Rost anul IX, nr. 101, septembrie 2011

IIOT ATU OWALdAS I0l LSOU 





„O cruce a cărei inimă, 





Anul IX Numărul 104 Septembrie 2011 Preţ 5, lei / 3 euro www.rostonline.ro 


ROST 


revistă de cultură creștină și politică 





ga Xa A 






S 


ateu ELLE UCE XS ee: 
de răni, de la Nord 
la Sud şi de la Vest 
la Est. Suferințele ei m eg 
alcătuiesc o cruce N 
peste ţara-mamă. | 

















Harghita - Covasna, 
singerează azi cel mai 
tare. Una care poate 
fi răscumpărătoare 

în veşnicie sau numai 
chinuitoare în veac. 


| ZI 
:) i E 
i A 
BI... | ES& 
43 ”Ş i 


TB 


Premiera 


Ultimul interviu al 
părintelui Petroniu 


Repere 


Mihail Manoilescu, 
politicianul patriot 


mi 





pe urmele stirilor 


7 REPORTE(QDIRTUAL 


www.reportervirtual.ro 








ur 
Un bodyguard a bătut 


cameraman de la 
Realitatea TV 
3 





. 


s n repor der 
şi u ar agresav ai 
ZA (contina* 


pr * Li 
IN Carrara nN 
a Nealitats 

1.7 Sirmarr a 
Kana! D: 
sa 


Madalin lonescu, 
“Trustul intact 
mi dea cel pui! 


de euro” 
> 


22 
MB&daAalinNn loNnescu ai 
Yyntă” (anal DD). irasr* 


sei despre 


£ rezenti 


Revista pre 
presa 


43 cer 
L't>ia Jurnaligşa! - Vries je ii 
mocay într-un Mo crt” 
Cauza Uupt or de (< 
„Ami 

masochismul 12 rorTY 
Pat sat - er .r 
u - 

x ani 
Car montâ pro DD . do 
Cre ca a puii cat 9” 
Drapel a Cinarvil 


=) 
Cianuiui (eortimuar 


Nice 


Muzică 1 IPNone 


CRUCEA 






ii CLAUDIU TÂRZIU 


Claudiu.tarziu&rostonline.org 


Credinţa creştină înseamnă 
jertfă din iubire. Hristos nu a 
urcat Golgota într-un car al 
desfătărilor, însoţit de lăutari. El 
ne-a arătat calea: „a-ţi crucea 
şi urmează-Mi Mie!“. Nu există 
desăvirşire duhovnicească şi, 
implicit, nici salvare fără jertfă 





Aşezaţi sub semnul crucii dintru început, ca popor născut 
creştin, noi, românii, părem a nu mai conștientiza astăzi 
nici datoria pe care o avem faţă de Dumnezeu, nici pe aceea 


faţă de noi înşine. lar suferinţele personale și comunitare 





efectivă. lar cînd totuşi durerea 
ne ajunge, o percepem ca pe o pe- 
deapsă, nu ca pe o bucurie. Şi pe 
bună dreptate, căci necazul este 
consecința păcatelor noastre. 
Ceea ce este valabil pe plan 
personal e, desigur, şi la nivelul 
neamului. Fărădelegile pe care 
le săvîrşim ne aduc pe cap con- 
ducători ticăloşi, catastrofe na- 
turale şi popoare străine care ne 
asupresc. Ne vedem crucificaţi, 
dar nu înţelegem de ce. Crucea 


riscă să ne fie numai spre caznă, nu și spre mîntuire. 





(se înțelege, nu neapărat de sîn- 
ge). Dar suferinţa Mîntuitorului 
nu a fost prețul păcatului, căci El 
este neprihănit, ci dovada iubi- 
rii Sale faţă de oameni. Acesta e 
modelul pe care trebuie să-l ur- 
măm. Dacă sacrificiul nu vine 
din dragoste (pentru Dumnezeu 
şi pentru aproapele), nu are va- 
loare răscumpărătoare. 

lată rostul vieţii creştinului: 
să iubim şi toate să le suferim 
pentru dragostea noastră. 

În raport cu acest sens al exis- 
tenţei, cîţi dintre noi putem spu- 
ne că sîntem creștini? 

Faptul că nu mai trăim pro- 
fund credinţa ne determină să 
încercăm să evităm orice in- 


ROST 101 





ne rămîne semn al supliciului, nu 
cale spre înviere. 

Aşa se face, de pildă, că româ- 
nitatea sîngerează de la un capăt 
la altul. Și nu de azi, de ieri. Dar 
noi continuăm să căutăm, în za- 
dar, cauze şi remedii în exterior. 

Dacă unim prin linii imagi- 
nare rănile românităţii, deasupra 
României şi în imediata vecină- 
tate a graniţelor ei actuale, ni se 
arată o cruce dublă. O cruce a 
Sfîntului Andrei, din Maramu- 
reşul istoric pînă în Cadrilater şi 
de la Chişinău pînă la Malaini- 
ţa, în Valea Timocului. Și o altă 
cruce de la Cernăuţi pînă la Ve- 
liko Tîrnovo, şi de la Gyula pînă 
la Odesa. Amîndouă trec peste 
inima ţării, Harghita - Covasna, 








AGORA EDITORIAL 


ROMÂNITĂȚII 


în care se împlintă tot mai adînc 
pumnalul maghiar. Românii sînt 
prigoniţi pentru că sînt români 
înăuntrul României aproape la 
fel de mult ca în afara ei. Și sîn- 
tem atît de slabi sufleteşte încît 
nu mai avem reacţie. Pentru că, 
din toate punctele de vedere, sîn- 
tem mai puternici — sau cel pu- 
țin la fel de tari — ca maghiarii, 
bulgarii, sîrbii şi ucrainienii, dar 
nu mai avem inimă pentru cauza 
naţională şi nici nu mai pricepem 
rostul neamului româ- 
nesc în planul divin. 
Micile grupuri de 
rezistenţă naţiona- 
lă care au rămas pe 
poziţii n-au sorți de 
izbîndă de unele sin- 
gure. Este nevoie de 
pocăinţa, rugăciunea şi 
strădania întregii naţiuni. Cum 
spunea odată părintele Iustin 
Pârvu, de la Mănăstirea Petru 
Vodă (Neamţ), dacă măcar un 
ceas am pleca toţi genunchii la 
rugăciune, Dumnezeu ar face 
minuni cu noi. 

Însă, cine să ne spună care e 
ceasul acela şi să ne mobilizeze? 
Avem nevoie de o nouă genera- 
ție jertelnică şi mărturisitoare, 
care, pe urmele generaţiei in- 
terbelice, dar ferindu-se să re- 
pete greşelile acesteia, să ridice 
crucea românităţii de la stadiul 
de lemn de spiînzurare la cel de 
izvor de viaţă veşnică. Este po- 
sibilă din nou o astfel de genera- 
ție? Optimismul eshatologic mă 
face să cred că da. E 


confort, darămite vreo suferinţă 


Director 


COILANUIBINUI IERIZINUI 


Redactor-$ef 
RĂZVAN CODRESCU 


Senior Editor 


PAUL GHIŢIU 


Redactori 
MIHAIL ALBIŞTEANU 
IOAN BUCUR 
ALINA IOANA DIDA 
MĂDĂLIN IACOB 
CONSTANTIN MIHAI 


Colaboratori permanenți 
ELENA DULGHERU 
LAURENȚIU DUMITRU 
GEORGE ENACHE 
NUL 53, Ai i SAO IN) 
OVIDIU HURDUZEU 
SORIN LAVRIC 
PAUL NISTOR 
VIOREL PATRICHI 


DAN PURIC 
TEODORA ROŞCA 
DAN STANCA 
CĂTĂLIN TÎRCOLEA 
LILIANA URSU 


Fotografii 
IRINEL CÎRLĂNARU 
GEORGE CRASNEAN 


Documentarist 


RADU GREUCEANU 


Corectură 


NICU BUTNARU 


Design & DTP 
VALENTIN DAN 


Ediţie pe internet 
www.rostonline.org 


IONUȚ TRANDAFIRESCU 


Anul IX e Numărul 101 «e Septembrie 2011 


Fotografiile reproduse pe copertele 1 şi 4 sînt realizate de Irinel Cîrlănaru 


Editor Asociaţia „Rost“, Str. Vulturilor nr. 8, sector 3, Bucureşti 
Corespondenţă O.P. 23 — C.P. 27, sector 6, Bucureşti Telefon 0740.103.621 
Email revistarosterostonline.org ISSN 1583-6312 
Tipar Grupul de presă şi tipografie ROMPRINT 


Reproducerea articolelor apărute în revista ROST este permisă numai cu acordul scris al 


redacţiei. Revista este difuzată în ţară şi în comunităţile româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


REPERE 


SUB SEMNUL 
SFINTEI CRUCI 





„OMUL ESTE OM 
CÎND TINDE 
SPRE DUMNEZEU“ 





AGORA 


Crucea românităţii 
de Claudiu Târziu 1 


Cuplul, între 
concubinaj şi cununie 
de Mădălin lacob 10 


Un proiect antinaţional: 
ordoliberalismul 
de Alina loana Dida 16 


Statul minimal la români 
de loan Bucur 19 


Tăcerea Europei de Est 
de Paul Nistor 22 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
loan Bucur, publicist 

George Căbaş, profesor, publicist 
Dragoş Cârciga, istoric 

Răzvan Codrescu, scriitor, 
ultima carte publicată: 

Crucile pustiei: poeme neptice 
(Ed. Christiana, Bucureşti, 2010) 
Alina loana Dida, medic, 
traducător, a tradus Revoluţia 
franceză, autor Albert Soboul 








Memoriile! lui Mihail Manoi- 


(d lescu, scrise, cu întreruperi, în 
A / Î 4 tă anii 1944-1946, au fost tipărite 
) , 7 A tru ă 
că 


1993. Ele 





Andreea Tulban, psiholog 


CĂSĂTORIA DE PROBĂ * 
ŞI TRĂIEŞTE CLIPA 











P) 4 a 5, rima 
PURGATORIUL a Sea 
Cantal XXVII = A SĂ broziruca ri seta 
za 
REPERE LITERATURA DECANTARI 
Mihail Manoilescu. Poezie Baroc şi istorie furată 
Politicianul patriot Dante Alighieri, de Dan Stanca 64 
de Alina loana Dida 26 MU Comedie, Purgatoriul, Cicoarea ochilor 
„Omul este om cînd tinde Cintul XXIII şi catacreza 
spre Dumnezeu“. Interviu cu traducere de Răzvan Codrescu 60 ge Sorin Lavric 66 
părintele Petroniu Tănase Proză Codul „Aurorei” 
de George Căbaş 36 lt Ale Li x IEI erp Gruia beri 68 
i i Ovestea evreulul rredin ca 
Sub semnul sfintei cruci ct 5 est Prorocirile lui Gould 
ae zei aa aoerau 42 raducere de Marcel Petrişor, ee iasi 
legi ee de Cătălin Tircolea 70 
Ejad di elari Alexandra Popescu Vizghina 
vadarea din hcţiune şi Dana Petrişor 62 Un basarabean cu umor 
de loan Bucur 5 la curtea lui Ceauşescu 
Rugile din ţara de Viorel Patrichi 74 
lui Avram lancu ladul reeducării 
de Răzvan Codrescu 46 şi reflexele lui tiîrzii 
Renaşte spiritul răzăşesc în vremea noastră 
de Viorel Patrichi 48 de Paul S. Grigoriu 76 
Domnul ltul din Călan Revista presei 
de Dragoş Cârciga 52 de loan Bucur 80 
Un apostol al 
credinţei şi al neamului 
de Radu Petrescu SA 
ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
Elena Dulgheru, critic de film, Paul S. Grigoriu, muzician, publicist Viorel Patrichi, jurnalist, ultima carte 
jurnalist, poet, traducător, doctor Mădălin lacob, jurnalist publicată: Ochii şi urechile poporului. 
în cinematografie şi media, autor al Sorin Lavric, scriitor, traducător, Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001) 
volumelor: Tarkovski. Filmul ca rugăciune doctor în filosofie, ultima carte publicată: Dan Stanca, scriitor, ultima carte 
- Premiul Uniunii Cineaştilor (2002) şi 10 eseuri (2010) publicată: A doua zi după moarte 
De vorbă cu Marina Tarkovskaia (2004) Paul Nistor, doctor în istorie, cercetător (roman, 2011) 
Paul Ghiţiu, scriitor, regizor şi la Institutul „A.D. Xenopol“ — laşi, ultima Claudiu Târziu, jurnalist 
publicist, ultima carte publicată: carte publicată: Înfruntînd vestul. PCR, Cătălin Tîrcolea, muzician 
Reabilitarea politicii (2000) România lui Dej şi politica americană de 


îngrădire a comunismului (2005) 


AGORA 


Întreruptă mai multă vreme din pricini 
care ţin de bucătăria Redacţiei, iată că 
reluăm acum rubrica noastră de dialog 
cu cititorii. Vor apărea aici sesizările, 
sugestiile şi opiniile dvs. privitoare la 
revistă, la subiectele pe care le tratăm 
sau la subiectele care ar trebui să le 
abordăm, ca şi răspunsurile Redacţiei 
la scrisorile dvs., fie ele trimise prin 
poșta clasică sau prin cea electronică. 
O mai bună legătură între cei care fac 
Şi cei care citesc această revistă ar putea 
duce şi la un conținut mai bun al publi- 
caţiei noastre. Vă îndemnăm, așadar, să 
nu ezitaţi să ne scrieți! 





Mai mulţi cititori ni s-au plins că găsesc foar- 
te greu revista noastră pe piaţă. Am anunţat 
încă de acum doi-trei ani, că renunțăm la marii 
difuzori de presă (de tipul falimentatei Rodi- 
pet), pentru că nu-şi onorează cum se cuvine 
obligaţiile. Încercăm să dezvoltăm un sistem 


cercaţi să contribuiţi şi la îmbunătăţirea publi- 
caţiei. Articolul despre situaţia învățămîntului 
este interesant prin abordare şi îndreptăţit în 
indignare, dar un pic cam lung și, mare cusur, 
scris de mînă. Dacă aţi putea reveni cu o vari- 
antă mai succintă şi pe suport electronic, tex- 


tul ar putea apărea în unul din 
CR a0VI AU aal[aaiV [ceai ii loial [ele Ce Naf=5: OR: Iain eaillei IEI numerele viitoare ale revistei. 
gînduri bune cu prilejul apariţiei numărului 100 al ROS I-ului. 
Mesajele dvs. de prietenie şi preţuire (şi de data aceasta, dar 
şi cele pe care ni le-aţi transmis cu ocazia unor sărbători) 

ne încălzesc inimile şi ne dau aripi pentru a continua acest 


proiect în care dificultăţile par de multe ori insurmontabile. 


Domnule Liviu Băieţel 
(Eforie Nord), am primit 
scrisoarea dvs. de intenţie, 
însoţită de celelalte docu- 
mente necesare aderării la 
Asociaţia „Rost“. Ne bucură 
interesul pe care îl arătați. 
pentru organizaţia noastră şi 
că doriți să vă implicaţi pen- 
tru atingerea obiectivelor ei. 
Cum aveţi calităţi incontesta- 


Ne dovediţi că nu sîntem singuri şi că merită să facem orice 
efort pentru a vă pune pe masă în continuare revista, cît ne-or 
ţine puterile. După cum vedeţi, fidelitatea dvs. este răsplătită 
începînd cu această ediție a ROS I-ului printr-o formulă 
editorială şi grafică mult îmbunătăţită. Să ne ajute Dumnezeu 
să creştem tot aşa dintr-o sută într-o sută de numere! 





de distribuţie mai bun, dar pînă atunci moda- 
litatea cea mai la îndemînă și cea mai sigură 
de a vă procura revista rămîne abonamentul. 


Domnule Octavian Carp (Ig. Neamţ), vă mul- 
țumim pentru constanta dvs. preocupare faţă 
de Asociaţia „Rost“ şi pentru felul în care în- 


bile (o dovedeşte și CV-ul, şi felul în care ne 
scrieți), sîntem încredinţaţi că vom putea face 
treabă bună împreună. Sistemul nostru de ad- 
mitere de noi membri este însă unul riguros și 
structurat în mai multe etape. Nădăjduim să 
parcurgeţi aceste etape cît mai repede. Pentru 
detalii, vă vom contacta direct. 


Reamintim celor care doresc să colaboreze la ROST că textele trebuie culese pe computer, 
atent corectate, să aibă cel mult 7.000 de semne (cazurile în care subiectul necesită un spaţiu 
O mai mare vor fi discutate punctual), scrise la un rînd, cu corpul de literă 12. 


ROST 101 


9 
i 


+ 
Pe e 
Yo, Lp 


sd ie 
m" Ăd Ma 


ÎN CIUDA FAPTULUI că tot mai multă lume vor- 
beşte de sfîrşitul printului, americanii, atît cei în 
vîrstă, cît şi cei tineri, rămîn conservatori şi preferă 
să-şi cumpere ziarul sau revista preferată în format 
tipărit, decît să citească știrile pe internet - scrie 
site-ul Reporter Virtual. 

Un sondaj realizat de publicația AdAge şi citat 
de Wall-Street.ro arată că 93% dintre americanii 
cu venituri anuale de cel puţin 100.000 de dolari 
citesc revistele preferate în format tipărit, iar 86% 
din ei preferă şi ziarele print. Mai puţin de 7% au 
declarat că citesc reviste şi ziare folosind tabletele 
electronice. Această tendinţă se menţine şi în rîndul 
cititorilor mai tineri, cu toate că era de aşteptat ca 
aceştia să consume știri mai mult în format digital: 
88% dintre respondenții cu vîrsta cuprinsă între 18 
şi 34 de ani au afirmat că citesc varianta printată 
a revistelor, comparativ cu cei 35% care optează 
pentru online. 

În România cum o fi? După cum se mișcă piaţa, 
ai zice că mulţi dintre foştii cititori nu mai citesc 
nimic, iar restul preferă, în majoritate, conţinutul 
online, că e gratis... (C.I) 


ROST 101 





POLIŢIA DIN COVASNA 
ŞI-A TRAS 
STEMĂ „SECUIASCĂ“ 


Printr-un ordin al ministrului de Interne 

(nr. 126/17.06.2011), privind însemnele 

heraldice ale structurilor Ministerului 

Administraţiei şi Internelor, a fost 

aprobată noua stemă a IPJ Covasna, una 

antiromânească. Discursul pro-UDMR şi 

pro-autonomie „secuiască“ a conducerii IP) 

Covasna, instituţie condusă de comisarul 

şef dr. loan Aron şi comisarul şef de poliţie 

Jakab Albert-Toth, şi care formal aparţine 

încă statutului român, se va regăsi acum şi 

eza- în heraldica 

instituţiei, 
întrucît în ea 
e E iekiăilafe (VE! 
şi stema 
secuiască. 
(BXB) 





AGORA 


RUSIA „RECUNOAŞTE“ 
CĂ NU S-A VINDECAT 






DE SIALINISM 


REACȚIILE primitive ale unor 
politicieni, diplomaţi sau ziariști 
ruşi la afirmaţiile lui Traian Bă- 
sescu despre trecerea Prutului în 
iunie 1941 atestă un lucru care 
era evident pentru toată lumea 
normală: Rusia nu s-a vindecat 
încă de stalinism. Spuneam al- 
tădată că, din perspectiva ideo- 
logică, relansată de tandemul 
Putin-Medvedev, nimeni nu are 
voie să interpreteze adevărul is- 
toric despre acea perioadă fără 
acordul Kremlinului. Ei au în- 


6 


cremenit în proiectul Tătucului 
şi pretind lumii întregi să nu se 
abată de la percepțiile bolşevice 
asupra istoriei contemporane. 
Pentru români, 22 iunie 1941 
este un moment de mîndrie na- 
țională, deci de aniversare; ruşii 
susțin că trecerea Prutului de 
către armata română este cura- 
tă invazie şi pretind că ar fi un 
moment de comemorat. 
Românii au intrat atunci în 
Basarabia ca la ei acasă. Ruşii 
transmit lumii întregi că teritori- 


ile pe care le-au cotropit le apar- 
țin de drept. De altfel, Comuni- 
tatea Statelor Independente este o 
mască sub care Kremlinul vrea să 
refacă imperiul. Acelaşi scop are 
şi pretinsa Uniune Vamală. lată 
de ce Chişinăul trebuie să rupă 
pisica: ori merge cu Europa şi, 
prin urmare, iese din CSI, cum 
au procedat țările baltice, pentru 
a da un semnal clar şi definitiv 
spre Bruxelles, ori rămîne în CSI 
şi acceptă transnistrizarea totală. 
Nu există a treia cale. (V.P.) 


ROST 101 








ROMÂNIA JUNĂ CU 





UMĂTATE DE GURĂ 


LIGA STUDENȚILOR Români din Străinătate 
(LSRS) a organizat în perioada 12-15 august eveni- 
mentul „România Jună“. În primele trei zile, la In- 
stitutul Bancar Român s-a desfăşurat forumul „Ro- 
mânia Jună , care a reunit numeroşi experți români 
cu scopul de a trasa un program pe 30 de ani pentru 
dezvoltarea ţării. În ziua Adormirii Maicii Domnu- 
lui, 15 august, participanţii la „România Jună“ au 
mers în pelerinaj la Mănăstirea Putna, unde repre- 
zentanţii LSRS au prezentat concluziile preliminare 
ale forumului, au depus coroane de flori şi au serbat 
împlinirea a 140 de ani de la primul congres al stu- 
denţilor români de pretutindeni. Aproximativ 100 de 
tineri, îmbrăcaţi în costume naţionale şi purtînd dra- 
pele, au participat la Sfînta Liturghie, apoi au mers la 
masa cîmpenească din livada mănăstirii. 

După amiază s-a desfăşurat Congresul „Româ- 
nia Jună“, deschis cu o rugăciune de către ÎPS Pi- 
men, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, urmată 
de intonarea imnului naţional şi de citirea unui 
mesaj din partea Patriarhului Daniel. „Ne bucu- 
răm cînd tinerii Bisericii noastre, în pofida crizei 
materiale şi spirituale pe care o traversează societa- 
tea actuală tot mai 2 : 
secularizată, inten- 
sifică viaţa lor du- 
hovnicească, prin 
mărturie şi misiu- 
ne creştină, cu fi- 
delitate şi dragoste 
față de valorile pe- 
rene ale credinţei 
şi neamului româ- 
nesc“, a transmis 
PF Daniel. Acesta 
a precizat ca iniţi- 
ativa Ligii „arată 
că iubirea de patrie 


ROST 101 








înseamnă în același timp rugăciune și gîndire cre- 
atoare, afecţiune şi acţiune pentru România“. 

La rîndul său, ÎPS Pimen a ţinut un scurt cuvînt în 
care a îndemnat la „unitate, unire în gînd, în simţire 
şi în lucrare, pentru că sîntem fiii aceluiaşi pămînt. 

Preşedintele LSRS, Sebastian Burduja, a continuat 
seria discursurilor, precizînd că „România Jună esteun 
demers pur civic, fără nici un fel de aspirații politice“. 
V-am reproduce concluziile Forumului dacă n-ar fi 
de tot plate şi lipsite de orice însufleţire — declaraţii 
conforme, stropite cu niţel patriotism fără vînă şi 
morală cu vag iz creștin. 

Adevărul e că, dincolo de efortul de organizare, 
care merită aplaudat, şi de afirmaţiile principiale de 
la început, „România Jună“ a fost timorată. După ce, 
înaintea evenimentului, cîțiva stîngiști cu state vechi 
au vehiculat la adresa LSRS, în presă, pe bloguri şi 
site-uri acuzaţii de extremism, fundamentalism 
religios, intoleranţă etc., bieţii noștri studenţi s-au 
speriat şi au muiat tonul, au rectificat declaraţiile, au 
cîrmit cu totul spre „corectitudinea“ politică. Junii 
au simţit pe pielea lor ce înseamnă să fii în răspăr 
cu sistemul și, după cum au fost educați în Occi- 
dent, s-au repliat 
strategic. Altfel, nu 
i-ar mai fi susţinut 
nici BNR, nici di- 
ferite fundaţii şi 
nici chiar ierarhia 
bisericească. Din 
păcate, nu credem 
că adie prea mari 
speranţe nici de 
la studenţii noştri 
din străinătate. 
Altădată, „bonju- 
riştii“ făceau re- 
voluţii... (R.R.) 


AGORA 


BĂDILIŢĂ 
A TRECUT 
„JURIDIC“ 
LA GRECO- 
CATOLICI 


SCRIITOR şi doctor în istoria 
creştinismului timpuriu, Cristi- 
an Bădiliţă s-a făcut remarcat, în 
ultimii ani, din păcate, mai ales 
prin atacarea Bisericii Ortodoxe 
Române şi prin tot felul de abor- 
dări... literare ale ortodoxiei (care 
l-au făcut să fie, printre altele, de 
acord cu ÎPS Nicolae Corneanu 
cînd s-a împărtăşit la catolici). 
Spre sfîrşitul lunii iulie, a 
anunţat că a trecut „sub juris- 





dicţia Epi- 
scopiei gre- 
co-catolice 
de Oradea“, 
susținînd 
că şi acolo 
tot de orto- 
doxie e vorba, deci, în opinia sa, 
rămîne ortodox. Un asemenea 
gest este demn de al altui rătăcit 
care anunţa, acum cîteva luni, 
că se autosuspendă din BOR. 
Oamenii ăștia se cred într-un 
partid politic. Ce dacă îl schim- 
bă pe unul cu altul, de vreme ce 
ideologia e aceeaşi? 

Să vedem însă partea bună a 
trebii: măcar de-acum nu mai 
există confuzii, iar atacurile lui 
Bădiliță nu vor mai fi percepute ca 
ale unuia din interiorul BOR. Deşi, 
la cît de intempestiv e, Bădiliță se 
poate răzgîndi oricînd. (C.I) 


TELEVIZORUL 
NE RUPE FILMUL 


CERCETĂTORII australieni 
au arătat într-un studiu, citat 
de descopera.ro, că fiecare oră 
petrecută în faţa televizorului, 
după vîrsta de 25 de ani, reduce 
durata de viaţă cu 22 de minute. 
„Potrivit estimărilor noastre, 
privitul la televizor este la fel de 
nociv ca fumatul şi obezitatea, 
susține dr. Lennert Veerman de 
la Școala de Sănătate Publică a 
Universităţii din Queensland, 
Brisbane. (R.V,) 





INVESTITORI ROMÂNI, 


FORUM INVEST a organizat la București o dez- 
batere pe teme de agricultură. Vasile Bumacov, 
ministrul Agriculturii de la Chișinău, a adus indi- 
rect argumente pentru o idee obsesivă mai veche: 
reunificarea românilor. Avem acelaşi patrimoniu: 
pămîntul vechii Dacii. Trebuie să reînvățăm să-l 
prețuim, deocamdată prin voinţa cîtorva fermi- 
eri care dau performanţă. Primul pas este dotarea 
tehnică. (lar îmi amintesc cum au distrus ciracii 
lui Ion Iliescu „Iractorul“ Braşov, încît am ajuns 
să cumpărăm tractoare chinezeşti, care se rup pe 
cîmp...). Al doilea pas este să investim împreună 
cu basarabenii în procesarea produselor. Să nu mai 
exportăm materie primă, ca primitivii. Românii de 
pe ambele maluri ale Prutului pot deveni o forță pe 
piaţa mondială a produselor alimentare - spre Est 
sau spre Vest. Învață greu, dar realitatea îi obligă. 
Au trecut două decenii şi abia acum, au început să 
apară societăţi mixte în transporturi. Trebuie să 
procedăm a fel în agricultură. „Investitori români, 
vă rugăm, treceţi Prutul!“, a spus ministrul Vasile 
Bumacov, fără să se mai preocupe dacă se supără 


Vladimir Putin. Acesta este drumul spre adevărata 
reîntregire naţională. Cum spunea altădată Mircea 
Druc: „Nu vorbiţi de Unire. Uniţi-vă!“ 

Pentru scepticii cu nas subţire de la Bucureşti, tre- 
buie spus că judeţele Botoşani, laşi, Vaslui nu rezistă 
în fața judeţelor paralele de peste Prut, dacă facem 
o analiză a performanţelor din agricultură. Abia ju- 
dețul Galaţi aduce performanţă de nivel european 
în agricultură, însă şi acolo, doar la nivel de... oaze. 

Am sintetizat cele mai interesante vorbe care 
s-au spus la Hotelul București despre agricultura 
tuturor românilor. Poate mai interesează pe cineva. 


Vasile Bumacov: Am ajuns în China 

nu de viaţă bună, dar piața chineză 

este departe şi dificilă. Piaţa estică 

"este extrem de nesigură. e Cota noas- 

tră de export spre Uniunea Europea- 

nă a fost dublată prin eforturile dom- 

nului comisar Dacian Cioloş. e Agricultura 
reprezintă 52% din exporturile Republicii Moldova. 
« Noi sîntem acelaşi popor, cu aceeași istorie, tradiţie, 





ROST 101 


BINE AŢI VENIT! 
HUANYING! 


ÎN SFÎRŞIT, guvernanţii noștri 
au reluat relaţiile cu China. E o 
decizie destul de tîrzie, dar poa- 
te fi salvatoare. Premierul chinez 
Wen Jiabao a discutat cu premi- 
erul Emil Boc despre demararea 
unor investiţii chineze în proiec- 
te majore din România, fiecare 
cu o valoare de peste un miliard 
de euro. Le amintim numai pe 
cele mai importante: reactoare- 
le 3 şi 4 de la centrala nucleară 
Cernavodă; canalul Dunăre-Bu- 
cureşti; canalul Siret-Bărăgan; 
hidrocentrala de la Tarniţa; cen- 
tura Bucurestiului, în regim de 
autostradă. Partea chineză ar 
urma să asigure şi finanţarea, şi 








execuţia lucrărilor. Chinezii îşi 
vor recupera investiția din ex- 
ploatarea, în regim de concesio- 
nare pe termen lung a centralelor, 
canalelor şi şoselelor. 

Premierul chinez a pus însă 
condiţii, după cum a spus minis- 
trul nostru de Externe, Teodor 
Baconschi, participant la discuţi- 
ile româno-chineze din 15 august 
de la Beijing. Baconschi a declarat 
pentru hotnews.ro că premierul 
chinez s-a referit la cinci „princi- 
pii de implementare“ în privința 
demarării acestor investiţii: „În 
primul rînd e vorba de voinţa po- 
litică. Ea există — cum s-a consta- 
tat — de ambele părţi. 








Libertatea întreprinderilor 
şi orientarea lor către condiţiile 
pieţei. 

O abordare graduală, pas cu 
pas, adică dacă se intră în faza 
operaţională cu două sau trei pro- 
jecte, finanţarea poate să meargă 
pe principiul vaselor comunican- 
te: dacă unul e mai avansat, ne 
ocupăm cu precădere de acela. 

S-a cerut eficiență economică, 
adică asigurarea din stadiul de 
studiu de prefezabilitate a surse- 
lor de finanţare pe toată durata 
proiectului, pentru a nu apărea 
sincope. 

În sfirşit, partea chineză a ce- 
rut securizarea investiţiei prin 
aportul băncilor. De aceea a apă- 
rut şi ideea ca bănci din China 
să deschidă filiale la București 
pentru a sprijini pe teren aceste 
proiecte-pilot“. (H.N.) 


RECETŢI PRUTUL! 


dar investitorii sînt din Paraguay, China, Coreea, 
Rusia, Israel. e Nu vreau să par cinic, dar Republica 
Moldova profită de pe urma crizei alimentare mon- 
diale. Produsele noastre sînt solicitate în exterior: 
fructe, legume, produse de origine animală. e Avem 
nevoie de consultanţă pentru fiecare fermier. 


Dacian Cioloş: România va fi o for- 

ță agrară cînd va avea o bursă a ce- 

realelor. În această zonă nu există 

asemenea structuri care s-au creat 

” doar spre frontiera de vesta UE. La 

[az Marea Neagră se află doi mari jucă- 

tori pentru agricultura lumii, Rusia și Ucraina, iar 
atragerea lor ar fi benefică pentru toți românii. 


Teodor Baconschi: Mă îngrijorează 
apetitul şeicilor şi emirilor din Gol- 
ful Persic pentru pămîntul din Ro- 
mânia. Pămîntul nostru e încă ief- 
tin. Există riscul să ne trezim cu 
d prea mulți proprietari străini. Tre- 


[i 
SCI 


A 


ROST 101 


buie să mergem mai mult pe concesiuni, decît pe 
înstrăinări de terenuri. 

În același context, noi trebuie să acţionăm per- 
manent pentru smulgerea Republicii Moldova din 
hăţişul fără viitor pentru aderarea la Uniunea Eu- 
ropeană, în care Basarabia este aruncată, alături de 
Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Belarus. Iar inte- 
grarea agriculturii de pe cele două maluri ale Pru- 
tului poate deveni un argument politic şi economic 
pentru aderare, foarte puternic la Bruxelles. (V.P.) 


"tie au = A 


pe PR TICaLa acra pile 


E PSEȘTE CONTOR 115% 





CĂSĂTORIA DE PROBĂ 
ŞI TRĂIEŞTE CLIPA 


modelului occidental şi al dis- 
tanțării faţă de Biserică. Tinerii 
de azi vor să facă mai întîi o cari- 
eră, să se realizeze profesional şi 
social, şi consideră că responsa- 
bilitatea unei familii le-ar îngre- 
una satisfacerea acestor ambiţii. 
Unii spun că pentru a întreţine 
o familie au nevoie de o locuinţă 
separată de părinţi, un serviciu 
stabil, condiţii decente pentru a 


10 


crește unul sau doi copii. Alţii 
luptă doar pentru a se afirma pe 
sine ca indivizi. Valorile majo- 
rității sînt date de societatea de 
consum: bunăstare şi comodi- 
tate. Mentalitatea dominantă în 
societatea de consum este: „Iră- 
jeşte clipa!“. Dacă nu te gîndeşti 
mai departe de asta, familia nu 
mai înseamnă mare lucru pen- 
tru tine şi aşa relaţiile de cuplu 
se rezumă la o simplă necesitate 
hormonală. Tot ce este în jurul 





nostru ne îndeamnă să trăim 


pentru noi înşine, pentru plăce- 
rea noastră. 

În mare parte, vinovaţi de 
această situaţie sînt părinţii tine- 
rilor, pentru că ei oferă copilului 
reperele după care acesta îşi va 
construi viaţa. Or, în România 
de azi părinţii îşi îndeamnă co- 
piii să-şi facă viaţa cît mai bună 
fără efort, fără durere. 

Dintre tinerii care frecven- 
tează biserica, cîți mai trăiesc cu 
adevărat după poruncile ei? Cîţi 
dintre ei mai privesc cununia re- 
ligioasă ca pe o taină, iar nu ca pe 
un ritual social? Și atunci, căsăto- 
ria nu mai are o importanţă atit 
de mare comparativ cu concubi- 
najul, ci este doar o confirmare 
oficială a unei relaţii. 


ROST 101 





Mulţi dintre tineri consideră 
concubinajul ca fiind o căsătorie 
de probă, un compromis conve- 
nabil pentru o anumită perioa- 
dă de timp, prin care nu se mai 
simt atît de singuri, își satisfac 
nevoile şi trăiesc fără a-şi crea 
responsabilităţi reciproce. Im- 
plicit, în cele mai multe cazuri 
se evită şi responsabilitatea de a 
avea un copil. În multe cazuri, în 
momentul în care apare un co- 


CÎŢI DINTRE TINERII CARE MERG LA 
BISERICĂ MAI TRĂIESC CU ADEVĂRAT 
DUPĂ PORUNCILE EI? CÎŢI MAI 
PRIVESC CUNUNIA RELIGIOASĂ CA PE 
O TAINĂ? CĂSĂTORIA NU ESTE DOAR 
CONFIRMARE OFICIALĂ A RELAŢIEI. 


ROST 101 


ANCHETĂ DE OPINIE 


anchetă realizată de MĂDĂLIN IACOB 


pil, viitorii părinţi îşi pun totuşi 
problema căsătoriei, „pentru bi- 
nele copilului“. Însă, în destule 
alte cazuri o sarcină este nedori- 
tă, pentru că interferează cu am- 
biţiile personale -— carieră, casă, 
maşină, concedii — şi este înde- 
părtată prin avort. De aseme- 
nea, neimplicînd un act oficial, 
este mult mai uşor ca partenerii 
implicaţi să renunţe la această 
relație oricînd şi să intre în alte 


relații. Deci concubinajul, care 
este în sine un păcat, duce în 
continuare la păcate mai mari. 
Poate că tinerii ar trăi din nou 
după modelul tradițional, dacă ar 
avea mai multe exemple în jur de 
familii bine întemeiate, cu copii, 
dacă ar fi îndemnați să se căsăto- 
rească de către proprii lor părinţi, 
sau dacă ar înțelege că rostul vieţii 
acesteia nu este confortul, ci cîşti- 
garea împărăției cerurilor. EI 





AGORA 


Dan Stanca, scriitor 


LIPSA IUBIRII ŞI i 
INDIFERENTA SOCIETĂȚII 


Motivele diferă de la caz la caz. 
Nu putem să creionăm un „tipar“ 
al celor care trăiesc astfel. În gene- 
ral, însă, cred că oamenii care tră- 
iesc împreună fără să se cunune 
nu se iubesc suficient. Sau poate 
că se iubesc, dar într-un mod non- 
conformist şi care sfidează ideea 
de instituţie, inclusiv cea eclesială. 
Ei nu văd în iubire chipul Tradi- 
ției şi chipul Domnului, ci fac din 
iubire un motiv de revoltă față de 
tot ce au trăit părinţii lor. 

Pe de altă parte, să nu uităm 
că nu modernitatea a inventat 
concubinajul. Oamenii au trăit în 
concubinaj dintotdeauna, numai 
că înainte un astfel de cuplu ne- 
căsătorit era respins de societate 
şi privit cu asprime. Astăzi, traiul 
în cuplu fără cununie a devenit 
aproape o modă, e privit cu multă 
înţelegere și chiar cu indiferenţă. 

Aşadar, principalele cauze ale 
concubinajului pe scară mare, 
să-i zic aşa, sînt: lipsa de iubire, 
dorința de insubordonare faţă de 
instituție şi indiferența societăţii 
față de concubini, care este bote- 
zată toleranţă. 

Lumea nu mai este legată de 
un mod de viaţă tradiţional şi 
nici măcar de o anume rînduială, 
în sensul de punere în ordine. So- 
cietatea (post)modernă se carac- 
terizează prin haos. Or, într-un 


LIPSA DE RIGOARE 
SOCIALĂ ATRAGE 
PÎNĂ LA URMĂ ŞI 
LIPSA DE RIGOARE 
SUFLETEASCĂ. 


12 


asemenea mediu se pierde orice 
reper, orice rușine şi chiar şi ori- 
ce constrîngere. lar lipsa unei or- 
dini impuse, a unor reguli care 
trebuie urmate neapărat, ne face 
să trăim la întîmplare. Numai 
conştiințele puternice sau oame- 
nii foarte îmbisericiți mai trăiesc 
în rînduială. Lipsa de rigoare so- 
cială atrage pînă la urmă și lipsa 
de rigoare sufletească. 

