Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1930 (Anul 7, nr. 336-351) 240 pag/DimineataCopiilor_1930-1669230692__pages151-200

DIMINEATA COPIILOR 


PÀG. ? 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


9090000000000000000 eee 0eteâsereeeeeeeeeateeeereeterterete 490000000000000000000000000000000000000000000000 ETTE 


MISA ŞI MEMECA 


Misa noastră mustăcioasă 
Si cu capra cea bărboasă, 
Împreună au ieșit, 
La plimbare. au pornit, 


Ņ 
À 
Aa 
Sa Să 


Pee bete ES SEEE RERE EEEEEEEEEEEE Nr rAr 
asss 


Merge Misæ’'n două picioare, 
Şi-i semeață, lucru .mare, 
lar bărboasa după ea 
„Mec-mec-mecl” o întreba, 


vnveereeereverese, 


„Miso dragă, rog să-mi spui 
Unde mergi — așa hai-hui, ` 


Sau vrei șoareci să vânezi?“ 


Sttttsetsererteseeee 


ORETTE TETEETTEZITIETTTTIITETEYETTTTYEETTEEEE EE TETEE Naaa 


PUIUL DE ELEFANT 


Elefantul și cucoana 

Au făcut din nasul lor :- 
Leagăn-— g'au pornit să-l joace 
Pe :drăguțul puișor. 


Tot ți leagănă și-l saltă 
Hop! în sus şi hop! în jos 
Și le pare că nu-i altul 
Un copil aşa frumos. 
j , Lidora 


SHHHH HHHHHHHHHHHHHHHH a aaa Aa Aaa HAHA 


„- 


III ITI 


Aa Sa a 
SS 


4 
4 
A 
îi 


SSRN 


<> 


Mergi la neamuri să le vezi? 


990909 pata4000ORepIPPPeRPeeAe aa aAA AA AAAA AAA AAEE EEEEEEEEEE EE 


EETTTEEETEEYEETEEEEEEEEEE EEEE TETEEETEEE TEETE TEEEEEE EEEE EEE eratetrrersreeesetreeeiioreistiotiirertdirrreisrreritireřšterterrerrrenei terenne 


Misa vorba-i întorcea: 
„Eu merg la bunica mea, 
Ce-i cucoană'n casă mare, 
Cea mai bună vânătoare. 


„Dar, Memeeo, dacă ţii, 
La bunica-mi, ca să vii, 
Spală-ţi barba cât mai bine, 
Altfel, zău, că e ruşine.“ 


Amândouă — apoi au stat, 
Frumuşel mi s'au spălat. 
Si curate și gătite, 
Bucuros au fost primite. 
St. Pr. 


și 
4 


bakaa Adi 


L AAA AARAA EAE SARTE E ETETE ETTT TE 


y 


; 
; 
ȘI 
i 
i 
S 
i 


PAG. 3 


Să citim acum scrisoarea 
Din Paris ce ne-a sosit, 
Pentru care coana Frosa 
Rău de tot sa necăjit. 


„N'am văzut pân'astăzi oameni, 
Cum snut ei, aşa grăbiţi, 


luți la vorbă, tug pe stradă, 


Parc'ar îi de lupi goniţi. 


„Şer Moş Nae, scrie Haplea, 
Ji fransé am învățat 

Sur le degete, com apa 

E rumey ji cam uitat. 


"Ce maşini şi ce mulțime ! 


i DIMINEATA COPIILOR 


în = 


„Insă tot imi dau în petec, 
Fiindc'aicea la Paris, 
Tenţeleg cu greu Francezii, 
Când o vorbă ai de zis. 


„Dar au străzi şi au piețe, 

Ei halal, zău, să le fie! 
Largi, frumoase şi curate, 

Cum prin gând nu-ți trece fie. 


„Stn orâş o gălăgie, 
Doamne, cum se mai descurcă ? 


Văd aci o sam de turcă. 


PAG. 9 


DIMINEATA COPIILOR 


SM 


„Franţuzoaicele Sunt doară „Dar pe rând să-ți spun eu totul, „Ce de lume, forioteală! 
Cam slăbuțe, ofilite, Lä Paris când am sosit, lar maşini, mai multe mii. 
Nu vezi una cum e Frosa, Mă cobor din tren la gară, Zic în gând făcând o cruce: 
Cu lămâi par'că-s hrănite. Dar rămân cam zăpăcit. „Hapleo, bine să te ţii.” 


„Un şofer chem ce mă 'ntreabă, „„Ins'aci portaru-mi dede 
Unde vreau, la ce otel? O hârtie ca să scriu, 
—- Un non şer, iar el mă duce Nume, țară, meserie, 
La „Viţelul mititel”. Cam ce fac, de unde viu. 


„Cu valiza şi cu traista 

In spinare, pe baston, 

O pornesc eu spre eşire, 
Tot zicând mereu pardon! 


NSI 


„El îmi face-o plecăciune, 
Chesche? il întreb pe el. 


„Dar un turh zăresc departe. 


„Bine tot, dar meseria, 

Ce să spun, că nu-i uşor? Mă conduce în odae, 

Scriu şi eu la întâmplare: Sunt crescuți frumoş Francezii, 
Haplea, mare călător. N'am ce spune, zău, Moş Nae. 


Imi răspunde omu "ndată. 


„Este turnul Eiffel.” 
(Va urma) 


In n-rul viitor: „Un mic chef la Paris”. 


PAG. 10 000000000000000000000000000000000000000000ce DIMINEAȚA COPIILOR 


Copiii silitori cari au obținut premiul Iiu la învăţătură 


1) Racoveanu Dociu, Clasa II-a, 
Şcoala din Crăgueşti,-Mehedinţi. 

2) Măinescu Z. Florica, Clasa Iza, 
Şcoala primară de fete din Balş şi 
Mâinescu Z. loan, Clasa II-a, Școala 
de băeți, din Balş,zRomanaţi. 

3) Gheorghe! Vlad, Școala primară 
din Cerna Vodă. 

4) Natan Buraş, Clasa III-a, Şcoa- 
la de aplicaţie pe lângă şcoala normală 
de băeţi „Regele Ferdinand“,zBârlad. 


5) N. N, Plăviţă, Clasa Iza, Școala 
Catolică,„T.=Severin. 

6) Preuiu I, Ionel, Clasa Iza, Școala 
de băeţi Nr. 15,+Bucureșşti. - 

7) Ivanov Alexandrina, Clasa IVza, 
Școala de fete Nr. 41,București. ` 

8) Todieraşcu Aglaia Ştefan, Clasa 
Iza, Şcoala „V. Alexandri“,-Bucureşti, 


9) Abramovici I. Cornelia, Clasa 
I-a, Şcoala de fete din Adjud,sPutna, 

10) Rudeanu Preot Petre-Gheorghe, 
Clasa IVza, Școala de bâeţi din Com 
Curtea de Argeş, 

11) Conadis Angela, Clasa Il-a, 
Şcoala „Domnița Maria“,-Bucureşti. 

12) Rauch B. Raşela, Clasa Iza, 
Şcoala de fete Nr. 1,-Focşani, 


“y 


DIMINEAȚA COPIILOR 000000000t+0200200000000000000000000000000000 PAG. 11 


1) Vital Mauriciu, Clasa Iza, Școala 
de băeţi Nr. 13,-Bucureşti. 

2) Mel ta Miclea, Clasa IIlza Școala 
de fete din Suceava,-Bucovina. 

3) Oltea Miclea, Clasa I=2, Şcoala 
de fete din Suceava,-Bucovina. 

4) Cuşcu Bârlea, Clasa I-a primară, 
Liceul Sf. Gheorghe,-Buc. 


5) Popescu H, Mircea, Clasa IVza, 
Şcoala de băeţi din Răcari, Dâmbov:ța. 

6) Feinştein Iosefine, Clasa Ilza, 
Şcoala de băeți Nr. 23,:Bucureşti. 

7) Aurei Chilug, Clasa Ilza, Şcoala 
de băeţi din Cerna Vodă. 

8) Flamaropol E. Gheorghe, Clasa 
II-a, Şcoala de băeţi Nr. 2,-Constanţa, 


9) Eremia - Steluţa ‘t. Parianu, 
Clasa III-a, Institutul Szfta Maria,- 
Bucureşti. 

10) Pascariu I, Ioan, Clasa Illza, 
Şcoala de băeţi «V. Alexandri».zlaşi. 

11) Estera Doctorului $ Gheliter, 
Clasa II-a, Şcoala primară mixtă,zCom. 
Teche (jud. Caliacra). 

12) Sanda Balaben, Clasa Iza, 
Şcoala de fete „Sf. Elefterie“,-Bucureşţ. 


PAG. 12 0006002 


IMINEATA COPIILOR 


LOGODNICA VÂNTULUI 


— DUPĂ 0 LEGENDĂ GERMANĂ ~- 


e țărmurile Rinului se găsea 
o moară. Stăpânul acestei mo- 
ri avea o fată, frumoasă ca o 
zână din poveşti. Când fata a- 
ceasta torcea cu furca la briu, 
păsările cerului veneau şi i se 
aşezau pe umeri, dorind să 
o vadă mai bine şi mai de a- 


proape. 

Vestea despre frumuseţea Lizei ajunsese de- 
parte şi nu era zi la care să nu vie tineri, ca să 
o ceară în căsătorie. Insă Liza îi respingea pe 
toți, fiindcă vroia să se mărite cu fiul împăra- 
tului vecin, care ţinea mult la dânsa. Numai 
că împăratul nu vroia ca fiul său să ia în că- 
sătorie pe o fată de morar. 

Insă tânărul credea că până la urmă va iz- 
buti să înduplece pe tatăl său. Din partea «ei, 
Liza îi promise să aştepte şi să nu se mărite 
după altul. 

Dar într'una din zile, morarul îi zise Lizei: 
„Imbracă-i rochia cea albă, încinge-te cu cin- 
gătoarea ta te aur şi fă-te cât mai frumoasă. 


Prelucrare de Marcu Ionescu 


Aştept ca peste o oră două să vie Hans Parsi- 
tal, bărbatul ce ţi-am ales. E un Olandez, ne- 
gustor de făină şi om putred de bogat. Vine cu 
corabia pe Rin şi trebue să pice dintr'un mo- 
ment într'altul“. 

Aşa îi zise morarul, iar Liza, rămasă singu- 
ră în odaia ei, se porni să plângă vărsând şi- 
roaie de lacrimi. „Vântule, strigă ea cuprinsă 
de disperare, tu care cutreieri pământ şi ape, 
vino, rogu-te, în ajutorul meu! 

— Iată că am venit!“ auzi Liza un glas, care 
o făcu să se cutremure. 

Se întoarse speriată, dar nu văzu pe nimeni. 
Insă, masa, scaunele, patul şi celelalte lucruri 
din odaie începură să sară şi să joace, par'că 
erau apucate dealte alea. 

„Eu sunt „Vântul, se auzi din nou vocea, dece 
m'ai chemat?” 

Tremurând de spaimă, Liza răspunse zicând: 
„Tata vrea să mă mărite după un Olandez, pe 
care nu-l cunosc, dar pe care îl urăsc. Vine cu 
corabia pe Rin şi într'o oră, două va fi aicea. 


DIMINEAŢĂ COPIILOR 


Te rog, Vântule, 
veni. 

— Pentru mine este o jucărie să fac aşa cum 
îmi ceri, îi întoarse Vântul vorba, în schimb, 
îţi cer să te logodeşti cu mine. 

— Dar nici nu te-am văzut vreodată, aşa că 
nu ştiu cum arăţi la faţă, îi se împotrivi Liza. 

—— Arăt bine... De altfel, nu pierzi nimic, dacă 
îţi zici „logodnica Vântului”. 

— Primesc, zise Liza cu jumătate de gură. 
Numai, te rog, grăbeşte-te. Zăresc pe Rin pân- 
zele unei corăbii şi cred că e corabia Olande- 
zului“. 

Vântul eşi din odaia Lizei şi dete năvală afa- 
ră. Arborii se îndoiră până la pământ, crăcile 
lor trozneau, ziua se întunecă, iar apele Rinu- 
lui se turburară din adânc. 

In timpul acesta, negustorul olandez, nerăb- 


opreşte-l şi fă să nu poată 


dător de a sosi mai repede la moara unde lo-| fi 


cuia frumoasa Liza, pe care nu o văzuse încă, 
întinsese toate pânzele corăbiei. 

Dar o vijelie stârnită aşa dintr'o dată, se a- 
bătu pe corabie. Mai întâiu, corabia se aplecă, 
de credeai că se scufundă, apoi întorcându-se 
în jurul ei, porni cu o iuţeală nebună îndărăt 
pe drumul pe care venise. 

In zadar se străduiau Hans Parsifal şi oa- 
menii de sub porunca sa să o oprească şi să o 
facă să ia din nou drumul care ducea la 
moară. 

Nu era chip să se împotrivească furtunei, 
care se pretăcuse întrun adevărat prăpăd. 

Seara, văzură că la dreapta lor se desluşeşte 
un pământ învăluit în ceaţă: era Olanda. Co- 
rabia străbătu această ţară cu aceiaşi iuţeală 
aşa că în curând ajunse în întinderea nesfâr- 
şitului ocean. 

Acum Vântul îi schimbă direcţia, împingân- 
d-o spre Nord. Aşa merse corabia toată noap- 
tea, iar în zorii zilei următoare, Parsifal şi ne- 
norociţii săi tovarăşi de drum se pomeniră în 
mijlocul unui ocean îngheţat. Nesfârşite sloiu- 
ri de ghiaţă se întindeau de o parte şi de alta, 
iar în zare se desluşeau munţi de zăpadă. 

Vântul veni din nou la Liza şi îi zise: „Lizo, 
fii mulţumită! Te-am scăpat de negustorul o- 
landez, care se sbate de moarte în ghiaţa şi în 
zăpada dela Polul Nord. 

— Iţi mulţumesc, Vântule, îi răspunse Liza, 
mi-ai făcut cel mai mare bine. 

— Ţi-am făcut, dar să nu uiţi că îmi eşti lo- 
godnică, fiindcă în ziua în care vei uita, va fi 
vai şi amar de tine. 

— Nu, n'am să uit”, zise Liza, 
suspin de durere. 


scoțând un 


PAG. 13 


Trecu la mijloc puţină vreme. Nu sosi nici o 
veste dela Parsifal. 

Şezând la fereastră, Liza torcea tristă şi a- 
mărâtă. Nu văzuse de mult pe alesul inimii 
sale, pe fiul împăratului vecin. Dar iată că, toc- 
mai când se aştepta mai puţin, flăcăul acesta 


a S à 


veni înaintea ei. Liza sări în sus şi dete un stri- 
găt de bucurie. Insă se opri iarăşi şi îi zise fiu- 
lui de împărat: „Fugi, că tata este în moară şi 
dacă ne vede împreună, va fi rău de mine“. 

— Nu te teme, Lizo, îi întoarse vorba fiul de 
împărat. Am venit să-i spun că tatăl meu, îm- 
păratul, mi-a dat voe să te iau în căsătorie, 
aşa că peste opt zile facem nunta. Haidem să-i 
ducem împreună această veste“. 

O luă de mână şi voiră să intre în moară. 
Dar deodată izbucni, venind parcă din adân- 
cul pământului, un sgomot asurzitor. Şi pe 
când până în clipa aceea nu se simţea nici cea 
mai slabă adiere a vântului, cerul se acoperi 
de nouri şi se stârni o vijelie groaznică, înso- 
tită de trăznete, de fulgere şi de o ploaie ca în 
ziua potopului. 

Liza se făcu la faţă galbenă ca turta de ceară 
şi începu să tremure toată. 

„Ce ai, Lizo?“ o întrebă cuprins de spaimă 
feciorul de împărat. 

Dar Liza nu putea să deschidă gura şi să 


(GIU urmare m pag. 14 190). scai 0] 


PAG. 14 


Sergentul Toma Telea, oşteanul viteaz pe 
care cei dela casa lui îl plângeau ca pe un mort 
respira încă. Nu murise, ci căzuse întrun leşin 
adânc, însoţit de o cutremurare aşa de violen- 
tă, că după ea Toma nu mai fusese în stare să 
facă o mişcare cât de mică, fie măcar să dea 
din pleoape. Faptul acesta şi lipsa oricărui 
semn exterior de respiraţie au fost cauza că 

„soldatul invalid Andrei îl crezuse mort. 

Starea de leşin ţinu cam mult. Când Toma 
îşi veni în fire, era noaptea înaintată şi mii de 
stele-străluceau pe cor. Nu se auzea nici bu- 
buit de tunuri, nici pocnete de puşti. Afară de 
fosnetul uşor al spiceloi, legănate de adierea 
răcoritoare a nopţii, totul era cufundat în tă- 
cerea cea mai adâncă. 

Bietul Toma a încercat să se scoale, dar i-au 
lipsit puterile. A vrut să strige după ajutor, 
dar i-a lipsit glasul. In starea în care se găsea, 
n'a putut decât să ridice ochii spre cerul înste- 


(Urmare din pagina 13). 

vorbească. Părul ei, frumosul ei păr mătăsos 
ce-i cădea pe spate, se resfiră tot şi din fiecare 
fir se auzea ca un fluerat de şarpe. Liza era a- 
cum groaznică la vedere. 

O voce, venind din văzduh, se auzi răsunînd: 
„Asa păţeşte logodnica Vântului, când nu se 
tine de cuvânt. 

— Blestem pe capul nostru! strigă fiul de 
împărat. Lizo, tu erai logodnica Vântului şi nu 
mi-ai spus“. 

Insă nici nu isprăvise bine vorba aceasta, că 
fulgerul căzu asupra morii, o aprinse şi prefă- 
cu în cenuşe pe Liza, pe fiul de împărat şi pe 
tatăl Lizei. 

In locul acela nu sunt astăzi decât ruine şi 
grămezi de pietre. 

Marcu Ionescu 
——— ock 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Dumnezeu. Iată 


lat şi să ceară ajutorul lui 
rugăciunea pe care, din lipsa de voce, o spuse 
din inimă. 

„Dumnezeule bun şi milostiv! Mă vezi aicea 
scăldat în sânge şi lipsit de orice ajutor ome- 
nesc. Toţi câţi sunt ca mine caută scăpare în 
mila Ta şi în ajutorul Tău. In Tine îmi pun 


toată încrederea. Milueşte-mă şi nu mă lăsa 
să pier aicea. Totuși, dacă în nepătrunsa Ta 
înţelepciune ai hotărît să mor aicea, facă-se 
voia Ta! Consolează pe tata, pe mama şi pe fra- 
tele meu. Iartă-mi păcatele mele şi deschide- 
mi porţile Slavei Tale!" 

