Rost anul X, nr. 109, mai 2012

su] Da O 8 


D iî 


Anul X Numărul 109 Mai 2012 Preţ 5,9 lei /3 euro www.rostonline.org 


OR 


revistă de cultură creştină 


CREŞTINUL JI 
ÎN CETATE 


Conştiinţa creştină trebuie 
să se implice misionar şi 
„chiar jertfelnic „în mersul 
i istoriei”, cer: el] (e [a TTua IT] 
i pă, cer trece prin viaţa 
pămintească, iar mîntuirea 
Clld] Sa eo ne EI CEEIEII 
pierde: Silavem răspundere 
nu'doarifațălde noi înşine, 
(d) că] dlejfamilie, 
(0932, In Elnn) ŞI leĂiefărikee)- 
Pule acerta ee oral Mate [io 
[NE EMEE) elo-euielde (418 ge | 
oliiiea pustie) el clesti] 
laşitatea şi com gliptea „d 7 fa 


E di 









sil LO. iti cea 











pe e 











p i 
4 — 
Repere _ Interviu Proză . 
Prinţul Al. Ghica, = Monahul Moise de la Oaşa Sânziana Popi 
încarnare a demnităţii 


“| despre Patericul închisorilor i 00â ape 


DIRECȚIONEAZĂ 





A] 


ȘI FĂ-O CU 


ROS I 





Asociaţia ROST, Calea Vitan nr. 242 
sector 3, Bucureşti 
Corespondenţă O.P. 23 — C.P. 27 
sector 6, Bucureşti Telefon 0740.103.621 
Email redactia&rostonline.org 
www.rostonline.org 





Asociaţia ROST este o organizaţie civică, 
nonprofit, neguvernamentală, bazată 

pe voluntariat şi dedicată binelui public. 
Revista ROST este un proiect cultural menit 
unei resurecţii morale şi spirituale a românilor. 


Pentru a direcționa 2% din impozitul pe venit 

către Asociaţia „Rost“ — şi implicit către revista ROST -, 
completează Formularul 230/ANAF, 

iar la Capitolul B trece datele Asociaţiei „Rost'. 

Codul unic de identificare (codul fiscal): 12495302 
Contul bancar în format IBAN: 
RO25BACX0000000107363250, deschis la Unicredit 
Țiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei, Bucureşti 


AGORA 


ROSTUL 
CREȘTINULUI 


CLAUDIU TÂRZIU 


Claudiu.tarziuarostonline.org 








Creştinii români sînt minori- 
tari (abia 18% dintre români 
declară că merg frecvent la bi- 
serică) şi, în plus, cei mai mulţi, 
slab catehizaţi (de unde şi frica 
sau nevroza) şi singuratici chiar 
între ai lor. Prin urmare, sînt pri- 
viţi cu condescendenţă, cînd nu 
luaţi în batjocură de majoritari. 
Această realitate explică de 
ce România a încăput, de atîta 





Rolul creştinului în socie- 
tate este acela de misionar — de 
mărturisitor al Adevărului prin 
cuvînt şi faptă — şi de luptător 
pentru așezarea legii pămâîntești 
în subordinea legii divine. 

Între ce este în fapt, cum e 
văzut de majoritatea indiferentă 
religios, şi ce-ar trebui să fie creş- 
tinul din România se cască pră- 
păstii. Pentru a aduce cele trei re- 
prezentări la un numitor comun 
este nevoie de comunitate şi co- 
muniune. Trebuie să ne cunoaş- 
tem unii cu alţii, să ne învăţăm 


Intii două dezminţiri: România nu e Grădina Maicii 
Domnului, așa cum ne place să ne amăgim, iar creștinul 


român nu e majoritar, cum îl arată statisticile oficiale. 
România e o ţară în care se avortează în masă, iar corupţia 
şi ipocrizia sînt cvasigeneralizate. Cum schimbăm asta? 





amar de vreme, pe mîna unor 
şarlatani şi tinde să se preschim- 
be dintr-o ţară într-un teritoriu 
colonial şi un leagăn al răului. 
Iar singurul vinovat este creşti- 
nul român. Pentru că, în genere, 
el nu-şi cunoaşte rostul în Bise- 
Trică şi în societate şi, în conse- 
cință, nu şi-l împlineşte. 

Rolul creştinului în Biserică 
este cel de co-slujitor, alături de 
cler, şi de apărător al credinței cu- 
rate, alături de ierarhie, sau, cînd e 
cazul, chiar în contradicţie cu ea. 


ROST 109 





unii pe alţii, să credem unii altora 
şi să acţionăm împreună, ca un 
singur trup. Parohiile sînt bune, 
necesare, dar nu suficiente. Mă- 
năstirile sînt adevărate redute, 
dar noi avem nevoie şi de sistem 
ofensiv, nu numai de unul defen- 
siv. Rezistența individuală nu e o 
soluție acceptabilă din punct de 
vedere creştin. Antipatia pentru 
politică și neîncrederea în socie- 
tatea civilă sînt în bună măsură 
justificate, dar nu ne pot scuza 
retragerea din lume, lașitatea, 








1:39) 19):97.98 





comoditatea, egoismul. Căci în- 
vățătura noastră de credinţă ne 
cere să fim soldaţi ai Adevărului. 
lar inimile noastre ar trebui să 
ardă de optimismul eshatologic. 
Fatalismul e necreştinesc. 

Aşadar, să nu mai amînăm! 
Laicatul (corpul neclerical al 
Bisericii) este chemat acum mai 
mult ca niciodată să se organi- 
zeze şi să ia cu asalt lumea ro- 
mânească, pentru a o schimba 
din temelii. Preoţii buni ni se 
vor alătura. Ierarhia autentică 
ne va susţine. 

Nu mai putem aştepta 
nimic de la politicienii 
principalelor partide 
(căci s-au vădit toţi o apă 
şi-un pămînt, iar înlocu- 
irea guvernanțţilor nu ne 
mai poate păcăli), nici de 
la „societatea civilă“, care 

a crescut din burse străine 
şi care s-a dovedit anticreştină şi 
antinațională. Avem să fim noi 
cei de la care ceilalți vor aştepta: 
o Românie restaurată. 

Drumul va fi lung și anevoios, 
dar idealul acesta, al unei Românii 
creştine şi, implicit, puternice, ne 
va ajuta să-l parcurgem. L-am mai 
început o dată, în urmă cutreiani, 
sub flamura Forului Ortodox Ro- 
mân, dar ne-am oprit sub ploaia 
de lovituri venite din toate părți- 
le. Avem datoria să-l reluăm și să 
mergem pînă la capăt. Ei 


Director 


COILANUIBINUI IERIZINUI 


Redactor-Șef 
RĂZVAN CODRESCU 


Redactori 
MIHAIL ALBIŞTEANU 
ALINA IOANA DIDA 
MĂDĂLIN IACOB 
CONSTANTIN MIHAI 


Colaboratori permanenți 
DEMOSTENE ANDRONESCU 
DAN CIACHIR 
VLAD DIACONU 
PAUL GHIȚIU 
PAUL S. GRIGORIU 
VADIM GUZUN 
SORIN LAVRIC 
FLORIN-CIPRIAN MITREA 
BODGAN MUNTEANU 
PAUL NISTOR 
CRISTI PANTELIMON 
VIOREL PATRICHI 


RADU PREDA 
TEODORA ROŞCA 
DAN STANCA 


Fotografii 
IRINEL CÎRLĂNARU 
GEORGE CRASNEAN 


Documentarist 


RADU GREUCEANU 


Secretar de redacţie 


NICU BUTNARU 


Design & DTP 
VALENTIN DAN 


Ediţie pe internet 
www.rostonline.org 


IONUȚ TRANDAFIRESCU 


Anul X e Numărul 109 e Mai20l2 


Fotografia reprodusă pe coperta 1 este realizată de Dia Radu 
Fotografia reprodusă pe coperta 4 este realizată de Claudiu Târziu 


Editor Asociaţia „Rost“, Calea Vitan nr. 242, sector 3, București 


Corespondenţă O.P. 23 — C.P. 27, sector 6, Bucureşti Telefon 0740.103.621 


Email redactiaerostonline.org ISSN 1583-6312 
Tipar Grupul de presă şi tipografie ROMPRINT 


Reproducerea articolelor apărute în revista ROST este permisă numai cu acordul scris al 
redacţiei. Revista este difuzată în ţară şi în comunităţile româneşti din Europa, SUA şi Canada. 





REPERE 


SEMNIFICAŢII 
ALE | 
GLOBALIZĂRII 





LECŢIILE 
MUCENICILOR 
DIN ÎNCHISORI 


AGORA 


Rostul creștinului 
de Claudiu Târziu 1 


Cînd ne învaţă 
CEDO să citim 
Codul nostru Civil 


de Simona Niculescu 4 
Modelul salazarian 

al revoluţiei 
conservatoare (II]) 

de Florin-Ciprian Mitrea 10 


Florin Constantiniu, 
istoricul 
de Viorel Patrichi 16 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
Demostene Andronescu, istoric, 
poet, fost deţinut politic, ultima 
carte publicată: De veghe la 
cumpăna vremurilor (2012) 

loan Bucur, publicist 

Corneliu Ciucanu, doctor în 
Istorie, cercetător la Centrul de 
Istorie şi Civilizație Europeană 

- laşi, ultima carte publicată: 
Dreapta românească interbelică. 
Politică şi ideologie (2009) 


ca 


iza 


3 





"REPERE 


Prinţul 


al. Printre cei care au primit de 


la el lecţii de supușenie demnă 
mă număr şi eu. Eram proaspăt 
venit în Aiud și - dintr-un soi de 
teribilism juvenil — eram pu: 

harţă. leşisem din anchetă și din 
procesul care a urmat cu amorul 
propriu şifonat şi consideram de 
datoria mea ca, printr-oatitudine 


DECANTĂRI 


a dirză, să-mi refac prestigiul. Prin- 1 1 2 
(| DEMOSTENE ceva de dat fără să pretindă nimic tre altele, regulamentul obliga 9 
IZA ANDRONESCU in schimb. Nu accepta niciodată - pe deţinuţi să salute personalul 

DRE atitea ai săi se facă favoruri numai pentru închisorii (de la comandant la 


Dacă ar fi să se înalțe un monu- 
ment demnității umane, acesta 
ar trebui să-l reprezinte, fără 
îndoială, pe prinţul Alexandru 
„Ghica, aşa cum l-am cunoscut eu 
în Aiudul acelor vremi. Înalt, us- 
căţiv, cu faţa iluminată de flacă- 
“ra unei intense trăiri interioare, 


„Prinţul Alexandru Ghica părea 


un ascet căruia spiritul îi năpădi- 
se țesuturile. Demn fără ostenta- 
ţie, modest fără făţărnicie și ferm 
fără nici cea mai mică urmă de 
riciditate, e] se comporta în toa 
“te imprejărările ca un adevărat 
prinţ. Desigur, în inchisorile prin 


„ “care adi trecut, am întilnit și alţi 


deţinuţi care, asumindu-și con- 


- știent suferința ca pe o datorie a 


vieţii lor, au reuşit să depăşească 
„  lumescul şi să trăiască la granița 
dintre omenesc şi sfințenie. Nici 
unul insă (eu, cel puţin, nu am 
mai intilnit pe nici unul) nu a re- 
uuşit să realizeze acest lucru, atit 


3 defirese, atit de armonios, cum 











- “a reușit să o facă el. A 

Majoritatea celor care reușeau 
>. această performanţă, se refugiau 
in această zonă inaccesibilă mize- 
iilor condiţiei umane, dintr-un 
soi de „egoism nevinovat, singu- 
_ larizindu-se şi căutind să-şi cree- 
ze un anume „confort” sufletesc 


faptul că cra prințul Ghica. Par- 
ticipa intotdeuna, alături de cei 

lalţi, la toate corveziile impuse de 
viața de celulă (măturat, căratul și 
spălatul tinetelor etc.) şi totdeu- 
na o făcea în mod exemplar. Prin 
celulele prin care a trecut a lăsat 
diră, Se străduia - şi de cele mai 
multe ori reușea - ca acolo unde 
poposca cl, să introneze acea mi- 
nimă armonie comunitară nece- 
sară conveţuirii şi supraviețuirii. 
Era - spune Gabriel Bălănescu 
care a stat mai mult timp cu el și 
l-a cunoscut bine = un desăvirşit 
camarad de suferință... Comvieţu- 
irea cu el era o adevărată desfăta- 
re sufletească. Şi, într-adevăr aşa 
era. Pe cit de exigent cu propria-i 
persoană, pe atit de înţelegător 
era cu ceilalţi. Ştia, ca nimeni 
altul, să menajeze susceptibilită- 
ţile celor din jur. Nu se lăsa nici- 
odată antrenat în discuţii sterile 
și niciodată nu contrazicea pe 
nimeni. Și aceasta nu pentru că 
nu ar fi avut opinie și argumente, 
ci pentru a nu râni micile orgolii 
nevinovate a celor de lingă ti. În: 
raporturile cu administraţia era 
ferm dar niciodată hu avea atitu- 
dini demonstrative, bătăioase. Se 
supunea demn regulamentelor şi 
ordinelor pe care le primea dar, 


ultimul gardian) cu formula „Să 
trăiţi” şi prin ridicarea bonetei 
de pe cap. Cu prima ocazie, cind 
am fost scoși la plimbare, cu am 
refuzat ostentativ să fac acest lu- 


cru, considerind gestul umilitor. 


Gardianul care ne însoțea a ob- 
servat atitudinea mea de frondă 
şi m-a apostrofat brutal: Bă, tu 
dla, al treilea din rind, tu nu știi 
să saluţi? La care eu am răspuns 
țifnos: Fără bă, că doar mu am pă- 
zit porcii impreuhă! Gardianul a 
mormăit o înjurătură şi şi-a văzut 
mai departe de-ali lui. La întoar- 
cerea in celulă, insă, mi-a notat 
numele în catastiful lui și, după 
o jumătate de oră, am fost scos 
la ofiţerul politic care, fără prea 
multă vorbă, mi-a prescris şapte 
zile de izolare. După executarea 
pedepsei, m-am întors în celulă 
înghețat bocnă (era în decem- 
brie), flămind şi frint de obosea- 
14 căci la izolare nu puteai dormi 
decit în picioare sau cel mult 
rezemat de perete. Mi-au trebu- 
it citeva zile pină să-mi revin cât 


de cît. La citeva uileglupă aceea, 


prințul Ghica m-a luast deoparte 
şi m-a mustrat părinteşte: De ce te 
expui pentru lucruri neesenţiale? 
Nu uita că aici ești sub ascultare 


> şi faptul că trebuie să-i saluţi nu te 


CENTENARUL 
OCUPĂRII 
BASARABIEI 


PROTESTUL DIPLOMATULUI 
SEBASTIAN GRECIANU 


La 16 mai 1812 Imperiul Rus obținea, prin 





VADIM GUZUN 
vede ial om 
umentul vizează tri 


în cel mai elegant și nedemon-. dezonorează pe tine mai ales că , 

strativ limbaj, refuza să o facă 3 la urntă, tot îi vei salută. Te 

atunci cind respectarea acestora mai izola o dată, de două ori, 

“ar fi adus o dit de mică atingere - de nouă ori, pină te vor imblinzi. 
capitalului său moral și spirit, Şi atunci îi vei saluta de frică 

ze €. z 7. 

e ROSTIDO 





7 hecesar supravieţuirii. Prințul 
Gh 















78 ROST 100 








ITERATU RA 


MERGERE MODELUL 


CĂROR 
STĂPÎNIRI 
NE 
SUPUNEM? =: 


SALAZARIAN 
AL REVOLUȚIEI 
CONSERVATOARE vamra A rana 


[573 








LITERATURĂ 


Poezie 
Florilegiu liric 
de Cristi Pantelimon 
Proză 

Mergere pe ape 
de Sânziana Pop 


REPERE 


Prinţul Alexandru Ghica 
de Demostene Andronescu 


Prinţul Ghica 

în temniţa Aiudului 
de Marcel Petrişor 
Ghiculeștii 

şi Dreapta interbelică 
de Corneliu Ciucanu 


Interviu cu Părintele Moise 
de la Oașa 
de Claudiu Târziu 


Creștinul în cetate 
de Răzvan Codrescu 


Căror stăpiniri ne supunem? 
de loan Bucur 


Misionarismul mirenilor 
de Liviu Stan 


Alexandru Duţu 
şi laicatul ca slujire 
de Florin-Ciprian Mitrea 


Semnificaţii 
ale globalizării (III) 
de Cristi Pantelimon 


18 da 


64 
48 


24 
66 


54 


2 DECANTĂRI 


În marginea trilogiilor (Il) 
de Sorin Lavric 


Imaginaţia morală (III) 
de Russell Kirk; trad. de Paul Ghiţiu 


1912. Centenarul 
ocupării Basarabiei 
de Vadim Guzun 


58 75 


34 


42 


78 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Viorel Patrichi, jurnalist, ultima carte 
publicată: Ochii şi urechile poporului. 
Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001) 
Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut 
politic, ultima carte publicată Cumplite 
încercări, Doamne! Anii de mucenicie ai 
temniţelor comuniste (2011) 

Sânziana Pop, scriitoare, jurnalistă, 
director al săptămiînalului „Formula As“ 
Liviu Stan, teolog 

Claudiu Târziu, jurnalist 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 

Sorin Lavric, scriitor, traducător, doctor în 
filosofie, ultima carte publicată: 10 eseuri (2010) 
Florin-Ciprian Mitrea, doctor în Ştiinţe 
Politice, cercetător la Institutul de 
Cercetări Politice, Universitatea Bucureşti 
Simona Niculescu, jurist 

Cristi Pantelimon, conf. univ. dr. 
Facultatea de Sociologie, Universitatea 
„Spiru Haret“, Bucureşti, ultima carte 
publicată: Corporatism şi economie. Critica 
sociologică a capitalismului (2009) 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
Răzvan Codrescu, scriitor, 

ultima carte publicată: Crucile pustiei: 
poeme neptice (2010) 

Paul Ghiţiu, scriitor, regizor şi publicist, 
ultima carte publicată: Reabilitarea 
politicii (2000) 

Vadim Guzun, jurist, doctorand în 
Istorie, diplomat, ultimele cărţi publicate: 
Marea foamete sovietică, 1926-1936 şi 
Foametea, piatiletka şi ferma colectivă: 
documente diplomatice româneşti (2011) 


AGORA 


CÎND 


NE ÎNVAȚĂ 


CEDO 

SĂ CITIM 
CODUL 
NOSTRU 
CIVIL 


Seria lecţiilor de bune maniere venite de 
peste graniţe nu pare a avea sfîrşit. După 

ce supra-instanţa europeană ne-a învăţat 

(pe banii contribuabililor) că o hotărire 
judecătorească TREBUIE respectată, că 
Statul NU poate dispune de patrimoniul 
cetăţenilor după bunul lui plac decit pentru 
cauze de interes general şi păstrînd o justă 
proporţionalitate, iată că mai deunăzi, tot pe 
banii contribuabililor, am aflat că al nostru 
Cod Civil poate fi aplicat — la nevoie direct de 
către CEDO - chiar dacă instanţele naţionale 
sînt încă foarte timide. Această jurisprudenţă 
prezintă un interes deosebit pentru foștii 
proprietari ale căror imobile sau terenuri au 
fost preluate abuziv de către Statul Român în 
perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 
şi care sînt - precum ştim - legiune. 


() SIMONA NICULESCU 





Vorbim despre o speţă prin care 
Curtea Europeană a acordat 
unui cetăţean român fructele 
civile (chiriile încasate) asupra 
unei proprietăţi retrocedate prin 
hotărîre definitivă şi irevocabilă, 
dar nerespectată. Înalta Curte de 
Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi 
de proprietate intelectuală, prin 
decizia nr. 631 din 4 februarie 
2010 confirmă analiza CEDO 
şi, adăugînd, clarifică calitatea 
procesuală a Statului Român prin 
Ministerul Finanţelor, chiar dacă 
nu este deținătorul imobilului. 
Atita timp cît există o faptă ili- 
cită (nerespectarea unei hotărîri 
judecătoreşti, în speţă hotărîrea 
CEDO), iar „recurentul-pirît este 
titularul obligaţiei de a preda re- 
clamantului în natură imobilul 
în litigiu, corelativă dreptului 
reclamantului de a primi în na- 
tură imobilul, „neîndeplinirea 
acestei obligații, după pronun- 
tarea hotărîrii Curţii Europene a 
Drepturilor Omului, a dat naştere 
dreptului reclamantului de a cere 
plata frucului. 

Pentru a se pronunţa astfel, 
Î.C.C.]. a reţinut că Statul Român 
este titularul obligaţiei de a face 
(în speţă de a preda reclamantu- 
lui în natură imobilul în litigiu), 
ceea ce era normal, în faţa Curţii 
Europene ne judecăm cu Statul, 
nicidecum cu diversele adminis- 
trații ce deţin efectiv imobilele 


ROST 109 


naţionalizate ce fac obiectul legii 
nr. 10/2001. 

Care este situaţia proprieta- 
rilor care au cîștigat în instan- 
ţă (sau pe cale administrativă) 
proprietăţile lor şi care nu sînt 
puși efectiv în posesie? Este o 
întrebare interesantă, deoarece 
foarte mulţi sînt în această situ- 
ație, unii chiar reuşind să obţină 
condamnări împotriva unităţi- 
lor deținătoare la o amendă ci- 
vilă pentru fiecare zi întîrziere 
în folosul Statului Român prin 
aplicarea art. 58043 al Codului 
de Procedură Civilă. 


CE PUTEM CERE? 
O hotărîre judecătorească defini- 
tivă şi irevocabilă rămasă neres- 
pectată dă naştere dreptului re- 
clamantului de a cere orice sumă 
cuvenită şi dovedită pînă la data 
predării efective a imobilului. O 
hotărîre pronunţată de instanța 
națională nu este şi nu poate fi 
mai prejos decit o hotărire a Cur- 
ţii Europene, iar nerespectarea 
hotărîrilor autohtone nu este mai 
puţin condamnabilă decît neres- 
pectarea hotăririlor venetice. 
Citind — precum ne-a învățat 
CEDO - Codul Civil (cel nou, 
proaspăt intrat în vigoare), re- 
găsim prevederile ce permit 
angajarea răspunderii civile 
delictuale (Răspunderea delic- 
tuală Art. 1.349), anterior art. 
998-999, în secţiunea despre 
delicte şi cvasi-delicte. 
Articolele 1381 şi 1385 (Obiec- 
tul reparaţiei şi întinderea repa- 
raţiei) sînt foarte clare: „Dreptul 
la reparaţie se naşte din ziua ca- 
uzării prejudiciului, chiar dacă 
acest drept nu poate fi valorificat 
imediat; „Despăgubirea trebuie 
să cuprindă pierderea suferită de 
cel prejudiciat, cîştigul pe care în 
condiţii obișnuite el ar fi putut sa 
îl realizeze şi de care a fost lipsit, 
precum și cheltuielile pe care le-a 


ROST 109 


făcut pentru evitarea sau limita- 
rea prejudiciului. 

Depășim deci cu mult simpla 
restituire a fructelor civile. Lipsa 
de folosinţă (din ce în ce mai des 
acordată de către instanțe), de- 
gradarea imobilului (de altmin- 
teri prevăzută în mod expres în 
art. 41 al legii 10/2001: „(1) Dis- 
trugerile şi degradările cauzate 
imobilelor care fac obiectul pre- 


European Court of Human Rights 


Council o! Eur 
d 


zentei legi după intrarea în vigoa- 
re a acesteia și pînă în momentul 
predării efective către persoana 
îndreptățită cad în sarcina deți- 
nătorului imobilului“), precum 
şi orice cheltuială făcută pentru 
evitarea sau limitarea prejudiciu- 
lui POT FI şi TREBUIE cerute în 
fața instanțelor naţionale. 


CUI PUTEM CERE? 

CEDO a insistat explicîndu-ne 
că nu este oportun să-i ceri unui 
justițiabil care a obţinut o crean- 
ță împotriva Statului să execute 
silit acestă creanţă. Pe de altă 
parte durata „rezonabilă“ a unui 
proces cuprinde şi faza execută- 
rii. Nu în ultimul rînd, pentru 
„fericiţii“ ce au obţinut amenda- 
rea unităţilor deţinătoare a pro- 
prietăţilor lor în folosul Statului 
Român, situaţia se simplifică. 


PROPRIETATEA LA ROMÂNI 





În lumina prevederilor art. 16 
alin. 2 din Constituţia Români- 
ei „Nimeni nu este mai presus de 
lege“, administraţia este prezuma- 
tă a cunoaşte și acţiona cu respect 
faţă de legea naţională şi tratatele 
la care România este parte. 

Într-un stat democratic, pre- 
eminența dreptului apare ca un 
răspuns la nevoia de legitimitate, 
ea fiind necesară pentru exerci- 


Cour europeenne des 
Conseil de | 





țiul puterii publice. O bună ad- 
ministrare nu reprezintă un scop 
în sine, ci un mijloc de materia- 
lizare a preeminenţei dreptului 
în viaţa cotidiană, fiind intrinsec 
circumscrisă valorilor statului de 
drept obligaţia administraţiei de 
a executa hotărîrile judecătorești. 

Această regulă fundamentală 
se caracterizează prin următoa- 
rele elemente esenţiale: orice per- 
soană - fizică sau juridică - este 
supusă legii, orice persoană trebu- 
ie să poată lua cunoştinţă de drep- 
turile și obligaţiile sale prevăzute 
de lege, respectarea legii de către 
orice persoană poate să fie contro- 
lată de către judecători, care sînt 
independenţi în exerciţiul funcţiei 
lor, iar deciziile judiciare pot fi ur- 
mate numai de executare. 

Art. 44 alin. 1 din Constituţia 
României prevede că „Dreptul Y 


AGORA 


de proprietate, precum şi creanțele 
asupra statului, sînt garantate. 

Prin urmare, își găseşte apli- 
cabilitatea art. 1373 Cod Civil, 
răspunderea comitenţilor pentru 
prepuși, îndeosebi dacă sus nu- 
miții comitenți au încasat deja 
unele sume pentru nerespectarea 
hotărtrilor judecătoreşti de către 
prepuşii lor. 


prescurtări scrise ale susținerilor 
verbale, ştiind că „Părțile vor pu- 
tea depune concluzii sau prescur- 
tări chiar fără să fie obligate. Ele 
vor fi înregistrate“. Verba volant, 
scripta manent. 

Susținerea în fața Curţii Eu- 
ropene a încălcării unor drepturi 
fundamentale de către instanțele 
naţionale, susținute doar oral în 


JUDECĂTORII NOŞTRI ÎŞI FAC DATORIA, 
ÎN MAREA LOR MAJORITATE APLICĂ 
TEXTELE COMUNITARE DACĂ LE 
INVOCĂM ÎN INSTANŢĂ, SPRE MAREA 
DISPERARE A EXECUTIVULUI. 


CUM TREBUIE SĂ CEREM? 
Trebuie să avem prezent în spirit 
principiul funcţionării CEDO. 
Este o instanţă supra-naţională 
ce verifică aplicarea corectă a 
dreptului (atît cel naţional, cît şi 
cel comunitar) într-o procedură 
ce a luat sfîrşit în faţa instanţelor 
naţionale. Pentru a fi în măsură 
să-şi exercite acest control, Cur- 
tea Europeană trebuie să verifice 
cererile, textele legale aplicabile 
şi invocate de către reclamant, 
precum şi soluţiile pronunţate de 
către instanţele naţionale în cele 
trei grade de jurisdicție. 

Principiul oralităţii, funda- 
mental în procesul civil în țara 
noastră, nu permite decît imper- 
fect exercitarea controlului judi- 
ciar de către instanţa de apel sau 
recurs, cu atît mai greu de către 
CEDO. Care dintre avocaţii noş- 
tri pledanţi are grijă la sfîrşitul 
pledoariei sau ulterior de a verifi- 
ca dacă toate cererile, textele apli- 
cabile au fost corect consemnate 
în încheierile de şedinţă? 

Mai înţelept pare să urmăm 
prevederile art. 146 Cod de pro- 
cedură civilă ce ne autorizează 
să depunem concluzii scrise sau 


cursul pledoariei devine în unele 
cazuri extrem de anevoioasă, ţi- 
nînd mai mult de dialectică decît 
de minimum necesar pentru ad- 
misibilitatea unui memoriu. 


APLICABILITATEA 
DREPTULUI COMUNITAR: 
DE LA ADMIRAȚIE 

LA SATURAȚIE 

Precum arătam într-un articol 
mai vechi („Intrarea Români- 
ei în U.E.: Consecințe asupra 
dreptului naţional“, Puncte car- 
dinale, decembrie 2006), dreptul 
comunitar a devenit direct apli- 
cabil şi obligatoriu în România. 
Jurisprudenţa comunitară - de 
asemenea. 

Reamintim că „Judecătorul 
naţional, însărcinat cu aplicarea, 
în cadrul competenţei lui, a dis- 
poziţiilor dreptului comunitar, 
are obligaţia să asigure deplinul 
efect al acestor norme, lăsînd la 
nevoie neaplicată, din propria sa 
autoritate, orice dispoziţie con- 
trară a legislaţiei naționale, chiar 
posterioară, fără să fie nevoie de 
a cere sau a aştepta eliminarea 
prealabilă a acesteia pe cale le- 
gislativă sau prin oricare alt pro- 





cedeu constituţional“ (C.J.C.E., 
4 aprilie 1968). 

Judecătorii noştri îşi fac da- 
toria, în marea lor majoritate 
aplică textele comunitare dacă le 
invocăm în instanţă, spre marea 
disperare a executivului. 

După ce au pronunţat o hotă- 
rîre deja celebră (drepturi salari- 
ale), judecătorii Tribunalului Vil- 
cea s-au trezit pîrîţi de către Mi- 
nisterul Justiţiei la Inspecţia Ju- 
diciară a Consiliului Superior al 
Magistraturii pentru îndrăzneala 
lor. În motivare, nemulțumirea 
este „în legătură cu pronunțarea 
unor hotărîri judecătoreşti prin 
care sînt înlăturate de la aplicare 
dispoziţiile Legii nr. 118/2010, cu 
nesocotirea deciziilor nr. 872/2010 
și nr. 874/2010 pronunțate de 
Curtea Constituțională în cadrul 


ROST 109 


controlului de constituționalitate 
avînd ca obiect această lege, deci- 
zii care, potrivit Constituţiei Ro- 
mâniei, au caracter obligatoriu“. 

Inspecţia Judiciară a refuzat 
să aplice sancțiuni disciplinare 
rebelilor, reținînd că „Prin ho- 
tărîrile la care se face referire 
în cuprinsul celor două sesizări, 
instanțele judecătorești au făcut 
aplicarea cu prioritate faţă de 
cele interne, a dispoziţiilor in- 
ternaționale privitoare la drep- 
turile fundamentale ale omului 
la care România este parte şi a 
interpretărilor acestor dispoziţii 
date de forurile internaţionale 
competente. Nu s-a făcut nici o 
apreciere cu privire la caracterul 
constituțional sau neconstituţio- 
nal al celor două acte normative 
- OUG nr. 71/2009 şi a Legii nr. 


ROST 109 





118/2010, acestea nu au fost apli- 
cate nu pentru că s-a reţinut că 
ar contraveni dispoziţiilor con- 
stituționale, ci pentru că acestea 
contravin Convenţiei Europene a 
Drepturilor Omului și jurispru- 
denţei Curţii Europene a Drep- 
turilor Omului. 

Nu este ocolită preeminența 
dreptului european: „instanţe- 
Je judecătoreşti sînt obligate, în 
temeiul prevederilor art. 20 din 
Constituţia României şi a obli- 
gaţilor pe care România şi le-a 
asumat în urma ratificării aces- 
tor pacte, convenții şi tratatele 
privitoare la drepturile funda- 
mentale ale omului, să ignore 
legile interne și interpretările 
Curţii Constituţionale a Româ- 
niei care contravin reglementă- 
rilor internaţionale şi interpre- 


PROPRIETATEA LA ROMÂNI 





tărilor date acestora de organele 
abilitate“. 

În mod absolut judicios, In- 
specţia Judiciară subliniază că 
„Conform dispoziţiilor art. 17 
din Legea nr. 304/2004 privind 
organizarea judiciară, republi- 
cată şi modificată, hotăririle ju- 
decătoreşti pot fi desfiinţate sau 
modificate numai în căile de atac 
prevăzute de lege și exercitate 
conform dispoziţiilor legale, iar 
în condiţiile art. 46 alin. 2 teza 
finală din aceeaşi lege, verificări- 
Je privind respectarea obligaţiilor 
statutare şi a regulamentelor de 
către judecători trebuie să res- 
pecte principiile independenţei 
judecătorilor şi supunerii lor 
numai legii, precum şi autorita- 
tea de lucru judecat“. Iar „În caz 
contrar s-ar ajunge la concluzia 
că hotărîrilor împotriva cărora 
s-au exercitat căi de atac nu pot 
fi desființate, modificate sau ca- 
sate, ori la aceea că, orice soluţie 
pronunţată de o instanţă şi care a 
fost desființată/modificată de in- 
stanţa superioară, implică săvîr- 
şirea de către judecător a unei 
abateri disciplinare, decurgînd 
din modul de aplicare a dispozi- 
țiilor legale sau din interpretarea 
probatoriului administrat într-o 
anumită cauză-. 

Nu este prima încercare de 
intimidare a judecătorilor, pre- 
cum sublinia deja în mai 2010 
judecătorul Cristi Danileţ într- 
un articol intitulat „Justiţia ame- 
nințată de executiv: „Mai mult, 
în luna martie 2010 ministrul jus- 
tiției a avut întilniri regionale cu 
judecătorii la sediile instanțelor. 
La unele dintre acestea, a atras 
atenția judecătorilor despre mo- 
dul în care soluționează/vor solu- 
ționa procesele în care Statul este 
parte. Acum cîteva zile, aşa cum 
reiese dintr-o ştire recentă, acelaşi 
ministru a sesizat inspecția CSM 
cu privire la magistrații care ÎI 


AGORA 


încuviințează demararea proce- 
durii de executare silită în care 
parte este Ministerul Justiţiei şi 
Ministerul Finanțelor. Anul tre- 
cut erau amenințați executorii 
judecătoreşti care îndrăzneau să 
înceapă procedurile de executa- 
re împotriva acestor debitori. În 
fine, ministrul finantelor acum 
două zile a afirmat că dacă va 
da dreptate celor nemulțumiți de 
reducerile salariale, Justiţia îşi 
asumă riscul intrării României 
în incapacitate de plată. 

Dar să nu disperăm. Precum 
putem afla de la judecătorul 
Adrian Neacşu, magistraţii noş- 
tri prin adunările generale ale in- 
stanțelor judecătoreşti au adoptat 
un document tehnic extrem de 
critic la adresa guvernării, din 
care vom reproduce sumarul: 

1. Obligaţiile statului român 
față de organismele financiare in- 
ternaționale fie cuprind asumări 
dincolo de limitele funcționării 
unui stat de drept, fie nu cuprind 
anumite măsuri asupra cărora 
Guvernul își asumă răspunderea 
în fața Parlamentului. 

2. Fundamentarea juridică 
a măsurii de restrîngere a unor 
drepturi și libertăţi ale cetățeni- 
lor prin invocarea dispozițiilor 
art. 53 din Constituţia României 
crează un precedent extrem de 
periculos și se poate transforma 
într-un atentat la statul de drept 
dacă este folosit în mod abuziv. 

3. Ignorarea şi nesocotirea de 
către puterea executivă a carac- 
terului executoriu al hotăririlor 
judecătoreşti. 

4. Încălcarea statutului magis- 
traților prin operarea de reduceri 
ale indemnizaţiilor şi prin desfi- 
ințarea pensiei de serviciu. 

5. Nesocotirea sistematică a 
voinței puterii judecătoreşti 

Magistraţii au decis de a se 
solicita preşedintelui Î.C.C.]. şi 
Avocatului Poporului sesizarea 


Curţii Constituţionale asupra 
constituționalităţii pachetului de 
acte normative pentru care Gu- 
vernul şi-a asumat răspunderea 
în cursul anului 2010. Au decis 
şi înaintarea documentului teh- 
nic ce conţine critica aspectelor 
constituționale şi legale, „care a 
fost înaintat în numele corpului 
profesional al judecătorilor şi al 
instanțelor grupurilor parlamen- 
tare, pentru a fi avut în vedere şi a 
se evita promovarea unor dispozi- 
ții vădit incorecte“. S-au mai decis 
şi alte măsuri „pe termen mediu, 
inclusiv sesizarea Comisarului eu- 
ropean pentru probleme de justiție 
și a Parlamentului european. 


REVOLUTIA 

APARȚINE UNEI 
MINORITĂŢI 

CE NU CUNOAȘTE 
DESCURAJAREA 

Precum am văzut mai sus, Curtea 
Europeană ne dă lecţii de drept ci- 
vil românesc, magistraţii aplică în 
țara noastră dreptul comunitar iar 
Consiliul Magistraturii îi susține 
pe deplin, ştiind perfect că prin 
angajamentele luate România are 
obligaţia de a aplica dispoziţiile 
tratatelor şi convențiilor interna- 
ționale pe care le-a semnat. 

Cum ne putem explica în 
aceste condiţii atitudinea recalci- 
trantă a avocaţilor noştri autoh- 
toni pentru a formula și susține 
aceste cereri în faţa instanțelor? 

Am auzit diverse păreri — au- 
torizate —, dar majoritatea avo- 
caților susţin că în problema 
caselor naționalizate practica în 
România nu permite a formula 
cereri întemeiate pe Codul Civil. 
Alţii susţin că aceste cereri ar fi 
supuse taxelor de timbru. Acolo 
unde sînt absolut toți de acord, 
este asupra formei cererii de che- 
mare în judecată. Cît mai suma- 
ră, pentru a nu obosi judecătorul. 
Și mai ales, ne abţinem cu grijă de 


Pe > 





a pomeni de orice jurisprudenţă, 
deoarece unii judecători s-ar su- 
păra dacă le furnizăm vreo ho- 
tărîre în favoarea cererii noastre, 
şi „jurisprudenţa nu este în țara 
noastră izvor de drept. 

Nu cred că judecătorii ro- 
mâni sînt mai impermeabili la 
cultură decît alţii, iar jurispru- 
denţa - în speciala Curţii Euro- 
pene - se impune judecătorului 
dacă este într-o speţă similară. 
Judecătorii naţionali sînt mai 
capabili decît cei din ţările în- 
vecinate de frondă, precum am 
văzut mai devreme. 

Să nu uităm totuşi că jude- 
cătorul nu poate statua decît în 
limitele acţiunii formulate, nu 
poate depăşi cadrul procesual 
stabilit de către părți. Responsa- 
bilitatea avocatului este de a for- 


ROST 109 


(cc) 


(C (>) 


mula în numele clientului toate 
cererile, asistîndu-l pentru obţi- 
nerea dovezilor prejudiciului și să 
redacteze scrierile în faţa instan- 
ţei în așa fel încît orice posibilita- 
te de „uitare“ a vreunui capăt de 
cerere să fie exclusă. 

Am mai auzit un argument 
interesant în favoarea timidităţii 
avocaţilor români. Clientul ar fi 
nemulțumit dacă formulăm în 
interesul lui o cerere şi aceasta 
ar fi respinsă. Acest raționament 
este în total dezacord cu obligaţi- 
ile deontologice, ce impun avoca- 
ților să apere pe deplin interesele 
clienţilor lor. 

Sînt convinsă că lipsa de ju- 
risprudenţă în aria - foarte largă, 
precum am văzut — a despăgu- 
birilor acordate angajind răs- 
punderea civilă delictuală atît a 


ROST 109 





Statului Român, cît şi a unităţi- 
lor teritorial-administrative ale 
acestuia, se datorează în primul 
rînd autocenzurii practicate de 
către avocaţii noştri. 

Forumurile juridice mus- 
tesc de justițiabili ce adresează 
orbeşte cîte o întrebare sperînd 
să afle un sfat mai luminat de la 
un avocat, consilier juridic care 
binevoieşte să-şi împărtăşească 
ştiinţa (cu linguriţa, de multe ori) 
benevol. Acesta este semnul clar 
al pierderii încrederii din partea 
justițiabililor către avocaţi. Şi 
răspunsurile seci, precum „Ire- 
buie văzut dosarul. Angajaţi un 
avocat! , nu ajută nici pe departe 
imaginii profesiei. 

Cît timp va mai dura această 
conspirație a tăcerii şi cît timp 
vom mai vedea hotărîri ale Curţii 


PROPRIETATEA LA ROMÂNI 





Europene absolut simbolice deoa- 
rece dosarele nu sînt astfel făcute 
încît Curtea să poată constata o 
violare a textelor comunitare? 
Cite jurisprudenţe vom mai citi 
în care nu se acordă despăgubirile 
pretinse pentru un bun imobiliar 
(cu toată constatarea violării unui 
text comunitar) deoarece nu s-a 
administrat în cauză o expertiză 
judiciară? Cite hotărîri vom mai 
vedea oare în care se pretind da- 
une morale de milioane de euro 
dar s-a omis să se ceară în faţa 
instanțelor naționale o lipsă de 
folosință, o degradare a imobi- 
lului sau fructele civile încasate 
ilegal de deținătorul unui imobil 
în totală sfidare a unei hotărîri 
judecătoreşti irevocabile? 

Cheltuielile de judecată obţi- 
nute de români în faţa instanţei 
Europene sînt rarisime, majorita- 
tea neputînd prezenta chitanţele 
onorariilor din faţa instanțelor 
naţionale. Oare toți avocaţii ro- 
mâni lucrează doar la negru sau 
sînt clienţii atît de zăpăciţi încît 
pierd chitanţele unor sume de 
multe ori substanţiale? 

Pentru a conchide, în intere- 
sul clientului trebuie formulată 
— de la începutul procesului, în 
faţa primei instanţe — orice cere- 
re de despăgubire a unui prejudi- 
ciu ce poate fi dovedit, invocînd 
prevederile dreptului naţional şi/ 
sau al celui comunitar. Cererea 
de chemare în judecată trebuie să 
fie foarte explicită asupra dreptu- 
lui pretins, prejudiciului cauzat, 
textelor legislative aplicabile şi a 
jurisprudenţei relevante în cauză. 
Cu riscul de a plictisi judecătorul, 
de a-i face un „memoriu“, să nu 
uităm că scrisul leagă instanța. 
La asta ne obligă atît deontologia, 
cît şi condiţiile de admisibilitate 
în faţa CEDO. 

Și să nu ne mai temem atît de 
practică. Precum am văzut, prac- 
tica evoluează. ... BI 


AGORA 


MODELUL 
SALAZARIAN 
AL REVOLUTIEI 
CONSERVATOARE 


(0) FLORIN-CIPRIAN MITREA 





FILOSOFUL ÎN FRUNTEA 
CETĂŢII ŞI FENOMENUL 
RECEPTĂRII SALE 
Indiferent dacă sîntem apologeţi 
sau critici ai regimului salazari- 
an, o întrebare se impune oricui 
este interesat de acest subiect. 
Cum a fost posibil ca un intelec- 
tual creştin de vocaţie (verifica- 
tă strălucit în spaţiul academic 
cel mai prestigos al Portugaliei) 
să aibă un asemenea succes în 
politică? Un posibil răspuns ar 
fi că numai un intelectual de 
anvergură putea să valorifice 
curentele sănătoase ale culturii 
politice lusitane şi să opereze cu 
toate nuanțele necesare pentru 
a crea un front conservator de 
opinie unificat, dincolo de cli- 
vajele ce păreau insurmontabile 
pînă atunci. Fenomenul receptă- 
rii modelului salazarian nu s-a 
limitat, însă, la răspunsuri atît 
de simple, posteritatea imago- 
logică a conducătorului politic 
portughez fiind una dintre cele 
mai complexe din cîte se pot 
imagina. Astfel, descrierile echi- 
librate (evidențiind contextul şi 
nuanțele importante) coexistă cu 
abuzurile interpretative prezente 
atît printre apologeţi (care con- 
sideră că Salazar a reuşit ceea ce 
n-a izbutit Platon la Siracuza), cât 
şi printre detractori (care cred că 
fostul universitar de la Coimbra 


10 


a trădat şi filosofia, şi politica). 
De aceea, confruntarea mai mul- 
tor puncte de vedere reprezenta- 
tive, atît din perioada interbelică 
dar şi din cea postbelică, pot da 
un rezultat care să ne indice, mă- 
car aproximativ, calea de mijloc. 

