Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0008

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 28 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


G, TOMAZIU 





Critica de 


Un deziderat dintre cele mai 
curente este acela care tân- 
ijește după critica de direc: 
tivă. De câte ori nu ne-a fost 
hărăzit să citim că viţiul fun- 
damental al criiicei actuale, 
war fi aliul decât lipsa unsi 
direclive statomice, cu care 
ea este înainte de orice da- 
toare publicului! Prin alte cu- 


vinte, criticul ar fi obligat să 
orienteze publicul pe linia u:- 
nui dogmatism oarecare, spre 
a-i impune cu autoritate, în- 
dreplările lui. Funcţia de cen- 
sor pare așadar legată indi- 
solubil de imaginea ideală a 
criticului, Intr'un moment când 
conceptul autorității predomi- 
nă în domeniul politic, nu e 
de mirare că el se răsfrânge 
şi asupra sectorului însemnat 
al culiurii, care este literatura, 
Ar îi însă o eroare să se crea- 
dă c& acest concept al auto- 
rității dogmalice esle de re- 


centă origine. In realitate, el 
caracterizează o tendință cul: 
turală permanentă, şi cnume 
tradiționalismul (care, ce «e 
drapt oriunde sar ivi, înve- 
derează amestecul planuiui 
politic intrun domeniu străin), 

Mai ciudată pare nostalgia 
după dogmatism, 
vina din rândul tinereiului, în 
cae se sbat cele mai diverse 
năzuinţe, cu aparența haosu- 
lui și a anarhiei. In ceasul no- 
stru și în ciuda esenței indi- 
vidualiste a temperamentului 
juvenil, se constată însă mi- 
liarea convergentă a tinere- 
tului, pentru dogmă și cru'o- 
ritate, Ne interzicem deocam- 
daiă si&ruinia asupra conii- 
gurației morale a tinerimei de 
azi, spre a nu ne îndepărta 
piea mult de raportul de ne- 
cazitate stabilit între critică şi 
directivă, 

Dogmaiismul, considerat de 
alfal în esența sa elemsn- 
iară, nu e adeseori decât ex- 
presia grăbită a nevoii de cer- 
titudine. Privit sub acest as- 
pect, el dstinește însăși moda- 
iatea juvenilă a criiicei. Cine 
se sat.sface cu adeziuni en'u- 
ziazte sau resningeri catego- 
nice, dacă nu lânărul neexce- 
timentat, prevăzul cu un ccunp 
de viziune redus? 

Sud aspect politic, dogiaa- 
tismul literar coraspunds ne- 
voii  temperamentale, four:e 
accentuată la adulţi, de re- 


când pro-. 


ABONAMENTE: 


autorităţi și instituţii 1000 le! 
de onoare 
particulare 





directiva 


de ȘERBAN CIOCULESCU 
și mui în genere  antiindivi- 
dualistă, care are în Franța o 
filieră respectabilă, dela Gus- 
tave Planche !a Pierre Lasse- 
rre, își justifică acţiunea prin 
conștiința unei funcțiuni de 
salubritale publică. Criticul, 
din această perspectivă soria- 
lă, nu se strădueşte cu expli- 
carea frumosului și cu deiini- 
rea personalităților literare. 
El are, ca şi romancierul ira- 
diționalist, misionar laic, 
„charge d'âmes“,. 

Fără să tăgăduim justiiica- 
rea acestui dogmatism literar 
in peisajul unei culturi, măr- 
turisim că autoritatea, deriva- 
tă dintrinsul, nu ne ispiteşte, 
Ea ne apare ca o iluzie, pro- 
venită poate inconştient din 
desconsiderarea — pțublicuiui. 
Intr'adeyăr, criticii dogmatici 
se situează față de cititorii lor 
intro gravă postură pedago- 
gică. Exact vorbind, ei se in- 
terpun intre cititor și operă, ca 
nişte educatori, cari l-ar aver- 
tiza de primejdiile literaturii 
pure. Rostul lor permanent și 
esențial este de a mustra a- 
ceastă literatură, că si-ar găsi 
finalitatea în ea însăşi, și de 
a îndemna pe lector să nu se 
lase vrăjit de ceeace lar în- 
cânta fără să-i reformeze su- 
fieiul, întrun sens civic oare- 
care. Un astfel de critic dog- 
matic, fie in domeniul litera- 
tuzii, al artelor plastice sau al 
muzicii, judecă to'deauna o- 
bieciul artei respective, nu du- 
pă realizurea ei, conformă 
structurii intime a autorului, ci 
după intenţiile pe care artis- 
tul ar trebui să și le însuşea- 
scă, spre a servi unui scop 
practic. Dogmalismul, în esen- 
ta sa, nu poate fi decât prag- 
matic, utilitar. Directivele dog- 
matice subordonează pe ar- 
tist, unui ideal care nu decur- 
ge din contormația sa struc- 
tuzală, neinteresantă în cau- 
ză; ele preiind ca artistul să 
servească de vehicul unor 


gentare, In fiziologia vârsie-. g:j 


lor, exclusivismul nu mai esie, 
d> rândul acesta, rezultatul 
inexperienţsi, ci acela ai ale- 


gezii deliberate, al optătii diz-: 


ciplinate, al normei îndelung 
chibzuite. De bună seamă, ur 
asemenea dogmatism nu se 
aduce în act, fără să-şi în- 
'cmsisze tilluiile pe o etică, 
Astel criiica 


antiromantică LUCIA DEMETRIADE-BALACE SCU 


500 , 
250 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23-23 


TELEFON 3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


VAIVIDSUL LIILPAR 


ANUL L e Nr.8 


SAMBATA 15 Februarie 194] 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


PREŢULS5LBEI 








Ziduri năruite 





probleme exterioare alcătuirii 
lui fatale. lgnorând așadar 
datele psihologice fundamen: 
tale, care individuiază pe ar 
tist și condiţiile specifice ale 
disciplinei artistice, dogmatis- 
mul pretinde a modifica și a 
modela arta, pe artist şi pu- 
blicul, 

In alcătuirea sau structura 
criticului dogmatic, învederăm 
deci un îndoit fenomen psiho- 
logic : inaptiudinea de a izo- 
la opera de artă sau pe cr 
tist, spre a le surprinde esen- 
ţa proprie, individuală,  con- 
templabilă și ca atare distinctă 
de propriile lui poziţii intelec- 
tuale sau prejudecăţi; şi ex- 
crescența facultății sociala, 
spune-i-se etică sau pedago- 
gică de ajustare a artei şi a 
guslului public, la o normă de 
activitate practică, 

De bună seamă, oricine 
consideră cu exclusivitate aria 
sub unghiul funcțiunii sociale, 
este îndreptățit să aştepte de- 
la critic formularea acestei de- 
pendențe şi judecarea ei stric- 
tă, sub raportul gradului ei de 
binefacere sau de nocivitate. 
Criticul pedagog alunecă func- 
țional în ipostaza de critic-ju- 
decător de instrucție. Societa- 
teu îi aşteaptă cu încredere 
codul şi sentințele. Sau le aiiă, 
chiar de nu-l interesează și nu 
le cere, deoarece niciodată n'a 
lipsit cu desăvârșire, în niciun 
moment al civilizaţiei, această 
specie de critică. Este deci 
nedreaptă tânieala după cri- 
tica de directivă, ce se oferă 
oricând, în: numele marilor 
principii mântuitoare, care au 
pasionat în toate vremurile 
naturile pedagogice și poli- 
tice. Și, slavă Domnului, a- 
ceasiă familie spirituală, dac& 
se poale spune, înflorește fără 
a suferi de discreție, ca să 
treacă neluată în seamă, 

Despre o altă modalitate a 
criticei, în mai strânsă cone. 
xiune cu ființa artei și a artis- 
tului, despre felul în care işi 
exercită și ea, oarecum, juds- 
cata, cu un alt gen de aulo- 
ritate, vom încerca a expune 
întrun cat ariicol, 





Portul Syra 


Definiţia intelectualului 


Nicăieri şi nicicând, genero- 
zitatea cu care s'a atribuit a- 
numitor concepte o nemăsurat 
de extinsă rază de aplicabili. 
tate, n'a fost mai emoţionantă 
decât în România veacului 
nostru. 

Penrucă nicăieri şi nicicând 
oamenii n'au fost mai puţin 
conștienți de valoarea defini. 
torie a unui concept -— de fap- 
tul, adică, simplu, că el este 
indicarea formulată a unei zo- 


ne de realitate — sau de im- 
plicaţiile etice ale operaţiei de 
definire: cerința descoperirii 


între concept şi realitatea că- 
reia se aplică, a aceloraşi le- 
gături de identitate care au 
dus, genetic vorbind, la înche- 
garea lui ca realitate mentală. 
Și asta pentrucă, din nou, Ro- 
mâmnii» oricât de „deştepţi” s'ar 
descoperi, nu sunt câtuși de 
puţin filologi. N'au, cu altecu.- 
vinte, simțul originei intuiti- 
ve a termenilor, care duce la 
respectarea integrităţii lor te- 
ritoriale — numită în stilisti- 


că „proprietatea termenilor”. 
(Nu vorbim aici de calitățile 
etnice ale Românilor, de po- 
porul român, ci de clasa „cul- 
tă” sau aşa zisă...). Şi e natural 
să fie aşa: această categorie 
socială, a oamenilor trecuţi 
prin şcoală, prin biata şcoală 
românească, a cărei programă 
analitică se modifică  trimes- 
trial de 20 de ani încoace, n'au 
putut beneficia nici de avanta- 
giile intelectualismului forma- 
tiv, nici de cele, mai puţine, ale 
materialismului didactic, nici, 
cu atât mai greu, de noutatea 
principiului intuiţiei şi al şcoa- 
lei active bazate pe centrele 
de interes, In lipsa unei con- 
cepții unitare şi stubile de în- 
vățământ, școala românească 
n'a putut forma decât pe uceia 
cari s'au dispensat de concur- 
sul ei, sau i s'au opus, deşi în- 
cadraţi în formalismul său su- 
perficial, practicând metoda 
antagonistă celei oficiale, a ne- 
gării sceptice până la descope- 





Yzolare 


Din mlăji ce 'n pacea Slăvilor răsar, 


Sub straşină de vis 


și de gândire, 


Un cuib să-ţi faci, ferit de omenire, 
In taina revărsărilor de har. 


Și-asemenea omizii ţesătoare, 
Ascunsă 'n adăpostu-i aurit, 

Să duci un trai lăuntric și tihnit, 
TŢesând extaz din caere de soare. 


Să-ţi înlsre comorile-amintirii 
Imagini dragi de lucruri contemplate 
Şi ?n ele 'nfiorat sauzi cum bate 
Misterioasa inimă a firii; 


Iar sufletul să-ţi plece şi să-ţi vină, 
O clipă doar, pe cosmicele căi, 

Nou Fenix renăscut din vâlvătăi, 
Vibrantă libelulă de lumină. 


de ION FRUNZETII 


rirea directă, personală, a sen- 
sului. 

Atât. Rolul şcoalei pentru 
ceeace e creație culturală, în 
România s'a redus la acela, 
puţin glorios, de model nega- 
tiv... : 

Personalităţile s'au crescut 
singure, înnodându-şi frămân- 
tările, peste veacuri, de cele 
ale spiritelor consanguine, des- 
coperite în biblioteci și nu în 
ore. de curs. Afară de rare 
excepţii, profesorii români 
sunt profesori în sens de pro- 
fesionişti, mai curând de cât 
de profeţi. „„A profesa” a în- 
semnat de mult la noi, a face 
profesie din vânzarea unor 
biete rezumate după manuale. 
le străine consacrate, pe pre- 
țul scump al stimei unanime, 
şi nicidecum a face profesii de 
credință spirituală între elenii 
de care si te lege iubirea pe- 
dagogică,  afinitățile sufleteşti 
şi intelectuale, credința în va- 
lori comune. 

O şcoală de structură insta- 
bilă, capricioasă,  mimetică, 
nu poate creşte unitar, azat şi 
organic, un intelectual, O şcoa- 
lă îm care Academism înseam-= 
nă floegmă, calcul și poză, ori- 
ce afară de Erosul intelectual 
al dialecticienilor Academosu- 
lui platonic, nu e o școală, ci 
poate un teatru al vanităţi. 
lor diverse, o rampă din lumi. 
ua căreia se colectează aplau- 
z2, o trambulină poate către 
demnități publice. In nici un 
cuz, un mijloc de comunicare 
intre generaţii, în care influ- 
ența tradiției uneia să se exer- 
cite grijuliu și duios asupra 
puterilor inovatoare a celei- 
lalte. E de mirare deci, că pă- 
tura cultă” românească, adi- 
că oamenii cu diplomă — cer- 
tificat de intelectualitate — să 
nu aibă simțul gramaticei cul. 
turii? Al alfabetului  elemen- 
tar al noţiunilor? Al valorii 
juste a termenilor? Al reali. 
tăților indicate în limbaj? 

Un singur exemplu: cuvân- 
tul „intelectual”, repetat cu 
valoare de calificativ umflat, 


I. GR. PERIEŢEANU 





Irei proecte nerealizate ale lui Ilarie Chendi 


Ca, dintâi 'caractaristică a, scrisului lui 
liarie Chendi o constitue viciciunea şi mul- 
ţiiateralitatea sa. 

Fără a fi un paolihistor, sarcasticul eritic 
ardelean era totuşi un intelsctual cu o so- 
lidă și înaltă arhitectură 'culturală — cu 
vemeini? fond german, câştigat la liceul 
săsesc din Sighişcara și apoi la Universi- 
tatza dn Budapesta, unde se înscrisese 
(1893) la limba, şi literatura germană (cu 
profesorul Gustav Heinrich), urmând pa- 
ra!€l și cursur.le de limba română (4u pro- 
fesorul Alexandru Raman), dorind astfel să 
devină profescr, — având un larg orizont 
cărlurărese in care literatura, română, ger- 
mană, maghiară, istoria, filologia, etno- 
grafia, folklorul, artei, filczof.a, psiholog:a, 
pedagogia, politica «tc., ete. ocupau vaste 
şi iuminoase terenuri. In scrisul divers al 
lui Ilarie Chendi, prezum şi în critica sa 
literară, toate aceste ştiinţe — și raulte 
altzle — sunt prezente prin mii de ecouri, 
prin nenumărate argumente şi silcgisme, 
dând scrisului său acea vigoare şi ciaritate 
care-l face întotdeauna interesant şi cald. 

Timp de un deceniu şi jumătate (1891— 
1912) szrisul acesta a străluzit şi a vibrat 
asconteniţ în cele mai de seamă periodice 
atât din București cât şi din Adeal, 

Mai ales în Ardeal — (la Tribuna din A- 
rad), Libertatea (Orăștie), Țara Noastră și 
Luzeajărul (Sib.u) — scrisul lui Tlariz Chen- 
gi era pr.vit şi așteptat cu un interes și 
cu o ăidură greu de înţeles astăzi, „Când 
a iînzzput a scrie Chendi la Luceafărul — 
mărturisește d. O. C. Tăslăuanu în amin- 
tirile sale — a fos: în redazţis o adevărată 
sărbătoare”. 1), 

Puţini dintre contemporanii săi mai trâ. 
ese, puțini sunt deci acei zari mal știu că 
de aici, din. Bucureşti, Ilarie Chendi a con- 
dus cea mat aprigă campaniz politică din 
a*dealul din preajma războiului mondial, 
campania Tribunei îimpottiva partidului na- 
vional, şi că scrisul său a fest cel care a a- 
limentat ca o flacără nestinsă intreagă a- 
ceastă campanie. 2). 

Una din dorinţele cardinale ale lui Ilarie 
Chendi era d> a crea o cât mai pe:fertă 
osmoză cuiturală între fraţii din ţara liberă, 
şi cei de sub dominaţia maghiară, 


de VASILE NETEA 


Pentru realizarea acestei osmcze, el sa 
străduit necontenit a face cunoscute în 
România liberă valorile literare și cultu- 
rale ale Ardealului, iar in acesta vreațiile 
și realizările similare de sub cerul indepen- 
dent al neamului românesc. 

Dacă în această direcţie a, reușit din plin, 
atunci când proestzie şi realizările depin- 
Gezu numai de sine, de tondeiul său, el a 
icst totuși mai puţin norocos atunzi când 
avea nevoie şi de înţelegerea şi concursul 
altora, 

In cele ca urmează, vom evidenția, în 0r- 
dinea literară, sum au eşuat două din pro- 
ectele de azzastă natură ale lui latie 
Chendi — proecte cari dacă ar fi reușit 
ne-ar fi putut da c masivă și frumoasă 
carte dzapre Activitatea viascălilor din Tran- 
siivania şi Ungaria în România, precum și 
un Manual de littmatură românească. (A- 
cesta din urmă era destinat A'deaiului), 
in continuare, in ordinea politică, vom a- 
râta apoi cum a eşuat și un prcect de lu- 
crara politisă ce urma să înfățișeze și să 
explice intregii lumi româneșţi cauzele și 
aspiraţiile politice ale tribuniştilor dela A- 
rad, 

Primul și ultimul din aceste proecte 
le-am, afla in corespondenţa purtată de 
Ilarie C hendi cu p:ctosinceiul Roman Cio- 
“ogatiu din Arad și cu Nicolae Oncu, coman- 
ditarul prinoipa! al ziarului Tribuna. Proec- 
tul Manualudui '4e literatură ni-l desvăluz 
arhiva, Asoriaţiunii din S.biw, 

Iată szrisoa'ea trimisă lui Roman .Cic- 
rogăriu: 

Bucureşti, 10 Martie 1906 
Unchiule dragă, 2). 

A: plecat fără să mai fi putut vorbi îm- 
preună, Te-au împiedecat, desigur, împre- 
jarările, ca să-mi mai dai și mie de știre 
când plezi. Eu mă ţin însă de cwânt și 
iată vin a-ţi reaminti de ultima noastră 
convorbire. E vorba de lucrarea, despre care 
cu îți spusesem că am adunat întregul ma- 
terial și că nu depinde decât de găsirea 
unui editor, pentru a o duze la îndepliniie. 

Titlul ar fi: Activitatea (sau rolui) das- 
călilor din Yransilvania şi Ungaria în Bo- 
mânia. 


(Urmare în pag. 5-a) 


de toți pretendenţii la o între- 





buințare şnai mult sau mai 
puţin onorifică, în ceea ce pri- 
veşte activitatea, dar cât mai 
puțin onorifică atunci când e 
vorba de cifra înscrisă pe sta- 
tul de plăți, 

E „intelectual în România 
orice posesor al unei diplome 
care di dreptul lg termen re- 
dus în armată, Absolvenți de 
liceu sau de școală secundară 
echivalentă, chiar şi de şcoală 
profesională sau de meserii, 
(ceeace n'ar fi deloc pejorativ, 
dacă titlul ar însemna pregă- 
tire şi nu numai titlu), sunt 
„intelectuali” pentru că bene-_ 
jiciază de prevederile  artico- 
lului Nr... (71 mi se pare), din 
legea recrutării, 

E întradevăr derizoriu. Dar 
e semniţicativ. A califica de 
„intelectua!” pe cineva, pen- 
trucă întră în prevederile legii 
obligațiilor militure, la un a- 
numit articol... 

Așa se face că avem cel pu- 
țin tot atâți intelectuali” câţi 
tineri cu termen redus s'au 
perindat prin cadrele armatei, 
dacă nu mai mulți, având în 
vedere pe cei ce-au fost, even- 
tual reformaţi, scutiţi, dispen- 
sați. 

„pomajul intelectual” des- 
pre cure s'a vorbit utâta, ace- 
eaş definiție a intelectualului 
o acceptă; adeseori însă gene- 
rozitatea  atribuţiei termenu. 
lui sporeşte, înglobându-se în” 
tre intelectuali, diplomaţii ab- 
solvenți ai gimnuziului. In- 
diferent câte vcluse se cer, sau 
ce diplomă, un fapt rămâne 
cert: că se recurge la titlul 
scris, la certificatul şcolar, la 
diplomă, pentru definirea in- 
telectualului. 

E! ar fi, în spiritul acestor 
calijicări, persoana care, pose- 
dând o diplomă, are.dreptul a 
munci cu mintea şi nu cu bhra- 
țele. 

Dar cum cu mintea se poate 
munci şi în comerţ, și în în- 
dustrie, nu numai în adminis- 
traţii ori instituții publice de 
ovice natură, afluența solici- 
tanților înspre acestea din ur- 
mă ne dă dreptul să conchi- 
dem, — şi nu pur aprioric, ci 
după oarecure experiență — 
că nu „a munci cu mintea” ca- 
ută intelectualul” nostru, ci 
el urmăreşte posibilitatea de 
a nu munci de fel, fiind totuşi 
plătit bine, pe temeiul titlului 
său de intelectual, 

Indiferent însă de fluctua- 
țiile contingente ale realității 
însumate sub conceptul de „în- 
telectual”, și admițând că el ar 
echivala cu „om care  trăeşte 
de pe urma minții sale”, în- 
dreptățirea definiției nu ni se 
pare mai valabili. 

De pe urma minţii trăesc, în 
fond, toți oamenii. Nu există 
muncă, oricât de brutal manu- 
ală ar fi, din care contribuția 
minţii să fie exclusă, după 
cum nu există muncă întelec- 
tuală, oricât de subtilă, la ca- 
re să nu participe și fiziologie, 
practicantul ei. 

