Rost anul IX, nr. 103, noiembrie 2011

IIOC AIIdWAION €0I LSOU 





Anul IX Numărul 103 Noiembrie 2011 Preţ 5,9 lei / 3 euro www.rostonline.org 


Pierderea autorităţii tradiţio- 
nale, monarhice şi ecleziale, face 
ca lumea modernă să oscileze 
între două fundături simetrice: 
lipsa de autoritate (întruchipată 
in democraţie) şi excesul de auto- 
ritate (întruchipat în totalitarism). 





Interviu Repere pe Li (et: 


dă Sil Bucuroiu, Alexandru Ciorănescu „Noua Republică“ 


extremistullui Hristos despre Nicolae lorga sau impostura de dreapta 








pe urmele stirilor 


7 REPORTE(QDIRTUAL 


www.reportervirtual.ro 








ur 
Un bodyguard a bătut 


cameraman de la 
Realitatea TV 
3 





. 


s n repor der 
şi u ar agresav ai 
ZA (contina* 


pr * Li 
IN Carrara nN 
a Nealitats 

1.7 Sirmarr a 
Kana! D: 
sa 


Madalin lonescu, 
“Trustul intact 
mi dea cel pui! 


de euro” 
> 


22 
MB&daAalinNn loNnescu ai 
Yyntă” (anal DD). irasr* 


sei despre 


£ rezenti 


Revista pre 
presa 


43 cer 
L't>ia Jurnaligşa! - Vries je ii 
mocay într-un Mo crt” 
Cauza Uupt or de (< 
„Ami 

masochismul 12 rorTY 
Pat sat - er .r 
u - 

x ani 
Car montâ pro DD . do 
Cre ca a puii cat 9” 
Drapel a Cinarvil 


=) 
Cianuiui (eortimuar 


Nice 


Muzică 1 IPNone 


SCARA 





VIRTUȚILOR 
INTELECTUALE 





“ia CLAUDIU TÂRZIU 


Claudiu.tarziuorostonline.org 





Prima putere în statul român 
este părerismul. Oricine are o 
opinie despre orice. Autorităţile 
în domeniu sînt ignorate, tra- 
tate în băşcălie sau cel mult in- 
strumentate cu viclenie. Fiecare 
român ştie totul — şi mai mult 
decît atît - despre politică, fot- 
bal, finanţe, religie... și aşa mai 
departe. Fiecare român poate să 


Intelectualii publici de la noi îşi văd autoritatea tot 
mai şubrezită pe zi ce trece. Atît din vina lor, cît şi 


din pricina unor campanii de defăimare. In lipsa 


unor autorităţi incontestabile, se afirmă ca repere 





impostorii. De aici rătăcirea prin deşertul cultural. 


facă previziuni, să descîlcească 
mari conspirații, să dea soluţii la 
probleme globale, să scoată ţara 
din criză etc. Dar nu-l lasă cei- 
lalţi români, pentru că şi ei ştiu 
mai bine totul. Să nu carecumva 
să le ceri să vorbească numai în 
cazurile în care au competenţă, 
specializare, experiență, că ime- 
diat se simt atacați în dreptul lor 
legitim şi inviolabil la expresie. 
Poporul mîrîie surd un nu 
hotărît ierarhiei, ordinii, autori- 
tăţii. Comunismul ne-a învăţat 
că toţi sîntem egali, deci nimeni 


ROST 103 








nu trebuie să asculte de nimeni, 
indiferent de argument, educaţie, 
poziţie socială. De anarhism ne-a 
salvat numai frica. Nu rațiunea 
sau un elementar bun-simţ, ci 
instinctul animalic de supravie- 
țuire. Însă în post-comunism sînt 
pe cale de dispariţie şi frica, şi in- 
stinctul de conservare. 

Pe acest fond, a înflorit presa 
de birfă şi atac abject, iar cetăţea- 
nul român majoritar a primit un 
argument irefutabil pentru a-şi 
da mai abitir cu părerea: dacă 
toată lumea o face, eu de ce nu?! 


Dacă ai nervi suficient de tari 
ca să dai seara turul televiziuni- 
lor „de ştiri“, vei vedea o seamă 
de inşi sporovăind -— care cu aer 
mai doct, care crezîndu-se mai 
nostimi, care mai şmecherași — 
pe teme şi subiecte dintre cele 
mai diverse şi cu privire la tot fe- 
lul de persoane, dacă nu cumva 
şi la Dumnezeu. Aceste „vedete“ 
dau glas „opiniei publice“. Ele se 
vor şi ajung să fie autoritatea. 

Internetul, un mediu lipsit 
de orice alt filtru în afară de 
discernămîntul cititorilor, este 








AGORA EDITORIAL 


plin şi el de închipuiţi, chibiţi şi 
năimiţi, care stîrnesc confuzie, 
greață sau panică. 

Estimp, adevăratele persona- 
lităţi intelectuale rămîn în pe- 
numbră. Eventual, despre ele ar 
putea afla şi majoritatea români- 
lor numai dacă sînt descoperite 
de vreun străin, ori după ce vor fi 
răposat, dînd astfel apă la moa- 
ra presei de scandal. Flecăreala 
cotidiană de pe toate canalele de 
„informaţie“ îi oboseşte, îi inhi- 
bă şi îi scîrbeşte pe oamenii de 
valoare. Aşa că îndeobşte refuză 

să mai ia atitudine public. 
Cînd totuşi vreun inte- 
lectual îndrăzneşte să 
iasă pe scenă şi, deci, 
devine public, este 
îndată supus unui tir 
constant de dejecţii, 
pentru a fi descurajat, 
compromis şi, final- 
mente, neutralizat. În 
funcţie de tăria de caracter, unii 
se retrag, o parte se afiliază unor 
găşti care îi pot proteja şi puţini 
mai merg înainte conform con- 
ştiinţei lor. 

Nu-i vorbă că şi prea mulţi 
dintre intelectualii publici şi-au 
dinamitat singuri autoritatea 
prin compromisuri, obedienţe, 
greşeli și, în unele cazuri, tică- 
loşii în toată regula. Aşa încît 
căderile nu se datorează numai 
celor din afară, ci şi demonilor 
dinlăuntru. Ca pe o scară a vir- 
tuţilor... intelectuale. E 


Director 


COILANUIBINUI IERIZINUI 


Redactor-Șef 
RĂZVAN CODRESCU 


Redactori 


MIHAIL ALBIŞTEANU 
ALINA IOANA DIDA 


MĂDĂLIN IACOB 


CONSTANTIN MIHAI 


Colaboratori permanenți 


DEMOSTENE ANDRONESCU 


DAN CIACHIR 
VLAD DIACONU 
ELENA DULGHERU 
PAUL GHIŢIU 
PAUL S. GRIGORIU 


OVIDIU HURDUZEU 


SORIN LAVRIC 


COS ACIN INCI SLI Sieu) 


PAUL NISTOR 
VIOREL PATRICHI 


RADU PREDA 
DAN PURIC 
TEODORA ROŞCA 
DAN STANCA 


Fotografii 
IRINEL CÎRLĂNARU 
GEORGE CRASNEAN 


Documentarist 


RADU GREUCEANU 


Secretar de redacţie 


NICU BUTNARU 


Design & DTP 
VALENTIN DAN 


Ediţie pe internet 
www.rostonline.org 


IONUȚ TRANDAFIRESCU 


Anul IX e Numărul 103 e Noiembrie 2011 


Fotografiile reproduse pe copertele 1 şi 4 sînt realizate de Irinel Cîrlănaru 


Editor Asociaţia „Rost“, Calea Vitan nr. 242, sector 3, București 


Corespondenţă O.P. 23 — C.P. 27, sector 6, Bucureşti Telefon 0740.103.621 


Email redactiaerostonline.org ISSN 1583-6312 
Tipar Grupul de presă şi tipografie ROMPRINT 


Reproducerea articolelor apărute în revista ROST este permisă numai cu acordul scris al 
redacţiei. Revista este difuzată în ţară şi în comunităţile româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


“URMĂTOAREA 
gar “STAŢIE A 
”  IMPOSTURII 

DE DREAPTA: 


A NOUA 
UBLICĂ“ 











„SÎNT 
EXTREMIST!“ 





AGORA 


Scara virtuților 
intelectuale 
de Claudiu Târziu 1 


De ce ne paşte depresia? 
de Mădălin lacob 8 


România între două 
paradigme 
de Răzvan Codrescu 14 


Următoarea staţie 
a imposturii de dreapta: 


„Noua Republică“ 

de Vlad Diaconu 16 
Destinul estic şi sudic 

al României 

de Paul Nistor 20 


Comunicarea 
fără comuniune 
de Radu Preda 25 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
Dan Ciachir, scriitor, ultima care 
publicată: Cînd moare o epocă 
(2010) 

Răzvan Codrescu, scriitor, ultima 
carte publicată: Crucile pustiei: poeme 
neptice (2010) 

Vlad Diaconu, publicist 


REPERE 


ră 23] A e DOSAR 
d Fi Ă Su 


Br 








a! 
i 


Luna aceasta se împlinesc 100deani vremii şi pregătit pentru repul 
de la nașterea şi 12 ani de la moar- care de aceeaşi cercetătoare, ce 
tea enciclopedistului şi scriitorului 
, “Alexandru Ciorănescu (Moroeni, 
.15.X1.1911 - Santa Cruz de 'Tene- rămas pînă la capăt priacipelgă său 
ra “Tife, 19.XI.1999), cea mai de seamă far spiritual. 
personali E n ele e si iu Poate că nimeni nu er: 
românesc după Mircea Elia i] ivit să-l evoce pe Nico! 
ra i 
Sea. publicarea a două texte: unul tăţii sale decît'un alt cărtur: 
despre Alexandru Ciorăneascu, 
„semnat de d-na a Lilica Voicu- -Brey, ; 
principala cercetătoare de azi a viu“ în bătaia de lumină a: 
„vieţii și operei, ciorănesciene, pre- 
„ zentă și în numărul pe care revista 
ROST il-a dedicat ilustrului savant . 
“în toamna trecută; altul de. exan- an s-au împlinit și 140 de ani. 
dru Ciorănescu (Esti din presa naşterea lui Torga. (R. Sa Xe 


„Spania în a za tară a st 

VI ARE : (| R ] cout CX. Subițl poi 
„ dar se dovedea foarte cup 

„DIN MINI Ş. 


ILICA VoICcU-I BEBE TA 


























păstrat, în mare, ortografia sur: 
închinat în 1941 lui Nicolae Io 


momentul ersar (1871-1940) în lamura per: 


ciclopedic, aparţinind tine 
neraţii interbelice, deci for 


specimen românesc și europ! 
uomo universale. Textul este 
mai binevenit cu cît în vara ace: 


"tor, prea vast, în spei 
privea cîmpul de căutare b 
grafică. Am primit sfatul p 
nesc de a mă „limita“ numi 

unul dintre ei: Alexandru Cior: 
nescu, care locuia în Canare, 
bucura de o stare bună de 


valarea care mi-a permis să-mi 
îndeplinesc o dorință mai veche: 


UN HAZARD OBIECTIV m-am înscris la un program de tate şi ar fi putut el însuși să mă 
L-am întilnit pe profesorul Ale- doctorat al Universităţii Rovira — sprijine cu bibliografia. Prietenii. 
xandru Ciorănescu prea tirziu ca i Virgili din Tarragona, orașul au plecat veseli spre Madrid, fără 
săpotpretinde căl-am cunoscut. unde locuiesc. a bănui că sugestia lor fusese | 
Citeva trăiri personale, dintr-un Există în viaţă circumstanțe 
trecut nu foarte îndepărtat, vor parcă trasate cu multă grijă chiar Coincidenţele prielnice s-au 
încerca să lămurească această de către hazard. Tot în 1995 am  înlănţuit, căci doctoratul a fo: 
mărturisire. PI avut surpriza plăcută a vizitei 

În 1991 m-am stabilit defini- unor foști colegi de la București. 
„tv în Spania unde'diploma mea Le-am împărtăşit proiectul meu Universitatea La La 
în Filologie spaniolă şi franceză şi dificultatea alegerii unui su- . şi directoare la Institut 
de la Facultatea de Limbi Străi- biect pentru teză. Găseam firesc . dios Canarios, uni 
„nea Universităţii din Bucureşti | să fieîn armonie cu condiția mea  funcționase neîntre 

nwera valabilă fără recunoaştere de româncă și-l gindeam legat 1948 şi, respectiv, 

oficială. În 1995 am obținutechi- de intelectualii români exilați în „că semnase un studiu desp 


ată în serios. » 







inaugurat cu un curs al proi 
soarei Dolores Corbella 








REPERE 


LA CURTEA 
VOIEVOZILOR 
CEREŞTI 














REPERE 


Al. Ciorănescu. Maestrul 
din amintiri 
de Lilica Voicu-Brey 28 


Nicolae lorga 
de Al. Ciorănescu 33 


Interviu cu Răzvan Bucuroiu 
de Claudiu Târziu 36 


Criza modernă a autorității 


> 


de Răzvan Codrescu 44 


Autoritatea cuvîntului scris 
de Paul Slayer Grigoriu 48 


Autoritatea duhovnicească, 
între papism şi sectarism 
de Vlad Diaconu 51 


La curtea voievozilor cereşti 
de Răzvan Codrescu 54 


Patriarhul Pavel al Serbiei 
de Dan Ciachir 60 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Elena Dulgheru, critic de film, jurnalist, 
poet, traducător, autor al volumelor: 
Tarkovski. Filmul ca rugăciune - Premiul 
Uniunii Cineaştilor (2002) şi De vorbă cu 
Marina Tarkovskaia (2004) 

Paul S. Grigoriu, muzician, publicist 
Mădălin lacob, jurnalist 

Sorin Lavric, scriitor, traducător, 
doctor în filosofie, ultima carte publicată: 
10 eseuri (2010) 


ROST 103 


37 





zi CE [7] 
E PAŞTE, 


TDEPRESIAP 


PN 


Camin e Rau Mia, mate pe 
„DEPRESIA 
P Ut 


] 

















LITERATURĂ 


Poezie 
Poeme tirzii 
de Claudiu Târziu 62 


Proză 
Dintr-un memorial neterminat 
de Raul Volcinschi 64 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Paul Nistor, doctor în istorie, cercetător 
la Institutul „A.D. Xenopol!” — laşi, autoral 
volumului Înfruntînd vestul. PCR, România 
lui Dej şi politica americană de îngrădire a 
comunismului (2005) 

Radu Preda, lector universitar, U.B.B. 
Cluj-Napoca, doctor în teologie, publicist, 
ultima carte publicată: Revenirea lui 
Dumnezeu. Studii social-teologice (2011) 
Teodora Roşca, pictor iconar, doctor în 
Teologie, publicist 


LITERATURĂ 





RAUL VOLCINSCHI 


DINTR-UN 
MEMORIAL 
NETERMINAT 


LA UN PAS DE MOARTE 


RAUL VOLCINSCHI 


ăuţi, de Ziua Crucii, în 1925, 
boierească din părțile: 
doctor în Științe Economice 
ii București. Vorbea fluent germană, engleză, 
ceză, rusă şi polonă. A fost arestat politic pentru prima 
dată în 1956, cînd era conferenţiar la Universitatea din Cluj, şi a 


fost eliberat în 1964. În regimul Ceauşescu, a mai fost arestat și 
condamnat de citeva ori, în total încă 8 ani. În anii '90, a ocupat 
funcţia de consilier al ministrului de Interne. La sfirşitul anului 
2010 a fost afectat de un accident vascular cerebral, în urma căi 
se recupera neașteptat de bine, însă în dimineața de 9 decembri 
'2011 afecțiunea a recidivat, iar trupul lui Raul Volcinschi a cedat. 
În ultimii ani ai vieții, mai ales la insistențele unor prieteni mai 
virstnici sau mai tineri, se | Ş 
gindise la un volum de memorii, 
din care a și publicat unele 
fragmente, dar pe care 

ajuns să-l det ali E est 

] 


titlul redacţional „La un pas de 
moarte“. (Lucian D. Popescu) + 








64 ROST 103 






REPERE 


PATRIARHUL 


PAVEL 


AL SERBIEI 58 








DECANTĂRI 


Viclenia alegerii 
de Dan Stanca 


Mărul discordiei 
şi delictul de opinie 
de Sorin Lavric 


Apocalipsa după von Trier 
de Elena Dulgheru 


Mărturii despre identitate 
de Teodora Roşca 


Revista presei 
de Radu Bălaşa 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Dan Stanca, scriitor, ultima carte 
publicată: A doua zi după moarte (2011) 
Claudiu Târziu, jurnalist 

Lilica Voicu-Brey, doctor în Filologie 
al Universităţii Rovira i Virgili din 
Tarragona, Spania (2002), cu o teză 
despre A. Ciorănescu, profesor al 
aceleiaşi universităţi, traducător, ultima 
carte publicată: Alexandru Ciorănescu. 
Bibliografie 1930-2010 (Ed. Bibliotheca, 
Târgovişte, 2009) 


68 


70 


2 


74 


80 


AGORA 


Această pagină este dedicată dialogului cu 
dvs., cititorii noştri. Vă așteptăm așadar 
opiniile privitoare la revistă, la subiectele pe 
care le tratăm sau la subiectele pe care cre- 
deţi că ar trebui să le abordăm, vă aşteptăm 
sesizările, sugestiile, observaţiile. Ne puteţi 
scrie atit prin poşta clasică, la OP 23, CP 27, 
București, cât şi prin poșta electornică, la 
redactia 2rostonline.org. Vă vom răspunde 
tuturor, fără îndoială, în speranţa că dia- 
logul nostru va fi roditor şi de natură să 
aducă un plus de valoare publicaţiei. 


Domnul Ovidiu Iftimie din Botoşani ne scrie: „Sti- 
mată redacţie, aş dori să vă fac o sugestie cu privire 
la ceea ce consider a fi o acută lipsă în oferta publica- 
țiilor bisericeşti şi laice de profil: o clară și articulată 
apologetică ortodoxă. 

Creştinul nostru se confruntă adeseori cu în- 
trebări și probleme cărora nu le poate răspunde. 
Menţionez doar cîteva dintre acestea, deoarece veţi 
prinde imediat esenţa şi sper că veţi deschide o ru- 
brică specială. Așadar: 
> Îndoiala cu privire la existenţa istorică a Mîntu- 
itorului, 

» Convingerea unora că de-a lungul timpului con- 
ţinutul Evangheliilor a fost schimbat şi manipulat 
astfel încît să se instituie un control asupra maselor, 
» Ideea că manuscrisele de la Marea Moartă au fost 
ţinute ascunse de Biserică pentru a nu fi cunoscut 
adevărul, 

» Problema contradicţiilor interne din Evanghelii, 
» Problema excluderii «arbitrare» a evangheliilor 
gnostice de către Biserică. 

» Ideea că în primul secol de creştinism în Biserică 
nu ar fi existat o ierarhie, ci un fel de democraţie 
protestantă de azi.“ 

Revista noastră încearcă de, iată, aproape nouă ani 
să lămurească şi în privinţa credinţei creştin-ortodo- 
xe, să risipească diversiunile şi minciunile pe această 
temă, să ofere un model de viață. Poate că însă s-ar 
cuveni să deschidem și o rubrică permanentă în care 
un teolog să facă o cateheză simplă şi directă. 


Pornind de la scrisoarea dlui Iftimie, ne-am gîndit să 
vă cerem tuturor părerea despre revistă prin cîteva 
întrebări precise: 

1. Cum aţi aflat despre ROST? 

a. din presă (precizați, vă rugăm, ce publicaţie, post 
de radio sau de televiziune) 

b. de pe internet (de pe ce site sau blog?) 

c. dintr-o conferință ţinută de un reprezentant 
ROST în oraşul dvs. 

d. de la un prieten 

e. de la chişocurile de ziare şi din librării 

2. Cum vă procuraţi revista? 

a. de la un chioșc de ziare 

b. de la o librărie 

c. de la o biserică 

d. prin abonament 

e. o citesc numai pe internet 

3. Dacă revista nu ar mai apărea și pe internet, 
v-aţi cumpăra-o în varianta pe hîrtie? 

a. Da 

b. Nu 

4. Dacă revista în varianta electronică ar putea fi 
accesată numai contra cost, aţi plăti pentru ea? 

a. Da 

b. Nu 

5. Ce rubrici din noul ROST vă plac cel mai mult 
şi de ce? 

6. Ce anume găsiţi numai în această revistă şi vă 
face să o citiţi? 

7. Ce credeţi că ar trebui schimbat, adăugat sau 
eliminat din noul ROST? 

8. Puteţi descrie misiunea ROST într-o frază? 
(Ce vrem să facem prin această revistă?) 

9. Aţi fi dispus/ă să contribuiţi financiar la apari- 
ţia revistei, dacă aţi ști că există riscul ca ea să se 
închidă din pricina crizei economice? 

a. Da 

b. Da, dar în anumite condiţii (pe care le descrieți) 
c. Nu 

10. Ce publicaţii mai citiţi frecvent? 


Vă rugăm să ne scrieţi, indicînd numai numărul 
întrebării şi, unde este cazul, şi litera din dreptul 
răspunsului ales, pe adresa poştală: OP 23, CP 27, 
Bucureşti, sau pe e-mail: redacţiaerostonline.org. 

Vă rugăm ca, în scrisorile dvs. de răspuns, să pre- 
cizați următoarele date: sex, vîrstă, nivel de educaţie, 
ocupaţie, localitate de domiciliu. Nu este obligatoriu 
să vă treceţi numele. Vă mulțumim. 


Reamintim celor care doresc să colaboreze la ROST că textele trebuie culese pe computer, 
atent corectate, să aibă cel mult 7.000 de semne (cazurile în care subiectul necesită un spaţiu 
O mai mare vor fi discutate punctual), scrise la un rînd, cu corpul de literă 12. 


ROST 103 


MARTORII VEACULUI 





na fn Co fO IE eo m 





j | 4 ii y i ia i | | | | 
4 Al A st A | AI tul Lu PAIE 
E Ap, 3 ă Art, AAA SUMO | PAI e aie * 
i De AȘ i i A 4) AN ta Vai "XA i 


SUSTINEM 
PROIECTUL NERA! 


UN AMBIȚIOS PROIECT şi-a început de- 
rularea în acest an, la iniţiativa neobositului 
prof. univ. dr. Pavel Chirilă, în jurul Sfintei 
Miînăstiri Nera (judeţul Caraş-Severin): 
prima Clinică de Recuperare Oncologică 
din România, ce ar urma să fie finalizată în 
următorii doi ani. 

Proiectul Nera este inițiat de Funda- 
ţia „Sf. Irina“, al cărei preşedinte este d-l 
dr. Chirilă, şi va fi finanţat în proporţie 
de 70% din fonduri europene, cu condiţia 
ca restul de 30%, adică un milion de euro, 
să fie acoperit de Fundaţie. În mod evi- 
dent, „Sf. Irina nu are un milion de euro i i 
şi trebuie să-i adune din donaţii. De aceea, TĂ a SR Ş | 
la 1 octombrie a. c., a pornit o campanie ORICE DESPARTIRE [3 REVERSIBILA 
de strîngere de fonduri, la care se raliază e i U K Cl 
şi ROST. Vă îndemnăm, deci, să sprijiniți MAIL PUTIN UN A 
proiectul Nera, donînd doi euro printr-un 9 
simplu SMS la 890. Pentru alte informaţii, Ca să nu se întâmple, ajută-ne să construim 
vedeți www.clinicanera.ro. (R. R.) 


clinica NERA, prima clinică de recuperare 
a bolnavilor de cancer. 89 0 
Donează 2 Euro prin SMS la 


sau pe www.clinicanera.ro 


Prof. univ. dr. 
Pavel Chirilă 


CLINICA 


Puteți dona 2 Euro prin trimiterea unui SMS la numărul 890 N JA 
Ea 


in rețelele Cosmote, Vodafone și Orange în perioada 
15 octombrie — 31 decembrie 2011. Servicii oferite gratuit Ai 
de Cosmote, Vodafone şi Orange. Nu se percepe TVA RECUPERARE ONCOLOGICA 





ROST 103 5 





CEL MAI NOU CHIP 
AL „DREPTEI STÎNGII“ 


CEA MAI PROASPĂTĂ vede- 
tă a „Dreptei“ româneşti este 
aşa-numita mişcare Noua Re- 
publică, aflată sub conducerea 
tîinărului teolog Mihail Neam- 
țu. Despre acest nou chip al 
imposturii „de dreapta“ veţi citi 
în paginile următoare o analiză 
pe larg. Aici, ne oprim numai 
asupra unui singur aspect: de ce 
nu credem că Noua Republică 
va păcăli prea mulţi români de 
dreapta. Pentru că, la o privire 
atentă, printre sloganurile mobi- 
lizatoare şi declaraţiile de prin- 
cipii se vede urzeala neoconser- 
vatoare. Şi pentru că un partid 
de dreapta, cum vrea să devină 
NR, nu se poate face decît, na- 
tural, cu oameni de dreapta. 
Or, oamenii de dreapta nu se 
formează într-o „organizaţie de 
bază“, prin „muncă de convin- 
gere“ şi „învățătură ideologică“, 
aşa cum încearcă NR, pentru că 
Dreapta, înainte de a fi o opţiu- 
ne politică, este un mod de viață. 
Nu devii un om de dreapta decît 


în măsura în care eşti construit 
interior aşa (şi te poţi descoperi 
mai tîrziu). Omul de dreapta se 
dovedeşte prin raportarea la tra- 
diţie — şi la cea cu „t“ mic şi la cea 
cu „IL“ mare. O cultură a Drep- 
tei îl ajută pe omul de dreapta să 
se afle pe sine şi totodată să-şi 
descopere rostul, căci în multe 
cazuri structura interioară este 
mîlită de mentalitatea curentă, 
„sinistră“ (în sensul etimologic 
al cuvîntului), şi are nevoie de o 
desvrăjire. lar o elită a Dreptei 
(în sensul de lamură profesiona- 
lă şi morală, care înţelege să se 
dăruiască pentru binele public) 





ar putea oferi o viziune pentru 
restaurarea României şi coagula 
un pol de dreapta. Însă o elită a 
Dreptei nu are nici un spor într- 
o lume dominată autoritar, dacă 
nu chiar totalitar, de mentalități 
stîngiste. Dovadă că, în perioa- 
da postdecembristă, toţi liderii 
politici autodeclaraţi de dreapta 
s-au dovedit impostori, mai de- 
vreme sau mai tîrziu. Şi cercul 
se închide. 

În concluzie: cîtă vreme nu 
avem o cultură tradițională 
(de dreapta) solidă şi marcantă 
la nivel macro (care să cultive 
principiile şi valorile specifice, 
începînd cu primatul spiritu- 
lui), nu vom avea nici oameni 
politici de dreapta şi nici parti- 
de de dreapta. Vom continua să 
ne amăgim (sau nu) cu surogate 
ale Dreptei - un fel de „dreap- 
ta stîngii , cum bine spune d-l 
Răzvan Codrescu —, cu rezultate 
nenorocite precum cele din gu- 
vernările CDR, ADA, PNL-PSD 
şi PDL & Co. (C. 1.) 


ROST 103 


| MARTORIIVEACULUI VEACULUI 


TEAITRU-DOCUMENII: 
VALERIU GAFENCU 


TEATRUL NAŢIONAL RADIOFONIC a difuzat 
pe 19 octombrie 2011, de la ora 21.05, la Radio Ro- 
mânia Actualităţi, spectacolul de teatru-document 
Valeriu Gafencu - Sfîntul Închisorilor, producţie 
realizată în cadrul proiectului Biografii, memorii. 
Scenariul îi aparţine lui Ion-Costin Manoliu, iar 
regia artistică lui Petru Hadârcă. În distribuţie: Dan 
Puric (în rolul lui Valeriu Gafencu), Maria Ploae, 
Mihai Bica, Mircea Rusu, Dorin Ando- 
ne, Orodel Olaru, Mircea Constantinescu, 
Petru Hadârcă, Alexandru Nedelcu, Dan 
Săndulescu, Dan Cogălniceanu, loana Ia- 
cob, Magda Duţu, Costin Manoliu, Stelică 
Muscalu. Producător: Magda Duţu. 
Valeriu Gafencu - „sfântul închiso- 
rilor, cum l-a numit Nicolae Steinhardt 
în Jurnalul fericirii — şi alte mii tineri au 
fost arestaţi în 1941, în timpul regimului 





Antonescu, pentru activitatea lor în Frăţiile de Cru- 
ce. În închisoare, în inima lor începe o frământare 
profundă în privinţa rostului pentru care au fost 
încarceraţi. Sufletele lor caută ceva care să-i ridice 
deasupra suferințelor pe care le trăiau. În perioada 
dinainte de instalarea regimului comunist au oca- 
zia să citească Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhov- 
niceşti, să se adâncescă în rugăciune. 

Valeriu Gafencu a trecut prin încercări 
teribile în temutele închisori de la Aiud şi Pi- 
teşti. În cele din urmă, ajunge la închisoarea 
sanatoriu de la Târgu-Ocna, unde în jurul 
său se creează o atmosferă spirituală înaltă, 
unică în universul concentraţionar româ- 
nesc. Valeriu Gafencu trece la Domnul pe 18 
februarie 1952, purtând nimbul sfinţeniei. 

După 1990, a fost propus spre canonizare 
Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. (C. P) 


SANTAJUL 
UE ASUPRA 
CHIŞINĂULUI 


AMBASADORUL UE la Chişi- 
nău, Dirk Schuebel, a declarat 
pe 5 octombrie că Republica 
Moldova nu va obţine un regim 
liberalizat de vize din partea 
Uniunii Europene dacă nu va 
adopta legea antidiscriminare. 
Mai direct spus: drepturi sporite 
pentru homosexuali. 

Guvernul moldovean a apro- 
bat pe 17 februarie 2011 şi a 
remis Parlamentului controver- 
satul proiect de lege privind pre- 


ROST 103 


venirea şi combaterea discrimi- 
nării. Proiectul de lege prevede 
anumite drepturi homosexuali- 
lor şi lesbienelor: posibilitatea de 
a organiza demonstraţii publice, 
participarea la elaborarea pro- 
gramului de învățămînt, în ve- 
derea „cultivarii toleranţei față 
de minoritățile sexuale“ etc. Însă 
nu a fost aprobat de Parlament 
din cauza reacţiilor energice 
imediate ale societăţii civile 
creştine din Moldova. 


În acest context, recenta de- 
clarație a ambasadorului UE nu 
este doar scandaloasă, ci o adevă- 
rată probă de șantaj exercitat asu- 
pra clasei politice de la Chişinău, 
pentru ca aceasta să ia decizii 
care contravin valorilor spiritua- 
le şi normelor morale împărtăşite 
de majoritatea covîrşitoare a so- 
cietății moldovene, în care peste 
97% sînt creştini. (S. P.) 





Conf. univ. dr. Radu Mihailescu, medic psihiatru 


„DEPRESIA 
POATE UCIDE“ 


De la bun început aș vrea să de- 
limitez teritoriul depresiei de 
cel al tristeţii. Pentru un medic, 
cei doi termeni au semnificații to- 
tal diferite, chiar dacă lumea largă 
îi confundă de multe ori. Tristeţea 
e un sentiment care face parte din 
spectrul psihologic al normalită- 
ţii. Depresia majoră, după cum o 
numim noi, medicii, este depresia 
pe care o întîlnim în spitale şi des- 
pre care experţii spun că, pînă în 
anul 2020, va deveni a doua cauză 
de morbiditate la nivel mondial. 
Aceasta pentru că de depresie se 
poate muri în mai multe feluri. 
În primul rînd prin suicid. Dar se 
poate muri şi prin agravarea altor 


boli metabolice din cauza depre- 
siei. S-a demonstrat, de aseme- 
nea, că depresia scade rezistența 
la infecţii. S-a mai observat, fără 
putinţă de eroare, că depresivul 
este mai vulnerabil la boala can- 
ceroasă. Mai mult chiar, acelaşi 
neoplasm, acelaşi cancer, în ace- 
laşi stadiu, la doi bolnavi, unul 
depresiv şi unul non-depresiv, va 
avea o evoluție mult mai accentu- 
ată la bolnavul depresiv. 

Poate că am să şochez cititorii 
spunînd că nu este acesta cel mai 
grav lucru. Cu o moarte toți sîn- 
tem datori. Cel mai grav lucru este 
că depresia modifică modul de a 
gîndi, ducînd la distorsiuni ale 





realităţii, dar mai ales modifică 
viaţa în comunitate. Este demon- 
strat faptul că un depresiv modi- 
fică viaţa a alţi cinci oameni. Se 
foloseşte de multe ori în psihiatrie 
paradigma copacului, care este 
foarte semnificativă şi în privința 
depresiei; are rădăcini în pământ, 
adică în biologie, cu o tulpină vizi- 
bilă în psihologic și cu o coroană 
în social. Boala este globală, atacă 
deopotrivă rădăcinile, tulpina şi 
coroana, adică socialul. 
Actualmente, cercetătorii 
spun că depresia este o boală bio- 
logică, pentru care există o vul- 
nerabilitate genetică. Boala are o 
exprimare biochimică, dereglări 
la nivelul neurocerebral și peri- 
oade de viață în care omul poa- 
te fi mai vulnerabil, de exemplu 
femeile în perioada postpartum. 
S-a demonstrat, de asemenea, că 
puternici factori de stres pot pre- 
cipita declanşarea depresiei, dar 
este puțin hazardat să spui că 
aceşti factori ar fi şi cauze. Sînt 


ROST 103 





Continuăm şi în acest număr să proble- 
matizăm anumite aspecte ale societăţii 
româneşti de azi. Nu pentru a moraliza, 
ci pentru a oferi repere. Textele teoretice 
nu sînt suficiente pentru a ne îndrepta 
viața. Avem nevoie să ne împărtăşim din 
experienţa şi înţelepciunea altora. Vom 
căuta deci să aflăm punctul de vedere pe 
un anume subiect al unor oameni dife- 
riţi ca profesii și parcurs biografic, dar 
care nutresc aceleași valori şi principii. 

Ne-ar bucura dacă dvs., cititorii noş- 
tri, ne-aţi sugera teme de dezbatere și 
v-aţi exprima opinia pe subiectele deja 


ANCHETĂ DE OPINIE 


Toamna este un anotimp predispus 
depresiei, iar medicii acuză creşterea 
numărului de pacienţi cu această afec- 


ţiune. Dacă am trăi autentic credinţa, 


am mai fi depresivi? De ce ne încolţeș- 
te depresia? Sînt artiștii și intelectualii 
în general mai expuși la depresii decît 
oamenii „obișnuiți“? Este depresia 
o boală a omului modern? Care sînt 
metodele duhovnicești de combatere 
a depresiei? La toate aceste întrebări 
ne-au răspuns, fiecare din perspectiva 
„cetei sale“, un medic psihiatru, un an- 
tropolog, un scriitor şi un preot. 


lansate de noi. 


multe exemple de oameni care 
au trecut prin situaţii extrem de 
grele (cazul deţinuţilor politici 
din timpul regimului comunist) 
şi nu au devenit nişte depresivi. 
Există şi tendinţa unora de a aso- 
cia depresia cu dificultățile eco- 
nomice. Însă, dacă ne uităm pe 
harta Europei, în privinţa răspîn- 
dirii depresiei şi a principalei sale 
consecinţe, suicidul, observăm că 
ţările cu cea mai mare rată a de- 
presiei şi sinuciderilor sînt ţările 
nordice, cu un PIB cosmic faţă 
de România! Unde avem cel mai 
puţin suicid în Europa? În Grecia, 
care e în faliment! E adevărat că 
perioadele de criză, de şoc econo- 





ROST 103 





7 anchetă realizată de MĂDĂLIN IACOB 


mic lasă urme, dar nu putem face 
această alăturare imediată. 

În ceea ce priveşte tratamentul, 
el urmează, la rîndul lui, modelul 
copacului. Tratamentul este deo- 
potrivă biologic, biochimic, bazat 
pe antidepresive, şi psihoterapic. 
În privinţa psihoterapiei, în mo- 
mentul de față, metoda cea mai 
larg îmbrăţişată de specialiști este 
cea cognitiv-comportamentală. 
Bineînţeles că aceste tratamente 
se aplică în funcţie de situaţii; de 
exemplu, nu tratăm biochimic o 
doamnă însărcinată, ci, în acest 
caz, utilizăm psihoterapia. 

În privinţa prevenţiei merită o 
atenţie specială pacienţii care au în 
rudele lor biologice depresivi. Pe 
de altă parte, trebuie evitate, mai 
ales în cazul celor care ştiu că pot 
fi vulnerabili, toate posibilităţile 


care ar fragiliza aparatul psihic. 
La noi, dar nu numai, există ten- 
dinţa ca persoana care începe să 
sufere de depresie, în loc de a ape- 
la la specialist, să se „autotrateze“ 
cu substanţe psiho-active (alcool, 
droguri etc.). Apoi o altă proble- 
mă, întîlnită mai ales la tineri, 
este lupta cu ritmul veghe - somn, 
care e extrem de păguboasă. Noi 
sîntem programaţi genetic să ne 
trezim în jurul orei 6; pentru asta, 
de la ora 4 se descarcă în sînge un 
hormon, cortizonul, care face ca 
la ora 6 omul să fie gata de acti- 
vitate. Pe de altă parte, pe la ora 
22 începe să se secrete hormonul 
numit melatonină, care pregăteşte 
organismul uman de somn. Neţi- 
nînd cont de acest ceas biologic, 
sistemul nervos al omului riscă să 
fie dat peste cap. LI 


AGORA 


„FRICA DE ȘI 
DUREREA DUPĂ...“ 


Privind la etimologia cuvîntu- 
lui „depresie“, vom vedea că vine 
din latinescul imperial depressio 
= scădere, întărire (aici în sensul 
de rigidizare), avînd ca radical 
pe depressum, supin al verbu- 
lui deprimere = a scufunda, a 
micşora. Mai direct, desluşim că 
depresie înseamnă depresiune, 
cădere într-un hău, unde are loc 
o pierdere de presiune interioară, 
de motivaţie, o dezumflare psihi- 
că, o decompensare. Mi se pare 
aici adecvată şi definirea pe care o 
face Emil Cioran în Cartea amin- 
tirilor: „Deznădejdea este forma 
negativă a entuziasmului . 

Două par a fi principalele ca- 
uze care produc depresia: frica 


de şi durerea după. Aşadar, pe de 
o parte, frica de ziua de miine, fri- 
ca de a rămîne pe drumuri, frica 
de a nu mai fi în grațiile iubitei 
sau iubitului (ceea ce se numește 
„dezamăgire din dragoste), teama 
de ratare socială personală (uneori 
venind şi dintr-un orgoliu exacer- 
bat)... În aceeaşi linie, disconfortul 
sufletesc acut dea te şti producînd 
disconfort celor de aproape, cu alte 
cuvinte sentimentul că „le-ai căzut 
pe cap“ şi că le îngreunezi existen- 
ţa. Și multe altele de acest fel... 
Pe de altă parte, durerea după o 
pierdere, considerată ireparabilă, 
a cuiva drag, a unei averi etc. 
Observăm că vîrtejul extrem 
de agresiv al vieții contempora- 


Părintele Radu Ilaș, preot la Spitalul 
„Prof. Dr. Alexandru Obregia“ din Bucureşti 


„LEGĂTURA DINTRE 
PREOT ŞI PSIHIATRU 
ESTE UNA BENEFICĂ“ 


Din punctul meu de vedere, dacă 
în adevăratul sens al cuvîntului 
creştinul nostru ar fi educat pe li- 
nia Sfîntului Botez, nu ar fi nici- 
odată depresiv. Creştinul, în mo- 
mentul în care a căzut, se agaţă 
de ceva, se agaţă de acel nevăzut, 


10 


care nu este altul decît Dumne- 
zeu. Pe de altă parte, teolog este 
cel care ştie să se roage. Rugăciu- 
nea te luminează, rugăciunea te 
scoate chiar şi din cel mai mare 
necaz. De cînd sînt preot la acest 
spital, constat că marea majori- 


ne facilitează depresia. Alienarea 
este mai mare. Comunicarea este 
viciată. Ameninţările sînt tot mai 
numeroase. Viaţa spirituală e în 
scădere, legătura cu Dumnezeu e 
şubredă. Cu alte cuvinte, fiinţa e 
mai expusă sub toate aspectele ei. 

Pentru orice om, dar pentru 
creştin cu atît mai mult, se pune 
problema în ce fel îi poate ajuta pe 
cei de aproape ai lui aflaţi într-o 
formă mai ușoară sau mai grea de 
depresie. Fiind o boală organică 
şi psihică, ea nu poate fi rezolva- 
tă numai pe căile pe care se tra- 
tează bolile sufletești, ci trebuie să 
beneficieze de tratament din par- 
tea medicilor de specialitate. Cre- 
dincioşii şi Biserica se pot implica 


tate a creştinilor care cercetează 
biserica de aici sînt, din neferici- 
re, departe de adevărata credinţă, 
departe de adevărata rugăciune. 

Există o mare lipsă de catehi- 
zare la nivel parohial a creştinilor 
noştri. Şi acest lucru se observă 
cel mai bine atunci cînd ei întîm- 
pină un necaz... Sînt debusolaţi, 
nu ştiu cum să se folosească de 
darurile pe care biserica ni le dă. 
Dacă ar fi să mă refer strict la bol- 
navii psihici, am observat că aceș- 
tia sînt, de regulă, oameni care nu 
au trecut prin biserică şi care doar 
atunci cînd dau de necaz încep 
să-L caute pe Dumnezeu. 

Am mai observat că este mare 
nevoie să existe o legătură strînsă 


ROST 103 





îndeosebi în a se ruga pentru cel 
bolnav, pentru ca, prin interme- 
diul medicilor, Dumnezeu, Doc- 
torul şi Leacul nostru prin exce- 
lență, să-i scoată la liman. 

