Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0012

UNIVERSUL 
LITIRAR 





ANUL LIV Nr, 12 


DUMINICĂ 
8 APRILIE 1945 


Director; 


AL. CIORĂNESCU 








i 


Colaborează: 
Madeleine ANDRONESCU “AL, PIRU 
| Camil BALTAZAR lon Apostol POPESCU 
L. BRATOLOVEANU Al. POPOVICI 
Eugen CART Al. ROSETTI 
Şerban CIOCULESCU N. STEINHARDT 
Emanuel CIOMAC Constant TONEGARU 


P. COMARNESCU 
a Ben CORLACIU 
R. DONICI 

loan |. HORGA 

lon M. LEHLIU 
Alexandru LUDOVIC 
Tudor MĂINESCU 
Livia MANOLESCU 

D. MISSIR 

Florian NICOLAU 

E R-. OTETELEŞANU 


E 5) PERPESSICIUS 





m IT TERTA E A na a 


AUREL DIACONESCU eee 


Pisica Cântec în beție 


Crâşmare, n'a: decât poşircă şi trăscău, 
Mircase-aci a ismă şi beţie, 

Dar iu ne-aprinzi, în ochi, uitări de Dumnezeu, 
Mai adu o garată ginzirlie, 


E. uşa de galhenă şi-atâta e de lentă 
pisica asta, ca femeia mea: 
când dă din coadă, îi miroase-a mentă 
şi umbletu! şi ultima ei stea. 

Mai adu două căni şi chiamă depe drum 


Fiuidă, ca un cerc în apa serii, Pe cei mai rupți cu petica murdară, 
îmi spală mâinile şi miorlăie prelung, Pe doi ce nu-i cunoşti şi tremură: un fum 
de câte ori încere să o alung Ce par'că n'a simţit nici cer, nici vară. 


din casa asta iplină de mizerii. 
Să cânte Leana, stând pe masă, de oltai 


Adorm sleit, cu ea la căpătâiu — Şi rupă'şi scripa Nae Lăcrămarul! 
dacă mi-i frig, îmi suflă pe obraz, Să treacă noapica ca un bocet biestemai 
şopteşie nu ştiu ce, ca un poem, Dulce ca o apă, neagră ca amarul. 


i o'nj i plâng, că mi-i necaz. SI SR i ; 
AAE eu O Rjur 4! plâng, că Iţi ia, la ziuă, truda mea pe două luni 


Şi ochii stânși cu suiletun cenușă 
Dar nu-mi vorbi de stele, oameni sau nebuni 
De sâni frumoşi, de ferecată uşă. 


Aduce vrăbi;, să mâncăn,, şi pui, 
ba câteodată chiar o pâinemntreagă; 
hoţeşte calcă'n casele orcui 


ne fură luna asta umedă şi bleagă. Să mă asvârli apoi să dorm de toi străin 
Pe unde orbii trec fără cărare, 
O plimb cu mine, printre oameni mulți, - Pe unde m'au nins anii primului pelin 
cari ne privesc, ne-aruncă dracillor Cu morţii fără dric şi lumânare. 
şi râd, iar noi sântem desculți D. MISSIR 
şi dăm cu tifla în morala lor. P 
Pisica asta, noaptea, mă' deşteaptă, 
când simte că m'afund în eleşteu, pP e $ C d Y uU | 
îmi linge, ca o iasmiă, palma dreaptă 
şi-mi spune că l-a prins pe Dumnezeu. W. B. YEATS 
E-aşa de rătăcită, parcă nu e Cu îoate că pot să-l privesc şi acum 
decât o umbră alungată joeste tot; Pe cmul cel de soare ars pe-un drum 
iar când privește "n flacără gălbue, In baine gris de Cannemara îmbrăcat 
îmi vine, ochii din, orbite să mi-i scot. Când undiţa 'nspre râu şi-a aruncat, 
i di E mult decând m'am tot obişnuit 
In zori, se uită, cașicum ceva In faţa ochilor să am 
i-ar fi străpuns pupila arămie — Omul cel simplu şi desăvârşit. 
o fi nebună or ştiu eu, că prea MWiereu deschis nainte-mi am privit 
îmi seamănă şi prea e zurbagie. Tot ce-aş fi năzuit să scriu 


BEN. CORLACIU Adâncuriile făpturii mele toate 
Și mai ales înspre realitate 
Omul prea plin de viaţă ce-l urăsc 
Omul cel mort și căruia mă "'nchin 
w Laşul pe care în vârtejul spaimei-l țin 
Adolescenţă Obraznicul încurajat 
Tâlharu! cel nejudecat 
e, Care, pe la beţivi își cată 
Aplauze pentru isprava lui necondamnată. 


Gazdă bună, curtea tinereţii Omul de spirit şi satira lui 


harnic îşi astrucă'n noi scaieţii, Ce-ajunge la urechea orişicui. 
edera şi-o scrie, naltă, pe părete Omu 'nţelept care-a surprins 
risipită'n vreme, arsă în caiete... Scâncetul saltimbancului de comedia vieţii 'nvins. 


O, Marea Artă a înţelepciunii 


Ghicitoarea strigă spânzurată'n cuie, h. h Shade ate 
3 pap iza Care cufundă totul în braţele deșertăciunii. 


hanurile proaste triste ne încuie 
iarăşi între şceoarţe, iarăşi în vitrină; Poate c'aşa, după un an odată, 
" nimeni nu ne chiamă să-i venim la cină — Pornl-voi pe ncaşteptate, se 
e-a tăcere albă scuturatăn pagini — Im ciuda unei astfel de tovărăşii destrăbălaie — 
Lă 


somatina calmă creşte din i ini Una. să Aral. jndagginez 
șre imagini, Pe omul cell de sioara ars să vi-l înfăţișez, 


Către cin' ne ducem. viața ca pe-o targă, In haine gris de Cannemara îmbrăcat 
urzicată'n pietre, tinereţe şargă ? j Urcând încet spre râpa lui 

: Acolu unde stânca sentrevede 'niunecată 
Nu vezi tu că nimeni nu ne ia în poală? Sub spuma râului cea dantelată; 
Unde mai ni-s anii — fete mari de şcoală — Și undița, să vă arăt, când o aruncă 


In vârtejul de lângă stâncă. 

Un om care n'a existat 

Un om pe care l-am visat 

Și mumai l-am întrezărit. Şi până n'am să 'mbătrânese 


iuți, năpraznici, mândri — unde mai ni-s anii ? 
Poate ne-am ars viaţa şi ne-au frânt castanii — 
obcină din carne risipităm golul i once 

Să-i închin un poem doresc, 


„ festival aie muzici şi pinacotecă. Un poem aspru gidoma oceanului nemărginit 
„.„, Taiem noi ipădurea ultima polecă. Răscolitor, înflăcărat precum un Răsărit. 


ALEXANDRU LUDOVIC Trad. dim limba engleză de FLORIAN NICOLAU 
2 





Diverse 








Chateaubriand, Memoires 
d'outre-tombe 


de AL. ROSETTI 


autoru.ui în atunainea pe care şi-a tiXat-o penru 
PoStetitace. 

Incepulă in 1811 şi sfârşită peste treizeci şi mai bine de 
ani, cartea aceasta narează ţoate evenimentele la care a 
luat parte Chaveaubr.anui, 

Afabulaţia, vana lirica, orchestrația magnifică a frazei, 
din care nu lipseşte, in surdină, ecoal mării, ca o obsesie a 
zilelor copilăriei petrecue 'a Combourg, în Bretania, cu un 
cuvânt, bucăţile de mare artă, trebuesc căutate an ceielalte 
sericri ale lui Chateaubriand. Puzinile acastaa, în care 
marele glas al magului breton răsună atât de melodios, 
te-an citit în „Rene“, „Geniul creştinismu:ui“, ,,„Natohez“ 


i Pisa tui Chateaubriand ne înfăţişează portretul 


Tşi „Martirii“. Sunt pagini de o muzicalitate intensă, cărora 


A 
i 


i: 


le-am rămas fideli. 

„Memoriile“ sunt un roman pasionant. In celelalte cărţi, 
în afară de paginile de mare artă, afabulaţia este slabă ; 
cartea nu se recitește. 

„In „Memorii“, dimpotrivă, desfăşurarea vieții genialului 
autor constitue un spectaco! de un interes covârșitor. Copi- 
lăria în casa întunecoasă din Combourg, o petrece între cei 
doi părinţi ai săi, atât de diferiţi unu! Qe a'tul şi de origi- 
nali, şi plăpânda şi atât de sensibila lui soră, de care îl 
leagă o afinitate organică, pentru că naturile lor sunt com- 
plimentare, și o profundă afecţiune, întunecată, la vârsta 
adolescenței, de e pasiune nemărturisită. Este romanul lui 
Renc şi Lucile, celebru în literatura universa'ă. 

Viaţa de izolare totală, la castelul din Combourg, ne duce 
in ultimii ani ai vechiului regim, în preziua Revoluţiei 
franceze. Prin descrierea tatălui neînduplecat, care se furi- 
şează prin tristele săli ale castelului ni se înfăţişează 
tabloui regimului, care a făcut mărirea Franţei până în 1795: 
morgă, încredere în s ne, dispreţ al ar'stocratulvi pentru cei 
din afară, dar puternică conştiinţă de clasă şi, la nevoie, 
jertfirea intereselor individuale. 

Călătoria în Ainerica, pe un vas care este toț timpul 
jucăria valurilor, apare ca o tentativă de abia verosimilă şi 
presupune, la tânărul Chateaubriand, un curaj de cruciat. 
Este, într'insul, ceva din voința de fier a părintelui său şi 
din gustui riscului al marinarului breton, obișnuit, din tată 
în fiu, să înfrunte Oceanul. 

Revoluţia franceză e descrisă de cineva care a văzut-o în 
spectator; aspectul măreț al evenimentului nu apărus= încă. 
4 Anzajat în armata revalistă, care suferă o înfiângere 

Aotală, este nevoit să emigreze în Angiia, şi duce la Londra 
o viaţă de mizerie. 

Plin de atracţie personală, eroicul emigrat trezește 
simpatii unanime. Sepziat de tânăra lui soție, pe care 3 
stimat-o întotdeauna, fără a o iubi. primește cu conştiinţa 
impăcată omaziile feminine. Ajuns în impas şi constrâns să 
arate că nu mai e eliber de a disvune de e! însuşi. idila, se 
prăbușește intr'o clipă. Această dramă familiară o redă în 
trăsături rânide; eroina va rewniresv. my. ticzir în „Mn 
morii“, când eroul, ajuns ministru p'eninotenţiar. va retrăi, 
mentru câteva momente, alături d= logodnica do altă datţă, 
clipele ardoarti sale tinerezti. Va fi un mims1t da melan- 
colică confruntire a unei exerie'1ţ= tr>cute. 

Severitatea lui Chateaubriand este mai mult avarentă şi 
impusă, Dar îi stăruie în sutlet o notă întunecată, ceva din 
umbra turnurilor casei nntnls. La care se va adăoga novara 
vieții trăite, cu toate deziluziile şi amărăciunile ei. Mân- 
dru, el nu îşi va pleca însă niciodată capul. 

Comentaru! Revoluţiei franceze este rezervat. Deşi mama 
şi sora scriitorului au murit în închisoare, el înregistrează 
faptul cu obiectivitate, ca și cum nu l-ar privi direct. Ne-am 
fi aşteptat, aci. la o reacțiune diferită. Rezerva lui Chateau- 
briand se explică prin tonal'tatea generală a cărţii, de măr- 
turisiri controlate în velerea alcătuirii unui portret con- 
venţionai. Căci totul e narat cu o perfectă stăvânire de sine. 


N.R.— In articolui nostru asupra lui Oscar Wilde la 7, 16 


„de sus se va citi: Intenţii î. ]. de Incidenţe, iar la r. 22 de 
căci î. | de că. 





In jurul lui Proust 


de N. STEINHARDT 


NI 
PROUST SI EINSTEIN 


Alții merg şi mai deparie: yoroesc de Proust şi Ein- 
steimn, Cunmipuru CuriCepia IMDuiui U Ho tuCuuctiiutUT CU 
Q iuti fruus., VUFr Su Geucu uzrulfiureu şir arterei CUU- 
ZQutitaţii, sue SDaştuLui CUrD  Suu testul  vrustu IN 
Coface ţa ccultutut CU UJULOrUL UnUr  Cuac€ Gat OWann, 
AIDEL Ut  UaspaTue SQU n ti OLIDrE Ce$ jcunca tituco It 
Hicuz,  MCeorv LtuCErcuri IruQcazu  Quoeestul ŞI  pito 
vuuca surusul. roust vorbeşte gospre um cu Portuivf, 
CQ 7MUTUsasi. Lroucuparea Ş:unţuucu ti o cu îuvctt Seruina, 
r+rousi na I0S: nici astronum, RICCI ÎIZiCian, Muti pevine. ru, 
/ie ea tuspiru:u de cea mai bunu inuvirţie, duriua ue a-l 
transtorina în precursor ai reacviiutu sau ici reprezon- 
tant al ma.emaucuor superioare muderne e  piieruu, Lui 
/Qur2-biguet, care-l cumparase Cu Lins.ein trurun Qr- 
ticoi, Proust îi scrie şt ei, poliiicos ca moidoduna, dar 
amuzat, cu-i mMuiţumeşte pemru o apropiere despre care 
deavia daca indruzneş:e su spuna cu o considera „deli- 
cioasa”, „cu toiul neserioasă” şi dovedind .„un detir de 
bunatate”. 


UNIVERSUL. LUI PROUST 


O multime de criiici se referă înlr'una la „universul 
lui Prous.. Wacd Siini conirazişi, invoaca Originaiiiateu 
lui. Și astfel ințelegem: ei contunda universul moral cu 
mediul social. 

wa, mequut lui Proust e excepțional, poartă pecelia 
personaâlatații lui. Dar nu e decât un mediu social. „Uni 
versul” lui kroust țadică tumea iui mora.) e cei obişnuit. 

Știind ca sub denumirea de unwers nu incape decât 
mediul, ne puem întreba altceva: a cunoscui oare Proust 
socie.aiea pe care a descris-o? Criza moraia e absentă 
din opera lui, dar cercurile pe cari le preziniă sunt cre- 
ații imaginare sau docurmenie sociale? 

Față de serioziqmea ar:ei, atuudinea lui Proust e im- 
pecabilă. Deparie de a ti un autor e:egan,, Cu si repul- 
SăI0r, e un suCrutur cultoitustiuus și obsedat ae ideia im- 
por.anfei operei lui. Prousi a lucrat muti, cu tomu aen- 
ţia, cu gravita:e. A consderar cu e de da.căia lui să 
scrie, să scr.e cât mai bine. Pentru a-şi desuvârşi tucra- 
rea, s'a retras din iume, a muncit febril; si-a consacrat 
viafa scrisuuui ani şi zile dearândul, panu la urma, în ciu- 
da boalei, refuzând totul. închizându-se cu din ce in ce 
mai multă intrasigență în lucru. 

Proust e deci un artisi adevurat. E şi un romancier 
cinstit, a cunoscut lumea pe care o înfațișează. Vw preci- 
zare e totuşi necesara. Proust era primu de ducesa de 
Guermanes, dar in casa  Courvoisier na inira; sotii 
Guermantes erau înaintați, primeau artişti, ramura Cour- 
voisier era strictă. A in:rat Proust în lumea mare pe 
„intrarea artiştilor”?  Uricum, a intrat. Uricum, e  co- 
veci: nu scrie decat ce ştie. a amanunte, penirucă le-a 
observat ia receptii. Nu inventă, dar şi spune tucruri oa. 
recari despre duci şi ducese. Nu e senzațional tocmai 
penirucă nu alribuie sentimente şi gânduri prinților şi 
pr.nțesetor, ci spune cum i s'au părut lui. Proust, în ma- 
rea majoritale a cazurilor, nu se opreşte asupra senti- 
mentelor duceselor, ci asupra alor lui în prezenta lor. 
Sau vorbeşte despre rochiile lor (le-a văzut), despre ex- 
presiile lor (le-a auzit). interpretează gesturile lor, după 
cum crede el. Autorul romanelor senzaţionale vorbeşte 
prin gura nobilelor sale personagii; Proust le lasă să vor- 
bească şi — apoi — comentează. ah Aa 
a: . 

Grupul de critici dintre care cel mai de seamă e Henri 
Massis condamnă opera lui Proust ca una lipsită de sim- 
tul dumnezeirii. Acest grup vorbeste îndeobşte cu respect 
despre Căutarea timpului pierdut şi ştie să recunoască 
calitățile imense ale lui Proust. Massis a caracterizat (n- 
tegoric aspectul moral al operei lui. Obiectiunea de na- 
tură teologică ce-i aduce ni se pare cu atât mai nedreaptă. 
Unui romancier nu i se poate cere să fie canonist. Este 
absurd să pretinzi unui autor să dea ceiace na promis 
Cazul Mauriac, oricât de interesant, nu justifică preten- 
țiile celor ce ar voi să vadă la toti artiștii preocupări 
mistice sau teologice. i 


3 


Revendicările 


Sună oareșcum pretențios din partea celei mai oropsite 
bresle de muncitori şi s'at îi potrivit ca titlul ăstor rânduri 
să fie mai curând „condiția de viață mizeră a scriitorului 
român“. Dar trăim într'o vreme când drepturile se cuce” 
resc cerându-se, nu văitându-te sau jeluindu-ţi oropsirea. 
Cată deci să formnulăm revendicări întrucât scriitorii şi ar- 
iiştii sunt cei din urmă dintre muncitorii intelectuali cari 
au înțeles să ție pas cu timpul şi să-şi strige strâmbătatea 
situaţiei în care sunt puă, 

Dar nu ei, ci reprezentanţii lor, care poartă vina acestei 
situaţii ; reprezentanţii lor, responsabilii asociaţiilor consti- 
imite, respectiv cei din Societatea Scriitorilor români, ei şi 
lipsa de solidaritate, ci poartă vina faptului că scriitorul a 
rămas la coadă, pe scara revendicărilor ce trebuiau făcute 
din primul momet, 

Au trecut peste şase luni dela memorabila şedinţă a 
celei de-a doua consfătuiri a scriitorilor români, transfor- 
mată în adunare generală, când a fost ales preşedinte dina- 
micul autor dramatic şi cămarad, care a făgăduit că se va 
strădui să îmbunătățească condiţia de existenţă a geriito- 
rului, că va, crea condițiuni optime de manifestare a crea- 
ţiei sale, D-sa, ea să-şi întărească făsăduelile, a enumerat 
chiar câteva din mijloaceie rapide prin care socotea că are 
în mână posibilitatea de a tran:forma existenţa scriitoru- 
lui, cel mai oropsit muncitor intelectual, având, trebuz so 
rostim fără înconjur şi izmencală, — o situație de paria. 
D. președinte nou ales a declaraţ sentențios, folosind o 
comparaţie cu Rusia Sovietică, unde artistul se bucură de 
privilejul de a fi în primul plan al atenţiei poporului, — d. 
preşedinte a rostit textual: „Scriitorii noştri vor fi cârmui- 
tori“ ; voia să spună poate cârmuitori ai propriului lor des- 
tin material, până acum mizer şi inferior. 