Mircea Eliade îl descrie pe Sa- 
lazar, după întîlnirea din 1942, 
ca pe un om cu o viață spirituală 
de mare profunzime şi, totodată, 
simplu şi modest, a cărui întrea- 
gă filosofie se reduce la a fi „un 
creştin şi un latin de bun-simţ, 
un realist din buna tradiţie ca- 
tolică şi cu o mare dragoste de 
oameni şi de lucruri“!. Citind 
această descriere, îi putem da 
dreptate lui Florin Ţurcanu care 
consideră că Eliade vedea în Sa- 
lazar un Nae Ionescu catolic şi cu 
un plus de sobrietate, care, ase- 
menea Profesorului de la Bucu- 
reşti, aborda afacerile de stat din 
perspectiva realităţilor organice, 
naturale, ale familiei, corporației 
şi dragostei creștine?. Totodată, 
putem adăuga, Eliade vedea în 
Salazar un om de vocaţie aca- 
demică şi clericală care îşi sacri- 
fică liniştea, dedicîndu-se unei 
munci de pedagogie naţională”. 
Relevant, în acest sens, este şi 
modul în care Eliade îl prezin- 
tă pe Salazar ca învingîndu-şi 
dezgustul de politică, dobindit 
după prima şedinţă din Parla- 
ment, acceptînd să răspundă 
pozitiv solicitărilor de a prelua 


PARTEA A TREIA 


Ministerul Finanţelor pentru a 
salva economia Portugaliei, însă 
numai după ce primeşte bine- 
cuvîntarea mamei sale de a pleca 
în acest scop la Lisabona“. Gestul 
descris de Eliade este semnifica- 
tiv pentru concepţia salazariană 
despre practicarea politicii ca 
slujire aproape sacramentală. 
Dacă perspectiva eliadiană 
este în linii mari obiectivă şi 
rezistă, încă, drept o mărturie 
valabilă, deşi vădit marcată de o 
admiraţie evidentă şi de intenţia 
(mărturisită în jurnal şi cores- 
pondenţă)” de a oferi românilor 
un model de a înfrunta rodnic 
terorile istoriei, nu aceeași pro- 
bitate o întîlnim la toţi admira- 
torii politicii salazariene. Astfel, 
de pildă, Alexandru Gregorian, 
prefaţatorul ediției româneşti 
din 1939 a unor scrieri salaza- 
riene („Doctrina şi organizarea 
revoluţiei portugheze“), nu ezi- 
tă ca, după ce prezintă elogios 
personalitatea conducătorului 
portughez şi sistemul corpora- 
tist pus în practică de acesta, să 
găsească similitudini între mo- 
delul politic lusitan şi regimul 
românesc al lui Carol al-II-lea, 
al cărui pretins corporatism s-ar 
baza pe Constituţia din 19386. 
Diferenţele de conţinut dintre 
cele două realităţi politice - şi 
mai ales dintre cele două perso- 
nalităţi — sînt însă atît de mari şi 
de evidente încît aproape că nu 


ROST 109 












































mai necesită argumentaţie. Tot 
în interbelicul românesc, dar 
la un cu totul alt nivel (neatins 
de lectura ideologică), găsim la 
istoricul Gheorghe I. Brătianu 
o foarte interesantă perspecti- 
vă asupra modelului salazarian. 
Ceea ce îl fascinează pe istoricul 
liberal este marea asemănare 
dintre politica salazariană de 
redresare economică şi cea apli- 
cată de împăratul Bizanțului, 
Nikephoros I (802-811). Ceea 


ROST 109 


six[ej (ei 59)4:12] 7.0 efe)SKI::07/-uue7.v:ă: 


[Vaydelal [ee [= 

Oliveira Salazar. 
aaaieteFiilela) 
împăratul Bizanțului 
NI Telalel tei! 
Logothetes 


ce îi aseamănă pe cei doi ar fi 
priceperea, curajul, eficiența și 
lipsa de compromisuri de care 
au dat dovadă în gospodărirea 
finanţelor. Confruntîndu-se cu 
grave situaţii de criză financia- 
ră, atît Nikephoros, cît şi Sala- 
zar, arată istoricul, n-au apelat 
la soluţia facilă a devalorizării 
inflaţioniste a monedei naţiona- 
le, ci au recurs la o politică cla- 
sică: accentul pus pe economii, 
o nouă repartiție a impozitelor, 





o îmbunătăţire a percepe- 
rii taxelor şi sancţionarea 
severă a fraudelor fiscale. 
De aceea, conchide Bră- 
tianu, se impune o com- 
paraţie între echilibrarea 
bugetului Imperiului Bizantin 
realizată de Nikephoros prin 
mijloace complet nedemagogice 
şi „redresarea financiară înfăp- 
tuită în Portugalia de d-l Anto- 
nio de Oliveira Salazar“. Mare 
admirator al realismului acestui 
împărat bizantin, în contra cu- 
rentului istoriografic dominant, 
Brătianu constată, cu regret, că 
„poate că Nikephoros ar fi lăsat 
un renume egal cu cel al înțelep- 
tului dictator portughez, dacă şi- 
ar fi putut urmări opera în timp 
de pace“ şi nu cu atîtea războa- 
ie la toate frontierele, care l-au 
obligat să fie mai dur în măsuri 
şi, deci, mai impopular!. 
Una dintre cele mai intere- 
sante și notorii dezbateri despre 
modelul salazarian se produce 
în perioada postbelică, în scri- 
erile şi corespondenţa dintre 
Kojeve şi Leo Strauss, doi fi- 
losofi politici care şi-au lăsat 
o puternică amprentă asupra 
acestei discipline. Într-un co- 
mentariu la dialogul Hieron al 
lui Xenofon, intitulat „Tiranie şi 
înţelepciune“ (1950), hegelianul 
Kojeve încearcă să demonstre- 
ze, pe urmele autorului antic, 
că este posibilă o bună tiranie, 
atunci cînd se întrunesc anu- 
mite condiţii de natură social- 
economică. Pentru a-și susţine 
teoria, Kojeve dă drept exemplu 
de bună tiranie, experimentul 
politic salazarian. Dincolo de 
faptul că e greu de dovedit di- 
mensiunea tiranică (chiar şi în 
sens xenofonian) a lui Salazar, 
putem spune că această apologie 
nu face un mare serviciu poli- 
ticianului portughez, dacă ne 
gîndim la faptul că proiectul YI 


11 


AGORA 


în care Kojeve, filosoful hegelian 
ateist, credea cu fervoare, era 
realizarea unui Stat Universal 
Omogen ca întruchipare a bu- 
nei tiranii. De altfel, replica nu 
a întîrziat să apară, în 1959 Leo 
Strauss denunţind dimensiunea 
utopică a gîndirii politice a lui 
Kojăve. În acest sens, Strauss îşi 
exprimă acordul față de descri- 
erea pozitivă a rezultatelor poli- 
ticii salazariene, însă consideră, 
în opoziţie cu Kojeve, că Salazar 
este mai degrabă o excepţie decit 
ilustrarea unei reguli. Totodată, 
Strauss subliniază că regimul 
salazarian ar trebui definit mai 
degrabă ca „post-constituțional“ 


decît ca tiranică. 


pă phetietebibueatarri/om 
oidea ari asta oare E 


pere vali 


map Di ai 19 


Dra Dl rr ap * 


-. „—... .€ 


Salazar, alături de 
cardinalul Manuel 
Gongalves Cerejeira 


12 


Zita, nete 


.... 


În mod relevant, şi alţi teo- 
reticieni au atras atenţia că fe- 
nomenul prin care numeroase 
monarhii şi republici europe- 
ne adoptă regimuri autorita- 
re după 1918, lăsînd impresia 
unei Europe a dictatorilor, nu 
trebuie expediat sub o etiche- 
tă generală. Mult mai potrivită 
ar fi stabilirea unor criterii de 
comparare a dictaturilor, în 
sensul de a vedea care dintre 
ele păstrează caracteristicile 
conceptului antic şi care cores- 
pund unei alte realităţi, radical 
diferite, implicînd definirea prin 
intermediul altor concepte”. Cu 
toate acestea, în ceea ce s-ar pu- 
tea numi ştiinţa politică main 


oa pe DR e acad 
pate Pa ză pana oi m again di ap ei 
prea se mite e 


ame at —— 


ră megane ere medeea 
Anzi ai 





stream, regimul salazarian este 
descris ca fiind, prin autorita- 
rismul său, opus aşa-numitului 
model mediteraneean bazat pe 
democracţie şi liberalism eco- 
nomic!. Aprofundarea discuţiei 
privind modul în care, de fapt, 
regimul Statului Nou portughez 
a conservat şi cultivat libertăţile 
civice şi a revitalizat economia 
națională prin resorturile pro- 
prii ale acesteia (inclusiv prin 
încurajarea iniţiativei private) 
ar putea duce la o reconsiderare 
a antagonismului, nedemonstrat 
suficient, dintre modelul politic 
salazarian şi cel mediteraneean. 
De ce nu am vedea şi în regimul 
lui Salazar o ipostază a modelu- 
lui politic mediteraneean? 
Fiind expresia unei filosofii 
politice de dreapta, regimul sala- 
zarian nu a pretins că inventează 
o nouă politică, ci, mai degrabă, 
a acţionat mai întîi în sensul re- 
staurării unei tradiţii şi al con- 
tinuităţii faţă de destinul istoric 
al Portugaliei. De aceea, greşesc 
cei care interpretează prezenţa 
noţiunilor de „stat nou“ şi „om 
nou“ în discursul salazarian ca 
element comun mișcărilor extre- 
miste de dreapta sau de stînga. 
E adevărat că şi Salazar valori- 
fică politic ethosul revoluţionar 
al epocii, însă, prin asumarea 
moralității şi a valorilor creşti- 
ne drept criteriu al politicii sale, 
autocratul portughez se înca- 
drează în categoria demersuri- 
lor înnoitoare de tip conserva- 
tor. Totodată, trebuie remarcat 
că succesul modelului politic 
salazarian (atîta cît a fost) nu se 


ROST 109 


poate explica numai prin recur- 
sul la o personalitate exemplară 
(aşa cum fără îndoială a fost Sa- 
lazar). La fel de importante sînt și 
eforturile restauratoare, pe linia 
autenticei tradiţii lusitane, care 
s-au afirmat şi înainte de Esta- 
do Novo, pe fondul dezamăgirii 
totale produse de republicanis- 
mul democraţilor radicali, care 
aruncase Portugalia în anarhie 
şi care au pregătit revoluţia con- 
servatoare din 1926. 


MOMENTUL POLITIC 

AL LUI SIDONIO PAES 

Un astfel de moment de reacţie 
restauratoare a fost acţiunea po- 
litică a lui Sidonio Paes. Poporul 
portughez, ca toate popoarele, a 
arătat în ceasuri de grea cumpă- 
nă, cînd totul părea pierdut, că 
are încă resurse de a reacţiona şi 
de a se reaşeza în albia rodniciei 
sale. În pragul primului război 
mondial Portugalia se afla în cea 
mai gravă criză politică a istoriei 
sale recente. Guvernele cădeau 


Preşedintele 
Si fofelalleg EI: 





direcţie insurecţionist-iacobină, 
încercînd nu să construiască o 
viziune proprie despre destinul 
ţării, ci „să distrugă din rădă- 
cină vechiul regim, paralizînd 
pe rînd instituţiile tradiţiona- 
le“. Acest obiectiv malefic este 
realizat într-o mare măsură, 
partidele monarhice cedînd în 
bloc în faţa victoriei Revoluţiei 
liberale, mulţi lideri ai vechiului 
regim aderînd, chiar, la ultrare- 
publicanismul dominant. Cu 


POPORUL PORTUGHEZ, CA TOATE 
POPOARELE, A ARĂTAT ÎN CEASURI 

DE GREA CUMPĂNĂ, CÎND TOTUL 
PĂREA PIERDUT, CĂ ARE ÎNCĂ RESURSE 
DE A REACȚIONA ŞI DE A SE REAŞEZA 

ÎN ALBIA RODNICIEI SALE. 


unul după altul, iar Republica, 
rezultat al mişcării antimonar- 
hice din secolul XIX, devenise 
o „dezordine sîngeroasă“ in- 
strumentalizată de gruparea 
masonică formiga branca (fur- 
nica albă) al cărei lider, Afon- 
so Costa, îşi exprimase public 
convingerea că în două gene- 
rații catolicismul din Portuga- 
lia va dispărea. De altfel, Costa 
este cel care va deturna mişcarea 
republicană portugheză spre o 


ROST 109 


toate acestea, talpa poporului, 
marea masă portugheză rămîne 
o redută impenetrabilă pentru 
noua modă politică!!. Astfel, Re- 
publica portugheză, proclama- 
tă în 1910, nu reuşeşte decît să 
dea o expresie politico-institu- 
țională de suprafaţă curentului 
antimonarhist şi antitradiţional 
dezvoltat pe parcursul secolului 
XIX, fără a izbuti să dobîndeas- 
că o priză populară reală. În 
acest sens, Nicolae Iorga con- 


| ENCICLOPEDIA CONSERVATOARE NCICLOPEDIA CONSERVATOARE 


stata, cu prilejul unei călătorii 
în Portugalia anului 1928, că 
„foarte puţini din clasele adinci 
sînt pentru republică. Ţăranii 
sînt regalişti. Burghezia n-are o 
deosebită însemnătate“!?. Cazul 
portughez completează în acest 
fel situaţia întregii Europe medi- 
teraneene, care, în prima jumă- 
tate a secolului XX, a probat eşe- 
cul regimurilor liberale tocmai 
prin neputința acestora de a in- 
tegra în naţiune masele ţărăneşti 
majoritarel“. Nu a fost, de altfel, 
nici prima nici ultima dată în 
istorie cînd majoritatea tăcută a 
oamenilor simpli a reprezentat 
rezervorul de energii sănătoase 
ale naţiunilor căpătuite cu elite 
degenerate şi uzurpatoare. 

Deşi reuşeşte să acapareze 
pîrghiile puterii, ultrarepu- 
blicanismul insurecţionist al 
lui Afonso Costa nu întîrzie să 
trezească, prin ineficienţa şi 
agresivitatea sa, nemulțumiri- 
le oamenilor. Ca o consecinţă 
a acestei stări de fapt, valuri 
succesive de greve şi de vio- 
lenţe stradale agravează şi mai 
mult situația economică a Por- 
tugaliei. În acest context, clasa 
politică portugheză, fărimiţată 
în facţiuni ideologice şi viciată 
de oportunism, nu izbutește să 
ofere o altenativă viabilă la aşa- 
numita dictatură a lojelor repre- 
zentată de curentul furnicii albe 
(numele formaţiunii sugerînd 
asumarea muncii ascunse a ter- 
mitelor ca model de uzurpare a 
instituţiilor Statului)!*. În acest 
context, tabăra conservatoare 
era măcinată de ruptura dintre 
catolicii monarhiști şi catoli- 
cii nemonarhiști (organizaţi în 
formula Centrului Catolic), iar 
o parte dintre vechii monarhiști 
se dovediseră vulnerabili în fața 
amenințărilor şi ademenirilor 
lansate de regimul lui Costa. 
În ceea ce priveşte curentul Ş 


13 


AGORA 


republican, ceea ce a rămas nea- 
caparat de revoluţionarismul co- 
munizant al lui Costa s-a regru- 
pat într-o partidă moderată, ai 
cărei lideri erau încă animați de 
idealurile patriotice. Aceştia din 
urmă, exasperaţi de abuzurile 
furncilor albe, dar temîndu-se 
în egală măsură şi de o eventu- 
ală restauraţie monarhică, şi-au 
pus speranţele într-o colaborare 
cu armata și în sprijinul popular. 
De altfel, în haosul generalizat 
care a caracterizat viața politică 
portugheză la sfirșitul secolului 
XIX şi începutul secolului XX, 
alături de Biserică şi țărănime, 
armata a reprezentat o oază de 
stabilitate şi punct de pornire 
pentru toate proiectele auten- 
tice (inclusiv cel salazarian) de 
resurecţie națională. 


1 Mircea Eliade, Jurnalul portughez 
şi alte scrieri, ediţie îngrijită de Sorin 
Alexandrescu, traduceri din portu- 
gheză de Mihai Zamfir, Ed. Huma- 
nitas, Bucureşti, 2006, vol. 2, p. 323. 
? Florin Ţurcanu, Mircea Eliade. Le pri- 
sonnier de | histoire, La Decouverte, 
Paris, 2003, p. 323. 

3 Mircea Eliade, Salazar şi revoluţia în 
Portugalia, Ed. Scara, Bucureşti, 2002, 
p. 147. 

+ Ibidem, pp. 113 şi 134. 

5 Într-o scrisoare, din 26 aprilie 1942, 
către Constantin Noica, Eliade măr- 
turiseşte că a scris cartea (care în ma- 
nuscris se numea Salazar şi contrare- 
voluția din Portugalia) „pentru a veni 
în ajutor generaţiei noastre, atit de 
[Nafel=I det: 1(=P0%- 14: i ilale Met: Ba] [ele [Vjek: ei [> 
mai tragice încercări un neam nuare 
e [ete] Et: Me [syAat- le: j[e [VIE Efet: Pe] d[el) -1ș 


14 


ENCICLOPEDIA CONSERVATOARE 





Dacă în ceea ce priveşte Bise- 
rica şi țărănimea este destul de 
clar de ce au reprezentat piloni de 
rezistenţă ai naţiunii portugheze 
în vremuri grele, situația armatei 
pare a fi mai complicată, întrucît 
această instituţie a fost văzută de 
aproape toate facțiunile politice 
drept un instrument de acaparare 
şi menţinere a puterii. Aşa se face 
că toate revoluțiile şi loviturile de 
stat din Portugalia modernă au 
drept element comun faptul că 
s-au bazat, într-o mai mare sau 
mai mică măsură, pe anumite 
cercuri din interiorul armatei. 
Au fost şi situaţii în care armata 
s-a văzut scindată între o parte 
favorabilă guvernului în exerci- 
țiu şi o parte sprijinitoare a răz- 
vrătiților. Elementul de manevră 
cel mai folosit de revoluționarii 


fi de iremediabile pierderile, oricît 
ar fi de vast haosul, salvarea poate 
interveni pe neaşteptate - aşa cum 
s-au petrecut lucrurile cu Portugalia”. 
Cf. M. Eliade, Jurnalul portughez şi alte 
scrieri, ed.cit. 

S Alexandru Gregorian, „Portugalia 
salazariană“, prefaţă la Oliveira Sala- 
Zar, Doctrina şi organizarea revoluţiei 
portugheze, Ed. Ziarului Universul, 
Bucureşti, 1939, pp.7- 21. 

7 Cf. Gheorghe |. Brătianu, „Politica 
fiscală a lui Nikephoros | (802-811) sau 
Ubu Rege în Bizanţ”, în Studii bizantine 
de istorie economică şi socială, tradu- 
cere şi prefață de Alexandru-Florian 
Platon, Ed. Polirom, laşi, 2003, p. 187. 
8 Leo Strauss, What is Political Philo- 
sophy? And Other Studies, The Univer- 
sity of Chicago Press Edition, 1988, 
pp. 10- 118. 


portughezi (mai ales de către re- 
publicanii radicali) erau marina- 
rii (semnalul revoltelor fiind dat 
de obicei de tunurile din port, 
care trăgeau asupra palatului 
guvernamental), iar locul unde 
se decidea dacă o revoltă are sau 
nu succes era La Rotondă, o zonă 
întărită în centrul Lisabonei, care 
a devenit, cu timpul, spaţiul prin 
excelenţă de contestare (violen- 
tă) a puterii în exerciţiu. În acest 
context va avea loc lovitura de stat 
de la 5 decembrie 1917, declanşa- 
tă de şcoala de cadeți şi condusă 
de Sidonio Paes, un fost ofiţer 
de artilerie, diplomat şi profesor 
de matematică la Universitatea 
Coimbra. După trei zile de luptă, 
lovitura de stat iese biruitoare, 
iar Sidonio Paes preia puterea şi 
instaurează un regim republican 
moderat, de factură liberală, care 
reuşeşte să îndepărteze pentru o 
vreme dictatura lojelor masonice 
şi să redea speranţa restabilirii 
echilibrului politic şi economic 
în Portugalia. Astfel, Prezidenți- 
alismul şi Noua Republică inau- 
gurate de Paes au pregătit într-o 
anumită măsură succesul Statu- 


lui Nou salazarian. Ea) 
(Va urma) 


9 Cf. Hans Maier, Totalitarianism and 
Political Religions, vol. | (Concepts for 
the comparison of dictatorships), edi- 
ted by Hans Maier, Routledge, Taylor 
e Jafe ni c- alele elV]e9910107 Pie e 3991010510 B 
10 O teorie discutabilă, în acest sens, 
se găseşte la Vesna Pusic, „Modelul 
mediteraneean şi sfîrşitul regimurilor 
autoritare“, în Polis. Revistă de ştiinţe 
politice, vol. 7, nr. 1/2000, pp.21-22. 
11 Jbidem, pp. 55-59. 

12 Nicolae Iorga, Țara latină cea mai 
depărtată în Europa: Portugalia. Note 
de drum şi conferinţe, Ed. Casei Şcoa- 
lelor, Bucureşti, 1928, p. 63. 

13 Cf. Jean Carpentier, Francois Le- 
brun (coord.), Istoria Europei, tradu- 
cere de A. Skultety şi S. Skultety, Ed. 
Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 325. 
14 Cf. Mircea Eliade, Salazar şi revoluţia 
în Portugalia, ed. cit., p. 59. 





ROST 109 


Completaţi-vă colecția 





Nr. 1 martie 2003, dedicat lui Nicu Steindhardt 

Nr. 2 aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

Nr. 3 mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4iunie 2003, dedicat lui Mihai Eminescu 

Nr. 5 iulie 2003, dedicat lui Nicolae Paulescu 

Nr. 6 august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 septembrie 2003, dedicat lui Nae lonescu 

[pt Xelei elan] e] g[=394919) e [=[e |[et= 18 [91 L-a Tă ct: iile? 

Nr. 9 noiembrie 2003, dedicat părintelui Dumitru Stăniloae 

Nr. 10-11 decembrie 2003, dedicat lui Vasile Băncilă 

Li Ploi 9re la [=39400 e [fe [et 1 I91N ) |[ei 4] +1 ele: Ilal [e 

Nr. 13 martie 2004, dedicat lui Mircea Vulcănescu 

Nr. 14-15 aprilie-mai 2004, dedicat lui Radu Gyr 

Nr. 16 iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia (epuizAT) 

Nr. 17 iulie 2004, dedicat lui Ştefan cel Mare (EPUIZAT) 

Nr. 18 august 2004, dedicat lui Ernest Bernea 

Nr. 19 septembrie 2004, dedicat lui Constantin Noica 

Nr. 20 octombrie 2004, dedicat părintelui Arsenie Boca 
(EPUIZAT) 

Nr. 21-22 noiembrie-decembrie 2004, dedicat părintelui 
Constantin Galeriu 

Nr. 23 ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 

Nr. 24 februarie 2005, dedicat lui Octavian Goga 

Nr. 25-26 martie-aprilie 2005, dedicat părintelui 
Constantin Voicescu 

) [e ă Anat=)094919)5 Pe [fe] [etz hu [510 | [ete E: [=3 [1-2 3211917434) 

Nr. 28 iunie 2005, dedicat părintelui Arsenie Papacioc 
(EPUIZAT) 

Nr. 29 iulie 2005, dedicat părintelui Zosim Oancea (EPUIZAT) 

Nr. 30 august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu (EPUIZAT) 

Nr. 31 septembrie 2005, dedicat Părintelui Liviu Brânzaș 

Nr. 32 octombrie 2005, dedicat lui Aron Cotruş 

Nr. 33 noiembrie 2005, dedicat părintelui lustin Pârvu 

| | făe 2 e [=fel=ia0]e]p[=3940]0)5Păe [Ie [et (9 „L-Itlăcteliaţ:) 

Nr. 35 ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 

Nr. 36 februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 

Nr. 37 martie 2006, dedicat părintelui Teofil Părăian 

Nr. 38 aprilie 2006, dedicat părintelui Calciu 

Nr. 39 mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 

N Lt: o Pc: e AST a)[=3 [8] |[=3949191chile [=[e | [et 18 [918 [ei ct: Aa! 

Nr. 42-43 august-septembrie 2006, dedicat părintelui 
Adrian Făgeţeanu 

Nr. 44 octombrie 2006, dedicat lui Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 noiembrie 2006, dedicat lui Simion Mehedinţi 

Nr. 46 decembrie 2006, dedicat părintelui Rafail Noica 

Nr. 47-48 ianuarie-februarie 2007, dedicat părintelui 
Benedict Ghiuş 

Nr. 49 martie 2007, dedicat lui loan lanolide 

Nr. 50 aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 

Nr. 51 mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiță 

Nr. 52 iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 

Nr. 53-54 iulie-august 2007, dedicat părintelui Trifa 

Nr. 55 septembrie 2007, dedicat lui Alexandru Mironescu 

Nr. 56 octombrie 2007, dedicat părintelui Sofian Boghiu 

Nr. 57 noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 


Nr. 58 decembrie 2007, dedicat lui Demostene 
Andronescu 

Nr. 59-60 ianuarie-februarie 2008, dedicat părintelui 
loanichie Bălan 

Nr. 61 martie 2008, dedicat lui Dan Botta 

Nr. 62 aprilie 2008, dedicat maicii Mihaela lordache 

IL ce Sani 10994919fs3ăte [=[e |[et= 10 [je 1e] 191191 |[ecel E: [=3 acel: [4) 

Nr. 64 iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 

Nr. 65 iulie 2008, dedicat părintelui Mina Dobzeu 

Nr. 66 august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 

Nr. 67 septembrie 2008, dedicat părintelui 
Chesarie Gheorghescu 

Nr. 68 octombrie 2008, dedicat părintelui Marcu de la 
Sihăstria 

Nr. 69 noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 

Nr. 70 decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 

Nr. 71-72 ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 

Nr.73 martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 

Nr. 74 aprilie 2009, dedicat părintelui Cleopa 

Nr. 75-76 mai-iunie 2009, dedicat lui George Popescu 
Glogoveanu 

Nr. 77 iulie 2009, dedicat lui Petru C. Baciu 

Nr. 78 august 2009, dedicat părintelui Dimitrie Bejan 

Nr. 79 septembrie 2009, dedicat monahului Atanasie 

 [pt:10 Pt: Keleiielaal oi [oi afeli=iaa) ela [20940109 e [fe ifet= ii -E- lila (-i [1] 
Roman Braga 

Lt: Pe [=fel=ia ale] [=394010)9 Ne [=1e [et [919 BA ALE: ut: ale || 

Nr. 83-84 ianuarie-februarie 2010, dedicat părintelui 
Vasile Vasilachi 

Nr. 85 martie 2010, dedicat lui Silviu Dragomir 

Nr. 86 aprilie 2010, dedicat lui Nicu Naum 

Nr. 87 mai 2010, dedicat Olgăi Greceanu 

Nr. 88 iunie 2010, dedicat Pricipesei Ileana 

Nr. 89 iulie 2010, dedicat lui Nicolae Mărgineanu 

Nr. 90 august 2010, dedicat lui Gheorghe |. Brătianu 

Nr. 91-92 septembrie-octombrie 2010, dedicat lui 
Al. Ciorănescu 

Nr. 93 noiembrie 2010, dedicat lui Dumitru Oniga 

Nr. 94 decembrie 2010, dedicat părintelui 
Constantin Sârbu 

Nr. 95-96 ianuarie-februarie 2011, dedicat lui 
Al. Busuioceanu 

Nr. 97 martie 2011, dedicat pr.Florea Mureşanu 

Nr. 98 aprilie 2011, dedicat lui Virgil Gheorghiu 

Nr. 99 mai 2011, dedicat lui Aurel State 

Nr.100 iunie 2011, dedicat Sfinţilor închisorilor 

Nr. 101 septembrie 2011, dedicat Sfintei Cruci 

Nr. 102 octombrie 2011, dedicat lui Radu Mărculescu 

Nr.103 noiembrie 2011, dedicat lui Alexandru Ciorănescu 

Nr.104-105 decembrie 2011-ianuarie 2012, dedicat lui 
Petre Ţuţea 

Nr.106 februarie 2012, dedicat lui Dumitru Uţă 

Nr.107 martie 2012, dedicat lui Alexandru Paleologu 

Nr.108 aprilie 2012, dedicat lui Mihai Buracu 


AGORA 


FLORIN CONSIANIINIU 
ISTORICUL SINCER AL ROMÂNILOR 


Pe 13 aprilie 2012, în seara Vinerii Mari, 
la ceasul Prohodului, s-a stins în București 
unul dintre cei mai importanţi istorici ai 
noştri din ultimul secol, academicianul 
Florin Constantiniu. Ţăranii mei de 

la Crăiești cred că omul care moare în 
Vinerea Mare merge în Rai. Cu doar cinci 
zile înainte împlinise 79 de ani. În ultimii 
ani s-a luptat cu o boală necruțătoare. 

A fost înmormîntat în Cimitirul Ghencea, 
cu onoruri militare, a doua zi de Paşti. 


VIOREL PATRICHI 


viorel.patrichirostonline.org 





L-am cunoscut prin 1980, pe 
cînd credeam că nu mai poate 
nimeni vorbi omenește despre po- 
litica internaţională. Atunci l-am 
ascultat prima dată vorbind despre 
neam, istorie şi devenire. Era un 
spirit viu, delicat, extrem de mo- 
dest, cu un fin simţ al umorului. 
Mai tîrziu, după asasinarea 
lui Ceauşescu, am avut bucuria 
să-l pot invita de cîteva ori la o 
emisiune despre calvarul depor- 
tării românilor din Basarabia. 
Era un împătimit al istoriei. Se 
vedea la el bucuria comunicării 
adevărului la care ajunsese prin 
confruntarea arhivelor britanice, 
americane, franceze şi sovietice. 
În preajma invaziei ameri- 
cane din Irak, Profesorul a fost 
invitat la televiziunea Realitatea 
TV. Adversarii lui de dialog erau 
Cristian Tudor Popescu şi Emil 
Hurezeanu. Cei doi voiau să ne 
convingă pe toţi cît de oportu- 


16 


nă este cotropirea Bagdadului 
pentru înlăturarea lui Saddam 
Hussein, care avea arme nucle- 
are, biologice și chimice. Urma 
apoi ca americanii să instaureze 
democraţia de tip occidental pe 
malurile Tigrului. Cu tancurile, 
cu rachetele, dar o făceau. Pro- 
fesorul înţelegea perfect ce în- 
seamnă enunţul arogant al lui 
George W. Bush: „Organizaţia 
Naţiunilor Unite este irelevan- 
tă“. El ştia ce efecte a avut pentru 
lume eşecul de la Liga Naţiunilor 
din perioada interbelică. De ace- 
ea, Profesorul cerea respectarea 
normelor de drept internaţional. 
Unde ajungem altfel? A trebuit 
să suporte zimbete superioare şi 
rînjete dispreţuitoare, cu subîn- 
țelesuri multiple: lasă, domne, 
că noi ştim ce trebuie făcut, eşti 
depăşit, nu înţelegi? 

Profesorul a încheiat aşa: „Mă 
rog la Dumnezeu ca America să 
fie învinsă. Şi cu cît mai repe- 
de, cu atît mai bine, pentru că 
vor fi mai puţini morţi“. Florin 
Constantiniu credea în „cealaltă 





3 CC 


Americă“, acolo unde oamenii au 


cultul respectului dreptăţii. 
Peste cîteva zile, l-am rugat 
să vină la emisiunea noastră şi 
să spună tot ce gîndeşte despre 
invazia din Irak. „Vă rog să mă 
iertaţi, dar am hotărît să nu mai 
ies la nici o televiziune. M-au 
umilit cumplit...“ Inutil am mai 
încercat să-l conving că există şi 
„cealaltă Românie“, care trebuie 
să audă vocile autorizate ale țării. 
America nu a fost înfrîntă 
în pustiul Babilonului. Solda- 
ţii lui Saddam au ieşit în şlapi 
din tranşee şi au pupat mîinile 
agresorilor. Irakul cel căptuşit 
cu arme nucleare s-a prăbuşit 
rapid. Saddam a murit spînzurat 
ca în Evul Mediu și ţara lui este 
pe marginea prăpastiei. Nu mai 
ştie nimeni cîţi irakieni au mu- 
rit. Cine să-i mai numere? Ei și 
aşa nu ştiu ce este democraţia. În 
schimb, au murit 4.404 militari 
americani în Irak. Alţii 1.924 au 
sfîrşit tragic în Afganistan. 
Înaintea invaziei din Irak, 
CNN anunţa că Pentagonul a 


ROST 109 


adus 3.000 de sicrie la baza ae- 
riană NATO de la Aviano, din 
Italia. S-a înşelat. 

Profesorul însă a intuit corect 
ce va însemna invazia america- 
nilor din Irak. El nu știa însă că 
premierul Adrian Năstase avea 
pariul lui cu NATO şi că miîrîia 
la oricine încerca să scrie ade- 
vărul despre „Operation Iragi 
Freedom“ sau despre „Operation 
Enduring Freedom“. Un direc- 
tor de ziar, servil pînă a obţinut 
postul de consul general, a ordo- 
nat să se publice în foaia lui un 
sondaj de opinie în care au fost 
inversate datele: rezulta că 75% 
din români aprobă invazia din 
Irak. Eram nişte nărozi, nişte 
criminali! Ştiu acest lucru fiindcă 
am fost de faţă cînd i-a cerut unui 
coleg în plină şedinţă de redacție 
să mutileze informaţia. 

Profesorul nu se lăsa înşelat 
de astfel de manevre, pentru că 
el ştia să citească adevărul chiar 
şi din arhivele sovietice. 

„Florin Constantiniu era cel 
mai strălucit istoric al acestui 
ceas în România“, a spus acade- 
micianul Răzvan Theodorescu, 
în ziua cînd a aflat de moartea 
colegului său. De mirare că i-a 
scăpat acest adevăr. 

Într-un excelent interviu 
acordat lui lon Longin Popescu 
în Formula As, Profesorul nu a 
iertat pe nimeni. Merită un citat 
mai amplu pentru cei care nu au 
citit încă: 

„Situaţia catastrofală în care 
se află astăzi România are, ca 
să spun aşa, doi responsabili, în 
afara crizei mondiale: clasa po- 
litică şi masa poporului român. 
Clasa politică postdecembristă 
nu a avut — indiferent de par- 
tid — nici un proiect naţional. A 
avut, în schimb, un unic gînd: să 
se căpătuiască. S-a repezit asu- 
pra României cu singurul gînd 
al îmbogăţirii. Oamenii politici 


ROST 109 


au acţionat ca nişte vandali, dis- 
trugînd şi jefuind totul. Mongo- 
lii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii 
nu au făcut românilor atîta rău 
cît au făcut politicienii postde- 
cembrişti în două decenii. Cînd, 


iper 


Iri (3, - loan Ch 
Florin Constantiniu Elgi O oaza ist 


O ISTORIE Aarian Pop 
SINCERĂ 
7.9; 10),0)19199] 


cp "ROMÂN 
A i a] d 


SOVIETIZAREA 
ANIEI 


ercepții 
anglo-americane 


FLORIN CONSTANTINIU 
ILIE SCHIPOR 


TRECEREA 
NISTRULUI 
1941 


EDITURA ALBATROS 


FLORIN CONSTANTINIU 


CONSTANTIN 
MAVROCORDAT 





peste ani şi ani, se va scrie istoria 
timpurilor de azi, «nu vor ajunge 
blestemele» pentru a-i condamna 
pe cei care au făcut ca România 
să rateze o mare şansă de afir- 
mare şi bunăstare şi să fie adusă 
la sapă de lemn. Dar clasa poli- 
tică nu şi-ar fi putut desfăşura 
«opera» nefastă dacă în calea ei 
ar fi întîlnit rezistenţa hotăriîtă 
a opiniei publice, manifestarea 
viguroasă a spiritului civic. Din 
nefericire, am rămas un popor de 
țărani - spiritul civic se naște la 
oraş! —, o turmă de oi, care se lasă 
exploatată, batjocorită, călcată în 
picioare, fără nici o tresărire de 
revoltă sau de demnitate (Goga 
observase, în 1916, același lucru). 
Clasa politică din România este 
întocmai ca un răufăcător sigur 
de impunitate. Și dacă ştie că nu 
are a se teme de nimic, atunci 
de ce n-ar jefui în continuare? 
Proteste ca în Grecia - leagănul 
democraţiei — sînt de neimaginat 
în România. Ăsta e marele nostru 
blestem: o masă supusă, resem- 
nată, incapabilă să se mobilizeze 





pentru un mare proiect sau pen- 
tru o mare idee. Mă întreb dacă 
noi, românii, nu am părăsit deja 
scena istoriei. O bună parte a eli- 
tei intelectuale a capitulat în fața 
globalismului, a capitalismului 
de cumetrie şi a clientelismului 
politic, abandonînd funcţia de 
ghid spiritual al naţiunii. Oa- 
meni ca paşoptiştii, oameni ca 
făuritorii României Mari ar fi 
priviţi astăzi ca anacronici şi 
nostalgici. Marii guru ai culturii 
române de astăzi nu mai vor să 
ştie că sînt români. Am avut un 
exemplu la 1 Decembrie a. c.: câţi 
dintre ei au scris sau evocat cu 
dragoste de trecut împrejurările 
creării României Mari? 

Adrian Năstase şi-a amintit 
cum l-a cunoscut pe Profesor: 
„Au trecut mai mult de 30 de ani 
de atunci, dar îl păstrez în me- 
morie pe Florin Constantiniu cu 
zîmbetul său etern, cu o anumită 
malițiozitate, dar împărțind cu 
prietenii generozitate şi căldura 
complicităţii intelectuale". 

Fireşte, eu nu ştiu ce „ghidu- 
şii spirituale“ putea să schimbe 
Adrian Năstase cu un om de înăl- 
țimea morală a lui Florin Con- 
stantiniu, cel care a scris O istorie 
sinceră a poporului român. Istori- 
cul nu a iertat pe nimeni fiindcă 
pe toți i-a cîntărit cu aceeaşi mă- 
sură a interesului naţional. 

De aceea, nici ei nu l-au su- 
portat pe el: nici un partid po- 
litic, nici din Opoziţie, nici de 
la Putere, nu a trimis măcar 
un activist de rang inferior la 
Cimitirul Ghencea, unde a fost 
înmormântat Florin Constanti- 
niu. Nici o televiziune nu a făcut 
măcar o scurtă prezentare onestă 
a acestui om. lar vuvuzelele mo- 
gulilor ne-au „informat“ cum îşi 
petrece Paştele la puşcărie Ber- 
cea Mondial! A fost supremul 
supliciu pentru sensibilitatea 
publică a românilor. EI 


17 










“REPERE 


TI 


DEMOSTENE 
'! ANDRONESCU 


demostene.andronescurostonline.org 


* 











Dacă ar fi să se înalțe un monu- 
ment demnităţii umane, acesta 
“ar trebui să-l reprezinte, fără 


îndoială, pe prinţul Alexandru | 


Ghica, aşa cum l-am cunoscut eu 
în Aiudul acelor vremi. Înalt, us- 
„căţiv, cu faţa iluminată de flacă- 
ta unei intense trăiri interioare, 
prinţul Alexandru Ghica părea 
“un ascet căruia spiritul îi năpădi- 
se țesuturile. Demn fără ostenta- 
“ție, modest fără fățărnicie şi ferm 


fără nici cea mai mică urmă de 
„rigiditate; el'se comporta în toa- 


“te împrejurările ca un adevărat 
prinţ. Desigur, în închisorile prin 


“care am trecut, am întîlnit şi alți 


deţinuţi care, asumîndu-şi con- 


ştient suferinţa ca pe o datorie a: 
"vieţii lor, au reuşit să depăşească 


-lumescul şi să trăiască la granița 
"dintre omenesc şi sfințenie. Nici 


d “unul însă (eu, cel'puţin, nu am. 
2 : i mai întîlnitpe niciunul) nu a re- 
e ruşii să realizeze acest lucru, atât 
| de firesc, atit de armonios, cum. 
SUE a ia reuşit să o facă el. 


Majoritatea celor care reuşeau 


Ss: această performanţă, se refugiau 
5 în această zonă inaccesibilă mize- 
4 iilor condiţiei umane, dintr-un: 
"soi de „egoism“ nevinovat; singu- 


larizîndu- se şi căutînd să-și cree- 


+ ze un anume „confort“.sufletesc.. 
Zi rea „Mecesar supravieţuirii. Prinţul 
Ci Ghica o făcea î însă pentru că așa 





ceva de dât fără să pretindă nimic 
în schimb. Nu accepta niciodată 
să i se facă favoruri numai pentru 


faptul că era prințul Ghica. Par- 
- ticipa întotdeuna, alături de cei- 
lalţi, la toate corveziile impuse de 
viața de celulă (măturat, căratul - 


şi spălatul tinetelor etc.) şi tot- 
deuna o făcea în mod exemplar. 


Prin celulele prin care a trecuta 


lăsat diră. Se străduia şi de cele 
mai multe ori reușea — ca acolo 


„unde poposea el'să întroneze acea 


minimă armonie comunitară ne- 


- cesară convieţuirii şi supraviețui- 
rii. Era — spune Gabriel Bălănescu 
care a stat mai mult timp cu el şi. 
“l-a cunoscut bine = un desăvîrşit 


camarad de suferință... Convietu- 
irea cu el-era o adevărată.desfăta- 
re sufletească. Şi, într-adevăr, aşa 
era.-Pe cît de exigent cu-propria-i 
persoană, pe atît de înţelegător 


"era. cu ceilalți. Ştia, ca. nimeni 


altul, să menajeze susceptibilită- 


ile celor din jur. Nu se lăsa nici- 
"odată antrenat în discuţii sterile 
și niciodată nu contrazicea pe 
„nimeni. Şi aceasta nu pentru că 
“mu ar fi avut opinie şi argumente, 
ci pentru'a nu răni micile orgolii . 
nevinovate ale-celor de lîngă el. În: 
raporturile cu administraţia era . 
ferm, dar niciodată hu avea atitu-. - 


dini demonstrative, bătăioase. Se: 


supunea demn regulamentelor şi - 
ordinelor pe care le primea, dar,» 

în cel mai elegant şi nedemon-. 

strativ limbaj, refuza să o facă 
atunci cînd respectarea acestora. 
ar fi adus o dit de mică atingere. 
capitalului său moral şi spiritu-, 


* Si. atunci îi vei saluta de frică 


al. Printre cei care au primit de 


la el lecţii de supuşenie demnă 


mă număr şi eu. Eram proaspăt 
venit în Aiud şi — dintr-un soi de 
 teribilishi juvenil — eram pus pe 
harţă. leşisem din anchetă şi din 
procesul.care a urmat cu amorul 
propriu şifonat şi consideram de 
datoria mea ca, printr-o atitudine - 
dirză, să-mirefac prestigiul. Prin- 
tre. altele, regulamentul obliga , 
pe deţinuţi să salute personalul. : 
închisorii (de la comandant la. 


"ultimul gardian) cu: formula „Să - 


trăiţi! “ şi prin ridicarea bonetei 
de pe cap. Cu prima Ocazie, cînd - 


“am fost scoşi la plimbare, eu am 


refuzat ostentativ să fac acest lu- 
cru, considerind gestul umilitor., 
Gardianul care ne însoțea a ob- 
servat atitudinea mea .de frondă 


“şi m-a apostrofat brutal: Bă, tu 


ăla, al treilea din rînd, tu nu ştii 
să saluți? La care eu am răspuns 
țifnos: Fără bă, că doar nu am pă- 
zit porcii împreuhă! Gardianul a 
mormăit o înjurătură şi şi-a văzut 
mai departe de-ale lui. La întoar- 
cerea în celulă, însă, mi-a notat 


numele în catastiful lui şi, după 


O jumătate de oră, am fost.scos 
la 6fiţerul politic, care, fără prea 
multă vorbă; mi-a prescris şapte 
zile de izolare, După executarea 
pedepsei, m-am întors'în celulă 
îngheţat bocnă (era: în decem- 
brie), flămînd şi frânt de Ooboseă- 
lă, căci la izolare nu puteai dor-.. 
mi decît în picioare sau cel mult 
rezemat de perete. Mi-au trebuit . 
cîteva zile pînă să-mi revin cît 
de cît. La cîteva zilesglupă aceea, 
“prinţul Ghica m-a luat. deoparte 
ȘI n-a mustrat părintește: De ce te 


| expui pentru lucruri neesenţiale? 
Nu uita că aici eşti: sub ascultare. 