De pe urma destoinicii min- 
ţii sale inventive  trăeşte vâ- 
nătorul  quaternar, fără să se 
pretindă deloc intelectual. De 
pe urma  prevederii sale, de 
natură intelectuală, şi a pru- 
denţei cuminţi în tot ce face, 
trăeşte, în general muncitorul. 
Diferenţa specifică a muncito- 


rului intelectual” nu e așa 
dar faptul că muncește cu 
mintea. 


In paranteză fie zis, cuvân.- 
tul de intelectual ar trebui de- 
tronat dela rangul său de sub- 
stantiv — nu exprimă nici 6 
substanță de altfel — şi redus 
la forma adjectivală, „Intelec- 
tua!”, ar trebui să se spună, ra 
notă diferenţială, despre cine- 
pa căruia i se poate aplica no- 
țiunea de muncitor. 

„Muncitor intelectual”, “aşa 
dar, şi nu „intelectual” pur și 
simplu. Ca să se vadă că deți- 
uiția se ace după felul munci: 
sociale depuse, și nu genetic, 
după diploma care conferă ti- 
tu, sau după articolul legei 
militare... lară muncitorul in” 
țeleciual nu e muncitorul cu 
mintea, ci muncitorul  pentrb 
minte. 

A munci intelectual pentru 
intelect. pentru desăvârşirea 
spirituală proprie sau pentru & 
altora, îată ce înţeleg că în- 
seamnă cu adevărat a fi inte- 
lectual. Mintea pusă în slujba 
minţii, mintea trudind asupra 
legilor şi rosturilor ei proprii, 


E ———————— 


(Urmare în pag. 2-a) 





CRON 


Emilian Vasilescu: Râvna 
Casei Tale, Ed. „Cugetarea“ 


Cuvintele „râvna casei tale”, 
pe care d. d. Emilian Vasiles- 
cu le pune titlu volumului, se 
găsesc întrun verset de la în- 
ceputul evangheliei lui Ioan: 
„Şi şi-au adus aminte ucenicii 
lui că este scris: Râvna casei 
tale m'a mâncat (II. 17). 

Observăm că nu lisus a spus 
cuvintele, ci ucenicii şi-au a- 
mintit că au fost scrise altă 
dată, pentruca sensul lor să se 
aplice la faptele săvârşite în 
acel moment. Momentul este 
anume isgonirea negustorilor 
şi zarafilor, din templu, la Ie- 
rusalim, unde Mântuitorul se 
dusese după nunta de la Cana. 
Răsturnarea meselor pe care 
se vindeau animale și păsări 
şi se schimbau bani, însem- 
nează începutul reformei doc- 
trinei iudaice, act de mare în- 
drăsneală a cărui împlinire 
avea să cauzeze moartea în- 
temeietorului creștinismului, 
Sensul cuvintelor amintite de 
ucenici devine deci profetic şi 
arată că se va produce ceea ce 
a prevăzut David, autorul lor, 
într'unul din psalmi: „Căci 
râvna casei tale m'a mâncat şi 
acările celor ce te ocărăsc pe 
iine au căzut asupra mea” 
(LXIX),10). Trecând peste con- 
sideraţiile de natură christică 
ce se pot face despre această 
profeție şi moartea lui Iisus, 
problema actuală ce ne preo- 
cupă este dificultatea enormă 
ce se iveşte în calea oricărei 
primeniri religioase. Cine a 
ajuns să cunoască realitatea 
sacră şi a pătruns rostul teolo- 
giei vede cu precizie prăpastia 
deschisă în drumul celor ce nu 
cred, şi în acelaş timp simte 
că nu poate face nimic pentru 
salvare. Pentrucă nimic nu este 
mai straniu în psihologia ome. 
nească, decât opunerea la cu- 
noașterea sacră. În privinţa a- 
ceasta majoritatea. — excepţii- 
le sunt atât de rare încât par 
anormale, —— procedează în fe- 
lul copiilor care se înduplecă 
foarte greu să ia medicamente- 
le prescrise de medic. Copilul 
nu crede că este vorba de o 
putere ce-i va veni în urma 
însănătoșirii, ci consideră tra. 
tamentui ca o pedeapsă ce ise 
administrează pentru vina de 
a se fi îmbolnăvit. Şi după cum 
copii socotesc că nu sunt vino- 
vaţi de îmbolnăvire, asemeni 
și oamenii nu se consideră res- 
ponsabili de lipsa dor de cre 
dință, iar încercarea de a-i fa- 
ce să cunoască adevărul sacru 
o întâmpină doar ca o plăcere 
a ta capricioasă de a-i „mora- 
liza”, căutând să-i îndrepți 
prin rigorile religiei. 

Cum se explică această re- 
zistență la învăţătura sacră, și 
ze mai pot face aceia care văd 
limpede şi cu totală siguranță 
că nu ne-ar mântui decât în- 
țelegerea creştinismului nos- 
tru ? 


Oamenii nu vor să-i înveţi, 


nu primesc „să discute”, se fe- 
resc de astfel de lucruri „reli- 
gioase”, se plictisesc, nu simt 
interes. Şi cum, evident, doc- 
trina creştină este atât de a- 
dâncă, fiind prin sfințenia ei 
deasupra oricărei învățături, 
se înțelege lesne că nu poţi du- 
miri pe cineva  într'o simplă 
„conversaţie”, şi nici într'o 
„conferință”, precum nici în- 
tr'un articol de ziar. Şi cu atât 
mai puţin nu-i poţi veni în a- 
jutor printr'o carte, pentru că 
astăzi cărţile nu se mai caută în 
librării, și nu se ma; citesc. 
Ceea ce vrem să subliniem ca 
fiind absolut important în a- 
ceastă problemă a creștinismu. 
lui nostru, este faptul psiholo- 
gic al desinteresării de el. Cum 
să faci pe cineva să te asculte, 
să primească să-l înveţi, să-i 
descoperi ceea ce el, spre răul 
lui, nu ştie? Fiindcă lucrurile 
au mers atât de departe, încât 
nu numai s'a pierdut credinţa 
în adevărul sacru, dar a pierit 
şi încrederea că există o cu- 
noaştere a acestui adevăr sa- 


cru, că ea se află în cărţile noa- 
stre creştine, şi că de aici poate 
fi însușită cu ajutorul celor ce 
o studiază și au misiunea s'o 
transmită şi celor cari nu se 
ocupă special cu aceasta. Cu 
studiul cărților sfinte se înde- 
letnicesc preoţii şi teologii şi 
într'un stat creștin, ca al nos- 
tru, ne dăm uşor seama de im- 
portanța religiei observând 
rangul de mare demnitate ce 
l-a avut și-l are biserica la noi, 
ca instituție. Incercăm să pu- 
nem chestiunea cât mai clar, şi 
să înţelegem că avem biserica 
şi slujitorii ei, avem şi o activi- 
tate teologică reprezențată prin 
profesorii facultăţilor de teolo- 
gie din ţară, iar de valoarea 
acestor așezări în stat, nimeni 
nu se îndoiește. Și totuși ne 
îngrijorează lipsa de credință 
ne  înspământă indiferența 
pentru învăţătura noastră 
creştină, lipsa de interes pen- 
tru adevărul sacru, opoziţia în 
genere, la orice inițiativă dea 
instrui.  Primejdia devine 
mai mare, când ne gândim că 
împotriva sistemelor sociale 
bazate pe ateism, nu putem 
lupta decât prin credința în a- 
devărul sacru. Cum se explică 
situaţia la care am ajuns. Cine 
poartă vina? Dar, întrebarea 
esenţială este aceasta: ce mai 
putem face acum ? 

La astfel de preocupări și 
concluziuni ne îndeamnă car- 
tea d-lui Emilian Vasilescu, a- 
sistent la facultatea de teologie 
din Bucureşti. 

Titlul l-am explicat în în- 
ceputul cronicii, şi repetăm, nu 
insistăm asupra semnificației 
sale, decât sub aspectul acesta 
actual al refuzului învăţăturii 
sacre. Cartea cuprinde artico- 
jele autorului apărute în ulti- 
mii ani, în diverse ziare și re- 
piste, având ca obiect situația 
noastră față de doctrina bise- 
ricii, şi denunţă gravitatea lip- 
sei de credinţă, care este de 
fapt o necunoaştere. Autorul 


urmăreşte să stârnească într'un 





ICA 


chip sau altul, interes pentru 
învățătura pe temeiul căreia 
ne numim creștini; propune 
anchete printre intelectuali, în 
care să se constate dacă știința 
și cultura europeană îndepăr- 
tează sau nu de religie ; crede 
că difuzare prin literatură a 
sensurilor sacre ar fi dease- 
meni bună. Sub acest raport 
bisericii i-ar reveni obligaţia 
să susţină o acţiune „pe tere- 
rul manifestărilor culturale 
româneşti”. pag. 112). 

„Dar cel mai urgent lucru, 
— scrie autorul, — se pare a fi 
o campanie de lucrări apolo- 
getice populare, bine întocmi- 
te”. (113). 

Nu discutăm eficacitatea 
propunerilor,  esenţialul fiind, 
înainte de orice, producerea 
dorinţei de a primi învăţătura 
pisericii. Numai cu scopul deş- 
teptări;i interesului de pildă, 
admitem lucrările apologetice, 
pentrucă, altminteri, cei ce cu- 
nosc ortodoxia, ştiu bine că, 
laţă de profunzimea ei, toate 
celelalte „sisteme”, „concepţii” 


ştiinţifice sau filosofice,  sunţ 
triste zădărnicii, 
Stăruie, prinurmare,  între- 


barea, cum se va produce do- 
rința sinceră de a cunoaşte 
știința bisericii, astfel ca toţi 
care se numesc creştini, şi văd 
totuşi că le-a slăbit credinţa şi 
ca atare n'au putere creşti- 
nă, să meargă de bună voie la 
preoţi şi la teologi şi să ceară 
să fie lămuriţi și ajutaţi? Cu 
sila nu poţi îndrepta pe nimeni, 
mai ales când calitatea instru- 
mentului de îndreptare, adică 
adâncimea ortodoxiei, cere 
virtutea  bunăvoinţei și a aș- 
teptării. Dacă, însă, gândindu- 
ne Ja cazul individual al fie- 
cărui necredincios, putem spu- 
ne că fiecare îşi va îndura re- 
zultatul îndărătniciei sale, nu 
cu aceiaș resemnare ne este în- 
găduit a privi problema, în ce 
priveşte comunitatea noastră 
creştină, care e ţara româneas- 
că. Căci credinţa trebue să fie 
o putere a ţării, şi să garante- 
ze unitatea în spirit şi ca a- 
tare, solidaritatea politică. Iată 
pentru ce așteptăm răspuns la 
întrebarea : ce putem face, a- 
cum, fără nicio întârziere ? 


CONSTANTIN FÂNTAÂNERU 





„CU DRAGOSTEA NU TE 

JOCI”, de CONSTANTIN 

NOTTARA, la „OPERA 
ROMANA” 


O premieră momânească este 
un «eveniment rar la „Operă”, 
biblioteca repertoriului autoh- 
ton sporind încă anevoie, atât 
pentrucă autorii noștri de operă 
sunt puţini, cât și pentru că ge- 
nul este de prea puţini ani în- 
cereat de compozitorii noștri şi 
se află, propriu zis, în perioada 
lui de formaţie. 

D. “Constantin Nottara şi-a 
sortit dintru inceput inspiraţia, 
aunci când şi-a ales ca pretext 
liric „On ne badine pas avec 
Pamour“ de Alfred de Musset, 
unei evadări din orice ambianță 
stilistică naţională. Şi-a impus 
deci o înstrăinare, în sfera că- 
reia trebuia totuși să-și găseas- 
că o cale proprie, deși cu obli- 
gaţia de a evoca un anumit «li- 
mat psihic al unei anumite e- 
pori. 

De aceea, tot ceeace decurge 
din aceste condițiuni genetice 
ale operii d-lui Constantin Not- 
tara, nu-i putea favoriza eflo- 
rescența personalităţii d-sale şi 
in special a personalității d-sale 
de compozitor român. 

Vom renunța de aceea să pri- 
vim, vin aceste puncte de ve- 
dere, lucrarea d-sale, mulțu- 
mindu-ne să afirmăm că d-sa 
prinde în genere cu aleasă în- 
țelegere ecoul în muzică aj ga- 
melor de senţimente ale libre- 
tului, extras din originalul frag- 
cez de însuși compozitorul, gă- 
sind în special ultimelor scene 
și care sunt şi cele mai drama- 
tice, forţă emotivă crescândă şi 
respiraţie muzicală bine susţi- 
nută. Anumite momente, epi- 
soade, sau personagii, ca d-ra 
Pluș, de exemplu, sunt deosebit 
de reuşit caracterizate și se e- 
vălențiază uşor, în partiţiune şi 
spestarol, prin calitatea lor, 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Din punct de vedere vocal, 
unele roluri sunt poate cam in- 
grat tratate, ca de exemplu a- 
cela a? preotului Bridaine, care 
ar fi putut atinge efecte mult 
maj categorice, scris în linii de 
exteriorizare mai generoasă. 
Preiudiilor orchestrale le-am fi 
doriţ de asembni mai mult ac- 
cent, mai mult relief. 

Tehnica simfonică a d-lui Not- 
tara wămâne însă remarcabilă 
şi dovedește seriozitatea evolu- 
ției acestui muzician, dela care 
așteptăm în chip firesc, după 
această compoziție de distins 
nivel, realizări hoțtăritoare, ţe- 
sute pe elemente de bază ro- 
mâneşti. 

Interpreţii au contribuit fru- 
mos la succesul remarcabili al 
acestei opere, punână la contri- 
buţție atât talente de valoare, cât 
și o merituoasă posesiune muzi- 
cală a colurilor, 

D-rele Maria Moreanu, Arax 
Sayagian, Nela Dumitriu şi 
d-nii Enăcenu şi Știrbey, în 
special, restyl ansamblului asi- 
gurând de asemeni un bun a- 
port. 

A dirijaţ autorul. 


TRAVIATTA 


In seria reluărilor verdiste, 
sărbătoriri ţacite a jnepuizabi- 
lului melodist şi genial maestru 
al mânuirii glasurilor si al ma- 
filor emoții dramatice încredin- 
țate lor, dela a cărui moarte 
s'au implinit, luna trecută, pa- 
truzeci de ani, Sa reprezentat 
Traviatta, cu interpreţi care au 
reușit să argumenteze cald și 
convingător, cât de vie poate 
fi şi astăzi arta și sincerițatea 
ie simţire înflăcărată a lui Ver- 
di, chiar într'o operă a sa âin 
cele mai vechi. : 

D-na Fea Ponponiu, cizelână: 
în materialuj excepțional de pur 
al glasului d-sale fraza tipică 
we,„bal canto“ și invingând cu 


UNIVERSUL? LITERAR 








SĂPTĂMÂNII 


Cronica dramatică 


1EATRUL MUNICIPAL 


„X. DL. CARAGIALE”: „RAPIREA 
SABINELOR” — comedie în 
4 acte de PAUL GUSTY 


Aruncându-mi privirea, prin 
preajma Crăciunului, pe afișele 
teatrelor ncastre, putusem con- 
stata un fapt cât se poate de 
interesant, 

Direcţiile teatrelor cari făcu- 
seră, pe la începutul stag.unii, 
oarecare caz despre așa zisa 
campanie de reeducare a publi- 
cuiui, se complăzeau din nou în 
prezentarea fazrseior lipsite de 
şens, dar cu mare priză” la 
publie. 

Alături de afișele cari anun- 
țau „marele succes repurtat de 
comedia Fritz şi Frantz” sau a- 
duceau la cuncștință „hohoiele 
d> râs provocate de farsa Imi 
pare rău de mine“ se turișau, 
timide, afişele poraspâtuiui tea- 
tru „I. L. Caragiale”, care tea- 
tru se imcumeta, în vremurile 
astea, să prez.nte piese de 1. L. 
Caragiale, Pirandeulo sau Tols- 
toi (în adaptarea scenică a, lui 
Bataille). 

Am remarcat, dintru început, 
acest frumos curaj al tinerei di- 
recţiuni. 

Era, normal. ca teatrul să pre- 
zinte, acum, şi o piesă dintre 
acelea cari „aduc lume la, cassă”. 

Cu mult regret, am putut con- 
stata absența aprcape toială a 
criticilor dramatici, dela ultima 
premieră a teatrului I. L, Ca- 
ragiale. 

Și, cu oarecare sutprindere, 
am ascultat părerile câtorva, 
domni nemulţumiţi de calitatea 
pizsei prezeniale. 

Intr'adevăr, nu-i pct înţelege 
pe acti cari — sunt sigur — au 
apiaudat cu entuziasm povestea 
pur şi simplu stupidă a lui 
Fritz şi Franiz, şi cari strâm- 
bau din nas, nemulţumiţi, în 
faţa biruinței echipei de astori 
tineri dela Teatrul Municipal. 


Evident, vechea localizare a 
A_lui Paul Gusty, face parte 
Gin marea, famil.e a farselor, 
multe personazii fiind tipurile 
clasice din obișnuitele „comedii 
cu înzursâturi”. 

Exisiă, însă, în piesă un per- 
sonagiu asupra căru.a vecm in- 
sista ceva mai mult. 

Este vorba despre Manolache 
Iorganda, „ariist dramatice și 
director da trupă”. Trăeşta a- 
cest personagiu o viață intensă, 
dinzoic de artificialitatea obiş- 
nuitelor personagii ale farselor, 
astfel câ localizarea d-lui Paul 
Gusty sa ridică, — numai prin 
existenţa acestui Manolache Ior- 
ganda — de-asupra nivelului 
mediocru al pieselcr de acest 
gen, 

Manolache Iorganda intruchi- 
pează. tipul perfest al caboti- 
nului cu toate ale sale cusururi 
și calităţi, 

Mai intotdeauna copil, şi, mai 
Tar, „om de pe pământ”, Ma- 
nclache Torganda şi-a realizat 
o lume a lui cu succesele și 
minciunile în cari — sunt sigur 
—- Manolache Iorganda crede, 

La realizarea acestui minunat 
tip de cabotin, bănuim că a 
contribuit şi localizatorul, d. 
Paul Gusty, acel înţelept și 
iubit patriarh al ţeatrului ro- 
mânesc, 

E ptea rcmânesz, e prea „de-al 
nostru” Manolache  Iorganda, 
pentru ca să putem crede că d. 
Paul Gusty s'a rezumat doar la 
tălmăcirea textuui și la „ro- 
mânizarea” numelor eroilor. 

Alături de Manclache Iorgan- 
da, o figură inţeresantă este a- 
csea a profesorului maniac — 
„lucrat” însă, pe obișnuitul ca- 
lapod al eroilor din farse. 

Ajungând ia interpretarea, pie- 
sei, constatăm că există la, acest 
discret teaţru municipal o mână 
de actcri talentați — e drept, 
prea puțin cunoscuţi — cari, 
dacă publicul ştie să răsplă- 
tească meritele actorilor, vor 
isbuti, în curând, sâ-i răstoarne 
pe mulţi din actualii „maeștri”. 


PD PD E ae 


ușurință și în delicaţe mlădieri 
şi frăgezime de emişiune Ja a- 
dăpozt de cele mai nsînsenanate 
asprimi sau stridenţe, toate 
treptele cunoscntelor dificultăți 
ale rolului, d. Mircea Lazăr, în 
frumoase avântări vocale şi cu 
toată pilinătatea dulce a tim- 
brului ce stăpânește, d. Alexam- 
dru Lupescu, într'o fermă şi sti- 
lizată interpretare și cu mature 
şi impunătoare mijloace drama- 
tice, au fost principalii anima- 
tori ai reluării, căreia i-au pri- 
i gta “in plin tot succesul do- 
rit. 


O vom menţiona, mai întâi. 
ge doamna Maria. Burbea, care 
după ce-a apărut, ani întregi, 
pe scena Teatrului Naţicnal, în 
roluri secundare, ridică de astă- 
dată, prin mijloace simple, la, 
adevărate culmi artistice, rolul 
„0aTecare” al unei servitoare 
guralive. 

Acelaș lucru putem să-l spu- 
nem şi despre doamna Ulpia 
Botta, cate, deși ţinută atâta, 
timp în umbră de nişte directori 
orbiți de „farmecele” unsi Leny 
Calzr, a dovedit de astă dată, 
că este „doldora” de talent, si- 
tuându-se printre cele mai bune 
ingenue ale teatrului românesc. 

Dcamnale Ren6e Anny — în- 
to vervă de zile bune — și 
doamna Lily Mihailescu — a- 
muzantă în rolul soției iubi- 
toare — au întregit ansamblul 
feminin, 

D. C. Economu a realizat, în 
condiţii minunate, rclul dificil al 
lui Manolache Iorganda, 

Merită toate felicitările acest 
actor, necunoscut Ja București: 
până mai eri, care, vertiginos, 
a. câștigat laurii gloriei, 

D. Jenică Ccnstantinescu, di- 
stribuit întrun rol care-i con- 
venea, a fost la innălţimea d-lui 
Economu, 

D. Lică Rădulescu a realizat 
o fcarte amuzantă apariţie ca- 
ricaturală,. 

D-nii Niculescu Cadetu — cu 
gesturi oarezum șarjate, dar pe 
gustul publicului — și Urlăţea- 
nu —'unul din cei mai ta'entaţi 
tineri eșiţi de curând de pe bân- 
cile conservatorului — au fost 
„Indrăgostiții” piesei. 

