semnalelor de culoare este
rnai mică decît a semnalelor dife¬
renţă de culoare necesare pentru
comanda T.C.

(ER-Ey) nr~7"“!

mnsr m

BIBLIOGRAFIE:

1. Tehnica televiziunii în culori
— G. Raymond, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1971.

2. iniţiere în televiziunea în cu¬
lori — Gh. Miirofan, G. Pflanzer,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1983,

3. Receptoare de televiziune în
culori — M. Silişîeanu, M. Băşoiu,
C. Constantinescu, M. Gavriliu, C.
Găzdaru, C. Pflanzer, Editura Teh¬
nică, Bucureşti, 1985.

4. Funcţionarea şi depanarea te¬
levizorului în culori — M. Băşoiu, M.
Gavriliu şi G. Pflanzer, Editura Teh¬
nică, Bucureşti, 1985.

5. îndrumar pentru electronist.
Radio şi televiziune (voi. I) — C.
Găzdaru, C. Constantinescu, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1986.

6. Sistemul de televiziune în cu¬
lori SECAM — G. Bătucă, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucu¬
reşti, 1982.

7. Sistemul PAL de televiziune în
culori — G. Bătucă, Editura Ştiinţi¬
fică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1985.

8. Televiziunea în culori. între¬
bări şi răspunsuri — J.A. Reddi-
hough, Editura Tehnică, Bucureşti,
1977.

9. Televiziunea în culori — Ra-
dioteieviziunea Română 1975 (după o
Televiziunea în culori de H W. Cole-
man, 1986) j

10. Aib-negru şi culoare în teievi- i
ziune — V. Văcaru, Editura Albamos
1975.

11. Televiziune — E. Damachi, C. i
Şerbu, R. Zaciu, Editura Didactica si
Pedagogică — Bucureşti, i983

12. Particularităţi şi metode de
depanare ale noilor tipuri de televi¬
zoare aib-negru şi color, Editura
Prometeu, Bucureşti, 1992.

13. Dispozitive videocaptoare şi
videoreproducătoare — I. Dragu,

I.M. losif, Editura Tehnică, Bucu¬
reşti, 1979.

14. Alimentarea televizoarelor
aib-negru şi color — R. Manoiache,
Bucureşti, 1991.

15. Buletine tehnice nr, 8, 9 şi 10.
Electronica S.A.

16. Caiete service TELECOLOR T

3006 (3007), 4106, 5601 (5602, :

5603), TOPCGLOR 5101, ELCROM 7
(02), CROMATiC (02).

17. Caiete service Monitoare.color ;
001, 002, 003, 011, 021.

Va urma

' ..

Culoarea

e G ; e B

Ey=0,30E r +0.59E g +0. 11E B

A 3

i i

2 ■ ■

Galben

0,75

0,75 ; 0

0,67

Turcoaz

0,75 | 0.75

0,53

- 4

Verde

i 0,75 : 0

0,44

Mov

0,75

0 1 0,75

0,30

! Roşu

0,75'■

0 | 0

0,23

• 7

Albastru

0 | 0,75

0,08

i Negru

0 ! 0

ÎNLOCUIREA

INTEGRAT

# S-a născut te 15 îi 1962 la
Turnu Măgurele;

H A absolvit Facultatea TCM în
1986;

^ # Lucrează te întreprinderea de
Tricotaje din Turnu Măgurele;

© Preocupările actuale legate de
domeniile: audio-video, recepţie TV
prin sateliţi, automatizări, modernizări
ale aparaturii electrocasnice .

afectarea unor componente
active, în special circuite integrate,
incluse în radioreceptoare, amplifi¬
catoare, etc. din import, pune pro¬
bleme deosebite posesorilor aces¬
tora.

în ceie 'ce urmează se prezintă
modui în care poate fi înlocuit circu¬
itul integrat TA 7136 AP.

Acesta face parte din modulul
„control ton“ AMU—2007 Inclus în
amplificatorul Hi-Fi AM—U03 pro¬
dus de firma AKAI.

Performanţele, atîî aie preamplifi-
catorului cîî şi aie amplificatorului
de putere sînt deosebit de ridicate.

Astfel corectorul de ton are urmă¬
toarele caracteristici:

— nivel de intrare: 150 mV/100 kfl.

— nivel de ieşire: 1 V/ 1 kO;

— răspuns în frecvenţă: 6 Hz —
100 kHz +0 d8, -2 dB:

— corecţie „8ASS“: ±8,5 dB ia
100 Hz;

— corecţie „TREBLE“:±8,5 dB ia
10 kHz.

Distorsiunile armonice afe amplifi¬
catorului, inclusiv partea de putere
sînî sub 0,01%, în toată banda au¬
dio.

în figura 1 este prezentată schema
originală; se remarcă simplitatea şi
modul de realizare a corecţiei de
frecvenţă în buclă de reacţie nega¬
tivă.

Circuitul integrat este alimentat
cu +33,4 V şi -35,1 V din două ali¬
mentatoare stabilizate.

Potenţiometreie folosite la contro¬
lul tonului VR 3 —BASS şi VR,—TRE-
BLE au o caracteristică de îip C, în
scopul realizării unui reglaj liniar a!
tonului.

Amplificarea la frecvenţe medii
este dată de raportul
R8

b80 - a 0,1 juF

- '«3 PŢ-

470Kn. 470Ka V R 6 ij

182 KnŢ

560 Kn.

lOOKft.

VR2

250kn. B*

Cil

68^F

47^uF/35V

820Ka.

La celala!"
cana!

în figura 2 este prezentat modul
de îniocuirs a circuitului integrat TA
'7136 ÂP cu circuiîuî integrat /?M
201-AH(LM 201 A).

Pentru a elimina orice surpriză
zbate apare în cazul defectării stabili¬
zatoarelor de tensiune {acestea' sînt'
vfo'iosite şi pentru alimentarea ampli¬
ficatorului de putere) au' fost intro¬
duse diodeie stabilizatoare Dl şi Dl.
/ Terminalele circuitului integrat LM
/20t'A 'sînt pentru varianta în capsulă
■.■'.■metalică 1099; pentru, alt tip de
/capsulă se vor modifica conform ca-
rtaioguîui;

/.: 'Conectînd corect circuitul LM 201
■•./A funcţionarea este sigură şi nu este
nevoie de alte reglaje.

Rozi .■ ioc :e■ /nor pasive, t:

căror valoare nu a fost indicată .în
schema din 7g 2 o:::: mc'uc;- w
/cele■■originale, din fig. 1. -
/■' Trebuie remarcat faptul că, dato¬
rit} performanţelor ridicate ş. s^n-
ipfiţăţii "Constructive, acest tip de co-
r-x - -

/amplificatoarele audio' realizate de
. : ,.firma.' AKAI; la unele modele de
exemplu AKAI AM U-22 controlul de
ton realizat după o schemă aproape
identică cu cea din fig.. f este inclus
în bucla .de reacţie negativă a ampli¬
ficatorului de putere realizat cu cir¬
cuitul integrat hibrid STK 483.
j înlocuirea unor componente ac¬
tive, inclusiv a unor circuite inte¬
grate hibride de putere, este posi¬
bilă fără odific area sensibilă a per¬
formanţelor.

