Rost anul IX, nr. 104-105, dec. 2011 — ian. 2012

Anul IX Numărul 104-105 Decembrie 2011 - lanuarie 2012 Preţ 5,9 lei / 3 euro 


ORI) 


revistă de cultură creştină şi politică 


























A $ martiriiăci d nu. 
te oameni de o! 





Re pere 


“Dosar Petre Tuţeal | 
20 e CE-I [= la moarte ) 





pe urmele stirilor 


7 REPORTE(QDIRTUAL 


www.reportervirtual.ro 








ur 
Un bodyguard a bătut 


cameraman de la 
Realitatea TV 
3 





. 


s n repor der 
şi u ar agresav ai 
ZA (contina* 


pr * Li 
IN Carrara nN 
a Nealitats 

1.7 Sirmarr a 
Kana! D: 
sa 


Madalin lonescu, 
“Trustul intact 
mi dea cel pui! 


de euro” 
> 


22 
MB&daAalinNn loNnescu ai 
Yyntă” (anal DD). irasr* 


sei despre 


£ rezenti 


Revista pre 
presa 


43 cer 
L't>ia Jurnaligşa! - Vries je ii 
mocay într-un Mo crt” 
Cauza Uupt or de (< 
„Ami 

masochismul 12 rorTY 
Pat sat - er .r 
u - 

x ani 
Car montâ pro DD . do 
Cre ca a puii cat 9” 
Drapel a Cinarvil 


=) 
Cianuiui (eortimuar 


Nice 


Muzică 1 IPNone 





ONOAREI 


4 CLAUDIU TÂRZIU 


Claudiu.tarziuarostonline.org 








Din onoare, deţinutul politic 
Gheorghe Calciu a refuzat să 
mintă în cel de-al doilea proces al 
„reeducării“ de la Piteşti, cu ris- 
cul de a fi ucis. Această tresărire 
de demnitate l-a adus pe drumul 
de întoarcere la Hristos. După 
ce fusese schingiuit cumplit de 
echipa lui Eugen Ţurcanu, viito- 
rul preot Gheorghe Calciu căzu- 
se atît de adînc încît nu se mai 


Onoarea ţine de o boierie a conștiinței de sine. Ştii 
că nu poţi trăi oricum şi că, dacă trebuie să plăte 
pentru a-ţi păstra demnitatea, nici un preţ nu e prea 
mare, nici cel de sînge. Gesturile de onoare spală 
ruşinea unui neam întreg şi punctează istoria precum 


un far o mare cuprinsă de furtună: în chip salvator. 





putea ruga. Numai sentimentul 
onoarei l-a determinat să nu facă 
jocul torționarilor pînă la capăt şi 
să acuze oameni nevinovaţi. Aşa 
a regăsit calea mîntuirii. A măr- 
turisit-o într-un interviu acordat 
monahului Moise Iorgovan de la 
Mănăstirea Oaşa, în anul 2005. 
Petre Ţuţea nu a acceptat, 
după revoluţie, să povesteas- 
că ce a pătimit în cei 13 ani de 
pușcărie politică pe care i-a exe- 
cutat în regimul comunist, sub 


ROST 103 








motiv că ar dezonora poporul 
român, în sînul căruia au fost 
posibile asemenea atrocități. Şi 
tot 'Tuţea spunea: „Am făcut o 
mărturisire într-o curte cu şase 
sute de inşi, în închisoarea de la 
Aiud. Fraţilor, am zis, dacă mu- 
rim toți aici, în haine vărgate şi 
în lanţuri, nu noi facem cinste 
poporului român că murim 
pentru el, ci el ne face onoarea 
să murim pentru el!“. 

Datorită lui lon Gavrilă- 
Ogoranu, loma Arnăuţoiu, 
Gheorghe Arsenescu, Gavril 


Vatamaniuc, fraților Ion si Cris- 
tea Paragină, lui Gogu Puiu, 
Nicolae Ciolacu şi atîtor altor 
luptători cu arma în mînă con- 
tra comunismului, ne-am mai 
păstrat o brumă de demnitate 
națională. Jertfa lor ne permite 
să spunem că n-am acceptat co- 
munismul ca vitele jugul. 

Toţi cei pomeniţi mai sus au 
plătit scump onoarea. Cu vieţile 
lor. Chiar şi cei care n-au murit 
în puşcării sau împuşcaţi în pă- 





sti 





PRETUL 


dure. Spaimele, durerile, foamea, 
frigul şi deznădejdea le-au măci- 
nat vieţile, zi după zi. Aşa încît 
cei care au răzbătut veacul pînă 
la noi ne-au apărut ca nişte du- 
huri, dezbrăcaţi şi totodată des- 
povăraţi de existenţa lor carnală. 
Poate de aceea sînt greu de luat 
drept model de către noi, cei atît 
de îndatoraţi trupului. 

Din exemplul lor înțelegem că 
onoarea nu e la îndemâna oricui, 
căci ţine de o boierie a conştiinţei 
de sine. Omul de onoare ştie că nu 
poate trăi oricum şi că, dacă tre- 
buie să plătească pentru 

a-şi păstra demnitatea, 
nici un preţ nu e prea 
mare, nici cel de sînge. 
Pe de altă parte, gestu- 
rile de onoare spală ru- 
şinea unui neam întreg 
şi punctează istoria 
precum un far o mare 
cuprinsă de furtună: în 
chip salvator. 

În vremea noastră, onoarea 
s-a demonetizat. Probabil pen- 
tru că s-au împuţinat şi purtă- 
torii acestui semn de nobleţe 
sufletească. Cei rămași printre 
noi sînt cel puţin inadecvaţi în- 
tr-un context național dominat 
de pragmatismul amoral, cînd 
nu imoral, și lipsit de orice crez 
sau miză comunitară majoră. Și 
tratați ca atare. lar cînd vor dis- 
părea şi ei, neamul nostru va fi în 
primejdie de moarte. E] 


Director 


COILANUIBINUI IERIZINUI 


Redactor-$ef 
RĂZVAN CODRESCU 


Redactori RADU PREDA 
MIHAIL ALBIŞTEANU DAN PURIC 
ALINA IOANA DIDA TEODORA ROŞCA 

MĂDĂLIN LACOB DAN STANCA 


CONSTANTIN MIHAI i: 
Fotografii 


IRINEL CÎRLĂNARU 
GEORGE CRAĂSNEAN 


Colaboratori permanenți 


DEMOSTENE ANDRONESCU 
DAN CIACHIR: Documentarist 
VALID DB SSI SIUI RADU GREUCEANU 


ELENA DULGHERU 
PAUL GHIŢIU 
PAUL S. GRIGORIU 


Secretar de redacţie 


NICU BUTNARU 


OVIDIU HURDUZEU Design & DTP 
SORIN LAVPRIC VALENTIN DAN 
COSTION NICOLESCU Eta orator 
PAUL NISTOR www.rostonline.org 
VIOREL PATRICHI IONUȚ TRANDAFIRESCU 


Anul IX e Numărul 104-105 «e Decembrie 2011 - Ianuarie 2012 


Fotografiile reproduse pe copertele 1 şi 4 sînt realizate de Irinel Cîrlănaru 


Editor Asociaţia „Rost“, Calea Vitan nr. 242, sector 3, București 
Corespondenţă O.P. 23 — C.P. 27, sector 6, Bucureşti Telefon 0740.103.621 
Email redactiaerostonline.org ISSN 1583-6312 
Tipar Grupul de presă şi tipografie ROMPRINT 


Reproducerea articolelor apărute în revista ROST este permisă numai cu acordul scris al 
redacţiei. Revista este difuzată în ţară şi în comunităţile româneşti din Europa, SUA şi Canada. 


AGORA 


ECONOMIA 
CENTRATĂ 
PE FAMILIE 














DESPRE i îl 
DEMNITATEA. 
CREŞTINĂ : 











AGORA 


Preţul onoarei 
de Claudiu Târziu 1] 


Crăciunul: cît pentru trup 
şi cît pentru suflet? 
de Mădălin lacob 6 


Spectrul 
unui guvern mondial 
de Bogdan Munteanu 12 


7.000.000.000 
de Radu Preda 16 


Economia 
centrată pe familie 
de Allan Carlson; trad. lrina Bazon 20 


O istorie socială (încă) vie 
de Ovidiana Bulumac 24 


Învăţămîntul românesc 
de Constantin Mihai 28 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
lrina Bazon, licenţiată în Litere, 
traducător, publicist 

Ovidiana Bulumac, doctorand 
în Sociologie, Universitatea 
Bucureşti 

Erast Călinescu, doctor în 
agronomie, publicist, ultima 
carte publicată: Viaţa ca o vizită. 
Instantanee (2008) 

Dan Ciachir, scriitor, ultima 
carte publicată: Cînd moare 

o epocă (2010) 


REPERE 











REPERE 


Eşecul „omului autonom“ 
de Răzvan Codrescu 32 


Petre Ţuţea sau 
notorietatea înţelepciunii 


de Radu Preda 38 
Să ne amintim de Petre Ţuţea 
de Dan Ciachir 40 


Petre Ţuţea, un rostitor 
al rosturilor româneşti 


de Florin-Ciprian Mitrea 42 
Despre filosofi şi filosofie 

de Petre Ţuţea 47 
Petre Ţuţea 

despre (dez)onoare 

de Vlad Diaconu 50 


Interviu cu Părintele 
Amfilohie Brânză 


de Claudiu Târziu 52) 
Etica onoarei 

de Alain de Benoist 58 
ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 


Răzvan Codrescu, scriitor, ultima carte 
publicată: Crucile pustiei: poeme neptice (2010) 
Vlad Diaconu, publicist 

Elena Dulgheru, critic de film, jurnalist, 
poet, traducător, doctor în cinematografie 
şi media, ultimele volume publicate: Scara 
Raiului în cinema. Kusturica, Tarkovski, 
Paradjanov (2010) şi Pentru trecerea zării şi 
alte poeme (debut în poezie, 2010) 

Paul Ghiţiu, scriitor, regizor şi publicist, 
ultima carte publicată: Reabilitarea 
politicii (2000) 


[fără Dumnezeu 


PP, rd mine un biet animal 


ruțional Sc vorbitar, 


care vine de Hiciiternt. 


Sc „te pa Heccunde. 
(E 





CRĂCIUNUL 


TRADIȚII ŞI 
ETIMOLOGII 








Un episod de onoare 
şi eroism de acum 75 de ani 


de Răzvan Codrescu 60 
Mic eseu despre duel 

de Răzvan Codrescu 65 
Onoarea şi grația 

de Sorin Lavric 68 
Crăciunul: 

tradiţii şi etimologii 

de Răzvan Codrescu 70 
Vremea colindelor 

de Erast Călinescu 76 


Ultima Liturghie 
a Părintelui Calciu 
de Erast Călinescu 78 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 
Mădălin lacob, jurnalist 

Sorin Lavric, scriitor, traducător, doctor 
în filosofie, ultima carte publicată: 10 
eseuri (2010) 

Constantin Mihai, doctor în Litere, 
profesor, publicist, ultima carte publicată: 
Biserica şi elitele intelectuale interbelice 
(ediţia a II-a, laşi, Institutul European, 2010) 
Florin-Ciprian Mitrea, doctor în Ştiinţe 
Politice, cercetător la Institutul de 
Cercetări Politice, Universitatea Bucureşti 


DECANTĂRI 


IMAGINAȚIA 
DIABOLICĂ 


Și, pe măsură ce literatura se afundă în depravare, 
civilizația modernă se prăbușește și ea în ruine. 





























ULTIMA LITURGHIE A 


PARINTELUI 








LITERATURĂ 


Poezie 
„Toată lumina“ 
de Elena Dulgheru 80 


Proză 
Despre vechiul sat românesc, 
cu luciditate 


de Toma Spătaru 82 
DECANTĂRI 

Savantul şi zeiţa 

de Dan Stanca 86 


Imaginaţia diabolică 
de Russell Kirk; trad. de Paul Ghiţiu 88 


Farmecul 
timpului de odinioară 


de Constantin Mihai 92 
Mărturii despre identitate (Il) 

de Teodora Roşca 94 
ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ 


Bogdan Munteanu, doctor în Ştiinţele 
Naturii, profesor, publicist, a publicat 
cartea Mişcarea Legionară: Cuget, repere, 
atitudini (Ed. Imago, Sibiu 2000) 

Radu Preda, doctor în teologie, lector 
universitar, U.B.B. Cluj-Napoca, publicist, 
ultima carte publicată: Revenirea lui 
Dumnezeu. Studii social-teologice (2011) 
Teodora Roşca, pictor iconar, doctor în Teologie 
Dan Stanca, scriitor, ultima carte 
publicată: A doua zi după moarte (2011) 
Claudiu Târziu, jurnalist 





DE CE IUBESC ROMÂNIA? 
Este titlul unei foarte inteligen- 
te campanii de autopromovare a 
trustului PRO prin hrănirea sen- 
timentului național, atît de brus- 
cat şi bălăcărit de două decenii 
încoace. Tîrziu, dar promotorii 
celor mai oribile spectacole de 
televiziune de la noi au înţeles 
totuşi miza naţională pentru 
creşterea audienței. Dacă o vor 
înţelege şi pe cea creştină, aproa- 
pe că vom putea spera la o presă 
de mare audienţă normală. 


POLITICA ANII-FAMILIE ȘI 
CRIZA ECONOMICĂ. Redăm, 
fără alte comentarii, fragmente 
din articolul Life and family îis- 
sues underlie all economic issues 
in global debt crisis, publicat de 
lifesite.news.com. 

„Ceea ce nu înţeleg majorita- 
tea experţilor, politicienilor, lob- 
biştilor, bancherilor şi a societăţii 





civile cu privire la criza economi- 
că din Europa şi din restul lumii 
occidentale este strânsa legătură 
dintre criză şi politicile anti-via- 
ță şi anti-familie. [...] Mai puţini 
oameni, familii destrămate şi un 
număr tot mai mic de căsătorii 
înseamnă, în mod firesc, mai 
puţină stabilitate economică, o 
cerere mai scăzută de bunuri şi 
servicii şi o capacitate mai slabă 
de producere a acestora. 

Cinci lucruri stau la baza eco- 
nomiei: problema demografică, 
proprietatea asupra pămîntului, 
resursele naturale, munca şi ba- 
nii. Prejudicierea oricăruia din- 
tre ele conduce la prejudicierea 
tuturor celorlalte. 

Greşeala pe care o fac statele 
moderne este că înlocuiesc sau 
elimină funcţiile care erau iniţial 
îndeplinite de familie“. 


DRUMUL CRUCII DE LA 
GROZEŞTI. Părintele Mina 
Dobzeu, cel care l-a botezat pe 
Nicu Steinhardt în puşcărie, a 
împlinit 90 de ani pe 5 noiem- 
brie a.c. Prilej pentru bunul du- 
hovnic să-şi împlinească o mare 


dorință, aceea de a duce o troiță 
în satul său natal, Grozeşti, din 
Basarabia. Vigilenţii vameşi de 
la Leuşeni l-au dat îndărăt peste 
graniţă, cu tot cu „lemnele ace- 
lea“. După intervenţii pe lingă 
ierarhia politică şi bisericească 
din republica de peste Prut, a 





primit, în cele din urmă, permi- 
siunea de a monta şi sfinţi troiţa. 
Venerabilul părinte s-a bucurat 
ca un copil, a fost cel mai fru- 
mos cadou primit de ziua sa. Să 
ne trăiţi întru mulţi ani, prea- 
cuvioase părinte! 


CINCI ANI FĂRĂ PĂRIN- 
TELE CALCIU. Pe 21 noiem- 
brie s-au împlinit cinci ani de 
cînd vrednicul de pomenire pă- 
rinte Gheorghe Calciu-Dumi- 
treasa (1925-2006) s-a strămutat 
la cele veşnice. Dacă de atunci 
încoace oficialităţile (laice sau 
bisericeşti) nu s-au prea deranjat 
să-i cinstească memoria, evlavia 
populară, sprijinită pe alocuri și 
de cea monahicească (în fiecare 
noiembrie, au avut loc adevăra- 
te pelerinaje la mormîntul său 
de la Mănăstirea Petru-Vodă), 
s-a raportat constant la el ca la 
un reper de sfințenie. Părintele 
Calciu rămîne, în conştiinţa po- 
pulară a ortodoxiei româneşti, 
o aleasă figură duhovnicească, 
dar mai cu seamă cea mai repre- 
zentativă personalitate a luptei 


ROST 104 


şi rezistenţei anticomuniste din 
sînul Bisericii Ortodoxe Româ- 
ne. O dovadă o constituie paras- 
tasul şi evocarea organizate pe 
19 noiembrie a.c., la Paris (Ca- 
tedrala Mitropolitană a Sfinţi- 
lor Arhangheli din rue Jean de 
Beauvais), cu binecuvîntarea 


şi Marcel Petrişor şi mai tinerii 
ucenici Răzvan Codrescu şi Lu- 
cian D. Popescu. 


ARTA PATRIOTISMULUI 
DISCRET. Ca să fim drepţi, 
există în presa noastră şi oaze 


si 


4 
CA c 


Se > 
d BE 


Mi 


4 A bell 
pe, 
"j 

LI te, 





Paris, după parastasul părintelui Calciu: 
ÎPS losif, de vorbă cu doi foşti deţinuţi politici 


ÎPS Iosif Pop, Mitropolitul Eu- 
ropei Occidentale şi Meridiona- 
le. Sufletul recentului eveniment 
comemorativ au fost, pe lîngă 
ÎPS losif, tînărul preot şi consi- 
lier cultural Emilian Marinescu, 
d-na preoteasă Alexandra Ma- 
rinescu şi părintele Constantin 
Târziu, superiorul de la St. Jean 
de Beauvais. A fost proiectat vi- 
deo-interviul realizat de mona- 
hul Moise de la Oaşa (2005) şi 
au luat cuvîntul şi cîţiva invitaţi 
din ţară: foştii camarazi de su- 
ferință Demostene Andronescu 


ROST 104 


de normalitate. De pildă, For- 
mula As. Un săptămiînal foarte 
iubit, cu un succes de vînzare 
remarcabil. Tocmai pentru că le 
dă românilor altceva decît fapt 
divers, dezvăluiri de budoar şi 


A Va 


IDEI, VORBE, FAPTE 





manipulare politică. De 20 de 
ani, această revistă scrie despre 
români excepţionali, despre lo- 
curi superbe din România, des- 
pre istoria cu care trebuie să ne 
mîndrim, despre credința noas- 
tră fierbinte, despre cum putem 
reuşi să trecem peste toate ne- 
cazurile - de la boli numite in- 
curabile pînă la criza financiară 
etc. O face cu pasiune şi cu mare 
artă. Formula As este o şcoală 
de reportaj. Dar și una a patri- 
otismului discret. Din paginile 
ei izvorăşte un suflu de bine, de 
frumos, de nădejde și de dragos- 
te, care te cucereşte definitiv. 

Formula As împlineşte în 
curînd două decenii de viaţă. 
La mulţi şi binecuvîntaţi ani! 


DICTATURA VINE PRIN SIS- 
TEMUL BANCAR. În urma 
crizei economico-financiare pe 
care o traversăm şi care va dura 
20 de ani, UE va deveni un su- 
prastat totalitar, comparabil cu 
URSS, unele țări membre ce- 
dîndu-şi independenţa în con- 
tul datoriilor - a avertizat eco- 
nomistul leton de origine rusă 
Dmitri Smirnov, citat de agenţia 
de presă Novii Reghion. De fapt, 
guvernele formale vor aplica po- 
liticile unui grup de persoane 
numit convențional „guvern 
mondial“. Conform estimări- 
lor lui Smirnov, ar trebui să se 
producă patru valuri ale crizei 
înainte de apariția unui guvern 
mondial. Primul val a fost în 
anul 2008 şi va fi urmat de altele, 
la 4-5 ani distanţă între ele. „Cri- 
za, care este o metodă de jaf, a 
fost declanşată deliberat, pentru 
ca subjugarea să fie mai uşoară 
şi instalarea guvernului mondi- 
al acceptată. Liderii politici din 
Europa şi America lucrează deja 
pentru acest guvern mondial“ — 
a explicat Smirnov. E 


AGORA 

CIT 
PENTRU - 
TRUP 


pr sa ti) 





REDESCOPERIREA 
CRĂCIUNULUI 
DIN BUNICI 


Pentru sărbătoarea Crăciunului 
în tradiţia populară există mai 
multe datini şi obiceiuri pe care 
generaţiile anterioare le ţineau cu 
prilejul Naşterii Domnului. Prin 
practici familiale, prin colinde şi 
daruri, recapitulăm propria ex- 
periența acumulată, socotind şi 
proiectînd spre viitor năzuinţa de 
mai bine și de împlinire a muncii 
noastre. Din această trăire se naş- 
te bucuria pe care o simțim cînd 
cei mai puri dintre membrii co- 
munității — copiii şi tineretul — ne 
urează să fim sănătoşi şi voioşi, să 
avem parte de recolte îmbelşugate 
şi de multă sănătate. Prin rostire, 
cîntec şi praxis ceremonial, aces- 
te datini au conservat de-a lungul 
veacurilor o experienţă de viață 
milenară, recapitulată generație 
după generaţie, pînă astăzi. 


Sub avalanşa „înnoirilor mate- 
riale şi spirituale“ propuse de so- 
cietatea contemporană românilor 
din orașe şi sate, în ultimii 20 de 
ani, multe dintre datinile şi obi- 
ceiurile strămoşeşti care marcau 
odinioară sărbătoarea Crăciunu- 
lui au fost date uitării sau mai sînt 
practicate doar sporadic, în func- 
ție de vîrsta, nivelul de instrucție 
şi orizontul cultural al oamenilor. 

Între „hrana trupului“ şi „hra- 
na sufletului“ bunicii ştiau să facă, 
la Crăciun, un înţelept echilibru, 
acordînd fiecărui element valoa- 
rea moştenită de la înaintaşi. Aş- 
teptatul colindătorilor, împodo- 
bitul casei cu cele mai frumoase 
țesături, pregătirea şi prezentarea 
bucatelor pe masă, primenitul în 
haine de sărbătoare, ascultatul 
colindelor, dialogul intergenera- 


4 4 N :48) 
SUFLET? 








țional, povestea bunicilor despre 
tilcul fiecărui gest, fiecărui cu- 
vînt, despre semnificația „Cola- 
cului lui Crăciun“ şi a celorlalte 
alimente-dar sau ofrandă, aflate 
pe masa Crăciunului, făceau din 
cele trei zile ale acestuia un pri- 
lej de comuniune și regenerare 
spirituală. Împărtăşirea aceluiași 
sistem de valori unea familia şi 
neamul, conferindu-le un stator- 
nic sentiment identitar. 
Globalizarea, ca fenomen spe- 
cific societăţii postindustriale, şi 
„navetismul european“ de după 
1990 sînt în România principalii 
factori care au generat importante 
fracturi în structura de mentali- 
tate a oamenilor. Ceea ce se uită 
în această „goană după bunuri şi 
noutăţi “ este faptul că, fără ră- 
dăcini stabile într-un sistem de 
valori morale, confesionale şi cul- 
turale, bine ancorate în spiritua- 
litatea căreia aparţii, poţi aluneca 
uşor spre statutul de simplu con- 
sumator, pierzîndu-ți identitatea. 
Din păcate, obiceiurile nu îşi 
mai păstrează aceeaşi puritate pes- 
te tot. Ca oricare fenomen socio- 
cultural, obiceiurile sînt structuri 
flexibile care au evoluat temporal, 
remodelîndu-și formele de expri- 


ROST 104 


În lumea de astăzi Crăciunul 
balansează între sărbătoarea 
duhovnicească a Naşterii Domnului 
și un foarte bun pretext de 
marketing. A devenit Crăciunul 
mai degrabă un motiv pentru 
cumpărături decît un prilej de 
aşezare şi de bucurie sufletească? 
Care au fost paşii confiscării laice a 
unei sărbători religioase? Care sînt 


consecințele acestui demers în plan 


mare în concordanţă cu aspiraţiile 
fiecărei generaţii. Ca etnolog, pot 
spune însă că acest proces a existat 
dintotdeauna în structura obice- 
iurilor, ele reflectînd, asemenea 
unei oglinzi, experienţa de viață 
şi gîndirea oamenilor. 

Din perspectivă istorică, dati- 
nile şi obiceiurile românești prac- 
ticate la Crăciun sînt catalogate 
de specialişti ca avînd un caracter 
sincretic. De exemplu, tradiţia bra- 
dului împodobit a tost şi ea prelu- 
ată de români, cu aproximativ 200 
de ani în urmă, de la populaţiile 
germanice din Transilvania. Bra- 
dul este un simbol al tinereţii fără 
bătrîneţe şi al vitalităţii plenare - 
este mereu verde —, dar românii 
nu l-au considerat un simbol al 
Crăciunului. Noi folosim bradul 
la nuntă și la înmormântarea tine- 
rilor necăsătoriți, nu la Crăciun. 
Pentru această sărbătoare aveam, 





ROST 104 


ANCHETĂ DE OPINIE 


duhovnicesc, dar şi social? Cum 


sărbătoreau vechii români Naşterea 
Domnului și cum o facem noi 
astăzi? Ce s-a schimbat fundamental 
în mentalitatea colectivă privind 
percepţia marelui praznic? La toate 
aceste întrebări ne-au răspuns, 
„fiecare din rîndul cetei sale“, un 
etnolog, un manager de marketing, 
un sociolog şi o monahie. 


7 anchetă realizată de MĂDĂLIN IACOB 


ca expresie a regenerării perpetue 
a luminii aducătoare de rod si să- 
nătate, “buturuga lui Crăciun“ şi 
colindele - ca rostiri şi oficieri pu- 
rificatoare ale spaţiului, oamenilor 
şi tuturor ființelor. 

În gastronomia rituală de 
Crăciun mîncărurile aşezate pe 
masa festivă au fiecare o istorie 
veche, o „poveste“ transmisă din 
generaţie în generaţie, care repre- 
zintă, în plan cultural, un tip de 
informaţie foarte utilă oamenilor 
de azi pentru a redescoperi sen- 
sul efortului de a încărca masa. 
Colacii nu sînt doar piine, ci 
exprimă, prin formă şi manieră 
de modelare, înfrățirea, punerea 
laolaltă a membrilor familiei, 
precum boabele de grîu în spic. 

Darurile de la Crăciun nu sînt 
nici ele simple „cadouri pe care 
le putem face cum dorim. Ele re- 
prezintă o formă canonizată, de 
tip ritualic, de mediere prin dar 
a prosperității, a binelui și sănă- 





tăţii. Datorită acestei semnificaţii 
copiii-urători, colindătorii nu vin 
la cerşit (aceasta este o confuzie 
urbană), ci oficiază un act so- 
lemn, care anunță o mare sărbă- 
toare. Din acest punct de vedere, 
vestitorilor nu le poţi da orice, 
cum se întîmplă deseori la oraș. 
Substituirea brutală a darului im- 
pus prin tradiţie - alimentele cu 
valoare augurală - cu banii duce 
la anularea semnificaţiilor obice- 
iului şi la banalizarea sărbătorii. 
Ce s-a pierdut din frumoase- 
le tradiții româneşti de Crăciun? 
Poate răbdarea noastră de a cu- 
noaște adevărata semnificaţie a 
muncii, a efortului pe care trebu- 
ie, la ceas de sărbătoare, să-l facem, 
mai mult decît în celelalte zile. 
Poate în viitor unii dintre noi vor 
reuși să reaşeze semnificaţia peste 
gestul golit temporar de conţinutul 
specific, asumîndu-şi sărbătoarea 
Crăciunului în integralitatea for- 
melor sale de manifestare. E 


AGORA 


SIILUL DE VIAŢĂ 
NE DĂ O ALTĂ 
PERCEPŢIE A 
CRĂCIUNULUI 


Cînd vorbim despre faptul că 
Crăciunul a devenit mai degrabă 
un motiv pentru vînzări şi cum- 
părări decît un moment de recu- 
legere și de bucurie sufletească, 
cred că răspunsul ar trebui pro- 
babil încadrat într-un context 
mai larg. Aş spune că este vorba 
de o nouă mentalitate şi un nou 
stil de viaţă ce caracterizează 
societatea în care trăim. În mod 
paradoxal, cu toată sărăcia care 
afectează o mare parte din popu- 
laţie, astăzi românii au mai mulţi 


bani decît acum, să spunem, 50 
de ani. Asta înseamnă că românii 
pot cheltui mai mult. Pe de altă 
parte, marea majoritate a bunu- 
rilor de consum au devenit mult 
mai accesibile datorită producţiei 
de masă. Așadar există o tendinţă 
naturală de a cumpăra mai mult 
decit în trecut. 

Pe de altă parte, mass-media 
şi internetul au transformat ra- 
dical societatea ultimilor 20-30 
de ani. Sîntem mult mai tentaţi 
să urmărim evenimentele exteri- 


Prof. Univ. Ilie Bădescu, sociolog 


„NOUA IDOLATRIE, A 
CONSUMULUI, IMPUNE 
ALTE RITUALURI“ 


Fenomenul acesta de modi- 
ficare a sensului Crăciunului 
este legat de marea degradare 
antropologică pe care-a provo- 
cat-o modernitatea. Toynbee ne 
avertizează că civilizaţia mo- 
dernă este acompaniată de ceea 
ce el numeşte „desacralizarea 
lingvistică a lumii , ceea ce, de- 
sigur, blochează accesul omului 
modern la depozitul spiritual al 


umanității, unde regăsim și săr- 
bătorile religioase. Să ne amin- 
tim ce ne spune Sfînta Scriptură 
în legătură cu tabla sărbătorilor: 
ele au fost numite și deci fixate 
chiar de către Dumnezeu. Dacă 
uiţi cuvintele lui Dumnezeu, uiţi 
şi mărturiile şi îndreptările Sale. 

Pe de altă parte, modernitatea 
a provocat şi o imensă deviere 
spirituală prin noua idolatrie, 


oare nouă şi avem mult mai puţin 
timp sau interes pentru reflecţie 
sau interiorizare. 

În acest context, putem spune 
că atît Crăciunul cît şi alte sărbători 
au ajuns mai degrabă un prilej de 
petrecere festivă şi mai puţin un 
eveniment religios. Desigur, s-a 
păstrat tradiţia oferirii de cadouri 
familiei şi prietenilor apropiați. 
Acest obicei reprezintă însă mai 
degrabă un foarte bun prilej de a 
ieși la „shopping“ decît dea trăi va- 
lorile tradiţionale ale Crăciunului. 

Marea majoritate a firmelor, fie 
ele de stat sau private, indiferent de 
domeniul lor de activitate, au fost 
întotdeauna interesate de un sin- 
gur lucru: profitul. Ele au folosit şi 
vor folosi orice eveniment de orice 
natură (inclusiv religioasă) care le 
permite să-şi crească vînzările şi 
să-şi mărească cifra de afaceri. Din 
acest punct de vedere, Crăciunul 
nu are o dimensiune duhovniceas- 
că, ci este o oportunitate de afaceri. 
În această perioadă cererea creşte 
exponențial şi orice companie care 


aceea a consumului. Omul merge 
la cumpărături în chip religios, 
ca la biserică. Marketing-ul are 
grijă chiar să dezvolte ritualuri- 
le cumpărării şi să inducă un tip 
special de nevoie parareligioasă: 
febra cumpărăturilor. Din mo- 
mentul acela sărbătoarea a fost ea 
însăşi transmutată, i s-a amputat 
înțelesul teandric, fiindu-i atri- 
buit unul hedonist. Tehnica este 
cunoscută: este ceva similar cu 
un fenomen de confiscare laică a 
sărbătorii. Fenomenul a început 
mult mai devreme decît am fi în- 
clinaţi să credem. Berdiaev l-ar 
raporta la ruptura petrecută în 
Quattrocento, cînd moştenirea 
greco-romană s-a rupt de spi- 
ritualitatea creştină şi o parte a 
Europei culte a mers în direcția 


ROST 103 





se respectă va pregăti din timp un 
plan de acţiune pentru a vinde cît 
mai mult: cozonaci, vin, ciocolată, 
iphone, televizoare, păpuşi, bijute- 
rii, carne, ouă, cărți... orice. Cam- 
paniile publicitare nu fac altceva 
decit să susțină acest plan agresiv 
de vînzări. Probabil că influenţa 
acestor campanii publicitare este 





atît de mare pe cît este şi intere- 
sul cumpărătorului (creştin) de a 
cumpăra. 

Sensul Crăciunului rămîne în 
mod fundamental acelaşi. Ceea 
ce se schimbă este doar percep- 
ţia noastră sau alegerea noastră. 
Cred că este vorba de o alegere. 


rupturii, ceea ce a adus după 
sine marea secularizare. Vasile 
Băncilă, într-o carte binecuvîn- 
tată, unică în felul ei în cultura 
română, leagă fenomenul de mo- 
dernitate, încadrîndu-l în ceea ce 
numește „orfanismul metafizic 
al omului modern. Din clipa în 
care L-a pierdut pe Dumnezeu, 
omul modern este orfan la mo- 
dul absolut. Iar pierderea este te- 
ribilă, căci sărbătoarea este, cum 
spune marele gîndirist, o inter- 
polare edenică, este paradisul 
interpolat în viața decăzută, deci 
este cadrul unei extraordinare 
înălțări duhovnicești. 
Consecințele sînt multiple. Pe 
lîngă cele la care deja m-am refe- 
rit, pot fi consemnate prăbuşiri 
ale bucuriei, uitarea unor învă- 


ROST 103 


Creatorii şi promotorii unor 
principii, fie ele economice sau 
de altă natură, sînt oamenii. Pro- 
movăm şi acceptăm să primim 
ceea ce este promovat în măsura 
în care principiile respective ne 
atrag sau ne reprezintă. 
Începînd cu anii 1960 o serie 
de specialiști în marketing, prin- 


tre care şi celebrul Philip Kotler, au 
vorbit despre posibilitatea aplicării 
principiilor marketingului pentru 
promovarea cauzelor sociale şi reli- 
gioase. În America anilor 1980 din 
ce în ce mai multe biserici (în spe- 
cial neo-protestante şi protestante), 
îngrijorate de pierderea adepților, 


țături fundamentale, între care 
învăţătura „întilnirilor”. Oame- 
nii dez-duhovniciţi nu se mai pot 
întîlni; se adună, dar nu se întîl- 
nesc. Împărţirea darurilor, dacă 
nu face parte din sensul înălțat al 
sărbătorii, este o stare mediocră 
şi oricum mediază un transfer 
de la relaţia între două suflete la 
schimbul a două obiecte. 
Marele praznic este ocazia 
întîlnirii omului cu semenii şi 


ANCHETĂ DE OPINIE 





au început să folosească tehnici de 
marketing pentru menținerea şi 
atragerea credincioşilor. 

În anul 2008, pastorul Rick 
Warren din California i-a invitat 
pe candidaţii prezidenţiali John 
McCain şi Barack Obama într-o 
emisiune televizată, cu întrebări şi 
răspunsuri. Evenimetul a avut loc 
în incinta bisericii pastorului Rick 
Warren. În ce măsură a crescut 
numărul credincioşilor bisericii 
respective în urma acestui specta- 
col televizat nu ştiu. Cu siguranță 
însă că notorietarea bisericii şi a 
pastorului cu pricina a crescut. 

Această abordare de market- 
ing nu pare să fi rezolvat proble- 
ma pierderii credincioşilor. Un 
raport publicat în anul 2008 în 
SUA de un institut de cercetări 
menţionează faptul că peste 25% 
dintre americani şi-au schimbat 
fie confesiunea, fie religia în care 
s-au născut. Așadar, marketingul 
nu pare a fi cea mai inspirată ale- 
gere pentru a-l atrage sau menţine 
pe omul modern în biserică.  B 


cu Dumnezeu. Nicolae Iorga 
spune undeva că în ortodoxie 
Dumnezeu adastă pe prispa ca- 
sei ţărăneşti, şi totul în chipul 
cel mai firesc, şi mai curat şi mai 
înălțat. Ascultaţi colindele de 
Crăciun: toate cîntă şi ne încîn- 
tă prin extraordinara întîlnire cu 
Pruncul. Chiar şi numai pierde- 
rea acestei minunate capacităţi 
de a te minuna de Prunc arată ce 
teribilă pierdere s-a petrecut cu 
noi, modernii. Marele praznic 
nu mai este mare praznic în 
mentalitatea colectivă, ci teribi- 
lă singurătate fiziologică: bei şi 
mănînci cu niște făpturi care fac 
şi ele, mecanic, acelaşi lucru, toţi 
sînt singuri cu poftele lor, inimile 
fiindu-le împietrite, căci Dumne- 
zeu nu este acolo... Ea) 





AGORA ANCHETĂ DE OPINIE 


Monahia Teodora Videscu, Arhiepiscopia 
Ortodoxă Română a celor două Americi 


SĂRBĂTOAREA DE LA 
CARE PRINCIPALUL 
INVITAT LIPSEŞTE 


Este o vădită îndepărtare a 
omului de Dumnezeu. Este o 
perpetuă serbare lumească, lip- 
sită de conţinut religios, care se 
referă doar la achiziționarea de 
bunuri materiale. Este o serbare 
cu ospeţe pantagruelice şi zgo- 
motoase, la care se fac daruri 
scumpe şi invitaţii de la care, 
principalul Invitat - Dumne- 
zeu - lipseşte! Steluţele şi becu- 
rile multicolore de pe străzi, din 
magazine şi chiar din brazii îm- 
podobiţi acasă, de către fiecare 





familie, devin doar un motiv de 
tristețe şi deşertăciune, atunci 
cînd lisus Hristos, Pruncul năs- 
cut în ieslea cea săracă, este lăsat 
tot acolo, la Betleem, pe paiele 
umede, încălzit doar de aburul 
respirației unor animale mai ge- 
neroase decît contemporanii Săi. 

„Omul este măsura tuturor 
lucrurilor“ — aceste cuvinte spu- 
se de filosoful sofist Protagoras 
din Abdera, care a trăit cu cîte- 
va secole înainte de Hristos, se 
adresau unei societăţi păgine, 
încrezătoare în mituri şi eresuri, 


10 


idolatră şi nestăvilită în poftele 
ei. Însă, după ce Pruncul lisus 
s-a născut în „Betleemul Ilude- 
ii, după ce societatea umană a 
traversat, iată, 20 de secole de la 
Naşterea Sa, omul, ca fiinţă în- 
dumnezeită şi cunoscătoare de 
Dumnezeu, nu poate, sau nu ar 
trebui să se mai raporteze doar 
la cuvintele filosofilor antichi- 
tății. Desigur, secolul XX s-a 
remarcat printr-o înverşunată 
negare a lui Dumnezeu, a religiei 
şi corifeilor ei. Căci de îndată ce 


DESACRALIZAREA 
LUMII PREFACE 
ORICE 
SĂRBĂTOARE 
ÎNTR-UN „BÎLCI AL 


DEŞERTĂCIUNILOR“, 


ÎN CARE BUCURIA 
E PUR MATERIALĂ. 


comunismul s-a instalat în frun- 
tea naţiunilor creştine, religia a 
fost marginalizată, societatea 
fiind obligată să îmbrăţişeze 
formele laice ale sărbătorilor, 
dîndu-le conotaţii păgîne. 

La începutul secolului XX, 
Marele Praznic al Naşterii Dom- 
nului era serbat şi de creştini, şi 
de necreştini, deopotrivă. Un 
amestec de obiceiuri şi tradiţii 
care, cu timpul, s-au mai diluat 
şi transformat, de la o ţară la alta, 
de la un popor la altul. Românii 
de acum o sută de ani erau încon- 


juraţi de colindători care soseau 
la ceas de seară, prin nămeţii de 
zăpadă, să vestească Naşterea lui 
lisus. Acei colindători primeau 
mere şi nuci, covrigei şi un bănuţ. 
Toate acele obiceiuri simbolizau 
bucuria magilor de la Răsărit 
care se porniseră pe urma „ste- 
lei“, să caute pe „pruncul de îm- 
părat. Şi găsindu-L, „I-au adus 
Lui daruri: aur, tămiie şi smirnă” 
(Matei 2, 11). Bucuria de acum o 
sută de ani era una profund reli- 
gioasă şi se desfășura în cadrul 
întregii comunităţi în acelaşi 
mod, pretutindeni. Din păcate, 
însă, societatea de consum din 
zilele noastre a confiscat valoarea 
spirituală a acestui Mare Praz- 
nic Împărătesc, transformîndu-l 
într-un „carusel“ ameţitor al 
„marketing-ului de Crăciun“. În 
acest fel, I s-a confiscat Pruncului 
lisus dreptul la Naştere, de data 
aceasta în inimile oamenilor. 
Căci Naşterea Sa de acum 2000 
de ani, de la Betleem, nu a fost 
una efemeră, ci a fost şi a rămas 
pentru totdeauna o unică căra- 
re către cer, o unică împăcare şi 
împreunare a omului cu Dum- 
nezeu, întru veșnica-i Împărăţie. 

Biserica îşi aşteaptă credin- 
cioşii să îi treacă pragul nu doar 
la Marile Praznice, ci oricînd. 
Căci venind la Biserica lui Hris- 
tos, care este slujită neîncetat 
şi cu jertfelnicie de slujitorii ei, 
clerici, monahi şi monahii, ea se 
arată plină de generozitate în a-i 
ajuta pe oameni să redescopere 
adevăratul sens și adevărata bu- 
curie a Marilor Praznice ale Bi- 
sericii Ortodoxe. 

Omul care trăieşte duhovni- 
ceşte îşi caută bucuria lăuntrică 
în viaţa Bisericii, aflînd astfel răs- 
puns frămîntărilor sale, oricare 
ar fi acelea, căci tot Mîntuitorul 
ne învaţă: „Căutaţi mai întîi Îm- 
părăţia Lui, şi toate acestea se vor 
adăuga vouă. E 


ROST 104 


O colecţie pentru 
dreapta pomenire 

a martirilor români 

ai Crucii care 

au suferit şi au murit 
în temniţele comuniste 


E a LA RE ar e Ca Iu IL Ca a aa 


Constantin |. Stan 
Demostene Andronescu Crucea reeducării. 


Reeducarea de la Aiud. O istorie a reeducărilor 
Peisaj lăuntric. Memorii în temniţele comuniste 
și versuri din închisoare din România (1948-1964) 


|. Stan 


DEMOSTENE Se! Constantin 


za PTC SUA AIUD | 4 CRU CEA 
REEDUCĂREA £ A REEDUCARII 


PG AdrLĂUNIRIC 4 O istorie a „eeducărilor 


| = “tele comuniste 

PER i re în temniț e 4 

Memorii şi versuri din închisoa | RC din România (1948-1964) 
i -să | - 


Dumitru Bacu 
Pitești — centru de 


Marcel Petrişor 
Cumplite încercări, Doamne! 


reeducare studenţească Anii de mucenicie 


(ediția a IV-a) 





ai temniţelor comuniste 


Marcel Petrişor 


| ĂRI 
CUMPLITE ÎNCERCĂRI, 
DOAMNE! 


i i iste 
Anii de mucenicie ai temnițelor comun 


"AȘ 
FI TITENI 7 
TERISIIASP 


ULTIMELE APARIŢII TE AŞTEAPTĂ ÎN LIBRĂRII ŞI LA PANGARE 


AGORA 





SPECIRUL UNUI 


GUVERN MONDIAL 


UN DOCUMENI OFICIAL AL VATICANULUI 


Titlul nu e o simplă fantezie născută din delirul 


unor teorii conspiraționiste, ci se profilează 


tot mai limpede ca fiind direcţia în care va 


evolua politica lumii în deceniile care urmează. 


Sistemul capitalist actual are drept motor goana 


nestăvilită după profit bazată pe creşterea 


continuă a consumului. Măcinat de pe-acum 


de crize, el se va dovedi în curînd ca expirat. 


Va fi așa cel tîrziu atunci cînd resursele și 


materiile prime se vor dovedi limitate iar 


paradigma consumistă depăşită de realităţi. 


Ce ne așteaptă după aceea? După toate 


aparențele, un comunism „reîncărcat“. 


(0) BOGDAN MUNTEANU 


Deja se înfiripă în toată lumea 
mișcări de protest (gen „Occupy 
Wall-Street“) care se ridică îm- 
potriva atotputerniciei sistemu- 
lui marii finanţe mondiale. Se 
solicită trecerea la un nou mo- 
del, la mai multă justiţie socială. 
E posibil să se pună la cale şi de 
o „revoluţie“, chiar admiţînd că 
ar fi una pașnică. Numai că, din 
experienţa unei revoluţii cum 
a fost în România anului 1989, 
s-a născut şi zicala: „La vremuri 
noi, tot noi. Adică se schimbă 
sistemul, se cosmetizează virful 


12 


aisbergului, dar structurile de 
putere, cu rădăcini care merg în 
profunzime, rămîn intacte. Tot 
în folosul lor se vor configura și 
noile realități. Să ne mai mirăm 
atunci că protestele de pe Wall- 
Street sînt susţinute printre alţii 
(cel puţin moral, dacă nu mai 
mult) de însuşi magnatul George 
Soros, unul dintre principalii ac- 
tori de pe scena globalizării? Și a 
cărui imensă avere a fost aduna- 
tă exact pe principiile contestate 
acum, cele ale capitalismului pur 
speculativ? 

Un lucru e însă limpede. Pen- 
tru ca anticipata Nouă Ordine 


Mondială post-capitalistă să 
poată funcţiona, e nevoie de o 
structură exterioară, de o auto- 
ritate investită cu putere reală. 
Necesară, chipurile, pentru a 
stăvili excesele unui sistem finan- 
ciar scăpat din chingi. E îndoiel- 
nic totuşi că o mişcare socială cu 
alură hippy, fie ea şi bine intenţi- 
onată, va putea fi mai mult decît 
o simplă scînteie sau decît un 
simplu pretext pentru o serie de 
transformări majore, puse deja la 
cale de mai multă vreme. 

Cine sau ce va conferi auto- 
ritate unui asemenea „guvern 
mondial“ (căci aceasta e structu- 
ra preconizată) rămîne o între- 
bare fără răspuns deocamdată. 
În aceste condiţii, documentul 
la care mă voi referi în cele ce 
urmează se dovedeşte a fi de un 
idealism absolut utopic. Din el 
rămîn doar două lucruri bătute 
în cuie: o critică pertinentă a sis- 
temului financiar global actual şi 
solicitarea — în premieră oficială — 
a înființării unui guvern mondial. 
Numai că, dacă acesta se va reali- 
za, însuşirile sale reale ar putea fi 
mult diferite față de elevația etică 
de natură strict teoretică pe care 
o preconizează acest „exercițiu de 
responsabilitate . Textul este me- 
nit să fie pus la dispoziţia condu- 
cătorilor politici şi a oamenilor de 
bună-credinţă „în speranţa unui 
viitor mai bun şi cu încredere în 
demnitatea şi capacitatea de bine 
a persoanei umane“. 


ROST 104 





E vorba despre documentul 
publicat de Consiliul Pontifical 
pentru Dreptate și Pace pe 24 oc- 
tombrie 2011, intitulat „Pentru 
0 reformă a sistemului monetar 
financiar internațional din per- 
spectiva unei autorități publice 
de competență universală .!* 

Plecînd de la premisa că orice 
persoană umană este responsabi- 
lă pentru căutarea şi promovarea 
unui „bine comun“ la nivel mon- 
dial, documentul trece la o critică 
(justificată) a actualului sistem 
financiar internaţional, scoţind 
în primul rînd în evidenţă ine- 
chităţile sociale şi discrepanţele 
între țările dezvoltate şi cele ale 
„lumii a treia“. O economie justă 
are nevoie de o etică reală, cen- 
trată asupra persoanei, şi nu de 
atotputernicia principiului utili- 
tarist, a individualismului sau a 
ideologiei tehnocrate. 

Reflecţii corecte, numai că 
soluţia la aceste probleme este 
preconizată în... înființarea unui 
guvern mondial. Citat în acest 
sens este şi Papa loan al XXIII- 
lea, nimeni altul decit inițiatorul 
Conciliului Vatican II, care a dus 
la o schimbare radicală de poziţie 
a Bisericii Catolice în contextul 
lumii moderne prin îndepărtarea 
de modelul tradiţionalist. 

Însuşirile morale pe care acest 
guvern mondial ar urma să le 
aibă sînt atît de minunate încît 
par desprinse din paginile celor 
mai aurite utopii... comuniste. 