Toate felicitările le merită, de 
asemenea, d. Bumbești, care a 
ştiut să struneaşcă acest exce. 
lent ansamblu. 


TRAIAN LALESCU 





CINEMA CAPITOL : 
MODERNE” 


„FETE 


Ca pretutindeni, chiar și în 
vidța studențească americană 
se dă prioritate posesorilor de 
nume sonore, descinzând din dt- 
verși plebei deveniți regi ai unuia, 
din multiplele trusturi, graţie 
ROTOCUlui Su meritelor perso- 
"ale. 

Profitând de obişnuitele serdte 
care se dau în fiecare primăvară 
de facultățile vestite prin stu- 
denții cari le frecventează prin 
tradiție, americanii ne prezintă 
un fin foarte distractiv. 

Acești studenţi, cari datorilă 
binilor pe cari îi au suni decre- 
baţi nobili până'n vârful panto- 
fiior, nu învită la aceste serate 
decăt dudui, tot atât de nobile. 
De aici o serie întreagă de peri- 
peții în care dragostea triumfă. 

Tinerele copile care nu pot ieşi 
fără „chaperoh“ por regreta de- 
sigur că nu S'Cu născut în Ame- 
rica. Nu sunt însă tot atât de 
sigură dacă cei mai în vârstă se 
or Oobisnui cu acest fel de a fi 
atât de deosebit de timpurile tre- 
culte — și — după mulţi autori, 
miai sănătoase. 

Așa zisele „fete moderne“ sunt 
independente ca spirtt îar în 
conduita tor nu sunt copleşite 
de supravegherea continuă a fa. 
miliei. 

Işi pot permite foarte bine — 
după principiile unora: „luzul” 
— de a se duce singure la o se- 
rată țără să aibă inevitabila 
șansă a comentariilor persoane. 
lor ce mobilează deobicei scau- 
nele așezate de fur împrejurul 
sălilor unde se dansează. 

Acțiunea spirituală şi viouie 
prilejueşte tinerilor prtişti o 
înărijesrațe vădită a talentelor 
or. 

Tipul „bătttului modern“ ame. 
rican ne-a fost bine prezen- 
tat de Lew Ayres, care „sa dis- 
trat* în acest rol, uşor, în com- 
pitrație cu cele din filmele ante. 
rioare. 

O ingenuă drăguță e lăudata 
descoperire Lana ȚuTner în 7o- 
lul Janei Phomas, care deși-i 
dansatoare la „Joylane“ are ca- 
Tițăti sufletești superioare aris- 
zocrutelor din ţilm. Interpre- 
tează cu mulță  şensibilitate 
unele scene. Păcat că gin când 
în când uită să exterioriteze 
ceeace simte. 

Pe Anita Louise mo avanta- 
jează dele pieptănătura în sus. 
Putea să-și fouce toț așa de bine 
rolul în care trebuie să fie cu 
orice chip nesuferită, cu „0o4- 
lul gi perfect“ încadrat de nu 
mai puțin perfect ondulatele ei 
bucie blonde. 





15 Februarie 


AER zica 
Do Pai 


1941 


OA 





Academicianul Liviu Rebreanu 


și teatrul 


Chemarea d-lui Liviu Rebrea- 
nu la Direcţia Generală a Tea- 
trelor în aceste zile de încercări 
aspre, atât de puțin prielnice 
manifestărilor de artă, trebuie 
socotită ca un semn al atenţiei 
deosebite ce se acordă — în a- 
şezarea actuală a statului — 
scenei românești. 

Personalitatea marelui roman- 
cier. se suprapune astfel întrun 
moment crucial! pentru neamul 
nostru — peste orice frămân- 
ţări — să fie chezașa la împli- 
nirea adevăratei meniri a tea- 
trului, care de-alungul istoriei 
sa arătat, în atâtea rânduri, 
pilduitoare în viața popoarelor. 

Sarcina d-lui Rebreanu e ne- 
închipuit de grea. 






Atâtea îngrijorări adunate în 
uifima vreme au îndepărtat pu- 
blicul de teatru. Spectatorii de 
până ieri — după  încordarea 
nervoasă la care sunt supuși — 
mărturisesc toţi o nevoie spo- 
rită de destătări, Totuși sălile 
de spectacol se golesc toţ mai 
mult. 

Intoarcerea publicului spre 
teatru este — in aceste condi- 
ţii — o problemă de a cărei re- 
zolvare e condiţionată însăşi e- 
xistența teatrului românesc. 

D. Rebreanu a străbătut bi- 
ruitor şi alte crize, Tot freamă- 


Marsha Hunt bine plasată în 
rolul dramatic al fetei bătrâne 
ce caută să se mărite cu orice 
chip. 

In general, un film drăguţ, cu 
vougi tendințe moraliste şi câ- 
teva bancuri bune, plus dânsul 
în ciorapi, ale cărui consecinţe 
cred c'au făcut să râdă şi pe ce! 
mai pesimist spectator, 


CINEMA ARO: ; „EȘTI UN 
INGER” 


Nu cred că L. Broomfiela ar 
fi prea încântat văzând afişul 
ce face cunoscută premiera fil_ 
mului, inspirat de „It all came 
true“, unul dintre cele mai bune 
romine ale sale. 

Sunt de atorăd.: Ann Sheridan 
este un înger. 

Mai mult chiar decât un înger, 
e perfectă și place tuturor tert- 
bi! de mult — chiar şi specta- 
toarelor. Insă e exagerată acea- 
stă traducere a titlului, atât de 
depărtată de subiectul filmului. 

Pe urmă mar trebui să se uite 
că nu știe toată lumea engle- 
zește și n'ar fi exclus ca un 
oarecare sau mai ales o oare: 
care x discutând literatură să 
spună, crezând că poate susține 
o discuție, cunoscână subiectul 
dela cinema. „Aţi citit „Eşti un 
înger“ de Louis Broomfield'?... 

In afară de acest amănunt 
ce-i privește numai pe cei cari 
cari sunt uneori prea puțin în- 
spirați la botezarea filmelor, nu 
pot spune decât lucruri bune, 

Asistăm la primul contact cu 
piața reală a unor indivizi, nu 
trăzniți — ci îngrozitori de cre- 
dingioși obiceiurilor de mult țre_ 
cute, 

Ca'ntotdeauna oamenii buni 

triumfă înduioșând chiar inima 
de granit a unui gangster temut. 
Intervine mai ales şi eterna dra- 
goste al cărei simbol e acea tâ- 
nără plină de bune sentimente 
în fața căreta se înclină toți și 
toate. 
Gangsterul urmărit de poliție, 
câre trage sforile ca într'un tea- 
tru de marionete e bine inter- 
prețat de Humphery Bogart. 

Foarte bine redată atmosfera 
agasantă a pens:unei undg-l pe- 
vedem pe anticul Feliz Bressașt 
şi pe talentata Zasu Pits întrun 
rol în care sa specializat, 

An Sheridan e prea frumoasă 
şi prea atrăgătoare pentru a pu- 
tea suporta critiei. 

Destul de drăguţ Jephrey bun, 
foarte invidiat de toți bărbaţii 
pentru faptul că-i unul din fe- 
riciții muritori cari pol săruta 
pe regina sex-appeal ului. 

ADRIANA NICOARA 


românesc 


tul unei lumi în prefacere, în- 
chis între scoarţele romanelor 
A-sale, stă mărturie că Direc- 
torul General a! “Teatrelor e 
menit să creeze și să cârmuiască, 

Din tălăzuirea atâtor eveni- 
mente cari agită azi viața în- 
regii naţiuni, cel ce a Scris 
„Pădurea Spânzuraţilor”, „Ion” 
Şi „Răscoala”, va închega, de- 
Sigur, într'o zi episoadele im- 
presionante ale unei cărţi care 
să prelungească și în sufletul 
cititorilor de mâine, tot vuetui 
vremii noastre, 

Dar în așteptarea acestei 0- 
Pie în care scriitorul va evoca 
pentru posteritate — prezentul, 
Suntem siguri că d, Rebreanu, 
va ști să facă părtașe scena 1o- 
mânească la trezirea tuturor 
virtuților acestui neam peste 
cari s'au abătut de veacuri — 
fără să-i clintească — atâtea 
furtuni. 

Impresia ie vigoare şi de si- 
suranţă, pe care o qă numai 
prin prezența d-sale academi_ 
cianul Liviu Rebreanu, este o 
realitate de care viața noastră 
artistică primejduiţă, se va re- 
simți în curind și cu folos. 

Iar faptul — poate uitat de 
unii — că actualul director ge- 
heral, a iniţiat şi a înfăptuit 
Studio-ul Teatrului Naţional, 
este pentru întregul tineret ce 
luptă încă să se afirme, cea 
mai bună garanţie, că va fi 
sprijinit în încercările sale si 
chemat la muncă. | 

Probitatea artistică şi respec- 
tul muncii fiind semnele de că- 
petenie sub care sa desfăşurat 
cariera marelui scriitor şi bu- 
nului sfetnic al celor tineri. 

SERGIU DUMITRESCU 


Difiniţia 
intelectualului 


(Ormare din pag. l-a) 
spiritul rejlectându-se pe sin, 
ca şă-şi descifreze tainele, con_ 
știința încercând să se domine, 
cunoscându-se, iată activitatea 





% dejinitorie a intelectualului, 


Ca gen prozim: muncitor, 
Ca dijerență specifică : pentru 
spirit, definiția imtelectua. 
lului. Tinzând să înglobeze nu- 
mai forțele active, vii, ale spi- 
ritului unai națiuni, definiţia 
aceasta ține seamă de cerințele 
logicei formale, cât şi de reali. 
tatea spiritului în care intră cu 
prim element, activitatea, 

Numai oamenii care produc 
spiritual, care rodesc în folo- 
sul spiritului, au dreptul să se 
numească intelectuali. Ecrasez 
la pastiche! Huiduiţi uzurpă- 
torii pare să spună definiţiaa.- 
ceasta. Toţi cei care ftrudese 
chiar cu mintea (fie, şi cu min- 
tea), pentru rezolvarea proble- 
melor conservării lor fizice, nu 
sunt intelectuali, sunt impos- 
tori, Ki uzurpă un titlu ce nu 
se cuvine decât acelora a căror 
supremă ţintă de viaţă sunt 
valorile spiritului, 

Năzuința spre valorile spiri- 
tului, dacă nu posesiunea şi 
realizarea lor, pot singure în- 
dreptăţi etichetarea cuiva 
drept intelectual. 

Nici o divtomă din lumenu c 
va putea oferi unui Mitică” 
din naștere. Miticii nu sunt în- 
telectuali, întâi pentrucă nu 
muncesc, al doilea pentrucă 
nu-i preocupă valorile spiritu. 
lui. Și iarăşi, nimic mu poate 
împiedeca un autodidact sau 
un inculgsle-adreptul, oricât de 
a-titrat ar fi. oricât de puţin 
și-ar putea stabili cu acte cu 
„scripte”, intelectualitatea, ni- 
mic nu-l poate împiedica să fie 
intelectual, dacă râpna, munca 
şi puterile sale îl mână către 
realizarea valorilor superioare 
ale omenirgi. 

Sa spus că suntem țara cu 
cel mai mare şomaj intelectual. 
Fals! Nici 999 la mie din cei 
ce şomează, nu sunt îintelec. 
tuali în adevăratul sens. După 
cum nici 999 la mie din cei 


plasați, cari, nu şomează, nu 
sunt nici ei intelectuali. 
Nu statistic, ci calitativ se 


privesc faptele acestea. impon- 
derubile. Suntem ţara cu cei 
mai buni intelectuali. Pentrucă 
nicăieri în lume nu eviştă — 
jos, undeva, neștiut — dorul 
ardent de a participa până lu 
consumare, la valorile supreme 
ale spiritului. Alţii au scris 
metsfizieă şi pu creeat astfel 
cultură. Noi trăim — câţi țrăim 
— metafizic, deşi spiritualita- 
tea noastră rămâne, de-o-cam- 
dată, de domeniu subiecti». 
ION FRUNZETTI 


=> 15 Februarie 1941 


Cora îl invitasc, pentru întâia oară dela 
marea lor despărţire, la ea acasă. Grigore 
porni întriguat, pregătit s'o înfrunte. 

Din ziua când îi aruncase, în treacăt, 
proverbul, relaţiile lor deveniseră mai 
strânse, dar tot prietenești. Exasperat dar 
afectânri nepăsarca, Grigore lupta cu în- 
"ăpățânare s'o recâștige. 

Proverbul nu-i ieșea din minte : 

Unde a ars odată focul, 
Treacă vreme cât de lungă, 
Tot se mai cunoaște lacul... 

Expresia cu care Cora însoţise cuvintele 
îi dăceau mari speranțe. De fapt, ea era 
ca şi rccâștigată, numai că mai cocheta... 
sau... cine ştie... poate într'adevăr îşi bate 
joc de cl... și atunci... şi atunci... 

Câna încercase, a doua zi, să-i amin- 
!Cassă Qe proverb, Cura se preiacuse ca nu 
ştie Nimic. lar cand InS:Slase, ea se supă” 
rasa, | 

— Viei să ne certăm iar? Nu eşti mul- 
țumit cu piivienta ? N'ai spus câ vrei... 
doar atât ? 

— Ha da.., dar... vorbele tale... vezi... 
poate că totuşi... îngăimiase ei, exagerân- 
du-şi uminiiță, deru.utta. 

— Nu, nu 1nsemnau nimic ! Ți-am spus 
de atâtea ori că nu mai simt n:mic deuse- 
bit pentru tine, de ce mă pu în situaţia 
de a repeta... şi de a te jieni 7, — repli- 
case Cura, când aspru, când biând. 

In acest răstirap vorbiserâă multe alte 
lucruri, povestindu-și chiar unele din în- 
tâmplariie trăite in cele şase iuni de dos 
părțire. Pentrucă el nu-i putea spune ni- 
mic de Alice, avea impresia că şi ea 0co- 
leşte, prudent, de câte ori venea vorba de 
„prietenia” ei cu Valentin — de acolo, din 
sanatoriu. 

Aceste pauze le pândea încordat, gata 
ză dea drumul mâniei... dar nu, — îşi re- 
venea — încă nu e momentul. Necesitatea 
de a se răzbuna sc retrezea în el, dar o 
stăpânea repede, cu gândul la deliciile 
viitoare, Pentru moment trebuia să tacă 
și să suporte orice lovitură, cât de umili- 
oare. Crispa pumnii şi tăcea, privind înlă- 
turi. Ura și dragostea umilită din el îngâ- 
uau : mai târziu! maj târziu! 

„Când ajunse, Cora îl primi din prag 
intr'o rochie nouă, de culoare deschisă — 
şi chiar prea decoltată — numai zâmbet, 
numai voe bună. I] invită în casă şi-i servi 
câteva bunătăţi, pregătite „special” pen- 
tru el. Erau numai ei doi, singuri, în acea-= 
stă odae de care-i legau atâtea amintiri 
comune și păreau că sărbătoresc un 0ve- 
niment deosebit, — „Poate inaugurăm o 
altă apocă ?". glumi Grigore. — „Poate”. 

Dar Cora alunecă repede spre altele şi, 
văzând, gesticulând, îi reaminti unele scc- 
ne „tragice” din trecutul apropiat. Se 
amuzară amândoi, caşicum ar fi fost vorba 
de cineva străin. : 

„— Uite sşa voiai să te împuști — striga 
Cora, lipind un corn de tâmplă şi încrun- 
tându-se fioros. Imi dai scrisoarea, ori trag? 
Un, doi... ha, ha, ha !... crezi că nu știam că 
n'ai să tragi? Si cu toate astea îţi mărturi- 
sesc că mi-a fost o frică grozavă. Cine ştie, 
imi ziccam, astfel de momente sunt pri- 
mejd:vase... mai ales la unul ca tine! 

Ironia ci îl dispunea, Intr'adevăr, ce 
simple, ce copilăroase păteuu toate în lu- 
mina de acum, uşoară, camaraderească! 
Ce copil fără minte fusese... şi râdea, tă- 
cea haz în unison cu ca. [i plăcca starea 
prietenească de acum și ar [i dorit-o pre- 
lungită indefinit. Dar Cora fu cuprinsă 
peste puţin de o febrilitate inexplicatiila, 
-— o nervozitate care turbura atmosfera. 
La un moment dat trecu în odaia vecină 
şi aduse un pachet cu scrisori. Grigore 
deveni grav. 

— Vrei să-ţi citesc ultima scrisoare a 
lui Valentin? spuse Cora deodată, cu un 
zâmbet chinuit în colțul gurii. 

Tresări. Iarăşi Valentin! Cândva reuşi 
să înlăture, să birue umbra acestui om 
dintre ei. 

— Citeşte, desigur, de ce să nu citeşti... 

Cora se așeză alături de el, pe divan, şi 
tot agitând picioarele, băețește, începu: 

„Dragă prietenă... te iert pentru toate 
câte mi le-ai spus, şi mai ales pentru toate 





=GAZARUL 


Nu numai rumânul care aleargă în 
fiecare zi cu bidoanele pe sub fereas- 
tra mea este un găzar„ Bietul om care 
circulă oră de oră ca să-și scoată o 
pâine din lichidul galben şi unsu:os, 
e găzar fiindcă aşa îl definesc cele 
două vase de tinichea pa cara le duce 
pe umeii și fiindcă asa îl ştiu şi servi- 
toaraa şi băcanul și ordonanța. 

Căzarul despre care scriu aceste rân- 
duri e cu toiul altceva. El poae îi pic- 
to:, actor, om de afaceri, tot așa cum 
poate fi şi pozt. Si nu şiiu dacă aţi bă- 
gal v:eodată de seamă că găzării p:e- 
văzuți cu b'done, p:ooriu zisii rrărzmri, 
au o metsahnă tare caracteristică. După 
ce au făcu! tâ:gui și au încasa: para:e- 
l2, a apărut ca din întâmplare în bal 
con sau la fer2astră, cucoana sau dom- 
nul. Unsurozul personaj ds pe calda- 
râm priveşte în sus, sașiu și sunărat, 
Asa i s'a năzării lui în devlă. Ori cu- 
coana e rumenă şi f:umoasă, sau dom- 
nul e prea freș şi elegant, Găzarul care 
a luat însă paralele și poate şi un sfert 
de pâine, se mai uită odată în sus, 
scuipă printre dinţi şi îniură ca la el 











UNIVERSUL LITERAR 











câte mi le-ai ascuns... fiindcă, oricum, nu 
mai am mult de trăit. Eri mi s'a făcut o 
nouă radiografie şi rezultatul — e dezas- 
truos. Am făcut lichid în urma pneumoto- 
raxului.., 

Te iubesc ca şi până acum. Nu la tru- 
pul tău mam gandit vrecdată... dar îna- 
inte de a muri, te rog să-mi tăgâdueşti 
ceva — daca e adevaral tot ce ra.-a scris 
despre „el: iăgăduceşte-mi că te vei des- 
Părţi cu totul de cl! ll te va distruge, el 
e un om „de dincolo” (mai ţii munte ueo- 
sebirea pe care o făceam aici, intre noi, 
cei suferinzi, și oamenii „sănătoşi” — răi, 
egoiști, negândindu-se decât la plăcerea 
lor — mai pui minte, Cora?) — el e un om 
care nu poatc înţeiege legile noastre, ale 
condamnaților. El nu cunoaşte, oricât ar 
crede , că te iubeşte, preţul stânt al sănă- 
tăţii, al liniştei tale, Fiindcă, dragă Cora, 
cod că nai uitat de boala ta, care cere 
od_nnă, numai cdihnă... Dacă ai să faci ne- 
giijenţe Lu. 

Cora se ridică brusc, făcând câţiva pași 
agitaţi in odae. Apoi se întoarse în spre 
Grigore, 

— Vezi? Vezi cum se iubeşte cu adevă- 
rat? 

EI sta cu capul plecat şi nu răspundea. 

— Spune ceva! ţipă ea înăbuși, cu un 
început de îmbujorare a obraj:lor. 

Grigore ridică ochii şi o privi. Fură câ- 
teva clipe de suspensic, de incertitudine. 

Apoi, cu un oftat, Cora reveni pe divan, 

— Nu ţi se pare r:dicoiă Scr.svarea? 
spuse tot ea, după un timp. 

— Nu, şopti el. 

— Ba da, e ridicolă! se sbătu Cora. E 
un om prea... simplu! Tu... nu mi-ai fi 
scris niciodată o astfel de scrisoare... pa- 
tetică. Da, chiar dacă ai ti fost pe moarte. 
Tu... eşti altceva.., 

— Altceva? 

— Nu, tu ești un om rău, lasă-mă în 
pace! se ridică ea din nou, din ce în ce 
mai agitată. 

Atunci Grigore pronunţă cuvintele ca- 
re-i exprimau cu adevărat gândurile. Pen- 
tru prima oară de când se împăcaseră, el 
încerca un astfel de sentiment... 