Scepticismul cu care au fost :priinite declaraţiile preșe- 
dintelui S$. S. R.-ului, făcute cu bunăvoința şi bune intenții, 
se confirmă: au trecut peste 6 luni şi din Sumedenia de 
mijloace şi modalităţi rapide câte promisese proaspătul 
păstor al breslaşilor scrisului că va pune în mişcare spre a 
le sch'mba condiția de existenţă şi manifestare — nu s'a 
implinit nici una! 

Nu s'au regicmentat relaţiile contractuale dintre scrii- 
tori şi editori ; nu s'a impus editorului un minimum de 25% 
drept de autor, lăsându-se să se aranjeze lucrurile faculta- 
tiv, într'o ţară în care ştim că unii editori fiind la prima 
ueneraţie, nu s'au desprins încă de crusta de neguțători ra- 
paci. Nu există un control! al tirajului edițiilor scoase Sorii- 
torilor români decedați şi nu se exercită un control al tira” 
jelor ce sc trag din tălmăoirile seriițorilor streini, — necum 
controlul drepturilor de autor cuvenite acestor autori sau 
Caselor de editură ce îi reprezintă ; nu se face un control 
calitativ al tălmăcirilor aruncate în vitrine de neguţătorii 
fără serupul ai traducerilor. 

Abia de curând sa început a se lucra, nu la Soc. serli- 
toriior români, ci la aceea a comyrozitorilor, la o decizie 
privitoare Ja stabilirea cotelor dreptului de autor pentru 
seriitori streini traduşi în românește. 

In afară de ora acordată scriitorilor odată pe săptămână 
de către Soc. ae radiodifuziune, cari îs mijloacele noi, mo- 
dalităţile eficiente de a veni în ajutorul breslaşilor scrisu- 
lui? Li s'au găsit editori cari, — ia sumedenia de traduceri 
ce tipăresc, să fie obligaţi să-i tipărească şi pe ei?? Li sau 
procurat traduceri ? Câţi din ei au căpătat traduceri din 
partea Teatrului Naţional, câţi au fost recomandaţi pentru 
acest scop companiilor particulare? 

Mă aşteptam ca printre primele măsuri luate de Soc. 
scriitorilor români să fie aceea a reglementării situaţiei 
traducerilor şi a dispoziţiei cu caracter de statuare ca ele 
să fie întocmite de scriitori calificați. S'a publicat parcă 
ceva prin ziare — dar de purces la fapte nu sa purces. Edi- 
torii, în mare majoritate folosesc şi acum, ca şi până mai 
ieri, negri sau cucoane bune la toate, la traduceri — sau 
tălmăc'tori necalifaciţi. Tălmăcirile nu sunt supraveghiate 
şi nu-s făcute de scriitori cari să garanteze cu scrupulul lor 
artistic o transpunere onestă, literară și corectă. | 

Departe de mine gândul că reglementarea regimului tra 
ducerilor epuizează sau soluţionează cât de cât situaţia 
scriitorilor dar cum la o carte originală se tipăresc 21 de 
traduceri, pentrucă asistăm la; o invazie de traduceri în în- 


4 


scriitorilor 


de CAMIL BALTAZAR 


țelesul cel mai strict al cuvântului cată să obţinem ca din 
exploatarea scrisului autorilor streini să tragă folos și serii- 
torul tălmăcitor întrucât el depune truda de a regânăi car- 
tea în limba natală. Și dacă toţi editorii ar fi obligaţi să 
utilizeze numai scriitori şi obligaţi totodată să-i remunereze 
după un tarif fixat de minister, încă ar însemna o uşurare 
pentru breslașii scrisului. (Paliative față de soluţionările 
mari, fireşte). 

Asociaţia de breaslă ce a aderat prima ia platforma de- 
mocrată, nu s'a aliniat încă în front cu celelaite categorii 
de muncitori, intelectuali sau manuali ce revendicână, au 
obținut dreptul lor la o existenţă mai omenoasă. 

Rândurile acestea mi-au fost inspiraţe de recentele ds- 
clarații ale d-iui ministru Ralea cum că are în proect o 
ameliorare a situaţiei artiştilor şi scriitorilor. Intrezărita 
tăgăduială m'a înviorat fiind pentru a doua oară în decurs 
de un deceniu când scriitorii au norocul să aibă Ja Minis- 
terul Artelor pe un profeşionist cu spirit ferm de breastă 
şi un camarad conștient de starea înapoiată în care se află 
autorul român pe scara valorificării trudei sale şi ferm de- 
cis să aşeze această trudnică muncă la nivelul de preţuire 
cuvenit. 

Autorul miraculoasei şi unicei în Europa legi a Casei de 
pensii a artiştilor, va să înfăptue măcar câteva din proec- 
tele cărora. a purces atunci să le dea vesmânt de realitate. 
tra pe atunci vorba — trăiam în zodia când se acorda 
scriitorilor case de locuit — să li se dea burse de călătorie 
in străinătate sau călătorii de studii, lucrurile păreau cu 
putință întrucât se avea grijă de scriitori, ființau două 
cămine: de odihnă, se tipăreau din abundență scritori ro- 
mâni la fundaţia patronată de cel mai generos şi mai pri- 
ceput dintre editorii ce i-a dat ţara românească; se înfăp- 
tuia măreţul plan cultural şi artistic al lui Al. Rosetti şi cei 
mai mulți scriitori editaţi erau autohtoni; unii editaţi iar 
altora li se acontau iucrări, studii, biografii sau opere de 
confecționat pe îndelete. 

Trăim azi sub o zodie nouă şi declaraţiile făcute recent de 
d. M. Ralea la conferința „Democratizarea Artei“ actua- 
lizează făgăduelile d-sale. Legiuirile întocmite de d-sa tre- 
bue să scoată pentru totdeauna scriitorul din starea precară 
în nare se află. Pensii mărite, în raport cu scumpirea vieţii; 
înființarea de noui pr-mii pe manuser'se, cel anual de fun- 
daţiilor e minunat, dar neîndestulător pentru arcul bogat 
de creaţie al autorilor noştri: eventual 2—3 nremii anuale 
strict necesare azi când se găsesc aşa de greu editori nu 
numai pentru diletanţi, dar pentru poezie și eseu. sau pre- 
zentări critice. Până la reglementara regimului dreptului de 
autor la carte, articol de ziar sau revistă şi traducere, ori 
ce contract urmând să fie întocmit şi vizat de sindicatul 
scriitorilor — care, el va fix: onorariul — să ls găsească 
o modalitate provizorie de înlesnire a scriitorului. 

Sunt autori ce sau dovedit nişte disciplinaţi şi destoinici 
muncitori intelectuali; când nu li se poate da o slujbă 
adecvată îndeletnicirilor lor, să se înființeze broşuri de vul- 
garizare, reviste de familie, magazine literare — îmi amin- 
tese de admirabila revistă „Muncă și voe bună“, scoasă sub 
primul ministeriat al d-lui M. Ralea. O întreagă campanie 
editorială al cărea amănunte le va stabili Stat majorul nou= 
lu. Consiliu al Literelor, cum îl numea deunăzi a. Per- 
pessicius în convorbirea acordată „Universului Literar“, 

In conferinţa d-sale, de care pomenim, d. M. Ralea a vor- 
bit de rolul social al seriitorului a cărui menire e să oglin- 
dească preocupările, reacțiunile şi năzuințele masei încon- 
jurătoare.  Daţi-i, d-le ministru posibilitatea de a putea 
oglindi realitatea din jur cu fidelitate dar și cu voe bună; 
voia, bună ţi-o dă libertatea de acțiune; daţi-i libertatea 
necesară, despovărându-l de balastul grijei existenţii şi 
oferindu-i prilejul să se poată cor.sacra numai artei sale și 
Qaţi-i puterea valorificării travaliului său. 

Aţi înfăptuit începutul miracolului întra vreme când el 
era aproape de necrezut. Azi când orizontul brusc luminat 
al nouei iumi vă dă mijlocul de a transforma ideile d-stră 
într'o baghetă magică, putând rezoiva peste noapte soarta 
artistului român, faceţi-o “cu o clipă mai de vreme. Sub- 
scriitorul acestor rânduri a migălit şi la un proect mai a- 
mănunţit şi cu temeiuri practice, neputând încăpea în spa- 
țiul unui articol şi aşa destul de lung. 


PPE 


să 


G. PANU 


— Gazetarul — 
de SERBAN CIOCULESCU 


Panu s'a născut la Galaţi la 3 Martie 1848, Se 
trăgea dintr'o familie răzeşească din ținutul 
Vasluiului. Tatăi său, după adevărâtul nume, 
Vasile Brânză, urmase școala, de cadeți din Odessa, 
cu o adevărată pasiune pentru cariera ostășească; a 
intrat ofițer în armata română, cu numele Vasile 
Panu și a avansat până la gradul de maior; a fost la 
Galaţi aghiotantul colonelului Cuza, viitorul domni. 
tor, Copiii au moștenit mai toţi pasiunea tatălui. Trei 
din cei patru fii s'au făcut ostași. Unul a murit, altul 
a fost rănit în războiul pentru Independenţă. Din 
cele două flice, una s'a măritat cu un militar. Dacă, 
dintre băeţii lui Vasile Panu, unul singur n'a îmbră- 
cat haina ostăşească, excepția este numai aparentă; 
pentrucă G. Panu a fost un vajnie militant pe linia 
înaintată a democraţiei române, dela sfârşitul seco- 
tului trecut şi din primul deceniu al veacului nostru. 
După ce şi-a trecut clasele primare la Galaţi, G 
Panu a urmat cursul secundar la Academia Mihăi- 
leană deia Iaşi. Ca elev de liceu, urmărea cu interes 
conferințele cercului junimist, și citea enorm, pu- 
nând temelii serioase viitoarei sale culturi enciclope- 
dice. Politiceşte, a fost întâi atras de gruparea libe- 
rală fracţionistă din Iaşi, de sub conducerea vestitu. 
)ui orator Nicolae Ionescu, bărnuţian. Işi face intra- 
rea la „Junimea“ literară, după ce îi combătuse ideile 
în scris. Aci se afirmă dela început prin cunoştinţele 
sale aprofundate din istoria naţională, cu întinsul 
studiu: „Despre Istoria Critică a Românilor de B. P. 
Hașdeu“. La această dată Panu e în vârstă de 24 ani. 
Tânărul se încumetă să atace construcţiile îndrăz- 
reţe ale unui savant renumit. Cercul Junimei pri- 
meşte cu bucurie studiul și îl publică, fără ca vreu- 
nul din participanţi să poată bănui că peste 35 de 
ani, noul oaspe va scrie isteria ei anecdotică, cu mai 
mult succes decât însuși membrul ei fondator și di- 
rectorul  „„Convorbirilor Literare“, Iacob Negruzzi. 
Este drept că studiul polemic al lui Panu, care a stâr- 
nit sensație, n'a fost semnalul unei orientări profe- 
sionale. Panu era pasionat de istoria naţională şi 
dimpreună cu Lambrior, viitorul filolog și cu magis- 
tratul 'Tasu, îşi meritau porecla de „Românii“, din 
partea acelor junimişti, mai sceptici asupra intere- 
sului ce l-ar putea prezenta trecutul unor Principate 
mici şi obscure, in cadrul istoriei universale. Atras 
mai târziu de politică şi ziaristică, Panu nu va stărui 
în direcţia în care se arătase un cercetător atât de 
înzestrat. Va părăsi domeniul istoriei naţionale. Insă, 
ca întrun ciclu armonios de activitate, îşi va sfârşi 
zilele după apariția primelor două volume din cea 
mai vastă lucrare a sa, neterminată, cu titlul: „Cer- 
cetări asupra stării ţăranilor în veacurile trecute“ 
(1910). In vederea acestui testament al gândirii lui 
politice, consultase înseși izvoarele trecutului, hri- 
soavele originale din arhivele Statului, spre a des- 
luşi statutul juridic și economic al ţărănimei noastre, 
dealungul istoiei. y 
Dar să ne întoarcem la istoria vieţii Jui, pe care am 
urmărit-o până în saloanele literare ale Junimesi, la 
Iaşi. Ajuns ministru al Instrucțiunii Publice, Titu 
Maiorescu. trimite ca bursieri ai Statului în străină- 
tate, trei tineri destinaţi unui viitor excepţional: pe 
Vasile Conta, care va fi primul filozof român cu sis- 
tem propriu, pe Alexandru Lambrior, emeritul filo- 
log și pe George Panu. La Paris, Panu se încurcă în 
studii de filologie clasică şi lasă neterminată cerce- 


tarea asupra literei greceşti k, care trebuia să-i aducă 
diploma dela, Ecole Pratigue des Hautes Etudes; urmă. 
rise însă cu aviditate în aceiași şcoală înaltă cursurile 
de ştiinţe politice, lărgindu-și mereu temeliile cultu- 
rii generale. Iși trece Doctoratul în Drept în Belgia. 
Intors în ţară, ocupă la Iaşi, vremelnic, catedra de 
istorie dela gimnaziul Alexandru cel Bun, părăseşte 
învățământul, pentru care avea reale aptitudini şi 
intră în magistratură, ca procuror la Iaşi. Curând 
apoi, pleacă şi qin magistratură; functionează timp 
de un an ca avocat al Epitropiei Spitalelor Sfântului 
Spiridon din Tași, dar mai ales, debutează strălucit 
in gazetărie la „Liberalul“ şi este remarcat de bătrâ- 
nul C. A. Rosetti, care, în calitate Ge ministru da In- 
terne, îl numeşte în 1881, șeful său de cabinet. In 
1884, este ales deputat al Colegiului al IV-lea din 
Iași, în Camera revizionistă. Alături de Rosetti, pre- 
conizează, împotriva conducerii partidului liberal, 
colegiul unic. una din marile reforme democratice 
câre se va înfăptui abia, peste 35 ani. Când proeciul 
cade, Panu, alături de câţiva colegi rosettişti, se re- 
trage din parlament, iar câna grupul «e înduplecai 
să_şi reta locurile pe băncile Camerei, singur G. Panu 
trage consecinţele convingerilor sale, demisionând. 

Consecvyent atitudinii sale, vigurosul militant al 
reformei electorale, întemeiază în acelaşi an ziaru) 
„Lupta“, care apare la Iaşi de 3 ori pe săptămână, 
iax mai apoi zilnic. 

In articolul program din primu! număr, dela 19 
Tulie 1884, Panu semnează aceste rânduri răspicate: 

„Ideile liberale.., şi. instituţiile noastre, trec prin o 
criză ; d-nul Brătianu nu şi-a ucis numai, trecutul 
său, d-sa caută a ucide opera liberală ae 50 ani de 
zile. Sub diferite pretexte şi cu tot felul de teorii, 
până şi darwiniste şi spenceriane, caută în realitate 
să oprească avântul, să înăbuşe orice mişcare pro- 
gresistă... Ne pare rău că nu avem să-l găsim pe 
d-nul C. A. Rosetti totdeauna în aceiaşi direcţie; po- 
litica lipsită de fermitate pe care o ţine, nu poate 
decât să ne întristeze. Vom fi alături însă cu d-nul 
Dimitrie Brătianu, care are o linie de purtare poli- 


. tică determinată, precum și cu or:ce libera! sincer, 


care combatțe guvernul“. 

Panu înțelege gazetăria ca o şcoală politică, pen- 
tru deşteptarea și luminarea maselor. Este un mare 
debatter de idei, care, după ce a părăsit parlamentul, 


"îşi face din articolul cotidian, o altă tribună, cu o 


rezonanță mal amplă. 

