Rost anul IX, nr. 102, octombrie 2011

ILOC ATIdWOLDO C01 LSOU 


AN. . a ui “[ A Me a d 
2 zi aie m a Shi PA 
RL Ne a i 


> X 
“a A a 
CĂ 2ă 


Radu Mărculescu: 
portretul unui cruciat 


Sa 


- 
a 


_” Pc A ee Ţ 07 ge a o Tg . a? : 9 m. p: 


vrP A 
zi MT * 


+ 





Afacerea Roşia Montană: 
istoric, perspective, vinovăţii 


PR.) CA * e A mud! =Ă “ » ps 
| * 4 y mb iN ' IN ŞI Vs îi d 


> + i DM > 
* 
II o + e i Ma 
[=3 g po 4 9 RC. 
A 0 
ha * ij ] p E... ă ş: 


Actriţa Laura Vasiliu: 
rolul Maicii Domnului 





pe urmele stirilor 


7 REPORTE(QDIRTUAL 


www.reportervirtual.ro 








ur 
Un bodyguard a bătut 


cameraman de la 
Realitatea TV 
3 





. 


s n repor der 
şi u ar agresav ai 
ZA (contina* 


pr * Li 
IN Carrara nN 
a Nealitats 

1.7 Sirmarr a 
Kana! D: 
sa 


Madalin lonescu, 
“Trustul intact 
mi dea cel pui! 


de euro” 
> 


22 
MB&daAalinNn loNnescu ai 
Yyntă” (anal DD). irasr* 


sei despre 


£ rezenti 


Revista pre 
presa 


43 cer 
L't>ia Jurnaligşa! - Vries je ii 
mocay într-un Mo crt” 
Cauza Uupt or de (< 
„Ami 

masochismul 12 rorTY 
Pat sat - er .r 
u - 

x ani 
Car montâ pro DD . do 
Cre ca a puii cat 9” 
Drapel a Cinarvil 


=) 
Cianuiui (eortimuar 


Nice 


Muzică 1 IPNone 


AGORA EDITORIAL 


SINUCIDERE 






“ia CLAUDIU TÂRZIU 


Claudiu.tarziurostonline.org 


Cifrele seci zugrăvesc cel mai 
limpede şi necruţător dezastrul. 
De aceea, oricît mi-ar displăcea 
să le înșir aici, voi recurge la sta- 
tistici, ca să vă faceţi o impresie 
despre situaţia în care se află fa- 
milia în România de azi. 
Potrivit Institutului Naţional 
de Statistică (INS), din anul 1990 
încoace, numărul căsătoriilor și 


Ca să desfiinţezi o naţiune, fără intervenţie militară, 
e de ajuns să distrugi familia. Mijloacele sînt atît de 
perfide încît poporul le îmbrățișează cu entuziasm. 





In România, familia este deja în pericol de moarte. 


cel al nou-născuţilor scad conti- 
nuu. lar anul 2011 pare să fie cel 
mai rău din ultimii douăzeci. 

Conform datelor INS, în pri- 
mele şapte luni ale acestui an, 
numărul nou-născuţilor a fost 
cu 10% mai mic faţă de 2010, iar 
numărul căsătoriilor s-a redus cu 
11%! Dacă tendinţa se menţine şi 
în următoarele luni, în 2011 vor 
avea loc mai puţin de 100.000 de 
căsătorii şi sub 200.000 de naşteri 
— record negativ pentru ultimii 
60 de ani. 

Curba demografică descen- 
dentă este relevată şi de numărul 
elevilor din învățămîntul pre- 


ROST 102 








universitar: de la 4,5 milioane în 
1990 la 3,2 milioane în 2010. 

Se nasc mai puţini prunci 
pentru că se şi cunună mai puţine 
cupluri, dar şi pentru că avortul 
este practicat încă pe scară largă. 
Oficial, în perioada 1958-2008 
au fost comise peste 21 de mili- 
oane de întreruperi de sarcină! 
Din acestea, peste şase milioane 
au fost făcute în perioada de in- 
terdicție legală, 1967-1989. 

Declinul îndelungat al fami- 
liei nu înseamnă altceva decît 
decăderea întregului neam. 


Națiunea română se sinucide 
cu plăcere. Dacă nu ne trezim 
acum şi nu luăm măsuri de pro- 
tejare a familiei şi de încurajare a 
natalității, în cîteva decenii vom 
deveni minoritari în propria ţară, 
iar peste un secol sau două, vom 
dispărea ca neam. Dar soluţiile nu 
trebuie aşteptate numai din afară, 
de la autorităţi. Pentru că, după 
cum se vede, chiar și într-o vre- 
me în care românii erau siliți, prin 
politică de stat, să-şi facă familie şi 
să procreeze, numărul avorturilor 
a fost revoltător de mare. 

Iar după căderea comunismu- 
lui, nu atît lipsa unor constrîn- 








DE PLĂCERE 


geri, cît mai ales asimilarea noi- 
lor „valori“, aduse din Occident, 
a accelerat ritmul de disoluţie a 
familiei. Pornografia, liberalis- 
mul sexual dus pînă la extrem, 
competiţia dintre sexe, planifi- 
carea familială, inocularea, prin 
presă, a unor false nevoi - pentru 
care omul trebuie să muncească 
mai mult ca să şi le satisfacă -, mi- 
rajul carierei, migrația motivată 
economic sînt factorii dizolvanțţi. 
Toate acestea nu ar fi avut însă 
nici pe departe efectul devastator 
pe care îl constatăm azi, dacă am 
fi fost creştini autentici. 
Bine aşezaţi în cre- 
dință, am fi rezistat 
campaniilor de mani- 
pulare, „corectitudinii 
politice“, asalturilor 
feminismului şi mane- 
vrelor de aţiţare a sim- 
țurilor. Dar realitatea a fost alta. 
Sociologul Ernest Bernea ob- 
serva, cu decenii în urmă: „Femeia 
de azi fuge de cămin, fuge de casti- 
tate, fuge de maternitate, toate ele- 
mentele definitorii ale naturii sale. 
Viaţa ei sufletească e prea mult an- 
gajată în senzaţie şi plăcere şi prea 
ruptă de o activitate a spiritului, 
unde în trecut ea a excelat.“ 
Bărbatul de azi se maturizea- 
ză tîrziu, evită să-şi asume res- 
ponsabilități şi e sclavul plăcerii, 
la rîndul său. 
Numai o conștiință creştină 
scapă acestei sinistre matrici a 
post-modernităţii. Ii 


Director 


COILANUIBINUI IERIZINUI 


Redactor-Șef 
RĂZVAN CODRESCU 


Senior Editor 


PAUL GHIŢIU 


Redactori 
MIHAIL ALBIŞTEANU 
ALINA IOANA DIDA 
MĂDĂLIN IACOB 
CONSTANTIN MIHAI 


Colaboratori permanenți 
IOAN BUCUR 
ELENA DULGHERU 
LAURENȚIU DUMITRU 
GEORGE ENACHE 
PAUL S. GRIGORIU 
OVIDIU HURDUZEU 
SORIN LAVRIC 
PAUL NISTOR 
VIOREL PATRICHI 


DAN PURIC 
TEODORA ROŞCA 
DAN STANCA 
CĂTĂLIN TÎRCOLEA 
LILIANA URSU 


Fotografii 
IRINEL CÎRLĂNARU 
GEORGE CRASNEAN 


Documentarist 


RADU GREUCEANU 


Secretar de redacţie 


NICU BUTNARU 


Design & DTP 
VALENTIN DAN 


Ediţie pe internet 
www.rostonline.org 


IONUȚ TRANDAFIRESCU 


Anul IX e Numărul 102 «e Octombrie 2011 


Fotografiile reproduse pe copertele 1 şi 4 sînt realizate de Irinel Cîrlănaru 


Editor Asociaţia „Rost“, Calea Vitan nr. 242, sector 3, București 


Corespondenţă O.P. 23 — C.P. 27, sector 6, Bucureşti Telefon 0740.103.621 


Email redactiaerostonline.org ISSN 1583-6312 
Tipar Grupul de presă şi tipografie ROMPRINT 


Reproducerea articolelor apărute în revista ROST este permisă numai cu acordul scris al 
redacţiei. Revista este difuzată în ţară şi în comunităţile româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


„FĂRĂ SĂ 
NE DĂM SEAMA, 
EXORCIZASERĂM 
MOARTEA!“ 





„NOUL ADAM” ŞI „NOUA EVĂ= 
O ALTĂ PARADIGMĂ A 
DIVIZIUNII SEXUALE 





AGORA 
Sinucidere de plăcere 
de Claudiu Târziu 1 


Dispar femeia femeie 
şi bărbatul bărbat? 
de Mădălin lacob 10 


Democraţie —- doar 
un cuvînt frumos 


de Mihail Albişteanu 16 
Barbarii marilor oraşe 

de Radu Preda 21 
Tăcerea României 

de Paul Nistor 24 
ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 


Isabela Aivăncesei, jurnalist 
Mihail Albişteanu, profesor de 
istorie, doctorand, publicist 
Demostene Andronescu, poet, 
istoric şi publicist, fost deţinut 
politic, ultima carte publicată: 
Reeducarea de la Aiud. Peisaj 
lăuntric (2009) 

loan Bucur, publicist 



















REPERE dd 22) 
La 


Li 


, a fost prizonier timp de aproape în sertar pină la 
$ RĂZVAN CODRESCU 10 ani în lagărele sovietice, iar : munismului, a fo 
Suna codenonijeertotiie îp apoi deţinut politic timp de 5 ani la Concursul UNI 
în temniţele comuniste din Ro- ocupind în final locul 
: „George Fonea, Radu Mărculescu, mânia, se ținea pînă acum vreo peste o sută de picse concuren 
si * Aurel State, Nicolae Cojocaru, . trei ani, cind l-am văzut pentru te (locul întii avea să-l 
Gabriel Constantinescu, Puiu - ultima dată (era, între altele, acel an, ca o anticipare a 
“Atanasiu... - nume de eroi ce vechi colaborator al Punctelor 





AGORA 


s-ar e cuveai RER eze în ma 
nualele de ontemporană 
a Românici, să care azi vislesc 


cardinale), încă destul de bine 
Su greu pr ; mocirla uitării ro 
neşti... Ei sint floarea de foc 


unct d ştii a Ali 
i 5 Ic are adu Mărcule 
și împlii pe î ri 2 
a unei generaţii care n-a trecut sila mi i triere ia şipe toriul Teatrului Radiofoni „E 
> 


doar prin temnițele de acasă, ci — cea creatoare, cutare Dumnezeu difuzată în premieră în vara | 

„catineri ofițeri ai Armatei Regale l-a binecuvintat din plin. 1994, in adaptarea și i IT TI7Ţ rm 

Emerit. AER pe ega iimatne, „Pat Ia DOAR UN CUVINI 
E : 


în cecă ce ei numeau » războiul - memorialist, eseist, traducătoi 
FRUMOS... 


+ Sfint” sau „cruciada” impotriva - fostul of ofițer artilerist de pe fron 
„ bolşevismului — au făcut, după tul de răsărit, licenţiat în Litere 


2 A picu bisericesc, dr amă atarg, 


e + + 23august 1944 teind au fost tră şi Filosofie, rămine în faţa lui 
.7 84 pa Ei . 2 > daţi de propriul lor rege şi pără- Di zeu şi în amintirea noas- în puritatea ncostentativă a! 
meinorialist, estist, 4 1 - siţi în ghearele fiarei asiatice), .. tră mai nedesăvirşită un martor - ției'ortodoxe (avem de la eh 
tradufător, veteran de săyboi, | că î ani grei de lagăr prin bolgiile — jertieinic și harismatic alcontor- . altele, un bun e 


siberiene, pină dincolo de Cer- - sionatei istorii a secolului XX, iar 
cul Polar. Golgotei lor „de sub cărţile sale de memorii, Pătimiri 
aurore boreale” avea să-i urme- și iliminări din captivitatea so- definitorie pină la capăt 
ze, la repatrierea tirzie, Golgota - vietică (Editura Albatros, Bucu- - viaţa și lucrarea lui Radu 
sinistră „de sub stelele Polului rești, 2000; reeditată În 2010 la 
Getic”, teroarea, wreeducări- Humanitas) și Mărturii pentru v 
le”, munca silnică și domiciliile - „Judecata de apoi”... adunate 


teologic despre £ 


„Vine iarăși primăvara...*. Nu, nu mă | 
fost pa = into: irele  - şi în revista ROST), a = MIHAIL ALBIȘTEANU 


refer la cea din climatul temperat, tot mai 
meteorică și ea, este drept, ci la una dintre 
acele „primăveri“ care „intervin“ din cind 
în cind în istorie, Ne amintim, destul de 

















România, ad 






este pers alitatea exemplară 5 „obligatorii de acasă, pi „din Gulagul românesc (Editura recent, de „primăvara de la Praga“ (1968), 
jumătatea anilor '60, c cind tinerii Aldine, București, 2005), rămin iar sai denumit: de „pvimăvara popoaralosi 
căreia îi închinăm acest Da | 7 71 de altădată aveau de-acum tim: “ printre cele mai bune din catego- DS » de »p! a pop! 


(1848). În 1989, evenimentele din Europa 
Centrală şi de Est au avut loc toamna, 
altfel a fost tot un fel 


a C: E a | :--** “plelecărunte şi trupurile betegite — ria lor. Nu mai puţin remarcabil 
număr al reVăstei. > > “sub zeghi. Şi totuşi mulți dintre este însă volumul său de Teatru 
*- velau supravieţuit comunismului | (cu piesele Meşterul-făra-nume 

şi, după ce-și scriseseră epopeea | și Magog) apărut la Editura Vi- - 7 

cu singe, au apucat să și-o scrie și _truviu în 1992. Poemul dramatic 

Fi cu cerneală, dublindu-și vocaţia  Mejterul-fără-nume (amintind de 

"m  eroicăatinereţii cu vocaţia măr- „mitul dramatic“ blagian sau de 

turisitoare a virstelor senioriale. teatrul mitico-poetic al lui Vale- 

S-au dus, unul cite unul, drepți - riu Anania), elaborat la Văratec 

pină la capăt şi, imi place să cred, spre sfirșitul anilor '60 şi păstrat 

“cu sentimentul mingiietor al d da- 
toriei implinite. 

3. Şi lată că, în total c; in al ă = - 


de „primăvară“... 

Acum, lumea 

tirziu, spre o veșnicie de re este martoră 

care sintem tot mai puţin vred=. 

nici, cum i fost pe petrecut pe 13 iu- 
la 





la „primăvara 
arabă“. Să vedem 
însă cui se 
datorează această 


verii care a trecul, nc-a părăsit, 
1 virsta.de 96 de dni, şi Radu „primăvară“ 
Mărcolescu, „veteranul vetera- prelungită... 


a: din lagărele ice, cum 
s-a spus Deşi a făcut frontul şi 





| tumii români 








<— 
ROST 192 





REPERE LITERATURĂ DECANTĂRI 


Radu Mărculescu. Cruciatul Poezie Ora Perlei 
de Răzvan Codrescu 30 8 sonete de Dan Stanca 7/5) 


De la judecata istoriei de Valentin Dan 56  Riturile de trecere 
la Judecata de Apoi Proză de Sorin Lavric 74 
de Demostene Andronescu 32  Fărăsănedăm seama, Revolutia sexuală 


, Sie - | 3 
Interviu cu Laura Vasiliu exorcizaseram moartea: made in Hollywood 
de Isabela Aivancesei 36 de Radu Mărculescu 68 de Elena Dulgheru 76 


O nouă paradigmă Revista presei 
a diviziunii sexuale de Radu Bălaşa 80 
de Răzvan Codrescu 42 


Erosul care mişcă lumile 
de Viorel Roşca 46 


Emancipare şi perversiune 
de Răzvan Codrescu 50 


Şah la moşternirea lui Kinsey 
de Alina loan Dida 56 


Afacerea Roşia Montană 
de loan Bucur 58 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
Răzvan Codrescu, scriitor, ultima carte Mădălin lacob, jurnalist Radu Preda, lector universitar, U.B.B. 
publicată: Crucile pustiei: poeme neptice (2010) Sorin Lavric, scriitor, traducător, doctor Cluj-Napoca, doctor în teologie, publicist, 
Valentin Dan, art director în filosofie, ultima carte publicată: 10 ultima carte publicată: Revenirea lui 
Alina loana Dida, medic, traducător, a eseuri (2010) Dumnezeu. Studii social-teologice (2011) 
tradus Revoluţia franceză, de Albert Soboul Paul Nistor, doctor în istorie, cercetător Viorel Roşca, profesor, publicist 

Elena Dulgheru, critic de film, jurnalist, la Institutul „A.D. Xenopol!” — laşi, autor al Dan Stanca, scriitor, ultima carte 

poet, traducător, autor al volumelor: volumului Înfruntînd vestul. PCR, România publicată: A doua zi după moarte (2011) 
Tarkovski. Filmul ca rugăciune - Premiul lui Dej şi politica americană de îngrădire a Claudiu Târziu, jurnalist 

Uniunii Cineaştilor (2002) şi De vorbă cu comunismului (2005) 

Marina Tarkovskaia (2004) 


AGORA 


DIAL 
98) 


CITITORII 


Întâi de toate, vă mulţumim foarte mult celor care 
ne-aţi transmis reacţii referitoare la noul format al 
revistei ROST. Numeroasele scrisori și mesaje pe 
e-mail în care sîntem felicitaţi pentru conţinutul şi 
pentru grafica publicaţiei ne-au întărit convinge- 
rea că sîntem pe drumul cel bun și ne-au bucurat. 
Nu este doar satisfacția că răspundem bine aştep- 
tărilor dvs., ci e şi o confirmare a intuiţiei noastre 
că autenticii conservatori ştiu să preţuiască un 
mesaj de calitate într-un veşmînt de calitate. Ne 
bucură și faptul că mesajele de mulțumire şi încu- 
rajare n-au venit numai de la tineri, ci şi de la mulți 
oameni maturi sau vîrstnici. O tînără pictoriţă ie- 
şeancă, de pildă, ne-a emoţionat cînd ne-a scris că 
nu numai ea apreciază în mod deosebit noua față 
a ROST-ului, ci şi bunicul ei, octogenar şi fost de- 
ținut politic. De asemenea, o serie de profesionişti 
ai gazetăriei, de la şefi de publicaţii la redactori, şi 
de la designeri la tehnoredactori și tipografi ne-au 
împărtăşit bunele lor impresii despre noul ROST. 


N-au lipsit nici criticile şi observaţiile, care, de 
asemenea, ne ajută să facem o revistă mai bună. 
Bunăoară, d-l Mircea Dăncescu din Cluj, cititor 
vechi al ROST, după cum ne asigură, ne-a scris: 
„Conţinutul revistei este bun, dar am dori să fie 
mai incisiv, spunînd lucrurilor pe nume mai ca- 
tegoric, căci drumul pe care mergem ne duce la 





Această pagină este dedicată dialogu- 
lui cu dvs., cititorii noștri. Vă așteptăm 
aşadar opiniile privitoare la revistă, la 
subiectele pe care le tratăm sau la su- 
biectele pe care credeţi că ar trebui să 
le abordăm, vă aşteptăm sesizările, su- 
gestiile, observaţiile. Ne puteţi scrie atît 
prin poșta clasică, la OP 23, CP 27, Bu- 
curești, cît şi prin poşta electornică, la 
redactia erostonline.org. Vă vom răs- 
punde tuturor, fără îndoială, în speranţa 
că dialogul nostru va fi roditor și de natu- 
ră să aducă un plus de valoare publicaţiei. 


prăpastie. [...] Nu renunţaţi la rubrica «Idei, vorbe, 
fapte». Îi mulțumim. Cît despre tonul nostru, unii 
sînt de părere că am fi prea radicali. lar rubrica de 
care pomeneşte d-l Dăncescu n-a dispărut, doar că 
are o prezentare mai prietenoasă acum, chiar între 
primele pagini. Un monah de prin părţile Moldo- 
vei, căruia nu sîntem autorizaţi să-i dăm numele, 
ne-a trimis o întreagă listă de observaţii referitoare 
atit la conţinut, cât şi la aşezarea în pagină. Unele 
îndreptăţite, de care vom ţine cont. Altele însă par- 
că făcute numai de dragul criticii. Una peste alta, 
călugărul nostru părea mai mulțumit cu vechea 
haină a ROST. Ăsta da conservatorism! 


Mai mulţi cititori ne-au sesizat că nu au găsit re- 
vista la chioșcurile de presă din oraşele lor (Bu- 
cureşti, Limişoara, laşi). Revista a fost distribuită 
în toată țara, dar nu la toate chioșcurile existente 
în fiecare oraş şi e posibil să nu o fi căutat unde 
trebuie. Pentru o distribuţie mai bună trebuie să 
creştem tirajul mai mult şi o s-o facem, dar numai 
pe măsura comenzilor primite din teritoriu. După 
cum cititorii noştri mai vechi ştiu, această publi- 
caţie nu este o afacere, ci o întreprindere bazată 
pe voluntariat, deci nu ne putem aventura în chel- 
tuieli suplimentare fără o certitudine, fie şi firavă. 
Cea mai bună modalitate de a vă procura revista 
rămîne tot abonamentul. 


Reamintim celor care doresc să colaboreze la ROST că textele trebuie culese pe computer, 
atent corectate, să aibă cel mult 7.000 de semne (cazurile în care subiectul necesită un spaţiu 
O mai mare vor fi discutate punctual), scrise la un rînd, cu corpul de literă 12. 


ROST 102 


MARTORII VEACULUI 





OSEMINTELE a patru mucenici din temnița 


comunistă de la Ig. Ocna au fost deshumate, la DATORIE EXTERNA DE 
începutul lunii septembrie a.c., de o echipă de i [010% 91207.11 87:%:491=0 91:35 40]:(e) 


cercetători a Centrului de Investigare a Crimelor 
Comunismului din România (CICCR). Istoricii au ACUM 21 DE ANI, România nu avea nici un 
făcut săpături pe cîţiva metri pătraţi în fostul cimi- dolar datorie externă. Astăzi, se apropie de 
tir al puşcăriei, acum aparţinînd parohiei ortodoxe pragul psihologic de 100 miliarde euro. Mai 
„Sfinţii Constantin şi Elena“. Doar o mică parte a precis, la 1 august a.c. datoram 96,1 miliar- 


acestui cimitir a rămas nefolosită de parohie. În de E e EEE EI ET 
. SN A ria extern 
rest, în vechile morminte de deţinuţi au fost înhu- o pu iza ea da asa at 00 lili Ja tie 


la a ani i n (adică cea cu scadenţa la mai mult de un 
mați alți şi alți decedați din oraş. Să, AR 
Ap Neu AI A an) s-a dublat în perioada crizei economice 
„Martirii rezistenţei anticomuniste au fost în- 


ti fără nici Po Re pe El mondiale: a urcat de la 38,7 miliarde euro în 
gropați iără nici un semn distinctiv, dar sint ușor 2007, la 75,8 miliarde euro la finele prime- 


de recunoscut pentru că au fost depuşi în gropi goi lor şapte luni din 
şi fără sicrie — a declarat arheologul Gheorghe Pe- acest an. 
trov, voluntar în CICCR. Datoria externă 
Săpăturile sînt menite descoperirii rămășițelor î pe termen scurt a 
pămiînteşti ale lui Valeriu Gafencu - supranumit a ee depăşit recent 20 
Sfîntul Închisorilor —, la cererea surorilor acestuia. 95 / O miliarde euro, pe 
Valeriu Gafencu ar fi mai lesne de găsit, pentru că, la matii fondul unui ritm 
rugămintea lui, făcută cu limbă de moarte, cînd a ră- Bi i - // de creştere de 12% 


posat un camarad i-a pus în gură o cruciuliță de argint. m | ia față de 31 decem- 
Acţiunea arheologilor a fost binecuvîntată de STR brie 2010, creştere 
PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Arhie- de trei Cl ai 
piscopiei Romanului și Bacăului, și sprijinită de pidă față de Ei 
Primăria Târgu-Ocna. Lucrările vor fi reluate în i igual 
primăvară. (B.1.) şi lung. (C.G.) 





ROST 102 5 





SECUII ATACĂ 
STATUL ROMÂN CU 
CONSTITUȚIA UE 


CONSILIUL Naţional Secuiesc 
(CNS) a decis să strîngă un mi- 
lion de semnături de la cei care 
doresc autonomia etnică a aşa- 
numitului „ţinut secuiesc“ şi de 
a cere Uniunii Europene recu- 
noaşterea acestei noi entități, în 
baza unei prevederi a Tratatu- 
lui de la Lisabona. Semnăturile 
pot veni nu numai din partea 
cetăţenilor din Harghita şi Co- 
vasna, ci și a celor din Ungaria! 

CNS a trimis deja guver- 
nului român o petiție în care 
anunță că acţionează în baza 
unei clauze a Tratatului de la 


Lisabona al UE, pentru a ob- 
ţine autonomia, după modelul 
catalan. 

Tratatul de la Lisabona, cu- 
noscut în faza de proiect sub 
numele de „Iratatul de Refor- 
mă, este în fapt Constituţia UE. 
Textul tratatului a fost finalizat 
în urma unui summit neofici- 
al la Lisabona la 19 octombrie 
2007, iar la 13 decembrie 2007 
a fost semnat de către reprezen- 
tanţii celor 27 de state membre 
ale UE, inclusiv România. 

Dinspre guvernul Boc nu se 
aude nici o reacţie. (L.N.) 


VA IEŞI 
MAREA 
BRITANIE 
DIN UE? 


120 DE PARLAMENTARI 
ai Partidului Conservator (la 
putere) şi 50 de deputaţi labu- 
rişti (opoziţie) au format un 
„task-force“ pentru a convinge 
cabinetul lui David Cameron să 
retragă Marea Britanie din Uni- 
unea Europeană. Recent, grupul 
parlamentarilor conservatori eu- 
rosceptici a cerut premierului să 
vină cu un plan clar de ieșire a 
regatului din UE. Iniţiativa este 
motivată în principal de temeri- 
le privind impactul crizei euro 
asupra Marii Britanii, potrivit 
Daily Mail. 

Liderul informal al grupului 
euroscepticilor, George Eustice, 
a declarat: „Criza din cadrul Eu- 
rozonei determină toate cele trei 
partide [opoziţia laburistă şi co- 
aliția guvernamentală a conser- 
vatorilor şi liberalilor - n. red.] 
să lucreze împreună pentru a ne- 
gocia o nouă relaţie între Marea 
Britanie şi Uniunea Europeană“. 

Ministrul de Finanţe George 
Osborne a afirmat şi el că timpul 
pentru a rezolva criza Eurozonei 
se apropie de sfîrşit. De altfel, chiar 
şi premierul Cameron, care se de- 
scrie drept „un eurosceptic prac- 
tic“, a promis că va renegocia cu 
Bruxelles-ul regulile privind piața 
muncii și piața financiară. (B.1.) 


BY-Yi[e| 
Cameron 





ROST 102 


N sa desi Mt 


OMAGIU LA 130 DE ANI DE 
LA NAȘTEREA LUI BACOVIA 


EDITURA „BABEL* din Bacău şi-a 
propus să marcheze aniversarea a 130 
ani de la nașterea lui George Bacovia, 
lansînd, pe cheltuială proprie, trei lu- 
crări importante: Opere, de George 
Bacovia, În jurul lui Bacovia, de Con- 
stantin Călin, Bacovia, contemporanul 
nostru, de loan Neacşu. 

Prima lucrare reproduce cuprinsul 
volumelor Plumb (București, 1916), Scîn- 


cronologic) corespund, în ansamblu, 
ciclurilor „Poezii“, „Din periodice“ și 
„Postume (I, II) din Opere (Bucureşti, 
1978). „Proza“ reproduce pe cea din Bu- 
căți de noapte (Bucureşti, 1926), Opere 
(Bucureşti, 1944) şi Opere (Bucureşti, 
1978), confruntată cu publicaţiile în care 
a apărut prima dată şi cu manuscrisele 
(în cazul „Impresiilor de roman“). 
Editorii îşi motivează demersul prin 


tei galbene (Bacău, 1926), Cu voi... (Bucureşti, 1930), 


Comedii în fond (Bucureşti, 1936), Stantțe burgheze 
(Bucureşti, 1946), Poezii (Bucureşti, 1956), confrun- 
tate cu toate celelalte ediţii antume. Ciclul „Stanţe 
şi versete“ (ordonat după sumarul din manuscrise) 
şi ciclul „Poeme ocazionale şi alte versuri“ (dispus 


CU PRILEJUL sărbătorii Cuvi- 
osului Dimitrie cel Nou, Ocroti- 
torul Bucureştilor, în dimineața 
zilei de luni 24 octombrie 2011, 
capul Sfîntului Apostol Andrei, 
Ocrotitorul României, va fi adus 
de la Patras (Grecia) de către o 
delegaţie a Bisericii Ortodoxe a 
Greciei, anunţă Patriarhia Ro- 
mână. 





Sfintele Moaşte ale Sf. Ap. 
Andrei se vor afla pe Dealul Pa- 
triarhiei pentru a fi venerate de 
credincioşi pînă în ziua de vineri 
28 octombrie 2011, ora 12.00. În 
continuare, cu prilejul proclamă- 
rii canonizării Sfintului Ierarh 
Andrei Șaguna, Mitropolitul 
Transilvaniei, în după-amiaza 
zilei de 28 octombrie 2011, capul 


faptul că au ajuns în biblioteci sau circulă încă prin 
librării numeroase volume cu versurile şi proza po- 
etului alterate de greşeli. 

Celelate două lucrări încearcă să aducă o mo- 
destă contribuţie la mai buna receptare a fenome- 
nului Bacovia. (R.B.) 





E Oa >= 
ba aut Data a SE TE GIS 





Sf. Ap. Andrei va fi dus în proce- 
siune la catedrala mitropolitană 
din Sibiu, unde va rămîne pînă pe 
29 octombrie 2011. 

În seara zilei de 29 octombrie 
2011, capul Sf. Ap. Andrei va fi 
dus în catedrala arhiepiscopală 
din Alba Iulia, unde va rămîne 
pînă în după-amiaza zilei de 31 
octombrie 2011. (A.P.,) 


ROST 102 (i 


AGORA 








* Cp, 





GERMANIA a scos în afara 
legii „Organizaţia de ajutorare 
a deţinuţilor politici“ (HNG), 
care sprijină deţinuţii politici de 
extremă dreaptă din închisorile 
germane, transmite BBC. 
Ministrul de Interne Hans Pe- 
ter Friedrich a declarat că grupul 
era „rasist, antisemit“ şi repre- 
zenta „o ameninţare pentru soci- 
etatea şi constituția Germaniei . 
Potrivit autorităţilor germane, 
HNG, fondată în 1979, era cea 
mai mare asociație neonazistă din 
ţară, avînd peste 600 de membri. 


i NEONAZIŞTI 
SI GERMANI 

î  SCOŞI ÎN 
da AFARA LEGII 





„Nu este normal ca prizonierii să 
fie susținuți în poziţia lor agresi- 
vă față de libertate şi democraţie. 
HNG îi susţine pe cei care resping 
statul democratic, constituțional, 
şi glorifică naţional-socialismul“, 
a declarat ministrul de Interne al 
Germaniei. 

În schimb, este foarte normal 
ca foştii nomenclaturişti comu- 
nişti, ofiţerii de poliţie politică 
din timpul comunismului din 
RDG şi colaboratorii lor să fie 
liberi şi să facă în continuare po- 
litică la cel mai înalt nivel. (R.B.) 


o) uulot 
DEMOGRAFICĂ 
0204 4:97. V/.t 
BUGETUL 


LA RECENSĂMÎNTUL de probă, desfaşurat în 
perioada 7-16 mai a.c., s-a constatat că populaţia 
României a scăzut cu circa 1,5 milioane persoane 
față de 2002 (cînd a avut loc ultimul recensămînt) 
şi mai are puţin pînă va cobori sub pragul de 20 
de milioane. 


Dacă mai sîntem sau nu peste acest prag vom 
afla la recensămîntul ce se va desfășura în peri- 
oada 22-31 octombrie 2011 în toate statele Uni- 


unii Europene. De această dată, nu vor fi luate 
în calcul persoanele care lipsesc din ţară de mai 
mult de un an. 

Finanţele româneşti au început deja să întrevadă 
la orizont un dezastru bugetar motivat demografic. 
Numărul celor care intră în activitate şi vor putea să 
plătească impozite a scăzut considerabil în ultimii 
ani, dar marea prăbușire se profilează pe final de 
deceniu. 

Fascinaţi de afaceri sau de obţinerea unor locuri 
de muncă mai bine plătite, românii au cam uitat să 
procreeze. INS a scos în evidenţă că doar o treime 
dintre gospodării mai au în componenţă minori. 
Aproape o cincime includ doar un singur copil, 
insuficient pentru refacerea populaţiei, iar a noua 
parte au doi copii. Doar ceva mai mult de 3% dintre 
familii au trei copii. 

Deja avem o mare problemă cu plata pensiilor 
şi cu nivelul acestora, deşi sistemul este susținut 





ROST 102 


ÎN CHESTIUNEA 
REGALITĂŢII, PDL 
ESTE TOT FSN 


REGELE MIHAI I al României 
împlineşte 90 de ani în această 
toamnă. Mai mult ca să zgîndăre 
puterea, decît din respect pentru 
Majestatea Sa, opoziţia a propus 
ca Regele să fie invitat în plenul 
Parlamentului pe 25 octombrie, 
pentru a da un mesaj către ţară. 
Motivația contează mai puţin. 
Important este dacă Regele me- 
rita un asemenea omagiu. Căci 
consecinţele politice ale prezen- 
ței sale în Parlament probabil că 
vor fi nesemnificative. 

În loc să aprobe această iniţi- 
ativă, indiferent de sentimente- 
le preşedintelui Traian Băsescu 
față de Casa Regală, PDL s-a opus 
oțărît. Votul negativ din Birou- 
rile permanente reunite ale Se- 





natului şi Camerei Deputaţilor a 
fost urmat de declaraţii belicoa- 
se. Băsescu, altminteri cumătrul 
unui „prinț nerecunoscut de 
Casa Regală, a spus că „bietul 
ex-rege“ a fost atras într-un Joc 
politic cu Dan Voiculescu şi PNL. 
Liderul deputaţilor PDL Mircea 
Toader s-a vrut ironic: „Mai bine 
îl invitam la un pahar de vin. 
Iar loan Oltean, secretarul gene- 
ral al PDL, s-a arătat îngrijorat: 
„Dacă mîine vine regele Cioabă 
şi ne cere acelaşi lucru?, dînd o 
irefutabilă dovadă de inteligență 
şi cinste sufletească. 
Parlamentul a aprobat, to- 
tuşi, propunerea liberalilor de 
a-l invita pe Regele Mihai într-o 
şedinţă solemnă a Legislativu- 





| MARTORIIVEACULUI VEACULUI 





lui, în condiţiile în care UDMR 
a fost pentru, iar PDL s-a abținut. 
Merită menţionat că doar cinci 
parlamentari democrat-liberali 
au votat şi au fost pentru: Theo- 
dor Paleologu, Mihaela Popa, 
Cătălin Croitoru, losif Blaga şi 
Ştefan Drăgulescu. Înaintea vo- 
tului, Paleologu a spus că respin- 
gerea Regelui în Parlament ar fi o 
„ghiolbănie fesenistă“. Felicitări 
lui Toader, care astfel şi-a mai în- 
dreptat imaginea şifonată de glu- 
miţe politice neinspirate! (C.T.) 


în principal de către cei năcuţi în anii 70 şi '80, 
ani de politică natalistă. Scadenţa se apropie însă, 
iar situația se va înrăutăţi atunci cînd aceştia vor 
începe să iasă din activitate. 

Estimarea făcută acum și care urmează a fi 
confirmată la finele anului este că mai puţin de 
un sfert din totalul populaţiei îl reprezintă tinerii 
sub 20 de ani. 

Recensămîntul ne va răspunde la întrebarea 
cum şi la ce costuri de asigurări sociale vor mai 
putea cei intraţi recent în activitate să-i susţină 
pe cei care nu mai pot munci, din ce în ce mai 
mulți. 

După cum se vede, în materie de oameni, măsu- 
rile nu pot fi luate de pe o zi pe alta, iar consecinţele 
vor greva evoluţia în timp a economiei. Neglijată o 
vreme, politica demografică ar trebui cuplată rapid 
la politica de dezvoltare pe termen lung, interesul 
public fiind evident. (C.G.) 





ROST 102 9 


ileio):,t 


DISPAR FEMEIA FEMEIE 
ȘI BĂRBATUL BĂRBAT? 


