Cuvantul Legionar nr. 45, mai 2007

tâcea^ 

^a<z/i^4e^ e^c^iă ^ 4C^ 

CUVÂNTUL 



Periodic ai Româniior naţionaiişti creştini 

- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu 



Anul III, Nr. 45, MAI 2007 


Apare DUPĂ jumătatea lunii 1,5 RQN (15.000 lei vechi) 


Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 


S^cluaăiaU Marea cacealma 

Per pedes (II) 

Diversiunea din "Puncte cardinale’ 
Ana Pauker trăieşte! 

cartig Influenţa evreilor (III) 
"Summa politica" 

"Pentru legionari" (XIII) 


Teologia luptătoare 

Itinerar sentimental (IV; 

O raritate muzicală 

/Tuyuzm^^n^/ Croaţia 

Talmudul 


Editorial: REFUZĂM JOCURILE MURDARE! 


întoarcerea la trecut, o calitate | 
sau un defect? 

în discuţiile cu diverse persoane, 
apropiate de Mişcarea Legionară sau nu, 
legionarii de diverse vârste - unii trecuţi prin 
iadurile puşcăriilor comuniste, alţii prin 
gulagul sovietic ca prizonieri - unul dintre 
punctele mele de reper este moştenirea 
marilor noştrr înaintaşi: când avem de 
rezolvat probleme mai dificile încercăm 
să valorificăm experienţele trecutului 
legionar pecetluit cu sângele martirilor 
noştri. 

Chiar dacă exprimarea aceasta ar putea 
să fie acuzată de patetism, conţine un 
adevăr incontestabil, şl anume că marile 
personalităţi ale Mişcării au plătit cu 
libertatea - dar de cele mai multe ori cu viaţa 
- dorinţa lor de a pune în practică o 
schimbare radicală a opticii poporului român, 
legată de politică. '! 

Pentru prima dată în istorie, scopul unei 
formaţii politice, dar şi mijloacele de atingere 
a acestuia, au fost legate de respectarea 
strictă a preceptelor creştine: adevărul şi 
dragostea 

Ideea că în comportamentul politic 
trebuie să se renunţe la vechile tipare 
este falsă; exemplul clasic ar fl 
practicarea machiavelismului de câteva 
sute de ani, practicarea mindunll, a 
răzbunării, a urli, de către adversarii 
Ireconciliabili al Ideilor legionare. 

Bineînţeles că suntem cepablll şl chiar 
ne simţim obligaţi să filtrăm totul prin 
prisma prezentului, să ne adaptăm 
schimbărilor la zi, dar aceasta nu se 

i i î •• tnauşlr^ 

mijloacelor de comunicare, la 







contracararea atacurilor veşnicilor duşmani 
ai principiilor creştine şi naţionaliste cu 
promptitudine şi cu realism, dar. atenţie. 
tot ceea ce facem nu trebuie să aducă 
atingere principiilor noastrel 

în momentul în care vel privi 
principiile legionare cu un singur ochi 
şi cu celălalt te vei uita şi vei copia stilul 
sau stilurile de luptă ale duşmanilor, nu 
mai ai nimic comun cu înaltele 
comandamente ale Mişcării; când ai 
plecat de la ele, chiar dacă vei invoca sus 
şi tare că te tragi din aceeaşi rădăcină, nu 
vei fi decât un hibrid, un metis, Inid cal nid 
măgar^, pornit, vrei - nu vrei, pe un drum 
I care duce la compromiterea ideilor, 

I practicilor şi, în general, a purităpi ^ 
' legionare! 

Poate. în momentul de faţă, în condiţiile 
I în care până şi numele de legionar este 
I interzis prin lege. în care sfântul cuvânt- 
noţiune, acela de "naţionalist", este 
transformat într-o insultă, suntem obligaţi 
mai mult ca oricând să nu abdicăm de 
la principiile fondatoare! 

Veşnica dilemă a "cetăţeanului 
turmentat" 

încă de la instituirea votului 
universal, care a fost marea dilemă a 
românului: nu a ştiut niciodată cu cine 
să votezel Nu este o constatare originală 
o moştenim in scris de la Caragiale! 

fc^timuS^inT 




Do.^cu. 

L LEGIONiAII Mai 2007 








Pag. 1 


i.i-: 

- ]j 
























REFUZĂM JOCURILE MURDARE! (continuare din pag. 1) 


V-aţi gândii vreodată sâ analizaţi profund 
semnificaţia acestei catalogări? 