şi faptul că trebuie să-i saluți nu te: 


dezonorează pe tine, mai ales că, 


A 






nă la urmă, tot îi vei salută. Te 
“or mai izola o dată, de două ori, 
de nouă ori, pînă te vor îmblinzi. 


E] 


Rosa 


a Si £ 23 “ Că Se 





m MEPERE 





şi va fi mai dezonorant. Păstrea- 
ză-ți energia și cruță-ți sănătatea, 
„căci pușcăria e lungă și se vor ivi! 
"destule ocazii cîndva trebui să iei * 
atitudini pentru care, într-adevăr, : 
wa merita să faci izolare. Nu-mi 
za mai amintesc dacă atunci m-a 
“convins, dar pe parcurs mi-am dat 
: seama că avea dreptate. 

3 Pe lîngă toate aceste calități, 
prinţul Ghica era şi de o sur- 
„_prinzătoare luciditate. Surprin- 
„„„zătoare pentru că, în condiţiile. 
vieţii de închisoare, rupţi de re- 
“alitate şi lipsiţi-de orice fel de in- 
formaţie, oamenii îşi pierdeau, 
= general, această capacitate. 


. realişti dintre ei deveneau, în 
; aceste condiţii, de o subiectivi- 
„tate şi de o credulitate aproape 
“copilăreşti. Un gest mai omenos 
al cîte unui gardian, o atitudi- 
„me mai şovăielnică a altuia; un 
“zvon oarecare, o informaţie pe- - 
rimată şi lipsită de importanţă, 
“toate erau interpretate ca semne 
„ale unei “iminente schimbări. 
„Au fost căzuri'cînd s-au dat şi 
„termene precise: E au retras tru- 
„i“ pele sovietice din țară! În cîteva 
în săptămîni me vom elibera! La 


marit. “Fără îndoială că acolo '» 
ic scă pus. și ; problema deținuților. 
ă “politic. Sigur ne vom elibera! Şi 
 această-adevărată infirmitate a 
leținuților. a fost abil întreținută 
exploatată de colonelul Cră-. 
Un, în “perioada reeducării, 
nai ales. “Un exemplu elocvent: 
“în această privință îl constituie 
crearea, la sugestia şi cu ajutorul 

















> "Chiar şi cei mai instruiți și mai | 


Di nn Crăciun şi a aparatu- 


lui său politic, a aşa-numitului. 


nou comandament legionar 


„de acţiune în închisoare. Deși 
„despre crearea acestui „nou co-. 


mandament legionar“ am relatat 
“mai-amănunţit şi în altă parte, 


Voi repeta totuşi pe scurt despre 
„ce este vorba, pentru a scoate în. 
evidenţă luciditatea prințului 


Ghica în comparaţie cu ceilalți. 
În vara anului 1960, în perioada 
în care preparativele în vederea 
declanşării acțiunii de. reeduca- 


pielea Geneva, s-au întîlnit „cei patru : re erau în toi şi în închisoare se 


făceau permanente schimbări 
şi mutări dintr-o celulă în alta, 


” într-o zi, ca din întîmplare, s-au 
“pomenit adunaţi în aceeaşi ce-- 
“Aulă cîteva vîrfuri'ale Mişcării: 
| „Legionare, Aceiaşi care fusese- 


ră plimbaţi prin țară pentru a 


li se-arăta realizările regimului și 
comunist. Printre aceştia erau: g 
Nistor Chioreanu, avocat, fost să 
„comandant al organizaţiilor. le e 


a: : 








gionare din ideal, Victor Biriş, 
fost Secretar. General al Minis- 


“trului de Interne; Ilie Niculescu, : 
fost comandant al așa-numitului 
“Corp al Răzlaţilor, Victor Vo- 


jen, fost ministru al României 


“la Roma, și alţi câțiva. Printre ei 


era şi prinţul Alexandru Ghica. 





"Toţi aceştia se cunoşteau, activa- 
„seră şi luptaseră împreună şi nu! 
se mai văzuseră de ani de zile. 
“După ce s-a consumat bucuria: 
revederii, oamenii: au început 
să schimbe între, ei informații, | 


păreri, năzuinţe. şi, cum era şi 


normal, au ajuns să discute şi 


"despre situaţia politică internă 
şi internaţională. Unii dintre ei 
deţineau cîteva informaţii din. . 
| anchetele la care fuseseră supuși, 
"cu puţin timp în urmă, la Bucu- 
“reşti: Dintre toţi, cel mai bine in- 


format s-a dovedit aţi Victor Bi- 
fiş. Ştiau, de exemplu, cîte ceva :: 






API 1 


a: za 4 oala 


cs e daca îi, 
A 5 


. a 





despre ceea ce atunci se numea 


gif 2 
Pa i 4 
Ira tie 


24 [dă 


„spiritul Genevei“, știau despre 


conflictul, care devenea tot mai 
acut, dintre China şi Uniunea 


Sovietică şi ştiău <hiar și despre 


îi animozităţile care: începuseră 
Ș între Bucureşti şi Moscova. Toa- . 
: te aceste i-au condus la concluziă E 
„Că regimul comunist din Româ- 
nia, constrîns.de evoluţia situ-. 


"aţiei politice. internaţionale, va 


fi nevoit să. facă. unele Concesil. 


„Unii erau chiar.de părere că evo- 
“luţia politică din ţară va parcur- 
-geun'drum invers celui parcurs 
în perioada 1945-1948 şi-că, în. 

„aceste-condiţii, comuniştii vor 
finevoiţi să accepte colaborărea 


cu-fosta clasă politică româneâs- 


er atita cît mai rămăsese ea. O 


„<€ 


“ta, în ce condiţii o vom face?“ La 


“dată ajunşi la această “concluzie, 


ei şi-au pus firesc intrebarea: 


: În eventualitatea că se va ajun= 
- ge la aşa ceva, ce atitudine vom - 
- adopta noi? Vom accepta această 


colaborare? Și dacă o vom accep- 


toate aceste discuţii au luat parte 
toţi, cu excepţia prinţului Ghica, 


tămas în tot acest răstimp deo- » 
parte, tăcut și, inaccesibil. Cînd 


a fost întrebat care este părerea 


lui, a răspuns: Nu vă îmbătați cu: 


iluzii] Nu vă daţi seama ce Cursă 


nise întinde? Mai bine rugați- vă, 
"căci: ne-aşteaptă vremuri. grele! 


“Evenimentele ulterioare aui-de- 
"monstrat cu prisosinţă că prin- 


"ROST .109: 


țul a avut dreptate. După cîteva 
zile, toţi cei care luaseră parte la 


aceste discuţii au fost izolaţi'şi a 


urmat o anchetă extrem de dură. 


Securităţii, căre era maestră în 


astfel de înscenări, nu i-a fost 
greu să transforne această nevi- 
novată discuţie într-o „pericu- 


loasă conspirație“. Singurul'care 
nu a putut fi implicat i în această 
_josnică îniscenăre:a fo5€, datorită 
lucidităţii: sale, prințul Ghica. Şi 


aceasta spre deziluzia furioasă a 
colonelului Crăciun, care |- ai fi 
vrut implicat, pentru a avea - şi 


[] 


Li 


“împotriva lui — un element de 
” şantaj în plus. În toată perioada 


reeducării, prințul'Ghica a avut 


“o atitudine fermă şi neechivocă. 


Dintru început, el şi-a precizat, 


„demn şi echilibrat, atît verbal, cît 


şi în scris, atunci cînd i s-a cerut, 


poziţia de pe care'nu a fost clin- 


tit,-oricît de mari şi de inumane 


„au fost presiunile care s-au exer- 


citat asupra lui. Printre altele, 


colonelul Crăciun avea o plăcere 


aproape diabolică să umilească 
şi.să rănească oamenii, mai ales 
pe cei. importanți (personali- 


tăţile) în ceea ce aveau ei mai 
sfinti, Şiunul dintre clienţii lui: 
: prefaraţi i in această privinţă era, 


fivește, prințul Ghica. De cite 
ori regiza cîte un „spectacol“ cu 


public (și o făcea destul de des), 


prinţul era adus de prin cotloa- 
nele închisorii, în care era izolat 


pentru a fi ținta batjocurilor lui. - 


Uitați-vă la el — a spus într-o ast- 
fel de ocazie colonelul Crăciun, 
adresîndu-se celorlalți deţinuţi 


—, cică l-ar.blestema strămoşii - 


dacă ar îndrăznii să întineze me- 


moria lui: Corneliu [Codreanu]! i 


Coboară-cu picioarele pe pămînt, 


„Prinţe, că de.nu, aici vei putrezi! 


Altă dată, intrind solemn şi 
plin de importanţă, cum o făcea 


de obicei, în sala în care eram : 


adunaţi, el (colonelul Crăciun) 


i s-a adresat, fără vreo alţă in-. 


troducere, prinţului: Ei, prinţe, 
cum e la izolare? Îţi mai arde de 
dans?-Şi apoi, adresîndu-se sălii: 
Uitaţi-vă la el! Pare om serios. 
L-am prins dansînd în celulă. El 
spunecă făcea mișcări să se în- 
călzească, dar nu e adevărat. Se 
zbenguia, Dăduse incul în el. E, 
pe semne, preă bine hrănit. L-am 
băgat la izolare, bineînțeles. La 


“care, prinţul Ghica a replicat 
calm: Domnule colonel, dumne- 


voastră știți prea bine că nu an 


dansat... Nici unui om cu mintea 
întreagă — și eu am pretenția că. 


n 


arde, 


țipînd colonelul şi a ieşit mînios , + > 





am încă mintea întreagă — nui a 

în asemenea condiţii, de sa 

dans. Dar... Şi nu a mai continu. > ie 

at, căci ar fi însemnat să spună cea să : 

nişte adevăruri care l-ar Aripa AN 

pe Crăciun. Fa A a 
Altă dată, sil Ghica a. . 


luat, urcat într-o maşină şi dus 


prin imprejurimile i 
vadă şi să se minuneze de. 


„reţele realizări ale regimului. și aa 


vizitat ferme de stat, şantiere da 
construcţii, blocuri de locuiţe TA 
etc: şi, în“drum, a trecut şi. pe 

lingă Mureş, pe malurile căruia, 

cresc splendide: sălcii plingătoa- pă 
re. La întoarcere, prințul a fost 4 
dus în faţa oămenilor adunaţi pe 08 
sala în care se țineau şedinţele dle i 
reeducare şi îndemnat să. spună Ra, 
unde a fost şi ce i-a plăcut mai 
mult din cele cîte a văzut. Sălti- 


ile plîngătoare, domnule: colenel, 8 


sălciile plingătoare,. a răspuns -- 
prinţul Ghica, cu 0 Ușoară urmă 
de ironie în glas. Auziţi, domni- e 
lor, ce i-a plăcut prințului: sălcii- SEA a 
le plîngătoare! Altceva n-a văzut. TAR > 
N-a avut ochi decît pentru sălci- ct 
ile plîngătoarel, a strigataproape i 


din sală, urmat de suită sa. 
Bineînţeles, îndrăzneala de, AMA 
a nu fi avut ochi decît pentru 
sălciile plingătoare l-a costat:pe; E SS 
prinţul Ghica alte zile de izolare, 20 e = E 
alte mizerii de neimaginat, . dar, iat să 
cu toate acestea, ela rămas cre 
dincios sieşi pînă la sfârşit. : 


(pe Ei LU 


XXX 


















Pentru că personalitatea prin- î 
țului Alexandru Ghica este atit 
de complexă încît nu poate fi 
definită doar prin cîteva calităţi E 
(demnitate, modestie; luciditate) 
pe care i le-am scos deja i în evi-. îi 
denţă, voi mai zăbovi uă timp! ta iai 
preajmă-i, pentru. a încercă, Cu - i FRI 
puţinătatea posibilităților, inele i „ata 
de evocare; să 0 aproximezi în NE 
toată. complexitatea « Si. 













LĂ atad 


SE e 


sii |. clemența sai li) sirul nea i 


ae e RA 













AI CE: Y 


























: < > LA 
. A V PA & pozat 4 (7 SA 
i hica se nu > î. | ş ID > Siro ge ati sia E ia ul ON i Ana 
fc ia i E FERICIŢI. - | ca. Colonel ia iun a | 


-0 citească pe Ze 


Cf Dat 


ini) « care erau. D d : „CEI PRIGONIŢI 
tai care erau an-. “PENTRU DREPTATE 


de lumescul, dîn- A 


cende pi) 


sp pirit hi conştient, de 


| Ra fiu 


e ea, ca. 


uri ni 
€ dacă Ca 



















ARĂ ele A je datei 


6 pi sec 


> RIee aur CPA ah 


ru ala aia ui 








A 
d 








e. 


zi istorică ea sub specie 


IREOD, ce Xe 


„aeternitatis f forţele binelui vortri-. 
al lea — e îi d Aa 


ln do mei ae > 
e. A 

















33 Pa 3 Vo ze at,j Si atata 
„să dna sc e în car care cu 
utea rec 

















































a - ] E cita ceilalţi, “ioan Sala Şi 


E tai d 






ele : ui de deznădejde. Niciodată i penuă scrisori e 


Se eGra 


d ra ralu sint 
« a lăsat copleșit de elit chiar dietat de « către ec uă tatea, ati 
siclalată. ia a dat adversarului SIA. 


i ., 
fe Pa A > aie 


ca de al A ea mas 7 şi copii sint s sănătoşi, < că: ea a: 













L bigot, îşi i 


tsi d 










O sin cuieşt G Galaţi, unde are un 


) Ă ns 
„i ai 


și surprins, „ser 


A, 


viciu i care cîştigă sufic icient SA 


E NR air 













ie d pna Ip eaă 3 pen iae, j 
„cu lacrănii în ochi. - ajuta pebăiat, „care este student! dă 
- e a. sta s-; a întîmplat atunci cînd. „Medicină m iti 


a imul: an, e 
me a citit, în faţa le si „că 


= “; »,; A i 


















st pa 
























e) N ei pe lite spa da (A ete a i, 
eşti a poeţii în acest Scop amindouă d siticite D 











să adauge că redea 


n 
tot ZIS A 


: ară Saţi schimbat mult f î i 





A AC 


ici chiar p pe aceia A 5 n 2 
















pr pară a ia inte re ce 
ke ae are A 
















văi i 




































































si PRE pici a șI Seara ac - îi i , i tă ag i Dic pai 
„+ datoria morală să r deaproape ac acţ țiunea Aia e a şi că regimul: se e ofala 

i S Sue 9 | E Beta 3 se Aa El ( : i e s5 A ae e SA IP) Aia € 
„ derînd € “ că. fecale ae au area, „recurgea - în unele cazuri = îndea roape « de familiile, (8 râdă 
ei RE TI A sic 00 900 RR Sal EURO RE E Se ata A a SPA A Zi atat ŞI I35 ad Saiza 

" încerce să se salveze, a tunci l le a acest i ia procedeu. su cae hiși vea Pele za 

IA a 02 Eat pod, SRI Tr Nas i ZI Ara Ce sui AA te Sg SAL Dotat a EA : 

nina ştine- » pe ie ( ie rte bine în închiș 
pă > Pi PICA er 5 il j A di - e a i >) cat 





continuării lupte aş | CA ia opii ii) Es ada sei alin ca au ură, o o us și asc mor 
i Ep e a dal e | ob Tit ape a S ă EA, 


T eculioaaa see peni 


€ 


Dată 


“în felul. acesta, să poată. be 
tor ia ata i: cia şi. “el de ee pir 
ca şi alţii, de. z. „care s- au « e tsi: &.bize. cărora 





IN ir 
Că 

4; 

=»; 

P, 


ii L 


Sa) 


ed 
Nm. 
y 


Zita 
să 


=: 
Ti Cp 


i Fe IN E E Ara Aa cea atac 
a IE ED Dacă ei 
aa îi acea a 


ză 


mulți s-au eliberat deja. Prinţul 


a ascultat lectura scrisorii fără 


“să scoată un cuvînt. Nici o'tre- 


sărire pe faţa-i uscată şi osoasă, 


„nici un:semn care să trădeze vreo 
„emoție. Părea 0 stană de piatră. 
„= La sfîrşit, cînd colonelul Crăciun; 
“după ce i-a ţinut discursul de ri 
goare, l-a poftit la loc, a zis doar. 


“un mulțumesc sec şi s-a îndreptat 


spre fundul sălii, de unde venise. 


În drum, deţinuţii prințre carea 
ză trecut au observat că ochii îi erau 
„scăldaţi în lacrămi. 

În. toamna anului 1962, cînd. 
“acţiunea de reeducare era în toi, 
l-am reîntîlnit pe prințul Ghica. 


cu: prilejul uniiia dintre „spec- 


“tacolele“ despre care am amintit 


„<€ 


“că le regiza colonelul Crăciun cu 


anumite ocazii (eliberarea unor 


» deţinuţi consideraţi reeducaţi, 
* prezentarea autodemascării unor - 
- personalităţi etc.) pentru a sensi- 


biliza şi stimula masa de deţinuţi, 


“în generâl, şi pe cei recalcitranţi, 


în. special. Nu ne mai văzusem, 
sau mai exact nu ne.mai vorbi- 


sem. de aproape doi ani, de cînd el - 
fusese luat din. celula î în care stă- 


team împreună şi dus, după cum 


am aflat mai tirziu, la Ministerul: 


de Interne şi în vizită prin ţară, 


"pentru a fi determinat să accepte - 
"““reeducarea. Cuim, de data aceâs-. 


“ta, bilciul la cate eram obligaţi să 
"asistăm s-a prelungit pînă noap- 


"ROST.109: 


tea tîrziu, pe la ora 22 ni s-a dat 
o „pauză pe durata căreia ni s-a 


permis să ne plimbăm într-o cur-. 


te interioară puternic luminată, 


pentru a putea fi supravegheați: 


De îndată ce aim ieşit afară, l-am 
căutat cii privirea şi am alergat la 
el. Ne-am îmbrățișat şi, după ce 


ne-am întrebat unul pe altul de 
, sănătate, mi-a cuprins părintește 
„pe după umăr şi ne- anii plimbat o 
bună bucată de vrerhe în tăcere. 


Simţeam că îl frămintă ceva, că 
vrea. să-mi spună ceva, dar'nu 
ştia cum să sea a Într- -un tîr- 


[] 


Li 


“zi, a început cu o voce blindă, 
” care aducea totuşi a mustrare: 
„Am auzit că nu ești cuminte, că 
“faci prostii. La început am cre-: 


zut.că este vorba de o neînţele- 


-gere sau că cineva, vrînd să mă 
"compromită, i-a şoptit cine ştie 


ce despre mine. Căci și atunci, şi 
acolo, funcționa maşina de zvo- 


_nuri denigratoare, abil mînuită 
de aparatul politic al închisorii, 


pențru a semăna neîncredere 
între; oameni. Nedumerit, l-am 


A 
i 


ii i i Va Se 
> SA 
N / 


si PD 


dinrosuatul de la Schitul 
Înălțarea Sfinței, rudă din Ai îi a 


- 


privit întrebător. Da = mi-a răs- 


puns —, dm duzit că refuzi ree- 
ducarea. De ce? Nu-ţi dai seama 


că aceasta este singura cale de a : 


ieşi de aici? L-am întrebat cu un 


accent de revoltă în glas: Cum,. 


domnule. Ghica, dumneavoastră, 
tocmai dumneavoastră, care re- 
fuzaţi-cu atîta înditjire această 
monstruozitate care se cheamă 
reeducare, mă îndemnați pe 
mine să 0 accept?! Oprindu-se pe 
loc și punindu-mi mîna pe umăr, 
mi-a spus: Măi băiete, voi sînteți 
tineti, voi trebuie să ieşiţi de aici 
și să vă refaceți viața. Aveţi acest 


“drept care este, în acelaşi timp, 


și o datorie. V-aţi dăruit destul. 
Aveţi acum dreptul şi obligația să 
şi trăiţi şi:să vă realizați în măsu- 
ra în care vă mai puteţi realiza... 


| 








Lăsaţi-ne pe noi, bătrinii, pe aceia 


:dintre noi care ne simțim în stă- 


re, să achităm nota de plată,:căci. -* 
noi avem obligații mai mari decît 3 
voi. Sîntem datori față de trecutul XE 
nostiu, sîntem datori să. apărăm pa 
memoria martirilor noștri. - Să 


“iau acest îndemn ca pe e) dezlegă: 


re? - l-am întrebat. = = Nu — mi-a 
răspuns =; eu nu am dreptul. nici 


„să leg, nici să dezleg, Îți: dau doar. : 


un sfat. Tu vei face însă ceea ce 
îți va AACR conștiința. Dacă ie vei ra 


Tape ca + %,: aa 
. Pi . 1 p pa 15, 
a 3 tata d 

si da vf » ., At 


SID 


TI 


! ÎI ii WR, //j 


hotări să rezişti, săofaci însă cu. 
smerenie, netrufindu-te. Şi încă; 
ceva, încearcă să-i înţelegi m, 
cei câre au ales sau vor alege de Sa 
acum încolo celălalt drum. Nu-i AIE 
judeca prea aspru. Sîntem cu to-, ăia să 
ţii oameni și cu toții avem limite Sa 
Fiecare pe ale lui. e câ 
Între timp, pauza se termina: Sire aă 
se şi gardienii ne îndemnau să .. 2 
intrăm şi să ne ocupăm locurile 
în sală; Ne-am despărțitîmbră- 
țişîndu-ne și plecînd fiecare să ne 
împlinim destinul. A fost pentru Se 
ultima dată cînd am avut prile- 
jul să stăm de vorbă. De. văzut... 
ne-am mai văzut cu: ocâzia, unor 
asemenea. „spectacole: “dar de e pară 
vorbit nu ne-am mai putut vor a 
“bi. Am schimbat numai pri iri. A 
„ Semnificative. * E 


ă ya! pe caii Va e e i ae, 
Pat , a NS de e Ag al 7 SE, 
m Sa m, 3 Ia 9 teze mad, 
“ Lp = 4 = p.. r me d ri g.-d 


ie 





















“REPERE 


„PRINŢUL GHICA 


ÎN TEMNI 





* 


i DE LA AIUD" i, 





(O) MARCELPETRIŞOR. + * 


Dă 


A doua zi, Crăciun - de data 
“asta, fără Iacob, numai cu cei doi 


plutonieri alături — îi strînse iar . 


pe foarțe mulţi, nu la club, ci în 
curteâ secţiilor special amenajate 
„pentru aceasta: Şi chemă de pe o 
“listă un tînăr elev de liceu, arestat 
cu vreo zece ani în urmă şi aflat 
“printre cei de la celular care încă 
“nu-şi făcuseră autoanaliza — ce 
autoanaliză să-şi facă atîta timp 

cît n-avea ce:să-şi analizeze?! 


Ajuns lingă Crăciun, pe podi- 


“umul pe care colonelul îl amena- 
'jase special pentru discursuri sau 


“comunicări deosebite, tînărul se: 


pomeni cu un teanc de hirtii în 


braţe. Se uită o clipă mirat la ele; : 


SAS ja “erau nişte scrisori trimise pe 
! adresa penitenciarului. A 
— Citeşte- 0 pe prima! — tună 



















| = sa nu, stai! Prinţul Ghica e aici? 
, . peste. mulțime... 


FE „ell. — le spuse celor ce-l însoțeau. 
: „V-am spus doar! . 
= Da, tovarăşe colonel, dar a 


= Ce-i după el? Să-l văd ime- 
iat aici, în rîndul din faţă chiar! 


zi: Moua, a treia; pină spun.eu! 


za 2 "Din ultima parte a memoriilor din în- 
E ehisgare Cumplite încercări, Doamne!, 
că reeditate la apela Christiana. Sa 


- poruncitor vocea lui Crăciun. 
“Si ochii lui de uliu se rOtira: 
aa Nu-l văd! Aduceţi- |. şi pe- 


“refuzat Să vină - îi spuse Lungu. 


Iu, Tu, băiete, citeşte scrisoarea a. 


Pînă să-i spună Crăciun să se 


- oprească, elevul de liceu, unul 


dintre cei mai tineri deţinuţi din. . 


Aiud, începu să desfacă plic după - 


plic, citind scrisori adresate di- 
verşilor deţinuţi din penitenciar. 
Cei vizați lăcrimau la auzul 
veştilor de acasă. 
Erau scrisori adresate: părin- 


„ților, soţilor sau fiilor demult 


întemnițați ŞI- n care cei de aca- 


“să îi: rugau să fie înțelegători, să 


se supună şi să facă tot ce le cere 


statul, conducerea sau mai-marii. 
de acolo (fiecare, după cum. fu- 


sese sfătuit de atotbinevoitoarele 
„organe locale), pentru. că totul 
va fi spre binele.lor. 

În încheiere, scrisorii i se 
alăturau fotografiile cu ceea 


„ce mai rămăsese din uitata fa= 


milie: care cu bătrîni pe prispă 


„ştergîndu-și cu marama:ochii de 
"lacrimi, femei cu vederea scur- 


tată de dor şi viața prelungită de: 


„aşteptare, sau copii care. scrise- 
seră pe dosul pozei lor: „Uite ce 
mare m-am făcut! Nu vrei să vii. 


să. mă vezi? . 
: Emoţia mulţimii ajiinsese la 
appEelIs cînd fu adus prințul Ghica. - 


XS 


xxx 


Cazul şi personalitatea Prințului» 
Ghica erau cunoscute în toată. 
lumea penitenciară românească 
din acea vreme. Mai ales în urma 


unor întîmplări de la intiizile 
cu foşti miniştri de MINCARE isi 


Alexandru Ghica, fost şef al 


Poliţiei Capitalei în scurta peri- 


oadă de:guvernare legionară din - 


1940-41, condamnat, după căde- 
rea acesteia, la muncă:silnică pe 
viaţă şi dus la Aiud'pentru ispă-, 
şire, se pomeni într-o zi a anului 
1951 că este luat din penitenciar 


şi dus în beciurile Ministerului 


de Interne din Bucureşti. 

De acolo, fu: scos într-o f0ap- 
tedin celulă şi dus într-un birou 
unde se pomeni faţă-n față cu 
însuşi ministrul Drăghici, care-i 
tăcu o propunere: 


- Domnule Ghica, ştiu ce ai 


fost, cînd ai fost şi cum ai fost, 
în timpul guvernării legionare, 
Ai fost şeful Poliţiei sau al Sigu- 
ranţei, dat pa 

— Dal — îi răspunse prinţul, 
foarte stăpîn pe:sine. Şi? 


— Și uite că eu îţi fac acum O! 


mare favoare! Știu că eşti prinț, 


dar așta nu contează, pentru n0i,.. 


comuniştii. 


Ghica îl Deva de sus, curios . 


să audă despre ce-i vorba. 


E, ŞI mai ştiu = “sentinuă MIi- 


“ nistrul = că n-ai fost doar şeful 
Sighranței legionare; ci-chiar or- 


" ganizatorul acesteia. Aşa că, în ..- 


această fostă calitate şi funcţie, 


“îţi cer să- -mi dai o declaraţie deş- 
pre Lucrețiu Pătrăşcanul, cum că 


Arată . 





dadă; şi eu îţi dau cuvîntul meu 
za onoare că te pun imediat în 


2: ” libertate. Am această posibilita- SARA 


] 


pa fost informâtor în acea peri-. ea, 


ROSIA 


d, 


al “ Româpizii Dar dacă prețul vieţii 


ZI 


* 


m. 


'*-duşmanului. 


te, precum și acordul Partidului 


Comunist. 

"După clipa de tăcere ce utină, 
şi-n care ministrul credea că sur- 
„ prinzătoarea sa ofertă va produce 


„efectul scontat, Alecu Ghica se ri- - 
“:dică de pe fotoliul ce i se oferise . 
"la sosire şi, din înălțimea staturii 
sale, pe care ministrul abia atunci. 


"0 remarcă, zise: 
= Domnule Ministru, Dum- 
_neavoastră, comuniştii, ştiţi cît 
vă. iubesc eu şi cîți aş vrea să mai 
„rămineți î în viaţă la conducerea 


“sial libertăţii mele acum este via- 


"ţa și onoarea unui om, chiar. dacă 


acesta. este duşmanul meu, atunci 
“răspunsul meu categoric este NU! 


Ministrul Drăghici. holbase i 


+ oehii cât cepele la auzul refuzu- 


“lui unei oferte atât de generoase 
“ din partea lui şi a Partidului şi - 


aa şi explicaţia. Aceasta nu 
întîrzie, pentru că Alecu Ghica, 


“înaintînd cu un pas spre biroul 


ministerial, începu; 
- Domnule Ministru, pe 


mine, ca şi pe toţi camarazii mei - 
din Legiune, Căpitanul Corneliu 


„ Codreanu m-a învăţat că-n luptă 


e mai bine să cazi pe cîmpul de- 


onoare decit să învingi printr: 


“meu este categoric şi on6area 
"mea nu-i de vînzare: Nu pot ac- 
"“cepta libertatea în schimbul ti- 
căloşiei pe care mi-o propuneţi. 


Lucrețiu Pătrăşcanu nu a fost nici 


gentil nici informatorul meu. 


— Binece! =rînji ministrul: 


N-ai decit să tămii.cu onoarea 
legionară şi să-ţi ispăşeşti Con- 
damnarea pe care nu ngi ţi-am 


dat-o, ci Antonescu, pe care tot . 


„NOI l-aţi adus la conducere! 
= Întocmai, Domnule Minis- 
tul = încheie prințul, aşteptind 
să fie trimis de uhde-l aduseseră. 

Şi ministrul, deşi memulţu- 
mit de nereuşita încercării sale, 


"ROST .109: 


o mişelie îndreptată împotrivă 
De aceea. NU-ul 


[] 


p 


- ji Sigla dinți după încă-o 
“lungă age pianist în beci 


“. 


XXX 


Ajuns din nou, după ani de zile, 


„la- Aiud, în aceeaşi celulă cu Pe- 
tre Pandrea, care-l întrebă cum 
a fost pe unde umblase, Alecu 


Ghica îi răspunse doar; 
îi Nu! 
= Cum adică? — itrebă pia: 


ju Ce nu? Pe unde-ai fost, cu 


cine: ai fost confruntat? Pec cine ai 


.- mal întilnit? 


— Pe Dtăghici, ministrul! — 


îi răppânse laconic şi concesiv. 


Ghica. 

= Şi? = holbă Parcă ochii, 
mai abitir decît Drăghici după 
ce auzise refuzul prințului, Ce-a 


zis? De ce te-a chemat? Dă-i dru-. 


mul și zi-i! 
că Miine, Petre, că acu-l. tim- 


pul să ne culcăm. Sînt obosit şi -. 
“s-a dat stingerea! = încheie Ghi- 
ca discuţia, lăsîndu-i lui Pandrea . 


curiozitatea nesatisfăcută. 


mine cu sufletul la gură, cum , 











XXX. i aaa a SA a 

SA doua zi, dis-de- dimineaţa, se aa 
chiar înainte de a se da deştepta- a a 
rea; Pandrea începu să- -lzgilţiie, sa 
căci, de curiozitate, Pipe pe A: 
dormi deloc. * - în 20% RARĂ 

- Spune, Alecule, cum a a fost? 

— Petrică, de ce eşti așa de CU: 
rios şi de nerăbgătoi? Știu eu,că 
vrei să scrii anumite: lucruri cu. 





„lampa eternităţii.pe masă“, âşa 


cum i-ai declarat şi-lui. Crăciun, 753 cuftde 


dar, de ce te interesează: aşa 'de 
tare întîlnirea mea cu Drăghici? 

„= Alecule, ştii că sîntem piesa 
teni de atita vreme; ştii că, atunci -. 
cînd l-aţi arestat voi, legionarii, | i Zi 
pe Coca - adică pe Lucrețiu Pă- 
trăşcanu, cumnatul meu Ie pape o ce 
1940, cînd aţi ajunsa guvernare, 2 AI 

eu-la tine am venit îndată casă. 
mi- i-l scapi, nu? ee a 

“= Nu chiar la mine, că: la sri Aa ai 
că Ţuţea, prietenul nostru. Și el, 
cînd te-a văzut asa, speriat, a dat? 
fuga la mine. iz ci a e E BRA 

- Aşa-i; Alecule! Şi tuce-ai i 
făcut, ca şef al Siguramţei? SA 

- L-am eliberat, în cîteva ore, 
căci Petrică "Ţuţea veniseşi ella 


veniseşi tu la el, zicînd: „Alecule,. .. - 
ştii că l-au umflat pe Coca? lar A 3 a 
eu, ştii bine că eram prieten şi cu AR 
adversarii politici, cum sint șicu su 
tine, aşa că am ZIS: „Bine!“ “şi | -am. tăi SI 
eliberat îndată. iza a, GENOA 4 je e 
= Ei, da! Nu ca A toilesc ul pe: pi Cs 
tine, după lovitura de Stat dini ia- : po pe ca 
nuarie. 1941! - i ăi APR RR 
- Da, dar Antonescu... -în- 
cercă să spună Ghica, 5 A At 
- Ştiu ce vrei să spui: că Anto- pu 
nescu nu era prinţ. ai 
- N-am vrut să spun asta. Ştii Ss 
doar că şi lui Petrovicescu î îi dă- 
duse cuvîntul de onoare că nu: i cu 
va face nimic după rebeliune, . IN: 


1 Ministru de Justiţie ein fomâna. i în Et LANE Sa 
anul 1947. pe, 




















pile ia a | „mîna să ia altceva de pe targa cu “si i. 


CAS 


Dina, decit cea ai mică abată, fica cuvenite pui i 


să-nţeleagă.  Vvremur i TEI să 


e 


CTT aa - bate rile se: ad isese'în în- „ceva. ca să vină. 1 Fi 

20/ Sale j 0 i E DARURI 

cu voi; ar fi putut s s-o pc „căpere pîinea împărțită î în porții -- SA “Ei, ce ziei, pri 
cin capi dA mie e ealeten numărul ocupanților. Şi „te aşteaptă acasă 


API tei r tos A retede a 
a scos- ocu „după ce Alecu Ghica, deşi era pri „voce tunătoare Crăciun, 
„mul la rînd, luă, ca: de obicei, cea: „să-l audă i ati ZA mi 


» Eat SA a Ri 


mai mică bucată, olteanul strigă: BE „gura căscată. 
= Uite] prinţul! Tot prinţ rămîne! A = - Do) om „ule. 


i aa ce vecinul său de) prici. p se înțul ia iai ci 
i î uoprobam mestecindu- și bucuros a oa vut ae a 


2 Py, otet i ac E, ee aa 


es pe € acum osută sis ea ani, şi 
Pandrea tăcea şi ceilalţi din ta E Nm AI | 


ă căzură p€ ginduri. i TA ata A | 
ZA pita di cule! — Ș a. SZA E lie i odată. pi 
Ta XII ET 7pead rI i i î 2 ct DEA o A 
drea. Da! hai, spune -ne: i eghe.. acei da 1 ast i şi cițiva pie ice 


pi ie muie : „ Şi se : cu ue ere i În Ea văr, cei care dai să i-l ia. Pe de 
i irmat. de. etc “altă parte, şi eu, şi dumneata, şi, | 
-a propus Ș care statea, lingă el gata să-l spriji- j Apieporăi. român. am mai avut Să 


ză 


i “i unei de- ne dacăa ar rfife fosti nevoie; păși clăti- un dom: 


i e 


ai , 
- 3 = 


să că tonor ni iau Sr, „covea anu, ere i cozi ruigămin- = 
î și i e copiilor în faţa gidi elui dea; a se 


cae be Ade Lat apa us - lepăda de credinţa lui, Ca să ră “ 
informator. es pă jos de Mr otet if „iască, nu şi-a plecat capul decât ge 


oi vat, 


i 
4 hu pm E ci dpi 


e şi trăise. : 


> Dieainăe 


imi iat Pan- a sii ținut. Dungile 7 a 3 ud tăiat: Şi ni s- aa E 


=) mana pufoasă i d p ate m oi f i prejos decit aa 
 IMorăc: a ucegal e cu el = ţipă. Ac: 
SRO ia pa IEI aptă VA SE Aa Ze ia bca it amo ae EI RID pa 4 
îi oriental Li a por 45 „crea. Luaţi-l de a nu-l 
A Ea Met od, cai -- to et e, e) , AS Ă ae 
un i se dădu tin scaun. sade TA Mm "văd! SULA CCIA aa 


Şa 
RA, ge tr AI e) dn sI 


* LI, 
eta: 
r> . 


Mulţumesc - şoptiprinţul =, - + Prinţul, cu ca capul sus, aşa: 

Soc mai pot st a „venise, fu dus iată A 

„7: NED a BADEA AP DO Sate - Cum polei îi ir a ins se iascăi în celula Ii. i. Nu înain ci 
: „Miel melel le! N-aveau de tsă-lu i ză CAN acte a Î rii Petre, Pandrea cata a 

3: ea) 5 Apoi, către elev aa daf rue să 


Ă par 


i „marea era a 3 


Cai 


iu uta e ” a A Plai dd AI E dt = d po Azi dor da 313 > ui 3 A& 

PAD dai & - E DA Arabi x ii E pati ge E > pei pi iri ia DA pala ea ACE Ceea (OARĂ 2 = Id 27 Se 
i aa E ca A r Ă îi ic, pză Ia a spa ÎI a i5 .. Pic 4 Pa pal ri ya Dap Rei aaa" in PA 
şi-n scri fe ca Arata vis vea multe asemănări cu cele ci-; u, al cărui c n-au] utut a 

- date Le pt ri 75 (UD CIRI pu SC 7 Art du: d dit za Te tat d ia A * ? Ai SA 
da 4 oil a, Pal CAL) p pat, i E, PY, AN 4, N, i 4 ., 


Us 


își Sua înă atunci; aceeaşi. lescriere intra a la: facultate, ş și 4 cărui casă 203 


ip dz d y y 


4 e omu ou stă de lingă v VOI, a şi în. 


Tds ud pă 
Pr PAS . 4 , De să 


i Pa fa ge ria în timpi ice ee tot pitar = 


ip sp oa A a: 0 ră N sli 


ea să răm înă, cu: toate imploră. 


SP 
pi, ă 


Se Ip 2. 


Si, da, acasă! Ce zice eți?! 


A ca ONEA > 3 
. a î i , 


le i meni n i caii sa 


Sa 


7, “e * 
. mp 4 Î 
DĂ, 4 


e, 








“EI DR. CORNELIU CIUCANU 





+ Dreapta românească dintre. 


“cele două războaie mondiale! 


"cumulează şi dezvoltă teme, di- 


„recţii, idei din perioada anterioa- 
“ră, ce'se circumscriu dezbaterii 


“pokitico-docttinare declanşate. 


+ înscircurastanţele adoptării di- 


AA - recţiilor generale de afirmare . 
> ale statului român-modern şi ale - 


“ naţiunii române. Disputa dintre 
2 cadiiiei şi înnoire lansată la ni- 
“vel programatic în plan cultural- 


“politic, pe fondul problematicii . 


complexe relietațe de evoluţia 


societăţii româneşti = intrate » 
fără. echivoc „pe calea moderni- 


„zării şi instituţionalizării de tip 


occidental =, a condus spre noi. 
concepte privind națiunea şi sta-- 
2 tul ca entițăţi organice, privind 
"sufletul național/mistica naţio=. 


"ROST..109- 


stil (Şi misiunea. istorică a naţi- 


„unilor, concepte opuse ficţiunii 


contractualiste liberale şi volun- 


tarismului demagogie abstract de. 
. Paradigma... 
formelor fără fond Pare la 1867 


extrâcție iacobină? 


de “Titu Maiorescu este preluată 
și adaptată de o serie de intelec- 


tuali şi oameni politici, care o: 


contextualizează problematic în 
aproape toate sectoarele de acti- 


vitate. Practic, putem stabili cer 
“te corespondențe între formula 
maioresciană şi ideile politice şi . 


culturale lansate şi argumentate 
de generaţia intelectuală interbe- 


lică,peun'traseu ideologic inter- 
mediar marcat de publicistica lui 
M. Eminescu, de scrierile lui V. 
Conta, A. D..Xenopol, N. Iorga, 


A. C. Popovici; D. Drăghicescu, 
-C.. Rădulescu-Motru, A. C. Cuza. 


De la articolul-program lansat : 


An 





| Titu Maiorescu 


| inadvertenţe/incompatibilităţ 


-cepte conservatoare în! prin 





de T. Maiorescu la Itinerariul 
:spirituab. şi Manifestul Grinu- 5 
lui Alb, semnat de Ion Nistor, 
Sorin Pavel şi Petre Marcu Balş: 3 
(Pandrea), dezbaterea cultural- A 


politică vizează aceleași teme.de i, 
reflecţie şi, în general, aceleaşi 


între polițicile aplicate de inşți= 
tuţiile liberale ale statului și Ă NS 
ți 


alităţile: profunde, ale. societ a 
româneşti, ignorate: der nouă elită” si cote 


liberală şi, în consecinţă, brusta- 
te prin aceste intervenţii pripite | 
ale clasei politice. Evocarea aces-, 


tor manifeste =program ale ge- PI lea 
neraţiei interbelice restabilește Aba 
clar coexistența tematică. a unor. 
idei în cadrul ambelor discurșuri f. 3 2 


(junimist-conservator antebelic 


şi naționalist-creştin interbelic) ae 


și/sau metamorfoza “unor. co: 


ile cultural- politice enunțate de 
generaţia anilor” 30, crescuţă sub? 
influența gîndirismului ş şi atrăi- 

rismului naeionescian. e 


După 1918, pe fondul chiu : 


lui discurs naţionalist reprezen=.. 


tat de N. lorga şi A. C, Cuza, se 
articulează — pe baza noilor CORALĂ CA e 
diții interne social-economice, ca. i 


şi sub influenţa factorilor externi 
(revoluția bolşevică din Rusia, 





în care un rol predominant ..- i 


e 





y, 
a SEP 
i 4. pci > 
- $ 4 “x 
Cip 0 Se Se 
Ă Mee vi as pu 4 
ATA 


“REPERE 


Vasile Pârvan 


director l-au avut evreii) - o 


nouă formulă cu implicări şi 
corespondențe mai ales în viaţa 
“studenţească a României Mari. 
“Astfel, “la Universitatea ieșeană 
mişcarea studenţilor naționa- 
“lişti se naște direct ca reacţie la 
manifestările de stînga - unele 
cuun declarat caracter bolşevic 


— ale unor organizaţii a studen= 
- ților basarabeni şi evrei, bănuite 


“sau chiar bîntuite de elemente 
şi doctrine comunizante?. La 


“această amplă mişcare a tinere- 


- tului universitar, tradiționalist şi 


contestatar, se vor rălia; sub im- : 
„- boldul instinctului de clasă sau 
“sub promisiunea unei uşoare as- 


“censiuni sociale şi politice, o serie 


ui de elemente ale vechii aristocra-. 
pai ți româneşti. Aceste elemente 
$ “provenite din cadrele politice 
|. cohșervatoare, sau cu tradiţie 


A. C. Cuza 


conservatoare în familie, aderă 
la structurile Dreptei, într-o pe: 


rioadă de dominare evidentă a 


societăţii de către mica boierime 
îmburghezită, aflată în raporturi 


Ă clientelare cu Partidul Liberal, ie- 


şit fortificat sub aspect social şi 


“ logistic după sfirşitul războiului 


din 1916-1919 şi aplicarea refor- 


melor electorală şi agrară. Acce-. 
sul la funcţii în stat fiind blocat 


de către aceste elemente, proveni- 
te din rîndurile comercianților, a 
burgheziei de funcţii sau din ca- 
drul boierimii“ supuse procesu- 
lui de îmburghezire = fenomen 


"sesizat de istoricul Dan Berindei 


ă „descendenţii marii boierimi 


a A cu precădere alte;debuşee 
„de afirmare: armata, mediul uni- 
versițar, diplomaţia; sau aderă la: 
„mişcarea naționalistă în perspec- 
tiva unei cariere politice. 