În peregrinările mele prin 
satele româneşti, la mulţimea de 
țărani pe care i-am întîlnit, am 
constatat că nu am găsit pe nici 
unul care să mi se fi părut a suferi 





de această boală. Asta nu înseam- 
nă că „la ţară ea nu există. Poate 
că ar trebui, deja, să deosebim, 
privind această temă, între două 
tipuri de țărani: cei de odinioară, 
trăind în anumite condiţii de via- 
ță, mai liniștite, şi cei de astăzi, 
pe care-i ajung, prin globalizare, 
toate problemele şi neliniştile 
vieţii orăşeneşti. În principiu, 


între preot şi medic, între spiri- 
tualitate şi tratamentul medi- 
camentos. În momentul în care 
bolnavul a intrat în criză, trebuie 
să fie văzut de specialişti. Dum- 
nezeu i-a dat şi pe aceşti specia- 
lişti. Pe timpul lui Vasile cel Mare 
nu existau specialişti, şi atunci 
aceste spitale se ridicau în jurul 
bisericii. Acum acest lucru s-a in- 


versat. Cum Dumnezeu ne-a dat 


specialişti, acum este biserica în 
jurul acestor spitale... Preotul se 
îngrijeşte de bolnav doar după ce 
acesta a ieşit din criză cu ajuto- 
rul medicului. Nu cred că poţi să 
spovedeşti un bolnav în criză. El 
nu are atunci adevărata rațiune, 
nu are adevărata conştiinţă. A 


ROST 103 


s-ar părea că apropierea de na- 
tură şi o bună şi continuă legă- 
tură cu Dumnezeu, în Biserică, 
două componente fireşti ale vie- 
ţii ţărăneşti, cel puţin a celei de 
odinioară, ar trebui să protejeze 
de depresie. Apoi, la sat nu prea 
exista însingurare, iar moartea 
era privită ca nuntă. Lumea cea- 


laltă era o lume, în mare măsură, 
vecină şi prietenoasă. 

O altă întrebare care se poate 
pune cu îndreptăţire este aceea 
dacă un om credincios, un om 
care trăieşte în Biserică, în pre- 
zența apropiată a lui Dumnezeu 
şi a sfinților Săi, e mai ferit de de- 
presie. Aş înclina să spun, în lipsa 
unor cercetări statistice, că, pro- 


spovedi înseamnă a intra în su- 
fletul omului, a găsi cauza pentru 
care a ajuns în acea stare de căde- 
re. A face o spovedanie la supra- 
față, aceea nu mai e spovedanie. 
De aceea legătura dintre preot şi 
psihiatru e una benefică. 
Bolnavul de depresie ajunge la 
psihiatru doar atunci cînd este în- 
tr-o formă acută. Din nefericire, la 


ANCHETĂ DE OPINIE 





babil, nu complet ferit, dar, ori- 
cum, mai puţin expus. Dar cred că 
noi, în Biserică, putem vorbi mult 
mai pertinent despre deznădejde 
şi despre descurajarea aferentă. În 
limbaj mai lumesc, deznădejdea 
se numeşte disperare (pierdere de 
speranţă). Deznădejdea este con- 
siderată păcat de moarte, pentru 


că are legătură directă cu una 
dintre cele trei virtuţi teologice, 
cu Nădejdea. Dar prin Nădejde 
are legătură şi cu celelalte două, 
cu Credinţa şi cu Iubirea. Fiind o 
boală care afectează virtuțile teo- 
logice, este de lucrat şi pe calea lor, 
cît se poate. Biserica poate fi un 
element decisiv în reechilibrarea 
sufletească a omului. Bi 


noi în ţară spitalul de psihiatrie are 
asupra lui un stigmat, e catalogat 
ca „spital de nebuni . Şi asta se răs- 
frînge şi asupra medicilor de aici. 
Dar lucrurile nu stau aşa. În țările 
mai dezvoltate, oamenii apelează 
într-un mod firesc la psihiatru. 
Ceea ce avem noi de făcut, în 
calitate de creştini, este, în primul 
rînd, să ne rugăm. Aceasta ne-a 
spus-o şi Dumnezeu: „Rugaţi-vă 
neîncetat! . Fără rugăciune nu 
facem nimic. Constat că la noi 
marea majoritate se roagă doar 
aşa, de suprafață. Or, nu poţi să-L 
păcălești pe Hristos. Rugăciunea 
trebuie să o trăieşti, ea trebuie să 
plece din adîncul fiinţei tale. Şi 
atunci vei fi luminat. 2] 





AGORA ANCHETĂ DE OPINIE 


Dan C. Mihăilescu, scriitor 


„LECTURA POATE FI 
UN BUN REMEDIU 
ÎMPOTRIVA DEPRESIEI“ 


Ce ne învaţă pe noi nemurito- 
rul Leonida? „Omul, bunăoară, 
de par egzamplu, dintr-un 
nu-ştiu-ce ori ceva, cum e ne- 
vricos, de curiozitate, intră la o 
idee. A intrat la o idee? Fandacsia 
e gata! Fi, și după aia, din fandac- 
sie cade în ipohondrie...“. 

E limpede că trepidaţia zilei, 
nesiguranța profesională, spectrul 
sărăciei, lipsa de orizont, avalan- 
şa de uriciuni şi vulgaritate din 
mass-media, tîimpirea progresivă, 
catastrofismul la modă, sastiseala 





politică, senzaţia de inutilitate so- 
cială — totul conduce la neuraste- 


nie, la nevricale, isterie, depresie. 
De la adolescenţii sinucigaşi pină 
la octogenarii care se simt în spi- 
tal ca-n cimitir, toate segmentele 
sociale suferă, într-un fel sau al- 
tul, de pe urma fondului depresiv. 
Nu sîntem doar ţifnoși, disforici, 
suspicioși, cîrcotaşi, ci şi violenţi 
fără motiv, (auto)distructivi, răz- 
bunători la modul ridicol, pe cît 
de forțoşi în chip stupid, pe atîta 
de iute blazaţi, neguroşi, acriți. 


12 


Dacă ne gândim la o întreba- 
re legată de relaţia depresiei cu 
mediul artistic, orgoliul nostru 
(avem inclusiv orgoliul suferin- 
ței) ne-ar impinge numaideciît să 
răspundem pozitiv la o astfel de 
întrebare. „Cîtă luciditate, atîtă 
dramă“, vorba lui Camil Petrescu. 
Ea face bine pereche cu o repli- 
că din Matca lui Marin Sorescu: 
„D-aia naşti greu, fiindcă eşti in- 
telectuală. Mă-ta năștea în baniţă, 
la cîmp“. Asta e: inteligenţa devi- 
ne cu hiperascuţirea simţurilor, 


REALITATEA NE 
DEMONSTREAZĂ 
CĂ, ÎN MATERIE 
DE NEVROZĂ, 
FIREA UMANĂ, 
REACTIVITATEA 
EI, IGNORĂ TOTAL 
GRADUL DE 
CULTURĂ. 


cu tocirea prematură a nervilor, 
cu suprareacţionarea la stimuli. 
Totul e ori prea mult, ori prea pu- 
țin pentru cel ce gîndeşte. 
Numai că, fie şi la o cît de 
sumară observaţie, realitatea 
ne demonstrează că, în materie 
de nevroză (nefericire, alienare, 
disperare etc.), firea umană, re- 
activitatea ei, ignoră total gradul 
de cultură. Numai manifestările 
diferă. Probabil că singurătatea 
ciobanului din vîrf de munte are 
alt gust, alte forme, altă intensi- 


tate, chiar şi alte consecințe decît 
solitudinea savantului din labo- 
rator, ori a filosofului retras po- 
etic în mijloc de codru. Însă răul 
ei (esenţa nevrotică) va fi acelaşi. 
Senzaţia că eşti un om de prisos, 
că societatea te vrea idiot şi mort 
cît mai repede, o pot avea identic 
şi analfabetul, şi eruditul. Diferă 
gradul de conştientizare, intensi- 
tatea cu care se trăieşte ratarea. 
Interesantă ar fi comparaţia 
cu trăirea religioasă. Acolo, lu- 
crurile par să stea invers. Intensi- 
tatea şi puritatea credinţei îi sînt 
dăruite cu precădere ingenuităţii 
celui mai puţin educat, în vreme 
ce învățatul îşi vede sistematic 
subminat dorul pur şi simplu de 
cele nevăzute de către barierele 
logicii, îndoielii, suspiciunii etc. 
Lectura, în mare şi mică mă- 
sură, deopotrivă, poate fi un bun 
remediu împotriva depresiei. 
Lectura acoperă întotdeauna un 
deficit. Umple, astupă, vindecă, 
suturează, compensează. E ca 
„0 cămaşă de aloe“, cum spunea 
loan Alexandru. Cum s-ar spu- 
ne azi, o căptuşeală de azbest, 
care te face ignifug. Sau ca golul 
care dă formă vasului. În copilă- 
rie, cărţile te livrează basmului, 
îţi deschid tărîmul visului, alină 
frustrările şi fortifică nădejdea. 
În adolescenţa mult interogativă, 
te năpădesc cu marile răspun- 
suri. Dacă ai şansa, apoi, să faci 
o baie de înţelepciune şi bun mo- 
ralism, de la Biblie, sufism, Pate- 
ric şi Filocalie, la Epictet, Marc 
Aureliu, Seneca, Pascal, Au- 
gustin, Montaigne, La Bruyere, 
Chateaubriand, Schopenhauer, 
Nietzsche, Amiel... pînă la Cio- 
ran — plus, fireşte, Shakespeare — 
ai găsit rețete pentru toate bolile. 
Nu există absolut nimic în viaţa 
şi ființa noastră care să nu fi fost 
deja trăit de miliarde de ori, gîn- 
dit şi transpus artistic în milioa- 
ne de forme. EI 


ROST 103 


O colecţie pentru 
dreapta pomenire 

a martirilor români 

ai Crucii care 

au suferit şi au murit 
în temniţele comuniste 


E a LA RE ar e Ca Iu IL Ca a aa 


Constantin |. Stan 
Demostene Andronescu Crucea reeducării. 


Reeducarea de la Aiud. O istorie a reeducărilor 
Peisaj lăuntric. Memorii în temniţele comuniste 
și versuri din închisoare din România (1948-1964) 


|. Stan 


DEMOSTENE Se! Constantin 


za PTC SUA AIUD | 4 CRU CEA 
REEDUCĂREA £ A REEDUCARII 


PG AdrLĂUNIRIC 4 O istorie a „eeducărilor 


| = “tele comuniste 

PER i re în temniț e 4 

Memorii şi versuri din închisoa | RC din România (1948-1964) 
i -să | - 


Dumitru Bacu 
Pitești — centru de 


Marcel Petrişor 
Cumplite încercări, Doamne! 


reeducare studenţească Anii de mucenicie 


(ediția a IV-a) 





ai temniţelor comuniste 


Marcel Petrişor 


| ĂRI 
CUMPLITE ÎNCERCĂRI, 
DOAMNE! 


i i iste 
Anii de mucenicie ai temnițelor comun 


"AȘ 
FI TITENI 7 
TERISIIASP 


ULTIMELE APARIŢII TE AŞTEAPTĂ ÎN LIBRĂRII ŞI LA PANGARE 


AGORA 








RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 





Ca om de dreapta, am considera- 
ție principială faţă de monarhie, 
dar nu sînt un admirator şi un 
partizan al Regelui Mihai I, fos- 
tul suveran al României, chiar 
dacă, pe de altă parte, nu mă 
pot împiedica să-l privesc cu o 
anume simpatie iraţională şi să-l 
compătimesc sincer pentru mo- 
dul samavolnic în care a fost silit 
să abdice în decembrie 1947. În 
fond, orice bun român, cred eu, 
ar trebui să aibă luciditatea de a 
deplînge momentul 1947, nu ca 
tragedie personală a unui rege 
mai mult sau mai puţin vrednic, 
ci ca tragedie naţională a Ro- 
mâniei moderne, căci nu regele 
a fost atunci marele perdant, ci 
ţara însăşi: el şi-a pierdut tronul 
şi averile (parte recuperate, nu 
fără compromisuri jenante, după 
1989), dar România şi-a pierdut 
coloana vertebrală, sufletul şi vi- 
itorul (pe care este încă departe 
dea fi ajuns să și le recupereze - şi 
există o serioasă primejdie de a 
nu şi le mai recupera niciodată). 

Mi-am formulat altădată rezer- 
vele (pe urmele altora) cu privire la 
comportamentul regal (dar deloc 
regesc!) în împrejurările fatidicu- 
lui act de la 23 august 1944 (certi- 
ficatul de eutanasiere oficială a Ro- 
mâniei în folosul imperialismului 
bolşevic şi al unui Occident care 


14 


ROMÂNIA | 
ÎNTRE DOUĂ 
PARADIGME 











n-a făcut, mai apoi, decît să ne vîn- 
dă ieftin şi să ne dea cu tifla). Dar 
toate acestea sînt de acum istorie 
— mai mult sau puţin fatală, mai 
mult sau mai puţin controversa- 
tă. O istorie asupra căreia nu are 
însă căderea să se pronunţe public 
(şi mai ales de pe poziţia funcţiei 
prezidenţiale la care a parvenit) un 
lider politic semidoct, cu vechi șta- 
te de membru PCR şi de raportor 
cuminte al Securităţii, propulsat 
în politică din poala largă a ne- 
ocomunismului postdecembrist 
cu mască „social-democrată . Un 
tupeist demagog şi un aventurier 
politic cu puseuri dictatoriale, de o 
şmecherie eficientă nu pentru ţară, 
ci pentru interesele sale personale 
şi de şleahtă, crezînd că poate de- 
acum juca neamendat cartea anti- 
comunismului discursiv (fără nici 
cea mai mică urmare practică sau 
concretă) şi a dreptei „populare“ 
sau „creştin-democrate“ (în care 
nu crede - după cum îl trădează 
faptele şi declaraţiile — nici cît într- 
o glumă marinărească), ba trăgînd 
după el, cu „bunăvoință strategi- 
că, dar fundamental dispreţuitoa- 
re, o parte însemnată a tinerei elite 
intelectuale, care a avut şi mai are 
naivitatea de a se crede „promova- 
tă „cînd, în realitate, nu a fost şi nu 
este decît momită şi întrebuințată 
ca decor legitimant, mai mult sau 
mai puţin iluzoriu. 

Cum am spus-o şi altădată, 
Regele Mihai ] n-a fost un model 
de monarh, dar Traian Băsescu 





aie <a De 
5 se PR 
ai 


mem 


— iii 
te 





este cu atît mai puţin un model 
de preşedinte. Cel dintii, oricîte 
imputări personale i s-ar putea 
face (pentru atitudini mai vechi 
sau mai noi), este măcar descen- 
dentul legitim al unei Case Rega- 
le ale cărei contribuţii decisive la 
istoria modernă a României nu 
pot fi nici negate, nici minima- 
lizate, şi aduce cu sine, măcar pe 
dinafară, ţinuta inconfundabilă 
a sîngelui său albastru şi relaţiile 
„organice“ cu marea aristocrație 
europeană. Nu ştiu de cîte regre- 
te pentru propriile sale slăbiciuni 
se va fi învrednicit vreodată, dar 
se poate prevala de multe cir- 
cumstanţe atenuante de ordin 
istoric, care scapă urechismului 
marinăresc. În opoziţie absolu- 
tă cu cel dintii, cel de-al doilea 
întruchipează paradigma ţoapei 
ereditare, promiscuitatea mafii- 
lor portuare şi cumetria mafiilor 
ţigăneşti, caragialismul croni- 
cizat şi abrutizat al arivismului 


ROST 103 


mahalagesc de urbe dunăreană. 
Ajunge să-i pui unul lingă altul, 
fără cuvinte, pe Regele Mihai ] şi 
pe preşedintele Traian Băsescu 
pentru ca orice observator lucid 
şi onest să realizeze diferenţa as- 
tronomică dintre ce ajunsese să 
fie România veche şi ce a ajuns 
să fie România nouă. 

De data aceasta, la anul Dom- 
nului 2011, nu mai era vorba de 
plata vreunor poliţe istorice sau 
politice (pînă şi un Ion Iliescu a 
înţeles acest lucru), nici de ame- 
ninţarea vreunei posibile restau- 


ÎN CĂUTAREA CUVIINȚEI PIERDUTE 





sincer de reconciliere națională 
în vecinătatea unui simbol viu 
al normalităţii pierdute. Discur- 
sul simplu, demn şi pertinent pe 
care fostul suveran l-a rostit în 
Parlamentul României, pe care 
nu știu dacă şi-l va fi alcătuit sin- 
gur, dar pe care l-a asumat şi l-a 
girat cu căldură părintească şi 
înaltă distincţie, a atestat de al- 
tfel semnificaţia şi solemnitatea 
momentului. Pentru cîteva cea- 
suri România a ieşit de sub zodia 
mîrlei şi şi-a putut contempla po- 
sibila faţă mai bună, chiar dacă e 


ELEMENTARA CUVIINȚĂ CEREA 
SUSPENDAREA FESTIVĂ A ADVERSITĂŢILOR 
SAU ANTIPATIILOR CURENTE ŞI EFORTUL 
SINCER DE RECONCILIERE NAŢIONALĂ 

ÎN VECINĂTATEA UNUI SIMBOL VIU AL 
NORMALITĂȚII PIERDUTE. 


raţii (ca pe vremea cînd tandemul 
„revoluţionar“ Iliescu-Roman îl 
hăituia pe rege pe şoselele pa- 
triei feseniste), ci de împlinirea 
venerabilei vîrste de 90 de ani de 
către ultimul supravieţuitor din- 
tre şefii de state europene - buni 
sau răi, cum vor fi fost ei — de pe 
vremea celui de-al doilea război 
mondial. Elementara cuviinţă ce- 
rea suspendarea festivă a adver- 
sităților sau antipatiilor curente 
(rămase demult fără miză în 
contextul actualităţii) şi efortul 





ROST 103 


foarte probabil că nu va mai avea 
niciodată parte de ea. 

lată însă că, în perfectă și gră- 
itoare consonanţă cu turpitudi- 
nea de tip otevist, preşedintele şi 
premierul său ombilical au înţe- 
les să boicoteze — nu doar indign, 
ci de-a dreptul mitocăneşte, in- 
clusiv prin declaraţii imunde şi 
opărite — acest unic moment sim- 
bolic şi aniversar, obligîndu-i la o 
fatală şi tristă complicitate şi pe 
capii partidului şi guvernului la 
putere, ce au fost puşi în situaţia 
de a face proba unei solidarităţi 
grobiene, care dacă unora le va fi 
venit mănuşă, pe mulți sînt sigur 
că a fost departe de a-i satisface şi 
de a-i onora. 

Mult mai de neînțeles şi mai 
de neiertat mi se pare însă alini- 
erea Patriarhiei Române la acest 
boicot inutil, cu atît mai descali- 
ficant cu cît în cazul Patriarhului 
Daniel nu funcţionează motiva- 
țiile sau constrîngerile contex- 


tuale ale unor politicieni şi ale 
unor intelectuali prinşi în „re- 
gulile“ unui „joc“ nefericit. Prin 
forța tradiției şi a principiilor ei 
interne, Ortodoxia se cuvenea să 
fie cu Monarhia, Biserica se cuve- 
nea să fie cu „unsul ei. „Absen- 
ţa nemotivată“ — şi ostentativă, 
vrînd-nevrînd - a Patriarhului 
României de la această aniver- 
sare nevinovată aruncă o des- 
cumpănitoare umbră nu numai 
asupra conştiinţei sale ecleziale 
şi naţionale, ci şi asupra întregii 
instituţii bisericeşti, care pare pe 
zi ce trece mai încurcată în iţele 
impure ale puterii seculare şi din 
ce în ce mai evazivă cu răspun- 
derile ei moral-spirituale față de 
oameni şi față de Dumnezeu. 

Dincolo de toate acestea, re- 
gele nonagenar şi-a jucat rolul cu 
inegalabilă distincţie și a ştiut să 
facă față cu seninătate şi eleganță 
mai micilor sau mai marilor ceci- 
tăți vindicative, dînd o lecţie de 
aristocrație inolvidabilă rigoris- 
mului mîrlănesc de acasă, laic și 
clerical deopotrivă. 

Poate că pînă la urmă tînăra 
elită intelectuală şi politică va re- 
uşi, peste toate încercările, bilbele 
şi compromisurile de traseu, să 
pună pe picioare partidul şi fron- 
tul de dreapta care ne lipseşte, dar 
mă tem că nici o ispravă viitoare 
nu va reuşi să şteargă amintirea 
amară a recentei mojicii la care 
am ajuns să fim martori şi chiar 
complici, de la vlădică pînă la 
opincă. Dacă ne vom construi vil- 
torul prin asemenea despărțiri de 
trecut, s-ar prea putea — să ne fe- 
rească Dumnezeu! - ca acel viitor 
să nu mai fie cel al unei naţiuni, ci 
cel al unei mase biologice amorfe 
şi decerebrate, fără memorie şi 
fără transcendenţă. Există multe 
feluri de a muri şi multe feluri de 
a supravieţui. Dar nu orice supra- 
viețuire este neapărat mai bună 
decît moartea... EI 


15 







„URMĂTOAREA 
“STAŢIE A 
" IMPOSTURII | 
"DE DREAPTA: 


sia sul 


Nu există spaţiu politic şi cultural mai falsificat şi parazitat decît spaţiul 
„de dreapta“ din România. Stînga poate fi importată, impusă, alogenă, 
în contratimp cu istoria şi natura umană, dar este recognoscibilă, 
identică cu sine, coerentă în cuget şi simţiri. Dreapta, în schimb, este 
proteică în înfăţişările şi variantele cu care se prezintă publicului 
românesc şi, din păcate, multe dintre aceste feţe de dreapta sînt ale 
imposturii - intelectuale, politice, culturale etc., inclusiv atunci cînd 
se revendică de la creştinism și tradiţie. „Noua Republică“ este ultima 
astfel de impostură politică, făţărind paşoptismul într-o combinaţie 
adaptată generaţiei digitale şi gîndită a întrupa visul post-decembrist 
al mișcării politice „curate“, „pure“, a „elitelor“ tineretului studios, 
competent şi pus pe treabă. O „Albă ca Zăpada“ a politicii românești! 


1 ROST 103 


(Q] VLAD DIACONU 


FAPTELE 
Sociologul de curte prezidenţială 
Sebastian Lăzăroiu, fost consilier 
al lui Traian Băsescu, fost minis- 
tru al Muncii şi fals dizident al 
guvernului Boc, este cel care a 
aruncat, pe piaţa media, în vara 
anului trecut, ideea „Albei ca 
Zăpada“ ca partid curat, care să 
cîştige alegerile din 2012, depă- 
şind partidele dominante, clasice 
şi uzate de exerciţiul guvernării. 
„Albă ca Zăpada“ a continuat 
să fie invocată constant de Se- 
bastian Lăzăroiu, fiind prezen- 
tată drept o inevitabilă platfor- 
mă care să reunească diversele 
curentele politice şi civice de 
dreapta; mai mult, fără „Alba 
ca Zăpada“, spunea Lăzăroiu, 
PDL nu poate cîştiga alegerile. 
În urma ultimei declaraţii, de 
altfel, Lăzăroiu ar fi fost demis 
din funcţia de ministru al Mun- 
cii (punem la condiţional pentru 
că e foarte posibil ca şi demiterea 
să facă parte din scenariu). 
Între timp, s-a conturat, în 
PDL, un proiect similar care 
mult timp se confunda cu figura 
de basm a prințesei nevinovate: 
Mişcarea Populară, un brand 
înscris la tribunal de fiica preşe- 
dintelui țării, loana Băsescu, pe 
post de umbrelă pentru o serie de 
partide şi organizaţii ce gravitea- 
ză în jurul PDL. O dată lansată 
mediatic nada Mişcării Popula- 
re, unele personaje pitoreşti ale 
politicii românești, precum Gigi 
Becali, şeful PNG, şi-au declarat 
certa adeziune la preconizata 
formaţiune. Alte voci dădeau ca 
sigură şi o afiliere a tentativei de 
partid otevist condus de Dan Di- 
aconescu - Partidul Poporului. 
Ulterior, secretarului general al 
PDL, loan Oltean, afirma că 
„dacă vom realiza o coagulare a 


ROST 103 


forțelor politice, acestea s-ar pu- 
tea în proporţie majoritară să se 
numească Mişcarea Populară“. 
Liderul democrat-liberal a mai 
adăugat că iniţiativa preşedinte- 
lui Băsescu dea înscrie brandul la 
OSIM a fost „o previziune abso- 
lut formidabilă, pe care nu putem 
decît s-o apreciem-. 

Revenind însă la „Albă ca 
Zăpada (care, începînd cu acest 
moment, nu se mai suprapune 
cu Mişcarea Populară), Lăzăroiu 
face declaraţiile ce precedă demi- 
terea sa pe 15 septembrie. Exact 
în aceeaşi zi, Mihail Neamţu, tiî- 
năr teolog din gruparea intelec- 
tuală pro-Băsescu, anunţă pleca- 


o 


Peste doar două zile, Mi- 
hail Neamţu publică pe blogul 
Madam Bovary (unde admi- 
nistrator este un apropiat al 
lui Sebastian Lăzăroiu, Mirel 
Axinte sau Bleen), un aşa-zis 
manifest, „Crez politic: o Nouă 
Republică“. Într-un mod, chipu- 
rile, spontan, manifestul are un 
succes atît de „nebun pe blo- 
gosferă încît iniţiatorii se văd 
„nevoiţi“ să lanseze mișcarea 
Noua Republică - deocamdată 
site, manifest şi manual de lup- 
tă. Membrii fondatori ai Noii 
Republici sînt acelaşi Mihail 
Neamţu, Mirel Axinte (Bleen), 
Dacian 'Tolea, consilier PDL al 


MARELE VIS AL „DREPTEI“ ACTUALE AR FI 
MODERNIZAREA ROMÂNIEI ŞI ÎNSCRIEREA 

EI PE ORBITA MARILOR TRANSFORMĂRI 
MONDIALE: UN FEL DE PAŞOPTISM REŞAPAT, 
PREZENTAT SUB FORMA REVOLUŢIONARĂ A 
UNEI MIŞCĂRI „PORNITE DE LA FIRUL IERBII“. 


rea sa de la Institutul de Investi- 
gare a Crimelor Comunismului, 
instituţie de stat unde ocupa, 
sub oblăduirea lui Vladimir Tis- 
măneanu (alt om de nădejde al 
preşedintelui), postul de direc- 
tor ştiinţific. Motivele plecării 
nu sînt precizate. Iot în aceeași 
zi se anunţă lansarea Asociaţiei 
Blogary, corespondentul juridic 
al blogului pro-Băsescu numit 
Madam Blogary. Membrii fon- 
datori ai Asociaţiei sînt aceiaşi 
oameni care „prestează“ pe blo- 
gul respectiv: Sebastian Lăzăro- 
iu, Mihail Neamţu, Mirel Axinte 
(consilier al lui Lăzăroiu) şi alții. 
În treacăt fie spus, tot atunci îşi 
lansează blogul şi Teodor Ba- 
conschi, ministrul care conduce 
o fantomatică Fundaţie Creştin- 
Democrată în care îl regăseam pe 
acelaşi Mihail Neamţu pe post de 
director de programe. 


ministrului Comunicaţiilor, 
Valerian Vreme şi un sociolog, 
Cosmin Aldea. Pe 28 septem- 
brie, la televiziunea pro-Băsescu 
B1 TV, în cadrul talk-show-ului 
Sub semnul întrebării, modera- 
torul Robert Turcescu prezintă 
explicit publicului larg pe Albă 
ca Zăpada în persoană: Mihail 
Neamţu, conducătorul mişcării 
Noua Republică. 

Ca să închidem cercul, Se- 
bastian Lăzăroiu, după o peri- 
oadă de tăcere „misterioasă, pe 
9 octombrie, îi scrie public lui 
Mihail Neamţu: „Dragă Mihai, 
cînd stăteam pe malul Dunării 
acum două luni şi îţi spuneam că 
Albă ca Zăpada este inevitabilă, 
nu credeam că ea va veni atît de 
curînd. Salut inițiativa voastră 
lansată prin Noua Republică. 
(...) Mihai, sîntem împreună în 
aceeaşi barcă-. N 


17 


AGORA 


FILMUL: MIŞCARE „ANTI- 
SISTEM“ PORNITĂ SĂ 

»„RESTARTEZE“ ROMÂNIA 
Vilva creată în jurul Noii Repu- 
blici a fost continuată şi de unii 
jurnalişti care au brodat pe tema 
tinerilor care ar trebui să pre- 
ia inițiativa, în acest moment, 
pentru a realiza marele vis al 
„dreptei“ româneşti: moderni- 
zarea României şi înscrierea ei 
pe orbita marilor transformări 
mondiale. Altfel spus, un fel de 
paşoptism reşapat, prezentat sub 
forma revoluţionară a unei miş- 
cări „pornite de la firul ierbii“, 


NOUA REPUBLICĂ 


mișcarea prinde rădăcini 





aşa cum se auto-prezintă NR. 
Unii jurnaliști cu ştate vechi, ca 
Ion Cristoiu, exact în momente- 
le în care subiectul era fierbinte 
pentru mass-media, chiar se gîn- 
dea la „apariţia unei organizaţii 
sau a unui partid care, asemenea 
Mişcării [Legionare - n. red.], se 
va forma de jos în sus, va reuşi să 
atragă de partea sa minţi strălu- 
cite ale tinerei generaţii de inte- 
lectuali şi, îndeosebi, va da curs 
unei credinţe sincere, profunde, 
în rolul deosebit al naţiunii ro- 
mâne în lume. Eu însă aş adăuga 
notelor înfăţişate de autor [Cris- 
toiu se referă la opinia lui Nicolae 
Breban pe marginea chestiunii 
posibilei renaşteri a Mișcarii Le- 
gionare — n. red.] ca posibil de a 
se repeta în viitor şi una amintită 
de el doar în treacăt: voinţa reală, 
curată, de înnoire, de moralizare 
a vieţii politice“. 


18 


Aşadar, filmul de propagandă 
ce ni se serveşte legat de Noua 
Republică este de inițiativă a 
tinerilor idealişti porniţi să cu- 
rețe România de „imoralitate, 
corupție şi oportunism“, capa- 
bili şi competenţi în a face din 
ţara noastră... „în sfîrşit, o na- 
țiune!“. Evident că era nevoie 
şi de un actor principal sau, de 
ce nu, de un „căpitan“: Mihail 
Neamţu. Respectivul nu a simţit 
nici o adiere a simțului ridico- 
lului la emisiunea lui Turcescu, 
în momentele în care făcea caz 
de „vîrsta crucială de 33 ani“ 
pe care o are, asemănându-se, 
la modul cel mai serios, rolului 
mesianic al Mîntuitorului! Ciu- 
dată îmbinare între idealismele 
trădate ale liceeanului care scria, 
pe vremuri, în revista Puncte 
Cardinale, articole de admira- 
ție faţă de Legiune și Căpitan, şi 
actualul „tînăr intelectual“ căp- 
tușşit de doctorate, ajuns între 
timp monument de oportunism 
şi jalnic veleitar trimis în avan- 
garda strategiilor de manipulare 
scornite de sociologul „iubirii“, 
Sebastian Lăzăroiu... 

Altiminteri, atît la prima apa- 
riție televizuală ca „Alb ca Zăpa- 
da“, cît şi la următoarele, „căpi- 
tanul“ Noii Republici nu a emis 
decît platitudini preţioase fără 
nici o consistenţă internă, refe- 
rinţe vagi spuse pe un ton cate- 
goric despre „creştinism“ şi „ca- 
pitalism“, de parcă toată lumea 
defineşte la fel cele două concepte 
şi de parcă ele ar fi compatibile de 
cînd lumea şi pămîntul. În fine, 
s-au dat de-a dura aceleaşi idei: 
NR ar fi un răspuns „de la firul 
ierbii la „setea de schimbare in- 
credibilă“ a oamenilor scîrbiți de 
politică, o mişcare „anti-sistem“, 
dar şi „tradiționalistă într-un 
anume sens“, care vine la mo- 
mentul necesar pentru a „restar- 
ta România. Apropierile de 'Tra- 


ian Băsescu şi Sebastian Lăzăroiu 
sînt asumate, însă, frizînd iarăşi 
penibilul, teologul Neamţu mai 
că jură că nimic din lansarea Noii 
Republici nu a fost programat... 
Tot acum se înţelege și motivul 
plecării sale de la IICCR - pentru 
a corespunde imaginii de om „de 
la firul ierbii, neplătit, chipurile, 
de actualul guvern. 

Pe scurt, ni se serveşte mitul 
tinerei elite idealiste, pornite cu 
entuziasm să reînnoiască Romă- 
nia, care reprezintă, aşadar, NO- 
UTATEA, CURĂŢIA, care este 
NECESARĂ pentru SCHIMBA- 
REA și MODERNIZAREA ţării. 
lată, toate laolaltă, aglomerate, 
atributele pe care orice consul- 
tant politic de pripas poate să 
ți le enumere ca fiind momeala 
cea mai potrivită (dar şi cea mai 
uzată...) pentru a mai aduna o 
poală de voturi de la naivii care 
aşteaptă cu ochii-n soare o miş- 
care salvatoare. 

Aşadar, Noua Republică se 
vrea a fi, pînă la urmă, un fel de 
surogat de alternativă special 
creată pentru anumite categorii 
sociale care parcă ar fi un pic „an- 
ti-sistem, vag neo-conservatoare, 
vibrînd mai ales la mesajul schim- 
bării şi modernizării României — 
eventual, cu forţa. Tinerii întorşi 
de la studiile din Occident, „bur- 
ghezia“ multinaţionalelor, dar și 
toţi cei care sînt convinși că pro- 
gresul şi bunăstarea se află în po- 
liticile neoliberale ale FMI şi UE, 
şi care visează mălaiul sinecurilor 
cu care să fie răsplătiți pentru ro- 
lul de îndrumători ai naţiei, toți 
aceştia formează aluatul pentru 
Noua Republică. 


UN CONCEPT IN VITRO 

Deşi e gîndit strategic, concep- 
tul Noua Republică nu prea are 
şanse, în actuala stare de fapt, 
să devină... popular. Concepută 
in vitro, artificial, programatic, 


ROST 103 


beneficiind în mod vizibil de tot 
suportul tehnic şi logistic al servi- 
ciilor... puterii, Noua Republică e, 
cel puţin în acest moment, sortită 
să moară embrionar din punctul 
de vedere al popularității. Lucru- 
rile sînt prea cusute cu aţă albă, 
audiența posturilor media favo- 
rabile prea jalnică pentru a face 
valuri cu adevărat „la firul ierbii “ 
şi cu adevărat spontan. lotul se 
reduce la o butaforie mecanică, 
fără sare şi piper, cum o arată şi 
succesiunea evenimentelor, de- 
claraţiilor şi lansărilor amintite 
în prima parte a articolului. Ide- 
ologic, NR nu are nici o legătură 
cu creştinismul sau capitalismul, 
ci cu ceea ce Sebastian Lăzăroiu 
numea „noua ordine instituțio- 
nală“ ce trebuie implementată în 
România, o nouă ordine prefigu- 
rată de politicile acordului FMI, 
aplicat astăzi draconic la noi. 


ROST 103 


Poate e prea devreme să ne 
pronunţăm în acest sens, însă, 
în mod realist, în doar un an de 
pregătire electorală, un partid, 
în actuala stare de spirit a popu- 
laţiei, cînd totuşi basmele despre 


POLITICA 





NR în prim-planul atenţiei. Sau 
doar dacă va începe în România 
să se aplice vechiul proverb sta- 
linist conform căruia „nu con- 
tează cine votează, ci contează 
cine numără voturile“. În acest 








TINERII ÎNTORŞI DE LA STUDIILE DIN OCCIDENT, 
„BURGHEZIA“ MULTINAŢIONALELOR, CEI 
CONVINȘI CĂ PROGRESUL ŞI BUNĂSTAREA 

SE AFLĂ ÎN POLITICILE NEOLIBER ALE ALE 

FMI ŞI UE, VISÎND MĂLAIUL SINECURILOR 

DE ÎNDRUMĂTORI AI NAŢIEI, IATĂ ALUATUL 
PENTRU MIŞCAREA NUMITĂ NOUA REPUBLICĂ. 














schimbare şi reformă s-au răsu- 
flat serios, nu are şanse să prin- 
dă Parlamentul, mai ales dacă 
ținem cont şi de electoratul-ţin- 
tă. Doar dacă nu se creează, în 
mod special, prin diversiuni me- 
dia, evenimente care să menţină 


caz, strategia devine, din elec- 
torală, strategie de putere pur şi 
simplu, prin care se caută mul- 
tiplicarea falselor alternative, 
pentru a se mima democraţia, 
schimbarea, contestarea etc. Un 
tenis la perete... i 


19 


ileio):g,t 


DESIINUL 





ESTIC ȘI 


SUDIC AL 






!| PAUL NISTOR 


paul.nistorQrostonline.org 





Două evenimente recente - în- 
cheierea acordului româno- 
american pentru instalarea scu- 
tului antirachetă şi summitul Par- 
teneriatului Estic — ar fi trebuit să 
refacă interesul României pentru 
zona est-europeană şi să configu- 
reze o direcţie solidă de politică 
externă, către statele riverane 
Mării Negre. Aşteptările nu au 
fost, însă, pe deplin confirmate 
şi, din nefericire, au indicat încă 
o dată rolul marginal al României 
în politica continentală. Întilnirea 
la nivel înalt între români şi ame- 
ricani, precum şi dezbaterile de la 
Varşovia, onorate de prezenţa a 24 
de şefi de state, au întărit ceea ce 
se intuia deja: Statele Unite, în ciu- 
da unei retorici pacifiste şi a unui 
conciliatorism evident față de Ru- 
sia, îşi reconfirmă totuși prezenţa 
şi interesul pentru flancul estic al 
NATO, pe cînd UE, concentrată 
doar pe necesităţile binomului 
Franța-Germania, ignoră total- 
mente sugestiile „Noii Europe“ - 
partea răsăriteană a Uniunii. 


PAN 


O dată cu anunţul semioficial 
al eşecului primei etape de de- 
rulare a Parteneriatului Estic, se 
prăbuşeşte şi visul oriental al Bu- 
cureştiului, prin care Traian Bă- 
sescu spera la o Românie care să 
fie actor decisiv în spaţiul Mării 
Negre. Sprijinit anemic de Vest, 
fără resurse și mecanisme impor- 
tante, marele proiect polonez al 
„drumului către est“ devine din 
autostradă comună o potecă în- 
gustă, pe care vor păși doar cei 
cu adevărat interesaţi. României, 
fără suportul marilor puteri eu- 
ropene, fără putere economică şi 
fără proiecte proprii spre ţările 
ex-sovietice, nu-i rămîne altceva 
decit să facă figuraţie la conferin- 
țele internaţionale și să mai agi- 
te mici declaraţii inconsistente, 
probabil vag băgate în seamă de 
vecinii geopolitici. Victoria din 
2011 a Bucureştiului, însă, este o 
reuşită de proporţii: acceptarea 
scutului antirachetă, chiar dacă 
nu proiectează peste mări şi ţări 
iluzoria putere a României, aduce 
totuşi securitate acasă şi respect 
din partea altor state. 

Analizînd prezenţa la Washin- 
gton a oficialităților noastre, pu- 


ROMÂNIEI 


tem spune cu toată răspunderea 
că a fost cea mai impresionantă 
şi mai bine gîndită vizită a unei 
delegații româneşti în America, 
din toate timpurile. Sînt momen- 
te cu foarte mare greutate cele 
în care, într-un singur periplu, 
se poate discuta cu preşedintele 
SUA, secretarul de Stat, directo- 
rul CIA și secretarul Apărării. 
De asemenea, încheierea nu doar 
a unor documente tehnice despre 
amplasarea bateriilor antirachetă 
Standard Missile-3 şi a celorlalte 
componente ale scutului, dar şi 
a unor declaraţii şi acorduri în 
care se recunoaşte Parteneriatul 
strategic între SUA şi România, 
reprezintă o reușită specială a di- 
plomaţiei române. De altfel, era 
de ajuns să-i vedem pe Băsescu şi 
Baconschi înconjurați de Barack 
Obama, Hillary Clinton, Joe Bi- 
den, Leon Panetta (Pentagon) şi 
David Petraeus (CIA) ca să rea- 
lizăm importanţa strategică pe 
care o capătă România pentru 
proiectele est-europene şi est-me- 
diteraneene ale Washingtonului. 

Dacă momentul american a 
fost aproape magic, cel românesc 
a fost pictat în nuanțele noastre 


ROST 103 





ridicol balcanice. Acasă, mai 
toate instrumentele media ale 
opoziţiei au încercat, dacă nu să 
critice, măcar să minimalizeze 
acest eveniment şi să-i împroaşte 
cu noroi pe protagonişti. Incon- 
ştienţa PSD şi PNL a fost atît de 
mare încît, probabil, însăşi Ad- 
ministraţia prezidenţială ameri- 
cană a insistat pentru o oarecare 
secretomanie a evenimentului. 
Anonimatul discuţiilor s-a păs- 
trat pînă în preziua aterizării la 
Washington, tocmai pentru ca 
acest moment de maximă impor- 
tanță să nu fie desfigurat şi batjo- 
corit pe altarul sinistru al politi- 
cii interne româneşti. Totuși, cu 





această ocazie am realizat cît de 


grav poate fi jocul obsesiv anti- 
băsescian al opoziţiei, care e gata 
să bage în mocirla criticii fără 
sens marile obiective de politică 
externă, precum şi interesele pe 
termen lung ale României. 

