Cuvantul Legionar nr. 43, martie 2007

r 



/S^ ^oanf4^^ eă^iâ ,2Sica 4C^ 

CUYÂNTU 



Periodic al Românilor naţionalişti creştini 

- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 



Anul III, Nr. 43, MARTIE 2007 Apare PUPA jumătatea lunii 1,5 RON (15.000 lei vechi) 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 


Pupincurismul din Cişmigiu 

%eYu(a^ Palatul Parlamentului 

%a/*ie "Pentru legionari” (XI) 

Astrologia - ştiinţă sau magie? 

S^^!ru(/€/^£uv Primăvara altui veac 

Itinerar sentimental Cernăuţi (II) 
Biserica germană - fără complexe 


Iustin llieşu, un poet naţionalist uitat 
^ ca/*te Influenţa evreilor în lume (I) 

Tunisia (II) 

Soros şi "noua ordine" 

^o/icu^ 


Editorial: OBRĂZNICIA LA SUPERLATIV 



Nu ştiu cum aş putea să numesc 
comportamentul acestor blasfemiatori ai 
creştinismului şi ai lui Christos; dacă i-am numit 
obraznici, mi se pare prea puţin şi oricum incomplet, 
dacă merg cu raţionamentul mai departe. încep să 
văd în ei nişte provocatori criminali care încearcă 
să stârnească cele mai rele şi mai urâte 
sentimente omeneşti, căci nu îi potbănui de 
inconştienţă 

In concepţia acestor domni antisemitismul 
trebuie provocat, ţinut viu sau inventat, căci cu el 
vor să îi mobilizeze pe evrei în interiorul unui 
cerc mistic, ai unui cerc de interese promovate de 
iudaism şi sionism. 

Ofensiva unor "personalităţi" de origine evreiască 
"secondate" de bine piătiţii slugoi, căci pe postul de 
slugi credincioase îşi pierd şi naţionalitatea şi religia 
şi morala, a ajuns să renunţe la orice fel de 
disimulare, la raţiune şi la respect, împroşcănd cu 
noroi pe oricine nu le căntă în strună, nepregetând 
să atenteze la reperele cele mai profunde ale esenţei 
noastre spirituale 

Dacă cineva va încerca să obiecteze la aceste 
afirmaţii, aducând ca argument că ar fi acţiunile unor 
persoane sau ale unor grupuri restrânse, şi că ar fi 
anormal să încercăm să aruncăm o anatemă la 
modul general, îi voi răspunde câ măsura lucrurilor 
nu este cauza, ci efectul 

Aceste încercân de deturnare a opiniei publice 
creştine de la credinţa dătătoare de putere şi 
siguranţă, aceste încercări neruşinate de a trezi 
scepticismul, de a zdruncina i 2 :voarele convingerilor 
rwaslre. capătă o amploare din ce în ce mai mare, 
anun^nd fără doar şl poate o criză care va fi 
soluţionată - atenţiei - în două feluri: sau va 
reacţiorva lumea creştină, dând peste bot 


obraznicilor, sau se va ajunge la nişte legi care, 
apropos de bot. să ne pună botniţă şi să nu mai 
avem voie să reacţionăm în nici un fel la palmele pe 
care le primim, după modelul legilor care ne interzic 
să comentăm în vreun fel existenţa holocaustului! 

Fâră discuţie câ s-a scris destul în ultimul timp 
despre noua acţiune declanşată la nivel mondial de 
către nişte, fâră doar şi p>oate "oameni de ştiinţă". 


I anunţând folosirea unor descoperiri arheologice ale 
anilor '80 pentru a demonstra câ simbolul religiei 
creştine, lisus Christos. ar fi fost un cetăţean 
oarecare, cu nevastă, copii, mort în anonimat şi 
îngropat undeva. în marginea Ierusalimului. 

Voi pomeni doar în treacăt despre acest ultim 
atac neruşinat ia adresa creştinismului, căd nu aş 
vrea să repet aceleaşi comentarii făcute deja publice 
în presa românească. 

Aspectul pe care doresc să-l abordez ar fi o 
I sumară sinteză asupra concertului de atacuri la 
I adresa creştinismului în general, şi reflectarea 
acestei stări de spirit în spaţiul românesc. Ea s-ar 
I manifesta prin dezertarea prea multor intelectuali 
oportunişti - sau. mai exact, lipsiţi de caracter - de la 
ro poziţie normală dictată de apartenenţa naţională şi 
confesională şi de disponibilitatea statului român, 
condus deocamdată de nişte vânduţi, de a executa 
fără crâcnire ordinele mai mult sau mai puţin oficiale 
în favoarea tezelor sau intereselor evreieşti 

Ideea care stă la baza abordării problemei în 
acest articol este câ trebuie să punem aceste 
agresiuni una lângă alta, pe hârtie, pentru a nu 
pierde din vedere amploarea şl continuitatea 
acestor acţiune pentru a nu face greşeala de a 
aprecia efectele altfel decât ca fiecare preluând 
reculul celei anterioare 

in al doilea rând să apreciem faptele prin 
prisma existenţei unei coordonări unice, dozând 
cu îndemânare şl perseverenţă criminală 
procesul de otrăvire a lumi i creştine. 

jin 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2007 


Pag. 1 














OBRĂZNICIA LA SUPERLATIV (continuare din pag. 1) 


Incercârile permanente de a amnca în derizoriu 
ideea unei conspiraţii - mondiale în spaţiu şi istorice 
în timp - sunt deja de domeniul trecutului; la ora 
actuală este evident faptul că pentru 
înspăimântarea şi paralizarea adversarului se 
practică politica Inversă, prin care se dă tot 
timpul de înţeles că se poate discuta de pe poziţii 
de forţă ia nivel mondial, că timpul disimulărilor a 
trecut şi că ideea coordonării centralizate este în 
sine o armă de efect. 

Ştim foarte bine că România în acest context îşi 
are un loc "privilegiat”, fiind spaţiul râvnit de secole 
de ochiul lacom al iudaismului mondial. 

De ce trebuia sâ ne lovească pe noi această 
calamitate, este mult de discutat; poate am fost 
totdeauna prea slabi, poate am fost totdeauna prea 
blânzi şi prea primitori, poate am fost şl mal suntem 
fârâ noroc şi mai mult ca sigur că ar trebui sâ nl-l 
facem singuri. 

Această poziţie "privilegiată", cum 
ziceam mal sus, ne face să fim 
obiectul unei ofensive Iudaice, 
absolut particulare, de care nu 
"beneficiază" altă ţară şi alt popor, 
poate numai cu excepţia poporului 
palestinian. 

Depăşind aceste consideraţiuni, vom 
putea sâ împărţim acţiunile anticreştine ale ultimilor 
ani în unele cu adresabilitate globală şl altele ţinând 
de spaţiul nostru de existenţă. 

Nu vrem să sugerăm că ar exista o legătură 
punctuală între acţiunile anticreştine la nivel mondial 
şi cele la nivel naţional, cu toate că nici această 
ipoteză nu poate fi exclusă, dar fără îndoială 
anticreştinismul practicat la noi se suprapune cu 
antiromânismul, fiind complementare, având 
aceeaşi sursă şi acelaşi scop; de altfel, adresarea 
mesajelor anticreştine la nivel mondial vizează şi 
spaţiul românesc prin traducerea în limba 
română a unor romane cărora li se face o 
reclamă deşănţată, care apar în tiraje foarte mari 
şl care devin pentru destul picătura de otravă 
anticreştină decisivă. 

Voi enumera în continuare titluri care aproape 
nu au nevoie de nici o precizare, reprezentând in 
sine atacuri la adresa dogmelor creştine, însoţite 
de numele autorilor, cunoscuţi ca fiind de origine 
evreiască: 

- "Evanghelia după lisus" de Jose Saramago, 
deţinător al unui premiu Nobel pentru literatură. în 
care lisus este dus în derizoriu. Am precizat că este 
deţinător al premiului Nobel pentru literatură pentru a 
sublinia încă o dată cine stă în spatele acestor 
premii, şi că blasfemia este totdeauna răsplătită. 
Făcând referire la titlul acestei cărţi, el singur îţi 
precizează abordarea problemei în mod necreştin, 
aşa ceva neexistănd în realitate, trimiţăndu-ne cu 
gândul la un fals istoric. 

- Paulo Coelho scrie mal multe cărţi prin care 
vrea să sugereze că de fapt divinitatea a fost 
feminină, bineînţeles contrazicând adevărurile 
creştine ("Al cincilea munte", "Diavolul şi domnişoara 
Prym", "Veronica se hotărăşte să moară"). 

- Dan Brown cu al său bine cunoscut "Codul lui 
Da Vinci", difuzat în toate ţările, în milioane de 
exemplare, în care îl prezintă pe lisus căsătorit cu 
Maria Magdalena, având copii care formează 
dinastia Merovingiană. Bineînţeles că cinematografia 
americană, controlată în totalitate de evrei, sare în 
sprijinul tezei turnând un film menit să îl convingă pe 
proşti. Dan Brown a mal scris "Evanghelia după 
luda", titlul neavând nevoie de vreun alt comentariu, 
încercând să acrediteze pe luda în cu totul altă 
postură decât Biblia, transformăndu-l în erou pozitiv. 

- Simcha lacobovici, jurnalist, rd^lzor, scenarist 
anticreştin, producând "lacob, fratele lui lisus" şi, în 
actualitate. "Mormântul pierdut al lui lisus", încercând 
de fiecare dată sâ arunce în derizoriu viaţa şi (aptele 
Mântuitorului, încercând sâ ne facă să credem că 
toate convingerile noastre bazate pe fapte istorice 
dovedite, sunt nişte invenţii. 

- James Cameron. cunoscut regizor "american", 
conlucrează cu lacoboviccl, fiind producătorul 
acestor filme: "The body** ("Corpul") şi "Mormântul lui 
lisus". 

Este important de reţinut că aceste atacuri la 
adresa creştinismului sunt doar cele absolut făţişe, 


unde nu se mai poate pune 
problema unor interpretări 
subiective datorate unor 

"nenorociţi de antisemiţi" sau unor 
naţionalişti. 

Războiul împotriva noastră 
este scos din tenebrele 
conspiraţiilor. 

Condamnarea obişnuită a 
celor care iau poziţie publică 
împotriva acestor agresori 
a celor care vor să T 

trezească din letargie 
opinia publică 

creştină, nu mai poate 
avea loc; a încerca să 
treci cu vederea 
atacurile mârşave 








Privind lucrurile prin aceeaşi prismă, acuzaţii W 
holocaust adusă - atenţie! - poporului român, este 
absolut clar şi o acuzaţie adusă creştinismului! Să 
vă explic mal mult ar fi jenant pentru cei ce se fac 
a nu înţelege. 

Tot în aceeaşi categorie intră ş\ 
dispreţul suveran cu miros de ”Rahova" 
promovat de dl. Patapievici ia adresa 
poporului român; la insultele aduse 
procuratura trebuia să se sesizeze din 
oficiu, dar cei care au profitat de scrierile 
acestui candidat mai zilele trecute ia 
“zbor fără motor^ au avut grijă ca 
domnia sa să ocupe cel mai bine 
plătit post din cultura românească, 
acela de director al "Institutului 
Cultural Român". 


devenite publice şl cu autorii pe poziţii foarte 
clare, este o dovadă de laşitate sau de obedienţă. 

Este obligatoriu să facem o legătură directă 
între aceste manifestări şi ofensiva mediatică şi 
economică asupra României, având o concentrare 
de forţe şi de mijloace nemaiîntâlnită în istorie, 
începută, sau mai bine zis reluată după 1990; nu te 
poţi opri să constaţi acest lucru când poţi arunca o 
privire de ansamblu asupra desfăşurării acestor 
acţiuni. 

Oare să ne închipuim că piesa de teatru 
"Evangheliştir, având ca autoare pe Alina Sugiu 
Pipi, în care susţine ideea unei relaţii pur omeneşti 
între Mântuitor şi Maria Magdalena, sugerând într-o 
scenă un contact sexual oral între cei doi. ar putea ft 
altceva decât preluarea la nivel naţional a 
ofensivei anticreştine, având epicentrul în 
romanele şi filmele mâi sus amintite? în ce ţară aţi 
mai ^uzit că este posibil aşa ceva, decât într-o 
Românie făcând parte din planurile de cucerire ale 
Iudaismului! Cum a reacţionat societatea 
românească la această blasfemie? Aproape deloc. 
Piesa s-a jucat la un teatru din laşi cu un regizor 
franco-evreu şi cu Jandarmeria prezentă ia 
fiecare spectacol, pentru a intimida pe oricine ar 
fi vrut să protesteze în sală; şi ce s-a întâmplat: 
nimic, nimic, nimici Nu am mai auzit nici măcar 
Biserica să se pronunţe energic în faţa acestui atac 
ordinar. Cât despre dma Alina Sugiu Pipi nu am 
auzit pe nimeni sâ o fi scuipat in faţă; oare i-a 
priit mânjirea cu murdărie a creştinismului? Fără 
discuţie că da; nu avem mijloace de a face 
investigaţii financiare care sigur ar fi concludente, 
dar observăm că distruge ideea greacă despre 
frumuseţea feminină din ce în ce mai des pe 
ecranele prea multor posturi de televiziune, este 
consultată din ce în ce mai des fiind "specialistă" şi 
arbitru în toate, organizează, conduce, supervizează 
în dreapta şi în stânga, ce mai?l a devenit "il 
omblllco del mondo"! 

Dar să o lăsăm pe rotunjoara atomică şi sâ ne 
referim la campania împotriva icoanelor şi 
însemnelor creştine declanşată de un tip plin de 
complexe şl frustrări, tov Emil Molsâ, îngrijorai că 
societatea românească aleargă cu inconştienţă către 
prăpastie, neluând în seamă apelul lui dramatic! 

Să ne întoarcem puţin şl sâ ne amintim de 
perseverenta campanie a rabinului Mozes Rozen. 
de desfiinţare a lui Eminescu^ O sâ intervină unii 
"energic" decretând că nu există conexiuni cu religia; 
conexiunea există: orice atac la fiinţa naţională este 
şi un atac la roligie şi orice atac la religie este un 
atac la fiinţa naţională! 

încercările unora do a prezenta creştinismul şl 
fiinţa naţională ca pe două entităţi diferite este o 
încercare deliberata menită să micşoreze forţa 
românismului. 



Mai sunt foarte multe de spus, 
cum ar fi intervenţia d-nei 
ambasador ai Israelului în cazul 
Paul Goma (Paul Goma i-a dat în 
judecată pe cei care l-au acuzat de 
antisemitism); dna. ambasador a dat 
"indicaţii preţioase" justiţiei ca în 
"timpurile bune" când justiţia se aplica 
în funcţie de Indicaţii: o ruşine! Unde se trezeşte 
tovarăşa, în colonii, sau la Nurnberg? Am pierdut 
războiul? Vă bucuraţi cam repede, stimabililor! 

Acest pluton de mercenari - sau. mai sigur, de 
militanţi ia nivel mondial împotriva esenţei religiei 
creştine - aruncă pe piaţa gândirii mondiale o bombă 
care explodează fără a face nici o selecţie, ca orice 
bombă, afectând - sperau ei - pe creştini, dar. de 
fapt, afectând grav şi pe Iudaici. 

Concluzia care se naşte după ofensiva 
din ultimii ani împotriva lui Christos este: 

Dacă democraţia, inventată de voi, 
promovată de voi, clamată de voi în sprijinul 
libertăţii de expresie, vă dă dreptul la 
anticreştinism, fără doar şi poate că va da 
dreptul oricui la antiiudaisml 

Lucrul este absolut simplu şi nu se întrevede 
nici o raţiune care să obstrucţioneze această 
logică. 

Dacă aţi reuşit să inventaţi o etichetă cu un 
conţinut absolut ilogic, ca tot ce pretindeţi în 
general, aceea de antisemit, cu care încercări să 
transformaţi orice geană de rezistenţă într-o 
crimă împotriva umanităţii, vom folosi un termen 
pe care ni-l sugeraţi dvs.. într-un fel omonim cu 
anticreştinismul; Eşti anticreştin, sunt antiiudaief 

La argumentul dvs. câ nu poţi să fii antiiudaic. nu 
poţi sâ fii împotriva unei religii, căci nu are nici o 
logică; nu îţi place, nu mănânci - nu te obligă nimeni 
Eu personal sunt de acord: nici nu mă bucură, nid 
nu mă supără o religie oarecare. 

Ce aş putea avea împotriva hinduismului sau a 
şintoismului? 

Nimic - şi nici nu am adepţii acelei religii nu mă 
agresează cu nimic. 

In momentul în care vor deveni agresivi, 
mincinoşi, porci, încercând sâ prezinte 
creştinismul ca pe o minciună, ca pe un mijloc de 
a înşela (cum făceau comuniştii, tot după model Ş* 
inspiraţie iudaică), am dreptul să reacţionez cum 
cred de cuviinţă! 

Când mă ataci neprovocat, plin de ură, au vo/ 
sta să mă gândesc dacă să-ţi dau o palmi sau un 
pumn in ochi? 

Aţi deschis cutia Pandorei şi lipsa de reacţie a 
Bisericii creştine. în general, care se mulţumeşte sâ 
declare că aceste afirmaţii nu vor avea efect asupm 
credincioşilor creştini, este o prostie şl o minciună 
Pasivitatea Bisericii, lipsa de reacţie la acţiuni care ar 
trebui sâ îi trezească mânia sâ se manifeste 
vehement, denotă o poziţie' defensivă absolut 
nejustificatâ şi care are efecte grave pe termen 
mediu şi lung Biserica se comportă ca şi când s-a*^ 
sifTiţi vinovată de ceva şi în consecinţă tac© din gură 
ais. Biserica creştină nu are motive să se comport® 
in acest fel şi credincioşii aşteaptă o reac|« 

corespunzătoare» v y k 


Pag. 2 


CUVÂNTUL LEUIONAR Martie 2007 


=â 




























PUPINCURISMUL DIN GRĂDINA CIŞMIGIU 


Notă Cuvântul din titlu şi din text este pur 
românesc; ţăranul nu spune niciodată “popou sau 
"fund" ori “anus". 

Ca orice bucureştean iubesc mult şea mai veche, 
ce mai frumoasă şi cea mai centrală grădină publică. 
Cişmigiu. în anii războiului părinţii mă luau de mână 
duminica dimineaţa să dau de mâncare la castori şi 
la animalele dintr-un mic colţ zoologic, astăzi 
dispărut. în anii studenţiei. în drum între Universitate 
şi Facultatea de Drept, unde audiam cursurile 
celebrilor Tudor Vianu, George Călinescu (dar şi pe 
cele ale lui Leonte Tismăneanu. la marxism), 
poposeam cu colegii pe o bancă pentru a mânca o 
îngheţată pe băţ sau pentru a bea o halbă cu bere 
"la buturugă", sau pentru o plimbare romantică cu 
barca. Debutul în ziaristică l-am făcut în 1960. la un 
ziar care avea redacţia în palatul "Universul", pe str. 
Brezoianu care dădea direct în Cişmigiu. Timp de 10 
ani cât am lucrat aici. am străbătut zi de zi Cişmigiu! 
pentru a lua troleibuzul care mă ducea acasă. 

Cişmigiul a avut şi un cântec destinat lui (primul 
vers "te-aştept diseară în Cişmigiu"). precum şi un 
roman care s-a bucurat de un imens succes în anii 
40. "Cişmigiu & Company". scris de un autor pe 
nedrept uitat. Grigore Băjenaru. 

Schimbarea, în câteva rânduri, a locaţiei redacţiei 
unde lucram, pe str. Doamnei şi apoi la actuala Casă 
a Presei a făcut, fireşte, să trec arareori prin 
Cişmigiu. 

Nu cu mult timp în urmă, întâmplarea a făcut să 
străbat Cişmigiul de la un capăt la altul, din Bd. 
Regina Elisabeta ia str. Ştirbei Vodă. Nostalgic, mi- 
am amintit de anii tinereţii şi de clipele petrecute pe 
aleile lui. 

Am avut surpriza să descopăr un monument care 
în peregrinănie mele de altădată nu exista: la capătul 
alai principale, două file de bronz, fiecare având 
câte un text în limba engleză, respectiv română, mi-a 
atras atenţia. Textul în limba română sună astfel: "/n 
memoria celor 376 militari americani căzuţi la 
datorie în timpul celui de-al doilea război 
mondial. Jertfa lor eroică o vom păstra veşnic în 
amintire iar gândurile pioase şi pline de admiraţie le 
vor însoţi mereu călătoria pe nesfârşitele drumuri ale 
etemităţir. 

Data inaugurării monumentului nu este 



insaipţionată. cum ar fi fost firesc 

Monumentul dedicat eroilor americani, în 
număr de 378, mi-a lăsat un gust amar. 

Copil fiind, în clasa a ll-a primară, am apucat 
bombardamentul american asupra Bucureştiului 
din 4 aprilie 1944. Venisem de la şcoală şi la ora 
prânzului, după o lungă alarmă aeriană, a început 
măcelul. Zburând la joasă altitudine, avioanele de 
bombardament argintii au început să arunce covoare 
de bombe Exploziile se ţineau lanţ. cerul devenise 
întunecat, deşi era o superbă zi de primăvară. Prin 
aer zburau hârtii arse, aerul era înecâcios. Bilanţul a 
fost cumplit 1074 morţi, 1000 răniţi, 1200 de case 
distruse. Cele mal multe victime au provenit din 
rândul femeilor, bătrânilor şi copiilor. Mai toate 
străzile de-a lungul Căii Griviţei. unde nu se afla nici 
o uzmă sau fabrică, au suferit cumplit de pe urma 
acestor raiduri. Ruinele lor au persistat până la 
începutul anului 1950. Mai toate străzile de-a lungul 
C|ii Gnviţei. unde nu se afla nici o uzină sau fabrică 
I Iau suferii cumplit de pe urma acestor raiduri. 


