Cuvantul Legionar nr. 39, noembrie 2006

cer tăcea aceştia, /itefae^e vcr âtrcguz. 

/Sfigv*46?/ 


// 




Periodic al Românilor naţionalişti creştini 

- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 

Anul III, Nr. 39, NOIEMBRIE 2006 Apare la jumătatea lunii 1,3 RON (13.000 lei vechi) 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 

CUPRINS: 

Srftitucfou Un denigrator al Românilor dat în judecată: 

"Echidistanţa"; Dan C.Mihăilescu şi "echipele morţii" 

Zip-xap/iema/iamoas/ Itinerar italian (III) 

'îoaste teptenasâ ce/etsâ "Pentru legionari" (VII) 

Srfctuaătate "Centura" politicii - noiembrie 2006 
%^cseyi<Mcfeytfă Cacealma teroristă; Despre comunism (I) 

Srfnasctte ctc caste "Cum să devii imun.la manipulare” 

Qivcsâe Itinerar sentimental (I): Ismail - Tatar Bunar 
Sfitetfuafiteite scmâacadcâ Cuvânt către cei ce caută Adevărul (I) 

fâcncasâ, 3îcctacţtec 

LEGIONARII VĂ INVITĂ LA CEREMONIA: 

” TRADIŢIE, LUPTĂ Şl SPERANŢA ’ 

TÂNCĂBEŞTI (DN1 - km 30), 29 nov. 2006, ora 11 

Transport gratuit (Buc.-Tâncâbeşti şi retur), masă călugărească 

Relaţii la tel.: (021)322 3832: 242 5471: 0745 074493 



Editorial: ROMÂNIA CA UN HOTEL 



"Fraţi Români din regimentul 10, gornistul 
sună sâ mergem la război, soldaţi se-adună cu 
inimi de eroi, nimic în lume nu-i mai scump şi 
mai frumos pe-acest pământ, decât sâ mori ca 
luptător, învăluit in tricolor!" 

il cântam în şcoala primară cu convingere 
şi cu adâncă emoţie, visând la fapte de 
eroism. 

Poate vă gândiţi că eram o excepţie sau că 
era rezultatul educaţiei naţionaliste pe care o 
primeam in familie. Nu! Toţi eram la fel; şi cei 
care veneau la şcoală cu chifle frumoase şi 
rumene cu salamuri de la "Rocus" pentru gustare 
şi cei care îşi aduceau două felii groase de pâine 
neagră cu un oarecare strat de magiun la mijloc 
şi învelite în ziar, toţi visam împreună la fapte de 
vitejie care sâ salveze ţara de ruşi şi comunişti! 

Dacă va citi un tânăr aceste rânduri, va ft 
convins. în 95% din cazuri, că eram nişte 
exaltaţi sau că eram nişte îndoctrinaţi care ar 
putea să fie astăzi pnviţi în cel mai bun caz 
^ujndulgenţâ; se vor gândi că timpurile 




I s-au schimbat şi 
importante alte 

proiecte de 


m 


că astăzi sunt mai 
preocupări, alte 
viitor, alte idealuri, mai 
practice, mai personale, mai reci! 

Nu voi face apel la practica * 
sondajului de opinie; chiar dacă aş avea 
mijloace sâ îl comand, cuvântul "opinie" 
ar trebui sâ ne trezească triste amintiri, 
in ultimul secol aproape, opiniile politice 
ale românilor au fost atât de 
schimbătoare şi de contrare intereselor 
generale ale naţiei - şi, dacă vreţi, ale 
individului în parte. încât pentru orice 
observator neafectat direct de acest 
fenomen ar apărea ca un ansamblu de 


gesturi sinucigaşe 

yPccoăcs 3te/ia 


• %cănutnu ... 

CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2006 Pag 1 =4tF 





















ROMÂNIA CA UN HQTEL (continuare din pag. 1) 


Nu ştiu dacă marii sociologi, oamenii politici sau 
filosofii români au căutat să desluşească motivaţiile 
acestui comportament, dar ştiu că totdeauna ne-am 
mulţumit cu maxima "nu sunt vremurile sub om, ci 
omul sub vremuri*. 

Ideea că "lucrurile s-au schimbat” este 
greşită; "lucrurile” încep de la rezolvarea 
problemelor de existenţă în sensul cel mai 
prozaic cu putinţă şi se termină cu necesităţile 
spirituale în sensul cultural, religios şi al păstrării 
identităţii naţionale. 

Pentm Dumnezeu, ce s-a schimbat? Nu mai 
mâncăm, nu ne mai trebuie adăpost, am renunţat 
la unicul suport moral, la Dumnezeu? Nu ne 
simţim tot timpul agresaţi în "românismul” 
nostru? Nu simţim povara tot mai mare a fiscalităţii, 
nu vedem că pădurile sunt rase şi transformate în 
materie primă pentru alţii; petrolul şi gazele, în loc să 
ne ajute, au devenit arme eficiente în mâinile unor 
concerne transnaţionale care urmăresc pauperizarea 
românilor şi transformarea lor în animale hămesite şi 
speriate, dispuse la orice compromisuri, cu ajutorul 
cozilor de topor? 

Ca idee generală, nimeni nu va accepta că nu 
există o anumită dinamică în desfăşurarea faptelor, 
antrenate de dinamica gândirii - şi chiar aşa este! Nu 
aş vrea sâ las impresia că pentru noi evenimentele 
se filtrează prin sita aprecierilor din perioada de 
maximă dezvoltare a Mişcării Legionare. Va trebui 
totuşi să acceptaţi că nici doctrina şi nici ideologia 
legionară nu este afectată de trecerea timpului şi că 
la actuala desfăşurare a lucrurilor, absolut 
identică cu realităţile perioadei interbelice, 
soluţiile sunt aceleaşi vis-â-vis de aceleaşi 
agresiuni asupra românilor, de aceiaşi agresori, 
de aceleaşi metode de acaparare a bunurilor 
naţionale şi de îngrădire a libertăţii de exprimare. 

Va trebui să vă puneţi o întrebare simplă: de ce 
nu se perimează dogma creştină? Răspunsul este 
evident: comandamentele ei sunt veşnic şi universal 
valabile prin veşnicia firii umane, prin veşnicia 
necesităţilor şi dezideratelor omeneşti. 

Vrem să prezentăm ideologia legionară ca pe o 
dogmă? La prima vedere pare o greşeală tactică - 
dar numai pentru neiniţiaţi; idealurile creştine şi 
idealurile legionare se confundă în mare parte şi 
nu le deosebeşte decât trimiterea imperativă la 
problema naţională şi la specificul românesc al 
acestei probleme. 

Asistăm cu toţii la cea mai masivă şi 
ruşinoasă abandonare a intereselor naţionale, în 
favoarea încercărilor de rezolvare a problemelor 
în mod individual. Este exact ce îşi doresc 
conspiratorii fără nume şi fără adresă, ca fiind calea 
cea mai lesnicioasă de a ne subjuga ca popor şi ca 
naţiune. 

Orice aluzie la "conspiraţie" trezeşte un cor de 
proteste din tabăra javrelor "cu ştaif autohtone 
încadrându-se cu entuziasm în spectacolul mondial 
regizat de cinicii dirijori Exemplul cel mai actual 
este acuzaţia de " holocausf adusă poporului român; 
lăsând la o parte monstruozitatea vinei colective, 
dreptul pe care şi-l arogă diverşi bandiţi mincinoşi de 
a fi şi acuzatori şi judecători ; am vrea să ştim dacă 
acuzaţiile ce ni se aduc vin din partea unor 
persoane private, a unor asociaţii sau pur şi 
simplu din partea statului Israel. 

Dacă vin din partea unor persoane private sau 
O.N.G , rămâne de neînţeles de ce statul român în 
frunte cu preşedintele trebuie să sărute mâna 
călăului; sâ accepte orice acuzaţie la adresa 
* poporului român? 

Dacă ar fi venit din partea statului Israel trebuia 
sâ vină pe căi oficiale, diplomatice şi făcute publice 
prin presă. 

Deci cine a stabilit vinovăţia poporului român 
în cazul acuzaţiei de holocaust şl, mal grav, cine 
a acceptat această vinovăţie? S-a făcut vreun 
referendum, s-a discutat în legislativ, s-a făcut măcar 
vreun sondaj de opinie, s-a făcut publică suma 
exorbitantă cerută de ...; şi aici mă opresc: cerută de 
cine? De o entitate "superioară" care trece peste 
• orice convenţie între naţiuni? 

De ce statul român nu dă un comunicat în 
care să spună: cine ne acuză, pe baza căror 
dovezi acceptate de un tribunal, care tribunal, 
când s-a judecat. 

III statul român accepta sancţiunea şi 

lltatul Israel nu declara oficial nimic, trebuie 


sâ acceptăm existenţa unei supraputeri oculte şi 
a unui complot împotriva românilor - evident, cel 
puţin începând din secolul 19. 

Şi în această situaţie limită în care a ajuns 
ţara, care este reacţia românilor "ştiutori de 
carte"? 

Cei mai mulţi socotesc ideologia Mişcării 
Legionare depăşită, având ca unic temei o istorie 
măsluită sau nici măcar atât. 

Există temeiuri care sâ ne îndreptăţească sâ 
afirmăm că soluţia pe termen mediu pentru 
redresarea României este Mişcarea Legionară? 

Categoric da! Constatarea cea mai realistă ne 
arată că în ritmul şi în direcţiile în care merge ţara la 
ora actuală, suntem foarte aproape de pierderea 
totală a controlului asupra mijloacelor de 
producţie, a băncilor, a tuturor bogăţiilor 
minerale, a pădurilor, a enorme suprafeţe din cel 
mai bun teren agricol, a mijloacelor de 
comunicaţie şi a presei - şi ca urmare, a 
controlului politic al României. 

Nu aş vrea să vă predau o lecţie despre ideologia 
legionară că poate pentru unii ar părea exagerat; nu 
voi face decât o comparaţie cât se poate de simplă şi 
evidentă între punctul de vedere legionar şi orice alt 
punct de vedere cu privire la România: pentru un 
legionar România este gospodăria lui, casa lui, 
familia lui, multiplicată până la 20 de milioane. 
Sentimentele de iubire din care derivă grija pentru 
prosperitatea familiei şi a gospodăriei, grija pentru 
securitatea ei, sunt ceva absolut în firea lucrurilor, 
fără nuanţa de fals patriotism suspectabilă la alţii, şi 
determină prin multiplicare sentimentele lui 
patriotice, îngrijorarea sau, după caz. 
disponibilitatea pentru intrarea în luptă până la 
sacrificiul suprem. Pe legionar nu îl vei prinde 
niciodată neatent la tot ce poate atinge sau 
influenţa soarta acestei ţâri; legionarul a fost 
înarmat’ cu credinţa în Dumnezeu, cu iubirea de 
patrie şi cu un simţ al realităţii şi al pericolelor ce ne 
pândesc, motiv pentru care nu poate fi păcălit de 
nici un fel de manevre obscure, mai mult sau mai 
puţin savante. Acesta este motivul pentru care 
iudaismul mondial, direct sau prin intermediul 
guvernanţilor României - trecuţi şi prezenţi, a 
văzut în Legiune singurul adversar capabil să îi 
dejoace planurile, singurul adversar incoruptibil 
dotat cu forţa morală capabilă să ducă lupta până 
la capăt. 

Acesta este motivul pentru care aceşti invadatori 
au încercat să anihileze fizic Mişcarea Legionară în 
perioada interbelică, prin intermediul unor trădători 
de neam, mai mult sau mai puţin implicaţi direct în 
masacrarea elitelor legionare, cum ar fi: Armând 
Călinescu, Carol al ll-lea, Gavrilă Marinescu, Victor 
lamandi şi alţii. 

Acesta este motivul pentru care au fost asasinaţi 
cca. 300.000 de legionari, sub o formă sau alta, 
după descinderea de pe tancurile ruseşti în 1944 a 
evreilor trimişi de Moscova să preia controlul în 
România postbelică. 

"Gura mincinosului adevăr grăieşte" spune o 
vorbă românească. Până şi marele savant, judecător 
al trăirilor noastre, dl. Vladimir Tismăneanu, vorbeşte 
că "în România anilor 60, pe fondul autohtonizării 
comunismului" ("România liberă' din 4 nov. 2006, 
suplimentul "Aldine", pag. I), timp de 20 de ani 
românii şi în special legionarii au fost pe mâna 
" comuniştilor " evrei - bineînţeles comunişti de 
circumstanţă - care, după ce au făcut plinul 
răzbunărilor mai mult sau mai puţin rituale, au plecat 
în cele patru zări. Oncum nu a plâns nimeni după ei, 
cu toate că declară oricui stă să îi asculte importanţa 
prezenţei lor pentru propăşirea României. 

Dacă pentru un legionar, gospodăria şi familia 
lui, multiplicate, reprezintă Ţara Românească, 
după cum spuneam mai înainte, pentru prea 
mulţi români ţara a devenit ceva impersonal, un 
loc unde se află întâmplător, eventual datorită soartei 
potrivnice. Acest cuvânt nu le trezeşte nici un fel de 
sentimente, vreo reacţie sufletească, vreo 
îngrijorare, nu se simt ca nişte părtaşi la proprietate 
sau la obligaţii de vreun fel. Atunci am încercat sâ îi 
pun într-o relaţie locativâ şi am ajuns la concluzia că 
PENTRU ACEŞTI ROMANI SOMNOLENT! sau - sa 
mă scuze pentru duritate - DEGENERAT / , 

ROM ANI A ESTE UN HOTEL care nu poate avea 
decât calitatea de a oferi cât mai mult confort, este 
impersonal, deci nu îi leagă de el decât prezenţa lor 


ff 


acolo- nu trebuie apărat, nu creează 
îngrijorări căci dacă se dărâmă poate fi 
schimbat; este adevărat că este proprietatea altora 
dar ce contează, etc. 6tc Pentru acest/ oarnen^ 
România e ca un hotel ! 

A accepta că din proprietar ai ajuns un client 
care este tratat în funcţie de un tarif sau altul, 
fără nici un fel de reacţie de împotrivire, 
reprezintă exemplul maximei indolenţe. 

Ideea că se desfiinţează graniţele şi C ă 
oriunde eşti tratat ca şi in ţara ta, este o minciună 
grosolană care nu poate fi acceptată decât de 
ignoranţi sau proşti. Oriunde vei trece graniţa 
ţârii şi numai cu 100 de metri sau cu 1000 de km 
eşti privit cu suspiciune sau, in alt caz, cu 
condescendenţă. Oameni normali, care au reuşit 
-a oi*, .otii hi mp în alte nărti nu visează 


la plaiurile natale. 

Am întâlnit mitocani care, după câţiva ani 
petrecuţi în străinătate, vorbeau româneşte "cu 
accent" şi din când în când în timpul conversaţiei se 
opreau, încercând sâ pară jenaţi câ nu-şi aminteau 
un cuvânt în limba română. 

Am întâlnit şi oameni care după 50 de ani de exil 
vorbeau perfect româneşte sau care şi-au botezat 
copilul llie, nume care sâ nu aibă corespondent în 
engleză. 


Noi am vrea ca fiecare articol din publicaţia 
noastră sâ fie un apel care să ajungă la sufletele dar 
şi în minţile românilor. 

Nu abandonaţi lupta pentru păstrarea 
identităţii naţionale, nu vă socotiţi învinşi cât 
timp mai aveţi gură să vorbiţi şi minte sâ 
gândiţi! Participaţi activ, alături de cei puţini 



ei care 


, ; ~— au acceptat varianta cu "tara ci 

o e să se uite atent în proximitatea hotelulu 
o serve cartierul de barăci cu dormitoare corn 
cu auşun comune, cu sălile de mese ale cantinei 
m e eagâ că "masa bogaţilor m este foarte mii 
ţj ™ vor a ± un 9 e 'a ea decât in calitate de sen 
Z,^ - CU : a,eme du P ă stăpâni: dacă continuaţi 
10 r ° nt ’ hote,ul nu va mai fi pentru voi & 
e rnun câ şi de umilinţă pe propnul pământ 


Pag. 2 


Noiembrie 2006 


























I 






UN DENIGRATOR AL ROMÂNILOR 
DAT ÎN JUDECATĂ 

Doctorul DUMITRU PÂDEANU din CANADA este un Român care, deşi 
plecat din ţară în urmă cu un sfert de secol, nu numai câ nu şi-a uitat meleagurile 
natale, nu numai câ este permanent interesat de viaţa ţârii sale. dar publicâ, de 
15 ani. de unul singur, o micâ revistă de critică socială şi atitudine, intitulată 
JURNAL LIBER (absolut liber, absolut gratuit). 

Dr Pâdeanu a scris şi a publicat o broşură-protest împotriva defăimărilor 
ordinare aduse României şi românilor de către Horia Roman Patapievici, 
actual preşedinte al Institutului Cultural Român 

(Spicuim din scrierile lui PATAPIEVICI: " Radiografia plaiului mioritic este 
ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şina spinării ”; 
Românii nu pot alcătui un popor...” Româna este o limbă în care trebuie 
sâ încetăm să mai vorbim ..." etc. - pg 63-64 din cartea "POLITICE" - Ed. 
Humanitas, 1996. De altfel, în numărul din decembrie anul trecut am semnalat 
cine este cu adevărat personajul numit de Traian Bâsescu sâ reprezinte 
România în lume). 

RECENT, dl. dr. 
DUMITRU PÂDEANU ne-a 
mai impresionat printr-o 
atitudine demnă de 
retinut: L-A DAT ÎN 
JUDECATĂ, la Parchetul 
de pe lângă Tribunalul 
Bucureşti, pe H. R. 
PATAPIEVICI, pentru 
defăimarea poporului 
român, întrucât, conform 
Constituţiei României, 
art. 30, alin. 7, este 
interzisă defăimarea ţârii 
şi a naţiunii. 

Suntem foarte curioşi 
cum se va desfăşura 
procesul şi ce decizie va lua justiţia. Vă vom ţine la curent cu acest subiect. 

*** 

"ECHIDISTANTA” 

9 

Periodic apar scrieri despre legionari, cu pretenţii de cărţi de istorie - cu 
pretenţii de obiectivitate, de ECHIDISTANŢĂ - dar care nu fac altceva decât 
sâ reproducă în exclusivitate punctul de vedere al duşmanilor Mişcării. 

Luna aceasta am primit la redacţie proiectul unei cărţi intitulate "Corneliu 
Zelea Codreanu şi Mişcarea Legionară ", scrisă de dl. ŞTEFAN PLUGARU, un 
profesor din Huşi (oraşul copilăriei şi adolescenţei Căpitanului). 

Autorul povesteşte foarte sumar despre incendierea Borşei de către legionari 
(NOTA. procesul însă a fost judecat şi s-a stabilit că legionarii n-aveau absolut 


nici o legătură cu aceasta!), despre atentatul asupra ministrului Angelescu (de 
asemeni, nici o legătură cu legionarii, după cum s-a stabilit, tot in proces de 
epocă!), despre faptul că Manciu n-ar fi fost împuşcat de Căpitan în legitimă 
apărare (deşi în procesul cu juraţi s-a stabilit clar legitimitatea apărării) etc. 

La capitolul "Portretul moral şi intelectual al lui Comeliu Zelea Codreanu" 
autorul reproduce doar părerea comunistului notoriu Petre Pandrea, cumnat al 
lui Lucreţiu Pâtrâşcanu: un şir de substantive şi adjective puse cu furca şi menite 
sâ ne convingă de defectele multiple şi grave ale Căpitanului, care, cică, ar fi dus 
la " fondarea acelei doctrine sumbre şi canibalice”\ De altfel, memoriile şi 
mărturiile legionarilor sunt considerate de domnia sa "ridicole şi/sau fanteziste"' 
şi atunci ia în considerare numai părerile duşmanilor legionarilor Halal 
”echidistanţă "! Ce pretenţii putem avea însă de la cineva care consideră câ 
"antisemitismul cuprinsese o mulţime de personalităţi ale culturii române şi 
oameni politici, coborând spre straturile populare ale societăţii *? Oare dl Plugaru 
nu-şi dă seama că nu este vorba despre o nebunie subită şi colectivă a 
românilor? (Aşa cum poporul român n-a fost nici antitâtar, nici antiturc, nici 
antirus când s-a opus cotropirii de către tătari, turci, ruşi etc., n-a fost nici 
antisemit apârându-se de masiva invazie evreiască.) 

Enormităţile şi falsificările grosolane abundă în paginile acestei aşa-zise 
istorii, dar ne mulţumim sâ mai menţionăm una singură care demonstrează că 
autorul se evidenţiază şi prin ceva "creativitate" (şi nu numai pnn copiere lipsită 
de discernământ a scrierilor antilegionare): inventează o organizare (neştiută de 
nimeni până acum) a Mişcării: "secţia de tineret, de protecţie, femeile române şi 
o ultimă secţie aşa-zis internaţională, de contact cu naţionalismele europene " 

Dl. Şt. Plugaru se bazează în exclusivitate pe scrierile evreilor Stelian 
Neagoe. Zigu Omea, Nagy-Talavera, Stephen Fischer-Galaţi, Leon Volovici 
Motivul pentru care aceştia au scris cărţi mincinoase despre legionani care au 
luptat pentru ca românii sâ fie stăpâni în ţara lor, nu este greu de înţeles, având 
în vedere mentalitatea domniilor lor de reprezentanţi ai "poporului ales"; 
întrebarea care se pune nu este de ce dl. Plugaru ignoră monumentala, obiectiva 
şi documentata lucrare de doctorat despre Mişcarea Legionară a istoricului 
german Armin Heinen, deşi o citează doar la bibliografie (pentru a da'falsa 
impresie a obiectivităţii), ci de ce ne trimite nouă proiectul unei astfel de cărţi?! 