C. Rădulescu-Motru 


În concluzie, cauzele deplasă- 
rii spre dreapta radicală a unor, 
elemente de prim rang ale aris- 
tocraţiei româneşti ţin de noul 


„context istoric conturat în viaţa 


social politică a ţării după sfirşi- 
tul războiului şi constituirea Ro- 
mâniei Mari. Cele două reforme, 
electorală şi agrară, au condus 
la o bulversare a scenei politice 
româneşti. În primul rînd, prin. 


adoptarea votului universal se 


modifică substanțial structura 
electoratului. Aplicarea preve- 
derilor cuprinse în decretele-lege 
din 1918-1919 s-a experimentat 
cu:prilejul primelor alegeri « din 


statul naţional unitâr. ACU 


mulind o serie de antipatii inter- 
ne şi reticenţe externe, lon 1. C. 


Brătianu şi-a depus demisia la 12, 


septembrie 1919. Generalul Ar- 
tur Văitoianu a primit mandatul - 





 DELA ARTICOLUL. PROGRAM LANSAT DEI, MAIORESCU LA. 


fi Ș. ; „ ITINERARIUL SPIRITUAL AL LUI M. ELIADE ŞI MANIFESTUL 


“CRIN ULUI ALB, DEZBATEREA CULTURAL.- POLITICĂ VIZEAZĂ . 
 ACELEAŞI TEME DE REFLECŢIE ŞI, ÎN: GENERAL, ACELEAŞI : 





spa ps 0 a AAC a pu E ÎN! 










E POLITICILE, 


- 
ps 
4... 


iu de la 34 milioane de alegători. 
“în. 1926, la 4,6 milioane în 1937, 


de formare a unui nou guvern, 


care avea. drept scop organi- 


zarea alegerilor parlamentare. 
Alegerile din noiembrie 1919-au 
„consemnat o largă participare la 


"101.339. alegători participanţi la 
alegerile din 1911. Semnificativă 
_ni se pare Creşterea numărului 
“cetăţenilor cu drept de vot pe 
parcursul perioadei interbelice, 


'menţionînd cifra de aproximativ 
100:000-de alegători, cîţi. erau la 
1912. 
creşterea indicelui de proporți- 


+++ onalitate între aleşi şi alegători. 


ZI 


* 


- e al, un deputat era ales în 1914 
> de către 400 de cetăţeni, iar la'- 


= 1920 de către 50.000$. 
Împroprietărirea a diminuat 


“considerabil baza materială şi 


financiară a marilor proprietari 
de terenuri agricole, grupaţi cu 


precădere în Partidul Conserva- + 
tor. Pe de altă parte, în contextul” 


introducerii votului universal, 


partidele conservatoare-pierd: 


contactul cu masele de votanţi. 


" Aceste formaţiuni politice tre: 
“”buiau să'se desprindă de tipul de 


“politică făcută la club şi să caute 
“noi debuşee electorale la sate şi 
la periferia oraşelor, unde erau 
privite cu ostilitate de către ţă- 
rani, atît din considerente soci- 


ale (conservatorii erau îndeosebi 


boieri, mari proprietari funciari); 
cît şi din perspectivă gernanofili- 
ei și colaborăționismului cu ina- 
micul, teme larg exploatate mai 
ales de către liberali. Pe de altă 
„parte; formațiunile de sorgin- 
„te conservatoare. trebuiau să-şi 
mărească! numărul de membri 
şi să constituie noi filiale î în me- 
diul rural, Doar presă. de partid, 
menţinută la un anume nivel in- 


"ROST.109: 


„Vot; comparativ cu perioăda an- - 
terioară. Numai în Vechiul Regat .: 
“s-au înscris pe listele de alegători: 
1.299.823 de cetățeni, față de doar. 


Totodată, consemnăm şi 


[] 


p 


jefedtuial Şi dea și practic 
inabordabilă pentru marea masă 


a alegătorilor, rămînea un instru- 


“ment insuficient și inoperant la: 


nivelul propagandei la sate şi în 


-zonle defavorizate ale socieţăţii. 


În-plus, conservatorii au arătat o 


anumită reticență în abordarea 


directă a alegătorilor. Ei aveau 


„repulsie faţă „de discursurile 
ăproximative, demagogice, uți- 


lizate pe larg şi cu real succes de 
către'adversarii politici. Liberalii 


„erau mult mai dinamici, volubili 


și comunicat mult mâi bine cu 


cei de jos, chiar dacă mesajul lor 
era: populist şi lipsit de valoare: 
"oratorică. Timpul şi evenimen- 


tele-politice au demonștrat că, o 
dată;cu votul universal, politica 


de club nu mai era o: soluție iar. 


dispariţia instituțională a for- 
maţiunilor conservatoare, poate 


fi explicată și prin faptul:că s-au 
“dovedit absolut inadaptabile la 
noile metode şi instrumente ale . 


luptei politice, impuse și induse 


ansamblului social-economic - 


şi polițic românesc de realități- 


le multiple şi.complexe relevate 


după primul război mondiaV. 


Dacă partidele de sorginte con- 


servatoare cad în desuet şi dispar 
de- pe scena politică românească 


este interesant de observat că = 


teme şi idei-forţă ale doctrinei 


conservatoare sînt recuperate de. 


formațiunile de dreapta. Doc- 
trinarii Dreptei reinventează 
ipostaze-canon.ce vizează bino- 
mul boier-țăran, indestructibil 


în faţa ofensivei instituționale 


moderniste de extracţie străină, 
a mimetismului păgubos practi- 


cat de clasa politică interbelică. 


Retrospectiv, dimensiunea de- 
venirii-și continuității istorice 


româneşti pe baza autohtonis- 
mului și ortodoxismului are ca . 


fundament aprioric relaţia boiet- 


țăran, fundamentată în secole de 
încercări. Instituţiile, moravurile 


| 


“tiliberali în discurs, âtita timp 





occidentale, clasele înstrăinate și 


:alogenii — agenţii noilor relaţii & Cata aa 


de tip capitalist — vin.să pertur- a da 
be ăceastă armonie cimentată în: 3 = : : i 
veacuri de restrişte. Concurența A 
dinte aceste categorii sociale și 
etnice (boieri. patrioți şi țărani, 


“pe deoparte şi întrăinaţi/străini 


pe de altă parte) este acutizată.de 
interpretările post- junimiştilor 








„(C. Rădulescu: Motru; N. Iorga, te 


A: C. Cuza, |. €. Filittii). Şi det 
ideologii naţionalişti- creştini: in- 
terbelici (în variantă gîndiristă, 
trăiristă, ortodoxistă şi autohto:, 
nistă); este pregnant: 'reliefată de 
opoziţia dintre ruralul. nealterat i 
şi citadinul cosmopolit. Naţiona-- ip Mă 
lismul de Ja începutul secolului d DE 
XX căuta să compenseze. starea 0 Aa 
de înapoiere a populaţiei şi: lipsa > 
de coeziune socială, prin ideniti- 


ficarea obstinantă cu națiunea, 


a tuturor categoriilor. sociale, 
Respingînd apriorice socialișmul, d 
considerat germen al disoluți- . 
ei sociale -şi naționale, motor. 
al revoluțiilor şi anarhismului, 

naționaliștii erau conservatori. 
şi tradiționalişti în esenţă, an- Aa 


cît semnalau laturile negative. 
ale modernismului de tip libez, 
ral”. Astfel, tematica de orgii 
te conservatoare este adobt ali de 
tacit şi adaptată noilor realităţi. Sa > Ă 
interbelice de către formațiunile at ata 3 
de dreapta, şi în special de către: Eseul 
Mişcarea Legionară. fas 
Interesul descendenților ma- +3 
rilor familii boiereşti pentru miş-  . * 
carea radicală naţionalist-creşti- 
nă s-a-manifestat cu precădere în 
anii 30, cînd ascensiunea curen- 
tului naționalist devenise o-reaji- SE 
tate. Astfel, identificăm in. struc- 
turile organizatorice ale: dreptei e 
naționalist-creştine, “respectiv 
ale Mişcării Legionars, elehiente Rac 
care aparțin aristocrației ronpâ- a 
neşti. Spre exemplificare. men-- | 
ționăm eiie la = gerie rallu Ş 


ii 


















REPERE 





Gh. (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul 


Gh. (Zizi) Cantacuzino-Grăni- | 


cerul, stă-stră-nepot al domni- 
torului Șerban Cantacuzino, a 
“lui Alexandru şi Andronic Can- 
tacuzino, nepoți ai şefului Par- 
tidului Conservator; Gh. (Gogu) 
“Cantacuzino-Nababul,: a'lui 
George Manu - un alt nepot al 
Generalului, fiul surorii sale Eli- 


sabeta (Zeta), căsătorită cu. lan- 
„cu Manu, fiul generalului Gh. 


Manu, fost prim-ministru, şef al 
Marelui Stat Major şi ministru de 


“Război. În acest cadru select, de- 


” “scris de descendanţa princiară a 


unor membri ai Legiunii, amin- 


“tim figurile: lui Mihail Sturdza, 


„+ diplomat de carieră şi ministru 


î "de Externe îri „perioada septem- 


SC a -brie- decembrie 1940, a fiului său, 
„ Alie-Vlad Sturdza; şi a fraţilor 
E o Ahica) dela Iaşi, care se integrea- 
zi „zăîn în mişcarea naționalist-creş- i, 


„Corneliu Zelea Codreanu 


tină încă din faza „turbulenţelor 
studențești“ de la Universitatea 
leşeană. Astfel, 
ofensivei elementelor-de stînga 
- unele chiar cu apartenenţă do- 


„vedită la mişcarea comunistă — 


care monopolizaseră ic rivitătea 


- studenţească, fraţii Ghica se ra- 


liază grupului de studenţi de la 


Facultatea de Drept, cu intenţia. 
declarată de a bloca ascensiunea 


bolşevismului în mediul univer- 
sitar.. Alături de Corneliu Zelea 
Codreanu găsim pe fraţii Ghica, 
aieore, Alexandru şi Constan- 
tin!0, primii doi foşti colegi la 


| Asti Militar de la Mănăstirea 


Dealu, destinat: în primul rînd 


fiilor de ofiţeri şi, foşti ofiţeri. 


Elevii mănăstireni erau selectaţi 


în urma unor examene foarte ri-: 
-guroase. Cu timpul âu avut acces 


la această şcoală militară şi elevi 


în contextul 


Nae Ionescu: 


de condiţie mai -modestă, fără o 
descendență militatăprecisă, aşa, 
cum a fost cazul tinărului Petre 
Marcu, cunoscut mai tîrziu sub 


“numele de Petre Marcu Balş sau 


Petre Pandrea, publicistul de 
stinga şi avocatul preferat al co- 
miuniștilor în mai multe procese 
din epocă. Grigore, Constantin 
(Dinu) şi Alexandru Ghica erau 
fiii lui Grigore Ghica, militar de 


cârieră, şi ai Constanţei, născută 


Câmpineanu. Constanţa era fii-. 
ca magistratului C. Câmpineanu, 
nepoata revoluționarului paşop- 
tist, întemeietor” al: Societății 
Filarmonice, alături de Heliade- - 
Rădulescu şi C-Aristiă, la 1835. 
Bunicul Constanţei era un'ânti- 
rus convins, membru al Partidei 


naționale munteneşti. Familia. 


Câmpineanu era o familie boie- 
rească din Muntenia, pomenită 





oa ÎN CONTEXTUL OFENSIVEI ELEMENTELOR | DE STÎNGA. 


: i  — UNELE CHIAR CU APARTENENȚĂ DOVEDITĂ LA MIȘCAREA 


- COMUNISTĂ - CARE MONOPOLIZASERĂ ACTIVITATEA. . 
 STUDENTEASCĂ, FRAȚII GHICA SE RALIAZĂ GRUPULUI 









5 DE STUDENŢI DE LA FACULTATEA DE DRJ 
îi DECLARATĂ DE A BLOCA ASCENSIUNEA BOLŞEVISMULUI 
e ÎNM MEDIUL UNIVERSITAR ROMÂNESC AL, VREMII. 








T, CU domul, 


osrjpa 


pentru prima dată în documente 


în anul 1659, pe timpul domniei 
lui Mihnea al III-lea. Constanţa . 


era şi nepoata de-frate a omului 


„„politic-liberal loa Câmpineanu, 
“parlamentar şi ministru în mai 
a multe legislaturi şi cabinete. Era: 
“o femeie voluntară, hotărită care 
avea ceva din zbuciumul tevolu-. 


"'ţionar albunicului paşoptist. Ta- 


tăl fraților Ghica, Grigore Ghica 


„a îmbrățişat de tînăr cariera ar- 
“„melor inttînd apoi în magistra- 
„tură; Eliface parte din ramura .. 
moldoveană a Ghiculeştilor, fi-. 
“ind fiul lui Alexandru Ghica, şi 
nepotul lui Grigore Ghica. Vodă. 


(1807- 1857), domnul  Moldo- 


"vei post- pașoptiste şi, totodată, 


„<€ 


- numită mai tîrziu Bucovina 


"„stră-stră-nepot al. Grigore Ale- 


xandru Ghica Vodă, domnul ucis 


- de-turci la Beilic, la 1777. Dacă . 
* primul strămoş celebru moare 
- decapitat în urma împotrivirii 


sale de a.ceda Moldova de Nord 


-, un“alt străbun de referinţă al 
familiei Ghica, domnul Moldo- 


vei din perioada 1849-1856, s-a » 
distins prințr-o administraţie” 


înţeleaptă, a încurajat literatu- 
ra şi- libertatea presei. În epocă, 
Grigore Ghica- Vodă era un mare 


“partizan al unirii, însă moare. 
"relativ tînăr, în:Franţa, în; 1857, 


“anul hotăririlor Divanurilor ad- 
hoc din cele două principate... 


"ROST.109: 


Grigore, lon-Constanţin 
(Dinu) şi Alexandru Ghica au ur- 


mat cursurile Facultăţii de Drept | 
din lași, fiind colegi cu Corneliu 
Codreanu; intrînd astfel, inevita- 
-bil, în contact cu. tezele naţiona- 


liste şi anti-iudaice propovăduite 
de profesorul A.C. Cuza; care a 


deţinut şi funcţia de decan al fa- 
ia cultăţii. Grigore ș Şi: Eonstantin au 
"fost membri fondători” di Asocia- 
ției Studenţilor Creştini, consti- 


tuite la 20 mai 1922,,0rganizaţie 


a studenților ieșeni căre, treptat, 
se va dezvolta şi va acapăra via- 


[] 


Li 


ȘI "d şi i ctuitaaă Sidleri ada din 
/ oară a interbelică. De altfel, 


în contextul mişcărilor studen- 


“țeşti din anii 1922-1923, derulate: 


sub.semnul principiului şi lozin- 


-cii numerus clausus, statutele, 


regulamentele. şi: dezideratele 


Asociaţiei Studenţilor Creştini 


de la Iaşi vor fi adoptate de toate 


centrele studențești care, în baza 


nui, convent, se vor'constitui în 


Uniunea Asociaţiilor Studenţilor 


Creşțini din România, avînd ca 
principal organ de presă ziarul 
Cuvântul Studențesc (primul nu- 


măr:;7 ianuarie 1923). Din 1926, 
organizația reprezentativă a stu-. 
"derițimii române din perioada 


interbelică seva intitula Uniunea 
Naţională a Studenţilor Creștini 
din România (UNSCR)II. 

După formarea Ligii Apără- 
rii Năţional- Creştine, în martie 


1923, s-a luat hotărîrea constru- -. 
“ării unui cămin studenţesc cultu- 
ral-creștin, sustras de sub autori- . 


tatea! Recțoratului, iar iniţiatorii 


primesc un.ajutor bănesc sub- - 


stanţial din partea doamnei Con- 


stanța Ghica. Totodată, mama 


fraților Ghica, angajaţi şi ei în 


 mişcarea'cuzistă, pune la dispo- 


ziția studenţilor naționaliști un 


teren pe strada Carol!?. Terenul 
era. destinat cultivării zarzava- - 


tului pentru nevoile echipelor 


voluntare ce făceau cărămizi la. 


Ungheni. În realitate o notă a 
organelor de Siguranţă informa 


că în grădina doamnei Ghica 


studenții și elevii organizaţi de 


Codreanu ţineau şedinţe secrete 


şi efectuau exerciţii paramilitare. 
O.descindere a poliţiei, în frunte 


cu prefectul C. Manciu, are drept 


consecinţă arestarea tinerilor na- 
ționalişti!S. La Prefectură studen- 


“ii şi elevii arestaţi au avut parte 
de un tratament destul de dur din . 


partea autorităţilor. Codreanu:a 


fost şi el bătut de agenţi, iar mai . 
tîrziu a fost agresat public alături. 


| 


“conspirații din partea procure; 


Manciu cu prima ocazie. 





de surorile sale Silvia şi lridentă, 


:0 dată în grădina Copou, mal Ra 


apoi pe strada Lăpuşneanu, de 
către acelaşi Manciu. A urmat ea 
împuşcarea lui Manciuîn. “fata AN 
Tribunalului Iași şi procesul lui St DĂ 
Codreanu. S-a pus problema une: 


rilor, la care avocaţii apărăriisau. 
replicat prin argumentarea legi 


„timei apărări. O mărțurie oare=: 


cum târzie tinde să facă lumină! 

în această. problemă: Colegi Ele ese 
celulă în penitenciarul Aiud, 
Alexandru Ghica mărturiseşte, 

lui: Petre Pandrea că, după bătă- DĂ 

ile şi umilinţele suportate la Iaşi A 

de Codreanu şi de-surorile sale, A 
viitorul lider legionar s- aretrăsla 
Schitul Rarău cu cîţiva prieteni, . 
inclusiv fraţii Ghica. Confidenţe- 

le făcute dewprinţul Ghica fostă 


lui coleg; mănăstireanactedițează o: și 


hotărîrea lui Codreanu de a ri- -. 
posta dur la orice alt abuz alpre- 
fectului pe ui spusele ; sa 
prințului Ghica, acesta seşimțea 
umilit şi dezonorat de atitudinea” 
prefectului față de el şi surorile. 
sale şi era decis să-l împuşte pe 


"Un alt fapt ce merită consem-. Et 
nat — şi care denotă ataşamentul, pd 
şi prietenia fraţilor Ghica faţă 10 Sa 
viitorul şef al Mişcării Legionare. - ps, a 
— sînt sumele băneşti acordate lui. i me e 
Codreanu, atît în 1922, cât şi Saga Ape mata i 
1926, cu ocazia plecării acestu- 
ia la studii la Berlin, Jena şi mai î pa e 
apoi Grenoble. oi 

Avocatul Al. Ghica era un i cal d 
foarte apreciatslider LANC şi 
un intim colaborator al lui A 
C..Cuza şi al lui Gh. Cuza, fiul : 
profesorului. Un document de. să 
arhivă evocă incidentul din. 5-mai.. 
1927, cînd A. C. Cuza, Gh. Cuza, e 
Al. Ghica şi un. număr: de 12 3 
studenţi, care se întorceau. de la 
Roman, unde profesorul, ca 
îşi See A: Canăieja aa ie at 



















REPERE 


agresaţi de un grup de aproxi- 
mativ 400 de evrei. Ihcidentul 
s-a soldat cu rănirea mai mul- 
tor. studenţi, dar și a orga- 
nelor de ordine (comisarii 
Botez, Filip, Grigorean 
şi agentul Axinte) care 
interveniseră pentru 
salvarea studenţilor 
Cuziști!*. La întoarce- 
rea lui Codreanu din 
Franţa, în 1927, Alecu 
Ghica este mesagerul 
acestuia pe lingă A. 
C. Cuza în contextul 
scindării statutarilor. 
Codreanu milita pen- 
tru unitatea Ligii Apă- 
rării Naţional-Creştine 
şi pentru împăcarea lui 
A. C. Cuza cu fracțiunea 
Sumuleanu-Găvănescu-lli- 
escu, fapt care l-a îndepărtat 
de acesta. tă 

În anii 30, fraţii Ghica nu mai 
activează vizibil în mişcarea naţi- 
onal-creștină, poate şi din pricină 
că au ocupat funcţii în magistra- 
tură!?. Totuşi, Alexandru Ghica 


îi tonescu. Die deutsch-rumănischen 


1 Vezi îndeosebi Gh. Buzatu, Corne- 
liu Ciucanu, Cristian Sandache, Radi- 
ografia Dreptei româneşti. 1927-1941, 
laşi, Editura Tipo Moldova, 2010 (pri- 
ma ediţie, Bucureşti, Editura FF Press, 
1996); Dragoş Zamfirescu, Legiunea 
Arhanghelul Mihail de la mit la reali- 
tate, Bucureşti, Editura Enciclope- 
dică, 1997; Constantin Petculescu, 
Mişcarea Ligionară. Mit şi realitate, 
Bucureşti, Editura Noua Alternativă, 
1997; Adrian Gabriel Lepădatu, Miş- 
carea legionară: între mit şi realitate, 
Bucureşti, Cartier, 2005; Cristian San- 
dache, Istorie şi biografie. Cazul Corne- 
liu Zelea Codreanu, Bucureşti, Editura 
Mica Valahie, 2005; Corneliu Ciucanu, 
Dreapta românească interbelică. Poli- 
tică şi ideologie, laşi, Editura Tipo Mol- 
dova, 2009. Consemnăm, totodată, şi 
studiile semnate de către eminenţi 
istorici străini: Andreas Hillgruber, 
Hitler, KSnik Carol und Marschall An- 





“iii. Beziehungen 1938-1944, Wiesbaden, 

















Prințul Alexandru Ghica 
(deţinut politic timp de 23 de ani: 
1941-1964) 


ediţiile 1954 şi 1965 (ediţia româă- 
nească: Andreas Hilgruber, Hitler, 
Regele Carol şi mareşalul Antonescu. 
Relaţii germano-române: 1938-1944), 
Bucureşti, Editura Humanitas, 1994, 
2007); Hans Rogger, Eugen Weber, 
(eds), The European Right. A Historical 
Profile, Berkeley şi Los Angeles, 1965, 
cu un capitol despre România al lui 
Eugen Weber, pp. 501-574 (vezi şi 
ediţia în limba română: Hans Rogger, 
Eugen Weber, Dreapta europeană. 
Profil istoric, Bucureşti, Ed. Minerva, 
1995); Nicholas M. Nagy-Talavera, The 
Green Shirts and the Others. A History 
of Fascism in Hungary and Romania, 
Stanford, Hoover Institution Press, 
1970 (lucrarea a fost tradusă şi în 
româneşte la Editura Hasefer, Bucu- 
reşti, 1996); Armin Heinen, Die Legion 
„Erzengel Michael“ in Rumăânien. Sozi- 
ale Bewegung und politische Organi- 
sation. Ein Beitrag zum Problem des in- 
ternationalen Faschismus, Munchen, 
R. Oldenbourg Verlag, 1986. (ediţia în 


a renunţat la magistratură şi a 


prarticat avocatura, fiind înscris 


în Baroul de Ilfov (1936-1940). 
S-a ;căsătorit cu fiica omului 
politic liberal Mihail Qrlea- 
nu, devenind, astfel, cum- 
nat cu avocatul Mihai 
Orleanu, viitorul. prefect 
legionar al: județului 
Covurlui din: timpul 
guvernării-legionaro- 
antonesciene. De ase- 
menea, Alecu Ghica 
era cumnat cu omul 
politie liberal Victor 
Slăvescu, economist de 
prestigiu, ataşat, după 
1938, de regimul auto- 
ritar condusde Carol al, 
II-lea. În 1937 AL. Ghica 
se înscrie oficial în Mişca- 
rea Legjonară şi activează în 
cuibul „Cloşani , condus de avo- 
catul Al. Vergatti. La alegerile din 
decembrie 1937, Al. Ghica a can- 
didat pe listele Pârtidului „lotul 
pentru 'Tară” şi a fost ale deputat 
de 'Tutova. În timpul marii pri- 
goâne a fost arestat şi întemnițat, 


limba română: Legiunea“Arhanghelul 
Mihail“. Mişcare socială şi organizaţie 
politică. O contribuţie la problema 
fascismului internaţional, Bucureşti, 
Editura Humanitas, 1999); Francisco 
Veiga, Istoria Gărzii de Fier. 1919-1941. 
Mistica ultranaţionalismului, Bucu- 
reşti, Editura Humanitas, 1993 (ed. 
originală: La mistica del ultranaciona- 
lismo. Historia de la Guardia de Hierro. 
Rumania, 1919-1941, Barcelona, 1989). 
2 Nicolae lorga, „Ideile abstracte şi 
statul organic“, în Sfaturi pe întuneric, 
vol |, Bucureşti, Editura Minerva, 1996, 
p.195-196. 

3 Vezi Mircea Eliade, „Itinerarul spi- 
ritual“, în Cuvântul din 6 septembrie 
1927. Tema va fi reluată şi dezvolta- 
tă în mai multe numere ale ziarului, 
în perioada septembrie-noiembrie 
1927. 

1 Este vorba de o altă reacţie a noii 
generaţii în care semnatarii se ridi- 
că împotriva bătrinilor acuzaţi de 
ignoranță sau rea-voinţă manifestul 








ROST:109 


semnind aşa-numita Mărturisire 
de credință, alături de fondate: 
rii Legiunii şi alți comandanţi 
legionari, pentru a evita noile 

represalii ale regimului carlist!€. 
Abdicarea lui Carol al II-lea. şi 
:proclamareastatului naţional-le- 
gionar, în septembrie 1940, a rea- 
dus Mișcarea Legionară pe scena 
politică. În nouă conjunctură Gri- 
gore Ghica este numit preşedinte 
al Tribunalului Iaşi, întrucît nu a 
voit să renunţe la viaţa tihnită de 


-magistrât, dar și pentru faptul că . 


nu avea încredere în noul coman- 
dament legionar, cu atît mai puţin 
în Horia Sima, iar fratele său a fost 
numit director al Siguranţei Ge- 
“nerale (16:septembrie:1940 — 23 
ianuarie” 1941; director general 
„al:Poliţiei). La 23 ianuarie 1941, 


- Alexandru Ghica a fost arestat, . 
iar în urma unui proces, la 15 iu- 


nie 1941 a fost condamnat la 15 
ani muncă silnică pentru rebe- 
“liune şi înaltă trădare, pedeapsă 


executată la penitenciarele Aiud 


(1941-1942, mai-septembriie 1944, 
mai. 1945-octombrie 1946,.iunie- 


(Gândirea, nr. 8-9/1928, pp. 311-317) 
reia tema junimistă a formelor fără 
fond, semnalînd eroarea împrumutu- 
rilor şi mimetismul în viaţa politică şi 
culturală ţării. 

> Arhivele Naţionale ale Republicii 
Moldova (ANRM), fond 680, inv. 1, do- 
sar 3 457 (II), f.673. Într-o notă-sinteză 
din noiembrie 1931, organele de Sigu- 
ranţă din Basarabia consemnează în- 
ceputurile, evoluţia şi translarea miş- 
cării naţionaliste cuziste şi mai apoi 
a Gărzii de Fier peste Prut. Anterior 
acestui proces, organele informative 
româneşti sesizează caracterul sub- 
versiv şi afilierea ideologică făţțişă la 
Internaționala a II-a de la Moscova a 
grupului studenţesc ieşean - Societa- 
tea Studenţilor Basarabeni - condus 
de Timotei Marin, Th. Văscăuţeanu, 
fraţii Derevici etc. Curentul de stinga 
existent la Universitatea ieşeană a 
fost remarcat de toţi istoricii serioşi 
care s-au ocupat de geneza curen- 
tului de dreapta interbelic. Mişcările 


ROST 109 


octombrie 1948), spitalul peniten- 
ciar Braşov (1942-1944, februarie- 
aprilie 1945), Alba-lulia (septem- 
brie-octombrie 1944), Suceava 
(octombrie 1946-iunie 1948). 

- Evenimentele -din ianyarie 
1941 au aruncat Mişcarea Legio- 
nară din nou în afara legii. Unii 
legionari se refugiază la Berlin 


„dar. marea, majoritate, printre 
care şi Alexandru Ghica, a fost 


întemnițată la Aiud. Pentru 
prințul Ghica a urmat o lungă 
perioadă de recluziune, din 1941 
pînă în 1964. Cert este că, deşi în 
timpul guvernării legionare între 
H.; Sima. și Al. Ghica au fost nu 


".o'dătă situaţii tensionate, totuşi 


Ghica.nu a vrut să se dezică de 
şeful; Mişcării în. perioada an- 


tonesciană, cînd o simplă peti-: 


ție-tip, de desolidarizare față de 
Sima, i-ar fi adus libertatea, rea- 


bilitarea şi probabil'revenirea în .- 


magistratură! În 1963, o dată cu 


celebrele demascări de la Aiud, . 


prințul Ghica respectă recoman= 
dările din străinătate ale şefilor 
legionari din.exil, dar şi hotă- 


studenţeşti naţionaliste din perioada 
1919-1923 au apărut ca reacţie împo- 
triva stingii şi au vizat stoparea bol- 
şevismului internaționalist şi ateu în 
Universitate. 

S Jon Agrigoroaiei, România interbeli- 
Că, vol. |, laşi, Editura Universităţii „Al. 
| Cuza, 2001, p. 112. 

7 Vezi lon Bulei, Sistemul politic al Ro- 
mâniei moderne, Bucureşti, Editura 
Politică, 1987 (cap. „Conservatorismul 
'eTe) [ji [op ele [că PAR 

8 Vezi lon Bulei, „Conservatorismul 
românesc“, în Alina Mungiu-Pippidi 
(coord), Doctrine politice. Concepte 
universale şi realități româneşti, laşi, 
Editura Polirom, 1998, pp. 91-92. 

9 Armin Heinen, op. cit., pp. 75-77. Vezi 
şi James P. Niessen, „Naționalismul ro- 
mânesc: o ideologie a integrării şi a 
mobilizării“, în Peter F. Sugar, Naţiona- 
lismul est-european în secolul al XX-lea, 
Bucureşti, Editura Cartea Veche, 2002, 
pp. 226-227. 

10 Grigore (născut 26 iulie 1899, laşi 





rîrea luată de foștii comandanţi 
ai Mișcării de a se „desolidariza: 


de Sima şi de Legiune în general. 


Această tactică a fost abil adop- 
tată de vechile grade legionare 
pentru a oferi un exemplu mai 


tinerilor deţinuţi legionari, aşa- 
numiții rezistenți, care denunțau 3 
orice compromis cu autorităţile... 


comuniste, fapt considerat ină- 
portun de şefii legionari din în-... 
chisori şi de cei-din străinătate, - 
interesaţi, în această situaţie; în 
primul rînd de salvarea fizică a 
foştilor: combatanți. Practic, le: 
gionarii erau într-o continuă pri- 
goană din ianuarie 1941. Ei hu au 
făcut obiectul decretului de am- 
nistie. intrat în vigoare după.23 
august 1944 și sub acest aspect se 
înţelege pe deplin manevra ini- 
iată de Nicolae Petrașcu, Vică 
Negulescu ş. a. De altfel, ehiar 
şi în condiţiile grele de detenţie, 
spiritul combativ, anticomunist 
şi respectul pentru fostele grade 
și ierarhia legionară stabilită de 
Căpitan şi Comandant au rămas 
aproape intacte!”. 


— decedat, 2 martie 1966, Bucureşti); 
Ghica lon-Constantin (născut 26 de- 
fe(= 182] el [391010 8 E: Fi ăte [=Tet=Te E: 90 Ie [E 
cembrie 1969, Bucureşti); Alexandru 
(n. 8 februarie 1903, în laşi - decedat 
16 aprilie 1982, Galaţi). 

11 Vezi Dora Mezdrea, Nae lonescu. 
Biografia, vol.Iil, Brăila, Editura Istros, 
2003, p. 437. 

12 Pe acest teren s-a construit mai tîr- 
ziu Casa Armatei din laşi. 

13 Arhiva Serviciului Român de Infor- 
maţii (ASRI), fond „Diverse“, dosar nr. 
7518, f. 140-142. 

14 Arhivale Naţionale Istorice Centra- 
le (ANIC), fond Ministerul Justiţiei, 
Direcţia Judiciară, dosar nr. 111/1930- 
1932, vol 2, ff. 775-777. 

15 In perioada 1932-1936 a fost ma- 
gistrat la Tribunalele de la Tutova şi 
Târgu Bujor (judeţul Covurlui). 

16 ASRI, fond „Diverse“, dosar nr. 7518, 
f. 140-142. 

17 Cf. Dosarele istoriei, nr. 4/1997, pp. 
60-61. 























G 
O 
= 
= 
Q 
[27 


7 


ZA EA 


p, 


5 


REPERE 





Cu Părintele Moise de la Oașa 


ÎN ce aa 


DESPRE LECŢIILE 
MUCENICILOR 


DIN ÎNCHISORI 


(Q interviu realizat de CLAUDIU TÂRZIU 





Părintele Moise Iorgovan de la Mă- 
năstirea Oașa (n. 1974, Reșița) este un 
haiduc, care, înainte de a intra în călu- 
gărie, s-a înarmat cu studii de Drept la 
Timişoara şi s-a antrenat în activismul 
civic cu A.S.C.O.R. În 1996, aflat sub 
influenţa benefică a colegului său mai 
mare şi şefului A.S.C.O.R., Ion Miron, 
care avea să devină ieromonahul lus- 
tin Miron, a mers după acesta şi după 
alţi colegi ai săi, ca frate la Mănăsti- 
rea Poșşaga (Alba). Din 2000, obştea 
de la Poșaga s-a mutat la Oaşa (Alba), 
în munţii Șureanu, la 1.400 de metri 
deasupra lumii. După alţi cîţiva ani de 
nevoinţe, monahul Moise Iorgovan a 


ROST 109 





început un proiect cultural care avea 
să-l acapareze total: un fel de Pateric al 
închisorilor comuniste din România și 
Republica Moldova. 

În această primăvară au apărut pri- 
mele roade ale unei trude de şapte ani, 
volumul Să nu ne răzbunați! Mărturii 
despre suferințele românilor din Basa- 
rabia şi trei filme documentare: Depor- 
tările în Siberia, Deţinuţii politic din 
Basarabia şi Foametea din Basarabia 
(1946-1947). Urmează alte nouă cărți 
şi cîteva zeci de filme. Este cel mai vast 
demers privat de cercetare şi populari- 
zare a istoriei recente şi, foarte impor- 
tant, singurul de o asemenea anvergură 
care pune accentul pe partea spirituală 
a acestei istorii. 


35 


REPERE 


Părinte, de cîţiva ani 

încoace aţi schimbat chilia 
mănăstirească pe arhivele 
Securităţii şi truda în obşte pe 
mânuirea reportofonului și a 
camerei video. Cînd v-a venit 
ideea de a face un Pateric al 
închisorilor comuniste? 

Pe cînd eram student am 

citit Jurnalul fericirii al lui 
Nicu Steinhardt, care m-a 
impresionat foarte mult şi din 
care am aflat că a existat cel 
puțin un sfînt al temniţelor sub 
comuniști: Valeriu Gafencu. 
Tot de pe atunci am început să 
cunosc foşti deţinuţi politic. 
Primii au fost Părintele 

Oprea Crăciun de la Cinciş 

- Hunedoara şi Părintele loan 
Sabău, din Folt - Hunedoara, 
amîndoi mari 
duhovnici. Ei au 
început să-mi deschidă 
ochii cu adevărat. 

Pe urmă, am ajuns la 
Părintele Iustin Pîrvu 
de la Petru-Vodă — 
Neamţ, care ulterior 
mi-a devenit duhovnic, 
şi l-am cunoscut pe 
Părintele Gheorghe 
Calciu. Încet-încet, am 
realizat că sînt goluri 
mari în informaţia 
publică privind 
credinţa celor din închisori 

şi mărturisirea lui Hristos pe 
care au făcut-o ei acolo, unii cu 
prețul vieţii. Aşa m-am hotărît 
să documentez o carte despre 
Valeriu Gafencu, dar nu pentru 
public, ci pentru mine, ca să mă 
dumiresc. Părintele Calciu, pe 
care l-am invitat la Mănăstirea 
Oaşa în 2004, m-a încurajat 

să o scriu şi să o public, să le 
împărtăşesc şi altora ce am 
aflat. Î.P.S. Andrei Andreicuţ, 
Arhiepicopul Albei pe atunci, 


A 
IV 





mi-a dat binecuvîntare şi sprijin. 


La fel, Părintele Iustin Miron, 


36 





sufe inț 
români 





EA 
să din Basarabia 


>£ 

SA , 

; Ei Pa 
i RA 


Y AT 





stareţul Mănăstirii Oaşa. 
Dar cu cît mă adînceam în 


cercetare, cu atît se deschideau 
mai multe drumuri spre alte 
vieţi pilduitoare ale celor din 
pușcăriile comuniste. Și mi-a 
venit ideea să fac un fel de 
Pateric al închisorilor, o carte 
cu vieţi de oameni îmbunătățiți 
sau sfinţiți în temniță. Am luat 
binecuviîntare şi pentru această 
lucrare şi am mers mai departe. 


Cît a durat documentarea? 
Am început în anul 2004, 
pentru cartea despre Gafencu, 


























care a apărut în 2007. 
În acea perioadă 
făceam expediţii 
de cercetare cîteva 
săptămîni, de două 
ori pe an; intervievam 
supraviețuitori ai 
închisorilor care l-au cunoscut, 
studiam în arhivele CNSAS... 
Însă, din anul 2006 şi pînă în 
2011, documentarea pentru 
Pateric a devenit ocupaţie 
preponderentă şi la mănăstire 
am ajuns să fiu musafir. Sigur 
că mergeam des şi la Oaşa, și 
la Petru-Vodă, să mă liniştesc, 
să caut sfat, dar nu am mai 
putut duce viaţă de obşte şi 
toată concentrarea mea a 
fost pe această descoperire 
a ortodoxiei din rezistența 
anticomunistă. Am avut parte 
de multă înţelegere şi din partea 


ROST 109 


părintelui stareţ și a Înaltului 
Andrei şi a Înaltului Irineu, 
actualul Arhiepiscop al Albei. 
E drept că nici nu i-am făcut 
de ruşine, m-am purtat cum 
se cuvine peste tot, iar după 
un timp au văzut şi rezultatele 


acestei zbateri: cărțile şi filmele. 


Asta nu era o treabă pe care 
trebuia s-o facă un călugăr. Dar 
dacă n-o făcea un călugăr, n-o 
făcea nimeni, pentru că nu avea 
nimeni timp să se dedice, să 
umble atîta prin ţară; nici nu 
acceptau mulți regimul de viață 
pe care l-am avut eu, mereu pe 
drumuri, dormind prin gări, 
stînd la ocazie, cu rucsacul în 
spate, la pomana tuturor. Din 
punct de vedere călugăresc, 

e clar că am suportat foarte 
multe lipsuri şi căderi, dar cred 
că a meritat. A fost o ocazie 


ROST 109 





AM ÎNCEPUT 
CU BASARABIA, 
PENTRU CĂ 

NOI NU-I 
CUNOAŞTEM 
DRAMA. 


pe „ultima sută de metri“ de 

a-i cunoaște pe bătrînii foști 
deținuți politic şi practic de a-i 
„spovedi“. E important, pentru 
că nu toţi şi-au scris experienţele 
carcerale, iar cei care le-au scris 
nu s-au gîndit la multe abordări 
care sînt esenţiale pentru istoria 
Bisericii noastre. Şi oamenii 
ăştia sînt atît de bătrîni, pleacă 
unul cîte unul într-un ritm 
înfiorător de rapid. 

Pe urmă, a fost munca în 





arhive. Nu în ultimul rînd, am 
avut ocazia să cunosc mai bine 
ţara şi oamenii, în general. Și 
asta m-a făcut foarte optimist. 
Pentru că am sesizat o mare 
sete de Dumnezeu la poporul 
ăsta şi pentru că am văzut că se 
pot face lucruri minunate fără 
resurse mari. 


Toate astea te formează și 
duhovniceşte... 

Da, într-un fel, pentru că ai 
modele şi ajungi să cunoşti 

mai bine Ortodoxia în duh. 

Îţi schimbă mult viziunea. 

De pildă, pe vremea cînd mă 
convertisem, în studenţie, eram 
foarte dur şi intransigent în 
credința mea, voiam ca toţi să 
se schimbe o dată cu mine, şi 
repede. Nu mai aveam răbdare 
cu nimeni, iar relaţiile cu ceilaţi 
sufereau, normal! Or, în acest 
nesfirşit pelerinaj al meu pe 

la supraviețuitorii puşcăriilor 
comuniste, am înțeles mai 

bine că dacă Dumnezeu a avut 
răbdare cu mine, trebuie să 

am şi eu răbdare cu ceilalţi, că 
Ortodoxia înseamnă în primul 
rînd dragoste și înţelegere față 
de neputinţele celorlalţi şi că 

eu trebuie să mi-i aproprii, 

să fac primul pas către ei. 

Cu toţii trebuie să învăţăm să-L 
comunicăm mai bine pe Hristos, 
ca să putem cumineca cu El. 


Credeţi că, la 22 de ani de la 
căderea comunismului, mai 
interesează pe multă lume ce 
s-a întîmplat în acel regim? 
Există un interes pentru acest 
capitol de istorie, după cum o 
arată tirajele mari vindute din 
cărțile de profil care sînt cît de 
cît promovate. Apoi demersul 
meu nu e unul strict istoric, ci 
şi duhovnicesc. În închisori 
s-a suferit pentru Hristos, iar 
mulți au supraviețuit numai N 


sY 


REPERE 


datorită credinţei lor. 

Cred că sînt foarte multe lecţii 
de învăţat din această istorie, 
mai ales pentru că prezentăm 
toate materialele într-o cheie 
spirituală. Aş fi bucuros dacă 
cititorul, dincolo de nivelul 
ăsta prim, al unor întîmplări 
extraordinare, al unor minuni, 
al unor destine fioroase, 

ar ajunge la o înţelegere adîncă 
a credinţei în Dumnezeu, 

a relaţiei cu aproapele, a rostului 
unui neam... 

Mărturiile pe care le-am strîns 
poartă în spate o jertfă şi o 
putere dumnezeiască şi, o dată 
ce le-ai citit sau auzit, nu poţi 
rămîne indiferent şi nici la un 
palier superficial. 


Ştim că o serie de martiri ai 
temniţelor sînt deja venerați ca 
sfinți de mulţi creştini români. 
Mai poate funcţiona în lumea 


anticomuniste, în care intră 

şi sfinţii închisorilor, care-şi 
aşteaptă canonizarea, şi 
luptătorii din munţi, şi cei 
trecuţi prin „reeducări , şi 

cei deportaţi, şi femeile care 
au intrat în închisoare, dar 

şi mamele, soțiile şi surorile 
celor care au fost închişi. 

Și această spiritualitate încerc 
s-o zugrăvesc. Pentru că 
astăzi vorbesc foarte mulți 

de canonizarea sfinţilor din 
închisori ca şi cum asta ar fi 
totul. Or, nu e totul. Cu date 
certe, nu ştiu dacă am putea 
canoniza 20 de persoane, 

dar sînt de părere că trebuie 
canonizate cîteva virfuri, cum 
e Valeriu Gafencu, şi făcută 

o zi de pomenire comună 
pentru ceilalți, pentru că sînt 
mult mai mulţi, dar n-ai probe 
pentru toţi. Nu mă centrez pe 
canonizarea celor din închisori, 


NU VORBIM DOAR DE SFINŢII 
ÎNCHISORILOR, CI DE O 
SPIRITUALITATE A REZISTENTEI 
ANTICOMUNISTE. 


de azi modelul sfinţilor din 
închisori? 

Da, modelul sfinţilor din 
închisori este unul care mai 
poate fi urmat, căci poporul, 
cum spuneam, are o mare nevoie 
de Hristos şi pentru a nădăjdui 
întru El are nevoie şi de exemplul 
unor oameni „obişnuiţi . 


Aveţi date care să facă 
indubitabilă canonizarea unora 
dintre cei care s-au jertfit în 
închisorile comuniste? 

Eu am o perspectivă mai largă 
asupra a ceea ce aş numi lecţia 
de spiritualitate a rezistenţei 


38 


pentru că sînt mult mai multe 
lucruri de învăţat, din punct de 
vedere duhovnicesc, şi de la alţii, 
care nu sînt sfinţi. De exemplu, 
am putea învăţa iertarea. 