Le celdiclt can
| D 2 PL15

TEHNIUM 3/1 S§3

$ S-a născut la 8 V 1950 în Bucu¬
reşti;

% A absolvit Facultatea de Maşini
si Utilaje pentru Construcţii în anul
1984;

# Actualmente lucrează la Societa¬
tea Comercială ST1TEH S.A. ca şef
de serviciu tehnic;

# Preocupări actuale legate de au¬
tomatizări , modernizări în domeniul
audiofrecvenţei.

ing. AURELIAW MATEESCU

CONVERTOR

6 j£ MĂSU

Ing. AURELIAN MATEESCU

După cum se ştie, aparatele de
măsură analogice sau digitale, utili¬
zate curent în laboratoare, dau in¬
formaţii cu precizie destui de scă¬
zută atunci cînd se măsoară o ten¬
siune alternativă ai cărei parametri
se abat de la condiţiile pentru care a
fost proiectat aparatul.

C ONSi DERAŢII TEORETICE
Atunci cînd un multimetru este tre¬
cut pe poziţia CA (curent alternativ)
acesta va oferi o valoare medie a
mărimii măsurate dacă nu este dotat
încît să măsoare valoarea RMS ade¬
vărată. Multimetru! va măsura şi
afişa valoarea de vîrf redresată în¬
mulţită cu 0,707. Altfel spus, va afişa
valoarea medie redresată şi corec¬
tată cu factorul 1,11 ceea ce repre¬
zintă raportul valoni RMS şi a me¬
diei (0,707/0,636). în cazul în care
forma de undă a curentului măsurat
nu mai este sinusoidală, tei ce am
menţionat mai sus devine relătiv. De
exemplu, dacă se va încerca măsu¬
rarea unei unde dreptunghiulare sau
în dinte de ferăstrău, precizia nu
mai poate constitui o noţiune certă,
în cazul undei dreptunghiulare cu
gradul de umplere de 10%, eroarea
de citire a multimetrului trece de
100 %. în aceste situaţii se impune
utilizarea unui instrument capabil să
măsoare valoarea RMS.

Iniţialele RMS provind din Ib. en¬
gleză, de ia ROOT MEAN SQUARE
(rădăcina pătrată din media valorilor
pătratice) şi reprezintă valoarea ma¬
tematică echivalentă a tensiunii de
curent continuu care produce c
cantitate egală de căldură la trece¬
rea prinîr-un rezistor ca şi tensiunea
cu formă de undă nesinusoidală lu¬
ată în discuţie.

în cazul curentului alternativ, ten¬
siunea instantanee este o funcţie de
tirnp. De aceea, ecuaţia care defi¬
neşte tensiunea RMS trebuie să ţină
cont de relaţia funcţională dintre
cele două variabile:

V = Vmax ■ sinwt
unde:

Vmax = valoarea de vîrf a îenslu-

a> = viteza unghiulară (rad/sec);

î = timpul de la începutul ciclului.

Valoarea tensiunii RMS pentru
orice formă de undă periodică, unde
V = f(t), este dată de relaţia;

— determinarea vitezei unui mo¬
tor alimentat dintr-un circuit de
comandă cu tiristoare sau triace co¬
mandat cu impulsuri; un caz asemă¬
nător îl reprezintă circuitele de ilu¬
minat cu variaţia continuă a puterii;

— măsurarea impulsurilor cu lă¬
ţime variabilă în cazul surselor în
comutaţie;

— determinarea puterii aplicate
unui difuzor sau incinte acustice; o
foarte bună aproximaţie a puterii se

V 2

face cu formula

unde V = tensiunea RMS măsurată
la bornele difuzorului sau ale incin¬
tei’ [Vj; Z = impedanţa difuzorului
sau a incintei acustice [fl];

— măsurarea şi reglarea ieşirii
unui dispozitiv de încărcat baterii de
acumulatori pentru o funcţionare
optimă, atunci cînd la ieşire este li¬
vrată o tensiune redresată, dar nefil¬
trată;

— măsurarea vaiorii efective a
tensiunilor curentului alternativ sau
continuu cu caracteristica de undă
variabilă.

CONSTRUCŢIA convertorului nu
este dificilă (fig. 2), bazîndu-se pe
utilizarea unui circuit integrat spe¬
cializat AD 736 produs de Analog

tură variaţiile reziduale ale tensiuni
de ieşire.

Pentru R1 se recomandă utilizarea
unui divizor de precizie în 5 decad|
avînd toleranţa cît mai strînsă. în cal
zul în care nu se poate procura
acest divizor se poate utiliza un divil
zor rezistiv din RPM-uri, sortata!
pentru o toleranţă cît mai mică, lada
punte RLC de precizie. Bineînţeles*
că se vor opera modificări pe cabla-*
jul imprimat. Montajul a fost realizat*
cu un divizor cu 5 decade tip CAD-*
DOCK 1776-C742. 1

Circuitul -R2, Dl, D2 protejează!
Cil limitînd vîrfurile de tensiune lai
pinui 2. R2 are o putere disipată de j
0,5 waţi astfel că poate suporta p'
termen lung supratensiuni de pînă'J
la 700 V RMS sau pentru cîteva se-1
cunde vaiori de 1200 V RMS.

UTILIZARE. Convertorul se utili-1
zează cu orice multimetru analogici
sau digital capabii să citească ten-J
siun.i continue în domeniul CH-200 J
m\A '

Avînd în vedere că terminalele de j
masă de la intrarea şi ieşirea con¬
vertorului nu sînt izolate, totdeauna î
se va conecta întîi convertorul la in¬
trarea muitimetrului şi abia după ce I
se execută aceste conexiuni se j
aplică la intrarea convertorului ten¬
siunea alternativă ce trebuie măsu¬
rată.

unde T = perioada totală de timp
luată în consideraţie.

Practic pentru a măsura valoarea
RMS este necesar să se multiplice
cu ea însăşi valoarea instantanee a
tensiunii aplicate aparatului de mă¬
sură, să se determine, cu ajutorul
unei reţele RC cu constantă de timp
mare, valoarea pătratică şi apoi să
se calculeze rădăcina pătrată din va¬
loarea medie.

Propunem construcţia unui con¬
vertor simplu care să determine, lu-
crînd în comun bu un multimetru
obişnuit, valoarea RMS.

Schema bloc din figura nr. 1 cu¬
prinde:

— un bloc ce permite obţinerea
pătratului valorii instantanee apli¬
cate la intrare;

— o reţea RC care permite inte¬
grarea pe CI a impulsurilor instan¬
tanee aplicate. Valoarea tensiunii pe
CI se stabileşte ia valoarea medie,
pe durată mare a tensiunilor instan¬
tanee aplicate pe R1.

CI ajunge la valoarea medie pă¬
tratică a tensiunii instantanee apli¬
cate într-un timp de circa 5 ori mai
mare decît constanta, de timp a cir¬
cuitului R1, CI. Aiegînd o constantă
de timp destul de mare, tensiunea
pe CI nu va varia semnificativ pe
durata unui ciclu, astfel că se obţine
o medie suficient de precisă.

