Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0009

ANUL LIV Nr, 9 


DUMINICĂ 
18 MARTIE 1945 


Director: 


AL. CIORĂNESCU 





COLABOREAZA: 

Camil BALTAZAR 
L. BRATOLOVEANU 
Şerban CIOCULESCU 
Emanuel CILOMAC 
Ben CORLACIU 
lon M. LEHLIU 

Ion Sofia MANOLESCU 
| Adrian MARINO N 
p Florian NICOLAU VI | 
| R. OTETELEŞANU 
Dumitru PANAITESCE 
PERPESSICIUS 
Gr. T, POPA 
AL. POPOVICI 
Valeriu POPOVICI 
C. POSTELNICU 
AL. ROSETTI 
1, Dimitrie SCHEIANU ! ga li) : 
N. VERONESCU aaa ve e Caravelă 


—. 





Ars poetica 


Astăzi nu mai vreau să cânt 

Pateticul frământărilor mari şi deşarte, 

Viaţa n'o să-şi mai destăşure păginile ca dintr'o carte. 

No să mai regret iluzia marilor visuri, 

Nici ca Hamlet n'am să mai atârn palanţa cugetării peste 
abisuri, 

Patetic viaţa rănile n'o să-şi mai desfacă, 

Suterinţele în demiurgice ode să-şi prefacă. 


Astăzi nici Prometeu sA 
No să-şi mai plimbe pe bulevard laurii de Zeu, * 
Din durere, nemurire şi slavă să-și făurcască. 
Inima lui n'o să mai sângere, împărătească. 

Astăzi destinul şi tot sorocul 

N'o să ma poarie biazon Nenorocul. 

Poeţii noștri n'or să mai plângă, 

Elegiac şi estetic mâinile n'or să-şi mai frângă. 


Toţi om fi mici, scarbăzi şi goi, 

Şi-o să ne 'mbătăm de-al bucuriei noroi, 

Şi-o să aruncăm de pe noi povara asta haină, 
Plimă de gesturi şi de patetic, străină. 
Trageaia sasa niizestucasă în durere, 

Are să zâmbească, modest, pe furiş, 
Glumelor noastre obscene şi desfrânate, 

Fără spirit şi neruşinate. 


Artă și lauri n'or să mai fie, 

Doară cântece, râsete şi veselie, 

Om ieşi la horă cu toţii, fără podoabe triste, şi goi 
Ne-om băiăci iără critici, prin nevinovatul noroi. 
In orgia prozei fără milă să ne tăvălim 

Imebumiţi ue pateiic şi plictisiţi de sublim. 
Bacchus, ce poezie, 

Plină de sevă şi nebunie! 


Desigur muzele au să surâdă 

Desgustate de atâta bucurie proastă şi hâdă, 
Apollon are să se simtă urgisit printre noi, 
Noi însă om râde şi l-om stropi cu noroi. 


Cărți n'o să mai scriem şi nici poveşti, 
„ Sistemele au să se dărâme împărăteşti, 
Măreţia şi luciul au să dispară, 

Să renască *n noi, ca pasărea Phoenix, primitiva fiară. 
Fără de cărţi și ştiinţă o să fim goi, 

Păgâni, o să ne iatuăm cu noroi, 

Şi dansând tam-tamuri într'una 

Om desveli Poezia și-om privi cinie Minciuna. 


7 


„7? FLORIAN NICOLAU 


Jlocturnă 


Tâmplele cerului s'au luminat în noaptea aceea caldă, 
Clipele au impietrit peste gândul ostenit ae arum d 
Viorile timpului țeseau amintiri şi dor ” 

Și vraja cădea peste ape şi taine... şi fum . 


Omul s'a oprit lângă țărm să soarbă răcoare din pumni 
Sufletul ars să-și adape cu liniște şi vis. i 
In noaptea aceea caldă ca un poem, cine 

Poarta spre albele ţărmuri, a zăvorit,.. a'nchis? 


DIMITRIE SCAEIANU 
2 


Arhitectură 


In curând îmcursiunile mioastre lirice vor lua sfârşit, 

în camera ta ai să primeşti pe fereastră vizita primăverii, 
fata din fotografie va avea un zâmbet de clorofilă, 

iar ultima noutate a zilei va fi aceea 

că după amiază 

au evadat bolnayii 

din toate sanatoriile lumii. 


Sub uniforma cu nasturii triumfători 

seniorul, sfâșiat de aceleaşi vechi hemoragii, 

îşi va ascunde inima ca !3e un lucru furat 

dar ce folos? 

el 'n'o să poată țipa decât după ora 12 

când sună cocoşii stingerea în cartier. 

PXzher 

Adună-ţi pa!mele peste tâmplă, ovale, 

începe să ta gândeşti serios la căsătorie 

— astăzi, cână lungite noastre voiajuri se termină, 
îmi voi lua rămas bun dela peisagiile din ochii tăi. 





Lumina dansează elegant în pâmpasuri, 

copiii tăi vor fi buni şi desigur foarte frumoşi ; 

fiindcă trebue să facem amândoi ceva ) 
eu am să vând zlare în America de Sud 

și amintirea ta va avea gust de chinină, 


Apropie-te fără teamă de braţul meu — e ultima oară — 
fardează-te puţin — nu trebue să se vadă că ai plâns, . 
peste câteva momente, ) 
pe bulevardele spaţioase 
primăvara o să râdă violent,., i 


N. VERONESCU | 
Răsărit | 
Un bob de sămânță trebuia să nască... 
Nebănuită de nimeni stăruia acolo o nouă facere. 


Plugul îi pregătise un culcuș afânat, 
Sourele-i era ascuns sub mii de învelișuri. 


De-afară ajungeau până ia cl ropore-ropote... 
Peste argila crudă juca o ploae de aur, E] 
Galbene clopote amuţeau sub pământ 

Și-un somn greoi îl toropea din adâncuri. “ 


Dar bobul de sămânță se trudea să nască — 

Să nască așa cum nasc toate vieţuitoarele, 

Mii de guri, mii de ochi îi așteptau răsăritul; 
Ploaia caldă, ploaia de aur îi invăluia, pântecul, 





Uneori tresărea dornic după rădăcinile lui, : 
In embrion se legănau pulberi și aureole, 
Uneori vântul se culca lângă morile adormite 

Sau crăpa 'n lanuri pojzhița albă a, lunii, 


ION SOFIA MANOLESCU 


Diverse 


Marcel Schwob 


de AL. ROSETTI 


arcel Schwob seste unul dintre autorii trancezi cei mai 
M oricinaai EL aduce în iiteratura franceză o notă nouă, sub 

inspiraţia directă a scriitorilor de limbă 'eneleză. Mare 
cunoscător al Londrei, regăsim în owera sa ceva din ceţurile 
cetăţii de peste Canalul Mânecii şi din viața marilor porturi 
din Anglia, nordul Franţei şi din Belgia. 

Schwob va ti gustat îndeosebi de acei care cunose melancolia 
sfâșietoare a după amiezelor ploioase, în marile metropole din 
nord. In cărţile sale găsim o serie de portrete de fete tinere, 
din care nu lipsește mica prostituată care se mai joacă cu 
păpuşile, în mansarda ei de sub streaşini. 

Sunt imagini care nu se uită. Păstrate în amintirea noastră, 
ele revin la prima chemare şi, odată cu ele, sgomotele şi par- 
tumul Jocurilor evocate. 

La Londra, Schwob ne duce în taverne și pe străzi întorto- 








-/ohiate, povestindu-ne întâmplări extraordinare ale marinarilor 


de eri şi de astăzi. Spirit aventurier, el va întreprinde o călă- 
torie lungă cu vaporul, pentru a regăsi, în insula Saanoa, mor- 
mântui romancierului R. L. Stevenson. 

Atracția aceasta pentru ființele umile, care trăiesc în mar- 
ginea societăţii, şi pentru misterele societăţilor scorete, l-a 
dus în moi natural spre cercetarea vieţii şi limbii răufăcăto- 
rilor, i 

Printre aceștia, unul dintre cei mai celebri este Francois 
Villon ei însuși, marele poet, care stă atât de aproape de inuma 
noastră prin naivitatea confesiunilor sale, desvăluindu-ne în- 
treaga mizerie a condiţiei umane, 

Schwob a urmărit icu pasiune, pas cu pas, cariera aventuroasă 
a lui Villon şi a, tovarășilor săi, dintre care unii au putut fi 
Wentiţicaţi în persoana unor spărgători şi chiar criminali ce- 
lebri. Se ştie că poetul el insuşi a scăpat cu puţin de ştreang. 

Paralel cu cercetările arhivalice, Marcel Schwob a studiat 
limba specială sau argou! acestor răufăcători — ei alcătuiau 
o socieiate secretă numită „la coquilie“ — gi a făcut in aces 
domeniu o serie de descoperiri care au fost reţinute de învă- 
țaţi, reuşind să identifice un mare număr de termeni. 

Notele asupra lui Villon sum publicate îm operele sale com- 
plete (la editorul Bernouară, Paris), sub titlul „Spicilege“. Dar 
lucrarea de ansamblu consarțată poetului, Schwob nu a apu- 
cat să o scrie, răpit prea de timpuriu (de o boală nemiloasă, 
ci ea, a fost publicasă ulterior, de discipolul său Pierre Cham- 
pion, : i 


” Viaţa aventuroasă, pe mare sau pe uscat, a preocupat în 


mod continuu pe Schwob. Avea într'insul ceva din neliniștea 


marinarului reținut prea mult timp la țărm, 

Tot ce era misterios, îndepărtat, îl atrăgea. A scris pagini 
de subtilă evocare 3 vieţii antice, şi a şiiut să evoace miste- 
rioase rituri de îmbăisămare a cadavrelor, întrun Egipt ima- 
ginar. Ira sh 

Profunda influenţă a literaturii engleze asupra sa, a provo- 
cat scrierea paginilor în care şupt evocate fantome; iar lec- 
turii vechilor documente de arhivă îi datorăm descrierile sa- 
batului şi a liturghiilor negre, cu concursul vrăjitoarelor de 
tot soiul, Pi 

Schwob a practicat şi eseul, după modelul englezesc, şi a 
scris pagini excelente despre asemănare și deosebire, pictura 
japoneză, etc. D a Î. 

Galeria sa ge portrete imaginare pleacă dela principiul că 
personalitatea constă în cutare amănunt unic, al persoanei 
fizice sau psihice, principiu pus în aplicare, în pictură, de ce- 
lebrul artist japoner Hokusai. 

Intr'g carte de evocare a lui Schwob, Pierre Champion pa- 
biică, în apendice, o serie de scrisori adresate lui Schwob de 
Colette, atunri de abia adolescentă; Schwob era camaradul 
nedespărţit al soţilor Willy. 

Sunt pagni de o artă subtilă. Scrisorile sunt serise cu o 
reală candoare, şi figura lui Marcel Bchwob răsare vie în lu- 
mima clară a, acestei corespondențe feminine, Geniul lui Mar- 
ecl Schwob apare prin transparență în rândurile scrise de 
veriiabhila ingenuă Colette Willy. 


- 


Un neoumanist: 
TUDOR VIANU 


de ŞERBAN CIOCULESCU 


ltima carte a d-lui Tudor Vizmu: „Filosofia Cultiuria' 
Ui: „Publicom'“, 1944), reproduce un curs ţinut 

ua Facultatea de litere şi filosutie riin Bucureşti. Pri- 
vind „cea mai tânără ramură a sistemului filosofie”, 
cursul începe prin fixarea obiectului: „kilosofia cultură 
generalizează asupra materialului pe care îl procură ști- 
ințele speciale ale culturii, în acelaş fel în care filosofia, 
naturii generalizează asupra rezultatelor pe care i le areră 
științele particulare alle naturii“. Nu se va urmări aci mai 
departe, stmuotura cărţii. Ceea ce ne preocupă în daosebL 
este poziția autorului ei, prin excelenyă estetician, faţă d 
unele probleme ale literaturii, interferente cu filosofia 
culturii. odă în acida 

Una din acestea, căreia d. Tudor Vianu i-a consacrat 
un, capitol foarte concentrat, examinează raporturile din- 
tre artă şi morală. Istoriceşte, d-sa relevă „unitate a eti- 
cului şi esteticului în Antichitate” și, sinerunic, schițarea 
coniliataullui dintre ele, accentuat apoi în sistemul de va- 
ori al creștinismului, care punea arta in serviciul moralei, 
așa cum subordona filiosotua, teologiei, Dintre moderni, 
'Tolstioi restabilește punctul de veaere creștin, pe când 
Nieizsche, dintro perspectivă păgână, îndreptățește amo- 
valismul artei. La Riuskin, confirctul capătă o atenuare, 
prin: „incercarea de a aduce frumosul sub punctul de ve- 
dere al binelui“. Simypatia filosofului aultur:i înclină către 
teza idealistă a lui Schiller, care atribuia contemplaţiei 
estetice o virtute etică, prin neutralizarea sensualitapi he- 
dioniste. 

Intre atitudinile omului modenn faţă de diversitatea ori- 
enftărilor culturale, autorul optează pentru concepția acti- 
vistă a culturii, care „propune activităţii omenești Crea- 
toare de cultură, tot atâtea ţinte câte poate să-și asume o 
activitate omenească“. 

Tot odată, serutând obiecţia ce se aduce vremii noastre, 
de a fi „lipsită de fundamentul unei inspiraţii mai adânci, 
de un subconștient melabizie CTealOr, Gun Care Icrele 
manilfestări de cultură să se ridice cu vigoarea pe care o 
asigură tuturor creaţiunilor, existenţa unui subsirat fe- 
cund“, d. Tudor Vianu o respinge atrăgând atenţia asupra 
unui „mit generos şi fecuna”, caractierizant penru evul 
modern. : ge 


Mitul lui Prometeu, împrumutat antichităţii, dar învio- 
rat prin semmnitioaţii noi, ar ÎL 1NSUȘI pliu cutu ILOIS- 
tre“. Anticii mu se puseseră de acord asupra înțelesului 
esenţial al cuceririi şi jertfei prometeice. După Eschyl, 
care i-a surprins tragismul, Platon a aiabulai prea suutos, 
nemaistăruind asupra pedegisirii lui Prometeu, iar gândi- 
torii cinici au aprobat sancţiunea divină sub cuvânt că „ci- 
vilizaţia este producătoare de suferință“, aşadar reproba- 
bilă. | i i ȘI 

Mitul modern, e pus în circulaţie de Goethe, cu poemul de 
tinereţe, neisprăvit, „Prometheus“. D. Tudor Vianu relevă 
în „Faust“, amplificarea mitului prometeie, In, interpre- 
tarea d-sale, demionismul faustic este „o trăsătură esea- 
țială a prometeismului”, deoarece adânceşte legătura din- 
tre creaţie şi suferinţă. Insuşi Byron, ca autor al poemelor 
„Manired” şi „Cain”, e anexat de d. Tudor Vianu, familiei 
moderne a poeţilor prometeici, cu tot negativismul. răsvră- 
tirilor lui. Paralel cu tratarea aceluiaş mit de un poet ca 
Shelley, din al cărui „Prometeu deslănțuilt“ se desprinde 
„visul de a înobila pe un 'om astfel, îmcât el să poată realiza 





da | d 


„sinteza dintre înclinațiile inimii şi principiul sever al ra- 


ţiunii“, filosoful culturii uzimărește alte scrieri înrudite, ca 
„Scrisorile asupra educaţiei estetice a omenirii“, de Schil- 


3 








ler, apoi „întreaga operă a poetului german Hălderlin“ şi 
drama lui Ibsen, „Impărat şi Galileam“, 

Promeţeice sunt deci, pentru d. Tudor Vianu, atât sfâşie- 
rile de tip faustie (viaţă—cunoaștere), cât şi simtezele care 
împacă antinomiile dintre afect şi intelect. 

Problema, astfel pusă, va stimula probabil, desbateri pa- 
sicnate, 

Ne mulțumin cu inidicamea liniilor ei. 

De altfel, d. Tudor Vianu tramspune așa nmimitull mit pro- 
meteic și pe planul filosofiei moderne, propunându-l pe 
Kant ca reprezentant al aceluiaşi punct de vedere; temeiul 
corespondenţei este descoperit în „criteriul autonomiei per- 
soanei“, prin care „garantul ordinei în natură mm mai este 
Dumnezeu, ci omul însuși“, 

Ne întrebăm dacă această răsturnare fericită de valori 
mu s'a putea revendica în favoarea umanismului, Istori- 
cește, cu două secole și jumătate mai de vreme, Renașterea 
făcea din om, măsura tuturor valorilor, substituind crite- 
riului diogmei, acela al autonomiei personale. Fără fumda- 











ment mietafizie, ce e direptt, lionarido, Erasim: și Montaigne 
(eu tot scepticismul său. aparent), restaurează încrederea în 
propriile puteri ale omului. , 

YValioaile activiste, puse în, lumină de d. Tudor Vianu, și 
anume „credinţa în știință, în puterea și. eficacitatea raţiu- 
nii omeneşti“, ca și „iubirea de oameni“, sunt înseși valo- 
rile Renaşterii. Activismul, astfel conceput, nu e altceva de- 
cât un nou umanism, îmbogăţit cu disciplinele noologice 
mai recente: estetica, sociologia şi filosofia culturii. 

Omui prometeic își regăsește protot:pul mai apropiat în 
omul vincian, cu deosebirea că cel dintâi, cu variantele 
faustice și demoniace, se bucură de prestigiul pathosului 
metafizic, față de suveranul echilibru moral lionardesc. 

Prim pasiunea intelectuală cu cere desbate de atâta vreme, 
problema condiției umame și a perfecționării omului, prin 
încmederaa neşovăitoare în destinele inteligenței, precum şi 
prin. sensul estetic, împrumutat arctivismului cultural, d. 
'Dudor Vianu se cuvine considerat ca un autentic neouma- 
nist. 








George Mihail Zamfirescu 


— SCRIITORUL ȘI OMUL — 


Ce bucuros și mirat ar îi 
fost bunul! și generosul Gemy, 
cetind «elogiile unanime ale 
aproape tuturor criticilor, ce 
se întreceau, — la moartea 
lui, — să-i recunoască merite 
și o suprafaţă, pe care, în viaţă 
fiind, nu i-o acordaseră! Imi 
aduc aminte de restauratoa-: 
rele rânduri așternute de so0- 
brul cronicar Mihail Seba- 
stian, în configurarea, litera- 
turii și maj ales a omului G. 
M Zamtirescu. 