în ultima jumătate de secol despre legionari s-a scris cam aşa: 

- X (de exemplu, dl Stelian Neagoe) publică o carte ("Triumful raţiunii 
împotriva violenţei"), cu pretenţia de a prezenta un fragment din istoria 
poporului român, sfidând însă tocmai adevărul istoric şi documentele de 
arhivă, şi răstălmăcind evenimentele; 

- Y (de ex., dl. Ştefan Plugaru) scrie şi el o carte ("Comeliu Zelea Codreanu 
şi Mişcarea Legionară"), bazându-se pe cartea lui X (Stelian Neagoe): 

- mai târziu se va găsi cineva care sâ mai scrie o carte preluând aceleaşi 
"informaţii” de la domnii X şi Y (St. Neagoe şi Şt. Plugaru) 

Şl AŞA MAI DEPARTE, 

astfel încât, cu timpul, inepţiile si minciunile vor deveni ”referinte 
istorice” . 

Nu este prima şi (în mod evident) nici ultima scnere care falsifică istoria: o 
semnalăm pentru a vă atenţiona câ, dacă doriţi sâ vă documentaţi în legătură cu 
Mişcarea, nu o veţi putea face cu ajutorul acestei cărţi aflate în curs de apanţie 



Patr^, 

PARCHETUL 

t* VK LÎMAA -TfctfyjWAMjL 

,MUKhCi ^K'Uii t»V>CJUREŞ7Î 

W • SCAUVJE frr. 
e^OuPT-ŞfrS - jeton 3 j 


Romakjia 


p _ 

jj" Nu <\a C4»JA-wr*.US 

^ C*. vv.vwa.c. oCc. Vw. **.<3 

IV****}*^ vi '.vo. pcrvc W. 

IXJJl -A-tk» '.O*il . 




DAN C. MIHĂILESCU Şl "ECHIPELE MORŢII” 


Îmi reproşează unii prieteni câ aş repeta punere; 
în discuţie a anumitor situaţii şi probleme; mie îrr 
sună ca şi cum ar spune: „parcă ai mai plătit o dat 
factura la telefon luna aceasta". Acuzaţiile la adres 
Mişcării Legionare sunt facturi care vin la infinit 
Le răspund de fiecare dată că sunt subiecte pe car 
nu voi obosi niciodată sâ le abordez, convins câ m 
adresez, pe de o parte, unui public abrutizat de < 
educaţie absolut necorespunzâtoare (atât cât în 
pot închipui câ citeşte cineva ce scriu eu), iar cân 
îmi permit să mă adresez cuiva anume, ştiu câ va 
la fel de inert, dar din cu totul alte motive, ce fac 
când te adresezi cuiva şi nu iţi răspunde? îl 
închipui câ nu te-a auzit şi repeţi întrebarea cev 
mai tare. Şi poate tocmai de aceea îmi permit sâ 
ţin înainte; sigur câ într-un dialog m-aţi avea I 
degetul mic - dar nu într-un dialog despre Mişcare 
Legionară 

V-am auzit acum un timp la emisiune 
dumneavoastră matinală vorbind despre u 
intelectual român din perioada interbelică, spunân 
câ a fost un pic legionar, dar nu chiar atât de mu 
încât sâ facă parte din „Echipele Morţii M . 

- ,° a ff P ănâ a ^um nu v-aţi completat cunoştinţei 
in legătură cu Mişcarea, de acum încolo nu veţi mi 
avea nici timp şi nici vocaţie, aşa câ vă ajut eu (p 
gratis). 1 VH 

Marile personalităţi din orice domeniu care a 
aderat la Mişcarea Legionară în perioada interbelici 
au fost întâi legionan şi după aceea altcevi 
. . Bineînţeles câ nu mă refer la ordine 

■ cronologică, ci ta ordinea valorică; în Mişcare 


Legionară nu veneai chemat - sau veneai chemat de 
o vocaţie mai puternică decât celelalte vocaţii. Cei 
care au crezut câ se poate şi cu „curechiul uns şi cu 
sufletul în rai" (parcă aşa sună vorba) au dispărut 
repede şi neştiuţi de dvs. sau de istorie (poate de 
securitate, da!). Faptul câ unele dintre marile 
personalităţi au fost obligate să abjure nu trebuie 
sâ bucure pe nimeni dintre români, iar ca dovadă 
judiciară este lovită de nulitate căci declaraţiile 
obţinute cu pistolul în tâmpla cuiva nu sunt 
acceptate de nici o justiţie. 

Cât despre „Echipele Morţif, nu a fost 
organizată de către Legiune decât una singură în 
campania electorală din anul 1933; deci „echipa”, la 
singular, făcea campanie electorală într-un turneu 
pe un itinerar dinainte stabilit, traversând ţara cu o 
camionetă a Legiunii, „Căprioara", fără bani de 
supravieţuire, dormind in casele simpatizanţilor; 
schingiuiţi şi încarceraţi în mai multe rânduri şi 
mergând în dreptul roţilor atunci când jandarmii 
trăgeau cu puştile în cauciucuri, încercând sâ îi 
oprească. 

După umila mea părere nu poţi să te duci in 
campanie electorală să omori oameni. Nu putem să 
ne permitem să fim hdicoh. Echipa îşi asumase 
moartea! 

Cât despre replica dvs amintindu-mi de Duca 
sau de Câlinescu, au fost nişte gesturi disperate 
ale unor oameni care nu au avut nevoie sâ ii 
trimită nimeni! 

DUCA putea deveni prim ministru dacă îşi 
îndeplinea angajamentul de a distruge prin „orice 


mijloace ” Mişcarea Legionară, luat la Paris în faţa 
marilor organizaţii mondiale evreieşti. Desfiinţase 
ilegal ..Garda de Fier", fuseseră făcute descinden in 
17000 de case de legionan (fără ordin scris, deci în 
mod abuziv, transformând în ţăndări tot ce le cădea 
în mână), 600 de legionari ajunseseră în spital. în 
stare gravă, schingiuiţi, 17 tinen fuseseră împuşcaţi 
fără somaţie măcar, românii macedoneni care îşi 
lichidaseră gospodăriile în diaspora au fost opriţi să 
intre în ţară, în schimb se deschisese prin convenţie 
graniţa pentru a intra 300 000 de evrei (din declaraţia 
lui Comeliu Zelea Codreanu la procesul din 1934. 
când au vrut sâ incrimineze Mişcarea Legionară). 

Oricum, Armând Câlinescu a fost asasinat in 
1939, deci după asasinarea lui Comeliu Zelea 
Codreanu (29/30 nov. 1938) şi echipa condusă de 
Miţi Dumitrescu nu se chema „Echipa Morţii", ci 
„Răzbunătorii", şi a acţionat împotriva ordinului 
dat de Comandamentul Legionar aflat în exil şi 
condus de legendara personalitate a preotului 
Ion Dumitrescu-Borşa. Ohcum. era pedepsit cel 
mai mare cnminal din perioada interbelică (sâ mă 
ierte din iad Carol al ll-lea că îi pun la îndoială 
întâietatea). 

în încheiere vă dau o temă de gândire: dacă îi 
socotiţi pe legionari capabili de a forma „echipe 
ale morţii” cu două sau trei victime, câutaţi-le un 
nume duşmanilor Legiunii care omoară şi astăzi 
mii de copii nevinovaţi în Palestina şi Liban. 




Noiembrie 2006 Pag 3 






















3Tia-zaa/ie /ruytatfu»u* 

ITINERAR ITALIAN (III): TORINO - PAESTUM 



Plecând de la Milano pe o altă autostradă se 



localitate industrială, centrul chimiei, metalurgiei şi, 
mai ales, al automobilelor, fabrica Fiat. Acestea se 
află la distanţă mare de centrul elegant al oraşului cu 
străzile sale largi şi pieţele frumoase, grădinile şi 
parcurile unde vizitatorii pot sta la soare şi pot 
desluşi spiritul modem al acestui oraş italian. 

Cred că aici se află şi cea mai mare comunitate 
de români care lucrează (legal sau "la negru ), cca. 
200.000, la "concurenţă", ca număr, cu cei care 
muncesc la Roma şi în sud, la Napoli. Vorbitul limbii 
române pe străzi nu mai este, deci, un factor 
surpriză, ci un lucru firesc. 

Ca şi Milano, Tocino, ca să-l vizitezi, nu îţi cere 
mai mult de o zi întrucât nu are obiectivele turistice 
renumite în toată lumea precum cele din Veneţia, 
Florenţa sau Roma. Centrul vieţii civice din Torino 
este moderna Via Roma, plină cu magazine, care te 
duce în Piaţa Castello . o piaţă imensă de formă 
dreptunghiulară din timpul Renaşterii; în centru se 
află Palatul Madoma, din sec. al XV-lea, care 
adăposteşte Muzeul Artei Antice. O altă clădire 
frumoasă este biserica San Lorenzo, mai demult 
capelă regală. Alâtun se află Palatul Regal, din sec. 
al XVII-lea (din balconul acestuia prinţul Alberto 
Carlo a declarat război Austriei în 1848). în aceeaşi 
piaţă se află Armeria Peole (sala regală de arme). 

La câteva sute de metri se găseşte o altă piaţă, 
Piaţa San Giovanni, cu un splendid Dom şi o 
Campanilla. în Dom se află Capela Sfântului Giulgiu, 
unde timp de secole s-a crezut că ar fi giulgiul în 
care a fost învelit Hristos după crucificare. Pe 
material este imprimată imaginea unui om cu barbă 
încoronat cu spini. Datarea pe bază de carbon, 
realizată de trei universităţi în 1989, arată că giulgiul 
este opera unor falsificatori medievali inteligenţi. 

Capitala piemontezâ poate părea un centru cu 
puţine şanse de reuşită pentru studiul artei egiptene, 
dar aici se află Muzeul Egiptean Cagat, găzduit în 
Palatul Academiei de Ştiinţe Colecţia cuprinde şi 
mormântul fascinant al arhitectului Kha. 

Nu este deloc surprinzător faptul că un muzeu al 
maşinilor se află în capitala automobilelor italiene. El 
se numeşte Carlo Biscaretti di Ruffia Museo del 
Automobile , care fură câteva ore din timpul celui 
care îl vizitează. Printre exponate se numără primul 
Fiat, Italo, care a câştigat cea mai lungă cursă de 
automobile, dintre Peking şi Paris în 1907(1), şi un 
elegant Rolls-Royce Silver Ghost. 

GENOVA 

Din nou la drum, pentru a vizita un alt mare oraş 
al Italiei, Genova, care se ridică deasupra mării ca 
un teatru mare Piesele sale de susţinere sunt 
palatele elegante, iar la polul opus se află un mare 
port gălăgios, puternic mirositor, cel mai important 
din Italia. în spatele docurilor începe oraşul de jos, 
cu străzi vechi şi înguste, cu alei şerpulte (numite 
carrugi), pline de magazine exotice Nu departe de 
docuri se află o impunătoare statuie a lui Cristofor 
Columb (am mai amintit de una asemănătoare când 
am descris Barcelona), cel mai cunoscut genovez 
al tuturor timpurilor. 

Cele mai multe palate se află pe Via Balbi, dar 
mai toate sunt sumbre, întunecoase, elemente care 


parcă se opun vizitării lor. Dar sunt şi pate e 
magnifice, cum ar fi Palatul Bianco , din sec. al XVI- 
lea, alb iniţial, piatra însă înnegrindu-se în timp. 
Faţada realizată în stil baroc adăposteşte o colecţie 
de artă cu opere extraordinare de artiştii flamanzi. 
Domul a fost fondat de Sf. Laurenţiu , în sec. al III- 
lea. Unul din portalurile catedralei gotice prezintă o 
sculptură în relief a martiriului grozav al sfântului 
roman. Se spune câ, în timp ce era ars de viu, Sf. 
Laurenţiu le-ar fi spus călăilor săi; "o parte este 
prăjită, întoarceţi-mâ şi mâncaţi-o". 

Dar să descriu succint şi alte oraşe mari djn 
nordul Italiei şi să încep cu Parma, a cărei faimă în 
toată lumea i-a adus-o "parmezanul", caşcavalul 
tare, puternic aromat. 

PARMA este un oraş de mărime medie, care 



se bucură de o climă mai rece şi mai proaspătă 
decât alte oraşe. Atracţia principală pentru turist este 
Palatul Pilatta, construit în sec. al XVI-lea, cu o 
frumoasă galerie de pictură. La concurenţă este şi 
Domul , în care naosul şi cupola sunt decorate cu 
splendide fresce de Carreggio. Tizian a spus că 
dacă Domul catedralei s-ar întoarce şi-ar fi umplut cu 
aur, el nu ar fi atât de valoros ca frescele lui 
Carreggio. Despre fresca "Adormirea Maicii 
Domnului", Vasari a scris ca "pare imposibil ca un 
om a putut concepe o operă ca aceasta şi încă, mai 
imposibil, câ ar fi făcut-o cu mâini omeneşti". 
Baptisteriul, genial restaurat, este opera lui 
Benedetto Antelomi, care a construit această clădire 
octogonalâ din marmură roşie, scumpă, de Verona, 
şi apoi a realizat sculptura care decorează atât 
interiorul cât şl exteriorul. 

BOLOGNA este un oraş cu o jumătate de 
milion de locuitori, celebră pentru universitatea sa şi 
centrul istoric bine păstrat. 

Oraşul vechi se întinde în jurul a două pieţe 
învecinate: Magiore şi Neptun în prima se află 
biserica San Petronio, cea mai mare biserică din 
Bologna, şi chiar dacă construcţia ei a început în 
1390, faţada este încă neterminatâ. Părţile terminate 
sunt din marmură roşie şi albă şi sunt decorate cu 
scene biblice. în spatele bisericii se află 
Archiginnasio, unde au fost predate primele lecţii de 
anatomie umană din lume. In centrul Pieţei Neptun 
se află Fântâna lui Neptun din sec. al XVI-lea, cu 
sculpturi, unde zeul musculos este înconjurat de 
heruvimi şi sirene. Tot aici se află maiestuosul Palat 
Comunale (Primăria), o clădire medievală 
remodelatâ în timpul Renaşterii. Dar emblemele 
oraşului sunt cele două "turnuri înclinate" construite 
de cele mai bogate două familii, Asinelli şi 
Garisenda, care s-au întrecut în a construi cel mai 
frumos tum din oraş. Torre Garisenda a fost construit 
pe o fundaţie slabă şi nu a fost niciodată terminat. 
Pentru siguranţă el a fost scurtat între anii 1351 şi 
1360 şi măsoară doar 48 m înălţime şi se înclină cu 
mai mult de 3 m într-o parte Torre Asinelli se înalţă 
încă la cota sa originală de 97 m, dar şi acesta se 
înclină cu mai mult de 1 m într-o parte 

Lângă cele două turnuri sunt bisericile Sf. 
Bartolomeu, Santa Maria dei Servi , şi un complex de 
biserici dedicate Sfântului Ştefan. Din acest complex 
cea mai interesantă biserică este Sf Sepolero , unde 
este îngropat San Petrino, patronul sfânt al Bolognei. 
Să închei cu Universitatea din oraş, cea mai veche 



din Italia, o instituţie fondată în sec al Xl-lea - 
printre foştii ei studenţi se numără Petrarca şi 
Copernic. 

VERONA este astăzi unul dintre cele mai 
elegante şi prospere oraşe din Italia. Când zid 
Verona gândul te duce imediat la Arenele Romane, 
construite în sec. I d. Hr., al treilea ansamblu de 
acest gen supravieţuind şi astăzi. Este deseori folosit 
ca spaţiu de expoziţie, iar vara, peste 25.000 de 
oameni vin să asiste la spectacolele operei italiene, 
în special la Aida lui Verdi. Impresionant este Palatul 
Mafiei, care se află lângă Torre del Gordello. cea 
mai înaltă clădire din Piaţa delle Orbe 
Castelvecchio a fost construit în 1354, o fortăreaţa 
care este acum un muzeu cu lucrări ale lui 
Veronese, Tiepolo şi Bellini. 

Verona este, desigur, oraşul lui Romeo şi al 
Julietei. Chiar dacă familiile Capulet şi Montagne 
imortalizate de Shakeaspeare au existat cu 
adevărat, povestea celor doi nefericiţi îndrăgostiţi 
este în totalitate ficţiune. Casa Julietei este o locuinţă 
urbană medievală cu balcon, de curând muzeu. 
PADOVA 

La mai puţin de o oră de mers cu maşina se află 
un alt oraş-muzeu, Padova Este al doilea oraş 
universitar ca vechime din Italia (unitate de 
învăţământ înfiinţată în 1222); aici Dante şi Galilei au 
ţinut prelegeri în faţa studenţilor. 

Padova este un punct de atracţie pentru 
credincioşi, în fiecare an, în lună iunie, credincioşii 
din întreaga lume vin sâ-l onoreze pe Sf. Anton. 
Biserica ce-i poartă numele a fost construită între 
1232-1307, aici aflându-se înmormântat. Cupole 
bizantine, o faţadă ornată cu două clopotniţe înalte, 
conferă exteriorului un aspect oriental, iar interiorul 
este decorat tot în stil bizantin. 

Prato della Văile este o piaţă remarcabilă, iar pe 
una din marginile ei se află Biserica Sf. lustinie La 
parcul din mijlocul pieţei ajungi dacă treci peste unul 
din cele patru poduri de piatră ce traversează un 
canal circular. în parc se află un grup de statui 
reprezentându-i pe câţiva dintre faimoşii locuitori din 
trecut ai Padovei. 

Domul a fost proiectat de Michelangelo. dar au 
fost aduse multe modificări planului său, iar rezultatul 
este de natură să dezamăgească. Cel mai interesant 
loc din biserică este baptisteriul acoperit cu fresce. 

PISA 

Când am vorbit mai sus de Bologna am amintit 
de cele două turnuri înclinate ale sale. Pisa are unul 
singur dar a fâcut-o mult mai celebră, când pronunţi 
numele oraşului gândul te duce imediat la tumul său 
mai înclinat, dar mult mai frumos. El este închis 
publicului cât timp se încearcă rezolvarea ameninţări' 
iminente de prăbuşire S-a estimat că tumul va 
cădea până în 2200 dacă nu se întreprinde nimic 
pentru a opri tasarea continuă. Tumul se află P* 
Câmpu/ Miracolelor alături de catedrală V 
oaptisteriul cu o arhitectură cu influenţă islamică. 
r^, Uat . ă , de comerc 'anţii şi cărturarii din Pisa P nn 
contactele comerciale intensive cu Spania maură 9 
Africa de Nord. 

• (continuare în numărul 



Pag. 4 


CUVÂNTUL LECalONAiR Noiembrie 2006 
















I 



CORNELIU ZELEA CODREANU - "PENTRU LEGIONARI” (VII) 

(continuare din numărul trecut) 


LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 

"în faţa situaţiei de mai sus (n. n.: scindarea 
Ligii Apărării Naţional Creştine a prof. A C. 
Cuza), m-am hotărât să nu merg nici cu o 
tabără, nici cu cealaltă. Nici să mă resemnez, ci 
să încep organizarea tineretului pe 
răspunderea mea, după sufletul şi capul 
meu şi să continui lupta iar nu să capitulez. 
(...) Ne-am hotărât să strângem rândurile şi să 
continuăm lupta sub protecţia Sfintei Icoane. 
(...) “Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. loan 
Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: 
“LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub 
conducerea mea. Să vină în aceste rănduri 
cel ce crede nelimitat. Să rămănă în afară cel 
ce are îndoieli ." (...) 

Intima noastră stare sufletească din care s-a 
născut Legiunea a fost aceasta: nu ne interesa 
dacă vom birui, dacă vom cădea înfrânţi sau 
dacă vom muri. Scopul nostru era altul: de a 
merge înainte, uniţi. Mergând împreună, uniţi, 
cu Dumnezeu înainte şi cu dreptatea 
neamului românesc, orice soartă ne-ar fi 
dăruită, înfrângerea sau moartea, ea va fi 
binecuvântată şi va da roade pentru neamul 
nostru 

Sunt înfrângeri şi sunt morţi care trezesc 
un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţe 
dintre acelea care-l adorm, spunea 
profesorul lorga, odată." (pg. 229 - 230) 

MATERIA 

"Să porneşti la o organizaţie politică fără nici 
un ban. Era şi o greutate şi o cutezanţă. în 
acest secol, în care materia este 
atotstâpânitoare, în care nimeni nu porneşte la 
ceva cât de mic fără să se întrebe mai întâi "câţi 
bani are ", Dumnezeu a vrut să arate, că, în 
lupta şi biruinţa legionară, materia n-a jucat nici 
un rol. Prin gestul nostru cutezător, ne 
desolidarizăm de o mentalitate atotstâpânitoare 
peste veac şi peste lume Ucidem în noi o 
lume, pentru a înălţa o alta până la cer. 
Domnia absolută a materiei era răsturnată, 
pentru a fi înlocuită cu domnia spiritului, a 
valorilor morale. Nu negam şi nu vom nega 
existenţa, rostul, şi necesitatea materiei în lume, 
dar negam şi vom nega de-a pururi dreptul 
stăpânirii ei absolute. Izbeam, aşa dar, într-o 
mentalitate în care viţelul de aur era socotit ca 
centru şi înţeles al vieţii. 