Dan Ciachir, scriitor 


ÎN CĂUTAREA 
RAFINAMENTULUI 


PIERDUI 


Se ignoră faptul că încă din Ge- 
neză se precizează că Dumnezeu 
a făcut omul bărbat şi femeie. În 
istoria omenirii sînt însă perioa- 
de de decadenţă, în care nu se 
mai menţine acestă distincţie. 
Aşa s-a întîmplat şi în antichitate, 
aşa se întîmplă şi acum. Noi ui- 
tăm astăzi că de fapt comunismul 
este cel care a masculinizat poate 


10 


cel mai mult femeia. A împins-o 
astfel spre nişte meserii, cum ar fi 
şofer de camion, sudor, comisar 
(în Iugoslavia lui Tito erau cîteva 
faimoase), în temeiul acelui com- 
plex tehnologic pe care l-a avut 
Uniunea Sovietică în încercarea 
ei de copiere a Statelor Unite. 
Mai recent şi mai insidios s-a 
manifeatat feminismul, care nu 


întîmplător reizbucneşte la sfîrşi- 
tul anilor 80, o dată cu marxiza- 
rea şi chiar maoizarea tineretului 
prin mişcările din Franţa anului 
1968. Acest feminism este, de 
fapt, o carenţă a feminităţii. Nu 
întîmplător şi-a avut centrul de 
greutate în Statele Unite și în 
Anglia, țări protestante, unde, 
pe de o parte a înflorit psiha- 
naliza, pentru că lipsea Taina 
Spovedaniei, iar pe de altă parte 
lipsea modelul feminităţii care 
este Maica Domnului. Nu e un 
secret pentru nimeni că în fe- 
minism s-au evidenţiat femeile 
mai vitregite de soartă. Aici nu 
e vorba de o emancipare, ci de o 
deturnare a funcţiei fireşti a fe- 
meii, şi parcă şi de o efeminare 


ROST 102 








anchetă realizată de MĂDĂLIN IACOB 


a bărbatului, aspecte cărora eu 
Je găsesc origini confesionale și 
ideologice, după cum spuneam. 
Problema este de sărăcire on- 
tologică, pentru că nu se poate 
trece peste ce ne spune Geneza, 
peste această complementaritate 
dintre bărbat şi femeie. Mie unuia 
îmi place să constat, şi mai puţin 
să fac predicții. Din fericire, în 
lumea răsăriteană aceste tendin- 
ţe sînt mai puţin evidente. Văd 






ROST 102 


însă că păgînătatea ne dă lecţii, 
pentru că în celelalte spaţii, din 
afara lumii euro-atlantice, care 
a fost una eminamente creştină, 
această distincţie se păstrează. 
Pe genul acesta de oameni 
care sînt implicaţi în această 
problemă eu îi consider refuzaţi 
de bucuria existenţială a rapor- 
tului bărbat-femeie. Regretatul 
Alexandru Paleologu spunea că 
adevăratul scriitor nu trebuie 
să creeze personaje feminine, ci 


ANCHETĂ DE OPINIE 





femei pe care cititorul le poate 
admira şi de care se poate în- 
drăgosti. Pentru că, guvernată 
de gîndirea aceasta protestantă, 
anglo-saxonă, supersportivistă, 
lumea noastră pierde nişte rafi- 
namente ontologice răsăritene, 
ilustrate printr-o veche civiliza- 
ție, începînd cu cea precreştină 
greco-romană. Or, oamenii, cînd 
vor să facă bani, nu mai au timp 
de bucuria existenţei, nu se mai 
simt bine în pielea lor. E 


11 


AGORA 


Prof. univ. dr. Florin Tudose, psihiatru 


„FEMEIA JAPONEZĂ AVEA 
PARFUMUL EI, UNIC j 
PENTRU ÎNTREAGA VIAŢĂ“ 


Acest fapt rezultă din teoria revo- 
luţionară a egalităţii oamenilor 
promovată de Revoluţia france- 
ză, aplicată cu multă sârguinţă de 
feministele americane şi trans- 
formată în politică obligatorie 
de toate democraţiile lumii. În 
sine, egalitatea dintre sexe nu este 
în nici un caz un lucru rău, deşi 
biologic şi psihologic diferența 
este una care nu poate fi tăgădu- 
ită. Dacă apropierea dintre sexe 
(egalizarea) s-ar face în trăsă- 
turile pozitive ale fiecărui sex, 
aceasta ar putea să fie benefic; în 
schimb, învăţarea unor obiceiuri 
„masculine“ (în primul rînd fu- 


asemenea, se mai poate lua în dis- 
cuţie faptul că s-a admis un stil of- 
fice masculin. Dacă mai adăugăm 
T-shirt-urile unisex, încălțămin- 
tea unisex şi chiar deodorantul 
unisex, tabloul devine complet. 
Cine îşi mai aminteşte că fiecare 
femeie japoneză avea parfumul ei, 
unic pentru întreaga viaţă? 
Dezavantajul transformări- 
lor în stilul de viaţă al femeii se 
resimte în primul rînd prin scă- 
derea indicelui de natalitate: apa- 
riţia primului copil este amînată, 
femeia încearcă întîi să-şi conso- 
lideze cariera, iar al doilea copil 
rămîne adesea doar un proiect. 


DEZAVANTAJUL TRANSFORMĂRILOR 
ÎN STILUL DE VIAŢĂ AL FEMEII SE 
RESIMTE ÎN PRIMUL RÎND PRIN 
SCĂDEREA INDICELUI DE NATALITATE: 
APARIŢIA PRIMULUI COPIL ESTE 
AMÎNATĂ, IAR AL DOILEA COPIL 
RĂMÎNE ADESEA DOAR UN PROIECTII. 


matul, consumul de alcool, con- 
ducerea agresivă) de către femei, 
sau metrosexualismul la bărbaţi, 
pun semne mari de întrebare 
asupra beneficiilor egalităţii. 
Stilul de viață „unisex“ produ- 
ce avantaje importante din punct 
de vedere economic şi social. Fe- 
meile în funcții de răspundere sînt 
mai prudente şi mai ambiţioase, 
deoarece, în mod programatic, ele 
caută să-şi demonstreze nu doar 
egalitatea cu partenerii masculini, 
ci chiar, uneori, superioritatea. De 


12 


De asemenea, educaţia se deper- 
sonalizează de la virste foarte 
mici, femeile căutînd soluţii de 
tipul creşă, grădiniță, afterschool, 
făcînd în acest fel ca afectivitatea 
copilului să fie mai puțin modu- 
lată de „dragostea maternă“. 
Bărbatul modern - şi, evident, 
postmodern - nu se deosebeşte 
în lucrurile rele de bărbatul epo- 
cilor trecute. În plus, ca un rău 
suplimentar, bărbatul „recent“ 
este gata să adopte orice fel de 
comportament submisiv pentru 


a nu fi considerat că se comporta 
politically incorect faţă de femei. 
Cavalerismul, galanteria, serio- 
zitatea, curtoazia, generozitatea 
sînt caracteristici despre care 
bărbatul modern citeşte doar în 
cărţi, în eventualitatea că citeşte 
vreo carte şi că nu stă toată ziua 
să se joace pe internet. Paradoxal, 
bărbatul modern rămîne mult 
mai fixat în copilărie şi într-o 
adolescenţă prelungită față de 
bărbatul din epocile trecute. 
Familia modernă este sub o 
presiune centrifugă extraordina- 
ră. Funcţiile tradiționale ale fa- 
miliei sînt preluate de rețelele de 





socializare, de stat, şi de mass-me- 
dia. Pînă şi reproducerea se poate 
realiza artificial, iar unii prevăd 
că familia monoparentală va fi 
regula secolelor viitoare. Este o 
stupizenie şi o utopie negativă care 
ignoră esenţa etologică a compor- 
tamentului uman. Cu siguranţă, 
în acest caz, în mileniile viitoare 
vom vorbi despre bărbaţi ca despre 
o curiozitate a speciei umane, care 
a dispărut, nu lovită de meteoriți 
(ca dinozaurii), ci blocată undeva 
în spaţiul virtual. EI 


ROST 102 


Liana Stanciu, jurnalist 


ANCHETĂ DE OPINIE 


3059 9.8:39.V/.0:3N 
:3.0:0:7:0N000) SP 


za 
Du 
ce 


- 








Cred că şi eu pot fi inclusă în tipul acesta de fe- 
mei care s-au masculinizat foarte tare, dar cred 
că aceasta vine și din cauza bărbatului, din faptul 
că pe de o parte bărbatul, din pricina frustărilor, a 
încetat să mai facă anumite lucruri specifice lui, iar 
pe de altă parte din faptul că din ce în ce mai mul- 
te femei sînt singure. Apoi 


MASCULINIZAREA FEMEII 


ajung bărbaţi nu sînt în stare să-şi asume nimic, nu 
sînt în stare de nici o responsabilitate. 

Eu cred că singura soluţie, care nu văd să con- 
vingă însă pe multă lume, e întoarcerea la Dumne- 
zeu. Dumnezeu ne-a lăsat ca femeia să facă anumite 
lucruri, bărbatul alte lucruri, și împreună, comple- 

mentari, să facă ceea ce nu 


ţine cumva şi de faptul că EU CRED CĂ SINGURA poate face celălalt. Această 
femeile au început, prin lipsă de complementarita- 
ceea ce fac ele astăzi, să Pe SOLUŢIE ESIE te se răsfrînge în fel şi chip 
ţintească mai sus, şi acolo, INTOARCEREA LA asupra copilului. În mod 


mai sus, nu mai sînt bărbaţi 
la pretenţiile lor. 


DUMNEZEU. DUMNEZEU. 
NE-A LASAT CA FEMEIA SA 


teoretic, poţi spune că 
mama ar putea să-şi creas- 


Din păcate, bărbatul z că singură copilul. Dar 
român suferă de o blaza- FACA ANUMIIE 910) 193.9 P practic este imposibil, lipsa 
re cronică, trăiește o stare |5320:9:3:0N04 59.9 tatălui se vede, mai devre- 


generală de nemulţumire, 
care creşte pe an ce trece. 
Bărbaţii aveau alte preocu- 
pări înainte, erau vînători, 
generic vorbind, şi astăzi 
nu mai sunt — decât de fus- 
te, dar ăsta e un hobby; bărbaţii nu mai vor vînatul 
cel mai mare, s-au blazat, pentru că oricum nu mai 
mor de foame. Sigur, este și o greşeală a mamelor de 
băieţi, care îi cresc ca pe nişte domnişoare şi, când 


ROST 102 


LUCRURI, ŞI ÎMPREUNĂ, 
COMPLEMENTARI, SĂ 
FACĂ CEEA CE NU POATE 
FACE CELĂLALT. 


me sau mai tîrziu, în felul 
de a fi al copilului. Un copil 
sănătos la minte nu poate 
fi privat de nici unul din 
părinţi. Oricît s-ar strădui 
cutare părinte... Am văzut 
cu toţii copii crescuţi de un singur părinte şi nu e 
acelaşi lucru. Lipsa părintelui, a tatălui în speţă, se 
va vedea oricum, în tipul de sensibilitate, în tulbu- 
rările de comportament etc. BI 


13 





AGORA ANCHETĂ DE OPINIE 


Conf. Univ. Dr. lonel Ungureanu, teolog 


ÎNTELEGEREA 





Mai întîi trebuie să înţelegem că 
bărbatul şi femeia sînt distincți 
în faţa lui Dumnezeu, dar şi faţă 
de ceilalți. În ce constă distinc- 
ţia? În faptul că au roluri diferi- 
te atît unul faţă de celălalt, cît şi 
față de cei din jurul lor. Ambii 
sînt chemaţi la a avea o relaţie, 
în primul rînd, cu Dumnezeu, 
relaţie care are şi un numitor co- 
mun, dar şi distincţii foarte im- 
portante. Şi este esenţial astăzi să 
vedem care sînt aceste distincţii, 
deoarece înțelegerea lor se cam 
pierde în ultimul timp, iar acest 
lucru are consecinţe foarte rele, 
foarte grave. Ce anume se pierde, 
ce înţelegeri se uită? 

În primul rînd, se uită că exis- 
tă o ierarhizare a stărilor între cei 
doi, în sensul că bărbatului îi este 
caracteristică ascultarea, supu- 
nerea faţă de Dumnezeu, în mod 
special, căutarea voii lui Dumne- 
zeu şi a supunerii față de ea, iar 
femeia, pe lingă ascultarea față 
de Dumnezeu, are, ca o caracte- 
ristică a vieţuirii ei pămiîntești, 
şi ascultarea față de bărbat. Aici 
intervine ierarhia, fiind vorba de 
un primat al bărbatului; un pri- 
mat nu al puterii, ci unul al res- 
ponsabilităţii şi al slujirii. Aceste 


14 


ROLULUI 
EXISTENȚIAL 





efecte ale ascultării, a bărbatului 
față de Dumnezeu şi a femeii faţă 
de bărbat, sînt extrem de benefice 
asupra celor doi şi asupra copiilor 
lor, atît la nivelul vieţii lor sociale, 
cît mai ales al vieţii lor duhovni- 
ceşti. Cînd această ierarhizare 
dispare, apar şi crizele vieţii fa- 
miliale, care, după cum vedem, 
sînt extrem de prezente astăzi. 


EFECTELE 
ASCULTĂRII, 

A BĂRBATULUI 
FAŢĂ DE 
DUMNEZEU ŞI 
A FEMEII FAŢĂ 
DE BĂRBAT, 
SÎNT EXTREM 
DE BENEFICE 
ASUPRA CELOR 
DOI ŞI ASUPRA 
COPIILOR LOR. 


Această criză a familiei este de 
fapt o criză a persoanelor. Și dacă 
mergem mai departe, vedem că 
este vorba de o criză a înţelegerii a 
rolului fiecăruia şi o criză a făptu- 


irii, care urmează înţelegerii. De 
aceea perspectiva teologică este 
aceea a înţelegerii bine a rolului, 
stărilor, atitudinilor fiecăruia. 
În acest punct s-a ajuns din 
pricina mutaţiilor economice 
şi sociale din viaţa celor doi, în 
special din ultimii o sută de ani. 
Și neputînd să ne reîntoarcem în 
trecut, la ocupațiile tradiţionale 
ale bărbatului şi ale femeii, care 
se pliau pe înțelegerile despre 
care am vorbit, este bine, cu toate 
aceste mutații produse, să se facă 
în aşa fel ca din punct de vedere 
interior cei doi să caute înţelege- 
rea rolului şi a rostului lor. As- 
tăzi, dacă femeia are un job ase- 
menea bărbatului sau chiar mai 
presus decît acesta, îi este greu 
să intre în aşezarea interioară de 
care vorbeam, de ascultare a băr- 
batului, și de aici vor apărea mul- 
te neînțelegeri. Bărbatul este şi el 
supus unor derapaje specifice 
vremii noastre. Însă şi în aseme- 
nea situaţii, tot mai dese, se poate 
năzui spre stările de ierarhizare 
despre care vorbeam şi care se 
pot trăi între cei doi, atunci când 
există o bună înţelegere a rolului 
fiecăruia în relaţia sa cu Dumne- 
zeu şi cu cei din jur. =] 


ROST 102 


O colecţie pentru 
dreapta pomenire 

a martirilor români 

ai Crucii care 

au suferit şi au murit 
în temniţele comuniste 


E a LA RE ar e Ca Iu IL Ca a aa 


Constantin |. Stan 
Demostene Andronescu Crucea reeducării. 


Reeducarea de la Aiud. O istorie a reeducărilor 
Peisaj lăuntric. Memorii în temniţele comuniste 
și versuri din închisoare din România (1948-1964) 


|. Stan 


DEMOSTENE Se! Constantin 


za PTC SUA AIUD | 4 CRU CEA 
REEDUCĂREA £ A REEDUCARII 


PG AdrLĂUNIRIC 4 O istorie a „eeducărilor 


| = “tele comuniste 

PER i re în temniț e 4 

Memorii şi versuri din închisoa | RC din România (1948-1964) 
i -să | - 


Dumitru Bacu 
Pitești — centru de 


Marcel Petrişor 
Cumplite încercări, Doamne! 


reeducare studenţească Anii de mucenicie 


(ediția a IV-a) 





ai temniţelor comuniste 


Marcel Petrişor 


| ĂRI 
CUMPLITE ÎNCERCĂRI, 
DOAMNE! 


i i iste 
Anii de mucenicie ai temnițelor comun 


"AȘ 
FI TITENI 7 
TERISIIASP 


ULTIMELE APARIŢII TE AŞTEAPTĂ ÎN LIBRĂRII ŞI LA PANGARE 


AGORA 


DEMOCR AȚIE 


DOAR UN CUVINT 


FRUMOS... 





cc 


»Vine iarăşi primăvara... . Nu, nu mă 
MIHAIL ALBIŞTEANU 


mihail.albisteanurostonline.org 





refer la cea din climatul temperat, tot mai 





meteorică şi ea, este drept, ci la una dintre 
î Toate evenimentele mai sus 


acele „primăveri“ care „intervin“ din cînd amintite au vizat, oficial vorbind, 

A A A [ [ e e | t d U l. P Î 

în cînd în istorie. Ne amintim, destul de lie pi 00 lot Di soi 
practică de vechii atenieni, în 


recent, de „primăvara de la Praga“ (1968), condiţiile vremii (o societate 
A Ă IT de bazată pe existenţa sclaviei), sub 
iar mai demult, de „primăvara popoarelor (al aula Balul als ă atol 


(1848). În 1989, evenimentele din Europa gri isp pe 
Centrală și de Est au avut loc toamna, emisfera vestică, mai întîi timid, 

în secolul al XIX-lea, apoi 
altfel a fost tot un fel . Î 


tot mai viguros, după 
de „primăvară“... 















1918, pentru a-şi găsi 
plenitudinea funcţio- 


Acum, lumea nală după finalul celei 


x U de-a doua conflagrații 
ESI IN aRROLA Democracy H b erty mondiale. În special 
la „primăvara Ă nts Ce Li după 1865, SUA au 
Sci: a [9 eec fost considerate „bas- 
ar abă „Să vedem FE e edom f sp tion al democraţiei“ 
A w [. . . . | y 
însă cui se f han ces şi principala sursă de 
J J ual C export a acesteia, 
datorează această -a for al „la concuren- 
— | S __ţă (după 
»primavara E 
prelungită... 


16 


1945 - mai ales) cu exportul de 
„revoluţie“ al Moscovei. Eu con- 
sider că SUA, cu celebrul sistem 
bipartid, cu votul pe bază de elec- 
tori (ca în România secolului al 
XIX-lea, la colegiile electorale 3 
şi 4) şi cu preşedintele-premier 
reprezintă o formă mai puţin 
evoluată de democraţie indirec- 
tă. Pînă la urmă, însă, poate că 
forma este mai puţin importantă, 
atîta vreme cît spiritul democra- 
tic se manifestă. 


DUBLUL STANDARD 

Mă îndoiesc însă că în acest do- 
meniu poate funcţiona dublul 
standard - unul pentru interior 
şi altul pentru exterior. Decenii 
la rînd, SUA au susţinut econo- 
mic, financiar, militar, regimuri 
dictatoriale abominabile, precum 
şi regimuri autoritare, sau chiar 
unul cvasireligios (cel saudit), cu 
scuza necesităţii îngrădirii răs- 
pândirii comunismului în lume, 
timp în care cei care erau de altă 
părere, chiar ajunși la putere prin 
alegeri libere (vezi cazul Allende 
în Chile), au fost zdrobiţi fără 
milă de „campionii americani 
ai democraţiei. Aşa au fost spriji- 
niți (în mod cinic, atît timp cît au 
avut nevoie americanii) Pinochet 
în Chile, Noriega în Panama, for- 
țele „Contras“ în Nicaragua (îm- 
potriva guvernului legal, rezultat 
din alegeri, sandinist), regimul 
militar din Vietnamul de Sud - 
şi exemplele pot continua. Spri- 
jinul acordat regimului corupt al 
şahului, în Iran, a avut ca rezultat 
revoluţia islamică din 1979. Ur- 
marea? Statele Unite au înarmat 
Irakul lui Saddam Hussein, care 
s-a aruncat asupra Republicii 
Islamice. În războiul dintre cele 
două state (1980-1988) au murit, 
de ambele părţi, un milion de 
oameni, dar asta este probabil 
mai puţin important, cîtă vreme 
rezultatul vizat a fost atins: dis- 


ROST 102 


trugerea armatei iraniene, puse la 
punct de americani pentru şah, 
în schimbul petrolului ieftin. La 
doi ani distanţă, „prietenul iraki- 
an devenea un „dictator, atunci 
cînd ataca, la 2 august 1990, 
Kuweitul (gurile rele, palestini- 
ene, spun că la instigarea şi în 
urma asigurărilor date de amba- 
sadorul american la Bagdad, că 
SUA nu au nimic împotrivă). La 
fel se întîmplase mai înainte cu 
Noriega - din aliat al SUA, a de- 


e 


de ordin diplomatic pentru a apă- 
ra interesele aliatului israelian şi, 
în același timp, pentru a opri răs- 
pîndirea influenţei sovietice între 
arabi. Totuşi, sovieticii au deținut 
preponderența în lumea arabă, pe 
care au susținut-o în războaiele 
cu Israelul, din 1967 şi 1973. În 
1978 devenise clar că SUA își vor 
pierde principalul aliat din Ori- 
entul Mijlociu, pe şahul Iranului, 
contestat în stradă de sute de mii 
de demonstranți, aflaţi în grevă 


CĂDEREA „CORTINEI DE FIER“, ÎN 1089, 
A ARUNCAT ÎN DEGRINGOLADĂ LUMEA 
ARABĂ SOCIALISTĂ, PÎNDITĂ TOT MAI 
MULI (CA ŞI ALIAȚII SUA, DE ALTFEL) 
DE SPECTRUL ISLAMISMULUI. 


venit „traficant de droguri , deși 
anchetele Congresului au dovedit 
clar că CIA a folosit banii din stu- 
pefiante pentru a susţine gherilele 
„Contras“ nicaraguane. 


PÎNĂ LA 
„PRIMĂVARA ARABĂ“ 


Și, plecînd de la lăcomie şi de- 
mocraţie, ajungem la „primăvara 
arabă . Ca s-o înţelegem, trebuie 
să ne aplecăm asupra rolului pe 
care SUA l-au avut în regiune, 
după 1945. Trebuie amintit mai 
întîi că SUA au acţionat, de co- 
nivenţă cu URSS şi Marea Brita- 
nie, pentru recunoaşterea statu- 
lui Israel, în 1948. Apoi, SUA au 
încercat să tuteleze relaţiile ara- 
bo-israeliene şi să pună mîna pe 
rezervele de petrol ale regiunii, în 
defavoarea muribundului Impe- 
riu britanic, lucru pe care l-au fă- 
cut fără nici o remușşcare, uneori 
chiar alături de sovietici şi împo- 
triva intereselor de moment ale 
Israelului — vezi cazul Suez, 1956. 
După ce s-au instalat în regiune, 
au făcut o întregă echilibristică 


prelungită. Ceva trebuia făcut 
urgent pentru a proteja Israelul. 
Este momentul acordurilor de la 
Camp David (septembrie 1978), 
urmate de tratatul de pace israe- 
liano-egiptean (1979). Egiptul se 
adăuga astfel pe lista de stipen- 
dii americane, alături de Israel 
şi de monarhiile arabe din Golf. 
URSS îşi păstra influenţa în Siria, 
Libia şi „prelua“ Iranul, în timp 
ce Saddam trecea în tabăra ame- 
ricană. Afganistanul şi (ulterior) 
Libanul deveneau curînd două 
crize fierbinţi ale Războiului 
Rece, în timp ce Libia era bom- 
bardată (aprilie 1986) de aviația 
americană. 

Căderea „Cortinei de fier“, în 
1989, a aruncat în degringoladă 
lumea arabă socialistă, pîndită 
tot mai mult (ca și aliaţii SUA, de 
altfel) de spectrul islamismului 
de provenienţă iraniană, saudită 
(camuflat) sau pakistaneză (din 
zona tribală paştună); să amin- 
tim însă că Islamabadul a spri- 
jinit şi fățiș gruparea islamistă a 
talibanilor, în Afganistan; de > 


17 


AGORA 


notat: împotriva intereselor ira- 
niene (Pakistanul a fost şi a ră- 
mas un aliat al Washingtonului). 
Războiul din Golf (1991) a arătat 
lumii că SUA deveniseră unica 
superputere mondială; sistemul 
bipolar se prăbuşise. Reacţia con- 
servatorilor de la Moscova (au- 
gust 1991) era tardivă şi a grăbit 
colapsul URSS (decembrie 1991). 
Pe acest fundal s-a încheiat trata- 
tul de pace israeliano-iordanian 
din 1994 şi s-a desfăşurat sum- 
mit-ul de la Camp David, în iulie 
2000, cu participare israeliană, 
palestiniană şi americană. 

Cu un nou preşedinte în Rusia 
(Putin), total diferit de predece- 
sorul său, şi cu o Chină în creş- 
tere fulminantă de formă, SUA 
au hotărît, în 2001, să profite de 
avantajul de (încă) unică superpu- 
tere şi să pună definitiv piciorul 
în Orientul Mijlociu, atît pentru 
accesul la resurse, cît şi ca moda- 
litate de a soluţiona problema se- 
curităţii Israelului. Mai era nevoie 
de un „cîrlig“ și acesta le-a venit 
„din cer“, pe 11 septembrie 2011. 
Începînd de atunci, masca demo- 
craţiei a început să alunce treptat, 
dînd la iveală un chip destul de 
hîd. „Lumea nu va mai fi nicioda- 
tă la fel“, spunea, în cunoștință de 
cauză, preşedintele George Bush 
jr., după respectivele atentate. La 
26 octombrie 2001, „Patriot Act“ 
restrângea drastic libertăţile ame- 
ricanilor de rînd, sub pretextul 
legislaţiei antiterorism. lar dacă 
în interior renunți la libertate în 
schimbul „securităţii“, păi în afa- 
ră chiar nu îţi mai pasă de nimic! 
După atacarea Afganistanului 
(război de mare succes, care du- 
rează deja de 10 ani), administra- 
ţia Bush a decis să invadeze Ira- 
kul, în 2003, pe motiv că deţine 
arme de distrugere în masă (deşi 
SUA nu au avut de obiectat, în anii 
'80, cînd Saddam a folosit armele 
chimice pe civilii kurzi) şi că s-ar 


18 


fi aliat cu „Al-Qaeda. Inspectorii 
ONU trimiși la Bagdad nu au mai 
găsit arme de distrugere în masă 
şi, astfel, intervenţia americană 
în Irak, spre deosebire de cea din 
Afganistan, nu s-a făcut cu apro- 
barea Consiliului de Securitate al 
ONU. lar în ceea ce priveşte „Al- 
Qaeda , trebuie să fii cel puţin 







. 
. Eat - . 4 
. r . “7 - 05 4 
- a meet C Spam Da 
a 4 mai i 
[ PI a i DU. 
za VE 09 i a 
m mmm e m si 
DI Si a PE 
pata cs 
i, = AR = 
- .... . 
are e ARIE PETE ED 
N. ” 
Lo rea Y 


slab de minte ca să crezi că liderul 
unui stat laic, condus de Partidul 
Baas, socialist, şi un conducător 
islamist radical pot fi aliaţi. De 
altfel, disprețul reciproc dintre 
Saddam şi Osama era de notori- 
etate. Astfel, pe baza unor min- 
ciuni sfruntate, SUA au invadat 
un stat suveran (nici o diferență 


9 . 
A ee ea =e 


| 
7 


ROST 102 


față de invadarea Kuweitului de 
către nemilosul dictator irakian), 
încercînd să combine lăcomia de 
petrol cu impunerea unui regim 
democratic. După cum se vede, 
democraţia irakiană nu are şanse 
să funcţioneze în următorii 20 de 
ani, dar instabilitatea zonei a cres- 
cut considerabil. 


ULTIMUL INGREDIENTI: 
PROBLEMA IRANIANĂ 
După 1988, cu sprijin chinez şi 
mai apoi rusesc (în special după 
epoca Elțîn), dar şi prin eforturi 
proprii, Iranul şi-a refăcut armata. 
Or, Iranul susţine - mai ales după 
ce Mahmoud Ahmadinejad a pre- 
luat puterea la Teheran, în august 
2005 — mișcările antiisraeliene 
Hamas şi Hezbollah, fapt probat 
şi în confruntările din vara anu- 
lui 2006 şi în timpul intervenţiei 
israeliene în fişia Gaza, în ianua- 
rie 2009. Mai mult, Ahmadinejad 
a declarat, nu o dată, că Israelul 
trebuie să dispară ca stat. 

Adăugiînd la toate acestea 
programul nuclear (vezi centra- 
la de la Natanz), putem înţelege 
maxima îngrijorare a autorităţi- 
lor israeliene şi a administraţiei 
de la Washington, care conside- 
ră Israelul ca fiind principalul 
său aliat în regiune. Faptul că 
Iranul (care dispune de o formă 
de democraţie ce poate fi consi- 
derată drept „originală“ şi este al 
doilea producător de petrol din 
OPEC) este membru AIEA şi că 
a semnat Tratatul de neprolife- 
rare nucleară nu reprezintă, se 
pare, o garanţie suficientă pen- 
tru Ierusalim. 


SE CAUTĂ SCHIMBAREA 

La sfîrşitul deceniului întîi din 
noul mileniu, pentru Casa Albă 
se punea problema păstrării po- 
ziţiilor în statele Maghrebului şi 
ale Orientului Mijlociu şi Apro- 
piat, unde se aștepta o schim- 


ROST 102 


bare biologică de lideri - este 
vorba, evident, despre regimu- 
rile republicane, zise/foste soci- 
aliste din Tunisia, Egipt, Libia, 
Yemen şi Siria, căci monarhiile 
(fie că este vorba de Maroc, de 
Iordania, sau de cele din Golf) 
nu ridică, în general, probleme 
de succesiune. Ben Ali, Abdallah 
Saleh, Mubarak, Gaddafi (nu şi 
Assad) erau cu toţii, la finele lui 
2010, în momentul unei necesa- 
re predări a ştafetei. În condiţiile 
creşterii pericolului islamist şi a 
influenţei Iranului în regiune, 
SUA nu puteau lăsa ca această 
predare să se facă în mod ne- 
controlat. Cum schimbarea era 
inevitabilă, ea trebuia făcută sub 
supraveghere americană şi către 
democraţie, dacă era posibil, 
pentru aceasta SUA bazîndu-se 
pe masele de tineri arabi, care 
(avînd şi acces la internet şi la re- 
ţele de socializare) îşi doreau alt- 


o 


Critici au fost puţini: China şi 
Rusia au deplins cu lacrimi de 
crocodil atacul NATO, după ce 
au votat la ONU pentru inter- 
venție. Ca urmare, ambasada 
Chinei la Tripoli nu a mai fost 
bombardată, cum s-a întîmplat 
la Belgrad, în 1999. A fost lovită, 
în schimb, ambasada Phenianu- 
lui, care a criticat dur intervenţia 
aeriană a NATO (în 1986 Franţa 
şi România au criticat atacarea 
Libiei de către aviația SUA şi, ca 
urmare, ambasadele lor la Tri- 
poli au fost lovite, evident, din 
„greşeală ). Iar dublul standard 
este din nou la el acasă. Vocea 
atît de „aspră“ a secretarului 
de stat american Hillary Clin- 
ton, atunci cînd pomeneşte de 
Gaddafi sau de Bashar al Assad, 
se înmoaie cînd aminteşte de 
yemenitul Abdallah Saleh şi se 
stinge cu totul cînd vine vorba 
de reprimarea demonstranţi- 


„LUMEA NU VA MAI FI NICIODATĂ LA 
FEL“, SPUNEA, ÎN CUNOȘTINȚĂ DE 
CAUZĂ, PREŞEDINTELE AMERICAN 
GEORGE BUSH JR., DUPĂ ATACURILE 
TERORISTE DIN 11 SEPTEMBRIE 2001. 


ceva decît părinţii lor. Tunisia a 
fost de încercare. Miza cea mare 
era Egiptul. De altfel, influența 
occidentală asupra mişcărilor de 
stradă a fost în mod clar denun- 
țată de Mubarak, înainte de a-şi 
pierde puterea. 

Libia plăteşte acum şi pentru 
1986, dar şi pentru că are petrol 
(de menţionat: în Libia gadda- 
fistă poligamia era interzisă, iar 
asistența medicală și învățămîn- 
tul erau gratuite). „Prietenii 
Sarkozy şi Berlusconi l-au de- 
barcat de la putere pe cel altă- 
dată primit la Elysee şi căruia, în 
2010, Berlusconi îi săruta mîna. 


lor şiiţi din Bahrein de către 
monarhia sunnită, cu ajutorul 
tancurilor saudite, cumpărate 
(şi) din Germania. În schimb, 
Hillary Clinton acuză (probabil 
nu fără temei) Iranul de orches- 
trarea manifestaţiilor de la Ma- 
nama. lar regele Arabiei Saudite, 
urmînd bunul exemplu al Casei 
Albe, are lipsa de decenţă ca, 
după ce a zdrobit manifestanţii 
din Bahrein, să-l acuze pe lide- 
rul sirian că-şi reprimă sîngeros 
poporul - motiv pentru care 
Arabia Saudită (ca şi alte state 
arabe) şi-a rechemat ambasado- 
rul de la Damasc. N 


19 





CUI PRODEST? 

Se spune că Israelul nu este mul- 
țumit de schimbările în curs, 
care îi creează probleme de sta- 
bilitate la graniţe. Cu siguranţă, 
Ierusalimul nu doreşte instabi- 
litate, dar ştia, pe de o parte, că 
schimbarea era inevitabilă în 


Egipt, iar, pe de altă parte, nu 
mai poate aştepta la nesfirşit 
rezolvarea problemei iraniene. 
Or, Siria lui Assad nu este doar 
gazdă pentru Hezbollah, ci şi 
susținătoare a mişcării Hamas 
şi aliat al Republicii Islamice 
Iran, a cărei anihilare o repre- 
zintă, în opinia mea, ținta finală 
a acestei precoce „primăveri ara- 
be“, ce nu înseamnă altceva decît 


20 


aplicarea vechiului principiu 
militar al asigurării flancurilor 
înaintea atacului principal. De 
aceea, aliatul sirian al Tehera- 
nului trebuia şi el destabilizat, 
în ciuda inconvenientelor afe- 
rente (este drept, cu Siria va fi 
mai greu: Rusia şi China promit 


să nu repete scenariul libian, 
printr-un vot pro-intervenţie la 
ONU). Aceasta cu atît mai mult 
cu cît în Turcia se prefigura de 
ceva timp o nouă victorie a par- 
tidului islamist al lui Erdogan, 
omul care a avizat, tacit, operaţi- 
unea navală umanitară din 2010 
(„flotila Gaza“). În urma acestei 
acţiuni şi a refuzului Israelu- 
lui de a prezenta scuze pentru 


moartea a 9 cetăţeni turci, rela- 
țiile dintre Ierusalim și Ankara 
urmau oricum să se deteriore- 
ze. De aceea, o Sirie instabilă 
reprezintă o preocupare pentru 
Israel, dar şi pentru inamicul 
iranian şi pentru Hezbollah, ca 
şi pentru fostul aliat turc, care 
va fi poate mai reticent să aţiţe 
focul în Gaza. Or, blocada fişiei 
Gaza reprezintă doar o parte a 
problemei palestiniene. Pro- 
clamarea unilaterală a statului 
palestinian era demult progra- 
mată (pentru 12 septembrie 
2011). Faţă cu acest act, ce are 
largă susţinere internaţională, 
trebuie să ne întrebăm: cum ar 
fi mai bine susţinută cauza pa- 
lestiniană? În condiţii de stabili- 
tate, cu regimuri puternice, care 
la Cairo, Tripoli, Damasc, chiar 
Tunis, ar recunoaşte existența 
statului plănuit la Ramallah, 
sau în condiţiile în care statele 
cu mai sus-numitele capitale ard 
în vâlvătăile unei prea fierbinţi 
„primăveri arabe“? EI 


ROST 102 





| BISERICAINLUME ÎN LUME 


BARBARII 


MARILOR ORAŞE 








Imaginile Londrei în flăcări, 
în vara lui 2011, a străzilor 
transformate în cîmpuri de lup- 
tă şi a bandelor de tineri van- 
dalizînd magazinele au făcut 
înconjurul lumii. La fel, zecile 
de mașini incendiate noaptea în 
Berlin sau în Hamburg, tot de 
către tineri. Amintirea anarhi- 
ei care a pus stăpinire, în urmă 
cu doar patru ani, asupra peri- 
feriilor Parisului a fost resusci- 
tată brusc. Mult mai recentele 
confruntări dintre poliţie şi 
protestatari în centrul Atenei 
au fost la rîndul lor evocate. La 
fel, dar în alt registru şi la altă 
temperatură socială, protestele 
paşnice ale „indignaţilor“ din 
centrul Madridului (care nu 
sînt aceiaşi care au protestat ul- 
terior faţă de vizita lui Benedict 
XVI) sau al Lisabonei. La nivel 
vizual, fără nici o altă explicaţie, 
violențele din capitalele europe- 
ne nu pot fi încadrate în con- 
textul mişcărilor din spaţiul 
arab şi musulman care au zgu- 
duit din temelii ordinea politi- 
că a unei întregi zone. Violenţa 
demonstrațiilor din Cairo sau 
oraşele Siriei şi ale Libiei este ca- 
litativ fundamental diferită de 
cea de care au dat dovadă bar- 
barii marilor oraşe din Europa. 


