Nicolae Leon — Note_și_amintiri (1933)

Pror. Da. N. LEON 


Note şi Amintiri 


„CARTEA ROMÂNEASCĂ“, BUCUREŞTI 
1933 


53.666. 


PREFAȚA 


Printre hârtiile rămase pe urma profesorului 
N. Leon s'a găsit şi „„Jurnalul” său, destinat, pro- 
babil, să alcătuiască vol. IV din „Amintiri”. 

El a publicat însă cea mai mare parte din mate- 
rialul întrebuinfat în „Jurnal”, sub formă de foile- 
ton, în ziarul „Lumea” din Iaşi. Aceste foiletoane 
au fost apoi adunate de dânsul la un loc şi nume- 
rotate, ceiace mă face să cred că a avut de gând să 
le publice în volum în această formă, deşi adeseaori 
ne vorbea de viitoarea apariție a vol. IV al „„Amin- 
tirilor”. 

Se pare că boala de care suferea în ultimul timp 
l-a hotărât să-şi orânduiască singur materialul, gân- 
dindu-se la apropierea desnodământului fatal. De 
altfel, în notele sale zilnice, nu se găsesc decât puţine 
lucruri noui, de un interes deosebit, fiind vorba de 
oameni mai puțini cunoscuți sau de persoane pe 
care, fiind încă în viață, a vrut să le cruțe de ju- 
decata lui rece şi dreaptă. 

In prefața pe care însuşi şi-o pregătise scrie: 
„Un sentiment de delicateță mă opreşte” de a re- 
produce în mod integral însemnările zilnice ; ceeace 
dovedeşte odată mai mult că primul său proiect de 
a publica întreg „Jurnalul” ca „„Amintiri”, fusese 
părăsit. 

Insemnările Profesorului Leon sunt cronologice. 
Unul din capitole — lăsat afară din volumul de 
față — avea ca subtitlu: „„Amintiri urâte” şi se 
ocupa de oamenii pe cari nu i-a iubit şi stimat. 


Manuscrisul Jurnalului său îl vom lăsa totuşi 
Fundației Ferdinand, din laşii pe care i-a iubit 
atâta, Fundaţie căreia familia i-a lăsat şi întreaga 
sa bibliotecă, plină de cărțile cu care şi-a trăit ultimii 
ani ai vieței sale. 

Ce a însemnat Prof. Leon pentru ştiinţa, căreia 
şi-a închinat întreaga viață de muncă statornică, 
nu eu voi încerca să arăt aici. Manualele didactice 
din Occidentul Europei îi păstrează numele în rândul 
marilor învățați. 

In anexa acestui volum reproduc o serie de arti- 
cole, scrise de colegii lui de Universitate, articole 
care se ocupă de meritele prof. N. Leon pe terenul 
ştiinfelor exacte. 

Am convingerea că, dacă prof. Leon r'ar fi stu- 
diat ştiinţele naturale, ar fi trebuit să studieze filosofia 
sau artele, pentrucă o viaţă întreagă a fost frământat de 
marile probleme ale lumei şi în mod permanent a fost 
dominat de tot ce natura şi lumea a dat mai frumos. 

El a fost prea de timpuriu influențat de Haeckel 
şi de filosofia lui naturalistă şi s'a adâncit prea 
mult în cunoaşterea precisă a fenomenelor naturei 
pentru ca să se [i avântat fără rezerve în lumea 
gândurilor metafizice ale filosofiei spiritualiste, Con- 
cepția lui monistă despre lume, mai aproape de rea- 
lităţile cu care se întâlnea în cercetările sale de fie- 
care zi, dovedeşte tocmai năzuințele spiritului său 
mereu agitat la creiarea unei filosofii şi unei con- 
cepțiuni despre lume, 

Materialismul era atât de înrădăcinat în mintea 
lui, încât nici o altă doctrină nu era în stare să i-l 
zdruncine, 

Rar mi s'a întâmplat să văd un om mai pasionat 
de frumos ca Prof. N. Leon. lubea natura, iubea 
florile, iubea păsările, iubea animalele, iubea arta 
şi iubea oamenii. 


5 


Nu era om mai fericit decăt dânsul în mijlocul 
naturei generoase. 

Nu pot uita excursiunile făcute împreună în 
munții Neamţului, în delta Dunării, sau pe valea 
Prahovei. 

Pe el nu-l fermeca numai frumusețile naturei, 
în fața cărora şi oamenii cei mai simpli pot vibra. 
Nu numai asfinţitul soarelui, murmurul unui på- 
râiaş de munte îl încântau : el se interesa de cele 
mai mici lucruri, ce scapă de obiceiu observaţiei. 
O floare de câmp, o buruiană de leac, o insectă ne- 
vinovată, toate îi făceau plăcere, toate trezeau vi- 
braţii în sufletul său optimist de cercetător neobosit. 

Profesorul Leon a iubit florile şi nu era zi în 
care să nu-şi înfigă o floare la butonieră. Tranda- 
firii şi garoafele erau florile lui preferate. Nu-mi 
aduc aminte să-l [i văzut vreodată, fie acasă, fie 
pe stradă, fie la Universitate, fără butoniera în- 
Horită. Şi nu o făcea din cochetărie. Sunt mulți cari 
poartă flori cu gândul de a plăcea altora. El le purta 
pentru dragostea lui de flori. Florarii din laşi îi 
asigurau în orice timp al anului florile pe care le 
iubea. 

A iubit arta. I-a plăcut muzica, dar a preferit 
pictura. Aşa se explică prietenia lui cu tinerii pic- 
tori din generațiunea mea pe care-i încuraja şi-i 
ajuta în limitele puterile lui din urmă. 

In casa lui se găseau picturi alese de gustul ra- 
finat al omului care s'a încălzit totdeauna de forma 
şi coloarea lucrurilor. 

A iubit oamenii, dar nu în aceiaşi măsură. El 
îi împărțea în simpatici şi antipatici. (E surprin- 
zător ce simț deosebit avea de a cunoaşte oamenii 
dintro privire). Celor dintâi le deschidea casa şi 
inima, îi primea cu căldura sufletească a unui om 
ales, indiferent de vârstă şi rang social. 


6 


Profesorul Leon a iubit, în deosebi, tineretul. 
Avea ceva comun cu el: sufletul curat şi entusias- 
mul. Multă vreme casa lui nu era frequentată decât 
de studenți şi de tineri, cari veneau să-i ceară sfa- 
turi şi îndrumări. i 

Pe oamenii cari nu-i erau simpatici îi înconjura. 

Deşi iubitor de oameni, a avut multe desamăgiri 
şi multe necazuri de la ei; şi mai ales dela aceia 
cu cari se întâlnea în sfera ocupațiunilor lui pro- 
fesionale. Deaceea, în ultimul timp, se izolase. Nu 
se mai ducea nicăeri, nu mai primea pe nimeni. 

Singurii lui tovarăşi de cari nu s'a îndoit nici- 
odată şi care nu l-au desminţit cândva au fost câinii. 
I-a iubit cu tot sufletul lui generos. Hoţii, cari-l 
călcase de câteva ori în singurătatea lui din str. 
Toma Cosma, i-au otrăvit o serie de câini. Rău- 
tatea omenească îl îngrozise. Aceasta l-a făcut să 
reproducă în Amintirele lui cugetarea lui Schopen- 
hauer: „Dacă n'ar fi câini, nu mi-ar place să trăesc !” 

A iubit binele, fiindcă fondul său sufletesc era 
bunătatea. N'ar fi fost în stare de o răutate cât de 
mică. 

Spiritul lui caustic, ironiile lui tăioase, făceau 
pe unii să-l creadă răutăcios, mai ales că dojana se 
unea la dânsul cu o privire ce sfredelea sufletul 
omului. Avea o privire metalică ce îngheţa inima 
celui pe care-l fintea. 

Dar el făcea eforturi pentru a-şi manifesta se- 
verilalea gândului şi privirei sale. Copiii lui o ştiu 
prea bine; decâte ori ne dojenea, aveam impresia că 
ceva ireparabil s'a petrecut, aşa ştia să-şi impună 
voința, în momente grave, în care se croia drumul 
unuia dintre noi, 

Părea un om fără de crufare în fa(a copiilor săi. 
Și totuşi n'a avut mai buni prieteni decât noi, precum 
noi n-am avut prieten mai desăvârşit decât dânsul. 


Fondul firii sale era veselia, râsul său era să- 
nătos şi comunicativ. Nu putea să-şi ascundă su- 
fletul, care se oglindea totdeauna în ochii lui limpezi, 

A fost prea senzibil, şi de aceia ajunsese a se 
retrage într'o splendidă izolare, cu gândurile şi cu 
cărțile lui. Și-a iubit familia cu pasiunea omului 
care a crescut-o cu jertfe şi a format-o cu sufletul. 

Era afectat de faptul că împrejurările vieţei ne 
depărtase aşa de tare unii de alfi şi adesea ne spunea : 
„Am impresia că sunt o găină care a clocit ouă 
de rață ; rățuştele au plecat pe apă, iar eu am rămas 
pe mal”. 

Se simțea, în schimb, foarte fericit de căteori ne 
întâlneam fie la Iaşi, unde veneam cu toţii să-l vedem, 
fie la Bucureşti, unde venea el din când în când. 

Prof. Leon avea o natură optimistă prin excelență. 
Ii plăcea viaţa, pentrucă găsea în ea atâtea lucruri 
frumoase, care-i încânta sufletul. Şi dacă în viaţa 
de fiecare zi culegea atâtea decepții, afla atâtea lu- 
cruri menite a scârbi, ştia să se ferească de ele, cău- 
tând pur şi simplu a le înconjura, nu a le declara 
războiu. 

El nu înţelegea decât lupta de idei şi ură — atâta 
cât putea să urască un om cu sufletul lui — tot ce 
depăşea limitele unui conflict cerebral. 

Prof. Leon a fost un liber cugetător în accepţia 
civilizată a cuvântului. Concepţia lui filosofică l-a 
impiedecat de a fi un credincios al Bisericii, — 
deşi s'a născut şi a crescut în casa unor buni creştini. 

El spunea adesea : „Este incorect a crede una şi 
a propovădui alta’. Dar intolerant n'a fost. A tn- 
teles că nu orice om e în stare a-şi face o concepție 
filosofică asupra viejei şi de aceia a socotit religia 
ca o necesitate pentru mulțime. 

Către sfărşitul vieţii, minat de boală, marele op- 
limist îşi schimbase firea. Cu doi ani înaintea morții, 


nu mai era omul care radia mulțumirea, curajul 
şi încrederea. Intro scrisoare adresată unui prieten 
al său, îi spunea: „Nu mai sunt optimistul care 
mă cunoşti, boala ma făcut pesimist”. 

Cu toate acestea, în ultimii doi ani, publicarea 
foiletoanelor din acest volum, îl făcuse atât de iubit 
de marele public, încât zilnic primea, din multe 
părți, mai cu seamă din Moldova—scrisori de afec- 
țiune şi admiraţie. 

Işi cunoştea boala şi presimțea sfârşitul ce nu 
putea să întârzie. 

Decis să plece la Viena, pentru a-şi căuta sănă- 
tatea, a venit mai întâi la Bucureşti. După câteva 
zile, artero-scleroza i-a paralizat partea stângă a 
corpului şi astfel a fost internat în clinică, unde 
a avut câteva zile de adevărate chinuri. 

Cu cât regret simţea că trebuie să se despartă în 
sfârşit de viață! Cât ar fi dorit să mai trăiască, 
să mai vadă soarele, cerul albastru, florile, pe 
care atâta le-a iubit! Naturalistul nu mai credea 
în putinţa unei însănătoşiri. 

Când una din surorile mele cerea desperat ajutorul 
doctorului, el, auzind-o, i-a şoptit cu vocea strânsă 
de durere: „Ce vrei să-mi mai facă? doar să-mi 
schimbe inima...” 

Intr'o dimineaţă intrând în camera lui, îl aflu 
complect deprimat. Încercând să-i schimb gândurile, 
ti vorbesc cu o veselie deghizată. Observând inten- 
țiunea, m-a privit cu ochi de nesfârşită durere şi 
a putut doar să-mi spună : „tu nu ştii ce înseamnă 
să mori |’ 

Și, cu toate acestea, în cele câteva zile de sufe- 
rință, l-am auzit oftând : „Greu mai moare cineva !”* 


Prof. Gh. N. Leon. 


IN LOC DE PREFAŢĂ 


Insemnările și reflecțiile din acest volum au mai 
fost în parte publicate în diferite ziare, sub 
formă de foiletoane; unele le-am tipărit fără nici 
o modificare, astfel cum le-am gândit, visat și 
scris acum 40 sau 50 de ani, în caetul meu de în- 
semnări. Ele sunt veșnic prezente în spiritul meu 
și amintirea lor mi-a devenit un lucru necesar 
și indispensabil vieții. 

Starea de spirit în care eram atunci nu mai 
poate reveni. Sau revine câte odată foarte puţin, 
niciodată însă ca atunci. 

Deprinderea de a nota într'un caet întâmplările 
zilnice, impresiile și reflexiile asupra lor a devenit 
o trebuinţă. Un sentiment de delicateță mă oprește 
de a le reproduce în mod integral. Am căutat să 
evit pe cât posibil de a pune în cauză pe cei în 
viaţă. Viaţa este în acelaș timp şi tragică și comică, 
probabil din cauza acestui dublu caracter, este 
delicioasă. 

Viaţa foarte retrasă pe care am dus'o în socie- 
tatea intimă a câtorva oameni eminenţi m'a în- 
suflețit și ma încurajat, prin discuţii, exemple 
şi simpatia lor la studii serioase. 

Zola spunea că Dante se înşală când scrie că: 
„Nimic nu este mai dureros decât o amintire de 
fericire într'o zi de tristeţă”, Eu îi răspund cu 
îndrăsneală, spune Zola, că „nimic nu odihnește 


10 


mai bine inima și nimic nu face mai mult să stră- 
lucească surâsul printre lacrimi decât parfumul 
timpului trecut”, 

Când revedem un prieten vechiu, pe care nu lam 
mai revăzut după mulţi ani, nu ne mai înţelegem 
cu el, spune Goethe, din cauza schimbării în ca- 
racterele noastre. Spiritele noastre poate că s'au 
înălțat, orizonturile noastre s'au lărgit, dar afini- 
tatea dintre noi sa pierdut, pe când amintirile 
cu cât sunt mai vechi, cu atâta le înțelegem mai 
bine. 

Tot ceiace se prezintă, fie în viaţă, fie în poezie, 
Goethe o privea prin prizma lui estetică: „Chiar 
dacă un lucru nu este frumos”, spune el, „trebue 
să avem destulă imaginaţie pentru a-l găsi frumos”. 

Cu privire la obiecţiunile ce mi sau făcut de 
către un cititor al foiletoanelor că utilizez prea 
multe citaţiuni, răspund cu cuvintele lui Chateau- 
briand: „Il ne faut pas croire que l'art des ci- 
tations soit à la portée de tous les petits esprits 
qui ne trouvant rien chez eux, vont puiser chez 
les autres. C'est linspiration qui donne les cita- 
tions heureuses”. 


Prof. Dr. N. Leon 


i. 


Amintiri despre oameni celebri români cari au fost 
pe aceste meleaguri. 


Personal n'am cunoscut în țară la noi decât dor 
oameni spirituali: pe Hajdău şi pe G. Panu. 

Pe Hajdău lam cunoscut târziu de tot, când 
pierduse pe fiica sa Iulia, din care cauză căpă- 
tase pasiunea spiritismului, totuși aproape zilnic 
făcea spirite, calambuluri şi povestea anecdote, 
însă atât de pipărate că nu se pot scrie. Biroul 
meu de inspector era în aceiaș sală — în care se 
afla şi biroul lui de președinte al consiliului per- 
manent. Odată i s'a spus că, în timpul absenței 
lui dela şedinţele consiliului, scaunul îi fusese 
ocupat de către inspectorul Ștefan Ioan. 

— „Este singurul punct comun pe care îl avem 
amândoi” răspunde Hajdău. 

Hajdău făcea odată parte la Academie dinir'o 
comisie în care era şi Babeș; el fiind grăbit, se 
impacientase că Babeş nu mai sosea, un alt membru 
al comisiunei îi spuse se aibă putinţică răbdare 
că trebue neapărat să sosească şi Babeș, la care 
Hajdău răspunse : „Babeș, ba nubeș tot acolo eș:”. 

Altă dată, Pam întrebat despre valoarea scrie- 
rilor lui V. A. Ureche. La această întrebare el îmi 


12 


răspunse : „este un scriitor care a reușit să-și facă 
în literatură un nume obscur”, 

Relativ la iscălitura lui C. A. Rosetti, Hajdău 
scrie unde-va : „Toți articolii d-lui Rosetti sunt 
subsemnaţi : C. A. R. Legătura acestor tere e 
simbolul coalițiunei, Ca zeul Ianus dela Roma, 
iscălitura directorului Românului are două feţe. 
Liberalii o citesc dela stânga la dreapta și admiră 
în cuvântul ,„,Car” idea mergerei înainte sau a pro- 
gresului ; ciocoii o citesc dela dreapta la stânga 
și adoră cuvântul Rac”, idea mergerei înapoi sau 
a retrogrădărei. Iată de ce d. Rosetti, prin însuși 
numele său, e nodul coalițiunei”. 

Gheorghe Panu avea o vervă minunată, parcă'l 
aud încă vorbind : „ce faci celebrule ?”, aceasta era 
expresia cu care-și întâmpina cunoscuțţii ; era ironic, 
mușcător și agresiv; în calitatea lui de gazetar a 
atacat în dreapta și în stânga fără cruţare, ceace 
a făcut pe N. Iorga să spue la moartea lui numai 
următoarele trei vorbe: „a trăit, a cârtit și a 
murit”. 

Apropo de condeiul lui Panu. Take Ionescu i-a 
spus odată: ,„,Panule, de două condee mi-e frică 
în ţara românească și n'aș voi să le am în po- 
triva mea, de condeiul lui Hajdău și de al tău”. 

Vorbele de spirit ne distrează chiar în momen- 
tele cele mai triste. 

La înmormântarea regretatului Leon Sculy, a 
vorbit din partea Facultăţei de medicină dr. Tiron, 
care, fiind emoționat, repeta mereu: regretatul 


13 


nostru coleg „Leon Cosmovici” în loc să spue 
„Leon Sculy”; la un moment dat Cosmovici, care 
era prezent, îi spune: „încetează odată Tiron, că 
până la urmă moartea ar putea să te ia în 
serios I” 

Sunt oameni care nu numai că nu pot face spirite, 
dar nu pot face nici haz de spiritele altora, tem- 
peramente posomorâte care nu râd nici odată și 
nu știu de glumă, făcându-și din aceasta un titlu 
de seriozitate. 

Un om de spirit poate spune ceace spunea Falstaff 
despre el: „Eu nu sunt numai spiritual, dar fac 
să nască spiritul și la alţii”. 

Râsul este un simptom al sănătăţei. S'a încercat 
a se recunoaşte caracterul după râs; se zice că 
sunt atâtea feluri de râs, câte vocale: cei ce râd 
în A, sunt sinceri și zgomotoși. Râsul în E, este 
propriu melancolicilor ; râsul in I, este propriu nai- 
vilor, timizilor, îndatoritorilor și nehotărâţilor. (?) 

In Sparta, în sala banchetelor, era așezată o 
statue care râdea. In evul mediu regii aveau bu- 
foni care, cu farsele şi glumele lor, îi făceau să 
râdă. 

Apropos de râs şi veselie spune Schopenhauer 
unde-va : 

Să tot fie cineva tânăr, frumos, bogat şi bine 
văzut, dacă e vorba de fericirea lui, trebue să te 
întrebi, de este și vesel. Din contra, dacă este vesel, 
îi este indiferent, de e tânăr sau bătrân, cu trupul 
drept sau cocoșat, sărac sau bogat: e fericit. 


14 


2, 


Se moştenese bolile, viciile, se moştenese şi coarnele 
dela înaintaşii înşelaţi în dragoste. 


Am văzut la Cinema filmul „,Alraune” după 
romanul cu acelaș nume de Hanns Heinz Ewers. 
(Alraune, Die Geschichte eines Wesens, Miinchen, 
` 1925). Romanul are ca teză ereditatea. 

Alraune este fiica unei prostituate concepută 
cu un criminal; deși adoptată din momentul na- 
şterei de către profesorul Iacob ten Brinken, cu 
creșterea căreia s'a ocupat, cu toate că a avut o 
educaţie foarte aleasă, are sufletul și toate apu- 
căturile rele, ereditate dela mama și dela tatăl ei. 
Aceste apucături sunt numite de religia creștină 
păcatul original (Peccatum originale), noi naturali- 
ştii le zicem păcatul ereditar sau păcatul strămo- 
şesc. 

De puterea păcatului ereditar se poate oricine 
convinge nu numai din registrele statistice ale di- 
feritelor azile, din publicaţiunile alieniștilor, din 
romane sau din filme, ci şi din propriile observa- 
ţiuni din cursul vieței. 

Fiecare din noi ar putea găsi în amintirile sale 
numeroase exemple de ereditate morbidă. Eu am 
avut ocazia să cunosc, personal, câteva familii la 
Botoșani și la Iaşi, în care trei generaţii: bunic 
părinţi și copii s'au sinucis. Sfătuesc pe cine se 
interesează de această chestiune — (în primul rând 
fiecare părinte este dator a se interesa) — ori de 


15 


câte ori află un caz de sinucidere să urmărească 
evoluţia familiei sinucigașului și va da și peste 
alți ascendenți sinucigași. Câte nenorociri nu s'ar 
putea evita dacă s'ar ţine samă de puterea eredi- 
tăței, când este vorba a se decide o căsătorie sau 
felul cum trebue făcută educaţia copiilor sau ale- 
gerea carierei lor. 

Copiii nu sunt decât expresiunea unei eredități 
bune sau rele. Dacă vroim ca neamul nostru să 
fie pus la adăpostul degenerescenţei, ar trebui ca 
mariajul să nu fie permis de cât persoanelor cu 
corpul, cu mintea și sexualitatea sănătoasă, Ma 
mult decât atâta; ar trebui cercetat nu numai 
starea constituțională a individului care se căsă- 
toreşte, dar chiar acea a ascendențţilor săi. 

Alcooucii, sifiliticii și criminalii care produc cele 
mai numeroase forme de nevrosă şi descendenţii 
celor mai mulți sinucigași ar trebui castrați ! 

Astăzi se încearcă ca şi criminalii să ajungă 
utili omenirei. Congresul legislativ din Cuba a 
hotărât ca condamnațţii la moarte să fie liberi a 
alege dacă vor să moară, sau să fie inoculați cu 
cancer, pentru a servi ca subiect de experimentare. 
Clement Vautel de la „Le Journal” pune în gura 
condamnaților la moarte, cărora li se lasă alegerea, 
următoarele : „Mai bine să suferi decât să mori... 
Preferăm să devenim martiri ai științei. Nimic nu 
e mai onorabil, și avem certitudinea de a fi bine 
îngrijiţi, mult mai bine decât mulţi canceroşi care 
n'au omorât pe nimeni”! 


16 


In copilăria mea am auzit povestindu-se că era 
un medic de plasă, căruia soţia îi punea coarne. 
Fiind informat că în lipsa lui prietenul casei venea 
regulat de se culca cu soţia lui, a simulat că pleacă 
în judeţ, seara însă s'a întors și fără a fi văzut 
de cine-va s'a întrodus în casă şi s'a ascuns în 
camera de dormit. Noaptea pe la orele două când 
soția și prietenul dormeau profund, a scos din 
geantă sticla cu cloroform, vată și trusa cu bis- 
turii, a anesteziat prietenul și i-a enucleat testi- 
culele pe care le-a pus pe măsuţa de noapte. După 
terminarea operaţiei a plecat în judeţ. 

Copilul pe care l'a născut soţia d-torului era 
ceacir ca și prietenul casei, avea un ochi albastru 
și unul negru. 

Un prieten al meu îmi spunea : tu vrei să explici 
totul prin ereditate, ești în stare să crezi că și 
coarnele pe care femeile le pun bărbaţilor se da- 
toresc eredităţei ! Desigur că da, fiindcă femeile 
nu pun coarne decât bărbaţilor cu o anumită men- 
talitate. Dacă femeia își găsește o combinaţie mai 
fericită şi-l părăsește pe barbat, vine soţia a doua 
care-i pune coarne, apoi a treia şi așa mai departe. 
Aceștia sunt barbaţi care nu pot trăi neîncorno- 
rafi, mentalitatea lor este ereditară; cunosc fa- 
mili în care bunicul a purtat coarne, fiul a purtat 
şi el şi nepotul de asemene. 

Acelaş fenomen biologic care stăpânește pe mem- 
brii unei familii stăpânește și pe membrii unui 
popor, toți neasemănăm între noi datorită ere- 


17 


dităței, şi ne deosebim datorită mediului în care 
trăim (adaptațiunei). 

Românii din toate provinciile ne asemănăm între 
noi şi cu strămoșii noștri Romani, nu numai în 
ceeace privește fizicul, dar şi caracterul, cu toate 
aceste ne deosebim unii de alţii prin diferite alte 
particularități. 

Cine nu recunoaște de exemplu la Români deo- 
sebirele în ceeace priveşte inteligența ? Cei mai in- 
teligenţi sunt Macedonenii, în al doilea rând vin 
Moldovenii, al treilea Muntenii și al patrulea Ar- 
delenii. 


3. 


Evoecarea unui fermecător: Coco Demetrescu — şi 
o chestiune de actualitate : bacalaureatul și speci- 
jicul nostru etnie. 


5 Iunie 1595. —Am discutat aseară cu Coco 
Demetrestu-laşi asupra modificăra legei învăţă- 
mântului şi în special asupra desființărei bacalau- 
reatului. Vorba vine că am discutat, de fapt n'a 
vorbit decât el, tot ceeace spunea era foarte in- 
teresant, noi ceilalți îl ascultam. Alară de noi 
doi, mai erau Ion Bogdan, slavistul, şi Onciul, 
profesorul de istorie, care la orele 12 s'au retras. 

Eu plătisem şi vroiam să mă retrag, când Coco, 
care era şi el gata de plecare, punându-și pe mână 
o mănușă îmi spune: „mai stăi un moment, că 
plec şi eu”. Aprinzându-și o havană, ceru să i se 
aducă o tisană; sorbind din ea, continuă: baca- 


N. LEON.— Note ș Amintiri, 2 


18 


laureatul este o instituţie transplantată la noi din 
Franţa, el a făcut să scadă importanța examenelor 
de clasă. Bacalaureatul este un examen de memo- 
rie, toată lumea îl consideră ca o loterie, și caută 
prin diferite influenţe să câștige favoarea pro- 
fesorilor examinatori. In locul lui trebue să întro- 
ducem un examen general de absolvire pentru 
fiecare școală secundară. 

Cerând încă o tisană, și apoi încă una,a conti- 
nuat a aduce probele cele mai evidente pentru 
desfiinţarea bacalaureatului... 

Cucoane Costică, se zoreşte de ziuă, trebue să 
plecăm, n'am rămas decât noi în local, astăzi n'ai 
fost de loc pedagog, n'ai întrodus nici o istorioară 
printre argumentele prea serioase în favoarea des- 
fiinţărei bacalaureatului. Sorbind ultima picătură 
de tisană se ridică și, înainte de plecare, adăogă: 
„am să-ţi povestesc despre Englezoaica care, fiind 
pe patul de moarte, mărturisi bărbatului ei că 
Pa înșelat, 

— Te iert, îi spune bărbatul, dar nu voiu să 
mă separ de tine, înainte de a mă erta și tu de 
răul pe care ţi Pam făcut. 

Muribunda, fără a ezita, îi promite ertare, 

— Din cauză că aflasem deja ceeace mi-ai măr- 
turisit, te am otrăvit, aceasta este cauza morţii 
tale de-acuma. 

Dimitrescu-laşi era ceia ce Francezii numesc un 
charmeur; avea darul conversațiunei datorit spi- 
ritului de generalizare, improviza idei uneori ori- 


19 


ginale, alte ori paradoxale şi vorbea mereu pentru 
plăcerea de a se auzi vorbind. A face paradoxe 
nu este lucru ușor. A. France spunea că se pă- 
zește să facă paradoxe, fiindcă, pentru a le sus- 
ține, trebue un spirit pe care nu'l are. 

Pe C. Demetrescu lam avut profesor de filo- 
sofie în clasa a șaptea la „Institutul Academic”; 
venise în locul lui Titu Maiorescu, unul dintre 
fondatorii Institutului, care se retrăsese din cauză 
că a fost transferatla Universitatea din Bucureşti, 

Titu Maiorescu, când a venit odată la Iaşi ca 
ministru al instrucţiunei, ne-a convocat la el pe 
toţi profesorii facultăţei de medicină, în casele 
lui P. P. Carp din Păcurari; (actuala casă dr, E, 
Rigler). După ce sa întreţinut cu fiecare dintre 
noi asupra nevoilor faculiăţei, a adus vorba despre 
echivalarea diplomei d-rului Frei (de fapt acesta 
era adevăratul motiv a venirei lui la Iaşi), 

„D-rul Frei, este fiul bătrânului Frei care a 
avut pe vremuri un pensionat de băeţi peste drum 
de grădina Copou, în care am învăţat și eu ca 
copil, d-rul Frei — spunea Maiorescu —a trecut 
doctoratul în medicină la Berlin, ca să poată însă 
practica la noi în ţară, trebue conform legei în 
vigoare să mai treacă odată doctoratul în faţa 
d-stră | 

„Când cineva a trecut doctoratul în fața lui 
Virchow și a altor notabilităţi mondiale, echiva- 
Jarea diplomei nu trebue să fie decât o simplă 
formalitate, 


20 


D-stră de ce părere sunteţi?” 

Profesorii aţintindu-și privirile asupra lui Ma- 
iorescu (majoritatea erau suplinitori) au dat cu 
toţii din cap ca un Budha, în semn de aprobare. 

Cu tact reușești în viață adeseori unde cu forţa 
rămâi neputincios. Maiorescu nu avea numai tact, 
avea și experienţă. Experiența este singurul ca- 
pital, care nu descrește niciodată, ci în mod cons- 
tant creşte, dar nu aduce dividende de.ât aceluia 
care a adunat'o. 

„Astăzi, după 30 de ani, chestiunea bacalau- 
realului a venit din nou la ordinea zile. Bacalau- 
reatul după legea din 1864 a fost luat aproape 
pe deantregul din Franţa, iar bacalaureatul re- 
format de Haret şi de C. Demetrescu-laşi a fost 
întocmit după legea învățământului din Germania. 
Din cauza aceasta nici unul nici altul n'a dat 
rezullatele așteptate. Ar fi de dorit ca cel puţin 
acuma când se modilică legea învățământului se- 
cundar și superior să se ţie seamă, la legiferarea 
bacalaureatului, de specificul etnic şi de caracterul 
evolutiv al ţărei. 


C. Demetrescu-lași a scris relativ puţin, între 
altele un prea frumos studiu, intitulat : „Cele două 
morale” publicat în „Revista de Filosofie şi Pe- 
dagogie”, retipărit apoi în broşură în biblioteca 
„Revista Idcei”, studiu pe care'l recomand căl- 
duros cetitorilor. In schimb, a vorbit în viaţa lui 
foarte mult. Apropo de vorbărie: un filosof ger- 


21 


man, care probabil n’a fost tocmai vorbitor, spune : 
„Dacă vorbeşti, plictiseşti pe alții: dacă asculți 
ce vorbesc alții, te plictisești singur”. 

Partea întâia nici întrun caz nu se putea aplica 
lui C. Demetrescu. 


4. 
Discuţii între tineri contemporani. 


Intr'o boxă, lângă mine, luau masa doi tineri. 
Unul dintre ei slăäbuț, cu ochelari și unghiile bom- 
bate, se plângea celuilalt că în țara românească 
e greu de tot pentru fii de sătean să ajungă la 
universitate ; liceele şi universităţile sunt pline 
numai cu băeţi de ciocoi. 

„Eu, răspunde celălalt tânăr—robusi, cu părul 
roş, cu ochii vioi —sunt fiu de ţăran; când am 
venit la concursul de bursă, ograda liceului era 
plină cu concurenți şi din 40 am reușit eu al treilea, 
întâiul și al doilea dintre cei răuşiţi fiind tot fii 
de ţăran. 

— Ce e aia neică ogradă, îl întreabă cu un aer 
ironic tânărul cu ochelari. 

Cu un surâs simpatic, care-i făcea două gropiţi 
în amândoi obrajii, arătându-și dinţii albi, îi răs- 
punde celălalt : 

— „Ogradă” este ceea ce voi muntenii numiţi 
„curte; te contrariază cuvintele moldovenești ? | 
îți place mai mult „,piftie” cuvânt turcesc, decât 
„răcituri”, „doică” mai mult decât „mancă” şi 
„cerşai” mai mult ca „prostire? Eu prefer vorba 


22 


moldovenească : frunză în loc de foae, fântână 
în loc de puț, harbuz în loc... 

— Oprește, că nu faci decât să repeţi lista cu 
cuvintele lui Ionescu, fără să-i spui numele... eşti 
un plagiator. 

Tânărul cu părul roș, care trăda în voacea lui 
sonoră o sănătate excelentă și o organizaţie ro- 
bustă, privindu'l în ochi pe celălalt, după o scurtă 
ezitare, îi răspunde : 

— Şi de ce n'aș fi? plagiatul este astăzi la modă ! 

— Aţi primit, se vede, și voi la clinică broşura 
dela Cluj, cu lecţia de deschidere a profesorului 
pus pe două coloane. E fenomenal! Dela început 
până la sfârșit, cuvânt cu cuvânt, nu-i rămâne 
decât să... 

— Te înșeli, amice, el are desigur altă concepție 
asupra scrisului, crede că plagiatul este cel mai 
sincer și mai pios omagiu adus scriitorului din 
care furi. 

— A, da; atunci Policar dela Lyon trebuie să-i 
fie recunoscător pentru acest furt. 

După un moment de reflecţie, tânărul cu părul 
roș continuă: Emil Zola, Victorien Sardou, Al- 
phons Daudet, ba chiar și Molière, nau fost acu- 
zaţi de plagiat? Se vede că tu nu ai cetit pe Anatole 
France; țai fi dat seamă cât este de absurdă 
această şicană a plagiatelor pe care vanitosul secol 
al XIX-lea a inventat-o cu faimoasa lui manie 
de originalitate. Cu toţii suntem, băete, plagia- 
tori, fiindcă nimeni nu poate enunţa o singură 


23 


idee mare şi luminoasă fără a fura pe cineva, 
în mod conștient sau inconștient. 

— Din cauza aceasta merg la noi lucrurile dean- 
doasele fiindcă zeflemisim lucrurile cele mai serioase, 
Nu vezi că nu s'a găsit un singur profesor care să 
scrie și să dezaprobe pe plagiator. 

— Proba cea mai sigură a unei culturi înalte 
este indulsânța. Profesorii sunt indulgenţi, au ad- 
mis probabil posibilitatea unui lapsus intelectual 
trecător care la determinat să mai tipărească 
lecţia după ce a debitat'o. Asemenea lipsuri s'au 
mai observat și la alţi savanţi. După cum la alţii 
sa observat un dezechilibru între intelect și fi- 
zic. Flaubert a fost epileptic; Baudelaire a murit 
de îtizie, Jules de Goncourt a sucombat tânăr de 
tot de paralizie generală ; Creangă a fost epileptic; 
Eminescu a murit de paralizie generală; Conta a 
murit tânăr de tot de tuberculoză. 

— Părinţii tăi se vede că sunt oameni cuprinși; 
noi însă suntem o grămadă de băeţi care Dumnezeu 
știe cum plătim taxele, vrem cel puţin să ni se 
dee ceva în schimb. De câte ori ai văzut anul trecut 
pe la clinici pe profesorii cu domiciliul în București ?” 


Ochii vorbitorului încrucișându-se la un mo- 
ment cu ai mei, tânărul s'a aplecat spre colegul 
lui continuând discuţia în şoaptă. 

Din toată discuția se vedea că unul dintre a- 
cești tineri era o fire pesimistă, care nu vedea 
decât părţile rele ale oamenilor, pe când .elăhnit 


24 


din contra, era o fire optimistă privea lumea din 
partea ei cea bună. Nu-i exclus ca totul să de- 
pindă de prizma prin care privim lucrurile: De- 
mocrit râdea și Heraclit plângea de viciile oame- 
nilor, căci toate acţiunile noastre pac comice unora 
și tragice altora. E chestie de seriozitatea ce le-o 
acordăm. 


5. 


Flori și pariumuri pentru bărbaţi şi femei, oameni 
şi animale. 


5 Mai 1891. — Deşi trăia la Iași, îşi spăla len- 
geria la o fabrică din Londra, își lucra hainele și 
ghetele numai la Paris ; parfumeria și toate artico- 
lele de toaletă le aducea tot din Paris, iarla bătrâ- 
neţe, când l-am cunoscut, era fericit să găsească pe 
cineva care să-i împrumute o piesă de 5 lei, chit 
ca a doua zi să se prefacă că nu-l mai recunoaşte. 
Deși scăpătat, purta încă pe lenjuri un fel de co- 
roană, ca semn al aristocrației. 

Marc Antoniu povestește că Fronton îi spunea: 
„oamenilor de origină nobilă — cum li se zicea de 
naştere înaltă — le lipseşte în general inima”. 

Frumuseţea lui m'a impresionat, în amintirea 
lui am notat încă de atunci în carnetul meu maxima : 
„„Les beaux garçons sont souvent si bêtes”. In ceeace 
privește femeile, avea o curiozitate morbidă, era 
mereu în căutarea de senzaţiuni inedite. Era foarte 
afectat de anumite parfumuri; pe atunci era la 
modă „„Ylang-Ylang” și „Peau d’Espagne”. Mi- 


25 


rosul acestor parfumuri — îmi spunea el — produc 
asupra mea o excitahe sexuală. Astăzi se știe în 
mod precis că mirosul parfumului ,„,Peau d'espagne” 
este favoritul persoanelor senzuale. Se spune că 
acest parfum este dintre toate parfumurile, acela 
care se apropie mai mult de mirosul pielei feminine, 

Fiecare corp de femeie sau de bărbat are mirosul 
lui particular. O femeie surdo-mută și oarbă din 
Massachusetts recunoștea pe toţi amicii săi după 
miros. S'au văzut guvernante, care cu ochii legaţi 
recunoșteau hainele copiilor după miros. 

Prinții asiatici dau ordin să fugărească în gră- 
dină câteva femei din har'm până ce se încălzesc 
și transpiră, apoi se aduc prințului hainele lor după 
care el îşi alege preferata, mirosindu-le. 

Se citează femei care sunt afectate de parfumuri 
și de mirosul florilor; altele au excitări sexuale la 
percepţiunea mirosului de subsuoare a amantului 
lor. 

Se știe că mirosul transpiraţiei de femeie constitue 
pentru bărbați un factor important sexual şi mi- 
rosul transpirației de bărbat este un factor sexual 
pentru femei. Şi la animale se observă acest fe- 
nomen, femela secretează un partum care atrage 
după ea masculii. Femela fluturelui Saturnia (ochi 
de păun) are pe aripi niște glande a căror substanțe 
exală un miros care atrage după ea masculii. Se 
povestește întâmplarea unui naturalist care cap- 
turase o femelă de fluture (ochi de păun) și neavând 
unde o pune o pusese înbuzunar. Când a ajuns acasă 


26 


era escortat de sute de curtezani (fluturi) care zbu- 
rau în urma lui, 

Mirosul unor anumite flori are același efect asu- 
pra excitațţiilor sexuale ca și parfumurile, în special 
asupra femeilor. Se spune de femei că sunt adevă- 
rate flori de amor, Femeia este făcută mai mult 
pentru a fi iubită decât pentru a iubi; ea este caşi 
florile, nu simte nimic din parfumul ei, dar îl lasă 
să fie mirosit de toți. 

Mantegazza spune: „daţi celei mai caste să 
miroasă florile ei de predilecție, și ea va închide 
ochii, va respira în mod profund, și dacă este foarte 
sensibilă, îi va tremura tot corpul, prezentând astfel 
o stare internă pe care nu o va arăta niciodată înalte 
circumstanţe, decât doar amantului ei”. 

Nu cunosc altceva care să trezească atât de pu- 
ternic amintirile trecutului ca parfumurile. Mirosul 
de violete, de flori de mălin și de lăcrămioare redă 
sufletului meu plăcerea mai multor primăveri, 
Senzaţiunile adoratului nu reamintesc numai ano- 
timpurile, ci și anumite întâmplări sau localități în 
care pentru prima dată am mirosit anumite flori, 

Florile nu ne înveselesc numai ochii prin forma 
şi culorile lor, ci, datorită parfumului, ele sunt pline 
de mistere şi ne sugerează mii de gânduri. Intr'un 
buchet parfumat de flori te simţi și la bătrâneţe tâ- 
năr și bine dispus. 

Fiecare floare expirmă o ideie sau un sentiment. 
Un buchet de flori se poate aranja așa fel ca să 
exprime o cugetare sau un sentiment tainic. 


27 


Orientalii numesc asemenea buchete selam, dela 
cuvântul arab salam, salut. Femeile din harem sunt 
nefntrecute în a face selam. 

Nu există poet sau naturalist care în fața florilor 
să nu fie plăcut impresionat. Florile — după 
Goethe — sunt ieroglife mărețe de care natura se 
servește pentru a ne face delcrațiile ei de dragoste ; 
după Puşkin, florile par făcute pentru mângâierea 
umanității. 

„Iubeşte toate florile—spune Barry Cornwall—că 
în ele se adăposteşte înțelepciunea, pe fiecare petală, 
pe fiecare carpelă”. 


6. 
O scenă de deochi în trenul Iaşi—București. 

Când m'am suit în vagon am găsit în cupeu încă 
trei persoane și un copilaş ca de un an. Lângă fe- 
reastră stătea mama copilului, alături de ea era 
doica cu copilașul în braţe, vis-à-vis de mama co- 
pilului mă aflam eu, iar vis-ă-vis de doică era o 
doamnă în vârstă. Astfel am călătorit dela Bucureşti 
până la Tecuci, unde s'a mai suit un domn, complect 
chel, diformat de variolă, cu mustaţa mare lăsată 
în jos, cu ochii albaștri spălăciţi şi foarte respingător. 
Individul avea un mod special de a fuma, trăgea 
fumul în plămâni și apoi îl dădea afară pe nas ca 
dintr'un horn. Mustaţa și degetele erau îngălbenite 
parcă ar fi fost văpsite cu acid picric. Il priveam 
și mă gândeam câtă dreptate are Richet când spune 
că omul este cel mai stupid dintre animale ! (Cele- 


28 


lalte animale comit și ele lucruri care le vatămă, 
fiindcă nu ştiu să deosebească binele de rău. Omul 
însă este stupid fiindcă ştie ce este bine și face ce-i 
Tău; știe că tutunul este vătămător și cu toate 
acestea continuă să fumeze). Tovarășul nostru de 
drum n'a vorbit nici un cuvânt tot timpul călătoriei 
şi nici n'a zâmbit ; s'a aşezat pe bancă în faţa doi- 
cei și din momentul când şi-a îndreptat ochii asu- 
pra copilului, acesta a început a răcni și a se zbate, 
încât nici doica care-l sălta cântându-i, nici mama 
care-i făcea vânt cu evantaliul, nau putut să-l 
liniştească. Doica văzând că copilul nu încetează a 
plânge, se apropie de mama şoptindu-i : „,duducă, 
copilul s'a speriat; cereţi boerului, o leacă de păr 
să-l afumăm””, 

— Dacă domnul este aşa de bun — spuse mama— 
adresându-i-se—l-aş ruga să-mi dea puţin păr, să 
afum copilul că s'a speriat. 

Furios de tot, domnul se ridică în picioare vo- 
ciferând : 

— De unde voiţi, cocoană, să vă dau păr? nu 
vedeţi că pe cap nu am nici un fir, vreţi să-mi taiu 
mustaţa ? 

„Ce, sunt eu sperietoare de copii ! ! 

— Nu aveţi nici o grijă, doamnă, intervine cu 
blândeţă, bătrâna de lângă mine; aţi spus că vă 
daţi jos la Vaslui ; îndată ce veţi ajunge acasă, pu- 
neţi să-i stingă cărbuni, copilul este deochiat. 

La Bârlad domnul s'a dat jos, fără a spune un 
cuvânt, iar doica povestea: „eu când eram fată 


29 


de vr'o 12 ani, m'am speriat la biserică tot de un 
domn aşa uricios ca ăsta; mama m'a afumat cu 
păr de-a lui şi mi-a luat durerea de cap ca cu 
mâna”, 

Poporul nostru crede că anumite persoane au 
puterea de a fascina numai prin căutătura ochilor, 
de aceea la țară este obiceiul de a face copiilor pe 
frunte un benchi negru cu cărbune, probabil pen- 
tru a distrage prima privire. 

Credința aceasta este şi la alte popoare. Italienii 
o numesc geftatura, acțiunea de a arunca în mod spe- 
cial ochii asupra cuiva. Se crede că această putere 
de a fascina cu ochii, o au în general toţi oamenii 
urîți și antipatici. Italienii pentru a combate getta- 
tura poartă cu ei diferite talismane: o bucăţică 
din coada unui lup, o bucăţică de piele de pe 
fruntea unei hiene sau alte substanţe. 

Poporul nostru are credinţa că durerea de cap a 
celor deochiaţi trece dacă li se stinge cărbuni. 

Puterea de a deochia sau de a fascina, se observă 
nu numai la oameni, ci şi la animale. Când uliul se 
lasă jos într'o curte cu paseri, el fixează dela distanță 
cu ochii, unul dintre pui, care nu mai are putere să 
fugă, stă locului fascinat; uliul îl apucă apoi în 
ghiară şi se ridică cu el. Pisica deasemenea, când 
vine faţă în față cu șoarecele, își îndreaptă privirile 
asupra lui, îl jascinează şi șaorecele stă fix în faţa 
ei fără ca să poată fugi. Tigrul fascinează animalele 
care-i servesc lui de hrană; șerpii fascinează pă- 
sările, etc. 


30 


Descântecul de deochi și stingerea de cărbuni 
sunt credinți supranaturale ca și prezicerea după 
stele (astrologia) sau prezicerea după liniile din 
palmă (chiromantia). 

Pericolul nu este când prezicerile sunt îmbucură- 
toare, ci când se profeţesc nenorociri; în cazul 
acesta puterea imaginaţiei, mai cu seamă la per- 
soanele nervoase, superstițioase are o influență 
puternică asupra corpului lor și cele de mai multe 
ori li se întâmplă nenoriociri. Datorită aceluiaș me- 
canism psichologic, s'a realizat următoarea pre- 
zicere : o tânără lItaliancă s'a dus la o cărturăreasă, 
care i-a spus că are să i se întâmple o nenorocire 
provocată din partea unui om de naționalitatea ei, 
purtător de un semn caracteristic, Seara la restau- 
rant, tânăra superslițioasă observă că chelnerul care 
o servea este italian, și că ochii lui sunt de culoare 
diferită. Inspăimântată, pretinde și obţine dela 
patron darea afară imediat a chelnerului. Italianul 
furios că şi-a pierdut serviciul pe care cu multă 
trudă de abia îl găsise, așteaptă femeia la eșire 
și o înjunghie, După cum observă cu drept cuvânt, 
autorul dela care am împrumutat acest fapt, 
statul ar trebui să vie cu o lege înţeleaptă care 
să impună cărturăreselor, sub pedeapsă de închi- 
soare, obligaţia de a nu anunţa decât evenimente 
fericite. 


31 


7. 


Gheorghe Mârzescu despre procesul scandalos al 
lui Maiorescu şi despre inîidelităţile din căminul 
Cobâlcescu. 


In tinereţe am fost și eu profesor la un pensionat 
liceal de fete. Pe vremea aceea aveam obiceiul 
să-mi notez impresiunile zilnice asupra elevelor, cu 
gândul să fac mai târziu un studiu asupra evolu- 
ției individualităţii lor; adică să aplic legea evo- 
luției la diferitele fapte care constituesc sufletul 
omenesc. 

Foiletând astăzi carnetul, cetesc într'un loc : „In 
cartea de botanică pe care am împrumutat-o ele- 
vei B... ca să-și copieze figurile, am găsit o 
foaie pe care era scris caligrafic mai multe maxime, 
printre care se afla și următoarea : 

„Fericite sunt femeile care pot să-și înfrâneze 
simțurile lor pentru a suţine viaţa vestalelor ! Dar 
mai fericită este pe pământ roza culeasă decât acea 
care se veştejeşte pe mărăcinea neatinsă, trăește 
şi moare izolată întrun sicriu trist și rece”. 

(Shakespeare). 

Printre maxime mai erau notate și alte reflexii 
picante asupra amorului... care merită să fie amin- 
tite, dar aceasta o rezerv cetitorilorpentru altă dată. 

Fetele din pensionate sunt victima literaturei, 
cetesc prea multe romane, prea multă poezie şi 
mai cu seamă visează prea mult... Viaţa din romane 
le interesează mai mult decât viaţa reală. 


32 


Are dreptate A. France când spune că acei 
care cetese cărți multe sunt mâncători de haşiş : 
trăesc într'un vis. Romanele sunt opiumul Occi- 


dentului. 
* 


Elevele bogate erau foarte privilegiate, li se 
trecea cu vederea tot felul de capricii, care nu se 
tolerau de loc fetelor cu mijloace modeste. 

Guvernantele, în pensionate, în loc dea îi adevă- 
rate colaboratoare în ce priveşte educaţia, sunt în 
general diferite străine care în tinereţe au dus o 
viață ușoară; când văduve, când măritate, unele 
din ele au cunoscut belșugul, altele mizeria, unele 
au fost întreţinutele unor bogătași, altele au fost ca- 
sierițe într'un local de distracţii, altele dansatoare 
într'un cabaret, iar, după ce și-au pierdut graţia 
naturală, au venit să se ocupe de educaţia fetelor 


noastre, 
E 


In timpul când notam aceste impresiuni, mă gân- 
deam la Gheorghe Mârzescu, tatăl lui Georgel, 
care-mi povestise de un proces al lui Maiorescu, 
înscenat de adversarii lui politici, proces pe urma 
căruia a avut multe neplăceri. 

I se imputa că face dragoste în şcoala normală de 
fete, unde era profesor, cu o guvernantă. Faptul 
era că guvernanta, d-ra Rickert, urîtă şi disgraţi- 
oasă, se înamorase probabil de Maiorescu și își în- 
chipuia că și el o iubeşte. Ea avea un carnet în care 


33 


își nota impresiile ori de câte ori vorbea cu Maio- 
rescu sau îl vedea. 

Câteva eleve aflând unde d-ra Rickert ţinea as- 
cuns carnetul, au sustras câteva file din el, pe care 
le-au cetit în familie, răspândind zvonul în tot ora- 
şul, până a ajuns la urechile adversarilor lui Maio- 
rescu. 

Când am auzit de acest proces, mă gândeam, dacă 
cineva ar da peste carnetul meu, ar putea foarte 
bine să-mi însceneze și mie un asemenea scandal. 
Din momentul acela am refuzat a mai primi flori 
dela eleve și mai cu seamă a-mi nota impresiile în 
carnet. 

Pe Cobâlcescu n'am îndrăznit niciodată să-l în- 
treb de procesul lui Maiorescu, cu toate că el era 
în măsură să ştie cele mai mici detalii, de oarece 
prima sa soţie a fost instigatoarea întregului scan- 
dal, din cauză că ea râvnise locul de directoară a 
școalei normale, ocupat atunci de d-na Gros. Co- 
bâlcescu a avut cu această soţie o [iiră, Efrosina— 
singurul copil—și care, foarte răutăcioasă, îi făcea 
zile amare. 

Dela Gheorghe Mârzescu aflasem că Cobâlcescu 
a prins pe mama fiicei lui în momente de dragoste 
cu Neculai Ionescu, la Sculeni. Neculai Ionescu era 
profesor de Istorie Universală la Universitatea din 
Iași și una din cele mai măreţe figuri parlamentare. 
L-am cunoscut, cu câţiva ani înainte dea muri, 
lua masa cu noi la restaurantul „,Colaro” în Bucu- 
rești, purta atunci o pălărie rotundă, neagră, for- 


N. LEON. — Note și Amintiri. s 


34 


mat țărănesc şi, în loc de palton, suman și avea 
o figură perfect senină și blajină. 

Iancu Bacalbașa care era la masă cu noi și care 
avea o deosebită dragoste pentru el îmi spunea 
odată : ia priveşte-l cât este de dulceag, cine ar 
crede că era cel mai teribil din Parlament, nu care 
cumva să-l fi întrerupt, că te muşca până la sânge.” 
Discursurile lui — spunea Panu — ar trebui stu- 
diate de gramatici, filologi și profesori de estetică, 
literatură și retorică, în ele ar găsi giuvaeruri de 
limbă și de literatură. 

Auzisem în parlament pe Delavrancea, pe Take 
Ionescu, dar un glas mai sonor, mai curgător și 
mai simpatic, care să captiveze ca a lui Neculai 
Ionescu n'am auzit. 

Efrosina prin caracterul ei de fată bătrână tor- 
tura pe tatăl ei, cu toate acestea a știut să-și în- 
frâneze pornirile sexuale tot timpul cât Cobâlcescu 
a fost în viață. După moarte însă şi-a dat drumul 
firei şi a dus o viaţă de tot ușuratecă. 

Uliima oară când am văzut-o, era întinsă pe o 
masă dela morga din Bucureşti. 


8. 
Pe malul mării. Evoeaţiuni din trecut și cunoștinți 
aetuale. 

Agigea este o localitate simplă, naturală, ne- 
vinovată, interesantă nu numai pentru configuraţia 
locului variat ca stâncărie, nămol şi nisip; nu 
numa! fiind că marea oferă aice mai mult peşte 


35 


şi mai multe animale ma “ine ; localitatea este însă 
interesantă și ca regiune pitorească, aerul care'l 
rispirăm alături cu razele ultra-violete și emana- 
ţiile de iod este eminamente salubru, căldurile, ori 
cât ar fi de mari, totdeauna adie puţin vânt, care 
le face suportabile. Impresiunea de libertate n'o 
simţi nicăeri în altă parte ca aice. Toată lumea 
iubește marea. Englejii o consideră ca o a doua 
patrie, „Marea — spune Lubbock—a cărei virtute 
tonifiantă este proverbială, pare că înviorează at- 
mosfera ; numai gândindu-ne la ea, simțim sângele 
jucând în vinele noastre. Oceanul dă o impresie 
de libertate şi de măreție mai uimitoare poate 
chiar decât aspectul cerului. O femee săracă din 
Manchester dusă la țărmul mărei, își exprimă bu- 
curia de a fi văzut pentru prima oară ceva care 
poate îndestula toată lumea. 'Țărmurile mărei sunt 
în totdeauna interesante. Când ne gândim la 
tăeturile stâncilor care povestesc istoria timpu- 
rilor trecute, la plaja bogată în alge și în animale 
care aşteaptă întoarcerea fluxului, sau pe care va- 
lurile le-au zmuls din adâncimele oceanului; când 
gândim la strigătul curios al păsărilor de mare, 
când ne gândim cu deliciu că de câte ori respirăm 
ne facem provizie de viață nouă, de sănătate, de 
vigoare, este imposibil de a preţui la justa valoare 
tot ceia ce datorim mărei”. 

Une ori credem că ne e dor de un loc îndepărtat— 
spune Schopenhauer — pe când în fapt ne e dor 
de timpul ce lam petrecut acolo, adică când eram 


36 


mai tineri și mai impresionabili. Cu marea cred 
că nu este lucrul la fel, fiindcă ori de câte ori o 
vedem are acelaş farmec ca şi în tinereță. Ea este 
un tonic și moral, la mare ai sentimentul liber- 
tăţei şi a vieţei. Un apus sau un răsărit de soare 
desvoltă la mare în noi tot ceia ce este mai bun. 

Când stai la Agigea pe stâncă, unde se află acuma 
păscăria, ai un orizont infinit de larg, înainte nu 
vezi decât mare, la dreapta Constanţa și la stânga 
Eforia şi Movilă, ale căror becuri electrice în timpul 
nopţei se văd ca focurile sclipitoare ale unci dia- 
deme de brilante. In timpul nopţei cerul este atât 
de înstelat încât te poţi plimba ca în momentul 
când se zorește de zi. 

Apusul soarelui îl admiram regulat, de pe banca 
dela poarta Staţiunei, iar răsăritul lunei — cum se 
ridica parcă din fundul mărei —de pe o altă 
bancă din faţa mărei. 

Pasiunile zoologice sunt stăpânite de aceleași 
legi psihice ca şi pasiunile obicinuite omenești ; 
cu vârsta se slăbesc și ele. Când eram student, 
toate ziua stăteam cu picioarele goale în mare, 
pescuiam și dragam, astăzi mă bucur privind pe 
alții. Mă bucur când văd, de exemplu, pe directorul 
stațiunei, Borcea, că se apropie de mal, cu căldările 
pline de midii, crabi, diferite specii de analide, 
specii de pești care până astăzi nu se găsise încă, 
și meduse. 

Medusele sunt dintre cele mai graţioase animale 
marine, ele sunt translucide sau colorate, gingașe, 


37 


fiind că nu au decât cinci părți solide în consti- 
tuția corpului lor, restul de 95 este apă. Aceste 
animale îmi reamintesc pe deoparte colecţia bo- 
gată de meduse din „,Institutul de Zoologie” din 
Iena, recoltate de Haeckel, din toate părțile lumei ; 
iar pe de altă parte de frumoasele sale monografii 
cu planșe splendide de Rhizosiome de culoare 
albastre ; Aurelii de culoare purpurie şi Pelagii roșu 
închis. Medusele erau favoritele lui Haeckel încât 
și locuinţa lui privată a numit'o , Villa Medusa”. 
Pasiunea cu care Borcea își recoltează animalele 
marine, interesul cu care le observă, le studiază 
în acuarii și le conservă, mă întinerește cu 40 de 
ani, amintindu-mi timpul când eram student și 
recoltam în Norvegia singur animale din marea 
Nordului. 

Staţiunea zoologică dela Agigea cu toate că este 
de abia în prima ei fază de desvoltare, cu mijloace 
foarte modeste, totuși permite studenţilor și bio- 
logilor de a se familiariza cu metodele de lucru la 
mare și cu urmărirea de cercetări speciale. 


9, 


Cum poale cădea un ministru al Instrueţiei pe 
chestiunea reformei învățământului. 


Ziarele aduc ştirea că Universitatea din Bucu- 
reşti, luând în discuţie proectul de lege al învă- 
țământului superior, după ample discuţii, a adop- 


38 


tat o moţiune prin care respinge în întregime acest 
proect. 

Istoria se repetă. Mai mulţi miniștri ai instruc- 
țiunei au căzut pe această temă, cel din urmă 
a fost C. Disescu. Autorul și raportorul legei pe 
care Disescu vroea s'o treacă a fost A. Bădărău. 
Era o lege personală, creia catedre pentru parti- 
zanii politici, iar prin aliniate speciale căuta să 
lovească pe adversari. Universitatea din Bucu- 
rești a redactat două memorii de protestare pe 
care le-a înaintat Regelui şi Corpurilor Legiuitoare, 
jar pe de altă parte senatul universitar a hotărât 
închiderea universităţei până ce se va retrage 
legea. 

Rectorul a închis ușa de intrare în Universitate, 
lipind pe ea următoarea placardă scrisă cu litere 
mari : (O reproduc ca document al timpului, ca să 
se vadă că ministrul care încearcă a se atinge de 
Universitate e vai de pielea lui). 

Inștiinţare 

Se aduce la cunoştinţa domnilor profesori ai 
universităței, întregului personal din institutele şi 
laboratoriile universităţei, precum și studenţilor 
tuturor facultăţilor, hotărârea senatului universitar 
luată în şedinţa din 13 Februarie 1907, în cuprin- 
derea următoare : 

Senatul Universitar, asupra hotărârei consiliului 
universitar din 11 Februarie corent, comunică prin 
d-nul prezident delegat I. Bogdan, de a se închide 
cursurile universităței până ce proectul de lege 


39 


asupra învățământului superior va fi adus îna- 
intea consiliilor școlare legale. 

Considerând că prerogativele legale și autonomia 
universităţilor au fost lovite prin proectul de lege 
propus Parlamentului, asupra învățământului su- 
perior ; 

Considerând ofensele grave ce se aduc tuturor 
profesorilor universitari prin raportul d-lui Bădărău 
asupra acestui proect; 

Considerând starea de tulburare gravă în care 
se găseşte întreg învățământul nostru superior din 
aceste împrejurări ; 

Considerând hotărârea categorică a Consiliului 
universitar din 11 Februarie a, c., 

Pe temeiul art. 58 aliniatul 4 din legea asupra 
învățământului superior., 

Senatul universitar decide : 

Inchiderea tuturor cursurilor universităţei din 
București până când se va suprima cauza care a 
produs grava tulburare a universităţei. 

Această hotărâre este luată cu şase voturi pentru, 


două voturi contra și o abţinere. 
RECTOR, 


C. Dimitrescu-laşi. 

Pe temeiul acestei hotărâri, Noi Rectorul Uni- 

versităței din București, declarăm închise toate 

cursurile Universităţei și lucrările în seminarii, in- 
stitute și laboratorii, până la noi dispoziţiuni. 

Invităm pe toţi d-nii profesori și personalul uni- 
versitar să se conformeze acestei dispoziţiuni. 


40 


Invităm pe studenţii tuturor facultăților să res- 
pecte în ordine această hotărâre a senatului uni- 
versitar. 


17 Februarie 1907, RECTOR, 
C. Dimitrescu-Iaşi. 
Secretar, Gr. Cernescu. 


In urma acestei procedăn drastice a Universi- 
tăţei din Bucureşti, Ministrul Instrucţiunei Di- 
sescu, a fost silit să retragă legea și să demisioneze. 
Iar raportorului Bădărău i s'a dedicat, cu această 
ocaziune, următoarea epigramă : 

Din legea universitară 
Nimic nu se putu alege, 
Iar raportorul ei rămâne 
Un raporior... fără de lege. 


10. 
Din psichologia femeilor isterice și a fetelor bătrâne. 


15 Mai 1901.— O doamnă foarte onorabilă şi 
din societatea cea mai aleasă din Iaşi, d-na M.,, 
era bombardată în mod regulat la două, trei zile 
cu scrisori anonime : felurite insinuări și calomnii, 
mai toate de obscenitate extraordinară. Doamna 
era foarte contrariată și nu șştiea încotro să-și în- 
drepte bănuelile. O prietenă a d-nei M..., d-na P., 
bănuind întrun moment pe domnișoara S.., care 
venea regulat în familia d-nei M..., a căutat să 
se convingă şi i-a povestit un cancan imaginat de 
ea pe socoteala d-nei M... Ce s'a întâmplat? după 
câteva zile d-na M. a și primit anonimă în care 


41 


era batjocorită pe tema acelui cancan, pe care 
nu-l ştia decât d-şoara S. 

D-şoara S... era fată bătrână, de vr'o 45 de ani, 
n'a fost măritată și nici n'a știut ce-i amorul — 
era virgină. 

Astăzi s'a dovedit ştiințificeşte că mania de a 
scrie anonime este apanajul femeilor și în special 
a fetelor bătrâne. Sunt și unii bărbați care riva- 
lizează cu ele, dar aceștia scriu numai anonime 
ocazionale, pe când fetele bătrâne sunt adevărate 
anonimo-grafe, reuşesc să-și facă un scris special 
care imitează caracterele tipogralice sau le scriu 
foarte ușor cu mâna stângă. 

Fetele bătrâne (fecioarele întârziate) care mau 
avut contact cu bărbaţii, din cauza abstinenţei 
impuse, fie de prejudiţiile sociale, fie din cauza 
vreunui defect organic, devin histerice, invidioase, 
intrigante, cârtitoare ; tot focul lor îl varsă prin 
scrisori anonime. 

Celebrul ginecolog Till, a observat că abstinenţa 
poate determina iritațiunea ovarelor și uneori o 
ovarită supracută mai cu samă la văduve și la 
prostituatele întemniţate. 

Dar ce deosebire între acestea, între fetele bă- 
trâne și femeile măritate a căror soţi sunt impotenţi ? 

Lederer spune că pe o femee care sufere din 
cauza impotenţei soţului ei, este datoria medicului 
de a o sfătui să aibă relaţiuni sexuale cu un alt 
barbat; „s'o facă —spune el— cu sau fără con- 
simțimântul barbatului său, nu este treaba medi- 


42 


cului, căci el nu este gardianul moralei, ci gar- 
dianul sănătăței”. 

Un distins avocat dr. Max Marcuse spune că 
medicul care se lasă influenţat de consideraţiuni 
morale sau sociologice, şi care pentru aceste mo- 
tive neglijează de a recomanda actul sexual când 
ştie că acesta ar fi un remediu eficace pentru pa- 
cienta sa, este nedemn de profesiune și trebue 
sau să abandoneze medicina sau să trimeată bol- 
navele sale la alţi doctori. 

Un caz interesant este al procurorului K... din 
lași. El era zilnic asediat cu scrisori anonime de 
dragoste, amenințătoare și obscene, pe care le 
găsia în cutia lui cu scrisori dela poartă. Exas- 
perat s'a pus la pândă, şi a prins pe un servitor 
în momentul când punea scrisoarea; dus la par- 
chet și luat din scurt, servitorul a mărturisit nu- 
mele doamnei de care era trimis. Pentru a o face 
să înceteze şi a o intimida, dânsa a fost invitată 
la parchet; în locul ei s'a prezentat bietul soț 
care, după multe stăruinţi și promisiuni a reușit 
să nu se mai dea curs afacerei. 

Ca rector şi ca decan, am primit și eu multe 
anonime. Chiar şi zilele acestea am primit una 
prin care sunt consiliat să renunţ a mai scrie la 
ziarul ,„Lumea”, de oarece nu am talent literar. 
Răspund autorului acestei scrisori că: omul de 
ştiinţă care nu-şi scrie impresiile sau amintirile, 
numai fiind că nu are stil literar, este ca hirurgul 
care refuză să opereze fiindcă nu are bisturii cu 


43 


mănurchile incrustate de brilante. Imi place mult 
forma, dar îmi plac mai mult ideile. 

Toate anonimele primite în viaţa mea au fost 
de speța celor ocazionale; cele mai multe erau 
denunțuri şi insinuări fără obscenităţi. Se putea 
uşor constata că autorii lor nu erau de meserie 
anonimografi, se vedea lesne că nu erau exercitaţi, 
nu-și deformau scrisul, cum fac femeile isterice sau 
fetele bătrâne care după mult exerciţiu ajung a-și 
crea un scris special în caractere tipografice tot 
“atât de cursif ca grafismul lor regulat. 

Femeile isierice și fetele bătrâne cu cât sunt 
mai urâte și mai decepţionate, cu atâta sunt mai 
amorale şi scriu obscenităţi mai teribile; nu se 
mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu 
sutele, au o perseverență impresionantă. 

Foarte interesant este articolul d-nei dr. Peletier 
intitulat „Privé d'Amour” publicat într'o revistă 
medicală, în care redă starea psihologică a unei 
domnișoare Marthe Giton, care-şi scriea e1 singure 
anonime și la toată lumea din orașul în care locuia. 

Psichologia ei este la fel cu acea a tuturor fe- 
meilor histerice și a fetelor bătrâne. 


11. 


Intre estetică, instinct sexual și frumuseţă, 
la bărbaţi şi la femei. 


Eram pe plajă la Techirghiol, cu un prieten, ad- 
miram amândoi nudurile. 


44 


Ce corp frumos au femeile și cât este de dis- 
grațios corpul bărbaților, îmi spune prietenul. 

Nu sunt de loc de părerea d-tale, privește doam- 
nele de colo cum le atârnă sânul şi burta, vezi 
apoi d-na de lângă colonel nu are sân de loc, iar 
d-na din stânga noastră are o musculatură par'că 
ar fi o gimnasthicantăj colo mai departe lângă 
cortul roș vezi o doamnă cu păr pe braţe, nu mai 
spun de cea în costum galbăn care are și mustăți. 
Prin aceasta nu voi să spun că nu sunt nuduri 
îrumoase de femei, cum este al d-na cu costumul 
roş sau al d-nei cu costumul negru cu flori mov. 
Priveşte însă și corpuri frumoase de bărbaţi; tâ- 
nărul care intră acuma în mare, trebue să aibă 
un metru 80 înălțime, e svelt, fără nici un pic 
de burtă, fără un gram de grăsime, i s'ar putea 
desemna musculatura; lăţimea dintre umeri îi dă 
un aspect măreț, talia proporţională, sânul păros, 
nu-i lipseşte nimic din calităţile care fac frumu- 
seţea unui corp de bărbat. Nu trebue făcută con- 
fuzie între îrumuseţa văzută prin prizma sexua- 
litățri şi frumuseța reală, 

Din panct de vedere al frumuseţii pure un A- 
pollon nu este toi atât de frumos ca Venus de 
Milo? 

Trebue făcut abstracţie de organele pentru con- 
servarea speţei. In domeniul artei, aceste organe 
sunt eliminate ca obiect de atracțiune sexuală și 
nici într'o ţară cuvilizată — spune Mantegazza— 
artistul n'a adăogat creaţiunilor de ideal al fru- 


45 


museței masculine organul bărbăţiei, Regiunea se- 
xuală a femeii a fost ades prezentată, ea fiind 
aproape invizibilă în orice poziţie ordinară și nor- 
mală a corpului nud. 

Adineoare —mă întrerupe prietenul — spuneai 
că nu-ţi place nudul d-nei de colo fiindcă are 
mușchi prea putern.ci, iar cealaltă doamnă fiindcă 
are păr pe piept şi pe braţe, și acuma spui că corpul 
tânărului este frumos fiindcă are musculatură bună 
de desemnat și păr pe sân. 

Sunt anumite particularităţi care fac frumos 
un corp de bărbat, și tot aceleași fac urât un corp 
de femeie. Un bărbat cu șoldurile rotunzite, mari, 
este urât, pe când la femee rotunjimile îi dau 
un farmec deosebit; musculatura și părul pe corp 
al unui bărbat îl fac frumos, iar pe o femee o fac 
disgraţioasă. Instinctul d-tale sexual de bărbat 
face să ţi se pară mai frumos corpul de femee. 
Toate calităţile — observă Havelock Ellis — pe 
care femeia dorește să le vadă accentuate la bărbat 
sunt net opuse calităţilor pe care bărbatul do- 
rește să le vadă accentuate la femee. Bărbatul 
trebue să fie robust, viguros, energic, păros, ba 
chiar grosolan, pentru a atinge instinctul pri- 
mitiv al naturei femenine. Femea care satisface 
acest bărbat trebue să fie dulce şi gentilă. 

Să-mi dai voe să-ţi pun o întrebare, care flori 
sunt mai frumoase, lăcrămioarele, zambilele, vio- 
letele, rozele sau crinii? După un moment de he- 
zitare prietenul îmi răspunde : „mie îmi plac vio- 


46 


letele fiindcă au un miros plăcut fără să fie prea 
puternic ca al crinilor sau ca a zambilelor*:. 

Să-ţi pun o altă întrebare, în care să nu intervie 
mirosul, ci numai forma și culoarea. Care câne 
este mai frumos? buldogul, cânele lup, baseul 
sau foxul? Buldogul are corpul și fălcile mon- 
struoase, bascul are picioarele diforme și coada 
disproporționată. 

Părţile care spui că sunt monstruoase sunt ca- 
litățile rasei şi cu cât acestea sunt mai exagerate, 
cu atâta tipul este mai frumos. Dintre basei acela 
este mai frumos care are corpul, coada și urechile 
mai lungi, iar picioarele mai scurte și ma: strâmbe ; 
dintre buldogi este mai frumos acela care are capul 
mai rotund, botul mai scurt şi dinții mai eşiţi afară. 

Fiecare specie și fiecare sex are anumite părți 
care-i dau frumuseţa. La un bărbat de exemplu, 
corpul este frumos când atinge o înălțime de un 
metru 80 cent.; când lățimea între umeri este 
de 48 cent.; lățimea taliei de 28 cent.; lățimea 
între șşolduri 33 cent.; distanța între gurguele 
mamelelor 24 cm. și când au şi puţin păr pe sân. 