Cine este de fapt **cetâţeanul turmentar? 

Este astăzi cetăţeanul cu o cultură cel mult 
medie, neangrenat într-un activism politic, care 
are o meserie, un loc de muncă (pe care îl poate 
pierde sau nu, sau pe care l-a pierdut, sau a renunţai 
ta el, exasperat de salariul absolut insuficient); poate 
fi şi aşa-numitul generic "căpşunar” plecat în 
Apus să îşi rezolve problemele financiare, aceste 
categorii formând împreună marea masă a 
alegătorilor. 

Din nefericire însă, în această categorie a 
cetăţenilor dezorientaţi sau care nu se pot hotărî, 
intră, în proporţie din ce în ce mai mare, şi cei pe 
care. tot generic, îi numim intelectuali: oameni cu o 
licenţă în buzunar sau pe aproape, şi ei Indecişi, 
neangajaţi politic dar indiscutabil cu alte pretenţii 
de la viaţă, pe măsura orizontului lor intelectual; 

Toţi acdştia formează enorma masă a 
"absenteiştilor” care se apropie ia noi de 50% din 
electorat şi care îşi datorează comportamentul celor 
două mari racile ale vieţii politice româneşti; 

- lipsa unei formaţiuni politice credibile, 
necompromise, care să trezească încrederea 
românilor prin eficienţă şi respectarea promisiunilor 

- politica de "turmentare" (de ameţire) a 
electoratului prin numeroase forme de diversiune 
caracteristice comunismului şi Inventatorilor lui. 
devenite practici curente în special după război şi 
preluate după 89 de post-comunişti şi neo-capitalişti 
importaţi, de circumstanţă. 

Nu mai este cazul să vorbim de politica 
comunistă fiindcă în acea perioadă nu se punea 
problema opţiunilor electoratului, dar după 1989, 
când alegerile au fost libere, chiar dacă de multe ori 
trucate, a intervenit Interzicerea unor formaţiuni 
politice - care limita aria opţiunilor, alegătorul român 
fiind lăsat să creadă că apariţia unor partide cu 
sonoritate interbelică reprezintă o garanţie a 
schimbărilor economice şi politice în România. 

Rezultatele sunt arhicunoscute şi, fără a mal 
analiza cauzele, ne trezim astăzi cu aceleaşi 
partide, societăţi anonime de exploatare a 
resurselor naţionale, cu profil de asociaţie mafiotă, 
o justiţie complet depăşită, o clasă politică putredă 
până în măduva oaselor, care are o singură 
preocupare: să ocupe cât mai mult timp o poziţie de 
căpuşă pe trupul sleit de putere al ţării româneşti, 
preocupaţi în primul rând să mârâie şi să muşte pe 
cei care. în mod real sau nu. le ameninţă locul 
privilegiat. 

Şi ce fac proştii: sunt capabili să se certe cu 
fratele, cu Neamul sau cu prietenii, pretinzând că 
preferata lui căpuşă ar fi mai bună decât căpuşa 
pe care fratele lui sau camaradul lui o prezintă ca 
pe Tudor Vladimirescull 

Cum devine alegătorul român 
"turmentat” 

Vorbeam în numărul trecut despre consilierii 
particulari ai şefilor de partide: de fapt aceştia 
conduc toate manevrele de acutizare a conflictelor 
dintre persoane, transformând concurenţa in 
duşmănie pe viaţă şi pe moarte, pe de o parte, şi 
aplicând un procedeu brevetat de mii de ani: 
"dezbină şi stăpâneşte" desfac marile partide în 
bucăţi, asmuţind diviziunile produse una împotriva 
celeilalte, producând o hărmălaie atât de mare încât 
alegătorul asurzit, preocupat de spectacolul de 
sunete produs, nu vede că; 

- în spatele scenei de fapt se hotărăsc marile 
rapturi economice care afectează în mod real ceea 
ce generic numim "securitatea economică a ţării". în 
care se pierd telefoanele; se devalizează 
"Bancorex"-ul, se încheie "tratate de pace" 
renunţăndu-se la Insula Şerpilor şi la sursa enormă 
de petrol şl gaze a apelor teritoriale române, se 
pierde "Moştenirea Gojdu" de un miliard de dolari, se 
dau pe nimic şi în ber^efidul unor persoane resursele 
energetice ale României până ia epuizare şi mă voi 
opri aici că mai sunt prea multe de enumerat - 
acestea în culise, prezentate ca "realizârili" diferitelor 
guvernări; în sala de spectacol, "cetăţeanul 
turmentat" acceptă să fie buzunărit de "oameni 


de afaceri" străini sau cu dublă cetăţenie 
israeliano-romănâ (în principal); 

- acceptă că în România a existat un 
holocaust de care este şi el vinovat şi va trebui să 
bage măna în bugetul străveziu al familiei şi să 
întreţină o armată dotată cu cele mai sofisticate arme 
care să apere "ţara sfântă" de mânia Islamului. 