Recitind romanul Miss — 
apărut întro vreme când nu d 
se putea, scrie despre litera. = 
tura unui stegar avansat al € 

democraţiei, aşa cum era autorul „Maidanului cu dra- 
goste”, — îmi ziceam că, de dincolo de moarte şi biru- 
ind-o, G. M. Zamfirescu ne trimete mesajul scrisului 
său cald, comunicativ, — readucând în actualitate, prin 
romanul sintetic „Miss”, însuşirile cari au făcut succe- 
sul şi trăinicia romanelor şi pieselor sale: o atmosieră 
de mister, vibrația de umanitate învăluitoare prin 
ardența ei, darul de a te face ca să participi — dela 
primele rânduri, la substanța literaturii sale, însușirea 
de a te destăta, în egală măsură, prin această substanță 
Și prin perioadele ritmice ale stilului unui mare meșter, 
— dar mai ales de a te face să iei parte simpatetic la 
pătimirile eroilor zugrăviți de el. 

Azi mai mult ca ori când, Iteratura aceasta, al cărei 
ton fundamental e cel social, este actuală, întrucât dacă 
descrie uneori declasaţi, aşa cum e Gony, din bucata 
de mare întindere ce dă titlu volumului, — prin zugră- 
virea personagiilor Ilarie Cornea și Savin Voinea din 
nuvela „Simplu”, — romancierul învestighează un sec- 
tor în care a, excelat, fiind unic mânuitor în apă tare: 
proletariatul fabricilor, făpturile umane smulse perife- 
riilor și maidanelor mahalale; românești. 


„Necazuri mici” aduce un aport autobiografic, cutre- 






. murător din avatarurile vieţii intime a autorului, obiec- . 


"tivat, — învederând meşterul epic neîntrecut. Nuveia 
de mare respirație „Fane”, reactualizează sguduitoarea 
atmosferă, dostoevskiană din „Domnișoara Nastasia”, 


4 


de CAMIL BALTAZAR 


„Sfânta mare nerușinare” și „Cântecul destinelor”, 

Nicăeri poate mai bine și mai pregnant ca în această 
culegere de proză nu simţi mai pătrunzător și mai pal- 
pabil, — ain bogăţia și varietatea materialului, din limba 
de frustă, savoare și clasic ritm, ce adânc este scriitorul 
ancorat în realitatea imediată și în social! 

Și aici e meritul cel mare și ceeace făcea, pe lângă 
sectorul pe care l-a deţinut cu glorie, tizionomia morală 
a romancierului și dramaturgului și latura nepieritoare 
a scrisului lui George Mihail Zamfirescu: el este zugra- 
vul epic al periferie; orașelor și odraslelor mahalalelor 
românești, al desmoșteniţilor, oropsiţilor și al celor 
pururi dezarmaţi; a unei lumi pe care a mai înfățișat-o 
cu un atât de pătrunzător simț al culoarei locale și a 
amănuntului pitoresc, numai Caragiale. Marele satiric 
își ascundea lacrima compasiunei sau simpatiei sub 
ironie și sarcasm. G. M. Zamtirescu este, alături de Ca- 
ragiale, prozatorul pare aduce aceiași undă caldă de 
interes viu pentru această lume, adâncind orizontul ei 
cu o dimensiune nouă. 

Dar semnificația volumului „Miss, — de care atâţ 
de puțini cponicari s'au învrednicit să scrie, — trebuie 
căutată în varietaţea și bogăţia lui, el înfăţișâna ca 
întrun buchet reprezentaţiv tot ce era mai bun, mai 
esențial uman, mai adânc în scrisul lui George Mihail 
Zamfirescu, îmbinând laolaltă inzestrările dramatur- 
gului, ale romancierului și ale neegalatilui nuvelist cu 
însușirile omului, refractat în toaie aceste genuri și 
care era frământat de sensul problemelor sociale, 

Aici rezidă actualitatea și valoarea, și ceeace 
face rezistența scrisului autorului cărții „Madona 
cu trandafiri” și a aţâtor piese sau lucrări cu caracter 
e aline cum e „Sam, sau poveste cu mine, cu tine, 
cu el”, 

Fără a face o literatură & these, scrisul acesta se 
umple de acest ţâlc și, pe lângă vigoarea epică a roman. 
cierului, aici trebuie căutată explicaţia trăinieciei lite- 
raturii acesteia și ceeace îi așigură prospeţimea și durata. 

E de mirare că teatrele, în căutarea unor piese oglin- 
dina idealurile lumei de azi, nu se opresc la Sam, pre- 
cum e de neînțeles cum publiciștii atâtor ziare de azi, 
democrați de recentă sursă, nu socot de a lor datorie 
să pomenească despre contribuţia socială a lui G, M. 
Zamțirescu, alegându-și pentru exemplificare modele 
recenie. 





= > 


Literatura americană modernă 





UPTON SINCLAIR 


de VALERIU 


_Un mare scriitor american ataca logica neprogresistă, 
printr'un exemplu admirabil, pe care mi-l amintesc aproxi- 
mativ: ia închipueşte-ţi — se adresa în carte, un erou al- 
tuia — că atunci când primul animal de pe scara evoluţiei a 
reușit să capete dela Creator, primul ochiu, toate animalele 
celelalte s'au strâns grămadă în jurul lui şi i-au ţinut o pre- 
dică asemănătoare celor ce se ţin în contemporaneitate, între 
oameni : bine mă, tu care ești un animal logice, cum poţi să-ţi 
înhipuești că poţi să vezi altceva decât întunericul pe care-l 
vedem şi noi? 

Adevărul este că logica nu poate duela cu curajul. Wilde 
-— mi se pate — era convins că nu trebue să ai niciodată 
dreptate, dacă vrei să ai îndrăsneala să evoluezi. Sinclair 
Upton, dovedeşte în ultimele lui consecinţe, acelaș lucru. 

i Lansat furibund împotriva logicei capitaliste (fiindcă ase- 

-“meni fundaţiuui omenești se bazează esenţial pe o logică ini- 
țială) Upton 'Sinclair a fost obligat şi dator, să se remarce prin. 
trun socialism entuziast și evoluat. A intrat în invălmășeata 
suferințelor sociale, a constatat, a notat, pe urmă a fugit dis- 
perat într'o cabană retrasă, construită cu propriile sale mâini, 
de unde, departe de obiecte și subiecte, sa năpustit asupra 
lor, prin cartea 'feh Jungle (Jungla). 

In 1906, cartea apare şi scandalul isbucneşte: se desvăluia 
prea crud, prea definitiv, prea violent și prea convingător, 
proasta stare materială, igienică și socială a muncitorilor din 
marile abatoare și uzine alimentare din Chicago. Presa, mul. 
țimea — exclusiv snobii — au dat busna peste autorități, con- 
tribuind la proclamarea legii Pure Food and Druge Act, care 
restabilea o dreptate socială, plus instaurarea lui Upton Sin- 
clair ca director al unei companii alimentare. 

Fiu al unei familii calice. deci demne prin tradiţie, micul 
“Upton a trebuit să-și câştige existenţa prin scris, dela 11 ani, 
Deabia la 18 ani, reușește să-şi asigure existența la o revistă 
provincială dar populară. 

Trei ani a muncit din greu ca student şi ziarist, pentru ca 
după alţi 2 ani să-şi scoată prima sa carte: Spring Time and 
Harvest (primăvara. şi secerişul), Sucoesul era atât de departe 
totuși, încât munca a trebuit continuată și mai asiduu. In 
sfârşit a trebuit să se căsătorească şi după înstărirea sa cu 
4000 dolari câştigaţi din vânzarea cărţii The Jungle, să fon- 
deze o colonie socialistă la icare John Dewey era continuu pre. 
zent, să plece în Anglia și Germania, să se reîntoarcă pentru 
a participa la susținerea revendicărilor minierilor din Colorado, 

mpentru a abandona formal socialismul, a susţine politica lui 

-“Wodrow Wilson şi de a redeveni special dar spiritual numai 
la socialism, participând activ la greva muncitorilor industriali 
din Los Angeles. 

Upton Sinclair s'a dovedit a fi de o independenţă și o 
curiozitate feroce cari l-au proscris, l-au ridicat și iar l-au 
interzis. 

Deroulede — pare-se — s'a ridicat în parlamentul francez, 
împotriva cumulardului şi afaceristului Clemenceau, care depo- 
zitase ceie mai formidabile fonduri din bănoasa afacere Pa- 
nama, strigând dela Tribună: 

— Există în această incintă un om căruia toată lumea îi 
teme trei lucruri: vorba, scrisul şi pistolul. Le desfid pe toate 
trei şi-l numesc: Georges Ciemenceau, excrocul in afacerea 
Panama. 

Clemenceau i-a provocat în duel pe orator şi l-a 'mpușcat 
cavalereşte. Cuprins de remușcări s'a retras pe un domeniu 
propriu unde a meditat 10 ani, pentru ca în cele din urmă să 
isbucnească cu violență nemaipomenită, care i-a atras porecla 
de Tigrul. 

Acest motto politie exprimă mai mult decât aşi putea-o 
face în zece pagini. Upion Sinclair este de o violență superbă, 
netemperată de niciun fel de considerent poetic măcar. 

Upton Sinclair reprezintă instabilitatea spirituală, care nu 
fuge de tot ce e fix, convenţional, aşezat și bătătorit de palme 
şi de picioare, ci de propria sa umbră care se conturează de. 
tormant peste operele sale. Intradevăr, instabilitatea, spirituală 
pe care o reprezintă Upton e hâdă, revărsată peste concepții 
şi prejudecăţi, asemeni unui lichid vâscos, care nereușind să 

“ munde, jenează prin prezență. Un autor rus era, jenat de exis- 


POPOVICI 


tența Haerului pe care nu-l putea nimeni stăpâni şi care prin 
melimitarea, lui i se părea enervant, De aici decurge probabil 
şi clasica pornire a lui Don Quijote, impotriva morilor de vânt. 
Nu intenţionez să creiez cu ajutorul exemplului Upton Sinclair, 
0 categorie spirituală de existenţă literară, pentrucă seriitorul 
acesta american se strecoară printre categorii, fără nicio 
abilitate. Ii rămâne în trecere, ba o bucată din haină, ba din 
conştiinţă, ba o suârietură concretă, încât eroismul său este 
confirmat şi existența asigurată, Scriitorul s'a complăsut în 
cele mai variate situaţii, în cari şi-a plămădit revolta, 

„Insuşi Aladin — ne spune autorul, — n'a sch'mbat mai 
des ca mine, cociozba cu palatul. Intr'o noapte dormeam trân- 
tit pe o canapea într'un han ordinar, pentru ca noaptea urmă- 
toare să mă 'nvelesc cu plăpămi de mătase înt”un palat. (Aşa 
se spovedea în American Qutpost, A Book Of Remin:'scencies). 

__Upton, pătrunzând prin vastele culoare ale aristocrației 
dirijoare americane, a isbucniţ asemeni unei flăcări, către ver- 
ticala pertectă, uitând că dacă răstorni flacăra, nu vei putea 
sfrodeli cu aceeaşi putere de ardere şi împotriva sistemului 
gravităţii. Era înspăimântat că „odată un prieten î povesti 
despre un covor persan, atât de fin, încât îl puteai strânge 
va pe o batistă şi-. puteai ascunie în buzunar. Fusese plătit 
cu 10.000 dolari. Un evantai pictat de cinei artiști vestiți, fusese 
vândut cu 42.000 dolari. Un vas de cr'stal cu 80.000 dolari. O 
ediţie de lux a operelor lui Dickens a atins suma de 100.000 
dolari:, iar un rubin, 300.000 dolari. In marile palate din New- 
York sunt fântâni arteziene al căror joc luminos este plătit 
cu 100 de dolari pe minut, iar pentru unele yacht-uri din port, 
întreținerea 'costă 20.000 dolari lunar” (Metropola). 

Upton Sinclair este un gladiator fără rezerve. Lupta sa 
conţine în numeroase poziţii, o banalitate necesară asemeni 
aerului și focului, încât unele din frazele sale au o goltclune 
de rocă pe care o despoaie elementele contrarii: apele. E1 luptă 
pentru omenie. In Boston și Oil (Petro!) imaginile sunt mai 
vaste, sunt de o vastitate care merge până la inexpresivitatea 
literară. Indrăsneala, şi erupția, elanul şi disperarea entuziastă, 
fac parte dintr'un program care nu se execută niciodată până 
la capăt. Cărţile sale nu reprezintă — din orice punct de ve- 
dere ar fi considerate — punți de trecere către un ideal, către 
o propoziţie rezistentă sau continuu valabilă. Operele sale sunt 
piese detașate de metal, cari scrâșnesc în năpustirea lor cu 
intenţii de eroziune, peste pilonii morali ai civilizaţiei şi ai 
„standardului de viaţă”. 

„Autorul — scrie el — cunoaşte prea bine lumea bună ca 
să-şi poată stăpâni scârba. De încerci s'o dovedești, ajungi să 
fii bănuit de snobism. Și tot asttel, dovedeşti lipsă de bun gust, 
dacă arăţi că tatăl ţi-era betiv şi vorbești despre ploşniţele 
din patul tău de copil. In felul acesta, cred că o abatere pi- 
cinuesște pe cealaltă”. 

Deaceea. Upton Sinclair a fost obligat de împrejurări să în- 
semne următoarele cuvinte în prefața cărţii sale Boston: „Nu 
în semn de amărăciune am scris eu cartea aceasta”. 

In We Cal! Me Carnentet. (Mi se spune dulgheru, auto- 
rul se retrage în lături din viata gâlgâitoare care-l acoperă cu 
imaginile ei debordante. Aici Isus, scos din Biblie, e îndesat 
între block-house-urile unni — de exemvin New-York — unde 
îmoarte homarii şi erele negre dela Waldorf hntelul şi restau- 
rantul risipei snecifie miliardare, între mulțime de grevişti 
care şi-a pregătit valmele şi conştiinta, pentru picketinz. Totul 
este renortaj, pentrucă imaginile din creierul săn câlgâie de 
activitatea aceasta continuă. debordantă. încât autorul nu mai 
poate scoate din gâtlej decât urlete neattioulate. sfâsiate, ră- 
gușite. Upton Sndlair nu are timn vnentru imaginile răsturnate, 
deci însinuante. Et nu poate produce în graba revnitei fățişe, 
decât elişee, instanianee, propoziţii Iapidare şi gâtâitoare, pre- 
sante, repezi. 

Iată cum vede, succint și din această canză neîndemâna. 
tee prezentate, pasiunile şi preocupările „high.life“-ului ame- 
rican, autorul: 

„Intreaga lor iubire şi duioşie o dăruiau câinilor și pistoi- 
ior. Unele dintre aceste lighioane purtau haine deosebit de 


5 








Fundaţia Rockefeller in Slujba 


vin amii 1922-23 au apărut în România niște voiajori cu- 

mloşi; erau oameni simpatici, modest îmbrăcaţi (dar co- 

rect) şi care vorbeau o franțuzească stricată. Unul din et 
se chema Eversole și era american; celălalt nu mai știu 
eum îi zicea, S'au informat asupra universităților, pe care 
le-au vizitat și spuneau că vor să trimeată tineri români în 
străinătate la studii. Vemiseră în țară chemaţi de profesorul 
Contacuzino şi spuneau că reprezintă o fundaţie numită Rocke- 
feller. Un imp tumea noastră dela 1922 nu s'a dumirit bine 
despre ce era vorba. Gândiţi-vă numai că ei căzuseră tîntr'o 
vreme a mult trâmbițatei „renașteri” a tineretului, în fierbe- 
rea jaimoasei generații dela 22, pentru care nu conta decât 
violența, iar învăţătura trecuse pe planul al doilea. Cine să 
se mai gândească la studii în străinătate și încă la studii plă- 
tite de alții și, mai ales, acei alţii fiind americani. Pe vremea 
aceea începuse a se identifica americanii cu evreii şi toată 
chestia, asta cu bursele pentru ștedii părea suspectă. Unii 
chiar, crezând că de acum înminte România Mare uvea să fie 
unul din pivoții universului, au intrat la bănmială și susțineau 
în taină că momeala cu bursele este un plan ascuns: că ame- 
vicunii vor să pue mâna pe petrolul mostru, ior mister Rocke- 
feller, fiindcă avea şi numele de „David”, trebue să fi fost 
evreu. 

Subt aceste auspicii fundaţia Rockefeller a descins și îm Ro- 
Ap Vă cum deşcinsese mai înainte în alte peste douăzeci de 

Fi 

Unii dintre noi am avut norocul să fim recomandaţi (şi apoi 
admiși) să fim trimişi de această fundaţie 1a studii: unii în 
America ; alții în Angtia sau în Franţa, Elveţia și olte ţări 
europene. 

Când am văzut apoi modul de lucru al acestei Fundaţii, 
scopul ei și vezultatele, idein cu petrolul românesc mă-a părut 
nu numai Stupidă dar şi grotescă. 