Reamintim că valoarea efectivă a
unei tensiuni alternative nu este
egală cu valoarea sa medie. în cazul
determinării valorii RMS a tensiunii
curentului alternativ, pătratul tensiu¬
nii instantanee este proporţional cu
puterea instantanee ce este produsă
:nîr-o sarcină. Dacă media puterii
instantanee este egală cu puterea
produsă de o tensiune echivalentă
de curent continuu, tensiunea RMS
este determinată de media pătratului
tensiunii instantanee pe durata unei
perioade din care se extrage rădă-
. cina pătrată.

APLICAŢII.. în multe cazuri este
nevoie să determinăm valoarea RMS
a tensiunii unui curent alternativ
pentru a putea interpreta corect
comportarea unui circuit sau aparat:

Devices. Circuitul este un convertor
RMS-CC cu un consum de circa 1
mW ceea ce îl face utilizabil în echi¬
pamentul portabil. Tensiunea de in¬
trare maximă este de 1 V RMS, dar
acurateţea maximă se obţine pentru
vaiori de pînă la 200 mV RMS. Pen¬
tru tensiuni mai mari este necesar
un atenuator la intrare.

Intrarea de la pinul 2 al circuitului
integrat este conectată la intrarea
neinversoare a unui buffer (echipat
cu tranzistoare FET la intrare) avînd
impedanţa de IO 12 ohmii Aceasta
permite utilizarea unui atenuator la
intrare avînd rezistenţa electrică ri¬
dicată. Pinul 1 este conectat la in¬
trarea neinversoare a aceluiaşi buf¬
fer şi are o impedanţa de 8 k.Q fiind
utilizat ca referinţa pentru pinul 2
faţă de masă. Atunci cînd S2 este
închis (măsurări în c.c.) acest pin
este conectat ia masă permiţînd C!1
să evalueze componenta continuă şi
cea alternativă din semnalul de in¬
trare. Atunci cînd se măsoară sem¬
nale cu ampîitudini foarte mici se
poate deschide S2 (măsurări în
c.a.). în acest mod se pot măsura
semnaie de pînă !a 100^V RMS.

Condensatorul C3 reprezintă con¬
densatorul de integrare, iar C2 îniă-

După conectarea convertorului la
tensiunea ce trebuie măsurată se
trece seiectorul domeniu/ui cs mă¬
surare pe poziţia la care indicaţia
este. cuprinsă în domeniul 50 mV.
Apoi se multiplică valoarea citită cu
factorul corespunzător domeniului
de lucru din tabesui următor. Pentru

semnale de intrare cu valori de 50
mV, precizia maximă se obţine prin
trecerea convertorului pe poziţia cu¬
rent alternativ.

DOMENIUL

UTILIZAT

FACTOR DE
MULTIPLICARE

200 mV

2 V

20 V

100

200 V

1000

1000 V

10 000

în poziţia 200 mV, Cil citeşte ten¬
siunea aplicată intrării. Cînd SI este
plasat pe poziţia 2 V, tensiunea apli¬
cată la intrare este divizată cu 10 şi
tensiunea de la ieşire citită de volt-
metrul de curent continuu va trebui
multiplicată cu 10. Identic se lu¬
crează şi cu,celelalte domenii.

Tensiunea maximă ce poate fi
aplicată intrării nu trebuie să depă-

' ■: ■ ’ . • - Mi \

şească 1200 V RMS.

Un parametru important al curen¬
tului alternativ este factorul de vîrf
definit ca raportul dintre valoarea de
vîrf a tensiunii şi tensiunea RMS. O
undă sinusoidală are un factor de
vîrf de 1,414, în timp ce componen¬
tele de semnal muzical pot depăşi
un factor de vîrf cu valoarea 10 .

Valoarea factorului de vîrf devine
importantă în timpul măsurării
atunci cînd vîrfurile de tensiune ale
semnalului de măsură se apropie de
limita de vîrf pe care o poate mă¬
sura instrumentul. La depăşirea
acestor limite acurateţea aparatului
scade.

în cazul de faţă, considerînd CI
AD 736 alimentat de la o sursă de 9
Vcc, vîrfurile de tensiune aplicabile
pinului 2 au valoarea maximă de ±
2,5 volţi. Astfel, în cazul în care se
măsoară un semnal avînd 200 mV
RMS pe scala de 200 mV, factorul
de vîrf al semnalului măsurat trebuie
să nu depăşească 12,5 pentru a se
păstra acurateţea de citire.

Dacă se va citi un semnal de 1 V

® S-a născut în Bucureşti în anul
1949;

$ A absolvit Facultatea de Fizică,
secţia Fizica Solidului f specializat în
microscopie electronică;

• Colaborează la Tehnium din
1974;

• Membru al Asociaţiei Artiştilor
Fotografi din România;

% Pasiuni actuale legate de con¬
strucţiile electronice (optoelectronice);

% Coautor la trei lucrări editate.

ling. GHEGRGHE BĂLUŢĂ

RMS pe acelaşi domeniu, factorul
de vîrf maxim este de 2,5. Trecînd
pe domeniul de măsură de 2 V, pen¬
tru acelaşi semnal de 1 V RMS se
acceptă un factor de vîrf egal cu 25.

CONSTRUCŢIA se va executa
într-o mică cutie de plastic pe care
se vor fixa bornele de intrare şi ie¬
şire, comutatorul SI şi S2 ca şi În¬
trerupătorul S3. Cablajul se execută
pe o placă cu circuit imprimat.

Conform desenului din fjgurile 3,
4, cablajul se va modifica ia nevoie
în funcţie de componentele de care
dispune constructorul. Calitatea
componentelor şi a execuţiei influ¬
enţează rezultatele finale obţinute.
Bateria de 9 V va fi preferabil alca¬
lină.

Performanţele convertorului de¬
pind de circuitul AD 736 în princi¬
pal:

— precizie ±0,5 mV, ±0,5%, deter¬
minată pe o undă sinusoidală cu f =
1kHz, măsurată pe domeniul 200
mV, în curent alternativ, cu valori
cuprinse între 0^-200 mV;

— impedanţa de intrare 100 MH;

!B—

NAND — CI 1.2, ceea ce are ca
efect menţinerea în starea HI a ieşi¬
rii acestei porţi. Tranzistorul conec¬
tat aici conduce şi menţine în LO in¬
trarea 9 a porţii NAND CI 1.3. Ca
urmare, impulsurile de 40 kHz gene¬
rate de oscilatorul CI 2.1 — CI 2.2
nu trec prin poarta CI 1.3 spre nu¬
mărătorul MMC 4040.

Măsurarea propriu-zisă a luminii
începe o dată cu trecerea ieşirii trei
a lui /3E 555 în starea HI. Prin inver-
soruLCI 2.3 se menţine terminalul
11 al numărătorului MMC 4040 în
LO, astfel că numărătorul nu mai
este forţat în starea 0. Prin fotore-
zistenţa FR circulă un curent pro¬
porţional cu iluminarea şi încarcă
condensatorul C. Cîtă vreme nu se
atinge pragul HI pe intrările 1 şi 2

3i 7 7 IC : ■

27 ■; LA3 IRÂT0R

li., nLa.1

I I

1 £3*f 1

? ii ?