Talentul său nu e, ca la Eminescu, primuul-redac- . 
tor al ziarului conservator „Timpul“, de natură li- 
terară. Proza lui nare incandescenţa şi nateticul 
răscolitor al ziaristiceji eminesciene. Panu nu este un 
artist ; nu-și îngrijeşte stilul; e uneori negiijent, »ro- 
]ix, încărcat cu barbarisme. In schimb, are un ade- 
vărat dar expozitiv şi o logică de fier, pusă în valoare 
printr'o dialectică superioară. Fără să. cadă în vio. 
lențele verbale eminesciene, cu mâi multă stăpânire 
de sine decât poetul, prins în vâltoarea luptelor po- 
litice, Panu este necrutător cu adversarii, dar ce o 
altă urbanitate. Iată dela ce înălţime a culturii so- 
cial-politice își strivește adversarul din capui băncii 
ministeriale: 

„Ceeace distinge pe omul cult de omul ignorant în 
vorbire şi în felul argumentării, este că cel întâiu 
poate generaliza, poate scoate o ideie din mai! multe 
fapte concrete, pe când cel al doilea, este incapabil 
de a, sintetiza, incapabil de a spune un lucru sau un 
fapt observat altfel decâţ numai descriindu-l, po- 
vestindu-l pe iarg și pe la cum l-a văzut... Cititorii 
au putut înțelege la cine ne referim când facem 
teoria omului vorbitor şi necult. Este la d-nul Bră- 
tianu“ („Lupta“, 25 Ianuarie 1885), 

Campania din primii ani aj „Luptei“ se desfășură 
în timpul guvernării de 12 ani ai atotputernicului 1. 
C. Brătianu. Impotriva opiniei întregi a ţării, „vizi- 


5 


rul“ se menţine, prin practice electorale şi metode 
politice în contradicţie cu adevărata doctrină libe- 
rală, ale cărei revendicări sociale şi economice, le 
lepădase. Atunci, Panu crede a înțelege că, răspun- 
derea situaţiei politice trece peste capul șetului de 
guvern, asupra factorului constituțional care îl sus- 
ține în contra opiniei publice. In n-rul dela 1 Apri- 
lie 1887, scrie răsunătorul articol: „Omul periculos“. 
Dat în judecată, de l&se-majestate, nu așteaptă să fie 
condamnat și pleacă din ţară, trimițându-și mai 
departe, din străinătate, articolul editorial zilnic, In 
contumacie, e condamnat la 2 ani închisoare. Nici 
Zola, judecat pentru articolul „J'accuse“, peste 10 
ani, în timpul afacerei Dreytus, nu va sta să fie 
arestat, dar prestigiul lui nu scade de pe urma aces- 
tei tactice. La noi, opinia a reacţionat altfel. Ver- 
nescu puse chestiunea în aceşti termeni : 

„Fraţii Golești, C. A. Rosetti, Orăşanu şi până și 
vValentineanu, când au pus mâna pe condeiu ca să 
lupte, aşa cum fiecare înțelegea iucrurile, şi când au 
tost chemaţi înaintea tribunalelor ţării spre a răs- 
punde de faptele lor, fugit-au peste hotare? Sau au 
stat în ţara lor, la locul lor de luptă, primind justiția 
țării, legile ţării şi chiar asprimea pedepselor?', 

Răspunsul lui Panu nu se impune cu destulă au- 
toritate. Reîntors în țară, ca să-şi ocupe mandatul 
parlamentar, obținut a dowa oară, Panu trebue să 
accepte grațierea prealabilă, De aci înainte cariera 
politică a, marelui gazetar urmează sinuozităţi acci- 
dentate: ca şef al partiduiul radical, întemeiat ae el, 
fuzionează cu conservatorii, urmat de un mic număr 
de credincioşi, ca apoi să treacă la liberali și să-şi 
sfârşească viaţa politică în cadrul acestui partid, 
ca v.ce-guvernator al Băncii Naţionale, Atâţ 1 con- 
servatori câţ şi la liberali, alții fără cultura, talen- 
tul şi probitatea lui, i-o iau înainte, trecând pe ban- 
ca ministerială, fără să o ilustreze. 

Deştinul lui G. Panu este realizarea sa pazetă- 
rească. In paginile „Luptei“, institue o adevărată 
şcoală pentru toate problemele sociale, economice şi 
politice, preconizează pe lângă sufragiui universal, 
soluţionarea chestie! agrare şi emanciparea politică 
a evreilor, menţinându-se pe terenul naţional şi 
atrăgând atenția că în interesul naţional trebue să 
înceteze persecuțiile. Impotriva curentelor publice, 
orbite de prejudecăţi, Panu are curajul să-și afirme 
vederile cu convingere, făcându-şi din rostirea ade- 
vărului o chestiune etică. „Pentru noi, scrie Panu, 
nu există lucruri, idei, sau instituţii sacre, Pentru 
noi, regalitatea. armata, magistratura, instrucţia, 
etc., atâtea instituţii pe care alte ziare le lingușesc, 
pentru noi ele au fost și vor fi obiectul criticilor 
celor mai acerbe, îndată ce credem de datorie a o 
face. Acum 4 ani, ne-am alienât simpatiile marei 
proprietăți, propunând soluțiuni chestiei agrare, 
Proprietarii sau convins mai târziu că nu ura şi 
cuşmănia ne făceau a lovi în interesele lor, ci sim. 
piu dreptatea şi acea iubire pentru fondul poporului 
român, de care nu ne vom Geslipi nici odată. In tim- 
pul răscoalelor țăranilor, acum 3 an... nurua! noi dela 
„Lapta“, şi radicalii în genere, am avuţ curagiul de 
a le lua apărarea și de a înfiena în modul cel mai 
energic barbariile unora din militari, precum și cru- 
zimile unora din arendaşi, Astăzi, chestia evreilor 
tinde a deveni o chestie de emancipare a sclavilor. 
Curentul crb şi fanatic este aşa de mare, încât cred 
că aşi contribui prin pasivitate la perpetuarea unei 
mari nedrepiăți, dacă nu ași lua condeiul ca să spun 
ceeace simţesc şi gândesc“. 

Nobile cuvinte şi exemplară atitudine ! Panu este 
singurul nostru gazetar care își închee zilele cu con- 
deiul în mână, redactându-și în întregime perioa:cul. 
E vorba de „Săptămâna“, apărută între 1902—1910, 
în care o întinsă problematică, socială, politică, eco- 
nomică, ştiinţifică, literară, şi artistică, este desbă- 
tută pe 16 pagini de câte două coloane, de unul sin- 


6 


gur, cu o nesecată vervă $ o competenţă universală, 
de adevărat enciclopedist, 

In „Săpțămâna“, apar și „Aminiiril» dela Juni- 
mea“, care pun în scenă cu vioiciune, epoca cea mai 
frumoasă a literaturii noastre, din secolul trecut. Tot 
în „Săptămâna“, apar bunele pagini literare, cu 
titlul „Din viaţa animalelor“, în care Panu își arată 
chipul destins al gospodaruiui dela Durău, atent la 
moravurile făpturilor mari și mici, din bătătură, aşa 
cum gazetarul se învederase observator neînduplecat 
al societăţii, cu o notă de robustă simpatie pentru 
categoriile sociale nedreptăţite. 

Oratorul avea yrna cam anevpioasă și iraza oare- 
cum greoaie, dar cuvântul răspicaţ şi mușrător, pri- 
virea fulgerătoare, spiritul de analiză sagace. pute- 
rea logică neîndurată; auditoriul urmărea cu luare 
aminte elaborarea sigură a cugetării şi raţionamen- 
tul riguros înlănțuit, 

Reformist generos, cu 3 sau 4 decenij înaintea 
timpului său, Panu era un tot atât de bun psiholog 
și portretist, ca şi cunoscătorul taunei domestice. 
Cartea, sa cea mai frumoasă e culegerea de „Portrete 
și tipuri parlamentare“, din 1892. 

Oamenii generaţiei trecute își 
epigramatic al portretului închinat lui 
escu : 

„D. Take Ionescu este un tânăr plin de viitor; am- 
bițios, foarte ambițios, ca toţi oamenii cari simt că 
au ceva în capul lor, el caută a ajunge aco'o unde 
talentele şi cultura sa, îl împing. Situația politică a 
Ji pentru un moment, este cam tulbure. Nu se știe 
cu cine d. Take Ionescu va ajunge; ceeace se ştie 
sigur e că va âjunge“. 

Despre P. P. Carp: 


„D. P. Carp este în politică un fel de lord englez 
convertit Ja socialismul de Stat, sau mai drept la 
bismarckism... Mare admirator al Principelui Bis- 
marck, nu putea vedea fără să-şi însușească ideile și 
procedarea cancelarului german. Prin imitație, a-sa 
începu a se ocupa de chestiile sociale și economice 
din punct de vedere al clasei dominante, însă cu 
oarecare liberalitate şi pentru clasele muncitoare, 
De atunci vedem că discursurile d-lui Carp, au toate 
sau mai toate tema economică și transpiră din ele 
un fel de solicitudine disprețuitoare pentru cei muiţi 
și năpăstuiți“. 

Spuneam că Panu a murit, cu gândul din urmă 
4 clasa ţărănească, al cărei destin dramatic l-a 
urmărit din tinerețe, poate cu gândul ascuns că el, 
fiul de răzeș vasiuian, va avea să-și spună cândva 
cuvântul hotăritor în problema cardinală a politicei 
românești. Soarta nu i-a hărăzit să fie om de gu- 
vern şi să-și realizeze pe teren, concepțiile gene. 
roase. Dar viaţa, cu toate vicisitudinile ei, i-a înpă- 
duit să-şi spună, până la urmă cuvântul, revendi- 
când pentru ţărani, pământul pe care îl muncesc. 
Și dacă este adevărată vorba pânditorului francez, 
că o viaţă frumoasă este aceia care înfăptueşte 
gândul tinereţii, putem încheia că, în ciuda neim- 
plinirilor personale, destinul lui Panu sa realizat pe 
un plan ideal. 


amintesc finalul 
Take 10- 





Artiştii mari sunt simpli 


e vremea când mânam cu vârtul pantofului până acasă 

o castână, pe vremea când ştiam cu străşniae că 

singura pălărie cumsecade e beret-bascul, când îm- 
preună cu cei tre; mușchetari :ai m=i discutam până dimi- 
neaţa coloritul pânzelor lui: Gauguin sau influenţa pe care 
a avut-o în mobilier „Les enfants terrigles“ a lui Cocteau, 
pe vremea fcarte tinerei mele tiner:ţi „Doamna“ (draga 
noastră doamnă profesoară Alice Voinescu) ne-a vorbit 
intro după amiază despre Andre Gide. 

-— Dacă aţi şti cât e de simplu omul acesta, 'copii! 

In general, urmă doamna, toţi artiştii mari sunt simpli. 

Nu şt:u ce gândeau cailalţi, dar eu eram tare mirată. 
Gide simpiu? artist mare simplu. Cum adică? Nu prea 
întrekam. Pc atunci. Socoteam că ştiu multe. Şi într'o bună 
zi m'am mai dus castanele cu vârful pantefului până acasă, 
muşchetari, mei au rămas cu foile în carte şi din ce în 
ce îmi dădeam seama că ştiu mai puţin. Și atunci într'o 
dimineață de iarnă tare însorită am prins tâ:cul vorbelor 
doamnei. 

Maestrul Stoenescu. Desigur îi cunoșteam unele pânze, 
îi cunoșteam faima, mă mândrisem și eu ca orice român 
cu numele lui (Ehzi! ce ma:i artişti. avem moi. Il avem pe 
Enzscu în muzică, pe Stoenescu în pictură...). 

Dar în dimineaţa aceia de iarnă însorită, îmbrăcată în- 
tr'o rochie ce amintea tinerețea bunicelor, maestrul Stoe- 
nescu îm: deschisa uşa atelierului şi zâmbi. Şi deodată 
totul incepu să fie simplu. Scaunul pe care mă poftise era 
un scaun bun. O pânză din perete arăta o casă de ţară. 
Şi-i dădeai seama că e tocmai casa de ţară din acel „A 
iost odată“ al abecedarului. Mai veni şi un căţel şi se uiță 
serios la mirie. Afară la uşă poate că aşteptau să intre şi 
piticii, cei șapte. Totul era cu surâs. Și totul îşi căpăta 
adevăratul său rost. Maestrul Stoenescu privea cu bună 
voinţă. cu înţelegere un cm tânăr, un artist tânăr. Imi 
spunea fără vorbe: Lasă, ştiu eu, totul e greu şi e muncă 
multă şi câteodată eşti foarte singur, şi mai mult eşti sin- 
sur când adevărul pentru tine pictor e pânza pe care-ţi 
irudeşti ochii şi suflatul şi mâna; când adevărul pentru 
line actor e scena şi luminile ei şi vorbele ei; când ade- 
vărul pentru tine scriitor e foaia albă şi liniştea czasurilo: 
de noapte, de singurătate. Focul ardea bine în sobă. Am 
»pus și versuri şi am povestit multe ae toata. Simţeam că 
ochii limpezi a maestrului Stoenescu se uitau şi notau tot, 
culoarea păruiui, aplecarea capului pe umăr, faldul pe 
car--l făcea rochia, umbra și jumina din suflet, urma la- 
crimilor trecute pe obraz, celor neplânse încă. Când m'am 
întors acasă nu știâm ce să povestesc, ” 

— Mam simţit bine. Era mai mult un... Insfârșit, m'am 
s-mţit b:ne. Mi se lămureau multe lucruri care până atunci 
erau formule reci pentru mine.  'Precusră prin minte. 
Acum treceau prin suflet. Munca artistului. Mânaria ar- 
tistului. Munca lui de zi la zi. Inţelegerea lui faţă de un 
cm tânăr. Bunătatea lui. Și vorbele doamne — Gacă ați 
ști copii. cât e de simpiu artistul mare. Acum știam. 


După doi ani de zile, mazstrul Stoenescu se uită atent la 
tata care-i ven:se în atelier cam hai-hue, cam scoborâtă 
dintr'o ala-bala-portecala şi găsi în ea acum un acord. 
Se realizau în ea unele lucruri pc cere el le prevăzuse, 
începea să semene cu ceace el știa că se va împlini în 
sufletul ei, pe fața ei. Nic: haina nu cra prost aieasă, Și 
peste câteva zile m'am aşezat cuminte pe un scaun în ate- 
lierul său. Maestrul Stoenescu începea portrațul doamnei 
căreia trebuia să încep să-i semăn. Acuma știu. Atunci 
însă am spus vo:0s — desigur maestre va fi un portret mi- 
nunat. Maestrul mă privi cu gândul aiurea. Nu ştiu, să 
încerc, Eu am să încerc, vom vedea. Era departe. Desigur 
se uita la mine tot timpul. Privirile lui însă nu mai aveau 
nimic familiar, apropiat. Erau priviri care atunci! se deschi- 
dzau peste lurt. Culorile pe care le vedea erau primele 
culori pentru ochii 'lui noi. Le nota, le așternea pe pânză. 
Su'prindea secretul culoriior, al linii:or. Lângă mine, un 
artist muncea. Lupta. Ochii şi mintea şi sufletul se zbă- 
taau să vadă, să simtă ce e adevărat, cere esențial în femeia 
de alături, ce trebue lăsat la o parte, ce e viu, ce e trecător. 


de MADELEINE ANDRONESCU 


Ș: degetele (degetele acelea struniie cu severitate de ani şi 
ani de zi:e) ţineau cu delicatață penelul. 

Și iar ochii se uitau grav să vadă dacă mâna a pue în- 
tocmai pe pânză ceeace văzus2 cufictul şi mintea. Oboseam. 
Deşi puteam să vorbesc -: chiar m: sc răspundea (repede, 
just, biciuitor — maestre ca zici despre doamna X? — Prea 
lungă! — Dar doamna Y? — Prea văpsită.) Oboseam. Ași 
fi vrut să ajut. Să ştie într'un fel că sunt aprcape. Insfârşit 
îmi venea să surâd cam amar. Imi aduceam aminte și-i 
spuneam vorbele lui Flaubert: — Madame Bovary, mais 
c'est moi! — Desigur, îmi răspundea maestrul Stoenescu 
cu mare haz. Bine înțeles dumneata ești un pretext. Îl 
vedeam cu ani în urmă atunci. Il vedeam așa cum trebue 
să fi fost tânărul pictor Stoenescu. Entuziast, gslumeţ, fără 
concasii față de nimeni. Atât ştia. Munca lui, pictura lui. 

simi dădeam seama că pentru acest om de iângă mine, tot 

ce nu era munca lui. era minor, secundar. Penelul lui. 
pânza din faţa lui, era pământul din care-şi lua forţa şi 
tinzrețea veşnică ca un at Anteu. Le fusese credincios 
zi de zi. I: fuseseră credincioase. Trecuseră anii. Poate. 
Viaţa lui adevărată. Mâna și ochiul erau strunite bine 
acum esigur și erau ochii ma: pătrunzător: d-cât odi- 
nioară și mâna ştie mai Eine meșteșugul, dar sufletul” 
Nu, sufletul era acelgg. Intie oameni și faptele lor urâ- 
cioase, ma-.strul Stoenescu de azi. tânărul pictor Stoenescu 
de odinioară, își aşezase şevaletul şi ochii lui vedeau soa- 
rele și florile şi toate minuni:e lumi, şi bine înțeles cu ochii 
care vedeau minunile lui Dumnezeu privea. fără asprime 
oamenii pe care îi picta. Vedea în ei părticica de lumină 
veşnică pe care 'a pus-o în e Cel de sus. Scotea şi aşter- 
nea pe pânză ceeace ce vrednic de cunoaştere din om. — 
Şi dacă nu «e aşa ca aici, spunea maestrul zburlit, în faţa 
unu: portret de înaltă spiritualitate, cu atât mai rău pen- 
tru el] 

Ore!e treceau ca anii. Ca secolele. Repede dar. Veneam şi 
fiecare zi avea învăţătura ei. Intr'o zi pe lângă cafeaua 
neagră (bună cafea!) State îi aduse maestrului pe o far- 
iurie o bucată de pâine. M'am uitat cu mirare oarecum 
indignată le maestrul Stoenescu, Mânca cu poftă sănă- 
toasă de lucrător. — Să vezi, îmi spuse cu oarecare timi- 
ditate. cu sunt dela cinci d:mineaţa în atelier. Desigur, 
adăugă e] serios față de nepriceperea mea, până când vii 
dumneata la unsprezece. cu trebue să fiu pregătit, trebue 
să te aştept pregătit. Aicea doar se întâmplă un lucru se- 
r:0s. Ceva care seamănă a minune. Un portret. Trebue 
pregătită această atmosferă. Şi acum am muncit. Şi arătă 
spre pâine. Imi cântară în gând vorbele doamne: Voinescu: 
„Cât sunt de simpli artişti mari“. Da, era simplu. De di- 
mineaţă, dela cinci era pe ogorul lui, pe moşia Jui. O mun- 
cise. Și simplu, la capătul muncii vinea pâinea. Pâinea 
noastră lcea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi... 