ROST 104 


(Desigur, comunismul teoretic, 
căci cel practic ştim pe pielea 
noastră ce înseamnă.) Guvernul 
va trebui să susţină dezvoltarea 
şi progresul social al tuturor, 
inspirat din valorile carităţii şi 
adevărului. Va trebui să consti- 
tuie o autoritate globală care să 
nu fie impusă cu forța, coerciţia 
sau violenţa, ci rezultatul unui 
acord liber între părţi, născut din 
exigenţele permanente ale unui 


POLITICA 


me preexistente de interdepen- 
dență şi cooperare (Naţiunile 
Unite, Uniunea Europeană etc.). 
Omenirea contemporană trebu- 
ie să păşească într-o nouă fază, 
depăşind conflictele cu caracter 
național şi trecînd la un nou 
model de coeziune, la o societate 
poliarhică, ce respectă identită- 
țile naţionale şi diversităţile în 
cadrele unei unice umanităţi etc., 
etc. Textul abundă în termeni 


ÎNSUŞIRILE MORALE PE CARE ACEST 
GUVERN MONDIAL AR URMA SĂ LE 
AIBĂ SÎNT ATÎT DE MINUNATE ÎNCÎT 
PAR DESPRINSE DIN PAGINILE CELOR 
MAI AURITE UTOPII... COMUNISTE. 


bine comun mondial. În vederea 
realizării scopurilor sale, o ase- 
menea autoritate va trebui să fie 
imparțială, să se ridice deasupra 
tuturor intereselor naţionale sau 
locale (indiferent cît de influente 
ar fi lobby-urile particulare ale 
anumitor ţări), tocmai în vederea 
atingerii acestui bine comun. Pe 
de altă parte, va trebui să respecte 
diversităţile culturale şi materiale 
ale diferitelor popoare ale lumii. 
E nevoie de un consens realizat 
în mod liber şi de o comuniune 
morală permanentă a comunită- 
ţii mondiale. Guvernul mondial 
ar urma să fie realizat treptat, 
dînd expresie politică unor for- 


specifici ideologiei umaniste gen 
„echitate socială“, „fraternitate“, 
„bine comun“, „umanitate“, care 
apar la tot pasul. 

Avem o descriere atît de ide- 
alistă a ipoteticelor însuşiri ale 
unui preconizat guvern mondial, 
încît putem fi aproape siguri că 
realitatea va fi mult diferită. Dar 
acest discurs girat de Vatican nu 
face altceva decît să legitimeze 
în primul rînd ideea în sine. Căci 
ce-o ieşi cu adevărat din ea, om 
vedea mai apoi. Lipseşte orice 
fel de nuanţă critică sau luare în 
calcul a posibilelor abuzuri sau 
a altor factori inerenţi naturii 
umane. Poziţia de pe caree Y 


13 


AGORA 


PENTRU CA 
ANTICIPATA 
NOUĂ ORDINE 
MONDIALĂ 
POST-CAPITALISTĂ 
SĂ POATĂ 
FUNCŢIONA, 

E NEVOIE DE 

O STRUCTURĂ 
EXTERIOARĂ, 

DE O AUTORITATE 
INVESTITĂ CU 
PUTERE REALĂ. 


redactat textul e una pur uma- 
nistă, departe de orice fel de rea- 
lism creştin capabil să ţină cont 
şi de latura negativă a firii umane 
căzute. De aici și pînă la cel mai 
pur comunism nu mai e decît un 
pas. În practică, la nivel de ţări, 
toate aceste principii „minunate“ 
au dat greş. De ce ar funcţiona 
ele acum la un nivel superior, 
mondial? E în natura umană ca 
țăranul mai înstărit, care are o 
anumită avere dobîndită prin 
muncă cinstită, să nu renunţe la 
ea de bună voie în numele unui 
utopic „bine comun“. De ce ar 
funcţiona atunci acest model la 
nivel de state, ca rod al... sim- 
plei „reflexii“ sau conştientizări 
morale? Experienţa ne-a arătat: 
colectivizarea nu funcţionează 
decît cu bita şi cu jandarmii. La 
un alt nivel, statele ar recunoaşte 
la o adică o autoritate superioară 
doar în caz de forță majoră, de 
cataclism istoric. Adică în con- 
diţii cu totul diferite de cele ale 
„liberului consimţămînt“ pre- 
conizat în documentul catolic. 
A capitula de bună voie în fața 


14 


unei stări de lucruri fără ieşire şi 
a intra în subordinea unei aseme- 


nea entități înseamnă în cele din 
urmă tot coerciţie, exercitată cu 
mijloace specifice. Şi pentru ca 
privirea asupra unui asemenea 
document să fie pe deplin rea- 
listă: de cîte ori ne-a arătat pînă 
acum istoria că puterea şi exerci- 
tarea ei absolută se suprapune cu 
binele şi cu frumosul? 

Nu pare tot acest demers si- 
milar construirii unui nou lurn 
Babel, al unei omeniri fără Dum- 
nezeu? Ba da, şi încă frapant! Cu 
atît mai bizară pare interpretarea 
din final, singurul loc în care se 
face referire la Sfinta Scriptură. 
Numai că interpretarea simbolis- 
ticii Turnului Babel este răsturna- 
tă. Ni se sugerează că diversitatea 
popoarelor se poate transforma 
într-un vehicul al egoismului şi 
într-un instrument al divizării. 





Prin urmare, nu ar fi suficient să 
ne mulţumim cu o unitate „apa- 
rentă“, sub fațada căreia aceste 
tare (de fapt naturale şi inerente 
firii căzute a omului) să existe în 
continuare. Nu. „Babelul“ ar fi 
un simbol care arată dezbinarea 
la care pot ajunge indivizii sau 
popoarele care nu-şi recunosc 
„demnitatea lor transcendentă 
intrinsecă“ şi „fraternitatea“. Asta 
da inovaţie teologică! Și noi, care 
pînă acum am crezut că neamuri- 
le şi limbile lor diferite au apărut 
tocmai prin voinţa lui Dumne- 
zeu, ca răspuns la trufia lucrării 
unei omeniri a cărei unitate era 
inițial deplină şi indiscutabilă: „Și 
a zis Domnul: «lată, toți sînt de un 
neam şi o limbă au, şi iată ce s-au 
apucat să facă, şi nu se vor opri 
de la ceea ce și-au pus în gînd să 
facă. Haidem, dar, să Ne pogorîm 
și să amestecăm limbile lor, ca să 


ROST 104 


nu se mai înțeleagă unul cu altul.» 
Şi i-a împrăștiat Domnul de acolo 
în tot pămîntul şi au încetat de a 
mai zidi cetatea şi turnul“ (Gene- 
za, 11:6-9). 

Cu siguranţă însă că şi în 
Biserica Catolică mai sînt des- 
tui credincioşi realişti, care ştiu 
să citească aşa cum se cuvine 
Sfînta Scriptură, inclusiv Cartea 
Apocalipsei, pentru a nu se lăsa 
amăgiți de un asemenea discurs 
trandafiriu care, de fapt, îi răstăl- 
măceşte sensurile. 

Dacă ne uităm cine este auto- 
rul acestui text, vom afla unele 
amănunte interesante. Este vorba 
de cardinalul Peter Kodwo Appi- 
ah 'Turkson, de origine africană, 
care a fost numit în anul 2009 
în fruntea Consiliului Pontifical 
pentru Dreptate şi Pace şi despre 
care unele medii sugerează că ar 
putea fi viitorul papă”. Aceas- 


ROST 104 





ta mai ales în contextul lumii 


de mîine, cînd se preconizează 
acordarea unui rol mai impor- 
tant Bisericii din lumea a treia. 
Rolul viitorului pontif provenit 
din această parte a lumii (indife- 
rent de numele său - cei curioşi 
pot citi anumite profeții despre 
numele viitorului papă, „ultimul 
de pe listă“) ar putea fi acela de a 
mobiliza aceste țări înspre pro- 
iectul guvernului mondial, sub 
flamura echităţii sociale globale. 
În mod simbolic, în document 
sînt citați şi predecesorii săi 
(papii loan al XXIII-lea, Paul al 
VI-lea, loan Paul al II-lea; loan 


POLITICA 





Paul I nu se pune, căci a murit 
subit şi misterios, după numai 
33 de zile de pontificat), pînă la 
Benedict al XVI-lea. Toate aceste 
citate reprezintă aluzii mai mult 
sau mai puţin parţiale la ceea ce 
acest document îşi propune să 
revendice explicit, negru pe alb: 
un guvern mondial. Se sugerează 
prin această înşiruire deliberată 
chiar o „încununare“ a gîndirii 
sau a demersurilor pontifilor an- 
teriori, care ar fi pus această pro- 
blemă în termeni încă nedesăvîr- 
şiţi. Am putea avea oare în faţa 
noastră chiar viitorul program 
pontifical, o descriere a „misiu- 
nii“ viitorului papă? Vom vedea. 

Cu toate acestea, tot nu ni se 
răspunde la întrebarea: cine sau 
ce va conferi o autoritate reală 
unei asemenea instituţii suprasta- 
tale? Sau care este diferenţa între 
binele „teoretic“ (prezent din plin 
şi aici, la fel ca în toate programe- 
le comuniste) şi „binele“ practic, 
rezultat din exercitarea concretă 
a unei puteri colosale de către 
cei care (nu se ştie pe ce criterii) 
ajung să fie investiţi cu ea? 

Prin urmare, ce ne așteaptă: 
un viitor de aur al unei omeniri 
fără Dumnezeu (sau care res- 
pectă de formă, în mod egal, toți 
dumnezeii, ceea ce e totuna) sau 
mai degrabă... o monstruozitate 
apocaliptică? 

Răspunsul se află doar la Cel 
de Sus. EI stă scris şi pecetluit sub 
multe peceţi, care se vor desluşi la 
vremea lor. Pînă atunci nu putem 
decît interpreta unele semne. lar 
atunci cînd acestea au un caracter 
oficial, ca în acest caz, greutatea 
lor este cu atît mai mare. EI 


1. http://www.news.va/en/news/full-text-note-on-financial-reform-from- 


the-pontif 


2. http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-10-24-10510917- 


O-propunerile-vaticanului-franceza.pdf 


3. http://en.wikipedia.org/wiki/Peter_Turkson 
4. http://www.dailymail.co.uk/news/article-1218426/The-pope-black-says- 


prominent-African-cardinal.html 


15 


AGORA 


Acesta este numărul probabil al locuitorilor  Contrazicînd flagrant ipote- 
za lui Malthus, potrivit căreia 


planetei la finele lui 2011. Nașterea numărul locuitorilor creşte în 
progresie geometrică, în timp ce 


Domnului lisus Hristos coincide aşadar anul „.;ivacele de subzistență crese 


acesta, cu venirea pe lume a celui care, în progresie aritmetică, fapt care 
Ea , DP .. ar însemna, cinic formulat, că 
foarte probabil în Africa, va rotunji fără doar războaiele şi alte fenomene 


distrugătoare în masă mai pot 
„regla“ echilibrul demografic, 
studiu recent publicat de Institutul Naţional iată că natalitatea este la cele mai 


Be 2 k înalte cote tocmai în zone difici- 
de Studii Demografice (Paris), realizat le precum, Africa Sul 


paralel cu cele similare făcute de ONU și Orientul Apropiat, India şi chiar 
Afganistan. Simpla enumerare 


Banca Mondială, viteza înmulţirii populaţiei a ţărilor cu cea mai mare densi- 
tate demografică, eterogene din 
punctul de vedere al condiţiilor 


să ştie statistica umanităţii. Potrivit unui 


este deosebit de mare, în ciuda conflictelor 







militare locale și regionale, din ce în ce de viaţă, ne arată că nu putem 
Ş i identifica o regulă general —— 
mai numeroase, a catastrofelor naturale, valabilă, un raport „E REA 


e 3 “E univoc de 
a saraclel sau a epidemiilor. 


(N 
i | RADU PREDA 


| radu.predarostonline.org 








+4 î î Pe 
3 sas 
rel ROST| 104: A 
An Dă 


P mi A 3 


cauzalitate. Astfel, cum era de aş- 
teptat, în fruntea clasamentului 
se află în continuare China (1,33 
miliarde), urmată de aproape de 
subcontinentul indian (1,17 mi- 
liarde), pentru ca abia la o mare 
distanţă să se poziționeze Statele 
Unite ale Americii (306,8 milioa- 
ne), urmate de Indonezia (243,3), 
Brazilia (191,5), Pakistan (180,8) 
şi Nigeria (162,3). Aceste cifre nu 
sînt însă şi indicatori ai creşterii 
demografice actuale, China, de 
pildă, avînd o stagnare vizibilă, 
asemeni SUA. Continentul afri- 
can este de departe cel mai pro- 
lific, populaţia sa fiind estimat să 
crească în mai puţin de un secol, 
adică pînă în 2100, la aproximativ 
4 miliarde. Datele studiului 
ne arată cît de ra- 
zantă este 
















curba ascendentă la nivel global 
şi istoric. Dacă primul miliard a 
fost atins în 1800, cifra s-a dublat 
în mai puţin de un secol și jumă- 
tate după aceea, în 1930, pentru a 
ajunge alte trei decenii mai tîrziu 
la 3 miliarde. Între 1960 şi 1974, 
adică în nici măcar două dece- 
nii, planeta număra 4 miliarde. 
În 1987 a fost atinsă limita de 5 
miliarde. De atunci, din 12 în 12 
ani, în 1999 şi 2011, s-a mai adă- 
ugat cîte un miliard. La sfirşitul 
secolului abia început, mai pre- 
cizează studiul citat, cifra locui- 
torilor planetei va ajunge şi poate 
va depăşi 10 miliarde. 

Ce implicaţii au aceste cifre? 
Este factorul demografic atît de 
important? Ei bine, nu doar can- 
titatea, numărul locuitorilor, este 
aici relevantă, ci nu în ultimul 
rînd calitatea, identitatea noilor 
generații, modul cum po- 
pulaţii întregi văd 


BISERICA ÎN LUME 





realitatea, o contestă şi o mode- 
lează. Mai repede decît pe calea 
conflictelor armate, harta lumii 
este permanent redesenată de- 
mografic, nefiind vorba doar de 
rata nașterilor sau de gradul de 
îmbătrînire a populaţiei, ci inclu- 
siv de mişcările de imigrare şi re- 
spectiv emigrare. Tributari ima- 
ginii statului naţional modern, 
centrat pe miezul său cultural şi 
populaţional istoric, perceput ca 
fiind imuabil, nu mai sîntem con- 
ştienți că în plin secol XXI au loc 
adevărate migrații de la sud către 
nord şi de la est la vest. Doaranul 
trecut, de pildă, aproape 200.000 
de persoane au imigrat în Franţa. 
Tot în 2010, Canada a oferit unui 
număr de 280.636 de imigranţi 
rezidența permanentă. Asemeni 
plăcilor tectonice din geofizică, 
echilibrul social al lumii este 
rezultatul unor procese la mare 
adîncime care, episodic, erup la 
suprafaţă, lăsînd în urmă noi for- 
me de relief, noi situații. Pe lingă 
amploarea exploziei demo- 
grafice din ultimele 
decenii şi a feno- 
menului 





AGORA 


imigraţionist, un alt factor care 
grăbeşte reconfigurarea reperelor 
ştiute pînă acum este globaliza- 
rea tradusă printr-o capacitate 
comunicațională şi de transport 
fără precedent. Milioane de oa- 
meni se află zilnic în avioane, 
mașini sau trenuri, alte miliarde 


ma Europei în general este nu 
creşterea numărului populaţiei 
planetei, ci scăderea alarmantă 
a numărului propriilor cetăţeni. 
Evoluţia demografică a ultimelor 
decenii, mai ales după cel de-al 
doilea război mondial, arată 
foarte limpede cum, o dată cu 


ROMÂNIA OFERĂ, DIN PUNCT DE 
VEDERE DEMOGRAFIC, O IMAGINE 
FOARTE „EUROPEANĂ“: POPULAŢIA 
SCADE RAPID ŞI ÎMBĂTRÎNEŞTE. 

ÎN 2060, VOM FI 17 MILIOANE DE 
ROMÂNI, PONDEREA BĂTRÎNILOR 
URMÎND SĂ DEPĂŞEASCĂ MEDIA UE. 


de contemporani transmit şi pri- 
mesc informaţii din toate punc- 
tele globului, participă indirect la 
evenimentele majore, urmăresc 
cu interes la televizor o nuntă re- 
gală sau se lasă cuprinşi de febra 
unui campionat sportiv. Luturor 
acestora li se adaugă o categorie 
de „turişti“ fără voie. Potrivit 
datelor Înaltului Comisariat al 
ONU pentru Refugiaţi, peste 40 
de milioane au trebuit să îşi pă- 
răsească în 2010 ţările de origine. 
Recentele răsturnări politice din 
Maghreb au avut printre altele şi 
efectul îngroșării rîndurilor re- 
fugiaților, dintre care nu puţini 
doresc să ajungă, la capătul unei 
traversări aventuroase a Medite- 
ranei, în Europa. 

Dinamica demografică este, 
cum am sugerat deja, orice alt- 
ceva, dar nu liniară. În timp ce 
pe continentul african asistăm 
la o adevărată explozie, în ciuda 
degradării condiţiilor de via- 
ță oricum precare, Europa îşi 
confirmă din punct de vedere 
statistic poziţia de „bătrîn con- 
tinent . Pentru a-l parafraza pe 
un politician german, proble- 


18 


creşterea nivelului de trai, a si- 
guranţei materiale şi a speranţei 
de viaţă, familia europeană s-a 
micşorat, copiii singuri la părinţi 
devenind regula. Aceștia moște- 
nesc în întregime resursele pe 
care altădată le-ar fi împărțit cu 
fraţii lor, ceea ce le influenţează 
mentalitatea şi comportamentul. 
Contractul dintre generaţii este 
rupt şi piramida populaţională 
complet răsturnată, din ce în 
ce mai mulţi vîrstnici fiind în 
seama a din ce în ce mai puţini 
tineri. Însuşi statul social eu- 
ropean, admirat şi invidiat de 
non-europeni, începe să prezin- 
te simptomele suprasolicitării, 
sistemul medical sau cel al pen- 
siilor fiind, pe termen mediu, 
în pericol să se prăbușească. În 
acest context, prezenţa imigran- 
ților, a turcilor în Germania sau 
a algerienilor în Franţa, pentru 
a da doar două exemple, avînd 
familii mari şi capabili să preia o 
serie de munci şi servicii pe care 
„indigenii nu mai sînt dispuşi 
să le presteze, se dovedeşte o so- 
luţie de moment şi o problemă 
de durată. 





Chestiunea raportului dintre 
populaţiile istorice şi alogeni în 
țările europene avind o etnogene- 
ză complet diferită de cea a SUA, 
a Canadei sau a Australiei, con- 
struite oricum de la bun început 
pe fluxurile diferite de imigranţi, 
este una dintre cele mai delicate 
de pe agenda publică. Dezbaterea 
provocată în spaţiul de limbă ger- 
mană, în urmă cu mai bine de un 
an, de cartea lui Thilo Sarrazin, al 
cărei titlu ar putea fi tradus cam 
aşa: Germania se autodesființea- 
Ză. Cum ne jucăm noi cu propria 
tară (în original: Deutschland 
schafft sich ab. Wie wir unser 
Land aujfs Spiel setzen), a fost 
deosebit de sugestivă pentru mai 
multe fenomene în acelaşi timp: 
de la refuzul sistematic al clasei 
diriguitoare de a se confrunta 
obiectiv, dincolo de ideologie, cu 
problematica imigraţionistă și cu 
limitele multiculturalismului de 
pînă acum la polarizarea excesivă 
prin cultivarea fie a unei corecti- 
tudini politice agresive, fie a unei 
xenofobii deopotrivă de violente. 
Interesant este faptul că frontu- 
rile nu traversează doar comuni- 
tățile de străini, ci mai cu seamă 
peisajul politic autohton, disensi- 
unea între stînga și dreapta fiind 
pe marginea măsurilor imigraţi- 
oniste mai mare decit în legătură 
cu cele economice. Dezacordul îl 
regăsim inclusiv în discuţia dacă 
Turcia trebuie sau nu să adere 
la UE. Un aspect important în 
toate aceste confruntări îl repre- 
zintă fără îndoială identitatea re- 
ligioasă a alogenilor. În discursul 


CALI 
€ 


A 


3 
î i 
A. | 


ROST 104 


cercurilor islamiste din Germa- 
nia sau din alte țări ale Europei 
de Vest, dar şi din Bosnia sau 
Kosovo, se poate citi cel mai bine 
de ce este atît de mare distanţa 
dintre imigrare şi integrare. În 
orice caz, cu deja peste 12 mili- 
oane de musulmani în mai puţin 
de jumătate de secol, majoritatea 
născuţi aici, Europa nu va putea 
ocoli această temă multă vreme 
de acum încolo. 

România oferă, din punct 
de vedere demografic, o imagi- 
ne foarte „europeană. Pe deo 
parte, înainte de a ne bucura de 
standardele UE, dăm semne de 
îmbătrinire precum statele pros- 
pere. Potrivit datelor prezentate 
în iunie 2011 de Agenţia Euro- 
peană de Statistică (Eurostat), 
populația României va ajunge în 
2060 la aproximativ 17 milioa- 
ne, ponderea bătrînilor urmînd 
să fie peste media UE. La con- 
cluzii similare ajunge şi raportul 
ONU publicat tot în vara anului 
acesta. Sigur, statistica este o şti- 
ință a probabilităților calculate 
prin modele matematice, ceea 
ce însă nu înseamnă că tendin- 
țele descrise nu trebuie luate în 
serios. Pe de altă parte, românii 
sînt una dintre cele mai mobile 
naţiuni. După 1989, exilul anti- 
comunist s-a transformat rapid 
într-o diasporă economică, pe 
cît de puternică financiar, pe atît 
de derutată în țesătura ei soci- 
ală. Doar în cadrul UE trăieşte 
o comunitate de aproape 3 mili- 
oane de români plecaţi. În anul 
economic de vîrf 2008, românii 





ROST 104 


din străinătate au transferat în 
ţară peste 9 miliarde de dolari, 
una dintre urmările crizei de 
după aceea fiind înjumătăţirea 
treptată a sumei. Costurile soci- 
ale sînt contradictorii: dorind să 
muncească pentru un viitor mai 
bun, părinţii şi-au lăsat copiii 


BISERICA ÎN LUME 





date și tendințe demografice, ne- 
cesitatea de a promova cultura 
vieţii. Din păcate, mesajul anti- 
avort al Bisericii nu se face auzit 
suficient în societatea româneas- 
că de azi. La fel, nu avem o voce 
distinctă, avizată şi constructivă 
într-o perioadă de reformare a 


MAJORITARĂ FIIND, BISERICII 
ORTODOXE ÎI REVINE O MISIUNE 
SPIRITUALĂ ŞI SOCIALĂ DE O 
IMPORTANȚĂ CAPITALĂ: SĂ 
PROMOVEZE CULTURA VIEŢII. 
DAR VOCEA EI NU SE PREA AUDE 
DEOCAMDATĂ, ÎN CETATE... 


rudelor sau vecinilor din ţară, 
fenomenul straniu al semi-orfa- 
nilor temporari fiind între timp 
intens mediatizat. Migraţia forței 
de muncă se resimte acasă, la ora 
actuală România avînd, potrivit 
statisticii din august 2011 a Orga- 
nizației Internaţionale a Muncii, 
doar 53% din populaţie impli- 
cată într-un raport economic. 
Dacă scădem de aici pe cei apro- 
ximativ 1,5 milioane de angajați 
ai statului (la mijlocul lui 2010), 
pe şomeri şi pe cei activi pe pia- 
ţa neagră a muncii, atunci avem 
imaginea reală a antreprenoria- 
tului românesc la două decenii de 
la căderea comunismului. 

2011 a fost declarat de către 
Sfîntul Sinod al Bisericii noastre 
anul omagial (sic!) al Sfîntului 
Botez şi al Sfintei Cununii. În afa- 
ra deja obişnuitelor simpozioane, 
mai mult sau mai puţin inspirate, 
un lucru este cert: majoritară fi- 
ind, Bisericii Ortodoxe îi revine 
o misiune spirituală și socială 
de o importanţă capitală. Ceea 
ce în secolele trecute a fost lupta 
de apărare şi apoi de emancipare 
naţională este azi, în faţa acestor 


politicilor sociale, majoritatea 
măsurilor afectînd de o manieră 
sau alta familia. În ciuda partene- 
riatului social dintre stat şi culte- 
le religioase, marile decizii se iau 
după criterii exclusiv contabile. 
La nivel pastoral, parohial, nu 
acordăm atenţia cuvenită catehe- 
zei prenupţiale, Taina Cununiei 
fiind oficiată ca un serviciu contra 
cost, programat în consecinţă, iar 
nu ca încununare a unui parcurs 
spiritual al viitorilor miri şi a na- 
şilor sub îndrumarea preotului. 
Însuşi faptul de a fi rupt Cununia 
de Liturghie este problematic şi, la 
rigoare, împotriva spiritului ca- 
noanelor. Ca să nu mai amintim 
de transformarea şi a momentu- 
lui baptismal într-unul monden, 
fără nici o conotație mistagogică, 
de întărire în credinţă a familiei 
celui botezat. Toate aceste minu- 
suri nu le putem îndrepta decît 
dacă ne asumăm în profunzi- 
me consecinţele Naşterii Celui 
Care a venit pe lume pe cînd 
populaţia era departe de primul 
miliard, dar cînd, iată, se făceau 
deja recensăminte şi statistici. 
Sărbători fericite! 


19 


AGORA 


ECONOMIA 





CENIRAIA 


PE FAMILIE, 


Unul dintre prizonierii Gulagului stalinist din anii 1930 a fost Aleksandr 


Chaianov. Economist agricol de o profunzime intelectuală ieșită din comun, 


Chaianov şi-a realizat cea mai mare parte a operei la Moscova și a fost pe 


punctul de a pune bazele unei veritabile teorii a ceea ce el a numit „economia 


bazată pe familia naturală“. Din păcate, închisoarea şi apoi moartea au curmat 


proiectul său. Totuși, lucrările pe care le-a lăsat ne lămuresc ce înseamnă o 


reală economie centrată pe familie. Mai mult, am convingerea că refacerea 


instituţiei familiei şi reînnoirea demografică depind de recuperarea unor idei 


din teoria lui Chaianov despre economia familiei naturale. 


(0) ALLAN CARLSON 





Aleksandr Chaianov a studiat 
vechea ordine agrară din Rusia, 
care pînă în 1914 era formată din 
proprietari de ferme țărănești sau 
de familie, reprezentînd aproape 
85% din populaţia Rusiei din acea 
epocă. În timp ce comuniștii şi 
capitaliştii liberali ai vremii sus- 
țineau că o astfel de agricultură 
la scară mică este sortită, în mod 
inevitabil şi natural, dispariţiei în 
era industrială modernă, Chaia- 
nov a contestat această concepţie. 
Ela arătat că istoria nu se îndreaptă 
în mod fatal spre capitalismul pur 
sau spre comunismul total, că nu se 
impunea dispariţia ţărănimii și că 
ferma ţărănească de familie se poa- 
te menţine „schimbîindu-se mereu 
doar în anumite caracteristici ale 
ei şi adaptîndu-se circumstanțelor 
economiei naţionale“ [1]. 


20 


Chaianov a argumentat clar 
că modul în care funcționează 
economia bazată pe ferma de 
familie nu poate fi înțeles prin 
recursul la categoriile din teoria 
marxistă sau la cele aparţinînd 
şcolii liberale de la Manchester. 
Fermele ţărăneşti, de exemplu, 
funcționau, în general, fără să 
utilizeze categoria salariilor şi 
conceptele convenţionale de pro- 
fit, acumulare de capital, dobîndă 
sau rentă. Aceste observaţii i-au 
determinat pe Chaianov şi pe 
colegii săi să dezvolte, în cadrul 
Școlii de Organizare şi Produc- 
ție din Moscova, un nou sistem 
de contabilitate adaptat condiţi- 
ilor unei ferme ţărăneşti, care să 
evalueze intrările şi ieșirile din 
cadrul procesului de producţie 
desfăşurat în interiorul acesteia. 

Teoriile lui Chaianov ne fur- 
nizează, în principal - după cum 





spune istoricul 'Teodor Șanin -, 
„armele“ conceptuale referitoare 
la funcţionarea microeconomiei 
centrate pe ferma de familie [2]. 
Chaianov subliniază că biologia 
umană, şi nu „conflictul de cla- 
să“ sau „utilitatea marginală“, 
este cea care determină cursul 
economiei ţărăneşti. Dezvoltarea 


ROST 104 


economică depinde, potrivit lui 
Chaianov, de „diferenţierea de- 
mografică, aceasta fiind, la rîn- 
dul ei, determinată de creşterea 
familiei biologice. Prin familie, 
Chaianov înţelege „conceptul 
pur biologic de cuplu căsătorit, 
trăind împreună cu copiii lor şi 
cu reprezentanţii generaţiei mai 
vechi“ [3]. Importanţa acordată 
diviziunii sexuale a muncii în ca- 
drul fermei face din căsătorie „o 
condiţie necesară pentru dezvol- 
tarea deplină a unei gospodării 
țărănești “ [4]. Mai mult, econo- 
mia bazată pe familia naturală 
determină creşterea ratei fertili- 
tăţii. În fond, întreaga sa teorie 
are la bază ceea ce economistul 
Daniel Thorner numeşte „istoria 
naturală“ a familiei: cuplul de 
țărani se căsătoreşte, creşte, în 
medie, nouă copii, pe care îi in- 
stalează la gospodăriile lor, apoi 
se retrage [5]. După cum rezumă 
istoricul Mark Harrison: „Eco- 
nomia țărănească se dezvoltă 


întreţine şi a prospera; la rîndul 
lor, au nevoie de copii pentru a 
prospera şi supravieţui. După 
cum arată Chaianov, „gospodări- 
ile țărănești sînt structurate astfel 
încît să se conformeze gradului 
optim [care mobilizează] forța 
de muncă a familiei“ [7]. Argu- 
mentul său central este simplu: 
participarea la munca din cadrul 
unei întreprinderi comune adună 
laolaltă membrii familiei. 
Agricultura bazată pe ferme- 
le de familie pare a fi dispărut. 
Ţărănimea din Rusia şi Ucrai- 
na a fost decimată în urma 
campaniilor de colectivizare 
şi deschiaburire [deposedare 
de bunuri - n.tr.] declanşate la 
începutul anilor 1930. În mod 
ciudat, şi în America agricul- 
tura de familie a fost anihilată, 
chiar dacă mai tîrziu - după 
1940 -— şi fără a recurge la vio- 
lenţa fizică. S-a produs o schim- 
bare a politicii guvernamenta- 
le, rezultatul fiind însă identic: 


CHIAR ŞI ÎN VREMEA NOASTRĂ, 
FAMILIILE PUTERNICE ŞI MARI, CU 
MULŢI COPII, SÎNT, ÎN GENERAL, CELE 
NEVOITE SĂ PRACTICE O ECONOMIE 
DOMESTICĂ REALĂ, BAZATĂ NU DOAR 
PE CONSUM, CI ŞI PE PRODUCŢIE. 


prin intermediul familiei. Fami- 
lia stă la originea ciclului de via- 
ță familial şi determină creşterea 
populaţiei. Ea este deținătoarea 
proprietăţii. Astfel, ea reflectă 
faptul că scopul producţiei este 
consumul casnic, nu renta feuda- 
lă sau profitul burghez [6]. 

De asemenea, Chaianov evi- 
denţiază că însăși familia repre- 
zintă o „unitate de lucru“, mem- 
brii familiei fiind profund legaţi 
unii de ceilalţi: soțul şi soţia au 
nevoie unul de altul pentru a se 


ROST 104 


agricultura de tip industrial şi 
dispariţia aproape completă a 
fermelor de familie [8]. 

Teoria lui Aleksandr Chaianov 
ne furnizează lecţii valabile şi as- 
tăzi cu privire la politica famili- 
ală şi demografică. Important, 
chiar în vremurile noastre, este 
că familiile puternice şi mari, cu 
mulți copii, sînt, în general, cele 
nevoite să practice o economie 
domestică reală: o economie ba- 
zată nu doar pe consum, ci şi pe 
producţie. Un scriitor american 


DISTRIBUI 


contemporan în consonanţă cu 
Aleksandr Chaianov este Wendell 
Berry. Poet — dar şi romancier şi 
eseist —, Wendell Berry susţine că, 
pentru ca viaţa unei naţiuni să se 
întemeieze din nou pe principiile 
libertăţii şi familiei, familia tre- 
buie să îşi recapete funcţiile fi- 
reşti. După cum scrie Berry: „Va 
trebui să recuperam funcţiile de 
cunoaştere şi responsabilitate“ 
care au fost transferate guverne- 
lor şi corporațiilor pe parcursul 
secolului XX, „să le reunim şi să 
le restituim familiilor, gospodări- 
ilor şi comunităţilor noastre“ [9]. 
Și marele sociolog ruso-ameri- 
can Pitirim Sorokin a arătat că 
„pierderea funcţiei“ constituie 
atît cauza, cît şi simptomul prin- 
cipal al declinului familiei. Soro- 
kin scria în Criza epocii noastre: 
„În trecut, familia reprezenta cea 
mai importantă instituţie educa- 
țională în cadrul căreia erau for- 
maţi tinerii. Acum cîteva sute de 
ani, familia era aproape singura 


Aleksandr 


$ 


ad 


”» 


NN 





instituție care asigura educaţia 
unei proporţii însemnate a gene- 
raţiei tinere. În prezent, funcţiile 
educative ale familiei s-au redus 
extrem de mult. [...] Familia a 
rămas fără majoritatea prerogati- 
velor care îi reveneau în trecut. 
Sorokin a atras atenţia şi asupra 
pierderii funcţiilor religioasă, Y 


21 


AGORA 


recreaţională şi de subzistență. 
„Acum familiile sînt mici, iar 
membrii lor se desprind repede 
de căminul familial [...]. Drept 
rezultat, casa familială a devenit 
doar «un loc de parcare pe timp 
de noapte»“ [10] - conchide el. 
Aleksandr Chaianov, Wendell 
Berry şi Pitirim Sorokin au ana- 
lize similare cu privire la decli- 
nul familiei. Soluţiile pe care le 
propun sînt și ele similare? Cred 
că răspunsul este: da. Pe scurt, 
societăţile trebuie să recupereze 
şi să relanseze economia axată pe 
familia naturală; anumite funcţii 
economice — înţelese în sens larg — 
trebuie să fie transferate înapoi că- 
tre familii. Ce ar presupune acest 
lucru? Permiteţi-mi să ofer cîteva 
soluţii în concordanţă, mai ales, 
cu ideile lui Chaianov, începînd 
cu cele simple, pînă la cele care vor 
părea, probabil, surprinzătoare. 

Prima şi cea mai simplă soluţie 
este ca tinerele mame să-şi alăpte- 
ze copiii. Wendell Berry o descrie 
drept „ultima formă de producţie 
casnică“, la care femeile au avut 
înţelepciunea să nu renunțe [11]. 
Alăptarea eliberează hormonii 
maternali, dezvoltă instinctele 
materne şi stimulează dorinţa 
mamelor de a mai avea copii. 

În al doilea rînd, toate fami- 
iile ar trebui să practice o agri- 
cultură domestică. O grădină 
de legume familială, creşterea 
cîtorva animale, chiar cultivarea 
de legume în balconul aparta- 
mentului devin activităţi de fa- 


Discurs rostit în cadrul Summitu- 
IV] Me [aafele [e Li[eăte [8 E: 9, [eeteleAVZ: Be et: Tal 
lia şi viitorul umanităţii”, desfăşurat în 
perioada 29-30 iunie 2011, la Universi- 
tatea de Stat din Moscova. Text prelu- 


at de pe www.distributistreview.com 
[1] AV. Chaianov, Peasant Farm 
Organization (The Cooperative Pu- 
blishing House, Moscova, 1925), p. 42. 
[2] Teodor Shanin, The Awkward 


milie, simbolizează preocuparea 
familiei de a se aproviziona din 
producţia proprie, întărind, ast- 
fel, solidaritatea între membrii 
familiei şi autonomia acesteia. 
În al treilea rînd, guvernele 
ar trebui să protejeze agricul- 
tura la scară mică, practicată la 
nivel de comunitate. În noua sa 
carte, Shall the Religious Inherit 
the Earth? (Vor moșteni cei cre- 
dincioși pămîntul?), specialistul 
britanic în ştiinţe politice Eric 
Kaufmann răspunde: da. El se 
referă la comunităţile rurale re- 
ligioase precum Vechiul Ordin 
Amish, comunitățile Hutterites 
din America de Nord şi luteranii 
laestadieni din Finlanda, spunînd 
că acestea reprezintă „viitorul ra- 
sei umane“. Cu rate totale de ferti- 
litate situîndu-se între 5 şi 9 copii, 
aceste grupuri cresc exploziv. De 
exemplu, comunitatea Amish din 


try in a Developing Society: Russia 
1910-1925 (Clarendon Press, Oxford, 
1972), p. 101. 

[3] Chaianov, Peasant Farm Orga- 
nization, pp. 257, 54. 

[4] Citat de Teodor Shanin în „The Na- 
ture and Logic of the Peasant Economy 
1: A Generalization”, Journal of Peasant 
Studies 1 (octombrie 1973), p. 68. 

[5] Daniel Thorner, „Chaianov's 





America număra numai 5.000 de 
membri în 1900; în 2011, Amishii 
se apropie de 300.000. Acesta este 
rezultatul unei creşteri naturale, 
care continuă şi în secolul XXI, în 
timp ce restul lumii dezvoltate se 
află în scădere demografică [12]. 
Guvernele nu pot impune un ast- 
fel de comportament, dar pot sus- 
ține şi proteja astfel de grupuri. 
În al patrulea rînd, guvernele 
ar trebui să protejeze şi să încu- 
rajeze şcoala de acasă. Cea mai 
neaşteptată şi importantă mişcare 
populară din America din ultime- 
le trei decenii a fost extinderea ra- 
pidă a învăţămîntului la domici- 
liu: dacă în 1980 numărul copiilor 
educați acasă nu atingea 50.000, 
astăzi se apropie de trei milioa- 
ne. Privite dintr-o perspectivă 
istorică, aceste familii din epoca 
postmodernă au rezolvat, de fapt, 
problema asupra căreia avertiza 


AV. Chaianov, The Theory of Peasant 
Economy (The University of Wisconsin 
Press, Madison, 1986), p. xvii. 

[6] Mark Harrison, „The Peasant 
Mode of Production in the Work of 
AV. Chaianov”, Journal of Peasant 
Studies 4 (iulie 1977), p. 330. 

[7] Chaianov, Peasant Farm Orga- 
nization, pp. 5-7, 92. 

[8] Doar recent sectorul ferme- 





Class: Political Sociology of Peasan- 


DD, 


Concept of Peasant Economy”, în 


lor mici a cunoscut o revigorare în 


ROST 104 


Sorokin şi au restituit familiei o 
funcţie esenţială: cea educativă. 
În America, elevii educați acasă 
au, în general, rezultate mai bune 
decît colegii lor din şcolile publice 
şi private, atît în privinţa perfor- 
manțţei, cât şi a creativităţii. În pri- 
vinţa vieţii de familie, practic toţi 
elevii care învaţă acasă provin din 
cupluri căsătorite. De asemenea, 
acest lucru are şi un efect pozi- 
tiv asupra fertilității: 62% dintre 
aceste familii au trei sau mai mul- 
ţi copii, comparativ cu doar 20% 
la nivel naţional. Peste o treime 
dintre aceste familii au patru sau 
mai mulți copii, în comparaţie cu 
procentul general de 6%. 

În al cincilea rînd, guverne- 
le ar trebui să acorde facilităţi 
firmelor mici de familie. Efec- 
tul cel mai dizolvant pe care l-a 
avut asupra societăţii revoluţia 
industrială a fost separaţia pe 


Statele Unite. A se vedea Allan Carl- 
son, „Agrarianism Reborn: On the 
Curious Return of the Small Family 
Farm”, Intercollegiate Review 42 (pri- 
măvară 2008), pp. 13-23. 


[9] Wendell Berry, A Continuous 
Harmony: Essays, Cultural and Agri- 
cultural (San Diego, CA si New York: 
Harcourt Brace Jovanovich, 1972, 
1970), pp. 79, 82. 

[10] Pitirim Sorokin, The Crisis of 


ROST 104 





care a produs-o între locul unde 
muncesc oamenii şi locul unde 
trăiesc. Cele mai multe dintre 
problemele actuale legate de fa- 
milie - de la disputele aprinse 
privind rolurile bărbatului şi 
femeii, pînă la subiectele referi- 
toare la îngrijirea copilului şi rata 
scăzută a fertilităţii — sînt cauzate 
de această separație. Tehnologiile 
de care dispunem în secolul XXI 
— în special, computerul perso- 
nal şi Internetul - ne pot ajuta să 
refacem legătura dintre locul de 
muncă şi casă. Prin urmare, se 
impune existența unui sistem de 
impozitare care să favorizeze mi- 
croîntreprinderile de familie, de 
acasă. Organismele financiare ar 
trebui să mobilizeze capitalul, la 
rate favorabile, în beneficiul aces- 
tor microîntreprinderi. Statul ar 
trebui să împună reglementări 
care să protejeze aceste firme de 


Our Age (E.P. Dutton, New York, 1941). 

[11] Wendell Berry, The Unsettling 
of America: Culture and Agriculture 
(Editura Avon, New York, 1977), p. 115. 

[12] Eric Kaufmann, Shall the Religi- 
ous Inherit the Earth? Demography and 
Politics in the Twenty-first Century (Profi- 
le Books, Londra, 2010), pp. 35-39. 

[13] Lawrence M.Rudner, „Scholastic 
Achievement and Demographic Cha- 
racteristics of Home School Students in 


DISTRIBUTISM 





familie de manevrele şi acţiunile 
jefuitoare ale marilor corporaţii. 

În al şaselea rînd, politica gu- 
vernamentală ar trebui să încura- 
jeze deținerea de pămînt şi case 
de către tinerele cupluri cu copii, 
prin alocarea de loturi de pămînt 
şi prin acordarea de credite ipote- 
care în condiţii favorabile. 

Și în al şaptelea rînd, politica 
fiscală trebuie să favorizeze ma- 
mele casnice şi familiile cu mulți 
copii. Mamele care stau acasă au 
un rol esenţial în cadrul economiei 
centrate pe familia naturală. [...] 
Mamele care se ocupă exclusiv de 
creşterea şi educaţia copiilor ar 
trebui, de asemenea, să beneficie- 
ze de credite generoase prin care 
să contribuie la sistemul de pen- 
sii publice [pentru a li se garanta 
un ajutor la împlinirea vîrstei de 
pensionare - n. tr.], beneficiile 
crescînd în funcţie de numărul de 
copii. Este necesar ca şi familiile cu 
copii dependenți să beneficieze de 
reduceri substanţiale la impozitul 
pe venit şi/sau de scutiri, în func- 
ție de mărimea familiei. Familiile 
cu venituri medii, cu trei sau mai 
mulți copii, ar trebui să fie scutite 
de plata acestui impozit. Statisticile 
americane arată că astfel de politici 
sînt puternic pronataliste [13]. 

Principalele concluzii sînt lim- 
pezi: familiile funcționale sînt pu- 
ternice şi mari. Familiile puternice 
şi mari îndeplinesc foarte multe 
funcţii. Guvernele responsabile 
trebuie să ia aminte. E 

Traducere de lrina Bazon 





1998", Education Policy Analysis Archives 
7 (23 martie 1999), pp. 7-8, 12. 

[14] Leslie Wittington, „Taxes andthe 
Family: The Impact of the Tax Exempti- 
on for Dependents on Marital Fertility”, 
Demography 29 (mai 1992), pp. 220-21; 
şi L.A. Wittington, J. Alan şi H.E. Peters, 
„Fertility and the Personal Exemption: 
Implicit Pronatalist Policy in the United 
States”, The American Economic Review 
80 (iunie 1990), pp. 545-56. 





23 


REPERE 


O ISIORIE 





SOCIALĂ 
(ÎNCĂ) VIE 








Orice comunitate care încă mai posedă 
o serie de „urme“ ale spiritului țărănesc 


tradiţional - fie ele vizibile ochiului, fie 
adînc depozitate undeva, în mentalul 
colectiv - se așază pe cîţiva piloni de bază. 
Sursa ordinii locale, atita cîtă mai este, 


pornește din credinţa, mintea şi mîna 


unor Oameni, recunoscuţi şi apreciaţi la 


nivelul comunităţii ca fiind depozitari ai 
identităţii acesteia. Un astfel de personaj 
ne-a fost dat să întîlnim „pe viu“ în Novaci: 
inginerul Gheorghe Cuţuliga, poreclit 
„Pridică“ de către oamenii locului. Și asta 


pentru că dumnealui are un simţ oratoric 


înnăscut şi desăviîrşit, cu care reuşeşte să te 
capteze în lumea poveştilor de altădată sau a 
istoriei, de care este atît de mîndru. 


(3) OVIDIANA BULUMAC 





CUM AM AJUNS 
ÎN NOVACI... 


Sociologia locurilor, prin exce- 
lenţă, creează premise, studiază 
realităţi şi intră în contact cu un 


24 


eşafodaj de lumi care compun şi 
recompun continuu actualitatea 
socială, în cazul nostru pe cea 
românească. lar în spiritul aces- 
tei idei, cercetarea întreprinsă în 
comunitatea novăceană a căpătat 
valenţele unui demers peregri- 





nat, dacă nu a îmbrăcat chiar for- 
ma pelerinajului. Aceasta pentru 
că ţintea întocmai locurile-izvor, 
care posedă semnificaţii şi indicii 
privind sănătatea socială, semne 
ale vitalității memoriei colective. 

Acest studiu le urmează pe 
cele realizate în arealul Horezu- 
Slătioara, deja de mai bine de 10 
ani, în aceeaşi zonă a „Olteniei de 
sub munte“. Recunoscută pentru 
salba sa de mănăstiri (a doua ca 
densitate după regiunea Mol- 
dovei), „Oltenia de sub munte“ 
vine ca o continuare a cercetă- 
rilor din teritoriul dobrogean 
de o mare densitate scufundată 
(locuri de credinţă, locuri cetate, 
drumuri între acestea) a începu- 
turilor noastre. 


ROST 104 





For eri „E e 


Prea Ș(rimeaa 


Astfel, anul acesta a urmat 
localitatea gorjeană Novaci, spre 
care s-a deplasat o echipă de stu- 
denţi ai Facultăţii de Sociologie 
din Bucureşti. Această localitate 
a devenit spaţiul studiat pe cala- 
podul unei metodologii relativ 
recente (neointerpretativă). Cu 
toate acestea, resursele sînt foar- 
te limitate, spaţiul instituțional 
de manevră culturală devenind 
şi el tot mai restrîns (între cer- 
cetare şi publicare este o ruptură 
tot mai accentuată: azi se cere să 
publici articole, nici măcar cărți, 
cu orice preţ, la număr; cerceta- 
rea ca educaţie studențească, de 
cunoaștere prin asimilarea locu- 
rilor, urmată — firesc, iar nu impe- 
rativ — de publicare, este deja de 


ROST 104 


d accea m: + Pa m - y -— 
MP Mpa Vp Mae Va Poe aa cat sai 48 


mere 





domeniul trecutului). Micşorarea 
cartografiei cercetării a determi- 
nat, totuşi, o analiză în profunzi- 
me nu doar a locului ales, ci şi a 
oamenilor şi poveștilor lor. 


DOMNUL „PRIDICĂ“ 

Gheorghe Cuţuliga se naște în 
Novaci, la poalele Munţilor Pa- 
rîng, în casa oltenească a unei 
familii sărace de pe la începutul 
anilor “20 ai secolului trecut. Pen- 
tru a putea beneficia de o educaţie 
bună, acesta împreună cu fratele 
său a fost luat sub aripa ocroti- 
toare a familiei generalului Ră- 
dulescu - primul general-medic 
din Armata Română şi, mai apoi, 
primul chirurg ortoped militar. 
Aceeaşi familie Rădulescu, cu 


9.97 9:INI Ni 5ereis):ai 


cîțiva ani mai devreme, îl luase în 
grijă şi pe Dumitru Brezulescu, 
figură marcantă în memoria No- 
vaciului, dar şi a ţării, cel care a 
reuşit să îl impresioneze inclusiv 
pe Nicolae Iorga, în special prin 
înființarea, în dauna cămătarilor, 
a celei mai puternice bănci po- 
pulare din România, „Gilortul“, 
alături de alte instituţii, precum 
şcoala (cu un program generos 
de burse), biblioteca, staţiunea 
Rînca etc. 

Viaţa pentru Gheorghe Cu- 
țuliga se vede de la început prin 
ochii unui copil de trupă, încă 
de la vîrsta de 12 ani, perioadă 
urmată de studiile în cadrul Li- 
ceului de Aviaţie de la Mediaș 
(unde, nefiind copil de militar, 
a intrat cu o dispensă semnată 
de generalul Paul Teodorescu - 
subsecretar de Stat la Ministerul 
Apărării Naţionale şi apoi Minis- 
trul Aerului şi Marinei). După 
terminarea facultății, Gheorghe 
Cuţuliga devine director al uneia 
dintre primele hidrocentrale ale 
României, fiind cel care duce la 
bun sfîrșit întreaga operaţiune de 
electrificare (pe gratis) a peste 40 
de sate arondate centralei. 