După câteva minute, i se păru că pe drumul 
ce ducea dealungul țarinei în care se găsea, 
aude paşi şi un scârţâit slab de căruţă. 

Adevărat este că cineva trecea cu o căruţă 
aproape de locul unde Toma zăcea grav rănit. 
Atunci Toma, strângându-și toate puterile, 
putu să zică de două ori: „Ajutor! Ajutor!” 
dar cu o voce aşa de slabă, că omul cu căruţa 
nu-l auzi, aşa că şi-ar [i văzut înainte de drum. 

Insă, vrând să se mai odihnească, se opri şi 
şezu la marginea țarinei, la o mică depărtare 
de Toma. De acolo îl auzi cum geme. Se sculă 
îndată, intră în țarină şi la licărirea nesigură 
a stelelor zări pe Toma, zăcând întins în țarină. 

Se apropie de el şi ca să-l poată auzi şi înţe- 
lege, îngenunchie lângă el. Apoi îl întrebă ce 
doreşte. „Soldat.... rănit!....” a fost tot ce i-a pu- 
tut răspunde Toma. 

„A, cât te plâng! zise milostivul ţăran, fără 
măcar să ştie dacă cel rănit era un soldat ro- 
mân sau dușman. Am să-ţi dau tot ajutorul 
ce stă în puterea mea, adăogă el. Aduse căru- 
ta, ridică, treabă care nu era tocmai uşoară, 
pe Toma şi-l aşeză încet şi cu băgare de seamă 
în căruţă, ca să-l ducă în sat, acasă la el. 

Omul care făcuse această faptă frumoasă, 
era un biet cărăuş, care în fiecare săptămână 


DIMINEAȚA COPIILOR eeeeoeoooreeeoeeoeeoeeeeoeoocoooooooooteoeeee PAG. 15 


ducea spre vânzare la târgul din oraşul vecin 
tot felul de alimente, ca ouă, unt, găini etc., 
iar dela oraş aducea tot felul de mărfuri., 

Lupta din timpul zilei îl silise să stea la oraş 
unde, pentru a se putea întoarce în sat, aştep- 

-tase ca armatele în luptă să se depărteze. Casa 

sa, aşezată într'o vale singuratică, făcea parte 
dintr'um cătun şi era cea mai la margine şi cea 
mai sărăcăcioasă. ` sp © 

Cînd ajunse înaintea porții acestei case, mi- 
lostivul ţăran îşi chemă familia. De odată eşiră 
soţia și fiul său, având o lumânare. > 


La vederea oşteanului culcat în căruţă şi pa- 
lid ca moartea, femeia şi băiatul se simţiră cu- 
prinşi de o compătimire adâncă. Cel rănit fu 
- dus în casă şi culcat în pat. 

După aceea, ţăranul zise fiului său: „la că- 
ruţa, şi mergi cât mai repede în comuna veci- 


nă şi roagă pe medicul de acolo să vie numai: 


decât”. ` i 

In timpul acesta, soția - cărăuşului pregăti 
tot ce era de trebuinţă pentru pansarea rănii. 
De asemenea, în aşteptarea medicului, fierse 
o ciorbă grasă şi i-o-dete-lui Toma. Insă Toma, 
care încă nu putea să vorbească, refuză, fă- 
când semn cu mâna și arătând că îi este sete. 


“din nou în ziua următoare. 


Țăranul se grăbi să-i aducă un pahar devin, 
dar Toma îl respinse și abia putu să murmure 
„Apă! Apă!” 

Intre acestea, veni şi medicul, care era un 
chirurg, privi uniforma şi gradul oşteanului 
rănit şi îi zise cu un ton foarte prietenos: „Cu 
ajutorul lui Dumnezeu, să Sperăm că te vei fa- 
ce bine, domnule sergent! In tinereţele mele 
am servit în armată ca hirurg şi am izbutit să 
vindec mai multe sute de soldaţi răniţi”. 

Apoi, după ce cercetă rana eu toată băgarea 
de seamă, îi făcu pansamentul necesar, spuse 


-ce trebue să mănânce, îi dete lui Toma toată 


speranţa de o grabnică însănătoşire şi plecă, 
urându-i noapte bună și promiţându-i să vie 


Graţie tratamentului priceput şi atent al 
hirurgului, precum şi bunei îngrijiri a gazde- 
lor, tânărul şi viteazul Toma seăpă în curând 


-de primejdie, îşi căpătă din nou și pe nesimţi- 


te puterile şi peste câteva zile putu să se scoa- 
le din pat. + E: oian . 

Insă acum -tot gândul său era cum ar putea - 
să se plătească față de hirurg pentru îngrijiri- 
le ce-i dăduse şi faţă de gazdele sale pentru 
toată osteneala şi toate cheltuelile ce făcuseră 


AN 


PAG. 16 200..00o000000000000o0o0oeeeeeoeeooeeoeeeeeD MINEATA COPIILOR 


cu dânsul. De aceea, când medicul îi spuse că 
nu mai are nevoe de îngrijire, bietul Toma îi 
răspunse că este în culmea disperărei, fiindcă 
nare bani să-i plătească. Dar generosul medic 
îi răspunse: 

„Cu toate că nu mai sunt, ca odinioară, în 
serviciul armatei, socotesc totuşi ca o datorie 
să îngrijesc de răniţi. Această datorie îmi este 
poruncită de religie. Orice medic conştiincios 
nu trebue, când e vorba de a îngriji pe bolnavi, 
să facă nici o deosebire între săraci şi bogaţi. 
Cu toţii au aceleaşi drepturi la îngrijirea şi la 
ajutorul lui. Mulţumirile primite dela persoa- 
nele pe cari am avut fericirea să le scap, pre- 
țuesc mai mult decât banii ce mi-ar fi dat şi 
sunt ca o binecuvântare pentru copiii mei”. 

Ziua următoare, şoţia ţăranului îi gătise o 


 ciorbă grasă de găină. 


„D-ta, pe care te socotesc ca pe o mamă, îi 
zise Toma, faci cheltueli prea mari din prici- 


"ma mea, mai ales că, slavă Domnului, acum 


nu mai am nevoe de mâncări aşa de alese. De 
altfel, sunt dator să-ţi spun că sunt fără bani, 


„aşa că îmi este cu neputinţă să plătesc tot ce 
= cheltuiţi pentru mine. 


— Nici să nu te gândeşti la plată, îi răspun- 
se femeia cea bună. De când eşti la noi, oame- 
nii dim cătunul nostru şi chiar cei din comuna 
vecină ne aduc mai multe găini, ouă, decât 
„di putea să mănânci. Şi când le spun lucrul 
== acesta, ei îmi răspund: „Nu e oare o datorie 
să ajutăm pe vitejii, cari îşi varsă sângele pen- 
tru ngi?” Oricât le spun că aduc de toate prea 
mult, ei îmi întorc vorba şi îmi zic: „Dacă pri- 
soseşte, faceţi şi pentru voi o parte şi vă ospă- 


taţi cu d. sergent. Este o slabă răsplată. şi o 
despăgubire pentru osteneala ce vă daţi şi pen- 
tru timpul vostru”. Vezi, prin urmare, domnu- 
le sergent, că noi suntem răsplătiți pentru pu- 
tina osteneală ce ne dăm pentru d-ta. 

— Din parte-mi, grăi la rându-i cărăuşul, eu 
judec în felul următor: cine ştie dacă ceeace 
facem noi pentru d-ta, alţi oameni buni nu fac 
pentru fiul nostru, care este soldat ca şi d-ta 
şi care în fiecare zi este în primejdia de a fi 
rănit”. 

Im curând, Toma putea, când timpul era fru- 
mos, să se plimbe sprijinindu-se întrun baston 
în valea din jurul casei. După câtva timp, nici 
nu mai avu nevoe de baston. Ba chiar, se sim- 
tea aşa de bine, că se gândi să părăsească to- 
cuința cea atât de liniştită şi prietenoasă şi să 
meargă să-şi caute regimentul. Dar tocmai în 
zilele acelea avu plăcerea să afle că armata 
română, după ce .prin mai multe victorii ce 
câștigase, respinsese pe duşman pe întregul 
front, ocupase din nou vechile poziţii. 

Regimentul din care făcea parte, trecuse 
chiar în apropiere. Aflând aceasta, Toma îşi 
luă rămas bun dela gazde şi se grăbi să mear- 
gă la regiment, umde fu primit cu o bucurie cu 
atât mai mare, cu cât toată lumea îl credea 
mort. 

Fiind înzestrat cu o inteligenţă vioaie, graţie 
căreia putea să-şi înmulțească mereu cunoş- 
tinţele în arta militară şi dând la fiecare oca- 
zie dovezi de un curaj împins până la îndrăz- 
neală, Toma înaintă repede şi ajunse până la 
gradul de căpitan. 

A (Va urma) 


DE VORBĂ CUCITITORII 


T. B-R.-Vâlcea.—Dacă din „comvozitia“ dstale „Bunicul“ 
ai vro`t să faci o poveste cu caracter popular, ar fi trebuit 
să intri direct în subiect, fără introducerea ce izai pus si 
fără î- floriturile de stil. De asemenea, trebuia să te fereşti 
de cuvinte cu „surprindere“, „repetare“, etc. cari nu sună 
frumos într'o poveste populară. 

M. S-L co, — Incepătorilor trebue să le spunem adevă: 
rul, fiindcă a le publica primele încercări slabe, nu înseamnă 
asi încuraja, ci asi induce în eroare, făcândusi să creadă 
că au şi ajuns scriitori. 

Încercarea dstale în versuri e slăbuţă. 

In deosebi în strofa a treia rima nici nu există, deoarece 
„undă“ mu poate rima cu „dragă“ şi” nici „divin“ cu 
„admir“, 


-ee MM 


A apărut! A apărut! 


„Ştrengăriile lui Gigi“ 


Minunat ilustrate, cu o 
splendidă copertă in culori 

Un exemplar de 70 pagini, lei 20 
De vânzare la chioşcuri şi librării. 


Citiţi cu toții 


„POVEŞTI CU NOROC“ 
Citiţi: „inelul pierdut“ 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


ANUL VI DIMINE AT TN 
|346 COPIILOR 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


WI 


CC — 
// 


„Veniţi, frumoşilor porumbei, şi luaţi-vă gustarea 1“ PREŢUL LEI 5 


PAG. 2 


t „Nm va 
Lit Si AE 
a ia Tape N 
LO Ager á 
E mă 


DIMINEAȚA COPIILOR! 


O MARE IZBÂNDĂ A AVIAȚIEI 


Perfecţionarea acroplanelor. 


Două fapte vor arăta mai bine ce progrese 
mari s'au făcut în aviaţie şi cât de perfectio- 
nate au ajuns să fie aeroplaneie. 

In anul 1909, aviatorul francez Bleriot a iz- 
butit — el cel dintăiu — să zboare cu aeropla- 
nul deasupra Canalului Mânecii, o mare ce, 
precum ştim, este foarte îngustă. Succesul a- 
cesta a fost socotit ca o victorie strălucită a 
aviaţiei. 

Astăzi, mai multe avioane pleacă zilnic de 
la Paris la Londra. zburând cu cea mai mare 
uşurinţă peste Canalul Mânecii. 

Un astfel de zbor nici nu e luat în seamă, 
pentrucă astăzi eeropianele fac zboruri mult 
mai lungi pi muli mai periculoase. 

Trecând ia divi;avile, vedem că astăzi e'r, 
zboară din Furopa în America şi din Ameritu 
în Europă. Ba chiar dirijabilul „Contele Zep- 
pelin” a făcut în zbor ocolul pământului. 


In zbor peste Oceanul Atlantic, 


Mulţi aviatori au încercat să treacă peste U- 
ceanul Atlantic, adică să meargă în zbor din 
Europa în America şi din America în Europa, 
fără să se oprească undeva. 

Distanţa este mare, iar ceața, vânturiie si 
furtunile împiedică foarte mult zborul. De a- 
ceia, nu puţini au fost îndrăzneţii aviatori, 
cari au căzut pe drum, găsindu-și moartea în 
apele Oceanului. 

In sfârşit, după mai multe încercări neizbu- 
tite, aviatorul american Lindbergh, ajuns de 
atunci celebru, a izbutit să zboare în vara a- 
nului 1927 dela New-York direct la Paris. A 
fost un adevărat triumf, iar numele lui Lind- 
bergh a devenit cunoscut în toate continen- 
tele. După el, au reuşit și alţi aviatori să zboa- 
re din America în Europa. 

Nu se reușea însă să se zboare din Europa 
în America. Desigur, distanţa este aceiași şi a- 
celaş e drumul. Insă greutatea cea mare stă în 
curenţii protivnici de aer din apropierea coas- 
telor amesizane. 

Au încercat aviatorii şi nau reuşit. Unii 
şi-au găsit moartea, alţii, mai noroe--i, s'au o- 
prit în ir”u:-te din daruri 


m 


Victoria aviatorului francez Costes. 


In sfârşit, la începutul lunei acesteia, vesti- 
tul aviator francez Costes, însoţit de Bellonte, 
tot un aviator francez, a reuşit să zboare di- 
rect dela Paris la New-York. 

Cu avionul care poartă numele de „Semn 
de întrebare” Costes şi Bellonte sau ridicat în 
aer de la Paris în zorii zilei de 1 Septembrie 
şi după un.zbor neîntrerupt de 37 de ore şi un 
sfert, au aterizat la aerodromul din New-York, 
unde erau aşteptaţi de o mulţime imensă. 

Bine înţeles, primirea ce li sa făcut, a fost 
cât se poate de entusiastă. 

In aceiași oră, (miezul nopţii) „Piaţa Con- 
cordiei”, cea mai mare piaţă dela Paris şi din 
toată lumea, era plină de o muiţime care aş- 
tepta veşti dela curagioşii aviatori. 

Şi iată că, chiar în momentul când Costes şi 
Belloate se coborau pe teritoriul american de 
partea cealaltă a Oceanului Atiantic, apara- 
tele de radio dela New-York comunică la Pa- 
ris vestea fericită despre succesul aviatorilor. 

Mulțimea din „Piaţa Concordici” a fost cu- 
prinsă de o bucurie fără margini. Biruinţa lui 
Costes şi Bellonte era biruinţa Franţei întregi, 
biruinţa technicei franceze și a curajului fran- 
cez. 


i | 
i i 


Cine a fost Andrée? 


E o întrebare ce ne-a fost pusă zilele acestea 
de mai mulți cititori. 

Răspundem că Andrée a fost un învățat sue- 
dez. Acum 33 de ani, însoțit de alți doi oameni 
de ştiinţă suedezi, a pornit cu un balon cons- 
truit de el, să descopere Polul Nord. Insă, pu- 
ține zile după această expediţie, nu sa primit 
nici o veste dela Andrée şi tovarășii săi. Incer- 
cările ce se făcuseră pentru a-i găsi, nu dădu- 
seră mici um rezultat. 

De aceea, au fost socotiți morţi, pieriţi unde- 
va în mările de ghiaţă din ţinuturile polare, 
cari au înghiţit atâtea vieţi omeneşti. Din ne- 
norocire, lucrul era adevărat. 

Acum, după trecere de 33 de ani, a fost găsit 
în ghiaţa din apropierea Polului Nord corpul 
lui Andrée. Din cauză că a stat în ghiaţă, cor- 
pul lui a rămas neatins, întreg, fără să se stri- 
ce şi să descompună. Cu mare cinste, a fost 
luat şi dus în Suedia, unde a fost înmormân- 
tat. 


-m m 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12.— TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 ya UN NUMAR 5 LEI 
6 LUNI 1% „ IN STRAINATATE DUBLU 


28 Septembr'e 1930 — Nr. 346 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


p LAAAAAAAAAAAAAAAĂ LOAAAAARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAl 
G REERUL 
In oraş ra şi la tară, Bun şi blând era din fire, „Oamenii, îi spuneau ele, 
El se plimbă până'n zori, Cărăbuşi avea amici, Ce ca tine sunt zmintiţi 
Căci în nopțile de vară, Ca simbol de nemurire, — Și tot cântă către stele, 
Lună, Stele, vânt şi flori, Și mulțimi de licurici, Sunt de foame prăpădiți, — 
Se unesc ca să vrăjească Care mişcă prin poene Vara, iarna e tot una, 
Chiar simţirea omenească Candele venețiene. Căci wau bani şi mpuşcă luna. 
Inspirat era într'una Doar furnicile burgheze, — — Apoi eu stau mult mai bine, 
Pentru versuri de sonet. Care cred că e frumos, hRăspundea dojanei lor, 
Toate stelele şi luna Numai hrană să-şi păstreze Greerul nepăsător, 
Il ştiau că e poet; Pentru timpul friguros, — Prin ‘păduri şi pe coline 
Şi-l chema tăcered'n şoante, Fără pic de poezie, ! Cu un tremolo adânc: 
Ca să-i ânte'ntreagu noapte. Il priveau cu duşmănie — Vara am ce să mănânc 1...” 


Nikita Macedoski 
: -—— oc k= n0 


Mi-i dragă floarea din câmpie 


Mi-i dragă floarea din câmpie, Mi-i drag fânul mirositor, 
Dulce partumată, In stoguri când s'udună, 
Mi-i dragă holda aurie, Mi-s dragi zorelele scăldate 
De vânt lesănată. In razele de lună. 
Mi-i drag murmurul de isvoare Mi-s dragi sclipiri de fulgere, 
Si apa argintie, Când plouă şi când tună, 
Mi-i dragă lumea în plin soare Si clopotul bisericii, 
Şi cânt de ciocărlie. _ La rugăciuni când sună. 

Epir 


Mi-i drag şi cerul şi pământul, 
Iubesc copiii care-i cresc 

In frica Domnului, Prea Sfântul, 
O cât de mult îi mai iubesc! 


de Eufros. Simionovici 
—— oc k =—— 


emeie, hai să cumpărăm 
un cal, fiindcă măgarul 
nostru a îmbătrânit şi nu 
mai e bun de nimic. 

— Să mai aşteptăm, 
omule. Un cal costă o- 
chii dim cap. Dacă măga- 
rul nu mai poate, mai 
cară şi tu în spinare”. 

Aşi îşi vorbeau în fiecare seară, de luni și 
luni de zile, plugarul Neagu şi nevastă-sa. A- 
veau ei pământ în deajuns şi mai ţineau şi o 
cârciumă la casa lor. Insă, n'aveau pereche de 
sgânciţi. Din pricina sgârceniei, multe treburi 
le eşeau pe dos, fiindcă nu se hotărau să le 
facă la timp şi să le facă aşa cum se cade. 