Să ne gîndim la soluţii este 
foarte greu, fiindcă orice soluţie 


presupune ceva normativ, coerci- 
tiv chiar. Cred că lumea actuală 
ar trebui să ducă pînă la capăt 
procesul acesta de fărîmiţare şi 
de dizolvare, pentru ca mai tîr- 
ziu să se trezească în simţiri şi să 
regăsească repere care înseam- 
nă, evident, tot o întoarcere spre 
tradiţie şi spre o lume în care 
comunicarea între cer şi pămînt 
era mult mai firească decît este 
acum. O comunicare care acum 
aproape a dispărut. 





a ai ai Da A > 


E 2 . 
> 7 


e 





ROST 101 


ANCHETĂ DE OPINIE 


Părintele Constantin Necula din Sibiu 


NECREDINȚŢĂ ŞI 
SEMIANALFABETISM 
191045 (04) (9) 510 


Cred că e o chestiune de falsă economie de piaţă. 
Îi aud foarte des că-și fixează nunțile peste un an, 
doi, trei, patru, pentru că n-au găsit sală, n-au bani de 
rochii, n-au bani de nimic. În general, se ascund după 
o pauperizare economică, iar părinţii — culmea ironi- 
ei! — cultivă acest concubinaj, pentru că şi ei sînt la fel 
de pompoşi şi împopoţonaţi social. Este, deci, o boală 
socială: îngîmfarea la nivel social. O nuntă reală și cu- 
minte ar însemna că, de fapt, alături de miri, de naşi, 
de părinţi, poate participa comunitatea parohială, pot 
servi un prînz simbolic măcar, îndată după cununie 
şi să meargă liniștiți acasă. Dar, făcînd o tiparniţă de 
bani din nunţi, deşi se cheltuie o groază de bani pentru 
aceasta, ei merg tot timpul pe ideea: 
„Nu avem loc de muncă!“, „Nu avem 
casă!“ „Nu avem bani!“... Adică mai 
întîi vine locul de muncă, după aceea 
casa, după aceea banii de nuntă, după 
aceea găsim nași bogaţi şi abia la sfîrşit 
urmează cununia. Hristos nu există 
în parametrii ăştia. Şi atunci, ei fiind 
necredincioşi sau credincioși semian- 
alfabeţi duhovniceşte, își permit să-L 
ascundă pe Hristos după toate pre- 
ocupările acestea economice. lar în 
momentul în care ajung în faţa Sfîn- 
tului Altar, îi interesează mai mult ro- 
chia de mireasă, cum stă papionul mirelui, cîţi metri 
de fundă să ducă, de care vin... intră pe blogurile sau 
pe site-urile ortodoxe ca să afle ce impune scenariul şi 
regia, dar nu înţeleg nimic despre Taina Spovedaniei, 
nu înţeleg nimic despre Taina Cununiei. Catehizarea 
noastră este aproape nulă, la nivelul acesta. 

Prin 47 cred, Ernest Bernea atrăgea atenţia asu- 
pra transformării în mijloace a tot ceea ce ar trebui 
să fie de fapt structură sufletească necesară atingerii 
lui Dumnezeu. Tinerii sînt destructuraţi creştin. Este 
un creştinism ideologic, un creştinism care nu are 
acoperire întotdeauna în faptele părinţilor şi ale celor 
dinaintea lor, şi doar purtarea de grijă a lui Dumnezeu 
de a întilni un duhovnic veritabil îi face să-şi schimbe 
opţiunea. Sigur că eo criză a familiei, pentru că într-o 





ROST 101 





familie în care tata cu mama se-njură şi se bat, fie că 
sînt căsătoriţi, fie că sînt în concubinaj, chiar nu-i mai 
interesează. Modelul familial este cel care impune cul- 
tură duhovnicească tinerilor. Ce mă înspăimîntă este 
că părinţii cer copiilor să-şi anuleze cununiile, să şi 
Je amîne cît mai mult, pînă-și fac un cheag, zic ei. Pe 
mine mă înspăimîntă că mamele, în loc să proteje- 
ze fecioria fetelor, le lasă să se prostitueze — mai cu 
ghilimele, mai fără, din punctul meu de vedere, tot 
curvie rămîne. Și atunci, ne transformăm copiii în 
nişte curve cu ifose, doar pentru a putea să împăcăm 
propriile noastre orgolii sociale. Nu înţelegem la ce-i 
supunem pe nişte copii care-şi consumă iubirile fără 
Hristos. A fost „Schimbarea la Faţă 
a Mîntuitorului. Acolo, în icoană, 
apar Moise şi Ilie, semn că şi căsăto- 
ria şi monahismul doar în lumina lui 
Hristos au sens în veşnicie. Fără Hris- 
tos, sînt doar nişte contracte... Nici o 
formalitate socială nu duce la izbă- 
virea sufletului atunci cînd va veni 
judecata lui Hristos. Dacă n-avem 
înainte judecata lui Hristos, de ce ne 
mai numim creştini? 

Noi, preoţii, avem obligaţia nu 
doar să-i spovedim pe cei care vor 
să se căsătorească, ci trebuie să-i fa- 
cem să se îndrepte. Pentru că şi aici e un bai; la noi, 
în Ardeal, e obiceiul acesta: se spovedesc joi, vineri se 
împărtăşesc şi sîmbătă-s cununaţi. Or, ei poate au ani 
de zile de cînd trăiesc în concubinaj, poate au copii, 
poate au făcut avorturi... Nu se poate aşa ceva! Pă- 
rintele profesor Vasile Mihoc spunea, la un moment 
dat, cu rigurozitate, „că cine nu-i vrednic de împăr- 
tăşanie nu-i vrednic nici de cununie“, că tot Duhul 
Sfînt e şi-ntr-o taină, şi-n cealaltă. Cred foarte mult 
în consilierea în timp a familiei. Trebuie ca tinerii să 
fie catehizați şi îndrumați şi, abia după ce îşi curăță 
sufletele, cununați. Însă, pentru ca tinerii să nu ajungă 
în stare de concubinaj, bine și mai cu folos ar fi ca 
profesorul de religie să le deschidă ochii asupra im- 
portanţei căsătoriei şi a frumuseţii vieţii de familie. 


13 





AGORA 


Dan Puric, actor și regizor 


CONCUBINAJUL ESIE 
PARIENERIAL, CUNUNIA 
ESIE COMUNIUNE 


Ca unul care am trăit așa, pot 
să vă spun ce am observat. 
Concubinajul asigură plăcerea, 
pe cînd Taina Nunții asigură res- 
ponsabilitatea şi iubirea adevărată. 
Oamenii trăiesc necununaţi din 
varii motive. Unele sînt de ordin 
material, altele ţin de fire — nu toată 
lumea își poate asuma responsabi- 
lităţi —, altele vin din inhibiţii per- 
sonale — cum sînt cei care au deja 
un divorț la activ. Pînă la urmă, 
toate aceste motive au o singură 
mare cauză: societatea şi-a pier- 
dut cîrma creştină. Eu însumi fac 
parte dintr-o generație comunistă 
care îşi revine foarte greu la nor- 
malitate. Nu vedeţi că se vorbeşte 
deja despre creştinii din România? 
Am devenit o sectă, normalitatea 


a devenit margine! În curînd se va 
vorbi despre căsătoriţii din Româ- 
nia ca despre ceva rar şi straniu... 
Mulţi spun că iubirea e mai pu- 
ternică, mai autentică, mai liberă 
fără certificarea ei printr-un act 
oficial. Şi asta poate fi valabil dacă 
mergi să te căsătoreşti numai la 
primărie. Căci se întîmplă ca mai 
ales femeile să-şi schimbe com- 
portamentul după ce există un 
contract, adoptă poziţii de domi- 
nare, agresive, foarte multe își ara- 
tă faţa apoi, că te au la mînă, cum 
ar veni, cu hîrtia aceea. Însă lucru- 
rile nu mai stau aşa cînd e vorba de 
cununie în biserică. Dacă ai primit 
Taina Cununiei cu adevărat, dacă 
eşti într-adevăr credincios, căsăto- 
ria în biserică te schimbă în bine. 


DRAGOSTEA PE CARE O TRĂIESC SOŢII 
DUPĂ CUNUNIE ESTE CU TOTUL ALTA 
DECIT CEA PE CARE AU GUSTAT-O 
ÎNAINTE. SIMŢI CĂ TE ÎMPLINEŞTE. 





14 


ANCHETĂ DE OPINIE 





Harul lui Dumnezeu te topeşte în 
celălalt, te înalță în dragostea ta 
pentru celălalt şi te opreşte să mai 
faci anumite lucruri. Taina lucrea- 
ză doar asupra celui care crede. Că 
acela care nu crede vine la biserică 
formal şi cînd pleacă acasă face tot 
ce ştie el. Nu-şi asumă angajamen- 
tul şi în faţa lui Dumnezeu, iar cu 
oamenii se descurcă el... 
Dragostea pe care o trăiesc 
soţii după cununie este cu totul 
alta decit cea pe care au gustat-o 
înainte. Simţi că te împlineşte. 
Abia atunci descoperi iubirea su- 
fletească, pentru că pînă atunci se 
manifestă mai ales, iar în unele 
cazuri numai, iubirea carnală. Şi 
e normal, pentru că atunci cînd 
eşti în concubinaj ești într-un 
parteneriat, mînat de pofte şi in- 
terese, iar cînd ești cununat eşti în 
comuniune sufletească. Asta o ştiu 
şi duşmanii noştri şi de aceea ni 
se viră pe gît modelul „amorului 
liber“, al concubinajului, ca să ne 
lipsească de harul care se coboară 
peste noi prin cununie. Lovind 
în familie, lovesc în temelia unei 
societăți, în dragostea adevărată. 
Pentru ca tinerii să aibă iarăşi 
tragere de inimă pentru căsăto- 
rie ar trebui să cunoască mai întîi 
modelele de martiraj în căsătorie, 
pe care le găsim în istoria noastră 
recentă. Au fost zeci de mii de fe- 
mei care şi-au așteptat în curăţie 
bărbaţii aflaţi în prizonierat la 
ruşi sau în puşcăriile comuniste, 
zece, douăzeci de ani, deşi nu mai 
ştiau dacă sînt vii sau morţi. Asta 
înseamnă dragoste totală. EI 


ROST 101 


Erseda Consulting f 


exactly for your need, 
solutions discovered! 





In septembrie, pleacă 
ultimul tren cu fonduri europene 
pentru IMM-uri din orase 


Vreţi să câștigați bani? Puneţi 
soarele la treabă! Cu doar 30% 
din valoarea investiţiei, puteţi 
transforma lumina soarelui în 
energie, fie că sunteţi agenţi 
privaţi, fie primării sau consilii 
judeţene. 

În primul caz vă trebuie 30% din 
valoarea investiţiei, în al doilea, 
doar 2%! Aveţi nevoie doar de 
un teren de 4-5 hectare. 
Valoarea maximă a finanţării ne- 
rambursabile care poate fi acor- 
dată pentru un proiect este de 
80 milioane de lei. 


Vi se pare scump să participaţi 
personal la târgurile şi expoziţiile 
internaţionale? Peste 100 de 
firme româneşti vor fi printre 
participanţi în următorii doi ani, 
după ce au câştigat proiecte prin 
(ef: [(=3 [E-T=%e [=fe(ela) d=t- 94: Xe ilabielale [V[4i 
europene 70% din cheltuielile 
de deplasare, cazare, amenaja- 
rea standurilor. 


e-mail 
remus.raduQerseda.ro 


Citiţi cu îngrijorare prin ga- 
zete despre criza alimentară? 
Puneţi ogorul românesc la 
treabă. O seră sau o fermă sunt 
finanţate cu 60% din valoarea 
inițială și chiar cu 100% în cazul 
tinerilor fermieri. 

Service-uri auto, fabrici de mo- 
bilă, de textile, de panouri fo- 
tovoltaice, de şuruburi, de sub- 
ansamble pentru industrie, pe 
scurt, orice fel de activitate pro- 
ductivă non agricolă, ateliere de 
reparaţii, frizerii, cabinete de 
cosmetică, cabinete veterinare 
şi stomatologice se pot face cu 
doar 10% din investiţia iniţială, 
dacă le amplasați în 
mediul rural. 


Nu puteţi 
participa la 
licitaţii deoa- 
rece nu aveţi 
certificarea 


adresă 


B-dul Hristo Botev, nr. 10, ap.2 


sect. 3, Bucureşti 













ISO? Prin fondurile europene 
2: Melia] i [et 1 Mel Ce [oY: 1 c19)0/%e Ile) 
valoarea acestei investiţii. 
Pentru a fi competitivi, aveţi 
nevoie de un utilaj de ultimă 
generaţie. În septembrie 2011, 
se deschide ultima sesiune de 
depunere a proiectelor prin 
care puteţi cumpăra utilaje cu 
doar 30% din valoare. 

Tot în această toamnă puteti rea- 
liza un magazine on-line cu doar 
30% din bani. Este singura formă 
de finantare a comerţului pe care 
o îngăduie fondurile europene. 


De: Ei al[e [ee Ele: e [SVlale [= 
să scoateţi bani să plătiţi 
un sistem de gestiune 
(ERP) şi suporturi 
hardware? În sep- 
tembrie se iveşte 
ultima ocazie să 
el Elie 910 /Xe |[a 
preţul lor. 


telefon 
0754 505 756 
0758 033 982 


AGORA 


UN PROIECT 
ANTINAȚIONAL.: 
ORDOLIBER ALISMUL 


ALINA IOANA DIDA 
alina.dida Qrostonline.org 





Institutul de Studii Populare, 
fundaţie a Partidului Democrat 
Liberal, a organizat recent dez- 
baterea Ordoliberalismul şi eco- 
nomia socială de piaţă, pe mar- 
ginea proiectului de reformă a 
societăţii româneşti elaborat în 
colaborare cu Fundaţia Konrad 
Adenauer. Scopul proiectului 
nu se rezumă la clarificări de 
natură teoretică, ci urmăreşte 
schimbarea modelului cultural 
din România și a sistemului eco- 
nomic intervenţionist, ce per- 
sistă de 150 de ani, cu economia 
socială de piaţă, un concept al 
neoliberalismului german. Pen- 
tru autorii proiectului, ordolibe- 
ralismul înseamnă „despărțirea 
de o lungă tradiţie din gîndirea 
politică, ce vede în stat actorul 
principal al modernizării Româ- 
niei“|; ordinea economică, poli- 
tică şi socială ar trebui asigurată 
de un stat minimal. 

La constituirea statului mo- 
dern român modern (Unirea 




































Principatelor din 1859 şi 
Constituţia de la 1866) nu 
exista o burghezie autohtonă, 
asemănătoare celor din alte țări 
europene. Prima grupare politică 
liberală s-a format în 1861 (după 
un program burghezo-radical 
din 1848), iar în 1875 din coali- 
ţia de aceeaşi orientare s-a con- 
stituit Partidul Liberal. Pe atunci 
partidul reprezenta interesele 
burgheziei în formare (comer- 
cianți, meseriași, bancheri) şi 
pe ale intelectualităţii. Ceea 
ce au avut în comun a fost 
dorința de a forma şi apoi 
de a întări capitalul au- 
tohton cu sprijinul statu- 
lui, care se organiza şi se con- 
solida o dată cu ei: cea mai lungă 
guvernare de partid din istoria 
Regatului a adus Independenţa 
în 1877 şi instaurarea monarhiei 
constituționale în 1881. Partidul 
a contribuit, diplomatic şi poli- 
tic, la realizarea Unirii din 1918 
— statul român naţional unitar. 
Au urmat naţionalizarea subso- 
lului, împroprietărirea şi o legis- 
laţie care era menită să sporească 
ponderea capitalului autohton în 
economie. De aceea, din punct 











de vedere istoric, liberalismul 
românesc este legat prin tradiție 
de statul român („intervenţionist 
în economie“, cum zic autorii 
proiectului, adică protector al 
valorilor naţionale şi al capita- 
lului autohton), şi anume un stat 
puternic. De la începuturi Parti- 
dul Liberal a avut o bază socială 
foarte diversă şi rolul determi- 
nant în formarea structurilor 
economice autohtone şi politice 
ale statului român. 

A te rupe de tradiţie în acest 
caz înseamnă a renunţa la ide- 
ea de a avea un stat naţional 
puternic. 

Ordoliberalismul e un termen 
savant pentru „neoliberalismul 
german , sistem de referință pen- 
tru autorii proiectului, ce îi acor- 
dă pieţei libere rolul principal în 
asigurarea libertăţii şi prospe- 
rităţii, şi nu statului. Economia 
socială de piaţă este caracteriza- 
tă de descentralizare. „Ordinii 
descentralizate îi corespund [...] 
federalismul şi subsidiaritatea în 
plan politic, corpurile intermedi- 
are în plan social şi spiritul de in- 
dependență susținut de credință 
şi valori tradiţionale în plan 
psihologic şi moral”. 
Problema interven- 
ţiei statului în 
economie este 
aproape la fel de 
veche ca statul însuşi, ca institu- 
ţie. Concurența nu este perfectă 
în toate activităţile economice, 
iar efectele asupra bunăstării oa- 
menilor nu se pot exprima, toate, 
prin preţ, din cauza interacțiunii 
cu alte sisteme economice. Secto- 
rul privat, care are drept obiectiv 
profitul, nu urmăreşte şi benefi- 
ciul social al întregii comunităţi. 
Pieţele sînt imperfecte, iar statul 
intervine acolo unde ele eşuea- 
ză, pentru a redistribui venituri, 
a asigura bunăstarea pentru cît 





mai mulţi şi condiţiile pentru 
funcționarea proprie. Proiectul 
ISP fetişizează rolul pieţei libere. 

„Ordoliberalii pledează pen- 
tru un stat puternic - alt termen 
care astăzi este asociat interven- 
iei etatiste”“. 

„Printr-o serie de observaţii 
foarte relevante pentru condiţia 
tranziției postcomuniste, ordo- 
liberaliii amintesc că stabilirea 
unei ordini concurenţiale nu 
poate ignora condiţiile econo- 
mice şi sociale care o preced“. 

Am ales trei exemple din ra- 
portul Institutului de Cercetare 
a Calităţii Vieţii din martie 2011, 
România: răspunsuri la criză, 
pentru a vedea cît de conforme 





perit fie de împrumuturi externe, 
care au generat creşterea datoriei 
private, fie de vînzări de terenuri, 
clădiri, întreprinderi etc. La fine- 
le anului, datoria externă a Ro- 
mâniei atinsese 72 mld. euro, din 
care numai 10 reprezentau dato- 
ria publică (a statului român), iar 
restul datorii private către exteri- 
or — ale băncilor, persoanelor fi- 
zice şi firmelor. Ce s-ar fi întîm- 
plat dacă nu s-ar fi găsit o soluţie 
de susţinere a plăţilor externe, 
din care cea mai mare parte erau 
datorii private contractate în anii 
anteriori? (Soluţia au fost împru- 
muturile externe.) Deprecierea 
abruptă a leului, falimente, șomaj 
— aşa cum s-a întîmplat la criza 


ROMÂNIA ESTE UN STAT 
SLAB, CARE FIE NU ŞTIE 
SĂ IMPOZITEZE, FIE ESTE 
 ÎN(07-0:7-0:3 8 PRI. 000) În 204 N VA DE 


sînt propunerile din proiectul 
ISP cu realităţile românești. 

Conform proiectului ISP, cri- 
za din România are drept cauze 
interne: 

+ Acumularea unor dezechili- 
bre fiscale şi externe; 

+ Consumul finanţat pe da- 
torie; 

+ Faptul că sectoarele econo- 
miei nu au rezistat concurenţei 
externe şi nu au asigurat creşte- 
rea sustenabilă a economiei. 

„Am ajuns aici datorită mo- 
delului de dezvoltare centrat pe 
stat, care, prin însăşi esenţa sa, 
conduce la încălcarea proprietă- 
ţii private şi la desconsiderarea 
persoanei“. 

Raportul ICCV* demonstrea- 
ză că în 2008 România înregistra 
un deficit extern în creştere, aco- 


anterioară, dintre 1997-1999. Da- 
toria externă privată, care a pus 
executivul într-o situaţie difici- 
lă, nu a fost asumată ca problemă 
publică, nu a fost dezbătută şi nu 
avem încă o politică care să con- 
troleze îndatorările externe fără 
acoperire. 

Concluzia proiectului ISP este 
alta: ieşirea din criză nu se poa- 
te face decît prin neutralizarea 
„centrilor nervoși“ ai interven- 
ționismului etatist românesc şi 
reducerea cît mai mult cu putință 
a rolului statului în economia ro- 
mânească”. Faptul că îndatorarea 
fără acoperire (pe pieţele externe) 
reprezintă unul dintre eşecurile 
pieţei (poate prea libere) nu este 
pus în discuţie. 

Raportul ICCV arată că în 
discursul public originea 





AGORA 


crizei financiare a fost înlocu- 
ită cu dramatizarea deficitului 
bugetar: cheltuielile publice sînt 
prea mari, şi anume cele sociale. 
Problema noastră ar fi că există 
12 milioane de „asistați social“ și 
că statul român ar fi social, asis- 
tențial sau providențial, toate 
etichetări cu conotaţii negativet. 

Sursa deficitului bugetar o 
reprezintă scăderea abruptă a 
veniturilor, produsă în mare 
parte de căderea economiei. În 
opinia autorilor raportului ideo- 
logia statului minimal înseamnă 
o schimbare de azimut în politi- 
ca românească: de la realizarea 
echilibrului bugetar la reducerea 
definitivă a finanţării publice. 
Acesta este un program care se 
întinde dincolo de momentul 
ieşirii din criză: reforma statului 
în toate componentele sale, adică 
demantelarea statului social”. 

În 2010 cheltuielile publice 
în România au fost de 39,4% ca 
pondere în PIB, în timp de media 
europeană (UE-27) este de 45%. 
Raportat la mărimea economi- 
ei România nu are un stat prea 
mare, ci, dimpotrivă, are statul 
cel mai mic din Europa. Dacă do- 
rim să ne apropiem de modelul 
vest-european, va trebui să creş- 
tem veniturile publice, nu să le 
scădem. România are cele mai 
mici venituri publice, raportat 
la mărimea economiei, tocmai 
pentru că este un stat slab, care 
fie nu ştie să impoziteze anumi- 
te venituri, fie e incapabil să le 
colectezel”. 

Cheltuielile sociale publice ale 
statului român sînt subdimensio- 
nate comparativ cu ale altor state 
europene. În 2008 statul român a 
alocat cheltuielilor sociale 37,3% 
din totalul cheltuielilor publice, 
ceea ce l-a plasat pe penultimul 
loc în Europa. Media europeană 


7 
/y % 


a fost de 56,2%. Cheltuielile so- 
ciale sînt: sistemele de asigurări 
sociale (pensiile, sănătatea, şo- 
majul), asistența socială şi servi- 
ciile publice universale: sistemul 
sanitar şi învățămîntul. 

Proiectul ISP propune: 

e Desființarea CAS, ca urmare 
a privatizării serviciilor publice; 

« Eliminarea subvenţiilori!; 

+ Desființarea salariului mi- 
nim garantat; 

+ Diminuarea cheltuielilor 
guvernamentale cu protecţia 
socială!?; 

+ Desființarea sistemului pu- 
blic de pensii; 

+ Privatizarea sistemului asi- 
gurărilor sociale de sănătate şi a 
serviciului medical. 

Sistemul public de pensii a 
fost ţinta principală a progra- 
mului de demantelare a statului 
social. Politica de înlocuire trep- 
tată a sistemului de asigurări 
publice colective cu asigurări 
individuale administrate privat 
(Pilonul II) este instrumenul 
principal de marginalizare a sis- 






















1 Ordoliberalismul şi econo- 
mia socială de piaţă. Schița 
unui proiect de reformă a 
societăţii româneşti, pag. 4. 
2 Ibidem, pag. 10. 

3 Ibidem, pag. 12. 

+ Ibidem, pag. 12. 

> Ibidem, pag. 21. 


S România: răspunsuri la criză, Raport ICCV, 


martie 2011, pag. 11 (www.iccv.ro). 


7 Ordoliberalismul şi economia socială de piaţă. Schița 
unui proiect de reformă a societăţii româneşti, pag. 22. 
3 România: răspunsuri la criză, Raport ICCV, martie 2011, 


ef: Te RC OA TATA [eleaYA ce) E 


? România: răspunsuri la criză, Raport ICCV, martie 2011, 


ef: Te PR OA A A [eleăYA ce) E 


10 România: răspunsuri la criză, Raport ICCV, martie 2011, 


ef: Te RA OA TATA [eteaYA ce) 


1 Ordoliberalismul şi economia socială de piaţă. Schița 
unui proiect de reformă a societăţii româneşti, pag. 24. 
12 Ordoliberalismul şi economia socială de piaţă. Schița 
unui proiect de reformă a societăţii româneşti, pag. 27. 


Li 


temului de asigurări sociale. În 
România, ca şi în alte țări dezvol- 
tate, în centrul statului social se 
află sistemul public de asigurări 
sociale. Considerînd ponderea 
asigurărilor sociale în pachetul 
de transferuri financiare către 
populație, statul social român 
este mai mult un stat asigurator 
şi foarte puţin asistenţial. 

Privatizarea sistemului sanitar, 
în derulare, nu a dus la moderni- 
zarea tehnologică a sistemului 
medical, nici la eficientizare. Ca- 
drele medicale nu au „migrat în 
medicina privată, ci în străinătate, 
iar o serie de localităţi rămîn fără 
asistenţă medicală pentru că acolo 
nu se poate obţine profit. Este un 
alt exemplu de eşec al pieţei. 

Statul este un mecanism im- 
perfect, dar cel mai eficient pen- 
tru gestionarea riscurilor sociale 
şi asigurarea nevoilor colective. 
O serie de propuneri aflate în 
proiectul ISP, un sistem de re- 
ferință ideal, aflat în dezbatere, 
au fost inițiate deja şi se află în 
plină deşfăşurare. 








o Ma 


STATUL MINIMAL 
LA ROMÂNI 


Pentru un conservator, discursul etatist nu 


(| IOAN BUCUR 


Aşadar, de ce repugnă, totuși, 
unui conservator, ideile ordo- 
liberalismului sau ale statului 
minimal? Un răspuns simplu ar 
fi că avem de-a face cu justifica- 
rea ideologică a unor măsuri pe 
care statul român este forţat să le 
ia la presiunea marilor organisme 
internaţionale: FMI, Comisia Eu- 
ropeană, Banca Mondială. Astfel, 
ele ar fi lipsite de o valoare sub- 
stanțială, fiind simple croşetări 
circumstanţiale menite să du- 
bleze propagandistic o agendă 
care este inspirată de o cu totul 
altă ideologie decît una tradițio- 
nalistă sau conservatoare. Există 
însă şi alte motive, mai concrete, 
pentru care ideile ordoliberalis- 
mului și ale statului minimal sînt 


ROST 101 


poate provoca decît mari reţineri, dacă nu 


cumva chiar critici uneori radicale. De altfel, 


în mod obișnuit, dreapta a fost asociată 


unei viziuni care pune accentul pe individ, 


comunitate, economie liberă, iar stinga, 


intervenţiei statale, economiei planificate, 


statului-providenţă care asigură persoanei 


totul de la naștere la moarte (educaţie, 


serviciu, pensie, servicii medicale etc.). 


incompatibile unui conservato- 
rism autohton. 


1. „Dilema“ statului tare în in- 
terbelic. Problema dimensiunii 
şi funcţiilor pe care ar trebui să le 
îndeplinească statul a fost subiect 
de controversă şi în perioada in- 
terbelică. Discuţia de atunci e cu 
atît mai relevantă cu cît provo- 
cările erau similare cu cele din 
prezent: o mare criză financiar- 
economică ce a dus la probleme 
bugetare structurale şi la măsuri 
radicale (în cazul țării noastre) 
ce au culminat cu celebrele curbe 
de sacrificiu, prin care salariile 
funcţionarilor au fost reduse ma- 
siv şi, uneori, neplătite cu lunile. 

Existau în acea epocă curente 
ce pretindeau că soluţia proble- 
melor de acest gen este edificarea 
unui stat tare care să preia iniţi- 


ativa pe plan economic şi social, 
dar şi, mai ales din zona econo- 
mică, curente ce pretindeau un 
rol cît mai redus pentru stat şi o 
neîncredere funciară în capaci- 
tatea acestuia de a avea vreun rol 
pozitiv în economie. 

O atitudine de echilibru a 
avut în toată această dezbatere 
Mircea Vulcănescu, mai cunos- 
cut, astăzi, pentru scrierile sale 
filosofice decît pentru cele eco- 
nomice. Tradiţionalist, reacțio- 
nar chiar şi acerb critic al maniei 
reformiste de tip pașoptist, Mir- 
cea Vulcănescu refuza, în acelaşi 
timp, dogmatismul economic al 
non-intervenţioniștilor statului 
în economie. Esenţialul nu este 
statul tare sau statul minimal, ci 
scopul, finalitatea în slujba căre- 
ia funcționează acesta. Esenţial 
este să ne lămurim asupra Y 


19 


AGORA 


viziunii majore care va anima 
statul, viziunii pe care o vom 
avea despre ţară şi despre faptul 
de a fi român. O viziune care a 
fost întotdeauna, la Mircea Vul- 
cănescu, ancorată în realitățile 
concrete „de pe teren-. 

În acest sens statul, din entita- 
tea abstractă a economiştilor, fie 
ei liberali, fie de stînga, devine o 
realitate instituţională concretă 
care trebuie să se adecveze reali- 
tăților sociale „de la firul ierbii“ 
şi să reprezinte comunitatea na- 
țională. Fără a forța sau a deveni 
intruziv față de societate, el este 
chemat, dimpotrivă, să identifice 
potenţialul creator - economic -— 
din societate şi să îl protejeze de 
practicile aberante sau abuzive 
ale diverşilor actori economici 
privaţi (iar în interbelic, ca şi în 
prezent, aceştia erau, în marea 


20 





majoritate, actori ai capitalului 
străin), ale celor care foloseau 
statul în propriul interes sau în 
interesul altor state. 


Astfel, în momentul în care 
una din marile personalităţi ale 
României Mari, anume Virgil 
Madgearu, înființează regiile 
autonome ca metode prin care 
statul român se implică în eco- 
nomie pentru a potenţa propriile 
capacităţi ale comunităţii pe care 
o reprezintă, a proteja şi valorifi- 
ca în interes comunitar resursele 
autohtone, Mircea Vulcănescu 
salută inițiativa. Un alt rol pozitiv 
pe care statul îl putea juca, fără 
a interveni propriu-zis în jocul 
economic sau în țesătura soci- 
ală, era protejarea țărănimii de 
practicile de impozitare discri- 
minatorii ce i se aplicau, precum 
şi de practicile de creditare care 


au dus la faliment atitea gospo- 
dării ţărăneşti. 

De altfel, după Marea Criză 
din interbelic, statele s-au lansat 
într-o serie de practici protecţi- 
oniste şi autarhice care au dus la 
întărirea rolului jucat de stat în 
economie, lucru care se întîmplă 
şi în zilele noastre, chiar dacă mai 
mascat. A juca pe cartea minima- 
listă într-un astfel de context ar 
însemna sinucidere colectivă. 

Pe scurt, argumentul unui 
conservator în faţa „dilemei“ 
stat tare versus stat minimal, va 
fi întotdeauna legat de contextul 
social şi economic în care se află 
acel stat, de viziunea care animă 
funcţiile pe care este chemat să le 
îndeplinească şi, desigur, de im- 
perativul protejării „capitalului “ 
autohton, prin capital înţelegînd 
aici nu doar resursele economice 
proprii, ci şi capitalul uman şi 
cel social. Dilema stat minimal 
contra stat tare este artificială, 
esenţial este căror interese slu- 
jeşte statul respectiv şi ce agendă 
reprezintă. Un stat minimal care 
aplică o agendă contrară inte- 
reselor comunităţilor este mult 
mai nociv decit un stat cu func- 
ţii extinse, dar care, de bine, de 
rău, reprezintă un cadru în care 
capitalul (economic şi social) au- 
tohton se poate dezvolta. 


2. Stat minimal pentru interesul 
național, maximal pentru capi- 
talul străin. Astfel coborită din 
abstractul şi dogmatismul teori- 
ilor economice, problema statu- 
lui se pune în următorii termeni: 
minimal în profitul cui? Sînt pro- 
bleme elementare, de bun-simţ, 
pe care le poate pune oricine, 
fără a avea nevoie de mari studii 
economice. De pildă: stat mini- 
mal, în viziunea ordoliberalilor 
români, ar însemna desființarea 
sistemului de pensii, a asigurări- 
lor de sănătate şi a subvenţiilor 
de stat. Să presupunem că aceste 


ROST 101 


DILEMA STAT MINIMAL VS. 
STAT TARE E ARTIFICIALĂ, 
ESENȚIALUL E ÎN SLUJBA CUI 
ANUME SE PUNE STATUL. 


politici s-ar aplica. Ce s-ar întîm- 
pla în acest caz? 

O primă observaţie: nu se 
vizează desfiinţarea serviciilor, 
ci privatizarea lor. A desființa 
pensiile publice sau serviciile 
medicale de stat nu înseamnă a 
desființa serviciile respective, 
deci taxele care sînt percepute de 
la populaţie, ci a deturna banii 
contribuabililor în buzunarele 
companiilor de asigurări care 
sînt, fireşte, ale capitalului străin. 
Avem exemplul (parţial) al expe- 
rimentului pensiilor private. S-a 
decretat că pensiile publice nu 
sînt suficiente, trebuie să avem şi 
pensii private. Și ce a făcut statul? 
A obligat contribuabilii să vireze 
o cotă din taxele luate de stat pen- 
tru pensii în contul unor firme de 
asigurări private. Care firme fac 
afaceri cu acești bani, ca niște 
veritabile fonduri speculative de 
investiţii ce sînt, lucru ştiut şi re- 
cunoscut în mod public. În acest 
sens, a caracteriza sistemul public 
de pensii drept o schemă Ponzi, 
aşa cum a făcut-o chiar fostul 
ministru al Muncii, loan Botiş, 
este o mare ipocrizie. Alternati- 
va „ordoliberală“ este de a furniza 
banii reținuți pentru pensie unor 





fonduri care, spre deosebire de 
serviciul public instituit, totuşi, 
pe un principiu al solidarităţii 
ce poate fi acceptat social, chiar 
se ocupă cu afaceri financiare de 
tipul schemelor Ponzi. 

Obligaţia de a plăti bani, prin 
taxe, unor privaţi, este o practi- 
că ce nu are nimic de-a face cu 
economia abstractă a teoriilor 
liberale, este un fenomen abu- 
ziv şi mai puţin legitim decît 
plata acestor taxe către stat. În 
cazul statului, putem transfera 
şi în domeniul acestor servicii 
principiul „monopolului violen- 
ței legitime“, dacă vrem cu ori- 
ce chip să percepem taxele ca o 
violentare a proprietăţii private. 
Din păcate, declaraţiile recente 
ale preşedintelui Traian Băsescu, 
legate de necesitatea unei noi legi 
a sănătăţii, arată că logica statu- 
lui minimal pentru interesele 
colectivităţii şi maximal pentru 
profiturile companiilor de asigu- 
rări străine este abia la început: 
„Cred că lucrurile sînt simplu de 
enunțat şi dificil de pus în practi- 
că. Asigurări private de sănătate. 
Nu e alt răspuns logic, trebuie să 
privatizăm şi spitalele, şi sistemul 
de asigurări de sănătate. 





3. O viziune contabilicesc- 
malthusiană. În numele eficien- 
ței, s-a ajuns nu doar să se pretin- 
dă statului să se retragă complet 
din economie, privatizînd regiile 
autonome (că tot am pomenit de 
ele), ci, după cum am văzut, să 
opereze radicale reduceri buge- 
tare, retrăgîndu-se din domenii 
strategice cum sînt sănătatea, 
educația, pensiile publice. Vizi- 
unea care subîntinde aceste mă- 
suri nu are de-a face nici măcar 
cu teoria statului minimal de 
care sînt încîntați îndeosebi li- 
bertarienii şi pe care o revendi- 
că şi ordoliberalii suspomeniţi. 
Măsurile „austerităţii “ la care s-a 
înhămat statul român în urma 
acordurilor cu „troica“ FMI-CE- 
BM se bazează pe o logică pur 
contabilă de inspiraţie malthusi- 
ană: sînt prea puţine resurse dis- 
ponibile și prea mulți beneficiari. 
Aşadar, imperativul este tăierea 
cheltuielilor bugetare, după cum 
ne-a transmis recent şi consilie- 
rul guvernatorului BNR Mugur 
Isărescu, Adrian Vasilescu. 

Ce este în neregulă cu această 
viziune, pe lîngă sadismul nece- 
sităţii de a „tăia“ cheltuieli care 
sînt esenţiale la modul cel mai 
concret, cum este cazul fondu- 
rilor destinate sistemului sani- 
tar, este că falsifică problema de 
fond. Esenţial nu este că ar fi prea 
puţine resurse, ci de ce nu sînt în- 
deajuns. Iar aici este o problemă 
ce ţine de statul tare şi de viziunea 
care îl animă: de unde să aibă re- 
surse proprii un stat care îşi vinde 
companiile strategice, îşi descura- 
jează producătorii autohtoni şi îi 
lasă descoperiţi în faţa unei agre- 
sive concurenţe străine (sprijinită 
de stat, de altfel, şi de subvenţii, 
cum este cazul agricultorilor eu- 
ropeni), îşi dă afară oamenii, pro- 
vocînd șomaj, şi lasă să plece peste 
hotare milioane de români care, 
dacă ar avea o ocupaţie în ţară, ar 
plăti taxe şi impozite? LI] 


21 


TĂCEREA 
JEL B260) PR, 
DE ESI 


Existenţa noastră într-un spaţiu bine demarcat, care 
are deja o marcă de identitate, ne obligă să gîndim pre- 
zentul și viitorul la o scară regională. Aparţinem unei 
vaste arii atipice, conglomerat de naţiuni și sta- 
te, care posedă suficiente caracteristici 
comune, dar şi numeroase dife- 
rențieri, de la Nord la Sud, de 
la Est la Vest, în funcţie 
de religie, cultu- 
ră sau nivel de 













fe CAL) LEI A 













| PAUL NISTOR 


paul.nistorQrostonline.org 


Semănăm oarecum cu Europa 
de Vest, dar niciodată nu putem 
fi turnaţi în aceleaşi tipare, avem 
virtuţi aparte, dar şi slăbiciuni 
multiple. Mai întotdeauna ne 
dorim un altfel de destin şi insis- 
tăm să ne iluzionăm că într-o zi 
Europa de Est va reuși să-şi depă- 
şească neputințele, arzînd şi ea, 
dacă nu într-o misiune planetară, 
măcar într-o strategie dinamică, 
care să aducă o amprentă nouă în 
politica mondială. 