- află că va trebui să întreţină sute de mii de 
minoritari pe care el, "turmentatul , i-a 
defavorizat de-a lungul secolelor, şi chiar să se 
umilească în faţa lor sau să îi ştie de frică (precum 
jandarmii şi poliţia îi ştiu); 

- află că icoanele trebuie scoase din locurile 

publice; 

- află că iubirea de naţie, în afară de faptul că 
este inutilă, este şi un delict; 

- află că libertatea de expresie este un simplu 
deziderat pentru unii iar alţii au dreptul să îţi verse 
haznaua în cap şi tu trebuie să accepţi, eventual cu 
satisfacţie, satisfacţia de a trăi în "democraţie". 

O frază fără sfârşit, cu multe evocări şi multe 
virgule; trebuie să mă opresc, din motive stilistice. 

Şi ce face alegătorul nostru de ieri şi de azi: 
Ignoră pomelnicul de mai sus pentru că nu are 
timp de altceva decât de supravieţuire, se 
integrează in spectacolul prezentat, cu 
convingerea plină de naivitate că tot ce nu ştie nu 
există, câ un "fâft/c** îi va rezolva problemele 
esenţiale de viaţă şi că este inutil să adâncească 
lucrurile, dispus eventual să îşi dea votul pentru 
cinci mici şi o halbă de bere! 




"DACĂ TE AMESTECI 
ÎN TÂRÂTE, 

TE MĂNÂNCĂ 
PORCII”. 

(proverb românesc) 

BOICOTEAZĂ 

REFERENDUMUL! 


A mai fost Legiunea în această 
situaţie? 

Ou;^ atâtea argumente prezentate, să probăm 
concluzia şi pe vechile tipare, moştenite de pe 
vremea când Căpitanul conducea cu înţelepciune şi 
fermitate Mişcarea Legionară. în acel trecut au 
existat două situaţii; 

- când au putut să participe la alegeri, sub 
denumirile expresiei politice a Mişcării ("Totul Pentru 
Ţară". "Garda de Fier" etc ) 

- când, fără nici o justificare. Mişcarea era 
exclusă de la alegeri la cererea forurilor evreieşti 
internaţionale sau din propria iniţiativă a guvernelor 
la putere care gestionau alegerile 

Dar sâ revenim; a existat vreun guvern în 
perioada Interbelică favorabil cât de cât Mişcării 
Legionare? 

Negativi Toţi s-au purtat cu noi de ia foarte râu 
până la bestiali 

Întrebare; /-a trecut prin cap vreunul fruntaş 
legionar să îl întrebe pe Căpitan "no/ cu care 
călău votăm”? 

Apropo de adaptarea trecutului la situaţia 
prezentă la ora actuală nu ne împuşcă nimeni dacă 
lipim afişe, cel mult ne amendează, nu ne arestează 
şi nu ne schingiuieşte nimeni. Nu mai este necesar, 
duşmanii şi>au schimbat tactica. Ne îngrădesc cu 


legi care deocamdată nu sunt nici europene, 
legi datând din satrapia călăului lliescu din 1991. şi 
ne sugrumă mediatic, 999 din 1.000 de publicaţii şj 
emisiuni fiind proprietatea "mondialiştilor" sau fiind 
controlate prin subvenţii sau presiuni 
("autocenzura") 

Dragi legionari - atâţia câţi mai sunteţi. 

Şi mulţii noştri simpatizanţi! 

Diferenţa dintre perioada interbelică şi prezent 
(apropo de tratament) constă doar în "metodă" 
Scopul este acelaşi, chiar dacă guvernările actuale 
nu ne mai transformă în martiri. în eroi ai neamului 
românesc; marea diferenţă. în veci rezolvabilă, este 
că atunci exista un Căpitan! 