Ruinele lor au persistat până la începutul anului 
1950. Mătuşa mea locuia pe str. Carol Knapp, o 
stradă cu case modeste, de oameni nevoiaşi, fără 
canalizare, aflată la câţiva km de Gara de Nord. Praf 
i-a fost făcută casa, alături de cele ale vecinilor. A 
rămas pe drumuri împreună cu cei 4 veri ai mei. 

De ce a fost oare bombardat Bucureştiul - aflat nu 
pe linia frontului, ci la peste 500 km în spatele 
acestuia, şi care nu era obiectiv militar strategic şi nu 
era plin de trupe române şi germane, acestea 
aflându-se de-a lungul Nistrului şi peste el. unele 
chiar în Crimeea - nu ştiu. 

Bombardamentul a fost o crimă împotriva 
populaţiei paşnice; s-a bombardat la întâmplare, 
fără ţinte strategice, având un singur scop, major 
însă: populaţia oraşului să ceară guvernului lui 
Ion Antonescu să înceteze ostilităţile de pe 
frontul răsăritean şi să încheie grabnic 
armistiţiul. 

La nici 24 de ore de la bombardament, s-a 
repetat acelaşi scenariu de groază în rândurile 
bucureştenilor. Printr-un comunicat apărut în 
ziarul "Timpul** se arată că au murit în Bucureşti 
în bombardamentele succesive din 4 şi 5 aprilie 
1944, 2492 de oameni, au fost rănite 2126 
persoane, 905 case au fost distruse în totalitate, 
iar 1373 au fost grav avariate. 

Tot în aceeaşi zi a fost bombardat Ploieştiul 
care a dat 262 de morţi, 361 răniţi, şi 196 case 
distruse 

Tot în acele zile, statistica Apărării Pasive a 
anunţat că bombe americane mai căzuseră în 42 
de comune rurale, unde nu se găseau obiective 
militare. 

Panica a intrat repede în rândurile populaţiei. 
Războiul cere sacrificii imense, francezul spune "a la 
guerre comme a la guerre" şi românul: "la război ca 
la război". "Eroii" americani au preferat dictonul 
machiavelic "scopul scuză mijloacele", lucru care s-a 
văzut din plin. 

Bombardamentele din 4 şi 5 aprilie 1944 au 
declanşat o vastă acţiune de construire rapidă de 
adăposturi şi tranşee. La subsolul marilor blocuri s- 
au amenajat adăposturi prevăzute cu bănci, saci de 
nisip şi lopeţi. în toată curţile s-au săpat şanţuri unde 
nu riscai să fi acoperit de dărâmăturile caselor Pe 
stadionul "Velodrom" al clubului "Viforul Dacia" 
(actualul stadion Dinamo), s-au săpat câteva sute de 
metri de şanţuri, eu şi părinţii mei refugiindu-ne aici 
imediat ce se auzea semnalul de prealarmă. Aceasta 
era anunţată prin sunete lungi. întrerupte, iar alarma 
propriu-zisâ se identifica prin sunete modulate 
scurte Semnalul de prealarmă se declanşa când 
avioanele inamice erau la 40 de minute de zbor de 
capitală, iar alarma atunci când nu le mai despărţea 
decât un sfert de oră de zbor faţă de obiectiv. 

Au urmat apoi alte bombardamente americane 
în luna aprilie, pe 15. 21 şi 24. Au fost afectate, 
printre altele, şi Universitatea din centrul capitalei, 
dar acest lucru este astăzi complet Ignorat şi uitat: 
nu se uită însă bombardarea Teatrului Naţional de 
către aviaţia germană pe 24 aug. 1944! 

Numărul victimelor a crescut în mod alarmant, 
obiective lipsite de orice Interes militar au fost 
bombardate, cum au fost biserici, şcoli, cimitirul Sf. 
Vineri. în perimetrul căruia exploziile au scos la 
lumină oseminte mai vechi de un veac La cimitirul 
calvin de pe Şoseaua Giuleşti, în prezenţa lui Eugen 
Andreescu. primarul sectorului Verde, s-a oficiat un 
parastas pentru cele 1680 de victime înhumate 
acolo 

In luna mai bombardamentele americane s-au 
intensificat, valuri de avioane "Liberator B24” şi 
"Flying Fortress Bl7", escortate de avioane de 
vânătoare, au atacat nu numai Bucureştiul şi 
Ploieştiul, ci şi alte localităţi: Turnu Severin, 
Craiova, Piteşti, Câmpina, Braşov, oraşe aflate la 
mare distanţă de linia frontului. 

Cel mai devastator raid a avut loc la 5 mai când 
700 de bombardiere decolate din Italia, de pe 
aeroporturile din Fagogla şi Brindisi, au făcut iar 
numeroase victime Au fost doborâte însă 18 
avioane şi au fost capturaţi 93 de americani. 

Raidul din 18 mai s-a soldat cu 6 avioane 
doborâte şi 42 de prizonieri Dintre aceste avioane. 


mai mult de jumătate au fost distruse de aviatori 
români, restul de cei germani. 

In total, în cele două luni de bombardament, au 
fost capturaţi 472 de inamici, toţi bine instruiţi, doar 3 
dintre aceştia fiind debutanţi. 

in luna iunie, în noaptea de 2, *'văduveie 
negre** au atacat, printre altele, şl oraşele Giurgiu 
şi Rămnicu Vâlcea, Piteşti, Galaţi Au fost 
doborâte 8 aparate şi au fost capturaţi 59 de oameni. 

Alte raiduri au avut loc la 10 şi 11 iunie, 
bombardându-se şi oraşele laşi şi Focşani 

Au fost urmate de raidurile din 16 iunie când a 
fost bombardată Timişoara, şi apoi de alte 
bombardamente, din 23 şi 29 iunie 1944. 

La fel s-a întâmplat şi pe parcursul lunilor iulie 
şi august, ultimul raid american având loc pe 
data de 18 august, ia el participând peste 1000 de 
bombardiere, împotriva acestui uriaş val mijloacele 
de apărare ale românilor şi germanilor fiind derizorii. 



Bombardamentele dintre 4 aprilie şi 18 iulie au 
distrus 10122 clădiri, 8009 grav avariate, 7111 
uşor avariate; au pierit în aceste bombardamente 
15140 oameni din care militari 728 şi alţi 717 
răniţi. Deci cu alte cuvinte, procentul militarilor 
este de mai puţin de 10%. 

Dar bombardamentul oraşelor româneşti nu s-a 
desfăşurat numai la lumina zilei, ci şi noaptea. Ele 
erau "specialitatea" aviatorilor englezi, care aruncau 
bombele, mai ales cele incendiare, la întâmplare 
Nici nu se putea altfel, întrucât măsurile de camuflaj 
funcţionau ireproşabil Parcâ văd cu ochii copilăriei, 
cum reflectoarele terestre prindeau în fascicul de 
lumină avionul agresiv în care se trăgea apoi cu 
artileria antiaeriană; uneon ţinta atinsă făcea o 
explozie infernală şi o mare de flăcări 

Dar ce s-a întâmplat cu cei peste 2000 de 
prizonieri americani, care le-a fost soarta? 

Au fost cazaţi în condiţii optime în vile (!!) în 
staţiunea Timiş, unde erau hrăniţi bine, respectaţi, 
jucau bridge şi baschet, neprestând nici o muncă 
obligatorie. Supravegherea medicală era 
permanentă şi pachetele generoase din partea Crucii 
Roşii curgeau. Răniţilor li s-a pus la dispoziţie întreg 
Spitalul militar Regina Elisabeta 

Dar să întreb ce s-a întâmplat cu bravii noştri 
aviatori, scăpaţi cu viaţă din încleştarea cu cei 
veniţi de peste mări şi ţări. 

O soartă dintre cele mai ingrate i-a aşteptat la 
finalul războiului. Marile personalităţi, eroii cei mai 
cunoscuţi ai aviaţiei de vânătoare române - căci noi 
nu am practicat bombardamentul terorist asupra 
obiectivelor civile - au ajuns prin puşcăriile comuniste 
unde. cei mai mulţi dintre ei. şi-au sfârşit zilele. 

Un clasament întocmit chiar de către mari nume 
ale aviaţiei române, după criteriul numărului de 
avioane inamice doborâte, ar arăta astfel pe pnmul 
loc s-ar situa Nelu Şerbanescu - doborât de 
americani deasupra Bucureştiului pe care-l apăra; pe 
locul doi. Dido Greceanu - ajuns în puşcăriile 
comuniste; pe locui trei. Băzu Cantacuzino - care a 
reuşit să fugă în Apus; pe locul patru. Toni Duşescu 
“ aflat în închisorile comuniste din 1948 până în 
1964 Pilotul Agarici. cel care a doborât multe 
avioane şi avea cântecul "A plecat la vânătoare 
Agarici / să vâneze bolşevici", a fâcut a^ grei de 
închisoare (continuare în pag. ^ 


CtVANTUL LECWNAK Martie 2007 


"^111 


Pag. 3 



























o VIZITA LA PALATUL PARLAMENTULUI 




Nu numai oamenii şi cârţile. ci şi 
construcţiile îşi au destinul lor. 

Chiar din primele zile de la căderea 
regimului comunist al lui N. 

Ceauşescu, "Casa PoporuluF - cum 
s-a numit iniţial - a devenit "Casa 
Republicir, iar acum "Palatul 
ParlamentuluF, şi şi-a început 
existenţa în chipul cel mai controversat 
cu putinţă. De aici poate şi privilegiul 
unei mediatizări de care s-au bucurat 
puţine ziduri în lume. Minţi 
înfierbântate, atât ale oamenilor de 
cultură, cât şi ale unor simpli cetăţeni, 
au clasificat clădirea - care are o 
suprafaţă de 330.000 mp, alcătuită din 6 nivele şi 
21 corpuri, 1000 de săli (din care 440 sunt 
birouri), fiind a doua din lume ca mărime după 
clădirea Pentagonului - ca pe o ''monstruozitate”, 
ca un simbol al arhitecturii comuniste, considerând 
că trebuia, ca atare, dărâmată, şi pe locul ei să se 
construiască o mare catedrală înconjurată de un 
parc... Unele glasuri "mai pragmatice" au cerut să se 
deschidă în imensele săli cazinouri care să le 
eclipseze pe cele existente la Las Vegas şi Atlantic 
City, sau să se înfiinţeze hoteluri grandioase de lux, 
întrucât, vezi Doamne, toate drumurile duc aici. 

Treptat, acest edificiu megalomanie construit 
de către poporul nostru cu sacrificii materiale 
uriaşe, pe Colina Arsenalului, la cola de 18 m, prin 
munca non stop a cca. 10. 000 de muncitori şi 
soldaţi, a fost aproape terminat. Nici nu se putea 
altfel: lucrarea executată pe trei sferturi trebuia 
finalizată, altfel af fi fost asemenea unei haine dlntr- 
un atelier de croitorie, lăsată de izbelişte deşi i-ar 
mai fi trebuit adăugate doar o mânecă şi căptuşeala 
pentru a fi gata. (O altă "ctitorie" din acea perioadă, 
Canalul Bucureşti - Dunăre, realizat şi el în proporţie 
de 60%, ar fi trebuit terminat, numai că un inginer 
specializat în hidrologie, care a ajuns apoi 
preşedintele ţârii, a spus "stop, că nu avem apăi" şi 
praful s-a ales de această lucrare care ar fi avut un 
rol de neneglijat în agricultură şi în transport.) 

Finalizarea fostei "Case a PoporuluF a permis ca 
şedinţele Senatului şi ale Camerei Deputaţilor să se 
ţină în încăperi spectaculoase şi uriaşe. în urmă cu 
câteva luni tot aici au avut loc adunări solemne cu 
ocazia "zilelor francofoniei", la care au fost prezenţi 
peste 40 de şefi de state din întreaga lume: alte 
reuniuni, de tip Cross Montane. Berd, OSCE, s-au 
ţinut tot în Centrul Internaţional de Conferinţe care se 
află aici. Tot aici, pe holurile vaste, au fost instalate 
decorurile regizorului Costa Gavras, pentru a sugera 
că scenele au fost turnate la... Vatican! 

Până acum. toţi străinii cu statut de VIP care au 
trecut prin Bucureşti (trupe de muzică, actori, 
fotbalişti) au venit să vadă "Palatul lui Ceauşescu". 
Toţi au fost de părere că vizita a meritat. 

Nu demult redactorul şef al cotidianului "România 
Liberă" a scris un articol despre Palatul 
Parlamentului. Ca de obicei, în lipsă de idei. a scos 
de la naftalină "argumente" pentru a nu mai fi vizitat, 
"această monstruozitate nu reprezintă nimic pentru 
poporul român, din contră, aduce aminte de fostul 
regim", "clădirea are în subsolul ei şerpi, broaşte şi 
şobolani" (oare le-a văzut el?!), terminând cu 
recomandarea să se viziteze mănăstirile din nordul 
ţârii şi magnifica Deltă a Dunării. 

Am vizitat Palatul Parlamentului la mijlocul 
anului 1990. când era un şantier, schelele putând fi 
observate la tot pasul. La 17 an| de la prima vizită 
am considerat că este cazul să văd cum arată acum, 
finisat, ignorând recomandările confratelui de 
breaslă, aceea de a vizita zone arhicunoscute din 
ţară. Ignorând prejudecăţile de doi bani, iată-mâ într- 
o dimineaţă la intrarea pentru vizitatori din gigantica 
clădire. 

Iniţial am crezut că ziua aleasă, duminica, nu a 
fost inspirată, din moment ce am văzut peste 10 
autobuze elegante cu turişti dornici să viziteze 
clădirea cunoscută azi în toată lumea. Dar din cei 
cca 200 de vizitatori eram singurul român, restul 
fiind spanioli, englezi, italieni, evrei şi de alte 
naţionalităţi, atât europene cât şi asiatice. 
Neexistând un grup cât de mic de români şi 

Pag. 4 


iar 








III naţio 
III^Nee) 

%%% 


neavâhd timp să aştept ca să se adune minimum 20 
de români, a trebuit să mă ataşez unui grup de 
străini, sau greci, sau ruşi. "Ce ml-e Tanda, ce mi-e 
Manda!": cum nu cunosc nici limba greacă, nici rusa, 
am optat pentru greci, rugându-l pe ghid să mă 
Informeze şi pe mine - în câteva cuvinte, desigur - în 
legătură cu sălile vizitate: evident, informaţiile au fost 
lapidare. 

Prima încăpere văzută a fost Galeria de Onoare, 
lungă de 150 metri, care a luat din start piuitul 
turiştilor greci, toţi fiind impresionaţi de şirurile duble 
de coloane înalte, de risipa de marmură roz de 
Ruşchiţa şi bej de Moneasa, de uşile cu motive 
sculptate. 

Ghidul a oferit o serie de detalii tip "Cartea 
Recordurilor": peste un milion de metri cubi de 
marmură s-au folosit pentru decorarea Palatului, 
peste 900 mii metri cubi de lemn, iar 
candelabrele din cristal de Mediaş sunt în număr 
de 2800. 

Sala C. A. Rosettl, concepută ca sală de teatru, 
este utilizată ca sală de conferinţe. Are 600 de locuri, 
fotoliile fiind toate din piele, iar de tavan este prins un 
splendid candelabru cu o greutate de 5 tone. 

Sala Drepturilor Omului are o supraf de 1800 
mp, aici având loc nu numai conferinţe ci şi recepţii 
şi chiar expoziţii temporare. Pe pereţi sunt picturi 



contemporane printre care am' văzut şi trei tablouri 
realizate de Sabin Bălaşa. Sala este lambrisată până 
aproape de tavan, are o masă rotundă de 60 de 
locuri. Iar la mijloc un covor care "reflectă" desenul 
candelabrului de deasupra. Este una din puţinele săli 
în care s-a păstrat mobilierul original, aşa cum a fost 
executat pe vremea lui Ceauşescu. La intrare sală 
se află o hartă a clădirii, din marmură roşie, albă 
neagră şi bej din cariera de la Ruşchiţa 

Alături se află o altă sală de conferinţe care 
poartă numele Ilustrului savant de talie mondială 
Nicolae lorga. Este concepută în stilul 
neoclasicismului german, asemănător, într-un fel 
saloanelordInCastelul Peleş din Sinaia. Pereţ 




acoperiţi în totalitate cu mătase albă 
draperiile sunt brodate cu fir de aur. 

Sala de conferinţe Nicolae Bătcescu 
este de asemeni impunătoare; e placată co 
mariViură roz, iar draperiile galbene sunt din 
brocart. 

Urmează o altă sală mai mare, /. c 
Brătianu, flancată de geamuri care dau în 
cele două grădini Interioare. în tavanul 
decorat cu foiţe de aur se află un mare 
candelabru înconjurat de alte opt mai mici. 
Turistul calcă pe cel mai mare covor care 
are o supraf. de 1600 mp. 

Sala Tache lonescu. şi ea 
impresionantă prin dimensiunile sale şi p^i 
tavanul lucrat migălos, a fost locul ghidul i-a pus pe 
turiştii greci să cânte, pentru ca aceştia să remarce 
ecoul pereţilor şi al coloanelor de susţinere, toate din 
marmură masivă (nu placate, ca în sălile amintite 
până acum), structurile fine fiind acoperite cu bronz. 

în continuare, Sala Unirii lasă din nou cu gura 
căscată pe vizitatori; având 2200 mp, este cea mai 
mare sală din Palat, laturile mari fiind flancate de 
două rânduri de coloane de marmură. Iluminatul este 
natural, tavanul fi ind din sticlă. De sărbătorile 
Crăciunului, 
datorită dimensiunii 
sale, aici au loc 
baluri pe fondul 
valsurilor celebre 
vieneze. 

Tot la etajul I. 
alături, se află tot oi 
sală mare de' 
aproape 2200 mp, cea mai înaltă din Palatul 
Parlamentului. Personal, mie ml-a plăcut cel mai 
mult, cred că este cea mal frumoasă. Acustica sa 
deosebită permite organizarea de concerte de 
muzică simfonică, audiţii de arii de operă sau 
operetă. Orchestra se află sus, într-un balcon de 
mari dimensiuni: 

Un perete lateral întreg, prin intermediul a câtonra 
uşi, te duce în balconul larg şi jjriaş de unde se 
poate admira, în toată splendoarea sa. B-dul Unirii, 
larg şi drept, pe care grecii l-au comparat cu Champ 
Elysee-ul din Paris (o comparare care, desigur 
păstrând proporţiile, ne onorează). 

Nu insist asupra obiectivelor principale din Palatul 
Parlamentului. Senatul şi respectiv CarneiB 
Deputaţilor, întrucât Imaginile lor apar seară de 
seară pe ecranele televizoarelor Amintesc doar că 
aici cei aleşi se zbat şi se frământă pentru binele 
poporului... Poate din cauze efortului camerele de 
luat vederi ii surprind dormind, lecturând ziare, 
vorbind la celular sau cu mânie proletară; unii dintre 
ei urlă la microfon sau gesticulează ameninţător 
când este vorba de condamnarea comunismului, sau 
cer să nu fie adoptat votul uninominal ci listele cu 
persoane necunoscute. 

Vizita Palatului Parlamentului {care a durat cca o 
oră) s-a încheiat cu aplauze din partea grecilor A 
ost ca un spectacol bun şi frumos care. le sfârşit 
trebuie recompensat Am aflat că la finele tuniki' 
toate grupurile de turişti străini procedează la fel 
Am vrut să-mi cumpăr de la ghişeu un album care 
Să Ilustreze măreţia fabuloasă a Palatului 
Parlamentului, dar am fost refuzat întrucât. 
exis ă. Mi s-a oferit o banală broşură la un preţ foarte 
piperat, (ără text. doar cu fotografii. Păcat, mai ales 
M am anat că din cei 500 de vizitatori zUnic. în ceî 
» ericit caz numărul românilor reprezintă 10% 
lA^^ adaug ceva. inedit; autoarea proiectului 
c ini, arh Anca Petrescu, a conceput la subsol, l^ 
zea de metri adâncime, două buncâre 
iiirJi* pereţii din plumb groşi de un metru ? 

nim aceste incinte nu te poate scoală 

a«r bomba atomică, nici dacă arunci în 

sa edificiu. Cred că ar trebui ca acestea sâ 

'‘Buncârele lui Dracula II" şi să poată fi 

creşte cu nem'lu'iîî 
faptele Sdesc.^"'" 


i immKm 













CORNELIU ZELEA CODREANU - "PENTRU LEGIONARI” (XI) 

(continuare din numărul trecut) 


PROBLEME DE ORDIN MATERIAL 

”Nu numai că nu eram finanţaţi de 
capitalişti, dar sfătuiesc pe oricine conduce 
o mişcare bazată pe sănătate, să refuze orice 
tentativă de finanţare, dacă voieşte să nu-şi 
omoare mişcarea. Pentru că o mişcare este 
astfel constituită încât să producă singură din 
credinţa şi jertfa membrilor ei, exact atât cât îi 
trebuie pentru ca să poată trăi şi să se poată 
dezvgita. 

Pentru o normală şi sănătoasă dezvoltare, 
o mişcare nu are drept să consume decât 
atât cât poate produce ea, şi nu poate 
produce decât în măsura capacităţii de 
credinţă şi deci de Jertfă a membrilor ei. 

Nu produce suficient? 

Nu vă stă deschisă calea finanţării, ci 
aceea a intensificării credinţei. 

E chiar un indiciu: a nu produce suficient este 
o dovadă a puţinătăţii credinţei. 

Nu produce nimic? 

Organizaţia e moartă sau se va prăbuşi în 
curând. Lipsită de credinţă, ea va fi învinsă de 
cei ce o au. 