1 * 1 T_J«j

— tensiunea maximă aplicată la
intrare este de 1200 V RMS;

— banda de trecere 33 kHz (1%
eroare suplimentară), 190 kHz (± 3
dB).

ale inversorului realizat cu CI 1.1,
ieşirea acestuia este HI şi aceeaşi
stare este transmisă intrării 5 al lui
CI 1.2. Intrarea 6 fiind tot HI, ieşirea
4 este LO, tranzistorul BC 173 nu
conduce, iar intrarea 9 a lui CI 1.3
este HI. Ca urmare, la ieşirea 10 a
porţii NAND (CI 1.3) apar impulsu¬
rile de 40 kHz, care după ce trec
prin CI 1.4 sînt numărate de MMC
4040. Accesul impulsurilor în acest
numărător este oprit după un inter¬
val de timp T (proporţional cu ilumi¬
narea), cînd C s-a încărcat prin FR
la o tensiune care provoacă bascu¬
larea inversorului CI 1.1 (cu trigger
Schmitt la intrare) si ieşirea lui trece
în LO.

(CONTINUARE ÎN Nr. VIITOR)

Fiz. GH. BĂLUŢĂ

Fiz. EUGENIA CĂRBUNESCU

în materialul de faţă este prezen¬
tat un exponometru digital, simplu,
destinat măririlor fotografice. Măsu¬
rarea luminii se face „punctual" cu o
fotorezistenţă plasată la nivelul hîr-
tiei foto. Afişarea timpului de expu¬
nere se realizează cu 2 1/2 digiţi, cu
LED-uri roşii, vizibile în semiobscu¬
ritatea laboratorului, dar inactinice
pentru hîrtia fotografică alb-negru.
Domeniul de măsură orientativ este
0,6—199 secunde. Construit cu o
memorie EPROM, aparatul se etalo-
nează individual pentru fotorezis-
tenţa şi aparatul de mărit pe care le
posedă constructorul, oferind astfel
o precizie remarcabilă.

Privind schema alăturată se ob¬
servă existenţa a numai 6 circuite
integrate. Alimentarea LED-urilor
pentru afişaj (circa 2 mA/segment)
se face direct din EPROM. întreg
aparatul are un consum redus (60
mA), ceea ce permite utilizarea unui
redresor stabilizat de putere mică,
sau a bateriilor.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Un oscilator construit cu circuitul
/3E 555 generează impulsuri cu frec¬
venţa de 1 Hz şi factor de umplere
95 % determinînd reluarea periodică
a circlului de măsură. Intervalul
scurt de timp cînd ieşirea circuitului
(pinul 3) este LO are rol de a pre¬
găti un nou ciclu de măsură, prin:

— aducerea la zero a numărăto¬

rului binar MMC 4040 (pinul 11 în
HI); . _

— descărcarea condensatorului C
(printr-o diodă şi o rezistenţă de li¬
mitare a curentului);

— invalidarea intrării 6 a porţii

”1

□

—-1 II | 1Hz

- - £

J U 1

- îi Wp

1 T

1 j6

C2_

Ţ“t

40 kHz

M iaL

^ 12 -

!L 100

+ 5VO

1N 4148

lD_

- i CAv. H2!< Jl

lA©-5

CI 2= MMC 4011

MMC 4040

3 sl—

I 20 " C11 = MMC 4093

n_ «o

-*4Ti— —IE

Î4|Î

[22

N +1024 1

< N j

n 1

I O

1 II

1 2 !

1 3 1

_20 MMN 2716

12 9| 10| 111 131-441 151 161171

1 *» U:

1000 T îT

TEHNIUM 3/1993

® S-a născut în Bucureşti ia 12
IX 1931;

% Pasionat constructor în cele mai
diverse domenii încă din anii de liceu;

% Chimist, electrotehnician şi apoi
electronist, publică printre primii cărţi
din aceste domenii recomandate con¬
structorilor amatori;

% Construieşte primul magnetofon
din România;

$ Prezent în domeniul constructori¬
lor amatori cu articole şi cărţi.

GEORGE DAN GPRESCU

Ce jucărie poate fi mai iubită de
copil decît o căsuţă pentru păpuşi, I
înzestrată cu tot felul de lumini şi \
surprize?

O asemenea căsuţă pune însă la j
încercare dibăcia şi ingeniozitatea \
celui care o construieşte şi o echi- J
pează cu diverse dispozitive elec- |
trice şi electronice. Acesta poate fi jj
începutul pentru construirea şi altor jj
machete, din care unele să prefă- j
ţeze mari realizări ale viitorului. f

în figura 1 este arătată macheta j
unei asemenea căsuţe. Ea poate fi j
realizată ca în figură, sau ca proiect
propriu, cu alt aspect după dorinţă.
Pentru exemplificare, ceea ce se |
discută mai jos, se referă la figura j
prezentată, ea avînd o posibilitate I
de echipare suficientă cu montaje j
electrice şi electronice.

Dimensiunea căsuţei poate fi dic- jj
tată de un raport faţă de o construc- j;
ţie reală, de exemplu 1:10, astfel 1
metru real, devine 10 cm de ma¬
chetă. O clădire înaltă de 10 metri, 1
devine o machetă înaltă de 1 metru. |
Raportul este ideal pentru joaca cu
păpuşi; dar aşa cum s-a spus, se ;
poate alege şi alt raport, macheta 1
devenind mai mică sau mai mare, t :
după dorinţă.

Materialul de construcţie va fi pla- j
cajul şcolar, baghete de lemn de |
brad, carton gros de 1... 2 mm, bu- I;
căţi de pînză, de textile imprimate, f
de ţesături disponibile, plexigias in- I
color şi colorat.

Asamblarea se face prin încleiere, i
eventualele cuie vor fi bătute cu f
grijă pentru a nu da naştere la răniri j
sau zgîrieturi. în mod obligatoriu, j
după asamblarea construcţiei din j
lemn şi carton, se va pensula cu un
produs ignifug, de exemplu soluţie j

ELECTî

JŢA

neînţeles, la montarea instalaţiei
electrice, lăsată în mod ostentativ
aparentă sau ascunsă sub pereţii
construcţiei. în soclul ei rămîne sufi¬
cient loc pentru plasarea unui radio¬
receptor, a unui difuzor cu diametru
mare — pentru o audiţie de calitate
— a unui transformator care să
alimenteze tot ansamblul. Această
construcţie destinată în. principal
copiilor, nu trebuie să fie alimentată
decît prin intermediul unui transfor¬
mator foarte bine izolat sau şi mai
bine, din baterii de mare capacitate,
înseriate.

La alimentarea din baterii, o ten¬
siune de 3 volţi e suficientă şi poate
fi asigurată de 2 elemente R20 de 3
Ah şi 1,5 V, înseriate. Radiorecepto¬
rul se va alimenta la 3 volţi, audiţia
trebuie să fie de calitate; dar nu atît
de puternică ca volum pentru a jena
pe vecini. Aceleaşi baterii pot ali¬
menta şi beculeţele de 3,5 volţi/0,1...
0,2 A, o sonerie sau diverse montaje
eletronice „surpriză".

La alimentarea prin transformator
se pot folosi mai multe variante,
schema rămînînd aceeaşi din figura i
2 .

Un sistem „economic" foloseşte
un transformator de sonerie. Pentru
că puterea unui asemenea transfor¬
mator este redusă, e necesar să se j
utilizeze beculeţe de 12... 16 volţi/50
mA pentru trenuleţe electrice, sau în i
cazul folosirii unor beculeţe de 12 |
V/0,1 A, luminile vor fi aprinse pe
rînd „cu economie". Se poate trece
şi la rebobinarea transformatorului, j
penţru 3 volţi, în secundar folosin- j
du-se conductor de 0,8... 1 mm dia- :
metru.