Şi peste câteva zile portretul a fost gata. Intr'o atmo- 
sferă de aur, o f>mee tânără, stă, priveşte, nu mai aşteaptă 
nimic. E îmbrăcată pentru totdeauna în haina e:. E tânără 
(așa cum spune Cocteau) de două mii de ani. A renunţat, 
sau mai degrabă farmecul de fruct sănătos al adolescen- 
ței a părăsit-o. E Ja răspântie de viaţă. Pielea obrazulu: 
începe să devină fragilă, tare. Trăsăturile se accentuează 
şi ştii că peste ani vor fi amare. Acum însă, nu. E o pâl- 
pâiere în toată ființa ei. Prin voalul cerușiu al bluzei se 
simte o respiraţie iute. Voalul seamănă a fum. Din ochiul 
care se vede (portretul e în prcfil) parcă îi curge o la- 
crimă. Amară lacrimă. Neagră. Gura e disproțuitoare. Lă- 
sată in jos puț'n. Cred că nu mai vrea nimic. Nimic ușor. 
E momentul să dorzască altceva. Deocamdată doreşte să 
fie singură. Ar vrea să fie s'ngură. E greu pentru o femee 
să nu mai fie foarte, foarte tânără. Ar vrea să fie lăsată 
în paca. Gulerul bluzei are o broşă. Dar nu e broşă, e 
floare. Și nici floare nu €. E o pată aibă. E o pată de 
lumină? E şi puțin roșcată. E și un portret de artistă acest 
portret. A rămas pe gulerul bluzei o camelie de-a Mar- 
gusritei Gauthier? Poate, răspunde maestrul Stoenescu, 
uite-te mai bine la portret, ai să afli. Mam uitat mult şi 
m'am întors cu sufletul greu spre omul care-mi arăta pe 
acea pânză drumul ce mă aștepta în viaţă. — Multă otravă 
e în acest portret. — Da, știu, mi sa răspuns. Otrava obiect 


7 


„ANTON. CEHOV 


Albumul 


onisilierul titular Craterov, slab şi subţire ma acul 

* din vârful Amiralității, făcu un pas înainte și spuse 

adresându-se lui IJmâhov : 

— Excelenţă, îndemnați și mișcaţi până în adâncul 
sutlețului de îndelungata dv. şefie şi de grija dv. pă- 
rintească... ă i 

— De peste zece ani, — suilă Zacusin... E 

— De peste zece ani, noi, subalternii dv., in această 
zi însemnată pentru noi... adică... pentru dv., oferim 
excelenţei voastre, în semn de respect și adâncă recu- 
noștinţă, acest album cu portretele noastre și vă dorim 
ca, în cursul însemnatei dv. vieţi, să nu ne mai pără- 
siți multă, multă vreme, până la moarte... e 

— Prin îndrumările dv. părintești pe calea dreptății 
şi a progresului... adăogă  Zacusin, ștergându-și depe 
frunte sudoarea, care îi ieşise într'o clipă. Era limpede 
că voia să vorbească și, după toate probabilitățile, avea 
pregătită o cuvântare. — Fâlfâie steagul dv. încă multă 
vreme pe tărâmul geniului, al muncii şi al autocon- 
ştiinţei sociale! încheiă el. 

O lacrimă lunecă pe obrazul 
Jmâhov. 

— Domnilor, -— spuse acesta cu glas tremurând, — 
nu m'am asteptat, nu m'am gândit că îmi veţi serba 
modesta aniversare... Sunt mişcat... mult. Nu voi uita 
această clipă cât voi trăi şi credeți-mă... credeţi-mă, 
prieteni, că nimeni nu vă doreşte atâta bine ca anine... 
Dacă a fost ceva între noi, apoi numai spre binele vos- 

Imâhov, consilier de stat actual, îl sărută pe consi- 
lierul titular Craterov, care nu se așteptase la aseme- 
nea cinste și îngălbeni de fericire. Pe urmă, șeful făcu 
un gest, care arăta că nu poate vorbi din cauza turbu- 
rării şi începu să plângă, ca și cum nu i-ar fi dat un 
adbum scump, ci dimpotrivă, ar îi vrut să i-l ia... Apoi, 
după ce se mai linişti puţin, după ce mai rosti câteva 
cuvinte simţite și lăsă pe toată lumsa să-i strângă mâna, 
cobori, — în strigătele voioaze ale celor de faţă, se urcă 
în cupeu și, însoțit de binecuvântări, plecă. Stând în 
cupeu, simţi în piept afluența unor sentimente frumoa- 
se, necunoscute pân'atunci şi mai plânse odată. 

Acată, îl aşteptau noui bucurii. Familia, prietenii 
şi cunoscuţii lui l-au primit cu asemenea ovații, încât 
i s'a părut că a făcut, în adevăr, ţării multe servicii şi 
că, dacă nu era el pe lume, ţara o ducea rău de tot. Toată 


PN po auzi E ia E PT ra ea e a Pa Cp AR ee arat EEE 


stâng, sbârcit, al lui 


de mare lux al timpurilor renașterii, otrava lentă, maies- 
toasă, sigură. Printre perle, printre smeragde, printre dia- 
mante era și cutiuța de aur cizelat cu otravă. 

— State, ţie cum îi place? întrebă maestrul Stoenescu 
pe omul care-i aducea lemnele pentru sobă. Nu $n bine 
minte ce a răspuns Siate, dar ştiu că figura maestrului 
era foarte atentă. Intreba pe un om simplu ce gândeşte 
despre pictura lui. Vro:a să ştie. Avusese până acum toate 
laudele. Pânzele lui împodobsau muzee celebre. Consacra- 
rea unei femei frumoase era portretul iscălit Stoenescu. 
Bine înțtles. Peste vremi State de astăzi şi bucătăreasa 
hu Moliere de atunci îşi dădeau mâna. 

Şi multe-multe ași mai avea de spus. Ași vrea să scriu 
despre o după amiază în care maestrul Stoensscu mi-a 
povestit despre De Max, despre Kreisler, despre Ruggiero 
Rugeg'erri cum tnterpreta ro.ul lui Hamlet, cu admiraţie, 
cu emoție, aducându-mi-i în faţă, transfigurându-se. Ași 
vrea să povestesc iceva despre recreaţiile lui cara se îm- 
part între vioară și cărți, despre câinele lui credincios, 
care şedea pe schelă lângă el, deşi î: era frică atunci când 
stăpânul lucra la biserica Sfântul Gheorghe, biserica fa- 
milici lui din Cretova, Multe ar fi de spus. Dar mi se pare 
că aud vocea doamnei Va:nescu lângă mine spunându-mi: 
Desigur Madeleine, artiştii mari sunt simpli şi tocmai din 
această cauză e tare, tare greu să scrii despre unul din ei. 


8 


masa festivă e:o compusă din toasturi, cuvântări, îm- 
krăţișări și lacrimi. Intr'un cuvânt Jmâhov nu se aș- 
teptase că: vrednicia lui va fi apreciată atât de mult. 

— Doamnelor şi domnilor, — spuse el la desert, — 
acum două ore, am fost satisfăcut pentru toate sufe- 
rințele pe care le îndură un om, care ca să zic aşa, nu 
serveşte forma şi litera, ci datoria. In tot timpul ser- 
viciului meu, am respectat principiul: nu este publi- 
cul pentru moi, ci noi suntem pentru public, Astăzi, am 
primit cea mai mare răsplată! Subaltornii mei mi-au 
oferit un album... Iată-l! Suat mişcat. 

Figuri sărbătoreșşti se aplecară spre 2bum şi începu- 
ră să-l examineze, 

— Vai, ce album frumos! spuse Olia, fata lui IJmâ- 
hov. — Cred că face vreo cincizeci de ruble. Vai, ce 
minune! 'Tăticule, dă-mi-l mie. Auzi? Am să-l pun: 
bine... E aşa de drăguţ. = 

După masă, Olia duse albumul în odata ei şi-l în- 
chice în biurou. A doua zi „scoase funcționarii dinu el 
şi-i aruncă jos, iar în locul lor puse fotografii de-ale 
colegelor ei dela institut şi uniformele au cedat locul 
uror pelerina aha. Coliu, băta'ul excelente: sale, adună 
fntografiile funcţionarilor și vopsi hainele lor în roșu. 
Arelora care n'aveau mustăti, le-a pus mustăţi verzi, 
iar acelora care n'aveau barbă, le-a pus bărbi cafenii, 
Când r'a mai avut ce vopsi, a tăiat oamenii din fota- 
prafii, la-a scos cu un ac ochii şi a încenutf să se ionce 
de-a soldatii. Dună re l-a tăiat pe consiliul titular 
Craterov. l-a rrims cu un ss A5 o cutie dn chiPrituri 
și l-a dis în biuroul ta'ălui său să î-l arate acestuia 
Gin urmă, 

— 'Tăticule. am făcut un monument! Uite-te si tu. 

Îmâbhov râse cu hohote, se legână şi-l sărută, îndu- 
icsat, pe Colia, pe obraz. 

—— Arată-l mămichii, ștrengarule. Să-l vadă şi mă- 
mica. 


Din ruseşte de R. DONICI 
Da 


Salomeia 


Moartea e un somn lunz, un vis nesfârsit, 

despotică dinsnre Lună solia îi vine tăcut; 

— Oh, desnădeidea mea se arunca nehună ca o lance 
In Luna rotundă şi înverzită ca un scut. 


Rugina lui se scutura peste frunţi 

fără elan purtând din mit antic palori — 
nicicând atât de alegoric Luna 

w'a otrăvit clanurile ei de feciori! 


Salomeia dănțuia strălimpezilor pelerini 

ce abureau din miezul planciei prin fântâni, 
înstemată trecea printre stesarii armiilor 

în bucle cu Sirius ca un juvaer lucind pe sâni. 


— Ei 'Yonesaru, alhimist al clarurilor de platină 
aminteşte-ţi de dansul de peste vămi. peste zodii... 
dincolo de pulpe ferigele cresteau miraculos 
până la picotul unde săltau două rodii. 


Salomeia dănţuia lin pe întinse grerii. 

Moartea e un somn nesfârșii, un vins lung; 

—VDespotică dinspre Lună solia îi vine tăcut, 

dincolo de pulpe, până la piept ierburile triste o 
ajuug. 


CONSTANT TONEGARU 


-. 


Epigrame romanțate 


MEDICINĂ 


Doctorul Ion Caniacuzino, întemeietorul instituţului cu 
acelaş nume avea un obiceiu, probabil adus din străinătate. 
Iși aduna colaboratorii, mai ales pe cei tineri şi lua masa 
cu ei din când în cână ?a restaurantul „Modern“, unde 
clienții obișnuiți puteau să vadă o masă lungă prezidată 
de un bătrân frumos, cu un cap acoperit de o bogată po- 
doabă albă. Oamenii erau veseli și comunicativi, încurajați 


“fiind de verva şi buna dispoziţie a maestrului. 


Se schimbau de bună seamă cu acest prilej păreri asupra 
diferitelor cazuri întâmplate pe timpul în care nu s'au văzut 
şi se făceau comunicări importante printre glume'e şi mân- 
cărurile care se consumau, Asta se întâmpla vara în grădi- 
niţa curții de lumină, unde patronii aveau grijă s'o facă 
răcoroasă, ferind-o de soarele prea arzător. Mi-aduc aminte 
că într'o zi, rămăsese singura masă întârziată, celelalte go- 
lindu-se de oameni, alungaţi de treburi şi de alte nevoi, în 
oraş. Priveam cu oarecare invidie pe cei care puteau să se 
bucure de prezenţa şi luminile acestui om distins, pe când 
eu eram singur cu chelnerul şi cu gândurile mele. Ş'apoi 
aveam şi o mică ranchiună împotriva medicilor, pornită 
din starea mea aproape în permanenţă în suferinţă, Fără 
să vreau le-am scris epigrama următoare: 


Mănâncă toţi, azi nu ţin predici 
Nu dau rețete de r'goare. 

E singurul consult de mediei 
La care nimenea nu moare. 


Celor oaze le-am povestit această întâmplare m'au în- 
trebat : 


— Fi? Şi le-ai trimis-o? 

— Da! am răspuns eu. 

— Şi ce au zis? 

— Au râs cu hohote. Mai ales profesorul. 

După atâţia ani, fac o mărturisire. N'am îndrăzniţ să le-o 
trimit. Pe cât eram de curajos în a făuri săgeata pe atât 
eram de sfios în a întinde arcul şi a trage Ia ţintă. 

Dar de bună seamă că oameni inteligenţi cum erau, nu 
sar fi supărat şi ar fi făcut haz. 


. 


UN DUEL CU ION MANU 


Pi 
Ion Manu, strălucit actor al Teatrului Naţional, este şi 
autorul mai multor voiume de versuri umoristice, 


Verva lui se revarsă adeseori în epigrame și în „satire 





Sfârşit lunatic 
Rondel pentru moartea poemului 


Omul negru a lăsat bagheta jos 

Și viorile tăcură dintr'odată ; 

A vibraţ întâi perdeaua colorată 

Şi a plâns bătrân un pian de abanos — 


Alb în crâng de oră plină-generos, 
Rodul clipei se destinde frânt; săgeată, 
Omul negru a lăsat bagheta jos 

Şi viorile tăcură dintr'odată — 


Flautul oprit și rupt e de prisos... 

Doamne, zorii tăi de I'niște mirată 

Vor porni mărunt în ta'mă psalmi să bată, 
C'a murit poem săpat în trup de os... 

— Omul! negru a lăsat bagheta jos... 


IOAN I. HORGA 


de TUDOR MĂINESCU 


foarte reuşite. Aşa de pildă, volumului meu de versuri. „O 
picătură de partum“ i-a făcuţ imediat cinstea unui atac 
epigramatic, lată-l : 


O picătură de parfum 

A fost atât de concentrată, 
Incât din rafturi nici acum 
Nu poate fi evaporată. 


La care eu am răspuns: 


Te uiţi pe sus“ la rafturi, dragul meu, 
Acolo crezi că-i slava și mândria, 
Suprema ta insțanţă cred şi eu, 
Prieten actor e galeria. 


Este un autor gustat și revistele de umor îl solicită — 
pe drept cuvânt, 

Una din ele „Pierde vară“ reuşise să-l aibă colaborator 
principal şi în această calitate îmi făcuse cinstea de a mă 
solicita și pe mine să-i... „dau ceva“, Eu, fie din neglijență, 
fie din alte pricini, nu î-am trimis nimic. D. Ion Manu m'a 
pottit atunci printr'o misivă pestidă: 


_ 


Ca să scrii la „Pierdevară“, 
Te poftisem... Excelenţă, 
Căci un lucru vniam doară 
A Să ies eu în evidentă. 
De daia asta mă obliga la un răsmuns: 
Si de aceia, fără jenă, 
M'ai poftit în ajutor: 
Vreai să fii tot ca pe scenă 
Laminat de-un reflector. 
Am exagerat puţin, dax am eşit, cred, cu faţa curată. 


UN ALTUL CU GH. HÂRSU 


Gh. Hârsu nu este un nume necunoscut literilor române, 
dar publicând rar, cetitorii — tineri mai ales — nu-l cu- 
nose poate. Ghiţă — asa-i zic prietenii — Ghiţă Hâren este 
însă un emndei de gazetar destul de cunoscut. „Articolele 
sate an ahiftitatea și commetenta nubliciştilor de marcă. Ver- 
suri n'a fărut niciogată. Cel puţin en nu ştiu să fi părătuit 
cândva. Asa că mire mi-a fost mirarea când mi-a adresat 
aceste rânduri spirituale : 


Că masistrat esti președinte 
Si poate că-ai: să mergi "nainte. 
Dar ca al muzelor amant 
Tu ai rămas tot sup'eant. 
I-am răswuns făcând aluzie — bine înțeles — la tardiva 
Hri îndeletnicire : 
Prietene, eu ca amant, 
Vreau să rămân tot sunleant, 
Nici muzee nu vor — să ştii — 
Tu care 'ncepi acum să serii 
Eforturile prea târzii. 


O MIE DE ȚIGĂRI 


D. Tudor Arghezi, directorul ziarului „Bilete de Papagal“. 
a cărui apatiție a încetat, publica în fiecare zi pe lânză 
articolul său. un catren, care era o epigramă sau o simplă 
constatare rimată de diferiţi autori. printre care mă nwmă- 
ram şi eu. Intr'o zi am văzut un nume nou și catrenu! în- 
titulat : Imoreună cu o mie de ţigări san așa ceva. Versu- 
rile nu erau prea, slabe, trecuse doar prin mâna maestrului, 
dar. bineinteles. că nu erau nici vrea bune. Domnului Ar- 
ghezi îi place să încurajeze tinerii care se adresează dom- 
niei-sale. De daia asta versurile erau însoţite de o mie de 
tisări şi catrennl înrenea cu: 

„Maestrului Arghezi un mic dar“, 
ceeace desigur era exagerat. O mie de țigări pe vremea asta, 
nu poate să conctitue un mic dar. când se face coadă chiar 
pentru cinci ţigări. In fine, asa sunt poeţii, 

M'am gândit însă că i s'ar potrivi epigrama următoare : 

O mie de ţigări, s'avem iertare, 
Că astăzi darul ăsta e cam mare. 
Pe lângă versuri însă — ce să zic — 
Intr'adevăr că darul e cam mic, 





ILJA EHRENBURG: 


ZE 


de PERPESSICIUS 


„Şi a fost ziua a doua, 


roman, ed. Forum. — M. ILIN: Se preface lumea. 