Nu mai vorbesc de traiul ce-l duceau. Se 
purtau numai în zdrenţe şi abia dacă se îndu- 
rau să mănânce odată pe zi. Şi care era mân- 
carea, lor? Mămăligă uscată cu ceapă. 

Dar iată că într'una din zile se opri la casa 
lor un tânăr chipeș şi călare pe un cal de 


»00000ooooooe DIMINEAȚA COPI!ILOR 


FURI:UN:CAL 


DINU PIVNICERU 


toată frumuseţea. Tânărul acesta descălecă şi 
le zise: 

„Vreau să las calul aicea până diseară, fiind 
că eu am nişte treburi prin sat. Vă rog să aveţi 
grije de el, căci am să vă plătesc mai mult 
decât vi se cuvine”. 

Neagu duse calul în grajd, iar tânărul plecă 
înainte pe jos. 

In grajd veni acum şi nevasta lui Neagu. 
Priveau amândoi la cal şi nu mai se săturau 
de frumuseţea lui. 

„lată ce fel de cal ne trebue nouă, zicea Nea- 
gu. Dacă am cumpăra un cal ca acesta... 

— Ce să cumpărăm, când îl avem în grajd, 
se grăbi nevastă-sa să-i taie vorba. 

— Dar, femeie, calul acesta nu-i al nostru. 
Vine diseară omul şi îl ia îndărăt. 

— Uite ce e de făcut, bărbate, zise nevastă- 
sa, o femeie rea la suflet. Ia calul şi mergi de-l 
ascunde la moară. Când vine stăpânul lui, îi 
spunem că l-au furat hoţii. Arăta a fi om bo- 
gat, asa că poate să-şi cumpere alt cal. 


DIMINEAȚA COPIILOR 0000ooooovoh00000000000000000o00o0eeoeoeoee PÁG. 5 


— Dar dacă ne cere să i-l plătim? întrebă 
Neagu, care nu prea se îndura să facă o astfel 
de faptă rea. 

— Ii spunem că n'avem para chioară şi pa- 
ce bună”. 

La sfârşit se lăsă şi Neagu înduplecat, luă 
calul, îl ascunse la moară, apoi se întoarse a- 
casă. 

Pe înserate, iată şi stăpânul calului. „Adu- 
ceţi-mi calul din grajd, zise el, şi spuneţi-mi 
ce am de plată”. 

Dar Neagu şi nevastă-sa începură să se vae- 
te, să se tragă de păr şi să plângă: „Vai, boe- 
rule, nu ştii ce nenorocire sa întâmplat! Au 
venit. hoţii şi l-au furat! Vai de noi, că suntem 
săraci lipiţi şi n'avem cu ce să-l plătim!” 

Tânărul se prefăcu că-i crede, zâmbi cu şi- 
retenie şi le zise: „Las'că iau cu împrumut un 
cal dela prietenii mei şi mă întorc peste câteva 
zile. Poate că până atunci se găseşte şi calul 
meu”. 

Atâta zise tânărul şi fără să arate că-i supă- 
rat, îşi luă rămas bun şi îşi văzu înainte de 
drum. 

Ce bucurie pe Neagu şi pe nevastă-sa că au 
scăpat aşa de lesne! Se luară de mână şi în- 
cepură să joace şi să sară prin casă. După a- 
ceea, Neagu zise: 

„Acum, nevasto, merg la moară să iau calul. 
Am să viu călare pe el”. 

Se întoarse însă pe jos, fără cal şi arăta ca 
şi cum ar fi mâncat o bătae. 

„Ce eşti aşa de plouat, îl întrebă nevastă-sa, 
şi unde e calul? 

— Du-te de-l găseşte tu, îi răspunse Neagu 
ursuz. S'a dus, a sburat şi nu e nicăieri”. 

lată dar pe oamenii noştri rămaşi din. nou 
cu măgarul cel bătrân şi neputingios. Insă din 
ziua aceea a început să le meargă din ce în ce 
mai rău. Mai întâiu, casa li sa umplut de şoa- 
reci şi guzgani, cari pătrundeau peste tot şi 
prăpădeau totul. Nu lăsau nici grâu, nici 
făină, nici carne, nici zarzavaturi. Ba deseori 
găseau şoareci în mâncare. 

Dar nu era numai atât, fiincă neplăcerile se 
țineau lanţ. Aşa, într'o zi de sărbătoare, ne- 
vasta lui Neagu vroi să facă nişte plăcinte şi 
cozonaci. Insă, pe neaşteptate, suflă un vânt 
şi împrăștie toată făina, ducând-o departe. De 
multe ori, când începea să gătească, focul se 
stingea de o dată. Alteori, când vroia să 
meargă la beciu, i se făcea negru înaintea ochi- 
lor, aluneca şi cădea. 

Nici Neagu nu ducea un trai mai liniştit. 
„Cum mă culc şi închid ochii, zicea el, parcă 

$ 


vine cineva şi îmi gâdilă nasul cu o pană. Dau 
să-l prind pe el sau pana, dar în mână nu 
prind decât vânt. Aşa mă sbat toată noaptea, 
fără să pot închide ochii. Mi se pare, nevasto, 
că e pedeapsa lui Dumnezeu pentru calul ce 
am furat”. 


Insă, după câteva vreme, un ţăran dintr'un 
sat vecin le aduse calul. „Am auzit, zise el, 
că vi sar fi furat un cal. N'o fi acesta? 

— Da, da, e calul nostru!” se grăbi să răs- 
pundă nevasta lui Neagu, care în ora aceea 
era singură acasă. 

Luă calul, îl sărută de câteva ori şi-l duse 
la grajd, legându-l alături de bătrânul măgar. 

„Bărbate, îi zise ea plină de bucurie lui 
Neagu, când acesta se întoarse acasă. Ştii că 
am găsit din nou calul nostru. Du-te să-l vezi 
în grajd”. 

Insă Neagu îi întoarse vorba zicându-i: „Nu 
e al nostru, ci al tânărului care l-a lăsat la noi. 
Ajunge ce am păţit din pricina acestui cal! 
Am să caut pe stăpânul lui, ca să i-l dau”. 

Nevastă-sa îi zise că e un prost şi un nătâng, 
dar Neagu nu plecă urechia la spusele ei, ci 
dete peste tot de veste că sa găsit calul tână- 
rului şi că să vie stăpânul să şi-l ia. 

In dimineaţa zilei următoare, tânărul veni 
şi îi zise lui Neagu: „Află, omule, că eu sunt 


PAG. 6 00000000000000000000000000000000000000e00e00 DIMINEATA COPIILOR 


vestitul vrăjitor Chiribon. Ştiam că doreai de 
mult să ai un cal şi mă gândeam să-ţi dăruesc 
unul. Insă, mai întâiu vroiam să văd cât ești 
de cinstit. Am văzut că te-ai căit de fapta ta. 
De aceea te iert şi îţi dămuese calul. 

„Insă, zise mai departe vrăjitorul, nevastă-ta 
n'a vrut să se lase de gândul rău de a-şi însuşi 
un lucru ce nu era al vostru. Prin urmare, ea 
îsi va primi pedeapsa, de care nu se va scăpa 


decât în ziua în care se va îndrepta şi se va 
pocăi cu totdinadinsul”. 

Nevasta lui Neagu vru să 
dar ce-i fu dat să vadă? 

Nasul i se lungise şi i se făcuse cel puţin de 
cinci ori mai mare. Parcă i-ar fi lipit cineva 
un castravete. 

In aceiaşi clipă vrăjitorul Chiribon pieri, fă- 
cându-se nevăzut. 


răspundă ceva, 


Dinu Pivniceru 


AA POPPRPOORODOLReRDOOORROROADRID POOL DOD DOL DROOCOOOD00OODOLODOROD RE PRORIA0A! 00000000000000000000000500030: 2000000000000000000000090000000000000000020000 


á 


Despre limba „Esperanto“ 


In orăşelul Bialystok din Polonia trăia un 
medic, pe nume Ludovic Lazăr Zamenhoi. 
Incă de tânăr, a fost impresionat de certurile 
şi uneori încăerările sângeroase dintre locui- 
torii acelui orăşel, oameni de patru naționali- 
tăți diferite: Polonezi, Ruşi, Evrei şi Germani. 

Şi d-rul Zamenhof şi-a zis: „Oamenii aceş- 
tia se ceartă, pentru că fiecare vorbeşte altă 
limbă. Dacă ar fi o limbă pe care să o poată 
învăţa lesne cu toţii, ei ar trăi în mai bună în- 
țelegere unii cu alţii”. 

Sa apucat atunci să studieze mai multe 
limbi. A luat din fiecare ce i sa părut mai po- 
trivit şi a făcut o limbă artificială, fără reguli 
grele şi fără excepţii. Limba aceasta sa nu- 
mit „Esperanto”, fiindcă d-rul Zamenhof când 
a scris primele cărţi esperantiste, le-a semnat 
cu pseudonimul Dr. Esperanto. 

Cum este această limbă, care era gata încă 
din anul 1878? 

Peste 70 la sută din cuvintele cari o  for- 
mează, sunt luate din limbile neolatine, iar 
celelalte 30 la sută sunt din alte limbi. 

Regulele gramaticale sunt cât se poate de 
simple. N'are decât un singur gen, o singură 
declinare şi o singură conjugare. 

Această limbă s'a răspândit în toate statele. 

La Geneva (în Elveţia) există o „Asociaţie u- 
niversală” cu delegaţi din toată lumea. In 
multe ţări, limba „Esperanto” este introdusă 
în şcoli ca limbă obligatorie. 

n Esperanto” sau tipărit şi continuă a se 
tipări foarte multe scrieri, atât originale cât 
şi traduceri. De asemenea apar multe ziare şi 
reviste. 

Avem şi în România o secţie naţională de 
esperantişti. Multe din lucrările scriitorilor 
noștri mai de seamă au fost traduse în „espe- 
ranto’. Iar de mai bine de un an, un Român, 


d. Tiberiu Morariu, ține în ţările de la Nordul 
Europei conferinţe îm „Esperanto” despre Ro- 
mânia, conferinţe de pe urma cărora ţara 
noastră n'a avut decât de câştigat. 

D. Dincă 


FeNRaAGPAB ISC MANSBRGGAINA, SAL BALC BAY INGINERI DABARDBMaABE 


iii (SEND Ii camere 


Duminecă 5 Oct. aice p frumoasele 


zl 


5 p 


| Sul f ; 
MAD eT was A 


DIMINEATA- COPIILOR 


CANLARERRSCCONBEUNANASAANN IWM ESEALRABCENESAREZANCZASEDANECKI 


Cărţi la librării: 


„INELUL PIERDUT“ 


y 


DIMINEATA COPIILO Receeee 
„cc sccooeooeoeee 


PENTRU CITITORII MAI MAI MICUȚI:; 


xee „-Pe-2-2-o-o 


. 190000000000000000000000000-0000000 00000 000P00000PPPPPRPRPRRRARRCOROOORRPRPPARRRLARALALORAee -P0R0009000000000000000000009900P0P00eeeeraet: 


CINE SUNTEM? 


PAG. ? 


Cititoare, cititori, Nepoțelul din Galaţi, 
Cer iertare mii de ori, , De ceilalți, dacă'ntrebați, 
Că mi-am prs fotografia. Eu «lin stânga vă privesc 
O îăcui de bucuria, Și mult bine vă doresc. 


$ 


; 
; 
$ 
: 
: 


Bucurie ce nu-i mică, Domnul vesel, zâmbitor, 
Fiindcă sunt cu Mirciulică, De ghicit iar e uşor. 
Nepoțelul meu iubit, E „tăticu” tinerel 
Despre care vam vorbit, Al lui Mircea mititel. 
Moş Nas 
E ERE A a 00 e: a e Pe otel ŞORDORERODODRRA PRADRIDIOODIAARADONOORORADOAOOROOODORORALr La tte 
"voor o99P0909090900000000000000000000eeetettasennaaasaaaaaasa Şaa000000000000000000000000000000000000000000000000000090a0e0e+ 


IEPURILĂ LA PLIMBARE 


Precum ştiu că ați aflat, 
lepurilă e bogat, 

Uite, are trăsurică 
Elegantă, îrumuşică, 

Are cal... ba nu, mă'nşel 
E un fap mai voinicel 

Ce cu plată s'a băgat, 


La trăsură s'a'nhămat. 
lepurilă, boer mare, 
A porrut deci la plimbare 


Dar de când s'a'mbogăţit, 


Unii spun că s'a scrântit. 
St. Pr. 


FOPEAPORALAARAOA CAARAALOORAACoLe rotor H retea 


POPPORORORRORORORRROORRRRRORARRALEARORROOORAARARORRROROOROVRADOCOOLARADORORO ARAD RROLOPARERAARRAL ATRD ORORRRERAARO AA RRRARRRRARAAARAO AAA? 


PAG. 8 boetetoeteeteteoresebobeeeteteeeae taso | | MINEATA COPIILOR 


> i 
Primu-mi gând a fost, Moş Nae, Am pornit pe jos, căci turnul Dar mergând aşa pe stradă, 
Să văd Turnul Eiffel, De departe îl vedeam Când la dreapta să cotesc, 
Mi-am luat mâncare'n traistă Şi din când în când pe oameni Inainte-mi o minune 
Sam eşit dela hotel. P'unde-i drumul întrebam. De grădină eu zăresc. 


Obosit sunt şi mi-i foame, Dar nu trec nici trei minute, — Les manjé”, întorc eu vorba, 
In grădină am intrat. Un de guler văd mă'nhață, Insă omul se răsteşte, 
Sed pe iarbă, scot mâncarea Un sergent e, care-mi zice: Şi ținându-mă de guler, 


Şi m'apuc de îmbucat. „Non e voe sur verdeață Cam pe-alară mă poiteşte. 


PAG. 9 


"IMINEAȚA COPIILOR 


Insă-i bine când ştii limba, „Jî Rumen, ginta latină, — A, Rumen, îmi zice dânsul, 
Scapi mai iute, mai uşor, Haplea ii dela Hăpleşti, Anşante e fericit”... 
L-am luat eu pe sergentul Frer de sânge, don la laba, Ce mai vorbă, la o cârciumă 


Franţuzeşte binişor. Ura Frans, să trăeşti ! Impreună ne-am cinstit. 


Eu un rând, el dă un altul, Și drăguţ mai fu sergentul, lar apoi la despărțire, 

Viv la Frans, la Rumanie ! Vorba când a fost de plată, Ca doi fraţi ne-am sărutat, 
Dă-i, ciocneşte, pân'la urmă Zice: „Mon şer, vu zeť oaspe, Frați de cruce pân' la moarte, 
Am legat pe veci frăție. „Votre tur e altă dată”. Ca să fim, noi am jurat. 


Dar pe stradă văd căn iuru-mi Turnul Eiffel îmi pare, La otel într'o maşină 
Oameni, case se'nvârtesc, Ba că-i dublu, ba că piere, M'am întors şi m'am culcat, 
lar când vreau s'apuc la dreapta, Când aproape-i, când departe, Pân'a doua zi la amiază 


Văd la stânga nimeresc. Să mă duc nu-i vr'o plăcere. Am dormit eu tir cat. 
a urma 


PAG. 10 000000000000000000000009000000000000000oeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


Copiii silitori cari au obținut premiul l-iu la învățătură 


1) Atana:iu Marieta, Clasa Illza, 
dala de fete «Alexandru Bădărău», 
aşi 

2) Vrabie C. Constantin, Clasa IVza, 
şi Vrabi: C. Vasile, Clasa Ilza, Şcoaz 
la de băeţi Nr. 3 «Cuza Vodă»,-laşi. 

3) Horodniceanu I. Sandu, Clasa 
II şi Illza, Şcoala primară de băeţi 
„Malbim“Bucureşti (1929 şi 1930), 

4) P.unescu Maria, Clasa Illza, 
Şcoala de fete Nr. 38,-Bucureşti. 


5) Efrimescu Veronica, Clasa IVza, 
Şcoala de fete Nr. 2,-Bârlad. 

6) Baier Millu, Clasa llza, Şcoala 
«Iacob şi Caroiina Lobel»,-Bucureşti. 

7) Romul Ion Hango, Clasa II-a, 
Şcoala primară de băeţi din Dej. 

8) Olga Bujneag, Clasa Il-a, Şcoa- 
la Aninoasa,Jud.+ Gorj. 


9) Alexandrina T. Copici, Clasa 
Il-a, Școala primară de fete din Galata, 
laşi. 

10) Reiter Sandu, Clasa Illza, Şcoaz 
la de băeţi Nr. 2,Câmpina. 

11) Schvariz Emanuel Lucian, 
Clasa Illza, Şcoala «Moria» „Bucureşti. 

12) Gutmann A. Israel, Clasa lVza, 
Şcoala de băeţi «Luca Moise»,-Ploeştie 


A 


“Copiii silitori cari àu obținut 


1) Filderman Melanica, Clasa Ilza, 
Şcoala Instrucţiunea „Goldtarb“,z3uc. 

2) Rod ca Lt.-Col. P Chivuiescu, 
Clasa IVza, Şcoala „Elena Matei 
Basarab“ şi Mircea Lt.-Colonel P, 
Chivulescu, Clasa Il-a A, Liceul 
„Carol 1“,-Craiova. 

3) Borcescu E. Ulpian, Clasa IIIza, 
Şcoala Arhiepiscopala de băeţi „Sf. 
Iosif“, Bucureşti. 

4) Ştefan Al. Antonescu, Şcoala 
«Traian»,-Craiova 


5) Lidia Maior Dr. P. Sarrv, 
Şcoala de fete «Precupeții Noui», 
Bucureşti. 

6) Rosa Berghiner, Clasa lVaza, 
Școala de fete din Făleşti,jud. Bălţi. 

7) Jenny Schapiro, Clasa Il-a, 
Şcoala primară Mixtă din FloreştizTg + 
Jud. Soroca. 


! 8) Hahlov Mihail, Clasa IV:a, coaz 
la de băeţi Nr. 1,-Cahul, 


premiul l-iu la învăţătură 


9) Antoaeta Barasch, Clasa Ilza 
Şcoala de fete Nr. 2,zRoman. 


10) Segal S. Osias, Clasa II-a, Şcoaz 
la de băeţi «Moria»,zBucureşti. 

11) Oscar Solomon, Clasa IVza, 
Şcoala de băeţi,laşi. 

12) Ploscaru C. Ioan, Clasa Ilza, 
Şcoala Comunală din Leordeni,zJud. 
Muscel, 


PAG. 13 


on Plesnea îşi merită pe deplin 

numele. Să fi cutreerat toată 
țara, că n'ai fi găsit un om 
mai lacom, mai mâncău decât 
el. Te mirai unde o bagă şi 
cum de nu plesneşte de atâta 
mâncare. 