O soluţie mult mai raţională e bo- ;
binarea unui transformator care să 1

Capac
rabatabil

IO OI iâftii

apoasă de silicat de sodiu (wasser- | ofere 5... 6 volţi/3... 5 amperi. O
glass). După uscare, se va trece la f atenţie deosebită trebuie acordată
vopsire şi tapetare, la mobilare şi bi- i unei foarte bune izolaţii între primar

scara baie etaj

Radio L urni-ni

şi secundar şi e bine să se constru¬
iască carcasa transformatorului sec¬
ţionată: pe o secţiune se înfăşoară
primarul, pe cealaltă secundarul.

Un miez de 5 cm 2 poate fi utilizat
bunăoară, cu un număr de 2200
spire în primar, cu conductor de
0,25... 0,27 mm. Secundarul la 5 V
va avea 50 spire, bobinate cu con¬
ductor emailat de 1... 1,5 mm diame¬
tru. Eventual bobinarea se poate
face cu două sîrme de 1 mm diame¬
tru, înfăşurate simultan şi conectate
în paralel. Acelaşi număr de spire se
poate folosi şi la un miez de toie de
secţiune mai mare de 6 sau chiar 7

sonerie

PANOUL DE
COMANDĂ

cm 2 , crescînd factorul de fiabilitate,
transformatorul lucrînd „la rece" tot
timpul.

- . , Pentru alimentarea aparatului de

ZZU V radio în curent continuu şi a altor

dispozitive „surpriză", este necesară
o punte de redresare cu diode cu si¬

liciu, de orice tip, eventual joncţiuni
valide de tranzistoare de putere care
nu mai convin pentru alte montaje.
Condensatorul ;de filtraj va fi de
1000... 5000 mi'crofarazi, la o ten¬
siune de 25 V.

Aşa cum rezultă din figura 2, aii- j
mentarea becuieţelor se face direct
cu o tensiune alternativă. La fel se
alimentează şi soneria care poate fi
un zummer.

Consumul aparatului de radio e
de cîteva zeci de miliamperi. Alte
„surprize" consumă de asemenea
puţin. Astfel, se pot monta: un căţe¬
luş electronic, într-o cuşcă fixată de
casă, care „latră" atunci cînd e
atins, un ventilator cu motoraş de
curent continuu, diverse surprize
sonore adăugate oportun, care ac¬
ţionează acelaşi difuzor montat în
soclul căsuţei.

încă o dată se atrage atenţia că
orice montaj destinat folosirii de că¬
tre persoane neavizate sau de către
copii, nu trebuie să fie alimentat de¬
cît la tensiune foarte joasă, maxim
12 V (transformatorul montat ascuns
bine, acces, doar ia cordonul cu şte-
cher).

De la construcţia acestei machete
îa altele mai complexe, nu e distanţă
mare. Se poate concepe astfel o
machetă de teren cu şine de trenu-
leţ electric, cu pomi şi boschete fă¬
cute din bucăţi de crenguţe şi bu¬
rete de culoare verde, cu nisip con¬
fecţionat .din şmirghel, lac dintr-o
bucată de geam suprapus peste hîr-
tie albastră, cu podeţuri, drumuri,
căsuţe, steguleţe, stîlpi şi bineînţeles
totul electrificat, sonorizat, luminat.
Sau un perimetru urban, o sală a
maşinilor, secţiune printr-o navă sau
avion.

Bucurie atît pentru constructor,
cît şi pentru cei care vor utiliza ma¬
chetele. Bucuria de a face bucurie,
temelia oricărei creaţii!

TEHNIUM 3/1993

U n amplificator electronic
simplu, realizat cu numai 4
circuite integrate tip CMOS,
se prezintă în figură.

Părţile P, şi P 3 fac parte dintr-un
circuit integrat de tip SAU-EXCLU-
SIV (XOR) ~şi constituie „o memorie
de punct' 1 respectiv „o memorie de'
linie".

Circuitul MMC 4070 se poate înlo¬
cui şi cu MMC 4030.

O poartă de tip SAU-EXCLUSIV,
are la ieşire nivelul „0" atîta timp cît
intrările sale sînt identice („1" sau
„0") şi are la ieşire nivelul iogic „1“
cînd intrările sînt diferite.

Cu porţile P 6 şi P 8 (care împreună
cu P 5 şi P 7 fac parte dintr-un circuit
integrat de tip 4093, ce conţine 4
triggere Schmitt) se realizează osci¬
latorul de tact (ce determină viteza
de manipulare) şi respectiv oscilato¬
rul tonal ce poate asigura semnale
sonore pentru un amplificator sau
pentru un mic difuzor (prin I 4 ).

Porţile P s şi P 7 realizează co¬
manda celor două oscilatoare.

Reamintim că un trigger Schmitt
din circuitul MMC 4093, reprezintă
în fond o poartă NAND cu două in¬
trări deci realizează funcţia matema¬
tică: ŞI-NU.

Dar, fiecare intrare realizează şi
funcţia de trigger Schmitt, deci por¬
ţile comută la anumite niveluri de
tensiune crescătoare sau descrescă¬
toare aplicate pe intrări.

Partea principală a acestui mani¬
pulator electronic, o constituie însă
circuitele notate: Cil şi CI2 care sînt
două numărătoare decadice de tip
Johnson cu ieşiri decodificate şi
care asigură formarea corectă a
„punctelor" (Cil) si respectiv a „lini¬
ilor" (CI 2).

Circuitul MMC 4017, conţine 5
bistabiie de tip D şi prezintă 10 ieşiri
zecimale decodificate, notate în
schemă: OUT 0..OUT 9.

Aceste ieşiri se află în mod nor¬
mal în starea „0“ şi trec în „1“ logic,
numai în momentul decodificării.

Fiecare ieşire decodificată rămîne
în „1“ logic un interval de timp egal
cu o perioadă a impulsului de tact.

Intrările sînt: TACT (Dinul 14),
RESET (pinul 15) şi CLOCK ENA-
BLE (pinul 13). Ultima permite inhi¬
barea ’ semnalului de tact.

Astfel, dacă intrarea CLOCK ENA-
BLE se află în starea „0" logic nu¬
mărătorul îşi schimbă starea la fie¬
care front pozitiv al impulsului de
tact. Deci inhibarea se realizează
aplicînd „1" logic pe intrarea
•CLOCK ENABLE.

Nivelul „1“ logic aplicat pe intra¬
rea RESET, aduce toate ieşirile
(OUT 0 — OUT 9) ia „0".

Datorită unor porţi cu antiblocare
conţinute în circuit, ciclul de numă¬
rare porneşte corect din oricare
stare iniţială.

în descrierea funcţionării sînt de¬
numite: starea zero, starea unu, sta¬
rea doi, eîc, stările în care ieşirile:
OUT 0; OUT 1, respectiv OUT 2
sînt la nivelul logic „1“.