Oameni şi munţi,eed. Forum. 


— ALEXEI 


TOLSTOI: 25 de ani de literatură sovietică, 
ed. Cartea Rusă. 


Li 


Cunoscut unei minorităţi a publicu- 
lui nostru cetitor, fie din antologiile 
străine, de proză, fie din tălmăcirea în 
alte limbi, a unora din romanele lui, 
printre cari şi acesta al separării pă: 
mântului de ape, din cea ge a deua zi 
a creațiunii sovietice, despre care ra.- 
portăm astăzi — Ilia Ehrenburg a in- 
trat în literatura noastră şi în conşti- 
ința cetitorului de obşte odată cu 23 
August 1944 şi .cu evenimentele câte 
sau suocedat, în planul internaţienal, 
de atunci încoace. Opresiunea lea 
a ultimilor ani ca și clișeele unei pres 
prost dirijate și dacă au biazat publi- 
cul cetitor, nu l-au pregătit totuşi mai 
puţin şi nu l-au făcut mai piuţin să do- 
rească apa vie şi întremiltoare a cu- 
vântului răspicat și I:ber. Tot ceeace 
zilele şi nopțile unei stăpâniri absurde 
au comprimat în sufletul oamenilor, a. 
mărăciunea, desnădejdsa, iluzii deza- 
măgite şi crâmpeiul acela de azur 
după care tânjeşte captivul, s'au văzut 
văscumpărate într'o bunăzi de verbul, 
îurtunos şi vibrant, al ziaristului rus. 
Cineva trebuia să vcwbească şi pentru 
noi, după 23 August, şi Ilja Ehrenburg 
a făcut-o nu numai cu talent dar şi cu 
prestigiul luptătorului de fiecare clipă. 
Articolele sale politice şi pamfletele 
sale încinse nu izbeau numai în hidra 
proliferantă a Germaniei; ele aveau 
şi darul să cauter:zeze şi să vindece 
rana inimilor noastre. Ecoul stârnit în 
cetitorul român și spontaneitatea cu 
care a fost îmbrăţişat scrisul justiţiar 
ii acestui nou Caton, ne-au îndemnat 
să vedem în Ilia Ehrenburg pe cel mai 
mare gazetar contemporan al nostru, 
Și aceasta fără urmă de paradox. 

Zar'smul şi satira au şi fost, deaii- 
minteri, cele două note fundamentale 
ale talentului lui 1lja Ehrenburg, în- 
tuite și puse în justă lumină de  co- 
mentatorii. literari. „Ehrenbuig ar fi 
Gat un jurnalist fără pereche, căci pu- 
terea sa cea mai de preţ rezidă în spl- 
ritul său caustic și muşcător” scria 
Vladimir Pozner în „Amthologie de la 
prose russe contemporaine” din 1929 şi 
caracterizarea e reluată în aceiași ter- 
meni în „Panorama de la litterațure 
russe 'contemporaine”, a aceluiaşi, a- 
păruilk în acelaşi an: „Intr'um spirit 
foarte deosebit (de al scriitorilor fan- 
teziști de genul lui Kaverin), Ilja Eh 
renburg aliază satira cu romanul de 
aventuri. Pamfleta: inteligent şi neîn- 


10 


duplecat, el ar fi dat un jurnalist tără 
pereche”. Și pentrucă aruncă o lumi- 
nă și asupra întâiei etape din literatu- 
ra sa, ce se întâlnește cu părerea muii 
mai recentă a lui Alexei Tolstoi, iată 
şi restul notiței: „Cea mai mare parte 
Gin romanele sale suni excelent com- 
cepute, ideea e, mai adesea, mouă şi 
izbitoara. Din nefericire, cu tot tem- 
peramentul satiric foarte personal, lui 
Ehrenbure î: lpsește în garacare mă- 
eură, individualitatea literară. El nu 
zugrăvește oameni, câţ îi caricaturi. 
zează. Ehrenburg nu e la largul său 
decât când poate să-şi râdă de cineva, 
să gonegrească ceva, atunci se arată 
v-oiu, p”ec:s, spiritual.  Ţintește just, 
şi-şi pulverizează victimele. Opera sa 
cea mai bună, până în prezent, este 
„Julio Jurenito”, tablou schematizat 
al Europei de după  războiu, ultimul 
născut din familia numyeroasă a apare» 
lor de tipul „Candide”. Acestea la 1929, 
când Ehrenburg nu se ravelase în 
pamfletarul virulent al zilelor noastre 
şi nu-şi scrisese încă romanul de a- 
dâncă semnificație socială şi de lucidă 
psihologie, „Şi a fost ziua a doua, a- 
părut cu 13 ani în urmă şi tradus 
(și încă toarte bine, de d-l [. Ludo), nu 
de mult şi in româneşte. Nu cu mult 
diferită e şi caracterizarea pe care ro- 
mancierul de curând decedat Alexel 
Tolstoi o înregistrează în raportul (nu 
întotdeauna şi nu peste tot la fel d> 
bine tradus) „2ă de ani de literatură 
sovietțică”, din 1943, când se opreşte la 
aspectele satirice ale literaturii smie- 
tice, asa cum apar în deosebi în overa 
lui Zezrenko: „Puterea armei satirice 
este limoese ilustrată prin aticolele 
contimrorane din ziare, ale lui Ilja 
Ehrenburg. Prin 1920, el a scris roma- 
ne satirice. Cei mai bun â:nire ele este 
„Julio Jurenito” îndreptat îmostriva 
celor graşi (sic), cu mumrâăria şi cu ti- 
căloşia lor. Lui Ehrenburg acest roman 
i-a servit de şcoală. Satira lut furioasă, 
clocotitoare de ură împotriva fritz-ilor, 
nu e un ac de viespe. ci focul molal 
(sie) de mitralieră. Micile sale articol», 
tăiate din ziare, pot fi azi găsile în 
primele linii, prinse cu pineze pe pere- 
ţii cazematelor”. (Rezerveie din paren- 
teze: ca şi cele nesemnalate, privose. 
evident, traducarea). 

Şi a fosi ziua a doua marchează, în 
opera lui Îlja Enrenburg, trecerea alu 
romanul satiric, de caracter cosmopolit 
oarecum, in care sea întâlnesc, după 
spusa lui Vladimir  Pozner. „legături 


a rudenie cu prozatori ca Mac Orlan, 
Blaise Cendrars şi Apollinaire”, la ro- 
manul de amplă viziunc socială, de pa- 
tent caracter sovietic, cum este in cea 
mai mart parte literatura rusă a ulti- 
mului ofert de veac. O schimbare la 
faţă, atât de profundă nu se putea să 
nu aducă schimbări adânci nu numai 
în tematica dar și în structura şi tehnica 
prozei rusești. Atături de opere valo- 
roase şi de ecriitori realizați se alin:ază 
cum e şi firesc, legiunile acelora dintre 
romancier:i proletari cari au făcut, cum 
spune acelaşi Pozner, „operă de stan- 
dardizare. Cu ei Revoluţia devine un 
clişcu literar. Sentimentul reaiităţii e 
piedut, autorii operează cu abstracții 
şi manechine. Ei se supun cu toţii câ- 
tarva canoane abia stabilite și deja 
imuabile etc.“, Dar chiar şi în litera- 
tura aceasta oarecum în serie, ceeace 
se ridică peste canbane şi imbune este 
:magina, când tulbure şi când sedi- 
mentată, a însuşi procesului acesta gi- 
gantie de transformare. „Părea ct de 
cânâ lumea şi până la sfârşitul veacu- 
rilor, ţăranii ain cutare colţ al împă- 
răției museşti o să tot argbsească şi tă- 
băcească „pisi pentru cizme — în vreme 
ca alții, cin alt colţ, câte ziie gr mai 
avea o să cioplească linguri de lemn” 
scrie întrun loc și ca o justificare a 
cărții sale M. Ilin în prea îrumosul 
volum Se preface lumea, adevărată şi 
sugestivă epopee a grandivsvlui efort 
sovietţic. In realitate, lucrurile se pe- 
trec aşa cum le înfăţişează şi Ilin şi 
threnburg, în acea febră constructivă, 
csspre care vorbeşte şi Alexei Tolstoi 
și care nu se putea să nu influenţaze 
literatura : „Toate acestea, stă scris în 
amintitul raport al lui A. T., captivea- 
ză şi atrag împreună cu ele literatura, 
sala să devină cronica pitoreastă a 
transformării economice. Sau, după 
cuvintele lui Herzen, ea pășeşte pe ur- 
mele marei urmate a proceselor isto- 
vice. Apar, astfel, romane industriala 
şi colhoznice, nuvele şi picse asupra 
eenstrucției socialiste şi a oamenilor 
săi. Printre numeroasele opere din a- 
ceşti ani, unele au căpătat o semnifi- 
caţie principială, în sensul introducerii 
în literatură a unui nu material, care 
nu fusese încă niciodată scos la lumină 
pană atunci”. 

“Procesul acesta de industrializare al 
societăţii rusești sau, cu un cuvânt mai 
uugrinzăter, mai sugestiv şi mai Just, 
de defrişare a tuturor zăcămintelor de 
energie sovietică, se reflecte şi în roma- 
nul „Şi a fost ziua a doua al lui Ija 
Ehrenburg. E) răspunde în bună parte 
distincţiei aceleia dintre „umanisinul 
Mteraturii clasice şi umanitarismul s>- 
victic” despre care vorbeşte Alexei 
Tolstoi, dintre „omenia psichologicii” a 
unuia „omenia istorică, definită de în- 
susi conţinutul idealurilor şi al năzu. 


ințelor  porulare” a cestvilalt, după 
cum răspunde, iatăşi în bună parte, și 
imaginci „eroului sovietic”, creionat 


tot în amintiitul raport: „ironii tipic al 
literaturii sovietice e omul ideii şi al 
«Cţiunii — idei şi acţiuni pe care le 
insufiețeşte prin fapta istorică a: po- 
porului său. Accastii faptă e atâţ de 
măreaţă, încât nu odată se întâmplă ca 
eroul povestitor să rămână în umbră 
față de conturvrile construcției, în aşa 
fe] încât uz'na, orașul podul şi mina 
cevin ele însele adevăraţi eroi”. Ceaa- 
ce aminteşte, numai că pe un plan 
unitar şi consecvent, de experienţele 
unanimismului, de acum aproape patru 


& 


. 


CRONICA PLASTICĂ 


de PETRU COMARNESCU 


EXPOZIŢIILE ACTUALE 


Al. Ciucurencu — Ileana Rădulescu — Risa 
Propst-Kraid — Paul Păun — Aurel Diaconescu — 
Magda Nistor 


D. AlL Ciucurencu este un mare 
colorist, care poate sta. cu cinste — în 
cadrul generaţiei mai tinere — pe li- 
nia marilor noştri macştri ai colorii: 
Luchian, Petrașcu şi Pallady. Recenta 
sa expoziţie dela „Căminul Artei“ ni-l 
înfăţişează în cele mai bune momente 
ale carierii sale de până acum. 

Coloritul său a căpătat o intensitate 
demnă de a fi comparată cu aceea a 
lui Luchian în anemonele şi tutănicile 

Peale. Prin simpla așezare expresivă a 
pastei dense şi suculente, prin calita- 
tea loviturii de pehel — pictorul se 
arată un mare meșter. Deasemenea. 
pasta capătă luciri de smalţ, frăgezimi 
de luminozitate implicată în însăși 
tonalitatea, vibrații de excepţional di- 
namism cromatic — ce ne silesc ade- 
sea a-l compara cu Petrașcu şi Pallady. 

Acordurile dintre tonuri sunt acum 
atât de îndrăzheţe şi vii, chiar dacă 
relativ simple şi reduse ca număr — 
galbenuri cu roşu sau verde sau li- 
liachiu — încât este evident că d. Ciu- 
curencu, mergând ve linia maeștrilor 

„ Picturii româneşti, îşi rezolvă singur 
variațiile şi jocurile de coloare, adu- 
când destul inedit şi fascinaţie. Albu- 
rile încălzesc compoziţiile sale, reduse 
la 2—3 tonuri puternice, dense, vi- 
brante. 

Flori, naturi moarte şi unele chipuri 
umane, ca acel copil cu brațul pe 
masă sau portretul d-lui Lascersohn au 
ceva definitiv în tratarea lor, 

Pictorul încearcă acum, în tablouri 
mai mici, unele teme sociale, o adu- 
mare în faţa Palatului Regal, coada 
ia tutun, sau viziuni de străzi, dar şi 

-Auei totul e văzut pictural. ca relaţii 
e tonuri intense, de contraste izbi- 
toare în acordurile lor inedite. Colori- 
tul îl interesează mereu şi nu desenul, 
tare la d-sa rămâne destul de sche- 


maâțic. A uitat, probabil, că a fosti ele- 
vul lui Andr€ Lhote. Viziun'le sale sunt 
alcătuite nu din volume, au din pro- 
porţii, ci din porțiuni de coloare, dife- 
rit intensificată şi fericit acordată. 
Realitatea se rezumă, pentru d-sa, la 
vesmântul de coloare. 

Dacă d. Ciucurencu este un excep- 
țional celorist, d-sa rămâne totuşi doar 
la o peetizare lirică a viziunii lumii, 
netrecână niciodată spre ceva real dra- 
matic. Luchian, chiar în florile lui, e 
uneori atât de tragic. D. Ciucurencu 
vămâne la fascinanta suprafață cro- 
matică a lumil, 

Nu e uh tragic ca Luchian, mare 
nici dramatismul grav şi sobru al d-lui 
Petraşcu, nu are nici rafinamentul 


“d-lui Pallaay, 


E viu, viguros, ingenios în poetiză- 
rile sale cromatice, îndrăzneţ în acor- 
durile şi loviturile de penei, cald în 
evocările lumii — dar arta sa este mai 
mult pentru fascinarea ochilor decât 
pentru suflețul omului. 

Are din vraja paradiziacă a grădini- 
lor orientale, ademenind privirile fără 
a le tulbura şi preface în întrebări 
grave, 

Un talent necontestat posedă d-ra 
leana Rădulescu (sala Dalles), acum 
la a tre'a expoziţie. Jarăşi peisaje, Na- 
turi moarte şi flori, dar remarcabile 
în felvl de a aşeza pasta, densă, cons- 
trucţivă, vibrantă. Elevă a d-lui Jean 
Steriade, pictorița este încă inegală, 
dar unele naturi moarte (aceea cu 
vioară şi alta cu cepe), uhele flori și 
privelişti bucureştene o arată serios 
îndrumată pe calea marii picturi. 

Stie să construiască cu diferite den- 
sități de pastă, ştie să acorde tonuri 
expresive, știe să creeze un cosmos 
vizual care trăeşte şi vibrează. 


EN et tea (2 SE Ros Re era E 8 a 0 ap NR ae IE ae Aaa fa EA CaTa a TEI 


decenii, din Franţa. Această concepție 
conună cu cela ce însuşi 1lja Ehren- 
Furg scria, un an după apariţia roma- 
nului său, în acea excelentă serie de 
portrete („Vus par. un €crivan dU. R. 
S$. 8, Gallimard, 1934) şi anume în 
paginile consacrate "ui Duhamel şi cri- 
ticilor acestuia, dură intoarcerea din 
America, la adresa  maşinismului, 
„N'am fost nici odată machinolatru, nu 
vreau să fiu nic: mach'noc'ast, scr.a 
Ihrenburg. ințeleg foarte bine că mic- 
şuneaua răspândeşte o mireasmă cu 
mult mai suavă decât benzina, dar 
nam ajuns încă acolo ca asemănarea 
celor două mirosuri să-mi: poată ceter- 
mina concepția mea de viață”. Şi, tot 
de acolo, și cu atât mai mult cu cât 
aduce in scenă pe însuş: eroul unani- 
mist, al uzinei dela Kuzneţk, despre 
care povesteşte romanul de faţă, şi a- 


- 
. 


ceste câteva rânduri substanţiale : „A- 
jungând la Kuzneţk, am observat un 
peisagiu ce semăna aceluia descris de 
Duhamel. Lângă m'ne se aflau comso- 
molii (tineri comuniști). Şi nu suspi- 
nau ca tovarăşul lui Duhamel şi nu 
exclamau: „vai, ce frumos !', dar giim- 
potrivă crau entuziasmați cu adevărat 
de aceste înalte furnale, de ei constru- 
iie, pe locul unde înainte se întindea 
iaigena. Munca, în conştiinţa acastor 
oameni, era ceva măreț şi regenerator. 
Ps deasupra, ci mai înțelegeau că într'o 
7i, undeva, uceste furnale înalte vor 
însemna — pâine, cisme şi divertis- 
mente, În pcisagiul lui Duhamel era 
exact același lucru: harnuri, fum și cer 


înroşt, însă lpsea singurul e:ement 
capabil să justifice fierul: lipsea 
omul”, 


Am întârziat cu satsfacţie în faţa 
tablourilor sale, care, de pe acum, ves- 
fese o vocaţie certă. I-ain dori mai 
multă luminozitate în p'cturile sale, 
uneori prea întunecate, cu fundaluri 
închise ca Ia academişti. Deasemenea, 
d-sa ar putea căuta privelişti mai neo- 
bişnuite, redând cramatica Galaţilor, 
oraşui natal, sau aspecte din viaţa 
aportivă modernă, îmbinând omul cu 
peisajul sau aducând viziuni cu ape, 
bărci şi vâsiași, d-sa fiind campioară 
ia vâsliţ, 

Este nevoe de d primenire a viziu- 
nilor şi mai ales de apariţia omului, 
cu drama, munca și mişcările lui în 
pictura, prea multe decenii des-umani- 
zată şi redusă doar la flori, naturi 
moarte şi peisaje. 