Dacă, bunioară, i sar fi dat 
să mănânce atâta cât mănâncă doisprezece 
oameni, Plesnea al nostru s'ar fi văetat, zicând 
că moare de foame. 


Era în acelaş timp om cu dare de mână, aşa 
că putea să-şi satisfacă în voe nesăţioasa sa 
lăcomie. Trimitea pe oamenii săi în oraşele de 
la porturi că-i aducă peşte, icre, stridii şi tot 
ce se putea găsi mai bun şi mai gustos. 

Pe alţii îi trimitea în regiunile de vii, ca să 
cumpere pentru el butoaie din vinul cel mai 
tare. 

De atâta mâncare şi băutură, ajunsese el în- 
suşi un butoiu, care putea merge rostogolin- 
du-se, dar îi era foarte greu să se ţină pe pi- 
cioare. 

La masă stătea ceasuri întregi, iar după ma- 
să se culca şi dormea. Când se trezea, primele 
lui cuvinte era: „Mi-e foame!” Şi se punea din 
nou pe mâncare şi pe băutură. 

Aşa îşi trăia zilele mâncăul Ion Plesnea. Se 
îngrăşase aşa de mult, că ochii îi pieriseră în 
fundul capului şi abia îi se mai zărea vârful 
nasului. Când făcea câţiva paşi, gâtăia din 
greu şi era ud leoarcă de sudoare. 

Insă a sosit o zi când — vorba ceea — lăco- 
mia i-a eşit pe nas. Il dureau picioarele, sufe- 
rea de ficat şi stomacul nu-i mai mistuia. 


DI 


daptare de Vasile Stănoiu 


Ion Plesnea nu m 
pat, însă, aşa bolnav 
cu nimic porţia de n 
Dar din zi în zi, se s 
nuit de dureri. Incep 
mi. Atunci se văzu n 

Doctorul îl examin 


putea să se mişte din 
um era, nu-şi micşora 
ncare şi de băutură. 
tea mai rău şi era chi- 
e să nu mai poată dor- 
oit să cheme un doctor. 
cu atenţie, apoi îi zise: 
„Dacă vrei să te vindeci, trebue mai întâiu să 
te vindeci de lăcomi& Să mănânci puţin, să 
bei şi mai puţin şi aşa ai să începi să te simţi 
mai bine”. 

Sfatul acesta nu fu de loc pe placul lui Ion 
Plesnea,. De aceea, se grăbi să-i plătească doc- 
torului pentru vizită, dar nu-l chemă a doua 
oară. „Un prost şi un ignorant!” zise el. 

Dar boala mergea din ce în ce mai rău. A- 
tunici un prieten îi spuse că în oraşul vecin a 
venit um doctor nou, care face adevărate mi- 
nuni. „Numai că doctorul acesta, îi zise priete- 
nul, nu se duce nici odată la bolnavi, ci trebue 
ca bolnavii să meargă la el”. 

Vrând nevrând, Ion Plesnea se hotărî să 
meargă la doctorul acesta. Porunci servitori- 


lor să-i pună într'un car cu boi cât mai multe 
saltele, perne, plapome şi.... de-ale mâncării. 
Aşa merse el la doctorul din oraşul vecin. 
Insă doctorul acesta aflase dela colegi ce fel 
de om este Plesnea şi din ce pricină este bol- 


ZT 994 


DIMINEAȚA COPIILOR 0000000000000000000000000000000000000000eeee PAG. 13 


nav. De aceea, îi zise: „Te vindec, însă dacă 
stai la mine o lună de zile. 

— Stau, îi răspunse Plesnea, dar cu condiţia 
să nu-mi micşorezi porţia de mâncare şi de 
băutură. 

— Poţi să mănânci şi să bei orice doreşti şi 
oricât dorești”, îl asigură doctorul zâmbind cu 
şiretenie. 

Plesnea ceru să i se servească numai decât 


masa. 


„E pusă gata”, îi zise doctorul conducându-l 
în sufragerie. 

„lată un doctor minunat!” îşi zicea Plesnea, 
înghițind cu ochi de lăcomie toate bunătăţile 
de pe masă. 

Descoperi mai întâiu un castron şi văzu că 
era plin cu supă de fidea. I-ar fi plăcut mai 
hine o ciorbă de perişoare sau un borş de vițel, 
dar, deocamdată, se mulţumi cu supa de fidea. 

Inghiţi cu lăcomie câteva linguri si simţi că 
i se face sete. Inaintea sa era orânduite trei 
sticle cu vin: o sticlă cu vin alb, o sticlă cu 
vin rubiniu și a treia cu vin negru. 

„Din care vin să beau mai întâiu?” se în- 
trebă Ion Plesnea. Dar nici nu isprăvi bine 
vorba, că pe masă sări un câine, care ar fi 
eşit parcă din pământ. Câinele se aseză drept 
în faţa sticlelor de vin, privind la Plesnea şi 
arătându-i nişte colţi lungi şi ascuţiţi. 

Bietul Plesnea înlemni de spaimă. Vroi să 
cheme ajutor, dar glasul îi se opri în gâtlej. 

După. ce îsi mai veni puţin în fire, încercă 
să-l ia pe câine cu binele. 

„Cuiţule, îi zise el, fii cuminte, că îţi voi da 
ce prisoseşte dela masă”. Şi întinse mâna, ca 
să-si toamne din sticla cu vin alb. Dar abia avu 
vreme să o retragă, deoarce Cuţu era gata să-l 
muste. 

„Cuţule, mi-e sete! Cuţule, lasă-mă să beau!” 
îi se ruga Plesnea, însă Cuţu n'aseulta de ure- 
chea aceea. Dar nu făcu nici o miscare, când 
Plesnea, îsi turnă în pahar apă, el care aproa- 
pe nici nu stia ce gust are apa. 

„Acum, îşi zise Plesnea. ia să gust din cra- 
pnl acesta pe varză. Arată a fi delicios”. 

Insă, nenorocire! Câinele se aseză în fata far- 
furiei cu peşte şi nu-i dedea voe să se atingă. 
Incercă să ia un puin fript. Câinele făcu la fel. 

Nu-i dedea voe să se atingă de nici o mân- 
care si de nici o sticlă cu vin. Plesnea sună, 
strigă să vie cineva și să ia câinele, dar nime- 
ni nu veni. 

Pe masă era si niste compot. Câinele îl lăsă 
pe Plesnea. să: se servească. dar încolo nu-i mai 
dete voe să mănânce altceva, 


Plesnea se sculă dela masă mai flămând de 
cum se așezase. Se târî până la uşă şi chemă 
pe doctor. Veniră doi servitori, cari îi spuseră 
că „domnul doctor” a plecat în oras, dar că a 
zis că după masă bolnavul să se culce şi să 


doarmă vre-o jumătate de oră. 

„AŞ dormi şi şase ore, dar mor de foame. Un 
păcătos de câine a sărit pe masă şi nu m'a lă- 
sat să mănânc nimic. 

— E Fedor, ajutorul d-lui doctor, îi răspun- 


seră râzând servitorii şi adăugând: N'avem 
voe să ne atingem de el”. 

Ajutat de servitori, Plesnea, care spumega 
de mânie, fu dus în camera de culcare şi cul- 
cat în pat. Inchise ochii și adormi numai decât. 

Trecu aşa ca vreme de o oră, când simţi că 
i-a luat cineva plapoma şi acum îl trage şi pe 
el. Plesnea se trezi speriat şi ce-i fu dat să 
vadă? Câinele Fedor îl trăgea și lătra puternic. 

„Aoleu! zise Plesnea, iar nam scăpare de 
tine, javră ticăloasă! Dacă-i aşa, plec numai 
decât şi mă întorc la mine acasă”. 

Chemă pe doctor, însă un servitor îi spuse 
că d. doctor nu sa întors încă din oraş. 

„Daţi-mi cel puţin să mănânc, le zise Ples- 
nea, că de foame nu mai văd înaintea ochilor. 

— N'avem voe să vă dăm, până nu vine d. 
doctor”, îi răspunse servitorul. 

Doctorul se întoarse tocmai pe înserate. Râ- 
se de pățania lui Plesnea cu câinele şi îi pro- 
mise să-i dea să mănânce mai mult. 

Dar și la masa de seară se întâmplă la fel. 
Câinele sări pe masă şi nu-l lăsă pe Plesnea 
să mănânce decât două ouă fierte şi un castro- 
naş cu iaurt. Plesnea se culcă hotărît ca a 
doua zi disdedimineaţă să plece acasă. 

Ce te faci însă că doctorul plecase în oraş și 
mai de vreme, iar servitorii n'aveau voe să-i 
dea drumul. Ca mâncare, i-au dat o ceaşcă de 


PAG. 14 0000000000000000000000000000000000000000000e DIMINEAȚA COPIILOR 


ceaiu şi două chifle, iar după aceea îl duseră în 
grădină, fiindcă aşa poruncise d. doctor. 

Plesnea se lăsă pe o bancă, plângându-și 
soarta. Insă, nu trecuseră la mijloc nici trei 
minute că Fedor veni şi începu să-l tragă de 
haină și de pantaloni. Plesnea încercă să-l go- 
nească, dar Fedor nu se mişca şi îi arăta colții 
lar în graiul său părea că-i zice: „Scoală-te de 
umblă!” 

De frica lui Fedor, se sculă și Plesnea şi făcu 
câţiva paşi, apoi obosit, veni să se aşeze iarăşi 
pe bancă. Insă Fedor nu-i dedea voe. 

Nenorocitul de Plesnea a trebuit să umble 
şi să stea în picioare vreo jumătate de oră, 
până ce veniră servitorii şi-l duseră din nou în 
camera sa de culcare. 


De asa traiu a avut parte Plesnea o lună de 
zile. In timpul acesta, n'a putut să-l vadă mă- 
'ar odată pe doctor, despre care servitorii 
spuneau mereu că e dus în oraş. 

La sfârşitul lunei, Plesnea nu mai era ace- 
laş om. Pierduse mai bine de o jumătate din 
greutatea sa, dar putea să umble şi nu mai 
simţea dureri. Atunci veni şi doctorul şi îi zise: 
„M'am ţinut de cuvânt, te-ai făcu: mai bine, 
numai că doctorul „făcător de minuni” n'am 
fost eu, ci deşteptul şi credinciosul meu câine 
Fedor. Dacă vrei să nu mai cazi bolnav, mă- 
nâncă mai puţin, bea mai puţin, dormi mai 
puţin şi munceşte cât mai mult”. 

Vasile Stănoiu 


LAMA AAA AAN ntiii tir AAEE EEEH HH HHH HHHH HHHH 


— ROMAN PENTRU TINERET — 


11) Căpitanui Toma ajută pe binetăcătorii săi. 


[e ăzboiul se prelungi câţiva ani, fără ca 
M (2 o parte sau alta să iasă biruitoare. 
| In sfârşit, duşmanii fiind încă odată 

SY bine respinşi, s'a încheiat un armisti- 

tiu, adică o încetare provizorie a răz- 
boiului. Cele două armate în luptă au luat 
poziţii, fiind încuartirate la o mică depărtare 
una de alta, la locuitorii din oraşele şi din sa- 
tele vecine. 

Căpitanul Toma se instală într'o moară, a- 
şezată în centrul unui ţinut muntos, pe care 
nu-l cunoştea de loc şi despre care i-a fost cu 
neputinţă să-și facă rost de o hartă cu ajuto- 
rul căreia să recunoască diferitele localităţi şi 
poziţiuni. Totuşi, acest ţinut, presărat cu pă- 
duri şi stânci pitoreşti, îi plăcea foarte mult. 
De aceea, stătu acolo câteva săptămâni, făcând 
în fiecare zi câte o excursiune. 

Intruna din zile, sculându-se  disdedimi- 
neaţă, se sui pe vârful unui munte îndepărtat, 
de unde avea o privelişte măreaţă. Ij se părea 
că locurile ce se întindeau de partea cealaltă 


Adaptare după Schrat/ 


a muntelui îi erau cunoscute şi cu cât privea 
mai mult, cu atâta credea că îşi reamintește 
unele sate, pe cari le ar fi văzut. 

Ducându-şi privirile dincolo de o pădure din 
apropiere, crezu chiar, fără ca o îndoială să 
fie cu putinţă, că zăreşte în depărtarea alba- 
stră clopotniţa orășelului în vecinătatea căruia 
avusese loc lupta în care fusese rănit. 

Merse o bucată de drum, coborând muntele 
şi zări la poalele lui, într'o vâlcea încântă- 
toare, cătunul şi căsuţa în care, în tot timpul 
cât zăcuse rănit şi bolnav, găsise o primire aşa 
de bună şi îngrjiiri aşa de devotate. 

Până atunci, nici nu-i trecuse prin gând că 
se găseşte aşa de aproape de locurile acelea. 
Se grăbi, aşa dar, să meargă şi să facă o vizită 
'ărăuşului şi familiei acestuia. 

Intră în casă cu inima, care îi bătea de bu- 
curie şi de recunoştinţă, dar, spre marea sa 
durere, văzu că bieţii oameni sunt rău amă- 
râţi şi necăjiţi. 

„A, domnul sergent! strigă bătrânul cărăuş, 


DIMINEAȚA COPIILOR 200000.000o00000000000000000000o00000o0ooooe PAG. 15 


deşi Toma purta o frumoasă uniformă de că- 
pitan. Vii să ne vizitezi în mizeria în care ne 
găsim. Nu ştii ce bine ne faci şi ce consolare 
ne aduci prin vizita d-tale!” 

Soţia cărăuşului, palidă şi slăbită de griji şi 
lipsuri, zăcea bolnavă în pat. Lângă dânsa 


se văzură constrânşi să facă datorii peste da- 
torii, aşa că erau în ajun de a li se scoate la 
vânzare casa şi cele câteva petece de pământ 
ce aveau. Ca o culme a nenorocirei, tânărul 
dulgher, foarte îndemânatec la meseria sa, 
ceruse în căsătorie o fată bună 


şi cinstită din 


stătea acel fiu al lor, care fusese soldat şi care, 
deşi vindecat de o rană ce primise, fusese to- 
tuşi liberat din armată. Se sculă numai decât, 
ca să salute milităreşte pe d. căpitan. 

Veni şi al doilea fiu, dulgher de u.eserie, și 
are în momentul acela lucra ia iepararea 
unui hambar la o casă din vecini. 

„Bine ai venit, domnule sergent!” zise el a- 
propiindu-se de căpitanul Toma şi strângân- 
du-i mâna. 

Toma şezu pe un scaun şi întrebă ce neca- 
zuri se abătuseră pe capul acestei familii. 

lată ce se întâmplase: De mai mult timp, 
tânărul dulgher, care era sprijinul familiei, 
m'avea de lucru, deoarece, din cauza războiu- 
lui, aproape nimeni nu mai construia. Cât 
despre bătrânul cărăuş, acesta, fiind înaintat 
în vârstă şi îmbolnăvindu-se în câteva rân- 
duri, fusese nevoit să se lase de cărăuşie şi de 
mica negustorie ce făcea. 

In urma acestor împrejurări, bieţii oameni 


sat. Toată lumea socotea căsătoria ca şi fă- 
cută, însă tatăl fetei aflase despre starea de 
sărăcie în care ajunsese familia viitorului său 
ginere şi stricase în ultimul moment logodna. 

Căpitanul Toma fu miscat până în fundul 
inimei de neajunsurile acestor oameni, cari 
fuseseră aşa de buni cu el. „Dece nu pot să vă 
ajut! le zise el. Nu ştiţi cu câtă bucurie aş fi 
făcut-o! Dar din cauza războiului, sunt mai 


multe luni de când solda nu ne a fost plătită. 


Iată, zise el, scoțând punga, nam decât prea 
puţini bani. Totuşi, vă rog să-i primiţi, până 
voi vedea ce pot să fac mai mult”. 

Ii îndemnă să nu-și piardă curajul, să aibă 
încredere în Dumnezeu şi plecă, promiţân- 
du-le să vie din nou cât de curând. 

Această vizită plăcută a fost ca un balsam 
pentru boala bătrânei soţii a cărăuşului. Din 
ziua aceea se simţi mai bine, iar cu banii ce 
le lăsase Toma, putu să se îngrijească, aşa că 
peste câteva zile s'a făcut iarăşi sănătoasă. 


PAG. 16 0000000000000000000000000000000000000eeee0ee DIMINEATA COPIILOR 


Pe când sa întorcea la moara unde locuia, 
'ăpitanul Toma se frământa cu gândul ce mij- 
loc ar putea găsi ca să scape din mizerie fa- 
milia căreia el îi datora viaţa. Ştia că, deocam- 
dată, era cu neputinţă a obţine să i se plătească 
solda pe lunile ce avea de primit. De aseme- 
nea, nu găsea pe cineva care ar fi putut şi ar 
fi vroit să-i avanseze o parte din solda aceasta. 
Totuşi, până la urmă, i se păru că a găsit ceva. 

In adevăr, ca ofiţer, avea un cal foarte bun, 
pe care şi-l cumpărase cu banii săi. Se hotări, 
aşa dar, să-l vândă, cu toate că ţinea mult 
la calul acesta. Ar lua pe el douăzeci sau trei- 
zeci de galbeni, cu care sumă ar veni în ajuto- 


HHHHHHHHHHHHHHHH 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Rezl.-Loco. — Siăbuţe primele detale încercări. In „Io- 
nel“, de pildă, scrii:.,După cum v'am snus mai sus, rezultă“. 
E o formă ce nu se întrebuinţează într'o bucată în versuri. 
Iar cele două versuri: „Tot ce era bun eu am mâncat/ 
Pentru mata eşti bună de cumpărat“, din bucata «Visul» 
nici n'au vreun înțeles. Mai află ca verbul cunoaşteţi se 
scrie aşa întrun singur cuvânt, iar nu «cunoaştezți“, cum 
scrii d-ta. 

Ser. H.-Loco.— Subiectul basmului „Fata din frasin“ 
este destul de frumos, dar precum am spus în atâtea 
rânduri, lucrul de căpetenie la basme şi la poveşti este 
cum ştii să povesteşti. 

Din acest punct de vedere bucata trimisă de d-ta lasă 
de dorit, 

M. B-Câmpina — Iți publicăm poezia „Mi-e dor“. 
Celelalte două nu sunt scrise în genul literaturei pentru 
copii. 

B. I. K..Loco.— „Fetiţa mamei“ este slăbuţ scrisă. Are 
mai toate rimele la fel, ceeace o face monotonă, iar 
versurile nu sunt potrivite ca număr de silabe şi accent 
ritmic. Asa fiind, ne pare rău că nu o putem publica. 

