Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0028

UNIVEDSUL LIILDAL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
fuscrisă 2ub No. 163 Trib, Ilfov i 





Ştifan Dimitrescu 





Amintiri despre 
Charles Maurras 


Li de TOMA VLADESCU 


L-am apropiat astfei pe Charles Maurras, întâia oară, 
ia conferința dela „Permanenţa'“ Acţiunii franceze, în a- 
ceastă rue Saint Andre des Arts. 

Era „el“, aşa-dar... I] văzusem ! Nu era atât de puţin... 
A fost seara aceasta desigur hotăritoare pentru un studiu 
pe care trebuia să-l fac, destul de vast, dar și destul de 
confus, —— care a avut totuș frumosul noroc să apară în- 
to revistă parisiană. Maurras a vrut să-i facă toate ono- 
rurile... Dela recensia disproporționată din Action fran- 
caise, până la ultima lui carte, găsită la hotelul meu cu 
emoție, într'o seară când nu aşteptam nimic — găsită 
mai ales cu un autograi pe care nu ştiu cum l-aș fi putut 
merita ! Dar aveam să primesc dela el încă mai mult... 
Niciun râna seris vreodată, de mine, ma avut cu siguranţă 
o mai emoţionantă răsplată ! 

Câteva luni mai târziu erau într'adevăr la Maillane, 
serbările mistraliene organisate de revista Latinite la care 
colaboram — și pe care le presidează Maurras. Nu-mi sunt 
oare acestea cele mai frumoase zile pe care mi le unosc? 
Corurile Arlesienelor pe aceste câmpuri exaltate în soare, 
în puternicul vânt al mării, pe unde Mireille a alergat 
suferind, până la înaltul ei triumt dela sfârșit, la picioa- 
rele Sfintelor — „epreuve qui definit“, „sacrifice quit r6- 
genere... — cum s'ar rezuma atâtea splendori altfel de- 
cât în cântece de Mistral, cine ar isbuti să le spună în 
simple cuvinte ! . 

Maurras, aici, trăește, se răsfaţă, ca întrun domeniu 
liber unde, familiare, toate elementele îi răspund... Și aici 
am avut privilegiul rar să-l cunosc! Ţin minte... Aș vrea 
să vă spun! Cafeneaua aceea, Pascaloni, un fel de han 
mai mult, subt ploaia repede care trebuia să ne placă 
atâţ. Jacques Reynaud, admirabilul poet, scumpul meu 
prieten şi director dela Latinit6, spunându-i lui Maurras 
că mă găsesc printre invitaţi, a trebuit să apară în sfârșit 
tânărul retras care îndrăsnise totuş un studiu pe teme 
maurrassiene — dar care e sigur că în ceasul acesta nu 
se găsea deloc pregătit pentru apropierea intimidantei 
figuri ! 

Sever, rigid Charles Maurras ?... Probabil, poate... N'aş 
fi ştiut totuş s'o spun cel puţin în dimineaţa aceea când 
privirea lui simplă, căzând peste mine, simţeam în ea 
largi țări de refugiu dincolo de toată tristeţea lumii, de 
tot ce se poate chema desordine şi urît! Um enigmatic 
spectacol de frumuseţe, cu un sens renanian al cuvântu- 
lui — așa l-am privit din primul minut pe Maurras, aşa 
il duc până astăzi cu mine! Ii apropii încă, acum, mai 
mult — caut presenţa lui şi aproape o simt în acest tul- 
burat minut... Dar cum Să exprim acel farmec personal 
care constitue un imn misterios de clare simetrii și pro- 
porții, un triumfal echilibru, — şi atitudinea lui mai ales 
de nu știu ce magnificență și de o gravitate totuș atât Ge 
familiară ! Cum îi vorbiam, în mijlocul frunții, unde su- 
retele isbutesc să-i parvină, cuvintele mele încă netermi- 
nate iși primiau răspunsuri grăbite, dar de o rigoare care 
dădea discursului ceva din ordonanța volupinoasă a per- 
fectelor constelații —, și auziam atunci glasul acela sură, 
innăbușit, greu, care deţine totuș nu mai puţin secretul 
celui mai armonios concert de lumini: 


O toi gue nous appelions Terre-Măre 

D'oă vient ton vol contraire A mon amour? 
Je suis nă, je suis fait pour la lumiere, 
Accorde-moi d'eterniser le four. 


„„Am stat lângă dânsul cincisprezece minute — mai 
mult ? Imi va fi vorbit de Nietzsche — pe care-l ţine la 


poarta oarecum inaccesibilă a unor elanuri atât de stri- : 


dent strigate, — dar l-am auzit mai ales comunicându-mi, 
el, fiorul mistralian în acest armonios imperiu solar unde 
fluxul mării nu se mai ostenește de spaţiu şi de eterni- 
tate... Maurras, neresemnatele lui priviri, acest cap volun- 
tar care mar ști să renunţe, toată atitudinea, totul în et 
pare o virilă chemare, o energică invitație să consumăm 
întrun fel aceste soluţii care ne fac să trăim, să cuprin- 
dem posesiunea lor atâta de certă. „O protestare împo- 
triva morţii“, scria Massis despre Charles Maurras... In- 
tr'adevăr — dar poate mai mult : o gravă soluţie de viaţă, 


Sr rr tt ii E 


(Urmare în pag. ?) 


ABONAMENTE : L*i 220 pe 1 an 


» 120 pe 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezolana 23-25 
TELEFON 3.30.10 


6 luni 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


ANUL XLViil e Nr. 28 
SAMBATA 15 lulie 1939 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Dealuri dobrogene (Balcic) 





Et in Arcadia ego!..., câţi oameni nau pronunțat cu 
amărăciune aceste cuvinte, și câte înfrângeri și osteneli ză- 
darnice nu tăinuește această siare sufieiească, Poate că vre- 
murile care au trecut vor mai reveni cândva, poate că acea- 
stă searbădă nostalgie nu este atât de crepusculară precum 
ne-o închipuim, și trecutul, evocat în pronunțarea acestei 
imagini fumurii,. trăeşie undeva, ascuns în sufletul nostru, 
şi va reînvia cedată cu ivirea primei primăveri, Această ilu- 
zie este parcă soriită să desiege o întrebare, să spulbere ne- 
putinţa bătrânsții, să idolatrizeze trecutul, zilele de aur și de 
lumină ale tineraţii. Din această pricină, și din multe altele 
asemenea, nu trebue să învinuim pe romantici că au aşezat 
în capul unghiului piatra de nădejde a stărilor interioare. 
În fiecare viaţă care se consumă şi se irăeşte din plin, se 
arde și se preface în cenușă, a existat cândva o prodigioasă 
tinerețe, o simfonie parad:siacă, dar coardels s'au rupt una 
după alta, și muzica a sunat stridentă, fibroasă şi rigidă. 
Nu trebue să pierdem din vedere faptul romemiicii au 
trăit totuși viața cu o negrăită intensitate, că au debutat or- 
golioşi și utopici, când alţii deabea gângureau buchiile. Dar 
au trăit-o inegal, dezechilibrat, cu bizare apropieri de vârste, 
cu și mai nenzturale înclinări erotice. Carolina avea 393 ani 
când s'a îndrăgostit feroce de Schelling care avea numai 
24; când Novalis a cunoscut dragostea Sofiei de Kihn, acea- 
sta avea numai 13 ani. 

Cu sufletul ulcerat de o hereditate morbidă Jean-Jacques 
Rousseau avea numai 16 ani când a intrat în grațiile d-nei 
de Warens. Astiel a trăit Rousseau până la 29 ani, suspen- 


Pere 
VU 





(Ț; L od d - A 
Jinerele fără Gălrânețe 
şi viafă fără de moarie. 


Fătul, în pântecele mamei încuibat 
Ceru numai viață — fără moarte, 


Plânse neincetat și, când i se 


Tăcu. se născu şi crescu mare foarte. 


Pieptul de-al nostru pământesc, 
Dar sângele sfânt, vitejesc. 

IL se legăma pe toartele cerului 
Ochiul cu alean dumnezeiesc, 


Calul sbura ca o lăcustă, 


Jeratecul ardea “în vâna îngustă. 


Ajunseră la câmpul numai fiori 


Și unde era numui primăvară, 


Doar pădurea cu fiare dădea fiori. 


Sburară iară, 


Atinseră cu copita vâri de copaciu: 


Urlau dobitoacele, încercau să 
Ridicau părul pădurii măciucă. 
Ss apropiară 

De Tinerețe fără Bătrâneţe, 
Frumoasă fată, albă, de nea, 


De dragostea mândrului voinic se topea. 


Ea 

Cu multă bucurie opri 

Pe dobitoace, ie îmbiâmazi, 
Ca puilor de curte 

Le dete mâncare, 

Apoi le trimese pe fiecare, 
Tremurând, la culcare. 


Să nu aibă iubitul vreo supărare. 





In județul Baia, baba mer- 
ge la mătrăgună cu aceea sau 
acela pentru care se culege 
buruiana. Bătrâna ia o lin- 
gură de miere de albine, un 
pahar de vin, o felie de pâi- 
ne şi zahăr. Caută tufa de 
mătrăgună şi o descântă ast- 
fel: „Doamnă mătrăgună, eu 
cu miere te-oi unge, cu vin 
te-oi stropi, cu zahăr te-oi 
îndulci şi cu pâine te-oi 
hrăni. (Ungi partea de jos a 
tulpinei cu miere, spunând 
asta, o stropești cu vin şi pui 
zahărul și pâinea la rădăci- 
nă). Dumneata să-mi dai 
cinstea fetii d-tale celei mici, 


nu a celei mari, nici a celei 
mijlocii, nici a Elenei-Vasi- 
lei (numele fetei pentru care 
se culege mătrăguna). Mam 
pornit de-acasă, grasă și fru- 
moasă, bună sănătoasă, pe 
cale, pe cărare. M'am întâl- 
nit cu potca 'n cale și m'a să- 
getat, prin cap, prin inimă, 
prin sprincene, prin ochi... 
și-am picat jos mai moartă. 
Maica Domnului ma auzit 
plângând și văicărându-mă. 
Ea a gomonit : Taci Ileană... 
nu mai plânge, că eu oi veni 
şi cu apă rece te-oi spăla, cu 
ștergarul te-oi şterge, pe 
cap, pe gene, pe obraz, pe la 
inimă, și repede ţi-a trece 
şi inima ţi-oi astâmpăra“. 
După ce descântă astiel, 
bătrâna ia cele 3 fire de mă- 
trăgună găsite mai înainte, 


Memoriei lui P. Ispirescu 


Mult îl drăgosti, 

Il lăsă să plece la vânătoare, 

În primăvara verde, cu soare și boare. 
Pe toate văile să meargă, pe una nu, 
Pe el il durea că nu putea 

Și pe acolo visa — şi trecu în ea. 

Un ajean ca zelirul îl otrăvi cu dor, 
Iși aminti de viața cu moarte... 

Cea fără de moarte pe el îl durea, 

Se chinuia, gândind că nu trăie... 

Şi plânse după cea de altădată, 

Așa rea, cum erea, 


dădu, 


„Părinţii tăi nu mai trăesc de sute de ami... 

li spuseră gândurile, iar nebume,. 

Luă calul, trecu pe un drum ds tăciune, 

Se urcară “n văsduh îuntr'o clipită, 

Pădurile pieriseră, iarba pâriolită, 

Erea o țară moaziă și ce câmpuri cu oase, 
Ereau strigătele foştilor copii și mâini moarte. 


Bară — 


Voi să vadă, palatele — altădată luminate — 
Dărâmate — 
Mergea, mergea 
Și, ps măsură ce se ducea 
Imbătrânea — 
Barbă albă îi atârna, 
Cu lacrimi în ochi fostul voinic se legăna, 
Dintr'un tron vechiu ieși moartea și o palmă-i 
dădu. 

În oase ca ea se prefăcu, 

EMIL GULIAN 





Culegerea mătrăgunei 


09 dei 





Perspective romantice 


de NICOLAE ROȘU 


dat în acest parazitism sentimental, inspirat, îndrumat, între- 
ținut și răsfăţat de perversiunile orgolioase ale d-nei de Wa- 
rens. Doamna aceasta i-a fost amantă și mamă. Sordidă îm- 
perechere. O muză orgiacă, de o amărăciune scandaloasă. 
Un capitol banal, dintr'un oarecare roman foileton. Când a 
venit la Paris, în 1744, ca secretar al d-nei Dupin, soarele 
vieţii lui Rousseau a răsărit într'o țărancă din Orleans, Th& 
mese Le Vasseur, analfabetă, care r&spândea un miros crud 
de țarină şi de ierburi grase, un animal din altă specie a- 
moroasă decât d-na de Warens. Geniul tutelar al acestor 
fomei i-a creat lui Rousseau climatul fără de ariji al para- 
zitismului. Amorurile romantice sunt altfei decât cum le-au 
redat romamţioasele idealizări literare. Când George Sand 
s'a întâlnit la Venezia cu Alfred de Mussei, femeia avea 30 
de ani și poetul 23. „Voinică precum un cal, va spune 
George Sand despre dânsa, în vreme ce Alired de Musset, 
pirpiriu şi boln&vicios se va pierde în „largile ei mamele 
care erau suprasaturate de cerneală”, va adăoga Fr. Niet- 
zsche. La Palazo Danieli, evident pe acel Canai Grande al 
tuturor amorurilor romantice, George Sand va găsi prietenia 
și dragostea doctorului Pagello, un om robust, liniștit, care-i 
va îngădui să scrie zece ore pe zi. Ce făcea în această vre- 
me Altred de Musset? li cerea bani și îi făcea scene de ge- 
lozie. lar George Sand, îi schimba ca să împace lucrurile, 
dând istoriei literare prilej de compătimire. Dar acest im- 
broglio sentimental nu se sfârşeşte aici. Alfred de Musset, 
dacă nu este el însuși autorul unor caricaturi și fotografii 
pornografice, privind pe fosta lui iubită, este fără îndoială 
inspiratorul. O răzbunare neputincioasă, care n'a izbutit să 
întunece gloria eroinei. 

Condiţia fiziologică a dragostei romantica este perfectul 
androgin. Copleşiţi de o furoare sersuală fără margini, ro- 
manticii erau afemeiaţi, obsedaţi de un erotism parazitar, 
dincolo de normalitate. Acest caracter se menține, fără di- 
ferenţieri esenţiale de vârste, cu o pasiune neroniană. Dra: 
zosiea romantică, niciodată realizată în întregime, rămâne 
neputincioasa dorință a unei plăceri. Și totuși, dragostea ro- 
mantiică merge până la transfigurarea eului, până la exal- 
tarea vamităţii, până la pierderea conștiinței, până la moarte. 
Sentimentalismul este condiția primară a acestei stări su- 
fleteşti. Să ne gândim numai la chipul în care au murit 
foarte mulţi romantici, şi vom căpăta convingerea că aceşti 
oameni aveau un foarte pronunţat sentiment al morţii. Viaţa 
după dânșii nu consta într'o depăşire a stărilor sufletești, 
intro evoluţie neîntreruptă către perfecțiune, ci se concentra 
exclusiv în exaltarea mo.nentului, în trăirea lui integrală, în 
supra-valorificarea clipei pe un plan ultrer'ealist. Momentu: 
romanticilor căpăta astfel virtuțile și intensitatea unei eter- 
nități. Romanticii mureau cu o stupidă ușurință pentru o 
famee, zădărniceau trăirea complectă a vieţii, articulau sen- 
tmentalismul în absolut, și din această pricină li s'a pus în 
sarcină cabotinismul și nesinceritatea, o lipsă de măsură 
și un negativism feroce. Un romantic este un veşnic adoles- 
cent, ce se caută necontenit într'o experiență reversibilă. 

Din această patentă neînțelegere a vârstelor decurge 
cinismul spiritului romantic. Când citești confesiunile lui 
Rousseau, tragi inevitabila concluzie că eul romantic este 
supra saturat de îngâmiare, de o nepotolită voluptate de a 
fi alttel decum sunt ceilalți oameni. Planul pedagogic al lui 
Emile, promovează acelaș dispreț al altora. Transcendenţa 
omului, către înălțimile ameţitoare din luntrul lui, această 
aspirație căire sine, face din caracterul romantic o putere 
magnetică susceptibilă de a sufoca lumea și de a o reduce 
le absurditate. Eforiul de a ieși din sine și de a se regăsi 
în alţii, lupta de a rămâne în sine, autentic și natural, şi a 
spulbera legătura cu alții, tema aceasta este pusă de toate 
scrierile romantice. Acest individualism excesiv este o ispilti 
demonică, o dureroasă dezamăgire, căci romanticii vrând 
să sece realitatea de duhul creaţiei, s'au prăbuşit în nesta- 
tornicia unui individualism fanatic. 


(Urmare în pag. ultimă) 





cu seară, ca să ajungă acolo 
la mătrăgună în amurg, 
când se desparte ziua de 
noapte. Acolo la mătrăgună, 


de MIRCEA ELIADE > 
se aşterne cămaşa bolnavu- 


le smulge, le face colac şi le 
pune pe capul persoanei 
pentru care a descântat. A- 
ceasta trebuie să înceapă în- 
dată să chiuie, să joace, etc, 
Punând mătrăguna în trai- 
stă, colac, și ţinând-o la sân 
-— se duc acasă, luând seama 
să nu chiuie cineva după ele. 
Până ajung acasă, nu trebu- 
ie să scuipe, să-și sufle na- 
sul, etc. Mătrăguna se pune 
pe masă, și în casă trebuie 
păstrată mare curăţenie. 


Câteva fire puse în vin 
sau în rachiu, aduc întotdea- 
una mușterii cârciumarului. 
Fetele care o poartă în sân, 
sunt jucate de flăcăi, şi se 
mărită repede. Dacă pui câ- 
teva frunze de mătrăgună în 
sân, oriunde te-ai duce eşti 
pus în loc de mare cinste, 
Unii răsădesc mătrăguna în 
grădină, la loc curat, să no 
spurce nimeni. 22) 

In comuna Săpânța, din 
jud. Maramureș, pot merge 
să culeagă mătrăguna un bă- 
iat și o fată, sau mai mulți, 
dar cu condiția să nu-i vadă 
nimeni. După ce duc daruri 
mătrăgunei, joacă şi chiue 
în jurul ei în pielea goală, 
Se întorc acasă tot fără ca 
să-i vadă cineva. Planţa se 


sapă cu rădăcină, luând sea- 
ma să nu o rupă. Astfel se 
culege mătrăguna „pentru 
bine“. Când, dimpotrivă, mă- 
trăguna se culege „pentru 
rău“ — trebuie lovită cu bă- 
țul apoi târiîtă pe jos, sfărâ- 
mată și aruncată celui cu 
rare vrea să se certe sau a 
cărui moarte o doreşte, ros- 
tindu-i numele şi spunând 
ce rău vrea să-i facă 2%). 

Când e culeasă cu scopuri 
medicinale, mătrăguna este 
astfel descântată în judeţul 
Baia : „Cinstită mătrăgună 
împărăteasă. Eu te cinstesc 
cu pâine şi cu sare și cu sfin- 
tele mătănii: tu să-mi dai 
hainele tale. Să mă speli, să 
mă curăţești, să mă limpe- 
zeşti, de dătătură, de zăcă- 
tură. Să rămân curată şi lu- 
minată ca argintul strecurat, 
ca Maica Domnului ce m'a 
lăsat“ 24). 

In judeţul Gorj, mătrăgu- 
na e culeasă pentru vrăjito- 
rie de două babe care „se 
desbracă, își despletese pă- 
rul şi descântă, făcână fel de 
fel de mișcări din cap, mâini 
şi picioare, şi fugind într'o 
parte, ca un nebun“ 25). 

In județul Neamţ (comuna 
Gârcina) în anumite cazuri 


de boală se poate da sufe- 
rindului ceaiu de mătrăgu- 
nă. Acesta înebunește, şi 
dacă după 3 zile nu-și vine 
în fire, înseamnă că nu se va 
vindeca niciodată de boala 
de care suferă 2). 


O bună descriere a cule- 
gerii mătrăgunei pentru leac 
a făcut bănăţeanul Simeon 
Mangiuca, întrunul dintre 
cele dintâi studii de botani- 
că populară românească. 7) 
„La dânsa, în pădure, trebu- 
ie să te duci cântând, mân- 
când și bând, adică bucurân- 
du-te, şi ajuns acolo, te a- 
şezi lângă ea, tot petrecând 
cu bucurie și nevorbind ni- 
mic cu ea, până când socoți 
că şi eava ficu voie bună. A- 
poi, după un timp de petre- 
cere lângă dânsa, sautând-o 
(dând bună ziua, dimineaţa 
ori seara), începi a vorbi cu 
ea, preamărind-o şi împăr- 
tăşindu-i dorui pentru care 
ai venit. Cel bolnav de fri- 
guri ia cu sine o cămașe 
nouă de ale sale curat. spăla- 
tă, ia miere întrun pahar 
neînceput 2%), apă, arniciu, 
un ban de argint şi'un colac 
curat. Luând acestea toate 
cu sine, descântătoarea plea- 
că cu dânsul în pădure de 


lui sub dânsa, şi celelalte lu- 
cruri duse împreună cu că- 
mașa se pun deasupra ace- 
steia. Apoi, descânţătoarea, 
făcând cruce și închinându- 
se dinaintea mătrăgunei până 
la pământ, începe a descân- 
ta astfel 2%): „Bună seara, 
mătrăgună, doamnă și ma- 
mă bună (ori: mătrăgună 
mare, doamnă mare), care 
umbli cu capetele tale pe ce- 
ruri, cu rădăcinile pe sub 
pământuri, iar cu poalele 
(frunzele) pe  vânătări și 
vânturi, tu, care eşti doamna 
cerurilor şi a vitorurilor, tu 
care eşti doamna florilor, 
căci înaintea ta se închină și 
pe tine te preamăresc toate 
florile, la tine mă rog și ţie 
mă închin şi eu cu coatele 
goale și genunchii goi, și cu 
fruntea plecată până la pă- 
mânt (aci  descântătoarea 
face mătănii, sărutând  pă- 
mântul), ca tu să binevoiești 
să aduci putere și sănătate, 
adică să aduci leac pentru 
bolnavul N. N. etc.“ 2). 
După aceasta, descântătoa- 
rea îşi face cruce şi închi- 
nându-se până la pământ di- 
naintea mătrăgunei, poftin- 
du-i sănătate şi luându-și 


(Urmare în pag. 7). 














UNIVERSUL LITERAR 








15 lulie 1939 === 


CRONICA LITERARA 


Gercetare asupra poeziei noui 


V. Gândirea magică... 


In articolele precedente, am 
întreprins analiza metaforică a 
cuvintelor „sânge“, „pom“, „ră- 
dăcini“, „sevă“, „strămoşi“, „ce= 
nușă“, „copilărie“, „sat“, „des- 
tin (deal şi vale)“, şi am con- 
statat cum, din poezia d-lui Lu- 
cian Blaga, conţinutul lor in- 
tențional s'a revărsat peste pro- 
ducţia lirică cea mai recentă in- 
vadând-o. Urmarea acestei re- 
vărsări era o tendinţă nesupra- 
veghiată spre abstractizare, spre 
schematic, spre „conceptual“. 
Poezia tânără se îndepărtează 
de concret, de realul viu, de 
voința sensibilă, conștientă. Ori, 
tocmai aici se ascunde primej- 
dioasa  înșelare a influenţei 
d-lui Blaga. Pentrucă gândirea 
poetică a d-lui Lucian Blaga 
are doar o aparentă structură 
abstractă, schematizatoare. Ea 
este o gândire magică. Şi a 
gândi magic lumea, însemnea- 
ză, în primul rând, ao dărui 
cu o viaţă universală. Intr'un 
univers magic nu  sălășluește 
moartea, totul este viu. Viaţa 
este proectată şi bănuită pretu- 
tindeni, prin voința noastră. 


Noi voim ca orice formă a e- 
xistențialului, seria nesfârşită a 
elementelor, a stihiilor să aibă 
viață, să fie aidoma cu noi, a- 
nalogic făpturei noastre însu- 
flețite. Poezia magică însufle- 
țeşte analogic universul, și nu 
lasă nicăeri loc pentru mecani- 
citatea moartă, pentru o cauza- 
litate tristă,  deşartă. Fiindcă 
viaţa este legea a tot ce există, 
iar moartea doar aparența, în- 
şelarea, devenirea. lată țveniru 
ce vocabularul unui poet care 
aruncă peste lume o viziune 
magică, va avea o întindere 
semnificativă mai largă, va în- 
chide sensuri speciale despre 
concret, despre corespondenţele 
din realul viu şi universal. Vo- 
cabularul magic se cere anali- 
zat şi interpretat. Prin analiză 
se va descoperi totdeauna prun- 
dișul concret, viu, însufleţit al 
cuvântului, și se va stabili o 
ierarhie a vieţii mult mai în- 
tinsă şi mai bogată. Continuând 
cercetarea noastră asupra poe- 
ziei noui, vom cerca această a- 
naliză a cuvintelor care, Ja ori- 
ginea lor au o limpede încărcă- 
tură magică, — dar care, intre- 
buinţate fără a li se atribui 
funcția lor analogică, ele zac 
în poezie, abstracte, descărnate, 
biete crizalide aruncate de flu- 
turi. Numărul acestor cuvinte 
este impunător. Bântue în poe- 
zia nouă un lexic răslățat, cu o 
poziție privilegiată în vers, ca 
florile gingaşe artificializate în 
glastre. Să desprindem din a- 
cest lexic cuvintele cele mai 
frecvente, fără de care aproape 


„stea“, „somn“, „ape“, „poves- 
te“, „legenâă“, „baladă“, „in- 
toarcere'“, „căprioară“, „pasăre“, 
„semn”, „drum”, ceas”, „târ- 
ziu”, „veac”, „an, „anotimp”, 
„mare”, „aripă”, „munte”, „şar- 
pe”, „fecioară”, „boală”, „sâni”, 
„moarte”, „pași”, „înger”, „ra- 
nă”, „cer”, „noapte”, „trecere”, 
„albastru”, „lună”, etc. Câteva 
verbe circulă cu o nuanţă deo- 
sebită care le deviază înțelesul 
plastic: „m'aplec”, .întore”, „ri- 
dic mâna”, „dă-mi mâna”, etc. 
Am lăsat la o parte cuvintele 
descrise în articolele trecute ca 


„Mister”,  „enigmă”, „taină”, 
„întrebare”, „căutare”,  „tă- 
rim”, „vis”,  „îndoială”, „anar- 


gine”, „oseminte” etc., al căror 
rol l-am determinat într'o con- 
știință misterică. Vom încerca 
acum să analizăm seria de mai 
sus arătând care este funcția 
lor naturală  într'o conştiinţă 
magică a lumii şi prin ce pro-. 
ces utilizarea lor în producția 
lirică tânără duce la abstracti- 
zare. În viziunea magică a exis- 
tenții, viaţa este legea  univer- 
sală a realului. Voința noastră 
proectează viața pretutindeni: 
în munți, în ape, în stele, în pie- 
tre, în plante, în pământ, etc. 
Și ierarhia acestei vieţi va fi 
alta decât cea care sar părea 
că derivă normal din logica vo- 
inţei. Va fi o ierarhie a pasiu- 
nei de viaţă, a unei năzuinţe 
cosmice, a unei dorinţe de în- 
trecere în nivelurile vitale. De- 
aci dramatismul unei înţelegeri 
mitologice, magice a lumii. 