în repaus, cînd cheia de manipu¬
lare nu este acţionată intrările RE¬
SET sînt aduse la „0“ prin una din
diodele de la intrare, iar cele două
numărătoare se află blocate în stă¬
rile doi, respectiv patru, întrucît pinii
13 (CLOCK ENABLE) ai celor două
circuite sînt legaţi direct la ieşirile:
OUT 2 respectiv OUT 4.

Să presupunem că se acţionează
„cheia de linii":

Ieşirea porţii P 3 devine „0“, D 4 se
blochează, iar intrarea RESET a nu¬
mărătorului CI2 devine „1“, ieşirile
devin 0, deci şi OUT 4, intrarea
CLOCK ENABLE este deblocată iar
prin P 5 se porneşte oscilatorul de
tact. Ieşirea OUT 0 devine „1“.

Tranzistoarele Tţ —1 3 se deschid,
iar prin P 7 se porneşte oscilatorul
tonal. Timp de trei perioade ale im¬
pulsurilor de tact, aceste tranzis-
toare (ce asigură manipularea staţiei
de emisie) vor fi menţinute deschise
prin comenzile aplicate la Ti prin
cele trei rezistenţe conectate la ieşi¬
rile OUT 0 OUT 1 şi OUT 2.

Urmează starea trei, cînd tranzis¬
toarele se blochează, încep înd

pauza. Se trece în starea patru, cînd
CI2 ajunge în starea de aşteptare,
iar prin condensatorul de 10 nF se
aplică un impuls scurt ia intrarea lui

P 3-

Dacă cheia este in continuare ac¬
ţionată, efectul impulsului de RE¬
SET aplicat prin acest condensator
este nul şi începe deci după o pauză
egală cu o perioadă de tact (starea
trei) un nou ciclul de numărare, deci
o nouă linie.

Dacă cheia nu mai este acţionată
se resetează „memoria de linii" şi
manipularea încetează sau se trans¬
mite un punct, dacă eventual a fost
acţionată cheia de manipulare în
poziţia „puncte".

La formarea punctelor situaţia
este identică, cu deosebire că nu¬
mărătorul Cil parcurge numai două
stări: zero şi unu.

Tranzistorul T 3 este opţional, în
colectorul lui T 2 putîndu-se monta

Ing. VASILE CiOBĂNIŢA

<§> S-a născut în 1947 la Negreşti,

jud. Neamţ;

# Absolvent al Facultăţii de Elec¬
tronică şi Telecomunicaţii, secţia Ra-
diotehnică (şef de promoţie), în 1973;

@ Secretar din 1939 a / Federaţiei
Române de Radioamatorism;

# Autor a numeroase articole de
specialitate;

® Colaborator al revistei Tehnium

din 1975.

MANIPULATOR ELECTRONIC

Ing. VASILE CIOBĂNITĂ

un releu. ne. de .9 V. ^ mensiunile de 90x85 mm.

Alimentarea se face cu 6—12 V, La pornirea alimentării, este nece- Cei interesaţi poî solicita desenul

iar liniile de alimentare sînt decu- sară acţionarea cheii pentru a aduce de cablaj şi modul de amplasare a

plate cu condensatorul de 0,1 nF. numărătoarele în starea iniţială. componentelor, adresîndu-se la Fe-

Datorită consumului redus, mon- Montajul s-a realizat pe o plăcuţă deraţia Română de Radioamatorism,

tajul se poate alimenta dintr-o bate- din sticiotextolit simplu placat cu di- p.Q. BOX 22-50, 71 100 Bucureşti.

PROCESOR AUDIO I

'] URMARE DIN PAG. 9 teza de 9,5 cm/secundă (ne referim nor iniţial datorită efectelor de spa-

desigur, la banda de frecvenţă, la ţialitate si reliefare sonoră, înlătu-

s siune de intrare maxim admisibilă. distorsiunile armonice şi la raportul: rînd monotonia specifică audierii

b Se reduce tensiunea de intrare ia semnal/zgomot). programelor monofonice. Configu-

l aproximativ 1 Vrms şi se conectează Mod de folosire. Cîteva sugestii raţia din figura 2d realizează prin
i osciloscopul şi puntea de distorsiuni de utilizare a procesorului sînt indi- comutare funcţia de fi an ger static

| la ieşirea B. Se reglează SR 2 pentru cate în figura 2. Cele patru configu- pozitiv şi negativ. Asa cum am ară-

jj a obţine distorsiuni minime la sem- raţii prezentate constituie tot atîtea tat mai sus, acestea introduc modifi-

I naie de intrare cuprinse între 1... 1,2 variante de procesare, în urma că- C ări spectrale complementare, cu

I Vrms. Se reglează SR 3 pentru a rora vor rezulta imagini sonore dife- pondere perceptuală direct propor-

| avea semnai egal pe punctele A şi rite. în figura 2a, b şi c sînt prezen- ţională cu lărgimea spectrului pro-

B, asigurîndu-se astfel cîştig unitar tate configuraţii de obţinere a efec- cesat. în toate configuraţiile din fi¬
ii pe linia de întîrziere. In final, se de- ' telor pseudostereofonice. Menţio- gura 2, comutatoarele S nu sînt

| conectează generatorul de la intra- năm în mod expres că aceste efecte obligatorii; eie au fost prevăzute nu-

| rea A; cu osciioscopul conectat în pot fi percepute numai la audiţia în mai pentru a oferi posibilitatea de

1 punctul B, se reglează SR 4 pînă la căşti. In figura 2 a, semnaiuî mono- evaluare auditivă rapidă a introduce-

(;| obţinerea unui zgomot minim. fonic se aplică direct pe unul dintre r ii în circuit a procesorului. Prin

Rezultatele măsurătorilor efectu- canalele amplificatorului stereofo- comparare, se poate stabili mai

late de noi pe montajul realizat con- nic, iar pe celălalt canal, prin inter- exact eficienţa acestuia. în sche-

Iform schemei din figura 1 sînt urmă- mediul liniei de întîrziere. în acest mele din figura 2c şi d apare şi un

1 toarele: fel, se creează un decalaj de cca 5 defazor, care poate fi realizat

| -frecvenţa semnalului de tact: milisecunde între semnalele tran- dintr-un etaj simplu cu un tranzistor,

| 19.4 kHz; smise celor două urechi ale ascultă- a cărui sarcină este distribuită în

f: - banda de frecvenţă: 20-11500 torului. In figura 2b, unui dintre ca- circuitele de colector şi emitor de

1 Hz/-3 dB; nale primeşte semnalui direct, în unde se iau cele două semnale în

- distorsiuni armonice: 1,25% (1 timp ce pe al doilea canal este tran- antifază

1 kHz); smis un spectru filtrat echidistant. Concluzii. în acest material s-au

| - tensiune de intrare: 1 Vrms Acest tip de filtraj, cunoscut şi sub prezentat cîteva aplicaţii ale unui

| —raport semnal/zgomot nepon- tene) sau flanger static, introduce tate minim admisibilă pentru aplica-

deraî: -48 dB (ret. IV); modificări spectrale majore. în fi- ţjj audio. Rezultate net superioare

| - împedanţa de intrare: 47 kilo- gura 2c, ambele canale primesc oferă circuitele integrate BBD/CTD

ohmi; semnale procesate; unuia dintre ca- de capacitate mare (512... 4096 uni-

1 - impedanţa de ieşire: 1 kiloohm; nale îi corespunde un flanger static taţi de întîrziere) dar acestea sînt

| -timp de întîrziere: 4,7 milise- pozitiv/ iar celuilalt un flanger static mai scumpe şi mai puţin răspîndite.