Dacă vom cobori în istorie, 
vom descoperi puține momente 
în care est-europenii, fie aflaţi 
în stadiul de neamuri războinice 
turbulente, fie deja ajunşi la nivel 
de state cu organizare centralizată, 
au impresionat lumea din jur şi au 
atras atenţia asupra unor posibile 
centre de putere aflate aici. Acum 
aproape un mileniu maghiarii 
pustiau regiunile germanice, iar 
sîrbii şi bulgarii clădeau imperii 
efemere care, în porniri de glorie 
medievală, asediau Constantino- 
polul bizantin. Spre finalul Evului 
Mediu şi începutul modernităţii, 
Ungaria îşi pusese hotarul la Ma- 
rea Adriatică şi ajunsese mai pu- 
ternică decit Austria, iar polonezii 
cucereau Moscova şi Kievul. 'Io- 
tuși, estul european a fost prea ete- 
rogen pentru a se solidariza într- 
un întreg cu trăsături distincte. În 
plus, largi arii geografice gravitau 
spre mari puteri, preluînd detalii 
culturale atît de diferite între ele. 
Balcanii au rămas sub influenţă 
turcească, Croaţia, Ungaria şi Po- 
lonia au mers în orbita spaţiului 
german, iar Rusia și-a făcut şi ea 
simțită prezenţa, uneori în mod 
brutal, alteori în chip moderniza- 
tor, în vaste zone, de la Baltică la 
Marea Neagră. 

Sub un asemenea destin frag- 
mentat, nu s-a putut dezvolta un 


ROST 101 


tipar est-european unic, identifi- 
cabil cu anumite contururi de ci- 
vilizaţie, de putere sau de religie. 
În plus, ciclul creșterii şi descreş- 
terii statelor dintre Rusia, Turcia 
şi Europa Occidentală a fost atît de 
inegal şi surprinzător încît o ţară 
precum Polonia dispărea de pe 
hartă după ce la 1683 fusese decla- 
rată salvatoarea Europei creştine 
la asediul Vienei, iar România îşi 
dubla în mod suprinzător supra- 
faţa la începutul secolului XX. O 
constantă totuşi era observabilă 
peste secole de zbucium: în Eu- 
ropa de Est nu exista nici forța, 
nici suflul, nici încăpăţînarea sau 
dibăcia ca un stat să se menţină 
mult timp ca o putere mijlocie 
solidă şi cu o politică predictibilă 
pe termen lung. Efortul, entuzi- 
asmul şi energia esticilor se stin- 
geau după cîteva generaţii sau pur 
şi simplu marele joc internaţional 
se întorcea împotriva lor, făcînd 
din Europa de Est doar o victimă 
uşor de împărţit între marile pu- 
teri care vegheau la extremităţile 
continentului. 

Aflaţi într-un contact destul 
de strîns cu vecini din Occident 
sau Orient - creatori de civiliza- 
ţii şi modele culturale atractive, 
esticii au preluat permanent şi 
au mixat importurile cu propri- 
ile creaţii, construnind aici un 
altfel de Vest, unul cu apucături 
mai leneșe şi orientale, dar cu 
aceleaşi pretenţii de mărire şi cu 
dorinţa de a semăna întrucîtva cu 
originalul atlantic. 

Apoi, chiar Occidentul a im- 
pus estului european standarde- 
le, tiparele şi direcţiile de dezvol- 
tare. După cum argumenta Larry 
Wolf în Inventarea Europei de 
Est, spaţiile vaste de dincolo de 
lumea germană erau interpretate 
ca o reflecţie deformată şi imper- 
fectă a ceea ce se întindea între 
Viena şi Londra. S-au construit 
geografii simbolice şi intelectu- 
ale în care „micii europeni, cei 


POLITICA 


mai puţin civilizați şi dezvoltați, 
arătau ca o vitrină a curiozită- 
ților pentru „fraţii“ apuseni. În 
acelaşi timp, însă, plasați atît 
de aproape de Vest, esticii nu 
puteau evolua diferit şi nici nu 
reuşeau să construiască vreo ci- 
vilizaţie cu totul originală. Poate 
doar emblema ortodoxiei aducea 
ceva nou peste modelele care se 
zbăteau în mimetism, imitînd 
norme, instituții şi proiecte de 
succes lansate în Occident. 

Totuşi, secolul XX a adus o 
marcă mai autentică prin care 
est-europenii s-au autodefinit şi 
la ei acasă, dar şi în relaţiile cu 
lumea largă. Probabil că abia în 
acest secol statele dintre Baltica şi 
Balcani au ajuns la o conștiință de 
sine şi la o dezvoltare economică, 
suficient de importante încît să 
afirme deschis ambiţii individu- 
alizate şi proiecte originale. 

Perfectarea statelor- 
naţiuni în Est, ca ur- 
mare a aceloraşi ex- 
perienţe de război, 
pînă în 1910, a oferit 
o lecţie bună pentru 
viitor: doar în alian- 
ță şi apărînd interesele 
devenite comune, esticii 
îşi puteau consolida desti- 
nul şi puteau veni la masa ma- 
rilor puteri cu propriile planuri. 
Mica Înţelegere (Cehoslovacia, 
România, lugoslavia) şi Antanta 
Balcanică (România, lugoslavia, 
Grecia şi Turcia), prima cu mult 
mai avansată decit cea de-a doua, 
au fost exemple, oarecum reuşite, 
despre cum se pot organiza naţi- 
unile est-europene. 

Apoi, în mod paradoxal, ex- 
periența comunistă ne oferă ce-a 
de-a doua condiţie pentru ridica- 
rea Estului. A doua jumătate a se- 
colului XX a fost una din puţinele 
perioade în care Europa de Est a 
contat cu adevărat în raporturile 
dintre marile puteri. Acest lucru 
s-a întîmplat nu doar pentru YI 





5) 





























AGORA 


că regiunea suplimenta puterea 
Moscovei, ci pentru că exercita, 
pentru alte zone geografice, ace- 
eaşi fascinantă atracţie ca şi „fra- 
tele mai mare“ - U.R.S.S. 
Ideologia şi doar ideologia a 
fost o armă originală în mîinile 
esticilor, care i-a scos din ano- 
nimat. Prin ea au fost deschise 
porţi către lumile arabă, asiatică 
sau africană, prin ea au fost sta- 
bilite înţelegeri economice, prin 
ea s-au legat amiciiţii culturale 
şi personale, considerate absolut 
utopice şi realizabile nu cu mult 
timp în urmă. Într-un fel sau al- 
tul, Europa de Est a deţinut pen- 
tru 40 de ani o soft power care o 
făcea interesantă pentru naţiu- 
nile emergente şi care impunea 
respect şi statelor occidentale. 
Aşadar, alianțele bazate pe va- 
lori şi scopuri comune, precum 
şi utilizarea unor idelogii noi și 
atractive (dar asta înseamnă ca- 
pacitatea de creativitate!) pot fi 
cheile revigorării Europei de Est 
în plan internaţional. Evident, 
în spatele acestor con- 
strucţii de pu- 
tere e 


24 


obligatoriu să fie nişte societăţi 
dezvoltate economic, cu o bună 
guvernare acasă, cu mijloace 
culturale şi de propagandă im- 
portante, cu stabilitate politică şi 
cu voinţă pentru derularea unor 
proiecte comune. Sincer vorbind, 
esticii nu au trecut însă de primul 
stadiu, cu asigurarea condiţiilor 
de bază, iar din acest motiv nici 
nu tind către idealuri mai cura- 
joase, ci duc o existenţă anostă, 
în siajul marilor vecini europeni. 
Dacă privim la ultimele două 
decade din zbuciumul relațiilor 
internaționale vom constata o 
tăcere superbă a Europei de Est, 
în era post-sovietică. Obiectivele 
au fost minime şi... uşor realiza- 
bile la scara istoriei: integrarea în 
alianțele şi instituţiile fondate de 
occidentali în timpul Războiului 
Rece, pentru forțarea solidarizării 
europene. Odată intrate acolo, ţă- 
rile estice s-au conformat unei di- 
plomațţii birocratizate şi lipsită de 
inițiative particulare, aliniindu-se 
la poziţiile vreunui stat occidental 
într-o chestiune sau alta. În rest, a 
dispărut originalitatea, nota spe- 
cială a esticilor, obiectivele speci- 
fice sau interesele distincte. 
O singură notă discor- 
dantă, alianţa cu 
America în tim- 
pul celui 
de-Al 


Doilea Război din Golf, unde es- 
ticii au dorit cu intensitate să-şi 
arate loialitatea față de o super- 
putere care le putea asigura și 
liniştea acasă, în faţa micilor şi 
meschinelor presiuni ale Rusiei. 
Plus o zvicnire de orgoliu (care 
aminteşte de mîndria unui Jan 
Sobieski) atunci cînd Polonia a 
preluat administrarea unei treimi 
din teritoriul Irakului, arogîndu- 
şi puteri şi responsabilităţi care, 
chiar dacă depăşeau capacităţile 
şi experienţa sa internaţională, 
se construiau într-o simbolistică 
demnă de luat în seamă. 

Avem totuşi astăzi un Est 
inert, mînat încă de rivalități in- 
terne, care îşi croieşte diplomaţia 
după aceleaşi linii tradiţionale 
uşor de descifrat. Polonia şi Ro- 
mânia au o problemă cu Rusia, şi 
pentru asta vor găzdui scutul an- 
tirachetă, Cehia, Ungaria şi Cro- 
ația merg pe mina Germaniei, iar 
țările balcanice încă valsează din 
criză în criză, de la economie la 
exacerbarea etnicităţii. În plus, 
puseurile naţionliste se păstrea- 
ză, mai ales în jurul Ungariei, 
Macedoniei şi Serbiei. De un 
Est unitar şi omogen nu poate fi 
vorba. Doar reactivarea vechilor 
simpatii și alianţe (care converg 
şi pe linia vechilor temeri) poa- 
te aduce şi redescoperirea unor 
țeluri comune. Înainte de toate 
însă e necesar să se conştientize- 
ze că, prin adîncirea colaborării 

şi prin înmulţirea proiectelor 
regionale, se pot obţine 
multe avantaje. Și, 
în timp, poate şi 
o nouă marcă 
de identita- 
te în po- 
litica 





ROST. 101 














externă. Liniile vechilor simpatii 
regionale ( Polonia-Cehia-Româ- 
nia-Serbia) nu sînt însă constante 
şi de multe ori diplomaţiile ma- 
ghiară şi bulgară se dovedesc mai 
inventive şi mai atractive. Astfel 
încît, o grupare estică se poate 
forma pe scheme tradiționale, 
dar şi pe unele absolut noi. 


nia, la 1 iulie 2011, ar trebui să 
fie un semn de consolidare a unei 
strategii de bună vecinătate spre 
Urali şi Asia Centrală. În luna 
septembrie, va fi un mare sum- 
mit al Parteneriatului Estic, unde 
se va face un bilanţ, cu reuşite şi 
deziluzii, şi se vor trasa noi obiec- 
tive de viitor, pentru o impor- 


DACĂ VOR SĂ DEVINĂ ACTORI ACTIVI ÎN 
EMISFERA NORDICĂ, ESTICII TREBUIE 
SĂ GÎNDEASCĂ RAPID NOI IDEOLOGII. 


În ideea valorizării unei ideo- 
logii la modă, ca punct de plecare 
pentru o ofensivă internațională, 
extinderea democraţiei şi respec- 
tul pentru drepturile omului sînt 
detalii care se pliază bine, astăzi, 
atît pe scopurile de moment, cît 
şi pe eficiența unei posibile stra- 
tegii de politică externă. În plus, 
această dimensiune ar folosi cu 
adevărat est-europenilor în în- 
cercarea de a securiza spaţiile 
apropiate (fosta U.R.S.S.) şi a le 
face mai propice colaborării eco- 
nomice şi politice. În acest sens, 
Polonia a început demult o ofen- 
sivă spre Est, pentru democrati- 
zare, alocînd resurse economice 
şi diplomatice, cheltuind energii 
şi depunînd un efort considera- 
bil. Chiar marele proiect al Par- 
teneriatului Estic a fost o iniția- 
tivă lăudabilă a Varşoviei, prea 
puţin însă sprijinită de Vest sau 
de alte state din Europa Centrală 
sau de Sud-Est. Pe aceeaşi linie, 
oarecum, Cehia se implica activ 
pentru sprijinirea drepturilor 
omului în Myanmar şi în ţări din 
Africa. Georgia, supusă presiunii 
ruse, a primit ajutorul necondiţi- 
onat al Poloniei, iar Caucazul, în 
general, ar trebui să stea în aten- 
ţia est-europenilor, ca teritoriu 
vecin geopolitic. 

În această direcţie, preluarea 
preşedinţiei U.E. de către Polo- 


ROST 101 


tantă politică spre Est. Oricum, 
pentru a deveni eficientă, ea are 
nevoie de resurse suplimentare, 
dar şi de implicarea activă a altor 
parteneri, apuseni sau răsăriteni. 

Din nefericire, criza econo- 
mică a declanşat probleme in- 
terne ale Europei, iar visul unei 
ofensive diplomatice, culturale 
sau ideologice spre alte spaţii 
devine unul iluzoriu pe termen 
scurt. Criza ne-a reamintit că, 
adeseori, orgoliile şi accesele 
de superioritate ale europenilor 
sînt vanităţi periculoase. Vidul 
se poate naște chiar pe bătrînul 
continent şi nu doar Grecia e un 
punct vulnerabil. Dacă ar fi să 
aplicăm estului european unele 
din criteriile utilizate la analiza 
statelor eşuate (legimitatea sta- 
tului, sărăcie şi declin economic, 
calitatea serviciilor publice, scin- 
darea elitelor etc.) am observa că 
țări precum Belarus, Moldova 
sau Kossovo sînt prea aproape de 
limita prăpastiei pentru a neglija 
situația prezentă. Şi nu am fi prea 
critici dacă am aduce în apropie- 
re şi România, Albania, Ucraina 
- unde prăbuşirea economiei şi 
interminabilele dispute politice 
interne au divizat aproape ireme- 
diabil societatea. Aşadar, cu greu 
mai putem imagina o „voce“ in- 
ternaţională a estului european 
atît timp cît problemele de acasă 


POLITICA 


îl transformă într-o regiune de 
mîna a doua, teren al discordii- 
lor moderne şi al experimentelor 
efectuate de marile puteri. 
Soluţiile există, fără a fi mi- 
raculoase, dar implică voinţa şi 
atenţia actorilor din această arie 
geografică. Din păcate, nimeni nu 
şi-a mai pus problema unui sum- 
mit al Estului, după 1990, pentru 
identificarea problemelor existen- 
te (naționalism radical, dispute 
teritoriale, criză economică, lipsa 
de legitimitate a unor state, pro- 
vocări internaţionale). Din acest 
motiv, probabil că s-ar impune 
mai întîi stabilizarea Estului şi 
lansarea unor proiecte regionale 
care să asigure creşterea econo- 
mică, bunăstarea, cooperarea cul- 
turală, buna guvernare, respectul 
drepturilor omului şi eliminarea 
vulnerabilităților majore - gen 
Transnistria. Abia apoi, Estul 
european se poate regăsi 
pe sine, îşi poate con- 
strui o solidă marcă 
de identitate şi poate 
lansa obiective pro- 
prii în vecinătatea 
apropiată sau în plan 
internaţional. Geopo- 
litic vorbind, esticii ar 
trebui să aibă ceva de spus 
Vestului european, fostului spaţiu 
al U.R.S.S., Mediteranei Orienta- 
le şi Orientului Mijlociu. Acestea 
sînt spaţiile din proximitate, care 
la rîndul lor influențează econo- 
Mic, civilizaţional, şi ca probleme 
de securitate, Europa de Est. Se 
impune, de aceea, o interacțiune 
gindită în termeni politici şi de 
strategii bine articulate, în interi- 
orul regiunii, pentru coordonare 
şi solidarizare. lar dacă se doresc 
a fi şi actori activi în emisfera nor- 
dică, esticii ar trebui să gîndească 
rapid şi ideologii atractive pe care 
să le propună celorlalți. Eventual 
unele pe care să nu le practice Oc- 
cidentul şi care nu au fost uzate de 
lumea apuseană. E 


Do 






> 


Pe 


1 


“Mihail Manoilescu (1891- 1950) 


21 
2 


Aosta unul dintre oamenii pa Si 


„azi: = un n patrio ot uitat. 


4 
„8. 


iu 
. 


pr E Rei 


uo lucrare originală Ti ora 
b protecțio 


$.. nt 
SE A * a ş 
DEA 

= 


ia fi ci şi 1 az 


n găsit potrivit să. i 
alegem câteva: episoade din. e 


5 


, 


e“ 


emoriile sale - | an Veritabil 


iai mii A) 


je b 7 j - i i 
ED do 32 A a Aa je > 
CS i E i 


ROST 101 





e: 
* 
N 
Li ap 
a d 
SAS tă ea) 
Ga SCI pa apr 
, că . a) £ Nae 
d 09 i 2 dece 
Dă A, 5 „5 
NEA ASE ANRE tă AI 
4 i î- aj -y 
aia fie Li a 
A ne RI A 
sg E PS 
SE ta 
> A, 0 N E 
TAIA 
o 


ROST 101 













ALINA IOANA DIDA 
alina.didaerostonline.org 


Memoriile! lui Mihail Manoi- 


lescu, scrise, cu întreruperi, în 
anii 1944-1946, au fost tipărite 


pentru prima oară în 1993. Ele 


„aruncă o lumină nouă asupra 
Turmaii politice românești de după 


războiul de întregire, pe care au- 
torul începe să o cunoască încă 


„din copilărie; politica reprezenta 


o tradiţie de familie, dar Manoi- 
lescu, inginer eminent pasionat 


de ptoblemele sociale, debutează . 


altfel în acest domeniu: printr-o 
realizare de interes național. 
În.1919 este numit subdirec- 
tor la Ministerul Refacerii In- 
dustriale. Războiul distrusese 
unitățile economice şi căile de 


transport, ducînd la reducerea. 


producției materiale, inflaţie şi 


dezechilibru bugetar. De aceea. 


nu se.punea probleina unei „ad- 


ministrări curente“ a ştatului;. CI: 


a cunoașterii structurilor ec6no- 
mice din România Mare şi a -va- 
lorizării statului unificat în ochii 
oamenilor de afaceri. Manoilescu 
şi echipă 'sa; de „tineri lipsiţi de 
prejudecăţi birocratice, orga- 


nizează congrese ale industria-: 


şilor, la care se regăsesc alături, 
pentru prima oară, industriașii 
vechiului regat și magnații indus- 
triei ardelene. Expoziţia din 1921, 
din Parcul Carol, a constituit o 
surpriză pentru public; ea le-a 


dezvăluit românilor: potenţialul 


industrial al ţării. 

„- La început, liberalii au sabotat 
organizarea expoziţiei. „Nu con- 
venea liberalilor ca o manifestare 
de amploare'să se petreacă sub alt 


“guvern decît al lor şi să constituie 


un activ politic pentru partidul 
generalului Averescu! [...] Proce- 
deul era identic cu cel din 1906, 


cînd o vastă campanie de presă: 


cerea răsturnarea guvernului, 


DOCUMENTAR 





deschidă sub un alt guvern-decit 


unul liberal!“ Cînd Manoiles- i A 


cu i-a ameninţat pe liberali că. 
va inaugura expoziția: ŞI fără: ei, 
aceştia au cedat ȘI au inchiriat. 


“ultimele standuri rămase libere. 


Expoziţia: a fost un prilej de. a. 
se apropia de generalul Averescu, + 





care era prim= -miniștru din miar. a 


tie 1920; acesta l-a: apreciat și i-a 
acordat prietenia lui, cu. intenția 
de a-l „creşte 'şi educa“ „pentru 
posturi mai înalte în stat. 


pentru ca nu cumva expoziția. ALA 
=-de jubileu a Regelui Carol să se CĂ 


Primele guverne ale României... 


Mari nu aveau o politică industri- 


ală. Manoilescu şi colegii de mi- : e: 
nister au considerat că, pentru a i să 


suplini dezorientare guvernului, 
este nevoie ca ei, înalții făncţio- 
nari, ce reprezintă permanstița 





statului, să aibă o politică pro-. Sa ae 


prie; atunci au înființat cel dintii - i i 


oficiu de studii al unui minister, 
pornind de laideea că elaborarea; 


unui program trebuie separată de. 


administrarea de zi cu zi. 


Direcţia condusă de Mahnoi- .. 
lescu-a elaborat o doctrină in-". 
dustrială. Calculele arătau că în, 


România de dinainte de război 
un muncitor producea. anual vaz 


lori de aproape 20 ori mai mari 


decît un țăran, ceea ce demonstra. 


superioritatea intrinsecă a A SI 
triei asupra agriculturii: Ca mij- 
“loace de dezvoltare a industriei 
Manoilescu propunea colabora-. 
rea cu-capitalul străin şi o politică 


de:stimulare a industriaşilor, in-.. 


diferent de naționalitate. Această. 


abordare a făcut ca industriaşii. 


germani, unguri şi evrei să adere 
rapid la noul stat şi să aprecieze 
viziunea diriguitorilor lui. Greşe- 
lile politice ulterioare; făcute de.. 
ambele părţi, au şters însă amine Ş 


tirile idilice ale inceputului, 


Direcţia industriei. a fost a 


gura care a studiat problema des- 
păgubirilor de război i în na 














ni 


REPERE BIOGRAFICE 


* 1915 studii de inginerie, şef de promoţie la Şcoala de Poduri 


Bucureşti 


* 1920 membru al Partidului Poporului (PP), condus de generalul 


Al. Averescu 


* 1918, 1920-1921 iniţial subdirector la Ministerul Refacerii 
Industriale, ocupă apoi mai multe funcţii la Ministerul Industriei 
şi Comerţului, calităţi în care participă la organizarea industrială a 
României Mari şi la negocierile pentru despăgubirile de război 

* 1926-1927 subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe în 


guvernul Averescu 


* iunie 1927-1930 după demisia din PP, pleacă la Paris şi devine 
principalul susţinător al restauraţiei: regele Carol al II-lea revine 


pe tron pe 8 iunie 1930 


* 1929-1930 membru al PNȚ, condus de luliu Maniu, şi deputat 


de Caraş 


e E: XE: I7 Buiuit: Ia E: Wei cete [e We [9 =(e(elafelaal[=3efeljulet: else: 1alp2: 1:31 
raţionalizare a Politehnicii Bucureşti 


* 1931 guvernator al BNR 


* 1930-1932 ocupă diverse funcţii în Ministerele Lucrărilor 
Publice, şi Industriei sau Comerţului, în guvernele Maniu, 


Mironescu şi lorga 


* 1931 preşedinte al Ligii Naţionale Corporatiste 


* deputat şi senator pînă în 1937 


* 4 iulie — 4 sept. 1940 ministru de externe în guvernul condus 
(e [3 Mi eife 1Vla 9 păi: [el Er: Met: | it: = Xetelafe (V[e(=3 af=Te [eTei[=14| (Xe: [3-a ÎV 
soldat cu semnarea arbitrajului de la Viena, prin care nord-vestul 
Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste, iar Cadrilaterul - 


Bulgariei (30 aug. 1940) 


* implicat în evenimentele care au dus la abdicarea lui Carol 
al II-lea în noaptea de 5/6 sept. 1940 
« sept. 1944 arestat şi epurat din învăţămînt; nu este judecat şi 


este eliberat în dec. 1945 


« închis în 1948 pentru activitate fascistă 

+ moare pe 30 dec. 1950 în închisoarea de la Sighet; decesul său 
este comunicat familiei după 8 ani 

+ 1951 iseintentează un proces de către un tribunal civil, privind 


activitatea sa de publicist 


* 1952 este condamnat „în lipsă“ la 15 ani temniţă grea şi 10 ani 
degradare civică, cu confiscarea totală a averii. 


"două treimi din teritoriul ţării 
se aflaseră sub ocupaţie străină 


ară şi o cincime din populaţia activă * 


pc “ pierise fie pe front, fie din cauza 
. folia și a lipsurilor. Studiul lui 










eg Maliru 
AA 
af e) 


- nu le acordase cetăţenilor săi nici 


S Manoilescu demonstra. că statul - 
 Pcusea 0. mare greşeală pentru că. 





de: cea externă, pentru că Titu- ră 


lescu nu a reușit să Obţină decit o. 
cotă de 1% din despăgubirile to-. 
tale plătite de Germania, în timp. 
ce Serbia, un stat mai MIC, cu. 


”) 


la Uzinele Reşiţa, pentru că sim- 


ţea că are vocație pentru politică: 
Formaţia de inginer, dorinţa de 
a construi şi notorietatea îl fă- 


- ceau pe Manoilescu un candidat 
foarte dorit de Partidul Liberal, 


ce i-ar fi asigurat accesul rapid 
într-un post guvernamental. Dar 


- temperamental său şi-atmosfera - 


sufocantă din partid, cepresupu- 
nea obedienţă față de Brătieni, îl | 
fac pe Manoilescu să aibă o opţi-. 
une tragică. „Nu puteam să mă . 


“ raliez partidului cu care aveam * 


multe afinități pe linia ţelurilor 


„şi a programelor, dir cauza în- 
gustimii de spirit a acelora care 


le reprezentau'. 

Manoilescu nu a fost atras NiCIA 
de Partidul "Țărănesc, pe care îl 
considera de extrema stingă, 


pentru că preconiza lupta de cla- 


să şi milita pentru o conducere în - 
numele masei țărănești. Tinărul 
inginer credea în elite şi în drep- 
tul lor natural la conducere. 
Guvernul Averescu căzuse 


în. decembrie 1921, iar mitul. ge- 


neralulhii se spulberase; cel care 
realizase împroprietărirea ţă-. 


“ranilor aVusesc; O guvernare în 


gerieral slabă. După un guvern 
efemer de 30;zile.al lui Take: lo- 
nescu, liberalii au ajuns la putere 
în ianuarie, 1922, Foştii prefecți 


sînt arestaţi, şi guvernanţii fac o. 


campanie tendenţioasă împotri- 
va fostului guvern şi îl jignesc pe.. . 
general. Respectul şi fidelitatea 


faţă de Averescu şi convingerea - 
„că partidul s-a maturizat îl de- 


termină pe Manoilăşcu să intre 
în Partidul Poporului şi să candi- 


» deze pentru Cameră. „Voiam să- 
„mi dau eleganța dea intra într-un 
partid la trecerea lui în opoziție . 


- ŞI în clipa în care erâ celmai lovit 5 


pagube mai puţine, obținuse 3%... și mai hulit“. 


La sfîrşitul anului 1921, Ma- i 
noilescu demisionează din mi- i 
nister. Nu puhea. colabora; cu un. 


“ministru pe care nu-l stima. Re-,. 


- fuză şi postul peod, de director. 





„organizate de liberali, se desfă- 


“şoară într-un climat violent; în d d 
“judeţul Ilfov, unde a candidat i 


Alegerile din. martie. 1022. ga 
ic egeri, pentru. Constituantă), SI 


"ROST. toi | 


DOCUMENTAR 





UN ŢĂRAN CARE GÎNDEȘTE CUMINTE ŞI DEZINTERESAT. 
PENTRU SATUL LUI ESTE ŞI EL UN MEMBRU ALELITEI .. 
NAŢIONALE, CARE TREBUIE SOCOTIT ŞI PREŢUIT CA ATARE. 


Manoilescu, urnele sînt înlocui- 
te, proclamîndu-se astfel falsulin 
acte publice ca principiu de stat, 
iar în alte judeţe Partidul Popo- 
“ului înregistrează mai puţine vo- 
turi decit numărul de candidaţi. 
Manoilescu hu intră în Paţlament 
şi realizează greşeala făcută. 'To- 


-tuşi, retrospectiv, se întreabă ce ar : 


fi putut tâce mai bun „în epoca de 
adevărață decadență- politică pe 
căre a trăit-o România întregită 


în-marele armistițiu dintre cele 


„două războaie mondiale . 
Urmează o guvernare liberală 
de:patru ani, pe.care Manoilescu 


- 0 apreciază ca fiind dezastruoa- . 
să. În viziunea lui, Constituţia: 


„de.la 1923 a temporizat activita- 
tea Legislativului și a adus doar 


“două idei noi: consacrarea îm-" 


proprietăririi şi naţionalizarea 
subsolului. Leul,-cotat la 4 cen- 
time elveţiene la venirea guver- 
nului, ajunge la 1,80 centime la 
plecarea lui. În această perioadă 
Manoilescu elaborează studii în 


„care examinează bazele sociale 
ale partidelor şi tratează proble- 


“ma naţionalismului economic. El 
îşi va numi doctrina, neinspirat, 
“neoliberalism. Deşi termenul era 
potrivit din punct de vedere şti- 
ințific; el dădea uşor prilej unor 
speculaţii în plan politic, | 
În anii 1922-1926 are loc dez- 
baterea publică despre. revalori- 
zarea leului versus-stabilizarea 
monetară. În 1925, ministrul de 
finanțe, Vintilă-Brătianu, trece 
prin Parlament o lege de revalo- 
 rizare a leului, în timp de 16 ani, 
şi anume cu'6 centime aur în fi- 
ecare an; O serie de economişti, 
printre care şi-Manailescu, intră 
în polemică cu guvernul. Dacă în 
primul an leul: se ridica de la 3 
centime la 9, prețurile ajungeau 


ROST 101 





la a treia parte din nivelul lor ini- 
țial; distrugîndu-i pe producători 


şi economia naţională. Manoi- 


lescu s-a aflat printre cei care au 
combătut permanent politica de 
finanţe a lui Vintilă Brătianu. 


În-1924, Ion Brătianu, prim- 


ministru, face o înţelegere politi- 


că secretă cu generalul Averescu: 


căruia îi.promite că îl va ajuta 
să ajungă la guvernare. Regele 
Ferdinand se.afla sub influenţa 


i Fotografiedela. 


inaugural al Casei 
Gazetei Matematică. . 
(octombrie, 1933). 
De-la stiga la dreapta: 
lon lonescu, Gh. Țiţeica, 
C. Busilă, Tancred: 
Constânținescu, 

Gen: Buicliu, 

Mihai Manoilescu, 

Gh. Em. Filipescu. 


trioului Brătianu-Regina: Maria” 
Prințul Ştirbei”, 
de mulţi oameni politici româhi, 
pentru că le asigura liberalilor do- 
minaţia în viața politică. Brățiăhu 


se pregătea să se retragă în martie 


1926, odată cu încheierea sesiunii 
parlamentare, şi voia să își asigure 


„succesiunea“; Averescu îl anunţă 


pe Manoilescu că va fi secretar la 
stat la Finanţe într-un viitor gu- 


vern, fără a-i da amănunte, 


DIN MEMORIILE LUI MANOILESCU 





turnarea canciocului 23 


considerât funest. - 





d si 











VAMAL A E A ! 
A pze >yg . 
: At PA Usi 

i (ASE să 


REPERE 


ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ | 





“Şi. că trebuie să-şi pregătească 


pachetul legislativ pentru acest... 


post, Acest lucru îl face pe Mâ- 
noilescu să înceapă o perioadă de 
pregătire teoretică în finanţe şi să 
elaboreze, ca exercițiu, proiecte şi 
„bugete, pe care să lucreze pînă ce 


va fi numit în minister. Ell-aan-: 


“trenat în această muncă și pe fra- 
tele lui, Grigore, student pasionat 
"de economie. Cheia sistemului lui 


*; Manoilescu o reprezenta-reforma 


monetară şi instituirea unei noi 
“monede, ferdinul; alte idei ale lui 
efau reforma contabilităţii, regi- 


“mul pensiilor impozitul pe îmbo- 


fr 





gățiţii de război şi faptul că unele 


legi pentru scutiri de impozite nu 
trebuie să rămînă acte unilatera- 
le ale statului, revocabile de către 
guvernele ulterioare, ci să-ia forma 
unor contracte, care să le garante- 
ze oamenilor de afaceri stabilitate 
şi continuitate. Ajuns în guvern, 
din toate aceste proiecte: Manoi- 
Jescu va realiza foarte puţin, din 
cauza opoziţiei liberalilor. 


SUBSECRETAR DE STAT - 
LA FINANŢE 


În:martie 1926 regele numeşte. 


un guvern Averescu”. Ministru 
de Finanţe este lon Lapedatu, 
deputăt al Partidului Naţional, 
dar adept al revalorizării leului 
a lui Vintilă Brătianu; secretarul 


lui era Simionescu, alt „liberalo-. 


id “.. La cîteva zile de la numirea 


guvernului, presa vorbea deja de 


„tragicul prizOnierat al domnului 
Manoilescu“ (Cuvântul), subse- 
cretar.de stat la Binanţe. 


n 





Manoilescu reuşeşte se intro- 
ducă în programul de guvernare 
stabilizarea monetară; ziarul libe- 
ral- Viitorul îl va ataca constant, şi 
rareori argumentat, pentru poli- 
tica sa. Prima dispută-a fost-pro- 
vocată de modificarea tarifului 
vamal: înainte de plecarea de la 
guvernare, Vintilă Brătianu, îl 
mărise pentru metalurgie şi tex- 
tile, lăsîndu-l practic neschimbat 
pentru celelalte produse industri- 
ale; astfel, jumătate din industria 
românească răminea neprotejată. 
Manoilescu, ce va deeni mai tîr- 
ziu teoreticianul protecţionismu- 


“lui internaţional, calculează un 
„nou tarif vamal, aflat la un nivel 


ințermediar între cel vechi şi cel 


- deja modificat. Dar decretul regal 


nu a apărut imediat și toată presa 


„pgetindea că Regele Ferdinand va 
fefuza să-l semneze. Sub influen- 


ţa tiberalilor şi a prințului Stirbei, 
aflat în consiliile de administraţie 
de la Reşiţa şi Buhuși (uzihă m&: 


ROST 101... 





talurgică, respectiv de textile), Re- 
gele: Ferdinand încearcă să-l 'con- 
vingă pe Manoilescu-să renunţe la 
noul tarif vamal. | 
„[...] Cea: dinţii cedare în faţa 
mafiei liberale şi a camarilei re- 


gale ar fi însemnat pierderea -mea 


politică; sacrificarea ideilor. mele 
şi a atitudinii demne pe care, cu 


"voinţă, mi-0 impuneam mie, ca 


s-o pot impune altora. Am tăcut 
atunci: un imens efort de voinţă 
ca să rezist... Deşi Vintilă Brătia- 
nu s-a prezentat şi el în audiență 
la rege pentru aface presiuni, su: 
veranul:a semnat decretul cîteva 
zile mai tirziu, ceea ce a constitu- 
it prima victoriea lui Manoilescu 
în conflictul cu liberalii. 

A două reprizătu liberalii s-a 
desfăşurat în jurul căderii leului. 
Vintilă Brătianu comisese greşea- 
la de aanunța-public mărirea tari- 
fului, ceea ce îi făcusepe oamenii 
de afaceri să importe în exces la 
vechiul tarif; balanţa comercială 


ROST 101 


Ciţiva dintre oamenii politici care 

au tondus România în interbelic, 
într-un moment fast al vieţii.lor: Mihail 
Manoilescu (al cincilea de la'dieapta), 
Constanţin Argetoianu, Raul Bossy. 


ajunsese în deficit în primul tri- 
mestru alanului 1926, astfel că, 
la venirea noului guvern, cursul 
leului începe să scadă. În timp ce 


„presa liberală acuza guvernul de 
„incapacitate“ pentru un feno- 


men cauzat de politica lor, ziarele 
țărăniste atirmau că Banca Na- 
țională cumpărase în.aprilie de- 
vize străine, „ceea ce se abținuse 
să facă în martie, cînd era Vin- 
tilă Brătianu la guvern, pentru 
ca să nu deprecieze atunci leul, 
rezervind această i pen- 
tru guvernul succesor“. Ulterior, 
lui Manoilescu i s-a confirmat că 
lucrurile se petrecuseră întocmai. 
Prin măsurile luate, guvernul lui 


Averescu reuşeşte să imverseze.: 


balanţa comercială, iar în noiem- 


brie. leul ajunge lă un curs dublu. 


față de cel din luna mai, ceea ce 
a constituit a doua vicțorie a po- 
liticii de finanţe a guvernului î în 
duelul cu- liberalii. 
Manoilescu şi C.: Garoflidt 
propun desfiinţarea taxelor de 
export pentru produsele agrico- 
le în cadrul unui program pentru 


dezvoltarea agriculturii. Ei nu: 


reuşesc decit să reducă taxa de 
expoit pe griu. 


DOCUMENTAR 


MISIUNILE DIN IFALIA: 

În mai 1926, Manoilescu este tri- 
mis la Roma pentru a obţine-un 
împrumut şi a rezolva problema 
datoriilor de război faţă de Italia. 
EI este bine primit dătorită po- 


pularităţii de care gen. Averescu, . j 
elev strălucit al Școlii de Război. 5 


din Iorino,- se bucura printre. 
oamenii politici italieni. Mangi- 
leşcu este primit de şeful statului. 
Mussolini, de ministrul de Finân- 
țe, contele Volpidi Misurata, şi de 
mareşalul Badoglio, principalul 
susținător al intereselor Româ: 
nici. Pe atunci regimul politic 
fascist italian abia îşi elaborase 
doctrina corporatistă şi era în 
curs-de a;iniţia primele legi: în 
domeniu. Manoilescu obţine un 
împrumut în devize pe zece ani 
şi un împrămut fără dobindă în 


materiale, din care se vâ'coastrui 


submarinul Delfinul, singurul pe 
care l-a avut România. El promite 


societății Agip citeva perimetre 


petrolifere, pentru a evita,mono- 
polul. Negocierea datoriei de răz- 
boi cu Italia a constituit cel: mai 


mare succes al delegaţiei Româ- 
nici; în afara unei reduceri sub-, 


stanţiale, ea a obținut o eșalonare 
pe 50 ani a datoriei cu o dobindă 


de 1,59%. Ziarul Cuvântul a făcut! | 


o paralelă cu negocierea lui Titu 


lescu pentru datoriile de război 
cu SUA, ce fusese însoţit de: 


DIN MEMORIILE LUI MANOILESCU 





: h 
a a) 
sm 











mă 


DIN OPERA PUBLICISTICĂ 


Țărănism şi democraţie, 1922 
Neoliberalismul, 1923 


Cum putem reînvia leul aur?, 
1923 


Politica producţiei naţionale, 
1924 


La theorie du protectionnisme 
et de | 'echange international, 
1929, Paris. Opera capitală 
a lui M. Manoilescu a fost 
tradusă în italiană şi engleză 
în 1931 şi în germană în 1937; 
ea a apărut în limba română 
pentru prima oară în 1986, 
5 cutitlulForțelenaţionale 
34 productiveşicomerțulexterior 
- Teoria protecţionismului şi 
a schimbului internațional, 
în traducerea lui Costin 
| Pi Murgescu, efectuată după 
îi oediţie germană din 1937. 
îi Asociaţia industriaşilor din 
Brazilia a tradus lucrarea în 
1931, iar ideile lui Manoilescu 
au fost folosite în politica 
vamală a republicii sud- 
americane. 