Dacă dăruim analogic cu via- 
ță universul, — acesta la rân- 
du-i ne va copleşi cu viața lui, 
mai cuprinzătoare decât a noa- 
stră și parcă mai enigmatică. 
Dar între viaţa noastră şi cea 
universală nu este întrerupere. 
„Orice gest al realităţii, orice 
aspect al ei, clătinarca unei 
frunze, căderea unei raze, par- 
ticipă la suferința și la bucuria 
omului. Această lume e în anu- 
me sens o prelungire a trupului 
nostru. Când copacul își mişcă 
o creangă, omul simte această 
mișcare ca un elort al braţului 
său. Când suflă un vânt, omul 
simte această suflare ca o su- 
flare a sa infinit crescută. 

Lumina e simțită ca o trezire 
și ca o înviere, culorile ca bucu- 
rie și sănătate“. (Lucian Blaga. 
Despre mituri). 

In toate manifestările ei, via- 
ţa din universul magic, va fi 
însă „infinit crescută”, față de 


a noastră, mai slabă şi în deo- 


'sebi, mai primejduită de moar- 


te, de supunere la devenire. Ce 
însemnează măreția și pereni- 
tatea vieții stelelor față de a 
noastră, a munţilor, a apelor, a 


te mai mult. Pietrele înseși tră- 
esc mii de ani, iar apele, mun- 
ţii, stelele par a nu mai 
sfârşit. Natura atât de apropia- 
tă de noi prin viață, ne distan- 
țează totuşi prin Găinuirea ei 
mai îndelungată în mijlocul tai- 
nelor, și prin tăcerea pe care o 
păstrează acestor taine. „Tăce- 
rea” pare a fi atributul eterni- 
tății. Tăcerea intră ca parte de- 
cisivă în esența spiritului veş- 
nic, şi ea este înţeleasă mai a- 
dânc în cer, decât pe pământ. 

Când omul încearcă să în- 
treacă în vârstă pe semenii săi, 
să depășească soarta  omeneas- 
că, el este profet. Profetul tră- 
eşte înțâiu în pustiu, spre a se 
iniția în „tăcere“, în „liniște“ 
înrudită cu eternitatea. 

Când se va întoarce în lume, 
profetul va ști să  deosibească 
mișcarea de tăcere, sgomotul de 
taină: 

Ori unde-aș merge 
prin mulțime 
încărcat de visuri, care duc spre 
mare — 
dar pașii mei tăcuți sunt așa de 
tăcuți, 
că nu-i aude nimeni împrejur,— 
dar pașii mei tăcuţi sunt așa de 
tainici, 
că se-aud până 'ntral șaptelea 
cer. 


(Pașii Profetului, pag. 6). 


Tăcerea pașilor se aude în ce- 
rul al șaptelea, acela al odihnei 
lui Dumnezeu și a omului, a- 
colo unde domnește pacea esen- 
țelor, ferite de mișcarea şi vue- 
tul creației. „Tăcerea“ este ca- 
lea mistică de apropiere de 
Dumnezeu, şi printr'o operație 
magică omul atribue universu- 
lui însuflețit un coeficient de 
„tăcere“ mai mare decât al său, 
şi deaceea situează elementele 
mai centrate față de esență. A- 
cest sens dat „tăcerii“ este 
foarte clar în poezia d-lui Lu- 
cian Blaga. Tăcerea este gândi- 
tă ca „extaz”, ca modalitate de 
cunoaștere, ca retragere  esen- 
țială în miezul lucrurilor, ca 
revelație metafizică. Faţă de 
ceeace exprimă  „tăcerea”, cu- 
vintele se dovedesc a fi cu totul 
neputincioase şi efectul lor ade- 
sea este altul decât al „tăcerii“: 


sunt toate cu- 
vintele, — 

de-aceea — lăsați-mă 

să umblu mut printre noi, 

să vă ieş în cale cu ochii închiși. 


Amare foarte 


(In marea trecere, pag. 1) 


Enigmele lumii cresc și devin 
ucigătoare tocmai datorită miș- 
cării necontenite a lumii create, 
despicate de liniștea cosmică, 
şi aruncate în haosul existen- 
țial. Liniştea este ipostaza pe 
care o cheamă poetul, o jindu- 
ește din adânc: 


avea 


ciuta călcând prin moarte. 


Tot mai departe  şovăiu pe 
drum, — 

şi ca un ucigaș ce-astupă cu nă- 
frama 


o gură învinsă, 
închid cu pumnul toate isvoa- 
i rele, 
pentru totdeauna să tacă, 


să tacă. 
Op. cit. pag. 11) 


Intr'o lume gândită magic, 
imbolurile se vor distribui du- 
pă coeficientul lor de „tăcere”, 
după suma de permanență pe 
care o sugerează, după destoi- 
nicia lor pentru nemișcare și 
contemplație. 

Foarte bogată în tălmăciri ar 
fi literatura mistică, din punc- 
tul de vedere al anumitor sim- 
boluri.  Pentruce bufnița sau 
şarpele simbolizează înţelepciu- 
nea şi știința? Poate pentru 
mișcarea lor cât mai diminua- 
tă, cât mai învecinată cu liniș- 
tea, cu încremenirea extatică. 
Nu este șarpele animalul cel 
mai simplificat în privința or- 
ganelor de mişcare în spaţiu? 
Fără picioare, fără aripi, mer- 
sul lui este alunecuș fără sgo- 
mot, calmă trecere ca în vis, to0- 
tuși cu o dexteritate care sii- 
dează spaţiul. Şarpele este și 
mut, statornicit în  contempla- 
ție. El singur înțelege poetul 
când acesta jinduește liniştea. 


Prieten al adâncului, 

tovarăș al liniștei 

joc peste ape. 

întrebător fratele mă priveşte, 

mirată mă 'ntâmpină sora, — 

dar încolăcit la picioarele mele 

m'ascultă şi mă pricepe prea 

bine 

şarpele cel cu ochi deapururi 
deschişi 

spre înţelepciunea de dincolo 


(Op. cit. pag. 51) 


Așezată în perspectiva aces- 
tei interpretări, poezia d-lui 
Lucian Blaga va primi deplina 
ei semnificaţie, toate cuvintele 
vor fi apreciabile apăsate de o 
sarcină mitică, Fiecare dintre 
ele vor putea fi clar explicate 
printr'o corespondenţă magică, 
astfel încât puţine producții din 
lirismul românesc modern se 
vor dovedi tot atât de armoni- 
oase, de logice, de fecunde lă- 
untric, Astfel încât ceeace sa 
părut a fi o intlație metaforică 
la poetul „Poemelor luminii“, 
a fost de fapt o bogăţie de ana- 
logii, de corespondențe  într'o 
lume gândită magic. Vom mai 
da un singur exemplu, sprea 
se vedea semnificația cuvântu- 
lui „munte“, într'o poezie de 
două stroie : 


Intru în munte. O poartă de 


Ce vinete lacuri! Ce vreme în- 
naltă ! 

aur mă 
latră. 

Jivine mai sfinte-mi ling mâi- 
nile: stranii, 

vrăjite, cu ochii întorşi se stre- 
coară. 

Cu zumzet prin somnul crista- 
lelor sboară 

albinele morţii, și anii. Și anii. 


Din ferigă vulpea de 


(La cumpăna apelor, 
pag. 26). 


Intr'o ierarhizare a vieţii cos- 
mice, muntele reprezintă o 
treaptă superioară omului, în- 
naltă treaptă de inițiere şi re- 
velare metafizică. El este mai 
aproape de cer, ca un templu, 
ca un centru sacru. A intra în 


de CONSTANTIN FÂNTANERU 


însemnează libertate, 
mântuire. Aici vremea este 
„înaltă“, iar „albinele morţii“ 
sboară, ca și ideia de tempora- 
litate, anii. Iniţiatul pășeşte spre 
eternitate. 

Cât de fecunde sunt aceste 
simboluri, arată d. Mircea E- 
liade în diversele d-sale studii 
asupra metodelor magice, între- 
prinse în cadrul culturilor tra- 
ționale răsăritene, dar şi în e- 
pocile mai apropiate de noi, în 
evul mediu european sau în 
nordul romantic. La rândul său, 
d. Lucian Blaga nu este strein 
de aceste domenii de experien- 
țe spirituale, ci dimpotrivă, nu- 
meroasele sale studii și sinteze 
dovedesc că este familiarizat 
cu ele. 


munte 


(Ya urma) 


P. Marinescu: Magda, roman 


— Ed. „„Grai și Cuget Dobrogean“, Constanţa — 


Primind dintrun orășel de 


provincie romanul Magda, al 
d-lui P. Marinescu, am înţeles 
cu ușurință pasiunea autorului 
pentru cartea tipărită, râvna de 
a fi „scriitor“. Lucrarea a fost e- 
laborată timp de mai mulţi ani, 
iar pe măsură ce părţi din ea se 
închegau, erau citite într'un cerc 
local de cultură, la care se adu- 
nau primarul, învățătorul, diri- 
gintele poştal și negustorii mai 
de frunte. Acești ascultători își 
dădeau cu părerea despre opera 
d-lui Marinescu, şi o discutau în 
„ansamblul literaturii epice ac- 
tuale“. Treptat treptat, după 


. ă A 3 a 





P. Marinescu 


ierni de străduinţă, romanul s'a 
rotunjit și tânărul scriitor sa 
pomenit cu un manuscris de câ- 
teva sute de pagini, gata de ti- 
par. Dar cine să-l tipărească? 
Unde se găsea editorul pentru 
un roman bun iscat în orășelul 
de pe malul Mării, unde viața 
activă durează trei luni pe an, 
cât este sezon balnear, iar în 
restul vremii, tânărul intelectual 
citeşte sau compune cărți? Greu 
să aibă d. Marinescu norocul u- 
nui editor optimist. Atunci a 
consultat probabil prietenii din 
cercul cultural! Au fost cu toţi 


atât de bună, să nu se scoată 
cheltuelile, şi pe deasupra să 
rămâe și câștig ! Dar „bani pro- 
prii““ însemnau poliţă. Şi tână- 
rul romancier din orășelul pro- 
vincial a iscălit polițe, fără în- 
târziere, cât a trebuit pentru 300 
pagini de tipar, şi Magda a apă- 
rut cu o luminoasă copertă şi cu 
o prefață de confratele nostru, 
d. George Acsinteanu! Nu-s toa- 
te acestea impresionante? Nu 
merită d. P. Marinescu sincera 
noastră stimă pentru frământa- 
rea sa în slujba literaturii? Sen- 
timentul nostru merge mai de- 
parte și ne întrebăm cum poate 
fi răsplătit curajul celui care a 
împrumutat bani să-și tipăreas- 
că opera, cu nădejdea că își va 
scoate neapărat cheltuiala și nu 
va rămâne dator? E vorba de 
credinţa autorului că o carte 
bună se vinde. Romanul d-lui 


Marinescu este bun, scris cu în- 
demânare stilistică, prezintă di- 
verse planuri sociale, chipuri 
vii de oameni și conflicţe pasio- 
nale — lectura cucerește și pla- 
ce, — așa încât ar trebui să se 
răspândească în public cel puţin 
tot atât cât o carte a d-lui B. Ior- 
dan, de pilaă. Dar, să nu mai in- 
sistăm asupra laturei romantice 
a debutului d-lui Marinescu. 


Cum observă și d. George Ac- 
sinteanu, Magda este o lucrare 
vrednică de toată atenţia şi fe- 
lul în care apare, dovedește in- 
tensiticarea activităţii pentru 
maturizarea romanului  româ- 
nesc modern! In paginile cărții, 
pe lângă figura ideală a Magdei, 
— întâlnim pe aceia a Minodorei 
strașnică descripție a tipului 
de femeie energică dar meschi- 
nă şi respingătoare. Am putea 
cita fragmente de antologie, 
cum este cel în care Minodora 
primeşte vestea morții soţului și 
când ea se gândeşte la carnetul 
de pensii. Atmosfera vieţii stu- 
dențești, în preajma răsboiului, 


că nu se mai poate scrie astăzi 
o strofă lirică. Astfel sunt: „tă- 
cere“, „mMminune'“, „mirare“, 





pietrelor, sau măcar 
lor? Un copac trăeşte mai mult 
decât omul, vede mai mult, sim- 


a plante- 
0, de-ar fi 


Cronica ideilor 








Realitate si relativitate 


Insuficiența rațiunii de a cuprinde cunoaș- 
terea şi existența a compromis ideea de ab- 
solut, aruncând, implicit, o tristă lumină 
asupra necesităţii metafizicei. Rene Guyon 
sa grăbit chiar să caracterizeze absoiutul 
drept „expresie a ignoranței și neputinței 
noastre, traduse printr'un termen mai sonor'* 1) 
Criţica pe care o face acest autor cercetări- 
ior metafizice trebue îndreptată însă nu asu- 
pra metafizicei însăși, pentrucă, oricât de 
vehement ar fi tonul întrebuințat şi oricât 
de comode argumentele, Guyon nu poate de- 
păși eroarea inițială în care repausează ma- 
joritatea pozitiviştilor francezi : aceia de a 
îi încercat să facă metafizică în sensul și 
după chipul fenomenului, al lucrului cunos- 
cut. Am mai scris de atâtea ori: câtă vreme 
se va pretinde o demonstrare „more aritme- 
tico“ a absolutului, adică se va aplica „lu- 
crului însuși“ regimul raționalist, al specu- 
laţiei dialectice, pe care Kant şi oricare alt 
gânditar raţionalist premergător îl prevă- 
zuse, cu drept cuvânt, doar pentru lumea 
empirică, pentru  circumstanțial, — se vor 
putea aduce metafizicei toate acuzațiunile po- 
sibile, toate seducătoare, însă toate greşite, 
pentrucă se întemeiază pe tendința grosieră 
Ge a se insinua „raţiunii pure“ obiectul şi 
metodele „raţiunii suficiente“: 

Ren€ Guyon se revoltă, ca orice pozitivist, 
împotriva maximei lui Pascal: „Tu ne cher- 
cherais pas, si tu n'avais dejă trouve“ Trage 
de aici concluzia că întodeauna mețaftizicie- 
nii au recurs la dogmă să „dovedească“ exis- 
tența absolutului, nu să o „afirme“, 


de MIRCEA MATEESCU 


Nu de mult, am încercat să dăm o defi- 
niţiune a metafizicei. Prezentând teoriile me- 
tafizice despre morală, am mers împreună 
cu acei auțori cari activau epntru o „tunda- 
mentare'“ a binelui, criticând simpla lui pos- 
tulare categorică, în sensul eiicei kantiene. 
Un asemenea procedeu ne apărea nu numai 
insuficient, dar esenţial „nemetafizic“, o cer- 
cetare motatizică pretinzând întotdeauna o 
întemeiere a dogmei teologice, iar nu o con- 
statare, pură şi simplă, a acesteia. 

Evident că dacă la atâta sar reduce rostul 
metafizicei, criticile unui Guyon, ca dealtfel 
ale tuturor autorilor pozitiviști, ar fi îndrep- 
tăţite, 

Am Scris că metafizica se ocupă cu înte- 
meierea, cu aflarea fundamentului cunoaș-= 
terii, cu cercetarea, pe cât posibilă, a abso- 
lutului, însă nu cu demonstrarea logică, a 
acestu:a. Confuzia generală a raționaliștilor, 
datând genetic dela Hegel, aici se localizează. 
Hegel a debutat printr'o monstruozitate me- 
tafizică intrinsecă : afirmarea „idealismului 
absolut't, în sensul și după asemănarea feno- 
menului, adică a faptului acestuia, a lucrului 
cunoscut. Din punctul de vedere al modali- 
tăţii şi a! metodei cunoștinței, pentru a cu- 
noaște și stăpâni realitatea imediată, desigur 
că logica asigură o eficiență optimă. Dar ce 
legătură posibilă se poate stabili între logica 
fenomenaă şi abso.ut? Dece logicicnii em- 
pirişti, leagă şi condiționează existenţa abso- 
vutului de logică ? Când chiar autorii rațio- 
naliști subscriu la insuficiența raţiunii de a 
cuprinde coguitiv nu „lucrul în sine“ dar 
chiar fenomenul, este cel puţin impropriu a 


Sânge fără răspuns, 
liniște, cât de bine 


încet s'a închis. 


S'ar auzi 


a. 


mai utiliza logica în câmpul cercetărilor me- 
tatfizice. Nu putem pretinde logicei mai mult 
de cât ceeace aceasta, esenţial, ne poate da. 
Atunci când un gânditor de talia sf. Toma 
îi spune secretarului său : „Non possum quae 
scripsi mihi palae videntur“ — („mu mai pot 
conţinua : tot ceiace am scris îmi apare ca 
foarte şters“) —- nu este aici o recunoaștere 
a inutiuității cercelării absoiutului, aşa cum 
crede Guyon 2), însă o foarte cinstită con- 
statare despre chiar neputința raţiunii ome- 
neşti de a cunoaşte elementar absolutul. Este 
interesanti că acest autor, deși găsește atâta 
sarcasm când face critica metafizicei, îşi dă 
seama, corect, despre  „incomprehensiunile 
fundamentaie aie spiritului uman, mereu V:c- 
torioase'* (p. 298-299), dar mai cu seamă des- 
pre insuficiența genitală a rațiunii de a creia 
realitatea însăși. Iată rândurile care ar pu- 
tea servi la susținerea tezei tocmai contrară 
aceleia susținute de Guyon: „Rațiunea, zisă 
creiatoare este ca un pictor căruia i sau 
dat, pentru facerea unui tablou, numai colo 
rile roşu și verde; sar putea mulțumi cu 
aceasta ; ar putea însă, într'o zi, să adaoge 
şi galbenul, descoperind că putem obţine cu- 
loarea galben prin amestecul roşului cu ver- 
dele: însă niciodată el nu va putea obţine, 
pentru a utiliza, albastru sau violetul“ (0p. 
cit. pag. 297). 

Prin urmare, pe deoparte, pozitiviștii înșiși 
remarcă imposibilitatea „nativă“ a rațiunii 
de a cunoaște întreagu realitate. Ne referim 
la realitatea fenomenaiă, pentrucă, am văzut, 
aceşti autori contestă existența altei realităţi, 
Aceiaşi autori, ne încredințează însă nu nu- 
mai despre insuficiența rațiunii de a cuprinde 
„cantitativ': realitatea, dar deopotrivă despre 
deticienţa calitativă a unei asemenea cunoaș- 
teri. Cu agite cuvinte nu numai că nu cu- 
noaştem tot, prin rațiune, dar nici nu cu- 
noaștem corect. O cunoaștere care ne depăr- 
tează de real, o incertitudine majoră, în chiar 


Gând, vis şi 
punte mă saltă. 


piatră 


definirea lumii empirice.  Guyon vorbește 
despre acele „ființe ale raţiunii“, fantome 
abstracte, simple deducţiuni logice, incom- 
patibile şi incomciliabiie cu „realitatea“, iar 
Gaston Rabeau, într'o lucrare remarcabilă, 
deşi nu prea citată 3) amintește de critica 
perpetuă adusă filosofiei tomiste „de a fi o 
doctrină a cunoscutului nu a cunoașterei, de 
a atribui inteligenţei o putere de abstrac- 
țiune care consistă în a degaja esențe pretor- 
mafțe, ignorând viața spiritului“ 

Neputând să cerceteze valabil sectoarele 
necunoscutului, rațiunea sa mărginit ade- 
seori să afirme că acesta ,, nu există“. Despre 
„existența“ lui, ne vorbese însă chiar lpgi- 
cienii. 

Insă de pe urma insuficienții logicei de a 
cunoaște în intregime și esenţial realitatea, 
filosofia modernă „a achiziționat sensul re- 
iativului' 4). O desnădejde generală, prove- 
nită din principiul incertitudinii în cunoaș- 
tere şi al inadecvării cunoașterii la obiectul 
cunoscut, pare să caracterizeze gândirea mai 
nouă. „Frânele absolutului“ au căzut, este 
vorba nu numai de incertitudinea psiholo- 
gică dar de una, tot atât de susținută, ia 
baza legilor materiei biofizice  (v. lucrările 
lui Heisenberg, Planck, etc.) Vom prezenta, 
în continuare, direcţia psihologică în cu- 
noaştere, menținând de pe acum observaţia 
de bază: că nu au putut cădea decât „frâ- 
ncie absolutului... fenomenal“, că Hegel ne-a 
învățat să căutăm absolutul și idealul în cir- 
cumstanţial, în lumea empirică, că orice doc- 
trină a cunoaşterii, sprijinită pe „certitu- 
dinea'* unui atare absolut este dela început 
şi „elementar'* invalidă, deci oricare senţi- 
ment de relativitate a realității 5) nu poate 
cutremura decât „absolutul acesta“, de care 
a fost vorba dela Hegel până astăzi, iar nu 
„absolutul acela“ de care n'a mai fost dis- 
cuţie, dela Kant, şi care a fost „uitat“, cum 
pemarcă Heidegger. 


de părere să publice „Magda“, 
cu bani proprii, fiindcă este cu 
neputinţă să nu se vândă o carte 


deasemeni bine zugrăvită. Au- 
torul Mugdei promite a fi un a- 
devărat scriitor realist. 


PO N O N N N 0 N a O a RA a a a a a a a ai RR ac teaca i 


Dovada că s'a făcut un abuz nepermis cu 
noțiunea de absolut şi că ea a fost compro-= 
misă în sensuri fenomenale și în înțelesuri 
empirice, ne-o sugerează Jules de Gaultier, 
în lucrarea sa citată mai înainte, Acest au- 
tor caracterizează intuiționismul bergsonian, 
drept o altă şcoală a „absolutismului“ în 
cunoaştere. 

După ce am asistat la neputința fenome- 
nalismului logic de a cunoaște cu certitudine, 
de astă dată este atribuită şcoalei iraționa- 
list-vitaliste posibilitatea de a intui „reali- 
tatea însășii'. 

Bergson ne învaţă atât în faimoasa lui teză 
de doctorat — „Essai sur les donnâes .mmâ- 
diates de la conscience“ — cât și, mai târziu, 
în „I/Evolution crâatrice“, „Durte et Simul- 
tanțite“, „Matitre et Memoire“, că realita- 
tea nu ne este „odată prin rațiune“, așa cum 
susțineau raționaliștii şi nici mu poate fi 
percepută de inteligenţă, pentrucă fiind în- 
tr'o continuă şi necesară evoluţie nu putem 
nădăjdui decât la o sesizare intuitivă a ex- 
perienței, care „durează“ fără întrerupere, 
în mod mecesar. 

Gaultier vede în aceste susțineri o altă 
reeditare a „absolutismului în cunoaştere“ 
de astă dată „more psihologico“, criticând 
cu violenţă „această realitate fantomă, re 
dusă la durata pură, la calitate și la conţi- 
nut, înțeles în afară de spaţiu și de cantl- 
tate“ („La Philosophie officielle et la Philo- 
sophie' p. 139). 


1) v. „Essai de psychologie matârialiste“, 
Paris, p. 310. 

2) Op. cit. pag, 303. 

2) „Râalite et Relativile“, Paris, 19217, VII. 

4) Jules Gaultier, „La Philosophie  Offi- 
cielle“, p. 127. 

5) Va. şi Rene Laforgue, „Relativită de la 
Realite“, Paris 1937, 


=== 15 lulie 1939 


Actul de nastere = 
al lui lon Creansăaă 


—10 lunie 1839 -— 


In arhiva Mitropoliei lași, am găsit o condică intitulată: „Con- 
dică partea 1 !) pentru cei născuţi în anul 1839 în ținutul Neamţului“ *), 
In această condică — la pagina 22 — este trecul următoru: act ds 
naștere (mitrică): „Mitrică partea | pentru cei născuţi în anul 1833 
în satul Humuleştii moșia sfintei monastiri Neamțului din ocolul de 

.) 


4 : 
4 a ă 
dle ARI 


aie, fă ae aae sue stă ser 


? 







n Mpa ti A aa, „rretita 

ff 
o fa erau PTA 
4 Lă 
tt Daf DP dibâi3 : 


îi 


E meiliue fprrzaa Meat cazare, A, 
£. 


În vena Tea ro re sf 


pi Peart nise pa: pa rematii 
. ? vi sa 
Pi pr PA e oaia 
fă Domaua (is. daia 4 ef Pra va; za sei 2 N „e £ ri 
Fr fear, ac apoi Zu: , 3 

E „ine 
i d E 


si p 
set eee vaii: ze Bai cea sidte 2 er site e prraei 
LI d 


e: = Eat? : Pa PE APR scai 
; Meta “fi serena 4 pret mem edu uz; ie ae 
i PAS e 0 A Paz pa: “fă sefu 


A 


E, gi cactus anti Pirati, i Dă 
sira ici seed sean Rr aan 


Fer Pat ai Ep: arardemeerie rac i; o PP A pa at riiei îi IE 
e ne dz cr 


Mr Bitter va zi ic sta froai Sigla i pă 
/ 


este 
a Ca 2 7 DIR Pi 
? 4 i 
Lui . că 


porcaria fe d 
Oe di 00 pi 0 





4095 


d 





(Piu 
4 op 
7j , z, 0, în ri 2 zi 


i 


Adeverinţa din 29 August 1855 dată lui Jon Creangă de către catihetul 

N. Conta, In ea, Creangă este trecut în vârstă de 15 ani. 
sus, ținutul Necumțului. Numele născuţilor, a părinților, a nașului în- 
preună cu vâssta, meseria lor și ziua botezului „haina lunie No. 3. 
la zăce a lunii aceștia din pravoslavnicii părinți Ştefan sân *) Petre 
Cebotariul vârsta lui triizăci ani soția sa Smărunda fiica lui David 
Creangă vârsta ei douăzeci şi opt ani s'au născut un fiu care pri- 
mind sfântul botez la douăzeci a lunii aceştia în biserica cu hramul 
stântului erarh Nicolai s'au numit IOAN naș fiindu-i loan Coiocariu 
din satul Humulești“ *), 

După acast act marele nostru povestitor lon Creangă sa năs: 
cut la 10 lunie 1833 şi a fost botezat la 20 lunie. e 

Aciul este origina!; este scris într'o condică alcătuită la proi:c- 
popia Neamţului după datele care erau adunate dela preoții paro- 
hiilor, care erau cbigaţi, în conformitate cu prevederile Regulamer: 
tului Organic, încă daia 1832, să |ină lisis de acei născuți, căsătoriți 
ş. morţi. Acestui act nu i se poate aduce nici o contestaţie. 

Asemenea condici de mitrici (acte de stare civilă) am găsit și 
din anii 1832, 1833, 1834, 1835, 1836, 1837, 1838 şi nu am găsi! în e:e 
încă un «semenea act are să dovedsească nașterea lui Creangă în 
ani: citați. 

Se șlie că da:a de | Martie 1837 fixaiă de istoriograt:, ca dată 
a nașterii lui Creangă, este absolut nesigură și nu are ia bază nici 
ua document demn de crezare. Toate datele de naștere — căci sunt! 

ai multe — au fost fixate după mărturiile lui Creangă şi dileră 
unele de altele. 