N. Pav.-Loco. — Schița d-tale „Bătrânul ferar“ nu poz 
vesteste ceva interesant pentru cititori. Este o puțin 
importantă amintire personală. 

J. N-Focşani. — Incoronarea M S. Regelui n'are loc în 
ziua arătată de dzta, iar titlul Regelui nu este acela dat 
de d-ta în poezia „Imn“. 

In poezia „Mize dor“ repeţi des şi prea aproape cuvântul 
„tine“, ceeace produce la ureche un efect puțin plăcut. 

„Limbi străine“ nu înseamnă de loc limbi cari nu sunt 
frumoase. 


PREMIUL NOBIL 


Micuţi copilaşi 

Scumpi şi drăgălaşi, 

Cine sare peste gard 

Capătă un pachet „Suchard”. 
x MMM 


1000040000P0 PAPRRREPPRRALOLARRRLRARRRAA AHHH 


rul familiei cărăuşului. Fiind ofiţer de infan- 
terie, n'avea obligaţia să aibă cal, asa că putea 
face marşurile pe jos, alături de soldaţii de 
sub comanda sa. 


Decât greutatea era să pună în aplicare ho- 
tărârea de a vinde calul. In adevăr, toţi ofiţerii 
erau fără bani. Şi chiar dacă ar fi avut, în 
nesiguranța în care trăia toată lumea într'o 
vreme când nu se ştia dacă se va încheia pace 
sau. dacă va continua războiul, nimeni n'ar fi 
dat bani aşa de mulţi, ca să cumpere um cal 
de preţ, cum era calul căpitanului Toma. 


(Va urma) 


LAAAAAA AESA A AAA AREE] 


Cumpăraţi cu toţii noua carte 


PREŢUL 20 LE: 


ANUL VI DIMINEATA 
343 COPIILOR 


REVISTĂ SAPTAMÂNALA o 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„De când citim „Poveştile cu noroc”, nu le părăsim de loc“, PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 


? 


O înmormântare... după 33 _ de ani. 


Zilele trecute a avut loc la Stockholm, ca- 
pitala Suediei, înmormântarea a doi oameni, 
morți acum 33 de ani. 

Ba chiar ziua în care a avut loc înmormân- 
tarea, a fost socotită ca o zi de doliu național 
pentru Suedia. Acest doliu a fost, de altfel, do- 
liul întregei omeniri civilizate. 

Motivul este că cei doi înmormântați după 
33 de ani de la încetarea lor din viaţă, au fost 
vestitul explorator suedez Andrée și tovarășul 
său Strindberg, morţi acum 33 de ani'în ghe- 
urile din' apropierea Polului Nord. 


Despre Andrée. 


Răspunzând întrebărei făcută de un cititor, 
în n-rul 346 al revistei am spus ceva despre 
Andrée. Dăm acum mai multe lămuriri des- 
pre acest mare şi nenorocit învăţat suedez. 

In vara anului 1897, Andrée, cel dintâiu care 
a obţinut premiul Nobel despre care am scris 
în revistă, a căutat să cerceteze cu ajutorul u- 
nui balon, construit de el, ţinuturile înghețate 
din jurul Polului Nord și chiar să meargă pâ- 
nă la Pol, unde până atunci nu fusese ni- 
meni. 

In scopul acesta, şi-a luat ca însoțitori alți 
doi suedezi, Strindberg și Fraenkel, amândoi 
de asemenea oameni de știință şi de curaj. 

Si aşa, în ziua de 15 Mai 1897, Andrée, 
Strindberg şi Fraenkel au plecat dela Stock- 
holm. Au plecat, pentru ca, din nenorocire, să 
nu se mai întoarcă în viaţă niciodată. 

Dela Stockholm, sau dus după o călătorie 
de două săptămâni în Oceanul Arctic, la insu- 
la daneză Tromsoe din archipelagul Spitzberg. 
In insula aceasta se găsea balonul „Vulturul” 
(în limba suedeză Oernen), construit. de An- 
drâe şi cu care urma să se întreprindă călă- 
toria. 


Plecarea cu balonul .,,„0ernen:. 


Trebue să spunem mai întâi că acest baion 
nu era aşa cum sunt „dirijabilele” de astăzi, 
ci era un balon sferic fără cârmă. Pe atunci 
nu se găsise încă mijlocul de a îndrepta balo- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


nul în direcţia în care vroiai să mergi, ci to- 
tui atârna de vânt, adică de direcţia în care 
sufla vântul. 

Aşa dar, cei trei călători, socotind că vântul 
suflă din direcţia cea bună, se ridicară în aer 
în după amiaza zilei de 11 Iulie 1897. 

Balonul „,Oernen”, care era umflat cu 4500 
de metri cubi de hidrogen — se ştie că hidro- 
genul este un gaz mai uşor decât aerul — se 
înălţă în văzduh ca o minge uriaşe. 

In nacelă, îndrăzneţii exploratori luaseră, 
între altele, şi 50 de porumbei cu ajutorul că- 
rora ar fi trimis veşti la lumea pe tare o pă- 
răseau. In adevăr, în ziua de 13 Iulie, unul din 
porumbeii aceştia aduse, legată de gât, o hâr- 
tie pe care Andrée scria că sboară de 46 de 
ore şi că totul merge bine. 

A fost prima şi, din nenorocire, ultima veste 
ce sa primit de la dânsul. Aşa au trecut 33 de 
ani, fără să se ştie nimic despre soarta lui An- 
drâe şi a celor doi însoțitori ai säi. 

—— ——.—— 


Găsirea cadavrelor. 


Insă, în vara aceasta a fost şi în Oceanul In- 
ghețat o căldură mult mai mare decât în alţi 
ani. S'a topit o mare parte din zăpezi, iar pes- 
carii şi vânătorii au putut să pătrundă mai a- 
dånc în apele lui. Aşa au ajuns şi lac insulă, 
numită Insula Albă, unde au fost găsite trupu- 
rile fără viaţă ale lui Andrée și Strindberg. 
nămăşiţele iui Fraenkel, cel de al treilea ex- 
piorator, nau putut fi găsite. 

In apropierea celor două cadavre s'au găsit 
și mai multe schelete de urşi albi. 

Rămășițele pământeşti ale lui Andree şi 
Strindberg au fost transportate în Suedia, la 
Stockholm, unde a avut loc înmormântarea 
cu mare cinste şi în mijlocul unui doliu ob- 
ștesc. 

ESACADUCNUNDONANSORNASDASELAN DORPNRNREGAFENRBOEDDOGENRDEDI 


PREMIUL NOBIL 


Micuţi copilaşi 
Scumpi şi drăgălaşi, 
Cine sare peste gard 


Capătă un pachet „Suchard”, 
—— eck 


e pp N 


DIMINEAT 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12.— TELEFON 6/67. 


-.- 


ABONAMENTE : 1 AN 200 za UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 1% „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


12 Octombrie 1930 — Nr. 348 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


CÂNTEC DE PITICI 
Numai când pe cer e lună Și cum Suntem jucători, Și cu sufletul deschis 
Şi nu-s semne de furtună Ne pitim pe sub petale Risipim câte un vis. 
Şi e linişte deplină Sau zburdăm pe câte-o cale lar când suntem obosiţi, 
Şi e seara caldă, lină — Unde luna-a pus argint Ca *ntr'o poală de pătic 
. Num -atunci şi încă `n pripă, Și răcoarea dulcei nopti, Ne oprim pe căâte-un spic; 
Prețuind fiece clipă, Boabe moi de mărsgărint... Spic înalt şi plin de grâu, 
Apărem din scorburi mici De se'ntâmplă ca la case, Legănat cum e un râu 
Și călări pe licurici, Perdeluțele vărgate, Şi cu ochii câtre lună 
Colindăm ostrețe grele Să nu fie de loc trase; Şi cu frica de furtună, 
Şi pridvoare cu zorele... Atunci noi dăm buzna droae Adormim în oala serii 
In grădini şedem pe flori Dar cu linişte, 'n odae Caldă de zăduful verii... 
O O ZI kM Nicolae Mihail Pleşoianu 
MI-E DOR a 
a ... sT 
S'alerg cântând prin crângul des, lar plaiul verde liniştit, ; 
Să mai mă joc, mi-e dor, - De roua rece prins, 
S'aud sunând cu înteles Mă cheme 'n treamătu-i rărit 
Din unde, un isvor. In vraja zilei prins. 
La poala rariştei de-anin O! sătulean din văi cu brazi, 
Să stau visând aş vrea, Scăldat în soare blând, 
Cu doina vântul să-l alin Mi-e dor — iţi spun — de tine azi 
Si-n sboru-i larg să stea. Te port pururea în gând. 


Şi-acum de-alungul luncii dragi 
Aş vrea să rătăcesc, 

Să-mi spuie cucu °n vâri de iagi, 
Căci ni de-acum trăiesc. 


Marga Bertescu-Câmpina 
——— ZI knn 


PAG. 4 


/ AN , ie 
KI A A 


fost odată un păstor, care ani 
dearândul îi slujise stăpânu- 
lui său cu cinste si credinţă. 
Intr'una din zile, pe când păs- 
torul îşi păştea turma de oi, 
auzi eşind din pădure un țipăt 
ascuţit și se duse în spre par- 
tea aceea, ca să vadă ce este. 

Ce să vadă? Pădurea se aprinsese, iar în 
mijlocul focului era un şarpe cuprins din toate 
părţile de flăcări. 

Păstorul stătu să privească, dar sanpele îi 
strigă rugându-se: „Ciobane, scapă-mă în nu- 
mele lui Dumnezeu!” Păstorul îi întinse atun- 
ci băţul peste foc. Şarpele se agăţă de băț, se 
târî pe el, ajunse până la braţul păstorului, de 
acolo la umeri şi după aceea se încolăci strâns 
în jurul gâtului bietului om. 

Văzând aceasta, păstorul îi zise mirat şi 
speriat: „Ce-i asta, şarpe blestemat? Eu te-am 
scăpat dela moarte, iar tu vrei să mă răsplă- 
teşti sugrumându-mă? 

— Nu te teme, îi răspunse şarpele, că nu-ţi 
fac rău. Du-mă numai acasă la mine. Să ştii că 
tatăl meu este împăratul şerpilor”. 


KMENE Uz oa 


POVESTE NPOPULARĂ: SÂRBEASCĂ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


S 


Păstorul începu să i-se roage şi să-i spună 
că nare cu cine să-şi lase turma de oi. 

Dar sarpele îi întoarse vorba zicându-i: „Să 
nu duci grija oilor, că nu li-se întâmplă nimic, 
ci porneşte mai de grabă”. 

Vrând, nevrând, păstorul porni cu sarpele 
de gât prin pădure şi după mult umblet, ajun- _ 
se la o poartă făcută toată din şerpi vii. Când 
fură acolo, şarpele dela gât sueră odată şi toţi 
serpii cari formau poarta se deteră în lături. 

Inainte de a intra în palat, sarpele zise păs- 
torului: „Să ştii că tatăl meu are să-ţi dea tot 
ce doreşti: argint, aur, pietre preţioase. Tu în- 
să să nu ceri altceva decât limba muţilor. El 
are să se codească mult, la urma urmelor însă 
tot are să ţi-o dea”. 

Când ieşiră înaintea împăratului şerpilor, 
acesta, văzându-şi pe fiul său, strigă plin de 
bucurie: „Pentru Dumnezeu, unde mi-ai fost, 
fiule?” Iar şarpele îi povesti de-a fir a păr tot 
ce i-se întâmplase şi cum păstorul îl scăpase 
din foc şi dela moarte. 

„Ce vrei să-ţi dau că mi-ai scăpat pe fiul meu 
unic?” îl întrebă împăratul pe păstor. 

— Nu vreau altceva decât limba muţilor, îi 
răspunse acesta. 

— Asta nu e pentru tine, îi zise împăratul 
şerpilor, pentrucă dacă ţi-o dau zi se întâm- 
plă să spui cuiva că ai astfel de lucru, chiar 
în clipa aceea ai să pici mort la pământ. Vezi, 
asa dar, că e spre binele tău să-mi ceri alt- 
ceva”. 

Decât ţi-ai găsit. Ciobanul nu ştia decât una 
şi bună: „Ori îmi dai limba muţilor, ori de nu, 
nu primesc nimic”. Şi se făcu că pleacă pe uşă 
afară. 


DIMINEATA CO PII LU R*o?*oooo00000000000000000000ooooooeooooooeee PAG 5 


încăpățânat, împăratul 
șerpilor îl opri zicându-i: ,Stai că am să-ţi fac 
în voie; deschide numai gura”. Păstorul făcu 
așa, iar împăratul îi scuipă în gură şi îi zise: 
„Acum scuipă și tu în gura mea”. 

Ciobanul scuipă şi aşa făcură de 
scuipându-şi unul în gura celuilalt. 

Impăratul şerpilor îi zise după aceea: „Acum 
iată că. ai limba muţilor, păzeşte-te numai să 
spui cuiva, pentrucă, cum ai spus, cum ai mu- 
Hit: 

Păstorul se întoarse la turma sa de oi, luând 
drumul prin pădure. Pe unde trecea însă, au- 
zea și înțelegea tot ce-și vorbeau între ele pă- 
sările, florile, ierburile şi tot ce este viu în lu- 
me, Când ajunse la oile sale, văzu că păşteau 
liniştite şi că nu lipsea nici una. Atunci se 
culcă şi el, ca să se odihnească puţin. 

Nici nu se culcase bine, şi iată că aude doi 
corbi cari stăteau pe craca unui arbore din a- 
propiere. Unul dintre cei doi corbi zise: „Când 
ar şti ciobanul că tocmai la locul unde stă cul- 
cat mielul cel negru se găseşte o comoară plină 
de bani de aur și de argint!” 

Indată ce auzi aceasta, păstorul care pe lân- 
gă altele, era un om foarte cinstit, se duse la 
stăpânul său şi îi spuse totul. Stăpânul merse 
la locul arătat, cu lopeţi, cazmale şi cu o căru- 
ță mare. Găsi într'adevăr comoara şi o cără a- 
casă. 

Dar stăpânul acesta era un om foarte cum 
se cade. De aceea, nu opri nimic pentru dân- 
sul, ci îi dete păstorului toată averea găsită zi- 
cându-i: „ie ţi-se cuvine, căci ţie ţi-a dat-o 
Dumnezeu. Fă-ţi, aşa dar, o casă, însoară-te şi 
lrăeşte din banii aceştia”. 

Păstorul făcu întocmai, luându-și o nevastă. 
Nu după mult ajunse să fie omul cel mai bogat 
din tot ţinutul. Avea în slujba sa o mulţime 
de păstori, văcari, porcari, grajduri şi avere 
fără număr. 

Odată, în ajunul Crăciunului îi zise nevestei 
sale: „Pregăteşte vin, rachiu și tot ce trebue 
de-ale mâncării, că mâine vreau să mergem la 
stână, la ciobanii noştri, ca să-i bucurăm și pe 
dânşii cu ceva”. 

Femeia pregăti tot ce-i ceruse bărbatul. 

Când a doua zi se duseră la stână, omul cel 
bogat îi chemă pe ciobani şi le zise: „Acum voi 
să vă strângeţi cu toţii la un loc, mâncaţi, beţi 
şi petreceţi după pofta inimii. Toată noaptea 
am să păzesc eu turmele”. 

Cam pe la miezul nopţii, mai mulţi lupi se a- 
propiară de turmă şi începură să urle; iar câi- 
nii le răspundeau lătrând cu furie. Dar lupii, 


Văzându-l aşa de 


trei ori, 


în limba lor, le grăiră câinilor zicându-le: „Nu 
ne lăsaţi să dăm năvală în turmă, că are să fie 
carne şi pentru voi?” 7 

Câinii le răspunseră în graiul lor: „Veniţi ca 
să avem ce mânca şi noi!” 

Printre câini era însă unul mai bătrân, că- 
vuia nu-i rămăsese decât vre-o doi dinţi în gu- 
ră. Şi acest câine bătrân, dar credincios le zise 
lupilor: „Căraţi-vă de aci, spurcăciunilor! Cât 
mai am ăşti doi dinţi în gură, nu vă las eu să 
faceţi pagubă stăpânului meu” 


Dacă 


e nebun, 
n àre decât 
să moârăa ! 


lar stăpânul asculta şi înţelegea tot ce-şi 
vorbeau lupii şi câinii între dânşii. 

In ziua următoare porunci să fie omorâţi 
toţi câinii şi să nu fie lăsat în viaţă decât câi- 
nele cel bătrân. 

Păstorii i se rugau zicându-i: 
păcat, de ce să omorâm câinii? 

— Să faceţi aşa cum vă poruncesc, răspunse 
el. 

După aceia porni din nou cu nevastă-sa să 
se întoarcă acasă. El mergea călare pe un cal, 


„Stăpâne, e 


| PAG. 6 00000000000000000000000000000000000000eteeeeD) MI NEATA COPIILOR 


iar nevastă-sa pe o iapă. Calul era mai iute la 
picior şi mergea înainte, pe când iapa rămă- 
sese la urmă de tot. Când depărtarea dintre ei 
era mai mare, calul necheză și îi zise iepei: 
„Haide, mişcă mai repede!” 

— Ţi-e uşor să vorbeşti aşa, îi răspunse ia- 
-pa; tu nu duci în spinare decât pe stăpânul 
singur, pe când eu port trei: pe stăpâna, pe co- 
pilul ce-l are într'însa şi pe mânzul din bur- 
tă-mi”. 

Stăpânul înţelese şi râse, iar nevastă-sa, vă- 
zându-l, dete pinteni iepei, îl ajunse şi îl în- 
trebă de ce râde. 

El îi răspunse: „Pentru nimica, aşa numai”. 

Dar nevastă-sa nu se mulţumi cu răspunsul 
acesta, ci îi dete zor să-i spună că de ce a râs. 

„Pentru Dumnezeu, nu-mi mai bate capul, 
nevasto! Ce tot mă întrebi pentru ce am râs? 
Iti spun odată că nici eu nu ştiu pentru ce”. 

Dar cu cât-se apăra el, cu atât mai mult ne- 
vastă-za nu-l slăbea cu întrebările... La urmă 
de tot omul îi zise: „Dacă îţi spun, să stii că 
am să mor numai decât”. 

Decât, ţi-ai găsit femeia care să ţie seama 
de asa ceva! Să-i spună şi. să-i spună, că de 
nu-i spune, are să se întâmple aşa şi pe din- 
colo. 

Şi tat vorbind şi certându-se, ajunseră ei a- 
casă. 