Locul de muncă stabil, de-a 
lungul a peste patru decenii, îi 
prilejuiește întilniri cu persona- 
lităţi dintre cele mai de seamă 
ale vremii, pe o axă a timpului 
care porneşte de la Gheorghe Tă- 
tărăscu şi ajunge la ambasadorul 
României la Paris din 1968 -— 
Constantin Flitan. Printre aces- 
tea se numără loan Cantacuzi- 
no, Mareşalul Antonescu, Regi- 
na Maria, Dumitru Brezulescu, 
Constantin Flitan, Paul Teodo- 
rescu (coleg de şcoală militară 
cu Charles de Gaulle şi medaliat 
cu Ordinul Legiunii de Onoare) 
şi mulţi alții. Inginerul Cuţuli- 
ga ni se înfăţişează astăzi ca o 
personalitate-tezaur, desprinsă 
din tabloul efervescent al Y 


25 


REPERE 


perioadei interbelice, un timp 
în care marii oameni ai vremii 
(politicieni, intelectuali, repre- 
zentanţi ai armatei, oameni de 
cultură etc.) erau conectaţi cu 
toţii într-o reţea invizibilă de 
contacte sociale cu valoare po- 
zitivă. După cum şi dumnealui 
admite, s-a lipit de „oamenii 
care ştiu cîte ceva“ şi îşi mărtu- 
riseşte o curiozitate înnăscută 
care l-a adus acolo unde se află 


SURSA ORDINII 
LOCALE PORNEŞTE 
DIN CREDINȚA, 
MINTEA ŞI MÎNA 
UNOR OAMENI, 
RECUNOSCUȚI 

ŞI APRECIAŢI 

LA NIVELUL 
COMUNITĂŢII CA 
FIIND DEPOZITARI 
AI IDENTITĂŢII 
ACESTEIA. 


astăzi. Grija, corectitudinea şi 
bunătatea pe care le-a arătat fi- 
ecărui om intrat în viaţa sa i-au 
adus inginerului o recunoaș- 
tere socială demnă de invidiat. 
Ori de cîte ori subiectul istorie 
este atins, domnul „Pridică“ îşi 
etalează cu mîndrie admiraţia 
pentru cele patru figuri istorice 
la care ţine îndeosebi: Mareşalul 
Antonescu (patriotism şi corec- 
titudine promovate cu o mînă de 
fier), Napoleon (forţa gîndirii la 
vîrstă fragedă), Regina Maria 
(de mare delicateţe şi curaj, fără 
de care „Iratatul de la Versailles 
ar fi intrat în criză pe frontiere- 
le românești“) şi Mihai Viteazul 
(unitatea spaţiului românesc). 


26 


În prezent, propria sa casă de- 
vine mărturie a dragostei pentru 
Novaci şi pentru oamenii săi (fie 
ei născuţi pe meleagurile gorje- 
ne, fie deveniți oameni ai locului 
prin ataşament voit). Aici, vizita- 
torul poate găsi un muzeu privat, 
clădit prin perseverenţă şi spirit 
de colecţionar, un loc unde pot fi 
descoperite adevărate nestemate: 
de la scrisori concepute pe frontul 
de la Stalingrad pînă la documen- 
te semnate de Regele Ferdinand 
sau de Hitler; de la cele mai înalte 
distincţii pe care oamenii armatei 
le puteau primi pînă la icoane din 
locaţii speciale; de la portul po- 
pular pînă la bocancii generalilor 
de la Cotul Donului; de la cărţi 


OAMENI ŞI LOCURI 


rea: Pe Peantt M0 VET minate Mea 


- 
7707 Pain Romargat 





de istorie rare pînă la obiecte de 
mobilier ce aparţineau marilor 
personalități ale României inter- 
belice... şi multe, multe altele. 
După o astfel de întîlnire, par- 
că neverosimilă, întreaga echipă 
de cercetare a rămas ancorată în 
realităţile locului pe care, la rîn- 
dul nostru, am ajuns să le îndră- 
gim. Mai mult, am putut fi mar- 
torii unei demnități pulsatorii a 
locului, una dintre cele mai rare 
resurse într-o societate aflată 
în continuă schimbare. Şi, încă 
o dată, am găsit validarea „pe 
teren“ a zicalei „omul sfinţeşte 
locul“, pentru că fără demnitate 
corpul social devine distrofic, iar 
direcţia sa, una haotică. E 


ROST 104 


Erseda Consulting 


exactly for your need, 
solutions discovered! 





In decembrie, pleacă 
ultimul tren cu fonduri europene 


Noile vedete, clinicile medicale din rural cu doar 10% cofinanţare! 


Poporul de la sate s-a trezit. Numă- 
rul firmelor înfiinţate în agricultură 
în 2011 a crescut cu 650%)! 

Citiţi cu îngrijorare prin ga- 
zete despre criza alimentară? 
Puneţi ogorul românesc la treabă. 
O seră sau o fermă sînt finanţate 
cu 60% din valoarea iniţială și chiar 
cu 100% în cazul fermierilor de pînă 
în 40 de ani. Sesiunea de proiecte 
s-a deschis în noiembrie. 

Clinici medicale la ţară cu 
doar 10% din investiţie, ser- 
vice-uri auto, fabrici de mobilă, de 
textile, de panouri fotovoltaice, de 
şuruburi, de subansamble pentru 
industrie, pe scurt, orice fel de acti- 
vitate productivă non-agricolă, ate- 
liere de reparații, frizerii, cabinete 
de cosmetică, cabinete medicale 
umane sau veterinare se pot face 
cu doar 10% din investiţia iniţială, 
dacă le amplasați în mediul rural. 

Marea noutate din acestanecă 
vă este permis să construiți sisteme 
de agrement în rural fără obligaţia 
de-a ridica şi o pensiune. S-a dat li- 
ber la parcuri de vacanţă, terenuri 
de sport, piscine, ștranduri! 


solutii ge dez 


e-mail 
remus.raduQerseda.ro 


Noutăţi sînt și pentru cei cu 
ambiţii industriale — cei în căutare 
de utilaje de ultimă generaţie. În 
noiembrie s-a deschis ultima se- 
siune de depunere a proiectelor 
prin care puteţi cumpăra utilaje 
cu doar 30% din valoare. Ajutorul 
nerambursabil este de maximum 
250.000 de euro. 

Tot în această toamnă puteti 
realiza un magazin on-line cu doar 
30% din bani. Este singura formă 
de finanţare a comerţului pe care 
o îngăduie fondurile europene. 

Vreţi să ciîștigaţi bani? Pu- 
neți soarele la treabă! La mijlo- 
cul lunii octombrie, Guvernul a 
aprobat schema de compensare 
prin certificate verzi așteptată de 
3 ani de zile de cei ce vor să 
investească în panouri 
solare sau turbine 
eoliene. Cu doar 
30% din valoarea 
investiţiei, puteţi 
transforma lu- 
mina soarelui în 
energie, fie că sîn- 












melancolie sterilă! 


adresă 


B-dul Hristo Botev, nr. 10, ap.2 


sect. 3, București 






teţi firme private, fie primării sau 
consilii județene. 

În primul caz vă trebuie 30% 
din valoarea investiţiei, în al doi- 
lea, doar 2%! 

Valoarea maximă a finanţării 
nerambursabile per proiect este 
de 80 milioane de lei. 

Vi se pare scump să participaţi 
personal la tîrgurile şi expoziţiile 
internaţionale? Aveţi la îndemiînă 
200.000 de euro prin care să vă 
decontaţi participarea la tirgurile 
internaţionale pe doi ani. Aici intră 
(ei af 149] [=1]| [Se [Se [Tel E: EX: [Păi [alei [VEI 
a mostrelor, cazarea, amenajarea 
standurilor, alte cheltuieli cu pro- 
movarea, inclusiv pliante şi site-uri. 


După 2013, procentele 
30%-70% vor fi o 
amintire. Vor creşte 
cofinanţările, par- 
tea de bani pe care 
trebuie să o pună 
investitorul, şi vor 
scădea secvențele 
nerambursabile. 


telefon 
0754 505 756 
0758 033 982 


AGORA 






ÎNVĂŢĂMÎNTUL 
ROMÂNESC 


Legea educaţiei propusă de actualul ministru + 





Funeriu a stirnit o isterie generalizată 
în spaţiul românesc, inflamind 
opinia publică. Acţiunea 

se datorează, în parte, 

și campaniei politice 

duse de opoziţie, 

care, în loc să ofere 

argumente pentru 

o amendare a 

legii sau pentru 

o alternativă 

educaţională, 

provoacă această 

sarabandă 

politicianistă 

ridicolă şi 





total contra- 
productivă, 

în absenţa 

propunerii 

unei dezbateri 
dezinhibate, 
echilibrate și la obiect. 


Pi) 





(2) CONSTANTIN MIHAI 





Dezbaterii publice i-au luat 
locul atacurile la persoana 
ministrului - care, fie vorba între 
noi, are un curriculum suficient 
de elocvent şi o pregătire acade- 
mică internațională, apte de a-i 
justifica competenţa —, urletul şi 
jignirile au înlocuit dialogul. Ca 
orice lege, şi această lege a educa- 
ţiei este amendabilă. Important 
este să privim principiile pe care 
le pune această lege, normele 
care încearcă să repoziţioneze 
un sistem educaţional închistat, 
osificat, cangrenat de tarele atit 
ale unor pretinse reforme post- 
_ decembriste, cît şi de o moște- 
nire comunistă care a rupt învă- 
ământul de tradiția sa firească. 
Modelului haretian, cel al elitelor 

şi al meritocraţiei, al competenţei 

şi valorii, i s-a substituit modelul 
sovietic de prostituare, de falsifi- 

care și de distrugere a educaţiei 
românești, niâdel ale cărui con- 
secinţe le trăim astăzi 
Faptul că abia după 21 de 
începem să avem o radiografie a 
şcolii româneşti, în dimensiu- 

nea sa esenţială, proba Bacalau- 
reatului, spune multe despre un 
sistem educaţional în care vir- 
Nuţea fusese înlocuită cu viciul. 

O aşemenea inițiativă, cu impli- 
cațiimajore, pe termen mediu şi 
lung, trebuie salutată şi sprijinită, 
întrucât ea ține de normalizarea 
şcolii românești, de-restăuirarea 
prestigiului ei, a reîntronării 
__—— selecţiei, a cinstei, a muncii şi a 
competenţei în dauna fraudei, a 
hoției, a şmecheriei, a pervertirii 
sufletelor. Problema învăţămîn- 
tului românesc, dincolo de a fi 
una de structură curriculară, me- 
todologică, conceptuală, rămîne 
una de formare a caracterelor, de 
promovare a cinstei, a valorii, a 
bunei învățături. Această chesti- 
une nu se poate rezolva decît de 













ROST 104 


la rădăcină, prin extirparea can- 
grenei, prin primenirea corpului 
profesoral și prin promovarea 
unei etici a educaţiei. 

Ceea ce se uită, și de aici ar 
trebui să se plece, este faptul că 
profesoratul, asemenea preoţi- 
ei, presupune, dincolo de voca- 
ție, o jertfire. Atunci cînd este 


FORME ŞI REFORME 





moderne şi în acord cu tradiţia 
europeană a învățămîntului, no- 
dul gordian al revigorării şcolii 
românești rămîne formarea unor 
caractere, dublate de competen- 
țe, lucru posibil prin primenirea 
corpului didactic în virtutea unei 
selecții riguroase, care să ţină 
cont de vocaţia, valoarea şi per- 


NORMALIZAREA ŞCOLII ROMÂNEŞTI 
ŞI REFACEREA PRESTIGIULUI EI NU 

SE POATE FACE FĂRĂ DURERE, CĂCI 
PRESUPUNE EXTIRPAREA CANGRENEI. 


lucrătoare, această jertfire devi- 
ne şi una sfinţitoare. De aceea, 
învățămîntul trebuie să revină la 
modelul tradiţiei intelectuale in- 
terbelice, atunci cînd Dumnezeu 
nu era eliminat din şcoala româ- 
nească și cînd şcoala conlucra cu 
Ecclesia într-o simfonie a perfec- 
ționării umanului. Prin urmare, 
şcoala românească este chemată 
să împlinească idealul unei edu- 
cații complete, în care intelectul 
ează cu sufletul în vede- 
rea atingeftugei bune lucrări a 
caracterului umaMocaţia sa 
pedagogică complineşte n 
umană, prin declanșarea resor- 
turilor intime ale personalităţii. 

Astfel, dincolo de realiza- 





[ i 
"tăcută cu elemente tiă 


formanța profesorului. Pentru că 
vina nu este a elevilor sau a stu- 
denţilor, adică a celor ce trebuie 
formaţi, ci tocmai a formatorilor 
care, în multe cazuri, au jucat 
rolul deformatorilor. Să nu ne 
împiedicăm de forma legii edu- 
caţiei, ci să fim atenţi la fondul. 
ei, la principiul de la care pleacă, 
dacă dorim o normaliză 
văţămîntului române 
riscăm să prelungim la 
le şcolii româneşti înt 
etern, pe fondul une 
care funcționează ca 
reformă. Primenirea. 














du Că 
roase, şi ea se face fie 
unii să alții. Princij 


PX 








REPERE 





9104 ':7. 001053) 59-04 


„Liri MDumneze 
PE A ML 45, >, 
eţicnal şi vorbitor 


CAE VUHE. “A Hod cert 





a REPERE . 

Nucleul introducerii alăturate a fost o 
comunicare ţinută la simpozionul orga- 
nizat în anul 1992 (20-22 mai), în aula 
Institutului Teologic Ortodox din Bucu- 
i reşti, mai ales prin strădania teologului 
Radu Preda (foarte tînărul autor al cărţii 
“Jurnal cu Petre Ţuţea). Cu acel prilej, a 


1. Probleme sau Cartea întrebărilor (Ed. 
Timpul, Iași), Reflecţii religioase asupra 
cunoaşterii (Ed. Nemira, Bucureşti), 
Proiect de Tratăt. Eros (Ed. Pronto, Bra- 
şov - Editura Uniunii Scriitorilor, Chi- 
șinău), Philosophia perennis (Ed: Icar — 
Ed. Horia Nicolescu, Bucureşti), Jurnal 


cu Petre Tuţea (Ed. Humanitas, Bucu- 
reşti; ed. a II-a: Ed. Deisis, Sibiu, 2002)... 
E de observat însă că Petre Ţuţea nu era : 
om de condei, că a scris foarte puţin cu 
propria mină şi că prin editarea unor 


"fost editată şi o broșură colectivă, in- 
titulată „Ultimul Socrate“. Petre Tuţea 
— încercare de portret. De altfel, anul 
1992 va fi un-adevărat „an Petre Ţuţea“. 

“După Bătrînețea și alte texte filosofice 


(Ed. Viitorul Românesc, București), au 
urmat Între Dumnezeu și neamul meu 
(Fundaţia Anastasia, București — primul 
“mare succes editorial), Mircea: Eliade 
(Biblioteca Revistei „Familia“, Oradea), 


Omul. Tratat de antropologie creştină... 


n 





dactilograme rămase în posesiă. celor 
apropiaţi (realizate după dictare, discon-, 
tinuu şi la mai multe miîini, şi numai ra- 


-reori revăzute îndeaproape de el însuşi) 


nui s-a făcut neapărat un serviciu, ba aș 
zice că mai degrabă dimpotrivă... (R.C.) 


J 


ROST:104 : pă | 





SCURTĂ INTRODUCERE ÎN - - pi: 


„ GÎNDIREA: LUI PETRE ȚUTEA 


“RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescuQrostonline.org 





cadă istorică a „omului au-. 


„tonom“ a constituit una dintre 


As temele de predilecție ale gîndirii 
> lui Petre 'Fuţea. Marea lui ambiţie. 


- a fost, de altfel, aceea de a realiza 
un tratat de antropologie (pe care 
“n-a mai apucat să-l definitiveze); 
nu era vorba, desigur, de o lucra- 
re de antropologie ştiinţifică (atit 


„de la modă astăzi), ci de un dis- - 
curs.filosofico- teologic, axat pe” 


| problematica omului cunoscător. 


Pe acest „om autonom“, căruia”. 
i-a făcut o radiografie necruță=. 


"- toare, a-căutat el să-l „vindece“; 


"la modul socratic, de prea multa: 


ui „deşteptăciune“. Cînd“spun 


“lucrul acestă, am în minte un 


'“articolallui Nae Ionescu (dască- 
lul mărturișit al lui Petre Ţuţea): 
„Marea pacoste a istoriei moder- 


ne au fost oamenii inteligenţi. şi 
teoriile lor: Mintea omenească: e 
„de la natură pornită spre 'gene- 


ralizare. Ea porneşte de la fapte 
simple, şi se ridică repede la te- 


Ori€. Din nefericire; de cele mai . 


îs multe ori-aceste teorii, sînt false; 
pentru că faptul de la câre s-a ple- 
cat nu e esenţial. Oriul însă cre- 
de că teoria lui primează — şi că 
realitatea trebuie să 1:se supuhă. 
Sint peste. 300 A ani, bunăoară, 


"ROSE. 104: 


de ci omenirea toată e SA ei 
unei! «teorii»: aceea a individua- 
 lismului, carea provocat, provoa-: 


că Și va mai provoca încă multe 
dezaştre şi adîncă mizerie în toa- 


te ramurile existenţei umane. [...]: 


Inteligența e orgolioasă ș şi rigidă. 
Ea wrea să se instituie nu numai 


în stăpîn absolut, dăr şi în demi- - 
| urg. Și greşeşte“ [1]. În acest sens 
 năeionescian, „inteligenţa“ sau. 


„deșteptăciunea devin sinonime 
ale „idealismului prost; Sau, alt- 


„fel spus, apanajul acelor oanieni 
despre care se:spune îndeobşte că 


„faepe deștepţii.. 


„Omul autonom“ al lui Petre 


Tuţea este, priri excelenţă, omul 


care Jace pe deşteptul, ajungînd, 
în cele din urmă, să trăiască în » 


idelatria închipuitei sale deştep- 


tăciuni. Vorbind în termeni creş-. 


tini, o astfel de atitudine repre- 
zintă antiteza exactă a „sărăciei 


„cu duhul“, Grecescul ptochâs din 


sintagma evanghelică ptochos to 
pneumati („sărac cu duhul“, după 


“traducerile curente, ce redau pre- 


poziţional dativul de relaţie din 
original) înseamnă de fapt, în 
contextul respectiv, tocmai „sme- 
rit“, „umil“ (sensul cel mai con- 


“cret al cuvîntului este „încovoiat 


„îngenuncheat“; de aici, „săraci, 
„sărman“, ca stare materială, dâr 
şi „smerit;, „umil“ 


a) 


"igrioranţă și comoditate. (caci ceai 


„ca atitudine .. 
sufletească); adevărata sărăcie cu 





E + „BL 


duhul (al cărei: tâlc niodernițatea * 5 


„pare să-l fi pierdut), departe. de ce 


însenina prostie, ignoranță, nai-- 
vitate sau îngustime: (DEX reţine - a 
numai şensul devalidăt: „lipsit a 


de-inteligenţă, de spirit; prosti. ăi ă 


reprezintă tocmai biina smerirea 


minţii omeneşti în faţa Cuvindului 


lui Dumnezeu. Desăvirşirea însăşi -- | 

a putut fi definită creştineşte drept 

„0 prăpastie de smerenie“ (Sf, [să- ; | 
ac Sirul; ideea este însă prezentă în Sigla a 
toată patristica răsăriteană). Nu 
mai că „omul autonom tociha cer 


să se smerească refuză, crezînd, 
în orgolioasa lui în-singurare, , - 


că „sărăcia cu duhul“ i-ar umbri 
„măreţia“ (geniul şi/sau erudiţia),.. Sita 
Că nu-i aşa, ne-a dovedit-o e i pal 
Ţuţea însuşi — acest mare „sărac i i 
cu duhul“ deopotrivă „erudit“ și. 
„genial“ (cel puţin în. ipostaza de, 
„geniu oral“, pe care nimeni n-a: e ZA 
cutezat să i-o conteste). - E care, 
Fiind atît de opus mentalități SA 
moderne, apariţia lui în public — SA a a 
ca un mărturisitor „în amurg ea E 
cum îi-plăcea să zică — i-a bui- 
măcit pe mulți. Cînd nu i-a lăsat 
cu,gura căscată („Nu pricep; dar . să 
e grozav!“), el le-a stricăt jalnica 
formulă de „echilibru, existen- 
țial“, bazată, cel mai adesea, pe 























altceva a 1 ăCuy el E 


d» 
* d Ya . 
CP pt 


da 


omul istoric“ este aceeaşi ome- 
5. „nitate în condiţia ei relativă. 


Pi Se 





REPERE 


me a lui „homo faber dominat 
de homo. stultus“, cum repeta 
adesea — şansă unei „buimăceli“ 
izbăvitoare (înrudite, într-un fel, 
cu acea „neliniște metafizică” pe 


“care un Nae lonescu își propunea 


să o trezească în sufletele audito- 
rilor săi). 


Pornind de aici, putem încer- 
Ca o-circumscriere mai exactă a 


conceptului de „om autonom , aşa. 
- “cum se desprinde el din gîndirea 
„ui Petre Ţuţea. O primă distinc- 


ie, mai generală, este aceea dintre 


„omul etern: și „omul istoric“. Cel 


dintii reprezintă făptura arhetipa- 
lă, creată „după chipul şi asemă- 
narea: lui Dumnezeu. Icoană a 


omului Originar, neatins de păcat 


și de moarte, el se opune omului 
„căzut în veac şi ontologic des- 
figurat, Sau, altfel spus, „omul 


“ tern“-este omenitatea privită sub 
1 specia absolutului, în vreme ce 





PR [i 
SA —— 


id + A 2 
suna MA 





O'a doua distincţie îl priveşte 


strict pe „omul istoric . În iposta-. 


za sa pozitivă, acesta este „omul 
religios", cel ce se raportează ne- 
încetat, în suişurile ca şi în căde- 
rile sale, la transcendenţa divină 
și la propria să imagine absolu- 
tă, „suspinînd după mîntuire;, 
laolaltă cu Firea întreagă, cum 
spune Apostolul (cf. Romani 8, 
19-22); Pentru Petre Ţuţea, omul 
religios se realizează suprem în 


omul creştin. In ciuda aparenţe-: 


lor, „omul religios“ al-lui Petre 
Ţuţea nu-i totuna, cu acel homo 
religiosus al lui Mircea Eliade, 


dedus „ştiinţific din materi.-: 


alul magico-mitico-religios al 


istoriei religiilor. Petre Ţuţea se - 


raportează la omul Revelaţiei de? 


pline, la cel ce trăieşte în Hristos 
„că, el nefiind alțceva decît „lipsa 


şi pentru Hristos. Mircea: Eliade 


a înțeles de minune religiozitatea. 
omului arhaic, dar a avut, din-pă- 5 


“Îi Dumnezeu devine, de la sine, 
prezență a diavolului; de aceea, 


cate, o proastă întîlnire cu creş- 
tinismul, aşa/cum am încercat să 


arăt în altă parte [2]. Aici. Petre - 






Ţuţea este mai degrabă de păre- 


rea lui Nichifor Crainic: religiile 


arhaice, precreştine, abia de pot 
fi numite „religii ; mai potrivit 


ar fi să le numim „religiozități 
în căutarea lui Dumnezeu ; căci, 


în vreme.ce creştinul Îl trăieşte 
aievea pe Dumnezeu, în Hristos 
Cel Întrupat, necreştinul ÎL vi- 
sează imperfect, aproximiîndu-L 
mitologic sau filosofic, cu puteri. 
omeneşti (drama „religiilor na- 
turale“) [3]. Dar Dumnezeul Cel. 
Viu nu poate fi substituit nici de : 
Zeii Fabulei, nici de Dumnezeul 
abstract al filosofilor! Nu-i mai 
puţin adevărat că orice om reli- 
gios, fie el creştin sau necreştin, 
este principial orieătat spre Di-, 
vinitate, simțindu-se insuficient 
sieși şi refuzîndu-se „devenirii 
oarbe“, vremii care vremuieşte 
Ipostaza negativă a „omului 
istoric“ este, „omul autonom de 
la:care am pornit, cel ce rapor- 
tează totul la sine însuși, tinzînd 
să se în-singureze în ţarcul aces- 
tei lumi, dominat de truţie şi de 
amăgire. Împrumutînd termenii 
lui Bossuet (la care şi Petre Ţuţea 
obișnuia să facă apel), putem spu- 
ne că „omul autonom ignorînd 
„calea Domnului“, bijbiie ca un 
orb pe „calea omului“. Sau, în 
termeni augustinieni, el întoar- 
ce spatele acelei civitas Dei şi se 
înfundă, cu. perversă voluptate, 
în civitas terrena. | 
De fapt, creştineşte vorbind, 
„autonomia aceasta este doar 
una iluzorie. Căci omul, cînd se 
desprinde de Dumagzeu, nu ră- 
mâne „singur“ decit în aparenţă. 
În realitate, el devine „jucărie“ 
sau „unealtă“ a diavolului. Răul, 
s-a spus, nu are bază ontologi-.. 


Binelui , privatio boni (Fericitul 
igustin). Prinurmare; absența 


„cetatea pămîntească “a Feri- 


+ 


ROST. 104 


citului Augustin nu este doar 


civitas terrena pur şi simplu, ci 
este civitas terrena sive diaboli. 


Vulgarizînd puţin. omul, dacă 


„nu este al lui Dumnezeu, devi- 
Ie „al.dracului“ (şi este simpto- 
: i matic că de la o vreme, în limbă 
“română, „a fi al dracului“ sau „a: 
fi dat dracului: au devenit expre-. 
“sii laudative!). În fond, ce altce- 


va face acest om decit să repete 


„păcatul luciferic? Poate că dacă 
un Lucian Blaga nu;s-ar fi jucat 
mai înainte cu termenii aceştia . 


(mai-ales în Trilogia cunoaşterii), 


“Petre Ţuţea n-ar mai fi zis „om 


autonom , ci de-a dreptul „om lu- 
ciferic“. Căci, în ultimă instanţă, 


„acesta este „omul autonom :.un 
or bolnav de lucifetism; în sen- 


1 sulstrict teologic al cuvîntului, 


Acest om autonom sau lucife- 
tic poate fiprivit din multe puncte - 
- dexvedere. Petre Ţuţea l-a tratat cu 

precădere din perspectivă cunoaş- 
-terii. De altfel, înainte. de toate, 


„omul autonom“, încîntat de sine 


ROST 104 


"însuşi; deviază sensul existenţei; 
” dinspre mîntuire, fie spre cunoaş- 


tere („gnosticismul“ prost), fie 


“spre creaţie (falsa „demiurgie“).: 


EI înlocuieşte viziunea religioa- 
să-a lumii cu o viziune culturală: 


“ar-vrea să-re-gîndească şi să re- 
creeze lumea lui Dumnezeu cu 


puterile minţii şi miinilor ome- 


neşti! Toată existența lui devine 
astfel căutare şi făptuire deșarță, 


căci-caută unde nu este de găsit 
şi făptuieşte ce-nu poate să dure- 


„ze. Îşi poate umple lumea pînă la 


refuz, dar nu'o poate transcende, 
Se mişcă năuc în cercul vicios al 


lui ăici* şi „acum, în imanenţa: . 
“Naturii şi a Istoriei, inșelind şi 


înșelindu-se deopotrivă. 
Este vorbă, pînă la urmă, de 


O proastă întîlnire cu Realul, pe: 


care.îl confundă cu aparențele 
(phainomena) acestei lumi sau cu 


fantasmele minţii sâle. De „Rea- - 
“ul unic“, care esțe Dumnezeu, el 
nu ştie, nu poate sau nu vrea să. 


se apropie. De aceea, cunoaşterea 





-zitivist, fie în idealismul raționa- 


“prin „a certa” realitaţea cănu se. 





eșuează fie în materialismul po- 







list, fie - după oboseala prea mul: 
tor „ratări — într-un scepticism i Aa 
dezabuzat. „Omul âutonom- A 
începe prin a se crede „măsură 
a tuturor lucrurilor” şi sfirșeşte 5 


potriveşte cu ideile . lui, precum. 
Hegel, sau prin a se întreba, ase- 


„menea lui Pilat: Quid est verităs?.. SA 


(Ce mai poate fi Adevărul. APEI Doe 
tre atitea „adevăruri. 2) ă zi A 
Istoriceşte vorbind, n Ra 
autonom“ s-a născut în Greci. + 
filosofilor, a mutit în Evul Mediu. 
creştin şi a reinviatodatăcuRe: 
nașterea păgînizantă; a-l aştepta. 
„să moară“ din nou,de „moartea 
bună“ a propriei lui suficiențe:— 
acesta este, poate, sensul ultim al . 
supralicitatai formule a lui Mal: 





răux („Secolul XXI va ftunr jre- i . A 


ligios sau nu va fi deloc”). 

Petre "Ţuţea făcea tă Un. 
fel de tipologie a omului cunos- 23 
căâtor. Raportaţi la cunoaştere, | 
oamenii ar fi de cinci tipuri: 
Misticul („contemplativul“ care. - 
se deschide, „iluminat“, cu cre. 





dinţă şi cu smerenie, adevărului , 


etern al Revelaţiei), Căutătorul.. 
(rătăcitorul om istoric care „se. pa 
întreabă, întreabă şi caută“, o pg a 
bietele lui puteri omeneşti, ră= că za 
mînînd mereu pradă neliniști. 
şi neîmplinirii), Scepticul (care... 
nu este, pînă la urmă, decit că-- 





utătorul învins de neputinţă), : isi za 
Indiferentul (care este un imbecil * - 5 
prin opţiune) şi Imbecilul (care. * 


s-a născut ca atare, reprezentînd, SI de 
din perspectiva omenească, doar 
„un deşeu bio-istoric). Ultimele 
două tipuri (imbecilul „făcut. şi 
imbecilul „născut'): Be ot 
pînd propriu-zis la „aventura cu- 
noaşterii, iar cel de:al treilea fiu 
doar varianta dezabuzată â celui 
de-al doilea, vor rămine în aten- i 4 
ţia noastră doar Misticuli şi Că-, e 
utătorul. DRE autononi” SE ia 















e A A 
Ry Er: . 
Ș3 


poi 
4 


> Ahitebaziie: a Si lia tațiciiale 
„misterele şi rămîne suspendat. de. 
se dnanizaca de an da cjută.. „propriile lui întrebări, în finite? 


d 


apa şi i „consistențe”: aco- „ fatale ale acestei: lumi $ şi al fica 
țiunilor minţii sale (mintea care. 
"te minte!): căci ori nu le poate . 
autonom. daca = Mitica trăieşte e apnee ori le dă c o mulţime de. 
pla o. se înfuhdă în în. „răspunsuri ipotetice, ce adesea se 
Hu - bat. cap în cap, astfel că nu face. 
„„decâtsă penduleze între ignoranţa 
pură şi ignoranța „savantă“ (docta Si 
„ ignorantia în în sensul ei pervertit). + 
„Refuzind Absolutul ca. instanță . 
e > e ia 3 și 


cirii îi rautoralei Căutătoriul pini 

i, alegînd, rătăceşte». Astal- afă-. 

ZE ut probabil pe Tertullian să vor- RA e ASR FIR PIESĂ 
7 Daseă iai ju Sai ca A taia zi: sau a delia) a „Dumne-. 


arhi 


aia pe care. -Vinvoca 
u ; Constântin Noica, ci în Slujba 
„- Dumnezeului Celui Viu, alui lisus, 


ka 


pi o e 


ristos - Logos-ul Întrupat.... 
A rapi oa  Seredania. ji ga ilosofi r avea trei soluţii a 


A 


pe ca tocmai aceea de a-l trezi să si piară pelin mba a ei:b) s să se ince 


Sa 


e iul 4 autononi* * din beliă sa. „ere ca Sau i it pia 


1LU 
r fi ca 


e”, PS 


“care s- ar pula  „inăla smerin 18 
„se, „aşa leu i A, Şi. i viola de ( 


Pavel, cu ci cu! Mai PA 


ada în 


5 "cu Dionisie Eoeiăee Aba 


„de Aquino, cu: Grigorie Palama a: > da i 


e fe 
e 


"cu Nicolaus. Cusanus, cu Dube d si 
“cu Kierkegaard, cu opjipia au 


n 





FILOSOFIA AR AVEA TREI SOLUȚII: A) SĂ PIARĂ PE LIMBA n 








EI; B) SĂ SE CONSOLEZE CA SLUJNICĂ A „ŞTIINŢELOR... » 
EXACTE SAU C).SĂ REDEVINĂ ANCILLA THEOLOGIAE. i N 





„a culturii — s-ar zice că noi tră- 
“im astăzi nu doar eşecul unuitip: 
antropologic („omul âutonom ),. 


“dar şi al tipului de cultură ce s-a 


creat „după chipul şi asemăna- 


„rea. lui. Poate că se va găsi într-o 
“zicine să ducă pînă la capăt, într- 
-o formă măi puţin aforistică, răz- .. 
leţele gînduri geniale ale lui Petre. 
“"Țuţea.-Sau, altfel spus, poate că 


Petre "Ţuţea, acest „ultim Socra- 


te îşi va găsi un Platon al său, 


"care să se împlinească împlinin- 


„<€ 


- că, pe linia Eminescu -— 
* nescu — Petre Juţea, ce-şi aşteap-- 
- tă captarea finală într-o operă de 


“dul. Există, în fond, un circuit de. 


idei geniale în cultura româneas- 


superioară sinteză. Îţi vine să te 


“întrebi, în ultimă instanţă, dacă 


nu cumva cele mai strălucite me- 
saje spirituale ce au ajuns pînă la 


noi nu sînt caracterizate tocmai » 
de faptul că la origine Hu au fost 
„sciise de purtătorii lor; ci doar 
„propovăduite“, ajungiînd-să fie: 


consemnate abia în urmă; graţie 


„ucenicilor“ (exemplele cele mai - 
'* notorii:relaţia-Socrate-Platon, în. 


“sfera filosofiei; relaţia Hristos- 


“apostoli, în sfera religiei)! 


Întorcîndu- -ne la acea filosofie 
creştină a culturii despre care 
tocmai pomeneam; am. putea 


spune, continuînd gîndirea lui 


Petre "Ţuţea (care, la rîndul ei; 


„valorifică „sugeştii. “naeiones- 


cien6), că-se constată, în istoria 
spirituală a omenirii, două mari 


tipuri, alternative de cultură, co- 
ia respunzând celor. două viziuni 


fundamentale: despre. Tume: pe 


"ROST 104: 


deo parte; cultura aheillară (slu- 


jitoare), întemeiată pe viziunea 
feocentrică; pe de altă parte, cul- 
tura autonomă („luciferică” ), în- 


Nae O 


. i [i 
temeiată pe viziunea antropocen- 


trică. Pe de o parte, o cultură de 


verticalitate sacră (cultura omu- 


lui căre- şi venerează Zeii/Zeul), 


pe de alta, o cultură de orizon- 


| tălitate profană (cultura omului 


care: se venerează pe sine insuşi). 


Cultura ancillară a caracterizat, 


istoriceşte vorbind, Antichitatea 


timpurie $ şi Evul Mediu, în vreme.” 
ce cultura autonomă a caracteri-. 
“zat'Antichitatea clasică („primul 


antropocentrism. ) şi Modernita- 
tea (ial doilea antropocentrism“, 


inaugurat de Renaşterea occiden-: 


tală şi împotmolit de-acum. în 
mlaștinile „post-modernităţii”). 


Astăzi, cînd'cultura autono- - 
“mă pare a-și trăi falimentul, stăm 
poate în pragul unei noi epoci de. 


cultură ancillară. Inepţiilor dizol- 


vante ale new age-ismului (care - 


nu-i, în ciuda pretențiilor sale 


profetic-novatoare, decît ultima 


consecință a-mizeriei. spirituale 


a omului post-medieval) dreapta 


. 





“Tradiţia revigoratăa unei smerie 


“reşti, f.a. [1936], mai ales pp. 178-179. > 


multă greutate cu cit datează din ultimii 
ani de, viaţă ai lui Petre Ţuţea. : 


gîndire creştină le poate opune 





te și mintuitoare „ancillarităţi” : 
Căci — dacă luna În Serios Cre 4 


| tinismul, asemenea, lui. Petre" 


ţea - omul nu se poate. salva fată! st cete 
Dumnezeu; şi cu atit măi, puţin A 
ua i lui Dumnezeil.. 


[1] Art. pă dalla Fide oa 
inteligenţei“ (31 ianuarie 1931), în.vol. : 
Roza vînturilor — 1926-1933, ea i: 
îngrijită de Mircea Eliade, Ed. Cultura 3 
Naţională, Bucureşti, 1937. pp. 222-225. 45 
(reeditare ahastâtică: Ed. Roza Vinturi- 
lor, Bucureşti1990). Profesorul îi avea 
în vedere mai ales pe politicienii, care 


„pun„teoriile“ mai presus'de. „redkităţi” ASASe 


(fie din intereșe demagogice, fie din e 
mimetism ideologic) AS 
[2] „Mircea Eliade — cerdac pa 
fără Dumnezeu»?“, în Puncte cardiriale, NEVE, 
anul II, nr. 2/14, februarie 1992p. 6. ai Sea 8 
[3] A se vedea, de pildă, eseul a 
„Rasă şi religiune“, în vol. Puncte:car-.. 
dinale în haos (Ed. Cugetarea, Bucu: -. 


Întreaga problematică'este dezvoltată 
ulterior în Nostalgia păradisului (Ed. 
Cugetarea, Bucureşti, 1940; reeditarea S a 
Ed. Moldova, laşi, 1994). 

[4] Petre Ţuţea, „Despre filosofi. şi aa 
filosofie“, în Puncte cardinale; anul II, nr. în PR 
5/17;mai 1992, p. 11 (text inedit, reluatşi să at 
în nr. 11/59,noiembrie 1995,p.8, într-un! 
grupaj dedicat relației dintre religie şi? 
filosofie). Textulrespectiv se încheiecu 2 
aceste cuvinte: „Oricine,spune Bossuet, SRR, 
e liber să aleagă între «calea omului» şi 
«calea Domnului». Şi tot el: «Rațiunea 
omului să tacă aturici cînd intră pe ca-. 
lea Domnului». Nu este vorba să tacă 
în sensul de a se anula, ci în sensul de | 
a se smeri. Pe cealaltă cale, pe «calea * 
omului», rațiunea sfidează Logosul . ș 
prin logoree; se semeţeşte şi piere pe: 
limba ei. Filosofia? Nu mi se pare: altceva a 
decit o rafinată trăire în. proiniscuitate 
cu moartea şi cu neantul: ue Această 
mărturisire - reprodusă integral şi în. 
numărul de faţă — capătă cu atit mai 


ză A î 





















REPERE 


PEIRIE 


TUTEA 





SAU NOTORIETATEA ÎNȚELEPCIUNII 


RADU PREDA 
radu.preda arostonline.org 








Înainte de orice, pentru a pre- 
întîmpina eventualele așteptări 
pe care nu am cum să le onorez: 
nu pretind că sînt un cunoscă- 
tor sistematic al universului de 
gîndire al lui Petre Ţuţea. Îmi 
lipseşte competenţa filosofică de 
rigoare. Nu sînt adică nici ţuţolog 
şi cu atît mai puţin un ţuţoman. 
Şansa de a fi locuit o vreme cu el, 
elev fiind pe atunci, şi de a mă fi 
văzut astfel în vecinătatea unui 
om ale cărui contururi le-am 
conştientizat abia treptat, s-a tra- 
dus, ca semn de recunoştinţă, în 
tentativa din Jurnal cu Petre Ţuţea 
dea oferi o imagine a gînditorului 
din Cişmigiu şi mai deloc a celui 
care, atunci ca şi acum, nu a fost 
decît un martor al ideilor altuia. 
Pe parcursul celor două decenii 
trecute deja de la publicarea cărții 
am avut ocazia să văd confirmate 
unele dintre zicerile de duh ale 
lui [uţea, să constat cît de fragilă 
este la noi, de pildă, posteritatea 
marilor nume, cît de neloială şi de 
agresivă este concurența pseudo- 
modelelor, indiferent de domeniul 
în care acestea își impun falsa lor 
normativitate. Or, tocmai asupra 
acestei calităţi de model veritabil 
a lui Tuţea aş dori să mă opresc 
şi să pătrundem împreună în lo- 


38 


gica unui tip de memorie pe cale 
de dispariţie într-o epocă a con- 
sumului frenetic de informaţii 
dintre cele mai amestecate, asal- 
tîndu-ne zilnic şi nelăsîndu-ne 
cu nici un chip răgazul asimilării 
profunde şi nici pe cel al distanţei 
critice. Eterogenă din punct de 
vedere calitativ, multă din punct 
de vedere cantitativ şi nemijlo- 
cită din punct de vedere tehnic, 
informaţia ajunge în cele din 
urmă să ne consume ea pe noi, 
să ne ia în posesie şi să ne dicteze 
reacţiile, gusturile, opţiunile și, 
culme a perversiunii, idealurile. 
În comparaţie cu mecanismele 
prin care astăzi apar şi dispar „nu- 
mele“ sau „personalităţile“, Ţuţea, 
alături de alţi contemporani ai lui, 
de la Părintele Stăniloae la Mitro- 
politul Bartolomeu, vin la propriu 
din altă lume. Este vorba despre 
diferenţa nu doar de tehnică inte- 
lectuală, dintre vechea maşină de 
scris şi calculator, ci mai ales de 
discernămînt, de folosirea unor 
anumite criterii. Cum deja am su- 
gerat, în comparaţie cu facilitatea 
mediatică de azi, necesitînd un 
efort de „îmblînzire“ pe măsura 
forței sale extraordinare de a im- 
pune mode şi agende de discuţie 
de la o zi la alta, epoca socială şi 
culturală a generaţiei lui Ţuţea 
pretindea din partea oamenilor 
ei valoroşi un exerciţiu pe ter- 
men lung. În afară de succesul 


spontan pe care, atunci şi acum, 
îl rezervă literatura autorilor, de 
unde și tentaţia literară care do- 
mină cultura noastră modernă 
în detrimentul construcţiilor de 
idei, notorietatea şi omologarea ca 
valoare certă erau rezultatele unui 
drum anevoios. Cursul la catedră, 
cartea de opinie, articolul de ziar, 
conferința pentru marele public, 
prezenţa de spirit în cercurile de 
prieteni şi cunoscuţi, fidelitatea 
faţă de principii, umanitatea prac- 
ticată cotidian, angajamentul ci- 
vic şi politic, nu rareori chiar şi de 
partea unor proiecte discutabile 
— toate acestea defineau un nume 
sau o personalitate. Prin exerciţiul 
unuia sau altuia dintre genuri, nu 
de puţine ori a mai multora la 
un loc, tipologia universitarului 
eseist fiind larg răspîndită, pro- 
filul gînditorului sau al omului 
de ştiinţă se impunea treptat, 
asemeni dezvelirii lente a unei 
statui. De la un an la altul, pro- 
filul, mai mult sau mai puţin mo- 
numental, al unui autor devenea 
mai clar şi prezenţa lui imposibil 
de ignorat. Evident, aici ajungeau 
că concure mai multe instanţe şi 
să contribuie mai multe realități. 
Simplul şi esenţialul fapt de a fi o 
cultură cu adevărat sincronizată 
cu restul lumii făcea posibilă ope- 
ra respirînd dimensiunea locală şi 
internațională deopotrivă, numă- 
rul autorilor români „branşaţi 


ROST 104 


mai mult sau mai puţin cunoscuţi 
azi, fiind impresionant. Este sufi- 
cient să parcurgi sumarul cîtor- 
va mari reviste din epocă, de la 
Roma sau Paris, pentru a vedea că, 
bursieri sau tineri cercetători, ro- 
mânii erau parte a discuţiei mon- 
diale în domeniile lor. În plus, în 
ţară, aveam în mai toate ştiinţele 
publicaţii unde se practica recen- 
zia promptă şi necruțătoare, se 
sancţiona plagiatul sau platitu- 
dinea (şi ea un păcat în sine!), se 
încuraja promisiunea şi se onora 
excelența. Inclusiv mediul teolo- 
gic avea o astfel de instanţă criti- 
că în paginile revistei Predania, 
de exemplu, unde erau spuse pe 
nume metehnelor scolasticizante 
ale unei teologii lipsite de duh. 
Astăzi, în ciuda mijloace- 
lor tehnice de comunicare și 
mişcare, sincronizarea culturală 
a României reprezintă mai cu- 
rînd o pretenţie. În fapt, ceea ce 
te uimeşte, revenind după cîteva 
luni sau doar trei zile de absenţă 
din ţară, este agenda complet 
alta a mass-mediei româneşti. 
Nici faptul de a face parte între 
timp din Uniunea Europeană nu 
a schimbat esenţial modul de ra- 
portare a tematicii locale la cea 
internaţională sau, simetric, a 
receptării în timp real a temelor 
neromâneşti, dar avînd relevanță 
(potenţială) şi pentru noi. Un ast- 
fel de izolaţionism în plin proiect 
de integrare are consecinţe con- 
crete: nu reuşim să revenim la 
nivelul participării de dinainte 
de instaurarea comunismului. 
Cei care izbutesc să însemne 
ceva şi pe plan internaţional 
sînt de regulă deja plecaţi sau, 
dacă rămîn aici, se bucură de o 
recunoaștere prin ricoşeu: doar 
pentru că străinii spun că un 
specialist este chiar bun, încep şi 
cercurile noastre cultural-acade- 
mice să spună același lucru. Mai 
mult decît atît, lipsa sincroniză- 


ROST 104 


rii de calitate, alta decît simplul 
mimetism tîmp, mai explică de 
ce nu avem instanţe critice, de 
ce promovarea ierarhică în lu- 
mea ideilor se face în funcţie de 
gașcă, grupare, orientare politi- 
că sau complicitate. Faptul de a 
face parte din fracțiunea potri- 
vită este suficient. Recenziile sînt 
scrise de cei de același nivel, la- 
udele sînt întoarse prin prestații 
similare, congresele şi volumele 
sînt construite pe baza aceloraşi 
semnături, premiile sînt oferite 
de comisii alese pe aceleiaşi cri- 
terii. Pe scurt, afirmarea publică 
trebuie să se producă în ciuda 
acestor defecte şi suspendări re- 
petate ale onestităţii. 


DOSAR 





terea verbului - Ţuţea este exem- 
plul total opus notorietății prin 
mediatizare şi aceasta în ciuda 
faptului, aparent paradoxal, de a 
se fi bucurat imediat după 1989 
de o prezenţă intensă în mass- 
media din România acelor ani. 
Dincolo aşadar de faptul de a fi 
fost „descoperit“ de presă, el ră- 
mîne modelul unei notorietăți 
cîştigate prin proba intelectuală, 
rigoarea analitică, tăria morală 
şi influenţa benefică asupra con- 
temporanilor săi, bătrîni şi ti- 
neri deopotrivă. El este modelul 
notorietății înţelepciunii hrănite, 
în puşcărie şi mai ales în ultima 
parte a vieţii, de o eroică şi pil- 
duitoare asumare a drumului 


ÎN COMPARAŢIE CU MECANISMELE PRIN 
CARE ASTĂZI APAR ŞI DISPAR „NUMELE“ 
SAU „PERSONALITĂŢILE“, ȚUŢEA, 
ALĂTURI DE ALŢI CONTEMPORANI 

AI LUI, DE LA PĂRINTELE STĂNILOAE 

LA MITROPOLITUL BARTOLOMEU, 

VIN LA PROPRIU DIN ALTĂ LUME. 


O figură precum cea a lui 
Petre Ţuţea oferă contrastul ab- 
solut. Cu o cultură solidă, acu- 
mulată în ciuda unei copilării şi 
adolescenţe oscilînd între preca- 
ritate şi momente de graţie, avînd 
la bază o căutare lăuntrică, fapt 
care lămureşte cumva trecerea cu 
timpul de la orientarea de stînga 
către cea de dreapta, parcurgînd 
etapele unei munci administrati- 
ve de expertiză, cunoscînd gus- 
tul amar al gloriei într-un regim 
şi persecuția în altul, model de 
rezistență în sistemul carceral, 
prieten cu cele mai mari spirite 
ale generaţiei sale, încercînd să 
lase o operă scrisă, în repetate 
rînduri confiscată, impunîndu-se 
în cele din urmă mai ales prin pu- 


Crucii. Doar o astfel de pînză 
freatică, neotrăvită, poate ex- 
plica explozia de vitalitate de la 
suprafaţă a fructelor tîrzii din co- 
pacul gîndirii lui Ţuţea. Şi doar o 
calitate acumulată şi recunoscută 
în timp ne mai poate explica fe- 
nomenul că despre Ţuţea se mai 
vorbeşte încă şi azi (fie şi în lipsa 
unei ediţii critice a operelor sale) 
şi se va vorbi şi mîine. Caracte- 
rul sapienţial al cuvintelor sale de 
duh l-au transformat deja într-un 
reper, într-o „sursă“. De la acest 
mod de a intra în memoria colec- 
tivă ar avea ce învăţa mare parte 
dintre directorii noştri de opinie 
obişnuiţi prea repede cu expu- 
nerea mediatică, dar ocolind cu 
grijă proba caracterului. EI 


39 


REPERE 


SĂ NE REAMINTIM DE 


PETRE 
TUTEA 


DAN CIACHIR 


dan.ciachirrostonline.org 








Oamenii remarcabili, ieşiţi 
din comun în sensul propriu al 
cuvîntului, trebuie cunoscuţi 
— mă refer la o cunoaştere nemij- 
locită — în tinereţe. Adagiul po- 
trivit căruia experienţele decisi- 
ve din existenţa unui om se pro- 
duc înaintea împlinirii vîrstei de 
25 de ani mi se pare îndreptăţit. 
Adevăr valabil şi pentru călăto- 
riile peste hotare. Mă apropiam 
de 30 de ani cînd am citit 
un articol, celebru, al lui 
Nae Ionescu, Domnul Mi- 
halache pleacă în străină- 
tate: am simţit un junghi 
al iremediabilului trecînd 
prin mine, întrucît auto- 
rul avea mare dreptate: 
străinătatea trebuie cu- 
noscută la vreme, adică 
atunci cînd eşti tînăr şi 
sufletul îţi este plastic şi 
proaspăt... Am călătorit 
tîrziu dincolo de frun- 
tarii, însă cîţiva oameni 
străluciți am cunoscut, 
şi încă în jurul vîrstei de 
20 de ani, în cap cu Pe- 
tre Ţuţea. Nu l-am zărit 
o dată sau de două ori, 
ci l-am ascultat de multe 
ori, adesea ceasuri în șir, 
avînd acces într-o casă 


40 


unde venea de două-trei ori pe 
săptămînă. De acest gen de cu- 
noaştere a lui Ţuţea s-au bucurat 
foarte mulţi oameni, mai tineri 
sau mai în vîrstă; nu se poate şti 
şi cîţi s-au folosit, începînd cu 
aceia cu care stătuse închis. 