îsi Lesiecleducorporatisme, 1934 
A | Lepartiunique, 1937 
FRA SE îi Rostulşi destinul burgheziei 
ZA tou 1942 


i Sa “an grup de e E scump plătiţi, 
CA “care.nu obținuseră decît o dobin- 

pă de 3,5%. 
7 doua misiune a lui Măzii 









i oficial pentru încheierea unei 
: -- convenţii comerciale, avea de fapt 
- „scopul de a obţine recunoaşterea 


Sa „unirii Basarabiei cu România, 


* deci ratificarea tratatului Vai- 
„da-Voevod, semnata Londra în 
1920. Cu sprijinul mareșalului 








i î i ord fiii Muselini. iar decre- 
3 tul | Regelui Victor Emanuel, prin 


a Ci ge 
ATA 





4 a în Italia, din ianuarie 1927, - 


i ea („prieten de fapte” a 


ăre, statul, “talian recunoștea . 





unirea Basarabiei cu România; 
apare la 9 martie 1927. 
In opinia lui Mansilescu, a 


” treia guvernare Averescu:a avut 
- un bilanţ pozitiv: de la deficitbu- -: 
getar la excedent; creşterea leului 


de la 1,80 la 3,20 centime aur; le- 
gile Garolid pentru organizarea - 
agriculțurii; legea care desfiiița 
impozitul pe cifra de afaceri;-ta- 
riful vamal (tariful Manoilescu) 
şi legea de armonizare a salariilor 


" funcţionarilor publici. 


PROCESUL 
PENTRU SPRIJINIREA 
PRINȚULUI CAROL 


“Manoilescu rezervă o mare pâr- 


te a Memoriilor prieteniei sale cu 


Principele Carol. Politica Româ- 


niei a fost dominată în perioada 


anilor 1925-1930 de problema 


prinţului Carol, iar în 1930 și 
1940 de persoana Regelui Ca: 


“rol al'Il-lea. Pentru Manoilescu 


enigma Carol este „enigmă psi- 


'hologică mai mult decît istorică. 


Cuvintele autorului Memoriilor 
sînt cele mai potrivite pentru 
portretul Regelui Carol, făcut de 
cel mai bun prieten. 

„Carol nu poate-fi: prins. şi 


“exprimat în formule simplis- 
"te, ca un personaj de melodra- 


mă, care întruchipează sau tot 


răul, sau tot binele. Și nu poate 
fi înțeles dacă nu este judecat în - 
acelaşi timp cu toată societatea: 
românească care l-a hulit-sau l-a 
“adulat, exagerîndu,-i de atîtea ori 
scăderile sau trecîndu-i în sarci. - 


nă: propriile ei păcate“. 


„Eu am avut durerosul privi- zi 


$ 
legiu de a-l cunoaşte în toate lu- 
minileşi — cum spuneau bătrînii 


— în toate ipostazele. l-am-fost.. 


prieten cum nu i-a fost nimeni. 


piaţi ai lui şi nici chiar cei care îi. 


dăduseră viață Fepscre Se i să 


Imediat după moartea Regelui 


Ferdinand (iulie 1927), Principe-,. 


Ale Carel dă 9) Apearaţie: pobiicatA 










de ziarul Le Matin din Paris, ce 


a constituit punctul de plecare al 
acțiunii lui Manoilescu pentru 
restaurație. „Carol „reprezenta 
pentru /nine Q necesitate. naționa- 


„Iă şi fiindcă el constituia singurul 


mijloc care mai rămăsese pentru 
a sfărîma tirania liberală“. 
Manoilescu contribuie la po- 
pularizarea declarației îi ţară, în 
condiţiile în care presa internă , 
nu a reprodus-o. Imediat după. 
instituirea Regenţei, gen. Ave-. 


“ rescu face'0o declaraţie î în: Senat, 


fără a avea acordul PP; el îi ura 


„Regenţei să-şi. ducă 'mandatul 
„pînă la capăt, ceea ce echivala 


cu acceptarea regimului politic 


“dominat de liberalt:Manoiles- A 


cu îşi dă demisia din. partid. De 
general rămînea legat afectiv, 


dar nu mai.aveau acelaşi. ideal în 


politică. Declaraţiile ulterioare 
ale Principelui:au fost copiate de 
Manoilescu la maşina lui de scris 
şi trimise anonim prin poştă, la 
„cunoscuţi şi necunoscuţi, fără ca 


Siguranţa să-l depisteze. Cu bani . 


proprii, alături de Nichifor Crai- 
nic, Manoilescu editează un Ziar, 


“Crai Nou. Titlul, une trouvaille, se 


datora soţiei sale, Elena, care i-a 
fost mereu alături. 

La începutul lui. gtogabiia. 
Manoilescu pleacă la Principe 


cu scrisori din partea unor şefi 


de partide, care îi cereau să con- 
firme autenticitatea declaraţiilor. 
din Le Matin, pentru a-i da astfel 


prilejul lui Carol să-şi precizeze - 


“poziția faţă de problema” dinas- 
tică. Şi această deglaraţie a lui 
Carol este reprodusă integral în 


- Memorii, ca şi alte documente, 
„cum ar. fi scrisoarea lui Ferdi- 
-nand către Ion Brătianu, datață .. 


„ cu cîteva zile înainte de a muri, 


pe lumea asta, nici cei mai pie >. în care regele, gray bolnav, cerea 


enirea lui Carol în țară. 
Pe 23 oct. 1927 Manoilescu 


soseşte la frontiera României, 
i unde este percheziţionat, deşi era 
“ministru şi funcționar de' stat; a, 


+ 
REVISTA ii ai 
i noua $ .... 
. / ie MANOILESCU Ş HAI MANOILESCU 
| | 


ANUL IV 
FEBRUARIE 1925 
[i 





îşi dă seama. că va fi fi arestat, 
iar problema Carol va deveni 


-publică; lucru pe care îl şi dorea : 


de altfel. „Nici.nu visam altceva 
decît deschiderea cu amploare a 
problemei prințului, o arestare, 


un“proces răsunător și tot ceea 
„ce-ar mai fi urmat după aceea... 


Marele om de stat” cădea în cursa 


„pecare î-0 deschidea un tînăr de- 
 butant politic . Manoilescu, este . 
transportat cu trenul ministeri: 
al direct la Jilava, cu o întirziere 


impusă de cele trei consilii de 


“miniştri din acea zi, întrunite” 


pentru a cerceta documentele 
găsite şi soarta emisarului. 
Presa a primit următorul co- 
municat: „Domnul-Mjhail Ma- 
noilescu;, încercînd să facă pe 


Pa 


CREDINLE ) 





MIHAIL MANOILESCU 
ua 





LEIa 





agentul de transmisiune al celor 


care /uneltesc tulburarea ordinii 
constituţionale a statului, guver- 
nula dispus'arestarea domnului 
Manoilescu și trimiterea lui în 
judecata Curţii Marţiale.“ Și aici 
este interesant comentariul „im- 
pricinatului“: 

Întii eu eram trimisul prin- 
țului, deci agentul unuia singur, 
iar nu a. mai mulţi; al doilea, eu 
nuaveam număi acest rol, ci unul 


ceva mâi mare; al treilea; cum's-a.: 


dovedit în urmă, dreptul la tron 


al lui Carol. nu era o problemă. 


constituțională şi nu contrazicea 
Constituția;.al patrulea, guvernul 
nu poate dispune arestarea unui 
cețăţean (într-un regim care în 
acelaşi comunicat invocă Con- 


DIN MEMORIILE LUI MANOILESCU 


ROST 101 












j en! Aceet £ CAR 
d Lui 


ECONOMIE POLITICĂ 


DOCUMENTAR 








MIHAIL MANOILESCU 


CURS 


i osmuLsi DESI 
MAÂNEŞ 
| BURGHEZIEI RO 

4 


ANOILESCI 


stituţia!) şi cu atât mai puţin tri- 
miţerea sa în fața unei instanțe, 
act care este de.resortul exclusiv 
al justiției; al cincilea = şi este cea 
mâi gogonată:=, în România nu 
existau Curți Marţiale, ci numai 
Consilii de- Război! O dată mai 


mult, frica-se dovedea un năteotic. - 


al inteligenţei și al bunului siniţ . 
Arestarea a avut răsunet în 
presa străihă şi în rîndul oafhe- 


nilor politici: europeni, dântre. 


care unii îl cunoşteau personal 
pe Manoilescu. „Poate că,nicio- 


dată între cele două războaie n-a 


existat o chestiune românească 
care să fi pasionat atit de mult 
străinătatea cum a fost chesti- 


unea-Carol în zilele arestării şi 


procesului meu . Un ziar franţu-, 
zesc foloseşte pentru prima dată 


cuvîntul carlism. În general, prez. 
sa internă neliberală simpatiza Că 


Manoilescu. Nae Ionescu, prieten: 
cu Duca, se afla în 1927:printre 
adversarii prințului. In Cuvântul 


ela vorbit despre o conspirație de” 
operetă ridicolă, ridicată la ran-. 


gul de complot. 
Declaraţiile făcute de Manoi-. 

lescu la interogatoriu exprimă 

crezul'său politic. | 


„Ziarul Crai Nou urma să fie, 


după cum era intitulat, un ziar. 
liber al tinerei generaţii. EL își 


propunea să ducă o luptă energi-. Sa 





47 








că împotriva regimului liber pe.» pd 
care, cel puțin eu, îl Lonisider Cao 
izvorul mizeriei morăle. și mate pe 
riale de astăzi a țării. - 
„Eu, personal, am. fost. şi sint 
foarte îngrijorat ds situația. 











. 


Pe „MEA 
+ 


af 


“REPERE 


creată României prin moartea 
“regelui Ferdinand şi prin renun- . 
"area prințului Carol. Eu sînt un ; 
“monarhist convins şi nu cred 
- pentru O ţară ca a noastră în bi- 
nefacerile republicii. ca da 

„Pe de altă parte, cunosc ma- 
rea valoare pe care o reprezintă 
prințul Carol și regret din suflet 
că această valoare nu este astăzi 

„pusă la contribuţie pentru bine- 
„le ţării. De aceea m-am gîndit 
todeauna, ca la un ideal, la acea 
soluţie care s-ar putea găsi în 
cadrul legilor și fără tulburări, 
pentru ca prinţul Carol să-şi dea 
într-o formă sau în alta prinosul 
calităţilor sale în folosul întăririi 
» dinastiei, a țării. 

„lată de ce mi-am făurit acest 
ideal, care derivă din însăşi con- 
cepţia mea politică generală. Am 

„arătat în scurta mea'carieră po- 
litică în ce fel înţeleg realizarea 
dezvoltării fericite a ţării mele: 
în ordine; în democrație, în drep- 
tate şi într-un spiritde împăcare: * . 

a claselor sociale, a provinciilor. problema Carol: partidul nu pu- DESPRE CORPORATISM 





româneşti Şi a pârtidelor: „tea refuza să o discute pentru ca În vara lui 1930, pe cînd-se afla în 
"Astăzi nu avem nici unul din națiunea, în mod suveran, să ia vacanţă, Manoilescu elaborează. 
“aceste lucruri. Pentru realizarea - o hotărire. un-manifest către ţară şi un me- 

-» legalităţii, pentru începerea unei Procesul lui Manoilescu. a  moriu tehnic pentu rege, centrat 
munci naţionale comune şi fră- : avut 110 martori ai apărării şi pe ideea fuziunii sufleteşti dintre 
Sg testa, fără teroarea unui singur 37 avocaţi; atunci „s-a dezbătut mase şi elită; partidismul distru- 


„partid, pentru ridicarea materia- dreptatea unei cauze şi: soar- - sese prestigiul Parlamentului, 
 lăaţării din stagnaţie ș și mizerie, ta unei ţări . Manoilescu a fost lăsîndu-l încontinuu şă lucreze 
„a cred că fiecare român trebuie să. achitat de Consiliul de Război, fără opoziţie şi aservindu-i pe 
A lupte. Şi, în acest sens, a asigura - iar verdictul a fost, în opinia lui' deputaţi prin demisiile în alb. 
ERE 6 garanţie cît mai bună a exerci- . Maniu, „cea mai grozavă con- + Propunerile lui Manoilescu erau: 





i tiulu; puterii regale, fără a tulbu-  damnare a sistemului de teroare e Sustragerea statului timp de - 
“tai fă, ordinea şi legalitatea, este ce] “ a d-lui Brătianu, ce a putut să se - trei ani de-sub competiţiile de 
"dintii lucru de făcut“. producă în viaţa noastră de stat“.: partid; Se 3 
n. În şedinţa Camerelor reuni-  La:zece zile de la achitare, lonel + + Constituirea unui guvern 
AA za i. te din 28 oct. luliu Maniu, prin - Brătianu a murit și instabilitatea ” din.personalităţi fără apartenen- 
cae A „ declarația sa, a deschis „oficial “guvernamentală a continuat. Xă ţă polica 


N = Si Area wa ş / 








[PRIN ACEASTĂ | 
> SIMŢI ÎNCHIS 





U, a 7 aa ra 


« Implicarea în viaţa polițică a 
organizaţiilor profesionale, printr- 
un organ central, cu rel consultativ 
(corporătism), nu legislativ („„ima- 
gine'reprezentativă a întregii țări 
care munceşte-şi care produce); 


“tivitatea miniștrilor; 





+ Dreptul presei de a ataca ac- 


Stabilirea unui front româ- 


“nesc unitar în faţa minorităţilor, 


în vederea ofensivei economice; 
* Interzicerea preoţilor şi a în- 

vățătorilor de a face politică mi- 

litantă, dar nu şi excluderea lor 


«de la reprezentarea parlamentară 


corporativă. 
Dintre oamenii care ar fi pu- 


_tut-să prezideze un asemenea 
“regim, Manoilescu îl vedea po- 


trivit pe Nicolae Iorga. Regele a 
fost-ide acord, în mare, cu pro- 
gramul lui, dar a avut rezerve 
în ceea ce-priveşte suspendarea 
Parlamentului. 

Manoilescu editează timp de 
11 âni (din 1932) revista de gin- 
dire social-economică şi politi- 
că Lumea Nouă, axată pe ideea 


corporatistă, o revistă „de stînga 


3 CC 


socială şi de dreapta politică. 
„Corporatismul- meu. este 


democratic atunci cînd face din: 


corporaţii, adică din ţara mun- 


citoare, singurul izvor al pute-. 


rii politice (corporatism pur) şi 
este aristocrătic prin prioritatea 
pe-căâre odă elitei naţionale, care 
ocupă funcţiile de comandă. EI] 
este de dreapta: prin coloratura 
religioasă şi tradiționalistă şi 
prin caracterul de autoritate și 
stabilitate dat conducerii statu- 


lui; el este de stînga prin îndrăz-: 


DIN MEMORIILE LUI MANOILESCU 





“muniste, la fel ca atiția alţi mem= 


DOCUMENTAR 





neala ideilor: de progres social, - A 
care mergeau pînă la unele sOcI- Sau 
alizări oportune:. ea o a NGO 

„Din ideile noastre, partea cea 
mai uşor-de înţeles și ceâ-maipo- A - 
pulără a fost critica parlanientu- 33 
lui democrat, făcută de mine şi de: 
toți colaboratorii mei. Un succes. > 
mare a avut, depildă, schema. jest 
în care structura Parlamentulti i 
cu mulți avocaţi şi puțini agricul- te 
tori este exact [opusul] structurii 
reale a ţării cu mulţi agricultori 
şi puţini avocaţi, Această compo- 
ziţie absurdă a Parlamentului era 
pusă în contrast cu aceea a. Diva- 
nului ad-hoc |. ], unde agriculto- 
rii constituiau 75% din deputaţi 
din'care ţăranii se ridicau la 20%, 
adică mai mult decît:în parla- 
mentele democratice şi ude tot 
atit de rațional și de organicefau 
reprezentaţi meseriaşii, IeXIS- PXe Ş i: ge: 
tenţi în Parlamentul partidelor“, 

Manoilescu susţine ani de. 
zile conferințe în Bucureşti şi în 
oraşele mari din provincie, care. 
nu se mărgineau doar la teme 
corporatiste. 

Ne oprim aici, con erindl că 
am punctat principalele direcţii, 
de acțiune spre binele public al 
unui om politic cu adevărat proz 
fesionist. Un politician care n-ă. 
fost judecat prin prisma faptelor: 
sale, unele eroice, decît arareori. 
Şi care a sfirşit în temniţele co= 








a 


bri ai autenticei elite româneşti 
interbelice. i 


! Memorii, ediţie îngrijită, prefaţă, note 

şi indice de Valeriu Dinu, Editura Enci- 
clopedică, Bucureşti, 1993. | 
? Barbu Ştirbei era cumnatul lui lon I;C. 





Brătianu. 4 RI A 
3 Gen. Al. Averescu mai condusese: iaca 

două guverne: în 1918 şi în 1920-1921, 3 
+ Constantin Garoflid (1872-1942), om.” ASR 


politic român, în mai multe riduri mi-i 
nistru al agriculturii şi parlariieiatar. a! ae 

Ligii Agrare. SAR 
> Este vorba de lonl. C. Brătiariu, satul SA 
guvernului şi al PNL-la acel moment i 
S Carol a-trimis scrisori-cu: conţinut PAR 
identic către cinci şefi de: partidei i 





A 





ROST 101 





REPERE 


Ultimul interviu dat de marele duhovnic român 
de la Athos, părintele Petroniu Tănase 


„OMUL ESTE OM 
CÎND TINDE 





(] interviu de GEORGE CĂBAŞ 


Preacuvioase părinte, vă 
rugăm să ne spuneţi cum ne 
putem da seama de ce patimă 
sîntem stăpîniţi cel mai mult, 
pentru a lucra împotriva ei şi 
pentru mâîntuirea noastră. 
Sfinţii Părinţi, vorbind de 
viaţa duhovnicească, arată 
cum se prezintă abaterile de 

la rînduiala cea bună. Izvorul 
tuturor păcatelor este iubirea 
de sine. Cînd omul nu se 
interesează deloc de viaţa 
sufletească şi a aproapelui, de 
acolo vin toate relele. Iubirea 
de sine alimentează alte trei 
păcate. Primul este uitarea. 


36 


SPRE DUMNEZEU“ 


Nu demult, avva Petroniu Tănase, fostul 


egumen al Schitului românesc Prodromu 
din Muntele Athos, s-a mutat la cele veșnice, 
după o viaţă de călugărie. Bunul Dumnezeu 


a făcut să-i luăm un ultim interviu, pregătit 


a apărea într-o carte, chiar cu puţin timp 


înainte de a se săvirşi din viaţa pământească. 


Il redăm aici în premieră. 


Omul a aflat de învățătura cea 
bună, cîndva, cum ştim din 
pilda semănătorului, dar nu 

se îngrijeşte de ea mereu. Al 
doilea este nepăsarea. Omul 

nu se gîndeşte la mîntuire, 

la viața veşnică, spune că are 
Dumnezeu grijă de el. Al treia 
este nesimţirea. Omul dacă 
trăieşte în viaţă dezordonat 
devine nesimţitor, nu îşi mai dă 
seama că un lucru e rău, ajunge 
să „bea nedreptatea ca apa“ (lov 
15, 16). Face păcatele fără să îl 
doară capul. De la acestea trei — 
uitarea, nepăsarea, nesimţirea 
— vin cele şapte păcate capitale: 
mâîndria, iubirea de arginţi, 
lăcomia, desfrînarea, invidia, 
mâînia, lenea şi toate acestea 


sînt potrivnice poruncilor 
dumnezeieșşti de a ne iubi 
aproapele ca pe noi înșine. 
Omul trebuie să cunoască 
învățătura Bisericii creştine, 
ignoranţa este iarăşi un mare 
păcat. Omul nu ştie care e răul 
şi care e binele, să fugă de rău 
şi să facă binele. Mîntuitorul 
ne-a lăsat învăţătura, ne-a fost 
scrisă în Noul Testament. Sfinţii 
Părinţi au scris o mulțime 
de cărţi care ne arată calea 
cea bună, dar şi ce este rău. 
Creştinul bun trebuie să le ştie. 
Aşa cum poţi exersa o meserie 
bună; dacă ştii bine toate 
elementele meseriei poţi exersa 
meseria mai desăvirşit. Aşa 
şi creştinul trebuie să ştie a 


ROST 101 





INTERVIU 


E cae 
ja a nd i 


j 
A 


AN 





(4 


(| i: 4 . i A y ( | y N N 
V fi / i |) ia d N | N N | 
0 4 Aa it, VĂ SN | 
DY ; Ș, NY, Si i 
Ș A A ] 4 A 
NI 4 N | X Ni ă 
A XV A 
WU 


f 


n) 
/ 
3 






















( 

| AA 77 N MU 

A AA ZI RIN 

AN VIVA / , | Ă Ă | 


4) p 
Mile .) a 


/ 


— 





PAI a — 


fi 


ae: 
acea : 


a 
= ay. 


“ 
12) 


a 


DN ai 
> 
ay 
pi 
N] 2 
= 
= 
“ 
'. 


PY > 


| 
“| 


Yy pie alai ES | x fi 
AGATI FR Ă vă : Pe Ei 
t ), VA i ia Îi , "ad ră ie | --abea Cati! VAN 
i: A ANU L/ Ă PR | A) 3 | 4 e ! Ay ANI | k 
(| NR AR ) , LE vb PR PS A 
(LA SI Za, N, RR SAAR , A 


S. 


Dra 
ACP 
N DI i 
27 A 


4 
a 










RR 





i) 


e, 


Pas: 






au 









Pl 
-.Y, 
=», 


ie AZ 


SARE 


| Y, 
Vp tag 
Ah ÎN 


ZZ 


Aa: 
3/93, 


[ă 
+ 


9 

























2 


Ă ] 
UNSA LR 
25 : TAN) «i CD i 
A ANINA 
ZALMAN NORA 
AAN | VALE 


j Ş 


v 






v/ ; 


* 
+ w| i] 
A 


E i 


REPERE 


DACĂ OMUL FACE CEEA CE 
TREBUIE PENTRU SUFLET, 
ÎL AJUTĂ DUMNEZEU SĂ 
AIBĂ SUCCES ŞI ÎN ALTELE. 


foarte bine învățătura creştină 
şi atunci îşi dă seama cînd face 
un lucru rău. Dacă Dumnezeu 
se îngrijeşte de toate făpturile 
necuvîntătoare, cu atît mai mult 
poartă de grijă făpturilor făcute 
după chipul lui Dumnezeu, 
inteligente, conștiente, cu 
libertate. De aceea „căutaţi mai 
întîi împărăţia lui Dumnezeu 

şi dreptatea Lui şi toate acestea 
se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 
33). Cine mai crede în aceste 
cuvinte? Nu mai crede nimeni. 
Cred doar în bani. Nu înseamnă 
să stai cu mîna în sîn, că 
Dumnezeu îţi dă... Dacă omul 
duce o viaţă sfîntă şi crede în 
Dumnezeu şi face ostenelile 
pentru viaţă pe care trebuie să 
le ducă, îi ajută Dumnezeu ca 

să aibă succes. A semănat şi 

ia o recoltă bună, a întreprins 

o lucrare şi are rezultate bune 
ş.a.m.d. Dacă omul se îngrijește 
de sufletul lui va avea bunăstare 
materială. 

Sînt multe întîmplări în 
Vieţile Sfinţilor în care oamenii 
îşi puneau toată nădejdea la 
Dumnezeu şi Acesta făcea 
minuni şi aveau hrană şi cele 


necesare. Creştinii nu trebuie să 
neglijeze cele creştineşti, postul, 
spovedania, să se păzească de 
păcate. Oamenii se justifică 
de ce nu le fac, dar vor după 
aceea să le meargă bine acasă. 
Nu faci cele ale lui Dumnezeu, 
dar vrei binecuvîntarea Lui ca 
să îți meargă bine acasă. Dacă 
vrei să meargă lucrurile cu 
binecuvîntarea lui Dumnezeu, 
atunci ţine rînduielile Lui. El te 
ajută să ai îndestulare, dar omul 
s-a îndepărtat de Dumnezeu, 
nu mai crede în făgăduinţele 
lui Dumnezeu şi după aceea e 
nemulțumit de neajunsurile 
vieţii şi se supără că Dumnezeu 
e nedrept, că i-a omorit copilul 
sau i-a dat boală, nu că el îşi face 
rău nesocotind pe Dumnezeu. 
Aşa că un creştin trebuie să ştie 
cum se nasc păcatele şi dacă 
vede cum lucrează vrăjmașul, 
cînd este ispitit îşi dă seama de 
treaba asta. Dacă omul nu ştie 
învăţătura Bisericii e ca orb, 
apare vrăjmaşul şi face cum îi 
spune el, nu ştie că e rău şi nu 
trebuie să facă. 

Sînt mulţi care văd în 
învăţăturile Bisericii restricţii, 


SCHIȚĂ BIOGRAFICĂ 


Părintele Petroniu Tănase s-a născut în 1914 în 
comuna Farcaşa, în judeţul Neamţ. S-a călugărit 
de tînăr, la Mănăstirea Neamţ, iar mai tirziu a 
intrat la Mănăstirea Antim din Bucureşti. A urmat 
cursurile Facultăţii de Teologie, dar a făcut şi 
studii în Matematică şi Filosofie. Dorul după o viaţă îmbunătăţită 
l-a îndreptat spre Muntele Athos, la schitul unde a vieţuit din 1978 
încoace, dar acolo părintele Petroniu a avut şi rolul de a revigora 
administrativ şi spiritual obştea ocrotită de Sfîntul loan Botezătorul. 





38 


constrîngeri impuse... De ce 
să postesc, de ce să am numai 
o nevastă? Greşit. Învățătura 
Bisericii nu e constrîngere, e 
indicație cum să mergem bine 
ca să ajungem la mîntuire. 


Părinte, discernămiâîntul e o 
calitate a creștinului autentic. 
Dar, de multe ori, chiar şi cei 
care au această calitate ezită în 
faţa unor decizii. De exemplu, 
avînd în vedere că tinerii 

sînt în perioada în care trebuie 
să acumuleze cunoștințe 

care să-i ajute în viaţă, să 
acorde mai mult timp bisericii 
sau școlii? 

Sfinţii Părinţi spun că atunci 
cînd e să pui în cumpănă 

cele trupeşti şi cele sufleteşti, 
întotdeauna să dăm întîietate 
celor duhovniceşti. Școala şi 
Biserica nu se exclud. Poţi să 
duci o viață bună creştină și 

să fii şcolar foarte bun. Dacă 
cineva se străduieşte pentru 
viața duhovnicească, poate 

să se păzească de păcatele 

care strică mintea omului şi 
mintea lui fiind luminată îşi 
însuşeşte cunoştinţele mai ușor 
şi sporeşte. Dacă dăm întîietate 
celor duhovniceşti şi celelalte 
vin. Învățăturile, cunoştinţele 
sînt trecătoare pe cînd cele 
duhovniceşti sînt pentru viaţa 
veşnică. Să ne îngrijim şi de unele 
şi de altele. Noi pierdem timp 

cu lucruri inutile. Dacă cineva 
se chiverniseşte bine are timp 

şi pentru unele şi pentru altele. 
Dacă ne sînt date cunoştinţe 
greşite, nu le asimilăm fără 
discernămînt. De pildă, prin 
educaţia sexuală din şcoli se 
elimină duhul creştinesc din 
viața elevului. Dacă merg pe 
calea bună, cu credinţă, mă 
luminează Dumnezeu şi pot 
să-mi dau seama la nivelul meu. 
Eventual, mai întreb şi oameni 
mai luminaţi, vrednici de 


ROST 101 





crezare. Încurajarea răsfățului 
pe calea păcatului e foarte 
vătămătoare. Nici un păcat nu 
degradează ființa umană aşa de 
mult ca desfrînarea, prin care 
îți deteriorezi însăşi fiinţa ta. 
E încurajată pe toată linia, dar 
e o lucrare potrivnică chemării 
omului, care nu îl duce la fericire 
ci la chinurile veşnice. Nu mă 
face mai inteligent, mai bun, 
mai nobil, ci, dimpotrivă, mă 
murdăreşte. Dacă ţin la fiinţa 
mea, la menirea mea, mă feresc 
de ea. Mai este şi altceva. Sînt 
ofensatoare, răspîndite peste tot, 
reclamele, spectacole păcătoase, 
nu mai vorbesc de televizor — 
care e o catastrofă pentru sufletul 
omului. Chipul omului e frumos 
fiind făcut de Dumnezeu, dar 
manifestările lui sînt stricate 
după păcatele pe care le-a făcut. 
Dacă se înmulţesc aceste 
cazuri, închipuiţi-vă o 
societate cu asemenea elemente 
degradate unde ajunge. Omul 
e înzestrat de Dumnezeu cu 


ROST 101 





puteri sufleteşti, cu inteligenţă, 
cu minte, cu daruri şi trebuie să 
înmulțească talantul, să fie un 
profesor bun, un inginer bun, 
un preot bun și să le facă pentru 
binele lui şi pentru alţii. În felul 
acesta să progreseze să se ridice, 
să se înnobileze sufletește, asta e 
chemarea omului. Dacă se abate 
de la acestea, se degradează pînă 
la o anulare cumplită. 

Cei care aveţi televizor, 
internet, dacă ţineţi la viitorul 
vostru, păziţi-vă de ele! Nu sînt 
necesare, nu sînt folositoare. 
Știința neluminată de 
Dumnezeu nu duce la cultură, 
ci la pagubă. La televizor vezi 
crime, depravare. Dacă ţin 
la viitorul meu, mă feresc de 
lucruri care mă deteriorează 
sufleteşte. Ele schimbă așezarea 
mea sufletească, pentru că în 
sufletul meu sînt rele. Greul de 
acum începe. 

Dacă vii din lume şi te aşezi ca 
monah, aduci un capital negativ, 
ce ai văzut, ce ai auzit, cum al 





trăit. Acestea şi-au făcut cuib în 
sufletul tău şi trebuie să le scoţi. 
E foarte greu. Trebuie mulți ani 
de post şi rugăciune, luptă cu 
trupul, oboseală, nevoinţă, ca să 
nu mai vezi lucrurile acelea. Dacă 
le repeţi, ele se înrădăcinează 
în trupul tău ca într-o grădină 
— iar dacă n-ai scos rădăcinile 
şi bolovanii din acea grădină, 
nu poţi să semeni şi să scoţi 
recoltă bună de acolo. Dacă 
m-am stricat prea tare aşa o duc 
în vecii vecilor. Interesul nostru 
este să vrem să avem un rost bun 
în lumea asta, ca să nădăjduim 
să auzim de la Mîntuitorul: 
„Veniţi, binecuvîntaţii Tatălui 
Meu, moşteniţi împărăţia cea 
pregătită vouă de la întemeierea 
lumii“ (Matei 25, 34). Dacă nu 
ne pregătim în lumea aceasta, 
o să ajungem nişte nefericiţi, 
bîntuiţi de păcatele pe care le-am 
făcut în vecii vecilor. Acestea 
sînt chinurile veşnice. Dacă nu 
am scăpat de patimi, ele ne vor 
chinui în veşnicie. Dumnezeu 
m-a chemat pentru împărăţia 
cerurilor, trebuie să mă pregătesc 
pentru aceasta. Ce negoţ bun, 
oleacă de osteneală, cîțiva ani 
şi cîştigăm veşnicia! Oricît de 
mulţi ani ar fi pe pămînt, față de 
infinit sînt o picătură. Cu puţinul 
pe care-l facem aici cîştigăm 
veşnicia nefericită sau fericită. Să 
nu fim nesimţitori la aceasta! Să 
am nădejde că mă duc dincolo 
unde mă aşteaptă binele nu răul. 
Din păcate, actuala civilizaţie 
e străină de lumea creștină, e 
lepădată de Dumnezeu, iar mai 
ales tineretul este antrenat în 
această cădere. Vrăjmașul știe 
că dacă oamenii se strică de 
tineri, o să fie mai încolo şi mai 
stricați decît la tinereţe. 


Care sînt lucrurile de care ar 
trebui să fim mai atenți în lume? 
Să ducem o viaţă creştinească. 
Ăsta e rostul nostru şilael 9 


39 


REPERE 


UNII AR VREA SĂ SE BUCURE 


ŞI DE „BUNĂTĂȚILE“ 
VIEŢII ACESTEIA ŞI SĂ 
CÎŞTIGE ŞI ÎMPĂRĂȚIA 

CERURILOR, NEREALIZÎND 
CĂ NU SE POATE DECÎT 
ORI CU DUMNEZEU, 
ORI CU DIAVOLUL... 


Dumnezeu l-a făcut pe om cu 
un rost, cu un destin. Omul este 
E [e [AVE Ie ălelaaăeilale Bilale [ETeli= 
Dumnezeu. Nu este libertate 
altfel decit să faci binele, nu 
răul. Nu e voie să facă orice, nu 


e în interesul lui. Dumnezeu 

l-a făcut pe om, spun Sfinţii 
Părinţi, ca să cunoască şi să se 
bucure de frumuseţile acestei 
lumi. Cînd e să pui în cumpănă 
(e(=i [= Saaf |-iak: |[=XelVMei=i [Sel ldiivE-] [= 
întotdeauna trebuie să aibă 
prioritate cele spirituale. Sufletul 
e veşnic, iar trupul — trecător, 

(e [Te E=Nalelaaat: 1%: Mani: Mia [4j[==ie 
de ceea ce rămîne, nu de ceea 
ce putrezeşte. Însă, civilizaţia 
materialistă a făcut ca omul să 
nu mai aibă timp pentru suflet 
deloc. Acum omul trebuie să se 
ella N ENiate [Taaliat: Kel= [Vie 13| 
exploatează şi îi ia sufletul. 


trebuie să ne fie mintea atentă 
şi sufletul treaz. Omul trebuie 
să ajungă să împlinească acest 
rost. Dacă nu împlinește, atunci 
existenţa omului nu are nici o 
rațiune. Găsim rosturi în viața 
de toate zilele. Dacă e frig ne 
îmbrăcăm mai bine. Avem ceas 
care ne indică momentele zilei. 
Nu facem nimic fără un rost, 
fără sens şi atunci omul trebuie 
să ştie care e rostul lui şi să-l 
împlinească. 


Ispitele s-au înmulțit și sînt tot 
mai greu de evitat. De aceea, 
unii creştini cred că e mai 
bine să faci cît de puţin poţi 

şi nu neapărat cum îţi cere 
Biserica. Dacă nu poţi ţine tot 


40 


postul, măcar o săptămînă sau 
pe sărite să-l respecţi; dacă 

nu poţi merge duminică de 
duminică la Sfînta Liturghie, 
măcar din cînd în cînd să 

o faci... Credeţi că ne putem 
mintui așa? 

În Sfinta Evanghelie spune 

de multe ori: „Fiţi, dar, voi 
desăvirşiţi, precum Tatăl 
vostru Cel ceresc desăvirşit 
este“ (Matei 5, 48). Noi sîntem 
dintr-o materie mai grosolană 
şi trebuie să o spiritualizăm ca 
să se apropie de lumea în care 
sintem sortiţi să ajungem. Cu 
ce a venit Hristos pe pămînt? 

A luat trup pământesc, afară de 
păcat, a mîncat, a băut, a ostenit 
ca orice om, nu a fost scutit de 





trebuinţele omenești. A trăit 
făcînd numai binele. Observăm 
că atunci cînd a înviata intrat 
la apostoli prin uşile încuiate. 
După ce a discutat cu Luca și 
Cleopa în drum spre Emaus, a 
dispărut. Apostolii au crezut 

că este duh. Mîntuitorul a 
insistat şi le-a arătat că e cu 
trup ca şi al lor. A cerut să 
mănînce ca să le dovedească 
acest lucru. Duhul nu are trup. 
Miîntuitorul avea acelaşi trup, 
dar schimbat, spiritualizat. Aşa 
trebuie să ne înduhovnicim şi 
noi trupul pe care îl purtăm 

şi să îl sfințim mereu. Omul 
trebuie să se străduiască mereu 
ca să intre în împărăţia cerului. 
Toată rînduiala creştină este 


ROST 101 


ca trupul să se subţieze, să se 
înduhovnicească. Duhovnicul 
este foarte important, căci el îl 
ajută pe om să se facă duh. 

Desfrînarea murdăreşte 
trupul cel mai mult. 


De ce? 

Pentru că e făcută în trupul 
omului. Celelalte păcate 

sînt făcute în afara trupului: 
crima, furtul etc. Desfrînarea 
face materia pe care o 


şi de oameni pe pămînt, de 
oameni care cred în Hristos. 
De acum înainte, cei care cred 
în Hristos au exemplu de cum 
trebuie să fie înduhovnicit 
trupul şi au posibilitatea 

să primească o fărîmă din 
Trupul lui Hristos. A rînduit 
Dumnezeu Sfinte 'Taine, 
Spovedania pentru păcate şi 
Împărtăşirea — cînd iei o fărîmă 
din Trupul cel înduhovnicit lui 
Hristos. După ce omul scapă de 


CEI CE AVEŢI TELEVIZOR, INTERNEI, 
DACA ŢINEŢI LA VIITORUL VOSTRU, 


PĂZIŢI-VĂ DE ELE! NU SÎNT NUMAIDECIT 


FOLOSITOARE. ŞTIINŢA NELUMINATĂ 
DE DUMNEZEU FACE PAGUBĂ MARE. 


purtăm noi şi mai grosolană, 
mai pămâîntească. Biserica 

a pus rînduială: pentru 
înduhovnicirea trupului — 
postul, cumpătarea. Nu e nevoie 
să mănînce şi să bea omul 

peste măsură ca să trăiască. 
Sfinţii Părinţi au postit mult 

şi nu au murit, ci au trăit ani 
mulți. Mîntuitorul a spus că: 
„Nu numai cu piine va trăi 
omul, ci cu tot cuvîntul care 
iese din gura lui Dumnezeu“ 
(Matei 4, 4). Nu numai pîinea 
ajută viaţa, ci şi cuvîntul 

viu ajută trupul material. 

Sfinţii Părinţi se lipseau în 
bună măsură de mîncare îşi 
împlineau trebuinţa cu puteri 
duhovniceşti. Mîntuitorul, după 
ce a arătat ucenicilor cum să ne 
înduhovnicim trupul, s-a înălțat 
la cer. Prin coborîrea Duhului 
Sfînt la Cincizecime a întemeiat 
Biserica, iar în biserică, la 

Sfînta Liturghie, se pogoară 
Duhul Sfînt, pentru ca trupul 
cel înduhovnicit omenesc luat 
din Hristos înduhovnicit să fie 
transmisibil, să poată fi realizat 


ROST 101 


păcate, mergînd la duhovnic, 
pune trupul în rînduială, îl 
pune la post şi îl hrăneşte 
cumpătat. 


Avva, sînt mulţi oameni care 
cred în Dumnezeu, dar nu duc 
o viață conform cu această 
credinţă în Dumnezeu... 

E spre paguba lor. Nu se 
pregătesc pentru intrarea în 
împărăţia lui Dumnezeu. La 
sfîrşit îl vor vedea pe satana 
cum i-a schimonosit la față. 
Faptele bune, viaţa cumpătată, 
curată, duc la o înfăţişare 
frumoasă. Sfinţii au chip 
frumos. La un om frumos 
remarci înfăţişarea frumoasă. 
Un om cu față urîtă aducea 
criminal, se vede la un beţiv, 
faţa desfigurată. Trupul suferă 
în urma faptelor. Dacă faci fapte 
bune şi te păzeşti de rele, trupul 
se sfințește, se înfrumuseţează 
şi se aseamănă cu frumuseţea 
veşnică, chipul şi asemănarea 
cu Dumnezeu, icoana lui 
Dumnezeu. Trupurile cînd 
învie vor veni cu capitalul pe 





care l-au agonisit în timpul 
vieții. Trupurile înviate se vor 
caracteriza ca în Evanghelie: 
„Atunci cei drepţi vor străluci 
ca soarele în împărăţia Tatălui 
lor“ (Matei 13, 43). 