Ne-am dat seama câ pe calea aceasta, a 
raporturilor răsturnate, dintre spirit şi materie, 
am fi secătuit în noi orice curaj, orice putere, 
orice credinţă şi orice nădejde. Singura forţă 
morală în începuturile noastre nu am găsit-o 
decât numai în credinţa nestrămutată, câ 
plasându-ne în armonia originară a vieţii - 
subordonarea materiei spiritului - vom putea 
înfrânge adversităţile şi vom putea birui în 
contra puterile satanice, coalizate în scopul de a 
ne nimici." (pg 231 -232) 

RAŢIUNEA 

*0 altă caracteristică a începutului nostru, în 
afară de lipsa de bani, a fost lipsa de program. 

Noi nu am avut nici un program. Şi acest fapt 
va naşte desigur un mare semn de întrebare 
Organizaţie politică fără nici un program izvorât 
din raţiune, din capul unui om sau al mai 
multora? Dar nu ne-am legat împreună cei ce 
cugetam la fel, ci acei ce simţeam la fel. Nu 
cei ce aveam acelaşi fel de a gândi, ci acei ce 
aveam aceeaşi construcţie sufletească. 

CUVÂNTI 



Era un semnal că statuia unei alte zeiţe - 
Raţiunea - va fi sfărâmată Pe aceea pe care o 
ridicase lumea în contra lui Dumnezeu, noi, 
fără a o arunca şi dispreţui, vom pune-o 
acolo unde e locul ei, în slujba lui Dumnezeu 
şi a rosturilor vieţii.” (pg. 232) 

ÎN CONTRA MIŞELIEI 
"Apariţia noastră a fost salutată cu un 
uragan de ură şi de ironii. Cele două tabere 
ale Ligii au rupt raporturile cu noi. (...) Nu ne vor 
durea rănile săgeţilor, ci vom rămâne îngroziţi 
de ceea ce vom descoperi în oameni. 

în scurt, vom fi răsplătiţi şi onoraţi pentru tot 
ce făcusem noi până acum, cu cele mai grele 
ofense şi vom primi peste obraz lovitură după 
lovitură. (...) in curând vom deveni "exploatatori 
ai ideii naţionale", în interesul persoanelor 
noastre. (...) în curând se va afla că ne-am... 
"vândut jidanilor" şi chiar se vor scrie articole 
pline de insulte şi vor fi ţărani care vor crede şi 
oameni care ne vor întoarce spatele. (...) 

Lor, camarazilor mei de atunci, martori ai 
acelor ceasuri, le-am spus: 

- Să n-aveţi teamă de aceşti pigmei, căci 
cine are asemenea suflet, nu poate niciodată 
birui. Pe aceştia îi veţi vedea odată căzând în 
genunchi la picioarele voastre. Să nu-i iertaţi. 
Pentru că nu vor face-o din conştiinţa păcatului 
săvârşit, ci dintr-o mişelie. (...) 

Pâziţi-vâ pe voi şi copiii de azi şi de mâine ai 
neamului românesc şi ai oricărui neam din 
lume, de această racilă îngrozitoare: mişelia. 

Toată inteligenţa, toată învăţătura, toate 
talentele, toată educaţia nu ne vor servi la 
nimic, dacă vom fi mişei. 

învăţaţi pe copii voştri să nu întrebuinţeze 
mişelia nici în contra prietenului şi nici în 
contra celui mai mare duşman al lor. Căci nu 
vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinşi, vor fi 
striviţi Nici în contra mişelului şi a armelor 
lui mişeleşti să nu întrebuinţeze mişelia, 
pentru că de vor învinge, nu va fi decât un 
schimb de persoane. Mişelia va rămâne 
neschimbată. Mişelia învinsului va fi 


înlocuită cu mişelia învingătorului. în esenţă, 
aceeaşi mişelie va stăpâni peste lume. 

întunericul mişeliei din lume nu poate fi 
alungat prin alt întuneric, ci numai prin 
lumina pe care o aduce sufletul viteazului, 
plin de caracter şi onoare." (pg. 232 - 234) 

PRIMELE ÎNCEPUTURI DE VIATĂ 
LEGIONARĂ 

"Patru linii brăzdează mica noastră viaţă 
iniţială: 

1. Credinţa în Dumnezeu. Toţi credeam în 
Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi. 
Aceasta ne dădea o tărie invincibilă şi o 
seninătate luminoasă în faţa tuturor loviturilor. 

2. încrederea în misiunea noastră. 
Nimănuia nu i se putea servi nici cel mai mic 
argument despre posibilitatea victoriei. Eram 
aşa de puţini, aşa de tineri, aşa de săraci, aşa 
de urâţi şi de urmăriţi de toată lumea , încât 
toate argumentele scoase din starea de fapt 
pledau contra unor perspective de biruinţă. 
Totuşi mergeam înainte, datorită numai 
încrederii în rosturile noastre, o încredere 
nelimitată în steaua noastră şi a neamului. 

3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunoşteam 
mai dinainte, având mari legături sufleteşti, alţii 
însă erau copii, studenţi în primul sau al doilea 
an, pe care nu-i cunoscusem niciodată. Din cele 
dintâi zile s-a stabilit între noi toţi o legătură de 
dragoste ca şi cum am fi fost din aceeaşi familie 
şi ne-am fi cunoscut de mici copii. 

Era nevoie de un echilibru interior pentru a 
putea rezista. Dragostea dinăuntru trebuia să 
fie de aceeaşi intensitate şi forţă, cu 
presiunea noianului de ură din afară. 

Viaţa noastră în acest cuib nu era o viaţă 
oficială şi rece, cu distanţă între şef şi 
soldat, cu teatru, cu declaraţii retorice şi 
ifose de şefie. Cuibul nostru era cald. 
Raporturile dintre noi erau absolut familiare. 
Cineva nu intra aici ca într-o cazarmă rece, ci 
ca în casa lui, ca în familia lui. Aici nu venea 
numai pentru a primi ordine. Aici găsea o rază 
de dragoste, un ceas de linişte sufletească, 
un cuvânt de încurajare, o mângâiere, un 
ajutor la nenorocire sau la nevoie. 

Din partea legionarului nu se cerea atât 
disciplină, în sens de cazarmă, cât bună 
cuviinţă, devotament şi zel la lucru. 

4. Cântecul. Probabil, nepornind pe drumul 
raţiunii, cu alcătuire de programe, discuţii 
contradictorii, argumentări filosofice, conferinţe, 
singura posibilitate de manifestare a stării 
noastre lăuntrice, era cântecul. Cântam acele 
cântece în care simţămintele noastre îşi găseau 
mulţumire "Pe o stâncă neagră", cântecul lui 
Ştefan cel Mare, a cărui melodie, se spune, câ 
s-a păstrat din timpul lui, din generaţie în 
generaţie. Se spune câ în sunetul acestei 
melodii intra Ştefan triumfător în cetatea sa de 
la Suceava, acum 500 de ani. Când îl cântam, 
simţeam trăind acele vremuri de mărire şi de 
glone românească, ne afundam în cinci sute de 
ani de istorie şi trăiam câteva clipe acolo în 
contact cu vechii soldaţi şi arcaşi ai lui Ştefan şi 
însuşi cu el (...) 

De aceea, voi, legionari de azi sau de 
mâine, de câte oh veţi avea nevoie de a vă 
orienta in spiritul legionar, să va reîntoarceţi 
la aceste patru linii de început, care stau la 
baza vieţii noastre, (pg 234 - 236) 

(continuare în numărul viitor) 




LEGIONAR Noiembrie 2006 


4 


Pag. 5 







r 


“CENTURA POLITICII” - NOIEMBRIE 2006 


Exorcizarea strigoilor 

"Aceşti hoţi proşti, proşti, care sunt acum în 
momentul de faţă la conducere, nu ştiu nici sâ fure, 
nu ştiu nici sâ conducâ. Habar n-au! Sunt buimăciţi! 
Nu ca noi..." (Olandezul Marean van Ghelle, aflat în 
plin "progres cultural") 

"Sâ muşcăm dîn ei! Eu am muşcat dîn ei! N-au 
gust prea bun..." (Senatorul Sorin Oprescu, un altfel 
de doctor Jivago) 

Spuneam altădată că politicienii români au 
instincte de antropofagi. Este un atavism care se 
mai reflectă până astăzi în expresii familiare 
nevinovate: „Mânca-te-ar mama sau tata!", dar şi în 
reacţii de mânie: „Te mănânc, mă! n , „Să muşcăm 
dân ei!". Asta chiar e tare. Parcă îl şi vedem pe Ady 
cum îl muşcă pe Traian. Antropofagia nu mai are 
însă culoare politică atunci când apare Elena Udrea: 
toţi au priviri de cobrizi, vechii strămoşi ai oltenilor. 
Se transformă în vampiri. 

Nu întâmplător, avem nişte partide bântuite de 
fantome Partidul lui Mucles este muncit de spectrul 
Impâratului-de-Mătase, 
care, după aforismul unui 
clasic în viaţă - „Adriene, 
nici nu ştii/ Cât de mic 
începi sâ fii! - se comportă 
întocmai. 

Partidul Naţional 
Liberal este moleşit de 
stafia lui Teodor Stolojan. 

La o şedinţă oficială, fără 
„platformiştii" excluşi, 

Varujan Vosganian, 

purtătorul de vorbe, 
fezandat de Barroso la 
Bruxelles, a spus în hohotele 
gazetâreselor: „Dau cuvântul 
domnului preşedinte Teodor 
Stolojan ..îîî!" Omul a spus 
adevărul fără sâ vrea. 

Iar Partidul Bocitor este bântuit şi el - aţi ghicit! - 
de fantoma lui Traian. Prezentă la Galaţi la o 
întâlnire partinică, Anca Boagiu, una din vechile 
pupile credincioase, a privit cu aceeaşi ochi umezi şi 
grei-grei, ca ochii Europei lui Homer, apoi a susurat: 
.După cum spunea domnul preşedinte Traian Boc..." 
A pufnit şi ea săraca în râs imediat, după care a 
găsit şi explicaţia la care noi ne-am gândit de mai 
mulţi ani: „Gura păcătosului adevăr grăieşte!"... 
Adică de ce-ar fi Anca o ... „păcătoasă"? Câ-i destul 
de trupeşă, ţine la munca de partid. Binevoitor ca de 
obicei, Emil Boc a găsit imediat şi justificarea: „Pe 
fratele meu îl cheamă Traian". La el s-a gândit şi 
păcătoasa Europa... 

„Are privire de killer” 

Tot mai inteligente şi mai justificate au devenit 
atacurile lui Ludovic Orban la adresa Marinelului 
care i-a adus pe liberali în fruntea Guvernului. 
Recunoştinţă - floare rară, dragă Ludovic! 
„Dansează manele la Cireşica, face pe durul şi 
autoritarul, fi place sâ primească zilnic raportul de la 
SRI, de la Armată, de peste tot Ar trebui sâ 
primească raportul de dimineaţă la Spitalul Bagdasar 
(specializat pe afecţiuni neurologice şi neuropsihice). 
Din păcate, foarte mulţi îl au încă model de 
conducător pe Ceauşescu. Cred că Bâsescu va fi 
foarte greu de bătut. Stă la şpriţuri cu Becali, 
mănâncă seminţe pe stadioane, sunt chestii 
româneşti, pe care nu le face întâmplător... Sâ vă 
mai spun ceva Bâsescu are însă o charismâ 
negativă Ce înseamnă sâ ai chansmâ? înseamnă 
sâ ai o figură de care să-ţi aduci aminte şi peste 
două luni. Bâsescu atrage atenţia datontâ ochiului 
strâmb, are o figură de killer La Bâsescu, 80% din 
ce vedeţi voi este o făcătură Este actorie şi joacă 
foarte bine.’ 



Motocicleanu dâ cu Mucea în popor 

Câtă dreptate are fratele lui Leonard Orban, 
transformat în comisar de limbi la Bruxelles! (Oare 
cine sâ-l fi lovit atât de magistral pe Varujan 
Vosganian la Parlamentul European?) 

Dar nu înţelegem de ce ar fi greu de bătut 
Marmelul? Nici nu ştie sâ meargă pe 




motocicletă. Şi apoi, dacă el s-a operat la Viena, 
Motocicleanu se operează la Paris! Nu există spitale 
şi doctori în România pentru aleşii noştri! 

Şi apoi, Marinelul s-a luat de tovarăşii de la OMV, 
adică de la LukOil. câ ne-au scumpit gazele, mai 
ceva decât în toată Europa. A' obţinut şi el o 
reducere de 7 bani la pompă, după care noi am făcut 
tot ce-am vrut. De ce? Fiindcă noi suntem 
profesionişti, cu tinerii Dorinei Mucea şi Codruţ Sereş 
în frunte Aşa se face câ avem cel mai scump gaz 
metan din Europa Abia acum înţelegem câ 
gânditorii de la Bruxelles au tras România pe 
sfoarâ. 

Dorinei Mucea a fost înainte de 1988 un 
diplomat discret la Ambasada României din Turcia. 
Consilier la Fondul Româno-American pentru 
Investiţii, specialistul Mucea a fost pus de Dan loan 
Popescu, de Mircea Geoanâ şi de Adrian Nâstase sâ 
se ocupe de aşa-zisele privatizări din domeniul 
energetic. Avea o leafă de peste 4 miliarde de lei pe 
an. Oficial! Individul face parte din consiliile de 
administraţie a opt societăţi: Distrigaz Sud. 
Termoelectrica, Transelectrica. Electrica, Complexul 
Energetic Turceni, Hidroelectrica, Complexul 
Energetic Craiova Numai de la Electrica, Mucea a 
încasat un miliard de lei vechi. Fie, că merită! 

Şi nu este de mirare dacă o. simplă secretară este 
pusă sâ semneze că a luat 2000 de euro pe zi de la 
OMV pentru ... „consultanţă", lată câ străinii folosesc 
români ca „suveici" pentru scoaterea valutei din ţară, 
iar noi plătim facturile la gaze şi la petrol. De ce 
anticoruptul Motocicleanu nu i-a destituit pe Mucea, 
pe Sereş pentru această situaţie scandaloasă 9 

Avem comisar, avem şi sovromuri cu care aleşii 
noştri au semnat contracte bizare, cu tot felul de 
clauze secrete, chiar dacă resursele naturale sunt 
avuţie naţională. 

Numai Mult Iubitul şi Stimatul avea parte de 
aplauze şi urale prelungite, ca olandezul Marean van 
Ghelle. Partidul lui Mucles vrea sânge! Mult sânge 1 

Le-au legat unii tinicheaua de coadă şi sună 
peste tot la fel: Baronii! Baronii! Şi vine Liviu 
Dragnea şi ne oferă definiţia cea mai adecvată: 
"Baronii locali sunt cei care muncesc, care produc 
venituri locale” Aşa-i! De exemplu, Mucea, promovat 
de baronul Dan loan Popescu, sâ se ocupe de 
privatizarea Petrom şi Romgaz, este cel mai bun 
exemplu de sacrificiu pe-altarul patriei 

Nu este straniu că Motocicleanu /-a moştenit 
pe Mucea de la Adrian Nâstase şi l-a promovat sâ 
se ocupe de înstrăinarea resurselor noastre de 
gaze naturale? A procedat întocmai ca în cazul 
Cristea de la Loterie. 

Nu a recunoscut Republica Molotov! 

în sfârşit, liberalii au mai răpus o Muscă: Varujan 
Vosganian! Călin 
Motocicleanu l-a 
desemnat comisar 
european, dar în 
grâdinaJui Felix s- 
a auzit atunci urlet 
de revoltă: 

"Securistul! 

Securistul!" 

Bietul 

fusese deja 
până 

Parlamentul 
European 

A venit şi Liviu Turcu din State, cu arome noi din 
dosare vechi şi l-a pus în pionezele Bătrânei şi 
Perversei. Marele senator Adrian Ciomroianu l-ar fi 
atacat în plină şedinţă pe bietul Varujan Vosganian. 
câ l-a plătit Sorin Ovidiu Vântu (dar pe cine n-a 
plătit?), câ este un necunoscut printre liberalii 
europeni, că Monica Lovinescu a scris câ, în 1996, 
Virgil Mâgureanu s-ar fi opus desemnării elegantului 
armean ca ministru, din cauza unor probleme de 
dosar. Adicâtele, cum vine asta, Dom’ Profesor? 
Varujan Vosganian are probleme grave de dosar, 
dar n-ai matale care ai sărit de la Giurtelecu- 
Hododului direct în căruţa Securităţii de la 
Bâneasa 




Pag. 6 


LEGIONAR Noiembrie 2006 


Au mai spus alde Ciorrroianu că armeanul este 
prea de dreapta. N-am sesizat un asemenea dicteu 
la Vosganian, dar dacă spune istoricul?! 

Reproşurile nu se opresc însă aici: Jose Manuel 
Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, 
l-a primit la Bruxelles şi i-ar fi amintif lui 
Vosganian câ ar fi făcut o declaraţie în 1996, prin 
care nu recunoştea Republica Moldova Dar ce 
român normal la cap, care ştie ceva istorie 
modernă, recunoaşte Republica Molotov, creată 
de diabolicul Sta lin, la presiunea ucraineanului 
Nikita Hruşciov? 

A colaborat sau nu cu Securitatea - nu ştim. Cert 
este că Varujan Vosganian este o victimă nevinovată 
a mafiei din ţară, fiindcă trebuia înlocuit cu fiul 
unui securist. Dixit! 

Varujan Vosganian este un caz la fel de absurd şi 
tulburător ca Rocco Butiglione din Italia. Cu diferenţa 
că Rocco Butiglione, acuzat că nu-i iubeşte pe 
homosexuali, a spus adevărul până la capăt. JKm 
fost înlocuit cu Franco Frattini, care este mason Eu 
nu eram ..." Domnul Vosganian nu poate merge până 
la capăt dacă nu are şorţ. 

„îmi iubesc patria iraţional" 

Oncum, deocamdată, prin Leonard Orban, inginer 
mecanic, format la Universitatea din Braşov, 
România a primit departamentul "Limbi". Atât au 
oferit gânditorii de la Bruxelles unei ţâri de 
dimensiunea şi de importanţa României. 
Personajul va câştiga 18000 de euro pe lună şi nu 
va avea voie nici sâ pronunţe numele României. 
Atunci când se va referi totuşi la România, el va găsi 
formule eufemistice de felul: "în ţara pe care o 
cunosc cel mai bine etc., etc." Aşa spunea cel puţin 
Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Permanente a 
Comisiei Europene la Bucureşti, care ne-a părăsit 

"Care sunt defectele cele mai mari ale 
românilor ?" l-a întrebat o gazetâreasâ. 

Şi venerabilul domn a dat un răspuns antologic: 
"Nu am întâlnit oameni care sâ vorbească atât de 
urât despre poporul lor şi care sâ-şi 
desconsidere atât de mult propria ţară" 

Oamenii se schimbă. însuşi Horia Roman 
Patapievici a spus recent că nu mai este ruşinat câ e 
român ca director la Institutul Cultural. Dimpotrivă, îşi 
iubeşte patha Jraţional, fără un motiv precis 1 (?!) 

NOTA REDACŢIEI: Dr Dumitru Pâdeanu din 
Canada l-a dat în judecată pe Patapievici (art Din 
pag. 3). Oare acesta sâ fie motivul pentru care 
preşedintele institutului Cultural Român a început sâ- 
şi cosmetizeze atitudinea faţă de România? 

„M-a plătit şi m-am resemnat” 

Febra exorcizării a continuat cu valurile făcute de 
Liviu Turcu, un ofiţer care şi-a trădat regulamentul 
militar, în numele luptei pentru 

Sacrificarea unor nevinovaţi ca Mona Muscă sau 
Varujan Vosganian nu face decât sâ îngroape 
definitiv legea lustraţiei din România. Adnan 
Nâstase este o victimă a Secuntâţii, dar Mona 
Muscă a făcut poliţie politică! 

Doctorul Turcu apare în grădina lui Felix şi ne 
spune că Adrian Nâstase este colaborator al 
Securităţii Do ce nu a venit domnul Turcu atunci 
când aveam cea mai mare nevoie de domnia sa: 
atunci când Adrian Nâstase era şeful Guvernului, 
sau măcar in campania electorala ? 

însuşi Comei Ivanciuc, şeful departamentului 
de investigaţii de la „Academia Caţavencu”, a 

















povestit ce crize de conştiinţă a avut atunci 
când îşi turna cunoscuţii la Securitate 
pentru 200 de lei 


Ultimul cartuş pentru Mareşal 

Fac ce fac unii români şi le strică dispoziţia 
„elitiştilor internaţionalişti”. 

S-au depus atâtea eforturi ca un ne-român 
(Wurmbrand) sâ fie decretat cel mai mare român 
la concursul de culturâ populară, organizat de 
TVR1, la care plătim abonamente. 

Românii s-au încăpăţânat şi l-au votat pe 
Ştefan cel Mare pentru locul întâi. 

Pentru „efitiştr este scandalos: lui Ştefan îi 
plăceau femeile, în loc sâ-i admire pe bărbaţi, ca 
vărul Radu cel Frumos de la Bucureşti, „omorea fără 
giudef, cum spunea cronicarul mare boier Grigore 
Ureche, de parcă trebuia sâ ceară părerea 
parlamentarilor de la Bucureşti ca „sâ-i scurteze pe 
hideni". De pildă, ar fi fost „democratic" să-l întrebe 
pe Marko Bellissima dacă trebuie sâ-l captureze pe 
Mateiaş Corvin sau nu. după ce ungurii invadaseră 
Moldova. 