La femee din contra corpul este frumos când 
atinge înălțimea numai de un metru 70 cm.; 
când lățimea între umeri este de 40 cm.; lăţimea 
taliei de 22 cm.; lățimea între şolduri 35 cm.; 
distanţa între gurguele mamelelor 20 cm. ; și când 
nu are de loc păr pe piept și pe membre. Perfec- 
ţiunea corporală a bărbatului nu este mai puţin 
frumoasă decât acea a femeei, dar studiul acestei 


47 


frumuseți este întreprins numai de artist sau de 
estet. 

Oamenilor normali această îrumuseță le dă nu- 
mai fiori de artă, fiori care nu aţâţă entuziasmul 
sexual. 

Frumuseța nu este cum se presupunea: o pură 
chestiune de capriciu, Ea se bazează — cum ob- 
servă Ellis — mai întâi pe un fundament obiectiv 
de caracter pur estetic, care realizează unitatea 
în varietaie, și care asigură o analogie remarca- 
bilă între toate idealurile de frumuseți femenine 
câte au conceput oamenii zei mai inteligenţi ai 
tuturor raselor și în toate timpurile. 


12. 
Contribuţii la arta de a îi fericiţi. 


Când am fost operat (2 Mai 1926) la sanatoriul 
„St. Vincent de Paul” din Bucureşti, în camera 
de alături se afla un inginer italian, pe care nu-l 
cunoșteam. Vocea şi gemetele lui erau sfâșietoare. 
Din cauză că avea mânile și picioarele paralizate, 
nu putea, la cea mai mică deplasare a corpului, 
să revie la loc și nici nu putea atinge soneria pentru 
a chema infirmiera de serviciu. Indurerat peste 
măsură striga pe nerăsuflate pe una din surori: 
„Sora Maria — Sora Maria”; care nu putea să-l 
audă fiindcă odaia ei era foarte departe de a lui, 
dar striga ca să-l auzim noi din camesile vecine, să 
ne înduioșăm și s'o sunăm. 


48 


Paralizia este una din nenorocirile care nu stă 
în puterile noastre s'o putem schimba. Tot astfel 
este şi cu orbirea. 

E bine cunoscut cazul americanei Helen Keller, 
oarbă și surdo-mută. Ea s'a născut la 27 lunie 
1880, a pierdut vederea și auzul când era de opt- 
sprezece luni, în urma unei congestii cerebrale și 
a rămas într'o ignoranță absolută până la vârsta de 
șapte ani. La 1887 i s'a angajat ca institutoare 
Miss Sulivan, și ea oarbă. Helen Keller și-a înlocuit 
simțurile care-i lipseau (vederea și auzul) prin pi- 
păit și astfel a învățat mai întâiu numele obictelor, 
apoi scrierea în relief şi în 1890, vorbirea articu- 
lată. Datorită imaginației și clarității spiritului putu 
să înțeleagă ceia ce alţii văd. In una din cărțile 
scrise de ea, spune : „Am o tendinţă nebiruită de a 
gândi, a raţiona, a formula concluziuni, ca și cum 
aş avea cinci simţuri în loc de trei”. 

Cu timpul a ajuns să publice în revistele ame- 
ricane articole şi chiar cărţi foarte interesante 
asupra vieţei psihologice a orbilor, devenind în 
urmă inspectoarea școalelor de surdo-muţi din 
Boston. 

Persoanele pesimiste, sau acelea care duc o viaţă 
sedentară ; care nu muncesc și din cauza aceasta 
se simt nenorocite, ar trebui din când în când să se 
gândească la cazurile de paralizie, orbire, cancer 
sau la pierderea unei fiinţe iubite ; nenorociri reale, 
care nu stau în sfera puterilor noastre de a le evita, 
ori ce am face, ele nu ascultă de voinţa noastră. 


49 


Celelalte nenorociri, în mare parte sunt pedeapsa 
prostiei, ni le creem noi înșine, dacă nu din simple 
greşeli, desigur din cauza ignoranței şi a nepăsărei. 

Fericirea depinde de circumsstanţele exterioare, 
dar mai cu seamă de starea sufleiului nostru, de 
ideile care ni le facem. Omul este stăpânit de idei. 
Martirii pe rug se credeau mai fericiți decât călăii 
lor. Socrate, care a fost condamnat la moarte pentru 
ideile sale filozofice, în momentul cât sorbea din 
paharul cu otravă, continua discuţia asupra ne- 
murirei sufletului cu cei din jurul lui și numai când 
otrava începu a-și face efectul le spuse : „E acum 
timpul să ne despărțim; eu ca să mor, voi ca să 
trăiţi, ce e mai bine din amândouă, aceasta n'o 
știe decât Dumnezeirea”. 

Giordano Bruno în momentul când preşedintele 
tribunalului inchizitorial pronunţa sentința de 
moarte, îi replică cu mândrie : ,,Vouă vă este mai 
multă frică să pronunţaţi condamnarea mea, decât 
mie s'o primesc”, 

Prietenii mei îmi spun ori de câte ori mă întâl- 
nesc, că sunt fericit. Da, sunt, dar de ce? Pentru 
că mi-am făcut mentalitatea să pot atinge fericirea. 
Nu doresc niciodată ceeace nu se poate să am. 
Cine vrea să ajungă la fericire trebue să fie înţelept, 
adică un om cuminte, să nu-și facă speranţe prea 
vaste, să se óbicinuiască a se mulţumi cu ceeace se 
poate. 'Toată arta de a fi fericit stă în înfrânarea 
poftelor. Mulţi se simt nenorociţi fiindcă nu sunt 
bogaţi. 


Ne LEON. Note şi Amimtin. 4 


50 


Schopenhauer observă foarte just că bogăția 
contribue puţin la fericirea noastră, din cauza 
aceasta — spune el— mulţi bogaţi se simt nefe- 
riciţi, fiindcă n'au cultura minţii, sunt fără cunoş- 
tinţi şi de aceea fără vreun interes obiectiv, care să-i 
pună în stare a se ocupa intelectualicește. 

Am povestit şi cu altă ocazie cum un coleg îm- 
bogăţit prin căsătorie voia să se delecteze făcând 
aluzie la modestele mele resurse materiale (e mult 
de atunci !). Ca să-i taiu pofta, i-am spus că noi 
oamenii de știință dispreţuim banii, fiindcă bani 
poate oricine să facă, știință însă nu. Sunt persoane 
care în câteva luni au făcut milioane, dar nu ştiinţă. 
Bani se mai pot câştiga la loterie sau la jocuri de 
bursă, pe când ştiinţă nu se câștigă decât prin 
muncă continuă și perseverență, Bogat mai poate 
deveni cineva prin căsătorie (era tocmai cazul co- 
legului cu care stam de vorbă), prin moştenire, prin 
danie. Cunosc persoane care s'au culcat sărace și 
s'au sculat bogate. Cunoşti d-ta un singur caz când 
cineva să se fi culcat incult şi să se fi trezit savant? | 

Nu există fericire fără durere. Cine n'a fost bol- 
nav, nu ştie să aprecieze sănătatea ; cine n'a avut 
griji, nu ştie să preţuiască libertatea și lipsa de griji. 

Omul n'ar cunoaște dreptatea — spune Heracht— 
dacă n'ar exista nedreptatea. 

Fericirea este starea perfectei mulțumiri și a per- 
fectei lipse de dorinţi. Trecând peste nenorocirile 
care nu stau în sfera puterilor noastre, ar trebui ca 
toată lumea să fie fericită. 


51 


Cum se face că sunt așa de puţini oameni cu ade- 
vărat fericiți? — se întreabă Finot, 

lată și răspunsul pe care-l dă tot el: fericirea 
trebue învățată cum se învaţă gramatica sau o 
limbă străină, Trebue făcut să se vadă avantajele 
şi părțile slabe, mai ales frumuseţile și como- 
rile ei, 

Sunt regule și pentru fericire, din cauză că pentru 
oamenii cuminţi, destinul nu înseamnă totul, Ei 
trebue să cunoască toate lucrurile care le pot 
servi pentru conduita în viață, cât și pentru conser- 
varea sănătății lor, 

Theodor Parker, om de o erudiție extraordinară, 
striga pe patul de moarte, la o vârstă puțin înain- 
tată : „Vai! cum n'am cunoscut arta viefei, sau 
măcar un om care ar fi putut să mă înveţe cum să 
trăesc”, 


13. 


Despre câteva farmece de dragoste, excentricităţi, 
superstiții, ete, ete, 


Stăteam de vorbă cu mama Casandra, vâază- 
toarea de burueni din hală, în timpul acesta un 
cupeu s'a oprit în faţa tarabei. Nici n'a apucat fe- 
ciorul să se coboare de pe capră când baba era deja 
pe trotuar lângă cupeu cu legătura de burueni pe 
care o avea pregătită, 

— Cine era doamna din cupeu? întreb eu. 

— Cucoana Adela, 

—? 


52 


— Cucoana Adela Cogălniceanu, din strada Carol, 
dela mine cumpără toate buruenile. 

Mama Casandra era reputată nu numai ca cu- 
năoscătoare și vânzătoare de buruene de leac și 
de dragoste, ci şi ca specialistă în arta amorului. 
O cunoșteam încă de pe vremea când eram student 
şi de multe or am întâlnit la ea doamne din socie- 
tate. Ea știa 'să prepare pentru obraz: apă de 
castraveți, apă de crin și mai ales săpun cu fiere de 
bou pentru frumuseţea eternă. 

A trecut multă vreme dela data aceasta până ce 
am devenit vecin cu Adela Cogălniceanu. Locuiam 
în strada N. Gane, când am primit o scrisoare dela 
ea, prin care mă ruga să-i trimet o carte de ale mele 
n care arăt întrebuinţarea plantelor medicinale.— 
Dânsa nu știa exact titlul cărţei : „botanica populară 
a ţăranului român”. 

Soţul cucoanei Adela—după cum îi spunea mama 
Casandra—era Grigore Cogălniceanu, şeful parti- 
dului conservator din localitate, un monument de 
înfumurare. Cel mai mare merit al lui era numele 
care-l purta. 

Adela Cogălniceanu era o persoană superstițioasă 
pasionată de farmece, credea în descântece, cărți, 
amulete și relique (moaște). 

Mai este și altă lume cu credinţi în supranatural. 
Catolicii mai cu seamă cred în relique care se vând 
de către anumiţi preoți : păr de al sfintei fecioare 
(capillis beatae Mariae) ; picături din sudoarea lui 
Isus Cristos (sudorio domini); bucățele din cămașa 


53 


sfintei fecioare; o bucăţică din piatra pe care 
Dumnezeu 2 scris cu degetul său (digito suo) legea 
lui Moise, etc. etc. 

* 

Multe superstiții au luat naştere şi iau încă și 
astăzi din cauza observaţiunilor greşite pe care le 
facem. Dintr'o observaţie reținem numai unele lu- 
cruri, iar pe altele le uităm. 

Fiecăruia din noi 1 s'a întâmplat când ne gån- 
deam sau vorbeam de un prieten sau de o cunoş- 
tință — să apară în mijlocul nostru. Dar de câte ori 
nu ne-am gândit sau nu am vorbit despre cineva fără 
ca el să apară, aceasta însă a trecut nebăgat în 
seamă, s'a uitat. Când însă persoana la care ne-am 
gândit sau am vorbit despre ea își face apariţia 
(coincidenţă) ne impresionează mult și din cauza 
aceasta nu mai uităm. 

Unele superstiții datează din timpurile cele mai 
vechi, cu mii de ani înaintea lui Cristos, altele se 
formează în zilele noastre, ori de câte ori se atribue 
o cauză falsă unui fapt sau unei întâmplări. Una 
dintre cele mai răspândite superstiții este aceea 
relativ la numărul 13. Unii cred că această su- 
perstiţie îşi are origina dela Crist şi cei 12 apostoli, 
când în timpul cinei a murit unul din ei, Iuda Isca- 
riot, de aici superstiţia că dacă la o masă sunt 13 
persoane una din ele trebue să moară. Alţii cred că 
superstiția numărului 13 datează cu mult înaintea 
lui Crist; este atât de răspândită, că multe per- 
soane fug de locuinţele cu numărul străzei 13, sau 


54 


de camerele de otel cu numărul 13, pe patul de spital 
cu numărul 13, birja cu numărul 13, etc. 

Persoanele debile sunt mai credule și mai fri- 
coase decât cele robuste, oamenii sanguini sunt rare- 
ori superstițioşi; din contra oamenii anemici și 
scrofuloșii au o tendinţă spre supranatural. După 
d-ra Lunier, din 20 de superstiţioși, 12 sunt scro- 
fuloşi și anemici. 

k 

Adela Cogălniceanu pe lângă că era supersti- 
țioasă avea idei excentrice și întrebuința în mod 
bizar și ciudat facultăţile ei. Deși în timpul din 
urmă ocupa singurică întreg palatul din strada 
Coroi, unde acum se află Regionala Regiei Monopo- 
lului Statului, îl ilumina à giorno, deschidea roate 
ușile la o parte, fără a lăsa transparentele ferestrelor 
în jos, se desbrăca în costumul Evei, se împodobea 
cu juvaeruri : braţelete, inele, colieruri și diademe 
şi se plimba singurică din o cameră în alta admi- 
rându-se în oglindă. 

Probabil în excentricitatea ei îşi odihnea spiritul, 
privindu-le. Am avut eu singur ocazie, trecând pe 
trotuarul din fața casei ei,s'o văd pe fereastră în 
această toaletă. 

Ziaristul Buduşcă (Petru Grigoriu) mi-a povestit 
cum într'o seară s'a dus la Cogălniceanu să pregă- 
tească un articol pentru gazetă. Cogălniceanu— 
îmi spune el—se plimba prin cameră dictându-mi 
articolul, iar eu stăteam la birou și scrieam, când 
deodată m'am oprit din scris fără voia mea, și ui- 


55 


mit priveam spre una din ușile salonului !.. Cogăl- 
niceanu cu morga lui prezumţioasă se apropie în- 
cetișor de ușă o închide și îmi spune foarte fleg- 
matic : „,Budușcă ! lasă nebuna în pace”. Ce se 
întâmplase? Adela  Cogălniceanu, în costumul 
Evei, împodobită cu juvaeruri, se admira într'o 
oglindă, și scena aceasta comică care se petrecea în 
camera a treia, se reflecta în una din oglinzile în 
care priveam eu ! 
* 

Budușcă nu era numai un distins gazetar, fin 
şi spiritual, dar era şi poet. A publicat câţiva ani 
dearândul în Convorbiri literare admirabile tradu- 
ceri din Victor Hugo şi Alfred de Musset. Ca gazetar 
mușca pe adversari, dar nici ei nu-l cruţau. Imi rea- 
mintesc următoarele șase versuri adresate lui, de 
către unul din confrații pe care-i atacase : 


Buduşcă e renumit 

Pamfletar și mucalit. 

Unii zic că slujbă n'are, 

Alţii zie că pâne n'are, 

Şi când gura n'are pâne 

Ea tot latră ca un câne. 
* 

In una din zile, Adela Cogălniceanu a fost asa- 
sinată în palatul ei din strada Carol, nu știu dacă 
ghicitorii şi cărturăresele care aveau oricând acces 
în locuinţa ei vor fi toţi străini de îngrozitorul asa- 
sinat. 


56 


14. 


Din „colţul din Sărărie” şi Iașul de altă dată. 


1 Iunie 1881. Aseară am stat până târziu în 
grădina Copou, sub teiul lui Eminescu, discutând 
împreună cumai mulţicoleg dela Institutul Acadc- 
mic, „Capilalul” de Karl Marx. Luna era splendidă 
și privighitorile cântau. Am încercat în mai multe 
rânduri să'l cetesc, dar am renunţat din cauză că 
nu'l pricepeam. Pe lângă stilul lui greoi era și lipsa 
mea de cunoștinţi economice. Sunt consternat de 
oarece Nădejde şi Mile spun că este cel mai ex- 
traordinar dintre oamenii care au existat. 

Eri am primit o citație să mă prezint peste 
trei zile (3 Iunie 1881) la Universitate, ca martor 
în procesul fraților Nădejde, acuzaţi de propagandă 
socialistă şi atee la elevii din școlile secundare. 
Juriul este compus din Milţiade Țoni, Culianu, 
Stravolca, Quintescu și V. A. Ureche. Afară, de 
Ureche și Stravolca, ceilalţi sunt foştii mei pro- 
fesori dela Institutul Academic, care cu două luni 
înainte m'au eliminat din Institut, fiindcă propa- 
gam printre elevi idei subversive, socialiste şi a- 
teiste, şi acuma mă vor ca martor?! își închi- 
puesc ei oare că aș fi în stare să depun vre'un 
neadevăr contra fraților Nădejde? se înșală amar : 
Mult aș dori să trăesc într'o țară cu organi- 
zaţie socialistă, îmi dau însă samă că aceasta nu 
se poate încă, fiindcă trebue ca ceiace se numește 
„capitalism”” să-și trăiască mai întăi traiul, trebue 


57 


ca lupta pentru viață între națiuni să devie mai 
crâncenă și aceasta este chestiune de sute de ani. 

Mamele fetelor care le vizitez nu prea fac haz 
de tinerei cu idei socialiste şi mai ales de ateiști; 
o singură domnişoară a fost mai indulgentă, spu- 
nându-mi : „cu toate că spui d-ta că ești mate- 
rialist, se recunoaște că ești un idealist”. 

Materialismul teoretic şi idealismul practic — 
spune Spiller — sunt pârghiile cele mai puternice 
ale civilizaţiei, pe când materialismul practic și 
idealismul teoretic constituesc cele ma: mari ob- 
stacole ale progresului. 

Despre atei, spune un scriitor al căru nume 
îmi scapă—că cineva care se declară ateu nu este 
ateu nici odată decât cu privire la Dumnezeul 
altora. El neagă pe D-zeul preotului său, pe acela 
al copilăriei sale sau al vecinilor să, ascuns în 
fundul sufletului său, pe care'] adoră sub un nume 
particular și căruia el se oferă în fiecare zi el însuși 
ca sacrificiu. 

Dacă mi-ar pune cineva asupra ideilor mele de 
astăzi următoarele chestiuni, aș răspunde astfel: 

— Care formă de guvernământ o preferi? 

Republica. 

— Care este cel mai învățat om din România? 

Grigore Cobâlcescu. 

— Care sunt cărţile de ştiinţi care te interesează 
mai mult? 

Haeckel : Istoria creaţiunei şi Darwin: Origina 
speciei. 


58 


— Care sunt cărţile de filosofie care-ţi plac mai 
mult ? 

Büchner : Force et matière și Conta : Metafizica 
materiahstă şi Teoria ondulaţiunei. 

— Care este ce] mai mare filosof din România? 

V. Conta și A. D. Xenopol. 

— Care este cel mai erudit om din România? 

Ion Nădejde. 

— Care este cea mai învățată femee din Ro- 
mânia? 

Cucoana Pia (Doamna Sofia Nădejde). 

— Care este cea mai frumoasă femee din Iași? 

Doamna Adela V. 

— Care este poetul care-ţi place mai mult? 

Suter Lauman. (De atunci n'am mai văzut 
această carte şi nici nu-mi dau samă cum mar 
mai impresiona dacă aș ceti-o astăzi). 

— Care este poetul român care'l iubeşti mai 
mult? 

Eminescu (Satirele). 

— Care sunt romanele care ți-au plăcut mai mult ? 

Cabet, Voyage en Icarie și Dama cu camelii de 
A. Dumas-fils. 

— Care-ţi este ocupaţia cea mai favorită? 

Lectura, cânii şi florile (grădinăria). 

* 

Ideile de mai sus le-am scris acum o jumătate 
de secol, în carnetul meu de însemnări zilnice. 
Aveam numai 18 ani, natura mea era atunci foarte 
atectuoasă, şi aveam mulţi prieteni printre camarazi. 


59 


Timpul a trecut și adolescentul vesel de adi- 
neoare cu prieteni mulți a devenit bătrânul posac 
de astăzi, care nu mai are prieteni, fiindcă nu se 
simte fericit decât în singurătate. S'a convins de 
ideea exprimată de Schopenhauer : că cine nu iu- 
bește singurătatea nu iubeşte libertatea, căci omul 
nu este liber decâi când este singur. 

Doamna cea mai frumoasă din lași de atunci 
a devenit o ruină, la care astăzi nu se mai poate 
intrezări nici o urmă de frumuseţă; iar doamna 
cea mai înverșunată ateistă de atunci a devenit 
astăzi o maniacă religioasă. 

Nădejde, fără a fi fost cel mai învăţat om din 
România, era totuși un om instruit, enciclopedist 
în cea mai perfectă accepţie a acestui cuvânt. El 
era sufletul revistei „Contemporanul care, printre 
alte multe, multe merite, a contribuit la desvol- 
tarea în tineret a gustului pentru studiu. 

L'am cunoscut pe Nădejde în vremea lui de 
glorie (strada Sărărie) ca conducător al mișcărei 
intelectuale din jurul Contemporanului, iar în 
timpul din urmă lam văzut transformat din fa- 
natic socialist în fanatic liberal, şi ceea ce era mai 
dureros pentru el, în loc să conducă gruparea 
în care a intrat, a ajuns ca el să fie condus de alţii. 

După cum au evoluat indivizii în decursul acestui 
timp, tot astfel au evoluat şi ideile. Am spus și 
cu altă ocazie că mentalitatea omenească este 
supusă unei succesiuni de acțiuni şi reacţiuni, ea 
se mișcă ca marea într'un fel de flux și reflux. O 


60 


mișcare intelectuală, socială sau politică se des- 
voltă cu proporţii din ce în ce mai mari, o lume 
întreagă e cuprinsă de fluxul ei, nu trece mult și 
mișcarea se stânge încetul cu încetul, par'că n'ar 
îi fost—ea este în reflux. Un nou curent apare 
și așa mai departe. 

Astfel s'a stâns și curentul materialisto-socialist 
din timpul când am scris eu acum 50 de ani în- 
semnările de mai sus. 


15. 
Dacă vroiţi, puteţi să trăiţi 100 ani. O reţetă simplă 
la uzul tuturor. 

Un domn în vârstă de 76 de ani s'a prezentat 
unui medic, rugându-l să-l examineze conştiin- 
cios și să-i prescrie un regim pe care-l va urma 
cu sfinţenie, de oarece iubește mult viața și do- 
reşte să trăiască. 

Medicul, examinându-l, îl întreabă : 

— Fumezi ? 

— Nu, sunt opt am de când m'am lăsat de fumat. 

— Carne mănânci? 

— De trei zeci de ani n'am pus carne în gură. 

— Vin, alcooluri bei? 

— Nici în tinereță n'am prea băut. 

— Dar cu dragostea cum stai? 

— Ei! că de asta îmi arde acuma. 

— Atunci pentru ce ţii așa de mult să trăești? 

— Ţin... ţin... îngână pacientul, privind pe doctor, 
fără a şti să precizeze pentru ce ține să trăiască. 


61 


Nu știa să spue că ţine să trăiască find că in- 
stinctul vieţei era încă neatrofiat în el; fiind că 
durata vieţei este de o sută de ani, și el n’a 
atins încă. Celebrul fiziologist Haller, făcând o 
statistică a centenanlor (până la 1766), a găsit o 
mie de cazun între 100—130 ani, 60 de 110—120, 
29 dela 120—130, 15 dela 130—140, 6 dela 140— 
150 şi unul de 169. 

Majoritatea dintre noi nu atingem această vârstă 
fiindcă ducem o viaţă artificială, ne întoxicăm cu 
tutun, cu alcool şi cu tot felul de alimente. Din 
cauza aceasta corpul nostru se uzează și murim 
înainte de termen (înainte de una sută ani). 

Umi cred că scopul vieţei este să mâncăm co- 
pios, să bem, să fumăm și să facem chef cu femeile. 
Dintre aceste patru plăceri ultima este numai 
naturală, adică femeia, dar și aceasta până la o 
anumită vârstă. 

Câte plăceri nu sunt încă afară de băutură, 
mâncare și fumat care pot face deliciul unui in- 
telectual până !a vârsta de o sută am? lectura, 
voiajul, natura, societatea oamenilor spirituali, ci- 
nematograiul etc. etc. 

Plimbă-te într'o pădure înverzită — spune Ia- 
hnke — şi acolo ai să auzi un concert încân- 
tător, trebue numai să înţelegi a-l auzi! ascultă 
cum murmură pârâul şi cum foşense vârfurile ar- 
borilor, cum ciripesc și cântă păsărelele. Când nu 
ai la îndemână o galerie de tablouri, du-te în na- 
tura liberă, ori unde este frumos, fie câmpiile verzi 


62 


și înflorite care se întind la infimt înaintea ta, 
sau munţii care se ridică mândri spre cer! Pri- 
veşte jocul luminilor și al liniilor, un apus, un 
răsărit de soare. Câte poziţii pitorești! desemn, 
relief, culoare ! 

Dar ce tonic poate Îi mai eficace pentru moralul 
unui intelectual decât societatea unui bun causeur 
spiritual? 

Am spus aiurea că unul dintre cei mai distinși 
causeuri pe care l'am cunoscut a fost Coco Dimi- 
trescu-lași. Conversaţiile lui erau fermecătoare, fi- 
indcă întruneau cele patru elemente ale unei bune 
conversațiuni : primul este grija adevărului — după 
cum spune Sir. Temple — al doilea bunul simţ, al 
treilea bunul humor și al patrulea spiritul. 

Din toate aceste patru elemente cel mai rar este 
aptitudinea de a fi spiritual. 

Fiecare popor are modul lui special de a face 
spirit. Nemţii sunt în general greoi, din cauza 
aceasta nici conversaţia lor nu este animată, se 
reduce la simple întrebări și răspunsuri. Este tipică 
convorbirea celor doi Nemţi dintr'o cafenea, așezați 
unul la o masă și altul la alta mai îndepărtată. 

— Ascultă te rog!, strigă unul dintre ei. Celait 
ridicând ochii de pe gazetă, îl întreabă: 

— Cine? 

— Dumneata. 

— Eu? 

— Da. 

— Ce este? 


63 


— Ai văzut vr'o dată Parisul? 

— Nu, după ce-i răspunde că nu, continuă a-și 
ceti gazeta sorbind din halba de bere. 

Românii au spiritul ușor, dar îndreptat într'o 
anumită direcție, spre pornografie, din cauza 
aceasta cele mai picante spirite nu se pot scrie. 

Francezii în schimb sunt cei mai spiriluali. Cazul 
lui Collard este neîntrecut. In vremea când la 
Paris se plătea încă trecerea peste podurile Senei, 
Hippolyte Royer-Collard, numit profesor la școala 
de medicină, nu știu datorită căror împrejurări, 
fu șuerat, când s'a suit pe catedră să-și facă lecţia. 
Cu mare greutate a reuşit să termine în mijlocul 
unui zgomot infernal. Eșind din sală, a găsit afară 
două sute de studenţi, carel escortau și'l urmau 
în strigăte. Pentru ca să ajungă acasă, profesorul 
vebuia să traverseze Sena. Apropiindu-se de pod, 
cei două sute de studenți, puse mâna fiecare în 
buzunar ca să scoată taxa, o piesă de două cen- 
time. Hippolyte Royer-Collard, care era în capul 
coloanei, se opri cel întâi, la casa de bilete, scoase 
20 de franci şi plăti pentru toți : „Lăsaţi să treacă 
spuse el, aceşti domni sunt cu mine”. 

Răsvrătiţii au dat imediat îndărăt, ei au fost 
învinși și când profesorul și-a reluat cursul, a fost 
primit cu aplauze. 

Printre avantajile pe care ni le oferă secolul al 
XX-lea, nici unul nu este căruia să-i datorim mai 
multă recunoştinţă, pentru plăcerea care ne-o pro- 
cură, ca Cinematograful. 


64 


După voiajuri, cea mai amuzantă și mai instruc- 
tivă distracţie este lectura și cinematograful. Un 
film bun te face să uiţi un moment lumea în care 
trăeşti, într'un film frecuentăm cea mai bună so- 
cietate și asistăm la cele mai amuzante evenimente. 
Pe lângă că vedem pe cei mai celebri artiști mon- 
diali, vedem ţări și orașe necunoscute, felurite feno- 
mene geografice, vederi de peisage, peisage pitoreşti. 

Cinema-ul este un excelent auxiliar al ştiinţei 
şi al jurnalului care ne dă o reprezentaţie a eve- 
nimentelor, el a fost adaptat la studiul biologiei, 
astronomiei, fizicei şi a radiografiei. 

Sir lohn Lubbock, autorul cărței: Fericirea de 
a trăi, începe primul capitol cu fraza : „Viaţa este 
o mare binefacere”. 

Goethe spune că scopul vieţei este însăși viața 
(Der Zweck des Lebens ist das Leben selbst); 
iar Socrate spune că scopul vieţei este fericirea 
atinsă prin înţelepciune. Cred că mai complect ar 
fi de spus că scopul vieţei este fericirea atinsă prin 
înţelepciune și știință. 

Se spune că este cu neputinţă a trăi fără credință— 
este după părerea mea un mare adevăr — fiecare 
om trebue să aibă credință în puterea ştiinţei. 


16. 
Aventurile unei Enciclopedii române şi ale unor 
encielopediști. 
20 Iulie 1895 — Astăzi am primit vizita d-lui 
dr. Corneliu Diaconovich din Sibiu, invitându-mă 


65 


sa colaborez la „Enciclopedia Română”, patronată 
de comitetul ,,Asociaţiunei Transilvane” și editată 
de librăria W. Krafft în Sibiu. Editorul promite 
că va cuprinde cel puțin două tomuri a câte 60 
coale tipar, și va apărea în fascicole a câte şease 
coale cu numeroase ilustrații... Am primit pro- 
punerea cu mare entuziasm și m'am pus pe 
lucru. 

După ce am devenit Românie mare, am fost 
în vara anului 1925 la Sibiu şi cu această ocazie 
am cercetat la librăria Kraft dacă mai are multe 
exemplare din „Enciclopedia Română” ; mi s'a răs- 
puns că este epuizată. Răspunsul m'a bucurat, 
dar m'am mirat mult : o carte epuizată înseamnă 
că sa vândut până la ultimul exemplar şi cu 
toate acestea n'am văzut'o aproape în nici una 
din bibliotecile cunoscuţilor mei și nici expusă în 
vre'o librărie spre vânzare. Multă lume nici nu ştie 
despre existenţa ei! 

Intâlnind în Sibiu pe un fost elev al meu, pe 
dr. Popescu-Sibiu, mi-a comunicat că în mai multe 
rânduri a cumpărat mezeluri învălite în foi de 
Enciclopedia Română şi că, negustorul are încă o 
ladă mare cu fascicole pe care le întrebuinţează în 
acest scop. 

Cercetând de unii și de alţii, am aflat că Un- 
gurii au cumpărat tot stocul de cărți pe care le-au 
distrus ! 

Lui Cobâlcescu i s'a întâmplat ceva la fel ca 
lui Diaconovich, deosebirea este că, în loc să-i dis- 


N. LEON.— Note şi Amintiri, 5 


66 


trugă Ungurii opera, și-a distrus'o el singur. Co- 
pâlcescu, înainte de a pleca la Paris tă-și ieie li- 
cența în ştiinţele naturale, a tipărit un manual 
de mineralogie, cu litere cirilice, Când s'a reîntors, 
se vede că manualul nu mai corespundea vederilor 
lui, fiindcă'l căuta pe la toate anticăriile şi ori 
unde găsea un exemplar îl cumpăra și'l distrugea, 
(aceasta se petrecea prin anul 1879). 


De câte ori mă gândesc la Cobâlcescu, îmi vin 
în minte scenele tragice din viaţa lui intimă. Ul- 
timul lui divorţ a fost dintre cele mai tragice, 
fiindcă el a trebuit să suporte pe nedrept sanc- 
ţiunile legei. A fost condamnat să plătească pen- 
siune alimentară și să-și dea și numele unui copil 
care nu era al lui. 

Despre asemenea trădări, Ştefan Zweig spune 
întrun roman al lui: „Nu faptul că o femee se 
dă, îmi pare trădare, ci că mai totdeauna, în ase- 
menea împrejurări, vrând să se justifice, ridică 
vălul rușinei ce acoperă intimitatea soţului ci și 
astfel acela care de obicciu nu bănuia nimic, este 
oferit în neștire unci curiozităţi străine, unei bat- 
jocuri crude”. Batjocura aceasta i-a amărât su- 
fletul lui Cobâlcescu până la moarte. 

Pe socoteala Im se povesteau pe vremuri multe 
anecdote. Se ştie că el era foarte distrat; odată, 
la gara din Iași, cere un bilet de clasa I. 

— Unde mergeţi? 

— La o mătușă... 


67 


In fața femzilor frumoase i se schimba luminişul 
ochilor, nu mai era gânditor ca un filosof, nici 
distrat ca un algebrist. 

Revenind la Enciclopedie, constat că astăzi nu 
mai există oameni care să poată fi enciclopedici 
cum era la noi de exemplu Ion Nădejde. Fiecare 
om are o sumă de cunoștinţi și idei, dar nu fie 
care are energia să le pună ca dânsul în practică. 

Noi, în Institutul Academic, îi spuneam lui A. 
D. Xenopol „Enciclopedie vorbiloare”, fiindcă orice 
lam îi întrebat el ne punea chestiunea la punct. 
Din cauza aceasta am păstrat despre el o im- 
presie care mă fascinează încă şi astăzi. 

El avea facultatea de a înțelege şi de a face 
şi pe alții să înțeleagă. Ii plăcea să citeze deseori 
maxima lui Sainte-Beuve : „Ținând la lucruri im- 
posibile, se obţine cu vremea lucruri posibile, pe 
care nu le-am fi atins niciodată altfel”. 

O adevărată enciclopedie se spune că era hi- 
varol. Când i s'a propus lui Lauraguais un exemplar 
de enciclopedie, dânsul a răspuns: „Nu am tre- 
buință de el, fiindcă Rivarol vine la mine”. 


Regele Carol, în audiența pe care am avut'o 
când era la Lugano, mi-a vorbit cu multă sim- 
patie de Enciclopedia română. Pentru a încuraja 
pe editori, a cumpărat la apariția ei un număr 
de exemplare. Visul lui era un mare dicţionar 
al limbei române. Cât mar fi dat să vadă terminat 
dicționarul limbei istorice şi poporane a Româ- 


68 


nilor, început de Haşdeu, la care a lucrat şi Fili- 
pide şi pe care îl continuă şi astăzi Sextil Pușcariu, 

A murit regele Carol, a murit și regele Ferdi- 
nand și dicționarul tot nu s'a terminat. De ce? 
pentrucă astăzi nu se mai poate face un dicționar 
de talia aceluia început de Hajdeu de căiră un 
singur om. 


Lectura unui dicționar sau a unei enciclopedii 
este tot ce poate fı mai instructiv şi în acelaş 
timp şi distractiv. In copilăria mea nu exista nici 
o enciclopedie românească în care să cetim despre 
poporul român, despre avuţiile și regiunile fru- 
moase ale ţărei noastre. 

Ce invenţie minunată este o enciclopedie bine 
făcută ! ţi se pune la dispoziție întreg universul 
pe ordine aliabetică ; ea conţine ideile alese a celor 
mai însemnați oameni. Când ne plictisim de cei 
în viață, ne adresăm oamenilor mari dispăruţi, 
care mau nici răutate, nici trufie, nici gânduri 
ascunse. 

Cele mai bune enciclopedii sunt cele germane: 
»Brockhaus” şi „Meyers Konversalions Lexikon”. 

Unele articole publicate în aceste volume sunt 
adevărate memorii cu bibliografia chestiunei, așa 
că permite cărturarilor doritori de a se instrui 
să poată face cercetări asupra chestiunilor care-i 
interesează. 

In limba franceză există „La grande Ency- 
clopedie”, dar care nu poate inspira mare încre- 


69 


dere cetitorului român, fiind că găsește la litera B, 
cuvântul Bădescu, un nume aproape necunoscut, 
numele unui fost revizor școlar la Botoșani, despre 
care în „la grande Encyclopédie” se scrie câteva 
pagini mari. Articolul cu siguranță a fost scris 
chiar de el, faptul însă că s'a strecurat să fie im- 
primat dovedește lipsa de seriozitate cum a fost 
redactată întreaga lucrare. 

Ziarele ne aduc știri îmbucurătoare că la Cluj 
a apărut acuma de curând o nouă Enciclopedie 
românească.—De ar fi numai conştiincios lucrată. 


17. 
Martirii cancerului dintre noi şi alți martiri 
de altădată. 


Am primit o scrisoare din partea unui domn 
G... I... care se declară partizan al părerei mele, 
că dreptul la sinucidere nu'l au decât acei care 
au comis fapte infamante, sau acei care sufăr de 
boli incurabile. Eu fac parte din categoria a doua— 
spune el — de zece luni sufăr de cruda boală de 
care a murit şi regele nostru Ferdinand, Alexandru 
Marghiloman și Georgel Mârzescu. M'am gândit 
să-mi curm viaţa trăgându-mi un glonte, dar îmi 
lipseşte curajul; am voit să mă strangulez, dar 
în momentul când am luat frânghia m'a cuprins 
un tremur, scăpând'o din mâini; am voit să mă 
arunc de pe fereastră dela rândul al treilea, dar 
m'am gândit că s'ar putea să rămân olog de mâni 
sau de picioare fără să mor; am crezut apoi că 


70 


cel mai ușor ar fi să mă arunc înaintea unui tren, 
dar s'ar putea să mă mutilez și să trăesc; m'am 
oprit în fine la ideea de a înghiţi câteva pastile 
de sublimat, dar aflu că subhmatul ar putea să-mi 
distrugă rinichii fără ca să mă omoare. 

V'aş rămânea foarte recunoscător dacă mi-aţi 
indica o drogă care să mă omoare imediat fără 
să sufăr... 


Scrisoarea d-lui G... I... îmi mai reamintește 
cazul unui prieten A... G..., care a fost operat 
de un cancer al stomacului de marele chirurg Vic- 
tor Pauchet. Când s'a întors dela Paris în urma ope- 
raţiei era vesel, radios și bine dispus, nu mai era 
descurajat ca înaintea plecărei. Sexul frumos îl 
interesa ca şi în tinereţe. Mi-a recitat din Don 
Juan în franţuzește : „Am văzut furtunile în ocean 
şi în femee, dar plâng pe amanți mai mult decât 
pe mateloți”. A scos din portololiu o foae de 
hârtie pe care era planul stomacului desemnat de 
Pauchet, explicându-mi părţile care au fost ex- 
tirpate și partea mică care mai rămăsese. Mânca 
îleici, icre negre și bea vin roșu. Dar cancerul 
nu iartă, după câteva luni a trebuit să plece din 
nou la Paris unde a și murit. 

Cu mult entuziasm îmi recomanda cartea lui 
Pauchet, întitulată ‚Restez Jeunes”. Este în a- 
devăr una din cărțile cele mai optimiste care pre- 
dispune pentru sănătate și veselie. Scrisă într'un 
stil foarte ușor și pe înţelesul tuturor, arată că 


71 


omul înbătrâneşte înainte de vreme fiindcă-şi otră- 
vește sângele cu un regim ahmentar artificial: 
carne prea multă, alcool şi tutun. Pe lângă care 
se mai adaogă defectele morale: grijile, neliniştea 
sufletească, mânia, ura, gelozia, invidia și frica, 
toate aceste sentimente care, după expresia po- 
pulară, fac omului „sânge rău”, 

Lumea a început a se convinge de necesitatea 
unui regim alimentar rațional, dar n'a ajuns încă 
să-și dea samă de importanța regimului moral: 
o viață ordonată care să evite agitaţiile morale 
şi fizice. Fugiţi, fugiţi — spune Pauchet—ca de 
ciumă de societatea persoanelor agitate, atinse de 
nevroze care poartă în ele contagiunea emotivă. 

Apropo de Cancer: am auzit mai zilele trecute 
la un Cinema următorul dialog între un domn 
cu o doamnă: 

— Ştii că doamna R... a murit. 

— De ce boală? 

— De cancer pulmonar. Cancerul a apărut mai 
întâi la sân și în urma unei operaţiuni s'a trans- 
mis la plămâni. 

— Şi M... a murit tot de cancer, la ochi, cancer 
care în urmă s'a transmis la creer şi a produs 
moartea în durerile cele mai atroce. 

S'au citat apoi mai multe nume de domni şi 
doamne care au murit unul de cancer al stoma- 
cului, altul de cancer al ficatului, altul de cancer 
al pancreasului. Acest dialog zugrăvește frequenţa 
cancerului la noi în Iaşi. 


72 


Meditam și făceam comparaţie între martirii 
cancerului, martirii ştiinţei și martirii creştinismului. 

Găsesc că suferința atât fizică cât și morală 
cea mai îngrozitoare este a martirilor cancerului. 

Oricât de teribile ar fi fost suferințele pe care 
le îndurau martirii creștinismului, totuși aceste 
suferinţi erau îndulcite de speranţa unor recom- 
pense imediate și eterne; tot așa suferinţele mar- 
tirilor științei, care-și sacrificau viața pentru adevăr, 
de și nu aveau speranţa unor recompense imediate 
și eterne, aveau totuși ca scop satisfacerea conști- 
inţelor că servesc cauza umanităţei; marele în- 
țelept Socrate, a fost condamnat la moarte și 
ucis cu zeamă de cucută, fiindcă susținea că su- 
perstiţiile mitologice sunt tradiţii ridicule; că 
omul trebue să se cunoască pe sine însuși și să 
nu aibă altă regulă de conduită decât conștiința, 
iar ca regulă de credință raţiunea. 

Numai bieţii martiri ai cancerului mor, unii 
dintre ei, în suferințele cele mai atroce fără să 
ştie pentru ce! 


Sunt naturi care nu pot suporta durerea și se 
sinucid, sunt altele care se resignează; astfel este 
cazul d-rului Trousseau care suferea de un cancer 
al stomacului de care a murit. Cu trei zile înainte 
de a muri, și-a făcut testamentul și s'a dus la ad- 
ministrația pompelor funebre, comandând cele ne- 
cesare pentru înmormântare, apoi s'a dus la ci- 
mitir de și-a ales terenul pentru mormânt. După 


73 


ce a luat aceste măsuri, a venit acasă, s'a culcat 
şi a așteptat cu sânge rece moartea. 

Profit de această ocazie să răspund cetitorului 
care, referindu-se la una din cronicele în care spu- 
neam că Theodor Parker striga pe patul de moarte : 
„Ohl cum n'am cunoscut arta de a trăi, sau pe 
unul care să mă fi învățat cum să trăesc”. Mă în- 
treabă, respectivul : „și dacă lar fi învăţat cineva 
artă de a trăi, ar fi trăit mai mult?” 

Nu ar fi trăit mai mult decât viața lui, dar și-ar 
îi trăit viața, (viaţa normală 100 ani). Tot secretul 
prelungirei vieţei constatând mai ales în aceia de 
a nu o scurta. 


18, 
Din intimitatea lui Aurel Băeşu. 


Scrisoarea lui Aurel Băeşu pe care am primit-o 
din sanatoriul ,Cuasso al Monte” din Italia merită 
a fi cetită de toată lumea, fiindcă în ea se oglin- 
dește sufletul unui om de elită. 


Stimate D-le Doctor, 


O mare rugăminte. De când sunt bolnav am trecut 
când în scepticism, când în pesimism, iarăşi la scep- 
ticism şi apoi la desnădejde. Sunt f. f. plictisit. Se 
poate să fie bine, se poate să fie şi rău. In caz de se 
întâmplă să mor, vă rog ca banii mei cei 14.000 lei 
(paisprezece mii lei) să-i treceţi școalei de Belle- 
arte lași (sublinierile sunt făcute de Băeşu) pentru 
a servi ca ajutor unor elevi săraci cu al căror talent 


74 


ne vom putea făli. Comisia să fie formată din D-nul 
Gh. Popovici, O. Băncilă şi D-stră d. dr. Leon sau 
cum veți crede. 

Să se ajute acele elemente care vor arăta inteli- 
genţă artistică, talent şi multă dragoste de artă. 

Asta este. 

Vă salut cu respect, mulțumindu-vă pentru atenţia 


faţă de mine. A. Băeşu. 


Făcându-se mai bine în urma acestei scri:ori s'a 
întors din Italia şi s'a stabilit la Piatra-N. pentru 
aer. In timpul şederei lui acolo a venit de trei ori 
la Iași să mă vadă. 

Ultima întrevedere cu el a fost în biroul meu de 
lucru din strada Toma Cosma. La un moment dat 
mă întreabă : 

— D-le doctor, ce zici mata (expresia lui), su- 
fletul este nemuritor sau nu? 

Intrebarea aceasta neașteptată și sub impresia 
boalei lui, nu mi-a făcut tocmai bine, totuşi 1-am 
răspuns zâmbind, sau o fi nemuritor, sau nu, tre~ 
bue să ne fie indiferent. Dacă este nemuritor, de 
ce să ne temem? dacă nu este, n'avem nici atâta 
de ce ne teme”. 

Cu ochii pierduţi într'o reverie, părea absent şi 
departe dar cu toate acestea auzia ce-i spun. 

— Eu prefer, cum spune Milton, — să fiu stăpân 
în iad, decât servitor în paradis | Tu însă, ca pictor, 
faci parte din tagma nemuritorilor. Artistul şi sa- 
vantul se imortalizează prin geniul operilor lui 


75 


pentru care își sacnfică adeseori viaţa. Sufletul 
pictorilor se retrage în pânzele lor, iar cei care în- 
teleg arta ştiu să steie de vorbă cu ei. 

Zâmbind, mă întrebă: Şi care este măsura că 
cutare pânză este sau nu nemuritoare? 

— Critica, timpul, omenirea. Istoria cu compa- 
rațiile ei retrospective, ce are de făcut decât să 
le cântărească și să le valorifice. 

Ca să întrerup această conversaţie, îl întreb : 

— Cum îţi place peisajul, de pe peretele care 
este în fața noastră? 

— Se vede că este o copie fidelă de pe natură, 
dar e lipsit de poezie, meșterul nu trebue numai să 
copieze natura, ci să o și interpreteze. 

— Dintre tinerii din lași, totdeauna mi-au plăcut 
mai mult peisajele tale şi ale lui Balţatu, tocmai fiind- 
că sunt pline de poezie. Poezia întotdeauna a fost 
comparată cu pictura. Simonide a spus că poezia 
este o pictură vorbitoare, și pictura o poezie mută. 

Ai dreptate, Băsşule dragă, în artă nu trebue 
numai să copiezi, ci să și creczi. Victor Cousin a 
spus : „idealul fără realitate e lipsit de viaţă, dar 
și realitatea fără ideal e lipsită de frumuseţă. Am- 
bele au nevoe de a se reuni, de a-și întinde mâna 
şi de a face alianţă. Frumuseţea este un ideal ab- 
solut și nu o simplă copie a naturei imperfecte. 

Privindu-mă în ochi, după o scurtă ezitare, îmi 
spune : 

— Toate ar fı bune, domnule doctor, dar febra 
mă descurajează. 


16 


— Boala ta nu este o boală incurabilă ; cu aerul 
curat dela Piatra şi cu regimul care ţi l-a indicat 
în sanatoriul din Italia, o duci până la adânci bă- 
trâneţe. Continuă, dragă, să lucrezi, că nimic nu-i 
mai urît, cum spune Seneca, decât un moșneag, 
care n'are altă cu ce să dovedească că a trăit, 
decât mulţimea anilor. 

Chestiunea este numai să urmezi regimul cu 
stricteță. Poţi să ştii cât de multe regule și pre- 
cepte privitoare la sănătate și viață, nu fac două 
parale, dacă nu le practici. Ştii prea bine că și în 
pictură poţi să cunoști cât de multe regule de pers- 
pectivă, desemn și colorit; dacă nu le practici nu 
eşti pictor. 

Băeşu era un copil adorabil care se preta la glumă. 
Imi spune că este foarte nervos din cauză c'a luat 
undeva o cafea, contra obiceiului. 

— Proștii sunt mai plictisitori după ce au băut 
cafea — spunea Balzac — aceasta nu fiindcă devin 
mai proşti, ci fiindcă manifestează prostia lor cu 
mai multă exuberanţă; tu ca băiet deștept ma- 
nifestează-ţi inteligența cu mai multă exube- 
ranţă. 

— Plec, d-le doctor; vino şi mata la Piatra, 
are să se bucure mult și d. Socrate (Socrat este 
prof. dr. Lalu). 

* 

In ziua de 27 August 1928 cetesc în ziare (eram 
la Techirghiol) că Aurel Băeşu a încetat din viaţă, 
Această veste m'a turburat și imediat m'a cuprins 


77 


o agitaţie şi un regret așa de puternic ca și cum aș 
fi comis o faptă rea. 

Băeşu pe lângă că era un talent, era și un mun- 
citor amorezat de arta lui și plin de entuziasm. 

După Pasteur, entuziasmul este un Dumnezeu 
interior, Cu ocaziunea unei cuvântări adresate stu- 
denților, le spunea : „aveţi nu numai cultul patriei, 
dar și cultul acestui Dumnezeu interior—entuzias- 
mul—care va fi călăuza noastră”. 

Băeşu a murit tânăr de tot, avea numai 32 de ani, 
lăsând pânze care arată un sentiment sincer pen- 
tru natură și o iubire fierbinte pentru artă. 


19. 


„Rabinul din Sărărie” şi căsătoriile, pe vremuri. 


Din casa Rabinului din Sărărie —astfel i se 
mai spunea pe atunci lui Jon Nădejde — radia în 
tineret nu numai dragostea pentru studiu, dragostea 
pentru știință și literatură, radia şi moralitate, dra- 
goste de familie. 

Parcă văd pe cucoana Pica cetind la birou o 
carte de știință, ţinând cu o mână un copilaş, la 
sân pe care-l alăpta, iar cu cealaltă legănând o tră- 
surică în care se afla alt copil mai mare. 

Icoana aceasta de mamă sfântă, de soție model, 
de femeie cultă a rămas gravată în sufletul nostru 
al tuturora care am trecut prin colțul din Sărărie. 
Parcă aud încă fredonându-se: 


18 


Mergând pe-acelaş drum cu tine, 
Ca tine 'n temniţi vom muri 
Poporul apărând ca tine, 

A noastră viață vom jertfi ! 


Un sol vom fi şi noi ca tine, 
Ce idei noui va odrăsli, 
Inainte mergători ca tine 
Ferice timpuri vom vesti. 


Pentru fiecare din noi Cucoana Pica era imagina 
femeii ideale, cinstite, învăţate și iubitoare de fa- 
milie. Pe de altă parte cu toţii aveau un dezgust 
de femeia care pentru bani sau lux îşi vinde drago- 
stea. Idealul nostru era ca familia să se clădească 
pe simpatie reciprocă, egalitate economică, poli- 
tică şi socială. Căsătoria de tânăr. 

Fiecare din noi știa pe de rost pasajul din Zubcu 
Codreanu : 

„Fiinţa umană, deslipită dela sânul familiei și 
aruncată unei neguţătorese de corpuri omenești, 
condamnată să satisfacă poftele grosolane ale pri- 
mului venit, al bătrânului conrupt; femeia batjo- 
corilă de toți acei care au mizerabilul obiceiu de 
a insulta și batjocori suferinţa ; femeia la care nu 
se respectă nici unul dintre instinctele omului, 
nici instinctul amorului, nici instinctul demnităţii 
omeneşti, nici instinctul maternității ; fiinţa umană 
pusă afară din lege și prefăcută în obiect, în 
marfă, etc.'”,.. 


79 


M'lle s'a căsătorit şi el tânăr de tot. Căsătoria 
a avut loc într'o Duminică, îmi reamintesc că în 
ziua aceia la universitate se ţinea o conferință a 
societăţei Junimea. După conferință s'a împărțit 
publicului imprimate prin care Mille explica pentru 
ce a trebuit să facă și căsătoria religioasă. Și eu 
eram obsedat de ideia căsătoriei — vroiam cu 
orce preţ — să mă însor înainte de a pleca în 
străinătate la studii. Eram preocupat să găsesc o 
fetiță care să mă înțeleagă și să mă iubească. 
Vroiam cu orice chip să devin soț și tată, să fiu 
iubit de o fată frumoasă care să-mi facă un băcţel 
drăguţ, simțiam că el m'ar iubi cum a iubit A. 
Dumas îiul pe tatăl său. 

Era în anul 1881 când am făcut cunoștință dom- 
nișoarelor H... și O... fiicele generalului S... din 
strada Carol. 

Stăteam împreună cu ele și cu prietenul meu V... 
până târziu în grădina Copou, fericiţi de aerul pe 
care-l respiram exalat de salcâmii înfloriți. Mă sim- 
ţiam plin de viaţă, mai expansiv și mai vesel decât 
de obiceiu. Impresiuni și imagini vagi și infinite 
năşteau în mine în prezența acestor fete. Luna juca 
un mare rol în scenele fantastice ale domnișoarei H... 
care-și despletise părul ei luxuriant şi lung ce trecea 
peste genunchi, punându-și pe cap un fes turcesc. 

Cu nerăbdare așteptam în fiecare zi ordonanța 
d-lui general cu scrisoarea și poezia din partea 
domnișoarei H...; locuiam în Păcurari No. 32 
(actuala casă a d-lui Cernătescu). Inima mea in- 


80 


clina spre amor — amorul este o plantă de primă- 
vară — ceeace inclină spre amor — spune Have- 
lock — pare frumos ; ceiace pare frumos înclină spre 
amor. 

Această uniune intimă a artei şi a amorului este 
singura explicațiune a artei. Fără de acest echo 
sexual, arta nu s'ar fi născut niciodată și nu s'ar 
fi perpetuat niciodată. 

Arta este complice cu amorul, când amorul este 
înlăturat nu este artă; când arta este îndepărtată, 
amorul nu este decât o trebuinţă fiziologică. 

Amorul ţine cât ţine şi viaţa — spune Lubbock— 
dar se modifică după vârstă și după circumstanţe. 
In copilărie, el are ca obiect pe tată și pe mamă; 
în vârsta virilă, pe soţ, la bătrâneţe pe copii și în 
tot timpul pe fraţi și surori, pe părinţi și amici. 

* 


Incetul cu încetul simfonia dragostei s'a mutat 
din strada Carol în strada Muzelor, la aceea care 
peste câteva luni mi-a devenit soţie. Avcam 19 ani, 
căsătoria s'a făcut cu consimţimântul consiliului 
de familie. 

Timpul s'a scurs repede, copii au vemt ! dar nu 
cum visam eu, unul singur, ci mai mulţi. lată-mă 
astăzi dia tată sever devenit bunic plin de indul- 
genţă, fiindcă experiența câștigată cu vârsta, a 
atenuat în mine sentimentul responsabilităţei în 
ceiace priveşte educaţia copiilor. 

Am spus și cu altă ocazie că scopul vieţii este 
fericirea, de aceia orice chestiune am ajuns s'o pri- 


81 


vesc prin prisma fericirei și mă întreb împreună cu 
Vauvenargues, acei care vor veni după noi, vor şti 
poate mai mult decât noi și se vor crede mai de 
spirit, dar vor fi ei oare mai fericiţi sau mai înţe- 
lepţi ? Chiar noi care ştim multe, suntem noi mai în- 
ţelepţi decât părinţii noștri cari știau atât de puţin ? 


20. 
Din intimitatea mea cu fostul librar Baraș. 


Cărţile sunt pentru umanitate— spune Lub- 
bock — ceeace memoria este pentru individ. Ele 
conţin istoria rasei, descoperirile sale, înţelepciunea 
şi experienţele acumulate a secolelor. Ele sunt 
oglinda minunilor şi a frumuseţilor naturei, ele 
ne susțin în nenorocirile noastre, ne mângâe în 
întristările şi în necazurile noastre, fac din orele 
noastre de plictiseală ore de desfătare, umplu spi- 
ritul nostru cu idei, cugetări înțelepte şi binefă- 
cătoare ; ne fac să ieşim din noi înşine și din mi- 
zeriile noastre. 

Tot Lubbock, în scrierile lui asupra fericirei, con- 
sideră cărţile şi lectura mijloace din acele care 
contribuesc la fericirea omului ca şi plăcerile că- 
lătoriei, plăcerile căminului, binefacerile amiciţiei 
sau iubirea naturei. 

In ceace priveşte recunoașterea reală a omului, 
Englezul are o vorbă foarte înţeleaptă : „spune-mi 
ce celeşti să-ți spun cine eşti”. 

Cărţile, lectura, cetitorul şi librarul sunt no- 
țiuni inseparabile. 

N. LEON. -Note şi Amintiri. 8 


82 


De valoarea intelectualilor unui oraș ne facem 
o idee după numărul librăriilor care se află în 
el şi după calitatea lor. 

lașul a avut un singur librar cu care se putea 
în adevăr făli, acesta a fost Baraș. L/am cunoscut 
de acum 39 de ani, când era în libiăra lui Kup- 
ferman din str. Ştefan cel mare — un copil—venea 
acaă de-mi aducea corecturile cărților editate de 
Kupferman. De pe atunci încă îi plăcea să ce- 
tească mult. Patronul nu vedea aceasta cu ochi 
buni, îi arunca cartea sub pretext că cetitul strică 
capul şil împedecă să se gândească limpede la 
afaceri. Tot în timpul acela împreună cu un alt 
coleg al lui de prăvălie Isidor Israilițeanu, studiau 
cataloagele librărici franceze, venind apoi acasă pe 
la clienţi, ne aducea căţile alese și comandate 
de ei în vederea specialităței noastre. 

A învățat singur ca autodidact nemţește, fran- 
ţuzește şi englezeșie, aşa că putea ceti autorii 
în original și cetea foarte mult, îi plăcea mai cu 
samă literatura. 

Baraş era om corect, prea modest, liniștit și foarte 
discret. Nu-și deschidea inima oricui. Mie, care 
veneam zilnic în lib.ărie și stăteam mult de vorbă 
cu el, îmi spunea multe ancedote și pasaje inte- 
resante din cărţile care le cetise. 

A cetit mult dın A. France. Raporturile lui ne- 
întrerupte mai bine de 39 de ani cu intelectualii: 
studenţi, mbdici, avocaţi, profesori și magistrați; 
pe de altă parte lectura multă care o făcuse, dar 


83 


mai cu samă munca extraordinară care a depus'o 
în această direcție au făcut din cl un specialist 
rafinat în branșa librăriei. El lucra singur cât 
încurcă astăzi 10 sau 15 salariaţi într'o așa zisă 
librărie pe acţiuni. 

La drept vorbind în Iaşi nu mai avem astăzi 
nici o librărie, ci numai prăvălii de peniţe și cărţi 
de școli primare. 

Nu există nici un cunoscător în branșa librărici. 

Baraş a asistat la multe pertractări caraghioase 
între patronul lui ca editor și între diferite per- 
sonalităţi din Iași ca autori. Propuneri fantastice 
şi inzistenți, de exemplu, pe lângă un filolog să-i 
facă o carle de pedagogie, sau pe lângă un pro- 
fesor de istorie să-i scrie despre „,cotirea butoaclor 
în litruri”!! Toate aceste peripeții povestite de 
el erau un adevărat document al timpului cu 
privire la istoria librăziei și a editurei la noi. De 
nerepetate ori Pam îndemnat să-și scrie aminti- 
rile, mereu tăcea, până într'o zi mi-a spus că nu 
îndrăzneşte, fiindcă nu are talent literar. 

Amintirile şi autobiogratiile — îi spun eu — nu 
sunt opere de artă. Nu ţi se cere ca autor decât 
să fii sincer și să respecţi adevărul. 

— V'aş spune ceva d-le profesor, dar mă tem 
să nu vă supăraţi. 

— Ce anume? 

— Idea care mi-o spuneţi, că amintirile nu sunt 
operă de artă, am cetit'o undeva —dar să nu 
vă supăraţi, chiar în A. France. 


84 


— Se prea poate, nu te contrariez. 

— Mai zilele trecute discutau aice, câțiva domni 
între care şi d. O. B. cere susținea cu totul con- 
trarul, aşa că părerile în această privinţă sunt 
împărţite. 

Cunoașteţi fabula celor două oglinzi, de A. France ? 
îmi daţi voe să v'o povestesc? 

— Fabulă pe care mai târziu am găsit'o în 
scrierile lui. 

Intr'o zi, o oglindă cu suprafaţa perfect plană 
întâlni într'o grădină, o oglindă convexă. 

— Te găsesc foarte inpertinentă pentru ca să 
faci toate figurile cu pântecele mare, cu picioarele 
şi capetele subțiri, şi să schimbi toate liniile drepte 
în linii curbe. 

— D-ta ești care diformezi natura, răspunde 
oglinda convexă. Iţi închipui că totul este plan 
în afară de d-ta, ca în d-ta. Nu ești decât o oglindă 
înşelătoare. 

— Eu nu înșel pe nimeni, răspunde cealaltă. 
D-ta cumătră convexă, faci caricatura oamenilor 
și a lucrurilor. 

— In momentul când se cercetau mai tare trece 
un fizician — geometru — se zice că era marele 
Alambert. 

— Amicele mele, aveți dreptate și nu, amândouă. 

Voi reflectaţi amândouă obiectele după legile 
de optică. Figurile pe cari le primiţi sunt şi una 
și alta de o exactitudine geometrică. Ele sunt 
perfecte amândouă. O oglindă concavă ar pro- 


85 


duce o a treia foarte diferită şi tot atât de per- 
fectă. 

După cum am mai spus şi cu altă ocazie, totul 
depinde de prizma prin care privim lucrurile, 
Democrit râdea și Heraclit plângea de viciile oa- 
menilor, căci toate acțiunele noastre par comice 
unora și tragice altora. 

Stând odată de vorbă cu Baraş lam întrebat 
ce este Thora? în urma explicaţiilor ce mi-a dat 
a mai adaogat: Heine a spus că este „patria por- 
tativă” a Evreilor. 

Baraş a învăţat arta de a atinge scopul cu mij- 
loacele cele mai modeste, mărginindu-se la strictul 
necesar. 

Iaşul intelectual a pierdut mult cu moartea lui 
Baraş. Eu personal lam plâns sincer, nu numai 
ca librar, ci și ca om. 


21. 
Din misterele vieţei fiziologice. 


Louis Cornaro, care a trăit peste una sută ani, 
a scris o carte asupra modului cum să poată ajunge 
şi alții la această vrâstă. El spune că s'a născut 
cu o constituţie slabă, făcând în acelaş timp exces 
de mâncare, băutură și fumat — ducând şi o viaţă 
neregulată—din cauza aceasta și-a pierdut cu totul 
sănătatea. 

La vrâsta de 30 de ani medicii lui nu-i mai 
dădeau decât doi ani de viaţă. Văzându-se ame- 


86 


nințat cu moartea, a luat hotărârea să renunţe 
la viaţa care o ducea. 

Incepând o nouă viaţă regulată, a urmat un 
regim sobru. 

La vrâsta de 83 de ani, se simți atât de bine 
că scie: „viața sobă pe care o duc mi-a păstrat 
inteligenţa şi veselia încât am putut compune o 
piesă de teatru, care fără a ofensa bunurile mo- 
ravuri este foarte reușită”. 

Când a ajuns 95 de ani, scriea că este sănătos, 
vesel și bine dispus ca și cum ar avea 25 de ani. 
„Ceia ce-mi produce cca mai mare plăcere — spune 
el— este să vezi cum vrâsta și experiența pot 
să facă pe un om mai învăţat decât ar putea să'l 
facă toate cărțile”. 

Şi eu am căpătat convingerea că pe măsură ce 
corpul îmbătrânește spiritul se perfecționcază. 

Cornaro a atins vrâsta de una sulă ani datorită 
unui regim — cum spune el— sobru (cumpătat). 

Corpul omului se intoxichează din cauza unei 
alimentațiuni neraţionale, a ulcoolului, a fuma- 
tului și a vicțe1 dezordonate care'l ncurastenizează. 
Dupăce că mâncăm prea mult, nici nu ne miş- 
căm deajuns, ca să întroducem îl, corp o cantitate 
suficientă de aer care se aereze sângcle și säl 
regenereze. 

Spuneam odată unui prieten care ducea o viaţă 
sedentară, să se miște în aer cel puțin două ore 
pe zi, la care el mi-a 1ăspuns: 

— Nu am tmp. 


87 


— Cine nu găseşte timp să se miște — i-am 
spus — găsește timp că se înbolnăvească, 

Mai zilele trecute am văzut pe un domn, era 
în urma unu: acces de intoxicație cu tutun. Bietul 
om cra destul de rău. 

— De ce nu te lași de fumat? cred că acuma 
te-ai convins că tutunul îţi face rău? 

— Am încercat în mai multe sânduri, dar n'am 
reușit. 

— Dacă ţii în adevăr la viaţă, trebue să te 
lași, eu am fumat 40 de ani, şi mai bine de un an 
de când m'am lăsat parcă am reîntinent. Am 
somnul liniștit, poftă de mâncare, mintea limpede 
pot ceti și scrie oricât de mult făiă să mă obo- 
sesc. Încearcă și d-ta încă odată, hai! dă-ți cu- 
vântul de onoare în prezenţa acestor tincri că de 
astăzi înainte n'ai să mai fumezi. 

După ce șa dat cuvântul de onoare, promi- 
ţând că nu v'a mai fuma, i-am spus: 

— Bagă de samă, cuvântul de onoare la vrâsta 
noastră, e lucru foarte serios și mai ales că lai 
dat î fața acestor tineri !. 

Toată tendinta higienei moderne este întoarcerca 
spre primitivitate. Oamenii primitivi au fumat ? s'au 
întoxicat cu alcool?... 

De sigur că aceste sunt viciuri pe care omul 
și le-a însușit târziu de tot. 

O paranteză, în caz că aş muri subit în una 
din zile, rog pe cetitorii mei să nu exclame : „cu 
tot regimul lui de care a făcut atâta caz a murit 


88 


la 70 de ani!!”. Trebue să aibă în vedere că 70 
de ani ai mei echivalează cu o sută de ani, fiindcă 
eu m'am născut debil, așa că vrâsta care am ajuns-o 
n'o datorese decât regimului. Dacă n'aș fi dus 
acest regim sobru trebuia să fi murit demult — 
când aveam 50 de ani! 

Dar ce este regimul alimentar raţional decât 
reîntoarcerea la posturile din trecut și la adagiul: 

„Nu ai poftă de mâncare nu mânca, cel mai 
bun aperitiv este postul”. 

Am cunoscut la mânăstirea Agafton de lângă 
Botoșani o călugăriță care avea 114 ani, sănă- 
toasă, zveltă şi voioasă, 

— Am întrebat'o cu ce te ţii așa de bine măi- 
cuță, ce mănânci? 

— Apoi ce să mănânc! borșișor. 

— Cred că nu mănânci într'una numai borș? 

— Încep prin Martie cu borș de urzici, apoi 
cu borş de stevie, de lobodă, de ştir... 

— Dar iarna? 

— Iarna mănânc borş de sfeclă, cartofi, fasole 
şi linte. Borşul te face ușor ca pana. 

De minunele borșului auzisem încă din copilărie, 
se spunea că în una din zile s'a prezentat d-rului 
Isak — d-rul Isak era medicul cel mai bun dia 
Botoşani — un ţăran bolnav de tuberculoză. Doc- 
torul văzând că nu mai este nici o speranță de 
vindecare, i-a spus ca să scape de el: „,întoarce-te 
acasă, stai culcat afară toată ziua și mănâncă 
borş”. 


89 


După un an de zile se prezintă la Isak un român 
cu doi curcani. 

— Ce este, bade? 

— Sărut mânele, am venit să vă mulțumesc, 
eu sunt omul care am fost acuma un an, când tu- 
şam și scuipam sânge... am mâncat numai borş 
așa cum mi-aţi spus şi mulțumesc lui Dumnezeu 
m'am făcut sănătos. 

Astăzi s'a constatat și științific că borșul este 
un aliment higienic, conține multe vitamine. 

Toate tratamentele moderne: băi de aer, băi 
de soare (helioterapie); plimbările cu picioarele 
goale, (cura lui Kneipp), nu sunt decât o revenire 
la viața primitivă. 

Cine ţine să ajungă vrâsta normală de una sută 
ani, trebue să ducă o viaţă cumpătată să-și schimbe 
deprinderile, să piardă pe cele rele căutând să 
câștige altele bune. 


Dacă cu bătrâneţa pierdem forța sentimentelor 
noastre, ardoarea pasiunelor tinereţei și a vrâstei 
adulte, totuși ne putem consola cu dorul de a 
inspira respectul în loc de amor și de spiritul calm 
desbrăcat de toate pasiunile care s'au strâns în noi. 


22, 
Amintiri din preajma Paștelui. 
Sărbătorile Paștelui încă din prima copilărie sunt 


legate în sufletul meu cu începutul primăverei, cu 
apariţia viorelelor, a zambilelor, a zarnacadelelor, 


90 


flori pe care credincioșii le aduceau și le presurau 
în Vinerea paștelui pe „Sfântul aer”. 

Cu nerăbdare aşteptam seara :ă asist la prohod, 
pe care şi astăzi îl fredonez cu mare plăcere. Tot 
în săplămâna mare mă spăvăduiam și mă împăr- 
tășeam regulat, până ce odată — trebue să fi avut 
vro nouă ani —am văzut cum cu linguriţa care 
împărtăşise pe un cerșetor mi-a vâiât'o preotul 
mie în guă. Mi s'a făcut greață, am scuipat și 
m'am întors acasă supărat. Aceasta îmi reamin- 
teşte astăzi povestea ţiganului căuia la împărtă- 
şanie i s'a introdus în guă și un gândac mic ce 
căzuse în potirul cu vin. Țiganul când a simţit 
gândacul mișcându-se în gumă, ce că facă? să'l 
scuipe? nu putea că e păcat! să'l înghită? îi era 
frică. Il tot mișca cu limba când în sus când în 
jos, până la un moment, exasperat că'l zgâriea 
la limbă, exclamă: 


De eşti sfânt, sfânt să fii, 
De limbă că nu mă ţii 
Că te strâng în dinţi 
Bată-te-cei siinţi ! 


Cu spăvădania s'a întâmplat altfel. Preotul nostru 
de casă, care mă spăvăduia în fiecare an, era pă- 
rintele Gheorghe dela Trei sfetitele (Botoşani). 
Aveam șaisprezece ani când mă jucascm cu o 
fată — eram numai noi singuri în grădină. Grădina 
era întinsă, cu nuci mari și era şi un stog de fân. 
Fata se suie în pom să scuture pere, iar eu stă- 


91 


team jos să le culeg. Ce am vorbit? și ce am văzut? 
uitându-mă în sus la ea, nu-mi aduc aminte, ştiu 
atâta că făă voia mea am sărit repede gardul... 

Ca un bun creştin ce eram, învățat de mic să 
nu mint, nu se putea să tăinuesc adevărul pă- 
rintelui cârd m'am spăvăduit. Mult m'em rușinat 
după ce am aflat mai târziu că familia era pură 
la curent de părintele Gheorghe că eu săriscm 
gardul. Accasta a fost ultima mea spovădanic. 

„„„A trecut mult de atunci, eram deja căcătorit, 
nu mă mai duceam la biserică, în schimb însă 
în amintirea paștelui din timpul copilăriei, ce- 
team în fiecare an de paști „Viața lui Isus”. Am 
cetit întâi acca scrisă de Renan, apoi acea scrisă 
de David Strauss, autorul scricrei „Der alte und 
de ncue Glaube” (vechea și noua credinţă) ; Giovanni 
Papini, Histoire du Christ; Hegel, Vic de Jésus, 
iar în timpul din urmă: La folie de Jesus de dr. 
Binet-Sangle. 

Cartea lui Renan este o adevărată poezie. Re- 
nan, spune: Isus a întemeat religia în omenire 
după cum Socrate a întemeat filosofia şi Aristotel 
știința. A fost filosofie și înaintea lui Socrate și 
știință înaintea lui Aristotel. Dela Socrate și dela 
Aristotel, filosofia și ştiinţa au făcut progrese 
uriașe ; dar totul s'a clădit pe temelia pe care au 
pus'o ci. 

De câte ori ceteam aceşti autori care s'au ocupat 
cu viața lui Isus, mă gândeam la cele spuse de 
Gustav Le Bon, că halucinaţii și fanatiai cu in- 


92 


teligență mică dar cu caracter energic și pasiuni 
puternice, sunt singurii care fundează religiuni și 
crează istorie, dar nu savanții și inventatorii ge- 
niali. Vorbele unui halucinat ca Mahomet, etc, 
sau un călugăr obscur ca Luther au pus Europa 
în foc și sânge. 

Numeroasele istorii despre minuuile lui Isus din 
Biblie şi mai cu samă din evanghelii nu se ba- 
zează după cum cred unii pe fraudă ci,pe eroare. 