Viaţa lor pe pămînt le vor 
face asemănătoare cu prototipul 
lui Dumnezeu, care este icoana. 
Cel care s-a murdărit, s-a stricat 
cu păcatele, aşa apare, murdărit. 
Toate instinctele păcătoase, 
spun Sfinţii Părinţi, vor fi 
potențate, mărite de aceste 
păcate, dar nemaifiind trupul 
nu mai au obiect să desfrîneze, 
să fie lacome. Trupul e răscolit 
de nişte porniri care nu mai 
au satisfacţie. Acestea sînt 
chinurile iadului. Omul o să 
fie chinuit mereu de patima 
desfrînării, a lăcomiei etc. Dacă 
şi-ar da seama ce îl aşteaptă, nu 
ar mai greşi un ceas. 


Cum putem ajuta oamenii să 
treacă la trăirea credinţei? 

Cu mijloacele pe care ni le-a 
pus Biserica la îndemînă. 

Omul face toate relele pe care 

le face le consideră fericire 

şi se străduiește să aibă toate 
trebuinţele naturale, o casă, 

o familie, o mîncare bună 

şi crede că sînt suficiente. 
Singura speranţă e ca omul să 
se trezească din această situaţie, 
să se roage la Dumnezeu, să 

se spovedească. Bietul om cu 
mintea întunecată este fericit 
cu lucruri care îl vor face 

total nefericit. La asta duce 
întunecarea la care l-a adus 
vrăjmașşul. Se mai întreabă: 

„De ce îmi pune mie Biserica 
restricţii? “. Nu vede că sînt 
lucruri bune, fundamentale 
pentru fericirea veşnică. Nu le 
vede ca o necesitate, dar relele 
care vin din afară le consideră 
ale lui. De exemplu, fumatul face 
evident rău, dar omul zice: Vai, 
ce bine este, nu mă pot lăsa!... E 


4l 


REPERE 


SUB SEMNUL 
SFINIEI CRUCI 






















RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescuarostonline.org 








Crucea este simbolul de căpătii al cută mai ales ca instrument de supliciu 
religiei creștine. Indentificată cu N (preluat în cele din urmă și în lumea 
„semnul Fiului pi E romană, se pare că 
Omului“ (Matei ta de la fenicieni). De 
24, 30), ea în- altfel, în mai toate 
deamnă toa- limbile moder- 
tă suflarea ne, cuvîntul 
la urma- provine din 
rea lui Hris- lat. crux,-cis 
tos (imitatio (în legătură cu 
Christi). Pentru Crucio,-are, „a răs- 
Sfintul Ignatie, tigni, „a tortura”). 
Biserica îşi are rădăcina în lemnul crucii, Cuvîntul grec pentru cruce, stavros, însemna 
creştinii fiind ramurile ei. În cultul orto- în sens propriu un stîlp vertical, de care se pu- 
dox, cinstirea Sfintei Cruci este nedespăr- tea atîrna vreun lucru oarecare. Și la romani 
ţită de lauda Învierii: „Crucii Tale ne închi- Ț/. JF termenul crux pare să fi avut la origine tot 
năm, Hristoase, şi Sfintă Învierea pozezi / Pee Sensul de stîlp vertical. 

Ta o lăudăm şi o mărim“. În ziua de / A Creştinismul a prefăcut crucea din- 
14 septembrie, Biserica prăznuieş- tr-un instrument de tortură, aducător 
te Înălţarea Sfintei Cruci (praznic de moarte („blestemat este... tot cel 
împărătesc, dar ţinut cu post, fiind spînzurat pe lemn“ — Deuteronomul 
vorba de aducerea aminte a pătimi- 21, 23), într-un obiect sfint, dătător de 
rii şi morţii Celui Răstignit), de ace- viață („Căci cuvîntul Crucii, pentru 
ea am găsit nimerit în această lună un scurt cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei 
remember despre cruce şi semnificaţiile ei. ce ne mîntuim, este puterea lui Dumnezeu“ 
- ] Corinteni 1, 18). Străvechiul simbol al vic- 
toriei soarelui asupra forțelor întunericului a 
devenit semn al mîntuirii şi al biruinţei întru 
Hristos, „Soarele Dreptăţii“ sau „Răsăritul 
cel de Sus. 

Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o ponde- 
re deosebită mai ales după ce Sfinta Împără- 
teasă Elena, mama Sfintului Împărat Con- 
stantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim 
lemnul Crucii de pe Golgota (la anul 326), 


DE LA PĂGÎNISM LA CREȘTINISM 

Simbol cosmic cu mult anterior apariţiei 
creştinismului, crucea reprezenta la unele 
popoare din vechime soarele şi armonia 
contrariilor. Punctul de întretăiere al bra- 
țelor ei simboliza centrul universului, iar 
cele patru braţe indicau punctele cardinale. 
Spre sfîrşitul Antichității, crucea, înainte de 
a avea o semnificaţie sacră, ajunsese cunos- 


42 ROST 101 





iar Constantin însuşi adoptase 
deja crucea ca emblemă pentru 
steagurile şi monezile sale, după 
ce la anul 312, cînd îl înfruntase 
pe rivalul său Maxenţiu, semnul 
crucii i se arătase pe cer, ca fă- 
gadă de biruinţă: In hoc signo 
vinces, „Întru acest semn vei 
birui“. Ela ridicat în inima Ro- 
mei o cruce impunătoare, con- 
siderată prototipul troiţelor de 
mai tîrziu. 

Tradiţia spune că în anul 335 
(cînd s-a sfinţit biserica ridicată 
de Constantin cel Mare pe locul 
Calvarului), la cererea mulţi- 
mii, neputînd să se apropie şi să 
atingă fiecare lemnul Răstigni- 
rii, Fericitul Macarie, Patriarhul 
lerusalimului, a înălţat Sfîn- 
ta Cruce deasupra amvonului 
(cum se arată şi în icoana mare- 
lui praznic din 14 septembrie), 
ca să o poată vedea tot poporul 
(care atunci a strigat cu înfiorată 
bucurie: „Doamne, miluieşte-ne 
cu puterea Crucii Tale!“). 

Sinodul al şaptelea ecumenic 
(Niceea, 787) a stabilit definitiv 
că modul de cinstire al Sfintei 
Cruci este asemenea cu cinstirea 
Sfintelor Icoane, ea reprezentînd 
semnul distinctiv şi plin de pu- 
tere al credinţei şi evlaviei creş- 
tine. Bisericile creştine tradițio- 
nale sînt construite în formă de 
cruce şi poartă crucea în virf, 
ca semn identitar şi sfinţitor. 
Semnul crucii se regăsește, pînă 
astăzi, şi în stemele multor ţări 
creştine. Credincioşii obişnu- 
iesc să poarte crucea la git, iar 
mormintele creştine sînt marca- 
te cu cruci (în mod tradiţional, 
de lemn sau de piatră). Canonul 
prevede ca orice fel de cruce să 
fie sfinţită înainte de a i se da o 
destinaţie sau alta. 

Prin verticala ei, crucea 
semnifică legătura dintre cer şi 
pămînt, aspiraţia spre cele înalte, 
rectitudinea vieţii străluminate 
de credință. Orizontala ei sem- 


ROST 101 


| SAnBăroAnE 


ÎN SEMNUL SFINTEI CRUCI 
AVEM REZUMATUL ÎNTREGULUI 
NOSTRU CREZ CREŞTINESC. 


nifică îmbrăţişarea atotcuprin- 
zătoare a lumii prin iubire jert- 
felnică, chemarea și adunarea 
(ecclesia) tuturor în jurul axei 
sfinte care duce spre Cer. Punctul 
de întretăiere, de „cuminecare“ 
a orizontalei cu verticala semni- 
fică centrul esenţial al existenței 
noastre, buna aşezare în taina 
mântuirii, care este posibilă prin 
con-lucrarea în har a omului cu 
Dumnezeu, prin conexarea ma- 
teriei la spirit şi a spiritului creat 
(sufletul omenesc) la spiritul ne- 
creat (Duhul Sfint). 


DIFERITE 

FORME DE CRUCI 

Încă din Antichitate existau mai 
multe tipuri de cruci. Romanii 
se foloseau de trei feluri de cruci: 
crux commissa, denumită şi cru- 
cea Sfîntului Antoniu, avea for- 


mei literei TI; crux immissa, sau 
crucea latină, avea patru braţe 
(+); crux decussata, sau crucea 
Sfintului Andrei, avea forma 
literei X. Mîntuitorul a fost răs- 
tignit pe o crux immissa. Acest 
fapt apare şi în Sfînta Scriptură, 
unde Matei (27, 37), Marcu (15, 
26), Luca (23, 38) şi loan (19, 19) 
pomenesc despre titlul pironit 
deasupra capului lui Hristos 
(redat iconografic cu inițialele 
I.N.R.I. - lisus Nazarineanul, 
Regele ludeilor). 

Se cunosc circa 400 de forme 
de cruci, dintre care trei sînt cele 
mai răspîndite în lumea creştină: 

— crucea Tau, în formă de T 
(litera greacă Tau), forma cea 
mai veche, cu origini în Orien- 
tul păgîn; 

— crucea latină/catolică, cu 
4 braţe inegale: f (stîlpul 


RUGĂCIUNEA SFINTEI CRUCI 


Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească 
„vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L 
urăsc pe Diînsul. Să piară cum piere fumul, 
cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să 
_—— iară demonii de la faţa celor ce-L iubesc 
- peDumnezeu şi se însemnează cu semnul 
Crucii, zicînd: Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare 
Crucea Domnului, care alungi demonii cu puterea Celui ce 
S-a răstignit pe tine, a Domnului şi Mîntuitorului nostru lisus 
Hristos, Care S-a pogorit la iad şi a călcat puterea diavolului 
şi te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea 
a tot vrăjmaşul. O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea 
Domnului, ajută-mi mie cu Sfinta Fecioară Născătoare de 
Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii în veci. Amin. 


AXION LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI 


Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit, 
nelucrat, pe Hristos, întru care lemnul Crucii, cel de viaţă purtător, 
pe pămînt s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind [lemnul 
Sfintei Cruci], închinîndu-ne lui, pe tine te mărim! 





43 


REPERE 


STR ĂVECHIUL SIMBOL AL 
VICTORIEI SOARELUI ASUPRA 
ÎNTUNERICULUI A DEVENIT 
SEMN AL MÂNTUIRII ÎNTRU 
HRISTOS, „SOARELE DREPTĂŢII“. 


vertical mai lung), forma cea mai 
răspîndită la ora actuală; 

- crucea greacă/ortodoxă, cu 
4 braţe egale: + (totodată simbo- 
lul actual al Crucii Roşii interna- 
ționale). 

În afară de tipurile menţi- 
onate mai sus, de o răspîndire 
mai largă se mai bucură: cru- 
cea slavă/rusească (cu 8 braţe), 
crucea celtică (cu un cerc în 
mijloc), crucea Sfîntului Andrei 
(în formă de X), crucea papală 
(cu 6 braţe, cele din mijloc fiind 
mai lungi), crucea trilobată (cu 
extremităţile în formă de treflă), 
crucea sagitată (cu extremităţile 
în formă de săgeți), sau crucile 
unor vechi ordine cavalerești, 
precum crucea de Malta (cu bra- 
țele egale şi extremităţile mult 
lăţite). Svastika/zvastica (vechi 
simbol păgîn) este şi ea un fel 
de cruce (crux gammata). 

Crucifixul - crucea mobilă, 
de obicei manuală, pe care e în- 
făţişat lisus răstignit — a apărut 
cam prin secolul 10, cunoscînd 
şi varianta crucifixului com- 
plex (cu lisus însoţit de îngeri, 
Sfinta Fecioară Maria și Sfintul 
Apostol Ioan - căruia Domnul, 
de pe Cruce, i-a încredinţat-o 
pe Maica Sa). 


ÎNSEMNAREA 
CREȘTINULUI CU 
SEMNUL SFINTEI CRUCI 
Creştinul adevărat se legitimea- 
ză prin semnul Sfintei Cruci, 
căruia nu doar că i se închină, 
dar cu care se şi închină el în- 
suşi (şi e bine să conştientizăm 
cît mai îndeaproape semnifica- 


44 


ţia complexă a gestului ritual de 
„a ne face cruce“ - care astăzi, 
din păcate, este adeseori „luat în 
deşert): după rînduiala ortodo- 
xă, ţinem trei degete ale miinii 
drepte bine împreunate (sem- 
nificînd unitatea treimică a lui 
Dumnezeu), iar pe celelalte două 
lipite în podul palmei (semni- 
ficînd cele două firi unite „fără 
amestecare“ în Hristos, dar şi 
cele două ipostaze ale umanului 
— bărbatul şi femeia - proster- 
nate dinaintea Sfintei Treimi, 
ba încă şi unitatea sufletului cu 
trupul în firea noastră omeneas- 
că); ducem mîna întîi la frunte 
(cinstind rațiunea umană sub- 
sumată Raţiunii Divine), apoi la 
piept (unde bate inima, centru 


al vieţii biologice, dar şi duhov- 
niceşti), iar la urmă pe umărul 
drept şi pe cel stîng (ca într-o 
cuprindere a întregii noastre 
fiinţe); şi rostim concomitent 
(cu voce tare sau doar în gînd) 
marea taină a Dumnezeirii crea- 
toare şi proniatoare: „în numele 
Tatălui“ (cînd ne ducem mîna în 
sus) „şi al Fiului“ (cînd ne du- 
cem mîna în jos) „şi al Duhului 
Sfînt“ (cînd ne-o ducem în late- 
ral, de-a dreapta şi de-a stînga), 
încheind cu cuvîntul Amin (care 
se tălmăceşte: „Adevărat“, „Aşa 
să fie!“) — întărire a mărturisirii 
noastre „în Duh şi în Adevăr. 
În închinarea cu semnul 
Sfintei Cruci avem, aşadar, re- 
zumatul întregului nostru crez 
creştinesc şi mărturia simplă a 
faptului fundamental că „toate 
se cer după Cruce“ (Sfintul Ma- 
xim Mărturisitorul). LI 


Ilustrarea articolului s-a făcut folosind 
reproduceri ale unor lucrări realizate 
de artistul plastic Teodora Roşca. 





ROST 101 


EVADAREA 
DIN FICȚIUNE 


Omul postmodern, chiar mai mult decît 


cel modern, suferă cel mai acut din lipsa 
de sens a vieţii pe care o duce, iar prin 
aceasta spunem, practic, o banalitate. 
Omul modern încă avea un sens, chiar 


dacă fals, materialist și lipsit de substanţă, 


însă orizontul îi era ocupat de reprezentări 


care îi ordonau într-un fel oarecare 


existenţa: munca, familia, perpetuarea, 


evoluţia. Postmodernitatea a spart însă 


aceste reprezentări mitologice în numele... 


nimicului. Nimic nu are sens propriu, 


semnificaţie, totul este fabricat, interpretabil, 
și orice reprezentare ascunde, de fapt, 
o intenţie de subjugare a celuilalt. 


(| IOAN BUCUR 


În aceste condiţii, viaţa de- 
vine, practic, insuportabilă. 
Viaţa reală, în care suferinţa, 
eşecul, împiedicarea, absurdul, 
grotescul, tragi-comicul sînt 
constante permanente care, 
de acum, nu mai sînt explicate 
prin nimic, este pentru omul 
postmodern al lipsei de sens şi 
al surplusului de confort, o po- 
vară prea mare de dus. Și astfel 
se face că opţiunea primordială 
a potmodernului este ficţiunea. 


ROST 101 


Viaţa virtuală, cea a filmelor, a 
T V-show-urilor, mai nou a reţe- 
lelor sociale de pe internet (Fa- 
cebook, Twitter) sînt tot atîtea 
moduri în care omul veacului 
nostru fuge de propria viaţă, de 
propriul sine, de realitate. 
Omul antichităţii, chiar dacă 
nu descoperise sensul suferinţei, 
avea o nobleţe a tragediei con- 
diției sale. Sisif nu descoperise 
crucea, ci rămăsese la nivelul 
bolovanului urcat fără oprire pe 
un munte lipsit de perspectiva 
Golgotei. Dar imaginea lui Sisif 
are o anumită nobleţe, cheamă 


o 


la respect. Tragedia omului mo- 
dern, care reiterează efortul lui 
Prometeu de a-şi da singur sens, 
de a fi propriul demiurg al pro- 
priei vieţi cu toate consecinţele 
catastrofale ce decurg de aici, 
chiar dacă e o fundătură, conţi- 
ne, totuşi, o demnitate proprie. 
Captivitatea ficțională de care 
suferă omul postmodern este, în 
schimb, o condiţie meschină. 
Nu este nimic măreț şi demn 
în această cursă în care omul e 
similar şoricelului-cobai, supus 
unei sumedenii de stimulente, 
experimente şi studii de labora- 
tor. Lucrul este cu atît mai trist 
cu cît ficțiunea, deseori, este de- 
ghizată foarte bine sub aparenţe- 
le realului, ale sensului. Aceasta 
este îndeosebi provocarea adusă 
creștinului postmodern, care e 
capabil să își trăiască ficțional, 
virtual propria credinţă. 
Evadarea din această condiţie 
înjositoare este dată numai de 
asumarea crucii, văzută ca asu- 
mare a realităţii. lar prin cruce 
viața reală nu este absurditate 
sau fundătură prometeică, ci ur- 
cuş spre înviere şi descoperirea 
celuilalt în persoana lui Hristos. 
Crucea înseamnă că renunțăm la 
pretenţia de a scăpa de durere şi 
suferinţă, de greutatea şi zăduful 
zilei prin refugiul în ficțiune pen- 
tru că, de această dată, le putem 
duce, înțelegînd sensul profund 
şi ultim al realităţii şi taina co- 
muniunii. Crucea, aşadar, pentru 
omul postmodern, poate fi reali- 
tate, sens şi regăsire de sine. 


45 


REPERE 


89 de troițe pe 22 de km pătrați! 


„RUGILE“ 
DIN ŢARA LUI 
AVRAM IANCU 


La 'Ţebea, în inima Ardealului 
românesc, unde Avram Iancu, 
„Craiul munţilor“, odihneşte la 
umbra Gorunului lui Horea, nu 
departe de locul de naştere al 
marelui înduhovnicit Arsenie 
Boca (Vaţa de Sus), vechimea 
tradiției creştine şi credinţa vie 
în puterea mîntuitoare a Crucii 
îşi află o expresie aparte în nu- 
meroasele troițe care străjuiesc 
şi sfinţesc locul și împrejurimi- 
le, aducînd aminte de vechiul 
adagiu latinesc: Crux format 
mitem, mitigat fortem („Crucea 
întăreşte pe cel blînd, îmblîn- 
zeşte pe cel puternic“). 

Tradiţia troițelor - cu tipuri 
destul de variate, predominan- 
te fiind cele de lemn - este cu- 
noscută pe tot cuprinsul țării 
şi cucernicia românească este 
strîns legată de ele, dar în hota- 
rul Ţebei, poate ca în nici un alt 
loc, pe o suprafaţă de aprox. 22 
de km pătraţi, se înalță nu mai 
puțin de 89 de astfel de cruci, 
ridicate de la 1794 pînă azi, lu- 
crate toate din piatră dură şi 
numite în graiul local „Rugi“, 
sugerînd că evlavia adevărată 
capătă consistenţă „de stîncă“ 


46 


şi biruieşte vremurile, tinzînd 
apoteotic spre cer, spre lumina 
neînserată a Învierii. 

Aşezate pe socluri din ace- 
eași rocă dură, „Rugile“ au în- 
tre 2 şi 4 m înălțime, poartă pe 
ele inscripţii în caractere latine 
sau chirilice, ori în „potcoave“ 
(scriere amestecată, greco-chi- 
rilică), iar localnicii obişnuiesc 
să anine de ele podoabe vege- 
tale, mai ales la sărbători. Am- 
plasamentul este cu predilecție 





la răspîntiile drumurilor, lingă 
sursele de apă sau în locurile de 
memorie colectivă, dar le poţi 
întîlni şi într-un capăt de țarină 
sau într-o poiană de pădure. 

Din păcate, aceste mărturii în 
piatră ale creştinismului transil- 
van au fost prea puţin studiate şi 
niciodată oficial inventariate, iar 
de întreţinerea şi protecţia lor 
administraţia locală nu a arătat 
niciodată o preocupare efectivă, 
părînd a nu avea nici reprezen- 
tarea valorii lor istorico-spiri- 
tuale, nici scrupulele elementa- 
re ale unei conştiinţe creştine. 
Publicăm acest material — bazat 
pe imagini şi informaţii puse la 
dispoziţie de d-l Liviu V. Tisu, 
un „fiu al satului“ care se stră- 
duieşte pe cont propriu pentru 
o cît mai completă monografie 
a acestui patrimoniu, cu fişa de 
inventar şi observaţie a fiecărui 
monument -— şi în speranţa că 
autorităţile locale se vor impli- 
ca mai mult pe viitor, sprijinind 
„logistic“ îngrijirea şi protejarea 
corespunzătoare a „Rugilor” ţe- 
bene. Altminteri, La Ţebea, Go- 
runul lui Horia/ stă să ne certe 
istoria... (R. C.) 


ROST 101 









A CON Ra a ae, 


La Țebea, gorunul lui Horia / 
stă să ne certe istoria... 


Cea $ 

+ î* 
LE P 

„A, * 


Cruce, cumpănă de sus / 
a iubirii lui lisus... 


La toate răscrucile / 
priveghează crucile... 


ăi ir] 






. - 
e pei 


mile iat Ş 


REPERE 


Un om de afaceri, cu 
nostalgia vechiului 
sat românesc, vrea 

să reînvie „spiritul 
răzăşesc“ într-un 

loc legendar. Aşa s-a 
născut o crişmă ca un 
muzeu, unde sufletul 
și trupul se bucură 
deopotrivă. Un han 
într-un „triunghi de 
aur“ al istoriei. 







VIOREL PATRICHI 
viorel.patrichirostonline.org 





Moldovei “, spune Ionică Asaftei, 
stăpînul de la Hanul Răzeşilor. 
Pentru cineva care nu-l cunoaşte 
ŞI care nici nu ştie cum se poate 
sfinți locul prin fapte, ar părea 
vorbe deşarte. Eu l-am văzut 
însă, în timp, cum şi-a rostuit 


48 


acest loc de pelerinaj spiritual 
chiar lîngă Hanul Ancuţei, care 
a ajuns o umbră de amintire. 
Mai întîi şi-a cumpărat terenul, 
ca un megieş cuminte al noilor 
acționari ai legendei, care - pot 
să bag mîna în foc — nu au citit 
povestirea lui Sadoveanu, altfel 
ar fi priceput ştima locului. 
Spun „pelerinaj spiritual“, nu 
întîmplător. Ionică a zidit hanul 
de piatră, cu roate de car pe fa- 
ţadă, să le vezi de departe, cînd 
vii cu maşina dinspre Roman. 





În epoca „Jeep“-urilor agresive, 
dar foarte folositoare pe drumuri 
grele, care cu boi nu mai avem. 
Este o schimbare dramatică în 
mai puţin de 50 de ani, timp în 
care satul nostru s-a mutat din 
realitate în povești şi regrete. 
Carele cu boi au urcat în tablo- 
urile lui Grigorescu și în visele 
copilăriei bătrînilor uitaţi de rai 
pe pămînt. Ţăranii rătăciţi de azi 
au „faitoane“ cu roţi de cauciuc, 
trase de cai, dacă mai au, dar ei 
ajung foarte rar pe-aici. Dintr-o 


ROST 101 





nostalgie nemărturisită, loni- 
că a lăcuit roţile cu obade largi 
şi le-a ridicat pe ziduri. Pentru 
ca trecătorii să nu uite de unde 
am pornit: am fost o naţiune de 
răzeşi sau de moșneni. Ultimii 
daci liberi, după ce majoritatea 
au ajuns niște clăcași. Și nu mai 
contează că munceau pe moşia 
boierului grec sau că şomează 
prin balcoanele blocurilor ce- 
nuşii din Târgu-Frumos sau din 
Râmnicu-Sărat, din Alba-lulia 
sau din Zimnicea. Aşteaptă cu 
mina întinsă, în timp ce pămin- 
tul le intră în gură. 

Dar lonică avea visul lui, în 
care roata din lemn de stejar stă 
între cer şi pămînt. Cînd te uiţi 
la el, te încredinţezi că nimic din 
ce este al nostru nu se va pierde şi 
nu se va sminti: înalt cît o cruce 
de hotar, poartă pe chip expresia 
apotropaică a coifului de la Co- 
țofănești. Fiindcă este un suflet 
bun, dar să nu-l calci pe bătături! 
Un partener de afaceri din 'Ţara 
Sfîntă nu a înţeles de ce nu vrea 
moldoveanul un cîştig rapid, cu 
femei dibaci şi exotice aduse anu- 
me de el aici pentru politicieni 
plictisiţi şi cartofori cinici. „Apăi 
io aşa nu vreau!“ Şi au trebuit să 
se despartă ca apa de foc. „Măi 
lonică, măi, tu eşti un băiet așa 
bun, măi, da ce gheşeft să fac eu 
cu tine, măi, dacă ţie nu-ţi place 
să lucrezi pentru altul?!“. Şi dus 
a fost. lonică voia altceva. Roata 
din vis îi aducea mereu aminte 
de bunicii lui. Așa s-a ridicat 
Hanul Răzeşilor. A făcut aici un 
adevărat muzeu etnografic: şter- 
gare, icoane, linguri şi străchini, 
fuse şi furci de tors, vîrtelnițe, 
raghile, suveici, piepteni de lînă, 
fuse de letcă, piuă, vatale, spete, 
iepe și război de ţesut, covoare cu 
vechi motive românești. Să vină 
urmaşii răzeşilor şi să le vadă, 
chiar dacă mulţi nu mai ştiu la 
ce foloseau. Fiindcă hanul lui nu 
este o crîşmă în sensul comun al 


ROST 101 





cuvîntului, el face aici operă de 
culturalizare, conferind rafina- 
ment unei afaceri prin care ma- 
joritatea patronilor ştiu doar să 
facă parale. „Eu nu amestec cul- 
tura cu cîrciumăreala, dar vreau 
să regenerez într-un anume fel 
spiritul răzeşesc aici, nu departe 
de Războienii lui Ştefan cel Mare 
şi de Schitul de la 'Ţibucani“, se 
explică omul de afaceri, care su- 
pervizează mai sus de Roman 





manifestările din ciclul „Sado- 
veniana“ şi numeroase lansări 
de carte. 

Dar să nu ne eschivăm nici 
de la cele mai lumești. Drumeţii 
osteniți găsesc aici sarmale mol- 
doveneşti cum numai la bunica 
am mîncat. Pentru că lonică pre- 
țuieşte bucătăria veche, are grijă 
să nu lipsească nimic de pe masa 
călătorului flămînd. Chiar şi co- 
şul cu turte dospite are farmecul 
lui prin aromele de vatră, care te 
îmbie de sub ștergar. 


9:10). yY) 


RĂZBOIENI, BISERICA 

DE PE UMERII URIAȘILOR 
Îi place să vorbească mult despre 
„triunghiul lui de aur“, unde se 
simte protejat: Hanul Răzeşilor, 
Mănăstirea Războieni și Schitul 
Ţibucani. Plecăm mai întîi cu 
urmaşul răzeşilor prin pădure, 
spre locul în care Ştefan a îndrăz- 
nit să-l înfrunte pe Mahomed 
al II lea. Turcia era cea mai mare 
putere a lumii de-atunci. Pentru 
a înțelege mai bine dimensiunea 
acestui act de eroism, este ca şi 
cum România de-acum s-ar con- 
frunta cu armata Statelor Unite 
ale Americii. Imaginaţia este ne- 
putincioasă pentru o asemenea 
comparaţie. Ştii ce puhoi vine 
spre tine şi, totuşi, nu cedezi... 
Urcăm pe un promontoriu de 
pămînt, înalt cam de 150 de me- 


N DP iti ze 
a i 


Ș - i rise 20 IE iu 
Si Atat ME pesta i ee DI 


tri. De pe acest pinten, strategul 
putea controla şleaul care mer- 
ge şi astăzi de-a lungul Piriîului 
Alb. Un loc strîmt pentru desfă- 
şurarea urdiilor Padişahului. O 
trecere obligatorie. Pe marginile 
promontoriului, se mai văd şi as- 
tăzi gropile în care se adăposteau 
tunurile Măriei Sale. De aici, în 
spate, pe culmi de codri întune- 
cați, se poate merge pînă la Ce- 
tatea Neamţului. Acolo aştepta 
mama lui Ștefan. Adică îl aștep- 
ta doar victorios sau pe scut. > 


49 








ip i... 


= eee aa: Aa 
aa 
N na 


REPERE 


„SIMTIM AICI PREZENŢA ŞI 
DUHUL SFINTULUI ȘTEFAN 
CEL MARE TOT TIMPUL.“ 


9-0 (07. 953 0:34 V. 9. Coy.Coi = i 7.007. 00 


lonică povesteşte pe unde trecea 
palisada și, lingă mine, parcă a 
încremenit şi galbenul amar din 
florile de corn. Imaginaţia o ia la 
goană şi aud tropote... mai depar- 
te nu pot să ajung. Oare cum a 
fost atunci de s-au înroșit apele 
Pîrîului Alb? Tăcerea pădurii este 
singurul răspuns. 

Aici a fost un adevărat Termo- 
pile al românilor, fiindcă 10.000 
de viteji au luptat cu turcii pînă 
la ultima picătură de sînge. Pe 
timpul regimului comunist, s-a 
înălțat o cruce enormă de beton 
şi nimeni nu a îndrăznit să între- 
be de ce... Oamenii locului urcă 
pe deal, deasupra Pîrîului Alb, să 
se reculeagă. 

Coborîm şi mergem spre Mă- 
năstirea Războieni. Parcă te sfi- 
eşti să calci ca să nu tulburi liniş- 
tea de piatră. Cu hramul „Sfinţii 
Mihail şi Gavriil“, biserica a fost 
ridicată de Măria Sa Ştefan la 
1496, fiind închinată oştenilor 
care au căzut în războiul de la 


Valea Albă, din 1476. Trecuseră 
20 de ani de la încleștare pînă 
cînd Domnul a găsit puţină tih- 
nă pentru această ctitorie unică 
în lume. Au adunat oasele albite 
de zăpezi prin pădure, au săpat 
două gropi în care le-au așezat. 
Nu mai ştia nimeni dacă erau 
creştini sau musulmani. Dea- 
supra craniilor s-a înălţat alta- 
rul. Naosul stă acum pe umerii 
uriaşilor Moldovei. Fie şi numai 
pentru această mărturie, Ștefan 
poate fi considerat sfint. Apoi, 
un alt argument ca o minune: 
nu există conducător medieval 
în Europa, mic sau mare, care să 
fi ridicat cîte o biserică pentru 
fiecare luptă cu invadatorii ţării 
lui. Chiar şi atunci cînd a pierdut. 
Pentru smerenie în faţa Domnu- 
lui din Cer. 

Și a pus de s-a bătut pisanie 
grea în piatră, că te cutremuri şi 
azi cînd o citeşti: „În zilele cuvi- 
osului şi iubitorului de Hristos, 
domnului Io Ștefan Voievod, cu 


= 27 3 ma 
Nane” „n gpietee, 
batea “i Bi “2 


tai 
A, 
A 


F, 


ps A 


LL 








mila lui Dumnezeu domnitorul 


țării Moldovei, fiul lui Bogdan 
Voievod, la anul 6984 (1476), 
iar al domniei noastre al 20-lea 
curgător, sculatu-s-a puternicul 
Mahomed, împăratul turcesc, 
cu toate ale lui răsăritene puteri; 
încă şi Basarab Voievod, cel nu- 
mit Laiotă, venit-a cu toată ţara 
lui basarabească. Și au venit să 
jefuiască şi să prade Moldova; şi 
au ajuns pînă aici la locul numit 
Pîrîul Alb. Şi noi, Ştefan Voie- 
vod, cu fiul nostru Alexandru, 
am ieşit înaintea lor şi am făcut 
cu diînşii mare război, în luna 
iulie în 26 de zile; şi cu voia lui 
Dumnezeu, biruiţi fură creştinii 
de către păgîni. Şi căzură acolo 
mare mulţime de ostaşi moldo- 
veni. Tot atuncea au lovit şi tă- 
tarii Moldova din acea latură. 
Pentru aceea, binevoit-a lo Ştefan 
Voievod a zidi acest hram întru 
numele Arhistrategului Mihail, 
întru ruga sa şi a doamnei sale 
Maria şi a fiilor săi Alexandru 
şi Bogdan, și întru pomenirea şi 
amintirea tuturor dreptcredin- 
cioşilor creştini care s-au prăpă- 
dit aici. În anul 7004 (1496), iaral 
Domniei sale anul 40 curgător, în 
luna noiembrie 8“. 

Și către leatul 1959, au venit 
tovarăşii închinători la seceră şi 
ciocan de le-au pus pe fugă pe 


ROST 101 








maicile de la Mănăstirea Răz- 
boieni. Credincioasele vîrstnice 
au fost duse la Agapia, Văratec 
şi Slatina, iar cele mai tinerele 
au primit sarcină să vieţuiască 
printre oameni. Patru maici au 
rămas aici fără port monahal, ca 
să poată îngriji sfîntul lăcaș de 
parohie. În 1973, s-au făcut săpă- 
turi arheologice şi s-a restaurat 
mănăstirea. În 1990, cele patru 
maici și alte călugărițe de la Vă- 
ratec au refăcut viaţa monahală 
de la acest osuar sacru. 

Stareţa Acachia Căuş păsto- 
reşte 26 de măicuţe. Între litur- 
ghii şi rugăciuni, ele lucrează în 
atelierele de croitorie, sculptură, 


Maica stareță 
Serafima de 
la mănăstirea 
Războieni. 


de litografiere a icoanelor, ţesut 
covoare şi de timplărie. La 95 
de ani, maica Serafima Hăisan 
citeşte zilnic din Psaltire, fără 
ochelari. Îngenunchez în faţa 
bătrînei şi, în timp ce miinile ei 
blînde mă mîngiie pe creştet, mă 
întreb ce caut eu păcătosul aici. 
„Simţim duhul şi prezenţa Sfin- 
tului Ştefan cel Mare în tot ceea 
ce facem, iar, în unele împreju- 
rări disperate, cînd nu întrezărim 
nici un sprijin de nicăieri, ne ru- 
găm şi Dumnezeu, prin Sfîntul 
Său, Ştefan cel Mare, ne trimite 
ajutor“, povesteşte maica stareță 
Acachia Căuş. Și parcă nici eu 
n-am venit aici în van... 


BISERICA 
MARIEI MAGDALENA 
lonică ne duce apoi spre Schitul 
de la Ţibucani, care ţine de Mă- 
năstirea Secu. Este ctitoria spă- 
tarului Iordache Cantacuzino 
Delianu, de la anul 1774. 
Părintele Arsenie, starețul lă- 
caşului, ne primește cu drag în 
camera de oaspeţi. Ne îmbie cu 
pască şi cu puțină apă de foc. Era 
un rachiu cum nu mai băusem 
nicăieri. „Ce i-aţi pus ca să ob- 
ţineţi o culoare aşa frumoasă? 
„Cruce de nucă...“ Atunci cînd 
eşti aproape de Dumnezeu, gă- 





REPORTAJ 


seşti crucea peste tot, inclusiv 
într-o nucă şi poţi să sfinţeşti cu 
ea chiar și ţuica. 

Părintele Arsenie ne povesteş- 
te despre dascălul Damian Ţâru, 
care s-a mutat de la Schitul din 
Ţibucani la Mănăstirea Secu prin 
1940. Ţâru îi spunea ucenicului: 
„Părinte Nicodim, eu nu am ve- 
nit aici pentru Mănăstirea Secu, 
ci pentru Rîpa lui Coroi. Acolo, 
în adîncul codrilor, aş fi vrut să 
mă ascund, să nu văd faţă de om, 
să vorbesc numai cu Dumnezeu 
şi să mă hrănesc cu ierburi din 
pustie“. "Ţâru fusese tîmplar la 
Ţibucani, unde nu accepta ni- 
ciodată să fie lăudat, fiindcă ar 
fi fost semn de trufie. Dacă i se 
spunea că nu a făcut bine o masă, 
abia atunci se bucura. Îşi chinuia 
trupul aidoma Sfîntului Calinic 
de la Cernica: nu stătea nicioda- 
tă pe scaun cînd mînca. Aşa cum 
Calinic dormea în jilţ. 

Biserica e unică în România 
fiindcă este singura cu hramul 
„Sfînta Mironosiţă şi Întocmai 
cu Apostolii Maria Magdalena“. 
Biserica nouă a fost terminată 
în 1943. 

Părintele Arsenie a absolvit Fa- 
cultatea de Teologie, iar acum este 
student din nou. L-am întrebat de 
ce urmează Silvicultura. „Pentru 
a pătrunde şi mai adînc natura, ca 
lucrare a lui Dumnezeu. 

Are miîinile bătătorite de 
muncă. Ascultările din mănăs- 
tire îi ţin departe pe ucenici. 
Preferă să plece ca să nu lucreze. 
„Am vîndut animalele şi călugă- 
rii tot nu vin”, regretă părintele 
Arsenie. 

Însă, pentru omul oraşelor de 
azi, bîntuit de atîtea neîmpliniri 
şi drame, schitul de la Ţibucani 
este o binecuvîntare dumneze- 
iască. ar lonică a înţeles perfect 
rostul adînc al triunghiului în 
care a fost binecuvîntat şi merge 
mai departe, spre soare-răsare, ca 
ultimul răzeş al Măriei Sale... 5 


să 








În zadar puneau la uşe 
Lanţ şi lacăt robilor, 
Plînsul nu ştia zăvor, 
Ruga nu ştia câtuşe. 


Radu Gyr 

„Cetatea fără icoane“ 
(e |[a YZel[9laalY]| 

Balade din detenţie 


52 








DOMNUL ITUL 
“DIN CĂLAN 


DRAGOŞ CÂRCIGA 


În această vară mi s-a făcut 
dor de Nicolae Itul din Călan 
(Haţeg), o personalitate-reper a 
închisorilor comuniste, un om 
de o verticalitate pilduitoare şi 
de o credinţă formatoare. Mi s-a 
făcut dor de un om care îmi făcea 
bine prin simpla sa existență. O 
existenţă înfrumuseţată de rugă- 
ciunea neîncetată şi de dragostea 
față de semeni, chiar dacă presă- 
rată de griji, marcată de hăituia- 
la anterioară arestării, de chi- 
nurile temniței, de hăituiala de 
după ce, la capătul a 18 ani de 
închisoare, a fost eliberat. 
Nicolae Itul a fost un om 
de o mare demnitate, care a 
împrăştiat în jurul său numai 
lumină; şi-a purtat cu angelică 
răbdare crucea pînă la capătul 
Golgotei sale, încrezător mereu 
în Dumnezeu. 

Domnul ltul nu condamna pe 
nimeni pentru chinurile sale şi, 
mai ales, nu ura pe nimeni din- 
tre cei care i-au fost călăi. Nu 
făcea deosebire între amici, ina- 
mici, şi neutri la suferinţele sale 
şi ale generaţiei sale, el îi iubea 
pe toți deopotrivă; doar astfel, în 
viziunea mea, poate fi explicată 
detașarea extremă din amintiri- 
le sale din detenţie. 