Este deci semnificativ că, în această perioadă 
grea, în care statul naţional este distrus pas cu 
pas în numele integrării europene, românii au 
votat pentru o personalitate care a însemnat 
pentru istoria lor: autoritate morală, politică şi 
militară, suveranitate naţională, deci, implicit, 
demnitate pe arena internaţională pentru ţara lor, 
aplicarea legilor, în special, prin pedepsirea 
hoţilor şi a trădătorilor. Ca să nu mai vorbim ce 
lovitură năucitoare este ultima victorie a Măriei 
Sale pentru comuniştii lui Vladimir Voronin, cu 
toate corciturile lor de la Chişinău, care nu se 
consideră români. Aici a fost şi clenciul concursului: 
balanţa a fost îndinatâ spre Ştefan tocmai prin 
voturile date de basarabeni... 

Până la urmă, „eiitiştii" au primit ceva satisfacţie 
fiindcă, totuşi, nu se putea mai mult: Caro! I a fost 
pus deasupra lui Eminescu, iar celebrul Wurmbrand 
a trecut înaintea lui Ion Antonescu 

Altceva însă mi s-a părut lamentabil: marele 
senator Adrian Cioroianu l-a împuşcat pentru a 
doua oară pe Mareşal. Tânărul istoric 
a venit cu ultimul cartuş contra unui 
martir care a avut o singură obsesie: 
reîntregirea naţională a României. 

Pentru a pleda pentru Ion 
Antonescu, TVR i-a oferit 3000 de 
euro. Personajul parcă repeta 
partitura Alexandrei Sidorovici, 
soţia lui nea Tăchiţă şi „acuzator al 
poporului”. Am înţeles o dată în 
plus cam ce istorie învaţă studenţii 


români de la Adrian Cioroianu. Promoţia 
brucanilor de tip nou este în ascensiune şi cred 
că trebuie luată în serios. 

Războinicul şi bomba din Ferentari 

n timp ce Motocicleanu se războia cu Teodor 
Stolojan şi cu platformiştii lui, o primă petardă 
avertiza România că bomba socială, provocată de 
ţigani, ar putea tulbura toată societatea Supuşii 
olandezului Marean van Ghelle din Ferentari au fost 
debranşaţi de la reţeaua de curent electric fiindcă 
fură energie de zeci de ani şi refuză sâ plătească. 
Printre ei, se aflau şi cetăţeni care au rămas în 
beznă, chiar dacă îşi plăteau datoriile. 

Marean, cel care muşcă dîn duşmani, nu s-a 
arătat printre alegătorii lui mânca-ţ-aş. decât mult 
mai târziu în noapte. Şi a început răfuiala cu poliţiştii 
în Ferentari. 

Estimp, Gheorghe Becali se indigna la 
"Realitatea” fiindcă alţii fuseseră consideraţi 
miliardari în topul revistei „Capital”, iar el - nu Avea 
dreptate omul sâ sufere. în timp ce atâţia feciori ca 
stânca de Năstase se declară tot mai săraci. Şi- 
atunci, supărat, Sfântu Gheorghe din Pipera a plecat 
în Ferentari, unde se frâsuia Mioara Mantale printre 
ţigani: „Le plătesc io factura." „Becali! Becali! Becali 
e Dumnezeul nostru!" Şi efectul de imagine 
zdrobitoare este asigurat. 

De ce însă nu a sărit cu factura ţiganilor fratele 
Ion Ţiriac, sau fratele Miron Mitrea, sau alţi fraţi 
pătaţi? 

Oricum, bomba nu a fost dezamorsată, însă am 
putut vedea că autorităţile noastre nu au nici cea 
mai vagă idee cum trebuie procedat. Iar presiunea 
creşte Introducerea discriminării pozitive este o 
eroare: tot mai mulţi copii de români se declară 
rromi, plătesc la Partida şi ocupă locurile de la liceele 
mari, rezervate pentru ţigani. La fel ca în cazul 
minerilor, bani frumoşi vin de la comunitatea 
europeană, de la bugetul României pentru 
emanciparea acestei etnii, cresc palate de aluminiu 
sau de aramă peste tot, iar necazul rămâne. 

NOTÂ: Imaginea de mai sus este chiar din 
Ferentari. 



Voronin şi va ieşi iar în stradă, însă 
puţini îl vor mai crede. 

Proiectul unificării s-a dus pe apa 
sâmbetei şi pentru că lurie Roşea şi ai lui nu 
au crezut suficient în el Nu l-am văzut sâ 
susţină ideea reîntregirii naţionale. 

Acum, lurie Roşea le dă dreptate românilor de 
dincolo de Prut, care nu mai suportă politicianismul 
de la Chişinău. 

Din cauza lipsei de fermitate, din cauza ignoranţei 
şi oportunismului clasei politice, românii din 
Basarabia constituie unica etnie din Europa, care 


HUNCARY 


WQOSLAV1A 


ROMÂNIA 


BUIjCARlA 





încă are 

probleme de c 
identitate V 

naţională. 

„Este absurd \ ‘ 

ca în societatea 
moldoveanâ sâ 
se poarte 
discuţii 

interminabile pe 
chestiunea 
identitarâ, în 
timp ce 

Republica 
Moldova este 

cea mai săracă ţară din Europa 
problema identitarâ 
parte una artificială, 
că o parte dintre 
populaţiei titulare- 


Chisinou 

(Kishinev) 


M 




Mai ales că 
este în mare 
Este adevărat 
reprezentanţii 
se consideră 


Paria Europei 

Au luat cele mai mănoase contracte în România, 
au tăiat pentru fier vechi majoritatea fabricilor 
construite prin înfometarea românilor şi le-au 
exportat, ne-au vândut produse de care nu prea mai 
aveau nevoie, dar nu vor sâ-i primească pe lucrătorii 
noştri la muncă. 

Dacă petrolul regiunii va continua sâ fie 
transportat exclusiv prin Rusia, aceasta va avea un 
cuvânt din ce în ce mai important de spus în ceea ce 
pnveşte politica UE. Spaţiul economic şi politic 
evoluează în strânsă interdependenţă şi este 
important sâ amintim că promovarea reformelor în 
întreaga regiune a Mării Negre este îngreuiată de 
monopolul energetic al Rusiei în zonă 

Memoria lui lurie Roşea 

lurie Roşea, şeful Partidului Popular Creştin- 
Democrat de la Chişinău, pare sâ aibă străfulgerări 
de amintiri chinuitoare Presimt că se va rupe de 


români, iar altă parte crede că sunt 
moldoveni. Dar asta nu provoacă 
conflicte în interiorul populaţiei 
majoritare Aţi văzut măcar un caz în 
=5=| care două persoane sâ se certe doar 
pentru că unul zice că e român, iar 
altul - moldovean? Conflictele apar 
doar atunci când în aceste dispute 
se implică factorul politic, mai 
ales atunci când autorităţile vor sâ 
impună celor care se definesc 
români pretinsa identitate 
moldovenească. Aşa s-a întâmplat 
în 2001, când autorităţile au 
încercat sâ elimine din şcoli 
obiectele de limba şi literatura 
română şi de istorie a românilor, 
acţiuni care s-au soldat cu 
manifestaţiile de protest de masă 
din prima jumătate a anului 2002. Acelaşi lucru se 
repetă anul acesta odată cu introducerea cursului de 
istorie integrată". 

Basarabenii vor rămâne dincolo de noua 
cortină de fier, cu norme economice din altă 
lume. Fără o politică de sprijin, ei vor rătăci din 
nou spre Rusia sau Ucraina. 

Iar despre mercenarii de la Bucureşti ce sâ 
mai vorbim!? 

Uneori se produc şi scene jenante pentru 
România Supuşii ministrului Vasile Blaga au prins la 
Giurgiuleşti trei basarabeni care nu aveau câte 250 
de euro ca sâ treacă spre Galaţi Şi atunci au 
încercat sâ-i ofere poliţistului două milioane 400 000 
de lei vechi Poliţistul a refuzat fiindcă ştia ce dotări 
ne-am procurat la vamă Având camera în ceafă, 
bieţii oameni au fost arestaţi pentru. . corupţie şi vor 
face puşcărie. In sfârşit, am rezolvat-o cu mafia! 
Daţi-i drumul lui Adrian Năstase şi lui Dinu Patriciu! 


C % / u>ref 


LEGIONAR Noiembrie 2006 Pag 7 
























f 5 



â 




11 Septembrie 2001: CACEALMA TERORISTA SUB BAGHETA CIA? 

Cercetare critică retrospectivă de ARMIN RISI, publicată în Journal Franz Weber - Montreux, nr. 77 / iulie-sept. 2006, 

traducere şi corespondenţă TEODOR USCA, ORADEA 


La 11 septembrie 2001, în urma atentatelor 
Teronste* care au zguduit lumea, oficialii americani, 
in frunte cu preşedintele George Bush Jr. au anunţat 
dupâ numai câteva ore, câ acestea sunt rezultatul 
unui complot orchestrat de terorismul islamic. 

Din chiar primele zile dupâ prăbuşirea celor două 
turnuri s-au făcut auzite voci care nu contestau 
existenţa complotului ci numai pe aceea a 
responsabililor lui. Prestigioşi cercetători 
independenţi şi demni de crezare au subliniat 
numeroase şi grave obiecţiuni la teza oficială. In 
lumea întreagă şi mai ales în chiar Statele Unite s-au 
constituit numeroase grupuri de studiu a celor 
petrecute, cu scopul de a informa opinia publică prin 
articole, cărţi, prin Internet Articolul ce urmează 
rezumă principalele concluzii ale cercetărilor 
ştiinţifice şi studiului aprofundat al atentatelor de 
acum cinci ani, din America. 

I. Indicaţiile cele mai evidente 

1) Prăbuşirea absolut identică a celor două 
turnuri World Trade Center (WTC). 

Tumul Nord a fost lovit în plin, într-un punct situat 
la 16 etaje dedesubtul acoperişului. Tumul Sud a 
fost lovit oblic, excentric, cu 14 etaje mai jos, adică 
30 de etaje sub nivelul maxim. In ce priveşte Turnul 
Nord, cea mai mare parte din kerosen a ars în 
interiorul imobilului. Dimpotrivă, în cazul Turnului 
Sud, întreaga cantitate de kerosen s-a consumat în 
atmosferă, lucru ce a produs o imensă bulă de foc, 
filmată şi fotografiată din toate unghiurile posibile. In 
cazul Turnului Nord, întreaga cantitate de 
combustibil s-a consumat în interiorul imobilului, spre 
deosebire de Tumul Sud, unde, practic, nu a putut 
ajunge nici un strop de kerosen. Cu toate acestea, 
cele două turnuri s-au prăbuşit de manieră 
absolut identică şi perfectă, la verticală. Explicaţia 
oricială: prin ardere, kerosenul ar fi topit stâlpii de 
oţel ( îmbrăcaţi în azbest) la toate nivelele. în ambele 
blocuri si în acelaşi timp ! (???) 

2) Cele două turnuri s-au prăbuşit cu viteza 
căderii libere . Fiecare din cele două turnun avea 
110 etaje, adică 412 metri înălţime După o oră, 
respectiv o oră şi jumătate, ambele turnuri s-au 
prăbuşit dintr-o dată. devenind, în mai puţin de zece 
secunde, două imense grămezi de moloz. 
Prăbuşirea totală, de la o astfel de înălţime, 
corespunde, practic, vitezei căderii libere Explicaţia 
oficială cele două turnuri s-au prăbuşit sub 
greutatea etajelor superioare, prin efect domino! 
Etajele superioare (15 într-un caz, 30 în celălalt) 
nu aveau chiar aceeaşi greutate şi nu ar fi putut 
nicicum provoca o prăbuşire atât de rapidă şi de 
perfectă. Rezistenţa construcţiei masive din oţel ar fi 
trebuit sâ împiedice prăbuşirea sau să o 
încetinească în mod considerabil 

3) Arderea kerosenului şi topirea oţelului: 

mărturia pompierilor. 

Versiunea oficială ne explică (de exemplu Focus 
din 15 XI 2001) “kerosenul provoacă un incendiu de 
aproximativ 1000°C. Deja la 500°C însă. oţelul se 
înmoaie şi pierde între 50 şi 70 % din rezistenţa lui 
normală." Suntem în faţa unor cifre rotunjite în mod 
grosolan şi exagerate (dupâ cum vom vedea). In 
plus. aceste cifre nu explică intru nimic prăbuşirea 
celor două turnuri! Dacă ar fi fost vorba numai de 
temperatură, turnurile în chestiune nu s-ar f» 
prăbuşit la o oră, respectiv o oră şi jumătate 
dupâ impact, într-un moment în care incendiile 
erau pe jumătate stinse. Nu s-a văzut încă un 
zgane-nori cu structură metalică prâbuşindu-se sub 
efectul unui incendiu, în orice caz nu în acest fel. 
Pompierii ce au pătruns până la focarul incendiului 
de la etajul 78, între care comandantul Orio J 
Palmer şi Ronald P Bucea erau perfect conştienţi de 
acest lucru Ei au anunţat prin radio numânjl mare 
de morţi şi de răniţi, precum şi prezenţa a două 
focare de incendiu, ambele însă sub control. 
Certitudinea lor câ focul poale fi stins fără nscun. câ 
nu există nici un pericol de prăbuşire, l-a 
determinat sâ aprobe urcarea a două echipe 




- - - nu e 


Pag. 8 


suplimentare de 
pompieri. Cum 
rămâne însă cu 
explicaţia oficială 
dupâ care în locurile 
de impact (adică 
focarele de 

incendiu) exista o 
temperatură de 
1000°C? Dacă într- 
adevâr ar fi existat 
o astfel de 
temperatură, comandanţii pompierilor nu s-ar fi 
putut apropia de cele două focare de incendiu şi 
nici nu ar fi solicitat urcarea a două echipe 
suplimentare. 

Cu toate acestea, cele două turnuri s-au prăbuşit 
brusc, într-un mod absolut surprinzător, îngropând 
sub moloz 2900 de oameni, dintre care 343 de 
pompieri 

4) Pulverizarea materialelor de construcţie. 

Prăbuşirea celor două turnuri a produs un imens 

nor de praf, ceea ce constituie o frapantă 
particularitate a celor petrecute la New York în acea 
zi de 11 septembrie 2001. De unde acest praf? Cea 
mai mare parte a materialelor de construcţie şi a 
echipamentelor de birou au fost pur şl simplu 
pulverizate. întreaga suprafaţă WTC ca şi cartierele 
învecinate au fost acoperite cu un strat de pudră 
extrem de fină, conţinând beton, azbest şi alte 
materiale Această pudră a atins o grosime de până 
la 8 cm Dacă cea mal mare parte a materialelor 
de construcţie nu ar fi fost pulverizată, cantităţile 
respective de moloz, râmase în urma prăbuşirii 
turnurilor, ar fi fost de cinci până la zece ori mai 
mari O astfel de pulverizare însă nu se poate în 
nici un caz produce când este vorba de o 
prăbuşire datorată unui dezechilibru static. 
Dimpotrivă, pulverizarea este o consecinţă tipică 
directa a oricărei prăbuşiri prin explozie . 

5) Ridicarea suspect de grabnică a molozului 
şi dărâmăturilor. 

Prăbuşire sau explozie? 

Răspunsul la această întrebare ar fi fost cât se 
poate de simplu dacă s-ar fi examinat molozul şi 
pudra rezultate în urma prăbuşirii diverselor clădiri 
Restunle stâlpilor de susţinere au fost însă decupate 
cu suflaiul (procedeu de tăiere cu acetilenâ şi 
oxigen), pe ascuns Muncitorii respectivi lucrau în 
dosul unor paravane suspect de etanşe, astfel 
încât sa nu se vadă absolut nimic din afara. 
Resturile metalice au fost rapid transportate în 
Extremul Orient spre a fi retopite. Toate urmele 
materiale au fost astfel şterse. In legătură cu acest 
aspect, criticii vorbesc pe faţă despre distrugerea 
deliberata a probelor vinovăţiei, de complicitatea 


anumitor autorităţi americane. Numai dupâ 
ridicarea suspect de grabnică a dărâmăturilor şi sub 
presiunea opiniei publice, preşedintele Bush a numit 
o comisie de anchetă condusă de... Henry Kissinger 

6) Atacul Pentagonului. 

Primele imagini în legătură cu atacul 
Pentagonului arată o gaură iniţială de numai 5-6 
metri diametru, în faţada imobilului. Dupâ o jumătate 
de oră se produce prăbuşirea acoperişului, în urma 
căreia apare o spărtură de 19 m lărgime. 
Problema este câ anvergura (distanţa dintre 
punctele extreme ale celor două aripi) unui 
Boeing 757 atinge 38 m! 

Alte puncte suspecte, nu s-a găsit nici o urmă, 
nici un rest de Boeing 757, nici unul din cei 64 de 
presupuşi pasageri ai avionului. Nici o urma de 
motor, nici o urmă de incendiu pe care cele 30 de 
tone de kerosen, aflate la bordul avionului, ar fi 
trebuit sâ îl provoace. Explicaţia oficială sub 
efectul impactului exploziei, cele 60 de tone ale 
avionului s-ar fi gazeificat împreună cu cei 64 de 
pasageri şi cele 30 de tone de kerosen. Kerosenul 
s-ar fi gazeificat fără să ardă. Mare minune! 

In faţa acestor nedumeriri şi pentru a preveni 
suspiciunea şi neîncrederea în versiunea oficială, 
autorităţile americane au procurat câteva resturi 
izolate de avion. Examinate de specialişti, 
resturile în chestiune s-au dovedit false! Ele nu 
proveneau de la un Boeing 757! 

7) Avioane cu un număr suspect de redus de 
pasageri: cursa AA 77: 289 de locuri, 64 de 
pasageri (avion gol pe trei sferturi)-, cursa AA 11 
351 de locuri, 92 de pasageri ( avion gol pe aproape 
trei sferturi ); cursa UA 175. 351 de locuri. 65 de 
pasageri (avion gol în proporţie de peste 80%); cursa 
UA 93 : 289 de locuri, 45 de pasageri (avion gol in 
proporţie de peste 80%) Cursele ocupate sub 50% 
din capacitate sunt în mod normal anulate sau 
transferate către alte companii. Era vorba de 
zboruri de cursă lungă, de la un ocean la celălalt, în 
cadrul cărora sub-ocuparea avionului antrenează 
pierderi importante. Cu toate acestea, în dimineaţa 
respectivă, au decolat patru astfel de avioane, sub- 
ocupate, de cursă lungă. 

8) Urme “teroriste" suspecte, cusute cu fir 
prea gros! 

Aproape imediat dupâ producerea atentatelor, 
înainte ca orice ancheta sâ poată fi efectuata, s-a 
anunţat oficial câ este vorba de opera unor 
terorişti de-ai Islamului, că se impune declararea 
războiului contra acestora. In acelaşi timp, precum 
in scenariile de la Hollywood, poliţia americană 
descoperea, chipurile, o serie de dovezi absolut 
convingătoare teroriştii ar fi garat automobilul lor 
(închiriat) pe un loc interzis din aeroportul Boston- 
Logan. S-ar fi certat din această cauză cu un trecător 
şl, culmea, ar fi abandonat pe canapeaua din 
spate un manual de pilotat în limba arabă, 
precum şi (nici nu se putea altfel) un... Coran! 
Apoi s-a anunţat descoperirea a două bagaje ce nu 
ar fi urmat cursul obişnuit de verificare, şi care, vezi 
Doamne, nu puteau sâ aparţină decât teroriştilor. In 
aceste bagaje s-ar fi găsit instrucţiunile lui 
Mohammed Atta şi nelipsitele sloganun islamiste 
uzuale S-a anunţat chiar descoperirea paşaportului 
unui terorist, între ruinele de la WTC Paşaportul ar 
fi căzut din avion fără să fie atins de foc, apoi ar 
fi aterizat pe o stradă din New York, sub nasul 
unui poliţist! 

Sâ h fost teroriştii chiar atât de stupizi de bătuţi în 
cap? 

Sau poate adevăraţii autori ai atentatelor au 
semănat pe ici şi pe colo probe false, pe care apoi 
o ei e-au gâsiP Aşa se petrec lucrurile în cadrul 
oricăror operaţiuni necurate ale tuturor serviciilor 
secrete. 


9) Alte puncte suspecte: 

Fallmentul aproape total al 
mecanismelor de securitate, mal ales in 
cadrul Pentagonului şi la Washington. 


LECaiONÂIÎ Noiembrie 2006 


tuturor 

41 





















- Tranzacţiile bursiere 
• enorme ce au avut loc pe 
10 septembrie; 

. Adoptarea în pripă a 
foarte suspectului “Patriot Act”, 
decret ce anulează un număr 
Important de drepturi civice, la 
numai cinci zile după 11 septembrie; 

. Expedierea unor cantităţi letale de 
padli de anthrax pe adresele lui Tom 
Oaschle (lider al majorităţii din Senat) 
c. a Iu» Patrick J Leahy, preşedinte al 
Comitetului de drepturi din Senat. 

Ambii criticaseră masiva dizolvare a 
drepturilor civice prin decretul "Patriot 
Acf, formă pe cât de subtilă pe atât de 
banală a terorismului de stat! 