În urmă cu zece ani am schi- 
ţat un portret al lui Petre "Ţuţea, 
inclus ulterior în volumul Cînd 
moare o epocă. Nu am de gînd 
să-l reiau, nici să repovestesc 
vreo scenă de-acolo. Altceva 
vreau să spun: că după 40, ba 
chiar după 42 de ani, de cînd 





l-am văzut prima oară şi mi-a 

întins mîna într-un apartament 

dintr-un bloc de pe Intrarea Bre- 

zoianu, amintirea sa îmi este la 

fel de dragă şi vie. Mulţumesc 

lui Dumnezeu că am cunoscut 
şi ascultat un asemenea om! 

S-ar putea să contrariez afir- 

mâînd că în 1968-69, adică în acea 

scurtă epocă de relaxare şi libera- 

lizare, a fi trecut prin închisoare 

ca deținut politic constituia o au- 

reolă pentru cei din jur: am avut 

colegi în ultimele clase de liceu 

— urmate în acea perioadă — care 

evocau sotto voce trecerea 

pe la Gherla sau Aiud a 

tatălui ori a unui unchi. 

Intelectuali cu aseme- 

nea precedent ajunseseră 

chiar directori de editură 

sau de casă de filme. La 

sfîrşitul anilor '60 l-am 

ascultat pe Ţuţea, inclusiv 

în cafe-barul de la parte- 

rul blocului Turn de lîngă 

Sala Palatului, evocînd cu 

glas tare episoade petre- 

cute la Ocnele Mari sau 

Aiud, inclusiv momente 

legate de „reeducarea“ 

de-acolo. În acest sens, 

Ţuţea era o excepţie. A 

doua a fost, la începutul 

anilor '70 - l-am cunoscut 

în 1973 -, Marcel Petri- 

şor; povestitor fascinant. 

În bună măsură, Marcel 


ROST 104 








Petrişor îl întrecea pe Ţuţea cînd 
venea vorba de tipologia gardi- 
enilor sau de persoane concrete 
(Goiciu, lamandi, călăul Jilavei), 
prozatorul înnăscut strălucind. 
Ţuţea evoca mai degrabă dez- 
bateri, controverse, idei... După 
cum, atunci cînd venea vorba de 
lumea interbelică, punea accen- 
tul pe situații și împrejurări care 
în limbajul de azi (deși noțiunea 
fusese introdusă la noi de Gheor- 
ghe I. Brătianu) ar intra în sfera 
culturii politice. Îmi amintesc ce 
spunea despre cesiunile teritoria- 
Je din 1940 ale regelui CarolalII- 
lea: că reuşise să păstreze o idee 
platonică de România... 

M-am folosit mult de frecven- 
tarea lui Ţuţea, tot aşa cum m-am 
folosit mai apoi de apropierea al- 
tui om strălucit, aflat la antipodul 
lui „nea Petrache“, care mi-a fost 
şi mi-a rămas la fel de drag: Ale- 
xandru Paleologu. Fundamental 
mi-a folosit la aceeaşi vîrstă un 
apolog al lui Marcel Petrişor, pe 
care-l redau întocmai (pomenit 
cu iniţiale) într-o naraţiune evo- 
cativă în curs de apariţie, încheiat 
cu îndemnul: încearcă experien- 
țe, dar evită porcăriile care ar pu- 
tea să-ţi apese conștiința... 

Cei trei oameni pomeniţi 
mai sus, tustrei trecuţi prin 
închisorile politice, şi cărora le 
sînt nespus de îndatorat, mi-au 
dat convingerea - întărită pe 


ROST 104 


măsura trecerii anilor — că au- 


tentica instrucţie e de natură 
orală şi mai puţin scolastică. 
Am evitat cuvîntul „socratică“ 
întrucît chiar şi în călugărie, sau 
în raportul duhovnic-penitent, 
primează întîlnirea (și transmi- 
terea) față către față. Regimul 
totalitar poate interzice sau topi 
o carte considerată periculoasă 
pentru el, însă nu poate împie- 
dica incizia în suflet a unui prin- 
cipiu sau a unui adevăr transmis 
față către față, potenţat adesea 
de aureola „fructului oprit. 
Pasionat de idei, Petre Ţuţea 
avea însă un limbaj plastic și viu, 
nicidecum înclinat spre noţiuni 
și abstracții... Îmi amintesc că 


duminica, la ieşirea din bise- 
rică, zicîndu-i: „Părinte, săru' 
mîna, am venit să mă înveţi 
şi pe mine o rugăciune, ca s-o 
spun acasă cu copiii şi cu nevas- 
ta, pentru că şi noi sîntem oa- 
meni credincioşi... Preotul i-a 
explicat că cea mai importantă 
rugăciune creştină este Tatăl 
nostru, omul a repetat-o, a spus 
că a învăţat-o şi a plecat acasă... 

Duminica următoare a venit 
din nou la biserică, şi-a cerut ier- 
tare că a uitat rugăciunea, preo- 
tul i-a spus-o din nou, l-a pus s-o 
repete şi l-a slobozit, însă, cînd 
l-a văzut şi în cealaltă duminică 
în pridvorul bisericii, s-a înfu- 
riat, crezînd că-şi bate joc de el. 


TREI OAMENI PE CARE I-AM CUNOSCUT, 
PETRE ŢUŢEA, ALEXANDRU PALEOLOGU 
ŞI MARCEL PETRIŞOR, MI-AU ÎNTĂRIT 
CONVINGEREA INTIMĂ CĂ AUTENTICA 
INSTRUCȚIE ESTE DE NATURĂ ORALĂ. 


un tînăr l-a întrebat, cît se poate 
de respectuos, cum se raportează 
el la Adrian Marino? 

— Ca ţiganul la Tatăl nostru, 
a răspuns Ţuţea, lăsînd o pauză 
semnificativă, după care a con- 
tinuat: 

— S-a dus un ţigan și l-a aş- 
teptat pe preotul dintr-un sat, 


„Părinte, sîntem neam oropsit, 
nu prea avem ţinere de minte..... 
„Bine, omule, eu ţi-o spun şi de 
data asta, însă iar o să mă pome- 
nesc cu tine că ai uitat-o... „Ba 
n-o să te pomeneşti, săru mîna, 
părinte, că de data asta — şi scoa- 
se de la subsuoară instrumentul 
- oiau pă vioară!'. E 


4l 


REPERE 


PEIRIE 


TUTEA 





UN ROSTITOR AL ROSTURILOR ROMÂNEŞTI 


(3) FLORIN-CIPRIAN MITREA 





DOUĂ DECENII 

FĂRĂ ȚUȚEA, ROMÂNUL 
Pe 3 decembrie se împlinesc 20 
de ani de la păşirea în veșnicie a 
lui Petre "Ţuţea. Se cuvine, aşadar, 
să-l comemorăm. Anvergura fi- 
losofului luptător merită, fără 
îndoială, cu prisosinţă, acest gest 
de reverență din partea noastră, 
a tuturor. Pe de altă parte, însă, 
în cazul lui Ţuţea, ca şi al altor 
sămădăi autentici ai culturii ro- 
mâne, trecerea timpului nu pare 
a-i fi diluat în vreun fel prezenţa 
printre noi. Dimpotrivă. Ar fi, 
de aceea, mai nimerit să vedem 
cît de prezenţi mai sîntem noi, 
astăzi, în propria noastră iden- 
titate şi vocaţie românească. În 
acest sens, filosoful ne-a averti- 
zat tranşant în anii superbei sale 
senectuţi: „vreau să mai trăiesc 
pentru a vedea dacă poporul ro- 
mân mai este, în sensul lui a fi în 
fire“. Ţuţea cu siguranţă trăiește 
în ceata mărturisitorilor genera- 
ției sale. Dar noi sîntem cu ade- 
vărat? Pentru acest examen de 
conştiinţă e greu de găsit o hîrtie 
de turnesol mai potrivită decît 
starea de spirit pe care ne-a lă- 
sat-o moştenire românul absolut 
Ţuţea. Raportîndu-ne la aceasta, 
putem să ne dăm lesne seama cît 
de mult ne-am îndepărtat sau 


42 


apropiat de rostul nostru, aflat în 
buna situare în matca dintre îu- 
birea de Dumnezeu şi iubirea de 
neam. Se impune, prin urmare, 
să ne străduim a continua, pe cît 
e cu putinţă, dialogul pe care Pe- 
tre Ţuţea l-a început cu poporul 
său. Și putem continua acest dia- 
log în multe și inepuizabile feluri. 
Unul dintre ele este să continuăm 
a-l citi cu asiduitate. În ciuda fap- 
tului că structura geniului său a 
purtat amprenta oralităţii de tip 
socratic, se poate vorbi, cu sigu- 
ranţă, de o operă, inclusiv scrisă, 
a lui Ţuţea și, implicit, de un con- 
ținut ideatic, a cărui actualitate 
o putem verifica, poate mai mult 
decît oricînd, astăzi. 


SLUJIND REZISTENȚA 
ROMÂNEASCĂ ÎN 
VREMURI DE RESTRIȘTE 
Ca şi Mircea Vulcănescu, Ţuţea 
a avut vocaţia slujirii prin pro- 
pria specialitate (în cazul lui cea 
economică şi juridică) pe care a 
integrat-o într-o vastă perspec- 
tivă filosofică de orientare clasi- 
că şi creştină. „Eu mă consider 
economist de stat“, „nu am slujit 
ţara diplomatic, ci eroic“, se des- 
tăinuia batrînul luptător lui Radu 
Preda, ucenicul său.? Departe de 
a fi doar o figură de stil, aceas- 
tă declaraţie a avut pe deplin 
acoperire în destinul lui "Ţuţea, 


recunoscut de către contempo- 
rani drept una dintre cele mai 
strălucite minţi ale generaţiei 
sale în domeniul economic. Ast- 
fel, potrivit amintirilor lui Petre 
Ercuţă, Ţuţea era, în 1934, con- 
silier economic pe lîngă ataşatul 
comercial al Legaţiei României la 
Berlin, remarcîndu-se în această 
funcţie „prin analizele şi rapoar- 
tele realiste făcute asupra situa- 
ției economiei germane, precum 
şi asupra relaţiilor comerciale cu 
România“. Din această postură 
tînărul Ţuţea „a ştiut să discear- 
nă şi să prevină prețul român“, să 
apere interesele Bucureştiului în 
condiţiile în care monopolurile 
germane încercau să achiziţione- 
ze de la noi materii prime (agri- 
cole și petrol) cît mai ieftine şi să 
desfacă pe piaţa românească pro- 
dusele lor industriale la prețuri 
cît mai avantajoase pentru ei. În 
această perioadă, Petre "Ţuţea îşi 
face timp să audieze cursurile de 
economie politică ale lui Werner 
Sombart, fondatorul economiei 
politice noologice, completindu- 
şi astfel excelenta cunoaștere a 
clasicilor Adam Smith şi David 
Ricardo.” Activitatea tînărului 
licenţiat în drept şi doctor în 
drept administrativ al Univer- 
sității din Cluj, a fost remarcată 
şi de autorităţile române care 
în numai trei luni l-au avansat, 


ROST 104 


pentru performanţele obţinu- 
te, de la postul de şef de secţie 
clasa a III -a (obţinut prin con- 
cursul organizat de Ministerul 
Industriilor şi Comerţului), la 
categoria clasa I în cadrul ofi- 
ciului economic al Ambasadei 
române din Berlin. Rechemat în 
ţară, a lucrat, pînă la demiterea 
din aprilie 1948 (urmată de ares- 
tare), la perfectarea contractelor 
economice interguverna mentale, 
precum şi la redactarea şi publi- 
carea a două reviste economice 
în română, franceză şi en- 
gleză, ocupindu-se şi de 
organizarea expozițiilor şi 
tîrgurilor comerciale inter- 
ne şi internaţionale (fiind 
responsabil, în 1936, pen- 
tru pregătirea Pavilionului 
României la al 7-lea tîrg al 
Levantului de la Tel-Aviv). 
Toate acestea ilustrează ni- 
velul prezenţei lui "Ţuţea în 
ceea ce Vulcănescu numea 
„arma economică” a Româ- 
niei interbelice. 


GÎNDIREA 
ECONOMICĂ 

A LUI TUTEA, 

ÎNTRE DESCRIPTIV 

ȘI NORMATIV 

Întrebat cum vede tensiunea 
dintre politic şi economic, 
Ţuţea a definit politicul ca fiind 
„sete de putere“, iar economicul 
ca „luptă de interese“, omul po- 
litic fiind „vulturul de sus, iar jos 
— negustorul, o rață care se uită la 
el“. * Nu este însă aici un dispreţ 
faţă de planul economic în raport 
cu cel politic, aşa cum, de pildă, 
întîlnim la Constantin Noica un 
dispreţ explicit față de planul po- 
litic în raport cu planul filosofic 
şi cultural, ci o distincţie menită 
să arate că problemele economi- 
ce nu-şi pot găsi rezolvarea în 
afara deciziei politice suverane. 
De aceea, cu nenumărate ocazii, 


ROST 104 


Ţuţea declara că el s-a pregătit să 
facă parte din casta conducăto- 
rilor, să fie om de stat (calitate ce 
implică deopotrivă dimensiunea 
filosofică, pe cea a acţiunii poli- 
tice şi pe cea a viziunii economi- 
ce). De altfel, una dintre premi- 
sele argumentaţiilor economice 
dezvoltate de filosof afirmă că 
„autonomia politică este premi- 
sa majoră a unei juste organizări 
a economiei.” Această gîndire 
integratoare se regăseşte în toate 
lucrările în care Ţuţea abordea- 





ză în mod sistematic chestiunile 


economice. Cele mai relevante 
în acest sens sînt: Manifestul 
Revoluţiei naționale (scris şi pu- 
blicat împreună cu Sorin Pavel 
şi Nicolae Tatu în 1935), seria de 
articole din Cuvântul lui Nae lo- 
nescu, apărute din ianuarie pînă 
în aprilie 1938, şi tratatul despre 
Conceptul cooperației redactat în 
1965, după ieşirea din puşcărie. 
Desigur că elemente ale acestei 
filosofii politice şi economice se 
regăsesc şi în alte fragmente de 
scrieri, precum şi într-o sume- 
denie de dialoguri și interviuri. 


DOSAR 





O justă înţelegere şi valorifi- 
care, astăzi, a gîndirii politice şi 
economice a lui Ţuţea trebuie să 
aibă în vedere o necesară distinc- 
ție între planul descriptiv şi cel 
normativ. Mai ales în legătură cu 
scrierile de tinerețe, gîndirea filo- 
sofului pare a fi destul de actuală 
şi valorificabilă astăzi, în special 
în latura sa de diagnosticare a 
fenomenului economico-poli- 
tic al modernităţii, şi mai puţin 
în dimensiunea programatică 
(marcată de anumite tuşe re- 
voluţionar-utopice). Ţuţea 
însuşi privilegiază calitativ 
„metoda descriptivă“, pe 
care o consideră „o necesi- 
tate a inteligenţei de a for- 
ma obiectul cu care vine în 
contact“. Potrivit lui "Ţuţea, 
nu se poate ajunge la o bună 
normativitate (adică la un 
plan de acţiune) decît por- 
nind de la o corectă lectură 
a realităţii „ireductibile“. De 
aceea, metoda descriptivă, 
care, atrage atenţia filoso- 
ful, nu e valabilă decît inte- 
grată într-o „amplă viziune 
spirituală“, reprezintă atît 
baza unei adevărate conști- 
inţe teoretice, cît și o terapie 
epistemologică menită să 
combată confuzia şi dezordi- 
nea intelectuală.* În esenţă, 
această metodă descriptivă se în- 
temeiază pe o critică sistematică 
a atomizării vieţii sociale consi- 
derată ca rezultat deopotrivă al 
liberalismului, capitalismului şi 
socialismului. Se impune, prin 
urmare, să facem o succintă tre- 
cere în revistă a roadelor efortu- 
lui descriptiv realizat de Ţuţea, 
selectînd mai ales acele teme care 
ne-ar putea furniza resurse inte- 
lectuale suplimentare pentru a 
aborda contextul lumii de astăzi. 

Dimensiunea de terapeutică 
a gîndirii, pe care o conţine filo- 
sofia de tinereţe a lui Ţuţea, Y 


43 


REPERE 


iese cel mai bine la iveală în ceea 
ce priveşte raportul dintre capi- 
talism și socialism. Aşa cum ne 
dăm seama cu toţii acum (mai 
puţin clasa politică), una din- 
tre marile minciuni ale istoriei 
recente (începînd cu perioada 
războiului rece şi continuînd cu 
cea de după 1990) a fost prezen- 
tarea ideologizată a raportului 
dintre Occident (partea bună, 
capitalistă, civilizată şi prosperă 
a Europei) şi Est (partea bolnavă, 
ex-comunistă, săracă şi de civi- 
lizat a continentului). De fapt, 
demonstra "Ţuţea încă din 1938, 
există o identitate de structură 
între sovietism şi capitalism, ba- 
zată pe principiul comun al unei 
singure voințe libere: situată, în- 
tr-un caz, la nivelul patronului 
capitalist de întreprindere şi, 
în celălalt caz, în vîrful statului 
sovietic, devenit el însuşi o în- 
treprindere cu vaste ramificații. 
Prin urmare, conchide filosoful, 
avem de-a face cu două iposta- 
ze înrudite ale robiei moderne. 
Potrivit lui Ţuţea, sovietismul 
este o extensie a capitalismului 
(acesta fiind un sistem construc- 
tivist, raţional, bazat pe dirijism, 
pe ideea de piaţă condiţionată de 
nişte legi mecanice, în condiţiile 
atomizării specifice modernită- 
ţii). Ambele sisteme sînt produ- 
se ale omului modern, „rob al 
propriilor năluci“, întrucît „îşi 
absolutizează prejudecățile raţi- 
onale.“ În consecință, economia 
dirijată concepe națiunea ca pe o 
societate anonimă, statul avînd 
tendinţa, la rîndul său, de iden- 
tificare cu individul, pulverizîn- 
du-se în subiecţi.” În aceeaşi epo- 
că şi în mod asemănător, Mircea 
Vulcănescu, alt luptător strălucit 
în „arma economiei“ româneşti 
interbelice, identifica specificul 
modernităţii în „relativizarea 
tuturor valorilor, în „sfări- 
marea comunităţii omeneşti în 


44 


atîtea realităţi spirituale opuse 
şi fără altă legătură decît îmbi- 
narea scopurilor lor diverse, cîţi 
indivizi . Intuiţiile remarcabile 
ale celor doi interbelici români 
vor fi confirmate, în perioada 
postbelică de filosofi politici 
exponențţiali precum Hannah 
Arendt!! (care în 1951 identifi- 
ca în atomizarea societăţii una 
dintre condiţiile prealabile in- 
staurării unui regim totalitar) 
şi Alexandr Zinoviev (care, în 
1995, demonstra că „antiteza 
economia de piață a Occiden- 
tului vs. economia planificată a 
societăţii comuniste este ideolo- 
gico - propagandistică“, întrucît 


existenţei naţiunii este deopo- 
trivă de important pentru con- 
ducerea ei politică“. Ca atare, nu 
programul şi promisiunile sînt 
esenţiale pentru politician, ci 
calitatea lui interioară, întrucît 
„omul de stat este programul“, 
„atîta se realizează, cîtă capaci- 
tate de înţelegere și dragoste are 
el pentru neamul lui."* Cu alte 
cuvinte, avem de-a face cu un fel 
de parafrază a principiului au- 
gustinian: iubeşte-ți neamul şi 
fă ce vrei, pentru că astfel nu vei 
greşi. Regăsim în această per- 
spectivă, desigur, şi o asemănare 
cu ideea lui Nae Ionescu privind 
funcțiunea epistemologică a iu- 


NU PROGRAMUL ŞI PROMISIUNILE SÎNT 
ESENŢIALE PENTRU UN POLITICIAN, CI 
CALITATEA LUI INTERIOARĂ. „ATÎTA 

SE REALIZEAZĂ CÎTĂ CAPACITATE DE 
ÎNŢELEGERE ŞI DRAGOSTE ARE EL 
PENTRU NEAMUL LUI“. 


fenomenul planificării din eco- 
nomia capitalistă nu e cu nimic 
mai prejos decît cel din econo- 
mia comunistă).!? Faţă cu această 
realitate, ce propune Ţuţea? 
Alternativa la dirijarea de tip 
modern, constructivist şi raţio- 
nalist, "Ţuţea o vede în adevăra- 
tul om de stat care să depăşească 
nivelul de simplu gospodar şi să 
fie capabil de conducere. Aceasta 
înseamnă, în termenii gîndirii 
lui "Ţuţea, înţelegerea economiei 
naţionale ca „o realitate organi- 
că, ale cărei funcțiuni cresc sau 
descresc după necesităţi lăuntri- 
ce. 1? Un conducător nu trebuie 
să aibă „o viziune statică asupra 
vieţii , ci trebuie să exprime „vo- 
ința întregului comunitar de a 
exista şi de a creşte“, înțelegînd 
„că fiecare moment în curgerea 


birii (cît iubeşti, în sens creştin, 
atît cunoşti). 

Avînd drept grilă această fi- 
lozofie politică, Ţuţea identifică 
una dintre tarele majore ale eco- 
nomiei româneşti din anii '30 şi, 
putem adăuga noi, ajunsă la un 
apogeu în momentul de față, al 
anului 2011. Este vorba de di- 
ficultatea autoreglării interne, 
disfuncționalitate cauzată de 
echivalența economie mondială 
= economie, indusă de doctrina 
liberalismului.!? Contrar acestei 
perspective, Ţuţea propune de- 
plasarea accentului pe conceptul 
şi realitatea economiei naționale 
care, astfel, ar reuşi să se centreze 
pe propriile resorturi de echili- 
brare şi creştere. De aceea, alături 
de alți congeneri și în consonanță 
cu Nae Ionescu, Ţuţea consideră 


ROST 104 


principiul autarhic drept „domi- 
nanta economică a vremii , ceea 
ce înseamnă că rentabilitatea 
producţiei trebuie înţeleasă ca 
„0 chestiune de ordine inter- 
nă .1* Considerînd că aşa-numita 
„economie liberă“ a fost un mod 
de dezarmare economică şi co- 
lonializare a României, filosoful 
propune instituirea unui „regim 
al comerțului exterior“ ca „tota- 
litate a măsurilor legale (legi și 
măsuri administrative)“ menită 
să stabilească în mod avantajos 
contractul economiei naţiona- 
le cu piaţa externă, evitîndu-se 
astfel dezavantajele expansiunii 
economice a diferitelor impe- 
rialisme.!” Trebuie adăugat că 
pentru tînărul Ţuţea imperia- 
lismul nu este ceva rău sau bun 
în sine, ci reprezintă o expresie 
a realităţii care trebuie abordată 
ca atare. Puterea de expansiune 
(economică, spirituală sau mili- 
tară) fiind un indicator al vita- 
lităţii unui popor. Într-o etapă 
mai tîrzie, însă, Ţuţea devine un 
critic al tendinţelor imperialis- 
te, considerînd că orice naţiune 
poate realiza integral umanitatea 
prin adîncirea propriei identități. 
De aceea, îi dă dreptate lui Mom- 
msen, care considera că adevăra- 
ta împlinire a etnicului roman a 
fost realizată de micile cetăţui 
romane, „ai căror cetăţeni trăiau 
cu larii şi penaţii lor”, şi nu de 
momentul imperial al lui Cezar 
care, în ciuda vastităţii cuceri- 
rilor, a însemnat începutul des- 
compunerii poporului roman.!$ 
În acelaşi sens, filosoful critică 
orice limitare a suveranităţii na- 
ționale, considerînd că suverani- 
tatea popoarelor este „condiţia 
esenţială a desfăşurărilor istorice 
creatoare“. De aceea, „o federali- 
zare a Europei prin crearea unui 
superstat, avînd putere asupra 
statelor naţionale, nu este posi- 
bilă, dacă ţinem seama de istoria 


ROST 104 


zbuciumată a acestui continent şi 
de stările de fapt existente'.!* 
Pentru un bun raport cu exte- 
riorul este nevoie, însă, şi de for- 
ță internă, care poate fi asigurată, 
potrivit lui Ţuţea, prin înlocuirea 
întreprinderilor de tip insular 
(specifice haosului capitalist) cu 
o economie a întreprinderilor 
celulare (specifică unei viziuni 
corporatiste, centrate pe nevoile 
reale ale naţiunii înţelese ca un 
organism). Totodată, filosoful 
evidenţiază rolul major pe care 
trebuie să-l aibă Banca Naţională 
în păstrarea unui just raport între 
capitalul autohton şi cel străin (in- 
tuiție confirmată, putem spune, 





chiar de rolul benefic jucat astăzi 
de BNR în rezistenţa, atîta cîtă e, 
a economiei noastre în faţa valu- 
rilor crizei mondiale.) Ţuţea acor- 
da acest rol privilegiat BNR-ului 
interbelic, întrucît era conştient 
de tendinţa sistemului bancar 
capitalist de a stăpîni economia 
în loc de a o organiza.” Realitate 
descrisă izbitor de asemănător şi 
de Zinoviev, care vorbea, în 1995, 
despre totalitarismul bancar şi 
finaciar exprimat în influenţa tot 
mai coercitivă a banilor simbolici 
(nelichizi) asupra societăţii.” Nu 
în ultimă instanţă, Ţuţea trasează 
şi o filozofie a impozitării. Ca om 
de dreapta autentic, vede necesară 
impozitarea ca sursă a consolidă- 
rii bugetului de stat, dar, în același 
timp, sugerează că impozitul nu 
trebuie să ducă la pauperizarea 


IBroXY.9:i 





populaţiei, ci la evitarea lenei 
economice. În acest sens, tînărul 
jurnalist de la Cuvântul critică 
măsura guvernului de a anula 
impozitul agricol, pledînd pentru 
păstrarea lui, dar propunînd ca 
banii colectaţi să fie trimiși spre 
autorităţile locale astfel încît ţăra- 
nii să vadă un folos public evident 
al acestui impozit.” 


FAMILII PUTERNICE, 
TEMELIA UNEI NAȚIUNI 
PUTERNICE. CRITICA 
MALTHUSIANISMULUI 
Dacă în complicaţii ani inter- 
belici avem de-a face cu mani- 
festarea unei competenţe stră- 
lucite în domeniul economic, 
dar integrate într-o viziune a 
naţionalismului integral, în care 
accentele revoluționare coexis- 
tă, pe alocuri eclectic, cu argu- 
mentele conservatoare, după 
experiența închisorii viziunea 
economico-politică a lui Ţuţea 
este deplin transfigurată de per- 
spectiva creştină, născută din 
experierea crucii. În acest sens, 
trebuie spus că filosoful, ca alţi 
congeneri ai săi, era pasionat de 
ideea unei Românii puternice, 
care să se afirme în faţa altor 
naţiuni prin valorificarea între- 
gului său potenţial. Din acest 
punct de vedere tînărul Ţuţea 
semăna mult cu prietenul său, 
tînărul Cioran (care îşi dorea o 
Românie cu populaţia Chinei şi 
destinul Franţei). Astfel, în Ma- 
nifestul din 1935, găsim un capi- 
tol despre „Politica populaţiei, 
care ilustrează această viziune 
şi acordă statului un rol impor- 
tant în încurajarea natalității şi 
a sănătăţii naţiunii. Acel capitol 
conţine idei valoroase și deplin 
compatibile cu o conştiinţă creş- 
tină. Este vorba, în primul rînd, 
de o percutantă critică a malthu- 
sianismului (definit ca „teamă 
de înmulţire şi de foame”), Y 


45 


REPERE 


„0 pecingine“ care „umbrește“ 
perspectiva asupra vieţii prin 
ideea că „la prînzul imens al na- 
turii nu există tacîm pentru toată 
lumea. Această expresie bolna- 
vă a „lumii liberalo-capitaliste“ 
poate fi contracarată, afirmă 
Ţuţea, de „ruperea zăgazurilor 
torenţilor etnici“, de „zvicnirea 
resorturilor vitale ale comunită- 
ţii naționale“, de „ideea creşterii 
nelimitate a populaţiei, întrucît 
„creşterea în număr şi îmbunătă- 
țirea calităţii populaţiei sînt sem- 
nele prosperității unui popor. 
Prin urmare, potrivit lui "Ţuţea, 
politica statului român în aceas- 
tă privinţă trebuie să pornească 
de la ideea-ipoteză că „poporul 
român ar fi singur pe lume şi că 
misiunea lui este să acopere toată 
suprafaţa pămîntului 2 

Mai tîrziu, o dată cu adînci- 
rea perspectivei creştine, Ţuţea 
va adăuga ideilor sale de bază 
din tinereţe, un puternic accent 
pus pe importanţa dimensiunii 
morale şi spirituale a vieţii ro- 
mânilor. Astfel, Ţuţea eviden- 
țiază drept temei al unui popor 
român liber şi puternic, „nunta 
şi familia numeroasă, expansi- 
unea acesteia servind biologic 
şi spiritual expansiunea neamu- 
lui din care face parte“. În acest 
sens, filosoful vorbeşte despre 
„consolidarea cuplului“, despre 
„familia ordonată, în funcţie de 
ierarhia formelor ce o compun, 
subliniind că „în familie trebuie 
să stăpînească: iubirea, voinţa ză- 
mislirii, ordinea, conştiinţa da- 
toriei“, „nu plăcerea, ci bucuria 
pură produsă de frumuseţea ide- 
alului“, „fecunditatea“. De ase- 
menea, eliminarea adulterului şi 
divorțului sînt priorităţi pe care 
filosoful le vede realizate prin 
„inițierea sexelor“ (adică prin 
educaţie). Totodată, Ţuţea face o 
apologie a monogamiei, dîndu-i 
următoarea definiţie: „un om cu 


46 


mintea curăţită de patimi, de ten- 
dinţe nefireşti, cu o arhitectonică 
perfectă, sprijinită pe puternice 
coloane afective, într-un corp 
viguros, privit ca un templu de- 
săvîrşit . Aceasta este calea spre 
„un individ verigă, într-un lanţ 
nesfirşit de generaţii, în care să se 
întîlnească strămoşii şi urmaşii“ 
şi spre „o viaţă plină de sens. ? 
Cu această gîndire, completată 
de convingerea că „dacă sîntem 
creștini, ieşim din impas prin 
forța Bisericii Creştine şi prin ge- 
niul politic al poporului român 
şi de ideea că o morală publică nu 
e posibilă decît „prin înstăpîni- 
rea absolută a moralei religioase 
creştine“, nu e de mirare că fi- 


losoful credea în invincibilitatea 
jertfelnică a poporului român 
(pentru care invoca argumente 
din istorie). Ţuţea credea în in- 
destructibilitatea şi demnitatea 
intrinsecă a neamului românesc, 
din care fac parte şi generaţiile 
actuale, care, volens nolens, îl re- 
prezintă în acest moment istoric. 
Cu siguranță, Petre Ţuţea crede 
în continuare în noi şi se roagă să 
fim biruitori în luptele cu ispitele 
veacului. Nu ne rămîne decît să 
ne venim în fire şi, precum spune 
psalmistul, să rămînem înfipţi în 
mijlocul moştenirilor noastre, şi 
atunci aripile noastre argintate 
vor fi ca ale porumbiţei şi spatele 
nostru va străluci ca aurul.  HB 


1. Radu Preda, Jurnal cu Petre Ţuţea, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 26. 


2. Ibidem, p. 47. 


3. Petre Ercuţă, „Amintirea lui Petre Ţuţea“, 


MA 
l 


n volumul Petre Ţuţea - Reformă 


naţională şi cooperare, Ed. Elion, Bucureşti, 2001, pp. 244-245. 


AL 


4. Cf. Mircea Coloşenco, „Prefaţă 


la Petre Ţuţea, leftinirea vieţii. Medalioane 


de antropologie economică, Ed. Elion, Bucureşti, 2000, p. 6. 
5. Mircea Vulcănescu, Spre un nou medievalism economic. Scrieri economice, 
ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Ed. Compania, Bucureşti, 2009, p. 65. 


6. Radu Preda, op. cit., p. 14. 


7. Petre Ţuţea, leftinirea vieţii, Ed. Elion, Bucureşti, 2000, prefaţă şi text stabilit 


de Mircea Coloşenco, p. 32. 


8. Cf. Petre Ţuţea, „Teorie şi practică economică“, în leftinirea vieţii, ed. cit., p. 15. 

9. Cf. Petre Ţuţea, „Dirijare“, în leftinirea vieţii, ed. citată, pp. 21-22. 

10. Mircea Vulcănescu, Logos şi eros. Creştinul în lumea modernă. Două tipuri 
de filozofie medievală, Ed. Paideia, Bucureşti, 1991, p. 69. 

11. Cf. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, traducere de lon Dur şi Mircea 
Ivănescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 586. 

12. Alexandr Zinoviev, Occidentul. Fenomenul occidentalismului, traducere de 
Nadejda Stahovschi, Ed. Vremea, Bucureşti, 2002, pp. 151-152. 


MA 
„| 


13. Petre Ţuţea, „Dirijare 


n leftinirea vieţii, ed. cit., p. 23. 


14. Petre Ţuţea, leftinirea vieţii, ed. cit., pp. 71, 89, 95. 
15. Petre Ţuţea, „Regimul comerţului exterior“, în leftinirea vieţii, ed. cit., p. 85. 
16. Petre Ţuţea, „Preţul“, în leftinirea vieţii,ed. cit., p. 29. 


NA 


17. Petre Ţuţea, „Regimul comerţului exterior“, în leftinirea vieţii, ed. cit., 


pp. 84-85. 


18. Petre Ţuţea, Proiectul de tratat. Eros, Ed. Pronto, Braşov, ed. Uniunii 


Scriitorilor, Chişinău, 1992, p. 83. 
19. Idem, p. 85. 
20. Petre Ţuţea, „Maximalizarea 
21. ldem, p. 39. 


MA 
„| 


22. Alexandr Zinoviev, op. cit., p. 120. 


n leftinirea vieţii, ed. cit., p. 37. 


23. Petre Ţuţea, „Desființarea impozitului agricol“, în leftinirea vieții, ed. 


cit..Pp. 97-1 01 . 


24. Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Nicolae Tatu, Manifestul Revoluţiei Naţionale, 
ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Ed. Crater, Bucureşti, 1998, p. 70. 

25. Petre Ţuţea, Proiectul de tratat. Eros, ed. cit., 1992, pp. 114-115. 

26. Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu, ediţie îngrijită de Gabriel 
Klimowicz, Fundaţia Anastasia, Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1992, pp. 93-95. 


ROST 104 


Dos 


PETRE 
TUTEA 


DESPRE FILOSOFI ȘI FILOSOFIE 


Filosoful este omul 
care transformă în vi- 
ciu nevoia întrebării. 
Încăpute pe mîna lui, 
chiar fructele inspira- 
ției devin „probleme“. 
Întrebările filosofilor 
au topit cîndva Olim- 
pul, acesta supravie- 
țuind obscur doar în 
sufletul mulțimilor. 
Filosoful se întrea- 
bă, util, comod sau 
gratuit, mișcîndu-se, 
cu problemele şi cu 
pseudo-problemele 
lui, între aporetic şi 
fals. Rațiunea filoso- 
fului poate plăsmui 
„simboluri“ eficiente 
în lumea aparenţei, pe 
care el încearcă însă, în 
mod ilegitim, să le apli- 
ce apoi asupra trancen- 
denţei. Pe calea aceasta 
se poate ajunge chiar la 
contestarea realităţii, 
transformînd esenţe- 
le din cuprinsul ei în 
„fantome ale creierului“ (Kant). 
Întrebările filosofului pulveri- 
zează Realul; prin ele adevărul, 
binele, frumosul şi sacrul devin 
ficțiuni utile, comode sau plă- 
cute, ori se prefac, dialectic, în 
aporii. Logicul şi senzorialul, ra- 
portate la Real, sînt deopotrivă 


ROST 104 


Deși a mai apărut pe vremuri (1992 
şi 1995) în publicaţia cu circuit 
restrîns Puncte cardinale (de unde și 
este reprodus aici), textul de mai jos 
poate fi considerat, practic, inedit 
din perspectiva publicului larg. 
Înregistrat de Marcel Petrişor nu 
mult înainte de 1989 şi transcris de 
Răzvan Codrescu la începutul anilor 
“90, textul echivalează cu o mică 
sinteză testamentară, trimițind la 
principalele teme ale gîndirii lui 
Petre Ţuţea şi la poziţionarea sa ca 
»gînditor creştin“ (nu agrea deloc să 
i se spună „filosof“). Acum, la 20 de 
ani de la trecerea autorului la cele 
veșnice, textul merită cu prisosinţă o 
audienţă extinsă şi capătă, poate, un 
plus de pondere memorială. (R. C.) 


neesenţiale. La nivel empiric sau 
logic, totul stă sub semnul feno- 
menului, al imanențţei, în vreme 
ce unităţile Realului sînt trans- 
cendente, atît prin origine, cît şi 
prin finalitate. Necesitate în de- 
venire? Dar în orizontul materi- 
al, al infinitului spaţio-temporal, 


„jocul apariţiei şi dis- 
pariţiei“ se desfăşoară 
arbitrar, sub semnul 
„realului imaginari, 
fiindcă „tot ce devine 
nu este“, cum spunea 
bătrînul Parmenide. 
Astfel, unitatea şi mul- 
tiplicitatea, calitatea 
şi cantitatea, esenţa şi 
lucrul - toate sfirşesc 
în neant; căci acest 
joc, înlăturîndu-L pe 
Dumnezeu în numele 
abstracţiunilor raţio- 
nale, dă doar simpla 
iluzie a realului, chiar 
şi atunci cînd atribuie 
fiinţei pieritoare dem- 
nitatea participării 
conştiente la el, ca-n 
panteismul hegelian. 
De la presupusa „mi- 
rare primordială“ (cu 
funcțiunea ei gnoseo- 
logic-trezitoare) şi pînă 
azi, omul singur n-a 
făcut nici un pas spre 
Absolut, cheltuindu-se 
neliniștit şi steril, precum Faust, 
în jocul magic al ficţiunii pure. 

Filosoful nu este decît ipos- 
taza „teoretizantă“ a omului 
năuc, căutător între cele două 
lumi, confundîndu-le adesea 
şi nereuşind niciodată să şi le 
asume integral şi definitiv. IN 


47 


REPERE 


De obicei, el amestecă ilegitim 
logicul cu ontologicul, pornind, 
precum Kant, de la prejudecata 
raţionalistă a inteligibilităţii sau 
non-inteligibilităţii realității, 
de parcă Realul s-ar sinchisi de 
raţiunea noastră autonomă. De 
aici şi confuzia frecventă între 





logic şi ideal („Lumea inteligi- 
bilă este o lume a gîndirii pure, 
o lume ideală“, crede Kant). Dar 
sfera inteligibilului este logică, nu 
ideală, idealul fiind transcendent 
în esenţă, în sensul lui platonic. 
Un Goblot considera în mod ero- 
nat ideile platonice ca aparţinînd 


FILOSOFUL E OMUL CARE TRANSFORMĂ 
ÎN VICIU NEVOIA ÎNTREBĂRII, 
MIŞCÎNDU-SE, CU PROBLEMELE ŞI CU 
PSEUDO-PROBLEMELE LUI, ÎNTRE FALS 
ŞI APORETIC, PULVERIZÎND REALUL. 


48 


lumii inteligibile; acestea aparțin 
transcendenţei, supranaturalu- 
lui, fiind arhetipuri, modele reale 
şi perfecte, la care gîndirea „par- 
ticipă“ vocaţional. Schopenhauer 
le-a definit ca Urformen als Ur- 
krăfte, deşi în Fedru, unde se face 
teoria ideilor, aceste esențe n-au 
formă şi nici culoare, distingîn- 
du-se și astfel de lucrurile sensi- 
bile. Inteligibilul nu este idealul 
propriu-zis, ci doar cel mult unul 
imperfect, reflectat; el nu trebuie 
confundat cu transcendentul, cu 
„supranaturalul“, la care filosofia 
modernă nici nu mai are acces. 
În definitiv, ce este filosofia? 
Este ştiinţa umanistă — a omului 
întrebător - care problematizea- 
ză gnoseologic şi axiologic, încer- 
cînd să depăşească jocul dintre 
ontic şi logic, dar amestecînd 
ilegitim cele două planuri. Ea 
este produsul neliniştii omului 
autonom, ştiinţă imanentistă a 
întrebărilor, a problemelor izvo- 
rîte din aventura istorică a „omu- 
ului-demiurg, al cărui orgoliu 
întreţine iluzia că lumea poate fi 
constrînsă să i se dezvăluie. Acest 
„om-demiurg“ se crede „legiutor 
al raţiunii sale“ (Kant), al vieţii şi 
al lumii, devenind robul proprii- 
lor ficțiuni, al acelui a/s ob kanti- 
an pe care un Vaihinger l-a înţe- 
les atît de bine. Ambiguul termen 
grecesc de philo-sophia exprimă 
astăzi tocmai autonomia rațiunii 
problematizante. Spiritul filoso- 
fic, născut, geograficește vorbind, 
în lumea euro-mediteraneeană, 
reprezintă nefericita detaşare 
orgolioasă a omului de tip eu- 
ropean de puterea revelatoare 


ROST 104 


a divinității, reducerea acestuia 
la sine însuşi, la conştiinţa sa 
întrebătoare. Filosofia propriu- 
zisă nu poate fi înțeleasă decît 
prin dihotomia ortodoxie - he- 
terodoxie, spirit mistic - spirit 
rațional. Refuzînd Absolutul ca 
instanţă supremă şi absolutizînd 





3 Fe bn a 
4 Li *o wi, | A 
pe ZA 


a a 


ilegitim dimensiunea imanentă 
a cunoașterii, spiritul filosofic 
cade în infinitul rătăcirii raționa- 
le. Căutătorul „alege și, alegînd, 
rătăcește“. Asta l-a făcut probabil 
pe Tertullian să vorbească despre 
filosofi ca despre nişte „patriarhi 
ai ereticilor“. 


FILOSOFIA ESTE ŞTIINŢA OMULUI 
ÎNTREBĂTOR CARE PROBLEMATIZEAZĂ 
GNOSEOLOGIC ŞI AXIOLOGIC, 
AMESTECÎND ÎN MOD ILEGITIM 
PLANUL LOGIC CU PLANUL ONTOLOGIC. 


ROST 104 





Nae lonescu, maestrul 
generației lui Petre Ţuţea. 


La greci, „Olimpul s-a dizol- 
vat rațional sub puterea negativă 
a întrebărilor“, tot aşa cum, sub 
ispita demiurgiei, protopărinţii 
au pierdut paradisul, tot aşa cum 
neliniştea demonică a omului 
modern îl îndepărtează de ade- 
văr („triumful aparenţei“, cum 
spunea Alain despre gnoseolo- 
gia kantiană). Numai credința 
îl poate scoate pe om din chinul 
existenţial produs de întrebările 
fără răspuns (sau cu prea multe 
„răspunsuri“, ceea ce este ace- 
laşi lucru), abătîndu-l dinspre 
utilităţile, plăcerile şi comodi- 
tăţile trecătoare, dinspre acea 
„goană după vînt“ de care vor- 
bea Ecclesiastul, spre Absolutul 
divin, spre maiestatea unică şi 
netrecătoare a Logosului reve- 
lat. Omului „muşcat de şarpele 
demiurgiei“ (Nae Ionescu) i se 
opune omul îndumnezeit, misti- 
cul care „se înalță smerindu-se“ 
şi „crede ca să cunoască“ (An- 
selm de Canterbury). 

Oricine, spune Bossuet, e liber 
să aleagă între „calea omului“ și 
„calea Domnului“. Şi tot el: „Ra- 
țiunea omului să tacă atunci cînd 
intră pe calea Domnului“. Nu 
este vorba să tacă în sensul de a se 
anula, ci în sensul de a se smeri. 
Pe cealaltă cale, pe „calea omu- 
lui“, rațiunea sfidează Logosul 
divin prin logoree: se semețeşte 
şi piere pe limba ei. 

Filosofia? Nu mi se pare alt- 
ceva decît o rafinată trăire în 
promiscuitate cu moartea şi cu 
neantul... EI 


(e pier 


49 


REPERE 


Actual și necesar: 


UN ULTIM CUVINT 
AL LUI 


PETRE 
TUTEA 


DESPRE (DEZ)ONOARE 


(0) VLAD DIACONU 


Dintre multele mărturii lăsate 
posterităţii de Petre Ţuţea, un 
dialog filmat cu realizatorul TV 
Lucia Hossu-Longin şochează 
prin răspunsurile scurte şi dure. 
În faţa demersului acesteia (me- 
ritoriu, de altfel) de a scoate la 
iveală uriîciunea pustirii comu- 
niste, Petre Ţuţea parcă dă un 
pas înapoi şi spune NU: 

„Lucia Hossu-Longin: Credeţi 
că acest adevăr al închisorilor 
trebuie scos la iveală? 

Petre "Ţuţea: Nu, doamnă, nu, 
pentru cinstea poporului român... 

LHL: Dar credeţi că schingiui- 
torii reprezentau poporul român? 

PŢ: S-au petrecut fapte înlă- 
untrul poporului român şi se re- 
flectă şi asupra strălucirii lui, dar 
nu vreau să umilesc, jelindu-mă, 
poporul român. 

LHL: Şi totuşi trebuie, dom- 
nule profesor, să scriem o istorie 
a celor trei decenii, patru decenii. 

PŢ: Asta să se scrie abstract, nu 
particip la ea, din orgoliu naţional. 


50 


LHL: Dar viaţa dvs. a fost aco- 
lo, în aceşti ani, o parte din viața 
dvs. a fost acolo! 

P[: Păi cum să spun eu, doam- 
nă, că am fost pălmuit? Se poate? 
Mă sinucid dacă declar asta. 

LHL: Domnule profesor, dacă 
ați avea acum 18 ani, ce aţi face 
dacă aţi avea 18 ani, cum v-aţi con- 
strui viața, cum v-aţi gîndi viața? 

PŢ: Aşa cum a fost. 

LHL: Nu aţi face nici un co- 
rectiv la ea? 

PŢ: Nici. 

LHL: Avem atiîţia tineri, după 
revoluţie, într-o mare derută. Ce 
i-aţi sfătui pe cei tineri? 

PI: Să nu mai schingiuiască se- 
menii lor. E o ruşine şi o dezonoare. 

LHL: Credeţi în viitorul aces- 
tei ţări? 

PŢ: Cred, păi de aia am şi su- 
ferit. Păi acu' dacă mă scoateţi şi 
mă puneţi la zid pentru poporul 
român, strig: Excelsior!. 