Indată ce descălecă de pe cai, bietul om po- 
runci să-i tacă un cosciug şi cum e gata, să-l 


aducă la poarta casei. EA 


După aceia îi zise nevestei: „lată acum mă 
culc în cosciug și am să-ţi spun pentru ce am 
râs; să ştii numai că închid ochii pentru vecie, 


îndată ce-ţi spun”. 


Intră în cosciug şi se mai uită odată în ju- 
rul său. Văzu atunci că bătrânul câine venise 
de la stână şi se aşezase plângând la capul 
lui. 

Omul, văzând aceasta, îi zise nevestei: „Adă 
o bucată. de pâine şi dă-i câinelui. 

„Femeia aduse pâinea şi o aruncă înaintea 
câinelui. Bătrânul și credinciosul câine nici 
nu se uită însă la dânsa. 

Dar iată că veni cocoşul şi începu să mă- 
nânce din pâine. Câinele se întoarse atunci 
spre dânsul şi îi zise: „Nu ţi-e ruşine obrazu- 
lui; cocos blestemat! Iţi arde de mâncare, când 
stăpânul trage să moară!” 

Cocoșul îi răspunse: „Dacă e nebun, nare 
nare decât să moară! Eu am o sută de găini 
şi le chem pe toate, când găsese un grăunte; 
dar când vin ele, îl şi înghit eu grăuntele. Iar 
dacă vreuna dintr'însele se supără, o şi ciocă- 
nesc până se astâmpără; el însă nu-i vrednic 
să cuminţească o singură nevastă”. 

Când omul auzi aceasta, sări din cosciug, 
luă un băț și o chemă pe nevastă-sa în odaie. 

Vino, muiere, viho să-ţi spun!” Şi dă-i cu 
băţul și dă-i: „Na, ca să știi, na ca să ştii!” Şi 
îi dete până ce femeia se potoli cu desăvârşire 
si nu-l mai întrebă niciodată că de ce a râs. 

Prelucrare de Ali-Baba 


999000 000000000000Pe0tOPPPetOPPOPIDOOROPARAPOROROROROLRPODOOLRLA PRO ODOPODROA 0090000000 P0ettbtetbPO0POROR000000000000000000PPRLRAPDROROReeete eotetoteoee 


INTREBĂRI CU PĂCĂLELI 


Spune-mi iute: gâscă, rață ai 
In ce apă intră şi se răsfaţă? 
9:39 
Care-i omul ce a murit, 
Insă far să fi trăit? 
tie i FI 
Merg în casă, merg mereu, 
Dar din casă nu ies, zău. 
LA Rd 
Spune-mi, dragă, ştii tu oare, 
Băutura cea mai tare? 
tre 
Stii să-mi spui întrun cuvânt, 
Cine trăeste din vânt? 
933 
Peste tot am hoinărit, 
Şi din casă n'am eşit. 
LA Rl 
Din locu-mi unde am plecat odată, 
Nu mă întorc eu niciodată. 


Răspunsurile în numărul viitor. 


UN SAVANT DISTRAT 


Ampere, care a fost un mare matematician 
francez, avea două pisici la cari ţinea foarte 
mult şi de o potrivă: una era o pisică mare 
de Angora, iar a doua o pisicuţă mititică, dar 
foarte jucăuşe. 

Toate bune, decât Ampere era plictisit me- 
reu, fiindcă pisicile veneau şi sgâriau toată 
ziua la ușa odăiei sale de lucru, cerând să le 
deschidă, 

Ca să nu fie nevoit să se scoale mereu şi 
să-şi întrerupă ocupaţia, Ampère chemă un 
tâmplar şi-i zise: „Vreau să fac două găuri la 
uşa aceasta: una mai mare și una mai mică. 
Insă vezi să le potriveşti după talia pisicilor 
mele, ca să poată trece lesne. 

— O, domnule, răspunse tâmplarul mirat, 
ce nevoe este să facem două găuri? O gaură 
mare este deajuns. 

— Dar pe unde va intra pisicuţa cea mică?” 
întrebă Ampere cu toată naivitatea. 


~< 


îi a COPIILOR 


PAG. ? 


PP... Lo... L-A 


PENTRU CIFITORI MAI MICUFI 


Le... a a a a d LeL-oP.PPLeLooou 


PLALELEEEETEETEETTETETTTTEETEYTTYTTTETYTEYYYYYEETEYTY OPEP EYYE EEYEEEEEEEEEEEEEEEEENEEEETEEETETEEKEYEEEEEEEEEEEEEEETEEEEETEYEETETEEYEEEYYTEE EEEE E a 


PRIETENA GĂINILOR 


CPPI EEIPIEEIIAAEEAE EEEE HHHH EEHEHE APAR PEARL AAPEEE HH 


t 


„Mămico, mi-e foame. Dă-mi, te rog, o bu- 
cățică de pâine”. 
. 
Aşa se ruga Titina de mamă-sa. 


„Dar nu e nici o oră de când ai mâncat! 


Li 


1 


Când ţi s'a făcut iarăşi foame? îi zise mamă- 
sa. 

— Dacă mi-e foame! Dă-mi, te rog, o bucă- 
țică de pâine”. 


Mamă-sa îi dete — şi chiar o bucată mai 
mare. 
Ce făcu îns ă şireata de Titina? Ascunse pâi- 


nea sub şorțişor şi dete fuga afară în curte. 


PPPPOOPOREAPRAAAROPOLARROOOROROLOROROPOPAAORRRRCCOROROPOORORA PRD DOO: POOPOPOPORODODOOOLSROOOROROLoLooeoereee LASAR E REESS TEETE TSETERA EEEE E EEEE EEE EE E E a E rrm 


Merse drept la cotețul în care erau închise 


prietenele ci găinile şi íntinzându-le Þucățica 


de pâine, le zise: „Mâneaţi, dragilor mele, şi 


săturaţi-vă!” 


Găinile şi cocosul nici nau asteptat să fie 


rugate. Scoţându-şi capul printre scândurile 
coteţului, s'au repezit la bucata de pâine şi au 


început să ciugulească şi să rupă cu mare 
poftă. 

Aşa făcea Titina în toate zilele şi de aceia 
toată lumea îi spunea „prietena găinilor”. 


Lidora 


| 
i 


-e PAHE EHHH HEHEA (EAER REEEE TERETE ETETEA ETa aE EE EEEE EEE EEEE EE EEEE EEEE EEE TEE ETE EEE EEEE E a 
(ETARA E AEA CAAAAAAAAAAS 


t 


PAG. 8 


DIMINEATA COPIILOR 


LEV 


AT 


h 
i SP 

(EP LA Se 

lamin aa tau LS 
Dela Londra scriu, Moş Nae, La Paris mă duc la gară Şi să fi văzut cucoane 
Deşi-s încă amețit, De prieteni petrecut, Cum plângeau şi-mi tot spuneau: 
Să nu crezi de băutură, Flori, buchete, cu grămada, „Ne pleche pa, ha, şer Haplea !” 
Căci nu ştii ce am pățit. Nici nu ştiu câte-am avul. Şi mă roagă tot să stau. 


In sfârşit, pormeşte trenul. Merge trenul pân'la Havre, lar la Havre, na şi marea, 
„Vive la France!“ eu am strigat, Merge iute, nebuneşte, „Marea Mânecei', ce-i zice, 
Am trimis bezele multe N'am văzut aşa iuțeală, Un vapor curat şi sprinten 


Şi batista-am fluturat Crezi c'acuma te zdrobeşte, Pe noi toți ne ia de-aice, 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


Ese fum, se face sgomot, Eu cu ochii tot spre Franţa Dar nu trec nici cinci minute; y 
Pufăe maşina tare, Stau pe punte sprijinit, „Mai încet, mă, stai, ce-i asta ! 
Din cabină căpitanul, Mi-e dor, m'apucă plânsul, Se pomneşte n dans vaporul, 
Dă comanda de plecare. Când gândesc ce-am părăsit. E, bătu-l-ar zău, năpasta ! 


„Hai să merg, zic, în cabină”, E beat, cum văd, vaporul, Să mă scol încerc eu bietul, 


Dar nici vorba n'am rostit, Căci începe, aoleou ! Dar nu-i chip să reuşesc, 
Că mă pomenesc de-odată, Se ridică, iar se pleacă, Ba mai simt că înlăuntru-mi 
Jos pe scânduri rău trântit,, E, trăzni-l-ar Dumnezeu ! Mate, tot, se răscolesc. 


Mi se'nvârte cap şi minte, Urlă marea, geme vântul, Călătorii plâng, se roagă: 
Zău, că mi-am închipuit, E prăpăd, nu alt ceva, „Doamne Stinte, Tu ne scăpă, 
Că îmi sună ceasul morţii, Şi se lasă ceață groasă, Fie-Ți milă şi ne-ajută, 

Și cu mine Sa sfârşit. La trei paşi nu se vedea. Ca să nu pierim îm apă !* 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „Cum a vorbit Haplea englezeşte”. 


; DOLCI ne bt t0000-5709007000900009000e00%000€ 
PAG. 10 DIMINEATA COPIILOR 


Copiii silitori cari au obținut premiul lI-iu la învățătură 


1) Stănescu I. Ion, Clasa Iza, Școaz 
la de băeţi „Golescu“,-Bucureşti. 

2) Lia'V. Stănculescu şi Gheorghe 
V. S.ănsulescu, Clasa I'za primară,- 
Olteniţa. 

3) Alice Gr. Ivănceanu, Clasa III-a, 
Şcoala de fete Nr. 4,Ploeşti. 

4) Pereteatcov Vitalii, Clasa Ilza, 
Şcoala de băeţi din Com. Albineţ,zjud. 
Bălți. 


5) Gabriela Georgescu, Clasa Illza, 


Şcoala primară de fete „Ştefan cel 
Mare“ =Ceinăuţi. 

6) Gostel C. Vasiliu, Clasa Ilza A, 
Şcoala de băeţi Nr. 40 „C. F. R“, 
Bucureşti. 

7) Radeş V. Romeo, 
Şcoala de băeți Nr. 19 
Bucureşti. 

8) Margareta C. Vasiliu, Clasa Iza 


B, Şcoala de fete Nr. 41,„Bucureşti. 


Clasa Iza, 
„Tunari“, 


9) Cănilă Gh. Dumitru, Clasa I-a, 
yeoals de băeți Nr. 5 Vasile Alecsandri,- 
aşi. 

10) Popescu Alexandru Didi, 
Clasa Illza, Şcoala de băeți Nr. 36,- 
Bucureşti, 

11) lonescu G. Georgeta, Clasa II:a, 
Şcoala primară Nr. 1,Comarnic. 

12) Lucian A. Lazăr, Clasa Ilsa, 
Şcola de băeți „Luca Moise“,-Ploeşti. 


DIMINEAȚA COPIILOR 00000000000000000000000000000000ococooteoeee PAG. 11 


Copiii silitori cari 


A e 


au obţinut premiul I-iu la 


învăţătură 


1) Ida Giniger, Clasa IVza, Şcoala 
primară de fete din Comuna Banila, 
Jud. Storojineţ. 

2) Floraru Lenuta, Clasa Iza, Şcoala 
Mixtă Nr. I- şi Filoraru Ortansa, 
Clasa 1V,-Bazargic. 

3) Maria Mazilu, Clasa IVza, Şcoala 
primară de fete din Ungheni Români, 
jud. laşi 

4) Adriana |I. Maniţiu, Clasa IVza, 
Institutul „St. Maria“,-Bucureşti. 


5) Muşetescu N. Elena, Clasa Il-a 
B, Şcoala de fete Nr. 24,-Bucureşti. 

6) Soly Kurzberg, Clasa II-a, Şcoa= 
lele Unite şi Pepietta Kurzberg, Gră: 
dina de Copii mici Nr. 10,„Bucureşti. 

7) Ermil Perieţeanu, Clasa IIlza, 
Școala primară de stat Nr. 4,-Braşov. 

8) Teodor Fioruţ, Clasa Iza, Liceul 
„Avram lancu“,=Brad. 


9) Har.y Schwartz, Clasa IVza, 
Şcoala Româno:Catolică,-Galaţi. 

10) Şahter A. Izi, Clasa Ilza, Şcoas 
lele Unite,-Bucureşti. 

11) Raoul Goldenberg, Școala pri- 
mară de băeți Nr. 1,-Galați. 

12) Săvescu Gheorghe, Clasa I-a, 
Şcoala de băeți Nr. 1 „Gh. Asachi“, 
Dorohoi. 


PAG. 12 0000000000000000000000oooooooooeeeeeeeeeeeee DIMINEATA COPIILOR 


RĂZBUNAREA „SCUFIŢEI ROŞII“ 


ă amintiţi, cred, de „Scufiţa Roşie”, 

sărmana fetiţă mâncată de lup. Naţi 

uitat, de asemenea că lupul acela se 

culcase în patul bunichii Scufiţei Ro- 

şii şi, ca să o păcălească pe fetiţă, se 
prefăcuse că este chiar bunica ei. Ba chiar 
sunt unii cari spun că a mâncat-o şi pe bu- 
nica. 

Acum însă i-a sunat şi lui ceasul şi a sosit 
timpul ca Scufiţa Roşie să fie răzbunată. As- 
cultaţi cele ce urmează şi o să vedeţi cum sa 
întâmplat lucrul acesta. 

A fost odată o fetiţă de vârsta Scufiţei Roşii. 
Pe fetiţa aceasta o chema Anişoara și era 
foarte curajioasă. Nu se temea nici de lupi, 
nici de alte dihănii. 

Intr'o zi mamă-sa îi puse într'un coşuleţ co- 
zonac şi plăcintă şi îi zise: „Anisoaro, să duci 
coșşuleţul acesta la mama mare, dar când 
treci prin pădure, să te fereşti de lupul care 
a mâncat-o pe Scufita Roşie.... 

— Să poftească să-mi iasă în cale !” răspun- 
se curagioasa Anişoara. 

Işi îmbrăcă o rochiţă roşie. Vroi să-şi pună 
pe cap şi o scufiţă roşie, ca să semene şi mai 
bine cu fetiţa măncată de lup, dar fiindca 
n'avea, îşi trecu- în păr mai multe flori de mac 
roşu. Aşa porni Anişoara la drum, purtând în 
braţul drept coşuleţul cu bunătăţi pentru 
mama mare. Cine o vedea, credea că este chiar 
Scufiţa Roşie şi lumea se mira mult, fiind-că 
ştia că fetiţa aceea era de multă vreme în bur- 
ta lupului. 


de Dinu Pivnicoru 


Trecu prin aceiaşi pădure pe unde trecuse 
şi Scufiţa Roşie și când ajunse cam la jumăta- 
tea pădurei, iată că răsări dintr'un desiş ace- 
laş lup. Lupului i se păru că este chiar Scufiţa 
Roşie şi nu mai ştia ce să creadă. Ştia el doar 
bine că o mâncase. 

De aceea, după ce-i dete „bună ziua”, o în- 
trebă: „Cum te cheamă, fetiţo? 

— Scufita Roşie, răspunse şireata de Ani- 
şoara. i 

— Şi unde mergi ? i 

— La mama mare, ca să-i duc plăcinte şi co- 
zonac. Insă, adăugă ea, mama mare nu mai 
stă în casa pe care o ştiai. Sa mutat dincolo 
de moara din vale şi stă într'o casă cu aco- 
perişul de țigle roşii ca fiorile din părul meu. 

—Foarte bine, zise lupul, merg să-i fac şi 
eu o vizită. Tu du-te pe drumul acesta, iar eu 
apuc drumul celălalt. Să vedem cine ajunge 
mai repede.” 

Şi lupul o şi luă la fugă, încântat că are să 
mai mănânce o fetiţă, care, chiar dacă nu era 
Scufita Roşie, însă arăta tot aşa de buna și 
fragedă. 

Lupul eşi din pădure şi zări casa cu acope- 
rişul de ţigle roşii. „Asta e!“ îşi zise el. Şi 
merse glonţ într'acolo. Bătu la poartă, aşa 
cum făcuse şi rândul trecut. Insă, în loc să 
vie să-i deschidă mama mare a Scufiţii Roşii 
sau a Anişoarei, se pomeni cu Nea Stroe, un- 
chiul Anişoarei şi cel mai straşnic vânător 
din părţile acelea. 

(Citiţi vrmare în pag. 


13 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 9090000000000000000000000000000000000eeeeeee PAG. 13 


icara stătea pe crăcile veştede ale plo- 
pului, croncănea si îşi zicea singură: 
„Croa! Croa! Mor de foame! De trei 
zile n'am mâncat nimic! 

„Croa! Croa! Toate curţile caselor și 
toate străzile sunt acoperite de zăpadă. E ză- 
padă groasă şi e îngheţată. Nu e chip să o dai 
la o parte şi să găseşti sub ea o firimitură 
de pâine sau un bob de grâu. Croal Croa! Nu 
mai pot de foame!” 

Şi sărmana cioară se uita în toate părţile, 
doar-doar o descoperi ceva de mânrare 

Dar iată că pe acoperişul casei de lângă 
plop eşi cotoiul Miţu Miţişor, care ţinea în 
gură o bucată de carne. Miţu Miţisor puse jos 
bucăţica de carne şi începu să zică în graiul 
pisicesc: 


t 


tUrmare din pagina 12).. 

Anişoara îl minţise pe lup, îndreptându-l la 
Nea Stroe. 

„Bine ai venit !” Ii zise Nea Stroe. Mai mul- 
te n'avu când să-i zică, fiindcă luă din cuiu 
puşca de vânătoare şi „bam! bam!” îi îm- 
plântă lupului două gloanţe în scăfârlie. Lu- 
pul dete un urlet îngrozitor și se prăvăli mort 
la pământ. 

Anişoara însă se duse la mama ci mare. 
Nici nu întrase bine în casă, că iată că veni și 
Nea Stroe, aducând în spinare lupul împuşcat.” 

„Nam văzut în viaţa mea, zise el, un lup 
mai prost decât acesta. Inchipuiţi-vă că a ve- 
nit să bată la poarta casei mele şi vedeţi ce 
pirmire i-am făcut. 

— Unchiule „eu lam trimis la d-ta, îl lămuri 
Anişoara râzând. Eu i-am dat această adresă, 
fiindcă ştiam ce-l așteaptă”. 

Dinu Pivniceru 


„Miau! Miau! Ce mică! Ce mică!” 

Aude cioara, se miră şi se gândeşte: 
mul acesta de Miţu Miţişor zice că e mică bu- 
cata de carne. Dacă mi-ar da-o mie să o mă- 
nânc, mi-ar ţine de foame pentru trei zile”. 

Miţu Miţisor, care nu mai putea de gras ce 


„Laco- 


era şi a cărui blană strălucea, se linse dr 
câteva ori cu limba pe bot, apoi se pregăti se 
se înfrupte cu bucăţica de carne. 