Dar şi puterea a avut exage- 
rările ei. Preşedintele nostru şi-a 
prezentat triumful ca pe unul ge- 
neral valabil, cu largă acoperire. 
A spus nu doar cum România a 
ajuns la cel mai ridicat nivel de 
securitate din istoria sa - lucru 
real în ceea ce priveşte amenin- 
țările externe -, dar a insistat 
că aceste acorduri pot declanșa 
şi o dezvoltare economică şi un 
sprijin american nelimitat. Din 


ROST 103 


nefericire, securitatea nu impli- 
că automat şi prosperitatea, iar 
în lipsa amenințărilor externe e 
bine să vedem că vulnerabilită- 
țile interne (politice, economice, 
alimentare, civilizaționale) pot 
duce accelerat la implozia statu- 
lui român. Dacă s-a găsit o soluţie 
pentru a-i descuraja pe inamicii 
externi (oarecum identificabili), 
va fi mult mai greu de acceptat 
pericolul pe care clasa politică 
îl reprezintă pentru securitatea 
României şi vor fi şi mai greu de 
domolit profitorii interni, care 
adeseori îşi deghizează în mod 
perfid intenţiile egoiste în con- 
cepte precum democratizare, 


o 


asistă nu tocmai entuziaste la 
construirea pas cu pas a marelui 
zid menit să protejeze Vestul de 
statele radicale, de marile puteri 
revizioniste şi de fanaticii religi- 
oşi ai secolului XXI. 
Deocamdată, doar Rusia reac- 
ționează cu înţepături, declaraţii 
şi gesturi neamicale, care vin de 
la personaje de rangul doi din 
guvern şi de la diferiți analişti 
politici, portavoci ale puterii. 
Iritarea Rusiei, care nu trebuie să 
ne impresioneze, e reală şi duce 
la decizii rapide: promisiunea de 
a lua România în vizorul rache- 
telor ruseşti, testarea unor arme 
noi care pot străpunge scutul, jig- 


O DATĂ CU ANUNŢUL SEMIOFICIAL 

AL EŞECULUI PRIMEI ETAPE DE 
DERULARE A PARTENERIATULUI 
ESTIC, SE PRĂBUŞEŞTE ŞI VISUL 
ORIENTAL AL BUCUREŞTIULUI, PRIN 
CARE TRAIAN BĂSESCU SPERA LA O 
ROMÂNIE CARE SĂ FIE ACTOR DECISIV 
ÎN SPAŢIUL RIVERAN AL MĂRII NEGRE. 


interes național, dezvoltare, mo- 
dernizare. 

Să mai spunem că semnătu- 
rile puse pe documentele de la 
Washington vor plasa România 
în prima linie a aliaților Statelor 
Unite, iar acest detaliu va avea 
efecte, măcar simbolice, imedi- 
ate. Pe de o parte, Franţa şi Ger- 
mania vor privi mai circumspect, 
poate şi mai respectuos, la noi, iar 
Polonia şi Turcia vor conştienti- 
za realitatea unui mare limes al 
apărării occidentale trecînd de 
la Baltica şi pînă la Eufrat, avînd 
drept nod important gurile Du- 
nării. Mişcarea va fi vizibilă, 
însă, şi dinspre Orient, unde Ru- 
sia, Iran şi - de ce nu? - China 


nirea incalificabilă a preşedinte- 
lui României (asemuit cu Hitler 
şi Antonescu) şi noi provocări la 
graniţa de est. Probabil o parte 
dintre acestea vor disăpărea, dar 
altele vor rămîne. Face parte to- 
tuşi din asumarea unui destin să 
putem înfrunta demn provocări- 
le, atît timp cît procedăm just și 
deținem şi avantaje reale. 
Entuziasmul de după încheie- 
rea acordurilor româno-ameri- 
cane a fost, însă, redus repede de 
concluziile summitului Partene- 
riatului Estic, desfăşurat la Var- 
şovia în septembrie 2011. Deşi 
evenimentul a fost un adevărat 
tur de forță pentru polonezi, 
care deţin actualmente Y 


21 


AGORA 


preşedinţia UE şi a Parlamentu- 
lui European, precum și inițiati- 
va absolută în proiectele estice, 
el s-a dovedit a fi de un interes 
restrîns pentru puterile occiden- 
tale şi chiar pentru prezumtivii 
beneficiari, statele ex-sovietice. 
După doi ani de derulare, Ucrai- 
na, Moldova, Belarus, Georgia, 
Armenia şi Azerbaidjan au tras 
cîteva concluzii amare: spre ele 
nu vin prea mulţi bani, UE nu 
doreşte să se implice decisiv în 
sprijinul economic sau politic 
al acestor state, vizele pentru 
Europa nu vor fi ridicate, iar 
Moldova şi Ucraina nu vor do- 
bîndi nici o facilitate în plus pe 
drumul spre UE. Reprezentanţii 
unor state ex-sovietice nu s-au 
sfiit să critice la scenă deschisă 
Parteneriatul, ba chiar să ceară 
neoficial ieşirea din el. Polonia 
a avut însă un discurs încuraja- 
tor, promițind că se vor remedia 
micile probleme ale trecutului. 
Totuşi, marile ţări vestice nu au 
venit cu vreun mesaj decisiv de 
sprijinire a Parteneriatului Estic, 
indicînd că subiectul interesează 
doar „Noua Europă“ şi dovedind 
că ele sînt mai înclinate să me- 
najeze Rusia şi să se ocupe de 
zone geografice de interes speci- 
al (Mediterana, Africa de Nord). 

Această atitudine a Vestului 
va dezumfla iluziile României 
lui Băsescu, care se visa brațul 
politic al Occidentului în coas- 
ta Rusiei şi în zonele caucaziene 
bogate în petrol. De asemenea, e 
destul de neclar dacă și cît pro- 
gramele europene vor lucra pen- 
tru democratizare în Republica 
Moldova şi dacă parteneriatul va 
putea fi o punte între Bucureşti 
şi Chişinău, sau un deschizător 
de falii pe relaţia Chişinău-Mos- 
cova. Concluziile acestui sum- 
mit, într-un fel, ne-au aruncat 
din nou în brațele realismului 
politic: sîntem aproape pe cont 


2: 





propriu pe direcţia est, avînd în 
spate doar mesaje vidate de con- 
ținut ale liderilor europeni. Din 
nou UE, altfel decît America, de- 
monstrează că nu e dispusă să se 
angajeze în vecinătatea apropiată 
a Rusiei şi nu e înclinată să asigu- 
re o „pace democratică“ cu orice 
preţ la fruntariile sale răsăritene. 

Evenimente din luna octom- 
brie vin să confirme diferenţele 
de viziune dintre SUA şi Europa 
apuseană în ceea ce priveşte se- 
curitatea Europei de Est. În timp 
ce subsecretarul de stat american 





Ellen 'Tauscher susţinea la Bucu- 
reşti, cu argumente și detalii, o 
teorie a importanţei Europei de 
Est pentru întreg Occidentul, 
francezul Jean Michel Bouche- 
ron, vicepreşedinte al Adunării 
Parlamentare a NATO, jignea 
România la ea acasă, contestind 
rolul scutului antirachetă şi sus- 
ținînd (cu stupoare!) că nu blo- 
carea primului atac cu rachete e 
importantă pentru Europa, ci po- 
sibilitatea de a reacţiona. Fără a fi 
o întîmplare, poziţia franceză s-a 
armonizat cu cea ucraineană şi 


ROST 103 


PP TTITII 


ție eee Me 





> 


£ 


i a d 


% 


“3 


+ + 


rusă, ceea ce ne face să ne gîndim 
că ori admiraţia vesticilor faţă de 
Rusia rămîne constantă (la fel ca 
şi cinismul față de micile state 
din Est, gata de a fi oricînd sa- 
crificate), ori politicienii francezi 
încă sînt ușor de cumpărat cu gaz 
şi petrol siberian. 

Luînd în calcul toate elemen- 
tele tangibile şi intangibile care, 
cumulate, dau puterea unei na- 
ţiuni în relaţiile internaţionale 
- populaţie, teritoriu, resurse, 
forţă economică, buna guver- 
nare, moralul naţional, calitatea 


ROST 103 








elitelor, aparatul militar, calitatea 
alianțelor —, descoperim nu doar 
că România nu are nici o şansă de 
politică de putere la Marea Nea- 
gră, aşa cum se iluziona Băses- 
cu, dar nu își va putea înscrie cu 
succes candidatura în nici o altă 
direcţie, nici în Europa de Est, în 
Balcani sau în Mediterana Orien- 
tală. Sîntem mai mici, teritorial 
vorbind, decît Turcia, Polonia 
sau Ucraina (fără a mai vorbi 
de Rusia), sîntem la 50% sau sub 
această cifră ca populaţie faţă de 
aceleaşi state enumerate mai sus, 


POLITICA 


PNB-ul este sub al lor, calitatea 
guvernării şi a elitelor e la fel de 
proastă ca în Ucraina, care e un 
etalon negativ în Europa (mai 
jos decît Bulgaria sau Albania). 
În plus, nu mai există moral naţi- 
onal, ţara e sfişiată între grupuri 
de tot felul şi în pierdere rapidă a 
orgoliului naţional şi a sentimen- 
tului identitar. 

Cu o asemenea „putere“, pro- 
babil România nu ar reuşi să se 
impună nici măcar în faţa ve- 
cinilor mici. Statutul de putere 
regională, măcar pe următoarele 
două decade, l-au dobîndit Tur- 
cia şi Polonia. România poate fi 
doar în siajul lor şi, sprijinită de 
Varşovia sau Ankara, ar putea 
dubla acţiunile Europei sau ale 
NATO în zone în care polonezii 
şi turcii demonstrează cu ade- 
vărat că ştiu să facă diplomaţie, 
comerț, sau politică de orgoliu. 
„Drumul spre est“ îi este închis 
Bucureştiului, care, însă, ar putea 
măcar să înceapă firave tatonări 
comerciale, deşi economia şu- 
bredă a României nu ar avea nici 
ce investiţii să facă acolo, nici ce 
mărfuri să vîndă sau să achizi- 
ţioneze, nici ce specialişti să ex- 
porte. lotuşi, o strategie pe 20 de 
ani, urmată cu încăpăţinare, cine 
ştie, ar putea deschide nişte pieţe 
şi ar putea realiza un început de 
contacte utile pentru mai tîrziu, 
spre jumătatea secolului XXI. Es- 
tul aparţine, prin tradiţie şi prin 
actualitate, Rusiei, Ucrainei, Po- 
loniei şi Turciei. 

În schimb, pentru România, 
drumul spre sud ar fi mai realist, 
plin de mai multe oportunităţi, 
cu şanse mai mari de reușită şi 
fără susceptibilitatea de a deran- 
ja vreo mare putere. Proximita- 
tea sudică a României în Balcani 
poate fi o primă ţintă, mai ales 
că e un spaţiu care nu atrage alte 
puteri şi în care românii, parți- 
al balcanici, se pot mişca în Y 


23 





AGORA 


largul lor, cunoscînd mentalitatea 
şi metodele folosite de popoarele 
locale în diferite domenii. Apoi, 
moştenirea epocii Ceauşescu e 
încă vie în Orientul Mijlociu, 
Africa de Nord sau chiar Africa 
Neagră. Paradoxal, deşi Nicolae 
Ceauşescu și-a înfometat propriul 
popor, el i-a lăsat o moştenire 


care au ridicat fabrici şi au ex- 
ploatat cu profesionalism resur- 
se minerale în Africa sau Asia; 
studenţii arabi şi africani reîn- 
torşi în țările lor după studiile în 
România şi unele familii mixte 
formate în special în statele ara- 
be. Amintirea bunilor profesio- 
nişti români persistă, dar ea se va 


ESTUL APARȚINE, PRIN TRADIȚIE 

ŞI PRIN ACTUALITATE, RUSIEI, 
UCRAINEI, POLONIEI ŞI TURCIEI. ÎN 
SCHIMB, PENTRU ROMÂNIA, DRUMUL 
SPRE SUD AR FI MAI REALIST, PLIN 
DE MAI MULTE OPORTUNITĂŢI, CU 
ŞANSE MAI MARI DE REUŞITĂ ŞI FĂRĂ 
SUSCEPTIBILITATEA DE A DERANJA 
VREO MARE PUTERE A MOMENTULUI. 


care, acum, mai poate fi încă ex- 
ploatată. Relaţiile economice ale 
Republicii Socialiste România cu 
statele arabe sau africane nu se 
uită uşor şi românul este accep- 
tat relativ repede într-un spaţiu 
diferit de civilizaţie. 
„Moștenirea“ erei socialiste 
în sud are trei mari componente: 
amintirea specialiştilor români 


că PA 


ROMANIA 


24 


disipa în 10-15 ani şi, de aceea, 
acum este momentul în care se 
poate profita. Apoi, generaţiile de 
studenți străini care au terminat 
facultăţi în România în anii 70 
şi “80 au ajuns la maturitate şi 
se află în posturi-cheie: şefi de 
porturi, şefi de fabrici, ingineri, 
medici, oameni care încă poartă 
cu ei nostalgia anilor petrecuţi în 


a Pi 9 


UNITED STATES 


Europa şi care i-ar primi bine pe 
români. Cazuri reale, persoane 
cu funcţii de conducere din Si- 
ria şi pînă în Guineea, şcolite la 
noi, se întreabă de ce nu vin acolo 
pentru afaceri şi românii, alături 
de alţi mulţi europeni. Apoi, pie- 
țele locale din sud se află încă în 
emergenţă şi pot oferi surprize 
plăcute în următoarele decenii. 
Evident, însă, contactele econo- 
mice individuale, haotice, nu vor 
rezolva mare lucru. Se impune 
gîndirea unei strategii, cu susţi- 
nerea statului, pentru compani- 
ile românești. Poate organizarea 
unor tirguri şi expoziţii speci- 
ale pentru firmele şi produsele 
noastre, poate identificarea unor 
țări-cheie cu mediu economic 
mai prietenos, unde România 
ar trebui să insiste, poate chiar 
încheierea unor solide acorduri 
cu state arabe şi africane, care să 
ducă la creşterea fluxului comer- 
cial. Oportunităţile sudului sînt 
reale şi numai o ţară oarbă sau 
complet neputincioasă nu le-ar 
putea vedea şi valorifica. 

Din nefericire, România de azi 
tace, nu mai e o voce internaţiona- 
lă şi nu mai găsește nici o resursă 
lăuntrică pentru a se mobiliza şi 
pentru a aplica soluţii pentru o 
revigorare pe termen lung. E 





Lala j 
x 
IN 





ROST 103 





COMUNICAREA 


COMUNI 





RADU PREDA 
radu.predarostonline.org 








Modificările survenite pe har- 
ta geopolitică a Africii de Nord 
şi parţial în Orientul Apropiat, 
rolul decisiv jucat de mijloacele 
de comunicare, de la internet la 
telefonia mobilă şi mass media, 
severitatea cenzurii electronice a 
foştilor dictatori, dar şi cea prac- 
ticată în continuare de guvernele 
totalitare, violențele de stradă 
din Londra sau flash-mobing- 
urile din SUA, toate au în comun 
un element definitoriu: folosirea 
intensă a reţelelor de socializa- 
re. Cît mai succint şi pe înţeles, 
acestea sînt platforme electronice 
prin care se schimbă mesaje, dar 
şi imagini sau chiar filme de cî- 
teva minute. Forţa lor de impact 
este dată de două aspecte. Primul 
vizează numărul mare de utili- 
zatori, doar în România cei care 
folosesc rețeaua Facebook fiind 
de aproape 4 milioane, ceea ce 
nu este chiar mult în comparaţie 
cu cele aproape 700 de milioane 
la nivel mondial. Pentru a avea o 
imagine mai precisă asupra an- 
vergurii fenomenului, iată şi alte 
cifre: reţeaua chineză Renren are 
130 de milioane de utilizatori, cu 
precădere studenţi; în spaniolul 
Tuenti îşi comunică unii altora 
informaţiile aproape 10 milioane 


ROST 103 


pp — , 


3 — 3 ; E 


= a CP — Ei : 


SI — — 3 — E 
=) 





de utilizatori; platforma japone- 
ză Mixi are 30 de milioane de 
înregistraţi; platforma france- 
ză Skyrock numără peste 20 de 
milioane de fideli; cea mai mare 
reţea rusească de socializare, Od- 
noklassniki, se laudă cu mai bine 
de 45 de milioane de utilizatori; 
depăşind de cîteva ori numărul 
locuitorilor ţării de origine, Bel- 
gia, platforma Netlog este prefe- 
rata a peste 75 de milioane de per- 
soane; reţeaua germană StudiVZ, 
concepută mai ales pentru publi- 
cul studios (elevi, studenţi, dar 
şi cadre didactice), se apropie de 
limita a 20 de milioane de utiliza- 
tori; în fine, cu o cifră similară se 
poate lăuda și reţeaua sud-coreea- 
nă de socializare Cyworld. Să mai 
adăugăm faptul că, în prezent, la 
nivel planetar, există 5 miliarde 


BISERICA ÎN LUME 








3 d 
> e 
E 


% 
S—— 8! 


—_— DEI EI — — 


— 9992-93 
PI — PP — PI — 


>= 


de utilizatori ai telefoniei mobile 
şi peste 2 miliarde de abonaţi la 
internet. Al doilea aspect, tehnic, 
este scurtimea mesajelor, precum 
în rețeaua Twitter (în jur de 200 
de milioane de utilizatori), care 
permite transmiterea lor cu rapi- 
ditate, indiferent de calitatea legă- 
turii de internet, dată fiind can- 
titatea mică de biţi necesară. În 
cazul blocadei electronice impuse 
de autorităţi, o astfel de facilitate 
este vitală pentru comunicarea cu 
exteriorul. Acum, dată fiind am- 
ploarea pe care o cunoaşte noul 
mediu de comunicare, alături de 
cele mai vechi, să ne întrebăm 
ce mutații antrenează folosirea 
intensă a mijloacelor tehnice de 
informare. 

În primul rînd, aşa cum nu 
încetează să atragă atenţia Y 


25 


AGORA 


sociologii şi filosofii culturii, 
frecventarea tehnicii cu o inten- 
sitate fără precedent în istoria 
umanităţii nu are cum să nu-i 
influenţeze pe utilizatorii aces- 
teia. Asistăm în cazul reţelelor 
de socializare, dar nu numai, la o 
schimbare evidentă a compor- 
tamentului personal şi de grup. 
În medie, un utilizator de Face- 
book este în reţea aproximativ 
15,5 ore pe lună şi accesează cel 
puţin o singură dată pe zi con- 
tul personal. Dacă mai adăugăm 
consumul, devenit „clasic”, de te- 
levizor şi folosirea internetului 
sub alte forme, de la bloguri la 
paginile electronice ale ziarelor 


ve iluzorii, să antreneze energii 
care, puse la un loc, pot gene- 
ra fenomene greu de stăpiînit. 
Exemplul la îndemînă sînt acele 
invitaţii, voite sau accidentale, 
lansate de pe contul personal 
de Facebook, de pildă, la ziua de 
naştere. O petrecere spontană cu 
10.000 de musafiri puşi pe harţă, 
lejermente alcoolizaţi, coboriţi 
din lumea virtuală în realitatea 
nemijlocită, reprezintă, chiar şi 
pentru cea mai bine organizată 
poliție locală, o provocare seri- 
oasă. Ceea ce pentru atingerea 
unui scop politic, de genul răs- 
turnării unui regim ilegitim sau 
abuziv, este un instrument efica- 


ISTERIA ÎN JURUL FATIDICEI CIFRE 666 
A COMPROMIS LA NOI DEZBATEREA 
SERIOASĂ LEGATĂ DE POLITICILE 
INFORMAŢIONALE ALE STATULUI. 

OR, DISCUȚIA ACEASTA AR TREBUI 
RELUATĂ ŞI POZIŢIONATĂ CORECT. 


şi ajungînd la jocuri, omul tim- 
purilor noastre, aflat tot statistic 
la o vîrstă cuprinsă între 15 şi 45 
de ani, este on line pe durata a 
cel puţin o pătrime din timpul 
unei zile. Orele dedicate acestui 
tip de comunicare şi de consum 
de informaţii sînt practic luate 
din bugetul de timp folosit an- 
terior relaţionării directe, inter- 
personale. Chiar dacă o bună 
parte din munca profesională 
are nevoie de suportul noilor 
mijloace, schimbul de date fiind 
esenţial pentru instituţii şi com- 
panii, ceea ce se întîmplă la ni- 
vel strict individual este, totuși, 
o deplasare vizibilă dinspre real 
spre virtual, dinspre aici spre un 
acolo imprecis. La nivel de grup, 
rețelele de socializare au capaci- 
tatea de a crea identități colecti- 


26 


ce, se dovedeşte în alte contexte 
o adevărată ameninţare. 

Aşa ajungem la a doua mutație 
de substanţă antrenată de noile 
mijloace de comunicare. Este 
vorba despre schimbarea rapor- 
turilor democratice dintre pute- 
re şi bază, dintre stat şi cetăţenii 
lui. Nu s-a vorbit în primăvara 
acestui an despre „revoluțiile Fa- 
cebook şi Twitter”? Dacă pentru 
unii folosirea în exces a interne- 
tului poate duce la dezrădăci- 
narea socială, la „virtualizarea” 
vieții, iată că pentru alții, angajaţi 
politic, acelaşi internet este un 
instrument prin care aspiraţia 
se traduce în fapt istoric. Se con- 
firmă şi de data aceasta dialectica 
inerentă abilităţilor prin care se 
construiesc tot atît de multe lu- 
cruri pe cît se pot distruge. Ră- 


mînînd pentru moment la partea 
pozitivă, este limpede că modul 
de a face politică se transformă 
radical. Comunicarea în timp 
real, imaginile din parlament 
sau de la dezbateri, opiniile pos- 
tate pe blogul personal sau pe 
Twitter, campaniile de adunare 
de fonduri şi de simpatizanți, po- 
Jlemicile cu adversarii ideologici, 
răspunsul prompt dat acuzațiilor 
sau războaiele comunicatelor de 
presă -— toate acestea au intrat 
deja în cotidianul politic. Prin 
aplicarea, inclusiv în România, 
în ciuda rezistenţelor de sistem, 
a bunelor practici în materie de 
comunicare şi de transparenţă, 
de la publicarea declaraţiilor de 
avere ale demnitarilor la afişarea 
tot electronică a documentelor 
şi deciziilor de interes public, se 
schimbă în mod ireversibil men- 
talitatea - nu doar a celor care 
conduc, dar şi a celor conduşi. 
Desigur, omniprezenţa mijloace- 
lor de stocare şi de comunicare a 
informaţiilor, de la conturile de 
e-mail la cardurile bancare sau 
de sănătate, reprezintă doar un 
aspect, pe care îl putem numi 
utilitar, al noii realități digitale. 
Nu mai este nici un secret că, 
ilustrînd dialectica amintită, 
sistemele electronice sînt vul- 
nerabile şi, mai grav, capabile să 
controleze fără mandat demo- 
cratic datele personale, să le ma- 
nipuleze sau să le folosească în alt 
scop decît cel declarat. Din păca- 
te, isteria în jurul fatidicei cifre 
666 a compromis la noi dezba- 
terea serioasă legată de politicile 
informaţionale ale statului. Or, 
discuţia aceasta ar trebui relua- 
tă şi poziționată corect, nu toţi 
politicienii europeni avînd atita 
credulitate de cîtă au dat dovadă 
aleşii noştri şi nici toate Biseri- 
cile fiind atît de supuse brațului 
secular pe cît s-a străduit să fie 
Biserica noastră. 


ROST 103 





Tot sub semnul dialecticii, al 
amestecului între cîştig şi pierde- 
re, stă şi o altă schimbare pe care 
merită să o amintim în această 


sumară panoramă. Rapiditatea 
accesului la informaţii este, fără 
îndoială, marele merit al interne- 
tului şi al tuturor aplicaţiilor sale 
ulterioare, de la cataloagele elec- 
tronice ale bibliotecilor la paginile 
specializate. Mai cu seamă pentru 
lumea academică săracă, fără re- 
surse, precum cea de la noi, folo- 
sirea internetului este o adevărată 
binefacere. Inclusiv reţelele de so- 
cializare au un rol informaţional, 
anunțarea unei conferințe sau 
lansări de carte prin cît mai mul- 
te platforme garantînd un public 
dacă nu interesat, cu siguranță 
mai numeros. Cu toate acestea, 
ceea ce se petrece de mai bine de 
două decenii încoace în spaţiul 
virtual este o schimbare a ierar- 


hiei informaţiilor, cu implicaţii 
pe măsură. Concret, datorită 
necesităţii de a folosi motoarele 
de căutare gen Google, indispen- 
sabile în oceanul de informaţii pe 
care internetul le generează zil- 
nic, mediul de informare devine, 
conştient sau nu, un selector şi, la 
rigoare, o cenzură. Simplu spus, 
reinterpretînd modern dilema lui 
Hamlet, cine nu este în internet, 
nu există. Se naşte astfel o nouă 
memorie culturală, la concurenţă 
cu cea păstrată în cărți și săpată în 
piatră, pictată pe ziduri de biserici 
sau pe pînzele ce umplu muzeele. 
Din sursă alternativă, internetul 
ajunge singura sursă pentru con- 
sumatorii grăbiţi și superficiali, 
aşa cum gradul de celebritate 
nu mai este garantat de prestaţia 
artistică sau de impactul ideilor, 
ci de numărul „prietenilor” din 
reţelele de socializare. 


BISERICA INLUME ÎN LUME 


În loc de concluzie, pe scurt, 
cum ar trebui să ne poziționăm 
social-teologic faţă de tehnica 
informaţională de azi? Ei bine, 
să luăm mai întîi act de avan- 
tajele oferite: de la eficienţa şi 
costurile reduse ale transferului 
de informaţii la gradul sporit de 
transparenţă apărut între con- 
ducători şi conduşi. În plus, dacă 
ne gîndim la invenţia creștină a 
codex-ului şi la înlocuirea papi- 
rusului cu pergamentul, dar şi 
la revoluţia produsă ulterior de 
tiparul lui Gutenberg, prima car- 
te tipărită fiind deloc întîmplător 
Sfinta Scriptură, este limpede că, 
în lectura creştină a semnelor vre- 
mii, noile tehnologii sînt tot atîtea 
noi mijloace de misiune. În fapt, 
chiar şi cu întîrziere, prezenţa 
religioasă în internet şi în reţelele 
de socializare este din ce în ce 
mai consistentă. Apoi, ceea ce 
trebuie să ne preocupe însă sînt 
efectele negative, mai ales riscul 
comunicării fără comuniune. 
Refugiul pînă la dependenţă în- 
tr-o lume virtuală şi aderenţa la 
false comunităţi, pe cît de mari, 
pe atît de vaporoase, sînt probabil 
cele mai grave simptome ale con- 
sumului iresponsabil de internet, 
de comunicare digitală în general. 
Astfel de năluci generate tehnic nu 
se poate de aceea să fie combătute 
credibil decît prin redescoperirea 
lui Hristos, un Dumnezeu perso- 
nal deloc imaginar, ci întrupat în 
istorie, prezent fără întrerupere în 
Biserica Sa şi gata oricînd să devi- 
nă un adevărat partener de dialog. 
Indiferent de reţea! Bi 


COMUNICAREA FĂRĂ COMUNIUNE, REFUGIUL PÎNĂ LA 
DEPENDENȚĂ ÎNTR-O LUME VIRTUALĂ ŞI ADERENŢA 

LA FALSE COMUNITĂŢI, PE CÎT DE MARI, PE ATÎT DE 
VAPOROASE, SÎNT PROBABIL CELE MAI GRAVE SIMPTOME 
ALE CONSUMULUI IRESPONSABIL DE INTERNEIT. 


ROST 103 


27 


REPERE 


ROST 103 





Luna aceasta se împlinesc. 100 dle ani. 
de la nașterea şi 12 ani de la moar- 


tea enciclopedistului și scriitorului 


„Alexandru Ciorănescu (Moroeni, 
A5.XI19]1 = Santa. Cruz de Tene- 

“rife, 19.X1.1999), cea mai de seamă 
| personalitate intelectuală a exilului 


românesc după Mircea Eliade. 
Marcăm momentul aniversar 


A prin publicarea a două texte: unul 
despre Alexandru Ciorăneascu, 
semnat de d-na Lilica Voicu- -Brey, | 
principala cercetătoare de azi a 

„vieţii şi operei ciorănesciene, pre- 
 zentă şi în numărul pe care revista 


i "ROST i l-a dedicat ilustrului savant 


i în toamna trecută; altul de Alexan- 
“dru Ciorănescu (extras din presa . 


MAESTRUL 
DIN AMINTIRI 





"naşterea lui Iorga. (R. C.) 





vremii şi. pregătit pentru repubii a 


care de aceeaşi cercetătoare, ce. E: 


păstrat, în mare, ortografia suebil) A SĂ 
închinat în 1941.lui Nicolae. i io. AN a 
rămas pînă la capăt Principalii) său . a 


far spiritual. 


Poate că nimeni nu era mai po-. 
trivit să-l evoce pe Nicolae. Iorga. 
(1871-1940) în lamura personali-" cuie: 
tăţii sale decît'un alt cărturar en- 


ciclopedic, aparținînd tinerei ge-. 
Heraţii interbelice; deci format »pe. 
viu“ în bătaia de lumină a. acestui 
specimen românesc și european i de. 
uomo universale. Textul este cuatit. 


mai binevenit cu cît în vara acestui 


an s-au împlinit şi 140 de ani ta E. 


"m LILICA VOICU-BREY - 


“UNHAZARD OBIECTIV. 


L-am întîlnit pe profesorul Ale- 
xandru Ciorănescu prea tirziu ca. 
să pot pretinde că l-am cunoscut. 
Citeva trăiri personale, dintr-un: 
trecut nu foarte îndepărtat, vor 


încerca. să lămurească. această 


| mărturisire. 


At În 1991: m- am stabilit Ai 


„tvi în Spania unde diploma mea 
„în Filologie spâniolă ş și franceză 


de la Facultatea de Limbi Străi- 
ne a Universităţii dig, București 
nu-era valabilă fără recunoaştere 
oficială. În 1995. am obținut echi- 


pc ela ROST 103. 


valarea care mi-a permis să-mi 


îndeplinesc o dorință mai veche: . 


m-am, înscris la un program de 
doctorat al Universităţii Rovira 
i Virgili din Tarragona, oraşul 


i unde locuiesc. 


Există în viaţă circumstanţe 


parcă trasate cu multă grijă chiar 


de.către hazard. "Tot în 1995 am 
avut surpriza plăcută a vizitei 


unor foști colegi de la Bucureşti. 


Le-am împărtăşit proiectul meu 


şi dificultatea alegerii unui su- 


biect pentru teză. Găseam firesc 
să fie în armonie cu condiţia mea 
de româncă şi-l gîndeam legat 


de intelectualii români exilați în . 


n, 





bucura de o stare bună de sănă- 


tate şi ar fi putut el însuși să mă: 
sprijine cu bibliografia. Prietenii. tii 
au plecat veseli spre Madrid, fără  -. 
a bănui că sugestia lor fusese lu- N, Aa 


ată în serios. + 


Coincidenţele E sie iMată s- au i 


Spania în a doua jumătate ase : 
colului XX. Subiectul promitea, 
dar se dovedea foarte cuprinză- 
tot, prea vast, în specialin Cecace: i 
privea cîmpul de căutare biblio-  . : 
grafică. Am primit sfătul priete-. 

nesc dea mă „limita“ numai iai, 
“unul dintre ei: Alexandru Ciorăa A 4 pt: 
nescu, care locuia în Canare, e SS : 


"dig 








SN 4 
Cas 
fa 
pda 
dă 
i DA 
pre 
. 

i 

A ud! 
Ă, 


înlănţuit, căci doctorătul a fost 
inaugurat cu un curs al profe= SE 


soarei Dolores Corbella de la 
Universitatea La Laguna, acum î 
și directoare la Instituto de Estu- î 
“dios Canarios, unde Qiorâheseu 
funcţionase neîntrerupt încă. din - 
„1948 şi, respectiv, 1957, Anu. aflat > 


că semnașe un studiu u despri 


ki 








“REPERE 


IMAGINEA PROFESORULUI ERA ACEEA A UNUI PERSONAJ FIN 


LA ÎNFĂŢIŞARE, RAFINAT ÎN GESTURI, SUBŢIRE, CU SPATELE 
“DREPT ŞI FRUNTEA ÎNALTĂ, CU PRIVIREA PĂTRUNZĂTOARE, 





ŞI FAŢA LUMINATĂ DE UN ZÎMBET ÎNTRUCÎTVA IRONIC... Sa 


opera sa într-un număr dedicat 
Profesorului de revista Synthesis 
„în 1991 [1] la împlinirea vîrstei de 
optzeci de ani. De la domnia sa 
„am ştiut că profesorul era consi- 
derat „prototipul de intelectual 
în stare pură “şi că cercetarea 
lui devenise „punctul de plecare 
"obligatoriu pentru orice studiu 


istoric sau literar în legătură cu . 


"Insulele Canare“. Am primit, la 
numai câteva zile, studiul şi su- 
"gestia de a lua legătura cu An- 
'dres-Sânchez Robayna, la rîndul 
său profesor la : ...: 
“Universitatea La 
Laguna, aflat în -> 
strânse relaţii cu 
Ciorănescu: La 
„apelul meu: am 
primit un -răs- 
„puns prompt, în 
: „_ “care mi se sugera | 
„că literatura com- 
parată sar fi fost 
“subiectul cel mai 
„interesant şi mai | 
potrivit pentru un ] 
+ studiu despre Ale-". 
„ xândru Ciorănescu. 
e "Profesorul din Canare a'omis să 
a " adăuge că subiectul sugerat era 


pa i fi 


fă versat. Nu ştia pe atunci că avea 
SS să fie conducătorul tezei mele. 
-- De la domnia sa am reţinut că 





A 4 istoriografia Insulelor. Canare 


“se împărțea în, două ere situate, 
se "vespectiv, „inainte şi după cerce- 


ui tarea neistovită a lui don Alejan-.. 


0 „Aro“ [2]. În preajma Crăciunului, 
a alia cai dela preiei de la Bu- 













Alexandru Ciorănescu 


DICTIONARUL 
0) 018 (9 
AL LIMBII ROMANE 


SAPCULU MIO 


+ şi cel mai extins și mai contro-- 


omagială, publicată la Madrid în 


1991, care, deopotrivă, m-a neli- 
niștit şi n-a întăritat. 


DOUĂ FELURI - 
DE NERĂBDARE 


- Am avut fericitul prilej și privi- 
legiul de a-l întilni pe Alexandru. 
Ciorănescu la Bucureşti în iulie - 


1996, mai intâi la Biblioteca Aca- 
demiei Române, prin interme- 


diul academicianului Solomon. 


Marcus, visiting professor asiduu 
la Universitatea din Tarragona, 
| şi al directorului 
adjunct de atunci al 
Bibliotecii, regreta- 
tul Fănuş Băileştea- 


“profesor, imaginea 
ce se contura era 
aceea a unui per- 
sonaj fin la înfă- 
fișare şi rafinat în 
gesturi, subţire, 

"cu spatele drept 
“şi fruntea înaltă, 


fața luminată de un: 


„zimbet întrucîtva ironic, care 
"denota, dinafară, o contemplare 
a lumii ca un spectacol, iar dină-. 


untiu o împăcare cu cele lurheşti.. 
Extrem de lucid, vorbea simplu, 


“nu. Privindu-l pe. 


cu privirea pă- 
5  trunzătoare şi: 


* 


noscut, deschizindu-mi' chiar el - 
uşa. Aşa'cum aveam să aflu, pen- 
tru Ciorănescu nu existau. decit | 
două tipuri de profesori: „unii. 
din categoria A, care-sînt întîi. 
“ persoane şi pe urmă profesori, 
extrovertiţi,liberi la vorbă şi în 
purtare; în care poţi avea încre- - 
„dere; alţii din categoria B, care 
confundă decretul de. numire în 
învățămînt cu bastOnyl de mare-, 
şal şi îl înghit ca să nu-l piardă, 
căpătind astfel.o rigiditate şi O 
“conştiinţă .a superiorității“ [3]. 


Ciorănescu se afla, cert, în cate- 
goria A. Reacţia la aflarea veştii 





e se ARĂ 
calm, dar mai ales clar, cu o natu- - 


raleţe'ce încuraja, iar aureola pe”. 
“care o purta, lesne remarcabilă, 
era aceea a unei nobile modestii.. » 

Aveam să-l reîntilnesc, a doua zis. 


în casa d-nei academician Ecate-. 
rina Neniţescu, sora itp 
lui, pe strada/f$coalelor nr, 8, M-a. 
întimpinat, cu zimbetul dajare cu- 


3 


iv Alexandru Cities 


„pe muntele Teide din a Să 


1 Ils getoiu nt e, 199, 


















că aş dar să scriu « o teză despre el.: 
“a fost exprimată. scurt cu-urmă- 


„toarele cuvinte: „După cîte. ştiu, 


piezele se scriu despre autori care 
“nu. mai sînt printre;noi. De'ce nu 
„aveţi un pic de răbdare? 


ui L-am revăzut apoi în pie A 


„Cactuşilor, la Bajamar, în Teneri- 
"fe la sfârşitul lui septembrie. 1998, 
„încasa compusă-din. două apâr- 
“tamente, pe malul Atlanticului, 


în care fiaţii George şi Alexandru 


+ Ciorănescu Îşi petreceau verile şi 


: pe-care profesorul o numea, cu , 


> vădită plăcere, Oro azul (Aur. 
“ albaștru). În kana aprilie a ace- 





ROST. 103: 


“de scriitor plină 
» că personală a lui 


- lor guvernamentale 
din Canare, acotdul 
între părți fusese 


-pe motivul că... 


“SIMPLU, CALM, DAR MAI ALES CLAR, CU O NATURALEȚE 
„CE ÎNCURAJA, IAR. AUREOLA PE CARE O PURTA, LESNE . 
"REMARCABILĂ, ERA ACEEA A UNEI NOBILE MODESTII.. 


luiaşi an, îl vizitase și profesorul 


Mircea Anghelescu, îni acea oază - 


and: „Dimineaţa se scurgea cu 
“totul, independent: mă sculam; 
coboram spre apă [...], într-o li- 
„nişte netulburată, „pentru.o scur- 
tă plimbare, reveneam, mîncam 


O fructă şi lucram în bibliotecă, 
fericit că am la dispoziţie o co-. 
“lecţie impresionantă de reviste. 


şi publicaţii româneşti din exil, 
dar şi o enormă cantitate de cărți 
de literatură comparată 
mincţile din septembrie aveau să 
decurgă altfel, dez. . 


„oarece cu am pă- ea 5 si 
truns într-o casă ALEJANDRO C10 CIORANESC “chemată des la te-. 
, BIOGRAE 







cu răfturi goale; - 
întreaga bibliote- 


Ciorănescu fusese 
vîndută autorități- 


semnat în ziua de 
2 septembrie 1998. 
Luase această difici- 
lă hotărîre după ce; . 
cu cîtvă timp în urmă, în ţară, îi 


fusese refuzată generoasa sa pro- 


punere de a dona statului român 
biblioteca şi arhivele. personale, 
nu existau bani 
pentru transport! 

Îi dusesem.- profesorului o 


schiţă a tezei şi cîteva pagini deja 


redactate. Conţineau referiri la 


"vicisitudinile istorice care, fără 
voia sa, îi hotăriseră destinul, la . 


exil şi la datoriile faţă de ES 


ale celor patru țări pe care le slu- 
jise intelectual şi care nu fuseseră 


St 


„i-a displăcut tonul; „Nu trebiuie 
“să plîngem, ci, dimpotrivă, tr&-: 


“[AJ.Di-- 


Aa coma ATA 


. Teza a fost sus- 





pei și 
la inălțiruiea sacrificiului. său 
trebuit să refac textul, pentr 


buie. să ridem ca Erasmus;sau ca se 
Thomas Morus, mi: -ă-spus. M-a. 
însoţit apoi la Universitătea.. “pe: i 
câte 0 înzestrase. dezinteresăt 


AA 
Vreme de 31 de. ani şi “unde. dă- cl 3 
ruise generos învățături. de care va i AS 


noi tomânii am fost. privaţi Mi 
l-a prezentat pe: prietenul s său, 
profesorul Robayna, căruia i- a 
sugerat că ar putea conduce teza. - 

"La întoarcere, “în iz Ss: 
Tarragona, am fost Ai: 





lefon. Profesorul. 
voia. să ştie, dasti * 
lucram, şi într-o. 

ZI Mi- a spus: A 
dauolunădezile 
că, Sa Merpi nai i 
tezal?. Să sf fost. 


orice Caz, pia 3 pa 
sorul devenise. Si ă să 
nerăbdător. - 


ținută pe 2 decembrie 2002: la | 
Universitatea din Tarragona. 
Prea tirziu pentru ca profesorul. pe 
s-o mai poată vedea. A fost pu- - 5 
blicată; în anul 2006, în semnde 
recunoştinţă, de către Instituto 


de, Estudios Canarios. din. ja Sar 0 
Laguna: Alejandro. Gioranescu: A 
asi iielectpii 4) un îi 


“între altele, mai fi A pene 
este, cel ce aie cocon a 





“REPERE 


care documentele nu-i permit 
decît a le întrezări“ 


“tului direct între diferitele culturi 

“şi literaturi se traduce prin indi- 

ferență [5], că pentru istorici, cît 

: ŞI pentru comparatişţi, „sinteza 
Este pămîntul făgăduinţei . 


CĂRȚILE DE CĂPĂTII 
În biroul lui de la Bajamar, pe pe- 
retele din fața mesei unde lucra, la 
căpătiiul patului în care se odih- 
nea, citind, se afla o etajeră mo- 
- destă cu doar două-trei rafturi. 


Sălăşluiau acolo cîteva vestigii ale. 


).  celorpeşte 6000 de volume vându- 
te. Peritru a cîta oară se desprindea 
"Ciorănescu, forțat de împrejurări, 
de cărțile adunate cu atita silință? 
Mă gîndeam la cele peste 22000 de 
“volume „pierdute“ pentru totdeau- 
na în 1946, la Bucureşti. Am vrut 
'săaflu ce cărți păstrase pentru sine 


şi am putut constata că „alegerea“ : 
„nu fusese deJoc întîmplătoare. 