Un şef care admite finanţarea mişcării sale 
din afara organizaţiei, este ca şi omul care-şi 
învaţă organismul să trăiască din medicamente. 
In măsura în care administrezi unui organism 
medicamente, în aceeaşi măsură îl condamni să 
nu mai reacţioneze singur. Şi mai mult, în 
momentul în care i-ai ridicat medicamentele, 
moare. E la discreţia farmacistului! Tot astfel o 
mişcare este la discreţia celor care o finanţează. 
Aceştia ar putea, la un moment dat să înceteze 
finanţarea şi mişcarea, neînvăţată a trăi prin 
sine, moare. 

O mişcare, ca şi un om de altfel, poate 
avea nevoie, uneori, de o cantitate mare de 
bani. Se poate împrumuta, pentru ca să 
plătească cu timpul. 

Deci. domnilor şefi de mişcări (vorbesc 
pentru cei ce vor veni după noi), să respingeţi 
pe binevoitorii care se. vor oferi să vă finanţeze 
mişcarea, bineînţeles, dacă vor mai fi în viitor de 
aceştia. în România cred că nu. Nici astăzi 
aproape nu mai sunt. Toţi acei ce au 
posibilităţi de finanţare şi finanţează, sunt 
bancherii evrei, marii bogătaşi evrei, marii 
cerealişti evrei, marii industriaşi evrei, marii 
comercianţi evrei. El finanţează partidele 
politice pentru a extermina pe români în tara 
lor. (...) 

Oameni cu dare de mână, oameni bogaţi, 
până la limita bunei cuviinţe, vor fi. Ei nu vor 
avea posibilităţi de finanţare , ci vor putea numai 
Ş.^..-ŞiutQ. din pnnosul lor, o mişcare. Această 
obligaţie de a ajuta, de a-şi ajuta neamul in 
grele momente, o au toţi românii şi vor avea- 
o în veacul veacurilor. Ajutorul lor este şi va 
fi bine primit totdeauna.*" (pg 270 - 271) 

SPRE MASSELE POPULARE 

Ce grozavă este înstrăinarea clasei 
conducătoare a unui popor, a clasei lui politice şi 
culturale! 

Literaţii şi scriitorii îşi găsesc subiect de tratat 
în toate nimicurile. Cărţi peste cărţi apar. Sunt 
pline vitrinele librăriilor de ele. Ce va zice viitorul 
despre aceştia, dacă pentru o tragedie istorică 
precum aceea a moţilor, petrecută sub ochii lor. 
ei n-au găsit nici un cuvânt care să fie în acelaşi 
timp şi un semnal de alarmă pentru poporul 
ameţit de toată literatura scandaloasă care-l 



Căpitanul (dreapta) şi ing. Gh. Clime, 
comandant al Bunei Vestiri şi şeful Partidului 
Totul Pentru Ţară, asasinat de autorităţi în 
masacrul elitei legionare din 21/22 sept 1939 

adoarme şi-i întunecă drumul viitorului şi al 
vieţii? 

Cum va trebui să privească neamul pe aceşti 
scriitori şl literaţi, a căror misiune, ce mai sfântă, 
este tocmai aceea de a denunţa primejdiile 
care-l ameninţă fiinţa fizică sau morală şi de a-i 
lumina căile viitorului? Şi cuTn va trebui să fie 
privită această clasă politică de „oraton” în 
parlament şi pe la toate răspântiile drumurilor, 
dezertoare de la obligaţiile ei elementare, de a 
veghea asupra vieţii şl onoare! neamului?" (pq 
282) 

Vara anului 1929 

De data aceasta, ca şi în toate marşurile pe 
care le voi face, voi căuta să dezvolt în tineni 
legionari, în primul rând, voinţa. Prin marşuri 
lungi, încărcaţi de poveri, executate prin ploaie, 
vânt, căldură tropicală sau noroaie, şi în cadenţă 
şi aliniere, cu ore întregi de Interdicţie a vorbirii. 
Prin viaţă aspră, dormind în pădure şi mâncând 
simplu. Prin obligaţia de a fi severi cu el înşişi, 
în toate privinţele. începând de la ţinută şi 
gesturi. Prin crearea de obstacole pe care el 
erau obligaţi a le învinge, escaladând stânci 
trecând ape. 

Urmăream să fac din ei oameni de voinţă, 
care să privească drept şi să se comporte cu 
bărbăţie faţă de orice greutate. De aceea nu 
permiteam niciodată ocolirea unui obstacol, 
ci numai depăşirea lui. 

în locul omului slab şi învins, care se 
apleacă mereu la toate bătăile de vânt, om 
care covârşeşte, ca număr. în politică, ca şi în 
celelalte ocupaţii - trebuie să creăm neamului 
acesfa un învingător. Neaplecat şi 
neînduplecat. 

Prin instrucţia întrunită, voi căuta. în al doilea 
rând, să dezvolt conştiinţa de corp, de unitate. 
Un duh al unităţii. Am observat că instrucţia 
întrunită are o mare influenţă asupra intelectului 
Şl psihicului unui om, punându-i în ordine şi în 
cadenţă mintea dezordonată şl simţirea 
anarhică. 


Prin aplicarea de pedepse, voi căuta să 
dezvolt, în sfârşit, simţul responsabilităţii 
Curajul de a-şi asuma fiecare răspunderea 
faptelor sale. Pentru că nimic nu e mai 
dezgustător decât omul care minte şi fuge de 
răspundere. (...) 

Această pedeapsă, în cele mal multe 
cazuri, este o muncă. Nu pentru că munca ar 
avea un caracter de osândă, ci pentru că dă 
o posibilitate de a repare, printr-un bine, răul 
pe care l-al făcut. 

De aceea totdeauna legionarul va primi şi va 
executa cu seninătate o pedeapsă * (pg 284 - 
285) 

fn Ardeal 

România Mare făcut cu multă jertfă, dar 
parcă stăpânirea străină şi vechea nedreptate 
se prelungesc încă şi dincoace de înfăptuirea 
acestei Românii. Zece ani de guvernări 
româneşti n-au reuşit să ne vindece de rănile 
care ne dor şi nici n-au reparat nedreptăţile 
seculare. Ele ne-au dat o unitate de formă dar 
sufletul românesc ni l-au frânt în atâtea 
bucăţi, câte partide sunt. 

învierea neamului acesta clocoteşte sub 
pământ şi va Izbucni în curând, luminând cu 
lumina ei întreg viitorul şi întreg trecutul nostru 
întunecat. Cel ce va crede, va fi biruitor! (pq 
289) 

UN APEL Şl UN AVERTISMENT 

ROMÂNI DIN CAPITALĂ. 

-Marşul Gărzii de Fier. care trebuia să albă loc în 
Basarabia a fost oprit. Inamicii unei Românii 
sănătoase şi puternice au tnumfat 

Jidănaşii din Sărindar, de la Lupta. Adevărul, 
Dimineaţa, aceşti otrăviton ai sufletului românesc, de 
o lună de zrte ameninţă, de o lună de zile insultă, de 
o lună de zile ne pălmuiesc sufletele, aici, la noi 
acasă. Din căpuşi înfipte în sânul cestei naţii, s-au 
transformat în monopolizatorii înţelegerii 
intereselor superioare ale patriei şi cenzuratorii 
nepoftiţi ai tuturor actelor de guvernământ. 

La Turda au cerut guvernului să oprească 
demonstraţia, sub motiv că se aprinde Ardealul; la 
Cahul, că se începe revoluţia în Basarabia: ta Galaţi, 
că se vor naşte măceluri şi pogromun. 

Pretutindeni au rămas nişte provocaton ordinan. 
Legiunea păstrând o ordine şi o disciplină 
desăvârşite. 

Astăzi ne îndreptam spre Nistru, pentru ca sâ 
întoarcem Basarabia cu faţa spre Bucureşti. Dar 
acestor mercenan ai comunismului nu le convine 
aceasta. (...) 

Politicianismul venal şi pervers, acest putregai 
care ne infectează viaţa. îi secondează, din caicul 
meschin de interes electoral şi dintr-un înjositor 
spirit de servilism. în opera lor de dezmembrare a 
ţării şi înstrăinare a pământului nostru strămoşesc 
Spirit şi calcul care au dat România, de 50 de ani 
încoace, pe mâna veneticilor de peste hotare. 

Priviţi! se mişcă astăzi mucenicii din Maramureş 
şi Bucovina! îşi plâng pe drumuri amarul de robie în 
care i-a aruncat ticăloşia tuturor conducătonlor de 
ţară; nu pentru că i-ar fi uitat, ci pentru că i-au 
vândut Nu vi se pare cel puţin straniu, că nu s-a 
găsit un singur glas în această ţară. care să vină cu 
un cuvânt de mângâiere pentru ei? (...) 

Dar sutele de mii de venetici, evrei, care au venit 
peste capul lor ca lăcustele, să le ia pământul rămas 
de la strămoşi şi să-i robească, aceştia nu sunt 
instigatori şi provocatori? 

Dar domnii din Sărindar care necinstesc mândria 
noastră de stăpânitori în ţara aceasta, aceştia nu 
sunt provocatorir (pg. 299 - 300) 

(continuare în numărul viitor) 





CUVAnTUL LE<Gî<ONAIÎ Martie 2007 
























ASTROLOGIA - ŞTIINŢĂ SAU MAGIE? 



De ani de zile, în fiecare dimineaţă, la radio, la televizor şi în ziare, 
ni se prezintă "horoscopul zilei" care a ajuns să facă parte din 
"ştiri": să vedem ce ne pregătesc astrele azi. să luăm măsuhr Unii 
prezentatori spun "X ghiceşte pentru noi în stele", iar alţii, mai sobri, 
recită "docţi”: "Y a studiat poziţia astrelor. a calculat şi a determinat că.. 
Ştiinţă sau ghicit? Pe unii îi impresionează "ştiinţa" şi calculele 
complicate, iar pe alţii ghicitul, pur şi simplu A devenit o obişnuinţă şi 
mulţi dintre noi nu-şi dau seama de nocivitatea acestor "informaţii 
care ni se oferă mereu, mai în glumă, mai în serios, cu o insistenţa 
cel puţin dubioasă - "informaţii" pe care unii le consideră "utile", iar alţii 
distractive", dar mai toţi au impresia că radiaţiile planetelor ne 
influenţează soarta (ca şi cum, de exemplu, autorul unei crime s-ar 
putea justifica prin "conjunctura astrală nefavorabilă"!) 

Deschiderea faţă de previziunile astrologice este foarte rnare. 
astrologia apărănd multora drept o formă civilizată de ghicire a 
viitorului, care nu are aproape nimic în comun cu ţigăncile care 
ghicesc la colţ de stradă; an de an numărul celor Interesaţi de acest 
subiect creşte. Campania' de promovare se duce cât se poate de 
elegant; personalităţi precum prinţesa Diana. Joan Collins, Liza Minelli, 
Jane Fonda. Olivia Nevy^on-John. sunt numai o mică parte dintre 
simpatizanţii acestei "arte". 

Ierodiaconul Savatie Bastovoi spunea că: "Dincolo de glumele care se 
fac pe seama credinţei în zodii (horoscop), această credinţă există. Este 
curios, dar oamenii se supun unor berbeci imaginari care aleargă 
prin stele. O gospodină trece cu vederea cuvintele lui Hristos: Iubeşte 
pe aproapele tău", dar o ascultă pe prezentatoarea TV când îi zice la 
horoscopui zilei: "evitaţi conflictele cu cei apropiaţi". 

Ce-/ drept, în complexitatea sa, omul poate să creadă chiar şi că luna. 
care nu e decât un bolovan, poate să-i hotărască soarta! Această 


credinţă mă duce cu 
gândul la personajul 
lui Creangă, care 
plângea de frica 
bolovanului de sare 
de pe sobă " 

îngrijorat de 

răspândirea largă a 
practicilor de acest gen. 
marele teolog român 
loan Gh. Savin scria: 

"Sunt şi la noi mulţi, 
foarte mulţi adepţi ai 
unor astfel de practici: 
de la femeia din 
periferia de oraş sau 
de la sate, care-şi caută în cafea sau umblă cu datul în cărţi, şi până 
la simandicoasele fete care cred că au temeiuri ştiinpfice de a-şi 
cerceta destinul după prescripţiile ştiinţelor ascunse! 

Dintre aceştia, mulţi se cred şi se prenumără între fiii Bisericii. Şi încă 
dintre fiii cei buni. Cu aceeaşi pioşenie cu care-şi aprind candela in 
faţa icoanei Mântuitorului sau cu care îşi duc sărindarul la cutare 
biserică cu sfinţi făcători de minuni, îşi poartă paşii şi spre 
prezicătorul care le va citi din stele şi din liniile mâinii sau ale 
scrisului viitorul. Un astfel de creştinism însă e mai aproape de magie 
decât de Hristos. 

Acest amestec între magie şi religie, între Dumnezeu şi Lucifer, 
între Simon Magul şi Hristos, între puterea demonică şi bunătatea 
divină, nu înseamnă decât cea mai completă renegare a 
creştinismului. E apostazie directă". 



Dacă nimeni nu poate contesta o schimbare care apare pe bolta cerească. în schimb orice conexiune astrologică poate fi pusă la îndoială: 


încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat 
să facă o legătură între ceea ce vedeau pe cer şi 
ceea ce li se întâmpla în viaţa de zi cu zi. Cercetările 
istorice atestă faptul că practicarea astrologiei 
avea o largă răspândire la popoarele păgâne în 
Babilon, în Egipt, în Grecia şi în Imperiul Roman, in 
India. în Persia, în China şi Japonia. Această 
răspândire pe un teritoriu atât de întins justifică într- 
un fel amploarea revenirii practicilor astrologice 
in vremurile noastre. Astrologia este una din 
uşile prin care credinţele păgâne intră în forţă în 
societatea contemporană. 

Există trei tipuri de astrologie; în primul (si cel mai 
vechi) planetele sunt considerate zeităţi. în al doilea 
planetele sunt considerate obiecte ale căror 
emanaţii impersonale influenţează vieţile 
oamenilor, iar în ai treilea - astrologia simbolică - 
planetele se află într-o corespondentă magică cu 
oamerrii, pe care îi influenţează prin rezonanţă. 
Pentru 

astrologi zodiacul 
este o "centură" 
imaginară a 
cerului care 
include 12 

constelaţii. 12 
semne astrologice 
despre care 
consideră că i-ar 
influenţa pe 
oameni (Balanţă, 

Săgetător, 

Fecioară etc). 

Din punct de vedere astronomic calculele 
astrologice sunt extrem de discutabile, deoarece 
data echinocţiului de astăzi nu mai corespunde 
cu data echinocţiului de acum 2000 • 2500 de ani 
(azi soarele nu mai răsare ia 0* în constelaţia 
Berbecului, ci el a migrat până ia 7‘ în constelaţia 
Peştilor) 

In faţa unui asemenea impas astrologii au 
adoptat două atitudini: ori şi-au modificat 
caiculele după un ''zodiac migrator", ori - cum au 
făcut marea majoritate • nu au ţinut seama de 
faptul că realitatea astronomică este diferită do 
cea după care calculează ei şi au preferat sa îşi 
‘ ‘ 1 păstreze sistemul de calcul 


7 ^ 

1 






Pentru un observator exterior această 
neconcordanţă ar trebui să stârnească suspiciune. 
Dacă aceste calcule ale astrologilor ar fi corecte 
cel puţin din puhct de vedere astronomic, 
aceasta ar fi un argument - chiar dacă insuficient 
in favoarea caracterului ştiinpfic al 
îndeletnicirilor lor. 

Dar faptul că astrologii încearcă să 
demonstreze valabilitatea propriilor calcule (care 
le sfidează pe cele ştiinţifice) cu ajutorul 
statisticilor eficientei în "ghicire", acest lucru ar 
trebui să vădească faptul că astrologia nu este 
deloc o ştiinţă, ci doar o artă magică (totuşi 
fiecare astrolog pretinde câ sistemul său se 
potriveşte perfect realităţii cosmice şi. sub un pretins 
caracter ştiinţific, atrage oamenii în cursa 
ocultismului). 

Dacă noi vrem să credem că în viaţă suntem 
influenţaţi de tot felul de configuraţii planetare sau că 
ne vom mai reîncarna de câteva ori, nimeni nu ne 
stâ împotrivă. Dar prin aceasta ne asumăm libertatea 
de a respinge învăţătura lui Hristos 

Pentru mulţi oameni credinţa în Hristos nu are 
nimic incompatibil cu practicarea astrologiei. 

Un "creştin" (protestant) mărturisea; "Astrologia, 
asemenea oricărei alte arte sau ştiinţe omeneşti, 
cum ar fi fizica nucleară sau psihoterapia, poate fi 
folositoare când este practicată în supunere faţă de 
Domnia lui lisus Christos, dar este periculoasă 
spiritual sau psihologic atunci când este practicată în 
spiritul lumii, al cărnii sau al diavolului" 

lată ce afirma şi mediumul Jean Dixon (catolic) 
despre "ghicitul în stele"; "unii din prietenii mei 
consideră aceasta ca o practică ciudată pentru o 
romano-catolică. Totuşi, după cum înţeleg eu. 
biserica catolică şi multe alte organizaţii religioase n- 
au condamnat niciodată studiul astrologiei. N-am 
experimentat niciodată vreun conflict între credinţa 
mea şi îndrumarea pe care am primit-o din partea 
bisericii mele pe de-o parte, şi cunoştinţa pe care o 
găsesc în stele, pe de altă parte. Astrologia se 
potriveşte în planul lui Dumnezeu pentru omenire, 
ajutându-ne să ne înţelegem atât talentele, cât si 
defectele". 

Din citatele de mai sus - primul venit din mediul 
protestant, al doilea din cel catolic, se poate trage 
concluzia câ în Sf Scnpturâ (care este citită în 
ambele medii) nu se găsesc temeiuri pentru 


combaterea astrologiei. Dar diferenţierea între cele 
două forme de astrologie - bună şi rea - este 
asemenea diferenţierii celor două forme de magie - 
albă şi neagră De fapt, nu există decât un singur 
fel de astrologie şi un singur fel de magie, 
ambele Inspirate de aceeaşi sursă întunecată 

Concepţia potrivit căreia astrologia este o 
ştiinţă ca oricare alta nu este greu de contestat. 

La o analiză atentă observăm că singurul element 
invocat de astrologi în apărarea acestei practici este 
numărul mare de preziceri împlinite De fapt. acest 
număr nu este chiar atât de mare pe cât pretind 
astrologii, ci este aproximativ acelaşi cu cel al 
oricărei alte forme "clasice" de ghicit 

Dacă astrologia ar fi o ştiinţă, atunci oricine ar 
putea să o înveţe după un manual bun. însă, deşi 
există multe manuale de astrologie, practic ele 
nu sunt "eficiente". 

Marii astrologi recunosc că tainele astrologiei 
nu se pot dobândi decât in urma unei 
îndelungate pregătiri ’^spirituale", exceppe 
făcând doar cei care au o deosebită înzestrare 
nativă pentru aceasta. 

Iniţierea în tainele astrologiei este 
asemănătoare iniţierii în oricare altă formă de 
vrăjitorie. Esenţială este dobândirea unei 
receptivităţi care să permită descifrarea 
configuraţiilor astrale. 

Unii astrologi recunosc câ sunt ghidaţi de diferite 
spirite în "munca" lor. spirite fără de care nu ar putea 
să descifreze viitorul. 

"Fără contactul cu fiinţele spirituale, nu ar exista 
nici o dezvăluire astrologică"' - mărturia unui fost 
astrolog. 

Toţi astrologii ''de calitate" sunt mediumi. 
chiar dacă nu toţi conştientizează că ideile care le 
vin în minte în chip spontan sunt inspirate de o altă 
entitate Puţini dintre cei care percep clar influenţele 
unor astfel de entităţi îşi dau seama că au de-a face 
cu diavolul; majoritatea sunt convinşi câ astfel de 
spirite sunt "benefice" (chiar "îngeri de lumină") şi se 
deschid fără reţinere influenţelor "supenoare " 

Un fost astrolog făcea următoarea observaţie 
"Dacă privim sincer la astrologie. începem să vedem 
că adepţii acestui sistem - fără să o ştie - bat la uşs 
prin care se stabileşte comunicarea cu fiinţe 
spintuale cunoscătoare, totuşi înşelătoare. In ce/ţ 
din urmă. acea uşă se deschide, şi această 


CUVÂNTUL LECIONAM Martie 2007 



Pag. 6 














nc: 


deschidere produce o schimbare 
înfricoşătoare în viaţa adeptului. El sau ea 
se maturizează în dextehtate într-un 
mod inimaginabil: ca un medium al spiritelor. 

în cartea sa "C/n manual de ocultism", 
astrologul Sefarial constata că "arta astrologică 
este considerata a fi cheia ştiinţelor oculte” 

Aproape toţi vrăjitorii folosesc diferite forme de 
astrologie. Faimoasa vrăjitoare Sybil Leek 
mărturisea: "Astrologia este ştiinţa mea. vrăjitoria 
este religia mea..." Ea observa strânsa legătură 
dintre astrologie şi chiromanţie, numerologie şi 
celelalte ramificaţii ale vrăjitoriei. 

"Astrologia a Jucat un rol major in toate "ştiinţele” 
magice: alchimia, magia neagră, chemarea spiritelor, 
necromanţia şi chiar practici magice mai simple, cum 
er fi folosirea talismanelor”, observa Lawrence 
Jerome. 

După ce ne-am oprit puţin asupra legăturii 
strânse dintre astrologie şi vrăjitorie, să vedem 
încă o direcţie din care se poate constata 
rătăcirea în care se află astrologii: cercetarea 
concepţiei lor despre persoana lui Hristos. 

O declaraţie standard a concepţiei astrologilor 
o avem de la astrologul Marcus Allen; 

"Christos a avut toate cele şapte planete antice... 
toate unindu-se în Peşti... astfel că El a fost Peştele 
suprem, absolut... şi astfel El a inaugurat Era 
Peştilor care acum se termină odată cu ivirea 
zorilor Vărsătorului, care este inaugurată de cea 
de-a doua venire a vieţii lui Hristos în interiorul 
fiecăruia dintre noi... fn Era Vărsătorului, fiecare 
este Avatar (mare iluminat - n. n.). fiecare este pus 
pe aceeaşi lungime de undă cu eul lui superior”. 