Era un bărbat scund, care, 
însă, prin forța spirituală, putea 





domina pe oricine. Un conducă- 
tor înnăscut şi un viteaz apt să 
se implice în rezistenţa armată 
contra comunismului - pe care 
a refuzat-o însă pentru că nu-i 
vedea rostul în condiţiile, soci- 
ale şi politice, din acel moment 
istoric. Nu dorea pierderi de vieţi 
fără sens într-o luptă ce i se părea 
a nu putea fi cîştigată. 

Cînd l-am vizitat la Călan, 
domnul Itul mi-a povestit des- 
pre viața mizeră din închisoare 
(cîntăreau boabele de mazăre din 
supă, una cîte una, cu o balan- 
ță improvizată din sfoară şi un 
beţişor spre a le împărţi), despre 
camaraderia născută din suferin- 
ţa comună şi despre cum a murit 
Valeriu Gafencu. 

L-am văzut pentru ultima 
dată atunci, deşi am stat apoi de 
multe ori de vorbă, pe îndelete, la 
telefon. Îi spuneam nelămuririle 
mele în anumite domenii şi dîn- 
sul mă îndruma. 

Am corespondat mult cu 
domnul Itul şi am constatat că, 
deşi nu mai vedea bine, scriind 
astfel cu mare dificultate, îşi păs- 
tra intactă limpezimea minţii. 
Îmi aduc aminte de una dintre 
scrisorile sale în care şi-a relatat 
întreaga viaţă. Doream să scriu 
un articol biografic despre el 
pentru revista „Memoria“, dar 
în prima fază textul nu doar că 
era nesfirșit de lung și de preţi- 
OS, dar nici nu avea organicitate. 


ROST 101 


o 


La 2 decembrie 2009 a trecut la cele veşnice Nicolae Itul din Călan (Ha- 


țeg), unul din martorii săvîrşirii din viaţă a celui supranumit „Sfin- 


tul Inchisorilor“, Valeriu Gafencu, mare trăitor, formator de caracte- 


re şi iubitor de oameni, spirit lucid prin har dumnezeiesc şi rezistent 


spiritual la demantelarea sufletului omenesc în temniţele comuniste. 


Dînsul mi-a trimis un text lung, 
cu ideile redactate într-o ordine 
desăviîrşită. Datele cuprinse în 
acel text şi modalitatea sa de re- 
dactare mi-au fost de mare ajutor 
ulterior la scrierea articolului şi 
totodată o excelentă posibilitate 
de învățare a modului de ordo- 
nare a ideilor într-un text. 
Nicolae Itul s-a născut pe 5 de- 
cembrie 1923 în Sălaşul de Sus, la 
Poalele Munţilor Poiana Ruscă, 
dar naşterea s-a a fost înregistra- 
tă la 10 decembrie, fiind botezat 
greco-catolic. Mama sa, feme- 
ie credincioasă, l-a deprins cu 
tainele rugăciunii la icoană, iar 
dascălii săi din şcoala primară, 
urmată în satul natal, au fost cei 
care i-au insuflat dragostea pen- 
tru carte. Copil inteligent şi sili- 
tor, micul Nicolae a fost rapid re- 
marcat de către dascălii săi, care 
i-au îndemnat părinţii să-l dea la 
învățătură mai departe. Liceul l-a 
urmat la Lugoj, apoi la Petroşani 
— iar aici, în 1939, a fost martor la 
represaliile determinate de exe- 
cuţia premierului Armand Că- 
linescu, în toamna acelui an, de 
către o echipă de legionari con- 
dusă de Miti Dumitrescu, venit 
din Germania: un tînăr ţăran, 
împușcat în piept, fuse aruncat în 
mijlocul străzii ca un cîine, spre 
a servi drept exemplu. Acel ţăran 
nu avea nici o legătură cu execu- 
ţia lui Armand Călinescu, prin 
urmare reprimarea sa sălbatică 


ROST 101 


i-a dat de gîndit liceanului Itul, 
şi l-a determinat să intre în Frăția 
de Cruce, organizaţie de elevi a 
Mişcării Legionare, din care fă- 
cea parte şi ţăranul ucis. A deve- 
nit Frate de Cruce în 1942, urmîn 
de atunci o îndelungată ucenicie 
în spirit legionar prin temniţele 
a două dictaturi, antonesciană 
şi comunistă. El considera Miş- 
carea Legionară drept o şcoală 
de caractere solide şi era de pă- 
rere că datoria celui format deja 
este să formeze la rîndul său. Nu 
mult, şi doi oameni este suficient 
a fi formaţi, dar aceştia vor forma 
la rîndul lor pe alţii şi astfel va 
apărea cu vremea un lanţ uman 


[ii a 


În temniţă l-a cunoscut pe 
Valeriu Gafencu, cel care i-a fost 
far duhovnicesc toată viaţa. 





al verticalităţii, al ţinutei morale; 
faptul este mai important decît 
organizarea, din temelii, a unei 
mişcări politice sau a unui par- 
tid politic, fiindcă aceste două 
elemente nu sînt în realitate decît 
emanaţia coerentă a unor imen- 
se energii spirituale. Domnul Itul 
punea mare preţ pe sinceritate în 
viaţa publică şi cea politică, dar 
nu considera esenţială ideea de 
partid sau de mișcare politică: 
acestea trebuie să fie numai o se- 
rie de emergenţe în viața publică 
ale unor idei morale, înfăptuite 
de oameni formaţi pe deplin din 
perspectivă intelectuală şi mora- 
lă astfel ca partidul sau mișcarea 
respectivă să reprezinte, în timp, 
o forţă. El nu dispreţuia fireşte 
pragmatismul politic, dar îl con- 
sidera inferior ideii de morali- 
tate. Pentru Nicolae tul trebuia 
ca forţa conducătoare politică a 
unui stat să joace rolul de edu- 
cator pentru mase care, pe lunga 
durată a istoriei, trebuie a fi în- 
drumate și nu controlate, orga- 
nizate şi nu manipulate. Şeful în 
stat trebuie să fie un om politic de 
inspiraţie şi de viziune umanist- 
creştină, nicidecum un profitor. 

Pe fondul evenimentelor din 
ianuarie 1941, botezate „Rebeli- 
unea legionară“, vor fi arestaţi o 
serie de legionari sau de simpati- 
zanţi ai Mişcării Legionare, între 
care şi Nicolae Itul. Eliberat, în 
1944, în schimbul cererii sale 3 


53 


REPERE 


PĂRINTELE ARSENIE BOCA 
L-A ÎNDEMNAT SĂ NU OPUNĂ 
REZISTENȚĂ ARMATĂ, CI 
SPIRITUALĂ. ŞI L-A ASCULTAT. 


de apleca pe front, Nicolae Itul e 
trimis iniţial în Moldova, într- 
o unitate de vînători de munte, 
iar apoi, după ruperea frontului 
şi actul de la 23 august, ajunge, 
ca ofiţer în rezervă, pe frontul de 
vest. La terminarea războiului, se 
întoarce în țară şi dă examen de 
absolvirea liceului în Petroşani, 
iar apoi se înscrie la Politehnică, 
în Bucureşti. 

În decembrie 1947 regele 
Mihai abdică, în urma presi- 
unilor comuniste, şi România 
devine de la o zi la alta Republi- 
ca Populară Română (RPR) în 
urma unei farse parlamentare. 
Din anul următor există oficial 
Direcţia Generală a Securităţii 
Poporului, noul „cîine de pază“ 
al regimului comunist. Anul e 
marcat de începutul marii hăi- 
tuieli a adversarilor politici ai 
regimului pe tot cuprinsul ță- 
rii, deoarece, odată îndepărtat 
ultimul obstacol în calea repre- 


siunii, regele, venise ceasul ră- 
fuielii finale. 

În 1948, Nicolae Itul se impli- 
că în organizarea unui grup de 
rezistență morală la comuniza- 
re, format din colegi de faculta- 
te, printre care Anghel Avram, 
Adrian Bota, Gavrilă Lateş şi 
loan Precup. Grupul concepe şi 
redactează, în secret, un manifest 
în care sînt denunțate „foamea şi 
mizeria determinate de regim. 
Un văr a fost, pentru domnul 
Itul, luda care a pus Securitatea 
pe urmele sale. 

Nicolae Itul s-a ascuns, dar 
securiştii i-au arestat părinţii. 
Tînărul fugar a mers la părin- 
tele Arsenie Boca, la Mănăstirea 
Sâmbăta de Sus, să-i ceară sfat. 
Părintele Arsenie, el însuși ur- 
mărit, în virtutea notorietății 
sale duhovniceşti, de Securitate, 
i-a îndemnat să intre în ordine, 
fiindcă rezistența spirituală este 
întotdeauna mai puternică şi mai 


eficace decît rezistența armată. 
Faptul l-a marcat, definitiv, şi l-a 
ferit de crima uciderii involunta- 
re a părinţilor. În anii 2000, măr- 
turisea că a întins o capcană unei 
dube a Securităţii care, fără ca el 
s-o ştie, ducea la anchetă pe cei 
care îi dăduseră viaţă. Dacă ar fi 
atacat cu grenade duba, așa cum 
intenţiona, putea să-şi omoare 
părinţii. Mai tîrziu, a refuzat să 
participe şi la un atac asupra unui 
tren cu deţinuţi politici, pe care 
să-i elibereze astfel. 

Înarmat cu povaţa părintelui 
Arsenie, şi-a îndemnat consă- 
tenii să nu opună rezistenţă, să 
se resemneze şi, cum vor putea, 
să-şi poarte crucea mai depar- 
te. Desigur această luciditate i-a 
fost rău înţeleasă, dar timpul a 
dovedit că el avea dreptate. N-a 
crezut în utopia venirii america- 
nilor. A fost prins în noaptea lui 
24 iunie 1948, la Bucureşti. La 
anchete şi-a purtat crucea fără 
să nenorocească pe nimeni. A 
fost judecat şi condamnat ca şef 
de lot. A suferit în temniţele Ji- 
lava (1949-1950), Piteşti (1950), 
Târgul Ocna (1950-1953), Ca- 
ransebeş (1954 - 1955), Codlea 
(1955-1956); Gherla (1956), 
Aiud (1956-1959). Prin decizia 


CE M-A FRAPAT LA DOMNUL ITUL 


L-am cunoscut pe domnul ltul prin mama, după ce 
fragmente din amintirile sale din temniţă, anterior, 
îi apăruseră într-un volum colectiv publicat în 
Franţa, Vocile întunericului. Le-am citit şi mi s-au 
părut a fi cutremurătoare, dar nu prin grozăvia 
condiţiilor din detenţie descrise cu acuratețe, ci 
prin detaşarea totală faţă de trecut. În cadrul unor 


simpozioane internaţionale, la Piteşti - dedicat 
reeducării prin tortură din anii 1949-1952 - sau la 
Sâmbăta de Sus — dedicat rezistenţei armate din 
munţi, împotriva comunismului — cunoscusem 
alți deţinuţi politici, ale căror amintiri din detenţie 
erau profund personale, omul suferea cînd 

îşi aducea aminte de grozăviile în care fusese 
implicat — sau la care fusese martor; domnul tul, 
dimpotrivă, nu părea să fi fost afectat de acele 


54 





grozăvii, deşi, personal, nu suferise mai puţin 
decît oamenii aceia, dar acele grozăvii l-au afectat 
numai fizic şi nu spiritual, şi de aici şi detaşarea 
faţă de trecut. Trecutul nu poate fi schimbat, 
spunea domnul ltul în esenţă, dar el nu trebuie să 
afecteze prezentul, petrecut în libertate, printre 
prieteni; trecutul este în egală măsură o etapă 
existenţială şi o epocă de ispăşire, pentru greşelile 
proprii şi cele ale neamului, din care şi tu faci 
parte, în continuare, ca deţinut politic, afectat 
profund de comunism. Suferinţa se poate numai 
trăi şi relata ulterior, dar nu poate fi cuantificată, şi 
nu poate fi negată, ci trebuie să fie o pildă pentru 
viitoarele generaţii, ca astfel de miîrşăvii să nu se 
mai repete, ca omul să nu mai fie - din raţiuni 

[e [=Tel [ele | [ela [9fe ella 9 e la 


ROST 101 


autorităţilor, perioada de de- 
tenţie efectivă de la Aiud dintre 
1959 şi 1964 a fost considerată 
„internare administrativă. Lo- 
gica perversă a administraţi- 
ei penitenciare justifica acest 
comportament - dacă limitele 
detenţiei efective erau prevăzu- 
te în textul unei hotăriri jude- 
cătorești definitive această „in- 
ternare administrativă nu avea 
durată fixă, ci putea fi nelimitată 
sau altfel spus pînă în clipa în 
care autorităţile considerau că 
deţinutul a fost pe deplin „ree- 
ducat“ spre a fi un cetăţean de 
nădejde al noii societăți comu- 
niste, un homo novus orwellian. 
Domnul Itul se număra printre 
cei care aveau un defect capital — 
în ochii autorităţilor de atunci: 
verticalitatea morală permanent 
sprijinită pe rugăciune. Şi figura 
în dosarele Securităţii ca „între- 
ținător de moral, adică sabotor 


ROST 101 


duhovnicesc al programului de 
exterminare. 

În temnițe l-a cunoscut pe 
Valeriu Gafencu farul său că- 
lăuzitor duhovnicesc o viaţă- 
ntreagă. La Jilava l-a cunoscut 
pe teribilul Eugen Ţurcanu, care 
avea să devină șeful procesului 
de reeducare prin tortură de la 
Piteşti. Din fericire, Nicolae Itul 
nu a trecut prin malaxorul iadu- 
lui de la Piteşti, căci altminteri 
cred că lui Ţurcanu i-ar fi plăcut 
să-l distrugă, aşa cum a făcut şi 
cu alții care i-au spus ce cred 
în faţă. La Gherla, domnul Itul 
devine „ministru“ într-un gu- 
vern-fantomă organizat - după 
He ua rate pe rtnaetăni de 
culise“ - de foste personalităţi 
ale politicii româneşti interbe- 
lice, iar faptul se datora numai 
modului în care le-a prezentat 
acestora crunta realitate: ameri- 
canii nu doar că nu vin, dar ne- 


Nicolae Itul, 
împreună cu 
Dragoş Cârciga, 
în Țara Hațegului. 





au lăsat în voia sorții şi singura 
noastră şansă e supraviețuirea, 
nicidecum goana, furibundă, 
după deşertăciuni. La Peripra- 
va, în izolator, ros de foame şi 
de șobolani, cel ce, deja, adu- 
nase unsprezece ani de temniță 
dură a avut o viziune cu Maica 
Domnului, care l-a salvat - în 
acele momente cumplite - de la 
moarte. Domnul Itul a fost de- 
osebit de recunoscător divinită- 
ţii, şi, acolo, în plină rugăciune, 
a înțeles pe deplin că a ales calea 
corectă în viaţă. Întîlnirile din 
temniţă - alături de întîlnirea 
cu părintele Arsenie Boca -— sînt 
jaloanele existenţei sale spiritu- 
ale. A cunoscut, foarte bine, oa- 
menii, cu defectele şi calităţile 
lor, dar nu i-a judecat niciodată. 
A crezut că trebuie ca, pe de-a- 
ntregul, judecata să vină de sus. 
Mai considera de asemenea că 
omul răspunde pentru sine, 


55 


REPERE 


în faţa lui Dumnezeu 
şi-a semenilor, dar tot- 
odată e răspunzător şi 
faţă de societatea în 
care trăieşte. 

Domnul ltul a fost 
eliberat în sfîrşit prin decretul 
de amnistie generală din vara 
lui 1964. Amnistierea „delicte- 
lor“ politice de către regim era 
motivată de nevoia sa de a se 
apropia de Occident; după eli- 
berare foştii deţinuţi rămîneau 
în atenţia Securităţii, care avea 
nevoie de informatori, spre a 
cunoaşte pe deplin starea de 
spirit a „duşmanilor poporu- 
lui şi a-i dezbina pe opozanţii 
regimului. 

În 1968, s-a căsătorit cu pro- 
fesoara Dorina Crâng, a absol- 
vit Facultate de Ştiinţe 
Economice din Timi- 
şoara, apoi a lucrat în 
întreprinderi din Ha- 
țeg şi din Călan, de 
unde s-a şi pensionat. 
Citea enorm, dorind 
mereu şi reuşind să fie 
la curent cu toate eve- 
nimentele importan- 
(e. pe care le comenta 
cu luciditate. 

Creştin greco-ca- 
tolic devotat, domnul 
Itul cumpără în 1977 
un apartament pe care, 
după ce îl transformă 
în capelă, îl donează 
Episcopiei Greco-Ca- 
tolice din Lugoj. 

În ultimii săi do- 
uăzeci de ani de via- 
ță, domnul Itul s-a 
implicat activ în plan 
social, participînd la 
ridicarea la Aiud a 
memorialului celor 
morți în temnițe, ală- 
turi de colegii săi de 
generaţie supravieţu- 
itori ai temniţei, şi la 
activităţile organizaţi- 


56 


REGRETATUL NICOLAE ITUL 
AVEA UN STR AŞNIC SIMT 
AL UMORULUI ŞI ERA DEO 

LUCIDITATE CARE TE UIMEA. 


ei „Pro Basarabia şi Bucovina“, 
pentru strîngerea legăturii, pe 
toate planurile, cu fraţii de la 
est de Prut, intraţi definitiv în 
sfera de influenţă sovietică după 
1944 — o activitate care i-a pri- 
lejuit momente nenumărate de 
înălțare sufletească. A purtat 
o corespondenţă bogată cu oa- 
meni din toate generaţiile şi a 
format persoane în spirit moral. 
A acordat multe interviuri celor 
ce doreau să cunoască realitatea 


recluzionară românească, fără 
nici un fel de reţinere, conștient 





că adevărul nu mai poate 
fi ţinut departe de ochii 
publicului. Nici o clipă nu 
a căutat însă faima şi nici 
o clipă nu s-a considerat 
deasupra altora. O mare 
modestie, dar fără umilință, i-a 
caracterizat toate acţiunile. Me- 
moriile sale din lumea „temniţei 
stigmate“ sînt, conform ultime- 
lor informaţii, pregătite să vadă 
lumina tiparului, probabil la 
Editura Marineasa. N-a fost da- 
tor niciodată nimănui cu nimic, 
şi temniţa l-a învăţat valoarea 
iertării, şi nu a disprețului. 

Nicolae Itul a murit la 2 de- 
cembrie 2009 dimineaţa, după 
o suferință de cîteva zile. Şi-a 
revăzut filmul vieţii mai înainte, 
ca şi cum şi-ar fi luat rămas bun 
de la cei pe care îi cunos- 
cuse, foarte mulți decedați 
în temnițe, fericit că avea 
să-i reîntîlnească. Avea un 
adevărat şi inextricabil cult 
pentru prietenie și legături- 
le cu morţii din temnițe au 
continuat şi după intrarea 
sa în mormiînt. 

A trecut la cele veşnice 
perfect conştient — rugîn- 
du-se Fecioarei Maria, la 
care avea mare evlavie, 
înconjurat de prieteni, cu 
lumînarea aprinsă la cap, 
după datină. A trecut la 
cele veşnice mai înainte cu 
o lună şi cîteva zile faţă de 
soţia sa Dida Itul, a cărei 
stare de sănătate îi provoca 
permanente griji, şi pentru 
care a trăit pînă în ultima 
clipă. A trecut la cele veş- 
nice împăcat cu sine şi cu 
oamenii, privind moartea 
în ochi, dar nu sfidător, ci 
în acele momente convins 
desigur că aceasta reprezin- 
tă un dat peste care nu se 
poate trece. 

Odihnească-se în pace 
amîndoi! E 


ROST 101 


E n 


Preotul-profesor Gheorghe Cotenescu (1886-1965) 


UN APOSIUOL 


AL CREDINIEI ŞI 
AL NEAMULUI 


S-au împlinit 125 de ani de la nașterea unui 


preot profesor exemplar, din păcate uitat de 


generaţiile mai noi: Gheorghe Cotenescu. 


Prin această scurtă evocare încercăm 


să înlăturăm praful de pe o fotografie 


luminoasă, care ne-ar putea sluji drept far. 


(| RADU PETRESCU 


Fiu de preot moșnean origi- 
nar din Mușcel, cu parohie 
în Dâmboviţa, Gheorghe Co- 
tenescu, desfăşoară încă din 
studenţie o susținută activitate 
pentru apărarea şi promovarea 
valorilor culturale şi naționale 
româneşti. Membru în conduce- 
rea mai multor societăți profesi- 
onale şi culturale de la începutul 
secolului XX (Liga Culturală, 
Societatea Studenţilor 'Teologi, 
Societatea Studenţilor de la 
Conservator, Societăţile corale 
„Carmen“ şi „Hora“, Societatea 
culturală „Miron Costin“, Aso- 
ciația Cîntăreţilor Bisericeşti 
din România etc.), organizează 
şi animă numeroase evenimente, 
atît în vechiul Regat, cît şi în ce- 
lelalte teritorii locuite de români. 

Partizan fidel al ideilor ino- 
vatoare propagate de Spiru Ha- 


ROST 101 


ret şi Nicolae Iorga, nu pregetă 
să-şi îndeplinească misiunea de 
luptător pentru dreapta credință 
în comuna strămoşilor săi, Stoe- 
neşti-Muscel, pe cursul superior 
al Dâmboviţei, unde devine 
preot-paroh în 1913, în- 
ființind şi conducînd 

bănci, cooperative, 
obşti moşneneşti şi 
cămine culturale. 

La primul apel al 
Regelui Ferdinand, 
ia parte la întreaga 
campanie militară 
(1916-1919), alături 
de răniții spitalelor 
de evacuare şi în cadrul 
unităților combatante, din 
Muntenia în Moldova şi din Ba- 
sarabia în Ardeal, pînă la Buda- 
pesta. La întoarcerea din misiu- 
ne, preotul-căpitan, îndurerat de 
distrugerea modestei biserici pa- 
rohiale în 1916 de furia cotropito- 





rilor germani opriți temporar din 
marş în zona Rucăr-Dragoslave- 
le-Stoeneşti, iniţiază ridicarea 
unei frumoase biserici din piatră, 
a cărei construcție durează în 20 
de ani (1919-1939) şi care îl costă 
eforturi şi sacrificii enorme. Sfin- 
tul lăcaş a fost primul tîrnosit de 
Patriarhul Nicodem Munteanu, 
în prezența a numeroase oficia- 
lităţi din București, dar şi a unor 
personalități precum ziaristul 
Pamfil Șeicaru şi generalul Ghe- 
orghe Rasoviceanu, superiorul 
său din război. 
I se recunosc meritele pentru 
întreaga activitate desfăşura- 
tă, fiind ales de două ori 
preşedinte al Asociaţiei 
Preoţilor din județul 
Muscel, este ridicat 
la demnitatea de 
iconom stavrofor cu 
dreptul de a purta 
pe viaţă briul roşu şi 
crucea partriahală, 
este ales în comite- 
tul de administrare 
al Casei de Economie, 
Ajutor şi Credit a Clerului 
Ortodox Român şi primeşte 
medalia „Răsplata muncii pen- 
tru biserică“ şi decorația militară 
„Coroana României“ cu spade în 
gradul de cavaler. 
A iubit enorm meseria de 
profesor de muzică, fără să-şi > 


57 


REPERE 


PĂRINTELE COTENESCU A FOST 


DASCĂLUL UNOR MARI 


PERSONALITĂŢI ALE BISERICII. 


neglijeze însă parohia rurală din 
Muşcelul strămoşesc, păstorind- 
o timp de 52 de ani (1913-1965) şi 
neîndurîndu-se să-şi părăsească 
definitiv enoriaşii pentru a preda 
în Seminariile din Capitală (Cen- 
tral sau Nifon). 

În peste 20 de ani de profesorat 
la şcolile din Stoeneşti şi la semi- 
nariile din Câmpulung-Muşcel, 
Curtea de Argeş și Cernica-llfov, 
plămădește cu dragoste destinele 
a peste o mie de copii. lar aceş- 
tia i-au întors dragostea pe mă- 
sura puterilor lor, mulţi dintre 
ei devenind floarea ortodoxiei 
românești (Patriarhii Teoctist 
Arăpaşu şi Iustin Moisescu, Epi- 
scopii Gherasim Cristea, Eftimie 
Luca şi Roman Stanciu, valoroşii 
arhimandriţi Sofian Boghiu, Ro- 
man Braga, Felix Dubneac, Gri- 
gorie Băbuş, Ioasaf Popa, Ioasaf 
Ganea, Atanasie Gladcovschi, 
Petroniu lănase, Justin Pârvu, 
profesorii universitari loan Pul- 
pea-Rămureanu şi Anton Uncu, 
dar şi demnii de pomenire pro- 
topop Vasile Chițu şi preotul Ilie 
Băcioiu de la Biserica Icoanei). 

Dintre aceştia, orfanul Anton 
Uncu, talentatul elev favorit, de- 
venit la rîndul său profesor, dia- 
con şi cîntăreţ la Catedralei Pa- 
triarhală, iar apoi preot, i-a dus 
mai departe ştafeta. (Aşa cum 
a făcut-o Gheorghe Cotenescu 
însuşi spre cinstirea profesoru- 
lui său lon Popescu-Pasărea, pe 
care-l îl adora şi care îl încura- 
jase în permanenţă să compună, 
activitate pe care nu şi-a putut-o 
dezvolta datorită istovitoarelor 
sarcini asumate benevol.) 

Adevărata aureolă a preotului 
Gheorghe Cotenescu a fost pro- 


58 


fesoratul. Seminariştii îl ascultau 
fără să murmure pe acest „popă 
de ţară“ care-i stăpînea şi-i mişca 
prin talentul său de expunere, prin 
mimica, umorul blajin și bogăţia sa 
de cunoştinţe. Şi astăzi îşi amintesc 
cu plăcere cei cari mai trăiesc de 
orele sale de muzică, de excursiile 
pe care le organiza, de pasiunea pe 
care o punea și mai ales de metoda 
sa didactică, sugestivă și captivan- 
tă. Era de o bunătate rară, îi ajuta, 
ținea foarte mult cu clasa şi o apăra, 
iar corurile pe care le 
dirija erau desăvirşi- + 
te. „Popa Ghiţă“ din + 
Muscel se număra 
printre profesorii 
cei mai iubiți 
de semina- 
riștii câm- 
pulungeni, 
argeşeni ori 
cernicani, mulți 
dintre ei afoni 
sadea. 


















MU 
Zi 


ZA | 


Biserica nouă 4 
din Stoeneşti | 


Oriana 


Prin talentul şi iscusinţa sa, a 
dovedit că muzica merită să fie 
considerată o ramură de studiu 
importantă în formarea şi edu- 
carea tineretului, cu o singură 
condiţie însă: profesorul să aibă 
ținuta, chemarea şi pregătirea 
necesare. 

Chiar şi la 70 de ani de la ab- 
solvire, impresiile sînt tot atît de 
vii, iar foştii şcolari, azi ierarhi 
şi mari duhovnici, îţi vorbesc cu 
duioşie despre le. Pentru că pă- 
rintele profesor Gheorghe Cote- 
nescu s-a străduit poate cel mai 
mult, i-a povăţuit şi le-a fost un 
bun dascăl, care a pus tot sufletul 
său spre luminarea minţii lor. 

Bine văzut de toţi şi apreciat 
pentru cultura, rîvna şi aptitu- 
dinile sale didactice, 

deşi nu era profesor 
universitar, a fost 
invitat în repetate 
rînduri de căr- 
turarul Nicolae 
lorga şi de 
comitetul 
de orga- 
nizare să 
conferenţi- 
eze la Uni- 
versitatea 


Ape + ap parzeee 
ri TEZĂ BM Ță [ea sp a 5; 


ie ca cica E SĂ ' 


creta 


pe ci cai IP 


mai ei ea PE 
mie 


ROST 101 


Populară de la Vălenii de Munte 
(1932-1946). 

Încrederea pe care i-a acordat- 
o profesorul Nicolae Iorga încă 
din studenţie (a fost primul său 
secretar personal şi a luat parte 
la înfiinţarea Partidului Naţiona- 
list Democrat în aprilie 1910) l-a 
determinat să accepte şi delicata 
sarcină de organizare, după răz- 
boi, a secției muşcelene a P.N.D, 
fiind ales deputat de Muşcel 
(1931-1932), alături de Constan- 
tin (Dinu) I. C. Brătianu și lon 
Mihalache, şi a avut numeroase 
luări de cuvînt şi frumoase iniţi- 
ative parlamentare. 

Preluarea puterii de către re- 
gimul comunist şi prăbuşirea va- 
lorilor tradiţionale zguduie din 
temelii viața patriarhală din Sto- 
enești. Părintele Gheorghe simte 
nevoie să facă ceva şi îi sprijină 
logistic pe partizanii din Munţii 
Muscelului, conduși de o veche 
cunoştinţă a sa, martirul Gheor- 
ghe Arsenescu, colonel deblocat. 
Reţeaua informativă a Securităţii 
şi Miliției îi identifică rapid rolul 
(intelectualii de prestigiu ai sate- 
lor erau luaţi în vizor primii) şi îl 
arestează cu primul lot de mus- 
celeni, fiind condamnat retro- 
activ, în mai 1950, după 14 luni 
de anchetă. Umilinţele suferite 
în anchetele nesfîrşite, foamea 
insuportabilă şi cruzimea călă- 
ilor din închisorile comuniste 
îi afectează grav sănătatea, dar 
nu-l zdrobesc sufletește. 

Bătrîn şi bolnav, este impus la 
cote enorme, i se confiscă averea 
(inclusiv dota soţiei, primită în 
1912 la căsătorie), e ameninţat 
cu excluderea copiilor minori din 
şcoli şi chiar cu împușcarea dacă 
nu se înscrie primul în gospodă- 
ria colectivă ce trebuia înfiinţată 
cu orice preț, singura de altfel 
într-o zonă de munte renumită 
pentru lupta anticomunistă. 

Și totuși, păstrează legătura 
cu bunii săi prieteni, colegii se- 


ROST 101 


minariști şi cei din studenţie, re- 
uşind să organizeze la Bucureşti 
prima şi ultima reuniune jubili- 
ară a absolvenţilor Seminarului 
Central din promoţia 1905, cu 
parastase pentru profesorii şi 
colegii dispăruți. 








pămîntului urmele existenţei fa- 
miliei Cotenescu în localitate, în 
afara bisericii ctitorite şi a cavo- 
ului de familie. 

Aniversările ar trebui să fie 
şi sînt tot atîtea izvoare de opti- 
mism, care ne întăresc forțele şi 


SECURIŞTII I-AU DISTRUS VIAŢA PENTRU 
CĂ I-A SUSŢINUT PE LUPTĂTORII 
ANTICOMUNIŞTI RETR AŞI ÎN MUNŢI. 


E cîntecul său de lebădă. Ul- 
timii ani ai vieţii sale de paria 
într-o societate dezumanizată 
şi-i petrece în mari lipsuri şi 
suferinţe, alături de scumpa sa 
soţie, exemplu de pioşenie şi de- 
votameni. 

După evenimentele din de- 
cembrie 1989, spre dezonoarea 
foştilor săi enoriaşi, urmaşii 
acestora vor rade de pe faţa 


credinţa, iar noi toţi, indiferent 
de vîrstă, avem cu siguranță mul- 
te de învăţat din exemplul vieţii 
bogate şi luminoase în ogorul 
Domnului a preotului profesor 
Gheorghe Cotenescu, la 125 de 
ani de la nașterea sa. 

Cei ce preţuim cu adevărat ast- 
fel de oameni să ne rugăm pentru 
el, Dumnezeu să-l ierte şi să îl aşe- 
ze în lumea celor drepți. EI 


59 


LITERATURĂ 





„te. 





9 e 7, 





Divina Comedie în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu 


PURGAIORIUL 


Cita XXIII. 


REZUMATUL CÎNTULUI 


Umblînd cu Vergiliu şi cu Staţiu prin briul al 
şaselea al Purgatoriului, unde lacomii, ajunşi 
numai piele şi os, ispăşesc prin foame şi prin 
sete, Dante îl întilneşte pe prietenul său din 
tinereţe, Forese Donati (m. 28 iulie 1296, poet 
la rindul lui), cu care are o lungă convorbire: 
Forese îi explică felul şi raţiunea pedepsei 
îndurate acolo (din greu, dar cu bucuria 

şi nădejdea expierii), face elogiul văduvei 

sale Nella, care i-a ajutat mult sufletul cu 
rugăciunile ei şi ale cărei virtuți contrastează cu 
uşurătatea contemporană a femeilor florentine 
(le sfacciate donne florentine, care le-ar întrece 
în neruşinare chiar şi pe cele din rău famata 
Barbagia, localitate din Sardinia), iar Dante îl 
lămureşte cum de-a ajuns acolo viu şi cine îi 
sînt însoțitorii. Cîntul este strîns legat de cel 
anterior, unde se află descris pomul alegoric 
răcorit de apă, esenţial în economia pedepsei 
ispăşitoare a lacomilor (cîntul XXII a apărut în 
Rost, anul IX, nr. 99, mai 2011, pp. 58-60). Pentru 
celălalt pom la care se face aluzie (versul 73), a 
se vedea Purg., XXIV, 103 sqg. 





60 


10 


i b3, 


02 


25 


28 


În timp ce eu scrutam frunzişul verde, 
asemeni celui care viața toată 
să prindă păsărele-n laţ şi-o pierde, 
îmi zise cel mai mult decît un tată: 
„Hai, fiule, căci vremea se cuvine 
s-o drămuim, atita cît ni-e dată!“ 
Cu fața-ntoarsă, mă grăbii a ţine 
la pas cu înţelepţii, vorba lor 
făcînd să-mi pară căile mai line. 
Şi iată că un cînt tinguitor — 
Labia mea, Domine — întristare 
trezi în noi, dar şi un dulce dor. 
„Părinte drag“, zisei, „ce-aud eu oare?, 
iar el: „Sînt umbre care astfel poate 
din nodul vinei află dezlegare“. 
Cum, de-ntimplarea-n drum străini le scoate, 
drumeții-ngînduraţi spre dinşii cată, 
dar nimeni nici nu stă, nici nu se-abate, 
la fel din urmă ne-ntrecu o gloată 
de suflete tăcute şi smerite, 
ce către noi, din mers, privi mirată. 
Cu ochii stinşi în funduri de orbite, 
aşa erau de palide şi supte 
că oasele prin piei le-aveau ieşite. 
Nu cred Eresiton, cînd să se-nfrupte 
nu mai putu, că s-a uscat mai tare 
de foamea-ajunsă-nfricoşat să-l lupte. 
În sinea mea-mi ziceam: „Aceştia-s care 
Ierusalimul l-au pierdut, pe cînd 
Maria fu să-şi mînce-odrasla-n stare!“. 


ROST 101 


31 


SEA 


40 


43 


46 


49 


52 


zi 


58 


Ol 


64 


07 


7O 


70 


5, 


Inele goale ochii lor părînd, 
cui vede omo-n chipul nostru scris, 
la ei pe m îl află mai curînd. 
Cine ar crede, neştiind precis, 
că izul unui pom şi-al unei ape 
i-aduse-aşa, cînd pofta le-a deschis? 
Mă minunam de cîtă foame-ncape 
în ei, căci încă nu ştiam ce-i face 
aşa de slabi şi de cojiți aproape, 
cînd iată că din funduri de găoace 
spre mine-o umbră ochii şi-aținti, 
strigînd: „Ce har mi te-a adus încoace?!'. 
N-aş fi ajuns doar după chip a-l şti 
nicicînd, dar vocea lui vădea prea bine 
tot ce-ascundea a feței uriții. 
Scînteia-aceasta mă făcu în fine 
să-l recunosc, chiar şi aşa schimbat, 
că-i chiar Forese cel ştiut de mine. 
„Ah, nu lua-n seamă riia ce-a uscat 
şi-a gălbejit aşa sărmana-mi piele“, 
MI se ruga, „ŞI NICI că-s descărnat, 
ci dă răspuns nedumeririi mele: 
ce cați aici şi sufletele care 
te însoțesc pe cale, cine-s ele?!“. 
„Eu chipul tău, jelit la-nmormiîntare, 
să-l pling îmi vine iarăşi cu durere, 
îi răspunsei, „de-aşa o-nfățişare. 
Zi-mi dar ce foc vă arde şi nu-mi cere 
să spun ceva cît sînt mirării pradă, 


căci rău vorbesc cei plini de-o altă vrere!“. 


Şi el: „Eternul sfat lăsă să cadă 
din pomul şi-apa întilnite-n cale 
o forță care astfel să ne roadă. 

Îşi cîntă-acest norod cu multă jale 
trecutul lacom şi-n sfințenie creşte 
prin chinul foamei şi al setei sale. 

Să bem şi să mincăm ne ispiteşte 
mireasma bună ce din pom adie 
şi apa ce frunzişu-l răcoreşte. 

Dind locului ocol, mereu mai vie 
ne pare cazna: caznă zic, deși 
s-ar cuveni a-l zice bucurie, 

căci dorul ce spre pomi ne mină-aci 
şi pe Christos mînatu-l-a odată, 
spre jertfă, cînd voios strigă: Eli“. 

Iar eu: „Forese, de cînd fu lăsată 
de tine lumea, spre-altă viețuire, 
nici cinci nu-s anii, dacă faci socoată. 

De-n tine a păcatului pornire 
se frinse pină-n locu-i să fi pus 
durerea ce-i cu Dumnezeu nuntire, 

cum de-ai şi-ajuns aici aşa de sus? 
Eu te credeam ceva mai pe la poale, 
răscumpărării timpului supus. 


ROST 101 


85 


SI 


94 


97 


100 


106 


109 


(6 


IA 


124 


ED 








Răspuns-a el: „Zoritu-m-a pe cale, 
să-i sorb durerii dulcele pelin, 
chiar Nella mea, cu lacrimile sale. 

Cu rugi smerite şi-ndelung suspin 
m-a scos din valea grea de aşteptare 
şi m-a scăpat şi de-alte gropi de chin. 

Cu-atit o place Dumnezeu mai tare 
pe văduvă rămasa mea iubire 
cu cît ea-n fapte bune seamăn n-are; 

căci în Barbagia sardă de cinstire 
mai demne sînt femeile de cum 
ajunseră-n Barbagia noastră a fire. 

O, dulce frate, ce să-ți spun acum? 
Prevăd deja c-o vreme o să vie, 
şi-n clipa asta poate-i chiar pe drum, 

cînd din amvon ţinute or să fie 
obraznicele doamne florentine 
să-şi dea-n vileag țițoasa măreție. 

Ce bârbare-au mai fost, sau sarazine, 
s-aibă nevoie spre-a umbla-mbrăcate 
de legiuiri civile sau divine? 

De-ar şti aceste mari neruşinate 
ce-i pregătit în ceruri pentru ele, 
să urle-ar prinde de pe-acum cu toate; 

căci dacă nu-i vedenia să mă-nşele, 
boci-vor pină cel ce-azi nani-i zici, 
s-ajungă s-aibă păr crescut pe piele. 