“Erau cărți'din domenii extrem de 
variate, toate semnate de profesor, 


“care marcau, cu fiecare volum în 


parte, înşiruireă de etape noi şi 


de noi începuturi: o ţară nouă, un : 


SĂ Sea sti: domeniu nou, o nouă limbă, căci 
„"vasta'sa bibliografie este strîns le- 
Aia age de biografia sa. 


„Dintre toate, a extras din raft, 




















Aa spre a mi-o-arăta, teza sa de doc- 
pe „Aorat. în „literatură comparată, 
“susținută la Sorbona în ziua de 11 


"- ce. Desoriginesă la fin du XVIIle 
Să: siecle, publicată-la Paris în două 
„ tomuri groase. Aș fi fost tentată 


„A să cred că era o aluzie la teza mea: 


e şantier, o-glumă a profesorului, 
“de altfel foarte inspirat şi în acest 


FE aATĂ domeniu, dacă licăririle.din ochii. 


3 A Ul şi discuţia cea urmat nu Mi-ar 
A fis stirnit it presimţirea că era vorba 


„iar credinţa. 
istoricului „este tocmai buna sa; 
credinţă“, Am reţinut, de aseme- * 
nea, că „lipsa relaţiilor şi contac- - 


DOI MAEȘTRI 

Emoţia aveam. s-o înţeleg mai: 
tîrziu: cărţile sale erau memoria 
sa, maniera secretă a profesorului 
de a rechema, mereu tînăr, trecu- -: 
tul. La simpla privire:a volume- 
lor despre Ariosto se deplasa la 
Veneţia, prima lui ieşire în Occi- . 
dent, în 1932, la numai douăzeci - 
şi unu de ani, în căutare, pentru 
lucrarea de licenţă, de documente 
originale legate de istoria româ- 
nilor. Revedea probabil anticarul 


de la care cumpărase vreo sută * 


de cărţi, printre care și. operele 
lui Ariosto, cu care avea primul 
contact [6]. Dâr rememorările 
venețiene păreau a transcende 


"amintirea lui Ariosto şi emoția 


profesorului trebuia căutată în 


altă parte. Erau vremuri precare 
"şi se văzuse nevoit'să apeleze la - 


familie, iar-unul dintre profeso-: 


„rii săi, poate nu singurul care îi 
A “intuise te lecile dar care sigur'le 
februarie 1939, LArioste en Fran-- & 


[11 D. Corbella, „La i /caiaieida canaria 
în Synthesis (Bucureşti), 1991, pp..19-23. 


aprecia, îi oferise generos cazare 


la Casa Romena. La fel cum, în 


1934, avea să-l sprijine şi în cazul 
bursei pentru. Școala. Română 
din Franţa, unde se hotăra des- 


_tinul lui intelectual, atunci cînd 


studentului excepţional, dar ne- 
iniţiat în. răutăţile din culisele 
academice, îi fusese refuzată pe 
nedrept bursa pentru Roma. Am 
înţeles în sfîrşit că era vorba des- . 
pre Nicolae Iorga, figură legenda: .. 
ră a vieţii universitare din anii săi . 

de studenţie, reperul lui spiritual, - 


Profesorul Al. Ciorănescu 
şi autoarea evocării 





şi că profesorul nui încetase să-i ji 


recunoscător maestrului său de la 
Bucureşti. În lumea. cărţilor, şi a 
amintirilor, chiar şi atunci-cînd 
memoria începuse'să dea: semne 
de oboseală, cei-doi maâştri:— doi 
enciclopediști, convinși fiind, 
fiecare la-timpul său, că „Ştiinţa 


toată poate fi adunată laolaltă Şi. 


cuprinsă într-un singur cap “I7] 
— se reîntilneau. m. 


de jesadte Cioranesăv”, 


[2] A. Sânchez Robayna; Bibliografia canaria (1949- 1989) de Alejandro i 
Cioranescu, Instituto de'Estudios Canarios, La Laguna, p. 15. 
[3] A. Ciorănescu, Amintiri fără memorie, Cartea Românească, Bucureşti, ici 


"vol. 1, p. 163. 


[4] M. Anghelescu, „Canare, sub ada: irealuluit, în Pâris; Oamerii şi locui. 


de La Laguna, 1964, p.77.. 





Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,-1999, pp. 96- 97, 
[5] A. Ciorănescu, Principios de iteraturgă 


parada, Universidad 


[6] A. Ciorănescu, Amintiri fără Pi cit.; p, 133. 
[7] A. Ciorănescu, Alejando de Humboldţ en7enerife Instituto de Esuidjos 


Canarios, La. Cura, 1960; p. N 


ROST:103./ 


„Asistasem, prin 1936,la una din 


acele serii de conferințe anuale 
„care, pronunţate din amvonul celei 
“mai vestite Universităţi din lumea 


întreagă, au propagat cuvântul şti- 


+ imei româneşti, măgulind în ace- 


X 


* 


"ROST.103- 


“> laşi timp numele de român. Întors . 
* de la conferinţe, profesorul lorga'- 


“lua contact cu ştirile sosite din țară. 
“ Ziarele aduceau î în ziua aceea rela- 


„“tarea funeraliilor pompoase ale nu 
mai ştiu cărei efemere celebrități 


politice de mâna a treia. La vede- 


tea paginilor pline cu fotografii şi - 
cu foârte amănunțite descrieri şi” 
” discursuri, profesorul avusese un 
zâmbet ciudat: „Dumneavoastră 
veţi trăi ca să vedeţi dacă mă înşel,- 
2 spusese el cu glas domol. Eu nu mai 


"am mult de trăit. Dar la moartea. 


“mea hu veți vedea nici un articol, 
“nici ceâ mai mică notiță de jurnal, 
“necum funeralii naţionale“ 

„Din ce adâncuri tainice ale 
sufletul veneau aceste cuvinte? 


Ele nu 'erau totuși dovada unei i 
slăbiciuni? Ele-nu mărturiseau 
“amărăciunea unui învins, căci 


profesorul Iorga a fost toată via- 
ţa un luptător, dar niciodată un 


învins, În ele vorbea mai ales acea . 


. putere. de divinațiune, uneori 
„de-a dreptul înspăiniântătoare, 
care îl făcuse să întfevadă de la 
începutul îndelungaţei sale lupte 
că existența lui va trebiui să fie un 
sacrificiu permanent. 


„Nicolae Iorga a tost pentru noi” 
un'simbol, reprezentantul viu al: . 
"unei idei: aceea a naționalismului 


integral. Aceasta am ştiut- o cu to- 
ţii, șiiam repetat-o de a fost său de 


n-a fost nevoie. Nu ne-am gândit: 


însă că românismul nostru, chi- 
nuit Şi sfârtecat de vicisitudini 


istorice în cumpăna cărora nu ni - 
“s-a ales î incă âșezarea, trebuia să 
aibă un reprezentant tratat cu tot . 


atâta vitregie. Astăzi știm cu toţii 
ce rămâne pentru noi din: Nico- 
lae Iorga, icoană dureroasă a unui 
neam martit care n-a încetat să- 


și ceară dreptatea. Această ultimă -. 
aureolă lipsise marelui dascăl. Ea 


apare, celui-cate poate să judece 


cu răceală lucruri atât de apropi- 
ate de noi, ca încununărea firească : 


a unei existențe de luptător. 


„Nicolae Iorga a fost unul dintre. 


puţinii aleşi ai acesteiţări. E destul 
să privească cineva drumul imens 


şi aproape prodigios străbătut de 


acest copil al Moldovei, într-o 


existenţă care se apropia de al şap- 
“tezecilea an. La un capăt se între- 


văd, într-o-penumbră care n-a fost 


uitată, Botoşanii natali şi modes- 


tele începuturi de la Iaşi. Prin ele 
se afirmă cu timiditate un student 


"excepţional, un curios de literatură 
şi un amator de poezie al cărui : 


glas nu va fi niciodată pierdut. De 


atunci chiar, viaţa lui va fi un şir .. 
neîntrerupt de eforturi, încununa- 


ie -. 


„te de informație şi de “pregătire 


de care profesorul orga îşiaducea | 





te desigur de răstuinătoare succese, .. -. 
dar niciodată lipsite de liptă. dual şi 
aprige care înving imensa inerţiea 4 
trecutului mut, necontenit: asediu - - Zar 
al arhivelor celor mai prăfuite ș și al AS 
vrafurilor de documente celor mai 
puţin cercetate, neobosită paid $ 


racterizează această primă dei sd i ie 
in care soldatul î își ascute, apele. SI 
de mai târziu... Estate 

La capătul anilor.de studenție gi pe 
la Paris şi Berlin, e doctoratul de. : 
la Lipsca, trecut cu atâta succes, şi... 





aminte cu atâta plăcere. În urmă 
încep luptele adevărate. Luptă, 
mai întâi, pentru ţinuta morală î in, Sc 
viaţa publică şi politică, anl ga 
frondă, deosebit de vehementă, a * se 
moravurilor de altădată. Luptă, = 
cu câțiva ani mai târziu, pen, 
tru păstrarea drepturilor limbii d 
româneşti, amenințate de o clasă > 
de înstrăinați. Lupta culturală îl Si 
conduce curând la lupta politică, 4 A ar au 
şi aceasta la culmile cele mai pri. i 
mejdioase şi mai pline de răspun- 
deri ale vieţii de stat. SE 

„Românul nu are poate cele $ap- Se 
te vieţi pe care a vrut săi le dăru- 
iască poetul. Viitorul biograf: al lui i 
Nicolae Iorga se va întreba i însă 
cate e secretul aici ef lente 
multiple, în care. a Seara pentru - 
ha 























nu'0 Cit uitată oa îi tea 


aa E 
A: 


| Pui de Rina 


% 4 
ai FE ae fai 


măr sale, ș şi îi dădea, 


Jai 0 RA lui, 


cepând cu aşezămintele de la 
SL IESIRE Pe ie e CA AR SEL 


Bi pi Pa. a ab 


“de Studii Bizantă mc insntulde 


ră 


pi Val 


t e da Casa 


vă 


acestea c constituie de 
nită a ascensiune, da 


E ate ace 


es Să 


at ina ua ui ale 


se Air A scriitori A 


- sunt nici uitate, nici înlocuite. Ele 
ice cu studiul asupra lui Philip- 
pe de Mezitres, prezentat | la Şcoala * 


etă iţe: cp ci țării ru 
ca emite id folos. 


SA 


„rea lui, care rămâne aproape fară muncit mai 


„exemplu printre înaintaşi. A fost. “altul j pe Su 4 Etc ori ia lona- 
un european. prin preocuparea - “le, aducă And la lu lumină un. TUMăr. 
pes ala de încadrare a, speci- condei de duc i nte şi de 
„ficului : românesc în comunitatea -- : lumini n adi, 5 Ro iy 
ERA 4 prin legăturile « sale - în »esc 

„spirituale, prin orizontul deschis 
„asupra ; istoriei universale, graţie: 
unei culturi servite de o erudiție - 
şi de o memorie fără pereche. ] Lu 


crările lui de istorie universală nu. 


ş. 
ss P ma CI PA 
Di 


„vor sis și îi Mă noastr re, 
„fluviu imens pe Laica are see 

pei î 
lalte: nu sunt decât şuve 


A te Ă seca a Ş 


un an din istorie,. niă s 
ăi te Sai ae 

fie el şi dintre cei ai pif de Ș- 

semnaţi, 1 nici o faptă de oarecare . 


zi sale: Studii die Penis, şi icu teza „răsunet, nicio. ctitorie, domneas-. 


aderat e i ant 
Și mia A A ft o istorie: Fe 7 a A n mare român, pentru « că. 
canu şi a a vieţii pb pei o o. sa a. 
: snap trăi pe! Sote (Al e psi 
naţională. gi; pe forțele. va d 
“ale neamului. Din acest punct. de. 
“vedere, « else aşază) pe! linia de gân- 


E aţa proiect fise. luai mai. zi „dire: a celor. mai mari dintre î îna-. 


* Aia 


ŞI conceput pei un plan (o tatal cu sia să 
> mu musa, iama ai i Bă a A 
Că seal 


: ic Pie 
le scu. Ca: şi ei, Nicolae lor- 
soc „ga a vă 7 n ufletul neamului. 

rtu „ni ăc pet sta Ă 


i y 
nel as 


“tuţile trecutului, „legă nd d aa ȘI 


le ci, ia Piri sau între. 
“neamului de “puieti e ui n 


serile sisavecăităle Universităţii 
A | SE sau la 


i iu dintre. întem ietorii niisti- să Să AS 


e. 
- PAPA e . 


i'să „cismului naţional. Se Ac a dă 
i rezul şi emil aa 
au fost pri « ) | 


“lină Se d al A : si 


vaca tit i Asa i de fecundă în toăte diresțiie, 


- ră se cică tul 
unge N ul, 
. A Pete 


pa Apic 1 [os iau Da r pune, 
Satira a si 
2 NE De A 7 E d: ă 


Î Fi a e 





La i 4 . ARĂ; de: i 
urgela același i ca Sa 


ape a pia A e A : 


“fii ai neamului, de care e atât de 
aproape în alte privinţe, şi alături 


de care a revoluţionat sentimen- 
tul naţional. Un Tudor Vladimi- 
rescu a făcut apel la arme, atunci 
când protestările n-ar mai fi fost 
de ajuns; un Mihai Eminescu a 
pus geniul în serviciul gazetăriei, 
pentru a exprima câteva din con- 


“cepţiile care domnesc și astăzi în. 


statul național. Nicolae lorgă; om 


“al unei epoci mai înfrigurate şi al 


unor căutări de contact cu atât 
mai multiple, nu s-a folosit numai 
de unul din aceste mijloace, ci le-a 
întrebuințat pe toate laolaltă. 

A fost revoluționar la nevo- 
ie, pentru apărarea. drepturilor 
limbii. A fost gazetar de-a lungul 
întregii sale existenţe, aducând în 
scrisul nostru periodic, împreună 


cu ținuta morală şi“intelectuală, o 


rară perspicacitate şi Clarviziune 
a viitorului. A fost poet şi dra- 
maturg de câte ori-a crezut că va 
exprima. astfel mai biiie virtuțile 
exemplare ale trecutului, spre a 


ROST 103 





le face sensibile ascultătorilor de . 


acum. A fost călător şi vajnic pro- 
pagandist al ideii naţionale prin 
toate colțurile acestei țări, altădată 
încă mai îmbucătăţită ca acum. A 
fost-redactor şi colaborator la-un 


număr neobişnuit de reviste. A 


fost. conferenţiăr îndelung; apla- 
udat și profesor al unei generaţii 


care avea să treacă de pe băncile - 


Universităţii în tranşeele Unităţii 
Naţionale. A fost, în sfârșit, omul 
multiplu.al unei epoci de frămân- 
tare, punându-se în fiecare clipă 
în serviciul tuțuror intereselor 
naționale. Vorba lui, făcută ca 
pentrira fi turnată în aramă, a fost 
îndemnul sau răsplata fiecăruia 
dintre eforturile noastre. 
Elocvenţa lui Nicolae Iorga 
a fost unul dintre darurile sale 
cele mai-alese. Cu toţii l-am auzit 
vorbind; cu acea uşurinţă fantas- 
tică şi aproape nepăsătoare, şi cu 
abundența lui pitorească şi plină 
de vervă.:Nici o căutare şi nici o 
pregătire aparentă în conferințele 





lui, care aveau aspectul'unor con- 
vorbiri. Lonul numai putea să se 


urce de la familiar la patetic, când. 


subiectul îi aducea înainte vreu- 
na din marile probleme naţionale: 


Fraza lui, deosebit de mlădioasă, 
urma meandrele unei gândiri îm- > 


bogăţite la fiecare pasde apropieri 


și de perspective noi. Elementele 
cele mai disparate. se asociau în- 


tre ele în timpul elocuiţiunii, se 


contopeau căpătând o unitate pe“ 


care mintea ascultătorului n-o 
surprindea poate cu aceeaşi repe- 


ziciune. Întreaga cuvântare evoca, 


astfel o construcție arhitectonică 
sau muzicală, al cărei stil deo- 


sebit de lucrăt nu lăsa în umbră: 


valoarea sau proporţiile clădirii. 
La sfârșitul întregii orchestraţii, 
care plimba mintea pe căile cele 
mai diverse şi mai puţin comune, 
ansamblul apărea luminaţ, deo- 
dată prin câteva trăsături care-l 
îmbrățișău şi-l subliniau laolaltă. 

Acesta a fost Nicolae Iorga, [s- 
toria culturii româneşti cunoaște 


desigur alți oameni cu preocupări 


la fel de enciclopedice. E de altfel 
în firea oamenilor noştri, expuşi la 


pătru vânturi şi învăţaţi să se bizu- 


je doar pe ei înșiși, de a avea mai. 
mult de o săgeată la arc. Nicolae; 
Milescu şi Dimitrie Cantemir, Bu 


LX 


»: rd ae N 
., pi 
ao, i Acei 44, 


3 
mă pe mii 
Sp Io Na 






Ă ” 
> 





PI 


dai-Deleanu şi Petriceicu. Haşdeu * 


sunt membri ai aceleiaşi familii. 
Nici unulînsă n-a stăpânit cu ace- 


eaşi plenitudine daruri și mijloace: 


la fel de diverse, şi n-a adus nea: 
mului servicii la fel de crud răsplă- 
tite; Soarta lui Nicolae lorga amin- 
teşte pe aceea a lui Miron Costin. 
Dar personalitatea lui întunecă 
pe-aceea a marilor înaintaşi și se 


profilează pe orizontul culturii ca + 
a celui mai aleș cărturar șia uneia 
dintre minţile cele mai luminate + 2 


din câte a ştiut să nască. aaranul 


nostru pământ românesc. 


(Revista Română (Bucureşti; | nat, 


nr. 1, pp.235-238); e aaa Na A Arad 








pre 








REPERE 





Claudiu Târziu întreabă, 
Răzvan Bucuroiu răspunde 


„SÎNT 


a II 


EXTREMIST!“ 


interviu realizat de 
CLAUDIU TÂRZIU 





Pornit la drum cam deodată cu revista 
Rost, în 2003, magazinul ilustrat 
Lumea Credinței a ajuns luna aceasta 
la numărul 100. Întemeietorul și 
directorul lui, d-l Răzvan Bucuroiu, 
intrat în breaslă în 1990, în pofida 
faptului că e încă tînăr (47 de ani), 
poate fi considerat un veteran al presei 
şi editorialisticii creştine de la noi. 

A lăsat urme frumoase în redacţiile 
ziarelor România liberă şi Ziua, unde 
s-a ocupat ani de-a rîndul de pagina 
creștină. La un moment dat, a condus 
Editura Anastasia, iar în pragul 


ROST 103 


vîrstei de 40 de ani a fondat revista sa 
de suflet, Lumea Credinței. Deşi un 
împătimit al cărţii şi al presei scrise, 
s-a lăsat sedus și de televiziune. De 

la PAX TV, unde a fost director de 
programe, s-a mutat la TVR. Timp 

de mai mulţi ani a fost coordonator 
pentru emisiunile de religie, istorie, 
minorităţi, precum şi coordonator 
editorial al studiourilor teritoriale ale 
televiziunii naţionale, iar acum este 
director al TVR 3. Interviul pe care ni 
l-a acordat în această toamnă se referă 
cu precădere la magazinul ilustrat 
Lumea Credinței, căreia îi dorim şi noi 
viaţă cît mai lungă. 


SV 


REPERE 


DRUMUL SPRE 

LUMEA CREDINȚEI 

Ca intelectual, și mai ales 

în calitate de fondator 

şi şef al unor publicaţii 
creştin-ortodoxe, vă 
consideraţi mai dator Bisericii 
decit alți creştini? 

De aproape nouă ani trudesc, 
alături de echipele redacţionale, 
la Lumea Credinței şi la 
publicaţiile apărute sub egida 

ei. Dar nu cred că e potrivit 
cuvîntul „trudesc“. Mai 

degrabă aş spune că mă bucur 
şi mă minunez cum, împotriva 
tuturor evidenţelor - criză 
economică gravă, presă tipărită 
în scădere, tabloidizarea 
publicaţiilor care au supravieţuit 
etc. — revista Lumea Credinței 
rezistă, atingînd acum, iată, 
numărul 100. Desigur, această 
performanţă de longevitate este 
rodul dragostei pe care publicul 
românesc ne-o poartă. Şi poate 
nu atit nouă, ci prin contaminare 
— aidoma atingerii de haina 
preotului în timpul slujbei — cu 
tema revistei: credinţa creștin 
ortodoxă şi lucrarea ei minunată 
şi continuă, „din vremea aceea“ 
şi pînă în ziua de azi. 

Dator sînt Bisericii mele — cu 
toţii trebuie să ne simţim așa — 
din perspectivă harică, mai întîi. 
Apoi sînt recunoscător că s-a 
deschis intenţiei noastre de a-i 
zugrăvi realitățile în revistă, dar 
şi în toate emisiunile TVR pe 
care le-am realizat şi le realizez. 
Și, nu în ultimul rînd, pentru 
faptul că ne-a primit, dincolo 

de unele depăşite accidente 

de traseu, mesajul şi lucrarea 

în pangarele bisericilor, în 
mănăstiri şi schituri, peste tot pe 
unde se află români ortodocşi. 
Cu alte cuvinte, pentru că ne-a 
girat, ca pe nişte fii ai ei. Mai 
volubili, mai scotocitori, mai 
neliniştiți, dar fiii săi... 


38 


Numărul 100 e un prilej de 
bilanţ. Cînd trageţi linie 

după o sută de luni de Lumea 
Credinței, ce puteţi spune că aţi 
dăruit şi vi s-a dăruit? 

Vedeţi, sînt două extreme de 
interpretare pentru cel care 

îşi priveşte viaţa, sau doar o 
secvenţă a ei. Omul consideră, 
pe de-o parte, că el singur a 
făcut totul, că are merite, că i se 
cuvin laurii victoriei. Pe de altă 
parte, la cealaltă extremă, el are 
o bănuială bine fixată sau chiar 
convingerea că nu e meritul lui 
şi că Dumnezeu este Cel Care 
l-a dăruit cu ceva anume. Eu 
sînt extremist! Consider, fără să 
cad în halucinație misticoidă, 

că Dumnezeu ne-a tras de moţ, 
în sus, şi ne-a pus în situaţia de 
azi. Căci cum altfel poţi privi 
înapoi, acum 8 ani şi jumătate, 
cînd o mînă de oameni, fără nici 
un căpătii financiar, fără nici un 
sprijin ocult ori instituţional (de 
Stat sau bisericesc), într-o piață 
de presă sceptică sau chiar cinică 
la adresa credinţei ortodoxe, s-au 
apucat să gîndească şi să facă o 
revistă religioasă de mare tiraj? 
Ce însemna pe atunci revistă 
religioasă, care era „modelul“? 
Acele bălmăjeli alb-negru, cu 
pogoane de scriitură și grafică 
puţină, cu multe greşeli de literă, 
cu texte reşapate din diferite 

alte tipărituri, multiplicate 

în condiţii precare şi în tiraje 
aproape confidenţiale... 


Nu pot să cred că totuși nu aţi 
avut pe nimeni în spate, căci 
demarajul - în 2003 - a fost 
impresionant: la primul număr 
aţi tipărit 50.000 de exemplare! 
Or, asta însemna bani... 
Primele 3 numere, care s-au 
numit Credinţa ilustrată, au 
beneficiat de investiția unui 
prieten dintr-o mare agenţie de 
publicitate. După care omul s-a 


retras, văzînd că tirajul nu „sare“ 
de 25.000 de exemplare vîndute. 
ȘI aici intervine Dumnezeu! 
Rămăseserăm complet singuri, 
cei trei Răzvani: eu, Codrescu şi 
lonescu. Cu gustul dulce-amar 
al unei imense reuşite — pentru 
Noi, cei care ştiam că pe această 
„nişă era o victorie categorică 
—, fără nici un chior, cu un 
teanc de corespondenţă care 
creştea zilnic, cu un calculator 
modest, dar plin cu imagini şi 
texte, cu o cameră foto digitală 





de 4 MP, stăteam şi ne uitam 
unul la altul. Atunci Dumnezeu 
Și-a trimis vestitorul (nu 
investitorul!). Acesta a venit 
printr-un plic, cam mototolit, 
cu un scris tremurat, purtînd 
un timbru de provincie. În 
esenţă, o doamnă în vîrstă, 
neştiind prin ce treceam, se 
ruga pentru noi — dar cum şi de 
ce? „Mă gîndesc la voi, dragii 
mei, ce-o fi în sufletul vostru, 
dar şi în viața voastră! Dacă 
noi, oamenii simpli, avem atitea 
























ispite şi necazuri când vrem să 
facem o faptă bună, cum o fi la 
voi, cînd aţi arătat lumii întregi 
ce frumoasă şi vie este credinţa 
noastră ortodoxă? Sînt sigură 
că aveţi ispite mari, încercări pe 
potrivă, dar nu vă lăsaţi. Pentru 
noi, cititorii, să nu vă lăsaţi! Eu 
sînt în vîrstă şi mi-e greu, dar 
mă întreb cum o fi la voi...?... 
După aceste rînduri, venite ca 
din Cer, mi s-a luminat şi mie 
cerul sufletului. leşise soarele! 
Era exact dramul de optimism 





şi de determinare care-mi lipsea 
din balanţa deciziei. Da, trebuia 
să continuăm! 


Bine, dar cum aţi procedat, 
căci am înţeles că nu aveaţi nici 
un fel de resurse financiare? 
Din acea clipă am lucrat aproape 
fanatic, purtînd cu mine toată 
încredințarea că numai acesta 

e drumul corect. Că aceasta 

e crucea — şi vă rog să mă 
credeţi, nici n-a fost grea. Părea 
strivitoare până s-o apuc, după 
care a fost ca un fulg... Desigur, 
cu toții am apucat de ea: Răzvan 
Codrescu, Răzvan Ionescu, 
Valentin Dan şi... familia mea. 
Cu toţii am strîns din dinţi la 
început, am răbdat o vreme, 

am sperat că vom ieşi la liman. 
Bunul meu prieten Varujan 
Vosganian ne-a oferit găzduire 
la Uniunea Armenilor (chiar 

pe strada Armenească, de care 
ne leagă cele mai frumoase 
amintiri), iar tipografia Cicero 
ne-a păsuit cu banii, exact atît 
timp cît să-i putem colecta din 
piaţă, pentru un nou număr. 


De fapt, ce resorturi interioare 
sau ce observaţii exterioare 
v-au determinat să faceţi 
această publicaţie? y 


TÎNĂRUL VETERAN 


Intrat în breaslă în 1990, iar 
astăzi veteran, la numai 47 de 
ani, al presei şi editorialisticii 
creştine de la noi, d-l Răzvan 
Bucuroiu, între Editura 
Anastasia şi revista Lumea 
Credinței, între PAX TV şi TVR3, 
între puterea cuvîntului şi 


puterea imaginii, s-a străduit 
E Mo [fel alle E NY la Ko aVlaaNalelV! 
vredniciei noastre ortodoxe, 
fără să se sperie nici de 
cecităţile Apusului, nici de 
inerţiile Răsăritului. 





REPERE 


La lansarea din martie 2003 mi- 
am cerut iertare cititorilor. De 
ce? Pentru întîrzierea de 13 ani! 
Desigur, era o metaforă, dar 
care acoperea perfect realitatea. 
Mă uitam cu uimire şi enervare 
cum chioșcurile erau invadate 
(ca şi acum) de tot felul de 
reviste glossy, lucioase, cu 
coperţi atrăgătoare pînă dincolo 


40 


de limita decenţei. În paralel, 
presa noastră ortodoxă arăta 
jalnic (cu excepția meteorică 
a Scării), mai ales în formă, 
dar, pe alocuri, şi în conţinut. 
Pe scurt, nu puteam înțelege 
de ce noi, ortodocşii, avînd o 
dreptate metafizică absolută, 
beneficiind de cel mai uluitor 
patrimoniu de frumuseţe, 





trăind în mjilocul atâtor fapte 
şi minuni ale credinţei, să 

nu putem comunica lumii 
largi aceste valori? Cum se 
face că nu puteam fi actuali 

şi în formă, că restul lumii 

ne ignoră, fiind cenuşii la 
vedere şi convenţionali pînă la 
platitudine în exprimare? De 
ce ne tot ambalăm neputințele 


ROST 103 


în „tradiţie“, în „moştenire“, 
cîtă vreme Apostolii au zguduit 
literalmente lumea veche, 
martirii au dărîimat-o cu sîngele 
lor, iar marii ritori creştini au 
refăcut-o prin cuvînt? 

În plus, ca să închei răspunsul, 
constatam o neputinţă 
instituţională a Bisericii de 
atunci, o sfială, o temere chiar 
față de abordarea media: fie că 
se exprimau în presa laică, fie 
că produceau propria presă, 
oamenii credinţei o făceau de 
multe ori stînjenitor, neveridic, 
necredibil. 


REVANȘĂ SAU 
RĂSCUMPĂRARE? 

Lumea Credinței a fost prima 
revistă creştin-ortodoxă care 


EU SÎNT EXTREMIST! ŞTIU 


mai scrie după 10 numere? 

Și iată, am ajuns la numărul 
100 şi ne simţim ca la început: 
plini de energie, rîvnă şi cu o 
listă inepuizabilă de subiecte! 
Însă acest lucru mai arată 

ceva: cîtă bogăţie, Doamne, 

ai pus în partea asta de lume! 
Cît minereu duhovnicesc 
(Roşia Montană este un biet 
coş de cumpărături...), cîtă 
energie lucrătoare, cît har 
nedescoperit, cîtă vîltoare 
curăţitoare a dreptei-credinţe 
întîlnim în lumea asta a noastră! 
Și, ca să forţez pînă la capăt 
comparaţia, pot spune că noi, 
echipa, sîntem nişte mineri ai 
harului, ai faptelor dosite de 
smerenie, dar pe care trebuie să 
Je scoatem la suprafață, iar apoi 


CĂ DUMNEZEU E CEL CE NE-A 
TRAS DE MOȚ ÎN SUS ŞI NE-A 


PUS ÎN SITUAŢIA DE AZI. 


a apărut pe hîrtie lucioasă şi 
integral color. Era o aşteptare 
în public privind o revistă în 
straie moderne și chiar luxoase, 
sau aţi riscat încercînd să 
formaţi dvs. gustul publicului? 
Am spus-o de mai multe ori că 
Lumea Credinței şi-a „inventat“ 
publicul! Acesta „toropea“, nu 
avea conştiinţă şi curaj de sine, 
nu ştia că realitatea credinţei 
lui, exprimată public, poate 
arăta şi altfel. Şi nici pînă azi nu 
ştiu dacă a fost o revanșă sau o 
răscumpărare! Oricum, acest 
public minunat merita, după 13 
ani, să primească un dar. Dar 

şi aici a fost o întreagă discuţie. 
Ne întrebau cei sceptici, sau 
chiar oamenii de bine: „Loate 
bune şi frumoase, dar ce veţi 


ROST 103 


să le „prelucrăm“, să le lustruim 
feţele. Căci şi aşa cresc caratele 
diamantului numit lumea 
credinţei ortodoxe. 


Deşi este un „magazin 
ilustrat“, revista aceasta nu 

e una superficială. Aţi ţinut 
totuși să daţi un plus de 
importanţă fotografiei. De ce? 
Aşa după cum credinţa fără 
fapte moartă este, cuvîntul 
fără imagine - în ziua de 

azi — aproape că nu mai are 
valoare. Vorbind strict despre 
comunicarea publică, s-a format 
deja un gust, o obişnuinţă, un 
fel de a fi al cititorului, de a 
primi prin imagine surplusul 
de informaţie, de credibilitate, 
dacă vreţi. Totdeauna mi-am 





dorit ca textele din Lumea 
Credinței să devină suport, 
explicaţie foto la imaginile care 
trebuiau să abunde. Din păcate, 
sau din fericire, oamenii din 
Redacţie (dar şi eu însumi) 
ignoră această dorință aproape 
obsesivă a mea şi se lasă purtaţi 
de descriere ori de analiză. Şi 
nici nu ai cum să faci altfel, 
trebuie să recunosc, cînd nici 
cuvintele şi nici imaginile — de 
multe ori — nu ajung, devin 
sărace în fața realităţii faptelor 
ori minunilor credinței. 

Și mai e ceva: credinţa noastră 
ortodoxă are o componentă 
palpabilă evidentă, o latură 
materialnică a „dovezii : 
moaşte, ori icoane, ori zidiri, 
ori oameni îmbunătăţiţi. Cînd 
omul „pipăie“ concret o icoană 
a unui sfînt drag, cînd vede cu 
ochii lui moaştele vindecătoare 
şi le „atinge“ reprezentarea de pe 
pagină, nu se întăreşte? Nu este 
o dovadă în plus a unei realități 
despre care a aflat teoretic, dar 
la care nu a ajuns faptic? Pentru 
mulţi, Athosul era ceva aproape 
abstract. Prin Lumea Credinței 
a devenit un loc real, la fel de 
excepțional ca un basm, dar din 
plin confirmat! 


Care au fost cele mai dificile 
momente din viaţa revistei şi 
cum le-aţi depășit? 

Cel mai dificil moment, o 
cumpănă chiar, a fost acum doi 
ani, cînd Lumea Credinței şi 
Lumea monahilor au fost scoase 
din pangarele Arhiepiscopiei 
Bucureştilor. M-am simţit ca 
orice om neşlefuit duhovnicește: 
aruncat peste bord fără vină, 
prigonit pe nedrept. E drept 

— şi asupra acestui lucru m-au 
avertizat cu tact apropiații mei 
din Deal -, nici eu nu am avut 

o atitudine tocmai smerită, 

sau măcar senină, sau u 


4l 


REPERE 


măcar de necesară așteptare 
faţă de schimbările de la vîrful 
ierarhiei Bisericii noastre. Mi 
se părea că m-am născut în 
pangare, că acolo îmi era locul 
natural. Şi încă mai cred asta, 
numai că acum nu mai cîrtesc 
înlăuntrul meu. M-am smerit, 
vrînd-nevrînd, şi asta a fost o 
lecţie extrem de importantă 
pentru mine, pe care mi-am 
însuşit-o. Buricul pămîntului 


Stântuldin Defileu 


42 


ortodox (ca exprimare în tiraje) 
devenise o unghie căzută... 


CRESCĂTORIE DE NUFERI 
De unde v-au venit cele mai 
mari dezamăgiri? 

De la mine. Şi, parţial, de la 
AZEC [Asociaţia Ziariştilor 
şi Editorilor Creștini — n. 
Red.] - proiect pe care l-am 
administrat cu maximă 
naivitate. În rest, fac eforturi 


la bl o rcogiăură | 
0 rara 





să-mi păstrez buna-dispoziţie 
duhovnicească, neintrînd defel 
pe blogurile pretins ortodoxe. 
Sint acolo, , nu o dată, ferestre 
care dau spre infern... 


Apropo de blogurile 
„ortodoxe“. Aţi reușit să 

fiţi mereu la mijloc, între 
„talibanii ortodocşi“, cei 

care anunţă apocalipsa şi se 
autopoziţionează ca paznici 

ai credinţei, umplîndu-i de 
ocară pe cei care nu cred ca ei, 
şi „tranzacţioniștii ortodocşi“, 
cei care cedează bucuroşi 

de la temeiurile de credinţă 

în ideea unei acomodări cu 
lumea actuală și îi consideră pe 
toţi cei care nu fac ca ei drept 
»fundamentalişti“. O poziţie 
incomodă, care v-a creat multe 
adversități. Cum aţi ajuns aici? 
Ştiţi, Apocalipsa „vinde“. Vinde 
chiar foarte bine! Tot ceea ce 
ţine de spaime, de frica difuză, 
de lucrurile pe care oamenii nu 
Je pot înţelege - toate astea sînt 
la mare preţ. Cu alte cuvinte, 
ignoranța costă! lar pe lumea 
asta sînt destui care fac negoţ 
cu spaimele individuale sau 
colective. Uitaţi-vă la toate 
seriile de filme americane 

cu sfîrşitul lumii — care 

totuşi nu are loc! - ce succes 
înregistrează. Tema este bogată, 
fraieri - mulți, pescuitori în ape 
tulburi — nenumărați. 

Acum, din perspectivă 
creştină, noi ştim că timpul 
este liniar şi finit. Nu sîntem 

în bucla hindusă, în care 
spirala timpului şi lumilor este 
infinită. Lumea se va sfirși, 

asta e limpede. Cum, dar mai 
ales cînd, doar Dumnezeu 
singur o ştie! Și vă asigur că El 
nu va anunţa asta pe bloguri... 
Acolo, în acele spaţii virtuale, 
la adăpostul anonimatului şi 

cu tupeul iresponsabilităţii, se 


ROST 103 


comit cele mai mari grozăvii de 
răstălmăcire şi de interpretare 
a intenţiilor lui Dumnezeu. 
Acolo oamenii îşi pierd busola 
duhovnicească şi se lasă pradă 
ispitei „talibanizării . Şi asta 

e foarte grav pentru creştini. 
Dar acest comportament are o 
explicaţie: globalizarea valorilor 
şi credințelor, cea mai gravă 
boală a tuturor timpurilor. 
Devii taliban cînd vezi că tot 
orizontul tău se întunecă, se 
amestecă, cînd toate valorile 
tale sînt puse în criză, cînd 
identitățile dispar. E o reacţie 
aproape firească de apărare. 
Spun aproape firească pentru 
că violenţa - fizică sau de 
limbaj — vine dintr-o credinţă 
slabă. Armele duhului sînt 
altele, aparent ineficiente, soft, 
discrete, neascuţite. Aceste 
arme ale duhului - culmea! - au 
fost părăsite tocmai de cei care 
„apără“ vehement și zgomotos 
credinţa. Citiţi Vieţile Sfinților şi 
vedeţi acolo adevărata panoplie 
a creștinului. Numai cu acele 
arme, Hristos şi sfinţii Săi 
biruiră, pînă adineaori, lumea! 
Nouă ce nu ne tot ajunge? 


Întorcîndu-ne la Lumea 
Credinței, aveţi de mulțumit 
cuiva în mod special pentru 
izbîndă? Căci e indubitabil o 
reuşită să scoţi o revistă atita 
timp într-o piaţă ca a noastră. 
Fără demagogie de marketing, 

le mulțumesc necondiţionat 
cititorilor. Căci, realmente, fără 
ei noi nu existam nici o secundă. 
Ei au ţinut flacăra aprinsă, ei sînt 
autorii acestui act de comunicare 
şi de comuniune eclezială. 

Ei ne-au „exploatat“ curiozitatea, 
neliniştea, dorinţa de afla, ei 
ne-au creat aşa cum sîntem, 
ne-au modelat profesional. 

De asemenea, trebuie să le 
mulțumesc celor apropiaţi din 


ROST 103 


Redacţie, inclusiv celor care ne- 
au fost cîndva apropiaţi şi care 
acum, din diferite motive, nu 
se pot bucura pe deplin cu noi. 
Recunoștinţa mea se îndreaptă, 
omeneşte, către Răzvan 
Codrescu. Ca Layout&DTP, 

şi Lumea Credinței, şi Lumea 
monahilor sînt acum duse în 
cîrcă de Larisa Barbu... 


Da, cititorii frecvenți ai 
lunarului dvs. ştiu că Lumea 
Credinței a avut mai mulţi pui: 
Lumea Credinței pentru copii 
— al cărei nume spune totul 





de frămîntare sau de sfaturi 
utile. Călugării se deschid 
natural şi discret lumii, cu ce 

au ei mai bun, aidoma unui 
nufăr ziua. De la distanţă este 
superb, miraculos, vederea lui 

îți ocupă ochiul luminîndu-ţi, 
paradoxal, vederea. Scoate-l 

însă din apă şi va muri imediat! 
Aşa e şi călugărul: ne bucură 
sufletul dacă păstrăm o oarecare 
distanță şi dacă nu-l smulgem, 
cu prezenţa, cu insistența sau cu 
angoasele noastre, din apa chiliei 
lui. Aşadar, Lumea monahilor 
este o crescătorie de nuferi! 


FĂRĂ DEMAGOGIE DE 
MARKETING, LE MULŢUMESC 
CITITORILOR. EI AU ȚINUT 
FLACĂRA APRINSĂ, EI 

SÎNT AUTORII ACESTUI 

ACT DE COMUNICARE ŞI DE 
COMUNIUNE ECLEZIALĂ. 


despre conţinut, Atlasul lumii 
creștine — un ghid lunar pentru 
cei care vor să viziteze locuri 
sfinte din toată lumea creștină, 
şi Lumea monahilor - o revistă 
despre viaţa călugărilor, dar 

de folos şi mirenilor. Numai 
ultima a reușit să răzbească 
prin greutăţile vremurilor, 
trecînd şi ea de 50 de numere... 
Lumea monahilor, draga de 

ea, este şi va rămîne surpriza 
perpetuă. Neajutată de 
publicitate, cu un chip smerit, 
cernit pe alocuri, această revistă 
a trecut, într-adevăr, de numărul 
50. Şi este şi ea un exemplu de 
cum laicii pot crea teme şi pot 

fi stimuli ai lumii călugărești, 
atunci cînd vorbim despre 
subiectele mari de dezbatere, 


Frumoşi, dar de la distanţă... 
Aici trebuie amintit efortul 
profesioniştilor desăvîrşiți din 
Redacţie, conduși de Cristian 
Curte, care umblă în vîrful 
picioarelor prin mănăstiri, 
căutînd, asemenea unor 
detectivi ai spiritualităţii, 
cuvinte de folos. Şi le găsesc, 
întotdeauna la timp, şi 
întotdeauna de folos. 


Ce planuri imediate sau pe 
termen mai lung aveţi cu 
Lumea Credinței? 