Deci spuneţi-vă singuri vouă Care dintre 
actualii politicieni, ''de la opincă la vlădică”, nu 
şi-a făcut o chestiune de onoare din incriminarea 
Mişcării? 

Este vreunul care să ne fi luat apărarea, sau care 
sub o formă sau alta să nu fi dat cu pietre în noP 

Negativi 

Să nu vorbim doar de Mişcare: Este vreunul care 
să fi demonstrat în cel mai palid fel câ iubeşte 
altceva decât propria persoană, propha situape şi 
gaşca lui de hiene? 

Păi dacă nu, pentru ce te frămânţi cui să \\ dai 
girul tău? Nu ţi se pare că poţi să cazi în ndicoP 

Aud făcându-se tot felul de socoteli: că votul tău 
va fi folosit în cutare fel sau în alt fel. cu explicaţii 
subţiri că dacă tu faci aşa, este posibil ca ei să facă 
aşa. şi că trebuie să ne implicăm ca să împiedicăm 
diverse manevre! 

Jn ce să ne implicăm, camarade. în jocurile lor 
murdare? 

Jocurile lor murdare se fac oricum: şi cu noi, 
şi fără noi; de suferit vom suferi rigorile legilor 
nedrepte, şi cu unul, şi cu altul (sau, dacă vreţi, 
şi cu unii, şi cu alţii); nu credeţi câ ne înjosim 
dând infimul nostru gir oricărui dintre aceşti călăi 
moderni ai Mişcării Legionare? 

Şi ce facem, intrăm într-o nouă 
hibernare? 

Negativ! 

Vrei să îţi exprimi opţiunea, vrei să contribui 
ia îndreptarea lucrurilor? 

£ în regulă, de ce nu o fad? 

Crezi câ te poţi rezuma la o scurtă 
deplasare până la centrul de vot o dată la 
patru ani? La asta se rezumă vitejia ta, la 
asta se rezumă grija ta de care faci caz? 

Vrei "să pui osul la bătaie" pentru binele 
acestei ţări şi explicit pentru binele tău şi alor 
tăi, vrei să trăieşti cu senzaţia că îţi păstrezi 
demnitatea? 

Toate acestea costă! Unii au plătit cu viaţa şi 
cu libertatea aceste dorinţe: nu iţi cere nimeni şi 
nici nu este cazul acum de aşa ceva. dar de 
acolo şi până la a-ţi manifesta părerile şi 
voinţa ”din an în paşti**, prin vot, este mai 
mult decât insuficient. 

Trebuie depus un efort continuu Şj 



coordonat: laşi comoditatea deoparte 
evi militant pentru punerea în practică 
unor dei (ca să nu pară pompos, sâ zice 
a unor idealuri**). 

Dintre două rele nu poţi alege nici unul da( 
u eş I obligat! Cam despre asta am vorbit' 



CLVÂNTUIL LECIONAM Mai 2007 




Pag. 2 













Sâmbătă, 19 mai 2007, va avea loc referendumul 
pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Unii 
dintre romăni se bucură în perspectiva acestei 
demiteri. Alţii au făcut zeci de mitinguri de susţinere 

f )entru preşedinte. România este împărţită în două. 
n răndurile următoare vom face o analiză foarte 
sumară a situaţiei. 


Cine se luptă pentru putere? 

De o parte este Traian Băsescu, fost 
comunist, după cum se autointitula la alegerile din 
2004. Puţini ştiu că atunci, deşi actualul preşedinte a 
folosit replica electorală "Adriane, suntem doi foşti 
comunişti şl zău că poporul român merită ceva mai 
bun", pentru a crea senzaţia că este un "fost" ce s-a 
lepădat de Satana, folosea ca director de campanie 
electorală un "fost" şef de promoţie de la Academia 
de cadre P.C.R. "Ştefan Gheorghiu". Aceasta ne 
indică gradul de sinceritate al omului Traian 
Băsescu, individ care a fost racolat de Securitate 
încă dejieJbăndle Institutului de Marină "Mircea Cel 
Băfrân" 

Oe cealaltă parte a ciozvârtei electorale se află 
"Coaliţia anti-prezidentială", o adunătură de 
indivizi absolut toxici, foşti activişti P.C.R. şi 
securişti notorii. Analiza individuală a acestor 
personaje, ce sunt în cea mai mare parte de un 
tupeu şi o obrăznicie dezarmante, nu face obiectul 
acestui articol. Azi n vom analiza doar ca un tot, ca 
o şleahtă de hoţi la drumul mare, ce se află. 