Totuşi, mai înainte de a începe, zise încă o 
dată: „Miau! Miau! Ce mică! Ce mică!” 

Insă, nici nu isprăvise bine vorba aceasta, 
că- dintro gaură, „un şoarece îşi arătă vârful 
botişorului. Pe semne, eşise să vadă ce vreme 
este afară. Dar zări pe Miţu Miţişor si făcând | 
stânga înprejur, o rupse la fugă. 

Il văzu însă si Miţu Miţişor care, lăsând a- 
colo bucăţica de carne, se luă după el. 

Cioara, care privea tristă din plop, nici nu se 
aştepta la o astfel de întâmplare. Făcându-şi 
vânt, sbură, fără să piardă vreme pe acoperis, 
luă în cioc bucăţica de carne şi se întoarse la 
locul ei dim plop. 

Nu trecu mult la mijloc şi Miţu Miţisor se 
întorcea supărat şi cu coada'ntre picioare. Se 
vedea bine că nu putuse să găsească şi să prin- 
dă pe şoarece... Dar, când veni la locul unde 
îşi lăsase bucăţica de carne, văzu că nu e nici 
urmă de carne. Inţelese că-i fusese şterpelită 
de cioara din plop. 

Privi într'acolo şi văzu că în adevăr i-o luase 
cioara. 

Şi mai supărat, zise: „Miau! Miaau! Ce mică! 
Ce mică!” 

lar cioara îi răspundea: „Croa! Croal 
face nimica! Nu face nimica!” 


Nu 


Maica Lins 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


— ROMAN PENTRU TINERET — \ 


Adaptare după Schmid 


13) Cum trăiau părinții căpitanului Toma. 


c ©) e când Toma Telea îşi vărsa pe câm- 

a piile de luptă sângele pentru patrie, 
è E trecea prin mii de primejdii, îndura 

tot felul de osteneli şi ajungea până 
la gradul de căpitan, ce făcea fratele 
său Marin? 

Luase pe socoteala sa atelierul meşterului 
strungar, la care învățase meseria. Meşterul 
acesta, care îmbătrânise, era aşa de mulțumit 
de Marin, că îi dăduse în căsătorie pe fiică-sa 
unică, o domnişoară cu un caracter distins, 
frumoasă la vedere şi cu o creştere aleasă. Aşa 
dar, atelierul, casa şi tot avutul meşterului 
strungar trecuseră în stăpânirea lui Marin. 

Faţă de bătrânul meşter, dragostea şi res 
pectul lui Marin erau tot aşa de mari, ca și 
ale tinerei lui soţii. Amândoi îl cinstiră și îl 
îngrijiră până în ziua în care bătrânul închise 
ochii şi muri. 

Din ziua aceea Marin luă la dânsul pe pă- 
rinţii săi şi avu mulţumirea să vadă că soţia 
sa se purta cu bătrânii tot aşa de bine cum se 
purtase el cu socrul său. Intre cei doi bătrâni 
şi tinerii căsătoriţi domnea o bună înţelegere 
şi o dragoste, cum ar fi de dorit să domnească 
în toate familiile. 

Totuşi, această familie, aşa de unită și mul- 
țumită în sânul ei, avea parte de necazuri ve- 
nite de afară. Oraşul căzuse în stăpânirea duş- 
manului şi era ocupat, ca şi ţinutul dimprejur, 
ne trupe străine. Dările de războiu nu mai pu- 
teau fi suportate, pe când dușmanul plătea 
foarte cu greu cumpărăturile ce făcea. > 

Pe lângă aceasta, locuitorii oraşului trebu- 
iau să găzduiască şi să întrețină mereu alte 
trupe, ceeace le atrăgea cheltueli grele și o 
mulţime de încurcături. 

In sfârşit, sosi vestea, fericită: „S'a făcut pa- 


cea!” O veste care a umplut de bucurie toate 
inimile. 
Numai din sufletul lui Ion Telea şi al bătrâ- 


nei sale soţii nu pierise mâhnirea şi amără- 
ciunea. Bieţii oameni credeau despre Toma 


că e mort şi gândul acesta le întuneca orice 
bucurie. Ce-i drept, Toma le scrisese în mai 
multe rânduri, însă, din cauză că oraşul se 
găsea sub ocupaţie duşmană, serisorile nu so- 
seau la destinaţie. 

In oraş se făceau pregătiri mari pentru a 
sărbători închecrea păcii. 

„Ah, zise oftând bătrâna soţie a lui Ion Te- 
lea, dece nu mai este în viaţă şi iubitul nostru 
fiu Toma! 

-— Dacă ar fi trăit şi el, îi răspunse Ion Te- 
lea, fericirea noastră ar fi fost întreagă”. 

La rândul său, Marin zise cu lacrimile în 
ochi: „Pentru mine sa dus la războiu acest 
frate aşa de bun şi şi-a găsit moartea pe câm- 
pul de luptă. Dumnezeu să-l răsplătească în 
în cer!” 

După ce trupele duşmane au părăsit com- 
plect oraşul, s'a hotărît ca Duminica urmă- 
toare să se ţină la biserică o slujbă specială de 
mulţumire lui Dumnezu. Din ajun biserica fu- 
sese frumos împodobită cu flori şi verdeață. 

Din zori de zi, toate clopotele începură să 
bată, vestind slujba de bucurie. Era o diminea- 
tă senină, care promitea o zi de toată frumu- 
setea. 

Toți locuitorii oraşului, îmbrăcați în cele 
mai frumoase haine de sărbătoare, se grăbiră 
să meargă la biserică. 

Marin, soţia sa, tatăl şi mamă-sa se duseră 
printre cei dintâi. 

Liberarea oraşului fu sărbătorită de aseme- 
nea, în fiecare familie cu i ese bogate, aşa 


DIMINEAȚA COPIILOR *000000000000000000000000oooooeoeeooeoeeeeee PAG. 15 


cum locuitorii aveau obiceiul să facă numai în 
ziua de Paști sau de Crăciun. 

Buna şi tânăra soţie a lui Marin pregăti şi 
ea o masă foarte bună. Pe masă puse şi o sti- 
clă de vin, ceeace nu se obişnuia decât la zi- 
lele mari. Insă, nici cei doi bătrâni, nici Marin 
n'aveau poftă să bea şi să mănânce. 

Soţia lui Marin se silea să-i îmbie şi să-i în- 
curajeze: „Nu este acum momentul, le zicea 
ea, să fim întristaţi şi să plângem. Să ştergem, 
prin urmare, lacrimile!” Nu-si dedea însă sea- 
ma că şi ei lacrimile îi curgeau pe obraji. 


noscut ca om cu experienţă, inteligent şi cin- 
stit, fusese ales de locuitori ca primar al ora- 
şului. 

„Nu m'aş fi aşteptat, zise el după ce, intrând, 
se aşezase pe scaun, să vă găsesc asa de trişti. 
Ce înseamnă asta? Nu este oare astăzi ziua de 
bucurie generală? Poftim! continuă el, vă ui- 
taţi la sticla de vin şi nici nu vă atingeţi de 
ea. Dacă Elisaveta (aşa o chema pe soţia lui 
Marin) vrea să fie aşa de drăguță şi să-mi dea 
şi mie un pahar, aş ciocni bucuros cu voi”. 

Elisabeta îi aduse numai decât un pahar, 


Seara, restaurantele din oraş şi celelate lo- 
caluri publice erau pline de locuitorii, cari se 
duseseră cu familiile lor. Cei mai cu dare de 
mână strânseseră între ei o sumă de bani, ca 
să ospăteze şi să cinstească pe cei săraci. Ora- 
şul era iluminati ca ziua și toată lumea se sim- 
tea cuprinsă de o nespusă bucurie. 

Numai Marin şi cu ai săi nu eşiseră în oras. 
Strânşi în jurul mesei, stăteau câteşi patru 
trişti și duşi pe gânduri. 

Dar iată că le veni cineva în vizită. Era fos- 
tul meşter tâmplar al lui Toma, om care, de la 
plecarea lui Toma, rămăsese un bun prieten al 
casei. Din auza vârstei sale înaintate şi a- 
vând o oarecare stare câştigată prin muncă şi 
economie, se lăsase de meserie. Dar fiind cu- 


iar el umplu toate paharele şi umplând şi pe 
al său, bău în sănătatea familiei. 

„Ah, zise bătrânul Ion Telea, dece nu este 
acum şi Toma al nostru? Insă nu e chip să ne 
mai vedem cu el aci pe pământ!”. 

Fostul meşter al lui Toma căută prin cuvin- 
te bine alese şi prin poveţe frumoase să alun- 
ge gândurile triste şi să le înalțe curajul. Le 
vorbi de scurtimea vieţii pământești şi de răs- 
plata de care au parte pe lumea cealaltă aceia 
cari, aci, pe pământ, şi-au făcut datoria în 
mod cinstit. 

Stărui apoi mai cu deosebire asupra felului 
în care Toma a murit. „A căzut, zise el, ca un 


(Citiţi urmarea în pag. 15 jos) 


m 


ninin 


PAG. 16 


E VORBĂ CU CITITORII 


| OR. N. ST. To 3 -— - Poezia „Nopți pustii”, 


din partea d- tale un real talent poetic. Insă, 
„ fiindcă nu este în genul literaturii pentru 
pi regretăm că nu o putem publica. 
TH. C. GAB.-Loco. — Schița „Lacrimile 
Sfintei”, trimisă de d-ta, se publică. 
COL. AL.-Loco. — E imposibil să 


asa cum ne ceri d-ta, în n-rul viitor. Fiecăruia 


| n mim dorinţa fiecărui cititor de a-i răspunde, 


i se răspunde pe rând. Cele două poezii „Sa 
sfârşit vacanţa!” şi „Florile”, trimise acum 
de d-ta, sunt slăbuţe. De celelalte două ñu ne 
amintim. Dar în loc de a ne trimite poezii cu 


alte subiecte, dece nu iai parte la concursul li-. 


terar în versuri? Am anunţat acest concurs 
mai ales pentru începători. 

A.. REZ.-L.oco. — Am mai stat de vorbă cu 
d-ta la rubrica aceasta. Dece n'aștepţi să mai 
creşti, să înveţi mai multă carte și pe urmă 
să încerci a face versuri? Nu uita că „graba 
strică treaba”. Regretăm că nu-ţi putem pu- 
blica nici acum cele două poezii trimise de 
d-ta. Cea mai puţin reuşită este bucata „O 
minune”. De exemplu, numai frumoase nu pot 
fi versuri ca următoarele: „Stă o lume destul 
de mare  Discutând cu înfocare Stau şi eu 
din depărtare. Privind spre adunare”. 

Nu este în interesul d-tale să-ţi publisăm 
numele sub astfel de versuri. Glumele, de a- 
semenea, sunt puţin potrivite, fiindcă în- 
deamnă pe copii să fie de rea credinţă. 

J. DEL.-Văleni. — „Cântare întru Domnul”, 
destul de reuşită, este, prin stilul ei, greu de 
înţeles pentru micii cititori ai revistei noastre 


(Urmare din pag, 14) 
erou vărsându-şi sângele pentru apărarea 
scumpului pământ al patriei. Astfel de eroi 
trebuesc cinstiţi, iar părinţii lor, în loc să-i 
plângă, să se simtă mândri de dânşii. Fapta 
lor să servească drept exemplu pentru gene- 
rațiile tinere, iar amintirea acestor fapte să 
fie pentru părinţi şi pentru ceilalți membri ai 
familiei prilej de încurajare şi imbold la înde- 
plinirea datoriei”. 

Asa vorbi bătrânul primar. Toţi îl ascultau 
cu atenţie şi cu un sentiment de adâncă îndu- 
ioşare. Incetul cu încetul, se risipiră gândurile 
negre şi o binefăcătoare linişte se aşeză pe su- 
fletele lor. 

(Va urma) 
————— ok =00——— 


îndepli- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Gititori din Capitală! 


Dacă voiţi să petreceţi câteva 
cre plăcute şi folositoare, 
duceţi-vă Duminică dimi- 
neaţa la şezătoarea revistei 
„Dimineața Copiilor“, care 
are loc la Teatrul LYRIC. 


BAGG0uunaaRDaDIRanaanaau za. 


20 LEI O PLACĂ DE GRAMOFON 


Cea mai senzaţională lovitură a sezonului, cele 
mai noi şlagăre muzicule, perfect imprimate pe 
carți poştale ilustrate — plăci de patefon „Veco“. 
Pot fi cântate la orice gramofon, de sute de ori, 
şanţurile sonore fiind de o rezistență extraordi- 
= nară, imprimate chiar pe ilustraţii. — 


„0, Dona Clara“, „Două inimi intr'un vals“, ete. etc 


Fiecare placă de patefon — carte poştală ilustretă 
— costă numai 20 lei, sunt flexibile, nu se 
sparg şi se pot cânta de sute de ori, la orice 
gramofon Până azi au sosit 8 șlagăre muzicale, } 
orhestre şi Canto. — u 
Nu se trimite cu ramburs, De vânzare la toate 
=T ie magazinele principale rii iert 
Fevânză 'orii prim:sc un rabat important 
Reprezentanta pentru România: „NOVITAS“, 


Bucuresti 1V, Strada D. Onciu Nr. 11 


n în în E te a în ED în îi 68 E us tă IE a a n N SI 338 De e e in ra me aa GBA O Pa aa aaa -. 


A apărut! A apărut! 


v as a s eti 
„Ştrengăriile lui Gigi 
Minunat ilustrate, cu o 
splendidă copertă în culori 


Un exemplar de 70 pagini, lei 20 
Da vânzare la chioşcuri şi librării. 


sNaBNROAISNERGINBRE SOF ROUDAGONARIRIGSNOIR aaa naaBau use 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărţi: 


1. Poveşti cu noroc, o carte apărută chiar a- 
cum- în volum format mare şi cu toate pagi- 
nile împodobite în minunate ilustraţii şi cu- 
lori. 

2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
or pentru tineret. 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


“la 


ANUL VI DIMINEATA 
[349 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


A 
ity 4 
» 


H / 
> A /, A, 
f AEn AAN //, 


SAU 
ANY 7 
A 


Ce păţeşte un băiat neastâmpărat. PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 9060000009000000 


` 


, DIMINEATA COPIILOR 


NOUI PREMII PENTRU. CITITORII 
ŞI ABONATII „DIMINETII COPIILOR“ 


Tragerea va avea loc 


In dorința de a procura micilor săi cititori 
mereu alte surprize plăcute, revista „Diminea- 
ţa Copiilor” oferă următoarele: mari premii, 
tuturor abonaților şi cititorilor. 

Abonații şi cititorii vor strânge cupoanele 
No. 1—1? care se vor publica la rând în revistă 
si le vor complecta cu numele şi adresa lor 
exactă. Cupoanele astfel complectate se vor 


în luna lanuarie 1931 . 


înainta la administraţia revistei „Dimineața 
Copiilor”, str.. Const. Mille 7—11, Bucureşti. 
Se vor trimite toate cele 12 cupoane odată, 
adică după apariţia ultimului cupon, care va 
purta No. 12. 
Tragerea premiilor se va face în cursul lunei 
Ianuarie 1931. 


lată premiile oferite: 


1) Una bicicletă de băiat sau 
fată, marcă renumită. 


2) Una sanie, construcţie de 
fier (pentru copii) 
fwmizată de magazinul cu jucării 
L. I. Schiffer din str. Smârdan 

18, București. 
3) Un tacâm pentru copil, 
din argint veritabil 


furnizat de marea casă „Argintăria 
Pforzheim” str. Colței, 6, Bucureşti. 
(furnizorul Curţii Regale). 
4) UN Erector, cutie mare cu 
material pentru construit, în 
genul „Mecano” 
furnzat da „Paradisul copiilor”, 
magazinul de jucării Filip Linden- 
berg, str. Smărdan. 

5) Două ceasornice brățări, 
pentru băeți sau fete, renumita 
marcă „TELLUS” 
furnizate de reprezentanța generală 

a 'ceasornicelor „Teus“. 
6) Trei perechi de ghete pentru 
copii, pe măsură 


furnizate de firma D. Mociorniţă 


1) Zece flacoane cu apă de co- 
lonie şi douăzeci cutii săpun 
pentru dinţi 


furnizate de firma B. Lax, concesio- 
narul produseor „Botot,* 


8) Un ceasornic 


elveţiană, de buzunar sau 
furnizat 'de  ceasornicăria 
Calea Griviței 107, Bucu- 


marcă 
brățară, 
„Pax, 
veşti. > A 
9) Două aparate cinematogra- 
fice de casă 

cu filmele şi cliseele lor, furnizate 
de depozitele  „Kesienband“, str. 
Şelari, 9 București I. 


10) Şase muzici de gură pentru 
concert 


magazinul  „Ipcar“, 
34 Bucureşti. 


furnizate de 
calea Victoriei, 


11) Una pereche ghete sau pan- 
tofi pentru copii, Marca „Ba- 
lly” (Elveţia) 
fumizată de magazinul cu încălță- 
minte „Bally“ Calea Victoriei, 90 

Bucureşti. 

12) Un aparat de radio cu ga- 
lenă, complect 
renumita marcă „lumophon”, furni- 
zat de reprezentanța generală „LAu- 


mophon” Leonard S.  losefi:ohn, 
str. Smârdan, 13 Bucureşti. 


13) Un costumaş pentru băiat 
furnizat de fabrica „Rezistența“, 
str.  Bălrăţiei 29 etaj, București. 


Veniti cu toții 


la teatrul LYRIC 


14) Una pereche ciorapi, 1 
pull-over, 1 vestă de copil, 
1 şal şi căciulă şi un costumaş 
de corp 


furnizat de magazinul „Globul“ str. 
Şelari, 28 Bucugeşti. 


15) Un Sweater pentru copil, 1 
vestă sau pull-over, 1 şal şi că- 
ciuliţă şi una cazacă sau ja- 
chetă, din lână 
furnizat direct de depozitul de tri- 
cotaje din str. Cazănmei 22, unde 
se primesc comenzi și reparaţii și 
se vinde en detail cu preţurile fa 

bricei. 


16) Un elegant Pull-over 


de lână, pentru băiat sau fată, fur- 
nizat de magazinul „Carmen Sylva“, 
Str. Lipscani 80, București. 


17) Zece premii de cărţi alese 
pentru copii 


apărute în editura „Adeverul“, fie- 
care premiu în valoare de lei 200. 


Abanaţi şi cititori , 


Strângeţi cu îngrijire cupoanele. In 
acest număr se publică cuponul 
Neo. 1. 


Cuponul de premii No, 1 se găseş- 


te în pagina 16-a a acestui număr, 
vre. 