ROST 102 


Diferenţa vine înainte de toate 
din scopul violenţei. Răstur- 
narea unui regim autoritar nu 
are nimic în comun cu violența 
gratuită, cu plăcerea de a dis- 
truge, chiar dacă, în tumultul 
evenimentelor politice, se comit 
şi fapte la limita legii. Este mo- 
tivul pentru care, legat de ceea 
ce s-a petrecut la Londra, pre- 
sa engleză a evitat conştient şi 
sistematic folosirea termenului 
de demonstranți, spunîndu-le 
acestora pe numele lor real: in- 


BOMBA CU CEAS A MULTI- 
CULITURALISMULUI 

Evident DU au intirzialt 
explicaţiile. Unii s-au grăbit să 
apeleze la un arsenal tocit, lipsit 
între timp de orice credibilitate, 
potrivit căruia, de fapt, infrac- 
torii sînt victime fie ale politi- 
cilor insuficiente de incluziu- 
ne fie, adusă la zi acuzarea, ale 
măsurilor de austeritate luate în 
contextul crizei financiare şi a 
datoriilor suverane. Altfel spus, 
statul ar fi cauza principală, dacă 


POTRIVIT PRIM-MINISTRULUI 
CAMERON ŞI CANCELAREI MERKEL, 
EFORTURILE DE INTEGRARE BAZATE PE 
IDEOLOGIA MULTICULTUR ALISMULUI, 
FOARTE DRAGĂ STÎNGII, AU EŞUAT 

PÎNĂ LA URMĂ PE TOATĂ LINIA. 


fractori. Apoi, în comparaţie 
cu mișcările din statele ori- 
entale, pe străzile Londrei sau 
ale Berlinului au ieşit oameni 
care sînt asistați de statul soci- 
al, au cu alte cuvinte asigurate 
condiţiile minime ale unui trai 
decent. Gestul lor nu este aşadar 
unul de disperare, ci o expresie, 
mult mai periculoasă pe termen 
lung, de dezorientare persona- 
lă convertită în furie colectivă. 
Împotriva nimănui anume şi a 
tuturor în acelaşi timp. 


nu singura, a violențelor. A fura 
dintr-un magazin televizoare de 
ultimă generaţie sau haine de fir- 
mă este, în această lectură ideo- 
logică, un gest de protest față de 
inegalitatea socială. Robin Hood 
a devenit între timp membru al 
unui partid de extremă stingă! 
Alţii au văzut în aceste izbucniri 
prefața polemicii dure și de dura- 
tă care planează deasupra Euro- 
pei occidentale între populaţiile 
istorice (din ce în ce mai îmbă- 
trînite demografic) şi alogeni Y 


21 


AGORA 


(majoritatea tineri), cei din urmă 
veniţi din toate colţurile lumii, 
mai ales din fostele colonii, dar 
care nu au vrut (toţi) să se inte- 
greze şi au creat, cu tenacitate şi 
obstinaţie, culturi paralele, prea 
puţin sau deloc aderente la setul 
de valori comune care ar trebui 
să garanteze coeziunea socială în 
ciuda pluralismului şi a atomiză- 


confirmînd afirmaţia similară 
făcută cu cîteva luni înainte de 
cancelara Merkel şi potrivit că- 
reia eforturile de integrare bazate 
pe această ideologie, foarte dragă 
stîngii, au eşuat pe linie. 
Concret, punînd faţă în față 
teza victimizării sociale şi cea 
referitoare la limitele multicultu- 
ralismului, faptul că turcii au for- 


premierul Erdogan încurajează, 
cum a fost cazul în cuvîntarea 
din februarie 2011 de la Diissel- 
dorf, pe turcii din Germania să 
trăiască acolo precum în Turcia, 
problema integrării este pusă 
în termeni ostili, ireconciliabili 
cu ceea ce în spaţiul german al 
dezbaterii publice se numeşte 
Verfassungspatriotismus, adică 





rii. Aceste realităţi, specifice ma- 
rilor oraşe, sînt adevărate bombe 
cu ceas, efectul lor devastator, 
doar parţial scos în evidenţă de 
violențele recente, nemaifiind 
camuflabil sub mantia generoa- 
să a discursului despre multicul- 
turalitate. Nu este deloc întîm- 
plător că tocmai primul minis- 
tru Cameron avea să constate 
capcana multiculturalismului, 


0, 


mat, de pildă, în anumite cartiere 
berlineze, ghettouri lingvistice 
nu poate fi imputat majorităţii 
germane. Statutul de victimă pre- 
supune un agresor sau un opresor 
identificat ca atare. Or, în cazul 
dat, refuzînd integrarea, tradusă 
tendenţțios prin asimilare, turcii 
care nu se recunosc în datele de 
bază ale societăţii-gazdă sînt ori- 
ce altceva, dar nu victime. Cînd 


loialitatea constituţională faţă 
de statul în care trăieşti şi de 
beneficiile căruia te bucuri. În 
alți termeni, nu putem fi doar 
„utilizatori“ ai statului înţeles 
ca sumă de servicii şi facilităţi. 
Pozitivarea juridică şi emanci- 
parea raţiunii de stat de viziunile 
religioase sau metafizice nu în- 
seamnă renunţarea la condiţiile 
fundamentale de existenţă ale 


ROST 102 


unei comunități unde cetăţenia 
implică participarea la o limbă 
comună, la tradiţie şi cultură, 
adică la tot ceea ce definește, în 
sens modern, o naţiune. Lipsa de 
empatie a alogenilor sau chiar a 
minorităţilor istorice (vezi cazul 
nostru, al Covasnei și Harghitei) 
față de aceste elemente definito- 
rii reprezintă un act de demisie 
etică, un paradoxal gest de dez- 
angajare activă, adică de nepar- 
ticipare la construirea binelui 
comun. În esență, pacea socială 
a unui stat nu este obţinută prin 
uniformizarea forţată, prin apla- 
tizarea identităților personale 
sau de grup, ci printr-o unitate 
în diversitate inteligent constru- 
ită şi asumată în consecinţă. La 
acest efort nu pot să participe 
însă doar majoritarii, ci înainte 
de toate minoritarii, cei care, fi- 
ind altminteri, au darul dea fiun 
imbold pentru cei care sînt la fel. 


CETĂȚENIE 

VERSUS BARBARIE 

Din păcate, vara anului aces- 
ta a fost martoră şi la alte acte 
de barbarism. Crima multiplă 
comisă în Norvegia nu intră în 
categoria evenimentelor de la 
Londra sau Berlin, însă are o 
forţă de exemplu negativ deloc 
neglijabilă. Asemeni figurilor 
din filmele sau jocurile electro- 
nice bazate exclusiv pe violență 
— inclusiv în numele binelui! —, 
şi cea a lui Breivik poate „inspi- 
ra. Deja avem ştirea arestării 
unui adolescent polonez care se 
pregătea să pună în practică pro- 
priul său scenariu după modelul 
nordic. Dacă violenţa alogenilor 
refuzînd integrarea este alimen- 
tată de o identitate fals înţeleasă, 
inclusiv sau mai ales pe cale reli- 
gioasă, exemplul cel mai sugestiv 
fiind radicalizarea în Europa a 
cercurilor islamice, tendinţa cri- 
minală a tinerilor trebuie origi- 


ROST 102 


nată mai în adîncime. Dincolo 
de toate polarizările ideologice, 
este limpede că aşezarea interi- 
oară a multor tineri de azi suferă 
grave dezechilibre, asupra cărora 
se apleacă prea puţine persoane, 
inclusiv din propria familie, şi 
prea puţine instituţii, inclusiv 
cele declarate de profil. Una 
peste alta, societatea europeană 
(nu doar occidentală, ci şi sudic- 
răsăriteană) pare să asiste, cînd 
neputincioasă, cînd indiferentă, 
la apariţia unui nou tip uman 
de viitori cetăţeni: prematuri 
introduși în lumea tehnicii, fără 
a avea şi aptitudini de gîndire 
tehnică, familiarizați pînă la ex- 
ces cu mediile de informare, fără 
să îşi achiziționeze o cultură ge- 


BISERICA ÎN LUME 





interiorul grupului de vîrstă. 
Dacă mai adăugăm, pentru a 
rămîne la noi, că România este şi 
deținătoarea tristului record cu 
cei mai mulţi minori fumători şi 
consumatori de droguri ușoare 
din Uniunea Europeană, atunci 
avem deja două indicii ale impa- 
sului în care ne aflăm. 


DEMNITATEA OMULUI 

Din perspectivă social-teologi- 
că, astfel de evoluţii îngrijoră- 
toare nu sînt rezultatul doar al 
tranziţiei sau al precarității ma- 
teriale (cele mai multe cazuri de 
delicvenţă juvenilă se produc în 
medii înstărite), ci a lipsei unei 
culturi publice a decenţei. În una 
dintre faimoasele sale predici de 


DINCOLO DE TOATE POLARIZĂRILE 
IDEOLOGICE, ESTE LIMPEDE CĂ 
AŞEZAREA INTERIOARĂ A MULTOR 
TINERI DE AZI SUFERĂ GRAVE 
DEZECHILIBRE, ASUPRA CĂRORA 
PREA PUŢINI DINTRE NOI SE APLEACĂ. 


nerală minimă, abandonaţi fan- 
teziei, de la filme la jocuri on-li- 
ne, fără a avea repere de evaluare 
a realităţii, transformați de mici 
în consumatori şi cumpărători, 
fără să aibă noţiuni de bază des- 
pre valoarea muncii și a banului, 
activi sexual de la virste frage- 
de, fără a înţelege ce înseamnă 
„iubirea“ şi cu atît mai puţin res- 
ponsabilitatea pe care aceasta o 
implică etc. Legat de acest ultim 
aspect, potrivit datelor publicate 
recent de Inspectoratul General 
al Poliţiei Române, se constată 
o creştere cu 40% a cazurilor de 
abuz sexual în care sînt implicaţi 
minorii, dar nu doar ca victime, 
ci din ce în ce mai mult ca agre- 
sori. Altfel spus, tinerii devin 
violenţi la nivel de generaţie, în 


la Nicula, vrednicul de pomeni- 
re Mitropolit Bartolomeu acuza 
tranşant lipsa măsurilor de limi- 
tare a poluării mentale şi pleda 
pentru o ecologie a spiritului. 
Ei bine, o astfel de ecologie nu 
este practicată suficient nici azi. 
Dimpotrivă. Motiv în plus de a 
începe noi, ca Biserică, deopo- 
trivă cler şi credincioşi, să facem 
ceea ce aşteptăm să vină din 
partea statului. La urma urme- 
lor, îndemnul la misiune dat de 
Miîntuitorul Hristos apostolilor 
şi, prin ei, nouă, poate fi asu- 
mat şi fructificat inclusiv prin 
implicarea socială, personală 
sau organizată, peste tot acolo 
unde chipul lui Dumnezeu din 
om este mutilat, iar cetățenia 
amenințată de barbarie. 


23 


AGORA 


TĂCEREA 
IR(OMLANIIUG 


Problema politicii externe a unui stat 
mijlociu este o problemă delicată, iar 
specialiştii şi opinia publică critică 

adeseori cu entuziasm debordant o stare 

de lucruri, fără a fi însă capabili să facă 

o analiză pertinentă, cu oferirea unor 
soluții viabile pe termen mediu și lung. 

În mod tradiţional, politica externă a 

fost pentru România o sursă de prestigiu 

și stabilitate, atunci cînd poate lucrurile 
mergeau şovăielnic pe plan intern. Printr-o 
politică externă inteligentă, românii s-au 
făcut cunoscuţi în lume, au obţinut succese 
politice, economice sau teritoriale şi, din 
cînd în cînd, şi-au asigurat echilibrul și 
securitatea. Indiferent cît de mici eram la 
noi acasă, cît de meschin se acuzau unele pe 
altele partidele importante, era aproape 

o lege ca politica externă să fie ţinută într-o 
formulă de izolare superbă faţă de divergenţele 
interne, tocmai pentru a capta interesul şi 
stima statelor impozante din Europa. 


24 


""săr| PAUL NISTOR 
paul.nistorQrostonline.org 


În momentele sensibile, a exis- 
tat, fără doar şi poate, o anume 
abilitate a românilor de a obţine 
privilegii şi drepturi interna- 
ționale. Acestea ne-au ajutat la 
formarea statului național, la ex- 
tindere teritorială, consolidarea 
frontierelor şi intrarea în sisteme 
puternice de securitate. Ca să fim 
realişti, trebuie să spunem că aici 
au contat nu doar profesionalis- 
mul şefului statului sau a minis- 
trului de Externe, ci şi contextul 
internaţional, poziţia noastră geo- 
politică şi capacitatea de a se lua 
decizii cu faţa spre viitor. Astfel, 
cultivarea anumitor mari puteri 
— de obicei a hegemonilor conti- 
nentali (Franța, Germania), ale- 
gerea şi constituirea inspirată a 
anumitor alianţe, precum şi dis- 
ponibilitatea de a face sacrificii 
pentru aliaţi ne-au adus în pos- 
tura de a obține succese istorice 
în relațiile internaţionale. Pînă 
la mijlocul secolului al XX-lea se 
construise deja un mit, alimen- 
tat şi de regimul Ceaușescu, din 
care ne hrănim şi astăzi: politica 
externă a Bucureştiului dezvolta 
orgoliul național, aducea respect 





ROST 102 





în Europa, ne individualiza între 
națiunile lumii și ne plasa într-o 
postură privilegiată în marile 
momente ale istoriei. 

Mitul creează totuşi şi mari 
aşteptări, solicitînd prezentului 
să fie la înălţimea trecutului. De 
aceea, s-a continuat cu o obiş- 
nuinţă a unor dezirabile succese 
continentale... care totuși nu au 
mai apărut în ultima vreme. As- 
tăzi se impută celor care conduc 
Ministerul de Externe o lipsă de 
inspiraţie şi un deficit de profesi- 
onalism, fără a se înțelege însă că 
nu un om providenţial în fruntea 
MAE poate schimba o strategie 
de relaţii internaţionale, ci un 
întreg complex de factori care, 
chiar şi întruniţi, trebuie să ţină 
cont pînă la cel mai mic detaliu 
de dinamismul raporturilor ex- 
terne. Astăzi nu avem o politică 
externă de prestigiu nu pentru 
că nu am avea un personal di- 
plomatic bine pregătit, ci pentru 
că România a devenit un stat de 
mina a treia, cu o economie de 
subzistență, plasată într-o 
zonă care nu mai intere- 
sează aproape pe ni- 
meni. Şi, una peste 
alta, nu sîntem 
în stare să 
formulăm 
nici pri- 


orităţi şi nici obiective clare în 
relaţiile internaţionale (pe care să 
le urmărim cu insistență) şi nici 
să gîndim o strategie curajoasă, 
care să ne scoată din anonima- 
tul placid al erei europene. Ne 
complacem într-o politică exter- 
nă tehnicistă şi birocratizată, la 
coada UE, punînd în practică în 
mod servil, necritic şi ineficient 
directive care vin pe canale speci- 
ale dinspre anumite mari puteri. 

Poate că tratatele europene ne 
obligă la un anumit conformism 
şi la o aliniere a politicii externe 
cu cea a marilor cancelarii euro- 
pene, dar nu cred că Bucureştiul e 
inspirat atunci cînd abandonează 
total inițiativele continentale sau 
internaționale. Exemplele trecu- 
tului sînt încă prea vii şi ar tre- 
bui să-i stimuleze pe diplomaţii și 
politicienii români. Ciştigarea și 
recunoaşterea unui anumit statut 
extern şi a unui anumit loc între 
națiunile lumii e însoţită, de 
obicei, şi de mici/mari favoruri 












POLITICA 


bilaterale și de primirea la o masă 
a privilegiaţilor. Efortul făcut 
pentru dobîndirea unei anumite 
puteri/imagini/prestanţe în afa- 
ra granițelor se poate întoarce 
înzecit, în mod pozitiv, asupra 
destinului românesc. 
Diplomaţia naţională, consti- 
tuită o dată cu uriașul efort po- 
litic din timpul unirii Moldovei 
cu Valahia, a dat cîteva nume 
mari, chiar pînă la Primul Răz- 
boi Mondial. Alexandru şi Iacob 
Lahovary, P. P. Carp sau Titu 
Maiorescu - cu toţii din partea 
Partidului Conservator, sau Mi- 
hail Kogălniceanu şi D. A. Sturd- 
za din tabăra PNL, au organizat 
cu migală un aparat diplomatic 
performant și au ajutat ca statul 
român să-şi obțină respectul cu- 
venit într-o Europă a monarhilor 
şi aristocraților. După 1918 s-au 
alăturat alte nume rămase ca re- 
pere pentru prestigiul continen- 
tal al României: Take Ionescu, 
I. G. Duca, Nicolae Titulescu, 3 





AGORA 


Grigore Gafencu etc. Avînd o pre- 
gătire occidentală, cel mai adesea 
franceză sau germană, politicie- 
nii care conduceau diplomaţia 
Bucureştiului aveau solide studii 
juridice, care implicau şi dreptul 
internaţional, aveau responsabili- 
tatea gesturilor pe care le făceau 
şi un foarte fin simţ al jocului 


avea cu marile puteri, jucînd ca 
un actor atipic din cadrul blocu- 
lui comunist. Rămîne însă ma- 
rea controversă a utilității poli- 
ticii externe pe care o ducea un 
regim comunist dur şi represiv 
în interior şi care avea un dublu 
limbaj pentru exterior, vorbind 
de respectarea drepturilor omu- 


NE COMPLACEM ÎNTR-O POLITICĂ 
EXTERNĂ TEHNICISTĂ ŞI 

BIROCR ATIZATĂ, LA COADA UE, PUNÎND 
ÎN PRACTICĂ SERVIL, NECRITIC ŞI 
INEFICIENT DIRECTIVE VENITE 
DINSPRE ANUMITE MARI PUTERI. 


internaţional de putere. Pentru a 
oferi numai un exemplu, un po- 
litician francez aducea asemenea 
elogii lui Take Ionescu încît l-ar 
fi crezut în stare să împace chiar 
şi Franța cu Germania, dacă şi- 
ar fi pus în minte. Doar în puţine 
cazuri au existat momente în care 
diplomaţii români au pus orgoliul 
personal deasupra intereselor de 
stat, sau, în alte cuvinte, au fost 
mai puţin inspirați în acţiunile 
purtate în numele României. În 
general, însă, mai toţi au fost 
buni profesioniști, au avut un 
fler special pentru relaţiile in- 
ternaţionale şi au găsit căi po- 
trivite pentru a îndeplini obiec- 
tivele românești de politică ex- 
ternă, în vremuri nu liniștite și 
nici suficient de limpezi. 

Să amintim că diplomaţia 
românească a fost curtată de 
Vest chiar şi în timpul perioadei 
comuniste. Dintre miniştrii de 
Externe care au fost apreciaţi pe 
plan internațional se remarcă Şte- 
fan Andrei şi Corneliu Mănescu. 
Deşi plasați în altă paradigmă, ei 
continuau tradiţia contactelor 
importante pe care România le 





lui șia suveranităţii naţionale. În 
plus, nici acum specialiştii nu au 
concluzionat dacă politica exter- 
nă de atunci, eficientă economic 
şi politic, servea doar liderului şi 
regimului totalitar sau, în vreun 
fel, şi poporului român. 

De unde veneau aceste succe- 
se internaţionale ale României? 
Din acele mici/mari detalii care 
permiteau accesul la ierarhia 
înaltă de putere de pe plan mon- 
dial. În cele mai multe cazuri 
ne aliam inspirat cu hegemonul 
continental (Franţa, Germania, 
URSS), în alte ocazii participam 
la sau construiam alianţe care nu 
doar securizau statul sau regimul 
din România, dar impuneau şi 
respect amicilor şi inamicilor 
(Tripla Alianţă, Antanta, Mica 
Înţelegere, Tratatul de la Var- 
şovia). Uneori sacrificam trupe 
sau teritorii pentru a 
respecta angajamen- 
tele luate (retragerea 
în Moldova - 1916, 
campania din Vest — 
1944-45) — deşi aici 
avem şi contraexemplul 
renunțării perfide la 


alianţe (1914, 1918, 1940, 1944), 
mai ales sub presiunea militară 
adversă. De cele mai multe ori, 
însă, România se străduia să 
ofere imaginea unui stat stabil și 
neturbulent, pe care vecinii sau 
marile puteri se puteau baza cu 
încredere. Au existat însă şi mo- 
mente cînd românii nu au ezitat 
să intre în raporturi de ostilitate 
cu aliații vremelnici (Ion 1. C. 
Brătianu la Conferinţa de Pace 
de la Paris sau Nicolae Ceauşescu 
față de ruși) atunci cînd păreau a 
fi afectate destul de mult intere- 
sele naţionale sau orgoliile lideri- 
lor. Rebeliunea boemă, calculată 
sau inconștientă, a lui Nicolae 
Ceauşescu a mers atît de departe 
încît sovieticii s-au gîndit de mai 
multe ori la invadarea României. 

Pentru a-şi securiza obiec- 
tivele de politică externă şi a 
obţine putere suplimentară în 
arena mondială, Bucureștiul a 
folosit ori alianțele (cu marile 
puteri sau cu vecinii), ori ide- 
ologia. Ambele i-au adus bene- 
ficii. Ciudat, alianțele au folosit 
doar pentru Europa, ideologia 
însă i-a permis României să se 
transforme într-o mică vedetă 
internaţională, care şi-a valo- 
rificat acest statut în contracte 
economice profitabile sau în ce- 
remonii fastuoase pentru liderul 


său politic. Şi alianțele şi 
ideologia au propulsat ja 
doi miniştri de Exter- i $ 
ne pînă în virful | , 
organizaţii- 
lor mon- 
























ale (Nicolae Titulescu - Liga 
Naţiunilor, Corneliu Mănescu -— 
ONU), obținîndu-se astfel un fel 
de glorie supremă rămasă drept 
reper pentru generaţiile viitoare. 
Astăzi nu mai avem aliaţi foarte 
apropiaţi, am abandonat orice 
ideologie şi, practic, sîntem in- 
capabili să înlocuim aceste două 
atuuri cu unele de aceeaşi factură 
sau să inventăm o strategie stră- 
lucitoare de politică externă. 

De notat încă un mic detaliu. 
Atît timp cît Europa a fost cen- 
trul sistemului internaţional şi 
locul cel mai disputat de marile 
puteri, România a contat geopo- 
litic, iar oamenii săi politici erau 
curtați de liderii mondiali. Chiar 
şi într-un război între marile pu- 
teri, aportul României - uman, 
economic, militar, conta sufici- 
ent de mult încît ţara să ridice 
propriile pretenţii în schimbul 
ajutorului oferit. Acum însă, 
cînd jocul de putere a devenit 
global, România s-a trezit exi- 
lată într-o zonă de care, din ne- 
fericire, mai e interesată numai 
Rusia. lar alte mari puteri par 
să nu-şi dorească să rişte ceva 
pentru o regiune care, în ciuda 
tuturor discursurilor bombasti- 
ce, nu mai reprezintă mare lucru 
pentru proiectele mondialiste. 
În cîteva decenii, prin trans- 
formări globale, Bucureştiul a 
pierdut poziţia strategică ce i-a 
adus avantaje în ultimele două 
secole. În acest fel, ţara noastră, 
„ajutată” şi de lipsa de viziune a 
noii clase politice, a plonjat într- 
un anonimat superb, fiind igno- 
rată, deopotrivă, de vecini şi de 
marile puteri. 

Ce s-a schimbat atît de mult 
încît România nu mai are o po- 
litică externă prestigioasă sau 
măcar eficientă? 

1. Globalizarea a condus la 
pierderea poziţiei geopolitice 
strategice pe care România o de- 


ROST 102 


ținea în mod tradiţional şi a mu- 
tat interesul marilor puteri spre 
alte zone ale lumii. 

2. Pierderea alianțelor mai 
mici, gen Mica Antantă, şi a ra- 
porturilor privilegiate cu unele 
dintre marile puteri. Apartenența 
la NATO şi UE, organizaţii care 
conţin multe state, garantează se- 


POLITICA 


6. Inexistenţa unei ideologii 
interesante, care să facă Româ- 
nia atractivă în alte civilizaţii din 
Asia şi Africa şi care să o indivi- 
dualizeze față de alte state. 

7. Inexistenţa unei puteri eco- 
nomice româneşti, care să susţi- 
nă cu forțe credibile iniţiativele 
diplomatice. 


ASTĂZI NU MAI AVEM ALIAŢI FOARTE 
APROPIAŢI, AM ABANDONAT ORICE 
IDEOLOGIE ŞI, PRACTIC, SÎNTEM 
INCAPABILI SĂ ÎNLOCUIM ACESTE 
DOUĂ ATUURI CU UNELE DE ACEEAŞI 
FACTURĂ ŞI CU ACELAŞI IMPACT. 


curitatea, dar nu aduce de la sine 
şi sprijinul consistent al partene- 
rilor. Topirea într-o alianță mare 
ne lasă fără prieteni apropiaţi, cu 
care să împărțim interese comu- 
ne şi obiective palpabile. 

3. Lipsa unei strategii clare de 
politică externă, în care să for- 
mulăm tactici speciale pentru 
apropierea de Vest, Est (Rusia, 
China), de vecini sau de statele 
arabe, din vecinătatea geopoliti- 
că. De asemenea, lipsa unor prio- 
rităţi şi a unei ierarhii de interese 
în relaţiile internaționale. 

4. Pierderea contactelor uma- 
ne pe care diplomaţii mai vechi le 
aveau în statele de reşedinţă. Pa- 
tru decenii de comunism au rupt 
diplomaţia română de legăturile 
profunde cu societăţile vestice, iar 
în ultimele două decenii am aban- 
donat şi relaţiile internaţionale 
din mediile economice, politice 
şi culturale rusești sau chineze. 

5. Lipsa unei strategii econo- 
mice îndreptate în special spre 
pieţele emergente din Est şi Sud. 
Descreşterea dramatică a relaţii- 
lor cu ţările arabe, africane sau 
asiatice. 


8. Strategia îndoielnică a di- 
plomaţiei culturale a Bucureş- 
tiului, care promovează produse 
de mîna a doua şi care în niciun 
caz nu sînt ancorate în tradiţiile 
românești sau care ar putea sim- 
boliza unicitatea şi originalitatea 
României. 

9. Lipsa de responsabilitate şi 
inițiativă a elitei politice actuale, 
care s-a dovedit constant dezin- 
teresată de abordarea cu serio- 
zitate a chestiunilor de politică 
externă. 

10. Insecuritatea continentală 
pe care o provocăm prin trimi- 
terea în exterior a unor valuri 
de milioane de oameni săraci 
şi care, adesea, sînt dispuşi la 
violenţe sau practici dubioase 
pentru a-şi asigura traiul în ţă- 
rile-gazdă. 

11. Lipsa unor diplomaţi şi 
conducători ai MAE capabili să 
impună clasei politice o schim- 
bare fundamentală de ritm şi 
obiective ambiţioase în relaţiile 
internaționale. 

Așadar, trecem printr-o pe- 
rioadă de generală apatie, în 
care mai toate obiectivele > 


Di 


AGORA 


de relaţii internaţionale par a fi 
stinse. Ne concentrăm pe dis- 
cordia internă şi ne dăm silinţa 
pentru a declanșa o implozie de 
succes a societăţii româneşti. 
Ultima concordie de politică 
externă - Strategia de la Snagov 
(1995) — a confirmat drumul Ro- 


ar asigura resurse financiare 
şi credibilitate pentru planuri 
şi campanii externe, ar asigura 
oameni de calitate. S-a văzut că, 
în ultimii ani, s-a vorbit degea- 
ba de o direcţie Est, spre Marea 
Neagră, a diplomaţiei noastre, 
atit timp cît nu am avut bani să 


CEL MAI IMPORTANT DETALIU DE 
ȚINUT MINTE: NU POATE EXISTA 
DIPLOMAȚIE PUTERNICĂ FĂRĂ O 
ECONOMIE SOLIDĂ, CARE SĂ-I ASIGURE 
RESURSE ŞI CREDIBILITATE. 


mâniei spre Uniunea Europea- 
nă, dar, începînd cu anul 2007, 
am rămas parcă în aer, fără nici 
o viziune de viitor. Nu mai exis- 
tă nici un obiectiv major care 
să capaciteze energiile întregii 
societăți româneşti, au dispărut 
toate mizele mari şi mici, nu fa- 
cem eforturi nici măcar pentru 
a ne apropia de vecini sau pentru 
a avea o politică cu efecte reale 
față de Republica Moldova. Nu 
ştim să practicăm diplomaţia 
culturală şi, în plus, ambasadele 
noastre irosesc timpul în încer- 
carea de a pune la treabă cîţiva 
specialişti care ar trebui să des- 
copere pîrghii și conexiuni eco- 
nomice profitabile. 

În condiţiile date, mai mult 
sumbre decît optimiste, cum 
putem schimba ceva? În primul 
rînd, e imposibil să avem o me- 
tamorfoză majoră, peste noapte, 
a politicii externe româneşti. lar 
întrunirea unor elemente reale, 
care să favorizeze în bine orice 
nouă strategie, în mod obliga- 
toriu va dura cîţiva ani buni. În 
al doilea rînd, cel mai impor- 
tant detaliu de reţinut, nu poa- 
te exista diplomaţie puternică 
fără o economie solidă. Acea 
economie pe care ne-o dorim 


PI) 


implementăm acolo proiecte de 
democratizare, nu am reuşit să 
încheiem contracte comerciale 
majore cu statele riverane Mării 
Negre şi nici nu am avut forța de 
a intra pe piețele străine pentru 
investiţii, achiziţii sau desfacere 
de mărfuri. 

Există totuşi cîteva puncte 
pe care ar trebui să le avem în 
vedere atunci cînd ne gîndim 
la o viitoare politică externă de 
prestigiu: 

1. Consolidarea economică a 
României şi obținerea de resurse 
care să fie direcționate spre di- 
plomaţie. 

2. Alcătuirea unor strategii 
adaptate secolului XXI, cu în- 
tocmirea unei ierarhii de prio- 
rități şi formularea clară a unor 
obiective de politică externă 
(economice, de securitate, cul- 
turale etc.). 

3. Refacerea micilor alianţe 
tradiționale din zona est-euro- 
peană (cu Polonia, Cehia, Serbia 
şi — de ce nu? - Ungaria), care 
să-şi proiecteze ca un întreg in- 
teresele dincolo de limitele con- 
tinentului. 

4. Refacerea unui parteneri- 
at strategic real cu măcar două 
sau trei mari puteri, cărora să le 





[4 d 
[Ta 3 VA . 
„ * 


a 


- 


ti ÎN 
Ri 

23 

(4 

AX 








arătăm fidelitate absolută, dar 
de la care să şi pretindem gesturi 
majore de amiciţie. 

5. Deschiderea unor fluxuri 
comerciale către pieţele emer- 
gente şi către fostele state cu care 
am avut relaţii privilegiate (Ru- 
sia, China, ţările arabe), nu fără 


POLITICA 


comunităţilor româneşti de 
pretutindeni. 

12. Reorganizarea Institutu- 
lui Diplomatic şi creşterea rolu- 
lui său în pregătirea diplomaților, 
după modelul altor state. 

În esenţă, acestea sînt lucruri 
normale, nicidecum nu sînt mi- 


NE AFLĂM ÎNTR-UN NOU PUNCT 

ZERO, DAR AVEM ATU-URI ŞI, 

LUCRU IMPORTANT, AVEM ŞI O 
EXPERIENŢĂ TRECUTĂ CARE TREBUIE 
SĂ FIE VALORIFICATĂ POZITIV. 


alcătuirea unei strategii econo- 
mice viabile de penetrare a acelor 
economii. 

6. Echiparea la standarde 
NATO a mai multor batalioane 
de soldaţi, pe care să le putem 
desfăşura rapid în orice colț al 
lumii, pentru apărarea intere- 
selor româneşti sau ale aliaților. 
Achiziţionarea de fregate și avi- 
oane noi. 

7. Alcătuirea unei strategii 
culturale inteligente, care să evi- 
dențieze specificul şi unicitatea 
românească, cu evitarea produ- 
selor culturale de duzină sau care 
nu spun nimic despre profilul 
identitar al ţării noastre. 

8. Folosirea ideologiei drep- 
turilor omului şi a societăţii ci- 
vile pe relația Est, în încercarea 
de a democratiza vecinătatea 
apropiată din fostul spaţiu ex- 
sovietic. 

9. Atragerea elitelor culturale 
din zonele/țările declarate prio- 
rități, proiecte comune cu elita 
culturală românească. 

10. Propagandă românească 
de proporții, care să familiarize- 
ze străinătatea cu civilizaţia/isto- 
ria/cultura/specificul românesc. 

1]. Atenţie sporită acor- 
dată Republicii Moldova şi 


nuni. Dar în România se pare că 
tocmai ideile simple sînt dificil 
de pus în practică. Apoi, va tre- 
bui să schimbăm doar ceea ce 
trebuie pentru a ne adapta in- 
teligent la realităţi, iar în rest să 
respectăm buna tradiţie şi să ne 
ferim de inovaţii utopice şi nai- 
ve, care ar putea să ne arunce în 
haos. Proiecte de genul neutra- 
lităţii, a abandonării legăturilor 
cu Vestul sau a strîngerii peste 
măsură a relaţiilor cu coloșii 
eurasiatici ar fi erori de proporţii, 
care nu doar că ne-ar preda ţara 
în mîini străine pe termen lung, 
dar ar aduce dezastre imediate şi 
incalculabile. În general, numai 
cei nefamiliarizaţi cu problema 
politicii externe româneşti şi a 
relaţiilor internaţionale, în ge- 
neral, pot lansa proiecte atît de 
iresponsabile. 

În concluzie, ar fi bine să ve- 
dem mai mult curaj şi înțelepciu- 
ne în diplomaţia românească, o 
mai inteligentă organizare a re- 
surselor existente şi o strategie 
care să limpezească orbecăielile 
din ultimii ani. Ne aflăm într-un 
nou punct zero, dar avem atu- 
uri şi, lucru important, avem şi 
o experienţă trecută care trebuie 
valorificată pozitiv. EI 


29 





ramatar 


d 


BRE 


-. 


n d 


erăz 


„vw 


alor, vetera 


er 


i 


SS şi fos 


UR 


ânia, 


1ZO 
este perso 


pr 
sub regim 


Rom 


căreia îi înc 


wi 


l re 


ij 


numar a 





“Atanasiu... 







RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescuQrostonline.org-. + 


- 


„, George Fonea, Radu Miculescu, 
"Aurel, State, Nicolae Cojocaru, 
Gabriel Constantinescu, Puiu. 
— nume de eroi ce 
s-ar cuveni să figureze în ma- 


“nualele de iştorie contemporană 


a României, dar care azi vislesc 


_cugreu prin. mocirla uitării ro- 
“mâneşti,.. 
a unei-gereraţii care n-a trecut .. 
doar prin temniţele de -acasă, 
“ci. — ca tineri ofiţeri ai Armatei 


Ei sînt floarea de foc 


"Regale a României pe frontul 


de răsărit, în ceea ce ei numeau 


„războiul sfînt: sau »cruciada“ 


„<€ 


“împotriva bolşevismului —aufă- 


cuţ, după 23 august 1944 (cînd au 


- fost trădaţi de propriul lor rege şi. 
“ părăsiţi în ghearele fiarei-asiati:- 
- ce), ani grei de lagăr prin bolgiile 
siberiene, pînă dincolo de Cercul 


“Polar. Golgotei lor „de sub auro- 


„re. boreale“ avea să-i urmeze, la 


repatrierea tirzie, Golgota sinis- 


tră „de sub stelele Polului Getic“, 

teroarea, „reeducările“, munca. 
silnică şi domiciliile obligatorii 
de acasă, pînă. spre junxătatea.. 


anilor "60, cînd tinerii de altă- 


"dată aveau de-acum timplele. 
"i cărunte şi trupurile betegițe sub 


“zeghi. Şi totuşi mulţi dintre ei 
“au supraviețuit comunismului 


“ROST 102 


și, după ce-și scriseseră epopeea 
cu sînge, au apucat să şi-o scrie şi 


cu cerneală, dublindu-şi vocaţia 


eroică â tinereţii cu vocaţia măr- 


turisitoare a virstelor senioriale: 


S-au-dus, unul cîte unul, drepţi 
pînă la căpăt şi, îmi place să cred, 
cu sentimentul mîngiietor al da- 


toriei împlinită; 


Și iată că, în toiul capricios al 


verii care a trecut, ne a părăsit, 
la vîrşta. de 96 de âni, şi Radu 


Mărculescu, „veteranul vetera- 
nilor“ din lagărele: sovietice, cum 
i s-a spus. Deşi-a făcut frontul şi 


p 


“a fost iza iei ia de aproape 
/"10 ani în lagărele sovietice, iar 


apoi deţinut politic timp de 5 ani 


“în temniţele comuniste din Ro- 


mânia, se ţinea pînă acum vreo 


trei ani, cînd l-am văzut pentru 
“ultima, dată (era, între altele, 
vechi colaborator al Punctelor 


cardinale), încă destul de bine 


„din punct de vedere fizic, şi încă 
ȘI niai bine din punct de vedere . 
intelectual, continuînd să lucre- 


ze şi/să-şi împlinească exemplar 


vocaţia mărturisitoare, dat şi pe 


cea creatoare, cu care Dumnezeu 
l-a binecuvîntat din plin. 