Tot Testamentul vechi, spune Straus, este o 
legendă orientală împodobită de toate înfrumu- 
seţările datorite unei fantezii poetice. 

Eu unul fără a crede găsesc plăcere chiar astăzi 
când o cetesc. 

Mă aflam în Zurich la hotel „Baur au Lac” 
într'un cerc de intelectuali, se discuta asupra re- 
ligiei, unul spunea cum multiplicitatea cu.telor a 
divizat rasa omenească în peste șaptezeci de na- 
ţiuni, aşa că popoarele din cauza aceasta în loc 
de a se iubi între ele frățește se urăsc; am văzut 
din cauza deosebirilor de credinţi religioase: uri 
fratricide între copiii primului soţ și soţului al 
doilea, taţi şi mame judecaţi şi condamnaţi de 
către fii şi fiicele lor, ciocniri mortale între tatăl 
vitreg și fiul săv, între soţia a doua și fiica băr- 
batului, etc. 

Æ Un altul explica că mai bine ar fi ca toată lumea 
să devie monistă, când deodată se ridică un pastor 
catolic, foarte calm, spunând că primul efect al 
studiilor științifice asupra unei inteligenţi pasio- 


93 


nate, este de a exalta trufia și de a face să se cla- 
tine credinţa, ştiinţa puţină te îndepărtează de 
Dumnezeu; ştiinţa multă te apropie de el; ar fi 
un dezastru moral dacă li s'ar lua maselor inculte 
credinţa. „Nu zdrobi nimănui, — spunea pastorul— 
opiniile care'l fac fericit, dacă nu poți să-i dai 
altele mai bune”. Egiptenii și ei spuneau — conti- 
nuă — pastorul — că adevărul trebue măsurat după 
inteligenţi și trebue învăluit celor slabi pe care 
i-ar înebuni. 

Cineva mă întreba care din două concepţii despre 
lume este mai preferabilă, concepția științifică mo- 
dernă monistă sau concepția tradițională dua- 
listă? 

Această chestiune — i-am răspuns — se asamănă 
cu întrebarea care sar pune cuiva, care haină 
este mai bună? După cum întrebarea aceasta nu 
poate fi resolvită, fără a se ţine samă de climat, 
anotimp, sănătate, viaţă și vrâstă, tot astfel şi 
alegerea concepţiei despre lume este exclusă dacă 
nu se ţine seamă de gradul de cultură şi de ocu- 
paţiunea individului. Concepţia monistă este ex- 
celentă pentru intelectuali, care au putință de 
a se instrui continuu şi de a se ţine în curent cu 
ultimele resultate ale științei, această concepţie 
însă ar fi funestă pentru masele inculte, care de 
dimineaţă până în seară este ocupată cu câștigul 
hranei de toate zilele, ei nu ar putea fi satisfăcuţi 
decât de concepţia dualistă, care le dă mângâerea 
într'o lume viitoare. 


94 


23. 


Aventura” trăită de Paşte. 


A doua zi de Paști (21 Aprilie 1930), eram pe 
vaporul „Principele Mircea”, făccam cursa Galați- 
Brăila. Cerul era senin, soarele strălucea în toată 
splendoarea lui, admiram sălciile deabia înver- 
zite şi ascultam ciripitul păsărelelor. 

Doi domni stăteau la o masă, păreau după tua- 
letă a fi oameni distinși. Caracterul şi mai ales 
educaţia se recunoaște uşor când omul mănâncă, 
fiindcă în momentul acela se uită pe sine și devine 
natural. Unul dintre ei a înghițit bucăţile din 
gulaş tără a le amesteca, s'a servit apoi ca să mă- 
nânce sosul cu cuțitul, cum s'ar servi de o fur- 
culiță, dupăce a luat cafeaua s'a ridicat dela masă, 
s'a retras într'un colț, a pus un singur deget pe 
narea dreaptă și a suflat cu putere nərea stângă, 
apoi a apăsat cu degətul pe narea stângă și a su- 
flat cu puterea narea dreaptă. 

Suflul a făcut un zgomot special, atrăgând atenţiu- 
nea celor mai îndepărtate persoane, a scos apoi din 
buzunarul hainei o batistă cu care şi-a şters nasul, 

Acest sistem lam văzut practicat și la Iaşi de 
doi profesori secundari ; din cauza aceasta pe unul 
dintre ei clevii liceului ,„,„Nafional” îl poreclise 
„Decanul halei”, titlu bine meritat. 

După ce a aprins o ţigară, domnul se apropie 
de mine, privindu-mă fix şi foarte mirat. Imi făcea 


95 


impresia că vroia să-mi ceară socoteală pentru 
ce lam urmărit cu privirea în timpul mesei. 

— D-stră sunteţi d-rul Leon? 

— Dal 

— Dela lași? 

— Dela Iași. 

— Imi pare bine să vă cunosc, fiindcă am asistat 
la o conferință care ați ținut’o la Chișinău : ,„Cre- 
dința în supranatural”... 

Chiar In momentul când spunea aceste cuvinte, 
zăresc la o masă pe un cunoscut dela București, 
profit de această ocazie să mă eschivez de domnul 
căruia nu i-am dat timp să-și spue nici numele, 
nici ceeace ar fı vroit să-mi vorbească. 

M'am ridicat repede și am plecat. 

Când stăteam de vorbă cu domnul din Bucu- 
rești, vine lângă mine un tânăr, rugându-mă să-i 
permit a-mi comunica ceva coniidenţial. Mam 
retras cu el jos, într'un coridor izolat, hbăeatul 
era simpatic, aceasta m'a și făcut a-l încuraja 
să se apropie de mine. 

— Ce este, dragul m2u? 

— Eu sunt fiul d-nei Maria Ionescu, născută 
Cristea. O cunoaşteţi? 

Prin crierul mu defilau în acel moment dife- 
Tite persoane cu numele Maria Ionescu, fără a-mi 
putea aminti de vre-una în mod precis; foarte 
amical şi cu regret îi spun că pentru moment nu-mi 
aduc aminte de o doamnă Maria Ionescu, totuși 
sunt curios să aflu despre ce este vorba. 


96 


Dânsul, scrutându-mă cu privirea, pentru a ve- 
rifica ce gândesc, ezită un moment a spune ceva. 

După insistenţele mele însă începu : 

— Mama mea a murit anul trecut; din ceea ce 
am moștenit dela ea, pot trăi destul de larg, chiar 
dacă n'aş câștiga nimic cu profesiunea mea. Nu 
am nevoe de nimene, nu-mi lipsește nimic. Când 
mi s'a spus acuma că sunteţi profesorul Leon, 
m'am bucurat să pot vorbi în persoană cu d-stră, 
comunicându-vă în acelaș timp că eu sunt fiul 
d-stră natural, Nicu Ionescu. Mama mi-a vorbit 
întotdeauna cu drag de d-stră, spunându-mi că 
nu aveţi nici o vină față de mine, deoarece ea 
a fost aceea care s'a opus să-mi purtaţi de grijă. 
Ea m'a crescut inspirându-mi dragoste pentru 
d-stră, 

Intre toate acţiunile omului — spune Confu- 
cius — nu este nici una care să fie mai mare decât 
pietatea filială. Din cauza aceasta ea este baza 
virtuţei. Un fiu este demn de toate elogiile dacă 
prin conduită, onorează memoria strămoșilor săi, 
este criminal, dacă atentează la onoarea lor prin 
acte vinovate a vieţei sale publice sau private. 

Dacă un tată face — d-le profesor — sforţări prea 
mari și își tulbură viaţa pentru a lăsa copiilor o 
existență mare, își sacrifică fericirea fără a o 
asigura pe a lor. 

Deodată, n'am avut puterea sau prezența de 
spirit să spun nici un cuvânt. 

De abia după câteva momente am putut să-i 


în bibliotecă 


Profesor N. Leon 


97 


spun că niciodată n'am avut legături de prietenie 
cu vro doamnă Maria Ionescu, tot cea ce aflu 
acuma este de domeniul fanteziei. 

Când vaporul s'a oprit la Brăila, cel întâi care 
şi-a luat repede ghiozdanul —a fost el— mi-a 
sărit de gât, şi, profitând de zăpăceala mea, a în- 
ceput a mă îmbrăţișa, mi-a cerut voe să-mi scrie 
și a plecat foarte grăbit, fără a-mi lăsa timp să-i 
dau vre-un răspuns. Am rămas intimidat faţă 
de atâta curaj. 

După ce m'am putut dezmeteci și reculege, mă 
întrebam ce o fi cu el: n'o fi nebun? A fost prea 
resonabil în toată conversaţia lui cu mine, și prea 
cuviincios, ca să cred aşa ceva. Probabil a fost 
indus în eroare asupra paternităţei lui? 

Acum treizeci de ani, eram la Universitatea 
din Iași trei profesori Leon: Leon Sculy, Leon Cos- 
movici și eu. Confuzii cu numele nostru s'a mai 
făcut şi altădată. 

La şantaj nu mă gândeam, fiindcă dela început 
băiatul a declarat că starea lui materială este 
bună și că nu are nevoe de nimeni. 

Intorcându-mă peste câteva zile din călătorie, 
găsesc următoarea scrisoare : 

Onorate D-le Profesor, 

Eu sunt acela care m'am prezentat pe vapor 
sub numele de Nicu Ionescu. Vă rog a-mi erta 
îndrăzneala. Gestul acela nechibzuit Pam făcut 
ca să obțin trei mii lei dela cei doi domni care 
crau împreună cu mine. Ei au prins următorul 


N LEON. — Note şi Amintiri. 7 


98 


rămășag : dacă ai curajul și reușești să poţi sta 
de vorbă cu profesorul Leon neîntrerupt — bagă 
de samă — spun ei — neîntrerupt — până la Brăila, 
jar la despărțire să'l îmbrățișezi, ai trei mii lei. 

După cum aţi văzut am câștigat pariul, datorită 
„sângelui meu rece și mai cu seamă imaginaţiei mele 
extraordinare”. 

Gândindu-mă la cinismul acestui tânăr, am făcut 
câteva reflecţii asupra copiilor bastarzi. Deși ei 
nu au nici o vină de modul cum au venit pe lume, 
fiindcă n'au fost întrebaţi, când au fost conce- 
puţi, dacă au poftă să vie sau nu, totuși ei poartă 
pecetea „păcatului eredităței” (Erbsunde). Ei sunt 
produsul ereditar al unui tată și a unei mame 
care nu fac cinste societăței. Mama în cadrul cel 
mai favorabil este o femee ușuratecă, iar tatăl 
un monstru denaturat, care nu recunoaște copilul, 
ca să scape de îndatoririle legei, lăsându-l în sar- 
cina femeei de care ş'a bătut joc. Cred că un tată 
natural nu poate avea un dușman mai mare decât 
pe fiul lui natural, care în totdeauna își va face 
amici pe inamicii tatălui său. 

In ceea ce privește „sângele lui rece”, îmi rea- 
mintește o anecdotă povestită de O. Wilde: Un 
tânăr flautist, din orchestra unui teatru liric, era 
de un sânge rece extraordinar. Intr'o seară, sala 
fiind arhiplină și reprezentaţia începută, izbucni 
focul în teatru. Tânărul flautist, văzând spaima 
publicului, înainta, surăzând, asigurându-i că nu 
este nici o primejdie și continuă a cânta ariile 


99 


sale cele mai frumoase. Mulțimea se potoli, li- 
niştită și cum nimeni nu se gândi mai mult să 
se salveze, toată lumea fu arsă de vie. lată, con- 
chide O. Wilde, avantajul de a fi cu sânge 
rece”, 

Dacă în locul meu ar fi fost un alt tempera- 
ment, violent, cu siguranță că tânărul farsor, ardea 
şi el cum a ars lumea din teatru. 

Păţania aceasta de pe vapor îmi mai reamin- 
teşte proverbul spaniol: „Cine trăește multe zile 
vede multe rele”. 


24, 


Amintiri şi moravuri din partea locului. 


Ori de câte ori se transferă un profesor dela Uni- 
versitatea din lași la cea din București se vorbește 
de decăderea Iaşului | 

„Vai ! toţi cei de seamă pleacă!” 

Așa s'a întâmplat când au plecat Maiorescu, Coco 
Dimitrescu-Iași, Gheorghe Mârzescu, 'Tanoviceanu, 
Ştefan Şendrea, ca să nu numesc decât pe câţiva 
dintre cei dispăruţi. 

Ştefan Șendrea, a fost profesor la facultatea de 
drept din Iași şi ministru de justiţie în guvernul li- 
beral, era poreclit : Mon duc, din cauză că, fiind șef 
al legaţiei române dela Paris, la audiența pe care 
a avut-o la ministrul de externe al Franţei, ducele 
Decazes i-a spus: Mon duc. 

La plecarea tuturor acestor profesori s'a făcut 


100 


comparație între mărimea lor și micimea succeso- 
rilor. 

Când vine un nou profesor se spune: 

— Ah! a ajuns şi ăsta! 

lar când „ăsta” va fi transferat la Bucureşti 
și va fi înlocuit, au să strige din nou: 

— Cum, pentru a înlocui pe acela au ales pe 
acesta | cum decade bietul Iaşi! 

Ceteam reflecţiile unui filozof din secolul trecut 
care spune : „Trăim întrun secol unde sentimen- 
tele frumoase sunt stinse aproape în toate sufletele, 
şi unde nu se mai consideră acţiunile omenești 
decât sub raportul utilității sau avantajelor ma- 
teriale”. 

Homer, încă pe vremea lui spunea că: oamenii 
de odinioară (înaintașii lui) erau mai buni decât 
cei de astăzi (acei din timpul lui). 

Este în firea omului ca să i se pară mai mare, 
mai frumos şi mai perfect ceeace a fost decât 
ceeace este. Iubirea trecutului este atât de puter- 
nică — spune A. France — fiindcă ceeace a fost 
nu mai este și nici nu va mai fi. Fie că ne gândim 
la oameni, fie la locuri. 

Uneori credem că ne e dor de un loc îndepărtat 
— spune Schopenhauer — pe când în fapt ne e dor 
de ilimpul ce l-am petrecut acolo, când adică eram 
mai tineri şi mai impresionabili. Astfel ne înșeală 
timpul sau masca spaţiului. Dacă ne ducem în 
adevăr acolo, recunoaştem îndată iluzia. 

Oameni cu păcate au fost în toate timpurile. 


104 


Acum 40 de ani, decan al facultăţii de medicină 
era Eugen Rizu, doctor în medicină dela Paris; 
cl a fost întâia oară căsătorit cu Corina Urechc, 
fiica profesorului și fost ministru V. A. Ureche. 

La căsătoria ei cu d-rul Rizu, poetul Alexandru 
Macedonsky i-a adresat următoarele versuri : 


Corina inimă 'nsemnează 

In dulcea limbă a lui Petrarca, 
E pentru veci căsătoria 

Când inima conduce barca. 


Rizu era profesor și director al laboratorului de 
farmacologie ; încurcându-se cu banii facultăţei, a 
luat din laborator un flacon cu 250 grame de lau- 
danum, La băut și s'a pus în pat să doarmă pentru 
totdeauna, A dova zi dimineață când am aflat și 
ne-am dus să-l vedem — laboratorul lui era în ca- 
sele Negruţi din strada Muzelor — l-am găsit în 
stare de somnolenţă. Cu toate îngrijirile ce i s'au 
dat n'a mai trăit decât un ceas. In timpul acela 
era căsătorit cu o nepoată a lui Lascar Catargiu. 

Peniru greșeala comisă și-a dat singur pedeapsa 
supremă, 

Intr'o vară am petrecut împreună la ,„,Repedea”, 
el era medicul băilor. Băiatul lui, Filucă, era idiot, 
cu toate acestea orice gest și orice vorbă a lui era 
interpretat ca un act din cele mai inteligente. 
Am amintit acest fapt ca să spun că tatăl era în 
admiraţia fiului, cu toate că era idiot. 


102 


Aici este locul să amintesc următorul proverb 

american : 
„Acela care știe că nu știe este un ignorant: 
instruește-l | 
Acela care nu ştie că nu știe este un prost : ucide-l | 
Acela care nu ştie că știe este un visător : trezește-l | 
Acela care ştie că ştie este un puternic : imitează-l fP” 

Trecutul păstrează totdeauna o duioşie în sufle- 
tul nostru. 

Faptele cele mai banale, când ni le reamintim, 
ne fac plăcere. 

Nu pot uita, de exemplu, pedagogii nemți dela 
„Institutul Academic”. Ei erau obiectul nostru de 
distracţie, probabil din cauză că nu puteau pro- 
nunţa corect cuvintele românești, era unul — un 
prusac — care nu putea să spuie B. In loc de B 
spunea P, și când striga pe colegul nostru Bibi 
(Dimitrescu Lefter) provoca ilaritate. 

Pe timpul cireșelor, fiecare elev avea în pupitru 
o provizie, iar cu sâmburi: se întreceau care de care 
să nimerească în ochelarii neamțului ; alte ori se 
așeza catedra pe pairu jumătăți de coajă de nucă 
şi când neamţul se suia, catedra pârâia şi făcea 
zgomot. 

Odată când profesorul de limba germană Con- 
jorowscki s'a ridicat de pe catedră ducându-se la 
tabelă, băeții i-au așternut pe scaun o coală de 
hârtie de prins muşte, unsă cu clei, și când Conjo- 
rowscki s'a așezat pe scaun hârtia s'a lipit de fundul 
pantalonilor. 


103 


Elevii care s'au ţinut de asemenea năzbâtii nici 
unul nu a ajuns ceva de seamă. Dintre ei s'a recrutat 
mai târziu aşa zisa la jeunesse dorce a Iaşului, tineri 
cari consumau toată ziua fără ca să producă 
ceva. 

Este o plăcere de artist — spunea A. France — 
a trăi cu imaginaţia în trecut ; dar trebue să ne dăm 
seama că farmecul trecutului nu există decât în 
visurile noastre şi că în realitate timpul de odinioară, 
a cărui poezie o respirăm în mod delicios, avea în 
noutatea sa acest gust banal și trist al tuturor lu- 
crurilor prin care se scurge viaţa umană. 

Amintirea este singurul Paradis din care nu ne 
poate nimeni alunga. (Die Erinnerung ist das 
einzige Paradies aus welchem wir nicht getrieben 
werden können), 

Se spune că bătrânețea face o mare provizie de 
amintiri. 


25. 


Corespondenta între oameni civilizaţi şi connațio- 
nalii noștri. 


La noi numai foarte puține persoane dintre cele 
mai distinse, cu educație aleasă sunt punctuale. 
Majoritatea chiar dintre intelectuali sunt inezacți, 
nu se pot ţine de cuvânt. Când trebue, de exemplu, 
să fie la o oră fixă la un concert, teatru, conferinţă 
sau la o întâlnire, totdeauna sunt în întârziere. 
Asemenea oameni nu trebuesc cruţaţi. 


104 


La un examen de capacitate al cărui președinte 
era Coco Dimitrescu-lași, un candidat a venit cu 
un minut mai târziu după ce examenul începuse. 
Preşedintele, deşi om foarte bun, l-a respins dela 
examen, spunându-i : „Dacă nici în ziua în care se 
decide viaţa d-tale nu ești precis, puţine speranţe 
că vei fi exact mai târziu !” 

Tot din cauza lipsei de educaţie, cei mai mulţi 
la noi nu știu că a răspunde la o scrisoare este o 
datorie. 

Când a apărui în 1897 traducerea în limba fran- 
ceză a scrierei ,,Monismul”, fostul meu profesor 
Ernst Haeckel mi-a trimes două exemplare, unul 
pentru mine şi unul pentru un coleg pe care îl in- 
teresa această chestiune. Multe luni după aceea 
scriindu-mi cu altă ocazie, m'a întrebat ce a devenit 
colegul căruia i-a oferit cartea ? este plecat în vre-o 
călătorie lungă, de oarece n'a primit nici un răspuns 
dela el !? 

Un occidental nu poate concepe posibilitatea ca 
cineva căruia îi se trimite o carte ca omagiu, să nu 
scrie câteva rânduri de mulțumire. El care era 
excesiv de ocupat cu cercetările ştiinţifice, cu re- 
dactarea și tipăritul numeroaselor sale publicaţiuni, 
cu o corespondență vastă și variată, mondială, 
fără a mai vorbi de cursuri și ocupaţiunile didac- 
tice oficiale, nu lasă nici o scrisoare fără răspuns. 
De abia la vârsta de 82 de ani a început a mulţumi 
pentru numeroasele felicitări care i se trimiteau, 
prin cărţi postale imprimate scuzându-se că din 


105 


cauza vârstei înaintate nu poate mulțumi fiecăruia 
în parte. Totuși nouă, foștilor săi elevi, nu se putea 
abtine să nu ne adaoge câteva rânduri cu mâna-i 
proprie. 

In 1905 Haeckel a fost invitat la Berlin unde 
a ţinut în sala ,,Singakademie” un ciclu de trei 
conferinţe asupra „Religiei și evoluţiei”. După 
terminarea conferinţei, multă lume s'a adunat în 
jurul lui — rugându-l să le dea autografe. Savanţii 
şi scriitorii, mai cu seamă Englezi, au oroare de 
colecţionarii de autografe. 

Publicistul H. G. Wells primind necontenit scri- 
sori prin care i se cereau autografe, a scris cu mâna 
lui următoarele rânduri unui solicitator : 

„Domnul H. G. Wells mă însărcinează de a vă 
mulţumi pentru prea amabila d-voastră scrisoare; 
el regretă, conformându-se unei regule fără ex- 
cepţie, de a nu vă putea trimite autograful cerut”. 

H. K. Baxter, secretar, 
* 

Un alt solicitaior pentru a obţine o iscălitură 
dela Tennyson, poetul englez, a recurs la următorul 
truc : i-a scris o scrisoare rugându-l să-i răspundă 
care dicţionar englez este mai bun: dicţionarul 
Webster sau Ogilvie. 

Tennyson înțelegând rostul întrebărei a luat o 
foarfecă, un penson cu gumiarabică; a tăiat, 
lipit și răspuns : „Ogilvie”. 

Haeckel, oricât de ocupat ar fi fost, răspundea 
imediat acelora care i se adresau. Când i s'a cerut 


106 


autografe de către publicul care asistase la confe- 
rinţele sale la Berlin, el cu surâsul lui dulce, carac- 
teristic, iscălea în dreapta şi în stânga, fără a re- 
fuza pe cineva. 

Haeckel când avea prea numlt de lucru, cum s'a 
întâmplat în anul 1899, când a scris „Enigmele 
Universului”, se închidea în Institut şi anunța că 
este plecat. Iată ce spune într'o scrisoare adresată 
prietenei lui Franziska von Altenhousen: „Eu 
contez aici oficial ca plecat în călătorie de opt săp- 
tămâni. M'am închis în institutul meu și lucrez 
zilnic zece până la 12 ore, în aiară de familia mea 
nu văd pe nimeni. Astfel am reuşit să scriu 16 coale ; 
celelalte zece erau deja scrise din timpul ernei. 
In această carte scrisă în mod popular, pe care am 
intitulat-o ,„Enigmele Universului”, am lămurit te- 
meinic toate punctele pincipale ale filozofiei na- 
turale în sensul lui Goethe, Darwin, Spinoza...” 

Haeckel era plin de humor, aceasta se vedea nu 
numai din discuţiile lui pline de vervă, dar şi din 
corespondenţa lui. 

Intr'un post scriptum dintr'o scrisoare adresată 
lui Carneri îi spunea odată : eri universitatea din 
Edinburg m'a făcut !! Dr. Juris ! (doctor în drept). 
Dacă poate ai vreun proces să ţi-l apăr? 

In altă scrisoare îi spunea tot lui Carneri: cu 
regret aflu din scrisoarea D-tale că „iubitul D-zeu” 
te chinueșşte cu o nouă boală, ca pe „„credinicosul 
său Iov” ! (probabil că te pedepseşte pentru păcatele 
d-tale monistice !) 


107 


Altădată când a fost bolnav de reumatism şi 
reţinut vreo trei luni în casă îi scria: se poate să 
fac un voiaj misterios pe „cealaltă lume”(??) 
înaintea d-tale ! (Carneri avea atunci 80 de ani şi 
Haeckel numai 70). 

Haeckel a trăit 86 de ani, el a vroit ca creerul său 
din care a izvorit în timpul vieţei tot ce a gândit, 
ce a scris și ce a dat ştiinţei, să servească și după 
moartea lui tot științei. El a dispus ca după moarte 
să i se facă autopsie şi să i se studieze creerul. 

Autopsia s'a făcut în ziua de 10 August 1919, 
iar creerul lui a fost studiat atât macroscopice cât 
şi microscopic de către profesorul Maurer, directorul 
institutului anatomic din Iena. 

Creerul lui Haeckel a cântărit 1575 grame, 
adică 358 peste normal. 

* 

In 29 August 1888, am primit dela marele fi- 
losof Herbert Spencer răspuns la scrisoarea mea, 
prin care mă ofeream să iau parte la o călătorie 
ştiinţifică, sub conducerea lui 

Fiind informat că Spencer face o mare călătorie 
— după cum a făcut mai multe altele—în care, 
participau diferiți speicalişti, am obţinut dela 
Ernst Haeckel, o scrisoare foarte elogioasă, prin 
care mă recomanda călduros lui Spencer ca un 
distins naturalist. Era în anul când mă întorsesem 
din Iena, plin de entuziasm și doritor de a studia 
lucruri şi ţări noi. Din nefericire, călătoria nu s'a 
mai făcut, din cauză că Spencer s'a îmbolnăvit. 


108 


Târziu de tot cetind „autobiografia” lui Spencer, 
am văzut cum în adevăr, în perioada când îi scri- 
sesem eu, el era bolnav. 

„In 1882, la vârsta de 62 de ani, era într'o stare 
de sănătate din cele mai precare. El nu mai poate 
voiaja decât culcat într'un hamac suspendat de-a 
curmezișul compatrimentului vagonului... apoi în 
1887 petrecea iarna la Bournemouh, cu familia 
Poter. Această ședere îl face mai bine, și poate în 
1888, să-și reia viața la Londra. Orașul însă îl obo- 
sește repede... și viaţa lui activă este stricată. El 
lucrează mai ales la autobiografia sa, dar foarte 
încet, o jumătate de pagină pe zi. 


26. 


Matei Cantacuzino intim. 


Pe cuconul Mateiu lam cunoscut în vremea 
când preparam clasa a șaptea și bacalaureatul 
(1881—1882). Dânsul ocupa un apartament sus 
în casa Walter (vis-a-vis de prăvălia Smirnov, 
atunci Ermacov) iar eu o cameră mobilată. Ușa 
camerei mele era lângă uşa de intrare în aparta- 
mentul lui, așa că aproape zilnic ne vedeam. Ei 
era tânăr, frumos și mai cu samă manierat. Mani- 
erele care se învaţă în societatea buni — spune 
Emerson — au o forţă atât de puternică, că dacă 
o persoană, bărbat sau femeie, le are, trebue 
să fie considerată și bine venită pretutindeni, 
chiar dacă ar fi lipsită de frumuseţă, de avere 


109 


sau de geniu; vorbea cu un accent puţin străin 
care'l făcea şi mai simpatic. De atunci ma cu- 
cerit cu farmecul persoanei lui. 

La început îl salutam numai, mai târziu am 
început a vorbi unul cu altul. Odată când el eșia 
de acasă, eu intram cu câteva oale cu flori: ja- 
somie și zambile, 

— A | exclamă el râzând, dar unde ai să păs- 
trezi florile astea? în camera d-tale? parfumul 
lor este prea puternic, au să-ți producă dureri de cap. 

— Nu în cameră —i-am răspuns, ci în sera 
mea ! și cum ușa era deschisă, lam invitat să 
intre. Ferestrele fiind și ele deschise — i-am arătat 
că între ele există afară, o nișă de care mă ser- 
vesc ca seră pentru florile prea parfumate. 

— Florile par făcute pentru consolarea umani- 
tăţei, spune el. 

Bacalaureatul îl preparam cu Burlă, la care mă 
duceam acasă. Partea științifică o preparam cu 
un oarecare Vişinescu şi cu lon Nădejde, care 
veneau la mine. 

Odată, când ne dădeam jos pe scară, Cuconul 
Mateiu îmi spune:—îl văd regulat pe d. Nă- 
dejde venind la d-ta, trebue să stai bine cu Karl 
Marx? 

— Deocamdată, d-le Cantacuzino, de abia am 
timp să prepar materia de bacalaureat. D. Nă- 
dejde este unul dintre preparatorii mei pentru 
filosofie. 

Admiraţia care am avut'o pentru el — pot zice, 


110 


că din ultima mea copilărie — mi-a răsplătit-o cu 
o deosebită simpatie până în ultimele lui zile. 


După șapte ani dela data aceasta, am luat doc- 
toratul la Iena și întorcându-mă în ţară am fost 
numit profesor la universitate. Cuconul Mateiu a 
fost şi el mai târziu numit profesor la catedra de 
drept civil pe care o suplinise Georgel Mârzescu. 
Pe cartea lui de drept cvil care i-a trimis'o lui 
Georgel, a scris următoarea dedicație : „Lui G. G. 
Mârzescu, simpaticul ministru de justiţie, cu dis- 
pensă expresă de a ceti această scriere indigestă, dar 
în amintirea zilelor când mi-a pus cartea în mână”. 

In 1918, am fost ales rector al Uhniversităţei 
în locul lui cuconul Mateiu, care devenise ministru 
al Instrucţiunei. Adresa mea de numire a fost 
semnată de el ca ministru, iar peste câteva zile, 
a venit în persoană la rectorat, pentru a-mi preda 
avutul universităţei şi cheile dela casa cu bani. 

Adeseori, îl însoţeam la deal până la portița 
grădinei lui. 

— Ei! Leone —îmi spune el odată—tot vi- 
sător și solitar? 

— Cucoane Mateiu, d-ta joci brigiul, alţii joacă 
șahul, alţii la bursă. Eu joc la cauză și la efect. 
Când sunt singur am atâta de mult de lucru, idei 
de însemnat:în carnetul meu, idei care îmi vin la 
întâmplare sau care mi le sugcrează cărţile ce 
le cetesc. Simt a deosebită plăcere să meditez şi 
să scriu. 


111 


— Eu nu scriu decât dacă am ceva de spus. 
Trebue să am prea mult de spus ca să spun puțin ! 

— Mai zilele trecute am cetit un pasaj din Al- 
balat, Souvenirs de la vie littéraire, parcă laş fi 
scris cu, atâta exprimă de sincer gândirea și ex- 
periența mea proprie, relativ la chestiunea despre 
care discutăm acuma: prefer să scriu — spune 
el — mult decât să scriu bine ; fiindcă îmi închipui 
că am mai multe lucruri de spus; deasemene fiind 
că-mi place să nă:colesc idei și că un articol ter- 
minat, o altă idee mă solicită imediat și mă oprește 
de a mă întârzia și de a mă întinde asupra pre- 
cedentei, apoi adevăratul motiv mai este că mă 
plictisește, „a face operă de stil”. 

Altă dată, trecând amândoi prin faţa caselor 
Walter, îi spun: 

— Ia privește Cucoane Mateiu în sus, sera mea 
şi locuința d-tale de acum 50 de ani! 

— Puterea amintirilor și slăbiciunea spiritului 
nostru — spune el—sunt atât de mari, încât cu 
deformaţiunea imaginaţiei putem ajunge la re- 
zultatele cele mai surprinzătoare. Dacă raţiunea 
n'ar interveni, unde am putea noi merge? 

Orice s'ar spune, amintirile sunt triste, dar și 
amorul; el închide inima noastră tuturor plăce- 
rilor pe care nu ni le dă. 

— D-na de Lambet a spus mai bine: Qui 
dit amoureux dit triste ; mais il n'appartient qu’à 
lamour de donner des tristesses agréables. 

In faţa casei lui ne-a ieșit înainte un cerşetor, 


112 


cu nasul roș, care pretindea c'ar fi fost învăţător. 
Cuconul Mateiu, privindu-mă, îmi spune zâmbind : 

— Să nu faci pomene decât anonime, ele au 
dublu avantaj că suprimă deodată ingratitudinea 
și abuzul ! 

La portiţă, înainte de a ne despărți, îi spun: 
Cucoane Mateiu, cum trăești d-ta fericit în acest 
paradis în mijlocul florilor şi al familiei, aşa trăesc 
eu în singurătate și în linişte în Str. Toma Cosma 
No. 17. 

— Evident că da! Secretul fericirei este să 
ştim a interesa viaţa, fără a o agita. La orice mo- 
ment să avem un ideal, o preocupaţie, ceva de 
terminat în sfera activităţei noastre zilnice, preo- 
cupaţie care să ne ţină sistemul nervos încordat, 
căci sub dependența lui organismul întreg se în- 
viorează. 


Matei Cantacuzino a fost un eminent profesor, 
idealul și preocupaţia lui erau cursul şi studenţii. 
Studenţii aveau o deosebită admiraţie nu numai 
pentru modul lui clar de expunere, pentru conşti- 
inţiozitatea și punctualitatea lui, ci și pentru ele- 
ganţa lui. 


27. 
Bucuria de-a avea copii. 


8 Iulie 1903.— Am luat masa de seară îm- 
preună cu cei doi fii ai mei, mai mari, afară de 
oraș, în grădina lui Soituzu, peste drum de abator. 


113 


Era o seară încântătoare, dealurile din fața gră- 
dinei deveneau din ce în ce mai frumoase dato- 
rită ultimelor raze ale soarelui care apunea. Aerul 
cald era înbalsamat de mirosul fânului care se co- 
sise, iar țârâitul grecrilor îmi reamintea din co- 
pilărie viaţa de ţară. 

Plimbările părinţilor împreună cu copiii oferă 
noui ocaziuni de a le complecta educaţia şi ins- 
trucţia. La întâmplarea conversațiunilor li se poate 
ușor înculca principiile cele mai sănătoase. Copiii 
cu cât sunt mai bine înzestrați de natură au mai 
multă nevoe de educaţie, căci calităţile lor rău 
îndrumate pot deveni defecte sau vicii. 

Fiecare copil — spune Platon — este cel mai vi- 
cios dintre toate animalele sălbatice. Copiii se nasc 
toţi cu porniri rele, instincte vicioase. Aceste ins- 
tincte prin educație și instrucţie se pot înăbuși. 
Am fost născut cu porniri rele — spunea Socrate— 
dar am ştiut să le înving prin forţa voinţei mele. 

Un bun director de școală din Anglia spune: 
„Nu am de loc nevoe de băețţii voştri bun: — dați-mi 
pe cei răi”. 

Spiritul copilului este o pagină virgină, pe care 
se poate scrie aproape tot ce voim, dar odată 
ce am scris, cerneala cu greu se mai şterge. Din 
cauza aceasta se spune că omul este neputincios 
de a se desbara de o greșală, când această greșală 
i-a fost înculcată din copilărie. 

Trimiteţi un copil la școală — spune Emerson — 
cine credeți că-i face educația? școlarii ceilalţi, 


N. LEON., — Note şi Amintiri. 8 


114 


prietenii lui. Datoria noastră este să alegem prie- 
tenii copiilor noștri. Unul dintre băeţi are deja 
vrâsta de 17 ani, celălalt 15, forța pasiunilor în- 
cepe a se desvolta din zi în zi. Este momentul 
când natura vrea ca ei să simtă forţele lor și că 
le utilizeze. La această vrâstă trebue să ne inte- 
resăm de viaţa sexuală a băeţilor, căci, dacă nu 
o urmărim pas cu pas, îi expunem la boalele cele 
mai teribile sau la contractarea unor obiceiuri 
tot atât de primejdioase. 

Pentru ca băeţii să se desvolte în mod normal 
este bine să crească în comun cu fetele. Copiii 
crescuţi izolaţi sunt candidaţi : băeţii la celibat, iar 
copilele la fete bătrâne. 

Nu este mai puţin adevărat că educaţia nu se 
poate face numai cu parabole, ci cu pilde din viaţa 
părinţilor. 

Thackeray, spune — exemplul este regele pre- 
ceptelor. 

Pentru a avea autontate și ordine bună în fa- 
milie, trebue mai întâi să ne corijăm pe noi înşine 
de toate pasiunile vicioase. 

Părinţii muncitori și modești sunt pedagogii cei 
mai de bun simţ. Perspectiva unei averi mari are 
o influenţă distrugătoare asupra energiei, iniția- 
tivei și perseverenţei băeților. 

Afară de aceasta, banii moșteniţi, cele mai de 
multe ori sunt mărul de discordie între îraţil! 

In general oamenii de ştiinţă n'au fost copii 
de părinţi bogaţi, ci de părinţi muncitori. Ray era 


115 


fiul unui potcovar, Walt al unui constructor de 
vapoare; Laplace al unui arendaş; Linné al unui 
preot sărac; Faraday al unui ferar; Lamark al 
unui împiegat de bancă; Galilée, Kepler, Sprengel, 
Cuvier, Sir W. Herschel erau toţi născuţi din pă- 
rinţi foarte săraci. Erasm era nevoit să cetească 
la lumina lunei, fiindcă nu avea bani cu ce să-și 
cumpere o lumânare. 

Părintele muncitor și modest prin forţa împre- 
jurărilor este sever. Sevesitatea în educație este 
ca stricnina, în cantitate prea mare este omorâ- 
toare, cu măsură însă este bine făcătoare. Şi în 
biblie se spune: ,,Cine-și iubește copilul, îl pe- 
depsește”. 

Dela copii în urma necazurilor ne vin și bucurii 
mari : 

Acuma patru ani eram la Mehadia, când un 
domn îndată ce mi-a fost prezentat îmi spune: 

— Vă felicitez foarte călduros pentru claritatea 
cu care aţi scris ultima d-stră carte. 

— Entomologia medicală? îl întreb eu. 

— Nu, d-le profesor: „Elemente de știință fi- 
nanciară”. 

—- A! da, vă mulţumesc din inimă pentru feli- 
citări dar... dar cartea aceasta nu este de mine. 

— Cum nu este făcută de d-stră? 

— Nu chiar direct de mine, eu nam făcut decât 
pe autorul ei! 

De multe ori m'am gândit — și spuneam unui 
pricten care n'a avut copii și nu'și dă samă ce 


116 


esle dragostea părintească — cât de nenorocit m'ași 
simţi dacă nu aşi avea copii! Eu nu am copii, 
îmi răspunde el, dar aș prefera să fiu tatăl Iliadei” 
sau a „Eneidei” decât a celui mai inteligent băeat 
din lume. 

—- Dacă ai avea un băeat care să fie cel mai 
intehgent din lume, ar scrie el opere de valoarea 
Iliadei și a Eneidei ! 

Copiii fac și ei uncori educaţia părinţilor. In 
senzul acesta Pascal s'a exprimat că perfecționarea 
descedenţei începe prin acea a ascendenței. In co- 
lecţia poveștilor lui Grimm găsim următoarea a- 
necdotă : Era odată un moșneag atât de îmbă- 
trânit că deabia putea să meargă; genunchii lui 
tremurau, nu vedea aproape de loc și mavea nici 
dinți; când mânca o parte de supă cădea pe faţa 
de masă, altă parte se prelingea de a lungul guri. 
Fiul său și nora au sfârşit prin a se dezgusta de 
acest spectacol; din cauza aceasta bătrânul bunic 
a fost pus să stea la masă singurel într'un colț, 
lângă sobă, unde-i punea mâncarea într'o strachină 
și nu-i dădea nici deajuns. Sărmanul bătrân privea 
mâhnit la masa la care stăteau copiii lui, curgându-i 
şiroae de lacrimi pe obrajii zbârciţi. Intr'o zi, tre- 
murându-i mânele, neputând să ţie strachina, o 
scapă şi se strică. Nora îi făcuse aspre observa- 
țiuni ; el însă nu zise nimic și continua să suspine. 
Atunci ci îi cumpără o strachină de lemn din 
care fu obligat să mănânce. In timpul acesta, ne- 
poţelul care avea patru ani, stătea jos și se amuza 


117 


să ajusteze împreună câteva bucățele de scân- 
dură. l 

— „Ce faci tu acolo” îl întreabă tatăl. 

— „fac o treucă pentru voi, când veţi îmbă- 
trâni”. 

Atanci bărbatul şi femeea se priviră unul pe 
altul câtva timp, punându-se la plâns. Ei au 
admis din nou pe bătrânul bunic la masă, făcându'l 
să mănânce împreună cu ei, fără a-i mai spune 
ceva când vărsa puțină supă pe fața de masă. 


28. 
Amintirile unui ieșan despre Nansen. 


Ziarele ne aduc trista ştire că celebrul explorator 
Fridtjof Nansen a încetat din viață. Moartea lui a 
provocat cele mai adânci regrete în cercul socie- 
tăţei naţiunilor. 

Nansen a fost dela 1920 până la 1926 delegat 
permanent al Suediei pe lângă Liga Naţiunior şi 
a fost până în ultimul timp comisar suprem al 
Ligii Societăţii Naţiunilor pentru emigranţi. In 
această calitate a desfășurat o activitate de mare 
merit. A adus servicii de nepreţuit mai ales refu- 
giaţilor greci, bulgari şi turci. Consiliul Societății 
Naţiunilor a exprimat condoleanţe familiei defunc- 
tului. Parlamentul suedez i-a făcut lui Nansen fu- 
neralii naţionale, întreaga Suedie a luat doliu. 
Din Geneva se anunţă că consiliul Ligii Naţiunilor 
a ţinut ședință comemorativă. D. Marinkovici, 


118 


președintele sesiunei, a rostit un lung discurs, re- 
levând meritele marelui explorator. 

Moartea lui Nansen m'a făcut să mă gândesc 
la timpul când am făcut cunoștința lui. 

In 1887, când am fost în Norvegia împreună cu 
d-rul Willy Kiickenthal și d-rul Weisenborn, ambii 
asistenți ai Institutului de Zoologie din Iena, 
ne-am oprit câteva zile și în orașul Bergen. Acolo 
am făcut cunoștință și am legat prietenie cu Nan- 
sen. El era conservatorul Muzeului de Istorie na- 
turală, un tânăr care nu avea mai mult de 25 de 
ani, voinic, cu părul blond, ochii verzi, pătrun- 
zători, plin de prudenţă, reilexiune și foarte prie- 
tenos. 

Invârtitura frazelor sale, timbrul vocei, gesturile 
mai cu seamă îmi sunt prezente, în minuta când 
scriu aceste rânduri. Nimeni nu-l întrecea în impro- 
vizaţii și entuziasm. 

Dela Bergen, IKiickenthal, Weisenborn și cu mine 
am plecat la Alverstroem, unde ne-am stabilit 
pentru şase săptămâni. Localitatea Alverstroem este 
situată pe insula Radoe, puţin mai la nord de Ber- 
gen. Toată ziua pescuiam animale de mare, ia seara 
la întoarcere le triam și le conservam. 

La două trei zile, Nansen venea dela Bergen și 
ne vizita, dormea la noi. Ziua dragam împreună, 
iar seara ne povestea planurile și idealul lu. Omul 
pentru activitatea lui își alege genul care convine 
temperamentului lui. E] încă de pe atunci avea un 
por de pribegie și curiozitatea de a afla lucruri 


119 


noi, necunoscute. De el se poate spune că muncea 
ca să gândească mult, dar nu ca să știe mult. 

Timpul când petreceam împreună era cu un an 
înainte de a întreprinde expediţia către Pol. Expe- 
diția aceasta a lui este în adevăr o operă de gi- 
gant, o întreprindere titanică, cu o inteligenţă 
genială, prin care o dovedit o inițiativă îndrăzneață, 
o iscusință miraculoasă, o experiență complectă 
a condițiunilor de luptă și un curaj eroic. 

El a suportat toate oboselile și a rezistat la toate 
pericolele numai pentru amorul științei. Afară de 
5000 de coroane pe care i le-a dăruit un negustor 
bogat, danez, restul banilor i-a cheltuit din punga 
lui. La întoarcere, a fost sărbătorit ca un erou, iar 
studenţii strângând banii care i-a cheltuit prin 
liste de subscripţii, i-au înapoiat. 

Vasul cu care a călătorit Nansen : „,Fram”, era 
construit după indicaţiile lui, avea pânteci convexe 
pe laturi, încât sloiurile de ghiață când îl strângeau, 
în loc de a-i strivi, cum strivise atâtea corăbii ale 
înaintaşilor lui care au mai încercat să facă această 
expediţie, îl .idicau în sus. 

Se auzeau pârâiturile gheţei în afară, iar în sa- 
lonul dinlăuntru, luminat cu electricitate, el şi to- 
varăşii lui, stăteau la căldură, ceteau și cântau din 
harmonică. 

Se spune că savoarea unei plăceri nu este com- 
plectă decât dacă plăcerea s'a cucerit prin sforțări. 

Lui i se potrivește vorba lui Thomas Carlyle: 
că pe acela care poate descoperi partea plăcută a 


120 


lucrurilor, îl numește poet, pictor, om de geniu, 
și-l consideră demn de a fi iubit. 

Pildă de erou ca om de litere, Carlyle îl alesese 
pe Goethe, ca pildă de crou naturalist explorator 
poate fi ales Nansen. 

Cartea care a scris-o el asupra acestei expediţii 
a fost tradusă în toate limbile europene. In limba 
franceză a fost tradusă sub titlul „Vers le Pôle”. 

Câteva luni după ce ne-am reîntors în Germania, 
Nansen a venit și el la Iena, sau cum i se spunea pe 
atunci „Fortăreaţa darwiniană”, fiindcă nici la o 
altă universitate nu erau atâţia profesori și docenţi 
reprezentanţi ai darwinismului ca în Iena : Haeckel, 
Preyer, Oscar Hertwig, Arnold Lang, Walter 
Stahl, etc., etc. 

Dorinţa lui era să cunoască pe Haeckel și insti- 
tutul lui de Zoologie. Mai dorea să se pue la curent 
cu cercetările şi metodele tehnice ale lui Oskar 
Hertwig. El făcuse un studiu foarte interesant isto- 
logic asupra unui vierme (Myzostoma). 

De Iena ne-au legat pe toți cele mai scumpe 
şi sfinte amintiri. In timpul zilei, Nansen vizita 
împreună cu noi difcritele laboratorii, iar seara 
ne plimbam cu barca, pe Saale, râul ce trece dea- 
lungul frumoasei grădine numită Paradis. El 
vâslea şi cânta, Kückenthal, între altele, îmi po- 
vestea de rapiditatea cu care Haeckel termină de 
cetit o carte. 

— Felul de a ceti, ne spune Nansen, este tot 
atâta talent ca și modul de a compune. 


121 


Venind vorba despre egalitate și fraternitate,— 
toți oamenii — spune el— sunt egali, adică egal 
de egoiști, invidioși şi vanitoși, pe această ega- 
litate nu se poate însă fonda nici o fraternitate. 

* 

După zece ani dela data aceasta, primesc din 
Paris, în 1897, Martie 27, o scrisoare din partee 
þunuluicolegşi distinsului naturalist Emil Racovitză, 
astăzi profesor la universitatea din Cluj, prin care 
îmi comunică că Fridtjof Nansen îl însărcinează 
a-mi trimete amicalele sale salutări, asigurându-mă 
că el a păstrat cele mai bune amintiri din timpul 
când a petrecut cu mine și Kiickenthal la Bergen. 
Totodată îmi spune că conferința pe care Nansen 
a ţinut-o în imensa sală Trocadero a avut un 
colosal succes... 

Cu toate onorurile care i s'au făcut, el a rămas 
omul simplu și băiatul bun pe care l-am cunoscut 
la Bergen. 


29. 


Balurile şi bărbaţii geloși, de altădată şi totdeauna. 


Primul și ultimul bal la care am mers cu soţia 
mea a fost al societăţei „Reuniunea femeilor ro- 
mâne”, din lași, care s'a dat în saloanele clubului 
„Jockey” în 1882. Nu aveam decât nouăsprezece 
ani şi jumătate și ea numai șaisprezece. Președintă 
a societăţii era Elena G. Mârzescu. Cu frumuseţea ei, 
eclipsa pe toate celelalte femei ; din cauza aceasta 


122 


fiecare o vedea cu alţi ochi : femeile frumoase o pri- 
veau cu invidie; cele urîte cu necaz; bătrânii cu 
regret ; tineretul cu entuziasm. 

Astăzi nu mai văd decât puţine figuri din acelea 
care erau atunci la bal, cele mai multe au dispărut, 
în locul lor a apărut o tinerime nouă, pentru care 
sunt străin și care şi dânsa este străină pentru mine. 

Un bal după concepţia mea de atunci era tot ce 
poate fi mai imoral. Consideram balul ca un loc 
unde bărbaţii necăsătoriți vin să se distreze cu 
femeile celor căsătoriţi; să le strângă la piept şi 
în timpul dansului să le spue tot felul de prostii— 
care nu îndrăznesc a le spune în fața bărbatului. 
Din cauza aceasta încă înainte de căsătorie am 
convenit cu viitoarea mea soţie să nu mergem decât 
o singură dată la bal ca să constatăm prin noi în- 
şine că balul nu este decât un „iarmaroc de carne 
vie”, cum i se spunea în limbajul socialist de atunci. 

Am mai spus şi cu altă ocazie că idealul meu de 
soţie era atunci Doamna Sofia Nădejde (cucoana 
Pica); adică o femeie care pe lângă frumuseţea 
și celelalte calități feminine să stea lângă bărbat să 
cetească şi să scrie. 

Astăzi m'am convins că Emerson are dreptate : 
nu mai trebue pretins femeiei să scrie, să combată, 
să construiască sau să compue muzică. Toate acestea 
ea le face inspirând pe bărbat. In ochii femeii 
poetul descoperă anticipaţiunea odelor sale, sculp- 
torul zeul său, arhitectul casa sa. 

In privinţa cetitului tot Emerson spune : puţini 


123 


oameni știu să cetească. Femeile cetesc pentru ca 
să descopere un erou ca să-l poată iubi, bărbaţii 
cetesc ca să se distreze, editorii ca să găsească gre- 
șeli, autorii pentru ca să găsească confirmarea 
ideilor lor. Nu există aproape nimeni care cetește 
cu temeiu și cum trebue. 

In tot timpul balului am stat alături de soţia mea, 
ca să o fac atentă asupra tuturor mișcărilor care 
aveau loc în timpul dansului și să i le interpretez 
ca un adevărat socialist. 

După ce m'am căsătorit, am rămas încă șase luni 
tot în casa Walter, dar m'am mutat din camera 
mea de elev într'un apartament de trei camere mo- 
bilate şi bucătărie. 

Intr'una din zile eram cu un şorţ albastru de dou, 
și cu o cârpă de praf, îmi scuturam cărţile în faţa 
unei ferestre deschise, când cineva care bătea la 
ușe, în urma răspunsului meu, o deschide și intră. 
Cine credeţi că era? un colonel dintre aceia cu care 
făcusem cunoștință la balul ,„,Reuniunei femeilor 
române”... 

— Bună ziua, d-l Leon este acasă? 

Eu, care l-am recunoscut imediat, voiam să-l fac 
să creadă că sunt omul de serviciu, și toate răspun- 
surile i le dădeam mai mult întors, cu dosul spre el 
și capul aplecat spre cărţi. 

— Nu este acasă. 

— Dar duduia? 

— Dumneaiei este acasă, dar nu primește, când 
lipsește cuconaşul. 


124 


— Cuconașul când este de obiceiu acasă? 

— Dumnealui chiar când este acasă, îmi dă 
ordin să spun că nu este. 

— Pentru ce? 

— Spune că nu-i arde de vizite, are mult de stu- 
diat. 

Intinzând mâna spre mine—colonelul îmi spune : 

— lată două cărți de vizită. 

Eu, cu capul aplecat spre cărţi și cu dosul mai 
mult spre el, îi spun: 

— Lăsaţi-le, vă rog, pe birou. 

Colonelul, după ce a spus bună ziua, a închis ușa 
şi a plecat. 

Eu jubilam în sufletul meu c'am reușit să-l fac 
să creadă c'a vorbit cu omul de serviciu. Ce co- 
munitate de idei—îmi spuneam eu—poate fi între 
mine și un colonel bătrân ? ! După această minciună 
convenţională, toți militarii cu care am făcut cu- 
noștinţă la bal ar putea veni să-mi facă vizită, 
iar cu aș îi dator să le-o întorc! 

Nu ! asta nu se poate. Prefer să fiu taxat de mi- 
Locan decât să-mi calc principiile. Apoi în cazul 
de faţă nici nu aș fi eu de vină. Dacă nu i-am făcut 
eu prima vizită ca mai tânăr, de ce s'a grăbit să 
vie el întâi?! 

După câteva zile, mă întâlnesc cu Cuconu Ghiţă 
(Gheorghe Mârzescu), care mă întâmpină cu cu- 
vintele : 

— Da bine, mă, așa primeşti tu oamenii care 
vin să-ți facă vizită, cum l-ai primit pe Colonel? 


125 


Sora lui Mârzescu, Profira Botez, una din cele 
mai frumoase femei din vremea aceea—o frumu- 
seţă clasică—a fost prima soţie a tatălui meu vitreg 
Vasile Antipa, așa că Mârzescu mă considera ca în 
familie. 

Am rămas ca trăznit când am văzut că ma re- 
cunoscut colonelul şi s'a prefăcut așa de bine că nu 
mă cunoaște. 

— Cucoane Ghiţă, eu nu mă pot ţine de vi- 
zite. Vizitele iau timp mult, astea's bune pentru 
oamenii care n'au nimic de făcut. Eu trebuie să 
studiez. 

— Bine, bine, dar numai oamenii mediocri sunt 
capabili de gelozie. Un bărbat zuliard (expresia 
lui), își chinueşte nevasta ; femeile au oroare de un 
soț gelos. Nu vreau să cred că în gelozia ta este 
—cum spune La Rochefoucauld—mai mult amor 
propriu, decât amor, dar... 

— Este foarte adevărat cum spui, că femeile 
dispreţuesc pe un bărbat gelos—eu adaog pe care 
nu-l iubesc !!—dar nu s'ar simţi nenorocite dacă 
un bărbat pe care îl iubesc nu ar fi gelos. Afară de 
aceasta noi geloșii trebue să avem dreptul la in- 
dulgență, fiindcă noi suferim mai mult decât 
facem pe alții să sufere. 

— Cucoane Ghiţă, vizitele sunt minciuni con- 
venţionale, iar în baluri—cum spune Rochebrune— 
se fac majoritatea căsătoriilor, și tot în baluri se 
desfac. 

— Eşti un socialist incorigibil ! 


126 


— Mahomet spune că acela care ia un miel sau 
o haină, poate să restituie haina sau mielul. Dar 
acela care rupe lanţurile sfinte ale căsniciei nu le 
mai poate uni împreună niciodată; trebue ucis; 
el va suferi mai puţin decât soţul care supravie- 
țuește, dezonorat. 


30. 


Din umbrele trecutului. 


Cu toate că ştiu că persoanele dispărute iau o 
proporție exagerată în sufletul nostru, totuşi nu 
mă pot opri când mă gândesc la unii din foștii 
mei profesori dela Institutul Academic, să nu pri- 
vesc cu mare simpatie vorbele și gesturile lor. 

lată câteva din acele umbre ale trecutului: 
Melic, a fost mult timp directorul „,Institutului 
Academic”. Când un elev stăruia pe lângă el pentru 
o chestiune nedreaptă, el avea obiceiul să-și tragă 
în gură, ușurel, cu mâna o parte din musteaţa 
lui mare și roşie, având aerul că o roade, spunând 
în acelaș timp elevului, răspicat: „Nu se poate 
domnule, nu se poate? — apăsând pe se”. La 
acest răspuns categoric: „nu se poate” se ştia 
că orice stăruinţă este de prisos. Uneori când elevul 
căuta să se apere de vr'o vină, Melic îi spunea 
ritos: „ştiu tolul”, fără ca în realitate să îi ştiut 
ceva ! totuși acest cuvânt „știu totul” îl intimida 
pe elev, îl punea pe gânduri și nu ştia ce să mai 
răspundă ! 


127 


Profesorii universitari de acum cincizeci de ani, 
ţineau casă deschisă. Familiile în care se petrecea 
mai bine, erau : familia Gheorghe Mârzescu (casa din 
Strada Alexandri No. 3); Bejan profesor la fa- 
cultatea de drept (casele din curtea bisericii Lo- 
zonschi); dr. Ciurea (casele din strada Banu); 
Maiorescu, casele din strada Tăutu, în care se află 
astăzi școala comercială de fete; Cobălcescu, ca- 
sele Daniel în înfundătura din strada Muzelor, 
unde se făcea și muzică; Ştefan Vârgolici, casele 
din strada S-tu Atanasie. 

Ei formau aristrocrația intelectuală a Iașului. 

Colegii externi dela Institutul Academic, la ai 
căror părinți aveau loc serate, la care luau parte 
şi dintre profesorii noștri: Cobălcescu, Vârgolici, 
Ţoni, Ciurea, Leonardeescu și alții, ne povesteau 
a doua zi causeriile, glumele și discuţiile vii şi 
spirituale, care aveau loc între ei. 

Leonardescu era profesor la Institut nu numai 
de filosofie, ci și de drept și economie politică. 
EI avea o vorbă: alta-i d-lor peștele la Galaţi şi 
alta-i peştele la Iaşi. Era curtezan ca şi Cobăl- 
cescu şi cu toate că era mult mai tânăr nu avea 
la cucoane trecerea pe care o avea Cobălcescu, 

Cobălcescu spunea despre Leonardescu, că ideile 
lui se asamănă cu geamurile îngrămădite în tolba 
unui geamgiu : clare una câte una şi obscure toate 
la un loc. 

Ca să-i facă necaz lui Leonardescu, cucoanele-i 
repetau la orice ocazie : Cobălcescu este un savant 


128 


mondial, fiindcă el era singurul în vremea acea care 
scriea în limbi străine, la care Leonardescu ar îi 
răspuns : ştiinţa nu este decât jumătate; cealaltă 
jumătate este caracterul. 

Leonardescu era şi avocat și când îl rugau cu- 
coanele să stăruiască pentru vreun protejat al lor 
la bacalaureat, el le spunea : n'am făcut asemenea 
servicii nimănui, de frică să nu jignesc justiţia, 
Când i se spunea despre cărțişoarele lui de filo- 
sofie că sunt idei luate din alte cărți, el răspundea : 
„bien choisir parmi les vielles choses c'est presque 
inventer des choses nouvelles”. 

Xenopol se ridica deasupra tuturor acestor ni- 
micuri; de câte ori venea în clasă, povestea o isto- 
rioară sau ne dădea o povaţă. „Nu rămânea mereu 
cu aceleași idei — spunea el— ci adună idei noui, 
din cărți şi de la oameni, și nu fă nimic în ascuns, 
de care ar trebui să te ruşinezi dacă te-ar vedea 
un străin”, Este cam aceași idee care o găsim în 
cărțile de morală chinezeşti: „la bine sama şi 
nici în locul cel mai ascuns, să nu faci nimic de 
care ai putea să roşești”. 

Un alt tip interesant în felul lui era Paicu. Era 
bucovinean, profesor de limba română şi latină 
la gimnaziul „Ştefan cel Mare” şi profesor de limba 
germană la Institutul Academic. Inalt şi subţire, 
cu gâtul lung, capul mic, se ţinea drept. Poseda 
o vie la Socola, unde avea un buhaiu de rasă și 
anunţase prin ziare că'l închirează pentru pră- 
silă. Elevii din cursul superior se adunau în jurul 


129 


lui, aici, punându-i diferite întrebări care de care 
mai indecente relativ la puterea sexuală a bu- 
haiului, la care el fără a se supăra sau fără a 
le pune note rele la conduită, le dădea răspunsurile 
cele mai măscărăcioase. 

Elevii combinaseră, după o fabulă din Esop, 
o istorioară cu Paicu și buhaiul lui; spuneau că 
Paicu și-a închiriat buhaiul unui podgorean. Fă- 
cându-se o căldură insuportabilă în timpul zilei, 
până să sosească vierul cu vaca, podgoreanul să 
adăposti la umbra buhaiului. Paicu însă s'a opus 
din răsputeri, spunându-i: i-am închiriat bu- 
haiul, nu şi umbra lui. 

Dintre toţi profesorii noştri Țoni era un bărbat 
frumos, el a servit ca model de frumuseţă pic- 
torului Grigorescu, pentru sfinţii pe care i-a zu- 
grăvit la biserica din Mânăstirea Agapia. 

Când Cobâlcescu spunea că femeea este simbolul 
bunătăţei şi al frumuseţii, iar bărbatul simbolul 
adevărului şi al dreptăţei, o cucoană a exclamat 
că Țoni este simbolul adevărului şi al dreptăţei, 
dar este și simbolul frumuseţei. 

Ţoni fiind necăsătorit, familiile care aveau fete 
de măritat vedeau o partidă splendidă în e], îl 
invitau des la masă, iar el, de câte ori se ducea, 
spunea ironic : încă o masă la număr !! 

Discursurile lui politice erau chilometrice și fiindcă 
nu avea talent să vorbească, le scria și vai de 
acei care erau nevoiți să-l asculte până le termina 
de cetit. 


N LEON.-—Note și Amintiri, 9 


130 


Un altul în casa căruia se petrecea, dar care era 
cartofor și avea alte apucături incompatibile cu 
demnitatea de profesor, a fost Andrei Vizanti, 
Despre el am mai vorbit și cu altă ocazie, Dânsul 
a avut un sfârșit tragic: find președintele comi- 
tetului teatral, a luat câteva mii de lei din casa 
teatrului şi a fugit în America. Ziarele de atunci 
povesteau că spre a nu fi cunoscut, când a fugit, 
și-a ras mustăţile, și-a pus o perucă roşie, mustăţi 
și favoriţi roșii, care-i dădeau aerul unui gentelmen 
englez. 

Vorbea rar în timpul călătoriei, iar puţinele cu- 
vinte indispensabile ce trebuia să le schimbe le 
spunea într'o franțuzească stricată, cu un vag ac- 
cent englez. Evita cu grijă să lege cunoștință cu 
lumea de pe bord. Ajuns la New-York, a jucat 
într'un tripou și a câștigat o sută de dolari. Condus 
de niște tovarăși la un bar suspect, a fost îmbătat 
cu o băutură cu care Vizanti nu era deprins și, 
profitând de somnul adânc în care acesta a căzut, 
i-au furat portmoneul, nelăsându-i în buzunar decât 
o sumă neînsemnată, 

Părăsind New-Yorkul, s'a stabilit la Reading, 
în Pensilvania. Aici intră calfă la un bărbier, cu 
a cărui fată fugi după câteva zile. 


131 


31, 
Educația sexuală înainte de căsătorie. 


„Dacă ceeace scriu scandalizează 
pe unele persoane impudice. să ştie 
că vina stă mai mult în turpitu- 
dinea lor decât în vorbele de care 
am fost nevoit să mă servesc pentru 
a explica ideea mea“, 

Sfântul Augustin 


Eram pe strada Ştefan cel Mare cu un cunoscut, 
când deodată se opreşte în faţa unei prăvălii, 
privind pe un domn care stătea în ușă. 

— Vezi pe tânărul din ușă? mă întreabă el— 
este stăpânul prăvăliei, nu are mai mult de 34 
de ani, băet simpatic, fizic estetic, bine pus, cetit 
și cu multe calități ca să poată plăcea ori cărei 
femei, și cu toate acestea divorțează, deși are un 
copil de 3 ani, fiindcă soția Fa înșelat cu un altul. 

Care o fi misterul nu-mi pot da samă? ! fiindcă 
spinul căsniciei lor nu este nici mai bogat nici 
mai bărbat, ba încă este și însurat! 

— Mulţi cred încă şi astăzi că pe baza combi- 
naţiilor financiare, sau pe baza protecţiei se pot 
clădi căsătorii trainice. 

Cea mai mare greşală. Familia nu poate avea 
altă bază decât amorul, fruct al sezualităței. 

Amorul face frumuseța femeei şi a bărbatului, 
păstrează cum spune A. France —frumuseţa și 
carnea femeii, nutrindu-se cu dezmerdări ca al- 
bina din flori. 


132 


Sexualitatea regulează toate actele omeneşti, ca 
este radiată, la femee, de două glande care sunt 
ovariile şi la bărbat tot de două glande care sunt 
testiculele. Glandele acestea nu modelează numai 
corpul, dându-i farmecul care atrage sexul opus: 
ele modelează și creerul. 

La bărbat de exemplu, ele fac să apară atri- 
butele frumuseței masculine : statura înaltă, umerii 
largi, mușchii viguroși, etc. 

— Am văzut cu toate acestea, indivizi a căror 
testicule erau atrofiate din cauza unor boli şi cu 
toate acestea aveau barbă. 

— Indivizilor pe care i-ai văzut d-ta li sa atro- 
fıat testiculele la o vrâstă mai înaintată când aveau 
deja barbă, dacă li sar fi atrofiat de mici copii 
nu le mai creștea, li se întâmpla ca şi copiilor dela 
Vatican, care se castrează de mici, pentru ca să 
devie buni cântăreţi în corul bisericei Sft. Petru 
din Roma. Acestora nu le mai creşte barbă, în 
schimb își păstrează vocea de copil, fiindcă la- 
ringele se opreşte în desvoltarea lui. Castraţiunea 
are influenţă și asupra sistemului nervos central, 
asupra energiei şi asupra voinţei, după cum te 
poţi convinge privind birjarii noştrii scapeţi. 

— Dar la femei dacă li se extirpează ovariile 
ce se întâmplă? 

— După cum bărbatul nu este complect bărbat 
dacă nu are testicule, acelaș lucru se întâmplă 
şi cu femeea. Nu mai este femce fără ovarii. Toate 
particularităţile corpului și a spiritului său, acti- 


133 


vitatea ei nervoasă, delicateţa ei, rotunzimea mem- 
brelor, lărgimea basenului; desvoltarea sânului; 
profunzimea sentimentului, blândeţa, abnegaţia, 
fidelitatea, în rezumat toate caracterele esențiale 
femenine pe care noi bărbaţii le venerăm la femeea 
normală, toate acestea depind de ovarii. O femee cu 
ovariile extirpate, sau degenerate, din cauza unei 
boli sau abstineţei, nu are nicio plăcere sexuală 
sau cste foarte dificilă a fi exercitată și a o face să 
juiseze, 

Din punct de vedere psihic, femeile fără ovarii 
sau cu ovariile bolnave devin apatice, triste şi 
reci ; sunt foarte grele de a fi excitate la amor, 
ele juisează rar și cu multă dificultate. După o 
lungă abstinență devin obese, cu tendinţi sp.e boli 
de inimă, gută, diabet, arterioscleroză și toate 
complicațiile sale. 

Acelaș lucru se observă la bărbaţii cu testiculele 
atrotiate, li se schimbă caracterul, devin supără- 
cioși ; ori ce poftă sexuală este absentă. Abstinența 
prelungită îl conduce la acelaș rezultat. 

— De unde vrei d-ta ca un băet tânăr sau o 
fată, înainte de căsătorie să știe toate acestea? 

— Părinţii împreună cu medicul casei trebue 
să le ştie, 

— În cazul nostru mi se pare că tatăl tânărului, 
care era un. om de bun simţ, s'a opus la această 
căsătorie. 

— Da, dar s'a opus pe motive de altă natură, 
nu de sexualitate. Fiecare părinte de familie trebue 


134 


să ştie că bărbaţii se deosebesc după puterea lor 
sexuală în : slabi, de forță mijlocie și de forţă ex- 
traordinară (lăsând la o parte pe cei impotenţi); 
după cum și femeile se deosebesc în temperamente 
sexuale : reci, calde și înflăcărate (excluzând pe 
cele cu instinctul sexual anesteziat). 

Echilibrul dragostei într'o căsnicie depinde de 
potriveala forţelor sexuale a soţilor. Un menaj 
de exemplu, în care femea este un temperament 
înflăcărat şi bărbatul de putere sexuală slabă, este 
cu siguranță o bancrută matrimonială, după cum 
o căsătorie în care femea este un temperament 
sexual rece (potolită) şi soțul un temperament 
înflăcărat, 

Câte procese de divorț nu există intentate de 
unul sau de altul dintre soți din cauza acestei 
nepotriviri. 

Am cunoscut cazul unei doamne care se plângea 
că soţul ei, chiar după 13 ani de căsătorie, o trezea 
mai mult de zece ori pe noapte. Extenuată, ea 
a cerut divorțul, 

O mamă, a cărei fiică a fost cerută în căsătorie 
de un tânăr, a pretins tânărului adresa medicului 
care'l îngrijește, cerându'i în acelaş timp să'l des- 
lege de secretul profesional, fiindcă niciodată nu 
voi acorda — spunea ea — mâna fiicei mele decât 
unui bărbat perfect sănătos, 

Candidatul însă nu avea medic! căci nici el 
nici părinţii lui, nici nimeni din familia lui nu fu- 
sese bolnav vreodată. 


135 


Căsătoria s'a făcut sub cele mai fericite aus- 
picii. Dar... foarte puţin timp după acea, tânăra 
soție muri din cauză că a avut un bărbat... prea 
viguros. 

Astăzi în ţările din occident se luptă și se face 
propagandă pentru organizarea educației sexuale 
înainte de mariaj. 

In Germania, educaţia sexuală se practică şi 
are mari înlesniri din partea societăţei de nudism. 
(Liga fir freie Lebensgestaltung). 

Cunoscutul meu a convenit și el înainte de a 
ne separa că soţii când se conving de nepotrivirea 
lor sexuală trebue imediat să divorțeze. Fiindcă 
în cazul acesta căsătoria nu este decât un focar 
de nenorocire. Odată divorțaţi fiecare își poate 
alege un nou tovarăș conform cu temperamentul. 
sexual, profitând de experiența căpătată în prima 
căsătorie. 

Echilibrul dragostei fiind restabilit, fericirea a- 
pare dela sine. 


32. 


Epigrame evocatoare de trecut şi tinerețe. 


Eram elev în clasa a cincea de liceu, când aveam 
un caet, frumos legat, în care transcrieam poeziile 
ce le făceam. Intr'o zi, când deschid caetul, cetesc 
pe prima pagină, scris caligrafie : 

Câne, 
Pâne, 


136 


Apă, 

Ceapă, 
Anirache, 

La balmasche, 

Iar deasupra ca titlu: „In loc de prefaţă”. Ce 
se întâmplase ? uitând pupitrul deschis, colegul meu 
Eugen Teodorini a luat caetul și a scris prefața 
de mai sus. Dacă ar fi scris un altul, puţin mi-ar 
fi păsat, dar era Teodorini, recunoscut de toți 
colegii și chiar de profesorul de limba română—de 
Lambrior — ca talent literar. Compozițiile lui de 
limba română erau tot ce poate fi ma: frumos, 
Una dintre poeziile pe care o făcuse: „Ingratitu- 
dinea Rusiei”, după cât mi-aduc aminte, a fost 
imprimată și într'o revistă literară din București. 
Se vede că am găsit asemânarea atât de potrivită 
între versurile mele și: câne, pâne, apă, ceapă, 
anfrache la balmasche, încât chiar din momentul 
acela m'am descurajat și am renunțat a mai face 
versuri ! 

Dar de ce am renunţat atât de repede? Fiindcă 
desigur n'am avut destul talent, deoarece vocaţia 
mea pentru știință a fost mai puternică decât 
pentru literatură. 

Poate fi cineva poet fără să scrie versuri, dar 
când faci versuri proaste și nereușite nu mai ești 
poet. 

Apoi îmi spuneam și eu ca Lubbock: face mai 
mult a pune poezie în viaţa ta, decât pe hârtie! 
Dumas — fiul spunca, că : orice om este poet dacă 


137 


tinde a idealiza realitatea pe care o vede și a rea- 
liza idealul pe care'l sımte. 

In 1907, am cetit câteva poezii al căror autor 
era fiul meu Georgică, și mi s'au părut destul de 
reușite, totuși credeam că nu este bine a-l încuraja 
pe această cale. La orice ocazie căutam a-i ironiza 
poeziile. Muza lui însă a fosi mai tare decât iro- 
niile melc, îundcă după douăzeci de ani şi mai bine, 
cetese din nou următoarele epigrame, care, pentru 
un profesor universitar de finanţe, le găsesc mi- 
nuuale : 


Lui Alex. Făleoianu 


D-l Alex, Fălcoianu este 
ful fostului director general 
al închisorilor. 

Ziarele 
A muncit o viață întreagă 


Și-a ros coatele pe masă 
Dar la sfârșitul carierei 
S'a întors la tata acasă. 