Vedem afirmată aici o răstălmăcire new-age- 
istă (una între multe altele) a celei de-a doua veniri 
a lui Hristos, potrivit căreia El nu va veni cu 
slavă, cum arată Sf. Scriptură, ci noi înşine vom 
deveni Hristoşi prin conştientizarea 
"dumnezeirll*’ noastre! 

Autorii eretici fac o substituţie interesantă: în 
locul Dumnezeului care ocroteşte creaţia, ei 
aşează o lege care guvernează lumea: legea 
ciclicităţii timpului. New-Age. Noua Eră. apare 
tocmai datorită acestei cidicităţi: intrăm, vrem sau 
nu, în Era Vărsătorului. 

Este cel puţin suspect faptul că. în afara celor 
trei Magi de la Răsărit, timp de două mii de ani 
astrologii au uitat să spună oamenilor că se află 
in Era Peştilor, în care, potrivit calculelor lor, 
mântuirea trebuia căutată la picioarele lui 
Hristos. 

Dacă ar fi fost sinceri în rătăcirea lor - şi nu ar 
fi fost inspiraţi de diavol, ar fi trebuit ca în acest 
interval să îndemne lumea spre Hristos (deşi 
acest lucru nu ar fi folosit Bisericii - căci 

recunoaşterea adevărului de către ei s-ar fi 

asemănat cu cea a femeii cu duh pitonicesc 
pomenită în Sf. Scriptură). 

Supunerii faţă de Dumnezeu i se preferă 

"supunerea" faţă de influenţa stelelor Pretinsa 
libertate new-age-istă nu este altceva decât o 
robie faţă de capriciile astrelor. 

Marea majoritate a astrologilor susţin că Biblia 
este plină de referinţe astrologice. cea care li se pare 
cea mai evidentă fiind despre steaua care i-a 
călăuzit pe cei trei Magi spre locul Naşterii 

Mântuitorului. 

Rostul acestei stele nu era insă de a arăta 
valoarea astrologiei ci, după cum arată Tradiţia 
creştină, era tocmai de a~i aduce pe păgăni - care 
se ocupau cu practicile magice - să se închine 
Fiului lui Dumnezeu. 

Steaua Magilor marchează tocmai sfârşitul 
închinării păgâne şl chemarea tuturor neamurilor la 
credinţa în Dumnezeul cel în Treime lăudat. Cum 
spune atât de frumos Condacul Crăciunului 
"Naşterea Ta, Hristoase, răsărit-a lumii lumina 
cunoştinţei. Că printr-insa ceia ce slujeau 
stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, 
Soarelui dreptăţii... "\ 

Să vedem ce spune Sf. Scriptură despre cel 
care practică astrologia: 

"Privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele 
şl toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să 
te inchtm lor. nici să le slujeştf (Deut 4. 19). 

"De se va afla la tine, în vreuna din cetăţile tale 
pe care ţt le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat 



sau femeie care 
să fi făcut rău 
înaintea ochilor 
Domnului 
Dumnezeului tău, 
călcând 
legământul Lui, şi 
se va duce şi se 
va apuca să 
slujească altor 
dumnezei şi se va 
închina acelora, 
sau soarelui, sau 
lunii, sau la toată 
oştirea cerească. 
(...) să scoţi pe 
bărbatul acela 
sau pe femeia 
aceea care au făcut răul acesta la porţile tale” (Deut 
17. 3-5). 

Închinarea aceasta era una dintre cele mai vechi 
forme de astrologie. Oamenii care credeau că vieţile 
lor sunt influenţate de stele nu şovâiau să li se 
închine 

Chiar dacă în zilele noastre au rămas puţini 
oameni care cinstesc stelele ca pe nişte zeităţi, totuşi 
numărul celor care "ghicesc în stele", al celor care 
practică astrologia, este foarte mare 

După cum arată Sf. Scriptură, osânda lor este 
aceeaşi cu cea a vrăjitorilor (de fapt, astrologia - 
ca orice altă metodă de ghicire a viitorului - este 
tot o formă de vrăjitorie, chiar dacă pare mai 
nevinovată). 

în Vechiul Testament se arată că pedeapsa Care 
îi aştepta pe vrăjitori era moartea. 

Jn zilele noastre vrăjitorii au nu numai dreptul să 
facă ce vor, ci chiar să îşi facă publice convingerile, 
indiferent de modul în care aceste convingeri 
influenţează mediul social 

Dar chiar dacă pentru vrăjitorii contemporani nu 
există pedepse penale, pe cei care mor nepocălţl 
Dumnezeu îi va pedepsi cu osândă veşnică îii 
chinurile iadului {statistic, numărul vrăjitorilor şi 
ereticilor care se pocăiesc înainte de a muri. este 
infim). 

Sfânta Tradiţie este plină de texte care combat 
"ghicitul în stele". 

în scrierea sa "Despre idoli'. Tertulian nota: 

intre diferitele''îndeletniciri ale oamenilor nu se 
poate să nu observăm unele arte sau profesii care 
înlesnesc închinarea la idoli. De astrologi nici nu 
se face să mai vorbim! întrucât însă unul din ei a 
cutezat să se justifice de faptul că continuă să 
practice această profesie, am de gând să spun 
câteva cuvinte în legătură cu aceasta. 

Nu voi spune că a aşeza nume de dumnezei 
falşi in cer. a le atribui un fel de atotputernicie şi 
a-i abate pe oameni de la înălţarea rugăciunilor 
către Dumnezeu, insuflăndu-le credinţa că 
destinul lor este invariabil predeterminat de astre 
- nu voi spune că toate acestea ar fi totuna cu 
venerarea unor dumnezei falşi. 

Eu afirm însă că astrologia, în acest caz, se 
asemuieşte îngerilor căzuţi care s-au îndepărtat 
de la Dumnezeu pentru a înşela neamul 
omenesc... Dacă magia este pasibilă de pedeapsă, 
iar astrologia reprezintă o vanetate a ei, atunci 
împreună cu genul este condamnabilă şi specia." 

In Dogmatica” Sf. loan Damaschin găsim 
următoarele precizări: 

Alinii spun că prin răsăritul, apusul şi prin 
conjuncţia acestor stele, a soarelui şi a lunii, se 
conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă 
astrologia Dar noi susţinem că ele sunt semne de 
ploaie, de secetă, de frig, de căldură, de 
umezeală, de uscăciune, de vânturi si de altele 
asemenea, dar nici intr-un caz semne ale faptelor 
noastre, căci noi am fost făcuţi liberi de Creator 
şi suntem stăpânii faptelor noastre. 

Dacă facem toate din cauza mişcării stelelor, 
facem cu necesitate ceea ce facem, iar ceea ce se 
face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar 
dacă nu am dobândit nici virtute, nici viciu, 
atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de 
pedepse. Dumnezeu ar fi nedrept dacă dă unora 
bunătăţi, iar altora necazuri. 

Apoi Dumnezeu nu ar cârmul şi nici nu ar 
purta de grijă de făpturile Sale, dacă toate s-ar 
conduce şi s-ar produce din necesitate. De prisos 




ar fî raţiunea noastră, căci nu am fi stăpân 
nici unei fapte şi în desert am delibera 
Dar negreşit raţiunea ni s-a dat în scopul 
deliberării: pentru aceea tot ce este 
raţional este şi liber” 

Vechile Pravile bisericeşti nu au trecut cu 
vederea arta "ghicitului în stele", ci au arătat 
netemeinicia concepţiei potrivit căreia viaţa omului ar 
fi influenţată de planete. 

Cu sfatul şi voia lui Dumnezeu, atunci omul 
moare; hotarul şi sorocul vieţii a iot omul este 
porunca lui Dumnezeu, care nimenea nu poate să o 
priceapă. Iară către cei care iubesc cearta, vom 
răspunde şi vom zice că nu se află la Dumnezeu să 
fie făcut vreun lucru fără de cale" 

Sf. Simeon al Tesalonicului scria împotriva 
celor ce susţineau că cercetarea astrologică nu este 
ceva rău 

”A vorbi despre noroc, despre ursitori, despre 
explicarea naşterilor, după zodii sau stele şi pentru 
citirile de stele, e lucru nebunesc şi fără de 
Dumnezeu... insă bunătăţile şi răutăţile noastre se 
mişcă după a noastră singură voinţă". 

El contestă pretenţia astrologilor de a fi în 
măsură să ghicească viitorul folosindu-se de 
mersul astrelor. Pentru că oamenii sunt liberi să 
aleagă binele sau răul. şi nici o configuraţie 
planetară nu poate să stânjenească această 
alegere! 

Şi ierodiacon Savatie Bastovoi scria: 

"Faptul ca omul e îndreptat spre latura tainică a 
existenţei sale vorbeşte despre dualitatea naturii 
umane. Pe deoparte, lumea imediată, văzută, iar pe 
de altă parte lumea mistică, necunoscută şi nesigură 
dar prezentă în chip latent în fiecare. 

Omul crede, dacă nu în Dumnezeu, atunci în 
orice altceva. Omul are nevoie de repere în univers, 
el nu poate să existe de la sine. Experienţa fricii, a 
singurătăţii ne împing spre credinţele cele mai 
ciudate. 

Sfinţii părinţi spun că obişnuinţele sunt a doua 
fire. De aceea omul care ascultă mai multă vreme 
horoscoapele, ajunge, in cele din urmă, să fie o 
umbră a semnului său zodiacal. Aceşti oameni nu 
îşi dau seama că devin foarte vulnerabili, pentru că e 
destul să-i afli zodia şi poţi face cu el ce vrei. îl 
manipulezi ca pe un zombi. 

Noi suntem invitaţi să imităm sau pe Hristos, sau 
berbecii, taurii şi racii zodiacali Imitând, devenim, 
susţine ascetica ortodoxă. Dar. desigur, fiecare e 

«T 



liber să aleagă ceea ce vrea el să devină ' 

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a învăţat că 
avem de trăit o sir^urâ viaţă, în care suntem 
liberi să alegem binele sau răul şi că, după 
moarte, ne aşteaptă raiul sau iadul. 

- Extras din site-ul www.sfaturiortodoxe.rQ - 



CUVÂNTUL LEC|®NAIR Martie 2007 


















DIN PRIMĂVARA ALTUI VEAC 




1. PRIMĂVARA CICATRIZANTA 

Poet cu existenţa «fracturatâ** de trauma unei 
detenţii prelungite peste douâ decenii, cu o aureolă a 
operei ..proiectată in martiraj". între atrocităţile 
sistemice ale represiunilor comuniste, tiparul mai 
adânc al linei! sale recompune, totuşi, aluvionar şi 
constant, perspectiva afirmativă şi stenică a unei 
continue primăveri, cotropitoare si cicatrizante. 

Astfel sanctificat, liric şi existenţial, «biografia lui 
rămâne un târâm deschis hagiografiei", aşa cum 
marchează, ultraexact, paginile de prezentare a 
poetului, din ^Geneza şi structura poeziei 
româneşti în secolul XX (Ed. Gramar, Bucureşti 
2001), sub semnătura lui Aureliu Goci, din care 
citez în continuare: 

^Radu Gyr a fost, multă vreme, pentru iubitorii de 
poezie, care auziseră, totuşi, de existenţa lui. sau 
chiar îi citiseră versurile subversive. în transcrieri 
ilegale pentru care se putea face puşcărie, un poet 
misterios, foarte căutat tocmai pentru că era interzis, 
un fel de conte Monte Cristo (...) al poeziei, 
condamnat la ani grei (20) de temniţă, dar se pare 
impenitent, pentru că dincolo de zidurile negre mai 
veneau mesaje lirice (...) un om care rămăsese, şi 
după toate încercările Gulagului, fidel sfintei 
tinereţi legionare (...) paradoxal, sfidănd toate 
interdicţiile şi vicisitudinile viepi, opera sa rămâne 
destul de vastă (...) El a fost băgat direct ta puşcărie 
- pentru opţiunile sale culturale - «gândiriste» - şi 
politice - legionare - anterioare chiar celui de-a! 
doilea război mondiaf. (pg. 232) 

Mai empatic şi mal exact îl defineşte însă, 
anterior, un co-gândirist. într-un studiu din 1938, 
publicat în revista de elecţiune comună (anul XVII, 
nr. 3. martie 1938, pg. 154-156): 

„Radu Gyr este unul din cei mai puri poeţi ai 
tinereţii. Ca poet d-sa nu cântă tinereţea - cum ar fi 
ispitit ca teoretician, ci o exprimă - exprimându-se 
doar pe sine însuşi... Poezia sa închide astfel în 
voluteleri elegante întreaga lume de linii tremurate în 
nerăbdare a vârstei. Magnificile ei melancolii eterice; 
fantezia ei nesăturată, zborurile ei atât de uşare in 
spapu, tristeţile ei neaşteptat înduioşate de propriul 
destin, cu atât mai multă nemulţumire privit, cu cât a 
avut mai puţin timp să-şi desfăşoare aripile, 
preţiozitatea ei suavă şi nostalgiile exotice, dispreţul 
vieţii burgheze şi lacrimile orgolioasei izolări în vis”. 

Recompusâ in ansamblul ei retrospectiv, aşa cum 
poate fi astăzi reconsiderată din chiar perspectiva 
actualului său centenar, lirica iui Radu Gyr 
reconfirmă. în chip uimitor de coerent, această 
marcă indisolubilă. într-un inepuizabil elan al 
viitoarelor cascade primaverale; „Ne vom întoarce 
într-o zi, / Uşor. ţinându-ne de mâini, / Ne vom 
întoarce neapărat, / Noi, cei de azi, în cei de 
mâini, / Cum trec fântânile în fântănî', care ni se 
descoperă astăzi în structura consecvent 
armonioasă a operei sale aflate în incidenţa 
principiului unei «expieri universale", de care vorbea 
primul critic citat. 

Astfel primind legatul său recurent, recunoaştem 
în Radu Gyr un poet vemal. dublu marcat de 
stigmatele primăverii, dual determinat de topicul său 
esenţial, atât nativ, cât şi temperamental 

S-a născut imediat după calendele lunii 
martie, în această lună a Bunei Vestiri, de-abia 
păşind peste pragul primilor ani ai veacului care a 
trecut. Şi, în mod paradoxal şi nedrept, nesfârşitului 
şir de frustrări care i-au umbrit existenţa şi opera, i s- 
a mai însumat şi acest recent şi ultim afront, col al 
centenarului său refuzat, sau, mal bine zis, pe 
cale de-a fi fost pe deplin ignorat. 

într-un savant şi polifonic consens unanim, 
întreaga presă a orchestrat, încă din februarie trecut, 
concelebrâri ale centenarului Mircea Eliade (de altfel, 
foarte oportune) Şi ceremoniile încă nici nu au luat 
sfârşit. Contrastul nedorit se profilează astfel şi mai 
flagrant. Ostracizată brutal şi violent, operei acestui 
poet, aflat în avangarda celor mal importanţi lirici 
români ai secolului XX, i s-au refuzat cuvenitele 
restituiri şi reabilitări, în chip fie neglijent, fie 
deliberat. Şl nici nu sunt indicii ca ar exista intenţia 


acestei recuperări 


Există o preistorie însă a acestor treceri cu 
vederea peste ceea ce în rTK)d vădit, li s-ar fi impus 
tuturor celor în drept. în 1975. în chiar anul morţii 
poetului, criticul Dumitru Micu s-a Ilustrat prin 
iniţiativa, de altfel meritorie, în acel timp. de a dedica 
"Gândirii" şi gândirismului un studiu vast şi erudit, 
tezist însă dincolo de saturaţia acceptabilă lată însă 
că pentru Radu Gyr. unul dintre pilonii cei mai 
importanţi al revistei lui Nichifor Crainic, din cele 
1042 de pagini ale prea documentatului tom nu i s- 
au putut consacra nici măcar zece întregi (Ed. 
Minerva. Bucureşti. 1975. pg. 570-579). 

Poetul intrase efectiv în prestigiosul cerc gândirist 
încă de la 21 de ani, din 1926, data preluării efective 
sub conducerea lui Crainic, a revistei, şi a colaborat 
în mod determinant la închegarea profilului ei, până 
în august 1944, odată cu desfiinţarea ei. Criticul însă 
găseşte cu cale să minimalizeze contribuţia sa. 
pentru că „depăşind în privinţa aceasta pe Crainic", 
poetul a activat „politic în rândurile celei mai odioase, 
mal scelerate organizaţii fasciste, slujind-o literar în 
versuri, devenite cântece, imnuri urlate pe străzi de 
bande huliganice, pogromiste", (pg. 571). 


BUNĂ VESTIRE 

Acel crin sol de Buna ta Vestire 
din veac în veac înmiresmând Mărie 
explozie florală timpurie 
a anotimpurilor în rotire 

te adumbri mireasă fără mire 
pre Mire zămislind Crin ce adie 
o feciorelnică împărăţie 
dintr-acea neprihanâ peste fire 




în duh de rod nuntind în nenuntire 
urcând în vegetală slavă vie 
mantia ta de cosmice safire 

a primăverii deshotâmicie 
de-a crinilor reverberând potire 
salutul îngeresc va fi să fie. 

Cristiana Hâncu 




E dificil de obţinut din partea unul critic o mai 
totală şi superficială inadecvare în selectarea 
performanţei lirice. Lui Gyr i se neagă până şi 
prezenţa stării lirice, e exclus chiar şl dintre autenticii 
gândirişti. etichetat cu formule călinesciene înţelese 
în contrasens. 

în 1993, odată cu publicarea penultimului volum 
de rondeluri şl sonete. "Anotimpul umbrelof, apare 
şi un scurt studiu al Iul Barbu Cloculescu, care 
semnalează evoluţia ascendentă a lirismului său - de 
altfel recunoscut oficial până atunci: premiul pentru 
sonet (în 1926), premiul pentru poezie (în 1927), 
un premiu academic în 1930, alături de cel al 
Societăţii Scriitorilor Români. Acelaşi critic îi 
reperează în operă în cheie vernalâ, constanta 
exuberanţei' limpezite într-un peisaj sufletesc 
primaveral, dar cu mai rafinate unelte şi pe mai 
variate registre: „O erotică suavă, serafică, de pictură 
prerenascentistă. aplecarea către micul univers, 
resimţită în pulsaţiile vieţii care nu cuvântă; «Te- 
mpresurase visul cu irişi de hermină / şi te-nflorise: 
roză grădină de zăpadă. / Era un stup iubirea şl 
trupul tău glicină, /.../ Erai un cântec fraged, orgi pure 
de corole / şi liniile: sunet în palide opale»' încă 
mai accentuată această tendinţă de răsfrângere în 
miezul firii, al unei „comedii vegetale". 

Poetul sacralizează regnul vegetal vast. delicat şi 
omniprezent în figuraţia botanică, în corabia sevelor, 
în stejarii prefiguraţi ca arhangheli. în explozia 
sevelor, ca o alegorie a învierii, pe care o opune unui 
„Ev tehnic". O Golgotă florală - cifrează un alt poem. 
„Sunt flon cu strălucin de spade goale, flon cu obraji 
şi gene lungi de înger, flori îmbrăcate-n platoşe şi 
zale. // flori prăbuşite-n lacrimi şi înfrângeri, flori ce 
te mustră şi te-nfruntă-n cate ' şi flori care te iartă că 
le-nsângeri ." 

Zămislirea şi Naşterea devin, şi ele. mistere 
vegetale „şi-a fost un cer ca vişinii şi merii. întâia 
stea veni printre sulCine .' şi-o mirai cu untdelemnul 


serii. // tar spicele se ploconeau prea pline / şi se 
plecau odraslei şi muierii. / cu aur şi cu smirnă să se- 
nchine ." 

2. CIRCUITUL LACRIMII ÎN NATURĂ 

în contextul unei mistice „expieri universale", 
întreaga fire are o vocaţie consubstanţială lacrimii, 
ea Identificându-se poetic, coincident, în 
subconştientul colectiv, atât cu seva primăverii, cât şi 
cu apa din izvoare şi fântâni, ori cu foşnirea salină a 
oceanului planetar. 

Lacrima integrează cosmic circuitul vegetal într- 
un sistem al vaselor comunicante: „Urcăm înalţi din 
lacrimi, ca subţirii / şi gravii plopi spre căile lactee. / 
De ne-ncovoaie până şi zefirii. // se-ntoarce plânsul 
creştet să ne deie, / tu, lacrimă, tu. flacără, tu. cheie / 
în lacătul de azur al izbăvirir. 

Intr-un univers configurat vegetal, circuitul lacrimii 
descrie volutele veşnicei reîntoarceri: „Plângi dulce, 
vântule, prin lunci. / curgi albă. tu, minunea lumii, / că 
alţi bunici se fac petunii. / că zburdâ-n pulbere alţi 
prunci". 

întregul glob este ritmat şi cuprins într-o eternă 
comedie lacrimală: „Mereu aripile se frâng, / mereu 
ţărâna asta speră. / Mereu pe trista noastră sferă. / 
obrajii râd şi ochii plâng" 

în poemul „Nocturnă” lacrima e o vastă pânză 
freatică, urcând în circuitul galactic: „Când printre 
fântâni alunecă inele / şi orice vis îşi crapă o păstaie 
/ se tolănesc izvoare şi pâraie / cu faţa-n sus şi ochii 
către stele. /. ./ Iar sus, în constelata lui tăcereJ 
clipeşte Drumul-robilor din gene. / visând că se 
sfărâmă-n juvaiere // şi curge ca un fluviu alb. alene. 

/ jos pe sub crengi cu frunzele de fiere /şi printre 
stânci cu lacrimi pământene ." 