Să înţelegem de aici că s-ar 
fi cuvenit să păstrăm tăcerea 
asupra pildelor de mucenicie 


din închisorile comuniste, asu- 
pra actelor de tortură și cruntă 
represiune făcute de stăpînirea 
comunistă? Nicidecum. Ceea ce 
răzbate din aceste scurte replici 
date de pe patul de moarte este, 
mai cu seamă, o mare durere. În 
fața unui maniheism păgubos, 
specific multor convertiți tîrzii 
la anticomunism, Petre "Ţuţea stă 
ca un semn care arată că adevă- 
rul este mai profund şi, totoda- 
tă, mai greu de purtat de noi, ca 
neam. Aproape îți stă mintea-n 
loc cînd vezi cum răspunde [u- 
ţea la întrebarea dacă schingiu- 
torii reprezentau sau nu poporul 
român. Cum adică? Păi nu a fost 
comunismul adus de sovietici, 
nu a fost el implementat cu aju- 
torul minorităţilor etnice de tot 
felul, aflate în posturi cheie ale 
instituţiilor de represiune? Aces- 
tea sînt date istorice verificate şi 
verificabile. Comunismul, prin 
prisma acestor realități, poate 
fi văzut şi este ca o plagă total 
străină de noi, ca popor. Dar 
tot de realitate ţine şi faptul că 
această plagă străină a fost apli- 
cată României cu ajutorul a prea 
multor cozi de topor, că mulţi 
dintre noi, români get-beget, 
au aplicat cu zel directivele prin 
care o ţară era dezmembrată în 
structura sa socială, economică, 
în fiinţa sa națională. Aşa cum 
şi astăzi vedem că se întîmplă 
cu ţara noastră, mai cu mănuși, 
mai „european“ decît în era so- 
vietică. Mulţi fii (denaturaţi, 
desigur) ai poporului român au 
torturat şi au chinuit, cu exces 
de zel, în închisorile comuniste, 
pînă acolo unde experimentul 
Piteşti a provocat stupoarea lui 
Aleksandr Soljeniţin. Mulţi sînt 
gata şi astăzi să se repeadă asupra 
aproapelui de acelaşi neam, să îl 
denunțe, trădeze, calomnieze, să 
se răzbune sălbatic pentru singu- 
ra vină că celălalt e prezent ca o 


ROST 104 


mustrare de conștiință lîngă el. 
Dar, aşa denaturaţi cum sînt, ei 
vin din mijlocul nostru, chiar 
dacă „dintre noi au ieșit, dar nu 
erau de-ai noştri“ (1 loan 2, 19). 
Chipul răvășit de durere al 
lui Petre "Ţuţea, aflat pe patul de 
moarte, este una dintre cele mai 
adînci mustrări pe care o purtam 
noi, ca neam. Este durerea celui 
care vede dincolo de judecata is- 
toriei, de dreptatea făptuită aici. 
Este durerea celui care vede Ju- 
decata cea de pe urmă a neamu- 
rilor şi dreptatea cea veşnică. Şi, 
în această Judecată de pe urmă, 
vede că strălucirea poporului 
său, pentru care a suferit și este 
gata să sufere din nou, pînă la 
moarte, este pătată cu „fapte de 
rușine“, „fapte înlăuntrul popo- 
rului român ... Pentru că şi noi, 
ca neam, purtăm povara schin- 
giuirilor celor ce au fost zdrobiţi 
în închisori. Pentru că şi noi, ca 
neam, purtăm povara complici- 
tăților, tăcerilor, laşităţilor, fapte- 
lor de mare ruşine ce s-au petre- 
cut şi se petrec şi astăzi între noi. 
Desigur, refuzul său de a acuza 
personal aceste fapte ruşinoase 
este dovada nobleţii sale sufle- 
teşti. Pentru noi, cei care privim 
la batjocorirea acestor frați mai 
mici ai lui Hristos, fie în trecut, 
fie în prezent, singura opţiune 
miîntuitoare este compătimirea, 
ajutorarea şi vădirea nedreptăţii, 
dusă pînă la riscul împărtăşirii 
soartei osînditului pe nedrept. 
În cele din urmă, înţelegem 
replica lui Petre Ţuţea ca o dova- 
dă că e necesar un proces adînc şi 
trezitor de pocăință prin care să 
spălăm aceste nedreptăţi strigă- 
toare la cer petrecute în mijlocul 
nostru, pocăință care să ducă la 
acea stare sănătoasă prin care 
apoi să reacționăm cu vigoare la 
nedreptate şi să descoperim min- 
ciuna care vrea să treacă drept 
adevăr. Cu o astfel de atitudine, 


ROST 104 


„DUMNEZEU, CARE E ADEVĂR UNIC, 9 Hi: 


PRINCIPIU UNIC ALTUTUROR LUCRURILOR, & 


NU SE POATE CĂUTAI.. 
EL NU POATE FI DECÂT REVELAȚIEI” 
PEJRES UNEA 
6 0CT.1902 - '3pet.193i 


ESEIST, FILOSOF , ECONOMIST 
Și OM POLITIC ROMÂN 





în mod sigur, ne-am abţine de 
la a ne bate cu superficialitate în 
piept noi, cei de astăzi, cu măr- 
turia şi jertfa altora, a generaţiei 
trecute prin focul închisorilor. 
Ne-am apropia mai cu frică, cu 
cutremur, față de această măr- 
turie, am avea grijă sfîntă să nu 
o murdărim cu orgoliile noastre 
personale, cu interesele noastre 
meschine, să nu o politizăm, să 
nu o transformăm în discurs 
plat, în subtilitate teoretică. Din 
păcate, vedem că prea de multe 
ori, în rîndurile celor care îşi 
zic ortodocşi şi naționaliști, se 


DOSAR 





întîmplă exact aceste fenomene: 
politizarea, instrumentalizarea, 
murdărirea acestei sfinte mărtu- 
rii muceniceşti, prin subordona- 
rea ei intereselor înguste de grup 
sectar. De aceea e atît de necesar 
Petre Ţuţea astăzi: ca o mărturie 
care ne mustră şi care ne ajută să 
discernem între cinstirea martiri- 
lor şi instrumentalizarea lor, între 
ai noştri şi cei care „dintre noi au 
ieşit, dar nu erau de-ai noştri. 
Și mai este necesar Petre [u- 
ţea pentru că ne mustră şi ne 
ajută să vedem că nu doar con- 
spirațiile, nu doar marile puteri 
și masonii sînt cauza prăbuşirii 
noastre, ci şi noi înşine. În lipsa 
acelui proces adînc de pocăin- 
ță despre care vorbeam, devine 
predominantă înclinația de a ne 
chinui unii pe alţii, de a ne bate 
joc fără scrupule, de a recurge la 
delaţiuni şi calomnii, îndeosebi 
față de cei mici şi dispreţuiţi, cei 
care sînt mai „fraieri“ şi nu au 
vreun spate asigurat, înclinaţie 
existentă în acest popor. O atitu- 
dine generală care astăzi se află 
chiar la vîrf, unde avem un pre- 
şedinte care nu ezită în a-şi bate 
joc cu dispreţ de un întreg popor, 
numindu-l „beţiv şi leneş“, şi să 
aplice cu sadism politici anti-so- 
ciale şi anti-naţionale. Şi, într-un 
sens duhovnicesc, nu politic, pre- 
şedintele chiar este reprezentativ 
pentru această parte întunecată 
din popor, din... noi înşine. 
Poate de aceea, ca un ultim 
cuvînt profetic şi sfat către tineri, 
Petre Ţutea lăsa acest îndemn: 
„Să nu mai schingiuiască seme- 
nii lor!. Pentru că „e o rușine și o 
dezonoare“! Un cuvînt care sme- 
reşte, care e ca o palmă trezitoare 
peste trufia şi nesimţirea noastră, 
dar şi un cuvînt care avertizează. 
În cele din urmă, un cuvînt spus 
cu dragostea și nădejdea celui 
care a iubit acest popor şi a suferit 
pînă la capăt pentru el. E 


51 


REPERE 


Părintele Amfilohie de la Mănăstirea Diaconești 


DESPRE 
DEMNIIALEA 


CREŞTINĂ 


interviu realizat de 
(0) CLAUDIU TÂRZIU 





Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul 
Mănăstirii „Adormirea Maicii 
Domnului“ din Diaconești - Bacău, este 
unul dintre cei mai preţuiți şi căutați 
preoţi din generaţia tînără. Generaţia 
celor care, trecuţi bine de 40 de ani, 

au încă vigoarea primei tinereţi, dar 

au căpătat priceperea administrativă, 
delicateţea duhovnicească şi 


52 





înțelepciunea necesară pentru a-şi asuma 
responsabilitatea reînnodării tradiţiei în 
viaţa mănăstirească de la noi. 

Ucenic al părintelui Iustin Pârvu 

de la Petru Vodă - Neamţ, părintele 
Amfilohie s-a făcut remarcat, în ultimul 
deceniu, ca unul dintre cei mai fermi 

şi curajoşi mărturisitori ai dreptei 
credinţe şi ca un foarte harnic lucrător 
în via Domnului pentru recunoașterea 
sfinților din temniţele comuniste. 
Mănăstirea Diaconești a făcut foarte 


ROST 103 


| ne 
| 


| 


| 
e 


ii 
A 


mult pentru recuperarea memoriei 

celor care s-au jertfit pentru Hristos în 
închisori. Meritul este în egală măsură 
al maicilor stăreţite de preacuvioasa 
monahie Evloghia - care, hăruite de 
Dumnezeu cu darul scrisului, al picturii 
și al cîntecului, au pus istoria noilor 
martiri ai pămîntului românesc în cărți, 
calendare, icoane, colinde și imnuri — 

și al părintelui Amfilohie, care, ca o 
adevărată călăuză spirituală, le-a deschis 
acest drum. 


ROST 103 


Tăia i 
| | 9 - 
2 SĂ | ri 
e + 
) 


da 2 . 
PE AR ” 
| Pi N a D A i E 1 Xu £ 
“M , ( Ma (3 vie d Da y | 
| | - C = Ş “* 
. - Ă ] 
= -, » .. 
PA A) 
” ÎN 
4 - 5 
| ee de 3 
- mezen'] PY, ai î Li 4 
at ii Vf : > 
Ș4 SA ) $ 
ii -“ Ce - 
747 a & 
PNI 0 24 L 
ă . 
E NI „i 
| (N A ' 
| pi 2 , ATIT ih 
4 sii d iai 0) 
ze Ș> => ţ x 
A a LI] 
> a 





Cu verbul său ascuţit şi stilul direct, 
părintele Amfilohie nu ezită să se 
pronunțe pe teme foarte disputate şi 
riscante, de la sincretismul religios, 
camuflat sub veşmîntul ecumenismului, 
la deznaţionalizarea vizată de globalism 
şi de la anumite episoade din istoria 
noastră recentă până la derapajele 
ierarhiei bisericeşti. 

Iată de ce ni s-a părut foarte potrivit 

a purta cu sfinţia sa un dialog despre 
onoare în credinţa creştin-ortodoxă. 


53 


REPERE 


Preacuvioase Părinte, cred 
că sînteţi de acord că Hristos 
ne este nu numai un model 
de iubire, ci şi de bărbăţie. 

În acest sens, cred că ar fi 
interesant să le reamintim 
cititorilor noştri cîteva 
exemple din Sfînta Scriptură. 
Desigur, dar mai întîi aş vrea să 
precizez că „ne-teama“ la care 
îndeamnă mereu Mîntuitorul 
are alt izvor şi alt înţeles decît 
bărbăţia în planul lumesc. 
Adevăratul creştin nu trebuie 
să se teamă de nimeni şi de 
nimic, ci doar de Dumnezeu, 
după spusa Domnului: „Nu 

vă temeţi de cei care ucid 
trupul şi după aceea n-au ce 

să mai facă. Vă voi arăta de 
cine să vă temeţi: Temeţi-vă de 


acela care, după ce a ucis, are 
putere să arunce în gheena; 
da, vă zic vouă, de acela să vă 
temeţi“ (Luca 12, 4-5). Apoi să 
mai ştim că puterea curajului 
vine în sufletul credinciosului 
de la Harul şi Adevărul 

aduse pe pămînt de Fiul lui 
Dumnezeu Întrupat, Care a 
biruit moartea şi pe diavolul şi 
Care după Învierea Sa le-a spus 
ucenicilor Săi, pe muntele din 
Galileea: „Datu-Mi-s-a toată 
puterea în cer şi pe pămînt“ 
(Matei 28,18). Deci curajul 
creştin se dobîndește prin 
dreapta-credinţă şi dreapta- 
trăire. Adică prin împlinirea 
poruncilor evanghelice, iar nu 
prin exerciţii militare, sportive, 
de tip yoga sau altcumva. 


Octombrie 2006: ultimul drum la Diaconeşti al Părintelui Calciu. 





Ş 


Nu întîmplător am dorit să 
facem acest apel la Biblie. 
Există în lumea noastră 
ortodoxă tendinţa de a 
abandona orice demnitate 

şi orice datorie sub cuvîntul 
smereniei. Răspunsurile 
creștinilor români la multe 
din provocările veacului 

fie sînt slabe, fie lipsesc, iar 
slăbiciunea sau laşitatea sînt 
motivate prin smerenie. De ce 
credeţi că se întîmplă astfel? 
Tocmai pentru că nu se 
cunoaşte valoarea smereniei. 
Auziţi ce spun Sfinţii Părinţi: 
„De-ar avea omul toate 
virtuțile, dar este lipsit de 
smerenie, nu se mîntuiește. Pe 
cînd singură smerenia îl poate 
mîntui“. Vorbim de adevărata 


Dat a e aaa 


ră ST, „Sida 
za PPR 
Dei zj 
Pee 


NA N 


X se, “ 
- 
Ra “4 
Ce BE 7, 
fi Sic pa 4 
pă ARE: / pi 
ie AI Ale 
ţ ati FC DE 5/4 
& île ee Mb DR LE 
ji ; ag pă 
Ă pi aul d af 
i AFI RA = & 
1 “N A bn p' 
La h Poti Ay! D) [99] e 
d 100) SA pi 12 | 
AN tu d NE i = d A 
Cc i dă LN a 
Du $ : ur &. 
i E pe e Pc ZA d 
i Aerul si EA , d 
| ML i îs a i 
tă 44 [ ă i 
pa (A ?3 = P_ 
i pe II 
p 5 i d. 
a. p 
m Să 
- 
[ ma 
| 
E 
Om 


















smerenie, la care se ajunge prin 
sacrificiul voii proprii, nevoinţe 
aspre, răbdarea necazurilor, 
lacrimi şi osteneli, cu scopul 
curăţirii de păcate şi al unirii 
cu Hristos. Purtarea Crucii 
este demnitatea creștinului. 
Cît pătimeşte pentru credinţă, 
atita prețuiește. Apoi, un 
popor, ca şi un om, cu cît este 
mai persecutat şi încercat, cu 
atît devine mai smerit. Și cu 
cît e mai smerit, cu atit este 
mai prețuit de Dumnezeu. 
Mă gîndesc la neamul 

nostru românesc: să rămînă 
statornic în dreapta-credinţă 
după două mii de ani de 
încercări, ce vreţi demnitate 
mai mare? Numai să nu se 
confunde smerenia cu altceva. 





ori trebuie să avem și alte 
atitudini? 

În primul rînd trebuie să nu 
uităm că mărturisirea credinței 
este o condiţie a mîntuirii. 
Mîntuitorul avertizează 


categoric: „Oricine va mărturisi 
pentru Mine înaintea oamenilor, 
şi Fiul Omului va mărturisi 
pentru el înaintea îngerilor 

lui Dumnezeu. Iar cel ce se 

va lepăda de Mine înaintea 





devenim ca focul! Pentru asta nu 
mai trebuie binecuvîntare. 


Ce model de rectitudine, 
asemeni lui Hristos, vă vine 
prima dată în minte, dintre 
preoţii contemporani nouă? 
Cei care au făcut puşcărie pentru 
credinţă. Ei sînt onoarea Bisericii 
noastre şi purtătorii de duh 
apostolic pînă la noi. Cuvîntul 
lor este cu putere şi ca un clopot 
de înviere pentru neamul nostru 
românesc. Să învăţăm de la ei 
prețul cu care trebuie păstrată 
nestinsă flacăra credinţei şi să 

Je cerem binecuvîntarea pentru 
vremurile care vin. 


Ce valoare are onoarea în 
creștinism? Ne putem lipsi de 


TREBUIE MĂRTURISIT ADEVĂRUL CHIAR CU 
PREŢUL VIEŢII. ORTODOXIA TREBUIE PĂSTRATĂ 
INTACTĂ. CHIAR DACĂ SÎNTEM STĂPÎNIŢI DE 
PATIMI, TREBUIE SĂ MĂRTURISIM. DACĂ E 
ATACATĂ CREDINȚA, FEREASCĂ DUMNEZEU SĂ 
ARĂTĂM SLĂBICIUNE ORI LAŞITATE! TREBUIE SĂ 
NE FACEM SABIE ŞI SĂ DEVENIM CA FOCUL! 


De ce este important, de 
exemplu, să nu se confunde 
smerenia cu umilinţa? 
Umilinţa ne este de mare 

folos în viața duhovnicească, 
nu însă şi umilirea. Purtăm 

în noi chipul lui Dumnezeu, 
sîntem răscumpăraţi cu sînge 
dumnezeiesc, avem o credință 
sfîntă şi o libertate de voinţă, 
valori, iată, pe care trebuie să ni 
le apărăm şi să le mărturisim. 
Umilirea înseamnă dispreţuirea 
şi pierderea lor. 


Mărturisirea credinţei se 
face numai prin rugăciune, 


ROST 103 


oamenilor, lepădat va fi înaintea 
îngerilor lui Dumnezeu“. Trebuie 
mărturisit Adevărul chiar cu 
prețul vieţii. Mă refer la tot ce 
învaţă Biserica, nu doar la o parte 
din Evanghelii. Nu contează că se 
supără unii sau că se deranjează 
alții. Ortodoxia trebuie păstrată 
intactă. Chiar dacă sîntem 
stăpîniţi de patimi, trebuie 

să mărturisim. Aţi întrebat 

mai devreme de răspunsurile 
creștinilor la provocările 
veacului. Păi, dacă e atacată 
credința, ferească Dumnezeu să 
arătăm slăbiciune ori laşitate! 
Trebuie să ne facem sabie şi să 


ea în temeiul sau beneficiul 
credinţei? Adică putem suferi 
dezonoarea cu gîndul că, dacă 
ne-am apăra-o, am ieși din 
canoane sau ne-am dovedi mai 
puțin răbdători şi smeriţi, deci 
şi mai necredincioşi? 

Pot să vă spun că în afară 

de creştinism nu are nici o 
valoare. Sfîntul Apostol Pavel 

ne lămureşte în această privință 
cînd zice: „Fie mie a nu mă lăuda 
decît în Crucea Domnului“. 
Onoarea omului, în creștinism, 
se măsoară pe cruce. lar cea 

mai mare dezonoare pentru 

un creştin este lepădarea N 


DD 


REPERE 


DIACONEŞTIUL 


Mănăstirea Diaconeşti a 

fost începută de părintele 
Amfilohie, împreună cu patru 
maici, în anul 1998. Pe atunci, 
părintele abia trecuse de 

30 de ani, dar avea şcoala 
Athosului şi a părinţilor 
loanichie Bălan şi lustin Pârvu. 
În mai puţin de un deceniu, 
Mănăstirea Diaconeşti a 
devenit un punct de referinţă 
pe harta ortodoxiei româneşti. 





crucii. Dacă ne gîndim la Sînt noţiuni distincte, nu opuse. perspectiva lumească, însă, 
„moartea de ocară“ pe carea Chiar în strînsă legătură. De raportul se poate schimba. 
primit-o Mîntuitorul pentru noi, exemplu, noi avem onoarea Onoarea se poate transforma în 
înţelegem cum stau lucrurile şi de a fi răscumpăraţi cu sînge orgoliu și iubirea în patimă. 
cu dezonoarea de la oameni. dumnezeiesc. Sau onoarea 

de a fi făcuţi după chipul lui Trebuie să ai curaj ca să-ţi 
Este onoarea neapărat opusă Dumnezeu. Sau de a-L vedea aperi onoarea. Dar omului 
dragostei? Adică trebuie să fii pe Dumnezeu prin Întruparea recent pare că cel mai mult îi 
mai rece faţă de semenul tău ca Fiului Său. În toate aceste lipseşte curajul. Un Părinte 
să-ți poți apăra onoarea, sănu cazuri se observă o mare unitate spunea lao predică: în 
primeşti umilirea? între onoare şi dragoste. În Biblie se găseşte îndemnul 


UN CREŞTIN ÎŞI POATE APĂRA ONOAREA NUMAI 
DACĂ RĂMÎNE ÎN ADEVĂR. CÎND EŞTI AGRESAT, 
ÎNJUR AT, ÎNŞELAT, TREBUIE SĂ REACŢIONEZI, 
AŞA CUM AU FĂCUT-O MÎNTUITORUL HRISTOS 

ŞI SFINŢII APOSTOLI. DAR ONOAREA POATE FI 
APĂRATĂ ŞI PRIN TĂCERE, ÎN DUHUL SFINŢENIEI. 


56 ROST 103 








„nu te teme“ de 365 de ori, 

pe numărate. Deci Hristos 

ne cere să fim curajoşi. Nu 
cumva sîntem lași pentru că ne 
lipseşte credinţa? Şi dacă e aşa, 
nu cumva a cultiva onoarea 
este un fel de a-ţi dovedi 
credinţa? 

Observăm că îndemnul biblic 
nu este nici măcar o dată „fiți 
curajoşi « ci numai „nu te teme“ 
sau „nu vă temeţi , aspect nu 
lipsit de importanţă. Ne grăiește 
astfel Cel ce cu iubirea Sa a 
făcut toate şi cu puterea Sa le 
cîrmuieşte. Ne cere, cu alte 
cuvinte, să avem încredere în 
Providența Sa, în modul cum ne 
poartă EI de grijă. Nu trebuie să 
ne temem aşadar de nimeni şi 
de nimic, deoarece toate se fac 
cu îngăduinţa lui Dumnezeu. 


ROST 103 


„Nu te teme“ înseamnă „ai 
încredere în Mine“ sau „lasă- 
te în voia Mea“. Și făcînd așa, 
vom primi o putere de a nu ne 
teme, ca rod al credinţei şi al 
ascultării. 

În consecinţă, lașitatea apare 
ca urmare a lipsei de credință 
sau a ascultării de Dumnezeu. 
Iar cultivarea credinţei şi a 
ascultării de Dumnezeu ne 
aduce onoarea de fii ai lui 
Dumnezeu după har. 





Un creştin își poate apăra 
onoarea numai dacă rămîne 
în Adevăr. Cînd eşti agresat, 
înjurat, înșelat, trebuie să 
reacționezi, aşa cum au făcut-o 
Miîntuitorul Hristos și Sfinţii 
Apostoli. La pumni trebuie să 
răspunzi aşa cum i-a răspuns 
lui Nicolae Iorga, odinioară, 
Corneliu Zelea Codreanu 
(unul dintre cei martirizaţi 
pentru credinţa lui în Hristos 
şi în neamul românesc, 


AVEM ONOAREA DE A FI FĂCUŢI 
DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU, 
DE A FI RĂSCUMPĂRAŢI CU 
SÎNGE DUMNEZEIESC, DE A-L 
VEDEA PE DUMNZEU PRIN 
ÎNTRUPAREA FIULUI SĂU. ÎN 
TOATE ACESTE CAZURI SE 
OBSERVĂ O MARE UNITATE 
ÎNTRE ONOARE ŞI DRAGOSTE. 


Cum ar trebui să-şi apere un 
creştin onoarea? Ne puteţi 

da şi anumite circumstanţe? 
Dacă, de pildă, eşti agresat, 
înjurat, înșelat, cum trebuie să 
reacţionezi? Onoarea poate fi 
păstrată şi prin tăcere? 


2011, la Jilava: slujbă de pomenire 
pentru martirii închisorilor. 





după cum spunea un mare 
mărturisitor al nostru, părintele 
Gheorghe Calciu): „Nu să ne 
închideţi comerţul nostru, să 
ne înăbușiți avîntul, ci să ne 
bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în 
Insula Şerpilor, să ne ucideţi 

cu pietre, să ne spinzuraţi cu 
picioarele în sus şi să ni le bateţi 
în cuie, să ne supuneţi la cele 
mai mari umilinţe, nu veţi 
întîmpina nici dumneavoastră, 
Domnule Profesor Iorga, şi nici 
ceilalți toţi care v-aţi asumat 
răspunderea unei sîngeroase şi 
nedrepte opresiuni, nu numai 
nici o violenţă, ci nici măcar o 
opunere“. Da, onoarea poate 

fi apărată şi prin tăcere, după 
cuvîntul aceluiaşi Codreanu: 
„Și moartea noastră va fi cel mai 
înalt discurs“. Cîţi l-au înţeles? E 


57 


REPERE 





FLICA 
ONOAREI 


Exponent de seamă al dreptei franceze contemporane, Alain de Benoist este un 
tradiţionalist şi un spiritualist, dar nu neapărat pe linia gîndirii creştine. Este 
interesant însă de văzut cum se pot pune problemele — inclusiv cea a unei etici a 
onoarei — şi dintr-o altă perspectivă, observînd atît divergențele faţă de viziunea 
creştină, cît şi nu puţinele convergenţe, care mărturisesc o anume universalitate 
a reperelor și aspirațiilor moral-spirituale, prioritare în orice autentică orientare 
de dreapta. Este posibilă oare o unitate a dreptei europene dincolo de divergența 


tradiţiilor? Un text precum cel care urmează (care a mai fost tradus pe vremuri 


şi de prietenul Bogdan George Rădulescu), incitant și bine articulat în sistemul 


lui de referinţă, e un bun prilej de meditaţie în căutarea unui răspuns şi a unei 


definiţii cuprinzătoare a lui homo europaeus. După sfatul apostolic, e înțelept să 


Je cercetăm pe toate şi să păstrăm ce este bun. (R. C.) 


(0) ALAIN DE BENOIST 





Ateedificapetineînsuţi, a-ţi con- 
feri o formă, iată ce înseamnă, 
în cele din urmă, a trece de la 
statutul de individ la cel de per- 
soană. Fiecare dintre noi este de 
la sine un individ, dar nu fieca- 
re este de la sine şi o persoană. 
E notoriu că romanii deosebeau 
între animus şi anima: persoana 
reprezintă tocmai individul care 
a ajuns să-şi descopere sufletul. 
lar sufletul şi-l poate descoperi 
doar acela care este deplin stă- 
pîn pe sine însuşi, adică suveran 
al imperiului său lăuntric. Pînă la 
urmă onoarea însăşi nu-i nimic 
altceva decît fidelitatea faţă de 
normele de existenţă pe care le- 
am adoptat, față de propria noas- 
tră imagine despre noi înşine. 


58 


Montherlant susţine într-un 
loc că se cuvine respectată chiar 
şi promisiunea pe care am face-o 
unui cîine, căci ceea ce ne anga- 
jează nu-i nici conţinutul pro- 
misiunii, nici destinatarul aces- 
teia, ci faptul în sine de a fi făcut 
promisiunea. 'Tot aşa, fidelitatea 
față de o credinţă sau de o idee 
stă chiar pe faptul că am aderat la 
ea, mai cu seamă dacă nimeni nu 
ne-a impus-o din capul locului. 
O astfel de atitudine îşi are în ea 
însăşi rațiunea suficientă: fideli- 
tatea faţă de o normă se justifică 
chiar prin aceea că este o normă 
şi, prin urmare, un reper ales şi 
acceptat în mod deliberat. Iată 
două sentinţe ale Vechiului Re- 
gim: a) „Nobleţea cere nobleţe“ 
(La noblesse exige la noblesse) şi 
b) „Nobleţea se tace“ (Noblesse se 


tait). Justificarea atitudinii deri- 
vate din respectarea unei norme 
nu poate să fie ceva exterior ei. Ea 
nu se poate fundamenta pe inte- 
res (nici măcar pe unul metafi- 
zic), căci etica onoarei respinge 
din capul locului orice morală 
utilitaristă. 

lată de unde rezultă şi im- 
portanţa stilului. Există o vădi- 
tă legătură între stil şi formă. A 
conferi o formă lumii, ca şi a-ţi 
conferi ție însuţi una, aceasta va 
să zică a instaura un stil. lată de 
ce niciodată nu putem separa net 
litera de spirit, forma de fond, va- 
sul de conţinutul lui. „Stilul este 
omul“ (Buffon): felul cum faci un 
lucru contează în aceeaşi măsură 
ca lucrul însuși. Problemele lega- 
te de formă nu constituie nicide- 
cum ceva redundant. 


ROST 104 


Morala aristocratică poate fi 
definită printr-un criteriu sta- 
bil: puterea de a acţiona chiar şi 
în răspărul propriilor interese. 
Avem aici exact reversul teoriei 
liberale, conform căreia omul, 
definit esenţial ca agent econo- 
Mic, îşi urmăreşte pretutindeni 
şi întotdeauna „cel mai profitabil 
interes“. Nu se pune aici proble- 
ma unei asceze negative sau a 
vreunei forme de angelism: o so- 
cietate normală nu se alcătuieşte 
doar din eroi. Cu toate acestea, 
eroii s-ar cădea să fie cei care să 
slujească drept exemple, nu... 
ceilalți. Sombart defineşte eroul 
ca fiind acea persoană care caută 
permanent să ofere vieţii tot ce 
poate, urmărind să-i aducă me- 
reu un spor, în opoziţie cu bur- 
ghezul, care caută permanent nu- 
mai ceea ce poate lua de la viaţă, 
numai ceea ce poate aduce vreun 
spor existenţei lui individuale. 

Observarea faptelor şi împre- 
jurărilor eroice demonstrează că 
rațiunile pentru care merită să 
trăieşti şi rațiunile pentru care 
merită să mori sînt unele şi ace- 
leaşi. În consecinţă, este firesc 
ca, într-o vreme în care nu mai 
aflăm raţiuni pentru a muri, să 
nu mai aflăm nici vreun sens al 
vieţii. Altfel spus, trebuie admis 
că orice drept are contraponderea 
sa în ordinea datoriilor. Dacă oa- 
menii toţi au drepturi, oamenii 
toți au și datorii. Mai exact, de 
vreme ce trebuie să existe egalita- 
te în drepturi, se impune să existe 
şi egalitate în datorii. 

Aceasta reclamă să stabilim 
care sînt datoriile ce revin fie- 
cărui om, căci acestea ne dau şi 
măsura drepturilor pe care fie- 
care om ar putea să le revendice. 
Principiul acesta „funcţionează“ 
în dublu sens: dacă e adevărat 
că celui ce îşi asumă mai multe 
datorii ar trebui să-i fie acorda- 
te mai multe drepturi, nu mai e 


ROST 104 


PÎNĂ LA URMĂ 
ONOAREA 

NU-I NIMIC 
ALTCEVA DECÎT 
FIDELITATEA 

FAŢĂ DE NORMELE 
DE EXISTENŢĂ 

PE CARE LE-AM 
ADOPTAT, FAŢĂ DE 
PROPRIA NOASTRĂ 


IMAGINE DESPRE 
NOI ÎNŞINE. 


Alain 
de Benoist 





deloc adevărat că putem impune 
mai multe datorii celui ce n-are 


decît prea puţine drepturi. Un 
drept care nu-i însoţit de o da- 
torie se preface repede într-un 
privilegiu (în sensul curent al 
cuvîntului). Atunci el este perce- 
put ca o nedreptate, ceea ce duce 
— altminteri legitim - la declan- 
şarea proceselor „revoluţionare“ 
binecunoscute. 

Dintr-o perspectivă nomi- 
nalistă, tragicul ia naștere din 


ONOARE ŞI GRAȚIE 





percepţia evidentă a unei îndoite 
contradicții: întîi între puţinăta- 
tea noastră şi scurtimea acestei 
vieţi în comparaţie cu imensita- 
tea şi cu infinitatea lumii, apoi 
între aceea că noi sîntem, mate- 
rial vorbind, conținuți în această 
lume şi aceea că lumea, oricît de 
imensă, este totdeodată, spiritu- 
al vorbind, conținută în noi în- 
şine. Fapt este însă că, oricît de 
mărunți am fi, noi sîntem totuşi 
singurii în stare să adăugăm lu- 
mii forme şi ansambluri de forme 
care fără noi n-ar fi fost cu putin- 
ță să existe. 

Cei vechi ştiau foarte bine că 
intensitatea vieţii constituie un 
fel de răscumpărare a scurtimii 
ei, fiind primii care au realizat 
că intensitatea variază invers 
proporțional cu durata (nu poţi 
trăi întruna pe culmi). Tragicul 
se fundamentează în acelaşi timp 
pe noţiunea de fatum, „soartă, 
destin“. O noţiune despre care se 
cade reamintit că nu trimite nici- 
decum la vreun fatalism, ci mai 
degrabă dimpotrivă. 

Sentimentul de fatum gene- 
rează două atitudini precise. 
Prima este aceea de a admite că 
există un destin/o soartă pen- 
tru fiecare, fără să scoatem din 
caracterul său ineluctabil vreun 
motiv, fie cît de neînsemnat, de a 
renunţa să schimbăm ceea ce nu 
se potriveşte normelor adoptate 
de noi (acesta este şi permanen- 
tul resort profund al tragediei 
greceşti). Cea de a doua presu- 
pune ca, o dată ce vom fi ajuns 
să facem totul după normele pe 
care le-am adoptat (şi să nu ui- 
tăm că aici a putea e totuna cu 
a trebui), nu doar să acceptăm 
cursul efectiv al evenimentelor, 
ci chiar să ni-l dorim ca atare: 
amor fati. E 


Traducere de Cristina Pop 
(după revista Nouvelle Ecole, nr. 33/1979) 


59 


REPERE 


Un episod de onoare şi eroism de acum 75 de ani 


«SIN NOVEDAD 





N EL ALCAZAR» 


RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 





RĂZBOIUL CIVIL 

DIN SPANIA 

În Spania secolului trecut, după 
retragerea de la conducerea sta- 
tului, în 1930, a generalului Mi- 
guel Primo de Rivera [1], stînga 
triumfă electoral în oraşele mari, 
în aprilie 1931. Regele Alfonso 
XIII părăseşte ţara, fără însă a 
abdica formal. Noua structură 
parlamentară nu întârzie să pro- 
fite de context, proclamînd aboli- 
rea monarhiei şi trecerea la forma 
de guvernămînt republicană. În 
anii următori, stînga spaniolă 
alunecă din ce în ce mai mult spre 
comunism (Frontul Popular), cu 
asistenţa interesată a Moscovei. 
Scopul comunizării Spaniei era, 
în viziunea cominternistă, acela 
de a prinde Europa într-un uri- 
aş cleşte comunist, cu o gheară 
în Răsărit şi cu alta în Apus. În 
urma alegerilor din februarie 
1936, mica majoritate obținută de 
Frontul Popular permite forma- 
rea unui guvern dominat de co- 
munișşti (care lucrau în legătură 
directă cu „consilierii sovietici “). 
Situaţia devenea mereu mai ten- 
sionată și mai primejdioasă, nu 


60 


numai pentru Spania conser- 
vatoare, dar și pentru întreaga 
Europă creştină. Picătura care a 
umplut paharul a fost asasinarea 
de către comuniști, la 13 iulie 
1936, a lui Calvo Sotelo, liderul 
opoziţiei monarhiste. Reacţia 
îndelung așteptată s-a produs în 
sfîrşit: aureolat de succesele sale 
militare şi de o înaltă prestan- 
ță morală, generalul Francisco 
Franco Bahamonde (pe care Jun- 
ta de Defensa Nacional îl va numi 
în curînd Generalisimo şi Şef al 
Statului), aflat în fruntea trupe- 
lor din Marocul spaniol, aruncă 
mănușa guvernului roşu de la 
Madrid şi porneşte, din noaptea 
de 17 spre 18 iulie 1936, o ade- 
vărată Reconquista, răspunzînd 
sincronic Revoluţiei comuniste. 
Războiul Civil spaniol s-a in- 
ternaționalizat la scurt timp de 
la izbucnirea lui [2]: Germania 
şi Italia au sprijinit fățiș forţele 
naţional-conservatoare, iar Uni- 
unea Sovietică şi comuniştii de 
pretutindeni au întărit, ca pentru 
o cauză proprie, forţele pretins 
„democratice“ (faimosul „Ajutor 
Roşu). Marile puteri democrati- 
ce - Franța, Anglia şi Statele Uni- 
te — au adoptat formal o atitudine 
nonintervenţionistă, dar în reali- 
tate au ajutat (propagandistic şi nu 


numai) „brigăzile internaționale“ 
de sorginte comunistă, în numele 
formal al „libertăţii“ şi „democra- 
ției“(!). În Franţa, mai ales, pro- 
paganda antifranchistă a căpătat 
aspectele cele mai sinistre [3]. Re- 
voluția comunistă spaniolă, anti- 
monarhică şi anticatolică (după 
modelul mai vechi al Revoluţiei 
franceze - „Cu maţele ultimului 
popă îl vom spînzura pe ultimul 
rege!“ — și după cel, mai recent, al 
bolşevismului rus), şi-a îndreptat 
cu precădere violențele împotri- 
va Bisericii şi a valorilor creştine 
în genere, ajungînd pînă la orori 
aproape inimaginabile [4]. 
Ostilitățile au durat aproape 
trei ani. La 28 martie 1939, Fran- 
co pătrunde în Madrid, iar la 1 
aprilie triumful său este definitiv. 
Se instituie astfel un regim autori- 
tar — specie de dictatură benignă, 
cum a fost și cea a lui Salazar în 
Portugalia [5] - prelungit pînă la 
moartea sa (noiembrie 1975), lă- 
sînd în urmă-i o Spanie reconso- 
lidată (una, grande, libre) şi pregă- 
tind restaurarea pașnică a monar- 
hiei (prin tînărul Juan Carlos de 
Borbân, astăzi rege septuagenar). 
În apropierea Madridului, 
la Valle de los Caidos, s-a ridi- 
cat un impresionant complex 
monumental în memoria victi- 


ROST 104 


melor Războiului Civil: Caidos 
por Espafia y por Dios. Tot aco- 
lo se află înmormîntat, în ma- 
rea catedrală tăiată în stîncă, şi 
legendarul Caudillo (Conducă- 
torul) [6]. 


MOSCARDO ŞI EPOPEEA 
DE LA ALCĂZAR 

Episodul de epopeică măreție 
legat de Alcăzar-ul din Toledo 
(astăzi muzeu), asediat vreme 
de 72 de zile de republicani, în 
vara şi toamna lui 1936, a fost 
unul dintre momentele-cheie ale 
Războiului Civil spaniol și una 
dintre cele mai emoţionante pil- 
de de eroism din întreaga istorie 
a secolului XX, reamintindu-le 
spaniolilor de legendara rezis- 
tență de la Numancia (un fel de 
„Sarmizegetusă“ a lumii iberice). 
Franco va declara fără înconjur: 


ROST 104 








LS CS S 


Alcăzar-ul din Toledo, astăzi 


La liberacion del Alcăzar ha sido 
la mayor ambici6n de toda mi 
vida; ahora, la guerra estă ga- 
nada („Cucerirea Alcăzar-ului a 
fost cea mai mare ambiţie a vie- 
ţii mele; de-acum, războiul este 
cîştigat”) [7]. 

Colonelul Jose Moscard6 Itu- 
arte asistase telefonic la execuţia 
fiului său (Luis, de 16 ani), căzut 
în mîinile comuniştilor (care 
încercaseră să-l şantajeze astfel 
să predea Alcăzar-ul). Tatăl i-ar 
fi spus fiului la telefon: „Încre- 
dințează-ţi sufletul Domnului 
şi mori strigînd: «Slavă Împăra- 
tului Hristos» şi «Trăiască Spa- 
nia!»“, iar fiul ar fi răspuns: „Iată, 
aşa voi face!“. Cert este că Luisa 
fost lichidat de comunişti pe 14 
august 1936. 

Pe 29 septembrie 1936, cînd 
trupele franchiste cuceresc între- 


ONOARE ŞI GRAȚIE 


gul Toledo, colonelul Moscard6 
dă acel raport laconic, intrat în 
istorie: Sin novedad en el Al- 
câzar („Nimic nou la Alcăzar”). 
Ionel Moţa le scria părinţilor săi, 
înainte de a lua drumul Spaniei: 
„Scumpii mei părinţi, în durerea 
voastră, gîndiţi-vă la ce au avut 
de îndurat şi alți părinţi, ca Mos- 
card6, care a stat de faţă, la tele- 
fon, la împuşcarea fiului său! Şi 
totuşi nu a deznădăjduit, ci a lup- 
tat şi a trăit, pentru a-şi îndeplini 
datoria!“ (scrisoare datată „Bu- 
cureşti, 22 noiembrie 1936“ [8]). 
Iată şi portretul pe care-l face lui 
Moscard6, cu mînă sigură, Vasile 
Marin: „Moscard6 nu are deloc 
aerul clasic al eroului, aşa cum îl 
proiectează imaginaţia populară. 
Este un bărbat înalt, cam de 56 
de ani, poartă ochelari, şi o anu- 
mită discreţie, care i se citeşte pe 
față şi în mișcări, îi dă înfăţişa- 
rea mai degrabă a unui profesor 
universitar decît a unui militar. 
Este de o modestie excesivă şi de 
o politeţe pe care numai oame- 
nii cu adevărat mari o pot arăta. 
Și totuși [...] cîtă bărbăţie şi cîtă 
dragoste de patrie în omul acesta, 
care preferă să-şi vadă ucis copi- 
lul decît să predea Alcăzarul, în 
care se închisese falanga onoarei 
spaniole; care îşi vede un alt fiu — 
locotenent - ucis la Barcelona şi 
care tremură acum pentru viaţa 
altuia, ce luptă în Asturii!“ [9]. 
Pe la începutul lui octombrie 
1936, puţin după victoria asupra 
comuniştilor în faimoasa bătălie 
pentru Alcăzar, ambasadorul 
Spaniei naţionaliste la București, 
Don Pedro de Prat y Soutzo [10], 
primea o scrisoare din partea 
generalului Gheorghe (Zizi) 
Cantacuzino, zis „Grănicerul“, 
preşedinte al Partidului „Totul 
pentru Ţară“ (bastionul politic 
al Mişcării Legionare, continu- 
ator al dizolvatei Gărzi de Fier), 
în care se comunica doleanţa Y 


61 


REPERE 


Legiunii Arhanghelul Mihail de 
a-i oferi în semn de omagiu colo- 
nelului Moscard6 (ulterior gene- 
ral), eroul de la Alcăzar, o spadă 
de onoare, din oţel de Toledo, pe 
care generalul român o folosise 
în ultimul război. Scrisoarea va 
fi urmată de vizita generalului, 
ce era în măsură să comunice şi 
componenţa echipei care urma să 
se deplaseze în Spania sub con- 
ducerea sa onorifică: avocatul 
Ion I. Moţa (mîna dreaptă şi - 
din 1927 - cumnatul Căpitanu- 
lui), de 35 de ani; preotul ortodox 
Ion Dumitrescu-Borşa (secretar 
general al Partidului „Totul pen- 
tru Țară ), de 38 de ani; prin- 
țul Alexandru Cantacuzino 
(diplomat de carieră), de 34 de 
ani; inginerul Gheorghe Clime 
(comandantul Corpului Mun- 
citoresc Legionar), de 47 de ani; 
avocatul Nicolae Totu, de 32 de 
ani; economistul Bănică Dobre, 
de 28 de ani. Avocatul Vasile Ma- 
rin (şeful legionar al Capitalei, 
de 33 de ani) s-a adăugat ultimul 
echipei [11]. Toţi aceşti fruntași 
legionari, după înmînarea spadei 


[1] A nu fi confundat cu fiul său, 
Jose Antonio Primo de Rivera, cea 
întemeiat în 1933 formațiunea fas- 
cistoidă Falange Espafiola. 

[2] „... devenit, repede, un război 
între ideologii politice şi interese eco- 
nomice extranaţionale“, scria Mircea 
Eliade în Vremea, anul X, nr. 472, din 
24 ianuarie 1937, p. 3 (articol reprodus 
- pp. 36-38 — în volumul Mircea Elia- 
de, Texte „legionare“ şi despre „româ- 
nism“, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001). 

[3] Desigur, au fost şi notabile 
excepții, mai cunoscută fiind cea a 
scriitorului creştin Paul Claudel (cf. *** 
Prigoana religioasă în Spania, cu o po- 
emă-prefaţă de Paul Claudel, Ed. Flo- 
ris Rom, Bucureşti, 1996). A se vedea şi 
Robert Brasillach, Maurice Bardeche, 
Histoire de la Guerre d'Espagne, Ed. 
Godefroy de Bouillon, Paris, 1996 
(cartea a apărut iniţial în 1939). Con- 
form statisticilor istorice, în Războiul 
Civil din Spania au fost ucişi — cel mai 


62 


de onoare, aveau să se încadreze, 
ca simpli soldaţi, în armata naţi- 
onalistă spaniolă. 


OMAGIUL 
LEGIONARILOR ROMÂNI 
Iniţiatorul acţiunii — chiar dacă 
nu în toate detaliile ei — fusese lo- 
nel Moţa. El a formulat, de altfel, 
şi motivaţia cea mai pregnantă şi 
mai sintetică: „Se trăgea cu mitra- 
liera în obrazul lui Christos! Se 


adesea în mod bestial — 12 episcopi, 
3107010 Me [= elctei i păt-jelcok: jel: 3c 1010 [-Set- E 
lugăriţe şi peste 2.000 de călugări. Să 
aT=iahii (ela: [a iet: Bla rel: Te 19) e lzialek: [e [i 
pascale a anului 2001 a avut loc la 
Roma, în Piaţa Sf. Petru, ceremonia 
de beatificare a 233 de martiri catolici 
ai Războiului Civil din Spania, victime 
E | [i t=1el9]e) [et Ia) [elapă ella cet: 1-3 10ke [= 
misionari ai Acţiunii Catolice şi 12 su- 
rori carmelite, cei mai mulți asasinați 
la Valencia, în prima fază a ostilităţilor 
(care a fost şi cea mai dură). Alţi 122 
de spanioli fuseseră beatificaţi în oc- 
tombrie 1992. 

[4] lată, pe lîngă cele arătate în 
nota anterioară, relatarea unui mar- 
tor ocular: „Sintem concentrați în 
dosul unei mănăstiri [...] În această 
mănăstire a fost un centru de rezis- 
tenţă comunistă. Interiorul este dis- 
trus şi batjocorit. Călcăm pe odăjdii, 
pe icoane sfărmate şi tăvălite prin 
murdărie. Tablouri pictate de nume 


a. d 


7 SIP 
EP 


> 


A a 
i * ki 
ip A 
Lă 
sa 


îi 
Bă 
 , 
* > » 


— 





Franco şi Moscard6 


clătina aşezarea creştină a lumii! 
Puteam noi să stăm nepăsătorit!“, 
scria, cu o retorică amară, dar 
virilă, în epistola testamentară 
citată mai sus; şi, presimţindu-şi 
moartea, adăuga: „Nu e o mare 
binefacere sufletească, pentru 
viaţa viitoare, să fi căzut în apă- 
rarea lui Christos? [...] Eu aşa am 
înțeles datoria vieţii mele. Am 
iubit pe Christos și am mers fe- 
ricit la moarte pentru EI!“ (aceste 


celebre, opere de artă de dinaintea 
şi din timpul Renaşterii (mănăstirea 
are 600 de ani) sînt rupte, iar sfinţii cu 
ochii scoşi. Murdării făcute pe altar, 
iar secera şi ciocanul minjite pe pereţi 
şi pe icoane. O zdreanţă roşie filfiie pe 
crucea mănăstirii, ca o semnătură a 
profanatorilor [...] Intrăm în castelul 
unui nobil spaniol, părăsit de comu- 
niştii în retragere. Galeria de tablouri, 
oribil distrusă [...] Icoana Madonei 
este profanată îngrozitor. Capela 
transformată în latrină. Pe treptele 
altarului recunoaştem, cu groază, ca- 
davrul unui preot, cu miinile legate la 
spate. Are o figură oribilă. Ne priveşte 
ek: [Cet: Peităe 1 [ele [=Xelela]] ela atu eetete [3 
mari. Apropiindu-ne, ne dăm seama 
că pleoapele i-au fost tăiate, iar nările 
umplute cu praf de puşcă şi exploda- 
te. Pe pereţi, bucăţi de creier, cu sînge 
şi fire de păr. În grajdul din curte, o fe- 
meie tînără şi cu fetiţa ei de vreo 6ani, 
cu hainele sfişiate, pline de vinătăi şi 





ROST 104 


din urmă cuvinte sînt înscrise şi 
pe monumentul comemorativ 
de la Majadahonda, inaugurat 
la 13 septembrie 1970). Acelaşi 
sentiment responsabil îl trăiau şi 
ceilalți membri ai echipei. Vasile 
Marin îi scria soţiei sale, la 23 no- 
iembrie 1936: „N-am făcut actul 
acesta din disperare sau aventură, 
ci perfect lucid. Era o datorie de 
onoare care apăsa pe umerii gene- 
raţiei noastre. L-am făcut cu ace- 
laşi drag ca și cînd ar fi fost vorba 
de ţara mea“ [12]. Erast Călinescu, 
în grupajul intitulat „Cruciaţi ai 
secolului XX: mărturii din vuie- 
tul luptei “ [13], selecta din memo- 
rialele lui Bănică Dobre [14] şi Ion 
Dumitrescu-Borşa [15] următoa- 
rele pasaje cu valoare motivaţio- 
nală: „Se învolburase, în nebunia 
ucigătoare a urii, satanica porni- 
re împotriva Crucii. Trosneau în 
îndepărtata Spanie catapetesmele 
[sic] bisericilor şi plîngeau, bat- 
jocorite, madonele din Alcăzar. 
Ura, setea de sînge și prigoana 
împotriva lui Cristos se cuibări- 
seră în însorita Peninsulă Iberică“, 
nota primul, străduindu-se să fie 


muşcături, violate, apoi ucise...“ (spi- 
cuiri din Nicolae Totu, Însemnări de pe 
front. Note din expediţia legionară în 
Spania: noiembrie 1936 - ianuarie 1937, 
Ed. Curierul, Sibiu, 1937; ed. a l-a: Col. 
„Omul Nou“, Salzburg, 1952; ed. sp.: 
Notas del frente espanol, Ed. Dacia, Ma- 
drid, 1970, trad. Ovidiu Ţirlea). 