Frate dragă, am planul să 

ating, aşa cum spunea cineva, 
numărul 1.000! Lăsînd gluma, 
ştiu că acela se va scrie doar în 
ceruri... Dar tot se va scrie, sînt 
sigur de asta! EI 


43 


REPERE 


CRIZA MODERNĂ 





! RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 








DESPRE CRIZĂ 

ÎN GENERAL 

„Criza a devenit un fel de loc 
comun al discursului contempo- 
ran. Ai impresia că, în absenţa ei, 
politicienii sau intelectualii s-ar 
simți cu totul încurcaţi. Atît de 
bine ne-am obişnuit cu ideea de 
criză încît, dacă starea de criză 
n-ar mai exista, cred că ne-am 
strădui s-o inventăm! 

Oricît ar părea de paradoxal, e 
oarecum mai comod să trăieşti în 
vremuri de criză: individul pare 
mai puţin responsabil („Criza e 
de vină!) şi se poate instala într- 
un negativism perpetuu. Epocile 
de criză sînt epoci prin excelen- 
ţă criticiste; de altfel, cuvintele 
„criză“ şi „critică“ au acelaşi eti- 
mon grecesc: krinein, „a judeca“. 
În absenţa crizei, exigenţele ar fi 
mult mai mari pe toate planurile, 
iar insul ar trebui să se defineas- 
că prin pozitivitate constructivă. 
Lumea noastră - comparabilă, 
tipologic, cu vechiul „alexandri- 
nism“ — este însă, în mod tot mai 
evident, o lume de „critici“, iar nu 
una de „creatori ; şi pînă la urmă 
nici nu-ți mai poţi da seama prea 
lesne dacă această sterilitate gălă- 
gioasă constituie cauza sau efectul 
crizei despre care vorbim... 

„Criza“ este, de altfel, o noţiu- 
ne anevoie de definit. S-ar putea 
vorbi chiar de o criză permanentă 
a omenirii „căzute în istorie“ [1]. 


44 


A AUTORITĂȚII 


Istoria ne apare ea însăşi ca o cri- 
ză a Creaţiei, ce se îndreaptă, cu 
succesive convulsiuni, spre marea 
judecată (krisis) de apoi [2]. Pe 
de altă parte, fiecare epocă, de 
cînd lumea, s-a simţit oarecum 
„în criză“ prin raportare la epo- 
cile anterioare; prezentul a avut 
întotdeauna un fel de „sentiment 
epigonic“, trecutul închizînd în 
sine „vîrsta de aur“ sau „paradisul 
pierdut“ (ca unul ce va fi fost „mai 
aproape de zei“, zicea Platon). 

În fine, ca să venim la criza 
pe care o invocăm astăzi în mod 
curent, ea nu pare să fie decît ulti- 
ma fază a ceea ce am putea numi 
„criza modernităţii“, avîndu-şi 
rădăcinile spirituale în umanis- 
mul prost al Renaşterii, iar rădă- 
cinile politice în ideologia revo- 
luţionară de sorginte masonică. 
Toate temeiurile lumii fuseseră 
răsturnate în numele unui „pro- 
gres“ iluzoriu, pe care „stupidul 
secol al XIX-lea“ (Leon Daudet) 
l-a supralicitat pînă la caricatură 
(filonul iluminist, strict poziti- 
vist, biruind, în cele din urmă, 
filonul romantic, confuz metafi- 
zicizant). Cînd spiritul s-a sesizat, 
răul se cronicizase deja: deriva lu- 
mii n-a mai putut fi controlată. 
Topos-ul crizei a obsedat secolul 
XX încă de la începuturile lui (O. 
Spengler - Der Untergang des 
Abendlandes, N. Berdiaev - Le 
nouveau Moyen Age, R. Guenon 
— La crise du monde moderne, ]. 
Evola, Rivolta contro il mondo 
moderno etc.), iar noi l-am în- 
cheiat în aceeaşi notă — poate mai 





puțin tragică în expresie, dar mult 
mai tragică în fond. Cuvintele 
s-au tocit, prăbuşirea continuă... 
Ţinînd seama de toate acestea, 
s-ar putea spune că nu existenţa 
sau inexistenţa stării de criză de- 
osebeşte o epocă de alta, ci gra- 
dele acestei stări, cu elementele 
concrete în care se exprimă. 





Criza actuală este cu atît mai 
profundă și mai primejdioasă cu 
cît pare să se fi banalizat în con- 
ştiinţa noastră curentă. Vorbim 
despre criză, dar nu mai avem 
adevăratul sentiment al gravită- 
ţii situaţiei în care ne aflăm. lar 


ROST 103 


adesea îi ignorăm cauzele adînci 
şi bîjbiim năuci pe la superficiile 
ei. Fără a ne da seama, crezînd 
că ne luptăm cu criza (... nu mai 
merge, monșer, mă-nțelegi...), nu 
facem decît să o hrănim, aseme- 
nea bolnavului care, necunos- 
cîndu-şi natura bolii şi tratînd-o 
anapoda, este candidat şi compli- 
ce la propria moarte. 

Lumea de astăzi nu pare să 
conştientizeze cu adevărat decît 
aspectele derivate şi exterioare ale 
crizei în care bălteşte. Se vorbeşte 
mult prea des de „criză politică“, 
de „criză economică“, de „criză 
socială“, dar numai în cercuri 
„elitiste“ — dacă nu pur şi simplu 
marginale - de „criză spirituală“ 


sau de „criză morală . Cel mult se 
invocă o vagă „criză a culturii; 
dar cultura, aşa cum este înţelea- 
să astăzi, ni se înfăţişează ea însăşi 
despiritualizată şi dezeticizată; 
ipotetica rezolvare a „crizei cul- 
turii“ (presupunînd, prin absurd, 


ROST 103 





că ea s-ar putea salva pe cont pro- 
priu) nu ne-ar face, în aceste con- 
diţii, mai consistenţi decît sîntem. 
Cultura modernă - ruptă de cult 
şi devenită surogat profan al spi- 
ritualităţii autentice - poate fi, în 
perversiunea ei autonomă, chiar 
mai dăunătoare omului decît 
„starea de natură“ [3]. 

Adevărata criză de fond e cea 
moral-spirituală: nu cea a în-făp- 
tuirilor omului, ci cea a omului 
însuși. Purtăm un viciu endemic 
în cele mai dinlăuntru ale noas- 
tre; din acest miez bolnav se dez- 
voltă, ca o cangrenă, tot răul ce 
ne înconjoară. Zadarnic ne lup- 
tăm numai cu lumea; „lupta cea 
bună“, în sens paulinic, se dă în 


d 





sufletul şi-n carnea noastră. Ar fi, 
mai presus de toate, vremea „ar- 
maghedonului“ lăuntric. 
Problema omului nu mai este 
astăzi aceea dea fi într-un fel sau 
altul, ci aceea de a fi sau a nu fi 
pur şi simplu (hamletianul to be 


RADIOGRAFII INCOMODE 


or not to be este, într-un fel, cer- 
tificatul de botez al modernită- 
ţii). Nu „plăcerea, „cunoaşterea“ 
sau „creaţia“ trebuie să ne preo- 
cupe prioritar, ci MÎNTUIREA, 
al cărei centru este Dumnezeu, 
cu „chipul“ şi „asemănarea“ lui 
în făptura omenească. Criza mo- 
dernă este totuna cu dez-dumne- 
zeirea lumii [4]; ieşirea din criză 
nu poate să însemne, în conse- 
cinţă, decît opțiunea moral-spi- 
rituală pentru pariul existenţial 
al re-în-dumnezeirii, în toate în- 
țelesurile şi cu toate consecințele 
ei. „Căutaţi mai întîi împărăţia 
lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi 
toate celelalte se vor adăuga vouă“ 
(Matei 6, 33; Luca 12, 31). 

Să nu uităm însă că „impă- 
răţia lui Dumnezeu“ începe 
înlăuntrul nostru (Luca 17, 21) 
şi că „lumina lumii“ nu-i decît 
stră-lumina Duhului - Care „se 
roagă în noi cu suspine negrăite“ 
(Romani 8, 26) [5]. 


DESPRE CRIZA 
AUTORITĂŢII 

Există în lumea modernă - şi 
mai ales în spaţiul euro-ameri- 
can — o vădită criză a autorităţii, 
ducînd la un întreg complex de 
manifestări anarhice, atît în plan 
spiritual, cît şi în plan politic. 
Autoritatea principială, de tip 
monarhico-eclesial, care ordona 
firesc societățile tradiționale, a 
fost înlocuită treptat, în ultimele 
trei veacuri (dar mai ales după 
triumful dizolvant al Revoluţiei 
franceze), fie cu lipsa de autori- 
tate (întruchipată politiceşte în 
statul democratic, iar spirituali- 
cește în libera cugetare), fie cu ex- 
cesul de autoritate (întruchipat 
politiceşte în statul totalitar, iar 
spiritualiceşte în dogmatismul 
ideologic). Lumea noastră se miş- 
că, arbitrar și steril, între aceste 
două fundături simetrice, care 
reacționează una împotriva N 


45 


REPERE 


celeilalte şi amîndouă, într-un 
neaşteptat consens, împotriva 
vechilor rînduieli. Raportîndu- 
ne strict la secolul XX, prima lui 
jumătate a stat sub predominanţa 
patologiei totalitare, iar a doua lui 
jumătate a stat sub predominanţa 
patologiei democratice. 

Mai uşor de suportat, non-au- 
toritarismul de tip democratic (în 
care se zbate şi societatea româ- 
nească de azi), deşi duce în mod 
evident la sporirea haosului so- 
cial şi moral, este considerat în- 
deobşte ca o stare dezirabilă, ba 
chiar ca un ideal politico-social. 
Cei mai critici dintre adepţii lui îl 
cataloghează, cel mult, ca pe „un 
rău necesar“. În ce priveşte hipe- 
rautoritarismul de tip totalitar 
(care a marcat tragic şi lumea ro- 
mânească a veacului trecut), mult 
mai greu de suportat (mai ales 
de către anumite categorii soci- 
ale „problematice“: intelectualii, 
minoritățile de toate categoriile, 
declasaţii, handicapaţii), el este 
considerat îndeobşte ca o stare 


[1] Timpul istoric este timpul devo- 
rator — rezultat al păcatului, dar şi con- 
diţie a miîntuirii. El marchează o stare 
(el2) (e) [ee i[et: Me [=fe [e Te F- 1: Păle F- Ie ceYi zelul: 
în raport cu „destinul“ etern al Creaţiei. 
Dacă „plata păcatului este moartea“, 
Firea primeşte totuşi chemarea la în- 
viere, prin Hristos. „Fiinţa - în înţelesul 
ei adevărat şi deplin: vere summe esse 
— ar trebui să se elibereze de timp sau 
măcar de durata în care se petrece 
omul păcătos. Tot ceea ce este inse- 
rat în timpul pe care îl trăim nu este, 
în sensul greu al cuvîntului...“, scria H. 
|. Marrou în a sa Theologie de l'histoire 
(cf. tr. rom.: Teologia istoriei, Institutul 
European, laşi, 1996, p. 46). Şi mai de- 
parte: „Eşecul, cel puţin relativ, este 
legea întregii istorii, loc al atîtor retra- 
geri şi unde chiar şi victoriile, scump 
plătite, rămîn părelnice şi precare. Să 
privim lucrurile în faţă: ca să nu fie 
ameninţată de sărbezime, legea creş- 
tină trebuie să se confrunte cu aceas- 
tă viziune sinistră, trebuie să simtă pe 
frunte aripa înfricoşătoare a disperării. 
Numai atunci se va manifesta fără con- 


46 


indezirabilă, supusă unei vehe- 
mente critici „diabolizante'. 
Ceea ce nu se bagă de seamă, 
sau este cu grijă eludat, mi se pare 
a fi faptul că, în spatele lustrului 
de „civilizaţie“ şi „bunăstare“ al 
democraţiei de tip occidental 


te —- avangardă a decadentei [6], 
face acuzaţii mai precise, pe baza 
unei largi - și pe alocuri incon- 
testabile - documentaţii). „Aleşii 
oamenilor i-au înlocuit pe unşii 
lui Dumnezeu, spre gloria unui 
sistem - democraţia -— care este 


LIPSA AUTORITĂŢII DE TIP 
TRADIȚIONAL DUCE ÎNTOTDEAUNA 

LA UN PSEUDO-AUTORITA RISM 
CONJUNCTURAL, FĂŢIŞ SAU CAMUFLAT, 
CARE SE MANIFESTĂ ÎN DIFERITE 
FORME DE TERORISM: POLITIC, 
SOCIAL, ECONOMIC, IDEOLOGIC. 


(parte real, parte strict propa- 
gandistic), se ascunde tot un soi 
de totalitarism, cu tentă mon- 
dialistă, coordonat de marea fi- 
nanță internaţională (incomodul 
Roger Garaudy, „euro-marxist“ 
vindecat doar pe jumătate, într-o 
carte relativ recentă, Statele Uni- 


fuzie şi transfer iluzoriu, înțelegînd că, 
prin aceste drame, suferinţe şi eşecuri 
aparente, planul divin al mîntuirii se 
realizează totuşi...“ (p.49). 

[2] În principiu, orice ordine nouă 
implică o dez-ordine prealabilă (des- 
tructurarea falimentară a ordinii 
vechi). Din perspectivă creştină, „cri- 
Za istoriei“ se rezolvă în eschatologie, 
ca triumf al „judecății“ divine asupra 
„judecăților“ omeneşti. 

[3] Prin Cultură, omul trebuie să 


V VA 


depăşească Natura, fără însă a o per- 


verti. „Bunul sălbatic“ e preferabil 
„rafinatului decadent“; primul e viu 
şi-şi păstrează virtualităţile (fiind ne- 
isprăvit, în sensul bun al „ispravei“), 
fel=Melj ae el] e [= 1 Ce [ei [=£: B=3t- fe [ela) [ei 
secătuit (fiind isprăvit, în sensul rău 
al „isprăvirii“). Sau, altfel spus, unei 
culturi a ne-firescului îi este prefe- 
rabil firescul ne-cultivat; „sălbaticul“ 
este, în aceste condiţii, mai aproape 
de Dumnezeu decit „rafinatul“. Pe 
asemenea temeiuri îşi putea îngădui 
tînărul Mircea Eliade să facă en pas- 
sant elogiul „analfabetismului“ (care 


la fel de intolerant cu opozanțţii 
pe cît fuseseră societăţile teo- 
centrice ale Evului Mediu în re- 
laţia cu ereziile“ [7]. 

Lipsa autorităţii de tip tradiţi- 
onal duce întotdeauna la un pseu- 
do-autoritarism conjunctural, pe 
alocuri fățiș, dar cel mai adesea 


este mai aproape - fără a se confun- 
da cu ea - de „fericirea“ evanghelică 
a „sărăciei cu duhul“). 

[4] Un Antoine de Saint-Exupery 
avea toată îndreptăţirea să fie obse- 
dat de ceea ce el numea, cu o formulă 
inspirată, „desfacerea nodului divin 
care leagă lucrurile“. 

[5] Să ne amintim, pe de altă parte, 
şi de avertismentul augustinian (Ser- 
mones, 179, 1): Verbi enim Dei inanis est 
forinsecus praedicator qui non est intus 
auditor („În deşert e cuvîntul predica- 
iCelV][V]e [c=AYfelgeT=ti cet: cele: Kel=Ct: Kel=Ia =. 
auzit mai întîi înlăuntrul său“). 

[6] Les Etats-Unis: avant-garde dela 
decadence, Paris, 1997. A se vedea pre- 
zentarea descriptivă, cu ample citate 
traduse în româneşte, făcută de d-l 
Demostene Andronescu în mai multe 
numere consecutive din revista sibi- 
ană Puncte cardinale (ianuarie-august 
1998, de fiecare dată pe p.2). 

[7] Teodor Baconsky, lacob şi în- 
gerul. 45 de ipostaze ale faptului reli- 
gios, Editura Anastasia, Bucureşti, 
1996, p. 156. 





ROST 103 


camuflat, care se manifestă în di- 
ferite forme de terorism: politic, 
social, economic, ideologic. Se 
instaurează, pe acest fond, un fel 
de „gîndire oficială“, cu preten- 
ţii de unicitate şi infailibilitate, 
în raport cu care funcționează... 
„delictul de opinie“ [8]! Cine îşi 
permite să gîndească altfel — şi 
mai ales să-și facă publice ideile 
— devine, după caz, „dușman al 
poporului/umanităţii , „extre- 
mist“, „reacţionar, „fundamen- 
talist“ etc. Stîngismul democratic 
mondialist (sans frontieres), cu 
exaltarea „noii ordini mondia- 
le“, „comunitarismului “ anti-na- 
țional și supra-statal, „dreptului 
minorităţilor, „laicismului“ cul- 
tural (un fel de „ateism științific“ 
cosmetizat), „multiculturalismu- 
lui“, „politicii corecte“ ş.a.m.d., 
reprezintă astăzi forma curentă 
a gîndirii oficiale unice, în sluj- 
ba căreia funcţionează o uriașă 
armată de „politruci, formaţi 
fie prin mimetism (sub o anume 
presiune mediatică), fie chiar în 


[8] Acelaşi Roger Garaudy scria 
în fruntea cărţii sale Les mythes fon- 
dateurs de la politique israelienne 
- 1996 (tr. rom.: Miturile fondatoare 
ale politicii israeliene - 1997), în jurul 
căreia s-a făcut un enorm scandal: 
„După ce, mai bine de jumătate de 
veac, mi-am publicat lucrările la cei 
mai mari editori francezi, astăzi mă 
văd obligat să editez în samizdat 
E [el=t: Rit: IX-a) (el [ele |[=3- i ceyAl-Iilelalki=> 
deoarece, din 1982, am violat un tabu: 
critica politicii israeliene, apărate de 
scelerata lege Gayssot-Fabius din 13 
iulie 1990, care reintroduce în Franţa 
delictul de opinie, ca pe vremea Ce- 
lui de-al Doilea Imperiu, înlocuind 
printr-o lege represivă lipsa de argu- 
mente. Din această cauză, librarii care 
înţeleg să continue să-şi facă meseria, 
trebuie să trimită comenzile la Librai- 
rie du Savoir, Librăria Română de la 
2 [i pet: 1-3: IE: [elel=fei: Lt: Ne [=Yoley4 1 (=y4= 
acest samizdat, aşa cum o făcea pe 
vremea lui Ceauşescu, cînd domnea 
- dar nu în Franţa! — gîndirea unică 
şi terorismul intelectual“. De notat 


ROST 103 





institute occidentale de politolo- 
gie standardizată (aşa cum deu- 
năzi se formau la Moscova sau la 
„Ştefan Gheorghiu”). 

Pînă la urmă, la o privire 
mai atentă, se poate constata cu 
stupoare că internaționalismul 
proletar şi comunismul de ieri 
ajung să se întîlnească în puncte 
esenţiale cu internaţionalismul 
democratic şi comunitarismul de 
azi, deosebirile rămînînd doar de 
suprafaţă (altă „limbă de lemn, 
altă strategie civică, altă hartă a 
„consumului“ etc.); oricît de in- 
comodă ar fi constatarea, avem 
de-a face, pînă la urmă, cu două 
forme echipolente de perversiu- 
ne a vieţii istorice, avînd rădăcini 
comune în mentalitatea anti- 
tradiționalistă şi fiind marcate de 
aceeaşi criză modernă a autori- 
tății, generatoare de monstruozi- 
tăți şi perversități conjuncturale, 
care au ruinat civilizația Europei 
creştine şi, prin extensie, statu- 
ra sufletească a omului modern 
[9]. E un cerc vicios de proporţii 


că, printr-o „Ordonanţă de urgenţă“ 
(31/2002), guvernul Năstase, la soli- 
citări exprese din exterior, a încercat 
să reinstaureze „delictul de opinie“ şi 
la meridian românesc. 

[9] Rămiîne esenţială în această 
privinţă cartea d-lui Horia-Roman Pa- 
tapievici, Omul recent. O critică a mo- 
dernității din perspectiva întrebării „Ce 
se pierde atunci cînd ceva se ciştigă?", 
Editura Humanitas, Bucureşti, 2001. 
Reamintesc aici definiţia „omului re- 
cent“, aşa cum apare ea în cuvintul 
înainte şi, parţial, pe coperta finală a 
(ef: 1 i | PRE e E: Ia 1-18] eI=Xet: 1-3 elicele [V[el=: 
într-un ritm industrial modernitatea 
[...] nu sînt cu adevărat nici noi, nici 
înnoiți: sînt, asemeni conservelor cu 
dată de expirare pe etichetă, doar re- 
cenți... Omul recent este omul care, 
oricît timp ar trece peste el şi oricită 
vreme l-ar şlefui, tot rudimentar ră- 
mine. Pentru că acest tip uman nu se 
mai poate sprijini pe existenţa vreu- 
nui suflet, nici al lui şi nici al lumii, el 
nu mai are resursele de a întemeia 
tradiţii şi nici măcar datini. [...] Omul 


:99o)j(elei: ii Binielelvfeio): 


globalizante, pe care nu-l putem 
rupe decît conștientizîndu-l... 

Îndărătul tuturor acestor fapte 
dizolvante se află, în ultimă ana- 
liză, o profundă criză religioasă. 
Omul şi-a pierdut reperele absolu- 
te, care-i consfințeau existenţa; s-a 
desfăcut „nodul divin care lega 
lucrurile. Împotriva ordinii divine 
a lumii, autoritare şi ierarhice prin 
natura ei, care se întemeia, creş- 
tineşte vorbind, pe comunitatea 
credinței şi pe marea poruncă a 
iubirii [10], omul modern a insta- 
urat o pseudo-ordine omenească, 
iconoclastă şi arbitrară, altoită pe 
idealisme sentimentale şi pe ideo- 
logii demagogice, fără memorie şi 
fără transcendenţă. 

Cînd Dumnezeu este alungat 
din cetate, principiul însuşi al 
autorităţii se surpă sau se per- 
verteşte. „Pentru că roada lumi- 
nii e în orice bunătate, dreptate 
şi adevăr ; cînd însă Lumina 
lipseşte, nu rămîn decît „faptele 
cele fără de roadă ale întuneri- 
cului (Efeseni 5, 9-11). i 


recent este omul care, dorind să se 
sature de toate fenomenele acestei 
lumi - stăpînindu-le, posedîndu-le, 
schimbîndu-le după plac şi pătrun- 
Zindu-se de toată materialitatea lor 
- s-a trezit într-o bună zi că nu mai 
este decit un epifenomen al curgerii, 
scurgerii şi prelingerii lor“. 

[10] Desigur, credința şi iubirea, ca 
'elajaTeij elle [=Xelce |[a[s3tefei ELE Pta it lelV 
se relativităţii omeneşti, istoria nefiind 
domeniul perfecțiunii. De altfel, s-a 
spus cu dreptate despre Stat că nu-i 
chemat să transforme lumea în rai, dar 
(ef: Keo elof:=Xizaje)[=1e | [e 3: Xe [=3V4 a: RE: [e N AYAR 
Soloviov). Despre pervertirea moder- 
nă a noţiunii de „iubire“, cf. între multe 
altele, Monica Papazu, „Ispitele «iubi- 
rii»“ (în Puncte cardinale, anul VIII, nr. 
10/94, oct. 1998, p. 1), avind, în loc de 
concluzie, un citat din G. K. Chester- 
ton: „Lumea modernă nu este rea. În 
anumite privinţe, este chiar mult prea 
bună. Ea e plină de virtuţi... care şi-au 
ieşit din fire şi pustiesc pămîntul... Lu- 
mea modernă e plină de vechile virtuţi 
creştine care au luat-o razna“. 





47 


REPERE 


AUIORIIAIEA 





PAUL SLAYER GRIGORIU 
paul.grigoriu Qrostonline.org 








Scrisul se bucura odinioară de 
o autoritate atît de mare, încît 
tindea să devină idol, atît din ca- 
uză că cei mulţi nu aveau acces la 
el, ceea ce îl transforma în mister 
inițiatic, cît şi pentru că omul, 
din ce în ce mai cufundat în vîr- 
tejul istoriei, îşi pierdea pe zi ce 
trece capacitatea de a vedea în 
natură şi Scriptură ferestre către 
Dumnezeu. De la Sfintul Apostol 
Pavel am aflat că „litera ucide, iar 
duhul face viu“. Cu toate acestea, 
doar aparent paradoxal, el este 
cel mai prolific scriitor al Noului 
Testament, iar urmașii lui spiri- 
tuali - Sfîntul loan Gură de Aur 
între cei mai însemnați - au lăsat 
nenumărate tomuri în urma lor. 
De aici înțelegem că nu „litera“ 
în sine ucide, ci modul idolatru 
în care ajungem uneori să ne 
raportăm la cele scrise. Cuvin- 
tele Apostolului Neamurilor nu 
vestesc apusul literei scrise, ci 
redefinirea lecturii. Nu aspec- 
tele formale, literale prevalează, 
ci duhul în care citim: ce reuşim 
să vedem prin cuvîntul scris, dar 
dincolo de el. 

Ca o paranteză trebuie spus 
că o lectură spiritualizată — sau, 


48 


CUVINTULUI 


SCRIS 


dacă vreţi, înduhovnicită - se 
referă atît la duhul celui ce scrie, 
cît şi la cel al cititorului. Părintele 
Savatie Baştovoi spunea că pentru 
un cititor creştin cu discernământ, 
chiar cea mai anticreştină scriere 
poate deveni instrument de mîn- 
tuire. Pe de altă parte, Duhul su- 
flă unde vrea, iar acolo unde este 
frumosul, chiar și greșit direcţio- 
nat, poate să se ascundă şi urma 
lui Dumnezeu. În acest sens, un 
creştin spunea, făcînd comparaţia 
între un scriitor de duzină şi Ga- 
briel Garcia Mârquez, că ultimul 
„huleşte, dar măcar scrie frumos“. 
Este aici o problemă legată de se- 
pararea produsă între adevăr, bine 
şi frumos, care ar merita un stu- 
diu mai atent, ce depăşeşte tema 
eseului de față. 

Cît timp scrisul şi cărţile au 
rămas privilegii, autoritatea lor a 
fost neştirbită. Adevărul, frumo- 
sul, erezia sau apostazia, virtutea 
şi rătăcirea au fost cuprinse în pa- 
gini care păstrau dezbaterea la un 
nivel ce atingea cele mai subtile 
planuri ale sufletului omenesc. O 
carte era izvorul unei munci jert- 
felnice. Copiştii o lăsau posterită- 
ţii după un lucru migălos, în care 
fiecare pagină era o operă de artă, 
împodobită cu miniaturi şi im- 
pregnată cu duh. Discernămîntul 
era condiţie sine qua non a unei 


lecturi folositoare, în condiţiile în 
care în mănăstiri se copiau şi se 
păstrau şi cărţi despre care înşişi 
întîistătătorii creştinilor spuneau 
că amestecă lumini şi umbre. 

Mă refer aici la o perspectivă 
creştină pentru că aceasta a mar- 
cat, în continuarea şi desăvirşirea 
unor concepţii mai vechi, modul 
de percepţie a scrisului în spaţiul 
european, cel puţin pînă într-un 
anumit moment al istoriei. În pe- 
rioada afirmării unui umanism 
din ce în ce mai „autonomi, cu 
o primă culminaţie în Renaşte- 
re, autoritatea cuvîntului scris 
se păstrează. Chiar cînd acesta 
nu mai este supus unui filtru 
transcendent, exaltarea raţiunii 
umane, a cărei manifestare este, 
face din cuvîntul scris una dintre 
cele mai respectabile forme ale 
culturii şi civilizaţiei noi. Cărtu- 
rarul este stîlp al societăţii, iar în 
anumite contexte ideatice devine 
chiar idealul umanului. 

Toate cele spuse pînă aici nu 
reprezintă decit părţi infime ale 
unei istorii în desfăşurare, însă 
sînt, cred, suficiente pentru a sus- 
ţine punctul de vedere al autori- 
tății cuvîntului scris, fie el per- 
ceput în duh sau în literă. Se ex- 
plică astfel și de ce alfabetizarea 
unor părți importante ale po- 
pulației este peste tot socotită o 


ROST 103 


o CS 


Nu-mi propun să fac aici o istorie a scrisului. Studiul acesteia, cu toate detaliile 
ei fascinante, ne-ar purta prin evoluţii de grafie şi de percepţie, însă nu ar tăia 
nodul gordian apărut în vremurile din urmă. Scrisul s-a devalorizat. Dacă pînă 
acum mai puţin de jumătate de veac era încă o axiomă, cu toate interpretările 
şi tendinţele de a o relativiza, Verba volant, scripta manent a devenit un alt 
proverb fără sens al vremurilor apuse. La noi se spune: „Ai carte, ai parte“, şi 
chiar dacă sensul iniţial al proverbului nu era legat de învăţătură, așa cum ni se 
spunea prin clasele primare, se referea, totuși, la cuvîntul scris. „Partea“ celor 
de astăzi pare să se îndepărteze însă tot mai mult de cărți (privite, în cel mai 
bun caz, ca obiecte decorative sau piese de muzeu). 


importantă victorie a progresu- 
lui, a rațiunii umane împotriva 
întunericului neştiinţei. Din pri- 
vilegiu, cartea ajunge accesibilă 
celor mulți - lucru inaugurat în 
Apus atît de traducerile Scriptu- 
rii, începînd cu cea a lui Martin 
Luther, cît şi de accentul pus pe 
cuvîntul scris, prin deviza „sola 
Scriptura“ — şi cale către o lume 
mai bună. Încetul cu încetul, ci- 
titul se „democratizează“. 

Dar relativismul vremurilor 
moderne aduce cu sine şi cum- 
plite confruntări ideologice, lup- 
te pentru putere, între ale căror 
efecte colaterale se iveşte şi un 
scris slugarnic, determinat din 
ce în ce mai mult de rațiuni pur 
materiale. Nu trebuie să ne iluzi- 
onăm: şi în trecut se scria din in- 
teres. Însă tocmai ţinînd cont de 
dificultatea scrisului şi a lecturii, 
acestea erau practicate de oameni 
cu o anumită ţinută intelectuală, 
care nu sacrificau aproape nicio- 
dată pînă la capăt conţinutul de 
dragul interesului. 

Facem un salt în vremurile 
noastre şi observăm că o bună 
parte din autoritatea scrisului se 
pierde prin prostituarea acestuia, 
din vina chiar a celor care deţin 
un privilegiu obținut pe merit, dar 
sînt dispuşi să renunţe la el pentru 
beneficii mult mai mundane. Y 





ROST 103 49) 


REPERE 


În contextul românesc, faptul că 
Mitrea Cocor poartă semnătura 
lui Sadoveanu - indiferent dacă a 
fost scris de el sau, existînd zvo- 
nuri că doar l-ar fi semnat — sau 
Drum Jără pulbere pe a lui Petru 
Dumitriu este o lovitură dată au- 
torității cărții. Deodată aceasta 
se transformă în instrument de 
propagandă, iar esteticul e sacri- 
ficat la rîndul său. Am dat doar 
două exemple, probabil nu cele 
mai însemnate, pentru a ilustra 
un fenomen răspîndit peste tot, 
mai ales începînd cu secolul XX. 
Și totuşi lovitura de graţie a fost 
dată abia în anii noştri. 


zilelor noastre publică autobio- 
grafii. Zilnic apar în tiraje de zeci 
de mii de exemplare ziare în care 
agramatismele se îmbină cu pse- 
udo-ştiri, bîrfe obscene, scena- 
rii imunde. În România unii au 
ajuns în situaţia anecdotică de a fi 
scris mai mult decît au citit. Cînd 
eram elev în ciclul primar, deci 
cu mai puţin de treizeci de ani în 
urmă, o carte — orice carte! — era 
un eveniment. Dacă le săreai pe 
cele despre Ceaușescu, în aproa- 
pe toate găseai fie și un dram de 
înțelepciune. Astăzi au ajuns să 
publice „cugetări“ toate starletele 
de doi bani, fabricate de media, 


RELATIVISMUL VREMURILOR 
MODERNE ADUCE CU SINE ȘI UN 
SCRIS SLUGARNIC, DETERMINAT 
DIN CE ÎN CE MAI MULT DE RAȚIUNI 
PUR MATERIALE. O BUNĂ PARTE DIN 
AUTORITATEA SCRISULUI SE PIERDE 
PRIN PROSTITUAREA ACESTUIA. 


De la democratizarea lecturii 
s-a ajuns la democratizarea scri- 
sului. Tiparniţele au devenit din 
ce în ce mai accesibile, preţurile 
cărților au scăzut. Aproape ori- 
cine poate publica, există posibi- 
lităţi aproape nelimitate de a te 
face cunoscut prin scris. Este şi 
un aspect pozitiv în acest lucru? 
Am fi ipocriţi să spunem că nu. 
Eu însumi, negăsind alte posibi- 
lităţi de exprimare a opiniilor și 
(poate) a vanităţii mele, scriu pe 
un blog. Apar surse alternative 
de informare, care sparg un pic 
închisoarea opiniilor dominan- 
te, adesea manipulatoare, şi le 
oferă cititorilor posibilitatea de a 
privi lucrurile din alt unghi. Dar 
nemaifiind privilegiu, scrisul a 
intrat în inflaţie. 

La nici 30 de ani, starurile 


50 


impuse ca modele unei popu- 
laţii abrutizate de televiziune şi 
publicitate. Odinioară se discuta 
despre scriitori majori şi minori 
şi despre oportunitatea efor- 
turilor de a-i reedita pe cei din 
urmă, chiar dacă, din perspectiva 
istoriei literare, îşi aveau impor- 
tanţa lor. Astăzi apar în zeci de 
mii de exemplare cărţi scrise de 
Loredana Groza, Mihaela Rădu- 
lescu sau — în pregătire - Monica 
Gabor! Orice mizgălitor poate fi 
scriitor, orice maculatură se vrea 
carte. Mai trist, chiar instituţiile 
cu o anumită autoritate cultura- 
lă, datoare să aplice lucrurilor pe 
care le promovează un minim 
filtru intelectual, de nu şi moral, 
au intrat în jocul comerțului şi al 
non-valorii. Doar astfel se explică 
apariţia, acum cîţiva ani, a Vieţii 


sexuale a Catherinei M, o colecţie 
de scene pornografice cît se poate 
de explicite din viața Catherinei 
Millet, critic de artă francez, cu 
sprijinul autorităților române şi 
franceze, unite în acest efort de 
„luminare prin cultură“... 

Ne plîngem că nu se mai ci- 
teşte, dăm vina pe lipsa de edu- 
cație, pe răsturnarea valorilor. Şi 
avem dreptate. Ca pentru orice 
autoritate firească ce tinde să dis- 
pară, există însă şi cauze interne. 
Părinţii de azi sînt batjocoriţi, e 
nefiresc. Dar nici ei nu mai sînt 
precum cei de odinioară, nu mai 
au aceeaşi statură care să impună 
copiilor respect. Autoritățile sta- 
tului sînt dispreţuite, dar ele, la 
rîndul lor, nu mai slujesc cetăţea- 
nul, ci clicile, grupurile de intere- 
se. Nu se mai citeşte, dar nici nu 
se mai scrie cu răspunderea unui 
act spiritual. Lumea s-a întors de 
la duh la literă, iar litera e moartă 
şi astăzi simţim duhoarea putre- 
facţiei ei. Situaţia e tristă şi para- 
doxală. În România, azi mai mult 
decît oricînd, există posibilitatea, 
pentru fiecare om cu venit mediu, 
să-şi alcătuiască o bibliotecă. Dar 
între atîtea deşeuri, de unde să 
mai ştie el că, după cum spunea 
un partener de dialog al Cuvio- 
sului Paisie Aghioritul, se poate 
cumpăra şi „aur la preţ de hîrtie? 

Să nu privim, dar, paiul din 
ochiul altuia. Dacă mai credem 
în puterea lecturii şi a scrisului, 
să chemăm din nou Duhul asu- 
pra celor pe care le citim și pe 
care le scriem. Dacă e necesar 
mai mult decît oricînd discernă- 
mîntul, să facem din el criteriu al 
propriilor noastre acțiuni. Avem 
nevoie de o primenire interioară 
care să ne trezească din „beţia de 
cuvinte. Se cere un fel de asceză 
a lecturii şi a scrisului, care să ne 
ducă la înţelegerea că dincolo de 
cuvinte, la început şi la sfîrşit, 
este Cuvîntul. 2 


ROST 103 


AUIORIIATEA 


L_IMPASURI BISERICEȘTI BISERICEȘTI 





DUHOVNICEASCĂ 
ÎNTRE PAPISM 
ŞI SECTARISM 


Se vorbește mult despre pericolul pe care 

îl reprezintă pentru Biserică apropierile 
instituționale de confesiunile heterodoxe 

ale creştinismului - în speţă catolicismul 

și protestantismul (cu diversele sale 
ramificații). Pericolul compromisului 
dogmatic realizat pe linie ecumenistă este, 
cu siguranţă, real. Dar la fel de real este 

un alt pericol, despre care se vorbește mai 
puțin, pentru că lucrează mai subtil: anume, 
în condiţiile în care, în ciuda diverselor 
acorduri mai mult sau mai puţin valide, 
BOR are în continuare integritate dogmatică 
și eclezială deplină, există o răspindire 

tot mai pregnantă a mentalităților de tip 
catolic şi protestant în gîndirea şi practica 
membrilor acesteia, de la vlădică la opincă. 


ROST 103 


VLAD DIACONU 





În mod concret, mentalitatea 
de tip catolic se regăsește aco- 
lo unde patriarhul/episcopul/ 
preotul duhovnic este înzestrat 
cu prerogativele infailibilității 
papale, devenind un fel de fac- 
totum al Bisericii; acolo unde 
dimensiunea canonică a Biseri- 
cii devine mai degrabă structură 
juridică, statutară, aplicată după 
considerente conjuncturale; aco- 
lo unde predomină acţiunile gîn- 
dite la scară mare, impresionante 
la vedere, dar goale de conţinut 
(cum ar fi ridicarea unei catedra- 
le imense sau întreţinerea unor 
instituții media de largă acope- 
rire, dar cu minim impact); şi, în 
sfîrşit, acolo unde vocaţia măr- 
turisitoare față de lume devine 
discurs politic de lemn, retorică 
goală, întortocheată teologie de 
şcoală nouă. 

Mentalitatea de tip pro- 
testant vine ca o reacţie la * 


N 


51 


REPERE 


această transformare a Bisericii 
într-o institutie constringătoa- 
re, ce ratează să se racordeze 
la mizele reale ale mîntuirii în 
acest veac, derivînd însă într-un 
curent care a dezvoltat o alergie 
aproape psihotică față de ierar- 
hie, care se consideră „aleasă“, 
purtătoare a unei „harisme" 
speciale și deja „mîntuită prin 
simplul fapt de a repeta mantra 
discursului contestatar. 
Aparent paradoxal, aceste 
curente au multe lucruri în co- 
mun: se raportează la dogme şi 
canoane într-un mod strict for- 
mal, literal, instrumentalizîn- 
du-se pentru a servi unor sco- 
puri ce nu au legătură cu binele 
Bisericii; se pretind infailibile, 
fie atunci cînd depozitarul atri- 
butului este însuşi patriarhul, 
fie atunci cînd acesta este un 
simplu lider de opinie; au certe 
vocaţii de colectivităţi totali- 
tare, în care este admisă doar 
obedienţa fără rest față de lider, 
atacarea pînă la linşaj a „dizi- 
denţilor“, sufocarea oricărei 
abordări raţionale, patristice, 
duhovniceşti a problemelor. 
Dar... nimic nou sub soare. 
Aceleaşi fenomene se manifes- 
tau strident, spre exemplu, şi în 
perioada interbelică. Pe atunci, 
Mircea Vulcănescu identifica 
mentalitatea catolică în tendin- 
ţa ierarhiei de a exclude mirenii, 
poporul, de la responsabilitatea 
păstrării tradiţiei și unităţii dog- 
matice, precum şi în transfor- 
marea progresivă a Bisericii din 
comunitate de taină, ce trăieşte 
în tinda eshatologică a celeilal- 
te lumi, în instituţie organizată 
juridic și adaptată veacului și 
impărăţiei de aici. Practic, o 
„identificare antihristică a îm- 
părăției lui Dumnezeu cu cea a 
Mamonei “, care subminează în- 
săşi „unitatea duhovnicească a 
soborului“ (Mircea Vulcănescu, 


92) 


Bunul Dumnezeu cotidian. Stu- 
dii despre religie, Ed. Humani- 
tas, Buc., 2004, p. 351). Biserica 
ajungea în pericol, astfel, să de- 
vină „o unealtă în slujba intere- 
selor statului burghez“. 

Faţă de această stare de fapt, 
reacţiile extreme nu au întîrzi- 
at să apară. O aflăm din revista 
Predania, aflată sub influenţa 


siguranța personală a mîntuirii 
(ca în cel mai pur protestantism), 
un exclusivism care evoluează, 
în chip firesc, spre agresiune, 
calomnie şi cinism, înlăturînd 
şi desfigurînd însăşi funcțiunea 
esenţială a comunităţii creştine 
(comunitate de dragoste), și se- 
paratism“ (Pr. Grigore Cristes- 
cu, „Oşti, frăţii şi alte noutăţi 


ASISTĂM ASTĂZI LA O VIZIBILĂ 
TENDINŢĂ DE TRANSFORMARE A 
INSTITUŢIEI PATRIARHALE ÎNTR-O 
INSTITUŢIE DE TIP PAPAL, SINODUL 
OCUPÎND UN LOC SECUNDAR, DACĂ 
NU CHIAR UNUL PUR SIMBOLIC. 


profesorului Nae Ionescu, într- 
un articol despre diversele miş- 
cări de revival ortodox apărute 
peste noapte, „«frăţii» şi «oști» 
care s-au înrolat, cu entuziasm, 
sub steagul «marilor duhov- 
nici». Rezultatul: o evlavie sub 
presiunea panicei eshatologice 
(ca in adventism şi alte secte), un 
orgoliu ireductibil, întemeiat pe 


——l 0 


misionare“, în Predania, an |, 
nr. 4, 1 aprilie 1937). 