Născută îm 1913, Fundaţia Fockefeller şi-a pus ca scop 7i- 
dicarea stării sanitare, a igienii şi a medicinei în genere. Şi 


INMATE CE A EA E E E A 0 O NE ED ERE 
Pa a a e a E Ra RER 


luxoase care concurau în preţ cu acele ale mamelor lor vitrege. 
Purtau pantaloni cari costan opt dotari perechea; aveau hăi- 
nuţe de casă şi de stradă, căptușite cu hermelină. Și fiecare 
hăinuţă avea câte nm buzunărel din care ieșea câte o batiştioară 
de dantelă. Zgarida era încrustată ou pietre preţioase; cunoştea 
un câine a cărui zgardă costase 10.000 dolari... Mai erau şi 
umbreluţe 'tăcute anume pertru câine care eran prinse de hăi- 
nuţă, când ploua; apoi jilțuri pe 'roţi, în care se plimbau câinii 
și pisicile suferinde, fiind împinse de către un servitor, 

Câinii şi pisicile aveau cărţile lor de vizită, precum şi gen- 
ție lor din argint sau aur, Se orânduiau și expoziţii de câini 
sau de pisici, care atrăgeau un public tot atât de numeros ce şi 
expoziţiile de cai. Fiecare din bernardinii doamnei Smythe, 
făcea 1.000 dolari. Sunt mopşi cari valorează îndoit, 

O doamnă clădise pentru câinele ei p cușcă în stil engle- 
zesc, Regina Ana ale cărei odăi erau tapetate cu covoare per- 
sane şi cu perdele de dantelă la fereastră”, 

De partea. cealaltă a câinilor şi a pisicelor îmbuibate neti- 
reso, în mintea iui Upton Sinclair, răsăreau cooioabele dela 
capătul metropolei, unde Isus cobora din taxi — şi apropis 
prin mii de ani — scârba de dragoste şi omul de Statuia Li- 
bertăţii (the best ot the world) spărgâmd crusta mizerei cu 
gesturi de autentic patriarh, 

Opera lui Upton Sinclair conţine vastități psihologtee de- 
zolante, sfaturi sufetești stângace, propoziții de stradă, revolte 
necontrolate în conținut şi întindere, o oboseală Efâșietoare ; 
căci desgustul e acoperit de pasiunea de a afla mereu conti- 
nuarea, vrei să știi — în acest imens pustiu de anarhronisme 
moderne, — atitudinea, statul, credința oricui: a autorului, a 
oamenilor ce mişună în cărțile sale, a oricui, a oricui, 

Şi nu afli nimic. Aceleaşi întinderi sfâşietor de obscure, 
de vaste și de revoltate, aceleaşi lipsuri de explicare manifestă. 
Manifestul e inexistent, blândețea e debordantă, amănuntul e 
fastuos. Prin elementele furnizoare de revoltă, prodigios şi 
necontenit peste spiritul spectatorului, Upton, învinge scârbă 
şi revolta prin elementele ei. Dincolo de scrierile lui, se întinde 
o oboseală crâncenă, fără limite, solară, imensă, 

E desfiinţarea remediului prip propagarea spirituală a bolii, 


6 


Omenir! 


de Prof. Dr. GR. T. POPA 


acest scop ea l-a văzut pe plan mondial, fără distincţie de 
țară, de neam, de rasă, de religie, ori de clasă socială. Dim 
prima moment Fundaţia a urmat acelaş drum pe care îi 
urmează boala însăşi. Microbii nu fac nici o distincţie rasială, 
de clasă, de religie ori de credință politică; ei îmbolnăvesc 
deopotrivă pe oticine le iese în cale mepregătit. Fundaţia Roc- 
hefelier a hotărât să combată la fel, țără distineţie de mediu, 
de loc și de împrejurări, toate molimele cure diminuiază. ome- 
mirea și să pregătească, iar fără distincție, pe cei care vor 
combate bolile. In aceustă operă de pregătire a celor ce Vor 
combate bolile, Fumdnţia mu sa mărginit să desvolte numai 
medicina practică, ci și toate celelalte ştiinţe asociate, care 
pot ajuta medicina în desvoltarea ei : științele medicale, ştiim- 
țele naturale, științele sociale şi umanităţile, Ă 

Mai întâiu a înfiimţat o diviziune de igienă internațională 
a cărei activitate prodigioasă sa întins pe toate cete cinci con- 
tinente. Ar fi obositor să cităm toate înfăptuirile dela 1913 


până la 1930 (dată până la care se întinde raportul pe care îl, 


am la îndemână). Voi da numai câteva exemple, A dus tuptă 
continuă în contra unor boale tenace, cum este ankilostomiaza, 
febra galbenă, paludismul, tuberculoza, febra onduluntă, etc. 
Pentru aceste campanii u cheltuit până în 1930 o sumă de 
peste 21 de milioane dolari (dolarul fiind cotat la vremea a- 
ceea cam 200 let), 

A întemeiat şi întreţinut servicii de igienă în toată, Ame- 
mica şi în toate celelalte țări ale Wwmii: dim Mexic până în 
Chang-Hai și din Austria până în Siam. E destul să amintim 
că au fost construite Institute de igienă mai peste tot, în eola- 
borare cu țările respective. Și la moi a contribuit ieu jumătate 
dim sumă pentru construirea Institutului de igienă dela Co- 
troceni, A contribuit cu sume mari la asanarea unor terenuri 
+mundabile, oare erau astfel izvor de epidemii grave. A finan- 
țat facerea de statistici demografice îm numeroase ţări, dând 
astfel posibilități de judecată ştiinţifică asupra unor probleme 
de mare însemnătate. A înființat un birou de informaţii și 
documentare igienică în Extremul Orient și altul la So:. Na-. 
țiunilor. A făcut școli de surori de ocrotire, de oficianţi sani- 
tari, de vizitatoare la domiciliu și școli de igienă elementară. 
A distribuit în măsură mare medicamente și vaccinuri, pentru 
diferite regiuni bântuite de epidemii; totodută a trimis per- 
sonal abil pentru combatere. Numai pentru construcții, dotări 
şi utilaje pentru igienă « cheltuit până la 1930 o sumă de 
15.584.552,08 dolari, 

Una dim secțiunile cele mai importante, în, cure Sa adus 
inovația unor schimbări de persoane între instituţiile de cer- 
cetări din lumea întreagă, a fost aceea a ştiinţelor medicale 
Pentru prima oară o instituţie de ajutor pentru studii Şi-a 
propus să amestece tineretul distins din toate țările, trimițând 


bursieri (bine plătiți) pretutindeni și luându-i de pretutin- 


deni. Până în 1930 aproape două mii de asemenea lucrători 
în câmpul științelor medicale și asociate au fost întrețimuţi la 
cele mai înalte școli din lume şi au studiat cu cet mai stră- 
luciţi reprezentanţi ai acestor științe. Fiecare bursier era pri- 
mit cu o atenție deosebită, oriunde sar fi dus, fiindcă era un 
element tânăr selecționat cu mare atenţie și fiindcă pentru 
el se plătea bine acolo unde era trimis. Un bursier Rockefeller 
era deja o personalitate: a viitorului. El era întreținut un dn 
doi sau chiar mai mulţi în afara oricărei griji materiile şi cu 
0 singură misiune: aceea dea se forma cercetând liber în 
câmpul său de preocupare. Ă i 
Bursierii Fundaţiei Rockefeller erau puşi în situația dea 
veni în contact cu evenimentele importante din lumea ştiinţei 
lor: ei erau trimişi la congrese internaționale, la inaugurări 
de instituţii noi, la ceremoniile comemorative ale vechilor în» 
stituții, erau cuprinși în echipele de explorare și de lucru pe 
teren, participau la activitatea societăților ştiințijice și veneau 
astțel în contact viu cu o bună parte din cei care aveau să 
formeze generaţia lor conducătoare de spirit. Afară de asta ei 
erau trimişi anume să viziteze cele mai reputate laboratoare, 
institute și spitale, în care se construește lent starea actuală 
a științei. Lia noi sa „rezut, de multe ori, că trimiterea cuiva 
la un congres sau vizitarea unor centre din străinătate este o 
fantezie de oameni cu parale sau un hatâr al legăturilor cu 
puterea, care dă prilej de distincţie partizanilor. In vealitate 
trimiterile acestea în străinătate suni de o importanță, covâr- 
şitoare pentru desvoltarea culturii şi obiceiul voiajuriior de 
studii este foarte mult practicat în ţările de veche civilizaţie. 
Fundaţia Rockefaller a făcut din aceste voiajuri o adavărală 





i 


instituție şi a purtat ani de zile dealungul și dealatul glo- 
bului pământese oameni de cultură, sporindu-le astfel expe- 
rienţa şi viziunea lumii în care trăim. Numai în anul 1930 a 
trimis pentru schimb internaţional de învățământ pe urmă- 
torii profesori şi administratori : M. Megaw, directorul servi- 
ciului medical din India, pentru a studia organizația de igienă 
din Europa: Dr. Robin Fahraens, directorul institutului de 
patologie al universității din Upsala, pentru a vizita institu- 
tele de patologie generală și patologie experimentală din Ca- 
nada şi Statele Unite; Dr. Wilhelm Bosaeus dela acelaş insti- 
tut pentru a vizita așezămintele similare din Germania, Aus- 
tria și Țările de Jos; Dr. E. D. O'Keily (prfesor de igienă și 
bacteriologie din Dublin), pentru a studia organizarea labora- 
toarelor de igienă şi metodele de învățământ din Statele Unite; 
Dr. Henrique Hug (profesor de farmacologie la Rosario-Ar- 
gentina), pentru a. vizita departamentele de fărmacologie din 
Statele Unite; D-rii J. C. Bresh, Dr. JI. de Burgh bâiy și Dr. 
G. Haswell Wilson (profesori la Universitatea din Edinburgh, 
unde se plănuia construirea altui local pentru școala de me- 
dicină) au fost trimiși să studieze felul de organizare a școli- 
lor de medicină din Canada și Statele Unite; Dr. Pau B. 
Rehberg dela Institutul de 20ofizio'ogie a universităţii din Co- 
penhaga, a fost trimis în Rusia; Dr. E.A.R.F. Baudet (din de- 
partamentul de parazitologie veterinară a universității din 
Utrecht) a fost trimis în Franța; Dr. Francis Kiss (directorul 

4 institutului de anatomie şi istologie din Seghedin) a fost tri- 
mis în Franța și Anglia; Dr. Gr. T. Popa (profesor de anato- 
mie la universitatea din Iași) a fost trimis în Ang'ia: Dr. 
'Tullio Teri (directorul institutului de istologie și embriologie 
din Padova) a fost trimis în Germania. 

ȘI tot așa în fiecare an Fundatia Rockefeller a trimis pro- 
Jesori, directari de institute, inspectori. cercetători de toate ca- 
tegoriile, pentru ga vedea, pentru a discuta şi a comunica cu 
ulții, Nu a fost efort mai mare de internaționalizare a tech- 
nicelor și metodelor, de stabilire a unei uniţicări științifice în 
planurile de cercetare medicală ca acel realizat de această 
Pundaţie. Japonezi au fost adusi în Furona europeni au fost 
trimişi în America, americani în India, indieni în Australia, 
americani și japonezi în Rusia, rusi în America si ainrea. Ori- 
ce combinație de schimb imaginabilă a fost realizată și pre- 
tutindeni s'a revărsat un stimul bineţăcător pentru o conlucrare 
peste graniţi, peste prejudecăţi şi peste urile politice. Când se 
va realiza vreodată mult visata armonie internațională, cei 
care vor face istoricul ei vor cita ra precursoare a acestei în- 
făptuiri Pundația Rockeţeller. Acelaș sistem de interschimb al 
personalităților, Fundaţia l-a aplicat și pentru ştiinţele natu- 
rale, pentru științele soriale şi pentru umanități. Astje, ea a 
devenit un fel de ambasadă a culturii umane, trimițând re- 
prezentanţii ei pretutindeni și supraveghind mersul ei pe toate 
terenurile, 

Pentru a determina și mai mult un ritm untversa! pentru 
eforturile diverse. locale, în câmpul investigaţiei ştiințițice, 
Fundaţia a întreprins o vastă campanie de constructii şi de 
ajutorare de institute şi laboratoare, de facultăți și biblioteci, 
de muzee și stațiuni, răspândite iarăși pe toată suprafata pă- 
mântului. Cheltuind banii săi „americani“ pentru clădiri și 

% echipamente în Japonia, Germania, Austria, Anglia, Olanda, 

” Jugoslavia, Cehoslovacia, România și în mai toate celelalte 
țări din lume, Fundaţia Rockefeller a întemeiat primul institut 
de cooperare mondială, care dacă s'ar generaliza și îm celelalte 
ramuri de preocupare umană (şi mai ales în câmpul economiei 
şi al politicei) sar ajunge la visul păcii eterne şi al elimi- 
mării războaielor dintre popoare. 

In acest sens al internaționalizării active, Fundația Rocke- 
feller a făcut şi alte eforturi. Ea a stimulat toate instituțiile 
de cooperare şi toate iniţiativele şi universităţile care au pus 
în cercetare și au propagat ideile de conlucrare înternațio- 
mală. Astfe!, numai în 1930 Fundaţia a subvenționat în aest 
scop universitățile Columbia, Virginia, Fisk, Mc Gil și Har- 
ward ; apoi a subvenționat institutul de ştiinţe economice și 
istorice din Copenhaga; institutul national de administraţie 
publică din New-York; institutul naţional de psichologie in- 
dustrială din Londra; institutul austriac pentru cercetarea 
ciclurilor economice ; institutul relațiilor internaționale în 
basinul Pacificului ; comisia de studii fiscale a Soc. Naţiunilor; 
institutul american de drept ; societatea de igienă mintală din 
Manssachussets ; asociația pentru studiul istoriei şi vieții ne- 
grilor ; institutul de cercetări comparate asupra civilizațiilor 
umane și numeroase alte instituții și asociații menite să spo- 
rească cunoașterea interumană și colaborarea întregii omeniri. 

In acelaș scop Fundaţia a strâns date, a cules informaţii de 
pretutindeni și a publicat numeroase vo'ume asupra „metode- 
lor şi problemelor de educație medicală” în care se găseşte 
înfățișată organizarea medicinei din lumea întreagă. Pe un 
plan mai mare şi cu o bogăție de cunoştinii şi mai împresto- 
nantă, Fundaţia a publicat în 15 mari volume „Enciclopedia 

„Științelor soziale“, 


Insfârșit, pentru umanităţi, Fundaţia a intervenit ajutând 
bibliotecile şi studiile respective în toate ţările din lume, așa 
cum & făcut cu institute'e și initintimele medicale. In 7930 a 
ajutat, prin jonduri speciale, cercetările pentru umanități ale 
universității John Hopkins şi ale universităţii din Chicago 
(pentru studii de filologie comparată). Apoi a subvenţionat 
școlile americane de orientalism la Jerusalim și Bagdad. A 
fărut constructii sau a plătit colecţii însemnate pentru biblio- 
teca Bodleiană din Oxford, pentru Biblioteca . Națională din 
Paris, pentru British Museum din Londra, pentru bib'ioteca 
americană din Paris. A construit din nou întreg localul bi- 
bliotecii mari din Cambridge, 

Rezumând opera constructivă a lui John D. Rockefeller 
care a murit la vârsta de 98 de ani, am vedea ră până îm 1938, 
acest mare filantrop a cheltuit în scopuri umanitare suma de 
530.000.090 dolari (deci peste o sută de miliarde de lei). Dela 
fundarea înstitutiilor. care ronrtă mumrle Imi Rocketeler și 
până la 1938 procentele și dobânzile capitalurilor au urcat su- 
mele din donații la 645 de milioane de dolari, sume care au 
fost cheltuite în 88 de ţări cu scopul „de a spori bună starea 
omenirii în toată lumea”. Patru mari fundatii a format bătra- 
nul Rockefeller: Institutul pentru cercetări mericale din New 
York ; Comitetul pentru educatia genera'ă ; Fundaţia Rocke- 
feller (de care am vorbit până aruma) și Fundaţia memorială 
Laura Spelman Rockefeller. 

Toate donațiile sale au acest cara-ter nobi! că nu fac dis- 
tincție de nație de rasă ori de religie şi că nu angajează pen- 
tru totdeauna viitorul. E! a avut încredere în viitor și nua 
crezut ră trebue să lege ajutoarele pe core le-a cat de morul 
său de a vedea. Deoceea, el a scris în J920 vrembrilor cin con- 
ducerea Fundaţiei sale astfe!: „Dacă în vreunul din Jegatele 
mele există vreo restrirtie cr: unele condiții care ar stinzheri 
scopul principaj al donațiilor, le anulez”. Desinteresu' hi a 
mers mai departe şi nu a ținut măcar ra fundațiile sale să 
dureze la infinit. „Vrsrir'a e cm I'ngă” a emir e! ndată și 
de aczea a admis ca după un timp să se poată cheltui, în co- 
puri filantropice nu numai dobânzi'e dar şi canitaluirile — asa 
că în cele din urmă fundaţiile sale vor dispărea. Două dintre 
fundaţii au si isrrănit actimitrton or, romfi'r dându-se cu ce- 
lelalte („Laura Spelman Rockefeller Memorial” și „Gencral 
Education Board”). 

Privind dările de seamă, din diferiți ani, ale acestor Fun» 
-dații, constatăm o continuă îmbogăţire de program şi o arcen- 
tuare diferită dela an la an, în câmpurile de preocupare umană. 
Astfel în anul 1937 se punea un interes deosebit în ştiinjele 
medicale de psihiatrie ; în ştiinţele naturale se punea pe pri- 
mul plan biologia experimentală ; în igienă se căuta desvol- 
tarea unui personal educati pentru contro.ul anumitor boli; în 
științele sociale se insista asupra unor probleme de bază cum 
sunt relaţiile internaţionale, securitatea socială şi administra= 
ţia publică ; în umanități se făceau sforlări pentru ridi area 
nivelului culturii generale și pentru înlesnirea schimburilor 
culturale între diferitele ţări. 

Şi astfel uriașa operă, care a schimbat înfățișarea a nu. 
meroase sectoare de pe globul întreg, este numai opera unui 
singur om, în cursul unei singure existențe (e adevărat, foarte 
lungă). Opera aceasta se continuă, cu aceleaşi intenţii, pe ace- 
leași linii, de către fiul marelui filantrop, care a moștenit nu 
mumai vumele, dar şi îniţiativele tatălui său. 

Şi astfel modeștii americani dela 1922, care ajungând la 
București stârniseră îngrijorări pentru petrolul românesc, erau 
meprezentanţii celei mai mari întreprinderi de educaţie pur 
omenească, care a iniţiat mai muit decât oricare alta deprin- 
derea de a ne simţi solidari în muncă şi aspirații, peste toate 
țările și peste toate mările. Modestia acestor americani era și 
un caracter personal al lor, dar era și un reflex al exemplului 
pe care U-l dăduse 0 viaţă întreagă creatorul instituţiei pe 
care acum 0 reprezentau în Europa. 

In 1925, intrând într'un ascensor care ducea la etajele de 
sus ale sky-scraper-ului în care se afla Fundaţia, văd un om, 
amestecat cu alţii, liniştit, citind o gazetă, fără poză și înfu- 
murare și îmbrăcat ca noi toți. Am crezut că este un func- 
ționar din Fundaţie și poate unul din rang mijlo-iu. La unul 
din etaje s'a dat jos, iar eu am mers mai departe. Când am 
ajuns şi eu la destinaţie omul dela ascensor mi se adresează 
tainic (ştiina că sunt străin): 

— Ştii cine era domnul care a scoborit adineaori ? 