Lui Virgil Barbat 


D-l Virgil Barbat a ţinut 
o conferinţă : Despre femei. 
Ziarele 
Sigur, cel mai indicat 


Era numai un „Barbat? 
Să vorbească cu temei 
Despre „dulcile” femei. 


138 


Insă este de mirat 

Cum din multele femei 
N-a fost una cu temei 
Ca să-l ieie de bărbat. 


D-lui prefect Căluţiu 


De ce merge prost judeţul? 

Ne "'nireb unii cu durere. 

— Cum afi vrea, mă rog, să meargă 
Numai cun „,Căluț” putere ?... 


Acuma îmi dau seama că rău am făcut când 
am ridiculizat tendinţa spre versificare, fiindcă 
omul cu ocupațiunele cele mai serioase, omul de 
știință chiar, are nevoe de o oară pe zi de odihnă, 
să se joace cu copilașii lui, sau cu cânii, sau să 
picteze, sau să scrie un foileton la un ziar, sau 
să facă o epigramă ! 

Nimic nu obosește mai mult spiritul ca unifor- 
mitatea ocupațiunilor. Trebue știut a amesteca și 
a varia întrebuințarea facultăţilor. 

Poetul are multe părţi comune cu naturalistul; 
el nu trebue să cunoască numai natura umană, 
el trebue să cunoască natura în întregimea ei, în 
mod mai complect decât toți ceilalți oameni. 

Poezia — spunea cineva — nu este altă ceva de 
cât pictură interioară, muzică interioară, etc., mo- 
dificată cu toate acestea, de natura sufletului. 

Pentru a fi poet,—spune Lubbock—trebuesc în- 
trunite calităţi foarte diverse : Cine a făcut planul 


139 


acestui poem? întreabă Cousin — raţiunea.—Cine 
i-a dat viaţa și farmecul ? — amorul. — Cine a că- 
lăuzit raţiunea și amorul? — Voința”. 


Epigramele de mai sus mi-au evocat viața mea 
de liceu; gândindu-mă în acelaş timp cum tatăl 
iubeşte în fiul său viitorul şi tinereţea, iar fiul 
iubește în tatăl său bătrâneţa și trecutul. 

Fgoismul înpinge pe un tată la imortalisarea 
lui prin fiul său. 

Numai omul superior — spune Ossip Louri6 — 
se preocupă de prelungirea personalităţei sale; în 
momentele lui cele mai bune, el are sete de imor- 
talisare, 


33, 


Reflecţii cu ocazia concursului de frumuseță 
pentru copii. 


Cu ocazia concursului de frumuseţe și sănătate 
pentru copii între 4—8 ani, organizat de Strandul 
Iaşilor, concurs care a avut loc Sâmbătă 7 Iunie, 
am cunoscut încă două lucruri frumoase ale Ia- 
şului pe care nu le cunoscusem : Strandul și copiii 
frumoşi. 

Eram deprins să admir dealurile înverzite, dea- 
supra cărora pluteşte Geniul oraşului Iaşi, care a 
inspirat pe Creangă, pe Eminescu, pe Alexandri, 
pe Conta și pe toţi poeţii și cugetătorii ieşeni. 
Acest geniu se găsește pretutindeni în neîntrecutul 


140 


joc frumos de umbre și lumini care se desfășoară 
deasupra oraşului Iaşi și a împrejurimilor sale, 
cât şi în razele de jaratec ale soarelui când 
apune. 

Nu văzusem încă Strandul și nu văzusem la 
olaltă niciodată atâţia copilași frumoși şi drăgă- 
lași ai Iașului. 

Strandul este opera d-lui Osvald Racoviţă. Tre- 
bue să-i recunoaștem energia, perseverenţa, tena- 
citatea și aptitudinele lui de bun organizator, da- 
torită cărora a reușit să facă dintr'un focar de 
infecţie, în care se aruncau gunoaele orașului, un 
loc din cele mai frumoase pentru distracţie și 
pentru desvoltarea îrumuseței corpului omenesc. 

Am mare admiraţie pentru gospodăria d-lui Ra- 
coviţă și țin să o spun fiindcă sunt mulţi care 
iac totul ca să dovedească că alţii nu sunt buni 
gospodari, dar nu fac nimic ca să dovedească că 
e. sunt buni. 

Câtă plăcere să asiști la un concurs de copilași 
frumoși ! Ziua aceasta mi-a dat forța și entuziasmul 
tinereţei. 

Au luat parte 148 de concurenţi dintre care 
unii erau delicioși. Nu pot uita pe micul Ionel 
Băncilă şı Hary Hefter, la care îrumuseţa feței se 
armonizează cu frumuseţa corpului. 

Concurenţii au fost întâi cântăriți, măsurați și 
apoi supuși la un examen medical. 

La noi se ocupă unii cu înfrumusețarea și îno- 
bilarea rasei de cai — și foarte bine fac — dar 


141 


aproape nimeni nu se interesează de înfrumusețarea 
corpului omenesc. 

La femee admirăm ceva mai mult din frumu- 
sețea corpului ei decât la bărbat, admirăm pe 
lângă faţă şi gâtul, umerii şi braţele; iar de când 
cu moda rochiilor scurte, admirăm și o parte 
din picioare. 

La bărbat însă nu ne rămâne de admirat decât 
fața. Din punct de vedere estetic, este o mare 
greșală, fiindcă poate cineva avea o faţă foarte 
frumoasă fără să aibă o formă a corpului fru- 
moasă, 

La femee mai cu samă este aproape o regulă 
genecală că fata şi forma corpului nu se armonizează 
împreună. Cu toate acestea un ochi exercitat, 
poate ușor constata aceasta, fiindcă pătrunde cu 
privirea prin haină până Ja nud. 

Un corp frumos şi o statură înaltă, dă distinc- 
țiune cuiva; nu poţi reprezenta pe Napoleon cu 
o statură mică; este greu oamenilor cu talie mică 
să fie majestoşi. O statură frumoasă dă omului 
prestanţă. 

La concursul dela Strand am văzut copii a 
căror corp lasă de pe acuma să se întrevadă a- 
ceastă prestanţă, dacă vor continua a se desvolta 
în mod normal ca până acuma, jucându-se în 
aer liber cu corpul gol expus la soare. 

Soarele este cel mai bun tonic, el deschide bo- 
bocii florilor; el coace fructele şi aprinde în su- 
fletul nostru veselie, sentimentul libertăţei şi al 


142 


vieţei ; el desvoltă în noi toţi germenii bunătăţei 
și tot cea ce este mai bun în noi. 

Strandul ar putea să ia o mare desvoltare în 
Iaşi dacă oamenii bogaţi din localitate i-ar în- 
ţelege menirea și ar veni în ajutorul lui. El ar 
deveni centrul de desvoltare al frumuseţei corpulu 
omenesc. 

Aice ar fi locul să se formeze o societate de 
naturişti. 

Scopul societăţilor de naturiști, sau cum li se 
spune în Germania, Bund für Freikârper Kultur, 
este de a cultiva nudul (Nackt) atât din punct 
de vedere estetic cât și din punct de vedere al 
sănătăţei. 

In Germania sunt multe societăţi naturiste, care 
numără peste două milioane de adepţi, bărbaţi, 
femei și copii — ei petrec câteva ore pe zı cu cor- 
pul gol expus la soare. Băile aceste de soare și 
de aer îi fac vioi şi viguroși. 

La noi un pas spre naturism au făcut unii tineri 
care iesă la plimbare fără pălărie pe cap, cu părul 
liber, lăsat în bătaia vântului, expus direct la 
influenţa razelor solare. 

Dacă am deprinde copiii de ambele sexe— spune 
d-rul Vachet — de mici a se juca și a face sport 
împreună goi, ar avea în timpul crizei pubertăţei, 
cu mult mai puţin de'suferit decât astăzi. 

Când vom face o asemenea societate la noi, 
sunt sigur că au să se ridice unii, să strige, cum 
au strigat și în alte părţi când sau înfiinţat, că 


143 


atentăm la pudoare! Ei nu-și dau seamă că pu- 
doarea este sinonimă cu ipocrizia. 

Corpul omului trebue să fie liber. Natura ne-a 
creat goi, trebue deci să trăim goi. 

Pentru binele şi fericirea omului trebue ca cel 
puţin câteva oare pe zi să ne întoarcem la primi- 
tivitate, adică să stăm cu corpul gol expus la aer 
şi la soare, 

Când spuneam aceasta unui cunoscut, îmi o- 
biecta că expunerea capului la soare înseamnă 
insolaţie. 

Este chestiune de educaţie! Negrii dela equa- 
tor, care au trăit totdeauna cu capul gol, suportă 
fără pericol razele solare. D-cul Vachet, în studiul 
său intitulat: „„Nuditatea şi fiziologia sexuală” 
spune : suntem creaţi pentru a trăi goi, astfel cum 
venim pe lume și cum trăesc încă unele rase pri- 
mitive, 

Senzaţiunea de ruşine în faţa nudităţei este o 
impresiune artificială, câștigată printr'un lung a- 
tavism. 

Astăzi adepţii vieţei libere în plin aer și la lu- 
mina soarelui, devin din ce în ce mai numeroși. 
In Germania, după cum am spus, sunt peste două 
milioane de naturiști. In multe ţări, s'au înfiinţat 
şi școli naturiste pentru copii. In Swiţera, există 
una la Geneva, pe marginea lacului, fondată de 
d-rul Rollier; o alta este lângă Hanovra, fondată 
în 1927 de către d-rul Frânzel. 


144 


34. 


Frivolități și rafinamente din Iaşul de altădată. 


Era odată la Iași, strada Lăpușneanu, în casele 
Mavrocordat, o frizerie şi parfumerie franceză : 
Robert. După ce a murit Robert, văduva lui a con- 
dus multă vreme singură prăvălia, chiar după ce 
sa remăritat cu Darmet. Rămânând din nou vă- 
duvă, a continuat tot singură a o conduce cu plă- 
cere şi multă pricepere, până la moarte. Ea era o 
persoană simpatică şi iubită de cucoanele din Iași. 
Toate articolele din prăvălia ei erau de provenineţă 
franceză : parfumeria cea mai fină, săpunurile cele 
mai bune, apă de toaletă, văpsele de păr, pudră, 
roş de buze, de obraz, cosmeticuri, creme, ape de 
dinţi și orice articole de toaletă pe care specialiștii 
din Paris le preparau pentru înfrumusețarea și 
higiena corpului. 

Madam Robert (astfel îi spuneau cucoanele) de- 
venise confidenta sexului frumos din Iaşi. Fiecare 
cucoană când ieșia în oraș trebuia să se oprească 
cel puţin o clipă și la Madam Robert ca să afle nou- 
tăţi despre articolele de toaletă de curând apărute. 
Dânsa avea dela casele mari din Paris, mostre de 
diferite partumerii cu care-și parufma clientele. 

Salonul de tuns și bărbierit era despărțit de pră- 
vălie numai printr'o perdea. Intr'una din zile când 
îmi tăiam părul, o doamnă foarte vorbăreaţă și 
pricepută în compoziţiile destinate a întreţine su- 
pleţa pielei și înfrumusețarea tenului, se plângea 


145 


de o cremă care o luase și din cauza căreia i se um- 
flase ochii şi obrazul. De aice discuţie între ea şi 
d-na Robert care susținea că din aceiaşi cremă 
a vândut la toate clientele fără a se mai fi întâmplat 
așa ceva. De fapt şi una şi alta aveau dreptate, 
era un caz de idiosincrazie. După cum unele per- 
soane nu pot mânca fragi sau zmeură fără a se in- 
toxica, tot aşa altele au idiosincrazie pentru pudră 
sau cremele de obraz care conţin mercur. 

— Nici văpsea pentru sprincene nu am să ma! 
întrebuinţez, prefer nuca arsă. O bucată de miez 
de nucă pe care-l ard la lumânare, şi după ce se 
stinge desemnez cu el sprincenele, pe lângă că sunt 
negre ca pana corbului, sunt şi puţin unctuoase. 

— Există în adevăr o cremă, îi spune d-na Ro- 
bert, făcută nu știu cu ce, care la căldura prea mare 
se descompune, iar pielea imediat din albă devine 
vânâtă. 

A urmat apoi o convorbire asupra unguentelor 
balsamice, asupra cosmeticului şi a roşului de obraz. 
In legătură cu care d-na Robert i-a povestit că o 
cochetă, întrebând pe o literată, care roș este mai 
preferabil, ea ar fi răspuns că: „roșul ruşinei”. 

Profitând de faptul că individul care mă tundea 
a trecut în prăvălie să-și aducă apă de colonie 
pentru păr, am dat la o parte perdeaua ca să pot 
vedea persoana, a cărei conferinţă asupra artei 
pentru desăvârșirea frumuseţei—am ascultat-o fără 
voia mea. 

Ea era convinsă că n'a auzit-o nimeni, decât nu- 


N. LEON. — Note şi Amintiri. 10 


146 


mai madam Robert; când m'a văzut pe mine, 
a rămas extaziată, exclamând : 

— Nu mă aşteptam, d-le, la atâta indiscreţie 1? 

— Mă iertaţi, doamnă, dar d-voastră nu mi-aţi 
încredințat nici un secret, pe care eu să-l fi di- 
vulgat. 

— Am vrut să spun că nu mă aşteptam la atâta 
euriozitate din partea unui bărbat. 

— Curiozitate, da | curioși suntem și trebue să 
fim cu toţii. Erudiţii, savanții, jurnaliştii, colec- 
ţionarii, jucătorii, spionii, femeile, cu toţii sunt cu- 
Tioşi. 

Curiozitatea ne opreşte să rămânem ignoranți. 
Tot ce știm datorim curiozităței. 

Privindu-mă fix în ochi, după câteva secunde 
de revenire, îmi spune zâmbind : 

— Ascultă, turbatule, unde ne-am mai văzut noi? 

Când am văzut că mă ia pe acest ton de intimi- 
tate, i-am ripostat : 

— Mă iertaţi, doamnă, dar nu m'au isprăvit 
încă de tuns, — și m'am retras. 

Dânsa a mai stat de vorbă cu d-na Robert — 
de data aceasta numai în şoaptă — ieșind apoi îm- 
preună cu mine, îmi spune: 

— Mi-am reamintit, unde ne-am mai văzut, la 
mama Casandra, ' vânzătoarea de buruene dela 
hală. 

— Să fie oare aceasta—îmi ziceam eu—doamna 
pe care am văzut-o în câteva dimineţe la hală?! 
Ce schimbare colosală ! Atunci avea ride și părea a 


147 


fi o femeie de peste 50 de ani, pe când astăzi nu 
pare să aibă nici patruzeci. Da ! este ea, o cochetă 
bătrână care-și deghizează vârsta. O privesc cu 
atenţiune și văd că îndeplineşte toate condiţiunile 
unei femei frumoase; are cum se spune 3 lucruri 
albe : pielea, dinţii şi mâinile ; 3 lucruri negre : pă- 
rul, sprâncenele şi genele ; 3 lucruri roşii: buzele, 
obrajii și unghiile; 3 lucruri lungi : părul, coapsele 
şi genele ; 3 lucruri largi : pieptul, fruntea şi şoldu- 
rile; 3 lucruri strâmte: gura, talia și... glesnele; 
3 lucrun rotunde : sânul, fesele și bărbia ; 3 lucruri 
mici : piciorul, mâna şi urechea; 3 lucruri obraz- 
nice : vârtul nasului, sfârcul sânului și mâna. 

Femeia aceasta era mare în genul ei, dar genul ei 
era mic. 

Schimbarea lizionomiei ei, îmi reaminteşte ur- 
mătoarea anecdotă: 

Intr'un oraș de provincie în care se aflau multe 
femei bătrâne care se văpseau, vine un savant să 
ţină o conferinţă, în scop de binefacere. După con- 
ferinţă toată lumea este invitată la un ceai... Con- 
ferenţiarul discută cu doamnele care făceau cerc 
în jurul lui. 

— Ce ideie aveţi, cum vă plac femeile din orașul 
nostru ? 

— Doamnă, credeţi-mă că mă pricep foarte puţin 
în pictură... 

ia 

„După câteva zile vine la mine, pe la orele nouă 

seara, un birjac cu o scrisoare, prin care doamna mă 


148 


roagă, cu inzistență, să mă duc imediat la ea acasă, 
de oarece este cuprinsă de o indispoziţie. 

Eu“ nu aveam atunci decât 27 de ani. Trecuse 
de abia un an dela întoarcerea mea dela studii 
— din străinătate — aşa că nu avusesem încă timp 
să aflu că reputaţia ei a fost în totdeauna cam îe- 
zandată. 

Am explicat birjarului că eu nu sunt medic — 
nu practic această prolesiune — să se ducă la un 
altul care o praciică... 

Birjarul, care probabil știa ceva mai mult 
decât mine, a râs și a plecat. 


35. 
Indisereţia medicului agravează suferința bolnavului. 


Primesc o scrisoare copiată la maşină, care pare 
a fi expresia unui suilet sincer și bun. Autoarea 
scrisoarei este revoltată și cu drept cuvânt—con- 
tra unui chirurg care, după ce a operat pe un prieten 
al ci, a împănat orașul că numai cât i-a deschis 
abdomenul și l-a închis imediat, fiindcă găsise un 
cancer inoperabil din cauza căruia nu va trăi decât 
cel mult câteva luni. 

In urma operaliunei, prietenul s'a simţit un timp 
mai bine, ba chiar câștigase câteva chilo în greutate. 
Totuși suferea îngrozitor ori de câte ori indiscreţii 


149 


veniau să-l felicite spunându-i : „mă bucur că ești 
bine, și că nu este adevărat ce se spune, că ai 
cancer |” 

Câtă cruzime și lipsă de bun simţ din partea celui 
care l-a operat ! Imaginaţia bolnavului întreţinută 
prin frică îi deprima moralul și-i agrava boala. 

In legătură cu operaţia prietenului, autoarea 
scrisoarei îmi citează cazul cunoscut al chirur- 
gului francez Delpech, care a fost asasinat de 
clientul său, fiindcă i-a divulgat boala. Clieniul său, 
un tânăr bolnav de sifilis, era logodit cu o domni- 
şoară cunoscută d-rului Delpech. El a sfătuit pe 
tânăr să renunţe la căsătorie. Dânsul nevoind să-l 
asculte, Delpech a înștiințat părinţii fetei şi a făcul 
să se strice mariajul, din care cauză tânărul a asa- 
sinat pe medic și în urmă s'a sinucis, 

In cazul de față sunt de părerea lui Delpech; 
foarte bine a făcut că n'a păstrat secretul. Putea 
el să lase să se consume o asemenea infamie? divul- 
gând boala, a scăpat sănătatea, viitorul tinerei fete 
şi a copiilor care s'ar fi născut. 

Pentru afecțiunile recunoscute contagioase, sc- 
cretul medical nu trebue să fie obligator. Interesul 
social trece înaintea interesului individual. 

In scopul de a împiedeca comunicaţia unei boli, 
altei persoane, sau în scopul de a preveni rau de a 
reprima o crimă sau un delict, secretul medical 
nu trebue să existe. Chirurgul care a operat de 
cancer pe prietenul autoarei anonime, nu avea nici 
un zor să divulge boala clientului în oraș, căci prin 


150 


aceasta n'a scăpat sănătatea allor persoane și nici 
nu era în joc vreun interes social care să fi trecut 
peste interesele individului operat. å 

Fapta acestui chirurg indiscret îmi reamintește 
o anecdotă cu un alt chirurg care era prea discret, 
O femeie tânără şi frumoasă se prezintă unui tânăr 
chirurg, cerându-i să-i extirpeze organele de repro- 
ducţiune. 

In faţa nudului splendid al clientei sale, chirurgul 
n'a avut curajul să înfigă bisturiul. Sub un pretext 
oarecare, îndepărtă pe infirmieră... 

Restabilită foarte repede... de operaţie, ne mai 
suferind de loc, frumoasa femeie lăuda în toate 
părțile pe tânărul chirurg. Dar peste câteva săptă- 
mâni, fiind cuprinsă de o indispoziţie, chemă un 
medic. Acesta constată că ea este însărcinată. 

Un tânăr atât de bine ! — exclamă ea — cel pu- 
țin să nu mă îi adormit! 

In ziua când am primit scrisoarea, mă întâlnesc 
la masă cu un cunoscut care-mi spune că pleacă la 
Viena să se opereze. 

— Pentru ce la Viena, îl întreb eu, când avem la 
lași chirurgi destul de buni. 

— Fiindcă nu vreau ca toată lumea să știe de 
ce boală sufer. S'ar putea să am chiar un cancer! 
La Viena nu mă cunoaște nimeni. 

— Chiar de ar fi un cancer, d-ta nu ai copii. 

— Nu din cauza copiilor, ci din cauză că prefer 
ca lumea să mă invidieze decât să mă compăti- 
mească. Oamenii buni, în caz că aș avea cancer, 


15t 


au să mă plângă, și asta nu-mi place, pe când cei 
invidioşi au să se bucure, și nu voiu să le fac pe 
plac. 

— După regimul care văd că-l duci, nu pari a 
crede că faci un cancer! Ai mâncat un mușchi la 
frigare cu ardei, ai băut vin! Un proverb evreesc 
spune că : Satana când nu poate merge în persoană 
să facă un rău, trimite vinul. 

Un domn care era alături și asculta conversaţia 
noastră, îmi spune: eu, domnilor, mănânc de 
toate, beau mult şi mul,umesc lui Dumnezeu, am 
cincizeci de ani (parcă ar fi avut o sută) şi mă simt 
foarte bine. 

— D-ta nu ești decât candidat la boalele de sto- 
mac și intestine. 

Eşti în faza când trăeşti ca să mănânci, noi bă- 
trânii mâncăm ca să trăim. Pune d-ta tot ce ai 
mâncat acum la dejun, într'o piuliță : ţuică, măs- 
linele, varza cu carne, ardei, piperul, muștarul, 
oţetul, ceapa, vinul, cafeaua și mai știu eu ce, fă 
din ele un cataplasm, pune-l undeva pe piele, 
pe braţ de exemplu și vei vedea cum are să se facă 
pielea vânătă şi are să se desprindă în bucăţi. 
Cum vrei atunci ca stomacul și intestinul căruia 
îi aplici acest cataplasm de zeci de ani să nu devie 
ulceros ? | 

— După ce m'a privit într'un chip ciudat, îmi 
spune : știi că ai dreptate, la asta nu m'am gândit, 
am să-mi schimb regimul. Eu însă am un lucru 
bun, caracter vesel. 


152 


— Tristeţa și frica sunt influențele cele mai ne- 
faste care deprimă vitalitatea corpului nostru, pe 
când veselia, humorul și liniștea sufletească sunt 
elemente foarte puternice pentru sănătate. O inimă 
veselă omoară mai mulți microbi decât toate an- 
tisepticele din lume. 

Se spune că Lycurg așezase în toate sălile de 
mâncare a Spartanilor o mică statue a zeului 
Râsului, 

Ziua cea mai pierdută—spune un proverb— 
este aceea în care omul nu râde. 

Un alt proverb spune : nu ţi-ai îndeplinit toate 
îndatoririle dacă ai neglijat pe acela de a fi vesel. 

Omul când râde, inima-i bate mai repede, respi- 
rația deasemenea este mai repede și mai profundă, 
vasele sanguine se dilatează la periferia corpului 
lăsând torentul de sânge încărcat cu oxigen 
să vie în abundență mai mare. Rinichii eliminează 
substanţele toxice cu mai mare activitate; secre- 
ţiunile glandelor cresc. Într'un cuvânt, corpul întreg 
funcționează mai bine decât la omul posomorit 
și trist. 

Nu este de ajuns ca tu singur să fii vesel şi să 
râzi, dar să fugi de persoanele posomorite, să nu 
stai mult de vorbă cu oamenii agitați, deprimaţi, 
care se iritează repede, care se vaicără mereu și 
răspândesc numai știri rele, fiindcă aceștia au o 
influență răufăcătoare asupra noastră. 

— Cam astfel fac și eu, domnule profesor— 
îmi răspunde vecinul dela masă—nu mă pun în 


153 


relaţie decât cu oameni liniștiți, cu judecata sănă- 
toasă și veseli şi nu mă iritez contra circonstanțelor, 
căci ele rămân—cum spune Euripide—surde față 
de mânia noastră. 


36. 


Câte ceva asupra modei și eroitorilor din Iași. 


Mai zilele trecute, imi exprimam mirare, față 
de un negustor, de numărul mare de croitori care 
sunt la Iaşi 

Trebue să fie un câștig enorm care-i atrage 
spre această branșă? Cunosc șase fraţi pe care 
părinţii i-au făcut pe toți croitori. Mai aflu astăzi 
că sunt croitori carce au venit dela Bucureşti şi 
au deschis croitorie la Iași. 

— Apropo de venirea la Iaşi a croitorilor din 
alte orașe, se vede că d-stră, d-le profesor, nu știți 
păţania elefantului dela Cabinet? 

— Vrei să spui de elefantul dela muzeul de 
„Istosie naturală” al societăţei de „Medici și na- 
turaliști” din str. I. C. Brătianu? Ce s'a întâmplat 
cu el? 

— Acest elefant s'a plimbat cu un circ prin 
toate orașele din Europa și i-a mers foarte bine. 
Când a venit însă la Iași, i-a rămas pielea și oa- 
sele la Cabinet; tot aşa au să pățească și croitorii 
care vin din alie părți să deschidă prăvălii la Iași. 

Această convorbire mă duce cu gândul cu mult 
înapoi, la croitorii din Iaşi de acum cincizeci de 


154 


ani. Cel mai reputat era Walter, al cărui atelier 
se afla în casele Jui proprii din str. Lăpușneanu, 
unde astăzi se află librăria Ornștein şi o prăvălie 
de ghete, Zeigher. 

Walter pe lângă că modela cu foarfeca, ele- 
ganţa, gustul şi graţia, avea și stofe numai de 
prima calitate : engleze și franceze. La el nu se 
îmbrăcau decât oamenii bogați. După ce aceștia 
au sărăcit ori s'au mutat la Bucureşti, s'a mutat 
și el, în Calea Victoriei, lângă palatul regal. In 
locul lui la Iași a rămas fiul său Fritz, care după 
ce a murit bătrânul s'a mutat şi el la București. 

Walter în afară de casele lui mari, din str. Lă- 
pușneanu, peste drum de „Cercul didactic”, mai 
avea o vie unde petrecea Duminecele și sărbă- 
torile cu familia și prietenii. 

Cu toate că eram chiriașul lui, n'am îndrăznit 
să lucrez la el decât târziu de tot, când eram la 
București, între anii 1895—1900. 

Printre anii 1880—85 mă îmbrăcam la Herzog, 
al cărui atelier era în casele de lângă cofetăria 
„„ Georges” din str. Lăpușneanu No. 29. Herzog avea 
şi el numai stofe de calitate superioară şi tăia 
cu gust ca şi Walter. In anul 1881 când se purta 
redingotă şi pantaloni strâmţi de tot, el avea 
niște stofe englezești de care n'am mai văzut de 
atunci, cu dungile în relief străbătute în luag de 
un fir gros de mătase albă sau de diferite culori. 
Avea un gust rafinat la asortarea costumelor şi 
o plăcere deosebită de a discuta și a da clienţilor 


155 


consilii în ceeace privește moda. Nu degeaba era 
el fost elev al unei Academii înalte de croitorie, 
din Germania. 

Oxenstiern, tutorele reginei Christina a Suediei, 
spunea că moda este idolul tinereţei. 

— Ai uitat, d-le Herzog, partea a doua a ma- 
ximei lui Oxenstiern — şi cea mai principală, — 
adaogă prietenul meu Vișan; cel mai ruinător 
dintre toate vanitățile. 

Entuziasmul lui Herzog pentru arta de a tăea, 
gustul și fantezia lui ne-au făcut, pe prietenul meu 
Vișan şi pe mine — amândoi clienţi devotați ai 
lui — care tocmai atunci cetisem ,, Sartor Resartus” 
de Carlyle, să-i dăm titlul de filosof în arta de 
a tăea. 

— În una din zile i-am spus : ştii d-ta d-le Herzog 
că Teufelsdroeckh combate pe toate căile credința 
eronată că croitorii nu sunt oameni, ci fracțiuni 
de oameni, un fel de specii aparte. 

— La început, Herzog bombănea ceva neîn- 
teles, când a auzit numele de Teuielsdroeckh. 
Dreck, Dreck !? nu înţeleg ce vroiţi să spuneţi? 

— Noi însă care prevăzusem această înţele- 
gere, am venit cu volumul lui Carlyle. L'am des- 
chis repede și l'am lăsat să cetească el singur pa- 
sajul lui Teufelsdroeckh. 

A spune cuiva Schneider, adică croitor, este ai 
da un epitet nu tocmai măgulitor. 

Combătând această părere, vroiam să-i arăt că 
este un ignorant acela care crede așa ceva. Croi- 


156 


torul este un filozof, care nu tae la voia întâmplărei, 
mâna lui este totdeauna condusă de operaţiunile 
misterioase ale gândirei, sub toate aceste mode, 
se află ascunsă o idee arhitecturală; corpul și 
stofa sunt materialul pe care și cu care d-stră croi- 
torii construiți frumosul edificiu al clientului. 

D-tale în special toată lumea din Iași îţi ad- 
miră imaginația artsitică şi semnificația pe care 
o dai culorei, dela cele mai închise până la cele 
mai deschise. 

— El ne privea neștiind deodată ce să creadă, 
iar noi continuam a parodia frazele lui Teufels- 
droeckh. 

— Tăetura d-tale, d-le Herzog, traduce inte- 
lectul, iar anumitele culori caracterul și inima. 
Legea cauzei și a efectelor, aplicată la haine este 
singura care poate să explice pentru ce purtăm 
cutare costum și nu un altul. 

Toate acestea nimeni nu le poate ști mai bine 
ca d-ta care, pe lângă talent, ai şi studii înalte 
făcute la Academia de croitorie. 

Herzog făcuse ceva parale cu croitona, avea o 
vie, trăsură și o fiică măritată cu Sackmary, așa 
-că nu i-ar fi displăcut să devie și autorul unei 
publicaţiuni. 

— D-ta ești singurul croitor care ai putea să 
scrii un tratat de filosofie asupra artei de a croi 
şi mai ales de a crea forme noi; unde mai pui 
că tratatul d-tale ar înlătura toate ideele greşite 
pe care lumea le are despre croitori. 


157 


— După un scurt interval de timp, Herzog, 
care pe lângă că era om inteligent agreea și gluma, 
ne spune zâmbind : „las lui Walter această onoare 
de a scrie un tratat de filosofie asupra artei de 
a croi, el este mai mare croitor decât minel'“ 

Tot pe atuna (1880) venise dela Paris un croitor 
franțuz care deschisese un atelier în casele foaste 
Mavrocordat, lângă frizeria Robert, dar mergându-i 
afacerile prost, a închis după un an magazinul şi 
sa reîntors în Franţa, (n'a vrut s'o păţească ca 
elefantul dela Cabinet). 

Singura croitorie şi prăvălie cu articole de lux 
era atunci a lui Wilhelm Gruchol, în casele Drosu, 
unde astăzi este banca ‚Uniunea Română”. Gru- 
chol a avut într'un timp maestru croitor pe un 
neamţ lung care tăea bine, dar bea mult și știa 
să facă și pe alții să bea. 

A terminat'o mi se pare prin a se sinucide. Ca 
vânzător era tânărul Herman Polack, patronul de 
astăzi al croitoriei și magazinului Englez din Str. 
Lăpușneanu. 

O croitorie din vremea acea, care există încă 
şi astăzi, este croitoria ,,Rosenblum” din str. Şte- 
fan cel Mare. Fiindcă preţurile erau moderate și 
Rosenblum făcea şi înlesniri de plată, avea foarte 
mulți clienţi printre funcţionari. 

Cea mai mare și mai bogată prăvălie de haine 
gata a fost a lui Braunstein, situat în casele proprii, 
colțul dintre str. Cuza Vodă şi str. Săulescu. Par- 
tea caselor în care se afla magazinul de haine 


158 


gata a fost după cum se știe dărâmată de pri- 
mărie. 

Intre alte multe amintiri ce păstrez dela bă- 
trânul Braunstein este paltonul cu care am plecat 
în străinătate la studii, pe care lam cumpărat 
numai cu optzeci de lei, dar care a fost mai bun 
şi mai trainic decât cel de astăzi pe care lam 
plătit paisprezece mii. 


37. 
Cazuri de medici cu și fără inimă. 


Cetind conferința despre „moarte? a marelui 
clinician dela Wiena, profesorul dr. Nothnagel, am 
văzut pe coperta broşurei un desemn care repre- 
zintă monumentul lui funerar, cu următoarea ins- 
cripțiune : „Nur ein guter Mensch kann ein guter 
Arzi sein”. In adevăr, nu poate fi cineva medic 
bun dacă nu este suflet bun. 

Mult regretatul dr. Mârzescu, când a venit pro- 
fesorul Lorentz dela Wiena, a dorit să nu fie o- 
perat într'o sală de spital, ci în sanatorul din str. 
Carol. Medicul, directorul sanatoriului a refuzat 
însă această ultimă dorință a confratelui său, sub 
pretext că pacientul pe când era epitrop al spi- 
talului Sft. Spiridon, a fost contra sa într'o îm- 
prejurare oarecare. Un asemenea medic, în alte 
ţări, ar fi oprit de a mai conduce un sanatoriu. 

Se ştie că oamenii din pătura de jos sunt pij- 
maşi și răsbunători — te urmăresc până la moarte. 


159 


„Ştiinţa se poate împrumuta — spune Rabindra- 
nath Tagore — dela alţii, nu însă și darurile sim- 
țirei”. 

Ca toți proştii orgolioşi, a fost crud când i s'a 
prezentat ocaziunea. 

Răutatea d-rului cu chip de om și inimă de 
piatră m'a făcut să mă gândesc la blândeța, omenia 
şi bunătatea câtorva medici de acum cincizeci de 
ani. Ce suflete sănătoase, sincere, senine și obiective | 

Când am venit dela Botoșani, la „Institutul 
Academic”, primul medic din laşi pe care lam 
cunoscut a fost dr. Ciurea. El era asociat şi me- 
dicul internatului. Infirmeria nu era numai pentru 
elevii bolnavi ci și pentru cei leneși, când ne sim- 
tiam obosiţi, era singurul loc de odihnă. D-rul 
Ciurea era un om bun și simpatic, totdeauna ne 
întâmpina, cu vorbele : „Ce ai drăguță, ești obosit? 
ia să-ți scriu o sticlă cu Vin Bravais*. 

Ciurea a fost profesor la Universitate, de me- 
dicină legală, înainte de a exista în Iași facultatea 
de medicină. Catedra aparţinea atunci facultăţei 
de drept. Cursul lui era unul dintre cele mai po- 
pulate. El fiind un suflet bun și blând, alina su- 
ferințele bolnavului nu numai cu medicamente, ci 
şi cu duioşia lui. 

Artistul și savantul se imortalizează prin geniul 
operilor lui, medicul blând se mai poate imorta- 
liza şi pun geniul bunătăţei sale. 

Un alt medic pe care lam cunoscut tot acuma 
cincizeci de ani, imortalizat prin geniul bunătăţei 


160 


lui, a fost Ludovig Russ. Oricât ar fi fost bolnavul 
de deprimat, la vederea lui se simţea mai bine. 
Prin bunătatea, blândeţea și amabilitatea lui na- 
turală, răspândea mulţumirea, veselia și uşurarea 
printre bolnavi, după cum —cetitorul poate ori 
când să observe — sunt medici care prin manie- 
rele brutale sau prin melancolia lor posomcrăsc 
şi pe bolnavi. 

Incă un suflet bun și distins diagnostician era 
Taussig ; foarte original în felul de a se comporta 
cu bolnavii şi cu prietenii. 

Nu putea însă să se pună la diapazonul oricui, 
ceeace făcea pe unii să-l creadă nebun ! Dar vorba 
lui A. France : care este acela care se poate mândri 
că nu are nici un grăunte de nebunie? 

Am sub ochi o scrisoare a lui foarte spintuală, 
cu data de 22 Iunie 1896, prin care intervine 
pentru un protejat al lui: Ochs, student în far- 
macie. Eu făceam atunci la Universitatea din Bu- 
curești, cu:sul de zoologie pentru medicinişti şi 
farmacişti, Taussig îmi spunea în această scri- 
soare că deşi sunt cel mai periculos leu al Ro- 
mâniei, totuşi el va adresa o rugăminte leului în 
favoarea boului... 

Scrisoarea deși este în limba germană, fiindcă 
se preta mai ușor la glume şi spirite, o termina 
totuși cu fraza : 

„„Complimente dudukei (adică soţiei — scrisul lui 
propriu) și salutări cordiale din partea prietenului 
dr. Taussig”. 


161 


Cu d-rul Taussig era o plăcere de a discuta, po- 
vestirile lui erau foarte interesante, foarte variate 
și unele, de tot picante. 

Mi-a povestit odată cum un bancher bătrân, la 
chemat să'l consulte asupra unei chestiuni foarte 
delicate ! Am cetit, îi spunea el, în biblie, un pasaj 
în care se spunea că regele David îmbătrânind 
de tot, cu toate că'l acopereau cu blănuri multe, 
totuşi nu putea să se încălzească, atunci servitorii 
lui au căutat o fată tânără, virgină, care-l îngrijea 
și care dormea pe pieptul lui pentru a-l încălzi 
și a-l reîntineri, 

— Ce-o fi adevărat, Doctore, în toată povestea 
aceasta ? 

— Ei, şi d-ta ce i-ai răspuns? 

— Fiindcă omul este așa fel făcut ca să creadă 
tot ceea ce-i face plăcere, i-am povestit ceeace 
se spune despre celebrul medic olandez Boerhave ; 
un primar bătrân din Amsterdam căzuse într'o 
sălbiciune profundă; el l'a sfătuit să se culce 
între două fete tinere, frumoase și sănătoase, Un 
moment — spune Taussig — m'am oprit a-i mai 
povesti, în scop de a putea urmări ce impresie a 
tăcut acest tratament asupra lui. El însă, foarte 
grăbit și nerăbdător, mă întreabă : 

— şi care a fost rezultatul? 

— Rezultatul a fost că bolnavul s'a simţit așa 
de bine cu tratamentul acesta, încât a reușit să 
facă pe una din cele două fete să devie însărci- 
nată. Ochii bătrânului râdeau. Încearcă și d-ta, 


N. LEON.-— Note şi Amintiri. 11 


162 


îi spun eu, şi te rog să mă ţii și pe mine la 
curent. 

— Şi care a fost rezultatul doctore dragă? 

— Nu Pam mai putut urmări fiindcă peste 
două luni, bătrânul bancher a murit. 

— Pentruce gare — mă întreba un bolnav — nu 
sunt toţi medicii ca Nothnagel, ca Russ, ca Ciurea 
ori ca Taussig? suflete distinse. 

— Dacă toţi medicii ar fi suflete distinse, ni- 
menea nu i-ar mai băga în seamă și unica excepţie 
a medicului răutăcios ar fi o raritate care ne-ar 
face efectul unui privilegiu divin. Deci pentru ca 
distincţia să ne impresioneze trebue să-și păstreze 
caracterul ei de raritate. 

Necesitatea pizmășiei și a răzbunărei se deduce— 
cum ar spune Miomandre— din principiul rela- 
tivităţei universale |! 


28, 


Despre ce trebue să fie un sanatoriu şi câteva detalii 
medicale. 


Săptămâna trecută a fost operat de apendicită 
fiul meu mai mic, de către distinsul chirurg Poe- 
naru-Căplescu, în sanatoriul Diaconeselor din Bu- 
curești. 

Sanatoriul este o instituţie din cele mai folosi- 
toare, care trebue neapărat încurajat, cu o singură 
condiţie : să aibă un personal bine instruit şi să fie 
condus de un medic cu chip de om și inimă de piatră. 


163 


Un singur om, spune un filosof din antichitate, 
face mai mult decât zece mii, dacă el este cel mai bun. 

Acum cinci ani și eu am fost operat în sanatoriul 
„St. Vincent de Paul” din București, unde am fost 
cu deosebire de bine îngrijit de către „,surorile” 
Sanatoriului. 

Ele pe lângă că au un suflet ales, blândeţe, de- 
licateță și răbdare față de bolnavi, au și o pregă- 
tire specială. Răbdarea este amară, spune Jean- 
Jacques Rousseau—dar fructul ei este dulce. 

Intr'un sanatoriu bine organizat, se poate oricine 
odihni, chiar când nu este bolnav, ci numai se 
simte obosit. Imi aduc aminte, prima zi când am 
părăsit camera şi am ieşit în parcul sanatoriului, 
era începutul lunei Mai, liliecii înflorise şi păsă- 
relele cântau, iar razele binelăcătoare ale soarelui 
mă dezmierdau şi simțiam cum îndepărtează ane- 
mia din corpul meu. Timpul cât eram singur, ce- 
team mult, extrăgând citaţiunile mai remarcabile, 
pe care le găsiam în conformitate cu vederile mele. 
lată o apologie făcută soarelui, regret că nu am 
notat numele autorului de unde am copiat-o: 
„Soare, soare, vino ! grăbeşte-te. Tu ești viața pri- 
măverei, tu eşti care faci să strălucească tot verdele 
din grădină, tu ești care dai relief la tot ceeace se 
vede, tu care exalți colorile lucrurilor, care faci 
cerul mai albastru, pajiștea mai verde, femeile 
mai roze. Soare ! tu ești care dai viață. De îndată 
ce apari tu, totul se pune în mișcare, și toată lumea 
este fericită să privească acest frumos soare pe 


164 


aceste frumoase plante. Suntem în primăvară, 
ne îmbrăcăm mai ușor când te vedem lucind acolo 
sus, toată lumea iese, toată lumea este veselă, toată 
lumea nu mai poate de bucurie. Femeile sunt mai 
frumoase, frunzele sunt mai proaspete, o, vino,vino 
repede, de ne dă veselia”. 

Operaţiuni de apendicită se făceau și în acest 
sanatoriu, destul de numeroase. 

Apendicita este, după cum se ştie, inflamaţia 
acută sau cronică a apendicelui vermiform, boală 
frecventă atât în Europa cât și în America. Copiii 
sunt în general mai des atinși de ea decât per- 
soanele în vârstă. Englezii își operează copiii de 
mici extirpându-le apendicele pentru a evita pe 
viitor complicaţii mai grave. 

La bătrâni această boală este mai rară, fiindcă 
apendicele la o vârstă mai înaintată, este foarte 
adeseori obliterat, așa încât comunicația lui cu 
restul tubului digestiv fiind întreruptă, sunt mai 
puţine șanse ca el să se inflameze, pe câtă vreme când 
este destupat se găsesc în el uneori sâmburi de 
îructe și viermi parazi i care pot să inoculeze di- 
feriți germeni patogeni. 

Graţie progreselor chirurgiei moderne, apendi- 
cita este uşor de operat, totuşi am avut emoţii, 
fiindcă adeseori este o boală serioasă şi chiar mor- 
tală în 8% din cazuri. 

Tânărul artist de cinematograi Rudolf Valen- 
tino, a murit din cauza unei operaţiuni de apen- 
dicită. 


165 


Apendicele vermiform 'ne arată că constituţia 
corpului nostru nu este ideală, cum cred unii, că 
fiecare organ este făcut de o inteligență divină, 
cu plan și cu un anumit scop, că fiecare organ are 
o anumită funcţiune, ochiul să vadă, urechea să 
audă, etc. 

Apendicele vermiform este un organ care nu are 
nici o funcţiune, este inutil. Când se extirpă, corpul 
rămâne intact, ba din contra dacă nu-l extirpăm 
poate produce turburări grave și chiar mor- 
tale. 

Acelaș lucru cred unii despre natură, că este 
opera cea mai perfectă, în care domneşte ordinea 
morală, liniștea și pacea; că este creată de către 
o putere divină, bună și înţeleaptă, în vederea unui 
scop. Culorile și parfumul florilor sunt create — 
spun ei — pentru a încânta vederea și mirosul 
nostru, ciripitul şi cântecul drăgălaș al păsărelelor 
pentru a încânla auzul nostru. 

Aceștia cred că scopul final al creaţiunei este 
omul, ființa cea mai superioară și mai perfectă, 
plăzmuită după chipul și asemănarea  puterei 
creatoare. 

Omul este în adevăr cel mai perfect dintre ani- 
male, dar nu este cel mai perfect posibil. Aceasta 
o denotă pe lângă apendicele vermiform și alte 
părţi ale corpului nostru care nu numai că sunt 
inutile pentru el, dar constituesc un pericol pentru 
viaţa individului. Astfel la om sunt măselile de 
minte, fără de care viaţa este posibilă; ele apar 


166 


deabia mai târziu, între 60 și 74 de ani. Mucoasa, 
care le acoperă, este susceptibilă de infecțiuni pe 
care în momentul apariţiunei lor o transmite orga- 
nelor aproapiate și adeseori dă naștere la supura- 
ţiuni mortale. 

Cine mai poate crede astăzi că natura este per- 
fectă, bună, liniștită, şi pașnică? numai cine nu 
observă cele ce se petrec în ea, cine nu vrea să vadă 
lupta crâncenă care există în natură între fiinţele 
viețuitoare. Insectele, care rod plantele, sunt mân- 
cate de păsări; peştii și păsările sunt mâncate de 
mamifere, care la rândul lor se mănâncă între ele. 

In fiecare an mii de oameni mor în naufragii, 
în accidente de drum de fier, în catastrofe de mine, 
cutremure de pământ, erupțiuni vulcanice, ura- 
gane, tcăznete, războaie, incendii, etc. 

Toate acestea sunt suficiente dovezi că în natură 
nu există ordine și nici armonie. 


Discutând sub liliecii înfloriți din sanatoriul 
„St. Vincent” despre apendicele vermiform şi 
dezarmonia din natură cu doi domni, un bătân 
care era pe o bancă în apropierea noastră spunea la 
ureche domnului de lângă el, destul de tare ca noi 
să-l putem auzi, că omul își permite să discute 
Divinitatea și dezarmonia din natură, din cauza 
aceasta s'a răspândit apendicita şi alte boli care 
înainte vreme nu existau. 


167 


39. 


Amănunte pitorești din viaţa politică, din cafeneaua 
inteleetualităței de pe vremuri. 


Era în Bucureşti un hotel mare „,Colaro”, jos 
era cafenea, unde se adunau toţi Grecii și oamenii 
de afaceri din Capitală, iar alături era restaurantul. 
Un restaurant bun. Aice ne întâlneam la masă 
mai mulţi profesori şi intelectuali. 

Masa noastră în colţ, la intrare, era o masă lungă, 
rezervată cu multă grijă. Chelnerul care ne servea 
era un grec deştept şi simpatic, Gheorghios. 
Ceeace ne atrăgea ca un magnet la „,Colaro” era 
în primul rând farmecul pe care persoana și con- 
versaţia lui Coco Dimitrescu-laşi o exercita asupra 
noastră. Afară de C. Dumitrescu-laşi, luau masa 
regulat, Onciul, I. Bogdan, C. Alimăneşteanu, C. 
Meissner, Gr. Antipa, Neculai Ionescu, Iancu Ba- 
calbaşa, Emil Frunzescu, Mihalache Vlădescu, 
Aurel Popovici, uneori Caragiale şi alţi profesori şi 
gazetari al căror nume îmi scapă. 

Câte discuțiuni animate ! Câte paradoxe arun- 
cate şi susținute ! câte anecdote ! câte cuvinte de 
spirit ! 

Gazetarii veneau ca să-și adune informaţiuni. 

Partidul liberal de sub şefia lui Dimitrie Sturdza 
căzuse dela putere pe chestia mitropolitului Ghe- 
nadie și în locul lui venise guvernul Aurelian cu 
aşa numiții ,, Drapelişti”. Gazeta lor se numea ,„Dra- 


168 


pelul””. Printre colaboratorii cei mai de seamă era 
și Coco Dumitrescu-lași. 

Sunt oameni, cum era Coco Dumilrescu-lași, 
Cobălcescu, Haeckel, care au rămas în mine cei 
mai înviaţă, cei mai prezenţi, aceia a căror voce n'a 
tăcut niciodată. 

Părerea lui Coco despre cetitorii de ziare, era că 
ei cetesc cu neglijenţă, reflectează puţin; judecă 
la repezeală și primesc opiniunile, cum ar primi 
moneda, pentrucă ea este curentă. 

Incă o vorbă înțeleaptă pe care o rețin dela el 
este că firea unui om nu se descoperă niciodată atâta 
timp cât acea fire n'a fost pusă în toate circonstan- 
ţele, sau cel pu,in în cât mai multe circonstanţe, 

Redacţia și administraţia era situată pe bule- 
vardul Elisabeta și avea o firmă mare de tot pe 
care era scris ,„Drapelul”, ziar cotidian, ceeace făcea 
pe d-na Zoe Sturdza, soţia primului ministru liberal, 
să-l numească ziar Cocotidian. 

Mișcarea celor din jurul „,Drapelului” interesa 
nu numai pe gazetari și pe toţi cei care făceau po- 
htică, așa că numărul aderenţilor, dela masa „Co- 
laro”, creştea pe fiecare zi. 

Gazetarii aveau de unde iura dela fiecare câte 
ceva, ca albinele, fără să facă rău nimănui. Dela 
Costică Alimănișteanu, autorul legei minelor, pu- 
teau afla părerile lui Petrache Carp; dela Antipa, 
autorul legei pescăriilor, părerile lui D. Sturdza ; 
dela Aurel Popovici, unul dintre autorii „„Memoran- 
dului””, condamnat de călre Unguri la patru ani 


169 


închisoare, se puteau informa despre politica noastră 
din Ardeal; dela Mcissner de orice mișcare din în- 
vățământul primar. 

La începutul lui Februarie 1897 a izbucnit răz- 
boiul turco-grec. Acest eveniment a făcut să cadă 
cabinctul Aurelian și să revie la putere iar Dimi- 
trie Sturdza. 

Grecii dela cafeneaua ,,Colaro” erau în mare fier- 
bere, toată ziua stăteau cu o hartă în mâni și fă- 
ceau prognosticuri asupra rezultatului final al 
războiului. Gazetele dădeau numărul soldaţilor greci 
mobilizați, iar noi spuneam lui Gheorghios că 
numărul lor pubhcat de ziare este prea mic, din 
cauză că nu au menţionat şi pe Grecii dela cafe- 
neaua Colaro. 

Iancu C. Bacalbașa, autorul piesei „Mort fără 
lumânare”, piesă pe care o păstrez cu următoarea 
dedicație scrisă de el : „D-rului Leon, leul şcolarilor 
și mielul prietenilor”, era amabil prin fire mai mult 
decât prin educaţie, ştiind foarte bine să concilieze 
surâsul cu politeţa, și credea că este just, fiindcă 
spunea ceeace crede, 

El fundase, împreună cu A. Bogdan-Pitești, re- 
vista Ileana” şi societatea pentru desvoltarea ar- 
telor în România, pe toţi ne făcuse aderenţi îm- 
părțiudu-ne, în schimbul unei cotizaţii anuale de 
douăzeci lei, un fel de carte frumos imprimată 
(9 Noembrie 1897). 

Ei au adus în Bucureşti, pentru o serie de confe- 
Trinţe, pe magal Sar Peladan dela Paris. Conferin- 


170 


ţele le-a ținut în sala Ateneului, care era tixită de 
lume, mai ales de cucoane venite de curiozitate 
să-l asculte și să-l vadă. Sar Peladan era o figură 
interesantă, avea fața palidă, încadrată cu o barbă 
neagră. Intro seară a fost invitatul d-nei Zoe 
Sturdza, iar Nicu Filipescu i-a dat un dejun la 
care au mai fost invitaţi: Constantin Esarcu, C. 
C. Arion, C. Dissescu, Barbu Delavarncea, A. 
Florescu, Iancu C. Bacalhașa și alţii. 

Ca inspector general al tuturor școalelor parti- 
culare din ţară nici eu nu eram de neglijat, fiindcă 
alcătuiam comisiile examinatoare și repartizam 
elevii la şcoalele unde credeam de cuviință. Iată o 
scrisoare a maestrului Caragiale : 


Stimate amice, 


Iartă-mă că te deranjez, contând prea mult pe 
bunătatea d-tale. Te rog, dictează aducătorului, 
tânărului Florescu, petiția pe care trebue să ţi-o 
dau eu d-tale pentru ca fiul meu, Matei Caragiale, 
în calitatea lui de bursier la liceul Sf-tul Gheorghe, 
să poată trece gratuit examenele la stat, 

Sperând în dreptatea d-tale, te salut cu toată 
stima. 

I, L. Caragiale 

Printre profesorii care veniau la Colaro să se 
intereseze despre formațiunea comisiunilor de exa- 
men a elevilor preparaţi în particular, era şi unul 
de grecește, al cărui nume nu-mi vine, dar care ştiu 
că era foarte sever şi părinţii stăruiau ca copiii lor 


171 


să nu fie repartizaţi la comisiunile din care el făcea 
parte. 

Iancu Bacalbașa, îi spuse odată: D-ta care ești 
atâta de sever, ar trebui ca toţi elevii să știe perfect 
grecește şi cu toate acestea nu ai nici unul care să 
poată ceti un autor grec în original! 

— Elevii mei nu ştiu grecește, pentrucă sunt 
prea mulţi într'o clasă. 

— A! adică dacă ai avea un singur elev, ar fi 
ușor, ai face şi d-ta ca unul dintre profesorii de 
grecește ai lui Benjamin Constant. 

— Ce a făcut? 

— Benjamin Constant, fiind recalcitrant la stu- 
diul limbei greceşti, i-a propus să înveţe o limbă nou 
creată care să nu o înţeleagă decât ei doi. Această 
propunere originală l-a înflăcărat pe tânărul Ben- 
jamin Constant... S'a pus pe lucru, începând a in- 
venta un alfabet. Profesorul de grecește era cel care 
scria literele limbei noi. După litere făcu un vo- 
cabular, apoi pentru aranjamentul acestor cuvinte, 
au creat regule gramaticale! Limba aceasta inventată 
numai pentru ei amândoi era limba grecească. 
Făcând pe elev să creadă că inventează o limbă, 
l-a învăţat grecește. Vorba lui Democrit, acela 
este înţelept care nu se întristează de ceeace nu 
are, dar care se bucură de ceeace are. 

— Abţine-te de a critica, d-le Bacalbașa, chiar 
când ești bine intenţionat; căci a jigni oamenii 
—a spus Schopenhauer—este ușor, și a-i corija 
imposibil. 


172 


— Va să zică, eşti de părerea Catherinei a Ru- 
siei, să lăudăm în gura mare și să batjoconm în 
şoaptă. 

— „Nu este posibil—a spus Epicur—să trăim 
fericiţi fără ca să fim înţelepţi, cinstiţi şi drepţi, 
nici să fim înţelepţi, cinstiţi şi drepţi fără ca să 
fim fericiţi. Acela care este lipsit de unul din aceste 
lucruri, ca, de exemplu, înţelepciunea, nu poate trăi 
fericit chiar dacă este cinstit și drept”. 


40. 


Despre câţiva aneedotiști ieşeni. 


Ori de câte ori cetesc o anecdotă, nu pot să 
nu mă gândesc la fostul meu profesor de grecește 
I. Caraiani, sau la Josef Meissner, fratele prietenului 
meu Țoțu Meissner. Meissner ca și Caraiani aveau un 
dar extraordinar de a povesti. 

Gustul pentru anecdote este foarte răspândit, 
dovadă sunt sutele de volume care au apărut şi 
care apar zilnic. 

Romancierul Prosper Merimée spunea : „nu-mi 
place din istorie decât anecdotele”. 

O anecdotă bună însă pierde două treimi din 
valoarea ei dacă este scrisă, adică dacă este cetită; 
numai vorba-i dă valoare. Anecdotele bune sunt 
făcute pentru a fi auzite. 

Josei Meissner a studiat la început farmacia, 
la Wiena, probabil după îndemnul unchiului său 


173 


farmacistul Schiler. Talentul lui muzical însă nu 
l-a lăsat să-și continue această carieră. Ela urmat 
apoi conservatorul şi a devenit un bun profesor 
de piano. Cânta bine şi din gură, avea voce fru- 
moasă de bariton. In 1880 a jucat la teatrul vechi 
dela Copou, care a ars, în opereta Olfeanca. Li- 
bretul acestei opere originale a fost scris de Ben- 
gescu, muzica de d-rul Oltremba iar orchestraţia 
alcătuită de Eduard Caudella, care a și condus 
orchestra. 

Cine la văzut și la auzit pe Meissner în rolul 
lui C. C. Sandu nu-l mai poate uita: 


Jar femeea mea, 

Nu e d'alea aşa 

Cum crezi d-ta, 

E în stare zău așa 

E în stare zău așa 

Pe ușă afară, afară să te dea..., etc. 


Tuju (astfel îi se spunea de cătră prieteni şi fa- 
milie) era un mucalit cum rareori se vede. Cu 
mutra lui serioasă fără să zâmbească spunea lu- 
crurile cele mai caraghioase şi mai picante. Parcă'l 
văd înconjurat de un cârd de fete care strigau în 
cor: „nene Iuju te rugăm povesteşte-ne istoria 
cu ouăle. Nenea Iuju se executa cu plăcere. 

Strul se duce odată la barieră după cumpără- 
turi. Intr'un colț vede o ţărancă cu un coş de ouă, 
se îndreptă spre ea și o întreabă dacă's prospete 
și cum le dă... 


174 


— doi lei oul 

— şi pentru ce mă rog aşa de scump? 

— fără supărare, dacă nu-ți place, cată în altă 
parte mai eftine. 

— eu îţi dau un leu și cincizeci ?.., 

— nu pot jupâne, că nu se ouă găinele!... 

— ei şi dacă am să-ți dau doi lei, au să se 
ouă ?.. 

Altă dată, când eram numai între noi, ne spunea : 

Bătrânul Gafencu avea un nepoţel care era 
foarte zburdalnic, făcea tot felul de nebunii. 

Gafencu îl dojenea necontenit. Intr'o zi îi spune : 

— Ionel, Ionel, ești un mare ștrengar, cred că 
n'ai făcut plăcere tatălui tău decât o singură dată, 

— Când? 

— Cu nouă luni înainte de a te naște. 

Anecdotele în sine nu sunt lucru mare, dar modul 
cum le spunea nenea luju, acela plăcea. 


Caraiani povestea și el frumos. Aceiași istorie 
de exemplu : ,,Ţiganul cu perjele”, putea fi auzită 
de 20 de ori cu aceiași plăcere şi interes ca în prima 
dată. Citesc astăzi, într'o carte franceză de curând 
apărută, două anecdote pe care mi le povestise 
pe vremuri Caraiani, 

Nimic extraordinar, anecdotele trec repede din 
gură în gură și din ţară în țară. Ele se localizează 
ușor, mai ales dacă povestitorul spune : „garantez 
autenticitatea” sau, „aceasta mi s'a întâmplat mie 
personal” etc,, etc. 


175 


Iată anecdotele. 

Un bijutier vede intrând în prăvălia lui un domn 
foarte bine, care se scoboară dintr'o birjă și care 
avea braţul bandajat. 

Cere să-și aleagă câteva bijuterii. Preţul biju- 
teriilor alese se ridică la 11.111 franci și 25 cen- 
time, în urma reducerilor făcute însă, se opri la 
cifra rotundă de 10.000 franci. 

— Domnule, vă rog,o bucăţică de hârtie? sunt 
cu brațul bandajat. Faceţi-mi serviciul și scrieţi 
în locul meu. Şi el dictă: 


Scumpa mea, 


;; Trimete-mi te rog piin aducător suma de 10.000 
franci”. 

El ia biletul, îl sigilează și mulțumește. 

Bijutierul îl vede cum dă scrisoarea birjarului, 
birja pleacă, domnul intră în prăvălie şi așteaptă. 
După o jumătate de oră birjarul se întoarse cu 
zece bilete de câte o mie lei. 

Domnul plătește, salută și esă. 

Seara, soţia bijutierului îl întreabă : „Pent-uce 
mi-ai cerut să-ți trimet cei zece mii de lei?” 

A doua anecdotă: 

Un individ simțindu-se foarte slăbit, intră în 
o farmacie, adresându-se patronului : 

—Mă simt foarte slăbit, sunt surmenat, te rog 
dă-mi un tonic serios, ceva care să mă... 

— Am ceva minunat, răspunde farmacistul, o 
sticlă cu elixirul Smith Iones. Trei linguriţi pe 


176 


zi şi înainte de sfârşitul săptămânii aveţi să vă 
simțiți cu totul altul... costă zece franci... 

— Ah! nu, spuse bolnavul, nu voi de asta! 

— Dar este tot ce poate fi mai bun pentru dv. 
Toţi medicii recomandă Elixirul Smith-lones, noi 
vindem enorm de mult. 

— Vă repet, d-le, că acest elixir Smith-lones 
este adevăratul leac universal. Face mai mult bine 
într'o zi decât toate celelalte specialităţi într'o 
lună. Dacă preţul nu vă convine, avem sticle şi 
mai mici, de... 

— Nu, nu voiu... 

— Vă rog! dar ce obiecţiuni aveţi de făcut 
contra acestui elixir Smith-lones? 

— Unul singur... D-le... eu sunt Smith-lones. 

Caraiane, când istorisea aceste anecdote, pe lângă 
farmecul lui personal, mai adăoga că istoria sa 
petrecut la Constantinopole, sau într'un orășel din 
Macedonia, unde trăise el în tinereţe; mai spunea 
de exemplu că farmacistul singur i-a povestit 
cazul întâmplat etc. și toate acestea aveau o in- 
fluenţă sugestivă asupra ascultătorului. 


41, 


Explicația dispoziţiilor noastre cotidiane. 


In seara de 12 Iulie (Sâmbătă) mă aflam la 
mânăstirea Agapia. In fața camerei în care am 
dormit împreună cu nepoțelul meu, era afară o 
bancă, pe care stăteau de vorbă doi domni, un 


177 


tânăr care părea să fie profesor de liceu și un 
bătiân. 

Fereastra dela camera mea fiind deschisă am 
putut auzi următorul dialog între ei: 

— Nu înţeleg — spunea tânărul — pratruce unii, 
îşi ascund vrâsta ? le este oare rușine să fie bătrâni? 

— O ascund — răspunde bătrânul — pentrucă 
nu știu să-și poarte cu demritate bătrâneța. 

— Am auzit pe cineva plângându-se că nu se 
mai respectă astăzi bătrâni ! 

— Se respectă totdeauna când sunt respectabili. 

— Nu este alt sentiment mai nobil în inima 
omului — spune Carley — decât acela al admiraţiei 
pentru unul mai superior decât el însuşi. 

— Confucius — adaogă bătrânul — susţine că ni- 
mic nu este mai superior decât pietatea filială și 
în loc de a invita omul la acte de adoraţiune îna- 
intea unui fetiş, îl învaţă să ştie că are în casă 
doi budha, pe tatăl și pe mama sa, cărora le dato- 
reşte iubire, devotament şi vencraţiune. 

— Părinţii sunt de vină, acei care au douâ mo- 
rale, adică care pretind dela copii sentimente de 
acele pe care ei nu le-au avut faţă de pănințiii lor. 
Nu-și dau samă că în virtutea eredităţei copiii vor 
avea acelaş devotament şi venerație faţă de ei 
pe care și ei le-au avut față de părinții lor. 

— Am cetit mult — spune bătrânul — asupra ere- 
dităței, dar nimic pu m'a impresionat mai mult 
decât cazurile pe care eu singur le-am văzut în 
viaţă. Un coleg al meu avea pe umărul drept un 


N. LEON.-Note şi Amintiri, 12 


178 


neg de mărimea şi culoarea unei boabe de îrag, 
fiul și nepotul au avut la fel tot pe umărul drept 
și în acelaș loc un asemenea neg. Un alt coleg de 
internat a avut la piciorul stâng, între degetul 
mic şi al doilea, un deget supranumerar, fiul și 
nepotul au avut și ei tot șase degete la piciorul 
stâag. 

Nu mai puteam de necaz, că mă desbrăcam, și 
nu eram afară lângă ei, să le pot explica legătura 
mare care există între sentimentele cuiva și ere- 
ditate. Ereditatea stăpânește lumea. In viaţă fa- 
cem tot felul de lucruri, cu toate acestea morţii 
(adică bunicii și străbunicii) vorbesc în noi și fac 
ceace pare că făceam noi. Bunica mea Marghioala 
Enacache Leon, avea mania să facă mare scandal 
în casă când ar fi dat sub o mobilă cu cârpa nea- 
gră și ar fi găsit pe ea urmă de praf. Urmele de 
praf și necurăţenia mau urmărit şi pe mine toată 
viaţa. 

Omul moşteneşte nu numai forma organelor 
ci și particularităţile caracterului ca : orgoliu, am- 
bițiune, îndărătnicie, etc. 

Aptitudinile la poezie, pictură, matematici şi 
dispoziţiile muzicale se moştenesc tot așa cum se 
moștenește forma nasului sau culoarea ochilor. 
In familia Bach s'au numărat până la 22 de mu- 
zicanţi. Nu numai virtuțile, ci şi viciile se transmit, 
fortiticându-se prin ereditare. 

Ereditatea morbidă joacă un rol puternic în 
viața omului. Ereditatea alcoolică, sifilitică, tu- 


179 


berculoză, ereditatea alienaţiei mentale, ete. Es- 
quirol dă câteva exemple de alienație mentală 
care se declară la aceași vrâstă, la diferitele ge- 
nerațiuni, între altele aceia a unui bunic, a unui tată 
și a unui fiu care s'au sinucis când au atins vrâsta 
de cincizeci de ani. Un alt caz: o familie întreagă 
a cărei membrii (toţi) au fost atinși de nebunie la 
vrâsta de patruzeci de ani. 

Avem două vieţi în noi, o viaţă instinctivă, in- 
conștientă şi automată, transmisă prin ereditate 
și o viaţă voluntară și conștientă, rezultatul ac- 
ţiunei mediului exterior în care trăim. Copilul când 
vine pe lume este deja foarte bătrân, fiindcă el 
reprezintă sinteza unui imens trecut. Suiletul lui 
individual este constituit de o acumulaţiune de 
rămășiţi a sufletelor strămoșești. 

Aptitudinile pentru anumite activităţi intelec- 
tuale apar în fiecare din noi din frageda copilărie. 
Șapte oameni traversează — observă Emerson— 
un câmp, unul după altul, fiecare din ei vede 
altfel lucrurile, conform aptitudinilor ereditare. Cel 
dintâi, moşierul, nu vede decât iarba; al doilea, 
era un astronom, el văzu orizontul și stelele; fi- 
zicianul, observă apa stagnată și se gândea la 
prezența miezmelor ; după el urma un soldat care, 
aruncând o privire asupra terenului, îl găsi ușor 
de apărat și își dădu seamă de modul cum ar trebui 
dispuse trupele, apoi veni geologul, care observă 
rocile și îngrășămintele. După el veni agentul 
fonciar, care examină în ce direcţie s'ar putea face 


180 


alinierea loturilor și unde ar putea el să facă drum 
pentru trăsuri. In ceace priveşte poetul, el ad- 
miră umbrele pe care arborii le proectau și cân- 
tecul câtorva mierle și al unei ciocârlii din livezi. 
Corpul și viața noastră însă nu depind numai 
de ereditate, adică de ceia ce am moştenit dela 
părinţi, bunici și străbunici, ci depind şi de in- 
fluența mediului exterior în caretr ăim, de felul cum 
ne alimentăm, cum respirăm, de educaţia și de 
higiena care o ducem. Fiecare dintre cetitori se poate 
singuri convinge cum energia lui variază cu tempe- 
ratura aerului ; cum moralul se schimbă cu culoarea 
cerului. Cât de veseli și bine dispuși suntem când 
apare soarele şi când cerul devine senin și luminos 
şi cum devenim posomorâţi când cerul se acopere 
cu nouri. Suntem jucăria fiecărei variațiuni a presi- 
unei aerului. Gândul şi sentimentele noastre, starea 
suiletească și activitatea noastră intelectuală este 
alta în urma unui pahar de ceaiu, de vin, de bere 
sau în urma unei cafele. Dispoziţia noastră şi sen- 
timentele sunt altele când suntem sătui și altele 
când suntem flămânzi. Altfel este caracterul po- 
parului Englez, a cărui alimentaţie constă mai mult 
din carne; altul este caracterul Chinejilor care se 
hrănesc numai cu orez și altul a ţăranului nostru, 
care se hrănește numai cu mămăligă. Altfel este 
fizicul și caracterul unei populaţiuni de muncitori 
de mine și altfel al unei populaţiuni de ţărani, 
care lucrează toată ziua la câmp, în aer curat, sub 
acțiunea binefăcătoare a razelor solare. 


181 


Cu toate acestea nu trebue împinsă irica de 
ercditate nervoasă la extrem, fiindcă mai există 
posibilitatea unei atenuaţiuni, provocată de fn- 
crucișarea cu părintele normai. Nevroza unei mame 
de exemplu poate îi atenuată prin echilibrul nor- 
mal nervos al tatălui şi viceversa. In cazul acesta 
încrucișarea produce un fel de regcnerație. 

instinctele ereditare le mai putem corecta prin 
deprinderi create prin educaţie. Disciplinându-ne 
voința, putem crea diferite deprinderi bune, care 
înlocuesc pe cele rele moștenite. Chiar „virtutea, 
spune Kant, nu este decât o cucerire a voinţei 
asupra naturei”. 

Deprinderea este a doua natură, care poate 
distruge și înlocui instinctele ereditare, 


42. 


Figuri de profesori ieşeni: — Ora de yermană a 
protesorului Mihail Eminescu. 


Sunt siluete care te impresionează și nu se 
şterg din memorie până la adânci bătrâneţe. 
Chintescu era una dintre acestea. L-am avut pro- 
fesor la limba latină la „,Intistutul Academic”; 
era şi la universitate profesor tot la limba latină, 
pai târziu s'a transferat la universitatea din Bucu- 
reşti. Chintescu era o persoană debilă, miop și 
distrat ; făcea impresie că nu pășeşte sigur. Mergea 
dealungul coridorului, în zig-zag, atingând din 
când în când peretele cu vâriul degetelor. In clasă 


182 


scotea dintr'o cutie un fel de pastile pe care le 
ţinea în gură. Avea mania să spue la fiecare vorbă : 
„va să zică”. Interpretarea şi explicaţia pe care o 
da cuvintelor era din cele mai interesante, dar 
numai pentru doi sau trei elevi cărora le venea 
rândul să fie ascultați. Intâlneam, de exemplu, în 
text, un timp al verbului pendo; deodată Chin- 
tescu se ridica în picioare ca un automat, spunând 
„va să zică” dela : pendo, pendere, pependi, pen- 
sum, a atârna. Trecem pe sub o stâncă mare care 
de abia se ţine, ea atârnă—deasupra capului 
nostru—dar în acelaş timp ne amenință—de aice 
şi înțelesul verbului pe lângă acela de a atârna. 

In afară de gramatică, filologie și clasicismul 
latin, am rămas dela el cu multe cunoștinţi folosi- 
toare, din cauza digresiunilor care le făcea. Era în 
timpul când traduceam cu el „Cicero de Amicitia“. 
„Va să zică” astăzi avem Țițero (el își făcuse stu- 
diile în Germania și pronunța iţero în loc de Ci- 
cero), „,Ţiţero, a spus că Democrit era atât de 
orb încât nu putea să distingă albul de negru, 
dar știa să facă deosebire între bine și rău, drept și 
nedrept, onorabilitate și înjosire, utilitate și inu- 
tilitate, mare și mic”. 

Când începea examinarea elevilor, urmărea șop- 
tind datele pe catalog și deodată striga: „va să 
zică'” a.. a... astăzi este rândul d-lui cutare... ba 
nu... pardon a d-lui cutare! 

Traducerea nu se prepara decât de doi sau trei 
elevi cărora le venea rândul, iar toţi ceilalţi făceau 


183 


altceva. Cu toate acestea incursiunile pe care el le 
făcea în domeniul filosofiei antice într'un mod 
popular, nouă celor atenţi, îl făcea să apară în min- 
tea noastră ca un mare învățat. 

Cetind zilele acestea ,„,„Meditaţiunile lui Marcu 
Aureliu” traduse de distinsul profesor C. Fedeleş, în- 
tro limbă românească atât de frumoasă, mi-au 
răscolit în mintea și sufletul meu, duioase și nepe- 
ritoare amintiri despre Chintescu. Odată, un ca- 
marad îi se plângea că i-a pus o notă mai mică 
decât ar fi meritat. 