[5] Cf. Mircea Eliade, Salazar și re- 
voluția în Portugalia, Ed. Scara, Bucu- 
reşti, 2002 (cartea datează din 1942). 
Citez din prefaţă: „... o formă creşti- 
nă a totalitarismului, în care Statul nu 
(elelali let: VIE: |: Mel=i [el aer: [4-28 IX: | [et- VI [ETep 
iar persoana umană (persoana - nu 
individul) îşi păstrează toate drepturi- 
le sale fireşti“. Putem să nu fim astăzi 
întru totul de acord cu percepţia au- 
torului (din epocă şi de la faţa locului, 
cartea fiind scrisă chiar la Lisabona, 
unde a fost consilier cultural între 
1941 şi 1945, după scurta misiune 
diplomatică la Londra), dar e limpe- 
de pentru orice observator onest că 


ROST 104 


cît mai liric şi mai solemn; iar al 
doilea căuta tonuri apocaliptice, 
cu o legitimă indignare popeas- 
că: „Pe pămîntul Spaniei începuse 
războiul între fiii aceluiaşi neam, 
împărţiţi în două tabere. Tabăra 
lui Satan, comunismul, care pu- 
sese stăpînire pe conducerea ţării, 
întindea arma spre uciderea celor 


ONOARE ŞI GRAȚIE 





tatoare comunistă, fostă patroană 
de bordel, ucide episcopii Bisericii 
prin ruperea gâtlejului cu dinţii ! 

Echipa legionară pleacă spre 
Spania în seara zilei de 24 no- 
iembrie, din Gara de Nord, pe 
un traseu ocolit. „Irecerea prin 
punctul de frontieră Ghica-Vo- 


dă [Bucovina] s-a făcut în cele 


CÎTĂ BĂRBĂŢIE ŞI CÎTĂ DRAGOSTE 

DE PATRIE ÎN OMUL ACESTA, CARE 
PREFERĂ SĂ-ȘI VADĂ UCIS COPILUL DECÎT 
SĂ PREDEA ALCÂZARUL, ÎN CARE SE 
ÎNCHISESE FALANGA ONOAREI SPANIOLE! 


rămaşi în credința lui Hristos și 
în dragostea de Patrie. Generalul 
Franco, ajutat de cei mai demni 
şi cinstiți generali, ridica steagul 
naţionalismului şi declara războ- 
iul Crucii [...] Bolşevicii din Rusia 
au luat chiar ei, efectiv, comanda. 
Trimit armate, maşini de război, 
muniții şi încep să omoare preo- 
ţii şi să dărîme bisericile. Moaş- 
tele sfinţilor sînt scoase din sicrie 
şi batjocorite. Passionaria, o agi- 


regimurile lui Franco şi Salazar nu pot 
fi asimilate abrupt nici fascismului ita- 
lian, nici nazismului german. 

[6] Pentru mai multe amănunte 
E CiUȚele: Ei aVE ji [sii ele) i i[eleXe [la tet: Ialf: Xe [= 
la începutul anilor '20 pînă la sfîrşitul 
anilor '30, a se vedea, ca mai la înde- 
mînă, capitolul respectiv (redactat, 
cu vădită antipatie faţă de franchism, 
de profesorul american Stanley G. 
Payne) din Hans Rogger, Eugen We- 
ber (coord.), Dreapta europeană. Profil 
istoric, Ed. Minerva, Bucureşti, 1995, p. 
142 şi urm. (Războiul Civil este tratat 
sumar, dar antecedentele lui sînt bine 
puse în lumină). Una dintre cele mai 
slVlaleNanfelalele 14: Lilie [fe ifec: 113 [Vic lalele) 
e [-Bel=ăeley4j ilie [Xe [et fel e: PeiVRV la eleleE:l: 
material fotografic şi documentar, 
este Angel Palomino, Caudillo, Ed. 
Planeta, Barcelona, 1993. 

[7] Cf, Angel Palomino, op. cit. p. 130. 

[8] Inclusă în Testamentul lui lon 
[1/0] de Ule) [e RISE elit: [ei IC =Te PC: IN YA E: Pa ele] E 


mai bune condițiuni. Mergem în 
Spania prin ruta Polonia-Berlin- 
Hamburg-Lisabona, din voia şi 
bunul plac al regimului d-lui Leon 
Blum, care a găsit de cuviinţă să 
refuze delegaţiei româneşti, care 
duce o spadă eroului de la Al- 
căzar, Moscard6, vizele de trece- 
re prin Franţa. O, dacă generalul 
Cantacuzino, erou al războiului 
mondial, cavaler al Legiunii de 
Onoare, ar fi mers să felicite 3 


„Europa“, Munchen, 1990, unde frag- 
mentul citat se află la p. 10). 

[9] Crez de generaţie, ed. a IV-a, Col. 
„Europa“, Munchen, 1977, pp. 14-15. 

[10] Personalul Ambasadei spani- 
ole de la Bucureşti trecuse de partea 
lui Franco la 18 iulie 1936 (cf. Claudio 
Mutti, „Legionarii români în războiul 
din Spania“, în Puncte cardinale, anul 
VII, nr. 1/73, ianuarie 1997, p. 4; articol 
apărut iniţial în Storia del XX secolo din 
noiembrie 1996, pp. 51-57). A se ve- 
dea şi Pedro de Prat y Soutzo, Efectul 
Revoluţiei Naţionale Spaniole în Romă- 
nia, Ed. „Carpaţii“, Madrid, 1962. 

[11] Îndată ce află de hotărîrea lui 
Moţa (Mihail Polihroniade susţine că 
abia pe la jumătatea lui noiembrie), 
Vasile Marin „nu mai are astimpăr: 
vrea să plece şi el în Spania, vrea să 
plece cu orice preţ. Se roagă de Căpi- 
tan - el, care nu se rugase de nimeni 
şi nu ceruse nimic, niciodată. Insis- 
tă să fie lăsat să plece. Căpitanul se 





03 


REPERE 





pe Largo Caballero [şeful suprem 
al armatelor republicane - n. n.] 
şi pe zeița revoluţiei, Passionaria, 
ce mai primiri triumfale în accen- 
tele «Internaționalei», şi cu pum- 
nul strîns drept salut, am mai fi 
avut!“, notează, cu amară ironie, 
Vasile Marin [16]. De la Hamburg 
la Lisabona au mers pe mare. La 
2 decembrie sosesc în capitala 
Portugaliei, fiind întimpinaţi de 
ambasadorul Spaniei, iar pe 4, cu 
trenul, iau drumul Salamancăi, 
pe atunci cartierul general al lui 
Franco, unde sînt primiţi de şeful 


codeşte, nu sînt destui bani. Atunci 
Marin, din sărăcia lui, din apriga, din 
amarnica lui sărăcie, găseşte 5.000 
de lei, se împrumută cu 5.000 de lei, 
îi aduce la sediu şi cere să i se dea 
voie şi lui să plece. Cu ironia lui ama- 
ră, îi spune domnului General: «Vreau 
să fiu al şaptelea sicriu»“ (Mihail Po- 
lihroniade, în schiţa biografică din 
Cuvântul Studenţesc, nr. 1-4, ianuarie- 
februarie 1937; cf. Crez de generație, 
ed. cit., p. 234)! 

[12] Cf. Vasile Marin, Crez de ge- 
neraţie, ed. cit., p. 235. Osmoza poli- 
ticului cu religiosul şi datoria față de 
Hristos dincolo de orice diferențieri 
RE vilelat: | [ăi Mele) i=silelaE: | [= Selelafel-ia)e 
trată în următorul pasaj al lui Moţa, 
ce exprimă însă poziţia omogenă a 
întregului grup: „... de va cădea Cru- 
cea la pămînt în Spania, se vor clătina 
temeliile ei şi în România, iar comu- 
nismul, dacă va fi azi biruitor acolo, 
se va năpusti miine asupra noastră“ 
(„Înţelesul plecării noastre în Spania", 
în Cuvântul Argeşului, anul | [1936], nr. 
25-26) — rînduri peste care pluteşte 
grimasa Istoriei. 


64 


de protocol al acestuia. La salutul 
de bun-venit, generalul Cantacu- 
zino răspunde cu retorică de cru- 
ciat [17]: „Căpitanul legionarilor 
români, Corneliu Zelea Codrea- 
nu, trimite Spaniei naționaliste, 
ce apără credinţa şi crucea, şapte 
capi ai Legiunii, pentru ca să lupte 
şi să moară, de va cere Dumne- 
zeu, apărînd idealul pe care, ca şi 
aici în Spania, în îndepărtata ei 
soră, România, îl are Legiunea și 
Căpitanul“. 

Pe 6 decembrie, spre prînz, 
ajung la Soria, cartierul gene- 


[13] Puncte cardinale, anul VI, nr. 
1/61, ianuarie 1996, pp. 4-5. 

[14] Crucificaţii. Zile trăite pe fron- 
tul spaniol, ed. a IV-a, Col. „Omul 
Nou“, Salzburg, 1951. 

[15] Cea mai mare jertfă legionară, 
ed. a III-a, Col. „Omul Nou“, Salzburg, 
1951. 

[16] Crez de generație (ed. cit., 
p. 3). Să menţionăm că la întoarce- 
=* Na kele tei [9[e [3 [elVE: N IVla i aat: 1419) 
drumul prin Franţa nu le-a mai fost 
oprit... 

[17] Un frumos portret-necrolog 
al generalului Cantacuzino-Grănice- 
rul (1869-1937) ne-a lăsat, între alţii, 
Mircea Eliade („Mitul Generalului“, în 
Buna Vestire, anul |, nr. 189, 14 octom- 
brie 1937, p. 2; generalul murise pe 
9 octombrie): „Generalul Cantacuzi- 
no, născut şi crescut cu o respiraţie 
medievală, fiind unul dintre foarte 
rarii contemporani care păstrase 
înţelesul cuvintelor de «bărbăţie», 
«demnitate», «credinţă», a fost ursit 
să-şi împlinească munca în mijlocul 
unei societăţi fără tradiţie eroică şi 
fără simţul onoarei [...] În mijlocul 





Echipa legionară din Spania 


ralului Moscard6, unde are loc 
înmînarea solemnă a spadei de 
onoare. „Generalul Cantacuzino 
— scrie Vasile Marin [18] - oferă 
sabia, pronunţiînd cîteva cuvinte 
[19]. Răspunde Moscard6 vădit 
impresionat, în spaniolește“. Pe 7 
decembrie, la Toledo, „vizităm ce 
a mai rămas din Alcăzar , ieşind 
de acolo „cu convingerea că, pe 
deasupra tuturor instrumentelor 
Diavolului în luptă cu Divinita- 
tea, se înalță sublim eroismul pus 
în slujba Crucii, care învinge tot, 
absolut tot“ [20]. E 


unei asemenea societăţi — scursori 
9%: [et Jal[e(=ăe [74 cele] jul iile] ere y4| [ellos 
bagi neînvăţaţi cu libertatea, slugi, 
argaţi şi arnăuţi - Generalul Canta- 
(elV p4lafeXele] eTel e: Mel Iet: Ko [la N [fe [-iafo E: PE 
(reprodus în Textele „legionare“..., ed. 
cit., pp. 60-62). 

[18] Op. cit., pp. 14-15. 

[19] Nicolae Totu e aici mai amă- 
nunţit: „Generalul trage spada din 
teacă. O apucă de miner şi de virf 
şi o arcuieşte [...] «Am purtat-o prin 
bătălii»... (Însemnări de pe front, ed. 
cit., p. 18). 

[20] Op. cit., pp. 17 şi 18.lon.Moţa 
şi Vasile Marin vor cădea la Majada- 
honda, în apropierea Madridului, la 13 
ianuarie 1937. Bănică Dobre se va în- 
toarce rănit. Patru dintre supravieţu- 
itorii echipei din Spania - Alexandru 
(Alecu) Cantacuzino, Gheorghe Clime, 
Bănică Dobre, Nicolae Totu - vor fi 
ucişi de călăii lui Carol Il în noaptea de 
21 spre 22 septembrie 1939, în lagărul 
de la Rimnicu-Sărat. Preotul lon Dumi- 
trescu-Borşa, singurul supravieţuitor 
postbelic, va avea un destin tragic în 
temnițele comuniste. 





ROST 104 


MIC ESEU 


ONOARE ŞI GRAȚIE 








DESPRE DUEL 







RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescuQrostonline.org 


Controversata carte a d-lui So- 
rin Lavric, Noica și mișcarea 
legionară (Ed. Humanitas, Bucu- 
reşti, 2007), ne-a reamintit, între 
altele, şi că în interbelicul româ- 
nesc simțul onoarei, cel puţin la 
nivelul tinerei aristocrații inte- 
lectuale, era încă în măsură să fie 
împins pînă la soluţia extremă a 
duelului, deşi nici una dintre pro- 
vocările evocate (fără indicarea 
surselor, care probabil că sînt mai 
ales orale) nu s-a soldat cu vreo 
confruntare propriu-zisă. Astfel, 
„Dan Botta l-a provocat la duel 
pe Lucian Blaga fără să i se dea 
satisfacţie[1], Mircea Vulcănescu 
a făcut acelaşi lucru cu Sandu Tu- 
dor[2], Petre Pandrea i-a aruncat 
mănuşa lui Zelea-Codreanu fără 
ca şeful Gărzii de Fier s-o ridi- 
ce[3]“ (p. 80). Să observăm că, 
dacă duelurile ar fi avut loc pînă 
la capăt, lumea românească, in- 
diferent de deznodămînt, ar fi 
rămas serios păgubită. Nici unul 
dintre cei implicaţi, provocaţi și 
provocatori, nu era din categoria 
cenușie a ticălosului mărunt. 

E ştiut că pe legionarii primei 
generaţii îi obseda ideea onoarei 
şi indignarea vindicativă în faţa 
trădării, considerate cel mai grav 
păcat al istoriei noastre (şi cine ar 
putea spune că nu-i aşa?). Exista 
o etică a cavalerismului, cu subli- 


ROST 104 


mităţile şi cu excesele ei, 
suficient de asumată pen- 
tru a fi plătită cu orice preţ. 
Pentru a pedepsi trădarea, Moţa 
trage în Vernichescu, camaradul 
vîndut. În numele onoarei leza- 
te, Codreanu trage în Manciu, 
prefectul torționar. lar în cărțile 
„Căpitanului “ citim: „Mergi nu- 
mai pe căile indicate de onoare. 
Luptă şi nu fii niciodată mişel. 
Lasă pentru alţii căile infamiei. 
Decît să învingi printr-o infamie, 
mai bine să cazi luptînd pe dru- 
mul onoarei“ (subl. mea). Legea 
Onoarei figurează de altfel, în 
Cărticica şefului de cuib, printre 
cele 6 legi de bază ale marii „fa- 
milii legionare. Noica însuşi, cu 
ostentativa sa angajare legionară 
de după asasinarea lui Codrea- 
nu, înțelegea să poarte crucea 
onoarei (cu urmări pe care le va 
resimți de-a lungul întregii vieţi). 


Și iată că citesc, într-o bună 
zi, pe blogul prietenului Claudiu 
Târziu (sub titlul: Cum să speli 
dezonoarea?): 

„Să mă ierte cititorii care mă 
cred mai înduhovnicit decît sînt, 
dar o voi spune: uneori regret că 
nu mai există instituţia duelu- 
lui. Lipsa onoarei la români e ca 
o boală de sînge, care, mă tem, 
reclamă un tratament sever. 

Cum s-ar cuveni să reacționezi 
la un atac în care combinaţia de 
rea-credinţă, mistificare, impoli- 
teţe şi incoerenţă este deconcer- 












tantă? Pri- 
mul gînd este 
că ai de-a face cu un 
beţiv violent. Însă, dacă pri- 
veşti îndărăt la faptele mangafalei, 
îți dai seama că n-are nici măcar 
scuza beţiei. Omul e ticălos. Iar 
ticăloşia nu ştie de teama iubitoa- 
re a Domnului, ci numai de frica 
pedepsei corporale. 

Îmi asum riscul de a fi etiche- 
tat drept extremist pentru aceste 
consideraţii, care, vă asigur, por- 
nesc dintr-o indignare legitimă. 

Supralicitez cu bună inten- 
ție, desigur, scriind toate cîte 
urmează. Nu sînt totuşi atît de 
naiv încît, vorba lui Eminescu, 
să iau metafora (în cazul acesta 
a duelului) ad litteram[4]. Dar, 
cum zice românul, „vorba vine... 

Aceeași indignare „extremis- 
tă” — altminteri legitimă şi de înţe- 
les — ovor fi trăit, mutatis mutan- 
dis, şi cei din interbelic, cînd s-a 
transformat chiar în indignarea 
unei întregi generaţii, care a ales 
calea duelului „eroic“ cu puterni- 
cii vremii, gata să plătească chiar 
preţ de sînge pentru onoarea sa și 
a neamului românesc. Martirajul 
legionar, chiar redus la cele cîteva 
sute de victime de sub Carol II, 
s-a articulat în punctul de întiîl- 
nire dintre jertfelnicia mărturi- 
sitoare a muceniciei creştine 


65 


REPERE 


(dimensiune prevalentă a sfințeni- 
ei răsăritene) şi patosul cavalerilor 
cruciați (dimensiune prevalentă a 
eroismului apusean). 

Bună sau rea, „instituţia du- 
elului“, ca exercițiu radical al 
onoarei, este expresia derivată a 
cavalerismului, deci a virilităţii. 
Oricîte rezerve s-ar putea for- 
mula la adresa ei, nu poţi să nu-i 
admiri temeiul 
dle verțicalitațes 
Și nu întîmplător, 
deşi există şi excepţii 
(care pînă la urmă nu fac 
decît să confirme regula)[5], nos- 
talgia duelului franc și bărbătesc, 


AŞ ÎNDRĂZNI SĂ SPUN CĂ DUMNEZEU ÎI VA 


să fie calificată drept „sexistă“ de 
noii politruci ai „corectitudinii 
politice este desigur în joc şi tre- 
cerea de la o paradigmă „tare /vi- 
rilă a istoriei la una (mai) „moale“/ 
efeminată (ce merge de la explozia 
„feminismului“ pînă la... „teolo- 


9 cc 


gia feministă 


Ce-i drept, instituţia duelului 
nu mai există demult, dar duelul 


FI IUBIT PE CEI CE SE DUELAU, DAR VA FI 
URÎT DUELUL, CARE ÎN PRINCIPIU PĂREA O 


SOLUȚIE, DAR ÎN FAPT ERA O FUNDĂTURĂ. 


odinioară marcă a condiţiei aris- 
tocratice (Noblesse oblige), este ca- 
racteristică în măsură semnifica- 
tivă oamenilor cu mentalitate de 
dreapta, pentru care rectitudinea 
este — sau măcar se vrea — axă a 
existenţei. "Trecerea de la ordinea 
aristocratică la ordinea burgheză 
şi apoi proletară a lumii a îngus- 
tat treptat şi exigenţele onoarei, 
şi practica duelului. Pentru men- 
talitatea stîngistă, fie ea liberală, 
socialistă sau comunistă, onoarea 
însăşi reprezintă un concept de- 
suet şi „reacţionar , iar refuzul şi 
prohibiţia duelului - o formă de 
„civilitate“ umanitarist-demo- 
cratică, reflectînd în mic invazia 
ideologică („lupta pentru pace) 
sau sentimentală (Make love not 
war) a pacifismului modern (care 
numai în mod demagogic invocă 
uneori şi scrupulul moral-reli- 
gios, de care în alte privinţe nu 
prea se sinchisește, filosofia sub- 
secventă fiind una laică, dacă nu 
chiar atee). Cu riscul ca afirmaţia 


66 


a continuat să fie practicat şi mult 
după ce fusese interzis. Duelato- 
rii (duelgii?) îşi asumau de-acum 
încă şi mai mult de dragul onoa- 
rei: nu numai riscul de a pierde 
duelul, dar și pe acela de a suferi 
sancţiunea aspră a legii (care pu- 
tea merge pînă la proscrierea pe 
viaţă sau chiar pînă la pedeapsa 
capitală). Şi atunci una din două: 
ori erai ucis şi scăpai de la sine de 
sancţiunea legală, ori ucideai și 
rămiîneai în afara legii. 

De aceea, creştinește vorbind 
(şi mai ales dintr-o perspectivă 
ortodoxă, mai sensibilă la sfin- 
ţenie decît la cavalerism), cred 
că lui Dumnezeu nu-i va fi plă- 
cut niciodată duelul, de două ori 
zădărnicitor de perspective: nici 
ticălosul nu se mai putea îndrep- 
ta, nici virtuosul nu-şi mai putea 
valorifica liber virtutea. Moartea 
anula de facto, supraviețuirea 
anula de jure. Supravieţuitorul 
era nevoit ori să fugă, ori să se 
predea, iar onoarea „reperată” 













risca să rămînă fără 
purtător. De aceea aş 
îndrăzni să spun că 
Dumnezeu îi va 
fi iubit pe cei 
ce se duelau, 
dar va fi urît 

duelul, care 
în princi- 
piu părea 

o soluție, 







dar în fapt era o fundătură (dacă, 
bunăoară, Cain l-ar fi ucis pe 
Abel în duel, n-ar fi fost mai pu- 
țin ucigaş de frate). 

În chestiunea duelului par- 
tea cea mai delicată e aceea că 
dreptatea intră sub hazard: ce se 
întîmplă dacă nu tu, dreptul, îl 
omori sau răneşti pe ticălos, ci 
el, ticălosul, te „mătrăşeşte“ pe 
tine?! Te alegi și cu „capul spart”, 
şi cu onoarea „nereperată, iar ti- 
călosul se poate prevala de dez- 
nodămînt ca să-şi disimuleze şi 
să-şi perpetueze ticăloşia, ba încă 
şi cu aere de erou! Și atunci cine 
ce-a avut de cîştigat? Ce rost are? 

Știu că unii sînt de părere 
că, asemenea vechilor „ordalii“, 
duelul n-ar fi menit să măsoare 
priceperea în mînuirea armelor, 
sau curajul aferent, sau scrupulul 
onoarei, ci să ofere cadrul în care 
Dumnezeu să dea în vileag drept- 
atea celui ce o are. Să fie oare pe 


ROST 104 








placul lui Dumnezeu să fie astfel 
„somat ? Şi care ar fi criteriul că 
un deznodămiînt sau altul repre- 
zintă musai voia lui Dumnezeu şi 
nu jocul hazardului? Sau oare nu 
cumva şi dracul de-abia aşteaptă 
să-şi bage coada, cum se zice, în 
astfel de afaceri, ca învrăjbitor 
de meserie ce este („Întărită-i, 
drace!')? Nu-i numai problema 
duelului, ci a oricărei forme de 
ispitire a voii lui Dumnezeu. 

Nu mai vorbesc de situaţia, 
frecventă în ultimele veacuri, în 
care „duelgii “se întîmplă să fie atei 
convinși. Se poate oare susţine o 
„desacralizare“ a duelului? E clar 
că unii ca aceştia nu-L mai ispitesc 
pe Dumnezeu, ci, în limbajul lor, 
îşi ispitesc, păgîneşte, „norocul . 

În ce-L priveşte pe Dumne- 
zeu, e mai înțelept (şi, în orice 
caz, mai creştineşte) să-L credem 
pe Cuviînt că voieşte „nu pieirea 
păcătosului, ci îndreptarea lui”! 

Ce-i drept, Dumnezeu lucrea- 
ză, în fel şi chip, prin toţi şi 
prin toate, dacă nu cu 


fi Să 
"A 


7 
voia, mă- 
car cu în- 
găduința. 

Ia a aie a 
EEsluerează 
înclusiv prin 

Î rela Zneiailia 
unora (fie şi ne- 
săbuită) sau prin 
mândria lor (fie cît de de- 
şartă). Aceasta este însă treaba 

lui Dumnezeu. Noi se cade să 
avem, în cît mai mare măsură, 
„deosebirea duhurilor“. Hristos 
ne cheamă la îndrăzneală, dar 


ROST 104 


nu la acea îndrăzneală care este 
fruct al mîndriei (sau al patimii 
în general) şi n-are pașaport în 
cer. El nu ne cheamă să biruim în 
lume, de ochii lumii, ci să biruim 
lumea, de ochii Lui. Ca să venim 
chiar la un caz evocat aici, iată 
ce nu înțelesese tînărul Codrea- 
nu, dar înţelesese Codreanu cel 
de dinaintea morţii (a se vedea 
Jurnalul de la Jilava)... 

Oricât s-ar invoca retoric po- 
ziția clasică în materie (moartea 
este preferabilă dezonoarei), lu- 
crurile rămîn într-o relativitate 


ONOARE ŞI GRAȚIE 





frustrantă, iar creştinismul pare 
pus între paranteze păgine. 

De aceea mai eficient pe ter- 
men lung şi mai plăcut lui Dum- 
nezeu rămîne, fără doar şi poate, 
„duelul“ verbal. Ticăloşia trebuie 
prompt şi ferm deconspirată, cer- 
tată public, dată de ruşine. Dacă 
am face lucrul ăsta cum trebuie şi 
de cîte ori trebuie, mulţi ticăloşi ar 
ajunge să-şi dorească mai degrabă 
să fi murit decît să îndure opro- 
briul pînă la moarte... Sau poate 
sînt şi eu tributar paradigmei „efe- 
minate“ a modernității... 

































[1] La mijloc era desigur încredințarea lui Dan Botta că Blaga, în teoria filosofico- 
poetică a „spaţiului mioritic“, îi plagiase lui marea idee de „unduire“, dintr-un eseu 
cu tentă thracizantă (polemică îndeobşte cunoscută de istoria literară). E singurul 
„duel“ — dintre cele enumerate aici — pentru care, din cîte ştiu, există documente 
scrise, deşi cuvîntul nu este avansat ca atare (dar poate fi presupus din următoarea 
frază a lui Botta: „Acest domn va avea să răspundă neapărat, pe altă cale, de insultele 
pe cari le-a rostit“ — subl. mea). Pentru amănunte, a se vedea Dan Botta, Cazul Blaga, 
Ed. Bucovina - |. E.Torouţiu, Bucureşti, 1941 (reprodus, din publicaţii anterioare, şi în 
antologia Plagiatulla români, Ed. ARC, Chişinău, 2004, pp. 107-118). Cf. şi lon Simuţ, „Lu- 
cian Blaga provocat la duel de Dan Botta“, în România literară, nr. 11/2005, sau Andrei 
Oişteanu, „Duelul la români“, în România literară, nr. 22/2005. Oricum, dintre cei evocaţi 
în continuare, Blaga, cel ce mărturiseşte franc într-un poem emblematic: „Fiu al faptei 
nu sînt...“, e singurul ce ar putea fi suspectat de o anume laşitate. (Nota mea —R. C.) 

[2] Amîndoi — stranie grimasă a sorții! — aveau să moară mai tirziu în temniţa 

comunistă de la Aiud: Mircea Vulcănescu în 1952 (cu mesajul testamentar: „Să nu 

mă răzbunaţi!”), iar Sandu Tudor - devenit ieroschimonahul Daniil de la Rarău 
— în 1962. (Nota mea — R. C.) 

[3] Cei doi fuseseră colegi de liceu militar la Mănăstirea Dealu. Nu numai din 
acest episod insolit, dar şi din tot scrisul său ulcerat rezultă că Pandrea l-a gelozit 
pe Codreanu pentru harisma lui, altminteri socotindu-l inferior intelectual şi com- 
promiţător misticoid al spiritului cazon. Cu tot stîngismul lui, Pandrea va ajunge şi el 
în temniţele comuniste (experimentînd din plin, pe propria piele, diferenţa dintre 
teoria şi practica marxismului, precum şi dreptatea fostului său coleg cum că „de 
vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi învingătoare, în numele Diavolului, 


u cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină că ele vor pleca 


de la noi înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza?“). (Nota mea — R. C.) 

[4] Însemnare pe marginea unei pagini de manuscris eminescian: 
„Prostul e cel care ia metafora ad litteram'. 

[5] Cazul Petre Pandrea, bunăoară, atipic din mai toate 
punctele de vedere. Într-un fel, în tinereţe, Petre Pandrea a 
urmat un drum invers decit Petre Ţuţea: nu de la stînga spre 
dreapta, ci de la dreapta spre stînga. După ce scrie la Gân- 
direa (exaltindu-l, de pildă, pe Pârvan) şi-şi 
pune semnătura (în varianta Petre 
Marcu Balş) pe vestitul Manifest al 
Crinului Alb (1927), avocatul oltean 
devine galopant, cum el însuşi va 
fi recunoscut în închisoare, fraierul 
„tovarăş de drum“ al comuniştilor 
(de menţionat, în paranteză, că a 
fost şi cumnatul lui Lucrețiu Pă- 
trăşcanu, de a cărui dizgrație nu 
se putea să nu fie el însuşi afectat). 


N 


67 





REPERE 


ONOAREA 


ŞI GRAŢIA 


Trebuie să fii într-o drastică lacună de inspirație 


ca să priveşti onoarea ca pe o calitate umană cu 


efect social, al cărei rost e să aducă binefaceri 


semenilor. Onoarea nu e probitate civică 


inspirată de respectarea unor reguli, cum nu e 


nici cinste impusă de ambiția de a fi cuviincios. 


Onoarea nu e termen etic de uz social, ci 


noțiune de duh cu sens de eschaton, şi de aceea 


omul de onoare e cel care se împotriveşte unei 


fatalități în numele unei gratuităţi de spirit. 







N. 
Spa 


B--"]| SORIN LAVRIC 
E A sorin lavricorostonline.org 


Altfel spus, onoarea apare nu- 
mai atunci cînd, opuniîndu-te 
unei stări de lucruri, nu abdici 
de la stihia de spirit care ţi-a hră- 
nit împotrivirea. Ce izbește la ea 
e tocmai inutilitatea flagrantă de 
care e atins gestul împotrivirii, 
oamenii de onoare părînd niște 
lunateci cărora le-a fost amputat 
instinctul de conservare. Omul 
de onoare e o persoană cu pre- 
cădere inutilă, trăind sub gratui- 
tatea unor acte pentru care poate 
fi lesne socotit nebun, dar cum 
gratuitatea e acea formă de exis- 


68 


tență care descinde dintr-o graţie 
numinoasă, adică dintr-o provi- 
denţă de numen cu sens neştiut, 
tocmai de aceea onoarea presu- 
pune o nobleţe a vieţii de ordin 
transcendent, adică o demnitate 
pentru care nu se poate găsi o răs- 
plată după criteriu lumesc. Unui 
om de onoare nu-i poţi da ono- 
ruri oficiale, aşa cum lui Vasile 
Paraschiv nu i se poate înmîna o 
decorație de protocol scrobit. 
Sînt două categorii de sufle- 
te cărora li s-a dat privilegiul 
onoarei: categoria aristocratică, 
care cere prestigiu de sînge prin 
ştafetă ancestrală, şi categoria 
pneumatică, care cere stigmat de 
duh prin alegere de sus. Primii 





sînt paladini care resimt onoarea 
sub forma amenințării că cineva 
ar putea să le-o lezeze, pe cînd 
ceilalți sînt fantaşti pătrunşi de 
teama că ea ar putea să le fie lu- 
ată. La primii onoarea poate fi 
lezată, la ceilaţi poate fi pierdu- 
tă, cauza stînd în sursa diferită a 
pericolului: mîna semenului sau 
potriveala destinului. Din speța 
primilor se aleg luptătorii şi con- 
ducătorii, onoarea lor fiind reac- 
tivă şi hegemonică, adică legată 
de mîndrie şi putere. Din catego- 
ria pneumatică se disting sfinții şi 
martirii, onoarea lor fiind de or- 
dinul iubirii înfricoşate: grija ca 
un cumva sufletul să li se întoarcă 
de la raza chipului divin. Pentru 
primii pedeapsa supremă e înjo- 
sirea, pentru ceilalți, necredinţa. 
Unii nu admit îngenuchierea, alții 
nu acceptă lepădarea. Unii fug de 
umilință, ceilalți de deznădejde. 

Cînd aristocraticul se îmbină 
cu pneumaticul rezultă un perso- 
naj straniu şi cu totul providenţi- 
al: e forma rarisimă a cavalerului 
însufleţit de o cauză a spiritului, 
caz în care apetitul său vine din- 
tr-o aderenţă intactă la un fun- 
dament. Fi sînt radicalii frumoşi 
pentru care sensul chinului vine 
dintr-o ipoteză augustă: că viața 
are sens numai sub bolta unui 
principiu divin. Exemplu tipic: 
Alexandru Ghyka, un prinţ trecut 


ROST 104 


| CRONICANUANȚELOR NUANȚŢELOR 





prin 23 de ani de puşcărie comu- 
nistă (fusese șeful Siguranţei în 
timpul guvernării Antonescu 
- Sima), căruia umilinţele fizio- 
logice la care a fost supus nu i-au 
atins coarda onoarei. Cazul e cu 
atît mai grăitor cu cît aici avem 
de-a face atît cu noblețea sîngelui, 
grație vinei de blazon atavic, cît 
şi cu onoarea pneumatică, graţie 
credinţei care a făcut din el, în 
ochii colegilor de celulă, o figură 
de legendă penitenciară. Faptul 
că, biologic vorbind, fiinţa i-a fost 
terfelită într-un chip neverosimil 
nu l-a făcut să se înjosească sau să 
se lepede în faţa autorităţilor co- 
muniste. A rămas intact, ca model 
de groaznic ordalițiu omenesc. 
Cazul cel mai anevoie de tratat 
teoretic priveşte onoarea sfinţilor. 
Dacă vedem în onoare o conota- 
ție beligerantă, descinsă din senti- 
mentul de orgoliu care nu îngăduie 
afronturi, atunci sfintul nu are nici 
un dram de onoare, şi asta fiindcă 
criteriile noastre etice, bazate pe 
vanităţi şi eficienţe sociale, nu-l 
pot atinge. Dar dacă prin onoare 
înțelegem ceea ce spuneam la în- 
ceput, fronda de spirit în numele 
unei cauze transcendente, atunci 


ROST 104 


sfintul posedă onoare din plin. În 
acest caz onoarea e remininicența 
unei ordini divine al cărei ecou 
capătă în sufletul sfîntului forma 
credinţei. lar adversarul împotriva 
căruia se îndreaptă fronda sfintu- 
lui e tirania materiei manifestă sub 
forma determinismului biologic. 
Fără un asemenea unghi de in- 
terpretare, termenul de onoare e 
incompatibil cu tiparul canonical 
persoanei sfinte. 


au fost înfrînţi, onoarea nu le-a 
fost atinsă, cauza stînd în acelaşi 
principiu eschatonic: s-au ridicat 
în numele unei ideal, nu în urma 
unui calcul, de aceea, pragmatic 
vorbind, gestul lor a fost inutil, 
dar exemplul lor e copleşitor, şi 
de aceea greu dea fi uitat vreoda- 
tă. Ai au adus dramul de nobleţe 
care a ţinut în cumpănă pasivi- 
tatea restului, ei au fost acei lu- 
nateci cărora le-a fost amputat 


SÎNT DOUĂ CATEGORII DE SUFLETE 
CĂRORA LI S-A DAT PRIVILEGIUL 
ONOAREI: CATEGORIA ARISTOCRATICĂ, 
CARE CERE PRESTIGIU DE SÎNGE PRIN 
ŞTAFETĂ ANCESTRALĂ, ŞI CATEGORIA 
PNEUMATICĂ, CARE CERE STIGMAT DE 
DUH PRIN ALEGERE DE SUS. 


Cazul cel mai uşor de analizat 
e cel al partizanilor din munţi, 
de la Gavril Vatamaniuc pînă la 
Toma Arnăuţoiu: la ei onoarea a 
stat într-o împotrivire fățişă faţă 
de o putere care, implacabilă fi- 
ind, era strivitoare. Şi totuşi, deşi 


instinctul de conservare și care, 
prin insurecția lor, ne-au scutit 
de prilejul de a privi înapoi cu 
ruşine. Au fost gratuiți şi tocmai 
de aceea plini de onoare, dovadă 
că onoarea, cînd apare, e atinsă 
de graţia numenului. E 


69 


REPERE 


CRĂCIUNUL 


TRADIȚII ŞI 
ETIMOLOGII 


! RĂZVAN CODRESCU 


razvan.codrescurostonline.org 








NAȘTEREA DOMNULUI 
SAU CRĂCIUNUL 
Sărbătorirea Naşterii Domnului 
(eveniment despre care Evanghe- 
iile nu oferă detalii cronologice) 
a fost rînduită de Biserică abia 
în secolul al IV-lea - iniţial pe 6 
ianuarie (zi care, după teologii 
primelor veacuri, ar fi corespuns 
şi zilei a şasea a creaţiei, cînd 
Dumnezeu l-a făcut pe om), apoi 
pe 25 decembrie (zi a solstițiului 
de iarnă după calendarul iulian, 
cînd în vechime se sărbătorea, în 
cadrul cultului lui Mithra, naş- 
terea Soarelui[1] - Natalis Solis 
Invicti). După noua dată (aleasă, 
desigur, şi pentru a contracara 
cultul mithraic sau Saturnaliile 
păgîne), Naşterea Domnului a 
fost celebrată pentru prima oară 
la Roma în 354, iar la Constan- 
tinopol în 375. Ea a fost ținută 
multă vreme (la Vatican pînă în 
secolul al XIII-lea) şi ca început al 
anului bisericesc, indentificat cu 
Anul Nou (ceea ce explică faptul 
că la noi Anul Nou actual - 1 ia- 
nuarie — mai este încă numit pe 
alocuri şi „Crăciunul cel mic“). 
La români, sărbătoarea poar- 
tă de timpuriu şi numele nebi- 
sericesc de Crăciun, predilect 
în toate mediile populare. Ori- 


70 





ginea cuvîntului Crăciun este 
una foarte controversată. S-au 
propus fel de fel de ipoteze eti- 
mologice (din latină, din tracă/ 
geto-dacă[2], din slavă[3]). Cea 
mai credibilă - deşi nu lipsită 
de dificultăţi - pare explicarea 
cuvîntului prin latina populară 
(Alexandru Rosetti), anume prin 
creationem, „creaţie“, „naştere“, 
dar şi „copil“. Alexandru Cioră- 
nescu susține această etimologie 
(căreia îi explică mulțumitor şi 
evoluţia fonetică), dar avertizea- 
ză că trebuie pornit de la sensul 


ci popular), chiar în sensul de 
„creaţie“, se poate referi nu ne- 
apărat la Pruncul în sine, cît la 
înnoirea Lumii/Creaţiei divine 
prin Întrupare (în consonanţă, 
de altfel, cu credinţele ciclicei 
renaşteri a firii din aşa-numitele 
„religii cosmice“). Poporul își va 
fi tălmăcit noua religie în terme- 
nii celor vechi, de unde şi ceea ce 
s-a numit „creştinismul cosmic“ 
(a cărui arie chiar se acoperă în 
mare — şi probabil nu întîmplător 
— cu cea a circulației cuvîntului 
Crăciun). Dar şi teologic se vor- 


FANTEZIA POPULARĂ A FĂCUT 

DIN CRĂCIUN PROPRIETARUL 
STAULULUI ÎN CARE A NĂSCUT 
FECIOARA, ATRIBUINDU-I ŞI O SOŢIE, 
CR ĂCIUNEASA, SOCOTITĂ ÎN UNELE 
PĂRŢI PATROANA MOAŞELOR. 


de „copil“ (Crăciunul ar fi fost o 
veche denumire a Pruncului Ii- 
sus), iar nu de la cel de „creaţie“ 
(care ar contrazice flagrant dog- 
ma creștină: „născut, nu făcut“). 
Scrupulul teologic e lăudabil, 
numai că, dincolo de echivalenţa 
universală dintre naștere şi face- 
re în limbajul curent („chinurile 
facerii“, „a face copii, „mama 
care l-a făcut“ etc.), creationem 
(care nu-i termen bisericesc, 


beşte de Întrupare ca de o nouă 
creație a lumii, în sensul unei re- 
stauratio (cf. D. Stăniloae, lisus 
Hristos sau restaurarea omului), 
a unei înnoiri a toate întru Hris- 
tos — Cuvîntul (Logos-ul) creator 
al lui Dumnezeu. 


MOŞ CRĂCIUNUL 

Oricare ar fi fost el, sensul etimo- 
logic s-a pierdut mai tîrziu, iar 
sărbătoarea a fost repersonifica- 


ROST 104 


tă folcloric în „Moş 
Crăciun“ - personaj 
comparabil în unele 
privinţe cu tradiţia 
spaniolă a Regi- 
lor Magi (după Al. 
Ciorănescu), dar în 
şi mai mare măsură 
cu tradiţia neaoşă a 
„moşilor“ (strămoşi 
mitici, arhetipali). 

Fantezia popula- 
ră a făcut din Cră- 
ciun proprietarul 
staulului în care a 
născut Fecioara, 
atribuindu-i şi o so- 
ţie, Crăciuneasa, so- 
cotită în unele părți 
patroana moașelor 
(ca una ce a moşit-o 
pe Maica Domnu- 
lui), desigur fără 
nici o legătură cu 
„Crăciuniţele“ nur- 
lii de astăzi, croite 
după modelul ma- 
joretelor americane. 
Crăciun ar fi fost os- 
til oaspeţilor nepof- 
tiți şi soţiei sale, pe 
care ar fi pedepsit-o 
cu tăierea mîinilor 
pentru ajutorul dat 
străinilor fără apro- 
barea sa. Femeia 
s-ar fi vindecat însă 
vîrîndu-şi cioatele 
în scalda Pruncu- 
lui, ba chiar, într-o 
variantă, Maica 
Domnului i-ar fi dăruit mîini 
de aur. În faţa acestei minuni, 
Crăciun s-ar fi spăşit şi ar fi ve- 
nit la credință (topos-ul clasic al 
evreului rebarbativ şi convertit 
printr-o minune pilduitoare). În 
unele colinde populare este chiar 
numărat cu sfinţii, şezînd „lingă 
Bunul Dumnezeu“. 

Nu-i exclus ca sub întruchipă- 
rile lui Crăciun şi a Crăciunesei să 


ROST 104 





se ascundă două străvechi divini- 


tăți locale, reinterpretate popular 
în noua perspectivă creştină. În 
alte colinde populare, îşi dispută 
întîietatea, în jurul unei mese în- 
tinse în rai şi cu sfinții mai mici 
de jur-împrejur, „Bunul Dumne- 
zeu“ (în ipostaza Fiului), „Bătrînul 
Crăciun“ şi „Sfînt Sfîntul Ion“ 
(Botezătorul, desigur), ultimii 
doi lăudîndu-se a fi „mai vechi de 


PRAZNICUL IERNII 





zile“ decît Hristos, 
de vreme ce unul I-a 
vegheat nașterea, iar 
altul L-a botezat! 


ÎNTRE 
MOŞ GERILĂ 
ȘI SANTA CLAUS 
„Moş Crăciunul“ 
reprezentat astăzi în 
sanie trasă de reni, 
costumat în roșu 
coca-cola şi cu sacul 
doldora de dulciuri 
şi jucării, nu ţine de- 
loc de vechile tradiţii 
românești, ci con- 
stituie, ca şi pomul 
(bradul) de Crăciun, 
un împrumut tirziu 
din lumea apusea- 
nă, neatestat la noi 
înainte de sfîrşitul 
secolului al XIX-lea, 
cu unele reminis- 
cențe laicizate din 
atributele Sfîntului 
Nicolae (marele dă- 
ruitor, numit şi el 
în folclor „Moș Ni- 
culae“) — de unde şi 
denumirea de Santa 
Claus (Nic[o]laus) 
[4]. Comuniștii noş- 
tri îl rebotezaseră 
Moş Gerilă (după 
Ded' Moroz, „Moş 
Gerul“ slav, uzînd 
însă şi de analogia cu 
un personaj fantastic 
din basmele popula- 
re, variantă locală mai pitorească 
a lui Jack Frost), pentru a estompa 
pe cît cu putinţă fondul religios al 
sărbătorii (cum se încearcă şi as- 
tăzi în Occident, prin substituirea 
lui Christmas cu X-mas — tendin- 
ţă departe încă de generalizare, 
dar insidios promovată mediatic). 
Descreştinarea lumii contem- 
porane se reflectă întristător şi în 
desacralizarea Crăciunului: Y 


7l 


REPERE 





„omul recent“ e mai preocupat 
de brad şi de darurile „Moşului 
decît de scenariul Nativităţii, pe 
care aproape că-l ignoră. Numele 
paralel de Crăciun dat sărbătorii 
Naşterii Domnului va fi contri- 
buit şi el la această „uitare“ trep- 
tată a temeiului evanghelic. În 
Occident, bunăoară, deşi fron- 
da împotriva tradiţiei religioa- 
se este astăzi mai mare decît la 
noi, numele curent al sărbătorii 
rămîne grăitor prin sine însuşi 
(Christmas, Christfest, Nativite, 
Navidad, Natale etc.)[5], fără altă 
concurență, ca să nu mai vorbim 
de puternicul caracter mnemo- 
tehnic al ieslelor reprezentate 
figurativ în spaţiul public (chiar 
dacă adeseori ni se par — sau chiar 
sînt — de prost-gust, ilustrînd in- 
vazia generală a kitsch-ului, mai 
veche în Apus decît în Răsărit). 


MOȘ AJUNUL 
Ajunul Crăciunului apare şi el 
personificat în chipul unui moş 


12 








My 
„= 
po 


m 7 


PE 


MM 
ME E A Ai 
BE Ii 3 îi 


N ae 


POR One 








cumsecade, frate mai mic al lui 
Moş Crăciun şi despre care se 
spune că ar fi fost păstor de oi sau 
de capre: Moş Ajunul. Acesta pare 
mai autohton decît Moş Crăciu- 
nul actual, de import occidental 
(şi în mare măsură mercantilizat). 

Românul - nu cel tradiţional, 
ci cel mai dincoace — se pune să 
chefuiască încă din seara de ajun 
a marelui praznic (dacă nu cum- 
va chiar din 20 decembrie, de la 
Ignat, o dată ce taie porcul şi se 


simte dator să-i facă „pomana“, 
în plin post bisericesc!), cînd în 
unele părți se crede că vin şi su- 
fletele morţilor să petreacă lao- 
laltă cu cei vii. Ca atare, pe masă 
se pune hrană anume și pentru 
ei (s-ar zice însă că morţii, des- 
tul de ponderaţi, nu prea trag la 
carne, ci mai degrabă la colaci, 
turte şi cozonaci, care se împart 
cu precădere). Copiii umblă cu 
Moş Ajunul („Ne daţi ori nu ne 
daţi...? “) şi primesc mai ales nuci 
şi covrigi. E bine să se împartă 
bucate, atît în numele morţilor, 
cît şi ca semn de belșug, fiind 
răstimpul prin excelenţă al da- 
rurilor (ale lui Dumnezeu către 
Fire, ale Firii către oameni şi ale 
oamenilor unii către alții). Lipsa 
reciprocităţii în această privin- 
ță e rău văzută, iar pe alocuri 
se crede că zgîrciții încasează 
pedepse de la Moşul (cele mai 
grele fiind ale acelora care nu-i 
primesc pe urători în „noaptea 
mare-a lui Ajun)[6]. 


ROST 104 





Dăruitul de bani pentru „co- 
lindat“ nu intra cîtuşi de puţin în 
optica tradițională (fiind vorba şi 
de o lume a economiei domestice, 
bazate mai mult pe troc decît pe 
monedă); el s-a încetățenit abia 
în mahalale orașelor (mai ales 
o dată cu „ţigănizarea“ colin- 
datului, la care sîntem astăzi 
martori neputincioşi). 


ACTANȚII EVANGHELICI 
AI CRĂCIUNULUI 
Cea mai simplă şi mai sigură 
recuperatio creştinească a „spi- 
ritului Crăciunului“ şi a semni- 
ficaţiilor originare ale sărbătorii 
stă la îndemiînă prin Biserică şi 
Scriptură. În strălumina lor, de- 
vin mai transparente şi adevăra- 
tele tradiții autohtone, născute 
organic din viața religioasă a 
trecutului nostru mai mult sau 
mai puţin îndepărtat[7]. 