In luna August 1859 Creangă spune în cererea pe care o face 
ca să i se dea voie sâ se căsăiorească: „având 23 ani' pentru ca 
peste câteva iuni, în acelaș en în Decemvris, să spună in cererea 
pentru hirotonie, că are 24 ani irecuți. După aceste date ar ieși năs- 
cut în anul 1836 sau 1835. Priina dată când arată că este născut în 
anul 1837 Martie 2, esie atunci când s'a înscris în școala preparan- 
dala, în Ianuarie 1864. Acum se cerea anul, luna, ziua și nu vârsia 
cun se cerea mai demult. Cu anal 1864 vine noua organizare a ac- 
telor de stare civilă. Primul an la șecală a rămas numai cu decla- 
rația, însă în 1859 când vo:a să fie recomandat ministerului ca in- 
sliiutor — deşi nu isprăvise școa.a — îi trebuia un act de naștere, 
Până în anul 1866 s'au scos acte mitricale dela Mitropolie, cari se 
elibarau pe bază de mărturii f&cute de preoții parohiilor respective 
și cu peceta parohiei, sau pe mărturia a 9 persoane. Creangă a aler- 
ga: ia ai doilea procedau și însuși el și-a scris „ctostaţia'”* pe care a 
dat-o de au iscălii-o 5 prieleni, apoi s'a dus ia Mitropolie și și-a scos 
actul mitrical in care se vede data de 2 Martie 1837. Cercetând aceste 
mărturii la Mitropolie, am ccastatat că se îndeplinea numai o for- 
malitate și că prietenii iscăleau chiar fiind mai tineri decâi acel cars 
cersa actul şi chiar fiind născuţi în alt capăt de țară. Un învățător 
din Muntenia iscălea co „atestaţie” a altuia, care se născuse în jud. 
lași. Deci și această atestație, pe care şi-o scoate Creangă în 1865, 
are la bază tot mărturia însăși a interesatului, 

Înir'un fragment de autobiografie, Creangă schimbă ziua, în loc 
de 2 Martie pune 1; pe c iotouraiie din 19 Decemvrie 1877 Creangă 
scrie pe dos: „pozat în etate de 42 ani”. După această însemnare 
sa afirma! că s'a născut în 1835 deşi: dacă am socoti bine -— foto- 
grafia fiind făcută în 1877 Deceomvrie, deci anul 1877 consumat — 
ar ieși 1836; în actu. de moarte scrie că a murit în vârsiă ge 52 de 
ani din care ar ieși daia naşterii şi 1837 şi 1838; depinde de cum se 
face socotec.a, 

Dar documentul găsit nu admite discuția cu argumente ; docv. 
mentul rămâne document până ce se va găsi altul mai puternic. 

lată însă că aite documente vin s& confirme şi să întărească 

data arătată de către acel de mai înainte. În arhiva Seminarului 
Veniamin din lași, după o migăioasă cercetare — arhiva nefiind 


]) Partea 2 este pentru căsătoriți iar 3 pentru morţi. 

e Nica Ş gi : : PE : - 

7) Condica se guseșite ustăzi ia Arhivele Statului laşi și va îi depusă în tozau: 
Tu. Orhivistic. 

3) sen=—liul. 

4) Pe aceiaş pagină este trecut şi actul de naştere al Smărintite:, fata preo- 
tului Teen din Humulești, pemeci:ă de  Crecagă în „Amintiri“. Actu, o arată năs- 
cut; la 6 Septembrie 1839, 











Creangă în „Seminaria Centrală a Eșului”. 


Din şcoala catihetică dela Făiticeni au fost trimiși ia laşi zece 
şi cari reușiseră la examenele 
de slârșşit de an în 1855. Printre acești zece erau și loan Creangă, Za: 
haria Simionescu (Gâilan), Şietan Posa !) și Constantin Conta fratele 
mai mic al calihetului N. Conta, protesorul lui Creangă. 


tineri „bine pregătiți și cu talente 


Catiheiul înștiințează „Seminaria” 


făcută lui Creangă: 2) 


Adeverință 


„Prin aceasia să adiverește cum că cliricul IOAN CREANGA, 
fiul locuitorului Ștefan a Petrei din satul Humulești, IN VÂRSTĂ DF 
15 ANI, următoriu fiind învățăturilor rânduite pentru candidați în 
școala bisericească din Fălticeni, pe care parte au și săvârșit cu de- 
plinătate drept care având pregătire de a intra în seminaria centrală; 
după poroncile primite să trimite onorabelului Comitet informat cu 
chizășia cerută spre a regula a lui intrare în cursul învățăturilor se- 
minaricești, slobozindu-i-se tot adată această adivezinţă din partea 


sholei întărită dupre forme. 
N. Conta catihet 
No. 3—1855 August 29. 


Dsci :a 29 August 1855 câna Creangă pleacă la lași are vârsia 
de 15 ani; socotind exact, esă tocmai anul 1839 iuna August: în: 
căt atunci când se face socoteala cu vârsta şi nu cu data precisii, 


desigur totdeauna se întrece puţin. 


Totuși catihetul Conta nu putea trimite la lași pe Creangă care 
să fi avut o vârstă mai mare, cu o adeverinţă în care era trecul de 
15 ani, întru cât i-ar îi trimis-o înapoi pentru îndreptare. Vom vedea 
“însă alte documente, cari vor arăta că întradevăr Creangă a fost 


cel mai tânăr dintre toți, 


Cei plecaţi din Humulești la „Seminarie” 


gios” în anul 1858 în luna lunie?). 
Putându-se face 





1) în 1865 Creangă iscăleşte o atostaţie lui Ştefan Posa recunoscând că coste 


răscut în 1838 şi mai bătrân cael. 


2) Creangă la Făliticeni a intrat în școală la 27 Nosmbrie 1854 şi n'a lost 
trecut niciodată în catalogul cu numele de Ștefănescu loan; acest Ştelânescu era 


un altul. 


3) La Seminar ei au fost primiti în toamna anului 1855 în clasa II, 


ii-se în seamă pregătirea dela şcoala caiihetisă. 





UNIVERSUL LITERAR 


| 
ji 
de GH. UNGUREANU | 


aranjată — am găsit un Close care cuprinde toate actele cu care 
erau primiţi în „Seminarie” clericii veniţi de pe la ţinuturi. În acesi 
dosar am dat şi de actele cu care a fost primit tânărul cleric loan 


că trimite pe acei zece îi 
neri şi tiecăruia dintre ei le alcătuește câte o adeverinţă, în care se 
spuna vărsta lor, părinţii și cum a urmat școala, luiă şi adeverinti 


preoii și cu atâta învățătură, toți cerură să |: 
se „sloboadă formalnic atestat” de patru clase ca să se poată hiro- 
toni. Toţi căpătară afară de acei cari nu aveau „vârsta legiuită-”, 
Printre cceştia a fost și Crecngă. Ministerul nu elibera „atestat for. 





ef 


ir 


ra e 


N 


poza MERA: Da a 
Are VRRRie mu rr - tm natatie sin ab e 2 ai a i Deep 00 mirean ti rea tie ct tema 0 ame pet dft Mt 


să 
* 


feri 


ice LA 


Pai 


st.=i 


pă 


ara n eat e 


ia A 


ARIEI 


came ma o Datare. n mate muti m ee atat m e 


CES 


ide 





mea m e pm amica 





Pagina 22 din condic 


Iunie 1839; 
malnic” decât ace. 


2l ani. Ori, aici se 
de ani înpliniţi, în'r 








E mmtren DY 
PE soda sc ata za 


pet ne ras ZE pe, Ep 


| fa 
ji pm ast 
f 2. to 


e Pi 
“MÂTONRI Mătrs 4 2 și acăl 
Biveși aia set poe îna teza An 7 Za 82 « oma foi 
D/A Dea PE, i retrata a, Pita pi Fe 
di ad Lu” 





Sas Haayuâeș, e e 3 Mautaii, frina er 
-Aăgeta Matigia 49, 


wa giwa BomizYada. - 


Aşi sp) 












are o Pia 
E => 
E spa cai: 


ra mac ame adi rma-e) ai 


„ 
7 
la: Peep ar AGefin e e: i de: a st 
a 
PR 2 pe ear. i tai 


rea CAT „a 


PRL si 


pari masa PR, SR i E astea PA 
2 nindna 5 > 


În a aa SE lee pei AM cal 
4 ea re "mire Dr ee cae ari ear e neo pomane e tiu pe 
Aa aia menit) Ze morame- pe me badea 


POR 
darea PE rsevapa PP: Al e pate pa Tape ppt ” 
Dă ri Lai 


pp „pei mai fa. Cai oma pp el 3 


A La 
a daf de pei ao LITA 
P: 


Pa 


PEA “Za aa arde me it 


pa Pui re. 
7 moi : pna oa 


o. PLAI 0 ditai Pr elada 


lee n d, 
AP 
i ze. ae întnez dr <a nt (tale dati Ta as zisa 
ra N 7 - 
“pe 3 AER IDE ie IE ae SD 0 Apr pios 7 ema 7 pla 
„si 


sa ad ii tic ba gel metre zs e... 2 
re 
LA) 
Ci 








p A 
Ş Pati > redim E TIE SR ic pi, (o < , Ph, ii ese a 1. 
i Pi mem ve 7, Ti REA Acer. ș 
i ÎI II i da: 
i i Are Dc Ctie Dia Ara Da eds fane Ps FA Pa di 
tă i >, „ 
i | EA nare aa Î pară era taai : ap 2pf e. 
; SS ZA ia ”, Da 
j ae p.. pică : ei fome f9 Ce bu "tac Lp Ş 
pb e fig i 
$ 7: pi e o. sp „ae Po că e tt. aa 
a, sepia - 3 pana mai agi A pr rerepaara 
i : <A . 
i - tt peer d LD: Cp piste prpeta e one term” Los 
AE ue gta A Z | 
F Ă AT e aa caii m: a 2 rar 
Vasile Grigorescu suplent. E dala dea fi cica ta id a 
7 4 $ 
[e Pita molare a 3 


a celor născuţi în ţinutul Neamţ, în anul 1839. Ţifra 


3, în coloana din stânga, sus, este în dreptul actului Ini Creangă, din 10 
actul al treilea, unde în coloana doua serie 3, este al 


Smărăudiţei. 


“ora cari aveau 20 de ani înpliniţi la terminarea 
anului şcolar, ca să se peată scrie în atestate că este în vârstă de 


vede că Î. Creangă nu avea în: lunie 1858 — 20 
ucât si era născut în 1839 Iunie 10. Degeaba s'a 


învârtit, s'a sucit, a scris „lăcrămătoare jaobi”, nimic nu sa pului 


ierminară „cursu. de face. Dela Seminar 


n'a obținut decât o adeverinţă provizorie „care: 


va servi de dovadă la scoaterea formalnicului atestat când va veni 


în vrâsta legiuită! 


iegiuita vrâstă, 
Il se făcea lui 
născut în 1835, 183 


gă să sşco 
de 1839. Dar !oate 


'. Abia la 30 Iulie 1859 obţine „atestatul formalnic” 
cu No. 36. La aceasiă dată — adică încă dela 10 lunie — împlinise 


Creanaă această întârziere de un an dacă era 
6, 1837 sau chiar 1838 ? Desigur că nu avea nici 


un motiv. Dacă ar fi fost o greşală, desigur că s'ar fi străduit Crean- 
ată şi din gaură de şarp= dovada că este născut inainte 


aciele îl crătau născut în 1839, lunie 10, așa că 


a aşteptat un an de zile până a venit în „vrâsta legiuită “. 


Pe baza documentelor mai sus arătate — şi necunoscute până 


jinându- «cum --- putem afir 


ma cu toată convingerea că loan Creangă sa 


născut la LO lunie 1839. 





Figuri literare din trecut 





COSTACHE NEGRUZZI 


Postelnicul Dinu Negruzzi n'avea cu lite- 
ratura decât ceace se chiamă o legătură de 
prictenie. Aceasta era însă deajuns ca să aş- 
tsarnă peste boeria lui bruma unui prestigiu 
de om citit şi cu oarecare gust între cele căr- 
turărești. Totuşi, când ocaziile se iveau, pe- 
irecerile luau cu ușurință locul întâiu şi 'n 
cinstea postelnicului intrau pe dată vinurile 
de Uricani şi de Cotnari. 

Nevastă-sa Sofia, născută Hermeziu  fe- 
mcie blajină, cu teamă adâncă de cele bise- 
ricești și cu respect faţă de cămin și bărbat, 
înțelegea câ rosturile ei erau să păstreze şi 
în casa Negruzzilor frumoasa tradiţie a fa- 
miliei, care nu-i dădea ce-i dreptul întâie- 
tate în cămin, dar o punea cu autoritate în 
truntea celor spirituale. 

Astfel, între vioiciunea și dragostea pentru 
literatură a tatălui şi între cuminţenia şi 
credința mamei, tânărul Constantin, singu- 
rul copil al Negruzzilor creștea înmănun- 
chind în sufletul său, întrun chip inzecit, 
credința unuia şi gustul pentru slovă al ce- 
luilalt. 

Postelnicul Dinu stătu multă vreme Ja în- 
doială dacă între cei trei dascăli de grecea- 
scă ce se găsea pe vremea aceia în Iași, Gav- 
dala, Cuculi ori Kiriac, se afla vreunul atât 
de priceput și de cum se cade, încât să facă 
din vlăstarul lui un om cu mintea luminată. 

In cele din urmă se hotări pentru Kiriac. 
Dar, cum la şcoala dela Socola ieșise svon că 
un dascăl de românește e neîntrecut în in- 
struirea fiilor de boeri şi cum postelnicul era 
om cu ambiţie, își trecu îndată copilul acolo. 
Insă, fie metoda cicălitoare a belferului, fie 
o năzuinţă inconștientă, îl înârumă spre alt 
meșier al iimbii românești incomparabil mai 
mare și mai cu autcritate decât cel dela So- 
cola, spre Petru Maior. Il descoperi, în bib- 
lioteca tatălui său și înţelegerea între ei se 
făcu îndată. In foarte puţin timp limba ro- 
mânească nu mai avu nicio taină pentru el. 
Dela Maior până la prima carte a ucenicului, 
drumul era mult mai scurt decât cel dela 
dascălul Kiriac până la şcoala dela Sosola. 


RELATII ȘI VELEITĂŢI DE SCRIITOR 


Intre timp Ipsilanti ridicase steagul zave- 
rei. Eteria aprinsese ţara şi boerii noștri a- 
veau mult de sulerit de pe urma ei. Dinu 
Negruzzi părăseşte conacul dela Triieştii- 
Vechi și, numai cu copilul, de oarece soţia 
avusese nefericirea să şi-o piardă de timpu- 
riu, trece în Basarabia unde avea alte câteva 
MOŞII. 

Acolo Chișinăul, prin numărul mare de 


exilați ai imperiului precum și prin cei câţi- 
va francezi rămași din timpul campaniei lui 
Napoleon în Rusia, căpătase oarecum aerul 
unui oraș civilizat şi cosmopolit. Un oare- 
care Rancovitz, tost ostaș, se ocupa acum cu 
predarea limbii franceze unor funcţionari 
superiori din oraş și se pare că avea şi câţi- 
va elevi. Printre cei mai sârguincioşi îl gă- 
sim şi pe Costache Negruzzi. Progresele pe 
care le face sunt atât de mari, încât după câ- 
teva luni, cu pronunția corectă poate recita 
scene întregi din „Maria Tudor“ a lui Victor 
Hugo. 

O întâmplare fericită făcuse ca în acelaș 
timp să rătăcească prin Basarabia și marele 
Alexandru Pușkin. Acesta fusese exilat și 
colinda acum orașul și împrejurimile, în do- 
rința de a cunoaşte locurile și oamenii care-l 
încântaseră. Negruzzi începu să studieze cu 
strășnicie limba rusească și căută să-l întâl- 
nească pe Pușkin. Admirația micului AIol- 
dovean îl încântă pe poet și între dânşii în- 
cepu o adevărată prietenie. 

Mai târziu, după moartea tragică a lui 
Pușkin, Negruzzi traduce celebrul cântec al 
„Șalului negru“, ca un omagiu pentru ge- 
niul macelui său prieten dela care învățase 
multe cin frumuseţile limbii ruseşti. 

Basarabia îl ajută oarecum să devină cos- 
mopolit. Cele două limbi pe care și le însu- 
șeşie ii permit să studieze cu sârguinţă îite- 
ratura franceză şi rusească. După câțiva ani, 
când faima lui de scriitor va fi desăvârșită, 
va traduce din Victor Hugo, ,„„Maria Tudor“ 
și „Angelo“. Deasemeni nu-l va uita nici pe 
Antioch Cantemir pentru a cărui transpune- 
re, în românește va face apei la colaborarea 
prietenului său Donici, 

Astfel înarmat cu ambiţie, talent şi cunoș- 
tințe, mai mult decât suficiente pentru vre- 
mea lui, Negruzzi găsește în ţară un gen 
ncexploatat în literatură, gen pe care îl cul- 
tivă cu autoritate devenind părintele prozei 
românești şi primul macstru al nuvelei. 


OM POLITIC 


Cu ucenicia literară strălucit încheiată, 
Negruzzi se întoarce în Moldova unde, în 
1826, după moartea părintelui său, intră diac 
la visterie începându-și astfei şi cariera po- 
litică de pe urma căreia va avea însă prea 
puţine bucurii. 

Mihai! Sturza, deşi îl aprecia ca om, îl sili 
să-și vândă moșiile părintești din Basarabia, 
ca să-l poată despăgubi de o datorie rămasă 
dela bătrânul Dinu cu care Vodă avusese, 
încă pe timpul boeriei lui, concesia poştelor. 


de AUREL CĂLINESCU 


Negruzzi înțelese că nu poate să-și caute 
dreptate cu Sturza și-şi îndreptă toată aten- 
ţia către vechea proprietate a Triieştilor 
unde, la întoarcerea sa din pribegie, găsise 
totul distrus şi conacul transformat în ca- 
zarmă turcească, 

Dacă nu sar fi simţit nevoe de el, ar fi 
putut rămâne loarte bine la Trifeşti, petre- 
cându-și timpul cu redactarea „Păcatelor ti- 
nereţii“, învățând italienește şi traducând 
din Tasso „lerusalimul "'iberat“. Dar fiind 
ales în adunarea proaspăt reînființată de Re- 
gulamentul Organic, trebui să se ţie în per- 
manentă legătură cu Domnul și cu dregăto- 
rii ţării. Asta îi aduse prietenia cu Kogălzi- 
ceanu şi Alecsandri, pristenie de care Stur- 
za se folosi pentru a-i numi pe toți trei di- 
rectori ai Teatrului Naţional din Capitala 
Moldovei. 

Pie că Vodă o făcea din capriciu, fie că 
vroia să folosească priceperea lui Negruzzi 
şi'n felul acesta să arate că uitase neînţele- 
gerca avută cu părintele său, îl numi pe 
rând, pentru epoci de scurtă durată, ba pri- 
mar, ba elor al tuturor școlilor din Prin- 
cipat. 

Se vede treaba însă că Sturza nu putea 
suferi liberalismul lui şi atunci, oridecâteori 
avea ocazia, îi lăcea şicane amintindu-i că ei 
e atotputernicul și ridicându-i fără judecată 
din mijlocul vreunui zaiafet, ca să-l ţie câ- 
teva zile afară de oraș, ori închis la conacul 
lui din 'Trifeştii- Vechi. 

Era, ce-i dreptul, liberal Costache Negruz- 
zi şi unionist, Dar un liberal și unionist „sui 
generis“, El nu vroia sub nici un cuvânt 
să-şi trădeze Domnul căruia îi jurase cre- 
dinţă. De aceia, cu toate îndemnurile lui Ko- 
gălniceanu, nu luă parte la revoluţia dela 
48 nici, mai târziu, în Divanul ad-hoc nu se 
lăsă ales. 

Retras la moşie, evitând chinurile de con- 
știință la care l-ar fi expus activitatea lui 
revoluţionară, el aștepta zorile unor zile mai 
bune. Venind la domnie Grigore Ghica, ace- 
sta îl numi în Divanul domnesc și îl trimise, 
în calitate de comisar al guvernului, să ia 
parte la delimitarea frontierei Basarabiei 
cedată Moldovei prin tratatul dela Paris. 

Nu era aceasta ultima sarcină politică pe 
care o purtă pe umeri fiindcă, după Unire, 
în cabinetul Panu, Cuza avea să-l numească 
ministru al visteriei publice, ca unul care se 
bucura de taima unei cinste exemplare şi a 
unui caracter de neîndoit. 








(Urmare în pag. 6-a) 

















„Aliotmanul“ 


Este vorba despre „Aliotmanul” din 

scrisoarea Îll-a: 

„Ca întrea Aliotmanul să se 'mpiedece 
de-un ciot ?" 

Ce însedmnă acest cuvânt? Din cu- 
prinsşul poeziei reiese că Eminescu i-a 
dat înțelesul de „Turcia” sau „puterea 
turcească". lată însă care este adevărata 
lui însemnare. 

Mai întâiu, trebue lămurit că e compus 
din două cuvinte: din cuvântul „al și 
cuvântul „otmen”, Cuvântul „al (l' se 
pronunță inmuiat, ca și când ar avea la 
sfărșit un „i scurt) este de origină arabă 
și înseamnă „familie“ (soţie și copii) și 
prin extensiune „dinastie”. 

In limba turcă scrisă, literară, își gă 
sesc întrebuințarea și umnătoarele două 
expresiuni: „Al Nebi” și „Al Osman”. 

„Al Nebi” înseamnă familia proorocu- 
lui Mahomet („nebi'' însemnând „pro: 
roc”), cuprinzând pe Mahomet, pe fiică-sa 
Fatma și pe imamii Hasan şi Husein. 

„Al Osman, pronunțat de străini și ca 
„Otmaa”, înseamnă „dinastia lui Os 
man”, adică, familia sultanilor turci-os- 
manlii. Din împreunarea acestor două cu- 
vinte „Al' și „Otman” a făcut Eminescu 
pe „Aliotmanu!' de care ne ocupăm. 
Acum, dat fiind c& sultanii turci, cu pu: 
terea absolută de care dispuneau, repre- 
zentaău ţara, socotită ca o proprietate a 
lor, mai ales că ei o cuceriseră, era oa- 
recum în ordinea lirească a lucrurilor ca 
prin pensoama lor sau prin dinastia lor, 
ei să înjeleagă împărăţia însăși, ceeace 
Eminescu a prins foarte bine. 

Rearei că nu pot răspunde întrebării 
de unda anume a cunoscut Eminescu ex: 
presiunea „Al Osman“ sau „Otman'”, din 
zare a făcut „Aliotmomul” său. Ne măr- 
ginim doar a spune că nici în limba tur 
că această expresiune navea o între- 
buinţare curentă, pentru fosta lor dinas- 
tie turcii înirebuințâănd de obiceiu cu to- 
tul alte denumiri și calificative. 

Incă o l&murire dată cu scopul de a 
înlătura o confuziune.,, Al”, în înţelesul 
de mai sus este substantiv, așa că nu tre- 
bue coniundat cu articolul arab „al (seu 
„el, „ul'). Așa, de o pildă, se zice „Al 
Koran", ceeace înseamnă „Koranul“ (E 
greșit să se spună „Alkoranul'”, deoarece 
este o tautologie, e acelaș articol propriu 
spus de două ori). „Al“ ca articol îl mai 
găsim în cuvinte ca: „Alhambra“, „„Gua- 
dalchivir“ etc. Numele întrea al vestitei 
„Alhambra” din Spania era în limba a- 
rabă : „Kasr al hamar”. Cuvântul „Kasr” 
înseamnă „fortăreață”, iar „al hamer” 
înseamnă „cea roşie“, deoarece era zu- 
grăvită în roșu. Cu timpul însă, spaniolii 
au suprimat cuvântul „Kasr', iar din „al 
hamer” au făcut „Alhambra“. 


Numele fluviului „Guadalchivir” este, 
de asemenea, arab și vine dela „Acad- 
el-Kebir', cesace înseamnă „apa cea 
mare". De altfel, şi în limba română a- 
vem cuvântul „Kebir” în forma de „chia- 
bur” și cu întelesul oarecum schimbat, 

Să mi se îngădue să închsiu cu o a- 
mintire, la care ţin. 

În timpul din ajunul intrări: României 
în răsboiul de întregire, la redacția din 
strada Academiei a ziarului „Epoca“ ziar 
ul cărei director era mult valorosul no- 
stru coleg d. T. Pisani, se strângeau a- 
proape în toate zilele oameni, ca neui- 
taţii Nicolae Filipescu, Octavian Goga, 
Delavrancea etc. Intr'una din zile, între- 
bându-mă ceva în legătură cu stările de 
lucruri din Turcia, îmi zise în glumă: 

„Efendi Batzaria.., 

— Delavrancea efendi, i-am răspuns 
numaidecât, aț: făcut o greșală de con- 
sirucție turcească, „efendi” punându-se 








Însemnări 


lui Eminescu 


de N. BATZARIA 





după, iar nu înaintea numelui la care se 
referă. 

— Dar tot aşa greşit l-am întrebuințat 
şi într'una din poveştile mele, îmi zise el. 

— Nu sunteţi singurul și sunteţi chiar 
în socistate bună, mi-am permis să-i atraa 
atenția. Și la Caragiale, în povestea „Pa- 
stramă trufanda”, cuvântul „efendi” este 
pus înaintea numelui, în loc să fie pus 
după nume, așa sum cere regula limbei 
turcești. Ini&lnim acolo expresiunea „e- 
fendi cadiu'“, în loc de „cadiu efendi”. 

De altiel, e un caz destul de curios cu 
acest cuvânt „efendi”. Nu e un cuvânt 
turcesc, ci este, cam schimbat, cuvântul 
grecasc „aftendis”, care înseamnă „domn, 
stăpân”. 
re"' derivă din acest cuvânt. 

Laturea curioasă este că în forma de 
„elend:" cu înțelesul pe care turcii i l-au 
dat, — înţeles echivalent cu „domnul” ca 
şiinrlu epitet de politețe — l-au luat și 


Cuvintele „autentic, autentifica- 


UNIVERSUL LITERAR 








1939 





15  lulie 


Cronica muzicală 





Bilanţ al activităţii muzicale 
românești peste hotare 


In așteptarea unei reglementări ra- 
ționale a schimburilor de artiști cu 
străinătatea şi a organizării metodice și 
permanente de prezentare externă a 
valorilor muzicale românești, acţiuni 
întreprinse astăzi curent de multe state 
şi care conferă cuvântului „propagan- 
dă“ unul din cele mai frumoase ser- 
suri, câțiva muzicieni români, cu con- 
curs oficial dar mai ales din inițiativă 
individuală, au susţinut frumoase ma- 
nifestări peste hotare, in decursul sta- 
giunii. 

Lipsind însă un serviciu de informa- 
re în acest domeniu, nu ne-au sosit de- 
cât foarte inegale documentări în pri- 
vința lor, despre unele, cele mai im- 
portante, neștiindu-se mai nimic. 