p cunde. negativ. Cele două canale de proce- într-un număr viitor â'l revistei

i Pentru cei mai puţin familiarizaţi sare, au, în acest caz, un răspuns în vom reveni cu aplicaţii ale circuitu-

I cu aspectele practice ale folosirii frecvenţă complementar. Datorită iui integrat TDA 1022, care prezintă

circuitelor integrate BBD/CTD, pre- acestei complementarităţi,^ ia audi- un raport acceptabil • preţ/capacitate

| cizăm că rezultatele de mai sus pot tor, spectrul se reface în întregime, şi care este cel mai răspîndit circuit

fi considerate bune. De altfel, aceste obţinîndu-se însă o lărgire a imagi- din această categorie,

rezultate sînt: comparabile cu cele nii sonore. De altfel, toate aceste

ale unui magnetofon obişnuit, ia vi- procesoare îmbogăţesc tabloul so-

TEHNIUM 3/1993

P înă de curînd utilizarea vide-
ocasetelor VHS-C (cu di¬
mensiunile 59x92 mm) la un
viaeocasetofon obişnuit se putea
face numai prin utilizarea unui
adaptor mecanic, cu scopul de a
adapta dimensiunile casetei VHS-C
la cele ale unei casete VHS „stan¬
dard".

în figura la se prezintă traseul
benzii în cazul folosirii unei casete
VHS „standard", iar în figura 1b tra¬
seul benzii pentru o casetă VHS-C.

Se poate, în acest caz, observa pre¬
zenţa adaptorului VHS-C-VHS
„standard", cu dimensiunile 104x188
mm tipice unei casete VHS „stan-
dard". ff'isfr ■

Acest dispozitiv de adaptare per¬
mite dispozitivelor de încărcare ale
unui videocasetofon obişnuit să ex- i,

tragă banda din caseta VHS-C şi să
o „încarce" (să o înfăşoare) pe tam¬
burul rotativ.

Ulterior, au apărut videocaseto-
foane echipate cu extractoare pen¬
tru încărcarea benzii culisante, de¬
numite uzual F/C (Full/Compact).

La acest tip de aparate nu mai este
nevoie de un adaptor mecanic.

In figura 2 se prezintă situaţia în /

cazul utilizării unui videocasetofon 1

compatibil F/C (Full/Compact), înr^n cfonflopo
figura 2a traseul de bandă la utiliza-• 1 KS
rea unei casete VHS „standard", iar QPnPraj.3
în figura 2b în cazul unei casete 3
VHS-C. Această soluţie prezentată

se. utilizează de către firma JVC. _ /

In afara faptului că, datorită nou- ~1 PPy"

iui traseu de bandă, acest tip de vi- V'

deocasetofon F/C asigură compati- X

bilitatea casetelor VHS-C şi VHS, Q

obţinută fără a fi nevoie de un adap- j

tor mecanic, el mai prezintă si două M

moduri de utilizare, prezentate în fi- /

gura 3. 7

în figura 3a se prezintă funcţiona- f

rea în mod de lucru „Full Loading" lU4mm
(încărcare completă), care repre- l

zintă o înfăşurare clasică a benzii \

magnetice pe tamburul rotativ. \

Acest mod de lucru se utilizează \

pentru înregistrarea sau citirea ben- «
zilor.

în figura 3b se prezintă modul de f V

lucru „Half Loading" (încărcare ju- ,

mătate), utilizat pentru căutarea

unor secvenţe, cu mare viteză. L*_

Această căutare se poate efectua şi 1

în timpul real, deoarece deşi banda
este degajată aproape total de pe
tamburul rotativ, ea rămîne totuşi în
contact cu capul de sincronizare,
care poate citi impulsurile de con¬
trol, asigurînd astfel rularea benzii
în timp real.

Bibliografie; ' ID

1. Colecţia revistei „Le Haut-Par-
leur" ,

2. Colepţia revistei „Tehnium"

COMPATIBILITATEA
■ ÎFOANELOI

VHS-C Şl VHS
„STANDARD"

Ing. ŞERBÂfy WAICU

tambur rotativ cu
/2 capete video

cabestair

„cap ştergere audio
^-cap audio+sincro
V/^yrdă presoare

rolă debitoare.

videocaseta
VHS „Standard

rola receptoare/

tambur rotativ cu
/ 2 capete video

cap ştergere.
generala H

104 mm |59rr

cabestan

.cap ştergere audio
— cap audio+sincro
^Vrola presoare

!TE

;

|59

mm;*|

l 0 1 (<&; 4

1 h

92 mm-

■i / i"n \

i r-L) '■

.cutia adaptorului -
VHS 1( C”VHS „Standard"

i videocaseta
i VHS „C"

mecanismul de antrenare
j al rolei receptoare

tam tur rotativ cu

TEHNIUM 3/1993

MAI-;, ■ I4IJT0

ft 5-a născut în comuna Căpriana,
juă. Lăpuşna (Republica Moldova);

# Este inginer mecanic în speciali¬
tatea transporturi auto, din 1953;

® Din anul 1962 este doctor în şti¬
inţe tehnice;

% A publicat numeroase articole şi
un număr de 37 de cărţi şi manuale
(singur sau în colaborare);

% în prezent lucrează în calitate de
consilier ştiinţific la Registrul Auto
Român;

-® Colaborator al revistei Tehnium
din anul 1972.

IVSIHA! STRÂTULAT

CARBURATORUL

DAAZ 2108

Dr. irig. M. STRÂTULAT

m m otoareie autoturismelor
II #8 Lada, modei VAZ-2108, sînt
1 Wl echipate cu un carburator
a 8 fabricat în licenţă Soiex, în
trei variante: 2108—1107010 desti¬
nată, motorului cu cilindreea de 1300
cm 3 , varianta cu seria
21081-1107010 pentru motorul de
1100 cm 3 şi 2108-1107010 destinată
moto u i de - c Co .structia
celor trei variante este unitară; toate
au două corpuri cu funcţionare în
serie, toate cu compensare pneuma¬
tică a amestecului ia sarcinile mijlo¬
cii, comandă pneumatică a treptei 1
secundare şi două îmbogăţitoare — |
unui necomandat şi celălalt cu co- |
mandă pneumatică.

' în tabelul alăturat sînt prezentate |
datele tehnice ale acestor tipuri de 1
carburatoare.

Caracteristică acestor carbura- |
toare este construcţia -camerei de |
nivel constant (fig. 1) care are două |
compartimente, fiecare avînd cîte un I
plutitor confecţionat din ebonită mi- |
croporoasă; benzina intră prin sita f
metalică 4, iar excesul este evacuat |
prin returul 5.

Pentru ventilarea camerei mai l
există o supapă de aerisire prin care
vaporii formaţi sînt evacuaţi într-urr
filtru; există două variante de func¬
ţionare a supapei; fie mecanică de
ia obturatorul primei trepte, fie eiec-
tromagnetică.