Există chiar o geografie a lacrimii, o pietrificare a 
ei. o metamorfozare în regnul mineral: J^ceste mări 
şi fluvii şi oceane, / zbătute-n văgăune amare, / sunt 
lacrimile lumii seculare, / pe hărţile durerilor umane. 
//Şi aceşti munţi în aspră încleştare /sunt ne-mpliniri 
stratificate-n stane, / grozavele granitului mormane / 
pe inimi împietrite-n resemnare”, după cum există şi 
fenomenul invers, o lichefiere şi umanizare lacrimală 
a pietrei. „Leapădă piatra. Vino mai aproape, / 
Sărută-mă şi plângi cu mine. frate./ Ca tine port un 
cer pierdut sub pleoape”. 

Heruvimii vin să „zvârle un pumn de lacrimi pe 
ceaslov". 

Prin lacrimă. în fine, omul se face rod, gata de 
cules; „Şi eu asemeni roadelor sub brumă, / pe 
creangă mă cutremur tot mai des. / când bruma mea 
şi ceaţa mă sugrumă... // Visez culesul sfânt, dar 
netrimes. / şi gem de spaimă, c-am să cad in humă, 
cum cade. putred, fructul necules”. 

Această lirică a îndumnezeirii prin suferinţă 
culminează cu poemul carceral Jisus în celulă” 

„Azi-noapte, lisus mi-a intrat în celulă. O. ce 
trist, ce înalt era Christf Mâinile Lui păreau crini pe 
morminte, ■' ochii adânci ca nişte păduri. . Luna îl 
spoia cu argint pe vestminte, . argintându-i pe mâini 
vechi spărturi. ' M-am ridicat de sub pătura sură: /- 
Doamne, de unde vii? Din ce veac? lisus a dus lin 
un deget la gură şi mi-a făcut semn să tac... A 
stat lângă mine pe rogojină: . - Pune-mi pe răni 
mâna ta Pe glezne-avea urme de răni şi rugina, 
parcă purtase lanţuri cândva... Oftând şi-a întins 
truditele oase pe rogojina mea cu libărci. . Prin 
somn, lumina, iar zăbrelele groase lungeau pe 
zăpada lui vărgi. Părea celula munte, părea 
căpăţănă. Şi mişunau păduchi şi guzgani 
Simţeam cum îmi cade tâmpla pe mână 'şi am 
dormit o mie de ani. Când m-am trezii din grozava 
genună. miroseau paiele a trandafiri. Eram în 
celulă Şl era lună, . Numai lisus nicăiri... Am întins 
braţele Nimeni, tăcere Am întrebat zidul, nici un 
răspuns Doar razele reci ascuţite în unghere. Cu 
suliţa lor m-au străpuns. - Unde eşti, Doamne'^- am 
urlat la zăbrele Din lună venea fum de căţui. M-am 
pipăit şi pe mâinile mele / Am găsit urmele 
cuielor Lui. - 




CUVÂNTUL LCCl©NAiR Martie 2007 




Pag. 8 







CÂNTEC DE JALE 


Hr 


RADU GYR 


Din Rarâu la Detunata 
geme Ţara, plânge gloata. 
Din Orhei la Feldioara 
geme gloata, plânge Ţara. 
Din Codrii Cosminului 
la Crucea Măcinului, 
din obcina bradului 
la zânoaga vadului. 
Spurcâciunea Iadului, 
pacostele, caznele, 
beznele, năpraznele, 
molimele venetice 
cu harapnice şi bice. 

Că pe toate căile 
au pătruns potăile 
şi pe toate uşile 
au intrat căpuşile 
ca să umfle guşile, 
muştele şi ploşniţele 
s-au umflat cât coşniţele. 

Vin de-a lungul şi de-a latul 
din Rarău la Retezatul, 
vin ca râia şi bubatul. 
ca năduful şi oftatul, 
ca o mie de păcate, 
ca o ciumă ce s-abate 
peste vetre, peste sate, 
din cetate în cetate. 



Pe ceafa săracului 
bubele dalacului. 

Pe pragul cerdacului 
ghearele ortacului. 

Pe sângele veacului 
tontoroiul dracului. 

Şi aşa, de când ne spurcă, 
ducem guşterii în cârcă, 
noaptea-i dinte de năpârcă, 
somnu-i rug şi luna-i hârcă, 
ziua scade tot mai mică. 
apele s-ascund de frică, 
lacrimile nu mai pică. 
iarbă nu se mai ridică, 
doar cucută şi urzică. 


Mâinile dacă se roagă, 
vine lanţul şi le leagă, 
limba dacă vrea să spuie, 
uite-o ţintuită-n cuie! 

Pasul dacă vrea să-nfrunte, 
vin cătuşele mai crunte. 

Iar răscoala dacă muge. 
uite chei, uite belciuge! 
Râde foamea la fereastră 
Stă Tobia-n casa noastră, 
iar în faţa porţii, gata 
să-ţi înşface beregata. 


joacă temniţa, turbata, 
sârba temnicerilor 
în noaptea durerilor. 

Toţi hingherii, toţi codoşii 
joacă hora târfei roşii. 

Alelei, groparule, 
lotrule. tâlharule. 
pune mâna pe lopată, 
sapă groapă lată. lată. 
să încapă jalea toată. 
Fă-ne loc de-ngropăciune 
printre oasele străbune, 
pune-ne-n mormânt cu toţii 
şi părinţii şi nepoţii 
şi să-nalţi peste morminte 
munţi de cremene fierbinte 
peste fiu. peste părinte, 
inima să nu mai ştie 
de prăpăd şi de robie, 
bieţii ochi să nu mai vadă 
fiarele dând ghes la pradă, 
urechea să nu audă 
de bejenia zăludă, 
nici de vaietul de trudă, 
nici de hohotul de ludă 
peste Ţara care-asudă 
ruptă-n dinţi de haita crudă. 


RADU GYR (RADU ŞTEFAN DEMETRESCU) (2 martie 1905, Câmpulung Muscel - 29 apr. 1975, Bucureşti) 

Pseudonimul Gyr poetul l-a luat inspirându-se din denumirea dealului Grui din apropierea locului natal 

Licenţiat al Facultăţii de Litere şl Filosofie din Bucureşti, conferenţiar la Facultatea de Litere din Bucureşti 

Poet laureat al multor premii ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române, colaborator al renumitelor ziare naţionaliste 
interbelice: XuvântuF, '’Gândirea", "Buna Vestire", "Sfarmă Piatră", "Cuvântul Studenţesc” ş.a. 

Comandant legionar, şeful regiunii Oltenia, deputat legionar, autorul majorităţii textelor cântecelor legionare 
Combatant în prima linie a frontului, pentru reîntregirea ţării; deţinut politic sub regimul comunist, timp de 17 ani. 


OPERA LITERARĂ: 

Linişti de schituri - 1924; 

Plânge Strâmbă^Lemne - Ed. "Flamura", Craiova, 1927; 

Cerbul de lumină - Ed. Casei Şcoalelor. Buc., 1928; 

Stele pentru leagăn - Râmnicu Vâlcea. 1936; 

Cununi uscate - Ed "Cartea Românească", Buc., 1938; 

Corabia cu tufănici - Jipogr. "Universul". Buc., 1939; 

Poeme de război - Bucureşti, 1942; 

Balade - Bucureşti. 1943. 

Studii: Evoluţia criticei estetice şi aspectele literare 
contemporane - Ed. "Haralamb V.Eugen". Buc., 1937); Baladă 
şi ero/sm ("Gândirea", apr 1938). 

Conferinţe legionare; Făuritorii unui ideal (Bucureşti, Societatea 
Tinerimii Române, 1932); Curcubee şi florete: Studenţimea şi idealul 



spiritual: 

Femeia şi eroismul spiritual (Craiova, 1935). 

Literatură pentru copii. Abecedar - 1938. Muţu Cotoşmanul - Ed 
"Bucur Ciobanul". Buc.. 1942, ş a.; 

POSTUME; 

Suferinţa. Sacrificiul şi Cântecul - "Al paso con L’Arcangelo* - 
Edizioni all'lnsegno del Vettro. Parma. 1982, pg 45-62: 

Poezii din închisoare Sângele temnitei. Balade (voi I); Stigmate 
(voi. II); Poezii (voi. III) - Ed Marineasa. Timişoara, 1992-1994; 

Anotimpul umbrelor ’ Ed. "Vremea". Bucureşti. 1993; 

Ultimele poeme - Ed "Vremea", Bucureşti. 1994; 

Pragul de piatră - Ed "Vremea". Bucureşti. 1998; 

Era o casă albă ~ 


Ed "Ex Ponto". Constanţa. 1998 

NOTĂ: Cu ocazia centenarului Radu Gyr pe care revista noastră l-a aniversat in nr. din martie 2005. am prezentat repere biografice mai ample 


PUPINCURISMUL DIN GRĂDINA CIŞMIGIU (continusre din pag. 5) 


Să precizăm: nu ne aşteptam la recunoştinţă din 
partea unui regim adus in România de comisahi 
sovietici (nu ruşi!) şi preluat aici, pentru o penoadă 
de 20 de ani. de evrei, cu slugi unguri şi ţigani (pe 
aceia nu-i vom numi rromi!). dar şi români, la nivel de 
ultim executant al treburilor murdare Dar după 1990 
obligatoriu ca ţara, presupus ieşită din 
marasmul comunist, să-şi manifeste recunoştinţa 
faţă de aceşti eroi. Fiecare dintre el are la activ zeci 
Oe avioane inamice (anglo-amehcane) doborâte, 
atenţie, călcând ordinul lui Antonescu care le 
interzicea, formal, sâ nposteze. în pehoada în care 
raportul de forţe ajunsese la 30 - 40 de avioane 
anglo-americanc ia un singur avion do vânătoare 
românetc! Puteau sa stea la sol, la adăposti Nu 
au respectat ordinul şi porneau, ca un mic stol de 
şoimi, atacând sutele de avioane terortetol Nu 
osie vorba de nici o exagerare! 

Pe miile de monumente ridicate în România în 
cinstea eroilor neamului, după primul război 
mondial, scria "Patria recunoscătoare". Astăzi, 
când ne considerăm libeh. ar trebui să ridicăm 
monumente in cinstea tuturor eroilor noştri din 


III când 
JJJmoni 


ultimul război mondial, pe care să scrie, mare, doar 
atât: "Patria ne^cunoscâtoare"! 

lată de ce, făcând aceste lungi precizări, ml se 
pare inoportună glorificarea piloţilor americani 
prin edificarea monumentului din parcul 
Cişmigiu. 

în acel loc trebuia înălţat un monument în 
memoria miilor de victime orăşeneşti, sau, mai 
bine, un edificiu cu numele piloţilor români care 
şi-au sacrificai viaţa în luptele aeriene cu 
inamicul mult superior atât ca număr cât şi ca 
tehnică. O copie, cu date mai recente, a statuii 
Aviatorilor, ar fi fost binevenită şi apreciată de 
actualele generaţii de tineri Suntem însă 
pupincurişti, nu avem demnitate, nu avem 
coloană vertebrală, tot ce este occidental e bun, 
iar ce este american este şi mal bun. 

Dresda, oraş-muzeu german, a fost ras de pe 
faţa pământului in urma unui bombardament nocturn 
al Aliaţilor, din (ebr. 1945, când soarta războiului era 
pecetluită. Au fost omorâţi peste 300 000 de civili, 
deşi oraşul fusese declarat deschis, adică fără trupe 
militare Nu există in acest oraş nici un monument 


închinat aviatorilor americani şi este absolut 
normal şi logic. Din contra, in Dresda au loc 
slujbe religioase in memoria celor ucişi. 

în Japonia s-au aruncat două bombe atomice în 
aug 1945. cu numai o săptâmăr>ă înainte de 
capitulare. Şi aici au munt sute de mu de oameni, şi 
nimeni nu a glorificat memoria aviatorilor 
americani doborâţi. 

Dar ca la noi, la nimeni Dacă eşti r>aţtonalist. eşti 
catalogat imediat ca "extremist", fiind astfel obligat sâ 
te abţii de la cinstirea eroilor neamului şi să glorifici 
inamicii străini. 

Poate ca. în lipsa statuilor demolate ale regilor 
noştri Carol I şi Ferdinand. a statuii reginei Mana. 
cineva sâ sugereze Primăriei sâ ridice o statuie lui 
Churchill. cel care ne-a condamnat la Yalta sâ fim 
sub influenţa sferei de interese sovietice Sau lui 
Roosvell. cel care la Teheran dormea în fotoliu Şi el 
sâ aibă o statuie Dar la inaugurarea ei să se audâ 
vocea Măriei Tănase. care la expoziţia mondială din 
1973 de la Newv Yorl^ cânta "Ţine. ţaţâ. cu 
Roosvelt"... 


CUVÂNTUL lECIONAM Martie 2007 ^ 








ITINERAR SENTIMENTAL CERNĂUŢI (II) 



In stânga fos/e/ Case Naţionale a Românilor se 
găseşte celebrul hotel-restaurant "Pajura Neagră", 
renumit. în trecute vremuri, pânâ la Viena, care şi 
astăzi funcţionează sub acelaşi nume. în dreapta se 
află o superbă clădire, cea a fostei Case de 
Economii, construită la mijlocul sec. al XlX-lea, în 
stil neobaroc. având deasupra balconului din fier 
forjat, de la ultimul etaj. un vast mozaic. 

Lângă Palatul Primăriei, pe actuala stradă 
Mihai Eminescu (revenită la vechiul nume datorită 
insistenţelor populaţiei româneşti), se află clădirea 
fostului liceu '^Aron Pumnur, datând încă de la 
începutul sec XIX. care. anterior, purtase numele de 
Obergymnasium, cea mai respectabilă instituţie de 
învăţământ din Cernăuţi. Aici a învăţat între anii 1860 
- 1863. Mihail Eminescu. aici au profesat mari 
cărturari români; Aron Pumnul. Radu Sbierea, Ion 
Grămadă ş a. Devenită, după 1944, Şcoală Ruso- 
Ucraineană, de-abia în 1988 autorităţile din Cernăuţi 
au montai o placă comemorativă pe faţada clădirii, 
ce aminteşte că aici a învăţat Mihail Eminescu. 

La câteva sute de metri. în fosta Piaţă Vasile 
Alecsandri, astăzi denumită Piaţa Teatrului, se află 
clădirea Teatrului, un monument de artă splendid. 
Situată la capătul pieţei, această bijuterie 
arhitectonică, împodobită cu numeroase sculpturi, a 
fost construită între anii 1904 - 1905. Iar din 1922 a 
devenit Teatrul Naţional Actualmente poartă 
numele obscurei scriitoare slave Olga Kobileanskaia. 

Alături se află fostul Palat al Justiţiei, una dintre 
cele mai frumoase clădiri din Cernăuţi, construită tot 
în anii 1904 - 1905. Doi lei- sculptaţi în piatră 
străjuiesc intrarea principală a monumentalului 
edificiu. Astăzi clădirea aparţine Consiliului Regional 
de Deputaţi, aici desfăşurându-se sesiunile şi 
şedinţele lunare de lucru. 

DIntr-o construcţie superbă cu patru nivele, având 
parterul înţesat de sculpturi înfăţişând canatide. se 
aud mereu melodii executate ia pian. vioară sau alte 
instrumente care intră în alcătuirea unei orchestre 
simfonice: este fosta Casă a Comunităţii Evreieşti, în 
care se află acum Liceul de Muzică. 

Vorbind de evrei, aceştia se situau, ca număr, 
pe locul doi în rândul populaţiei bucovinene, iar 
în unele zone erau chiar majoritari. Comerţul şi 
Băncile erau apanajul lor, prosperitatea dăndu-le 
posibilitatea să aibă case somptuoase, magazine 
"şic" şi o sinagogă din marmură, una dintre cele mai 
frumoase din lume, pe care am vizitat-o fără a 
întâmpina greutăţi din partea portarului (inexistent, 
întrucât aici funcţionează acum un cinematograf): se 
află la capătul străzii centrale, denumită "28 
iunie 1940" Ocuparea Bucovinei de Nord de 
către Armata Roşie a avut urmări nefaste pentru 
elita evreiască, considerată ca exploatatoare şi 
clasă reacţionară, imediat după naţionalizarea şi ■. 
confiscarea bunurilor lor, toţi directorii şi patronii f 
să fie arestaţi şl duşi în fundul Siberiei. 

Nu părăsesc Piaţa Teatrului fără a aminti de 
fostul Palat Cultural al Românilor, aflat lângă 
fostul Palat al Camerei de Comerţ şi Industrie. 
un alt edificiu impunător pe a cărui faţadă se 
află sculptate în piatră două capete de bour al 
Moldovei. La Palatul Cultural al Românilor piatra 
de temelie s-a pus in 1937, din iniţiativa 
Societăţii pentru Cultură şi Literatură Jn 
Bucovina, în colaborare cu Mitropolia Bucovinei. 
proiectul de execuţie aparţinând arh. Horia 
Creangă, renumrt în epoca interbelică In prezent 
clădirea adăposteşte Casa (Cazinoul) Onţerilor 
ucraineni din Cernăuţi 

PALATUL MITROPOLITAN 

Dar obiectivul major al oraşului, ce trebuie vizitat 
cu pnoritale. este PALATUL MITROPOLITAN un 
ansamblu format din trei clădiri. Este o construcţie 
monumentală, cea mai grandioasă, din punct de 
vedere arhitectonic, dintre monumentele din Europa 
de Est, fiind clădită în stil mauro-bizantin. într-un 
colorit roşu-cărâmiziu. având acoperişul din ţigle 
gl^urale in diverse culon şi cu motive geometrice 
diferite Planunie au fost concepute de arhitectul ceh 
I Joset HlavKa 


Un "cerber" la poartă, care vorbea binişor 
româneşte, nu mi-a permis să intru să o vizitez, dar 
în faţa unui "verzişor" de 5 dolari, nu numai că ml-a 
dat drumul, dar a făcut şi pe ghidul cu mine. 
acordăndu-mi doar cinci minute ca să vizitez 
măreaţa Sală Sinodală, pardosită cu marmură, cu 
candelabre străludtoare, unde a avut loc, în 1878. 
procesul Societăţii Arboroasa şi unde. la 28 nov. 
1918, s-a întrunit Congresul General al Bucovinei 
care a votat unirea acestui străvechi pământ 
românesc cu Patria-mamă (până la 28 iunie 1940 a 
existat o placă comemorativă, pomenind de acest 
act măreţ). Pereţii şi pilaştrii sunt realizaţi din 
alabastru masiv, adus din Carpaţii Bucovinei, pe cele 
12 coloane sprijinindu-se arcadele galeriei 

între arcade pereţii erau executaţi în fresce aurite, 
de către pictorul ceh Carol Swoboda din Viena; 
aceste fresce. în număr de 11. reprezentau tablouri 
din istoria bisericească universală şi din cea 
naţională a românilor. Amintesc doar pe cele care 
se referă la români: încreştinarea locuitorilor din 
Dacia; înfiinţarea Mitropoliei Sucevei de către 
domnitorul Alexandru cel Bun; înfiinţarea Episcopiei 
Rădăuţilor; însemnarea locului pentru ridicarea 
Mănăstirii Putna de către domnitorul Ştefan cel 
Mare: aducerea moaştelor Sfântului loan cel Nou la 
Suceava, la începutul sec al XV-lea; condamnarea 
confesiunii lui Chirii Likarius la Sinodul din laşi; 
jurământul de credinţă al Bucovinei către Casa de 
Habsburg în 1777; proclamarea Mitropoliei Bucovinei 
şi Dalmaţiei la Catedrala din Cernăuţi, în 1874. 

Toate aceste capodopere au fost distruse 
după 28 iunie 1940, în timpul când la Palatul 
Mitropolitan au staţionat trupele sovietice de 
ocupaţie. 

La faţa locului, după expirarea celor cinci minute 
acordate de către "ghid”, a trebuit să recunosc că am 
avut norocul să fiu un privilegiat, întrucât această 


(continuare din numărul trecut) 

ţineau mesele oficiale, cu ocazia Anului Nou sau a 
altor ocazii festive 

Tavanul tuturor saloanelor Palatului Mitropolitan 
este realizat din lemn de stejar, boltit, iar pereţii sunt 
înfrumuseţăţi cu zugrăveli decorative 

Tot în aripa stângă a etajului Palatului se găsea 
apartamentul particular al vicarului Mitropoliei. Iar în 
cele cinci saloane era organizat "Muzeul 
Arhiedecezan" care cuprindea: în primul salon 
tablounie înfăţişând. în mărime naturală, portretele 
tuturor împăraţilor din Casa de Habsburg care au 
stăpânit Bucovina de la 1775 şi până la 1918; în al 
doilea salon, un iconostas alcătuit din icoane datate 
din sec. XVII şi XVIII, iar în ultimele trei saloane se 
găseau stampe, fotografii, tablouri din Bucovina, o 
colecţie de cărţi bisericeşti vechi din sec XVI - XVII. 

Toate aceste comori de artă s-au pierdut în 
urma vandalismelor din incinta Palatului 
Mitropolitan, transformat în cazarmă după 
ocupaţia Cernăuţilor de către trupele sovietice. 

Ceea ce se mai păstrează în condiţii bune. în 
zilele noastre, sunt picturile murale de pe pereţii 
Catedralei Mitropolitane, obiectele de valoare din 
interiorul acesteia fiind distruse imediat după venirea 
Armatei Roşii. 

După 1991 Catedrala Mitropolitană a fost ocupată 
de Biserica Autocefală Ucraineană, sub ascultarea 
căreia se află şi.în prezent. Clădinle Reşedinţe» 
Mitropolitane au fost reorganizate. aici 
desfăşurându-şi procesul de învăţământ 
Universitatea de Stat 7. Fedkovicrdm Cernăuţi. 

în imediata vecinătate a fostei reşedinţe 
mitropolitane se află Universitatea vastă, cu două 
nivel e. în stil clasic neoromănesc. impresionează 






sală de excepţie este interzisă vizitatorilor, având 
acces la ea numai delegaţii sau oaspeţi străini. 