Virtuţile coloristice se pot dovedi 
alegând şi altfel de viziuni. Un nud, 
cu asprimi şi fundal sumbru, ca ace- 
lea ale lui Daumier, ne arată că d-ra 
Ileana Rădulescu poate sugera expre- 
siv forma şi mișcarea trupului ome- 
nesc. De ce nu caută dsa să exprime 
pe om şi mulțimile omeneşti în miş- 
care, aducând astfel şi un inedit în 
pictura noastră? 

D-na Risa Propst-Kra'd (Căminul 
Artei) este o bună desenatoare, intere- 
santă în portrete si compoziţii, Coloa- 
rea d-sale ajută doar desenului şi nu 
posedă calităţi deosebite. O preţuim 
mai ales pentru psSthologia şi modul 
de a înfățișa portretele sale, cale pe 
care poate da şi mai mult în viitor. 

D. Paul Păun (sala Prometeu) este 
un suprarealist, a cărui peniță fină 
îmbină viziuni de vis, asociaţii sub- 





conştiente și poetizează forme, şi apa- 
riţii care aduc o veală ieşire din per- 
cepţiile banale, cotidiene. Și ca poet, 
și ca, desenator, d. Păun este un căută- 
tor cu totul personal, deschizâni pers- 
pective şi sugerând noi modalităţi de 
expresie. Mijloacele sale plastice nu 
sunt pe măsura bngatei şi ingenioasei 
sale imaginații, dar servesc îndeajuns 
demonsiraţiile şi suggesțiile suprarea- 
liste, dela care artiştii noştri au des- 
tule de prins şi surprins, pentru a-și 
îmbogăţi viziunile. 

D. Aurel Diaconescu (sala Dalles) 
cultivă peisajele dramatice, cu colori 
vii, însufleţind fie un aspect bucuteş- 
tean, fie câte un peisai măreț. E un 
artist care merită toată încurajarea, 
având chemare mai ales către compo- 
ziţiile cu viziuni măreţe şi dramatice. 

Elevă a d-lui Iser, d-na Magda Nis- 
tor (Căminul Artei) cultivă mai mult 
în sensul şcoalei franceze contempo- 
rane peisajul și naturile moarte, dove- 
dind talent și o serioasă aplicație teh- 
nică. Şi d-sa trebue să câute aspecte 
mai inedite şi formule tehnice mai 
personale, dincolo de serioasele învă- 
țăminte şi accente ptoprii pe care ac- 
tuala expoziţie le arată, otată cu mME- 
vitele unei artiste conştiente de mi- 


s'unea, ei. 
1] 


> 
a 


CRONICA MUZICALĂ 


Arta și artiştii ruşi contemporani 
au avut întâietate în stiptămâna din 
urmă pe programele noastre. Am 
încercat şi în coloanele acestei re- 
viste să schițez personalitatea unui 
compozitur ca Dmitri Sostacovici, 
să spun ce mi se pre a fi mai ca- 
racteristic în creația sa atât de ac- 
tuală. „Simfonia Leningradului”, 
despre care am vorbit şi scris pe 
lars în altă parte — este o lucrare 
fisantică si impresionantă, născută 
din infiorarea zilelor de azi. Toate 
trăsăturile tipice comnazitorului so-= 
viețic se strâng aici: Factură ce în 
liniile mari se avropie de cadrele cla- 
sice traditionale — bineinteles e- 
norm crescufe — un realism antipa- 
tetic ce se îmbină cu efuziuni lirice 
cari par, desi sunt adeseori „retula- 
fe” a izvori din fondul cel mai auten- 
tic al artistului creator, o insenuitate 
conilărească. — n poezie ce tinde 
snra expresii naive. pastornle si î- 
dilice — dar e oarecum „chemată la 
realitate” de înfrianrnraa, fe discar- 
donta de dramatismul dinamic al 
acirolitătii. Si atunci un annrat urias 
orchostral mânuit magistral. o nnintă 
pe care am numi-o „.mecanizală”, ca 
intr'o armală modernă, deslăntuie a- 
cele formidabile puteri demonice al 
căror „suflet de automat” — dacă 
aceste două cuvinte sunt compatibi- 
le — ne copleşeşte, ne umple de 
spaimă. Infernurile, soanele diaboli- 
ce spre abis, marșurile lugubre și fa- 
tidice ale romanticilor sunt întrecute 
in oroare de acest mecanism sec şi 
neîndurat, imounându-se, cu Fatali- 
tatea lui modernă, punând stăpânire 
fizică „şi morală pe omul transformat 
doar în războinic — pe omul de al- 
tădață — care-si aminteşte — si care 
dem trebuie să lupte eroic în hora 
infernală. lad din veacul maşinilor 
mai cutremurător decât vedeniile a- 
pocalipsului. 

Desigur că lunga simfonie e ine- 
sală.  Părtile dinamice — ca acel 
marş progresiv de la mijlocul ciclo- 
pean al primei părți — sau toată 
partea finală triumtătoare — ne par 
mai personale, mai dense, mai inte- 
vesante ca realizare, de cât cele sen- 
timentale (din mişcările 2 şi 3). 

Aceslea sunt difuze şi prolixe și ne 
amintesc adesea de alți compozitori 
moderni ori romantici. Chiar faimo- 
sul marş cu tema sa caracteristică 
pe care azi nenumărați bucureşteni o 
îngână sau o flueră ca pe un refren 
popular — pe lângă virtutea sa pro- 
prie, are, în ul doilea membru al fra- 
zei, ca o reminiscentă din tema domi- 
nantă a simtoniei a 5-a de Lchaikow- 
sky. Iar toată desfăşurarea, cu rit- 
mul ci obsedant, cu creşterea sonoră, 
dovedește că autorul a fost obsedat la 
rândul Îui, cum zice francezul, „en- 
voute” de Bolero-ul lui Ravel, 

De cât, ce e joc cu rezolutie de. ba- 
let pe scenă, pe ecran sau pe firme de 
săpunuri şi de parfum la marele ma- 
estru francez — aici evocă dansul 
teribil, marșul macabru al mortii, în 
ritmul rnotoarelor, pe scena războiu- 


lui de azi! i , 
Simionia Leninsradului — a şap- 
tea — de Şostacovici — e numai în- 


1-* 


emotinnat, d-l 


de EMANOIL CIOMAC 


fâia parte dintr'o trilogie aproape 
realizată. 

Şi la noi — ca şi în Occidentul 
anglo-saxon, a făcut mare impresie. 

Timpul numai va spune dacă e o 
lucrare ocazională sau o lucrare e- 
pocală, — purtând caracterele vremii 
noastre — cum a fost  Simtonia e- 
roică a lui Becthoven cântând sloria 
Armatelor Revoluţiei franceze și a! 
celui ce încă o reprezenia în 1803 — 
al primului consul Bonavarte,. 

D. G. Enescu a condus-o, la Aro şi 
Ateneu, până acum, de irei ori în pu- 
blic, cu acoinşi stăpânire si admira” 
bilă autoritate pe care o pune neîn- 
celat în toate manifestările sale mu” 
zicale. Izvor neistovit de reînoire în 


creație proprie şi interpretare — şi 
precum o spunea agner  desvre 
Liszt — Putere ce  „reproducând, 


produce”, Dânsa dă viața superioară 
cuvenilă capodoperelor trecutului. 

cum sunt Simfonia  Fântastică de 
Reriiaz, IJvertura Pastelui rusesc de 
R. Korsakov. până şi părții orches- 
irnle din Conrertul ventru cnrn de 
Mozart, cu solistul virfuoz dar prea 
Stavăr Nistor. Dânsa 
insuflețeste sedintele  quartel»or i- 
mense şi sublime ale lui Beethoven, 
Dânsa se mlădiază pentru a întovă- 
răşi în festivaluri aproape zilnice di- 
feriți interpreți străini sau indigeni 
cari au îmbogățit atât de considera- 
bil activitatea noastră muzicală din 
uliima vreme. 

Dintre artiştii ruşi —ne vom mul- 
iummi să cităm pe violonista Marina 
Kozalupova şi pe pianistul Jurii 
Vasilievici Briuskov — amândoi la- 
ureati ai nremiilor naționale şi in- 
ternaționale. 

Dinire cei români — -pe pianista 

agda Nicolau, rare în concertul de 
“Tchaikowsky unde avea să lupte cu 
amintirea marilor interpretări ra- 


cente ale unor maeștri străini -— a 
repurtat o frumoasă izbândă. 
altă biruință a fost câstigată la 

C.7. de fosta colega a d-sale în 
clasa eminentei profesoare Constan- 
ta Erbiceanu de Doamna Lidia De- 
gen, Cristian, 

O spirisualistă  oficiere a unora 
dintre cele mai înalte şi mai adânci 
pagini de Berthoven şi Liszt, 

A vorbi aci despre calitățile supe- 
rioare p.anistice ale i.ncrei ar.is.e — 
ce n'a apărut în public de multă vre- 
me — pare a fi lucru secundar. 

Atâta viață lăunirică — ce-şi asi- 
milcază organic şi transmite spiritul 
operelor interprelale — se exteriori" 
zează si domină în jocul ci emotio- 
nani! E gândire matură, sensibilitate 
reală şi neinvălată, o stăpânire, o su- 
punere a materiei sonore transpusă în 
sferele spre cari năzuiesc să ajunga 
avânturile mistice ale nemuritorilor, 
crortinrinsiloi Maostri? 

Căci fără credinţă, care e şi cea a 
fălmăcitoarei, n'am _întelese taina 
sfântă din opere ca Sonata în la be- 
mal maior, op. 110 nici cea din va- 
riațiunile pe foma din Crucifixus şi 

oralul lui 1. S. Bach, 

Miscătoare, simbolice, tânguiri ale 
durerii omenesti, în sniritul anticelor 
„Î hren-uri” — transfigurate în im- 
nuri finale de afirmare a vieții supe- 
rioare ce va renaşte vesnic sub su- 
ful de primăvară spiiluală — de rr 
manentă reînviere a Principiului Di- 
vin. 

In zilzla noastre de stioasă nădei- 
de — după atâtea dureri crestineşie 
îndurate chiar de acei cari nu au fost 
creştini, solia aceasta e  mângâie- 
toare. 

Beethoven și Liszt — şi sluiiloarea 
lor credincioasă Lidia Cristian — 
ne-au redat încăodată tăria sufle- 
teoscă de care auem atâla nevoie! 

N, = Semnalăm numai  donram- 
dată — rezervându-ne să revenim 
ma! târziu — întâta audiție brmita 
favorabil, a Sonatei pentru vioară şi 
pian cântată la o sedinţă a Institutu. 
lui Francez, de: M. Andricu, autorul 
ei şi de G. Enescu. 








CRONICA TEATRALĂ 


TEATRUL BARAȘEUM : 
„VIAŢA E FRUMOASĂ“ 
de MARCEL ACHARD 


Echipa teatrală a  Baraşeumului 
este una din puţinele noastre com- 
panii teatrale cari lucrează pentru 
un ideal, Pedeoparte a căutat întot- 
deauna să pună în scenă piese în 
care să se simtă un nou suflu de via- 
(ă — o tendință spre „omenie” 
(ceeace depăşeşte  „omenescul” de 
care se abuzează prea mult în teatru 
şi literatură) — iar pe dealtă parte 
să nu reprezinte din lucrările cari 
corespund acestei linii, decât pe a 
celea cari sunt deplin realizate ar- 
țisticeşte, 

Cu alte cuvinte, Teatrul Baraşeum 
şi-a propus acest lucru excepțional 
să facă cea mai frumoasă propagan- 
dă asigurând eficacitatea ei prin 
artă autentică. E un lucru demn de 
laudă :— mai ales astăzi — când la 


adăpostul „ideii” se strecoară atâtea 
nan-valori, ce riscă să conromită 
nu numai arta dar şi ideia. 

Din punct de vedere teatral. coru- 
pania Baraşeumului a urmărit până 
acum două lucruri. În prim rând să 
pună în scenă țaiese ca Potopul sau 
Nopți fără lună, în cari accentul nu 
mai cade pe protagonist ci pe an- 
samblu, deci cer o atenție dcasebită 
din partea regisorului care trebue 
să asigure nu numai interpretarea 
dar mai cu seamă încadrarea unui 
personaj în grup. Jocul actorului nu 
se mai efectuiază în aceste piese nu- 
mai în vederea strălucirei lui perso- 
nale, ci trebue să provoace partene- 
rul, să asigure eficacitatea îniregu- 
lui ansamblu. Consecințele pot fi 
uimitoare din punct de vedere al 
spectacolului şi dintr'un punct de 
vedere tot atât de important, acele 


ăi camaraderiei inire actori, ceeace. 
este în acelaş timp şi o garanţie a 
ispeciacoluiui. 
| Totodată, piesa „Aproape de Cer” 
'aducea în scenă o generaţie de ti- 
neri actori, cari după cât am înţeles 
e educată în acest spirit de grup. 
Această atitudine avea drept con- 
secință imediată educarea gustului 


public — cu toate riscurile pe cari : 


le comportă o asemenea misiune şi 
dintre cari e deajuns să menţionez 
pe acela al unor reţete sub nivelul 
cheltuielilor, 

E Singura explicaţie pe care o gă- 
sesc peniru a justifica — dar numai 
în parte — reprezentarea unei piese 
«ca „Viaţa e frumoasă” de Marcel 
Achard. 

Deşi aparent cu un conţinut social 
— piesa lui Achard păcătueşte prin 
ialsitate. 

Conţinutul social e numai o apa- 
1Cnţă, căci ca substanţă poate avea 
figuri ca Miky, mondena care vrea 

se sinucidă-—petrece o noapte îa 
azitul de vagabonzi şi se întoarce în 
lumea ei — experienţa ei rămânând 
de fapt un divertisment — între al- 
tele pe cari i le va oferi viaţa. 

Şi întru cât reprezintă pe omul 
liber, aşa cum se prelinde „Impăra- 
tul” acel vagabond care se conside- 
ră liber pentrucă nu-l leagă nimic— 
nici banii, nici dragostea, nici obli- 
gațiila sociale. Libertatea e dimpo- 
trivă supunerea la ceeace e esențial 
în noi — e responsabilitatea față 
de noi înşime, „Impăratul” — acest 
leneş cu stări poetice e cel mai pu- 

n liber dintre oameni căci trăește 
in bătaia vântului. 

Cu alte cuvinte, ,Viaţa e frumoa- 
să” e un divertisment cu pretenţii 
de conţinut social — şi nu pot să 
cred că echipa  Baraşeumului care 
îşi urmăreşte cu atâta luciditate ţe- 
lul să şe fi lăsat înşelată de aparenţe; 
ered doar că indiferența publicului 
a îndemnat-o să-şi îngădue o aba- 
tere de scurt timp dela programul 
propus ca să ofere publicului un di- 

rtismenț. 

Ca divertisment însă piesa lui 
Marcel Achard, trebue să fie învă- 
luită în acea atmosicră de poezie 
care rămâne singurul lucru valabil 
din ea şi această atmosferă de poe- 
zie nu a reuşit s'0 creeze regia, deşi 
interpretarea a fost bună, decorurile 
frumoase şi '»unerea în scenă atentă 
— pentrucă poezia în teatru e din- 
colo de aceste elemente, deşi se cre- 
iază wriwm ele. j 

Menţionăm în prim rând pe 
di. Bulfinsky, care într'o scurtă 
apariţie a adus tot prestigiul perso- 
nalităţii sale. Dl. Bulfinsky este unui 
din puţinii actori, cari creiază pen- 
tru fiecare rol o mască şi un regis- 
tru de voce adecvat. D-sa nu se com- 
place în jocul facil al celor cari se 
mulțumesc să umple scena cu per- 
sonalitatea, ticurile sau verva lor ci 
realizează personal. Scoboară atât 
de adânc în propria lui personalita- 
te, încât ajange la acel general va- 
labil — care e germenui oricărei 


a 
LL. 





creaţii atunci când se realizează 
plastic. ; 

D-na Beate Fredanov este una din 
artistele cu talent care încă nu şi-a 
găsit rolul în care să-şi dea întrea- 
ga măsură. Sau rolul o falsifică, aşa 
cum e cazul în Potopul — sau e 
atât de doovarte de posibilităţile 
d-sale, — ca în „Nopți fără lună”, 
şi atunci joacă crispat — sau rolul 
e prea sărac, cum e cazul în „Viaţa 
e frumoasă”, încât d-sa nu a avut 
încă prilejul să-şi valorifice înlreaga 
măsură a sensibilităţii şi inteligen- 
ţii scemice de care dispune. Mărtu- 
risesc totuşi că dacă distribuţia 
d-sale din punct de vedere teatral 
în roluri nepotrivite mă supără, — 
ca principiu prefer această greşală 
decât aceia pe cari o comit unele 
companii ce aleg numai piese (bune 
sau proaste nu le interesează) . în 
care actriţa directoare să se poată 
valorifica ori să-şi ascundă defec- 
tele fizice, 

DI. Măruţă nu a reuşit o creaţie 
în Impăratul — e deajuns să ne în- 
chipuim ce ar fi putut face Radu 
Beligan de pildă într'un asemenea 
rol — dar a fost un model de justă 
înțelegere şi de efort artistic în re- 
darea unui rol pe care îl depășeşte 
temperamentul d-sale grav, şi ase- 
menea eforturi sunt întotdeauna 
văsplătite — atât prin consideraţia 
publicului cât şi prin faptul că ac- 








torul câștigă în supleţă, își îmbogă- 
țeşte vocabularul gestului şi al sim- 
ţirii chiar atunci când nu merge pe 
linia lui —cu o singură condiție: să 
fie prob aşa cum a fost di. Măruţă. 