— Da, Cora, omul acela are dreptate... 
sunt rău... e numai egoism în dorința mea 
de u te face să revii... Uneori am impre- 
sia că nici nu te iubesc... E... e ceva mon- 
struos, inuman, nu-i așa? Dar numai din 
ambiţie te vreau iar, numai fiindcă sunt 
gelos pe tot ce aţi realizat voi acolo, în a- 
cel sanatoriu nesuferit, așa, puri, într'o 
atmosferă atât de... atât de... înaltă!... In. 
țelegi? Tu și el... e], un cm simplu, e ads- 
vărat... Dar înălțat și purificat de sufe- 
rinţi, de ideea morţii... E prea frumos, prea 
frumos... şi voiam să distrug asta... ca un 
om inferior gelos pe cevace realizează al- 
ţii, superiori... o furie de distrugere, o rău- 
tate... 

— Grig! — îl chemă ea pentru întâia 
oară aşa cum îl chema în trecut — n'ai 
voe să vorbeşti aşa, de ce te poncgreșii. 
nu-i adevărat. 

— Ba da, e purul adevăr. Vreau să plec. 

— Ba nu, rămâi, Ascultă Grig. Micești 
drag... 

Spunând aceste cuvinte, Cora se aplecă 
in spre cl, cu ochii strălucind într'o febră 
ciudată, ridicând brațele, gata să-l cuprin- 
vă. Dar Grigore. dintr'un salt, fu departe 
de divan. 

— Ce înscamnă asta, Cora? Ai febră, 
nu-ţi dai seama ce faci. Nu vreau să pro- 
Fit... 

-— Dar nu, dar nu Grig... 

— Cora, atunci... ai început să joci tea- 
tru cu mine? Te rog, nu mai glumi așa. 
Altfel voi suferi şi o altă remuşcare: a- 





FOI VOLANTE 





în Gori. Dece să fie domnul atât de 
freş? 

Așa şi găzarul nostru, poetul, de pil- 
dă. Ci:culă blond și ștrengar pe foaie 
multe uliţi, scrie foarte lungi epistole 
de admiraţie confraţilor și maeşiriloz, 
bate cu degstul arătător la foarte mul- 
te oglinzi strâmbe care-l arată drept 
şi slă de vorbă cu fzie foarte frumoase. 
Dar într'o zi, zăreşte în fereastră, la 
etaj, un personaj oarecare, unul care 
primise si el una din foarte multele 
scrisori, Ştiţi, găzarul are psihologia 
lui! Dece stă neruşinatul acolo la e- 
taj, în timp ce eu vând rime la parter, 
trumos ca un afiș, dar răgușit ca o ca- 
terincă? Şi într'o clipă insul a uitat e- 
pistole, uşi, oglinzi şi fete, răcneşte în 
sus spre fzreasiră şi sloboade o îniu- 
rătură plină de sevă și vigoare. Dece 
să fie domnul atât de sus? 

După acest gest eroic, se duce lao 
cafenea să scrie maxime și sfaturi 
pentru adulți, Nu răzsună  bidoane.e, 
dar parcă vine o undă, 

In lături, coconi, căci trece găzarul! 


VLAD ALIMAN 


(INI N N N O NR N N N TC A N NI O N II NOI, 


PSI 





ceea de a te fi molipsit cu ridicolul meu. 
Nu te prinde pe tine.., 

— Ai dreptate, nu mă prinde, întoarse 
ea deodată cuvintele, cu un ton de ironie 
Şi... începu să râdă! — Te-aj acuzat de ră- 
utate? — continuă ea netezindu-şi părul 
cu un gest absent. De fapt eu mă joc, eu 
sunt rea. Imi place să te văd sulerind, imi 
place să te pedepsesc pentru tot ce mi-ai 
tăcut. 

Grigore îşi luase pălăria şi părea că se 
gândește la cu totul altceva. Apoi șopti: 

— Suntem îngrozitori... Amândoi.. 

Şi ieşi. 

e 

Iată însă că a doua seară, din nou îl cu- 
prinse acea neliniște ascunsă, de neexpli- 
cat care biruia orice raționament şi orice 
hotărire. O văzuse ziua, pela cinci, şi-şi 
vorbiseră cu indiferența unor amici ce se 
întâinese întâmplător, undeva, într'o casă 
străină. Intr'aduvăr, la Paula, prietena co- 
mună, părea că nu venisesă pentru a se 
întâlni anume. 

Acum, însă, nu se putea culca. Era zece 
şi-și dădea seama că iar sc va întâmpla 
cu el ceva absurd. Se îmbrăcă și ieşi. Dru- 
mul până la Cora îl făcu repede, ghemuit 
în sine, împins ca de o putere străină, e- 
vitând să se gândeacsă lu co face. 

Cora sc pregătea tocmai de culcare. 
Deschise portiţa, trecu prin curte și apă- 
ru decdată în prag. Ea scăpă un mic țipăt 
de spaimă. 

— Ce înseamnă asta, Grig... iar vii să 
mă turburi? 

E! încercă să râdă, ca de o glumă năs- 
trușnică, dar patul desfăcut, trupul Co- 
rei, ca o umbră sinuoasă prin transparen- 
ţa cămăşii de noapte, luminată din spate 
cum era, apoi tot interiorul acela cald, 
intim, cunoscut, îi pricinui o scurtă ame- 
țeală. 

— Cora, plec, am vrul numai aşa.. 
spun ceva... 

In acelaşi moment se auziră pași prin 
curte, și pentrucă nu mai era timp să se 
retragă spre poartă, ca fu nevoită să-l as- 
cundă în casă. Grigore trecu în odaia cea- 
laltă, cu inima iuţită de teamă și bucurie. 
Aici, cra iarăşi aici. noaptea.., și aceeaşi 
atmosteră încordată, complice! 

Bunica intrase în casă, Se auzi. 

— Parcă m: s'a părut că văd pe cineva 
prin curte,gră; bătrâna tărăgănat. 


să-ţi 





—— Nuu... na fost nimeni, ţi sa părut, 
răspunse Cora, cu ceva tragil în glas. Dar 
bătrâna avea pesemne chef de vorbă. O 
auzi așezându-se pe un scaun și suspinând 
prelung. Urmă o conversație, rău întreţi- 
nută de Cora, a cărei nervozitate o putea 


înţelege doar el. Dacă femeii i-ar trece 
prin minte să intre şi aici, alături? Primej- 
dia îi dădea un dulce tremur de panică. 
Dar iată că se hotărise să plece... 

— Somn ușor, Cora... 

— Noapte bună, ma'mare — şi o auzi 
încuind ușa cu cheia — odată, de două 
ori. Apoi stinse lampa şi veni la el. Tre- 
mura, 

— Ce-ai făcut, de ce ai venit... Uite ce 
cra să se întâmple — șapti pe întuneric. 

Grigore nu răspunse. O distingea, o ve” 
dea şi o simţea întreasă în fața lui, dar 
nu cuteza s'o prindă în braţe. Făcu doar 
un gest ca din greșală, o atinse pe braţul 
gol şi îi simţi tresărirea adâncă. Când o 
cercetă mai bine, văzu pe faţa ei o expre- 
sie care-l înspăimântă. In tăcerea întune- 
cată a odăii, ființele lor păreau că se 
pierd, se cutundă ca într'o apă, topindu-și 
limitele. Părbia Corci svâcnea scurt, ochii 
îi luceau ca de febră, In sfârșit spuse: 

— Grig, de ce mă urmăreşti, de ce ru- 
mi dai pace, dece mă omori cu insistența 
ta? Fic-ţi milă de o biată bolnavă... nu în- 
telegi ca sunt bolnavă? Nu mă atinge, la- 
să-mă... trebue să fiu credincioasă alt- 
cuiva... nu, nu lui Valentin, cum crezi iu, 
ci boalei din minc, o ştii doar și tu, știi... 

— Da, Cora, te las... dar de ce vorbeşti 
astfel? nu-i adevărat, nu eşti bolnavă... 
niciodată nu am crezut, e o închipuire... 
Haide Cora, revine-ţi, nu te speria, nu se 
va întâmpla nimic... iată, plec... deschide 
ușa și te las... deși am impresia, am impre= 
sia... că mă urăști, că nu mă mai poţi 
suferi... iată, acesta e gândul pe care nu-] 
pot suporta... 

Cora făcu un gest de oprire, exasperat. 

— Dar nu Grig, nu... nu mă înţelegi, nu 
te urăsc... mi-eşti drag... Dar mi-e frică 
de tine, de mine, de tot... Nu trebue să re- 


LELE 


de DAN PETRAŞINCU 


începem Grig... simt că vom sfârşi rău da- 
că vom reîncepe... nu se poate, nu... 

De ce natură fu scânteia care il sgudui 
pe Grigore în clipa aceea — de bucurie 
pură, nebunească? sau de satisfacţie imen- 
să, de orgoliu — în acel moment câna o 
vedea pe Cora din nou a lui, supusă, bi- 
ruilă, așa cum o visase de atâtea ori, dea- 
jungul acelor penibile luni de luptă? Intâi 
nu ştiu ce să facă: s'o prindă în braţe şi 
s'o acopore de sărutări, sau să fugă—pur 
şi simplu — pentru a-și savura bucuria 
singur, cu sgârcenie. 

In loc de acestea, o mângâie încet pe 
păr, ca pe o soră, şi bâigui fără rost: 

— Cora, mă iubești? mă iubești? Numă 
minți? 

— Nu Grig, e trist dar aşa e — suspi- 
nă ea, cu o linişte solemnă, care-l impre- 
sionă. Atunci el îşi picrdu capul. Incepu 
s'o sărute, s'o înăbușe, s'o mângâe cu toa- 
tă wiolenţa reținulă atâta timp, luni și 
luni, într'o deslănţuire oarbă, dureroasă. 
Spunea cuvinte fără şir, copilăreşti, tot 
ce-i trecea prin minte... 

— Cora, Cora, în sfânșit eşti din nou a 
mea, a mea... Nu-mi vine să cred, De ce 
ţi-e frică, de ce spui căe trist... Dece 
ne-am ascuns atât, Cora, unul de altul? 
Am ştiut, am știut din prima zi... nu se 
putea... Trebuia să te recâștiga... Tot ce-a 
fost între noi... Ştiam, presimţiam... Cora, 
să uităm, să fim ca la început... N'ai fost 
nicăeri, nu ne-am despărțit... Cât e? Şase 
luni ai. stat acolo... şi acum... o lună... mai 
mult ? Nu ştiu... Am şters totul,.. Iţi mul- 
țumesc, îți mulțumesc... 

— Nu-mi mulţumi, nu te bucura, Grig... 
Nu se schimbă nimic... Eu tot o moartă 
sunt, 

— Nu, Cora, nu! Nu ești, nu ești! Voi 
răsturna lumea, voi face impaos:bilu! şi vei 
fi a mea, Iţi voi reda sănătatea, te voi în- 
griji. Principalul e că mă iubeşti, că am 
pentru ce şi pentru cine munci. Inţelege- 
mă, sunt un alt om... 

Deodată Cora îi alunecă grea în braţe. 
O crezu leșinată dar era numai cpuizată, 
ameţită, O duse încet până pe divan, îi a- 
jută să se întindă, o înveli, bâiguind scu- 
ze, blestemându-se. 

— De azi încolo, s'a sfârșit, nu te voi 
mai obosi, vei vedea... acum revino-ţi, te 
TOg... Acum vreau să te văd dormind, tre- 
bue să te odihnoști, nu e permis să-ți 
pierzi noaptea. 

Blestematul de mine, cum te ţin, cum 
te fac să pierzi orele acestea pretioase... 
Haide, liniştește-te, plec... Și mâine, şi 
mâine!,,, 

Rimase aşa câteva minute la marginea 
patului, ținându-i mâna în palme, în tă- 
cere — aboi o sărută pe frunte şi se stre- 
cură afară... 

e 

Se trezi, a doua zi de dimineaţă, cu un 
sentiment de nou, de proaspăt, cu o sen- 
zaţie de infinită sănătate irupească și su- 
fiotească. Dormise întâia noapte liniştită 
de o lună încoace, dela revenirea Corei. 
Deschidea ochii ca într'o altă lume, plină 
de sens şi culori. Și numa:decât svâcni în 
cl necesitatea de a o vedea — nuraai așa, 
să-i privească o clipă obrazul, să primea- 
scă dela ea un zâmbet fugar, de daprte, 
să se încredințeze că ţot ce se potrecuse 
azi noapte nu era închipuire sau vis. 

I se părea că tot acest timp de harţe fu. 
sese necesar, fatal, numai pentru ca legă- 
tura lor să se cimenteze, să devină mai 
trainică. Aproape că binecuvânta tot ce 
se întâmplase, plecarea  Corei, scrisorile, 
cearta, revenirea și celelalte... 

„„.Cora însă nu cra acasă. Dar unde pu- 
tea fi atât de devreme? întrebă pe bunica 
ei. Plecase cu noaptea în cap la biserică! 
Era vre-o sărbătoare? Nu. Atunci? Bunica 
ridică din umeri... 

Curiozitatea îi mări dorința de a da o- 
chii cu ea. Plecă așa dar, la întâmplare, 
spre biscrica cca mai apropiată, a cartie- 
rului. Era aproape pustie. Preotul, dască- 
lul, câţiva copii şi mai multe femsi bătrâ- 
ne. Când intră, câteva capete se întoarse- 
ră mirate în spre cl. Şi numai decât o des- 
coperi pe Cora, ascunsă înti'0 strană din 
primele rânduri, îngenunchiată, curbată, 
nemișcaţă, 

Se apropie încet, cu ochii la preot, dar 
i se păru că observă un gest de dojană la 
acesta și so opri la câţiva paşi de ea, pe 
dreapta, într'o aşteptare plină de nerăb- 
dare. Nu sc simțea binc în cuprinsul bise- 
ricii. Nu-și putea explica deloc ce căuta 
Cora aici — după o astfel de noapte mai 
ales! Era intrigat şi puţin supărat. 

Văzând că nu e chip să se lacă simțit, 
tuși de câteva ori. Cora nu se mişca, pă- 
rând cu totul! cufundată în rugă. 

Grigore se agita, privind în jur cu un 
fel de sfidare temătoare. Cum de nu-l 
simţea Cora, când era atât de aproape 
de ca? De ce se ruga atât de umil.tă? Ce 
păcat avea pe suflet? Co e cu accesul aces- 
ta de misticism? Işi aminti de scrisorile ei 
dela sanatoriu, când îi spunea că ar vrea 
să se... călugărească! Luase în glumă ast- 
fel de idei... retrograde, Dar acum începea 
să-l cuprindă turburarea. Bucuria cu care 
venise, se risipea în atmosfera senilă a lă- 
caşului. Totul părea mort și sufletul nu 
reușea să-şi păstreze independența în a- 
cest mediu refractar bucuriei simple, na” 
turale, cu care venise. Simţea necesitatea 


3 mei amare 


yYforii 
Impleteșie-ni-te'n jurul frunţii, rază 
Inspirată cu străluczte stelare. 


Spini ai frunţii, sângerați-vă cu zare, 


Sâuge, ostoeşta-ţi flocăza cu amiază. 


Cancer ispitind să gâtuie pe coarae 
Lebăda “ncâ:jată a tinerei aorta 
Picură “n sfarogui fizcărei note 


Timpul — vin răvac îmbuchetat cu 
moarte, 


Dă prin preajmă buzna sau târcoale. 
Hai! Inghimpă-ni-te'n craştete, lumină ! 


Va să vină, hoit nevoinic, va să vină. 


Ramuri, repede, şi ştrăi, și osomale !... 
ION FRUNZETII 


PPP RR an ai 


de-a avea alături pe Cora, vie, sglobie, 
dar ea nu se m.şca de acotv, streină şi in- 
cremenită, siăpănită ca de o puicre magi- 
că. O privi fix, cu un încaput ac dușmani, 
„Cum se poate să numă simți, cum se 
poate” își repeta înrăit. Și dece se roagă? 
O, obiceiurile astea, rămase dela sanala- 
riu! 

Era gelos pe ruga ei, Il isbi o nouă ex- 
presie a chipului său. Ochii adânciţi în or- 
bite şi trăsăturile încordate în concentra- 
rea rugii o făceau aproape bătrână. Schi- 
ţa din când în când cruci repezi, chinuite. 

Mai făcu doi paşi spre ea, cra la un me- 
tru depărtare, tuși din nou — dar cu 'ace- 
laş rezultat. In aceeaşi clipă îl lovi certilu- 
dinea prăpastici sufletești dintre ei. Il 
minţise, nu-l iubea! Fusese o simplă stra- 
tagemă, ca să scape de el — aseară. Ce 
prost fusese el! Crezuse şi... plecase! Se 
simţi caraghios, furios, neputincios. Cu ce 
rafinament îşi bătuse joc de el fata asta! 
Unde învățase o astfel de școală înaltă? 

Acolo, la spatele ei, înalt și încruntat, 
tropăind din picoare. Grigore abia se mat 
stăpânea să nu facă un gest brutal — să 
se apropie, s'o ia de braţ și s'o tragă afară. 
Dacă ar fi întors capul și l-ar fi privit 
duios, şi el ar fi fost dispus, poate, să se 
roage, alături de ea. Pe când aşa, ea-l 
transforma întrun fel de domon, un spi- 
rit rău ce planează deasupra ei, gata s'o 
însface... Cora îl trăda, Cora îi scăpa... 

Bătrânele de alături mormăiră ceva a 
dezaprobare și trebui să se retrasă tocmai 
lângă uşă. Acum îşi dădea seama că ca-l 
văzuse, că ea-l simţite... dar nu voia să-l 
bage în seamă,,. 

Pe noașteptate, Cora se ridică si, făcând 
câteva cruci, veni deandaratelea spre usă. 
Câna fu lângă el. se întoarse scurt și ieși, 
lăsându-l buimac, încremenit... 

„.O ajunse tocmai în stradă, după ce 
parcuvsese curtea bisericii în goană. O 
prinse de braț şi o întnarse ps» loc, cu vio- 
lență. Cora se smuri. Se priviră o secundă 
cu ochi grei de duşrnănie, de indignare, 

— Ce cauţi, ce vrei! şucră ca ascuţit. 
Lui i se păru că visează, ezită, îi scăpă 
braţul — ca porni numai decât, iar el ră- 
mase pe loc, cu voinţa îngheţată. Ce era 
asta? Dece? Ce se întâmplă cu ei? 

Făcu câţiva pași mari și o ajunse din 
NOU. 

— Cora, dar ce înseamnă toate astea, 
suntem nebuni? Ce s'a intâmpiat... Dec 
te porți așa? 

Ea mări pasul, încleștând gura. O piinse 
iar de braţ, dz umeri. I se păreau ioaic a- 
tât de absurde, de nemotivate... şi totuşi... 
simţea parcă nevoia s'o lovească, da, so 
lovească, s'o vadă căzând, ncînsemnată, la 
picioarele lui... 

— Cora, răspunde! 

Voia să fie blând dar îşi auzi glasul în- 
cărcat de mânie adâncă, de ură. 

— Lasă-mă! ţipă ea, eliberându-se de 
strânsoarea mâinii lui. Nicăieri nu pot 
scăpa ac tine. Dece ai venit... şi la bise- 
rică! Era singurul loe unde credeam că 
mă pot reculege... şi... ai venit, L.asă-mă! 

Și porni iar, repede, aproape fugind. Dar 
nu! Dar nu! Se răsvrăti în Grigore ulti- 
mul rest de rațiune — nu se pulea lăsa 
biruit de o astfel de situatie absurdă. nu. 
Trebue să-mi explice, trebue şă ne înţele- 
gem. E un moment penibil acesta. Cora! 
— după cele ce s'au întâmplat aseară în- 
tre noi, nu-ţi dai seama? 

Alersă din nou s'o oprească. 

— Cora! 

Iși dădu scama că ajunsescră aproape 
de casa ei. dar ranşi s'o mai prindă odată, 
chiar lângă poartă. 

— Cora, făcu pâfâind, nu ţi-e rușine... 
Aseară ce-a fost vorba ? De ce m'ai mintit? 

Ea clipi des, ca într'o snmnolenţă. Plu- 
tea parcă, toată. într'o batie tare. acidă — 
şi zise rar, ca și cum n'ar fi înţeles: 

— Fu... te-am minţit? 

-— Da. tu, ai minţit... 

— Ei bine, da. te-am mintit. si acum la- 
să-mă în pace. nu întelegi că vreau să mă 
lasi în pace! ftipă ea cu o nouă d-slăntuire, 
ca de om care încearcă să se descarce, 
printrun ultim efort, de o povară lăun- 
trică, 

— Cora, să ştii, nu mai sunt dispus să-ți 
sufăr hachiţele... strigă şi el, jumătate cu 
furie, jumătate cu amărăciune. 

Dar ea nu-l mai auzise. Intrase în curte, 
irântise portiţa, apoi dispăruse în casă, 
fără a mai întoarce capul. 

Grigore se întoarse şi el, păşind repede, 
ameţit... 