— Nu, 

— Era Mister Rockefeller „himself' (el însuşi). In fiecare 
zi vine la birou întocmai ca și noi... şi lucrează. Aşa a fost 
toată viața și el şi tatăl lui (The old man—bătrânul)! Ce 
fericită ar fi omenirea dacă în loc să samene distrucţii și jale 
pe tot globul, ar imita exemplul acestor cameni, care au se- 
mănat, deasemeni, pe tot globul, institute, spitale, facultăți şi 
oameni mai bine pregătiţi, 








7 





p e poetul ăsta, l-am cunoseut. într'o împrejurare oare- 
eum ciudată pentru mine. Eram în Galaţi, în vara unui 
an apropiat de unamienouăsutedouăzeci. Mă plimibaim pe 
câmpul din. marginea oraşului, nişte locuri pline cu tran- 
şeie și cu subterane rămase depe wremea războiului an- 
terior. Uneori, răsărea, ca o pasăre neagră scăpată din 
vâltoarea măcelului, câte-un craniu zâmbitor și absent, 
câte-un cidlan de om sau de animal, caşicum pământul 
nu fusese destul de binevoitor cu cei cari, puţin. mai 
înainte, fil săpaseră, ca să le servească drept adăpost, 

Seara wenea ca o apă liniştită. Ultimele raze ale soare- 
lui agoinizau esfrânte în: adâncul orbitelor unui, craniu 
rătăcit în fudul trangeii din dreapta mea, O curiozitate, 
pe care mici până astăzi nu mi-am lămurit-o, m'a îndem.- 
nut să cobor, Apoi, am înaintat dealumgul săpăturii, până 
în capătul unde aceasta intra îm pământ ca um tunel. 
M'am oprit, într'o 'oamecare măsură enervat, fiindcă nu 
indrăzneam să intru, deşi nu prea vedeam ce anume mar 
fi împiedicat. Nu știu nici cum am uitat unde mă aflam 
şi am început să mă gândesc la o întâniplare petrecută cu 
câteva zile 'm ummă, când eram aproape să mă 'mec în 
Dunăre. 

Deodată, am simţit că ar fi mai bine, dacă m'ar înghiți 
cât mai repede pământul. Tremuram, ca un câine rebe- 
git. In spatele menu, o voce — sigur, că nu mă înşelasem, 
era un soim — îmi fărămiţase tăcerea şi-mi paralizase 
orice acţiane, 

— Ce cauţi dummeata aici ? 

Banal, dar tragic; fără sens, dar ca o lovitură de mă- 
ciucă, n moalele capului. O întrebare, care, în altă îm- 
prejurara, nu m'ar fi neliniștit cu nimic, de data asta îmi 
dăduse senzaţia unei apropieri de sfârşit. Nu îndrăzneam 
nici să mă 'ntore cu faţa ca să văd realitatea întreagă. 

— Nu cred să fii supărat pe mine. Sunt sigur, că mai 
nici un motiv, Insă, nu "miţeleg dece na-mi răspunzi. 

Acelaș glas. Dar, parcă mai aromat acuma. M'a trecut 
gândul, că sar putea să fie vreun cunoscut şi că, în de- 
finitiv, mă spesiasem. degeaba. Un efort şi mtome numai 
capul. Um om cu totul strein. Ba, Chiar altfel decât toţi 
oamenii. Nu știam ce trebuie să fac. Poate aș ji încercat 
să vorbesc, dacă nu mi-ar fi fost teamă, că n'am să reu- 
ese, 

Probabil, devenisem impresionant în fâstâceala mea, 
deoarece omul s'a apropiat gânditor de mine şi mi-a pus 
pe umăr, mâna stângă. Era păroasă și subţire; o mână 
cum nu mai văzusem decât la un pianist celebru ascultat 
în eapilărie în casa părinților mei. M'a privit, caşicum 
ar fi căutat să desprindă din mine ceva ascuns, ceva ca 
un mister dibuit de muită vreme, Am coborit privirile și 
numaidecât mi-am întors în altă parte capul. Şi-a luat ȘI 
mâna depe umărul meu şi-a nceput să râdă, Râdea răs- 
fățat şi sonor, ca un copil când îl duci la circ. Era o nepo- 
trivire enormă, între înfăţişarea sa şi râsul acela de 
ştrengar satisfăcut. Dar n'a ținut mult. A redevenit cu- 
rând la fel de sobru și de calculat în mișcările pe cari le 
făcea mereu cu brațele, de parcă ar fi însoţit de 0 vrajă a- 
bia șoptită. 

— Nu cumva și dumneata crezi, C'aș fi nebun? 

Vasăzică şi alții se mai gândiseră la acelaş lucru. Nu 
i-am răspuns. In schimb, mi-am spus că mar fi exclus 
să-i fi sărit vreo rotiță de undeva, de prin fundul ca- 
pului, 

Și pe vremea aceea credeam în telepatie, dar nu chiar 


întratâta încât să fiu convins că prin ajutorul ei îmi a- 
flase gândurile. 
— Greşești, să ştii ! Nebun nu sunt şi mici mam de 


gând să ajung. In orice caz, nu sunt la fel cu tine sau cu 
alții. Totuş, nu văd ce te-ar împiedica lucrul ăsta, să-mi 
varbești. 


Am tăcut mai demurte, fără să-mi dau bine seama, 
pentru ce, 

-— Uite. fii om de ?nţeles şi să ieşim într'un fel — ce 
dracul! Sau, poate — mai ştii? — eşti surd... 

8 





— EPISOD = 


de BEN. CORLACIU 


£ 


l-am făcut un semn negativ. 

— In cazul ăsta, e foarta bine. Iar acuma, să 'ncer- 
căm altfel. N'ai decât să taci și să asculți. Am să vorbesc 
numai eu. Dar tocmai ca un nebun şi asta, fii sigur, că 
doar din două motive: fiindcă, în primul rând, îmi place 
să te văd în halu 'n care eşti — și-apoi ca să te convingi 
că aș putea fi nebun, numai dac'aş juca teatru, aşa cum 
am să fac îndată. 

Imi vemea să cred că-și bate joc de bine şi nu eram 
departe de adevăr. Insă, n'am apucat să-l întrerup — și 
tare-aș fi mrut să-i dăruese vreo două perechi de palme. 
A trecut imediat la un monolog ciudat, ca însăș apariţia 
sa lângă mine. 

— S'ar putea întâmpla, să vină odată cineva, ca un 
drumeț în trecere spre cine ştie unde. Omul acela nu va 
avea țară, cașicum ar trebui să fie peste tot, așa, fără 
voia ilui şi fără măcar să știe despre sine, prea multe. 

Intrebat cine este, se va confunda cu tine însuţi şi, la 
plecarea sa, ceva, ca o apăsare, te va întumeca, îţi va as- 
cunde *n inimă o neliniște, care nu-ți va lămuri, totuş, 
nimic, oricât ai încerca să-i păstrezi înţelesul. In orice 
caz, omul acela va sosi noaptea, dar nu va semăna cu 
hoţii şi nici cu nebunii. Cu toate astea, un moment de 
vei gândi, că nu poate fi decât un tâthar, dacă nu un 
dement, care a venit să te omoare. 

Să nu greşeşti însă, domnul meu şi, pentru: asta, ar fi 
bine să-ţi aminteşti de singurul nebun adevărat: de mine, 
pa care m'ai întâlnit în braţele amantei dumitale — 


ştii, mă culcasem cu dânsa, tocmai fiindcă o detestam 1— 
şi chiar, dacă mai vrei să crezi, de duelul acela cu  ho- 
lovani, când l-ai scăpat dela moarte pe un om cumsecade 
ca dumneata. Atunci, susțineai car fi ziuă, iar eu mă 
mă încăpățânam să-ți arăt că nai dreptate. Argumentul 
meu era întunericul, pe care ţi-l descoperisem în cerul 
gurii, şi tocmai teama de-a te vedea desvăluit te 'ndârjea 
să negi afirmațiile mele, susținând neconvins și tragic, 
inversul. Până la urmă, m'ai înjurat ca pe un câine, care 
te-ar fi mârâit fiindcă i-ai strigat pe nedrept, că-i turbat, 
doar ca să nu-l mai prinzi pe la poartă. Și-ai rupt-o la 
fugă, fără măcar să fie newoie. In clipa aceea, ai uitat 
să-ți iei înapoi prostia, pe care eu — printrun gest ne- 
lămurit nici până acum — am îngrapat-o frumos şi con- 
vențional, eașicum mi-ar fi fost frică să nu te ajungă 
din urmă. A , 

Toate astea, ţi le-am amintit, numai ca să te obişnueşti 
din timp, cu gândul că — fără 'mdoială — vei primi vi- 
zita omului aceluia, despre care afli acuma. Totuș, nu e 
nevoie să crezi cine ştie ce şi nici să te Țrămânţi mai 
mult decât la o partidă de poker. Ar fi inutil şi trist, 
domnul meu — ilustrul meu domn ! Deoarece omul acela 
nu va fi nici mai rău nici mai bun, decât mine. 

Dacă îi vei da să beie — ar, bagă de seamă, numai al- 
cool — poate va încerca să-ţi spună o 'ntâmplare cu Rim- 
baud, despre care dumneata încă mu știi mimic. Şi să 
nu-l întrerupi, fiindcă te va lua la palme. Incolo, este un 
om fără nici o răutate. Chiar bătaia asta — sdravănă, 














de “PERPESSICIUS 


OLGA GRECEANUL: Vreau, roman, ed. Ziarul 





. violent contrast, profesorul Mihai 


Preda, plebeu de orisină şi plebeu în 
maniere, cu o mască oarecum beet- 
hoveniană, cu vorba bruscă şi ireve- 
rențioasă, gen de Sbilț cu vervă re- 
torică, mai vuțin blazat ca acela şi 
dimulând sub fraze desnădăiduite o 
mare ambiție, încă nereulizată. Per- 
sonafiul e departe de a fi romantic 
şi fascinant, oricât unele atribute 
boeme ar putea stârni compasiunea e- 
roinei si totuşi, în ciuda aparențelor 
imediate, dintr'un joc inexplicabil din“ 
tr'un capriciu, din predestinare sau, 
cum spune unchiul Vladimir. unul 
(dimpreună cu mătuşa /Doddi) din 
cele mai umane personasii ale ro- 
manului. din blestemul, ce nu cruţă, 





ei: 

Întâiul roman al d-nei Olga Gre- 
ceanu, cunoscută cetitorului prin te- 
merare foiletoane de plastică şi do- 
cumentate lucrări de technică şi cri- 
tică picturală, dă pe îaţă nu numai 
calităţile şi sugestiile  meşteșusului 
preferat dar şi toate acele impreci- 
ziuni .de compoziție şi expresie, pro- 
prii celor ce debutează întrun nou 
făsas al scrisului. Ravortat la ori- 
zontul literaturii noastre feminine, în 
speţă proza, în orbita căruia se în- 
scriu talentele  cârfirmate ale 
d-şoarelor Margareta Miller Vershi, 
Ticu Arhip şi Henriette Yvonne 
Stahl, pentru a numi o trinitate nu- 
mai, şi-al cărui zenit e dominat de 
personalitatea incandescentă a d-nei 
Hortensia Papadat Bensescu, roma- 
nul d-nei Olga Greceanu se situiază 
într'at lumină  dezavantaioasă, așa 
cum întro expoziție unzle tablouri 
pierd (iar altele câştisăh de pe ur- 
ma unui defect de perspectivă, de pe 
urma sunor vecinătăţi rivale, Sunt 


cărţi ce se cuvin judecate cu propria 
lor unitate de măsură, atât de cate- 
Şorice sunt problemele ce ridică, şi 
reau, întâiul roman al d-nei Olga 
Greceanu e din rândul acestora, 

Pe scurt și redus la cea mai simplă 
expresie, vreau prezintă un caz de 
metamorfoză psihologică, «puţin co- 
mun, şi anume exemplul a ceeace 
poate şi izbuteşte ddvotamentul unei 
sațții de scriitor, ce-şi sacrifică viața 
în slujba gloriei litejare a soţului. 
Numai că astfel iormjulată, fraza tră- 
dează, În realitate, e [vorba de a situ- 
aţie cu mult mai colmplicată, de iţe 
mult mai eterosene și cu mult mai 
dificile la impletit. He aceea câteva 
detalii nu strică, Inceputul romanului 
pune faţă în față pe|eroii naraţiunii: 
tânăra Maria Bosdan, descendenta 
unei lungi serii de <trămosi, care 'de 
care mai aventuros ngțigăiuind din 
saleria de portrete a _zialudlui, in care 
iecioara duce o sii E poyptulată si 
nobiliară, sub tute: » £.8 fur ei şi, în 


el Rosdanilor refusiati în fresca sa- 
leriei de portrete. Maria primeste să-i 
fie soţie si să-l ainte în elaborarea 
operei lui literare. Ciudata cerere în 
căsătorie, sinceritatea brutală cu care 
sfâsie perspectivele romantioase,. nunta 
însăsi, cu ceremonialul ei slacial, vior 
lentat de izbucnirile. când cinice si 
când paradoxale, într'un cuvânt ro- 
biane, ate jui Preda. augurează o căs- 
nicie de cea mai tristă si dureroasă 
oridinalitate. Retrasi la tară, în cona- 
cul destul de modest al Poksdanilor. 
însurăteii trăesc <eparati unul de altul 
Preda în îridurile creaţiei literare şi 
ducând viată de schimnic. Maria ro- 
bită tot mai mult goanodăriei cu ofi- 
ciile ei subalterne si vedhind ca li- 
nistea să nu fie tulburată nici de 
cântecul servitoarei,. nici de ssomo- 
țul farturiilor. Căci Preda nu poate 
Srea decât în ndiţiile acestea de 
totală pustietate, O cât de mică aba- 
tere dela cons&mnul acesta îl scoate 
din sărite şi cele câteva scene gror 


răcoritoare și eventuală — nu ţi-o va da, decât din bu- 
nătate. . 

Insă, te previn, că necunoscutul n'are nevoe de haine, 
de mâncare şi, mai puţin, de bani. Aşa că, ar fi suficient 
de riscant, ca să 'ncerci să-ţi răsecumperi, cu așa ceva, 
isprăvile. Ă 

In schimb, ar fi foarte bucuros, dacă m'ai vorbi aproa- 
pe deloc. Nu de alta, dar nu-i plac paranoirii, cari stro- 
pese la fiecare cuvânt şi nu ştiu în ce an vor, muri. Cu 
să-i produci o impresie bună, ar fi mimerit să nu mul 
dormi de acum încolo. În felul ăsta, îţi vei schimba în 
galben culoarea şi-ţi vei mai pierde dim frăgezimea iru- 
pului cu nuanţe de flasc mucegăit. Ajuns în starea aceas- 
ta, Sar putea să te creadă poet, dacă îţi vei pune în 
funcţiune fantezia găurită şi dacăll vei minţi. Va lua 
drept bune vorbele dumitale, Piindcă-i sentimental cu 0 
fată imare şi prost ca toți oamenii buni, fără să fie 0 pro- 
stie pe care o 'ntâlneşti la fiecare colţ de stradă, 

Dac'aş vrea să fiu cumsecade cu dumneata, ți-aş mai 
spune să-ți pui, din vreme, sub pernă sau îm pantojul 
elegant, un pistol. Dar, cum nu sunt, trebuie să tac, 

In orice caz, nu vei pierde nimic. 

Așa, teribilul meu domn, caşicum nu sar fi întâmplat 
vreo nenorocire. Chiar dacă vei susține mai departe, că 
pământul e rotund şi că se 'nvârteşte împrejurul nu ştiu 
cărui astru. 


*mtunecat 


Aici, sa oprit pe neașteptate. Era atâta de 
aproape 


la faţă, încât semăna cu noaptea, care bâjbâia 
ide noi. 

" Câtva timp, am așteptat să-şi reia monologul. Dar el 
mici nu se mai gândea. Privea în. pământ şi, probabil, se 
simțea mult mai mulțumit în felul ăsta. Atunci i-am vor- 
bit pentru prima oară. 

— Mi-ai atras atenția, că vei face pe nebunul, din a- 
numite motive. Așacă, eu trebuia să mă aştept — şi chiar 
mă aşteptam — la câteva nerozii pe cari le-ai fi înşirat, 
Puteam să-mi pun două ipoteze: că ai fi cu totul lucid 
și atunci, întradevăr îţi baţi joc de mine sau, că eşti un 
soiu de mebum lucid și, în cazul ăsta, nu faci mici două 
parale. i 

La ultimele vobe, a tresărit şi m'a înţepat cu v privire 
îngrozitoare, o privire ca un fulger negru sau ca un flu 
viu îmcăreat cu petrol. Totuș, nu Mi-a spus nimic. 

— Am sesizat însă, în frazele dumitale — am conti- 
nuat eu — un adevăr mascat intenţionat sub forma unui 
acces ide demenţă. Departe ide a fi un actor ratat, ești un 
farseur logic, un novator trecut de absurd, dar cu toate 
astea, necesar până la totala revoluţionare a nenorociţilor, 
cari nu ştiu, şi nici nu wor, să se rupă din câteva forme 
moștenite cine ştie cum. 

— Mă sumnprinde, c'ai fost în stare să pricepi ceva — 
mi-a şoptit. , 

— Pe mine, cu totul altceva mă surprinde: că sa mai 
găsit unul care să susțină că pământul nu e rotund. 


Aşa ne-am împrietenit și aşa am rămas amândoi, tot- 
deauna. i ş 

In aceeași noapte, dinaintea unor măsuri cu coniac, 
în câreiuma unuia Ghiţă Zarzăr, de pe strada Romană: 
ne străduiam să găsim un mijloc prin care să fugim în 
Franța. Uneori, mă gândeam la ciudata asemănare dintre 
apariția poetului și monologul acela îndrăcit, Apoi, fu- 
geam cu gândul la prietenia noastră pe care o simțeam 
strânsă ca 'ntrunul singur şi găseam unele neportiviri, În 
ceeace privea prezența mea în furcile monologului.. Nu 
înțelegeam, pentru ce mi-l spusese tocmai mie. Abia mai 
târziu, aveam să constat că, după principiile lui Leibniz, 
trebuia să ne fi născut gemeni, dar că, după teoriile freu- 
„diene, o asemenea naştere me-ar fi fost cu totul fatală. 
chiar şi ?n cazul când am fi fost frate şi soră, ţâșniţi din 
rotismul părinților, la intervale de timp. 

Din cârciumă, am ieşit împreună, şi împreună am ră- 
mas toată vremea. 