“Pictor bisericesc, dramaturg; . 
"memorialist, eseist; traducător, 


fostul.ofiţer artilerist de pe fron- 
tul de răsărit, licenţiat în Litere 


şi Filosofie, rămîne în faţa lui 


Dumnezeu şi în amintirea noas- 
tră-mai nedesăvirşită un martor 


jerttfelnic și harismătic al-contor--. 
sionatei istorii a secolului XX, iar 
cărţile sale de memorii, Pătimiri. 


și iluminări din captivitatea so- 


vietică (Editura Albatros, Bucu- - 


reşti, 2000; reeditată în 2010 la 
Humanitas) şi Mărturii pentru 
„Judecata de apoi ... 
din Gulagul-românesc (Editura 
Aldine, Bucureşti, 3005), rămîn 


“printre cele mai bune din catego- 
ria lor. Nu mai puţin remarcabil: 


este însă volumul său de Teatru 
(cu piesele Meșterul-fără-nume 
și Magog) apărut la Editura Vi- 
truviu în 1992. Poemul dramatic 
Meşterul-fără-nume (amintind de 
„mitul dramatic“ blagian sau de 


teatrul mitico-poetic al lui Vale- 
“riu Anania), elaborat la Văratec 
spre sfîrşitul anilor 60 şi păstrat 





adunate . 


- 





în sertar pînă la prăbuşirea: CO- 


--munismului, a fost nominalizat + 


la Concursul UNITER pe 1992, Sa . 


ocupînd în final locul doi din. a 


peste o sută de piese; concuren- 4 a 
te (locul întii avea să-l ocupe in: i 


acel an, ca o anticipare aceea ce 
“avea să urmeze în două decekii 
de degringoladă moral: spirituală 
şi cultural-artistică, piesa Evan- 


gheliștii a Alinei Mungiul), Pie sei Sp 


regretatului Radu Mărculescu i i-a 

fosț dat. să intre măcar în, reper- 
toriul 'Leatrului. Radiofonic, fiind 
difuzată în premieră în vara lui 


1994, în adaptarea şi regia lui Dan Rr 
Puican, cu 6 distribuţie pe măsu- 
ră (Adrian Pintea, Dana Dogaru, î 


Mircea Albulescu; Leopoldina ja - 


Bălănuţă, Colea Răutu ş. pica 


- Dimensiunea creştină; trăită. 35 


în puritatea neostentativă a trădi- - îs 
 ţiei ortodoxe (avem dela: elgântre. AA 


altele, un bun expozeu istorico- ii 
teologic despre Filioaue, apărut? 


şi în revista: ROST), a rămas 


definitorie pînă la capăt pentru . sia aa 
viața şi lucrarea lui Radu Măr. - 
culescu, ajutîndu-l decisiv şi în 
'vremea marilor prigoane, încît” 


nu e de nici o mirare cînd citim,, 


printre ultimele sale mărturii, o. 


declaraţie ca aceasta; „Ateii mor 


primii. N-am văzut om fără crea AAA 


dinţă care să reziste [in lairareide 
şi închisorile pia etala oricât de 
robust fizic ar fi fost..; 


Tristeţea „veacului „n acum” e 


e însă aceea'că pînă la urmă ne: 
mor şi sfinții sau drepții, şi pe toţi 
îi petrecem cerniţi, mai devreme. 
sau mai tîrziu, spre o veşnicie de. 


care sîntem tot mai puţin vred=. îi - 
nici, cum a fost petrecut pe 13 iu- 
lie a. c., la Cimitirul Bellus şi cel 


care a fost — și va tămâîne. mereu 


în lamura conştiinţei naţionale <a îi 


eroul cruciat Radu Mărculescu, a 
cărui pildă ne-ar fi de mare, folos ? 


să rămînă vie şi lucrătoare, spre. Aia, 
încă EA rostuire mai unita î 


- 


















ma 


Ati 


NENEA STA ep Sea 
3 . . F = fai « dă E PD Ar, 

nică 10 iu c., Radu 
zi RV _ Fix > Se d. %, ALA” 
Ze pi Să SE pac: SIP 


umplitele lagăre ale 


Ap DD 


> 

ai 

”. 

.' A - 

PA - 1... 
A 


4 
a 


riei. Căci, 


"au nici un interes să o 


[] 
L 


ăi 
S 


a | 


vai 


[: 


> 


a 
+: 


is.Re 


rap 
N 


SG 
E) 


l, 


la 


. 
+! 
Ș 
- 


SA STRES A SEE ae oale e Aaa: x DS 4 
“profesor de limba română şi f 
„.sofie la lice 


născut la 
şti 


iai 
Lp 


; pa 
+ 


Mărculescu s-a 
1915 în Bu 


A 
SE - 
E 

a 


Radu 


Pi r 


rmat Liceul „Spiru Haret“, 
cărui revis ul, i-au 


"CA Doza 

»ublic 
PS SA ES 
Tare 


N 4 
, 


) 
2 Ă 
"i = 


PT» 


7 CAE dania 94 Fi Ă Ga 
virea facultăţii, a 


. isi = Cp sd da A re SI AG 
ele „Gheorghe Lazăr“ 


- 


ilo 


. , 
> 

x 

- 


„şi „Aurel Vlaicu“ din capitală, 


„colaborind în acelaşi timp şi la 
diferite periodice ale vremi (Da- 


4 ti atat i a 
_ ă 


- a [+ 


e AY 10 | 
A 


i s 
st 


rare 


 . 


i în 


E ay is 
>) pude”. 
i all 





+ plăgilor. și 'urgii- 


> ne-am conjruntat i 


zii "prădătoare, 



































împreună cu ii rcaaă armată 
română. Din acel moment în: 
„cepe = pentru el şi pentru miile, 
zecile de mii: de -prizonieti — < 
„alvarul robiei. lată cum evocă el, 
i în memoriile. sale, acest calvar: 
: Marşurile istovitoare. în stepele . 
“viscolite şi pe drumurile jalona- 


te de cadâvrele celor. ce hu mai. 


“puteau ține pasul, frigul perma- 
nent şi înnebunitor foamea care 
„sfîşie vintrele Siîntunecă mintile, 
Pav ăticirid raporturile dintre oa- 
„meni, măi ales în rîndurile trupei, . 
- transporturile i în bou-vagoanele. 
„morții-albe, înghesuială sufocan- 
tă, păduchi; și tifosul, descărcarea 
îngări a-sute de cadavre, dar fai 
“ales lipsă de perspectivă ; și iiepe 
rarea... lată eşalonul.: 


- lor biblice cu care. Î: 
“din clipa. căde- 
rii noastre... Dar S 
“ajunşi. în cara. N 
nici nu apucatăm SI 
„să ne dezmeticim, 0 
să ne oblojim rănile “A 
trupului şi traumele: 
sufletului, că ne-am 
şi trezit. agresaţi de” 

0. specie insolită de 
comi-. 
"sarii politici; :care, A 
“prin manipularea ia 


Lila 


"ISființif ico- diabolică a factorilor 


„de presiune întîmpinaţi de noi 
(ger, foame, la care s-au adăugat 


muncă silnică, carcera, teroarea, 
delațiunea), dezlănțuiră asupra. 


noastră 0 “acțiune totală de ra- 
colare politică, Astfel, au reușit 
să i ada în pu comunităţii 


Tu 
















Radu Mărculescu 
; Pătimiri | 
i iluminări 


din captivitatea i | 
i Via | 


AN 
| N 4 i W | | i ; 
pă îi A Y 4 A A 
Ci ! p 


[] 


pa palat O tumoare ma- 


“lignă care ne va deregla existența, 
pînă se va rupe definitiv de noi. E 


“vorba de acele jalnice cohorte de 
„suflete moarte, așa-zisele divizii 
„de voluntari create de sovietici în 
lagăre ca să aducă pe tancurile lor 
și în țara noastră experimentul. 


cel mai nimicitor care a fost vre- 


„odată. dltoit pe: trupul şi pe sufle- 
tul: vreunei comunități omeneşti: 
comunismul. 


În-toată această adevărată 
“apocalipsă, Radu Mărculescu a 
făcut parte din „nucleul dur“ al 


rezistenţei ofiţerilor români, par- ' 
| ticipind [a toate acţiunile între- . 
“prihșe împotriva samavolniciilor 


lacăte erau supuşi prizonierii, de 


"d Dita 


NI 


la: protestele vehemente (verbale 
sau scrise) şi pînă la organizarea 
de greve de lucru și, mai ales, de 


greve ale foamei. Această ultimă 


şi disperată formă de protest a 


culminat cu celebra grevă pen- 
“tru repatriere din februarie 1948, 
grevă în urma căreia majoritatea 


“SCRIE, RADULE, SCRIE TOT CE-AI VĂZUT, Tor 
CE-AI SIMŢIT, TOT CE-AM PĂTIMIT LAOLALTĂ 


însă scump plătită de cei pe care. 







ofiţerimei române die îsoulilă ss 
:.de la Oranki-Mânăstârcara fost d e 
repatriată. Victoria aceasta a fost Sea 


autorităţile sovietice, cm 


împreună cu alții în în ; bzărul Tise 
ciora (Gaura Dracului)-unde a 
mai pătimit încă 3 ani. De aici a - 
fost repatriat i împreună cu un lo.» st i 
de prizonieri, în 1951, dar, 9, dată Se 
ajunși în țară, nu au fost puşi în. 


“libertate, ci au fost luaţii în primi: & E. 


re de Secnritatea română şi in-.- aa 
ternaţi în lagărul 'de-la și 
2 Bragadiru, unde au fost. - 
ţinuţi mai bine. dedu 
mătate decani; Eliberă-. 
rile din acest lagăr: au! 
incep t în primăvară. SĂ 
anului .1951. Zilnic; : 
erau puse în liberta- 
te grupuri mai mari. 
sau mai mici, să 
onate după criteriul; 
periculozităţii. Mai, ș 
întii au plecat cei 
din categoria dez, 
portaţilor, aceştia 
fiind consideraţi 
mai inofensivi,. “apoi 
a venit rîndul soldaţilor şi, în cele... 
-din urmă, al ofițerilor. Fa pietele e 
cu ultimul grup, pe la jumătatea i 
lui iulie, dar, o dată ajuns acasă, 
au: început altfel de necazuri: 
probleme de adaptare, probleme “ 
de existenţă şi, mai grave decit. 
toate, problemele legate de. pe 








"SCRIE! E ULTIMUL ORDIN PE CARE ŢI-AI, i DIE 


„ACUM, LA DESPĂRȚIRE. 


"ROST. 102: 








ni 





A SA . „ Autoportretul lui Radu Mărculescu 
i - ri TE (1988), reprodus pe coperta 


finală a volumului Pătimiri și * 
iluminări din captivitatea sovietică, ! 


Editura Albatros, Bucureşti, 2000. 


calitatea sa de proscris. Deo- 
câmdată, mai presantă decît toate 
celelalte era problema cîștigării 
„existenţei. Despre posibilitatea 


reîntoarcerii sale la catedră nici | 


“nu putea fi vorba. Era conştient 

„de acest lucru şi-de aceea apelă la 
“soluţia la care, pe vremea „iepocii 

de aur“, au apelat mai toţi pro- 
 scrișşii regimului (foşti prizoni- 
„eri, foşti deţinuţi politici, ofiţeri 


“deblocaţi etc.), adică la munca 


de jos, din „Legiunea Străină, 

Cum era numit în epocă Sectorul 
Construcţiilor, pentru că în acest 
„sector, ca'şi în Legiunea Străină, 
"mu se prea ţinea cont de trecut și 
“de antecedente: 


Radu Mărculescu a mă 
cit conştiincios şi fără rabat în! 
n acest:sector al: Construcţiilor, 


„timp de 8 ani, pînă în octom- 
i “brie-1959, cînd, pe neaşteptate, 
ua fost arestat şi inclus într-un 


FĂ seta “URSS. acuzaţi. de: complot anti- 
> ZU statal. Din lipsă de probe, a fost 
a fost disjuns din lotul principal 

ic si judecat separat, împreună cu. 

lți trei acuzați pe care nici nu-i 
cunoştea. “Dar nici în această. 












tă « o. sentință juridică împotriva - 
lui. A fost condamnat însă de 
SI „către Securitate la o „pedeapsa 


> ag A Ami 
aja d 
ha % 





SI 





lot de foşti ofiţeri prizonieri în : 


administrativă“ 
fără sentinţă judecătorească) de 
72 de luni și trimis la Periprava,: 
„de unde s-a eliberat în 1964. 

forinulă i nu a putut fi pronunţa- z 


Pau! d cacti i FA as ae 
. PY | SE is dp 


CD 1144. > 


a 


După eliberare, pentru a-şi 


cîştiga: existenţă, nu a mai ape: E 
lat. la „Legiunea Străină“, Ci şi-a; 
valorificat o înclinare pe care a 


i € 






(condamnare 


| e 


i ÎNTREPRINSE î ÎMPOTRIVA SAMAVI 


a LA CARE ERAU SUPUŞI PRIZONIERI. ij, sa ai a 


ic) 






4 


avut-o dintotdeuna, dar căreia 


nu-i prea dăduse importanţă, 
pictură; devenind pictor de bise-. . 


rici. Această nouă îndeletnicire 
i-a adus mari satisfacţii, Vreme - 


de 25 de ani reuşeşte să picteze 
din nou - în frescăţân cea mai 
mare EIN SAE SE biserici, în 





“RADU MĂRCULESCU A FĂCUT PARTE DIN 
o. „NUCLEUL DUR“ AL REZISTENȚEI OFIȚERILOR 
3 CE 0 i iei 







PA iat) 
443 


a ROST:102 AN 


A ea aa N tată O A a ; e Nae 





i 


îs din 


București Şi în n toată ţara. Această 


Sb eat 


o aventură, spirituală de propor- 


„ţi, care l-a recompensat pentru 
- toate neîmplinirile:anterioare: 
„. Darvăctivitatea sa creatoare... 
de după eliberarea din 1964 nu 
“s-a limitat doar la pictarea de 
"biserici, ci-a și scris. A scris, nu 
pentru a fi publicat, deoarece la 
za = vremea aceea nu putea fi vorba, 
de aşa ceva, ci pentru „sertar“. A- 


scris pentru a depune mărturie, 


ze dar Și pentru a executa un „or-, 
La eHberarea:sa din lagărul 2 
- dela Bragadiru, î în 1951, bătrînul 

colonel, -Stelică Dumitriu, co- 
“mandantul regimentului cu care: 
"a căzut prizonier, cunoscîndu-i 


talentul literar, atunci când şi-a 


- Tuatrămas-bun de la el,i-a.șoptit,- | 
în tinip ce-l îmbrăţişa: Scrie, Ra- 

" dule, scrie tot ce-ai văzut, tot ce-ai 
simțit, fot ce-am pătimit laolaltă! 
Scrie! E ultimul ordin pe care ți: I 
"> dau acum, la despărțire. SĂ 
Și Radu Mărculescu ascris. 
“Şi nu oricum. Pătimiri şi ilumi-. 
“mări din captivitatea. sovietică 
"este o carte de referinţă, o car- 


te-monument, aş spune eu, care 


evocă inumanele tratamente la 
“care-au fost supuşi prizonierii 


„de război în lagărele sovietice; 


„Scrisă nu numai cu talent lite- 


rar, dar şi cu rigoare, fără pa- 


tetisme şi fără idei preconcepu- 


ROST 102: 


„te, cartea aceasta se constituie . 
într-un veritabil document deo 
inestimabilă valoare, în primul 
rind istorică, dar și ştiinţifică î în 


general, deoarece Radu Mărcu- 
lescu face şi unele observaţii în 
legătură cu psihologia şi com- 


DUPĂ ELIBERAREA DIN ÎNCHISOARE, VREME - 
DE 25 DE ANI, RADU MĂRCULESCU REUȘEȘTE 
„SĂ PICTEZE BIN NOU, ÎN FRESCĂ, PESTE 15 
„1 BISERICI, ÎN BUCUREŞTI ŞI ÎN TOATĂ ŢARA. m 


) 


portânentul oamenilor anii în 


situaţii- limită, 


Pătimiri ; şi iluminări di EA: 


tivitatea sovietică a apărut pînă. 


acurm în trei ediţii - la Albatros 


Gulagul româhese; „memoriile 









“În 2005, Băipară Aldine. | 
blică, sub titlul Mărturii p i 
„Judecata de Apoi adunate Jin. 


Offehbarung i in der sowjetischen .. 
Gefângenschăft, C&N Verlag, 


“evocate în această carte au fost 
tranșfigurate sub formă de mit 
în piesa de teatru Magog apărută 


2001 î în Editura Vitruviu: 


din universul cope tg enat ay aă 
autohton.» -. ie AX 
Din punct de ip ca SA isaca, E ea 
tul, Radu Mărculescu a fost un. aa i 
adevărat fenomen. Ta venerabila cafe 
“vârstă de 96de'ani şi jumătate, cât i AMARA dz 
avea cînd. Domnul l-a chemat ai lă 
Sine, el trudea cu sîrg să-şi defi- 
„nitiveze Amintirile din copilarie. 
carte pe cate, însă, nu a! mai a] pu 
- cats-o vadă şi tipăriță i: E e Fișă 
Dumnezeu să: -] odihnească în fai SĂ 
ceata e eptiide a E SI 













(2000), Universal. Dalsi (2007) 
şi Humanitas (2010) — şi a fost 
tradusă în germană (Leid und 





Berlin, 2008). Trăirile apoca- 
liptice din captivitatea sovietică 





în volumul de Teattu publicat în: 































EROI SUB AURORE BOREALE mu 





Lui Radu Mărculescu SA aa a 
şi celor împreună cu el tai SIA stă 


Vînduţi peşin, pe-arginţii altor iude, 
ei crucea şi-au purtat-o peste stepe, 

(e F- Îateii să [=2- 10 N (oii elle [of [a [= [=3e [ei ai[e [= 
nemoartea noastră de la ei începe. 


lerusalimul le-a rămas departe, 
dar s-a făcut ceresc în dorul lor, 
iar peste el nevolnica de moarte 
n-avu nicicînd şi n-o să aibă spor. 


Căci azi de mor, mai vii s-or naşte miine 
în cerul unde visul e pe rod 

şi unde Cel ce-n lume-i vin şi piine 

e |[=3Y7=% căt Bel U Me [£- [e leit: Nat: AYLele 

şi nu-i în El nici jertfă să nu-nvie, 

nici viață să nu tragă-a veşnicie. 


Răzvan CODRESCU 








REPERE 


Laura Vasiliu, actrița care a jucat rolul 
principal în „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile 


„MAICA 
DOMNULUI 
ESTE UN MODEL 
PENTRU TOATE 
FEMEILE“ 


cc 















interviu realizat de 
(| ISABELA AIVANCESEI 





A devenit celebră după ce a avut rolul 
Găbiţei din filmul „4 luni, 3 săptămâni 

și 2 zile“, regizat de Cristian Mungiu. 

A copilărit la Piatra Neamţ și visa să devină 
actriţă în America. S-a îndrăgostit de scenă 
și crede că prin fiecare rol pe care îl face 
poate vorbi puţin şi despre ea. Este actriţă a 
Teatrului Nottara din București. A obţinut 
premii care umplu cam două pagini. 

Dar pentru Laura Vasiliu (n. 1976) credinţa 
în Dumnezeu este mai presus de orice. 


36 





INTERVIU 





REPERE 





38 


Laura, ne aflăm în preajma 
marii sărbători a Naşterii 
Maicii Domnului şi de aceea 
voi începe cu o întrebare legată 
de numele tău. Știu că ţi-ai 
dorit mult să te cheme Maria 

şi că te-ai revoltat cîndva față 
de mama ta pentru că nu ţi-a 
pus acest nume. De ce? Simţi 
că eşti a Sfintei Fecioare Maria, 
că te leagă ceva puternic de Ea? 
Sau i-ai fi putut urma Maicii 
Domnului în credinţă mai bine 
dacă i-ai fi purtat numele? 
Cînd eram copil, îmi plăcea 
pur şi simplu numele Maria. 
Mai ales ca şi bunica mea e 
Maria, mama e tot Maria şi 

era frumos să mă cheme şi pe 
mine la fel. În continuare, îmi 
place foarte mult numele ăsta. 
Mama îşi aminteşte vag că, 
atunci cînd am fost botezată, 
părintele le-ar fi spus nașilor: 
„Laura nu e nume de sfîntă. 
Hai să-i punem un nume de 
sfîintă! Şi atunci m-au botezat 
Maria. Dar mama nu ştie sigur, 
trebuie să verificăm. Oricum, aş 
fi foarte fericită să mă fi botezat 
Maria. În ceea ce priveşte 
dorinţa mea de a urma Maicii 
Domnului - acum s-a conturat 
mai bine! -, Maica Domnului 

e un model pentru noi toţi. Sau 
aşa ar trebui să fie. Mai ales 
pentru noi, femeile din ziua de 
astăzi. Ducem lipsă de modele 


A vrut să o cheme Maria, dar 
a fost să fie sub ocrotirea 
altor sfinţi. Poartă în suflet 
gîndul că este copilul Maicii 
Domnului, chiar şi aşa. 


Se împarte între teatru şi 
biserică şi este convinsă că 
aceasta este misiunea ei: 
de-a pune pe ginduri pe 
ceilalţi, ea însăşi aflindu-se 
într-o necontenită căutare. 





ROST 102 


autentice şi cred că ne putem 
orienta spre modelul Maicii 
Domnului cu încredere. 


Chiar crezi că femeile de azi 
mai caută modele ca Maica 
Domnului? 

În aparenţă, nu. Dar cred şi 
sper că înăuntrul lor, de fapt, 
ele caută asta... Undeva, acolo, 
în lumea lor foarte, foarte 
intimă şi profundă, tînjesc după 
acest model. Pentru că nu au 
cum să nu simtă valoarea şi 
autenticitatea lui. 


Ce relaţie ai cu Maica 
Domnului? 

Sper că e o relaţie de dependenţă, 
pentru că fără Maica Domnului 
nu pot să fac un pas. O chem 
mereu în ajutor şi simt că vine 

şi sînt mult, mult mai liniştită 

de cînd simt mîngiierea Maicii 
Domnului asupra mea. 


Cum o chemi? 

Cînd mi-e rău sau cînd am o 
tulburare de orice natură ar fi 
ea, pur şi simplu strig: „Maica 
Domnului, ajută-mă!'. Şi în 
momentul următor îmi revin, 
capăt curaj sau mă liniştesc. 


Mai ai evlavie așa mare la 
vreun sfînt, în afară de Maica 
Domnului? 

Da, sigur, am mulţi sfinți dragi: 
Sf. Nectarie din Eghina, Sf. Luca 
al Crimeei, Sf. Serafim de Sarov, 
Sf. Ecaterina, Sf. Parascheva... 
Dar sfîntul meu protector 

este Sfintul Grigorie Teologul. 
În a cărui zi de prăznuire, 

25 ianuarie, m-am născut. 


Cine ţi-a insuflat credința 
în Dumnezeu? Sau ai 
descoperit-o singură? 

În copilărie, bunica mă 

ducea la biserică şi uneori mă 
împărtășea. Îmi plăcea să stau 


ROST 102 


mai mult în cimitir, nu ştiam 
cît e de important să particip la 
Sfinta Liturghie. În orice caz, 
aveam o legătură cu Dumnezeu 
şi un dialog chiar, aşa, în sinea 
mea. Un dialog continuu, aș 
spune, cu Dumnezeu. Apoi, 

la adolescenţă, s-a rupt sau s-a 
îngropat cumva raportarea mea 
la Dumnezeu şi cred că mi-am 
revenit mergînd la Ierusalim. 
Înainte însă de Ierusalim, eu 

şi familia mea ne-am apropiat 
mult de un preot tînăr, aflat la 
începutul misiunii lui, părintele 
Cristian, şi care, cu răbdare şi 
blîndeţe, ne-a iniţiat în tainele 
credinţei. Dar schimbarea cea 





în interiorul fiecărui om. Eu am 
timp, am timp destul de mult și 
bineînțeles că încerc să-l acord 
şi lui Dumnezeu din timpul 
meu. Dar cred că relaţia cu 
Dumnezeu se poate păstra chiar 
şi dacă nu ai timp, adică gîndul 
la Dumnezeu poate fi, orice am 
face. Pe scenă e mai greu, este 
adevărat. Noi, actorii, trebuie 

să ne gîndim la personajele 
noastre, la situaţiile în care 
sîntem puşi în piesele respective, 
dar cu toate astea, tot îţi găsești 
un răgaz să spui un „Doamne, 
ajută! . Deci, e o relaţie 
continuă, ca şi cu un om viu. 
Nu cred că trebuie să-mi spun 


SÎNT FERICITĂ CÎND MĂ POT 
EXPRIMA SINCER PE SCENĂ 
ŞI ATUNCI CÎND PARTICIP LA 
SLUJBELE BISERICII. 


spectaculoasă s-a produs, în 
ceea ce mă priveşte, la Ierusalim. 
N-aş vrea să spun cuvinte mari, 
în sensul că m-am schimbat 
atunci ireversibil şi acum mă 
odihnesc. Nu, dar atunci mi 

s-a zdruncinat o anumită 
mentalitate, aceea a păcatului. 


În ce sens te-ai schimbat? 

Am început să caut, să merg 

la sfintele slujbe şi, în paralel, 

să citesc scrieri ale Sfinţilor 
Părinţi. Am încercat să lucrez, 
împreună cu duhovnicul meu, 

la schimbarea modului meu de 

a vedea lucrurile, atît de supus 
hazardului şi stărilor de moment. 


Cum de încape Dumnezeu în 
viaţa unei actriţe? 

E bine ca Dumnezeu să încapă 
în viața oricărui om şi mai ales 


eu, de la ora 9 la 10, am timp 

de Dumnezeu, după aia sînt 
fără Dumnezeu. Nu. 'Tot timpul 
trebuie să fim cu EI. Și cînd ne 
culcăm: „Doamne, ajută! , şi 
cînd ne trezim, şi în restul zilei, 
cît putem, e bine să ne păstrăm 
legătura asta cu Dumnezeu, aşa 
ne sfătuiesc Părinţii. Eu nu intru 
pe scenă fără să spun o mică 
rugăciune şi Dumnezeu mă 
ajută. Simt că mă ajută. 


Ai jucat rolul principal în 

»4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“, 
filmul lui Cristian Mungiu 
distins cu Trofeul Palme d'Or 
la Cannes. Care este părerea ta 
despre avort? 

„Găbiţa“ - pe care o 

interpretez — este o fată care 
rămîne însărcinată accidental 

şi se hotărăşte să facă avort, y9 


39 


REPERE 


pe timpul lui Ceauşescu. Ea îi 
cere ajutorul unei prietene 
bune şi pînă la urmă merg 
într-o cameră de hotel, aduc 
un pseudo-medic, care iniţial, 
în scenariu, era şoferul de 
ambulanţă, şi îi este provocat 
avortul. Povestea este una 
adevărată, e inspirată din viaţă; 
cele două fete există. Înainte 

de film, am aflat multe lucruri 
îngrozitoare care se întîmplau 
în perioada comunismului. Nu 
sînt pentru avort, în nici un caz, 
pentru că e, pînă la urmă, cum 
se vede şi în film, o crimă. 


Zilnic, în fiecare maternitate, 
au loc astfel de crime. Cum 

ai convinge o tînără să nu 
recurgă la o astfel de metodă? 


Practic, ea e ca mulţi tineri care 
nu ştiu: e un pic inconștientă, 
nu ştie despre ce este vorba 
foarte precis. Nu vrea decît să 
scape. Nici nu-şi pune problema 
morală: dacă e bine sau nu e bine 
sau ce înseamnă asta. Ea nu vrea 
decît să scape de necazul ăsta şi, 
mai ales, să nu intre în puşcărie 
pe acest motiv. Nici măcar nu 

se gîndește că în ea trăieşte deja 
o altă fiinţă... nu, nici o clipă! 
Desigur, eu trebuie să-mi apăr 
personajul, chiar dacă nu am o 
părere bună despre ea. 


Ai fost doi ani consecutiv la 
Cannes şi, cu toate acestea, n-ai 
căzut în vedetism, ai rămas la 
fel de modestă şi muncitoare. 
Cum ai reuşit, într-o lume în 


ce am simţit la Cannes - multă 
adrenalină. Habar n-aveam 

ce o să ni se întîmple şi... s-a 
întîmplat bine! 


Cum îţi petreci zilele de 
sărbătoare religioasă, Laura? 
Păi, dimineaţa, dacă nu lucrez, 
merg la Sfînta Liturghie. După 
slujbă, îmi place să stau de vorbă 
cu prietenii mei. Ne întîlnim 

la o cafea, un suc şi vorbim. 
Mai ales dacă avem neclarităţi 
în ceea ce priveşte Evanghelia 
din ziua aceea, ştiu că ne putem 
lămuri împreună. De obicei, 
stă cu noi şi părintele nostru şi 
putem să-l întrebăm orice. 


Îți plac pelerinajele, îţi place 
să colinzi prin locurile sfinte. 


ROLUL DIN „4, 3, 2“ MI-A ADUS SUCCES 
PENTRU CĂ M-AM POTRIVIT CU VIZIUNEA 
REGIZORULUI, PENTRU CĂ AM MUNCIT 
MULT, DAR MAI ALES PENTRU CĂ AM PRIMIT 
UN DAR MINUNAT DE LA DUMNEZEU. 


Eu cred că tinerii trebuie 
informați. Ei nu ştiu. Ei cu 
adevărat nu știu! Au, probabil, 
ore în care li se explică cum 

se fac copiii, dar atît. Cum 

să prevină o sarcină li se 
spune, dar nu li se explică ce 
se întîmplă după ce o femeie 
rămîne însărcinată: că în 
pîntecele ei se plămădește un 
omuleţ. Eu cred că ei nu cunosc 
gravitatea şi responsabilitatea 
care decurg din avort. 


O condamni pe Găbiţa - 
personajul tău? 

Nu, nu, n-o condamn, şi nici 
regizorul n-o condamnă! E doar 
o întîmplare tristă din viaţa ei. 


40 


care succesul îi îmbată pînă îi 
distruge pe cei mai mulţi? 

În primul rînd că eu sînt şi 
răsfăţată, şi fițoasă, dar ascund 
asta foarte bine. (Ride) Nu cred 
că poţi fi şi celebru şi modest. Eu 
am încercat să păstrez o anumită 
modestie, deşi e mult spus, şi 
mi-am dat seama că am eşuat. 

În momentul în care oamenii te 
iubesc, sigur că ești drăguţ și îţi 
permiţi să fii şi la locul tău, să 

le zîmbeşti, dar în momentul în 
care cineva nu-ţi acordă atenţia 
pe care tu crezi că o meriţi, 
atunci devii o fiară. Şi mie mi s-a 
întîmplat. Prin urmare, nu am 
de-a face cu modestia. Îmi place 
să am succes şi m-am bucurat de 


Ne-am întîlnit şi pe Ceahlău, 
cu prilejul unui pelerinaj 

de Schimbarea la Faţă. 

Ce te atrage, ce te duce spre 
aceste locuri? 

Totdeauna mi-a plăcut să 
călătoresc. Asta a fost plăcerea 
mea, una dintre marile mele 
pasiuni. Mă legam de oricine 
care făcea o călătorie şi mă 
putea lua. După revoluţie am 
început să merg în străinătate. 
Prima dată am vizitat ţările din 
Occident. Îmi plăceau muzeele. 
Și acum îmi plac. Merg cu 
plăcere la muzeele de artă din 
marile oraşe. Dar, încet-încet, 
am descoperit... un alt sens. 
Apropiindu-mă de Dumnezeu, 


ROST 102 


am simţit nevoia să vizitez 
Locurile Sfinte. Am fost la 
Ierusalim, care m-a cucerit, în 
Grecia, în Rusia... În astfel de 
călătorii, începe să se dezvolte 
un soi de comunicare tainică 
între tine şi sfinţii la care te 
închini. 'Tot ce ţi se întîmplă 
într-un pelerinaj are un înţeles 
adînc, personal, statornic, care 
ține de Adevăr. 


Ce spun colegii tăi de faptul că 
ai o credinţă atît de pe faţă? 
Da, sigur! Şi ei sînt credincioşi. 
Cel puţin în Nottara, unde 

sînt actriță, nu am întîlnit pe 
nimeni care să fie necredincios 
sau să comenteze în vreun fel 


ROST 102 


comportamentul meu. Am 
avut chiar o colegă, o foarte 
bună actriță, care a plecat 
la mănăstire, şi e din teatrul 
nostru de oameni evlavioşi. 


La final, schimb un pic 
direcţia discuţiei. Eşti o actriță 
de succes, joci în filme străine 
şi totuşi ai ales să rămii în 
România. Ce te-a făcut să iei 
această decizie? 

Puteam să plec şi chiar m-am 
gîndit să plec. Dar pentru mine, 
a-mi cîştiga o pîine mai bună în 
altă parte nu e un motiv suficient 
de puternic ca să-mi părăsesc 
țara. Pentru că aici e Ortodoxia 
adevărată şi aici mă simt acasă, 


DACĂ ARFI SĂ O IEI 
DE LA CAPĂT, Al ÎMBRĂŢIŞA 
TOT ACTORIA? 


Nu, pentru că e greu de dus 
sarcina asta şi trebuie să i te 
dedici cu totul şi să depăşeşti 
anumite graniţe ale libertăţii 
tale, pe care nu ştiu dacă e 
bine să le trecem. Cred că mi-ar 
plăcea să fiu psiho-terapeut 
sau medic, dacă aş avea virsta 
potrivită să o iau de la capăt. 
BETE Kelela ie) [e AleiVe [iale [9] Met: Ei 
prin meseria mea actuală pot 
vindeca oamenii de anumite 
temeri şi suferinţe sufleteşti, 
cum ar fi răutatea sau pizma. 

d sAVilale B[elelV] E: [ei dela [el pătek-Iaal=ial| 
pot scăpa de balastul lor 
sufletesc şi pot conştientiza 
mai mult ce simt, ce e bine, ce 
e rău... Înţelegi mai bine care e 
problema ta dacă o vezi în afară, 
la altcineva. Dar acest catharsis, 
la care aspir, este mai mult un 
ideal decit o realitate. Azi e 
posibil mai degrabă să te încarci 
cu mai multe patimi vizonînd 
piese de teatru sau filme în 
care sînt redate astfel de tare şi 
chinuri sufleteşti. 





mai ales datorită credinţei. 
După o şedere mai lungă în 
străinătate, mă copleşeşte dorul 
de ţară şi de bisericile noastre. 
Cînd revin şi mă plimb prin 
România, sînt atît de fericită să 
văd peste tot biserici ortodoxe 
în care mă pot închina! Sigur 

că sînt români credincioşi şi 
peste graniță... De pildă, am 
fost foarte impresionată să 
cunosc în Portugalia un grup de 
români atît de credincioşi şi de 
frumoşi, în frunte cu preotul lor 
de acolo, părintele Marius. Am 
zis: probabil greu vom găsi aici, 
în ţară, oameni atît de rîvnitori 
cum am întîlnit la Lisabona, 
români de-ai noștri. Minunaţi! E 


4l 


REPERE 


„NOUL ADAM“ ŞI „NOUA EVĂ“: 


O ALTĂ PARADIGMĂ A 
DIVIZIUNII SEXUALE 


1 RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescuarostonline.org 








Conştiinţa creștină comună nu 
sesizează îndeajuns „revoluţia 
antropologică“ adusă de creş- 
tinism prin convergenţa mîn- 
tuitoare a bărbăției hristice şi a 
feminității marianice. Ipostaza 
feminină a umanului, cînd- 
va aducătoare de pierzanie, se 
deschide „astăzi“ (în prezentul 
etern al lucrării dumnezeieşti) 
de bunăvoie Duhului Sfînt, ca o 
poartă a mîntuirii, devenind co- 
biruitoare a răului și mijlocitoare 
la Dumnezeu pentru tot neamul 
omenesc. Maica tuturor celor vii 
după trup (Fac. 3, 20) devine -— 
printr-o fecioară din Nazaretul 
Galileii — şi Maica tuturor celor 
vii după duh (loan 19, 26-27): ea 
nu mai este doar dătătoarea de 
„viață moartă“, nekros bios (Sf. 
Grigorie de Nyssa), ci, prin dum- 
nezeiescul ei Fiu, dătătoare de 
viață vie şi netrecătoare, veghind 
maternal noul eon al învierii. 
„Hristos Îşi asumă firea urma- 
şilor lui Adam pentru a o înnoi 
dinlăuntru“ (Dumitru Stăni- 
loae). Prin lisus Hristos, „Noul 
Adam, şi prin Fecioara Maria, 
„Noua Evă“, omenitatea primește 
o nouă maiestate mistică în am- 
bele ei ipostaze ontologice, fiind 
reorientată spre modelul castităţii 


42 


şi pusă sub puterea lucrătoare a 
Tainelor, a iconomiei harului care 
redimensionează firea, purtînd-o 
— paternal şi maternal totdeodată 
— spre lumina neînserată a Zilei a 
Opta, unde „nici un blestem nu 
va mai fi (Apoc. 22, 3). „Laina Bi- 
sericii este înscrisă în cele două 
persoane desăviîrşite: persoana 
divină a lui Hristos şi persoana 
umană a Maicii lui Dumnezeu“ 
(Vladimir Lossky). 