„tului, 











ape sem DSERED ET eee AR TITO Pia Să 


nete 


se Primeşte la 


Intr'o toamnă 
şooala noastră ordinul cu numirea 
la catedra de filosofie, rămasă va” 


cantă, a unuia Vasiliev, cu stu- 
diile deabia terminate. Se yacan- 
tase catedra, vorba vine, că de 
fapt sa ușurat prin scoaterea la 
pensie a bătrânului Bogolepov. 

Poate 'vreți mai întâi să ştiţi 
cum arată acest moșneag. Era mic 
şi îndesat, dar simpatic la privire, 
Avea părul alb şi rar, iar barba-i 
căruntă cobora dealungul vestei 
lui albe, puţin cam slinoase. Vor- 
bea cam încurcat, dar asta nu-l 
împiedica să fie guraliv. Când spu- 
nea .ceva orginal, din partea lui, 
arăta o gândire neguroasă, în 
schimb scanda ciar și răspicat ori- 
ce dicton sau vreo cugetare cu mult 
înțeles din vreun mare filosof. Cu 
astfel de cugetări, pe mulţi î: tăia 
sentențios. Atunci numai ce-l ve- 
deai că-şi lua o poză majestunasă, 
îşi Proţăpea barba înainte şi par- 
că rostea un verdicţ în cazul unor 
mujici vinovaţi, ori o comandă 
unei trupe imaginare. Toţi făceau 
un haz discret de moșneag. Dra 
de un leat cu seminarul și el în- 
treţinea atmosfera de vetust a șco- 
lii şi chiar a oraşului. Lumea știa 
tot ce gândeşte, dar lui i se părea 
că în adâncul anilor zace încă în- 
țelepciune necercetată şi de acolo 
ar mai putea scoate ca dintr'o fân- 
tână fără fund încă mult pentru 
adăparea celor „sărac: cu duhul“. 
Pentru el, toată lumea era „săra- 
că cu duhul“. 

Depe vară chiar deplângea soar- 
ta catedrei pe care el a tot urcat 
și a tocit timp de 40 de ani și într'o 
bună zi și-a spovedit în cancelarie 
ultima lui dorinţă. Și care era do- 
rnța lui supremă ? Nici una nici 
alta, decâț aceasta: când se va 
prezenta noul numit, acela să stea 
întro bancă lângă elevi şi el să 
mai țină o lecţie, o singură lecţie, 
după care se va retrage împăcat 
din viaţa şcolii, împăcat că a tre- 
cut torța filosofiei în mânile lui 
Nimichiev (desigur cuvântul tra- 
duce porecla ce-i dăduse el în ru- 
seşte), cum îl numea în ironie pe 
acela care avea să-i ia locul de re- 
prezentant al înțelepciunii pe o 
suprafaţă de sute de verste în lung 
i în lat şi cine ştie pe cât timp 
în viitor. 

In Seminar era zarvă mare. Nu-i 
puțin lucru să se întinerească — 
și asta atât de rar — cadrele. Nu 
mai vorbim de lumea târgului! 
Prin venirea lui, Vasiliev trebuia 
să primenească aerul, să aprindă 
lumină nouă, să curețe sgura şi ru- 
gina, să se facă loc larg de gân- 
dire și acțiune. 

Bagolepov bătrânul era Privit 
ca simbol al anchilozării, iar Va- 
siliev așteptat ca sol al întineri- 
rii. Il așteptau cercurile culturale 
și intelectualii mai mii sau mai 
mar: ca pe un sădilor de viaţă 
nouă. Chiaburii târgului, mai ne- 
încrezători, spuneau: „să veden, 
să vedem“ și se preocupau și ei de 
Vasiliev ca toţi ceilalți. 

Intre „barâşnele“ cele frumoase 
şi. cele cu pretenții, cari nu obo- 
sesc niciodată așteptând, se iscase 
un zumzet pe o coardă mai înaltă. 
Fiecare se întreba dacă va cores- 
punde idealului ei sau îl modela 
după acel ideal. In așteptarea 
lui nu știau dacă trebue să-l facă 
înalt sau tot scund, cu barbă sau 
fără barbă. Cum pe acolo încă ră- 
măsese credința că purtarea bărbii 
este un semn de distincție, el ar 
trebui să fie înalt şi cu barbă, ca 
orice filosof, dar de culoare nea- 
gră. Iar prin ochii lui mari toate 
fetele presupuneau că se vor re- 
vărsa infinite surprize. Era Vasi- 
kev, pentru ele, mai mult magi- 
cian de cât filosof, gata să scoată 
şi să dăruiască fiecăreia ceeace îi 
dorește inima. 

Şi zic, venise ordinul de numire 
prin mijlocirea Guberniei, mai era 
o zi două până se deschidea școa- 
la și aşteptam alte adrese care să 
ne confirme prezentarea, căci așa 
se obișnuia. Nu ştiu dece, ni se 
părea pentru inălțimea evenimen- 
că trebue să fie primt în 
gară şi condus în oraș cu tot ala- 
iul cuvenit unui so! care avea să 
aducă o schimbare în viața ora- 
şului nostru bătrân. 

Dar de unde? — Singur şi ne- 
cunoscut şi-a coborit pe scările 
vagonului o val:ză grea de cărți și 
căptușită cu luoruri trebuitoare o- 
muiui la drum. S'a strecurat uşor 


din vălmășeala depe peron, în care. 








era amestecat ca orice călător și 
s'a aşternut la drum pe sub teii 
şcolii, până în oraș. 

* 

Prima zi: de şcoală. Elevii clase- 
lor superioare erau adunaţi în am- 
fiteatru, unde trebuia să sc în- 
ceapă cursul comun de Exegeza 
Noului Testament. Aci se rătăcise 
și Bogolepov, care căuta pe fostul 
coleg, pe părintele Bogoiavlenski, 
cel care preda Exegeza. Dar cum 
părintele a anunţat că nu poate 
veni, își face intrarea în amfitea- 
tru tânărul profesor Vasili Vasi- 
liev. Imbrăcat întrun  pardesiu 
gris-fer, încins cu un cordon ase- 
meni unei rase călugărești, era 
înalt, cu o frunte largă şi senină, 
păzită jos de ochii-i forţat închişi 
şi adumbrită sus de un păr bogat 
blond, aruncat cu grijă înapoi. 
Nici gând să poarte barbă. Semi- 
nariștii îl văd pentru prima oară 
și în iureșul lor de a-şi apuca 
locuri, uitară de bătrânul Bogole- 
pov care, buimăcit, se afla printre 
bănci, și fără intenţie î! sechestrea- 
ză în sală timp de o oră, cât tre- 
buia să ţină lecţia noului profesor 
de iilosofie. 

Vasil: Vasiliev își cere voie, ca 
în locul părintelui de Exegeză, să 
țină cl lecţia de iniţiere în filoso- 
fie. Şi numai ce începe să vorbea- 
scă. A. pornit dela întrebarea, pe 
care şi-a pus-o omul întotdeauna : 

„Cine este el?: — şi a arătat 
cum deavungul veacurilor rnintea 
omenească s'a străduit să afle un 
răspuns  mulțumitor la această 
chestiune. A descris cum sau năs- 
cut ştiinţele și artele, dar cum s'a 
pierdut formula întrebări: celei 
dintâi. La sfârşit a conchis că f.- 
losofia are misiunea de a căuta 
esenţa tuturor esenţelor, deslega- 
rea problemei tuturor probleme- 
lor. 

In acest timp fostul profesor 
nu-și mai recunoştea elevi: care 
asculțau extaziaţi um vrăjitor al 
cuvântului. De unde în primul mo- 
ment, cum sta el mărunt şi gras 
într'o bancă, își arunca în sus o 
barbă de negaţie absolută, încet 
încet începu a-și pleca fruntea 
înainte și barba îi coboră depe p'e- 
destalul măreției. lar câna vorbi- 
torul încheia, spunând că „filoso- 
fia ce strădania minţii de a înţele- 
ge înaltul din înălţimi, adâncul 
din adâncimi (ce e drept, abuza de 
einfază şi patetism) și ea caută e- 
ternul frumos din artc, adevărul 
imutabii din științe şi binele ab- 
solut din viaţă, că însfirşit filoso- 
fia este setea veşnic nepotolită de 
a găsi și a te regăsi“, bătrânul a 
plceat capul cât au permis verte- 
brele cervicale și până i-a absorbit 
reverul hainei aproape în întregi- 
me barba lui semeaţă, în care tre- 
buia să se fi încâlcit spovedania— 
căci era mai mult decât o prele- 
gere — a „învățăcelului“. Și el 
care se credea atotștiutor, că a gă- 
sit ceiace caută... 

+ 

Când s'a sfârşit lecţia, ţoţi sau 
ridicat în liniște, parcă erau după 
o rugăciune. Bogolepov s'a strecu- 
rat Printre foştii elev: — cari îi 
făceau loc cu foarte multă bună 
voinţă — și dus a fost, căci n'a mai 
dat nici când pela Seminar şi ni- 
mănui n'a mărturisit — așa cum 
de fapt el gândea — că la această 
şcoală s'a aprins o lumină nouă. 
Dar din acea zi s'a răspândit ca 
fulgerul svonul în oraş: „au înce- 
put lecţiile Vasil. Vasilevici Vasi- 
lev !* (tatăl lui purta același nume 
cu el, deaceia se numea atât de 
cur:08). 

x 

Curând a început să devină o- 
biectul discuțiilor şi centrul de in- 
teres în târg. Toţi și toate rugau 
să li se arate şi întrebau cum este. 
Fetele mai ales, erau curioase să-l 
compare cu imaginea pe care şi-o 
creiaseră singure, 

El însă nu știa nimic de zarva 
ce se petrecea în jurul lui şi stră- 
bătea drumul spre școală, spre bi- 
serică, ori spre librării cu totul :n- 
ditferent. Pentru că nu şi-a făcut 
dela început cunoștință, mult timp 
a fost necunoscut. Muscalii, uneori 
chiar aceiași, îl luau drept un că- 
lător, nu un om al târgului, și-l 
invitau să-l transporte unde are 
nevoie, mai adeseori la „gară“ cu 
caleşcile lor de două persoane. tra- 
se de câte o toroapă dolofană. Pe 
fața lui senină șin ochii-i aibaş- 
tri nu se cetea nici o preocupare 
înaltă, dar mi-te să gândească să 
pozeze. Totdeauna își urma dru- 
mul plin de naturaleţe, parcă era 
de-a! familiei în noua societate. 

— E Vasili Vasilievici, — șop- 
teau cu un aer constant de inti- 
mitate ce: cari l-au cunoscut (li s'a 
arătat şi lor de către alții). 

In pardesiul său lung, asemeni 
unui antereu elegant, cu chipul 
foarte luminos, Părea un tânăr se- 
ratic, nevinovat şi stăpân pe sine. 





In micile cercuri, în care era 
nevoit să intre, i se făcea cunoș- 
tință cu diferite persoane (cari re- 
gizau aceasta, Gar spuneau că „în- 
tâmplarea a făcut'..) i se vorbia de 
reuniuni, de serbări familare, de 
petreceri ; chiar „era proectat un 
mare bal de Sărbători“. 

Toţi sau cât mai mulţi îl consi- 
derau al lor şi căutau să-i facă 
viața cât mai plăcută. Le era tea- 
mă să nu părăsească târgul d.n pri- 
cina plictiselei. Bra, într'un cuvânt, 
înconjurat de toată atenția, dacă 
nu chiar se abuza. Mulţumea în 
dreapta și în stânga, răspundea cu 
zâmbete, cu bună voinţă, dar nu 
făgăduia formal că va lua parte. 
La orice nouă invitaţie răspundea 
tipice: mai este invitat și de „fa- 
milia Cutariev or: Cutarievici“ şi-i 
dăruia pe toţi cu epitetul că „sunt 
foarte îndatoritori !” 

Păr.nţii fetelor  auziseră dease- 
meni despre el și ţineau să-l cu- 
noască din două motive: întâi, ca 
să poată să răspundă afirmativ la 
întrebarea dacă l-au cunoscut pe 
Vasili Vasilievici (şi această între- 
bare era oricând iminentă): al doi- 
lea, pentru că presupuneau că le-ar 
putea fi un ginere ideal (adică nu 
atât de deştept). 

tunci se organizau petreceri fa- 
miliare, se pregăteau „ceaiuri“ în 
saloane luxoase — toată toamna 

Sau ținut lanț — la cari fiecare 
amfiir-oană a casei visa să facă im- 
prosie cu „participarea așteptată“ 
a d-lui profesor ae filosofie, se a- 
nunțau dansuri şi el tot nu venea. 
Cu primul prilej își cerea iertare 
invocând motive car: nu mai lă- 
sau nici o îndoială asupra „pro- 
îundului său regret“. 

+ 

Văzând că la sindrofii nu găsese 
argumente să-l aducă, deși nu-și 
închipuiau că trebue mare putere 
de convingere „pentru un om tâ- 
năr și atât de b'ne“ ca el, Vera 
Feodosievna, care dădea în parti- 
cular ultima clasă de liceu, mărtu- 
riseşște marei ei că se simte foarte 
rău pregătită la limba elenă şi ar 
dari să ia lecţi: dela cineva. „Cum 
domnul Vasiliev a studiat teologia, 
ar pimi, poate, s'o prepare“. 

Mama fetei nu numai că a ac- 
ceptat, dar a găsit în sinea ei idea 
Veruţei genială. 

— Mititica de ea! noi nu ne-am 
î: gândit la acest lucru! 

A doua zi profesorul găsește a- 
casă o scrisoare de rugăminte, d'ce- 
țată în termenii cei mai curtenitori 
de Maria Teodosi Semeonov, ma= 
ma, scrisă citeţ şi cu cea mai mare 
îngrij re de mâna tatălui și expe- 
diată discret de Vera. Fetele cu- 
nosc mai bine decât oricine arta 
discrețiunii, | 

Vasiliev, îndatoritor din fire, ar 
fi suferit remușcări dacă n'ar fi 
dat ajutor acelei tinere aflate la 
ananghia în care o pusese studiul 
unei limbi clasice. Ba chiar se sim- 
ţea măgulit că ştiinţa lui putea 
sluji şi în afară de zidurile înalte 
ale Seminarului. 

De a doua zi și-a luat cu sine un 
autor clasic, pe Cicero, care a mai 
condus şi pe alţii în alte împreju- 
rări, ş: sa dus, apoi a continuat cu 
o regularitate kantiană la aceleaș 
ore, de două ori pe săptămână, 

Primirea în ziua dintâi şi în ce- 
lelalte, n'a fost aceia a preparato- 
rului unui copil, fie acel copil şi 
singura fată la părinți în ultima 
clasă liceală, ci tratată ca vizita 
unei persoane distinse. 

“Cabinetul de lecţii era un salon 
frumos împedobit cu mobilă şi ta- 
blouri moderne. (Ca la toți cei 
îmbogățiți de curând). Mama și 
fata apăreau întotdeauna în ţinu- 
tă de rigoare. Vasili Vasilievici în 
costumul iu: simplu, parcă era cla- 
sicitatea îmbrăcată în togă sordi- 
Qă, dar rătăcită într'o lume străi- 
nă, De fiecare dată, până se așeza 
la masă şi începea lectura și inter- 
pretarea unui text, se simțea foar- 
te stânjeniţ, chiar copleșit uneori. 
Dar ca Printr'o forță magică tot 
belșugul de baroc din jur se risi- 
pea — un baroc sui-generis al- 
cătuit din îngrămădirea fără gust 
a lucrurilor moderne — mobila ca- 
sei devenea mai grosolană, ca de 
piatră, tablourile se înfundau în 
pereţi, dincolo de fereastră se pă- 
rea că trece un portic cu ghirlan- 
de şi el scotea din carte şi din min- 
te comoara de frumuseţe a limbii 
eline. 

Aceste ore erau pentru Vera o 
încântare, un deliciu și Vasili Va- 
silievici devenea de 'o loquacitate 
pe care n'o puteai bănui când îl 
vedeai în grupuri ma: mari. 

Cum se termina lecţia, apărea 
din camera ei, mama Veruţei, care 
veghea să nu fie lecţiile prea o- 
bositoare. Acum urmau fel de fel 
de tratații cu rugăminţile m-eroase 
de a servi, se schimbau chestiuni 
nenumărate din enciclopedia zilei 
(profesorul aci dovedea destulă ig- 
noranță și când Vasili Vasilievici 


UNIVERSUL LITERAR 


Misiunea lui Vasili Vasilievici 


cădea din nou din clasicitate în 
realitate, pretexta că întârzie prea 
mult și cerea voie să plece). 

După ce la elenă eleva progre- 
sase destul de mult şi în zadar spe- 
rase că în această limbă să poată 
vorbi inimii profesorului ei, l-a 
rugat să facă lecţii şi la limba la- 
țină. 

Intre timp sa răspândit vestea 
în oraș și fiecare a aflat uluit că 
Vas.li Vasilievici face vizite casei 
bogătașului Teodosi Semeonov. De- 
acum omului acesta i se da consi- 
derația unui mecenat, casa lui era 
privită ca un templu, iar matroana 
şi fiica invidiate cel puţin de ju- 
mătate din târg. 

Clara Andreevna verișoară bună 
cu Vera, de când cu lecţiile lui Va- 
sili, a îndesit vizitele la mătușa ei. 
In pr.ma zi, când Vera i l-a pre- 
zentat familiar pe domnul Vasili 
Vasilievici, și-a zis că a apărut o- 
mul care va ști să aprecieze fru- 
museţea ei și cu un aer de feric're 
nesperată, s'a dus într'un suflet a- 
casă să anunţe că „a cunoscut pe 
profesorul dela Seminar, care a 
fcst chemat de unchiul Teodosi 
pentru Veruţa“. 

— Ştii, mamă, unele materii 
sunt prea grele pentru Vera! 

Și a început să-l descrie celor 
din casă, scoțând în evidență deş- 
teptăciunea lu: Vasili Vasilievici şi 
mai cu osebire puterea lui Ge dis- 
cernământ care va şti până la urmă 
să deosebească între o fată bogată 
şi o fată frumoasă, o fată — Vera 
— care are nevoie de preparator 
şi ea — Clara — care e cu mult su- 
perioară și în această privință. 

Lecţiile de limbiile clasice mer- 
geau normal, dar neadormitul Cu- 
pidon a aprins de dragoste inimile 
celor două verișoare pentru pro- 
fesor. Vasiliev credea că asistă la 
afecțiunea Clarei pentru verișoara 
ei. Deven'seră  într'adevăr' cele 
două verișoare de o tandrețe plic- 
tisitoare una față de alta, 

Numai că această dragoste între 
rude nu putea merge prea mult. 


Sta Vasili Vasilievici — cum am 
spus — pe uliţa Prohorodscaia, pe 
care se afla și casa Clarei Andreev- 
na. Din ea se desfăcea ulița mare 
Novoselsca:a, pe care se ridica în- 
zorzonată casa lui Teodosi Semeo- 
nov. 


Vasili ajunsese idolul şi şeful co- 
piilor depe uliţa lui. Dracii aceştia 
îndrăsneau să-l scoată, mai ales 
spre primăvară, în fiecare zi din 
casă, să vină în mijlocul lor ca să 
le spună câte ceva, să-i înveţe 
jocuri şi ei să-i povestească ispră- 
vile, căci era singurul om care le 
da ascultare. Vrea „să modeleze su- 
fletele nevinovate ale acestor ccpii 
după sine — îşi spunea el in gând 
— ca să fie oameni buni și blânzi 
în viaţă“. 

Dar și pe Novoselscaia devenise 
deia o vreme tot atât de popular şi 
cum amorul copiilor nu cunoaște 
graniţe ori conveniențe, văzân- 
du-se mângâ'ați, întrebaţi, consi- 
deraţi, lăudaţi, de grabă i-au să- 
rit de gât. Lumea copiilor din cele 
două străzi se închina așa dar la 
un acelaşi zeu. Dar când au aflat 
micii vecini ai lui „Vasili Vasilie- 
visi” — căci așa-i ziceau ei, ţot pe 
nume — că şi ceața de copii din 
Novoselscaia a pus stăpânire pe 
idolui lor, s'a declarat un războ.u 
cum nu sa mai pomenit: cu o0- 
cări, cu lupte corp la corp, cu gea- 
muri prefăcute în țăndări — ade- 
vărate bombardamente — cu ră- 
niț:. (Doar Crucea Roşie lipsea). 

Totui se petrecea după logica a- 
morului. Triburile primitive sunt 
intolerante pentru cei care se în- 
chină la alţi idoli, pe când acești 
mici, dar cruzi sălbatici urăsc pe 
cei care și-au însușit idolul lor. 

Disputa a devenit cronică și nu- 
mai Vasili Vasilievici nu ştia și nu 
bănuia nimic, pentru că apropierea 
lui îi făcea pe toți îngeri. E dela 
sine înţeles că de fiecare dată când 
copiii îl vedeau în mijlocul lor, a- 
veau siguranța deplinei proprietăţi. 