Ci-acum e, frate, rindul tău aici; 
nu numai eu, ci toți la tine cată 
cum umbră-n calea soarelui ridici!“ 

La care eu: „De-am depăna ce-odată, 
în doi, şi tu făcuşi, şi eu făcui, 
cred c-amintirea greu ar fi-ndurată. 

Mă smulse-acelei vieți cel ce acu-i 
în fața mea, mai ieri, cînd plină încă 
vi se ivi pe boltă sora lui“ — 

şi arătai spre soare. „Noaptea-adincă, 
a celor morți cu el o despicai, 
în trupul viu, purtat din stîncă-n stîncă. 

Prin grija lui şi muntele-l urcai, 
ce vouă, celor înşelați de lume, 
v-arată dreapta cale către rai. 

Şi-mi zise că el va să mă îndrume 
doar pină unde se-află Beatrice, 
ce-i rînduit să mă preia anume. 

Virgil e cel ce toate-acestea-mi zice“ — 
şi-l arătai. „Cel lalt e pentru care, 
sosindu-i vremea-n cer să se ridice, 

regatul vostru clătinat fu tare“. 


RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescuarostonline.org 





61 


LITERATURĂ 


„NECUMINȚITUL“ 


UN SOLJENITIN 
GEORGIAN 





La Editura Christiana din Bucureşti (colecţia [POVESTEA 

[] e [] wi A [] (9! EVREULUI FREDIN] 
«Cruciații secolului XX») a apărut în primăvara | | 

î Ci atu J La Gagra [staţiune abhaziană de 
acestui an, tradusă din limba rusă (Marcel pe malul Mării Negre — n. tr], 
Petrişor, Alexandra Popescu Vizghina şi printre scriitori, am dat peste 
D Petri i lui Ciab cunoscuţi şi prieteni. Ii vizitam 

ana Petrişor), cartea georgianului Ciabua a dlasea mo ati ni Sări aleezee ani 


Amiredjibi (devenit de curînd monahul timpul împreună... Acolo am şi 
făcut cunoştinţă cu un fost deţi- 


David) Gora Mborgali sau Surisul Destinului. îufiz sia inec atei az iale calea 
Ediţia românească este prefațată de scriitorul era artist de circ şi administrator 

. _. : : al Casei Centrale a Artiştilor din 
Marcel EetriȘor (vechi şi apropiat prieten al piei ec ne bete a 
autorului), iar în final include și o utilă notă trovici Fredin. Numele şi patroni- 


mul și le alesese singur. 
Petru Petrovici a trăit aproa- 


pe opt decenii, a văzut şi a trăit 
(322 PUG multe întîmplări şi avea în spa- 
te o uriaşă experiență de viaţă. 


Discuţia cu el era o adevărată 
sărbătoare, mai ales că era dă- 
ruit de la natură cu un fin simţ 


bio-bibliografică alcătuită de Lucian D. Popescu. 


CIABUA AMIREDIJIBI 


Aristocrat de sînge, dar şi de spirit, necuminţit (mborgali) luptător al umorului. Era o personalitate 
anticomunist, de cinci ori evadat din lagărele sovietice, dar şi scriitor deosebită, bună și blindă. In anul 
de mare talent, în două rînduri nominalizat pentru Premiul Nobel, 1905, Suta Neagră |organizaţie 
prinţul gruzin Ciabua Amiredjibi (n. 1921) este o legendă vie în protofascistă antisemită - n. tr.] 
țara lui şi s-ar cădea să fie un reper de conştiinţă — dacă nu pentru organizase la Odessa un pogrom, 
întreaga Europă creştină (încă nevindecată de ispitele aventurilor în care au murit şi părinţii lui 
stingiste), în orice caz pentru greu încercata lume răsăriteană. Fredin. Băiatul avea zece ani. L-a 
Romanul Gora Mborgali (a treia carte care i s-a tradus în adunat de pe drumuri un circar 
româneşte, după Data Tutashia şi Spovedania taurului), datînd din ambulant italian şi cu timpul l-a 
1994, este croit din uriaşa experienţă de viaţă a autorului şi pune învăţat arta sa. Băiatul şi-a ales ca 
în faţa generaţiilor mai noi, spre lămurire şi veghe responsabilă, nume de scenă sonorul Petruccio 
fresca unei epoci care a promis instaurarea paradisului pe pămînt Fredolini. În anul '37, Petruccio 
şi nu a reuşit decit să aproximeze infernul. Pînă la urmă în spatele 
creatorului stă mărturisitorul şi pariul estetic păleşte în faţa 
pariului existenţial... 

Reproducem aici, ca invitaţie la lectura integrală, un fragment 

pe care l-am considerat reprezentativ şi pe care l-am reintitulat 
„Povestea evreului Fredin“. (R. C.) 


Fredolini a fost arestat. Troica 
fusese introdusă atunci ca un 
organ paralel cu sistemul oficial 
legal pentru pedepsirea rapidă a 
elementelor antisovietice. A în- 
ceput să fiinţeze ca o instituţie 





62 ROST 101 


aparţinînd de CEKA, dar a de- 
venit mai tîrziu foarte importan- 
tă în NKVD, unde a avutun rol 
major în timpul perioadei Marii 
Epurări din Uniunea Sovietică. 
Troica a fost cea care l-a condam- 
nat pe Fredin la cincisprezece ani 
de pușcărie. Omul şi-a ispăşit 
cinstit pedeapsa. La eliberare, a 
fost trimis în regiunea Irkuţk, în 
domiciliu obligatoriu, iar prin 
1955 a fost reabilitat. S-a întors 
la Moscova. Aşa descria Fredin 
întîlnirea cu procurorul la mo- 
mentul reabilitării: 

— Aţi fost condamnat la cinci- 
sprezece ani pentru spionaj în fa- 
voarea Italiei. Nu sunt fapte dove- 
ditoare. Poate aveţi în Italia rude 
sau colegi cu care ați purtat cores- 
pondenţă? — a întrebat procurorul 
după ce vreme de jumătate de ora 
frunzărise şi citise dosarul lui. 

- Rude nu am defel, şi nici nu 
am corespondat cu nimeni în Ita- 
lia! — a răspuns Fredin. 

Procurorul a încercat iarăşi 
să dea de urmele crimei în dosar, 
dar degeaba. Atunci i s-a adresat 
lui Fredin: 

— Singur nu v-aţi dat seama, 
atîţia ani, pentru ce aţi fost închis? 

— Sigur nu, dar o bănuială ar fi... 

- Care anume? 

- În anul 1913, circul 
nostru s-a aflat în turneu în 
oraşul Jitomir, şi acolo am 
locuit în hotelul „Floren- 
ţa... —-a explicat Fredin... 


Odată, în holul cantinei 
Casei Literaţilor din Gagra, 
vilegiaturiștii se adunaseră 
în faţa televizorului: echipa 
Dinamo din Tbilisi juca cu 
cineva. Eu şi Petru Petro- 
vici ne-am adus scaunele 
noastre şi ne-am aşezat 
unul lîngă altul, ca să nu 
îi deranjăm pe ceilalți. Am 
început să aşteptăm trans- 
misia...Cu cîteva zile înain- 
te, sosise la Casa Literaţilor 


ROST 101 


un compozitor celebru, autor al 
unor cîntece populare; am uitat 
numele lui. A sosit val-virtej, 
şi-a instalat scaunul în faţa tele- 
vizorului și, aşezindu-se, a aco- 
perit tot ecranul. Destul de mult 
timp nimeni nu a spus nimic, 
aşteptiînd ca celebritatea să îşi 
mute singură scaunul mai într-o 
parte. Dar nici gînd. 

Atunci unul dintre vilegiatu- 
rişti a observat timid: „Dumnea- 
voastră acoperiţi ecranul. Com- 
pozitorul nu a reacționat. 

S-a făcut mare rumoare, dar 
compozitorul nu s-a mişcat din 
loc. În sfirşit, Fredin a întins 
mîna şi l-a atins uşor cu cotul. 
Atunci s-a întors instinctiv către 
noi. Fredin i-a zis: 

- Tovarăşe, ştiţi ce sînteţi dum- 
neavoastră? 

— Ce? - a izbucnit compozitorul. 

- Sînteţi nişte paie trecute 
printr-un cal! 

„Paie trecute prin cal“ s-a ri- 
dicat brusc, s-a îndepărtat şi... 
după acest episod nimeni nu l-a 
mai văzut. 


Petru Petrovici Fredin era 
orgolios şi simţea nevoia să se 
afle în centrul atenţiei şi să fie 








respectat. Lucrurile acestea de- 
veneau foarte vizibile în comu- 
nicarea cu oamenii și mai ales 
cu ocazia petrecerilor pe care le 
organiza de zilele lui de naște- 
re. Fredin sosea în Gagra cu un 
bilet turistic pentru un sejur și 
jumătate, adică de treizeci şi 
şase de zile, şi aranja astfel încît 
ziua lui de naştere să pice spre 
sfîrşitul concediului. Îşi marca 
ziua de naştere, mai bine zis i se 
organiza ziua de naştere, apoi 
pleca într-un turneu-delegaţie 
în Caucazul de Nord. Era iluzi- 
onist. Cam din 9-10 octombrie, 
bătrînul începea să trimită ilus- 
trate avînd aproximativ urmă- 
torul conţinut: „Mă odihnesc 
în cutare loc, mă simt bine, pe 3 
noiembrie urmează să împlinesc 
— să zicem -— şaptezeci şi şase de 
ani. Apa este caldă, vremea mi- 
nunată. Şi, la sfîrşit, urările de 
bine. Trimitea o sută de astfel de 
ilustrate lui Kozlovski, Leme- 
şev, Lepeşinskaia, Ulanova, Ta- 
markina, Gillels, Oistrah, Flier 
etc., adică tuturor prietenilor cu 
care se cunoştea ca administra- 
tor la Casa Artiştilor. 
Destinatarii - oameni sensi- 
bili şi binevoitori - nu-l puteau 
jigni cu nepăsarea lor pe 
bătrînul care şi aşa fusese 
vitregit de soartă. Şi astfel, 
cam cu 25 octombrie, înce- 
peau să sosească pe numele 
lui Petru Petrovici felicitări 
din partea celebrităților. 
Merita să îl vezi cu cîtă 
mâîndrie le purta cu el peste 
tot şi le arăta cunoscuţilor şi 
necunoscuţilor, avînd ochii 
umezi de bucurie. Era în 
al nouălea cer, chiar făcea 
puţin pe deşteptul, uitînd 
cu desăvîrşire că singur 
ceruse urările respective. 
Bietul de el credea cu tărie 
în propriul „Eu“ și atenţia 
celebrităților o atribuia im- 
portanței lui personale... 2 


03 


DECANTĂRI 





BAROC 





ŞI ISILORIE 






33 DAN STANCA 


dan.stancarostonline.org 


Nu am iubit niciodată baro- 
cul, considerîndu-l un fel de 
Renaștere degenerată, un răsfăţ 
pentru burghezie, care începuse 
să se afirme încă de pe atunci, o 
artă grasă, şuncoasă, ca un festin. 
Acesta este goticul care a dus la 
pierzanie Europa goticului şi a 
speranței purificatoare. Ciudat 
însă mi se pare faptul că în istoria 
civlizaţiei el este asociat cumva 
cu ofensiva Contrareformei pen- 
tru a stopa rebeliunea luterană. 
Ce paradoxal lucrează Domnul! 
Le-a lăsat aşadar catolicilor legi- 
timitatea religiei, dar i-a ghiftuit 
cu o artă obeză. În schimb, pro- 
testanților le-a luat tocmai legiti- 
mitatea spirituală, dăruindu-le în 
artă dimensiunea austeră. Com- 
plementaritatea aceasta e plină de 
tilc. Cu alte cuvinte, Dumnezeu 
foloseşte un dozaj anume pentru 
ca jumătăţile despărțite să fie apoi 
unite într-un androginat insolit. 
Avînd prilejul să văd în Bratis- 
lava cîteva palate baroce, îmbui- 


64 


FURAIA 


bate de picturi şi sculpturi, am 
înțeles ce a însemnat imperiul 
austriac: bogăţie, opulenţă, ma- 
sivitate, dar din care pe nesimţite 
duhul se retrăgea, așa cum o pic- 
tură ar fugi din tablou şi ar lăsa 
doar rama frumos meșteșugită. 
Cam asta s-a întîmplat cu toate 
imperiile a căror formă a înăbu- 
şit fondul. E totuşi de necrezut că 
tocmai austriecii, cehii, slovacii, 
germanii de sud au păstrat doc- 
trina catolică, deci filiația apos- 
tolică, în timp ce bisericile lor 
erau tot mai mult asfixiate de o 
artă a cărei legătură cu sacrul era 
din ce în ce mai subțiată. Dacă 
Reforma ar fi biruit în acest spa- 
țiu, probabil am fi asistat la o 
dezintegrare înfiorătoare. După 
cum, dacă barocul s-ar fi impus 
în țările Nordului, aliajul dintre 
ilegitimitatea protestantă şi obe- 
zitatea estetică ar fi generat ace- 
leaşi efecte nefericite. Dar, cum 
spuneam, Domnul ştie să dozeze. 

Acestor chipuri ale Europei 
li se opune Răsăritul. Aici arta 
nu a avut niciodată deplină au- 
tonomie, aici sensul filocalic nu 
a fost alterat, aici icoana a rămas 
icoană, iar tabloul a avut calita- 


te iconică. Dar ce ne-a luat nouă 
Domnul? 

Știm foarte bine. Domnul 
ne-a furat istoria. Aceasta a fost 
cea mai aspră sancţiune. Dacă nu 
ai istorie, atunci, o dată cu cursul 
descendent al vremurilor, te tre- 
zeşti aruncat pe un maidan, prin- 
tre buruieni şi excremente. Aşa a 
apărut comunismul românesc. 
Neavînd istorie, am fost dominați 
de o dictatură asupra căreia, din 
păcate, icoanele din biserici nu 
au avut nici o putere. Aceasta este 
caracteristica noastră. Intrînd 
într-o biserică ortodoxă te simţi 
ca în cer. Cu toate că nu e curat, 
preşurile sînt îmbicsite de praf 
şi nu s-a măturat demult — ceea 
ce pînă la urmă poate simboliza 
chiar dictatura din afara ziduri- 
lor - sinestezia duhovnicească 
produsă de flacăra lumînărilor, 
fumul tămiiei şi frunza inefabilă 
a catapetesmei aduce în sufletul 
bietului om o veste din altă lume. 
Dar după ce iese afară plonjează în 
plin maidan. Atunci ridică ochii şi 
exclamă: Doamne, ce frumos le-ai 
împărțit pe toate! De fapt, ştie că 
în cer nu a avut loc niciodată o 
conferinţă de la Yalta. a 


ROST 101 


PERNE CU 

i auzai:ile, 

* antigripale 

* antialergice 

* antistres 

* antiinsomnii 

* antireumatice 

* antimigrene 

* pentru iubire 
şi armonie 


CONSULTANŢĂ 
GRATUITĂ 

în terapia cu plante 
medicinale 


CEAIURI BIO 
pentru tinereţe 
fără bătrâneţe 


SALTELE 

CU PLANTE 
MEDICINALE 
pentru copii 
şi adulţi 





Li mirat ce iata IE 


DECANTĂRI 


CICOAREA 
OCHILOR ȘI 
CATACREZA 


Mania excesului de metafore devine un 


joc agreabil destinat cabotinilor, de unde 


şi sporul de prestigiu de care se bucură 


gimnaștii cu agilitate lexicală, cărora le 


lipseşte însă organul tainei. A fi metaforic în 


sens autentic înseamnă a fi mistic în variantă 


artistică: pui mereu în spatele cuvintelor o 


intuiție numinoasă care le hrăneşte sensul. 


Iar „numinosul“ vine de la „numen“, 


alt cuvint pentru sacrul lui Rudolf Otto. 







EA +A! SORIN LAVRIC 
4 % (| sorin.lavricerostonline.org 


E o evidenţă crasă că nu ne 
place să fim scoși din tabietul 
reveriilor dragi, cum nu ne place 
nici să fim treziţi din rutina lim- 
bii. E ca otiranie plăcută pe care 
vorbele le exercită asupra minţii, 
şi un om e cu atît mai comod cu 
cît nu simte nici o nelinişte în 
fața cuvintelor banale. Drama e 
că sunetele acestea uzuale îi pre- 
figurează gîndirea, așezind-o pe 
nişte trasee prestabilite, al căror 


66 


contur l-au tăiat alţii în locul lui. 
De aceea, eşti cu atît mai docil 
cu cît faci uz de categorii pe care 
alţii ţi le-au strecurat în minte. 
Iar filosofia, afurisita, incomo- 
da şi inutila filosofie, are acest 
mare avantaj: te rupe de coerci- 
ţia limbii şi te scapă de bunul- 
simţ colectiv, care nu e decît 
dispoziţia generală a oamenilor 
dresați prin mass-media. Ca să 
subjugi un om fă-l să se regăsea- 
că în particulele verbale aflate în 
vogă. Nimic din el nu-i va mai 
aparţine, pînă şi intimitatea fi- 
indu-i întipărită de scheme ce-i 
sînt iremediabil străine. 


Și astfel ajung la Blaga. E o 
revelație să vezi cu cîtă uşurinţă 
autorul celor patru trilogii scoate 
cuvintele de sub praful rutinei şi 
le spală pînă la a le face de ne- 
recunoscut. lar dacă sofianicul, 
cripticul, fanicul sau magicul pot 
fi bănuite de ambiția originalită- 
ţii din care s-au născut, în cazul 
„metaforei “ obiecţia e calpă: Bla- 
ga pescuieşte un termen arhicu- 
noscut şi-l preschimbă în criteriu 
de definire a esenței umane. Mai 
precis, ce deosebeşte omul de 
animal e chiar imboldul metafo- 
ric, adică impulsul de a-şi depăşi 
orizontul vieţii concrete. Se simte 
imediat că „metafora“ în sensul 
clasic, de figură de stil avînd 
rostul de a spori accentul plas- 
tic al limbii, e lăsată deoparte de 
Blaga, în locul ei apărînd sensul 
profund sugerat de etimologie. În 
spiritul filiației greceşti, metafo- 
ra vine din metapherein (a trece 
dincolo, a transcende), şi asta îi 
ajunge lui Blaga spre a schimba 
cadrul discuţiei: omul este fiin- 
ţa căreia i s-a sădit de la natură 
elanul depăşirii propriei condi- 
ţii, iar năzuinţa de transcendere 
stă la baza oricărei înclinații de 
a crea metafore lexicale, ceea ce 
înseamnă că pînă şi idioţii sînt 
metaforici, chiar dacă nu sînt în 
stare să lege două cuvinte. Căci a 
fi metaforic nu ţine neapărat de 
limbă, ci de atitudinea iniţială a 
omului în lume, iar dacă mie mi 
se întîmplă să arăt uşurinţă în fa- 
cerea de tropi estetici, cauza nu 
stă în pretinsa mea virtuozitate, 
care e simplă acrobație de buchii, 
ci în drojdia metaforică care îmi 
dospeşte pe dinlăuntru. Trăiesc 
într-un orizont al misterului şi 
doresc acerb să aflu acest mister. 

Mai simplu spus, sîntem învă- 
luiţi în taină, iar conştiinţa aces- 
tei prodigiu ne trezeşte suresci- 
tări de natură descoperitoare: 
vrem să descoperim misterul lu- 
mii, şi în consecinţă începem să 


ROST 101 


i 

vorbim / 
în metafo- ț 
e, De. aceea, fu 
nu-i spun iubitei [ 
că are ochi negri, ci îi 
spun că are „ochii de ci- 
coare“, la fel cum Călinescu 
în Viaţa lui Ion Creangă spune 
că avea „față surpată ca un cra- 
ter stins“. Acestea sînt metafore 
superbe cu efect sigur. lar dacă 
am har şi trec dincolo de apa- 
renţe, atunci spun că „moartea 
e mireasa lumii , ca în Miorița, 
caz în care am păşit dincolo de 
hotarul lumii concrete. Că im- 
boldul de transcendere rămîne 
o pură latenţă care niciodată nu 
va împlini, nu priveşte discuţia 
de față, chiar dacă un Stăniloae 
a sărit ca ars la dezinvoltura cu 
care Blaga, filosof şi nu teolog 
creştin, respinge revelaţia creş- 
tină şi dumnezeirea lui Hristos. 

Important e altceva: că sînt 
cazuri cînd, deşi sînt lipsit de 
conştiinţa misterului, am sufici- 
entă îndemînare ca să scot meta- 
fore pe bandă rulantă, în virtutea 
unei dexterităţi de tip lexical pe 
care oricine o poate căpăta cu 
oarecare exercițiu. Atunci se 
întîmplă drama: se naşte o ca- 
tegorie de calamburişti cu pre- 
tenţii de gînditori profunzi, care 
scriu fie poezie ermetică (Blaga 
pomeneşte aici pe Mallarme şi 
Paul Vâlery), fie fac filozofie în 
forma naivă a potrivelilor de jar: 
gon (Franz Brentano îşi umple: 
timpul liber formulînd ghicitori). 
Mania metaforitei devine un joc 
agreabil destinat cabotinilor 
de unde și sporul de prestigiu 
de care se bucură gimnaştii cu 
agilitate lexicală, dar cărora le 
lipseşte organul tainei. A fi meta- 
foric în sens autentic înseamnă a 
fi mistic în variantă artistică: pui 
mereu în spatele cuvintelor o in- 
tuiție numinoasă care le hrăneşte 
sensul. Iar „numinosul“ vine de 
la „numen, alt cuvînt pentru sa- 


ROST 101 


——— 





l f 


ment spiritual, deznodămîntul e 
drastic: cazi în abuz de metafore 
şi faci catacreză: adică pletoră de 
figuri de stil iscate de dragul lor 
însele, cu aparenţa transmiterii 
unei semnificaţii subtile. În re- 
alitate, nu transmiţi nimic, doar 
jocuri fonetice turnate în tipar de 
rimă şi ritm. 

Cînd se spune că Hristos a 
înviat cu „moartea pre moarte“ 
călcînd, expresia nu e un simplu 
pleonasm de alură homeopată, 
după principiul similia similibus 
curantur — asemănătorul se tra- 
tează prin asemănător (princi- 
piul terapiei prin identitatea de 
natură între cauză şi efect), ci e o 
metaforă care revelează o taină, 
o taină al cărei înţeles, cînd e să 














CRONICA NUANTȚELOR 





DĂ 


crul ( ] 
Rudo 

Otto. E te- 

meiul ascuns pe 

care nu-l simţi decît 

sub forma unor tresăriri 

de tenebre ceţoase, numai 

că fără presimţirea unui funda- 


fie judecat de mintea omenească, 
dă naştere unei sterpe tautologii: 
moartea ucide moartea, aşa cum 
răul se combate prin rău, nu prin 
bine. Interpretarea e facilă şi năs- 
cătoare de saţ speculativ, de ace- 
ea de reţinut e altceva: că marile 
metafore sînt singura formă prin 
care putem exprima un mister pe 
care de fapt nu-l putem pricepe. 
Aceste metafore sînt singurele 
care contează, deoarece ele nu 
sînt artistice, ci metafizice. În ca- 
zul lor catacreza lasă loc conster- 
nării de tip religios. Prin urmare, 
spune-mi cît de metaforic eşti, ca 
să-ţi spun cît de profund eşti. 


MALLARME VOIA MISTERUL, FIINDCĂ 
DE FAPT ŞI EL L-A PIERDUT. MALLARME 
SE CREDEA ÎN STARE SĂ-L REFACĂ 
«METODIC» PRIN DESCOMPUNEREA 
TOTALĂ A OBIECTULUI ÎN METAFORE 
EXCESIVE, PRIN TABUIZAREA 
OBIECTULUI. DAR METODA NI SE PARE 
CĂ DUCE NU LA TRĂIREA ADEVĂRATĂ 

A MISTERULUI, CI LA UN MISTER 
ARTIFICAL, DE RETORTĂ. 

LUCIAN BLAGA, GENEZA METAFOREI ȘI SENSUL CULTURII 


67 


DECANTĂRI 


0.9191845 








Despre Aurora, ultimul film al lui Cristi 


Puiu, s-a vorbit destul de mult și divers, 


dar confuz. Reacţiile criticii ascundeau de 


fiecare dată nedumerirea în faţa unui film 


în aparenţă foarte simplu şi lipsit de mister, 


dar care nu se dezvăluie, care refuză pînă la 


capăt să îşi expună „mesajul“. 







ELENA DULGHERU 


elena.durgherurostonline.org 


Mult mai epurat vizual și dra- 
maturgic decît lung-metrajele 
precedente ale regizorului (mul- 
tilaureatele Marfa și banii şi 
Moartea domnului Lăzărescu), 
cu care împarte, însă, aceeaşi 
schemă narativă extrem de i- 
neară şi nonconflictuală (marcă 
specifică a lui Puiu), Aurora se 
înscrie perfect şi chiar obedient 
în trendul minimalismului na- 
turalist extrem în care a intrat 
Noul Val românesc. Și, cu sigu- 
ranță, filmul ar fi trecut aproape 
neobservat în masa stereotipă a 
filmelor „unde nu se întîmplă ni- 
mic“, dacă numele autorului nu 


08 


ar fi fost unul foarte sonor. Un ci- 
neast talentat, receptiv la inovaţie 
Şi experiment, mi-a spus că a ieşit 
de la filmul lui Puiu „mai sărac“. 
Ca şi alţi cineaști „extremiști “ ai 
Noului Val, Cristi Puiu încearcă 
să castreze spectatorul de orice 
iluzie cu care intră în sala de ci- 
nema. „Lasciate ogni speranza! 
— rostesc cu cinism cîțiva regizori 
fundamental antimetafizici, care 
refuză spectatorului orice senti- 
ment al oniricului, fără a-i oferi 
nimic în schimb, în afara feliei 
de asfalt, contemplate în gros- 
plan. Pînă şi umanismul ateu al 
neorealismului şi al realismului 
socialist pare, în comparaţie cu 
oferta lor, un răsfăț! Căci unul 
din preceptele nemărturisite ale 
Noului Val (perfect exemplificat 
de filmografia lui Puiu) este refu- 


Pe SS 
Pe e 
e e” Elba 
0 o atata - 
pt d e A 4 a 
. ce La AN 
ANA i af Vu” Ap e X 
A A a ui 
SĂ NC CVA ap Li AP, 
AAA Art A Pa ad i 7 
i ipac 
aha o ef ut 
+4» AN ut, i 
tă L A x “ 
»*% *, 
2 


Pe Lia 


zul oricărei metafizici, al gîndirii 


dialectice şi chiar al polisemiei — 
de unde teroarea sensului unic 
şi imediat, epidermic, legat pînă 
la strangulare de context, aşa- 
dar acceptat necondiţionat sau 
respins, în funcţie de adeziunea 
la grupul cvasi-argotic, în mare 
măsură virtual, al „adepților“. 
Rece, sec, ne-emoţional, Au- 
rora produce programatic spec- 
tatorului un singur tip de reacţie: 
frustarea. Aurora nu a fost conce- 
put ca un film despre tineret (ca 
Marja şi banii) sau pentru marele 
public (ca Moartea domnului Lă- 
zărescu). Aurora a fost conceput 
pentru sine. Aurora este un lux. 
Aurora este momentul de maxim 
egoism creativ al lui Cristi Puiu. 
Dar să revenim la concep- 
tul Aurorei. Formalismul său 


ROST 101 

















intransigent şi apăsător îl justi- 
fică pe deplin drept un film con- 
"ceptual. Pentru asta trebuie să 
vorbim în primul rînd despre ti- 
tlu. Enigmatic pentru marele pu- 
blic, titlul filmului (care, în lectu- 
ră profană, nu are nici o legătură 
cu conținutul) se revendică de la 
Aurora (Sunrise, 1927) lui W.F. 
Murnau, o capodoperă uitată a 
Expresionismului. Celebrul film 
mut al lui Murnau este o dramă 
psihologică, în care potenţia- 
lul criminal, mînat de-o iubire 
adulterină să-şi ucidă soţia, este 
cuprins de căinţă și se răzgîndeş- 
te, imaginea filmului exaltind 
poetic, iar titlul cerebrînd meta- 
foric reunirea cuplului familial. 
La Cristi Puiu lucrurile sînt in- 
versate cu 180 de grade. Planul 
criminal este pus în aplicare în 


ROST 101 


modul cel mai linear şi mai cal- 
culat, fără nici o răsturnare se 
situaţie, şi nimeni nu se căiește. 
Aurora este, la nivelul metaforei 
elementare, un „Apus de soare”! 
Un apus al speranţei. Un apus al 


OCHI VERTICAL 


Cvasi-documentaristic, dar 
extrem de elaborat, urmărind 
aparent aleatoriu şi liniar momen- 
tele anodine din viaţa protagonis- 
tului său, filmul focalizează la un 
moment dat în prim-plan un ele- 


UN TRIUMF AL MIZANTROPIEI ŞI 
AL FATIDICULUI, CARE DEFINEAU, 
ÎN ÎNŞELĂTOARE CHEIE COMICĂ, ŞI 
MOARTEA DOMNULUI LĂZĂRESCU. 


umanismului în cel mai simplu 
sens al cuvîntului (din plin susți- 
nute de sărăcia voită a imageriei, 
scenografiei, coloanei sonore - 
alte criterii specifice „Valului “). 
Și un triumf al mizantropiei 
şi al fatidicului (care defineau, 
în înşelătoare cheie comică, şi 
Moartea domnului Lăzărescu, al 
cărui titlu conţinea o şarjă pesi- 
mist-mizantropă la Lazărul În- 
viat al Evangheliei). Un triumf al 
fatidicului, dictat nu de obiecti- 
vitatea socială sau de vagi legități 
metafizice, ci de subiectivitatea 
unei voințe epurate de sentimen- 
te şi resentimente, epurate (apa- 
rent) chiar de nevroze, care pur şi 
simplu nu găseşte nici un resort 
interior să-şi schimbe planul. Şi 
nici nu caută. Ba dimpotrivă, 
îl dorește, cu patos sinucigaş şi 
masochist. Tragism existențialist 
sartrian? Dorinţă de a sonda, la 
rece şi fără visceralitate, limitele 
răului şi absurdului? Estetic vor- 
bind, sună bine! Şi de-a dreptul 
salvator pentru film. De altfel, jo- 
cul cu limbajul verbal (fenomen 
recurent la cîţiva tineri cineaşti 
români) susține teza flirtului cu 
absurdul (şi cu semiotica) - axă 
secundară importantă a filmu- 
lui. Ne delectasem cu astfel de 
amuzamente pe tema „filologiei 
nimicului” în Poliţist, adjectiv al 
lui Corneliu Porumboiu ori la alţi 
tineri Cineaști, dar asta-i deja alt 
subiect. 


ment de nuditate (scoasă din die- 
getică, fără conotaţie erotică), care 
îl face, în multe medii, şi mai greu 
de vizionat. Cadrele în aparenţă 
inutile dezvăluie cel mai bine re- 
laţia nemărturisită a artistului cu 
publicul, intenționalitatea acestei 
relaţii. O puşcă ucigind nemotivat 
patru persoane, o scenă de exhi- 
biționism a personajului princi- 
pal (interpretat de autor) la fel de 
inutilă dramaturgic şi de acidă şi, 
peste toate, planînd umorul „ino- 
cent“ al jocului de limbaj pretins 
semiotizant, care încearcă să mute 
centrul de greutate dinspre sordi- 
dul faptelor spre pretinsa dramă a 
incomprehensibilității limbajului, 
clamată dintr-o dată de ucigaș (tip 
plat, mercantil şi burghez, blazat 
şi tiranic, fără vreo preocupare 
lingvistică, pînă în scena finală 
de la Poliţie). Mutarea subită a 
accentului dinspre factual spre 
lingvistico-semiotic nu convinge 
(nu acolo se află nodul gordian), 
ci se instituie ca o axă secunda- 
ră a absurdului, făcută să arunce 
praf în ochii jurnaliştilor. Cu alte 
cuvinte, filmul nu vorbeşte des- 
pre drama incomunicării (ca la 
Antonioni şi mulţi alţii), ci des- 
pre fatalitatea încremenirii în 
material, plăcerea sordidului şi 
refuzul comunicării. Ai, pînă la 
urmă, senzaţia că ţeava puștii (ca 
şi înjurătura din subtextul cadru- 
lui exhibiţionist) este îndreptată 
spre spectatori. i 


69 


DECANTĂRI 


PRORUCIRILE LUI 





GOULD 


i | CĂTĂLIN TÎRCOLEA 
[4 . . 
7 0 catalinttircolea&rostonline.org 








De curînd a apărut pe suport Blu-ray documentarul 
Genius Within: The Inner Life of Glenn Gould / 
Înlăuntrul Geniului: Viaţa lăuntrică a lui Glenn 


Gould, de Michele Hozer şi Peter Raymont. Un film despre unul dintre cei mai 


controversaţi muzicieni ai secolului 20, controversat cu atît mai mult cu cât 


muzicianul în cauză nu provenea din zona rock-ului, ci din sfera muzicii culte, 


unde nu prea întîlnim asftfel de personaje. A fost, probabil, starul muzicii 


clasice cel mai apropiat de ceea ce îndeobște este cunoscut ca „star rock chinuit“. 


Clavier 


Cu părul ciufulit, mereu cu mîinile înmănușate şi 
haină groasă cu gulerul ridicat, chiar şi atunci cînd 
era cald, Glenn Gould era privit mai mult ca un poet 
cinic decît ca un pianist. Un ipohondru care a pretins 
că urăşte lumina zilei şi culorile strălucitoare. Ciudă- 
țeniile lui Gould s-au extins de asemenea la stilul său 
de cîntat. Stînd pe un scaun special construit pentru 
el, de doar 33 de centimetri lungime, el se năpustea 
peste clape de multe ori de-a lungul lor, într-o gestică 
sălbatică, dar cu staccato-uri clare, înviorătoare, plus 
o cantilenă pe care puţini au atins-o. A fost cunoscut 
pentru redarea piesele mult mai rapid sau mai lent 
decît ritmul indicat de compozitor. Gould a avut o 
înclinaţie pentru interpretări ciudate, departe de ca- 
nonul clasic, fapt care a stirnit furia altor interpreți. 
Tocmai această diferenţă de la normă, printr-o in- 
terpretare de prim rang, precisă și creativă, i-a adus 
recunoaşterea internațională și emblema de „geniu“. 
EI comenta acest lucru astfel: „S-o faci într-un mod 
diferit este singura scuză pentru a fi muzician . 
Co-regizorii Michele Hozer şi Peter Raymont au 
conceput un film echilibrat, cu o profundă analiză 
a vieţii lui Glenn Gould. Există multe filme despre 
Gould, concentrate aproape exclusiv pe ideea pianis- 
tului ciudat. „Genius Within“ încearcă să risipească 


70 





unele mituri şi să ajungă la omul din spatele „per- 
soanei nebune“. Biograful Kevin Bazzana, intervi- 
evat pe tot parcursul acestui film, afirmă că Gould 
a fost de fapt destul de bine informat în legătură cu 
mass-media şi ştia bine că excentricităţile sale şi ima- 
giniea sa publică vor ajuta la vînzarea înregistrărilor. 
Asta nu înseamnă, totuşi, că toate lucrurile stranii 
pe care le făcea erau jucate. EI a fost un ipohondru 
adevărat, care s-a plins mereu de tot felul de dureri 
şi se păstrează liste detaliate cu valorile tensiunii sale 
arteriale şi orarele de somn. Nu suporta să fie atins 
(el a evitat strîngerile de mînă cît a putut). 

Gould a păstrat detaliile vieţii sale personale într-o 
formă ambiguă, părînd aproape asexuat, şi a cultivat 
imaginea unui bărbat căsătorit cu arta sa. Hozer şi 
Raymont, cu toate acestea, au inserat interviuri cu 
trei dintre iubitele lui Gould, mai ales Cornelia Foss, 
cu care a avut o relaţie de cinci ani, şi fiecare dintre 
ele exprimă variaţii pe acelaşi sentiment: „Gould a 
fost genial, concentrat şi, ca multi artişti, dificil. 
La 22 de ani, Gould a debutat în New York City și a 
semnat imediat un contract cu Columbia Records. 
Pentru primul său album, care a fost și un mare 
succes, a abordat „Variaţiunile Goldberg“ de Bach, 
deosebit de complexe, iar pe scena muzicii clasice a 


ROST 101 


fost imediat remarcat. Se 
spune că muzica clasică în 
miîini greşite poate produ- 
ce un sunet lipsit de viață, 
dar prin canalul format 
de degetele lui Gould auzi 
sufletul în fiecare notă. 
Cînd a vizitat Rusia în 
1957, fiind astfel primul 
artist din America de 
Nord care a cîntat acolo 
după cel de-al doilea răz- 
boi mondial, a provocat o 
agitaţie entuziastă atunci 
cînd a optat pentru o sea- 
ră întreagă de Bach - în 
mare măsură alungat din 
cultura muzicală sovie- 
tică pentru a fi fost prea 
„evanghelic“. În ultima 
escală a turneului său, cea 
din Leningrad, cererea a 
fost atît de mare încît sala 
a fost arhiplină şi peste 1.000 de oameni l-au ascultat 
în picioare. Doar şapte ani mai tîrziu, cu mai puţin 
de 200 de concerte suţinute, Gould a renunțat să mai 
cînte „live“, uimind pe toată lumea. 

„Eu detest publicul şi nu mă refer la individ în 
particular, ci la o entitate“, a spus el. „Mi separe că e 
o forță a răului “. Cuvinte dure, dar Gould a avut mo- 
tivele lui, crezînd că instituţia concertelor de muzică 
clasică a involuat şi este o capcană pentru artişti, cu 
un public care abia aşteaptă să te vadă că eşuezi. Pen- 
tru ultimele două decenii de viaţă, Gould s-a retras în 
limitele controlate de înregistrarea de studio şi a im- 
pulsionat tehnici de despicare a benzii de magnetofon, 
splicing, şi chiar a cochetat cu documentarul radio. 
Recluziunea auto-impusă a lui Gould, retragerea la 
o proprietate a sa de lîngă 
Toronto, unde avea mulţi 
pomi şi un lac în apropi- 
ere, seamănă întrucitva, 
respectînd proporţiile, 
cu retragerea călugărilor 
în pustie pentru a-L găsi 
pe Dumnezeu. E adevă- 
rat că Gould nu se ruga 
în această „pustie“, unde 
trăia singur, ci studia, 
se plimba, iarăşi studia, 
lua medicamente, înre- 
gistra muzică. Poate că 
dacă L-ar fi descoperit pe 


ROST 101 











Dumnezeu în izolarea sa, 
aşa după cum o făceau că- 
lugării în pustie, alta ar fi 
fost traiectoria lui. În nici 
un caz nu ar fi suferit de 
atîtea depresii şi nu ar fi 
luat atîtea medicamente, 
care i-au grăbit sfîrşitul. 