Singur, apoi. m-am strecurat printre cei care 
lucrau acolo, fiindu-mi teamă să nu fiu întrebat ceva 
şi să nu înţeleg, şi am vizitat două saloane mari de 
recepţie: "Salonul roşu" unde se aflau portretele 
mitropoliţilor Bucovinei, în mărime naturală: Teofil 
Bendala (1874 - 1875) şi Teoctist Blajevici (1877 - 
1891), tablouri realizate de către celebrul pictor 
român Epaminonda Bucevski, şi apoi "Salonul 
albastru", în care erau expuse portretele. în mărime 
naturală, ale foştilor episcopi ai Bucovinei. Din 
"Salonul albastru” se intră în Sala Bibliotecii 
Mitropolitului. Alălun, intr-un alt salon spaţios, se 


prin exteriorul cu faţade largi, cu puţine ornamente. 

în apropierea sa se află fostul liceu ortodox de 
fete. "Elena Doamna' 

în biserica iezuită (mare şi Impunătoare) este 
găzduită arhiva oraşului; vis a vis se află dâdirea 
fostului Cămin de ucenici "Ion Nistori’. o 
construcţie modernă şi spaţioasă realizată în 
perioada interbelică . acum localul adăposteşte 
Facultatea de Medicină. 

Dar vreau să vorbesc şi de câteva obiective 
care nu intră în circuitul atracţiilor pnncipale ale 
Cemăuţiului. 

Am vizitat Cimitirul central, aflat pe dnjmul 
care duce spre podul de peste Prut Este fabulos 
prin bogăţia de monumente funerare, cred că 
eclipsează cimitirul Belu din Bucureşti: cavoun 
din granit, marmură şi piatră sunt dovada 
ingeniozităţii, bunului gust şi fanteziei, deoarece 
Cemăuţiul era un oraş foarte bogat, cu o 
intelectualitate remarcabilă, săracii erau puţini şi 
proveneau numai din rândurile leneşilor. Aici se află 
mormintele tuturor cărturarilor români bucovineni 
prof de limba şl literatura română Aron Pumnul 
(1818 - 1866), prof universitar şi primar Radu 
Sbierea. pictor academic al Eparhiei Bucovine» 
Epaminonda Bucevski (1843 - 1891). prof Const. 
Loghin, istoric şi prof universitar Dimitne Onciul 
(1856 - 1923) ş a Adevărate opere de artă sunt 
monumentele funerare ale lui Aron Pumnul. Gh 
Şandre, Vasile Găină, Const Isopescu Grecul, şi cel 
al consilierului consistorial Dumitru Bejan. 

(continuare in numărul viitor) 




Pag.10 


CUVÂNTUL LECIONAIR Martie 2007 


'CU 

4 
































BISERICA GERMANĂ - FĂRĂ COMPLEXE 



Presa israelianâ a mai descoperit in izvor de 
"antisemitism"! 

Folosirea acestui termen, total anormal şi 
nepotrivit cu cuvântul în sine, mă deranjează de 
fiecare dată când îl întâlnesc şi chiar nu înţeleg cum 
oameni cu pretenţii de a conduce mapamondul nu-şi 
dau seama de absurditatea termenului. 

Păstrarea şi promovarea lui se datorează, 
probabil, faptului că a făcut deja carieră, şi 
consecvenţa pare mai importantă decât acceptarea 
prostiei şi corectarea ei. 

După 1944 au mai promovat domniile lor un 
cuvânt cu valoare de panaceu universal, acela de 
"faşist". Le venea greu să pronunţe corect cuvântul 
şi au făcut din el. timp de 20 de ani, o armă şi o 
sentinţă care. dacă nu te trimitea întotdeauna şi 
neapărat la puşcărie, te scotea din propria casă şi te 
arunca pe drumuri, te lăsa fără loc de muncă, te 
^ arunca de la catedră la "munca de jos", din facultate 
în şcoala de calificare de şase luni şi. de acolo, pe 
şantierele patriei, etc. 

Să revenim însă la subiect: 27 de înalţi clerici 
germani au luat hotărârea să viziteze locurile sfinte 
ale creştinătăţii de la Ierusalim. 

Nu ştiu dacă este absolut necesar să te duci la 
faţa locului ca să-ţi faci o idee despre 
comportamentul autorităţilor israeliene faţă de 
poporul palestinian. 

Grupul de înalţi prelaţi creştini din Germania a 
fost şocat să constate că a apărut un nou '’zid al 
Berlinului”, condamnat la timpul lui de comunitatea 
mondială ca un gest de barbarie, şl după ce 
vizitaseră, cu o zi mal înainte, muzeul "Yad Vashem" 
în care au văzut, printre altele, imagini (foto) ale 
ghetoului din Varşovia anilor '40 ai secolului trecut, 
au avut surpriza de a vizita ghetoul palestinian de 
la Ramallah care le-a trezit aceeaşi revoltă, 
neputănd să nu constate că cele două ghetouri, 
de la Varşovia şi de la Ramallah, servesc 
aceleiaşi ideologii, condamnate de istorie şi de 
Dumnezeu. 

Culmea, arhiepiscopii germani au avut curajul să 
şi dedare în conferinţe de presă, pe pământ 



israelian, că cele văzute sunt incompatibile cu 
civilizaţia şi cu un comportament onest. 

Să faci caz de ghetourile din timpul celui de-al 
doilea război mondial, adică de ghetouri făcute 
de unii pe care n declari criminali, îi judeci şi îi 
condamni la moarte rituală, iar tu să practici 
aceleaşi metode, ba încă mai mult, să intri acolo 
cu tancurile şi cu buldozerele, să le demolezi 
casele - atunci când nu o faci cu rachete lansate 
din avioane sau elicoptere, să omori oameni la 
grămadă, fără discernământ, nu este tot o crimă, 
un genocid?^ 


Cu ce eşti tu mai bun decât cei pe care i-ai 
condamnat şi omorât şi pe ai căror urmaşi fi 
jecmăneşti fără ruşine, de jumătate de secol? 

De ce te crezi îndreptăţit să te comporţi aşa? 

Vreţi să vă justificaţi comportamentul prin faptul 
că palestinienii reacţionează armat la teroarea la 
care au fost supuşi? Dar evreii din ghetoul Varşoviei, 
după câţiva ani de teroare şi privaţiuni, nu au 
reacţionat la fel? Aţi uitat de răscoala din ghetoul 
varşovian? 

Repet; evreii s-au răsculat după câţiva ani, dar 
palestinienii, după zed de ani. nu au dreptul la 
răscoală armată? De ce? îi socotiţi oameni inferiori, 
cum vă socoteau nemţii pe voi? 

Atunci să tragem concluzia că sunteţi la fel de 
condamnabili ca cei pe care îi condamnaţi. în mod 
evident, sunteţi ia fel' 

Să revenim însă la înalţii prelaţi germani aflaţi 
în vizită în Israel: în momentul în care au declarat 
că sunt indignaţi de cele constatate, au devenit 
automat "antisemiţi”, adică un fel de potenţiali 
criminali sau potenţiale victime! 

Nu observaţi că din ce în ce mai mulţi oameni, şi 
nu oameni oarecare, se manifestă ca observatori 
obiectivi ai comportamentului dvs. ? 

Domnilor, v-aţi obişnuit să speriaţi, mai mult sau 
mai puţin letal, pe toţi cei care îndrăznesc să 
observe şi să dedare public, fărădelegile pe care le 
practicaţi, şi să nu ţineţi cont de nimic: de dreptate, 
de logică, de bun-simţ. Cât despre adevăr, cred că 
nu aveţi nid cea mai vagă idee la ce poate servi. 

Arhiepiscopii germani au promis să schimbe 
textul tradiţional al mesajului transmis credindoşilor 
germani de înviere, fâcăndu-le cunoscută soarta pe 
care aţi rezervat-o palestinienilor. Luaţi măsun. 
domnilor, şi vedeţi, poate se defectează ceva pe 
drumul de întoarcere al episcopilor în Germania 

A, să nu exagerăm! Vă daţi seama că mă 
gândeam la o pană de cauciuc, nu la ceea ce vă 
gândeaţi voi! 


IUSTIN ILIEŞU, UN POET NAŢIONALIST UITAT 


în cartea "Pentru legionari" Comellu Zelea 

Codreanu consemna, printre altele. în capitolul 
"Primele începuturi de viaţă legionară^ "Probabil, 
nepomind pe drumul raţiunii, cu alcătuire de 

programe, discuţii contradictorii, argumentări 

filosofice, conferinţe, singura posibilitate de 

manifestare a stării noastre lăuntrice, era cântecul. 
Cântam acele cântece în care simţămintele noastre 
îşi găseau mulţumire. 

"Pe o stâncă neagră", cântecul lui Ştefan cel 
Mare. a cărui melodie, se spune, că s-a păstrat din 
timpul lui. din generaţie în generaţie. Se spune că în 
sunetul acestei melodii intra Ştefan triumfător in 
cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Când îl 
cântam, simţeam trăind acele vremuri de mănre şi 
de glorie românească, ne afundam în cinci sute de 
ani de istorie şi trăiam câteva clipe acolo în contact 
cu vechii soldaţi şi arcaşi ai lui Ştefan şi insuşi cu el. 

"Ca un glob de aur", cântecul lui Mihai Viteazu. 
Cântecul lui Avram lancu; "Să sune iarăşi goarna", 
cântecul Şcolii Militare de Infanterie de la 1917. 
"Sculaţi, Români!", compus de Justin llieşu şi de 
Istrati, pe care noi l-am proclamat Imn al Legiunii 
efc. (pag. 235 - Ed Scara, Buc., 1999) 

La biblioteca documentara a Muzeului "Cuibul 
Visurilor" din comuna MAIERU (jud. NÂSÂUD), 
locul natal al lui Iustin llieşu, bibliotecă înfiinţată în 
memona lui Liviu Rebreanu, trăitor câţiva ani aici, o 
^lâ este destinată poetului IUSTIN ILIEŞU. 

Prolificitatea acestui poet născut în anul 1900, un 
niare animator al Mişcării Studenţeşti din 1922. azi 
pe nedrept uitat, se evidenţiază prin 37 de volume de 
proză, traduceri. corespondenţă şi 
^emonalisticâ. dintre care amintim: "Dome şi războT 
'Munţii noştri aur poartă" (1917), 




"Cetăţile melancolief 
(1923), Durerea 

neamuluf (1924), 
Sânge rări ardelene" 
(1945), "Trepte de aur 
(1973). 16 volume se 
află încă în manuscris, 
la Biblioteca Academiei 
Române şi ta Arhivele 
Statului 

Câteva note 

I biografice conturează 
I personalitatea şi crezul 

-J naţionalist al poetului: în 

clasa I a fost exmatriculat de la liceul din Bistriţa 
pentru că scrisese pe zid "Trăiască România Mare" 
(s-a transferat la liceul din Blaj pe care l-a absolvit în 
1918); a organizat Garda Naţională Comunală în 
localitatea sa natală. împreună cu fostul lui învăţător. 
Ion Bama, fiind un militant activ pentru unirea 
Transilvaniei cu patria-mamă, în timpul studenţiei 
de la Facultăţile de Litere şi Filosofie şi de Drept ale 
Universităţii din Cluj. a înfiinţat primul ziar românesc 
din Cluj. "Glasul Libertăţii" (1919). iar în 1922. alături 
de Ionel Moţa. a înfiinţat săptămânalul "Dacia Nouâ" 
(aici au fost publicate pentru pnma oară 
Protocoalele înţelepţilor Sionului" în traducerea lui 
Ionel Moţa), Implicat fervent în Mişcarea 
Studenţească, a compus versurile Imnului 
Studenţesc Creştin (a cărui partitură se află în 
bibfioteca documentară din comuna Maieru. Năsâud) 
şi "Sculaţi, Romănif (care l-a Impresionat în mod 
deosebit pe Căpitan, proclamându-l imn al Mişcâni, 
însă pănâ în 1935. când imnul Legiunii a devenit 


pe 


celebrul cântec "Sfântă tinereţe legionară" - 
versuri de Radu Gyr şi muzică de Ion Mănzatu). 

Fragment din primul Imn al Legiunii - versun de 
Iustin llieşu şi muzică de Artene Istrate. 

Sculaţi. Români, la luptă, bate ora. 

Din urmă pentru Neamul Românesc. 

Poporul geme sfâşiat în lanţun. 

Călăi aprinşi de ură-l gâtuiesc. 


Dar dătina-vom munţi din temelie. 

Cu pieptul nostru râuri vom opri. 

Şi ne vom scodfe Neamul din robie. 

Sculaţi. Români, la luptă, fraţi Români! 

Pentru aceste versuri Iustin llieşu a fost trimis în 
judecată la Consiliul de Război Cluj. unde a fost 
apărat de tribunul moţilor. Amos Frâncu. şi a fost 
achitat. 

în încheiere, din lipsă de spaţiu, reproducem doar 
începutul şi finalul Imnului Studenţesc Creştin: 
Studenţi creştini din România Mare, 

Se-mbracă-n doliu neamul românesc. 

Duşmanii ne sugrumă naţiunea 
Şi-avutul ţârii noastre-l jefuiesc! 


Aşteaptă neamul s-aducem izbândă' 
Ne vor surâde laurii pe frunţi 
Vor plânge văile de bucurie. 

Ne-or saluta îmbâtrâniţii munţi! 

Nu şovâiţi. dreptatea e cu noi 
Şi vom strivi duşmanii sub călcâie 
Sau vom muri cu glone-n război! 


CUVÂNTUL lECIONAR Martie 2007 " 






















INFLUENŢA EVREILOR ÎN LUME” - KEVIN Mac DONALD 


(I) 



Luna aceasta am primit la redacţie cartea -Mimnta eure/lor în lame' scrisă de profesoral american de psihologie Kevin Mac Donald. 

'^SaTste^un stLdra'iîsfpit^^^ 'angul timpului studiu 

neâsî a fi cunosJjt de către români Iniracăl, deşi se referă In special la Statele Un«e ale Amencii. răspunde unor întrebări care şi le pune 

Oricine, mai ales în ultimul timp, referitor la influenţa crescândă şii evidentă a evreilor Ju^e evreiască’ 

Rândurile de mai jos vă vor convinge, poate, că legionarii nu au avut şi nici nu au vreo fixaţie cu problema evreiască 


Notă- Autorul analizează istoria, obiceiurile, atitudinile şi motivaţiile evreilor, trăgând concluzii; am selectat pentru dvs. esenţa 
plăcerea de a cili singuri cartea (argumentată impecabil); de asemenea, sublinierile din text ne aparţin. 


• concluziile, adicâ - lâsându-vâ 



Cartea pe care tocmai aţi deschis-o este o 
carte necesară. Autorul ei, Kevin Mac Donald, 
este profesor de psihologie la California 
State University - Long Beach, cu studii 


postuniversitare de biologie, psihologie, 
behaviorism, filozofie, dar este şi autorul a 
sute de cărţi, studii, referate, comunicări pe 
cele mai diverse teme Interesul său pentru 
evrei vine din interesul legitim al 
americanilor de a-şi explica ceea ce la noi s- 
a numit, încă în secolul al nouăsprezecelea, 
„problema evreiască**. (...) 

Autorul îşi împarte studiul în trei părţi; I. 
Trăsături de fond ale activismului ebraic, II. 
Sionismul şi dinamica internă a iudaismului, III. 
Neoconservatorismul ca mişcare ebraică. 

Prima parte analizează cu argumente 
istorice, antropologice şi religioase trăsăturile 
colective ale evreilor. 

Cel mai vechi popor din lumea noastră, 
“poporul ales al lui Dumnezeu", are ca trăsături 
de bază etnocentrismul, inteligenţa, tăria 
psihologică şi agresivitatea. 

Provenienţa evreilor din triburile de păstori 
care au trăit în Orientul Mijlociu face ca 
organizarea lor în grupuri mari, dominate de 
bărbaţi, dogmatice să se caracterizeze printr-un 
accentuat spirit colectivist, chiar 
hipercolectivist, în contrast cu restul 
europenilor, caracterizaţi prin individualism 
şi raţionalism. Elle Wiesel spunea; **totul este 
diferit în ceea ce ne priveşte'" 

Evreii se consideră ontologic excepţionali 
şi, pe de o parte, ca popor ales al lui 
Dumnezeu, cred că li se cuvine orice, dar au 
pe de altă parte, paradoxal, sentimentul 
persecuţiei Istorice, de unde o adevărată 
filozofie a supravieţuirii - „stăm cu ochii în 
patru", spun ei - care îi conduce la o solidaritate 
de grup observată încă de Tacitus. Acesta 


scria: Jntre ei sunt de o cinste ireproşabilă şi 
mereu gata să-şi ofere compasiunea, dar urăsc 
restul omenirii ca pe un duşman”. De aid 
tactici ale supravieţuirii, de la vigilenţa 
neadormită („Stăm cu ochii în patru"), la 
agresivitatea în relaţia cu ceilalţi. Lumea este 
tăiată în două părţi, una bună în interiorul 
grupului şi una rea în afară, ceea ce duce la 
un dublu standard generalizat. 

Etnocentrismul ebraic este legat de o 
formidabilă memorie a evenimentelor 
Istorice, care induce ideea de persecuţie, de 
iminentă dispariţie şi în consednţâ care 
justifică orice reacţie, oricât de violentă ar fi. 

Ei nu au uitat şi mai ales nu au iertat ce s- 
a întămplat acum 2700 de ani, când au fost 
cuceriţi de asirieni, iar un evreu american 
spune: 

. Eu nu sunt cetăţean american de religie 

ebraică. Eu sunt evreu. Sunt si american. Sunt 

american 64-65 ani din viata mea, dar sunt 

evreu de 4000 de ani **! 

Evreii recreează structura socială ebraică 
oriunde s-ar afla. Chiar şi atund când sunt 
complet inconştienţi că o fac. Aceasta se 
întâmplă în condiţiile în care ei pledează 
pentru dezetnicizarea celorlalţi. Horowitz 
vorbeşte despre SUA ca despre un set de 
principii universale, fără nid un fel de conţinut 
etnic. Politica de imigrări, în America şi în 
Europa deopotrivă trebuie să duca la 
dezetnicizare. Alături de multiculturalism şi 
de separarea puterii laice de cea religioasă, 
aceste politici duc la pierderea memoriei 
colective, la „mancurtizarea** non-evreilor. 

(loan Neacşu - extras din "Prefaţă") 


TRĂSĂTURI DE FOND ALE ACTIVISMULUI EBRAIC 


"E remarcabil că evreii, de obicei o minoritate 
redusă, au deţinut locul central într-o lungă listă 
de evenimente istorice. Evreii i-au preocupat mult 
pe Părinţii Bisericii în sec. al IV-lea, în timpul anilor 
de instaurare a dominaţiei creştine în vest. 

Intr-adevăr, propun ca atitudinile şi legislaţia 
puternic antisemite ale Bisericii din sec. al IV-lea să 
fie înţelese ca o reacţie de apărare împotriva puterii 
economice evreieşti şi a exploatării non-evreilor. 
Evreii care se convertiseră oficial la aeştinism. dar 
îşi menţinuseră legăturile etnice în căsătorie şi 
comerţ au fost ţinta Inchiziţiei de două sute de ani 
din Spania, Portugalia şi din coloniile spaniole din 
Lumea Nouă. In mod fundamental. Inchiziţia ar trebui 
privită ca o reacţie defensivă la dominaţia economică 
şi politică a acestor "noi creştini ." 

Evreii au fost, de asemenea, în centrul tuturor 
evenimentelor sec al XX-lea. 

Ei au fost o componentă necesară a revoluţiei 
bolşevice care a creat Uniunea Sovietică şi au rămas 
un grup de elită în Uniunea Sovietică, cel puţin până 
în epoca de după cel de-a! doilea război mondial 
Au constituit un focar al naţional-socialismulul în 
Germania şi au fost iniţiatorii revoluţiei culturale şi 
etnice de după 1965. din Statele Unite, fiind 
implicaţi inclusiv în încurajarea imigraţiei masive 
non-atbe în ţări do origine europeană. 


Ulm 


în lumea contemporană, în spatele politicii 
externe pro-Israel a S.U.A., care duce. în principiu, 
la războiul împotriva întregii lumi arabe, se află 
grupuri de lobby americano-evreieşti şi evrei 
profund implicaţi în administraţia Bush şi în 
mass-media." (pg. 18 -19) 

in lumea modernă, influenţa evreiască asupra 
politicii şi culturii este canalizată prin mass- 
media şi prin instituţiile academice de elită către 
o multitudine aproape derutantă de domenii - 
mult prea multe ca să le luăm în considerare aici." 

(pg. 20 ) 

'Xele care. în ultimă instanţă, dau direcţia 
comunităţii evreieşti, văzută ca un tot, sunt 
elementele cele mai extremiste din interiorul ei. 
Aceste grupuri fundamentaliste şi 
ultranaţionaliste nu sunt doar nişte grupuscute 
marginale, relicve ale culturii ebraice tradiţionale. 
Ele se bucură de un respect deosebit din partea 
publicului israetian şi a multor evrei din 
diaspora.*' (pg. 28) 

*0 bună dezbatere a particularismului moral al 
evreilor poate fi găsită într-un articol recent din 
^Tikkun'* - probabil singura publicaţie liberală 
evreiască ce mai există. (...) Chemin descrie 
psihologia ebraică a particularismului moral: 

"Acum vreo doi ani, mă plimbam prin frumoasa 
piaţă a oraşului Numberg şi m-am oprit să citesc o 


pancartă publică, lată povestea pe care o spunea: 
în timpul evului mediu, conducătorii oraşului, donnd 
să elibereze locul pentru piaţă, i-au ars din temelii, 
aşa şi aşa şi aşa. pe evreii care locuiseră mai înainte 
pe locul respectiv. Şi gata 

După aceea, m-am simţit foarte stânjenită să mă 
mai plimb prin piaţă şi, în cele din urmă. nici nu am 
mai făcut-o. 