Cele două  „domnișoare“ foarte 
mândre până atunci, au coborit şi 
ele în mijlocul copiilor ca să mân- 
gâie şi să desmierde pe aceia pe 
cari îi lua Vasili în brațe. Dacă ge- 
Joz:ia lor nu se putea descărca în- 
tr'alt chip, atunci  întărâtau fie- 
care armata respectivă de copii 
împotriva celeilalte. De acum ele 
alimentau vizibil conflictul, com- 
portânrdu-se ca doi generalisimi cari 
nu înțelegeau să se dea bătuţi. In 
casele lor războiul era toț atât de 
acerb, ca în birourile unor diplo- 
maţi. „Dragile  verișoare“ nu se 
mai aveau bine dela Blagoveşten:e 
și când se întâlneau întâmplător 
la răspântia lor comună — senţe- 
lege că pe acolo le era drumul — 
nu-și mai spuneau „Clara dragă“ 
sau „Veruţa' — ci  ceremonios şi 
ironie : 








— Ce mai faci Vera Teodo- 
sievna ? 
— Ce mai zici Clara Andreevna? 
* 


Fiecare dintre cele două familii 
credea câ cealaltă se opune la feri- 
cirea fiicei şi prietenia de aita dală 
sa prefăcut in ură și ch-ar sa des- 
chis un proces de moștenire — 
după ce se ajunsese la o ampâcare 
mutuală. S'au aprins în vetrele ce- 
lor două cămine focuri de intern 
şi Vasili Vasilievici nu bănuia n.- 
mic dn toate acestea. 

El ştia păcatele lumii din cărți 
ş: din auzite, dar nu experitnentase 
personal. Era departe de el gândul 
că persoana lui puate provoca tra” 
geaii cari să ducă la catastrofe. 
Prezenţa lui era asemeni unei co- 
răbii care răscoleşte o mare până 
la fund sau un lac mocirlos ma 
bine zis și scoate la suprafaţă toată 
necurăţenia care zace jos, dar ea 
pr.vește numai înainte pe deasu- 
pra undei de cristal, tără să vadă 
măcar că o despică. Kra sincer, naiv 
ca un copil, nu cugeta nimic rău, 
inima lui era pe buze, nu cunuştea 
contraziceri și revenir.. Străin de 
ipocrizie, nu ştia ce e calomnia și 
bârfirea decât din auzite. Era -de 
un calm dezarmant, iar razele de 
iubire ale privirilor lui îmbrăţișau 
— cum am spus — pe toți deopo- 
trivă: copii, tineri, bătrâni, oameni 
de jos sau colegi de seminar, Nu 
credea în ofense, deaceea ierta şi 
uita dinainte. In sufletul lui sălăş- 
huia o bunătate naturală, necreeată, 
nestudiată şi neimpusă, ci născută. 
Avea o inimă bună, cum avea ochi 
albaştri. Credea că posedă darul să 
calmeze răutăţile, să topească urile, 
să aducă împăciuire prin însăși ţi- 
nuta lu: exemplară. Era convins că 
aduce pretutindeni înseninare, dar 
scotea din funduri — asemeni coră- 
biei cu carena adâncă de mai sus— 
instinete primare și uri refulate. 
Era plin de ardoare de a ajuta pe 
„om“, dar nu observa că în fundul 
„amulu:*“ se petrec conflicte care se 
termină tragic. Pe drept cuvânt îşi 
puneau unii întrebarea dacă el este 
un cunoscător al „oamenilor“, — 
au ba. 


Zavistia nu sa oprit în sânul lu- 
mii de rând, ci a urcat chiar în ca- 
petele preoţilor. Doi tineri cucer- 
nici părinţi au început a căuta mo- 
tive de sfadă celui bătrân, pentru 
că la biserica lui din vale se ducea 
adese ori Vas.li Vasilievici să ţină 
predici și nu mai era loc de bine- 
credincioşi — atât de multă lume 
se ducea acolo jos. 

Ura împotriva tânărului teolog a 
crescut din ce în ce, până când l-au 
scos „eretic“, 

— Noi suntem oare teolog: mai 
mici? Dacă aleargă lumea la el, tre- 
buie să facă propagandă pentru 
vreo erezie, — conchideau ei după 
o logică impecabilă. Este cazul de 
interveniț la chiriarhii noştri! — 
mai spuneau, căinind norodul sim- 
plu care se duce să-i asculte. 

Intr'o bună zi Vasili Vasilievici 
se aude chemat de un grup şi anu- 
me unul dintre cei do: preoţi tineri, 
pretextează că dorește să discute o 
chestiune de dogmă. Profescrul nu 
poate refuza invitaţia și se duce în 
mijlocul lor. Unii se bucurau că pot 
sta de vorbă cu „cel mai popular 
om“, Enunţul chestiunii discutabile 
de dogmă era următorul: 

— De ce umbli să aţâţi pe eno- 
riaşii noştri împotriva Bisericii 
şi a clerului? (ceiace era complect 
fals) — şi în uluirea generală „cu 
cernicul preot“ pălmu:eşte cu pu- 
tere obrazul subțire ca de hârtie al 
filozofului. (Au mai fost cazuri în 
istorie când teologia nu sa împă- 
cat cu filozofia). A urmat o mică 
învălmășeală, după care agresorul 
a fost retras la oarecare distanță 
de victimă, izolat cum se spune, şi 
făcut inofensiv. In el reisbucnise 
instinctul primar al „pope.* din 
antichitate! 

Vasili Vasilievici, cu un obraz 
roșu și cu unul galben, a zâmbit. 
N'a întors și obrazul celălalt, dar 
ar fi zâmbit și după a doua palmă, 
dacă ar fi urmat. Făptașul însuși 





15 Februarie 1941 





de C. MARIN( 


era consternat, nu știa ce s: _nai 
facă şi rău îl durea braţul. 

Ce credeți c'a urmat? proces? — 
Nimic. Vasuli Vasiel'evi:ci îl ertase 
d.nainte. Când unul l-a întrebat: 

— Nu-ţi pasă de această palmă?! 
— el a răspuns îngândurat, cu pri- 
mii nori în privire: 

— Ba da, sau 
Rusiei ! 

Preotul cel tânăr nu şi-a mai ri- 
d.cat de atunci ochii asupra lui, 
dar de câte ori îl întâlnea, simțea 
o durere in braţul drept, după cum 
mărturisea ei însuși celuilalt preot 
tânăr. - 

Acesta din urmă vine cu altă ideie 
mai înţeleaptă: să se tacă inter- 
venţii ca sa tie mutat dela toamnă 
în alt oraș, pentru că a produs prea 
mari turburar. în târgu. acesta, „în 
care, timp de un an de zile, n'a tă- 
cut decăt să învrăjbeaşcă lumea!“ 
— Aşa Sunt alunpaţi cei cari au 
fost atât de dornic așteptați. 

= 

Dar la terminarea cursurilor, el 
singur și-a cerut un concediu de 
câțiva ani delu kp.scopie şi invoi- 
rea de a se retrage departe, depar- 
te, tocmai la Mânăstirea Sarov din 
eparhia Tambovului, unde știa că 
este un loc bun pentru meditaţie 
şi rugăciune. Acolo plănuia să se 
ocupe cu studiul cărților Sf.nților 
Părinți și să traducă in voie predi- 
cile şi omiliile lui loan Gură de 
Aur, căci spunea el — lipsește o 
ed. ție cumpiectă în rusește a aces- 
tor scrieri. 

Intre timp s'au trecut și exame- 
nele particulare. Preparaţia la eli- 
nă și latină nu i-a ajutat Verei Feo- 
dosievna la nimic mai mult decât 
să capete notele cele ma: mari la 
aceste două obiecte. 

In ziua în care și-a luat rămas 
bun dela cunoscuţi, pe toţi i-a cu- 
prins un fel de tristeţe inexplica- 
bilă, pluteau parcă întrun gol şi 
cei mai mulți se s-mţeau străini în- 
tre ei. A fost Vasili Vasilievici ca 
un mortar comun și, acum scutu- 
rat, ei trebuie să-și caute un nou 
echil.bru. 

Elevii Seminarului s'au împăcat 
ușor cu ideea despărțirii de dască- 
lu! lor. Printr'o intuiţie proprie, în- 
țeiegeau c'a fost un profesor prea 
bun ca să rămână la acel Seminar. 

Vas_liev n'a uitat să treacă şi pe 
la preotul cel bătrân, ca să ceară 
blagoslovirea pentru plecarea la 
drum, 

Vreţi să ştiţi şi părerea pensio- 
narului Bogolepov, care aproape se 
volatilizase din oraş până ia vestea 
plecării tânărului nostru, atât de 
fuuit se cutundase în anonimat? 

— Eram sigur că „N michiev” 
nu-i capabil să ţină catedra de fi- 
losofie 40 de ani, cum am ţinu- 
t-o eu! 

Era și natural: când a fost armo- 
nie între filosofi? 

4 

Un fapt mai banal îl treceam cu 
vederea. Era în cartier o femee 
ușoară, care-și jertfea tinereţea 
pentru o bucată de pâine. Și suile- 
tul acesteea a fost răscoliţ şi răvă- 
şit de eniematicul Vasiliev. 

— Ce să fac? — l-a întrebat ea 
odată. 

— Intră undeva şi munceşte! 

— Bărbaţii vor mai mult decât 
munca mea, mă vor pe mine! 

Atunci Vasiliev a intervenit prin 
cunoscuţi și i-a găsit un loc de 
lucrătoare la fabrica de țesătorie 
din comuna vecină. Lumea, ca lu- 
mea, o arăta cu degetul, ca pe „,Pro- 
tejata lui Vasili Vasilievic.“, dar 
femeia aceasta s'a răscumpărat pe 
ea însăși și ea singură sa mântuit 
din tot târgul, în care Vasiliev a 
crezut că va întrona iub.rea creş- 
tină. 


clătit temeliile 


+* 

De el nu sa mai aflat nimic, 
pentrucă s'a început războiul cel 
mare și tot ce a urmat, se știe. Nu- 
mai câţiva continuau să se întrebe: 

„S'au * clătit temeliile Rusiei“ 
ce-or fi însemnând oare aceste cu- 
vinte ale lui Vasiliev? a fost o pro- 
feţie? sau a fost numai o figură de 
stil ? 


(Desene de IRENE RIȘLEACOV) 











15 Februarie 1941 - 


Note italiene 


PIER ANGELO SOLDINI: Duri 
a morire, V. Bompiani Editore, 
Milano, 1940, 


E a carte inspirată de răzDo- 
iul din Spania; nu imaginea 
unui război trăit numai cu gân- 
dul, ci impresiile unui luptător 
care-a stat pe front mai bine de 
âoi ani, Soldini nu e un literat 
in accepţia comună a cuvântu. 
lut; nu-și înfrumuseţează stilui, 
nu-l împodobește cu ornamente 
inutile, nu îndulcește imaginile, 
nu cizelează expresiile de aspe: 
ritățl, 5 

E un soldat care scrie rețrăind 
cu aproape aceiași intensitate 
drama de fiecare zi a războiu- 
lui, E um „scrittore vergine'“; ne- 
falşificat! 

Zece 'episoade, zece momente 
în care se mișcă oameni vii, cu 
veşnicele dor dureri, luptând, 
murimd eroic, infruntând pri- 
majdia cu un înfricoşător dis- 
preț pentru tot ce e trecător. 
Niciun name, Luptători necu- 
noscuți, modeşti, care se vor în- 
toarce, dacă se vor intoarce 
vrecdată, la, casele lor din Ita- 
Ha, dim Spania, cu siguranța câ 
au îndeplimiţ o datorie şi nimic 
mai multe. 

Ca şi viața, moartea vine pe 
neaşteptate, simpiu, natural. O 
cruce ridicată de tovarășii de 
arme; silueta subțiratecă a ma- 
mei venită din Andalusia sau 
din Asturii, să adune ce-a rămas 
din fiul ei. 

Pe front viaţa e trăită intens: 
tiecare clipă are insemnătatea 
umei vesnicii. Si viața aceasta 
resimţită profună, dureros de 
conştient. P. A. Soldini o evocă 
în fraze scurte, dure, scandate 
ca ritmul năvainie al vieţii în- 
săşi. 

Un stil nervos, ascuţit; evocări 
de fapte, acţiuni și întrezăriri de 
intunecimi și lumini sufleteşti. 

Toata creaturi:e vii şi cele care 
mer sunt învăluite de Soldini în- 
trun suflu de pasiune arzătoare; 
culorile sunt tari, cări așa erau 
în prima linie. 


O cante care nu atrage pe cei 
slabi, nu reconfortează prin 1i- 
niște și vagabondări lumare; e o 
cante care strânge pumnii, și dă 
curaj luptătorilor. 


ARTURO ZANUSO: Deserto, Gar- 
zanti, Milano, 1940. 


Romanul italian e în plină e- 
voiuție. Nu s'a ajuns încă la un 
tip bine deţinit; coezistă încă ro- 
mâne cu un pronunțat caracter 
romantice, romune naturaliste, ca 
și romane scrise după chipul și 


- asemănarea. celor venite de peste 


Ocean. Dar nu e încă „romanul 
italian“ de astăzi. - 

Cartea de care ne 0cupun 
„Deserto“, ar putea insemnă, 
dacă autorul va merge pe dru- 
mul ales, un pas spre definiti- 
zarea românului italian. E prima 
carte a lui Zanuso. 

Un scriitor aproape vagabond, 
cutreerând de ani de zile toate 
continentele, dar nu ca un le. 
neș turist căutător de erotic în 
hall-urile marilor hotele înter- 
năționale, ci ca un Curios şi bi- 
zar trecător strângător de cu- 
riozități umAne. 

Reminiscența călătoriilor 1-a 
hotărît să localizeze acțiunea în- 
trun pământ îndepărtat, în A- 
frica meridională.  Peisagiul € 
fără culoare însă, corespondeni 
persondgiilor, figuri fără mare 
relieț, oameni capabili de gesturi 


mări, dar trăind după obicei, 


fără a fugi de micile josnicii în_ 
separabile vieții omenești. 
Louis, protagonistul, vine de 
timpuriu în Transvaal să lupte 
contra Englezilor; bani câştigă 
abia mai tărziu, prin deschiderea 
unui mic hotel. Vidţa î se scurge 
regulat „țără nimic turburălor. 


“Spre sfârşitul ei însă, Louis simte 


că tot ceeace a făcut n'are nici 
semnificație, că totul a fost întu- 
til. De aici „„Deserto“'ales de au. 
tor ca titlu al cărții. Imtristarea 
fără margine a omului care-și 
dă seama că a trăit o viaţă nelu- 
minată de niciun ideal, că a o- 
morît cea mai bună parie din 
ei în schimbul unei vieți vulgare. 





Aprodpe de moarte, scârbit el 
însuși de egoismul vieţii lui, de 
setea rușinoasă de câştig, caută, 
să salveze sufletul Margherite:, 
tovarăşa de muncă, relevându-t 
viața lui fără sens, fără dra- 
goste, fără nimic uman. Căci 
Margherita, această țărancă din 
Piemont e şi mai egoistă și mai 
îndrăgostită de strălucirea ba- 
nului. Nu știm dacă lecţia ofe- 
rită de Louis a folosit Margheri- 
tei. Şi m'are nicio importanță să 
știm. 

Zanuso a fixat linia de con- 
duită a personagiilor sâle, ele pot 
să aleagă ce cale vor; sunt per- 
sonagii autonome. Capriciul au. 
torului nu le poate înfluența cu 
nimic. 

O poziție diametral opusă ro- 
maânticilor şi în concordanţă cu 
tendința omului nou de a cuceri 
totul prin şine. 


UGO DETTORE: Nel nostro cuore, 
V. Bompiani Editore, Milano, 
19490, 


Patru povestiri, patru nuvele 
am putea spune, formând o car- 
te piină de cercetări adânci în 
inima noastră, a omenirii; prin- 
derea, atât cât e posibil, a mo- 
mentului intim psihologic. De 
aceea povestirea nu e făcută din 
episoade, ci din personagii. 

Fiecare figură trăește prin 
viața ei proprie, se bucură de-o 
fizionomie de neconfundat, un 
mod particular de a simţi, un 
caracter cu totul al său. Intre 
multele ilui personagii nu se gă- 
sește un tip, înţeles ca, fină ab- 
stracție sau ca, sumă de caracte- 
ristice. Strânse ia un doc, perso- 
nagiile din „Nel nostro cuore“, 
dau mulțimea pestriță îm care 
trăeşte fiecare din noi. Ă 

Ugo Deattore a făcuţ din artă 
oglinda vieţii, a cules cu grijă 
adevăratele mișcări ale inimei 
noastre. In el S'au combinat 0 
subtilă amaliză și un artist desă- 
vârşit, Un sti! de o fermitate 
cristalină „rapid și mișcăter.e 

Una din căie mai semnifica. 
tive opere literare din anul abia 
trecut, sorisă cu o sensibilitate 
modernă şi cu o modernă mobi- 
titaite, 

SORACTES 


UNIVERSUL LITERAR 





Note germane 


DORNICII DE INIȚIERE 


în actuala literatură germană 
găsesc un foarte preţios îndrep- 
tar în practicul breviar Die Dich- 
ter unserer Zeit, 281 Einzeldar- 
stellungen zur deutszhen Pich- 
tung der Gegenwart, (Alfred 
Kroner Veriag Stuttgart; INI. 
Auflage, 1949;  Krâners Tas- 
chenausgâbe Band 151), de 
Pranz Llennartz. 


Cartea nu este o istorie a li- 
teraturii ci numai un mijloc de 
orientare asupra scriitorilor, 
Autorul s'a gânait la acel mare 
public cetitor care întâlnește 
zilnic, în presă, în reviste, în; 
cărţi, la teatru sau în faţa apa- 
ratului radiofonic, nume de poeți, 
prozatori sau dramaturgi despre 
viața şi activitatea cărora vrea 
să fie informat în modul cel mai 
rapid şi mai obiectiv, deci şi cel 
mai practice cu putinţă, 

E deci evitată orice altă sis- 
tematizare în afară de cea ne- 
cesară „medalioanelor” ce se în- 
şiră, pentru o mai facilă orien- 
tare, alfabetic. Cn alte cuvinte, 
ni se pune la îndemână un ca- 
taiog al tuturor numelor de 
poeţi, prozatori, esseişti şi dra- 
maturgi germani cari, după a- 
precierea autorului și a oficia- 
lităţii, reprezintă, în cel de al 
treilea Reich, o valoare indiscu- 
tabilă, şi, deci. demnă de aten- 
ție. 

Intenţia principală a lui Franz 
Lennartz a fost să nu treacă 
peste nici unul dintre şeriitorii 
vii şi 'autentici, dară să-i aibe 
în vedere şi pe acei dintre an- 
tecesorii imediaţi a căror operă 
vine în directă atingere cu ac- 
tualeie zone şi perspective ale 
literaturii germane și fără ho- 
tăritoarea influență a cărora, 
acestei literaturi i-ar lipsi toc- 
mai punctele de reper cardinale. 

In cele 392 de pagini de text 


mărunt se perindă 281 de nume 
celebre sau cunoscute, mai puțin 
celebre sau mai puţin cunoscute. 
Pela un Ștefan George, Rainer 
Maria Rilke, Paul Ernst la un 
Gerhart Hauptmann, Hans Ca- 
rossa, Josef Weinheber, Hermann 
Hesse, Friedrich Sehnack sunt 
prezentaţi, ca să nu cităm decât 
pe cei mai cunoscuţi, Paul Alver- 
des, Fr. Bethge, Rudoilt G. Bin- 
ding, Hans Fr. Blunk, Paul Fe- 
chter, Walter Flex, Fr. Griese, 
Hans Grimm, Max Hatbe, Ri- 
carda Huch, Hans Johst, Ernst 
Jiinger, Erwin Guido  Kolben- 
heyer, Josef Ponten, Baldur von 
Schirach, Gerhard Schumann, 
Walter  Stegemann, Hermann 
Ster, Will Vesper, ete. ete, 
Dintre scriitorii cari au trăit 
sau mai trăiese pe pământ ro- 
mânesc, figurează Adolf  Mes- 
chendârier, Karl Moller, Emil 
Witting şi Heinrich Zillich. 
Pentru fiecare din cei prezen- 
ţi, Franz Lennartz găsește ca. 
vaoterizarea potrivită, evidenţie- 
rile necesare şi prețuirea justă. 
Oprindu-se numai asupra da- 
telor marcante pentru viața și 
evoluţia artistică a fiecărui 
scriitor, autorul acestei mici „en- 
ciclopedii” înțelege să dea, în 
mod sigur, succint și sugestiv, 
esențialul fără, totuși, a fi prea 
laconic şi, mai ales, fără a ns- 
glija sublinierile ce se impun. 
Astfel aflăm cât trebuie să stim 
despre originea, situația socială 
autorului, numărul operelor lut, 
dimpreună cu data apariţiei ca. 
lor mai de seamă dintre ele, ra- 
compensele, etc. ete. 
Bineînţeles nu tipsește din a- 
cest breviar al! actualei literaturi 
germane, nici accentul mai viu, 
ca să nu spunem mai subiectiv, 
acolo unde evitarea lui nu ar 
scoate, cu suficientă pregnanţă, 
semnificaţia şi locul scriitorului 
respectiv în cadrul general al 





literaturii germane de totdea- 
una. 