— Nu, d-le V,.,, sunt foarte atent ca să nu gre- 
şesc, fiindcă şi Democrit era de părere că acela care 
comite o nedreptate este mai nenorocit decât acela 
care o suferă. 

Intr'o zi s'a vorbit în clasă despre poeziile cole- 
gului nostru Teodorini şi unul dintre colegi îi pre- 
zicea că are să devie un mare scriitor, fiindcă este 
ambițios şi setos de glorie. La lecţia care a urmat 
acesteia, Chintescu a venit cu ,„,Meditaţiunile lui 
Marcu Aureliu” cetindu-ne următorul pasagiu : 
„Cel ce se gândeşte mereu să fie pomenit după 
moarte, uită că şi cei ce-l vor pomeni vor muri, 
cu toţii, la vremea lor, apoi va muri şi generaţia 
următoare, căreia i s'a trecut numele spre pome- 
nire. Şi tot așa neam după neam, până se va stinge 
toată gloria cu oamenii peritori, ce o duc înainte, 
cât le este dat”. 

Pe Chintescu îl socoteam noi elevii în categoria 
profesorilor învăţaţi dela ,„ Institut”, alături de 


184 


A. D. Xenopol, Lambrior, Coco Dumitrescu (ca 
să nu vorbesc decât de cei de partea literară) 
dela care am învăţat multe lucruri interesante 
ce nu se pot uita. Profesori învățați mai erau și 
alții în „Institut”, era de exemplu Ștefan Vârgo- 
lici, care ca prestigiu întrecea pe ceilalți, dar nu 
era deloc comunicativ, nu se adresa deloc sufletului, 
se ţinea strict numai de gramatică. Fiind sever, 
teama pe care ne-o inspira contribuia probabil 
și ea ca factor al prestigiului lui. 

Prestigiul lui mai era și din cauză că el împreună 
cu C. Climescu fuseseră amândoi elevi ai școalei 
normale din Paris. In această școală străini nu se 
primeau, fiindcă ea avea menirea de a scoate pro- 
fesori de cursul superior pentru Franţa ; şi cu toţii 
spuneam : dacă Franţa a făcut excepţie pentru 
Vârgolici și Climescu, apoi desigur ei trebue să fie 
extraordinari. De fapt ei au fost primiţi în urma 
intervenţiei lui Vodă-Cuza. 

Constantin Climescu fusese asociat al unui liceu 
particular numit „Liceul nou” și numai după ce 
acesta s'a unit cu „Institutul Academic” a venit 
asociat și profesor la , [Institutele Unite”. L-am 
avut profesor de trigonometrie. Era un profesor 
blând, liniştit, cu vorba lui lată, moldovenească, 
explica foarte pe înțeles şi era iubit de elevi, 

Eminescu, marele nostru poet, a fost şi el pro- 
fesor la „Institutul Academic”, de limba germană, 
în anul şcolar 1874—1875, dar a fost concediat 
cu vreo trei ani înainte de a veni eu. 


185 


Amintirile lui planau încă asupra , Institutului”. 
Mulţi din camarazii mei vorbeau adeseori și povesteau 
diterite anecdote despre el. 

La institut era o sală de clasă parter (clasa III-a 
inferioară) a cărei ferestre dădeau în grădina 
şcoalei, sala era despărțită printr'un fel de arcadă, 
parcă ar fi fost o scenă, în partea mai îngustă la 
intrare era catedra pe care stătea Eminescu, iar 
în fund erau băncile cu elevii. Elevii escaladau în 
timpul lecţiei, unul câte unul pe fereastră în gră- 
dină, până ce Eminescu rămânea numai cu elevul 
care spunea lecţia la catedră. 

Eminescu pare a fi fost din cale afară de distrat 
și probabil și contrariat de ocupaţiunea lui prozaică 
de profesor de limba germană, care-i răpea timpul 
lui preţios, numai astfel se explică cum elevii îl 
părăseau, ba la urmă s'au pus chiar în grevă ce- 
rând ca să fie concediat; când știut este că profe- 
sorii de limbi, din cauză că își pot permite să facă 
digresiuni literare şi filosofice, sunt în general 
simpatizaţi. 

Sărăcia în care a trăit marele Eminescu îmi rea- 
minteşte următoarea reflexie a lui Cilibi Moise: 
sunt unii oameni care ajută pe şchiopi, pe orbi, 
pe ciungi, de frică ca să nu ajungă ca ei, iar pe un 
om învățat nu-l ajută, fiindcă ştiu că, n'au să 
ajungă niciodată ca el. 

Eminescu a fost toată viaţa chinuit, a scris ca 
să trăiască, n'a trăit ca să scrie,ca Alecsandri. 


186 


43, 
Cluburile din Iaşi şi marii causeuri ieşeni. 


ô Mai 1901. Astăzi am primit cartea de membru 
permanent pentru ,,Jockey-Clubul” din Iași, sem- 
nată lanov p. vice-președinte și G. Irimescu, se- 
cretar. 

Fiind prea ocupat cu cursurile şi cu cercetările 
de laborator, nu m'am putut duce decât o singură 
dată pentru a mulțumi colegilor de onoarea ce 
mi-au făcut, alegându-mă membru. 

Sunt prea tânăr pentru a mă devota unui club. 
La vârsta aceasta trebue să muncesc cât mai mult, 
pentru a putea creia ceva. 


* 


Astăzi, 1930, când am ajuns la vârsta unde, după 
expresia lui Flaubert, mă plimb printre amintirile 
mele ca un spectru printre ruine, mi-aşi putea per- 
mite să frecventez regulat un club. Cartea de mem- 
bru a Jockey-Clubului mi-a sugerat mai multe 
reflexii asupra diferitelor cluburi, cercuri și socie- 
tăți. Cuvântul club este de origină englezesc, im- 
portat mai întâi în Franţa și în urmă acceptat în 
lumea întreagă, pentru a designa, la început, di- 
ferite reuniuni politice. Prin club se înţelege astăzi 
o adunare de camarazi care se întrunesc având un 
scop comun, de exemplu: membrii Jockey-Clu- 
bului se ocupă cu sportul hipic; membrii clubului 
alpin, cu excursiunile pe munţi; al clubului vâ- 


187 


nătorilor, cu vânatul; al clubului automobiliştilor, 
etc., etc. 

Astăzi, la Englezi, clubul este un fel de asociaţie 
aristocratică, a căror membri se reunesc într'o 
casă splendidă. 

In legătură cu cluburile mai sunt diferitele cercuri, 
asociațiuni a căror membri se reunesc într'un local 
propriu, sau închiriat din contribuţiunile lor, pentru 
a se întreţine, a juca, etc. Astfel avem în Iaşi „Cer- 
cul militar” din strada Carol; „cercul didactic” 
din strada Lăpușneanu, deasupra magazinului de 
coloniale „Frații Smirnov”, în care se întâlnesc 
profesorii universitari, secundari și institutorii. 

Afară de cluburi și cercuri sunt societăţile, com- 
panii de persoane care se adună împreună pentru 
conversaţie, joc sau alte plăceri. Astfel sunt socie- 
tăţile ştiinţifice şi societăţile literare. In laşi este 
societatea cea mai veche din România, de medici 
şi naturalişti, a căror întruniri se ţin în localul ei 
propriu : „Muzeul de Istorie naturală”, cunoscut și 
sub numele de ,,Cabinet”, din strada I. C, Bră- 
tianu, Mai de mult mai era și societatea literară 
„Junimea”, ale căror întruniri se ţineau în casele lui 
Pogor din strada Carol (actuala casă a d-lui George 
Brătianu), cu organul ei de publicitate „Convorbiri 
literare” ; apoi societatea științifică și literară, a 
cărei întruniri se ţineau în vechea universitate (ac- 
tuala facultate de medicină), cu organul ei de pu- 
blicitate : „„Arhiva”. 

Oricare ar fi scopul cluburilor, cercurilor sau so- 


188 


cietăților, punctul comun de atracțiune este : conver- 
sația. Nimic nu costă atât de puțin ca binefacerile 
conversațiunei — spune Emerson, — dar nimic nu 
este mai rar. Dacă într'o asemenea asociaţie se gă- 
sește un bun causeur, cine poate rezista la farmecul 
talentului lui? Darul de a conversa este rar, și 
cine nu are acest dar de a expune nu are nici răb- 
darea sau plăcerea de a asculta pe alții. Acela care 
poate explica, şi care poate răspunde la o chestiune 
într'un fel oarecare, așa ca să nu lase loc la nici un 
răspuns ulterior, acela—spune Emerson-—este omul 
care valorează mai mult în conversaţie. 

Am spus și cu altă ocazie că C. Dimitrescu-lași 
era un bun causeur, tot atât de bun era însă şi 
Grigore Cobâlcescu. Numele lui n'a devenit popu- 
lar prin studiile lui geologice, ci prin modul lui de 
a conversa. Conversaţia lui era răpitoare, o pro- 
fuzie de trăsături de spirit, o bogăţie de citațiuni 
care făceau să treacă repede timpul într'un mod 
foarte plăcut. Trecea miezul nopţii fără a ne obosi, 
nici noi ascultându-l, nici el vorbind. 

L-am ascultat de mai multe ori discutând în- 
tr'un cerc de colegi de vârsta lui, printre care se 
afla Poni, Culianu, Mârzescu, Țoni, etc., întotdeauna 
el era acela la al cărui răspuns nu se mai putea 
replica nimica. 

La un examen de licenţă, unul dintre membrii 
juriului îi spunea lui Cobâlcescu despre candidat, 
că ar trebui să treacă. La care Cobâlcescu îi răspunse : 
pe lângă a trebui mai este a putea și a voi, aceste 


189 


trei verburi trebuesc combinate în toate regulele 
artei — cum spunea Goethe—pentru ca să se 
facă ceva, 

Adeseori în viață nu se găseşte decât unul sau 
două din aceste trei: 


A trebui și a voi, dar fără a putea; 
A trebui și a putea, dar fără a voi; 
A voi şi a putea, dar fără a trebui. 


Cu alte cuvinte, unul vrea ceeace trebue să facă, 
dar nu poate; un altul poate ceeace trebue să facă, 
dar nu vrea; un al treilea poate şi vrea, dar nu 
știe ce trebue să facă. 

Cobâlcescu pe lângă spiritul şi claritatea de a 
expune o chestiune, era şi cetit; cetise mult, încât 
de replicele lui nu ne puteam da seamă dacă erau 
originale sau erau reminiscenţe din diferiţii autori 
pe care-i cetise, ceeace era cert e că le spunea bine 
şi cu apropo. 

Se discuta odată despre nemurirea sufletului; 
între acei care luau parte la această discuţie şi 
susținea această chestiune, era și profesorul de fi- 
losofie, Leonardescu ; când deodată Cobâlcescu se 
ridică și spune: Am văzut adeseori corpuri fără 
suflet, dar n'am văzut niciodată un suflet fără corp. 

Ii plăcea să citeze deseori o maximă a lui Buffon : 
Ramassons des faits, pour avoir des idées. 

Gazetele locale au anunțat, nu-mi aduc aminte 
în ce an, că după cercetările geologice făcute de 
Cobâlcescu, în deal la Repedea, s'a găsit un vulcan 


190 


latent din timpuri foarte vechi, care este pe cale de 
a izbucni, La un moment dat populaţia Iașului 
de atunci se alarmase teribil, până ce a băgat de 
seamă, că ştirea erupției vulcanului dela Repedea 
apăruse în ziua de întâi April ! 

Cobâlcescu cetind această farsă a râs şi el. Ci- 
neva l-a întrebat dacă hazardul war putea face să 
apară vreodată un vulcan la Repedea? 

— Cuvântul hazard nu exprimă—răspunde Co- 
pâlcescu—decât ignoranţa noastră asupra cau- 
zelor, 

Cobâlcescu excela în preciziunea cu care își for- 
mula ideile lui, aşa că rămâneam dela el întotdeauna 
cu ceva despre care ne putem aminti, 


44, 


Amintiri intime şi câteva reflecții actuale. 


Cetind un studiu de curând apărut: Les fables 
de La Fontaine, de Rene Bray, mi-a apărut în 
minte figura primului meu profesor de liceu de 
limba franceză, Mettey, pe care lam avut în anul 
şcolar 1876 la un gimnaziu din Botoșani : „,Insti- 
tutul de Educaţie”, Această școală particulară 
era a lui Ion Mărgineanu, maestru de desemn la 
liceul ,,Laurian”, 

Corpul profesoral era compus din câţiva pro- 
fesori dela acel liceu, între care era și Mettey. 
Mettey era francez; venise mi se pare din Pi- 


191 


cardia; era de statură mică, cu burtă și purta 
ochelarii pe după urechi; privirea lui era limpede 
şi vioae; iscălea frumos, caligrafic, cu doi tșiun 
y la urmă (Mettey). Gramatica de Noel et Chapsal 
de care era nedespărțit, fabulele de La Fontaine 
precum și alte cărțișoare de lectură, le aducea și 
le ducea cu el în mână, fără servietă, din care 
cauză deveniseră unsuroase și murdare. 

Inainte de a veni în „Institutul de Educaţie”, 
am urmat vre'o două luni, clasa întâia,la „Liceul 
Laurian”. Liceul atunci era într'o casă particu- 
lară, în care astăzi mi se pare că este poliția. Clasa 
întâia era în clădirea principală, în sala cea mai 
mare, din stânga, cu ferestrele spre stradă. Acolo 
am avut ocazia să cunosc vocabularul special al 
lui Mettey. Când un elev intra în clasă după el, 
îl întâmpina cu: „buna dimineaţa cocon, ai tras 
un ciubuc și un cafeu?”; când elevul dădea răs- 
punsuri îndoelnice, îi repeta tărăgănat pe diferite 
tonuri : „E... me... ne, E... me... nel; iar dacă 
nu răspundea la întrebări, striga la el: ,„,„Bougre 
de Bouriguet!” (pronunţa buric) „stai ca vaca 
la poarta nouă”? Dacă elevul spunea că știe, el 
îi replica : „ştii cât încape într'un ciasornic !” Când 
i se părea că un israelit nu este atent, striga la el: 
tu tartan din fund ada mi caciul (scriu astfel cum 
pronunţa), asta însemna că elevul trebuia să nu 
să ducă acasă în timpul dejunului. 

Din toate aceste expresii, privite astăzi la in- 
terval de şeizeci de ani, n'a mai rămas decât 


192 


partea lor pitorească, părţile displăcute au dis- 
părut. 

O mamă necăjită se plângea directorului că 
fiul ei nu este de vină că are note rele, din cauză 
că fiind lipsită de mijloace nu are cu ce-i cum- 
păra cărţi, nici ghete. Directorul, om bun, o as- 
culta cu atenţie, întrebând-o mirat de ce nu o 
ajută băeţii ei cei mari, care stau materialiceşte 
destul de bine. Mettey care asculta conversaţia 
se adresează directorului : vous connaissez le pro- 
verbe des paysans, un pere peut nourrir douze 
enfants, et douze enfants ne peuvent pas nourrir 
un père. 

La pensionatul ,Mărgineanu”, Mettey preda 
limba franceză la toate patru clasele gimnaziale. 
A face lecții la patru clase deodată în aceaşi oră 
nu este uşor, chiar când numărul elevilor este 
mic, cum eram noi, numai vre'o treizeci. 

In clasa treia, îmi aduc aminte, eram nouă. El 
ne dicta câteva rânduri dintro cărticică de lec- 
tură a lui, apoi ceteam tare ce am scris: primul 
elev din bancă, cetea primul cuvânt; al doilea 
elev cetea al doilea cuvânt şi așa mai departe, 
până ce la al zecelea cuvânt venea din nou rândul 
primului elev. Cel care cetea trebuia să pronunţe 
tare fiecare literă, accentele şi punctuaţia, iar toți 
ceilalți urmăreau cu atenţie ca să poată corecta. 

După ce se făcea corectura, Mettey pleca la 
catedră, unde venea o altă clasă (patru sau cinci 
elevi) pe care-i asculta fabula. 


HI] 
"3 
foj 
p 
ojad 
(7) 
(5) 
A 
G 
Q 
Q 
=l 
Z 
PI 
[=] 
ta 
[5] 
ua 
[=] 
ù 
[= 5 


193 


In timpul acesta noi scrieam, cuvintele dictate, 
pe o coloană verticală pe marginea caetului și 
în dreptul fiecărui cuvânt scrieam analiza grama- 
ticală. Dupăce termina de ascultat fabula și tra- 
ducerea, Mettey venea din nou la banca noastră 
de ceteam iar pe rând, tare, analiza gramaticală 
a fiecărui cuvânt. 

Dupăce termina cu noi, lua altă clasă cu care 
făcea lectură și traducerea, așa că în timpul unei 
oare nu rămânea nici un elev neascultat. 

Mettey la pensionat era cu totul altul, nu mai 
era acelaş ca la liceul statului. La noi nu făcea 
niciodată uz de expresiile pe care le întrebuința 
la liceu. Din contra avea uneori chiar cuvinte și 
expresii caline. Imi aduc aminte că pe Cananău, 
care vorbea foarte bine limba iranceză, cu toate 
că'l chema Constantin, el în semn de simpatie îi 
striga Ninon. Unui alt elev mic, îi spunea la 
lecţie: A! vous êtes un petit garçon, mais un 
grand paresseux. 

Odată elevul Cârjă încurcându-se la recitarea 
fabulei, a plâns; Mettey zâmbind îi spune: Al... 
A1... cet animal est très méchant, quand on lat- 
taque, il se defend. 

D-na Z... $..., avea un singur fiu pe care’l adora, 
dar care nu prea învăța la limba franceză. Mettey 
îi spunea: L/enfant malheureux est toujours Yen- 
fant unique. 

Fiului unui mare milionar din Botoşani, care 
era leneş, îi spunea: La réputation est préférable 


N, LEON. — Note şi Amintiri. 13 


194 


â de grandes richesses; sau altă dată zicea că 
Solomon a spus: Numele bun este mai bun decât 
bogăţia. 

Unui alt elev care voia să-și pue în evidență 
origina aristrocratică, îi spunea: Qui sert bien 
son pays n'a pas besoin d'aieux. 

Pe un elev care râdea în clasă, îl întrebă dacă 
a cetit pe Molière. Băetul tace. Atunci el răspunde : 
Ma eu văd că ești de părerea lui Molière care a 
spus: „,„Battez-moi plutot, et me laissez rire”. 

Lecţiile în care aveam fabulele de La Fontaine, 
Je aşteptam cu plăcere. Este știut, copiilor le plac 
istoriile inventate : fabulele, parabolele sau mit- 
urile. O parabolă se deosebeşte de o fabulă şi 
de un mit prin aceia că persoanele în joc care 
în parabolă sunt oameni, în fabulă sunt animale 
iar în mituri demoni sau alte ființe alegorice. 

Primele sale fabule La Fontaine le-a dedicat 
lui Dauphin Louis, care n'avea atunci decât șase 
ani și cinci luni. Copiilor le plac fabulele fiindcă 
sunt amuzante, iar din punct de vedere pedagogic 
se pun în școală pentru interesul lor moral. Mo- 
rala spre care înclină copiii este conformă cu tem- 
peramentul lor. Sunt copii care preferă să fie 
vulpea din fabulă decât să fie corbul, sau să fie 
furnica decât să fie greerele, în cazul acesta mo- 
ralistul contribue să formeze un lingușitor și un avar. 

Din fericire greerele s'a modernizat, nu mai 
este greerele de pe vremea lui Esop sau de pe vre- 
mea lui La Fontaine. Nu mai moare de foame în 


195 


timpul ernei fiind c'a dansat și a cântat în timpul 
verei. Greerele modern din contra cu cântecul și 
dansul lui poate fi angajat la orice varieteu sau 
a un Cinema, și câștigă mai mult dansând şi 
cântând, după cum ne spune Ionel Manu în fabula 
lui, decât furnica care munceşte: 

Când începe însă-a ţopăi cât patru, 

Il zări de-odat' un director de teatru... 

Vine "'ntins la dânsul, îl felicitează, 

Şi din două vorbe, îl și angajează... 

Toarnă-i garderobă, la înscris în state, 

Fă-i 50 la sută căile ferate... 

Greerul începe deci s'o ducă strună... 

Ş'are patru-zeci-de-mii de lei pe lună! 


45. 


După o recentă şedinţă de spiritism. 


Eram în tren cu o Domnișoară care venea din 
București, încântată de şedinţa spiritistă la care 
asistase. 

— Nu cred în spirite, d-le profesor, cu toate 
acestea m'a uimit ceace am văzut. Cel întâi spirit 
chemat a fost Hajdău, care imediat s'a prezentat 
spunând : chiar dacă aş fi cândva împedecat să 
vin, să știți că acolo unde două persoane sunt 
reunite în numele meu, sunt în mijlocul lor. 

— l-aţi văzut și figura? fac această întrebare 
d-șoară, fiindcă într'o reuniune de persoane însu- 


196 


flețite de aceleaşi credinţi, este deajuns ca un 
membru al reuniunei să afirme că a văzut sau 
a auzit ceva supranatural pentru ca celelalte să 
vadă și să audă și ele. Astfel sa întâmplat cu 
apostolii când au văzut pe Cristos după ce a murit, 

— D-ta, d-le profesor, ai aerul că te îndoești? 

Nu mă îndoesc de loc că mediul ședinței 
la care ați participat, era o persoană inteligentă. 
In general mediile sunt foarte inteligente și dacă 
nu înșală pentru bani, înşală pentru plăcerea de 
a se amuza, 

— Persoana, care a servit ca mediu, nu știe 
nici un cuvânt nemţește și cu toate acestea a 
scris o poezie în limba germană dictată de cătră 
un spirit. 

Domnișoara scoate din poşetă un carnet pe care 
își copiase ca amintire poezia : 


Ich bin ein deutscher Dichter, 
Bekannt im deutschen Land; 
Nennt man die besten Namen, 
So wird auch der meine genannt., 


O cetesc, este o poezie de Heine îi spun eu. 

Da! nu numai făcută de Heine, ci și dictată 
de el în timpul sedinţei, fiindcă mediul după cum 
vam spus nu ştie de loc limba germană. 

— D-şoară, trebue să vă daţi seamă că un 
spirit lipsit de corp nu poate absolut nimic, și 
că un spirit materializat nu poate îndeplini decât 
actele care sunt posibile mediului său. 


197 


Ori de câte ori s'au făcut experienţe serioase 
de oameni de ştiinţă, s'a constatat că şedinţele 
spiritiste nu sunt decât învârtituri de prestidigi- 
taţie, executate în mod abil. Spiritiştii pretind că 
au rezolvit, prin ajutorul științelor oculte, pro- 
blema soartei omenești, că au împăcat metafizica 
cu știința. 

Din fericire, aceste aberaţiuni nu ating decât 
cercuri restrânse și nu pot opri mersul triumfător 
al adevărului științific. 

— Ce avantaj ar fi, d-le prolesor, dacă sar 
putea vorbi cu spiritele celor mai mari și mai 
înţelepţi oameni care au existat |... 

— Eu sunt, domnişoară, necontenit în legătură 
cu asemenea oameni fără a fi spiritist. Când voiu 
de exemplu ca Demosthene să pledeze înaintea 
mea... pledează ; când voiu să fac parte din audi- 
toriul lui Socrate și a lui Platon... fac! 

Faceţi și d-voastră ca mine, când vă mai duceţi 
la București, în loc de a merge la cercul spiritist, 
duceţi-vă la biblioteca „Academiei române” sau 
la biblioteca „Fundației Carol” şi cereţi cărţile 
celor mai înţelepţi oameni care au existat ! Astfel 
veţi sta de vorbă cu ei ceasuri întregi. Voiţi, de 
exemplu, să staţi de vorbă cu Heine, cereţi ope- 
rele lui complecte, nu aveţi să cetiți numai poezia 
pe care mediul d-stră a învăţat-o cu câteva zile 
înainte de ședință, ca s'o poată scrie şi să se poată 
amuza pe contul d-stră ! aveţi să cetiţi toate poe- 
ziile lui. 


198 


Să lăsăm spiritismul sufletelor desnădăjduite, 
ca o iluzie consolantă; să'l lăsăm pesimiștilor și 
bătrânilor care, cum a fost Hejdău, și-a pierdut 
unica lui fiică, pe Iulia, Pe un tânăr normal nimic 
altceva decât lectura nu-l poate consola în cazuri 
de nenorociri. Ştiu din propria mea experienţă. 
Când am pierdut pe soţia mea, eram nenorocit — 
singur cu șase copii — nimic nu-mi îndepărta gân- 
pul dela nenorocire decât lectura. Vrei să faci un 
om fericit — spune un înţelept — desvoltă-i gustul 
de cetit și mijloacele de a-l satisface. Richard de 
Bury în tratatul lui, scris în limba engleză, asupra 
farmecului literaturei se exprimă astfel despre 
cărţi : 

„lată maeștrii, care ne instruesc fără vergi și 
fără linii, fără cuvinte aspre și fără supărare, 
fără a cere cadouri sau bani. Dacă vă apropiaţi 
de ele, ele nu dorm; dacă le întrebaţi cu o pri- 
vire cercetătoare, ele nu vă ascund nimic; dacă 
le înterpretaţi rău, ele nu se plâng niciodată; 
dacă sunteţi ignorant, ele nu-şi pot bate joc de 
voi. Cărţile sunt deci mai preţioase decât toate 
bogăţiile, și nimic din ce se poate dori nu merită 
să fie comparat cu ele. Acela deci care caută cu 
pasiune adevărul, fericirea, înțelepciunea, sau chiar 
credinţa, trebue prin urmare să fie un amic al 
cărţilor”. 

Minunată este virtutea unei cărți bune — spune 
Emerson — ea este un fel de arbore spiritual, care 
durează ani și veacuri. 


199 


Şi în fiecare an produce noi frunze, (comentarii, 
deducţiuni, sisteme filosofice, politice; dacă m'ar 
îi decât predicele, pamifletele, articole de gazetă), 
și fiecare producţiune nouă are proprietăți talis- 
manice şi miraculoase. 

Intr'o bibliotecă te găsești în societatea oame- 
nilor celor mai inteligenţi și mai înţelepţi care 
au trăit în decursul timpurilor, în toate ţările 
civilizate, 

Astăzi nu ne mai lovim de greutăţile de acum 
cincizeci de ani, în ceia ce privește cărţile de cetit. 
Imi reamintesc din anii 1880—1884, când întâl- 
neam regulat la anticarii din lași pe un domn 
de vre'o cincizeci de ani, care colecţiona ,,Calen- 
darul pentru toți” de N. D. Popescu şi foiletoa- 
nele din „„Curierul lui Teodor Balasan”, pentru 
romanele care se publicau în acest ziar. El le tăia, 
le numerota și le cosa la un loc. Spunea că are 
deja o colecţie bogată de romane: Misterele in- 
chiziției, Dramele Parisului, Marea otrăvitoare, Ro- 
cambole, etc., pe care le colecționase din foile- 
toanele ziarelor. Mă ruga și pe mine să-i recomand 
cărţi străine traduse în româneşte. Nu puteam 
să-i satislac această dorinţă, fiindcă pe atunci nu 
existau și, chiar dacă erau câteva, nu se găseau 
decât foarte greu. 

Săptămâna trecuiă am primit o scrisoare dela 
un tânăr care, ca şi domnul de acuma cincizeci 
de ani, îmi cerea să-i recomand cărţi celebre tra- 
duse în româneşte, de oarece el nu știe decât ro- 


200 


mânește și cea mai mare fericire o găsește în lec- 
tură. 

— Dificultatea este și astăzi aceeași — mă în- 
trerupe d-șoara — pentru cetitorii care nu ştiu 
decât românește. 

— Nu, domnișoară ; astăzi pe lângă operile scrii- 
torilor români care sunt tipăriți în diferite ediţii 
populare, sunt traduși și clasicii antici, precum 
și alții autori mondiali, care au apărut la „,Cul- 
tura Naţională” și Cartea Românească”. 

Toate aceste cărți sunt expresiunea conștiinței 
universale şi răspund vederilor noastre zilnice mai 
bine decât acel ‚Calendar pentru toţi” sau ca 
romanele din foiletoanele de ziare. 

— Vin zilnic — replică domnișoara — atâtea cărți 
noi din Franţa (nouveauté, cum le zic librarii). Pă- 
cat de banii şi timpul pierdut cu ele, sunt cărțile 
care nu se vând în Franţa şi se trimet bune pen- 
tru Orient. 

— Inainte de a ne despărţi, d-șoară, dați-mi 
voe să vă recomand o regulă practică stabilită de 
Emerson în ceace priveşte cumpăratul și cetitul 
cărților: nu cetiți niciodată, decât cărți celebre; 
nu cetiţi niciodată o carte care nu are o vechime 
de cel puţin un an; și nu cetiţi niciodată decât 
ceia ce vă place”. 

Trenul oprindu-se, tovarășa mea de drum a 
rămas la Vaslui, iar eu singur în vagon m'am în- 
dreptat spre Iași. 


201 


46. 


In societatea unor moriinomane din Iaşi. 


Săptămâna trecută am asistat la un spectacol 
înspăimântător. Am văzut într'o farmacie pe o 
tânără doamnă sub influența injecţiilor de mor- 
fină. Surescitată, cu fața descompusă, ochii pier- 
duți și dinţii căzuţi. Se știe că morfina, injectată 
sub piele, este dusă de către sânge la crier, pro- 
ducând la început niște reacțiuni plăcute, extra- 
ordinare şi miraculoase. D-rul Lewin, profesor la 
Universitatea din Berlin, a descris acţiunea mor- 
finei şi a celorlalte substanțe halucinante asupra 
corpului nostru sub titlul de „Paradise artificiale”. 
Autorul arată că morfina îndepărtează pentru un 
timp scurt grijele nenorociților, umple de spe- 
ranțe pe acei copleșiți de dureri sau pe acei care 
sunt amenințați de moarte, ea aduce acelora că- 
rora munca excesivă le sleește puterile și energia, 
o oră de seninătate și de mulțumire. In schimb, 
după ce organismul s'a deprins cu ea în urma 
absorbţiunelor repetate de doze crescânde, sur- 
vine o somnolență intelectuală, nimicirea voinţei, 
atrofiarea simțului moral, amețeli și insomnie; 
accese de febră care durează mai multe ore, cu 
fiori și dureri de cap; mâncărimi grozave de piele, 
uneori cu erupțiuni ; ochii lăcrămează, vederea slă- 
beşte ; noaptea se produce la unele mortinomane 
o transpiraţie lipicioasă pe tot corpul. Inima slă- 
beşte, corpul de asemine, după care urmează moartea. 


202 


Morfinomana pe care am văzut'o în farmacie, 
este o foastă elevă a mea. Cazul ei îmi reamintește 
o aventură de acum cincizeci de ani. Pe vremea 
aceia în casele din strada Cuza Vodă 42, era un 
local de petrecere, cu restaurant şi grădină de vară, 
numit ,,Chateau-aux-fleurs” (localul în care în tim- 
pul din urmă a fost restaurantul lui Tanasachi). 
Grădina deşi în centrul orașului era destul de 
spațioasă, cu arbori bătrâni şi o scenă mare pe 
care debutau diferite trupe de varieteu. 

Intr'o vară, o trupă bună de balet, atrăgea 
tot ce Iaşul avea mai select. Imprejurarea a făcut 
să fac atunci cunoștința unei tinere doamne. Era 
în luna Iunie. După terminarea spectacolului, d-na 
mi-a propus să vie la mine. Eram încântat ca la 
vrâsta de 19 ani să primesc vizita unei tinere și 
frumoase doamne de societate ! O vedeam adeseori 
însoțind pe colonelul V... cu doamna lui. Colo- 
nelul trecea drept om bogat și era iubitor de cai, 
avea un echipaj din cele mai frumoase, cu care 
ieşea serile la Copou; avea şi cai de călărie. Ca- 
mera mea de student, în care am primit vizita 
acestei doamne, era sus în casele Walter (Str. Lă- 
puşneanu). Pe la orele 3 noaptea mă trezesc. Fe- 
reastra era deschisă, iar d-na gata să se arunce 
de sus în stradă. Corpul ei era pe jumătate a- 
târnat afară; am prins'o cu putere de picioare, 
am tras'o în lăuntru şi am culcat'o pe pat. O 
secundă a trebuit, ca să-și găsească moartea în 
stradă, în faţa magazinului de coloniale ,„Er- 


203 


macoy” (astăzi „fraţii Smirnov”). Pentru prima 
oară d-na venise la mine. Nu-i cunoşteam nici 
obiceiurile, nici maniile. Aș fi vroit să plec repede 
în căutarea unui medic, dar mă temeam ca în 
lipsa mea să nu se arunce în stradă. M'am dus 
la fereastră, m'am aplecat spre stradă, am strigat 
sergentul şi lam rugat să se ducă repede la cel 
mai apropiat medic spunându-i că sus la mine 
se află o doamnă care moare. N'a trecut cinci mi- 
nute și medicul a și intrat. Era cunoscutul dr. 
Lefler, care avea obiceiul de a se plimba toată 
noaptea pe străzile Iașului, iar când timpul nu era 
favorabil mergea la una din cârciumele din Str. 
Lozonschi, la Avram Frigărui, sau la Moisă Fleică. 

Jichide i-a făcut o caricatură splendidă inti- 
tulată : „cură de insomnie — 3 ore de noapte”. A 
prins momentul când se zăreşte de ziuă, cerul este 
încă acoperit cu stele. Calea lactee, a făcut'o în 
loc de stele, din halbe de bere goale (scris pe ea 
calea Berei). Doctorul Lefler stă cu trabucul în 
mână, sprijinit în baston, răzămat de un zid pe 
care se afla sus o tăbliță scrisă: Strada Zorilor. 
Din buzunarul hainei atârna o batistă mare, co- 
lorată. Nu departe de el trece o damă de noapte, 
pe care o privește cu ochii pe jumătate închiși, 
iar podarul mătură strada înainte, cu un mă- 
turoi mare. 

D-rul Lefler era mic de statură, cu părul cănit, 
mustăţile tunse, un cioc deabia perceptibil şi tot- 
deauna cu un trabuc de zece bani în gură. 


204 


La intrare se apropie de pat,o priveşte și fără 
a o examina sau a întreba ceva, declară: 

— Este nu bolnav. 

— Cum este nu bolnav, d-le doctor? a încercat 
să se arunce pe fereastră de durere. 

El vorbea româneşte cu construcția germană în 
loc să spue: nu este bolnavă, spunea este nu bol- 
nav (Sie ist nicht krank). 

El, văzându-mă atât de speriat şi surescitat, i 
s'a făcut probabil milă de mine şi apropiindu-se 
de urechea mea spune încă odată: 

— Este nu bolnav—o cunosc — este morfi- 
nomană, nu te speria; o punem într'o trăsură și 
o trimitem acasă. 

Când am văzut că pot scăpa așa de ușor, îmi 
venea să-i sar în gât, să'l sărut, așa urât cum 
era. 

In asemenea ocaziuni, un Singur om face — 
cum spune Heraclit— mai mult decât zece mii. 
dacă el este cel mai bun. După ce am suit'o într'o 
birjă, am trimes'o acasă la adresa pe care dr. 
Leiler o ştia. El s'a suit din nou la mine bucuros 
că la această oră, când se zărea de ziua,a găsit 
pe cineva care să'l ţie de vorbă. Mi-a povestit 
că ea nu este în familie cu colonelul V... după 
cum credeam eu, ci numai bună prietenă cu me- 
tresa lui și că amândouă sunt morfinomane. Colo- 
nelul este și el morfinoman. Amândoi se iau la 
discuţie. Dânsa spune negru, colonelul spune alb. 
Pentru mine asta face cenușiu. 


205 


Apropo de metresa colonelului știu o anecdotă 
— spune el— pe care trebue să ţi-o povestesc și 
d-tale : o doamnă furioasă cerea socoteală unui 
ofițer, față de toată lumea care se găsea întrun 
salon : 

— Cum ai îndrăznit d-le să spui că ai fost a- 
mantul meu? 

— Doamnă, eram la masă împreună încă cu 
20 de ofițeri. Vecinul meu din stânga povestea 
că a fost amantul d-vstră, vecinul lui din stânga 
a povestit şi el c'a fost amantul dv., și așa au spus 
unul după altul până la mine. Atunci, simţindu-mă 
ruşinat să rămân singur, m'am lăudat, pentru care 
vă cer scuzele mele. 

Dr. Lefler cu toate că vorbea prost românește, 
îi plăcea mult să povestească și să facă glume. 
Inainte de a ne separa i-am spus: 

— D-le doctor, maş duce s'o văd, dar mi-e 
frică să intru la ea. 

— Intră mata fără frică, îmi spune el surâzând, 
dar nu intra fără parale. 


47. 


Lecţii de iubire pasionată, 


Au trecut doi ani de când amicul meu devotat 
Pick (al doilea) a încetat din viaţă. L/am îngropat 
în grădină sub lilieci, era în vrâstă numai de nouă 
ani şi a lăsat în urma lui nouăzeci de buldogi. 


206 


El na avut alte legături de dragoste afară de 
Jaretta, buldoagă de rasă englezească. De câte ori 
în copilăria lui nu m'a făcut să râd cu lacrimi, 
de zburdălnicia și nebuniile lui ! 

In ziua când Pick a pierit, stigleţii care aveau 
cuiburi în grădină ciripeau cu însuflețire pe copaci 
un imn în cinstea protectorului lor. 

Lui Pick nu-i scăpa nici o pisică din cele care 
escaladau în grădină la vânatul puișorilor de sti- 
gleţi. Am asistat la o scenă foarte impresionantă ; 
eram la fereastră, când o pisică prinsese un puiu 
de stigle care căzuse din cuib din zarzăr. Pick 
care o pândea sa repezit asupra ei și într'o clipă 
a omorât'o. A apucat-o după gât de șira spinărei 
şi după ce a scuturat-o decâteva ori, șa descleştat 
fălcile şi a lăsat-o jos moartă. In modul acesta 
a ucis foarte multe pisici și dihori. In timpul din 
urmă pisicele nu mai îndrăzneau nici una să sară 
în grădină așa că stigleţii puteau să concertreze 
și să se ocupe în liniște de puișorii lor. Pick mai 
avea un deosebit talent de a omorâ găinile veci- 
nilor care săreau să scurme florile. Nici un străin 
nu putea intra în curte înainte ca Pick să fie legat. 
Portița întotdeauna era închisă cu cheia și tot 
cartierul era îngrozit de răutatea lui. 

Nu se intimida de loviturile de baston și nu 
ceda la luptă până ce nu dezarma și rupea bas- 
tonul adversarului. Inainte de a lua măsura ca 
portița să stea încuiată, a rupt multe perechi 
de pantaloni și multe bastoane. La plimbare cu 


207 


mine era cel mai blând și mai cuviincios cu lu- 
mea. 

După moartea lui n’a trecut mult timp şi doi 
hoți s'au întrodus, în lipsa mea, în casă, pe fe- 
reastra din grădină, deschizând toate saltarele şi 
dulapurile. Intorcându-mă acasă, înainte ca ei să-și 
îi terminat operaţiunile, au luat-o la fugă cu ce 
au putut, negăsind ce căutau, 

Cu Pick şi Jaretta am avut încă odată ocazia 
să studiez ereditatea. El era de culoare cenușie, 
ea castanie vărgată, iar cei nouăzeci de moșteni- 
tori, fructul iubirei lor, parte din ei au semănat 
tatălui : cenușii, parte mamei: castanii vargaţi, 
parte bunicului de pe tată: cenușii vargaţi, 
iar parte bunicului de pe mamă: castaniu des- 
chis. 

Fiindcă Jaretta năştea câte nouă căţei deodată 
şi toți cunoscuții vroiau să aibă câte unul, tre- 
buia să împart cel puțin cinci dintre ei, imediat 
ce făceau ochi, așa că aceştia erau crescuți cu bi- 
beronul. Astfel a fost crescut Bubi pe care lam 
dat d-lui magistrat E. Petit. Bubi a murit și el 
în ziua de 22 Noembrie 1929. Cu această ocazie 
am primit din partea distinsului magistrat urmă- 
toarele rânduri: „Bietul nostru Bubi a închis 
pentru totdeauna unicul ochi ce-i rămăsese dintr'o 
luptă vitejească cu un alt câine, de patru ori mai 
mare ca dânsul”. 

A fost, cât a trăit, cel mai rău dintre câini şi 
totuși mai bun decât toți oamenii. Cu dânsul 


208 


dispare o familie de câini inteligenți, puternici şi 
mai ales devotați stăpânului. L’am plâns... 

Mă întreb de multe ori, de unde dragostea a- 
ceasta a omului pentru câine?! 

Sunt mai multe raţiuni. Eu cred că am desco- 
perit două. Prima este că în viaţa noastră venim 
în contact cu oameni care de care mai ascunși și 
mai nesinceri. Sinceritatea n'o întâlnim decât la 
câine. Numai ființa lui este transparentă ca sticla. 
„„Ceeace mă face fericit — spune Schopenhauer — 
în socistatea câinelui meu este transparenţa ființei 
lui. Cânele meu este transparent ca sticla. Dacă 
nar exista câni, nu mi-ar plăcea să trăesc”, 

Devotamentul cânelui aduce un fel de liniște 
în sufletul nostru turburat. A doua rațiune este 
probabil identificarea lui cu stăpânul. Presimte 
când stăpânul are să plece şi se întristează; pre- 
simte când se reîntoarce și se hucură. Sentimen- 
tele cele mai frumoase le întâlnim la câne; afec- 
țiunea, fidelitatea, confienţa, recunoştinţa, supu- 
nerea, ctc. 

Se citează câni cari s'au aruncat asupra corpului 
stăpânului lor mort încercând să'] încălzească, alții 
care au urmărit convoiul până la cimitir, lăsân- 
du-se să piară de foame pe mormântul stăpânu- 
lui lor. 

Napoleon istorisea (Mâmorial de Sainte-Helene) 
că într'o bătălie a lui în Italia, el trecea peste 
câmpul de bătae de pe care nu se ridicase încă 
morţii : „Era o noapte frumoasă cu lună, şi în 


209 


singurătatea profundă a nopţei, spunea Impăratul, 
deodată un câne, ieşind de sub hainele unui ca- 
davru, se repezi înaintea noastră, şi se întorcea 
imediat la culcușul lui, scoțând strigăte dureroase; 
lingea obrazul stăpânului său, şi iar venea din nou 
înaintea noastră, vroia în acelaș timp să ceară 
ajutor și să caute şi răzbunare. 

Fie că dispoziția momentului — continua Im- 
păratul — fie că locul, ora, timpul, actul în sine, 
sau nu știu ce, adevărul este că niciodată nimic, 
pe nici unul din câmpurile de bătae nu mi-a făcut 
o asemenea impresie. M'am oprit în mod invo- 
luntar să privesc acest spectacol. Acest om îmi 
spuneam eu, are poate amici, îi are poate chiar 
în lagăr, în compania sa, și cu toate acestea zace 
aicea abandonat de toţi, afară de cânele său! Ce 
lecţie ne dă natura prin mijlocirea unui animal |... 


48. 


Tipuri interesante şi farse de spirit, locale. 


Locul dela Copou pe care se află astăzi fabrica 
de frânghii „Moritz Wachtel’ a fost proprietatea 
socrului meu, Emil Castano. Rușii în timpul răz- 
boiului din 1877 au clădit pe acest loc un spital 
mare, frumos, care a rămas proprietatea lui Cas- 
tano și pe care el l'a transformat în local de dis- 
tracţie, numindu-l „Longa Vita”. La Longa-Vita 
se găseau camere mobilate cu luna, restaurant ales, 


N. LEON.— Note şi Amintiri, 14 


210 


în care se servea la orice oră din zi şi noapte; 
orchestră, un salon mare cu piano, reviste străine, 
etc. In timpul verei venea acolo multă lume pentru 
aer curat, iar noaptea se făceau chefuri. Acolo 
am făcut cunoştinţa lui Tudoriţă Drăghici, un tip 
al Iaşului, nelipsit din localurile de noapte din 
vremea aceia: Longa-Vita, Chateau-aux-fleurs, Bolta 
rece, Avram Frigărui, etc. 

Care dintre ieşenii mai în vrâstă nu l'a cunoscut 
pe simpaticul Todiriţă Drăghici ?, cu toate că era 
ghebos, dar datorită inteligenței lui și a bunelor 
maniere — când era treaz — inspira repede sim- 
patie ori cui venea în contact cu el. Nenorocirea 
era însă că se monta repede și atunci devenea 
agresiv și gălăgios, se suia pe masă și ţinea un fel 
de cuvântări care trezeau râsul ba chiar şi refle- 
xiunea. 

Când era mai desnădăjduit, declama poeziile lui 
Șerbănescu : 

In durerea mea păgână, 
De aş avea putere eu 

Aş lua pământu 'n mână 
Și aş zvârli în Dumnezeu. 
De aş avea cerul hârtie 
Și oceanul călămări, 

Incă n'aş putea descrie 
Ale mele tulburări. 


Beţia trezia în el sentimentele cele mai bune, 
în momentele acelea egoismul dispărea. 


211 


Todiriță luase darul beţiai, în urma unei dra- 
goste nenorocite. Iubise o guvernantă franțu- 
zoaică, „Marie”, care murise în împrejurări tragice, 
şi de câte ori se îmbăta își aducea aminte de ea 
și o striga cu durere „Marie, toi où est-tu?!”, 
Ca judecător de pace la Ștefănești, a pus aprodul, 
în urma unui chef, să radă primele litere: P. R. 
și I de pe frontispiciul: „Primăria” așa că rămă- 
sese ,,Maria”, iar el stătea cu mânele în şolduri 
strigând : Marie toi où est-tu? A doua zi a fost 
telegrafic destituit, și fiindcă nu avea licenţa în 
drept a fost nevoit să pledeze toată viața numai 
la judecătoria de pace. 

De câte ori își reamintea ceia ce făcuse în timpul 
beţiei se rușina şi se simţia cel mai nenorocit, 
pentru că-și da seama că este prizonierul pasiunei 
sale. 

Beţia este o intoxicație cronică cu alcool. Ac- 
tivitatea alcoolului anihilează, cu timpul, voinţa; 
din punctul acesta de vedere se asamănă cu mor- 
finomania. Trebuinţa alcoolului este mai puţin 
violentă decât trebuinţa morfinei. De beție nu 
suferă numai beţivul care bea, ci şi descedenţii 
lui, care au fost procreaţi în momentul când unul 
din părinţi era beat. Substanțele toxice din alcool 
alterează sperma şi ovulele, și alteraţiunea aceasta 
este transmisă copiilor, comunicându-le o dispo- 
ziţie bolnăvicioasă cu diferite tulburări ale siste- 
mului nervos. Majoritatea degeneraţiilor și a cri- 
minalilor sunt copii din părinţi alcoolici. 


212 


Todiriţă, când era treaz, era spiritual, manierat 
şi povestea cu mult haz farsele care i se fă- 
ceau. Intro zi am primit, spune el, o cartă postală 
dela un domn care mă învita pentru o afacere, 
la o anumită oră să vin la „hala de bere” (hala 
de bere era atunci un restaurant cu berărie, pe 
str. Lăpuşneanu în casele unde astăzi se află poșta 
mică — lângă biserica Banu). Ducându-mă la ora 
indicată, găsesc la o masă pe avocatul F..., la 
altă masă pe L..., la alta pe fiul lui S... G... în 
fine ce să-ți spun, cucoane, farsorul a cărui nume 
nu l'am putut afla, a reuşit să ne întrunească la 
un moment dat pe toți gheboșii din Iași, trimi- 
țând câte o cartă postală fiecăruia dintre noi. 

Intr'o seară mă întâlnesc pe strada Mitropoliei, 
în fața feredeului turcesc, cu părintele A... dela 
Buna Vestire. Ii spun sărut mâna părinte, iar el 
drept răspuns, face cruce, scuipă... şi-mi spune: 
„chei satană”. M'am oprit pe loc, mam uitat 
după el, întrebându-mă care din noi doi o îi beat, 
el ori eu?! După câteva zile preotul se întâlnește 
cu Nastasache (Nastasache era un frate al avo- 
catului Drăghici). 

— Cucoane Nastasache, îi spune preotul A..., 
alaltă seară mi s'a arătat bietul cuconu Todiriţă, 
Dumnezeu să-l ierte. 

— Nu înţeleg cum ţi sa arătat? lai visat? 

— Ba mi-a ieșit chiar înainte pe înserate, în 
fața ieredeului turcesc. 

Ce se întâmplase? Cu câteva săptămâni înainte 


213 


părintele A... luase parte la înmormântarea unui 
frate mai mic a lui Todiriță, el însă era convins că 
mortul fusese Todiriță. 

Beţia de vin este un viciu îngrozitor, îi spu- 
neam eu. 

— Da, îmi replica el, dar este altul tot atât 
de îngrozitor și mai ridicol, beţia de cuvinte. Vino 
odată la judecătorie, nimic nu este mai trist decât 
o adunare de imbecili care se îmbată cu speranţa, 
în momentul chiar când se săvârşeşte contrarul 
de ceia ce ei aşteaptă. 

Intr'o zi, un ţigan care vânduse ursul altui 
țigan, se prezintă la judecătoria unui coleg să-i 
facă actul de vânzare. Cu toate că colegul nu era 
simplu „apărător” ca mine, ci mare avocat licen- 
tiat în drept, a început a scrie vre'o două coale: 
„având în vedere și considerând”, până ce ţiganul 
plictisit a venit la mine, spunându-mi :—scrie, te 
rog, boerule, scurt cum ţ'oi spune eu ; dictându-mi : 
„țiganul Stanciu a vândut ursul Ganciu, ţiganului 
Danciu. La văzut, la plăcut, la jucat din par 
în par fără un cusur măcar, bani a dat ursa luat”. 

In câteva cuvinte ţiganul a redactat singur cel 
mai trainic act de vânzare. Par'că ar îi cetit ți- 
ganul cugetarea lui Napoleon: „Omul nu face 
bine decât ceeace face singur”. 

Un act judecătoresc, ca şi o carte, cu cât este 
mai lung, cu atâta este mai prost. Voltaire a spus 
de mult: „,Cusurul celor mai multe cărți este 
de a fi prea lungi”. 


214 


Todiriţă este un mare admirator al lui Na- 
poleon ; revenind la actul de vânzare al ţiganului 
făcut de colegul lui dela judecătorie, spuse : „„Prostul 
are un mare avantaj asupra omului de spirit; este 
totdeauna mulţumit de el însu-și”. 


49. 


Reţete pentru înviorarea optimismului şi 
a tinereței, 


La universităţile germane, semestrele şcolare fiind 
de șease luni, este foarte comod pentru studenți 
de a trece dela o universitate la alia. Când eram 
student la universitatea din lena, am avut odată 
curiozitatea să ascult pe profesorul Lenckart, care 
era la universitatea din Leipzig. 

Altă dată am plecat la Leipzig numai pentru 
filosoful Wund, despre ale cărui cursuri de psicho- 
logie-fiziologică se vorbea foarte muli. Orașul Leipzig 
este patria atâtor nume glorioase ca: Leibnitz, 
Bach, Schumann, Wagner. Interesant mai ales 
pentru cărturari sunt librăriile, anticăriile şi ca- 
sele de editură. Casa Brockhaus de ex. are cinci 
sute de ani de existență. Aici s'a editat celebrul 
Brockhaus-L.exikon și Mayers  Konversation-Le- 
xicon. 

In anul 1885 sau în 1886, fiind la Leipzig, am 
găsit mai mulţi Români care siudiau, printre care 
era şi Ion Neniţescu, redactorul revistei ,,Ţara- 


215 


nouă”, el luase parte ca ofițer în războiul pentru 
independenţă și a scris o carte de poezii intitu- 
lată ,,Pui de lei”; afară de el, mai era Petre Gâr- 
boviceanu, fost director al Casei bisericei, care și-a 
făcut teza de doctorat asupra lui Comenius, Mi- 
halache Popescu, fostul administrator al Casei școa- 
lelor, Paul Weisengriin, din Iași, care a scris o carte 
de filosofie în limba germană, Unter din Iaşi, 
un tânăr Râșcanu, care se înscrisese pentru stu- 
diul Istoriei, dar care s'a sinucis. Din Ardeal era 
Saftu, care mai târziu s'a făcut preot. 

In ziua când trebuia să aibă loc prelegerea lui 
Wundt, la orele șease, m'am dus la Universitate, 
am intrat în sala în care mi se spusese că vorbeşte 
el. Cinci minute după ce m'am aşezat în bancă, 
a intrat și profesorul însoțit de un ajutor care 
aducea mai multe cărţi legate, din care a împărțit 
fiecăruia din auditor câte un exemplar. Profesorul 
s'a suit pe catedră, a deschis una din ele, spunân- 
du-ne şi nouă să deschidem la pagina cu capi- 
tolul la care se oprise în lecţia precedentă. Mă 
uitam când la profesor, când la biblia pe care o 
aveam în mână, dar n'am înțeles decât după ce 
s'a terminat cursul, că din eroare în loc să intru 
în amfiteatrul unde trebuia să aibă loc prelegerea 
lui Wundt, am intrat la un curs de teologie. Să 
mai ies nu se putea, a trebuit să ascult o oră in- 
terpretarea bibliei ! 

;5 „El — întonează profesorul la un moment dat, 
uitându-se pe deasupra ochelarilor — este acela, 


216 


(adică Christ) care m'a răscumpărat pe mine om 
pierdut și condamnat la Iad și ma izbăvit de 
moarte și de puterea diavolului, nu prin aur și 
argint, ci prin sângele său preţios și prin inocența 
vieţei sale și a morţei sale”. Făcând apoi o di- 
presiune asupra frumuseţei naturei, exclamă : 

— Cine nu vede, să strige ca poetul persan: 
împărate | cu ochii mei, nu cu ai tăi trebue să 
priveşti natura, dacă vrei să-ți placă așa de mult 
cum îmi place mie”. 

Continuând a ceti textul, se oprește din nou 
spunând : când nu mai ai dreptul la viață, trebue 
să fii mulțumit să trăești cum poți. 

Secretele frumuseței Evangheliei sunt foarte in- 
teresante, îmi spuneam eu, dar nu în oara când 
îmi propusesem să ascult pe Wundt ! „în vremea 
aceia”, „în ziua aceia”, „la oara aceia” și o grămadă 
de alte formule care au aerul de a fi precise fără 
a fi, fac să planeze naraţiunea, ca un vis între 
cer și pământ. 

Pe bancă, lângă mine, în timpul prelegerei, stătea 
un bătrân, care urmărise lecţia de teologie cu mult 
interes. După ce s'a terminat cursul, câțiva stu- 
denţi s'au grupat în jurul lui, iar el le vorbea cu 
multă afabilitate. Bătrânul avea un fizic seducător 
și în toată persoana lui se vedea bunătate. 

Ma impresionat mult prin bunul lui simţ şi 
perspicacitatea reflexilor sale. El povestea cu un 
farmec și o ușurință în adevăr delicioasă, par'că 
n'ar fi fost neamţ. 


217 


La despărțire, acest domn care se numea Otto 
Stiiwe a invitat pe toți tinerii din jurul lui și m'a 
învitat şi pe mine la o berărie din „Rosenthal”. 

La berărie era lume multă, nemți grași și roși, 
mâncau şi beau. Verbul lor „schmecken” implică 
o lume întreagă de pofte satisfăcute. Din când 
în când se auzea „Ich bin satt!” sau „Ich kann 
nicht mehr”. In apropiere de anumite locuri se 
vedeau tăblițe cu următoarea formulă: „Hosen 
zu” (încheiați-vă la pantaloni) care până la un 
punct dă o idee despre buna cuviință a consuma- 
torilor. Afară de mine, mai erau printre invitaţii 
d-lui Stiiwe, încă doi sthiăini, toți ceilalți erau 
nemți. La masă conversaţia s'a desfășurat asupra 
monismului şi asupra profesorului Haeckel dela 
Universitatea din Iena. Nimic, spunea Stiiwe, nu 
poate fi mai interesant pentru un om, care gân- 
dește, decât natura, fiindcă nimeni nu va putea 
niciodată să cunoască fondul lucrurilor (Das Ding 
an sich). Teoriile nu servesc decât la agerirea re- 
flexiunei şi a observaţiunei. 

Tonul conversaţiunei sale se ridica la înălțimea 
subiectului. El era în raporturi bune cu mulţi 
profesori dela diferite universități, a căror cursuri 
le ascultase. Am o admiraţie pentru amicii mei 
celebri — spunea el—nu numai din vanitate, ci 
din cauza calităților lor, a spiritului lor, a talen- 
tului și a geniului lor; ei sunt o rasă aparte. Cu- 
vintele de spirit, cum a spus şi Goethe, implică 
în totdeauna un public, iată dece nu se pot păstra 


218 


pentru sine. Nu ne putem bucura singuri de spi- 
ritele noastre, pe când ne bucurăm singuri de 
toate celelalte sentimente : amor, speranţă, etc. 
La un moment dat, îndreptându-și privirile spre 
mine, mă întreabă: „la spune d-l meu, cum îţi 
place la noi în Germania? Nu se respiră în ţara 
aceasta o atmosferă de cultură?“ 

— Limba germană este prea grea pentru noi 
acești de rasă latină, îi răspund eu: verbul care 
comandă fraza vine târziu de tot şi zăpăceşte pe 
înterlocutor, care este obligat să aștepte, pentru 
a înţelege gândirea în întregimea ei. 

— Domnilor, dacă ar fi numai pentru ca să 
cetiți pe „Faust? de Goethe, încă merită, după 
părerea mea, osteneala să învăţaţi limba germană. 

Un student norvegian care era faţă spune că 
el a cetit pe Faust tradus în limba norvegiană. 

— Nu este acelaș lucru, întrerupe Stiiwe. Ita- 
lienii au o vorbă: Traduttore, traditore, adică 
traducător, trădător. Desigur când nu cunoști o 
limbă bine, este un rău, dar răul este tot atât 
de real ca și binele, şi dacă'l negăm, trebue să 
negăm şi binele. Trebue să-l admitem, să-l urâm 
și să-l combatem tot timpul cât suntem în viaţă. 
Fiţi întotdeauna, d-lor, optimiști. Optimismul este 
sănătatea sufletului. Eu am luat doctoratul în 
filosofie acum 30 de ani, de atunci am avut ne- 
norociri, am pierdut soție, copii și acuma la bă- 
trâneţe sunt cel mai fericit să trec dela o uni- 
versitate la alta și să ascult diferite cursuri. 


219 


Un om n'a isprăvit niciodată să se cunoască. 
El este totdeauna un subiect de surpriză pentru 
el însuşi. 

Ridicându-se dela masă să plece, ne spune: 
Am făcut, d-lor, astăseară o nouă provizie de ti- 
nereţe stând de vorbă cu d-stră. 

Otto Stiiwe era un om pasionat, dar n'avea 
decât pasiuni nobile : audiarea de cursuri, lectura, 
meditaţia și societatea tineretului cult. 


50. 


Despre un cămătar de pe vremuri și un ieșan mai 
şmecher decât el. 


1893. Ianuarie 8. — Am primit dela d. dr. Leon 
ca gagiu peniru suma de (300) trei sute lei, urmă- 
toarele : o garnitură de smaralde şi diamante (broşă, 
cercei şi brațeletă), şase linguri şi şase furculițe). 

Isidor Juster 


Cetind astăzi această însemnare scrisă și sub- 
scrisă în carnetul meu de însuși mâna camăta- 
rului, îmi evocă triste amintiri. Procentele erau 
colosal de mari şi nu exista nici o bancă a corpului 
didactic, precum există astăzi. 

Isidor Juster era mi se pare fiul lui Herșcu 
epoletaru, care sconta lefurile ofițerilor, coleg cu 
Marcu Weis și Zisu Fels, alți doi cămătari bine 
cunoscuți acum 30, 40 de ani. 


220 


Zisu Fels era mic de statură, capul lui era con- 
format ca un cap de orangutan, par'că ar fi fost 
înadins modelat să servească ca dovadă a desce- 
denţei omului din maimuță. Când împrumuta cineva 
dela el o batistă, îi reclama la sfârșitul lunei două 
cerșafuri. In timpul nopţei își oprea pendula ca 
să nu se uzeze arătătorul şi minuntarul. El nu 
râdea niciodată. Omul care nu poate râde — spune 
Carlyle — nu numai că este capabil de orice du- 
plicitate și de orice dol, dar toată viaţa lui n'a 
fost decât dol și duplicitate. 

Era superstițios la extrem. O solniță cu piper 
răsturnată pe masă, exercita asupra lui o influență 
decisivă. 

Nu trebue confundat cămătarul cu avarul. Este 
adevărat că și unul şi altul vor să câștige fără 
risc, dar un cămătar poate să nu fie avar. Zică- 
toarea poporală: Avar ca un evreu, este falșă. 
Paul Morand spune că Evreii sunt mai generoși 
decât creștinii; dar înainte vreme ei trăiau din 
camătă. Din cauza aceasta au făcut confuzie în 
privinţa lor și Plaut și Molière şi Balzac. 

Aviditatea bolnăvicioasă a lui Zisu Fels după 
bani și talentul lui de a despoia era încurajat de 
faptul că nu avea nici un scrupul și nici frică de 
închisoare, cu care era deprins. Acela care n'a 
stat la închisoare, spunea el, nu poate să înțe- 
leagă fericirea de a fi liber. Jura falș ca martor, 
pentru cinci lei. 

El a închis odată în closet pe musafirul unui 


221 


chiriaş al lui care-i datora bani, sub pretecst că 
după ce nu-i plăteşte chiria își mai aduce și prie- 
tenii care contribuesc la sporirea taxelor barome- 
trice! Cât era fără de suflet, a fost şi el odată 
înșelat de cineva. Era, acum 40 de ani, în Iaşi, un 
domn de familie, foarte bine, numit T... V... A- 
cest domn, în una din zile, s'a prezentat acasă 
la Zisu Fels, rugându-l să-i împrumute 700 de lei. 
Cămătarul se uită lung la el, cu mirare și ironie, 
fără a-i spune vr'un cuvânt... 

— D-le Zisu Fels, îi spusese T... V..., să nu 
crezi că-ți cer acești bani fără nici o garanţie, 
iată! şi scoate din buzunar mai multe bijuterii, 
care făceau pe atunci peste 6000 lei. Ți le las d-tale, 
du-te cu ele la giuvaergiu, preţuește-le și la oarele 
patru vin să-mi dai banii. 

La oarele patru T... V... sa prezentat. Zisu 
Fels, mulţumit că face o afacere atât de bună, 
îi numără 700 lei. 

După ce a pus banii în buzunar, îi spune că- 
mătarului : d-le Zisu Fels, am o rugăminte: bi- 
juteriile sunt ale mamei mele, și nu aş vrea să 
fie văzute de cineva, de acea să-mi dai voe să 
le împachetăm în această cutie, pe care o scoase 
din buzunar împreună cu o bucată de ceară roşie, 
un sigiliu şi o bucată de sfoară. După ce a pus 
bijuteriile în cutie, a legat'o cu sfoară, cerând 
să-i dea o lumânare ca s'o sigileze. Pecetluind-o, 
o dă cămătarului în primire, făcând în acelaș 
timp şi un înscris, în care spunea, că, dacă până 


222 


la o anumită dată nu se va prezenta să aducă 
banii, Zisu Fels are tot dreptul să le vândă. Tre- 
când câteva zile după termenul de plată fără ca 
T... V... să se prezinte, Zisu Fels, foarte bucuros, 
s'a hotărât să le vândă și a deschis cutia, dar spre 
marea lui mirare în loc de bijuterii a găsit bucă- 
ţele de cărămidă pe care T... V... a avut grija să 
le pue de acasă într'o cutie identică, ce o avea 
tot în buzunar și pe care a schimbat'o repede, 
în momentul cât cămătarul a adus lumânarea. 

Singura speranță care-i mai rămăsese era să 
facă plângerea la parchet. Dar acolo era bine cu- 
noscut și i s'a spus că, dacă nu va dovedi cele cu- 
prinse în plângere, va fi aspru pedepsit drept 
calomniator. 

Bine a spus un mare înțelept că experienţele 
nenorocite fac pe proști prudenți. 

Fiul lui Zisu Fels numit Uşer, trecea drept mai 
omonos decât bătrânul și era şi mai puţin urât, se 
mulțumea pentru o batistă pe care o împrumuta 
cu un cerșaf, în loc de două. In fiecare zi era pe 
la judecătoriile de pace cu un ghiosdan mare sub- 
suoară. Cunoştea articolele din codul penai pe 
derost. 

Gândindu-mă la asemenea tipuri mă întreb, 
oare acești oameni au fost vreodată amorezaţi? ! 
Femeile nu i-ar fi costat nimic. Eu cunosc unul, 
spune Paul Morand, care zicea: 

„Să luăm, dragă, tramvaiul, este cu mult mai 
amuzant”, adăugând apoi: „,...și plătește şi locul 


223 


meu, iu știi cât sunt de avar”. Avariţia are o sub- 
tilitate fără margini pentru a trage foloase din 
orice, şi chiar a face spirit pe socoteala ei. 

T... V... ca om de petreceri la orice moment, 
avea trebuință de bani. Când împrumuta dela 
prieteni, avea pentru ei o dilemă specială: „Din 
două lucruri unul: sau X... nu-și mai reamin- 
tește că mi-a împrumutat banii, sau el crede că 
eu nu-mi reamintesc că i-am împrumutat, și în- 
trun caz şi în altul, n'am să-i plătesc ce-i da- 
toresc”, 

El era cinic și povestea cu tupeu excroche- 
riile lui : 

— După ce am luat banii, i-am spus la ple- 
care, la revedere d-le Zisu Fels, am făcut în fine 
și noi o afacere?! 

— D-ta ești cu învățătură, mi-a răspuns el, iar 
eu cu banii, sa văzut de multe ori învăţaţi la 
ușa bogatului, dar n'am văzut bogaţi la ușa în- 
văţaților. 

— Pentru că învățații ştiu, d-le Fels, ce le lip- 
seşte, pe când bogaţii nu ştiu. 

— Nu te-ai gândit, îl întrebau prietenii, la ce 
ţi s'ar fi putut întâmpla, dacă în momentul când 
ai schimbat cutiile te ar fi prins? 

— T-aş fi dat sfatul pe carel da Alexandre 
Dumas fiul: Dă, d-le Fels, bani, nu-i împrumuta. 
Dând, nu faci decât ingraţi, împrumutând faci 
dușmani. 

Privindu'l cu dispreţ, mă gândeam cât de multe 


224 


şi variate sunt modurile de a fi cineva excroc, 
și nu este decât un singur mod de a fi cinstit, 

EI, cetind în ochii mei ce gândesc despre el, mi-a 
spus : ce perfect aș deveni, dacă aș trăi două sute 
de ani. 


După înmormântarea lui Zisu Fels, am întrebat 
pe librarul Baraş cine a vorbit la cimitir şi cum 
a relevat meritele lui Zisu Fels. Baraş îmi spune 
zâmbind : vorbitorul a fost scurt și concis, n'a 
spus decât următoarea frază : „Zisu Fels, a trăit 
şi a murit pentru binele lui”. 


51. 


Confesiunea d-lui dr. Leon, grăbit, de data asta, 
la considerații triste cu prea mult înainte de vreme, 


In noaptea de șase Octombrie, m'am trezit la 
ora 1 bolnav, cuprins de un acces care nu-mi dădea 
timp nici să trimit servitoarea după fiica mea: 
Simţind că n'am s'o mai pot revedea, am căutat 
să-i scriu ultimele câteva rânduri, dar n'am reuşit. 
După venirea ei, la orele 2 a sosit și ginerele îm- 
preună cu fostul meu elev, blândul și bunul d. To- 
diriță Popovici. 

Când ţi-ai minţit pe cei scumpi în cazuri ana- 
loage ca să le alini durerile, nu mai dai crezare 
celor din jurul patului tău de suferinți. Cum spune 
foarte bine Bernard Schaw: pedeapsa cea mai 


225 


mare a mincinosului nu este că nu] mai crede 
nimeni, e că nu mai crede el, în nimeni şi în nimic, 

Ne place francheţa acelora pe care-i iubim, 
Francheţa celorlalți este însă o insolență. 

Spre ziuă când răul s'a calmat, am rămas ca 
de obiceiu numai cu Buda, este singurul care 
rămâne în odaia mea de dormit şi mă aprobă 
tot ce spun dând liniștit din cap şi din mâni în 
mod afirmativ. Uitându-mă la el, îi sorbeam vor- 
bele lui înțelepte: „Lungă este noaptea pentru 
acela care veghează! Lungă este calea pentru 
acela care este obosit! Lungă este succesiunea 
existenţei pentru nenorociţi care nu cunosc ade- 
văratele legi P’ 

Dacă aș fi să reîncep din nou viața, cu expe- 
riența pe care am câștigat-o, aş încerca să fiu 
ipocrit, naş mai spune nimănui adevărul, așa 
după cum am făcut toată viaţa. Deși a spune 
adevărul este o plăcere. „Dire la verité est utile... 
mais on se fait hair” — spune Pascal. 

Acuma chiar dacă aș mai trăi, şi aș vrea, nu 
mă mai pot schimba, fiindcă mi-am făcut oa doua 
natură. Prea am muncit în acr confinat, surme- 
nat ; prea am dus o viaţă sedentară. In vara anului 
1884, fiind la mânăstirea Gafton lângă Botoșani, 
o maică bătrână, evlavioasă și destul de înțe- 
leaptă, mă întreabă : 

— Fiule, mai nădejde, ca la urma urmelor să 
mergi în cer? 

— Nu înţeleg, măicuţă, întrebarea. 


N, LEON, Note şi Amintiri, 15 


226 


— La ce bun atâta învăţătură pe lumea asta— 
îmi spunea ea cu convingere şi compătimire — 
(toată ziua în vremea aceia eram cu cartea în mâni 
și studiam) când toate lucrurile astea avem să 
le știm pe lumea cealaltă. Eu din partea mea aştept 
ca Dumnezeu să mă instruiască. El va face aceasta 
dintr'o dată, mai bine decât toate cărţile cu care 
vă pierdeţi sănătatea cetindu-le. 

Pe păretele din fața patului meu stă atârnat 
portretul marelui înţelept din anticitate. Demo- 
crit, care râdea necontenit de nebuniile omenești. 
Mă priveşte cu zâmbetul lui ironic, având aerul 
că-mi spune: ai fost unul dintre discipolii mei 
cei mai fideli, ai învățat dela mine ce este rezig- 
nația, şi când a venit momentul s'o practici, te-ai 
arătat incapabil! Este adevărat că Democrit se 
rezigna uşor, dar el a ajuns să trăească până la 
103 ani (una sută nouă!), pe când eu de abia 
acuma am început a înţelege ce este viaţa. Fonte- 
nelle, a murit centenar, fericita lui longevitate îi 
permitea să facă comparaţiuni pe care majorita- 
tea oamenilor nu le pot face. El spunea că momentul 
cel mai plăcut al existenţei sale a fost între 60 
și 80 de ani. „Atunci, spunea el cu o bunătate fer- 
măcătoare, ajunge cineva să-și facă o situație, nu 
mai are ambiţiuni, nu mai doreşte nimic și se folo- 
seşte de ce a semănat. Este timpul recoltei adunate”. 

Privind zâmbetul ironic al lui Democrit, mă 
întrebam : ce pot face când o lege universală vrea 
ca tinereţa să fie ceva atât de efemer? In acelaș 


227 


timp îmi venea în minte o vorbă a lui, care se po- 
triveşte de minune în momentele de față: „Cine 
a găsit un ginere bun, are un fiu mai mult, cine 
nu, şi-a pierdut și fiica”. 

Fericirea care am găsit'o în viață, o datoresc 
în parte efectului raţiunei mele, dar mai mult 
preceptelor lui înțelepte. 

Boala și oboseala îmi lasă, cum spune poetul, 
ca gândurile bune să-mi fie zugrăvite de cele rele... 
Cei tineri vor exclama: de am trăi și noi cât a 
trăit el... Aceste aprecieri îmi reamintesc o isto- 
rioară notată în carnetul meu de însemnări zil- 
nice. O doamnă nobilă, fiind condamnată la moarte, 
aştepta ora decapitărei împreună cu un doctor 
care și el era condamnat la moarte. Doctorul era 
trist și plângea ; Doamna cu o batistă ştergându-i 
lacrimele îi spunea următoarele vorbe de consolaţie : 

— Domnule, este lucru hotărât că trebue să 
murim amândoi. Cum se face însă că d-ta ești 
trist, pe când eu sunt veselă? Eşti d-ta mai în 
pagubă decât mine perzând viaţa? 