Oarecum în răspărul Tradi- 
ției (care vorbeşte pretutindeni 
de „Noul/Al Doilea Adam“ şi 
„Noua/A Doua Evă“), dornic de 


clasică“, adică Tradiţia, pe care 
Evdokimov o socotește „nemul- 
țumitoare“, vede în Maria şi în 
loan întruchiparea simbolică a 
celor două Testamente - Legea 
nouă și Legea veche), propune, nu 
fără ingeniozitate, o altă „unita- 
te arhetipală“, strict omenească, 
a Masculinului şi Femininului: 
„Sfînta Fecioară şi Sfintul loan 
Botezătorul integrați în Hris- 
tos, unitate prefigurată în cei 
doi poli ai oricărui suflet: fiecare 
este totdeodată roaba și prietenul 
Mirelui'. Pentru Evdokimov, care 
lasă impresia de a fi uitat că Hris- 


«NOUL ADAM» ŞI «NOUA EVĂ» DESCHID SPRE 
O ALTĂ PARADIGMĂ A DIVIZIUNII SEXUALE, 
ANTICIPÎND CONDIŢIA ÎNGEREASCĂ 

A VEACULUI VIITOR ŞI COMUNITATEA 
TAINICĂ A UMANULUI CU DIVINUL. 


subtilă originalitate, Paul Ev- 
dokimov (mai ales în Femeia 
și mîntuirea lumii) înţelege să 
strice speculativ acest echilibru 
paradigmatic (impus şi de con- 
vergenţa soteriologică a umanu- 
lui cu divinul, şi de relaţia indi- 
solubilă Fiu-Maică, şi de curăţia 
lor fără egal în sînul creaţiei, şi de 
primatul lor firesc în conştiinţa 
liturgică a Bisericii) şi, luînd ca 
reper reprezentarea iconografică 
numită Deisis (unde „concepţia 


tos S-a întrupat ca om adevărat, 
Acesta nu poate reprezenta decît 
„universalul“ supra-sexual, în re- 
gim de coincidentia oppositorum. 
Or, lisus Hristos întruchipează pe 
„Noul Adam“ nu atît în virtutea 
dumnezeirii (care este, desigur, 
mai presus de orice determinare 
sexuală), cît în virtutea omenităţii 
Lui (indiscutabil de sex bărbătesc, 
dar liberă de sexualitatea căzută 
a vechiului Adam); nu atît ca Fiu 
al lui Dumnezeu, cît ca fiu Ş 


cd 
O 
i 
î8 
x 
lu 
99) 
s 
Q 
s 
— 
O 
25, 
= 


assets ina e ameaas 


ch 
m aaa 


Na i 


+ 
LL 





REPERE 


al Mariei, cea „din osul lui Da- 
vid (asimilată, prin logodnicul 
ei Iosif, arborelui genealogic al 
lui lesei). Aceasta nu contrazice 
cu nimic adevărul dogmatic că 
cele două firi sînt unite în divi- 
noumanitatea lui Hristos fără 
vreun amestec şi fără vreo schim- 
bare, afară de păcat (tormularea 
Sinodului IV ecumenic). Pe de 
altă parte, în firea omenească a lui 
Hristos, chiar dacă manifestată 
vizibil în ipostaza masculinului, 
femininul se recunoaşte pe sine 
deopotrivă, căci, în starea nea- 
tinsă de cădere, omenitatea este 
solidară ontologic în ipostasurile 
sale, unitatea dominînd diversita- 
tea (în virtutea a ceea ce s-a numit 
„deoființimea“ umanului, „după 
chipul“ deoființimii divine). 
Probabil pentru ca să fie me- 
najată percepţia comună, prea 
legată de „simetriile“ experienţei 
curente, nu se accentuează îndea- 
juns faptul că Sfinta Fecioară Ma- 
ria Îi este lui Dumnezeu în acelaşi 
timp Maică şi Mireasă, iar Hris- 
tos, ca om, îi este ei fiu trupesc, 
dar ca, Dumnezeu, îi este Mire 
duhovnicesc; iar Dumnezeu, 
nu doar prin naşterea cea „mai 
înainte de toţi vecii, dar şi prin 
raport cu naşterea cea după trup, 
Îşi este Sieşi Tată şi Fiu, ca Tată 
ceresc, cu puterea atotfăcătoare 
a dumnezeirii Lui, „umbrind-o“ 
pe cea neîntinată, prin pogorirea 
Prea Sfintului şi de-viaţă-făcă- 
torului Său Duh, pentru ca Fiul 
cel din Treime să fie zămislit şi 
născut din ea ca Fiu al Omului: 
„«Nu te teme, Marie, fiindcă ai 
aflat har la Dumnezeu. Și iată- 
n pîntecele tău vei zămisli şi vei 


* Teologic vorbind, ar trebui evi- 
tată, la rigoare, confuzia care se 
face în mod curent, prin deducție 


automată, între sex şi sexualitate. 
Sexul ţine de structura ontolo- 


naşte Fiu [...] şi Fiul Celui-Prea- 
înalt se va chema [...]». Şi a zis 
Maria către înger: «Cum va fi mie 
aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de 
bărbat?» . Și răspunzând îngerul, 
i-a zis: «Duhul Sfânt Se va pogori 
peste tine şi puterea Celui Prea- 
Înalt te va umbri; pentru aceea și 
Sfîntul Care se va naşte din tine 
Fiul lui Dumnezeu se va chema» 
(Luca 1, 32 şi 34-35). 

Este evident — şi de o impor- 
tanță crucială - că Noul Adam 
şi Noua Evă deschid spre o altă 
paradigmă a diviziunii sexuale, 
anticipînd condiţia îngerească 
a veacului viitor şi comunitatea 
tainică a umanului cu divinul. 
Nu este tocmai exact ceea ce 
afirmă Lossky, anume că „năs- 
cîndu-se din Fecioară, El desfi- 
ințează prin naşterea Sa despăr- 
ţirea naturii umane în bărbaţi şi 
femei. Nu ce-a creat dintru în- 
ceput Dumnezeu se desființează 
(împărţirea — nu despărţirea! — 
în sexe), ci ceea ce s-a adăugat 
acestei ipostazieri din cauza 
păcatului (sexualitatea anima- 
lă, cu toate posibilele ei devieri 
pătimaşe la nivel uman). Este 
vorba mai degrabă, cum bine va 
zice Lossky însuşi mai tîrziu, de 
„răscumpărarea eros-ului“, prin 
supunerea materiei de către spi- 
rit şi prin reconexarea umanului 
la divin. „Conjugalitatea“ iese 
astfel de sub teroarea „sexuali- 
tăţii“ păcătoase*, dar pater- 
nitatea şi maternitatea, care 
conformează intim masculinul 
şi femininul, rămîn în vigoare, 
ca realităţi complementare, de- 
finite însă spiritual, iar nu bio- 
logic. Ba mai mult, maternitatea 


i-a făcut pe ei“ — Fac. 1, 27), avînd 
desigur nu numai implicaţii ma- 
teriale, ci şi profund spirituale, în 
vreme ce sexualitatea, în forma 
biologică sub care o experiem 





vinovată a vechii Eve este înlo- 
cuită de maternitatea nevinova- 
tă a Mariei, care consimte pri- 
matului paternal al dumnezeirii 
(„lată roaba Domnului! Fie mie 
după cuvîntul tău! - Luca |, 
38) şi se face vrednică să nască 


doar o întrebuințare derivată şi 
conjuncturală a sexului, nece- 
sară în prezenţa păcatului, dar 
ne-necesară în absenţa lui. Sexul 
există înaintea sexualităţii şi sub- 
zistă abolirii ei, marcînd umanul 





gică a omului („bărbat şi femeie 


da 


în condiţia noastră actuală, este 


ROST 102 





pe Fiul lui Dumnezeu, dar con- 
simte feciorelnic şi paternităţii 
secundare a omenităţii (Dreptul 
Iosif), ajutorul cel după fire „pe 
potriva ei“, cu care în chip ne- 
prihănit „lucrează“ şi „păzeşte“ 
noul Eden al răscumpăratei 


în toată devenirea lui. Conform 
Revelaţiei, istoria sexualităţii nu 
este decit intervalul indefinit din- 


tre sexul fără sexualitate al condi- 


ției originare (caracterizate prin 


comuniuni conjugale (ecclesia 
domestica). 

Cu toate acestea, trebuie ob- 
servat că accentul raportului din- 
tre masculin şi feminin se mută 
de pe binomul soţ-soţie/mire-mi- 
reasă, predilect definitoriu pen- 
tru primul Adam şi prima Evă, 
pe binomul Fiu-Maică, pe care se 
întemeiază prioritar omenitatea 
reînnoită prin Al Doilea Adam 
şi A Doua Evă. Faptul acesta 
sugerează tainic, în paradigma 
omenităţii, o relaţie intersexu- 


ală mult mai profundă şi mult 
mai flexibilă, din care dispar 
conotaţiile brute ale sexualită- 
ţii curente. Maternitatea deţine 
o centralitate răscumpărătoare, 
dar complementul ei, simbolic 
vorbind, este mai degrabă „ro- 
dul“ decît „sămînţa“. Noua Evă, 
cea întruchipată marianic, nu 
mai este atît femeia întregitoare a 
bărbatului, cît femeia ocrotitoare 
a tot şi a toate. Sfinta Fecioară nu 
rămîne doar Maica Fiului ei, ci 
devine Maică a întregului neam 
creştinesc, acesta fiind şi tilcul 
cuvintelor lui lisus de pe cruce, 
cînd îi încredinţează unul altuia 
pe Maria, Maica îndurerată, și pe 
loan, Apostolul iubirii, zicîndu-i 
ei: „Femeie, iată, fiul tău! , iar lui: 
„lată, mama ta!“ (Ioan 19, 26-27). 


ciunea cea fără de ruşine) şi sexul 
fără sexualitate al Împărăției finale 
(„Că la înviere nici nu se însoară, 
nici nu se mărită, ci sînt ca îngerii 
lui Dumnezeu în cer“ - Matei 22, 


TEOLOGIA SEXELOR 





Creştinismul a crescut sub 
semnul acestei taine primenitoa- 
re. Dacă prin femeie (Eva) a intrat 
păcatul în lume, tot prin femeie 
(Maria) a venit mîntuirea de pă- 
cate. Născătoarea de Dumnezeu 
reprezintă icoana ideală a femi- 
nităţii, însumînd, în chip tainic, 
maternitatea şi fecioria. Femeia 
creştină, născută mistic din fiat- 
ul Mariei, este angajată plenar 
în iconomia mîntuirii neamului 
omenesc: ea este izvor de viaţă şi 
de înviere, sub raza transfigura- 


toare a harului dumnezeiesc. 
Ambele sexe sînt chemate la 
împreună-lucrarea mîntuirii per- 
sonale și obşteşti, făcîndu-se (fie 
prin Taina Cununiei, fie prin asce- 
za fecioriei) vase de castitate des- 
chise cu evlavie harului dumne- 
zeiesc şi urmînd marianic lui 
Hristos, Mirele ceresc al kosmos- 
ului ecclesial, întru Care unitatea 
fiinţială prisosește asupra divizi- 
unii ipostatice şi instaurează de- 
săvîrşita armonie a nunții mistice, 
prin care nimic nu se desființează 
(căci dreapta credinţă nu pune la 
îndoială pertinenţa eternă a creaţi- 
ei divine), ci totul se transfigurează 
pentru marele ospăț al Împărăției, 
unde nu se intră în „haine de piele“ 
(cf. Fac. 3, 21), ci numai în „haină 
de nuntă (cf. Matei 22, 11-12). B 


„tovarăşii de drum“ ai păcatului. 
Unde nu mai este păcat, nu mai 
este nici moarte („Moarte, unde-ţi 
este boldul?“ — / Cor. 15, 55), nu mai 
este nici sexualitate (,... nici nu se 
însoară, nici nu se mărită...”). 





castitatea „îngerească“, prin goli- 


ROST 102 


30). Moartea şi sexualitatea sînt 


45 


REPERE 


EROSUL CARE 


«L'amor che move il sole e laltre stelle» 
(Dante, Paradisul, XXXIII, 145) 


(] VIOREL ROŞCA În tradiţia iniţiatică, erosul, 


sub toate formele sale, ține de 


Probl ] luj . a. sephira YESOD, care în ebraică 
roblema treptelor erosului, ca și a mișcării risca esa biul ni 0 


sufletului pe scara alcătuită de aceste trepte, sediu tainic al numelui divin HA 

x = u SHEM, pe care trebuie să îl deve- 
mă preocupă de multă vreme. Dar m-am nim și să îl cunoaştem în noi în- 
gîndit că e un subiect prea delicat ca să devină € 


tema unui articol. Sînt oameni „sensibili“ 















şi „puri“ care ar strimba din nas la aşa o 
discuţie „indecentă“. Eu totuşi, încăpăţinat 
cum sînt, mă avînt iresponsabil în tratarea 
problemei, asumîndu-mi toate riscurile. 
Poate m-au încurajat și cîteva lecturi ale unor 
iubiți autori ce şi-au depăşit „jena“ și au tratat 
subiectul cu toată seriozitatea, din diferite 
perspective spirituale. Redau în continuare 
doar o schiţă a problemei. 






şine (1). YESOD mai înseamnă şi 
„secret al numelui“, iar adolescen- 
tul intră în rezonanţă la acest nivel 
cu NUMELE său secret. De ace- 
ea adolescenţa e vîrsta celor mai 
mari exaltări mistice, investite în 
categorii diverse: religioase, patri- 





CONVERGENȚA TRADIȚIILOR 


MIŞCĂ LUMILE 


otice, politice, artistice, amoroase, 
toate de ordin esenţial erotic. 

În atitudinea față de propriul 
eros, omul îşi arată autenticita- 
tea personalităţii sale. Căci ero- 
sul este energia care îl poartă pe 
om spre potenţialele depășiri de 
sine. Dacă erosul e investit numai 
în direcţia procreării, el coboa- 
ră la nivelul vulgarei banalizări. 
Faţă de eros există două atitu- 
dini opuse, ambele blocante la 
nivelul „omului roşu“, adică al 
omului care trăieşte sub semnul 
lui „a avea“ (2). O primă atitudi- 
ne falsă este refularea energiilor 
erotice prin interdicții morale. 
A doua este divinizarea acestor 
energii la nivel sexual ca plăcere, 
justă doar dacă îi vedem locul în 
ierarhia scării care este coloana 
noastră vertebrală. Căci orice as- 
ceză venită din constringere este 
falsă, aşa cum fals este şi refuzul 
oricărei asceze. 





YESOD dă naştere primelor 
cinci vertebre ale coloanei, axis 
mundi, numite sacrale. Astfel, 
sexualitatea ţine de sacru, fiind 
baza scării, luz-ul, sîmburele de 
nemurire, care nu e distrus nici 
prin foc. De aceea erosul îl poartă 
pe om către marile lui descope- 
riri de sine, pînă la suprema cu- 
nunie, cea cu Domnul: nunta su- 
premă şi bucuria celei mai înalte 
relaţii erotice, cea divino-umană. 
lată de ce omul trebuie să devină 
conştient de autenticitatea plăce- 
rii. După Annick de Souzenelle, a 
te lipsi de ea din moralism e la fel 
de greşit ca şi a abuza de ea din 
ignoranță. 

De sephira YESOD ţine unul 
dintre riturile fundamentale 
ale iudaismului: circumcizia. 
Prepuţul simbolizează „haine- 
Je de piele“ (cf. Geneza 3, 21) în 
care Dumnezeu ne-a îmbrăcat 
după cădere şi care trebuie > 


47 





REPERE 





DUPĂ SF. DIONISIE AREOPAGITUL, 
AMOR/EROS ŢINE DE TEONIMIE, ESTE 
ADICĂ NUME CE SE DĂ LUI DUMNEZEU, 
CARE NU ARE IUBIRE, CI ESTE IUBIRE. 
EROSUL DIVIN UNIFICĂ EXISTENȚELE 
DUPĂ MODELUL TREIMIC. 


îndepărtate pentru ca lumina să 
iasă la iveală. 

Moel (3), oficiantul, suge sîn- 
gele pentru ca să descopere pe 
Nefeş, sufletul viu. EI înlătură 
astfel vălurile care îl despărţeau 
pe copil de sufletul său profund, 
spre a-l reda NUMELUI său. 

Mai există o circumcizie a ini- 
mii şi una a urechilor, la celelalte 
două niveluri, pe drumul ultimei 
nunţi. E o circumcidere treptată a 
ego-ului. Toate acestea sînt trepte 
ale urcării erosului şi ale investi- 
rii lui la niveluri tot mai înalte. 

După Sfîntul Dionisie Areo- 
pagitul, amor/eros ţine de teoni- 
mie, este adică nume ce se dă lui 
Dumnezeu, Care nu are iubire, ci 
este iubire. Erosul divin unifică 
existențele după modelul treimic. 
Aşa şi orice eros uman dezintere- 
sat face ca aceia ce sînt stăpîniţi 


48 


de eros să nu-şi aparţină lor, ci să 
aparţină celor de ei doriţi erotic. 

Persoana este, după filosoful 
creştin grec Christos Yannaras, 
o categorie prin excelenţă erotică, 
iar erosul constituie o categorie 
prin excelență personală (4). Din 
păcate, erosul căzut desparte, 
fragmentează natura, deoarece 
serveşte independenţa existenţi- 
ală a individualităţilor, satisfacția 
de sine efemeră a naturii. 

Cum spunea şi Annick de 
Souzenelle într-o conferinţă ţi- 
nută la Bucureşti, după cădere, 
erosul, iniţial spiritual, ca temei 
de unire divino-umană, devine 
trupesc. Însă chiar şi acest eros 
trupesc pare să păstreze aminti- 
rea modului personal de existen- 
ţă. Căci el nu încetează să fie elan 
spiritual către unirea/nuntirea cu 
celălalt. Chiar şi ca dorință ego- 


centrică de plăcere, el continuă să 
fie tendință activă spre stabilirea 
unei relații. 

După Sfîntul Dionisie Areo- 
pagitul, erosul, fie că-l înţelegem 
în chip divin, îngeresc, spiritual, 
psihic ori natural, este o putere 
unificatoare şi coezivă care îm- 
pinge ființele superioare să le 
poarte de grijă celor inferioare, 
pe cele de acelaşi rang să intre în 
comuniune unele cu altele şi pe 
cele inferioare să se întoarcă spre 
cele mai presus de ele. 

Setea de viaţă este setea in- 
saţiabilă de relație şi este sădită 
în fiecare particulă a existenței 
noastre. Chiar eşecul pasiunii 
erotice în năzuinţa ei către pleni- 
tudinea vieţii ne readuce aminte 
că finalitatea ei reală este partici- 
parea personală la erosul divin, la 
acel Amor che move il sole el altre 
stelle („Llubirea ce roteşte sori şi 
stele“ — trad. Eta Boeriu) din fi- 
nalul poemului dantesc. După 
Areopagit, chiar şi neînfrînatul ce 
refuză Logosul, relaţia, participă 
într-o măsură la bine prin aspira- 
ţia obscură către unire şi iubire. 

Aşa vedeau primii creştini 
problema, fără blocaje, jene sau 
complexe. În ultimele secole, un 
moralism suspect l-a îndepărtat 
pe om de sensul real al erosu- 
lui. Omul n-a mai fost autentic 
cu sine şi a blocat energiile la 
nivelul „matricei de apă“, adică 
la nivelul psiho-somatic. Pe de 
altă parte, relaţia erotică bărbat- 
femeie simbolizează ceea ce se 
întîmplă înlăuntrul nostru, sau 
ar trebui să se întîmple. Partea 
dreaptă, împlinită, masculină, 
intelectuală, trebuie să înțeleagă 
şi să penetreze partea stingă, ne- 
împlinită, feminină, senzorială, 
care în mod normal aşteaptă şi 
se deschide acestei penetrări. Cu 
timpul, însă, o educaţie mora- 
listă şi raționalistă a hipertrofi- 
at emisfera stîngă a creierului, 


ROST 102 


abstractă, verbal logică, destina- 
tă doar cuceririi şi înţelegerii lu- 
mii exterioare, a masculinizat în 
mod fals stînga feminină, care se 
rigidizează în fața unui intelect 
masculin feminizat, slab, nepu- 
tincios în a deschide potenţialul 
energiilor profunde din femini- 
nul adînc. Acest fenomen interi- 
Or îşi are expresia exterioară în 
avîntul mişcării feministe, ce-şi 
închipuie că femeia trebuie să fie 
un substitut de bărbat, masculi- 
nizîndu-se ridicol, şi nu doar în 
aspectul exterior. O altă manifes- 
tare congeneră este homosexuali- 
tatea, expresie perversă a femini- 
zării Înţelepciunii, care nu se mai 
îndreaptă către cunoașterea inte- 
rioară prin intuiţia intelectuală. 

E drama neîmplinirii, drama 
încremenirii în lumea căderii. 
Marile mituri ale omenirii comu- 
nică dintotdeauna această dramă. 
Căci Sfinxul din Theba devorea- 
ză, ca păzitor al Porții Oameni- 
lor, pe toţi cei care nu au înţeles 
sensul adînc al erosului. Abia 
Oedip, căsătorindu-se simbolic 
cu mama sa, prin care trebuie să 
se înțeleagă femininul său interi- 
or, scapă Theba, adică oraşul in- 
terior, matricea de foc, inima, de 
sfinxul devorator al celor ce nu au 
reuşit investirea erosului la nivel 
spiritual. La poarta aceea Cineva 
aşteaptă să-I deschizi ușa. E 





(1) Annick de Souzenelle, Simbolismul 
corpului uman, Editura Amarcord, 
Timişoara, 1996, p. 128. 

(2) Omul roşu corespunde primului etaj 
al arborelui sephirotic descris de triun- 
ghiul inferior YESOD-HOD-NETZAH, 
adică „matricii de apă“ cea care con- 
ţine potenţialul nostru energetic, 
ce trebuie investit la toate nivelurile 
noastre ontologice. 

(3) Op. cit., pp. 133-137. 

(4) Christos Yannaras, Heidegger şi 
Areopagitul, Editura Anastasia, Bucu- 
reşti, 1996, pp. 119-126. 


ROST 102 


CONVERGENȚA TRADIȚIILOR 





[2 10X30 59. 1:1=0]./.tclănle 


„Cunoaşterea apofatică, înţeleasă ca experienţă perso- 
nală de participare la modul de existenţă ecleziastic, este 
caracterizată în scrierile areopagitice drept eveniment 
i | erotic, drept împlinire desăvirşită a unei relații erotice. 

a | Termenii eros, erotic vor fi fost, probabil, primiţi 
cu rezerve, dacă nu vor fi scandalizat chiar pe creştinii epocii în care 
se alcătuiaiu scrierile areopagitice, aşa cum se mai întîmplă şi azi. De 
aceea, autorul acestor scrieri consacră o serie întreagă de paragrafe 
din capitolul al patrulea al cărţii sale Despre numele divine nu numai 
«legitimării» acestor cuvinte, ci şi demonstrării funcţiei fundamen- 
[3 el-Xet: [(-Xe Rt: 1-a deallale) [efe [£: idei (et: Bla YAF: | E:[ei [AF Eau [ete E 

Mai înainte de toate, cunoaşterea lui Dumnezeu nu este un act de 
instruire, ci de pătimire. Nu doar instruindu-ne despre cele divine, ci 
pătimindu-le (Despre numele divine, II, 9). lar numele de iubire [agapel, 
acest nume divin, nu este întotdeauna suficient ca să definească faptul 
autodepăşirii şi comuniunii persoanelor, «pătimirea» relaţiei personale, 
(ef: | (WCW elVlaTei 4V] Me (=3e) [=fe Ic=%- |MeiilaTet: Ei c=tal N =Y7=I [= BI=fok: [(=fe(=3- Te [SEE] 
termenul de iubire [agapel| este încărcat cu un conţinut semantic «infe- 
rior», el ajunge să desemneze doar o virtute socială, este identificat cu 
altruismul, cu milostenia, cu blindețea naturală, aşadar cu trăsături de 
comportament care conservă şi servesc suficiența de sine egocentrică 
a subiectului. Din această cauză, în scrierile areopagitice este preferat 
numele de eros, de dorinţă, socotit «mai divin». Unii dintre teologii 
noştri sînt de părere că numele de dorinţă [eros] este mai divin 
decit cel de iubire [agape]. Sfintul Ignatie scrie în acest sens: do- 
rinţa [eros-ul] mea a fost crucificată. lar în introducerile la «ziceri» 
poţi să găseşti pe cineva care spune despre divina Înţelepciune: 
am fost cuprins de dorinţa [eros-ul] frumuseţii ei. Aşa că nu trebuie 
să ne temem de acest nume de dorinţă [eros] şi nu are de ce să ne 
tulbure vreo teorie în privința lui (Despre numele divine, IV, 12). 

Posibila teamă, ezitarea sau reținerea manifestate faţă de referința 
la experienţa erotică atunci cînd este vorba de relația cu Dumnezeu au 
drept punct de plecare absurda prejudecată a oamenilor (ibidem), 
predispoziția lor de a înţelege eros-ul numai ca pe o subordonare faţă de 
autonomia rebelă a pretenţiei naturale, numai ca sete de plăcere ego- 
centrică. Dar nu este posibil să identificăm «idolul» sau «degradarea» 
eros-ului cu «adevăratul eros», chiar dacă mulţimea stăruie în înțelegerea 
unilaterală a faptului erotic: Deşi adevăratul eros a fost slăvit precum 
ceva divin nu numai de noi, ci chiar de aceste Scripturi, mulțimea, 
incapabilă să priceapă forţa unificatoare a numelui divin de eros, 
a deviat spre înțelegerea lui obişnuită ei, ca dorinţă trupească, 
parțială, care divide, care nu este cu adevărat eros, ci un idol sau 
mai bine zis o degradare a adevăratului eros (ibidem). 

Diferenţa specifică dintre adevăratul eros şi forma lui degradată, pe 
care mulţimea o socoteşte eros, este caracterul lui unificator, «forța de 
unificare» a «adevăratului eros». Dacă eros-ul constituie teonimie, adică 
nume ce se dă lui Dumnezeu, aceasta se datorează tocmai faptului că 
el pune în lumină «capacitatea unificatoare» a divinei Existenţetriadice, 

reciproca integrare animată de iubi- 
re a Persoanelor Treimii“. 





49 


REPERE 


EMANCIPARE 
ŞI PERVERSIUNE 


RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 





»„DESCĂTUȘAREA SEXULUI“ 
Dintr-o problemă între altele, se- 
xualitatea a devenit o obsesie a 
lumii contemporane. Politicieni, 
jurişti, filosofi, antropologi, soci- 
ologi, medici, psihologi, teologi 
— toţi se simt datori să-i facă un 
Joc din ce în ce mai mare în preo- 
cupările lor. Ideea generală e ace- 
ea că mentalitatea tradiţională a 
îngrădit nelegitim libertatea se- 
xuală şi a ocultat sub tabu-uri şi 
prejudecăţi funcţia individuală și 
socială a sexualităţii. Altfel spus: 
trecutul ne-a lăsat moştenire o 
viziune eronată a problemei, pe 
care prezentul e chemat să o co- 
recteze, pe fondul „emancipării“ 
sau „dezinhibării“ impuse de 
„progresul“ general al civilizaţi- 
ei. Liberalismul sexual, atît în te- 
orie cît şi în practică, devine cri- 
teriu al modernităţii, indiferent 
de formele lui de manifestare. S-a 
ajuns chiar la luarea în discuţie, 
sub egida O.N.U. (întrunirile de 
la Cairo şi Beijing), a unei noi ta- 
xinomii a sexelor, cea tradiţiona- 
Jă nemaicorespunzînd, chipurile, 
realităților şi exigențelor actuale! 
Ne pasc vremurile în care ome- 
nirea va fi „legal“ împărţită în 4 
sau 5 categorii sexuale (deşi, cu 


50 


puţină fantezie, s-ar putea scorni 
chiar mai multe!), simpla condi- 
ție de „bărbat“ sau „femeie“, ca 
şi matrimoniul clasic, bazat pe 
heterosexualitate, devenind ire- 
levante... 

Grija exagerată - ceea ce va 
să zică: prioritară, iar adesea 
chiar exclusivă - a omului față 
de propriul trup şi de funcţiile 
imediate ale acestuia e rezultatul 
consecvent al unui lung proces 
de despiritualizare, inaugurat de 
antropocentrismul şi naturismul 
renascentist, trecînd prin ateis- 
mul şi materialismul iluminist, 
pentru a ajunge la formele de per- 
versiune și degenerare ale lumii 
contemporane. 

Se vorbeşte uneori, în sens 
negativ, de o „animalizare“ 
(într-un limbaj mai crud: „în- 
dobitocire“) a speţei umane. 
Animalul are însă o ingenuitate 
instinctuală cu care omul nu se 
poate lăuda. Fiind singura ființă 
vie capabilă să-și pervertească 
instinctele prin conştiinţă [1], 
omul decăzut intră direct într- 
o condiţie de sub-animalitate 
(vorba lui Topîrceanu, dacă nu 
mă înșel: omului are nevoie de 
o mare doză de nesimţire ca să 
nu roşească în fața porcului...). 
Omul modern rămîne tot mai 
mult dator nu doar icoanei sale 
spirituale („chipului“ şi „asemă- 


nării“ lui Dumnezeu), dar şi pro- 
priei „animalităţi“ („hainelor de 
piele“ de după cădere - cf. Fac. 3, 
21). Îndepărtîndu-se de centrul 
spiritual al existenţei, el perver- 
teşte şi dimensiunea materială a 
fiinţei sale, „ieşindu-şi din fire“ 
sub toate aspectele. 

La fel de falsă e şi forțarea 
unui sens pozitiv al „animalită- 
ţii“ noastre. Ca să ne întoarcem 
la problema de la care am pornit, 
e doar o iluzie că liberalizarea se- 
xuală ar fi echivalentă cu o con- 
formare la „natura umană“, cu 
o asumare „dezinhibată“ a celor 
„fireşti“ (în sensul şabloanelor 
clasice — exploatate pro domo — de 
genul Naturalia non sunt turpia 
sau Homo sum; nihil humani a me 
alienum puto). Faptul de a pose- 
da conștiință ne împiedică să fim 
„animale“ — şi în sensul bun, şi în 
sensul rău al cuvîntului. Omul se 
poate armoniza cu natura încon- 
jurătoare, dar nu se poate reduce 
la ea; el o depăşeşte întotdeauna, 
fie într-un sens, fie în celălalt. 

„Natura“ omului nu poate fi 
definită material, iar, creştineşte 
vorbind, ea nu-și află sensul fără 
raportare la Dumnezeul Care 
S-a făcut om. Modelul uma- 
nităţii creştine e lisus Hristos, 
Dumnezeu-Omul - „piatră de 
poticnire“ a tuturor aventurilor 
noastre naturist-animalizante. 


ROST 102 


a pa je 


za pi Di poze em Pe 


Viaţa creştină nu înseamnă doar 
secundum naturam vivere, ci, mai 
presus de toate, imitatio Christi. 

Sînt cu atît mai curioase anu- 
mite încercări pretins „teologice“ 
de fundamentare a liberalismu- 
lui sexual al contemporaneităţii. 
O astfel de încercare penibilă 
- ţinînd de aşa-numita „teo- 
logie feministă“ ivită în sînul 
protestantismului, şi mai ales al 
anglicanismului — s-a tradus mai 
demult şi-n româneşte: Adrian 
Thatcher, Descătușarea sexu- 
lui. O teologie creștină a sexua- 
lității, Ed. Polimark, Bucureşti, 


ROST 102 


1995. Autorul încearcă mai cu 
seamă apologia feminismului şi 
legitimarea homosexualităţii/ 
lesbianismului, persiflind 'Tradi- 
ţia şi răstălmăcind Sfintele Scrip- 
turi [2]. Fenomenul e caracteris- 
tic ariei occidentale, făcîndu-se 
simţit chiar şi în mediile catolice, 
ca, de pildă, la o Maria Caterina 
Jacobelli — autoare ce face mare 
caz de catolicism - într-o carte 
despre Risus paschalis şi „temeiul 
teologic al plăcerii sexuale“, unde 
încearcă să-şi legitimeze specula- 
țiile - psihanalizabile - cu extrase 
siluite din Toma de Aquino și din 


:9No)(elei: ii Binielelvfelo): 


: 


conjuncturale declaraţii papale! 
[3]. Uneori, astfel de discursuri 
pseudo-teologale se intersectează 
cu ceea ce se numește „antropo- 
logia sexelor“, sub pălăria încăpă- 
toare a unei pretinse „antropolo- 
gii creştine“. Alteori, totul se var- 
să în marele ghiveci „holistic“ al 
„spiritualităţii“ New Age (în care 
creştinismul e corcit cu elemente 
magico-naturiste, pe urmele teo- 
sofiei şi antroposofiei steineriene). 

E simptomatic acest pseudo- 
creştinism ce-şi revizuieşte pro- 
pria tradiţie în numele... „des- 
cătuşării sexului“! Foarte Y 





REPERE 


/s 


„NATUR A“ OMULUI NU POATE 


FI DEFINITĂ MATERIAL, IAR, 


CREŞTINEŞTE VORBIND, EA NU-ŞI 
AFLĂ SENSUL FĂRĂ RAPORTARE LA 
DUMNEZEUL CARE S-A FĂCUT OM. 





această aberantă concomitenţă 
între „rai“ şi sex există la români 
o vorbă pe cît de crudă, pe atît de 
lămuritoare... 

De aceea nu pot decît să mă 
simt solidar, în această privinţă, 
cu „buna sălbăticie“ a Ortodoxiei. 


Una dintre smintelile lumii ac- 
tuale e şi ceea ce am putea numi 
„disoluția sexelor“; ea ţine de 
tendinţa generală a omului mo- 
dern de a se opune, cu fapta sau 
măcar cu gîndul, rînduielilor 
firii, ceea ce va să însemne, creş- 
tineşte vorbind, ordinii pe care 
Dumnezeu a lăsat-o în Creaţia Sa 
(ceea ce neamţul a numit Gottes 
Erhaltungsordnungen, „orîndui- 
rile dumnezeieşti de conservare 
a lumii). Nu-i vorba decît pînă 
la un punct de slăbiciunea cărnii 
sau a minţii; îndărătul acestor 
manifestări stă, mai mult sau mai 
puţin conştientizat, un rău mult 
mai adînc, pe care Părinţii îl nu- 


des se invocă faptul că omul e 
făcut „după chipul şi asemăna- 
rea lui Dumnezeu“; dar cum pe 
Dumnezeu contemporaneitatea 
Îl ignoră, speculaţiile iau calea 
inversă: sînt înregistrate „obiec- 
tiv“ datele imediate ale umanului 
şi apoi e reconstruită, cu o erudi- 
ție decerebrată sau tendenţioasă, 
o imagine a divinului care să le 
suporte! Ca în vechiul păgînism, 
divinitatea e aproximată, de 
fapt, după chipul şi asemănarea 
omului; nu teo-logia catalizează 


antropo-logia, ci cea din urmă 
o ajustează procustian pe cea 
dintîi. Se face simțită ambiția 
omului de a-şi înnobila teoretic 
degenerescenţa, fără să-și pună 
problema „fundamentalistă“ a 
profanărilor, pentru că, în fond, 
totul stă sub semnul desacraliză- 
rii. Materialismul se deghizează 
în spiritualism, aşa cum Satana 
„se îmbracă în înger al luminii“ 
(11 Cor. 11, 14). Sexualitatea „des- 
cătuşată“ ţine să cocheteze, cul- 
tural, cu Absolutul. Dar pentru 


miseră „rădăcină a tuturor celor- 
lalte rele“: orgoliul de tip luciferic, 
revolta creaturii împotriva Crea- 
torului. Plecînd de la o înţelegere 
dizolvantă a libertăţii, nu mai su- 
ferim determinaţiile absolute, care 
țin de înţelepciunea divină, ci am 
vrea să ne auto-determinăm după 
propriile noastre capricii. Sîntem, 
urmînd expresia apostolică, oale- 
le care cer socoteală Olarului că 
le-a făcut aşa şi nu altfel (în loc 
să-l mulțumească pentru că le-a 
adus la existență şi le-a dat un 


[1] „Dintre animale, singur omul are facultatea de a trans- 
forma instinctele în acte voluntare [...] Din admirabila des- 
făşurare a actelor instinctive, omul ignorant sau neînţe- 
lept nu remarcă şi nu reţine decît senzațiile plăcute care 
însoțesc îndeplinirea actelor respective. Şi în loc de a se 
înălța pînă la scopul instinctului, el nu mai urmăreşte decit 


plăcerea, devenită unică ţintă a activităţii sale. Or, patima 
nu e altceva decit căutarea exclusivă a plăcerii ce rezultă din 
satisfacerea unei trebuinţe instinctive deviate“ (Nicolae C. 
Paulescu, Instincte sociale. Patimi şi conflicte. Remedii mo- 
rale, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1995, p. 100). Aici ştiinţa se 


mereu asupra acestor lucruri, începînd încă de la Antonie 
cel Mare („Nu cele ce se fac după fire sînt păcate, ci cele 
rele după alegerea cu voia“ — Filocalia rom., vol. 1, ed. 1947, 
p. 14); Maxim Mărturisitorul, mai ales în Cele patru sute de 
capete despre dragoste, vorbeşte despre patimi în termeni 
aproape „paulescieni“: „Patima este o mişcare a sufletului 
împotriva firii...“ (cf. Filocalia rom., vol. 2, ed. cit., pp. 57-58). 
[2] O pertinentă radiografie critică a cărţii — de pe poziţii 
ortodoxe — a apărut în Puncte cardinale (anul V, nr. 12/60, 
decembrie 1995, pp. 8-9): Dora Vrinceanu, „Patologiile 
feminismului. O pseudo-teologie a sexualităţii“. Funda- 





întîlneşte cu înțelepciunea sfinţilor; Filocalia avertizează 


92 


mentală pentru circumscrierea şi judecata ortodoxă a 


ROST 102 


rost, suflînd peste ele „duh viu“ 
şi oferindu-le putinţa de a fi mai 
mult decît nişte hîrburi: „vase“ ale 
harului Său, care biruie moartea). 