Ca şi losua, lisus redă pe evre- 
iescul loșua sau Ieșua, nume care 
înseamnă „Dumnezeu este (Cel 


ce dă) mîntuirea“, deci „Mîntui- 
torul“, salvatorul divin al omului 
şi al lumii lui. Acesta este şi nu- 
mele propriu al Domnului (echi- 


PRAZNICUL IERNII 


lui“) şi Hristos („Unsul [lui Dum- 
nezeu]“, echivalent al ebr. Masi- 
ah, „Mesia“) mai ales atunci cînd 
se face referinţă cu precădere la 


„MOŞ CRĂCIUNUL“ ÎN SANIE TRASĂ DE 
RENI, COSTUMAT ÎN ROŞU COCA-COLA 
ŞI CU SACUL DOLDORA DE DARURI 
REPREZINTĂ, CA ŞI POMUL DE CRĂCIUN, 
UN ÎMPRUMUT TÎRZIU DIN APUS. 


valentul a ceea ce numim astăzi 
„nume de botez“), descoperit de 
înger lui Iosif (Matei 1, 21: „Ea 
va naşte Fiu şi vei chema numele 
Lui lisus, căci El va mîntui po- 
porul Său de păcatele lor“). În 
ortodoxia românească s-a impus 
grafia Iisus (forma Isus fiind re- 
ceptată ca neortodoxă). Există o 
anumită tendinţă ca Mîntuitorul 
să fie numit lisus mai ales atunci 
cînd se face referință cu precăde- 
re la omenitatea Sa („Fiul Omu- 


dumnezeirea Sa („Fiul lui Dum- 
nezeu“). Întruparea lui Dum- 
nezeu, Naşterea Fiului în timp, 
din Maică neprihănită, spre 
restaurarea şi îndumnezeirea 
omului („Dumnezeu S-a făcut 
om pentru ca şi omul să se facă 
dumnezeu - nu după fire, dar 
după har”) este placa turnantă 
a istoriei (de la Naşterea Lui tru- 
pească se numără anii, înainte și 
înapoi) şi temeiul dumnezeiesc al 
soteriologiei creştine (numai Y 


ROST 104 


73 


REPERE 


_ == 


Cel fără de păcat ne putea scoate 
din condiţia păcătoasă a căde- 
rii). Colindele exprimă ingenuu 
acest mare adevăr teologic: „Pe 
Fiul Cel din vecie/ Mi L-a trimis 
Domnul Mie,/ Să se nască şi să 
crească,/ Să ne mîntuiască.. 
Pentru numele Maicii Dom- 
nului (cea „binecuvîntată între 
femei “) - Maria (Maryam, Mi- 
ryam) — s-au avansat peste 60 
de soluţii etimologice. Cu o altă 


[1] Lui Mithra i se spunea şi „Soa- 
rele Dreptăţii“ — denumire trecută 
în Biserica răsăriteană pe seama lui 
Hristos, la paritate cu „Răsăritul cel 
de Sus“. 

[2] În această ipoteză, sprijinită şi 
pe comparaţia cu limba albaneză (cf. 
kercu), la origine ar sta un cuvint ce 
ar fi desemnat un trunchi de copac 
- butuc, buturugă - destinat arderii 
rituale (obicei atestat la multe po- 
poare indo-europene). Este adus în 
e IETel Vi [= 35 3 [afelalV] releu te bilale [e el=1VE 
ropean *(s)ker-, „a îndoi, a încovoia“, 
respectiv kerk-, „cerc“, cu posibilă 
aluzie la „discul (cercul) solar“. Pentru 


74 


fa N d SI, NR 


=> 


a ai 


n În ii a n OO 


semnificaţie, ca formă feminină 
a numelui Marius (pus în le- 
gătură cu maritus, „căsătorite, 
de la maritare, „a se căsători ), 
Maria exista şi în limba latină, 
dar aceasta n-are nimic de-a 
face cu numele biblic, perpetuat 
prin creştinism. După Fericitul 
Ieronim (traducătorul Vulgatei), 
Maryam s-ar compune din mar 
(„picătură ) + yam („mare'), 
deci „picătură [de apă] de mare, 


un cercetător mai recent, dar contro- 
versat, Mihai Vinereanu, evoluţia ar fi 
următoarea: din proto-indo-europea- 
nul *ker- ar fi ieşit proto-traco-dacul 
*kerkion, apoi traco-dacul *Kerk'un şi 
în cele din urmă românescul Crăciun 
(în aromână: Cărțun/Crăţun). 

[3] Este mai probabil că formele 
slave înrudite (v. rus. korocun, ucr. 
kraciun, bg. kracon, sb. kracun, ceh. 
cracun), variate semantic, se datorea- 
ză contactului timpuriu cu străromâă- 
nii (M. Vinereanu). 

[4] Ca şi Halloween sau Valentine's 
Day, pseudomorfoza mitico-religioa- 
să Santa Claus pare să fi ajuns în Ame- 





în lat. stilla maris, de unde poate, 
prin auzire sau decodare greşită, 
Stella maris de mai tîrziu (cele- 
bru imn marianic occidental). În 
aramaică (limba curentă a tim- 
purilor evanghelice), Maryam 


y CC 


înseamnă „doamnă“, „stăpînă.. 
Dar numele evreiesc Maryam sau 
Miryam poate fi şi de străveche 
origine egipteană, trăgîndu-se, 
după unii, din verbul mri, „a 
iubi , cu sufixul afectiv ebraic — 


rica din ţările nordice ale Europei, 
probabil încă din secolele XVI-XVII, 
dar profilul actual şi l-a statornicit 
spre sfîrşitul secolului al XIX-lea şi 
[lafel=e1Y 19] 1=felel [9] (109,0, ele alia elViuii [= 
decisive fiind cele ale graficianului 
Thomas Nast (1862), de la Harper's 
Illustrated Weekly (New York), şi ale 
reclamelor Coca-Cola (începînd din 
1931, prin evreul Haddon Sundblom). 
Un rol major l-a avut şi pastorul ame- 
rican Clement Clarke Moore (1779- 
1863), care s-a amuzat să scrie un 
poem pentru copii despre un moş 
aducător de daruri într-o sanie trasă 
de reni zburători. 





ROST 104 


am, deci „cea dragă , „cea iubită-. 
În orice caz, Maria din Nazareth 
reprezintă „Noua Evă, noua pa- 
radigmă a feminităţii, reunind 
tainic maternitatea şi fecioria. 
Prin Fiat-ul ei rostit dinaintea 
Arhanghelului Gavriil („Fie mie 
după cuvîntul tău...) firea ome- 
nească consimte liber la planul 
divin al mîntuirii şi se face îm- 
preună-lucrătoare cu adevăratul 
Dumnezeu. 

Logodnicul Mariei, dreptul 
Iosif (Yoseph, Josephjah), poartă 
nume derivat regresiv de la ebr. 
Josephjah, „Dumnezeu a adău- 
gat“ (vb. jasaf sau yasof, „a adă- 
uga + jah, prescurtarea nume- 
lui divin Jahve). El trece formal 
drept tatăl lui lisus în ordinea 
civilă, iar catolicismul are un cult 
aparte pentru Sfînta Familie (i- 
sus, Maria, Iosif). 

Steaua vesteşte din ceruri 
nașterea lui lisus, îngerii şi păs- 
torii se bucură laolaltă, iar trei 
înţelepţi ai lumii vechi (Magii 
sau Craii de la Răsărit) - Balta- 
zar, Gaspar, Melchior - vin să-L 
mărturisească şi să I se închine, 
aducîndu-l în dar aur, smirnă şi 
tămiie (după Sf. Părinţii, aurul 
închipuie demnitatea împără- 
tească, tămiîia pe cea preoțească, 
iar smirna - Patimile prin care 
va trece şi moartea Lui jertfelni- 
că). Matei spune că veneau „din 


[5] La fel şi la slavii de răsărit: Roz- 
destvo, „Naşterea“. 

[6] Uneori - mai ales în lumea „ne- 
Vi d[elet: Et: pei el=t- Xe [3 E- Nec: 14: [ef |[:Xialelet: lei: 
— „pedepsele“ le aplică urătorii înşişi, 
fie manual (porţi dislocate, „blăni“ 
rupte din „uluci“, bulgări aruncaţi în 
ferestre), fie verbal (mostră din Ar- 
deal, unde-i cuviinţa mai mare: „Să 
vă dea Dumnezeu roadă/ păduchi cu 
coadă...”). Sacrul decade în burlesc, 
dacă nu chiar în cea mai vulgară miînie 
punitivă. 

[7] Deşi ele însele în oarecare di- 
vergenţă faţă de creştinismul oficial 
sau bisericesc, una sînt tradiţiile po- 


ROST 104 


Răsărit“ (Egipt? Mesopotamia? 
Persia? Arabia?)[8]. Se pare că 
nominalizarea lor, aşa cum o 
cunoaște tradiția apuseană, este 
tîrzie (sec. IX), ca şi denumirea 
de „regi (sec. XII), echivalată la 
noi prin „crai. 

Balthazar este un vechi nume 
biblic, pe cît se pare cu origine 


L_PRAZNICULIERNI IERNII 


sedec'), el ar avea în evreieşte o 
semnificaţie legată de demnitatea 
regalității: melki sau malki, „re- 
gele meu“ (Malki-Sedeg, „Regele 
meu este drept). 

Magii trecuseră înainte pe la 
regele Irod, pe care-l obseda ivi- 
rea unei regalități concurenţiale 
şi care a încercat fără succes să 


NUMAI CEL FĂRĂ DE PĂCAT NE PUTEA 
SCOATE DIN CONDIŢIA PĂCĂTOASĂ A 
CĂDERII: „PE FIUL CEL DIN VECIE/ MI 
L-A TRIMIS DOMNUL MIE,/ SĂ SE NASCĂ 
ŞI SĂ CREASCĂ,/ SĂ NE MÎNTUIASCĂ“. 


babiloniană: Belu-saru-usur, 
„Bal[Bel] să-l apere pe rege“. 
Gaspar (Gasparus, în latina 
tîrzie) are o etimologie dificilă, 
fiind pus în legătură, de regulă, 
fie cu antroponimul iranian Ga- 
thaspar („Cel ce străluceşte ), fie 
cu substantivul comun iranian 
gazbar („vistiernic ). Forma Gaș- 
par se explică la noi prin influen- 
ţa pronunţiei germane. 
Melchior este cel mai obscur 
dintre aceste nume. Dacă ar fi 
să-l apropiem de un nume biblic 
ca Melchi/Melki (menţionat în 
genealogia lui lisus: Melhi - la 
Luca 3, 24 şi 28) sau Melchisedec 
(„preot după rînduiala lui Melhi- 


pulare arhaice, altoite pe sensibilita- 
tea şi experienţa mediului ortodox 
răsăritean, în cadrul acelei sinteze 
religioase complexe denumite une- 
ori „creştinism cosmic“, şi altceva 
devierile sau contrafacerile moderne 
(e [= ile Melelei[e (Ta): | ăte [Et Tei c- 11721 BeljaE:! 
la caricatură. Dar aceasta este o temă 
aparte, ce ar merita dezvoltată la alte 
dimensiuni. 

[8] Fantezia romantică a lui Emi- 
nescu îi punea, într-o postumă, să 
vină tocmai ...“din pădurile antice ale 
[ale |[Mel=t: Nat: =. 

[9] Cf. şi lrodiada (nepoata lui lrod 
cel Mare, fiica lui Aristobul, sora lui lrod 


se folosească de ei pentru a-l afla 
pe Prunc. Veacul întîi cunoaşte 
trei Irozi: Irod cel Mare (uciga- 
şul celor 14000 de prunci, mort 
în anul 4 d. Hr.), Irod Antipa (fiul 
celui dintii, în faţa căruia a fost 
adus lisus înainte de a fi răstignit) 
şi Irod Agripa (nepot al lui Irod 
cel Mare şi care a domnit după 
[isus)[9]. Numele -— Irod, Irodion 
— este explicat mai ales prin lim- 
ba greacă: Herodes, de la heros, 
„semizeu“. În tradiţia folclorică 
românească există „umblatul cu 
Irozii  — specie de colind drama- 
tizat, legat de ciclul Crăciunului, 
dar astăzi aproape dispărut, ca şi 
Vifleimull10]. L] 





Agripa, soţia lui Filip |, amanta lui lrod 
Antipa şi mama Salomeei - cea care a 
(e(=1 19 1[et: Je1Y] A >1ei 1=y4-11el49] 191) DI: EX: NEI 
trag numele lrodiadele, entități demo- 
nice din mitologia populară. 

[10] Deformare populară a topo- 
nimului Bethleem (în evreieşte „Casa 
pîinii“) - localitatea de lîngă lerusalim 
în care s-a născut Domnul, pomenită 
curent în „cîntecele de stea”. În Grota 
Naşterii, locul cu pricina, stabilit prin 
tradiție, este marcat de o stea de ar- 
gint pe care stă scris: HIC DE VERGINE 
MARIA JESUS CHRISTUS NATUS EST 
(„Aici din Fecioara Maria s-a născut 
lisus Hristos”). 





79 


REPERE 


VREM 


COLINDELOR 


| ERAST CĂLINESCU 


erast.calinescurostonline.org 





A fost odată ca niciodată o vre- 
me cînd oamenii se cununau și 
îşi botezau copiii în taină, acasă, 
iar femeile îşi pierdeau piinea 
dacă erau văzute cu cruciulița la 
gît. La sfinta slujbă a Învierii, de 
pildă, turnătorii, trimişi anume, 
îi înscriau în catastifele lor mur- 
dare pe colegii de muncă ce în- 
drăzneau să ia Lumină pentru tot 
anul, în acea noapte, din sfintele 
biserici. Iar cînd credincioşii cîn- 
tau, afară, cu lumînările aprin- 
se, „Hristos a înviat, huruitul 
motocicletelor trimise anume 
încerca să acopere sfinta cîntare 
de bucurie... 

În vremea aceea colindele erau 
interzise, iar prin oraşe colindau 
doar țigănuşi, cerșind prin auto- 
buze şi prin tramvaie, în felul lor, 
şi, ca să nu fie debarcaţi, îşi ter- 
minau colindele cu „Foaie verde 
de piper,/ să trăiască dom-şofer ... 

Moş Crăciun era epurat şi el, 
avînd „origine nesănătoasă“, iar 
pe postul său era instalat „Moş 
Gerilă“, tovarăş de KGB cu so- 
vieticul Morozko. Pomul de Cră- 
ciun se numea „Pom de iarnă“ şi 
îşi aprindea luminile tocmai de 
Anul Nou, iar Buhaiul venea la 
Palat cu urături socialiste... 

Prin sate, însă, tot se colinda 
după tradiţie, iar milițienii mai 
închideau ochii, cinstindu-se prin 
casele luminate ale consătenilor 
lor. Căci colindele au rămas în su- 
fletele creştinilor noştri, ca pietre- 


76 








le peste care trec apa şi puhoaiele 
fără să le clintească din loc. 

În satul ardelenesc unde lu- 
cram în vremea aceea, noaptea 
de Ajun ne era plină de colinde, 
care, împreună cu clinchetul clo- 
poţeilor, lătratul câinilor şi scîr- 
țiitul paşilor pe zăpadă, umpleau 
atmosfera de o rumoare sfîntă. 
„Sculaţi, gazde, nu durmiţi,/ 
că nu-i vreame de durmit,/ că-i 
vreame de corindat...“ 

Şi erau tare bucuroşi colin- 
dătorii când gazdele îi primeau, 
îi ascultau şi le umpleau trăistu- 
țele cu bunătăţi. Iar pe la casele 
„tovarăşilor“, unde aflau poarta 
încuiată, o scoteau din balama- 
le şi le urau gazdelor aşa: „Să vă 
dea Dumnezeu roadă/ păduchi 
cu coadă“ ori „Corindă, corin- 
dă,/ bagă iapa-n tindă/ şi-i dă fân 
să roadă/ şi-o pupă sub coadă... 
Încercările de a înlocui colindele 
cu parodii, lansate pe la diferite 
festivale şi concursuri, cum era, de 
pildă, „Cîntarea României“, s-au 
soldat cu eşecuri ridicole, ca şi „fol- 
clorul nous, al „Ilenuţei-tractoris- 
ta, care invita mierlița de pe ogor 
să vină să-i cînte... de pe tractor! 

Această rezistenţă a ţărăni- 
mii noastre, care refuza să re- 
nunţe la tradiţiile moştenite din 
moşi-strămoşi, a determinat cu 
timpul Partidul Comunist să-şi 
mai schimbe tactica. Aşa au apă- 
rut „Obiceiurile de iarnă“, iar mai 
apoi chiar „Sărbătorile de iarnă“. 
„Pomul de iarnă“ îşi aprindea 
de-acum luminile, în „Orăşelele 
copiilor“, de la Crăciun şi pînă 
la Bobotează, iar întreprinderile 





socialiste organizau înspre Anul 
Nou „Sărbătoarea pomului de 
iarnă“, la care copiii spuneau 
poezioare şi primeau daruri de 
la „Moş Gerilă“ în persoană. 

Mai mult, la Muzeul Satului se 
organiza anual, fără nici o publi- 
citate în afară de un afiș la poartă, 
cîte un „Festival al obiceiurilor 
de iarnă, în cadrul căruia ţărani 
din toate colțurile țării cîntau co- 
linde aşa-zise „laice“, dar copiii 
cu steaua (ajunsă cu cinci colțuri) 
mai scăpau şi cîte un vers despre 
Naşterea Domnului... 

Și cum în vremea aceea lu- 
cram în Bucureşti, nu scăpam 
ocazia să fotografiez şi să înre- 
gistrez colindătorii şi colindele, 
aşa „laice“ cum erau ele: colinde 
de ciobani, de pescari, de fete, de 
flăcăi sau de moşnegi. lar apoi, cu 
complicitatea directorului meu, le 
prezentam „în sunet şi imagine“ 


ROST 104 





celor 150 colegi de muncă, sub 
formă de „activitate culturală“, în 
sala de şedinţe. De unde fiecare 
plecam mulţumiţi că ne-am îm- 
prospătat sufletul cu amintirea 
farmecului zilelor de Crăciun 
din vremea copilăriei noastre. 
Și iată că într-un an s-a auzit că, 
în străinătate, apăruse un disc cu 
colinde adevărate, cîntate de corul 





ROST 104 





Madrigal. Deci, în seara de Ajun, 
toţi eram cu urechea la aparatul 
de radio, doar-doar să prindem, 
printre şuierăturile și bruiajul 
obișnuit, vreo frîntură de colindă 
de la postul pe unde scurte Euro- 
pa Liberă! Și ne gîndeam că măcar 
atîta bine ne fac şi nouă america- 
nii, a căror aşteptare ne-a costat 
atiția ani de comunism... 

Au trecut ani şi ani de atunci, 
iar viaţa m-a dus departe de ţara 
colindelor, dar prin anul 1992, fi- 
ind iarăşi la Bucureşti în preajma 
Crăciunului, am văzut întîmplă- 
tor un afiş care invita lumea la 
un spectacol de colinde şi ură- 
turi adevărate, la Sala Palatului. 
Bucuria mea a fost nemăsurată! 
Împreună cu toţi ai mei - trei 
generaţii —- am văzut şi am ascul- 
tat cu emoție cete de colindători 
adevăraţi de toate virstele, din 
toată ţara. Şi mă întrebam, în gîn- 





dul meu, dacă această lume din 
sală a venit acolo ca la un simplu 
spectacol, sau dintr-o nevoie su- 
fletească, aşa ca mine? Momen- 
tul care m-a edificat a fost chiar 
începutul spectacolului, cînd o 
ceată de copilaşi, în bundiţe, ițari 
şi căciuli ţuguiate, a strigat sălii: 
PRIMIŢI CU STEAUA? A fost ca 
o chemare din altă lume! Şi toa- 
tă sala, într-un glas, ca dintr-un 
suflet descătușat, a strigat: PRI- 
MIM, PRIMIM! Un strigăt izvorit 
din toate inimile, la doi ani după 
căderea comunismului! 

lar copilaşii şi-au început 
colinda: „Irei crai de la răsă- 
rit,/ spre stea au călătorit./ Şi-au 
mers, pînă ce-au stătut/ unde-a 
fost Pruncu născut./ Și cu toţi 
s-au bucurat/ pe Hristos dac-au 
aflat./ Cu daruri s-au închinat/ ca 
la un mare-mpărat...“ 

Steaua copiilor nu mai avea 
cinci colțuri, ci era din nou stea- 
ua noastră, ortodoxă, cu opt col- 
țuri. lar în inima ei era bucuria 
Naşterii Mîntuitorului nostru. 
Acest spectacol, pe care nu-l 
voi uita niciodată, a fost pentru 
mine dovada nemuririi colinde- 
lor noastre, a sufletului nostru 
creştin şi românesc, minune pe 
care o retrăim an de an. 

Și cum aş putea să închei mai 
nimerit aceste rînduri decît cu o 
nestemată din comoara colinde- 
lor noastre populare? 

„Sculaţi gazde, nu durmiţi,/ 
ci voi afară ieşiţi!/ Vă uitaţi la 
răsăritu/ steaua mîndră ce-o ie- 
şitu./ Lîngă stea-i lumină mare/ 
ş-amîndouă ţîn o cale./ Amîndo- 
uă se-ntrebară/ oare ce veste-i în 
țară?/ Veste bună ieste iară,/ c-o 
născut Sînta Fecioară./ Şi-o năs- 
cut pe fîn uscatu/ pe lisus adevă- 
ratu,/ Care ne-o răscumpăratu/ 
și ne ieste Împăratu./ Împăratu 
Cerului/ şi Cuvîntu Tatălui... 
Corinduţa nu-i mai multă,/ să 
trăiască cine-ascultă!“. Ii 


77 





ULIIMA LILURGHIE A 


PĂRINTELUI 





da. 
ga 

mă 
[77 
a 

Ă i 


2 


| 


- 
— PP, 


A 
_ 
- 


ai 
Ti 


LA, 
E. 
Z77a 


>> 
. d. 





o a 


Pe 21 noiembrie 2011 s-au împlinit cinci ani de cînd părintele Gheorghe 


Calciu a trecut la cele veşnice. Dacă n-ar fi dorul chinuitor de sfinţia sa, 


am zice că plecarea i-a fost ieri, aşa de repede s-a scurs timpul. L-am 


pomenit cum se cuvine, printr-un parastas la mormîntul său, de la 


Mănăstirea Petru-Vodă. Il pomenim și aici cu un crimpei de amintire. 


(0) ERAST CĂLINESCU 


O amintire care îmi va rămîne în 
suflet, cîte zile voi mai trăi... Era 
prin octombrie, acum cinci ani. 
Știam că părintele Gheorghe Cal- 
ciu va veni în Ţară, ca în fiecare 
an, ca să-i mai vadă pe ai săi de la 
Mahmudia şi să-şi aline dorul de- 
acasă, colindînd pe la mănăstiri. 
A venit şi a poposit, ca de obi- 
cei, la Demostene Andronescu, de 
care îl lega o îndelungă suferinţă, 
o îndelungată sfîntă trăire, o „su- 
ferinţă ca o binecuvîntare“, cum 
a caracterizat mai tirziu lungii 
lor ani de detenţie, despre care ne 
vorbea nouă, celor cărora ne era 
duhovnic. Ştiam că acolo îl vor că- 
uta, tot ca de obicei, mulți tineri şi 
bătrîni, ca să primească binecu- 
vîntarea sa. Așa că m-am grăbit 
să-l întîlnesc devreme, în prima 
sa dimineaţă. Parcă îl văd şi acum. 
Era încă în pijama şi ghemuit în- 
tr-un fotoliu. Mi-a zîmbit, şi-a 
pus mîinile pe capul meu și m-a 
binecuvîntat... I le simt şi acum, 
cînd scriu. Apoi, primele cuvinte 
pe care mi le-a spus, zimbind, au 
fost: „Am cancer la pancreas. Au 
confirmat-o trei specialişti“. Avea 
dureri mari, dar nu se plingea. 
Aceasta îmi aminteşte de părin- 
tele Porfirie, care Îl ruga încă din 
tinereţe pe lisus să-i dea un can- 


cer, pentru ca să sufere ca EI, iar la 
bătrîneţe, cînd s-a îmbolnăvit de 
cancer la hipofiză, cu dureri mari, 
spunea fericit: „Vezi că mi l-a dat, 
nu m-a uitat. 

Era într-o sîmbătă şi aflasem că 
părintele urma să slujească a doua 
zi la biserica noastră. Ezitam să-l 
întreb direct şi l-am rugat să-mi 
spună ce program şi-a făcut de 
data asta. Mi-a spus că va pleca în 
Dobrogea la ai săi apoi prin Țară, 
cît îl vor ţine puterile. Va fi un bun 
rămas. Atunci am îndrăznit să-l 
întreb dacă a doua zi va sluji la 
Sfinta noastră Liturghie. S-a în- 
tristat şi mi-a spus că e prea slăbit 
şi că nu va putea. Cînd au început 
deja să sune la uşă, l-am lăsat pe 
părintele să se îmbrace şi am ple- 
cat, cu sufletul tulburat. 

A doua zi, duminică, în bise- 
rica noastră se zvonea deja că va 
sluji şi părintele Gheorghe Cal- 
ciu. Puţini eram cei care ştiam 
că nu va mai putea veni. Deodată 
însă a apărut zîmbind credincio- 
şilor, senin şi vioi, s-a închinat 
la icoane şi a intrat în Altar. În 
fața unei asemenea minuni, nu 
ne venea să credem ce vedeam. 
A slujit frumos, degajat şi ne-a 
predicat. Părintele Calciu a apă- 
sat pe necesitatea credincioşilor 
de a fi în biserică şi de a asculta 
cu mare atenţie Sfînta Evanghe- 


€ Biserica Sf. llie-Gorgani, 8 octombrie 2006: părintele Calciu 


(asistat de părintele Silviu Tudose), la ultima Liturghie pe care a oficiat-o. 


ROST 104 


lie, care ne aduce însuşi cuvîntul 
Domnului nostru lisus Hristos. 
A fost cea din urmă Sfîntă Litur- 
ghie la care a slujit. 

Apoi a plecat prin Ţară, dar 
boala l-a întors din drumul său de 
rămas bun. La spitalul care l-a pri- 
mit, ne spunea, din patul său de 
suferinţă, că sufletul îi este plin de 
bucurie căci în fiecare diminea- 
ţă vin să-i ceară binecuvîntarea 
mulți din personalul spitalului, 
înainte de a-şi începe lucrul. 

În restul zilei, cînd părin- 
tele nu se odihnea, vedeam că 
primeşte o lume întreagă, cu- 
noscuţi şi necunoscuți, fiecare 
cu nevoile şi cu grijile lor şi 
care ieşeau din rezerva sa cu 
chipul înseninat, cu inima mai 
ușoară. Veneau mereu călugări 
de pe la mănăstiri şi îi slujeau 
Sfintul Maslu şi multă bucurie 
i-au adus vizitele Patriarhului 
Teoctist, a Mitropolitului Bar- 
tolomeu și a părintelui Arsenie 
Papacioc. De altfel, P.F. Teoctist 
i-a slujit mai tîrziu şi slujba de 
înmormîntare, la Mănăstirea 
Radu-Vodă din Bucureşti. 

A fost înmormîntat, con- 
form dorinţei sale, la Mănăsti- 
rea Petru-Vodă din Neamţ. 

Dumnezeu să-l odihnească 
în pace, căci multă suferință a 
îndurat şi multă pace şi alinare 
a adus părintele Gheorghe Cal- 
ciu, cîtatrăitprintre noi. 


79 


LITERATURĂ 


EVA (EACEREA LUMII) 


Eu voi trece cu mâna prin umărul tău 
Şi tu vei simţi o adiere de vânt 


Tu vei trece cu ochiul prin osul meu 
Şi eu voi muri de trei ori 


Cu gândul voi străbate paşii tăi de pământ 
Iar tu din cer vei exclama „Mamă!“ 


Îmi vei regăsi plămânul, de demult uitat printre ai tăi. 


Eu mă înalț mai sus decât tine 
pentru că ţin în dinţi inima ta. 

Tu te afunzi în ţinutul pelicanilor 
strângând ochiul meu între două ape. 
Ne vom regăsi. 


Transparenţi ne ridicăm deasupra flăcărilor 
mai nenăscute ca viitorul 
(Acolo trosnesc brazi, dar nu se aud 

decât şoaptele mele) 
Arderea e în cunoaşterea mea 
dar putere asupra ei numai pământul are. 
Țesuturile tale pulsează în mine, învăţ 
foşnirile apelor corpului tău. 


Dinăuntru mă uit în afară: 
| cet IN 
privește privește in Jos: 
- O frunză ţi-e ochiul 


Fruntea mea şi a ta 
dorm împreună pe o tâmplă mai mare. 


PEȘTELE DE AUR 


Oare cu ce semănăm noi doi 

Două ceruri în abandon, secătuite de stele 
Mâna ta blândă cu piele de copil 
pistruiază universul cu cuvintele mele 


80 






ELENA DULGHERU 
Grupaj de poezii 
din volumul 

„Pentru trecerea zări 


şi alte poeme“ | 
(Editura Arca Invierii, 2 


Oare cu ce semănăm noi doi 

Lacul salin ce l-am format între noi 
Şi l-am umplut cu brațe 

Ce ne apropie şi ne dezbină 

Ca o gumă de mestecat 

Oare cu ce semănăm? 


Mă înfăşor în crâmpeie de muzică 

Adoarme pădurea la picioarele mele 

Mă rotesc în jurul ferestrelor ochilor tăi 
dăltuiți cu scărițe de riduri 


Şi intru, sărutând poarta, care nu este a mea: 
Ce vastă e cupola dinăuntrul umărului tău 
Şi ce tânăr e aerul ei, ce mă cuprinde 

Sau, mă desprinde 

mă prinde 

mă pierde 

mă tinde 


Oare, cu ce semănâm? 


pe JUNA RODICA...“ 


Luna pe cer 
Picură strâmt 
Casele fug 

Pe sub pământ 
Viezurii râmă 
Bolta de ceară 
Linia vieții — 
Milionară... 


«Haide, frumoaso, 
Apă şi pară! 
Nume ţi-oi zice 
Focul şi iară 
Tactu şi muma 

— Cam cărpâănoasă 


ROST 104 


Morţii şi viii, 
Doamnă frumoasă 
Şuieră dinţii 

Dor de mireasă!» 
Pielea de frunze, 
sedimentară... 


«Zvârle şi-o sută 
babei în gheară! 


Boală şi cupă, 
Verde mărire 

De supărare 

Şi mirele mire, 
Haide frumoaso, 
Rumenul gând 
Numaidecât 

să te descânt!» 


CAISE CU SUSAN 


Merg de-a-ndoaselea pe malul apei 

aşa că îmi apare în față broasca țestoasă 
Care mă întreabă Unde ? 

sunt ochii mei. 


TOAMNA DE AUR 


Peisaje cu mult soare. 

Galben tomnatec pe văi afişat 
Cerul albastru trimite vapoare 
Corpul meu zace sub ele, crispat. 


Fără de înger stă toamna în curte 
Fără de înger stă mâna pe frunte 
Fără de mine zac frunzele-afară 
Fără de moarte stă trupul meu iară. 


Fără de lună stau fără de ploaie 
Fără de ploaie stă ceru-n odaie 
Fără de vară stă luna să moară 
Fără de vară stă toamna de ceară 


Fără de nimeni natura trăiește 

Fără de nimeni pe toamnă mă-ntind 
Fără speranță-nainte pășește 

Toată lumina. Şi Nimeni, albind. 


CĂTRE UN SINGUR DOR 


Ah, vreau să mă apuc 
De dintele cel alb calin 
Al zeului cu păr prelung 
Uitat de mult şi pelegrin. 


ROST 104 








În carul său solar aş vrea 
Să-mi port scheletul uneori 
Şi palma mea de cucuvea 
S-o ciugulească nişte ciori. 


Aş adormi pe Dulcea Roată... 
Mi-aş pierde soarta de şotran 
Şi viața toată, migdalată 
Ascunsă-n hăuri de ocean. 


Doar stelele străine-n ceruri 
M-or zgâria din când pe ceafă 
Eu voi dormi ascunsă-n văluri 
De cântec paşnic de girafă. 


Şi poate, o, se va întoarce 
Pierdutul vierme, ochi solzos 
Va răsări, ca o lanternă 

Din putrezitul, al meu os. 


AICI 


Tu care vii de foarte departe 
Renasc în mine 

De foarte demult 

Culorile apelor sparte 

De după de râuri 

E foarte aproape 

Fugeau peste crânguri 
Oceane mioape 

Eu care vin de foarte departe 
Eu care vin de foarte departe 
Din ochii tăi verzi şi râuri sărate 
Şi râuri sărate 

De după de râuri 

De după de foarte 

aproape 

Şi poate 


LA MARGINEA SERII 


M-am aşezat să mă odihnesc 

La marginea unui pește 

Pe sub gene am privit 

Pe sub ochii peștelui 

Curgerea cocorilor albi pe cer 

şi alte contururi de păsări. 

Umbrele lor ca o zale îți acoperă creștetul. 


Cu aripa stângă, peștele 
Îmi mângâie ridurile, triunghiular. 


AS 


81 


LITERATURĂ 


DESPRE VECHIUL 
SAT ROMÂNESC, 
Ga CU LUCIDITATE /A4Ă 


O RADIOGRAFIE A UNUI PREOT-SCRIITOR ŞI FOST DEȚINUT POLITIC 


Toma Spătaru (Constantin R. Crişan, pe numele 
real) s-a născut într-o familie de ţărani din 
Buda-Corbiţa, judeţul Galaţi, la 16 noiembrie 
1902. A absolvit Seminarului Teologic din Huşi în 
1923 şi, în primii ani de după terminarea şcolii, a 
frecventat şedinţele Academiei Bîrlădene, scriind 
poezie, nuvele, teatru, predici pentru diverse 
publicaţii. A debutat literar cu poemul (structurat 
în 18 psalmi) Cîntarea Mintuirii Mele, Moineşti, 
1927. În 1032 a fondat revista literară Orientări la 
Moineşti, judeţul Bacău (1932-1938, 1940). De-a 
lungul vieţii a folosit, din varii motive, zeci de 
pseudonime, dintre care s-a impus Toma Spătaru, 
cel cu care a semnat romanul Zbateri. A fost 

preot paroh la Valea Sosii şi învăţător la şcoala 
letala Xe [la NelelaalVlat: N ndeTe [VL Pa iale E! 
Moineşti. Simpatizant al Partidului 
Naţional Creştin al lui Octavian Goga, 
după 1935 se apropie de Mişcarea 
=felfelat: 16 Peitlaroxteljafe [Vf Wer=3 i[e [Tavi] 
acesteia, Corneliu Zelea Codreanu. 

În 1940, a fost scurtă vreme inspector 
şcolar general, după care a mers ca 
jelg=fe) ăi ek-Itel a EM elile felia] PV Lafe [=3-) 

stat tot timpul războiului. În timpul 
dictatorii antonesciene a fost arestat 
cîtva timp, pentru apartenenţă la 
Mişcarea Legionară. După 23 august 
1944, a devenit inspector şcolar şi bisericesc şi 
şi-a reluat preocupările literare şi s-a implicat în 
reforma agrară, dînd semne că vrea să colaboreze 
cu noul regim. Dar destul de repede i s-a 
descoperit trecutul politic, iar la 15 aprilie 1952 a 
fost arestat. Eliberat de la Canal la 1 septembrie 
1954, a fost numit preot la Parohia Rus-Ciutea, 
lîngă Bacău, şi viaţa sa părea să ia o turnură 


82 


ZBATERI 


La 
2 VP, . 


favorabilă. În 1958 i-a apărut la ESPLA primul şi 
unicul volum al romanului Zbateri, care urma să 
aibă cinci volume. Romanul e o cronică excelentă 
a satului românesc, scrisă într-un stil obiectiv, fără 
efuziuni lacrimogene sau reverii idealizante. La 
citeva săptămini, cele 10.000 de exemplare ale 
cărţii au fost retrase de pe piaţă, iar bibliotecile 
au trecut romanul la index. Pentru această carte, 
a fost arestat şi condamnat din nou (15 august 
1959 — 10 august 1964). A stat închis la Aiud. 
După eliberare, cîţiva ani a mai oficiat ca preot 
2 ek-Iel al [iN BI= [ial păelelaa1V lat: N m [=1[=fe [N (= E: [et 10) 
A publicat nuvele şi povestiri în revista băcăuană 
Ateneu, dar nu i s-a permis să mai tipărească nici o 
carte. A murit la Bacău, pe 24 martie 1985. 
Romanul i-a fost reeditat abia în 2001, 
la editura Curtea Veche. Criticul literar 
Eugen Budău întîmpina această 
reeditare cu entuziasm: „Este vorba 
de uriaşa forţă epică, de proiectarea 
pi =Tei] [e] ge [3 el efelat:] [=3 la Net: [e [c=i[=Xe [tei 
ale verosimilităţii, de impresia, uneori 
sufocantă, de real, pînă şi a sugestiilor 
de ordin olfactiv (cartea „emană“ miros 
de pămînt, de fîn, de viță-de-vie, de 
pădure, de noapte ş.a.), în imagini 
veridice, necontrafacute, aspre şi 
duioase deopotrivă, într-un flux narativ desăvirşit, 
cu un bun control al limbii, neostentativ populară 
şi regională. Toma Spătaru e un excelent 
povestitor şi un bun psiholog al scenelor 
(e[e] [= Tei |Y/=8 (=Telktele [Vi Mele) [fe E: |N [alei=iafe [19] [VIN eI=3: 14E-) 
boierului Gănuţă e grăitor). Fraza are ritm, curge 
în ton cu dramatismul povestii.“ 
Redăm mai jos un fragment din capitolul VI al 
romanului, aşa cum a apărut în ediţia ESPLA. 





ROST 104 


ION AILENII 


Venise înapoi, după atîta amar de 
vreme trăită departe, între apă şi 
cer, și, cuprins de fiori calzi, ca de 
friguri, a pășit pe poarta ţarinii 
satului, prin faţa casei lui Paras- 
chiv, neîndrăznind să privească 
în jur, ca să nu întîlnească, de 
prin ogrăzi, privirile aţintite pe 
bereta lui cu panglica fluturînd 
într-o parte, pe bluza cu gulerul 
lat dungat cu albastru şi alb, cum 
albe-i erau hainele, ca varul ce 
înnoise toate casele în acest Paşte 
binecuvîntat cu flori de liliac atîr- 
nînd peste garduri. 

Ion Ailenii, cel plecat de demult 
— abia ţine minte, dar toate-i revin 
în faţa ochilor, ca şi cînd ar fi fost 
ieri — era un flăcăiandru voinic şi 
vînjos să frîngă fierul în miini, şi 
numai în pragul a şaptesprezece 
primăveri. Că, dacă-l lăsase tată- 
său, neuitatul Iacovache, la zece 
ani şi maică-sa la unsprezece, de- 
atunci crescuse cum a nimerit, 
cam din mila mătuşii Ilinca, ca- 
re-i spăla cămeşile de pe el, şi din 
mila altora, milă cu tîlc, pentru 
că nimeni nu i-ar fi dat un pumn 
de făină de n-ar fi muncit cu atîta 
credinţă, de n-ar fi arat din noapte 
pînă-n sară de adormea cu oasele 
zdrobite, că nici foame nu-i mai 
era. Muncea de cum începea pri- 
măvara şi pînă toamna tirziu, şi 
nu pe pămîntul lui, că n-avea cu 
ce, totul se irosise, iar pămîntul 
intrase sub paza lui moşu-său, 
nimeni nu-şi punea mintea să-şi 
bată capul cu alde Petrache Spînu 
pentru feciorii lui lacovache, care 
s-or ridică singuri să-şi apere drep- 
turile, dac-or putea, iar pîn-atunci 
pot foarte bine să fie de ajutor la 
cei mai cuprinși, că de n-or învăța 
munca şi gospodăria la casele alto- 
ra, n-au să ştie să-şi chiverniseas- 
că moşia lor, dac-or mai vedea-o 
vreodată de la Petrache Spinu. O 
dată cu căderea fulgilor albi, mari 


ROST 104 


şi uşori, ce selegănau în aer ca niște 
fluturi ameţitori, îşi lua toporul la 
subțioară, traista de făină în gât, o 
mînă de sare; o legătură de ceapă 
roşie şi tare de te arde la maţe şi, 
prinzîndu-şi tovarăş pe Gavrilă al 
lui Hogeac, se afunda în pădurea 
Cucuieţilor să facă metri, ca să 
aibă cu ce-şi cumpăra un suman 
ori o pălărie de Paşti şi să-şi poată 
schimba pantalonii cu nenumăra- 
te petece în genunchi şi dinapoi, 
că-i purta pînă se făceau ferfeniţă. 
Se arăta harnic în toată puterea 
cuvîntului, măcar că nu crescuse 
încă flăcău răsărit între ceilalți şi 
era al nimănui. Nu ştia bine ce are 
şi ce n-are, căci bucăţile de pămînt 
late, rămase de la maică-sa şi mai 
puţine de la taică-său, le chibzuia 
moşu-său, tutorele, o fiinţă de om 
prăpădenia pămîntului, care nici 
măcar nu-şi îmbrăca fata din horă 
mai ca lumea. De măritat a mări- 
tat-o, nu-i mai stă pe vatră, piciorul 
nu-i mai calcă prin casa lui Spînu, a 
dat Nastasia de bine, de vorbă cal- 
dă şi de borş cu pui cu tăieţei, cum 
nici n-a visat în casa din care a ie- 
şit, că alde Petecuţă au luat-o şi mai 
fără avere, nici ei nu prea au, dar 
de mîncat mănîncă de se satură, 
ca toţi oamenii, mai ales duminica. 

Într-al şaisprezecelea an, acu 
călca pe-al şaptespre-zecelea, cînd 
începea a miji a flăcău și ochii în 
cap i se limpeziseră şi ardeau cu 
nişte ape de lumină de intrau toc- 
mai în fundul inimii fetelor, s-a 
tocmit, ca să se aşeze, la Ilie Dra- 
gomir, om bogat şi cu patru fete 
de măritat; şi n-a stat decit pînă la 
Paşti, n-a apucat să ia nici o para 
chioară. Le-a părut rău la toţi — 
dăduse Ilie de pleaşcă să aibă aşa 
om în ogradă, pe mai nimic — dar 
mai rău i-a părut Aristiţei, codana 
de-o samă cu el, măcar că n-a spus 
niciodată cuiva de asta şi nici lon 
n-a ştiut-o vreodată. 

Era totun Paşte înflorit ca aces- 
ta, cînd în hora mîndruțănilor s-a 





prins unul îmbrăcat în alb, cu be- 
retă de marinar, venit din Brusturi, 
pîrlit amarnic de soare şi cu ochii 
verzui şi cu ape repezi ca undele 
mării; venise la un văr de-ai lui. 
Au intrat în vorbă, marinarului 
i-au plăcut ochii lucioşi ai lui Ion, 
frumuseţea curată a trupului vîn- 
jos de flăcăiandru, nu ştie de ce l-a 
prins drag dintr-o dată, şi a înce- 
put străinul să-i spună de mări şi 
de țări îndepărtate, de furtuni nă- 
prasnice - mult îi plăceau lui Ion 
pe-atunci furtunile, le întîmpina 
cu fruntea și cu pieptul gol, i se 
părea că se ia la trîntă cu cineva şi 
nu-l poate trînti — de petreceri din 
porturi, pe care el nu le înțelegea, 
de viaţa aceea în care ai tot ce-i pe 
tine, dar nici n-ai nevoie de mai 
mult şi de multe ori ai vrea să n-ai 
nici atît — nici lon nu avea mai mult 
decît era pe el — i-a vorbit mult şi 
adînc străinul, şi iată-l de Dumini- 
ca Tomii pe lon Ailenii c-a vîndut 
mărunțișurile pe care le mai avea 
şi a plecat la gara Criheciului, de 
unde s-a oprit tocmai la Galaţi. 
Ce mult îi de-atunci, Doamne, 
şi parc-a fost ieri! Se vede, ca prin- 
tr-o oglindă întoarsă, cu obrajii îm- 
bujoraţi şi cu ochii umbriţi de gene 
lungi, strîns în ilicul prea strîmt 
peste cămașa de tort cam veche, în 
picioare cu opincile uşoare ca pana, 
cum a sărit în gara Galaţului, ame- 
țit de atîta lume şi zarvă, de parc- 
ar fi fost iarmaroc, şi nu lunea, ca 
toate lunile, zi lucrătoare. A căscat 
ochii la toate minunăţiile tîrgului, 
oprindu-se în mijlocul trotuarului 
şi arătînd cu mîna, pînă cînd Toma 
Vărzaru - „domnu Toma — îl tră- 
gea de mînecă după el. Şi-amintește 
apoi cei patru ani trăiţi în Galaţi cu 
chinuri, cu nevoi, cu viaţă amară, 
cu nopți nedormite, nemâîncat, cu 
sudălmi la fiecare pas, între oame- 
nii aceia mai spurcaţi la gură decît 
fusese vreodată Iacovache, cum a 
trecut de la şantier la societatea de 
navigaţie cu cincisprezece leipe Y 


83 


LITERATURĂ 


lună, mare leafă, de întîile drumuri 
de la Galaţi la Brăila și înapoi, apoi 
mai departe, la Sulina şi Constanţa, 
şi-aducea aminte de toate, de parcă 
le-ar vedea acum înaintea ochilor. 

Apoi cum a plecat marinar pe 
un vas de comerț, care mergea 
departe, undeva, la Copenhaga, 
cu multe opriri și încărcătură pe 
el, de munca lui de zi şi de noap- 
te ca să adune bani — banii erau şi 
aici gîndul tuturor - de opririle de 
la Atena, Neapole, Lisabona - un 
oraş ascuns undeva, în fundul 
unei mincături a mării în uscat — 
şi toate i se par ca în vis. Parcă vede 
întinderea liniştită a nemărginirii 
apelor, deasupra căreia stelele, în- 
depărtate în fundul cerului, îşi tre- 
mură lumina blîndă şi sclipitoare, 
şi poartă în suflet dîre lungi de aur 
topit, aruncat pe întinderea nemăr- 
ginită a oceanului, cărări de lumină 
şi de umbră întunecată, praful aurit 
ce se cerne ca negura pe zarea înde- 
părtată, unde coastele pierdute în 
albastrul sur al nopţii își înalță în 
sus, ca niște degete răşchirate, vir- 
furile de eucalipţi, de la Constanti- 
nopol, pe coasta Asiei Mici, pînă la 
Smirna şi mai departe. 

Ce viaţă! Ce viaţă, trăită între 
cer şi mare! Şi ce chinuri şi muncă 
şi încordare de braţe, pe tăcutelea, 
fără hodină şi fără opunere, în 
nopți negre ca păcura, cînd valurile 
uriaşe și înduşmănite se loveau cap 
în cap sub vasul ce sălta pe virfuri 
ca o coajă de nucă, ploile măturau 
coverta şi fulgerile căutau catargele 
în bezna grea a singurătăţii. De cîte 
ori nu era numai la un pas de moar- 
te, lovit cu putere de grilaje, înlăn- 
țuit de otgoane, minat ca o nălucă 
rătăcitoare pe aşchia trosnitoare 
a vaporului prăbuşit în prăpăstii 
întunecoase ce mugeau a moarte, 
cînd bătăile inimii i se opreau în 
piept! Şi apoi liniştele acelea mute, 
istovite, cînd se trezeau ca din senin 
în mijlocul apei poleite de soare, 
obosiţi, frînţi, cu catargurile rupte, 


84 


cu otgoanele încîlcite, cu grilaju- 
rile sfărîmate, după care urma iar 
munca grea şi fără hodină ca să se 
facă toate la loc. 

Pe urmă, opririle din porturile 
străine, pline de oameni grăbiţi 
ori de cerşetori fudui, de cucoane 
înalte, voalate, ori de harapi negri, 
buzaţi, de tavernele pe care le lua 
de-a rîndul cu tovarăşii lui, de bă- 
tăile crîncene, cu scaune, sticle, cu- 
țite, mese — la asta era mare meșter, 
de aceea nici nu-l slăbeau tovarășii 
cînd năvăleau pe uscat — şi nu s-a 
lipit de el nici tutunul, nici spirtul, 
nici furtişagul pe care-l aveau toți. 
Cînd începea bătaia, din nimic, ca 
o scînteie ce fulgeră toate minţile, 
el singur era treaz. De aceea era 
greu să se trezească cu un cuţit în 
spate: sta totdeauna cu spatele la 
perete şi cuţitele nu treceau prin 
masa pe care-o juca în mînă ca 
pe-o farfurie. Rănile se vindecau, 
dar gustul de bătaie al tovarăşilor 
săi, nu. El nu putea să-i lase bătuţi. 
Atunci era în joc onoarea pavilio- 
nului. "Trebuia apărată. Zîmbeşte 
cînd îşi aminteşte. Parcă erau copii 
fără minte. EI avea minte. Numai 
cînd şi-aminteşte de cîte ori uita 
c-o are, îi vine să zîmbească. Îşi 
aducea aminte repede. Numai cînd 
îşi pipăia chimirul de cauciuc, de 
pe piele, cu hirtii, un dor puternic 
i se năștea în suflet, o amintire ve- 
che îi fulgera prin minte — zimbea 
singur, înduioşat — şi-ar fi dat mult 
să se trezească în pădurea zării ori 
pe apa Criheciului. Și cînd vedea pe 
alții jucînd unele jocuri şi-aducea 
aminte de hora domoală şi undu- 
ioasă, legănată de fetele din sat, 
după cobza lui Stan Buzatu, și-a 
lui Ursache, şi iarăşi un dor fără 
de margini îl prindea de Mîndruţa 
lui, unde şi-a trăit primele doruri şi 
intiile lui nădejdi de flăcău vred- 





NIC şi necăjit, atîta cît putuse avea 
nădejdi şi doruri pe vremea aceea. 
Dar cele frumoase din Mîndruţa, 
pe acelea le avusese şi le purta în 
inima lui, ca mărgăritarul în co- 
chilia unei scoici în fundul mării. 
Cîndva are să scoată la iveală măr- 
găritarul acesta. 

Și zi cu zi, şi-a adunat ban cu 
ban şi mai ales şi-a adunat pică- 
tură cu picătură dorul de acasă, 
şi încetul cu încetul i s-a limpezit 
viitorul în mintea lui: „Plec peste 
cîțiva ani, împart sfoara de pămînt 
cu Simion, dac-o mai fi trăind, cât 
a rămas de la alde tătuca, îmi ridic 
casă şi mă gospodăresc în satul 
meu, să mor şi să mă îngroape lîn- 
gă mormîntul părinţilor tot bietul 
părintele Sofronie, dac-o mai fi 
trăind, săracul! . 