Nu odată, am putut constata, astfel, 
că nu se cunoaște mai deloc, la noi, ac- 
tivitatea maestrului Enescu, în străi- 
nătate. 


fală. Plecat din ţară după încă o me- 
morabilă serie de concerte, masstrul 
Enescu a dat un concert la Paris cu 
pianistul Marcel Ciampi şi a plecat i- 
mediat, pe la sfârșitul lunei Decembrie, 
în Statele Unite, unde a întreprins un 
foarte mare turneu, încununat de suc- 
cese absolut unice, maestrul Enescu 
fiind și în continentul nou considerat 
drept personalitatea cea mai covârşi- 
toare a prezentului în muzică. 

Maestrul Enescu a dirijat un impre- 
sionant număr de organizaţii simioni- 
ce, a prezentat prime audiții, înscriind 
în programe larg număr de opere ca- 
pitale din literatura universală sau ro- 
mânească, salutat de publicul și presa 
americană cu un entuziasm fără sea- 
măn. 

Cu influenţele și autoritatea acestui 
prestigiu excepțional, maestrul Enescu 
a condus apoi concertele simfonice ro- 
mâneşti dela Expoziţia internațională 


grecii, socotindu-l ca un cuvânt turcesc. 








D. Rene Benjamin ţinea la 
Bucureşti, acum câțiva ani, 
o serie de „causeries“ scân- 
teetoare de vervă, captivan- 
te printr'o artă a cuvântului 
rostit, revelatoare. Confe- 
renţiarul intra deadreptul în 
miezul arzător al subiectu- 
lui, fără o pregătire lentă şi 
meticuloasă a lui, fără pre- 
ocupare metodică aparentă, 
cu acea putere de acâparare 
exclusivă a simpatiei radi- 
ind înțelegerea şi însufle- 
ţind amănuntele, a cărei vă- 
paie comunicativă o regă- 
sim întreagă în paginile con- 
sacrate lui Moliere. 

Pentru artistul retras din 
ritmul vieţii unanime, înă- 
untrul cercului magic al 
puterii de obsesie exercita- 
tă de propriile lui reprezen- 
tări, — nevoia sau gestul de 
a exprima înseamnă un act 
de sociabilitate, un act de 
prezenţă şi de participare la 
preocupările înconjurătoare, 
în singura formă îngăduită 
de destinul său. Mărturia 
prezenţei lui Moliere în mij- 
cul societății timpului o ate- 
stă propria-i operă, în a că- 
rei lumină revelatoare se 
desemnează limpede „curba 
vieții lui“. 

Insușirea de căpetenie a 
omului care se singularizea- 
ză prin actul creaţiei, e a- 
cea de a fi distrat, — distrat 
în raporturile din afară, so- 
ciale, dar de v extraordina- 
ră putere de atenţie, de con- 


centrare înăuntru. Moliere 
e tipul acestui om. 
O metamorfoză deplină 


între om şi operă, între cele 
două planuri: al creaţiei şi 
al vieţii, acel schimb neîn- 
trerupt de corespondențe 
între modurile de existență 





Corabia de plumb 


Corabia de plumb în roșul unui asfințit 
Din portul negru întinse pânzele murdare... 


(Ca aripile celor ce-au murit) 


Șin urma ei orașul se topi în mare. 
Spre veacul prundurilor, corăbierii, 


Rugeru sfășietoarele himere. 


O pocntă'n valuri se deschise. Mai grea 


Corabia se prăbuși în ea | 


Un Albatros — un demon? — dim peșterile zărilor 


Cu flacăra privirilor învinsă, 
Adus de vânturile vestitoare, 
Înfioră deşertul mărilor. 


Un Albatros — o umbră călătoare — 


Adus de vânţurile vestitoare, 
Se cobori vrăjbit pe valuri 


In locul unde golul s'a închis 


El auzea prin zidul vânăt șopotind 
Afundurile răzvrătitelor împărății 
Și stinsele chemări venind, rostogolind, 


Ca spectrul miilor de mii... 


Ciopli în muntele de apă 
Iar vântul impîngea de nouri 


(Moamântul nu se deschidea), 
Corabia de plumb mai mult — 


prea mult se 'nnegura. 


- Era în noaptea — aceea funeramă,,, 


Strivit un Albatros pe valuri 


Cu aripile despicerte, adormise, 


Și vântul îl ducea spre maluri, 


DIMITRIE STELARU 


şi moduri de artă nu sunt 
hărăzite decât artistului stă- 
pânit de „obsesia datoriei 
lui“, absorbit în contempla- 
rea spectacolului feeriei in- 
terioare, până la desăvârşi- 
ta uitare de sine. 

Exemplul vieţii lui Molie- 
re ilustrează admirabila ex- 
clamație a lui Balzac: „L'ou- 
bli ou la grand secret des 
cr6ateurs!“ Se înţelege a- 
tunci de ce existenţa artiști- 
lor nu cunoaște și nu caută 
odihna, ci doar neastâmpă- 
rul lăuntric,  devorant, ne- 
cruțător. 

De aci impresia de egoism, 
de orgoliu distant, și ostili- 
tatea reciprocă, între ar- 
tist şi mediu: unul nu are 
timp să explice, celuilalt îi 
lipsesc elementele necesare 
înțelegerii. „On ne com- 
prend jamais la morale hau- 
taine d'un homme supe- 
rieur: Il n'a plus le droit de 
sabandonner tout simple- 
ment aux  miseres et aux 
joies“. 

Şi această observaţie pro- 


fundă, sugestivă, una din 
acele numeroase  „echap- 
pes de vue“ care în lipsa 


unor „formule memorabile, 
bune de repetat“, pentru ca- 
re d. Rene Benjamin nu își 
ascunde disprețul, abundă 
în cartea d-sale: „In cărţile 
de istorie sunt reunite arte- 
le și pacea. E o glumă! Ope- 


“ra marilor artiști e provoca- 


toare, şi ea stârneşte întot- 
deauna un început de război 
civil“, 

Fără să încercăm o carac- 
terizare sistematică a evo- 
cării biografice de care ne 
ocupăm, vom arăta totuşi 
pentru ce ne simțim îndrep- 
tățiți să vorbim de o tra- 
tare simfonică a biografiei 
lui Moliere. In lipsa unei 
scheme de construcţie apa- 
rentă, se poate recunoaște 
lesne, pe măsură ce numă- 
rul paginilor sporește, des- 
fășurarea unei linii melodi- 
ce, înglobând un număr de 
teme, cu variațiunile şi des- 
voltările care sunt comediile 
repertoriului molieresc. Ma- 
deleine  Bejart, Catherine 
de Brie, Armande, sunt te- 
mele călăuzitoare, în jurul 
cărora se toarce firul de 
mătase al vieţii lui Moliere: 
mu.Ces trois femmes sont 
comme trois clartes qui se 
succedent sur Moliere. Il joue 
la piece de son genie, devant 
la grand mur du Theâtre 
humain. Chacune passe, l'€- 
claire, et projette sur le 
mur une ombre du grand 
homme'i, 

Ca indicație de metodă, 
singura  tecundă şi onestă 
pe care o poate folosi cerce- 
tătorul unei vieţi ce nu sa 
stins fără urmă în cimitirul 
istoriei: contactul nemijlocit 
cu opera, iubirea ei, veriii- 
cată prin impresia de a te 
simţi mai fericit în tovără- 


Anul acesta, ca și în anii trecuţi, a- 
ceastă activitate a fost uriașe și trium- 


șia artistului, decât alături 
de oamenii obișnuiți. Restul 
e subiect de biografie ro- 
manțată neopunând nici o 
rezistență fantaziei primului 
venit. 


ANATOLIE DE MONZIE: „LES 
VEUVES ABUSIVES“ 


Despre câteva dintre cele 
mai ilustre „văduve abuzi- 
ve'“, d. A. de Monzie a pu- 
blicat anul trecut o carte cu- 
prinzând o serie de mono- 
grafii, mai precis, de pam- 
flete scrise cu o ironie bi- 
ciuitoare, cu ferocitate și a- 
proape cu ură. 

Există un tip al acestei 
specii feminine, şi exemple 
de văduve a căror amintire 
este evocată de  verva răs- 
bunătoare a eminentului a- 
vocat și scriitor francez. 

Tipul văduvei abuzive e 
profitoarea postumă a glo- 
riei bărbatului, pe care su- 
praviețuitoarea lui tovarășe 
de viaţă, o speculează cu o 
lipsă de decenţă şi cu un ci- 
nism care explică şi justifi- 
că nobila indignare a auto- 
rului. 


Ce anume îndreptăţeșie a- 
tâta mobilizare de talent 
scăpărător, de vervă şi în- 
verșunare, dar și de meticu- 
loasă documentare, în pagi- 
nile acestei cărți, care face 
deopotrivă cinste literatului 
și istoricului? Cititorul e fă- 
ră întârziere lămurit: prie- 
tenia, care implică „o voca- 
ție de apărare și  prozeli- 
tism“ și care constă mai a- 
les în „a te amesteca în ceea 
ce nu te priveşte, a suleri 
de ceea ce te atinge, a lua 
asupra-ți injuriile şi lovitu- 
rile îndreptate împotriva 
cuiva de care te-ai legat 
prin prietenie“. Şi această 
însuşire de a suferi, dea 
lupta şi de a uri pentru al- 
tul, care nu se opreşte nici 
la hotarul morţii e îndrep- 
tată împotriva femeii care 
-— scrie d. A. de Monzie — 
„batjocorește o amintire a 
cărei pază şi-o asumă ami- 
ciția sau admirația mea“. 

In ordinea cronologică: 
mai întâi, Therese Levas- 
seur, care înainte dea fi tre- 
cut săptămâna dela înmor- 
mântarea lui Rousseau intră 
în legătură sau reia legătu- 
ra cu un rândaș, John Bally, 
adăogând la turpitudinea a- 
cestui gest, „ipocrizia îe- 
meii care nu vrea să-și piar- 
dă locul de văduvă“. Mai 
târziu, la  Plessis-Beleville, 
-—unde aamiratorii lui Rou- 
sseau împinși: de curiozitatea 
legitimă de a cunoaşte pe a- 
cea care, timp de 38 ani fu- 
sese tovarășa de viață a au- 
torului  Confesiunilor, — 
văduva Rousseau „tâte bai- 
ssâe sur un tricot de circon- 
stance, debite  souvenirs et 
sanglots au gre de chaque 
âme sensible“. 


din New-York, obținând pentru ele cele 





Cartea străină 





Rene Benjamin: ..Moliere“ 


Apoi,  Maria-Luiza, cea 
dintâi împărăteasă a Fran- 
cezilor şi „văduva cea mai 
dedestabilă din istorie“, des- 
pre a cărei căsătorie cu Na- 
poleon, în 1819, autorul fa- 
ce această grațioasă  com- 
parație: ,,...o gâscă împere- 
chiată cu un vultur, violen- 
tată de un vultur, o gâscă 
nostalgică, visând la plăce- 
rile curții de  pasări“. Vina 
cea mare pe care i-o găsește 
d. A. de Monzie, pe care nu- 
mai un francez i-o putea îim- 
puta, este o neîntreruptă 


lipsă de gust. Distrată și ab-. 


sentă, femeia aceasta n'a în- 
țeles nimic din legenda na- 
poleoniană, din această in- 
comparabilă legendă la care 
soarta a făcut-o să participe, 
— nu sa simțit câtuşi de 
puţin înfiorată de amintirea 
impăratului și a mai putut 
îi după moartea acestuia, 
soția unui Neipperg, apoi a 
unui Bombelles și întâmplă- 
tor, amanta unui tenor de 
ocazie, urmărit pentru o 
condamnare corecțională. 
Cuvintele cu care se în- 
cheie  paginele consacrate 
acestei femei, atât de me- 
diocră încât nici blestemele 
mau atins-o, au toată greu- 
tatea unui verdict al tribu- 
nalului istoriei: „Văduva 
distrată a lui Napoleon, Ma- 
ria-Luiza, printr'o minune 
de amnezie, nu şi-a adus a- 
mințe că a fost soția lui“. 
Urmează denunțarea Ca- 
rolinei Massin, soţia lui Au- 
guste Comte, „imagine şi 
simbol al crimei feminine 
săvârşită împotriva Spiritu- 
lui“, despre care profetul 


„religiei  umanității“' făcea 
mărturisirea de o zgudui- 
toare amărăciune:  „întot- 
deauna a nădăjduit să mă 


preschimbe într'o mașină a- 
cademică de câștigat bani“; 
vine apoi rândul d-nei Mia- 
laret-Michelet, al Cosimei 
Wagner, pentru care vădu- 
via devenise unica rațiune 
de a fi; a contesei Tolstoi 
„văduvă abuzivă prin anti- 
cipaţie“, etc. 


MIHAI NICULESCU 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


mai măreţe condițiuni de realizare. 
Gloriosul muzician român s'a întors 
apoi în Europa, reluându-şi obicinuita 
reşedinţă a lunilor Mai şi Iunie, Pari- 
sul, unde ţine în momentul de față 
ultimele din cele optsprezece cursuri 
publice de interpretare violonistică, de 
la „Institutul instrumental”. La aceste 
cursuri de interpretare, maestrul Ene- 
scu împarte cu multă dărnicie ini- 
țieri de artă către care se îndreaptă 
muzicieni de cele mai multe ori în 
plină caricră, dornici de a pătrunde mai 
adânc în tainele măestriei infinite de 
tâlmăcire a muzicei, 

Risipind comorile unei organizaţii 
muzicale geniale și ale unei ştiinţe in- 
comparabile, maestrul ţine adesea el 
însuși părţile pianului, uimind fericiţii 
martori ai cursurilor cu belșugul de 
muzică pe care îl stârneşte, cu furtu- 
noase puteri. 

Un tânăr concertist român, Dinu Li- 
patti, fost, nu de mult, elevul la Paris 
al lui Paul Dukas, al lui Strawinski şi 
al d-relor Nadia Boulanger și Yvonne 
Letfebre, este astăzi în apus, unul din 
muzicienii cei mai admiraţi ai ultimei 
generaţii. Intr'o singură lună, Lipatti a 
apărut de trei ori în scenele marilor 
concerte pariziene, în recital sau în 
simfonic, repurtând succese unanim 
recunoscute de presă și lumea muzica- 
lă. Turnee în Franța, Belgia, Elveţia, îi 
alimentează permanent meritata faimă 
de pianist și compozitor de mare talent 
pe care și-a câştigat-o. 

Un virtuos român al pianului, foarte 
apreciat în cercurile muzicale franceze 
este de asemeni d. George Boskoff, al 
cărui recital Liszt i-a atras cronici foar- 
te măgulitoare în presa pariziană. 

Pentru a rămâne la instrumentiști, 
vom mai spori cu tot temeiul aceste 
rânduri, amintind succesul plin şi ac- 
centuat, ca şi înzestrarea și pregătirea 
pianistei noastre, d-na Silvia Şer- 
bescu, în seria de concerte pe care le-a 
dat în Italia, pe baza schimburilor ini- 
țiate de activul Institut de cultură ita- 
liană din Bucureşti. 

De asemeni chipul elogios în care au 
iost comentate tot în Italia concertele 
violonistului Alexandru Teodorescu şi 
ale violoncelistului George Cocea. 

Dirijorii români care ne-au repre- 
zentat în străinătate, cu multă cinste 
pentru muzica românească au fost d-nii 
George Georgescu, strălucit sărbătorit 
la Budapesta, d. Nonna Ottescu, în 
Grecia, d. Ionel Perlea în Germania și 
Theodor Rogalski, în Italia. 

Tot în Italia cucerește șirag bogat 
de succese o mare cântăreaţă româncă, 
Stella Roman, astăzi primadonă a ma- 
rilor teatre lirice de stat din Roma şi 
Milano (Reale şi Scala). Turneele a- 
cestei soprane dramatice, considerate 
drept una din cele mai bune ale vre- 
mei, au impus-o atât în Italia, cât și în 
Franța și Germania. 

Foarte frumoase cuvinte s'au scris şi 
despre manifestările în Italia ale so- 
pranei Antoinette Trandafirescu-Ere- 
mie, care a dat concerte şi a cântat în 
quartetul de solişti din simfonia IX di- 
rijată la Siena de marele muzician ita- 
lian Bernardino Molinari. 

Tenorul Emil Marinescu a fost, tot 
în timpul stagiunei ce s'a sfârșit, căl- 
duros elogiat, pentru chipul strălucitor 
în care a cântat în Italia, în Egipt şi 
în Cehia, iar d-ra Emilia Guţianu-Ales- 
sandrescu și-a câștigat vii cuvinte de 
laudă, cântând la „Radio-Viena“. 

Nu putem încheia fără a reaminti 
că trei mari cântăreţi români aduc ne- 
încetat renumelui artistic românesc în 
străinătate, sporiri categorice. Aceştia 
sunt tenorul Onofrei și sopranele Ce- 
botari și Viorica Ursuleac. 

Iată tot atâtea prilejuri de bucurie 
aleasă pentru toţi cei ce simt române- 
şte și înfăptuiri care își câștigă cu a- 
devărat drepturi la recunoștinţa nea- 
mului. 





ântec de singurătate 


Sfântă Poezie, lacrimă de înger, 
Adunată'n file ca într'o năframă, 
Pentruce, cu tine când pornesc, îmi sânger 
Pașii? Cine-mi cere pieptul tânăr — vamă? 


Uite, spânzur anii de copacul serii 

Şi în duh îmi sună svon de-argint, stăpân: zur... 
Iau în braţe cerul, frate cu năierii, 

Şi cuprind luceferi, de condeiu să-i spânzur. 


M'au mușcat în cale șerpi de îndoială. 
Când se va desprinde sfânta din icoană 
Preamărită-adesea 'n rugă de cerneală, 
Blândă să-mi apese duhul ei pe rană? 


Frate caren cântec tot mai porți opincă, 
Hai să bem în slovă zarea, nesătui: 

Nimeni nu mă cheamă lângă suflet, fiindcă 
Nu m'am umilit în faţa nimănui. 


LUCIAN DUMITRESCTI! 





= 
a —=—ac3 


15 lulie 1939 








Ispasiri 


de CAROL ANTON APOSTOLESCU 


Paris, bulevardul Edgar Qui- 
net. Așa dar eram din nou aca- 
să, după o călătorie obositoare 
de două luni şi mai bine, pelre- 
cute pe coasta Camerunului. Fu- 
sesem trimes de guvernul Repu- 
blicei, ia cererea mea şi binevo:- 
toarea recomandație a savantu- 
lui parazitolog Rumpt, să studiez 
o epidemie ciudată, ivită în îm- 
prejurimile Krib:-uiui, pe care, 
după rapoartele confraţilor locali, 
o atribuisem unei  tripanozome 
necunoscute. Chestiunea mă pa- 
sionase îndeosebi, iar controversa 
iscată în presa medicală îm: mă- 
rise mai mult elanul. Călătoria 
pe mare fusese minunată; nu su- 
ferisem cine știe ce de pe urma 
căldurilor și tropicul îl trecusem, 
fără măcar să știu când. Barul 
vaporului era o încăpere cochetă 
şi nostimă, ca oricare din boiî- 
te-ele montmartreze şi-mi deve- 
nise tot atât de familiar, încât 
îmi petreccam majoritatea tim- 
puiui acolo, ascultând muzică de 
jaz, flirtând cu femei.e, dansând, 
ba chiar luând informaţii despre 
ținutul în care aveam să merg, 
sau flecărind cu bărbații, te miri 
despre ce nu. Dar ce nu făceam 
în  locaiul acela cosmopolit? 
Jucam  pocker şi bacara, ne 
plictiseam or& întregi la brid- 
ge, de câte ori ae captura câte o 
coniță drăguță și participam la 
orice nebunii, inventate de căpi- 
tan, sau de pasageri, pentru a 
me distra cât ma: plăcut, In ba- 
rul acela am învățat să beau 
sâravăn, şi să judec lumea cu 9 
ușurință care, lîn altă circumstan- 
ţă, mi-ar fi dat de gândit. Eram 
acum unul dintre atâţia călători 
de clasa întâia, standardizaţi de 
exotismul și durata îndelungă a 
călătoriei şi cred că orice rezer- 
vă n'ar fi fost decât inutilă şi în 
dauna mea. Imi amintesc că altă- 
dată am făcut ochi mari şi m'am 
amuzat bine pe socoteala șefului 
meu de clinică, Mercier, care îmi 
povestea  libaţiile la care luase 
parte pe vapor, la întoarcerea 
dintr'o misiune, în inima Gabo- 
nului. Doctorul Merecier cra un 
om foarte cumsecade. Nu pierdea 
nopțile, nu-i plăceau discursurile 
sforăitoare, nu admitea discuţii- 
le deșarte și pe deasupra un pre- 
supus uicer duodenal, făcuse din 
el un abstinent conv.ns, cu care 
sar fi putut .ăuda oricare dintre 
legile cari propovăduiau tempe- 
ranţa. Ce e drept, mirarea mea 
fusese  îndreptățită atunci, dar 
experienţa mă învățase că nimic 
nu este imposibil pe lume  Mo- 
ravurile, în ţinuturile acelea to- 
ride, sunt mai libertine şi morala 
mai îngăduitoare, pentrucă me- 
diul în care trăești te obișnueşte 
să fii astfel, pentrucă climatul a- 
cela moleştitor, îţi vâră voiupta- 
tea adânc în oase. Fără wisky şi 
o vieaţă cât mai facilă şi ma; 
îrivolă, aş vrea să ştiu câți albi 
ar mai călca locurile acelea bles- 
temate. In ziua debarcării mele 
la: Kribi, după vizitele de r:goa- 
re, am cercetat grabnic orașul și 
impresia pe care mi-a făcut-o, 
n'a fost dintre cele mai rele. Mai 
mult, aş putea spune că l-am 
găsit chiar drăguţ, dar cred că 
părerea aceasta se datora mai 
mult  exotismului și rusticităţii 
sale. Erau două străzi principale, 
Doissenji şi Luaasa, aşa cum sunt 
la Paris avenue des Champs Ely- 
sees și Grand Boulevară, cu clă- 
diri albe, în stil colonial, unde 
erau concentrate comerțul şi alte 
afaceri în care erau amestecați 
aibii și numaidecât în aprop.ere 
începeau colibele caraghioase ale 
păștinașiior, cu acoperişul de ier- 
buri, în formă de căciulă aiungi- 
tă spre vârf, încât am râs cu o 
poftă de zile mari când le-am vă- 
zut. Și totuşi, promiscuitatea a- 
ceea avea ceva antrenanţ şi a- 
trăgător pentru mine. Câtva timp 
în urmă a început calvarul. Că- 
lătorind zile întregi, în lectică, 
prin meleagurile acelea, pe cât 
de misterioase, pe atât de mlăş- 
tinoase și de insalubre presărate, 
la intervale destui de lung, cu 


câte un sătuc sărăcăcios de ne- 
gri, departe de civilizaţia care 
ţi-a intrat în suflet şi de orice 
ființă cu care ai fi putut lega o 
conversaţie şi care ţi-ar fi ajutat 
să mai uiţi necazurile, atunci 
când nu ești deloc obişnuit cu a- 
semenea situaţii, am început să 
regret ceea ce lăsasem în urmă 
și în marasmul în care căzusem, 
imi pierdeam o mare parte din 
timp, socotind zilele care-mi mai 
rămăseseră de stat prin locurile 
acelea de pomină. Când mă gân- 
deam la vieaţa fără de griji: de 
pe vasul care mă adusese acolo 
unde eram, tristeţea mă copleşea 
şi mai chinuitoare, dar niciodată 
nu mi-a trecut prin minte ideea 
că aş fi putut părăsi Camerunul, 
înainte de a duce Ja capăt iînsăr- 
cinarea ce mi se  încredințase. 
Venisem doar de bună voie și nu 
țineam să înşel speranţele bine- 
voitoare pe care profesorul 
Rumpt le pusese în elevu: lui 
preferat. am szăit clipe care n'aş 
vrea să mai revie, printre chipu- 
rile lucioase și respingătoare ale 
negrilor, pe care paludismul le 
buhăise  într'un mod groasnic. 
De fapt, călătoria mea n'avea să 
se mai prelungească mult. latr'a 
douăsprezecea zi dela sosirea în 
Kr:bi:, poposisem în târgușorul 
Lonja, pe malu!l râului N'met, 
care se găsea cam la jumătatea 
drumului dintre Kribi şi Ebolo- 
wa, când m'a sguduit prima cri- 
ză de malaria. Doza de chinină 
pe care mi-o injectasem, zile în 
șir, se arătase neputincioasă în 
faţa boaiei; mi-am dat seama că 
orice rezistență ar fi de prisos şi 
am ordonat oamenilor să mă a- 
ducă la Kribi. Când am revenit 
la Paris, arătam slăbit ș: puţin 
daprimat, încât rudele şi prietenii 
m'au sfătuit să amân câtăva vre- 
me cercetarea brumei de însem- 
uări pe care le putusem culege, 
în scurta mea ședere în Camerun 
și după care trebuia să înaintez 
oficialității rapoartele cuvenite, 
așa că îmi pelreceam mare par- 
te din timp în tovărășia lor, sau 
ascultând la radio o causerie spi- 
rituală ori muzicală de jaz. Va- 
canţa mea era pe sfârșite, când 
se întâmplă incidentul care avea 
să mă întristeze nespus. Luasem 
gustarea de dimineață şi răsfo- 
iam „Le Temps“, când ochii mi 
sau oprit stăruitor, — cum să-mi 
explic, nu știu,—asupra unor în- 
formaţii, pe care  paginatorul, 
dintr'o întâmplare sau dintr'o e- 
lementară cerinţă de simetrie, le 
orânduise semnificativ, una sub 
alta, aşa cum aș fi procedat eu, 
care știam totul, în locul lui. Era 
mai întâi o știre dim Toulon, care 
anunţa, lapidar şi emoţioaant, așa 
cum se obișnueşte în armată, 
moartea  ceiui mai bun prieten, 
de care mă legau copilăr.a, anii 
de studii dela „Louis le Grand“ 
și atâtea alte amintiri. „In zorii 
zilei a fost executat la Toulon, 
prin împușcare, locotenentul de 
marină Marc Aubert, din echipa- 
jul contra-torpi:orului „Vauque- 
lia“, condamnat recent, la moar- 
te, pentru spionaj“. Şi mai jos, o 
telegramă, a agenţiei Havas, 
transmitea din Roma, celălalt act 
ai dramei: „Tribunalul special, 
de apărare a statului, a condam- 
nat la degradare şi împuşcare, pe 
fostul ofițer în marina austro- 
ungară, actualmente în marina 
italiană, Antonio Scarpa, vinovat 
de spionaj militar. Executarea lui 
sa făcut în zorii zilei“. Ii cunos- 
cusem și pe unul și pe altul. Pe 
Marc din copilărie, iar pe baronul 
Antonio Scarpa, la Toulon, sunt 
doi ani de atunci, venit cu esca- 
dra din Adriatica, să înapoieze vi- 
zita vaselor noastre; l-am revă- 
zut în urmă, de nenumărate ori 
și prietenia noastră se legase tot 
mai trainic. Colindasem toţi trei 
litoralul italian, dela Triest la An- 
cona, admirasem pitorescul pro- 
prietăţilor sale din vecinătatea 
Veronei, sau hoinărisem, ca și 
cei trei mușchetari, dealungul şi 
dealatul Franţei, dornici de aven- 
turi tinereşti. Acum aflam că a- 