Dacă numele celor 281 de na. 
obosiţi creatori pe tărâmul li- 
terar german actuale nu repre- 
zintă totatitatea poeţilor, ro. 
mancierilor, nuvsalișilor, essals- 
tiior și dramaturgilor, nemți, ţe- 
lul urmărit de autorul cărţii 
Die Dichter unserer Zait, fiina 
cel al unui manual practice de 
orientare asupra numelor cu- 
tente în Germania de azi, muun- 
ca nu a fost în zadar. O dove- 
dește şi faptul că din vara anu- 
lui 1938, când a apărut cartea, 
s'au epuizat două ediţii, iară a 
treia, completată și adăogită, 
se bucură de acelaş succes de 
librărie. 


DR, OWLGLASS 


al cărui volum de ritmuri și ri- 
ms, întitulat Scherzo, îţi prile- 
juiește surprinzătoare  bucutii, 
este un autentic Hanswurst sau 
Till Eulenspiegel al humcrului 
german popular. Desigur câ Dr. 
Owlglass este conștient dă a- 
ceastă calitate, care îl aşează ca 
prozator, alături de marele 
înaintaş Gottfried Keller, sau, 
ca poet, chiar alături de ilustrul 
meşter da gheţe și farse Hans 
Sachs, deși „Owlglass”, se lasă 
tradus, mal forțaţ sau mai pu- 
tin forțat, prin „Eulengiass” şi, 
mutatis mutandis  „Eulenspie- 
ge”. Cărţile lui sunt și pct fi 
gustate de toate categoriile de 
cetitori, „Lichter und Gelăch- 
ter”, „Stunde um Stunde”, „Got. 
tes Blasalg”. „Die biblischen 
und waltiichen Komădien des 
hochwiirdigen Herrn Sebastian 
Sailer weiland  Kavitular îm 
Kloster zu Obermarehta!”, „Alte 
deutsche Schwănke”, „Von Li- 
chtmess bis Dreikânig și „Scher- 
zc” sunt cărţi de haz pe care nu 
le laşi din mână odată ce le 
deschizi. Ca un gust de migdale 
amare îţi rămâne în memorie 
morala, totdeauna prezenţă a- 
colo unde slăbiciunile noastre 


pie e Da e E CI oa a a a cae E a) 


Trei proecte nerealizate 
ale lui ilarie Chendi 


(Urmare din pag. I-a) 


Capitolele esențiale ar fi cele schițate pe 
hârtia ce-ţi alăturez. Firește, shița e tă- 
cută foarte laconiz, E de prisos să-ți spun, 
că fiecare figură măreaţă din lunga plsiadă, 
de dascăli își vor avea capitcleie lor. Aşa 
Bvjinca, Valer Câmpeanu, Fabian Bob, Ion 
Maiorescu, Florian: Aaron și alţii își au pa- 
ginile lor. 

Cartea sccot că va eși de vreo trei sute 
de pagini şi cum la d-voastră hârtia și 
tiparul sunt mai ieftine, n'are să fie mare 
socoteală. Și e bine să se tipărească acolo, 
intâi pentrucă e o ohzstie care ne privește 
pa noi ardelenii, al doilea pentrucă ate să 
ție un strașnic titlu de mândrie remânească 
şi un mare îndemn ia muncă pentru das- 
călii noștri de astăzi. In genral concluziile 
ce se vor putea trage, sunț multe. 

Eu îţi recomand din nou, cu toată stă- 
ruinţa, să iai d-ta afacerea în mână, căci 
săvârșești o faptă utilă. 

Te rog însă, Unchiuie dragă, fă-mi un 
bine şi lămureșie-mă degrabă. Vcrbește cu 
episccpul (4) şi luaţi numai decât o hotă- 
tire. Bvident, eu n'am să mă supăr dacă 
nu primiţi, dar maş voi să fiu ţinut în ere- 
cinţa că totuși sar putea face ceva cândva. 
Pentrucă dacă d-voastră îmi daţi insărei- 
nazea formală, eu mă apuc repede de muncă, 
şi în cel mult două luni putem începe ti- 
patul. Cendiţia mea o știi. Socot că nu e 
raul suma de 600 lei, dintre cari 1/3 parte 
imedias, ce mă însărcinaţi, 1/3 în momen- 
tul când trimit lucrarea 1la tipar, iar restul 
„a terminare. 

D-voastră puteţi tipări câte exemplare și 
câte ediţii voiţi, căci vă cedez toate drep- 
tuzile de editură, 

Atâţ, Și acum, dragă Unehiașule, fii bun 
nu mă lăsa în așteptare și răspunde-mi, 
albă ori neagră, tot una. 

. Te salută devotatul d-tale. nepot, 
1. Chenăi 

Bârtia pe care c alătura Chendi avea 
următorul cuprins : 

„Lucrarea va cuprinde vieața și activi- 
tațea, dascălilor din Transilvania şi Ungaria 
în România. 

1. Începuturile, Epoca iui Gheorghe Lazăr, 

5. Dascălii aduși de Asachi în Moldova. 
Academia Mihăileană. 

3. Epoca de transiție dela 1848. 

4. Dascălii latiniști : Bărnuţiu şi contim- 
poranii săi, 

5. Epigonii contimporani. 

La sfârşit, în ordinea alfabetică, biogra- 
fia tuturora, împreună cu bibliografia tutu- 
scr operelor lucrate de dânşii, — un fel 
de dicționar biobliografic“. i 

Răspunsul protosincelului dela Arad, cart 
de altminteri avea multă afecţiune și în- 
ţelegere pentru talentul și persoana; lui 1. 
iarie Ghendi, a fost din nefericire, un răs- 
puns negativ — unul care nu era însă cel 
pe care l-ar fi dat Roman Cicrogariu, ci 
acela care a eşit din hotărirea lui Ignatie 
Pap. 


Prosctul acesta ii era insă prea drag iui 
Ilarie Chendi, prea ispititor pentru un ar- 
delsan şi un cărturar de soiul criticului 
nostru, astfel că, neavând noroc la Arad, 
el își indreaptă pașii spre celălalt centru 
cultural al Ardealului, spre Sibiu. 

La Sibiu era sediul Asociaţiunii, iar se- 
cretar literar al Asociaţiunii eta bunul său 
2mie Octavian Goga, La el faze deci apesi 
pentru a-i susținea proectul respins de e- 
giszopul Aradului, și odată cu acesta alte 
irei proecte, 

Octavian Goga, leal față de Chendi şi 
influent în sânul Asociaţiunii, prezintă ec- 
iitetului central în şedinţa din 29 Fe 
ruarie 1908, următoarele propuneri ale a- 
micului său dela București, 

1. Tipărirea unei anto:ogii Din vechii poeţi 
români, (Cu o intrcducere), 

2. Scrieri alese din C. Negruzzi. (Cu o 
introducere), 

3. Scrieri alese din Vasile Alecsandri. (Cu 
0 introducere). 

4, Manual le literatură română, 

Din acestea, la insistențele lui Goga, ec- 
mitebul a hotăriţ să se tipărească câte se 
vor putea”, (6), 

In ședința din 21 Mai 1903, Goga pre- 
zintă deja comitetului manuscrisul cu Poezii 
alese din Aleosamări, care a și apăruţ în 
Biblioteca poporală a Asociaţiunii (No. 29 
din 1908). In acelaș an (No. 32 gin Biblio- 
tecă) apare și prima parte din antologie, 
cuprinzând Fabule alese din D, Țichindeal, 
G. Asachi și A. Donici. 

Celelalte două lucrări, probabil din mo- 
tive pecuniare, nu sau mai „putut“ însă 
tipări, asttel încât au fost sortite să ră- 
mână numai niște simple și frumoase pro- 
ecte literare. 

Proectul pentru lucrarea politică sortit de 
asemeni eșecului, este. acela ce ni se des- 
văluește în scriscarea da mai jos: 

Bucureşti, 2 Ian. 1911 
Dragă nene Oncule, 


Intors dela un prieten, dela ţară, unde 
am. petrecut două zile de sărbători, mă 
yrăbes? să-şi răspund la amabila scrisoare, 

In orice caz, îți mulțumesc înainte de 
toate că mi-ai dat dreptate. Eu nu am 
nici o ambiţie și sunt foarte puţin pre- 
tențics ca om de muncă, dar am insistaţ 
asupra cazului I., de oarece nu mai era 
ds suportat și modul cum mă injuria, se 
răsfrângea și asupra „Tribunei”, 

Acum să-l lăsăm în știrea Tatălui, căci 
nu merită să ne tulburăm lucrarea din 
pricina lui. Pe cum vezi, mi-am continuat 
iuerarea ziinică la gazetă şi sper că sunt 
în intenţiile foii. 

Te rog însă foarte mulţ să crezi că îţi 
primesc cu plăcere cuvântul şi sfatul d-tale 
și de câte ori găsești ceva urgenţ da scris, 
sau c observație de făcut, mă voi ști con- 
forma. Dacă ne-om așterne pe muncă in- 
tensă şi va eşi şi Bocu din temniţă, ne va 


i: ușor să ţinem piept cu goldișiarda, din 
Arad. (6). Numai să mă ţineţi și G.„voastră, 
în curent cu date positive despre faptele 
lor, 

Gcga vine și el peste vreo 10 zile, Cât 
pențiru broșura de care vam scris, într'a- 
devăr car merița să o facem. (7). 

Lumea, a fost aşa de cumplit mistificată 
incât o expunere clară a întregului aparat 
de intrigi, povsstite calm, ar face servicii, 
După cum Y'am spus, în broșură ar avea 
să se expună: 

1. Rolul politie al „Tribunei”, procesele 
ei şi meritele ei politice şi culturale; 2, Dis- 
cuţia mai nouă în contra indiferentisnu- 
lui. oficial politic ; 3. Tribuna și impâca- 
rea (8); 4. Criza dela „Lunpta” (2) şi slă- 
biciunea comitetului de a face un ziar; 
5. Critica hotărirei comitetului şi intrigile 
celor din Arad; 6. Ideia nebună a „Româ- 
nului” de concurență; 7. Fine: câteva ar- 
ticole mai de seamă apărute despre toate 
astea în „Tribuna”. 

Această broşună, pe-o estensiune de vreo 
120 paguni, sar putea, ccnsidera ca, titlu de 
document socotiți, vă rog, importanța ei 
pentru „Tribuna” și scrieți-mi, Se cere multă 
muncă și chibzuiniță, dar o fac eu, dacă 
nu e altul”. 

Te salută cu nepoțească supunere, 
Mulţi ani fericiţi ||| 

Chendi 

Nicolae Oncu n'a înţeles insă acuta o- 
portunitate polițică a uneia asemenea bro- 
şuri, asttel încât Tribuna, în curând, din 
acuzatoare, prin brcşura d-lui AA. Vaida- 
Voevod, „Mangra, Tisza şi Tribuna” (Bra- 
şov 1911), va deveni acuzată. 

Broșura, scrisă de protosincelul Roman 
Cicrogariu, „Spre prăpastie” (Arad 1911), 
ca răspuns la broșura d-lui Vaida, deși a 
contr.buit într'o mare măsură la lămurirea 
acestui faimos proces politic, a venit însă, 
prea târziu. In toamna anului 1912, prin 
ofiziile lui C. Sere, întreagă Tribuna eșua 
în braţele Partidului Naţicnal Român. 

Un mare proces polițic se pierduse, 


VASILE NETEA 





1) Amintiri dela „Luceatărul”, 

2) Vezi Drumuri şi răscruzi, memoriile po- 
litice ale d-lui Sever Bocu, pag. 65. 

3) Nu-i era. unchiu, fiind însă mai bătrân 
şi faţă, bisericească, îi zicea, „unchiule, un- 
chiașule”. 

4) Ignatie Pap. 

5) Vezi rev. ofic. a Ascciaţiunii Transil- 
vania, 1908, Nr. 1, pag. 8. 

6) Ziarul Românul din Arad, condus de 
V, Goldiș, 

1) Intr'o scrisoare anterioară din care 
desprindem următorul fragment: 

„Incă ceva: nu crezi D-ta că ar fi bine, ca 
cineva, eu sau alţul, să facă < broșură, lim- 
pede de tot, despre procesul petrecuţ între 
„Tribuna”, partid și cu toată campania? 
Broșura, aceasta, cu o introducere şi repro- 
ducere de texte, tipăriţă în mii de exem- 
plare şi răspândită în Ungaria și România 
ar aduce cauzzi Tribunei encrme servicii! 

Te salut cu nepoţese devotament 
Chendi 

8) Cu Partidui Naţional Român. | 

9) Ziarul partidului ce apărea la Buda- 
pesta. 


In loc de cronică plastică 


Ce este o expoziţie de artă 
plastică, puţină lume ştie cu pre- 
cizie. Mai exact: puţină lume e 
de acord asupra ceeace ştie. 
Considerată de unii ca un fel de 
târg dela care se achiziționează 
obișnuit pânze sau bronzuri, că- 
utate poate nu atât pentru va- 
loarea lor, sau pentru  de.ecta- 
rea pe care-o oferă eventual, 
proprietarului, un asemenea 9- 
biect inutil, câț pentru surpriza 
pe care — ca un ou de Paşte, — 
inutilitatea ei momentană o în- 
chide, în eventualitatea în care 
autorul său va fi cândva procla- 
mat geniu şi opera sa căutată 
cu sunet de anginţi și foșnet de 
bancnote, expoziţia oferă pentru 
alții o simplă ocazie de a se dis- 
tra, așa ca la un spectacol de 
teatru sau ca pe stradă, ori în 
faţa unei vitrine, O expoziţie de 
pictură poate însemna iarăși, un 
loc de întâlnire pentru liceenii 
ținuți în frâu de pedagogi ori 
de părinţi, un loc unde se pot a- 
corda rendez-vous-uri, ori acon- 
ta viitoare... 

Expoziţiile — mai ales dacă 
sunt la Salon, dacă au gir oficial 
şi dacă sunt prevăzute cu toto- 
grafi şi reflectoare, care vor i- 
mortaliza asistența, publicând-o 
a doua zi, cu reportagiile mon- 
dene de rigoare într'unul sau în 
toate ziarele, — expoziţiile pot 
fi un fel de „curse“ de iarnă, a- 
tunci când hipodroamele sunţ în 
repaos şi toaletele  nou-confec- 
ționate cer să fie expuse pe viu 
și admirate sau invidiate. 

O epoziţie e pentru snobul in- 
telectual („je sais-tout“ picodela- 
mirandolian) prilej da reflecții 
intelizente, sâu de discuţii în 
contradictoriu în care să se evi- 
dențieze imensa-i competință și 
admirabilu-i gust, laolaltă cu 
spiritul său inepuisabil. 

Dar o expoziția, mai poate fi 
privită şi din alt punct de ve- 
dere: al pictorului. 

Atunci când n'a devenit încă 
fapt banal, corvoaqă periodică 
impusă artistului de societatea 
în care trăește şi care-i acordă 
sinecuri, o expoziţie poata în- 
semna nopți nedormite, lacrimi, 
griji materiale, privaţii dela me- 
se pentru confecționarea unei 
rame, sau aşezarea unui passa- 
partout. Ea mai înseamnă pen- 
tru debutantul tânăr nădejdi, 
nădejdi, nădejdi!... Și temeri... 
Inseamnă putinţa recunoașterii 
îndreptățirii trudei sale artisti- 
ce, justificarea nebuniei orgo- 
liului său, de a se crede „ale- 
sul“, înseamnă putinţa primului 
pas către Pantheon. 

Există expoziţii mostre, axpo- 
ziții antologii, expoziții-bilanţ şi 
expoziții-sold. Există expoziţii 
care solicită publicului sufra- 
giile la răscrucea unui drum ar- 
tistic, între două faze "de evolu- 
ție, și există expoziţii care cer 
pur şi simplu aplauze şi onoruri. 


Publicul care trece între două 
tramvaie, prin sala bine încăl- 
zită și luminată scump, în care 
un tânăr cu puloverul cârpit 
sub haină, citește necăjit ultima 
cronică, să ştie că indiferența cu 
care trece dela tablou la tablou 
doare, că momentele de „re- 
lache“ pe care și le acordă pri- 
vind, sunt veacuri de încordare 
pentru omul care și-a vărsat 
sufletul pe pânză. Că e o datorie 
pentru el, oricât ar fi de cetă- 
țean  detreabă şi fără gânduri 
subversive, să  priceapă odată 
cum, de sfoara de care atârnă o 
pânză, atârnă un destin, un vii- 
tor, sau truda unui trecut jert- 
fit — orbât aţi zâmbi Dvs. 

Că, dacă vizitatorului nu-i 
cere nimeni socoteala la intrare 
dacă-și legitimează îndrăzneala 
de a se aventura într'o sală cu 
spectrele nebuniei soterice a ar- 
tistului, prin vre-o pregătire 
specială prealabilă — apoi nici 
chiar fără nici o justificare po- 
zitivă n'are dreptul să nage ce- 
cace nu poate pricepa, sau să a- 
firme drept culme de talent ar- 
tistic, ceeace i sa putut carne 
prin sitişca discernământului cri- 
tic al Atotștiinţei Dumisale, 

Și că, așa cum legile pun la 
scară sau la zid pe delicvenţii 
sociali, la fel, pe delicvenţii îm- 
potriva artei, prin vorba sau 
fapta lor inaptă, are cineva drep- 
tul să-i condamne pentru l&se- 
valoare sau pentru crimă împo- 
triva sufletului celui denigrat pe 
nedrept, din nepriceperea d-sale 
dactă, sau împotriva sufletului 
celor înșelați cu laudele ne- 
drepte aduse unui cârpaci, de a- 
ceeaș doctă și sublimă ignoran- 
ţă a Excelenței sale Marelui Ne- 
păsător: Publicul. 

INTERIM 





O rectificare 
Primim următoarele : 
„DOMNULE DIRECTOR, 


Deoarece nu mi s'a îngăduit 
— întrun trecut apropiat — să 
public desmințirea de mai jos, 
cu prilejul unei greșite treceri 
a numelui meu într'o listă a 
scriitorilor evrei, vă rog să 
binevoiți a mi-o da publicităţii 
acum. 

Sunt de origină italiană, mă 
numesc în realitate Angelo 
Morretta, de rasă ariană, creş- 
tin.catolic după tată şi ortodox 
după mamă (care e româncă; 
născută Munteanu). 

Pentru acestea țin la dispo- 
ziția oricui actele corespunză. 
toare. 

Cu distinse mulțumiri, 
DAN PETRAȘINCU 
Şos. Vitan 52, București 





sunt prinse sur le vif, căci in 
arta lui Owlglass se ascunde, ca 
sub masca de mulaj strident a 
clownului, un mcralist fin ale 
cărui mijloace de comuninare 
sunt farsa şi humorul. Cărţile se 
pot comanda la Albert Langen- 
Geong  Miiller Verlag. Miin- 
chen). 


PRAIAN CHELARIU 





Note româneşti 


NUMELE ANTONIEI POZZI, 


tânăra și suava poeţă aecedată 
de curând, ni-l face cunoscut d. 
Mihail Chirnoagă, prin tradu- 
cerea volumului de versuri Cu- 
vinte, apărut în editura „Frize”. 

Descendentă dintr'c. veche fa- 
milie de intelectuali milanezi, 
Antonia Pozzi se dedică încă 
dela început, cu egală pasiune, 
studiului și peregrinărilor. Cu- 
noștea perfest engleza, franceza 
și germana; călătoriile nenumă- 
rate pe care, în scurta_i exis- 
tență, le-a făcut în aceste ţări, 
i-a dat posibilitatea să cu'eagă 
o serie întreagă de impresii cari 
i-au îmbogăţit experienţa de 
viaţă, ce din nefericira avea să 
se fringă atât ae curind. Mun- 
ţii, cu splendcrile lor, au exer- 
citat o atracție deosebită asu- 
pra acestei inimi iubitoare de 
spaţii pure. Aci, în: zonele ate- 
rate, alâturi de vârfurile veşnic 
înzăpezite ale Alpilor, sufletul 
curat şi deschis al Antoniei 
Pozzi avea să-și găsească in- 
treaga-i strălusire. 

Cât a trăit, poeta n'a publi. 
cat niciun vclum; Parole și un 
essew despre Flaubert (care i-a 
servit drept lucrare de licenţă, 
au fost tipărite după moartea 
autoarei prin: îngrijirea părin- 
ților. Discreţia, și fuga de pu- 
blicitata pe care le-a manifes- 
tat mereu, vădesc o sensibilitate 
de-a aleasă gingăşie în faţa vie- 
ţii. Contactul acestei fiinţe cu 
realitatea brutală din jur a dat 
naștere emoției ce-și gâsea râ- 
sunet adânc în ea şi înrepistra_ 
rea fidelă a emcţiei constituie 
însuşi procedeu! technie în poe- 
zia Antoniei Pozzi, Departe de-a 
ajunge la monotonie, din cauza 
durerii resimțită. de autoare cri- 
de câte ori încearcă o nouă 10- 
vitură, poezia din volumul Cu- 
vinte este expresia. unei emoţii 
mereu, prcaspătă, mereu nouă, 

Traduzerea d-lui: Mihail Chir- 
noagă ne arată încă odată dra- 
gostea  tălmăritorului pentru 
frumos, din care dă prilej lec- 
torilor să se împărtăşească din 
belșug. 


CONVORBIRI LITERARE 


A apărut no. 2 (an. 74), al re. 
vistei conduse de d. 1. £. To- 
rouțiu, în aceleași condiţii 
technice ireproşabile cu care 
ne.a obicinuit de când a tre- 
cut sub actuala direcție. 