D-na Aspazia Oțel Petrescu, 
fostă deţinută politic, spunea: 
„E cumplit să afli pe propria 
piele că nu există înviere fără 
răstignire, dar la capătul 
suferințelor, mucenicii au 
primit darul de a iubi şi de 

a ierta“. Fără să vrea, călăii 
comunismului au şlefuit o 
generaţie capabilă să ierte. 

În opinia mea, asta e cea mai 
importantă lecţie pe care 


o învăţăm din toate aceste 
mărturii strînse de mine. 
Pentru că altfel n-aş fi făcut 
decît să sporesc cantitatea de 
oroare din lume. 

Durerea, dacă nu este 
cuminecată cu iertarea, se 
transformă într-un păcat: 

în ţinerea de minte a răului. 

Și aici şi noi ortodocşii mai 
avem foarte mult de lucrat 

cu noi înşine. Sîntem foarte 
încrîncenaţi deseori, pentru că 
ne oprim numai la partea de 
oroare, de durere, fără să vedem 
transfigurarea. 

De la un fost deţinut politic 
basarabean am cules o vorbă cu 
adevărat de Pateric de secol XX: 
„Comunismul mai are o singură 
şansă să supravieţuiască: prin 
ura, prin răzbunarea, prin răul 
din sufletele noastre, pe care le-a 
semănat decenii la rînd. Ar fi 
bine să medităm la asta şi să ne 
deschidem sufletele spre iertare. 


Daţi-ne, vă rugăm, un exemplu 
de oroare comunistă. 

Unul dintre documentarele 
noastre despre teroarea 
comunistă din Basarabia este 
plin de o suferință insuportabilă. 
Oamenii povestesc despre 
foametea organizată din 1946 — 
1947, care a avut loc pe fondul 
unui an foarte secetos şi al 
pregătirii colectivizării de către 
comuniști. Pentru a-i convinge 
să renunţe la pămînturile lor, 
comuniştii i-au obligat pe 
țărani să dea la stat cote foarte 
mari din ce produceau. Au 
venit activiștii de partid şi le-au 
măturat podurile de orice bob 
de grîu sau de porumb și, într- 
un singur an, a murit 10% din 
populaţia Basarabiei — peste 
150.000 de oameni. Cu inima 
îndoită am dat drumul acestui 
film, pentru că este o mărturie 
istorică foarte importantă. 


ROST 109 





Dar în general vom arăta nu 
numai ororile, ci şi partea 

de lumină, forţa sufletească, 
izbînda duhovnicească - pentru 
că asta rămîne şi-n veşnicie. 


Aţi început lucrul la o carte şi 
ați ajuns să faceţi zece. În plus, 
aţi filmat toate interviurile 

pe care le-aţi luat foştilor 
deţinuţi politic, constituind 
astfel o neprețuită arhivă 
mărturisitoare. 

Ideea de a face o arhivă video, 
cu înregistrări profesioniste cu 
foşti deținuți politici, a apărut 
în 2010, într-un grup de oameni 
inimoşi, între care d-l Dan Puric 
şi d-l dr. Pavel Chirilă. Eu am 
mers să le iau interviurile, 
pentru că eram în temă, citind 
tot ce apăruse, pentru că îi 
cunoşteam pe cei care trebuiau 
intervievaţi şi pentru că eram 
deja foarte avansat cu lucrul la 


Alături de fostul deţinut politic 
Demostene Andronescu 


ROST 109 


„Pateric“. Şi atunci am cuplat 
cele două iniţiative, hotărînd să 
facem o serie de cărţi însoţite 
de filme, serie pe care am pus-o 
sub îndemnul unui martir, 
Mircea Vulcănescu: „Să nu ne 
răzbunaţi! . Evident că n-aş 

fi reușit dacă nişte oameni cu 
posibilităţi, cu credință şi cu 
dragoste de neam nu mi-ar fi 
pus la dispoziţie o echipă de 
filmare mai bine de un an şi 
jumătate, dacă alţii nu m-ar 

fi ajutat material și aşa mai 
departe. Am filmat sute de ore 
de interviuri, cu 100 de foşti 
deținuți politic din România şi 
alți 40 din Republica Moldova. 
Inițial am gîndit o carte cu 
portrete de oameni deosebiți 
care au fost în închisorile 
comuniste și cu întîmplări 
relevante din punct de vedere 
spiritual. Dar am ajuns la o 
lucrare care va fi în mai multe 





volume, cel puţin zece, şi cu 
20-30 de documentare video pe 
DVD. Restul materialului brut 
va rămîne la firma care a filmat 
pînă cînd se va construi Centrul 
de Martirologie de la Aiud, unde 
probabil va fi depozitat, pentru 
a putea fi cercetat de istorici. 


În ce ritm vor apărea cărţile şi 
filmele? 

Sper să apară două cărţi pe an, 
însoţite fiecare de trei filme. 
Fiecare carte va fi pe o problemă, 
iar filmele vor fi complementare. 
Va dura mult, pentru că 
montajul filmelor merge mai 
greu decît editarea cărților. 


Seria „Să nu ne răzbunaţi!“ 
debutează cu un volum de 
mărturii despre deportările 
românilor basarabeni, care 
vine la pachet cu trei filme 
complementare. Ele se află 
deja pe piaţă. Urmează încă 
două cărţi despre foametea 
programată de comuniști în 
Basarabia şi despre deţinuţii 
politic, însoţite şi ele de cîte 
trei filme. De ce aţi început cu 
Basarabia? 

Pentru că Basarabia sub 
comunism este pentru noi 
aproape necunoscută, pentru 
că şi cronologic basarabenii au 
fost loviți primii de comunism 
şi pentru că acolo comunismul 
a fost mai dur decît la noi. 
Despre suferințelor românilor 
dintre graniţele României de azi 
s-a scris şi s-a vorbit destul de 
mult, dar despre ce au pătimit 
basarabenii ştim foarte puţin. 
Între filmele cu Basarabia 

va fi și unul despre prigoana 
religioasă, care acolo a fost 
devastatoare: din 1.200 de 
biserici, 200 au mai rămas 
deschise sub comunism; un 
preot la 10-20 de sate! Și a fost 


Ah 
h 


dublată de persecuția pe N 





39 


REPERE 





CĂLĂII COMUNISMULUI AU 
ŞLEFUIT O GENERAŢIE CAPABILĂ 
SĂ IERTE. M-A IMPRESIONAT 
FELUL FIRESC ÎN CARE FOŞTII 
DEŢINUŢI ŞI DEPORTAŢI ÎŞI 
TRĂIESC CREDINŢA. 


motive etnice, căci românii din 
Basarabia trebuiau rusificaţi. 
Limba română, identitatea 
românească, alfabetul latin, 
istoria românească au fost lovite 
cu forţa urii. Abia cînd stai de 
vorbă cu oamenii care au prins 
evoluţia răului de la început, 

îți dai seama prin ce au trecut 
basarabenii şi că Basarabia 

este cea mai mucenicită parte a 
pămîntului românesc. Noi nu le 
ştim suferinţa, nu le înțelegem 
drama şi sîntem tentaţi să-i 
judecăm aspru - pentru că, de 
exemplu, au avut un guvern 
comunist pînă în 2009. Spunea 
undeva Grigore Vieru un 
adevăr cutremurător: „Puneţi 
una lîngă alta petele de sînge de 
pe cămăşile noastre şi veţi avea 
harta Basarabiei“. 

E o minune că după ce au 


40 


trecut prin acest proces de 
deznaționalizare şi ateizare 
într-o parte dintre ei au 

mai rămas vii credința şi 
românismul. Ar trebui să le 
aflăm drama şi să ne purtăm 
cu ei cu mai mare delicateţe 
şi înţelegere. I-ai scos din 
incendiu și le reproşezi că sînt 
pe trei sferturi arşi! Dar cum să 
fie altfel decît mutilaţi? 


Părinte, care au fost cele mai 
emoţionate momente pe care 
le-aţi trăit în timpul anilor 
de cercetare a rezistenţei 
anticomuniste? 

Nu aş putea face un clasament. 
Sînt foarte multe. Şi apoi de 
multe ori nu o atitudine sau 
alta, ci o întreagă atmosferă, în 


preajma bătrînilor, m-a copleșit. 


Dar evoc totuşi un episod. 





Am mers împreună cu Părintele 
Gheorghe Calciu, cu scriitorul 
Marcel Petrişor şi cu juristul 
Lucian Popescu la Mănăstirea 
Râmeţ, unde Părintele Calciu 
mai fusese prin '77. A fost 
emoţionant pentru că maicile 
mai bătrîne l-au recunoscut 

şi l-au înconjurat cu dragoste. 
Spre finalul vizitei, Părintele 
Calciu a cerut un epitrahil şi a 
zis că vrea să facă o rugăciune la 
mormîntul Părintelui Dometie, 
pe care-l cunoscuse și pentru 
care, ne-a povestit, avea o 

mare evlavie. S-a dus la crucea 
Părintelui Dometie şi a început 
să vorbească cu Părintele 
Dometie, ca şi cum l-ar fi avut 
în faţa sa, cu toată smerenia și cu 
tot firescul. Mi-au dat lacrimile. 
Aşa trebuie să ne raportăm la cei 
adormiţi, ca la nişte oameni vii. 


ROST 109 


Dar din documentarea în 
Basarabia ce poveste sau ce 
gest v-a marcat mai mult? 

Şi aici sînt mai multe, dar mă 
voi opri la unul, care îmi vine 
acum în minte. Am ajuns la o 
doamnă, Margareta Ciomiîrtan, 
care ne-a povestit despre viața 
în Siberia. Ne-a spus cum, la 
un moment, a ajuns acolo unul 
de la ei din sat, care venise să-şi 
viziteze o rudă. Din greşeală, 

a fost dirijat la casa familia 
Ciomîrtan. Au stat de vorbă, 
au aflat ce mai e pe acasă, iar la 
sfîrşit, omul a scos din valiză 
un măr, pe care li l-a dat. Un 
măr. Atît. Şi povesteşte d-na 
Ciomiîrtan ce au simţit ea, 
fratele, tatăl şi bunica ei, privind 
mărul ăsta care venea din satul 
lor, pe care ştiau că nu-l vor 
mai vedea niciodată. Pentru 


ROST 109 


că pe documentele lor scria 
„Deportat pentru totdeauna. 
„Ca pe Dumnezeu am ţinut 
mărul acela în palme, ne-am 
uitat la el și l-am mirosit, apoi 
bunica l-a pus deoparte. lar 
duminică, după ce ne-am 

făcut rugăciunea acolo, în 

faţa icoanei, bunica a făcut 
semnul crucii deasupra mărului 
şi l-a tăiat în patru părți, 
întinzîndu-ne cîte una fiecăruia, 
ca pe-o împărtăşanie“ — ne-a 
mărturisit d-na Ciomiîrtan. 


Ce așteptări aveţi de la acest 
proiect, ce nădăjduiţți să se 
întîmple după ce veţi termina 
de difuzat cărțile și filmele? 
Cred că mărturiile acestea vor 
rodi în sufletul oamenilor şi îi 
vor trezi pe mulţi. Eu însumi, 
prin acest proiect, am primit 


INTERVIU 


ire în Casimca Jilavei 





răspunsul la nişte căutări. Şi de 
aici încolo mi s-a aşezat o pace 
în suflet. Aş spune că sînt fericit, 
pentru că am înţeles specificul 
naţional al Ortodoxiei noastre 
și mi l-am însuşit. În lumea 
cealaltă ne vom întîlni cu 
oameni concreţi, nu cu dogme. 
Și trebuie să ne pregătim aceste 
întîlniri încă de pe acum. 

Ne vom întîlni, de exemplu, cu 
Radu Gyr, pe care-l prezint eu 
în „Patericul“ ăsta. Faptul că 

o persoană ajunge acum să-l 
cunoască pe Gyr printr-o carte 
este un prim contact. Întîlnirea 
se va prelungi în veşnicie. 

Aici faci cunoştinţă cu Gafencu 
şi cu ceilalți care au fost în 
închisori, dincolo îi vei întîlni. 
Eu aşa mă gîndesc la Ortodoxie, 
ca la drumul spre neamul 
nostru din Cer. E 


41 


REPERE 


CREŞTINUL 





»Daţi Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu 
cele ale lui Dumnezeu“ (Matei 22, 21; Marcu 12, 17; 
Luca 20, 25) — iată îndemnul evanghelic în virtutea 
căruia Pavel îi îndeamnă pe creștinii din Roma să se 
supună autorităţilor imperiale (cf. Romani, cap. 13), 
iar mulți cred pînă azi că omul creștin e dator să se 
supună necondiţionat stăpînirii politice în vigoare, 


oricare ar fi aceea... 


RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 





Dar chiar viaţa şi moartea lui 
Pavel - care i-a înfruntat nu o 
dată pe dregătorii Romei păgîne, 
a fost întemnițat ca agitator îm- 
potriva ordinii romane şi a sfîrşit 
cu capul tăiat din porunca împă- 
ratului Nero - arată că lucrurile 
sînt mai nuanțate decît par, iar 
aplicarea mecanică a îndemnu- 
lui hristic constituie mai degra- 
bă o pioasă neînțelegere. Dacă 
s-ar fi supus „Cezarului“ pînă la 
capăt şi fără cîrtire, nici Înainte- 
Mergătorului nu i s-ar fi tăiat 
capul, nici Domnul n-ar fi fost 
răstignit, nici sîngele martirilor 
nu s-ar fi vărsat - dar atunci nici 
creştinismul n-ar mai fi fost răs- 
crucea primenitoare a istoriei şi 
n-ar mai fi biruit lumea, ce-ar fi 
rămas închisă în vechile ei rîndu- 
ieli, iar nu deschisă spre „asaltul“ 
Ierusalimului ceresc. Împăcată 
cu sine însăşi, civitas terrena n-ar 


42 


fi ştiut niciodată de civitas Dei, 
ci şi-ar fi rămas sieşi măsură şi 
scop, spre satisfacția perpetuă a 
„Prințului acestei lumi . 

În Epistola către romani, 
Apostolul Neamurilor, dincolo 
de grija prudentă de a nu asmuţi 
şi mai mult puterea imperială 
împotriva primelor comuni- 
tăţi creştine (acuzate mai ales 
de nesupunere față de Cezarul 
divinizat), nu absolutizează o 
stare de fapt, ci apără un prin- 
cipiu. Într-adevăr, principial vor- 
bind, ierarhia şi autoritatea sînt 
necesare oricărei ordini, fie spiri- 
tuale, fie seculare, iar dacă există 
un consens firesc asupra binelui, 
atunci săvîrşirea lui te scuteşte 
prin ea însăşi de orice tensiune 
cu „purtătorii de sabie“ (pazni- 
cii oficiali ai ordinii constituite). 


IN CEIATE 


Creştinul recunoaşte principial 
că rostul puterii e acela de a pă- 
zi dreptatea şi că, întrucît drep- 
tatea e plăcută lui Dumnezeu, 
cel ce-o păzeşte cu adevărat se 
poate numi tocmai prin aceasta 
„slujitor al lui Dumnezeu“, drept 
care Dumnezeu îl și îngăduie ca 
atare, consfinţindu-i slujirea. 
Cînd însă Cezarul insistă să 
se pună pe sine însuşi în locul 
lui Dumnezeu, iar „cele ale sale“ 
vin sistematic în contradicţie 
ireductibilă cu „cele ale lui Dum- 
nezeu'“, cînd perversiunea puterii 
anulează consensul firesc asupra 
binelui, iar „dreptatea“ ei devine 
arbitrară şi discreţionară, atunci 
îşi pierde îndreptăţirea princi- 
pială, devenind ceva neplăcut şi 
lui Dumnezeu, şi celor supuşi. 
Dumnezeu o mai poate îngădui 
o vreme, spre încercarea oame- 
nilor*, însă datoria acestora de- 
vine, în noile condiţii, tocmai 
aceea de a se opune Cezarului în 
numele lui Dumnezeu, chiar cu 
riscul propriei vieţi, cum au şi 
făcut, urmînd lui Hristos („pia- 
tra din capul unghiului“), primii 
temeluitori ai Bisericii creştine. 
Că nu supunerea oarbă (și pînă 
la urmă indiferentă), ci nesupu- 
nerea sacrificială (cu toată răs- 


* Cele ce se petrec în istorie, nu toate sînt voite de Dumnezeu, dar toate sînt cu 
îingăduinţa lui Dumnezeu (lisus către Pilat: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, 
dacă nuţi-ar fi fost dat ție de sus“ — loan 19, 11). Uneori, prin relele stăpiniri, Dum- 
nezeu ne ceartă sau ne încearcă, după o tainică pedagogie divină, aşteptind de 
la noi o reacţie responsabilă: acesta e înţelesul creştin al aserţiunii că „fiecare 
popor îşi are conducătorii pe care-i merită“. 


ROST 109 


punderea mistic asumată) e ade- 
vărata atitudine creştină în fața 
perversiunilor istorice ale puterii, 
aceasta o mărturiseşte în veac 
nu cuvîntul, ci sîngele lui Pavel. 
Cei ce interpretează simplist cu- 
vintele Mîntuitorului (invocînd 
în sprijin, la fel de simplist, pe cele 
ale Apostolului), de obicei îşi me- 
najează astfel propria laşitate sau 
comoditate, căutînd să-și prefacă 
dezertarea în virtute a detaşării 
de lume, pe linia unei obedienţe 
decerebrate, ce n-are nimic de-a 
face nici cu responsabilitatea, 
nici cu libertatea unei autentice 
conştiinţe creştine. Deşi n-ar re- 
cunoaşte-o, ei se poartă în fapt 
de parcă între Cezar şi Dumne- 
zeu, între cele ale unuia şi cele ale 
Celuilalt, ar exista un fel de echi- 
valență axiologică şi morală, pe 
care ei se arată grijulii să n-o con- 
trazică. Or, aici nu poate fi vorba 
nici de statute, nici de răspunderi 
echivalente: Cezarul este legitim 
numai atîta vreme cît cele ale sale 
nu intră în raport de excluziune 
cu cele ale lui Dumnezeu, Care-i 
adevărata măsură a Binelui. Cînd 
însă Cezarul caută a se pune pe 
sine în locul lui Dumnezeu, pro- 
movînd abuziv valori divergente 
şi chiar diametral opuse, atunci 
el nu poate fi tratat altfel decît ca 
„urîciune a pustiirii (Daniel 9, 
27; Matei 24, 15; Marcu 13, 14), 
iar în conştiinţa creștină nu mai 
încape scrupul duplicitar, căci 
ea nu poate sluji „la doi domni 
deodată“, cum tot Hristos ne 
învaţă (cf. Matei 6, 24; Luca 16, 
13). Creştinul va înfrunta atunci 
de-a dreptul puterea seculară, 
ca unul ce nu se teme „de cei ce 
ucid trupul, dar sufletul nu pot 
să-l ucidă“ (Matei 10, 28), şi vede 
o fericire în „prigonirea pentru 
dreptate“ (Matei 5, 10). 

Mai mult decît la supunerea 
directă faţă de Cezar, cuvintele 
lui Hristos trimit la răspunderea 


ROST 109 


pe care orice creştin o are faţă de 
viața cetății (polis), prevenind 
prejudecata -— atît de răspîndită, 
totuşi, pînă azi — că omul religios 
n-ar avea de-a face cu politica şi 
cu istoria în genere, ci ar trebui să 
adopte un fel de „autism“ resem- 
nat faţă de lumea în care trăieşte. 

Sigur că creştinismul nu-i în 
esenţa lui o formă de gospodă- 
rire şi ameliorare a istoriei, ci 
o cale de transcendere a ei: îm- 
părăţia lui Hristos „nu este din 
lumea aceasta“ (loan 18, 36), iar 
mâîntuirea înseamnă, printre al- 
tele, salvarea omului din cercul 
vicios al istoriei; creştinul n-are 
aici „cetate stătătoare“ (Evrei 
13, 14), ci „cetăţenia“ lui veşnică 
este în ceruri (Filipeni 3, 20). Dar 
drumul spre cer trece prin viața 


| CIVITASCHRISTIANA CHRISTIANA 


Nu putem, sub nici un cuvînt, 
să fim indiferenți în ce priveşte 
rînduiala lumii din jurul nostru, 
nici să rămînem fără reacţie la 
provocările ei insidioase. Căci 
după cum lumea este orînduită, 
religia însăşi se vede înlesnită sau 
îngrădită în lucrarea ei. lar dacă 
ordinea seculară se împotriveş- 
te făţiş (ateismul) sau numai 
în subsidiar (laicismul) ordinii 
dumnezeieşti, îndrumâînd socie- 
tatea în direcția rupturii de Tra- 
diţie şi de Biserică, îndepărtînd- 
o tot mai mult de Dumnezeu și 
de exigenţele mîntuirii, atunci 
conştiinţa creştină trebuie să se 
implice misionar şi chiar jert- 
felnic „în mersul istoriei“, stră- 
duindu-se să oprească disoluția 
moral-spirituală, atît la nivel in- 


CĂ NU SUPUNEREA OARBĂ (ŞI 

PÎNĂ LA URMĂ INDIFERENTĂ), 

CI NESUPUNEREA SACRIFICIALĂ 

(CU TOATĂ RĂSPUNDEREA MISTIC 
ASUMATĂ) E ADEVĂRATA ATITUDINE 
CREŞTINĂ ÎN FAŢA PERVERSIUNILOR 
ISTORICE ALE PUTERII, ACEASTA 

O MĂRTURISEŞTE ÎN VEAC NU 
CUVÎNTUL, CI SÎNGELE LUI PAVEL. 


pămiîntească, iar mîntuirea aici 
se dobîndeşte sau se pierde. „Ca- 
pătul e dincolo, dar calea e aici, 
amintea mereu Părintele Galeriu. 
Ba mai mult, trecem prin lume 
nu doar cu răspunderea față de 
noi înşine, ci şi față de toate con- 
centricele cercuri comunitare în 
care sîntem prinşi (familie, obşte, 
neam, Biserică), iar în vederea 
judecății vom învia „fiecare în 
rîndul cetei sale“ (I Corinteni 15, 
23), aducînd dinaintea lui Dum- 
nezeu „slava şi cinstea neamuri- 
lor“ (Apocalipsa 21, 26). 


dividual, cît şi la nivel comunitar. 
Pentru creştin, politica nu este 
scop în sine, iar miza ei nu stă 
în bunăstarea lumească; ea este 
doar cadrul trecător al unor as- 
piraţii mai înalte, pe care n-are 
voie să le compromită sau să le 
zădărnicească, dizolvîndu-le în 
efemeritatea scopurilor imedia- 
te. La aceasta toţi creştinii sînt 
chemaţi să vegheze, fără iluzia 
că lumea ar putea fi prefăcută 
în rai, dar cu încredințarea că ea 
poate fi şi trebuie împiedicată să 
devină iad. Ii 


43 


REPERE 


CĂROR 





STĂPINIRI 


NE, 


SUPUNEM? 


Încercăm în rîndurile de mai jos să adăugăm cîteva 
observaţii articolului în care d-l Răzvan Codrescu 
tratează tema „Creştinul în cetate“. Cunoscutul 
verset paulin, anume: „tot sufletul să se supună 
înaltelor stăpîniri“ (Romani 13, 1), este explicat de 
d-l Codrescu ca fiind unul care „nu absolutizează o 
stare de fapt, ci apără un principiu“. În continuare, 
vom aduce argumente care sprijină acest punct de 
vedere şi îl contexualizează printr-o sumară privire 
aruncată asupra istoriei biblice şi nu numai. Un alt 
scop al articolului de mai jos este să răspundem 

la întrebarea: Cum să aplicăm versetul paulin la 
realitatea stăpînirilor de ieri şi de azi? 


() IOAN BUCUR 





Dacă pe timpuri instituţia re- 
galităţii încă purta în sine, 
potenţial, binecuvîntarea Dom- 
nului (prin iconomie), ce se 
întîmplă însă cu stăpînirile de 
astăzi? Într-un prim moment, 
să facem recurs tot la istoria bi- 
blică. După robia babiloniană, 
Israel trece, din cauza păcatelor 
de credinţă, prin mari încer- 
cări şi urgii istorice. Împărăţiile 
păgîne capătă dimensiuni din ce 
în cei mai gigantice şi au un ca- 


44 


racter din ce în ce mai nivelator 
față de populaţiile şi popoarele 
cucerite. O astfel de împărăție 
este cea fundamentată prin cu- 
ceririle lui Alexandru Macedon. 
Pe acest fundal va interveni în 
istoria poporului evreu cea mai 
crîncenă robie, cea de pe vremea 
împăratului Antioh Epifan (isto- 
ria se regăsește în 1 Macabei şi 
2 Macabei), soldată cu urîciunea 
pustiirii în locul cel sfint (prin 
ridicarea unui altar închinat 
lui Zeus tocmai în Templul din 
lerusalim!). 


Se pune întrebarea în ce mă- 
sură astfel de împărăţii sînt şi ele 
de la Dumnezeu? În primul rînd, 
vedem din istoria biblică că ele 
au caracterul unor plăgi, al unor 
pedepse primite de evrei pentru 
necredinţa lor. Deci ele sînt în- 
găduite de Dumnezeu pentru ca 
poporul ales să resimtă pe propria 
piele consecinţele actelor sale de 
desfrînare în ale credinţei. Pără- 
siți de Dumnezeu, evreii devin 
robi, lipsiţi de organizare statală 
proprie şi, cel mai rău, lipsiţi de 
putinţa de a-şi exercita credinţa. 
Problema acestor stăpîniri este că 
ele devin pur exerciţiu de putere. 
De altfel, aşa sînt şi descrise în 
Vechiul "Testament - ca orînduiri 
care, crescînd prin îngăduinţa lui 
Dumnezeu, ajung ori să stăpîneas- 
că teritorii imense, ori să aibă o 
prosperitate fabuloasă. Ajunşi la 
acest stadiu, apare, inevitabil, is- 
pita puterii absolute, ispita lucife- 
rică de a se considera stăpîne peste 
lume, adică dumnezei, şi apoi pră- 
buşirea cu mare zgomot. Aceasta 
este istoria oricărei împărăţii — de 
la Nabucodonosor pînă la Nero, 
aşa cum a dezvăluit proorocul 
Daniil prin tîlcuirea visului rege- 
lui babilonian. 

Înţelegem astfel mai bine pa- 
sajul din Epistola către romani a 
Sfintului Apostol Pavel — în care 
acesta îndeamnă credincioşii la 
supunere față de stăpîniri. Apos- 
tolul nu face — şi nici nu avea cum 


ROST 109 


- apologia închinării la putere, 
pentru că aceasta ar fi idolatrie, ci 
descrie de ce şi mai ales în ce este, 
totuşi, stăpînirea, organizarea po- 
litică, legitimă chiar şi în ochii lui 
Dumnezeu. Sfintul Apostol Pavel 
nu face vorbire, în acest cunoscut 
pasaj, de împărați, adică de per- 
soane, şi nici chiar de împărăţiile 
contemporane. Nu se ocupă nici 
de distincţii între diferite forme 
de organizare politică - regalita- 
te, imperiu, republică, cetate gre- 
cească (deşi, desigur, le cunoștea) 
— spre a arăta apoi care dintre ele 
ar fi cea mai potrivită. Reduce dis- 
cuţia la nivel de principiu, arătînd 
în ce anume se cuvine să se mani- 
feste supunere în faţa stăpînirilor. 
Afirmația categorică din primele 
două versete arată că stăpînirea 
este „rînduită“ de Dumnezeu. Să 
vedem însă în ce constă această 
stăpînire, aşa cum este ea descri- 
să de Sf. Ap. Pavel: Căci dregă- 
torii nu sînt frică pentru fapta 
bună, ci pentru cea rea... Căci 
ea este slujitoare a lui Dumnezeu 
spre binele tău. Iar dacă faci rău, 
teme-te; căci nu în zadar poartă 
sabia; pentru că ea este slujitoare 
a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a 
miîniei Lui, asupra celui ce săvir- 
şește răul. De aceea este nevoie 
să vă supuneți, nu numai pentru 
mânie, ci şi pentru conștiință. Că 
pentru aceasta plătiți şi dări. Căci 
(dregătorii) sînt slujitorii lui Dum- 
nezeu, stăruind în această slujire 
neîncetat. Daţi deci tuturor cele 
ce sînteți datori: celui cu darea, 
dare; celui cu vama, vamă; ce- 
lui cu teama, teamă; celui cu 
cinstea, cinste (Romani 13, 3-7). 
Practic, ceea ce descrie aici Sf. Ap. 
Pavel ca stăpînire se „reduce“ la 
instituția dregătoriei, adică a ce- 
lor care pun în aplicare și garan- 
tează valabilitatea legii juridice. 
Motivul pentru care creștinii sînt 
datori să se supună, adică să ac- 
cepte ca legitime stăpînirile, este 


ROST 109 


legat de acest aspect esenţial al 
aplicării legii. Ca şi în vremurile 
Judecătorilor, organizarea poli- 
tică este chemată şi rînduită de 
Dumnezeu la asigurarea actului 
de dreptate, la păstrarea ordinii 
publice şi la apărarea militară. În 
măsura în care există lege, atunci 
actele de criminalitate sînt pedep- 
site, repudiate, deoarece ele sînt 
„„. fărădelegi! Cel care le comite 
îşi atrage miînia lui Dumnezeu şi 
cel care le aprobă o face pentru 
că şi conştiinţa sa aprobă legea şi 
dreptatea. În plus, această lege nu 


CIVITAS CHRISTIANA 





este una eminamente omeneas- 
că, ci, dimpotrivă, eminamente 
dumnezeiască. Dacă Apostolul 
face apel la conştiinţă, atunci el, 
în această epistolă, face apel la 
supunerea față de stăpînirile care 
asigură aplicarea legii conforme cu 
conștiința, deci cu legea naturală 
lăsată de Dumnezeu. 

Fără să fie societăţi creştine 
şi nici măcar iudaice, pot exista 
societăţi care să pedepsească şi 
ele, conform legii naturale, fă- 
rădelegea. Ca să luăm un exem- 
plu, în antichitate, deşi exista Y 


45 


REPERE 


SF. APOSTOL PAVEL NU FACE — ŞI NICI 
NU AVEA CUM — APOLOGIA ÎNCHINĂRII 
LA PUTERE, PENTRU CĂ ACEASTA AR FI 
IDOLATRIE, CI DESCRIE DE CE ŞI MAI 
ALES ÎN CE ESTE, TOTUŞI, STĂPÎNIREA, 
ORGANIZAREA POLITICĂ, LEGITIMĂ 
CHIAR ŞI ÎN OCHII LUI DUMNEZEU. 


homosexualitate şi era afişată 
adeseori în public, legile și rîn- 
duiala societăţii defineau familia 
aşa cum o definea şi Dumnezeu 
— laolaltă-vieţuirea legiuită între 
bărbat şi femeie. Supunerea față de 
această rînduială a lui Dumnezeu, 
care face diferența între o socie- 
tate anarhică şi una în care există 
lege, se exprimă prin a da Ceza- 
rului ce este al Cezarului: a plăti 
taxele (dările), a plăti inclusiv ta- 
xele percepute de dregători pentru 
a permite desfăşurarea anumitor 
acțiuni de ineres public (vama), a 
purta respect față de demnitari 
şi a avea frică de „purtătorii de 
sabie“. Prin urmare, stăpînirile 
la care face referire Sf. Ap. Pavel 
reprezintă, de fapt, principiul au- 
torității legitime. Acest lucru este 
descris de Apostol în versetele 
citate, şi nu fenomenul puterii. 
Anarhia şi puterea arbitrară sînt 
două plăgi care anulează princi- 
piul autorităţii, îl falsifică. 

De altfel, ca în toate, primează 
cuvîntul Sfinţilor Părinţi. Sf. loan 
Gură de Aur arăta că Sf. Ap. Pa- 
vel, în Epistola către Romani, se 
referea la principiul autorității, 
nu la cel al puterii sau la ce for- 
me anume iau acestea în istorie: 
„«Că nu este stăpînire, zice, fără 
numai de la Dumnezeu». Dar ce 
spui? Așadar orice stăpînitor este 
hirotonisit şi aşezat de Dumne- 
zeu în slujba de stăpînitor? «Nu 
am spus aceasta — zice — și nici că 
este vorba de fiecare dintre stăpîn- 


46 


itori; ci deocamdată eu vorbesc 
de faptul în sine. A fi stăpîniri, şi 
unii să stăpiînească, iar alții să fie 
stăpiniţi, toate acestea nu se petrec 
în lume la voia întîmplării, nu se 
perpetuează printre popoare ca 
nişte valuri de mare purtate de 
vînt încoace şi încolo, ci toate sînt 
lucrarea lui Dumnezeu şi a tai- 
nicei Lui înțelepciuni». De aceea 
nici n-a zis că «nu este stăpînitor, 
decît numai de la Dumnezeu», ci 
vorbeşte de lucrul de sine, zicînd: 
«că nu este stăpînire, fără numai 
de la Dumnezeu, şi stăpînirile care 
sînt rînduite». Aşadar, ca şi aco- 
lo unde zice un înţelept că De la 
Dumnezeu se dă bărbatului femeie 
(Proverbe 19, 14), tot acela zice că 
şi nunta a făcut-o Dumnezeu şi că 
El este Cel ce uneşte bărbat cu fe- 
meie, deşi vedem pe mulţi care se 
unesc unii cu alții în rău, şi nu în 
puterea Tainei Nunții, şi acest fapt 


noi nu-l atribuim lui Dumnezeu. 

Lui Dumnezeu, așadar, Îi 
vom atribui rînduiala autorităţii. 
Nouă, oamenilor, precum şi dia- 
volilor, rămîne să atribuim toate 
regimurile de putere discreţiona- 
ră, abuzivă, totalitară, ucigaşă de 
oameni şi de Dumnezeu (pentru 
problema raportării la versetul 
Daţi Cezarului ce este al Cezaru- 
lui..., se pot verifica şi articolele 
cu tîlcuirile foarte clare ale Sfîn- 
tului loan Gură de Aur, Sfîntului 
Iustin Popovici şi monahului Ni- 
colae Steinhardt). 

Potrivit învățăturilor apostoli- 
ce, creştinul nu are nevoie să vise- 
ze la insituirea unui regim politic 
ideal. EI nu ar trebui să aibă pre- 
ferinţe de tip absolut - de pildă, 
să îşi dedice viaţa instaurării unui 
anume regim politic, cum ar fi de- 
mocraţia, deoarece nu acest lucru 
este esenţial, adică forma de orga- 
nizare a puterii, ci modul acesteia 
de exercitare. Este puterea (sabia) 
folosită în slujba legii, iar legea, 
măcar în mare parte, corespunde 
conştiinţei creştine? Atunci avem 
o autoritate faţă de care datorăm 
supunere. Este puterea în slujba 
unui tiran, unor grupuri sama- 
volnice, a unor „valori“ care neagă 
preceptele conştiinţei şi poruncile 
lui Dumnezeu? Atunci este o tira- 
nie, la care nu trebuie să contri- 





ROST 109 


buim prin complicitatea noastră. 

Pentru a aduce discuţia în 
prezentul nostru, vom observa, 
în primul rînd, faptul că toate re- 
gimurile politice actuale ale părții 
„civilizate“ a lumii, dar şi ale păr- 
ţii creştine a ei, sînt născute din 
revoluţii, sînt deci produse ale 
puterii arbitrare. Pînă şi în Marea 
Britanie, unde încă mai există o 
monarhie constituțională, ea este 
produs al unei revoluţii cauzate de 
vrăjmăşia protestantă faţă de re- 
gele catolic. Nicăieri nu mai există 
vechea orînduire a stăpînirilor ce 
respectau, cel puţin principial, 
Biserica și legea morală creşti- 
nă. Acum regimurile politice, 
stăpînirile, se definesc explicit ca 
autonome de Biserica şi de morala 
creştină, fiind, de fapt, împotriva 
lor. Au scuturat jugul Domnului 
şi au cugetat, lăsaţi în voia lor, în 
deşertăciunile lor pe care le-au 
impus ca normă şi lege. Asistăm, 
aşadar, în modernitate, mai ales 
după Revoluţia franceză, la apari- 
ţia unor noi forme de putere, care 
în mod explicit se definesc şi se 
exercită indepenent de şi împotri- 
va lui Dumnezeu. 

În lumina acestor observa- 
ţii, rămîne stupefiant cum pot 
mulţi din cei care sînt creştini să 
interpreteze îndemnul aposto- 
lic într-un sens care legitimează 
toate crimele şi fărădelegile fă- 
cute tocmai din beţia adusă de 
putere şi impusă de puteri statale 
care au luptat fățiş împotriva lui 
Dumnezeu. De parcă am trăi încă 
timpurile bizantine sau ale voie- 
vozilor creştini, ei nu văd duşmă- 
nia acestor puteri față de lucrurile 
lui Dumnezeu. Se confundă ast- 
fel supunerea față de principiul 
autorităţii, şi deci față de lege ca 
normă juridică ce reflectă legea 
naturală lăsată tuturor oameni- 
lor, cu supunerea față de putere 
ca atare. Făcînd astfel, ajungem la 
ceea ce a fost numit de un filosof 


ROST 109 


contemporan pozitivism moral — 
instituit de logica lui Hegel: este 
moral şi bun orice este puternic şi 
la ordinea zilei. Se face o confuzie 
teribilă între nivelul principial şi 
cel factual, între ce trebuie să fie 
(stăpînirea -— în cazul nostru: au- 
toritatea) şi ce este de facto. 
Motivul pentru care creștinii 
sînt chemaţi să se împotrivească şi 
să nu asculte de puterile statale ce 
domină într-un anumit moment 
al istoriei nu se regăseşte, aşadar, 
în necesitatea de a plăti dări şi 
de a respecta legea. Dimpotrivă! 


CIVITAS CHRISTIANA 





invocă supunerea față de stăpîniri 
pînă şi în contextul regimurilor 
comuniste. Probabil că aceştia 
sînt victime ale tacticii Securităţii, 
aşa cum se descoperă ea, de pildă, 
în cartea despre Viaţa Părintelui 
Gheorghe Calciu (Ed. Christiana, 
Buc., 2007), de a manipula acest 
citat din Epistola către Romani cu 
scopul discreditării părintelui sau 
altora ca el şi trecerii lor la catego- 
ria de răzvrătiți. 

În aceste condiţii, nici nu te 
mai miri că creştinul nostru se 
închină la Stat, adică nu acceptă 


ACOLO UNDE LEGEA NATURALĂ 
ESTE BATJOCORITĂ, ACOLO UNDE 
LUCRURILE LUI DUMNEZEU SÎNT 
PROFANATE, NICI NU SE MAI PUNE 
PROBLEMA DACĂ ACEA STĂPÎNIRE 
ESTE DE LA EL SAU NU. FAPTELE EI O 
VĂDESC DE UNDE VINE. 


Nimeni nu poate fi cetățean mai 
bun, cum arată o epistolă a tim- 
purilor apostolice, decît creștinii. 
Niciodată nu vor intra creştinii, 
din inițiativa lor, în conflict cu 
„înaltele stăpîniri . Nici măcar cu 
cele străine, care cuceresc sau în- 
globează pașnic pe cele autohtone. 
Motivul pentru care creștinii sînt 
ținuți să nu se plece puterii ţine de 
caracterul şi scopul acestor puteri 
îngăduite de Dumnezeu. 

Să ne gîndim numai la ce a 
însemnat comunismul — faptele 
regimurilor politice comuniste, 
spunea Petre "Ţuţea, sînt condam- 
nate pînă şi de Codul Penal. Creş- 
tinul le poate compara şi cu cele 10 
porunci - să nu furi, să nu ucizi, să 
nu minţi... Or, puterea comunistă 
a făcut din furt, din ucidere şi din 
minciună un sistem planificat de 
stat! Și totuși, în ciuda acestor evi- 
dențe, sînt atîţia care au invocat și 


doar ca legitim principiul legali- 
tății, al autorităţii, ci se închină 
la ceea ce emană putere, în acest 
caz supunerea fiind o formă de 
idolatrie. 

Acolo unde legea naturală este 
batjocorită, acolo unde lucrurile 
lui Dumnezeu sînt profanate, nici 
nu se mai pune problema dacă 
acea stăpînire este de la EI sau nu. 
Faptele ei o vădesc de unde vine. 
Cum să mai pretinzi că te supui, 
de pildă, Uniunii Europene din 
motive de conştiinţă şi pentru a nu 
stîrni mînia lui Dumnezeu, cum 
cere Apostolul, cînd Uniunea Eu- 
ropeană legiferează homosexuali- 
tatea şi avortul? Tocmai din motive 
de conştiinţă, şi tocmai pentru a nu 
stîrni mînia lui Dumnezeu, trebuie 
să ne împotrivim, să nu fim părtaşi 
acestor nelegiuiri, însă, evident, cu 
mijloacele evanghelice ale propo- 
văduirii şi ale cuvîntului. Ii 


47 


REPERE 






(0) LIVIU STAN 





Cuvîntul „misionar“ vine de 
la „misiune“. El derivă din 
latinescul missio-onis, verbul 
mitto-ere, missi, missum = a tri- 
mite, a însarcina pe cineva, a da 
o putere cuiva într-o delegaţie, 
funcţie sau serviciu şi înseam- 
nă trimiterea Bisericii în lume, 
în vederea extinderii împărăției 
care se întemeiază nu numai pe 
porunca explicită a lui Hristos 
către Apostolii Săi, de a chema 
la pocăință şi de a boteza în nu- 
mele Sfintei Treimi (Mt. 28, 19), 
ci mai ales pe trimiterea văzută 
a Fiului şi a Duhului Sfînt voită 
şi iniţiată de Tatăl (In 20, 21) [1]. 
Ideologic şi autoritativ, misiunea 
derivă din însăşi porunca Mîntu- 
itorului: „Precum M-a trimis pe 
Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi“ 
(loan, 20, 21; Matei, 10, 16; Luca, 
10, 3). Aşadar, nici un misionar 
mirean nu are dreptul să predice 
în public dacă nu este trimis de 
ierarhia bisericească. Acest lucru 
l-a arătat şi marele apostol Pavel: 
Cum vor propovădui, de nu vor 
fi trimişi? (Rom. 10, 15).rebuie 
deci să înțelegem că „singură ier- 
arhia bisericească are puterea şi 
dreptul plenar de a trimite misi- 
onari, fie ei clericii sau laici“ [2]. 

În Biserica Ortodoxă poziţia şi 
funcția misionarismului mirean 
în viaţa şi dezvoltarea Bisericii 
se fundamentează şi se lămureş- 


* Fragment din cartea Mirenii în Bise- 
rică, de Liviu Stan. 


48 





te deplin în baza celor două teze 
doctrinale: preoţia generală şi Bi- 
serica — Trupul tainic al Domnu- 
lui. Preoţia generală a creştinilor 
laici se întemeiază pe Sfinta Taină 
a mirungerii (I Petru, 2, 5; 1 Cor., 
12, 13,19, 27 Ga1, 3.28), Caci 
spune sfîntul apostol Petru către 
„cei împrăştiaţi printre străini“, 
numindu-i „preoţie sfintă“: „lar 
voi sînteţi seminţie aleasă, pre- 
oţie împărătească, neam sfint, 
popor agonisit de Dumnezeu, 
ca să vestiți în lume bunătăţile 
Celui ce v-a chemat din întune- 
ric la lumina Sa cea minunată. 
Toţi creştinii au deci misiunea 
de a propovădui chemarea lui 
Hristos, toţi formează „poporul 
lui Dumnezeu“ (I Petru, 2, 5-10). 
Dar organizarea acestei misiuni 
este de datoria ierarhiei biseri- 
ceşti. Prin ierarhie se recunosc 
şi se reglementează drepturile 
mirenilor la misionarism, căci 
ierarhia deţine întreaga putere 
în Biserică [3]. 