— „Doamnă, îi răspunde el, d-ta ești tânără, 
eşti bogată, ești sănătoasă şi frumoasă, așa că 
pierzi mult pierzâ d viaţa ; dar cum ești incapabilă 
de reflexiune, nu-ţi dai sama ce pierzi. Eu însă 
sunt sărac, sunt bolnav, încât pierzându-mi viața 
pierd puţin lucru, dar eu sunt filosof naturalist, 
am noţiunea existenţei pe care d-ta nu o ai, şi eu 
ştiu în mod exact ceeace pierd. Iată, doamnă, 
cum se face că eu sunt trist, pe când d-ta ești veselă”, 


228 


Să mă ierte cetitorul dacă am divagat puţin! 
dar la vrâsta de aproape 70 de ani, am dreptul 
să fiu natural, după cum şi copilul înainte de șase 
ani are acest drept; cinismul bătrânilor trebue 
să fie simpatic ca și francheţa copiilor. 

Slăbit şi obosit de boală, ațipind de somn, mă 
gândesc cu melancolie dacă foiletonul acesta nu 
va fi ultimul? 

In momentul când scriu aceste rânduri, servi- 
toarea mișcând măsuţa pe care se află Buda, el 
afirmă dând mereu din cap și din mâni..... dar 
eu de data aceasta nu-l mai cred. 


52, 


O farsă în legătură cu spionajul, și alte reflecții. 


1906 Iulie 8. — Alaltăieri, Marţi, s'a inaugurat 
expoziția jubilară din parcul Carol I. După ce 
şa oficiat serviciul divin, au vorbit mai întâi Ion 
Lahovary, ministrul domeniilor, apoi Dr. C. Istrati, 
comisarul general al expoziției, iar la urmă a răs- 
puns regele. A participat întreg corpul diplomatic 
afară de ministrul Turciei Kiazim Bey, care sa 
abținut din cauză că în expoziție figura și bateria 
dela Calafat, ce a tras primul tun în răsboiul 
dela 1877. 

D-rul Istrati merită toată recunoștința noastră 
pentru modul cum a ştiut să transforme un loc 
viran, insalubru, în care se aruncau gunoaele și 


229 


murdăriile Bucureștiului, în miaștinele cáuia se 
desfătau porcii și bivolii, întrun pare occidental 
unde fiecare fir de iarbă, fiecare floare, fiecare 
arbore se armonizează de minune cu peisajul. 


Recetind rândurile de mai sus scrise de mine 
acum 24 de ani, îmi reamintesc cu plăcere de ca- 
litatea ce aveam în expoziţie jubilară, nu numai 
ca exposant al scrierilor și al preparaţiilor mele 
de laborator, ci și ca director general al învăţă- 
mântului profesional din ministerul instrucțiunei. 
In această calitate toate şcoalele profesionale din 
țară şi tot ce atelierele lor produceau cădeau în 
raionul meu. 

In palatul artelor am făcut cunoştiința unui 
neamț, Miller, care venise intenționat din Muenchen 
să visiteze expoziţia. El era redactor la câteva 
reviste germane ilustrate, se interesa de arta noastră 
decorativă şi în special de cusăturile și scoarțele 
românești, aduna modele și acele pe care nu le 
putea cumpăra le desemna singur. Rămăsese en- 
tuziasmat de producţia şcoalelor profesionale. Vă- 
zând odată persoane care treceau fără a fi atente 
la obiectele expuse, a exclamat: „Urăse oamenii 
care nu admiră nimic, fiindcă eu mi-am trecut 
viața admirând totul”, Femeile române fac lu- 
cruri frumoase de tot, dar muncesc din cale afară 
de mult, nu e vorbă însă că munca manuală este 
un joc de copil în comparaţie cu acea a crierului, 
Mușchii se odihnesc mult mai repede decât nervii, 


230 


Ce va deveni lumea, spune Vișan, care era pre- 
zent, când ansamblul creaţiunelor tehnice va veni 
în ajutorul omului să se pună în armonie cu mediul 
fizic? Aceasta este civilizație, domnii mei, replică 
Miiller, defectul acestei civilizații noui, este între 
altele bazată nu pe economie, ci pe împrumut; 
de dorit însă este răspândirea cât mai mult a 
culturei în popor sau cum îi spunem noi ethische 
Kullur, adică să atingă acea stare a societăței 
umane în care să stăpânească veracitatea. (Wahr- 
haftigleit), umanitatea (Menschlichkeit) şi stima 
reciprocă. Fundamentul şi factorul principal al cul- 
turei este starea morală a indivizilor. 

Prin muncă, îi spun eu, cu siguranţă că ome- 
nirea va atinge și cultura etică. Munca este un 
izvor de fericire. „Ştim cu toții, spune Lubbock, 
cum trece timpul de repede când suntem foarte 
ocupați. Ocupaţiunile alungă grijile și micile su- 
părări ale vieţei. Omul ocupat nu are timp nici 
să viseze, nici să se agite“. 

Dela una la alta, conversaţia noastră căzu a- 
supra pedepsei cu moartea. Müller era unul dintre 
partizanii ei, Vişan din contra o combătea: prin 
pedeapsa cu moarte suprimi criminalului pedeapsa 
remușcărei, adică ispășirea. Nu se lasă omului care 
a făcut atâta rău, timpul ca să-și ispăşească gre- 
şeala... Are dreptate Zola că pedeapsa cu moarte 
este un blăstăm și un sacrilegiu. 

Daţi-mi voe, spune Müller, să vă povestesc o 
anecdotă, apropo de pedeapsa cu moarte. 


231 


D-le Müller, întrerupe Vişan, o anecdotă trebue 
să fie întrodusă în momentul unde ea ilustrează 
discuția care are loc. Anecdota a cărei explica- 
țìune nu este pusă în evidență, ofensează. Trei 
condamnaţi — continuă Müller — trebuiau să fie 
spânzurați : un Englez, un Scoţian și un Irlandez. 

Judecătorul întreabă pe Englez : 

— Sub care arbore doreşti d-ta să fi spânzurat? 

— Sub un stejar, răspunde Englezul. 

— Dar, D-ta? îl întrebă pe Scoţian. 

— Eu, sub un plop, răspunde Scoţianul. 

— Dar, d-ta? întreabă pe cel de al treilea. 

— Eu, d-le judecător, răspunde Irlandezul, aș 
vrea sub un agriș, 

— Sub un agriș? ! Aceasta este o imposibilitate, 
fiindcă este prea mic. 

— Dacă îmi daţi voe, d-le judecător, voi aş- 
tepta până ce va creşte mare agrișul. 

Cu prietenul meu Vișan, am fost coleg de clasă 
în Institutul Academic; cu toate că era inteli- 
gent, a avut numai ghinioane în viaţă. Ion La- 
hovary, când a fost ministru de domenii, la luat 
şeiul lui de cabinet. Se atașase de el, îl aprecia, 
avea mare încredere și aproape nu putea sta un 
moment fără de el. La Paris, Vișan ascultase în 
1886 şi câteva cursuri la școala de antropologie, 
era un cititor şi admirator al scrierilor lui Zola,. 
avea chiar mania să vorbească cu citate din Zola. 
Relativ la neînțelegerile lui familiare, îl certam și 
eu înadins, cu citate din Zola : „în orice femee este 


232 


stofă de bună soţie, depinde de bărbat, să dis- 
pună de această stofă cum e mai bine. Zola spu- 
ne : tel maitre, tel valet; tel mari, telle épouse”. 
La care el mi-a răspuns odată, tot cu un citat 
din Zola: „nu înţeleg pentruce înţelepciunea ta 
îmi pare mai extravagantă decât nebunia mea”. 

In una din zile vine Vişan la mine — locuiam în 
str. Câmpineanu No. 4, casele fotografului Mandy— 
foarte grăbit şi preocupat, la o oră neobicinuită ; 
intră în cameră, și fără a-mi spune bună ziua, 
închide misterios uşa cu cheia, atârnă de mânerul 
ei prosopul ca să nu poată privi cineva din sală 
pe gaura cheei și aplecându-se la urechea mea 
îmi spune : Ştii ce am aflat dela prefectul de po- 
liţie? că neamţul tău, cu care te plimbi prin ex- 
poziţie, ar fi un spion! iată și documentul, sco- 
ţând din servietă un plic galbăn cu cinci sigilii 
mari roși. Rupe nervos sigiliile, scoale câteva foi 
scrise la mașină și, înainte de a începe a le ceti, 
spune : poliţia secretă, care'l urmăreşte, a reuşit 
să stenografieze conversaţia care aţi avut alaltă 
seară, 

— Ce conversaţie ? întreb eu miral. 

— A neamţului cu tine. 

— Unde? 

— Aicea în cameră. 

— Cum, în camera mea, a fost cineva ascuns 
în dulap sau sub, pat, fără ca eu să îi simţit? 

— Nu, Siguranţa a întrodus stenograful ei în 
camera vecină, tu ştii cum toate mișcările patului 


233 


și şoaptele cele mai slabe se aud dintro cameră 
în alta. 

Adevărul era că vecinul meu de cameră era 
un prieten al lui Vișan şi el singur era stenograf. 

Vișan, pe lângă că era mucalit, îi plăcea să facă 
farse, care de multe ori îi reușeau. El rugase pe 
vecinul meu (prietenul lui) să stenografieze con- 
versaţia care va auzi-o între mine și prietena mea, 
care urma să vie la mine în seara aceea. Steno- 
graful s'a achitat foarte conştiincios, dar, trebuind 
să plece a doua zi la Sinaia, n'a avut timpul să 
dea ochii cu Vișan, a pus foile stenografiate în 
plic, Pa sigilat şi lăsat servitoarei să-l predea. 

Vișan, îndată ce a luat plicul a venit cu nerăb- 
dare să-mi cetească conţinutul. 

El se aştepta să citească conversaţia care a 
avut loc între mine şi prietena mea, iar eu eram 
curios să aud stenografiată discuția dintre mine 
și Muller. Când a început a ceti, ne uitam unul 
la altul, dar cel mai decepţionat a rămas el, fiindcă 
ceia ce citea nu era o discuție, între un bărbat 
şi o femee, în momente de tandreță, ci era o dis- 
culie ce a avut loc între doi fii ai mei, asupra 
unei vizite pe care ei o făcuse în timpul zilei un- 
chiului lor Antipa. 

Lucrul s'a petrecut în modul următor: eu, ple- 
când la laşi ca de obiceiu pentru două zile, am 
profitat să trimit la București în camera mea din 
Str. Câmpineanu No. 4 pe fiii mei (Willy și Geor- 
gică), ca să viziteze și ei expoziţia. 


234 


53. 
Abecedar, de unde înveţi să mori, în linişte, 


On apprend ă vivre quand 
le vie est passée. 
Montaigne. 


Intrebând cineva pe Voltaire deosebirea care 
există între bun și frumos, el a răspuns: bunul 
are nevoe da dovezi, frumosul nu are nevoe. 

Cu ocazia boalei mele, am constatat cât sunt 
oamenii de buni, de binevoitorui și de miloşi. Afir- 
mația că omul este cel mai rău animal, este o 
exagerație. Montesquieu a spus cu drept cuvânt 
că sunt lucruri pe care toată lumea le spune, 
fiindcă au fost spuse odată. Nouă ni se pare că 
oamenii buni sunt puțini, fiindcă nu-i cunoaștem 
decât la anumite ocazii. Telegraful și radio-ul nu 
ne vorbeşte despre oamenii buni, cum ne vorbește 
de des despre cei răi, despre criminali, despre 
spărgători, bandiți, hoţi, excroci, cămătari, etc. 
Nu se vorbește niciodată în depeșe despre fami- 
lile fericite, despre părinţii buni, despre copiii buni 
sau despre prietenii buni. Și cu toate acestea, 
există. 

Epictet a spus, de vrei să trăeşti în pace și cu 
voe bună, fă ca toţi în casa ta să fie oameni buni. 
La aceasta ajungi, ori luminând pe cei care vreau, 
ori alungând pe cei care nu vreau. Și atunci cu 
cei fugiți a fugit inferioritatea şi sclăvia, iar cu 
cei rămaşi a rămas superioritatea şi libertatea. 


235 


Partea rea a singurătăţei este că omul trăind 
în lumea imaginaţisi sale, rămâne ca un străin 
în lumea reală. 

Numeroasele scrisori pe care le-am primit din 
partea cetitorilor mei m'au mișcat până la lacrimi. 
Unul dintre ei se miră cum am devenit deodată 
sceptic? N'a devenit sceptică decât inteligența, nu 
și sentimentul ! 

Omul nobil, a zis Socrate, se cunoaște la furie. 
Omul bun, cred eu, se cunoaște la nenorocire și 
la durere. Durerea este profesorul nostru de energie. 
Plăcerea, a spus un înţelept, ne moleșeşte. Ve- 
selia prea îndelungată ne istovește. Durerea for- 
tifică. Ea lucrează adesea ca un duș care se ad- 
ministrează neurastenicilor. Ei ţipă, și strigă în 
timp ce li se administrează, după aceea însă se 
simt reîntineriţi și regenerați. 

Durerea este un rău, sau pentru corp, și atunci 
ware decât s'o aprecieze el; sau pentru suflet, și 
atunci e în puterea lui să-și păstreze seninătatea 
şi pacea, și să respingă părerea că durerea este 
un rău. Căci judecata, dorința, tendinţa și repul- 
ziunea sunt în lăuntru şi acolo răul nu poate pă- 
trunde (Marc Aurel). 

Durerea ca și buna dispoziţie variază cu tim- 
pul. După iarnă vine vara, după noapte vine ziua 
şi unei furtuni știm că-i urmează o mare liniște. 
Tristeța poate dura o noapte, dar cu dimineaţa 
vine bucuria. 

Timpul cât lucrează omul uită suferinţele. Na- 


236 


tura-i spune mereu să lucreze la fiecare oră din 
zi, fie că este plătit sau nu: nu te preocupa decât 
de lucru și nu se poate să nu fii răsplătit; fie că 
este un lucru fin sau grosolan, dacă este făcut 
în mod cinstit şi conştiincios, vei fi răsplătit atât 
din punct de vedere fizic cât și din punct de ve- 
dere moral; chiar dacă ai fi uneori învins, ești 
născut pentru victorie. Răsplata unui lucru bine 
făcut — spune Emerson — este sentimentul de a-l 
fi făcut bine. 

Adese ori — spune Goethe — m'am disputat cu 
natura, dar întotdeauna am terminat prin a-i cere 
iertare. Intr'o ceartă cu un om, niciodată nu ştiu 
cu certitudine absolută care dintre noi doi are 
dreptate, dar disputându-mă cu natura, știu di- 
nainte că ea este care are dreptate. 

Durerea sufletească o vindecă timpul şi înţe- 
lepciunea. Regele Darius, care suferea îngrozitor 
dela moartea frumoasei sale soţii, s'a adresat lui 
Democrit ca să-i îndepărteze această durere. De- 
mocrit i-a făgăduit că'l va vindeca dacă-i va pro- 
cura mijloacele necesare. Am tot ce-mi trebue 
pentru aceasta, i-a spus Democrit; un singur lucru 
îmi lipsește, pe care nu l-am putut descoperi, dar 
pe care tu, rege al întregei Asii, ware să-ți fie 
greu să-l găsești. Regele întrebând care este acel 
lucru extraordinar pe care numai un rege Par 
putea descoperi, Democrit i-a răspuns: ,„ Inscrie 
pe mormânt numele a trei persoane care m'au 
fost niciodată îndoliate, și ele vor reînvia numai 


237 


decât, ascultătoare legei ritului”. Darius a rămas 
pe gânduri fiindcă nu putea să găsească pe nimeni 
căruia să nu i se fi întâmplat vr'o nenorocire, De- 
mocrit s'a pus pe râs, după obiceiul lui, spunân- 
du-i: „Oh, cel mai lipsit de judecată dintre oa- 
meni, pentru ce te plângi atâta fără sfială, ca și 
cum ai fi singurul care să te fi cuprins o așa de 
mare durere, tu care nu eşti în stare să găsești 
un singur om dintre acei care au trecut pe acest 
pământ, cars să nu fi avut partea lui de du- 
rere? 

Orice durere — spune Epicur — trebue tratată 
cu dispreț; aceia care ne obosește prea tare nu 
durează decât puțin timp, şi acea care perzistă 
timp îndelungat în corpul nostru nu produce decât 
o suferință ușoară. 

Noi deabia știm a trăi, nu ştim de loc a muri. 
In viitor cu siguranță — spune Richet — că va 
exista o școală a morlei, în care să învăţăm a o 
primi cu indiferenţă. 

Ca să ştim primi moartea cu sânge rece, trebue 
să fim stăpâni pe noi înșine, trebue să ne cu- 
noaștem. Noi nu ne cunoaștem aproape de loc. 
Pentru fizic avem oglinzi în care ne vedem faţa, 
ochii, gura, părul, etc., dar pentru suflet nu 
există oglinzi, din cauza aceasta nu-i vedem lip- 
surile. Oglinzile pentru suflet trebuesc înlocuite 
prin reflexiuni şi meditaţiuni. 


238 


54. 
O vizită la Florica. 


1926. — Intr'o zi frumoasă de toamnă a acestui 
an, întorcându-mă cu automobilul dela Câmpul 
Lung la Bucureşti, împreună cu d. și d-na Ale- 
xandru Alimănișteanu şi cu ginerele meu Virgil 
Alimănișteanu, ne am oprit la Florica. Pentru prima 
oară am avut ocazia să stau mai mult de vorbă 
cu marele nostru bărbat de stat Ioan I. C. Bră- 
tianu. Prin înfățișarea lui simpatică şi cu conver- 
sația lui spirituală, m'a fascinat După ce am luat 
cu toţii împreună ciaiul pe terasa din care se vedea 
o privelişte splendidă, erau și d-re!e Știrbey, d-na 
Eliza Brătianu lipsea, era mi se pare în străină- 
tate, Brătianu m'a condus și mi-a arătat bogata 
lui bibliotecă, care cuprindea, între altele, cărţi 
vechi de istorie dintre cele mai rare. Aflându-ne 
în fața unui dulap, îmi spune zâmbind: aice am 
cărți și de specialitatea d-tale, erau cărți de 
istorie naturală. Ceea ce m'a impresionat mult, era 
camera de dormit a marelui Ion C. Brătianu, 
amintindu-mi locuința lui Goethe dela Weimar. 

La Florica ca şi la Weimar se păstrează cu sfin- 
tenie patul în care a murit I. C. Brătianu, por- 
tretele de familie și mobila astfel cum se găseau 
în timpul vieții lui. Alături de camera de dormit 
este camera de toaletă cu o baie de tot modestă 
că şi toate celelalte ustensile de care sa servit 
bătrânul. Cu toate că d-na Eliza Brătianu nu era 


239 


la Florica, am văzut. şi cămara, o adevărată ex- 
poziţie cu tot felul de compoturi, dulcețuri, siro- 
puri și alte bunătăţi, cămară în care pe lângă 
munca depusă se vedea mare ordine, iar în ca- 
merele de sus erau mai multe răsboaie, care erau 
în aşteptarea stăpânii pentru a continua frumoa- 
sele scoarţe începute. 

Dupăce ne-am coborât, am vizitat cavoul fa- 
miliei şi parcul în care se află vechea bisericuță 
de lemn din Ardeal, la altarul căreia Horia a jurat 
răsbunare Ungurilor, înainte de a începe revo- 
luţia din 1784. Această bisericuţă, fiind în ruină, 
Ion Brătianu a cumpărat-o și a restaurat-o la 
Florica. 

Plecând apoi cu automobilul, ne-am plimbat pe 
tot Domeniul unde am constatat că, pe lângă ca- 
lităţile lui de mare om de stat, apreciate de toată 
lumea, Brătianu era şi un gospodar model care, 
prin o selecţiune științifică și raţională, a reușit 
să obție cele mai frumoase variaţii de cai, de vite 
şi de paseri. 

La plecare, înainte dea mă sui în automobil, ex- 
primându-mi mulțumirea și admiraţia pentru cele 
ce am văzut, Brătianu îmi spune : „dacă în adevăr 
ţi-a plăcut, ai să mai vii şi altă dată, dacă nu vei 
mai veni, însamnă că nu ţi-a plăcut”. 

Cred că nu există om care să fi vorbit cu 
Brătianu și să nu fi rămas în admiraţia lui, La 
banchetul care a avut loc cu ocazia inaugurării 
palatului administrativ din lași, Georgel Mârzescu 


240 


crezând că Brătianu nu mă cunoaște, a vrut să 
mă prezinte, el însă, zâmbind, i-a răspuns: „„Cu- 
nosc pe d. Leon, les amis de nos amis sont nos 
amis”. 

După vizita mea la Florica, mă gândeam de 
multe ori dacă aşi fi avut fericirea să cunosc pe 
acest om cu 20 de ani în urmă, cu siguranță că 
a-și fi devenit cel mai înfocat liberal şi unul dintre 
cei mai devotați soldați ai lui. 

Cu inteligenţa lui sclipitoare, moştenită, cu cul- 
tura lui vastă, câștigată, cu spiritul ager și cu 
conversaţia lui agreabilă, cucerea pe oricine venea 
în contact cu el. 

Odată vn senator făcea obstrucţie, într'o secţie, 
unei legi a lui Alecu Constantinescu. Brătianu se 
apropie de el şi-l întreabă : „De ce te opui legei ?” 
senatorul îi răspunse evasiv: „Așa. Ca să-i mai 
fac călduri lui Conu Alecu”, Brătianu adaugă 
zâmbind : „Dacă faci călduri lui Conu Alecu, nä- 
duşesc şi eu. Şi dacă nădușesc eu, o să răcești 
şi dumneata”. 

Brătianu era și un mare cărturar. In zilele și 
orele de repaos, studia neîncetat, la Florica mai 
cu seamă istoria. Interesul care-l purta pentru 
cultura românească se poate vedea și din atitu- 
dinea lui față de Academia Română. După război, 
Academia ajunsese, din cauză că i se expropiase 
moșiile, într'o lipsă atâi de precară încât suspen- 
dase și tipărirea publicaţiilor ei. Brătianu, în pri- 
măvara anului 1925, s'a dus, în persoană, la Aca- 


241 


demie să anunțe pe d. Bianu, bibliotecarul ei, 
că guvernul a hotărât să înscrie în bugetul sta- 
tului un milion de lei pentru Academie, sumă care 
pe viitor va fi înscrisă regulat pe fiecare an. 


55. 


Din meditaţiile unui solitar. 


Un vechi și bine cunoscut fotograf al Iașului 
mi-a povestit cum unul dintre cămătarii despre 
care am vorbii într'o cronică anterioară, Pa se- 
chestrat fără de milă acum 30 de ani „şi totuși, 
dacă am fost muncitor şi cinstit am răzbătut'e, 

Eu încă de atunci i-am spus lui că este un idiot,— 
îmi spune fotograful — iar el mi-a răspuns că un 
idiot sărac este un idiot, iar un idiot bogat este 
un bogat | 

Intrebându-l dacă cămătarul își mai exercită și 
astăzi nobila lui profesiune, mi-a răspuns: săptă- 
mâna trecută a fost la rabin, rugându-l cu insis- 
tență să facă câteva predici contra cămătăriei; 
rabinul, crezând că vroia să se convertească, i-a 
spus: „văd cu bucurie că graţia lui Dumnezeu 
sa abătut asupra d-tale şi te-a luminat”. Cămă- 
tarul însă i-a răspuns: numărul cămătarilor s'a 
înmulţit din cale afară în oraș, aşa că eu nu 
mai pot câștiga”: „dacă reușești să-i îndrepţi 
prin predicele d-tale, toată lumea va veni numai 
la mine”. 


N.=- LEON. Note şi Amintiri. 16 


242 


Oamenii care au dus o viață zbuciumată ca 
d-ta — Îi spune fotograful — cu cămătărie, cu se- 
chestre, cu poliți protestats, cu portărel, etc., se 
schimbă subit, se răsgândesc la un moment dat 
și se resignează, numai d-ta eşti neobosit pe calea 
care ai apucat'o, mergi înainte. Cunoști povestea 
scriitorului Raymond Lulle, care s'a resignat de 
o dragoste înfocată și d-ta nu te poţi resigna de 
cămătărie ? ! într'una din zile, frumoasa pe care 
el o iubia de mai mult timp, i-a dat la un mo- 
ment dat o întâlnire la ea; el intră în camera ei 
nebun de bucurie; ea însă scoțându-și corsetul, 
își goli sânul mâncat de un cancer înspăimântător. 
Din acel moment, ca şi cum ar fi văzut infernul, 
părăsește lumea, se retrage, ducând o viaţă soli- 
tară. S'a resignat ! 

— Rezignează-te şi d-ta. 

— Singurătatea îmi este imposibilă, a răspuns 
camatarul. 

— Are dreptate îi replic eu: Omul mediocru, 
acela care nu are nimic de dat din capul lui, care 
are frică de sine și de golul sufletului său nu se 
poate acomoda cu singurătatea. 

Un om de spirit — spune Schopenhauer — în de- 
plină singurătate petrece foarte bine cu propriile 
sale gânduri și fantezii, pe când un om mărginit 
nu poate scăpa de chinurile urâtului, nici cu cea 
mai felurită schimbare de societăţi, privelişti, plim- 
bări și petreceri. 

Îmi place singurătatea, spunea un intelectual 


243 


şi cred că dacă aș trăi în lume, m'aș izola din 
timp în timp pentru a ceti, a medita, a mă odihni, 
ar fi o plăcere și o fericire, 

Nu singurătatea locului, vroesc s'o recomand— 
spune undeva Emerson —ci singurătatea sufle- 
tului, a cărei preţ este incomparabil... Vroiam 
deci să vă recomand studiul, meditaţiunea, pre- 
ferenţa dată lucrurilor morale, inteligenţei asupra 
poftei pentru lucrurile din afară. Ceea ce vă po- 
văţuesc mai cu samă sunt retragerile fixe, fre- 
quente și obicinuite, 

Singurătatea ! bunătatea ! amorul! este o tri- 
nitate adorabilă — spune Finot— odată realizată, 
ea nu mai părăsește conștiința. Aceste trei entităţi 
care o compun, se înlănțuesc cu o artă perfectă. 
Una chiamă pe alta și toate trei se susțin în mod 
mutual. Lubbock observă cu drept cuvânt, pentru 
ca să ne fim nouă înşine o bună companie, trebue 
să ne aprovizionăm bine spiritul, să-l umplem cu 
idei fericite şi inocente, cu amintiri plăcute ale 
trecutului și cu speranţe rezonabile ale viitorului. 
Ceea ce am aprovizionat din tinereţă în sufletul 
nostru constitue conștiința care ne ţine loc de 
companie, cu care ne întreținem timp înde- 
lungat. 

Cu cât medităm mai mult — spune un gândi- 
tor — cu atåta vedem că fericirea este în noi, Ea 
este, de cele mai multe ori, ceia ce avem. Printr'o 
neînțelegere regretabilă, ne istovim a o căuta ’ 
aiurea. Când ajungem obosiţi şi desorientați şi ne 


244 


scoborâm în fundul conștiinței noastre, găsim fla- 
căra divină posomorâtă sau stinsă. 

Adese ori ne căutăm fericirea cum am căuta 
ochelarii care sunt pe nas. Sunt oameni cărora 
le place să fie lăudaţi, cu alte cuvinte să fie lin- 
gușiți, ei nu știu că cine ştie să lingușească știe 
să și calomnieze. Singur Voltaire era de părere: 
„că este de dorit ca unui rege să-i placă laudele, 
fiindcă atunci el se forțează să le merite”. 

Pe om îl stăpânesc ideale, convinge-l într'o ches- 
tiune oare care și va fi în stare să-şi ardă braţul 
pentru ea, cum și la ars Mucius Scevola. De aici 
și concepţia despre fericire sau despre moarte va- 
riază dela om la om, după idealurile care le are. 

Lavoisier, condamnat la moarte de tribunalul 
revoluționar, n'a cerut decât un răgaz de câteva 
zile pentru a termina experiența de care uma- 
nitatea trebue să profite. 

Botanistul Haller, își pipăia pulsul spunând, în 
mod liniștit : „artera bate, artera bate încă, artera 
nu mai bate”. 

Noi suntem minusculi când ne comparăm cu 
Lavoisier sau cu alţi savanţi de talia lui. In loc 
de a ne măsura cu acești coloși, să ne comparăm 
cu bieţii funcţionari cari toată ziua și toată viaţa 
stau într'un birou sau într'o prăvălie, în care nu 
pătrunde soarele. 

Are dreptate La Bruyere să spue că, dacă viaţa 
este miserabilă, ea este greu de suportat; dacă 
ea este fericită, este oribil s'o pierzi. 


245 


Revenind asupra singurătăţei, constat că este 
ușor să ducă cineva o viață solitară, chiar dacă 
nu şi-a aprovizionat inteligenţa din tinereţă cu idei 
fericite și cu amintiri plăcute. Astăzi, dacă sun- 
tem condamnaţi, fie de bătrâneță sau de boală, 
să nu părăsim camera câteva luni de iarnă, nu 
mai ducem viaţa unui condamnat la temniţă, 
fără nici o mulțumire, expuși la insomnii. Inte- 
lectualii se folosesc uneori pe urma insomniei, fiindcă 
ea dă imaginaţiei timpul de a se împrospăta și 
de a-și formula ideile cu preciziune, Astăzi sin- 
gurătatea dispare în faţa unui aparat de Radio. 
Un mare eveniment al vieţei mele, în timpul din 
urmă, a fost radiofonia. In câteva ciasuri ne plim- 
băm prin toate orașele din lume care au posturi 
de emisiune radiofonică, luând cunoștință de şti- 
rile mondiale cele mai noi, ascultând conferințele 
cele mai instructive și concertele cele mai frumoase, 
fără a fi o clipă singuri, ducem totuşi o viaţă 
solitară. 


56. 


Un bilanț al artei și cugetărei ieșene, 
din ultimul timp. 


Fiecare viețuitoare se desvoltă și trăește în me- 
diul ei. Peștele în apă, păsările în aer, intelectualii 
creatori în mediul lor propriu, mediu ai cărui fac- 
tori de şi însă nu se pot bine preciza, totuși există, 
ei constituesc geniul locului. Un oraş prielnic pentru 


246 


desvoltarea intelectualilor creatori în România a 
fost și este Iașul. 

Cunosc cazuri, cum a fost a regretatului pro- 
fesor Ion Paul, care, deși era ardelean, după ce a 
trăit mai mult timp la lași, reîntorcându-se la 
sfârşitul carierei ca profesor la Universitatea dela 
Cluj, n'a mai putut trăi între ai lui. Cauza a fost 
deosebirea mare între mediul Clujului și acel al 
Iașului. În lași s'au considerat oamenii dintr'un 
punct de vedere altul decât în celelalte orașe din 
țară, adevărata nobleţă nu se punea aice nici pe 
avere, nici pe sânge, ci pe talent. 

Orice om de elită ales de istorie este copilul, 
discipolul mediului său. 

In dosul operilor sale stă ascuns braţul viguros 
al acestui mediu. Oamenii mari sant înţelepţi. 
Inţelepciunea își are, cum spune Emerson, rădă- 
cinele ei în bunătate, iar nu bunătatea își are ră- 
dăcinele ei în înțelepciune. 

Iașul, după cum am spus și în alte ocaziuni, 
este patria celor mai mari poeţi şi cugetători a 
României. Eminescu, Alexandri, Creangă, Gane, 
Conta, Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Cobâlcescu, 
Poni, Negruzi, Panu, Lambrior, Beldiceanu, Ve- 
ronica Micle, Matilda Cugler Poni şi alte multe 
personalități marcante. 

Iaşul conserva un caracter propriu, tradiţiile 
culturale se păstrează mai vii și mai profunde 
ca în alte părți, în el se poate duce o viață inte- 
lectuală spornică și liniștită, el are aproape tot 


247 


ce-i necesar unui centru intelectual : universitate, 
bibliotecă, teatru, muzee, numeroase școli bune, 
pinacotecă cu câteva tablouri mai valoroase decât 
cele ale pinacotecei din București. Studenţii și 
liceenii își fac o deosebită plăcere să mediteze 
sub teiul lui Eminescu, la umbra căruia marele 
poet făcea versuri. Acest arbore aminteşte teiul 
din orașul Weimar sub care Goethe cetea pe Homer 
şi din a cărui scoarță Americanii şi Englejii rup 
astăzi bucățele ca amintiri, Câţi nu se delectează 
apoi vizitând bojdeuca lui Creangă, după cum şi 
Nemţii se bucură de locuința lui Goethe din 
Weimar. 

La Bucureşti, de exemplu, nu vezi decât aco- 
peremintele caselor şi bodegile, în vreme ce la 
Iași jocul umbrei și al luminei, care se desfăşoară 
pe colinele din împrejurimi, îți umple inima nu 
numai de bucurie şi admiraţie, ci și de gratitudine. 
Foarte adeseori se poate admira un apus frumos 
de soare sau un răsărit. 

In luna Maiu, stai noaptea în camera de dormit 
cu fereastra deschisă și asculți cântecul privighe- 
torilor. Apoi atâtea alte frumuseți ca: Cetăţuia, 
Galata, Golia, Trei-Erarhi, Bărboi, Sf. Necu- 
lai, etc. 

leșenii sunt mândri de universitatea lor, de mo- 
numentele lor istorice, de şcolile lor, de frumoa- 
sele împrejurimi ale orașului şi de toţi acei cari, 
inspirați de genius loci al Iaşului, continuă a lucra 
și a scrie în el fără zgomot şi fără reclamă. Am 


248 


avut în totdeauna personalităţi care se mulțumeau 
mai mult cu genius loci al universităţei noastre 
decât cu avantajele materiale și politica oferite 
de Capitală. 

Sunt mulți profesori care au avut ocazia să 
treacă la Universitatea din Bucureşti și nau fă- 
cut-o ; alții au fost chiar chemaţi de către Uni- 
versitatea din București și au refuzat. 

Iașul continuă a produce scriitori de elită, cum 
a produs în trecut pe Creangă, pe Alexandri și 
pe Eminescu, a produs apoi pe Mihail Sadoveanu. 
Sadoveanu părea abătut cu ocazia sărbătorirei lui, 
care a avut loc la Teatrul Naţional, din cauză 
că i se amintea vrâsta de 50 de ani. Cinci zeci 
de ani?! dar aceasta este vrâsta cea mai fru- 
moasă pentru un crealor. D. Sadoveanu are de 
acum înainte, încă cel puţin 30 de ani de studiat 
sufletele, pe care apoi să le redea cu preciziune 
cetitorilor. 

„Sunt vieţi — spune Lubbock — care pierd va- 
loarea lor când se apropie de bătrâneţe; fiecare 
plăcere se olilește una după alta și chiar acele 
care mai rămân pierd puţin câte puţin din savoarea 
lor; altele din contra; cum este aceia a d-lui Sa- 
doveanu, — câștigă în bogății și în pace cu cât 
timpul le-a slăbi”. 

Incă două talente pe care geniul orașului Iași 
le-a inspirat în timpul din urmă, cu care ne putem 
făli, sunt poetul Mihai Codreanu şi Topâr- 
ceanu. 


249 


Unul, căruia îi surâde viitorul, spiritual, cu ima- 
ginaţie și cu o față care inspiră tuturor simpatie 
este Ionel Teodoreanu. Ce poate cineva dori mai 
mult — spunea Balzac — decât a îi celebru și iubit 
la vrâsta lui Ionel Teodoreanu, iată fericirea | 

Iașul ne-a mai dat în timpul din urmă, în pic- 
tură, pe Octav Băncilă. 

Ce sar putea spune despre cl? Dacă mi s'ar 
pune — scria Zola — întrebarea ce cred despre a- 
cest om? (era vorba despre un alt talent) maş 
feri să răspund, Și apoi ce apreciere se fac asupra 
unei ființi care nu este nici materie ca un tablou, 
nici lucru abstract, ca o acţiune? 

Nici în cea ce privește femeia creatoare geniul 
orașului lași n'a lăsat multă vreme vacant locul 
Veronicăi Micle, Matilda Cugler-Poni sau Ana Conta 
Chernbach ; îl ocupă cu piestigiu inspiratele Otilia 
Cazimir și Lucia Mantu. 

Despre tinerii profesori universitari: d. Petru 
Andrei, Ralea, Zane, dr. Gr. Popa și ceilalți (nu 
este vorba aice decât de tineret) pe care Iașul 
i-a produs în timpul din urmă, sunt sigur că peste 
40 de ani — dacă nu se vor pasiona de politică — 
se va vorbi despre scrierile lor, cum se vorbește 
astăzi despre scrierile lui Conta, ale lui A. Xe- 
nopol, Al. Filipide sau ale lui Dimitrie Alexan- 
drescu. 


250 


57. 


Amintiri despre Regele Carol, Ion Brătianu şi un 
dascal modest mult iubitor de copii. 


Săptămâna trecută a încetat din viață fostul 
meu dascăl Constantin Galin, dela pensionatul „Mär- 
gineanu” din Botoşani. El era institutor la școala 
primară ,,Marchian”' și profesor de istorie şi limba 
română la clasa I-a și II-a gimnazială la ,„,„Măr- 
gineanu”. Am păstrat de atunci, atât de frumoase 
amintiri, atât de poetice, atât de bine făcătoare, 
că-mi reapar la orice ocazie. 

După mutarea simpaticului meu profesor C. Ga- 
lin dela Botoșani Ja Iași, pentru prima oară lam 
întâlnit pe Str. Carol, în ziua de 1 Oct. 1927. Cu 
toate că nu'l văzusesem de 52 de ani, l'am recu- 
noscut imediat ; fizionomia era neschimbată, părul 
nu înălbise, încă deşi avea 83 ani, silueta era aceeași 
ca în timpul când lam avut profesor; vioi, bine 
dispus și sfătos. 

Acei care au interes pasionat pentru viaţă se 
bucură întotdeauna când văd un bătrân viguros. 
Bătrânii sunt un stimulent pentru ei. 


Apropos de bătrâni şi longevitate, ceteam într'un 
ziar următoarea informaţie: „Noul Matusalem. 
Turcul Zaro Agha din Constantinopole are vrâsta 
de 155 ani, bine numărați, şi poate fi considerat 
cel mai bătrân om din lume. Zaro se simte în 
deplină putere; dovadă că vrea să divorţeze de 


251 


nevasta sa în etate de 66 ani, pentru a se căsători 
cu o fetişoară !” 

Această informaţie îmi reamintește de Polydor 
Milland, fondatorul ziarului parizian „Petit Jour- 
nal”, care spunea redactorului de fapte diverse: 
„aveţi grijă, să puneţi de două, trei ori pe săptă- 
mână, cel puţin un caz de longevitate, ca de ex.: 
„S'a stâns un om de 112 ani, păstrându-și în în- 
tregime rațiunea și memoria... fără nici o infir- 
mitate, etc., etc.”. Există un public cetitor de 
bătrâni, căruia aceasta le face plăcere și care 
va spune : iată un ziar perfect informat |! 


Vorbind de una alta cu fostul meu dascăl, mi-a 
povestit următoarele anecdote care, scrise, știu 
că pierd foarte mult din farmecul lor, totuşi le 
povestesc, fiindcă sunt adevărate. Regele Carol, 
când a fost pentru prima oară la Botoşani (era 
domnitor pe atunci), cu acea ocazie a vizitat 
și şcoala primară de băeţi „,Marchian”; intrând 
în clasa l-a urmat de prefect, poliţaiu și toată 
suita —am intrat şi eu — deşi eram institutor 
la clasa a doua; la clasa a IH-a era Bălășescu, 
Regele întreabă pe unul dintre elevii din banca 
întâia, ce este geometria? Elevul încearcă să răs- 
pundă ge... ge... ge... dar nu poate termina cu- 
vântul „geometrie” ; Bălăşescu se apropie de Rege 
și-i șoptește: Măria ta e bâlbâit. 

Regele se adresează, cu aceeaşi întrebare, ele- 
vului de alături: ce „este geometria?” elevul se 


252 


uita nedumerit în ochii Regelui fără să răspundă. 
Bălăşescu îi spune: Măria ta, elevul acesta este 
surd ! Regele caută să schimbe întrebarea, şi cum 
pe părete se afla o hartă mare a României, Re- 
gele urmărește pe ea cu degetul cursul Dunărei 
şi întreabă pe al treilea elev, ce apă este aceasta? 
copilul se uită fără să răspundă. Bălășescu îi spune : 
Măria ta este miop! In banca întâia se așezau 
de obiceiu elevii debili şi infirmi. 

Tot atunci mi-a povestit următoarea întâmplare 
cu Georgian, fostul profesor de istorie la liceul 
„Sf. Sava” din Bucureşti, care a concurat pentru 
catedra de istorie dela Universitatea din București 
cu Iorga. 

— Pe Georgian l'am avut elev în clasa a doua 
la „„Marchian °’, era foarte inteligent. Intr'o zi ve- 
nind Ion Brătianu să viziteze școala, i-am spus 
că de când sunt institutor nu am avut încă un 
elev atâta de deștept ca Georgian; lam scos la 
tabelă și Brătianu i-a pus mai multe întrebări, ră- 
mânând în adevăr uimit de inteligenţa și răspun- 
surile lui. Când vei termina clasa a IV — îi spuse 
Brătianu — să treci pe la mine la București, am 
să am eu grijă de d-ta şi, întorcându-se către Ca- 
rada, care'l însoţia, îi spune: „dă-i doi galbeni”. 
Carada a scos și i-a dat, Când Georgian a isprăvit 
cursul primar, Brătianu căzuse dela guvern, așa 
că nu s'a mai dus pe la el. După ce s'a întors dela 
studii din Paris şi era deja profesor secundar, 
i-am scris şi lam rugat odată să vie la Botoșani 


253 


să ţie o conferinţă la congresul învăţătorilor, ceeace 
a şi făcut. Scara lam invitat la masă la mine, pe 
el şi pe revizorul școlar. Din una în alta îl întreb 
dacă își mai aduce aminte de vizila lui Brătianu 
cu Carada, când era în cl. I-a și cum i-a dat doi 
galbeni. Georgian stând un moment pe gânduri, 
deodată exclamă : 

— Auzi! mi-a mâncat Carada un galbăn! Nu-i 
dăduse decât unul. 

Tot pe atunci ministrul Tell dăduse o circulară 
însoțită de o broșurică, prin care obliga toate 
școlile din ţară să scrie o anumită ortografie: 
aquesta în loc de acesta, quare în loc de care, etc. 
Tell, venind odată la școala ,,Marchian”, intră în 
clasa unde era institutor preotul Nădejde și gă- 
sește scris pe tabelă: „tatăl nostru care ești în 
ceruri”. Când cetește că în loc de „„quare” era 
scris „care” se încruntă, adresându-se răstit: 

— Bine popă! n'aţi primit broşura cu orto- 
grafia? 

— Ba da, domnule ministru, și o scoate din sal- 
tarul catedrei. 

—Alunci? cum vă luați şi aice după magarii 
dela lași (magarii dela Iași erau după Tell, Maio- 
rescu, Negruţi și toţi ceilalți junimiști dela Con- 
vorbiri literare). 

— Ba nu, d-le ministru, după cei dela București ! 


C. Galin s'a stâns din viaţă la vrâsta de 86 ani. 
Pe lângă că a fost un institutor bun și conştiincios, 


254 


a fost și un om de bine. La oameni de felul lui 
sa gândit Marcu Aureliu când a scris: ..Acela 
care în tot ce aduc valurile lumii vede numai 
binele ; care pune la baza tuturor faptelor sale 
rațiunea; căruia puțin îi pasă de timpul cei s'a 
dat spre a contempla Universul; pentru acela 
moartea nu există”. 


58. 


Câteva din plăcerile noui ale vietei moderne. 


Cu cât timpul trece, cu atâta civilizația se dez- 
voltă. Dacă privesc îndărătul meu nu mai muit 
decât cu patruzeci şi cinci de ani, când eram încă 
student, rămân extaziat de descoperirile făcute în 
decursul acestui timp. 

Este extraordinar când ne gândim câte secole 
poate omul trăi lângă o descoperire importantă 
fără a putea pune mâna pe ea. Dușmanul nostru, 
de exemplu, (Spirocheta pallida), care produce una 
din cele mai teribile boli „sifilisul”, ucide ome- 
nirea de milioane de ani şi totuşi ma putut fi 
descoperit decât de abia în anul 1905 de către 
Schaudin. Noi studenţii de atunci nu'l văzusem 
şi nu știam nimic despre existenţa lui, după cum 
nu știam nici despre Radiu, descoperit de către 
d. şi d-na Curie, acest metal dotat de o radioac- 
tivitate considerabilă. Razele lui traversează toate 
metalele, chiar și plumbul. Cu toate că el dega- 


255 


jiază în mod constant căldură, lumină, electricitate, 
emanaţiuni radio-active și raze multiple, el nu 
perde din greutatea sa, Tratamentul cancerului pie- 
lei, care astăzi se face cu el, atunci nu se putea face, 

Nici memorabila descoperire a razelor Roentgen, 
care permite astăzi ochiului nostru de a pătrunde 
şi a vedea prin corpurile cele mai opace, nu se cu- 
noșteau, Astăzi, prin ajutorul lor, putem cunoaște 
dacă un membru este sau nu fracturat; mai putem 
cunoaște prezenţa sau absenţa unei tumori în ab- 
domen, plămâni sau în alt organ, 

Tot în decursul acestui timp s'a descoperit se- 
roterapia, care, fără de a fi de o întrebuințare ge- 
nerală, dă cu toate acestea excelente rezultate în 
unele boli dintre cele mai grave, ca difteria, dea- 
semenea vindecarea mușcăturilor de șerpi veni- 
noși cu serul Calmette nu se cunoștea, 

Glandele cu secreţiune internă, ca corpul thyroid, 
capsulele supra renale, testicule, ovariile, a căror 
produse se varsă direct în sânge și care sunt ex- 
citatorii şi regulatorii actelor de nutriţiune, nu se 
cunoșteau, Incercările de întinerire s'au făcut tot 
în decursul acestui timp cu injecţiuni de sucuri 
preparate din testicule sau din ovarii de către 
Brown-Sequard, sau cu grefarea acestor glande de 
către Steinach și Voronof. 

O problemă biologică dintre cele mai funda- 
mentale : ereditatea, de și a fost studiată și experie- 
mentată de către călugărul Gr, Mendel, cu dife- 
rite plante, în grădina unei mănăstiri din orașul 


256 


Brunn, iar rezultatul acestor corectări le-a pu- 
blicat în anul 1866, totuşi teoria lui a rămas ne- 
cunoscută până în ultimul deceniu, când a fost re- 
luată, confirmată și complectată de cătră bota- 
niștii și zoologiștii moderni. Cu ajutorul acestei 
teorii, o serie de boli pot fi astăzi ușor diagnosti- 
cate, 

Trecând la altă ordine de idei, vedem că cea 
mai interesantă fosilă, omul maimuță, petrificat 
la Iava (Pitecanthropus erectus) s'a descoperit în 
anul 1894, de către medicul militar olandez, Eugen 
Dubois. Această fosilă ne demonstrează că omul 
descinde din maimuţă. 

Se ştie de mulţi ani că dacă se trece un cu- 
rent electric prinir'o baghetă de cărbune situată 
într'un recipient de sticlă în care se făcea vid, 
cărbunele produce o lumină intensă, dar se în- 
fierbântă atât de tare, încât plesnește sticla. Lu- 
mina, în cazul acesta, devenea inutilă, fiindcă 
lampa crăpa îndată ce se aprindea, Edison sa 
gândit că micșorând grosimea baghetei de căr- 
bune, sar putea suprima că!dura, având astfel 
o lumină puternică, Cu ocazia aceasta i s'a con- 
testat dreptul său la un brevet, pretextând că 
singura înlocuire a unei baghete de cărbune cu 
un simplu filament nu constitue o schimbare destul 
de importantă, pentru ca să merite a fi brevetată, 

Ceeace mai era încă necunoscut în vremea aceea— 
mai cu seamă la noi—erau materialul şi metodele 
didactice. Datorită lor, astăzi putem să ne instruim 


257 


într'un an mai repede şi mai temeinic decât acum 
50 de ani, în decursul celor şapte ani de liceu. 
Greutatea de a învăţa carte, pe atunci, era mare 
de tot. Nu existau nici cărţi școlare tipărite. Cea 
mai mare parte din timp o pierdeam cu copiatul 
caetelor. Cursul de istorie, predat de A. D. Xenopol, 
era condensat în vreo nouă cəete groase. Lam- 
brior ne dicta și el cursul de limba română. Cursul 
de istorie natural predat de Grigore Cobâlcescu 
îl învăţam de asemenea după caete scrise de noi, 
cele mai bune manuale de istorie naturală tipărite, 
în vremea acea, erau ale d-rului Dimitrie Brânză, 
dar pe lângă că erau prea elementare faţă de cursul 
care'l făcea Cobâlcescu la „Institutul Academic” 
apoi erau lipsite şi de figuri. Cosmografia trebuia 
s'o învăţăm tot după caete, fără să fi văzut vreun 
model de sistem planetar. 

Se ştie cât de curioși sunt copiii și cât de doritori 
de a se instrui, ei întreabă mereu și această dis- 
poziţie trebue încurajată. 

Intrebărilor care le pun, uneori nici profescrii nu 
ştiu să răspundă, din cauza aceasta dorul lor de a 
se instrui scade. Majoritatea elevilor, în loc de a 
se instrui, se oboseau și își perdeau gustul de a 
învăţa. Ajunși la universitate nu mai erau în stare 
a mai asimila cunoștinți noi. (Din cauza aceasta 
fruntașii din liceu nu au succesul în viaţă, pe care-l 
au codaşii, care nu se surmenează). 

In ceeace privește mijloacele de apropiere a ele- 
mentslor civilizaţici : ştiinţă, artă, literatură, filo- 


N.— LEON. Note 3 Amintiri. I7 


258 


sofie, credinţă, etc., navem de cât să privim ul- 
timele descoperiri: Radio şi cinematograful vor- 
bitor. Aceste două invenţiuni te fac mai erudit 
decât toate școalele. O lecţie de exemplu de limba 
germană în copilăria mea era un supliciu: me- 
morizarea de regule și excepţii gramaticale. Astăzi 
lecţiile de limbi ascultate la Radio sunt o plăcere. 
Conferințele ştiinţifice, filosofice sau literare ne 
îmbogăţesc de asemenea cunoștințele în mod plă- 
cut, fie că le ascultăm pe acele ale d-lui Iorga, Si- 
mionescu sau Rădulescu-Motru, la postul de emi- 
siune din București; fie pe acele ale profesorilor 
din Viena, 

In decursul acestui timp, după cum am spus, 
s'au făcut multe descoperiri şi s'au inventat: ae- 
roplanele, submarinele, automobilele, microfoanele, 
etc., etc. 

Cine poate prevedea ce se va mai putea des- 
coperi și iventa sub ochii tinerilor care astăzi sunt 
studenți? ! 

Cred că cea mai mare descoperire, la care ome- 
nirca ar trebui să se gândească, ar fi a unui sistem 
complect de educație ! Un sistem înțelept de edu- 
cație — spune Lubbock — ne-ar învăța cel puțin, 
cât de puține lucruri ştie omul încă, ne-ar face 
deasemenea să înțelegem că acei care se plâng 
de monotonia obositoare a vieţti mau a se plânge 
decât de ei însuși, și că știința, tot aşa ca și pu- 
terea, este o plăcere. 


259 


59. 


Ce spune despre Iași unul care revine între noi 
din Ameriea, după 50 ani. 


In una din zilele trecute am primit vizita unui 
domn, ras, cu musteaţa tunsă a l'anglaise, cu părul 
alb fără început de chelie, cu ochii negri, vioi, corpul 
drept, mersul sprinten ; nu părea să aibă mai mult 
de 50 de ani, deși în realitate am aflat în urmă 
că avea șaptezeci fără doi. 

— Am onoare să vorbesc cu d. Leon? 

— Da, îi răspund. 

— Nu ne-am văzul de 50 de ani, de când am 
plecat în America. 

Din anul când discutam amândoi în grădina 
primăriei, „Capitalul” de Karl Marx; sunt Marcel 
Dinerman. 

— N'am putut spune, de emoție, mai mult decât : 
Marcel Dinerman ! ia te rog loc, spune-mi ce ai 
făcut tot timpul cât nu ne-am văzut și cu ce ocazie 
ai venit la Iaşi? 

— N'am făcut altă ceva decât am adunat bani. 

Mi-am pierdut soţia și singura mea fiică, așa 
că de zece ani sunt celibatar. 

— Autorii francezi, care au scris în timpul din 
urmă despre viața Americanilor, spun că mariajul 
acolo este lipsit de unire sufletească. 

— Mă simt fericit, fiindcă sunt sănătos ; în ceeace 
privește bogăţia, părerile sunt deosebite, toată lumea 
este însă de acord în ceeace privește sănătatea. 


260 


Sunt oameni care, fiind că nu fac nimic,se plâng 
de plictiseală, în cazul acesta plictiseala este în 
ei. Oscar Wilde a spus mi se pare că: adevărata 
perfecţiune a unui om nu constă în cceace are, 
ci în ceeace este. 

— Ai familie în Iaşi, îl întreb eu. 

— Nu am pe nimeni, decât amintirile. Cuprins 
de dorul de a vedea locul unde m'am născut și 
unde am copilărit, am venit să revăd Iaşul. Când 
am intrat în oraș, dela gară, cel întâi lucru care 
am căutat să văd a fost arcul „Academici Mi- 
hăil>n2” Ce să văd însă? în locul exteruatului 
s'a instalat pinacoteca, iar pe locul unda era intcr- 
natul s'a clădit actualul liceu. in faţa liceului am 
văzut bustul lui Burlă. Am întrebat despre foștii 
moi profesori: Castano, Lucescu, Drăghici, Pop 
Florentin, Xenofon Gheorghiu... toţi au murit... 
Arcul Academiei a dispărut și el. Ce păcat! Mam 
dus apoi să văd primăria și locul viran din faţa 
şcoalei „Notres Dames de Sion”, pa care era ale- 
lierul fotografului Swiatonioski : am găsit în locul 
lor un teatru frumos cu statuia lui Alexandri în 
faţă ; m'am bucurat, 

— N'ai mers de curiositate să vezi şi teatrul 
vechi din Sirada Carol? 

—- Ba da, dar în locul teatrului unde admiram 
noi pe Bălănescu, unde am văzut pe marele Rossi 
și unde am auzit glasul de privighetoare a Age- 
linei Pati, s'a ridicat nova universitate ; atunci m'am 
îndreptat spre universitatea, în care am trecut ba- 


261 


calaureatul şi unde se ţineau în postul mare con- 
ferinţele socistăţei Junimea. Toli au dispărut cei 
can făcuse parte din comisiunea maa de baca- 
laurzat : Vizanti, Vârgolici, Erbiceanu, Costăchescu, 
iar dintre conferenţiarii dela Junimea : Conta, Lam- 
brior, Panu, Maiorescu, etc. Ducându-mă la Copou, 
la întretăerea stradei Carol cu Păcurarul, pe locul 
viran unde se afla atelierul de fotografie al lui 
Bernhard Brand, cel cu barba mare și impozantă, 
am văzut că se clădește ceva mai deosebit, mi 
sa spus că este o instituţie culturală, „Fondaţia 
Ferdinand”. Dar ceeace m'a impresionat dureros 
este dispariţia grădinei primăriei, de lângă fostul 
palat al lui Cuza (Creditul); în care ne întruneam 
noi, discutam şi ascultam muzica militară dirijată 
de Benoti! era singurul parc în mijlocul ora- 
şului unde se puteau juca copii şi odihni bătrânii... 
s'a distrus grădina, ca să se clădească un cinema- 
tograf ! 

Am trecut apoi prin Sărărie, pe la redacţia „Con- 
temporanului”. Toţi au muri: și Jon Nădejde şi 
C. Mille, şi Teodor Speranţă şi Morţun. 

Când mă gândesc eram sărac! și cu câtă plă- 
cere îmi reamintesc de timpul când Jipeam mărci 
şi scricam benzile cu adresele abonaților la Con- 
temporanul... De 'Ţurcanovici şi de Marcus n'am 
putut alla nimic. 

Ţurcanovici și Marcus au devenit amândoi doc- 
tori în medicină, unul a murit la Roman și Marcus 
la Pioești. 


262 


— Intr'o zi, continuă el, m'am dus în curtea 
casei Şnurer din Str. Ştefan cal Mare; privind 
la camerils în care ne întâlneam adeseori, d-ta 
mergeai la Mancu Şnurer, iar eu la un coleg care 
locuia acolo. Casele nu mai aparțin familiei Şnurer, 
iar copii Mancu, Dancu, Şella, Bella, parte din 
ei au murit, parte nu mai trăesc în țară. Singurul 
om cunoscut din vremea mea care trăeşte încă 
este anticarul Kupferman; atunci avea prăvălia 
în strada Ștefan cel Mare; pe alt cineva nu mai 
cunosc. 

— Ai observat, cred, că Iașul are acuma apă, 
lumină electrică și tramvai ! 

— Aveţi tramvai, dar nu mai aveţi muscalii 
cu trăsurile și caii cei frumoși care făceau farmecul 
Iaşului. Ceeace mi-au făcut plăcere sunt vitrinele 
librăriilor cu căţi românești. Pe vremea mea nu 
exista nici un roman în limba română, astăzi pe 
lângă că aveţi traduse în româneşte romanele ce- 
lebre de Dumas, Zolla, etc., aveţi chiar romancieri 
români : Sadoveanu, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, 
Cezar Petrescu, ele. Mi-am propus ca la întoar- 
cerea mea în America, să scriu în limba engleză 
amintirile mele din laşi şi cu ocazia aceasta mi-am 
procurat amintirile lui : Panu, Negruzzi, iar zilele 
acestea am dat peste o carte de un oarecare Lo- 
vinescu, intitulală ,„„Memorii”. Mam mirat cum 
acest domn n'a găsit o vorbă bună nici pentru 
unul din foștii lui profesori. 


D-ta știi — îmi spune cl-—cât de mare mån- 


263 


gâere găseşte omul când scrie, sunt lucruri care 
Sar distruge dacă nu ar fi destinate să fie 
cetite, 

— Da; îi răspund eu, dar un om bogat ca d-ta 
are o mulțumire mai mult, acea de a face fapte 
filantropice ! 

— In general oamenii care au muncit din greu 
ca să-şi agonisească averea lor nu sunt prea galan- 
toni, ca cei care au moștenit. O doamnă care făcea 
o chetă de binefacere la Paris, după ce se adre- 
sează lui Rothschild fiul, care-i dădu trei mii de 
franci, se adresează lui Rothschild tatăl, care-i dă 
numai una mie franci. Doamna mirată îl întreabă 
de ce dă numai o mie, când fiul a dat trei mii. 
Atunci Rotschild îi răspunde: fiul meu a dat 
prea puţin doamnă, eu în locul lui, adică dacă 
aş fi fiul lui Rothschild, aș fi dat cel puţin două- 
zeci de mii, 

— D-tale cu toate că ai îmbătrânit în America, 
sufletul ţi-a rămas european. 

— Da pentru ce? 

— Pentrucă Americanii sunt oameni preocupaţi 
numai de afaceri, lipsiţi de orice idealism. Iată 
o anecdotă pe care o istorisește Treich despre ei: 
Un financiar american dădea câteva sfaturi fiului 
său, tânăr de viitor. 

— Vezi dragă... înainte de toate cinstea... Alal- 
tăieri un acționar a venit să facă un mare văr- 
sământ şi s'a înșelat. In loc de a-mi număra patru 
mii dolari, mi-a numărat 5.000. 


264 


— Ei şi? 
— Am trimes imediat 500 asociatului men. 


La despărțire, Marcel îmi spune: cu toate că 
Grasset este de părere că un om de acţiune din 
moment ce își scrie memoriile încetează de a fn- 
ţelege timpul său, totuși imediat ce va apărea 
volumul meu asupra României, am să-mi fac o 
deosebită plăcere să-ți trimit un exemplar. 


60. 


O clipă în fața oglinzii aducerilor aminte. 


31 Dec. 1927.— Ajunul anului nou. Stau sin- 
gurel în biroul meu de lucru. Din depărtare se 
aud buhaele, clopoței și pocnetele harapnicelor. 
Zgomotul urătorilor mă face melancolic, amintin- 
du-mi prima copilărie. Copilăria, care este atât de 
fericită — cum spune Chateaubriand — fiindcă ea 
nu știe nimic; bătrâneţea este atât de mizerabilă 
fiindcă ea ştie totul; din fericire, pentru ea, când 
misterele vieţei siârşesc, acelea ale morţei încep. 

Mă plimb neliniștit în jurul camerei, îmi arunc 
privirile când pe bustul de bronz al lui Haeckel; 
când pe tablouri; când pe cărțile şi statuetele care 
îmi evocă amintiri de acuma 30, 40 sau 50 de ani. 
Constat cum toate au rămas neschimbate, numai 
en singur m'am schimbat. După dispariţia mea, 
alte mâni vor desmerda aceste obiecte, alţi ochi 


265 


Je vor privi, dar nimănui ele nu vor produce emo- 
ţiile care mi le produc mie. 

Deschid saltarul cu corespondenţa veche, pun 
mâna pe scrisorile din anul 1897, când eram ins- 
pectorul general al școalelor particulare. Multe din 
ele sunt din partea profesorilor care solicitau a 
fi numiţi în comisiile examinatoare, dar iată una 
din partea d-nei E... general S... cu care în anul 
1882 am fost colegi la facultatea de știinţi. Scrisoa- 
rea ei îmi reamintește o scenă pe cât de pe- 
nibilă, pe atât de desgustătoare. Cu toate că ea 
ştiea să se facă respectată de camarazii ei, printr'o 
ţinută ireproşabilă, totuşi, luând odată parte la 
o discuție în mijlocul mai multor colegi, când a 
voit să scoată batista din manșon, a scos un mem- 
bru viril pe care unul dintre studenţi și-l pro- 
curase din sala de disecţie. 

Gândindu-mă acuma 40 de ani la această jos- 
nică glumă, constat cu bucurie că în decursul 
acestui timp moravurile studențești s'au schimbat 
mult în bine, discuţiile între studenţi și studente 
chiar când devin astăzi flirt, iau un caracter de- 
licat, care-l fac grațios și plin de farmec. Băeţii 
s'au obicinuit a trăi în societatea fetelor fără a 
se mai gândi la lucruri indecente. Fetele au în 
schimb cea mai fericită influență asupra băeţilor : 
îi rafinează. 

Dau peste un alt plic dela Paris, scris pe el: 
„Monsieur le Docteur N. Leon, professeur à la 
Faculté de Médecine de lassy, Bulgarie”. 


266 


Acum câteva luni am mai primit tot dela Paris 
o scrisoare pe care lassy era pus în Rusia, Aceste 
adrese consfinţesc definiția Englezilor, ei definesc 
astfel pe Francezi: „un Francez este un domn 
cu decorație care n'are idee de geografie”. 

Se spune că chiar Briand, fostul președinte de 
consiliu, era de tot ignorant în geografie şi istorie. 
Ori de câte ori Briand avea la masă ambasadori 
invita şi pe Alfred Capus, un om cult, inteligent 
şi spiritual, însărcinându-l să dirijeze conversaţia, 
dar să nu se vorbească de loc geografie şi nici 
istorie. 

Apropo de caracterizarea Franţuzului, iată ce 
spune despre el marele scriitor rus Dostoiewsky : 
„Franţuzu! este vesel şi amabil când trebue sau 
când aceasta îi aduce venituri ; şi teribil de plic- 
tisitor când veselia și amabilitatea nu sunt tre- 
buitoare y el este foarte rare ori amabil prin tem- 
perament; nu este mai nici odată decât prin 
calcul”... 

Incă o scrisoare. Această scrisoare, în vremea 
ei (1903), a fost însoţită de un medicament pro- 
curat soției mele de cătră mama ci ca se împie- 
dice sosirea copilului al şeaselea care trebuea să 
aibă loc după patru luni. Suprimarea unui copil 
înainte de termen este o dublă crimă, nimicirea 
mamei și a copilului. Imi reamintesc că am aruncat 
repede sticluţa împedicând pericolul. Cetind a- 
ceastă scrisoare, astăzi când copilul care trebuea 
să dispară este doctor în finanţe și economie po- 


267 


litică, văd cum în decursul acestor ani menta- 
litatea părinţilor s'a schimbat. Avorturile se prac- 
tică zilnic, mamele nu vor să mai facă copii sau 
cel mult fac numai unul. Acest sistem le împinge 
la o viaţă cu totul alta decât aceea de acum 40 
de ani. 

Fetele din ziua de astăzi, esă în lume şi la ape- 
ritive neînsoţite de părinți, înpreună numai cu 
băeţi cu care se tutuesc, fumează, flirtează și în 
urmă... 

„Iată câteva buletine medicale pe care prie- 
tenul meu dr. Victor Imerwohl mi le trimitea 
zilnic la Bucureşti, când soția mea era bolnavă 
înainte de a muri. 

Cu câtă nerăbdare aşteptam sosirea lor! Când 
aştepţi, minutele îți par secole și când îţi reamin- 
teşti, secolele sunt minute. Inainte de a le ceti 
simțiam că mi se strângea inima, şi mi se făcea 
un fel de vid în toată existenţa mea. 

N'am minţit nici în copilărie cât am minţit în 
timpul boalei ei. Dar cine poate mângâia şi alina 
fără să mintă? —- Voltaire spunea : „Minciuna nu 
este un viciu decât atunci când face rău, este o 
virtute foarte mare când face bine”. 

Cred că ar fi mai corect fără a minţi să nu spu- 
nem toate adevărurile, fiindcă nu toate pot îi 
spuse, unele din cauza noastră, altele din cauza 
acelora cărora ar trebui să le spunem. 

Mare dreptate are Renan când spune că sen- 
timentul unei persoane iubite pe care am pier- 


268 


dut'o este mult mai fecund, după un timp mai 
îndepărtat decât a doua zi după moarte. Cu cât 
trece timp mai mult, cu atâta acest sentiment 
devine mai puternic. 

Când m'am uitat la ceas orele erau deja două- 
sprezece și jumătate, şi astfel în deplină singurătate, 
am petrecut de minune cu propriile mele gânduri 
şi fantazii. Pentru ce-mi am putut permite această 
distracţie solitară? fiindcă am ascultat din tine- 
reţe sfatul lui Lubbock, mi-am aprovizionat bine 
spiritul, lam umplut cu idei fericite și inocente, 
cu amintiri plăcute ale trecutului și cu speranţe 
resonabile ale viitorului. 

Da, cu speranţe ! Speranţele acelora care gândese 
drept pot fi realizate, dar acele ale proștilor sunt— 
spune Democrit — irealizabile. 


61. 


Câteva amintiri despre bărbaţi celebri şi femei. 


Intrând la un bărbier, găsesc pe fostul meu pro- 
fesor de istorie dela Institutul Academic, pe A. 
D. Xenopol — era un an înainte de a se paraliza— 
aștepta în fața oglinzei să-l isprăvească de băr- 
bierit. La intrarea mea, își îndreaptă cu bucurie 
privirile spre mine, clipind mereu din ochi, îmi 
spune râzând : — mă uitam în oglindă să văd cine 
este moşneagul de colo? care mi-a fost mirarea 
constatând că sunt eu! E] se vedea din spate și, 
distrat cum era, îi sc părea că este un altul. 


269 


— Ce crudă este bătrâneţa — continuă el, slu- 
ţește oamenii, le răpeşte tot ce au mai frumos, 
părul cât le mai rămâne se înălbește... 

— Adevărat este, îl întrerup eu, că forţa și 
frumuseţea fizică sunt avantagiile tinereții, dar bă- 
trâneţa are şi ea frumuseţa ei: înţelepciunea. Câţi 
bătrâni nu sunt iubiţi de femei pentru înţelep- 
ciunea și spiritul lor? 

— Da, da, ai dreptate, răspunde el clipind din 
ochi, drama bătrâneței nu este că suntem bătrâni, 
dar fiindcă am fost tineri. 

— Cu toate acestea femeile preferă bărbaţii ti- 
neri și frumoși. Helvetius, în tinereţa sa, se zice 
că era frumos ca amorul. Intr'o scară când stătea 
foarte liniștit în foaerul teatrului, de şi era lângă 
d-ra Gaussin, un celebru financiar vine şi spune 
la urechea acestei actriţe, destul de tare pentruca 
Helvetius să'l poată auzi: D-şoară v'ar face plă- 
cere să acceptaţi şease sure de franci în schimbul 
câtorva amabilităţi ? 

— D-le, răspunde ea, destul de tare ca să iie 
şi ca auzită, arătând pe Hslvetius, vaş da eu 
două sute, dacă voili a veni la mine cu domnul 
de colo. 

— Frumuseţa este un dar al femeiei, spune 
Xenopol, după cum inteligenţa este al bărba- 
tului. 

— Eu sunt de părerea lui Goethe, din punct 
de vedere pur estetic, bărbatul este mai frumos, 
mai remarcabil şi mai perfect decât femeea. 


210 


In timpul convorbirei noastre un domn, care 
părea a fi bucureştean, lăuda în gura mare pe 
Iorga — probabil ca să vadă ce va spune Xenopol 
despre el; Xenopol nu înceta de a face cele mai 
mari elogii tânărului istoric, 

— Oh! D-l. lorga are o memorie extraordinară, 
este un istoric distins, o mare personalitate! 

— Trebue să vă spun, întrerupe d. care a 
adus în discuție persoana lui Jorga, că Iorga nu 
spune de loc acelaș lucru despre d-stră, d-nule 
Xenopol. 

— Oh! asta nu face nimic, răspunde Xenopol, 
se poate să ne înșelăm amândoi. 

Bătrânul rămăsese tot glumeț și spiritual, astfel 
cum lam cunoscut când lam avut profesor; 
singurul început de senilitate era admiraţia exa- 
gerată ce o manifesta pentru literatura Ririei. 
Avea slăbiciuni omenești — nu zic — dar acestea 
sunt singurele puncte comune între geniu și 
vulg. 

Dela bărbier am plecat împreună. Inainte de a 
ne despărți îi spun : orice s'ar spune cucoane Alecu, 
credința mea este că ofensezi o femee când ea îţi 
cere amor și nu-i oferi decât amiciţie. 

Xenopol, scrutându-mă cu privirea, pentru a 
verifica ce gândesc, s'a urcat într'o trăsurică cu 
un cal, spunându-mi : bătrânețea nu poate fi su- 
portabilă fără un ideal sau un viciu. 

Rămas singur, mă gândeam câtă dreptate are 
Bourget, că bărbaţii nu sunt niciodată buni jude- 


271 


cători ai calităților prin care un alt bărbat place 
sau displace unei femei. 

Toate calităţile pe care femeea doreşte să le 
vadă accentuate la bărbat sunt tocmai contrarii 
calităţilor pe care bărbatul doreşte să le vadă 
accentuate la femee. 

Bărbatul, spune Havelock Ellis, trebue să aibă 
forță, să fie viguros, energic, păros, chiar grosier, 
pentru a mișca instinctul primitiv al naturei fe- 
menine. Femeea care satisface acest barbat trebue 
să fie dulce și gentilă. Ar fi imposibil a găsi o 
homogamie între un barbat viril şi o femee virilă, 
între o femee feminină și un barbat efeminat. 

Am spus că Goethe și mulți alții sunt de părere 
că, din punct de vedere pur estetic, bărbatul este 
mai frumos decât femeea. Remy de Gourmont 
din contra crede că superioritatea frumuseţei fe- 
minine este reală; ea are o cauză unică: uni- 
tatea liniei. 

Ceeace face pe femee mai frumoasă, este dis- 
creţia organelor sale sexuale. Sexul] este făcut 
pentru rasă, și nu pentru îndivid. 

Armonia corpului femenin este geometriceşte mult 
mai perfectă, mai ales dacă se consideră bărbatul 
şi femeea în momentul poftelor sexuale, când el 
prezintă expresia vieţei celei mai intense şi mai 
naturale, 


272 


62. 


Sfaturi comerciantilor, pe vremuri ca cele de astăzi. 


Un comerciant mi se plângea că asprimele vieței 
se înteţesc din zi în zi: când am început, afacerea 
mea părea foarte sigură, dar astăzi a devenit pe- 
riculoasă, mi-am amanetat casele și totuși ziua 
scadenţei poliţelor îmi produce nopţi de insomnie. 
Nu se vorbește și nu se scrie la gazele decât despre 
falimente. Aflu dela bătrâni că acum 60 de ani 
se cânta altfel: 

Toale nemţile vorbesc 
Că la ţara românesc 
Toţi faliții pot să vie 
Se fac mare bogăție | 

— Inteleg foarte bine nelinişiea d-tale. Cauza 
nu este fiindcă stăpânești bani, ci fiindcă banii 
te stăpânesc pe d-ta. 