Pe lîngă relaţiile homosexu- 
ale şi operaţiile de schimbare a 
sexului (care reprezintă conse- 
cința ultimă a acestui sexualism 
dizolvant), mişcarea feministă 
joacă un rol important, fiind 
principala pîrghie a așa-numitei 
„emancipări“ a sexului „frumos, 
dar „slab“. Ne paşte - în limbaj 
caragialesc - femeia care vrea 
să fie „bărbată“ (sau care se vrea 
suficientă sieşi chiar și sub raport 
sexual: lesbianism, autoerotism). 
Nae Ionescu avea dreptate să re- 
marce că feminismul nu e altceva 
decît expresia lipsei de feminitate 
(aşa cum efeminarea nu poate fi 
decît o criză a masculinităţii). Fe- 
meia modernă se simte nedrep- 
tăţită prin însuşi faptul de a fi 
femeie într-o lume a prevalenţei 
virile (amendate cu termenul de 
„sexism ), dar în spatele acestei 
nemulțumiri particulare, mai 
mult sau mai puţin mărturisi- 
te, se ascunde drama generică a 
umanului dezdumnezeit: „ieşi- 
rea din fire“. Cît de departe am 
ajuns de acel „etern feminin (das 
Ewigweibliche) care trăgea Firea 
spre înalturi! 

Feminismul ne apare direct 
proporțional cu descreştinarea lu- 
mii. Căci, fără să pună problema 
falsă a egalităţii și fără să recurgă 
la aberaţiile „teologiei feministe“ 
de astăzi, creştinismul îi redase 


femeii demnitatea principială. 
Dacă prin femeie (Eva) a intrat 
păcatul în lume, tot prin femeie 
(Maria) a venit mîntuirea de pă- 
cate. Născătoarea de Dumnezeu 
reprezintă icoana ideală a femi- 
nităţii, însumînd, în chip tainic, 
maternitatea şi fecioria. Cultul 
marianic a contribuit decisiv la 
reconsiderarea statutului religios 
şi social al femeii, pe care creşti- 
nismul a ridicat-o la înălţimi pe 
care feminismul n-o s-o poată 
ridica niciodată. Femeia creștină, 


RADIOGRAFII INCOMODE 








născută mistic din fiat-ul Mariei, 
e angajată plenar în iconomia 
mântuirii neamului omenesc: ea 
e izvor de viaţă şi de înviere. 
„Bărbatul, luptător şi tehni- 
cian, dez-umanizează lumea; 
femeia, rugătoare, o umanizează 
prin calitatea ei de mamă che- 
mată să vegheze asupra oricărei 
fiinţe omeneşti ca asupra pro- 
priei sale odrasle. Dar femeia îşi 
va împlini menirea numai dacă 
va primi slujirea «fecioarelor 
înțelepte» din parabolă, ale Y 


întregii problematici implicate aici rămîne cartea părin- 
telui Savatie Baştovoi, Între Freud şi Hristos, Ed. Marineasa, 
Timişoara, 2001. 

[3] Nu lipsesc nici divagaţiile strict personale. Aşa, de pil- 
e E ăte [8] ek: Kel=Set: 1Vie: Bt N af: Xefela)'ilafe E: Met: Pia) «= [Nei V lea c=1elVi[=9 
creştinismul e cît se poate de deschis capriciilor sexuale 


ale omului (nici măcar lisus, ca om, nefiind scutit de ele), 
ba chiar că relaţiile sexuale ar fi într-un fel icoană a „vie- 
ţii trinitare“ (!), autoarea are pretenţia de a răspunde la o 
întrebare delicată, pe care şi-o pune singură: „Ajunşi aici, 
se iveşte o întrebare: dacă viaţa de relaţie, inclusiv sexua- 
lă, e imagine şi împărtăşire a vieţii trinitare, de ce Fiul lui 


ROST 102 


Dumnezeu - după cîte spune tradiţia — a rămas celibatar?“. 
lată răspunsul: „Poate că e o reflecţie născută din condiţia 
mea (dalla mia realtă) de femeie şi de mamă, dar pe care 
sigur o poate înțelege oricine a iubit profund o altă fiinţă 
umană: care dintre noi mamele, care dintre noi îndrăgos- 
tiţii (amanti), atingînd trupul propriei odrasle nou-născute 
sau al propriului partener, nu a simţit nevoia irezistibilă 
de a-l devora (di farsene cibo)? [...] A te uni cu persoana 
iubită într-o uniune de absorbţie totală; a deveni aliment 
(cibo), a se transforma în viaţă; a ajunge hrană (nutrimen- 
to) reciprocă, pentru a trăi într-o uniune cît mai completă, 
mai completă chiar decit cea sexuală... Dacă lisus s-ar fi 





53 


REPERE 





căror candele erau pline de da- 
rurile Duhului, numai dacă, 
gratia plena, o va urma pe Theo- 
tokos - Născătoarea de Dumne- 
zeu [...]. În faţa tragediei lumii a 
treia, în faţa materialismului, a 
pornografiei, a drogului, în fața 
tuturor elementelor descompu- 
nerii demonice, femeia e cea care, 
după ce a spus cu Sfînta Fecioară 
fiat, e predestinată să spună as- 
tăzi nu, să-l oprească pe bărbat 
pe marginea prăpastiei, să-i arate 
adevărata lui chemare... , spunea 
Paul Evdokimov [4]. 

Dumnezeu i-a rînduit femeii 
ca femeie un rost fundamen- 
tal în dinamica soteriologică a 






umanului. Fuga femeii de pro- 
pria ei feminitate, ca şi nostalgia 
corelativă a unei ordini matriar- 
hale, nu poate fi, din perspectivă 
creştină, decît un aspect tragic 
al fugii omului de propria lui 
mîntuire. Bărbatul şi femeia sînt 
deopotrivă responsabili, înaintea 
lui Dumnezeu, de înstrăinarea de 
sine a firii omeneşti; ei nu-şi pot 
afla plinătatea decît Jaolaltă şi 
ca atare, rugători de-a dreapta şi 
de-a stînga lui Hristos, aşa cum 
ni-i înfăţişează icoana de tip Dei- 
sis, în care acelaşi Evdokimov (op. 
cit., p. 267 şi urm.) vedea ima- 
ginea arhetipală a comuniunii 
umanului cu divinul - mod de 


RADIOGRAFII INCOMODE 


NAE IONESCU 
AVEA DREPTATE 
SĂ REMARCE CĂ 
FEMINISMUL NU 
E ALTCEVA DECÎT 
EXPRESIA LIPSEI 
DE FEMINITATE,. 


transcendere mistică a sexelor, 
iar nu de anulare a lor. 
Îndărătnică să devină ceea ce 
este, femeia modernă se chinuie, 
caricatural, să devină ceea ce nu 
este [5]. Creştinismul (forma su- 
premă de ordine) a adus cu sine 
trans-figurarea temeii, în vreme ce 
feminismul (care-i numai o for- 
mă de anarhie post-creştină) n-a 
putut aduce decît des-figurarea ei. 
În ultimă instanţă, problema 
actuală a femeii nu aparţine nici 
feminismului, nici anti-feminis- 
mului, ci — lucru pe care se cade 
să-l conșştientizăm în toată gra- 
vitatea lui — destinului generic al 
umanităţii „apocaliptice“ [6]. B 


căsătorit, s-ar fi dăruit unei singure femei, pentru un număr 
limitat de ani, într-un loc circumscris acestei lumi şi într-o 
epocă determinată; tot restul ar fi rămas pe dinafară. Dar 
forţa copleşitoare a iubirii divine a omului lisus n-ar fi fost 
astfel satisfăcută; trebuia să se dăruiască trupeşte tuturor, 
în orice epocă: «Luaţi, mîncaţi! Aceasta este trupul meu...»“ 


(Maria Caterina Jacobelli, Il risus paschalis e il fundamento 
teologico del piacere sessuale, terza edizione, Editrice Queri- 
niana, Brescia, 1991, pp. 138-140). 

[4] Cf. Femeia şi mintuirea lumii, Editura Christiana, Bucu- 
reşti, 2004, p. 8. 

[5] Avem aici reflexul unei tendinţe mai generale a omului 


54 


modern: el se vaită de ceea ce nu este şi uită să valorifice 
ceea ce este. În termeni paulinici, aceasta ţine de confuzia 
„darurilor“, pe fondul acelei „crize a stării de har“ despre 
care vorbea un Mircea Vulcănescu. 

[6] „Căci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învățătura 
sănătoasă, ci - dornici să-şi desfete auzul — îşi vor grămă- 
di învăţători după poftele lor, întorcîndu-şi auzul de la 
adevăr şi abătindu-se către basme“ (/] Tim. 4, 3-4). Omul 
„smintelilor de pe urmă“ este, înainte de toate, cel ce sfi- 
dează Realul şi Adevărul; cel ce, „stînd strimb“ în existenţă 
vreme prea îndelungată, nu mai ştie, nu mai poate sau nu 
mai vrea „să judece drept“. 





ROST 102 


Erseda Consulting f 


exactly for your need, 
solutions discovered! 





In septembrie, pleacă 
ultimul tren cu fonduri europene 
pentru IMM-uri din orase 


Vreţi să câștigați bani? Puneţi 
soarele la treabă! Cu doar 30% 
din valoarea investiţiei, puteţi 
transforma lumina soarelui în 
energie, fie că sunteţi agenţi 
privaţi, fie primării sau consilii 
judeţene. 

În primul caz vă trebuie 30% din 
valoarea investiţiei, în al doilea, 
doar 2%! Aveţi nevoie doar de 
un teren de 4-5 hectare. 
Valoarea maximă a finanţării ne- 
rambursabile care poate fi acor- 
dată pentru un proiect este de 
80 milioane de lei. 


Vi se pare scump să participaţi 
personal la târgurile și expoziţiile 
internaţionale? Peste 100 de 
firme româneşti vor fi printre 
participanţi în următorii doi ani, 
după ce au câştigat proiecte prin 
(ef: [(=3 [-T=%e [=fe(ela) d=t- 94: Xe ilabielale [V]4i 
europene 70% din cheltuielile 
de deplasare, cazare, amenaja- 
rea standurilor. 


e-mail 
remus.raduQerseda.ro 


Citiţi cu îngrijorare prin ga- 
zete despre criza alimentară? 
Puneţi ogorul românesc la 
treabă. O seră sau o fermă sunt 
finanţate cu 60% din valoarea 
inițială și chiar cu 100% în cazul 
tinerilor fermieri. 

Service-uri auto, fabrici de mo- 
bilă, de textile, de panouri fo- 
tovoltaice, de şuruburi, de sub- 
ansamble pentru industrie, pe 
scurt, orice fel de activitate pro- 
ductivă non agricolă, ateliere de 
reparaţii, frizerii, cabinete de 
cosmetică, cabinete veterinare 
şi stomatologice se pot face cu 
doar 10% din investiţia iniţială, 
dacă le amplasați în 
mediul rural. 


Nu puteţi 
participa la 
licitaţii deoa- 
rece nu aveţi 
certificarea 


adresă 


B-dul Hristo Botev, nr. 10, ap.2 


sect. 3, Bucureşti 













ISO? Prin fondurile europene 
2: Bet=Ia ji [ef 1 Cele (ef: 1 c19):/%e Ile) 
valoarea acestei investiţii. 
Pentru a fi competitivi, aveţi 
nevoie de un utilaj de ultimă 
generaţie. În septembrie 2011, 
se deschide ultima sesiune de 
depunere a proiectelor prin 
care puteţi cumpăra utilaje cu 
doar 30% din valoare. 

Tot în această toamnă puteti rea- 
liza un magazine on-line cu doar 
30% din bani. Este singura formă 
de finantare a comerţului pe care 
(oăafe Eefe [VI[=3 elafe [Vl] [XIV cel el=ia1=3 


De: Ei al[e [ee Ele: e [SVlale [= 
să scoateţi bani să plătiţi 
un sistem de gestiune 
(ERP) și suporturi 
hardware? În sep- 
tembrie se iveşte 
ultima ocazie să 
el Elie 910 /Xe |[a 
preţul lor. 


telefon 
0754 505 756 
0758 033 982 


DECANTĂRI 


ŞAH 


LA MOȘTENIREA 


LUI KINSEY 


„Experimentele“ de pedofilie ale lui Alfred 
Kinsey, biolog din prima parte a secolului 
XX, considerat părintele revoluţiei sexuale 
și al manualelor de educaţie sexuală din 
școlile publice americane, au fost aduse 
pentru prima oară în atenţia lumii științifice 
la Congresul Internaţional de Sexologie 

din 1981. Dr. Judith Riesman a prezentat 
lucrarea The Scientist as A Contributing 
Agent to Child Sexual Abuse; A Preliminary 
Consideration of Possible Ethics Violations 
(„Omul de ştiinţă ca agent al comiterii unui 
abuz sexual asupra 
copiilor: consideraţii 
preliminare asupra 
unor posibile 
încălcări ale eticii“), 
în care punea sub 
semnul întrebării 
cercetările din 
Rapoartele Kinsey 
referitoare la 





sexualitatea copiilor. 


56 


ALINA IOANA DIDA 
alina.didaQrostonline.org 


E i 
d 








Cartea The Kinsey Corruption: 
An Expose on the Most Influential 
«Scientist» of Our Time (Mani- 
pularea lui Kinsey: un rezumat 
despre cel mai influent «om de 
știință» din zilele noastre), scrisă 
de Susan Brinkmann în 2004, ex- 
plică cum a ajuns Alfred Kinsey 
(1894-1956), profesor la Universi- 
tatea din Indiana, să influenţeze 
evoluția moravurilor din SUA, 
începînd cu anii '50. 

* Kinsey a pretins că a obţinut 
„date“ ştiinţifice despre com- 
portamentul sexual normal în 
urma unor chestionare la care au 
răspuns delincvenţi condamnaţi 
pentru infracţiuni sexuale, crimi- 
nali şi prostituate. 

+ Kinsey a purtat ani de zile 
corespondențe cu pedofili care 
îi furnizau „date“ pentru studiile 
sale; ei descriau reacţiile copiilor 
la abuzul sexual, iar Kinsey le „in- 
dica“ cum să-și redacteze observa- 
țiile. Kinsey nu a raportat nici un 
caz la poliţie. 

+ „Lucrările“ lui Kinsey au 
fost folosite drept argumente 
cînd American Law Institute a 
modificat Codul Penal (Model 
Penal Code) în 1955; pentru pri- 
ma oară în SUA pedepsele pentru 


ROST 102 


infracțiunile sexuale au fost mult 
diminuate. 

Kinsey a devenit cunoscut în 
1948, cînd a publicat cartea Sexu- 
al Behaviour in the Human Male 
(Comportamentul sexual al băr- 
batului), ce a fost urmată în 1952 
de Sexual Behaviour in the Human 
Female (Comportamentul sexual al 
femeii). Cercetările lui au fost con- 
testate încă de la început de lumea 
ştiinţifică, care i-a reproşat meto- 
dologia folosită, care nu respecta 
standardele din domeniu. Con- 
form revistei The Lancet, Alfred 
Kinsey a „chestionat o proporţie 
nereprezentativă de deţinuţi și de 
delincvenţi sexuali într-o studiu 
despre comportamentul sexual 
normal. Dar climatul socio-po- 
litic şi presa din SUA i-au fost fa- 
vorabile și Kinsey a fost acceptat 
repede ca o autoritate în domeniu. 
Concluziile „cercetărilor“ sale, dis- 
putate şi în prezent de lumea știin- 
țifică, au fost preluate în manualele 
de educaţie sexuală, considerate 
acum 0 cauză directă a creşterii 
numărului de divorţuri, concu- 
binaje şi crime sexuale împotriva 
femeilor şi a copiilor. 

Dr. Judith Reisman (Kinsey: 
Crimes and Consequences. The 
Red Queen and the Grand Scheme, 
The Institute for Media Education, 
1998) a pornit de la un citat din 
prima carte a lui Kinsey: s-au fo- 
losit şi „relatări ale unor bărbaţi 
adulți care au avut contacte sexu- 
ale cu băieți mai tineri şi care, pe 
baza cunoştinţelor lor de adulţi, 
au fost capabili să recunoască şi 
să interpreteze ce resimțeau băie- 
ţii. Unii dintre aceşti adulţi erau 
persoane pregătite din punct de 
vedere tehnic, care au ţinut jurnale 
sau au făcut înregistrări de altă na- 
tură . Reisman a descoperit că una 
dintre persoanele „cu pregătire 
tehnică“ fusese un violator de co- 
pii, cu 800 de victime la activ! Într- 
un interviu din 1992, fostul asis- 


ROST 102 


tent al lui Kinsey, Paul Gebhard, 
a confirmat că printre bărbaţii in- 
tervievați de Institut se aflaseră şi 
violatori de copii, unii „recoman- 
dați “ de organizaţii internaţionale 
ale pedofililor. Gebhard a explicat 
că pedofilii erau întrebaţi: cu câţi 
copii „au avut de-a face“, ce virste 
aveau şi dacă observaseră produ- 
cerea vreunui orgasm la aceștia. 
Jonathan Gathorne-Hardy, un 
biograf al unui Kinsey, a primit 
aprobarea Institutului de a copia 
rapoartele şi înregistrările primite 
de la pedofili. Alături de alte date, 
printre care şi interviuri cu vic- 
time, acum oameni cu părul alb, 
ele au alcătuit primul film docu- 
mentar despre aceste crime, făcut 
în 1998: Secret History: Kinsey's 
paedophiles („O istorie secretă: 
pedofilii lui Kinsey ). 

În timp ce opinia publică cerea 
înăsprirea pedepselor pentru de- 
lictele sexuale, magistraţii au mo- 
dificat Codul Penal în sens invers, 
plecând de la datele din Rapoar- 
tele Kinsey. Printre concluziile 
nefundamentate ştiinţific ale lui 
Kinsey se află următoarele: vio- 
latorii nu diferă mult de oamenii 
obişnuiţi; 95% din populaţie este 
de acord cu relațiile homosexuale 
şi cu zoofilia; incestul şi pedofilia 
fac parte din comportamentul se- 
xual normal; copiii resimt dorinţa 
sexuală de la cele mai mici vîrste. 

Unul dintre autorii Codului 
Penal, Morris Ploscowe, a publicat 
în 1951 cartea Sexual patterns and 
the Law (Practicile sexuale și prin- 
cipiile de drept); alături de alte trei 
cărți scrise de magistrați, ce i-au 
acordat credit lui Kinsey, această 
lucrare a stat la baza modificării 
legislaţiei în materie de infracţi- 
uni sexuale Curtea Supremă a ac- 
ceptat Codul Penal ce recomanda 
reducerea drastică a pedepselor 
pentru cele 52 de infracţiuni se- 
xuale severe. Se pornise de la ideea 
că, dacă desfriul sexual și adulte- 


| Demusriricăni 


rul sînt foarte frecvente în toate 
grupurile sociale, legalizarea lor 
va avea un impact negativ nesem- 
nificativ asupra societăţii. Pedep- 
sele mai uşoare au fost însoţite de 
eliberarea delincvenţilor înainte 
de a le expira termenul sau pen- 
tru bună purtare. „Doar jumătate 
dintre cei găsiți vinovaţi [pentru 
delicte sexuale] primesc pedepse 
cu închisoarea. lar aceştia sînt 
eliberaţi condiționat înainte de a 
le expira jumătate din pedeapsă. 
Dintre cei eliberaţi condiţionat, 
jumătate recidivează (încalcă ter- 
menii eliberării condiţionate sau 
comit o altă infracţiune)“, notează 
Dr. ]. Reisman. 

În 1964 Institutul Kinsey a în- 
fiinţat organizaţia Sexuality In- 
formation and Education Coun- 
cil of the US (SIECUS - Consiliul 
pentru informare şi educaţie se- 
xuală al SUA), cu scopul de a pro- 
mova „noua biologie“. Fundaţia 
Playboy a făcut prima donaţie. În 
1991 SIECUS a editat primul ghid 
de educaţie sexuală în şcoli. „În- 
trucît beneficiază de un monopol 
virtual în ceea ce priveşte edu- 
cația sexuală, numai instructorii 
pregătiţi în spiritul lui Kinsey vor 
putea să predea în şcolile ameri- 
cane pentru a-i face pe copii să 
fie «cultivați din punct de vedere 
sexual»“ (Reisman). 

Una dintre tehnicile folosite în 
instruirea profesorilor este Sexu- 
al Attitude Restructuring (SAR - 
Restructurarea Atitudinii faţă de 
Sex), ce constă în a urmări ore în 
şir materiale pornografice cu sco- 
pul de a desensibiliza persoana în 
faţa problemelor legate de sex! 

În 40 de ani, „moştenirea“ 
lui Kinsey a subminat climatul 
moral tradițional din SUA, cu 
sprijinul industriei pornografice 
şi al unor oameni politici. Astăzi 
educaţia sexuală, conform „învă- 
țăturilor“ lui, le este predată şi... 
copiilor de 5 ani. E 


57 


REPERE 


EPOPEEA CIANURII SAU 









blicitar, afacerea Roşia Montană a 
reintrat de curînd, brusc şi zgomo- 
tos, în prim-planul atenţiei opi- 
niei publice din România, avînd 
toate şansele să devină afacerea 
secolului, din toate punctele ve- 
dere: al încrengăturilor politi- 
co-mafiote, al profitului uriaș 
pentru speculatorii de bursă şi 
proprietarii străini, al impactu- 
lui negativ asupra economiei și 
ecosferei românești. De ce? Pen- 
tru că lucrurile s-au precipitat 
și RMGC a primit un prim aviz 
- arheologic - favorabil deschide- 
rii exploataţiei şi, mai ales, spriji- 
nul frenetic al celui mai influent om din 
ţară: preşedintele Traian Băsescu. Pentru 
a înțelege însă cum s-a ajuns aici, este ne- 
voie de o scurtă incursiune în trecut... 


58 ROST 102 








neo-colonialism în România secolului XXI 















(| IOAN BUCUR 


LECTIILE UNEI 
ÎNFRÎNGERI 
Istoria afacerii de la Roşia 
Montană cunoaşte patru 
mari faze: faza tatonărilor 
de început, în care se confi- 
gurează principalii acţionari 
şi se obţine o licenţă de ex- 
ploatare (contestată), faza 
primei ofensive, în care 
Roşia Montană încearcă 
să obţină primele avize 
şi suferă o înfrîngere 
usturătoare din partea 
opiniei publice, faza re- 
plierii şi a schimbării 
strategiei de promovare 
şi, în fine, faza contra- 
atacului decisiv, în des- 
făşurare. 
Faza tatonărilor de 
început îşi are debu- 
tul tocmai în anul 1995, 
cînd Regia Autonomă a 
Cuprului Deva încheie un 
contract pentru explorări 
lîngă Roşia Montană cu actu- 
ala Gabriel Resources. În 1997 
se creează compania mixtă Ro- 
şia Montană Gold Corporation 
(RMGC), ca o asociere formată 
din Gabriel Resources Limited, 
cu sediul în Channell Islands 


ROST 102 


(cu o cotă de 65%), Regia Auto- 
nomă a Cuprului Deva (actuala 
Minvest), companie de stat (cu 
33,8%), restul fiind deţinut de cî- 
țiva acţionari minori. Ministrul 
Industriilor de la acea vreme, 
Călin Popescu Tăriceanu, îşi dă 
acordul pentru asociere. În 1998, 
statul român renunţă însă la nu 
mai puţin de 14% din participa- 
țiile sale la RMGC. Gabriel are 
acum 80%, compania de stat 
Minvest 19%, restul fiind deţi- 
nut de ceilalți acţionari. Motivul 
renunțării a fost o aşa-zisă com- 
pensare a cheltuielilor pe care 
Gabriel Resources (GR) le-ar fi 
depus pentru demararea proiec- 
tului - cheltuieli inexistente la 
acel moment. În mare, aceasta 
este şi forma actuală a proiectu- 
lui minier de la Roşia Montană. 
Tot în această perioadă RMGC 
obține o licență mixtă, de explo- 
rare şi exploatare, prin transfe- 
rarea acesteia de la Minvest SA, 
lucru care contravenea însă legii; 
pentru exploatare, ar fi trebuit să 
aibă loc o licitaţie suplimentară. 
Cele două hotăriîri de guvern 
- pentru aprobarea, respectiv 
transferul licenţei — sînt semna- 
te de Radu Berceanu, pe atunci 
ministru al Economiei şi Indus- 
triilor; licenţa e ţinută, în mod 
suspect, la secret. 


Faza primei ofensive are loc 
între 2001-2003, cînd RMGC de- 
pune, incomplet, mai multe pro- 
iecte de exploatare, printre care şi 
cel pentru obţinerea avizelor de 
mediu în vederea exploataţiei de 
la Roşia Montană. Are loc însă o 
reacție viguroasă a societăţii civi- 
le: asociaţia de proprietari din re- 
giune, Alburnus Maior, Sinodul 
Bisericii Ortodoxe Române, alte 
confesiuni, Academia Română, 
Grupului pentru salvarea Roşiei 
Montane al Academiei de Studii 
Economice, asociaţiile de arhe- 
ologi, ecologiști și alte ONG-uri 
iau atitudine şi cer oprirea pro- 
iectului. Academia Română 
şi profesorii de la ASE publică 
rapoarte după rapoarte, în care 
arată de ce proiectul nu este de 
interes naţional din toate punc- 
tele de vedere: economic, social, 
patrimonial, ecologic. Există toa- 
te argumentele pentru stoparea 
proiectului şi nici unul care să îl 
valideze. RMGC nu obţine nici 
un fel de avize şi, pe planul opini- 
ei publice, pierde net bătălia. Dar 
nu şi războiul... 

Faza replierii: Gabriel Resour- 
ces trage învățămintele de rigoare 
în urma înfrîngerii usturătoare 
şi se repliază strategic. Începe o 
campanie publicitară inteligen- 
tă, gîndită sub forma unui Y 


Sp, 


REPERE 


documentar în care locuitorii 
din Roşia Montană cer locuri de 
muncă - un fel de şantaj emoţio- 
nal adresat opiniei publice; o altă 
campanie de publicitate a fost, 
inițial, retrasă de CNA din mo- 
tive de manipulare: supraestima 
beneficiile aduse României, pro- 
miţînd statului 4 miliarde de do- 
lari! GR racolează academicieni 


şi profesori universitari, reuniți 
în Grupul Independent (!) pen- 
tru Monitorizarea Patrimoniu- 
lui Cultural din Roşia Montană, 
abordează separat reprezentanţi 
locali ai diferitelor confesiuni, în- 
fiinţează un ziar local (Ziarul de 
Apuseni) şi invadează internetul 
(inclusiv prin celebrii „postaci* 
plătiţi). Strategia e simplă, cum 


Proiectul RMGC prevede exploatarea a 13 milioane tone 
minereu anual (de 32 de ori mai mare decît exploatarea statului 
în mina veche), timp de 16 ani, în 4 cariere deschise (mine) în 
masivele Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig situate în jurul centrului 
istoric al comunei Roşia Montană. Proiectul mai prevede 


folosirea a 1.581.760 tone de substanţe periculoase (din care 
192.000 tone de cianură de sodiu), sterilele fiind depozitate 
într-un iaz de decantare de 300 ha, cu un baraj înalt de 180 m, 
situat peste satul Corna din comuna Roşia Montană, la 2 km de 
Abrud. (Sursa: www.cotidianul.ro) 





60 





nota un document al Academiei: 
„dezbină şi stăpîneşte“, RMGC 
reuşind să dezbine localnicii din 
regiune, mediul universitar şi 
presa. Consecința este generarea 
unei confuzii majore. Grupul In- 
dependent pentru Monitorizarea 
Patrimoniului Cultural din Roşia 
Montană e foarte sugestiv în acest 
sens. Asumîndu-şi fraudulos ti- 
tlul de „independent, grupul de 
academicieni dă impresia că po- 
ziția Academiei Române ar fi una 
interesată! Acest Grup a emis opi- 
nia conform căreia demararea ex- 
ploataţiei miniere este SINGURA 
şansă de salvare a patrimoniului 
arheologic! Academia s-a văzut 
nevoită să se delimiteze de cei 
trei membri ai săi care fac parte 
din Grup şi să reitereze poziţia sa, 
anume că „salvarea sitului isto- 
ric este ameninţată cu dispariţia 


ROST 102 








iminentă, dacă proiectul minier 
propus de RMGC este autorizat 
de statul român-. 

Faza contra-atacului decisiv: 
O dată pusă la punct reţeaua de 
susținători ai proiectului, campa- 
nia publicitară masivă și celelalte 
strategii de manipulare a opiniei 
publice, Gabriel Resources ape- 
lează la... resursa cheie: politicie- 
nii. Dar nu oricare, ci decidenţii, 
în frunte cu Adriean Videanu, 
pe atunci ministru al Economiei 
(2009): „Vreau pornirea acestui 
proiect cît mai curînd posibil. 
Afirmațiile sale nu sînt însă ur- 
mate de vreo acţiune consecventă 
a guvernului. Între timp, Gabriel 
continuă demersurile în rînduri- 
Je decidenţilor politici. Poate cea 
mai radicală schimbare de atitu- 
dine se observă în cazul UDMR. 
Dacă organizaţia maghiarilor 


ROST 102 


avea poziţii clare şi ferme de 
respingere a proiectului, treptat 
au intrat într-o „tăcere“ plină de 
semnificaţie, pentru ca, recent, 
să aibă poziţii favorabile clare, 
cu excepţia notabilă a lui Peter 
Eckstein-Kovacs. Aşa se face că 
revitalizarea afacerii a început 
prin breşa făcută de Ministerul 
Culturii în ceea ce privește avi- 


zele necesare demarării exploa- 
tării aurifere. Ministrul Kelemen 
Hunor, şeful UDMR, a dat avizul 
de descărcare arheologică pentru 
Masivul Cârnic spre sfîrşitul lu- 
nii iulie a. c., ceea ce înseamnă, 
practic, că din punctul de vede- 
re al ministerului consecințele 
exploataţiei miniere din Munţii 
Apuseni sînt perfect pozitive YI 


NU SACRIFICAŢI ROŞIA MONTANĂ! 


„Am făcut un apel şi eu, şi Sfintul Sinod al BOR şi 
toate bisericile creştine din Transilvania, cerînd 
să nu fie sacrificată Roşia Montană, să nu fie 
V/jafe |V]. Kel=i [el let: (=3ei Te Met: ia folaat: [al Bei 
poate cumpăra pe bani, chiar şi conştiinţele. Se 
pare că nu ne-a auzit nimeni, deşi noi, Bisericile 
creştine, reprezentăm 99% practic din populaţia 
României. E posibil ca poporul să implore 
puterea să nu vindă un bun naţional, iar puterea să se facă mereu 


că n-aude?!“ — 


ÎPS Bartolomeu Anania (2007). 





REPERE 


asupra patrimoniului arheolo- 
gic. Decizia ministrului Hunor 
a provocat proteste intense din 
partea unor ONG-uri care au în 
obiectiv tocmai prezervarea pa- 
trimoniului arheologic. În para- 
lel cu aceste demersuri, s-a făcut 
un pas legislativ foarte impor- 
tant pentru RMGC: s-a înaintat 
o inițiativă de schimbare a legii 
minelor nr.85/2003 din partea 
unor parlamentari PDL. Euro- 
parlamentarul Monica Macovei 
a înaintat o scrisoare deschisă 
Comisiei de specialitate, în care 
atrăgea atenţia că prevederile 
privind noile norme ale expro- 
prierilor „încalcă grav drepturi- 
le fundamentale ale cetăţenilor 
României. Practic, prin modi- 
ficările propuse, parlamentarii 
PDL au vrut să ofere companii- 
lor străine cu interese în minie- 
rit (deci şi RMGC) instrumentul 
juridic prin care acestea să poată 
expropria, forţat, localnicii de pe 
siturile exploatabile. După ce am 
experimentat exproprierile în re- 
gim comunist, a venit timpul să 
le „gustăm“ şi în varianta capi- 
talismului sălbatic! Şocul real a 
venit însă din partea altui oficial 
al statului român: însuşi preşe- 
dintele Traian Băsescu. 


CAMPANIA 
PREZIDENŢIALĂ 
PENTRU RMGC 

Peste doar o lună de la obţine- 
rea avizului arheologic, Gabriel 
Resources beneficia de aportul 
„primului militant“ al ţării: Tra- 
ian Băsescu, care se grăbeşte să 
îndemne guvernul „să aibă curaj 
să spună, în primul rînd români- 
lor, că acest proiect trebuie înce- 
put şi dus la bun sfîrşit“, punînd 
două așa-zise condiţii formale pe 
care compania ar trebui să le mai 
îndeplinească: renegocierea be- 
neficiilor și împlinirea normelor 
de protecţie a mediului. A urmat 


62 


o cascadă de afirmaţii în stilul 
smucit al preşedintelui, în care, 
pe rînd, ni s-a spus că exploatarea 
este utilă pentru întregirea rezer- 
vei de aur a BNR, că România are 
nevoie să-şi exploateze resursele 
naturale şi că proiectul RMGC nu 
a fost demarat din cauza laşităţii 
oamenilor politici. Nu-i clar dacă 
promovarea RMGC ca un act de 
curaj, spre deosebire de „lașitatea“ 
anterioară a politicienilor, face 
parte din nevoia preşedintelui de 
a-şi proiecta o figură de erou epic 
în luptă cu inamici imaginari, sau 
e pură strategie de imagine, în 
care obedienţa faţă de un proiect 
anti-național este transformată în 
opusul său: curajul de a promo- 
va un proiect necesar ţării. Clar 
este însă că argumentele aduse de 
preşedinte nu se susțin. BNR nu 
are nevoie de rezervă de aur supli- 
mentară, mai ales că ar fi achiziți- 
onat-o pe bani, nu ar fi dobindit-o 
pe gratis de la RMGC; exploatarea 
resurselor naturale ale ţării fireşte 
că este o necesitate, însă dacă este 
făcută cu cap şi dacă resursa re- 
spectivă aparține statului român 
prin exploatare, ceea ce nu mai 
este cazul cu aurul de la Roşia 
Montană. În ceea ce priveşte rene- 
gocierea beneficiilor, este o vorbă 
în vînt, atît timp cît același Traian 
Băsescu a declarat că în România, 
redevenţele care revin statului în 
proiectul RMGC (4% conform 
legii modificate) sînt printre cele 
mai ridicate în Europa. Dacă aşa 
stau lucrurile, atunci e clar că 






TRAIAN BĂSESCU : „Cred că proiectul Roşia 
Montană trebuie făcut. România are nevoie de 
el. (...) Ce ţară stă cu o asemenea avere în pămînt 
fără să găsească soluţii să o pună în valoare? [...) 
Guvernul să aibă curajul să spună românilor în 
primul rând că acest proiect trebuie început şi 





nu avem ce renegocia... 
atitudine şi în chestiunile legate 
de mediu: cînd ministrul Laszlo 
Borbeley, simțind, probabil, cu- 
rentul nefavorabil din opinia 
publică, a ezitat să dea avizul de 
mediu, punînd condiţii mai dras- 
tice companiei RMGC, Traian 


Aceeaşi 


E la bun sfârsit, Am susţinut şi susţin proiectul, cum susţin 
orice tip de dezvoltare industrială.“ 


ROST 102 








Băsescu a reacţionat prompt: 
„declaraţiile bombastice cu privi- 
re la cantitatea de cianură trebuie 
evitate“. Mai mult, într-o decla- 
raţie făcută celor de la RMGC, 
preşedintele a afirmat: „Apreciez 
intenția voastră de a merge pe 5 
miligrame pe litru; trebuie să pri- 


vim însă la standardele europene, 
care ne obligă abia din 2018 să fim 
la 10 miligrame“. Cu alte cuvin- 
te, RMGC a făcut deja prea mult 
pentru protejarea mediului şi ar fi 
cazul să se oprească! Cum să re- 
negociezi beneficiile, dacă ai cele 
mai mari redevenţe din Europa, 
şi cum să protejezi mediul, dacă 
deja RMGC a făcut prea mult în 
materie?! 