Cum se manifestă aceste cu- 
rente astăzi? 

Asistăm la o vizibilă tendin- 
ță de transformare a instituţiei 
patriarhale într-o instituţie de 
tip papal, nu doar la noi, ci şi 
aiurea. În cazul nostru, de pil- 
(la se merge din ce im ce mal 





ROST 103 


accentuat către formalizarea 
dominaţiei pe care P. F. Daniel 
o exercită oricum asupra Sino- 
dului. Statutul BOR a fost mo- 
dificat — într-un mod, evident, 
lipsit de orice transparenţă - la 
începutul acestui an, fiind adă- 
ugate o serie de articole care 
întăresc autoritatea patriar- 
hală. Astfel, patriarhul poate 
răsturna o decizie a Sinodului 
(art. 26, lit. c) şi poate dizolva 
adunările eparhiale (art. 26, lit. 
u) ale episcopiilor (e adevărat că 
la cererea chiriarhului locului). 
De asemenea, devine principa- 
lul actor al Bisericii în relaţiile 
inter-ortodoxe şi inter-creștine, 
Sinodul ocupînd în mod vizibil 
un loc secundar, dacă nu chiar 
simbolic. Şi, ca şi cum nu era 
de ajuns puterea instituţională 
conferită de Statut, în vara aces- 
tui an, la propunerea adminis- 
trației patriarhale, a fost votată 
o nouă regulă constringătoare, 
conform căreia nici un episcop 
nu mai are dreptul de a invita 
întiistătători de Biserici orto- 
doxe sau „conducători de bi- 
serici eterodoxe şi organisme 
intercreştine şi interreligioase 
internaţionale“. Acest drept va 
reveni de-acum, în mod exclu- 
siv, patriarhului. Chiar şi pentru 
invitarea unor episcopi străini 
este nevoie de aprobarea patri- 
arhului, după ce este informat, 
în prealabil, în detaliu asupra 
programului vizitei (cf. Hotă- 
rîrea nr. 3200/23 iunie 2011). 
Monopolul de reprezentare 
şi decizie se extinde şi în do- 
meniul mediatic, unde înfiin- 
țarea de noi instituţii media 
de către episcopi trebuie să fie 
„temeinic motivată“ şi aprobată 
de Sinod (art. 168, alin. 2, noul 
statut), pentru a se evita, astfel, 
o concurenţă locală făcută de 
episcopi trusturilor patriarha- 
le Basilica/Trinitas TV/Ziarul 


ROST 103 


Lumina. Despre presa orto- 
doxă laică, ce să mai spunem? 
Doar se ştie că nici una dintre 
revistele mirenilor nu are loc 
în pangarele bisericilor care se 
află sub autoritatea Patriarhiei. 
În schimb, această cizmă papală 
pusă pe grumazul preoţilor de 
rînd şi al mirenilor este toată 
numai miere şi lapte cînd intră 


L_IMPASURI BISERICEȘTI BISERICEȘTI 


drastice sau chiar capitale. Aşa 
se ajunge la situaţia în care, or- 
todocşi fiind, să vedem autori- 
tatea episcopală transformată, 
în unele cazuri, în tiranie și 
ascultarea folosită ca principiu 
de disciplinare şi control. 

În contra-partidă, s-au dez- 
voltat o serie de curente vehe- 
ment anti-clericale, sub autori- 


ESTE ATACAT DUHUL AUTORITĂȚII 
DUHOVNICEŞTI ŞI ABUZÎNDU-SE 

DE AUTORITATEA HARISMATICĂ 

A UNOR MARI DUHOVNICI, 
TRANSFORMAŢI ÎN INSTANŢE 
UNIVERSALE DE TIP INCHIZITORIAL. 


în contact cu puterea lumeas- 
că. Amabilităţile intense dintre 
conducerea Bisericii şi actuala 
putere contrastează puternic cu 
protestele tot mai vehemente 
ale Bisericii Greciei față de gu- 
vernul ce aplică, acolo, aceeaşi 
austeritate a FMI şi UE ca la noi 
(doar că la noi situaţia e şi mai 
dramatică în termeni sociali). 
Dar ce anume stă în spatele 
acestor strategii? Scaunul epi- 
scopal, fie el şi patriarhal, este 
o autoritate duhovnicească ce 
are în exerciţiul său, ca arhe- 
tip, icoana Păstorului cel Blînd. 
Transformarea ei într-o institu- 
ţie a fricii şi a intimidării în- 
seamnă subminarea autorităţii 
duhovniceşti, o subminare care 
are ca efect înstrăinărea popo- 
rului de Biserică sau, în cel mai 
bun caz, formalizarea credinţei. 
Un lucru esenţial care ţine de 
autoritatea duhovnicească este 
principiul ascultării, de care se 
abuzează atît de mult în zilele 
noastre, transformîndu-se într- 
un fel de principiu disciplinar- 
militar care, dacă nu e urmat 
orbeşte, antrenează sancţiuni 


tatea la fel de „infailibilă“ a unor 
lideri de opinie care speculează 
problemele Bisericii şi ale vre- 
mii pentru a întreține același 
gen de duh îmbicsit, rigid, în- 
tunecat care se regăseşte şi pe 
culoarele administraţiei patri- 
arhale. Curente maximaliste în 
pretenţii şi discurs care nu ezită 
să dea de pămînt cu ierarhii, re- 
nunţîind la o minimă cuviinţă, 
ținta acestor campanii fiind, 
culmea (sau... de aşteptat?), acei 
ierarhi care chiar gîndesc şi se 
comportă ca autentici vlădici ai 
Bisericii! 

Dar ele atacă duhul autori- 
tăţii duhovnicești şi altfel: abu- 
zînd de autoritatea harismatică 
a marilor duhovnici, transfor- 
maţi în instanţe universale de 
tip inchizitorial. 

Cel mai tragic deznodămînt 
al acestei stări de fapt este criza 
autorităţii duhovniceşti auten- 
tice. Întruchipată mai ales în fi- 
gura episcopului şi a părintelui 
duhovnicesc, autoritatea este tot 
mai mult folosită într-o direcţie 
care, în duh, este orice, numai 
ortodoxă nu. sI 


53 


REPERE 


LA CURIEA 





VOLEVOZILOR 


CEREŞTI 


Pe 8 noiembrie, lumea ortodoxă ţine praznicul 
Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavriil, pe care 
creștinătatea occidentală îi sărbătoreşte pe 

29 septembrie. De fapt, praznicul ortodox, 
deşi acordă cuvenita întîietate celor doi 
„Arhistrategi“, are în vedere întreg soborul 


RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 








OBÎRȘIA DUHURILOR 
SLUJITOARE 

După tradiția dogmatică a Bise- 
ricii, Dumnezeu a creat mai întîi 
lumea nevăzută, de natură spiri- 
tuală, iar numai după aceea şi lu- 
mea văzută, de natură materială. 
Domnul îi spune lui lov: „Ştii tu 
cine a hotărît măsurile pămîntu- 
lui [...] sau cine a pus piatra lui cea 
din capul unghiului, atunci cînd 
stelele dimineţii cîntau laolaltă 
şi toţi îngerii Mă sărbătoreau?“ 
(Iov 38, 5-7). În ce-l priveşte pe 
om, el a fost creat cel din urmă, 
ca o sinteză şi ca o încununare a 
întregii creaţii divine, legat prin 
duh de cele nevăzute, iar prin 
trup de cele văzute, primind ast- 
fel cea mai complexă existență 
şi cea mai înaltă chemare (chiar 
mai presus de îngeri, după cum 
ne învaţă Părinţii, de vreme ce nu 
oamenii slujesc îngerilor, ci înge- 
rii slujesc oamenilor, şi de vreme 
ce Fiul lui Dumnezeu S-a făcut 
om şi nu înger). E adevărat că 
firea noastră dintii s-a pervertit 
prin păcat[1], dar Hristos a venit 
tocmai ca s-o răscumpere şi s-o 
restaureze, nu însă fără concur- 
sul liber al omului - con-lucrător 


54 





„Puterilor cerești celor fără de trup“, adică 

al lumii îngerilor. Cinstirea arhanghelilor în 
calendarul bisericesc datează din secolul V. 

În limba noastră veche, Sfinţii Arhangheli erau 
numiți cu precădere Sfinţii Voievozi. Să ne 
reamintim mai îndeaproape cine sînt aceştia, 


care este locul lor în lumea îngerilor și în ce 
raporturi se află ei cu Dumnezeu și cu oamenii. 


al propriei mîntuiri, cu harul şi 
cu îngerii călăuzitori. Pînă să ne 
atingem plinătatea întru Hris- 
tos, îngerii ne sînt, în „interval“, 
modele spirituale, spre a căror 
puritate tindem în lupta cu ispi- 
tele de tot felul[2]. Iar despre cei 
îmbunătăţiți se spune, la modul 
analogic, că și-au agonisit loruşi 
„stare îngerească“. Pe Sf. Ioan 
Botezătorul, bunăoară, tradiţia 
îl numeşte „Îngerul Pustiei-. 
Cartea Facerii nu oferă de- 
talii asupra creației lumii nevă- 


zute. Totuşi, zic Părinţii, se face 
pomenire despre ea în chiar pri- 
mul verset: „La început a făcut 
Dumnezeu cerul şi pămîntul“, 
prin „cer“ înţelegîndu-se aici lu- 
mea spirituală, iar prin „pămînt“ 
lumea materială. Nu poate fi vor- 
ba în acest verset de cerul văzut, 
creat abia în ziua a doua (vezi 
Facerea 1, 6-8), ci de cerul nevă- 
zut, locuit de îngeri. Referinţe la 
aceştia găsim însă în alte locuri 
scripturistice, chiar dacă învăţă- 
tura despre ei nu apare în Biblie 


ROST 103 


nicăieri sistematizată. La Neemia, 
de pildă, citim: „Numai Iu eşti 
Domn şi numai Iu ai făcut ceru- 
rile, cerurile cerurilor şi toată oş- 
tirea lor. [...] Tu dai viaţă la toate 
şi Ţie [i se închină oștirea ceru- 
rilor“ (9, 6). lar Sf. Apostol Pavel 
zice: „Pentru că în Acesta au fost 
făcute toate, cele din ceruri şi cele 
de pe pămînt, cele văzute şi cele 
nevăzute, fie tronuri, fie domnii, 
fie căpetenii, fie stăpîniri |nume 
date diferitelor cete de îngeri — n. 
n.] (Coloseni 1, 16). 


IERARHIILE CEREȘTI 

Mulţi dintre Sfinţii Părinţi au vor- 
bit despre lumea îngerească, unii 
numai în treacăt, alţii mai în amă- 
nunt, dar tratatul creştin cel mai 
complet şi mai larg recunoscut 
pînă astăzi este Ierarhia cereas- 
că a Sfintului Dionisie [Pseudo-] 
Areopagitul (sec. V)[3], pe care 
Biserica își întemeiază cu precă- 
dere doctrina privitoare la Sfinţii 
Îngeri. Astfel, se vorbeşte de nouă 
cete îngerești, grupate în trei clase 
sau ranguri („îngeri fiind atît o 
denumire generică pentru fiinţe- 
le create ale lumii nevăzute, cît şi 
numele propriu uneia dintre cele 
nouă cete cereşti): I. 1) Serafimi, 
2) Heruvimi, 3) Scaune (sau Tro- 
nuri); II. 4) Domnii, 5) Puteri, 6) 
Stăpîniri; III. 7) Începătorii, 8) 
Arhangheli, 9) Îngeri[4]. Deo- 
sebirile dintre aceste cete rămîn 
tainice pentru noi, dar este certă 
dispunerea lor ierarhică, conform 
căreia Serafimii şi Heruvimii sînt 
cei mai apropiați de Dumnezeu, 
iar Arhanghelii şi Îngerii sînt cei 
mai apropiaţi de oameni. Aceas- 
tă dublă slujire — pe de o parte 
lui Dumnezeu, pe de altă parte 
oamenilor (dar tot la porunca lui 
Dumnezeu) — este caracteristica 
definitorie a duhurilor îngereşti: 
„Nu sînt oare toţi [ingerii] duhuri 
slujitoare?“ (Evrei 1, 14). „Ei — 
zice Sf. loan Damaschin — păzesc 


ROST 103 


porţile pămîntului, sînt înainte- 
stătătorii neamurilor şi ai locuri- 
lor, după cum le-a fost lor dat de 
către Creator, călăuzindu-ne şi 
ajutîndu-ne în lucrurile noastre“ 
(Dogmatica, II, 3)[5]. De altfel, 
anghelos înseamnă în greceşte 
tocmai „sol“, „vestitor, „crainic, 
„trimis“. Îngerii sînt, cu alte cu- 
vinte, „miniştri“ şi „ambasadori“ 
ai Celui Preaînalt. 

Textele sfinte mărturisesc nu o 
dată numărul foarte mare al înge- 
rilor (s-ar putea zice: fără-de-nu- 
mărul lor): „Mii de mii îi slujeau 
şi miriade de miriade stăteau în- 
aintea lui [a Celui-Vechi-de-Zile]“ 
(Daniel 7, 10); „Şi am văzut şi am 
auzit glas de îngeri mulţi, de jur- 
împrejurul tronului şi al fiinţelor, 
iar numărul lor era zeci de mii de 


cc 


zeci de mii și mii de mii... (Apo- 








calipsa 5, 11). Sf. loan Gură de 
Aur vorbeşte de „popoare infini- 
te de puteri netrupeşti, ale căror 
mii nu le poate număra nimeni“ 
(Omilia VI la Evrei), iar Clement 
Alexandrinul ne încredinţează 
că „îngerii sînt în număr infinit” 
(Stromata, VII, 11), infinitatea 
însemnînd desigur aici, obser- 
va Părintele Stăniloae, „nu lipsa 
oricărei limite a numărului lor, 
ci neputința pentru oameni de a 
ajunge vreodată la capăt în numă- 
rarea acestora“ (Teologia dogma- 
tică ortodoxă, 1, E.L.B.M..B.O.R, 
Bucureşti, 1978, p. 424). 

Deşi sînt duhuri (pnevmata), 
fiinţe raţionale, imateriale şi ne- 
muritoare, trebuie totuşi bine 
precizat că îngerii, raportați la 
divinitate, ni se înfăţişează ca 
mărginiți, neposedînd nici Y 


55 


REPERE 


înțelepciunea, nici puterea, nici 
omniprezența lui Dumnezeu, iar 
condiţia lor de creaturi nemuri- 
toare (fără sfîrşit, dar cu un în- 
ceput, şi supuse schimbării) nu 
trebuie confundată cu veşnicia 
Creatorului (fără sfîrşit, dar şi 
fără început, şi mai presus de ori- 
ce schimbare). Nemurirea nu ţine 
de firea lor (numai Dumnezeu fi- 
ind veşnic prin însăşi natura Lui), 
ci o au prin har, ca şi lumina de 
care se bucură „în măsura vred- 
niciei şi rangului lor“ (Sf. loan 
Damaschin, trad. rom. cit., p. 54). 
La fel şi starea de sfinţenie: „Ei au 
din afară sfinţenia fiinţei lor, de 
la Duhul. [...] Ei se înclină greu 
spre rău, dar nu sînt neînclinați. 
Acum, însă, au ajuns neînclinaţi, 
nu din pricina firii lor, ci prin har 
şi stăruinţă în unicul bine“ (ibi- 
dem, pp. 54-55). Îngerii nu sînt 
divinităţi de ordin inferior, cum 


tament consemnează numeroase 
angelofanii (arătări de îngeri), ca 
la Daniel 9, 21 („Şi pe când vor- 
beam în rugăciunea mea, iată un 
om, Gavriil, [...] în zbor grăbit, 
se apropie de mine pe la vremea 
jertfei de seară“), sau ca la Matei 
27, 2-3 („Şi iată, s-a făcut cutre- 
mur mare, că îngerul Domnului, 
coborând din cer, a prăvălit piatra 
şi şedea deasupra ei. Și înfăţişarea 
lui era ca fulgerul, iar îmbrăcă- 
mintea lui albă ca zăpada“). Îngerii 
n-au o problemă în a se exprima 
în grai omenesc, vorbind fiecăruia 
pe limba lui (dar făcîndu-se auziți 
numai de cei cu adevărat vrednici, 
în conformitate cu misiunea pen- 
tru care sînt trimişi). Ei nu fac însă 
niciodată risipă de vorbe, aducînd 
şi în felul acesta modelul esenţialu- 
lui, al măsurii strict trebuincioase. 
Altminteri, ţine să ne încredinţeze 
acelaşi loan Damaschin, „îngerii 


îngereşti sînt totuşi bine indivi- 
dualizate în conştiinţa creştină şi 
frecvent reprezentate iconogra- 
fic: arhanghelii Mihail, Gavriil 
și Rafaill7]; ei sînt întîistătătorii 
cetelor îngereşti mai apropiate 
de oameni şi puternic implicate 
în iconomia mintuirii noastre. 
După tradiţia biblică, arhan- 
ghelii (îngeri de vază, stătători 
dinaintea Tronului dumnezeiesc 
şi purtători la cer ai rugăciuni- 
lor celor drepţi) sînt în număr 
de şapte, dar în textele canonice 
şi în cele „bune de citit” nu apar 
nominalizați decît cei trei de mai 
sus. În iconografia ortodoxă e re- 
prezentat uneori şi un arhanghel 
Uriil (în tandem cu Rafail, aşa 
cum Gavriil este cel mai adesea 
reprezentat în tandem cu Mi- 
hail); despre acesta se face pome- 
nire într-o apocrifă a Vechiului 
Testament (Cartea lui Enoh), dar 





apar uneori în religiile necreştine, 
ci făpturi, ca şi oamenii, numai 
că fără de trupuri şi vrednice să-L 
vadă pe Dumnezeu, atît cît le este 
cu putinţă, ceea ce reprezintă hra- 
na şi desfătarea lor (ibid. p. 55). 
Netrupeşti fiind, ei pot totuşi, 
cu voia lui Dumnezeu, să se înfă- 
țişeze cu chip omenesc (adeseori 
cu semnul distinctiv al aripilor, 
după cum îi vedem reprezentaţi 
în icoane), pentru mai lesnicioasa 
împlinire a misiunii lor printre oa- 
meni. Atît Vechiul cît şi Noul Tes- 


56 


sînt lumini spirituale secundare“, 
ce reflectă „lumina primară fără 
de început”, astfel că ei între ei 
„nu au nevoie de limbă şi de auz, 
ci transmit unii altora propriile lor 
gînduri şi hotăriri, fără să rosteas- 
că un cuvînt (ibidem, p. 54). Mai 
vorbăreţ pare să fie dracul, „înge- 
rul căzut“[6]. 


CEATA VOIEVOZILOR 

De cele mai multe ori îngerii 
apar ca slujitori anonimi ai vo- 
inţei divine. Trei dintre făpturile 


n-are individualitatea pregnantă 
a celorlalți trei. În fine, alţi ar- 
hangheli, nominalizați oscilant 
în unele apocrife biblice (Raguel, 
Sariel, lermiel) sau scrieri rabi- 
nice (Barachiel, lehudiel, Zeda- 
chiel), n-au obţinut cetăţenie în 
cetatea creştină. 

Mihail|8] este ţinut, atît în 
Vechiul cît şi în Noul Testament, 
drept cap (arhistrateg) al „oşti- 
rilor cereşti, fiind pedepsitorul 
direct al Satanei, pe care l-a izgo- 
nit din cer („Am văzut pe Satana 


ROST 103 





ÎNGERII NU SÎNT DIVINITĂȚII DE 
ORDIN INFERIOR, CUM APAR ÎN ALTE 
RELIGII, CI FĂPTURI, CA ŞI OAMENII, 
NUMAI CĂ FĂRĂ DE TRUPURI. 


ca un fulger căzînd din cer“ 
- zice Mîntuitorul la Luca 10, 
18), atunci cînd acesta s-a trufit 
împotriva Ziditorului (vezi Isaia 
14, 13-14, sau II Tesaloniceni 2, 
4). Mihail este deci împlinitorul 
dreptăţii dumnezeieşti, purtînd 
ca atare în mîna dreaptă sabia de 
foc (cum îl vedem cel mai ade- 
sea reprezentat în icoane, și mai 
ales — în bisericile ortodoxe - pe 
uşa diaconească din stînga uși- 
lor împărăteşti). Numele său — în 
evreieşte Miha El — se tălmăceşte: 


ROST 103 


„Cine e ca Dumnezeu? “. Se crede 
că allui va fi şi „glasul arhanghe- 
lului“ care va trîmbiţa învierea şi 
judecata la a doua venire a Dom- 
nului (vezi I Tesaloniceni 4, 16). 
În vechime era socotit ocrotitorul 
ceresc al „poporului ales“, iar la 
noi există o tradiţie populară cu 
privire la ajutorul dat în războaie 
de către Arhanghelul Mihail lui 
Ștefan cel Mare şi Sfînt[9]. 
Gavriil[10] - mesagerul 
marianic, numit liturgic cînd 
„preafrumosul“, cînd „înveseli- 


torul, şi reprezentat în biserici 
mai ales pe ușa diaconească din 
dreapta uşilor împărăteşti — este 
arhanghelul Bunei Vestiri (cf. 
Luca 1, 28 şi urm.). El apare, în 
ambele 'Testamente, drept călă- 
uzitorul spre adevăr şi vestitorul 
ceresc al Cuvîntului dumneze- 
iesc (fiind cunoscut mai ales 
datorită profetului Daniel şi 
evanghelistului Luca). Gabri EI] 
înseamnă în evreieşte „Dum- 
nezeu a fost puternic“. 

Rafail|11] (cunoscut din To- 
bit, carte necanonică, dar „bună 
de citit“ a Vechiului 'Testament) 
este, conform tradiţiei, vin- 
decătorul celor bolnavi (în evre- 
ieşte, Refa El înseamnă „Dumne- 
zeu a vindecat“), ca unul ce l-a 
scăpat de orbie pe bătrînul Tobit; 
apoi călăuzitorul tainic al celor ce 
călătoresc cu treburi şi cu griji, 
precum 'obie (fiul lui Tobit), dar 
mai ales ocrotitorul nunţii şi al 
dragostei conjugale (vezi Iobit, 
mai ales 6, 18-19). 


ÎNGERII CĂZUȚI 

Din ceata voievozilor făcea parte 
şi Lucifer (Luceafărul), părintele 
răului, a cărui revoltă trufaşă a 
polarizat creaţia şi s-a dovedit 
fatală, ab initio, pentru omul 
„neîncercat“, ce s-a lăsat ispitit 
să-i repete căderea, extinzînd 
paradigma luciferică şi la nivelul 
creației văzute. Profetul Isaia îl 
deplînge în treacăt, într-o şarjă 
de lirism prevenitor, ca pe un 
contraexemplu absolut: „Cum ai 
căzut tu din ceruri, stea străluci- 
toare, fecior al dimineţii! Cum ai 
fost aruncat la pămînt tu, biru- 
itor de neamuri! Tu, care ziceai 
în cugetul tău: «Ridica-mă-voi 
în ceruri şi mai presus de stelele 
Dumnezeului celui puternic voi 
aşeza jilțul meu! În muntele cel 
sfînt voi pune sălaşul meu [...]. 
Sui-mă-voi deasupra norilor şi 
asemenea cu Cel Preaînalt voi YI 


57 


REPERE 





fi». Şi acum, tu te pogori în iad, 
în cele mai de jos ale adîncului!“ 
(Isaia 14, 12-15). 

Păcatul luciferic constă în în- 
călcarea deliberată, din mîndrie 
şi sete de putere, a ierarhiei fiinţi- 
ale (şi, prin extensie, a principiu- 
lui ierarhic în genere): creatura 
se opune Creatorului, inferiorul 


[1] Stricăciunea morală atrăgînd 
după sine degradarea ontologică, în- 
tunecarea „chipului“ divin în om, pînă 
la îmbrăcarea „hainelor de piele“ (ce 
ST=In ala) Li[e: Mate [Tek [a 1=% Xe [-Nc=fe Ta1V |: labe 
gelic şi apropierea de regnul animal) 
ci rel: [e [=1€-% Biagio d [=i9t- Te ifet: Niagc=fe llaa[V] 
timpului devorator (căci „plata păca- 
tului este moartea“ - Romani 6, 23), al 
cărui manager se vrea Lucifer, „prinţul 
acestei lumi“. 

[2] „S-a spus mereu că îngerii sînt 
«dublul» ceresc al omului. Sîntem 
mereu însoţiţi de «modelul» nostru, 
de portretul nostru îmbunătăţit. Şi 
sîntem - sau, în orice caz, ar fi bine 
să fim - într-un dialog permanent cu 
posibilul acestui portret. Îngerul ofe- 
ră fiecăruia din actele noastre repe- 
rul epurei lui, adică desenul lui ideal. 
Lîngă fiecare «este», îngerul aşază 
un «cum ar trebui să fie». El conjugă 
neobosit, la optativ, curgerea vieţii 
noastre, aşa cum am face-o noi înşine 
dacă am fi în condiţia lui“ (Andrei Ple- 
şu, Despre îngeri, Editura Humanitas, 
Bucureşti, 2003, p. 28). lată schiţat aici 
mai ales portretul funcţional a ceea 
ce limbajul curent numeşte înger pă- 
zitor al fiecăruia (credinţă străveche 
şi răspîndită în toată aria creştină); 


58 


aspiră nelegitim la substituirea 
superiorului. Dacă omul (căru- 
ia, de altfel, Dumnezeu a hotărît 
dintru început să-i mai ofere o 
şansă[12]) poate invoca anumite 
„scuze“ pentru neascultarea şi 
slăbiciunea sa (latura materială 
a fiinţei lui, naivitatea primară, 
ispitirea venită din afară etc.), 
îngerului răzvrătit din proprie 
inițiativă şi de la înălțimea condi- 
ției lui angelice nu-i rămîne nici 
o scuză, drept care şi pierzania 
lui este ireversibilă[13]. „Păcatul 
lui Lucifer stă în a se iubi pe sine 
pînă la a exclude orice altceva, şi 
asta nu are scuză; fără ignoran- 
ță, fără eroare, fără pasiune, fără 
dezordine prealabilă în voinţa sa 
angelică, păcatul său a fost pă- 
catul unei răutăți pure“ (Maica 
Alexandra, loc. cit.). 

Sf. loan Damaschin (cf. Dog- 
matica, II, 4: „Despre diavoli şi 


pe acesta îl primeşte fiecare creştin 
la botez, avînd - sau, în orice caz, fiind 
chemat principial să aibă — cu el rela- 
ţia cea mai intimă şi mai constantă. 
Dar patron îngeresc n-au numai in- 
şii, ci şi neamurile (naţiunile în sens 
(ele E- Ia] [epăte la) ce] [ele 1[ei 8 ef: Wei al [1 [eelVldi [= 
legate - măcar la un moment dat — 
de o tradiție comunitară, etnică şi/ 
sau religioasă (împărăţii, ţări, cetăţi, 
arii ecleziale - vezi „îngerii celor şapte 
Biserici“ din Apocalipsa lui loan, cap. 
1-3). Un interesant expozeu perso- 
nal despre îngerii naţiunilor, din plin 
atestaţi de tradiţia biblică şi patristică, 
la Andrei Pleşu, op. cit., p. 165 şi urm. 
(„În asemenea măsură se identifică în- 
gerii neamurilor cu neamurile pe care 
le păstoresc, încît, potrivit tradiţiei, ei 
vor fi chemaţi să răspundă o dată cu 
ele la Judecata de Apoi“ - p. 166). 

[3] În ce priveşte traducerea ro- 
mânească a scrierilor areopagitice, e 
preferabilă — fără să fie perfectă — cea 
a Părintelui Dumitru Stăniloae (Sf. Di- 
onisie Areopagitul, Opere complete şi 
scoliile Sfintului Maxim Mărturisitorul, 
Editura Paideia, Bucureşti, 1996; cf. 
mai ales „Despre ierarhia cerească“, 
cap. VI-IX, pp. 23-29) celei mai vechi, 
E BN VII i [el=i (elar=38 [el de E: [el al=E-TelV II UE 


demoni ; în trad. rom. cit., vezi 
pp. 56-57), în virtutea unei tra- 
diții mai degrabă obscure, face 
afirmaţia că Lucifer ar fi fost 
„înainte-stătătorul cetei terestre, 
căruia Dumnezeu i-a încredin- 
ţat stăpînirea pămîntului. Nu-i 
lipseau, deci, nici rangul, nici 
condiţia perfecțiunii. Bun prin 
natura sa creată, el s-a făcut însă 
rău prin voinţa sa proprie (liberul 
arbitru), astfel că „s-a îndreptat 
de la starea sa naturală la o stare 
contra naturii sale“, ridicîndu- 
se împotriva Celui ce l-a creat şi 
devenind prima întruchipare a 
răului, „mincinos şi tată al min- 
ciunii“ (loan 8, 44). 

Sf. Voievod Mihail, Arhan- 
ghelul Dreptăţii, arhistrategul 
legiunilor cereşti, este antiteza 
voievodului răzvrătit, chipul pa- 
radigmatic al plenitudinii con- 
diţiei angelice, şi lui îi revine de 


Simenschy (apărute la Chişinău în 
1932-1936, apoi reeditate în 1993-94 
la Institutul European din laşi). 

[4] Pentru un tablou comparat al 
ierarhiilor cereşti la Dionisie şi la prin- 
cipalii autori medievali care au tratat 
subiectul (Sf. Grigorie cel Mare, Sf. 
loan Damaschin, Toma d'Aquino etc.), 
cu indicarea „orientativă“ a locurilor 
biblice pe care aceştia s-au întemeiat 
şi cu consemnarea numelui fiecărei 
(el= (= la Ne 11=t- [et: PE E-ila: Ei elitei let: [2 
limbi de cultură moderne, cf. Andrei 
Pleşu, op. cit., pp. 281-283. 

[5] Cf. Sf. loan Damaschin, Dog- 
matica, trad. Pr. Prof. Dumitru Fe- 
cioru, Editura Institutului Biblic şi de 
Misiune al Bisericii Ortodoxe Româă- 
ne, Bucureşti, 2001, p. 55. Capitolul 
respectiv, intitulat „Despre îngeri“, 
constituie una dintre cele mai bune 
sinteze ale problemei din întreaga 
literatură patristică. 

[6] Însă nu din fire, ci din interes di- 
Zolvant, folosind cuvîntul ca mijloc de 
pierzanie. Altminteri, el nu se îmbată 
cu apă rece şi e bine calculat în fronda 
lui permanentă; aşa cum bine obser- 
va Maica Alexandra (Principesa Ilea- 
na a României) în modesta sa sinteză 
despre Sfinţii Îngeri (trad. rom. P. S. 





ROST 103 


DUBLA SLUJIRE — PE DE O PARTE 
LUI DUMNEZEU, PE DE ALTĂ 

PARTE OAMENILOR (DAR TOT LA 
PORUNCA LUI DUMNEZEU) — ESTE 
CAR ACTERISTICA DEFINITORIE A 
ÎNGERILOR: „NU SÎNT OARE TOŢI 
DUHURI SLUJITOARE?“ (EVREI 1, 14). 


altfel misiunea, atestată de toate 
izvoarele revelaţiei, de a-l azvîlrli 
din cer pe cel care şi-a trădat şi 
Creatorul, şi firea. Lucifer a fost 
alungat în „beznele adîncului“ 
dimpreună cu toți îngerii care 
i-au ținut hangul[14] —- nu puţini, 
după măsurile omeneşti, dar pu- 
țini în raport cu fără-de-numă- 
rul total al îngerilor. 

Dracii constituie, deci, ceata 
îngerilor căzuți împreună cu mai 
marele lor, Satana[15] sau Luci- 


Irineu Pop-Bistriţeanul/Luminiţa Ni- 
colescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 
1992), „pentru el nu există eroare în 
judecată: el ştie ce face şi de aceea nu- 
mele lui e satana, adversarul“ (p. 37). 

[7] În tradiţia românească, Arhan- 
ghelii mai sînt numiţi şi Voievozi (prin 
echivalarea termenului grecesc, care 
înseamnă „fruntaşi ai îngerilor“). Praz- 
nicul din 8 noiembrie era mult mai 
cunoscut pe vremuri sub denumirea 
de „Ziua Sfinţilor Voievozi Mihail şi 
Gavriil“. Imaginaţia populară i-a per- 
(el =1e1V] d el=%- [el=53uf: Met: Nela l=3e [olaalal E 
tori cereşti înconjurați de curtea lor 
[Male [14% Efet: Pre [=5i pă i-o) [ele [e rela eliale 
ierarhiei cereşti a îngerilor nu-i co- 
respunde ierarhia seculară, ci ierarhia 
el Ei=ii[el=t fete Meu ce Te i [2 Jaf: [ee ][et: BizalelVi 
să definitiv prin scrierile atribuite lui 
Dionisie Areopagitul, cel ce explică 
de altfel — în Despre ierarhia cerească, 
cap. XII - „Pentru ce ierarhii dintre 
oameni se numesc îngeri“). 

[8] Biserica Ortodoxă îl cinsteşte 
pe 6 septembrie (pomenirea minu- 
nii săvîrşite de el în Colose, unde a 
deschis „puţul fără fund“) şi pe 8 no- 
iembrie (Soborul Sfinţilor Arhangheli 
Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor 
cereşti celor fără de trup). Occidentali 


ROST 103 


fer[16], pierzîndu-şi astfel cali- 
tatea inițială de mesageri ai Lu- 
minii divine, devenind „voievozi 
ai întunericului“ şi ispitind spre 
acelaşi păcat al „orgoliului luci- 
feric“ şi pe părinţii dintîi (Adam 
şi Eva), iar după aceea întreg nea- 
mul omenesc, lăsat să aleagă liber 
între Bine şi Rău, între mîntuire 
şi pierzanie. Dumnezeu, Care 
este Iubire, vrea ca toţi oamenii 
să se mîntuiască, dar pe nimeni 
nu mâîntuieşte cu de-a sila. Îngerii 


îl sărbătoresc pe 29 septembrie (cu Sf. 
Arhanghel Rafael). 

[9] Arhanghelul Mihail a fost ales şi 
ca patron spiritual al Legiunii care i-a 
purtat numele (întemeiate în vara lui 
1927), semnificînd sabia dumnezeias- 
că a Dreptăţii, pedepsitoare a vrăjma- 
şilor Crucii şi a trădătorilor de neam 
şi de ţară. „Sfîntă tinereţe legionară“, 
principalul imn al mişcării (numite la 
un moment dat, în expresia ei poli- 
tică, şi Garda de Fier), avea refrenul: 
„Garda, Căpitanul şi Arhanghelul din 
cer“ (versurile sînt ale lui Radu Gyr). 

[10] Îl întîlnim în calendarul bi- 
sericesc pe 26 martie (imediat după 
Buna Vestire), pe 13 iulie (Soborul 
Arhanghelului Gavriil) şi pe 8 noiem- 
brie. Să adăugăm, în treacăt, că el are 
un statut aparte în religia islamică, 
trecînd drept îngerul ce i-a revelat lui 
Mahomed Coranul. 

[11] Dacă Biserica Romano-Catoli- 
că îl cinsteşte pe 29 septembrie, Orto- 
doxia n-a găsit de cuviinţă să-i acorde 
o zi de cinstire numai a lui, fiind prăz- 
nuit doar laolaltă cu celelate Puteri 
cereşti fără de trup, pe 8 noiembrie. 

[12] Vezi aşa-numitul „Protoevan- 
gheliu“ (Facerea 3, 15). 

[13] „Dar trebuie să se ştie că ceea 





buni ne stau la îndemînă în „răz- 
boiul nevăzut“ împotriva îngeri- 
lor răi, dar e nevoie de acceptul şi 
con-lucrarea noastră ca ajutorul 
lor să fie eficient, spre dobîndi- 
rea Împărăției în care noi înşine, 
după încredințarea lui Hristos 
(Matei 22, 30), vom fi „ca îngerii 


lui Dumnezeu în ceruri. ăi 


ce este moartea pentru oameni, ace- 
ea este căderea pentru îngeri. După 
cădere ei nu mai au posibilitatea po- 
(el: Î[a) €=i Pre [9fet: Xe las NalUKeX-IVNal[e Met: Inal=iali 
după moarte“ (Sf. loan Damaschinul, 
Dogmatica, trad. rom. cit., p. 57). 

[14] „Şi toţi aceia care au căzut de 
în cer cu acel voievod făcutu-s-au dia- 
vol întunecat“, stă scris într-un vechi 
Hronograf de la noi (apud Tudor Pam- 
file, Mitologie românească, |. Duşmani 
şi prieteni ai omului, Editura Socec, Bu- 
cureşti, 1916, pp. 20-21, subl. n.). 

[15] În limba ebraică, sat'an înseam- 
nă „adversar“, iar Satanael se tălmăceş- 
te: „Adversarul-lui-Dumnezeu'. 

[16] Analizabil în lux, „lumină“ şi fer- 
re, „a purta“, acest nume reprezintă o 
transpunere a grecescului phosphoros 
şi a ebraicului helel, pus în legătură cu 
„steaua dimineţii“ (la noi: „luceafărul 
de dimineaţă“). Este la mijloc, poate, 
şi o ironie (se ştie că termenul helel fu- 
sese atribuit în mod persiflant regelui 
Babilonului, pentru trufia sa declarată 
de „a-şi înălța tronul pînă la stelele lui 
Dumnezeu“). Iniţial purtător al luminii 
e iMVila[=ef: E celi MlaTe [-idj Meletie [CI DIVIsalal=3 
Zeu, Lucifer s-a lăsat furat de adoraţia 
propriei „lumini“, devenind un fals „lu- 
minător“, rupt de adevărata Lumină. 





59 


REPERE 





PALIRIARHUL 


PAV EL 





AL SERBIEI 







DAN CIACHIR 


dan.ciachirerostonline.org 


În 1997, toamna, la Timişoara, 
cred că într-o zi de octombrie, 
într-o clădire din centrul orașu- 
lui unde îşi are sediul Vicariatul 
Ortodox Sîrb, părintele proto- 
pop Marcovici m-a prezentat 
Prea Sfinţitului Luchian al Sla- 
voniei - un ierarh tînăr, deschis, 
plăcut — pe care am început să-l 
întreb despre Patriarhul Pavel 
(Pavle)... Părintele Marcovici 
îmi traducea răspunsurile într-o 
românească impecabilă. Da, con- 
firma episcopul, era întru totul 
autentic episodul cu un patriarh 
sîrb care lua troleibuzul, la cei 
peste 80 de ani ai săi, pentru a 
merge în cartierul Noul Belgrad 
să-şi viziteze o soră după trup, 
întrucât pe atunci Întîistătătorul 
Bisericii Ortodoxe Sîrbe nu avea 
automobil. Iar cînd a acceptat să 
fie cumpărat unul — acela a fost 
un Wartburg. 

Detaliul acesta ultim l-am 
aflat din cartea ziaristului sîrb 
lovan lanici Să fim oameni!, 
subintitulată „Viaţa şi Cuvîntul 
Patriarhului Pavel al Serbiei, 
tradusă fluent şi frumos de că- 
tre Ionuţ şi Sladjiana Gurgu la 
Editura Predania, unde a apărut 
anul acesta. O notă finală arată 


60 


că aceasta a fost cea mai vîndută 
carte din Serbia, Muntenegru și 
Republica Srpska în anul 2009. 
An în care, adăugăm, în ziua 
de 15 noiembrie, a trecut la cele 
veşnice Patriarhul Pavel. În de- 
curs de cîteva zile, spune Iovan 
lanici, „mai bine de jumătate de 
milion de persoane s-au oprit la 
căpătiiul patriarhului şi au săru- 
tat Sfînta Cruce şi sfinta lui mînă 
dreaptă care o ţinea“. Iar la pro- 
hodirea aceluiaşi patriarh Pavel, 
pe 19 noiembrie 2009, după alte 
surse, au luat parte circa două 
milioane de oameni. 

Patriarhul Pavel, aşa cum îl 
arată fotografiile, nu are nimic 
dintr-un „prinţ al Bisericii“, ex- 
presie cu care Răsăritul pravos- 
lavnic nu s-a prea împăcat şi nici 
nu şi-a dat osteneala s-o ilustre- 
ze. Imaginea Patriarhului Pavel 
te duce cu gîndul mai degrabă la 
omul de trei coți, adică la Apos- 
tolul Neamurilor — al cărui nume 
ierarhul şi l-a ales la călugărire -, 
desemnat astfel de către Sfîntul 
loan Gură de Aur. 

În duh apostolic a şi fost, deal- 
tfel, ales episcopul Pavel ca patri- 
arh: „Patriarhul Pavel a fost ales 
în duhul tradiţiei apostolice, unde 
nu este hotărîâtor factorul ome- 
nesc. Apostolii au lăsat Sfîntului 
Duh alegerea urmaşilor lor, după 
cuvintele Evangheliei: «Părutu-s- 





a Duhului Sfint şi nouă». În 1967, 
în Constituţia Bisericii Ortodoxe 
Siîrbe a fost adăugat acest articol 
pentru ca numirea viitorilor pa- 
triarhi să fie ferită de amestecul 
statului“ (op. cit.,p.71). 
Pozitivismul, dar şi alte cu- 
rente, îndeosebi cele prevalente 
la sfîrşitul secolului al XIX-lea, 
glăsuitoare în numele științei 
majusculizate, ne-au deprins cu 
o istorie ca un drum pe autostra- 
dă sau pe Canalul Progresului. 
Sub aspect tehnic, este evident 
că automobilul a anulat teleguţa, 
dar sub aspect omenesc hedoniş- 
tii n-au dislocat definitiv asceţii. 
Patriarhul Pavel a fost un călugăr 


ROST 103 





adevărat, un ascet din secolul al 
XXI-lea. Desigur, existenţa unor 
asceți contemporani în Răsări- 
tul pravoslavnic, inclusiv în ţara 
noastră, a fost şi a rămas o reali- 
tate incontestabilă. Biserica Orto- 
doxă Sîrbă a fost condusă aproape 
două decenii de un ascet şi auten- 
tic om duhovnicesc, în vremuri în 
care credincioșii acestei Biserici 
au fost crunt încercați. 