PRL RNTA 


mândoi sunt morţi, împușcați 

pentru spionaj. Dar acesta este 

sfârșitul şi nu se începe nicio- 

dată o povestire cu sfârșitul ei. 
L] 

E stupid desigur, ca, în plină 
noapte, să te trezească din somn 
shpârnâițul strident al soneriei, to- 
tuși nu e mai puțin adevărat că 
sunt situaţii, când conștiința și 
spiritul de umanitate îşi cer pri- 
matul. In calitate de medic, nu 
mi-aş fi îngăduit niciodată să nu 
întind mâna de ajutor care mi 
se cerea. Nu rareori mi sa în- 
tâmpiat să fiu chemat în aseme- 
nea împrejurări, la căpătâiul ce- 
lor cari aveau nevoe de cunoștin- 
țele mele şi să-mi dau seama că 
ceeace atunci le salvase viața, 
ar îi fost de prisos câteva cea: 
suri mai târziu, Dacă pentru un 
strateg expresia celei mai, depli- 
ne satisfacţii este cristalizarea vi- 
ziunilor sale, pentru medic, su- 
prema răsplată nu cred să fie 
alta decât mulțumirea pe care o 
încearcă în clipa când simte că a 
reușit să salveze viața pe care o 
avea în mâinile sale. Totuși, nu 
era vorba de niciun caz urgent. 
Era o simplă telegramă telefo- 
nată, pe care Marc mi-o trime- 
tea din Toulon; mă invita, fără 
doar şi poate, să-mi fac bagajele 
şi să-i întâlnesc a doua zi la 
Juan-les-Pins, unde aveam să pe- 
trecem permisia lui de trei zile, 
pe care o obținuse înainte de a 
se îmbarca pentru croaziera din 
Mediterana orientală, care avea 
să-l ţină o lună şi mai bine la 
bord. Marc era acelaș ușuratec, 
pe care am avut timp îndeajuns 
să-l cunosc și rezultatul nu pu- 
tea îi altfel ca de obicei, I-am 
trecut totul cu vederea şi în sea- 
ra următoare eram împreună În 
sala cazinoului din Juan-les-Pins. 
Galant şi curtenitor, ca un erou 
de aperetă, în fracul lu: minu- 
nat, dansând cu o graţie pe care 
nu puteau să nu i-o recunoască 
nici cei mai pretenţioşi, Marc era 
predestinat să cucerească in'mile 
femeilor cu ușurință. Soarta i-a 
aruncat atunci, în cale, femeea 
care, mai târziu, avea să-i umpie 
şi să-i ucidă sufletul, cu farme- 
cele și perfidia ei. Purta un nume 
cu rezonanță rusească, dar fizio- 
nom:ia și accentul păreau mai 
mult da undeva, din nordul Ger- 
maniei. Marc i-a spus, câteva 
clipe în urmă, pe nume, fără mult 
înconjur, așa cum mi s'ar fi a- 
dresat mie. Vera era o femee tâ- 
nără dar, mai presus de loate, o 
femee de o frumuseță cum rar 
mi-a fost dat să văd. Nu știm 
niciodată dacă o femee este fru- 
moasă sau nu, totuşi nimeni nu 
s'ar fi hazardat să conteste Ve- 
rei ceeace era tot atât de evi- 
dent ca şi existența noastră, sau 
faptul că ne aflam în seara a- 
ceea în cazinoul din Juan-les- 
Pins. Fără să-mi dau seama, 
m'am surprins admirându- bra- 
4 plia şi neted, conturul delicat 
al pieptului care se ridica şi co- 
bora în mişcări ritmice sau spon- 
taneitatea cu care povestea în- 
tâmplări banale în fond, dar pe 
care exuberanța şi vioiciunea cu- 
vintelor sale reușeau să le pre- 
zinte  într'o lumină orignală. 
Vera era o femee sveltă și gra- 
țioasă, cu gura roșie şi umedă, 
cu obraz freged, fardat cu măes- 
trie, ca o figurină din porțelan 
de Saxa, cu ochii albaştri, de un 
albastru scânteetor, aici blânzi, 
aici pătrunzători, în apele cărora 
dragostea se oglindea intensă și 
fără margini. Trupul m.ădios a- 
vea unduiri moi şi leneşe a că- 
ror voluptate străvezie o făcea și 
mai irezistibilă, iar mersu. ei ele- 
gant și uşor părea ma: curând 
un sbor legănat de fluture, Con- 
ştientă de superioritatea sa asu- 
pra celorlalte femei, ținea să nu 
şi-o banalizeze, expunându-și-o 
ostentativ, lucru care i-ar fi 
creat oarecari duşmănii. Accep- 
tase o tactică, desigur cea mai 
bună și care n'avea să dea nici- 
odată greș. Era aşadar simplă și 
spontană, mai modestă decât cea 





UNIVERSUL LITERAR 

















mai modestă cochetă, dar totul 
nu era în fond decât un rafina- 
ment, care prin falsa lui can-= 
doare avea s'o facă plăcută chiar 
celorialte femei. Natural, aceas- 
tă simplitate căreia numai ea îi 
cunoştea adevăratul sens, nu pu- 
tea să-i atragă decât simpatii. 
Vera știa, desigur, că cel care 
minte lfalsifiaând adevărul este 
un naiv, pe care valurile vieţii 
nu-l țin prea mult deasupra şi 
deaceea nu uita să folosească 
minciuna stilizată, singura care 
se adaptează vremii şi mentali- 
tății noastre.  Falsifica adevărul 
dar prin interpretarea, prin ac- 
cepția pe care i-o da. Era perfect 
convinsă că aroganța era arma 
proștilor şi că trebue să surâzi 
prietenos tuturor, ceeace nu cos- 
tă nimic, dar în schimb obligă 
într'o măsură destul de aprecia- 
bilă. Scriitorul Francis Carco, 
căruia Marc i-o prezentase În 
seara aceea, ţinuse să-i mărturi- 
sească admirația sa întreagă pen- 
tru felul ei de a fi. „O femee 
frumoasă, de obicei, face mai 
mult caz de ati-urile ei. Dum- 
neata, care ești într'adevăr fru- 
moasă, mă uimești prin lipsa de 
importanţă, pe care o dai graţii- 
lor dumitale; totuşi, trebue să mă 
crezi că reușești să câștigi mai 
ușor admiraţia noastră, decât 
dacă ai încerca să-ţi pulverizezi 
farmecele, ca celelalte femei“, 
Toate aceste incidente nu fă- 
cuseră altceva decât să-i aprin- 
dă și ma: mult inima bietului 
meu prieten, care se îndrăgosti 
de ea în toată puterea cuvântu- 
lui, 'Dacă iubirea ei ar fi fost 
cinstită, dacă îngerul pe care lu- 
mea îl vedea în ea nar fi fost 
un înger căzut, satisfacția mea 
de a-l vedea pe Marc fericit, ar fi 


fost memăsurată. Vera era o fe- 
mee bizară, care ştia să turbure 
nu numai simțurile dar și inima, 
o femee a cărei imagine și far- 
mec se insinuiază atât de pă- 
trunzător, încât supraviețuiesc 
dincolo de orice întâmplare, de 
orice umilire, care îmbată deo- 
potrivă prin armonia trăsățurilor, 
de o perfecție rară, cât şi prin 
magia gesturilor pe care în nu- 
anţarea lor, vorbeie nu fac alt- 
ceva decâţ să le sublinieze şi să 
le acompamieze discret. Prezen- 
ţa ei era o muzică subtilă care 
şlergea gândurile şi-ţi dădea al- 
tele noi, care știa să incendieze 
simțurile şi să întunece m:ntea,. 
Pieliţa ei albă, de-o luminozitate 
statuară, revărsa ua parfum ciu- 
dat şi moleşitor, care te învă- 
luia şi îți pătrundea în suflet. 
Nu știu cum va fi arătat iubi- 
rea dintre Paolo  Malatesta și 
Francesca, Romeo şi Juiietta, sau 
Tristan şi Iseult, totuși sper că 
nu mă amăgesc prea mult jude- 
când iubirea lui Marc şi a Verei, 
aşa cum începuse să se crista- 
iizeze în seara aceea, ca 0 re- 
mioiscenţă a acelor afecţiuni pă- 
timaşe, ca un ecou întârziat, care 
încerca să se amplifice şi să-și 
regăsească intensitatea din alte 
vremuri, Acum, când mă gândesc 
ce farsă simistră a fost în fond, mi 
se umple sufletul de nemărginită 
amărciune; dar totul este de pri- 
sos. Tragedia sa consumat, Nici- 
odată naș putea să uit chipul 
transfigurat de dragoste al Ve- 
rei, care radia  elanuri ce nu-i 
aparțineau şi a căru: perfidie mă 
îngrozește  oridecâteori  aminti- 
rea mă poartă în trecut. Parcă 
îi văd așezați la masa dela picio- 
rul colonadei, din stânga intră- 
rii, pe care mâna artistului îm- 
pletise, insinuant, siluete delicate 
şi evocatoare de șerpi. 

— In sănătatea ta, Vera, 

— Pemtru dragostea noastră, 
Marc. 

Il privea printre gene, alintă- 
toare şi blândă, cu ochii aceia 
fascinanți, în luminile cărora Ju- 
cau văpăi, ca focurile unor licu- 
rici. Când ne-am întors la hotel, 
primul lui gând a fost pentru 
Vera. Vera trebuia să se deștep- 
te dimineaţa între flori; cine nu 
ştie că florile sunt cele mai con- 
vingătoare și mai potrivite solii 
ale sentimenteior noastre; sunt 
gândurile mute, care se pricep 
să vorbească uneori mai iscusit 


decât noi înșine, mai generos şi 
mai liber? 

„Cine vrea să fie fericit, să 
uite necazurile, să nu-și mai a- 
mintească de ieri, sau de mâine, 
să soarbă viaţa din plin. Mâine 


este un enorm semn de între- 
bare; fericirea nu aştepată. Să ne 
bucurăm de parfumul florilor, de 
dans, de vin, de frumuseţea îfe- 
meiior şi de tot ce vieaţa ne 
poate da“, îmi spunea adesea 
Mare, cu o convigere şi un €en- 
tuziasm pe care niciodată nu am 
încercat să i le turbur. 


Au fost trei zile neuitate; şi pe 
urmă., despărțirea. Am revenit la 
Paris, unde ritmul cotidian al în- 
deletnicirilor mele m'a siliţ să 
mă preocup din ce în ce mai pu- 
țin de aventura sentimenială a 
lui Marc. Nu trecuse mai mult 
de o săptămână și o făcusem uita- 
tă când o scrisoare a lui, datată 
din Bastia, a reactualizat-o. Sur- 
prinderea pe care am încercat=o 
atunci, a fost destul de putermică. 
Marc părăsise Juan-les-Pins îm- 
preună cu Vera. In naivitatea lui, 
povestea, cu vădită candoare, cât 
însemnase pentru Vera plecarea 
lui şi cum ma fost chip să-i stă- 
pânească adânca desnădejde care 
o cuprinsese până nu i-a îngă- 
duit să-l însoțească la Toulon. 
Desigur, atenţia aceasta l-a mă- 
gulit adânc şi, în întunericul care 
începuse să-l orbească, Marc ma 
avut putinţa să-și dea seama de 
realiţate. Imi descria cu o uşu- 
rință de necrezut ceeace numea 
el „nebuniile“: Verei, dorința co- 
pilărească, pe care a arătat-o să 
viziteze forturile Faron şi St. An- 
toine cari străjuesc portul în chip 
de adevărați cenberi, cât și cu- 
riozitaţea cu care cercetase fie- 
care piesă de tun. Natural, mam 
arătat surprins de amănuntele a- 
cestea, cărora el nu le acordase 
nicio semnificaţie. Ştiu că fe- 
meile manifestă, prin însăși fi- 
rea !0t, o predispoziţie copilărea- 
scă de a-și vâri nasul în toate, 
dar curiozitatea Verei avea ceva 
aparte. M'am întrebat dacă n'ar 
fi fost mai firesc să o pasioneze 
unele amănunte în legătură cu 
viaţa lui Marc, sau de exemplu 
vasul pe care avea să se îmbarce. 
Atibud:nea aceasta a ei, plină de 
mister n'a devenit însă, la mine, 
o obsesie, căci am reușit s'o uit 
îndată, 

Cu cincisprezece zile înainte de 
sosirea lui Marc, am văzut-o pe 
Vera la Tabarin, unde intrasem 
mai mult atras de noua revistă 
a lui Sandrini, despre care vorbea 
toată lumea bună. Era aceiaşi fe- 
mee strălucitoare pe care o cu- 
noscusem la Juan-les-Pios, ceea 
ce ma surprins însă a fost, fără 
îndoială, e:anul gesturilor şi ace- 
lași aer de îndrăgostită pe care 
i l-am surprins în ochi altădată, 
când înfierbântase sângele bie- 
tului meu prieten, cu mulțimea 
cochetăriilor și complexitatea su- 
fletului său perfid. Mam între- 
bat atunci dacă arta cu care îşi 
evidenția grațiile nu face parte 
din bagajui ei profesional, dacă 
rafinamentul care se revărsa din 
felinitatea mișcărilor n'ar putea 
fi o meserie. Dacă în ziua când 
am. cunoscut-o, am încercat să 
văd lin toată năvala aceea de sen- 
timente, altceva decât un simplu 
ioc, la Tabarin, convingerile au 
început să mi se clatine. O fe- 
mee care iubește temeinic, îşi 
păstrează toată inima numai pen- 
tru bărbatul care a ştiut să-i in- 
sufle dragostea, pentru ceilalţi, 
găsește doar amabiiități, 

; ilm privirea ei jucau, ca și altă- 
dată, văpăile bizare care incen- 
diaseră simţurile și inima lui 
Marc, iar surâsul îi era deschis 
de aceiaşi chemare piină de fă- 
găduință, de o voluptate în iaţa 
căreia nu ne mai putem controla 
faptele. Imi dau seama că ori cât 
aș încerca să redau o icoană vie 
a farmecelor ei, aș fi neputincios 
să fixez multe din acele amă- 
numte, cari în întregul lor creiau 
un nu ştiu ce în stare să înfrân- 
gă orice rezistență. Vera era una 
din acele minunate creaţii pe 
cari natura, în marea-i dărnicie, 
le-a dăruit cu o desinvoltură și 
o frumuseţe extatică al cărui ecou 
trezeşte în aoi dorinţi neîntrânte, 


o beţie chinuitoare ca sub acţiu- 
nea stupefiantelor, Sunt peisajii 
care deslănțue în noi emoţii rare, 
un elan sălbatec și furibund, pe 
care nu l-aş compara decâi cu o 
stare de nebunie. Ei bine, Vera 
era unul din aceste incomparabile 
tablouri pentru care suferi, una 
din aceste  splendori care stâr- 
nesc în noi reacții atât de violen- 
te, încât adesea sfârșesc tragic. 
Am văzut  numaidecât că omul 
care o însoțea, un bărbat brunet, 
înalt și bine făcut, străin după a- 
parenţe, era îndrăgostit de ea; îl 
trădau gesturile, vorba insinuan- 
tă şi mai ales patima cu care îi 
mângâia mâinile. Câteva luni în 
urmă l-am cunoscut la Toulon, 
prin Marc. Era baronul Antonio 
Scarpa, căpitan în marina regală 
italiană. Când m'am ridicat să 
p'ec, am întâinit întâmplător pri- 
virea Verei. A tresărit surprinsă, 
dar imediat și-a dat seama că nu 
aceasta era arma €i de luptă și 
mi-a zâmbit. In urmă, când re- 
lațiile ei cu Marc sau adâncit, 
m'a rugat, cu o insistenţă care 
m'a suprins oarecum, să fac uita- 
tă întâlnirea dela 'Tabarin, care 
n'ar fi putut să însemneze pentru 
Mare decât o suferință în plus 
și mi-a explicat — cu toată opu- 
nerea mea — că era o cunoștin- 
ță veche, care, în trecere prin 
Paris, o rugase să-l însoțească. 
Nu-mi mai amintesc ce am cre- 
zut atunci, dar timpul avea să-mi 
arate de câtă cruzime și perfidie 
era capabilă fameea aceasta. Nic:- 
odată însă nu m'am putut reține 
să nu-i admir naturaleţea cu care 
şi-a interpretat rolul în drama 
care, din nefericire avea să-mi 
sporească şi să-mi confirme bă- 
nuelile. Imi amintesc de după a- 
miaza când Marc avea să se ina- 
poieze din croazieră. Vera fusese 
înștiințată, ca dealtfel și eu, prin- 
tr'o radiogramă din Malta, de a- 
ipropiata lui sosire, Acostarea es- 
cadrei era prevăzută pentru o0- 
rele şapte seara. Vera manifesta 
o bucurie copilărească, la gândul 
că prietenul nostru avea să so- 
sească, după o absență destul de 
lungă. In marea ei nerăbdare, 
am plecat dela hotel împreună, 
cu mult înainte. Cerul părea li- 
niştit, Ga» marea începuse să se 
frământe puţin. Curând însă, spre 
nord, se grămădiră nori grei, 
piumburii; nu mult după aceea, 
văzduhul începu să clocotească și 
ploaia se porni în valuri dese. 
Mai erau câteva minute până la 
acostarea vaselor și mugetul ce- 
lor două faruri, din rada mare, 
se iua la întrecere cu vântul, care 
şuesra fioros. Când, însfârșit, es- 
cadra lăsă ancora, m'a târit după 
ea „prin valurile de apă, care ne 
biciuiau faţa cu furie. A trebuit 
să rămânem, strânși în mantaua 
de ploaie, o bună vreme, până 
ce manevra de acostare a fost 
terminată și l-am putut întâini 
pe Marc. Şi apoi revederea... O 
îmbrăţişare pasionată și dispera- 
tă, încât sar fi părut mai mult 
o despărțire, 

După aceea a venit concediul 
lui Marc. N'am rămas în tovără- 
șia lor decât o zi; îmi dădeam 
seama că eram un intrus, că pre- 
zenţa mea era pentru dragostea 
lor aprinsă o stavilă și micile vi- 
c'eşuguri la care recurgeau pen- 
tru a se găsi în singurătate, erau 
destul de convingătoare pentru 
mine, Am pretextat o afacere ur- 
gentă în Capitală și, cu toate 
protestele lor care, desigur, în si- 
tuaţia aceea, erau convenționale, 
i-am lăsat să-și trăiasoă fericirea 
nestingheriţi. Mam întors la Pa- 
ris, unde mă aşteptau lucrările, 
bolnavii şi mai ales doctorul Mer- 
'cier, care avea neapărată nevoe 
de ajutorul meu, pentru experi- 
mentarea unui preparat mult mai 
eficace decât chinina, în  trata- 
mentul cașexiei  hidremice. Am 
petrecut lunile de vară împăr- 
țindu-mi timpul, deopotrivă, în 
sălile spitalului şi în laboratorul 
doctorului Mercier, gustând  sa- 
tisfacţia voluptoasă pe care, mai 
mult decât orice, ţi-o dă creaţia, 
: După ziie întregi de muncă mi- 
găioasă și ostenitoare, reușisem 
însfârșit să punem la punct o te- 
rapie nouă şi revoluționară a a- 
cestei groaznice caşexii hidremi- 


ce, pe care însă experienţele de 
pe teren, de mai târziu, aveau s'o 
arate mai puția infailibilă decât o 
socotisem noi, după indicaţiile de 
Jaborator,. 

* Nu ştiu dacă în acest interval 
de timp am părăsit orașul de 
trei-patru ori ca să merg la Tou- 
quet sau ia Toulon, peatru a-l în- 
tâlni pe Marc. Intruna din a- 
ceste mici escapade pe care mi le 
permiteam, l-am cunoscut pe An- 
tonio Scarpa, locotenent de vas 
pe bordul crucișetorului „La 
Tempesta“, din escadra italiană 
care vizita porturile noastre din 
sud, Ceeace m'a surprins atunci a 
fost, 'fără îndoială, comedia pe 
care Vera o juca în fața mea și 
în care am avut fără să-mi dau 
seama, rolul unui simplu mane- 
chin. Am înțeles îndată că  fe- 
meea aceasta purta lupta pe două 
fronturi şi că amăgea și pe unul 
și pe alţul cu mângâierile și ra- 
finamentele ei 'chinuitoare. Nu 
știu ce ma reţiaut să nu poves- 
tesc prietenului meu întâmplarea 
dela Tabarin, poate promisiunea 
pe care Vera mi-o smulsese, în 
ziua când l-am întâmpinat pe 
Marc, pe cheiul dela Toulon, poa- 
te bizara fascinaţie pe care lică- 
ririle ochilor ei incomparabili o 
exercita cu atâta autoritate. Era 
cert însă că inteligența și rafina- 
mentul ei nu aveau decât un sin- 
gur şi mare scop: să-i păstreze pe 
amândoi, Am simțit din clipa a- 
ccea că Vera era o femee în a că- 
rei putere sta și slăbiciunea ei și 
că duplicitatea caracterului ei era 
prevestitoare de furtuni.  Insuși 
rafinamentul acela, care nu mai 
era un secret pentru nimeni, în 
aparenţă atât de spontan, îm: de- 
venise suspect şi timpul avea 
să-mi întărească și să-m: confir- 
me bănuelile. Inteligența gesturi- 
lor, şi totdeodată precizia lor, la 
o femee, sunt iucruri oarecum a- 
normale și: se întâinesc tot atât de 
rar ca pasărea fenix, heterotro- 
pia, ascetismul, sau rinocefalia. 

Dacă Marc ar fi avut atunci 
toată pulerea lui de pătrundere, 
şi-ar fi dat seama mult mai bine 
decât oricine, de nebunia şi pri- 
mejdia dragostei care-l prinsese 
în mrejele ei. Dar Marc nu era 
omul care să-şi pună sufletul pe 
jumătate în ceeace făcea. De 
astă dată elanul, care reînviase 
în el cu mai multă vigoare parcă, 
nu i-a lăsat răgaz să caute să-și 
lămurească tot ce era straniu în 
atitudinea, în cuvintele şi în re- 
ticențele ei. Iar dacă-i va fi sur- 
prins anumite inconsecvenţe, care 
în alte împrejurări l-ar fi îngri- 
jorat şi l-ar fi pus în gardă, a- 
cum, pasiunea care-l încătușase 
era aţât de puternică, încât ji a- 
nihilase orice reacţie. Sunt femei 
lângă care nici spectrul morţii nu 
este îndeajuns de convingător spre 
a ne sili să renunțăm la nebunii 
pentru ele. Dar, cu tot sublimul 
jertfei noastre înțelegerea lor este 
atât ae redusă încât ajung: să te 
întrebi, cu spaimă, dacă mai are 
vreun sens să-i spunem jertfă și 
nu naivitate. Am încercat, în 
câteva rânduri, să-i atrag atenţia 
lui Mare asupra felului ciudat de 
a fi al Verei, dar toate străduin- 
țele mele au fost zadamice. De 
altfel, nici au mi-am făcut vreo 
iluzie în acest sens. Indrăgostiţii 
sunt bolnavi pentru cari singura 
terapie valabilă este homeopatia. 
Se lecuesc numai prin agenții 
cari i-au contaminat, 

— Tu eşti un săibatec, Torry! 
îmi spunea el. Tu nu poţi pricepe 
că pentru un om rafinat şi obosit, 
ca mine, de vieaţă, numai o femee 
ca Vera mai poate însemna ceva. 
Pentru mine, dragul meu, iubirea 
naivă a tinereței nu mai are nici 
un sens. Iată de ce misterul pe 
care Vera îl intreţese în dragos- 
tea și vieaţa ei, departe de a-mi 
da de gândit, mă face să-mi fie 
sete nebună de dragostea ei, s'o 
doresc mai mult, Vera este singu- 
rul tip de femee care mă intere- 
sează, Fără subtilităţile sufletului 
ei, ai încredere în mine că Vera 
mar însemna nimic în vieața mea, 
cu toată frumusețea ei de zeiţă, 
sau poate o simplă distracție. 
Suntem prea buni prieteni, ca să 





(Urmare în pag. ultimă) 

















Pay 





16 Noembrie... 


Examen scris, 

Bine c'a venit și asta ! Imi iau un toc 
cu o peniță ca vai de ea, fur o călima- 
ră uitată de nu știu cine pe un pat și 
pornesc și eu după ceilalţi. 

Suntem vîriţi într'o saiă de clasă. Și 
pînă intră comisia, mă ocup, ca toată 
lumea, cu descifrarea diteritelor ins- 
cripții săpate în lemnul gris al bănci- 
lor, de foștii „elevi“. Şi ele ne sfătu- 
iesc, ne îndeamnă so „roim“ dela școa- 
ia pregătitoare de ofițeri în rezervă. 

Insfiîrşit, iată-l şi pe Lică Dobrescu, 
poreclit Mississippi. Mă caută cu pri- 
virea. M'a găsit. Imi zîmbește şi-apoi 
încearcă să convingă pe cel din spatele 
meu ca să-i cedeze locul, căci pentru el 
e „chestie vitală“. A reuşit! Cine-ar 
putea să-i reziste ? 

— Mă trati-mio, iote-mă aci, lîngă 
tronul matale ! Să mă lași să copiez !... 

Şi-mi dă „directive“. Comisia intră. 
In fruntea ei un general venerabil, cu 
mustăţi ca de Moş Crăciun. Ne vorbe- 
şte blând. Vocea are ceva din mângâ- 
ierea lină a catifelei. Un locotenent ne 
scrie apoi subiectele pe tablă: ia isto- 
rie : Ferdinand cel Mare; la geografie 
Oltenia, căi de comunicaţie. 

Peniţele încep să sgârie. Toată lu- 
mea e aplecată pe coalele de hârtie. 
Atmosfera mi-aduce aminte de facul- 
tate, de Florica Dumitrescu, colega 
mea de totdeauna. O văd parcă mânu- 
ind fiţuicile cu o îndemânare rar în- 
tâlnită, sau agitându-se când „„subiec- 
tul“* nu se potrivia cu fițuicile făcute. 
Stăteam alături urmărindu-i mişcările 
agile şi-i admiram, nu arareori, genun- 
chii plini, strânși în mătasea ciorapu- 
lui. 

Acum, alături de mine stă un necu- 
noscut, care văzând că nu scriu nimic 
şi bănuind că aș voi să-l fur, își ascun- 
de teza pe care penița lunecă grăbită. 
Zâmbesc ironic, dar tipul nu se sinchi- 
sește. E convins că a făcut un mare 
bine omenirii şi țării. 

Mi se pare că au trecut ani de zile 
de când am intrat în această lume 
nouă și strâmtă. Și aș fi rămas mult 
timp străin de tot ce se petrece în ju- 
rul meu, depănând cine ştie ce alte a- 
mintiri de dincolo, dacă nu m'ar îi a- 
dus la realitate pumnul lui Mississippi. 

-— Mă frati-mio ! Ce faci, bre? Vrei 
să mă nenoroceşti ? 