In ce priveşte impresionantele 
cantităţi de bacili de anthrax, 
acestea s-au dovedit a proveni din 
rezervele, teroriste şi ele, ale 
laboratoarelor militare americane. 

II. Raportul oficial de anchetă 

Faimoasa National Commission on Terrorist 
Attacks upon the United States şi-a publicat raportul 
oficial de anchetă în iulie 2004, sub forma unei cărţi; 
’77?e 9/11 Commission Reporf Ziarele principale 
au preluat papagaliceşte şi au aprobat fără rezerve 
acest raport. 

Nu mai puţin însă, cercetătorii independenţi I- 
au supus unui examen adevărat. Cel mai 
important dintre aceştia, David Ray Griffin, fost 
profesor la Claremont School of Theology, a 
publicat o replică intitulată n The 9/11 Commission 
Report Ommission and Distortions 

In cadrul studiului său, prof. Griffin semnalează 
că Philip Zelikow. directorul executiv al Raportului 
Comisiei Naţionale, nu este o personalitate 
independentă , ci un om legat. Legat de interesele 
familiei Bush, inclusiv ale actualului preşedinte. 
Zelikow a fost un colaborator al Preşedintelui Bush 
senior, a susţinut controversata şi de pomina alegere 
a lui Bush Jr. Odată instalat, actualul preşedinte l-a 
numit In echipa de tranziţie de la NSA (National 
Security Agency), serviciu secret paralel, superior în 
raport cu CIA. 

Griffin subliniază că versiunea oficială este exact 
o “teorie a complotului" şi încă una mai puţin 
coerentă şi mai discutabilă decât eventuala “teorie 
alternativă a unui complot". 

Zelikow şi colaboratorii săi s-au inspirat din 
versiunea oficială, pe care nu au supus-o unui 
examen critic. 

Marile obiecţiuni ale cercetătorilor independenţi 
(numerotate mai sus de la 1 la 10) sunt trecute în 
întregime cu vederea de Raportul Zelikow. 

“Scholars for 9/11 Truth” 

In ianuarie 2006, peste 60 de academicieni şi 
de oameni de ştiinţă s-au reunit în cadrul uni 
9^p numit “ Scholars for 9/11 Truth’', care a 
deschis site-ul internet ST911.org. Animatorii acestui 
9rup sunt Steven Earl Jones, profesor de filosofîe la 
Duluth. Universitatea din Minnesota şi Brigham 
Young, fizician la Universitatea din Utah. Brigham 
Young publicase deja în 2005 o expertiză de 
anvergură a cărei concluzie era că cei trei zgârie- 
nori WTC nu au putut fi dărâmaţi decât prin 
dinamitare controlată (controlled demolition), lucru 
Evident pentru cel ce compară imaginile cunoscute 
^ cele produse prin demolarea imobilelor 
^promise cu ajutorul explozivilor. Punctul de 
topire a oţelului este în jur de 1500‘C, în vreme ce 
temperatura de ardere a kerosenului nu 
^Păşeşte 1000‘C. Oţelul turnurilor WTC ar fi 
Putut rezista vreme de şase ore la o temperatura 
® 1100 C. Jones semnalează că la câteva zile după 
septembrie, printre ruinele WTC s-a găsit oţel ce 
^ topise până la stare lichidă, lucru ce nu poate fi 
e *plicat decât prin prezenţa unui exploziv de mare 

Werefhigh-tech) 

10 februarie 2006, ST911 a adresat o 
scrisoare deschisă la 100 de senatori americani, 
r v* nţ *. 0 ser ' e de fapte, puncte litigioase şi 
In! ,cab ’. ,e » cerând crearea unei comisii 

Naţionale de anchetă. 

îndoielnica "video-casetâ cu spovedanii 
*' mart urisiri" afgane 

“ ; Specialiştii din cadrul ST911 au examinat 
a ‘moasa video-casetâ cu mărturisiri, pe care 





llheaS 


soldaţii americani ar fi găsit-o în decembrie 2001, în 
Afganistan. Caseta prezintă pe Oussama Ben Laden 
lâudându-se de a fi organizat, împreună cu 
Mohammed Atta, atentatele de la 11 septembrie 
Specialişti în criminalistică au comparat fotografii 
autentice de-ale lui Ben Laden cu imaginea lui “Ben 
Laden" de pe video-caseta "afgană". Prin 
măsurarea diverselor dimensiuni ale feţei, s-a 
dovedit că este vorba de două persoane diferite. 
Specialiştii au descoperit un dosar "uitat” conţinând 
informaţii personale despre Ben Laden S-a aflat, de 
exemplu, că Ben Laden este stângaci. Ori, video- 
caseta “afgană” prezintă un Ben Laden ce scrie 
cu mâna dreaptăl 

Video-caseta în chestiune şi-a făcut apariţia în 
presa americană în momentul precis când, după 
lansarda ofensivei lor în Afganistan, Statele Unite 
aveau nevoie de un surplus de propagandă. Toate 
acestea sunt explicate pe larg de Eric Hufschmid în 
DVD-ul său Painful Deception. 

Cea de a doua cerere a grupului ST911 

Membrii grupului “Scholars for 9/11 Truth” au 
formulat o nouă cerere, semnată de 10 000 de 
cetăţeni, pe care, la jumătatea lunii iunie 2006, au 
trimis-o tuturor membrilor Congresului american. 
Semnatarii cererii pretind publicarea probelor 
decisive în nu mai puţin de 12 domenii. In 
viziunea lor, aceste probe ar permite declararea 
versiunii oficiale cu privire la evenimentele din 11 
septembrie fie falsă, fie adevărată Este vorba de 
descoperirea adevăraţilor responsabili ai 
evenimentelor din 11 septembrie ceea ce. după 
guvernul american, nu ar trebui să constituie un 
secret, întrucât acestea au servit ca motiv de 
război contra Afganistanului, fără să mai socotim 
motivul indirect al celui de al doilea război contra 
Irakului. Dacă chiar nu ar avea nimic de ascuns, 
guvernul american ar trebui să favorizeze publicarea 
urgentă a acestor dovezi I 

Mărturisirile Poliţiei americane FBI 

Site-ul internet al poliţiei FBI conţine o listă cu cei 
mai căutaţi terorişti din lume, inclusiv Ben Laden. 
Potrivit explicaţiilor oferite prin internet de către FBI, 
Ben Laden nu este urmărit decât pentru 
atentatele cu bombe asupra ambasadei 
americane de la Dar-Es-Salam şi Nairobi. Nu se 
spune nici un cuvânt despre 11 septembrie. 

La 5 iunie 2006, grupul de cercetători “Muckrater 
Report" s-a adresat poliţiei FBI pentru înţelege de ce 
Ben Laden nu este urmânt şi în legătură cu 
“atentatele" de la 11 septembrie 

Rex Tomb, purtătorul de cuvânt FBI. a dat 
următorul răspuns "Motivul pentru care pe site-ul 
nostru Most Wanted nu se găseşte nici o probă 
concretă in legătură cu implicarea lui Ben Laden in 


evenimentele de la 11 
septembrie este că FBI nu 
posedă o astfel de probă " 

(“is because the FBI has no hard 
evidence connecting Bin Laden 
to 9/11"). 

Putem rămâne gură căscată cu toţii 

Cinci ani după atentatele de la 11 
septembrie poliţia FBI afirmă că nu 
deţine nici o dovadă cu privire la 
participarea sau implicarea lui Ben 
Laden. 

La 11 septembrie 2001, atât 
preşedintele Bush cât şi Rumsfeld şi 
mulţi alţi responsabili americani au 
declarat că atentatele sunt opera lui 
Ben Laden şi a complicilor acestuia. 
Pe această bază au fost declarate 
războaiele din Afganistan şi din Irak, 
care au costat viaţa a câteva zeci de 
mii de soldaţi şi de civilii 

Concluzie 

Cinci ani după evenimentele de la 11 
septembrie 2001, administraţia Bush nu este 
capabilă să argumenteze în mod coerent 
acuzaţiile sale contra lui Ben Laden. Cu alte 
cuvinte, administraţia Bush nu poate 
justifica în nici un fel războiul din 
Afganistan. 

Pe de altă parte, numeroase sunt indicaţiile 
ce arată că versiunea oficială, cu privire la 
evenimentele din 11 septembrie 2001, nu 
este în nici un caz adevărată. 

Tentativele unora dintre membrii 
administraţiei americane, de a reexamina datele 
problemei şi de a furniza un răspuns coerent la 
diversele nelămuriri, au fost zădărnicite In mod 
sistematic şi deliberat. 

Numeroase fapte evidente constituie tot 
atâtea dovezi că evenimentele de la 11 
septembrie 2001 sunt o afacere internă 
americană, mai ales a serviciilor secrete şi a 
cercurilor financiare oculte, aceleaşi care, de 
ani de zile, prin intermediul marionetelor lor 
politice, proclamă necesitatea unei noi 
ordini mondiale. 

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au 

favorizat enorm proiectul acestei noi ordini 

mondiale, atât prin războaiele din Afganistan 

şi din Irak cât si prin legile antiteroriste şi 

antidemocratice C Patriot Act" şi altele). 

Cum se face însă că o astfel de înşelăciune 
nu a fost divulgată de nici unul dintre numeroşii 
participanţi la realizarea ei? 

Lucrurile nu stau chiar aşa! Trebuie sâ 
recunoaştem că anumite fapte şi anumite 
cercetări au ieşit la lumină, că personalităţi 
eminente au exphmat în mod public opiniile lor 
cu privire la organizarea deliberată a unor 
oribile crime în masă, cu privire la conspiraţie, 
complot şi alte crime, inclusiv înaltă trădare . 
după cum a afirmat fostul colaborator al lui 
Bush, Morgan Reynolds. 

Marile ziare, posturile de radio şi 
televiziune, care manipulează marele public, 
au-zădărnicit orice tentativă de a scoate 
adevărul la lumină. Nu există nici o instanţă 
independentă care sâ acţioneze pe plan 
criminalistic şi juridic. Nu mai vorbim nici 
despre factorii de presiune şi de intimidare, 
inclusiv asasinarea persoanelor nesigure, 
nici despre complotul tăcerii stabilit între 
protagonişti legaţi prin interese comune. 
Suntem însă pe deplin conştienţi că toate 
acestea ne situează într-o zonă inumană, pe 
care spiritele normale abia o pot concepe şi pe 
care nu o pot admite Gândul ne duce la 
profeţiile evanghelice privind venirea lui 
Anticrist, despre care se ştie că va reuşi să 
înşele lumea întreagă. Termenul de Apocalips 
a fost unul dintre cei mai utilizaţi, în legătură cu 
evenimentele de la 11 septembrie, inclusiv în 
mediile, presa şi televiziunea oficială. 


TUVÂNTUL LE<C9©NAIR Noiembrie 2006 


Pag. 9 




















r 


DESPRE COMUNISM (I) 


Comunismul este doctrina politică inventată de 
Kart Marx şi Friedrich Engels şi pusă în practică de 
Vladimir llici Lenin. 

Este în acelaşi timp şi o credinţă, o erezie sau 
sectă Conform părintelui Iustin Pârvu, comunismul 
face parte din grupul ereziilor milenanste, iar 
pânntele Serafim Rose vedea în comunism o formă 
de nihilism militant. 

în esenţă, comunismul este o credinţă satanică 
care a pornit să facă război cu Hristos şi Biserica Sa, 
promiţând oamenilor întemeierea unei împărăţii 
veşnice, aici, pe Pământ, opunându-se astfel total 
Ortodoxie^ care cheamă pe om la împărăţia 
Cerurilor. împărăţia lui Dumnezeu. 

Karl Marx se naşte la 5 mai 1818 la Trier din 
părinţi evrei trecuţi la credinţa baptistă Mai târziu 
el se va înscrie în Masonerie respingând orice formă 
de creştinism 

Friedrich Engels se naşte la 28 nov. 1820, la 
Barmen. Mai târziu va lua contact cu cercurile oculte 
afiliate Masoneriei, ajungând Mare Preot într-un 
cult satanic. 

Cei doi, alături de Lenin, au fost apropiaţi de 
cercurile evreilor sionişti, cu ajutorul cărora au 
înfăptuit Revoluţia din Rusia. 

"Manifestul Partidului Comunist ’ este de fapt 
un plagiat ordinar al programului uneia dintre 
obscurele loji masonice londoneze ("Alianţa 
Drepţilor", filială a organizaţiei masonice 
EVREIEŞTI 6773/ B'rith - "Fiii Alianţei"). Din loja 
"Alianţa Drepţilor" a făcut parte şi Karl Marx. (Marx I- 
a considerat pe Kant "teoreticianul german al 
revoluţiei franceze" ) 

Primul editor al CHARTEI COMUNISMULUI, a 
fost Jean Laffite, traficant de sclavi şi arme şi 
membru al unor societăţi anarhiste europene şi 
americane. în ianuarie 1848, Laffite a dus o copie a 
"Manifestului" şi în America, pentru "marele său 
prieten" Abraham Lincoln. 

Deşi ideologia comunistă, creaţie a evreilor 
sionişti şi o lojilor masonice, s-a născut în vest, s- 
a decis aplicarea ei în est, în Imperiul Rus. care deja 
era slăbit de acţiunile subversive ale masonilor ce se 
desfăşurau de peste un secol. 

Sponsorizaţi de Marea Finanţâ, în special de 
. 0353 Rotschild (proprietară - în prezent - a unei 
aven colosale, printre care şi a Băncii ING-Bank) şi 
de Serviciul Secret German, nucleul de revoluţionari 
comunişti în frunte cu Lenin, a fost "inoculat" în 
Rusia pentru a înfăptui Revoluţia. 

înainte de revoluţie, Lenin şi ceilalţi derbedei îşi 
făceau veacul la Ziirich, Elveţia. Pe data de 9 aprilie 
1917. orele 15:10, Lenin şi grupul său de bolşevici 
au părăsit Zurich-ul cu un tren special. Printre cei 33 
de călători, alături de Lenin şi soţia sa Nadejda 
Krupskaia, se afla şi Zinoviev (evreu, nume real 
Apfelbaum). cel cu care Lenin întreţinea de ani de 
zile o relaţie homosexualâ. 

O dată cu lovitura de stat pe care au dat-o 
bolşevicii şi după ce au preluat puterea, au declanşat 
o crunta prigoană împotriva Bisericii lui Hristos dar şi 
asupra altor culte creştine. 

Se estimează că numai în U.R.S.S. 
comunismul a omorât în jur de 60 de milioane de 
oameni, în special creştini ortodocşi. 

Singurul cult care nu a fost prigonit de bolşevici 
era cultul mozaic , deşi unii rabini au fost şi ei închişi 
sau deportaţi * 

Comunismul este opera evreilor. Ei sunt 
teoreticienii dar şi cei ce l-au pus în practică - nu 

doar m Rusia Pentru a-mi argumenta afirmaţia voi 
aduce câteva date: Vladimir llici Ulianov Lemn - 
evreu; Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein) - 
evreu - Comisarul Armatei şi Marinei; Josepf V. 
Stahn (Josiph David Djucjashvili-Kachba) - evreu 
Gngore Zinoviev (Apfelbaum) - evreu - Comisar pt! 
Interne; Kohen Volodarsky - evreu - Comisar pt. 
Presă şi Propagandă; Samuel Kaufmanp - evreu - 



Comisar pt. Proprietăţi /Rurale; Steiberg — evreu - 
Comisar pt. Justiţie; Schmidt - evreu - Comisar pt. 
Lucrări Publice; Ethel Knigkisen - evreică - Comisar 
pt. Aprovizionare; Pfenigstein - evreu - Comisar pt. 
Sănătate; etc. 

Din 502 posturi ale organizaţiilor de prim rang 
în conducerea Statului în primii ani după 
revoluţia, 459 posturi erau ocupate de EVREI şi 

numai 43 au fost ocupate de creştini de alte 
naţionalităţi. 

în România, în 1944 Partidul Comunist 
număra 400 de membrii din care peste 300 erau 
EVREI (afirmaţie făcută de Elie Wiesel într-un 
interviu). în 1945, Partidul Comunist a atins cifra de 
200.000 de membri, majoritatea evrei. 

Şi iată câteva citate, în care vorbesc chiar 
EVREII: 

"Marxismul este forma modernă a profeţiei 
evreieştr (Reinhold Niebur’s speech before the 
jewish institute of religion, New York, 3 oct. 1934); 

" Recent, rasa noastră a dat lumii un nou 
profet , care are însă două feţe şi două nume: pe 
de o parte, numele său este Rothschild, 
conducător al tuturor capitaliştilor, iar pe cealalta 
parte, Karl Marx, apostolul celor care vor să îl 
distrugă pe celălair (Blumenthal, "Judisk Tidskrift" 
nr. 57, Suedia, 1929); 

'Noi, evreii, care am pozat odată ca mântuitori 
ai acestei lumi, azi nu mai suntem altceva decât 
seducătorii, distrugătorii, incendiatorii şi călăii 
ef (Oscar Levy). 

lată şi câteva fragmente din cartea „ întoarcerea 
la Hristos " de loan lanolide (cel mai apropiat şi bun 
prieten al lui Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor 
comuniste), apărută în Ed. Christiana, 2002: 

pg. 379: „Iudaismul îşi are originea în păcat şi 
neascultare, în crima lui Cain, în viţelul de aur, în 
ucigaşii prorocilor, în luda vânzătorul, în cărturarii şi 

fariseii făţarnici, în 
crima lui Caiafa E o 
ieşire a evreilor din 
harul 



dumnezeiesc, care s-a 
agravat în ultimele 2 milenii 
prin lupta împotriva duhului sfânt, 
iudaismul despre care vorbim şi cu 
care suntem confruntaţi se caracterizează 
prin: I satanism, minciună, ură, tiranie, 

materialism, ateism, senzualism, rasism, patima 
dominaţiei mondiale. 


Iudaismul a închis lumea în materie. [. ..]. Evreii 
lucrează cu un duh rău, căci au acceptat ispita pe 
care a respins-o Hristos şi tocmai de aceea îl 
urăsc."; 

pg. 380: „Inteligenţa lor impresionează şi 
străluceşte. încât a generat marxismul şi relativismul 
- dar toate sun închistate în neant."; 

pg. 381: „Azi numai evreii pot impune punctul lor 
de vedere, atât preşedintelui SUA cât şi preşedintelui 
URSS (...) 

Şi-âu făcut legi pentru ei, încât ei sunt tabu în 
lumea întreagă, le este totul permis şi nimeni nu 
poate spune adevărul despre ei fără ca omenirea 
să ia foc. 

Evreii de azi se închină lor înşişi ori materiei, 
deşi în fond ei se închină lui satana [...) Ura 

împotriva duşmanilor lor e neîmpăcată, când subtilă, 
când sângeroasă, fiind ea însăşi o modalitate de 
solidaritate între ei. Ei formează un imperiu unitar în 
lumea diversă şi manevrează după scopurile lor. Ei 
vor fi întotdeauna cu cei învingători, dar vor salva pe 
toţi evreii, indiferent de răspunderile pe care şi le-au 
asumat."; 

pg. 401: "Marxismul ar fi rămas o teorie 
abstractă dacă Lenin nu îi dădea o procedură. 

Lenin s-a identificat cu concepţia marxistă şi a 
completat-o prin teoretizarea principiilor procedurale. 
(...) Acum există un model infailibil marxist-leninist 
[...]. Distingem în interiorul sistemului trei faze 1. 
propagandă şi agitaţie; 2. politică şi revoluţie; 3 
structurarea societăţii şi implicit a spiritului (..!]. 

în România marxismul a fost cunoscut prin 
socialism. Socialismul marxist avea terenul pregătit 
prin revoluţia din 1848 şi prin liberalismul burghez. 
Marxismul a profitat de toate curentele vremii care 
destrămau vechea ordine spirituală şi socială. S-a 
folosit de evoluţionism pentru a explica evoluţia 
omului şi a lumii. S-a aliat cu Freud (evreu) care, 
degradând concepţia despre om prin reducerea lui la 
libido, nu era departe de amorul liber propovăduit de 
Marx. (...) Sindicalismul apare ca o inovaţie marxist- 
leninistâ. (...) Evreii intră în partidul comunist ca 
prime elemente; toţi evreii din ţară i-au finanţat pe 
comunişti. 

Presa evreiască, foarte puternică, este făţiş de 
stânga. 

Aripa cea mai importantă a francmasoneriei 
române, reprezentată prun Mihail Sadoveanu, face şi 
ea jocul materialismului ştiinţific." 

pg. 412: "începând cu Revoluţia Franceză, elita 
creştină a pierdut masele populare în favoarea 
antihriştilor. Insă lovitura de graţie avea să-i fie dată 
Bisericii în sec. XX (...) Materialismul ştiinţific al lui 
Marx a diagnosticat bine criza social-politicâ, a 
speculat-o şi a realizat impresionantul marş al 
Revoluţiei sovietice. Sub lovituri mortale au fost 
strivite atât burghezia, cât şi Biserica"; 

pg. 418: Intelectualitatea occidentală crescută şi 
educată fără Dumnezeu şi fără ideal s-a comunizat 
cu uşurinţă şi a tras după ea toată istoria veacului m \ 
pg 419 Comunişti se folosesc în Occident de 
tot ce este decadent în moravuri, în societate şi-n 
orânduiri. Lipsa de ideal a Occidentului liber 
facilitează idealul comunist. Lipsa de suflet a 
Occidentului duce la mecanica psihică a 
materialismului dialectic. Adormirea religioasă 
facilitează pseudo-religia marxistă (...) Europa şi 
America sunt în mod evident guvernate d'e 
procomuniştl" 

Vladimir Tismâneanu este evreu, şi fiul unor 
evrei marxişti El este pus de Traian Bâsescu sa 
ancheteze dacă au existat sau nu crime în 
comunism Cu alte cuvinte a fost pus lupul paznic la 
oi, căci ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă" 

Cme este însă Traian Bâsescu? 