Atenţia punerii în . scenă Sa în- 
dreptat şi spre rolurile fugare ca a- 
cele al lui Brissot şi al celor doi va- 
gabonzi schiţaţi respectiv de d-nii: 
G. Mazilu, D. Livianu şi B. Ricardo. 

Grosolan, strident, ateatral la 
culme, d. Titu Vedea nu avea ce să 
caute nici în piesă, nici în ansamblu, 
— dar cum în teatru mai mult ca 
oriunde swyrizele sunt neaşteptate 
sper să-l revăd transformat pe de- 
plin, altfel apariţia d-sale w'ar îi 
justificată. E 

Decorurile au fost inegale. In ac- 
tul I — am putea să spunem cu „Îm- 
păratul” că salonul d-rei Miky na 
ne-a plăcut. N'ar îi trebuit, pentrucă 
i se cerea să sugereze un mediu ra- 
finat şi pentrucă di. Siegiried e un 
rafinat. 

îm actul II — cheiul Senei a creat 
poezie —- iar în actul III camera de 
“azil a fost emoţionantă prin nudita- 
tea ci. 

„Viaţa e frumoasă“ rămâne cu 
teate acestea un spectacol plăcut şi 
uşor, după care Baraşcum va reveni 
desigur la linia îrumoasă pe care a 
urmărit-o până acum, 

RUXANDRA OTETELEŞANU 
NE A E Ag AEGEE 





Cronica ideilor 








Propagandă şi cultură 


Intr'un număr recent al unuia dintre 
hebdomadarele noastre, s'au făcut 
câteva constatări asupra unui dureros 
adevăr: compromiierea noțiunei „pra- 
pasandă“. Și pe bună dreptate. kroa- 
rea pe care o face opinia publică este 
mult prea masivă pentru a nu fi ne- 
cesară o reabilitare a acasiei noțiuni, 
prin înlăturarea confuziilor. Pentrucă 
sfera atât de largă a noțiunei a fost 
micşorată, redusă la acea a propa- 
sandei politice, care se născuse din 
necesitatea existentei unei propagan- 
de naţionale, dar fără a isbuti să fie. 

De cele mai multe ori sub cuvântul 
proteguitor „propagandiă” sau făcut 
simiite o serie de activități cari s'ou 
situat insă la periferia sensului şi în 
vecinătatea imediată a demagosiei sau 
reclamei personale a propasindistu- 
lui. În înaltul înteles al cuvântului, 
propaganda este acțiunea de pregătire 
a realizărilor viitoare, auatsarda unor 
realități istorice a -căror apropiere 
trebue grăbită prin coordonarea şi 
dirijarea unei actiuni colective. Dar 
sensul propagandei a fost denaturat 
și notiunea compromisă prin utiliza- 
rea abuzivă în scopuri personale. 

- Insă nu despre propaganda politi- 
că voim să vorbim. Ea este prea actu- 
ală şi ar stârni animozități. Repre- 
zentanții ei, oamenii politici, conduși 
de interese mai mult sau mai puțin 
personale sau naționale, ar fi pregă- 
fiți oricând pentru o atitudine de 


„parti pris” şi tocmai aceasta trebue 
eviiată, Despre o aită propagandă am 
voi să vorbim, una mai putin actuală 
şi totuşi superioară: cea culturală. 

Pentruca un stat să se poată impu- 
ne, să-și câstise un loc de frunte în 
concertul general, trebue să fie cul- 
tura]. Idealul fiecărui popor este să 
irdiască într'un stat cultural, prefe- 
rabil celui autoritar, acesta punând 
accentul numai pe civilizație. Wumai 
sprijinită pe cultură, o natiune poate 
participa la o întrecere cu celelalte. 

După părerea comună, cultura ar 


fi starea către care tind toate popoa" . 


rele după ce au trecut de perioada 
barbarici. Alături de fenomenele na- 
turale de nutriție, reproducție şi in- 
stinctele de dominare, prin atingerea 
unui nivel cultural, poporul îsi creia- 
ză, conştient, o istorie, pentrucă este 
capabil să stârpească un criteriu 


pentru valorificarea faptelor istorice. 


Istoria este proprie numai popoaretbr 
cu cultură, Printre formele de culta: 
ră enumărăm: națiunea, statul, insti- 
fajiila economice, religia, moralitatea, 
arta. 

Aşa dar, în ce constă cultura? Nu- 
mai în depăsirea animalitătii de către 
om, datorită entităților spirituale şi 
aptitudinilor desvoltate ? Desigur că 
nu numai atât. Popvrul trebue să-şi 
găsească în antiludinile lui, motive 
noui pentru depăsirea nivelului spiri- 
tua] existent. În acest fel, la un popor 


13 


. 


cult, culluru esie a uulocreutiune. Prin 
ea, natura cu toti fuctorii pe carei 
pune la dispoziția omului este utili- 
zată, exploaară, în moduri necunos" 
cute, mereu noui. Aczasta posibilitate 
creatoare deosebeste poporul cult do 
poporul primitiv care, şi el. este 
deasupra animatităţii, 

Un înteles restrâns, incomplet, al 
acestei notiuni, ar fi: suma valorilor 
spirituale ale unui popor sau grup 
de popoare, intro anumilă epoci, 
valori independente de actul creaţiei, 
Mai complet defineşte Heinrich 
Schurtz: „cultura nu consistă numai 
in fapte şi produse matsriale, ci în 
forțele cari aduc asemenea rezultate”. 

Această antocreativitate de care am 
vorbii, această veşnică originalitate, 
este proprie anumitor vopoare. Unele 
se multumesc cu imprumuturila făcute 
dela celelalte. Asa se transmite ci- 
vilizația şi unele forme da culliură. 
Majoritatea poposrele se supun cces- 
tei reguli, conhrmând-o. Doar câteva, 
putine, mai ales cele europene, se a- 
bat dela regula generală a împrumu- 
tului — cale de transmitere a civi- 
lizației şi se transformă în centre de 
cultură, de originalitate, de aulocrea- 
tie. impunând orsan:za»ea unor state 
cultarale. 

Pentru a se afirma în cndrul aces= 
tor stole, fiecare popor irobue sa-si 
cerceteze fondul spiritual şi să pro- 
voace manifestările originalității. În- 
ir'un asemenea proces de explorare 
şi provocme, este necesar un actor: 
propasanda culturală. Aces'ei propa- 
sande, po-itica va trebui să-i fie sub- 
ordonută. Trebue însă evitată tendinta 
unora de a izola complet politicul de 
cultural, atunci când este vorba de 
propasandă. Cooperarea lor este ne- 
cesară si de altfel inevitabilă în actua- 
lele conditii. 

Propagandistul. cultural trebue să 
aibă aptiludini speciale. Trebue să 
lie convins de mesianismul actiunei 
lui si de desăvârsirca apropială sau 
îndepărtată a culturalizării poporu- 
lui. Trebuo să știe să se apropie de 
sufletul şi de intelegerea poporului. 
răscolindu-i profunzimile şi dând im- 
puls fortei lui creatoare, in acel mo- 
ment, latentă, 

Insărcinatul cu dosăvârsirea acestei 
propagande in teale colturile umani- 
tății. trebuie să aibii cunostinte pro- 
funde în domeniul psihologiei, socio- 
logiei, elicei. renlilăților politice si 
istorice, pentru a cunoaște comple- 
xul spiritual al omulii si u-l pulea 
îndruma. Și mai lrehuoe să cunoască 
bine tehnica ecestei activilăti, pentru 
a avca sisuranta realizirii practice. 

Agentul propagandist va fi con- 
stient că actiunea lui nu este de scur- 
tă dirată ci se un desfășura în timp 
indelunsat, putând fi continuată 
chiar de gonerat'a sau peneraliile ur- 
mătoare. El trobue să fie răbdătar. 
desinte:esal, aliruist si să  vesbazce 
asupra continuitătii luptei lui. Pen- 
trucă. fără inda'ală. propagandistul 
cultura] este si un luptător. 

Deo repulă aentii provasandei cul- 
turale au fost la noi. până acum, in- 
telectunlii. clericii. Dar acest mosia” 
nism închistnt în sfera unei minorități 
cu aspecte da castă, linde să evadeze, 
să so răsfrânsă si ns unar olnmon. 
te din afară cu care n'a avut nicio- 
dată vre-o contingență. Prin cultura- 
lizarea masselor şi prin stimularea 
forței lor <nirituale creatoare. as>ntul 
propagandist — clesic sau nu — este 
un agent cultural. 


44 


Prupagandu culturala este de upa- 
ritie ultimă. După prima propagandii 
orsanizaiă, cea realigioasă — în 1662 
se creia la Roma instituţia „de propa- 
ganda țide' — s'au fizut' simţite și 
altele: comercială, politică sau națio- 
nală, de cele mai multe ori contun- 
dată cu cea politică. O propasandă 
culturală, pe baze raționale, ştiinți- 
fice, su încercat să se organizeze 
inainte de primul mare război mon- 
dial, însă prea timid. 

În România, institutiile creiale ad- 
hoc (Universitățile, Arademiu Româ- 
nă, Casa Școalelor etc.), autonome 
la început, şi-au pierdut treptat a- 
cest caracter, devenind anexe ale in- 


stitetiile» politice din Stat (ministe» 
rele). 
imixtiunea politicului in culturi 
este astăzi covârșitoare din cauza eve. 
nimentelor în plină destaşurare. Ma; 
târziu, desigur, cultura va lvpăda mult2 
din lesturi!e politice iar propaganda 
culturală îşi va desăvârși misiunea 
fără a renunta complet, cum ar fi 
dispusi unii să creadă, la sprijinul 
factorului politic. De alt?el, după fîi- 
losoful Heinrich  Rickort, noliunza 
cultură trebue lars ințeleasă, admi- 
tând că actiunile politice cuprind 
în ele valori și urmiresc reulizarea 
de valori. Notiunile politică şi cul- 
iură nu se exclud complei. 
EUGEN CART 





CRONICA 


CAPITOL : „CONDAMANATA“ 
Sa spus nu ştiu de către cine că 
în teatru nu există decât șapte subiecte 
în jurul cărora se poate broda o ac- 
țiune, și că în fond toate şe reduc la 
unul singur: un băiat iubea o fată. 
Fidel deci acestui punct de vedere, 
cinemâtegraful nu şi-a mai bătut cacul 
să lărgească aria închisă a probiemei. 
Dovadă (sau încă o dovadă, în plus) e 
filmul cae se rulează la Capitol. 
Nina Mir:nda, o tânără şi frumoasă 
cântăreață de varieteu, iubeşte un 
tânăr pictor la fel de frumos, aaume 
Raul Olmes, Cele două mătuşi ae pic- 
torului se împotriveze însă acestei iu- 
biri nevinovate, şi când Raul! le anunţă 
hctări:ca sa de-a se căsători cu Niny, 


“acestea il detetnină să alcagă: sau ra- 


nunţă la proectul de căsătorie, sau ac- 
ceptă să i se taie frumoasa rentă pe 
care cele două rude i-o serveau lunar. 

Bineînţeles, dragostea pentru Nina e 
mai tare decât teama de-a rămâne pe 
drumuri — și Rauj rămâne la prima 
alternativă : căsătoria. 

In consecință, Nina Miranda pără- 
seşte teatrul şi se mărită cu Raul. 
Această unire (oarecum morganatică 
dacă ţinem seamă de prejudecățile ce- 
lor două mătuşi ale lui Reul) îşi mai 
află un adversar, în perscana lui An- 
tonio, fratele Ninei, un actor ratat de- 
venit impresar dubios. care profită de 
pe urmă sorei ui, 

Cei doi tineri îndrăgostiți îşi încep 
căsnicia în lipsuri şi tot fe:uj de neca- 
zuri, la cari se adaugă şicaneie pro- 
prietarului pentru neplata chir.si. Dia 
zi în zi, lipsurile materiale devin tot 
mai apăsătoare. Nina suportă cu stoi- 
cism micile mizerii ai vieţii! — în- 
crezățoare că până la urmă lucrurile 
sc vor îndrepta. O ultimă încercare a 
pictorului de-a se lansa rămâne fără 
rezultat. Naşterea unui băeţaș le în- 
greunează și mai mult viaţa. Raul fiind 
chemat telegrafic la căpătâiul uitei 
mătuşi aflate pe patul morții, Antonio 
— fratele Ninei — profită de absența 
acestuia de acasă, și își determină sora 
să se întoarcă pe scenă. 

Raul interpretează greşit gestul so- 
ției sale. B| nu bănuiește că suma de 
1.000 de pesetas pe care i-a trimis-o a 
tost încasată de Antonio, îără ca acesta 
să-i spună vreun cuvânt Ninei — dispă 
cum nici Nina nu bănuia că tăcerea de 


FILMULUI 


căteva luni a lui Raul se datora tot 
hatelui ci, care-: di'strugea sistemati: 
scrisorile venite cu poşta. 

Aflând din ziare că Nina şi-a reluat 
vechca ei prefesie d> cântăreaţă, Raul 
se întoarce acasă cu primul tren, în 
vederea unsi explicaţii. O scenă vio- 
eată a:2 icc între el şi Antonio. Nina 
sur» între €. să-i daspartă, și din gie- 
ceală. în toiul învălmăşelii, descarcă 
revolverul usubra lui Raul. Pictorul 
cete ucis şi Nina ce condamnată la 20 
de uni eciuziune. 

Când iese din închisoare, Qin actriţa 
frumoasă și fascinanlă de odinioară n'a 
mai rămas decât 0 uinbră, o femeie 
bătrână, cu pârul căruni, istovită de 
viaţă. Copilul ei crescut de singura 
mâtusă rămasă în viață a lui Raul, e 
acum un tânăr sportiv şi plin de să- 
nătate, 

Nina care timp de douăzeci de ani 
așteptase ziua libertăţii ca pe unica ei 
mântuire, nu are dovât o singură da- 
rinţă: să-şi recapete băiatul. 

Dar mătușa Rosulia veghează cu 
străşnicie asupra bunului renume al 
familiei. Prin avocatul ei, trimite aui 
Antonio suma de 50.000 de pcsetas ca 
să piece împreună cu Nina în Buropa. 
Și de daia aceasta, Nina e înşelată de 
fratele ei — care-şi însuşește întreaga 
sumă. 

Intâmplător, Nira află de provenien- 
ţa baniior şi se hytărăşte să-i înapoieze 
mătuşei Rozalia, Pe drum, un complice 
al lui Antcnio o atacă în plină stradă, 
cu gând să-i fure banii. La strigătele 
Ninei, cineva îi sare în ajutor. Urmea- 
2ă o scurtă încăerare. Nina descoperă 
în tânărul salvator vhiar pe copilul «i, 
şi în meimentul când coplieele lui An- 
tonio vrea să-şi răpună advorsarul, â- 
ccasta îl înfruatţă primejdeindu-şi via- 
ţa. Rcvolverul se descarcă în plin. Ră- 
nită mortal, Nina e dusă p2 brzţe în 
casa mătuzei Rozalia — unde închide 
cchii fără a divulga fiulu: secretul 
inimii sale. 

Subiectul, după cum vedeţi, e brodat 
pe aceiași veche temă: un băiat iubea 
o fată. 

In rciul Ninei Miranda apare cela- 
bra artistă americană Liberta Lamar- 
gue, cunoscută însă prea puţin pubii- 
eului dela no:, din cuuza războititui. 


LIVIU BRATOLOVEANU 


NOTE TEATRALE 


INSTALARE... 


Două nume cu strălucit răsunet in 
viaţa literelor românești, girează cu 
autoritate activitatea teatrelor noastre 
de azi: N. D. COCEA şi TUDOR 
VIANU. 

Nu numai stima numelor acestea ne 
obligă la elogiul cuvenit alegerii fă- 
cută de d. ministru Ralea, dar şi con- 
vingerea că noua Calitate a d-lui N.D, 
Cocea, ca director general a] teatrelor 
ca și calitatea, d-lui Tudor Vianu, ca 
director al primei noastre scene ofi- 
ciale, dau sigurahța marilor izbânzi a 
artei dramatice, 

- După atât de scurta dar prodigioasa 
activitate a d-lui N. CARANDINO, in- 
“ stalarea mouilor demnitari ai teatrului 
româmese impune aşteptarea umor în- 
..timtuiri din care mai cu evident folos 
erăm să fie incurajarea şi promo- 
varea lucrărilor dramatice originale. 


“ SEZON... 


De-am fi prea putin stăruitori, 
ne-am reaminti de indemnul atâtoru 
cari spun că  „miilocul sisurei is- 
bânzi este numai perseverenţa”, ca să 
convenim la nevoia unui nou demers 
public, determinat de aceeași  pre- 
zentă mustrătoare a ruinelor Teatru- 
lui Naţional. 

, Dar stim câtă stăruință am pus a- 
: trăgând de atâtea ori alenția griiei 
ce se cere peniru a se ajunge odată 
„aţăcar la ridicările de schele care să 


iăsemneze începutul muncii  peniru 
: reconstruclia scenei oficiale. 
Ar fi atât de prețios acest grou 


dar festiv început, încât din raaliza- 
rea lui ne-am face datoria unei munci 
dusă până la capăt, numai pentru a 
dărui odată ostenelei satisfactia o- 
dihnei merituoase. 


DOLIU... 


O nouă întâlnire cu zăbranicul aple- 

cat pe balconul Teatrului Naţional ne 

Capiristează viaţa acestei noui primăveri 
rite... 

Și întrebării: cine a murit?... i se a- 
duce răspunsul ynui nume care însem- 
mează valoarea unei devotate munci 
prestată pe scena oficială : MIRCEA 
PELLA. 