9 





teşti (la un moment dat, Preda pro- 
pune bătrânci servitoare :să cumpere 
şi să taie toţi cocoșii din sat, care-i 
tulbură inspiraţia) pe cari le stârneş- 
te durează în iurul conacului a at- 
mosferă de mare moartă şi eroului 
faima de nebun. In fond, el nu era 
decât un romancier, ce-si vânduse 
sufletul diavclului şi care cu prețul 
obositoarelor veghi ide noapte izbu- 
teşte, la capătul a câțiva ani, să-şi 
scrie romanul în trei volume, un ro- 
man fără iubire, asa cum lăsase să 
se înțeleasă chiar în ziua nunţii, 
când, printre alte sraţiozităţi, îsi în- 
săduise o violentă, cu toate că me- 
diocră, sariă împotriva iubirii. Pri- 
vajiunile, sărăcia progresivă, exis- 
tenta aceasta fantomală asravează şi 
viața şi sănătatea Mariei, aiunsă în 
câțiva ani numai o sclavă, îmbătată 
de sloria prezumtivă a soțului şi o 
mucenică. ÎIntorsi in Bucureşti, ro- 
manul fără iubire al lui Mihai Preda 
are succes şi-l consacră însă — îrec- 
ventă contradicţie a sulletului ome- 
nesc! — romancierul se lasă ispitit şi 
prins în mreaiele iubirii. Dacă până 
acum era convinsă că rostul ei este 
să vesheze elaborarea creaţiei litera- 
re a lui Mihai Preda, de astădată 

aria îşi dă seama că a prins să-și 
iubească soţul şi că trebue să suporte 
şi chinurile seloziei. Q explicaţie, a- 
mară şi năvraznică, înveninează si 
bruma de omenie dintre ei, Preda tă- 
ăduind Mariei orice merit în izbânda 
lui, Maria revendicându-şi pe bună 
dreptate partea şi punându-i sub ochi 
sălbatecul tablou al exilului ei la ţa- 
ră, pentruca, în cele din urmă, eroul 
reumznizat să înțeleagă și să se cu- 
tremure de adevăr, atât de mult în- 
cât inspiraţia îi seacă dintr'odată şi 
deapururi iar eroina se stinge, cu re- 
gretul şi cu nădeidea că adevărul ce 
lor rezelate ar mai putea fi atenuat, 

Cam aşa se prezintă în liniile ei 
schematice povestea romanului Vreau 
i „ici şi colo, sar putea bănui 
e mai sus relatate prezenţa u- 
nei lacune, mai mult sau mai puţin 
Sravă, cetitorul va fi totuşi de acord 
că o astfel de poveste poate alcătui 
oricând substanța unui roman, şi in- 
terezant şi străbătut de umanitate, 
Un cuplu, oarecum damnat, partici- 
pând cu chiar preţul nefericirii” lui la 
cristalizarea unei opere de artă, ce 
subiect mai fecund şi-ar putea dori 
un romancier, si încă unul care de- 
butează ? De unde vine, însă, impre- 
sia dz factice, de arbitrar, de conven- 
țion2! pe care o comunică romanul 
acesia, în ciuda totuşi unei teme a- 
tât da verosimile, atâtor trăsături de 
psikolosie. excelentă şi a nenumărate 
scene de patentă umanitate? Ea se 
datorează la câteva pricini,.pe care 
ne vcin sili să le expunem cât mai 
sumar. „E un roman. “dar nu o fante- 
zie, ca dovadă „Jurnalul” Janei 
Welsh, sotia lui Thomas Carlyle“ 












larmele cetindu-i o pagină cu adevă- 
zat  patetică din iurnalul  Janei 
Welsh, despre care susţine a îi bi- 
blia ei consolatoare, Nici ironiile, 
nici insultele şi nici argumentele de 
bun simţ ale mătuşii Doddi nu o pot 
abate dela fixa idee a necesităţii sa- 
crificiului ei. „Ce mi-ai citit, îi spune 
aceasta, e lăudabil pentru soţia lui 
Carlyle, dar ce i se putea tolera ei 
acum ct sută de ani, în mijlocul de- 
şertului, nu ţi se tolerează ţie în via- 
ia de azi, intr'un loc care nu e nici 
Craifenputtock, nici Sahara...” Si 
mătusa Doddi are dreptate. Carlyle 
era dispeptic şi pâinea din târg îi 
făcea rău, de aceea Jana Welsh ire- 
ui să înveţe să facă şi pâine de ca- 
să, Cele vreo trei neveste câte a mă- 
cinat viaţa lui Carlvle vor fi trudit 
poate şi mai din Greu decât Maria 
dar Carlyle avea şi el izbucnirile aro- 
biane si cu nimic iustificate ale lui 
Mihai Preda ? Chiar dacă — „Tho- 
mas Carlyle era un geniu” adaugă 
Duddi, „Eu îl socotesc şi pe Mihai 
un feniu” îi răspunde cu convingere 
Maria. Şi iată şi cea de a doua pri- 
cină a acelei atmosfere confinate, ce 
se desaiă și nemulțumeşte în lectura 
romanului Vreau. Întâia e modelul 
cbsesiv al vieţii Janei Welsh, dela 
care se pare: că pleacă d-na Olga 
receanu, pe care năzuește să-l re- 
constitue şi localizeze şi din care se 
trag toate urmările. În economia ro- 
manului, cartea aceasta apare oare- 
cum căzută din cer, un adevărat li- 
ber... ex machina, căci nimic nu iusti- 
lică prezenţa ei în viata de sclavă 
impersonală a Mariei. Cât despre ge- 
nialitate, fantoma ei avare în dese 
rânduri şi în felurite „chipuri. „Dacă 
reuseşte (Preda, să-şi scrie roma- 
nul), gândiţi-vă că ar fi din pricina 
mea... că eu îl voiu fi atutat... E şi 
asta o cale să intri în istorie..." afir- 
mă în timpul discuţiilor prenupţiale, 
cu tutorii ei, Maria, ventru ca ime- 
diat să precizeze: „Voi nu vreţi să 
fiu soţia unui om mare?,.. Să fiu săr- 
bătorită?... Dacă Beethoven ar avea 
nevoie să-l aiut ca să-şi ducă simfo- 
niile la capăt, nu m'aţi lăsa nici pe 
el să-l iau de bărbat, din pricina ne- 
potrivirii?”' La care 'cetitorul e dis- 
pus _să murmure: si qnagnis licel,, 
La Biruinţi, în primele zile, când ilu= 
ziile mai erau posibile, Maria „visea- 
ză, plimbându-se cu mâinile la spate, 
la veacul ce va să vie, când istoricii 
scormonind viața marelui romancier 





Mihai Preda, vor scrie şi de ea, cum 
s'a scris de Madame:de Caillavet, de 
Mathilda  WWesendonck, de. Cosina 
Liszt, de Albania Misnaty, de M-me 
Lenoir, Se gândeşte de pe acum la o 
fotoisrafie bună care să rămâie, aşa 
cum a rămas a Mariei Bastekirecii, a 
Juliei Hasdeu; a Liliei de Pomi- 
rols...”, Dar visurile acestea nu ţin 
mult. Hâda realitate pândeşte din 
umbră şi când trezită din beţia ei 
postumă înţelege, cu câtă revoltă nu 
încearcă să opue tiranicelor şi ab- 
surdelor curiozităţi ale lui Preda ua 
răspicat „nu vreau,.. destul”, Pagina 
aceasta (128) ca şi cele din preaima 
ei, în care d-na Olsa Greceanu işi 
plimbă eroina prin odăile pustii, in- 
vadate de ruină şi colb, ca pe a altă 
stafie a națurilor moarte (pg. 110- 
112), sunt printre cele mai frumoase 
ale romanului. Psihologia aici merge 
în pas cu poezia lucrurilor desuete şi 
dau un precipitat durabil. Ceeace nu 
se întâmplă aici cu senialitatea lui 
Mihai Preda, nici cu succesul de fel 
explicabil al romanului său în trei 
volume, nici cu entusiasmul instan- 
taneu cu care publicul îl întâmpină la 
întâia lui conferinţă publică, unde 
vorbeste despre „„romanul fără iubi- 
re”: „tineretul :îşi aclamă idolul în- 
tr'un singur muget (sic) prelung, 
studenţii flutură caiete, cărţi, ridică 
mâini, pălării, voci” şi toate acestea 
rămâne să fie primite sub beneficiu 
de inventar ca şi valoarea exceptia 
nală a onerii lui, În fond, cum era și 
cât de izbutit iesise acest roman? De 
nicăieri nu se vede, Dimnotrivă, dacă 
ar fi să'judecăm după numeroasele 
molnolosuri sau dialoduri ale eroului 
am ajunge la încheierea că persona” 
iul era funciarmente mediocru, „Pu- 
team tot aşa de bine să trăiesc la mi- 
ne la Cara-Su, unde aş fi putut com- 
pune tot ce am comous la Biruinţi, 
să aiuns un Rege al literaturii” îi 
strisă Mariei în răfuiala din urmă și 
lăudăroşenia ajunge ca să stismati- 
zeze un om. E tot ce ştim, de alimin- 
teri. despre genialitatea acestui ve- 
leitar. Scrisul .d-nei Olsa Greceanu e 
cea de a treia pricină a impresie ne- 
hotărite pe care ne-o comunică ro- 
manul Vreau. Dar desore aceasta vom 
vorbi mai pe larg intr'o viitoare cro- 
nică. Autoarea prea frumosnlui stu- 
diu )„Femmes, peintres d'autrefois“ 
unde documentaţia se topeşte în [i- 
coarea celor mai poetice evocări, are 
tot dreptul la această reconsiderare 
a stilului d-sale, 








Andrea 


Carnet italian 





Majocchi 


de DUMITRU PANATIESCU 





scrie, în chip de enisraf. e fila din 
prasul romanului, d-na Olsa Grecea- 
i în cuvintele acestea stă una din 
„ce şi mai bine se lămureste pe 
măsură ce aventura  prosresează, 
Când, în timpul surshiunului si mu- 
ceniciei dela Biruinţi (numele satu- 
lui c2 vede născându-se un romancier 
nu este oare prea ostentativ simbo- 
bolic ?), mătusa Doddi vine, după 
moartea unchiulni ei Vladimir, să-si 
vadă nenoata și se $nspăimântă de 
cele de observă ca şi de absurditatea 
sacrificiilor ei, Maria îi temperează a- 


Chirurgul Andrea Majocchi prezintă 
un caz interesant în literatura italiană. 
Cele două cărţi ale lui: „Viaţă de chi- 
rug“, retipărită de curând, în traducerea 
d-nei Lucia Santangelo și „Printre bis- 
turie şi foarfece“, tălmăcită de d. Giu- 
seppe Sabbarese, destăinue toate tribula- 
țiile pe care le oferă o profesiune atât de 
nobilă. 

Despre imixtiunea doctorilor, şi mal 
ales a chirurgilot, în domeniul literelor 
s'a soris deseori. Părerile sunt controver- 
sate şi, bineînţeles, Andrea Majocchi opi- 


Nează pentru o participare a adepților 
lui Esculap la creaţia literară. „Chirur- 
gul e bine să aibă — scrie el în Viaţă de 
chirurg, — în afară de ocupaţia lui prin- 
cipală şi o cultură generală de natură 
filozofică, artistică și literară, care nu e 
deloc în pazuba activităţii ştiinţifice, ci 
dimpotrivă o completează“. 

Tu sprijinul gcestei opinii, exemplele 
nu sunt prea multe; ele vrcă dela Regiş . 
şi Raiberti, poeţi şi nuvelişti în timete 2 
liber, prin Mantegazza, cel care a îno vi 
cat să popularizeze știința în Un gidutei ». 





a Madera, până la chirurgul şi iiterâtul 
italian, despre care ne întreținem în rân- 
durile acestea. 

Amintirile soriitorului Majoechi din 
Viaţă de chirurg au fst sarise pentru 
tiul său, student în medicină, căruia vroia 
să-i lase un sincer testament moral, iar 
apariţia volumului Printre bisturie şi 
foarfece, la o distanţă de câțiva ani, a 
tozt ichenia'ă de surcesul obţinut de trag- 
mentsle de viață prezentate, cu o mare 
artă a, scrisului, în primul volum. 

Se punea întrebarea cărui gen literar 
ar trebui compartimentate cărţile lui An- 
drea Majocohi. Ed torul 12 intitula me- 
morii, dar autorul în modestia lui, nu 
ezită să le recunoască drept simple pagini 
de vieaţă legate î1tre ele printr'un leit- 
motiv, o idee dominantă: „necontenita 
luptă dintre creerul şi inima chirurgului, 
dintre știință şi simţimânt, Este de altfel 
veşn'ca taină nedeslegată ce frământă su- 
Hetul omului“, 

3 Modestia, care stă aiât de bine unul 
„pre binefăcător al omenirii, se îmbină 
4 paginile scriitorului italian cu un a- 
dâne spirit de sacrificiu, Chemat de ur- 
ge:ță la Gazdone Riviera, unie un pa- 
cient se găsea în stare foarte gravă, Ma- 
Jocchi nu ezită să-și părăsească mama, 
grav bylnavă, Simțământul datoriei îm- 
plinite îi dictează aceste rânduri, care ar 
trebui să fie memorate de orice tânăr 
discipol al lui Esculap. „Când este che- 
mat, chirurgul nu trehue să ţină seamă 
de obusezlă, trebue să-și întrerupă orice 
altă ocupaţie, să părăsească patul chiar 
în primul somn și în mijlocul iernii, să 
nu țină socoteală de ger și de vreme rea. 
Mie mi s'a întâmplat ca într'unul din a- 
ceste cazuri — serie chirurgul italian, — 
să trebuiască să plec de Jângă mama, care 
îşi dădea sufletul“, 

Căiătorul împătimit, chirurgul reputat 
şi artistul desăvârşit își fac loc în paginile 
volumelor lui Majocehi şi ne invită să 16 
urmărim ititerariile rectilinti. 

Studiile din ţară, 14 universitatea ain 
Pavia, şi le înlregește prin călătorii în 
Europa şi America, la spcietăţile medicale 
ale vremii. Elev al lui Roux la Lausanne, 
al „profesorului Girard la Geneva și al 

„esorului Kocher, discipolul italian 

e în contact cu toate progresele chi- 

„iei dela începutul acestui secol. 

Adept al lui Faure, care socotea că su- 
tletul chirurgului este un dir al naturii, 
un mănunchi de însușiri înăscute, Ma- 
jocehi, întors în ţară, se dedică întru to- 
tul pacienţilor săi. Era iîntraceasta poate 
o reminiscență sa învățăturilor primite 
dela dascălii săi italieni: impunătorul şi 
teatralul Enrico Bottini, tânărul Luigi 
Mangiagalii ori Aitilio Ferri, burlac mo- 
rocănos şi iubitor al copiilor în acelaș 
timp. Acesta lăsase cu limbă de moarte 
să i se așeze pe mormânt statuia unui 
copil cu mâinile ridicate spre cer; „im- 
bolă poate al tuturor copiilor pe care i-a 
saivat în cariera lui“ — opinează autorul 
în vibrantele rânduri pe care le consacră 
foştilor săi dascăli. 

Pentru un chirurg încercat, cum este 
Majecehi, bolnavul este ceeace pentru 
preot este aitarut; pacientul este obiectul 
tututor atenţiilor sale. Jar spitalul. este 
pentru chirurg școala, câmnul activităţii 
sale, sala de exerciţii. „In spital — serie 
chirurgul italian — se experimentează 
noile metode, în spitai se sirânge mata” 

wrialul penttu noi Studii, observaţii și pu- 
R iuni“, Numai un practician convins 
ud” atari adevăruri putea da rezultatele 








câte sunt consemnate în filele cărţilor lui 
Majocchi. 

Uneori medicul își riscă propria vieaţă 
pentru salvarea pacienţilor săi, Insuși ta- 
tăl lui Majocchi, fost medic, căzuse pe 
ogorul științei medicale, răpus de o in- 
fecție contractată la o autopsie. Memoriei 
părintelui, fiul închină capitolul întitulat 
Martirul; spre deosebire de Alfred de 
Musset care ceruse prietenilor săi să-i să- 
dească pe mormânt 0 salcie plângătoare, 
chirurgul italian „ar vrea ca poporul să 
depună o ramură de palmier pe locul de 
veșnică odihnă al chirurgului căzut sub 
lovitura fatală a datoriei. Pentrucă sal- 
cia este numai semnul durerii, pe când 
palmierul este simbolul martiriului“. 

Cei ce au mai mult noroc decât nenu- 
măraţii martiri presăraţi la toate răscru- 
cile ştiinţei medicale, au de luptat cu ne- 
numărați spini, cum numește Majocehi 
greutăţile câte întâmpină un tânăr medi- 
cinist: bolile enigmatice, riscurile opera- 
torii ce există întotdeauna, anesteziile ge- 
nerale ori emboliile. 

Era normal deci ca un om care întâi- 
neşte zilhico moartea împrejurul său să 
fie potrivnic războiului, care reprezintă 
o inutilă măcinare de vieţi omenești. In 
timpul războiului din 1914, Majocchi se 
înfioară ja speciacolul operaţiilor primi- 
tive pe cari trebue să le facă, în orice 
condiţii, răniților. Iată impresionantele-i 
note marginalii după prima operaţie fă- 
cută unui rănit abdominal. Este o pagină 
emoţionantă, palpitând de durerea omu- 
ui de ştiinţă în faţa inevitabilului, „Prin 
urmare aceea era chirurgia de război? — 
se întreabă autorul, — Aceea arta și ştiin- 
ţa diviuă pentru care era trebuincioasă 
toată liniştea şi tot calmul posibil? Incă 
mă stăpânea spaima, câni m'am dus să 
mă eule noaptea, pe patul de campanie, 
întrun colţ de bordei. N'am putut să dorm 
pentrucă nu eram obişnuit cu bubuitul în- 
depărtat al tunurilor şi cu specificul câ- 
râit, care mi s'a spus că este sgomotul 
mitralierelor. Eram obosit mort, dar cum 
închideam ochii, vedeam lichidul acela 
negru, amestecat cu sânge şi fecale, care 





curgea din tăetura ahdominală... şi acel 
nenorocit întestin şi acea ruptură a fica- 
tului şi muștele și tăunii cari bâăzâiau în 
aer, doritori de sânge... apoi îmi veneau 
în. minte figurile cadaverice ale răniților 
abdominali şi mi-i închipuiam întinşi în 
faţa rețeleior, cerând ajutorul câre nu le 
putea veni decât târziu, noaptea, fiindcă 
numai noaptea sanitarii îi puteau aduna 
şi retrage spre tranșee...“ 

Iar filele cărţii lui Majocchi se închid 
asupra unor probleme indisolubile încă, 
Obsesia morţii, care stăpâneşte pe oameni 
în scurta lor trecere pământească, îl ur- 
mărește şi pe el. Asemeni lui Leobardi, 
fugind din Neapole la destănţuirea ho- 
lerei, lui Montaigne dispirând din Bor- 
deaux în faţa ciumei şi lui Schopenhauer 
care nu vrea să audă vorbindu-se de 
moarte, Majocchi caută printr'o muncă 
ordonată şi intensă să îndepărteze de el 
gândurile negre. 