Care este motivul aparent al acestui 
război politic? 

Problema suspendării a apărut atunci când 
preşedintele a anunţat referendumul pentru votul 
uninominal Acest lucru i-a făcut să sară ca opăriţi pe 
actualii activişti ai valonlor europene, foşti activişti 
bolşevici (sau urmaşi ai acestora, cu educaţie aleasă 
dată de familiile lor pe linia bolşevism - comunism - 
ceauşism - liberalism - integrare- globalism) care îşi 
derulează de ani de zile afacerile lor de căpuşe 
soioase la adăpostul papionului european. 


Ce a făcut In foloşul ţării această coaliţie 
parlamentară şi cine este ea? 

O mare făsâială. Zero barat înmulţit cu 
şaptesprezece ani. Parlamentul României este 
format din câţiva oameni de meserie parlamentari, 
pe care îi vedem din 1990 încoace, şi din "tinere 
speranţe" care vin din urmă, cu mirosul fin format 
pentru a adulmeca stârvurile românilor doborâţi de 
viaţa mizeră creată în laboratoarele masoneriei 
pentru ei Dar problema nu ar fi că nu au făcut 
absolut nimic bun pentru sărmanii români muncitori 
ce i-au pus acolo unde sunt. ci că au făcut totul în 
contra lor, în contra Intereselor naţionale, în 
contra economiei naţionale pe care au spart-o în 
zeci de piese pentru a fi apoi mai uşor de vândut, 
bucată cu bucată, ca la iarmaroc. în contra 
sănătăţii românilor şi pentru distrugerea genei 
lor. 


Nu vom găsi nici o urmă de interes a majorităţii 
partamentanior pentru societatea de mijloc - pentru 
cea de jos nici atât • sau pentru spaţiul geografic în 
care trăiesc ei înşişi. Indivizi proţâpiţi în 
I I I Parlament de voturile populaţiei credule 
IU pro stite. îndobitocite şi manipulate 


S*ctua/ctar& 


MAREA CACEALMA SAU 
"EU CU CINE VOTEZ?" 

Nu vom găsi decât legi date de ei pentru ei. 
pentru familiile lor, pentru prietenii lor şi pentru 
stăpânii lor care-i conduc nu numai pe ei. ci lumea 
întreagă. 

Nişte indivizi cu coloana vertebrală a unei 
târâtoare. Nişte indivizi fără identitate, care au 
redescoperit târfa politică, curvăsăreala doctrinară şi 
zborul dintr-un partid în altul, dintr-o "bisericuţă" în 
alta. îmbrăţişând, în funcţie de interesul lor strict 
personal şi de burţile lor ghiftuite cu poame alese, 
doctrinâ după doctrină, fără a da senzaţia măcar o 
dată în viaţa lor că ar crede în vreuna 

Intr-un scurt istoric al alianţelor parlamentare 
recente, vedem că P D.-ul. cu oameni aduşi din 
P.S.D.. s-a scuipat bine cu această formaţiune- 
mamă, odată cu desprinderea sa din acest partid 
(care s-a format din P.D.S.R , care s-a format din 
F.D.S.N., care s-a format din F.S N., care s-a format 
din P.C R., care s-a format din P M.R., care s-a 
format ca satelit ai P.C.U.S., care s-a format cu 
ajutorul substanţial al Wall Sfreef-uiui, care este o 
instituţie formată şi înfiinţată... Ptiu, drace! Cum o 
dai, tot acolo ajungi! Ei. de cine? De cine? Aşteptăm 
răspunsurile dvs. cu interes, pe adresa redacţiei). 

în 2004 P.D.-ul face coaliţie cu liberalii, partid ce 
fusese într-o puternică opoziţie cu el. Alianţa 
liberalilor cu P.D.-ul, numită D.A.. aduce acuze grave 
de corupţie P.S.D.-ului. 

P.C.-ul (fost P.U.R.) face coaliţie cu P.S.D-ul. 
după care se îmbrăţişează cu D.A-ul., cu ocazia 
câştigării alegerilor de către aceştia. 

U.D.M.R.-ul face coaliţie cu P.S.D.-ul. fiind 
îndrăgostit apoi şi el subit de alianţa D.A., cu aceeaşi 
ocazie a câştigării alegerilor 

In 2007 liberalii se înjură cu P.D.-ul, partenerii de 
alianţă. Apoi fac alianţa cu P.S.D-ul., împotriva P D.- 
ului. 