Volumul lui Iovan Ianici re- 
produce multe cuvinte de folos 
cu caracter aforistic scrise sau 
rostite de Patriarhul Pavel al 
Serbiei. Deşi aparţin unui ascet, 
acestea sînt străine de habotnicie 
şi formalism, afinitatea lor cu ca- 


ROST 103 


MONOGRAFII DUHOVNICEŞTI 





lea împărătească fiind mai mult 
decît evidentă, precum în aceste 


două exemple: „Acrivia ne în- 
deamnă să ținem cu 
asprime canoanele, 
iar iconomia îngă- 
duie ca, în anumi- 
te situaţii, să ţinem 
seamă de împreju- 
rările vieţii omului 
„După cuvintele Sfân- 
tului loan Damaschin, 
rostul şi țelul vieţii este 
să dobindim fericirea 
în această lume, ca să o 
continuăm în Împără- 
ţia cerească cea veşnică“. 
Convingerea, pururea asu- 
mată de Biserica Răsăritului, că 
subtilitatea şi profunzimea spi- 
rituală decurg mai degrabă din 


SE RL 


1 OAMENI! 
| VIATA și CUVÂNTUL 
PATRIARE 1ULUI PAVEL 
AL SERBIEI 


1OVAN | 
IANICI 





S-a tălmăcit (şi răstălmăcit) 
mult în vremurile recente, în care 
au prisosit regimurile totalitare, 
afirmaţia paulină le- 
gată — dacă îi putem 
spune astfel —- de 
iminența Ocîrmui- 

rii. În comentariul 
său, patriarhul sîrb 
introduce o bineve- 
nită nuanţă: „loată 


E e y A, . 
| SXFIM stăpînirea este de 


la Dumnezeu, pre- 
cum de la Dum- 
nezeu sînt şi ade- 
vărul, dreptatea şi 
dragostea, dar nu toate stăpînirile 
sînt după voia lui Dumnezeu, căci 
omul este ființă slobodă. Legat de 
raportul Stat-Biserică, într-un in- 
terviu acordat autorului cărții la 


PATRIARHUL PAVEL NU ARE NIMIC 
DINTR-UN „PRINȚ AL BISERICII“. 
IMAGINEA SA TE DUCE CU GÎNDUL 
MAI DEGRABĂ LA OMUL DE TREI 
COȚI, SFÎNTUL PAVEL, APOSTOLUL 
NEAMURILOR, DESEMNAT ASTFEL DE 


CĂTRE SFÎNTUL IOAN GURĂ DE AUR. 


asistența nemijlocită a Duhului 
Sfînt decît din speculație perso- 
nală poate fi ilustrată elocvent 
cu această observaţie a patriar- 
hului sîrb: „După Dostoievski, 
pîinea este cea mai importantă. 
Pe cel ce-ţi dă piine, pe acela îl 
vei urma. Dar dacă acela începe 
să pună stăpînire asupra conşti- 
inţei tale, tu îi vei arunca pîinea 
şi-i vei urma celui care-ţi desco- 
peră rostul existenţei tale. Omul 
mai degrabă va primi să moară 
decît să trăiască fără rost“. Un alt 
patriarh ortodox, contemporan 
cu Patriarhul Pavel, spunea că 
de două lucruri este însetat omul 
contemporan: de iubire şi de sens. 


care ne referim, patriarhul spunea 
că Statul trebuie să se îngrijească 
de oameni în calitate de fiinţe 
trupești, iar Biserica în calitate de 
făpturi duhovniceşti („Sîntem şi 
una, şi alta. Şi trup, şi suflet, dar în 
aşa fel încît ce e trupesc trece, iar 
ce e duhovnicesc nu trece“). 

La întîlnirea de-acum 14 ani 
cu Prea Sfinţitul Luchian al Sla- 
voniei, de la Timişoara, evocată 
la început, ierarhul sîrb mi-a 
mărturisit, cu discretă amără- 
ciune, că Patriarhia Sîrbă ofe- 
rise Bisericii Ortodoxe Române 
surori trei burse gratuite la Fa- 
cultatea de 'Teologie din Belgrad, 
rămase neonorate... E] 


61 


LITERATURĂ 


Poeme tirzii 


Oarecum sfios faţă de ipostaza sa lirică, poate dintr-o proastă deprindere de 
bun jurnalist, CLAUDIU TARZIU a publicat puţină poezie, aproape numai atit 
cît să-şi întreţină sentimentul că nu-şi lasă îngropat talantul cel mai de preţ. 





Cînd îl vezi însă cu cîtă graţie virilă se pricepe să umble pe „picioroangele“ 
cuvintelor pînă în cerdacul cerului, dinaintea Dumnezeului despre Care ştie 
că e mai mult al fiecăruia decît al tuturor, înţelegi, vers cu vers, că Rostul însuşi 
s-a zămislit dintr-un pariu mai esenţial decît cel cu vremurile... (A. C.) 





MI-E DOR DE PLOILE ÎNALIE... 


Mi-e dor de ploile înalte 

care ne ridicau inimile pe picioroange, 
pînă aproape să atingem cerul, 

şi ne învățau să străbatem, 

într-un echilibru precar, 

cîmpurile cu iarba udă 

şi pădurile de castani — 

din care îți culegeam lampadare înflorite 
să-ți împodobesc urechile. 


Mi-e dor de ploile rotunde 

în care ne învîrteam, rizînd nebunește, 
ca într-un carusel fără odihnă, 

pînă cînd ochii noştri nu mai distingeau 
ziua de noapte 

şi singurul punct de sprijin îmi erai tu. 


Mi-e dor de ploile lungi 

care ne acopereau primăverile 

cu lințolii luminoase şi fine — 

țesute de paianjenii uriaşi 

pe care îi creşteam în colțurile 
vieților noastre. 


De cînd ai plecat, 

ploile, 

devenite mate şi ferme, 
separă anii unul de altul, 
ca pe nişte picturi pe sticlă, 
să nu se spargă. 


EU, CĂLĂUZA 


În negura densă ca pisla, 
Răscolită de zboruri în cerc, 
Încerc să găsesc nepăâtrunsa 
Noimă a cuvîntului drept. 


62 


Caut lumii acesteia nordul 
În iarna cu zările scrum, 
Eu, ticălosul şi orbul, 
Rătăcit între ieri şi acum. 


LA MARGINEA DRAGOSTEI 


Beau un vin nobil, 

lîngă o nobilă doamnă în negru, 
purtat în letca 

unui amurg bizantin. 
Ochiu-mi se roteşte 

peste lume, 

ca un prădător înaripat — 
caută hrană pentru noapte 
printre cuvintele care aleargă, 
inspumate ca nişte cai, 

peste deşertul întins 

intre inima mea şi inima ta. 


DUMNEZEUL MEU 


Dumnezeul meu nu e zid, 
nu e glas de clopot duminical, 
nu e literă țeapănă între coperţi somptuoase. 


Pe Dumnezeul meu nu-L primesc la mine 
in vizită, 

din linguriţă, 

şi nu-L întîlnesc doar sub epitrahil. 


Dumnezeul meu nu e contabil, 
nu-mi numără păcatele, 
nici faptele bune. 


Dumnezeul meu nu e un străin 
căruia să-i cîştig bunăvoința, 
nici un stăpîn gelos şi singeros. 


ROST 103 


Dumnezeu este cu mine şi eu cu EL, 
aşa cum soarele este dimpreună cu lumina sa, 
cîtă vreme dragostea mea răspunde dragostei Lui. 


Dumnezeu este partea mea bună, 
care luminează şi nu arde, 
este gîndul meu de dincolo de rugăciune. 


Dumnezeu mi Se-arată într-o dimineață înflorită 
de mai, 

sau în valurile ritmice ale mării — care sînt bătăile 
unui ceas 

fără timp. 


Dumnezeu mă duce de mină 
pe frontul fiecărei zile, 
iar seara îmi vindecă rănile cu un sărut. 


Dumnezeu îmi deschide ochii 
peste ea, 
cea fără de care aş exista numai în amintirea Lui. 


Dumnezeu îmi vorbeşte fără cuvinte, 
dareu mă incăpăținez să-L pun în cuvinte 
pe Cel nemărginit. 


EPIFANIE 


Cind ai deschis prima fereastră 

Viîntul te-a decojit de tine însăți, 

Iar sufletul a schimbat forme necunoscute 
Secundă după secundă, 

Ca o hirtie cuprinsă de flăcări. 


Cînd ai deschis a doua fereastră, 
Rădăcinile ţi s-au topit şi dusă ai fost 

De suflul din afară spre mai în afară 

Şi de nimic dinăuntru nu te puteai agăța. 


Totuşi, ai deschis şi a treia fereastră. 
Ochii ți s-au umplut de lumină 

Pină s-au revarsat precum albia rîului 
Lovit de viitură. 


Atunci ai fugit. 


ECHILIBRU 


Cerul mov e ancorat cu o parimă 

pe care merg într-un echilibru precar, 
la stînga pîndindu-mă hăul melancoliei, 
la dreapta dindu-mi tircoale instinctul — 
ca o cobră încordată peste viața mea, 
gata să mă sfişie mai bine 

decit să mă lase pradă dragostei, 


ROST 103 








gata să-mi smulgă inima şi să mi-o rumege, 
ca să-mi crească în loc un ceas elvețian. 


Păşesc atent pe această fringhie. 
Dar urc sau cobor? 


DE SÎNZIENE 


Cu botul întredeschis, din care cresc neîncetat colți, 
regretele mă adulmecă, 
în aerul însingerat de apus. 


Femei translucide s-adună la joc în marginea lumii. 
Cintecul lor a amuţit cimpia, 
Zborul lor a şters toate umbrele. 


Focul a crescut demult în mine, 

acum numai îmi descomează pielea, 

să lase inima să respire sub mîngiierea fecioarelor 
blestemate. 


Nici un ochi de fintină nu se deschide 
sub ochiul tot mai închis al cerului. 
nici o cruce care să-mi stăvilească prăbuşirea... 


Nici şoaptă de vint nu sper. 
Mai rău decit pămîntul răscolit în descîntece, 


ard. 


ALEA ŞI OMEGA 


Virtejul Crăciunului acela 

Care ne-a transformat din comete gemene 
În cercurile unui ochi de apă — 

la căderea întimplătoare a unei frunze —, 
La început largi 

Apoi din ce în ce mai mici şi mai apropiate 
Unul de celălalt 

Pină la contopire. 


Virtejul Crăciunului acela 

În care am fost prinşi — eu şi tu, 

Cea despre care credeam că eşti Aleasa — 
S-a încrustat în memoria mea 

Ca vechiul semn al soarelui într-o poartă 
țărănească. 


Virtejul Crăciunului acela 

Care a fost ca un fulger prelungit 

La lumina căruia ne-am ars viețile de pină atunci 
Şi-am găsit altă cale 

Care părea comună. 


Virtejul Crăciunului acela 
Rămiîne pentru noi alfa şi omega. 


03 


LITERATURĂ 


RAUL VOLCINSCHI 











RAUL VOLCINSCHI 


Raul Volcinschi s-a născut la Cernăuţi, de Ziua Crucii, în 1925, 
trăgindu-se dintr-o veche familie boierească din părţile 
Volcineţului. A fost licenţiat în Drept şi doctor în Ştiinţe Economice 
al Universităţii Bucureşti. Vorbea fluent germană, engleză, 
franceză, rusă şi polonă. A fost arestat politic pentru prima 

dată în 1956, cînd era conferenţiar la Universitatea din Cluj, şi a 
fost eliberat în 1964. În regimul Ceauşescu, a mai fost arestat şi 
condamnat de cîteva ori, în total încă 8 ani. În anii '90, a ocupat 
funcţia de consilier al ministrului de Interne. La sfîrşitul anului 
2010 a fost afectat de un accident vascular cerebral, în urma căruia 
se recupera neaşteptat de bine, însă în dimineaţa de 9 decembrie 
2011 afecțiunea a recidivat, iar trupul lui Raul Volcinschi a cedat. 
În ultimii ani ai vieţii, mai ales la insistenţele unor prieteni mai 
virstnici sau mai tineri, se 

gîndise la un volum de memorii, 

din care a şi publicat unele 

fragmente, dar pe care n-a mai 

ajuns să-l definitiveze. Din acest wi. | 

memorial nedusla capătfac îi; 

parte şi paginile mărturisitoare j 


pe care le publicăm mai jos, sub 2 — 
titlul redacţional „La un pas de + 
moarte“. (Lucian D. Popescu) 





64 


DINIR-UN 
MEMORIAL 
NEILERMINAI 


LA UN PAS DE MOARTE 


După o încercare nereușită de-a 
stabili un contact cu luptătorii 
anticomuniști din Munţii Făgăraş, 
s-a ivit o nouă ocazie, în sensul că 
Romulus Ursu, un avocat din Fă- 
găraș şi bun prieten de-al meu, a 
vorbit despre tentativa mea cu un 
alt făgărăşean, pe nume Dorin Co- 
voran. Acesta, absolvent al liceului 
din Făgăraş, fusese coleg cu mai 
mulţi tineri care după absolvirea 
liceului au luat drumul munţilor. 
Era fiul unui preot greco-catolic 
care fusese închis administrativ 
la Canalul Dunăre-Marea Nea- 
gră. Ca atare, Covoran se bucura 
de încrederea colegilor săi. Acesta, 
însă, printr-un ciudat transfer de 
scopuri şi de intenţii, devenise in- 
formator al Securităţii. Nu numai 
că afla şi turna tot ce putea servi 
intereselor acestei instituţii, dar îşi 
asumase un rol cu mult mai grav: 
trecuse la provocări, la înscenări. 
Pe date reale construia nişte sche- 
me în care își atrăgea prietenii şi 
cunoscuţii, în scopul de-a se re- 
marca în faţa securiștilor. Venise 
la Cluj recomandat de avocatul 
Romulus Ursu ca fiind un om de 
mare încredere și care trebuia aju- 
tat să intre ca student la Facultatea 
de Drept. L-am ajutat, dar foarte 


ROST 103 


curînd au ieșit la iveală anumite 
carenţe de caracter al acestui in- 
divid. În loc să studieze, se apucase 
de băutură, iar tinerii care gravi- 
tau în jurul meu relatau tot felul 
de lucruri dubioase despre acest el. 
Prietenii lui erau recrutați dintre 
ofiţeri de Miliție şi Securitate cu 
care făcuse cunoştinţă la cursurile 
fără frecvenţă. Avea de-a dreptul o 
tendință bolnăvicioasă de a se afişa 
cu aceşti noi prieteni ai lui. Pînă la 
urmă abandonase facultatea şi re- 
venise la Făgăraş, unde se angaja- 
se la întreprinderea „Nitramonia . 
Venea, totuși, din cînd în cînd, la 
Cluj, sub pretextul că dorea să-şi 
continue studiile la fără frecven- 
ță, şi povestea tot felul de lucruri 
din ceea ce făceau luptătorii din 
munţi. Pretindea că fusese prieten 
cuun tînăr numit Sofonea, cu care 
fusese coleg de clasă la liceul din 
Făgăraş, și că acela, cu toate că se 
afla în munţi, venea clandestin în 
oraș şi se întâlnea cu el, rugîndu-l 
să-i îndeplinească anumite comi- 
sioane. Aflînd de la Ursu că pe 
mine mă interesează problemele 
luptătorilor din munţi, a venit la 
Cluj şi mi-a povestit că i-a vorbit 
lui Sofonea despre mine şi că aces- 
ta s-ar fi arătat foarte interesat să 
stăm de vorbă. Devenise foarte 
insistent şi mai ales avansa ideea 
că luptătorii au nevoie urgentă de 
un ajutor logistic, fiind în primej- 
die de-a fi reperaţi şi exterminați 
de forțele de Securitate. Devenise 
insistent şi credibil totodată, deoa- 
rece avansa idei şi vorbea despre 
oameni care prezentau o anumită 
garanţie morală. 

Pînă la urmă am acceptat ca la 
o anumită dată să vin la Făgăraș, 
el asigurîndu-mă că voi putea re- 
almente să port discuţii cu un re- 
prezentant al rezistenţei. Era cam 
cu 2-3 zile înainte de-a pleca la Fă- 
găraș, cînd într-o seară, destul de 
tîrziu, îmi terminasem treburile 
la catedră şi mă pregăteam să plec 


ROST 103 


acasă. Aveam catedra la etajul al 
doilea al clădirii centrale a Univer- 
sităţii „Victor Babeş . Era la capă- 
tul unui coridor lung de cel puţin 
50 de metri, care la ora amurgului 
era gol complet. Nu mai erau cur- 
suri sau seminarii, aşa că nu mai 
era frecventat de studenţi. Am au- 
zit nişte ciocănituri la uşă, m-am 
dus și am deschis. Am găsit în fața 
uşii o fată mică de statură, foarte 
oacheșă şi cu trăsături ce în semi- 
întunericul de pe coridor păreau 
asiatice. Am crezut că era o stu- 
dentă coreeancă, una dintre mul- 
tele venite pe atunci să studieze la 
Cluj. Am întrebat-o pe cine caută. 
Mi-a răspuns scurt: „Pe dumnea- 
voastră . Am aprins lumina în 
cameră şi am poftit-o înăuntru. A 
păşit peste prag, şi-a rotit privirea 
prin întreaga încăpere şi iar a ieșit 
pe coridor. Mi s-a părut curioasă 
atitudinea ei şi iar am poftit-o să 
intre. Mi-a spus doar atît: „Sînt 
din Făgăraş . Imediat s-au aprins 
luminiţele roşii de alarmă în capul 
meu şi am întrebat-o: „Aveţi un 
mesaj pentru mine? . „Da. Dacă 
vă duceţi la Făgăraș, viu nu vă în- 
toarceți de acolo!“. După ce a ros- 
tit aceste cuvinte, a luat-o la fugă 
în stil de mare campioană... 

Acest avertisment, dublat de 
insistenţele unor prieteni de-a 
nu-i acorda credit lui Covoran, 
m-a făcut să renunţ la planul de-a 
pleca la Făgăraş. I-am pus în miș- 
care pe toţi cunoscuţii mei s-o 
găsească pe tinăra care îmi trans- 
misese avertismentul. În zadar. A 
fost de negăsit. 

Pînă la urmă dădusem uitării 
întreaga poveste. Am fost arestat 
şi condamnat la 25 de ani muncă 
silnică, pentru constituirea unui 
grup de luptă anticomunistă. Am 
ieşit din puşcărie şi am ajuns în 
faza de-a mă aduce la C.N.S.A.S. 
să studiez dosarele. Într-unul din- 
tre aceste dosare am găsit planul 
ticluit de Securitate pentru a mă 





lichida. Un locotenent major Zigu 
Averbuh, din Securitatea orașu- 
lui Stalin (denumirea de atunci a 
Braşovului), ticluise împreună cu 
Dorin Covoran următorul plan: 
să fiu chemat de Covoran (numele 
conspirativ: Petrescu) la Făgăraș, 
în scopul întîlnirii cu Sofonea 
(„Petrescu“ îl asigura pe Averbuh 
că eu nu-l cunosc pe Sofonea, deci 
ei pot folosi această oportunitate); 
sosit la Făgăraş, trebuia să fiu cazat 
la Covoran acasă, iar a doua zi să 
fiu condus de Covoran în comuna 
Berivoi şi cazat la un sătean cu nu- 
mele de Monea Traian, şi el infor- 
mator al Securităţii; noaptea urma 
s-o petrec la Monea în casă, iar 
dimineața Monea mă transporta 
cu o căruță la pădurea comunei 
Berivoi; la marginea pădurii îmi 
indica o potecă pe care urma să 
merg cam jumătate de kilometru 
şi ajungeam într-o poieniţă; acolo 
urma să fiu aşteptat de trei inşi, 
dintre care unul era căpitanul Lu- 
cian Marina, şeful Securităţii din 
Făgăraș, iar ceilalți doi, îmbrăcaţi 
în veşminte de ciobani, erau, de 
asemenea, doi subofiţeri de Secu- 
ritate; ca parolă de recunoaştere, 
cînd mă vedea sosind, căpitanul 
Marina mă întreba: „De unde vii, 
mă? , eu răspundeam: „Din Vil- 
cea ; „Ce mai e nou în Vilcea? 
continua el; „În Vilcea plouă“, 
răspuneam eu; şi atunci căpita- 
nul îmi întindea mîna, spunînd: 
„Eu sînt Sofonea“; ceilalți doi, 
cu care venise așa-zisul Sofonea, 
erau înarmaţi cu arme automate; 
dacă întrebam cine sînt şi de ce 
poartă arme, falsul Sofonea îmi 
răspundea: „Sînt partizani de-ai 
mei şi sînt înarmaţi pentru că aci, 
la poalele munţilor, sînt destul de 
dese patrulele Securităţii ; trebu- 
ia să fie cît mai amabil cu mine 
acest domn Marina și în primul 
rînd să stabilească dacă sînt într- 
adevăr un dușman al regimului 
sau sînt mînat de-o anumită Y 


65 


LITERATURĂ 


curiozitate, iar în acest scop să-mi 
pună aproximativ douăzeci de 
întrebări, printre care citez cîte- 
va — dacă am oameni care pot să-i 
treacă pe partizani în Iugoslavia, 
dacă prin prietenii mei pot asigu- 
ra pe timp de iarnă cazarea parti- 
zanilor în diverse sălaşe, dacă pot 
îndruma tineri dispuşi să lupte în 
munți, să se alăture partizanilor... 
Se exprimă părerea în acest do- 
cument că voi dori să-i cîştig încre- 
derea așa-zisului partizan şi îi voi 
povesti despre oameni sau fapte 
care interesează Securitatea. Asu- 
pra acestor probleme Marina ar fi 
trebuit să insiste în mod deosebit 
şi să memoreze cît mai multe date. 
Considerînd că sînt dovezi sufici- 
ente că manifest o atitudine ostilă 
faţă de regimul comunist, urma 
să încheie discuţia cu propunerea 
de-a ne întîlni din nou, la o dată 
care ar fi comunicată de Covo- 
ran. În momentul cînd mă întorc 
să plec din nou spre Monea, care 
mă aştepta la capătul potecii, cei 
trei urmau să deschidă focul asu- 
pra mea, apoi să mă dezbrace în 
pielea goală (cu indicaţia: „Să i se 
scoată şi şosetele“!), să-l cheme pe 
Monea şi împreună cu acesta, toţi 
patru, să mă care la căruţă. Urma 
să fiu transportat la Făgăraş, unde 
să fie construită o estradă pe care 
să fiu întins gol-puşcă. Un afiş ar 
fi anunţat trecătorii că profesorul 
universitar din Cluj (catadicseau 
să mă avanseze: la vremea aceea 
nu eram profesor) a avut ghinio- 
nul ca în timpul unei excursii în 
Făgăraş să se întîlnească cu o ban- 
dă de tilhari, care l-au împușcat şi 
i-au luat şi hainele. Astfel, trebuia 
să fac prin moartea mea propa- 
gandă regimului comunist... 
Interesant este că în partea 
aceasta a documentelor, pe care 
o citeam, întîlneam destul de des 
numele conspirativ al unei fete: 
LILA. Este o caracteristică a acti- 
vităţii scriptice a Securităţii de-a 


66 


nu folosi numele reale ale celor 
despre care se face vorbire, ci se 
foloseau nume conspirative. Or, 
într-un loc, dintr-o neglijenţă de 
neînchipuit, numele LILA este 
dublat în paranteză de un nume 
care părea real - B. V. Cititorul va 
înţelege că nu pot să dau nume- 
le real a celei numite LILA. Cum 
directorul liceului din Făgăraş era 
Corneliu Ursu, fratele avocatului 
Romulus Ursu, m-am adresat 
acestuia, spre a se informa cine 
era această B. V. În scurt timp mi-a 
răspuns că a găsit-o: era o pensio- 
nară, fostă profesoară de biologie, 
fiica unui blănar din Făgăraş. Pe 
scurt, povestea ei: ca elevă de Ii- 
ceu, îl cunoscuse pe Sofonea și, ca 
nişte tineri ce erau, s-au plimbat 
pe malul Oltului de vreo 2-3 ori, 
ţinîndu-se de mână. Apoi Sofonea 
a fugit în munţi şi ea nu mai ştia 
nimic despre el. Totuși, cineva vă- 
zuse această nevinovată plimbare 
şi a comunicat-o Securităţii. Se- 
curitatea, bănuind că fata ar pu- 
tea avea totuşi o legătură oarecare 
cu Sofonea, a arestat-o. Au ţinut-o 
cam două săptămîni în arest, su- 
punînd-o unei terori psihice şi fi- 
zice, pînă cînd biata fată a cedat şi 
a consimţit să devină informatoa- 
re. Făgăraşul fiind un oraș mic, iar 
populaţia fiind în general ostilă re- 
gimului comunist, Securitatea nu 
putea crea case conspirative, pen- 
tru că secretul întîlnirilor nu putea 
fi asigurat. Dar sediile Securităţii 
şi ale Miliției se aflau într-un fel 
de duplex. Puteai intra, de pildă, 
în sediul Miliției şi, printr-o curte 
comună cu Securitatea, intrai prin 
spate la Securitate. Ieşirea se făcea 
pe aceeaşi cale. Fata apucase să dea 
cîteva informaţii fără importanță 
despre colegi şi colege, dar atîta 
tot. Cu prilejul așa-zisei vizite la 





Securitate, s-a întîlnit întîmplă- 
tor şi cu Dorin Covoran. Acesta, 
văzînd că au afinitate ca informa- 
tori, a început să-i facă fetei curte. 
Între altele, i-a povestit şi despre 
mine. Fetei nu-i plăcea de Covo- 
ran, pentru că acesta începuse din 
ce în ce mai mult să bea. Odată, 
ieşind de la Securitate, l-a văzut pe 
Covoran băut bine, acesta a intrat 
în vorbă cu fata noastră, iar ea, 
pentru a scăpa de avansuri eroti- 
ce, a mutat discuţia pe alt plan: l-a 
întrebat ce mai fac eu la Cluj. Co- 
voran a avut o izbucnire aproape 
violentă: „Vine el la Făgăraș, dar 
de aci viu nu mai scapă! . Ştirea 
aceasta o îngrozise. Văzuse în 
ochii lui Covoran o licărire sălba- 
tică, de-a dreptul rău prevestitoa- 
re. Trecînd peste micile turnătorii 
pe care le făcuse, LILA, cu frica în 
suflet, s-a hotărît să prevină o om- 
ucidere. Mă cunoștea din vedere, 
ştia unde mă poate găsi, pentru că 
era într-un an terminal al facul- 
tăţii, aşa că s-a urcat pe tren şi a 
făcut ceea ce tocmai am povestit. 
Se pune problema: de ce a renunţat 
Securitatea la planul ei? Pentru că 
cel care contrasemnase planul lui 
Zigu Averbuh, colonelul Crăciun, 
fusese mutat disciplinar de la co- 
manda Securităţii oraşului Stalin 
la Aiud, în calitate de comandant 
al închisorii. Eterna birocraţie 
care domina şi în Securitate... La 
Securitatea din Braşov se instala- 
se un lung interimat, iar noul co- 
mandant, cu multe alte probleme 
la ordinea zilei, va fi uitat probabil 
planul în vreun fişier... 

Astfel am scăpat întîmplător 
de la moarte, dar n-am scăpat de 
Dorin Covoran, care a intervenit 
decisiv peste cîţiva ani în ceea ce 
priveşte destinul meu. Dar despre 
aceasta în altă parte. [LI 


ROST 103 


Completaţi-vă colecția 





Nr. 1 martie 2003, dedicat lui Nicu Steindhardt 

Nr. 2 aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

Nr. 3 mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4iunie 2003, dedicat lui Mihai Eminescu 

Nr. 5iulie 2003, dedicat lui Nicolae Paulescu 

Nr. 6 august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 septembrie 2003, dedicat lui Nae lonescu 

Nr. 8 octombrie 2003, dedicat lui Valeriu Gafencu 

Nr. 9 noiembrie 2003, dedicat părintelui Dumitru Stăniloae 

Nr. 10-11 decembrie 2003, dedicat lui Vasile Băncilă 

Nr. 12 februarie 2004, dedicat lui Nichifor Crainic 

Nr. 13 martie 2004, dedicat lui Mircea Vulcănescu 

Nr. 14-15 aprilie-mai 2004, dedicat lui Radu Gyr 

Nr. 16 iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia (epuizAT) 

Nr. 17 iulie 2004, dedicat lui Ştefan cel Mare (EpuizAT) 

Nr. 18 august 2004, dedicat lui Ernest Bernea 

Nr. 19 septembrie 2004, dedicat lui Constantin Noica 

Nr. 20 octombrie 2004, dedicat părintelui Arsenie Boca 
(EPUIZAT) 

Nr. 21-22 noiembrie-decembrie 2004, dedicat părintelui 
Constantin Galeriu 

Nr. 23 ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 

Nr. 24 februarie 2005, dedicat lui Octavian Goga 

Nr. 25-26 martie-aprilie 2005, dedicat părintelui 
Constantin Voicescu 

 LP4 Anai=)094919)5 Pe [fe] [etz 0 [518 (ete LE: [3 [1-2 3(-1:19177.4)) 

Nr. 28 iunie 2005, dedicat părintelui Arsenie Papacioc 
(EPUIZAT) 

Nr. 29 iulie 2005, dedicat părintelui Zosim Oancea (EPUIZAT) 

Nr. 30 august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu (EPUIZAT) 

Nr. 31 septembrie 2005, dedicat Părintelui Liviu Brânză 

) [pc PAeleidelaa] 214 [=394010) fie [=fe |[et 1 (91 ela atei iat 

Nr. 33 noiembrie 2005, dedicat părintelui lustin Pârvu 

| pă £ Se [=fel=1a ale] [=394010)5Pe [=[e | [ez iu (9 „Z-ItlKceteluat:) 

Nr. 35 ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 

Nr. 36 februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 

Nr. 37 martie 2006, dedicat părintelui Teofil Părăian 

Nr. 38 aprilie 2006, dedicat părintelui Calciu 

Nr. 39 mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41 iunie-iulie 2006, dedicat lui lon Gavrilă 

Nr. 42-43 august-septembrie 2006, dedicat părintelui 
Adrian Făgeţeanu 

Nr. 44 octombrie 2006, dedicat lui Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 noiembrie 2006, dedicat lui Simion Mehedinţi 

LL: 1 Xe [=fet=108]e]4[=9949191s)ăe [=fe [et 1 E ll Ci 171 et: ui: 110 [el (et: 

Nr. 47-48 ianuarie-februarie 2007, dedicat părintelui 
Benedict Ghiuş 

N Lt 3* Xeniei [=9940107Ae [=fe [ez 1 [518 [X-a 9 E: lalel|[ [2 

Nr. 50 aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 

Nr. 51 mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 


Nr. 53-54 iulie-august 2007, dedicat părintelui Trifa 

Nr. 55 septembrie 2007, dedicat lui Alexandru Mironescu 

Nr. 56 octombrie 2007, dedicat părintelui Sofian Boghiu 

Nr. 57 noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 

Nr. 58 decembrie 2007, dedicat lui Demostene Andronescu 

Nr. 59-60 ianuarie-februarie 2008, dedicat părintelui 
loanichie Bălan 

Nr. 61 martie 2008, dedicat lui Dan Botta 

Nr. 62 aprilie 2008, dedicat maicii Mihaela lordache 

Nr. 63 mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 

Nr. 64 iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 

Nr. 65 iulie 2008, dedicat părintelui Mina Dobzeu 

Nr. 66 august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 

Nr. 67 septembrie 2008, dedicat părintelui 
Chesarie Gheorghescu 

Nr. 68 octombrie 2008, dedicat părintelui Marcu de la 
Sihăstria 

Nr. 69 noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 

Nr. 70 decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 

Nr. 71-72 ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 

Nr.73 martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 

Nr. 74 aprilie 2009, dedicat părintelui Cleopa 

Nr. 75-76 mai-iunie 2009, dedicat lui George Popescu 
Glogoveanu 

Nr. 77 iulie 2009, dedicat lui Petru C. Baciu 

Nr. 78 august 2009, dedicat părintelui Dimitrie Bejan 

Nr. 79 septembrie 2009, dedicat monahului Atanasie 

Nr. 80-81 octombrie-noiembrie 2009, dedicat părintelui 
Roman Braga 

Nr. 82 decembrie 2009, dedicat lui J. V. lamandi 

Nr. 83-84 ianuarie-februarie 2010, dedicat părintelui 
Vasile Vasilachi 

Nr. 85 martie 2010, dedicat lui Silviu Dragomir 

Nr. 86 aprilie 2010, dedicat lui Nicu Naum 

Nr. 87 mai 2010, dedicat Olgăi Greceanu 

Nr. 88 iunie 2010, dedicat Pricipesei Ileana 

Nr. 89 iulie 2010, dedicat lui Nicolae Mărgineanu 

Nr. 90 august 2010, dedicat lui Gheorghe. Brătianu 

Nr. 91-92 septembrie-octombrie 2010, dedicat lui 
Al. Ciorănescu 

Nr. 93 noiembrie 2010, dedicat lui Dumitru Oniga 

Nr. 94 decembrie 2010, dedicat părintelui Constantin Sârbu 

Nr. 95-96 ianuarie-februarie 2011, dedicat lui 
Al. Busuioceanu 

Nr. 97 martie 2011, dedicat pr. Florea Mureşanu 

Nr. 98 aprilie 2011, dedicat lui Virgil Gheorghiu 

Nr. 99 mai 2011, dedicat lui Aurel State 

Nr.100 iunie 2011, dedicat Sfinţilor închisorilor 

Nr. 101 septembrie 2011, dedicat Sfintei Cruci 

Nr. 102 octombrie 2011, dedicat lui Radu Mărculescu 





DECANTĂRI 


VICLENIA 






“=! DAN STANCA 


dan.stancaQrostonline.org 


În general, există tendinţa - ba 
mai mult de atît: chiar practica — 
de a defini libertatea în funcţie 
de posibilitatea alegerii. Omul, 
deci, n-ar fi liber dacă nu ar fi 
pus în situaţia să aleagă între 
ceva şi altceva. Urmînd această 
linie a judecății, se poate spune 
că, frustrat de dreptul de-a ale- 
ge, omul ar fi o simplă marionetă. 
Depăşirea unei asemenea stări ar 
fi dată tocmai de afirmarea libe- 
rului arbitru. Cînd nu mi se im- 
pune nimic și eu aleg, atunci sînt 
liber şi deci fericit. 

Evident, acest punct de vedere 
generalizat, aproape oficializat, e 
la ordinea zilei deoarece este pro- 
fan şi comod. Ce aş fi dacă n-aş 
alege? Aceasta este întrebarea 
care înfloreşte pe buzele celor mai 
mulţi dintre noi, cu un fel de tru- 
fie neascunsă. Cu toate acestea, 
situația poate fi inversată. Ce nu 
eşti tocmai fiindcă alegi. Sau ceai 
pierdut tocmai fiindcă ai ales. 

Întorcîndu-ne spre obîrşii, me- 
ditînd asupra Genezei, nu avem 
cum să nu observăm că libertatea 
dată lui Adam prin gustarea din 
Pomul Cunoaşterii a prefigurat 
exact viitoarea sa sclavie. Omul 
primordial a fost liber să aleagă, 


68 


adică să cadă în timp. Omul şi-a 
exercitat liberul arbitru, iscălind 
prima gravă greşeală ontologi- 
că. De ce spun asta? Din simplul 
motiv că adevărata alegere nu se 
poate face decît în duh. Nu pot 
fi prin urmare liber despărțindu- 
mă de Dumnezeu. A crede, pe de 
altă parte, că o asemenea supu- 
nere este servilism, și că prin in- 
subordonare găsesc fericirea, în- 
seamnă a pierde tocmai calitatea 
de a mă afla deasupra vremurilor 
şi a cădea, cum spune cronicarul, 
sub vremi. 

Libertatea, în consecinţă, nu 
e dată de posibilitatea alegerii, ci 
e conținută, ca un parfum mis- 









Dacă ar fi mîncat numai din 
Pomul Vieţii, Adam ar fi rămas 
de-a pururi om primordial. Hră- 
nirea sa avea în mod cert valoare 
euharistică. În Rai, de altminteri, 
se slujea o liturghie neîntreruptă. 
Alegînd fructul cunoașterii, iz- 
vor al altor alegeri, Adam a pus 
capăt acestui circuit sacru. EI s-a 
exclus din Rai rănindu-se fatal, 
dar rănind şi Raiul. Acesta, fără 
om, a rămas ca o podoabă fără 
mireasa care s-o poarte. 

Aplicînd la zilele noastre, 
situația ar sta în felul următor. 
Libertatea nu constă în faptul, 
bunăoară, de a mă duce sau nu la 
biserică, ci de a fi în biserică îm- 


ADEVĂRATA ALEGERE NU SE POATE 
FACE DECÎT ÎN DUH. NU POT FI LIBER 
DESPĂRŢINDU-MĂ DE DUMNEZEU. 


terios, chiar în corpul fericirii. 
Omul fericit e un om liber. În 
Rai, Adam a fost cu adevărat liber 
doar pînă în clipa în care NU a 
acționat în numele unei pretinse 
libertăţi. Scopul cunoaşterii, ar 
trebui să ştim, este ființa şi nu 
invers. Prin inversiune are loc 
prăbuşirea omului, istoria ajunge 
mai presus de mit, iar conducăto- 
rul, mai presus de Domn. 


preună cu Tainele şi prin prezenţa 
mea reliefîndu-le acestora puterea. 
Fără credincioși biserica ar fi pre- 
cum raiul neîmpodobit. O biseri- 
că pustie întristează, şi chiar dacă 
îngerii veghează pretutindeni, şi 
pe feţele lor apar lacrimi. Reface- 
rea legăturii dintre Adam şi Rai 
poate avea loc numai în biserică. 
Printr-o regîndire a raportului 
dintre libertate şi fericire. EI 


ROST 103 


PERNE CU 

i auzai:ile, 

* antigripale 

* antialergice 

* antistres 

* antiinsomnii 

* antireumatice 

* antimigrene 

* pentru iubire 
şi armonie 


CONSULTANŢĂ 
GRATUITĂ 

în terapia cu plante 
Te ildht:I[= 


CEAIURI BIO 
pentru tinereţe 
fără bătrâneţe 


SALTELE 

CU PLANTE 
MEDICINALE 
pentru copii 
şi adulţi 





DECANTĂRI 


MĂRUL 





DISCORDIEI 
ŞI DELICTUL 
DE OPINIE 


E un poncif aducător de plictiseală să spui că 
una dintre condiţiile democraţiei e libertatea 


de expresie. E ca şi cum ai repeta mereu că, 


dacă nu s-ar învirti, pămîntul n-ar fi rotund. 


Iar cînd la mijloc e chiar starea Germaniei, o 


ţară în privinţa căreia nimeni nu ar îndrăzni 


să spună că nu e democrată, atunci lucrurile 


iau o întorsătură bizară... 





ze 


je | | SORIN LAVRIC 


d [| sorin.lavricQrostonline.org 





Mărul discordiei din ultima 
vreme a fost dat de cartea lui 
Thilo Sarrazin, un economist 
şcolit în universul bancar, al că- 
rei titlu aduce cu o profeție sum- 
bră: Deutschland schajft sich ab 
(Germania se descompune). Ideea 
principală a volumului publicat 
în urmă cu aproape un an (30 
august 2010) este că sub valul de 
emigrare islamică imunitatea na- 
țională a republicii federale e în 
curs de degradare galopantă, şi 
dacă la metisajul etnic se adau- 
gă costurile exorbitante pe care 
Germania le plăteşte pentru a 
ţine la un loc o piaţă care îi asi- 
gură exporturile proprii (în fond, 
UE poate fi definită ca fiind cea 


70 


mai lesnicioasă piaţă de desfa- 
cere pe care a avut-o Germania 
vreodată), atunci perspectiva 
unui colaps nemţesc provocat 
de o cauză dublă (alterarea ele- 
mentului germanic şi epuizarea 
forței bancare din cauza slăbiciu- 
nii celorlalte state europene) este 
plauzibilă. Pe scurt, Germania va 
avea soarta Franţei, despre care 
statisticile spun că va fi prima 
țară cu majoritate islamică 

din Occident. 