Aşadar, misionarismul laic, 
organizat şi activ sub egida trep- 


MISIONARISMUL 
MIRENILOR 


telor supraordonate ale ierarhiei, 
nu este o inovație dincolo de ca- 
drul Ortodoxiei, ci o întoarcere 
la instituţiile creştinismului pri- 
mar, care reprezintă întruchipa- 
rea clasică a celui mai adînc și 
mai autentic creştinism. Potrivit 
Sfintei Scripturi, şi creştinii mi- 
reni - nu în aceeaşi măsură ca 
misionarii ierarhici, ci pe măsura 
preoţiei lor generale — pot să fie 
sarea pămîntului (Matei, 5, 13). 
Sfînta Scriptură zice: „După ha- 
rul pe care l-a primit fiecare, slu- 
jiţi altora ca nişte buni iconomi 
ai harului celui de multe feluri al 
lui Dumnezeu“ (| Petru, 4, 10). 
Miîntuitorul a zis: „Oricine Mă va 
mărturisi pe Mine înaintea oa- 
menilor, îl voi mărturisi şi Eu pe 
el înaintea 'Tatălui Meu care este 
în ceruri; iar de cel ce se va lepă- 
da de Mine înaintea oamenilor, 
Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea 
Tatălui Meu Care este în ceruri“ 
(Matei, 10, 32-33, Marcu, 8, 38; 
Luca, 9, 26). Marele apostol Pavel 
zice: „Nimeni să nu caute pe ale 
sale, ci fiecare pe ale aproapelui“ 
(1 Cor., 10, 24). Şi dumnezeiescul 
loan Evanghelistul a scris: „Şi noi 
sîntem datori să ne punem sufle- 
tele noastre pentru fraţi (I loan, 
3, 16). Şi iarăşi îl auzim pe mare- 
le apostol Pavel zicînd: „Cuvîntul 
lui Hristos să locuiască întru voi 
din belșug: învăţaţi-vă şi mus- 
traţi-vă între voi, cu toată înţe- 
lepciunea“ (Col., 3, 16). Creştinul 
mirean este dator să lucreze la în- 
dreptarea celor greşiți, după cum 
s-a scris: „Fraţilor, de va cădea 


ROST 109 


vreun om în vreo greseală, voi, 
cei duhovnicești, îndreptaţi-l pe 
unul ca acesta cu duhul blîndeţii, 
luînd seama la voi înşivă, ca să 
nu cădeţi şi voi în ispită“ (Gal., 
6, 1; Evr.,12, 12-14). Şi iarăşi zice: 
„Vouă vi s-a dat pentru Hristos, 
nu numai să credeţi întru EI, ci şi 
să pătimiţi pentru EI, ducînd ace- 


mează societatea şi în urma căre- 
ia prin comuniune se integrează 
în Biserică. Părinţii creştini se fac 
responsabili de dreapta credinţă 
a copiilor lor [6] şi cultivă în ei 
primele virtuţi. Virtuţi precum 
evlavia, ascultarea, dreptatea, 
ruşinea şi bunul simţ constituie 
baza formatoare a credinţei. De 


CIVITAS CHRISTIANA 





nezeu de sufletele copiilor încre- 
dinţaţi [9]. Sînt ca niște păstori 
de suflete care trebuie să poarte 
grijă de micuţii lor. Ulterior, pre- 
gătirea tinerilor care urmează să 
întemeieze ofamilie se face în 
Biserică prin participarea la sfin- 
tele slujbe şi integrarea în viaţa 
duhovnicească. Mirenii creştini 





eaşi luptă pe care aţi văzut-o la 
mine şi ați auzit-o despre mine“ 
(Filip., 1, 29-30). 

Contribuţia mirenilor la viața 
bisericească constă mai cu seamă 
în mărturia lor creştină, atît prin 
propovăduirea cuvîntului, cît şi 
prin viața lor în numele Evan- 
gheliei. În Vechiul Testament 
Învățătura Legii în Colectiv şi 
transmiterea ei erau obligaţie de 
familie [4]. Mirenii creştini au o 
datorie sacră de a instrui în cre- 
dință propria familie [5]. Ea este 
instituția de bază pe care se for- 


ROST 109 


aceea, copiii trebuie să intre în 
şcoală cu aceste valori creştine, 
părinţii făcînd o mare greșeală 
atunci cînd aşteaptă ca odrasle- 
le să le fie educate în instituţiile 
şcolare. În acest mod se negli- 
jează rolul familiei în educaţia 
morală a propriilor copii [7]. 
Mitropolitul Vladimir al Kievu- 
lui spunea: „Părinţii sînt cei mai 
vinovaţi de faptul că odraslele 
lor sînt rău educate“ [8]. Părinţii 
sînt în mod incontestabil marii 
dascăli ai familiei lor, ei se fac 
responsabili înaintea lui Dum- 


trebuie să privească în profunzi- 
me aspectele vieţii prin prisma 
poruncilor divine, formarea sau 
modelarea copilului după chipul 
lui Dumnezeu prin învăţarea şi 
exemplul părinţilor fiind o îm- 
plinire a scopului divin: „Dum- 
nezeu S-a făcut Om pentru ca 
omul să devină dumnezeu , spun 
Sfinţii Părinţi. În acest sens ve- 
dem şi o legătură între planul lui 
Dumnezeu şi misiunea de edu- 
care a părinţilor [10]. Din păcate, 
societatea contemporană se con- 
fruntă cu o reală problemă: Y 


49 


REPERE 


aceea a pluralismului religios 
în cadrul aceleiaşi familii, chiar 
dacă ambii părinţi sînt creştini 
ortodocşi, copilul, la un moment 
dat, este atras de către un sistem 
religios străin, care îl fascinează 
şi-l determină să se reorienteze. 
Dacă sînt atașați de valorile cre- 
dinţei creştine, părinţii aflaţi în 
astfel de situaţii trăiesc adevărate 
drame şi constată că este destul 
de tîrziu să îndrepte situaţia. În 
acest moment se vede că au negli- 
jat educaţia religioasă a propriu- 
lui copil, se vede că nu și-au luat 
în serios rolul de primi dascăli şi 


în familie rezidă şi din purita- 
tea sufletului copilului pe care 
poate fi imprimată cu uşurinţă, 
şi pentru tot restul vieţii, învă- 
țătura lucrătoare prin credinţă. 
Sfîntul loan Gură de Aur o asoci- 
ază cu ceara care se poate modela 
cu uşurinţă şi cu perla pescuită 
căreia i se dă formă și cu tabloul 
pictat cu înţelepciune [12]. Una 
dintre virtuţi care trebuie sădită 
de părinţi în sufletul copilului 
este ascultarea, foarte importan- 
tă în sporirea cunoaşterii duhov- 
niceşti, fiind „virtutea de căpătii 
a fiecărui copil bine educat“ [13]. 


CEEA CE SE CERE DE LA LAICI ESTE 

SĂ PROPOVĂDUIASCĂ ÎN PRIMUL RÎND 
PRIN PROPRIA VIAŢĂ ŞI CONDUITĂ 
MORALĂ. CELE DOUĂ MIJLOACE, 
TEORETIC ŞI PRACTIC, SÎNT ELEMENTE 
DE BAZĂ ALE EDUCAŢIEI CREŞTINE. 


au considerat că societatea, prin 
instituţiile şi influenţele ei, îl 
va educa. Din păcate, influența 
societății asupra unei persoane 
instabile religios, vulnerabile, 
fără o bază solidă, sănătoasă, nu 
este tocmai fericită. Aceasta poa- 
te conduce şi la dezechilibre de 
ordin comportamental, urmările 
unei insuficiente educaţii religi- 
oase fiind dintre cele mai nebă- 
nuite. Ceea ce se cere de la laici 
este să propovăduiască în primul 
rînd prin propria viaţă, prin pro- 
pria conduită morală. Cele două 
mijloace, teoretic şi practic, sînt 
elemente ale educaţiei creştine, 
în urma căreia se formează şi 
personalitatea copiilor. Sfintul 
loan Gură de Aur îndeamnă 
părinţii să crească „atleți pentru 
Hristos“ şi să-i înveţe evlavia din 
vîrstă fragedă [11]. Importanţa și 
necesitatea rolului de învăţători 


50 


Ei trebuie învăţaţi că ascultarea 
şi supunerea faţă de Dumnezeu 
implică şi ascultarea şi respectul 
față de părinţi şi bunici. Ascul- 
tarea nimiceşte răzvrătirea voin- 
ţei copiilor faţă de Dumnezeu şi 
părinţi, îi învaţă să se înfrîneze 
de la lucruri vătămătoare, după 
cum subliniază şi legislaţia cano- 
nică atunci cînd vorbeşte despre 
necesitatea de a asculta de cei 
faţă de care sîntem datori, in- 
diferent în ce raport ne-am afla 
față de ei (can. 39, 55 Apost., 8, 
23 IV Ec., 17 Trulan, 31 Cart., 
13 I-II Const., 67 Laod.). De 
această ascultare vor da dovadă 
şi părinţii faţă de bunici şi nu în 
ultimul rînd față de Dumnezeu, 
dacă vor ca învăţătura lor nu fie 
zadarnică, căci copiii imită în 
profunzime tot ce văd şi aud, în 
prima fază nedeosebind răul de 
bine [14] de aceea apostolul Pavel 


D George 





ne îndeamnă: „În toate arătaţi-vă 
pe voi pildă“ (Tit II, 7). Mireni- 
lor le revine sarcina de a învăţa 
copiii să iubească adevărul şi să 
urască minciuna, căci „năravul 
omului mincinos este ocara şi 
ruşinea lui şi este cu el pururea“ 
(Înţelepciunea lui Isus Sirah XX, 
26). Copilul care va creşte în- 
conjurat de fals şi minciună va 
fi expus cu uşurinţă viciilor, în 
timp ce dreptatea pune temelia 
tuturor virtuţilor [15]. Dragos- 
tea față de adevăr se cultivă prin 
propovăduirea adevărurilor des- 
pre Dumnezeu, deoarece El este 
adevărul, iar mărturiile Lui sînt 
nemincinoase, astfel încît, fiind 
atotştiutor, cunoaşte tot gîndul 
mincinos. Prin dragostea față de 
adevăr vom reuşi să deschidem 
inima micuțului spre dragostea 
față de evlavie şi cucernicie. Un 
copil cucernic va fi şi cu bun 


ROST 109 





simţ, se va ruşina de păcat şi se va 
înfrîna. lată, aşadar, că laicii sînt 
la fel de responsabili de propo- 
văduirea cuvîntului ca şi clericii, 
fiecare pe măsura darului primit 
şi a responsabilităţilor pe care le 
are. În acest sens, mitropolitul 
Vladimir al Kievului adresa pă- 
rinților rugămintea de a-și lua în 
modul cel mai serios misiunea de 
educatori, de cateheţi ai proprii- 
lor lor copii: „O, părinţi, sădiţi şi 
faceţi să crească în inimile copi- 
ilor voştri tot ce este bun. Învă- 
țaţi-i de la cea mai fragedă vîrstă 
cu evlavia înaintea lui Dumnezeu 
şi cu rugăciunea, cu dreptatea şi 
cu sinceritatea. Pregătindu-i pe 
copii pentru Dumnezeu şi Cer, 
veţi afla în ei bucurie şi mîn- 
giiere şi aici pe pămînt“ [16]. În 
aceeaşi măsură mirenii trebuie să 
participe şi la îndeplinirea misi- 
unii învățătoreşti prin păstrarea, 


ROST 109 


propovăduirea și apărarea drep- 
tei credinţe, prin difuzarea lucră- 
rilor misionare, prin susţinerea 
activităţii clericilor, îndeplinin- 
du-şi vocaţia de fii ai Bisericii, 
cu atît mai mult cu cît societatea 
se bucură de prezenţa acestor 
misionari şi în învățămîntul pu- 
blic prin acceptarea Religiei ca 
disciplină de studiu, dar şi prin 
asistenţa religioasă asigurată în 
diferite instituţii: spitale, armată, 
penitenciare etc. [17]. 

Aşadar, de-a lungul întregii 
istorii a Bisericii, elementul laic 
a fost şi este o prezenţă activă, 
în îndeplinirea celor trei funcţii 
ale puterii bisericeşti, în virtutea 
unor drepturi recunoscute, şi nu 
doar pe temeiul unor îndatoriri 
sau a unor eventuale concesii 
clericale [18]. Astfel, credincioşii 
sînt invitaţi să participe la lucra- 
rea de păstrare a adevărului re- 


CIVITAS CHRISTIANA 





velat, de propovăduire a acestuia, 
de sfințire a vieţii şi de cîrmuire 
sau conducere a întregului corp 
al Bisericii [19] şi, în acelaşi timp, 
sînt datori să participe la toate 
acţiunile Bisericii, care vizează 
latura spirituală a vieţii (can. 78 
Trulan, 26, 46 Laod.), avînd con- 
ştiinţa că sînt mădulare vii ale 
acesteia. Instaurarea Împărăției 
lui Dumnezeu în sufletele fiecă- 
ruia dintre creştini este, aşadar, 
o activitate colectivă, la care sînt 
chemaţi să participe toţi, fiecare 
după puterea, capacitatea şi rolul 
fiecăruia: unii prin puterile pri- 
mite la Hirotonie (clericii), alţii 
cu înțelepciunea, alții cu pro- 
povăduirea prin exemplul vieţii 
(mirenii) etc. Părintele Dumitru 
Stăniloae preciza că „slujirile 
acestea ale preotului contribu- 
ie la întipărirea lui Hristos în 
ființa credincioşilor. Aceştia 
îşi realizează astfel şi ei preoţia 
lor generală cu ajutorul preoţiei 
slujitoare, nu numai ca ducători 
ai jertfelor lor personale, ci și ca 
împărați peste patimile lor şi ca 
învățători în familie şi în societa- 
te, sfințindu-se prin toate aceste 
slujiri pe ei înșiși și contribuind 
la sfinţirea lumii, dar fără să facă 
aceasta ca reprezentanţi calificaţi 
ai Bisericii“ [20]. De aceea, este 
nefiresc să ignorăm rolul laicilor 
în propovăduirea dreptei cre- 
dințe, atîta timp cît părinţii Bi- 
sericii au stabilit şi pentru aceştia 
diferite forme de propovăduire: 
catehumenatul (can. 26 Laod.), 
învăţarea dreptei credinţe în fa- 
milie (can. 70 Trulan), dar, fieca- 
re dintre cei care învățau în dife- 
rite forme și locuri sînt obligaţi 
să păstreze buna rînduială (can. 
64 Trulan), să nu-şi aroge drep- 
turile şi obligaţiile altora și „să 
nu treacă hotarele cele ce şi sînt 
puse, sau predania de Dumnezeu 
purtătorilor Părinţi“ (can. 19 
Trulan), iar, în cazul în care 


51 


REPERE 


vor să se dedice activităţii de răs- 
pîndire a cuvîntului Evangheliei 
în diverse forme se recomandă 
ca aceştia să aibă aprobarea epi- 
scopului (can. 26 Laod.) [21], fapt 
pe care îl vedem şi astăzi în cazul 
tuturor dascălilor care, pentru a 
se angaja la o astfel de activitate 
trebuie să obţină binecuvîntarea 
episcopului, indiferent dacă este 
vorba despre învățămîntul pre- 
universitar sau cel universitar. 
Părintele Alexander Schmemann 
sublinia că adevăratul principiu 
ierarhic pe care este organizată 
Biserica „nu este putere pură, ci o 
grijă adînc spirituală şi pastorală 
faţă de Biserica văzută ca familie, 
ca simplitate a vieţii şi manifesta- 
re a darurilor spirituale. Preotul 
nu numai că nu trebuie să se tea- 
mă de sinodalitate, ci trebuie să 
fie încurajat de această stare nor- 
mală de fapt, să o caute, trebuie să 
ajute fiecare membru al Bisericii 
să-şi descopere darul şi vocaţia 
în cadrul Trupului Bisericii, aşa 
cum a vrut Mîntuitorul Hristos 
care arăta dragostea şi atitudi- 
nile ce trebuie să necaracterize- 
ze. În vederea realizării acestui 
deziderat modelul suprem este 
Sfînta "Treime, care lucrează prin 
Biserică pentru a ne da chipul cel 
dintîi şi starea pentru care am 
fost creaţi. Astfel, specifica unul 
dintre ierarhii Bisericii noastre, 
«Biserica, în calitatea ei de mediu 
de restaurare aoamenilor, în co- 
muniunea de iubire cu Dumne- 
zeu şi întreolaltă nu poate avea alt 
izvor şi un alt model decît Sfîn- 
ta Treime. De aceea, cînd lisus 
vorbeşte de unitatea Bisericii şi 
se roagă pentru ea, El nu dă ca 
exemplu (pentru această unitate) 
nici Imperiul roman şi nici Repu- 
blica Elină, nici o altă formă de 
organizare politică sau socială, ci 
relaţiile interpersonale din Sfinta 
Treime» [22]. Dacă modelul este 
treimic, atunci Biserica nu poate 


92 


şi nici nu trebuie să excludă laicii 
de la activitatea învățătorească. 
Ea trebuie să-i antreneze în di- 
verse activități pe toți membrii 
ei. Astfel, printr-un proces lent 
de educaţie trebuie să se depă- 
şească mentalitatea secularizată 
şi să se repună în drepturi toţi 
membrii Bisericii. 
Concluzionînd, putem afirma 
că toţi membrii Bisericii au dato- 
ria de a învăţa dreapta credinţă, 
unii în Biserică, iar alţii în fami- 
lie şi societate. De altfel, Biserica 






CIVITAS CHRISTIANA 





a încurajat în ultimele decenii 
participarea laicilor la propo- 
văduirea dreptei credinţe prin 
educarea tinerei generaţii în frică 
de Dumnezeu şi respect față de 
valorile creştine, atît prin orga- 
nizarea învățămîntului religios 
în şcolile de stat, cît şi prin orga- 
nizarea învățămîntului teologic, 
la care au acces toți membrii ei. 
Nu trebuie să uităm că Biserica 
este acolo unde sîntem noi, iar 
faptele din viaţa de zi cu zi sînt 
o propovăduire permanentă. HI 


1. Prof. Dr. Nifon Mihăiţă, Misiologie creştină, Ed. Asa , Bucureşti, 2005 p. 13. 
2. Pr. prof. Dr. Corneliu Sîrbu, „Misionarismul laic în lupta antisectară“, Revista 


Teologică, Sibiu, 1945, nr. 1, p. 16. 
3 . Ibidem, p. 36. 


4. Prof. Dr. Nifon Mihăiţă, op. cit.. p. 69. 

5. Vasile Axinia, „Dispoziţii canonice ale Sfîntului Vasile cel Mare, privind femeia 
creştină“, în Glasul Bisericii, XXXVIII (1979), nr. 7-8, p. 729. 

6. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. III, E.I.B.M.B.O.R., Bu- 
cureşti, 2003, p. 206. 

7. Sfîntul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educație, Ed. Sophia, Bucureşti, 
2006, pp. 79-87. 

8. Ibidem, p. 55. 

9. Vasile Axinia, op. cit., p. 731. 

10. Maica Magdalena, op. cit., p. 10. 

11. Ibidem, p. 136. 

12. Ibidem, p. 137. 

13. Sfîntul Vladimir, Mitropolit al Kievului, op. cit., p. 103. 

14. Maica Magdalena, op. cit., p. 42. 

15. Ibidem, p. 117. 

16. Sfîntul Vladimir, Mitropolit al Kievului, op. cit., p. 87. 

17. Veaceslav Goreanu, „Mirenii în biserică“, în Luminătorul, 2005, nr. 3, pp. 7-17. 
18. Liviu Stan, Poziția laicilor, pp. 200-203. 

19.1. S. Berdnicov, Curs de Drept Bisericesc, trad. de Silvestru Bălănescu, Tipografia 
Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1892, pp. 102-110. 

20. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, ed. cit., p. 166. 

21. loan N. Floca, Drept canonic, vol. II, p. 23. 

22. Dr. Dan Ilie Ciobotea, „Dorul după Biserica nedespărţită sau Apelul tainic şi 
irezistibil al iubirii Treimice“, în Ortodoxia, XXXIV (1982) nr. 4, p. 592. 


ROST 109 


ep a 


» Prin fereastra temniţei » PRIN FEREASTRĂ TEMNIŢEI 
sfântul Nicolae Ve elimirovici; 































Gând i d ine Şi re 
ânduri espre bine şi rău Episcopul !ohridei si Jicei 





» Film documentar 


sfântul Nicolae al Serbiei Această carte este O culegere de * 


Țâlcuire la Tatăl nostru lae pe când era inchis în lagărul G 


SFÂNTUL NICOLAE sublinieze faptul U ist al intemnit 
» Mai presus de 


păsărit şi de Apus ar putea f întemnițat un om libe 


+ 
ppISC OPUL OHRIDI 1 ȘI ICE | 


PRIN FEREA ASTRA credinţe, nădejdii şi dragostei, la 


TEMNITEI părnântului i? Merită prec! izat aici € 


către poporul sârb prin n fereastra 


» Cele patru aşezăminte ale 
sfântului Naum al Ohridei 


» simboluri Şi semne : JE : i 
căt plânge sfântul NIC olae |n acest 





dată CU aceasta, soarta tuturor ! 
wădat vocaţia Creştină. Din ac 
avea foarte bine ca subtitiu: 


poate şi mal bine,„DeSpI€ 93, sen 






O — p aie 


«- 
-_ 


- - ntele cărții au f 
A CARTEA E > 
 — = RR 3rpeşti, "e Aa Lai 


Lp 
emnia al sârbilor pe ruinele 





3 cu îndenț 0 


PREDANIA 


. 


W 
ATTA e la=1e E: al E: ge, 


REPERE 


ALEA ANDRU 


DUTU 


ŞI LAICATUL 








CA SLUJIRE 


(3 FLORIN-CIPRIAN MITREA 





De cele mai multe ori, cînd folo- 
sim termenele de laic/laicizare 
avem tendința de a le asocia cu 
conceptele de secular/secula- 
rizare şi chiar cu cel de profan 
(din cadrul dihotomiei sacru vs. 
profan). Este şi acesta un efect al 
discursivității moderne care, de 
pildă, atunci cînd pune proble- 
ma statalității, negreșit se referă 
şi la statul laic sau secular ca la 
o realitate (constatabilă sau doar 
dezirabilă). Această apropiere se- 
mantică dintre laic şi secular face 
ca termenul de laicat şi, implicit, 
realitatea care ar trebui să-i co- 
respundă să fie expuse unei folo- 
siri confuze. Atunci cînd nu este 
cu totul ignorat, termenul de la- 
icat este folosit mai mult pentru 
a desemna un fel de statut social 
în raport cu Biserica şi nimic mai 
mult. În orice caz, la nivelul sim- 
țului și discursului comun chiar 
din interiorul Bisericii, ideea de 
laicat este definită negativ (din 
punct de vedere logic): este laic 
cine nu este cleric. Însă este sufi- 
cient a fi laic pentru a face parte 
din laicat? Puţine sînt vocile care 
să facă o problemă de conştiinţă 
din această întrebare şi care să 
dezvolte un discurs sistematic în 
jurul reponsabilităţilor implicate 
de situarea pe această treaptă a 
ierarhiei vieţii ecleziale. 


54 


Una dintre aceste voci a fost, 
fără îndoială, profesorul Alexan- 
dru Duţu (1928-1999), istoric 
reputat al mentalităților (cu cărţi 
importante în domeniu), specia- 
list în problematica Sud - Estului 
European (director al Revue des 
Etudes Sud - Est Europeennes 
în perioada 1990-1997), cadru 
didactic de prestigiu la Universi- 
tatea Bucureşti şi, nu în ultimul 
rînd, un laic fervent al Bisericii 
Ortodoxe Române. Întregindu-şi 
formaţia juridică şi filologică cu 
absolvirea cursurilor Institutului 
Teologic Ortodox, în perioada 
grea a anilor '50, Alexandru Duţu 
s-a numărat şi printre cei care 
au dat mărturie directă despre 
fenomenului „Rugului Aprins”, 
întrucît a participat la serile de 
conferinţe şi rugăciune de la Mă- 
năstirea Antim. Acestui cărturar 
îi datorăm, printre altele, faptul 
că după 1990 a pus punctul pei 
în ceea ce priveşte rolul intelec- 
tualilor în societate. Profesorul 
nu s-a limitat la problematizarea 
clasicului raport dintre intelectu- 
ali şi puterea politică, ci s-a referit 
în mod predilect şi la vocaţia in- 
telectualului de tip conservator, 
preocupat de prezenţa sa atît în 
agora, cît şi în Biserică. 

Potrivit lui Alexandru Duţu, 
multe dintre problemele soci- 
etăţilor actuale au drept cauză 
fenomenul detaşării societăţii 





civile de Biserica militantă, mai 
ales în Occident. După secolul 
XVI şi mai ales o dată cu epoca 
Luminilor, în Apusul european 
s-a instituționalizat opinia că 
organizarea unei societăţi Jaice, 
civile, echivalează cu „punerea în 
funcţie a unui mecanism care să 
meargă şi fără intervenţia cleru- 
lui.“ Mai mult decît atît, această 
societate laică devine recepta- 
culul şi promotorul principal al 
tuturor curentelor anticlericale: 
darwinismul, voltairianismul, 
cultul supraomului, rasismul. 
Consecința a fost că „spiritul laic 
s-a transformat în spirit profan şi 
partea sacră din viața oamenilor 
a fost profanată.“| 

Acest proces secularizator nu 
a întîrziat să-şi arate efectele de 


ROST 109 


Na TI ST IT] 


ru 


bumerang pentru că, lovind în 
Biserică, „spiritul laic a ajuns 
să se lovească pe sine însuşi“ 
întrucît dorinţa de a construi o 
lume fără Dumnezeu ameninţă 
să provoace chiar distrugerea lu- 
mii. De aceea, subliniază profe- 
sorul Duţu, se impune ca spiritul 
laic să experimenteze metanoia 
căinţei şi să se reconecteze la iz- 
voarele înţelepciunii patristice. 
În acest context, Alexandru Duţu 
n-a pregetat în a-şi exprima con- 
vingerea în puterea Ortodoxiei 
de a regenera „societatea năruită 
de ideologii și fantasme produse 
de pofta de putere“?. 
Îndepărtarea laicilor de Bi- 
serică a avut aşadar efecte grave 
care se resimt şi astăzi. Unul din- 
tre ele este mistificarea potrivit 


ROST 109 





căreia o societate civilă, pentru a 
fi autentică, trebuie neapărat să se 
delimiteze de Biserică sau chiar 
să o combată explicit. Exemplul 
cel mai elocvent în acest sens, 
din lumea românească de după 
1990 a fost, consideră profesorul, 
Grupul pentru Dialog Social din 
jurul revistei 22 care, din păca- 
te, s-a pronunţat de multe ori 
pe probleme legate de Biserica 
Ortodoxă Română fără să aibă 
o cunoaștere serioasă a acestor 
probleme. De fapt, potrivit per- 
spectivei lui Alexandru Duţu, nu 
poţi dezbate cu succes probleme 
bisriceşti dacă nu ai o minimă 
cunoaştere practică şi o partici- 
pare efectivă la viaţa eclezială. În 
acest sens, profesorul își funda- 
mentează grila interpretativă pe 


CIVITAS CHRISTIANA 





În seara lui 4 aprilie a. c., Compania 
Passe Partout „Dan Puric“ a 
organizat, la Teatrul de pe Lipscani, 
un extraordinar eveniment dedicat 
martirilor din temniţele comuniste. 
Cîteva sute de persoane s-au bucurat 
de reîntîlnirea cu d-l Marcel Petrişor, 
fost deţinut politic, a cărui ultimă 
carte, Cumplite încercări, Doamne!, 

a fost relansată de d-nii Dan Puric 

şi Răzvan Codrescu. Maestrul 

Dan Puric a lansat şi volumul 

Teofan. Remember! de Doina lovănel 
Spineanu şi a înmînat d-lui Gheorghe 
Jijie, nonagenar, fost deţinut 

politic, Premiul pentru Demnitate 
Românească al Fundaţiei Aiud. 

În final, o trupă de tineri actori 

a emoţionat profund publicul 

cu spectacolul „Testament“, 

după scenariul şi în regia Finetei 
Grigorescu. Piesa spune istoria 
generaţiei interbelice mucenicite. 
Pentru că generaţia interbelică 
rămîne pentru noi reperul absolut al 
implicării creştinilor în viaţa cetăţii, 
iar tesamentul ei trebuie îndeplinit, 
ilustrăm acest articol cu cîteva 
imagini din timpul reprezentaţiei. 


două surse fundamentale. Mai 
întîi gîndirea patristică (unde 
relaţia dintre suflet şi corp este 
prezentată nu în termenii unui 
clivaj insurmontabil, ci în cei ai 
unei conlucrări armonioase în 
perspectiva mînuirii) şi mai ales 
Sfintul Maxim Mărturistorul 
care vorbeşte despre interdepen- 
denţa dintre înțelepciunea din 
afară şi înţelepciunea dinăuntru 
şi despre trecerea de la materie şi 
formă spre înţelesuri!. În al doi- 
lea rînd, este luat ca reper prefe- 
rat filosofia politică de tip con- 
servator a lui Michael Oakeshoat 
cu a sa disticţie între cunoașterea 
practică şi cunoașterea tehnică“. 
Prin urmare, înţelegîndu- 
şi statutul de laici în termenii 
unei despărțiri radicale de 


55 


REPERE 


Biserică, intelectualii riscă să se 
afunde într-o înțelepciune exclu- 
siv exterioară (deci incompletă şi 
ineficientă) sau într-o cunoaştere 
exclusiv teoretică (deci abstractă 
şi fictivă). La fel de adevărat este 
că de pe urma acestei rupturi are 
de suferit şi Biserica, întrucît se 
vede lipsită de o forţă capabilă 
să joce în mod creator rolul de 
interfață între spaţiul sacru şi cel 
profan. Concluzia argumentaţiei 
lui Alexandru Duţu se reduce, în 
esenţă, la constatarea necesităţii 
întoarcerii laicatului în Biserică. 
Această întoarcere nu semnifică, 
însă, nicidecum adoptarea unei 
stări de pasivitate, ci, dimpotrivă, 
conștiința unor largi responsabi- 
lităţi pe care laicii au vocaţia și pot 
să le îndeplinească cel mai bine. 
Aşadar, o revenire a laicatului ar 
fi atît în folosul laicilor (care ar 
recupera o legătură creatoare cu 
realităţile prin intermediul exer- 
citării unei cunoașteri practice) 
cît şi în folosul Bisericii a cărei 
activitate „s-ar înviora“. Astfel, 
laicatul, în cadrul Bisericii, poa- 
te rezolva o mulțime de probleme 
pe care statul providenţial nu le 
mai poate asuma. Un exemplu 
este, asistența socială făcută din 
perspectiva relaţiilor personale, 
deci pornind de la nivelul parohi- 
ei, pentru a putea identifica apoi 
şi soluţii cu caracter mai general. 
Apoi realizarea unei educații ci- 
vice creştine a tinerilor făcută nu 
în spiritul luptei pentru putere, 
al delaţiunii şi al corupţiei, ci în 
spiritul înţelegerii omului ca chip 
al lui Dumnezeu, nu ca animal 
coborât din copac. În acest sens, 
profesorul recomandă organiza- 
rea de către institutele teologice a 
unor centre de studiu şi dezbatere 
în care oameni de profesii dife- 
rite să dialogheze şi să identifice 
soluţii reale la problemele lumii 
contemporane. loate acestea se 
impun, potrivit lui Alexandru 


56 


Duţu, întrucît a sosit vremea ca 
„nebuloasa ştiinţifico-estetică“ 
să fie înlocuită cu noi instituţii 
de cultură din care să răzbată „un 
spirit civic creştin atent la viața 
fiecăruia şi a tuturor”. 

Ceea ce trebuie remarcat nea- 
părat este că entuziasmul şi fer- 
mitatea cu care Alexandru Duţu 
susținea astfel de proiecte nu erau 
rezultatul unor proiecte abstrac- 
te, ci al unei cunoașteri practice 
experimentate în cadrul întîlni- 
rilor de la Rugul Aprins. Acolo 
„la Antim, s-au adunat clerici şi 
laici laolaltă, fără să se întrebe 
dacă este cazul să stea în încăperi 
separate sau să despartă discuţia 





teologică de cea laică. Astfel, „în 
fața primejdiei care se anunţa şi 
care s-a instalat în forţă, oame- 
nii s-au întors la surse pentru a 
găsi o cale de salvare personală şi 
colectivă“€. Prin urmare, Alexan- 
dru Duţu pleda pentru dialogul 
dintre clerici şi laici în interiorul 
Bisericii, pentru că ştia că această 
experienţă este posibilă şi rodni- 
că. Această perspectivă amin- 
teşte de noţiunea de autoritate 
spirituală în sens larg, prin care 
Gustave Thibon desemnează „nu 
numai autoritatea ecleziastică 
propriu-zisă, ci toată elita intelec- 
tuală a popoarelor“ cu condiţia 
conlucrării lor în direcţia conser- 


ROST 109 


m E seatițe 


aaa IP 


>, 





vării valorilor fundamentale ale 
societăţii, care sînt cele creştine”. 

Cu mijloacele istoricului şi ale 
filosofului politic dublat de iposta- 
za teologului practicant, profeso- 
rul Duţu a arătat că numai o elită 
intelectuală înrădăcinată în Bise- 
rică, adică un laicat activ şi conşti- 
ent de misiunea sa, poate regene- 
ra fibra României post-totalitare. 
Vocea cărturarului Alexandru 
Duţu a fost una dintre puţinele 
care au susţinut şi au demonstrat, 
în contra discursului dominant al 
intelighenţiei postdecembriste, că 
există o tradiţie de gîndire politică 
românească cu multiple rădăcini. 
Mai întîi, cultura veche româneas- 


ROST 109 


CIVITAS CHRISTIANA 





a pus problema necesităţii impli- 
cării în treburile cetăţii pentru 
slujirea binelui de obște şi care în 
spațiul românesc s-a format mai 
mult în tinda Bisericii decît în 
pofida ei. De asemenea, solida- 
ritățile organice (familie, parohie, 
obşte, comunitate locală) trebuie 
privite ca temelie a legitimităţii 
şi forţei solidarității artificiale 
reprezentate de Stat. Mai mult 
decît atît, atrage atenția profeso- 
rul, orice discurs comunitarist, 
inclusiv cel european, nu poate 
avea coerenţă şi legitimitate decît 
dacă recunoaște şi respectă aceste 
solidarităţi organice. Prin urmare, 
pe revizitarea acestor surse, care 
s-au format prin dialogul viu din- 
tre Biserică şi laicatul său, se poate 
întemeia „ridicarea sufletească a 
cetățenilor“ şi nu pe urmărirea cu 
orice preţ a unei prosperități ma- 
teriale iluzorii?. 

Aşadar, mesajul profesorului 
Duţu este că laicatul trebuie în- 
țeles în primul rînd ca slujire în 
cadrul Bisericii. Altminteri, atît 
credinţa, cît şi înțelepciunea exte- 
rioară riscă să rămînă o frumoa- 
să fără trup, o plăsmuire lipsită 
de viaţă. Sînt argumente care pe 
noi, laicii, trebuie să ne pună pe 
ginduri, întrucît ne pot ajuta să 
conştientizăm că liturghia după 
liturghie este o vocaţie şi o chema- 


că ne oferă imaginea unei lumi în 
care cei mai activi membri ai lai- 


catului erau voievozii filosofi, cti- 
tori şi luptători. Apoi, umanismul 
civic al secolelor XVII-XVIII (care 


re la care trebuie să răspundem 
acum şi aici pentru că, negreşit, 
vom da seama atunci şi acolo. 


1 Alexandru Duţu, Lumea dinăuntru și lumea din afară, ediţie îngrijită de Lauren- 
ţiu Vlad, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2009, p. 300. 

2 Ibidem, p. 301. 

3 Ibidem, p. 161. 

+ Ibidem, p. 218. 

> Ibidem, pp. 302-303. 

S jbidem, p. 79. 

7 Cf. Gustave Thibon, Eseu de fiziologie socială, traducere de Ştefana şi loan-Pop 
Curşeu, Ed. Echinox, Cluj, 2004, p. 119. 

8 Cf. Alexandru Duţu, Sinteză şi originalitate în cultura română, Ed. Enciclopedică 
Română (1650-1848), Bucureşti, 1972, pp. 114-115. 

9 Alexandru Duţu, „Tradiţia în gîndirea politică românească”, în revista Polis, 
nr. 3- 4/1996. 

10 Alexandru Duţu, Lumea dinăuntru şi lumea din afară, ed. cit., pp. 78-82. 


57 


REPERE 





ALE, 





SEMNIFICAȚII 


GLOBALIZĂRII 


CRISTI PANTELIMON 


cristi.pantelimonrostonline.org 








În alsău Tratat de morală. După 
virtutel, Alasdair Maclntyre 
scrie despre pretenţiile morale 
ale lumii noastre întemeiate nu 
pe virtute, ci pe utilitate, drept şi, 
în final, eficiență, că sînt simple 
iluzii, ultima dintre ele, eficien- 
ţa, fiind poate cea mai puternică 
din punct de vedere cultural. Cel 
care întruchipează această nouă 
iluzie morală, managerul biro- 
cratic, este „personajul central al 
dramei sociale moderne“?. 

Dacă Maclntyre are dreptate 
cu a sa morală iluzorie a lumii 
eficiente de astăzi, putem spune 
că globalizarea naşte iluzii la ni- 
vel planetar. Iluzia este ceva care 
înlocuieşte realul, iar globaliza- 
rea actuală reprezintă, din acest 
motiv, globalizarea nimicului:. 

Pe modelul simulacrului lui 
Baudrillard, pe care-l citează, 


58 


PARTEA A TREIA 


autorul acestei sintagme, Geor- 
ges Ritzer, construieşte imaginea 
terifiantă a unei societăţi macdo- 
naldizate, o societate a nimicului 
generalizat, global, la nivel plane- 
tar: „Pe măsură ce societăţile de- 
vin mai bogate, le creşte interesul 
pentru achiziţionarea bunurilor 
pe care le au ţările cele mai dez- 
voltate, iar majoritatea acestor 
bunuri se încadrează în catego- 
ria «nimicului». Statele prospere 
(centre ale «nimicului»), mai ales 
guvernele care le reprezintă şi 
companiile lor cele mai puterni- 
ce, sînt interesate să exporte bu- 
nurile, serviciile şi ideile care re- 
flectă și întruchipează «nimicul» 
în toate țările care le vor accepta 
şi le vor cumpăra (...). Pe măsu- 
ră ce o ţară depăşeşte o anumită 
barieră economică (şi, uneori, şi 
politică) şi atinge un anumit ni- 
vel de succes economic, ea va fi 
supusă unui bombardament de 
lucruri, care va include şi o can- 
titate şi o varietate impresionante 


de «nimic» (...). În consecinţă, tot 
mai multe state şi regiuni ale lu- 
mii sînt invadate de «nimic», iar 
cantitatea de «nimic» creşte oda- 
tă cu prosperitatea lor..€. 

Morala iluzorie a manage- 
mentului eficient este aceeaşi 
„morală“ iluzorie a eficienţei glo- 
balizării sau a eficienţei globale, 
ceea ce este același lucru. 

Fie morala nu aparţine în mod 
originar societăţii, iar sursa ei 
trebuie căutată în altă parte, fie 
societatea, care generează mora- 
la, este incapabilă s-o facă respec- 
tată şi are nevoie de altă instanţă 
pentru aşa ceva. Şi într-un caz, și 
în celălalt, este, aşadar, nevoie să 
postulăm o altă realitate, pe lîn- 
gă cea socială, pentru a surprin- 
de traseul complet al moralei în 
lume. Din păcate, sociologii au 
perpetuat, din necesităţi de or- 
din „profesional“ îngust înţele- 
se, o iluzie sau o falsă idee ce nu 
rezistă la o analiză atentă. Iluzia 
că morala şi respectarea ei îşi au 


ROST 109 


sediul în viaţa socială. Era firesc 
ca, cei care au cucerit terenul so- 
cial după înflorirea sociologiei, 
economiştii, să-şi atribuie, prin 
conceptul de eficiență, aceeaşi 
putere pe care sociologii o cre- 
deau de partea lor. Explicaţiile 
sociologizante sau cele tributare 
eficienţei economice sînt la fel de 
neputincioase în domeniul mora- 
lei. Ne vom limita să cităm numai 
un autor semnificativ în acest 
punct, anume Francis Cornford: 
„Primul poet religios al Greciei, 
Hesiod, declară într-o formă sim- 
plă convingerea că evoluţia Natu- 
rii nu este în nici un caz nepăsă- 
toare faţă de bine şi de rău. El ne 
spune că atunci cînd oamenii ac- 
ționează conform dreptăţii şi nu 
se îndepărtează de drumul corect 
al binelui, oraşul lor înfloreşte şi 
ei sînt lipsiţi de război şi foamete 
(...). Cum a apărut această credin- 
ță, că Natura este morală, astfel 
încît ordinea ei este deranjată de 
păcatele omului? Cu siguranţă că 


ROST 109 


— 


nu este rezultatul unei observa- 
ţii directe, lipsite de prejudecăți. 
Cînd un rege sau un popor comi- 
te un act de nedreptate, nu este 
adevărat că recolta este vătămată 
şi că urmează foametea şi boala. 
Aici avem de-a face cu una dintre 
acele credinţe vechi, tradiţionale 
care sfidează respingerea con- 
stantă a experienţei”. 

Sesizînd distanţa dintre mo- 
rală şi comportamentul adaptat 
social, autorul englez sugerează 
că morala şi viața socială au un 
punct critic în care tensiunea 
dintre ele este maximă. Acest 
punct critic se referă tocmai la 
adoptarea unei viziuni intenţi- 
onat morale, indiferent de con- 
secinţele practice sau, dimpotri- 
vă, de adoptarea unui punct de 
vedere utilitarist-pragmatic, în 
care, observînd că morala şi suc- 
cesul social nu sînt neapărat din 
aceeaşi categorie, omul acceptă 
să părăsească făgaşul moralei 
pentru a se înscrie pe linia suc- 


PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII 





cesului lumesc. Globalizarea în- 
seamnă adoptarea acestui punct 
de vedere a- sau i-moralla nivelul 
conştiinţei planetare. Înseamnă 
în aceeaşi măsură abandonarea 
moralei în numele eficienţei 
(după definițiile practice cu- 
rente) şi înseamnă de asemenea 
părăsirea tradiţiei şi a religiei, în 
favoarea aceleiaşi adaptări la re- 
alitatea concretă. 