(continuare în numărul viitor) 





Pag. 10 


CUVÂNTUL LECHONAIl Noiembrie 2006 




4 













Syiasctie de caste 

RADU MIHAI CRIŞAN - ”CUM SĂ DEVII IMUN LA MANIPULARE” 



Cartea tânâailui şi prolificului doctor în Economie Radu Mihai Crişan (despre care cititorii noştri au aflat din numerele precedente ale 

revistei), ca P u a anu acesta în Bucureşti (Ed. Cartea Universitară), nu mai are nevoie de nici o prezentare suplimentară; preferăm 
să acordăm cat mai mult spaţiu cărţii în sine: 


Revoluţia franceza, ca şi cea sovietica, avea 
nevoie de anumiţi oameni; ei îi trebuia sâ creeze 
tipul revoluţionarului. De aceea, a înlăturat toate 
formele mai vechi de învăţământ, cu aceeaşi 
neîmpăcată ură căreia i-au căzut jertfă atâtea din 
aşezâmintele capabile încă de viaţă ale vechii 
Francii. Creatori fără rezerve, revoluţionarii au 
înţeles să facă nou în toate, dând contemporanilor 
ceea oe le trebuia pentru a nu fi oameni de curte şi 
de lume, ci cetăţeni luptători. Se creează, astfel, 
şcoala publică, comună tuturora şi gratuită. (...) 

Aşadar, astăzi, universitatea este o şcoală de 
specialităţi, nelegate între ele, fără nici un fel de spirit 
comun şi aceste creaţiuni au un scop care nu e în 
societate, ci peste ea şi, poate, chiar împotriva ei. S- 
a creat tipul omului abstract, în afară de orice 
tradiţie şi de orice împrejurări în care ar avea de 
trăit, omul care ştie dinainte unde va fi aşezat, ce 
gesturi va face în fiecare moment, omul pentru 
care neprevăzutul n-are nici o importanţă 
(incapabil să facă faţă oricărei schimbări 
neaşteptate a condiţiilor sale de existenţă n.n.). 

Şcoala fiind în afară de viaţă, învâţându-te sâ nu 
ţii cont de nimic ce e dincolo de casta cultă, duce la 
o şcolarizare formală a omenirii. De aici a ieşit o 
umanitate scăzută, lipsită de energie şi de 
entuziasm, lipsită de putinţa de a acţiona şi de a 
reacţiona, o umanitate împuţinată şi strâmbată". De 
aceea, dacă “şcoala de odinioară era contactul dintre 
cineva care vrea sâ înveţe şi cineva care ştie, astăzi 
(ca să înveţi n.n ) eşti silit, de multe ori, să te duci la 
tot felul de imbecili cu atestate, care nu cunosc, nici 
pe departe, ceea ce au pretenţia sâ te înveţe. 

Aşa, “se creează acum, pentru o lume 
neorganică, un tip de om universal, omul care e de 
nicăieri şi de peste tot, omul în afară de tradiţie, în 
afară de mediul în care a trăit; iar de societatea 
aceasta nenorocită, intrată în tipicul şcolii, oricine 
poate abuza, orice aventurier sau orice bandă 
politică se poate face stăpânul ei. 


Oricine îşi poate da seama că, în loc sâ ne 
pierdem vremea fără vreun folos, cine ştie pe unde - 
poate prin cine ştie ce cafenea, cârciumă, colţ de 
stradă -, este mai bine sâ stăm acasă, sau sâ 
mergem la o bibliotecă, şi sâ urmărim cu atenţie 
filele unei cărţi care ne interesează. 

Dacă din două ore libere cât avem, de regulă, cel 
puţin, pe zi, am întrebuinţa numai una singură pentru 
lectură, ar fi de ajuns pentru ca sâ obţinem o cultură 
demnă de luat în seamă. Sunt atâtea cărţi 
mteresante, ce ne dau învăţăminte ştiinţifice, sociale, 
elc precum şi cărţi literare, care ne descreţesc 
fruntea, care ne dau dispoziţie sufletească, care ne 
mai îndulcesc viaţa..Apoi sunt o sumedenie de 
reviste ieftine, în care se găsesc articole destul de 
variate şi de instructive - după cum scrie şi Scarlat 

Demetrescu 


Aşadar, după cum pledează şi 
d cor) ferinfe radiofonice " 

Buc . 2001, pag. 120),- 

fcctura ar putea fi un 
mijloc de alimentare 
spirituală continuă, nu 
numai un mijloc de 
mformare sau de 
contemplaţie estetică". 

,nsâ . pentru a 
Putea beneficia - în 
condiţiile 

•nspâimântâtoarei 
eterogenităţi 
calitative a 

jnformaţiilor cuprinse 
Urx . . P u *deria de 
«Mnturi din timpul 





zilelor noastre - de binefacerile ei, trebuie, 
înainte de toate, să ştim sâ triem tipăriturile cu 

care intrăm în contact, în sensul de “a nu citi cărţile 



proaste sau mediocre, şi de a nu citi pe cele bune la 
timp nepotrivit (adică, atunci când suntem insuficient 
de maturizaţi pentru înţelegerea pertinentă a lor 
n.n ). Petre Georgescu-Delafras, Tari şi slabi, Editura 
Cugetarea. Bucureşti, 1937, pag. 86, 87 

Verificarea lecturilor se face foarte simplu: ne 
simţim mai bogaţi sufleteşte şi informaţional, mai 
vii, mai umani, după o anumită carte? Asta e 
întrebarea care trebui sâ şi-o pună fiecare 

Este cu desăvârşire inutil sâ citim acele sute de 
cărţi care nu ne spun nimic, care nu ne emoţionează 
şi nici nu ne îmbogăţesc, acele sute de cărţi 
mediocre, seci şi, uneori, dăunătoare Asemenea 
cărţi se recunosc repede: după zece sau douăzeci 
de pagini. Se recunosc prih fluviul lor mediocru de 
fapte nesemnificative, pnn personajele ireale, 
abstracte şi inerte, prin mediocritatea analizelor, prin 
truismele filosofice şi limba literară lipsită de orice 
valoare. 

în locul acestor cărţi, care costă şi bani şi timp, s- 
ar putea citi cărţile bune, sau s-ar putea descoperi 
cărţi uitate. 

Lectura nu ajunge o artă decât în clipa când ştie 
sâ prevadă valorile şi sâ distingă emoţiile estetice. 
Şi, ca şi oricare altă activitate a spiritului omenesc, şi 
arta lecturii nu ajunge o artă nobilă, decât prin 
puterea sa de a prevedea erorile şi mediocrităţile, şi 
prin virtutea de a economisi timpul, cărţile esenţiale 
pe care trebui sâ le cuprindă o bibliotecă personală 
fiind puţine la număr." 

Prin ce mijloc lectura începe sâ ne înveţe sâ 
gândim, să înţelegem? 

Majoritatea semenilor noştri citesc, în cel mal 
bun caz, ca să afle lucruri noi, ca sâ ştie cât mai 
multe lucruri. Dorinţa aceasta este excelentă la 
începutul educaţiei, dar e fatală la mijlocul vieţii, 
la maturitate. Trebuie descoperite, atunci, cărţi care 
ne ajută nu sâ ştim, ci sâ înţelegem; cărţi care ne 
îndeamnă, fără ştirea noastră, la gândire, la examen, 
la reflecţie personală 

Găsim atâtea lucruri de făcut, atâtea probleme de 
dezbătut, atâtea munci de împlinit - trecem prin 
atâtea pasiuni, şi entuziasme, şi revolte, şi dureri, şi 
bucurii, încât nu mai avem nici timp, nici înclinare de 
a gândi puţin şi la fiinţa noastră sufletească, la 
fericirea noastră Fericirea se confunda, în lumea 
modernă, cu nenumărate erezii şi simulacre, dar 
cea mai obişnuită confuzie este intre fericire şi 
confort. De aceea, oamenii care caută, cu orice 
preţ, confortul, îmbelşugarea, stăpânirea a cât mai 
multe şi mai scumpe lucruri, nu vor întâlni, niciodată, 
fericirea... Fericit nu poate fi decât omul care nu se 


teme de realitate, care fi pătrunde legile, care îşi 
cunoaşte, mai ales, sufletul. . 

Gândiţi-vâ câte lucruri încurcate s-ar simplifica şi 
câte dureri obscure ar fi înlăturate, dacă, în fiecare 
noapte, înainte de a se pregăti pentru somn, omul ar 
rămâne numai câteva minute singur şi ar avea 
curajul sâ privească drept realitatea. . Noi, de obicei, 
trecem direct din patimile, din ambiţiile, muncile şi 
reveriile zilei, în somnul inert al nopţii Nu avem nici 
măcar cinci minute ca sâ medităm; sâ ne amintim, 
adică, adevăratul sens al vieţii, să ne amintim că 
moartea ne poate surprinde in orice clipă, şi noi n- 
am făcut nimic, dar absolut nimic, pentru creşterea şi 
luminarea sufletului nostru. 

Nu înţelegi viaţa cercetând milioanele de 
fragmente care o alcătuiesc, ci încercând sâ-i 
pătrunzi sensul esenţial. Nu poţi înţelege omul 
studiind antropologia, istoria sau economia 
politică, ci lâmurindu-ţi, ţie însuţi, sensul 
existenţei umane, condiţia umană. 

De aceea se întâlnesc astăzi atâţia oameni care 
nu ştiu de ce trăiesc, care nu înţeleg ce înseamnă 
sensul existenţei. 

Aceasta încă n-ar fî prea grav. 

Dar se întâmplă şi altceva Asemenea oameni au 
o viaţă sufletească pipernicită şi bolnavă Sunt foarte 
mulţi oameni bolnavi în jurul nostru, nu numai 
piperniciţi sufleteşte. Constatăm, chiar, un fenomen 
general: că, în timp ce creşterea organică a omului 
(dezvoltarea trupului omenesc) este continuă, ea 
neterminându-se decât odată cu moartea biologică - 
creşterea spirituală a sa se opreşte în jurul vârstei de 
16 ani. De atunci, majoritatea oamenilor nu mai 
cresc, nu se mai dezvoltă Aceasta din cauza unei 
insuficiente nutriţii spirituale. 

Omul modem trăieşte prea mult înconjurat de 
fapte şi adevăruri abstracte, universale. 

Un extraordinar potenţator este rugăciunea “Ea - 
ne dezvăluie acelaşi Mircea Eliade - este trăirea 
sentimentului de dependenţă, înălţarea sufletului 
către Dumnezeu, setea de mântuire - adică de 
împăcare a omului cu el însuşi şi cu Firea...în 



rugăciune se rezumă drama condiţiei umane, marea 
ei neputinţă şi arzâtoarea ei speranţă Rugăciunea 
îndelungată şi arzătoare “hrăneşte înţelegerea 
noastră spirituală, face loc în suflet să primim pe 
Dumnezeu, luminează omului lucrurile lui 
Dumnezeu, ajută sâ crească credinţa şi nădejdea în 
Lumea Binelui*. 

“Din viaţă nu rămâi decât cu faptele de Iubire 
morala Asta e bagajul cu care pleci sus, asta e 
toată averea ta. Tot ceea ce facem, de la gând, 
privire, gest, vorbă, faptă, se înregistrează 
undeva în finitul care ne înconjoară şi, când 
plecăm din viaţă ne reîntâlnim cu noi, fiind direct 
răspunzători pentru tot ce am făcut." 



LEGIONAR 


Sfe&ctie scandată de dftco/ae 38 adea. 


Noiembrie 2006 


Pa 9 1 1 — Ui 












ITINERAR SENTIMENTAL (I): ISMAIL - TATAR BUNAR 



Globetrotler înfocat, am la activ 35 de 
ţări vizitate printre care şi Insulele Hawaii, 
nu credeam vreodată că voi avea ocazia să 
vizitez sudul Basarabiei (cunoscut şi sub 
numele de Bugeac) 

Mi-am dont dintotdeauna să pun piciorul 
pe aceste pământuri româneşti care au fost 
înstrăinate cu forţa în anul 1944, dar dorinţa 
mea era pur şi sirpptu utopică până în 1990, 
din cauza neorganizârii de excursii, a 
necunoaşterii limbii ruse şi a greutăţii 
obţinerii vizei de la ambasada Ucrainei dacă 
nu aveai o rudă chiar şi de grad mic sau o 
invitaţie scnsă de la vreun amic (vizată însă 
de organele locale ale miliţiei). 

Am avut norocul să pot vizita aceste 
meleaguri în urmă cu 6 sau 7 ani, la 
sfârşitul unui mic concediu petrecut în Delta 
Dunării la înapoiere, pe faleză, la o agenţie 
de tunsm din Tulcea am văzut că se 
organiza o excursie cu vaporul şi autobuzul, 
de 5 zile, pe itinerariul Tulcea - Ismail - 
Tatar Bunar - Cetatea Albă (şi retur), la un 
preţ mai mult decât acceptabil. M-am înscris pe loc 
în excursie, am achitat costul şi cu chitanţa ca act m- 
am prezentat la Ambasada Ucrainei, de unde am 
luat viza în numai două zile; peste o săptămână 
eram din nou la Tulcea, gata pentru îmbarcarea pe 
vas în prealabil însă mă documentasem în legătură 
cu locurile pe care urma să le vizitez; unica sursă de 
informare a fost Enciclopedia României, primul 
volum, apărut în anul 1938. Atât! Restul, Dumnezeu 
cu mila! Sau, mai elevat, tabula rasa. Am avut 
surpriza neplăcută ca şefa agenţiei de turism să-mi 
comunice că grupul format nu urma să fie însoţit de 
un ghid calificat, întrucât toţi participanţii la excursie 
(în afară de mine) erau din jud. Tulcea, având rude 
în Basarabia şi practicând micul comerţ la frontieră 
(eufemism pentru cuvântul „bişniţă"). 

latâ-mâ urcat pe vas, alături de cca. 30 de 
concetăţeni, toţi doldora de bagaje, nici unul în 
postură de turist cu aparat de fotografiat. Vasul 
ucrainean porneşte în aval, pe braţul Chilia care este 
acum frontieră naturală cu Ucraina. 

Pe cel mai larg braţ al Dunării, care are 60% din 
debitul ei. admir de pe punte splendida panoramă 
care se schimbă la dese intervale. Păduri dese de 
sălcii plângătoare aflate pe maluri, câmpii verzi pe 
care pasc cai şi vite, lotci de pescari, cătrănite, 
denumite mohune, şi mai ales stoluri de păsări 
gălăgioase specifice zonei sau pescăruşi care 
zboară deasupra vaporaşului, cerşind călătorilor să 
le arunce bucăţi de pâine în apă. 

Ajungem la RENI. Oraşul se află mult în spatele 
falezei se văd în depărtare doar câteva acoperişuri. 
In portul fluvial sunt câteva vase, iar de pe faleză 
copii ne fac semne prieteneşti, la care răspund 
Zâmbesc amintindu-mi că tatăl meu a fost la Reni în 
1923, când era soldat şi făcea armata la Brăila. în 
perioada interbelică se organiza o cursă de înot fond 
pe mare, pe ruta Brăila - Galaţi - Reni. Tata nu a 
urcat pe podiumul învingătorilor dar a avut satisfacţia 
că a terminat epuizanta cursă de peste 45 km, 
dovadă fiind o îngălbenită fotografie care reprezintă 
pe toţi concurenţii, puţini la număr, care au ajuns la 
Reni. 

ISMAIL 

Privesc cu nesaţ panorama dunăreană şi după o 
oră se văd în depărtare macaralele înalte, multe ca 
număr, de pe cheiul ISMAIIULUI Portul este mai 
mare decât Tulcea, are cca. 2 km de chei unde 
ancorează permanent numeroase vase, toată flota 
ucramianâ avându-şi sediul aici, deşi mai sunt porturi 
la Reni, Chilia Nouă şi Vâlcov. (datorită canalelor 
care il brăzdau, era cunoscut între cele două 
războaie mondiale ca "Veneţia românească" - o 
exagerare, totuşi, zic eu.) 

Acostăm de aici drumul la Cetatea Albă îl vom 
face cu autobuzul. Controlul vamal se face rapid. în 
ciuda bagajelor voluminoase ale călătorilor. Nu se 
cere să se desfacă nici un colet pentru a i se cerceta 
conţinutul Pe feţele vameşilor şi ale tulcenilor numai 
zâmbete, la plecare, câteva strângeri de mână 
| prieteneşti Poate din mâinile tulcenilor se 



m 


Pag. 12 


strecoară cu discreţie câte o hârtiuţâ cu valoarea în 
concordanţă cu volumul bagajului. îmi vine şi mie 
rândul. Vameşul se uită la fotografia de pe paşaport, 
apoi, lung. la figura mea. Surpriza este că eu nu am 
bagaj, ci doar o mică geantă cu strictul necesar şi 
aparat foto. Devin „suspect" şi sunt întrebat pe 
româneşte unde mă duc şi dacă am bani pentru 
schimb valutar. Declar suma (o hârtie de 50 de 
dolari, pe care o arăt). îl conving pe vameş să nu mă 
controleze corporal şi acesta îmi dă drumul. 

în noua gară fluvială, tulcenii sunt aşteptaţi de 
rude sau probabil de prieteni, care le cară bagajele. 
Cca. 10-12 lipoveni români aflaţi în Ismail îşi fac 
publică intenţia de a se alătura grupului la 
întoarcerea în România. 

Ni se spune că avem timp de a vizita Ismailul trei 
ore, iar autobuzul este parcat în centru, ni se indică 
locul. 

Până în centrul oraşului, pe un drum în pantă, cu 
mici dealuri de lut pe care cresc în voie scaieţii, este 
aprox. 1 km. Fac apel la istorie şi mă gândesc la 
oraş Până în 1812 întregul ţinut, împreună cu 
Moldova dintre Prut şi Nistru, cade în mâinile ruşilor. 
Ruşii l-au colonizat cu populaţie bulgară în sudul 
Dunării la care s-a adăugat şi populaţia rusă. în 1856 
ţinutul a fost retrocedat Moldovei spre a fi reluat de 
ruşi în 1878 în 1918 este încorporat României, în 
iunie 1940 este ocupat cu forţa de URSS, din 1941 
până în 1944 iar a devenit teritoriu românesc, ca de 
atunci şi până în prezent să fie din nou înstrăinat. 
Cine ştie, roata istoriei se poate întoarce iar, să dea 
Dumnezeu! 

Scot din buzunar un carneţel în care am notat ce 
scria în Enciclopedia României despre monumentele 
istorice ale Ismailului numele cetăţii din care nu au 
mai rămas decât valuri de pământ şi fosta moschee 
turcească cu frumoase coloane de marmură, 
transformată de ruşi după 1812 în biserică Atât! 

Ajung în centru: la „km 0", o biserică de mici 
dimensiuni. De jur împrejur mult spaţiu liber, biserica 
este ca o insulă în faţa ei lume multă, o pereche de 
tineri căsătoriţi sunt fotografiaţi împreună cu naşii şi 
rudele lor. 

O femeie cu o tavă în mână serveşte felii de 
cozonac şi pahare cu vin, atât invitaţilor, cât şi celor 
„gură cască" (printre care mă aflu şi eu) Nuntaşii “se 
prind( că nu sunt de prin părţile locului şi îmi spun 
ceva ce nu înţeleg, zâmbetele însoţesc cuvintele. 

Găsesc şi biserica fostă moscheie (se cunoaşte 
acest lucru după turla albastră căreia i s-a tăiat 
crucea) A fost depozit şi acum este înconjurată de 
schele, probabil că va fi restaurată şi redată 
credincioşilor ortodocşi. 

încotro să merg? Un drum scurt mă duce la piaţă. 
Nişte mici magazine înconjurate de magherniţe. 
Marfă de proastă calitate, prea puţine produse 
ambalate se vând la kilogram făina, mălaiul şi chiar 
pastele făinoase Comerţul ambulant este însă în 
floare Oamenii săraci îşi strigă marfa: creme de 
ghete, săpunuri, ţigări (majoritatea ucrainene, fără 
filtru), ziare, ace cu gămălie şi ace de siguranţă - 
toate puse pe ziare, pe trotuar Atţii sunt „anticari": 


vând cărţi, numere vechi de reviste, 
samovare, lămpi electrice, apnnzâtoare 
de aragaz, pantofi şi haine. 

Peste tot un miros puternic de peşte 
sărat sau proaspăt Se găseşte din 
belşug la aproape toate magazinele 
alimentare. Clientul îl primeşte în 
ambalaj din hârtie. Preţul este 
derizoriu, în timp ce la noi peştele a 
devenit mâncarea bogatului. 