Campania prezidenţială pen- 
tru RMGC a avut însă un efect 
concret: acţiunile Gabriel Re- 
sources au crescut fulminant 
pe bursa de la Toronto (unde e 
cotată compania), aducînd un 
profit substanţial, de milioane de 
dolari zilnic: numai pe 30 august, 
în urma unei creşteri de 11% a 
acţiunilor, se obţin 3 milioane 
dolari. Cui au ajutat declaraţiile 
preşedintelui român? Evident, 
acţionarilor din spatele GR și ni- 
cidecum României. 











Proiectul RMGC este promovat 
ca un fel de soluţie-minune la 
problemele economiei românești 
şi ale regiunii montane respec- 
tive. Estimările pozitive, care 
aparțin investitorilor şi susțină- 
torilor necondiționaţi ai acestora, 
numără miliarde de dolari în be- 
neficiul statului român, proveniţi 
din cota parte și din taxele asupra 
activităţii, precum și locurile de 
muncă ce vor fi implicate de de- 


NĂTOARE 


THEODOR PALEOLOGU : „Am mai spus despre 
(alele) c- Tei 930 181V] Me (-Buje ele) [olali: | 9. Ce [et BaT=X- [fe Tia Melti 


Leone. Ştiu că unii politicieni au un comportament 


care era descris pe vremuri în literatura marxistă 

prin termenul de «burghezie compradora». Există în 2% 

România o astfel de burghezie, succesoare a burgheziei coloniale 
sovietice, şi ea este autoarea acestui contract păgubos.“ 





ROST 102 





mararea exploataţiei. Aşa cum 
am văzut, grupurile „indepen- 
dente“ de arheologi au estimat că 
singura soluţie pentru păstrarea 
patrimoniului arheologic este de- 
mararea exploataţiei, iar RMGC 
nu încetează a ne promite că mă- 
surile de protejare a mediului sînt 
dintre cele mai sigure din lume. 
Problema cu aceste estimări 
este, în primul rînd, parţialita- 
tea lor. Efectiv avem de-a face 
cu promisiuni făcute de partea 
direct interesată de demararea 
exploataţiei. În absenţa unui au- 
dit îndependent, singurele voci 
credibile şi specializate pe acest 
subiect sînt ale actorilor dezinte- 
resați: Academia Română, isto- 
ricii, ONG-urile ecologiste. lar 
acestea spun tocmai contrariul. 


Analizele făcute de Grupul pentru 
salvarea Roşiei Montane al ASE în 
2002-2003 arăta că proiectul este 
o certă pierdere economică pentru 
România. Chiar dacă multe dintre 
cifre nu mai sînt astăzi valabile, 
pentru că investitorul şi-a schim- 
bat estimările şi promisiunile le- 
gate de proiect şi prețul aurului 
a crescut, principalele observaţii 
rămîn perfect valabile. Tehnic, 
exploatarea propusă de RMGC 
este mono-industrială, ceea ce 
în sine constituie un dezavantaj. 
Soarta exploatărilor miniere de 
la Valea Jiului şi impactul negativ 
asupra României constituie un 
foarte bun exemplu de ce poate 
însemna pe termen lung o astfel 
de industrie. 

Pe scurt, exploataţia auriferă 
ar aduce statului un venit di- 
rect din cota parte, redusă la 1/5 
conform estimărilor, şi indirect 
din taxele şi impozitele aferen- 
te. Dar acest venit este relativ şi 
incert: statul va finanța şi el Y 


03 


REPERE 


activitatea companiei, iar investi- 
țiile Gabriel Resources vor merge 
în mare parte în exterior, de unde 
vor fi importate utilajele, tehno- 
logia, de multe ori şi manopera. 
Taxele şi impozitele nu vor fi atît 
de ridicate, deoarece regiunea e 
declarată defavorizată şi pentru 
un timp vor exista o serie de scu- 
tiri. Locurile de muncă ce vor fi 
aduse de exploataţie au durată li- 
mitată şi, după ce afacerea se în- 
cheie şi aurul a fost extras, oame- 
nii vor rămîne la fel ca la început: 
şomeri. De această dată, șomeri 
fără speranţă, căci agricultură, 
creşterea animalelor şi turism, 
principalele activităţi producti- 
ve ce pot fi demarate în regiune 
în prezent, vor fi imposibile pe 
viitor, din cauza consecinţelor 
nefaste ale exploataţiei. Singu- 
rii cîştigători vor fi speculatorii 
pe bursă, acționarii principali şi 
grupurile de lobby autohtone. 
Adevăratul mod în care in- 
teresul statului şi al localnicilor 
poate fi îndeplinit constă în de- 
mararea unor proiecte turistice 
care să exploateze potenţialul ar- 
heologic apreciabil al zonei. 'Tre- 
cerea localităţii pe lista UNESCO 
şi sugestiile oferite de grupul de 
analiză al ASE ar aduce beneficii 
reale şi, cel mai important, vala- 
bile pe termen lung. Potenţialul 
real şi adecvat profilului regiunii 
nu este exploatarea auriferă, ci 
turismul şi dezvoltarea agricolă 
de nişă sau bazată pe creşterea 
animalelor. Exploatarea auriferă 
nu poate fi demarată, la scara la 
care intenţionează RMGC, decît 
prin distrugerea tuturor acestor 
posibilităţi de dezvoltare. 


PATRIMONIU 
ARHEOLOGIC 
INESTIMABIL 
În privinţa patrimoniului arheo- 
logic, lucrurile sînt şi mai clare. 
Conform estimărilor, masivele în 


64 





ROST 102 





ROST 102 


care va avea loc exploataţia conţin 
cele mai vechi vestigii de mine ro- 
mane şi chiar mai vechi decît atît: 
de mine dacice. Conservarea pa- 
trimoniului nu se poate face decit 
prin păstrarea integrală a vesti- 
giilor, care s-au suprapus de-a 
lungul timpului şi s-au dezvoltat 
într-un mod organic, formînd un 
complex întreg armonic. Prezer- 
varea doar a unor bucăţi din acest 
complex ar echivala cu distruge- 
rea patrimoniului. Unii arheologi 
consideră chiar că situl este com- 
parabil cu cel de la Pompei, deoa- 
rece e important pe toate palierele 
cercetării: istoria arhitecturii, is- 
toria socială, istoria naturală etc. 
Mai mult decît atît, cercetările ar- 
heologice întreprinse pînă acum 
au acoperit doar o mică parte a 
vestigiilor istorice, cea mai mare 
parte rămînînd a fi explorată și 
valorificată. 


MEDIUL NATURAL: 
INVITAŢIE 

LA CATASTROFĂ 
Exploataţia auriferă presupune 
mai multe efecte asupra mediu- 
lui, din care cele mai importante 
sînt că tipul de activitate minieră 
(excavări la suprafață) va duce la 
transformarea zonelor exploatate 
în masive cratere şi că cianurile 
folosite vor fi depozitate într-un 
bazin uriaş. De reţinut că amploa- 
rea exploatărilor este apreciabilă: 
pentru valorificarea a aproxima- 
tiv 300 tone de aur şi 1.600 de ar- 
gint sînt necesare extragerea a 220 
milioane de minereu pe o supra- 
faţă de aproximativ 4.200 hectare. 
Bazinul de colectare se presupune 
că va avea o capacitate de 250 mi- 
lioane tone şi o suprafaţă de cîteva 
sute de hectare. 

Posibilele consecinţe nefaste 
pot fi prefigurate prin contem- 
plarea dezastrului unei exploa- 
taţii miniere aurifere întîmplat 
în 2008 în Italia, o ţară europea- 





nă dintre cele mai dezvoltate. 
În cazul „Furtei“, după numele 
localităţii, exploataţia a fost pe 
bază de excavări de suprafață şi 
extracţie prin cianurare — exact 
ca în cazul RMGC. Dimensiunile 
au fost mult mai mici, fiind vorba 
doar de 4,3 tone aur şi 6 de argint 
extrase timp de 11 ani. Pe lingă 
faptul că beneficiile economice 
pentru regiune au fost minime, 
s-a întîmplat inevitabilul: cianu- 
rile au infiltrat pinza freatică şi 
au inundat păşunile din apro- 
piere, tone de deșeuri otrăvind 
mediul. Cum consorțiul vinovat 
s-a făcut dispărut, comunitatea 
locală a trebuit să se descurce 
singură, atrăgînd zeci de mili- 
oane de euro pentru decantarea 
lacului şi replantarea regiunii. 
Singura diferenţă dintre tipul de 
exploatare de la Furtei față de cel 
de la Roşia Montană este dimen- 
siunea: exploataţia din Munţii 
Apuseni este de zeci de ori mai 
mare decit cea din Italia. 


CONCLUZII: 

CE FEL DE CURAJ? 
Într-adevăr, parafrazindu-l pe 
preşedintele Traian Băsescu, pen- 
tru a sprijini, şi încă din postura 
de decident-cheie, un proiect ca 
exploatarea auriferă de la Roşia 
Montană e nevoie de curaj. Cura- 
jul de a te înhăma la o afacere care 
distruge o regiune arheologică şi 
turistică de prim rang, pentru a 
plasa aurul ţării în mîinile unor 
străini în schimbul unui mare lac 
de cianuri „plantat“ în imediata 
vecinătate a unor cratere lunare, 
foste masive muntoase. HI 


Principalele surse folosite: 

http://www.acad.ro/rosia_montana/ 
pag_rm03_pv.htm 

http://voxpublica.realitatea.net/ 
gotiu (articolele lui Mihai Goţiu 
dedicate Roşiei Montane) 

http://www.formula-as.ro/ (articolele 
lui loan Longin Popescu pe tema 
Roşia Montana) 


65 


LITERATURĂ 


(1) 


Sărat suris s-a rupt din sărutare, 
Căzuţi din zbor sînt şoimii vinători. 
Lumina se ascunde în culori. 

Nimic nu este. Însă totul doare. 

E ruptă carnea cerului. Se moare. 
E-atit de frig şi frigul e îngust. 

Singe de om s-a preschimbat în must 
Jucat în tălpi de maicile-fecioare. 
S-a rătăcit în noi ca-n osuare 

O coastă friîntă. Osul fariseu. 

Ne vinde cărnii sîngele mereu 
Turnîndu-ne în miini și în picioare 
Un suflet greu. Ca un sărut de sare. 


O lacrimă-mpietrită-n Dumnezeu. 





(V) 


Încă mai viețuiau prin munţi balauri, 
Erau slăbiți şi năruiți şi grei 

Cînd s-au pornit cu pietrele pe ei 

Şi i-au bătut şi jefuit de lauri. 

Bătrîne basme-şi îndurau ocara 
Muindu-şi pielea-n pietre şi descînt, 


Cu sîngele băltindu-le cărunt, 


Păreau că-şi şterg şi urma, şi urmarea. 


Grozav măcel! Dar munții au tăcut 


Și de atunci tot mai tăcuțţi se-arată, 


Doar rar, venind din jos, zvicnește-n piatră 


Durerea singelui ce-atunci au supt, 
Cînd, rău, un cîine hîd la lună latră 


Şi luna-i duce umbra dedesubt. 


66 


(11) 


De ce să te mai caut? Te-am rătăcit demult 

Prin vreun afund de şoaptă desprinsă din strinsoare 
La asfințit de lume, la capăt de răbdare, 

În liniştea căruntă a unui alb descînt. 

Mai cad din ziuă-n basme cînd urc cărări spre tine 
Şi îmi mai trec prin noapte, cu gustul tău, fiori. 
De ce să te mai caut? E-atita de uşor 

Să te-ntrupez din jocul risipelor senine. 

Îmi meșteresc din miezul acestui dor o plută 

Şi plec pe marea marii iubiri din care cresc 

Şi părul tău cu valuri, şi mersul tău şerpesc, 

Şi ochii tăi de umbră, şi marea ta derută. 

De ce să te mai caut? tu nici nu eşti pierdută. 


De ce să te mai caut? doar ca să te găsesc. 


SONELE 


DE INIMĂ ALBASTRĂ 


(VI) 


A singerat în zori o căprioară, 

Din sînge lupii şi-au făcut statui. 
Fluturi de noapte — aripi nimănui — 
Au luat în colți lumină şi o cară. 
Sărut uscat. Dat cerului întîi. 
Se-nchid în sine treptele din scară. 
Tot ce mai e în mine-i din afară. 
Aproape-i totul, depărtare nu-i. 

S-a smuls din vulturi şi-a căzut o gheară, 
Nici vulturii n-au mai rămas destui. 
În carne-i frig şi-n frig e-nfipt un cui, 
Rănile-s mici şi nu mai ştiu să doară. 
Am stors un înger, dragă domnişoară, 


Să vii să bei din dumnezeul lui. 


ROST 102 


[111] 


Îmi strici tăcerea cu mlădii ispite, 

Îmi sperii liniştea cu o aripă, 

Din umbra mea, sclipirea ta în pripă 
Mă smulge şi mă pradă şi mă-nghite. 
Îmi creşti în carne şi o baţi şi-o mingii 
Şi îmi cutreieri mari păduri prin suflet 
Şi laşi acolo urma unui umblet 

Care sub talpa mea şi mai adînc îi. 

Îmi cresc sub limbă fructe de otravă, 
Mai fac un pas şi mai ating o vină, 
Dar mă trezesc din nou vinînd lumină 
Şi cad din nou, eu, piatră rea, în lavă 
Şi-mi port spre tine ca pe-un cap pe tavă 


Iubirea mea ce nu se mai termină. 





(1V) 


În ochii tăi frumoşi un inger moare, 
Cu foşnet, dulce, şi-a întins culcuş. 
Îmi urc spre el privirea, cărăuş, 

Cu cearcânele pline de-nnoptare. 
Din mine vin, din lacrimi călătoare, 
Cu apă vie strinsă în căuș, 

Vin fiu rătăcitor din lumea mare 
Şi-nvins, întirziat, împing în uşi. 
Am curs grăbit şi-am pribegit tiriş, 
Împiedicat de borne şi hotare, 

Cu umbra mea pe fiecare zare, 
M-am răstignit pe uitătura ciş. 
Primește, Doamne, ultimul urcuş 


Spre ochii tăi — această înălțare. 


Discret cu propriul său har, poetul n-a pregetat să se ascundă, ani de-a rîndul, îndărătul 
făcătorului de cărţi şi de reviste (tehnoredactare, viziune grafică, prelucrare imagine), 
îndatorînd, între altele, cîteva edituri şi publicaţii creştine (Anastasia, Christiana, 

Lumea credinţei, Rost etc.), ca dintr-o dată să se ceară cules aidoma fructului copt, greu de 


toate sevele cuvîntului. Rigorile sonetului, tainic congenere cu simetriile cărţii frumoase, 
sînt zbor de pasăre măiastră peste cuibul de cuci al destructurărilor postmoderniste. 
Din materia unui virtual volum, am ales, cu îngăduinţa sfioasă a autorului, aceste opt 
sonete de inimă albastră, nemîngiiat de a fi lăsat deoparte atitea şi atitea altele... (A. C.) 





[VII] 


Umbroase boturi zilei îi sar la beregată 

Și ziua-ngenunchează strivind sub ea lumină. 
O, Doamne, către case nu-i nimeni să mai vină, 
Peste cărări se face tăcere, deodată. 

Trec păsări despletite prin margini de retină 
Cărînd nemărginirea ce n-o să se mai poată, 
Frumoasa lumii frunză se dă, îndoliată, 
Căderii care-ncepe şi nu se mai termină. 

Din sobe reci se-nalță cenuşa-n uşi să bată, 
În lemnele uscate, în Aacăra străină, 

Piinea şi vinul roşu, smulgindu-se din cină, 
Pornesc în pribegie prin suflete şi latră. 

Mai eşti pe-aici, iubito? Primejdia îndeamnă 


Aceste vorbe scrise. Privește-le: e toamnă. 


ROST 102 


(VIII) 


Ascund, înfipt în zimbet, un cuţit 
Şi-aduc această floare ca dovadă 

Că sînt atît de viu, încît ucid 

Şi-mi chem afară sîngele — s-o vadă. 
E bine-aşa cum sînt. Înapoiez 
Luminii amintirea şi uitarea 

Și, tot luminii, marile cirezi 

De sfinte nopți care-mi tot taie calea. 
Privește-mă. Sint bun aşa cum sint. 
Trec prin noroi, dar sînt curat în umblet, 
Îndes beţii de cer şi-ngrop pămînt 

În buzunarul cărnii tale, suflet. 

O să mă recunoşti după mormiînt: 


O piatră rece sugrumînd un urlet. 


67 


LITERATURĂ 


„FĂRĂ SĂ 
NE DĂM SEAMA, 
EXORCIZASER ĂM 
MOARTEA!“ 


RADU MĂRCULESCU 


Regretatul Radu Mărculescu face, în memoriile sale, şi unele 
observaţii psihologice în legătură cu comportamentul oamenilor 
aduşi în situaţii-limită. De exemplu, o întîmplare aparent banală, 
petrecută în promiscuitatea de nedescris a unui bou-vagon cu 
care erau transportaţi spre un lagăr din nord, l-a făcut să înţeleagă 


rolul benefic pe care îl are asupra moralului oamenilor aduşi în 
situaţii-limită evadarea din realitatea hidă în lumea ficţiunii, cu 
ajutorul unor rudimente de viaţă spirituală (recitarea unei poezii, 
povestirea unui roman, a unui film etc.) Şi a aplicat această reţetă 
chiar în bou-vaganul în care se afla, obţinînd rezultate remarcabile, 
după cum se va vedea din fragmentul reprodus mai jos. De altfel, 
această reţetă o va aplica în toate lagărele prin care a trecut. Peste 
tot a organizat şezători, conferinţe seri de poezie, iar acolo unde 
s-a putut şi cînd s-a putut a montat şi spectacole de revistă sau 
chiar piese de teatru care erau rescrise din memoria colectivă. 

Ba, în lagărul de la Oranki a dat o reprezentaţie de operă în toată 
regula: a fost pusă în scenă, prin strădania lui şi a camarazilor lui, 
opera Don Giovanni de Mozart, care a avut un mare succes chiar şi 
în rîndurile personalului sovietic al lagărului. (D. A.) 





08 


TERAPEUTICA FICŢIUNII 


Într-una din dimineţi am avut 
parte de un panegiric cu totul 
deosebit. Mortul era un tînăr în- 
vățător de prin Suceava, ieşit din- 
tr-o familie săracă, cu 12 copii. 
Ca să înveţe şi să se întrețină a 
trebuit să dea meditații. Cu greu 
a reuşit să-şi ia diploma. Fusese 
logodit, şi iubita îi murise de tu- 
berculoză. Toate acestea le poves- 
tea un fost coleg de şcoală nor- 
mală, tot de prin părţile Sucevei, 
dar în termeni atît de mișcători, 
că multora - şi mie, de altfel - ne 
dădură lacrimile. 

„Dumnezeu să-l ierte!“ în- 
cheie povestitorul, trăgîndu-i 
mortului ciorapii din picioare. 
„Amin“, repetă în cor vagonul. 
Atunci, în tăcerea pioasă care în- 
soţea trecerea necăjitului suflet la 
cele nevăzute şi de pe acelaşi prici 
cu mortul şi cu panegiristul, se 
auzi o voce zeflemitoare: 

„Mare tupeu trebuie să aibă 
cineva ca să facă o atît de amă- 
nunțită biografie unui om pe care 


ROST 102 


nici nu l-a cunoscut vreodată!" 
Stupoare în tot vagonul. 

„Da, domnilor camarazi care 
aţi însoţit cu o lacrimă pioasă 
povestirea unei vieți atît de ne- 
fericite, aflaţi că toate peripeţiile 
acestea înduioşătoare, cu familia 
cu 12 copii, cu logodnica tuber- 
culoasă şi cu alte baliverne sînt 
născocirile stimabilului şi ono- 
rabilului. De ieri, de cînd şi-a dat 
seama că bietul om e pe ducă şi 
că i-ar putea moşteni lucrurile, ca 
prieten şi coleg, de ieri, zic, îl tot 
chestiona — în şoaptă, bineînțeles 
— ca să-i facă acest patetic necro- 
log. Singurul lucru real e numele 
mortului. Pe care l-a găsit scris pe 
raniţă cu creionul chimic. Restul 
e invenţie şi impostură-. 

„Dar pe ce te bazezi dumneta 
cînd îmi aduci aceste acuze?“ 

„Pe aceea că eu - şi nu dum- 
neata - am fost coleg cu defunc- 
tul; nu la «normală», la Suceava, 
ci la «comerţ», la Iaşi. Vezi că mai 
avem în trenul ăsta un coleg şi, 
dacă vom avea parte să apucăm, 
în viaţă fiind, debarcarea, am să 
vă fac cunoştinţă. Asta, dacă pui 
la îndoială spusele mele“. 

„Recunosc“, replică celălalt, 
„că în panegiricul meu s-ar fi 
putut strecura şi unele mici 
inexactităţi . 

„Aşa numești dumneta născo- 
cirile minţii dumitale?“. 

„Mă rog, născociri, fantezii, 
spune-le cum doreşti! Nu asta 
e important. Important e că a 
murit un om, nu un cîine. lar 
cînd moare un om, la căpătiiul 
lui se spune un cuvînt. Dacă am 
spus despre el lucruri duioase, de 
le-au dat oamenilor lacrămi în 
ochi, ce e rău în asta? Mortul nu 
trebuia să fie plins?“. Întrebarea 
stîrni ilaritate. 

„În fond“, reluă discuţia im- 
postorul, încurajat de hazul pe 
care îl provocase, „dacă aţi fost 
colegi şi prieteni, de ce nu ai ros- 


ROST 102 


tit dumneata cuvîntul de despăr- 
ţire? De ce nu ai luat dumneata 
lucrurile lui? Iată, ţi le cedez. Eşti 
mai îndreptăţit decît mine să le 
deţii. Dar iarăşi nu înţeleg ceva: 
cît a fost în viaţă, nu te-am văzut 
o dată vorbind cu el. Moare ală- 
turi un coleg, un prieten, şi nu-i 
dai nici o atenţie! De ce oare?“ 

„În primul rînd, în ceea ce 
priveşte lucrurile“, începu să 
răspundă „colegul“ la avalnşa 
de întrebări, „în halul în care 
mă găsesc abia dacă pot să le 
car pe ale mele, darămite să mă 
mai încarc şi cu ale altuia. lar 
în ceea ce priveşte «logosul» pe 
care ar fi trebuit să-l ţin, nu mă 
mai pot concentra... şi apoi eu 
n-am talentul dumitale, în faţa 
căruia îmi scot pălăria. Și acum 
o chestiune mai delicată: de ce 
n-am prea vorbit cu el cînd încă 
mai trăia? Fiindcă nici unul din 
noi n-a simţit nevoia. Fiecare din 
noi trăia în toropeala ce ne tra- 
ge, încet-încet, spre neființă. Că 
a murit alături de mine şi eu nici 
n-am băgat de seamă? Cine se 
mai preocupă de moartea altuia 
cînd a lui îi dă tîrcoale?“. 

Acest final de discuţie lăsă un 
gust amar tuturor. Aşadar, moar- 
tea nu este numai ceva venind de 
afară. Ea creşte şi se coace înlă- 
untrul nostru, ca un fruct negru. 
Și iarăşi îmi reveniră angoasele 
primelor ceasuri de marş prin 
noaptea aceea cu halucinaţii, cu 
nevoia imperioasă de-a ţişni din 
mine ca dintr-o casă în flăcări. 
Primejdia -— o arătase bine ulti- 
mul vorbitor - e în închiderea în 
sine şi în alunecarea în toropea- 
la aceea la capătul căreia aşteaptă 
moartea. Într-adevăr, nici unuia 
dintre cei duşi pînă acum moar- 
tea nu-i fusese provocată de vreo 
rană sau maladie, ci de o epuizare 
a resurselor fizice şi morale. Oa- 
menii se lăsară înecaţi în urîtul 
şi întunericul ce ne împresura. 





Erau blocaţi şi, poate, o sim- 
plă scuturătură i-ar fi deblocat, 
făcînd să funcţioneze acel resort 
tainic al interesului pentru viață. 
Dar n-a fost cine să o facă. Între- 
barea este cum să trezești acest 
interes. Răspunsul ni-l dăduse 
oare falsul coleg, impostorul, cu 
apocrifa lui biografie, care totuşi 
ne ținuse sub vraja povestirilor 
lui aproape o oră, punîndu-ne 
cîte o lacrimă discretă pe gene? 
Nu ne ajutase el să evadăm din 
ferocitatea realității în lumea 
compensatoare a ficţiunii? 
După masa de seară, în liniş- 
tea ce însoțea digestia săracelor 
raţii de peşte sărat şi pîine, cerui 
cuvîntul şi propusei ca, pen- 
tru a ne alunga uriîtul şi a uita 
de foame, aceia dintre noi care 
îşi mai amintesc de un roman 
bun sau de un film frumos, sau 
chiar de întîmplări din viaţă, să 
le povestească, aşa cum făcuse 
azi-dimineaţă camaradul nostru 
cu istorioara lui, care, deşi închi- 
puită, ne-a mers totuși la inimă. 
Propunerea a fost acceptată cu 
unanimitate şi, cum nimeni nu 
se oferea să facă începutul, ca 
totuşi acţiunea să nu eșueze, mă 
oferii eu însumi. Alesei Răscoala 
lui Liviu Rebreanu, pe care o pre- 
zentasem elevilor mei din clasa a 
VIII-a în lecţia de adio pe care 
le-o ţinusem cu 5-6 luni în urmă, 
înainte de a pleca pe front. Înce- 
putul fu penibil; vocea slabă şi 
stinsă de nemîncare nu mă ajuta 
deloc. Răguşii curînd, aşa că mă 
întrebam panicat dacă voi putea 
să duc expunerea pînă la capăt. 
Din fericire, după o înghiţitură 
de apă, vocea începu să se dreagă 
şi-mi căpătai treptat încrederea 
în mine pe măsură ce simţeam că 
sînt urmărit cu interes.. 
Închisei ochii, vagonul se 
prefăcu în sala de curs a cla- 
sei a VIII-a. Pereţii albi; tabla 
neştearsă; sus - portretele Y 


69 


LITERATURĂ 


Regelui și Mareșalului. Eu vor- 
beam de la catedră şi devenisem 
profesorul care fusesem odini- 
oară. Aplauzele care punctară 
sfîrşitul lecţiei mă făcură să des- 
chid ochii. Realitatea era mai su- 
portabilă, feţele, mai blînde, îmi 
arătau simpatie. Experimenrul 
reuşise. Evadasem şi eu, evada- 
seră şi ei. Am adormit fericit, gîn- 
dindu-mă: „Doamne, cîtă nevoie 
are bietul om de ficţiune!“. 

În noaptea aceea nu a mai mu- 
rit nimeni. 

Experimentul a continuat şi 
în după-amiezile şi serile urmă- 
toare, cu o participare de poves- 
titori din ce în ce mai vie. Poves- 
tit de un avocat din Tîrgovişte, 
romanul Mătăniile de Florence 
Barclay a smuls auditoriului pre- 
lungi aplauze. Era, într-adevăr, 
un best-seller din anii '30; însă, 
în fond, o peltea dulceagă cu lorzi 
şi ladies, cu lachei şi castele, şi, nu 
în ultimul rînd, cu mese bogate. 
Asta da evadare! 

Bineînţeles că m-am ferit de 
a-mi exprima opiniile despre 
această carte. Şi de ce aş fi făcut- 
0, cînd ascultătorii se simțeau 
atît de reconfortaţi în atmosfera 
ei? S-au mai povestit atunci şi 
Rebeca, şi Castelul Pălărierului, 
şi Cheile împărăției, şi multe din- 
tre cărţile de succes ale epocii. 
S-au mai povestit şi filme; filmele 
italieneşti erau cele mai căutate, 
de pildă Corana de fier sau Ro- 
mantica aventură. (Să nu uităm 
că, din cauza războiului, filmele 
englezeşti, americane sau fran- 
ceze nu mai apăreau pe ecranele 
noastre.) S-au recitat şi versuri (de 
la Eminescu pînă la Vasile Mili- 
taru), s-a reuşit ca aceste şezători 
să capteze atenţia şi interesul în- 
tregului vagon şi să fie aşteptate 
cu nerăbdare. Raporturile din- 
tre oameni se mai îmblînziseră 
parcă. Nervii nu mai scăpărau 
scîntei la orice atingere. Se mai 


70 


auzea şi cîte un „Scuzaţi!“ şi „Nu 
face nimic! “, ceea ce era un semn 
îmbucurător de normalizare a re- 


laţiilor dintre noi, în ciuda menţi- 
nerii la aceiaşi parametri a stării 
de „înghesuială“, care provoacă 
totdeauna tensiuni nervoase. Pe 
acestea reuşeam acum să le ţinem 
sub control printr-un efort de bu- 
năvoinţă reciprocă şi de politeţe. 
Nu cred că exagerez dacă atribui 
ameliorarea calităţii acestor rela- 
ţii faptului că, în dezolantul vid 
spiritual în care ne îmbrînciseră 
condiţiile infernale de existenţă, 
noi totuşi izbutiserăm, chiar şi 
sub forma cea mai elementară, 
să facem să pilpîie deasupra ca- 
petelor noastre un licăr de viață 
spirituală. Participarea laolaltă la 
starea de graţie a unui vers emi- 
nescian, de exemplu, apropie și 
înfrăţeşte sufletele părtaşilor ca 
o cuminecătură şi, după consu- 
marea ei, oamenii se redescopră 
într-o relație nouă, neașteptată. 
Încep să se vadă cu alţi ochi, chiar 
cu oarecare simpatie. Oricum, un 
timp, ei nu se vor mai întoarce la 
animozităţile sau la violențele 





verbale de pînă atunci. Şi mai era 
ceva. Nici în a doua noapte de la 
aplicarea experimentului „tera- 
peutica ficţiunii, nici într-a treia 
şi nici în vreo alta, pînă la sfîrşitul 
acestei sinistre călătorii, nu a mai 
murit nimeni. 

Dar cel mai derutat de acest 
fenomen era şeful convoiului, 
care ne făcea numărătoarea în 
fiecare dimineaţă şi care nu-şi 
putea explica slaba contribuţie a 
vagonului nostru la mortalitatea 
pe întregul transport. La un mo- 
ment dat, a crezut că ne ascun- 
dem morţii, ca să le ridicăm raţi- 
ile de mîncare şi, spre verificare, 
a încercat să scuture de picior pe 
unii al căror somn profund i se 
părea suspect. 

„Spune-i, ne-am adresat 
traducătorului, că avem un pro- 
gram atît de încărcat, că nu ne 
mai rămîne timp de murit; şi că, 
atîta vreme cît va mai fi printre 
noi un povestitor, nu va mai 
muri nimeni!“ 

Fără să ne dăm seama, cu 
povestirile noastre, exorcizase- 
râim moartea. E 


ROST 102 


Completaţi-vă colecția 





Nr. 1 martie 2003, dedicat lui Nicu Steindhardt 

Nr. 2 aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

Nr. 3 mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4iunie 2003, dedicat lui Mihai Eminescu 

Nr. 5iulie 2003, dedicat lui Nicolae Paulescu 

Nr. 6 august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 septembrie 2003, dedicat lui Nae lonescu 

Nr. 8 octombrie 2003, dedicat lui Valeriu Gafencu 

Nr. 9 noiembrie 2003, dedicat părintelui Dumitru Stăniloae 

Nr. 10-11 decembrie 2003, dedicat lui Vasile Băncilă 

Nr. 12 februarie 2004, dedicat lui Nichifor Crainic 

Nr. 13 martie 2004, dedicat lui Mircea Vulcănescu 

Nr. 14-15 aprilie-mai 2004, dedicat lui Radu Gyr 

Nr. 16 iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia (epuizAT) 

Nr. 17 iulie 2004, dedicat lui Ştefan cel Mare (EpuizAT) 

Nr. 18 august 2004, dedicat lui Ernest Bernea 

Nr. 19 septembrie 2004, dedicat lui Constantin Noica 

Nr. 20 octombrie 2004, dedicat părintelui Arsenie Boca 
(EPUIZAT) 

Nr. 21-22 noiembrie-decembrie 2004, dedicat părintelui 
Constantin Galeriu 

Nr. 23 ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 

Nr. 24 februarie 2005, dedicat lui Octavian Goga 

Nr. 25-26 martie-aprilie 2005, dedicat părintelui 
Constantin Voicescu 

 LP4 Anai=]094919)5 Pe [Ie | [etz să [518 (ete LE: [=3 [1-4 3(-1:19177.4)) 

Nr. 28 iunie 2005, dedicat părintelui Arsenie Papacioc 
(EPUIZAT) 

Nr. 29 iulie 2005, dedicat părintelui Zosim Oancea (EpuizAT) 

Nr. 30 august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu (EPUIZAT) 

Nr. 31 septembrie 2005, dedicat Părintelui Liviu Brânză 

) [pic Pele elan] 5]4[=394010)făe [=fe |[et 1 (91 (ela etei iat 

Nr. 33 noiembrie 2005, dedicat părintelui lustin Pârvu 

| [pic £ Se [=fel=ia 2] e] [=394010)5Pe [fe |[et= ii (i „Z-ItlKcteluat:) 

Nr. 35 ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 

Nr. 36 februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 

Nr. 37 martie 2006, dedicat părintelui Teofil Părăian 

Nr. 38 aprilie 2006, dedicat părintelui Calciu 

Nr. 39 mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 

N [pt 10 PC: î RIUla)[=2 18) |[=3P400lehe [=fe i[et= 0 [918 [clic V'izlE:! 

Nr. 42-43 august-septembrie 2006, dedicat părintelui 
Adrian Făgeţeanu 

Nr. 44 octombrie 2006, dedicat lui Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 noiembrie 2006, dedicat lui Simion Mehedinţi 

Nr. 46 decembrie 2006, dedicat părintelui Rafail Noica 

Nr. 47-48 ianuarie-februarie 2007, dedicat părintelui 
Benedict Ghiuş 

N Li 3* Xeniei [29940107 Ae [=fe i[et= 1 [518 [eX 9 E: lalel|[ [2 

Nr. 50 aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 

Nr. 51 mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 


Nr. 53-54 iulie-august 2007, dedicat părintelui Trifa 
Nr. 55 septembrie 2007, dedicat lui Alexandru Mironescu 
Nr. 56 octombrie 2007, dedicat părintelui Sofian Boghiu 
Nr. 57 noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 
Nr. 58 decembrie 2007, dedicat lui Demostene Andronescu 
Nr. 59-60 ianuarie-februarie 2008, dedicat părintelui 
loanichie Bălan 
Nr. 61 martie 2008, dedicat lui Dan Botta 
Nr. 62 aprilie 2008, dedicat maicii Mihaela lordache 
Nr. 63 mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 
Nr. 64 iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 
Nr. 65 iulie 2008, dedicat părintelui Mina Dobzeu 
Nr. 66 august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 
Nr. 67 septembrie 2008, dedicat părintelui 
Chesarie Gheorghescu 
Nr. 68 octombrie 2008, dedicat părintelui Marcu de la 
Sihăstria 
Nr. 69 noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 
Nr. 70 decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 
Nr. 71-72 ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 
Nr.73 martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 
Nr. 74 aprilie 2009, dedicat părintelui Cleopa 
Nr. 75-76 mai-iunie 2009, dedicat lui George Popescu 
Glogoveanu 
Nr. 77 iulie 2009, dedicat lui Petru C. Baciu 
Nr. 78 august 2009, dedicat părintelui Dimitrie Bejan 
Nr. 79 septembrie 2009, dedicat monahului Atanasie 
Nr. 80-81 octombrie-noiembrie 2009, dedicat părintelui 
Roman Braga 
Nr. 82 decembrie 2009, dedicat lui J. V. lamandi 
Nr. 83-84 ianuarie-februarie 2010, dedicat părintelui 
Vasile Vasilachi 
Nr. 85 martie 2010, dedicat lui Silviu Dragomir 
Nr. 86 aprilie 2010, dedicat lui Nicu Naum 
Nr. 87 mai 2010, dedicat Olgăi Greceanu 
Nr. 88 iunie 2010, dedicat Pricipesei Ileana 
Nr. 89 iulie 2010, dedicat lui Nicolae Mărgineanu 
Nr. 90 august 2010, dedicat lui Gheorghe. Brătianu 
Nr. 91-92 septembrie-octombrie 2010, dedicat lui 
Al. Ciorănescu 
Nr. 93 noiembrie 2010, dedicat lui Dumitru Oniga 
Nr. 94 decembrie 2010, dedicat părintelui 
Constantin Sârbu 
Nr. 95-96 ianuarie-februarie 2011, dedicat lui 
Al. Busuioceanu 
Nr. 97 martie 2011, dedicat pr. Florea Mureşanu 
Nr. 98 aprilie 2011, dedicat lui Virgil Gheorghiu 
Nr. 99 mai 2011, dedicat lui Aurel State 
Nr.100 iunie 2011, dedicat Sfinţilor închisorilor 
Nr. 101 septembrie 2011, dedicat Sfintei Cruci 





DECANTĂRI 


ORA 






93! DAN STANCA 


dan.stancaQrostonline.org 





Sînt probabil două categorii 
de scriitori. Prima categorie 
o reprezintă cei care au un pro- 
iect, care-și propun să plece 
dintr-un punct şi să ajungă în 
altul, cei care scriu cu finalitate 
soteriologică, scriitori deci de 
factură doistoievskiană, care nu 
se mulțumesc să facă literatură şi 
vor de la cartea lor mai mult decît 
aceasta le poate da. 