M-am simţit, bineînţeles, in primejdie, o femeie 
cu steaua lui David la guler plimbăndu-se aiurea prin 
Germania. 

Dar mai mult decât atât. acum. că ajunsesem să 
mă gândesc ta uciderea poporului meu cu sute 
de ani in urmă, am trăit experienţa frapantă şi 
îngrozitoare a auto-reproşului că eram atât de 
vie, atât de fericită şi în vacanţă. 

După ce am citit pancarta aceea, nu m-am mai 
putut bucura de nimic şi am început să caut alte 
semne şi urme ale asupririi fostei comunităţi 
evreieşti. 

Dacă aş fi stat mai mult la Nurnberg, dacă aş 
fi mers mai departe in direcţia asta, aş fi ajuns 
curând să cred că eu personal şi poporul meu de 
acum eram ameninţap de germanii contemporani 
care mâncau ingheţată la o cafenea din piaţă" 


(pg 31) 

(continuare in numărul viitor) 


Pag. 12 


CUVÂNTUL LE<Gi©NAIÎ Martie 2007 












(II) 


(continuare din numărul trecut) 



TUNISIA CELOR ”1001 NOPŢI” 

f 


li 











SOUSSE 

Medine, veche de multe secole, este un mic 
paradis al cumpârâturilor. cu sute de magazine 
liliputane, de unde comefx:ianţii te asaltează cu 
oferte, dornici să-şi vândă marfa cât mai repede. 
Apoi hainele. încălţămintea, bibelourile şi multe altele 
cedează locul produselor alimentare. 

Alături se află piaţa propriu-zisâ. numită souk, din 
cărămidă, cu boite. în sectorul măcelăriilor capete de 
vită atârnă în cârlige - ochii sunt închişi şi gurile sunt 
umplute. în mod estetic, cu iarbă. Alături de ele se 
găsesc lăzi din lemn cu melci vil şi coşuri din nuiele 

în care sunt expuşi 
peşti proaspeţi. 

Să vizitezi micile 
prăvălii din bazarul 
Medinei, unde cu 
greu te poţi 
strecura, din cauza 
aglomeraţiei, este 
pitoresc- să faci 
cumpărături aici. 
este un veritabil 
stres pentru unii, 
sau o aventură 
plăcută - pentru 
alţii. Dialogurile cu 
vânzătorii sunt lungi 
şi teatrale, pentru 
plăcerea de a se 
târgui; bunăoară, 
pentru o cutie cu halva se cere un preţ - desigur, 
'umflat", iar dacă nu te laşi păcălit şi te tocmeşti, obţii 
marfa la 30 - 40 % din suma solicitată iniţial. Pentru 
comercianţi negustoria îşi are regulile şi farmecul el, 
considerând că şi cealaltă "parte", cumpărătorul, 
trebuie să le cunoască şi să le accepte; principiul ar 
fi următorul: "Eu, negustorul, îmi propun să te înşel, 
cumpârătorule. cerându-ţi mai mulţi bani; dacă nu te 
laşi păcălit; dacă accepţi să te târguieşti, îţi ofer 
marfa dorită Ia un preţ bun pentru tine. fără ca eu să 
fiu în pagubă." Personal, întrucât nu mă pricep la 
negustorie, prefer sistemul european de comerţ, cu 
preţ ferm, afişat, fără rabaturi spectaculoase, unde 
se aplică principiul "văzut - plăcut - cumpărat". Mi se 
pare mai civilizat şi mai puţin stresant. 

Punctul de atracţie din Sousse este Piaţa Ferhat 
Hached, unde se întâlnesc oraşul nou, portul şi 
medine. De aici pleacă artera principală a oraşului, 
Avenue Hebib Bourguiba, flancată de hoteluri 
(printre care şi hotelul "Karawan". la care am fost 
cazat), cafenele, magazine pentru turişti. Paralel se 
află faleza şi malul mării, loc de promenadă până 
noaptea târziu. Cafenelele sunt pline "ochi" (într-o 
seară am băut şi eu renumita cafea şi am tras dintr-o 
r'arghilea; fesul pe cap îmi mai lipsea ca să par un 
tunisian sadea, aşa de bronzat eram). 

Discotecile zgomotoase sunt la dispoziţia tuturor, 
turişti şi localnici, şi am admirat turistele ruse 
<lansând; parcă aveau dansul în sânge! Am 
<lescoperit, cu uimire, că muzica "disco" arabă, 
inedită şi puternică, este plăcută tuturor celor aflaţi 
pe ringul de dans brăzdat de lumini intermitente, iar 
preţul băuturilor consumate în astfel de locaţii este 
exorbitant, preferabil şi, desigur, mult mai profitabil, 
er fi să iei loc la o masă a uneia dintre multele 
cafenele, amplasată direct pe trotuar, să bei un suc 
Wu un ceai şi să asculţi, în surdină, o muzică arabă. 
Cum nu agreez să fac plajă toată ziua. am apelat 
excursiile facultative. în grup. cu ghid. la preţuri 
rezonabile, sau la cele solitare, cu ajutorul taxiului 
care este foarte ieftin. Deşi Tunisia nu are deloc 
zăcăminte de petrol, acesta se importă din ţările 
arabe vecine, mari producătoare de "aur negru . 
^«geria şi Libia. Care o fi preţul plătit pentru litrul de 
Combustibil, nu ştiu. dar nu poate fi prea rnare. din 
^ment ce poţi merge cu taxiul oriunde, le chilipir, 
un lux pe care în România nu ţi-l poţi permite. 

^^ORT EL KANTAOUI 
^ făcut o primă excursie, pe parcursul unei 
lumătăţi de zi. la Port El Kantaoui. despre care cred 
este cea mal fnjmoasă staţiune turistică 


tunisiană. Dar şl preţurile diferă de cele din Sousse. 
mai mari, dar nu inabordabile 

Hotelurile sunt de o calitate superioară între ele 
există amenajate grădini vaste, cu arbuşti şi multe 
flori, bine întreţinute * Arhitecţii au evitat 
uniformitatea, vilele şi hotelurile fiind rnconfundabile 
ca stil. Predomină stilul andaluz, cu pereţii albi. în 


armonie cu verdele palmierilor, iasomiilor şi al 
plantelor agăţătoare pe care nu ştiu să le numesc. 

Mâncarea este mai rafinată: grătarele sfârâie cu 
fripturi şi câmăciori delicioşi din carne de vită şi oaie 
(nu se consumă came de porc, pentru că 
musulmanii îl consideră un animal murdar), toate 
sucurile sunt naturale, pregătite în faţa clientului, fără 
chimicale. 

într-un port artificial vast. am văzut câteva sute de 
iahturi ancorate, din întreaga Europă. 

Turiştii pot închiria bărci cu hublouri sub linia de 
plutire, ce permit vederi subacvatice, sau feluci 
tradiţionale care pornesc spre larg în curse de 
promenadă, la intervale scurte de timp. 

Magazinele sunt mai luxoase, mai mari, cu marfă 
de calitate, pe care nu am întâlnit-o în Sousse, 
mulţimea este elegantă şi cosmopolită. 

în general. Port El Kantaoui are puţine lucruri în 
comun cu viaţa tunisianului de rând. 

TUNIS 

O altâ excursie, care. însă. a durat o zi încheiată, 
am făcut-o pentru a vizita capitala ţării. Tunis, care 
este numele nou al vechil Cartagine După cca. 
două ore de mers cu maşina pe autostradă, am 
ajuns la Tunis, una dintre cele mai interesante 
medine din lumea arabă noul centru îmbină 


Nu am vizitai nici o moschee deoarece acest 
lucru este interzis în Tunis pentru cel ce nu este de 
religie mahomedană (spre deosebire de alte 
islamice, cum ar fi 
sau Turcia). Am văzut, pe 
dinafară. Moscheea Paşa 
Hammouda, uşor de 
identificat după faţada din 
marmură roz. 

în Piaţa El Berka se 
desfăşura comerţul cu 
sclavi, deopotrivă negri 
africani aduşi prin sudul 
Tunisiei, şi europeni 
creştini, victime 
pirateriei mantime care a 
atins apogeul în sec. XVII 
Piaţa şi biroul ei au 
închise, în 1841, 
porunca Bei-ului Ahmed. 
guvernatorul otoman 

La numai 6 
depărtare de centrul 
Tunisului se află strălucitorul Bardo, vechiul palat al 
Bei-ului. unde se ţin astăzi şedinţele Parlamentului 
şi se găseşte unul dintre cele mai impresionante 
Muzee de Arheologie din lume Cea mai mare parte 
dintre exponate sunt mozaicuri romane şi bizantine, 
aduse din site-un arheologice amplasate în întreaga 
Tunisie. Pardoseala şi pereţii sunt acopenţi cu 
mozaicuri, multe dintre ele intacte, deşi realizate 
între sec. II î.Hr. - VII d.Hr. Tematica lor indude 
mituri şi zeităţi, greceşti sau romane, scene cosmice, 
agricole sau de sărbătoare. împodobite cu ghirlande 
cu păsări şi animale. Bardo-ul mai include şi o 
secţiune islamică frumos expusă: scrieri timpurii din 
Coran, faianţă importată din Iznik. bijuterii, costume 
vechi, podoabe rituale, armament şi gravun din 
Tunisia sec. XVI. 

CARTAGINA 

De aici am plecat spre ruinele cetăţii Cartagina. 
pe o şosea paralelă cu litoralul. în drum am văzut o 
statuie ecvestră care mi-a stârnit zâmbetul; îl 
reprezenta pe ctftorul Tunisiei modeme, cel al cărui 
nume este purtat de prinapalele artere de circulaţie 
din majoritatea oraşelor ţării. Habib Bourguiba El. 
care a mers toată viaţa numai în maşini luxoase, 
este reprezentat călare (dar îmbrăcat în costum 
elegant), cu o mânâ întinsă în care se află un 
porumbel! Cu siguranţă, dacă ar fi văzut-o 
Ceauşescu, şi-ar fi dorit şi el o statuie 
asemănătoare 

Cartagina. locul unde se găsesc ruinele faimoasei 
cetăţi, este astăzi zonă rezidenţială de lux; numai 
vile somptuoase şi palate fastuoase înconjurate de 
vegetaţie. în care stau cei cu dare de mână! 

Oraşul antic a fost construit cu 800 de ani î.Hr. 
de către fenicieni. Legenda spune că regina lor. 
Dido, foarte pricepută în negocieri, s-a înţeles cu 
conducătorul local larbus să-i cedeze. într-un loc 
ales de ea. atât teren cât încape sub pielea unui 


farmecul colonial cu entuziasmul mediteranean 
pentru viaţă Artera principală este Avenue Habib 
Bourguiba - echivalentul, dacă doriţi, al Căli Victoriei 
din Bucureşti. Copacii din zona mediană a arterei ţin 
umbră tarabelor cu flori şl chioşcurilor cu ziare în stil 
parizian. 

De la bine-păzltOI Minister de Interne, aflat lângă 
hotelul "zgârie-nori" 'Africa Meridian", la Catedrala 
Catolică construită de francezi. Ambasada Franceză 
şi Teatrul, atmosfera este dată de amestecul plăcut 
al stilului colonial cu cel modem Tunisul este o mare 
aglomerare urbană cuprinzând o cincime din cei 9 
milioane de locuitori ai ţârii; un număr însemnat 
dintre aceştia sunt de religie catolică, pentru ei 
oficiindu-so la Catedrala Sf. VIncent de Paul - care 
nu m-a Impresionat deoarece are o arhitectură 
greoaie şi nu are perspectivă, înghesuită fiind între 
alte clădiri. 


bivol, pentru a-şi ridica o cetate Ea a cerut să fie 
tăiat cel mal mare taur, iar pielea lui, jupuită cu grijă, 
să fle tăiată în fâşii cât se poale de subţiri Unmdu-le. 
le-a întins apoi pentru a marca terenul pe c are s e va 
ridica oraşul ei ^ 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2007 


Pag. 13 


























SOROS Şl ”NOUA ORDINE” MONDIALA 



Alianţa P N L - P D., în frunte cu Traian Bâsescu. 
a marşat în alegerile generale şi prezidenţiale din 
2004 sub tulburea zodie a culorii portocalii (afişele, 
hainele activiştilor şi ale candidaţilor, drapelele 
"Alianţei DA", toate au fost portocalii), culoare ce a 
marcat ultima "revoluţie" din răsăritul Europei, 
din seria celor dirijate de O.N.G.-urile finanţate de 
magnatul evreu George S6r6s şi de C.I.A. 

Recent, "rezistenţa sionistă" din Israel a adoptat 
aceeaşi culoare. 

Trebuie spus că persoanele cele mai apropiate 
de O.N G.-urile dirijate de SdrOs în România au fost 
tocmai liderii celor două partide ale Alianţei, Traian 
Băsescu Şl Teodor Slolojan, mult mai mult decât 
partidele în sine. sau decât o ştiau acestea Chiar şi 
oamenii ce l-au urmat pe Teodor Stolojan în Partidul 
Naţional Liberal. Adrian Cioroianu şi lonuţ Popescu, 
proveneau dinspre această zonă portocalie a 
"societăţii civile" (primul de la "Grupul de Dialog 
Sociar. iar al doilea de la "Fundaţia Sdrbs"). 

In ceea ce-l priveşte pe Traian Bâsescu, acesta 
mai servise patronii "societăţii civile", mai ales atunci 
când a impus persoanele nominalizate de "Grupul de 
Dialog Social" (Andrei Pleşu, Horia Roman 
Patapievici şi Mircea Dinescu) în comisiile 
parlamentare. 

Statele Unite dispun astăzi de două metode 
pentru a promova în lume "schimbările de regim" 
cerute de Noua Ordine Mondială. 

Prima este aceea a invaziilor militare 
preconizate de P.N A C. (Project for a New American 
Century) şi de preşedintele Bush - de tipul celor din 
Afganistan şi Irak. ţări aflate acum sub ocupaţie, 
unde se organizează aşa-zisele alegeri democratice 
sub controlul armatei americane, prin încălcarea 
Convenţiei de la Viena (care interzice în mod explicit 
puterii ocupante să modifice statutul politic, 
economic şi social al statului ocupat). 

A doua metodă pentru "schimbarea de regim’ 
este cea a "revoluţiilor portocalir, metodă pusă la 
punct încă din anii '80 ai sec. XX. de către George 
Sbros. prin care sunt identificate, finanţate, 
îndoctrinate şi mediatizate grupuri de presiune 
locale, cu care se încearcă afilierea la instituţiile 
Noii Ordini Mondiale 

REŢEAUA SOROS 

Soros. pentru a-i satisface pe toţi agenţii săi 
dornici de imagine personală şi de bani, dar şi pentru 
crearea imaginii de larg cor al- vocii publice, 
acţionează în România printr-o reţea de ONG-uri, 
toate finanţate direct sau indirect de "Fundaţia 
pentru o Societate Deschisâ" (care se chema 
înainte "Fundaţia S6r6s") 

Din această reţea fac parte acele asociaţii 
(care sunt afiliate chiar şi numai pentru finanţare), cu 
care ne-am obişnuit a-şi da cu părerea despre tot 
ce este bine sau rău în România, şi diverse 
personaje controversate, printre cele mai 
mediatizate: Andrei Pleşu, Cristian Pârvulescu, 
Răzvan Ungureanu. Andrei Cioroianu. Mircea Toma 
de la "Academia Caţavencu", Renate Weber. Alina 
Mungiu-Pippidi. Monica Macovei. "cârcotaşii" Huidu 
şi Găinuşă etc. 

Printre ONG-urile din Reţeaua S6r6s ("SOrOs 
Open NetWork Romania") fac parte şi unele mai 
puţin cunoscute, gata oricând să iasă în prim-planul 
vieţii sociale, precum "Centrul pentru Dezvoltare 
Economică" (ce derulează programe împreună cu 
Shell Group of Companies Romania"), "Fundaţia 
Concepr {ce acţionează alături de "Pro Helvetia"), 
"Centrul de Parteneriat pentru Egalitate". "Uniunea 
pentru Reconstrucţia Romănier etc 

^'Fundaţia pentru o Societate Deschisă'^ 
("Open Society Institute") este "mama" tuturor 
celorlalte ONG-uri grupate sub denumirea 
generică de Societatea Civilă a RomânleP şi 
fiinţează încă din 1990. 

Om cadrul echipei tehnice au făcut sau fac parte: 
liberalul filoslonist Răzvan Ungureanu. evreica 



Renate Weber din Botoşani, Andrei Pleşu, Horia 
Roman Patapievici, Lazâr Vlăsceanu, Letiţia Mark, 
Mariana Celac, lonuţ Popescu (ministru de Finanţe 
în 2005), Cristian Pârvulescu ("Pro - Democraţia"). 
Monica Macovei (ministru de Justiţie mai apoi), 
Andrei Oişteanu (evreu, membru al comisiei 
antiromăneşti a lui Elie Wissel, Comisia 
Holocaustului), Marius Oprea ("vânătorul de 
securişti" care. publicând listele cu securişti. îi "uită" 
pe cei evrei). Levente Salat. Sabina Fati şi Virginia 
Gheorghiu (în anii '90 a fost "cercetător" la Royal 
Institute for International Affairs din Londra, bursier la 
American University din Washington DC. şi 
consultant al Băncii Mondiale pentru România, apoi 
vice-preşedinte al Tofan Grup S A ", la fel ca şi 
Teodor Stolojan - devenit şl el apoi consilier 
prezidenţial). 

intre 1990 şi 1994, fundaţia a colaborat cu 
Ministerul Educaţiei în vederea elaborării 
"manualelor alternative" (menite să denatureze 
istoria românilor, în special, şi învăţământul 
românesc, în general). 

în subordinea ei se află alte 13 sub-organizaţii 
(ONG-uri), toate reunite într-o reţea despre care 
nu* se vorbeşte ca atare (ca reţea), numită "SON 
România" ("Sdrbs Open NetWork Romania"). Vom 
prezenta doar câteva dintre acestea, dintre cele 
mai mediatizate. 

ASOCIAŢIA ”PRO - DEMOCRAŢIA” (APD) 

APD a fost înfiinţată de un mason, Adrian Moruzi, 
la Braşov, în aug. 1990 (acesta devenind primar al 
Braşovului în 1992, cu ajutorul fondurilor primite pe 
filiera APD de la "National Democracy Institute" - 
S.U.A.), după care a stabilit o foarte bună şi strânsă 
colaborare cu Fundaţia SOrds din România 

Astăzi APD are o reţea proprie de peste 30 de 
"cluburi" în toată ţara. "pregătiţi să 
supravegheze alegerile". 

De la început APD arată în rapoartele sale 
destinate opiniei publice, că România este o ţară 
neguvernabllă care încalcă drepturile 
minorităţilor. 

Explicaţia este simplă: asociaţia era dominată de 
maghiari. 

"Pro - Democraţia" este organizatoarea 
"Universităţii de Vară" de ia Balvanyos (jud. 
Covasna). împreună cu "Liga Pro - Europa" 
(Smaranda Enache), "Uniunea Asociaţiilor 
Tineretului Maghiar" şi FIDES2 La aceste 
manifestări, la care se contestă pe faţă caracterul 
naţional-unitar al statului român, luau parte 
personaje controversate şi binecunoscute precum: 
Zoe Petre (evreică). Gabriela Adameşteanu 
(evreică), Gabriel Andreescu ("soldat" S6r6s. 
salarizat astăzi de "Institutul Holocaustului" din 
România), Horia Rusu. Adrian Moruzi. Nemeth Zsolt 
(maghiar) 

Principalii finanţatori "National Democracy 
Institute" - S U.A. "Fundaţia SOrOs pentru o 
Societate Deschisă" şi "German Marshall Fund" 
(nume înşelător, fundaţia fiind, de fapt. din S.U.A ). 
apoi "Freedom House". USAIO (“United States 
Agency for International Development’ - sub-agenţie 


a C I A ) şi "Westmlnster Foundation for Democracy" 
- Marea Britanie. 

în 1997 APD fi cooptează în rândurile ei pe 
Cornel Nistorescu ("Evenimentul zilei") şi Mircea 
Toma ("Academia Caţavencu"). 

Din 1999 la conducerea "Pro - Democraţia' vine 
Cristian Pârvulescu Acesta a demarat, în 2005, un 
proiect-diversiune (o "anchetă" privind finanţarea 
partidelor) din care rezultă că, la ultimele alegeri, 
doar Partidul Democrat a respectat legea ia acest 
capitol (?!). 

GRUPUL pentru DIALOG SOCIAL (GDS) 

Acţiunile sale arată că GDS se află în cea mai 
strânsă legătură cu organizaţia principală a lui Sdrds, 
care îl şi finanţează, membrii GDS fiind totodată 
pepiniera cadrelor 'Fundaţiei pentru o Soaetate 
Deschisă". 

Prezidat astăzi de Radu Filipescu. GDS reuneşte 
nume cunoscute dintre care amintim; Gabhel 
Uiceanu, Andrei Pleşu. Horia Roman Patapievici, 
Gabriela Adameşteanu. Manana Celac (aflată şi în 
conducerea "Fundaţiei Sbrbs"), Andrei Comea 
(evreu). Andrei Oişteanu (evreu). Marius Oprea 
("vânătorul de securiştT). Rodica Cu/cer etc 

Organul propagandistic al GDS este revista 
săptămânală "22”. 