Globalizarea totală cores- 
punde cu epuizarea resurselor 
religioase ale umanităţii. Nu 
ştim dacă aşa ceva este posibil. 
Biserica nu poate concepe o lume 
istorică expurgată de divinitate, 
o lume doara oamenilor, o lume 
perfect „antropologizată . lată ce 
spune, din acest punct de vedere, 
Papa Benedict al XVI-lea, por- 
nind de la un verset biblic: „Nu 
numai cu piine va trăi omul, 
ci cu tot cuvîntul care iese din 
gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). 
(...) Acolo unde această ordine 
a bunurilor nu este luată în Y 


59 


REPERE 


seamă, ci întoarsă pe dos, acolo 
nu se mai poate naște dreptatea, 
acolo nu mai există grija pentru 
omul aflat în suferinţă, ci dis- 
trugerea cuprinde şi domeniul 
bunurilor materiale. Acolo unde 
Dumnezeu este considerat de o 
importanţă secundară, putînd fi 
dat la o parte temporar sau defi- 
nitiv în numele unor probleme 
mai importante, acolo tocmai 
aceste pretinse lucruri mai im- 
portante sînt sortite eşecului. Nu 
numai finalul negativ al experi- 
mentului marxist stă mărturie 
pentru această afirmaţie. Toc- 
mai ajutorul de dezvoltare oferit 
de Occident, bazat pe principii 
pur tehnico-materiale, care nu 
numai că l-au lăsat pe Dumne- 
zeu deoparte, dar i-a îndepărtat 
şi pe oameni de Dumnezeu, cu 
trufia celui care crede că ştie to- 
tul mai bine, tocmai acesta deci 
a făcut ca Lumea a Treia să de- 
vină cu adevărat Lumea a Treia 
în sensul actual. A dat la o parte 
structurile religioase, morale şi 
sociale şi a pus în locul lăsat gol 
mentalitatea tehnicistă“€. Doar o 
astfel de lume poate fi, la limită, 
considerată o lume globală. Fără 
religie şi fără tradiţii, o astfel de 
lume poate fi pregătită de sce- 
nariul globalist perfect, dus la 
extrem. Ce presupune o astfel 
de lume, care sînt caracteris- 
ticile sale esenţiale? Interesant 
este că această viziunea critică 
a Bisericii converge cu viziunea 


60 


critic-realistă a gînditorilor so- 
ciali care au studiat procedeele 
globalizării şi din perspectiva 
„ajutorului“ occidental de care 
vorbește Benedict al XVI-lea, 
dar şi din perspectiva acţiunilor 
occidentale fără aparenţe uma- 
nitare. Umanitarismul occiden- 
tal a fost pus în criză chiar la el 


acasă, şi este suficient să cităm 
aici o lucrare ca cea a lui Ber- 
nard Hours”, definitorie pen- 
tru curentul de gîndire critic la 
adresa acestuia. Antropologul 
francez crede că umanitarismul 
actual tinde să devină o morală 
globală, care, în loc să contribuie 
la echilibrul lumii, nu face decît 
să reproducă ierarhiile imperiale 
ale momentului. Aici globaliza- 
rea moral-ideologică are un efect 
devastator asupra conştiinţei şi 
securității planetare: „O mo- 
rală globală este pe cale de a se 
naşte, tinzînd să producă mai 
multă precaritate decît securita- 
te, în ciuda referințelor abstrac- 
te la dreptul internaţional sau 
la drepturile omului, la fel de 
abstracte. Cu toate fluxurile de 





ROST 109 


informaţie, cunoaşterea Celor- 
lalți regresează în aceste clişee, 
iar producerea unei morale uni- 
versale rămîne o miză evidentă 
a puterii, un fel de imperialism 
occidental şi, mai precis, nord- 
american. Referințele instru- 
mentale la drepturile omului, 
gestionarea selectivă a ajutoru- 
lui umanitar ne aduc în prezența 
unui imperialism moral împo- 
triva căruia nu poate fi conceput 
nici un război de eliberare“ă. 
Occidentul are, desigur, şi alte 
instrumente de acţiune în mersul 
său de schimbare globală a profi- 
lului umanităţii. Unul este cel al 
aşa-numitei doctrine a șocului şi 
a capitalismului dezastrelor, de- 
finite recent de Naomi Klein”. Să 
mai spunem că registrul poate 


ROST 109 


continua pînă la acţiuni definitiv 
neocolonialiste, de genul războa- 
ielor din Golf, pe care chiar au- 
tori americani de prim rang le-au 
criticat pentru cinismul lor de- 
vastator.!0 Aşadar, fie că este vor- 
ba despre umanitarismul aparent 
onest, fie că este vorba despre 
false acţiuni de într-ajutorare, 
determinate de calamităţi locale, 
fie că este vorba despre clasicele 
războaie de cucerire economică, 
drapate de revoluţii de democra- 
tizare şi de apărare a drepturilor 
omului, Occidentul acţionează 
permanent într-o logică de fier a 
oligarhiei globalizante. 

Lumea globală este, în primul 
rînd, o lume materialistă. Nu ne- 
apărat în sensul lui Marx. Mate- 
rialismul lumii lui Marx era un 





PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII 





materialism ferm, de pionierat. 
Aparent, astăzi, lumea este mai 
puţin materialistă, devreme ce, 
din ce în ce mai des, auzim vor- 
bindu-se despre „valori“. Lumea 
capitalismului de început, lumea 
mijlocului de secol XIX era do- 
minată de forţele materiale ale 
industriei şi marilor manufac- 
turi, care reuşiseră să antreneze 
forțele cunoaşterii ştiinţifice şi 
tehnice pozitive. Din acest punct 
de vedere, lumea lui Marx este o 
una în care este vizibil aşa-numi- 
tul „proces al civilizării, înţeles 
ca ordonare tehnico-materială 
şi birocratică a lumii. Nici vizi- 
unea lui Max Weber nu descrie 
o altă lume decît lumea mate- 
rialistă a lui Marx, cu diferenţa 
că la autorul Eticii protestante, 
explicația materialităţii lumii 
coboară în aspectele etice ale fe- 
nomenului religios, deci, struc- 
tural, explicaţia sa este, într-un 
anume sens, mai complexă, mai 
sofisticată, mai generoasă. În 
schimb, lumea descrisă de Marx 
este un adevărat monolit fără re- 
plică spirituală, un bloc compact 
în care se ciocnesc iremediabil 
forțele materialităţii istorice, ale 
capitaliştilor şi ale proletarilor. 
Materialismul este chiar traseul, 
destinul istoriei, căci istoria nu 
este mai mult decît înfruntarea 
eshatologică dintre binele pro- 
letariatului şi răul capitaliştilor 
exploatatori. 

Astăzi, lumea este departe de 
a mai avea aspectul monolitic 
descris de Marx, dar și aspectul 
„etic“ subtil de care vorbea Max 
Weber. Am putea spune că „ma- 
terialismul“ devine un fenomen 
care impregnează în aşa măsură 
dimensiunea etică a lumii, încît 
nu există de aici înainte posibili- 
tatea de a mai diferenţia „spiritul 
capitalismului“ de „spiritul achi- 
zitiv“, de dorința de cîştig. Știm 
foarte bine că paradigma lui YI 


61 


REPERE 


Max Weber se sprijină tocmai pe 
această diferenţă notabilă dintre 
spiritul capitalismului modern şi 
simpla dorinţă de cîştig, pe care 
umanitatea, spune sociologul 
german, a cunoscut-o dintot- 
deauna. Cea din urmă nu duce 
decît la un capitalism „clasic“, 
din antichitate şi pînă în zorii 
epocii moderne. Această dorinţă 
de cîştig, putem spune, va duce 
la un capitalism de tip oarecum 
marxist, adică un capitalism mo- 
nolitic, clasic. Dimpotrivă, capi- 
talismul modern se bazează pe o 
diferenţiere a unei etici speciale, 
ascetice, de domeniul propriu-zis 
al realităţii materiale!!. Capitalis- 
mul modern este un capitalism 
ce nu rezultă pur şi simplu dintr- 
o dorință „lumească“, materialis- 
tă, ci mai degrabă invers, dintr-o 
dorinţă de regăsire a unei spiritu- 
alități religioase (creştine) puse 
în criză odată cu Reforma și cu 
începuturile modernităţii. Ce fel 
de capitalism este însă cel actu- 
al? El nu mai poate fi întemeiat 
pe distanţa dintre o etică (fie ea 
religioasă sau de altă natură) şi 
o elaborare strict obiectivă, pe o 
obiectivare a naturii unei valori. 
Capitalismul actual este capita- 
lismul fără etică, sau, mai precis 
spus, în care etica este incapabilă 
să mai elaboreze o viziune care 
să depăşească cadrul aşa-numi- 


! After Virtue. A Study in Moral Theory, 
Notre Dame University Press, 1981, 
trad. rom : Tratat de morală. După vir- 
tute, Ed. Humanitas, 1998. 

2 Op. cit., p. 100 în ed. rom. 

3V. George Ritzer, The Globalization of 
Nothing, Pine Forge Press, 2004, 2007, 
trad. rom.: Globalizarea nimicului, Ed. 
Humanitas, Bucureşti, 2010. 

+ G. Ritzer, op. cit., pp. 133-134 în 
ed. rom. 

> V. De la religie la filosofie. Un studiu 
asupra originilor speculaţiei occidenta- 
le, Ed. Herald, Bucureşti, 2009, pp. 15- 
16. Ediţia originală a cărţii se cheamă 
From Religion to Philosophy. A Study in 


62 


tei dorinţe de cîştig. Capitalismul 
actual este dorinţa de cîştig care 
a înăbuşit toate celelalte forţe 
spirituale ale omului, fiind, în 
acelaşi timp, capabil de o perma- 
nentă şi spumoasă dedublare, de 
o deconcertantă capacitate pro- 
teică de asumare a unor aşa-zise 
„valori“ cu care ascunde, de fapt, 
această realitate şocantă. Unele 
încercări de recuperare etică a 
capitalismului actual nu sînt de 
neglijat, dar fondul acestuia, din 
păcate, în afara unei legături cu o 
etică superioară, sau cu o morală 
remarcabilă. Astfel, „capitalis- 
mul moral“ de care vorbeşte un 
autor ca Stephen Young!?, şi care 


the origins of Western Speculation, Har- 
per & Row Publishers, New York, 1957. 
S Isus din Nazaret, Ed. Rao, 2007, pp. 
44-45, traducerea românească a ope- 
rei Jesus von Nazareth, Libreria Editri- 
(el=AY£- lift: [af PE i 1 e: Me [1 AY ji [et la [e 0101974 
7 Este vorba despre traducerea unei 
serii de studii grupate sub titlul 
Ideologia umanitară sau spectacolul 
alterităţii pierdute, Institutul Euro- 
pean, laşi, 2010. 

3 B. Hours, op. cit., pp. 14-15. 

” Naomi Klein, The Shock Doctrine. 
The Rise of Disaster Capitalism, Knopf 
Canada, 2007; trad. rom.: Doctrina 
șocului. Naşterea capitalismului dez- 








propune încă din subtitlu „o re- 
conciliere a interesului privat cu 
binele public“, ar merita o analiză 
mai detaliată, cu atît mai mult cu 
cît autorul, ca bun cunoscător al 
tradiţiilor politice şi morale asi- 
atice şi ca membru al Agenţiei 
Statelor Unite pentru Dezvoltare 
Internaţională, are toate datele să 
fie o voce distinctă în aria unei 
gindiri economice fundamentată 
tradițional. Din păcate, viziunea 
acestuia este departe de a depăşi 
cadrul general al sistemului eco- 
nomic globalizant, în ciuda unor 
nuanţe care merită menţionate. 
Astfel, pledoaria în sine pentru 
revenirea la etica în afaceri nu 


astrelor, Ed. Vellant, Bucureşti, 2008. 
Autoarea, a cărei viziune econo- 
mică este franc anti-friedmaniană, 
surprinde un nou tipar de acţiune 
(ef- 19] Eăe Pa et: [Sie [=fel [efe [E IE: Tel=i iv] 
unfettered capitalism (capitalism ne- 
stingherit) se foloseşte de situaţiile 
dramatice care pot apărea în diferite 
ţări ale lumii (dezastre naturale - un 
exemplu larg folosit este cel al inun- 
daţiilor catastrofale din New Orleans 
din 2005, schimbări bruşte de regim 
politic, crize economice structurale, 
războaie etc.) pentru a întări econo- 
mia privată, în dauna celei publice: 
„Numesc aceste raiduri deliberate 





ROST 109 





poate fi decît salutată. La rîndul 
său, etica, spune autorul, înseam- 
nă urmarea unor valori ce ţin de 
tradiţia unei culturi, a unei so- 
cietăţi, a unei familii etc. Exem- 
plul actual al Partidului Comu- 
nist chinez, care a propus codul 
moral numit Societatea Armo- 
nioasă şi care încearcă, prin re- 
venirea la valorile confucianiste, 
să reducă lăcomia şi egoismul 
din viața economică a Chinei, 
este de asemenea trecut de autor 
printre modalităţile care ar putea 
readuce un suflu vital economiei 
globale. Pînă aici lucrurile sînt în 
regulă. Din păcate, alte fraze sînt 
dezamăgitoare în sensul în care, 


asupra spaţiului public, care debu- 
tează o dată cu unele evenimente 
catastrofice, combinate cu înţelege- 
rea acestor catastrofe ca oportunităţi 
captivante, «capitalismul dezastre- 
lor»“ (op. cit., p. 9). Ce fel de valoare 
morală poate avea un astfel de sis- 
tem economic, crescut din dezastrele 
naturale, este uşor de apreciat... 

10 Este cazul unor lucrări ca cea a lui 
Noam Chomsky, Hegemony or Sur- 
vival. America's Quest for Global Do- 
minance, Metropolitan Books, 2003, 
trad. rom. America în căutarea domi- 
naţiei globale: hegemonie sau supra- 
vieţuire, Antet, 2003. Celebrul autor 


ROST 109 


ca de obicei în vremurile noastre, 
etica este folosită în mediul eco- 
nomic pentru sporirea eficienţei 
sau raţionalităţii economice şi 
nu de dragul valorilor aflate în 
spatele său. Căci, spune Stephen 
Young într-o scurtă prefață la 
ediția romînă, „În România de 
astăzi este binevenită o revenire 
la valorile şi tradiţiile ce existau 
înaintea anilor din timpul regi- 
mului comunist. Lot ceea ce con- 
ferea cîndva oamenilor forţă şi 
încredere poate redeveni valabil 
azi, oferindu-le reperele necesare 
pentru a lua decizii în tranzacţii- 
le de pe piaţa liberă“!5. Şi, imediat 
după aceste fraze, remarcăm una 


critică viziunea imperială a Americii 
actuale dintr-o perspectivă prepon- 
derent geostrategică, ce poate părea 
mai departe de tema noastră, dar lu- 
crurile nu stau deloc astfel. Aspecte- 
le militare nu reprezintă decât vârful 
aisbergului sistemului globalizant în 
care puterea şi dominaţia sunt sin- 
e [VI4=i[-Xe(elael=iei i=3let: [= Sole =t- 4: PI =(elele 
nomia face casă bună cu strategiile 
militare, iar „strategiile“ de marketing 
care urmăresc cucerirea pieţei globa- 
le sunt parte a unui arsenal complex 
al dominaţiei. 

11 În altă parte (v. Cristi Pantelimon, 
Corporatism şi economie. Critica socio- 


PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII 





care spune totul despre valoarea 
eticii în afaceri sau a moralei no- 
ului capitalism: „datorită faptu- 
lui că sînt desprinse de tradiţiile 
culturale, pieţele globale nu sînt 
o bună sursă de valori. Filoso- 
fia morală a noului capitalism 
încearcă o întoarcere la ideea de 
tradiţie, dar niciodată dincolo de 
ideea pieţei globale. În fond, avem 
o reconciliere a pieţei globale cu 
spiritul tradițional, sau un fel de 
capitalism tradiționalist care însă 
se exprimă, în cele din urmă, tot 
pe piața globală. Ceea ce autorii 
de felul lui Young nu pot înţelege 
este că spiritul tradiţional era în 
sine unul „neeconomic“. Menta- 
litatea tradițională (o ştim încă 
de la Max Weber) este o men- 
talitate care, ca să folosim o sin- 
tagmă populară, „se mulţumeşte 
cu puţin“ în situaţiile în care ar 
putea cîştiga mai mult, tocmai 
pentru că valorile fundamentale 
nu sînt cele ale cîştigului, ale efi- 
cienţei şi randamentului, ci cele 
ale unei supravieţuiri decente, în 
limitele naturale. Această men- 
talitate tradițională este cu totul 
„naturală“. Observațiile unui fi- 
losof creştin atît de fin ca Sren 
Kierkegaard pot completa într-o 
imagistică poetică ceea ce se înţe- 
lege prin mentalitate economică 
natural-tradițională. E 
(Va urma) 





logică a capitalismului, Ed. Academiei 
Române, Bucureşti, 2009), am criti- 
cat această viziune a lui Max Weber, 
dar nu este momentul aici să reluăm 
E: Tel=] Sif [3 pet: 1=3 i [e [et IV Ia -T-laala e [= 
întrebare în legătură cu „spiritul“ ca- 
pitalismului din perspectiva tocmai 
a actualului stadiu de dezvoltare al 
acestui fenomen major al istoriei. 

12 Stephen Young, Moral Capitalism: 
Reconciling Private Interest With the 
Public Good, 2003; trad. rom.: Capita- 
lism Moral. O reconciliere a interesului 
privat cu binele public, Ed. Curtea Ve- 
che, Bucureşti, 2009. 

13 Stephen Young, op. cit., p. 13. 





03 


LITERATURĂ 
A ST 


rilegiu 
1C 


FIOR 


Într-o pădure de clopote tăcute, goale, 

Ca nişte domuri ridicate de cîrtițe barbare, 
M-am rătăcit, cătînd fiorul morții 

Şi măreția cîntecelor funerare. 


Printre coloanele de-aramă umblau primejdii vii 
Și se-alegea vinatul mort de cel scăpat în noapte, 
Zeii rămaşi în lume purtau în miini făclii, 

Ce nu ardeau cu fum, ci doar cu şoapte. 


Dedal de plumb, închis şi în prezent şi-n viitor, 
Colind în umbra ta cuprins de spaimă, 
Cărarea mi se-aprinde sub picior 

Şi dangătu-nmiit nu ştiu deloc ce-ngaimă. 


Mi-aud în urmă numele strigat 

De zidurile reci izbindu-se-ntre ele; 

Tu timp viclean, de ce nu m-ai chemat 

Să-mi număr ceasurile ce-au rămas în clopotele grele? 


MIȘCĂRI 


Apele curg cu-aceeaşi răceală ascunsă în unde 
Și vintul, ca o aripă de vultur, 
Împrăştie virtejul ceasurilor chinuite. 


Pădurea cîntă ca un corn de vinătoare, 
Dar au an ale vanat 
Şi păsările nu mai pot să zboare. 


Izvoarele bătînd ca nişte inimi de meduză 
Şi-amurgul ce zvicneşte peste turnuri de cetate 
Şi adîncimi de ape întoarse spre eternitate 


Şi dimineţile limpezi din munți, 
Cu cețuri dezvelind prăpăstii ca de vis 
Şi nemişcarea înflorind ca un cais, 


Pădurea care-ar vrea să zboare parcă în lumină 


Şi rîurile lumii ce se desfac în Soare, 
Totul se mişcă înspre nemişcare. 


64 






Versuri de 
CRISTI PANTE 


POEZIE PENTRU NOAPTE 


Ca ochiul Lunii se-adincesc fîntîni 
Şi iarba creşte mai aproape, 

Plopii sînt rari de tot, bătrîni 

Şi-n legănarea lor e noapte. 


ÎNCEPUTUL ZILEI 


Păsările se închid în zbor 
De supreme constelații; 
Răsăritul sună ca o roată de căruţă, 
pa AEO aaa e a dA eaiee 
Călcînd Soarele adinc şi fără de vibrații. 


Pinzele luminii au aprins în lume 
Scumpele oglinzi de prin budoare 
Şi-au zburat din baldachinele nebune 
Porumbeii albi loviți de grea langoare. 


Din mătăsurile vieții, deşteptate, 
Se strecoară-n suflete parfumuri, 
Castelane veşnic demodate 

Ale zilei care urcă-n turnuri. 


ŢĂRANUL 


Pe cămaşa ţăranului 
Bătrîn ca plugul de lemn, 
Se văd urmele ploilor de vară. 


E] stringe-n pumni pămîntul tare, 
Cînd plouă, cocă neagră are-n palmă 
Şi pîinea lui e dulce şi amară. 


Îşi pune palmele-n pămînt, 
Ca brazdele de negre 


Şi rodul urcă tremurînd, alene. 
Cu umerii fierbinți, 


Se-ntoarce-ntre pereţii de paiantă; 
Cuminţi, trei păsări îi descîntă-n vatră. 


ROST 109 





APOCALIPS MINOR 


Peste lume cobora seara, 
Ca o colină obosită 

Şi amintirile intrau în case 
O dată cu bătrînii. 


Pămîntul se-nvelea-n tristețea 

Primei fecioare necinstite 

Şi lacrimile lumii dulci 

Băteau în poduri ridicate de văpaia Lunii. 


Un înger îndoindu-se de aripile sale 

Se aşezase-n rînd cu morții 

În cimitire vechi, pătate de ruina vieţii 
Şi ochii lui sclipeau a răzbunare. 


Copiii-şi îngropau cuminţi părinții 
La întîmplare, undeva în noapte, 

Şi peste veşnicia lumii, sfinții 
Zvirleau buchete de blesteme coapte. 


SINGURĂTATE 


Mai colindă vulturii prin aerul larg, 
Ca nişte umbre ale Soarelui rănit? 
Apusul, ca o vulpe, mi-a murit în prag 
Şi cerul a rămas neisprăvit. 


Sint singur ca o umbră ruptă de la trunchi 
Şi singur stăpinesc păduri de cîntece uscate, 
Păstorii lumii şi-au pierdut un ochi 

Şi fug de spaimă turmele uitate. 


O Biblie mai port, oglindă mincinoasă 
Şi un toiag cu care scurm morminte, 
Căci n-am găsit mai bună casă 

Decit în racla celui care stă cuminte. 


Astfel mă-ngrop şi fug de mine însumi 
Şi de tristețea de-a fi ultimul ce moare, 
Cu palma desfăcută peste fila Cărţii, 
În gol, ca o secure ce taie ninsoare. 


CLOPOT 


Ascuns, un clopot răzbate în lume 
În rotocoale pieptişe de aramă, 
E curat văzduhul, tremurul umple 
Clipa de linişte ce se recheamă. 


Cumpănit de fringhie, avintul 
Se risipeşte spre marginea cupei, 
Limba desparte în două golul 
Unde se naşte tunetul clipei. 


ROST 109 








SENZAȚIE (VARĂ) 


De la pămînt la cer — umbra unui plop, 
Mireasma ierburilor uscate 

Şi priveliştea cunoscută a turmelor cuminţi. 
Undeva, fugind de căutarea ochiului, 
Răcoarea unui briu de apă. 

Drumul vine de departe şi merge departe — 
La singura fintînă a zării un miel se adapă. 
Singur aici, glasul mi-e străin, 

Nimeni nu-mi ascultă uimirea, 

Din păduri pe care nu le văd, vin 

Adierea răcoroasă şi-amurgirea. 

Sînt fericit, cînt şi-ascult vuietul uşor 

Care se-ntinde peste stinsa zi de vară; 

Un stol de păsări a izbit în zbor 
Deplinătatea nemişcării, cea Dintiia Oară. 


SINGUR 


Pietre de rîu care tac, 

Suflete moarte risipite printre valuri, 
Încet, dimineața revine peste lac, 
Izbindu-şi tăcerea în maluri. 


Vintul sporind lumina, zgomotul obscur 
Al înălțimilor vibrînd de viață, 

Tot Universul se răsfringe într-un nor 
Precar, călătorind ca un ocean de aţă. 


Sînt treaz şi singur, dumirit 

De viața mea, de moartea-mi viitoare; 

Îmi plec genunchii înspre asfințit 

Şi-ascult cum trec de mine păsări călătoare. 


JOC 


Mă joc în părul tău 

Uşor, ca-ntr-o poiană 

Şi ochii tâi mă dor 

Cu fiecare filfiit de geană. 


Ce faci? 
Zăpezile din păr de ce ţi le desfaci? 


Orbit de coapsa ta, măsor 
Secundele aprinse. 


As 
Trupul tău 
Cu miere mă cuprinse! 


AS 


65 


LITERATURĂ 


MERGERE, 
o PE APE, 235 


Ilona 


- Moş Izot, despre dumneavoas- 
tră se spune că aţi fost primul 
pescar din sat. Și cel mai bun. 

- Da. Izot este acuma o anti- 
că, dar Izot a fost o dată în viaţă 
pescar, nu de trei ori. 

— Cîţi ani aveţi, moş Izot? 

- Optzeci şi opt. 

- La câţi ani v-aţi apucat de 
pescărie? 

— La şaisprezece. Şi am lăsat 
pescăria numai pentru război. 

— Aţi fost pe front în primul 
război mondial? 

- Am fost. Am intrat noi 
atunci la Tecuci, pe urmă am 
intrat la Mărăşeşti, de la Mă- 
răşeşti, cînd s-a încetat puţin 
războiul, am plecat tocmai la 
Bîrlad. De la Birlad am plecat, 
ei, am uitat unde am umblat eu. 
Mai încoace de Birlad este o linie 
pe dreapta. 

— O linie de front? 

- Da, Da. 

— Aţi luptat şi în al doilea răz- 
boi mondial? 

- Da. Ehei, atunci am intrat 
noi la Braşov, pe urmă am intrat 
la Bucureşti. Cînd s-a făcut pace, 
am tras noi acolo la berea. 


66 


— fragment — 


de Sânziana Pop 





— Sînteţi născut pe malul mă- 
rii, moş Izot? 

- Eu? Pe malul mării? Nuuu! 
Pentru că de ce? Eu sînt născut 


la Jurilofca. 

— Și cum aţi ajuns aici? 

- Cum am ajuns? De foame. 
Cînd am venit din război nu 
aveam de nimica. Aveam trei copii 
şi babca acolo. Au plecat oamenii, 
unii încolo, alţii încolo, noi am 
venit aici, la un bulgar, am sece- 
rat cu mașina, am făcut bani buni. 
Era un sat de scopeţi aici. Ai auzit 
dumneata de scopeţi? N-avea nici 
mustăţi, nici barbă, nimica. Toţi 
aici au venit, au făcut trăsuri, bir- 
je. Erau oameni gospodari. Dar 
au murit toţi, săracii, erau bătrîni. 
Nu ştiu cîți ani au trăit aici, dar 


băutură n-au băut. Punea samo- 
varul de ceai acolo și juca. Dansa 
şi vorbea. Cînd am auzit noi că 
se vînd locurile, ne-am aşezat 
aici. Eu aici, fratele acolo, vecinul 
dincolo. Şi după ce ne-am aşezat 
noi, am făcut rost de scule pentru 
pescărie: năvod, bărci. Izot a fost 
primul pescar. Este şaizeci de ani 
de atunci şi pînă acum, şi sufletul 
lui n-a murit. 

- Ce fel de unelte îi trebuie 
unui pescar, moş Izot? 

- Ehei! Un pescar trebuia să 
aibă multe parale, nu ca acuma, 
dă statul tot. Pescarul trebuia să 
aibă un năvod. Pescarul trebuia 
să aibă o barcă. Scule de crap, 
scule de morun, de calcan, scule, 
ehei! cîte trebuia să aibă! Eu şi 
acuma am scule de calcan. 

— Ce fac? Arăt. Pentru că de 
ce? Să vadă oamenii cine a fost 
Izot. De ce n-am albit eu? Am 
avut inimă. Loţi pescarii bătrîni, 
cînd n-au mai lucrat, au aruncat 
sculele. Eu nu. Mai am cîte-o an- 
tică. Să arăt: eu am fost pescar. 

— Ce fel de peşti se prind în 
mare? 

- În mare? Ce pești? Mărun- 
țişuri. Peştele mare se prinde la 


ROST 109 


baltă, la Delta, acolo. Aici este 
calcan, este guvizi, stavrizi, ham- 
sii, lufari este, păstrugă. Este. 

— Care pește se prinde cel mai 
greu? 

— Ştii ce? Cel mai greu se pes- 
cuieşte peştele pe care nu-l prinzi 
deloc. La cîte un loc, toată iarna 
şi vara nu cade nimica. Nici de 
mîncare. La alt loc cade sute de 
mii de kilograme. 

— În mare se pescuieşte numai 
cu năvodul sau şi cu cîrlige? 

— Şi cu cîrlige. Sigur. Sute de 
cîrlige, de la mal la mijlocul mă- 
rii. Şi nu pui momeală. Cîrligele se 
ung cu unsoare şi pe urmă aştepţi. 

— Lucrul cel mai greu în pes- 
cărie este aşteptarea? 

- Tot este greu. Tu să ai un su- 
flet în faţă şi altul în spate ca să fii 
pescar. Şi mîini bune. Stai două, 
trei zile, o lună, aştepţi. Cîteo- 
dată, chiar dacă vine peştele, el 
totuşi scapă. Fiindcă de ce? Omul 
se repede. După ce a aşteptat el 
aşa de mult, se repede şi peştele 
scapă. Trebuie să fii foarte puter- 
nic, să poţi să-l tragic. Şi pe urmă, 
cînd vine cîte o furtună, ia tot. 
Scule, tot. Rămii sărac, poate să 
ia marea şi pe tine. Mergi acasă şi 
tragi la votca. 

— De ce beau pescarii, moş Izot? 

— Nu se poate, draguța. Fiind- 
că de ce? Marea este aşa de rea, 
munca este foarte grea. Stai acolo 
o zi, două zile, nu se poate altfel: 
sufletul lui cere. 

- În ce anotimpuri se pescu- 
ieşte cel mai bine, moş Izot? 

— Acuma se pescuieşte şi iar- 
na, şi vara. Înainte, cînd trece 
Crăciunul, trece Boboteaza, tre- 
ce sărbătorile, acum sîntem gata 
de plecare. De ce? Să plece omul 
liniştit, să aşeze acolo ce-i trebu- 
ie lui, toate. Şi mergeam noi, cu 
Fiodor Mălai, primul pescar din 
sat. Scrii asta acolo, în registru. 
El a fost mai bătrîn decît mine, 
acuma eu sîntem cel mai bătrîn 


ROST 109 


om din sat. 

— Primăvara plecaţi? 

- Cum primăvara? În februa- 
rie sîntem pe mare, draguța! 

— Nu era frig? 

— Acolo e frig? La marea? Şi 
cînd vine un peşte de două sute de 
kile acolo, e frig? Măi, măi, măi! 

- Cum vă îmbrăcaţi? 

- Cum ne îmbrăcămt? Ca acu- 
ma! O duşagreică, gata! Cizme în 
picioare. Da' ce fac acuma? Acu- 
ma picioarele nu mai merge. Au 
mîncat marea şi este reumatizm. 

— Cit stăteaţi pe mare, moș Izot* 

— Cît stăteam? Pleci noaptea, 
vii noaptea. Cînd te-apucă fur- 
tuna stai două zile, trei zile, stai. 

— Ce faceţi în timpul ăsta? 

- Cînd avem mîncare, mîn- 
căm. Cînd ne-avem mîncare, nu 
mîncăm. Ne uităm la cer: este 
ploaie. Ne gîndim la soare: ce 
face soarele? Cade soarele? Sfin- 
țeşte soarele? Ce face? Înghețăm 
acolo, la marea. Pentru că de ce? 
Bate pe noi sudul. 

— Sudul este un vînt? 

- Da. Astea sînt vînturile 
mării: sudul, nordul, apusul, ră- 
săritul. După cer. Cum plecăm 
dimineaţa ştim. Noi avem ceas 
la mînă? N-avem! Am sculat, di- 
mineaţa la trei, haida! leşi afară, 
este vîntul, știi cum mergi. Nu 
trebuie calendar, nu trebuie ora. 
Numai iarna stai acasă, cu babca. 

— larna marea e îngheţată? 

— Marea nu îngheaţă! Dar cine 
merge să pescuiască iarna? Într- 
un an au mers unii şi nici unul 
n-a mai rămas între ei. 

— Cînd peștii depun icre, pri- 
măvara, pescuitul se opreşte? 

- Pe mare pescuitul nu se 
opreşte niciodată. Marea e mare: 
lungă şi adîncă. Acuma e și mai 
mare, pentru că s-a micşorat 
peştele. 

- De ce? 

— De ce? Cine ştie de ce? Cine 
ştie unde se duce şi cum? Vede 





cineva cum merge peştele? Pes- 
carul stă şi peştele este foarte 
departe de el. 

— Cînd e cel mai bine la pescu- 
it, moş Izot* 

— Ştii cînd? După sărbători- 
le Paştilor. Omul este liber, tot, 
pune sculele pe apă şi se joacă. 
Este soare, stai acolo între ape. 

— E frumoasă marea? 

- Marea? Cum o vezi. De 
acolo şi pînă acolo, la fel: mare. 
Numai să nu te „apuce“. Pe mine 
m-a apucat. Cu doi feciori şi eu 
al treilea. La douăzeci şi şapte de 
braţe distanță de unde trece cur- 
sa Constantinopol. M-am gîndit 
mai mult la băieţi decît la mine. 
Trei zile şi trei nopţi am stat aco- 
lo, am aruncat tot timpul apa afa- 
ră din barcă şi am dormit pe rînd. 
Dar am scăpat. 

— Asta e cea mai urîtă aminti- 
re din viaţa dumitale, moş Izot? 

- Cea mai urîtă? De ce cea mai 
urîtă? Am scăpat cu viaţa, gata, 
iar la barca, afară, dă-i drumul. 
Cea mai urîtă amintire este că am 
ieşit la pensie. 

- Pînă la cîţi ani aţi fost pe 
mare, moş Izot* 

- Pînă la optezeci. Dar acuma 
s-a dus. Ochii nu mai vede, pi- 
cioarele nu mai merge. Sufletul 
cere marea, dar ce să fac? Nici să 
merg pe mal nu mai pot. Mă uit 
la mare peste gard. Stăm acolo, 
cu babca. 

- Nu vă despărțiți deloc de 
babca, moș Izot. În curte staţi 
împreună, la poartă staţi împre- 
ună. De şaptezeci şi doi de ani de 
cînd sînteţi împreună cu ea, nu 
v-aţi plictisit? 

— Plictisit? Babca foarte bună 
şi harnică. Fiindcă de ce? Ea m-a 
aşteptat toată vremea şi mi-a făcut 
trei copii. Babca a avut grijă de- 
acasă şi a aşteptat să trăiesc. Ştii, 
drăguţa, eu nu mor. Sufletul are 
un rost în om. Dacă omul e bun, 
sufletul este bun. Eu n-am Y 


67 


LITERATURĂ 


omorît pe nimeni, n-am făcut 
nici un rău. N-am omorit pe ni- 
meni nici în război. Şi cînd a fost 
foametea aia, știi? Izot pune caii 
la drum, sacii cu grîu la spinarea 
cailor, macină la moară, merge în 
Moldova şi dădeam la femeile alea 
săracile. Izot pescarul a muncit 
şi-a avut suflet bun. De ce să mor? 


Chitul 


Eram pe mal, în mulțimea de 
gură-cască, aşteptînd ca marea 
să arunce afară un mort. Cel 
mai bătrîn pescar din sat please 
cu barca şi, prins de furtună şi 
hulă, se afla de două zile în larg. 
Luntrea neagră se mai zărea, dar 
trunchiul bătrînului alunecase 
sub orizont. 

— S-a dus să moară, a spus ci- 
neva. Vrea să moară în barca lui. 

- Ciţi ani are? 

- Optzeci şi cinci. 

Dar spre seară oamenii au ple- 
cat şi pe plajă a mai rămas doar 
nevasta pescarului: o femeie ro- 
tundă, cu ochii ca sticla, cu faţa 
plesnită şi coaptă ca o turtă de 
lut. Stătuse tot timpul încreme- 
nită, cu ochii în larg. Am crezut 
că este străină. N-a strigat şi n-a 
spus nici un cuvînt. Dar cînd s-a 
înoptat ea s-a răsturnat pe o par- 
te, cu tălpile drepte, ca păpuşile 
de pămînt. S-a culcat în nisip, 
iar cînd am mers dimineaţa era 
acolo, în picioare şi aştepta. 

Și pe urmă vremea s-a liniștit 
şi am văzut barca apropiindu-se. 
Un bătrîn cu o barbă pînă la cin- 
gătoare a sărit pe nisip, a tras bar- 
ca cu funia cum se trage o vacă, 
s-a apropiat de femeie şi, fără să 
spună nici un cuvînt, i-a întins o 
vergea de metal pe care spînzu- 
rau trei calcani. Bătrînul era îm- 
brăcat în chiloţi de gimnastică, 
purta o rubaşcă legată la mijloc 
cu funia, iar pe creştet avea o pă- 
lărie de fetru, în valuri moi. Ţin 
minte că tocmai răsărea soarele 


608 


cînd femeia a primit peştii şi i-a 
dus lîngă ochi. I-a atins pe fieca- 
re cu mina, apoi a pornit către 
casă, şi bătrînul s-a luat după ea. 
Mergeau amîndoi pe plaja pustie, 
înaintau prin nisip — el uşor, ea 
greoi, ca golemii, cu peştii sclipi- 
tori între ei. 

M-am interesat cine este bă- 
trînul și a doua zi m-am rugat 
să fiu primită în gazdă la el. O 
femeie tînără, veselă, rotundă, 
surdă, acoperită cu roşu şi flori, 
ca Matrioşka, cu ochi albaştri şi 
cu mărgele de sticlă, mi-a deschis 
o odaie curată şi așa a început 
marea mea prietenie cu moş Izot. 

— La ce te-ai gîndit, moş Izot? 

— La ce m-am gîndit! Să vină 
peştele ăla, Izot să nu se întoarcă 
cu sacul gol. 





— Nu eşti cu mult prea bătrîn 
ca să ieşi singur pe mare? 

Moş lIzot a aşezat pe ge- 
nunchi două palme ca două 
bube coapte, sparte şi uscate; 
două cioturi arse, informe, stră- 
bătute de crăpături; le-a întors 
şi pe o parte şi pe cealaltă, cum 
se întorc în jeratic turtele de 
mălai; m-a privit drept în ochi 
cu ochii lui ca cicoarea, a plins 
o singură lacrimă cu ochiul din 
dreapta şi lacrima s-a plimbat 
de la stînga la dreapta, pe tot 
obrazul, alunecînd prin cutele 
groase și adînci ca prin nişte 
canale mari de pămînt; şi-a 
descoperit capul alb ca zăpada 
şi, în cea mai desăvirşită taină 
şi şoaptă, m-a întrebat: 

— Acolo, pe marea, tu ai fost? 


ROST 109 


EDITURA 
Christiana | zi 


va oiera carte de veghe carte de tămadă 











$ ( 
VI UV 





EDITURA CHRISTIANA SC SUPERGRAPH SRL 


Str. Theodor Speranţia 104, bl. $26, sc. 3, ap. 66, sector 3, Bucureşti, cod 030939 Str. lon Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod 031216 
tel./fax: (021) 322 57 98 | editurachristianaoyahoo.com | www.editurachristiana.ro  tel.: (021) 320 61 19 | fax: (021) 319 10 84| editura osophia.ro 


DECANTĂRI 


Pavel Chirilă 


Cristela Georgescu 


NU HRANI 
CANCERUL! 


Alimentaţia este aliatul tău 


Mădălina Popescu 


împotriva cancerului 


Editura Christiana 


Dante Alighieri, Divina Commedia. Inferno/ 
Divina Comedie. Infernul, traducere din 
italiană şi comentarii de Marian Papahagi, cu 
o prefaţă de lrina Papahagi, ediţie îngrijită, 
introducere şi completarea comentariilor de 
Mira Mocan, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012, 
512 pagini, format 13x20. 
Munca rămasă neterminată a regretatului 
romanist şi dantolog Marian Papahagi (care ne-a 
părăsit prematur, în 1999, la numai 50 de ani) 
se regăseşte în volumul bilingv apărut recent în 
colecţia „Biblioteca Italiană“. Marian Papahagi 
n-a apucat să traducă decit Infernul şi primele 
cînturi din Purgatoriu (pînă la cîntul VII), iar note 
şi comentarii n-a ajuns să redacteze decit pentru 
primele şase cînturi ale Infernului. Versiunea sa 
nu-i poate la fel de fluentă ca altele, dar are nu 
puţine soluţii inedite şi 
îndrăzneţe. „Versiunea 
de faţă ne arată - e de 
părere îngrijitoarea 
ediţiei — că traducerea 
poate deveni cu 
N adevărat o «tălmăcire» 
N (după cum ne aminteşte 
N Irina Papahagi, în Prefaţa 
ei, că îi plăcea lui Marian 
Papahagi să spună), 
II m A adică o operaţiune 
Pati Mer VIII hermeneutică...”. (A. C.) 


[i 2 —. 


70 


DANTE 


ALIGHIERI 


DIVINA COMMEDIA- pag 
DIVINA COMEDIE E INEERN 


Sta = c 
% x e 





pă 
4 FA „d 
: AT 
d as: 
3 
-. ( tĂ 
» NI 
% N 
X 


ad 








Radu Mărculescu, Mărturii pentru Judecata 
de Apoi, adunate din gulagul românesc, 
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012, 305 pagini, 
format 13x20. 
Cele două cărţi de memorii ale regretatului 
Radu Mărculescu (1915-2011, veteran de război 
şi fost deţinut politic, iar ulterior autor dramatic 
şi pictor de biserici), cea despre captivitatea 
în Uniunea Sovietică (apărută iniţial în anul 
2000) şi cea despre experienţa penitenciară din 
România bolşevizată (apărută iniţial în 2005), 
au avut şansa să fie reeditate la Humanitas 
în 2010 şi, respectiv, 2012. În prefața celei de 
a doua, autorul nota cu amărăciune: „Aceste 
relatări vor fi însă, în cel mai bun caz, mărturii 
pentru Judecata de Apoi, aceea care se va ţine 
pe lumea cealaltă, pentru că în lumea aceasta 
la un proces al crimelor 
comunismului, al uriaşului 


lescu ş 
od ein său genocid [...] nu 
= is 4 
| pudecata de Apoi ne putem aştepta. 
 aăunatedingulaguieminee Mărturiile, înfiorate 






x şi înfiorătoare, sînt 
străluminate de înaltă şi 
vie conştiinţă creştină, 
încheindu-se cu aceste 
cuvinte: „Doamne, cum 
să-Ți mulţumim că nu 
ne-ai încercat peste 
puterile noastre?“. (A. C.) 


Pârir 


ROST 109 





Îndreptarul de alimentaţie să- 
nătoasă alcătuit de trei specialiști 
cu experiență în terapiile alterna- 
tive - prof. univ. dr. Pavel Chi- 
rilă (medic primar boli interne), 
Mădălina Popescu (specialistă 
în imunologie şi alergologie cli- 
nică), Cristela Georgescu (absol- 
ventă a programului Plant Based 
Nutrition, Cornell University, 
S.U.A.) — şi apărut în această pri- 
măvară sub egida Editurii Chris- 
tiana din Bucureşti, în condiţii 
grafice de excepţie, e întemeiat 
pe cea mai recentă bibliografie 
internațională în domeniu (vezi 
paginile 124-125). În condiţiile 
în care, în perioada 1975-2000, 
incidența cancerului s-a dublat 
pe plan mondial (iar în România 


aproape s-a triplat) e important 
de ştiut că cel puţin o treime din 
cancere ar putea fi evitate prin 
măsuri de ordin dietetic. Cartea 
face o radiografie critică a ali- 
mentaţiei curente în lumea de 
azi, iar la final oferă şi o colecţie 
de reţete verificate în dietoterapia 
şi dietoprofilaxia cancerului. 

În afara interesului ei intrin- 
sec, cartea mai are o miză im- 
portantă: „Drepturile de autor 
şi veniturile editoriale realizate 
din această carte sînt cedate in- 
tegral pentru construirea Clini- 
cii Nera - prima Clinică de Re- 
cuperare Oncologică din Româ- 
nia“. Prin urmare, „cumpărînd 
acestă carte, ajuţi și te ajuţi, 
cum stă scris pe coperta finală. 


SEMNAL EDITORIAL 





Asupra generosului Proiect Nera 
vom avea ocazia să revenim în 
paginile revistei, în dialog direct 
cu d-l dr. Pavel Chirilă, princi- 
palul său iniţiator (care este şi 
ctitorul Fundaţiei „Sf. Irina“ şi 
a centrului omonim de îngrijiri 
paliative care funcţionează de 
mai mulţi ani la Voluntari, pen- 
tru asistarea medicală şi spiritu- 
ală a bolnavilor de cancer în faza 
terminală). Ţin să reamintesc 
că tot d-l dr. Pavel Chirilă este 
şi ctitorul Mănăstirii Nera, din 
apropiere, şi că demersul său, 
deopotrivă medical şi spiritual, 
este unul în duhul vechilor vasi- 
liade, dar nu mai puţin atent la 
exigenţele actualități. 

Răzvan Codrescu 





Preot Gheorghe Calciu, Fiţi jertfelnici! 

De la cuvintele către tineri la mărturiile 
testamentare, ediţie îngrijită şi prefațată de 
Răzvan Codrescu, cu o postfață de Lucian 
D. Popescu, Ed. Christiana, Bucureşti, 2012, 


256 pagini, format 13x20. 


Textele - predici, interviuri, prefețe, însemnări de 
călătorie, documente oficiale, scrisori 
acest volum (inclus în colecţia „Cruciații secolului 
XX“) întregesc portretul unui luptător şi traseul 
unei lupte, a cărei miză predilectă a fost, pînă la 
capăt, tinăra generaţie. Ele ţin la un loc ca un fel de 
„jurnal de front“, acoperind mai mult de un sfert 
de secol de istorie românească, din perspectiva 
unui cruciat adeseori solitar. Titlul acestei ediţii 
— Fiţi jertfelnici! (cuvînt lăsat anume, cu limbă de 
moarte, „enoriaşilor şi fiilor mei duhovniceşti“) 
— este împrumutat din 
scrisoarea-testament FIU 
a părintelui „pentru 
familie şi biserică“ din 
12 noiembrie 2006. 
Subtitlul editorial - De 
la cuvintele către tineri la 
mărturiile testamentare 
— delimitează intervalul 
de timp căruia îi aparţin 
textele antologate (1978- 
2006) şi sugerează miza 
lor esenţială. (C. T.) 