Legată de această obsesie, comună 4u- 
turor oamenilor, se ridică la fel de enig-. 
matica problemă a scopului vieţii. Chi- 
rurgul, medicul și biologul însuşi nu pot 
deslega acest fir al Ariadhei. Toată osâr- 
dia. chirurgului, cumulată între filele ce- 
tor două volume, nu duc la niciun rezul- 
tat mulțumitor în deslegarea marilor pro- 
bieme ale vieţii şi vine o zi când, omul 
de ştiinţă, îmbătrânit, își reamintește cu 
pietate o scenă familiară, demult uitată: 
„Mă revăd copil, ghemuit în poala ma- 
mei, — scrie, în ultimele pazini ale Vieţii 
de chirurg, autorul, — când o întrebam: 
„Mămico, pentruce am venit pe lume?“ 
şi îmi pare că aud încă sfintele ei cuvin. 
te: „Am venit pentru a cunoaşte, a iubi 
şi a sluji pe Dumnezeu, ca să ne bucurăm 
de EL în vieața de apoi“. 

Toate destăinuirile chirurgului, expu- 
nerea nudă a adevărului, ridicarea dz 
probleme de interes general şi vieaţa in- 
tensă câtă pulsează în volumele Viaţă de 
chirurg şi Printre bisturie și foartece des- 
tăinue în Andrea Majocchi un literat de 
calitate; el trebue urmărit cel puțin cu 
aceeaşi solicitudine ca şi chirurgul de re- 
putaţie universală, 








CRONICA MUZICALĂ 


Am rămas în urmă cu multe dări 
de seamă, cari, atunci când se referă 
la fapte moui, mai cu seamă la crea. 
țiuni ale compozitorilor noștri, trebuie 
înregistrate chiar cu întârziere, 

In genere, muzica modernă „a mar- 
cat puncte“ (ca să întrebuințăm un 
termen sportiv lu modă) în cursul 
ultimelor săptămâni, ku prilejul mai 
Jiecărui concert sau recital. 

Dintre reluări, trebue să amintim 
astfel, audiția sub conducerea însăşi 
a compozitorului, baletul transformat 
în suită la un concert al Filarmonicei, 
„La Piaţă“ de M, Jora. 

Arta aceasta personală, ascuţită, 
puternic inspirată şi pătrunsă de un 
caracter locul, care nu e cel al satelor 
dar al suburbiei bucureștene, îşi păs- 
treuză tot humorul și savoarea. So- 
naţa pentru pian, executată de d-na 
Irina Lăzărescu (biruitoare și ca in- 
terpretă a „Piesei de Concert“ de K. 
M. v. Weber la ulțimul şi interesan- 
tul concert a? wrchestrei Radio, cub 


de EMANOIL CIOMAC 
conducerea d-lui AL Alessandrescu) 
la recitalu-i propriu, cântecul „Proză“ 
bisat la conferința experimentală A, 
C. 7. în interpretarea magistrală, care 
a fost dealminteri, a întregului pro- 
pram, dată de d. N. Secăreanu, dove- 
desc că M. Jora creează cu egală va- 
loare deschizătoare de drumuri în ge- 
nuri atât de felurite. Să umintim, deşi 
cu o întârziere a cărei vină n'o avem, 
despre rodul talentelor câtorva dintre 
discipolii săi a căror creație românea- 
scă ne pasionează. In fruntea acestora 
se înscriu C. Silvestri și Paul Constan- 
tinescu. Dinu Lipatti e în străinătate 
și mavem ştiri dela el. Dar ceilalți ne 
dau continuu proba muncii lor înspi- 
rate. C. Silvestri e un „modernist“ şi 
dânsul fie ca interpret, fie ca plăzmui- 
tor, Tot mai iubit şi mai bine înţeles 
îm strădania sa, tot la o conferință ex- 
perimentală A. C, T. a ilustrat o serie 
de lucrări aproape necunoscute publi- 
cului nostru: Muzică de copii — mui 
mult pentru copii mari decât mici, am 
spune noi — dar atâta de vie, de înte- 
resantă, de cuceritoare în prezentarea 





muzicală, convinsă şi colorată, dina- 
mică și nuanțată a lui C. Silvestri! 
D-sa e şi un prodigios pianist deși re- 
vendică mai mult titlurile de compozi- 
tor — original și cutezător adăogăm — 
și de capelmaestru, înzestrat şi pregă- 
tit. O capodoperă pianistică ne-a fost 
revelată — ceeace versiunea de balet 
transcrisă pentru orchestră de Andr6 
Caplet, auzită la Opera Română n'a ță- 
cut-o — „Cutia cu jucării“ a genialu- 
lui francez A. Debussy, O lucrare a 

„cărei gingășie de inspirație și de reali- 
zare impresionistă, se unește cu o fac- 
tură solidă și “unitară, întemeiată pe 
principiul câtorva caracteristice motive 
conducătoare. Au urmat apoi pagini 
din compozitorul austriac Ernst 'Toch, 
de englezul Cyril Scott, de rusul Pro- 
kofieff — acesta din urmă mult mai 
bine cunoscut și prețuit la noi — și de 
doi — ba chiar trei compozitori români 
— d. Paul Constantinescu și C. Silve- 
stri la ale căror lucrări sa adăogat ca 
supliment și o piesă atrăgătoare tot a- 
tât de fericită de R. Alexandrescu, Mu- 
zici pline de haz — în cari răzbate 
tânăra personalitate a autorului „Nun- 
ței în Carpaţi“ şi a oratoriului minu- 
nat: Patimile Mântuitorului, oratoriu, 
bizantin care va face încă mai mult 
pentru faima lui P. Constantinescu — 
muzici originale pe de altă parte în 
care se anunță parte din agresivitatea 
cuceritoare de tărâmuri noui, a artei 
lui C. Silvestri. Patru fabule cu morală 
de P. Constantinescu și Soldaţii de 
plumb, Pastorala, Jocul cu umbre, Sf. 
Nicolaie, Baba oarbă, Moş Ene şi De-a 
priaselea“ de C. Silvestri. M. Jora 
poate fi mândru de discipolii compozi- 
tori pe cari i-a format, 

Pe cei trei citați la cari să adăogăm 
cel puţin numele d-nei Hilda Jerea, a 
d-lor C. Bugeanu şi al fraţilor Ion şi 
Gh. Dumitrescu, 

Săptămână bună pentru producția 
artistică românească — evenimente fă- 
cute să ne mângâie şi să ne încurajeze 
în aceste vremuri de îndoială şi de în- 
cercare. 

O zi fastă tot în această săptămână a 
avut şi compozitorul polonez, atât de 
tânăr şi de matur totodată — și atât de 
înzestrat — Stanislaw Wislocki. 

O sonată pentru vioară şi pian, o 
suită pianistică și um quartet au găsit 
în autorul lor — la, clavier — și în d-nii 
Virgil Pop, Al. Stavrache şi Radu Al- 
dulescu, interpreţi de cel mai eloquent 
merit, convinși de frumuseţile întrade- 
văr de mâna întâi ale compozițiilor tai 
Stan Wislocki, azi, nume aproape ne- 
cunoscut — în viitor — suntem siguri — 
cuceritor de fuimă în lume. 

Vom vorbi în cronicile viitoare des- 
pre minunota serie a concertelor de 
cameră date de quatuorul condus de G. 
Enescu. Deocamdată să semnalăm la 
întâia şedinţă apariția unui maestru 
român al pianului, care a lipsit multă 
vreme din țară, d. Teofil Demetrescu, 
iar la a doua, execuţia, după 'Trio de 
Brahms cu excelentul D. Stavăr Nis- 
tor la com — a două opere capitale 
din muzica franceză : Quartetul, lucra- 
re când sublimă, când abstractă şi di- 
fuză a bătrâneții lui G. Faure — şi 
minunatul, emoţionantul Quartet al 
lui G. Chausson. : : 

La ultimul concert de Duminecă al 
Orchestrei Radio s'a dat și o compoziţie 
a lui Marcel Mihalovici. E un român 
născut la Bucureşti în 1898, bine cunos- 
cut în Franța mai aleş. Pace parte din 


12 


acea școală cosmopolită ce a fost numi- 
tă „Şcoala din Paris”, De ani de zile nu 
mai avem vești dela creatorul atâtor 
luerări cari întotdeauna făceau senzație 
prin bogăția substanței și a personali- 
tății pe programele de muzică moder- 
mă. Știam că M. Mihalovici, compune 
muzică pentru filme. Nu puteam uita 
mai cu seamă acel Introduction et Mou- 
vement symptome“ și „Dansul divinită- 
ților infernale ale lui, lucrări conduse 
la un festival al criticei internaţionale în 


București acum vre-o 15 uni, de G. E- 
nescu, care le-a condus cu mare succes 
şi la concertele sale din Paris şi Ame- 
rica. 

Capriccio român, dedicat lui A. Ale- 
ssandrescu, conducătorul acestui con- 
cert, e o bucată orchestrală, care păs- 
trând toate trăsăturile tipice ale com- 
pozitorului, e dintre acele ce aduce şi 
un pitoresc material melodic şi ritmic, 
creat în spiritul cântecelor şi dansuri. 
lor populare românești, 








CRONICA TEATRALĂ 


TEATRUL SF. SAVA „DIN JALE SE 
INTRUPEAZA ELECTRA“ 


de EUG. O'NEIL 


Reluarea, trilogiei „Din Jale se întru. 
pează Electra“ o să fie întotleauna 
binevenită, pentrucă textul lui O'Neil 
are atâta grandoare și poezie încât nu 
poate fi nesocotit — impune cu nece- 
sitate o distribuţie şi o montare în- 
grijită. In măsura aceasta, critica nu 
mai poate pune in discuţie valoarea 
operii, nici a unei interpretări ca aceia 
a D-nei Aura Buzescu, de pildă, — de 
aceia mă voiu mărgini la câteva puncte 
de vedere cari să desvăluie unele cute 
mai ascunse, cari dau adâncime o- 
perii. 

Tragedia familiei Mannon, pe care 
ne-o prezintă O'Neil e o paăralelă cu 
mitul familiei Atrizilor pe care îl gă- 
sim în tragediile lui Eschyl și Sofocle, 
Nu e vorba însă de o reluare în sensul 
în care clasicii au scris după antici 
tragediile lor, nici de o adaptare a 
tragediei antice la gustul modern, ci 
de o acţiune din timpurile apropiate, 
determinată de un destin similar, aşa 
încât personaziile și acțiunea din tri- 
1ogia lui ONeil și cea antică își co- 
respund simetric — fără să se supra- 
puie însă întru totul. 

Eroii lui O'Neil au o viaţă interioară 
cu mult mai bogată, sunt mai îndea- 
proape văzuţi decât figurile legendare 
din tragediile lui Eschil și Sofocle şi 
în aceiași măsură sunt mai umani, 
mai stufoşi decâtţ ceilalţi — cu câţ e 
mai vie şi mai stufoasă pădurea de pe 
marginea lacului, decât imaginea ei re- 
flectată în apă. Le lipsește în schimb, 
tocmai această transparenţă, această 
adâncime ideală a imaginei reflectate 
precum şi simplitatea eroilor antici — 
statui la scară mare, în care planurile 
se desfăşoară larg, limpezi — pentru a 
putea fi privite de departe fără să 
piardă nimic. E o  proectare în eter- 
nitate 1a care noi modernii mă întreb 
dacă trebue măcar să năzuim, 

Dacă bogăţia sufletească a persona- 
giilor poate fi o superioritate a auto- 
rului modern faţă de antici, ea este şi 
o scădere față de marea simplitMe a 
tragediilor antice, tocmai de aceia sen- 
timentul de grandoare nu vine la 
O'Neil din liniile puternice pe cari le 
brăzdează destinul, ci dintrun efect 
de acumulare şi interpretare prin in- 
trospecţie a materialului. 

Astfel, eroii lui O'Neil stau nu nu- 
mai sub semnul destinului, dar şi sub 
acela al unei „stranii heredităţi“. Când 
spun aceasta nu mă refer la heredita- 
țea biologică — care poaţe îi ea însăşi 


destin — ei la unuldin miturile ocultis- 
mului, al căru ecou îl găseam şi în 
piesa lui Suthon Vane: „Călătoria cea 
Mare“. E vorba de o curioasă „altoire 
sufletească“ prin care se  perpetuiază 
tragedia „Din Jale se întrupează Elec- 
tra“. Astfel Orin împrumută după 
moartea tatălui, nu numai psihologia 
lui, dar şi dragostea pentru Christine 
— pe care o încarnează acum Lavinia, 

— Nu vezi că acum eu sunt în locul 
tatei, iar tu în al mamei? Iată cru- 
du-mi destin pe care nu j-aş fi bănuit 
niciodată! Eu sunt Mennonul de care 
eşti legată”... 

Fără de această altoire, cele trei tra- 
gedii „Intoarcerea din Răsboiu“, „Pri. 
goniţii“ şi „Stafiile“ ar putea exista 
izolat — ceeace le leagă însă e contra- 
punctul acestor răsturnări sufletești 
prin cari Lavinia şi Orin sunt când ta- 
tăl când mama lor — fără să ajungă 
vreodată da, acea corespondenţă care 
ar putea opri desfășurarea tragediei, 

Realitatea biologică nu poate explica 
singură aceste răsturnări și substituiri 
sufletești ci numai o dezagregare în 
profunzime — un fel de mimetism al 
urmaşilor: caşi cum spiritele morţilor 
1uptând în ei ar pune stăpânire rând 
pe rând pe sufletele lor. 

E aci mai mult decât o alunecare în 
psihologic ; mitul  atrizilor nu mai 
putea susține singur materialul supra 
încărcat al trilogiei lui O'Neil. Sur- 
plusul ste materie se cerea străbătut 
la rândul lui de un nou ritm — de aci 
impresia de dublu paralelism, pe care 
ne-o lasă „Din Jale se "ntrupează Elec- 
tra”: paralelismului eroilor lui O'Neil 
față de cei antici — şi al eroilor faţă de 
ei însăşi (Orin în rcare se realizează mai 
intâi Christine — apoi Ezra „judecă. 
torul“, — Lavinia în care se realizează 
mai întâi tatăl, apoi Christine şi în 
cele din urmă iar tatăl). 

Evident că bogăţia  suiletească şi 
complexitatea situaţiilor te apasă une- 
ori — iar efectele dramaţice și atmos- 
tera fantastică te fac să te întrebi dacă 
O'Neil în loc să recreeze o tragedie nu 
a sbutit decât o dramă — până la sfâr- 
şit recunoşti însă că sentimentul de 
grandoare pe care ţi-l lasă trilogia nu 
vine din yjungimea textului, nici din 
efectul de acumulare ci înainte de toate 
din atittudinea, rectilinie a Laviniei — 
care face din ea centrul piesei, purtă- 
toarea greului ei destin. 

Aşa după cum în Oedip, loviturile 
cari se năpusteau tot mai omorâtoare 
asupra lui, te făceau să strigi interior, 
la fiece pas, „Miserere“ — încăpăţâ- 


narea, Laviniei „care adună crimă după se 


Ra 


crimă, fără să aibă măcar curajul ac- 
țiunii directe — te face să-i dorești 
durerea aceia mare pe care trebue so 
primască cei însemnați pentruca să se 
elibereze. 

„Trăirea, aceasta intensă şi crâncenă, 
căre cotropeşte oamenii din dramele 
și tragediile [ui O'Neil, este dealungul 
ei un act de cunoaștere“, observă just 
d, Petru Comarnescu în prefața ira- 
ducerii trilogiei lui O'Neil. Astfei La- 
vinia care se credea la început îndrep- 
tăţită să pedepsească. înţelege numai 
după moartea ultimului Mannon că 
trebue să ispăşească vina de a se fi 
născut dintr'un neam blestemat, 


„Tragicul“, spune d. Schiieru în stu- 
dul d-sale despre O'Neil, „e atunci 
când nu mai ai nici o eşire“, Nicio 
eşie pe plan uman“ aşi completa eu 
— căci acolo unde nu mai e nici 0 
eşire, rămâne totuşi urcuşul Calvaru- 
tui — iar eroul tragic se eliberează a- 
semenea lui Oedip anulându-şi fiinţa 
biologică. In loc să mai fie unealta 
destinului, şi-l îndeplinește de aci 
înainte conștient şi — poate că în ca- 
tarsis intră și acest sentiment de elibe- 
rare pe care îl resimte cel ce a avut 
curajul să spuie „Facă-se voia Ta“, 

In sensul acesta tragedia creștină 
este posibilă şi tot în acest sens a în- 
țeles-o O'Neil şi pe Lavinia. In clipă 
în care își primește destinul — când 
ia asupra ei crimele tuturor Mannoni- 
lor ca să le ispășească, toată com- 
plexitatea situaţiilor se reduce, — 
O'Neil găsește dintr'odată marea sim- 
plitatea a anticilor — se ridică în sfera 
tragicului. 

Din punct de vedere strict teatral, 
trebue observat că textul lui O'Neil 
spre deosebire de acel al anticilor sau 
chiar al lui Racine, câştigă prin spec- 


tacol In O'Neil ' e multă poezie — 
ceeace  deabiceiu e un impediment 
în teatru — dar piesa e construită 


de un om care stăpâneşte tehnica tea- 
trală deaceea se întregeşte în scenă şi 
un regisor abil ar putea creia în unele 
momente o atmosferă fantastică — ne- 
cesară aci. 