îmi cumpăr o gogoaşă umplută cu 
brânză de vaci şi mărar. Este 
delicioasă şi îmi mai cumpăr două, 
calde, pentru drum. Aud în spatele 
meu vorbindu-se româneşte. întorc 
capul şi văd o pereche de bătrânei. Soţ 
şi soţie, omul de peste 70 de ani. Intru 
în vorbă cu ei şi se bucură că vin 
tocmai de la Bucureşti pe meleagurile 
lor Sunt români get-beget şi îmi spun 
cu mândrie că părinţii lor au fost în 
Bucureşti (asta în urmă cu cca. 75 de 
ani). Discuţia se încinge şi sunt poftit la 
un rachiu la o „bombă" din apropiere Trag o duşcâ 
din băutura tare şi incoloră, un fel de vodcă aromată, 
şi stric şi eu o mahorcă. Chelneriţa blondă, cu o faţă 
lată de colhoznică, solidă, mă întreabă dacă nu am 
ceva de vânzare şi dacă nu schimb dolari O refuz 
politicos şi este dezamăgită Uncheşul mai trage un 
„trâscău", eu nu, şi i se dezleagă limba, amintinle din 
copilărie îl copleşesc Mi-a spus că a fost în Straja 
Ţârii când era elev în clasele pnmare, că a fost la 
laşi şi la Suceava în excursie cu toată şcoala, că 
locuieşte într-un sat unde foarte mulţi oameni în 
vârstă vorbesc româneşte Satul se numea pe 
vremuri "General Averescu" (generalul era fiu al 
acestor meleaguri); acum se numeşte altfel 
(denumire rusească pe care nu am reţinut-o). Satul 
se află la 20 km de Ismail, pe malul lacului laplug (un 
lac lung de nu-i dai de capăt, plin de peşti, regele lor 
fiind somnul, cel mai mare somn având. acâ. 
mărimea unui copil. îmi dă adresa lui şi mă invită la 
el vara viitoare 

La ora fixată. în centru, lângă biserică, autobuzul 
mă aştepta. Zâmbesc când îl văd: parcă a făcut 
războiul din 1917. este mic şi pătrat, banchetele sunt 
din lemn, iar motorul face un zgomot asemănător 
unui avion Boeing. Mai am un sfert de oră până la 
plecarea autobuzului. 

Oamenii care trec sunt prietenoşi, şi de o sărăcie 
vizibilă Gândul mă duce cartea reporterului Const 
Virgil Gheorghiu, „Ard malurile Nistrului", în care 
acesta povesteşte, în capitolul „Ismail şi o cameră de 
execuţie", despre atrocităţile comise de trupele de 
securitate ale N.K.V.D -ului în 1940 faţă de preoţii şi 
românii înstăriţi (consideraţi "exploatatori"): luaţi din 
casă noaptea, aceşti români au fost împuşcaţi fără 
nici un proces 

„Pătratul pe patru roţi" se pune în mişcare. 
Şoferul, un tânăr corpolent, cu chelie şi cu dinţii din 
faţă din viplă, ne spune că peste două ore vom face 
primul popas ta Tatar Bunar 

Trecem cu viteză mică prin sate cu case mărunte, 
cu garduri din ciment şi acopenşuri din plăci 
bituminoase Griul predomină pretutindeni, culoarea 
cenuşie parcă lasă amprentă în felul omului de a fi 
Viaţa ca şi casa... 

TATAR BUNAR 

Ajungem şi la TATAR BUNAR, în centrul 
comunei. Câteva persoane coboară cu bagajele din 
maşină, cred că vor să rămână aici M-am înşelat 
aşteaptă autobuzul care sâ-i ducă la rudele lor în 
Chilia Nouă. Ei sunt de vis a vis, din Chilia noastră 
care se află faţă în faţă cu Chilia Nouă ucraineană* 

In cinci minute doar. cu o barcă cu vâsle, ar fi ajuns 
dincolo, traversând Dunărea, dar intrarea în Ucraina 
nu se face oncum, c. numai prin Ismail. prin punctul 
de frontieră Se p.erd două zile pe drum (nu ma. 

aSuzuf h*"" PC ' ranSPOrtul 00 vaporul * cu 

(continuare în numărul viitor) 

<&/ru/uisi *§6 




CUVÂNTUL LECJONAJÎ Noiembrie 2006 


4 














swnâ/i&aâcâ 

CUVÂNT CĂTRE CEI CE CAUTĂ ADEVĂRUL 






Dacă cineva mi-ar da o palmă, nu ştiu dacă as fi 
în stare să întorc obrazul celălalt. Dacă cineva m-ar 
blestema, nu ştiu dacă as fi în stare să îl 
binecuvântez. Dacă cineva mi-ar spune că drumul 
pe care este merg este greşit, si dacă mi-ar aduce 
argumente pentru aceasta, cred că as avea puterea 
sâ îmi recunosc greşelile, chiar dacă acest lucru m- 
ar durea mai tare decât o palmă si chiar dacă m-ar 
umili mai mult decât o jignire. Suntem oameni, 
suntem plini de iubire de sine, chiar dacă ne dăm 
sau nu ne dăm seama. 


Totuşi, nici unul dintre noi nu cred că ar alege 
in deplina cunoştinţă de cauză nici iadul, nici 
minciuna, şi nici întunericul veşnic. 

Tocmai de aceea scriu acest cuvânt despre 
mărturisesc că mi-as fi dorit sâ îl primesc eu 
msumi cu vreo zece ani în urmă. 

Nu am încredere în priceperea mea de a vorbi 
tespre Dumnezeu, dar nădăjduiesc că cel puţin 
sinceritatea mea te va pune pe gânduri. 

Despre mine îţi scriu doar că am făcut yoga cu 
mai controversat guru din România, şi că eram 
3tât de convins că urmând învăţăturile sale mă aflu 
j* ^loa adevărului încât aş fi făcut şi cel mai absurd 
^ pe care mi l-ar fi cerut. Dacă mi-ar fi spus sâ 
^ arunc sub un tramvai, aş fi făcut-o, fiind convins 
prin aceasta voi progresa spiritual. 

Dând cineva mi-a spus sâ mă rog la Dumnezeu, 
Brr) răspun S plin de aroganţă că rugăciunea e calea 
"f* 0r slabi, calea cerşetorilor, şi că eu vreau sâ devin 

dumnezeu. 

îmi imaginam că aş putea deveni un 
• ’ nc ‘°s obişnuit, sau că aş putea renunţa la 
adevărurile transcedentale" care îmi hrăneau setea 
** ^noaştere. 

Sunt foarte conştient că aş fi putut citi multe 
si asem ânâtoare cu cel pe care ţi-1 voi scrie ţie, 
nu le-aş fi <j a t p fe a multă atenţie. Cred că 
| a m-ar fi incitat sâ dispreţuiesc şi mai mult 


învăţăturile Bisericii, şi sâ depun şi mai mult efort 
pentru a ieşi din ciclul reîncarnărilor. 

De ce scriu? Pentru că, oricât de sigur ai fi că 
ideile tale sunt bune, oricât de mult ai dispreţui 
învăţăturile ortodoxe, s-ar putea ca, peste ani, să 
îţi schimbi punctul de vedere. 

7a uite, acum a trecut de la fanatismul 
yoghin la fanatismul creştin...", ai putea gândi. 

Vreau totuşi să mărturisesc în faţa ta că Adevărul 
există, că este o persoană, că este însuşi lisus 
Hristos, Mirele Bisericii. 

îmi e destul de greu să îţi scriu, mă tot gândesc la 
cum aş fi reacţionat eu la aceste rânduri dacă le-aş fi 
citit când făceam yoga. Cred câ aş fi renunţat să 
citesc lucruri atât de plicticoase. Şi motivul principal 
ar fi fost că lipsa de convingere a argumentelor pe 
care m-aş fi aşteptat să le găsesc într-un astfel de 
cuvânt, mi-ar fi hrănit propriul mod de înţelegere a 
credinţei creştine. 

Ideea de la care vreau sâ încep acest cuvânt este 

că nimic nu e mai important decât Adevărul. 

Adevărul nu este al nimănui. Adevărul există 
pur şi simplu. Dar unii îl recunosc, şi alţii nu. 

"Şi ce încredere pot avea eu în cuvintele 
unuia care, indiferent unde se află, simte nevoia 
de a-i convinge pe ceilalţi să primească acelaşi 
adevăr cu el?" 

Eu nu vreau să fii de acord cu mine. Eu nu 
vreau să mă aflu în delicata postură de "dascăl”. 

Acest fapt îmi dă o mare libertate. Adică nu am cum 
sâ îmi pun nădejdea în spusele mele. Mai mult chiar, 
ceea ce îţi voi scrie nu va conţine aproape nimic 
original: ideile pe care ţi le voi scrie nu îmi aparţin. 

"Si atunci, ce să fac, să citesc ideile tale, la a 
doua mână? Mai bine mă duc direct la sursă." 

Ar fi bine să te duci direct la sursă, la 
învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Dar eu 
încerc sâ pregătesc pufin terenul pentru această 
întâlnire. Cunosc nu puţini oameni care, deşi plini de 
râvna cunoaşterii, după ce au citit două-trei scrieri 
patristice s-au declarat plictisiţi de filosofia creştină. 

Nu îţi scriu în nici un caz pentru a birui eu, pentru 
a te înge nunchea cu argumentele mele. Acest lucru 




este cu neputinţă. Eu sunt destul de sceptic faţă de 
polemicile teologice. Din moment ce Dumnezeu nu 
îngăduie ca existenţa Sa să fie demonstrată 
ştiinţific, polemicile nu pot avea rezultate prea 
spectaculoase. 

îmi pare cam lungă această mtroducere. Fiind 
însă alergic la mesajele triumfaliste pseudo- 
ortodoxe, şi fiind si mai alergic la pseudo-misionarii 
disperaţi care, dacă nu convertesc în câteva minute, 
aleargă la o "oaie" mai receptivă, nu mă pot grăbi. 
Lucrurile pe care ţi le scriu sunt prea delicate pentru 
a fi aruncate cu lopata. 

"Şi totuşi, de ce îmi scrii, dacă spui că nu ai 
încredere în arta ta de a convinge?" 

Tocmai de asta îţi scriu, pentru câ, dacă mă 
aflu în adevăr, dacă adevărul este în Biserica 
Ortodoxă al cărei fiu nevrednic sunt, atunci 
Dumnezeu va împlini neputinţele mele şi mă va 
ajuta să vorbesc despre El. Şi cred Lui că mă va 
ajuta, deşi sunt păcătos. 

Scriu pentru cei care vor sâ cunoască 
iubirea lui Hristos. Scriu pentru cei care fac 
alergie la predicile rostite în limbaj de lemn, 
pentru cei care s-au plictisit de articolele 
religioase în care sunt folosite mereu 
aceleaşi cuvinte şi stereotipii care nu mişcă 
inima omului. 

Scriu pentru cei care au vrut să găsească 
adevărul în Biserică, dar s-au smintit de una 
sau de alta si au preferat să combine 
învăţăturile creştine cu elemente mai mult 
sau mai puţin oculte. 

îţi voi spune cum m-am hotărât sâ îţi scriu: zilele 
trecute am fost invitat sâ prezint una dintre cărţile 
mele la o festivitate care avea loc într-un cunoscut 
liceu bucureştean. 

în deschidere, organizatorul a cântat o melodie 
religioasă atât de fals încât a stârnit hohote de râs în 
sală. Apoi, când o fată a recitat ceva din Pâunescu, 
organizatorul a asigurat fondul muzical, cântând cu 
elan o altă melodie. Când am auzit-o, am fost 
convins câ e vorba de şlagărul copiilor care cerşesc 
prin metrouri: " Mamelor din lumea-ntreagâ, eu vă 
dau un singur sfat, nu lăsaţi copii pe stradă.. " Mâ 
miram cum, atâta vreme auzind cântecul, nu îmi 
dădusem seama câ e vorba de muzică religioasă. 

(continuare în pag. următoare) 

VAS/LE DANION 

- Extras din site-ul 

www.sfaturiortodoxe.ro 


CUVÂNTUL LECilONAIR Noiembrie 2006 


2 


MOTTO: Scriu pentru cei care au vrut să găsească adevărul în Biserică, dar s-au smintit de una sau de alta şi au preferat să 
combine învăţăturile creştine cu elemente mai mult sau mai puţin oculte. 


Există foarte mulţi oameni care, dintr-o sumedenie de motive, nu pun preţ pe 
ylata spirituală Au găsit pricini de sminteală în Biserică, sau cred câ trebuie 
^ profite de plăcerile lumeşti, la care credinţa creştină le cere sâ renunţe. 
$/ atunci se mulţumesc sâ creadă în Dumnezeu, fără a-şi pune problema 
bântuirii. 

Dacă faci parte din această categorie, ar fi bine sâ te gândeşti care sunt 
urmările fireşti ale acestei atitudini religioase. Nu putem cocheta cu adevărul. 
Adevărul vrea sâ îl cunoaştem. Adevărul este Hristos. 

Ce este viata fără Hristos? O luptă disperată împotriva necazurilor, împotriva 
greutăţilor vieţii, pentru ce? 

Pentru bucurii trecătoare, pentru tot felul de deşertăciuni. Toate bucuriile lumii 
acesteia trec. Crezi că, pe patul de moarte, îţi va ajuta la ceva că ai avut o casă 
mare sau o maşină scumpă? Sau că trupul tău a excelat prin frumuseţe? Sau că 
d' dansat frumos? Sau că ai văzut cine ştie ce ţări străine? Sau că... 


Nici dacă aş face o listă 
lungă de sau-uri nu as 
putea găsi vreo plăcere 
lumească a cărei 

amintire să 
spaima întâlnirii cu 
moartea. 

încearcă să te 
gândeşti că vei muri, şi 
atunci e puţin probabil 
sâ nu regreţi că ai stat 
departe de calea 

mântuirii. 


Pag. 13 




















CUVÂNT CĂ TRE CEI CE CAUTĂ ADEVĂRUL (continuare din pag. 13) 


greu am ajuns la concluzia câ de fapt 
organizatorul cânta o altâ melodie (tot în râsetele 
elevilor). 

Când un preot le-a citit o cuvântare interminabilă 
despre post, plictiseala copiilor a ajuns la apogeu: 
discursul era sec, părintele nu se ostenise să îl 
înveţe, şi stilul nu era deloc potrivit pentru ascultători 
Copiii aveau nevoie de nişte cuvinte pline de 
căldură care să îi emoţioneze. Aveau nevoie ca 
cineva sâ le vorbească şi despre frumuseţea 
prâznuirii Naşterii Domnului, nu numai despre cum 
se postea în Legea Veche sau despre cum 
denumesc catolicii postul Crăciunului. 

Mi-am dat seama că, dacă m-aş fi aflat printre 
elevii din sală, discursul părintelui ar fi pus capac la 
toate m-ar fi convins că viaţa creştină este ceva 
artificial, care nu înfrumuseţează omul. care îl 
transformă într-un robot care executa orbeşte 
comenzile primite de la Dumnezeu. Şi ar fi trezit in 
sufletul meu dorinţa de a căuta adevărul in altă parte 
decât în Biserică, unde nu m-aş fi simţit "acasă". 

Poate că ai avut si tu ocazia sâ asculţi 
discursuri care nu ţi-au plăcut. 

Eu, pentru a-i convinge pe elevi câ nu sunt de 
acord cu cuvântările care nu merg la inima 
ascultătorilor, pentru a le atrage atenţia asupra 
faptului că. deşi părintele respectiv îi plictisise, 
totuşi chemarea Bisericii trebuie să se facă 
auzită şi în inimile lor, le-am spus: 

- Aţi auzit, poate, cuvântări religioase care v-au 
plictisit. Şi pe mine m-au plictisit. Aţi văzut, poate, 
emisiuni religioase care v-au plictisit. Şi pe mine m- 
au plictisit. Aţi citit, poate, cărţi religioase care v-au 
plictisit. Şi pe mine m-au plictisit. Dar, aşa cum există 
predici sau cărţi plictisitoare, aşa există si predici sau 
cărţi care trezesc în suflet dorinţa de a-L cunoaşte 
pe Dumnezeu..." 

Nu contează ce le-am mai spus. Important este 
faptul câ aceiaşi elevi, care cu puţin timp înainte 
glumeau, începuseră sâ fie atenţi. Nu toţi, mai 
rămăsese o parte a sălii care şuşotea Dar ceilalţi 
ascultau cu atenţie ce le vorbeam despre Crăciun. 

Cred că organizatorul s-a supărat pe mine pentru 
câ am vorbit aşa. Dar copiii au fost mişcaţi. Nu 
aveam nimic cu pânntele care vorbise mai înainte, şi 
nici nu âm vrut sâ mă evidenţiez dând lecţii de 
retorică (mai mult chiar, ştiu foarte bine câ nu e 
cazul să substitui mesajul unui slujitor al 
altarului, oricât de neiscusit la vorbă ar fi; 
Dumnezeu a dat misiunea propovâduirii cuvântului 
slujitorilor altarului Aceasta nu înseamnă câ, atunci 
când sunt invitaţi, mirenii trebuie sâ refuze sâ 
vorbească, ascunzându-se sub masca falsei 
smerenii). Ş/ m-am convins încă o dată de faptul câ 
elevii nu sunt reticenţi fată de subiectele religioase; 
sunt reticenţi numai faţă de ceea ce este lipsit de 
viaţă, artificial, mort. 

Ţi-am povestit despre peripeţiile de la Ziua 
Liceului X... cu un scop foarte precis: poate câ şi 
tu ai ascultat predici sau ai citit cărţi care te-au 
plictisit. Şi poate câ aici este cauza pentru care ai 
început să cauţi adevărul în afara Bisericii. 

Aducându-mi aminte de cărţile şi de revistele 
despre paranormal pe care le citeam cu ani în urmă, 
nu e greu sâ observ cât de interesante mi se păreau 
acestea comparativ cu plicticoasele scrieri despre 
lupta împotriva patimilor. 

Sunt conştient de faptul câ rândurile mele ar 
putea zgâria părerile unor anumiţi "pravoslavnici", 
dar acest cuvânt nu li se adresează, aşa că nu voi 
încerca sâ împac şi capra şi varza. Şi. dacă ceea ce 
îţi scriu li se pare greşit. îi invit pe ei sâ îţi scrie cu 
mai multă iscusinţă Oricum, le-aş atrage atenţia 
asupra faptului câ te-au neglijat cam multă vreme 

Cred câ fiecare credincios ar trebui sâ se 
simtă în Biserică "acasă", mai acasă chiar decăt 
în casa in care locuieşte. 

Mi-a trebuit insă multă vreme ca să scap de toate 
prejudecăţile legate de Bisehcă, şi sâ o iubesc, sâ 
înţeleg câ ea este Trupul lui Hristos. 

Noi. creştinii, intrăm in bisencâ o dată sau de 
câteva oh pe săptămână, dar in Bisencâ ne aflăm in 
fiecare dipâ. 

Este plicticoasă credinţa creştină? Este 
plicticoasă lupta împotriva patimilor? 

Nu. in nici un caz 


Numai câ omul are nevoie să parcurgă anumite 
trepte până să descopere frumuseţea unei cărţi 
precum este Scara Sfântului loan. şi până sâ se 
hotărască sâ urce pe această scară. 

E mult mai palpitant sâ citească despre cine ştie 
ce apariţii extraterestre, sau despre cine ştie ce 
vindecări miraculoase De ce? E mai uşor sâ afli o 
sumedenie de lucruri despre universul paranormal 
decât, sâ zicem, sâ te spovedeşti cu inima plină de 
căinţă sau sâ faci un Paraclis al Maicii Domnului. 
Oamenii caută o cale spirituală care sâ necesite cât 
mai puţin efort 

în ziua de astăzi e la modă sâ ai "preocupări 
spintuale". în ce constau acestea? în cumpărarea 
revistelor şi cărţilor despre paranormal, în citirea lor. 
în vizionarea emisiunilor televizate ce tratează 
această temă, în discuţii interesante despre acelaşi 
subiect, la serviciu şi acasă. 

"Sâ combinăm utilul cu plăcutul!" lată unul dintre 
sloganurile spirituale ale omului contemporan în 
zilele noastre s-au împuţinat de tot ateii. Astăzi nu 
mai dă bine sâ fii ateu. E ca şi cum ai spune câ 
eşti prost. E mult mai rentabil sâ îţi ascunzi 
ateismul sub forma unei afirmaţii gen: "Eu cred 
într-o inteligenţă superioară ." Şi mai rentabil este 
sâ muţi centrul de greutate pe negaţie: "Eu cred, dar 
nu în bazaconiile de la biserică. Acolo se învaţă si 
lucruri bune, dar restul..." Prin astfel de cuvinte 
omul se plasează într-un spaţiu foarte sigur: nu îl 
poate acuza nimeni că e un simplu animal 
raţional. El crede în ce crede, nu contează: 
important este că are credinţă. 

OARE??!! 

Crezi că există fantome sau vârcolaci? E în 
regulă, înseamnă câ nu eşti orb faţă de lumea 
spirituală. Crezi în vise sau în metodele de ghicire a 
viitorului? înseamnă că nu te mulţumeşti cu 
banalitatea lumii profane. 

Nu este greu sâ observăm câ mulţi oameni s-au 
îndepărtat de Biserică pentru că li s-a părut că 
drumul Bisericii nu este compatibil cu modul lor de 
viaţă. Oamenii fug de ceea ce li se pare câ le 
îngustează orizontul. 

Biserica afirmă că tot ceea ce învaţă ea este 
adevărat. Asta înseamnă câ, dacă un om crede 
altceva decăt învaţă Biserica, se rupe de adevăr, se 
rupe de calea mântuirii. 

Nu este prea comod sâ fii de acord cu o afirmaţie 
atât de tranşantă 

Trăim într-o lume a înţelegerii, o lume în care 
intoleranţa este pusă la zidul infamiei, iar toleranţa 
este ridicată pe soclul vechilor idoli. 