A doua categorie este mai 
puţin ambițioasă. Aceştia nu au 
planuri mari, pot să nici nu crea- 
dă în Dumnezeu, la o adică pot fi 
chiar atei şi nici să nu se sinchi- 
sească de aceasta, dar în schimb 
sînt înzestrați - nu toţi, evident 
— cu un talent remarcabil care-i 
ajută să înfățişeze realitatea în 
toată simplitatea şi prospeţimea 
ei. E greu de spus cine intră în 
categoria aceasta. Pot fi autori 
gen Hemingway, Steinbeck şi -— 
de ce nu? - chiar Rebreanu. Spun 
aceasta fiindcă am în minte o 
carte foarte frumoasă, Cannery 
Row („Strada sardelelor“) de 
John Steinbeck, în care autorul 


12 


PERLIEI 





aplică o lecţie magistrală celor 
care-şi închipuie că trebuie să 
facă şi altceva în literatură decît 
simple şi sugestive descrieri. 
Există în roman o scenă fără cu- 
sur, care prezintă ivirea zorilor 
deasupra unei mici aşezări por- 
tuare şi întoarcerea de la un chef 
a doi militari cu iubitele lor. Felul 
cum redă scriitorul în câteva pa- 
gini aşa ceva este aproape o ca- 
podoperă. Se abţine să facă vre- 
un comentariu, nu interpretează, 
nu ideologizează, nu sacralizea- 
ză, nu diabolizează. Pur şi sim- 
plu, se raportează la literatura sa 
cu simplitatea şi măreţia cu care 
Domnul S-a raportat la creaţie 
în zilele Genezei. Doar într- 
un singur loc Steinbeck spune, 
printr-o poezie suprafirească: 
este ora perlei. Acesta e singurul 
moment cînd graţia peisajului 
zugrăvit pare că se întrerupe şi 
locul învăluirii de pînă atunci 
este luat de dezvăluire, adică de 
instaurarea unei hieroglife care 
comprimă ceea ce suprafețele 
ascund: esenţa. Scriitorii din 
această categorie nu-i lasă pe ci- 
titori să privească spre rădăcini, 
tot aşa cum nici Dumnezeu nu-i 
lasă pe oameni să-l cunoască se- 





cretele. Noi trăim într-o mare şi 
frumoasă iluzie ca într-un balon 


de mătase, şi nu ni se îngăduie 
deziluzionarea tocmai ca să nu 
căpătăm dezvăluirea. Chiar şi 
moartea e tot o învăluire, pe care 
ritualurile trecerii o amortizează 
şi o fac suportabilă. 

Pe măsură însă ce timpul tre- 
ce, categoria aceasta de autori e 
tot mai rară. De ce? Din simplul 
motiv că aceia care scriu acum 
vor să scormonească, să caute 
explicaţii, temeiuri, esențe. Nu- 
mai că scriitor adevărat este toc- 
mai acela care nu are nevoie de 
asemenea „investigaţii -. Prin de- 
licateţea sa de-a se feri de semni- 
ficaţii căznite, el se întoarce într- 
un paradis al mitologiei, când 
răsăriturile de soare străluceau, 
înnoptările erau catifelate, iar 
fructele, şerpii şi păsările aveau 
concreteţe desfătind privirea. 
Sensul existenţei se topea inefa- 
bil ca fumul unui foc de vreascuri 
făcut de nişte zilieri la marginea 
drumului, ca să se încălzească, 
fără să ştie că fuioarele care se 
înalță de la focul lor modest se 
unesc cu fumul jertfelor dăruite 
de către preoţii de oriunde Dum- 
nezeului necunoscut. E 


ROST 102 


PERNE CU 

i auzai:ile, 

* antigripale 

* antialergice 

* antistres 

* antiinsomnii 

* antireumatice 

* antimigrene 

* pentru iubire 
şi armonie 


CONSULTANŢĂ 
GRATUITĂ 

în terapia cu plante 
Te ildht:I[= 


CEAIURI BIO 
pentru tinereţe 
fără bătrâneţe 


SALTELE 

CU PLANTE 
MEDICINALE 
pentru copii 
şi adulţi 





DECANTĂRI 










S=rĂ] SORIN LAVRIC 


% (] sorin.lavricrostonline.org 





Că în Occident toţi intelectua- 
lii seamănă între ei, din cauza 
nivelării ideologice pe care 
mass-media o exercită peste tot, 
e o constatare banală. Timoraţi 
şi stingheri, cărturarii apuseni 
aduc cu nişte marionete care în- 
gînă acelaşi refren din dorinţa de 
a se păstra pe linia de plutire, căci 
ce-i preocupă nu mai e adevărul, 
ci supraviețuirea, caz în care din 
soclul de prestigiu pe care au stat 
odată nu a mai rămas azi decît 
praful unei vocaţii trădate. 

De aceea, cînd în climatul de 
obedienţă generală se iveşte un 
om care gîndeşte liber, apariţia lui 
trebuie salutată imediat. Numele 
lui e Roger Scruton, un bizar 
exemplu de conştiinţă neaservită 
supraviețuind în mijlocul unei 
mase de gînguritori încovoiaţi. 
Născut în 1944, Scruton a fost 
profesor universitar la Londra 
şi Boston, ținînd cursuri de fi- 
losofie la numeroase instituţii de 
prestigiu: Princeton, Standford, 
Louvain, Oslo, Bordeaux şi 
Cambridge. În anii '70 a fondat 
Grupul Conservator de Filosofie, 
un soi de cerc intelectual care 
a avut o neașteptată influen- 
ță asupra curentelor de opinie 
din Marea Britanie. Mai precis, 


74 


Scruton s-a opus epidemiei de 
deconstructivism care venea din- 
spre o Europă dominată de deli- 
rul verbal al lui Derrida, Deleuze 
şi Foucault. Și cum în Germania 
gîndirea liberă era ţinută sub 
obroc prin împingerea în față a 
şcolii marxiste de la Frankfurt, 
singurele spirite care s-au opus 
valului stîngist au fost britanicii, 
iar dintre ei Scruton impune prin 
pregnanţă şi claritate. 

Cartea Cultura modernă pe 
înțelesul oamenilor inteligenți e 
diagnosticul pe care Scruton îl 
pune unui Occident care şi-a dis- 
trus tradiţia din cauza pierderii 
singurei surse de energie care 
face ca o cultu- 
ră să fie vie: 
religia. Altfel 
spus, cultura 
laică îşi are 
originea în 
cult, iar atunci 
cînd credința 
moare, forme- 
le goale care 
înfloresc pe 
ruina ei nu pot 
resuscita spiri- 
tul. Logica lui 
Scruton e urmă- 
toarea: o societa- 








i 


e, înţelesu 


Ri ci 
îi. ay 


a: Roger Scruton Și si 





| oamenilor inteligenţi Ni 


ia HUMANITAS) i PD c util iPRA 


te nu poate supraviețui decît dacă 
liantul ei este ceremonia. Rostul 
unui ritual stă în strîngerea par- 
ticipanţilor într-un organism de 
tip social; de aceea, cînd ritualul 
îşi pierde puterea centripetă, el 
este înlocuit de contractul mo- 
dern, caz în care Gemeinschajft 
(comunitate pe bază de comuni- 
une) devine Gesellschaft (societa- 
te pe bază e contract). Oamenii 
încetează să mai fie participanţi 
mistici la o unitate de spirit, ci de- 
vin cetăţeni prinşi într-un angre- 
naj al cărui spirit dominant stă în 
mentalitatea contractualistă. 
Leitmotivul cărţii lui Scruton 
sînt „riturile de trecere“, expresie 
pe care britanicul a 
preluat-o de la an- 
tropologul Arnold 
van Gennep, mo- 
„ dificînd-o pentru a 
se potrivi cerinţelor 
moderne. Pentru 
Scruton, într-o so- 
cietate tinerii nu 
pot fi educați decît 
dacă sînt supuşi 
periodic unor ri- 
turi de trecere, 
acestea nefiind 
altceva decît ri- 
tualurile de învă- 
ţare fără de care 






Roger Scruton, Cultura modernă pe înţelesul oamenilor inteligenţi, 
trad. din engleză de Dragoş Dodu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2011, 220 pagini. 


ROST 102 





niciodată un copil nu va putea tre- 
ce de la vîrsta adolescenţei la cea a 
maturității. Pentru Scruton „rit de 
trecere“ e sinonim cu „ceremonie 
educativă“. Orice examen, curs 
universitar sau programă școlară 
este un rit de trecere, tinerii luînd 
parte la el însufleţiţi de convin- 
gerea că fără îndurarea acestor 
constrîngeri nu vor putea deveni 
adulți propriu-ziși. 

Și acum intervine drama. 
Catastrofa Occidentului vine din 
faptul că şi-a distrus în numele 
libertăţii toate riturile de trecere, 
copiii fiind scutiţi de elementa- 
rele coerciţii pe care le cere orice 
educaţie de tip umanist. Urmarea 
este apariţia unor generaţii de se- 
midocţi ale căror repere cultura- 
le stau în „cultura kitsch“: muzica 
pop şi pornografia dură pe care 
o pot gusta oricînd accesînd in- 
ternetul. Deznodămiîntul acestei 
stări e dureros: Occidentul nu nu- 
mai că s-a golit de spiritul creştin, 
dar şi-a pierdut pînă şi ceremoni- 
ile laice de educaţie a noilor gene- 
raţii. E ca şi cum ștafeta umanistă 
nu mai poate fi predată urmaşilor 
din lipsa unor tineri apți a-i price- 
pe mesajul. Pentru Scruton, aceas- 
tă spoliere spirituală a început o 
dată cu mişcările studențești din 
'68 şi a culminat cu directivele de 
la Bologna, care au îngropat de tot 
spiritul tradițional al educaţiei eu- 
ropene. Cultura umanistă devine 


ROST 102 





de sterilizare spirituală 


un clişeu fără conţinut, iar ci- 
zelarea sufletelor e înlocuită 
cu pomparea unor informații 
sterile în capetele unor copiii 
cărora puţin la pasă de cize- 
lare şi suflet. Pe acest fundal 


Lp , 


d 
za A 









DS a te 


ie e ace Do ara ap, Sieu 
ac 














înfloreşte etosul pornografic, 
care se defineşte prin înclinația de 
a găsi plăcere numai în terfelire, 
batjocură şi mizerie, cu anularea 
oricărei dimensiuni verticale a 
fiinţei omeneşti. Într-o astfel de 
lume, noblețea e o noţiune into- 
lerabilă, iar cine îndrăzneşte să 
vorbească despre eroi sau martiri 
e considerat un spirit vetust de 
reminiscență fascistă. 

Într-o astfel de lume, cei care 
ajung la maturitate nu mai trec 
prin filtrul de educaţie al ritu- 
rilor de trecere, şi aşa se explică 
mentalitatea adolescentină, ob- 


Fa, 


Ceea 
DAȚI se 
ce ali 


RONICA NUANȚELOR 


Ai 


E 





















tuză şi superficială cu care își tră- 
iesc viața. Occidentul e populat 
cu maturi avînd minţi de copii. 
Pe scurt, Apusul nu-şi mai 
cultivă nici măcar amintirea ma- 
rilor creatori, darămite a eroilor 
care i-au creat aura de prestigiu. 
Concluzia lui Scruton e sum- 
bră: dacă nu scapă de sinuciga- 
şul spirit de egalitarism care in- 
vocă libertatea ca drept de veto 
împotriva oricărei constringeri 
cu bătaie educativă, Occidentul 
va apune sub valurile migratoa- 
re ale popoarelor care şi-au păs- 
trat credinţa. E 


75 


DECANTĂRI 


REVOLUȚIA SEXUALĂ 
MADE IN HOLLYWOOD 







ELENA DULGHERU 


elena.durgherurostonline.org 


Scenarii şablon, care să exalte 
lupta unor inşi dubioși pentru 
drepturi bizare şi deviante, actori 
charismatici, care să şteargă cu 
buretele din memoria colectivă 
chipul real, brăzdat de vicii, al 
personajelor glorificate, caricatu- 
rizarea adevăraţilor susținători ai 
moralei, Bisericii şi tradiției - iată 
mijloace eficiente pentru mintea 
necritică şi spiritul maleabil al 
masei spectatorilor, deprinşi să 
ia de bun tot ce văd pe ecran. 
The People versus Larry Flynt 
(Procesul Larry Flynt, 1996), sem- 
nat de legendarul Milos Forman, 
o biografie aureolată a înteme- 
ietorului revistei pornografice 
Hustler, prezentat drept luptător 
pentru libertatea de exprimare şi 
„luminător“ al presei americane, 
Kinsey-ul lui Bill Condon (2004) 
şi, mai recent, Milk al lui Gus Van 
Sant (2008), biografia unui activist 
gay, primul primar homosexual 
declarat al Americii — iată cîteva 


titluri de filme accesibile, de cali- 





76 


In strategia sa de implementare a „noii ordini 


sexuale“ (începută timid prin anii '60 şi explodată 


spectaculos în următoarele trei decenii), 


industria cinematografică hollywoodiană 


recurge la reţeta clasică a propagandei: 


denaturarea adevărului istoric şi biografic, 


pînă la transformarea antieroilor în eroi şi 


ridiculizarea bunului-simţ și a normalităţii. 


tate medie şi fără inovaţii artistice 
(deşi semnate de regizori impor- 
tanţi), dar extrem de promovate. 

Lumea are nevoie de idoli. 
Cinematograful este una dintre 
căile cele mai eficiente de a-i pro- 
duce, exalta şi menţine în ochii 
publicului. Și de a-i exporta. Ma- 
rile industrii cinematografice au 
şi acest rol: de exportator al unor 
valori şi personalităţi locale spre 
arii cultural-geografice mai pu- 
țin „luminate“. 

În Kinsey, regizorul şi scena- 
ristul Bill Condon (autor al acla- 
matului musical Chicago şi, de 
curînd, a două episoade din seria 
de melodrame cu vampiri Twili- 
ght Saga), cu concursul lui Francis 
Ford Coppola în calitate de pro- 
ducător, scoate de la naftalină un 
renovator al obiceiurilor şi teorii- 
lor sexuale americane, precursor 
al sex-revoluţiei anilor '60. 

De profesie entomolog, Alfred 
Kinsey începe prin anii '50 să stu- 
dieze fiziologia sexualității umane. 
Cu scopul pretins de a îmbunătăţi 
viaţa maritală a studenţilor săi, 


propria viață conjugală şi pe cea 
a prietenilor, Kinsey începe să cu- 
leagă prin chestionare informaţii 
despre viaţa intimă a americani- 
lor, pe care le prelucrează statistic. 
Zeci de mii interviuri. Aceleaşi 
întrebări tranşante şi elementare, 
asupra cutumelor de budoar (sau 
de fineaţă), conduse de intenţia ne- 
declarată de a pulveriza şi redefini 
limitele normalității umane. Ne- 
gura ignoranței trebuie spulberată! 

Peste tot, Kinsey vede o socie- 
tate tributară obscurantismului, 
ca şi cum prima revoluţie sexua- 
lă, declanșată de Freud, ar fi ră- 
mas fără ecou. E drept, teoriile 
savantului vienez erau mult mai 
complexe, aşadar şi mutaţiile de- 
clanşate de ele au vizat doar eli- 
tele societăţii şi generaţiile ulteri- 
oare de medici şi psihiatri. 

E nevoie, aşadar, de o revoluţie 
sexuală pe înţelesul tuturor, fără 
fasoane mitologice - consideră 
entomologul american. Printre 
obiectele exemplificărilor sale de 
la catedră se află societatea uran- 
gutanilor: „Primatele trebuie să 


ROST 102 





fie un exemplu pentru compor- 
tamentul conjugal al oameni- 
lor“! Matriarhatul, amorul liber, 
perversiunile şi incestul sînt mo- 
delele acestei liberalizări, al scu- 
turării de „odioasele tabu-uri şi 
convenționalisme burgheze”! 

Dar simpla dezbatere a cerce- 
tărilor sale nu este, din punct de 
vedere ştiinţific, satisfăcătoare: 
este necesar a experimenta pe su- 
biecți umani, începînd cu familia 
sa (în măsura în care aceasta își 
mai merită numele) şi cu „familii- 
le“ prietenilor, cu prietenii acesto- 
ra, cu studenţii şi studentele devo- 
tate; bisexualitatea este un avantaj 
considerabil, ea poate oferi şansa 
numirii în postul de asistent şi 
băiat de casă al ilustrului univer- 
sitar. Anturajul lui Kinsey devine 
„o mare familie“ (în sensul uran- 
gutanic al termenului), adică „un 
mediu deschis din punct de ve- 
dere sexual“ (potrivit exprimării 
magistrului), casa sa deosebindu- 
se de una de toleranță doar prin 
prezența aparaturii medicale şi 
cinematografice pentru înregis- 
trarea fidelă a parametrilor fizi- 
ologici ai actanţilor coitului liber. 
Mai rău ca în „Cetatea Soarelui “ 
lui Campanella sau în alte utopii 
ale liberalismului amoros, mai 
rău ca în lagărele de concentrare 
naziste şi comuniste (unde expe- 
rimentele pe oameni se făceau 
împotriva voinţei acestora). 

Tot acest delir cu poleială 
ştiinţifică este prezentat de Bill 
Condon în termenii roz-bombon 
ai „libertăţii de cugetare“, iar pro- 
tagonistul (interpretat politic-co- 
rect şi nedrept de decent de Liam 
Neeson), în termenii glorificatori 
ai marilor eroi ai progresului. 

În tot acest timp, soţia (alias 
Laura Linney) îi rămîne tova- 
răşă credincioasă, între cei doi 
păstrîndu-se o fidelitate înduio- 
şătoare (exclusiv sufletească), în 
ciuda adulterelor aduse de altarul 


ROST 102 





PENTRU ALFRED KINSEY, MODELUL 
REVOLUTIEI SEXUALE ÎL CONSTITUIE 
SOCIETATEA UR ANGUTANILOR: 
„PRIMATELE TREBUIE SĂ FIE UN 
EXEMPLU PENTRU COMPORTAMENTUL 
CONJUGAL AL OAMENILOR“! 











„ştiinţei“. Într-un moment 
de criză (iar acestea au fost «" 
mult mai multe şi mai vio- (/ 
lente decît sugerează filmul), | 
protagonistul se mutilează sexu- | 
al pentru a experimenta (fără 
succes) trăirile masochiş- 
tilor, fără a conchide din |! 
aceasta că devianţa este o 
chestiune psihică, iar nu strict 
somatică. Întreaga sa concepţie 
este dominată de un darwinism 
barbar, de o cecitate ştiinţifică 
crasă (materializată în ignora- 
rea deosebirilor fundamentale 
dintre artropode, animalele su- 
perioare şi om) şi de aversiunea 
bolnăvicioasă împotriva moralei 
tradiționale, pe care o va înlocui 
cu apologia hedonismului. Toate 
aceste aspecte sînt benignizate de 
film, fiind tratate în aceeaşi cheie 
simpatetic-glorificatoare. 

În ciuda schematismului nara- 
tiv, specific biografiilor comanda- 
te, prestaţia actoricească a prota- 
goniştilor conferă o demnitate și 







> 


!o harismă nemeritată 
ai "unor personaje ob- 
= scure şi cavernoase, 
lg "care, cel puţin pentru 
| europeni, ar fi rămas în- 
/. tre copertele enciclopediilor. 
lar dacă unii se lasă 
„convinşi de statistici, iată 
“rezultatele unui studiu 
efectuat de centrele de poliţie şi 
educaţie din Fuelton - California 
în 1988, asupra principalelor pro- 
bleme din şcoala americană de-a 
lungul vremii. În 1940: vorbitul şi 
mestecatul gumei în timpul ore- 
lor; gălăgia; aleargatul pe coridoa- 
re; nerespectrea ordinii; îmbrăcă- 
mintea nereglementară; certurile 
din clasă. În 1988: drogurile; al- 
coolul; graviditatea; sinuciderile; 
violurile; tilhăriile; bătăile — adică 
denaturarea totală a universului 
copilăriei. Oare o astfel de statisti- 
că i-ar spune astăzi ceva entomo- 
logului aventurier din Indiana 
despre consecinţele cercetărilor 
şi apologeticii sale? EI 


77 








DECANTĂRI 


INCOMODA 
GENEROZITATE 


Marius Vasileanu, Recurs 
la generozitate. Intrebări 
despre limitele antropologiei 


După În căutarea duminicii. Sacru 
și profan în epoca foiletonistică 
(Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008), d-l 
Marius Vasileanu, fostul director 
al Editurii Muzicale şi fostul re- 
dactor-şef al Adevărului literar şi 
artistic (devenit, după plecarea 
sa, o publicaţie cu totul cenu- 
şie), îşi adună într-un nou volum 
articolele şi recenziile din ultimii 
ani, cele mai multe apărute în 
suplimentul Aldine al României 
libere (pînă în toamna lui 2010). 


. i Jurnalist creştin cu largă deschi- 
Recurs la generozitate creştine, prefaţă de dere culturală şi fără împătimiri 
Întrebări despre limitele antronoloyiei creştine Dan Stanca, Ed. Eikon, confesional e, aut orul e mai puţin 
[a 2: Cluj Napoca, 2011, 281 un adept al teoriilor şi mai mult 





Nichifor Crainic, Cursurile de mistică: 
I. Teologie mistică, Il. Mistică germană, studiu 
introductiv şi ediţie de diac. loan |. Ică jr, 
Ed. Deisis, Sibiu, 2010, 736 pagini, format 17x24. 
După restituirea publicisticii teologice a lui 
Nae lonescu, editura sibiană a pus la îndemîna 
publicului larg prima ediţie a cursurilor de 
mistică ale celuilalt mare corifeu al culturii 
ortodoxe româneşti din perioada interbelică: 
Nichifor Crainic (1889-1972), mentorul revistei 
Gândirea, teolog laic, poet şi ilustru gazetar 
de dreapta. Dacă Teologia mistică mai fusese 
editată (neprofesional) după 1989 (sub titlul 
editorial Sfințenia - împlinirea umanului), 
cursul de Mistică germană a văzut în această 
ediție pentru prima oară lumina tiparului. 
Precedată de un amplu şi solid studiu 
introductiv (pp. 5-111), 
el însuşi cît o carte 
în sine, ediţia poate 
inaugura - după 
atitea decenii 
de penumbră 
nemeritată - o nouă 
posteritate a 
autorului Nostalgiei 
paradisului, 
avînd girul celui 
mai autorizat 
teolog ortodox 
contemporan din 
România. (R. C.) 


NICHIFOR CRAINIC 


cursurile 
de mistica 


|. Teologie mistică 
pi. Mistică germană 


78 


pagini, format 14,7x20,5. 





Lucian D. Popescu 


un analist atent şi echilibrat al 


Lucian D. Popescu, Introducere în omiletica 
Părintelui Gheorghe Calciu, Ed. Christiana, 
Bucureşti, 2010, 158 pagini, format 13x20. 
Juristul şi teologul Lucian D. Popescu, ucenic 
apropiat al Părintelui Calciu (1925-2006), nu 
şi-a propus aici o analiză exhaustivă a omileticii 
acestuia, ci doar să ofere cititorului mediu 
actual cîteva repere semnificative, insistînd, 
cum era şi firesc, pe faimoasele „Cuvinte către 
tineri“ (reproduse integral şi comentate pe 
fondul biografiei părintelui, reconstituite şi pe 
baza dosarelor din arhivele fostei Securităţi). 
Tinerii teologi ortodocşi au încă enorm de 
învăţat din jerfelnicul „război întru Cuvînt“ al 
celui în care un N. Steinhardt - monahul Nicolae 
de la Rohia - vedea întruchipată adevărata 
soluţie de supravieţuire a creştinismului 
răsăritean peste toate 
încercările veacului. 
În toamna aceasta, 
autorul şi cartea vor 
lua drumul Parisului, 
unde în a doua 
jumătate a lunii 
noiembrie va avea 
loc un simpozion 
comemorativ 
închinat Părintelui 
Calciu, sub înatul 
patronaj al 
Mitropolitului losif 
PO (6) 


ROST 102 





vieţii creştine contemporane, in- 
comod prin tonul său critic şi prin 
refuzul constant al oricărei înre- 
gimentări. Expunîndu-se, prin 
scris, ca „om religios“, dar vădit 
preocupat de a nu părea cumva 
prea „fundamentalist“, se loveşte 
atit de idiosincraziile intelectuali- 
tăţii dezbisericite, cît şi de cele ale 
unui anumit radicalism ortodox, 
structural opac „recursului la ge- 
nerozitate“. D-l Dan Stanca îi schi- 
ţează un frumos portret în prefa- 
ţa intitulată „Liber întru duh“: „Se 
vede originea lui bucovineană, 
care înseamnă dirzenie, sănăta- 
te şi duh oţelit. Nu este un om 
al şesului îngălat [...]. În cîmpia 


Leonid Dragomir, Bucuria de a fi răsăritean. 
Convorbiri cu Dan Ciachir, Ed. Timpul, laşi, 
2011, 128 pagini, format 13x20. 
D-l Leonid Dragomir ne oferă un foarte interesant 
volum de convorbiri cu d-l Dan Ciachir, cunoscut 
scriitor şi publicist, unul dintre cei mai de seamă 
cronicari şi comentatori ai vieţii religioase 
româneşti din ultimele trei decenii. „Din întîlnirea 
mea cu scriitorul şi omul Dan Ciachir s-au născut 
atit întrebări şi răspunsuri, cît şi o stare de spirit, 
pe care aş defini-o ca fiind una a acceptării de 
sine [...]. Alături de Dan Ciachir te simţi bine că 
eşti român, răsăritean şi ortodox [...], fiindcă 
începi să înţelegi cite ceva din condiţia de om 
trăitor în acest spaţiu dintre Orient şi Occident. 
Cînd se produce o astfel de înţelegere - cum 
altfel decît în duhul Ortodoxiei? — efectul, pot 
mărturisi, este o stare de 
bucurie senină. Sper 
ca ea să răzbată şi din 
convorbirile noastre“, 
Pe lîngă convorbirile 
propriu-zise, volumul 
conţine, în secţiunea 
finală, şi citeva 
recenzii pertinente 
ale cărților publicate 
de cel intervievat 
(de la Gînduri despre 
Nae lonescu pînă 
la Derusificarea şi 
dezghețul). (R. C.) 


ROST 102 


bucureşteană Marius Vasileanu 
aduce candoarea şi frumuseţea 
Nordului“. Demne de reţinut sînt 
şi rîndurile pe care i le dedică d-l 
Sorin Lavric (reproduse pe coper- 
ta finală a volumului): „Un autor 
polivalent şi concentric, ale cărui 
straturi psihologice se adună în 
jurul unui miez durabil: credin- 
ţa... Marius Vasileanu nu ames- 
tecă galimatia stearpă a teologiei 
în substanţa textelor gazetăreşti. 
Şi tocmai de aceea are o directe- 
ţe proaspătă şi verosimilă, lăsînd 
impresia că se inspiră numai din 
ceea ce atrăit. Scrisul lui e plauzi- 
bil şi credibil, reuşind să facă ceea 
ce nici preoţii, nici teologii nu 




















SEMNAL EDITORIAL 


prea fac: să vorbească pe limba 
oamenilor; primii nu o fac pentru 
că sînt defazaţi lexical, ceilalţi nu o 
fac pentru că sînt sterpi în erudiţia 
lor. Marius Vasileanu ia trăirea de 
la cei dintii şi cultura de la cei din 
urmă şi, dozindu-le, obţine singu- 
ra formă de creştinism pe care o 
poate răbda o pagină de ziar: mi- 
sionarismul cotidian ce face apel 
la intimitatea cititorului“. Dincolo 
de gazetăria curentă, preocu- 
pările d-lui Vasileanu merg spre 
antropologia religioasă (în care 
pregăteşte şi un doctorat), ceea 
ce luminează şi subtitlul noului 
volum, de o bună şiretenie dis- 
cursivă... (Răzvan Codrescu) 


Eugen Serea, Vecernie, Ed. Platytera, 
Bucureşti, 2011, 93 pagini, format 13x20. 
Monahul Valerian de la Pătrunsa (nimeni altul 
decit fostul actor Vasile-Dragoş Pislaru) este 
cel care, cu delicata sa trezvie duhovnicească, 
mi-a trimis în pragul acestei toamne proaspătul 
volum de versuri, recomandat de cuvîntul 
înainte („În spini, ca trandafirii...) al unui alt 
poet creştin, d-l Florin Caragiu, care este şi 
editorul cărţii. Întîmplător, primele versuri 

pe care le-am citit — şi m-au cucerit — au fost 
acestea: „Vedenii de-ntuneric în ochi mi s-au 
topit/ Şi s-au prelins, fierbinte, pe-obrajii mei 
de piatră,/ Săpînd adinci făgaşe spre duhul 
cotropit/ De flacăra de sare a sîngelui din 
vatră..." (Vecernia Luminii). Mi se pare că avem 
de-a face cu debutul editorial al unui autentic 


poet creştin-ortodox 
şi al unui ales al 
rostirii româneşti 
(aflate astăzi în tot 
mai mare suferinţă), 
d-l Eugen Serea, de 
care mărturisesc nu 
auzisem pină acum, 
dar care pentru mine 
a constituit o plăcută 
revelaţie, în pofida 
unui anume exces de 
majusculare, ce riscă 
să dizolve liricul în 
conceptual... (A. C.) 


15) 


REVISTA PRESEI 


DECANTĂRI 


CU OCHII 


PRIN GAZEIE 


Sint în provincie - adică, vezi bine, 
e ilafe(el [e Xe [3 IUlealiali[28c: Iaalel=iKella 




























Revistă fondată de Societatea Scriitorilor Bucovineni la Cernâuti in 1941 


Revista ortodoxă 






Capitală, aşadar în penumbră — de misiune 
intelectuali talentaţi şi harnici, şi informare 
care pun cărămidă peste cărămidă Porunca iubirii 
la temelia culturii române, cu un merge pe 
entuziasm mirabil. Este şi exemplul IN urmele altor 
celor de la revista Bucovina Literară, DP __ publicaţii 
care ambiţionează să propună alte e de profil şi-l 


cinsteşte, în ultimul său număr 
(3/2011), pe vrednicul de 
pomenire părinte Arsenie 
Papacioc, publicînd un interviu 
mai vechi cu acesta. De 
asemenea, face o adevărată 
cateheză privind Botezul în 
credinţa noastră şi preia un 
suculent interviu cu Bogdan 
Mateciuc — un tînăr convertit 

la ortodoxie, după peregrinări 
îndelungate prin cîteva culte 
neoprotestante. (Păcat că numele 
lui Mateciuc apare scris greşit...) 


clasamente şi alte perspective decit 
gazetele „capitaliste”. Colaboratorii sînt 
de prin toate colţurile ţării şi chiar ale 
anfejek Inafelale [6] [9] păet: Pie [= apă el [ele Yi lal=Talii 
au umplut lumea. Aşa încît Bucovina Literară are anvergură de 
'elY]el[et: i[eaE:jifelat: 1: Piele [oile lilakelelaTe [Ci [-i [ee leăete Ic=3 [3 Te (VIA: R 
Semnalăm din ultimul număr primit la redacţie (iulie-august a.c.), 
amplul grupaj dedicat scriitorului nemţean Adrian Alui Gheorghe 
şi textele lui Adrian-Dinu Rachieru şi Liviu Antonesei despre 
prozatorul Radu Mareş (bucovinean şi el, stabilit la Cluj, care 
revine în prim-planul vieţii literare cu un roman premiat de USR, 
Cînd ne vom întoarce) — frumoase şi extrem de motivate exerciţii 
de admiraţie. Mai sînt însă multe altele de savurat în această 
revistă, în primul rînd poemele lui Nichita Danilov. 


7-8 (245-246) + Suceava - iulie-august 2011 


Veterana presei literare de la noi, Convorbiri Literare, ne-a oferit şi în august un 
număr consistent, după cum ne-a obişnuit, în care cultura politică şi cultura 
religioasă sînt ţesute armonios pe aceeaşi urzeală cu literatura şi artele. Aşa 
stau alături bunăoară, fără să se incomodeze, ba aş zice că într-o complicitate 
sănătoasă, un dialog cu părintele lustin Pârvu şi un eseu al lui Virgil Nemoianu 
despre conservatorism („ca ramură a liberalismului” — sic! lacătă şi provocarea, 
dacă o căutaţi!), paginile de jurnal ale lui Nicolae Stroescu-Stînişoară şi studiul 
lui Constantin Cubleşan despre „Cioran în dosarele Securităţii”, un text despre 
poezia lui Dorin Ploscaru, semnat de Cristian Livescu, şi un articol despre 
„Cehovul din teatrul lui Vişniec”, de Bogdan Ulmu. 


REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA ANUL CXIV 


CONVORBIRI LITERARE 


FONDATĂ DE SOCIETATEA JUNIMEA DIN IAŞI, LA 1 


August 2011, Nr. 8 (188 





GEORGE MANOLESCU 





80 


Numărul pe luna 
septembrie al revistei 
Historia este axat pe 
comparaţia dintre 
mareşalul Gustaf 
Mannerheim, cel care 
a condus trupele 
finlandeze în războiul 
contra invaziei URSS, în 
anul 1940, şi mareşalul 
lon Antonescu. 


Din această paralelă, 
s-ar spune că mareşalul 
Antonescu n-a avut 

nici şansă (să fie şeful 
statului în vara lui '40, 
cînd ne-au dat sovieticii 
ultimatum să ne 
retragem din Basarabia, 
şi deci să se opună cu 
arma în mînă, cum cu 
siguranţă ar fi făcut-o), 


nici viziune politică 

(să se descotorosească 
la timp de Hitler). 

Ca urmare, Mannerheim 
este un erou, Antonescu 
e ţinut şi azi de criminal. 
Parcă însă lucrurile sînt 
mai complexe... 


rubrică de 
((] RADU BALAŞA 





ROST 102 


cit: "ea a PECIFIAARI DEL” 


s-a AREA % A pă 





Peer db 


TRE Lat TED 








Plătiţi mai puţin faţă de prețul de copertă. 
Primiţi revista acasă. 

Taxele poştale sunt suportate de Redacţie. 
Nu pierdeţi nici un număr al publicaţiei. 


25. 
50... 


Trimiteţi contravaloarea prin mandat poștal pe numele 
Târziu Claudiu Richard, OP 23 CP 27 sector 6 Bucureşti. 





LEI 





Trimiteţi contravaloarea abonamentului în contul 
RO25BACX0000000107363250, deschis la Unicredit 
Ţiriac Bank, Sucursala Orizont - București, pe numele 
Asociaţia Rost, cod fiscal 12495302, după care veţi 
trimite copia chitanţei și o scrisoare la OP 23 CP 27 
Bucureşti, prin care solicitaţi abonamentul și indicaţi 
adresa la care doriţi să primiţi revista. 








_ OCHI 
ÎN OCHI 


Aţi avut vreodată curajul să priviţi toamna în ochi? Dacă 
da, nu se poate să nu vă fi regăsit în adîncurile ei pe dum- 
neavoastră înşivă. Copii — culegînd castanele coapte de pe 
jos ca pe nişte pietre preţioase, adolescenţi — alergînd ne- 
buneşte, de mină cu iubitul sau iubita, pe aleile acoperite 
de frunze roşii, sau poate chiar bătrîni — topindu-vă lent, 
dulce şi amar, odată cu soarele unei după-amiezi de oc- 
tombrie. Priviţi toamna în ochi şi împărtăşiţi-ne ce vedeţi! 





- 7160017 


55 /O0UUL/ 


5 ll94848