Interpretarea D-nei Aura Buzescu a 
fost o identificare, într'atâta încât fie- 
ce gest, fiece flexiune a vocii isvorau 
în mod natura! şi fără efort din a- 
ceastă realitate: Lavinia, — astea în- 
cât nu s'au pierdut decât prea puţine 
din frumuseţile textului — şi anume 
acelea cari se pierd în mod natural 
prin cursivitațea vorbirii, care nu-ți 
permite asociaţile pe cari je faci deo- 
beeiu când citești singur. 

O'Neii nu ereiază sentimentul naţurii 
prin decor — dealtfel acesta era solu- 
ţia cea mai eftină — ci prin câteva 
sugestii şi evocări, Amintirea mării, 
nostalgia, inăulelor în care omul mai 
trăește nevinovat, cântecul unui mari- 
nar pentru apele Shnandoahului — în 
această tragedie în care peisagiul su- 
fletesc e din cele mai intunecate — 
subteran chiar — iar decorul păstrea- 
ză obsesia încăperilor cuvei klestemate, 
chiar atunci când scenele se petrec in 
prag — sunt tot atâtea porți deschise 
înspre larg — peste întinderea nesfâr- 
şită a mării, spre insulele verzi pier- 
dute în mijlocul ei, sub înălţimea clară 
a cerului E singurul repaos în ritmul 
acesta apăsător al destinului — e „un 
tempo de respiro“ care trebuia aocen- 
tuat în piesă. 


Nu l-am văzut pe d. Vraca — nu 
ştiu dacă interpretarea celor trei per- 
sonagii de către acelaş actor era un 
efort profitabil] pentru piesă, în orice 
caz, D-nii Pop Marţina, Bălţăţeanu şi 
şi Critieco au fost pe linia justă, 

Poate că rolui lui Adam Brant cerea 
mai multă vibranţă — mai mult ne- 
prevăzut, în timp ce d-l Pop Marțian 
care a jucat ca deobiceiu viguros și 
simplu nu 4 marcat nici chiar momen- 
tele de slăbiciune ale lui Adam și a- 
cestea erau esențiale rolului. 

Jocul sensibil al d-lui Critico, a gă- 
sit accentele de tandreţă maladivă ale 
mi Orin, nervozitatea lui împinsă până 
la paroxism şi masca demonică din 
ultimile clipe — dar a păcătuit prin 
şarjă, 

D-nul Bălţăţeanu și D-na Agepsina 
Macri şi-au susținut rolurile cu pres- 
tanţă, punând accentul mai degrabă pe 
gest și flexiunea vocii decât pe trăire. 
Au modelat rolurile din afară. 

D-na Aura Buzescu, dreaptă, dârză, 
vibrantă, sa menţinut dela început 
mână la sfârșit pe aceiaşi linie a ro- 
lului, bine înţeles şi a simplităţii tra- 
gice. A redat cu un calm înfiorător, 
în special ultimile momente când La- 
vinia, după nenumărate crime şi în- 
cercări de a scăpa de pedeapsă, se ho- 
tărește să intre în casă, să privească 
față în faţă stațiile Mannonilor, să se 





lase chinuită de ele. Scena se petrece 
in pragul casei: 

— Sunt cea din urmă Mannon, Tre- 
bue să mă pedepsezc eu însămi. A trăi 
aci singură cu morții, e o pedeapsă mai 
cumplită decât moartea sau închisoa- 
rea, Nu voiu mai eși niciodată de aci 
şi nu voiu mai vedea pe nimeni. Voiu 
bate cu piroane obloanele ca nici măcar 
limina soarelui să nu răsbească înăun- 
tru!“ 

Sunt ultimile cuvinte şi, te-ai aştepta 
să o vezi pășind dreaptă, neînduple- 
cată, urcând scările, lăsând în urma, ei 
porţile să cadă greu. Ai fi simţit atun- 
cea poate frigul morții, groaza îngro- 
pării de viu — căci clipa e tot atât de 
sălbatic dureroasă ca aceia când Oedip 
își scoate ochii, — ; emenea lui, La- 
vinia se condamnă |;. întunericul plin 
de spaime al conştiinţei ei. Ce face în 
schimb regia? 

Deabia a terminat D-na Aura Buzes. 
cu ultimile cuvinte şi perdelele corti- 
nei se închid deasupra D-sale, — se 
redeschid apoi îndaţă lăsându-ne so 
vedem cum salută — cu urmele tris- 
teții Mannonilor încă pe faţă. 

Un texi nu se termină cu ultimul 
cuvânt — aşa după cum o notă se re- 
găseşte în toate rezonanţele ei, De data 
aceasta, toată poezia piesei, tot fiorul 
tragic consta în această prelungire 
mută pe care a. Sahighian a ciuntit-o 
cu cel mai desăvârşit simţ antipoetic. 


RUXANDRA OTETELEȘANU 





CRONICA 


ARO: „LE CORBEAU: („SCRISORI 
ANONIME) 


Doctorul Germain, cu toţ aerul lui 
liniştit însă oarecum ciudat, e un om 
al datoriei, un om de caracter şi un 
cetăţean onorabil. Asta însă nu-l scu- 
teşte să fie învinuit că ar întreţine 
unele relaţii neîngăduite cu soția unu: 
bătrân coleg de spital, anume Vorzet. 
Intrigile cari se ţes, zi de zi, în jurul 
acestei pret:nse idile de dragoste spo- 
resc, încât la un moment dat doctorul 
Germain sc veae pus în neplăcuta al- 
ternativă de-a părăsi orașul, unde pres- 
țigiul său de medic fusese grav atins, 
sau de-a lăsa ca lucrurile să-și depene 
mei departe firul lor misterios, fapt 
care în cele din urmă ar fi degenerat 
în scandal. ă 

Se naşte însă întrebarea: cine avea 
interesul să-l! compromiiă pe Germain 
in ochii cetăţenilor? şi mai ales: 'era 
el într'adevăr vinovat de faptele ce i 
se puneau în sarcină? 

Rând pe rând, acuzaţiile ce i se aduc 
cad ca nefondate — însă dincolo de 
scoterea lu. Germain de sub bănuială, 
plutește amenințârea unor scrisori a- 
nonime semnate de un personagiu mis- 
terios: Corbul. 

Un tirălos? Un maniac? Un psihopat 
sexual? Se fac cele mai cemzlegte 
supoziții. Bănuiala trece dela unul la 
altul, oamenii se suspectează reciproc, 
spiritele se agită. Oraşul e ţinut sub 
teroare şi scrisozile curg, Nic Marie 
Corbin, cumnata medicului Vorzet, nu 
scapă ţesăturii de intrig: alimentate de 
spiritul demonic al Corbului. Ea este 


FILMULUI 


acuzată de mulțime şi arestată, pe când 
asista la înmormântarea unea din nu- 
meroasele viciime ale  misteriosului 
personaj. Totuși sensorile continuă să 
terorizeze orașul. 

Și din nou întrebarea: cine-i auto- 
rul acestor anonime care tulbură Li- 
niştea micului oraş de provincie chiar 
după arestarea Mariei Corbin? Intre- 
barea nu-și află decât foarte târziu 
răspunsul; dar până atunci intrigile 
sporesc, multe din antimităţile oameni- 
Jor devin obiect de discuţie publică, 
numeroase familii îşi văd ameninţată 
liniștea căminului. 

In înţelegere cu Vorzet, meticul șef 
al spitalului, Germain recurg la un 
vicleșug. Convoacă în sala de cursuri 
a unei școli pe toate persoaruie bă- 
nuite că sar ascunde sub numele 
Corbului — și le supune unui r.guros 
examen gratologic; anume, sunt obli- 
gate să seric cu același caracter de'li- 
teră toate scrisorile trimise de Corbul, 
Printre bănuiţi se află și Denise, iubita 
lui Germain, care Ja un moment dat 
leşină din pricina şurmenajului,.. Este 
aceasta o probă de vinovăţie? 

Germain nu este însă omul care să 
se lase condus după aparenţe. E] vrea 
să fie în posesia a cât mai multe probe 
de vinovăţie. Deaceea, în scurta lipsă 
a Denisei din casă, el pătrunde în dor- 
mitorul ei şi află o strisoare identică 
celor 'semnate de misteriosul personăj. 
Deci... ea este Corbul. 


Interogată, Denise se desvinovăţeşte 
motivând că e străină de acuzaţia ce 
i se aduce, dar că a împrumutat ni= 


13 





mele Corbului pentru a-i desvălui unele 
lucruri pe cari personal n'ar fi îndrăz- 
nit să i le spună. Anume, că este în- 
sărcinată. 

Bineînţeles, misteru! continuă încă 
să planeze. Numărul vielimelor Corbu- 
lui sporește. Câteva pete de cerneală 
observate pe degetele soţioi doctorului 
Vorzet, îl pune pe Germain într'o nouă 
alternativă: care dintre cele două fe- 
mei e vinovată: Laura Vorzet, soţia 
mediculu: şef al spitalului, sau Denise, 
iubita lui? Laura, la rându-i, se dis- 
culpă aruncând vina pe bătrânul Vor- 
zet, dar acesta o internează ca,.. ires- 
ponsabilă. 

Enigma, fireşte, nici de data aceasta 
nu e deslegată, şi nici noi nu încercăm 
să o desiegăm, deoarece constitue sur- 
priza spectacolului. 

Filmul este interesant nu pentru la- 
tura lui oarecum senzațională, de ro 
man polițist, pe care dealtfel o specu- 
lează suficient, ci pentru ingeniozitatea 
cu care aduce în discuţie o problemă 
de ordin mai mult juridic decât social: 
aceia a scrisorilor anonime. 

Deşi pe deaîntregul izbutit, filmul 
are totuşi unele defecte de decupaj. Se 
remarcă, în; deoscbi, lipsa de legătură 
între anumite scene cari vor să suge- 
raze atmosfera de groază și senzaţio 
ral — fapt care îngrămădeşte multe 


confuzii în mintea spectatorului. Se 
trece cu prea multă ușurință dela un 
episod dramatic ia altul, încât privit 
în linii generale, filmul prezintă aspec- 
tul unui conglomerat de fapte şi în- 
tâmplări izolate lipsite de ceeace — în 
limtaj ibsenian — se numeşte „desfă- 
şurarea logică a nucleelor epice sepa- 
rate“, 

Pierre Fresnay, în rolul doctorului 
Germain, se menţine pe linia cunoscută 
din filmele anterioare, redând cu mij- 
loace artistice sugestive și convingă- 
toare prin simplitatea lor, figuri de 
oameni sobri şi cu o intensă viaţă in- 
terioară.  Alătuni de el, Ginette Le- 
clerc frumoasă și senzuală, 

Un film pe care îl recomandăm nu- 
mai unei anumite pătur: de spectatori, 
și îndeosebi cetitorilor acestei reviste 
— presupunând că formează o elită 
din cele ma: pretenţioase. 


LIVIU BRATOLOVEANU 











NOTE TEATRALE 


” SĂRBĂTORIRILE... 


Cu ce altceva să începem ca să con- 
vingem mai bine pe acei actori şi ac- 
triţe ai scenelor noastre, dispuşi să 
primească la fiecare cinci siu zece ani 
— în plus — de activitate teatrală, o 
sărbătorire, decât cu mărturisirea, sin- 
cerei constatări făcute Ia ultimele săr. 
pătoriri: lipsa de interes?!,.. 

Cunoaștem îndeajuns munca celor 
cari dintr'o devotată activitate teatra- 
lă şi-am dobândit titlul unei glorii pe 
drept cuvenită „dar mai ştim că săr- 
bătoririle au ceva din respectul unei 
mari zile festive care în viața uuni 
actor nu se întâlneşte decât o singură 
dată: la apogeul earierei, E 

A le întâlni de mai multe ori, în- 
semnează un obicei căruia doar obli- 
gația unei câţ de mici rectame face să 
yitueze „sărbătorirea“ ceva mai aparte 
iecât reprezentațiile obișnuițe. 

Restul e acelaș lucru... 


CALAUZĂ... 


Imterview-urile apărute în unele 
săptămânale teatrale ne obligă la cu- 
noașterea unor amănunte din viața ac- 





trițelor făcute — parcă — să constitue 
. „scălăuza“ ' descoperirilor marelor ta- 
tente. 


14 


Neiniţiaţi — poate — până acum în 
arta care urzește soarta lansării „vede- 
telor“, suntem — totuși — mulţumiţi că 
ultimul interview al unei artiste de 
revistă, apărut de curând, ne dă prile- 
jul să aflăm „că talentul se cel din urmă 
factor care să decidă valoarea unui ac- 
tor şi că numai norocul poate săvârşi 
acel temeinic și binecuvântat „act de 
botez“ a! „marilor vedete“, 

Așa fiind, pe întrebăm: dar dacă no- 
vocul, orb cum îl ştim că e, inspirân- 
du-se cumva din lucrarea d-lui Val- 
jan, se va duce la oculist ca să-i înlăr 
ture infirmitatea, ce se ua mai alege 
din „talentele“ descoperite ?... 


MUZEUL... 


In seama grijilor de-a se da primei 
noastre scene oficiale rostul unei in- 
stituții de artă şi cultură, a fost și a- 
ceea a înfiinţării unui muzeu constând 
din expunerea documentelor, fotogra- 
fior şi mai ales a costumelor purtate 
de marii înaintași ai Teatrului Naţio- 
nal. 

Era o podoabă a tot ce poate con- 
stitui valoarea trecutului, privind la 
costumul purtat de Notta.a sau Deme- 
triade în „Hamlet“ sau privind la cos- 
tumele purtate de Liciu, Manolescu şi 
Aristizza Romanescu... 

Anul trecut, muzeul a fost „d:sper- 
sat“. 

Anul acesta muzeul își caută un loc 
ca să adăpostească iar marile valori 
artistice. 

Neobositul colecționar Franga, in 
grija căruia a fost şi este administra- 
rea muzeului, cere sprijinul tuturor ce- 
lor care ar puiea să îndemne autorită- 
ţile ca să hotărască um nou vad. 

Noi care vedem în munca d-sale 





rostul ex:stemţii muzeului dela Teatrul 
Național vom stărui în înfăptuirea e- 
cestei nobile cereri. 


PORTRET... 


Peste triumtul unei munci, valoarea 
omului stă în modestia cu care își în0- 
bilează viaţa, 

Cu această înobilare a vieții şi a 
muncii Ion Sârbul şi-a cucerit rangul 
marilor artiști, pentrucă — mai pre- 
sus de orice — știa să găsească virtu. 
tea actorului destinată singurei consa- 
crări, 

Talentul lui Ion Sârbu! a sărbătorit 
succesul fiecărui “ol jucat, și a altoit 
reuşita fiecărui autor dramatic român, 
până întratât încât să arvuneze vii- 
torul cu girul suacesului oferit odată 
de Sârbul. 

Cazul N. Kirițescu cu lucrarea „Un 
erou“, unde Ion, Sârbul a dăruit ele. 
mentul fundamental aj biruinței, a 
consacrat pe viitorul autor al „Şcoalei 
cerșetorilor“, 

Şi odată cu N. Kirițescu, nici Ci- 
prian poate că nu şi-ar fi stabilit va- 
loarea de aramaturg la prețul pe care 
i l-a oferit „Omul cu mârţoaga“, dacă 
Ion Sârbul nu ar fi făcut din Varlam, 
succesul deplinei lui creaţii. 

Azi interpretul „Ţăranului baron“ și 
interpretul ideal al rolurilor rămase 
văduvite după moartea marelui Vasile 
Toneanu, îşi duce o viaţă săracă și 
chinuită de boaiă întrun sanatoriu, 

Câtă pedeapsă am merita dacă am fi 
capabili să uităm nevoia unei vieţi 
după meritul munoii sale și mai ales 
după rangul talentului său care ne-a 
dat neuitate biruinţi, nsajutind pe 
marele actor și profesor la conserva- 
tor Ion Sârbul?.. 


AFIȘ... 


După premiera piesei „Asta-i ciudat“ 
de Miron Paraschivescu,  Studio-u! 
Teatruliui Naţional va avea afișul 
schimbat cu piesa .„Cavulcada, stelelor“ 
de Yats, pusă în scenă de Ion Sava, 
care îşi reîncepe activitatea după o 
lungă „vacanță“, 

„La Teatrul Naţional, găzduit în sau 
ticeului Sava, va urma, la o săptămână 
după piesa „Norocul“ de d. Valjaw, v 





nouă lucrare originală, brodată pe u 
temă polițistă: „Eu am ucis“ de Bosil 
Preda. 

Teatul „Comoedia“ a programat după 
„Nora“ de Ibsen, cu d-na Lily Caran- 
dino în reprezentație, piesa „Unul cu 
bani“ a unui autor american, 

Tectrul din Sărindar anunță piesa 
„25 ani de fericire“ a d-nei Germaine 
Lefrane, într'o traducere cu pațerni- 
tate încă nestabilită. 

Să recunoaștem câ doar scena cficia- 
lă este aceea care programează piese 
originale. Pe când şi teatrele particu- 


lare ?... 
1 M. LEHLIU 


4 


error 


| 
i 
ţ 
i 














=N 


CARNET LITERAR 


FLĂCĂRI 


se cheamă noul roman al d-lui Radu 
Tudoran. autorul cunoscutului „Un 
port la Răsărit” care în mai puțin de 
doi ani a ajuns la a cincea ediție, 
cifră neatinsă vreodată de autorii ro- 
manelor de debut. Un volum compact, 
„Flăcări“ a fost scos da editura „Fo- 
rum“, i 


„IUDECATA“ 


Dela aparitia trilogiei „„Moscova- 
Petersburg- Varşovia”, frescă a vieții 
evreieşti din țările râsărilene, Şalom 
Aş n'a mai fost intătisat la noi prin- 
trio operă reprezentativă. „Judeca- 
ta”, apărută zilele acestea este una 
din ele. Fervoarea credinței ce atinge 
culmi sublime şi te poate mântui și 
Fizic după ce ţi-a mântuit sutietul, 
este expusă in această carte cu un li- 
rism continut şi o sobrietate ce far- 
mecă şi cucereşte. 


„BĂTĂLIA“ 


După „Fructele mâniei” şi „Nopti 
lără lună” de John Steinback, iată a 
treia tălmăcire din scriitorul ameri- 
can, atât de gustat la noi, deşi roma- 
nele sale nu aduc nimic din senti- 
mentalismul dulceag atât de plăcut 
marelui public. 


ATENTAT LA PARIS 


In editura .„Sol" a apărut, în tăl- 
măcirea d-lui Sergiu Milorian, roma- 
nul „Atentat la Paris” al scriitoare: 
suedeze Marika Stiernstedt, ce înfăți- 
șează un'episod din epopeia ocupa- 
ției recente a Parisului. 