Banii — spunea Voltaire — sunt făcuţi ca să cir- 
cule, pentru a face să înflorească artele, pentru a 
cumpăra industria oamenilor. Cine-i ţine înclişi 
este cetăţean rău şi chiar prost gospodar. Chel- 
tuindu-i ne facem folositori patriei şi nouă înșine. 

— Sunt mai bucuros să am linişte sufletească 
decât bani mulţi. „Mai bine — cum spune Solomon 
—o bucăţică de pâne uscată şi liniște, decât o 
casă plină cu toate bunătăţile, sacrificii și certuri 
nesfârșite”, 

— Ceeace ne lipseşte la toți este liniștea in- 
ternă, pacea suiletului și un caracter calm. Cu- 


273 


noști istoria povestită de Till Eulenspiegel? Un 
căruțaş îl întreabă odată cât de departe este satul 
cel mai apropiat. Eulenspiegel îi răspunse : „aceasta 
nu ţi-o pot spune cu preciziune, decât dupăce te 
voi vedea cum mâi”. 

Supărat de acest răspuns, căruțașul dădu bici 
cailor cari o luară la goană. Atunci Eulenspiegel 
îl opri: Dacă pleci aşa de repede mai ai încă mult 
până să ajungi, dacă conduci mai încet ajungi 
întrun ceas. Și s'a întâmplat așa după cum i-a 
spus, fiindcă după o goană atât de nebunească, 
unul din cai, căzând, şi-a rupt piciorul, aşa încât 
căruțașul a ajuns mai târziu în sat de cum ar fi 
ajuns dacă mâna mai încet. Acesta este cel mai in- 
structiv exemplu pentru cei grăbiţi, pentru arivişti. 
Agitaţii și grăbiţii își ating mai încet scopul decât 
cei care o iau mai domol și mai calm. Negustorul 
de sicrie care se agită perpetuu, așteptând cu ne- 
răbdare sfârșitul bolnavilor de clasa întâia, ca să-şi 
vândă raclele cele mai scumpe; sau negustorul de 
ochelari care urmărește slăbirea vederei clienţilor 
lui ca să-şi vândă ochelarii, nu se înbogăţesc mai 
repede decât negustorii cari aşteaptă în linişte des- 
făşurarea evenimentelor. 

Nu numai negustorii de după războiu sunt ex- 
citați de dorinţa pasionată de a se îmbogăţi, ci şi 
intelectualii de după războiu sunt excitaţi de do- 
rința pasionată a succesului; — toţi ariviștii a- 
nunță conicrinţi, pe care nu le ţin niciodată, se 
pun drept colaboratori pe coperta diieritelor re- 


N. LEON —Note şi Amintiri. 18 


274 


viste, fără a scrie vrun articol, fac ziarele să vor- 
vească despre ei la orice ocazie. 

Comercianții — spune Lubbock — a căror spirit 
este absorbit în fiecare zi de operațiunile comer- 
ciale, trebuesc să știe să-și păstreze o portiță de 
refugiu în sufletul lor, unde să se poată retrage 
când munca zilei a încetat. In timpul zilei ei nu 
se gândesc decât la franci şi la centimi, la comision 
şi la procente; asemenea gânduri ei trebuesc să 
le lase la prăvălie și să-și ridice apoi sufletul într'o 
atmosferă mai pură și mai senină. 

Cu siguranță, comercianții au sufletul mai 
zbuciumat decât celelalte categorii de oameni, şi 
aceasta din cauză că ei nu citesc. Ce bine le-ar 
prinde obiceiul ca după ce se întorc dela prăvălie 
să facă lectură o oră sau două, înainte de a 
adormi ! 

Ce să citească, mă întrebi? Indiferent; un ro- 
man oarecare, sunt atâtea romane astăzi scrise 
în românește, ar adormi astfel sub impresia în- 
tâmplărilor frumoase din roman, iar nu sub im- 
presia zilei chinuitoare a achitărei polițelor. 

Primul ministru al Angliei Gladstone, când era 
mai preocupat și mai neliniștit, se retrăgea în bi- 
blioteca sa, pe care o numea „templul păcei”. 
Fiecare comerciant ar trebui să aibă un mic templu 
al păcei, adică o carte interesantă de cetit. 

— Dar cum poţi ceti, când eşti preocupat de 
ziua de mâne? Când perceptorul te vizitează mereu, 
când proprietarul cere chiria, când poliţele tre- 


275 


buesc achitate, iar clienţii cari au luat pe datorie 
nu plătesc, ba încă fac pe supăraţii dacă le cerem 
datoria ?... 

— Trebue să înveţi a îi stăpân pe nervii d-tale. 

— Dar aceasta nu depinde de voinţa mea. 

— Ba da, numai dacă voeşti; îţi garantez că 
vei reuşi să devii stăpân pe ei; în fiecare seară, 
înainte de a te pune în pat, repetă în gura mare 
de douăzeci de ori: „noaptea aceasta voiu fi calm, 
nu mă voiu gândi de loc la afaceri”, prin această 
sugestiune vei reuşi să nu te mai gândești. 

S'a dovedit că autosugestiunea lucrează chiar 
dacă nu ai credinţă în eficacitatea ei; încetul cu 
încetul vei simţi binefacerile ei. 

Dupăce te vei autosugestiona, ia o carte și ci- 
tește un ceas sau două şi vei dormi liniștit, fără 
să fii chinuit de gânduri urâte. 

Evită în acelaș timp contactul cu persoane care 
au mania de a se plânge necontenit de suferințele 
sau nenorocirile lor. Nimic nu este mai contagios 
decât agitația sufletească. 

Eu am avut zece luni o menageră, care mereu 
se plângea că sufere de inimă sau de alte boli 
imaginare. Mă influențase atât de rău, că tot timpul 
cât a stat la mine n'am putut scrie un rând și de- 
venisem un agitat, neliniștit ca şi ea. 

Neliniștea sufletească este contagioasă. 


216 


63. 


Câteva rețete miraculoase, luate de știință din su- 
perstiţiile populare. 


Am povestit cu altă ocazie prima mea audienţă, 
ca rector al universităţei, pe care am avut-o în 
ziua de 11 Aprilie 1913, la primul rege al Româ- 
niei Mari. La orele 6 jum., am fost primit fără nici 
un protocol de către regele Ferdinand, la reşe- 
dinţa regală de atunci, în fostul palat al domnito- 
rului Cuza (palatul actual al Creditului). 

A doua audiență a avut loc la București, în 
palatul regal din Calea Victoriei. Această audienţă 
a fost obţinută prin Mişu, ministrul palatului, 
conform protocolului. Regele, dupăce mi-a povestit 
cu multă simpatie dragostea ce o are pentru şti- 
inţele naturale și în special pentru botanică, dupăce 
mi-a arătat câteva erburi recoltate de el, mi-a 
spus că'l interesează mult credințele poporului 
nostru asupra plantelor de leac, amintindu-și de 
Lipici (cuscuta europea), plantă pe care fetele dela 
țară o poartă în timpul horei, la brâu împreună 
cu câteva frunze de plop, cu credinţa că flăcăii se 
lipesc de ele și le bate inima după ele cum se bat 
frunzele plopului. Eu, la rândul meu, i-ara istorisii 
o credință populară — o variantă — pe care el n'o 
cunoștea ; fetele dela ţară poartă în sân o bucă- 
ţică de năvalnic, ca să le năvălească flăcăii. Nă- 
valnicul este rizomul de ferigă. Ţigancele vrăji- 
toare au întotdeauna la ele această plantă. 


27T 


In urmă, regele, dupăce a ascultat cu mult in- 
teres doleanțele universităței din Iaşi, mi-a pro- 
mis că va face tot ce se poate pentru universitate 
şi pentru Iaşi, de care-l leagă cele mai impresio- 
nante amintiri. „Armata şi-a făcut datoria — spu- 
nea el — vine acuma rândul dv., a profesorilor uni- 
versitari”. 

Credințele populare mă duc cu gândul la des- 
coperirile medicale făcute în ultimii 30 de ani. 
Foarte multe din ele se găsesc în germene în cre- 
dințele poporului nostru. 

Poporul nostru are credința că, dacă bărbatul 
își pierde virilitatea, o recapătă înghițând timp 
de 15 zile câte două testicule de cucoș pe zi— 
sau, cum se spune în limbajul popular, două roduri 
de cucoş. 

Această credinţă a fost practicată în mod şti- 
inţilic de către Brown-Séquard, şi rezultatul co- 
municat în ziua de 1 Iunie 1889 societăţei de bio- 
logie din Paris. Un om de șaptezeci şi doi de ani,— 
această vrâstă era atunci accea a eminentului pro- 
fesor de la Collège de France, — era cuprins de 
12 ani de infirmităţile obicinuite ale bătrâneţei: 
declin al puterilor fizice, sleire fizică după două 
ore de muncă în laborator, — slăbirea funcţiunilor 
mari se traducea prin încetineala secreţiunilor, 
lenevirea intestinului, care necesita întrebuinţarea 
zilnic de purgative, — diminuaţia dacă nu supri- 
marea funcțiunilor sexuale; întrun cuvânt toate 
semnele bătrâncţei. 


278 


A făcut, la două zile, dela 15 Mai până la 15 Iunie, 
injecţiuni sub piele cu un centimetru cub de lichid 
obținut prin pisarea, în doui sau trei centimetri 
cubi de apă destilată, de testicule provenite mai 
întâi dela un cobai adult sau foarte tânăr. Trei 
zile după prima injecție rezultatul a fost: creş- 
terea notabilă a forţei fizice; creșterea aptitudi- 
nelor psihice; rezistență mai mare la mers, la 
eforturi musculare şi la oboseală; creșterea toni- 
cităţei rectale și a veziculei. Intr'un cuvânt virili- 
tatea mai mare; atenuaţiune a debilităţei senile, 
deci o reală învigorare despre care poporul nostru 
crede că se recapătă prin înghiţirea rodului de 
cucoș. Aplicarea acestei teorii este astăzi practicată 
sub o altă formă de către Voronoff. 

Contra bătăilor de inimă poporul nostru crede 
că se vindecă dacă să înghite o inimă de vrabie. 
Această credinţă ca și cea de mai sus nu este decât 
metoda modernă terapeutică care se bazează pe 
întrebuinţarea sucurilor extrase din organele res- 
pective dela animale. In cazul de faţă se între- 
buinţează cardina (extras cardiac), ca tonic al 
inimei. 

In popor mai este credinţa că borşul umplut, 
pânea frământată sau murăturile făcute de o femee 
în timpul menstruației, nu es bine, se strică. Această 
credinţă a fost confirmată în mod științific deabia 
în anul 1920, când s'a arătat că în timpul mens- 
truației se formează în organismul femeii o otravă 
care s'a numit Menalozin. Această otravă distruge 


279 


diferiļii fermenți şi este vătămătoare chiar pentru 
flori. Ea circulă în sânge și este eliminată din corp 
cu sângele menstruației sau cu sudoarea. Desigur 
că femeia dacă în timpul menstruației atinge cu 
mâna huștele, aluatul sau căpăţinele de varză, 
lasă pe ele otrava care opreşte fermentația să se 
facă în mod normal. 

Înţelepciunea poporului a prevăzut şi teoria lui 
Freud. Poporul a observat din timpurile cele mai 
vechi că în vis se realizează uneori dorinţele din 
timpul zilei. Adevărul acesta a fost exprimat prin 
următorul proverb : 

„„Vrabia mălaiu visează și calicul praznic”. 

Tratamentul prin sugestie îşi are şi el originea 
în credinţele diferitelor popoare şi în descântece. 
Ştim cu toţii influența puternică pe care o are 
la histerici moralul asupra fizicului, în urma emo- 
ţiunilor vii. Prin sugestiune se vindecă un mare 
număr de accidente, care multă vreme erau con- 
siderate ca incurabile. 

Ca să obţinem vindecarea lor, este suficient de 
a impresiona imaginaţia bolnavilor, căci în ma- 
terie de histerie, cum zicea Charcot, „credința este 
care vindecă”. 

Odineoară influența sugestiunei se exercita a- 
supra demoniacilor în mijlocul convulsiunilor, de 
către vrăjitori, prin descântece şi molifte, care 
păreau, când reuşiau, că au o putere supranaturală. 

Babele în sate vindecau şi ele prin descântece, 
iar medicii prin sugestie. Tratamentele moderne 


280 


cu băi de aer, băi de soare (helioterapie), plim- 
bări cu picioarele goale, mâncări lipsite de sosuri, 
nu sunt decât o întoarcere către viaţa primitivă. 


64, 


Cum l-am cunoscut pe Oscar Wilde la Paris. 


In anul 1891, venisem pentru a doua oară la 
Paris, eram deja de patru ani profesor suplinitor 
la universitate, aveam 29 de ani, dar păream cu 
mult mai tânăr. Ca să mă bucur de toată liber- 
tatea tinereţei, îmi tipărisem două feluri de cărți 
de vizită, unele cu : „Profesor universitar” pentru 
oamenii mai serioşi — sau mai corect pentru cei 
gravi — și altele pentru tineretul de vrâsta mea, 
doritor să afle ce este viaţa, pe care imprimasem : 
„Doctor în filosofie”. 

Intr'o seară am fost la teatru, nu-mi reamintesc 
exact la care. Cu această ocazie am aflat ce este 
o clacă (la claque). Venind prea de vreme, aş- 
teptam în vestibul, când deodată se deschide o 
ușă și toți care așteptau au dat năvală în sală; 
vroind să intru și eu, am prezentat biletul, unul 
din mulțime, care a simțit că sunt străin, mi-a 
spus : c'est la claque. 

Intrebând în ce constă „,claca”, am aflat că 
direcția celor mai multe teatre din Paris sub- 
venţionează o grupă de oameni sub conducerea 
unui șef (le chef de la claque), care la anumite 


281 


scene, când șeful dă semnalul,tr ebue să aplaude, 
Subvenţia care li se serveşte este relativ mică, dar 
au redevenţă plătite de autori şi actori. In general 
şeful clacei asistă la ultimele două repetiţii ale 
piesei. 

El îşi notează scenele şi cuvintele de efect la 
care are să dea semnalul în timpul reprezentaţiei 
ca să se aplaude ; ei sunt ajutați la această repetiţie 
de către autori și actori. 

Tot atunci am aflat că la teatrele unde se joacă 
dramă sunt angajate pleureuse. Claca de femei e 
împrăștiată în sală, mai ales la locul al doilea și 
la galerie. La momentul hotărât, din timpul re- 
petiţiei, pleureusele în loc să aplaude, plâng, își 
scot batista, își freacă ochii și își șterg nasul cu 
emoție. 

După eșirea dela teatru, mam dus într'un res- 
taurant de noapte, m'am așezat la măsuța la care 
îmi luam de obiceiu consumația și la care chel- 
nerul mă cunoştea mai de mult. Lângă mine se 
afla la altă masă un domn înalt, complect spån, 
cu fața roz, cu ochii verzi, expresivi, vioi, râzători 
şi simpatici; cu o redingotă impecabilă, un pan- 
talon în dungi, ghete de lac, o cravată conside- 
rabilă de mătasă verde, un ametist pe deget, un 
baston cu mânerul de aur și mânușele cenușii 
de piele de Suedia. 

Dar nu era singur! Era însoţit încă de trei 
` efebi frumoşi, în costumuri negre de seară, fie- 
care cu câte o orhidee la butonieră, la fel cu a 


282 


domnului care era cu ei. Tinerii se uitau în ochii 
lui, şi se vedea că'l adoră pentru spiritul şi con- 
versația lui fantastică și fascinatoare ; pe când ado- 
rația lui pentru ei părea că se bazează numai 
pe îrumuseţa și fizicul lor! El, cu mâna dreaptă 
ridicată în sus, gesticula și povestea cu glas mu- 
zical de tenor, lucruri care de care mai paradoxale, 
dar interesante. Din când în când mă privea şi 
pe mine având aerul că nu-i displace că-l ascult. 
Deși punea întrebări, nu aştepta nici odată răs- 
punsurile : răspundea tot el. 

Apoi din nou istorisea în șoaptă, parcă ar fi 
spus un secret, deşi nu spunea decât legende poe- 
tice! La un moment dat a exclamat: 

— Face mai mult să fii frumos decât să fii 
bun; dar face mai mult să fii bun decât să fii 
urât. 

Vorbind despre artă spunea: 

— Arta este singurul lucru pe care moartea nu'l 
poate atinge. 

Ridicându-mă dela masă, m'am interesat la casă 
cine este domnul? 

Mi s'a răspuns că este poetul englez, Oscar Wilde. 

— Şi dânsul a întrebat eri la plecare, dacă ştim 
cine sunteţi d-voastră. 

— Ei şi? 

— l-am spus că sunteţi doctor în filosofie. 

Revenind la masă, Oscar Wilde, continuă să 
povestească următoarea anecdotă: 

Intr'o seară, în timpul unei plimbări pe cheiul 


283 


Senei, văd un individ răzămat de stâlpul unui pod, 
care privea, îndurerat, cum curge apa. 

Mă apropii de el, gata să-l condolez, întrebându-l : 

— Eşti desperat? 

— Sunt coafor, răspunde individul, întorcân- 
du-se să plece. Din cele spuse se vedea cât era 
Wilde de cinic. El care spusese: „a fi mare, este 
a fi neînțeles”, sau „sunt dintre acei care au fost 
făcuţi pentru excepţiuni, nu pentru legi”. 

In 1882, când avea 28 de ani, Wilde a fost plecat 
în America să ţie un ciclu de conferinţi. Intrebat 
la vamă dacă nu are ceva de declarat, a răspuns: 

— Nu am alt ceva de declarat decât geniul 
meu. Extravaganţa lui se poate vedea și din ur- 
mătoarea povestire relatată de Andre Gide. Oscar 
Wilde îi spune odată lui Gide: „Nu-mi plac bu- 
zele d-tale ele sunt drepte ca acele a cuiva care 
n'a mințit niciodată. Am să te învăţ a minţi, pentru 
ca buzele d-tale să devie frumoase și animate ca 
acele a unei măști antice”. 

Generaţia contemporană n'a cunoscut pe Oscar 
Wilde. El este autorul romanului Dorian Grey, și 
al pieselor de teatru: „Evantaliul doamnei Win- 
dermere” ; „O femee fără importanţă”; „Un soț 
idea!” ; „Importanţa de a fi serios” „Salo- 
mea”, etc. 

Intre anii 1891 şi 1894 a fost epoca lui de glorie, 
când piesele lui de teatru au fost jucate și ce- 
tite, iar el primit şi aplaudat în saloanele cele mai 
aristocrate din Londra. 


284 


In epoca aceasta îi plăceau numai hainele ele- 
gante, masa bună, vinurile fine, și era galant de 
tot în ceeace privește bacșișurile. Ii plăcea să ci- 
tească poeții vechi în primele edițiuni; îi plăcea 
mobilierul antic, argintărie veche, tablourile fru- 
moase, covoarele de orient şi bronzăria din timpul 
Renașterei. Scurt, spune prietenul, și biograful lui 
cel mai bun Flank Harris: — Avea toate trebu- 
inţele artistului, — plus cele ale poetului și ale 
omului de lume”. 


După câţiva ani — în anul 1895 — Oscar Wilde 
a fost condamnat la doi ani închisoare cu muncă 
silnică, inculpat că fusese centrul corupţiunei celei 
mai hidoase faţă de tineret. 


65. 


Discuţii complicate în jurul unei chestiuni de bani. 


Un prieten mi se plângea că toate economiile 
lui adunate din tinereţe le-a depus la o bancă 
din localitate care acuma a dat faliment. 

Experiențele nenorocite, îi spun eu, fac pe oa- 
meni să devie prudenţi. Omul prudent nu trebue 
să se pronunţe în mod definitiv că într'o zi este 
fericit, fiindcă a avut un succes, nici că este ne- 
norocit, din cauză că în altă zi a avut un insucces, 
fiindcă unul poate fi efectul hasardului și celalt 
al unei întâmplări neprevăzute. 


285 


— Nu trebue, dragul meu, să-ți pierzi speranța | 
Speranţele omului cult — spune Democrit — va- 
lorează mai mult decât bogăţiile ignoranţilor. 

— In cazul de față, a cui victimă am fost?— 
mă întreabă el — a hazardului sau a desti- 
nului ? 

— In cazul d-tale ca și al meu — fiindcă și eu 
depusesecm economiile mele la aceiași bancă —n'a 
fost de vină nici hazardul, nici destinul, ci: lipsa 
noastră de prevedere. Fiindcă cineva care-și de- 
pune avutul la o bancă, are datoria de a se informa 
mai întâi de studiile financiare și experienţa ban- 
cară a acelora care conduc banca. Dacă am îi 
aplicat cel mai elementar principiu de prevedere, 
nu ne-ar fi pasat nici de hazard, nici de destin! 
Cine n'a făcut astfel este victima lipsei de pre- 
vedere, ca să nu zic a prostiei lui. Spiritul omului 
este încă astfel încât minciuna are de o sută de 
ori mai multă putere asupra lui decât adevărul. 

— Multă lume confundă hazardul (Zufal) cu 
destinul (Schicksal) şi fatalitatea. 

— Dar care este deosebirea? 

— Destinul și fatalitatea sunt concepțiuni care 
rezultă în mod firesc din teoria cauzelor finale, 
pe când hazardul este o concepţie explicabilă prin 
teoria cauzelor eficiente. 

După teoria cauzelor finale, alcătuirea și guver- 
narea universului și a corpurilor din el s'a făcut 
şi se face de către o putere creatoare inteligentă, 
care lucrează în conformitate cu un plan. Ochiul 


286 


a fost creat ca să vedem, urechea ca să auzim, 
luna ca să lumineze noaptea, etc. 

Puterea aceasta creatoare este întocmai ca un 
orologier care, când construește un ceas, aran- 
jează în mod precis acțiunea reciprocă a tuturor 
pieselor din care se compune ceasul, astiel că la 
cea mai ușoară ştirbire a unei rotițe sau a unui 
şurub, funcționarea lui încetează. 

Totul este predestinat după această teorie, „ceeace 
este scris să fie, trebue să se întâmple”. 

Nimeni nu poate nici prevedea, nici nu poate 
preveni ceeace trebue să se întâmple. Omul ca și 
natura are destinul lui. 

— Teoria cauzelor eficiente din contra, explică 
formarea universului, a plantelor, a animalelor şi 
a omului pe cale naturală, fără intervenţia unui 
arhitect creator care să fi conceput și să fi exe- 
cutat planul. După această teorie nu există nici 
scop, nici plan, totul este hazard. 

Destinul sau fatalitatea este o putere ocultă, 
supranaturală, în contrazicere cu legile naturei, 
pe când hazardul este un fenomen care poate avea 
loc fără a exclude legile naturei. 

Se știe că fiecare fenomen are cauza sa meca- 
nică, însă întâlnirea a două sau mai multe feno- 
mene, care nu au nici un raport de cauzalitate, 
pot să producă cu totul alte fenomene noi, pe care 
le numim hazard. 

Întâlnim de exemplu două persoane care se asa- 
mănă perfect; această asemănare poate avea o 


287 


cauză comună — ereditatea — în caz că persoanele 
sunt fraţi sau rude apropiate. Se mai poate însă 
ca asemănarea să fie o întâmplare — hazard, 

Intr'un spital de holerici, din personalul compus 
din 15 persoane care veneau zilnic în contact cu 
bolnavii, se îmbolnăvesc și mor 14 persoane și nu 
rămâne în viaţă decât una singură. Faptul acesta 
poate avea o cauză comună, inocularea din timp 
a persoanei care a rămas în viaţă, cu ser antiho- 
leric; dar se mai poate să fie și rezultatul unor 
cauze cu totul independente una de alta și atunci 
se numește hazard. 

Când hazardul ne satisface dorinţele noastre și 
ne face să fim mulţumiţi de noi înșine, îl numim 
Noroc : 

N'aduce anul ce aduce ceasul 
Când norocul își schimbă pasul. 

Dacă la un concurs sau la un examen, candi- 
datul scoate din urnă, din 30 de chestiuni din 
care de 27 habar nu are — pe cele trei, singurele 
care le-a preparat şi le cunoaște bine, candidatul 
are noroc. 

Când hazardul se pune de a curmezișul aspira- 
ţiunelor noastre, îl numim nenorocire sau ghinion 
In catastrofa de deraiere de tren, care a avut loc 
acum douăzeci de ani la Bârnova, dintre toţi că- 
lătorii n'a murit decât o singură persoană, un 
oarecare Kanner. Acest Kanner, ca să poată dormi 
comod, a trecut din cupeul de clasa II-a, unde 
ocupase loc împreună cu mai multe doamne, în 


288 


clasa I-a. A doua zi dimineață, când a avut loc 
nenorocirea, vagonul de clasa a doua cu doamnele 
a rămas intact, iar toate celelalte vagoane îm- 
preună cu cel de clasa întâia în care dormise Kanner 
sau sfârmat împreună cu el! 


Interlocutorul meu, după un moment de ezitare, 
îmi spune: discuţia noastră îmi reamintește pă- 
ţania actorului Luchian: el împrumutase cuiva 
bani; fiindcă nu-i restituia suma, a trebuit să-l 
dea în judecată. Avocatul datornicului a pledat 
mult, pomenind necontenit numele jurisconsultului 
Mourlon. În replică a luat cuvântul Luchian, care 
n’a spus decât următoarele cuvinte : „d-nule jude- 
cător, ce Mourlon ne Mourlon, eu i-am dat bani, 
să-mi dea bani îndărăt”. 

Cam același lucru aș putea să-ți răspund și eu: 
ce hazard ne hazard, le-am dat bani, să-mi dea 
banii îndărăt ! 


65. 


Retete pentru prelungirea vieței. 


Viaţa este un bine, ei îi datorim toate plăcerile 
noastre. Nu există om căruia să nu-i placă viața. 
Cunoaşteţi fabula „moartea și muncitorul” : un 
tăetor de lemne care ducea în spinare o sarcină 
grea, se plângea crezându-se că el este cel mai 
nenorocit dintre oameni. Intr'un moment de dezas- 


289 


perare, lasă jos sarcina cu lemne, strigând moartea 
să vie să-l ia. Moartea a apărut la moment în- 
trebându-l ce vrea? — El îi răspunde: „te-am 
chemat să-mi ajuţi a ridica de jos această greu- 
tate !”. 

Recomand tuturor celor iubitori de viaţă cartea 
apărută acum de curând ,,Pour vivre cent ans” 
(ce trebue să facem ca să trăim o sută de ani). 

Cartea este interesantă nu numai fiindcă este 
scrisă de un om învăţat, de d. Dr. A. Gueniot, 
membru şi fost preşedinte al Academiei de Medicină 
din Paris, dar fiindcă d. Guéniot, când a scris 
această carte, avea 99 de ani. 

Am spus şi cu altă ocazie că durata normală a 
vieţei omului este una sută ani. Deci nu este vorba 
de a afla mijloacele pentru prelungirea vieţei, ci 
de a căuta mijloacele ca să n'o scurtăm. 

Un cunoscut căruia îi arătasem cartea, mă fn- 
treabă : dar unde vezi d-ta astăzi centenari? 

— Centenarii, i-am răspuns eu, nu se văd printre 
oameni de a! de noi, care mâncăm de trei ori mai 
mult decât trebue, care nu se pun la masă fără 
a lua mai întâi câteva aperitive, care duc o viaţă 
sedentară, respirând aer comprimat şi al căror suflet 
este zbuciumat de diferite ambiţiuni. 

Centenarii se găsesc printre oamenii nevoeşi, 
care muncesc în aer liber, care nu mănâncă mai 
mult decât are nevoe organismul lor și a căror 
suflet este bun și liniștit, nezbuciumat de invidie, 
gelozie şi ură. 


N. LRON.—Note și Amintiri. 19 


290 


In 31 Iulie 1554, cardinalul de Armagnac tre- 
când pe stradă văzu un bătrân de 81 de ani, care 
plângea pe pragul unei case. Cardinalul la în- 
trebat cauza pentru ce plânge. Octogenarul i-a 
răspuns că tatăl său la bătut. Mirai de acest 
răspuns, cardinalul a cerut să vadă pe tatăl, I l'a 
arătat, era un bătrân de 113 ani, foarte bine con- 
servat, După câteva chestiuni, cardinalul întrebă 
pe centenar, care a fost greșala care a comis-o 
fiul său de a trebuit să'l bată” ? 

„A trecut pe lângă bunicul său fără ca să-l 
salute” — Cardinalul şi mai curios decât de data 
întâia, rugă pe bătrân să-l ducă să-l arate pe bunic, 
Introdus, cardinalul văzu un bătrân de 143 de ani. 

— Dar par'că aţi spus ceva despre invidie; ce 
legătură — mă întreabă cunoscutul meu — poate 
îi între longevitate și invidie? 

— Invidia, gelozia și ura ne scurtează viața ca 
şi grijele, ca și alimentaţia neraţională, ca şi al- 
coolul și tutunul, 

Persoanele invidioase îngălbenesc în momentul 
când află o veste bună despre cineva. Ingălbenirea 
aceasta se traduce prin o oprire a circulațiunei 
sângelui. Accesele de invidie ca şi acele de gelozie, 
dacă se repetă de mai multe ori, provoacă un 
desechilibru al corpului, cauzând tot felul de boli 
care contribuesc la o moarte prematură. 

Invidioşii, cu timpul, ajung să nu mai simtă 
şi nici să gândească la fel cu ceilalți oameni. E- 
xistă în lași o doamnă, pe care o cunosc de când 


291 


era domnişoară; era atunci un suflet delicios. A- 
ceastă domnișoară a avut nenorocirea să se căsă- 
torească cu un bărbat cu mult mai în vrâstă ca 
ea, ceeace a expus-o la diferite crize nervoase. 

Se ştie că comprimarea provoacă mari dezor- 
dini în organismul femeei, îi schimbă caracterul, 
din vesel, blând și dulce, devine acru și pesimist, 
Privirea ei devine răutăcioasă și suferindă, sa- 
lutul nervos și invidia culminantă, încetul cu în- 
cetul își formează un vocabular special de cuvinte 
al căror înţeles se deosebește de acel al oamenilor 
normali. 

— Iată câteva cuvinte din vocabularul unei 
doamne care sufere de invidie. Admiram odată 
față de ea atenţiunea și bunătatea pe care un cu- 
noscut al nostru o manifesta pentru soția sa. 

— Nu este bunătate, îmi răspunde ea, ci slă- 
băciune. 

— Pe lângă aceasta este și foarte perseverent, 
spune o altă doamnă, când își pune ceva în minte 
nu se lasă până ce nu realizează. 

— D-ta numești aceasta perseverenţă, eu îi spun 
încăpăținare, 

— Dar activitatea lui extraordinară cum o nu- 
mești? In afară de cursurile strălucite pe care 
le face la universitate, afară de publicaţiile știin- 
țifice, de articolele de popularizare, de conferin- 
ele interesante pe care le ţine la Radio, de... 

— Eu nu numesc aceasta activitate —mă în- 
trerupe ea. 


292 


— Dar cum o numiţi? 

— Surescitare ! 

Altădată se vorbea despre arta fermecătoare de 
a conversa a d-nei A... C. 

— Limbuţie, răspunde ea imediat, iar nu con- 
versaţie. 

— Dar despre eleganța d-lui B. ce părere aveţi — 
o întreabă cineva. 

— Pentru mine este fatuitate. 

La îndemânare ea spune șiretlic; la curaj, În- 
drăzneală ; la generozitate, fudulie ; la ertare, pla- 
titudine; la tăcere, bosumilare; la calm, lene și 
la rezervă, prostie. 


Pentru ca să trăim o sută de ani, trebue pe 
lângă sfaturile pe care ni le dă centenarul dr. A. 
Guéniot, să ne păstrăm şi sufletul liniștit, netul- 
burat de invidie, gelozie sau de ură. Să fim buni. 

Bunătatea este cea mai mare virtute. 


67. 


Cum poți să-ţi înlături urâtul, când eşti mai în vârstă. 


Luna aceasta se împlinește un an — îmi spunea 
fostul meu coleg pe care nu-l văzusem din tine- 
reţe —un an de când sunt pensionar. 

— Şi cum te împaci cu acest fel de viață? 

— Sunt foarte mulţumit că la vrâsta mea de 
71 de ani nu sufăr de nici o boală, sunt sănătos, 


293 


mănânc de toate, beau vin și fumez. Cu toate 
acestea mă simt mai obosit decât în vremea când 
eram în activitate. Lipsa de ocupaţie mă face să 
cad deseori pe gânduri, care nu întotdeauna sunt 
din cele mai plăcute. 

— Schimbarea aceasta provine din cauză că ai 
trecut în mod brusc dela viața activă la viaţa 
de repaos, ca să nu zic de trândăvie... 

— Cum trândăvie? 

— Este cunoscut programul celor mai mulţi 
dintre pensionarii noștri, care nu sunt cărturari. 
Citesc două, trei ziare, vorbesc cu unul și altul 
câteva banalităţi și se duc odată pe lună la ca- 
sierie să primească pensia. În caz că sunt bolnăvi- 
cioși, fac și câteva vizite pe la medici și farma- 
ciști. Starea aceasta de neactivitate crează o boală 
serioasă a spiritului: ceasuri lungi de plictiseală, 
care au o acţiune nefastă asupra organismului și 
a vieţei. 

„Spiritul omului este ca piatra de moară— 
spune Luther — dacă i se pune grâu, ea macină 
grâul şil preface în făină; dacă nu-i pui grâu, 
ea tot macină, dar se macină pe ea singură”. 

Bătrânul care trece dela viaţa activă la viaţa 
de pensionar, nu trebue să rămâe complect neo- 
cupat. Spiritul ca și corpul are nevoe de un ali- 
ment care să-i întreţie vigoarea. 

Inainte de retragerea la pensie, trebue să ne 
gândim la o ocupaţie conform gustului nostru şi 
de care, cum spune Guéniot, să uzăm cu mode- 


294 


rațiune și în mod proporțional cu forțele noastre. 
Această ocupațiune ne menține atât energia fizică 
cât și luciditatea spiritului. 

Fericit este bătrânul care știe să-și înlăture 
„urâtul” cu o plăcere vie și delicată. 

Munca este un izvor de fericire; când o facem 
cu moderație, ştim cu toții—spune Lubbock — 
cum trece timpul de repede, când suntem ocupați ; 
ocupaţiunile alungă grijile şi micile supărări ale 
vieţei. Omul ocupat nu are timp nici să stea des 
pe gânduri, nici să se agite. 

Munca nu ucide pe om, ci grijile, și la cele mai 
multe griji ne gândim din cauza lipsei de ocupațiune. 

Trecerea la pensie este trecerea dela viaţa activă, 
cu anumite deprinderi pe care le-ai practicat 30 
sau 40 de ani înainte de a deveni pensionar și 
deodată ești forţat a renunța la ele. Lucrul nu este 
tocmai comod. Un domn, care de zece ani iubea 
pe o femce, în fiecare zi pleca de acasă la oarele 
cinci precis, și se ducea la iubita lui, unde petrecea 
seara. Ajunsese că nu mai știa nici ce sunt spec- 
tacolele, nici vizitele, nici alte distracţii, nu mer- 
gea decât la iubita sa prietenă, numai la ea gă- 
sea fericirea. Se întâmplă că după mai mulţi ani 
soțul acestei femei moare. 

Amantul, dupăce trecuse anul de doliu, o luă 
în căsătorie. Ziua nunței a trecut cu veselie, s'au 
sculat dela masă la ovarele cinci. Soţul părea in- 
dispus. Ce ai? de ce pari trist şi contrariat? îl 
întrebau prietenii. Nu ești în culmea fericirei ? 


295 


— Ba da, sunt foarte fericit, îmi iubesc soția 
la nebunie ! Ea va locui la mine, mă bucur foarte 
mult, Dar am o neliniște... 

— Ce anume? 

— Nu știu unde voiu mai putea petrece după 
amiezele mele. 

Munca are în schimb răsplata ei neprețuită, care 
este odihna. Ne odihnim ca să fim capabili a munci, 
şi muncim ca să ne putem bucura de odihnă. 

Cred că nu există altă ţară în care să se risi- 
pească mai mult timpul ca la noi. Din 14 mi- 
lioane de locuitori, 20 la sută numai muncesc 
vara și iarna (orășenii), iar restul (țărănimea) nu 
muncesc decât vara. 

Un exemplu interesant de longevitate, citat de 
Guéniot : un domn care a trăit 169 de ani, datorilă 
unei munci moderate. In anul 1670 a murit în 
comitatul York, Henri Genkins, care, după re- 
gistrele stărei civile şi alte dovezi, avea 140 de 
ani când a apărut în faţa unui tribunal şi a depus 
jurământul. Această înfăţişare înaintea justiţiei dă 
faptului de longevitate o garanție de veracitate 
care nu se poate tăgădui. Cu 29 de ani mai târziu 
dela data aceasta, a murit. El sa născut în anul 
1501 şi a asistat, în 1513; la bătălia din Flowden, 
atunci când era în vrâstă de 12 ani. In timpul 
cât era în putere, s'a ocupat cu pescăria și multă 
vreme dupăce împlinise o sută de ani, înota încă 
în cursul apei răpezi. 

Pentru ca trecerea dela viaţa activă la viața 


296 


de pensionar să nu ne fie fatală, trebue să ne găsim 
o ocupaţie conform cu fizicul şi intelectul nostru : 
grădinărie, lectură, scris, muzică, colecţie de mărci 
poștale, radio, cinema, studiu de limbi, etc., etc. 
Socrate a învăţat a cânta din instrumente, la 
bătrâneţe. Caton a învăţat grecește la vrâsta de 
opt zeci de ani și Plutarc a învăţat latinește tot la 
bătrâneţe. Henri Spielman, neglijând ştiinţele în 
timpul tinereţei, le-a învăţat la vrâsta de cincizeci 
de ani. 

Colbert, ministru de stat, a învăţat limba latină 
şi dreptul la vrâsta de șaizeci de ani. 

Eu am cunoscut o doamnă, cu situaţie mate- 
rială destul de frumoasă, care la vrâsta de 75 
de ani își făcea singură curățenie în camera ei 
de culcare, frecând chiar și dușamelile. Văzân- 
du-mă mirat, mi-a spus: această mișcare îmi face 
„foarte bine. Ea a trăit până la optzecei de ani. 

Gladstone, ministrul Anglici, avea o deosebită 
plăcere de a doborâ la pământ, cu toporul, arbori. 
Acest exerciţiu l-a făcut până la câţiva ani înainte 
de moarte. Dacă nu mă înşel, a murit la peste opt 
zeci de ani. 


68. 


Trucuri de-ale hotilor şi mai ceva de ale poliției 
din alte părti, nu dela nni. 


Luni, 30 Martie oarele 6 jum. şi 7 jum. seara, 
hoţii au pătruns în casă, în lipsa mea și a servi- 


297 


toarei, După ce au spart mai întâi un geam dela 
ușa de sticlă de pe terasa din spre Păcurari, au 
descuiat ușa cu gratii de fier chiar cu cheia care 
rămăsese în gaură. Nefiind supăraţi de nimeni, 
hoţii au scotocit în toate dulapurile și saltarele 
până când au dat peste plicul în care se aflau 
trei zeci de mii de lei pe care i-au luat, lăsând o 
singură hârtie de cinci sute. Un alt plic cu 26 mii 
lei, care era în altă parte, negăsindu-l, a rămas 
unde l'am pus. 

Pedeapsa contra furtului nu este nici într'o 
ţară atât de severă ca în Germania și în Anglia. 
In Franţa — spune Luther undeva — autorul unui 
furt considerabil este pentru întâia oară bătut 
cu biciul, în caz de recidivă, i se taie urechile, 
iar, dacă furtul se repetă şi a treia oară, i se aplică 
pedeapsa cu moarte. 

Doctorul Luther, cu această ocaziune, spune că: 
„Lacedemonienii aveau o concepție curioasă re- 
lativ la furt; ei permiteau furtul clandestin, cu 
condiția să nu fie descoperit; în modul acesta 
credeau că cetățenii își perlecţionează simţul de 
apărare”. 

La noi furtul, deşi nu este permis prin lege, ca 
la Lacedemonieni, totuşi se practică pe o scară 
foarte întinsă, fără ca simţul de ajărare a cetă- 
țenilor să se fi agerit. 

Gratiile, lacătele, zalele și foraiberurile nu mai 
au astăzi nici o valoare. Hoţii se înlroduc ușor 
în casă, răscolind colțurile noastre cele mai intime, 


298 


iau banii care-i găsesc și pleacă cu ei. Unii hoţi 
lasă pe birou şi o coală de hârtie scrisă pe ea cu 
creion albastru: Un rege spune: 

„Eu fur supușii mei”, Ministru spune: „Eu 
fur pe rege”, Croitorul spune : „Eu fur pe ministru”, 
Soldatul: „Eu fur pe unul și pe altul”, Duhov- 
nicul: „Eu îi iert pe toți patru” iar Diavolul 
spune: „Eu îi iau pe toţi cinci”. 

La noi, cetățeanul prădat nu reacţionează; se 
mulțumește să cârtească poliția că nu este bine 
organizată şi nu este în stare să prindă hoţul care 
Va prădat. Cetăţeanul nostru nu este în stare a-și 
păzi singura lui locuinţă, are însă pretenţia ca 
un biet sergent de stradă, care are de păzit sute 
de locuinţi, să prindă el pe hoț ! 

Câţi hoţi au fost până astăzi împușcați de cătră 
cetăţenii prădaţi?! nici unul. 

Hoţii cari m'au vizitat pentru a doua oară în 
locuința mea din strada Toma Cozma 25 nu sunt 
numai hoți, ci și criminali, fiindcă, până în pre- 
zent, mi-au otrăvit şase căini. In anul 1929 aveam 
trei buldogi, Pik, Jareta și Jip, răi că nu putea 
un străin să se apropie de casă. In câteva zile 
au murit toţi trei otrăviţi; iar peste o săptămână 
(Joi 23 Mai orele 1 noapte) hoţii au pătruns în 
casă pe fereastră. 

Anul acesta, înainte de a avea loc spargerea, 
aveam alți trei câni : Croc, Elza şi Pik (al treilea), 
ei au pierit toţi trei în aceiași săptămână, iar nu 
mult după moartea lor hoţii au pătruns din nou 


299 


în casă şi mi-au furat 29 de mii de lei cinci sute. 
Dacă peste criminalul care a otrăvit cânii, ar fi 
dat cineva în momentul când opera, cu siguranţă 
că n'ar fi ezitat un moment să-l omoare. 

Hoţii se zice că învaţă dela cinematograf toate 
trucurile de a sparge și a descuia broaștele; dar 
de ce nu învaţă și celățianul și polițistul mij- 
loacele moderne de a prinde pe hoţi? Câţi cetățeni 
au în lași, de exemplu, aparate adaptabile la 
broaștele dulapurilor, care, când se deschid, se des- 
carcă în pieptul hoțului care operează. 

Sunt sigur că nu este nici un Singur cetăţian 
în lași care să aibă asemenea aparate. 

Oricât de bine voitori am fi pentru poliţiştii 
noștri, totuși dacă ne punem întrebarea care este 
mai mare deosebire, între hoţii noștri și cei din 
occident, sau între poliţiştii noștri și cei de acolo, 
oricine se poate convinge că hoţii noștri sunt la 
înălțimea celor din ţările civilizate, pe când poli- 
țiştilor noștri le lipseşte imaginaţia, tactul și fi- 
neţa polițiștilor din apus. 

Un domn, care venise la Paris pentru câteva 
zile, încredinţă suma de cincizeci mii de franci 
unui prieten. 

După ce şi-a isprăvit treburile, s'a dus la prieten 
să-și ia banii pe care-i încredințase. Nedemnul 
prieten s'a făcut că se miră despre cele ce-i vor- 
beşte, spunând că el n'a primit nici un ban. In- 
dividul prădat, în dezesperarea lui, se duce la șeful 
siguranței, expunându-și situația sa nenorocită. Şe- 


300 


ful siguranţei îl întreabă dacă are vreo chitanță, 
sau vreun martor care a văzut când a dat banii. 
El răspunde că, având încredere în prietenul său, 
n'a cerut chitanţă, şi că nu are alt martor decât 
pe soţia falșului prieten. Polițistul, după un mo- 
ment de reflecţie, îl invită să treacă în camera 
de alături, ca să asculte „e va vorbi el cu prietenul 
căruia i-a încredințat banii și pe care la chemat 
să vie. „Mi s'a raportat, de către agenţii mei de 
poliţie, că aţi primit în depozit suma de 50.000 franci, 
dela un domn și că acuma refuzaţi a-i restitui”. 
Individul neagă că ar fi primit dela cineva bani 
în depozit. „Vă cred—, spune şeful siguranţei, 
dar pentru a mă asigura, scrieți soției dv. ceeace 
am să vă dictez: „,Scumpa mea, te rog să dai 
aducătorului acestei scrisori suma de 50.000 franci 
pe care i-am primit de față cu tine dela d. cutare”. 
A trebuit să se supue și să scrie acest bilet. N'a 
trecut mult și individul trimes cu scrisoarea de 
către şeful siguranţei, s'a reîntors cu suma de cinci 
zeci de mii de franci. 

La noi lucrurile se petrec altfel. Vecinului meu 
i s'a furat anul acesta un ceasornic de către un 
băcat vânzător de ziare. După ce a luat ceasul, a 
sărit pe fereastră și a luat-o la fugă. Vecinul l'a 
dat pe mâna poliţiei arătând cum trei martori 
Pa văzut când a sărit pe fereastră fugind. Da, 
spune comisarul, dar băeatul susține că el poate 
aduce o sută de martori care nu l-an văzut când 
a sărit pe fereastră ! 


301 


69. 


Ce am văzut întrun vis provocat cu un narentie, 


Cetind teoria lui Freud asupra visurilor, m'am 
gândit la visurile provocate de ţigănci cu diferite 
buruiene şi m'am întrebat dacă alcaloizii acestor 
plante sunt un specific al visurilor erotice sau 
dacă persoanele care uzează de ei au visuri ero- 
tice, fiindcă sunt stăpănite în acele momente de 
ideia iubirei și din cauza aceasta realizează în vis 
această dorinţă. 

Plantele cu care ţigăncile noastre provoacă vi- 
suri erotice sunt aceleaşi pe care vracii popoarelor 
sălbatice le .utilizează să provoace deliruri cu vi- 
ziuni și halucinaţiuni ; vrăjitoarele evului mediu le 
utilizau la provocarea Sabatului, iar magii pentru 
diferite operaţiuni magice. 

Am voit să experimentez cu mine însumi dacă 
la vrâsta mea, când pasiunile s'au calmat, voi 
visa sub influenţa acestor băuturi, femei frumoase 
sau voi realiza alte dorinţi ce stau ascunse în sub- 
conştientul meu și de care nu-mi dau seamă. 

Dintre buruenele veninoase pe care știu cum le 
prepară şi le administrează ţigăncile, mai puţin 
primejdioasă mi s'a părut hyosciamus (măsălariţa) 
și de aceia m'am hotărât să experimentez cu ea. 
Având în vedere însă ca alcaloidul ar putea să-mi 
fie fatal, când am preparat seminţele acestei plante 
de alcool, mi-am preparat și antidotul respectiv 
pe care mi lam pus la îndemână pe măsuța 


302 


de noapte. În caz că maş intoxica, să'l înghit 
imediat, 

Băutura am luat'o în luna Iulie, anul 1929, la 
orele 12 noaptea, când m'am pus în pat, pro- 
babil că ea și-a făcut repede efectul de oarece 
n'am auzit când ceasul a bătut 14 după 12. 

Visasem că se adunase multă lume în jurul pa- 
tului meu : procuror, polițaiu, medic legist, cărora 
servitoarea le explica că, dela orele 12 de noapte 
când m'am întors din oraş, eram sănătos şi voios 
„s'a jucat mult timp cu cânii în curte, înainte de 
a intra la culcare”. Unul din asistenți observând 
pe măsuţa de noapte sticluțele cu băutură a ex- 
clamat „nu este moarte naturală”, s'a sinucis. 
Cumnata mea, care era de față, spunea și ea că 
nu este moarte naturală „mi-a scris acum 25 de 
ani că are de gând să se sinucidă”. 

Vroiam să ţip, să protestez contra acestei ca- 
lomnii și să le explic că este o experienţă pe care 
am încercat'o ca să-mi provoc un vis cu măsăla- 
riță, dar nu puteam să ţip, strigătul mi se oprise 
în gâtlej. Auzeam tot ce se spunea în jurul meu, 
dar nu puteam vorbi; rămăsesem țintuit, fără 
să-mi pot regăsi cugetul sau graiul. Visul acesta 
oribil mă chinuia grozav. Fapte infamante n'am 
făcut — îmi spuneam eu în vis—de vr'o boală 
incurabilă nu sufăr, așa că neavând nici un motiv 
de a mă omorâ, toată lumea va crede că m'am 
sinucis din cauza unei surescitări nervoase, a unui 
acces de nevroză. Nevroza este ereditară, nepoţii 


303: 


și strănepoții mei vor fi obsedati de ideia că des- 
cind dintr'un străbun sinucigaș. Voiam să le ex- 
plic că am fost omul cel mai optimist şi că nu 
sunt sinucigaș, gura mea însă era încleștată. Sim- 
ţeam cum mă ridică să mă transporte la morgă 
pentru a-mi face autopsia să vadă cu ce m'am 
otrăvit. Vroiam să dau din mâni și din picioare, 
să opun rezistenţă, dar nu puteam să mă mișc. 
Eram cuprins de un sentiment penibil de frică, 
simțeam că mă sfârșesc, vroiam să fug, picioarele 
însă îmi amorţise, simțeam o mare greutate și 
pe piept eram opresat. Şi-mi reproșam prin vis 
că tot acest scandal provine din cauză că n'am 
avut prevederea să las familiei o scrisoare prin 
care să explic că am făcut o experienţă. Nu ştiu 
datorită cărei împrejurări visul s'a deformat. Deo- 
dată a apărut o ţigancă pe care am recunoscut'o, 
era una din vrăjitoarele dela care am învăţat di- 
ferite tarmece, pe timpul când adunam materialul 
pentru : „Istoria naturală medicală a poporului 
român”. „Vezi, Domnişorule, îmi spunea ea, dacă 
luai băutura mea acum treizeci şi cinci de ani 
nu ți se întâmpla ce ţi s'a întâmplat acum la bă- 
trânețe, atunci ai fi văzut numai fete și femei 
frumoase, dar nu ceeace ai să vezi acum”. i- 
ganca m'a smucit de mână și ma tras după ea, 
cum tragi un copil îndărătnic care nu vrea s'o 
ea din loc când îl chemi, mă trăgea întrun fel 
de tunel îngust, lung, întunecos, lipsit de aer, în 
care nu se putea trece decât cu capul plecat. 


304 


— In cotro mă duci te rog? că nu mai pot, mă 
înăbuş, îi spuneam ţigăncii. 

— N'ai vrut să te duc acum treizeci şi cinci 
de ani la femei frumoase, vin'o acum —şi mă 
trăgea brusc de mână, —să te duc la aceea cu 
care ţi-ai petrecut tinereţea”. 

De odată m'am repezit brusc, într'o sală și ea 
s'a făcut nevăzută. Pe peretele din fundul sălii 
era o placă mare albastră pe care era scris cu 
litere albe de un metru : „sala de consiliu”. Placa 
se înlățișa ca reclamele colosale care se scriu pe 
munţii din Elveţia pentru şocolata Suchard. In 
mijlocul sălii se afla o masă mare în formă de pot- 
coavă, îmbrăcată cu postav roș, era masa la care 
se ţineau consiliile facultăţii de medicină când 
eram decan — fosta masă a rectoratului din ve- 
chea universitate, pe care am scris tezele când 
am făcut examenul de bacalaureat. De jur împre- 
jurul mesei erau aşezaţi foştii profesori ai facul- 
tăţii de medicină din Iaşi: la dreapta locului care 
trebuia să fie ocupat de decan — şi care era liber— 
stătea Leon Sculy, Zamfirescu, Bejan, Demetriade ; 
iar la stânga : Russ, Peride, Botez, Thiron și Negel ; 
ge mai zărea în fund bătrânul Russ, E. Rizu, Bas- 
tachi şi Imerwohl precum şi o grămadă de alte 
tipuri pe care nu i-am mai putut recunoaște. Toţi 
erau lungi şi subțiri ca stâlpii de telegraf. Indată 
ce m'au văzut au început cu toţii a mă striga 
În cor: „asasinule, asasinule ai făcut facultatea 
de râsl'' Deabea mă așezasem pe scaun, când 


305 


deodată cu toţii, fără să se ridice în picioare, şi-au 
îndreptat capetele spre mine. Corpul lor era atât 
de lung încât chiar cei din fund când s'au aplecat 
asupra mesei au ajuns cu capetele lor lungi lângă 
mine. Fiecare ţinea într'o mână ziarul „Lumea”, 
cu informaţia ,,Asasinatul din strada Toma Cozma, 
25, a cărui autor este profesorul Leon”. 

Toţi se îndreptau spre mine și nu se auzea 
decât o singură frază: 

Ai făcut facultatea de râs. Trebue aspru pe- 
depsit, strigau cu toţii cât le lua gura : să-l punem 
să mai treacă un concurs sau să-l înscriem într'un 
club politic. Speriat, aşteptam să văd care din 
aceste teribile pedepse are să mi se aplice, când 
deodată se ridică unul şi spune: să-l dăm pradă 
larvelor de muşte și nici una nici două, s'au re- 
pezit cu o furie turbată asupra mea şi m'au des- 
brăcat la piele și m'au legat cu frânghii între două 
scânduri. Nu-mi-au lăsat liber decât mânele, pi- 
cioarele şi capul. Unul dintre ei a venit cu o ba- 
dana şi o căldare cu miere și a început a mă unge 
cu bădănaua cu miere, pe cap pe față, pe gât, 
pe mâni şi pe picioare par'că ar fi uns un zid cu 
clei, ca să lipească pe el aiişe de teatru. Legaţi-l 
acuma de un stâlp, cu ochii în lumina soarelui 
şi lăsaţi-l să se adune muștele pe el. Imediat în- 
cepu a se aduna muşte albastre, muşte verzi, muște 
de casă, care băzâiau pe gură, pe nas, pe ochi și 
pe urechi. Larvele pe care le depuneau mușştele 
în gură se târâiau parte din ele în esofag și rodeau 


N. LEON —Note şi Amintiri. 20 


306 


stomahul, intestinul și ficatul; parte se scoborau 
prin trahee și rodeau pulmonii ; cele din nas treceau 
prin sinusul frontal și rodeau creierul iar cele 
din urechi rodeau timpanul, durerea era sfâșie- 
toare. 

Cu toţii făceau în jurul meu un zgomot infernal, 
iar eu cuprins de un sentiment penibil de frică, 
simţeam că mă sfârșesc. La un moment dat m'am 
trezit, erau ceasurile cinci dimineaţa, un fel de aburi 
groși îmi întunecau memoria. Strigătul celor din 
jurul meu, care mă condamnase și mă legase dân- 
du-mă pradă larvelor de muște, era zgomotul care-l 
aud zilnic prin pânza de sârmă a ferestrei, produs 
de sutele de cioare care au cuiburi și pui în ar- 
borii din strada Păcurari, în fața camerii mele 
de dormit. Bâzâitul muștelor care'l auzeam prin 
somn era produs de o muscă care se introdusese 
în cameră și bâzâia la urechile mele. 


Pentru a face analiza acestui vis, voi întrebuința 
sistemul lui Freud, voi separa partea visului așa 
cum o am în memorie (conținutul visului manifest) 
de ideile latente care le voi găsi mai târziu prin 
analiză (conţinutul latent al visului). Conţinutul 
manifest al visului este clar și rezonabil, el este 
împrumutat direct dela viața mea psihică con- 
ştientă și este provocat de impresiunele senzoriale 
care le-am primit în timpul somnului. Dacă în 
momentul când visam că sunt condamnat la moarte 
aş fi primit lumină dela soare sau dela vreun bec 


307 


puternic electric, ale cărui raze să se îi proectat pe 
fereastră în fața ochilor, desigur aşi fi visat că 
mă aruncă în foc; sau dacă sar fi întâmplat ca 
în momentul acela să ploaie șiacoperişul să fi 
fost spart și să mă fi picurat pe obraz, visam că 
mă aruncă în apă să mă înece. Fiindcă însă în 
momentul acela s'a întâmplat că mușştele să-mi 
bâzâe la urechi, am visat că m'au condamnat 
să fiu mâncat de larvele de muște. 

Prima parte a visului : lume multă în jurul pa- 
tului meu, discuţie dacă am murit de moarte 
naturală sau m'am sinucis este partea rezonabilă 
a visului, împrumutată direct din viaţa mea prac- 
tică conștientă. In timpul când m'am hotărât să 
fac experienţa, m'am gândit la posibilitatea morţii, 
dovadă este că am pregătit şi antidotul. Sforțările 
care le făceam în vis ca să mă trezesc în timpul 
când vroiau să mă ducă la morgă sunt deasemene 
împrumutate direct dela ideile mele încă conștiente, 
câteva momente probabil înainte de a dormi, când 
îmi imputam că rău am făcut că nu am lăsat 
familiei o scrisoare prin care să le explic că toate 
cele întâmplate se datoresc unei experienţe pe care 
am făcut'o cu mine însumi. 

Vin apoi ideile latente, care le găsesc prin ana- 
liză : preocupaţia mea în stare de nesomn că si- 
nuciderea este ereditară şi, când unul din bunici 
sau străbunici s'a sinucis, nepoţii şi strănepoții 
lor sunt obsedaţi de ideia sinuciderii, până siâr- 
șesc prin a se sinucide. 


308 


Visul utilizează impresiuni provenite din un trecut 
mai îndepărtat, aşa de ex.: momentul când ți- 
ganca mă trăgea în tunelul îngust, lung, întunecos 
și lipsit de aer era o reminiscență din subconşti- 
entul meu din timpul când acuma câţiva ani m-am 
scoborât în mina întunecoasă și lipsită de aer 
dela Baia Mare ; momentul când m'am găsit într'o 
sală colosală de mare, care în vis se diforma în 
sală de consiliu a facultăţii de medicină, era re- 
miniscența sălii din Târgul Ocna, în care mă sco- 
borâsem deasemenea acum câţiva ani. 

In anul când am făcut această experiență (1929) 
au pătruns hoţii prin spargere în locuința mea 
şi cu chei potrivite au deschis toate dulapurile 
şi saltarele, au rostogolit tot ce se afla în ele pe 
jos, în mijlocul camerilor, și mi-au furat două cutii 
cu havane, un revolver, un pumnal şi o grupă 
de chei mărunte — bani n'au găsit — totuși spaima 
mea a fost îngrozitoare. Mult timp după această 
spargere, nu puteam intra acasă, fără să am în 
mână revolverul încărcat și nu puteam adormi 
până ce nu încuiam mai întâi ușile camerei de 
dormit, cu yaluri. 

O singură ideie mă obseda, împușcarea hoţului. 
De mai multe ori am și visat că lam împuşcat. 

Dorinţa preocupaţiunci mele cum putea să se 
realizeze mai ușor decât în vis? Conţinutul latent 
al visului meu a fost — preocuparea de a împușca 
hoţul, care a suferit o mică diformaţie prin faptul 
că în loc să fiu judecat de o curte cu juri am fost 


309 


judecat de consiliul facultății de medicină, care 
mă găsise culpabil de asasinat. 

Pedeapsa la care fusesem condamnat era pe- 
deapsa cu care Perșii condamnă pe criminalii lor, 
pedeapsă pe care eu o dau de exemplu la curs 
când vorbesc despre fauna cadavrelor, sau când 
vreau să arăt iuţeala cu care larvele de muște 
pot consuma un cadavru. 

Rezultatul experienţei mi-a arătat însă că al- 
caloidul plantei hyosciamus nu provoacă numai 
visuri erotice, ci și realizarea indiferent a ori cărei 
dorinți ce stă ascunsă în subconştientul nostru. 


70. 


Pe plajă, la Teckirghiol, s'au întâlnit odată trei 
femei, și au vorbit de toate şi de frumusețea lor! 


Intâmplarea a făcut să mă întâlnesc la Teckir- 
ghiol cu trei din foastele mele eleve, toate căsă- 
torite. Două din ele au deja copii. Stăteam într'o 
zi pe plajă, fără a fi fost observat de vreo una 
din ele. Făceam lectură sub cortul meu, iar ele 
toate trci în jurul unui alt cort, în apropiere de 
al meu, stăteau de vorbă. 

— Soţul d-nei A, care are patru băeļi atât 
de drăgălași încât nici Murilo n'ar fi putut picta 
niște îngeri mai frumosi, având o voce mai pu- 
ternică, mi-a atras atenţia asupra următoarei fraze : 
„0 femee capabilă să facă copii sănătoși şi fru- 


310 


moşi, face mai mult pentru omenire decât oricare 
alta care a trecut un bacalaureat, o licenţă sau 
un&doctorat”. 

O persoană tânără și curioasă a întrebat într'o 
zi pe Montesquieu, ce este fericirea : ,,Domnişoară, 
îi răspunse ilustrul scriitor, este fecunditatea pentru 
regini şi sterilitatea pentru fete”. 

Unei femei îi mai stă bine să fie frumoasă și 
bună. Femea frumoasă place ochilor, femea bună 
place inimei ; cea dintâi, cum a spus și Napoleon, 
este o bijuterie, cea de a doua este o comoară. 

— D-na B, care este o distinsă doctoriță, nu 
arc copii, dar a trecut felurite examene și con- 
cursuri, cu priceperea și devotamentul ei ușurează 
zilnic suferinţele atâtor femei, scăpându-le dela 
moarte, îi spune: o mamă care face copii atât 
de frumoși şi sănătoși ca soţia d-tale, merită toate 
laudele ; ea însă nu poate face decât un număr 
restrâns de copii, pe când eu aduc pe lume sute 
de copii folositori ţărei mele, şi salvez mii de mame 
dela moarte, 

-— Un profesor de grecește, care făcea și el parte 
din societatea doamnelor, intervine spunând : Ches- 
tiunea aceasta despre femeile cari fac copii mai 
mulţi sau mai puţini îmi reamintește fabula gre- 
cească, cu vulpea şi leoaica. O vulpe făcea mus- 
trări unei leoaice că nu naște decât un singur pui. 
„Da, zice ea, unul singur, dar un leu”. Această 
fabulă arată că frumosul nu constă în cantitate, 
ci în calitate. 


311 


— Ce nu poate face, continuă d-na B, o femee 
de geniu pentru omenire? 

—- Femei de geniu nu există, întrerupe d-na A, 
Goncourt a spus: „când sunt genii, ele sunt băr- 
baţi”. Femeile trebue să fie instruite, nu zic, dar 
nu trebue să fie savante. Beauchene a spus că 
ştiinţa face foarte rar pe bărbați să fie amabili, 
pe femei însă niciodată. 

— D-na S, licenţiată în filosofie şi cu repu- 
taţia de fină intelectuală, căuta să explice că fe- 
meile pot atinge cel mai înalt grad al intelectua- 
lităţei, fără a-şi pierde calitatea sexului, după cum 
spun unii bărbaţi. Avem atâtea femei savante, 
romanciere, creatrice ca... 

— O femee savantă, întrerupe d-na A, nu este 
o femee care știe, a spus J. Simon, ci o femee care 
face paradă. 

-— E. Legouvé, replică d-na S, e mai moderat, 
spune: „nici pedantă nici păpușă”. 

— Profesorul de grecește întrerupe din nou spu- 
nând că Stendhal a scris undeva că: „nu există 
bărbat care să nu prefere a-și petrece viața mai 
bine cu o servitoare decât cu o femee savantă”. 

— Barbatul care are asemene pretențiuni, cine'l 
opreşte, spune d-na S., să-și aleagă ca tovarășă 
o servitoare a științei? 

— Ascultaţi să vă pun o problemă, spune pro- 
fesorul de grecește: A (barbatu) și B (femeie) 
pleacă dintr'un punct C. A cu o viteză de 100, B 
cu o viteză de 60. Când B va ajunge pe A? După 


312 


o scurtă tăcere răspunsul îl dă tot el, soluţia lui 
Strindberg este: „Niciodată !”, 

— A şi B spune doctorița nu pleacă din acelaş 
punct şi nu au asemene viteze. 

— La eșirea mea din cort am fost văzut şi, după 
ce ne-am dat ziua bună, una din doamne mă 
întreabă : „care este părerea d-tale, d-le profesor, 
relativ la această chestiune ?”. 

— Chestiunea, d-nele mele, după cum aţi ob- 
servat singure, este foarte controversată, dovadă 
însă că și unii şi alţii au dreptate, sunteţi d-stră 
care toate trei cu copii sau fără copii, cu diplome 
sau fără diplome sunteţi deopotrivă de folositoare 
neamului. Există o categorie de femei care opresc 
în loc carierea acelora pe care-i iubesc — acestea 
sunt în adevăr o calamitate! Femeia se impune, 
ea nu este numai o necesitate fiziologică. Ea este 
o necesitate morală și intelectuală în viața unui 
bărbat. 

Plecând cu toții împreună, profesorul de grecește 
voind a-și plasa un spirit, mă întreabă cu un zâm- 
bet ironic: pentru ce fetele mele toate au pre- 
ferat soţi inteligenți? 

— Pentrucă au oroare de bărbaţi proşti! 

— Ar îi putut găsi proști cu stare sau aristo- 
crați ! Soții proști sunt cei mai buni, fiindcă avan- 
tajele lor se pot împărţi, pe când avantajele so- 
ţilor inteligenţi nu se pot împărtăși, sunt inco- 
municabile : un conte face o contesă, un om in- 
trligent nu face o femee inteligentă. 


313 


— O femee iartă întotdeauna unui bărbat să 
fie prost, dar nu-l iartă niciodată să fie dobitoc. 

— Dar care-i deosebirea ? 

— Dobitocia, este prostie lipsită de tact și fe- 
meile nu iubesc lipsa de tact. 


Una dintre doamne, adresându-se profesorului, îi 
reproșează că de un timp de când a luat obiceiul 
să povestească numai fabule grecești nu le mai 
povestește anecdote frumoase. 

— Am să vă povestesc una, care să știți că este 
adevărată, s'a întâmplat în timpul războiului. In- 
trun compartiment de clasa I-a călătoriau îm- 
preună o doamnă, un englez și lon Brătianu, care 
atunci era prim ministru. 

In timpul drumului, Englezul scoate o havană 
şi se pune pe fumat... Doamnei făcându-i-se rău 
din cauza fumului, îl roagă să nu mai fumeze; 
el însă fără a da vre'un răspuns continuă a fuma. 
Doamna se adresează atunci celuilalt domn, care 
era Brătianu. Acesta intervine şi el pe lângă fu- 
mător, dar tot fără nici un rezultat. Atunci Bră- 
tianu, furios, scoate o carte de vizită și i-o întinde 
Englezului ; Englezul scoate și el cartea lui de vizită 
şi i-o dă lui Brătianu. Văzând Brătianu că nu o 
poate scoate la capăt cu acest domn, se adresează 
şefului de tren. Acesta intervine și el pe lângă 
Englez, tot fără nici un rezultat; la un moment 
dat, Englezul, plictisit, dă șefului de tren, cartea 
de vizită care i-o dăduse Brătianu; șeful când o 


314 


ceteşte, se apleacă speriat la urechea lui Brătianu 
spunându-i : 

— Aiste-i Ion Brălianu, primul ministru... (tră- 
gându-i o înjurătură românească). Ce vrei să-i fac? | 


71, 


La cotetăria Georges” —azi şi altădată !... 


Mă aflam mai zilele trecute la cofetăria ,,Geor- 
ges”, când un bătrân povestea unei doamne cum 
acum cincizeci de ani venea de consuma șase pră- 
jituri la un leu. 

— Eram, spunea el, la şcoala militară și singura 
cofetărie unde ne era permis, nouă elevilor, să 
intrăm era la Georges. Moravurile, ideile, cre- 
dinţele, sentimentele totul se schimbă. Ceeace a 
fost nu mai este și nu va mai fi niciodată. Cu- 
coanele veneau la cofetărie la ,,Georges” cu tră- 
sura. 'Trăsurile se opreau în faţa cofetăriei şi con- 
sumația li se servea în irăsură. Ce schimbare co- 
losală de moravuri în decursul a cincizeci de ani! 
Și la vizite cucoanele erau însoţite de o servitoare, 
care venea câțiva pași în urma lor. La teatru dea- 
semenea mergeau însoţite de o servitoare, care aș- 
tepta stăpâna sus la galerie. La o reprezentaţie 
dată la Botoşani de trupa fraţilor Vlădicescu, 
Doamna Anna Safta venise la teatru însoţită de 
o servitoare, o femee simplă, dela ţară, care o 
aştepta la galerie. La un moment dat, când pu- 


315 


blicul a început a aplauda, servitoarea crezând 
că fiecare servitoare trebue să bată din palme şi 
să-și strige stăpâna, a început a aplauda și a striga 
cât îi lua gura : ,„,Cucoana Anica Săftoae, cucoana 
Anica Săftoae” ! 

Astăzi cucoanele merg singure nu numai până 
la cofetărie sau la vizite, ci în orice bodegă, îu- 
mează și consumă aperitive. Şi bine fac ; este semn 
de progres; aceasta dovedeşte încrederea care au 
căpătat-o femeile în ele. 


Cofetăria Georges a fost fondată încă din anul 
1870 de un elveţian foarte simpatic ,„,Georges”, 
cu care oricărui intelectual îi făcea plăcere să stea 
de vorbă. Cofetăria a rămas și astăzi încă cea 
mai bună din Iași, fiindcă s'au păstrat multe lu- 
cruri bune din vremea fondatorului ei. 

Serviciul şi astăzi se face încă de băeţi crescuţi 
în case, și nu de chelneri care asfixiază clienţii 
cu mirosul de tutun sau de băutură. Tablele și 
celelalte servicii sunt din vremea lui Georges, cu 
inițialele gravate : „G. et C-ie”. 

Acei cărora le place să se plimbe cu gândul în 
trecut, vor înţelege genul de plăcere și emoţiile 
care se nasc când ne regăsim într'un local în care 
ne-am desfătat în timpul copilăriei. Dacă sar fi 
păstrat registrele de comenzi dela înfiinţarea a- 
cestei cofetării, ar fi fost o adevărată Istorie a 
„laşului de altădată”. 

Georges, de câte ori pleca în străinătate, aducea 


316 


câte o reţetă de prăjituri sau torturi — ultimile 
noutăți. Pe timpul răsboiului cu Burii a adus re- 
ţeta unei prăjituri delicioase, care se face și as- 
tăzi și pe care el a numit'o Krüger — numele 
președintelui republicei din Transval. 

Acadelele (caramelele) sunt o specialitate întro- 
dusă tot de el şi s'au menținut până astăzi ca spe- 
cialitatea casei; tot astfel covrigii în formă de 
opt (opturile), care se servesc la ceaiu și cafele cu 
lapte, etc. 

Conştiinciozitatea, ordinea, curăţenia și pasiunea 
cu care lucra și își admira arta, au impus așa de 
mult celor din juru-i, încât până astăzi prăjiturile 
și-au mai păstrat din calitatea delicioasă din vremea 
fondatorului. 

A. D. Xenopol îi recunoscu aceste calități încă 
- de acum cincizeci de ani, menţionându-le în unul 
din caetele lui de istorie dela „Institutul Academic”. 

Un individ ca și un popor este mai superior 
decât altul nu când este mai învăţat, adică când 
are mai multe cunoștinţi, ci când are mai mult 
caracter : perseverență, ordine, energie şi tenaci- 
tate, însuşiri de a conduce cu succes o afacere. 


Ca în orice cofetărie de elită din occident, la 
„Georges” se putea ceti în mod regulat ,,Journal 
amusant” și cel puţin încă o revistă ilustrată străină. 

Georges, ca și fostul lui asociat, Tufli bătrânul, 
tot elveţian, se credeau că au o misiune mai înaltă 
decât aceia de a vinde prăjituri; pe lângă comerţ 


317 


ei se ocupau să facă şcoală, după cum au și făcut. 
Se ocupau cu educaţia ucenicilor care li se încre- 
dințau, îi observau și-i învățau cum să se poarte 
faţă de clienţi şi cum să vorbească cu ei. 