Numai aşa m'am apucat să scriu. 
Chestiunea s'a complicat însă când a 
fost vorba să scriu despre Oltenia. Cât 
despre căile de comunicaţie, nici vor- 
bă ! Insă presiunea din spate a lui Mis- 
sissippi, era prea concludentă ca să nu 
fie nevoie să inventez o hartă a Olte- 
niei, pe care am urzit-o după bunul 
simț (dacă într'adevăr „bunul simţ” 
are ceva comun cu... geografia!) La 
căile ferate a fost mai uşor: am ima- 
ginat pe hartă câte-va puncte luate la 
bunul plac, le-am unit cu două linii 
„paralele“, care totuş se mai întâlneau 
pe ici, pe colo, ie-am botezat cum m'am 
priceput și-apoi l-am lăsat pe Mississi- 
ppi S'0 „exploateze“. 

După ieşirea dela teză, Mississippi 
s'a lăudat că a făcut o teză pur şi sim- 
plu formidabilă. 


19 Noembrie 

Examen oral |! 

Suntem introduși câte opt în serie. 
Majoritatea, în așteptarea chemării, 
răsioiesc cărți de istorie și geografie. 
Ba unul — e învăţător — recită trans- 
figurat, spre uimirea celorialţi, nume 
de domni cu arii respectivi. 

Prima serie a ieşit. Așadar ne vine 
rândul. Unii se interesează de „nervii“ 
comisiei, alții vor să știe „cum întrea- 
bă : greu?“ Eu nici nu vreau să aud. 

Insfârşit suntem chemaţi. Impresie 
deosebită îmi face chipul aceluiaș ge- 
neral, un moșneag simpatic căzut din 
cine ştie ce împărăție de basm. Cu pă- 
rul și mustăţile ca de vată. Ochii lui 
blânzi și albaștri apar în deplin con- 
trast cu asprimea plină de decoraţii a 
uniformei. Până-mi vine rândul să 
răspund, îl examinez cu o totală curio- 
zitate. 








UNIVERSUL LITERAR 








Htinerar cazomn 


(Fragment din romanul în manuseris „1. IT. R. 1934) 


— D-voastră, domnule candidat, ce 
studii aveţi ? 

— Sunt în al doilea an al facultății 
de litere și filosofie din București. 


-— Bun! Puteţi să-mi spuneţi ceva 
despre Mircea Cel Bătrân ? 

Gura îmi turuie ca o morișcă. 

— Mulţumesc, domnule candidat. 


Dar despre Mihai-Viteazul ? 

Aceiaș metodă. Spun, viaţa lui, fac 
câteva remarce tacţice asupra luptei de 
la Călugăreni, îl fixez în cadrul extern 
al politicei vremii și analizând pe scurt 
cauzele căderii sale, termin prin uci- 
derea de pe câmpul Turdei. 

— Foarte bine ! Studiaţi istoria ? 

— Nu! Limba română! 

— Bun!! ia să-mi spuneţi, domnule 
candidat, cum faceţi ca să veniţi dela 
Turnu-Severin până aici, la Bacău, cu 
trenul ! 

Sigur că mi-a venit în minte celebra 
hartă a Olteniei. Ezit puţin, iuând ae- 
rul că gândesc adânc. 

— Imi. spuneţi orașele pe unde tre- 
coţi şi unde faceți legăturile! mă lă- 
murește blând și politicos generalul. 

Nu ştiu ce-am spus. Reţin rumai că 
generalul mi-a aprobat itinerarul până 
la Olt. Aici mi-am curmat brusc călă- 
toria. 

Cum să găsesc soluţia salvatoare ? 

— Iau vaporul până la Dunăre! 

— Serios ? Sunteţi sigur că merg va- 
poare pe Olt? 


— Nu-s vapoare?! Atunci iau o 
barcă |... 

Comisia a 'nceput să râdă, Și — fi- 
reşte — am zâmbit și eu. 


— Se pare că voiţi să glumiți, dom- 
nule candidat! Sau să ironizați! Se 
poale să spuneţi asemenea nerozii ?! 
Dv., student!!! 

— Domnule general, vă rog să cre- 
deți că n'am spus-o cu nicio intenţie 
rea ! Am încercat însă să nu contrazic 
amabilitatea dvs. printr'o tăcere stu- 
pidă. 

— Adesea tăcerea e de aur! 

-— Ştiu, domnule general, dar câte- 
odată nu-i chiar atât de nobilă! 

— Camarade, ai prea multă poftă de 
vorbă ! mă repede un maior cu o figu- 
ră bismarck-iană. Domnule general, nu 
sunteţi de părere că este de-ajuns ? 

— Sigur! Cu dumnealui am sfârșit. 

— Căile de comunicaţii nu m'au in- 
teresat niciodată, fiindcă nam avut 
bani ca să le cutreer. Şi ceeace ne-a dat 
şcoala... 

-— Haide tinere, nu te 'ntinde! Poţi 
să ieşi fără teorii ! Că pe urmă... 

Nu știu ce-a mai spus maiorul : în 
urma mea, căci cu am făcut o „stânga 
'mpre' ** şi-am ieşit. 

Afară întâlnesc pe Ochiosu care mă- 
soară cu paşi rari, aleea din faţa sălii 
de examinare. E singurul căruia mă 
mai pot destăinui. 

— Ei, ce-ai făcut ? 

— Vax!! Ai ştiut vreodată că pe Olt 
merg vapoare ? 

-— Ţi-au spus ei asta? 

— Nu! Le-am spus-o în schimb eu! 

— Aşa, ca o șuetă ? 

— Deloc ! Le-am spus-o cu toată sin- 
ceritatea ! Și tocmai aici este tragedia. 
Ei au luat-o drept banc! Dar trebuia 
să le spun ceva, căci altfel mi s'a părut 
că dac'aș tăcea, aş fi stupid! 

— Să vezi ce-o să fac eu! Numai 
de-aș intra odată !! 

— Dacă spui prostii, te-ai ars!! 

— Fii pe pace! Nu le spun nicio 
prostie. Răspund cuviincios la orice în- 
trebare, dar le spun la urmă că nu pot 
rămâne la şcoală ! 


21 Noembrie... 


Ni s'au împuţinat simţitor rândurile. 

tmosfera companiei e din ce în ce 
mai mohorită. Peste toţi pluteşte deo- 
potrivă de apăsătoare toamna cu ploa- 
ia ei rece și monotonă, ca și mohorala 
cenuşie ce se întinde — vâscoasă — pe 
pereţi. 


Cineva povestește o „chestie“ dela 
examen. 
— Ne-a dat la geografie „Oltenia, 


căi de comunicaţie“. Eu? Botă! am 
stat eu câtva timp uitându-mă în 
dreapta, în stânga, degeaba! Canci! 
Și-atunci am scos o geografie pe masă. 
Locotenentul care ne supraveghia m'a 


văzut, dar s'a făcut că nu mă vede. In 
carte însă nu exista harta Olteniei. A- 
tunci m'am gândit s'o fâc pe naivul. Şi 
când locotenentul trecu pe lângă mine, 
mă ridicai. „Domnule locotenent, mă 
iertaţi, dar cartea asta nare căile de 
comunicaţie“. Locotenentul o ia, o răs- 
toiește şi foarte serios îmi spune „Mda! 
Ai dreptate. Să-ţi dau eu una, cu tot 
ce-ţi trebuie. Şi spre uimirea mea, 
mi-aduce cartea. l-am mulțumit îru- 
mos, sa uitat lung la mine şi mi-a 
urat şi succes !... 

— O să vezi tu pe dracu'!.. Pune el 
șeaua pe tine! 

Incă nu știu dacă voiu rămâne aici. 
S'a tăcut o listă cu toţi aceia cari voesce 
să plece la regiment. Mam înscris și 
eu. Trebuie însă ca fiecare solicitant 
să aibă „motive serioase !“. 

Orele 2. Ochiosu şi cu încă trei inși 
își fac bagajele. Plecarea lor mă întris- 
tează. Ochiosu în special, zâmbind, se 
căsneşte să facă din raniță un verita- 
bil camion de mutat. 

— Ce faceţi, dom'le „în rezervă“ ? 
zeflemisește el. 

— După cum vezi: stau şi privesc 
împachetarea de panică a răcanilor. 
Când plecaţi ? 

— Păi dracu” ştie ! Poate că la 6 di- 
seară ! Tu? 

— Nu știu! După masă cred că se 
alege !... 

— Ce-aș râde să rămâi aici! 

— Nu cobi, bufniţă nefastă, că mă 
rog să se răstoarne trenul cu tine! 

— Ehe! Fierul rău nu se prăpăde- 
şte! 

Şi împachetează grăbit, punându-și 
toate lucrurile alandala. 

Sunt trist. O tristeţe care doare, care 
fărâmă. Imi răscolesc amintirile una 
câte una și nu găsesc nimic ca să mă 
adune ca lângă un sân cald și să-mi 
încălzească gândurile. Plecarea lui O- 
chiosu, cu firea lui exuberantă, clocoti- 
toare de viaţă, a adăugat încă o vengă 
de amar chinuitei mele firi. Şi-apoi 
climatul ăsta ud al Bacăului, cu lumi- 
na asta tristă a zilei, nu-mi priește deloc. 
Dimpotrivă, mă enervează în aşa hal, 
încât îmi face rău. Poate că și lipsa de 
activitate m'a adus în asemenea stare. 
Nici măcar nu pot citi. Rândurile îmi 





fug, gândurile mi se risipesc şi atenţia 
imi lunecă. 

Stau lungit în pat, pe jumătate a- 
morțit, căutând să mă liberez de orice 
preocupare. Dar am aţipit... Cât voiu fi 
rămas așa, nu știu; m'am simţit sgu- 
duit însă târziu de un camarad. 

— Scoală-te, că ne-a chemat căpi- 
tanul pentru susținerea motivelor ! 

Cu gura amară și ameţit, m'am ridi- 
cat. Am şi febră parcă! Nu mă simt 
bine deloc. 


Cancelaria companiei e plină. Dea- 
bia reușesc să-mi fac loc. Căpitanul, pe 
care-l văd pentru întâia oară, ne pri- 
veşte pe sub ocheiari, apoi ne face ui- 
taţi. Un caporal îi dă mereu hârtii la 
semnat dintr'un dosar apreciabil. Şi-un 
sfert de oră incheiat tot semnează, în 
timp ce noi așteptăm, stând când pe un 
picior, când pe altul. A terminat. 

— Și-așa, flăcăilor, vreți s'o „roiţi“ 
dela școală ! V'a băgat în cap asta toate 
bazaconiile pe care le-aţi văzut săpate 
pretutindeni de înaintaşii dvs. Aveţi 
noroc că domnul comandant al școlii 
e un om foarte cumsecade. Eu nu v'aș 
da drumul, mai ales că toţi sunteţi nu- 
mai studenţi !! Vă iau învățătorii şi 
măslinarii inainte ! Cum puteţi explica 
dv. asta ? 

— Avem greutăţi, d-le căpitan, exa- 


de DAN BĂLTEANU 


— La examene vă dăm şi noi diu- 
mul ! Cât despre meditații, nu prea văd 
cum o să le ţineţi ? Credeţi că la regi- 
mente este mai bine? O să vă frece 
mai mult ca noi. Faceţi mare greșeală, 
dar asta vă priveşte! 

— Domnule căpitan, ne leagă inte- 
rese familiare. Acolo, în orașul meu 
unde sunt cunoscut, am să-mi pot 
menţine meditaţiile şi-am s'o pot ajuta 
pe maica-mea, în neputința de a trăi 
numai din pensia pe care o primește. 
Aici la școală mi-ar trebui și mie bani. 
De unde să-i iau ?.. 

— Ehei, flăcăule, viaţa se trăiește nu 
numai cu bani, ci şi cu sacrificii !!.. 

—- Domnule căpitan, credeţi-mă că 
Gacă mă vedeţi ajuns aci, tot prin sa- 
crificii am ajuns. Şi nu mi-e frică de 
ele. Dar a sosit vremea când şi eu mă 
socot dator să ajut pe cei ce m'au aju- 
tat. Aș fi putut fi un dispensat de ar- 
mată, căci mamă-mea e văduvă și-s 
singurul copil în stare s'o ajut, dar 
n'am voit... Tata a murit pe front... 

— Ai dreptate! Dar nu uita, atât 
d-ta cât şi camarazii d-tale că aţi fost 
chemaţi aici nu de noi, ci de ţară, că 
dacă părem a fi altfel decât lumea cea- 
laltă, suntem obligați şi noi de anumi- 
te legi. Cred că fiecare din dvs. sunteţi 
formaţi trupește și sufletește, ca să vă 
dați seama de realitatea lucrurilor. Nu 
e cazul să vă fac eu acum teorii și pa- 
rateorii. Ne-am pierde reciproc timpul! 
Nu? Cumpăniţi deci fiecare, întrebaţi- 
vă cugetele și-apoi daţi-mi răspunsul. 
Renunţ la înșiruirea de motive, dintr'o 
explicabilă atitudine : câte motive, a- 
tâtea pretexie și tot atâtea minciuni, 
nu ? Să fim sinceri!! 

Simt că o șovăială mi-a lunecat în 
suflet. Toţi încearcă aceiaş stare. Eu 
totuș trebuie să plec. Orașul acesta cu 
ploile lui, cu amăgirile lui, cu îmbâc- 
seala lui, mă vor dărâma definitiv. 

Printre ceilalți a început forfota. Fie- 
care își întreabă vecinul ce-are de gând 
să facă. 

— Ei, vaţi gândit ? 

Și 'ncepe să ne 'ntrebe pe rând. Şase 
din noi ne-au trădat : rămân la școală. 

— D-ta ? 

— Domnule căpitan, nu pot rămâne! 
Vă rog să nu mă întrebaţi dece, căci 
n'aş avea ce să vă spun! 

— Crezi d-ta c'ai s'o duci mai bine 
la Bălţi ? 

— Nu cred nimic, d-le căpitan ! Nu 
alerg după „mai bine'. Ceeace însă simt 
puternic, e că nu pot rămâne aici!! 

— Dacă nu poţi rămâne, să te duci 
acolo, camarade. Imi pare rău însă, că 
despre d-ta aveam referințe bune. 

Când am ieşit din cancelarie cu a- 
probarea dată, încerc o nouă părere de 
rău. Aceea că plec! Mâine după masă, 
singur, cu tot calabalâcul în spate, voiu 
ieşi pe poarta cazărmii... Va ploua tot 
ca și azi. Nu voiu avea bani mai mulţi 
decât azi și va trebui să mă duc la gară 
pe jos, prin ploaie. Ciudat mai sunt ! 
Nemulțumit veșnic, nu știu ce vreau, 
ce nădăjduiesc, ce mai pot cere încă 
vieţii ?! Unde am să ajung ?!.. 

Nu mai este nici pic de entusiastm 
în companie. Majoritatea scriu. Scriu 
acasă, la prieteni, la prietene!! Eu? 
N'am de ce să scriu, n'am cui scrie! 
Acasă voiu scrie deabia atunci când 
voiu avea o adresă exactă. Până atunci 
sunt călător ! Cel puţin dacă mi se va 
sfârși acolo călătoria... 

Incep să-mi împachetez catrafusels, 
încet !... 


22 Noembrie 


Deșteptarea la cinci jumătate. Ofi- 
țerii sunt toţi în păr. Spălare în lava- 
bou, sub supraveghiere. Incolonarea ! 
Apelul. Când mi-aud numele strigat, 
răspund fără convingere, de parcă n'aș 
fi eu. Ofiţerul îmi face semn să ies din 
front. Smeu mă priveşte cu ochii mari. 

— Cum Pleci ? 

— Da” ce-o să fac? N'aveţi destui ? 

— Să știi că faci răul... 

— Niciodată n'am ştiut să fac bine! 

— Păi... Lidia ?! 

— Lidia ? Un fapt divers! Divers ca 
şi mine, ca și d-ta! 

— Se vede treaba că ești pe dos, as- 
tăzi. 


1539 


15 lulie 








Dă din cap sceptic, în timp ce îl mă- 
sor, distant. Camarazii ceilalţi sunt de- 
pășiți de zelul ofițerilor, care-au în- 
ceput să-și ia rolul în serios. Sunt duşi 
la magazie de unde câte unul vine cu 
braţele pline de boarfe. E un caraghios- 
lâc să-i vezi cum nici unul nu se pri- 
cepe să-şi lege moletierele. Jată-l şi pe 
Mississippi, râzând cu o gură de tâmp. 

— Văzuși, frate Botene că te-am scă- 
pat ? 

— Cum ? 

-— Cum? Mai şi 'ntrebi? Ar trebui 
să-mi mulțumești ! Să faci cinste ! 

— Eşti nebun, mă? Pe ce chestie 
să-ţi fac cinste ? E 

— Uite-așa, că merit ! Dacă nu eram 
eu, rămâneai la școală ! 

— Fugi mă, prostănacule ! Tu şi sal- 
vatorul meu ! Vax!! 

El râde, cu o gură până la urechi, 
cu braţele pline de „electe“ militare. 

E, o întreagă halima cu băieţii care 
se admiră reciproc în „haine nemţești“. 
Unii s'au și apucat să-și coasă nasturii 
lipsă. Mississippi, după ce sa echipat, 
s'a şi apucat de negustorie : coase nas- 
turii cu 1 leu bucata. Până la prânz 
toată compania s'a metamorfozat com- 
plect. Intre ei fac disonanţă. 


Un ofițer pe care nu lam mai văzut 
până acum, se plimbă prin companie, 
fumând. Priveşte pe fiecare în parte, 
de sus. Ajuns în dreptul meu, se opre- 
ște întrebător. 


— Dar d-ta ce-mi stai ca un fante 
de pică ? Ce nu mi te îmbraci? Aștepţi 
muzică ? Ori ţi se pare urâtă haina mi- 
litară ! 

— Nici una, nici alta! Aştept însă 
foaia de drum ca să plec! 

— Păi du-te şi-așteaptă pe sală. Aici 
nu mai ai ce căuta! 

— Credeam că mai pot sta cu cama- 
razii mei ! 

-— Dacă ţi-ai fi iubit camarazii, ai fi 
rămas cu ei! Haide, fii bun și ieşi. 
Chiulangii n'au ce căuta aici! 

— Dar n'aveţi nici un drept să mă 
faceţi chilangiu ! 

Ofiţerul s'a răsucit, a svârlit ţigarea, 
m'a privit de jos în sus, sa apropiat 
vârându-mi-se până sub nas și privin- 
du-mă printre gene, mi-a spus restit : 

— Să nu fii îndrăsneţ, că pe urmă 
ne luăm de păr! Şi imediat să ieși de- 
aici ! Executarea ! 

— Mi-a spus d-l sublocotenent Smeu 
să-l aştept aici! 

—— Da 'ce-ai d-ta cu el? 

— Nimic! Mi-a fost coleg de liceu. 

Subit, sublocotenentul s'a îmbunat. 

— In orice caz, puteai răspunde mai 
frumos ! 

Mă pregătesc să ies... 

— Unde te duci? 

— Afară ! Nu mi-aţi spus așa? 

— Poţi să rămâi !!... 

— E prea târziu ca să mai pot ră- 
mâne !! 

Mi-am luat calabalâcul și-am ieșit. 

Peste o jumătate de ceas luam foaia 
de drum și singur, prin ploaie şi noroi, 
petrecut de privirile camarazilor, am 
ieşit pe poarta cazărmii, sfârșind astfel 
un prim capitol din viaţa de militar : 
şcoala pregătitoare de ofițeri în rezer- 
vă. Tentativa de a mă face ofiţer în re- 
zervă o făcusem eu să eșuieze. Și eram 
oarecum mulțumit. De n'ar fi ploaia 
asta măruntă şi ziua asta cu nori groşi 
şi cu lumină bolnavă, aș fi vesel. Dar 
ce să-i faci ? Orașul lui Bacovia nu se 
desminte nici când nu mai înseamnă 
un pretext pentru poezie !... 











COSTACHE NEGRUZZI 


(Urmare din pag. 3-a) 


DAR MAI CU SEAMA OM DE LITERE 


La Costache Negruzzi, gustul pentru literatură 
nu era produsul unei educaţii stăruitoare, ci re- 
zultatul unei chemări simţite de timpuriu, încă 
din şcoala grecească a lui Kiriac, crescută în cea 
românească dela Socola şi desăvârşită la contac- 
tul cu Petru Maior. 

Deaceia el se afundă în cronici, cercetă litera- 
turile străine și legă prietenii literare nu ca să 
facă față unei boerii moștenite, care sar fi simţit 
obligată să cocheteze cu cultura, dar să se reali- 
zeze el însuși, ca om de cultură. 

Amorezat de Dumas, își întitulează prima lui 
carte „Păcatele tinereţilor“, ca pe una dintre ale 
acestuia, făcând din ea un almanach în care își 
prezintă toate aspectele talentului său multiplu 
și întreg portativul erudiţiei lui istorice, știinţifi- 
ce şi literare îmbrăcate însă atât de frumos în 


limbă, cizelate atât de minunat în stil, încât nu 
poți cunoaște dacă autorul lor a vrut să ie instru- 
iască prin cunoștințe, sau mai de grabă să te în- 
cânte prin arta lui. 

In „Păcatele tinereţilor“, Negruzzi construește 
cu amintiri din juneţe, cu fragmente istorice şi cu 
scrisori către prieteni, o carte în care esseurile 
despre limbă, filosofie și proverb stiau alături cu 
povestea în versuri a lui Ștefan cel Mare, cu ud- 
mirabilul Alexandru Lăpușneanu, cu legenda lui 
Sobieski și cu „Zoe“, 

Volumul acesta îi consacră numele de scriitor 
și-i atrage prietenia unor oameni cu reputaţie ca 
Vasile Alecsandri, Bariț, Heliade Rădulescu şi 
Donici, cu cari poartă și o intensă corespondenţă. 

Nepreţuind sau neintrând în vederile lui cartea 
cu subiect unitar, pe care dealtfel o cunoștea dela 
marii scriitori  contimporani, Costache Negruzzi 
face să apară în aceeaș manieră ca și primul, al 


doilea volum unde, pe lângă poezii originale, în- 
tâlnim traduceri răzlețe din poemele în proză ale 
lui Thomas Moor și versuri din fugo. 

Excepţie au făcut cele două comedioare „vode- 
viluri : „Cârlanul“ şi „Muza dela Burdujeni“ pe 
care le-a publicat cu dramele „Maria Tudor“ și 
„Angelo“ de Hugo, față de care avea o admiraţie 
deosebită. 

Toată opera lui e destul de redusă pentru un om 
care moare la șaizeci de ani, dar principiul după 
care lucra ne dovedește că era un scriitor în ade- 
văratul înţeles al cuvântului, că era preocupat de 
frază, de conţinut, de extindere. El spunea ade- 
sea: decât o erghelie tătărască mai bine un ar- 
măsar arăpesc şi decât o câmpie de măcieşi mai 
bine un trandafir. Era, cu alte cuvinte, sfatul unui 
mare literat de astăzi : dacă ai apucat a scrie fără 
să gândești, distruge; dac'ai apucat a gândi fără să 
scrii, nu te pripi s'o faci, nu e totdeauna necesar. 

DELA ROSTURILE LUMEȘTI, LA CELE 
DUMNEZEEȘTI 

La Trifeștii- Vechi se putea trăi simplu și eco- 
nomic, se putea citi în strană şi îngriji de gospo- 
dărie fără riscul de a fi bârfit şi luat peste picior 


A RI a aa a a i Ra d a ia e d net Am aia i nai aa 


de filfizonii cari începuseră a se întoarce de prin 
străinătăţi, cu aer disprețuitor de atotștiuturi. 
Patru ani de zile administrase în cabinetul Ko- 
gălniceanu, în mod cu totul gratuit, Eforia spita- 
lelor Spiridoniei din Iași. Munca îl obosise. Re- 
formele lui Cuza, deşi le admitea, le găsea pripi- 
te. Toate acostea îl făcură să se retragă la conac, 
unde își petrecea orele de după amiază răsfoind 
colecţiile din „Dacia literară“ şi „Propăşirea“ la 
care colaborase. 

Ingrijându-se îndeaproape de biserica zidită de 
el, are grijă să treacă în testament dorința de a 
fi înmormântat in curtea ci. Boeria lui trebuia să 
apună creştineşte și în liniște. Cei șaizeci de ani 
îl ajutase să-și îndeplinească rosturile unei vieţi 
pe care el n'o trăise prea fericit, însă cu dragoste 
de cele drepte și frumoase, împărtășind-o și ur- 
maşilor în versurile epitafului săpat în piatra 
mormântului : 

„Eu n'am fost ca alţii; de aceia în suferință 

Am petrecut şim lipsa plăcerilor lumești. 

Dar cugetul îmi spune că n'oi avea căință 

C'am fost şi eu unealtă la rele omenești”. 
AUREL CĂLINESCU 


lulie 1939 


—— 15 








Cronica dramatică 


TEATRUL VOLTA BUZEŞTI: 
„AL CUI SUNT PANTALONII“, 
ADAPTARE DE SERGIU 
MILORIAN 


După toate probabilitățile, 
premiera dela Volta Buzești 
este ultima din stagiunea de 
vară. Cele două comedii de 
succes dela Comedia şi Colos 
vor ţine afișul, cu siguranţă, 
îndelungă vreme, iar farsa 
„Ţi-a făcut cu ochiul“ dela 
teatrul Vesel, fără a fi deo- 
sebit de interesantă, are 
destule elemente spre a dis- 
tra publicul. 

Teatrul Natalița Pavelescu 
inferior. 





1 îm 


Marilena Bodescu 


In ceeace priveşte re 
vista „Izbânda 1939“, neme- 
ritata afluență de lume, care 
dovedește în fond lipsa to- 
tală de gust şi de pricepere 
pentru genul revistă, ia noi 
în ţară, înseamnă desigur, 
şansele unei lungi existenţe. 

Comedia prezentată de 
d-nul Sergiu Milorian este 
oarecum  insignifiantă, O 
temă toarte comună și bana- 
lă. Un soț infidel, pentru a 
inșela vigilența soţiei, simu- 
lează cu regularitate  pasiu- 
nea vânătoarei, plecând dea- 
casă în fiecare săptămână. 
Bineînţeles, spre a închega 
conflictul, soția află de aceste 
escapade, însă tocmai când se 





a te. 
„7 A : i Ă ; 
y ce i 
d d Ă 

sa? 


[e Et 
Virginica Romanoyski 


afla la un hotel cu amantul 
ei, pentru prima oară în ase- 
menea situaţie. Un incident 
semnalează prezenţa  legiti- 
mului bărbat, iar comisarul 
trimis de un personagiu oare- 
care, în scop de a dovedi a- 
dulterul soţiei sale, cu since- 
ra dorinţă de a divorța fiind- 
că i se urise cu căsnicia, pune 
în panică şi pe soțul cu vână- 
toarea şi pe amantul neves- 
tei sale, din care cauză, fu- 
gind pe ferestre şi coridoare, 
îşi schimbă pantalonii. 


e AA) 





Virgil Vasilescu 


Reiîntâlnirea a doua zi, des- 
iramă tragedia în spe, iar 
fiecare simțindu-se vinovat 
cedează, astfel că până la 
sfârşit lumea se împacă, fe- 
ricită, 

In rolul soțului, d-l Vir- 
gil Vasilescu dela teatrul din 
Cluj, a avut o fină interpre- 
tare. D-sa este desigur sin- 
gurul interpret de valoare 
din ansamblu. Marilena Bo- 
descu, sub așteptări, totuşi 





interesantă, Nu-şi  desminte 
talentul.  Catușa  Elvass a 
conturat rolul cu mult tem- 
perament. Bruno, oarecum, 
nepriceput. N. Gărdescu, ca 
întotdeauna. E obositor un 
gen care nu se schimbă nici 
odată! Mai deosebită Virgi- 
nica Romanowski, în travesti 
a adus puțină înviorare. Ta- 
lentul ei ar fi cerut poate, cu 
preferinţă, un rol feminin. 