Intr'o substanțială prefață, tălmă- 
citorul, — analizând opera auloarei, 
care are la qetivul ei aproape 50 de 
volume de proză și versuri şi care 
in anii din urmă s'a găsit în fruntea 
iuturor iniţiativelor generoase sau 
protestatare, dictaie conştiințelor ci- 
vilizate de ororile hitleriste, face şi 
o. trecere în revistă a întregii litera- 
uri suedeze moderne, 


IN SLUJBA CĂRȚII 


Am cetit în câteva periodice, sub 
iscălitura cronicarilor atitraţi, cro- 
nici literare asupra cărtii lui Ion 


C fa fi fiu 
Mihu Sadoveanu: O floarea corp 


lui. Ba se întâmplă ca în numu.... 
Februarie ar „atevistei Fundaliilor Re. 


gale” să isedlească 9 crom. despre 


aceiaşi carte si Camil Petreseu.,, 

Cartea știm că a ieșit de sub il- 
parnița de mai bine de o lună, cum 
e cazul și cu volumul Paradoxele 
țosice a d-lui nton umitriu şi 
go'ntâmplă lantul Foarte curios că a- 
par cronici literare, fără ca opera 
despre care se vorbeşte să fie în li- 
brării. 

Cum ne-am însăduit să  atrasem 
luarea aminte şi oral a forurilor diri- 
fuitoare, ne permitem a consemnu și 
în scris că c carte odată iesită de 
sub lipar e şi în interesul cditurei şi 
al autorulu? ca ea să fie dată în li- 
brării, nu să rămâie în depozit luni 
de zile — şi un autor tânăr, cum a 
fost lan Mihu Sadoveanu să viardă e- 
fectiv de.pe urma acestei întârzieri. 
Cetăjeanul informat de cronicarul li- 


terar despre apariția cărții, o caută 
în librării. Ia-o de unde nu-i! Îritr'o 
vreme când o carte se scoate cu atâ- 
tea sacrificii, ea trebue servită 
prompt. Slujirea promptă, înseamnă 
ca de-a doua zi după ce a ieşit, ea să 


fie vizibilă în vitrine. 
CHIPURILE ŞI PRIVELIŞTILE 
AMERICEI 


Apărută în vremuri vitrege si os- 
tracizată, ca şi oamenii, lucrarea a- 
tât de viu şi documentat scrisă, a 
d-lui Petru Comărnescu a împărtă- 


și si ea soarfa oamenilor: Ne bucură 
aptul că editia Il-a ce se anunță, din 
această carte, va apare în condițiuni 
Zricinice pe cari le merită întru to- 
al. 


IUBEȘTE PE APROAPELE TĂU 


romanul de un atât de pătrunzător 
patetism şi atât de caldă omenie al 
lui Erich Maria Remarque, tălmăcit 
în limba română de Camil Baltazar, a 
cărui primă ediție a apărut împestri- 
tată de numeroase greşeli de tipar, 
va ieşi în curând în editia l-a şi să 
sperăm fără greşeli, 
C.B. 








NOTE 


ION ŞUGARIU 


Pe culmile înzăpezite ale Tatrei, o- 
chii albaştri ai lui Ion Şuzariu s'au în- 
ch's pentru tofdeauna, ducând în ei 
imaginea mestatornică a poezi€i, iar în 
auz, muzicalele acorduri ce răzbat chiar 
prin larma asurzitoare a exploziilor şi-a 
viforniţei deslănțuite de oameni. A vrut 
destinul poeţilor — încercăm să cre- 
dem că există unul şi pentru ei, — ca 
trecerea lui din această lume să se în- 
tâmple întrun cadru cât mai puţin co- 
mun, aşa precum şi-a dorit şi viaţa. 

Coborit din atmosfera austeră dar nu 
lipsită de căldură sufletească a Munţi- 
dor Apuseni, în care sau călit atâtea 
caractere, Ion Şugariu a purtat sub 
fruntea-i înaltă şi senină sbaterea de 
aripi pure a poeziei adevărate, gâlgâitul 
or:stalin ai unui isvor limpede ce n'a 
încetat a fi prețuit și gustat decât odată 
cu cea din urmă bătae a inimii lui, a- 
colo departe, în munţii pe care i-a iubit 
atât de mult. Discreţia şi eleganța cu 
care Ion Şuzariu sa strecurat prin 
viaţa literară a Capitalei alcătu'esc și 
acum, împreună cu esenţele distilate ale 
poeziei sale, biazonul câştigat pe drept 
de acest artist al versului, şi râvnit, pe 
bună dreptate, de multi cioplitori, în 
platra nevăzută a ritmului şi rimei, a- 
parţinând gencraţiei tinere. 

Cu moartea lui, apune încă o spe- 
ramţă, din cele puţine la număr, prn 
care poezia românească tinde să atingă 
înaltele culmi de frunrusețe și armonte, 

ta 


n. 


la, care Miuu.-. 


ăi S'A MAI VORBIT 


în paginile acestei reviste despre râvna 
plină de laudă a cditurii Naţionala- 
Mecu, în domeniul tipăriturilor de lite- 
ratură şi artă, şi de înţelegerea pe care, 
printre cele gintâi, această casă de edi- 
tură a arătaţ-o faţă de literatura au- 
tohtonă. E îmbucurător pentru noi să 
putem aminti că mu puțini sunt acei 
autori români cari, în ultimii ani, după 
ce bătuseră zadarnic la uşile eapitonate 
ale unor negustori ai tiparniţei, au fost 
primiţi cu înțelegere și căldură de con- 
ducătorii mai puţin ahtiaţi de câştizuri 
ai acestei edituri. Am dori ca acelaş lu- 
cru să-l putem spune în curând despre 
toate instituţiile grafice dela nol 


Printre tipăriturile ce pregătește „Na- 
ţionala Mecu“ notăm: Istoria Bibliei şi 
Cucerirea mărilor, de van Lon, Cheia 
visurilor de Cezar Petrescu, Dragostea. 
noastă cea de toate zilele de Neagu Ră- 
dulescu şi Evreul Siiss de Fuechtwan- 


ger. 
c. postelnicu 


TRADUCERI DIN BAUDELAIRE 


D. Lazăr Iliescu, poetul cunoscut din 
paginile Vieţii Românești şi ale Româ- 
niei Literare, a reunit într'o plachetă 
apărută în frumoase condițiuni grafice 
câteva din traducerile d-sale din Bau. 
delaire. 

Se cunosc dificultăţile ivite pentru a 
reproduce specificele  mirezme și to- 
nuri baudelairene. Maestru al versului 
și cunoscător perfect al limbei româ= 
nești şi tehnice ei d-sa găsește înșu- 
rubări meşteșugite şi închegări pre- 
țioase. Fără e trivializa, poeziile sunt 
pline de frumuseţile și florile neterici- 
tului poet. Cetitorului, Spleen, Orbii, 
Frumuseţea sau Albatrosul sunt mici 
juvaeruri prin solida şi rezistenta 10F 
închegare. De aceia ori de câte ori se 
va pomen: de Baudelaire tălmăcit în 
româneşte, alături de traducerile d-lor 
Arghezi şi Philippide nu se poaţe lăsa 
la o parte frumoasa traducere a d-lui 
Lazăr Iliescu din care reproduc ul- 
tima strofă din Albatrosul: 


Poetul e asemeni cu domnitorul zărei! 

Nu-l sperie furtuna, arcaşii nu-l l0- 
| vese, 

Dar surghiunit pe lume în pile 
ali 


go: 
Pipnieai imense în mers îl stinghereac, 
spa 2 ] 


COMANDORUL N. TEODORU 


Un frumos şi promițător debut, în 
literatură și-a făcut d. comandor Ne» 
culai Teodoru prin romanul autobio- 
grafic „Bietul Culai!“. 

D-sa oferă cetitorulu: un plăcut ro- 
man în care desfășurarea puternică a 
ep'nului şi a acţiunei plină de nepre- 
văzut se amestecă cu o agreabilă şi 
documentată nuenţă filozoț:ică  atin- 
gându-și scopul propus de autor şi anu- 
me: „acela de stabilire a adevărului 
suprem prin credință și seninătate... 

Induioșătoare sunt paginile de amin- 
tiri din copilărie şi interesantă este în- 


15 











lăațuirea de aventuri în  sbuciumata 
d-sale caricră (N, Teodoru a fost pe 
rând, ofițer de uscat, mariar şi avia- 
tor), De un pragmatism evident, ro- 
manul se citește cu plăcere şi ne fa- 
cem datora de a anunța un nou nume 
în istoria noastră literară. 


al. popovici 
PREMIILE FUNDAȚIILOR REGALE 


Premiile eare încununează în fiecare 
an talentul scriitorilor tineri au fost 
distribuite şi anul acesta de comisia 
alcătuită din cei mai aleși reprezen- 
tanţi ai criticei și literaturei noastre, 
după reale merite, Premiul de poezie 
a constituit şi o surpriză prin premie- 
rea, poetului Mircea Popovici cu Volu- 
mul „Isobare“ al cărui țalent verificat 
în paginele revistei -lui Vladimir 
Streinu, „Kalende“ a fost recunoscut 
în unanimitate de toată comisiunea, 
De asemeni Const. 'Tonegaru şi Geo 
Dumitrescu au fost premiaţi cu res- 
peotivele volume. 

Premiul de nuvelă a fost acordat 
d-nei Ruxandra Oteteleșanu,  cunos- 
cută ca autoarea, unor minunate pa- 
gini de oritică dramatică. Adăugându- 
se anul acesta şi un premiu pentru 
teatru, au fost. încununate operele 
d-lui Pavel Chihaia al cărui debut 
literar plin de succes îi prevede un 
frumos viitor literar. De asemeni a 
fost premiată piesa Soţilor Eusebiu 
Camilar—Magda Isanos „Focuri“, 

Opera, de încurajare + Fundaţiei Re. 
gale pentru scriitorii tineri merită re- 
liefată ca una din puţinele în acest 
gen la noi. 

Aşteptând tipărirea operelor pre- 
miate, aducem utările noastre tineri- 
ior scriitori premiaţi, 

4l. popovici 


„SCRIPTUM“ 


Buletinul bibliografic scos sub în- 
grijirea şi direcția d-lui N. Georges- 
cu-Tistu, s'a dovedit a fi o publicație 
absolut necesară 'Yulturii româneşti, 
îmbibată până la salurație de oxce- 
sul nesistematizării creiatoare şi al 
dezorganizării afişate, 

Oroarea de 'ştiințitic, de  sistema- 
tic, de organizat, a fost una din fal- 
sele premize ale culturii noastre de 
până acum şi desigur că nu celor ce 
au încetățenit aceste dogme  perni- 
cioase în literatura noasiră le dato- 
răm recunoştinţă. 

În această privință una din lacu- 
nele pe care publicația d-lui Geor- 
gescu-Tistu le înlătură în cultura 
noastră este informatia biblic! crea 
Trebue ŞI Traureuristnt că o asemenea 
publicaţie reprezintă şi un act de cu- 
rai deoarece o revistă de bibliologie 
la noi în țară nu are numai rolul de 
a împlini nevoia unei prientări în 
domeniul bibliologiei, dar şi pe ace- 
la de a creia această nevoie, de care 
nu prea mulți literați şi oameni de 


ştiinţă de la noi sunt definitiv con- 


rânduri din articolul d-lui N. Geor- 
gescu-Tisiu „Domeniul şi  însemnă- 
tatea bibliologiei” „In România, 
problema 'cărții nu are aceleaşi  as- 


pecie ca în occident. Acolo viata e 


prea mult trăită din cărți, încât e 
justificat strigătul: „Cartea este o- 
piul Occidentului. Cartea ne devo- 
ră!” La noi abia dacă se tipăresc 


5-6.000 cărți pe an, iar cartea străi- 
nă se citeşte în proporție de 60 la 
sută față de cea română.” 

Evident în privința aceasta se 
poate spune că suntem foarte sănă- 
toşi, mai mult decât atât, putem a- 
firma că suterim de boala contrarie! 
pet er. 


DESTINUL OMENIRII 


După ce, în volumul al treilea al 
acestei vaste lucrări, profesorul JP, 
P. Negulescu, a dovedit realitatea 
progresului, în acest de-al patrulea vo- 
lum d-sa determină factorii progre: 
sului, 

In determinarea „destinului ome- 
nirei”, adică în explicarea și preve- 
derea acelor forme de evoluție pe 
care le va lua progresul societății a- 
meneşti, chestiunea factorilor expli- 
cativi qi acestui progres devine esen- 
tială. 

După ce analizează tema lui An- 
toine Cournat, care, deşi nu nega re- 
alitatea progresului, îi nega eticaci- 
tatea socotind raţionalizarea ca o 
condiție fundamentală a progresului, 
dar în acelaș timp ca un. factor de- 
terminant al mecanizării, qutorul e- 
xaminează 'o_ veche formulă filosofi- 
că de natură să-i îngădue formula- 
rea principalei teze pe care d-sa o va 
susiine în lucrarea de față, Impotri- 
va lui Auguste Comte care sustine 
ca factor predominant al progresului 
rațiunea, filosoful englez H. Spencer 
susține că nu ideile guvernează lu- 
mea, ci sentimentele, iar ideile nu 
sunt decât  căâlăuze ale acestora: 
„Modificarea naturii morale a oame- 
nilor (adică a sentimentelor lor, unii 
față de alții), produsă treptat prin 
actiunea continuă a disciplinei vieţii 
sociale, e principala cauză imediată 
a progresului societăților“, 

Concluzia la care va ajunge d-l 
prof, Negulescu în lucrarea d-sale va 
fi că, deşi principala cauză a pro- 
Bresului social este progresul mo- 


ral, în schimb însă, prinzi suta cauză 


Promreamiut moral este progresul 
intelectual. , 
„După ce înlătură unele obiecţii ce 
s'ar pulca aduce unei asemenea teze, 
autorul trece la o umplă documenta- 
re şi susținere a ei în domeniul pşi- 
hologiei și al sociologiei, 

In ultimele capitole ale lucrării 
qulorul trece la examinarea câtorva 
exemple istorice de natură să con- 
firme 0 asemenea teză, exemple luate 
în special din evoluția politicei ger- 


vinși, riane, după realiaatea unității _na- 
PPR a iona: 7 : a 
ităm în această privință câteva _ 7874, $ Prociamarea imperiului, în 
PROPRIETAR: ABONAMENTE: 
AAA ti ei 


SOC. AN, „UNIVERSULe 
Inscelsă sub No, 163 Trib. Ilfov 


16 


autorităţi și 
particulare 





sticuții 4800 lei 
12 luni 2400 „ 
6 Int 1350 


7 


Cu privire la situația Germaniei 
înainte de răsboiul din 1974, autorul 
spune: „Lui Wilhelm al il-lea ii tre- 
buia însă un războiu, — un „bun 
războiu” cum îi zicea el însuşi, — 
care să-i permită să tacă cuceriri 
şi să-i asigure, în istoria niversală, 
locul de onoare la care aspira. lar 
poporul german, căruia nu-i lipsea 
în 1914, nimic, dar care era îmbătat 
de visurile mărețe ale pan-germanis- 
mului, l-a urmat nu numai cu supune- 
re, dar și cu însuflețire. In sunetele 
ademenitoare ale cântecului, atât de 
încărcat de orgoliu național: | 

Deutschland, Deutschland  iiber 
alles. a pornit cu entuziasm la răz- 
boiu, ca să ajungă la înfrângerea pli- 
nă de consecințe dureroase din 1918, 
de care ceva mai multă judecată şi 
ceva mai multă omenie l-ar fi putut, 
cu siguranță, feri.” 

1. nicolau 


TĂCERI SEMNIFICATIVE 


a lucrărilor d-lui G. Călinescu, este, 


Psihologia receptării de către public ( 


fără îndoială, din cele mai stranii, 
Când Istoria literaturii române, prima 
versiune, a apărut, acest eveniment a 
fost acoperit de un cor de strigăte a- 
menințătoare... Pe vremea aceea, auto- 
rul era „jidovit"”, „framemason“, individ 
periculos siguranţei statului, denunţat 
opiniei publice prin presă, radio, etc, 
Lipseau — şi faptul dovedea o totală 
lipsă de fantezie — afișele : aruncate 
dm avion, oamenii-sandwich și recla- 
ma. pe ecranele cinematografelor... Re- 
cent, odată cu apariţia Istoriei litera- 
turii române de format redus, a înce- 
put să se producă un fenomen exact 
contrariu. O tăcere suspectă pare a fi 
inițiată de unele cercuri, din motive 
tot atât de puţin literare, ca și pretex- 
tele campaniei anterioare, Inutil a in- 
tra în detalii. Faptul este însă neîn- 
do:os şi întristător în același timp.,, 


adrian marine 
MAESTRUL 


Viitorul biograf al lui Macedonski va 
trebui să reţină, alături de celelalte con- 
tribuţii ale autorului și recentul portret 
al d-lui I. Peltz, publicat în ultimul nu= 
măr al Revistei Fundațiilor Regale. Tis. 
cutabilă în unele privințe, evocarea d-lui 
1. Peltz este notabilă în special prin sfor- 
țarea sintetică, chiar dacă figura 'ui Ma- 
cedonski apare adesez prea cabotină şi 
mult prea trivializată. Atmostera cenaciu- 
14, ceremonialul lecturii, visele de orga 
pizator himeric, clientul ratn+ = catenele- 
lor, toate ace. note sunt amintite acum, 
„n „aturea lor strict pitorească, intenţia de 
romanțare fiind evidentă. Prin factura lor 
directă, pozitivă și memarialistică, artico: 
lele anterioare ale d-lui 1. Peltz: „Un 
mare nedreptăţit” (Cuvântul Uber, | Sent, 
1920), „Alexandru Macedonski“ (Avântul, 
21 Noembrie 1920) și mai ales: „Al. Ma- 
cedonski” (Vremea, 27 Ianuarie 1935) ne 
apar mai preţioase. ,„Maestrui” ne oferă 
totuşi câteva sugestii de ordin portretia- 
tic şi din acest punct de vedere trecerea 
superficială peste contribuția d-lui 1. Pelta 
ar constitui o eroare, 


Apare săptăm: 


PREŢUL 80 || 


ia adrian marino 

REDACȚIA ȘI ADMINISTEAȚIA 

BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 28-23 
TSELIPOM 330.19 


âu