Vrednicia ca şi talentul acestui actor 
care — din păcate — a suferit ne- 
dreapta pensionare a unei prea timpu- 
rii plecări din teatru, le socotim cali- 
tăţile cu care a ştiut să realizeze ro- 
iuri pe linia marilor personagii ale lui 
Caragiale. i 

Numai cu un Caţavencu şi aportul 
artislic al lui Mircea Pelia, capătă din- 
tro'dată prețuirea, celei mai desăvârşite 
creaţii... 

Dar numai cu atâta ?... 


„CARANTINĂ”,.. 


Nu suntem de acord cu metodu ve- 
nită să impue memoriei o verificare, 
când însuși „talentul“ doamnei 
Popescu n'a putut face mai mult de- 
câi atât cât să fie repede uitată. 

„Şi din atâtea mari lipsuri de azi, 

ea mai pulină — sau, cea mai ine- 


xistontă lipsă nu este alia decât ab- 
senta e: depe scena nationalului. 

Fiindcă doamna Popescu, pe 
care un săptămânal teatral vrea să 
ne-o arate ca o nedrepitățită, nu 
este decât un dureros rezulat ai a- 
precierilor „gentile” făcute să incu- 
rajeze ambitia cuiva de a se numi 
artistă. 

Cunoașiem toată aciivitatea celor 
dela Teatrul National. Printre acestia 
doamna Popescu şi atâla aliii, pot 
forma categoria celor cu sprijin 
doar în bugetul primei noastre scene, 
nu si în acela ai valorii artistice. 

„Carantina” ce i s'a impus e doar 
o vacantă meritată. 

Fiindcă oboseala inutilei sale siră- 
danii de a fi si a rămâne actrilă o 
cerea stăruitor. 


NOTE 


DE DRAGUL LOR 
de ALEXANDRU SABARU 








Cartea a apărul mai demult, şi este 
inchinată, semnificaliv, „Celor foarte 
puţini cari fac bine, celcir care suleră 
fiindcă omul este rău, şi celor care 
mai nădăiduesc că omul va îi cândva 
mai bun decât fiarele...” 

Omul care a simţit astfel, tălmă. 
cindu-ne din frământările sale, a tre- 
cut în viata vesnica; însă sentimentele 
ce l-au călăuzit în cartea sa modestă, 
sguduitor de tristă, au rămas ca un 
far singuratec într o besnă, să lu;nine- 
ze gândurile tuturor şi să atragă a- 
tențtiunea asupra dramaticelor întâm- 
plari din lumea umilă a  sinsurilor 
priefeni ai omului, — asupra anima- 
lelor. 

In toate schitele sale este un suflu 
de desnădejde, de suferință şi ne- 
dreptate, pe care-l simte mai întâi el 
însuși, pentru aceşti prieteni dragi, 
cari nu se pot apăra de răutatea oa- 
menilor și cari sunt condamnați, --- 
prin faptul că n'au graiu, — să supor- 
te până la moarte cele mai cumplite 
dureri, de pe urma tratamentului bar- 
bar al omului. Omul, orbit de dgois- 
mul sâu feroce, este împiedicat de a 
vedea străduinta lor sinceră, cu care 
este ajutat în toate împrejurările, nu 
poate cântări devotamentul unic şi 
toată dragostea pe care o nutresc to- 
tusi pentru ei, — stăpânul neinduple- 
cat, care niciodată nu s'a învrednicii 
să le privească ochii trişti, să le pă- 
trundă durerile şi nevoile. 

Alexandru Sabaru a fost un suflel 
de elită, un observator subtil, care 
merilă să servească de îndreptar pen- 
iru toa'e pălurile sociale, care merită 
să i se respecle imperativele iuste. 

Trăim într'adevăr o epocă de cruzi- 
me, în care se impune strigătul lui de 
alarmă. căci omul nu;nai atunci este 
vrednic să se numească om, când su- 
jletul său este călăuzit în primul rând 
de milă şi dragoste pentru cei umili. 
neputincioşi şi pentru cei fără ocroli- 
re, cum sunt ființele fără grai ome- 
nesc. 


„De dragul lor”, „Copilul ei drag”; 


AFIS... 


Nouile premiere care se anunţă pe 
scenele Teatrului Naţional sunt: „Ca- 
valcada stelelor”, în direcţia de scenă 
a d-lui Ion Sava și „Eu am ucis”, în 
regia d-lui Victor Bumbeșşti. 

Să recunoaștem că piesa „Eu am 
ucis” se adaugă la numărul important 
ai pieselor originale cu care prima 
noastră scenă, prin grija și înțelegerea 
d-lui Carandino, a ţinut să răspunaă 
nevoii unei mai atentie solicitudini, pe 
când scenela particulare — cu toate 
subvențţiile masive pe care le încasează 
dela stat — n'au binevoit decât să ig- 
nore lucrările originale. 

In disprețul acesta stă — probabil — 
doar chezăşia piăţii de tantieme,. cu 
care directorii teatre:or particulare nu 
vor să aibe de-aface... , 

1. M. LEHLIU 





„Căruţa cu gunoi, „Omul şi anima- 
iul” e!c., sunt atâtea variante ale a- 
celeași probleme, legate de viața co- 
tidiană a tuturor, şi n'ar îi prea greu 
să ne oprim la ele, să le trecem prin- 
trun discernământ, din care apoi ar 
răsări minunea: am descoperi în noi 
puțină milă, poale chiar dragoste “şi 
pentra animalele oropsite. 

Thomas Carlyle spune ceva asemă- 
nător înir'una din lucrările sale: de 
inaltă tilosofie: „Sufletul omului cu- 
prinde in adâncuri bogății, cari pre- 
lucrate de mintea noastră, în liniştea 
singurătălii, or putea aduce la supru- 
iata veții înconjurătoare fundamenta- 
le schimbări în bine. 

Acei putini, cari fac binele şi căro- 
ra scriilorul le închină ceea ce a avut 
el mai sfânt, — durerea sa, adunată 
în acest mănunchi de schite, — au şi 
o datorie: să propovăduiască cuvântul 
său prin fapte vii, în vederea educării 
acelora care păcătuesc din neştiintă 
aşa cum ne învață şi Ehrenburg unde- 
va în scrierile sale, că: „nu trebue să 
ne 'coborim la nivelul massei noştiu- 
toare, în opera noastră, ci să ridicăm 


massele la nivelul nostru.” 
dr. livia manolescu 


„DELA BOBALNA LA ALBA-IULIA“, 
de Corneliu Albu. 


Lucrarea de faţă este dela început 
un cald eloziu adus sufletului şi reali- 
zărilor româneşti din Ardeal. Corneliu 
Albu a căutat să surprindă muchiile 
cele mai semlitficative ale trecutului 
ardelean şi pentru aceasta a ţinut să 
se servească de cele mai multe ori de 
o interpretare nouă și impunătoare în 
acelaşi timp. lIneditul este prezent, 
ceeace dă cărţii un farmec dens. Cât 
de grăitor ne apare astfel studiul des- 
pre Al. Papiu Ilarian — o mare figură 
a avânturilor româneşti aie Transilva- 
niei — şi pe care pe nedrept am ui- 
tat-o. Instituţiile de bază ale vieţii ro- 
mâneşti din Ardeal cât şi  reprezen- 
tanţii lor cei mai impunători își află 
o abilă şi entuziastă prezentare în gar- 
tea lui Corneliu Albu, 

„Dela Bobâlna la Alba.-lulia“ esțte o 
lucrare culturală deosebit de intere-. 
santă şi care contribue mult la înţe- 
legerea spiritualităţii Transilvaniei. 


ion „apostol popescu 
15 





PAGINI DE. ANTOLOGIE 
FILOSOFICĂ 


Cândva, în afară de studiile istorico- 
filosofice propriu zise, va trebui să se 
studieze şi relul pe care l-a jucat filo- 
sotia unora din autorii contimporani în 
realizarea unui humor sui-generis care 
depășeşte uneori însăşi comediile lui 
Caragiale. Consţituantele fundamentale 
ale unui asemenea humor de natură fi- 
iosofică îl alcătuesc o serie înțreagă de 
fraze de un verbalism metafizic dus la 
extrem impregnat de un fel de vid so- 
lidificat al inteligenţei, Filosofii în 
chestiune nu ştiu nici ce gândesc şi nici 
ce exprimă dar au o imensă și nesecată 
posibilitate de a construi fraze. Totul 
se petrece ca 'ntr'un fel de vârtej dia- 
lectic, care ameţeşte și evaporă şi mi- 
nimum de luciditate pe care orice om 
normal trebue să-l posede, 

Unul dintre cei mai autentici repre- 
zentanţi ai acestui gen de filosofie hu- 
moristică este fără îndoială d. P, P. 
Ionescu, colaborator al fostei reviste 
„Gândirea“ şi mai târziu la „Saecu- 
lumi“, revistă care, cu tot titlul său ce 
tindea spre eternitate, n'a durat decât 
câteva luni. 

Jată o frază ce justifică pe deplin 
comstituirea unei astfel de antologii 
filosofice ; „pentru o percepţie pură, 
adică lipsită de elementele actului, ceea 
ce impoztă, mai întâi este latura cu- 
noașşterei, dacă prin cunoaştere vrem să 
înţelegem, nu activitatea - misterioasă, 
metafizică a spiritului, ci acest fapt 
foarte firesc al unei luări în posesiune 
percepțională a obiectului pe care con- 
ştiinţa Î „aruncă“ spontan în afară de 
ea însăși, nerecunoscându-l decât ca un 
simpiu conținut percepțional!. (Unita- 
tea cunoaşterii p. 53). 

Inutil să ne întrebăm ce-o fi însem- 
nând acea „percepţie lipsită de elemen- 
tele actului“ sau „luarea, în posesiune 
__ percepțională a, obiectului pe care con- 
știința îl „aruncă“ spontan în afară“, 
ete. ; cititorul trebue să se ţină bine cu 
mâinile de cap, să se arunce în vârte- 
jul acestei fraze şi să vadă dacă până 
la urmă ese de-acolo cu mintea teatără... 


florian nicolau 


GIOVANNI PASCOLI 


O lucrare asupra unui poet care 
nu are nici-o legătură cu literatura 
noastră poate să surprindă şi ne-am 
pus și noi întrebarea: care va fi 
fost scopul d-lui Alexandru Balaci 
scriind despre Giovanni Pascoli în 
neoclasicismul italian (Tip. „Buto- 
vina”, Buc. 1944, 182 p)? Apoi am 
aflat că lucrarea a. fost prezentată 
de d. Balaci, un tânăr studios şi 
poet, autor al volumului de poezii 
Dolores (1941,) ca teză de doctorat. 

Nu știm cine a propus candidatu- 
lui subiectul, noi însă am fi dorit, 
ca d. Balaci, unul din puţinii noştri 
italieniști să se ocupe despre altce- 
va; Sunt atâtea subiecte în litera- 





PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


ABONAMENTE: 
autorități și inatituţii 4000 le4 


Inserhă mb No, 163 Telb. Ilfoy Particolare 6 imi 2000 „ 
abonamente pe un an nu se fac 


tura italiană care ne intereseaza 
mai mult decât cazul lui  Pascoli, 
acest „ultim fiu al lui Vergilius”, 
cum l-a numit D'Annunzio! Un Ro- 
mân care vrea să cunoască pe Pas- 
coli merge direct la opera iuli. 
(Poesie, Milano, Mondadori, 1939), 
iar pentru documentare se poate 
adresa lui B. Croce (G. Pascoii, 
Bari, Laterza, 1920), A. Galletti (la 
poesia e Parte di G. Pascoli, Roma 
Formigini, 19183) sau Ettore Cozzani 
(Pascoli, Milano, 4 vol. 1937-1939). 
Inseamnă aceasta că un Român nu 
poate vorbi depre Giovanni Pas- 
coli? Nu. desigur, dar trebue să fim 
puţin mai sever, cu popoarele care 
se ocupă așa de rar despre noi (toate 
monografiile italiene despre  scrii- 
torii noștri sunt iniţiate de Români). 
Pentru a fi utilă monografia d-lui 
Balaci trebuia scrisă în italieneşte. 
(n românește nu știm dacă se va 
mai găsi cineva s'o citească!) Dease- 
menea ar fi fost mult mai  intere- 
sant, dacă renunțând la bibliografia 
italiană a problemei, d. Balaci ar fi 
înfățișat un punct de vedere perso- 
nal. L-ar fi citit, poate, în acest caz, 
măcar italienii dornici de interpre- 
tări noi, Pe când aşa! D. Alexandru 
Balaci reia într'un stil propriu, ce-i 
dreptul, toate discuţiile știute des- 
pre poet: Nu lipsesc unele pedante- 
rii, e câteodată un exces de subtili- 
tate, alteori didacticism. Se anali- 
zează poezia pe teme (natură, iubi- 


re, moarte, mister), atitudini (ro- 
mantism, clasicism) făcându-se și 
„considerații asupra formei”. Sunt 


trecute în revistă chiar părerile cri- 
ticii. Totuşi impresia generală este 
de „incompreso”, ca să folosim o ex- 
presie adecvată. Poezia nu e sufici- 
ent explicată, adesea examenul e 
înlocuit prin rezumat, citatele nu 
sunt sugestive argumentând mai 
muit ideile exegetului. decât arta 
lui Pascoli. Cu aceste neajunsuri, 
lucrarea este totuşi foarte serioasă 
și poatesta alături decea a lui A. 
Valentin (G. Pascoli potte Iyrique, 
Paris, Hachette, 1925) complectând 
în cultura noastră un gol, din pă- 
cate, nesimţit, 
al. piru 


PAGINA DOUA... 


Este vorba de pagina ighorată de a- 
cei veșnic în goană după știrile senza- 
ționale din ultima pagină, De multe ori 
ignorarea ei o îndreptățește un palia şi 
anost sau un pătimaş cuprins, însă în 
afară de toate acestea se situează pa- 
gina doua din „Fapta“ de sub direcţia 
ă-lui Mircea Damian, dirijată de d. Va- 
leriu Popovici. Mărturisesc sincer: ci- 
tesc ziarul Fapta mai mult datorită a- 
cestei pagini căreia d. V. Popovici tânăr 
dar încercat cunoscător al valorilor 
moastre literare și ale poeziei în gene- 
ral i-a dat o formă cât se poate de 


atrăgătoare în spaţiile rubricilor obiec- 
tive, Sunt desbătute și cercetate de 
d-sa probleme acute şi actuale ale ar- 
tei dovedind a fi un viguros estet. Mai 
întâln:m colaborările d-lui Liviu Bra- 
toloveanu cronicarul dramatic al pagi- 
nei şi autorul numeroaselor uofe tea- 
trale, ale d-lui Grinevici, caricaturist, 
cronicar dramatic şi 
autorul şi a numeroase traduceri din 
limba rusă precum şi ale d-lor: Con- 
stantin Mihail, Iom Apostol Popescu, 
Tudor George etc. Poezii interesanțe 
publică talentatul Const. Tonegaru şi 
Mircea Popovici, proaspăta revelaţie, 
premianţi ai Fundaţiei Regale. Se cu- 
vine toată auda d-lor Mircea Damian 
şi Valeriu Popovici pentru aleasa ţi- 
nută literară pe care au impus-o coti- 
dianului „Fapta“, 


COMANDORUL N. TEODORU 


Un frumos și promiţător debut, în 
literatură, și-a tăcut d. comandor Ne- 
culai Teodoru prin romanu! autobio- 
g:afic „Bietul Culai!*. 

D-sa oferă cetito.ului un plăcut ro- 
man în care desfăşurarea puternică a 
epicului și a aoțiunei piină de ncpre- 
văzut se amestecă cu o agreab.lă și 
documenta:.ă nuanță filozorică  atin- 
gâadu-și scopul propus de autor şi a- 
nume: „acela de stabilire a adevărului 
suprem prin credinţă și seninătate... 

Induioșătoare sunt paginile de amin- 
tiri din copilăne şi interesaată , este 
înlăuțuirea de aventuri în sbuciumata 
d-sale carieră (N. Teodoru: a fost pe 
rând, ofițer de uscat, mazinar și avia- 
tor). De un pragmatism evident, roma- 
nul se citeşte cu plăcere și ne facem 
datoria de a anunţa un nou nume în 
istoria noastră literară. 


al. popovici 
EXPOZIȚII 


Sâmbătă, 14 Aprilie. orele 6 d. a. 
va avea loc în sala ARO, recitalul de 
dans al D-REI YOLANDA PASCAL, 
cu d. PETRU BODEUŢ. In program 
„Pasărea de Foc“ de Strawinsky, dan- 
suri de muzică de Tchenikowsky, 
Borodin, etc. 

Acompaniază D-na Nadia Chebap. 
Machetele costumelor se ditoresc d-lui 
G. Tomaziu, regia art.stică d-lui Ga- 
briel Negry. 


Cunoscutul şi apreziatul gravor V. 
Dobrian expune, cu începere dela 1] 
Aprilie ,o seric da intoresante lucrări, 
în cadrul unei expoziţii ce e adăpos- 
tită la „Prietenii; Cărţii“, str. Domnița 
Anastasia 8. 


Dela 1 Aprilie în sălile „Dalles“, a- 
preciatul pictor Aurel Diaconescu. ex- 
pune un număr de pânze, în majori- 
tate cu subiecte marine. 


In sala- Prometeu a avut recent loc 
vernisajul expoziţiei de caricațuri a 
d-lui  Grinevici, Expoziţia deschisă 
primtr'un cuvânt a] d-lui Tudor Muşa- 
tescu Sa bucurat de succesul scontat 
de cei care cunoșteau lucrările ante- 
rioare ale d-lui Grinevici,,, 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Apare săptămânal 
BUCUREȘTI | Str. Brezoianu 20—35 
SRLSTONR 8.39.10 


JP E RR E O E DE CE E RRC RI E E 2 E 7 E E CR PR EP CER cc ECE E CERTE 


16 


cinematografic, . 


Lă 


PREȚUL 80 LEI