P.R.M.-ul face alianţă cu U.D.M.R -ul, partid pe 
care l-a catalogat de-o viaţă ca ilegal şi cu care se 
afla în opoziţie încă de la înfiinţarea lui. 

U.D.M.R.-ul se cuplează cu P S.D.-ul de care se 
dezisese. P R.M.-ul face alianţă cu P.S.D -ul cu care 
se înjurase mitocăneşte într-o vreme. 

Greaţa te apucă şi maţele ţi se întorc pe dos! Ce 
doctrine, ce linie de partid, ce principii, ce 
credinţă, ce precepte morale, ce tradiţie istorică, 
ce valori, ce amiciţii - inamiciţii, care ideologie, 
care interese naţionale şi care bun simţ?! 

Pe ei, care de obicei votează ca vitele, cu ochii 
cârpiţi de somnul parlamentar, fără să ştie 
despre ce vorbeşte cel de la microfon, acum, 
dintr-o dată, i-a cuprins patima iubirii într-un 
"menaj a 322" de demitere a preşedintelui Puşcărie, 
viaţă dulce! 

Ce a făcut Traian Băsescu în interesul 
României? 

"A deschis dosarele fostei Securităţi " 

Da, dar numai după ce acestea au fost 
măsluite şi reconfecţionate timp de 16 ani. De la 
începutul anilor 70 Securitatea română a început să 
lucreze pe computer Tot ceea ce era mai important 
era stocat în baza de date a calculatoarelor, unde 
accesul era strict limitat şi parolat, şi unde acum s-a 
pierdut urma acestor fişe individuale. Ni s-au scos 
ochii cu nişte dosare îngălbenite de vreme, pe 
suport de hârtie, ale unor persoane care nu 
prezentau importanţă decât pentru vecinii pe care îi 
turnau, sau ale unor persoane de care se vroia a se 
scâpa. Aşa a fost cazul Monei Muscâ. dovedită a fi 
colaborat cu Securitatea doar după ce a intrat în 
dizgraţia iui Călin Constantin Anton Popescu- 
Târiceanu întregul dosarul al lui Felix-Voiculescu. 
cât şi al lui Traian Băsescu. nu au apărut niciodată. 
Aceste dosare s-au volatilizat prin metoda hocus- 
pocus după ce au fost preparatus de bâieţii cu ochii 
de albăstrea, bine şcoliţi în acest sens. Dacă 
preşedintele ţării nu ar fi colaborat cu 
Securitatea, nici ca angajat al acesteia, nici ca 
ofiţer de Securitate şi nici ca simplu informator, 
înseamnă că avem de-a face cu a opta minune a 
lumii, deoarece toţi ceilalţi aflaţi într-o funcţie 
similară cu a lui, făceau acest lucru. 



Uitaţi-vâ la el si spuneţi-mi dacă arată ca a 
opta minune a lumii! Sincer, fără patimă 
’A condamnat comunismul. ’ 

Comunismul era condamnat oricum. încă de la 
apariţia lui: un sistem bazat pe teroarea în masă şi 
pe crima organizată la nivel de stat. nu putea sfârşi 
decât ca orice criminal. în camera de execuţie. 

Nu era nevoie decât de o ştampilă cu 
recunoaştere oficială, pentru cosciugele a peste 
100.000 de oameni asasinaţi în întreaga lume. 

Toate ţările din jurul nostru condamnaseră 
comunismul Noi, cu unul dintre cele mai mari partide 
comuniste din lume (patru milioane de membn). am 
făcut aceasta după ce a început sâ ne arate lumea 
cu degetul pe străzile Europei, după ce ne-am dat 
seama că nu ne mai putem opune evidenţei, după ce 
au început să se audă vocile morţilor ce strigau din 
mormânt- O condamnare strict formală, fără nici o 
sancţiune concretă , care a făcut să nu-i doară nici 
măcar la bască pe marii călăi şi torţionari care s-au 
bucurat sau se bucură în continuare de pensii şi 
onorun, iar victimele sunt în continuare 
calomniate sau uitate. 