Georges stătea pe un scaun îndărătul galanta- 
rului cu prăjituri, aproape neobservat de alţii, de 
unde urmărea mișcările fiecăruia. Avea mare res- 
pect pentru localul și clientela lui ; n'ar fi îndrăznit 
să stea o secundă în prăvălie cu pălăria în cap 
sau să înjure personalul față de clienţi, cum se 
face astăzi în unele cofetării. 

Când un băeat mânca urât, îi spunea: „anima- 
lele dumică, omul mănâncă, omul de spirit singur 
ştie să mănânce”. 

Copii care veneau la învăţătură, în primele zile 
erau foarte lacomi, mâncau pe sub ascuns pră- 
jituri multe; el se făcea că nu vede, știind că 
după câteva zile se dezgustă dela sine şi nu mai 
mănâncă. 

Odată însă un băeţel, fără să observe că este 
văzut de Georges, a mâncat o prăjitură pe care el 
anume i-o pusese în cale. Georges luând au aer 
foarte îngrijorat, îl întreabă dacă nu cumva el a 
mâncat prăjitura. Copilul negă. 

— Spune te rog drept, îl mai întreabă odată, 
fiindcă prăjitura aceea era otrăvită şi o pusesem 
anume la o parte ca so mănânce şoarecii. 

La aceste cuvinte băiatul speriat, începu să 
plângă şi să strige să-i dea lapte, că el este acel 
care a mâncat prăjitura. 


318 


Georges, neputându-l linişti, îi spunea (fără să-l 
înjure) să nu mai facă altădată, fiindcă acuma 
el l-a pus la încercare. 


Georges avea despre femei o concepţie cu totul 
bizară, din care cauză a şi rămas toată viaţa ce- 
libatar. i 

Imediat după ce sa căsătorit asociatul său Ri- 
chard Tufli, Georges s'a separat de el. 

Ştia multe anecdote în care se vorbea de rău 
despre femei. Milton — spunea el— când a orbit, 
s'a căsătorit a treia oară cu o femee foarte fru- 
moasă, dar răutăcioasă. Un prieten i-a spus odată, 
glurnind, că soţia lui este ca o roză : „Nu pot să-mi 
dau seama prin culoare, răspunse foarte trist Milton, 
dar îmi dau seama prin spini”. „lot el spunea: 
„bărbaţii—sunt mojicii minciunei, femeile sunt ari- 
stocraţii zi”. 


72. 


Din taina suiletelor. Vlasie cei erud. Cerşetorul și 
mila. Cuvinte despre dragoste. 


Mâne este Sf. Vlasie. Poporul nostru are cre- 
dința că acest Sfânt este însărcinat cu păstrarea 
cheilor dela glasul păsărelelor, pe care’l ține închis 
toată iarna, iar în ziua de 11 Februarie (calen- 
darul ortodox Sf. martir, Blasie) îl deschide, așa 
că din ziua aceasta păsărelele încep din nou a 
ciripi şi a cânta. 


319 


Numele acestui Sfânt îmi reamintește de un 
băeţan de vr'o 18 ani cu numele ,,Vlasie”, care 
w'avea părinţi, trăia pe lângă vierii din Bucium. 
Nu'l pot uita, pentru că el mi-a ucis o căţea de 
stână, albă, Molda, care fiind de mică bine hră- 
nită, regulat pieptănată și bine îngrijită, avea părul 
mătăsos lung și se făcuse mare cât un St. Bernard; 
cra atât de rea, că nimeni nu putea intra în 
vie. 

Acest Vlasie era de o cruzime de nedescris, scotea 
ochii vrăbielor şi le dădea drumul, urmărindu-le 
cu plăcere zborul, cum se loveau de copaci; lega 
pisicilor, cu o deosebită artă, jumătăți de coajă 
de nucă pe tălpile picioarelor — le potcovea după 
expresia lui — și le dădea drumul pe case acope- 
rite cu tablă; lega câte o bucată de tinichea de 
coada câinilor care, speriaţi, fugeau de nu-i putea 
nimeni ajunge; omora hulubii din zbor cu un fel 
de praştii; scotea inimi dela vrăbiile în viaţă și 
le vindea babelor ca leac pentru bătae de inimă; 
cuiburile de păsărele toate le dădea jos din copaci 
şi omora puişorii din ele. 

Expresia feței nu-i trăda starea sufletească, era 
dintre acei indivizi la care trăsăturile feţei suni 
în contrazicere cu caracterul lor. In momentul când 
te admira mai mult, te dispreţuia în sufletul lui. 

Vlasie era tipul mincinosului. Pentru un om 
normal pedeapsa cea mare a mincinosului nu e 
că nu-l mai crede nimeni. E — cum spune Shaw — 
că nu mai crede el în nimeni și în nimic, 


320 


Nu ştia ce-i mila, își bătea joc de toţi cerșă- 
torii, nu cruța nici pe orbi. Când a împlinit 20 
de ani, a fost condamnat la munca silnică pe viaţă 
pentru omor. 

Dacă Vlasie ar fi trăit într'un alt mediu, por- 
nirile lui rele ar fi putut fi utilizate ca să devie 
un om folositor societăţei, ar fi devenit de exemplu 
un bun ampaior de animale întrun muzeu; un 
hingher, sau, într'o ţară unde se practică pedeapsa 
cu moarte, ar fi devenit un călău. 


Apropo de milă; am cunoscut un cerșetor re- 
lativ tânăr, cu braţul drept tăet de o mașină de 
trier — acest cerșetor după vr'o zece ani a ajuns 
gospodar și precupeţ de păseri, ouă și brânză cu 
smântână. Când sărăcise în urma accidentului, 
stătea umilit în acelaş colţ de stradă şi nu cerşa 
nici cu mâna nici cu gura, ci numai cu privirea. 
Avea o privire care mișca inimele celor miloşi, 
Observasem că la oamenii eleganţi care treceau 
pe lângă el nu se uita niciodată și nici nu se aștepta 
a fi miluit, lam întrebat care-i cauza că la ei nu 
cere ! el mi-a răspuns că cei cu stare nu știu ce-i 
mila; numai cei nevoeşi sunt milostivi, aplecaţi 
spre bunătate şi mai senzibili decât cei cu stare. 

Observaţia este foarte justă, sentimentul milei 
nu'l au decât acei ce au suferit. Oscar Wilde, care 
a tăcut un an de zile muncă silnică, spune: am 
intrat în temniţă cu o inimă de piatră și nu mă 
gândeam decât la plăcerile mele, acolo am învăţat 


321 


ce este mila; mila este cel mai mare și cel mai 
irumos lucru care există în lume. 

D-na Necker, povestește următoarea istorioaă 
din care se vede mila filială: o bătrână de 80 
de ani bătea pe fiica sa, care avea 60. Aceasta se 
puse pe plâns; mama se opri. „Pentruce plângi? 
Te am bătut altă dată mai rău, fără ca să fi scos 
o lacrimă.—Mamă, răspunse ea, plâng fiindcă simt 
slăbiciunea loviturilor tale, cât de mult ţi-a slăbit 
puterile. 

Cu mila putem dobândi orice; singurul lucru 
care nu se poate căpăta de milă este amorul. „Dacă 
o femee nu mi-ar ceda decât de milă — spune 
Montaigne — aş prefera să mor, decât să trăesc 


air 


din pomană”. 


N. LEON. -Xote şi Amintiri. 21 


D-rul N. LEON. 


Cu pălăria cu boruri mari aruncată cu multă măestrie la e 
parte, cu pantalonii şi jiletca fantazie, având subsuoară un teane 
de reviste şi ziare, iar cu cealaltă mână, cele mai de multe ori 
ţinând de o curelușă câte un câine de rasă, păşeşte liniştit, în 
pas măsurat, cu privirea senină şi respunzând la saluturi în 
dreapta şi în stânga c'o eleganţă serioasă. Poartă totde-auna 
la butonieră, de obiceiu, o crisantemă. 

Dacă ar purta o altă formă de pălărie și i-ar lipsi floarea 
din piept, de sigur că nimeni nu Var mai cunoaşte şi nici mar 
mai fi atunci profesorul Dr, Leon. 

E un original simpatic, dar de-o originalitate care-l prinde 
admirabil, In toată atitudinea sa, nu e nimic forţat, și tocmai 
aceasta îl face să fie privit cu mai multă atențiune şi socotit, 
cu drept cuvânt, o personalitate din cele mai distinse ale Iașului. 

Ceea ce, însă, caracterizează pe acest învățat profesor, e, 
în primul rând, modestia cu care se înfăţişează în toate tm- 
prejurările. 

De şi posedă într'un grad destul de însemnat calităţi inte- 
lectuale cari pe un altul Par face să se bucure de onoruri deo- 
sebite și de o popularitate intensă, dânsul se mulţumeşte numai 
cu aprecierile ce i le fac savanții din străinătate şi cercul re- 
strâns al intelectualilor noştri. 

Ca profesor la facultatea de Medicină a Universităţii ieșene, 
ş'a câştigat, încă dela începutul carierei sale profesorale, stima 
şi admiraţia colegilor şi studenţilor, distingându-se ca unul 
din cei mai valoroşi dascăli ai învățământului superior. 

Conştiincios în toate manifestările sale ştiinţifice, el a îm- 
bogăţit ştiinţa românească cu o sumă de lucrări de mare im- 
portanță, care-i fac cinste nu numai lui, dar înseși ţării. 


323 


Aşa cum se prezintă profesorul Dr. N. Leon, fie la cursuri 
înaintea studenţilor, fie în mijlocul colegilor sei, cu blândeţă 
şi seriozitate în acelaş timp, fără a căuta să se impună prin 
vre-o manifestare sgomotoasă care să o facă în jurul activi- 
tăţii sale ştiinţifice, el rămâne o personalitate de mâna întâia, 
o figură frumoasă, înzestrată cu multe daruri pe care numa! 
un om superior le poate avea, 

Originalitatea e ceva născut omului. Sânt unii, însă, cari ne- 
putând să atragă atenţiunea prin propriile lor forțe intelec- 
tuale, caută să devină populari, întrebuințând fel de fel de 
mijloace pe cari şi le manifestă printr'un exterior extravagant, 
fie ca îmbrăcăminte, fie ca mod de a se exprima şi ca atitudine. 

Aceştia sânt farsorii, care deşi reușesc uneori să inducă în 
eroare chiar persoanele cele mai serioase, — pentru moment, 
bine'nţeles, — totuşi, nu pot parveni până la urmă, căci se 
demască ei singuri şi de odată apar în toată goliciunea lor in- 
telectuală şi morală. Neputând să-şi creieze adevărata aureolă 
cu care să poată incununa activitatea lor demagogică, se sbu- 
ciumă în toate chipurile, când a imita îmbrăcămintea vre unui 
om de seamă, când a vorbi şi gesticula ca dânsul, devenind 
nişte ridicoli care încetul cu încetul se pierd în marea mulţime 
a mediocrităţilor, cu toată larma ce o fac în jurul numelui lor, 

Omul cu adevarat original, se cunoaște îndată, El n'are 
nevoie nici să se uite în oglindă pentru a-şi aranja figura și 
îmbrăcămintea, nici a face exerciţii de gesturi pentru a imita 
pe vre-un personaj oarecare, 

Pe adevaraţii originali nu-i preocupă absolut de loc gândul 
de a face din persoana lor obiectul atragerei privirilor celor- 
dalți. Ei se poartă aşa cum sânt, umblă şi vorbesc aşa cum 
li este firea. 

Un original veritabil nu caută să-şi facă nici odată reclamă, 
pe când farsorul şi demagogul se demască imediat. 

Profesorul Dr. N. Leon face parte din categoria celor puţini, 
a adevăraților originali. 

Pe aceştia îi preocupă în primul rând munca serioasă şi stau 
ia o parte de acele mișcări care ar putea să-i sustragă dela 


324 


ocupaţiunile lor zilnice, şi pentru care îşi pun toată puterea 
de muncă şi tot entuziasmul ca şi sinceritatea cea mai curată. 

Aceasta se observă în operele lor, în care bunul simț joacă 
rolul tot așa de principal ca şi ştiinţa ce o desvăluie în toată 
complexitatea ei, fără a cădea în acel pedantism care e patri- 
moniul spiritelor mediocre. 

Şi D-rul N. Leon, aşa cum se prezintă el în lucrările sale 
ştiinţifice, dovedeşte până la evidență că posedă un admirabil 
bun simţ, o cultură sănătoasă şi sistematică care-l pun în rândut 
adevaraţilor savanţi, precum şi o sinceritate din cele mai curate 
care se degajează din tot ce a produs până în prezent, atât 
în domeniul pur ştiinţific cât şi în ultima sa operă cu caracter 
literar, preţioasele sale „Amintiri”. 

In această carte scrisă într'o formă uşoară, atrăgătoare şi 
sugestivă, apare întreg aşa cum este dânsul, ca om de ştiinţă 
şi ca simplu particular. 

Fără a căuta să poseze în ,„,Amintirele” sale, D-rul Leon ne 
pune dinainte o întreagă viaţă pe care a trăit-o, începând din 
primele zile ale copilăriei sale şi până în prezent. 

El face să se perindeze într'o atmosferă simpatică o mulţime 
de persoane cu care autorul a fost și este în contact; ne po- 
vesteşte apoi c'o adorabilă sinceritate şi duioşie scene din viaţa 
sa familiară, imprimând în fie care frază caracterul epocei în 
care trăeşte, redând astfel un tablou adevarat de tot ce se pe- 
trece în juru-i, fără a deveni monoton, ci, din contra, tot mai 
interesant, aşa că începând a ceti, nu te poţi opri până nu 
sfârşeşti cartea. 

Această operă cu caracter autobiografic şi literar, dar fără 
pretenţie, este o valoroasă contribuţie la cunoaşterea unor stări 
de lucruri şi de fapte petrecute în cercul restrâns al savantul, 
punând pe cetitor mereu în contact când cu diferite chestiuni 
pur ştiinţifice, când cu personagii familiare şi străine, dar cari 
au o strânsă legătură cu autorul, fie de ordin personal, fie 
numai ca spectatori, cari însă, nu pot lipsi din cadrul în care 
sânt cuprinși, toţi având rostul lor bine determinat în aceste 
„Amintiri”, 


325 


A fost rector al Universităţi şi Decan; asemenea a ocupat 
pe vremuri postul de Inspector general al Invățământului su- 
perior şi secundar. In toate aceste demnități a dat dovezi ne- 
tăgăduite de o destoinicie mai presus de ori ce laudă, ştiind 
prin frumoasa şi demna sa atitudine să-şi atragă de-opotrivă 
şi stima şi admiraţia. 

Profesorul Dr. N. Leon rămâne în galeria frumoaselor figuri 
ieşene, o personalitate distinsă, care va putea sluji de pildă 
generaţiilor viitoare. 

(Figuri Ieşene). ioan Dafin 


Profesorul D-r. Leon. 


S'a sfârşit la Iaşı un om vechi, un om care trăia în el singur, 
cu un suflet din alte vremuri, un pătimaş al ştiinţei şi al ade- 
vărului, un vizionar al cinstei şi al cuviinței. 

Patima ştiinții găseşte astăzi tot mai rar oameni care să nu-şi 
afle locul decât în laboratorul lor, iar patima cinstei şi a ade- 
vărului o duc cu e! toţi cei care şi-au încălzit sufletul la idea- 
lurile tineretului de acum 40—50 ani şi cari pleacă așa cum 
a plecat dr. Leon. 

Despre învățatul dr. Leon ştiu toţi cei care cunosc ce nume 
pentru el şi ce renume pentru țară a purtat între învățații din 
lume — puţini şi fără glorie practică — cari şi-au închinat viaţa 
studiului paraziţilor animali. 

Despre făurarul care a bătut cu trudă sănătate pentru toată 
ţara —tot fără glorie practică — ştiu toți cei care cunosc cât 
a folosit tratamentul şi apărarea împotriva malariei, după urma 
studiilor lui asupra vieţii ţânţarilor. 

Despre profesorul, care timp de peste 40 ani n'a aflat alt 
gând decât acela de a da prelegerilor sale un material frământat 
spre cel mai mare folos practic, ştiu toţi foştii lui elevi dela 
Facultatea de Medicină din laşi, ştiu toţi cei ce-l auzeau do- 
rind sfârşitul vacanţelor şcolare, care-l lipseau de sănătatea 
şi de viaţa ce erau legate pentru el de catedră şi de labora- 


torul lui. 
H 


326 


Despre decanul şi rectorul, care a ţinut pe studenţi la col 
mai înalt grad al demnității academice, ştiu toţi cei care l-au 
văzut plin de grija de a ridica până la gândurile lui chiar pe cei 
porniţi spre ispitele străine de şcoală. 

Ştiu mai puţini însă, despre sufletul, care a rămas legat de 
idealurile ce şi-a croit acum 50 ani, care a stat neatins de sco- 
borârile ce vedea în jurul lui și care trecea prin Iașii scăzuți şi 
bicisnici ca un monument al unui trecut drept şi mare, în faţa 
căruia cei vechi îşi umezeau ochii, iar cei mai tineri se desco- 
pereau cu venerație. 

A fost şi el tânăr şi a început prin a fi eliminat din liceu, pe 
vremea când şi eliminarea lui Mille din Universitate trebuia 
să ferească tineretul ieşan de molima socialistă. Cât au slujit 
eliminările se ştie: a fost eliminat mai târziu din internatul 
liceului din Iaşi şi Nicolae Iorga, pentrucă prestigiul lui ex- 
cepțional adunase în juru-i pe toți elevii în protestarea împo- 
triva unei administrații abuzive. Directorul liceului a exe- 
cutat hotărârea de eliminare, dar i-a dat gazdă, mi se pare, 
chiar în casa lui. In casa liceului din Iaşi a crescut credinţa 
în vremea cea nouă. 

Nicu Leon și-a sporit, în Germania lui Karl Marx, credința 
în care plecase la studii la Iena şi a bătut cărarea pe care por- 
niseră cei dela ,,Contemporanul” în studiul materiei prin fa- 
natismul cu care ne-a adus la obârşie şi ne-a împrăştiat mo- 
nismul profesorului său Haekel. 

Militant al socialismului n'a fost, dar l'a păstrat în suflet 
şi i-a fost un „grund” peste care s'a aplicat apoi tot ce-a fost 
mai bun în viața sufletească a țării. 

Reîntors dela Iena, Pam văzut alături de străluciții maestri 
ai cuvântului şi ai ştiinţelor sociale din Iași, fiind unul din idolii 
tineretului care aştepta ca pe o vrajă ciclul de conferinţe or- 
ganizat în afară de Universitate, în fiecare primăvară, de arei 
maeştri. 

L-am văzut acelaș spirit luminat şi plin de nădejde pentru 
tineret în comisiile de bacalaureat, încleiate în cleiul unor vechi 
dascăli de latineşte şi grecește dela seminar. 


327 


Acelaşi spirit l-a condus şi atunci când situaţia lui îi dădea 
cuvânt hotărâtor la alegerea profesorilor facultăţii de medi- 
cină din laşi: a fost totdeauna cel dintâi care a dat sprijinul 
său candidaţilor vrednici, chiar când bătrânii săi colegi din 
laşi credeau că „locul sfinţeşte omul” şi că un candidat din 
laşi este de drept mai bun. 

L-am văzut dând sprijinul său — mai mult decât sufletesc— 
artiştilor, pictori şi sculptori, cari încă nu pătrunseseră în glo- 
ria oticială, şi i-am văzut şi pe aceştia cu câtă încredere îi scriau 
din Italia, nu ca să-i ceară sprijin, ci ca să-i arate recuno- 
ştința pentru îmbărbătarea ce le dădeau scrisorile unui om ca 
Leon, 

L'a ispitit însă uneori credinţa că poate sluji, cu sufletul 
lui, o vreme nouă, iar alte ori credinţa că tot binele ce a făcut 
are să-şi afle prețuire. 

A vrut să slujească o vreme nouă când i s'a părut că poate 
ajuta, ca inspector general la Instrucţia publică, pe un mi- 
nistru şi un partid politic în care avea încredere. S'a lecuit re- 
pede de acest fel de credinţă şi n'a mai făcut nici un fel de po- 
Htică toată viaţa. 

A crezut altă dată, că tot binele ce a făcut are să-şi afle pre- 
uire şi a ascultat de îndemnul unor colegi, care l-au încredinţat 
că-i vor da votul pentru a fi ales ca senator al Universităţii 
din lași. Umbla înfrigurat cu listele de alegători în buzunar 
şi socotea că va avea 5 voturi mai mult decât îi erau necesare 
pentru a fi ales. Cele 5 voturi i-au lipsit, însă, în ziua votărei: 
4 din cei făgăduiţi n'au venit la vot și nu putea găsi care era 
al cincilea, care a venit la vot şi nu l-a votat, A aflat mai pe 
urmă că era delegatul lui personal în biuroul electoral şi s'a 
lecuit şi de candidaturile universitare. 

A rămas, cu toate astea, legat de Universitatea ieşană, din 
pricina Iaşilor lui. A fost chemat cu unanimitate de Facul- 
tatea de Medicină din Bucureşti, la catedra care era specia- 
titatea lui; a fost numit de ministru, dar n'a vrut să se ducă 
şi a rămas la Iaşi. 

A rămas, însă, ca un om singur, singur cu trecutul lui. 


328 


Şi nici măcar nu era afectare în ținuta lui — aceiaşi de 50 
ani. Avea, de sigur, semnificare pentru el atât pălăria mare, 
a tinereții lui generoase, cât şi floarea veşnic proaspătă la cheu- 
toare, simbol al sufletului totdeauna deschis spre lumină şi 
cânele bernardin, căruia a putut să-i scrie pe mormântul din 
grădina casei ce locuia : Aici odihnește bunul meu prieten ,„Paşa”. 

Nu mai aştepta decât să mai treacă o probă unică: să nu 
ceară și să nu primească să fie ţinut la catedră peste vârsta 
legiuită de 70 ani, fiindcă asta se face prin vot. Soarta n’a în- 
găduit, însă, acest gest din altă vreme și Leon a plecat cu vre- 
mea lui. 

Frumos era „în vremea aceia” vor zice cei mai vechi. 


„Vremea vinde şi nevoia cumpără” le va răspunde „era nouă”. 
Adevărul” Oct. 20, 1831. Profesor dr. Ștefănescn-Galaţi 


Profesorul N. Leon. 


Ştiinţa românească perde prin dispariția Prof. Leon pe 
încă unul din valoroasele ei elemente, care au pus bază învă- 


ţământului nostru medical. 
* 
$ * 


N. Leon s'a născut la Botoşani în 1863, Martie. Şcoala pri- 
mară a făcut-o la Institutul Mărgineanu din Botoşani, iar liceul 
la Institutul Academic — devenit în urmă Institutele Unite — 
din Iaşi. Bacalaureatul l’a trecut în Iaşi la 1882. A eşit din 
școală înaintea de a da bacalaureatul, însurându-se cu Mag- 
dalena Castano, fiica inginerului francez E mil de Ca- 
stano şi a soției sale Maria, născută Predidici. 

Fiind în cl. VII de liceu, întreținea legături cu lon Nă- 
dejde, Dr. Russel şi grupul socialist dela redacţia revistei 
»„Contimporanul” din Iaşi, din care cauză a fost exclus încă 
cu alţi 2 elevi din Institut, aşa că bacalaureatul l'a făcut pre- 
parându-se în particular. 

La 1884 a plecat la Jena, în Germania, pentru a studia şti- 
inţele naturale unde a lucrat în special în laboratorul zoologic 


329 


al marelui naturalist Ernest Haeckel, al embriologului 
Oscar Hertwig şi al physiologului Preyer. 

In vara anului 1885 a plecat la Bergen, în Norvegia, împreună 
cu asistenții lui Haeckel, Dr. Kukenthalşi Dr. Weie- 
senborn, unde a lucrat biologie marină împreună şi cu ce- 
Jebrul explorator al polului nordic Friedjof Nansen. In 
1887 a trecut doctoratul în ştiinţe „Magna cum laude”, cu o 
teză intitulată „Ueber die Mundteile der Hemipteren”. 

Indată după doctorat a scris o lucrare publicată în Jenaische 
Zeistschritt fur Naturwiessenschaiten — intitulată „Eine neue 
Hemiptere Haeckeli”. 

Venit în ţară, Ministrul de atunci al instrucției i-a creiat o 
catedră de morfologie animală la facultatea de ştiinţe din Bu- 
cureşti, separând catedra de zoologie în 2 catedre: de morfo- 
logie şi fiziologie animală. Această catedră nu a putut-o ocupa 
şi atunci a luat catedra de istorie naturală medicală dela ta- 
cultatea de medicină din Iaşi, unde a rămas până la moarte, 

Lucrările sale despre insecte le-a continuat şi în scurt timp 
a ajuns la o foarte importantă descoperire, descriind aparatul 
bucal al ţânțarului anopheles şi pompa cu care suge el sângele. 
Din cauza învelişului gros de chitină, acest aparat bucal nu 
putuse fi descoperit, până ce Leona găsit metodele technice— 
el fiind dealtfel un maestru în technica microscopică — de a 
solvi chitina şi a pune în evidență întregul mecanism al gurei 
ţânţarilor, cu care aceştia sug sângele omului şi-i pompează 
în loc saliva sa cu plasmodiul malariei, 

Ca profesor la facultatea de medicină, naturalistul Leon a 
cultivat partea medicală a ştiinţei sale şi a dat studiilor şi 
cercetărilor sale o direcţie mai cu seamă spre parazitologie, 

Mai întâi a urmărit cercetările sale asupra ţânţarilor, însă 
de astă dată în legătură cu problema malariei şi mai cu seamă 
modul cum se prezinta această boală în România, In afară 
de diferite note publicate în revistele ştiinţifice streine — care 
pretutindeni se găsesc citate şi sunt foarte apreciate — el pu- 
blică un volum conţinând problema în întregimea ei intitulat 
„Culicidele din România”, carte care rămâne fundamentală 


330 


pentru cercetările ce s'au făcut şi pentru campania antimala 
rică ce se continuă în ţară. 

O deosebită atenție a dat apoi vermilor intestinali, paraziți 
la om şi alte anumale, despre care deasemeni a publicat o în- 
treagă serie de note în revistele streine: Zoologischer Anzeiger, 
Biologischer Zentralblatt, Archiv fur Bacteriologie und Pe- 
rasitenkunde, revista parazitologică a lui Raphael Blan- 
chard din Paris etc. Conform obiceiului său — ca şi la culi- 
cide — după ce publica asupra unui subiect o serie de descope- 
riri speciale în revistele streine, el le grupa şi făcea o lucrare 
de ansamblu pe care o publica în limba română la Academia 
Română. Astfel a fost monografia Cestozilor din România etc. 
care rămân ca lucrări clasice pentru învăţământul parazitolo- 
giei şi anatomiei patologice. 

Leon, ca profesor de istorie naturală medicală, a colectat 
timp de mai mulţi ani toate leacurile populare ale boalelor şi 
credințelor medicale ale poporului nostru. Pe acestea le-a supus 
unui continuu examen ştiinţific şi apoi a publicat la Academia 
Română o lucrare care va rămâne clasică, intitulată „Istoria 
naturală medicală a poporului român”. 

O deosebită atenţie a dat Leon şi paraziţilor plantelor, et 
tiind şi un bun entomolog. După un studiu de mulţi ani, adu- 
nând un material unic din toată ţara, el a publicat la Aca- 
demia Română 2 volume intitulate „Insectele vătămătoare 
plantelor din România”. Campaniile ce se duc pentru comba- 
tarea boalelor parazitare la cereale, arbori fructiferi, viţă, etc. 
au în cea mai mare parte la bază studiile lui Leon. 

Şi în multe alte direcţii acest neobosit naturalist român a 
pus bazele unor cercetări ştiinţifice care vor servi de călăuză 
celor ce-i vor urma. 

Ca om de şcoală, Leon a căutat în timpul său să complec- 
teze literatura didactică, scriind diferite tratate de zoologie și 
botanică precum şi o călăuză în excursiuni naturaliste întitu- 
lată „,Călăuza zoolosului”, cărți cărora mulţi din tinerii natu- 
ralişti le datoresc desvoitarea gustului pentru natură şi ştiinţă. 

Leon, deşi naturalist — şi singurul profesor al facultăţei de 


331 


medicină din laşi care nu era şi doctor în medicină — se bu- 
cura de o mare stimă între colegii săi medici şi îşi câştigase 
un mare prestigiu între ei. Ca atare, ei l'au ales timp de mai 
mulţi ani consecutiv decanul facultăţei din laşi, şi în această 
calitate a adus servicii imense nu numai facultăţei, ci între- 
gului învăţământ medical din ţară. Leon trăia în mijlocul 
medicilor, dar nefiind într'un contrast profesional cu ei, a putut 
vedea cu ochi mai obiectivi toate nevoile reale ale învățămân- 
tului medical. El a văzut că e absolut nevoe de o grabnică re- 
generare şi reîntinerire a corpului profesoral şi a întroducerei 
în el de elemente crescute în nouile metode ale acestei ştiinţe. 

Tactului, priceperei şi bunătăţei sale se datoreşte intrarea 
în facultatea dela Iaşi a o întreagă serie de elemente tinere de 
valoarea — care astăzi sunt coriteii acestei ştiinţe în ţară. 

El era întotdeauna ales decan cu unanimitate de voturi, până 
ce interesele superioare ale Universităţei l'au chemat la dem- 
mitatea de rector, unde de asemeni activitatea sa a lăsat ur- 
mele ei luminoase. 

Acest cercetător ştiinţific şi îndrumător al tineretului rămâne 
pildă vie pentru generaţiile care vin. 


Din: Buletinul Asociaţiei Generale a Medicilor din România 
Iulie-Sept. 1931. Prot. Dr. M. Butoianu 


Profesorul Nicolae Leon. 


„Les morts vont vite”, s'a arătat şi de data aceasta atât de 
adevărat şi de trist. Profesorul şi savantul naturalist, care s'a 
stins la Iaşi, într'o toamnă frumoasă şi melancolică, aşa cum 
i-a fost şi viaţa, a fost tot aşa de repede uitat, ca şi alţii. Viaţa 
grăbită şi neurastenizantă a celor vii, n'a dat liniştea şi pre- 
gătirile la cari aveau dreptul, amintirile despre acest mare în- 
văţat. Căci cinstea, care se face unui dispărut, este înainte 
de toate o minunată cale a educaţiei sociale. Profesorul Nicolae 
Leon, lipseşte, prin moartea lui, ştiinţa şi literatura românească 
în primul rând, de una din figurile strălucite ale cărţei şi spi- 


332 


vitului românesc, de proporțiile unui Vasile Conta, Maiorescu, 
Haret şi alţii. Este o lege imitabilă a perspectivei, care dove- 
deşte, că aceşti străluciți dispăruţi, cu cât se depărtează de 
stera lor, cu atât aceasta apare mai mare şi mai luminoasă, 

Generaţiile care au învăţat carte, din mâinile şi din cărţile 
lui, îşi amintesc de numele acestui savant, ajuns atât de po- 
pular, prin polemicile lui, cu alt mare învăţat mort, înaintea 
iui, cu câteva luni, Prof. dr. Paulescu. 

O coincidenţă tristă şi deprimantă, dar impresionantă, a făcut 
ca aceşti doi savanţi, care s'au respectat atât, pe cât s'au com- 
bătut de înverşunat, să părăsească lumea, în care au luptat,— 
aproape concomitent. Mulţi, îi făceau Profesorului Leon o re- 
putaţie neadevărată : Că ar fi jost ateu, pentrucă combătea fn 
teoriile sale pe un înfocat teist. In fond el nu era decât un de- 
votat și convins susţinător al Darwinismului, al adeptului, 
acestui sistem, filosoful şi savantul Haekel, 

Profesorul Nicolae Leon, îşi făcuse studiile superioare la /ena, 
această cetate de odinioară şi de azi, a culturei universale şi 
atât a iubit acest centru, că şi copii lui, — reputatul economist 
prof. Gheorghe N. Leon şi celalt, dr. Nicolae Leon, au urmat 
aceiaşi universitate din îndemnul părintelui lor. De aici, din 
aprecicrile ce Haekel avusese asupra lui, şi pe care Profesorul 
Leon le publică cu pictate în „Amintirile luv”; din aproiun- 
darea operei acestuia, a rămas un înfocat susţinător al teoriilor 
lui. La Iaşi, tăcuse din studiul său, un seminar, un laborator, 
plin de căldură şi de afecţiune, pentru studiul ce-l poseda şi 
patima pe care o punea, în cercetarea minusculelor vietăţi ale 
lu. Dumnezeu, — amintea de un Fabre sau Maeterlink. 

Ştiinţific, cercetătorii de mâini îi vor clasa opera şi numele 
între ctitorii naturalismului românesc. Dar Profesorul Leon, 
a mai avut şi altă activitate, despre care s'a vorbit mai puţin. 

A avut un rol, decisiv, în organizarea şcoalei în Moldova. 

A fost, ani dearândul, inspector general şcolar, sub ministe- 
riatul marelui Haret şi alții, iar activitatea lui era apreciată 
totdeauna ca indispensabilă. A pus suflet, — sufletul lui mare 
şi bun — pentru dotarea învăţământului secundar și superior, 


333 


cu tot ce-i trebuia, ca să-i ridice nivelul la înălţimea institu- 
telor din strălnătate; a pus obiectivitate şi asprime — când 
trebuia -— la triajul corpului didactic, şi-a expus situaţia sus- 
ținând o cauză pe care o credea legitimă şi dreaptă. Prestanţa. 
pe care o punea în exercitarea atribuţiilor lui, —ca profesor 
sau inspector, (o spun cei ce Pau avut şef, profesor sau colaborator), 
nu o întrecea decât devotamentul cu care le servea pe amândouă. 
Ca om, — strălucitul defunct — un inspirat al muzelor lite- 
raturei, se conducea parcă de paradoxul lui Wilde: „că mat 
uşor tfi iartă lumea o pată pe conştiinţă, decât una pe haină”. 
De accia aşa cum l'a descris minunat d-l Profesor Iorga, întrunca 
cu prisosinţă eleganța hainei cu eleganța spiritului Nu se poate 
spune că n'a luat din viaţă, trecând prin ea, tot ce era mai 
frumos. Ca părinte, a fost de o duioşie şi de un devotament 
neînchipuit. A rămas la 30 şi ceva de ani văduv, cu 4 copii. 
Nu sa mai recăsătorit şi a dedicat toţi anii lui, lipsiţi de ti- 
nereţe, bucuriilor copiilor lui, cărora le-a dat o educaţie stră- 
Jucită și locurile cele mai invidiate în societate. In cartea lui. 
care a făcut atâta vâlvă, pe vremuri, „Aminiiri”, a pus, o 
bogăţie de spirit, o risipă de sentimente delicate, de judecăţi 
peremtorii, asupra oamenilor şi lucrurilor, că toate acestea la 
un loc, ne îndreptățesc să-i spunem azi... non omnis moriar... 


Epoca” din 16 Oct. 1931. Dr. M. Plătăreanu 


N. Leon. 


S'a sculundat o insulă de idealism. Nicolae Leon a păstrat. 
până la cea din urmă a lui suflare, credința în Adevăr, Frumos 
şi Bine. A inbit Ştiinţa, Arta şi Dreptatea. Fireşte că un ase- 
menea om, cu o astfel de construcţie, nu ar fi putut trăi în me- 
diul Capitalei, de aceea nici nn a dorit vreodată să se despartă 
de laşi, acest Heidelberg al României. N'a ţinut să fie nici a- 
cademician, nici ministru, deşi depindea numai de el, ca să 
fie şi una şi alta. Alţii vor putea scrie mai cu temei şi cu mai 
multă competență despre savantul Nicolae Leon. Stăruind 


334 


în aceste rânduri asupra unei figuri de rar idealism, voim nu- 
mai să aducem un omagiu memoriei marelui dascăl dispărut, 
care a semănat în sufletele multor generaţii dragoste pentru 
ştiinţă, respect pentru rațiune şi adevăr. Nicolae Leon a fost 
cel mai strălucit şi cel mai fanatic partizan al libertăţii de gân- 
dire, în acelaş timp duşman înverşunat al intoleranţei. Poli- 
tică nu a făcut niciodată, fiindcă era prea devotat şcoalei şi 
laboratorului, ne spune el în ,„,Amintiri”, — fiindcă avea un 
suilet prea nobil, vom adăoga noi. A avut totuşi un ideal po 
litic, dar acesta era prea îndepărtat, ca să îi pornit lupta pentru 
realizarea lui. Visul său era o republică europeană, iar convin- 
gerile politice, socialiste şi antimilitariste. ,,Totdeauna mă 
simţeam îndurerat, ori de câteori mă găseam în fața contras- 
tului izbitor dintre bogăţia imensă a claselor de sus și sărăcia 
grozavă a muncitorimii, între viaţa uşoară a celor dintâi şt 
munca excesivă a celor de al doilea, între cultura unora și ig- 
noranţa celorlalţi, între dificultățile de a ocupa un loc bun la 
banchetul vieţii, ale copiilor inteligenţi şi muncitori din popor, 
şi reuşita uşoară în viață a mediocrităților născute din părinţi 
bogaţi, cu legături sociale. Această nedreptate strigătoare la 
cer, precum și dezastrul la care văd că ne-a dus politica oli- 
garhici, m'a hotărât să lupt din răsputeri după răsboi la rea- 
lizarea unui program în care sar înscrie: împărțirea pămân- 
tului la obştiile săteşti, dispariţia capitalizmului ereditar, a 
dreptului de a testa şi transformarea Statului într'o societate 
de asigurare contra tuturor relelor care pot atinge populaţia”. 

A fost N. Leon ateu? Convingerile sale moniste îl îndepărtau 
dela practica religioasă, totuşi, deşi liber gânditor, Nicolae 
Leon nu a fost ateu. „Atelsmul este agresiv şi intolerant, À- 
teiştii, deşi pretind că luptă pentru libertatea cugetării, -sunt 
cei mai mari duşmani ai liberei cugetări; ei atacă şi înjură pe 
toți cari nu gândesc ca ei. Or, este imposibil a pretinde mas- 
selor inculte, să gândească la fel cu pătura cultă care se reduce 
la un număr foarte restrâns de oameni”. 

N. Leon a avut pe vremuri şi o polemică cu d. A. C. Cuza. 
In articolul „Ştiinţa oficială şi Libera gândire”, partizanul 


335 


filozofiei moniste scrie: „Datoria omului de ştiinţă este de a 
nu ascunde adevărul şi de a lovi fără cruţare în credinţele supra 
naturale. Ar fi timpul ca şi oamenii noştri liberi-gânditori le- 
ali, să se organizeze între ei pentru a duce o luptă sistematică 
contra credințelor supranaturale care apasă omenirea de mii 
de ani, căutând a vulgariza adevărul, binele şi frumosul” +). 
Atât a fost deajuns pentru ca marele închizitor al României, 
urmaşul direct al lui Torquemada la noi, să-l denunțe pe pro- 
tesorul N. Leon ca duşman al religiunei creştine şi al ordinei 
de Stat. Nicolae Leon a demonstrat imediat netemeinicia şi 
ridicolul acuzaţiunilor cuziste: „De unde această concluzie? 
A lupta în contra credințelor supra-naturale înseamnă oare 
a lupta contra ordinei de Stat? Nu văd şi nici nu ştiam, că or- 
dinea în Statul-Român este bazată pe credinţe supra-natu- 
rale“. Iar mai departe : „Mie îmi este permis să vorbesc în nu- 
mele sincerităţii, lealităţii şi a consecvenţii faţă cu mine însumi, 
fiindcă întotdeauna am avut aceleaşi convingeri, pe când d-l 
Cuza toată viaţa a şovăit, a trecut brusc dela ateizmul groso- 
lan şi neștiinţific de odinioară, cu care s'au sugerat copiilor de 
şcoală aruncarea şi necinstirea icoanelor, ?) la credinţa făţar- 
pică de astăzi, care asmuţă elevii la spargerea geamurilor ne- 
uustorilor evrei”. 

N. Leon a îmbrăţişat cu adevărată dragoste părintească pe 
studenţi ; suferea când îi vedea victimele tuturor rătăcirilor, 
Ii îndemna mereu să iubească ştiinţa şi adevărul, să respecte 
ideile adversarilor. Cu mult înainte de a se ivi roadele nefaste 


1) Din seria de articole apărute în Bibl. „,Lumen”. 
23) Aluzie la această vestită strofă dintr'o poezie din tine- 
rețe a d-lui A. C. Cuza: 


„La mormântul meu, prieteni, lăsaţi popii toți să vie, 
„Dar le spuneţi că'n viaţă gândul meu a fost ateu, 
„Cam privit religiunea ca o goală comedie, 
„Spovedania minciună şi prohodul ca prostie 

„Şi că cerul pentru mine a fost fără Dumnezeu. 


336 


ale mişcărilor ce-au degradat studenţimea, N. Leon scria: 
„Amestecul studenților noștri în mişcările politice, oricare ar 
fi ele, constitue o mare pierdere de timp pentru ei şi un mare 
obstacol pentru bunul mers al învăţământului. A-i încuraja 
pe această cale este o mare greşeală, preocuparea lor trebuie 
să fie studiul. Din studenţimea doritoare să ştie şi să afle lucruri 
noui se formează oameni de ştiinţă. Ceilalţi se mulţumesc să 
memorizeze atât cât au nevoie pentru examene, veşnic preo- 
cupaţi de chestiunile Ja ordinea zilei ; aceştia sunt viitorii noștri 
politiciani, temperamente gălăgioase şi mai cu seamă neto- 
lerante. Intoleranţi în politică, intoleranți în ştiinţă, into- 
leranţi în religie”. 

In sfârşit, în chestia evreiască acest spirit luminat şi tole- 
rant nu putea să aibe decât aceste păreri dictate de un mare 
respect pentru adevăr şi dreptate: ,,Persecuţiile împotriva 
evreilor din timpurile cele mai vechi au exercitat o influență 
degeneratrice asupra lor, făcându-i fricoși, umiliţi şi şireţi. Dar 
nu se poate să nu recunoaștem calităţile lor superioare, spi- 
ritul de întreprindere şi virtuţiile familiare. Nu se poate ca o 
parte însemnată din populaţia ţării să rămână înstrăinată. 
De aceea cred că, după războiu, una din reformele cele mai 
urgente va fi darea drepturilor la evrei”. 

Acest mare român, de cea mai pură nobleţe spirituală, fí- 
când definiţia Monismului a scris aceste frumoase cuvinte ce 
înfăţişează lapidar şi luminos, sub dublu aspect ştiinţifice şi 
social, profesia sa de credinţă: „Filozofia monistă, pe lângă 
că este tolerantă, caută să explice în mod ştiinţific şi obiectiv 
origina lumii şi a omului fără să cerceteze confesiunea consi- 
derată ca ceva personal şi individual, După cum căutarea pa- 
ternităţii este interzisă, noi credem că cu timpul lumea va a- 
junge la varianta: căutarea confesiunei să fie interzisă”. 

Acesta a fost omul care toată viaţa sa, bogată şi rodnică, 
a închinat-o ştiinţei, luminii, adevărului, pentru binele țării 
sale pe care o dorea înălțată, liberă şi tolerantă. Amintea cu 
drag că dela Haeckel, creatorul filozofiei moniste şi fostul său 
profesor la Iena, a învățat să admire geniul, să iubească fru- 


337 


mosul şi să nu se închine decât adevarului. Liber cugetătorui 
Nicolae Leon, pe nedrept acuzat de ateizm, de duşman al re- 
ligiei creştine, nu a făcut totuşi în viață decât să imite divi- 
nitatea : a lucrat să trezească pe oameni cum îi trezeşte şi Dum- 
nezeu : prin lumină. 


(„Lupla” 16 Oct. 1931). A. A. Luca 


Nicolae Leon şi Academia. 


Marele entomolog şi parazitolog ieşan n'a făcut parte din 
Academia Română. Nu că nu Far fi prețuit îndeajuns savanta 
instituţie. Rapoartele lui Gr. Ştefănescu, Victor Babeş şi Gr. 
Antipa, despre lucrările doctorului N. Leon, au fost din cele 
mai elogioase. Nici premiile academice nu l'au ocolit. lar Aca- 
demia — prin adresa cu No. 1242 din 16 Iunie 1919 şi semnată 
Prătescu-Voineşti şi Iacob Negruzzi — l'a chemat pe Leon printre 
Nemuritorii ei din secţia ştiinţifică. 

Deşi „onorat și măgulit” — cum declară în volumul al 3-lea 
al savuroaselor sale amintiri—el „a refuzat această demnitate”. 
De ce? Pentru că activitatea desfășurată pe câmpul literar 
şi ştiinţific, de către Conta, Eminescu, Creangă şi Caragiale 
„ma putut fi apreciată de către Academia noastră”. 

In acest „gest de pictate față de memoriu lor” — cum nu- 
meşte el însuși refuzul pomenit — mtra, de sigur, şi puţină 
exagerare. Căci Academia s'a cam desfosilizat încetul cu în- 
cetul; şi continuă (ciudat, cu cât îmbătrâneşte!) să iasă din 
domeniul perimărilor cari au stârniț pe vremuri — mai ales 
între anii 1893—1894 — șarjele lui Tony Bacalbaşa şi ale lui 
Ion Gorun. 

Dacă însă partea administrativă a dezbaterilor din Anale nu-i 
înregistrează numele printre membrii Academiei, în schimb în 
memoriile secţiei ştiinţifice i s'au tipărit nenumărate și preţioase 
studii. 

In fruntea acestora e minunata „Istorie naturală medicală 
a poporului român”, cetită în ședința dela 22 Noembrie 1902 


N. LEON —Note şi Amintiri. 22 


338 


a Acudemiei Române şi care e o sinteză şi complectare a lu- 
crăilor sale anterioare în această direcţie (,,Zoologia medicală 
a ţăranului” și „Botanica medicală populară”, tipărite în Ar- 
hiva Societăţii ştiinţifice şi literare din laşi 1897—1899, şi ob- 
servaţiile asupra medicinii poporale în Convorbiri, din 1901). 
Aci realizează, între altele, nomenclatura rustică a bolilor, şi 
numelor ştiinţifice ale leacurilor le alătura acea înşirare de denu- 
miri pitoreşti ale florilor şi burienilor : sita zanelor, barba-sasului, 
edera celor frumuşele, rugile de Rusalii, buruiana-de-țăcul-corii, 
cuscrişorul... cari fac deliciul şi al lexicogratului şi al căutăto- 
rului de poezie naivă. 
(Adevărul 9 Oct. 1931). Barbu Lăzăreanu 


La mormântul de curând închis al d-rului 
N. Leon. 


Ultimele frunze aurii căzute în apusul soarelui de toamnă, 
acoperă cu un val de tristeță profundă, mormântul de curând 
închis, în care odihneşte în somnul veşniciei, ultimul meu pro- 
fesor de Facultate, profesorul dr. Leon. Câtă durere şi câtă 
amărăciune în sufletul lui aşa de dornic, care vibra de viață; 
însă aşa de conștient că clipele de viață îi erau deja numărate !.. 

Am fost unul din elevii lui, onorat cu atenţiunea și afec- 
ţiunea lui; iar eu i-am păstrat profesorului dr. Leon un ade- 
vărat cult. 

Mă reîntorce cu gândul îndărăt, cu trei decenii în urmă, când 
ascultam cu atâta mulţumire cursurile lui, ţinute aşa de frumos 
şi cu o punctualitate exemplară. Nu ştiu dacă în timpul cursului 
de un an de zile, a lipsit vre-odată de la ora hotărâtă. 

Prelegerile sale elegant şi frumos expuse, ca și întreaga lui 
ființă, ne atrăgea și ne deştepta un interes deosebit. Cu pă- 
trunderea adâncă a adevăratului om de ştiinţă, şi adăpat la 
şcoala culturei germane dela Iena, ne-a făcut să-l cunoaştem 
şi să-l admirăm prin el, pe ilustrul său maestru, profesorul Hae- 
ckel. 


339 


Cu cât respect, cu câtă căldură de convingere şi cu câtă ad- 
miraţie, ne vorbea el despre concepţiile savante ale profesorului 
său. Se entuziasma vorbind, şi citeai în sufletul lui toată adânca 
afecțiune ce o purta ilustrului său profesor. 

Era în timpurile când profesorii erau respectaţi şi iubiţi de 
elevi, pentru că şi ei își iubeau elevii; se intereseau de ei cu 
o grijă părintească şi îşi făceau din profesiunea lor un adevărat 
apostolat. Profesorul cu elevii erau o familie, unde o comuni- 
tate sufletească lega pe profesor de elevi, şi pe elevi de pro- 
sesor; bucuriile şi necazurile erau împărtășite în comun. Cu 
cât mă îndepărtez de acele timpuri, cu atât regretul pentru 
ele devine şi mai dureros. Se duc atâția oameni de seamă, care 
cu greu mai pot fi înlocuiți, şi rămânem nişte pigmei în faţa 
predecesorilor noştri. 

Profesorul dr. Leon, omul masiv şi dintr'o bucată, pentru 
care transacţii de conştiinţă mau existat în viața sa, poate 
să rămâe o pildă vie pentru toţi grăbiţii acestei vieți. El a 
plutit în sferele cele mai senine, a fost idealistul incorigibil 
in cea mai înaltă accepțiune a cuvântului, şi a primit lovi- 
turile crude ale soartei cu cea mai adâncă şi admirabilă resem- 
nare stoică. 

In plină viaţă, a avut imensa durere să-şi piardă devotata 
lui tovarăşă de viaţă, un exemplar de frumuseţe clasică, lă- 
sându-i în grea şi trudnică grijă creşterea a şase copii, din 
cara cel mai mic abia văzuse lumina zilei. El a fost pentru 
ei şi tată, şi mamă duioasă. Imensul gol al căminului n'a mai 
putut fi umplut nici odată, şi pustiul sfâşietor al sufletului lui 
a rămas acelaşi, până la ultima suflare a vieţei. 

Cu toate vicisitudinele vieţei, el a ştiut să-i crească în mod 
exemplar şi în profundă dragoste de părinte, adorat de copiii 
să, dând socictăţei atâţia membri distinşi, care o onorează 
mult, după cum a onorat şi pe părintele lor. 

Sub acest raport, el a putut închide ochii, mai mult decât 
fericit. Adevărul ca om de ştiinţă, şi conştiinciositatea ca om 
de suflet, au fost criteriile lui de conduită. 

Frumoasă icoană, a vieței unui om !.. 


340 


M'am plecat cu adâncă smerenie, în faţa mormântului de 
curând închis, care îmi evocă nostalgia unui trecut frumos; 
am lăsat o lacrimă de adânc regret pentru sufletul aşa de în- 
drăgostit de frumusețile Naturei, şi voi purta o pioasă amm- 
tire unui mare şi distins profesor. 


Lumea, 13 N-bre 1931. Dr. Dim. lamandi 


La moartea apreciatului nostru colaborator; 
prof. dr. N. Leon. 


In aceste zile de toamnă galeşă şia închis aripelc, peste 
tot ce adunase ca sentimente, gânduri şi amintiri, sutletul celura 
ce a fost marele ieşan, distinsul profesor universitar, om de 
știință şi publicist, Nr. N. Leon. Ii însemnăm aci trecerea de 
pe pământ cu toată strângerea de inimă încercată pe urma 
perderci unui concetăţean de ispravă, a unui dascăi de univer- 
sitate unanim iubit de învăţăcci și a unui Moldovean din cei 
mai reprezentativi ai specificului de aristocrație intelectuală și 
morală al oraşului nostru. 

Cu cel cc a fost Dr. N. Leon dispare o tipură a Iaşului, din 
cele mai bogate în pitoresc şi culoare locală. Fostul nostru co- 
laborator preţios, întrupa, condensate la maximum, toate vir- 
tuţile icșanului de odinioară. De-o aleasă distincțiune sufletească, 
îmbina arta cu realitatea cea mai cotidiană. Celui mai nefn- 
semnat gest al său, public sau privat, Dr. N. Leon îi impriina 
o ţinută de hunc maniere, morale și estelice. Această unitate 
de atitudine îl desemna ca pe un caracter din cele mai defi- 
nite. Îşi concepusc din tinereţă viaţa pe un plan de estetică 
personală şi până în ultimile clipe nu şi-a trădat pasiunea de 
frumos, de contemplativitate, meditaţic şi vis aristocratic. 

Le cultiva cu o ardoare de primă tinereţă. Cu aceiași ardoare 
cu carc admira, preţuia şi iubea tot ce era viaţă în desfășu- 
rare prospătă, energică. Un nare apologct al vieţii sub toate 
formele ei, un iubitor de tot ce-i soare, culoare, poezie, avânt 
tineresc, în natură și în oameni, —iată ceia ce personilica în 


341 


deosebi d-rul Lcon. Ceva din epicurismul antic — în înţălesui 
său originar, nedeformat de ciracii din turma lui Epicur — 
întrupa marele ieşan dispărut. 

Era însetat de tot ce-i fruct savuros lăsat să dea tarmec și 
atracţie pământului, dar punea în culegerea lor o înaltă înţe- 
lepciune de filozof, căruia nu-i erau necunoscute poruncile 
ponderaţiunei, ale măsuri: stoice. Avea drept deviză carpe diem 
a lui Horaţiu, dar extindea, cu preferinţă, plăcenle clipei şi 
la acele de ordin înalt, sufletesc. 

In faţa mormântului ce-l aşteaptă prosapăt deschis venim 
să i aducem omagiul nostru cordial şi respectos, alături de al 
şirului întreg de generaţii care la-u avut de profesor. Un pro- 
fesor care în ştiinţa cultivată a lăsat urme trainice, înscriin- 
du-și numele în dreptul unor capitole ce-i aparţin, pe dean- 
tregul. 

Desigur, la doliul nostru, 1eşenii se vor asocia cu toţii, căci 
am perdut în dr. Leon un prieten al laşului şi al omului în 
genere. Cu dr. Leon dispare dintre noi o inimă care bătea mai 
cald la durerile şi nedreptăţile din jur: dispare una din cele 
mii vii şi mai duioase senzibilităţi moldovene. 

Ne doare îndeosebi moartea d-rului Leon pe noi care ştim, 
mai bine ca mulţi, cu câtă frenezie, cu câtă disperată ardoare 
ținea să trăiască: sau mai exact spus, nu vroia să moară! 


(Lumea ? Oct. 1931). Ohs. 


Evocări fugare din activitatea d-rului N. Leon. 


Profesorul dr. Leon, a fost una din figurile cele mai populare 
din Iaşi. Ani de-a rândul, la ora regulată, doctorul Leon se 
scobora din cartierul Păcurari, — şi în orele de dimineaţă se 
oprea la cofetăria din palatul Jochey-clubului, unde îşi lua 
cafeaua cu lapte. In permanenţă elegant, îndrăgostit de flori, 
purta zilnic câte o floare frumoasă la piept. La amează lua 
masa la una din berăriile din centru. 

Imi spunea: 


342 


— „lau masa la berărie, pentru că fmi place să mănânc la 
ora hotărâtă, celace nu puteam obţine altfel, copiii mei fiind 
prea împovoraţi cu ocupațiile lor ca să poată fi prea punctuali”. 

Menu-ul era întotdeauna cumpătat şi se compunea din mân- 
cări uşoare. Rar o berc. A avut un bun prieten, pe regretatul 
dr. Puşcariu, care venea la masa lui, şi ambii stăteau de vorbă, 
Nici odată discuţia n'a avut ca obiect politica, ci numai ches- 
tiuni de ştiinţă, — ultimele cercetări. 

„„Domnule profesor, îi pusei odată întrebarea, în afară de 
laborator, ce faci toată ziulica? 

„Citesc şi scriu, îmi răspunse regretatul. Ori cât de târziu, 
tot e bine să-ţi complectezi cunoștințele, — şi eu în cetit gă- 
sesc cea mai desăvârșită satisfacţie”. 

Lucrările de ştiinţă ale profesorului dr. Leon, au trecut de 
mult hotarele ţării. Şi zilnic era asediat de cereri de colaborare 
la reviste speciale străine. O deosebită stăruință o punea o 
mare revistă de specialitate din New-Vork, la care colabora 
regulat şi cu plăcere. 

Imi vorbea odată de furnici; de viaţa lor, de activitatea ce 
desfăşoară şi de inteligența lor. Vorbea cu pasiune, şi afirma 
că multe din lucrările tehnice de azi, ca tuneluri, diguri şi altele, 
sunt chiar inferioare operei furnicilor. 

Avea un cult al amintirilor din trecutul Iașului. Ele nu erau 
date la iveală la întâmplare, ci transcrise din notițe adunate 
zi cu zi, încă din tinereţă. Şi numai aşa a reușit, ca în volu- 
mele sale de amintiri şi în coloanele ziarului Lumea, să zugră- 
vească societatea ieşană de acum câte-va decenii, cu oamenil 
ei de marcă, cu instituţiile sale de cultură, cu localurile de 
petrecere, şi să fixeze pe veci moravurile unei epoci trecute, 

Mi se pare că e ultimul, care a redat o icoană vie a faşului 
de altă dată, din propriile sale abservaţiuni, Cei cari mai târziu 
vor încerca să descrie pe larg viaţa laşului de odinioară, vor 
consulta desigur scrisul d-rului L.eon. 

Preocupat de studiile sale, doctorui Leon nu găsea nici timpul 
de a se gândi la moarte, care, totuşi îl pândi, nemiloasă. Şi 
mulţimea, care l'a însoţit acum din gară, şi acea care defilează 


343 


în faţa catafalcului din biserica Sf. Spiridon, —- stă înmărmu- 
rită şi par'că nu-i vine să creadă că de acum nu va mai vedea 
pe doctorul Leon, modest, elegant, trecând prin strada I.ăpuş- 
neanu, ce i-a rost cu deosebire dragă. 

A dispărut un mare ieşan, şi flori vor creşte mereu împodo 
bind tot alte piepturi. 


(Lumea 8 Oci. 1931). Dan 


Iaşul şi moartea d-rului N. Leon. 


Iaşi. — Mortea profesorului dr. N. Leon, a adus laşului un 
prilej de sinceră mâhnire. Acel care a fost d-rul N. Leon, era 
una din cele mai cunoscute şi mai iubite figuri ale oraşului. 
Nu exista ieşan autentic care să nu-l ştie şi să nu-l simpati- 
zeze când îl vedea cu pălăria mare pluşată şi cu nedespărțita 
floare la butonieră. Filegant și vioiu până în ultimele zile, dr. 
Leon era poate cel mai veritabil exponent al intelectualităţii 
moldovene de aristocrată calitate. 

Dr. Leon s'a născut la 15 Martie 1862 în jud. Botoşani. A 
urmat studiile la liceele din Iaşi şi apoi a plecat în străinătate, 
obți: ând titlul de doctor în zoologie la Universitatea din lena. 

Reîntors în ţară, a fost numit suplinitor în anul 1887 ìa ca 
tedra de botanică din Iaşi. Intre anii 1890 și 1896 a lost pro- 
fesor de ştiinţe naturale la liceul militar din laşi, iar în 1899 
a ocupat ca titular catedra de parazitologie dela facultatea 
locală de medicină. 

In 1896 a fust inspector general al şcolilor particulare; în 
1905, inspector general al învățământului secundar şi superior 
iar în 1906, director şi inspector general al învăţământului pro- 
fesional şi normal. In anul 1899, Academia Română l-a însăr- 
cinat să adune şi să sistematizeze material de specialitate pentru 
dicţionarul Academiei. 

In 1912 a fost decan al facultăţii de medicină, iar în anii 1918 
şi 1922, rector al Universităţii. Pentru meritele sale ştiinţifice, 
dr. Leon a primit numeroase distincţiuni. A fost ales membru 


344 


al societăţii zoologice din Franţa şi membru al societăţii en- 
tomologice din aceiaş ţară. A fost decorat cu Bene Merenti 
cl. I, cu Răsplata Muncii cl. I, şi cu Coroana României, 

Dr. Leon a scris câteva lucrări de specialitate, care au fost 
publicate prin diferite reviste, culegând aprecieri unanime, 
Deasemenea a tipărit volume de Amintiri”, trecând în re- 
vistă pe intelectualii moldoveni din ultima generaţie, Iar în 
ultimul timp a publicat numeroase articole în presa locală, 
discutând cu talent probleme de actualitate, 

Dr. Leon a avut de curând presentimentul sfârşitului, fn- 
trucât boala de care suferea — artero-scleroză — se agrava 
din zi în zi. Recent a scris un articol, în care cu durere anunţa: 
„„Presimt că acesta este ultimul meu articol”. 


D-rui Leon s'a căsătorit în anul 1882 cu Madeleine Castano., 
Fiicele sale sunt căsătorite cu sociologul german Sombart şi 
cu profesorul ieşan I. Borcea. 

In anul 1900, dr. Leon a rămas văduv, Şi pierderea soţiei 
a însemnat o lovitură atât de puternică, încât devenise aproape 
un solitar, Dr. Leon avea atunci o singură consolare. Soţia sa 
era o mare iubitoare de flori. Şi după moartea ei, dr. Leon n'a 
fost niciodată văzut fără o floare la butonieră, Era amintirea 
permanentă pentru o soţie devotată. 


Corpul defunctului a fost adus la Iaşi şi depus în biserica 
Sft. Spiridon. In faţa catafalcului era timp de două zile un 
adevărat pelerinaj. Sute de ieşeni — intelectuali şi oameni 
simpli — au venit să vadă pentru ultima oară pe cel care-l 
vedeau regulat, în fiecare zi, trecând străzile Iaşului, încet şi 
contemplativ, ca un poet al trecutului generos. Studenţii me- 
dicinişti şi chiar cei dela alte facultăţi, împreună cu profe- 
sorii lor, au adus omagiu de dragoste aceluia care a fost un 
model de profesor, blând şi înţelegător. 

Prin moartea d-rului Leon, laşul pierde pe unul din cei mai 
distinși intelectuali. 

;„Adevărab”. Caton. 


345 


Cuvântul studenţimii mediciniste la moartea 
prof. dr. N. Leon. 


La înmormântarea neuitatului prof. dr. N. Leon, din partea 
studenţimii a vorbit d. Drd. C. Coman, preşedintele studenţilor 
români în medicină din Iași, care a rostit această duioasă cu- 
vântare : 


Intristată adunare, 


Fatalitatea implacabilă a învins şi de data aceasta, smulgânăd 
din buchetul părinţilor noştri sufleteşti personalitatea distinctă 
întruchipală în Profesorul Leon. 

Societatea sludenților români în medicină are astăzi tristul pri- 
lej să aducă, pentru ultima oară, gratitudinea sa nepreţuită 
şi să se închine îndurerată în faţa trupului neînsuflețit al bu- 
nului stătuitor. Cu zâmbetul lu: caracteristic, totdeauna acelaș, 
cu bonomia ce se desprindea din fiecare cuvânt adresat nouă, 
mediciniştilor, reuşea an cu an să-şi apropie noui şi numeroși 
prieteni, căci profesorul Leon, simbol al veşnicei tinereţi, a 
fost pilda nedesminţită a adevăratului părinte. 

Trepidanta emoţiune din clipa de faţă mă pune în imposi- 
bilitate să situez în adevărata sa lumină, tot fluidul acela de 
caldă siinpatie, acel înlreg complex imponderabil ce iradia din 
gesturile sale, din vorbele sale, din blânda sa făptură... 

Studenţimea ieşană de după război, frământată și ea în cal- 
varul naţional, nu va uita niciodată pe sprijinitorul din vre- 
muri grele, pe prietenul de totdeauna, Rectorul Dr. Leon. 

Studenţimea de atunci şi familia mediciniştilor de astăzi 
mărturiseşte distinse. familii îndoliate, regretul său sincer şi-i 
prezintă un tineresc cuvânt de îmbărbătare. 

Iar tu, iubitul nostru profesor, plecat dintre noi, află că stu- 
denţimea medicinistă dela Iași va şti să se împărtăşească din 
staturile tale, va şti să perpetueze din generație în generație 
imaginea savantului perfect, a omului corect şi-a dascălului 
desăvârşit care ai fost. 

Dumnezeu să-l ierte! 


N. Leon. 


La laşi s'a stins d-rul Leon — doctor de ştiinţi naturale, nu 
de medicină — una din figurile cele mai simpatice ale Univer- 
sităţii moldovene. 

Sprinten până la bătrâneţe, cu un aier de cavalerească sfi- 
dare a vrâstei, privind viaţa vesel cu clarii lui ochi albaştri şi 
plimbând pe străzile Capitalei aţipite pălăria lui de vechiu pictor 
flamand, cravata lui învoaltă de poet romantic dela 1830, Leon 
erau un bun şi blând prieten, pentru tineretul, pe care cu vorbă 
bună îl îndemna, ca şi pentru cei de vrâsta sa. Unui astfel de 
om, chiar în atmosfera de ură obişnuită în anumite cercuri in- 
telectuale ieşene, nimeni nu i-ar fi putut ieşi în cale cu o vorbă 
rea. 

Naturalistul din şcoala lui Haeckel, în a cărui doctrină a 
crezut până la sfârşit, era un cercetător atent al făptuirilor lui 
Dumnezeu, până la gângăniile cele mai mărunte şi scârboase, 
care căpătau un interes deosebit pentru dânsul. 

Din această trudă neîntreruptă, din acest zâmbet de veş- 
mică tinereţă se forma valoarea şi farmecul acestui om, ase- 
menea cu care nu dă tineretul crescut şi în primejdii și în răsfăţ. 


Neamul Românese, 7 Oct. 1931. 


TABLA DE MATERIE 


Prefaţa de Prof. Gh. Leon ....... 
In loc de prefaţă de Prof. N. Leon 
Amintiri despre oameni celebri români cari au fost 
pe aceste meleaguri.. . . SP ru 
Se moștenesc bolile, viciile, se în auda şi Coatuele 
dela înaintaşii înșelaţi în dragoste 7 Ta 
Evocarea unui fermecător: Coco Demetrescu — şi o 
chestiune de actualitate : bacalaureatul şi specificul 
nostru etnic ... . .. cc... ; 
Discuţii între tineri contemporani . >... .. . 
Flori şi parfumuri pentru bărbați și femei, oameni şi 
animale: o ie treia fo co ot aa) Dea, fa era 
O scenă de deochi în trenul laşi—Bucureşti . 
Gheorghe Mârzescu despre procesul scandalos al lui 
Maiorescu şi despre infidelităţile din căminul Co- 
bâlcescur: y ce ri pc e e da A cae a e a dn fn 
Pe malul mării. Evocaţiuni şi cunoştinţi actuale . . 
Cum poate cădea un ministru al Instrucţiei pe ches- 
tiunea reformei învățământului . .. ...... 
Din psichologia femeilor isterice şi a fetelor bătrâne. 
Intre estetică, instinct sexual și frumuseţă, la bărbaţi 
şi la femei ... ... .-...... sia 
Contribuții la arta de a fi fericiţi ......... 
Despre câteva farmece de dragoste, excentrităţi, su- 
perstiţii, etc, etc. . .. . . 
Din „colţul din Sărărie” și Iaşul de altă dată 


Pag. 


343 


Dacă vroiţi, puteţi să trăiţi 100 ani. O reţetă simplă 
la uzul tuturor. . > s cc... | 
Aventurile unei Enciclopedii române şi ale unor en- 
ciclopedişti . . . . „sc... .. 
Martirii cancerului dintre noi şi alţi martiri de altădată 
Din intimitatea lui Aurel Băeşu ..........» 

„Rabinul din Sărărie” şi căsătoriile, pe vremuri 
Din intimitatea mea cu fostul librar Baraș, 
Din misterele vieţei fiziologice . . .. ......- 
Amintiri din preajma Paștelui, . . s.. . 
„Aventura? trăită de Paşte . .. . ,.. . o> ať‘ o’ 
Amintiri și moravuri din partea ločútai TETERE 
Corespondenţa între oameni civilizați şi connaționalii 
BOSTI see oi a FOTAR D n e due l opace 
Matei Cantacuzino intim . . . cc... .. 
Bucuria de-a avea copii, . ..... » die pag aa 
Amintirile unui ieșan despre Nansen . 
Balurile şi bărbaţii geloşi, de altădată şi totdeauna; 
Din umbrele trecutului .... ee’ 
Educaţia sexuală înainte de căsătorie . i e sa. ca rage 
Epigrame evocatoare de trecut şi tinereţe . . E 
Reflecţii cu ocazia concursului de frumuseţă pene 
CODUL a pre Pct E mu ai 0 a decit e 
Frivolități şi rafinamente din Iaşul de altădată 
ĮIndiscreția medicului agravează suferința bolnavului . 
Cate ceva asupra modei și croitorilor din laşi . . . 
Cazuri de medici cu și fără inimă ......... 
Despre ce trebue să fie un sanatoriu câteva detalii 
medicale: +. e ini ne mite ae acei piete tao dez a) dig Tae ei te 
Amănunte pitorești din viața politică, din cafeneaua 
intelectualităței de pe vremuri . 
Despre câţiva anecdotişti ieşeni ., . . > $ 
Explicația dispozițiilor noastre cotidiane .. . . ... 
Figuri de profesori ieşeni: — Ora de germană a pro- 
fesorului Mihail Eminescu . . . . ....,... 
Cluburi din laşi şi marii causeuri ieşeni , . 


Amintiri intime şi câteva reflecţii actuale 

După o recentă ședință de spiritism. . , 

In societatea unor morfinomane din laşi. . . 

Lecţii de iubire pasionată .. .. oa aia 

Tipuri interesante şi farse de spirit, focale. rok ca 

Reţete pentru înviorarea optimismului și a tinereței 

Despre un cămătar de pe vremuri și un ieșan mai 
$mecher decât el RA 

Confesiunea d-lui dr. Leon, grăbit, de dataa asta, i 
considerații triste cu prea mult înainte de vreme 

O farsă în legătură cu spionajul, și alte reflecții . . . 

Abecedar, de unde înveţi să mori, în linişte . 

O vizită la Florica . ... Ș.A ae CE 

Din meditaţiile unui solitar, SR ep 


Un bilanţ al artei și cugetărei ieşene, din ultimul timp. 


Amintiri despre Regele Carol, Ion Brătianu şi un dascăl 
modest mult iubitor de copii. . . . îi iona 

Câteva din plăcerile noui ale vieţei ip preț TEI 

Ce spune despre Iași, unul care revine între noi din 
America, după 50 ani .,..., EEE 

O clipă în fața oglinzii aducerilor aminte PRANON fata N 

Câteva amintiri despre bărbaţi celebri și feme1, 

Sfaturi comercianților, pe vremuri ca cele de astăzi, 

Câteva rețete miraculoase, luate de știință din super- 
stițiile populare .. . .........-. r 

Cum l-am cunoscut pe Oscar Wilde la Paris 

Discuţii complicate în jurul unei chestiuni de bani. 

Reţete pentru prelungirea vieței ....... 

Cum poţi să-ți îniături urâtul, când eşti mai în vârstă, 

Trucuri de-ale hoţilor și mai ceva de ale poliției din 
alte părți, nu dela noi. ... ... aaa’ o’ ‘a’ 

Ce am văzut într'un vis provecat cu un narcotic 

Pe pla.ă, la Techirghiol, sau întâlnit odată trei femei 
şi au vorbit de toate şi de frumusețea lor! . . , 

La cofetăria „Georges” — azi şi altădată. , , .. 


350 


Pag 

Din taina sufletelor. Vlasie cel crud. Cerșetorul şi mila. 

Cuvinte despre dragoste ..., ... ......., 318 
D-rul N. Leon. de I. Dafin ..... cc... ... 322 
Profesorul Dr. Leon de Prof. Ştefănescu-Galaţi . . . 325 
Profesorul N. Leon de Prof. M. Butoianu ..... 328 
Profesorul Nicolae Leon de Dr. M. Piătăreanu .. . 331 
N. Leon de A. A. Luca ...... 933 
Nicolae Leon şi Academia de Barbu Läzärescu <... 337 
La mormântul de curând închis al d-rului N. Leon de 

Dr. D: lamandi. . o o aoe s ... .. E .. 338 
La moartea apreciatului nostru solabaraloi profesor 

dr. N. Leon (Lumea 7 Oct. 1931) . şi T iah ea 340 
Evocări fugare din activitatea d-rului N. Teon: de Dan 341 
laşul și moartea d-rului N. Leon de Caton ..... 343 
Cuvântul studențimii mediciniste la moartea profeso- 

rului dr. N. Leon C. Coman ........ „946 


N. Leon (Neamul Românesc din 7 Oct. 1931) . . .. 346