Din bogatul și substanțialul 
cuprins al numărului pe Fe. 
bruarie, desprindem următoa- 
rele colaborări : I. Petrovici: O 
prelegere de Istoria filosofiei ; 
S. Mehedinţi : Primatul sufle- 
tului ; Nicolae Ţimiraş : Figura 
lui Creangă ; Teodor Al. Mun- 
teanu : Câine de codru: Ovidiu 
Papadima ; Folclorul, — neo- 
bosit laborator de miracole; 
D. Iov: Icoana; G. Tutoveanu: 
Unui ostaș; Mihai Niculescu : 
Păstorul ; Alexandru Ionescu : 
Plânsul stav : Traian Chelariu: 
Pribegie, etc. 

D. 1. E. Torouţiu continuă 
extrem de prețiosul d-sale stu. 
diu asupra edițiilor critice E- 
minescu. O cronică variată 
completează conținutul acestui 
număr. 


C. POSTELNICU 
Îi 


VIAȚA SOCIALA C.F.R. 


A apărut revista „Viaţa So- 
cială C. F. R.“, condusă de d. 
Vasile JI. Vior. Valoroasa publi- 
caţie, al cărui program este răs- 
pândirea culturii în special în 
lumea muncitorească c. î. r., are 
următorul cuprins : 

Vasile 1. Vior: Crăciunul du- 
rerii românești ; N. N. Şerbănes- 
cu ; Noul Director Genenra] C. F. 
R.; Col. T. C. Orezeanu: Urare 
de anul nou; Ing, Al. C. Vissa- 
Tion : Aviația în războaele ac- 
iuale ;. Ing. Joan Georgescu: 
Produsele de petrol în serviciul 
c. fî.r.; Dan Bălteanu: Moş 
Nae (N. Batzaria) ; Dr. Augustin 
Tătaru : Presa ca factor educativ; 
Valeria Sburlan : Importanţa bi. 
blioteciior C. F. R.; Aralda Arad: 
Poem hindus în proză; loan Geor. 
gescu : Altă Iarnă (versuri) i Mi- 
hail Boca: Moarte vie; Nicolae 
Tonciu ; Cuvântul; N. Ghercu- 
lescu : ie (versuri) ; Em. Pauleţ: 
Capa ; Gheorghe Zaharia: Grin. 
dina (versuri) ; Petre Bruteanu: 
Viaţa pe Locomotivă ; M, Nisi- 
peanu: Singurătate ; Sandu  Ga- 
vrilescu: Către Eternitate. 


—— 6 


=IN FELUL POEŢILOR... 


ION PILLAT 
TOAMNĂ. 


Cerul e greu de nouri, pământul este ud, 
Cum lairă câinii n Giurgiu ajuns-am să aud. 


RAPIRE. 


ubito, lasăţi lumea, trecutul și părinții 


Şi am să-ți cumpăr pastă, să-ți perii bine dinţii. 


Pasa die 


aa pă 
Rd i 





INVITAȚIE. 


Am primit porumb şi fasole în dar 
— O! Vino o! Vino să jucăm intari 


DRAGOSTE TÂRZIE. 


Luna își scutură de-argint tărâţele, 
Pe casă, negre, miorlăe mâțele, 


ION BARBU 
JOC MINOR 


Am avul cu voi 
Un joc 
Minor 
Un joc ștrengar 
Pe acele de minutar. 
E jocul nostru 
Mic 
Pe ace 
De-a fripta — 
Joc da carapace: 
O mână sus — alfeliu 
O mână jos — periheiiu, 
Și totul e, priveşte 
lată: 
Lamelibranchiată, 
Acum tu crazi, 
Te enervezi, 
Dar carapacea 
Nu se mișcă, 
Hop! 
Carapacea fuge, 
Piscă. 
Revine iar la loc 
— Noroc | 
Jocul s'a dres 
Dar reîncepe pe revers: 
Cu ea la alfeliu, 
Cu ei, la periheliu. 
Scoicu de jos un pantalon, 
Scoica de sus 
O. gustă 
O tustă; 
Se apropie, 
Se'mperechează, 
Flirtează, 
Ea râde, se distrează. 
Prives.e, începe iocul: 
— Joc 
— Noroc! 
Mâinile 
Sunt palmă "n paimă, 
Tremură:oare, 
Una calmă, 
Sunt iar perechi acuma, 
lată: 
Lamelibranchiată. 


AL. PHILIPPIDE 
NOAPTEA WALPURGIEI. 


E noaptea Walpurgisi... 
Firavi fug pretutindeni sfinţii, 
Iar dracilor le tremură dinţii... 








Al nopților trist și întunecat cnstru 
Atâmă ca un gumilastrua, 

E noaptea Walpurgiei | 

E noaptea urgiei | 

Stăpâne și slute ielele 

Sting, câte una, stelele : 

lar fiarele 

Sfâșie cerbilor picioarele. 
Nebunii — înțelepții — spre cer se sue 
Să bată în iad trei cue, 

Ca săsi atârme ismenele 

Şi să-și cânte catrenele... 

E noaptea Walpurgiei 

A ielelor și a nebuniei. 

E noaptea de smoală 

Drăcească, finală, 


DEMOSTENE BOTEZ 


DIMINEAȚA DE VARA 


Ciuperca aibă, fină, de culastră 

Și-a pus pe-o parte — creață — pălăria, 
Și-şi numără norocul pe petale 
Ingălbenită, mică, păpădia, 


Un greer negru, mic şi rotofei 
Suceșie-un tirbuşon în iască tare 

Şi când laud cum ţârâe spre mine 
Zăresc procuri şi penitenciare. 


N 
o 9): 





O muscă m'a pişcat pertid de mână 
Şi-un purice se sbate în ureche, 

lar eu citesc „Amok” și nu mă mir, 
Că varma-ţi vine câte-odată streche. 


CONSTANTIN FÂNTANERU 


LUMEA 


Lumea îmi stă drept, înainte 
— Lumea aceasta strictă, mașinală, — 
Săiulă de înțelepciune, de minte. 


E o lume 
Tulbure, fără nume. 


Acum, prin ceaţă, nu mai e nimeni. 


Mă plec şi ascult interior 
Un cântec ascuns, de graur 
Pe sub bolte îi aud cum râd 
Morţii mei de aur. 


iii HORIA FURTUNĂ 


SOARELE ZILEI DE MAINE 


Soarele zilei de mâine va fi 
Cu oglinda mai pură ca ziua de eri 
Un soare curat şi fără rabat 
Adus din adâncimi de furi şi mineri. 


Desigur lhumina:i va îi cum n'a fost 
Căci nu poate fi ce-a fost şi ce este, 
lar toate acestea pot fi și alifel 
Când tot ce auzi e numai poveste, 


A fost ca să fie așa cum va fi, 

lar bozii miros a cârtiță moartă, 
Că-așa va să fie din tot ce n'a fost, 
Când Ora va bate a tine La goană. 





și de confort: 


UNIVERSUL LITERAR 


personal, social Funcțiunea preferinţei între- 
sau; fizic, metafizic, eic, 





15 Februarie 1941 


| 


———— .. 


parodii de N. PAPADOPOL 


LUCIAN BLAGA. 
SPAȚIU 


În drumul meu de vis și de răcoare 
În veșnicia clipei trecătoare 

Eu m'am plimbat pe-a cerului moşie 
Ca orice om deplin, cu fantezie. 


Si stăpânit de-un gând amcestru, mitic, 
Mi-am făurit un spaţiu mioritic, 
Dar asta am făcut-o doar mintal 
Ca să ocup un spațiu nou, vital. 


Aci, în gând, sunt zeu și demiurg, 

Şi nu sunt zori, cum nu e nici amurg. 
Acesa-i spațiul meu totalitar, 

Când vreau ca să fiu singur — solilar. 


N. CREVEDIA. 
INSCRIPŢIE PE-O POARTA NOUA 


Eu m'am născut definitiv la țară. 

Unde țăranii daci ogoarela își ară, 

Eu m'am născut la umbra ce-o lasă svelt aracii 
Și unde boerie e numai coada vacii, 


La strămoșeasca vatră, ca un barbar prelat, 
Atâtea seri de iarnă cântând mi-am închinat 
Și-ara aruncat coceni în facări ca să arză 
Răzimat ca un ti:an de putina cu varză, 


Eu sunt țăran, să ştiţi, din geto-traci mă trag 

Și tot ce e valah îmi este scump și drag, 

Eu, cu stilouacesta, îmi apăr dâz mosia 

Și ca să 'nirâng dușmanii semnez : N. Crevedia. 


ALEXANDRU STAMATIAD 


TRADUCERI DIN POEZIA MANCIURIANA 
CICLUL II 
DIALECTUL: GOAN-GA-FU 
Fata mandarinului e câmă și albă 
Ca iloarea de lotus, 
Priviţi : De-aseară 
Stă în curte și plânge. 
Horbota de argini a lumii 
A danteluat, suavă 
Sub streşină lăstunii, 
lar jos, în umbră, în parc, alunii.,. 





Lacul tremură nemiscat, 
Ca un păcat vechiu, neimpăcat... 
Fata mandarinului 
Stă în curte şi plânge, 
Ca ieri, ca mai înainte 
Fiindcă sub clarul de lună, 
O doare un dinte. 


I. U. SORICU 


Au eși! la soare 
Pui si roză'oure, 

Jos în bălătură 

Să ic ceva n gură: 


Pui de gâscă verzi, 
Să-i vezi să nu crezi, 
Şi galbeni, de rață, 
Inşiraţi pe aţă. 


Și ce triști ei stau, 
Că nimic nu au, 


I drept vorbind, ai omis să ne de- 
ține o stare de permanentă re- stăinuești cuvântul pentru care menii descoperind odată că 


In gură să ia 
De pe undeva, 


Insă din obor, 
Vaca, domnilor, 
lese 'ncet și rece 
Și prin curte trece, 


Dar de-odată ea 
Siă în loc colea 
Și ca din chiszea, 
Ea face ceva,., 
lată-s toți săiui 
Raţe mici și pui 
Din darul picat 
Pe neașteptat. 


Apoi fua la apă 
Cu toți şi s'adapă, 
Iar în eleșieu, 

Simt pe Dumnezeu. 


ŞTEZTAN BACIU 
MA RAPESC AMINTIRILE 


O! prieteni şi voi catitori 

Azi vă voi spuna iadiscret, una 
De când erum cal mai reuși! elev 
Al liceului Andrei Șaguna, 


Voi care pretindeți că șiiţi tot 
Ei bine, vă spun eu, nu știți nimic 
Voi nu știți hal ha! ha! 

Că eu fac versuri de mic. 


latr'o zi — mi se pare într'o Marţi, 
Când ne găseam în recreație 
Mi-a venit da-odată, subit 

O gravă inspiraţie, 


Am scris la repezeală um catren 

— O splendidă și minunată poazie — 
Așa cum scriu de obiceiu eu 

Când scriu pentru antologie. 


După aceia am citilo în clasă, 
Colegilor mei — ca băeţi, ce elită ! 
Dar dirigintele mi-a spus : Fii szrios. 
Și m'a 'nsemnat la conduită. 


TRAIAN LALESCU 
MELANCOLIE 


Piu! Piu! Piu! 

Un pui de pasăre slab şi pirpiriu 

A venit la fereastra mea blând ca un câine 
Să ceară-o fărâmă de pâine. 


Nu. văd, fiindcă nu-l pot vedea, 

Atâi este de trislă lumea mea! 
Aripile îmi sunt t:ânte pentru iotdzauna 
Ș; din versuri îmi fac cununa, 





Piu! Piu! Piu! 

Pui de pusăre, pirpiriu 

Sutleul mi e robii, de câine 

Din sborul tău dă-mi un pic de pâine! 


Îiicul şi durerosul meu demers 

Făcut cu talent şi în vers 

Pasărea nu l-a priceput, ci indiscretă, 
Mi-a lăsat pe pălimar un pic de cretă. 





Cât e de ciudat faptul că oa- 








Mă simt stingher, Menip, cani 
nu-mi atac aminte de când mă 
ştiu să mai îi fost, — ca deo 
lipsă, care mă stânjeneşte to- 
tuşi ca o supărătoare prezenţă 
inopottună. Poate fiindcă n'am 
dermit,—mam putut să dorm— 
noaptea trecută, Somnul a tre- 
cut pe lângă mine ca o lină a- 
diare abia presimțită,, săsinădu 
mă și lăsându-mă la fel, «cu 
plecapete deschise. 

A fost aşa: Noaptea era târ- 
zie, ora miră, Somnul nu veri- 
se. nu mai venea, Dealtfel, nici 
eu nu-l mai aşteptam. De mult 
nu-i mai aştept, M'am obiş- 
nuit cu el până 'ntr'atât că nu-i 
mai simţ un gust anume. o sa: 
voare deosebită, Pe scurt, rela- 
tiunile mele cu somnul au de- 
venit... conjugale. 

Deprinderea rutinară si-a lă- 
sat şi aci urmele. O simplă func. 
4ie fiziologică, un destin oara- 
care, inevitabil și anodin: som 
nul meu. 

: Dar “ceeace descopeream în a 
„Gea oră dinaintea zorilor, când 
noaptea începea să fie transiu- 


TTDOCRARFTA 7IARITIT.III .UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 





cîtă, era certitudinea că până 
la somnul din urmă, adânc şi 
odihnitor aveam să rămân treaz 
şi că trezia aceasta voi simţi. 9 
prea mult ca un blestem împ5- 
triva căruia zadarnic voi tânji 
după alinarea voluptoasă a som- 
nului. 

Am avut atunci intuitia brus- 
că, la ceasul de noapte târzie, 
că oamenii cari nu dorm, când 
se lasă întunericul se gândesc 
mai mult unii la alţii. Sunt con- 
vins că mersul omenirii e câ- 
lăuzit și îndrumat de acei vari 
veghează în timp ce semenii lor 
adorm încrezători. Toate vale- 
rile culturii și ale civilizaţiei se 
desfăşoară la lumina zilei, în 
văzul tuturor dar cu atât mai 
îmbelşugată se revarsă lumii? 
lor în tiparele veacului, cu cât 
au dospit mai pe indelete in 
taina ferecată a intunericului 
nopţii. 

Nu este oare noaptea eloziul 
antoizat și cel mai convinsă- 
tor al zilei? Imi vine greu. Ni-- 
nip. şi ași socoti chiar nedusst 
din parte-mi să încerc a valori- 


fica pe una prin cealaltă. Ziua 
și noaptea sunt doar termeni 
dialeetici în deprinderile gânăi- 
rii noastre, nu însă realiiăți 
conţțrarii și cu atât mai puţin 
contradictorii, în ordinea reali- 
tăţii fizice, a naturii. Ca să te 
hotărăști pentru una din ele în- 
stamnă să alegi drept criteriu 
sau argument decisiv,  propiia 
înclinate subiectivă. După câ- 
te ştiu însă, simpla preferință 
ma fost niciodată încuviințată 
ca argument sau criteriu hotă- 
ritor, 

Dar pe mine Menip nu ma 
inţeresează ceea ce este sau ii 
se pare altora indiscutabil, Mai 
bine zis, din punctul meu de ve- 
dere, exprimat în formă afirma- 
tivă, mă interesează tot ce e 
discutabil: adică TOT, Adevăru- 
rile, ştiinţifice sau cum vor mai 
îi sunt chestie de oportunitate 


Intocmai ca. etapele la un voltă impotriva gata-fărutuiui atât de stingherite simţiţi, încât scaunul, lingura, cămașa, pâi- 


drum nestârşit: după fiecare, 
priveliștea e alta. Sau cum ar 
spune Cocteau: „adevărul e 
o poartă deschisă înspre noui 
erori”, 

Deaceea, Menip, îmi cultiv 
preferinţele, plivindu-le de ale 
altora, cu satisfacția înţelepţi- 
tuui Candide, dar fiindcă res- 
peci preferinţele aitora, din spi- 
rit de reciprocitate, nu îmi voi da 
osteneala să te conving că ale 
mele sunt... preferabile, ori-care 
ar fi acelea pa care le profesezi 
tu, Menip, Aba dacă mai am 
răgazul să mi le justifice şi faţă 
de ceilalți. 

Cinstit vorbind, nici nu ne ţi- 
nem de alteeva, toată viața, de- 
cât să ne justiticăm preferinţele. 
Intâi preferăm şi apoi judecăm, 
justificăm, legitimăm, ete. Fie- 
care vede pentru sine și tot 
ce se vede poartă nuanța tem- 
peramentală a preferinței per- 
sonăle. Toate valorile artei și 
ale culturii în - general sunt 
valabile în măsura în care ele 
expaimă preferinţele celor care 
le-au creat și obțin ratificarea 
celor cărora le sunt destinate. 
Dar a prefera înseamnă şi a re- 
nunţa la unele preferințe pentru 
altele, adică a refuza să recu- 
noști, cum îţi spuneam altădată, 
existența unor ințelesuri-limită, 
definitive. 


Taxa poştală plătită în 


şi a tiradiționalismului fețtișist, 
(Nu însă împotriva ţradiţiei ca- 
re înşeamnă îndemn de a con- 
tinua, șia a îi altiel, adică tu in- 
suţi). 

A prefera e tot una cu a îi 
violent. Aici, Menip aș cuteza 
să-ţi fa: elogiul violenței, dar 
mă tem să mu fiu răstălmăcit, 
Oamenii cari nu sunt deprinși 
să gândească pe seama lor, sunt 
atât de sperioși că se tem până 
şi de vorbe — umbra gânăuri- 
lor Aceştia sunt măsinitorii în- 
ţelesurilor clare şi instigatorii 
de confuzii, cari trăesc pe întu- 
nrtit, cu ușile inchise și feres- 
treie oblonite E un fel de a-ţi 
spune, Menip, că prefer clarita- 
tea neindoelnică a zilei, în care 
conturul gândului se precizează 
limpede ca și siiuetele prieteni- 
lor, fără putinţa vreunei confu- 
Zi. 


MENALC 
dă ab 
Ra e 
Ei. Si be a SI 


arcă ne înțelesesem, Menalc, 
să urmăm tot cu Colocviile în 
Actualitate, văd însă că luneci 
tu de data aceasta, neîngâduit 
dincolo de această îngrădire. La 


nici somnului nu-i mai cunoşti 
gustul. Cred că tristeţii ttie ii 
răspunăe  tristeța generaţiilor 
veazuiui şi că veghia ta se îm- 
părtășește din nesomnul a zeci 
de mii ie oameni, Trăim o vre- 
me apăsătoare, întunecată, crân- 
cenă, un alt ev-mediu. Toate 
certitudinie ni sau săruncinat, 
Jar azi oamenii cari nu dorm nu 
se mai gândesc unii la alţii 
creștinește, ci dimpotrivă. Prin 
tainițe se urzesc uneltirile am- 
biţiilor deşarte și ale lăcomiei 
neleginite, In cerul nopții pe 
care stă scris cu luzeferi numele 
Lui Dumnezeu noi pândim, ceas 
după ceas, ivirea escadrilelor 
morții, Din sufiet, mai gol de 
cât cutia Pandorii, Sa risipit 
chiar și speranța, sau mai ade- 
vărat: credința. De unde mai 
putem acum nă'tâjlui scăparea, 
mantuirea ? Vorbești de prefe- 
rinite, Menalc, Dar, spune-mi, 
când bate un vânt puternic, mai 
poate steguleţul să nu fluture 
in voia vântului ? 

Taiuşi da” ar putea vorbi, 
ar spune că nu e contformist, 


"că are idei noui și că el hotă- 


răște direcţia vântului... Noroc 
că mopișteie nu pot vorbi! Că 
tare ar fi umilitor pentru oa- 
menii de omenie ! 


nea sunt formule cuminţi, per- 
fezt potrivite nevoilor lar, ie-au 
păstrat cu sfinţenie și negrezit 
le vor păstra veşnic, și cum pe 
de altă parte oambnii se fră- 
mântă să descopere pe tărimul 
social ftamule mereu noui, cău- 
tână să se convingă între ei 
bunăoară, că e mai lesne şi mai 
bine să stai în capul oaselor de- 
cât pa scaun, să mănânri cu cu- 
țitul, să porţi pe spate o piele 
de jup și să te hrăneşti cu mere 
pitoimrete. Astfel sunt soluţia» 
hate multe probleme, ți se a- 
firmă, Şi fiindcă citezi un Fran- 
ecz, pe Conteau, eu iti propun 
și mai topic un German, dim 
cei cu adevărat mari pe care 
Sar zice că domnul Cocteau 
chiar l-a p'asiat; e Goethe care 
spunea că „orice soluțiune a 
unei probieine este o nouă pro- 
blemă“,., Aşa dar, Mena'e, nu-i 
mai bine să păstrăm lingura de 
lemn decâţ să ne incurcăm cu 
cufitul, ș. a. m, 6.2... 

Ne simţim stinsheri în noap- 
te, Menalr, fiinărâ e prea lun- 
gă şi prea întun:coasă și t'am 
pierdut toate cărările ştiute şi 
ne-am rătăcit de izvoare... şi că 
parcă spre răsărit, prin ccru se 
aud urlânăd lupii si turma ni 
sa răzleţii şi tânjim din tot 
focul inimii către zori, 

MENIP |. 


numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938