Rodica Culcer a fost cercetător ştiinţific la 
‘Institutul de Ştiinţe Politice" din cadrul academiei 
politice "Ştefan Gheorghiu" a partidului comunist In 
1985 s-a transferat la Consulatul S.U.A. din 
Bucureşti, fiind o bună cunoscătoare a limbii 
engleze, funcţionând aici între 1985 - 1991, după 
care a fost angajată la postul de radio BBC din 
Marea Britanie: în 1991-1996 a activat ca agent de 
influenţă (alături de Alina Mungiu-Pippidi şi Anca 
Toader) în favoarea Convenţiei Democrate (după 
câştigarea alegerilor din '96. CDR a răsplătit, doar pe 
Alina Mungiu-Pippidi şl Anca Toader. cu postul de 
director şi, respectiv. director-adjunct la 
departamentul "Ştiri" din cadrul TVR). Din 1999 
Rodica Culcer a fost directorul departamentului 'Ştin"" 
al postului privat de radio "Europa FM", unde. în 
perioada 2000-2003. a "orientat" ştirile în favoarea 
P.N.L. şi P.D. A fost apoi angajată ia "Radio Total" 
(la propunerea lui Comei Nistorescu) ca director 
general, şi la postul privat de televiziune "Realitatea' 
ca realizator de emisiuni politice şi, apoi, electorale 
Ambele instituţii mass-media aveau să devină 
tribunele Alianţei D.A. în aug. 2005, în urma unui 
"concurs" dat în faţa unei comisii "portocalii". Rodica 
Culcer ajunge director al Departamentului de Ştiri al 
TVR 

Bibliografie: Vladimir Alexe - "Revoluţiile 
portocalii"; Comei Dan Niculae - 'Războiul nevăzut - 
lir-Ed. Carpathia, 2006. 

Aceasta este doar o parte din mizeria în care 
ne scăldăm cu toţii. 

Suntem vinovaţi, noi românii, fiindcă nu 
luptăm să ne apărăm comorile pe care Dumrwzeu 
ni le~a dat. Pentru că avem obligaţia şl datoria 
morală să apărăm credinţa strămoşească şi neamul 
românesc în faţa invaziei membrilor sau doar 
simpatizanţilor "sinagogii sataneP 

Este timpul să spunem ADEVĂRUL şi să 
facem LUMINĂ, chiar dacă pentru asta va trebui 
să ne jertfim, căci numai astfel urmaşii noştri vor 
mai avea un loc sub soare în ţara lor. România. în 
care să mănânce o bucată de pâine şi unde să-l 
întâlnească pe Dumnezeu - în Bisenca Ortodoxă 

Este mai bine să murim luptând, decât să ne 
ducem viaţa cu capul plecat sub jugul slujitorilor 
satanei. ^.«Viaţa in libertate, ori moarte>> - 
strigă toţP (un vers din Imnul naţional). 

(continuare in numărul viitor) 




CLVÂNTUL LECIONAR Martie 2007 






r 


'^0/lCU/^ 

ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare, vârsta max. 35 ani; râspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, sau se pot da personal, la sediu, pânâ la data de 10 a lunii următoare apariţiei 
revistei. Premiile se vor ridica de ia redacţie. 

răspunsul corect la Întrebarea lunii februarie: In ce a constat lupta anticomunistă 
a guvernului naţional român de la Viena (10 dec. 1944 - aprilie 1945), aflat sub conducerea lui H. 

Sima. şi ce activitate a avut?" 

a fost dat de dr. Grigore Gherasim din laşi. 33 de ani, care a câştigat cartea “Biserica şi Mişcarea Legionari 
de Gh Racoveanu. 

răspunsul este URMĂTORUL; 

Foarte utile pentru a răspunde întrebării sunt 
înseşi memoriile şefului guvernului român de la 
Viena. Horia Sima, şi serialul revistei din 2004 - 
2005 "Sunt simist dar mâ tratez". 

In primul rând trebuie menţionat faptul câ 
guvernul de la Viena a luat naştere abia la 10 dec. 

1944. deşi Sima îl anunţase public încâ din 26 aug. 

1944 (motivul întârzierii; "Comandantul" nu avea 
oamenii necesari. întrucât vechii legionari din garda 
Căpitanului îl părăsiseră, iar septembriştii lui nu 
inspirau încredere nemţilor pentru a-i da aprobarea). 

Aşa-zisul guvern "naţional" de la Viena. care 
urma să reia lupta alături de Germania, a fost alcătuit 
din 6 persoane doar. dar strângerea membrilor 
acestuia a durat 4 luni. Să-i urmărim activitatea: 

armata "NAŢIONALA" — era o divizie cu 3 
regimente. S-a constituit cu sprijin german, din 
prizonierii români luaţi de nemţi, care se înrolau 
sub ameninţarea morţii prin înfometare. 

CSingura posibilitate de salvare a acestor mii 
de prizonieri români, ameninţaţi să moară de 
foame şi de boli, era să intre în armata naţională " 

- pg. 76 din cartea "Guvernul naţional român de la 
Viena" de Horia Sima). 

Pregătirea armatei s-a încheiat în febr. 1945, apoi 
unul din regimente a staţionat, pur şi simplu, pe 
Oder. iar celelalte două nu s-au mişcat măcar de 
la locul de instrucţie. 

Un regiment a staţionat pe Oder, făcând 
incursiuni pentru a aduce prizonieri ruşi. Când 
ruşii însă au luat treaba în serios, trupele române au 
fugit împreună cu ostaşii şi civilii germani. 

rRuşii stăteau tiniştiţJ dincolo de Oder şi din când 
în când tulburau liniştea regimentului, aflat pe o 
insulă, cu salve de artilerie " - pg. 108 din aceeaşi 
carte a lui Horia Sima, citată mai sus; 

"Trupele române s-au retras pe linia Oranienburg- 
Neunjppin-Perleberg, fugind de Ruşi odată cu 
soldaţii germani şi mulţi civili " - pg. 117) 

Iar celelalte două regimente n-au făcut nici 
măcar atât - cităm tot din Horia Sima însuşi: 

Intorcându-ne acuma la DoUersheim, regimentele 2 
şi 3 cantonate aici n-au părăsit cantonamentul 
pană în ultimul moment, ca şi cum nimic nu s-ar 
fi întâmplat pe front " (pg 117) 

DECI armata "naţională'' de la Viena n-a făcut 
practic, nimic. 



LEGIONARII PARAŞUTAŢI 
Au fost paraşutate câteva echipe de legionan în 
ţară. dar au fost aruncate la sute de kilometri 
distanţă de locul prevăzut, fără cele necesare 
supravieţuirii mai îndelungate într-un teritoriu inamic 
controlat de spioni şi de armata sovietică 

Dintre cele CÂTEVA ZECI de legionari 
paraşutaţi în ţară cu misiuni informative, unii s- 
au întors în străinătate, constatând că nu se mai 
putea face nimic, iar Alţii au fost capturaţi de 
comunişti. Ca şi la încercarea de revoluţie din 3 
sept. 1940. această acţiune, prost gândită şi 
execrabil pusă în aplicare, fără nici o 
responsabilitate, a fost un chix. După cum 
recunoaşte însuşi Sima în cartea sa. la pg. 119, 
"Paraşutarea lor nu s-a realizat în cele mai bune 
condiţii. (...) Verca. în cartea lui faimoasă, “Paraşutaţi 
în România vândută", arată cum avionul cu care a 
zburat el şi camarazii lui i-a lansat la sute de 
kilometri distanţă de locul prevăzut. Aproape la 
toate echipele care au atins pământul s-au petrecut 
incidente de acest gen şi chiar mai grave " 

(Cu toate acestea, după încă 9 ani, în 1953, Sima 
a mai trimis 13 paraşutişti în ţară. care, fără a realiza 
ceva concret, au sfârşit în faţa plutonului de 
execuţie. în timp ce în străinătate pretinsul şef era 
"eroul" scandalului de adulter tocmai cu soţia 
camaradului său care-i găzduise şi-l întreţinuse!) 

Care a fost însă activitatea lui H. SIMA. ca şef 
al "guvernului" de la Viena? 

Bineînţeles că nu a existat nici un act de 
guvernământ propriu-zis al acestui guverrvfantomâ 
Şeful acestuia a urzit planun care nu s-au 
realizat, s-a plimbat de colo-colo ţinând discursuri, 
departe de locuri primejdioase pentru viaţa lui; în 
acea perioadă de foamete primea de trei mai multă 
mâncare decât înşişi nemţii - în timp ce camarazii lui 
mureau pe frontul din ţară sau zăceau în închisori. 

primeam din partea serviciului de 
protocol trei cartele de alimente, în loc de una 
cum avea dreptul fiecare cetăţean al Reichului " (H 
Sima. pg. 17); "Frontul se apropia de graniţa. 
Austriei, noi aici eram privilegiaţi, nesimţind decât 
efectele unei odihne plăcute, ca şi cum am fi venit 
în vilegiatură" (pg. 83); "Fiecare dintre noi primise 
un dormitor aparte. înzestrat cu toate comoditâţile 
necesare Era o locuinţă de vis " (pg. 86) 



NOTELE REDACŢIEI: 

Ambiţia de a fi şef de guvern Horia Sima o nutrea 
încă din 1940. când a dat mâna cu asasinul 
Căpitanului şi al elitei legionare, Carol ai IMea. şi a 
cerut sâ fie prim ministru In timpul rebeliunii din ian 
1941 ceruse gen. Antonescu acelaşi post - tot fără 
a-l primi Abia acum şi-a realizat visul Chiar dacă a 
ţinut doar cinci luni şi a fost şeful unui guvem- 
fantomă 

în ciuda tuturor celor declarate mai sus. Sima 
însă concluzionează cu emfază, în aceeaşi carte: 

"Graţie acestui guvern, s-a făurit mişcarea 
naţională de rezistenţă şi s~au creat premisele 
resurecţiei din 22 Decembrie 1989 " (pg 168) 

(Notă: ??!! - uluitori!) 

"Acest guvern nu a făcut numai retorică, ci s-a 
opus cu armele contra dominaţiei comuniste din 
România, luptând alături de armata germană sau 
vărsându-şi sângele pe crestele munţilor " (pg 
171) 

EL cum aşa?! Nici măcar un membru al 
guvernului de la Viena n-a mai văzut ţara decât în 
poze! în munţi, luptând cu arma în nnănâ împotriva 
comuniştilor s-au aflat sute de legionari din ţară care 
nu primiseră nici un ordin de ta Sima în acest sens şi 
care. oricum, în faţa situaţiei disperate, n-aveau 
nevoie sâ le spună nimeni - şi încâ de ta mii de 
kilometn - ce trebuia făcut; însuşi Sima afirmă în 
Circulara din 8 nov. 1953, că' "A “salva" Legiunea 
de la 7.000 km distanţă de front, e cel pupn 
ridicof ! 

Simiştii pretind câ guvernul de la Viena ar fi 
continuat linia Căpitanului de luptă împotriva 
comunismului. Dar Căpitanul a fixat în "Cârtiaca 
şefului de cuib" ca principiu de bază. obUgatvitatea 
ca şi cel mai mărunt şef legionar să fie întotdeauna 
în linia întâi a frontului, şi e/ însuşi s-a aflat 
întotdeauna în fruntea legionarilor cu riscul vrefw' 
Sima este unicul "comandant" de trupă din lume care 
a pretins că apără ţara şi neamul, de ta mii de 
kilon>etri distanţă. Deşi el însuşi făcuse remarca în 
cartea "Guvernul naţional român de la Viena" "Prin 
proclamaţii nu se putea rezolva nimic" (pg 12). 

REZUMÂND, "guvemur de la Viena at lui 
Sima a avut cam aceleaşi "realizări" şi aproape 
aceeaşi durată de viaţă ca şi guvernarea simistă 
din 1940: a realizat "un spanac" şi a durat 5 luni. 


întrebarea lunii MARTIE: Cui s-a datorat faptul câ Mişcarea Legionară nu a fost condamnată de Tribunalul Internaţional de la Numberg 
(la ancheta preliminară a fost analizată şi nu a fost introdusă în proces) ? 

PREMIU; "Mihail Eminescu. un mare precursor al legionarismuluf - Const Papanace 


angelus faber 


Răzbit-au îngeri în făurârie 
mozaic de fauri în rocadă 
Cu o fobniitate camaradă 
de-aceeaşi hibemănd copilărie 


cu zor tăcut de cristalografie 
cos îngen în urzeala de zăpadă 
febrvane dă cea dintăi dovadă 
byeme sempor faber sine die 


dm anotimpul acesta fără roadă 
îngâni şi~au făcut căpitănie 
® fmgedetor lor sbhii stănd prada 


111 - 


P~au făurit In ger acea chilie 
’ŞOboaro Şt cohorte stănd la sfadă 
iama ce Ih doar ategone 


Cristiana Hăncu 














Revista se difuzează la chioşcurile ACCES PREŞ 
(RODIPET) din BUCUREŞTI (la cele enumerate mai jos), 
d:n tcite reşedinţele de judeţ ale ţării (precum şi în alte 
localităţi). _ 


Stelian Dima - Giurgiu: întrucât comemorarea Moţa - 
Marin are loc în ianuarie - şi nu o putem repeta în februarie sau 
martie, după cum ne trimit cititorii materiale, vâ rugăm ca rândul ^ 
viitor să trimiteţi din timp articolul legat de acest subiect! (Articolul 
dvs. ar fi trebuit sâ ajungâ în Bucureşti cel târziu pe 5 ianuarie, nu pe 
4 martie!) 

Cecilia Ghenădescu - Sibiu: O chestiune extrem de importantă 
şi. din păcate, necunoscută nu numai publicului, ci şi multor istoria, 
este faptul că protocolul adiţional secret al pactului Rlbbentrop - 
Molotov. care delimita sferele de influenţă în Europa de Est. nu a fost 
ratificat după semnare de nici unul dintre contractanţi, punând serios 
sub semnul întrebării valabilitatea documentului! Renumitul istoric 
Gh. Buzatu. în ampla şi documentata lucrare "D/n istoria secretă a 
celui de-al doilea război mondiar (Ed. Enciclopedică, 1995) 
subliniază acest aspect, precum şl faptul că documentul este atins 
de nulitate în primul rând prin faptul că la 22 iunie 1941 a intervenit 
starea de război între Germania şi URSS, în urma aoresiunii 
Wehrmachtului. eminamente pentru anularea efectelor 
teritoriale ale protocolului seaet! Deci după 22 iunie 1941 
URSS a pierdut toate avantajele teritoriale rezultate din 
aplicarea acestuia, de aceea a acţionat Insistent pentru a 
obţine de la noii parteneri recunoaşterea (întâi formală şi 
apoi de drept) a graniţelor trasate în 1939. Prin 
consacrarea acestora. însă, Aliaţii. în postura de 
învingători, practic şi-au pus în discuţie înseşi bazele luptei 
tor şi ale succesului repurtat în 1945, căci, după războiul 
contra Germaniei recunoşteau dreptul sovieticilor de a se 
înfrupta din roadele cooperării cu Hilier! 

Carmen Todea - Alba lulia: Serialul “Pentru legionari" 
nu reproduce integral cartea, ci extrage Ideile principale, 
de doctrină legionară. Prin aceste selecţiuni omul "de pe 
stradă” (căruia ne adresăm, în primul rând), ia cunoştinţă 
de ideile de bază ale Mişcării, convingându-se astfel, din 
sursă directă, de moralitatea, verticalitatea. înţelepciunea 
şi bunul simţ legionar, şi găsind explicaţia modului original 
de organizare şi a necesităţii educaţiei românilor în spirit 
creştin şi naţionalist. Şi pentru legionari este extrem de 
utilă această trecere în revistă, această sinteză a 
Căpitanului. De asemenea este necesară multora dintre 
membrii Mişcării (cei care au depus legământul şi 
activează în cuiburi, vrârto să devină legionari), întrucât 
am avut ocazia să constat că s-au pierdut în amănunte şi nu au tocmai viziunea 
de ansamblu. 

Adrian Boantă - Tg. Jiu: Fracţiunile desprinse din PNŢ şi PNL şi aliate cu 
comuniştii în 1946 erau conduse de Gh. Tătărescu, cunoscut om politic şi fost 
ministru în repetate rânduri în perioada interbelică, şi. respectiv, A. 
Alexandrescu. Tătărescu a fost apoi închis de comunişti la Sighet, fără judecată, 
şt a murit la doi ani după eliberare, ca urmare a bolilor contractate în detenţie. 
Tovarăşii comunişti rv-au ţinut niciodată cont de serviciile aduse lor. ci şi-au văzut 
netulbuiaţi de "lupta de dasâ"... 


ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAEBADEA {secretarredacpe} 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23. BL 39 AP 37 
SECT 3, BUCUREŞTI Tel.: (021) 322 3832 

Preţul unui abonament: 30 RON " .'C j>3 iei 
vechi) pentru ţară şi 38 euro (45 $! pentru strâin^.ate 


. A ' 


"verde", sunt întru totul de acord cu dvs.; să nu pierdem 
totuşi din vedere faptul că tânărul cercetător - care a 

scris, de altfel, multe cărţi valoroase, servind românismul - este 
simpatizant, nu legionar. Mărturisesc că şi eu m-am sesizat 
exact de ceea ce semnalaţi dvs. şi am avut discuţie de câteva 
ore cu el; omul este de bună credinţă; a greşit, pur şi simplu, 
nu a făcut-o din rea intenţie, şi a fost dispus să reformuleze 
într-o nouă ediţie. Mă bucur sâ constat încă o dată. cu această 
ocazie, că legionarii, indiferent de vârstă, simt şi gândesc la fel. 

S. C. Vicovia - Bacău: Mulţumim frumos pentru cartea 
trimisă, într-adevăr foarte interesantă şi obiectivă, scrisă într-un 
stil accesibil, ca şi pentru dreptul de reproducere acordat; vom 
prezenta selecţiuni din primele două capitole, făcând astfel un 
rezumat. 

Horaţiu Bob - Timişoara: Ing. şi marele industriaş român 
Nicolae Malaxa nu a "finanţat" niciodată Mişcarea Conform 
principiilor de bază legionare. Mişcarea a trăit 
exclusiv din cotizaţiile legionarilor şi din donaţiile 
făcute tot de către legionari, sau de către 
simpatizanţi Prin definiţie, termenul "donaţie" 
înseamnă primirea unui bun material fără a da ceva 
în schimb. Căpitanul, de altfel, menţionează explicit 
în cartea "Pentru legionaif şi argumentează logic şi 
de bun simţ: "Nu numai că nu eram finanţaţi de 
capitalişti, dar sfătuiesc pe oricine conduce o 
mişcare bazată pe sănătate, să refuze orice 
tentativă de finanţare, dacă voieşte să nu-şi omoare 
mişcarea. Pentru că o mişcare este astfel constituită 
încât sâ producă singură din credinţa şi jertfa 
membrilor ei. exact atât cât îi trebuie pentru ca să 
poată trăi şi sâ se poată dezvolta Pentru o normală 
şi sănătoasă dezvoltare, o mişcare nu are drept sâ 
consume decât atât cât poate produce ea. şi nu 
poate produce decât în măsura capaatăţii de 
credinţă şi deci de jertra a membrilor ei Nu produce 
suficient? Nu vă stă deschisă calea finanţării, a 
aceea a intensificării credinţei." Ori legionarii sunt 
renumiţi tocmai pentru credinţă . Nu uitaţi că pentru 
cumpărarea maşinii Legiunii Căpitanul a fâcut chetă, 
ca şi pentru aducerea în ţară a lui Moţa şi Marin. Şi 
mal departe: "Deci. domnitor şefi de mişcări (vorbesc pentru cei ce vor veni după 
noi), să respingeţi pe binevoitorii care se vor oferi sâ vă finanţeze mişcarea, 
bineînţeles, dacă vor mai fi în viitor de aceştia. (...) Oameni cu dare de mână, 
oameni bogaţi, până la limita bunei cuviinţe, vor fi. Ei nu vor avea posibilităţi de 
finanţare, d vor putea numai să ajute, din prinosul lor, o mişcare Această 
obligaţie de a ajuta, de a-şi ajuta neamul în grele momente, o au toţi românii şi 
vor avea-o în veacul veacurilor Ajutorul tor este şi va fi bine primit totdeauna" 
Acesta este "cazul Malaxa" 




Datorită felului nepotrivit de repartizare în 
Bucureşti a pubDcaţiei rvoastre. am fost nevoiţi să 
schimbăm sistemul de distnbuţie, după cum 
urmează: s-a restrâns numărul de puncte de 
distnbuţie de la cca. 100, la 13, având în vedere câ 
la unele unităţi ajungeau câte 2-3 exemplare. 

De aceea publicaţia se distribuie prin 
următoarele centre Rodipet: 

1. P-ţa Romană - coloane; 


ÎN ATENŢIA CITITORILOR: 

2. Batiste - Proiecţia pe N. Bâlcescu - Restaurant 
Pescarul; 

3. Sf. Gheorghe; 

4. Universitate; 

5 Piaţa Romanâ - Staţia Metrou - Staţie R.A T B.; 

6. Aurel Vlaicu - Şos. Pipera - Staţia de Metrou: 

7. Dorobanţi - Piaţa - Radu Beller, 

8 Unirea; 

9. Complex - Piaţa Bucur Obor. 

10. Piaţa Reşiţa - Cap linie troleibuz: 


11. Piaţa Victoriei.; 

12. Drumul Taberei 34; 

13 Calea 13 Septembrie - Intersecţie Şos 
Panduri. 

Prin contract, Rodipet este obligat să afişeze 
"Cuvântul Legionar** (ca. de altfel, orice 
publicaţie). Ne veţi face un serviciu amintind 
acest lucru vânzătorului, atunci când este cazul. 

Vâ mulţumim! 


Redactor şef; 
Colegiul de redacţie. 


Periodic editat de "ACŢIUNEA ROMÂNĂ" 

Nicoleta Codrin 

Emillan Ghil<a, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea - secretar de redacţie 


ISSN 1583-9311 


Relaţii 
cu publicul: 



Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - In fiecare Vineri, orele 15-19 

(zona Circului - inters. cu Ştefan cel Mere, colţ cu str. V.Lascăr) 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 



Pag. 16 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2007