S-a recunoscut oficial că a existat o rezistenţă 
în munţi, dar se ascunde faptul că aceasta era 
formată în cea mai mare parte din legionari. S-a 
recunoscut meritul acestei rezistenţe, dar nu s-a 
reabilitat Mişcarea Legionară public, pnn cerere de 
scuze oficiale pentru intoxicarea şi otrăvirea 
populaţiei cu informaţii false şi calomnioase, de la 
înfiinţarea Mişcării şi până în zilele noastre De fapt. 
acesta este unul dintre motivele pentru care nu s-a 
dorit condamnarea reală a comunismului. Pentru că 
ies la iveală două lucruri îngrozitoare pentru Finanţa 
Internaţională: 1) că ane a fost anticomunist a fost. 
în foarte multe cazuri, legionar dea a avut 
legitimitate pentru faptele şi acţiunile sale. luptând 
împotriva unui sistem declarat criminal: 2} că 
finanţatorii şi promotorii acestei doctrine cnminale au 
fost evreii 

Ce s-a făcut pentru a se muşamaliza aceasta? 

A fost pus ca şef de comisie Vladimir 
Tismăneanu (Tismenischi). băiatul evreului bolşevic 
Leonte Tismăneanu. fost "înfierâtor proletar" la zianji 
"Scânteia"; fiul ne învaţă acum istona neo- 
Rolleriană. Toate citatele date în raportul de 
condamnare a comunismului sunt din Hannah 
Arendt. Michael Shafir. Gail Khgman, Steven.L 
Sampson, Robert Levy şi alţii asemenea lor pentru a 
ne arăta ca ei. evreii, de fapt au fost victime, şi nu 
călăi! Ei inventează, ei condamnă, ei analizează, 
ei studiază - şi ajung la concluzia că "Da. 
comunismul a fost rău. mama lor de bestii bolşevice 
române' Ier noi. evreii, am suferit cel mai mutC. 

Paul Goma. individ credibil sută la sută. i-a trimis 
mai multe scrisori lui Traian Băsescu. în care îl ruga 
pe acesta ca statul român sâ-i înapoieze cetăţenia 
română luată de către autorităţile comuniste, 
cetăţenie la care el nu a renunţat niciodată. Aceasta 
era condiţia ca Paul Goma sâ participe la activitatea 
Comisiei Prezidenţiale pentru analiz^ dictaturii 
comuniste din România, (continuare in pap. 6) 


LEGIONAR Mai 2007 


4 


Pag. 3 
























p 


PER PEDES PRIN CENTRUL BUCUREŞTIULUI (II) 








r 

■ j 

ll!L 

u 


Silueta cunoscută a ATENEULUI este una dintre 

emblemele 
Bucureştilor. 

( Construcţia a 
fost începută în 
1896, după 
proiectul 
arhitectului 
francez Albert 
Golleron. Ridicat 
prin subscripţie 
publică, Ateneul 
a rămas celebru prin sloganul vremii: "Daţi un leu 
pentru Ateneu". Sub perstil, deasupra intrării 
principale, se găsesc 5 medalioane de mozaic, 
reprezentând: cel din centru pe regele Carol I. cele 
din dreapta pe Vasile Lupu şi pe Matei Basarab, iar 
cele din stânga pe Neagoe Basarab şi pe Alexandru 
cel Bun. 

In sala cea mare a Ateneului s-a întrunit, la 29 
decembrie 1919, cea dintâi Cameră a României 
Mari, şi s-a votat ratificarea unirii Basarabiei. 
Transilvaniei şl Bucovinei cu patria-mamâ. 

Din vestibul, căruia în mod obişnuit i se spune 
"Rotonda Ateneului", pleacă patru scări 
monumentale de marmură roz, învârtite fiecare în 
jurul unui pilon de zidărie, şi formând, la palier, 
balcoane către vestibul. Marea sală de concerte, la 
care conduc aceste scări, cuprinde un parter cu 600 
de fotolii şi 52 de loji aşezate pe două rânduri. 
Deasupra lojilor, o friză lată care încinge tamburul 
cupolei, cuprinde un decor bogat format dintr-o 
frescă continuă în care sunt prezentate, prin penelul 
pictorului Costin Petrescu, pDomentele mari ale 
istoriei românilor. Friza de frescă este lată de 3 m. se 
desfăşoară dintr-o parte în cealaltă a globului scenei, 
pe o lungime de 70 m, şi cuprinde 25 de episoade 
prezentate într-o succesiune de scene ce se 
înlănţuiesc fără să fie separate unele de altele. 
Succesiunea scenelor Istorice este următoarea: 