Duminică 19 Octombrie, 
la MAREA ŞEZATOARE 
7 organizate de revista 
+ DIMINEAȚA COPIILOR“ 


Ni) DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12.— TELEFON 667. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 wR UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 1% „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


19 Octombrie 1930 — Nr. 349 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 
SP 0 ac 9 IA ORARE RA A a su RA 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
ud LARAAAAAAARAAAA Ad "rrrrw 
EU ŞTIU UNDEVA... 
Eu ştiu undeva o luncă cu flori, In colțul acela văzut-am întâi 
Minune cum alta nu este, _Intâile raze de soare, 
Ce'mbracă pământul în mii de culori, S'acolo avut-am un scump căpătâi 
Eu știu undeva o luncă cu flori, La sânul de mamă, în anii dintâi, 
O luncă de vis, de poveste. Acolo... departe... în zare. 
Eu știu undeva un petec de plai, Sin locul acela de vis minunat, 
Scăidat în lumină de soare, Cu“ soapta pâraelor reci, 
Frumos ca grădina cerescului rai, “In care atâtea speranțe-am lăsat... 
Eu ştiu undeva un petec de plai, = ulii In locul acela de vis, minunat 
Ce seamăn pe lume nu are. = Aş vrea să măntorc pentru veci. 
Eu ştiu undeva un colț de pământ, Eu ştiu undeva un colț de pământ 
Pe maluri de ape albastre; Şi dorul de el mă doboară; 
Nu-i altul ca dânsul mai drag și mai sfânt... Nu-i altul ca dânsul mai drag şi mai sfânt 
Eu ştiu undeva un colț de pământ, Eu ştiu undeva un colț de pământ... 
La poale de creste sihastre. Acolo e scumpa mea țară! 
D. C. Mereanu 
——— on kn 

Pornesc din nou cocorii, mamă, Pe drumuri lungi de pribegie 

Lăsând tristățe'n urma lor; Se'ncârduesc în şir sihastru, 

lar tânguirea lor destramă Formând figuri de geometrie 

In slavă cântece de dor... In golul cerului albastru... 

E cântec par'că de chemare lar aripile lor, în zare, 

Cântarea lor duioasă, lină; S'asemuesc cu owmăframă 

Şi pomii goi, în fremătare Ce fălfâe din depărtare 

In urmă-le prelung suspină!... Spre noi care rămânem, mamă ! 


Zaharia G. Buruiană 
——— DOI kE — 


PAG. 4 


de Florica Rădulescu 


ntr'un sat, locuia odată un om 
foarte sărac: atât de sărac, 
încât nici nu avea cu ce să-şi 
țină zilele. 

Omul acesta, pe care îl che- 
ma Gheorghe, avea o spuză de 
copii, şi cu toate că muncea 
de dimineaţă până seara, cu 
abia îi ajungea să-şi cumpere o 


câştiga 
pâine. 

Intr'o zi, pe când se întorcea acasă, amărât 
că nu găsise de lucru, vede în drum o căruţă 
la care era înhămat un cal slab, slab, numai 
pielea şi osul, iar de un ochiu, beteag. 

Bietul cal se chinuia din răsputeri să scoată 
căruţa din noroiul în care se înămolise şi cum 
nu izbutea, stăpânul lui îl bătea cu furie cu 
un biciu. 

Loviturile cădeau ca ploaia, şi din pielea, 
care plesnise în câteva locuri, ţâşnea sângele. 
Calul era gata să-si dea sufletul, când, Gheor- 
ghe, văzând cruzimea aceasta, se apropie de 
căruţă, puse umărul, săltă puţin roata care 
se înţepenise, şi căruţa porni mai departe. 

A doua zi de dimineaţă, Gheorghe se pomeni 
în curte cu omul din ajun, care-i aduse calul, 
zicându-i: 

„Uite ce-i, omule, calul ăsta-i bătrân, eu nu 


ZA, 


A e gyi aE TER GEE 


>> d $. Olgy 7. e = P. mei d Mie 
st xi SEN A „că AȚI fa Å 


DIMINEATA COPII LU R_200089000009000000000090000000ttteeeeeteoeoe PAG. 5 


mai nă pot folosi de el; ţi-l dăruesc ție, şi-i 
veni şi tu să-mi dai ajutor, când voiu avea 
vreo nevoje”. 

Gheorghe se învoi bucuros. | 

După plecarea omului, copiii începură să 
sară de bucurie în jurul calului, pe care il bo- 
tezară Bălan. Un copil îi aduse apă, altul câ- 
teva fire de iarbă, cel mai mititel îi sări în 
spinare. Calul sta liniştit. 

Se uita cu drag la copii si parcă nu-i venea 
să creadă că mai sunt şi oameni buni pe lume! 

Trecuse câtăva vreme de atunci; calul se în- 
drepta, văzând cu ochii. Copiii aveau grijă de 
el, îl duceau la pășune, ii dădeau apă la vreme 
şi Bălan se făcuse frumos, de-ţi era mai mare 
dragul!... 

Gheorghe îşi făcu rost şi de o căruţă veche, 
hodorogită, şi cu ea căra acum gunoaiele din 
sat. 

Intr'una din zile, pe la asfinţit, pe când se 
întorcea acasă, obosit de muncă şi căldură, a- 
tipi în căruţă. Calul își văzu de drum. 

- De la o vreme, se opri: Gheorghe, sărind din 
căruţă, se trezi în mijlocul unei câmpii în care 
mii şi mii de flori, îmbrăcate în culorile cele 
mai frumoase, străluceau sub razele soarelui! 

Toate îşi întindeau spre el tulpinele gin- 
gaşe, şoptindu-i: 

„Pe mine să mă culegi! 

— Ba, pe mine — zicea alta. 

— Eu sunt mai frumoasă ca toate! Priveşte 
cum strălucesc petalele mele, ca picăturile de 
vouă, în zori! 

— Mireasma mea e cea mai imbătătoare!” 
strigă o garoafă roşie ce îşi înălţă cu trufie 
capul frumos. 

— Eu sunt bună de leac!” şopti floarea de 
sunătoare, ce sta modestă mai departe. Gheor- 
ghe se plecă să culeagă o floare, dar în acelaş 
timp auzi o voce la urechea lui: „Să nu te a- 
tingi de flori!” 

Mirat, întoarse repede capul, şi ce să vadă?... 

Căruța şi calul dispăruseră. In locul lor vă- 
zu un tânăr frumos, îmbrăcat în zale aurite, 
iar pe cap purtând un coif strălucitor. 

La brâu avea o sabie bătută în 
scumpe. 

Gheorghe se sperie, 
lui pe Archanghel, 
lui. 

Acesta însă îi zise: 

„Nu te speria, nu e Ar ES, ci Bălan, 
calul tău, pe care l-ai scăpat dela moarte, în- 
tr'o zi. Toţi stăpânii la cari slujisem până a- 
tunci, mă băteau rău, mă încărcau cu poveri 


pietre 


şi crezând că are în faţa 
îngenunchie la picioarele 


peste puterile mele, ba, cel din urmă stăpân 


era să mă omoare, dacă ţie nu ţi-ar fi fost 
milă de mine. 
„Dumnezeu în marea lui bunătate, răsplă- 


teşte pe oamenii miloşi. El mi-a dat pentru o 
zi înfăţişarea pe care o am, şi mi-a poruncit 
să te duc la palatul fermecat. Dar bagă de 


seamă, de nu vei da ascultare sfaturilor mele, 


nu vom ajunge înainte de asfinţit; atunci vra- 
ja se rupe, şi tu rămâi sărac, ca până acum”. 

Gheorghe făgădui că-l va asculta şi astfel 
străbătură câmpia fermecată. 

Ajunseră acum într'o pădure deasă, cu co- 
paci înalţi, pe ale căror ramuri stăteau mii şi 
mii de păsărele. Penele lor păreau înmuiate în 
vopselele cele mai frumoase, iar ciripitul lor 
măestru îţi fermeca sufletul. 

Gheorghe rămase locului vrăjit: nu-i venea 
să plece mai departe. Intinse mâna să prindă 
o păsărică, vrând să o ducă copiilor acasă. Ce 
bucurie le-ar face! 


Dar Bălan nu-l lăsă, şi porniră mai departe. 

Nu trecu mult şi ajunseră la un lac mare, 
în care se oglindea albastrul cerului. 

Pe întinsul lui lunecau corăbii cu pânzele 
albe ce în bătaia soarelui erau fluturi cu ari- 
pile argintate! Fiecare corabie avea la cârmă 
câte o fată frumoasă, îmbrăcată în vestminte 
albe, ca îngerii din cer; iar pe cap purta coro- 
niţe de „nu mă uita”. 

— „Veniţi la noi! le ziceau ele. Veniti să fa- 
ceți o plimbare frumoasă! E atât de limpede 
apa, că puteți vedea şi pietricelele ce zac în 
fundul lacului!” 

Gheorghe vru să se apropie de mal, dar Bă- 
lan iarăşi nu-l lăsă, zicându-i: Dacă întârziem, 
totul e pierdut.” 

Plecară mai departe, şi când mai era puţin 
până la asfinţit, ajunseră la palatul fermecat. 
Frumuseţile ce văzură aici, nu se pot descrie!... 

Palatul se afla în mijlocul unei grădini, în 
care copacii aveau toţi fructe de aur şi argint; 
iar păsărelele ce zburau printre ramurile lor, 
aveau ochii de diamante, ce sclipeau în mii de 
feţe. 

Gheorghe rămase vrăjit de atâta minunăţie, 
vru să rupă un măr de aur, dar Bălan îi stri- 
gă speriat: 

„Nu! să nu faci asta!” Şi luându-l de zană, 
intră cu el în palatul, ale cărui uşi s deschi- 
seră singure. 

Aici îi aştepta o masă mare, pe care erau a- 
şezate toate bunătăţile: curcani fripţi; prăji- 
turi; fructele cele mai gustoase. 


PALA 


PAG. 6 90000000000000000000009000000009000900000000 DIMINEAȚA COPIILOR 


Gheorghe, când văzu toate bunătăţile aces- 
tea, îi zise lui Bălan: 
„Păcat că nu sunt aici şi copilaşii mei, să se 


sature şi ei azi!” Nu sfârşi bine vorba, că o . 


uşe se deschise, şi copilaşii lui, îmbrăcaţi în 
haine scumpe, intrară în sala de mâncare. 
Bucuria lor nu se poate spune. Se îmbrăţişară 
cu toţii şi apoi se aşezară la masă. 

Bălan, tânărul în haine aurite, îngenunchie 
în faţa lor, cerându-le voie, să-i servească el 
la masă, fericit că-şi poate plăti astfel datoria 
de recunoştinţă. 

Când sfârşiră de mâncat, copiii plecară în 
grădină să se joace, iar Bălan îl luă pe Gheor- 
ghe şi îl duse într'o odaie în care stăteau în- 
grămădiţi saci plini cu aur. 

„Toate bogăţiile acestea sunt ale tale, ți le 
dăruesc, zise el. 

„Şi acum, să trecem în grădină, să-ţi arăt și 
alte frumuseţi!. Dar nu apucară să treacă 
pragul, că un cutremur îngrozitor nimici din 
temelii palatul fermecat; grădina cu pomii cu 
fructe de aur; păsările cu ochii de diamante, 
şi Gheorghe se trezi lângă căruţa lui, din care 


HHHHHHHHH 


Zece reguli de observat 


1. Inchide uşile încei si fără să le trozneşti. 

2. Obisnueşte-te să intri în cameră, fără să 
faci sgomot. 

3. Nu chema pe cineva, strigând cu voce ta- 
re. Dacă este sus sau în odaia de alături, du-te 
mai bine la dânsul, când ai să vorbeşti ceva, 

4. Când părinţii îţi spun să fac ceva, sau 
nu-ţi dau voe să faci ceva, nu întreba nici- 
odată: „Dece?“ fiindcă ei ştiu mai bine. 

5. Vorbeşte de propriile tale greşeli şi defec- 
te, dar niciodată de greşelile fratelui tău sau 
ale surioarei tale. 

6. Şterge-ţi bine încălţămintea mai înainte 
de a intra în cameră. 

7. Nu te aşeza niciodată la masă, până nu 
te-ai spălat şi nu te-ai pieptănat. 

8. Nu întrerupe niciodată vorba altuia, ci 
aşteaptă să-ţi vie rândul. 

9. Când mergi la cineva în vârstă, caută ca 
prin purtarea ta să laşi cea mai bună impre- 
sie. 

10. Fii politicos şi prietenos cu toată lumea. 

———— CX a e 


căzuse; căci toată povestea de până acum, nu 
fusese decât un vis frumos!... Se frecă la ochi 
şi privi cu tristeţă pe Bălan, care, tot scormo- 
nind cu copita în pământ, scosese la iveală 
un vas de lut ars. Mirat, Gheorghe se apropie 
şi ce să vadă?... Vasul era plin cu galbeni de 


aur. O întreagă avere... 


Foarte bucuros, luă comoara cu el şi se duse 
acasă, unde copiii îl aşteptau înfometați. Le 
spuse şi lor visul arătându-le şi vasul plin cu 
monede de aur, descoperit de Bălan, calul năz- 
drăvan. Şi de atunci îi rămase numele astfel, 
şi fu scutit de muncă până la sfârşitul vieţii. 

Cu banii ce-i avea acum, Gheorghe clădi o 
casă atât de frumoasă, că părea un palat, prin- 
tre casele din sat. 

Ajută văduve sărace şi copii orfani; iar cu 
restul banilor îşi dete la învăţătură copiii cari 
ajunseră oameni folositori ţării. 

Şi aşa trăi Gheorghe fericit, până la sfârşi- 
tul vieţii, în mijlocul copiilor şi nepoților, gân- 
dindu-se totdeauna că bunul Dumnezeu, ni- 
ciodală nu lasă pe cei ce au milă de oameni şi 
animale. 

Florica Rădulescu 


LALA SATARE AARAA ARASA ARESA iE NTETE ETTE ETE TTTTETYYTTTETYTTTTITTTET TITTET 


Răspunsurile dela 
întrebările din Nr. 348 


In apa care este mai adâncă. 


"so 
Omul de zăpadă. 
tte 
Ceasornicul de perete. 
ete 
Apa (fiindcă apa ia tot în drumul ei). 
t+. 
Stăpânul unei mori de vânt. 
9... 
Melcul. 
9.9 


Părul din cap. 


Pau Rwwu VERNDARA NEVANNMROONANOUNNANUTERNSNUNGRRAGEE”n= N 


CE A SPUS DOMNU MONITOR 


In clasă don monitor 
Ne spunea eri de zor: 
Cine învaţă strună, 
Capătă o notă bună 
Ba şi ceva suplimentar 
Un pachet Suchard ! 


P=RBUDRGIRRNENRRIBUI SOAP ma s IS TANRNAMMIRENANY SANS aco 


Citiţi: „Inelul pierdut“ 


i PENTRU CITITORII MAI MICUȚI | 


HHHH HHH H? [rrer YETTTEYETTEYYTYYTYYYY-YTYYYYYYTTYYYYYYYYYYYYETTE CAEOC OSE AOAO HH H HHHH HA” 


E AMARĂ DOCTORIA! 


„Nu-mi da, mamă, că-i amară, 
Şi pe gât îmi vine iară. 
Nu-mi da astăzi doctorie, 
Las'că boala-mi trece mie. 
Zău, mă vindec fără ea, 

Insă, mamo, nu-mi mai da!" 


Li 


seene- POPOOOOLRLA , PPP roreeeeer? 


Vite-aşa se roagă Nelu, 
Slab, bolnav e mititelu. 
Două luni s'au împlinit 
De când el s'a'mbolnăvit. 
Cu călduri, cu terbinţeli, 
Somn greo'u şi amețeli. 
Două luni, de când la pat.. 
Mumă-sa l-a tot veghiat. 
N'a dormit, s'a chinuit, 
Ca o mamă langrijit. 
Stau acuma lângă el 3 
Frate-său mai măricel 
Stă şi soră-sa Florica 
Şi ce tristă-i mititica ! 
Stau în juru-i şi-l privesc 
Şi cu toții se silesc 
Să-l îndemne ca să ia 
Doctoria care-i rea, 
Insă-i binefăcătoare, 
Căci aduce vindecare 

Moş Nicoară 


voreveneteceottbeceeapoeeeae 


verbe PRPAPRRPRRPOPOPRRAPIPRAAPRRPPAPARRPPAREPEPRAARRe H ettan se”: 0 


errre T TTT TEETE ETEETTTTTETETETE ET 


0 0PROPPIPORRRROELRAPROROPRAPAO PRRPAOAETALORORRL too roooooooere MPR DOTINOICRRIADOORAPERORRODODE TIPI det bea antsoseoasiattie 


+ + 
- 
$ 3 
$ pi 
- 
- * 
+ + 
- - 


“an actor .reeoeeeeeeeeeteepeenen etanse, 
. 


e ne armei DOICA LUI PUFI 


I-au luat lui Puti doică, 
Fiindcă Puti, precum ştiţi, 
E pisică de neam mure, 

E din moşi, strămoşi vestiti. 


poe oeaooesenaannegpegana ao: 039909 0sintotteerariotcecaotease 


l-au luat şi trăsurică, 
Fiindcă Puffi e pisică 
Mofturoasă, răsfăţată, 
Ea nu umblă nici odată. 


Când frumos e şi cu soare, 

Merge Puti la plimbare, 

Iară doicu-i povesteşte, 

Tot vorbindu-i pisiceşte. 
Lidora 


PORRRRALA ARATA HAO AADA PIPI CR PRR LAReRRL CL LAee H 


ALLEEL BEEEEETETTTTYYYYTEEEorrrr erreren 


PAG. 8 DIMINEATA COPIILOR 


pate. 
a 


a . 
m A 
ss 
} 
Li 


lar îți scriu despre lurtună, Merg de-abuşilea, Moş Nae, Insă crezi mi-a fost mai bine? 
Că-i minune c'am scăpat, La cabină nimeresc, Din-potrivă, căci porneşte 
Am pornit, cum văd, la Londra Şi cu chiu, cu vai putut-am Cezanm mâncat de-o săptămără, 


Intrun ceas rău blestemat. Drept în pat să mă trântesc. Tot pe gură năvăleşte. 


= 


Insă ştiam din auzite, „la să cer”, îmi zic în gându-mi, Şi cum naiba zic Englezii 


Când te-apucă rău de mare, Insă nu-i aşa uşor, La lămâe, n'am habar, 
Dacă sugi dintr'o lămâe, Căci vorbesc doar englezeşte, Insă lecţia primită 


Simti îndată aşurare. Câţi se află pe vapor. Poate ma tost în zadar,