Ceea ce Gould afirma 
pe la sfîrşitul anilor '60, 
începutul anilor '70, poate 
fi considerat ca o profeție 
în legătură cu muzica vi- 
itorului sau/şi cu muzi- 
cienii viitorului. A văzut 
posibilitatea ca în viitor 
muzicienii să poată să- 
şi confecționeze singuri 
materialul sonor, cu tot 
ce presupune acest lucru: 
editare, post-procesare, 
mixaje, deci posibilitatea 
obţinerii sound-ului ideal, 
folosirea muzicienilor virtuali etc. astfel încît singuri 
să obțină piatra filozofală, care în muzică se traduce 
prin sound perfect plus interpretare perfectă! Dacă 
perfect take (versiunea perfectă) pe vremea lui Gould 
se realiza prin multiple tăieturi fizice, cu foarfeca, 
astăzi aceste tăieturi se fac virtual, deci foarte uşor, 
şi mai ales foarte repede. Colaboratorii săi erau exa- 
speraţi de cîte ori îi repunea la lucru spunînd că nu au 
făcut bine inserţia nu ştiu cărei părţi şi că ea trebuia 
pusă la alt minutaj. Ca să nu mai vorbim de orarul 
la care se programau înregistrările. Între 23 pm și 6 
am! La un moment dat colaboratorul principal al lui 
Gould, fiind rugat de acesta să mai vină pentru încă 
o rundă de cîteva zile, i-a replicat: „Îmi pare rău, dar 
am familie şi copii şi am o viaţă pe care vreau să o 
trăiesc, deci voi pleca în 
concediu'. 

lată cum, după 25-30 
de ani, spusele sale în le- 
gătură cu muzica şi Muzi- 
cienii viitorului au deve- 
nit realitate. Azi folosim 
computerul în muzică, un 
instrument absolut indis- 
pensabil. Îl manevrăm cu 
ușurință, obținem cam 
tot ceea ce vrem să obţi- 
nem, însă un singur lucru 
nu putem avea: un muzi- 
cian ca Glenn Gould! PB 


7l 


DECANTĂRI 


C ) | „Prigoana cea dinăuntru“ - un 


Pr. Prof. Dr. Mihai Valică 


j aspect al vieţii creştine care, la 
Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă i ; 


PRIGONITI, noi cel puţin, n-a mai fost tratat 
9 


sistematic de nimeni pînă acum 


NU — este, în opinia autorilor, „cea 


mai mare încercare la care poate 


PHISOANI Ă Ă fi supus un creştin“. Cartea este 
CEA DINAUNTEAY PARASI ŢI 


închinată sfinţilor şi drepţilor 

B] SER IC A! prigoniţi în Biserica lor, fie de 
: ierarhi, fie de alţi fraţi de credin- 

ță, de la marii capadochieni şi 

Încercările pînă la mărturisitorii vremurilor 
> drepţilor Pr. Prof. Dr. Mihai Valică, noastre. Scopul cărţii, precizează 
$A9 în Biserica lor Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, autorii, este să dovedească creşti- 
SR Prigoana cea dinăuntru. nilor — printr-un şir de biografii 
Încercările drepţilor exemplare, dar şi prin referinţe 
în Biserica lor, Ed. Christiana, la evenimente publice de dată re- 
Bucureşti, 2011, 157 pagini. cena Cura ari cazul Janacu. 





Tatiana Niculescu Bran, 


Nopțile Patriarhului (roman), medieval şi actual. Florilegiul, 

Ed. Polirom, laşi, 2011, 236 pagini. eseu şi traducere de Florina Nicolae, 

Autoarea celebrului „roman jurnalistic“ Spovedanie | Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2011, 237 pagini. 

la Tanacu (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2006) revine Cei interesați de zestrea religioasă şi literară 

cu un roman în care ficţiunea precumpăneşte a Evului Mediu şi de dialogul spiritual dintre 

asupra realităţii, alegîndu-şi o temă captivantă, Răsăritul şi Apusul Europei creştine nu pot trece 

legată tot de viaţa Bisericii: ultimele zile şi nopţi cu vederea recenta apariţie a primei traduceri 

ale adormitului întru fericire Părinte Patriarh integrale în româneşte a „Floricelelor“, / Fioretti, 

Teoctist Arăpaşu (1915-2007), personaj pe cît celebra culegere de povestiri şi învățături 

de controversat, pe atit de complex. Autoarea franciscane de tip paterical. Traducerea — 

încearcă să investigheze literar intimitatea realizată cu mare măiestrie de o italienistă 

Patriarhului şi culisele vieţii bisericeşti, cu accent trăitoare a Ortodoxiei — este însoţită de un 

pe problema succesiunii în scaunul patriarhal amplu studiu introductiv. Sigur că Francisc 

(dar paginile trebuie citite cum grano salis). din Assisi (1182?-1226), il poverello di Cristo, 

Marele perdant va fi fost Mitropolitul Teofan „Sărăcuţul lui Hristos“, poate cel mai „răsăritean“ 

(ajuns în urmă doar în scaunul de la laşi), iar dintre sfinţii creştinismului apusean, nu poate 
marele beneficiar fi asumat fără rest 


actualul Patriarh ISI de sensibilitatea 

: i - FRANCISC DIN ASS ( Ie : 
Daniel Ciobotea (în medieval și actila ortodoxă, din felurite 
roman: loanichie), dar FLORILEGIU motive dogmatice 


țesătura de interese şi şi/sau duhovniceşti. 
sforile trase depăşesc El are însă locul său 


cu mult cadrele în cultura creştină 
instituţionale stricte europeană, iar 


ale Bisericii, angajind interesul religios al 
forţe oculte româneşti scrierilor sale este 


şi străine, despre dublat de interesul 
care se sugerează că | lor literar (fiind 


control asupra dintre marii cîntăreţi 
situaţiei (încă dinainte mistici ai Creaţiei 
de 1989). (RC) divine). (RC) 


Francisc din Assisi 








Taţiana Niculescu Bran 


72, ROST 101 


sau prigonirea episcopului sîrb 
Artemie - că nu există nici un 
motiv suficient de puternic pen- 
tru a părăsi Biserica. Dacă vreun 
prigonit se clatină sau are gînd 
rău împotriva prigonitorului, să 
ia aminte la răbdarea pilduitoare 
a sfinţilor. De altfel, cartea evită 
să dea numele prigonitorilor şi se 
abține de la orice defăimare. 
Volumul se încheie cu nişte 
foarte utile concluzii: 1. Prigoa- 
na se declanșează şi se amplifică 
aproape întotdeauna printr-o 
colaborare între ierarhii Biseri- 
cii şi puterea lumească; 2. lerar- 
hia sau creştinii prigonitori nu 
sînt eretici, ci doar nedrepțţi; 3. 


Liviu Bordaş, Apaşul metafizic 


şi paznicii filosofiei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 


2010, 163 pagini. 


Cunoscut indianist (în descendența spirituală 
a lui Mircea Eliade), autorul se dovedeşte şi un 
bun cunoscător al culturii noastre interbelice. 


Acuzaţiile aduse prigonitului 
sînt de natură administrativă, 
disciplinară, niciodată - sau 
numai tangenţial - dogmatică; 
4. De regulă, acuzatorii asoci- 
aţi prigonitorului sînt mulţi, 
pe cînd apărătorii prigonitului 
sint puţini; 5. Marii prigoniţii 
nu părăsesc Biserica nici chiar 
atunci cînd nedreptatea care li 
se face este strigătoare la cer; 6. 
Prigoniţii dinăuntru, la fel ca şi 
cei din afară, au toate semnele 
sfinţeniei: luptă pentru adevăr, 
dar îşi asumă evenimentele, se 
roagă pentru vrăjmașii lor, nu-i 
calomniază şi, de dragul unităţii 
Bisericii, suportă orice injustiţie; 


| SEMNALEDITORIAL EMNAL EDITORIAL 


7. Istoria face dreptate prigoni- 
tului şi îl sancţionează pe pri- 
gonitor; 8. Adeseori prigonitorii 
recurg la minciuni sfruntate; 9. 
În unele cazuri ierarhia prigoni- 
toare se supune puterii lumești şi 
îi execută poruncile, dar în alte 
cazuri prigoana este declanșată 
din cauză că cel prigonit a de- 
ranjat interesele economice - nu 
sacerdotale — ale prigonitorului; 
10. Un fir roșu străbate biografia 
acestor cazuri: smerenia prigoni- 
tului și vanitatea prigonitorului. 

Autorii au în vedere şi un 
posibil al doilea volum, sau o a 
doua ediţie substanţial adăugită. 
(Claudiu Târziu) 


Dumitru Bacu, Piteşti — centru de reeducare 
studenţească, cu o prefaţă de Pr. Gheorghe 
Calciu, ed. IV-a, îngrijită de Răzvan Codrescu, 
Ed. Christiana, Bucureşti, 2011, 262 pagini. 

Aşa cum despre scriitorii realişti ruşi din secolul 
XIX s-a putut spune că se trag toţi din Mantaua 






Cartea, pretenţios subintitulată „Mister medieval 
în trei acte, un interludiu şi un intermezzo liric, cu 
multe ilustrări din opere originale“, demontează 
acuzaţiile abuzive de plagiat aduse profesorului 
Nae lonescu (1890-1940) de cercetătoarea Marta 
Petreu (mai întii în paginile României literare, în 
1995, apoi în mai multe dintre cărţile sale, obsesiv 
orientate spre discreditarea cu orice preţ a 
principalilor noştri gînditori interbelici de dreapta: 
Nae lonescu, Lucian Blaga, Emil Cioran etc.). 
Este o punere la punct exemplară, bazată pe o 
documentaţie şi pe o 
logică fără cusur, avind, 
pe coperta finală, şi 
girul unor personalități 
culturale de talia 
lui Andrei Pleşu şi 
Gabriel Liiceanu. 
Un recent documentar 
TV realizat de 
d-l Radu Găină şi 
dedicat lui Nae 
lonescu şi discipolilor 
săi a fost în mare 
măsură impulsionat 
de apariţia acestei 
cărţi. (RC) 


IL Apasul metafizic 
BN nicii filozofiei 


E Liviu Bordaş 
zi Pita i 


HUMANITAS 


ROST 101 











lui Gogol, tot aşa despre memorialiştii români 
ai temniţelor comuniste din secolul XX s-ar 
putea spune că se trag toţi din Piteştiul lui 
Dumitru Bacu (1923-1997), carte apărută în 
Spania în 1963, pe cînd în România închisorile 
politice încă nu fuseseră lichidate, iar la Aiud 
era în toi ultima fază a „reeducării“. Este prima 
ediţie integrală şi profesională a mărturiei 
lui Dumitru Bacu apărută în România, căci 
cea scoasă în 1991 la o editură improvizată 
(Atlantida) a operat grave reducţii şi modificări 
— atit în textul 
autorului, cît şi în 
prefața de mai tirziu 
(1988) a părintelui 
Gheorghe Calciu. 
Noua ediţie - inclusă 
în deja populara 
colecţie „Cruciații 
secolului XX“ — oferă 
celor interesaţi şi o 
amplă bibliografie 
la zi a mărturiilor 
şi studiilor despre 
„experimentul 
Piteşti“ 
(1949-1951). (RC) 


Dumitru Bacu 


editura ci christian 


73 


DECANTĂRI 


Alexandru Budișteanu 


UN BASARABEAN 
CU UMOR 

LA CURTEA 

LUI CEAUŞESCU 


Banca Naţională a României a găzduit 


la sediul nou din Strada Doamnei de la 


București prezentarea unei cărţi excelente, 


surprinzătoare doar pentru cei care nu-l cunosc 


pe autor: Între istorie și judecata posterității. 


VIOREL PATRICHI 


viorel.patrichirostonline.org 





Cartea lui Alexandru Bu- 
dişteanu, „în dialog cu Flori 
Bălănescu“, a apărut prin grija 
Institutului Naţional pentru 
Studiul Totalitarismului. Istori- 
cul Dinu Giurescu, care este şi 
autorul prefeţei, a spus despre 
fostul arhitect şef al Bucureştilor 
că „are o atitudine cu totul spe- 
cială faţă de propriul trecut. Cei 
mai mulţi, care au deţinut funcții 
importante în regimul comunist, 
au devenit disidenţi, victime. 

Și într-adevăr, Alexandru Bu- 
dişteanu nu se dezice de perioada 
în care - formal - a supervizat 
arhitectura Capitalei. Dimpotri- 
vă, îşi asumă şi laşităţile, lipsa de 
reacţie în fața prostiei neantizan- 
te şi găseşte resurse de umor pen- 
tru depăşirea situaţiei, o armă a 
oamenilor inteligenţi din vremea 
lui Ceauşescu. Era o formă de re- 


74 


zistenţă în faţa activiştilor pentru 
oamenii cultivați, fără să fie însă 
şi foarte onorabilă. Tăceam toţi 
în flagrant cu ignoranţa și fă- 
ceam apoi bancuri pe la colţuri. 
Ce deştepţi şi ce tari eram noi!... 
Rezistam! 

Şi totuși, cu o asemenea ati- 
tudine, arhitectul Alexandru 
Budişteanu a izbutit să salveze 
două biserici de la demolare: 
capodopera brâncovenească 
Sfîntul Gheorghe şi Sfîntul 
E e ernie e ele e ae apanepe 
coperta cărţii. 

Radu Ciuceanu, actualul di- 
rector al Institutului Naţional 
pentru Studiul Totalitarismu- 
lui, care semnează postfaţa, i-a 
vorbit despre siturile istorice de 
la Săftica, arhitectul şef a inter- 
venit şi satul a scăpat astfel de 
la distrugere. 

„Nu tu treci prin istorie, istoria 
trece prin tine“, crede Alexandru 
Budişteanu. „Nu sînt vremurile 
sub om, ci bietul om sub vremuri «, 
scria altădată Miron Costin. 





Arhitectul şef nu conta atunci 
cînd Tovarăşul hotăra cum să 
arate o clădire. El decidea în 
toate domeniile, deci şi în arhi- 
tectură. Influențarea se putea 
insinua numai indirect şi subtil, 
încît să nu se prindă clănțăii de 
pe margini. Şi ce te făceai dacă 
erai prea subtil şi se prindea nici 
Tovarăşul? 

Întîmplările au farmecul lor 
şi astăzi prin absurdul situaţii- 
lor. A luat foc Teatrul Naţional 
din București şi se constată că 
sala era protejată de o cortină de 
fier contra incendiilor, dar, din 
nefericire, nu fusese trasă com- 
plet. „S-a discutat despre cau- 
zele incendiului şi i s-a explicat 
Tovarăşului supărat că, dacă ar fi 
fost trasă cortina de fier complet, 
atunci sala nu ar fi fost afectată. 

În momentul acela, Elena Cea- 
uşescu a izbucnit: «Auzi, Nicule, 
ce prostie! Ăștia au făcut cortina 
din fier! Toată lumea ştie că o cor- 
tină se face din ceva moale, din 
stofă, din pînză! Auzi! Să facă 
ăştia cortina din fier!» EI a repli- 
cat doct: «Într-adevăr, ce prostie! 
Cortina de fier n-are ce căuta aici. 
Este o noţiune cu sens politic, și 
nu are ce căuta la un teatru!» 

În momentul acela, un mare 
curajos, misterios, nu ştiu cine 
a fost acela, a vorbit. O voce gi- 
tuită de emoție a spus: «Cortina 
de fier a fost pusă aici, deoare- 
GE Asa aul GE Rule pp. O pile e 


ROST 101 





DEF SE: 


NETAS:| 


OS 


ROMAN 


| CONNITTEE SECR 
5 a — 


Stînga: În calitate de arhitect-şef al Capitalei la o vizită pe teren a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. 
Centru: 12-17 ianuarie 1966, New York — Alexandru Budişteanu reprezintă România la Şedinţa 
Comitetului ONU de experți pentru evaluarea activităţii de amenajare complexă a teritoriului. A fost 
ales Preşedintele acestui comitet. Dreapta: 8 octombrie 2004, la sediul ONU. 


În momentul acela, Nicolae 
Ceauşescu a explodat, răstin- 
du-se: «Pompieri? Nu avem ne- 
voie de astfel de pompieri!» 

A urmat o tăcere generală şi 
vinovată, noi toţi, cei prezenţi, 
recunoscîndu-ne fără excepţie 
şi solidar vina de proşti şi de ne- 
pricepuţi. Absolut 
nimeni n-a avut 
curajul să expli- 
ce rolul cortinei 
dle lea bile ecune 
şi-a zis: «De ce 
tocmai eu să risc 
şi să lămuresc 
prostia?» Penibil 
moment de laşita- 
te colectivă. Mi-a 
crăpat încă o dată 
obrazul de ruşine, 
dar am tăcut şi eu, 
solidar cu ceilalţi 
trepăduşi“ (p. 157). 

Și fiindcă bate 
spre actualitate, mai reținem 
un episod. Tovarăşa s-a uitat la 
macheta Pieței Victoria şi „a de- 
clarat de la bun început scîrbită: 
«Aţi făcut o piaţă ca un ceaun!» 
(Tovarăşa avea limbajul ei, ce o 
reflecta fidel. Academiciana zi- 
cea «ribineţi» şi «ghivetă»). Apoi 
ne-a întors spatele şi s-a dus să- 


INSTITUT NATIONAL P 


ROST 101 













MÂNĂ 
ACADEMIA RO 
ENTRU STUDIUL TO 


ALEXANDRU BUDIŞTEANU 
în dialog cu 
[i Koliu) BĂLĂNESCU 


între istorie si 
judecata posteritații 


şi caute blana, ca să plece. (...) 
Amintesc că în acea perioadă 
Piața Victoriei era dominată de 
monumentul soldatului sovietic. 
(Soldat despre care Păstorel Teo- 
doreanu spusese atît de inspirat: 
«Soldate rus, soldate rus! / 'Te- 
ai cocoţat atît de sus, / ca să te 
admire popoarele / 
sau pentru că îţi put 
picioarele?»). 
Staţia de metrou 
avea prevăzută o 
singură ieşire în 
zona Bulevardului 
Aviatorilor, către 
Clădirea Con- 
siliului de Mi- 
niştri. Tovarășul 
întreabă: «De ce 
nu aţi făcut o ie- 
şire şi pe latura 
cealaltă a bule- 
vardului?» I-am 
răspuns: «Nu se 
poate lucra acolo, deoarece acolo 
se găseşte monumental soldatu- 
lui sovietic». În momentul acela, 
i s-a luminat fața şi a spus evident 
încîntat: «Ocupă-te dumneata de 
ieşirea din staţia de metrou, iar eu 
am să mă ocup de statuia soldatu- 
lui!». În acel moment, l-am iubit... 
Și aşa a ajuns soldatul sovietic la 


ALA ŢARISMULA | 


SEMNAL EDITORIAL 





marginea Bucureştilor. 

Este o încîntare să citeşti car- 
tea acestui basarabean cu umor 
fin. De multe ori, am rîs singur, 
deşi atmosfera generală nu ar fi 
de rîs. Dincolo de orice glumă, 
este un destin dramatic să fii ba- 
sarabean sau nord-bucovinean. 

„Patriotismul meu este dra- 
gostea față de oamenii și pămîn- 
tul numit Basarabia-Moldova- 
România. Un element important 
şi definitoriu al patriotismului 
este originea etnică. (...)În ce mă 
priveşte, sînt pe trei sferturi ro- 
mân şi un sfert rus. Gîndind po- 
zitiv, consider că acest sfert îmi 
aduce şi avantajul unor calităţi pe 
care, indiscutabil, le au ruşii. Eu 
îi consider oameni dintr-o buca- 
tă, sentimentali și perseverenți. 
Dar tot ei pot fi neînţelegători şi 
brutali“ (p. 24). 

Alexandru Budişteanu se 
duce în fiecare an la Bălţi şi acor- 
dă premii de excelenţă din banii 
lui copiilor care dau performanţă 
la Liceul „lon Creangă“, unde a 
învăţat şi el. 

Dacă îl întrebi ce crede acum 
despre arhitectura actuală a Capi- 
talei tuturor românilor, se întris- 
tează: „Bucureştiul de azi este ca 
o colivă în care se înfig lumînări . 

Nici nu mai ştii cum e mai 
bine cu noi. Atunci era dictatu- 
ră şi construiam urit din cauza 
Tovarăşului, acum e libertate şi 
construim hidos... EI 


JI) 


DECANTĂRI 


IADUL REEDUCĂRII 
ŞI REFLEXELE 


LUI TÎRZII ÎN 


VREMEA NOASTRĂ 


Cele trei volume de memorii ale lui Marcel 
Petrişor, Fortul 13, Secretul Fortului 13 şi La 
capăt de drum, reeditate anul acesta sub titlul 
comun Cumplite încercări, Doamne! - Anii de 


U PAUL SLAYER 
GRIGORIU 
paul.grigoriuQrostonline.org 








Dincolo de aspectul literar, care 
face lectura mai atractivă, ca pea 
unui „thriller“ — dacă îmi este în- 
găduită comparaţia -, vorbim în 
acest caz despre o carte de istorie, 
scrisă de unul dintre cei care au 
participat la această istorie. Mai 
mult decît o serie de amintiri ale 
unei persoane, aceste însemnări 
ale lui Marcel Petrişor reprezin- 
tă ceea ce se cuvine să devină un 
capitol din memoria colectivă a 
unui popor — şi a unei lumi! — care 
trebuie să-şi însuşească temeinic 
lecţiile trecutului dacă vrea să 
mai aibă un viitor. lar în memo- 
ria secolului trecut, „fenomenul 
Piteşti“ este unic prin ferocitate, 
barbarie şi, în cele din urmă, prin 
confruntarea unor forţe ce depă- 
şesc cu mult lumea văzută. 

Deşi primele două volume de- 
scriu peisajul Jilavei, iar ultimul 
pe cel al Aiudului, peste toate 
pluteşte umbra Piteştiului. Re- 
zumînd, faptele descrise în pri- 
mele volume au loc în Fortul 13 
din Jilava, mai ales în „Casimca“ 
— un corp de clădiri de maximă 
izolare în condiţii de extermina- 
re. Aici ajung în 1958 unii dintre 


76 


mucenicie ai temniţelor comuniste (598 pagini), 
la Editura Christiana, au toate şansele să 
devină ceea ce numim o carte de căpătii. 


cei care fuseseră implicaţi - într- 
un fel sau altul — în aşa-numita 
reeducare de la Piteşti. Nu voi 
stărui asupra unor descrieri amă- 
nunțite, ce pot fi găsite în nume- 
roasele cărți şi studii apărute în 
ultimele decenii pe această temă. 
La Piteşti, între anii 1949 şi 1951, 
autoritățile comuniste s-au folosit 
de cîteva „cozi de topor“, pentru 
a-i convinge pe studenţii cărora 
le era destinată închisoarea să 
adere la noile principii comunis- 
te. „Cozile de topor“ — deţinuţi 
dispuşi să colaboreze cu auto- 
ritățile — au început să le aplice 
studenţilor întemnițați metode 
de tortură fizică şi psihică greu 
de închipuit, pentru a-i „reeduca“ 
în sens marxist. Chinurile erau 
inimaginabile - de la lovituri 
repetate şi pînă la obligarea de 
a mînca fecale, de la înfometare 
pînă la mimarea cultului religios 


în spectacole groteşti ce implicau 
blasfemia. Partea cea mai odioasă 
a fost că inițiatorii reeducării îi 
puneau pe cei care intrau pe mili- 
nile lor ca, după ce se „demasca- 
seră“, îi denunțaseră pe alţii, îşi 
acoperiseră de insulte mamele şi 
credinţa, să facă dovada deplinei 
lor „reintegrări“ acceptînd să de- 
vină ei înșiși torționari. În cele 
din urmă, chinurile au fost atît 
de cumplite încît aproape toți au 
cedat. După cîţiva ani, însă, agen- 
da partidului s-a schimbat, acest 
tip de reeducare a fost întrerupt, 
iar mai-marii comuniști au avut 
nevoie de ţapi ispăşitori. De aceea 
au inventat o minciună absurdă: 
reeducarea ar fi fost pusă la cale 
de studenţii reacţionari (a se citi 
legionari), la ordinele directe ale 
lui Horia Sima, pentru a compro- 
mite socialismul. Pe banca acuza- 
ților au ajuns deci... tot studenţii. 


ROST 101 


Dacă Eugen Ţurcanu, cel care 
îşi oferise de bună voie spriji- 
nul administraţiei şi, la ordinele 
acesteia, condusese procesul de 
reeducare, avea marea lui parte 
de vină, cei mai mulţi dintre cei- 
lalţi erau victime transformate în 
țapi ispăşitori. Unii sînt execu- 
taţi. Alţii ajung însă în Fortul 13 
al Jilavei, unde sînt puşi în celule 
de cîte patru oameni, dintre care 
cîte unul era tubercu- 
los în ultimul grad, şi 
supuşi unui regim de 
exterminare. 

IN SE flo ele ee 
Marcel Petrişor a ajuns 
într-una dintre aceste 
celule, dat fiind faptul 
că nu fusese la Piteşti şi 
nu trecuse prin reeduca- 
re. Poate pentru că iniţi- 
al a fost şi el condamnat 
la moarte, pentru soli- 
darizare cu mişcările de 
protest din Ungaria lui 
1956. Căci toţi cei băgaţi 
în aceste celule erau con- 
damnaţi la moarte, doar 
că ulterior le-au fost co- 
mutate pedepsele. 

Putem bănui că pre- 
zența lui Marcel Petrişor 
în Casimca Jilavei a fost 
modul proniei de a ne lăsa 
nouă, celor ce trăim astăzi 
în confort, ignorînd suferin- 
țele unora care ne-ar fi putut 
fi bunici, o mărturie. Pentru 
că, într-adevăr, însemnările 
acestea sînt o mărturie. În 
celula Fortului 13 se regăsesc, 
alături de autor, trei dintre per- 
sonajele cele mai importante ale 
acestei istorii cutremurătoare: 
Constantin (Costache) Oprişan, 
despre care se spune că „nu a 
fost altul mai schingiuit decit el 
la Pitești“, Gheorghe (Ghiţă) Cal- 
ciu, trecut prin reeducare, deve- 
nit el însuşi reeducator în urma 
torturilor şi acum căindu-se şi 
revenind la condiţia normală — 


Anii de mucenicie ai 


cel ce avea să devină Părintele 
Calciu, făcînd închisoare şi sub 
Ceaușescu pentru mărturisirea 
sa împotriva regimului ateu - şi 
Iosif V. losif, căruia comuniștii îi 
inventaseră calitatea de emisar al 
ordinelor transmise din afară de 


Horia Sima, care ar fi fost scrise 
pe un... petic de pînză cusut de 
izmenele sale. 






































ari 


Presărate cu 


dialoguri, primele două volu- 
me vorbesc despre experienţele 
dezumanizante ale Piteştiului, 
despre chinurile unor conştiinţe 
torturate, despre cădere şi ridica- 
re. Ritmul este alert, tonul coloc- 
vial, iar substanța dialogurilor 
cutremurătoare. „Literaturiza- 
rea“ nu răpeşte cărții nimic din 
autenticitate. În acelaşi Fort 13 
mai sînt şi alți deţinuţi din ace- 
eaşi categorie, ilustrînd întreaga 


temniţelor comuniste 


SEMNAL EDITORIAL 





paletă a celor trecuţi prin Piteşti. 
Unii, ca Ghiţă Calciu şi Iosif V. 
Iosif, îşi recapătă umanitatea. 
Constantin Oprişan le este spri- 
jin întru aceasta. Deşi în pragul 
morții și desfigurat de chinuri, 
este cel mai matur şi cel care pare 
să înțeleagă cel mai bine sensul 
duhovnicesc al experienţei prin 
cane treGiise. Ca el suni 

şi alţii în celulele alătu- 
rate. Dar pe lingă aceş- 
tia sînt şi firi într-atît 
de schimonosite, încît 
ilustrează perfect ide- 
alul la care au vrut să 
ajungă comuniștii, 
acel „om nous, nelip- 
sit în nici unul dintre 
discursurile lor. Aceş- 
tia îşi urăsc tovarăşii 
de celulă, raportea- 
ză gardienilor orice 
„act de indisciplină“, 
chiar şi faptul că alt 
deținut le cedează 
chiar lor pîinea sa 
este „demascat“, ca 
act împotriva orîn- 
duirii. Aceştia sînt 
Dan Dumitrescu şi 
Aristotel Popescu. 
Primul, „supus la 
început şi el, ca toţi 
ceilalţi de altfel, 
cunoscutei reţe- 
te: bătaie, foame, 
pile CI BIuL ha pes (e 
frică şi nesomn, şi 
trecut apoi prin toate 
etapele (...): autoponegrire, deni- 
grarea familiei proprii, a educaţi- 
ei primite, ruperea de Dumnezeu 
şi blasfemierea Lui, pentru ca în 
cele din urmă să devină el însuşi 
«dascăl» siluitor al celor ce, ca 
şi el înainte, nu înțelegeau să se 
rupă de trecut —, ajunsese, după 
toate acestea, printre ultimii din 
grupul lui experimental, să devi- 
nă un adevărat OM NOU. (...) Nu 
mai avea nici o prejudecată, nici 
un idol, nici un sentiment, N 


ROST 101 


Ti 


DECANTĂRI 


PENTRU CĂ EXISTĂ UN CAZ 
GHEOGHE CALCIU, PUTEM 
SPUNE CĂ EXPERIMENTUL 
PITEŞTI A FOST UNUL EŞUAT. 


nici o îndoială; nu mai avea pic de 
inimă, ci numai un anume fel de 
minte clară, limpede şi ordonată; 
şi încă ceva: evidențe, certitudini 
şi o ură neîmpăcată faţă de cei ce 
nu aveau ce avea el și nu voiau să 
ajungă unde ajunsese el“. 
Spălarea creierului şi trans- 
formarea oamenilor în unelte de 
producţie fără iniţiativă, topiţi 
în „colectiv şi mergînd orbeşte 
după partid, depăşeşte cele mai 















78 


sumbre premoniţii orwelliene. 
Vorbind despre Aristotel Popes- 
cu, Ghiţă Calciu spune: „Aşa ar 
fi trebuit să fim toţi dacă izbutea 
Reeducarea şi-l mai lăsau în pace 
pe 'Turcanu. Şi după noi, toți de- 
ținuţii, iar la urmă întreaga ţară. 
Roboţi, domnule!“. Această măr- 
turie surprinsă de Marcel Petrişor 
de la colegul său de celulă este cu 
atît mai valoroasă cu cît vine de 
la unul care la un moment dat fu- 


sese integrat perfect în acest pro- 
ces: devenise reeducator, şi încă 
unul convins. Sînt descrise aici 
momentele de adîncă singurăta- 
te și zbucium sufletesc care pun 
începutul măreț al unei pocăinţe 
ce va dura toată viața. Dar este şi 
mărturia unui proces de revenire 
la viaţă a unei conştiinţe, un mo- 
del pentru modul în care toată 
națiunea ar trebui să se trezească 
din letargia în care a fost scufun- 
dată. Pentru cei care astăzi igno- 
ră comunismul ca pe „ceva carea 
fost, cu care nu mai avem de ce să 
ne batem capul“, pentru cei care, 
în zilele noastre, acţionează ca la 
comandă, pentru noi toţi, căldicei 
şi străini de suferinţa ce a avut loc 
la cîţiva paşi de noi, însemnările 
lui Marcel Petrişor ar trebui să fie 
un duş rece, o „palmă duhovni- 
cească“, precum cele ale Cuvio- 
sului Paisie Aghioritul, care să ne 
trezească din letargie, care să nu 
ne lase să ne continuăm transfor- 
marea devenind, prin metode mai 
subtile şi mai perfide, reeducați. 
Mărturisesc că — deşi mă rog să 
nu o aflu nicicînd pe pielea mea 
— mi-e greu să-mi imaginez că în 
iad chinurile sînt mai 
mari decît au fost la 
Piteşti. Şi dacă o gene- 
raţie a trecut prin iad, 
asumarea ei, învăţarea 
lecţiei ei şi cinstirea 
celor care şi-au tă- 
măduit rănile ne pot 
fi sprijin pentru a nu 
cădea şi noi în el. BI 


Versiunea în limba franceză a romanului 
memorialistic al lui Marcel Petrişor s-a tipărit 
anul acesta, cu titlul Que/que part a /'Est, la laşi 
(Ed. Opera Magna), într-un volum de 456 pagini, 
în traducerea Danei Petrişor şi a Mihaelei Bacou. 


Marcel Petrişor a revenit, după citeva decenii, 

la Jilava, ca pelerin, să se roage în locul unde 
i-au murit numeroşi camarazi şi să dea mărturie 
despre grozăviile de la Jilava, chiar în una dintre 
celulele unde s-a chinuit. 


ROST 101 








— 
= 
=2 
O 
= 
a 
75 
a 
< 
PA 
Z 
Lu 
2 





REVISTA PRESEI 


DECANTĂRI 


0198 91988! 
PRIN GAZEIE 


esua Bilunarul FOREIGN POLICY a atins 
Hp sisu | subiecte fierbinţi în ultimul număr 
(iulie-august 2011), de la revoluțiile 
arabe la problema „statelor falimentare“, 
e [9 E Keliy4: Klee laTelani [et Ei e [=fel [1219 519/-9£:) 
tema prăbuşirii URSS. 
Din interviul cu ministrul Davutoglu 


LUMEA 

CREDINȚEI ne 

suprinde plăcut 

cu un interviu cu 

arbitrul de fotbal 

Alexandru Tudor. 
Aflăm că felul în care îşi face 
datoria pe gazon izvorăşte 
dintr-o conştiinţă creştină curată 
şi trează, dintr-o credinţă bine 
aşezată şi dintr-o mare dragoste 


. . PLUS: PECO JIA 0DAPI DEC a ii IE DE LA EXPLO MII 
Foreign Policy DIN POLITICĂ. AFACEGL. MEUL SI € 
România 


TOT CE N-ATI 
STIUT DESPAE 
PALbU 


SIREI] aflăm că Turcia nu a uitat incidentul 


PLUS: DE CE S-AR MAI TEME RUSIA ASTAZI DE OCCIDENT 
DE CE ESTE ROMANIA PE LISTA GRI A MOSCOVEI 


e jel [lant Li [etei UN ie: [=1 19) el ei Lelet Li 

de asedierea unei nave destinate 
ajutorului umanitar pentru cei din 
Fişia Gaza, şi că aşteaptă în continuare 


scuze de la statul vecin. În grupajul destinat Rusiei se afirmă 

că scutul american anti-rachetă nu este destinat protejării 
jerejelti E: ji [INIViceYel-ial=ă (e [-Tei aj [ei E: Ket=i [ie lia aferent: Ial[:)Pătei ie [e 14 
amplasamentelor militare SUA din zonă. Protecţia populaţiei cu 
astfel de scuturi e, practic, o misiune tehnic imposibilă. 

Totuşi subiectele, deşi bine alese, sînt tratate deseori fără sare 
şi piper şi superficial, analizele rezumîndu-se la lucruri generale 
pigmentate cu relatări anecdotice. Cel mai izbitor reiese 

acest lucru din modul în care este realizat grupajul dedicat 
prăbuşirii URSS, temă care a făcut şi coperta revistei, de altfel, 


DILEMA: Săptămiînalul 
DILEMA VECHE 
(nr. 391) s-a gîndit să trateze o temă 

de sezon: 90-60-90, sau tiparul divelor 
sexy abordat din perspectivă culturală. 
S-au tratat şi lucruri serioase, cum e 
cazul psihopatului Anders Behring 

A 0=1AV4| ie: 4 VIE: N E Is3te [=1e |[et: We [elVE: E: [a ii[ele] [=3 
Într-unul din ele avem o mostră deja 
clasică a interpretării stingiste a 
evenimentului, în care patologia lui 
Breivik este minimalizată pînă aproape 
de negare, pentru a se promova ideea 
că responsabil de actele teroriste s-a 
făcut fermentul ideologic de la care s-a 
revendicat respectivul (conservatorismul 
cultural!), pe cînd al doilea intră în 
felcele[eTaat: vilet: N aal=fe [19] [9 [ek i=idat: [Uji [ee ile! 
care s-a inspirat acesta. Este interesant 
de aflat că autorii blogului Gates of 
Vienna, doi pensionari americani, trăiesc 
cu spaima de a fi inculpaţi pe motive de 
„hate crime“, doar pentru că au fost citați 
pe larg de Breivik. 


80 


cu titlul incitant: 


„Tot ce n-aţi ştiut 
despre prăbuşirea 
Uniunii Sovietice”. 


În realitate, nu 


aflăm nimic nou, 
substanţial, despre 
cauzele prăbuşirii 
colosului sovietic 
sau despre 

puciul din 1991, 
care a pecetluit 
destrămarea 
fostului imperiu. 
Faptul că URSS 
nu era legitimă 
sau nu îndeplinea 
„setea“ oamenilor 
de demnitate 

şi ideal civic nu 
era nicidecum o 
realitate valabilă 
doar pentru anii 
'80 ai secolului 
trecut. 


de Hristos. 


În peisajul 
revistelor 
ela cole [e) 3 
remarcăm 
e ultimulnumăr 
3 23 din FAMILIA 
ORTODOXĂ (31 987£3)) 
dedicat părintelui Arsenie 
Papacioc, recent trecut la 
Domnul. Numărul conţine, 
pe lîngă o selecţie de cuvinte 
duhovniceşti ale părintelui, şi 
un foarte interesant material 
realizat de obştea Mănăstirii 
Diaconeşti din dosarele CNSAS, 
cu mărturii ale informatorilor 
Securităţii din perioada 
detenţiei acestuia. 


LUMEA MONAHILOR 

a dedicat şi ea ultimul 

număr (nr. 49) unei alte mari 

personalităţi duhovniceşti — 

linia Paisie Olaru şi conţine, 

SE în plus, un foarte 
interesant interviu 
cu Gheorghe jijie, 
supravieţuitor 
Ab sa al teminţelor 
| On: stim comuni ste. 


(] rubrică de IOAN BUCUR 


ROST 101 








românitaţii 


tat 
de râni, de la Nord 
la Sud și de la Vest 
la Est. Suferințele ei 
cruce 


Na 





Plătiţi mai puţin faţă de prețul de copertă. 
Primiţi revista acasă. 

Taxele poştale sunt suportate de Redacţie. 
Nu pierdeţi nici un număr al publicaţiei. 


25. 
50... 


Trimiteţi contravaloarea prin mandat poștal pe numele 
Târziu Claudiu Richard, OP 23 CP 27 sector 6 Bucureşti. 





LEI 





Trimiteţi contravaloarea abonamentului în contul 
RO25BACX0000000107363250, deschis la Unicredit 
Ţiriac Bank, Sucursala Orizont - București, pe numele 
Asociaţia Rost, cod fiscal 12495302, după care veţi 
trimite copia chitanţei și o scrisoare la OP 23 CP 27 
Bucureşti, prin care solicitaţi abonamentul și indicaţi 
adresa la care doriţi să primiţi revista. 











OAMENI 
FRUMOŞI 


Imaginea de mai sus a fost surprinsă de Irinel Cirlănaru la 
Petru Vodă, în judeţul Neamţ. Minuni ca aceasta pe care 
o aveţi sub ochi mai sînt încă posibile în unele sate româ- 
neşti. Mai există oameni care păstrează tradiţia şi portul şi 
care încearcă să trăiască după vechile temeiuri româneşti. 
Şi sînt foarte frumoşi. Părintele Arsenie Papacioc spunea, 
cu alte cuvinte, că oamenii tradiţionali, adică aceia fun- 
damentaţi în credinţă şi în specificul etnic, sînt frumoşi. 





5 194848 


48485 7600