Muzica d-lui Fieraru, ritm 
de bâlciu, 


GRADINA „IZBINDA“: 
„IZBINDA 1939 


Lume multă și entusiastă 
aplaudă frenetic, seară de 
seară, reprezentarea celor 
60 de tablouri din grădina 





Nutzi Pantazi 


Izbânda. Şi totuși este o ma- 
re greșeală. Probabil că pu- 
blicul care disprețueşte în- 
scenările serioase de teatru, 
este tot pe atât de neprice- 
put şi în ceeace priveşte un 
spectacol de pură fantezie. 





Virginica Popesc 


Revista Izbânda are trei 
cusururi : interpetarea, mu- 
zica şi spiritul. Și ne pu- 
tem întreba ce mai ră- 





noapte bună dela ea, se re- 
trage la vreo cinci stânjeni 
de acolo, face foc şi se culcă 
şi doarme cu bolnavul peste 
noapte. Dimineaţa, în revăr- 
satul zorilor, se scoală des- 
cântătoarea împreună cu 
bolnavul şi, ducându-se iar 
la mătrăgună, îi zice : „Bună 
dimineața, mamă mătrăgu- 
nă, doamnă bună!“ şi iar 
începe să descânte ca și sea- 
ra, schimbând însă unele cu- 
vinte, căci în loc de: „du-te 
umblă, caută și adu leacul...“ 
zice : „dusu-fe-ai, umblat-ai, 
căutat-ai şi adus-ai leacul şi 
pusu-l-ai aci în pahar sprea 
lecui acest pahar“, bolnavul 
gustă apoi din pahar iar des- 
cântătoarea îi toarnă toată 
apa în Cap și unge după a- 
ceasta cu mierea pe bolnav, 
îi leagă arniciul cu banul de 
argint la gât, îl îmbracă cu 
cămașa cea nouă și apoi 
pleacă cu el acasă. Inainte de 
a pleca, mulțumește mătră- 
gunei, îi urează sănătate şi 
o preamăreşte“ *1). 
Mătrăguna *) se culege și 
pentru vindecarea unor anu- 
mite boli precise. In comu- 
na Doftana  (Târgul-Ocna), 
rnătrăguna se întrebuințează 
contra durerii de picioare, 
mâini, dureri de şale, friguri, 
etc. Buruiana e culeasă, însă, 
cu acelaș ritual ca și când ar 
fi culeasă pentru vrajă. Bu- 
ruenile se fierb într'o oală 
neîncepută și înainte de ai 
se da să bea bolnavului, a- 
cesta e legat, căci după ce 
înghite din acea licoare, îne- 
buneşte. Bolnavul e spălat 


PRIMA INTÂMPLARE CU COARNE 





Cerbul (care nu-şi mai vede coarnele): — Jar mă înșeală! 


de VICTOR POPESCU 


mâne atunci 
stă ?... 

Afară de Nutzi Pantazi, 
plină de temperament, vi- 
oaie, artistă desăvârșită, şi 
d. Nicolaide, cu o vervă re- 
marcabilă, ceilalți interpreţi 
inexistenți. Să nu spunem 
că disprețuese publicul! 

Muzica este semnată, prin- 
tre alţii, şi de d. Ion Vasiles- 
cu. Are părţi bune. O sere- 
nadă plăcută. Celelalte, mai 
slabe. Dar ceeace ne permi- 


dintr'o  revi- 





Luiu Nicolau A 
tem să observăm, este pe de- 
oparte lipsa de  instrumen- 
taie. Se cântă jazz, cuoor- 
chestră obișnuită, în majo- 
ritate instrumente de coarde 
— şi lipsa de tehnică a aces- 





Flory Cărbuneanu 
tui gen. Toţi cei cari au scris 
muzica nu cunosc regulele 
de armonie. Graţie acestei 
cunoştinţe ar fi putut înche- 


ga ariile. In starea în care 
se găsesc, ele sunt hibride, 
fără coheziune. 

Textele d-lui Nicolaide, 


spirituale. Restul, umplutu- 
ră în mare parte. Și revista 
are succes. Când teatrul Na- 
țional reprezintă anumite 
piese, să ne mai mirăm? 


Culegerea 


UNIVERSUL LITERAR 














7 





Amintiri despre Charles Maurras 


(Urmare din pag. 1-a) 


de ordine, ca o construcție par'că de forme dantești cu 
arhitectura aproape revelată a lumii, iată ce aspiră, iată 
ce isbuteşte să fie toată ființa lui în care oroarea desor- 
dinei pare să murmure un vers etern de Mistral: 


Que tout ce qui est Baid se cache. 


Amintiri despre Charles Maurras... L-am mai văzut 
de multe ori — fiindcă, desigur, îl căutam! Și chiar în 
ziua aceea, în ziua lui Mistral, la banchetul dela Saint- 
Remy, în timp ce eram silit să pronunt un foarte palid 
discurs, el îmi luă din mână focile de pe care citiam — 


abominabil scrise ! — şi pe 


care eu resistam să le dau! 


Iar când rândul lui a fost să vorbească — acest ultim 
cuvânt el l-a cedat lui Mistraţ... i 
— Je ne peux pas parler de Mistral.., paree que je 


vaime ! 


Și a spus numai invocaţia din Calendal... 

Dar cine ar fi ştiut să-l privească bine atunci, să audă 
glasul acela care tremura de mari depărtări, ar fi putut 
să simtă probabil cum toate puterile morţii erau par'că 
miraculos suprimate, cum poetul celebrat din lumea stinsă 
a morţilor, își amesteca totuş răsuflarea cu noi, era acolo 


atât de present şi viu! In 


acest fel l-am cunoscut pe 


Maurras... Aș mai vrea să vi-l arăt la orele de seară în 
micul restaurant de lângă Vieux Colombier, cu o mână 
servindu-se şi cu cealaltă răsfoind un teanc imens de 
ziare şi cărți, care acoperă totul... Să-l evoc poate în ma- 
rile reuniuni de Acţiune franceză, în care mii de adolez- 
cenți îl sărbătoresc ca o apariţie aproape religioasă și 
sorb cuvântul lui, cu ardoare! 





„Convorbiri literare“ 


Venerabila revistă „Convorbiri 
literare“, care în anii din urmă 
nu mai isbutea să se mențină în 
pasul noilor preocupări ale scrisu- 
lui românesc din epoca următoare 
răsboiului, tinde să-și recapete, 
sub noua conducere a domnului 
i. E. Torouţțiu, odată cu prestigiul 
neegulat de odinioară, în publi- 
cistica noastră, și rolul de îndru- 
mătoare a sforțărilar de creaţie în 
literatura originală, a celor mai 
tineri condeeri, cu deosebire. 

O revistă literară care nu par- 
ticipă activ la frământările con- 
temporaneității și nu oglindește 
în vreun fel, fie chiar critic, con- 
testând după un criteriu strict de 
valozre, preocupările literaturii 
celei mai îndrăsnețe și mai discu- 
tabile chiar în mnăzuințele ei de 
căutare a unor posibilități de ex- 
presie înnoitoare, dar nu ignorân- 
du-le, — o astfel de publicaţie 
este nesemnificativă, zadarnică 
şi sortită desigur caducităţii. 


mătrăgunei 


(Urmare din pag. I-a) 


pe tot corpul cu zeamă de 
mătrăgună, și i se dă să bea 
trei lingurițe din licoare. A- 
ceasta se repetă de 3 ori pe 
zi, în 3 zile consecutive. In 
acest timp, nu se dă boina- 
vului să mânănce ceapă cru- 
dă 3 zile, şi nui se dă să 
bea rachiu 2 săptămâni și 
vin 6 săptămâni. Lapte dul- 
ce şi alte mâncăruri dulci nu 
trebuie să mănânce măcar 4 
săptămâni. In tot acest timp, 
bolnavul trebuie să fie foar- 
te curat ţinut 5). 


In Moldova, cu mătrăgu- 
nă și alte burueni se descân- 
tă de lipitură, iar cu frunze 
de mătrăgună aprinse se 
vindecă tusea 54), 

In alte locuri, frunzele de 
mătrăgună se întrebuințează 
drept cataplasme la abcese 
şi contra hidrofobiei la om 
și la vite. Cei care au fri- 
guri, se leagă cu ea la cap 
și, de multe ori se vindecă. 
„Atâta e rău că acest medi- 
cament cam înebuneşte pe 
cei ce-l întrebuințează, dar 
nu după mult timp această 
neplăcere dispare“ %). Mă- 
trăguna se dă ca medica- 
ment și împotriva durerilor 
de măsele *%). In Basarabia, 
frunzele de mătrăgună se 
folosesc contra  bubelor 7). 
Este însă foarte probabil că 
în Basarabia, ca și în alte 
provincii românești, rolul 


medicinal al mătrăgunei (A- 
tropa belladona) este luat de 
mutătoare (Bryonia diovicai. 
Planta aceasta din urmă este 
foarte adeseaori folosită în 
medicina populară basara- 
beană. Pe valea Nistrului- 
de-Jos, mătrăguna e bună 
contra viermilor la vite. Se 
pun frunze pisate deadrep- 
tul pe răni 55). 


(22) AFAR, ms. 799, £: 8—10, 
comuna  Moisa-Boroaia, jud, 
Baia; informatoare Baba Ciocă- 
noaia (91 ani, 1933). 


(23) AFAR, ms. 169, £, 2—3, cu 
les de Vasile Tămăşaru, învăţă= 
tor (1931). Informaţia aceasta e 
destul de suspectă. Nu se preci- 
zează numele informatoarei ; se 
spune că la culesul mătrăgunei 
pot merge un tânăr cu o tânără, 
sau mai mulţi, fără să amintească 
„baba“; se afirmă că mătrăguna 
este lovită cu  băţul, târită pe 
pământ, etc, — amănunt pe care 
nu-l mai întâlnim nicăieri. Inju- 
răturile, bătaia şi gesturile gro- 
teşti, indispensabile unei vrăji 
„pentru rău“' — se schimbă între 
culegătoare; mătrăguma, însă, ră- 
mâne tot atât de respectată şi de 
periculoasă, și nimeni, după câte 
știm, nu îndrăznește a se atinge 
de ea decât cu venerație, 


24) AFAR, ms. 113, î. 20, co- 
muna Boroaia, jud. Baia; infor- 
matoare, Maria Dănilă (1935). 

(25) Credinţă din comuna Do- 
briţa, piasa Vulcan, jud. Gorj, 
citată de Gorovei şi M. Lupescu, 
Botanica poporului român, p. 18, 


(26) Ibid. p. 78 


Sub conducerea d-lui 1. E. To- 
rouțiu, „Convorbirile literare“ 
și-au desahis paginile făcând do- 
vada unei largi înţelegeri,,— tu- 
turor celor cari însuflețiți de un 
duh al neastâmpărului și de în- 
demnul către afirmaţia și expre- 
şia personală, au avut sau au ceva 
de spus în literatură. Ultimul nu- 
măr apărut (pe luna Mai 1939) 
este o admirabilă mărturie că re- 
vista „Convorbiri literare“ se află 
pe drumul cel bun, pe care ur- 
mându-l nu va întârzia să-și re- 
dobândească autoritatea de altă- 
dată. Insemnăm numai, din nu- 


mărul acesta, colaborările pline de 
prestigiu sau de incontestabil in- 
teres literar, al d-lor 1. E. Torou- 
țiu, Ph. Capidan, G. Murnu, ion 
Pillat, Radu Gyr, Alexandru Mar- 
cu, Coca Farago, Teodor Al. Mun- 
teanu, Teofil Lianu, Ovid Caledo- 
nâu, Aurel Chirescu, ş. a. 





(27) De însemnătatea botanice! 
romaneşti, in revista „kamuiia“, 
an X (buda-Pesta, 18/14) p. sil 
sg. Pasajul pe care îl carâm a 
iost deseuri reprodus; 
Candrea, iarba barelor (Bucu- 
reşi, 1928), p. 53—54, 

(28) Fâră îndoială, e vorba de 
o „oaiă nemceputâ“, Maugiuca 
„moderniza” descrierea rituaiului, 


(29) Descântecul a fost admira- 
bil tradus :n limba tranceză de 
câtre a-ra Maria Holban, Incan- 
tations ţbaris-Bucureşu, 1937), 
p. 98, note 

(30) t'orma descântecului este 
prea literară ca sâ nu [ie sus- 
pectă. Mangiuca scria pe tunpul 
când foiKk.onşu: amatori  CO.ab9- 
rau secmnhi Cu „gemul popular“. 
Sar purea totuşi ca Mangiuca 
să fi auzit  descântecul acesta, 
sub o formă apropiată, dela 
cineva tare să îi suterit inilu- 
enţe „culte“, 


(31) „Familia“, vol. X, pp. 
540-—541. 


(32) Să nu uităm, însă, că nu- 
mele acesta este dat de români 
la mai multe specii botanice. 


(33)  „Apărătorul Sănătății“, 
an. Il, p. 2U1; citat de A. Gorovei 
şi M. Lupescu, Botanica poporu- 
lui român, p. 18—19. 


(34) Ibid. p: 81. 


(35) Dr. N. Leon, Istoria natu- 
rală medicală a poporului român 
«București, 1903, Analele Acade- 
miei Române, Seria Ii, L. XXV), 
p. 50. 


(36) Ibidem. 


(37) Alexei A. Arvat, Plantele 
medicinale şi medicina populară 
la Nișcani („Buletinul Institutului 
Social Român din Basarabia“, |, 
1937, Chişinău, p. 69—124), p. 81. 


(38) P. V. Ștefănucă, Cercetări 
folklovice pe valea Nistrului de 
jos („Anuarul Arhivei de Fol- 
klori, IV, Bucureşti 1937, p. 
31—926) p. 213: 


MIRCEA ELIADE 


cip pm pi pp iii i 


O CHESTIE DE PERSPECTIVĂ CAVALIER, SAU 


înspăimântătoarea viziune a unei femei infidele.. 





5 





ct, 1. A.» 






Ultima visită i-am făcut-o la redacție, cu puţin înainte 
de a pleca din Paris. Par'că socotind că nu mă răsplătise 
în de-ajuns, mi-a trimis deopotrivă prima fasciculă apă- 
rută, și celeialte pe urmă, din această uriaşe sinteză 
care este Dictionnaire politique et critigue. Pe prima pa- 
gină am regăsit generositatea lui excesivă, preţiosul lui 
autograf... Să-i mulțumese — n'ar fi fost cu putință! 


— Ga vous a fait plaisir? Je suis content..., şi a îndrep- 
tat discuția spre alt orizont, de mai puţine convenienţe... 
Mi-a vorbit mai ales de o anumită familie latină, de sen- 
surile ei, pe care aș vrea să spun că Maurras le vede alt- 
fel decât un conducător politie de azi! 


Acolo, în vastul birou din rue du Boccador, concen- 
tratele lui reflecții pare că stau de veghe. Norme, prin- 
cipii, măsuri, ai sentimentul că se regăsesc tremurând a- 
proape, de mari așteptări sfârșite, în misterul surprins şi 
mirat al concepţiei, când Maurras obţine acele triumfuri 
ale spiritului care la el se confundă cu toate elementele, 
— sensibile și pe care nu le simțim, — cu natura însăşi a 
lucrurilor. 


Mă uit în urmă puţin... Pașii mei au trecut pe acolo! 
Urmele lor sunt acoperite demult. Imi știu numele pier- 
cut, acum, definitiv — şi uitat... Nu e decât justiție. Dar 
îmi este milă puțin de atâţi nerozi cari se pot mira că 
numele lui Charles Maurras revine totuşi subt condeiul 
meu atâta de des! 

Ceva subsistă, într'adevăr! Sunt aceste minute de 
care vorbiam, pe care am încercat să le spun — și catre, 
iată, m'ar putea să dispară... 


[d 


— 


„Domnului Toma Vlădescu, cu expresiunea celei mat vti 
gratitudini întelectuale și personale, 
Homagiul autorului, — Charles Maurras“. 


(Dedicaţia cu care Charles Maurras a oferit d-lui Toma 
Vlădescu volumul „Casier fjudiciaire GAristide Briand“). 


Simt presenţa lor, decâteori gravele înclinări ale 
inimii încearcă cele mai fericite ascensiuni! Decâteori, 
mai ales, când atât drum pe care mergem îl simt prea 
greu şi închis, eu îmi spun ca altădată aceleași versuri 
care respiră, care mă lasă să uit, care consolează și care 
repară... 


Le venit vif a cueilli la verveine et la menthe 
Pour nous envelopper des charites du Sort. 
AMI, nous raisonnous de humaine tourmente 
Comme deux mateloits qui reviennent au mort. 
„Ami“... Acest „AMI“ — ideal —, de care în aceste 
reflecţii mă însoțesc, cum sar chema altfel pentru mine 


decâț Charles Maurras ? 
TOMA VLADESCU 





DIN VREMEA UNOR ANUMITE CENTURI 


Dokniau 


E 
Ş, 


| 


Doamna (care a găsit la Domnul niște chei) : — Și mai susţiăi 


că nu mă înșeli? 





i 
i 
ț 
| 
| 
4 
i 





8 








Cronica mâăruntă 


„OAMENI DE ISFRAVA“ 


cartea de ardelene ș: ante-belice 
ammtir: semaată de d. A. P. Bă- 
nuț, a fost un încântător prilej 
pentru a ne imagina un timp pi- 
toresc iremediabil dus. Cunoscă- 
tor, ca puţini alții, al sufietului şi 
al vremurilor acelea, d. Bănuţ a 
:sbutit să pună înaintea lectorului 
o frescă dim cele ma: romantice 
și mai frumoase. Identificaţ com- 
plet cu viața culturală a Ardea- 
lului care a fost, domuul A, P. 
Bănuţ este unul din cronicarii cei 
mai indicaţi ai trecutului nostru. 

Ti suntem recunoscători peniru 


figuriie  „„oameniior de ispravă“ 


pe care le evoacă, ma: ales că 
nume ca:  Aiexandru Bogdau, 
Augustin Bunea, Aron Pumnul, 
Aurel Vlaicu, dr. Ioan Urban 
Iarnik sau G. Șorban, sunt grăi- 
toare pentru crice inimă care-și 
ia rădăcina din pământul Ardea- 
lului. Sti. de povestitor viciu, me- 
lancoii:i de poet și regrete auten- 
tic umane, sa împletesc armonic 
şi duios. Iată dar de ce îndem- 
năm pe cetitorii noştri, care câ!- 
de-cât mai iubese „ceie trecute 
vremi“, să se apropie cu sufietul 
deschis de evocaioarele pagini aie 
„Oamenilor de ispravă“. 


PENTRU  SBUCIUMATELE 
VREMI 


pe care cu ioţii le trăim, aduce- 
rile aminte aie d-ui Nuși Tuliu, 
din „„Dimâundarea“ nr. 25—%6, 
sunt un document prețios și ac- 
tua. oarecum, „Spiru Budu'“, sunt 
pagini de un sguduitor tragism, 
nu atât prin „firul povestirii“, cât 
prin halucinanteie evocări, prin 
tragicele sbateri dintr'o Albanie 
în plin foc. Mai: mult ca oricând, 
astăzi, literatura de acest gen 
este grăitoare. 


MARELE NIETZSCHE 


despre care am mai scris în câte- 
va rândur: şi despre care toate 
cuvintele mi se par neincăpătoa- 
re, va face azi obiectu. citatesor 
eaztivale pe care le-am inâugurat 
în număru: trecut al reviste: noa- 
stre. Nu știu încă întrucât spu- 
seie lu: Wiide au preocupat pe 
lectorii noştri, dar ne place să 
credam că destule cetitoare şi tot 
atâţi cet:tori, :a mare sau la mun- 
te, au zăbovit mâcar o ciipă sau 
două pe marginea acelor frânturi. 
Intre amor și reflexiune, a: se 
pare că există relațiuni destul de 
logice. Toomai deaceea vom pur- 
cede la transcricrea câtorva frag- 
mente din „Jenseits von Gut und 
Băse“. Să ascuităm: „In răzbu- 
nare și în amor, femeea e mai 
barbară decât bărbatul“. Sau: 
„Femeea învaţă să urască, pe mă- 
sură ce se desvaţă să încân:e“. 
Ma: la vale: „Unde nu e vorba 
de amor sau ură, femeca își joa- 
că rolul mediocru“. Ori: „Ce se 
face din dragoste, trece totdeauna 
dincolo de bine şi rău“. Sau, în 





ceie din urmă, acest gârd: „Din 
vechi nuvele fiorent:ne, despre a- 
ceasta din viață: buona femmina 
e mala femmina vuol bastone. 
Sacchetti Nov. 68“. Bună domni- 
şoară, dacă mă ceteşti, pr.a mine 
Niezsche te invită să te izolezi 
o clipă! 


TRAIAN CHELARIU 


poetul talentat şi prețuit :u- 
crează atent la câteva cărţi de 
posesie şi gând. Așteptăm cu mul- 
tă bucurie noui siove ale aceluia 
ce a scris „Aur vechi“, „Exod, 
„Zaruri“ şi atâtea alte cărţi pline 
de un luminos avânt tânăr. Incă 
un motiv pentru acrăbdarea cu 
care pândim toamna, 


„REVISTA  SCRIITOARELOR“ 


și scriitorilor români“ pe Iul:e— 
August 1938 aduce felurite coia- 
borări strânse de truda poetuiui 
Teodor Scardat. Vom remarca 0 
strofă delicată semnată Adelina 
I Cârdei: 


„Iși culcă ciprii umbra de taină 
şi răcoare 
„Intretăind aleea de fragede 
corole. 
„Amurgul, darnic, svârle 
pe umeri de cupole 
„Hlamida de corali: țesută'n 
fir de soare“, 


Frumoase și clare armonii, [n 
rest, d-nii I. Petrovic:, lon Molea, 
I. Mossoff și Sabin Velican, Cro-= 

va revistei şi micile însemnări 
sunt bine puse :a punct. Revista 
trece, din nou, printr'o epocă 
mai norocoasă ! 


REVISTA „PONTICE“ 


îşi urmează apariția cu aceeaşi 
regularitate și cu un bogat su- 
mar, D. rezident regal N. Oite- 
cu a strâns în jurul d-sale un 
frumos mănunchi de imteiectuali, 
care animă provincia da pe lito- 
ral. In caetui pe Mai, găsim câ- 
icva înteresente aducer: aminte 
despre actiwitatca politică a poe- 
tului Ioan Neniţescu, semrate de 
d. Al. Alecu. D-nii Fm. Bucuţa, 
IL, $. Belcin, Ai. Gherghel și Ion 
Lou semnează îm restul revistei, 
Din poemul „Covorul rugii mele" 
semnată de d. George Gregorian, 
vom desprinde două strofe de 
pure esențe iirice: 


„Covorul rugii mele pentru cale 
„Făști de suflet Ți-l aștern 
Părinte, 
„In casa mea de umbră și cuvinte 
„Să calci ca pe azururile Tale 


„Covorul rugii mele din fășii 

„Cu fioare și cu ramuri e 'mpletii, 
Pe-aroma lui să 'ntârzii aromit 
„Șin casa mea la Tine să Te ştii“. 


„Pontice“ isbuteşte. din clipa 
apariției, să fie una din cele mai 
de frunte reviste aloe muncitoarei 
noastre provincii cultura-e. 


DIN INTAIA CARTE 


a fratelui nostru care ne-a pă- 
răsiţ atât de timpuriu, George 
Petcu, transcriem acest miniatu- 
ral poem piin de avânt și sevă: 

„O primăvară beată 

„De chiotul durerii. 

„Vuesc bucăţi de besnă 

„In sângele astral 

„Şi înfloresc imperii 

„Sub mările de alge, 

„In despletirea nouă 

„De clopot boreal“. 

Poesia se numeşte „19 eni“ şi 
faca parte din „Tă.măciri din mi- 
ne“, apărută în 1936. George 
Petcu, tu trăeşti printre noi! 


IN ULTIMUL NUMAR (28) 


al interesante: reviste „Jurnalul 
iiterar“, care costă cinci lei, co- 
laborează publiciştii: Viorel A- 
lecu, G. Ivașcu, Leo Cezza, Nestor 
Ignat, G. D. Loghin și alţii, Nos- 
tradamus (?!) scrie textual: Ca 
să dormi bine, aşează-te așa încât 
să stai cu capul la Nord, altfel 
spiritele rele vine să-ţi îurbure 
somnul“, Sc vede treaba că re- 
dactorii „Jurnalului“ doarme cu 
capul ia Sud! 


TÂNĂRUL AED 


Traian Latescu, autor ai „Lumi- 
nsi triste“, carte pe care cititoa- 
rele au cumpărat-o cu îndârjire, 
m;găieşte un nou volum de poe- 
me; vestea ne bucură şi de-aici 
o aruncăm celor zece mii de ce- 
titoare-cumpărătoare ale puetului. 
Titlul nefiind încă definitiv f£i- 
xat, curiozitatea sexului slab este 
pusă :a o grea încercare. De în- 
dată ce o vom afla, vom da a- 
sarma ! 


PERLE 


Intr'o bună revistă, al cărei ti- 
tu preferăm să nu-l scriem azi, 
găsim perle stiiistice de felui ur- 
mător ; pmcînd l-am văzut la tri- 
bun, aulei pe bătrânul octoge- 
Rar, am avut impresia... Va să 
zică „bătrânul octogenar“ se în- 
cadrează perfect în acele „igden- 
țităţi revoiiător de asemenea“ pe 
care le recmarcam tot a:ci, acum 
câtva timp. Să nu creadă ceţito- 
rii noștri că autorul e unui și a- 
celaş ; sunt doi. Bogata lor ex= 
presie literară, se compiectează 
de minune, 


DOMNII AUTORI ȘI EDITORI 


care doresc ca lucrările lor să fie 
disdutate sau anunțate în coloa- 
nele acestea, sunt rugaţi să trimi- 
tă câte-un exempiar și pe adresa: 
Ștefan Baciu str. Dr. Ba:ulescu 
nr. 9, Braşov, pe tot timpul va- 
canţei. Aceasta, jiindcă durim să 
menţinem cadrul viu și informa- 
tiv al rubricei noastre şi în lunile 
de vară. 