Preluarea benzinei pentru dispozi¬
tivele de dozare principale se face
prin jicioarele 9, iar aerui pentru ;
emulsionare este dozat de jiclorul |
compensator 1; emulsia astfel for¬
mulată este dirijată în difuzoarele
mici 2. Este bine să se reţină că ji-
cloareie de aer fac corp comun cu
tubul emulsor.

Circuitul de mers în goi există nu¬
mai ia treapta primară şi este de tip j
clasic; cuprinde jicîorui de benzină
1 (fig. 2), un jiclor de aer şi un şu¬

rub 8 pentru reglarea calităţii ames¬
tecului ia ralanti. Regia?ui turaţiei se
face prin poziţionarea diferită a ob¬
turatorului treptei primare. Pentru
formarea amestecului ia mersul în
goi se observă că se iau două prize
de aer: una din amontele şi alta din
avalul difuzorului mare. Această mă¬
sură a fost luată de constructor pen¬
tru a asigura prezenţa permanentă a
benzinei în circuitul de mers în goi
la orice regim, astfel încît motorul
îşi reia prompt funcţionarea cînd se
revine la regimul de reianti şi sar¬
cini.

Pentru a asigura o înaltă econo¬
micitate, jiclorul de benzină este
prevăzut cu o supapă de blocare 9
care tare alimentarea cu benzină a
circuitului ia mersul în gol forţat (ia
deceierări şi coborîrea pantelor).

Regimul de transfer este susţinut
în treapta primară de fanta 7, iar în
cea secundară de un circuit separat
format din jiclorul de benzină 4, cei
de aer 3 şi orificiul 5.

Carburoatoarele 2108 sînt prevă¬
zute cu două îmbogăţitoare care
asigură realizarea celor .mai înalte
puteri. Jicioareie îmbogăţitoare sînt
montate în paralel cu cete princi¬
pale; cel din treapta înîîi este co¬
mandat pneumatic, iar cel al treptei
secundare este fără comandă. La
primul admisia se face prin supapa
4 (fig. 3) care este comandată de
capsula vacuumatică 9 sensibilizată
de depresiunea ce se transmite din
prima cameră de carburaţie prin ca-
nalizaţia 10. Benzina este trimisă în
puţul de emulsje al primei trepte
prin jiclorul 3. îmbogăţirea ameste¬
cului ia suprasarcini în treapta se¬
cundară se face prin jiclorul îmbo¬
găţitor 5 şi puiverizatorul 2.

Pentru pornire, carburatoarele fo¬
losesc o clapetă de aer 11 (ffg. 1)
plasată la intrarea primei trepte. Ac¬
ţionarea ciapetei de aer este elas-

tică, făcîndu-se prin intermediul 1
unui arc, dar o capsulă vacuumatică |
automatizează descrierea în timpul |
perioadei de încălzire a motorului, jj
Dispozitivul de blocare a obturato- 1
rufui treptei secundare în poziţie în- |
chisa, poziţie menţinută tot timpul în 1
care cîapeta de aer este închisă. 1
După cum rezultă din fiugura 3, 1
carburatoarele din această serie sînt j
echipate cu o pompă de acceleraţie I
cu membrană, prevăzută cu o su- I
papă de aspiraţie 7, o alta de refu- |
iare 11 şi două pulverizatoare 1 ale j
căror dimensiuni nu sînt identice, J
aşa cum se arată în tabei.

I papă-ac; 7 — plutitor; 8, *40 — otîu-
I ratoare; 9 — jiclor principal; 11 —
| clapetă de pornire (de aer).

| Figura 2, Circuitui de mers în gol
| 1 . — jiclor de benzină; 2 — jiclor

de aer; 3 — jiclorul de aer ai circi#
f tului de transfer; 4 — jiciorul de
benzină al circuitelor de transfer; 5
1 — orificiu de transfer;: 6 — jicloare
| principale de benzină; 7 — fanta de
ţ- transfer; 8 — şurub pentru reglajul
ii calitativ; 9 — supapa de biocare a
circuitului de mers în goi.

Figura 3, îmbogăţitoarele şi
; pompa de accelerare

1 — pulverizator; 2 — jiclorul de
: amestec ai îmbogăţitorului treptei

Carburatorul

2108

21081

21082

Treapta

i 1 ii

1 1 !l

, ! i,

Diametrul camerei de
carburaţie (mm)

Diametru! difuzorului
mare (mm)

23-

Diametrele jicloarelor
— principal

97,5

97,51

97,5

100

— compensator

165

125

165

155

165

125

— de benzină la ralanti

— de aer la ralanti

170

— de benzină a! reprizei

-*•

— de aer al reprizei

120

— îmbogăţitor

700

— pulverizator pompă

— Debitul pompei (cm 3 )*

11,5 |

— Joc clapetă aer pornire
(mm)

1,5

2,0

—

2,1

— Joc obturator la pornire
(mm)

1,2

1,0

1,2

Nivelul benzinei (mm)

* La zece acţionări ale pîrghiei
LEGENDA:

Figura 1, Circuitul principal
1 — jiclor compensator; 2 — difu-

secundare; 3 — jiclor îmbogăţitor; 4
— supapa îmbogăţitorul# primei
trepte; 5 — jiclorul îmbogăţitor a!
treptei secundare; 6 — pîrghi’e; 7 —
supapă de aspiraţie; 8 — tachet; 9

- sită; 5 — ştuţ de retur; 6 -

i de echilibrare; — supapă vacuumatică; 10 -

de vacuum; 11 — supapă de refu¬
lare.

te\\N \'n

HJMHI

i fVf fi

v _i#o

* 3

TEHNIUM 3/1993

Vă oferă:

« Elemente arhitecturale dm m
mentală şi granit* ^

« Placaje din marmură, piatra ş
: ””
• K-ra=.“

Air. 25,

Bucureşti, B-au

C°d 78 fJj

Telex: 10135
Fax: 667 22 8

Redactor şef: mg. IL1E filHĂESCU
Secretar general de redacţie: Ing. ŞERBAN NA1CU
Redactor: K. F1LSP; Grafici: I. IVAŞCU
Corectură: GEORGE IVAŞCU'

Secretariat: Si. MARfNESCU

Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.A.

Tiparul executat
la Imprimeria „Coresi"
Bucureşti

llWPEX 442121

A VERSA SA

Bucureşti, Str. Ziduri Moşi, Nr. 25, Sector 2,

Cod 73342 Telefon 635 50 00, Fax 642 35 93,
Telex 11 596

Pentru gospodăria dumneavoastră "AVERSA" s.a.
vă oferă motopompele centrifuge cu motoare HONDA

Autoamorsante ^aa4l_

Uşoare şi sigure
Economice.

Exploatare şi întreţinere simplă

PRODUCE ŞI COMERCIALIZEAZĂ
PERII

pentru:

• maşini electrice de uz industrial

• aparatură de uz casnic (aspiratoare, mixere, pompe)

• echipament auto (demaroare, alternatoare)

Str. Gen. Vasile Miiea Nr. 4 Sector 6 BUCUREŞTI
Tel. 631 65 00; 631 52 20; Tx. 10652; Fax 3123926

ABA 25

ABA 50

Debite

(l/min)

5 r 10

50 f 500

Înălţimi

de pompare ( m )

30 r 5

23 r 4

Puterea

motorului (CP)

2.2

4,0

Consumul de benzina (l/ora)

max. 0,3

max. 0,4