ȘI-s ani de-atunci)... 

ȘI-s ani de cînd a plecat din sat! 
Douăzeci şi doi de ani, şi parc-abia 
a plecat ieri! Numai cînd se gîndea 
cum or să-l primească cei din sat, îi 
venea greu să plece, să se despartă 
de împărăţia asta a apei, mărginită 
de cer şi de stînci. El nu iubea ma- 
rea cu patimă. 

Prietenă, cîteodată, da. Atit. 
Era din neam în neamul lui plu- 
gar, şi-avea pentru mare dragostea 
prietenului cu care te-ai înhămat 
la nevoie, în deosebire de alți ma- 
rinari, care nu s-ar fi despărțit de 
mare o dată cu viaţa... 

Și aşa, într-o bună zi, s-a dat jos 
la Galaţi, și-a scos bilet pentru gara 
Criheciului şi a venit înapoi gîn- 
dindu-se mereu cum îl vor primi 
vară-sa şi verii, dacă nu cumva o 
mai fi trăind şi moşu-său cel hap- 
sîn şi zgârcit ca nimeni în Mindru- 
ţa. S-o mai fi schimbat și el, în atîţia 
ani! Cite nu se schimbă în lumea 
asta! Iar dac-o fi venit Simion, 
atunci nu se mai vorbeşte. Ei 


ROST 104 


Completaţi-vă colecția 








LN Li Bani [=391010)5 e [=fe i[et=1ă [518 |[elt ii [ale af: Inel: 

Nr. 2 aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

Nr. 3 mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4 iunie 2003, dedicat lui Mihai Eminescu 

Nr. 5 iulie 2003, dedicat lui Nicolae Paulescu 

Nr. 6 august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 septembrie 2003, dedicat lui Nae lonescu 

Lit: Xeleiitela ale] 4[=3940]0)c3ăe [=[e [ei (91A [Is Tă ct: i-ialeit! 

Nr. 9 noiembrie 2003, dedicat părintelui Dumitru Stăniloae 

Nr. 10-11 decembrie 2003, dedicat lui Vasile Băncilă 

N [pi PAiI=l0l 9 1 [=394919 2 5e [=fe [ei (910) |[ei 1 el: lu] [e 

N Lp E Saat= as [=394070 fe [=fe i [ec 1 [918 | [celt WTA] (et: In [-f- Tel?! 

Nr. 14-15 aprilie-mai 2004, dedicat lui Radu Gyr 

Nr. 16 iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia (epuizAT) 

Nr. 17 iulie 2004, dedicat lui Ştefan cel Mare (EPUIZAT) 

Nr. 18 august 2004, dedicat lui Ernest Bernea 

Nr. 19 septembrie 2004, dedicat lui Constantin Noica 

Nr. 20 octombrie 2004, dedicat părintelui Arsenie Boca 
(21:10174.99) 

Nr. 21-22 noiembrie-decembrie 2004, dedicat părintelui 
Constantin Galeriu 

Nr. 23 ianuarie 2005, dedicat lui Vasile Lovinescu 

N [pie 8 =) 91=14 12394070) 5e [=[e i [et 1 [9lă e [ei VIEI eleȚ-4-: 

Nr. 25-26 martie-aprilie 2005, dedicat părintelui 
Constantin Voicescu 

N [PT A 3829491915 fe [e | [ete ia [918 > | [ete LE: T=3 [el E(2:1177.3)) 

Nr. 28 iunie 2005, dedicat părintelui Arsenie Papacioc 
(2:10174.99) 

Nr. 29 iulie 2005, dedicat părintelui Zosim Oancea (EPUIZAT) 

Nr. 30 august 2005, dedicat lui Vasile Voiculescu (EPuizAT) 

Nr. 31 septembrie 2005, dedicat Părintelui Liviu Brânză 

[ic Pele elaa]]4[=39400)s5e [=[e [et 1 [519 Îe Rate iati: 

Nr. 33 noiembrie 2005, dedicat părintelui lustin Pârvu 

N [ic Le Ne [=fe(=1a2]e]g[=394010)5făe [=[e [eri 9]A „Z-1Tăctelut:: 

Nr. 35 ianuarie 2006, dedicat lui Horia Bernea 

Nr. 36 februarie 2006, dedicat lui loan Alexandru 

Nr. 37 martie 2006, dedicat părintelui Teofil Părăian 

Nr. 38 aprilie 2006, dedicat părintelui Calciu 

Nr. 39 mai 2006, dedicat lui Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41iunie-iulie 2006, dedicat lui lon Gavrilă 

Nr. 42-43 august-septembrie 2006, dedicat părintelui 
Adrian Făgeţeanu 

Nr. 44 octombrie 2006, dedicat lui Gabriel Constantinescu 

Nr. 45 noiembrie 2006, dedicat lui Simion Mehedinţi 

Nr. 46 decembrie 2006, dedicat părintelui Rafail Noica 

Nr. 47-48 ianuarie-februarie 2007, dedicat părintelui 
Benedict Ghiuş 

N Lp e Xenia [=391007Ae [=fe i[et= 1 [518 (<F-I0E- alele [= 

Nr. 50 aprilie 2007, dedicat lui Marcel Petrişor 

Nr. 51 mai 2007, dedicat părintelui Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 iunie 2007, dedicat Mitropolitului Bartolomeu 

Nr. 53-54 iulie-august 2007, dedicat părintelui Trifa 


Nr. 55 septembrie 2007, dedicat lui Alexandru Mironescu 

Nr. 56 octombrie 2007, dedicat părintelui Sofian Boghiu 

Nr. 57 noiembrie 2007, dedicat lui Teodor M. Popescu 

Nr. 58 decembrie 2007, dedicat lui Demostene Andronescu 

Nr. 59-60 ianuarie-februarie 2008, dedicat părintelui 
loanichie Bălan 

Nr. 61 martie 2008, dedicat lui Dan Botta 

Nr. 62 aprilie 2008, dedicat maicii Mihaela lordache 

Nr. 63 mai 2008, dedicat Mitropolitului Nicolae Colan 

Nr. 64 iunie 2008, dedicat Aspaziei Oțel Petrescu 

Nr. 65 iulie 2008, dedicat părintelui Mina Dobzeu 

Nr. 66 august 2008, dedicat Mariei Brâncoveanu 

Nr. 67 septembrie 2008, dedicat părintelui 
Chesarie Gheorghescu 

Nr. 68 octombrie 2008, dedicat părintelui Marcu de la 
Sihăstria 

Nr. 69 noiembrie 2008, dedicat lui George Racoveanu 

Nr. 70 decembrie 2008, dedicat lui Constantin Oprişan 

Nr. 71-72 ianuarie-februarie 2009, dedicat lui 
Gheorghe Stănescu 

Nr. 73 martie 2009, dedicat lui Grigorie Leu 

N Lp 2 3270141394010] )e [=fe i[e 1 + E: au c-ai [:(7»E:) 

Nr. 75-76 mai-iunie 2009, dedicat lui George Popescu 
Glogoveanu 

Nr. 77 iulie 2009, dedicat lui Petru C. Baciu 

Nr. 78 august 2009, dedicat părintelui Dimitrie Bejan 

Nr. 79 septembrie 2009, dedicat monahului Atanasie 

[10 et:ă Keleiitelaa] eg [=iafe)[=1pa) ela [=394010)0 e [=fe feri + T[i i-1L7j 
Roman Braga 

Nr. 82 decembrie 2009, dedicat lui J. V. lamandi 

Nr. 83-84 ianuarie-februarie 2010, dedicat părintelui 
Vasile Vasilachi 

Nr. 85 martie 2010, dedicat lui Silviu Dragomir 

Nr. 86 aprilie 2010, dedicat lui Nicu Naum 

Nr. 87 mai 2010, dedicat Olgăi Greceanu 

Nr. 88 iunie 2010, dedicat Pricipesei Ileana 

Nr. 89 iulie 2010, dedicat lui Nicolae Mărgineanu 

Nr. 90 august 2010, dedicat lui Gheorghe |. Brătianu 

Nr. 91-92 sepiembrie-octombrie 2010, dedicat lui 
Al. Ciorănescu 

Nr. 93 noiembrie 2010, dedicat lui Dumitru Oniga 

Nr. 94 decembrie 2010, dedicat părintelui 
Constantin Sârbu 

Nr. 95-96 ianuarie-februarie 2011, dedicat lui 
Al. Busuioceanu 

Nr. 97 martie 2011, dedicat pr. Florea Mureşanu 

Nr. 98 aprilie 2011, dedicat lui Virgil Gheorghiu 

Nr. 99 mai 2011, dedicat lui Aurel State 

Nr. 100 iunie 2011, dedicat Sfinţilor închisorilor 

Nr. 101 septembrie 2011, dedicat Sfintei Cruci 

Nr. 102 octombrie 2011, dedicat lui Radu Mărculescu 

Nr. 103 noiembrie 2011, dedicat lui Alexandru Ciorănescu 





DECANTĂRI 





SAVANTUL III 


ŞI ZEIȚA 






= 2 DAN STANCA 


dan.stancaQrostonline.org 





Cel puţin două secvenţe din 
opera lui Mircea Eliade ne-au 
convins că marele savant a fost 
mult mai mult sau, depinde cum 
vezi lucrurile, mult mai puţin 
de atît. Prima este îndeobşte cu- 
noscută. Se referă la un episod 
petrecut imediat după război, în 
Grecia, la Eleusis, unde autobu- 
zul care transporta un grup de 
turişti nu a mai putut să înain- 
teze. Oprirea sa nu putea fi pe de 
altă parte explicată prin motive 
de ordin tehnic. Puțin mai înain- 
te, în drum, oamenilor le apăruse 
o femeie bătrînă care le ceruse de 
pomană ca să-şi plătească biletul 
de călătorie. Nici unul dintre pa- 
sageri nu a vrut să-i dea un sfanţ, 
aşa că femeia a fost obligată să co- 
boare din maşină. Dar nici auto- 
buzul nu s-a mai urnit din loc. 
Nimeni nu şi-a putut explica ce 
s-a întîmplat atunci, dar localni- 
cii au înțeles că bătrîna slabă, us- 
cată, dar cu ochi aprinşi, aşa cum 
a fost ea descrisă, era de fapt o 
ipostază a zeiței Demeter. 

A doua secvenţă este inclusă 
în volumul Mefistofel și androgi- 
nul, în care savantul are în vedere 
o confruntare stupefiantă între 
un colonist european, alb, pozi- 
tivist, şi un băştinaş din Papua 
Noua Guinee, devenit celebru 
prin anii '50 ai veacului trecut 
pentru puterea pe care o exerci- 


860 





ta asupra celor din preajma sa, 
convingîndu-i că sfirşitul lumii 
se apropie, şi după aceasta, lumea 
va intra într-o nouă fază cosmică, 
de posibilă regenerare. Aborige- 
nul, confruntîndu-se cu europea- 
nul, rămîne literalmente îngrozit 
cînd descoperă necredinţa aces- 
tuia. Pentru european vapoare- 
le care veneau pe mare nu erau 
altceva decît simple mijloace de 
transportat mărfuri şi nu aveau 
nici o legătură cu lumea de din- 
colo, aşa cum credea aborigenul, 
conform vestitei teorii despre 
cargo cults. 

Mai mult, omul alb nu credea 
nici în propria lui religie, adi- 
că în mitul morții şi al învierii 
christice, ci jura doar pe „biblia“ 
evoluționistă. lată cum încheie 
Mircea Eliade: „Yali [autohtonul 





alte civilizaţii noi, europenii, ne 
dovedim din nefericire inferiori- 


tatea. Ceea ce ne interesează însă 
este dimensiunea sincronicităţii. 
Și turiştii din autobuz, profani în 
marea lor majoritate, şi colonis- 
tul anglo-saxon nu puteau bănui 
că sînt contemporani cu o forță 
luminoasă care depăşea cu mult 
orizontul propriei lor mentalități. 
Am putea conchide în felul urmă- 
tor: noi nu sîntem proşti fiindcă 
nu am gîndi, dimpotrivă! — sîn- 
tem limitați fiindcă refuzăm să 
acceptăm că sînt şi alţii diferiţi 
de noi şi că viziunea lor asupra 
universului pune în evidenţă niş- 
te însușiri ale acestuia pe care noi 
le-am uitat demult. Astfel univer- 
sul nu este mort, aşa cum îl ve- 
dem noi, ci viu, conţine resurse 
epifanice şi, cum ar veni spus, 


REFUZĂM SĂ VEDEM CĂ ALŢII 
PUN ÎN EVIDENŢĂ ÎNSUŞIRI ALE 
UNIVERSULUI PE CARE LE-AM UITAT. 


— n.n.]... prefera să ştie că se trage 
dintr-un animal totemic familiar 
mai curînd decît dintr-o obscu- 
ră maimuţă care ar fi trăit foarte 
departe de insula lui, într-o neve- 
rosimilă eră geologică... 

Ca savant, Mircea Eliade a 
făcut aceste observaţii aparent 
neimplicat, neangajat, fără să 
lase cumva impresia că ar fi lezat 
de faptul că în confruntarea cu 


oricînd, tot ca în proza fantastică 
a lui Eliade, dînd colțul străzii, 
putem fi martorii unui miracol. 
Ipostaza zeiţei Demeter, ca şi abo- 
rigenul dominat de o credință 
autentică în comunicarea dintre 
lumi sînt aşadar exemplele oferite 
de savantul român, care în sinea 
sa, cu siguranţă, a regretat tot 
timpul că nu le-a putut cunoaşte 
nemijlocit. NI 


ROST 104 


PERNE CU 

i auzai:ile, 

* antigripale 

* antialergice 

* antistres 

* antiinsomnii 

* antireumatice 

* antimigrene 

* pentru iubire 
şi armonie 


CONSULTANŢĂ 
GRATUITĂ 

în terapia cu plante 
IT [dt] 


CEAIURI BIO 
pentru tinereţe 
fără bătrineţe 


SALTELE 

CU PLANTE 
MEDICINALE 
pentru copii 
şi adulţi 





DECANTĂRI 


IVMIAGINA] IA 





DIABOLICĂ 


Şi, pe măsură ce literatura se afundă în depravare, 
civilizația modernă se prăbușește și ea în ruine. 


(_) RUSSELL KIRK 





«c 


Această „imaginaţie diabolică 
domină astăzi cea mai mare 
parte a ficţiunii populare; şi, de 
asemenea, şi la televiziune şi în 
teatre, imaginaţia diabolică pă- 
şeşte şi pozează ţanţoşă. Noap- 
tea trecută am petrecut-o într-un 
nou hotel la modă; camera mea 
single a costat circa 80 de dolari. 
Pentru cinci dolari în plus îţi pu- 
teai seta televizorul din cameră 
pentru anumite filme. După ora 
zece, toate filmele oferite erau 
dezgustător pornografice. Dar 
chiar şi filmele de mai devre- 
me, cele dinainte de ora zece, 
fără excepţie, erau produse ale 
imaginaţiei diabolice, încurajau 
pofta pentru violenţă, distrugere, 
cruzime şi dezordine senzaţiona- 
Jă. Se părea că nu li s-a întîmplat 
niciodată managerilor acestui la 
modă hotel ca vreunul dintre cli- 
enții lui bogaţi, de orice vîrstă şi 
de orice sex, să-şi dorească filme 
decente. De cînd Eliot a vorbit 
la Universitatea din Virginia în 
1933, noi am parcurs o bună bu- 
cată din drumul spre Avernus. Şi, 


88 


pe măsură ce literatura se afundă 
în depravare, civilizaţia moder- 
nă se prăbuşeşte şi ea în ruine: 
„Valul întunecat al sîngelui este 
eliberat şi peste tot / Serbarea 
inocenţei este acoperită“. 

Astfel, după ce am atras aten- 
ţia asupra existenţei imaginaţiei 
morale, imaginaţiei idilice şi 
imaginaţiei diabolice, mă încu- 
met să vă reamintesc şi adevăra- 
tul scop al literaturii omeneşti. 
După cum arată C. E. M. Joad 
în cartea sa Decadence: A Phi- 
losophical Inquiry (1948), ceea 
ce noi numim „decadenţă“ echi- 
valează cu pierderea unui scop, 
a unui obiectiv. Cînd literatura a 
pierdut din vedere obiectivul sau 
scopul său real, atunci literatura 
este decadentă. 


Scopul marilor cărți este unul 
etic — acela de a ne învăţa ce 
înseamnă cu adevărat să fii om. 
Care este deci ţinţa, obiectivul 
sau scopul literaturii omeneşti? 
Temeiul, expresia imaginaţiei 
morale; sau, pentru a pune acest 
adevăr într-o frază mai familia- 
ră, scopul marilor cărți este etic — 


acela de a ne învăţa ce înseamnă 
cu adevărat să fii om. 

Fiecare formă majoră de artă 
literară şi-a însuşit pentru temele 
sale cele mai de adîncime norme- 
le naturii umane. Ceea ce Eliot 
numeşte «lucrurile permanente» 
— normele, standardele - au fost 
preocuparea poetului încă de pe 
vremea lui lov, sau chiar de când 
Homer, «orbul care vede», cânta 
despre războaiele zeilor cu oame- 
nii. Până foarte de curînd, pen- 
tru oameni era de la sine înţeles 
faptul că literatura există pentru 
a forma conştiinţa normativă — 
adică, pentru a învăţa fiinţele 
omeneşti despre adevărata lor 
natură, despre demnitatea lor şi 
despre locul lor în mijlocul lucru- 
rilor. De felul acesta au fost stră- 
duințele lui Sofocle şi Aristofan, 
ale lui Tucidide şi 'Tacit, ale lui 
Platon şi Cicero, ale lui Hesiod şi 
ale lui Vergiliu, ale lui Dante şi 
ale lui Shakespeare, ale lui Dry- 
den şi ale lui Pope. 

Însăşi expresia „literatură 
umană implică faptul că marea 
literatură este destinată să ne 
înveţe cum să fim în întregime 


ROST 104 





PUNCT ŞI DE LA CAPĂT 











DECANTĂRI 


«SE FĂCEA 
CĂ POPORUL 
ROMÂN 

ERA DEMN...» 


După Cine suntem şi Omul 
frumos, cărţi de interviuri şi 
articole, foarte bine primite de 
publicul larg. maestrul Dan Pu- 
ric ne oferă acum, tot în regie 
proprie (editorii ştiu de ce!), un 





volum de proză literară cu ac- 
cente eseistice, închinat memo- 
riei mamei sale (al cărei superb 
chip din tinereţe e reprodus pe 
coperta 1). Se vădeşte limpede 
că „talentul secund“ al marelui 
actor şi regizor e scrisul literar: 
viu, pitoresc, pregnant, memo- 


Dan Puric, rabil. Autorul are îndeosebi 
Fii demni, darul portretului neconvenţio- 
în regia autorului, nal, crescut organic din dialog 
Bucureşti, 2011, şi narațiune, precum şi intuiţia 
204 pagini, detaliului semnificativ (vorbe, 
format 13x20. 


gesturi, situaţii), care permi- 





Christoph Schânborn, Icoana lui Hristos. 
O introducere teologică, trad. din lb. germ. şi 
prefaţă de pr. prof. dr. Vasile Răducă, 
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2011, 266 pagini, 
format 13x20. 
Cardinalul şi Arhiepiscopul Vienei arată că, deşi 
invadată de imagini, cultura modernă se întemeiază 
pe o mentalitate iconoclastă. Există şi un primat 
al imaginii proaste, dar şi o proastă raportare la 
imagine. Autorul surprinde simptomele crizei 
spirituale apusene, dar şi redescoperirea benefică a 
moştenirii răsăritene, totuşi încă departe de a deveni 
tendinţă generală. Rămiîne însă cert, creştineşte 
vorbind, că identitatea omului nu se poate articula 
decit în preajma unui Dumnezeu personal, 
deopotrivă viu şi reprezentabil. Icoana este exerciţiu 
„ alochiuluidin afară pentru 
mai buna străvedere a 
ochiului lăntric, depăşind — 
şi ca mijloace, şi ca finalitate 
- aventurile figurative 
ale artei profane. Cartea 
nu-i nouă în româneşte: 
ea apăruse în 1996 la 
Editura Anastasia, fapt pe 
care, cu neeleganţă, atit 
traducătorul (V. Răducă), cît 
şi noul editor (G. Liiceanu) 
au înţeles să-l ascundă... 
(6) 


CHRISTOPH 
SCHONBORN 


a 


ICOANA 7 | 
LUI HRISTOS a 





90 





Demostene Andronescu, 
De veghe la cumpăna vremilor. Articole, 
cronici, mărturii, Ed. Christiana, Bucureşti, 
2011, 386 pagini, format 13x20. 
După Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric 
(Ed. Christiana, Bucureşti, 2009), în care-şi 
adunase memoriile şi versurile din închisoare, 
autorul (n. 1927, în părţile Vrancei), fost deţinut 
politic (1952-1964), îşi adună în noul volum 
o parte din textele publicate în paginile 
revistei sibiene Puncte cardinale (1991-2010), 
al cărei redactor-şef adjunct a fost. Textele 
sînt orînduite cronologic, acoperind intervalul 
1996-2010, iar titlul este editorial. Toate au 
suferit mici adaosuri sau îndreptări, auctoriale 
sau editoriale. Tematica este fie politică, fie 
culturală, tratată dintr-o 
cumpănită şi coerentă 
perspectivă de dreapta. 
Îndărătul analistului 
stă un moralist discret, 
dar ferm, precum şi 
conştiinţa mărturisitoare 
a unei întregi generaţii 
mucenicite, căreia se 
pare că Dumnezeu i-a 
dat gură să strige mai 
mult decât avem noi 
urechi să auzim... 
(BG) 


DEMOSTENE 


ANDRONESCU 


articole, cronici, mărturii 


ROST 103 


te lectura cotidianului în plan 
simbolic, cernînd realitatea pînă 
la lamura ei. Textele, de regulă, 
sînt felii de viaţă din România 
reală, dar care converg spre re- 
construcţia unei „Românii su- 
fleteşti «, a unui „acasă“ exorcizat 
şi exorcizant, în care morţii sînt 
mai vii decit viii şi ne veghează 
pe calea regăsirii de noi înşine. 
Scriitorul Dan Puric se pri- 
cepe de minune să-şi valorifice 
biografia şi s-o distileze în pla- 
nul conştiinţei mărturisitoare, 
ridicînd fără emfază „studiul 
de caz“ la generalitatea unui 
„model paideic“ al comuniunii 
tainice dintre ins şi neamul său 
(temei al oricărei weltanscha- 
uung de dreapta, şi cu atît mai 


mult al unei drepte altoite pe 
tradiţia creştină răsăriteană). 
Ideea structurantă şi cataliza- 
toare a cărţii este chemarea la 
demnitate a persoanei umane în 
cercurile concentrice ale famili- 
ei (neamul în mic) şi neamului 
(familia în mare), cu o reverență 
aparte faţă de jertfele trecutului. 
Imperativul din titlul cărţii con- 
sună cu cel de pe coperta finală, 
care stă, concluziv, pe cumulul 
lăuntric al celor două sute de pa- 
gini citite cu sufletul la gură: „Să 
plătim datoria noastră veșnic 
neplătită: demnitatea martirică 
a poporului român!. 

Nu pot să nu citez integral 
aici micul poem-epilog al cărţii 
(„Vis“): Mamă!/ Ce vis frumos 


SEMNAL EDITORIAL 





am avut aseară! Se făcea că po- 
porul român era demn/ Voievo- 
zii circulau nestingheriți prin 
istoria noastră.// lar dacă vreun 
străin cu suflet hain/ Se apleca 
spre inima unui copil/ Ca să i-o 
otrăvească/ Repede cobora de pe 
cruce un martir/ Şi-l săruta pe 
frunte/ Redindu-i lumina cea 
dintti.// Ce vis frumos am avut, 
mamă!/ Se făcea că poporul ro- 
mân era demn. 

Pariul cărţii ar fi acela ca 
demnitatea poporului român să 
nu rămînă doar un vis frumos, 
iar acesta mă gîndesc că este 
şi pariul acestui număr despre 
onoare al revistei ROST. Pînă 
una-alta... vis la vis, cu bucurie! 
(Răzvan Codrescu) 





Elena Dulgheru, Scara Raiului în cinema. 
Kusturica, Tarkovski, Paradjanov, cu o prefaţă 
de prof. dr. Manuela Cernat, Ed. Arca Învierii, 
Bucureşti, 2011, 236 pagini, format 14,5x20,5. 
Critic de cinema, dar şi traducătoare de 
literatură teologică rusă, autoarea îşi conjugă 
competențele (ca şi în Filmul ca rugăciune. 
O poetică a sacrului în cinematograful lui 
Andrei Tarkovski, din 2002, titlu azi referenţial 
în bibliografia de specialitate) într-o carte 
dedicată sensibilităţii creştine răsăritene în 
cinema, întemeindu-se pe încredințarea că 
„Întreaga creaţie omenească se naşte din 
nostalgia Paradisului“ (Nichifor Crainic), de unde 
şi titlul cărţii (călduros recomandate în prefaţă 
- „Drumul spre lumină“ - de d-na Manuela 
Cernat, ce defineşte 
demersul autoarei 
ca pe o „explorare 
absolut fascinantă”). 
„Țesătura argumentelor 
— ne încredinţeză 
prefațatoarea — apără 
ferm o certitudine 
asumată cu caracter de 
teză: postmodernismul 
creştin este un miracol 
al Răsăritului, născut 
din paradoxul Eurasiei“. 
(63) 





ROST 104 





ELENA DULGHERU 








Elena Dulgheru, Pentru trecerea zării şi alte 
poeme, cu desenele autoarei şi un cuvânt 
înainte de Liliana Ursu, Ed. Arca Învierii, 
Bucureşti, 2011, 192 pagini, format 14,5x22. 
Lansat luna trecută, deodată cu Scara Raiului în 
cinema, volumul - prefaţat de d-na Liliana Ursu 
şi recomandat de d-na Ana Blandiana, două 
voci consacrate ale liricii feminine româneşti 
- marchează debutul editorial al autoarei ca 
poetă lirică, deloc străină de experienţele (post) 
moderniste, dar cu o adâncă înrădăcinare în 
tradiţia şi sensibilitatea spirituală a Ortodoxiei. 
La final, volumul include şi un cuvînt mărturisitor 
al autoarei (despre condiţia poetului şi rolul 
poeziei), precum şi „referinţe critice“ mai vechi. 
„Deşi foloseşte fără reticenţă - şi respectuoasă, aş 
zice - forme tradiţionale, 
tonul, atmosfera şi 
impresia pe care o lasă 
sînt ale unei nonşalante 
contemporaneităţi. 
De la ritmul de doină 
sau de baladă şi pînă 
la cadenţele de haiku, 
versul curge prin două 
albii ce se cuprind una 
într-alta: cea a timpului 
de totdeauna şi cea 
a zilei de azi“ (Ana 
Blandiana). (A. C.) 


91 


DECANTĂRI 


FARMECUL 
TIMPULUI DE 
ODINIOARĂ 


(3) CONSTANTIN MIHAI 





Una dintre reprezentantele 
universului concentraţionar 
feminin, doamna Aspazia Oțel 
Petrescu îşi propune să ofere, 
prin această carte, un răspuns 
tineretului cu privire la lumea 
românească din timpul tinereţii 
sale, generația de la 1948, cum 
o denumeşte sugestiv autoarea, 
o generaţie educată la Școala 
interbelică şi care a dat măsura 
jertfelniciei şi a martirajului în 
închisorile comuniste sau în re- 
zistenţa armată anticomunistă, 
o generaţie de care bunicii îşi 
amintesc cu nostalgie, o genera- 
ție a vîrstei de aur. Structurată 
pe trei unități secvenţionale: A 
fost odată...; Din lumea necu- 
vîntătoarelor şi Gînduri răzlețe, 
această carte cuprinde istorisiri, 
povestiri care „nu sînt alcătu- 
iri închipuite ale fanteziei, nu 
sînt plăsmuri de basm progra- 
mate - ca în poveştile cu Ilene 
Cosînzene şi Feţi-Frumoşi — să 
întruchipeze virtuți şi patimi 
în personajele fantastice atît de 
suprafireşti şi atît de fermecă- 
toare pentru copiii generaţiei 
mele! Poveştile ce urmează sînt 
adevărate, chiar aşa s-au petre- 
cut faptele, eroii lor sînt oameni 
obişunuiţi ce mărturisesc cu 


92 





Restituirea unei lumi de 
altădată, cu pitorescul şi cu 
melancolia ei, constituie 
prilejul de a te raporta şi la 
oameni care ţi-au marcat 
existenţa sau care s-au 
intersectat pe parcursul 
biografiei tale. O astfel de 
plonjare în trecutul de jadis 
realizează și doamna Aspazia 
Oțel Petrescu, în recentul său 


volum de amintiri, sugestiv 
intitulat A fost odată (Bucureşti, 2011, 773 pp.), 
în care încearcă să reînvie farmecul unei lumi 


pierdute, a unui spațiu în care curgerea timpului 


era punctată de o rinduială, de un rost al unei 


vieţi normale, aşezate, rost ce avea să fie perturbat 


de invazia dominaţiei satanice a comunismului. 


sinceritate fragmente de viaţă, 
din viaţa proprie“ (pp. 3-4). 
Acest volum substanţial de- 
butează cu un capitol consistent 
referitor la povestea unei cărți şi 
anume la odiseea publicării şi 
receptării cunoscutului şi apre- 


ciatului volum de memorialis- 
tică al Doamnei Aspazia Oțel 
Petrescu Strigat-am către Line, 
Doamne..., la avatarurile prin 
care a trecut această carte, prin 
tot felul de operaţii ale editurilor, 
care şi-au permis intruziuni în 


ROST 104 





text. Avem aici, în acest capitol, 
o panoramare a cîtorva cronici 
semnificative pe marginea aces- 
tei lucrări, scrisă parcă anume, 
pentru a parafraza spusele unui 
monah, aşa cum reiterează chiar 
autoarea, pentru a fi ziditoare de 
suflete: Dumneavoastră (se referă 
la doamna Aspazia Oțel Petrescu 
— n.n) L-aţi strigat pe Domnul ca 
noi să-L auzim (p. 32). 

Cartea este presărată de re- 
memorarea unor chipuri şi în- 
tîimplări de odinioară, pornind 
de la restituirea unor imagini 
din viaţa de familie, aşa cum se 
derula ea într-o Românie a tra- 
dițiilor şi a normalităţii, a rîn- 


ROST 104 


duielii şi a bunei rostuiri, pînă 
la chipurile dascălilor, adevărate 
modele (profesoara de franceză 
Oltea Cudalbu), a prietenilor 
(surorile Indreica, Eugenia şi 
Maria), nefiind ocolite nici po- 
veștile cu interni şi internate. 
Noul volum este completat de 
ceea ce autoarea numeşte gîn- 
duri răzlețe în trei fețe, prin reli- 
efarea unor momente referitoare 
la hramul Paraclisului „Naşte- 
rea Maicii Domnului“, a unor 
portrete consacrate colegilor de 
suferinţă (celor de la Frăția Or- 
todoxă Română Studenţească 
din Cluj, lui Gheorghe Stănescu 
şi lui Petru C. Baciu, aceste ulti- 





me două texte făcînd parte din 
contribuţiile autoarei la nume- 
rele dedicate în Rost celor doi 
rezistenți anticomuniști) sau a 
unor texte în memoriam, pen- 
tru a puncta cîteva din capito- 
lele acestei cărți. Nu lipsesc nici 
crochiurile sugestiv intitulate 
Din lumea necuvintătoarelor, 
descrieri minuţioase şi pline de 
talent ale doamnei Aspazia Oțel 
Petrescu, care dovedeşte, o dată 
în plus, dacă mai era cazul, ha- 
rul scriitoricesc, născut la şcoala 
lui Lucian Blaga, maestrul său, și 


CARTEA ESTE 
PRESĂRATĂ DE 
REMEMORAREA 
UNOR CHIPURI 

ŞI ÎNTÎMPLĂRI 
DINTR-O ROMÂNIE 
A TRADIȚIILOR ŞI 
A NORMALITĂŢII, 
A RÎNDUIELII ŞI A 
BUNEI ROSTUIRI. 


nu făcut, aşa cum se întîmplă cu 
mulți dintre scribii de azi. 

Scris cu rafinament, sensi- 
bilitate şi mult dar, acest recent 
volum al doamnei Aspazia Oțel 
Petrescu poate fi socotit deopo- 
trivă atît un document memori- 
alistic, cît şi un volum de proză, 
în care descrierea şi portretistica 
devin expresiile unei valoroase 
arte literare, în buna tradiţie a 
povestirii româneşti, a unui epos 
care se reîntregeşte prin mythos. 
Astfel, depăşeşte granițele unui 
simplu volum de amintiri, pre- 
sărat cu multe dovezi lirice, 
prin incursiunea în arheologia 
trecutului, într-un exerciţiu al 
memoriei salutar pentru spaţiul 
românesc actual. Ni 


93 


DECANTĂRI 








(0) TEODORA ROŞCA 





NICULA, NOIEMBRIE 2010 
În biserica mică de lemn a mănăs- 
tirii, doar o lumină palidă desco- 
peră privirilor noastre icoane la 
care s-au închinat atitea generaţii. 
Și în mod diferit față de alte bi- 
serici, aici predomină icoana pe 
sticlă. Este mai simplă, mai „ne- 
învățată“, dar prin ea regăsesc de 
fapt cam trei secole de istorie a ţă- 
ranilor români din Transilvania. 

Glaja, pe care acum noi nu o 
mai avem, trăieşte în lumină ase- 
menea suprafeţei unui lac. Iar în 
acest lac sînt sumedenie de chi- 
puri, sumedenie de culori, o lume 
la care s-ar părea că în mod ideal 
ai acces doar în copilărie. Dar 
aici nu este tocmai aşa. Şi ca să- 
mi apăr icoana aceasta de eventu- 
ale atacuri dogmatice, voi spune 
că, deşi mai ales în ultimul secol 
nu de puţine ori a căzut în banal 
şi rococco din sferele sale mai de- 
grabă brâncuşiene, ea surprinde 
uneori în mod excepţional chint- 
esenţa credinţei. lisus cu viţa este 
lisus euharistic, iar Masa Raiului 
ce altceva ar putea fi decît o co- 
muniune a sfinţilor. Sau îngerul 
care călăuzește măgărușul Ma- 
riei în Egipt nu este cel care i s-a 


94 





MĂRTURII 


DESPRE 
IDENIIIALE 


PARTEA A DOUA 


arătat noaptea lui Iosif? În zadar 
am căuta vreo referință despre 
acestea la Dionisie din Furna, în 
a sa Erminie de referinţă pentru 
iconari, căci nu vom găsi. 

Las pentru altă dată o isto- 
rie a acestei icoane. Acum doar 
mă bucur de prezenţa ei. Şi îmi 
amintesc aşadar cum, cu mulţi 
ani în urmă, în casa unei mă- 
tuşi din Gherla, am văzut două 
icoane pe sticlă. Deşi recente, 
pe mine m-au cucerit. Una era o 
reproducere a Maicii Domnului 
făcătoare de minuni de la Nicula, 
iar alta cu Sfintul Ilie. Sfintul Ilie 
în icoana pe sticlă mă urmăreşte 
mereu. Trecînd pe nori, în carul 
său cu doi sau patru cai de foc 
înaripaţi, imaginea sa este prac- 
tic inconfundabilă. Şi asemenea 
Sfîntului Gheorghe omorînd ba- 
laurul sau Maicii cu Pruncul în 
braţe, ele sînt paternuri recunos- 
cute oriunde în lume s-a predicat 
Evanghelia. 

Și revin, de ce nu, la zăpada de 
Nicula. Chiar de Nicula. Pentru 
că lisus se naşte printre nămeţi. 
Ce va fi fost la Nazaret nu știu, 
dar este sigur că aici e zăpadă, 
cel puţin din cînd în cînd. Şi în 
toată Transilvania cerul icoanei 
este plin de multe stele şi flori. Și 


dacă la Nicula cerul susţine ruje, 
la Făgăraș mai ales este mai me- 
reu o noapte înstelată. Nu ştiu de 
ce, dar poate şi din acest motiv, 
am asociat icoanele acestea mai 
ales cu vremea Crăciunului. Şi cu 
vremea colindei. 


XXX 


CLUJ-NAPOCA, 
NOIEMBRIE 2011 

După botezul Anastasiei. În ca- 
mera fetiţei este multă lumină. 
Aici regăsesc cerul icoanei. Și 
mai aproape de Crăciun, aşa cum 
în mod laic îl asociem cu flori de 
un roșu aprins și conuri de brad 
aurii, într-un asemenea chenar 
- marca zugrăviţei Prodan din 
Maierii Albei Iulia - trăieşte Naş- 
terea Domnului pictată de mama 
Anastasiei după izvodul de secol 
XIX al Prodănoaiei. Şi cum pri- 
virea merge roată, remarc şi pre- 
zenţa a două şiruri de rațe: unul 
pe pereţi şi altul pe o farfurie 
primită de la străbunica. Farfuria 
aceasta ar părea un lucru banal. 
Dar nu este așa, deoarece a supra- 
viețuit unui bombardament, cînd 
bunica Anastasiei era mică. Are 
un fund dublu şi un căpăcel pen- 
tru a închide apa caldă şi a păstra 
mîncarea tocmai bună. Pe spate 


ROST 104 


o serie, un C şi W şi o 
coroană, marca unul 
atelier săsesc din Bra- 
şov se pare. 


XXX 


Și acum, dacă tot se 
apropie Crăciunul, 
reiau cîteva însem- 
nări din teză, fără 
notițe de subsol 
însă. Reţin doar cî- 
teva nume: Vladimir 
Lossky, Leonid Us- 
penski, Ene Branişte, 
Frederick Tristan, 
Andre Michel, Alfre- 
do Tradigo, Dionisie 
din Furna, Rosa Gi- 
Ori; Piu. Patrufia 
care se adaugă refe- 
rinţelor bibliografice 
din Sfintele Evan- 


Nauiefe At XCHMTar 





o 


În Apus, cel puţin 
din sec. III, Naşterea 
Domnului se ser- 
ba la 25 decembrie, 
iar în Răsărit pînă 
prin a doua jumăta- 
te a sec. IV Naşterea 
Domnului era serbată 
în aceeași zi cu Bote- 
zul Domnului, la 6 ia- 
nuarie. Pentru prima 
dată în Răsărit, la An- 
tiohia, în jurul anului 
375, Naşterea s-a ser- 
bat separat de Botez, 
la 25 decembrie; la 
fel la Constantinopol, 
în 379. 

Naşterea lui Hris- 
tos într-o peşteră, aşa 
cum apare ea repre- 
zentată în iconogra- 
fia bizantină nu este 


ghelii şi Evangheliile NAŞTEREA LUI HRISTOS atestată de Evangheli- 
apocrife. i ia ile canonice, dar apa- 

Naşterea lui Hris- INTR-O PEŞTERA, AŞA CUM re menționată într-o 
tos este descrisă de APARE ÎN ICONOGRAFIA Evanghelie apocrifă, 


către Evangheliștii 
Matei (Mt. 1,18; 2, 
1-2, 8-12) şi Luca (Lc. 
2,4-20), firul eveni- 
mentelor fiind urmă- 
torul: Fecioara Maria, care „s-a 
aflat pe sine avînd în pîntece 
de la Duhul Sfint“, a trebuit să 
meargă cu losif, logodnicul ei, la 
recensămâînt, la Betleem (cetatea 
lui David) în Iudeea, pentru că el 
era din casa şi din neamul lui Da- 
vid. Acolo, în Betleemul Iudeii, 
în zilele lui Irod regele, l-a năs- 
cut Maria pe Hristos, într-o iesle, 
deoarece nu era loc de găzduire 
pentru ei. Primii care s-au închi- 
nat Pruncului: Mîntuitor, Hris- 
tos Domnul, au fost niște păstori 
din ţinutul acela, care păzeau 
noaptea turmele lor. Ei au fost 
vestiți de îngerul Domnului şi au 
auzit cum în cer îngerii slăveau 
pe Dumnezeu, cîntînd: „Slavă 
întru cei de sus lui Dumnezeu 


ROST 104 


BIZANTINĂ, NU ESTE ATESTATĂ 
DE EVANGHELIILE CANONICE. 


şi pe pămînt pace, între oameni 
bunăvoire!“ (Lc. 2,14). Păstorii au 
aflat la Betleem pe Maria, pe Iosif 
şi pe Prunc, culcat în iesle; ei au 
slăvit pe Dumnezeu şi au vestit 
naşterea minunată, iar „Maria 
păstra toate cuvintele acestea, 
punîndu-le întru inima ei (Lc. 2, 
19). Magii de la Răsărit, călăuziți 
de stea, au ajuns la Ierusalim în- 
trebînd unde este regele iudeilor, 
cel ce s-a născut. Irod le-a spus ca 
după ce-l află pe Prunc să-i ves- 
tească şi lui, ca să i se închine. Ei 
L-au găsit într-o casă, unde era 
şi Mama Lui, şi i s-au închinat, 
aducînd în dar: aur, tămiie şi 
smirnă; şi au plecat pe alt drum 
fiind înştiinţaţi în vis ca să nu se 
mai întoarcă la Irod. 


în Protoevanghelia 
lui Iacob, unde locul 
naşterii lui Hristos e 
„peştera luminoasă“, 
întrucît: „peştera era 
umbrită de un nor luminos“. La 
fel, peştera scăldată în „lumină 
dumnezeiască“ apare şi în Evan- 
ghelia lui Pseudo-Matei. Iustin, 
în Dialog cu Trifon, LXXVIII, 
spre anul 150, vorbeşte chiar 
despre iesle ca despre o relicvă 
păstrată în grota de origine, lu- 
cru confirmat ulterior de către 
Origen şi Ieronim. În acest sens, 
la Roma, în Santa Maria Maggi- 
ore, a fost construită o capelă cu 
o grotă asemănătoare cu grota 
din Betleem (cca 435), dar pic- 
torii au preferat ieslea situată 
într-un staul conform versiunii 
lui Luca. Începînd cu secolul al 
IV-lea mai ales, staulul era su- 
gerat de prezența măgarului și a 
boului în jurul ieslei în care Y 


95 


DECANTĂRI 


se odihnea Pruncul. Astfel este 
reprezentată Naşterea pe diferite 
sarcofage (ex. sarcofagul de sec. 
IV de la biserica San Celso din 
Milano; sarcofage din Campo 
Santo Tedesco de la Roma, La- 
terano, Arles etc.) Boul şi asinul 
apar în versiunea Evangheliei lui 
Pseudo-Matei, care arată că lîn- 
gă iesle „un bou şi un asin i s-au 
închinat“ Pruncului, întrucît 
„S-au împlinit astfel cuvintele 
profetului Isaia: «Boul şi-a cu- 


Tămăduirea Salomeei; o parte 
a acestor scene fiind inspirate 
din Evangheliile apocrife (baia 
Pruncului şi tămăduirea moaşei 
Salomeea). De asemenea, icono- 
grafia clasică a Nașterii lui Hris- 
tos își are prototipul în ampullele 
secolelor V și VI, în care peleri- 
nii obișnuiau să aducă din Tara 
Sfintă ulei din candelele care 
ardeau la locurile sfinte. Eusebiu 
de Cezareea, în Istoria Bisericeas- 
că, relatează că pe locul Nașterii 





DESPRE DOGAMA ÎNTRUPĂRII FIULUI 
LUI DUMNEZEU, PRECUM ŞI DESPRE 
NAŞTEREA SA MINUNATĂ VORBEAU 
ŢĂRANULUI COLINDELE. 


noscut stăpînul şi asinul ieslea 
domnului său». 

Primele imagini ale Fecioarei 
Maria au fost descoperite de către 
arheologi în catacomba Priscillei. 
Într-o frescă din sec. IV Maria 
alăptează pruncul, iar un profet 
arată către stea. 'Tot aici a fost 
pictată și Adoraţia Magilor. Tema 
aceasta apare şi pe sarcofage ro- 
mane; iar în mozaic, la începutul 
sec. VIII (Oratoriul Papei loan al 
VII-lea, 705-707), Adoraţia Ma- 
gilor apare alături de alte teme 
ale ciclului Naşterii, precum: 
Naşterea, baia lui lisus copil şi 


96 


Domnului, Sfintul Constantin a 
construit o biserică a cărei criptă 
era chiar peştera Betleemului, iar 
după opinia arheologilor acolo a 
fost reprezentată cu toată exacti- 
tatea istorică posibilă scena Naş- 
terii lui Hristos reprodusă pe o 
ampulla. Această scenă stă la 
baza iconografiei sărbătorii şi co- 
respunde şi Condacului Nașterii. 

În cele mai multe icoane ale 
Naşterii, de tradiţie răsăriteană, 
Maica Domnului stă întinsă, vă- 
dind prin postura ei o mare obo- 
seală, care trebuie să aminteas- 
că celor care se roagă de natura 





umană incontestabilă a Prun- 
cului, Dumnezeu şi om. Aşadar 
icoana Nativităţii este dominată 
de un peisaj montan, în care apa- 
re o grotă, simbol al coboririi la 
cele de jos, Fecioara Maria stă 
întinsă; ea este „rugul aprins“ 
ce a născut pe Hristos, aşezat în 
ieslea-mormînt. Asinul şi boul 
reprezintă iudeii şi păgânii, iar 
steaua şi îngerii prezenţa Iri- 
nității. losif este ispitit de către 
diavolul-păstor, iar moaşele care 
pregătesc baia Pruncului repre- 
zintă umanitatea necredincioasă. 
Prezenţi mai sînt în icoană magii, 
care aduc daruri, şi păstori. 
Reprezentarea Maicii Dom- 
nului în adoraţie, îngenuncheată, 
alături de prunc, precum și a lui 
Iosif, îngenuncheat și el, cu miîini- 
le împreunate pe piept — descriere 
prezentă inclusiv în Erminia de 
început de secol XVIII a lui Di- 
onisie din Furna - este specifică 
picturii apusene, la fel ca şi repre- 
zentarea Naşterii într-un staul. 
Acest tip de reprezentare însă este 
cel care s-a impus cu precădere în 
icoana pe sticlă transilvăneană. 
Despre dogma Întrupării Fi- 
ului lui Dumnezeu precum şi 
naşterea Sa minunată vorbeau 
ţăranului colindele. Aşa că ce era 
colinda în versuri devenea icoana 
în pictura populară. Sînt nume- 
roase colindele despre nașterea 
lui Hristos, şi dintre acestea, două 
foarte îndrăgite de altfel: „O, ce 
veste minunată“ şi „Irei crai de la 
răsărit, oferă împreună o imagi- 
ne de ansamblu. În mod asemă- 
nător exprimă miracolul Naşterii 
autodidactul Picu Pătruţ din Să- 
liştea Sibiului, cîrsnic, poet şi mi- 
niaturist: „Vifleeme gătește-te,/ 
Peşteră npodobeşte-te,/ Că Maica 
lui Dumnezeu/ Vine înlăuntrul 
tău./ O, o, o, minune// Vrînd să 
nască pe Lisus/ (Dumnezeul cel 
de Sus),/ Cel ce din cer au venit/ 
Pentru omul cel perit:. E 


ROST 104 











Plătiţi mai puţin faţă de prețul de copertă. 
Primiţi revista acasă. 

Taxele poştale sunt suportate de Redacţie. 
Nu pierdeţi nici un număr al publicaţiei. 


25. 
50... 


Trimiteţi contravaloarea prin mandat poștal pe numele 
Târziu Claudiu Richard, OP 23 CP 27 sector 6 Bucureşti. 





LEI 





Trimiteţi contravaloarea abonamentului în contul 
RO25BACX0000000107363250, deschis la Unicredit 
Ţiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei —- Bucureşti, pe 
numele Asociaţia Rost, cod fiscal 12495302, după care 
veţi trimite copia chitanţei și o scrisoare la OP 23 CP 27 
Bucureşti, prin care solicitaţi abonamentul și indicaţi 
adresa la care doriţi să primiţi revista. 








Mănăstirea Turnu, cu hramul Sf. Nicolae, din Tîrguşorul Vechi — 
Prahova, este una dintre puţinele ctitorii bisericeşti ale aprigului 
domn Vlad Ţepeş. Dar ea a dăinuit pînă azi, prin grija unui şir de 
voievozi, dintre care Antonie Vodă din Popeşti a renovat-o (1671), 
adăugîndu-i hramul Sf. Arh. Mihail şi Gavriil, iar Sf. Martir 
Constantin Brâncoveanu a pictat-o. 

De la finele secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost părăsită şi a 
rămas în ruină pentru un veac. Viaţa mănăstirească a fost re- 
luată aici în 1997. Obştea, aflată sub ascultarea părintelui stareţ 
Valentin, a construit mai întîi o biserică nouă şi a poi a reclădit-o 
pe cea veche, din care mai rămăseseră în picioare doar pereţii. 
Acum, biserica lui Ţepeş este la fel de mîndră ca la început. Mai 
la drum a rămas un perete din altă biserică bătrînă (1589), cu 
hramul Adormirii Maicii Domnului, ctitorită de Mihnea Turcitul. 





5 1948485 760017 


ANI 
O U