în faţa poziţiei dure pe care o are Biserica faţă de 
problema cugetării independente, omul şi-a găsit un 
punct de refugiu, alege din credinţa Bisericii şi din 






Biblie numai ceea ce îi place, numai ceea ce 
i se pare adevărat. 

Au trecut vremurile în care, din cauza stâpâninlor 
atee. oamenii sâ fie învăţaţi că Hristos este doar un 
mit. Astăzi sunt învăţaţi câ a fost un personaj istoric 
Şi frumuseţea învăţăturilor sale despre dragostea de 
Dumnezeu şi de aproapele nu este contestată nici 
măcar de către marii maeştrii ai Onentului. Ei 
recunosc importanţa persoanei lui lisus, pe care ÎL 
consideră un avatar, o mare figură spirituală a cărei 
misiune a fost de a-i ajuta pe oameni sâ înlocuiască 
ura cu iubirea şi războiul cu pacea Omul îşi 
păstrează libertatea de a discerne binele şi râul. 
Omul este măsura tuturor lucrurilor Omul va decide 
ce trebuie sâ creadă şi ce nu. Câţi oameni, atâtea 
concepţii despre Biserică. 

Neîncrederea în învăţăturile Bisericii (şi când 
spun aceasta înţeleg încrederea oarbă în anumite 
învăţături, şi respingerea celorlalte), a avut ca efect 
faptul că unii, însetaţi de adevăr, au înţeles că 
adevărul trebuie trăit de om Şi atunci s-au apucat de 
practici spirituale care, deşi celorlalţi le par ciudate, 
sting setea de cunoaştere. Omul nu mai caută 
adevărul: l-a găsit, şi. din acel moment, singura lui 
preocupare este de a merge pe calea acestui 
adevăr. 

E firesc ca, în momentul în care cineva găseşte 
adevărul, sâ se lase mistuit de acest adevăr. Singura 
reţinere justificată este provocată de faptul că mulţi 
oameni se grăbesc sâ descopere adevărul, şi 
ajung în cele mai ciudate fundături. Cam aşa li se 
întâmplă şi celor care intră în oastea diavolului. 
La început, se simt foarte liberi. Dar în clipa în 
care îşi dau seama câ libertate lor este fictivă, nu 
mai ştiu cum sâ fugă. Rămân pe cale. fără a vedea 
o ieşire din labirint. 

Sâ ne gândim la membrii diferitelor grupân 
orientale care. ajunşi la proxenetism la drogun şi la 
alte rafinamente ezotence, vor sâ pună punct 
aventurii lor spintuale Dar şi-au donat averile guru- 
lui. Case nu mai au singurul lor punct de reper este 
comunitatea în care şi-au spălat creierele Dacă 
renunţă la comunitate, vor fi nişte madaptaţi. 
Comunitatea le-a imprimat un mod de viaţă, 
comunitatea i-a format. Educaţia primită acolo este 
mai puternică decât cea primită în cei "şapte am de- 
acasâ" Nu mai au nimic al lor. Nu au casă, nO au 
serviciu. Rudele îi dispreţuiesc şi nu vor să îi a|ute 
Au sufletele rănite şi mmfeni nu vrea sâ le întindă o 
mânâ de ajutor. Şi atunci rămân în mocirlă 

Nu este greu să ne dăm seama că. vrând sâ 
găsească adevărul, mulţi oameni au ajuns pe 
culmile rătăcirii. Au ajuns la autodistrugere. 

Eu vreau să încerc sâ îţi explic câ învăţătura 
Bisericii nu este compatibilă cu alte învăţături 
religioase. Fac aceasta din două motive pentru a te 
ajuta sâ înţelegi că nu poţi fi în acelaşi timp 
ortodox şi eretic, şi pentru a te ajuta sâ te apropii 
de Biserică. m 

Ce rost are sâ te conving câ te afli în erezie şi nu 
te poţi numi creştin dacă crezi în reîncarnare, sau 
dacă crezi câ toţi oamenii sunt părticele de 
dumnezeire?! 

Nici dacă mergi la bisencâ, nici dacă te 
împărtăşeşti, (după ce ai ascuns la spovedanie 
faptul că ai o credinţă difehtă de cea a Bisehdi). nu 
poţi fi creştin. 

Nu este de ajuns sâ vrei sâ fii creştin pentru a 
avea această calitate. 

Pentru a fi creştin trebuie sâ te modelezi după 
învăţăturile creştine. 

Dacă refuzi aceste învăţături, sau dacă le 
combini cu învăţături parabisericeşti, te rupi de 
Trupul lui Hristos care este Biserica. 

Eu nu te pot obliga sl nici măcar convinge sâ 
fii ortodox. Dar te pot ruga sâ îţi precizezi 
credinţa. 

"Dar nu este mai bine aşa. să vii la biserică 
deşi crezi în reîncarnare, sâ vii la bisencâ deşi 
vindeci cu bioenergie? Nu e cel mai important 
lucm sâ vii la biserică? m - m-a întrebat cineva 

Nu, important este cum vii la biserică 
Important este sâ vii ca un fiu al Bisericii, si nu 
ca un fiu al ereziei. 

(continuare în numărul viitor) 


Pag. 14 


CUVÂNTUL LECSONAU Noiembrie 2006 


















STIMATE ABONAT, 


Datorită situaţiei economice, a inflaţiei şi a posibilităţilor financiare de tipografiere a revistei, din ian. 2007 preţul revistei va fi 1,5 
RON (15.000 lei vechi) exemplarul (urmând să mai crească puţin pe parcursul anului). 

Din cauza taxelor de expediere şi având, totodată, in vedere, faptul că vor creşte şi acestea, preţul unui abonament pe întreg 


anul 2007 va fi de: 30 RON (300.000 lei vechi) pentru ţară. 

Pentru străinătate va fi de 38 euro (sau 45 $) pentru expedierea unui singur exemplar (pentru mai multe, în funcţie de greutate, 
vă vom comunica trimestrial valoarea diferenţelor care sperăm că nu vor fi mari); trimiterea se face par avion (USA, Canada) Având 
în vedere faptul că trimiterea din străinătate a contravalorii abonamentului este puţin dificilă, este necesar să ne contactaţi telefonic şi 
să ne confirmaţi abonamentul şi pentru anul 2007 . 

in speranţa că dumneavoastră ne veţi înţelege şi veţi aprecia şi in viitor eforturile noastre pentru editarea revistei, vă rugăm să vă 
abonaţi în continuare, trimiţându-ne - prin mandat poştal - contravaloarea abonamentului chiar din luna ianuarie 2007. 

Vă mulţumim! 


efe redacţii co/!/rtjpJ Jtâce/ae 


CONTRIBUŢII FINANCIARE LA EDITAREA "CUVÂNTULUI LEGIONAR" 


Am înfiinţat această rubrică pentru a putea 
să mulţumim pe această cale susţinătorilor 
publicaţiei noastre! 

li vom publica pe donatori în trei feluri, după 
importanţa donaţiei sau după dorinţa de 
confidenţialitate (sau nu) a fiecăruia: 

- la donaţii de 100 RON (1 milion lei vechi) vă 
vom publica fotografia; 

- la donaţii mai mici există două opţiuni: 
publicarea numelui şi eventual localitatea sau 
adresa, sau publicarea unui pseudonim sau 
motto care să vă reprezinte. 


Datorită felului nepotrivit de repartizare în 
BUCUREŞTI a publicaţiei noastre, am fost nevoiţi să 
schimbăm sistemul de distribuţie, după cum 
urmează: s-a restrâns numărul de puncte de 
distribuţie de la cca. 100, la 13, având în vedere câ 
la unele unităţi ajungeau câte 2-3 exemplare. 

De aceea publicaţia se distribuie prin 
următoarele centre Rodipet: 

1. A.S E. - Calea Dorobanţilor - Staţie R.A.T.B.; 


Redacţia vă va trimite prompt chitanţa de 
confirmare, dacă are unde. 

Adresa este cea de la abonamente (a se 
vedea mai sus), pe numele lui Nicolae Badea, 
secretarul de redacţie. 

Prin această rubrică se răspunde 
necesităţilor de transparenţă (să facem viaţa 
mai uşoară celor ce îşi bat capul cu 
monitorizarea revistei) şi necesităţilor noastre 
financiare. 

Opţiunea pentru unul din modurile de mai 
sus vă poate fi asigurată prin conţinutul 
informaţiilor pe care ni le trimiteţi. 

ÎN ATENTIA CITITORILOR: 

y 

2 Batiste - Proiecţia pe N. Bâlcescu - Restaurant 
Pescarul; 

3. Piaţa Domenii: 

4. Gara de Nord - Peron 1 dintâi 

5. Piaţa Romană - Staţia Metrou - Staţie R.A.T.B.; 

6 Aurel Vlaicu - Şos. Pipera - Staţie Metrou; 

7. Dorobanţi - Piaţa - Radu Beller, 

8. Perla - Dorobanţi - Ştefan cel Mare; 

9. Complex - Piaţa Bucur Obor; 

10. Piaţa Reşiţa - Cap linie troleibuz; 


*** 


S-au remarcat Ion Dumitru Călin şi 
Aglae (Elveţia), cu donaţie de 650 RON. 

Dl. Nicolae Constantinescu (Elveţia) ne-a 
donat 140 RON; 

Domnii George Mormocea (Bucureşti) şi 
Horatiu Bob (Timişoara) ne-au donat fiecare 
câte 100 RON 

Tuturor acestora le transmitem, şi pe 
această cale, vii mulţumirii 


11. St Gheorghe - Bd I C. Brâtianu - Staţie 
R.A.TB,; 

12. Drumul Taberei 34; 

13. Calea 13 Septembrie - Intersecţie Şos. - 
Panduri. 

Prin contract, Rodipet este obligat să afişeze 
"Cuvântul Legionar" (ca, de altfel, orice 
publicaţie). Ne veţi face un serviciu amintind 
acest lucru vânzătorului, atunci când este cazul. 

Vâ mulţumim! 

r^octuz 


c io0/icusd 

ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 



- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

Răspunsul corect la întrebarea lunii octombrie " Este adevărat că 
Fondatorul Mişcării nu dorea să ajungă la guvernare, ci doar să facă educaţia 
creştină şi eroică a tineretului român?" 

a fost dat de Toma Tancu din Botoşani, 32 de ani, 

care a câştigat premiul (cartea "Spre Eminescu"- Radu Mihai Crişan). 

RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 

NU! Nu este adevărat! că Fondatorul Mişcării 
^ dorea să ajungă la guvernare, ci doar să facă 

ucaţia creştină şi eroică a tineretului român! 

Intr-adevăr, Căpitanul a fondat, prin 
le 9'unea Arhanghelului Mihail, o adevărată 
Walâ românească de caractere, în care 
era educat în sens eroic şi creştin; 

Pul acestei educaţii era crearea unei elite 
na 1'onale bazate pe onoare, muncă, vitejie, 


creaţie, înţelepciune, jertfă personală în 
favoarea neamului, care să ia locul 
politicienilor demagogi, corupţi şi 
vânduţi intereselor străine. Pentru 
pregătirea elitei legionare în domeniul 
administraţiei Căpitanul înfiinţase şcoli de 
prefecţi şi primari. 

Căpitanul însă nu voia să ajungă la 
guvernare decât atunci când considera 


încheiat procesul de formare a noii elite 
conducătoare româneşti, şi, de asemenea, 
chiar şi atunci, nu voia să ajungă la putere 
decât dacă marea parte a poporului ar fi 
votat pentru legionari. 


JJp* 


ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: Căpitanul era şeful absolut al Mişcării Legionare; se subordona totuşi cuiva? 
PREMIU: "Opera politică a lui Mihail Eminescu (2 voi., ediţia 1999 - 2000). 


CUVÂNTUL LECIONAIR Noiembrie 2006 Pa9 ' 15 
















Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 

BUCUREŞTI (la cele enumerate puţin maijos). şi din toate 
reşedinţele de judeţ ale ţârii (precum şi în alte localităţi). Vă 

rugăm cereţi revista. întrucât distribuitorii n-o afişează! 

Aspazia Petrescu - Roman: In numărul trecut rugam cititorii 
să ne semnaleze cărţi de memorii legionare scrise de femei - 
iar nu cărţi scnse de bărbaţi care să vorbească DESPRE femeile 

legionare, astfel încât presupunerea şi indignarea dvs. 
că n-am fi citit DESPRE Nicoleta (de unde aţi dedus 
asemenea lucru?!) n-are nici o bază reală. Mai dar: 
indignarea dvs. ar fi avut sens dacă legendara 
Nicoleta Nieolescu. comandant legionar şi şefă a 
Cetâţuilor, ar fi scris vreo carte şi noi n-am fi ştiut de 
existenţa acesteia. (Ca paranteză vă asigurăm că am 
citit evocările DESPRE Nicoleta. altfel nu i-am fi putut 
prezenta biografia într-unul din numerele anului 
2004!). Veţi fi mirată poate aflând că am citit amintirile 
sorei lui Sima despre "Horicâ" al ei (era un înger care 
împăca familia cu moartea pisicii compunând o 
baladă, şi cu spargerea unei vaze, compunând şi 
acesteia o baladă, care ţipa disperat la cei din jur să 
nu strivească o insectă, care era un student atât de 
grozav încât profesorii n-aveau ce să-l mai întrebe, 
speriaţi de atâta ştiinţă ... bla-bla-bla), dar nu ne-a 
trecut prin- gând sâ încadrăm penibila încercare de 
înfrumuseţare a celui care şi-a vândut propriii 
camarazi, decât în categoria basmelor pentru copii. 

Am reţinut însă celelalte titluri: 9 Strigat-am către 
tine. Doamne..." şi ” Crucea de la Miercurea Ciuc şi 
Paraclisul Naşterea Maicii Domnului de la Misiea n ; 
cărţi scrise de dvs.. volumele colective “LACRIMA 
PRIGOANEI", cartea Galinei Râduleanu (" Repetiţie la 
moarte ") şi a Despei Olaru (’ Lumini pe crucea mea 
din beznă"), pe care vom încerca sâ le găsim, deşi au 
trecut ceva ani de la apariţie şi. aşa cum cred că ştiţi, 
literatura legionara este destul de greu de găsit în 
librâni sau pe tarabe. (Poate ne ajutaţi în acest sens?) 

Vă mulţumim pentru promptitudine şi pentru 
şi vă asigurăm de întreaga noastră consideraţie. 

Horaţiu Bob - Timişoara: "De ce mulţi dintre cei 
* care fac donaţii revistei noastre vor sa rămână 
anonimi?" Bătrânii au rămas cu teroarea întipărită în 
suflet din timpul regimului comunist, când erai închis şi chiar omorât (până prin 
anii 60), sau prigonit, anchetat mereu şi cu casa percheziţionată (după anii 60). 
dacă îndrăzneai sâ ai vreo legătură cu legionarii; ceilalţi se tem sâ nu-şi piardă 
serviciul, sâ nu fie persecutaţi, sâ nu-şi pericliteze cariera, având în vedere 
atitudinea mai mult decât ostilă a autorităţilor faţă de legionari (chiar dacă 
această atitudine este un abuz). Toţi se simt monitorizaţi în aşa-zisa noastră 
democraţie şi se aşteaptă de la orice abuz şi neareptate şi nu toţi au curajul să-şi 
asume riscuri pentru crezul lor. Referitor la celelalte întrebări: nu putem sâ ne 
pronunţăm în legătură cu veridicitatea informaţiilor din art, "Cum a murit şi cum a 
fost răzbunat Comeliu Zelea Codreanu", apărut în revista lui C.V.Tudor, 
"România Mare", întrucât nu citim această publicaţie (iar dvs. nu ne-aţi trimis 
textul). în schimb. în legătură cu asasinarea lui Armând Câlinescu putem sâ 
afirmăm cu siguranţă faptul că a fost în asentimentul lui Carol al ll-lea întrucât 
împuşcarea primului ministru de către nişte legionari i-a folosit ca pretext pentru 
masacrarea elitei legionare. (Carol al ll-lea n-a ordonat asasinarea lui Câlinescu, 
aşa cum a ordonat în cazul Căpitanului, dar avea cunoştinţă de acest atentat şi I- 
a favorizat cerându-i cu împrumut lui Armând Câlinescu Cadillacul blindat, 
lâsându-l astfel "descoperit"). Este adevărat faptul că Sima a colaborat cu 


ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacpe) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V39, AP 37, 
$ECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 


Moruzov, şeful Serviciilor Secrete, şi că a determinat 
acest atentat pentru a se instala la conducerea Mişcării 
decapitate (pentru mai multe detalii vă recomandăm, 

printre altele, cartea "Cal troian intra muros" 
scrisă de preotul comandant al Bunei Vestiri Ion 
Dumitrescu-Borşa, şeful Comandamentului 
Legionar din acea perioadă, şi cărţile 
comandantului legionar Const. Papanace. 
membru al Comandamentului: "Fără Căpitan", 
"Cazul Hcria Sima şi Mişcarea Legionară", ca şi 
cărţile dr Şerban Milcoveanu). Referitor la Emest 
Maftei: â fost frate de Cruce 03 Bacău, în 1937), 
a făcut detenţie câteva luni în timpul regimului 
carfist, apoi n-a mai activat ca legionar, iar după 
1989 s-a înscris la simişti. Vă mulţumim pentru 
caldele dvs. cuvinte la adresa noastră, ca şi 
pentru donaţie. 

Elena Gheorgiu - Văleni: Ediţia cărţi "Pentru 
legionari" pe care o foloseşte Cuibul "Vestitorii" 
pentru realizarea paginii "Carte legionară celebră" 
este cea din 1999, de la centenarul Căpitanului, 
tipărită la Bucureşti, în Ed. Scara; aşezarea în 
pagină şi nr. paginilor diferă (la noua editare s-a 
folosit alt tip de litere - care ocupă mai puţin 
spaţiu), dar conţinutul este absolut identic cu cel 
al primei ediţii, din 1936. 

Radu Mieluş - Braşov: Peştera în care a 
locuit Sf. Apostol Andrei se află în pădurea din 
vecinătatea comunei Ion Corvin din jud 
Constanţa, celebră în toată lumea pentru faptul 
că aici s-a deschis poarta creştinismului, chiar de 
către întâiul chemat la apostolie de Mântuitor, 
pentru locuitorii aflaţi între Dunăre şi Mare; în 
fiecare an mii de români vin în pelerinaj pentru a 
se închina in grota ucenicului lui Hristos care i-a 
creştinat pe strămoşii noştri - începând chiar cu 
vechii preoţi geto-daci ai lui Zamolxe (care au 
devenit apoi primii episcopi din zonă). 

Remus Blejan - Miercurea Ciuc: Ziua patronului Legiunii a fost întotdeauna 
serbată prin rugăciune, nu prin manifestări publice (excepţie făcând doar anul 
1940, în vremea şefiei lui Sima). 

Cristian Claudiu Popa - Cluj: Deoarece răspunsul dvs., dat în august, la 
concursul lunii, a fost corect, v-am acordat premiul; pentru câ răspunsul l-aţi dat 
verbal, telefonic, am reţinut ideea şi am exprimat-o cu cuvintele noastre (deşi n- 
ar fi trebuit sâ acceptăm răspuns telefonic, ci scris, aşa cum am procedat mereu, 
de altfel, singura excepţie fiind dvs., din cauza insistenţei). Ca redactori ai 
revistei avem obligaţia (nu numai dreptul) de a completa răspunsurile 
participanţilor la concurs, întrucât rolul nostru este de a informa cititorii despre 
adevărul istoric. Deci nu aveţi de ce sâ ne reproşaţi câ am completat răspunsul 
dvs. cu comparaţia între Fondatorul Mişcării şi cel care a condus Mişcarea după 
asasinarea lui, mai ales câ vitejia este o calitate indispensabilă oricărui şef 
legionar. Curajul Căpitanului este o realitate atestată de fapte, aşa cum este şi 
laşitatea lui Sima, şi nu suntem noi râspunzâton de faptul câ dvs. ignoraţi (voit 
sau nu) această realitate. 


Mulţumim tuturor celor care au răspuns apelului nostru pentru repunerea în drepturi a scriitorului disident PAUL GOMA şi au trimis adeziuni; vă 
asigurăm că facem demersurile necesare pentru finalizarea acţiunii întreprinse. 

Condiţiile în care este editată revista (LIPSA unui personal de specialitate , PLĂTIT) constituie cauza micilor erori de tipar, ca 
şi cauza apariţiei cu o mică întârziere (uneori), pentru care ne cerem scuze cititorilor 

NOTA : In prima pag. a revistei nu este vorba despre o greşeală: poza din prima pagină este intenţionat pusă invers 


ATRAGEM ATENŢIA CÂ NOUA NOASTRĂ ADRESA DE E-MAIL ESTE: cuvantul-leaionar®zelea-codreanu.com 
Site-ul (zelea-codreanu.com) se află în construcţie şi va putea fi vizitat la sfârşitul lunii următoare. 

Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: - 

Periodic editat de "ACŢIUNEA ROMÂNA * issn 1583-9311 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Comeliu Mihai, Cătălin Enescu 

Nicolae Badea - secretar de redacţie 

Relaţii 
cu publicul: 

lt- -- 

Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - In fiecare Vineri, orele 15-19 

(zona Circului - întors, cu Ştefan cel Mare. colţ cu str V Lasc&r) 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 

e-mail: cuvantul-leqionar(â)zelea-codreanu.com 


Pag. 16 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2006