ȘTEFAN BACIU 


UNIVERSUL LITERAR 


mă tem de egoismul tău și îţi 
mărturisesc, Torry, din toată ini- 
ma, cum însăși Verei nu i-am 
mărturisit, că m'aş simţi st:ngher 
și siaib fără ea. Vera a ajuns să 
însemne pentru mine mai mut 
decât ţi-ai putea închipui: tu. 
Când suntem împreună, graţ-a 
plină de farmec și toate insinuă- 
rile ei calde şi atât de feminine 
Îmi dau elanuri noi care mă în 
spăimântă şi o poftă de vieaţă cum 
nu-mi mai amintesc să fi avut de 
mult. Uite, acum încep să pricep 
origina temerei aceleia nelămu- 
rite, pe care îmi spunea că :-0 in- 
suflă aerul tău :scoditor. Femeile 
intuesc lucrurile mult mai bine 
decât noi, bărbaţii. Dar, Tonry, 
nu trebue să mă înţelegi greșit; 
Vera nu are nimic cu tine, pen 
irucă o femee ca ea nu e în stare 
să urască pe cineva. l-am exp.i- 
cat că se înşală şi că prietenia 
noastră e mai presus de orice în- 
doială. Să fi văzut ce mină âe- 
zoiată a avut atunci şi cât ma 
rugat să nu-ţ: amintesc n-ciun cu- 
vânt despre incidentul ăsta, pe 
care, în nemărginita ei bunătate 
m'a ştiut cum să-l ma: pună pe 
socoteaia naivităţii ei. 

M'am întrebat dacă insistența 
mea ar fi avut sens. Iadrăgostiţii, 
cași bolnavii mintali, au idei fixe 
şi orice tentativă de a-i scoate 
din părerile lor, este aventuroasă 
şi copilărească. Din clipa aceea 
m'am mărginit să observ desfă- 
şurarea fenomenului pe care, ori- 
câtă pătrundere aș fi avut, naș fi 
avut curajul să mi-l închipui atât 
de tragic precum s'a arătat să fie. 

9 

Multă vreme n'am mai avut 
nicio veste dea Marc. Dragostea 
îl făcuse mai puţia sociabil și-l 
depărtase de mine. Imi spuneam, 
cu ipocrizie, că prietenia este o 
vorbă goaiă, o conveniență caşi 
ceielalte, în care crezi până ce 
vieața îi smuige masca sincerită- 
ţii, care nu-i aparţinea, Mai târ- 
ziu, când am analizat situaţia mai 
obiectiv, am rămas uimit de ușu- 
rința cu care judecasem lucrurile 
atunci, dar nu știu dacă egoismul 
meu ar fi putut, în împrejurările 
acelea, să găsească altă modai:- 
tate care să-mi expiice, muiţumi- 
tor, tăcerea in care se învăluise 
Marc. Nicio scrisoare, niciun te- 
iefon. Eram revoltat Geabineiea 
că mă uitase şi că preferase să 
sacrifice iubirii lui pentru Vera o 
prietenie da care ne legau amin- 
tiri, peste care nu se trece uşor. 
Cât de depărtate mi se părtau 





Perspective romantice 


(Urmare din pag. I) 


Romantismul întruneşte toate posibilitățile, nu într'o al- 
cătuire sintetică, ci revendicate izolat, în spaţii deosebite, 
într'o creațiune născocitoare de mișcare, ae salturi îndrăz- 
nețe. Și Dumnezeu, și Eros, și Logos, există în romantism, 
dar niciuna din aceste entităţi nu constitue esența tipului 


romantic. Oamenii după Novalis sunt „germeni divini”, 


a 


iii 


zestraț: totodată cu o putere creatoare, dar și de substituire. 
Omu! îl realizează necontenit pe Dumnezeu, îi ține locul, 
într'o functie creatoare, evolutivă, fără însă a se lăsa pă- 
truns de morala dumnezeiască, de credința religioasă. Ro- 


manticul poste fi foarte bine bigot sau ateu, după 
cere conştiinţa lui, și această instabilitate esenţicră 


Cum 


Ei ata 
i €ESi8 


caracteristică. Ideia universalului, realizată în om, întruchi- 
psază grendoarea, îndrăzneala fără de margini a unu: ego- 
cenirism în care se întrunesc dorințele ființei sale fizice și 
morale. Ormul-Dumnezeu nu este spirit ci natură, materie 


concretă, dominată de instincte, de patimi, de o expiozis 


3 


obscură, de tendinţe mesianice, Este vrednic de reținut fap- 
tul că romamticii credeau că lumea incepe dela dânșii, și 
că prin afirmarea lor necondiționată se constitue pentru pri 
ma oară specia originală a omului. Erau atât de pătrunși 
romantici! de puierea acestui mesianism, încât se străduiau 
să demonsireze că prăbușirile cosmice și catastrofele isio- 
riei sunt indispensabile pentruca natura s& poată relua pe 
alt plan furia ei creatoare. Paleontoloagul Cuvier reconstituise 
istoria natura.ă a speciilor bizuindu-se în lămuririle sale pe 
această teorie catustrofică a vieţii. 


Dreptul naturii, promovează toomai această furoare a 
iiberiăţi. creatoare, și romanticii se influențau unui dela ai 
iul, sau trăiau printre predestinare a secoluiui, în această 
convingere. Fichte, Feuerbach, Friedrich Schlegel şi Schel- 
iing publică în acelaş an considerațiunila lor filosolice das- 
pre dreptul natural. Deslegat de biologie și de dumnezeire, 
omul romantic se constitue arbitrul propriei sale condițiuni 


sociale. i 


Contractul, prin paritatea absolută a părților, este sin- 
gura regulă normativă. Pentru acest motiv romanticii adună 
un material imens de fapte și de idei, de concepte și ds 
imagini şi îl folosesc pentru apologia libertăţii. Niciun alt 
secol din istoria omenirii nu a irăit mai adânc ideia de liber- 


tate ca secolul romantie. 


Au făcut romanticii din această idee una esenţială a 
vieții, şi Hreşte, au provocat revoluţii, au scris proclamaţii, 
au sonorizat pe întinderea întregului pământ răsmerița liber- 


tării. 


În simfonia acestui curcubeu care se întindea dela un ca- 
păt la altul a! lumii, au răcnit stihiile populere, s'au înfrățit 
popoarele, s'au şters deosebirile dintre clase şi s'au ruinat 
rangurile. Byron participă la insurecția grecească şi își gă- 
sește șiârşitul tragic la Missolonghi (1824), Lamartine preci- 
zează tehnica revoluției din România, polonezii merg la Pa- 
ris și semnează proclamarțiiie revo.uţiei, unii se aleg de- 
putați ai naţiunii universale. Şi pesie capul tuturor se în- 
tinde umbra protectoare a împăratului romantic Napoleon L. 


A. avut romantismul o metafizică de un iscoditor dina- 
mism al ideilor. O diaieciică a antitezelor, o furie a contra. 
rilor. Carl Schmitt („Politische Romantik” - 1919) analizând 
scrierile lui Schlegel și Muler, înfățișează următoarele două 


serii de antiteze: 
sa opune mecanic, 


pozitivă şi negativă; viu-organic căruia î 
adevărat sau auientis-aparent şi minci- 


nos, permanent-provizoriu, constructiv-dastruztiv, istoric-arbi- 
trar, puternic-haotic, pacitic-partizan și polemic, legitim-revo- 


luţionar, creştin-păgân, feudal-obsolutist-ceniralist. 


Și seria 


poate continua la alţii: realist-iaealist, naţionalism-cosmopo- 
litism, aristocratic-democratic, etc. 

Reţinem perpetua oscilație, dialectica contrariilor, afir- 
mări și anulări care se întrunesc întrun temperament explo- 


siv, vulcanic, 
Romantismul 


a 


vrut să fie 


tinerețe, îndrăzneață origina- 


litate „eroism don quichotesc, și a exaltat un atât de mare 


„patos romanii=*, încât ceie Gouă cuvinte 


au devenit insa- 


parabiie. Romeniicii e:nancipați de femee, sau ridicat îm- 
potriva sentimentalismului, şi au ajuns mizogini, mizantropi, 
hipoconariaci, solitari, crepusculari. Şi când toate nostalgiile 
și rătăcirile tirersții au încheiat cisiul unei vieţi, romanticii 
au ajuns la concluzia că un om care nu poate să mai rea- 


lizeze încă odată romantismul 
siârșit. 


în trăirea lui, este un om 


NICOLAE ROȘU 





POȘIA REDACŢIEI 


Cosma Ion Moise: De acord cu 
d-ta: La 16 ani nu se pot creea 
capodopere şi — adăugăm noi, — 
nici măcar poezii bune. 

In loc de critica severă pe care 
o ceri, puţin cam supărat pe noi, 
un sfat: Păstrează tot ce-ai scris 
pân'acum și peste câțiva ani, 
după ce vei fi recitit proza d-tale 
versificată de azi, să ne impăr- 
tăzeșii impresiile, 


B. N. Eugeniu: Poezia primită 
nu se poate publica. Prea multă 
durere rimată, Poate înduioșetor 
dar nu îndeajuns de convingător. 


Mady Mihăilescu: Ca „primă 
încercare“, fragmentul de roman 
trimis spre publicare, este mai 
mult decât meritoriu. Are unele 
lipsuri, unele confuziuni care-l 
fac să nu poată fi publicat. Ne 
place să credem că nu a fost a- 
leasă tocmai partea cea mai bună 
din întreg manuscrisul 

Totuș, acest prim insucces nu 
poate constitui un motiv de a- 
larmare. Am găsit părți bine în- 
chegate, care dovedesc suficientă. 


ŢIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 2ă =: 





experienţă sufletească şi un ta- 
lent în plină desvoltare. Dispă- 
rând nebuloasa şi dibuielile — 
care se par căutate, de efect, — 
credem că nu veţi avea decât de 
câştigat. 


A. D. — Bazargic: A versitica 
este, desigur, uneori o ocupaţie 
destui de amuzantă, dătătoare de 
mici satisfacţii personale, Asta în 
cazul când dorești un divertis- 
ment. 


Dar nu ma: puţin devine şi-o 
pasiune care, dacă nu-i alimen= 
tată de acel fiuid caracteristic, 
de acea căidură interioară ce to- 
peşte și mlădiază linia rigidă a 
rimei gândite, riști să rămâi mai 
totdeauna un foarte conştiincios 
cizelator de versuri corecte bine 
ritmate, dar... atât, 

Cât despre titiuri (mă gândesc 
anume la dcuă dintre ele), su- 
părător de identice cu altele ce 
se întâlnesc pe copertele unor 
îoi soliegiate în care vorba de- 
i simplu pretext, 

C. POSTELNICU 













15 


lulie 1939 


| 


spăsiri 


(Urmare din pag. 5-a) 


escapadele noastre și ce firav îmi 
apărea. firișorul care ne unea ini- 
mile! Gândurile mi se învârteau 
în cap ca o furtună şi dispăreau 
fără să lămurească nimic. Intr'o 
seară m'am pomenit, pe neaștep- 
tate, cu Marc. Părea obosiţ şi 
nu-şi putea ascunde neliniștea 
care îl rodea. Sa așezat pe ua 
scaun și a rămas o clipă tăcut, 
cu ochii închiși, caşicum ar fi 
vrut să-și amintească ceva. Sar 
fi zis că visează ; un vis neplăcut 
şi hain, pe care i-i trăda contrac-= 
ţia dureroasă a gurii. Surprinde- 
rea mea de a-l vedea asifel a fost 
prea puternică, pentruca să în- 
drăsnesc să-l turbur cu întrebă- 
rile mele. A fost un moment de 
u.uială, Il pr:veam în neștire, în 
timp ce  degetele-i rătăceau pe 
braţele fotoliuiui, se crispau ner- 
vos, căutau parcă ceva. Sa întu- 
necase. Servitorul a adus o sticlă 
de Bordeiais. Ce sete grozavă a- 
vea Marc! Parcă-i ardea ceva în 
sufiet, Bea cu nesaţ să se răco- 
rească, să nu-și mai aducă aminte, 

— Numai tu poţi să înţelegi și 
să mă judec:, Torry! îmi șopti el 
deodată. 

Am presimțit că furtuna se des- 
lănţuise, că se întâmpiase ceva 
semnificativ. Cât se schimbase 
bietul Marc! Era şovăitor și trist, 
aşa cum nu-l cunoscusem şi a- 
mărăciunea din vorba lui îmi a- 
răta cât se schimbase de muit. 
Am încercat să-l liniștesc, să-l 
răpesc din lumea gândurilor lui 
chinuitoare. Mă asculta cu doci- 
litate, ca un copil, dar apatia 
care-l cuprinsese era atâț de a- 
Gâacă, încât mi-am spus că mun- 
ca mea €e zadarnică. Cu un om lip- 
sit de voinţă poţi să isbuteşti ori- 
ce, dar rezuitatul nu prezintă n:c:o 
importanță, e ncgativ. L-am în- 
demnat să mi se destăinuiască în 
voe, ca în fața duhovnicului. A 
isbucnit spontan, fără să aştepte 
să insist. „Simt că mă sufoc, 
“Torry, că au mai sunt capabi! de 
nimic. Toate îmi sunt potrivnice; 
până şi Vera. Uite-te mine ; 
desigur, nu mă mai recunoșt:. Nu 
mai sunt eu. 


la 


— Dar bine, Marc, pentru Dumn- 
nezeu, ce sa întâmplat cu tine? 

— Da, a: dreptate; s'a întâm- 
piat ceva. Ceva pe care eu însumi 
nu mi-l pot explica. în orice caz 
ma prins bine. 

I-am pus mâna pe frunte. Tem- 
peratura îi crescuse şi respirația 
îi era neregulată. Mi-a povestit 
toate suferințele lu:. „Tu știi cât 
o iubesc pe Vera şi ce aş fi în 
stare să fac pentru ea. L-am pro- 
pus să înlăturăm echivocul din- 
tre no: și să-mi fie soție, dar sa 
arătat foarte puţin încântată de 
perspectiva unei căsătorii, Tu ai 
putea concepe ca o iemee, pe care 
o iubeșii și care te iubește, să 
reacţiomeze așa cum a făcut Vera, 
când nu are niciun obstacol în 
caie? Eu nu mai știu ce să mai 
cred. Am insistat, am impiorat-o, 
Gar m'a refuzat. In cele din urmă, 
mi-a cerut răgaz să se gândească. 
De o lună de zile îmi prelungește 
chinur;le cu starea asta de incer- 
titudine. Veșnic acelaș: refrem: 
„Tu crezi, Marc, că pentru dra- 
gostea noastră căsătoria ar fi un 
st:mulent mai mult? Mărul Evei 
a fost mai ispititor și mai dorit, 
prin însăşi faptui că fusese oprit“. 

Ceeace contribuia la surescita- 
rea şi la sufer-nța lui Marc, era 
în acelaș timp piecarea neaştep- 
tată și misterioasă a Verei, în An- 
giia, cât și refuzul ei net de a o 
însoți. Era evident că bizareriiie 
acestei femei  creiaseră bietului 
Marc o stare de seuz:biiizare pe- 
riculoasă, căreia, îmi dam seama, 
îi puteau fi fatale orice emoție şi 
neliniște nouă. 

Am avut impresia că nu ma 
auzit, că era cufundat în lumea 
lui bizară, care-! făcuse atât de 
sceptic şi de suferind. S'a ridicat 
brusc şi a deschis larg fereastra ; 
era seios să respire aerul rece al 
nopții, să-și înnece în el mâhni- 
rea fără seamăn care-i copleşea 
sufletul. L-am privit cu milă, din 
ce în ce mai mirat. Rezemat de 
pervaz, cu capul sprijiaiț în 
mâini, avea: impresia că contem- 
pă orașul; dar chipu: lui semăna 
cu o mască de gips, căruia artis- 
tul nu-i muiase nicio tresărire, 
niciun simţământ. 

O presimțire vagă mă făcea să 
cred că expresia asta de com- 
pietă indiferență, de linişte, nu 
era decât aparentă și că în um- 
bra ei alunecau neosten:t, apeie 
adânci ale desnădejdei care-l sfăâ- 
Şiau. Puțin după aceea a isbucnit 
într'un râs care m'a înfiorat. 

— Să ne piimbăm! Da. a. drep- 
tate. Itaiia, ţara artei şi a iegen- 
delor. 

Nu mai ştiam cc să spun. Am 
rămas cu ochii în ochi: lui, Ilve- 
Geam că ezită, că avea să-mi des- 
tăinuiască ceva. Na fost mnevoe 


Taxa poştală plăthă în numerar conform aprobării dir. G-le P. 





să-l îndemn; s'a pornit singur, ca 
o vijelie. 

— Ce blestem mă apasă, Torry? 
De ce sunt eu sorţiţ să ispășesc 
păcatele altora? Şi după o scurță 
pauză: „Lasă-mă să mă destăi- 
nuiesc ţie. Ascuită-mă; poate voi 
reuşi să mă liniștesc, să-m: smuig 
durerea de moarte care mă sfâ- 
şie“, 

Răsuflarea îi era sacadată şi 
och-i turburi şi injectaţi. Era în- 
ir'o stare de agitaţie şi de dispe- 
rare, care m'a înspăimântat şi m'a 
pus pe gânduri. I-am dat să bca 
un pahar cu apă în care picura- 
sem valeriană și i-am luat mâna. 
Pu:su: părea că se normâlizează; 
efectu: valerianei n'a întârziat să 
se manifeste. M.-a povestit cu 
deamănuntul toată odiseja dra- 
gostei lui. Am af:at, cu ocazia a- 
ceea că, de pe bordul lui „Vau- 
queiin“, se furase, în timpul re- 
cepției organizate de comandant 
în cinstea amiralului Garnier, ua 
document secret, care privea re- 
zultatul manevrelor de primă- 
vară, fapt de care ziarele mau 
prins de veste şi că ancheta care 
a urmat, fi dăduse emoții groaz- 
nice, prin fapiu! că Vera reţinuse 
atenţia oamenilor ce.ui da al doi- 
lea birou. La o săptămână în 
urmă, o nouă supărare venise să 
se adauge neliniștei de care abia 
scăpase. Marc primise însărcina- 
rea să predea statului major al 
marime:, raportul am:raiului La- 
caze asupra bazelor submarine, 
într'un even:ual confiict în Medi- 
terana. Contrar recomandații:or 
primite, telefonase Verei că avea 
o misiune speciaiă şi că va fi ne- 
voit să lipsească de acasă câteva 
ziie, Insistenţele Verei, care pre- 
textase o indispoziţie subită, îi si- 
liseră să mnesocotească ordinul şi 
să-și amâne piecarea cu câteva 
ore, strictul necesar ca să se în- 
grijească de med:c şi să se des- 
facă din căldura îmbrăţ.şerilor ei. 
Un ssomot înfundat îl trezise din 
beţie. Cu câtă îristeţe şi cu câtă 
spaimă reinăscută revedca viziu- 
nea care-i dăduse fiori! Povestea 
dar uneori, se oprea să mă pii- 
vească cu un aer iscoditor, ca și 
cum ar fi vrut să surprindă în 
ochii mei desconsiderarea și ura 
pe care le-ar fi meritat, dacă n'ar 
fi fost ta mijloc soiidaritatea ne- 
ştirbită care făcea să ne ardă ini- 
miile într'o singură făclie. Bună- 
voința cu care-l ascultam i-a dat 
curaj şi credință nouă în mine; 
şi-a reluat firul întrerupt, cu mai 
muit calm. „M: sa părut că vi- 
sez, prin minte mi-a trecut, fu.ge- 
rător, imprudența pe care o să- 
vârșisem. In biroul chinezesr unde 
închisesem hârtiile, totul era cu- 
fundat în tăcere. Am răsutiat 
ușurat, ca şi cum spectrul morţii 
ar fi fâlfâit în preajma mea, gata 
să mă doboare și am deschis ser- 
tarul, 

—— Care va să zică au se în- 
tâmplase nimic? l-am :scoâit eu. 
' O umbră i sa întins peste ochi 
şi mâiniie au încercaţ să schițeze 
un gest vag și neput:nc:6s, de im- 
piorare, Il văzui tresărind, cu faţa 
muncită de teamă și de groază. 

— Da, da, așa încerc să cred şi 

eu. Dar aşteaptă. E fioros. 
» Parcă nu ma! avea târie să-mi 
vorbească, atât îl copleşise obo- 
seaia, Cuvintele-i sunau ciudat și 
se vedza prea bine că făcea sfor- 
țări supraomeneşti, că-și că:ca pe 
inimă, mărturisindu-mi înlâmpla- 
rea aceea ciudată. „O, Doamne, €e 
ceva pe care nu pot, să mi-l ex- 
piie! reluă e! sfârşit. Am găsit în 
sertar, sub servieta cu acte, una 
din micile amulete aduse de mine 
din Damasc şi pe care Vera le 
purta la mână. Ce o fi căutat a- 
colo afurisitul acela qe cocostârc? 
E aşa de confuz totul, că nu sunt 
capabil să mai judec. Vera n'a a- 
vut niciodată cheia casetei și eu 
mă simt neputincios să găsesc un 
alibiu bijuteriei aceleia, al cărei 
mister mă contrariază și mă bui- 
măcește. Poate ar fi fost mai bine 
să mărturisesc comandantului toa- 
tă aventura şi să-mi cer pedeap- 
sa. Aş fi suferit, dar suferinţa 
m'ar fi liniştit; acum sufăr, dar 
sunt mai desnădăjduit şi mai tui- 
Durat ca oricând, 

Desigur, fap!a lui Marc era gra- 
vă şi bizareria întâmpiării i-ar fi 
dictat să procedeze aitfel, când 
ştia destul de limpede, ce conse- 
cințe :incalculabile ar fi avut în- 
străinarea secretului militar de-a 
cărui divulgare era legată insăşi 
soarta marinei noastre. După toate 
indiciile, Mare săvârşise nebun:a 
aceea, oumai şi numa: ca să nu 
creeze Verei o stare imposibilă. 
Conştiinţa mea de cetăţean ar fi 
trebuii poale să-mi dicteze at 
procedeu decât aceia pe care l-am 
adoptat atunci. Prietenia care ne 
lega a biruit însă şi taina bietului 


Mare a devenit astfel şi a mea. 
Am căutat să-l salvez, dar iubirea 
mea avea să-i aducă, fără să-mi 
dau seama, moartea. 


Am piecat amândoi în Italia. 
Părea că uită, că necazurile care-l] 
sbuciumaseră nu-l ma: torturau. 
Poezia Italiei, vieața nouă pe care 
o aprindeau în noi decorui şi tre- 
cutul plia de glorie şi de spien- 
dori al Peninsulei, apoi zilele m:- 
munate, petrecute pe moșa lui 
Antonio, erau un st:mulent care 
deschidea, în sufletul încercat al 
lui Marc, un dor necunscut de a 
sorbi existenţa până iu adâncurile 
ei. Ne amestecam printre țărani, 
g:umeam cu feteie ior, munceam 
aiături de ec la culesul viilor şi 
ne făceam o plăcere să luăm parte 
la distracţiile lor. Ne-am înapoiat 
în Franţa cu Antonio. O bronșită, 
contractată la bord, îi câștigase 
un concediu marinăresec de trei 


uni, Am cutreerat ţinuturile, dela 
Mare la Ocean și am gustai din 
piim toate plăcerile. La Atencca, 
nc-am despărțit, ne atrăgea pe 
fiecare o ailă chemare. Antonio 
mergea în Oianda, Marc la Tou- 
ion, iar eu la ocupațiile mele. De 
atunci nu i-am ma: văzut. Curând 
după aceea am plecat în Came- 
run, 

Poşta sosea zilnic, înainte de 
p:ecarea mea la spital. O găseam 
desfăcută și aşczată pe măsuţa, 
unde bunui meu Ren6, care în 
menajul meu juca laolaită rol de 
fecior şi de secretar, îmi servea 
gustarea. La o săptămână după 
penibila veste pe care o aflasem 
din „Le Temps“, când amintirea 
drame: părea că mai pălise, o în- 
tâmpiare nouă a  rcactualizat-o, 
aducând-o în adevărata ei lumi- 
mă. Imi puneem tocmai cravata, 
când l-am auzit pe Rene strigân- 
du-mă. Mi-am spus că sosise de- 
s.gur scrisoarea dela Oiguţa P. pe 
care o așteptam cu nerăbdare și 
că omul meu se grăbea să mă a- 
nunțe, după cum deaitfel îl in- 
strujsem. De daţa asta mă înşe- 
lam însă. Nu era vorba de nicio 
scrisoare, ci de un musafir ma- 
tinal, un ofiţer de marină, care 
ținea să-m: vorbească. M:-am pus 
haina, în cea mai mare grabă, și 
am trecut în încăperea unde eram 
aşteptat; străinul, un bărbat slă- 
buț şi nu tocmai înalt, mi-a po- 
vestit imediai scopul vizitei saje. 
Se numea Survian, era ofiţer în 
mar.nă, ca și Marc şi fusese apă- 
rătorul prietenului meu, în pro- 
cesul care avea să-i aducă ispă- 
şirea. Rugat de Marc, ținuse să-mi 
predea personal lucrurile care-i 
fuseseră încredințate și cu ocazia 
aceasta să-mi povestească trage- 
dia, aşa cum n'o cunoşteam. Se 
făcea lumină deplină; mi se îniă- 
turau nedumeririie. Marc trădase 
uniforma și patria pentru care ju- 
rase. Dragostea-i întunecase min- 
tea; greşșise, şi greşelile se plătesc 
scump, când e vorba de apărarea 
țării, La început serv:se Verei, in- 
conștient, să fotografieze schiţa 
bazelor submarine din Meditera- 
na; mai târziu lucrase, cot la cot 
cu ea, la înstrăinarea secretelor 
marinei noastre. Mărturiile căpi- 
tanului Survian miau îngrozit şi 
au retezat imdoeiiie cari mai în- 
cotcau să perziste în sufietul meu. 
Marc fusese un învins al v-eţii şi 
un rob creâincios al dragostei lui. 
Își meritase soarta și nu şi-o me- 
ritase. Sunt idol: pentru cari sa- 
crificiul are puţin sens şi pe care-i 
interesează mai muit scopul, de- 
cât uneltele, pe care le folosesc. 
Ce naiv a fost Marc şi câ! a cre- 
zut în mirajul dragostei lui pea- 
tru Vera! Imi joacă în mieite cu- 
vinteie lui Ren Guzman: „Sunt 
anima!e care-și schimbă culoarea 
după teren. Tot aşa se întâmplă 
şi cu unele femei: trecând pe lân- 
gă dragoste, iau culoarea e“, 

Câiva timp în urmă, o scrisoa- 
re a doamne: Scarpa, cărcia îi 
trimisesem câteva vorbe de îm- 
bărbătare, avea să tragă cortina 
asupra celuilalt act al dramei. 
Frau patru pagini de scris obosit, 
unde desnădejdea mamei descria, 
cu o tristeţe ma: adâncă decât la- 
crămile, sfârşitul fiuiui său. Ace- 
iaşi motiv, aceiași melodie. Ur- 
mărise, cu prea multă pasiune, 
fata-morgana dragostei, care-l 
vrăj:se şi  vâjiitul sângelui avea 
să-i vândă sufletul. Ş: Vera... 
unde o fi în clipa asta? Undeva 
departe, căutând să uite ochii că- 
rora ic-a furat vieața? Savurând 
fructu! irudei ei perfide? Păşind 
surâzătoare şi graţioasă, sub pri- 
virile in evantai ale muiț.mi: şi 
încercând să-şi distiieze, cu ace- 
iaşi aaivitate prefăzută, farmecele 
otrăvite? Sau negociind sufietele 
la aceiaşi preţ al voluptăţii sale? 


C. A. APOSTOLESCU 





T, T, Nr. 24464-939