Probabil că Sar- 
razin, scriind această 
carte, a vrut nu doar 
să tragă un semnal de 
alarmă, dar şi să cape- 
te un dram de notori- 
etate pe scena culturii. 
Deznodămîntul i-a 
depăşit cu mult inten- 
ţia. Cartea nu numai 


| aufs S 


 Wie wir unser L 


piel setzen 





că i-a adus afirmarea, dar a atins 
treapta consacrării în variantă 
macabră, căci Thilo Sarrazin a 
gustat din plin represaliile publi- 
ce pe care publicarea cărţii i le-a 
atras. Mai precis, Sarrazin a fost 
exclus din SPD (Partidul Social- 
Democrat) şi a fost dat afară din 
funcţia pe care o avea în consiliul 
de conducere al Băncii Federale 
a Germaniei (Deutsche Bundes- 
bank). Într-un cuvînt, Sarrazin 
s-a pomenit fără partid şi fără 
meserie într-o ţară în care, sub 
articol de constituţie, ţi se garan- 
tează că, dacă spui ce gîndeşti, nu 
vei avea de suferit. Mai mult, pre- 
şedintele Germaniei, Christian 
Wulff, şi cancelarul Germaniei, 
Angela Merkel, au simţit nevoia 
să-şi exprimele rezervele cu pri- 
vire la ideile debile, atinse de ce- 
citate politică, pe care Sarrazin a 
îndrăznit să le formuleze în carte. 
În concluzie, delictul de opinie 
comis de Sarrazin i-a adus o fai- 
mă execrabilă şi un viitor incert. 
Situaţia pare neverosimilă şi 
totuşi represaliile sînt în curs 
de desfăşurare. În sfîrşitul lunii 
august, ziarul hebdomadar Die 
Zeit i-a luat un interviu împrici- 
natului, încercînd să-l descoasă 
în privinţa apelor în care se mai 
scaldă. Diplomat şi abil, ştiind că 
are de-a face cu un ziar al multi- 
culturalismului stîngist (Die Zeit 
găzduiește regulat campanii de 
presă împotriva Bisericii Catolice 
şi a papei, dar nu pierde prilejul 
să aducă elogii homose- 
xualismului, feminis- 
mului şi binefacerilor 
moralei laice), Sarra- 
zin a dat un răspuns 
precaut: scandalul is- 
cat de carte nu i-a îm- 
puţinat defel vechile 
A prietenii, ba chiar 
i-a adus unele amici- 
ţii noi. E drept, şi-a 
cam pierdut o parte 


ROST 103 


— 





| CRONICANUANȚELOR NUANȚŢELOR 





MAREA PRIMEJDIE LA CARE SÎNTEM SUPUŞI AZI E 
CĂ STADIONUL DEMOCRAȚIEI NU MAI ARE VOIE SĂ 
PRIMEASCĂ DECÎT JUCĂTORI DE STÎNGA. CÎND APARE 
UN INTELECTUAL DE DREAPTA, STADIONUL ÎŞI ÎNCHIDE 
PORŢILE, IAR INCULPATUL E DECLARAT NEDEMOCRAT. 


de iluzii, dar asta nu-l face să fie 
vacilant în intenţii şi şovăielnic 
în atitudine. E convins că intui- 
țiile sale au acoperire în realitate, 
chiar dacă adversarii îi impută că 
e în drastică inadecvare faţă de 
spiritul epocii. 

Pînă una-alta, spiritul epocii, 
cel puţin în cazul lui Sarrazin, 
dovedeşte o intoleranţă care nu 
are nimic de-a face cu regulile 
jocului democratic. Democraţia 
este un cadru gol care trebuie 
umplut cu un conținut ideologic, 


ROST 103 


dar prin ea însăşi democraţia nu 
este o ideologie. E ca un stadion 
în care jocurile trebuie să se de- 
făşoare după anumite reguli, fără 
a hotări însă dacă jocul se face cu 
idei de dreapta sau cu nuanţe de 
stînga. Marea primejdie la care 
sîntem supuși azi - iar cazul Sar- 
razin e patognomonic — e că pe 
nesimţite stadionul democraţiei 
nu mai are voie să primească 
decît jucători de stinga. Cînd 
apare un intelectual de dreapta, 
stadionul își închide porţile, iar 


inculpatul e declarat nedemo- 
crat. Astăzi a fi nedemocrat e 
totuna cu a fi de dreapta. Stînga 
are parte de imunitate internaţio- 
nală, adică de indulgență hrănită 
prin campanii de presă. 

Lui Sarrazin nu-i rămîne decît 
să se lepede de convingerile creş- 
tine şi să se convertească la gîn- 
direa relativă de tip laic. Atunci 
va fi reprimit în partid şi își va 
recîştiga un loc într-un consiliu 
bancar. Pînă atunci, însă, merită 
să-i citim cartea. E] 


7l 


9):(97.0*9 99:38! 


APOCALIPSA 










“ ELENA DULGHERU 


elena.durgherurostonline.org 


Rece şi metafizică, „pură“, dar 
cu totul a-religioasă, frumuseţea 
filmului Melancholia curge în va- 
luri ample, din prolog și pînă la 
sfîrşit, nu violentează simţurile, ci 
cucereşte prin volutele tînguitoare 
de violoncel și prin simetria me- 
tafizică a peisajelor, încărcate de 
toată floarea clasicismului artelor 
europene, pentru a fi strivită fără 
drept de apel de absurdul unei 
catastrofe planetare, prăbuşite în 
aceleaşi tonuri calme de stil clasic, 
aproape la fel de abrupt ca tăietu- 
ra finală din Un film vorbit al lui 
Manoel de Oliveira. 

Pelicula pare o replică atee, 
dar de aceeaşi măsură estetică, la 
Sacrificiul lui Tarkovski, cineast 
obsesiv pentru Lars von Trier, cu 
care genialul danez şi-a propus 
un fel de concurenţă. La aceasta 
se adaugă, foarte vizibilă, lecţia 
Kammerspiel-ului bergmanian, 
ambele influenţe fiind puse în 
evidenţă de atmosfera „insulară“ 


| Regie şi 
| scenariu: 
Lars von Trier 


| Cu: Kirsten 

i Dunst, Kiefer 
Sutherland, 

i Charlotte 
Gainsbourg 


72 





9104:7. 0100540123" 


Cu Melancholia, Lars von 'Irier continuă 


investigarea panicilor apocaliptice (personale 


şi colective), eruptă patologic în delirantul 
Antichrist, dar datînd, de fapt, chiar de la 
primele sale filme, ca Epidemic şi Element 


of Crime. Dar dacă arma Antichrist-ului era 


(ca și în horror-uri) seducţia prin oripilare şi 


prin oferta halucinantă de voaiorism maladiv 


(pentru spectatorii susceptibili la această tentaţie), 


arma Melancholiei e seducţia prin frumuseţe. 


a filmului — la fel de insulară ca în 
Îngerul exterminator al lui Buuel, 
dar mult mai puţin angoasantă. 
Izolaţionismul, atît cel scenogra- 
fic, cît şi cel al relaţiilor dintre per- 
sonaje, creează un cadru privile- 
giat de meditaţie asupra sfîrşitului 
lumii şi chiar de pregătire pentru 
acceptarea acestuia. 

Un Sacrificiul fără Dumnezeu 
şi fără sacrificiu de sine — iată 
punctul nodal al diferenţei dintre 
cei doi mari cineaşti: dacă pentru 
Tarkovski Apocalipsa este prolo- 
gul unui nou început, cineastul 
rus intuind sensul revelatoriu al 
acesteia şi capacitatea spirituală 
a omului de a schimba destinul 
lumii, pentru Lars von Trier (ca şi 
pentru superproducţiile tematice 
hollywoodiene) Apocalipsa este 
sfîrşitul a toate, negația la modul 
absolut. De aici, o cu totul altă 
tratare a temei. Mai lucid şi mai 
sincer decit hollywoodienii, von 


Trier nu acceptă abordările faci- 
le ale acestora, în care colapsul 
planetar e deturnat în happy-end 
printr-o soluţie de tipul Deux ex 
machina. Următor fidel al exis- 
tenţialismului (care stă la baza 
întregului cinematograf expre- 
sionist scandinav şi german), ex- 
centricul danez exaltă neputința 
absolută a omului în fața cosmo- 
sului — a omului fără Dumnezeu. 
Oricît de seducătoare, chiar şi 
clarviziunea şi puterile paranor- 
male (cu care e dotată una din 
eroinele Melancholiei, dar de care 
nu sînt lipsite nici protagonistele 
din Breaking the Waves sau Dan- 
cer in the Dark) rămîn neputin- 
cioase în faţa fatalităţii. 

De aici, melancolia, tristeţea 
incurabilă generată de conștiința 
inutilităţii universale... o melan- 
colie cu atît mai accentuată cu cît 
lumea din jur este imaginată sce- 
nografic (în special de arhitectura 


ROST 103 








peisagistică) şi muzical, în culori- 
Je cele mai strălucite ale frumuse- 
ţii şi armonie... 

Toată această melopee bine 
temperată a sfirşitului universal 
se desfăşoară pe fundalul unei 
drame psihologice de familie (ca 
şi în Sacrificiul lui Tarkovski), re- 
duse treptat la un Kammerspiel 
de două personaje. Între cele 
două surori, Justine şi Claire, se 
dezvoltă axa dramaturgică a fil- 
mului, rezolvată (ca în multe din 
peliculele cineastului — vezi Brea- 
king the Waves şi Dogville) după 
schema pendulării dintre slăbi- 
ciune şi autoritate dominatoare 
în jocul transferului de putere. 

Pensionarele castelului izolat, 
împreună cu familiile lor, se află 
în aşteptarea Planetei. Se pare că 
este, de fapt, o stea desprinsă din 
Constelaţia Scorpionului şi ajunsă 
în foarte scurtă vreme în proxi- 
mitatea Pămîntului. Oamenii de 
ştiinţă susțin că Planeta (sau Stea- 
ua), botezată „Melancholia“, va 
survola Pămîntul fără consecinţe 
distructive. Un cer cu doi sori sau 
cu două luni, efecte atmosferice... 
Va fi un mare spectacol cosmic! 
Lumea e pregătită cu lunete, 
aparate de fotografiat şi... cu un 
minuscul briceag, ridicol şi inutil 
— singura armă de apărare în fața 
„invaziei cosmice“. Nimeni nu 
vorbeşte în public despre planeta 
pe care toţi o așteaptă... Și totuşi 


ROST 103 


reacţiile față de iminenta coliziu- 
ne sînt radical diferite. De vreme 
ce catastrofa este inevitabilă, sin- 
gura posibilitate de alegere constă 
în modul de a o primi, în atitudi- 
nea față de distrugerea universa- 
lă: panică, resemnare ori chiar... 
adoraţie! „Psihanalistul meu mi-a 
spus că melancolicii sînt de obicei 
mult mai echilibrați decît oame- 
nii obișnuiți în fata unui dezastru 
iminent... pentru că nu au nimic 


OCHI VERTICAL 


E pa 
Cool - î3 
n a Pe e, 
: A, 
ae Pr zae an, ttr 4 ELae] 


sale „normale“, enunţind, de fapt, 
una dintre tezele aparent cele mai 
inofensive ale cultelor întunericu- 
lui. Pe măsura apropierii planetei, 
depresia Justinei se transformă în 
putere calmă, pe care o oferă, ca 
pe un colac de salvare, persona- 
jelor intrate în panică, pentru ac- 
ceptarea resemnată a sfirşitului. 
Care îi devoră pe toţi. 

„Cel mai frumos şi poetic film- 
catastrofă realizat vreodată“ — s-a 


„CEL MAI FRUMOS ŞI POETIC FILM- 
CATASTROFĂ REALIZAT VREODATĂ“ 

— S-A SPUS, DUPĂ PROIECŢIA ACESTUIA 
LA CANNES. CEA MAI MELANCOLICĂ 
ODĂ A EUROPEI ŞI A SFÎRŞITULUI UNEI 
LUMI RĂMASE FĂRĂ DUMNEZEU. 


de pierdut“, se explică von Trier, 
care mizează mult pe astfel de te- 
orii. Justine se bronzează noaptea 
la lumina astrului ucigaş, pe care 
îl urmăreşte cu o atracţie bolnă- 
vicioasă, fascinată de iminenţa 
catastrofei şi de frumuseţea de 
acvariu imens a planetei verzi- 
albastre, care se cască la orizont 
asemeni unei guri de neant. „Via- 
ta de pe pămînt este oricum ma- 
lefică! Nimeni n-o să simtă lipsa 
Pămîntului“, rosteşte eroina veş- 
nic depresivă, spre groaza surorii 


spus, pe bună dreptate, după pre- 
zentarea de anul acesta a filmului 
la Cannes. Rezonanţa dintre de- 
presia personală, disoluția famili- 
ală şi destinul fatidic al Pămîntu- 
lui, guvernate calm de sentimentul 
autodistrugerii universale și înveș- 
mîntate abil în momente glorioase 
ale istoriei artelor, creează un film 
fascinant, încă o capodoperă a lui 
von Trier şi o odă melancolică - 
cea mai melancolică odă a Europei 
şi a sfîrșşitului lumii. A unei lumi 
fără Dumnezeu. IEI 


73 





DECANTĂRI 








MĂRTURII 


DESPRE 
IDENIIIALE 


Deşi nu am avut niciodată un jurnal, cele cîteva notițe din vara 


anului 2008, consemnate într-un elan de moment şi abandonate 


în calculator, mi-au prilejuit o reîntilnire cu ceea ce ar putea fi un 


drum al icoanei; al icoanei ca prezenţă, pe care am căutat-o prin 


toate locurile unde am umblat. Am numit acest itinerariu pe care îl 


proiectez, pornind de la notițele regăsite: Mărturii despre identitate. 


Ce poate oferi o icoană? Multe. Ea te învaţă... dacă ştii să o asculți. 


(0) TEODORA ROŞCA 





ÎNTÎLNIREA, 

AUGUST 2008 

Mă îndepărtez cu o uşoară triste- 
ţe de Palatul Schânbrunn şi îmi 
promit că o dată, cîndva, ar trebui 
să vin aici la un concert. Privesc 
pentru ultima oară lumina ce se 
revarsă prin ferestrele mari și aud 
muzica. Mi-aş dori să intru, dar 
ştiu că nu se poate. 


XXX 


Am trecut prin Curtea Imperială 
şi s-a lăsat noaptea. Centrul Vie- 
nei la ora asta oferă faţade lumi- 
nate şi fast-food-uri. Palatele nu 


74 


sînt pentru toată lumea. Biserici- 
le, însă, da. Pentru că, în mod cu 
totul neobișnuit pentru ora tîrzie, 
o biserică are porţile deschise. 
Intru înăuntru cu o neașteptată 
bucurie. În dreptul altarului, o 
reproducere după o icoană bi- 
zantină. Acum valsul a încetat şi 
o altă muzică sau tăcere dă sens 
locului în care stau. Amintiri 
recente şi planuri ad-hoc. Ob- 
serv cîteva pliante pentru turişti: 
„Prietenii Sfîntului Mihail“. Sînt 
în Biserica Sfîntului Mihail din 
Viena, biserică a Curţii impe- 
riale habsburgice, veche de opt 
secole. Construcţia ei a început 
în perioada romanică, în jurul 


anului 1200, şi a fost extinsă în 
gotic, între 1340 şi 1450. Apoi, pe 
la mijlocul secolului al XVI-lea, 
cripta Sfîntului Mihail, cunos- 
cută drept Michaelergruft, a fost 
extinsă şi întrebuințată drept ca- 
meră a mormintelor, pînă la 1784. 
Ordinul călugăresc al Barnabiţi- 
lor, realizări artistice deosebite, 
căderea imperiului habsburgic, 
nevoia de fonduri pentru resta- 
urare... Sfintul Mihail şi biserica 
sa... Îmi revin în faţa ochilor su- 
fleteşti 'Torcello, Humor, Cizer, 
Pala d'Oro, un vitraliu în lumina 
dimineţii, o statuie, Văcăreşti şi 
biserica de pe strada mea, Cate- 
drala Argeșului, Veneţia, Nicula, 


ROST 103 


Athena şi îndepăr- 
tatul Solovki. Un 
amestec pestriţ şi a 
cărui singură logică 
este prezenţa plină 
de forță a Sfîntu- 
lui. Vechiul şi Noul 
Testament, Răsări- 
tul şi Apusul, auto- 
biografie şi istorie. 

Notiță din au- 
gust 2011: Şi să nu 
uit: în Catedrala 
Sfîntului Ștefan 
din Viena, de cum 
am intrat, atunci în 
august 2008, m-a 
întimpinat pe par- 
tea dreaptă o icoa- 
nă pe lemn a Mai- 
cii Domnului cu 
Pruncul, extrem de 
familiară. Era chiar 
din Transilvania şi 
a ajuns acolo în 
vremea imperiului. 
Am descoperit-o 
cu bucurie, şi nu 
numai eu. Poate fi, 
desigur, un subiect 
de reflecţie asupra 
lucrării proniei. Şi 
să mai adaug, în 
context, şi dezvă- 
luirea uimitoarelor 
picturi din biserici 
cneziale româneşti 
din ara Hațegului, acoperite 
cu var la Reformă şi descoperite 
după sute de ani, ca o mărturie 
despre dreapta credinţă. 


INSULA JUDECĂȚII DE 

APOI. 25 AUGUST 2008 

Torcello! Torcello! Cel care anun- 
ță sosirea noastră parcă ar cînta 
numele micii insule din laguna 
venețiană. Aici, după ora 6 p.m. 
se lasă o linişte suspectă. Ştiu asta 
de ultima dată. După ora 6 toţi 
locuitorii dispar ca prin farmec. 
Cu greu mai găseşti pe cineva pe 


ROST 103 





ÎN CATEDRALA SF. ŞTEFAN DIN 
VIENA, DE CUM AM INTRAT, M-A 
ÎNTÎMPINAT PE PARTEA DREAPTĂ 
O ICOANĂ PE LEMN A MAICII 
DOMNULUI CU PRUNCUL, AJUNSĂ 
ACOLO CHIAR DIN TRANSILVANIA, 
PE VREMEA IMPERIULUI. 


aleile şi ulițele sale. Se închid şi 
terasele, se string şi mesele cu su- 
veniruri. Și asta pentru că la ora 
6 p. m. se închide Santa Maria 
Assunta, vechea bazilică în care 
se păstrează, din secolul XII, mo- 
zaicul Judecăţii de Apoi. 

Ce caut, de fapt, la Torcello? 
Un răspuns. Ce fel de răspuns? 
Un răspuns vechi de cînd lumea. 
Și cea mai mare taină... Cine 
poate să o înţeleagă? 

Trec pe lingă Puntea Diavo- 
lului. Este singura punte fără 
parapet, veche de sute de ani. La 





1600 toate punţile 
din Veneţia erau 
aşa. Amintiri des- 
pre Dogmă. Ce 
este Dogma? În 
dreapta - prăpastie, 
în stînga — prăpas- 
tie, şi tu mergi pe 
vîrful unui mun- 
te... Cine nu a fost 
prins vreodată de 
un vînt puternic pe 
vîrful unui mun- 
te, privind la hăul 
ce se cască sub el, 
probabil nu poa- 
te înţelege această 
asemănare. 

Santa Maria 
Assunta are o ve- 
chime de aproape 
14 secole. Bijuteria 
acestei biserici este 
un mozaic impu- 
nător din secolele 
XI-XIII. În faţa lui 
lumea ta se trans- 
figurează. Dacă 
ştii să priveşti. Este 
răspunsul la ceea 
ce cauţi, la ceea ce 
caută toată această 
lume, la ceea ce ca- 
ută toţi înțelepţii şi 
nebunii lumii. De 
care nu scapă ni- 
meni. Nici o putere, 
nici o magie, nici o înţelepciune 
nu valorează nimic în faţa ultime 
realități a acestei lumi: Judecata 
de Apoi. 

Privind la mozaicul Judecăţii 
de Apoi, m-am aşezat într-o ban- 
că şi am început călătoria. 

„Deodată s-a tras tăria ce- 
rului ca o perdea şi a apărut 
Domnul nostru lisus Hristos 
într-o slavă negrăită. În jurul 
lui, în văzduh, stăteau toate oş- 
tile cerești: îngeri, heruvimi şi 
serafimi, arhangheli, minunate 
și înfricoșate cete, rînduite YI 


75 


DECANTĂRI 


4 INA SA 
aul AN= 
SEE APSA 


AD 


-. 
Li 





SANTA MARIA ASSUNTA ARE O 
VECHIME DE APROAPE 14 SECOLE. 
BIJUTERIA ACESTEI BISERICI ESTE UN 
MOZAIC IMPUNĂTOR DIN SECOLELE 
XI-XIII, ÎN FAŢA CĂRUIA LUMEA TA SE 
TRANSFIGUREAZĂ: JUDECATA DE APOI. 


fiecare după felul, frumusețea şi 
strălucirea lor. 

Domnul s-a adresat conducă- 
torului unei cete și acela s-a apro- 
piat luminos, cu teamă şi respect. 

«Mihaile, Mihaile, mai mare- 
le Așezămîntului, pregăteşte cu 
ceata ta tronul de foc al slavei 
Mele şi mergi în Valea lui losa- 
fat. Acolo să-l aşezi ca un prim 


76 


semn al venirii Mele. Pentru că 
s-a împlinit ceasul cînd fiecare 
va lua plata după faptele sale. 
Grăbeşte-te, că a sosit ceasul. 
Voi judeca pe cei ce s-au închi- 
nat la idoli şi s-au lepădat de 
Mine, făcătorul lor»... 

Apoi îmi trec prin faţa ochi- 
lor ceata celor osîndiţi: ereticii, 
cei ce L-au răstignit pe Hristos, 





sodomiţii, desfrînaţii de toate 
chipurile, tilharii, cei care au 
murit ținînd minte răul, cei la- 
comi, creştinii mincinoşi care 
au învăţat că nu există învierea 
morților, ci este metempsihoză, 
cei care au petrecut lumește, au 
vorbit necurăţii şi s-au dedat la 
rele, ghicitorii, împărații şi con- 
ducătorii nedrepţi, slujitorii ne- 
vrednici ai lui Hristos, monahii 
care şi-au neglijat canonul... 

Totul era acolo, în faţa ochilor 
mei. Marea care dădea înapoi pe 
morții săi, îngerii și diavolii care 
se băteau pentru sufletele noas- 
tre, îngerii care închideau tim- 
pul. Dar şi raiul lui Dumnezeu, 
patriarhul Avraam, Fecioara Ma- 
ria şi tîlharul care şi-a dus crucea 
cu sine în rai. 

Mă călăuzeau Apocalipsa şi 
Vedenia asupra Înfricoșatei Ju- 
decăți a Sfântului Ierarh Nifon, 
Episcopul Constanţianei (din 
care am citat). Mi-am amintit 
brusc de moartea neştiută a tatii, 
cînd în acea dimineaţă, devreme, 
un imbold lăuntric m-a îndem- 
nat să-i spun cu durere părinte- 
lui duhovnic: Ce răspuns voi da 
acum, dacă s-ar cere sufletul de la 
mine? Şi aveam un sentiment fizic 
inexplicabil. Trecuse cea mai lun- 
gă noapte din an. Era solstițiul de 
iarnă. În acea zi nu am rămas la 
Liturghie, ci m-am dus să dorm. 
Simţeam că nu pot nici măcar să 
stau în picioare. Apoi, de Crăciun, 
am aflat că a murit tata... 

În mozaicul Judecăţii de Apoi 
de la Torcello, Sfîntul Mihail apa- 
re în scena Pogoririi la iad a lui 
Hristos. De fapt, Sfinţii Arhan- 
gheli Mihail şi Gavriil sînt repre- 
zentaţi de-a dreapta și de-a stînga 
acestei Învieri din adîncul lumii 
nevăzute. 

Cobor în acest iad luminat 
de însăşi Lumina. locmai am 
trecut puntea... E] 

(va urma) 


ROST 103 


Erseda Consulting 


exactly for your need, 
solutions discovered! 





In noiembrie, pleacă 
ultimul tren cu fonduri europene 


Noile vedete, clinicile medicale din rural cu doar 10% cofinanţare! 


Poporul de la sate s-a trezit. Numă- 
rul firmelor înfiinţate în agricultură 
în 2011 a crescut cu 650%)! 

Citiţi cu îngrijorare prin ga- 
zete despre criza alimentară? 
Puneţi ogorul românesc la treabă. 
O seră sau o fermă sînt finanţate 
cu 60% din valoarea iniţială și chiar 
cu 100% în cazul fermierilor de pînă 
în 40 de ani. Sesiunea de proiecte 
se deschide în noiembrie. 

Clinici medicale la ţară cu 
doar 10% din investiţie, ser- 
vice-uri auto, fabrici de mobilă, de 
textile, de panouri fotovoltaice, de 
şuruburi, de subansamble pentru 
industrie, pe scurt, orice fel de acti- 
vitate productivă non-agricolă, ate- 
liere de reparații, frizerii, cabinete 
de cosmetică, cabinete medicale 
umane sau veterinare se pot face 
cu doar 10% din investiţia iniţială, 
dacă le amplasați în mediul rural. 

Marea noutate din acestanecă 
vă este permis să construiți sisteme 
de agrement în rural fără obligaţia 
de-a ridica şi o pensiune. S-a dat li- 
ber la parcuri de vacanţă, terenuri 
de sport, piscine, ștranduri! 


solutii ge dez 


e-mail 
remus.raduQerseda.ro 


Noutăţi sînt și pentru cei cu 
ambiţii industriale — cei în căutare 
de utilaje de ultimă generaţie. În 
noiembrie se deschide ultima se- 
siune de depunere a proiectelor 
prin care puteţi cumpăra utilaje 
cu doar 30% din valoare. Ajutorul 
nerambursabil este de maximum 
250.000 de euro. 

Tot în această toamnă puteti 
realiza un magazin on-line cu doar 
30% din bani. Este singura formă 
de finanţare a comerţului pe care 
o îngăduie fondurile europene. 

Vreţi să ciîștigaţi bani? Pu- 
neți soarele la treabă! La mijlo- 
cul lunii octombrie, Guvernul a 
aprobat schema de compensare 
prin certificate verzi așteptată de 
3 ani de zile de cei ce vor să 
investească în panouri 
solare sau turbine 
eoliene. Cu doar 
30% din valoarea 
investiţiei, puteţi 
transforma lu- 
mina soarelui în 
energie, fie că sîn- 












melancolie sterilă! 


adresă 


B-dul Hristo Botev, nr. 10, ap.2 


sect. 3, București 






teţi firme private, fie primării sau 
consilii județene. 

În primul caz vă trebuie 30% 
din valoarea investiţiei, în al doi- 
lea, doar 2%! 

Valoarea maximă a finanţării 
nerambursabile per proiect este 
de 80 milioane de lei. 

Vi se pare scump să participaţi 
personal la tîrgurile şi expoziţiile 
internaţionale? Aveţi la îndemiînă 
200.000 de euro prin care să vă 
decontaţi participarea la tirgurile 
internaţionale pe doi ani. Aici intră 
(ei af 149] [=1]| [Se [Se [Tel E: EX: [Păi [alei [VEI 
a mostrelor, cazarea, amenajarea 
standurilor, alte cheltuieli cu pro- 
movarea, inclusiv pliante şi site-uri. 


După 2013, procentele 
30%-70% vor fi o 
amintire. Vor creşte 
cofinanţările, par- 
tea de bani pe care 
trebuie să o pună 
investitorul, şi vor 
scădea secvențele 
nerambursabile. 


telefon 
0754 505 756 
0758 033 982 


DECANTĂRI 


ISTORIA 
CREȘTINISMULUI 








| 


O ISTORIE 

A „LITEREI“ 
ÎMPOTRIVA 
„DUHULUI“ 


Diarmaid MacCulloch, 
Istoria creştinismului. 
Primii 3000 de ani, 
trad. de Cornelia 
Dumitru şi Mihai-Silviu 
Chirilă, Ed. Polirom, 
laşi, 2011, 1.080 pagini, 
format 16x23,5. 


Diarmaid MacCulloch (n. 1951) 
este, din 1997, profesor de 
Istoria Bisericii la Oxford Univer- 
sity. Erudiţia nu-i lipsește, desigur 
(şi specialiştii ştiu s-o aprecieze 
în detalii). Sinteza sa de istoria 
creştinismului (History of Chris- 
tianity), voluminoasă şi foarte re- 
centă (2009), a întrunit laude în 
spațiul anglican, Arhiepiscopului 
de Canterbury, Rowan Williams, 
părîndu-i-se chiar „o lucrare fără 
egal“. Ca „om de ştiinţă“ care se 
respectă, profesorul MacCulloch 
pariază pe „obiectivitate“. Per- 
spectiva sa „obiectivă“ (care nu 
exclude tonul ostil la adresa ca- 
tolicismului și pe cel mai degrabă 
persiflant la adresa ortodoxiei) îl 
ajută să vadă în creştinism o reli- 





Pr. Nicolae-Cristian Câdă, Narcisa-Mihaela 
Câdă, Ana Pascu, Ani-Eliza Busuioc, Simbolul 
de credinţă pe înţelesul copiilor, Ed. Basilica, 
Bucureşti, 2011, 48 pagini, format 21x26. 
La Editura Basilica a Patriarhiei Române a apărut 
frumoasa carte ilustrată Simbolul de credință 
pe înțelesul copiilor. Realizat de un colectiv 
de mărturisitori inimoşi din redacţia revistei 
Chemarea credinţei şi sprijinindu-se în egală 
măsură pe grafica asigurată cu har de Mănăstirea 
Stavropoleos, micul ghid, editat foarte 
profesional, poartă binecuvintarea Preafericitului 
Părinte Patriarh Daniel, ce semnează şi Cuvintul 
înainte. Articolele de credință explicate sînt 
însoţite de povestioare cu tîlc, menite să asigure 
şi conexiunile cu univerul social (familial, şcolar, 
bisericesc) al celor mici. Deşi adresat nu doar 
copiilor, ci şi părinţilor sau educatorilor, 
poate că ar fi fost 
mai „pe înţelesul“ 
tuturor utilizarea în 
titlu a termenului 
de Crez în locul 
celui de Simbol de 
credință, căci cuvîntul 
simbol îi face să se 
poticnească şi pe 
mulți adulți, darămite 
pe cei de vîrstă mai 
fragedă... (A. C.) 





78 







Arhimandrit Serafim Alexiev, 

Viaţa de după moarte. Veşnicia —- amară sau 
fericită?, trad. din limba bulgară 
de Gheorghiţă Ciocioi, Ed. Sophia, Bucureşti, 
2011, 109 pagini. 
Arhimandritul Serafim Alexiev (1912-1993), 
binecunoscut cititorilor ortodocşi din 
Bulgaria, le este de-acum familiar şi 
credincioşilor din România, unde i s-au tradus 
în ultimii ani numeroase scrieri (printre care 
şi răsunătoarea carte-testament intitulată 
Ortodoxia şi ecumenismul). Cărţulia aceasta din 
urmă reprezintă o bună introducere ortodoxă 
în marele mister al morţii trupului şi al vieţii 
de dincolo („rodirea sufletului în veşnicie“), 
despre care Revelația şi Tradiţia spun totuşi 
destule lucruri, pe care, 
din păcate, creştinului de 
rind i se întîmplă adesea 
să le ignore (sau să le 
amestece cu superstiții 

de alte origini, care 

intră nu o dată în grav 

dezacord şi învăţăturile 

şi practicile Bisericii). 

Traducătorul a încadrat 

în mod fericit textul 


Ev 
ARHIMANDRIT SERAFIM ALEXI 





VESNICIA 


I AMAPĂ SAU FERICITA? între un cumpănit cuvint 


înainte şi o succintă notă 


biografică. (A. C.) 


ROST 103 


gie „încă tînără“ şi a cărei prin- 
cipală caracteristică istorică — la 
bilanţul „primilor 3000 de ani“ 
- este „intoleranța“ (prin care 
întrece toate celelalte religii). Cei 
3000 de ani poate-i nedumeresc 
pe unii. Creştinismul, în ultimă 
analiză istorico-ştiinţifică, nu 
incepe cu Flristos, Ci este, pri 
Acesta, un fel de prelungire devi- 
ată a vechiului iudaism. În aceste 
condiții, numele de iudeo-creşti- 
nism 1 s-ar potrivi mai bine. lisus 
Hristos, „un Mesia răstignit, este 
un personaj simpatic, dar aproape 
că se pierde în dinamica istorică 
a religiei care-i poartă numele. 
Ce-i drept, fiind „încă tînără”, 
creştinătatea are timp să se mai 
coacă şi să se mai îmblinzească 


(poate chiar în următoarea mie 
de ani). Deşi își are rădăcinile 
în Orient, istoria creştinismului 
este mai ales o afacere occiden- 
tală, iar protestantismul este li- 
nia firească a împlinirii ei. Din 
cele şapte părţi ale sintezei, una 
singură - a cincea: „Ortodoxia: 
credinţa imperială (1451-1800)* 
— se referă efectiv (şi opac) la or- 
todoxia răsăriteană (care, eşuată 
în panslavism, aproape că nu mai 
există după 1800). 

Ştiinţa nu-i puţin lucru, dar 
religia, realitate sensibilă și gin- 
gaşă, nu prea încape fără rest 
ji one le e i enine mite Seini oil) 
se poate informa, cu mijloace- 
le ultramoderne, şi să scrie, în 
Braille, o istorie a picturii, să 


SEMNAL EDITORIAL 





zicem... Pentru noi, marea între- 
bare rămîne: în ce măsură îl poa- 
te interesa pe un ortodox, chiar 
principial deschis „dialogului și 
respectuos faţă de „ştiinţă, viziu- 
nea despre istoria creştinismului 
a unui homosexual apusean care 
a refuzat numirea sa ca diacon 
al Bisericii Angliei în semn de 
solidaritate protestatară cu nea- 
greata Mișcare Creştină Gay (în 
care a intrat, conform orientării 
sale sexuale, încă din 1976)?! Dar 
pînă cînd ortodoxia va fi în stare 
să-şi formeze propriii specialişti 
redutabili în domeniu, nu-i rămi- 
ne decît să consulte strîngînd din 
dinți marile sinteze ştiinţifice ale 
homosexualilor erudiţi din Occi- 
dent. (Răzvan Codrescu) 








Daniel Turcea, Epifania. Cele din urmă 
poeme de dragoste creştină, ed. îngrijită de 
Lucia Turcea şi Pr. Sever Negrescu, 
Ed. Doxologia, laşi, 2011, 211 pagini, 
format 13,5x21. 
Volumul apărut în deosebite condiţii grafice, cu 
binecuvîntarea Î. P. S. Teofan Savu, Mitropolitul 
Moldovei şi Bucovinei, şi cu prefața (datînd 
din 1991) semnată de însuşi Părintele Dumitru 
Stăniloae, pune la îndemîna publicului larg 
ultimele poeme scrise în scurta sa viaţă (1945-1979) 
de regretatul Daniel Turcea, una dintre puţinele 
voci poetice creştine de dinainte de 1989. Chiar 
dacă sînt departe de a reprezenta partea cea 
mai reuşită estetic a creaţiei sale lirice, textele 
reunite aici au semnificaţia lor pentru devenirea 
duhovnicească a autorului 
şi pentru imaginea sa de 
ansamblu în conştiinţa 
creştină a posterităţii. 
Destinul postum al 
lui Daniel Turcea este 
vegheat îndeosebi de 
sora sa, Cristina-Lucia 
Turcea, care în 2004 a 
donat Mitropolitului 
Teofan toate 
manuscrisele scrierilor cu 
caracter religios rămase 
de la fratele său. (R. C.) 


PA din urmă 


/ fo ovesbină 
00 de de Up Ca 


ROST 103 











Alexandru Mihail Niţă, Paradiziaca expediţie, 
Ed. Christiana, Bucureşti, 2011, 300 pagini, 
format 13x20. 
Autorul acestui roman „apocaliptic“, fratele întru 
Hristos Alexandru Mihail Niţă, strămutat din 
Grădina Maicii Domnului de la Athos în „Grădina 
Maicii Domnului“ din Carpaţi (acum vieţuitor 
în lavra brâncovenească de la Simbăta de Sus), 
în viaţa laică profesionist al „artelor frumoase“, 
rămîne în aria esteticului, dar miza spirituală 
devine precumpănitoare, împingind calofilia spre 
filocalie. Aventura lui Sir Maxwell şi a echipajului 
care-l urmează în „paradiziaca expediţie“ este 
una de tip inițiatic. În Sir Maxwell (un aristocrat 
de sînge care se redefineşte „din mers“ ca 
aristocrat al spiritului) civilizaţia (post)modernă - 
secularizată, desacralizată, 
dezduhovnicită, ba chiar 
satanizată — se retrezeşte 
la menirea ei „paradiziacă'. 
Apusul, hipertehnologizat 
pină la robotizare şi 
manipulat de oculte 
luciferizate, redescoperă 
acea Orientale lumen, 
între Patmosul 
revelaţiei aurorale şi 
Athosul răscumpărător 
al vremurilor de pe 
urmă. (A. C.) 


ALEXANDRU MIHAIL NIȚĂ 


15) 


DECANTĂRI 


0198 91983! 





PRIN GAZEIE 


Şi Lumea Credinței (nr. 99/octombrie 
C 2011) ne aduce aminte de un subiect 
dureros - Basarabia și starea românităţii 
într-un pământ prea-încercat. Pe această 
temă găsim reportaje despre părintele 
Pavel Borșevschi, cu o frumoasă lucrare 
misionară supusă tirului dezinformărilor 
şi despre impresiile stîrnite de 
realitatea de pe teren după 20 de ani 
| de „independenţă“. Alte materiale 
LA > interesante ale revistei, printre altele, î 
n man sint reportajele despre starea (ela tele le) ([=i 
î din Kenya, Uganda și Tanzania, precum 
şi un interviu cu fostul baterist al formaţiei Phoenix, pasionat pelerin 
al Muntelui Athos. 


DILEMA: Dinspre revistele laice, Dilema Veche 
ne-a atras atenţia cu nr. 398 (29 
septembrie - 5 octombrie) dedicat subiectului „Uniunea sau 
națiunea“? Nu mică ne-a fost mirarea să descoperim şi unele 
materiale care reprezintă punctul de vedere „eurosceptic“: un 
scurt interviu cu Nigel Farage, co-preşedinte al Grupului 


Europa Libertăţii și Democraţiei (din Parlamentul European), 
care susţine ferm că cei care susţin ideea Statelor Unite ale 









"EA d 
la 


5 


Europei „sînt plătiţi să vorbească despre ea“. Într-o cheie la fel 
de sceptică este și un text al scriitorului Hans Magnus 
Enzensberger, care atrage atenţia asupra deficitului democratic 
al Uniunii Europene, proiect politic „paranoic“, cu tendinţe 


| 


clare spre „controlul“ și „reeducarea“ cetăţenilor. 





REVISTA PRESEI 


Numărul pe septembrie al 
revistei Lumea Monahilor ne 
oferă o foarte pătrunzătoare 
mărturie a ÎPS lustinian Chira, 
făcută cu prilejul împlinirii a 
venerabilei vârste de 90 de ani, 
despre învierea din morţi a unui 
tinăr şi mesajul cu care acesta 

a venit din lumea de dincolo. 

De asemenea, găsim interviuri 
interesante 

cu părintele 
ierodiacon 
lustinian Stoica 
de la Schitul 
Prodromu, care 
își exprimă 
„marea durere“ 
faţă de degradarea tot mai mare 
a neamului, cu părintele Cleopa, 
un tînăr călugăr sîrb care a venit 
la studii în România, slujeşte 

în catedrala din lași şi susține 
dreptul românilor din Timoc de 
a se ruga în propria lor limbă, şi 
un text al părintelui Melchisedec 
Ungureanu de la Mănăstirea 
Lupşa pentru „cei ce se cunună. 


lustinian Stoica 
Reînvierea prodromitilor 


Foreign Policy își 
aduce aminte că 
toamna se numără 
bobocii... noii 


„EXCLUSIV FP ROMÂNIA 4 


Foreign Policy 


- = 
România 4 
caca , 


80 





ordini mondiale 

ce ne aşteaptă 

după colţul istoriei. 
Coperta numărului 
pe septembrie — 
octombrie conţine 

o imagine „tâlcuită“ 
chiar de editor: un 
„fetus“ vizibil prin 
ecografie, adică ceea 
ce se poate întrezări 
prin 10 scenarii 
globale din viitoarea 
lume. Mare parte din 
scenarii sînt fanteziste 
şi suferă de un 


optimist total SF, dat 
fiind contextul actual. 
Unul singur e realist: 
cel demografic, 

ce prognozează 
îmbătrînirea 
populaţiei (şi 

atunci care-i sensul 
sperietorii „exploziei 
demografice“, ne 
întrebăm?). Alte 

titluri sînt foarte 
sugestive: „Economia 
globală se va schimba 
fundamental“, 
„Problemele vor 


fi globale - ca şi 
soluţiile“. FP oferă 
două pagini ample 
şi pentru programul 
României June, care 
constată că „se 
creează o nouă ordine 
mondială“ din care 
ţara noastră trebuie 
să facă parte. Dacă 
mai era vreo îndoială 
cu privire la „misia“ 
„elitelor“ june... 


rubrică de 
(Q) VLAD DIACONU 





ROST 103 


MORII 


| X j 05 
“ 2 L : 
Br n E 
ez at: Ă 
Z SS Y N 
uorităii tradiţie ş A 9 
ce VU P-* 
aa A . i = 
ata J a: 
tera / Ps 
wi pze e 
Pa Pa j 
> în 
. 
[.] y d 
j 


” Alexandru Ciorănescu | „Noua Republică” 
extremistul lui Hristos | despre Nicolae lorga sau impostura de dreapta 





Plătiţi mai puţin faţă de prețul de copertă. 
Primiţi revista acasă. 

Taxele poştale sunt suportate de Redacţie. 
Nu pierdeţi nici un număr al publicaţiei. 


25. 
50... 


Trimiteţi contravaloarea prin mandat poștal pe numele 
Târziu Claudiu Richard, OP 23 CP 27 sector 6 Bucureşti. 





LEI 





Trimiteţi contravaloarea abonamentului în contul 
RO25BACX0000000107363250, deschis la Unicredit 
Ţiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei —- Bucureşti, pe 
numele Asociaţia Rost, cod fiscal 12495302, după care 
veţi trimite copia chitanţei și o scrisoare la OP 23 CP 27 
Bucureşti, prin care solicitaţi abonamentul și indicaţi 
adresa la care doriţi să primiţi revista. 











ÎN ODĂJDII 
DE TOAMNĂ 


Bătrîna lavră a Cernicăi veghează la marginea Bu- 
cureştilor, în odăjdii de toamnă, chemînd ochiul 
trupesc la a se bucura de frumuseţea văzută a cre- 
aţiei divine, iar ochiul duhovnicesc la a străvedea 
frumuseţea văzut nevăzută şi apropiat neapro- 
piată a luminii necreate a Duhului dumnezeiesc. 
Poate că nu există refugiu mai la îndemînă din 
Vavilonul dimboviţean decit această cetate din- 
tre ape a credinţei dreptmăritoare şi a nevoinţei 
întru Hristos — Rostul nostru cel fără de moarte.