Preot GHEORGHE CALCIU 


(3 către, ti 


4 
DS la, cuvinte 
a marturiileatesta CĂ 


ROST 109 


— adunate în 





Ș 





„Din „a Ş Isi E 
4 Za 





Constantin N. Străchinaru, Din mucenicia 
Neamului Românesc (vol 1.), Editura Pim, laşi, 
2012, 165 pagini, format 14,5x20,5 
Venerabil colaborator al reviste noastre, 
profesorul şi fostul deţinut politic Constantin 
N. Străchinaru a strîns între copertele acestui 
volum o seamă de texte care, zăbovind asupra 
unor chipuri ilustre — precum Nichifor Crainic, 
Pan M. Vizirescu sau Tertulian Langa - şi asupra 
unor lucrări literare, se circumscriu temei 
jertfei. Fiindcă autorul crede că „tema jertfei 
creştine româneşti în temniţele comuniste este 
un răspuns între altele, niciodată complet, la 
propaganda atee dusă de rezidurile regimului 
comunist, criminal şi ilegal, impus în România 
de forţe uraliene, după nefericitul act de la 

23 august 1944". Această carte este o nouă 


mărturie într-un eventual 
proces al comunismului, 
dar valorii de document 
i se adaugă valoarea 
intelectuală şi, nu în 
ultimul rînd, aceea de 
model paideic. De altfel, 
autorul nu a scris numai 
de dragul adevărului 
sau al celor evocați, ci 
mai ales cu gindul şi cu 
inima îndreptate către 
noile generaţii. (C. 7.) 


7l 


DECANTĂRI 


ÎN MARGINEA 
TRILOGIILOR 





= SORIN LAVRIC 


E | Ă Ă . 
i. ALU sorin.lavric&rostonline.org 





O altă prejudecată cronică e 
aceea că Blaga nu se simte în 
elementul lui atunci cînd comen- 
tează ştiinţele, dar că-şi răzbună 
neputința excelînd în considera- 
țiile privitoare la arte. De fapt, 
cărţile care impresionează prin 
acurateţea nuanţelor sunt tocmai 
cele privitoare la ştiinţe. E uimi- 
tor cum un ochi liric avid de te- 
nebre mitice a putut conspecta 
atît de scrupulos ideile Newton, 
Haeckel, Linn€, Leibniz. De la 
fizică la biologie, cartea pe care 
o ştia Blaga în epocă e uluitoare, 
şi singurul loc unde autorul nu 
e în elementul lui priveşte consi- 
deraţiile religioase, intuiţia ele- 
mentului demonic silindu-l la o 
interpretare a spiritului religios 
care poate fi resimţită ca precară. 
De fapt, Blaga amputează religia 
reducînd-o la intuiţia elementu- 
lui magic (aceeași reminiscență 
a obsesiei din tinereţe: vraja de- 
monicului), optica lui neavînd 
cum să nu-l irite pe Dumitru 
Stăniloae. Cauza opacităţii lui 
Blaga față de teologie are sursă 
intimă: Blaga nu avea organ reli- 
gios, de unde şi lipsa de aderență 
empatică la creştinism. 

A treia prejudecată e că Blaga 
se cuvine a fi repudiat deoarece 
este un plagiator al teoreticieni- 


12 


lor din cadrul mofologiei culturii, 
viziunea lui fiind un amestec de 
Spengler şi Frobenius, cărora le-a 
adăugat în subsidiar ingredien- 
te din Eduard von Hartmann, a 
cărui teorie despre inconştient a 
marcat gîndirea romantismului 
german. E drept, este o pricină 
de flatare a mîndriei să n-ai pre- 
cursori şi să simţi cum, prin felul 
în care atingi o temă, te rupi de ti- 
parele trecutului. În filozofie însă, 
lipsa înaintaşilor e fantasmagori- 
că, servitutea faţă de trecut fiind 
condiţia educaţiei. Creşti numai 
în măsura în care te sprijini pe alţii 
şi de aceea chestiunea paternităţii, 
judecată sub unghi speculativ, e 
absurdă. Mereu calci pe spinări 
arhaice şi mereu îţi vei descoperi 
motive de umilinţă în privinţa 
neputinței de a fi original. Căci, 
riguros vorbind, în filozofie nu e 
nuanță pe care, formulind-o cu 
trufia pionerului, să n-ai neplăce- 
rea de a o găsi spusă de altul. De 
aceea, Blaga nu e plagiator decit 
în măsura în care astăzi un gîndi- 
tor mai poate veni cu idei cu totul 
originale despre lume. Digerăm 
frînturi din ideile altora, le îmbi- 
năm şi înlocuim după reţete pe 
care numai singurătatea noastră 
e știe, şi e un exces de orgoliu să 
susţinem că în filozofie mai există 
originalitate. Singura latură unde 
mai putem vorbi de inovaţie stă în 
ceremonia lexicală care însoţeşte 
o viziune, dar nu în viziunea ca 





PARTEA A DOUA 


atare. Original e stilul de punere 
în scenă a viziunii, stilul adunat 
în expresii şi cadenţa lor, dar nu 
viziunea. Şi abia aici apare tenta 
definitorie a plagiatului: plagiator 
e cel care fură expresiile altuia, 
dar nu nuanțele, căci în acest caz, 
vorba lui W hitehead, toți suntem 
plagiatorii lui Platon. Expresiile 
lui Blaga sînt ale lui, fiind scutite 
de bănuiala dea fi descins din spi- 
ritul altora. La fel viziunea asupra 
lumii e a lui. Blaga nu e plagiator, 
ci un compilator al idelor altora, 
aşa cum Noica e un compilator 
de Hegel, Kant şi științe moder- 
ne. Toată arta stă în prelucrarea 
compilației într-un grad atît de 
intim încît ea devine o expresie 
posibilă a eului tău, moment din 
care vorbim de personalitatea 
gînditorului şi nu de sursele lui 
de inspiraţie. Și Blaga și Noica 
sunt personali, dar nu fiindcă, 
originali fiind, au fost scutiți de 
influenţe din afară, ci fiindcă au 
asimilat influenţele pînă la a le 
preschimba în expresia propriu- 
lui spirit. 

A fi original nu ţine de voinţă, 
ci de putinţă, iar putinţa nu vine 
din instrucţie, ci dintr-o pre- 
destinare de genă la care tu n-ai 
contribuit cu nimic. Faţă de o aşa 
fatalitate de creaţie, singura mo- 
rală cuvenită e cea a modestiei de 
principiu: spui ce s-a mai spus şi o 
faci cu conştiinţa ştafetei pe care 
o treci altora. Blaga nu face decit 


ROST 109 


să treacă ștafeta altora, şi ce i se 
poate pune în discuţie e ambiția 
de a fi original cu orice preț, dar 
nu împrumutul la care a recurs, 
împrumut indubitabil şi atît de 
evident că exclude negația. Dar 
cine nu compilează azi din ide- 
ile altora? Și dacă e să-l reducem 
pe Blaga la cîţiva înaintaşi aceia 
nu sînt Splengler sau Frobenius, 
ci Goethe, Kant şi Jung. Blaga e 
un amestec al ideilor celor trei, la 
care şi-a adăugat nuanțele pro- 
priilor umori lirice. Fără Goethe 
nu am avea la Blaga marota unui 
element demonic care va da naş- 
tere teoriei despre magie, religie 
şi mit, fără Jung nu am avea acel 
inconştient colectiv în care Blaga 
aşază matricea stilistică, şi fără 
Kant nu am avea categoriile con- 
ştiinţei pe care Blaga nu numai 
că le preia, dar le găseşte cîteva 
rude apropiate în zona inconşti- 
entului. În schimb, copleşitorul 
Spengler e prezent ca fundal şi ca 
termen de comparaţie implicită, 
Blaga definindu-se prin stăruința 
care încearcă să se rupă de ideile 
Declinului Occidentului. E ca o 
dragoste plină de ură în care, pe 
măsură ce respinge ideile germa- 
nului, în ascuns le împărtășește 
tot mai adînc: de pildă, Blaga res- 
pinge ideea unui suflet colectiv 
care hrăneşte organismul fiecă- 
rei culturi umane, pe de altă parte 
recunoaşte existenţa unui spirit 
inconştient de tip colectiv, caz în 
care pe filiaţia lui Jung ajunge tot 
la Spengler. Apoi respinge ideea 
spengleriană a neputinței cultu- 
rilor de a comunica între ele, ceea 
ce l-ar fi silit să accepte că nu exis- 
tă influenţe modelatoare şi catali- 
zatoare (idee dragă lui, pe care o 
va teoretiza în Spațiul mioritic), şi 
cu toate acestea vorbeşte de cul- 
tura majoră şi de cea minoră, ca 
de nişte stadii spirituale de sine 
stătătoare, fără putinţa de a se in- 
fluenţa între ele. În fine, respinge 


ROST 109 


CRONICA NUANTȚELOR 





_ Au do oz mur die mauieșa 


Cr li pate rege 


ACOOR-> 
ai anu 4 


fe mi 


cod pia râd Dorul pooria ma 


(m Toate Yraş o7laa- 


previziunea apocaliptică a decă- 
derii Occidentului, Blaga fiind un 
scriitor de cuminţenie ideologică, 
care nu intră pe terenul speculaţi- 
ilor politice: ocoleşte cu prudență 
temele delicate şi face în genere 
figura unui gînditor de candoare 
metafizică, căruia accentele tari 
îi repugnă de la natură. 

A patra prejudecată este că, 
în sistemul lui Blaga, teoria cu- 
noaşterii ocupă locul central, 
precum o osie în care gravitează 
celelalte discipline. În realitate, 
gnoseologia şi epistemologia sînt 
prelungiri ale unei viziuni de tip 
mitic (potrivit afirmației anteri- 
oare că orice filozofie este un mit 
prescurtat), iar această viziune 
stă în două elemente: 1) un cadru 
metafizic (care surprinde relaţia 
dintre creator şi lumea creată) şi 
2) un cadru antropologic (privi- 
toare la rostul omului în lumea 
făcută de creator). Din aceste 
două chenare se vor desprinde 
teoria cunoaşerii, estetica şi cos- 
mologia. Aşadar avem trei dis- 
cipline cărora le putem concede 
un stadiu închegat de disciplină 
atent elaborată. Cărţile despre 
religie, istorie, evoluţie biologică, 
gindire magică şi gindire mitică 
intră toate în chenarul antro- 
pologiei. Şi dacă în chenarul 1) 
predomină privirea mitică (me- 
tafizica e mitologie), în chenarul 
2) precumpănesc privirea magi- 
că şi cea conceptuală, cu remarca 


2 pile o. 
Feat 


obligatorie că al patrulea tip de 
privire (ştiinţifică) nu e compa- 
tibil cu natura autorului. Blaga e 
un anti-intelectualist cu oroare 
de pozitivism, aflat în inadecvare 
intimă cu optica ştiinţifică, la fel 
cum Goethe, făcînd teoria culo- 
rilor sau cercetînd principiile bio- 
logiei, aduce ipoteze care îi stupe- 
fiază pe oamenii de știință. Blaga 
ştie filozofia ştiinţei, şi o ştie la 
un nivel impresionant, dar intu- 
itiv e la mii de leghe de gîndirea 
ştiinţifică. Din acest motiv, Blaga 
tratează conceptual știința, fără 
ai putea asuma unghiul de vedere. 
E un teoretician al ştiinţei aflat în 
incompatibilitate funciară cu ea, 
dar fără ca inaderenţa aceasta să 
dăuneze pertinenţei observaţi- 
ilor pe care le face în marginea 
cunoașerii ştiinţifice. Paradoxul 
e că Trilogia cunoașterii e cea mai 
coerentă dintre lucrări, claritatea 
şi concizia ideilor făcînd-o să fie 
cel mai reuşit dintre tripticele 
speculative ale lui Blaga. Cum 
însă Blaga nu a reuşit să-şi termi- 
ne structura plănuită a celor cinci 
lucrări, termenul de trilogie e im- 
propriu. În testamentul din 1947, 
Blaga adaugă trilogiei cunoașterii 
încă două studii, preschimbînd-o 
într-o cvintă peste care titlul cade 
impropriu, de aceea numai obiş- 
nuința onomostică ne face să mai 
spunem trilogie unei lucrări care 
nu are această structură. E] 
(sfirșit) 


73 


DECANTĂRI 





MORALĂ 


Russell Kirk (1918-1994), politolog, moralist, istoric, 
critic social, critic literar şi autor de scrieri de 
ficţiune, este cunoscut pentru influenţa sa asupra 
conservatorismului american al secolului XX. Cea 
mai cunoscută lucrare a sa, Gîndirea conservatoare, 
publicată în 1953 se spune că „a dat formă amorfei 
mișcări conservatoare de după cel de-al doilea 
război mondial“. EI a trasat dezvoltarea gîndirii 
conservatoare în tradiţia anglo-americană, acordind 
o importanţă deosebită ideilor lui Edmund Burke. 
Kirk este considerat, de asemenea, drept cel mai 
important reprezentant al conservatorismului 
tradiţional. Continuăm publicarea eseul lui Kirk 
despre imaginația morală, cu notele traducătorului. 


RUSSELL KIRK 


Un critic perspicace, d-l Albert 
Fowler, în Modern Age!, pune 
întrebarea: „Poate literatura să 
corupă?“ — şi răspunde afirma- 
tiv. Deci literatura poate corupe; 
şi este posibil, de asemenea, să fii 
corupt prin ignorarea scrierilor 
omeneşti, o mare parte din cu- 


Persoana care citește cărți 
proaste în locul celor bune 
poate să fie coruptă în mod 
subtil; persoana care nu citește 
absolut nimic poate să fie 
rătăcită pentru totdeauna. 


74 


IMAGINAȚIA 





noaşterea noastră normativă fi- 
ind în mod necesar derivată din 
lecturile noastre. Persoana care 
citeşte cărţi proaste în locul celor 
bune poate să fie coruptă în mod 
subtil; persoana care nu citeşte 
absolut nimic poate să se rătă- 
cească pentru totdeauna în viaţă, 
în afara cazului în care trăieşte 
într-o comunitate influențată 
încă puternic de ceea ce Gustave 
Thibon? numeşte „deprinderile 
morale“ şi de tradiţia orală. Iar 
absoluta abţinere de la tipărituri 
a devenit o raritate. Dacă un 
băieţel nu citeşte Insula comorii 
(1883) a lui Robert Louis Steven- 
sons, şansele sînt ca el să citească 
Mad Ghoul Comics“. 

Cred că merită să prezentăm 
principiile de bază ale discipli- 
nei literare, care să ajute la în- 
țelegerea valorilor durabile. De 
secole, un astfel de program de 
citit, deşi nu a fost nicicînd nu- 
mit un program — a existat în na- 
țiunile din Vest. El a influențat, 
de exemplu, din plin minţile şi 
acţiunile liderilor nou-născutei 
Republici Americane. Dacă ci- 
neva ar vrea să afle ce cărți erau 


ROST 109 


citite de către liderii Revoluţiei, 
pilonii Constituţiei” şi principa- 
lii bărbaţi ai Americii de dinain- 
te de 1800, va putea descoperi că 
aproape toţi erau familiarizați 
cu cîteva cărți importante: Bi- 
blia în versiunea Regelui James*, 
Vieţile lui Plutarh”, Shakespea- 
e ceva cl Cicero ceva cl 
Vergiliu!0. Acestea constituiau 
un corp de literatură înalt nor- 
mativă. Fondatorii republicii au 
gîndit noua lor comunitate ca 
un amestec între Republica Ro- 
mană şi instituţiile prescriptive 
englezeşti; şi şi-au luat ca mode- 
Je de conducere pe profeţii, regii 
şi apostolii din Biblie, şi pe no- 
bili greci sau romani ai lui Plu- 
tarh. Virtutea încăpăţinată a lui 
Catol!, profeţiile elocvente ale 
lui Demostene!?, impulsul refor- 
mator temerar al lui Cleomene!5 
— acestea ocupau ochii minţii 
lor; şi ei şi-au adaptat compor- 
tamentul în consecinţă. „Dar în 
zilele noastre“, după cum scria 
Chateaubriand!“ cu mai mult de 
un secol în urmă, „oamenii de 
stat înțeleg numai bursa - și încă 
şi pe aceea destul de rău. 


ROST 109 


Simpla experienţă, cum 

a sugerat Franklin!”, este 
profesoara celor proști din 
naștere. Pentru majoritatea 
oamenilor, viețile sînt prea 
scurte și confuze pentru a 
dezvolta vreun model normativ 
din experiența lor personală. 
Desigur că înţelegrea normati- 
vă a părinţilor Constituţiei, de 
exemplu, nu s-a format numai 
din cărţi. Înțelegerea și accep- 
tarea de către ei a normelor a 
fost dobîndită, de asemenea, în 
familie, biserică şi şcoală şi în 
iepure vietii de zi cu zi. Dar 
acea porţiune din înţelegerea 
lor normativă care a fost primi- 
tă din cărți a fost semnificativă. 
Pentru că noi nu putem ajunge 
foarte bine la standarde durabile 
dacă ne bazăm numai experiența 
personală actuală în calitate de 
mentor normativ. Simpla expe- 
riență, cum a sugerat Franklin, 
este profesoara celor proşti din 
naştere. Pentru majoritatea oa- 
menilor, vieţile sînt prea scurte şi 
confuze pentru a dezvolta vreun 
model normativ din experiența 
lor personală; şi, după cum a scris 





Newman, „Viaţa este pentru acţi- 
une. De aceea, dacă noi căutăm 
îndrumare în morală, gust şi po- 
litică, ne întoarcem către banca şi 
capitalul epocilor, către cunoaş- 
terea normativă descoperită în 
revelaţie, autoritate şi experiență 
istorică. Încă de la inventarea 
tiparului, această înţelegere nor- 
mativă a fost exprimată tot mai 
mult în cărți, astfel încît în zilele 
noastre cei mai mulţi oameni îşi 
formează opiniile, în mare parte, 
din pagina tipărită. Acest lucru 
poate fi regretabil uneori; poate fi 
ceea ce D. H. Lawrence!€ a numit 
„mestecatul ziarelor“; dar este 
un adevăr. Respinge un adevăr 
şi acel adevăr va fi stăpînul tău. 
Un alt adevăr este acela că 
de vreo treizeci de ani noi nu 
am reuşit, aici în America, să 
dezvoltăm o conştiinţă norma- 
tivă în tineri prin intermediul 
unui atent program de citire a 
marii literaturi. Am tot vorbit 
despre „educaţia pentru viață“ 
şi „pregătirea pentru adaptarea 
la viaţă“; dar mulţi dintre noi 
par a fi uitat că disciplinele lite- 
rare sînt un mijloc principal 


715 


DECANTĂRI 


pentru a învăţa să ne adaptăm la 
cerinţele vieţii. În plus, în afara 
cazului în care viaţa către care 
sîntem împinşi să ne adaptăm 
este guvernată de către norme, 
ea poate să fie o viaţă foarte rea 
pentru orişicine. 


Didacticismul moral direct, 

fie din categoria victoriană 

fie din cea a secolului XX, 
trezește de obicei rezistență 

în cel căruia îi este destinat... 
Una din greșelile obişnuitei 
„adaptări la viață“ sau a curricu- 
lei „permisive“ din şcoli — care 
mere in paralel, de obicei, cu 
atitudini indulgente similare în 
familie - a fost înlocuirea studiu- 
lui literaturii cu adevărat imagi- 
native cu lectura „situaţiilor din 
viaţa reală“. Această tendinţă a 
fost în mod aparte observabilă 
în clasele mici ale școlii, dar se 


rezistență în cel căruia îi este des- 
tinat, mai ales dacă acesta are o 
oarecare capacitate intelectuală. 

Preamărirea dezgustătoare a 
bunătăţii poate aliena; ea poate 
ațița pofta pentru vasul cu prăji- 
turi de pe raftul de sus. În poves- 
tirea lui Saki!” „The Story-Teller“ 
un licenţiat răutăcios povesteşte, 
pentru trei copii dintr-un tren, 
povestea unei extraordinar de 
bune fetițe, premiate cu medalii 
pentru buna ei cuviință. Dar într- 
o zi ea a întîlnit un lup în parc; 
şi chiar dacă a fugit, clinchetul 
medaliilor sale l-a condus pe 
lup direct la ea, astfel încît a fost 
devorată. Chiar dacă copiii sînt 
încîntaţi de această neobişnuită 
povestire, mătuşa lor protestea- 
ză, „O foarte nepotrivită poveste 
pentru nişte copii mici!“. „Nefe- 
ricită femeie“, murmură licenţi- 
atul, îndepărtîndu-se. „Pentru 


DIDACTICISMUL MORAL DIRECT, FIE 
DIN CATEGORIA VICTORIANĂ, FIE DIN 
CEA A SECOLULUI XX, TREZEŞTE DE 
OBICEI REZISTENȚĂ ÎN CEL CĂRUIA Îl E 
DESTINAT, MAI ALES DACĂ ACESTA ARE 
O ANUME CAPACITATE INTELECTUALĂ. 


extinde în sus, în unele clase de 
liceu. Școala de literatură „Dick 
and Jane!/“ şi „run Spot run!s“ 
nu pun în mișcare imaginaţia; şi 
îi dau o redusă înţelegere a nor- 
melor. Apologeţii acestui aspect 
al şcolarizării adaptării la viaţă 
cred că ei reuşesc să imprime res- 
pect pentru valori prin prescrie- 
rea de lecturi simple care laudă 
comportamentul tolerant, ama- 
bil, cooperant. Şi totuși nu acesta 
este modul eficient pentru a im- 
prima cunoaşterea normelor: di- 
dacticismul moral direct, fie din 
categoria victoriană, fie din cea 
a secolului XX, trezeşte de obicei 


76 


următoarele şase luni, acei copii 
o vor asalta în public cu cereri 
pentru o poveste nepotrivită!“. 


Povestea Pandorei” sau a 
aventurii lui Thor”! cu femeia 
în vîrstă şi pisica ei îi dau 
fiecărui copil o privire în 
interiorul condiţiei existenţei... 
E adevărat, miturile grecești 
şi nordice, de exemplu, nu sînt 
uneori prea potrivite; totuşi, sti- 
mulînd imaginaţia, ele fac mai 
mult pentru o înțelegere timpurie 
a normelor decit o fac nenumăra- 
tele acțiuni tîmpite şi intermina- 
bile ale lui Dick şi Jane. Povestea 


Pandorei sau a aventurii lui Thor 
cu femeia în vîrstă și pisica ei îi 
dau fiecărui copil o privire în 
interiorul condiţiei existenţei — 
nedesluşit pricepută pe moment, 
poate, dar cîştigînd în putere o 
dată cu trecerea anilor — pe care 
nici o utilitară ficțiune de „situ- 
ație din viaţa reală“ nu o poate 
egala. Pentru că ele sînt valabile 
pentru eternitate, Hesiod? şi po- 
eţii epopeilor sînt moderni. lar 
versiunile lui Hawthorne? sau 
Andrew Lang?* sînt o proză mult 
mai bună decît așa-zisa engleză 
de bază aruncată copiilor în mul- 
te dintre cărţile de texte recente. 


Consecințele vor fi resimţțite 

nu atit în lipsa lor de gust cît 

în neputința de a înțelege, de-a 
lungul întregii vieţi, natura 
umană; şi, eventual, în întregul 
nivel al unei națiuni. 

Dacă trezim în tineri foamea de 
imaginaţie, aventură şi un anu- 
me fel de eroism - pentru a ne 
întoarce acum la un nivel de mai 
tîrziu al învăţării - nu înseam- 
nă că ei vor îmbrăţişa povestirile 
acceptate despre bine din viața 
reală pentru băieți și fete bune; 
dimpotrivă, ei se pot îndrepta 
mai curînd către lecturile impu- 
re decit să se plictisească împre- 
ună. Dacă ei nu au fost îndreptaţi 
către Stevenson şi Conrad? -— şi 
asta destul de devreme -, atunci 
vor descoperi cele mai apropiate 
şi mai noi pornografii de pe Grub 
Street?€. Şi consecinţele vor fi re- 
simţite nu atît în lipsa lor de gust, 
cît în neputinţa de a înţelege, în- 
trega lor viaţă, natura umană; şi, 
eventual, în întregul nivel al unei 
naţiuni. „În această schemă a lu- 
crurilor... o femeie nu este decît 
un animal; şi nici măcar un ani- 
mal de cel mai înalt nivel“. Teoria 
maimuţei goale privitoare la na- 
tura umană, noțiunea „reducţi- 
onistă“ despre om ca un automat 


ROST 109 


1 Epoca modernă. 

2 Gustave Thibon (1903-2001) - filo- 
sof francez laureat în 1964 cu Marele 
Premiu pentru Literatură al Acade- 
miei Franceze şi, în 2000, cu Marele 
Premiu pentru Filosofie al aceleiasi 
Academii. Spirit autodidact de con- 
fesiune catolică şi om de dreapta, 
Thibon şi-a petrecut cea mai mare 
parte a vieţii în satul natal, Saint-Mar- 
(e[=) Ce W-Ş'de [=Tel aT=Păte [= BVlaTe [SETE Tel=IF-14X7AV]| 
de „filosoful-țăran“ pe care i l-au dat 
contemporanii. 

3 Robert Louis (Balfour) Stevenson 
(1850-1894) — poet şi romancier scoţi- 
an, autor al unor jurnale de călătorie 
şi reprezentant de seamă al neoro- 
mantismului în literatura engleză. 
Este cunoscut în special pentru căr- 
ţile Insula comorii şi Straniul caz al 
doctorului Jekyll şi al domnului Hyde. 
+ Benzi desenate cu povestiri de groază. 
> Constituţia SUA 

S Biblia sponsorizată de regele 
James. |. 

” Plutarh (46-125) — scriitor şi mora- 
[ile [eXelafe iar: Xe [=t: fel: PătelVlafe Tel ieak: | 
ales prin scrierile sale biografice şi 
filosofice. Obține cetăţenia romană 
şi adoptă numele de familie Mestrius, 
în semn de omagiu adus prietenului 
său M. Mestrius Florus. Autorităţile 
imperiale romane îl numesc procu- 
rator al provinciei Achaia din Grecia. 
Mai tîrziu, devine preot la templul lui 
[Vele] [ee la BIzifelalE 

8 Vezi Rost, nr. 106. 

9 Vezi Rost, nr. 106. 

10 Vezi Rost, nr. 106. 

11 Marcus Porcius Cato Uticensis 
(95-46 î.Hr.) - cunoscut sub numele 
de Cato cel Tînăr (Cato Minor) pen- 
tru a fi deosebit de străbunicul său 
(Cato cel Bătrîn), a fost un politician, 
orator celebru şi om de stat în Re- 
publica romană tirzie. Este amintit 


pentru încăpăţinarea şi tenacitatea 
lui legendară (în special în conflictul 
te Ve [3 (Vlafe E Xe [Vic 16: Kei90 [91 [VEX et [=Et-19) 
precum şi pentru refuzul lui de a se 
lăsa mituit, integritatea lui morală şi 
dezgustul său celebru pentru orice 
formă de corupţie. 

12 Demostene (384-322 î. Hr.) - om 
politic şi orator atenian, considerat 
cel mai mare orator al Antichității. 

13 Cleomene | — rege al Spartei. Sub 
domnia sa, între 521 şi 488 î. Hr., Spar- 
ta a ajuns cea mai mare putere din 
lumea greacă. Şi-a împărțit pămîntu- 
rile şi averile şi i-a făcut şi pe ceilalţi 
să-l urmeze. 

14 Vezi Rost, nr. 106. 

5 Benjamin Franklin (1706-1790) 
- unul dintre Părinţii Fondatori ai 
Statelor Unite, diplomat, om de sti- 
inţă, inventator, filosof, profesor şi 
(ela Were) ju [să 

16 Vezi Rost nr. 106. 

1/Dick andJane - personajele princi- 
pale în popularele lecturi de bază scri- 
se de William S. Gray şi Zerna Sharp 
care au fost folosite în SUA pentru a-i 
învăţa pe copii să citească, din anii 
'30 pînă în anii '70. 

18 Frază comercială legată de cărţile 
(ev Bilei 1 E-lal=ă 

19 Hector Hugh Munro (1870 -1916) 
- mai cunoscut sub pseudonimul li- 
terar de Saki, sau ca H. H. Munro, a 
fost un scriitor britanic. 

20 Pandora — în mitologia greacă pri- 
ma femeie de pe pămînt creată de 
zeii care, după ce Zeus crease băr- 
baţii, au hotărit să creeze o femeie 
perfectă. A primit de la Zeus o cutie 
în care fuseseră adunate toate relele 
şi doar un lucru bun: speranţa. Curi- 
Os, soțul ei, Epitemeu, deschide cutia, 
din care se revarsă asupra Pămîntului 
toate relele. Închizînd capacul în gra- 
bă, acesta închide înăuntru speranţa. 


PUNCT ŞI DE LA CAPĂT 


21 Thor - urmaşul lui Odin în mitologia 
nordică. Zeu al naturii, dar şi al fulge- 
relor şi al războiului, el deţine nişte 
obiecte magice: o centură (Megin- 
giord) care îi conferă puterea divină 
cît timp o poartă, nişte mănuşi de fier 
indispensabile pentru aţine şi a folosi 
un ciocan magic numit Mjollnir („Mă- 
cinătorul“). Acest ciocan revine în mii- 
nile sale după fiecare aruncare şi sim- 
bolizează fulgerele. Se spune că acest 
ciocan nu şi-a greşit ţinta niciodată. 
22 Vezi Rost, nr. 106. 

23 Vezi Rost, nr. 106. 

2+ Andrew Lang (1844-1912) - poet, 
romancier şi critic literar scoţian. A 
avut contribuţii în domeniul antro- 
pologiei, este cunoscut ca un culegă- 
idol ale [=8 e] [ei [eTa-iie [3 e: Eiaal=WelelelVE-I1=3 
25 Joseph Conrad (Jozef Teodor 
Konrad Korzeniowski, n. 1857 la Ber- 
dichev, Ucraina, şi m. 1924) - roman- 
(ei [1 d =1afe | [74e [-Xelafe ilal=3efel[elal=74: 3 

7% Grub Street — o stradă de la margi- 
ne Londrei, care adăpostea scriitori 
la comandă, cîrciumi, bordeluri. A 
devenit un termen peiorativ pentru 
scriitorii la comandă şi scrierile litera- 
re fără valoare literară. 

27 Charles-Augustin de Sainte- 
Beuve (1804-1869) — critic literar, 
poet şi prozator francez. Opera sa 
a exercitat o influenţă considerabilă 
asupra criticii literare europene 

283 Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wil- 
de (1854-1900) — scriitor irlandez, cel 
mai cunoscut dintre scriitorii esteti- 
zanţi de limbă engleză. 

29 Tennessee Williams, pseudoni- 
mul literar al lui Thomas Lanier Willi- 
ams (1911-1983) — dramaturg, poet şi 
romancier american, laureat al Pre- 
miului Pulitzer pentru dramă, pentru 
piesa de teatru Un tramvai numit do- 
rință, în 1948, şi, ulterior, pentru piesa 
Pisica pe acoperișul fierbinte, în 1955. 


DECANTĂRI 


1012. 





CENIENARUL 


OCUPĂRII 


BASARABIEI 


PROIESIUL DIPLOMATIULUI 
SEBASIIAN GRECIANU 


La 16 mai 1812 Imperiul Rus obținea, prin 
manopere dolosive, un teritoriu de peste 

45.000 km?, cu aproximativ 500.000 locuitori, 
majoritatea fiind etnici români. Anul acesta se 
împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei. 
Modul în care au sărbătorit autorităţile ţariste 
100 de ani de la anexare a făcut obiectul 
monitorizării diplomaţiei de la București. 

Dovadă este raportul ministrului român la 

Sankt Petersburg din 19 mai 1912, din care rezultă 
că s-au trimis Ministerului Afacerilor Străine mai 
multe comunicări pe această temă. 





VADIM GUZUN 
vadimguzun gmail.com 


Documentul vizează traducerea 
articolului Un doliu nepotrivit, 
apărut în publicaţia rusă Novoe 
Vremea, în urma protestelor din 
România provocate de serbările 
din Chişinău. Publicaţia descria 


78 


manifestările, împrejurările în 
care Basarabia a fost ocupată, 
deplîngînd „lipsa de recunoştin- 
ță a unui popor ortodox de origi- 
ne mai mult slavă decît latină“|. 
Informaţia era confirmată şi de 
alte publicaţii ruseşti: românii 
din dreapta Prutului nu aveau 
ce sărbători, pierderea fiind un 
motiv de doliu naţional, care s-a 


concretizat în conferinţe, mani- 
festaţii ample de protest, apariţia 
ziarelor cu un semn de doliu, case 
particulare împodobite cu drape- 
le în bernă?. 

O formă de protest față de 
anexarea teritoriului denumit 
Basarabia în anul 1813, înre- 
gistrată în mediul diplomatic, 
a fost identificată de Dr. Dinu 


ROST 109 














Masaanie Oaryreaa. 
Dpamadei 








es remy mes (ncaza 
La Pret. 
N — agent. 
NI mal 

















JEHEPAZDHAA  HXAPTIA 
BECCAPABCKOIL OBAACTU 





CanrE GENERALE 


dela PROVINCE de BESSARABIE 


avec( indicatior da Aeneas de pesti: el aul! 
e rebele, ds stationa cf dos debun- 
ces embr alea en. avernlare- 


G nodasantană metmieastre ui e Feasattază 
"foreamaree Tfeca,omarguia. > /ecate 
te „cas omaana: - 
Comnena? Tea. 
me means ce Deemeafimaiaa oprea Aoa plus nemeanr ed aethendipues 


at i fiii moder 


| ÎN ACHEHIE AWICN 8. ezrarrav 2e:3 Sova 
2 | A ToroaeIyserneko n. A Vue pa GOrvERNNENENT. 
Yasameri. Drerare e. 
Pere memo. PneriWeB 








A imensi Nane ma n JTaseoteme 
apocananaes 


A Cobmear he Aumar af de 





Poştarencu în arhivele din Re- 
publica Moldova”. Reacţia Con- 
sulatului României din Izmail 
ţinea de contextul în care Minis- 
terul Rus al Afacerilor Externe a 
informat autoritățile guberniale 
cu privire la desemnarea lui Se- 
bastian Grecianu în calitate de 
consul general la Izmail și a soli- 
citat punctul de vedere. La rîndul 
lor, autorităţile de la Chişinău le- 
au întrebat pe cele judeţene dacă 
există vreun motiv care să îm- 
piedice acceptarea noului consul 
general. La 27 mai 1912, isprav- 
nicul județului Izmail raporta că 
nu existau astfel de imepdimen- 
te, cu o singură excepţie — mo- 
dul în care s-a raportat consulul 
Grecianu la „serbarea jubileu- 
lui: „Plecarea demonstrativă a 
lui în ajunul sărbătoririi a 100 de 
ani de la includerea Basarabiei în 
componența Rusiei şi faptul că în 
ziua de 16 mai, drapelul naţional 
de la Consulatul României nu a 
fost ridicat. 


ROST 109 








Am identificat explicaţia ofi- 
cială a gestului viitorului consul 
general, prezentat de istoricul de 
la Chişinău, pe bună dreptate, ca 
un act de demnitate, în Arhivele 
Diplomatice. Ne referim la co- 
municarea Consulatului Româ- 
niei la Izmail nr. 390 din 19 iunie 
1912, transmisă însărcinatului 
cu afaceri la Sankt Petersburg, 
cu copia raportului nr. 388 din 
18 iunief. Sebastian Grecianu a 
confirmat Ministerului A faceri- 
lor Străine absenţa sa de la cere- 
moniile organizate de autorită- 
țile de ocupaţie, precum şi fap- 
tul că nu s-a arborat pavilionul 
național. Documentul pe care 
îl redăm în continuare prezin- 
tă interes şi din perspectiva ra- 
portării administraţiei ruse din 
sudul Basarabiei la momentul 
festivităților organizate de cele 
din capitala imperiului. În plus, 
diplomatul român a transmis în 
ţară un exemplar al înştiințării 
primarului Izmailului privind 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





Harta face parte din 
Geograficheskii atlas Rossiiskoi 
imperii, tsarstva Pol'skogoi 
velikogo kniazhestva Finliandskogo 
(Atlasul geografic al Imperiului 
Rusiei, al Regatului Poloniei şi 

al Marelui Ducat al Finlandei), 
publicat la St. Petersburg în 

1821, la nouă ani după cedarea 
Basarabiei către imperiul țarist. 


primirea unei delegaţii basara- 
bene de către împărat. Monarhul 
rus îşi exprimase dorinţa ca ţăra- 
nii moldoveni să-i prezinte oma- 
giile în porturile lor naţionale”. 


RAPORTUL NR. 388 

DIN 18 IUNIE 1912 
ADRESAT DE 
CONSULATUL 
ROMÂNIEI LA IZMAIL 
DEPARTAMENTULUI 
REGAL AL AFACERILOR 
STRĂINE 


Domnule Preşedinte 
al Consiliului, 

Referindu-mă la raportul meu 
nr. 319 din 8 mai a.c., am onoa- 
rea a informa pe Excelenţa Voas- 
tră că din iniţiativa Comitetului 
din Chișinău care a organizat 
serbările aniversării de o sută de 
ani de la luarea Basarabiei, s-a 
hotărît ca deputațiuni din toate 
ținuturile provinciei să plece la 
Petersburg, la sosirea acolo a YI 


79 


DECANTĂRI 





M.S. Împăratului, spre a prezenta 
Suveranului omagiile populației 
și exprimarea devotamentului ei. 

Fac parte din aceste deputa- 
țiuni președinții zemstvelor, pri- 
mari şi delegațiuni ţărăneşti. 

Se spune că M.S. Împăratul ar 
fi exprimat dorința ca țărani mol- 
doveni să se prezinte în porturile 
lor naționale, care mai cu seamă 
în partea de sus a Basarabiei s-au 
păstrat astfel cum erau la 1812, 
adică frumoase şi bogate. 

Din Ismail a plecat primarul 
orașului, D-l Tulcinov, care a fost 
primit deja de Suveran, telegra- 
fiind apoi ajutorului său de aici 
cuprinsul înştiințării publice, aci- 
anexate, în original şi traducere, 
ce s-a afișat şi împărțit ieri în oraş. 

O altă ştire sosită din Peters- 
burg vestește că peste curînd Ba- 
sarabia de jos, adică cele trei dis- 
tricte reluate în urma războiului 
de la 1877-1878, care pînă acum 
erau administrate după legile ro- 
mâneşti în ființă la acea epocă, vor 
intra sub regimul legilor rusești. 

Cred de datoria mea a mai 
arăta, Excelența Voastră, cu acest 
prilej că am aflat mai deunezi că 
ispravnicul şi șeful Jandarmeriei 
de aici au raportat la Chișinău că 
consulul general român a lipsit din 
localitate în timpul serbărilor de la 
16 şi 17 mai şi că tot atunci nu s-a 
arborat pavilionul la Consulatul 
Regal, ceea ce este adevărat. 

Despre arborarea pavilionului 
nostru în acele împrejurări nu pu- 
tea fi nici vorbă, mai cu seamă că 
Consulatul se află în reparație 
încă de la sosirea mea aci fiind 
localul acoperit și înconjurat de 
schele şi chiar ecusonul consular 
ridicat şi dat la revopsire. 

Ispravnicul a mai raportat că 
subsemnatul am pretins, ceea ce 
de asemenea este adevărat, că 
pentru asistarea mea la Ie-De- 
um şi, eventual, arborarea pavi- 
lionului să se facă prin circulară 


80 


CEALALTĂ ROMÂNIE 





trimisă spre semnare autorităţi- 
lor locale și după vice-consulul 
onorar Liu, cum se obişnuia, dar 
printr-o adresă separată. 

În această din urmă privință, 
D-Iispravnic Hagi-Coli mi-a spus 
acum în urmă că a și primit răs- 
punsul de la Guvernămiîntul Im- 
perial din Chișinău şi anume că 
Consulul general român are drep- 
tate şi că comunicările oficiale de 
acest soi să se facă întotdeauna 
consulatelor prin osebite scrisori. 

Binevoiţi... (ss) 

Consul general, S. Grecianu 


Traducerea din limba rusă a 
înştiințării primarului lzmai- 
lului privind primirea delegaţi- 
ei basarabene de către împărat 
(anexă la comunicarea Consula- 
tului Regal al României la Izmail 
nr. 390 din 19 iunie 1912): 


Anunciu 

Sunt fericit de a comunica 
populațiunii orașului Ismail că 
astăzi am primit o telegramă 
din Peterburg de la Primarul 
Oraşului Ismail, D-l FE. Tulcia- 
nov, că Majestatea Sa Imperato- 
rul a binevoit a-l însărcina de a 


transmite populației oraşului şi a 
districtului multumirile Monar- 
hului pentru exprimarea de către 
deputațiunea districtului Ismail a 
sentimentelor de patriotism şi că 
anexarea districtului nostru la ce- 
lelalte districte ale Basarabiei este 
dorinţa şi voința Monarhului. 

P. Primar (ss) L. Stol 

Ismail, 16 iunie 1912 


Dincolo de explicaţiile for- 
male, refuzul consulului Sebas- 
tian Grecianu de a împărtăşi 
„bucuria“ raptului Basarabiei a 
fost perceput ca atare de autori- 
tăţile ruse. Gestul diplomatului 
înregistrat acum 100 de ani, de 
amploare locală, dar asumat in- 
dividual, merită consemnarea 
şi prezentarea ca exemplu demn 
de urmat pentru diplomaţia ro- 
mânească a secolului XXI. În 
caz contrar, peste 100 de ani, 
tricentenarul va fi marcat sub 
aceleaşi auspicii imperiale. Pînă 
în momentul în care protestul 
nostru va fi caracterizat de di- 
mensiuni concrete, solidare şi 
esenţiale, ziua de 16 mai rămîne 
o zi de doliu pentru românii de 
pretutindeni. FI 


! Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond Petrograd, nepaginat. 
2 Vezi D. Poştarencu, „Protestul consulului român de la Ismail privind sărbăto- 
rirea centenarului anexării Basarabiei la Imperiul Rus“, în revista Art-Emis din 


15 decembrie 2011. 
3 Ibidem. 
+ AMAE, fond Petrograd, vol. 12. 


> Am corectat tacit erorile de tipar şi am adoptat ortografia actuală, în acelaşi 
timp păstrînd particularităţi ale limbajului din epocă. 


ROST 109 





| ROSI 


0% 





Plătiţi mai puţin faţă de prețul de copertă. 
Primiţi revista acasă. 

Taxele poştale sunt suportate de Redacţie. 
Nu pierdeţi nici un număr al publicaţiei. 


25. 
50... 


Trimiteţi contravaloarea prin mandat poștal pe numele 
Târziu Claudiu Richard, OP 23 CP 27 sector 6 Bucureşti. 





LEI 





Trimiteţi contravaloarea abonamentului în contul 
RO25BACX0000000107363250, deschis la Unicredit 
Ţiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei - Bucureşti, pe 
numele Asociaţia Rost, cod fiscal 12495302, după care 
veţi trimite copia chitanţei și o scrisoare la OP 23 CP 27 
Bucureşti, prin care solicitaţi abonamentul și indicaţi 
adresa la care doriţi să primiţi revista. 











PATIMILE 
7-9:99)59 NIN! 
ALE LUI IISUS 


Acum două sute de ani, fraţii Alexandru şi Ni- 
colae Grecu din Arpaşu de Jos (Sibiu), au zu- 
grăvit 12 biserici în Ţara Făgăraşului şi pe Valea 
Hirtibaciului atit de frumos încît pînă şi spe- 
cialiştii cei mai sceptici cred că s-au aflat sub 
insuflarea Sfintului Duh. Dincolo de tehnica 
desăvirşită şi de culorile făcute după misterioa- 
se reţete (între care „galbenul de Fofeldea“ are 
valoarea „albastrului de Voroneţ“), pictura ce- 
lor doi ţărani surprinde printr-o viziune speci- 
ală. Scenele biblice parcă se petrec în Ardealul 
ocupat şi Hristos Însuşi este chinuit de husari 
din armata habsburgică. Căci, dacă Mintuito- 
rul suferă împreună cu orice creştin, de bună 
seamă a suferit şi cu românii din Transilvania. 





48485 76001