1. Traian pătrunde îh Dacia; 2. Colonizarea 
Daciei; 3. Contopirea dacilor cu romanii; 4. Sentinele 
romane; 5. Invazia barbarilor; 6. începutul vieţii 
româneşti; 7. Statornicirea; 8. Descălecarea; 9. 
Statul militar; 10. Statul administrativ; 11. Cruciada 
românească; 12. Vremea lui Ştefan cel Mare; 13. 
Epoca de pace şl credinţă: 14. Epoca Iul Mihai 
Viteazul; 15. Epocile culturale; 16. Revoluţia lui 
Horia, Cloşca şi Crişan; 17. Anul 1821, revoluţia lui 
Tudor Vladimirescu; 18. Anul 1848 în Transilvania; 
19. Anul 1848 în Principate; 20. Al. I. Cuza şl 
împroprietărirea ţăranilor 21. Unirea Principatelor, 
anul 1859; 22. Carol I şi Războiul de Independenţă; 
Războiul Integrităţii Naţionale 1916; 24. 


23. 


Ferdinand I şl România Mare; 25. Carol al ll-lea. 

De-a lungul anilor au concertat în această sală 
mari somităţi: George Enescu, Ionel Periea, George 
Georgescu. Ion Silvestri, Ion Voicu. fraţii Gheorghiu, 
lehudi Menuhin, David Oistrach, Sergiu Celibidache, 
Sergiu Comisiona şi mulţi alţii. 

La 100 de metri se află HOTELUL HILTON, 
căruia toată lumea îi zice pe vechiul nume, adică 
ATHENEE PALACE. Renovarea, odată cu care 
hotelul a fost redenumit, s-a dovedit a fi benefică: a 
CTescut confortul, clădirea fiind încadrată în categoria 
"5 stele" şi a păstrat întru totul înfăţişarea sa 
exterioară şi interioară. Construcţia datează din 
1896, autorul planurilor fiind arhitectul francez 
Theophile Bradeu. Trebuie reţinut că a fost cea dintâi 
dâdire în care s-a întrebuinţat betonul armat. 

La mică distanţă de hotel se află BISERICA 
ALBĂ Numele el vine de la faţadele netede care au 
fost totdeauna spoite cu var de culoarea laptelui. 
Interiorul este modest, totuşi foarte plăcut şl 
Interesant datorită picturilor murale realizate de Gh 
Tătârescu. 

Tot la 100 de metri de Ateneu, dar în partea 
opusă, pe Calea Victoriei, se află frumoasa clădire a 
BIBLIOTECII UNIVERSITARE, construită prin grija 
rogelul Carol I, după proiectul arhitectului francez 
Paul Gollereau. în dâdire se află un amfiteatru 
pentru conferinţe; biblioteca‘şl sălile de lectură ocupă 
etajul. Clădirea a suferit daune în timpul 
Revoluţiei Anticomuniste din decembrie 1989 


III etaju 
[|| ^^ev ( 

■ II ■ 



când, în incendiul care s-a produs, s-au pierdut 
multe dintre cărţile rare şi lucrările de artă care 
aparţineau Bibliotecii. Acum restaurată. Biblioteca şi- 
a reîntregit colecţiile prin donaţii şi noi achiziţii. 

Vis a vis se află PALATUL REGAL, astăzi aici 
funcţionând MUZEUL NAŢIONAL DE ARTĂ al 
României. El a 
fost ridicat în 
1937 după 
planurile arh. N 
Nenciulescu. 

Interioarele 
rafinat decorate 
adăpostesc 
colecţii preţioase 
de artă 

europeană şi 
românească. 

Lângă Palatul Regal se află 
BISERICA CREŢULESCU. 
ctitorită în 1772 de lordache 
Creţulescu şi de soţia sa. Safta, 
fiica domnitorului Constantin 
Brăncoveanu. Biserica păstrează 
importante fragmente din pictura 
de origine, în special în pridvor. 

Şi fiindcă am vorbit în 
rândurile de faţă de biserici vechi 
şi centrale, să vorbim şi de 
CATEDRALA ROMANO- 

CATOLICĂ SF. lOSIF, care a 
fost construită în 1883 după 
planurile arhitectului vienez 
Frederich Schimdt, într-un stil 
care îmbină elemente de artă 
romanică şi gotică. Edificiul are 
un decor interior sobru, în care se remarcă picturile 
deosebite pe foi de aramă. Ea este centrul vieţii 
spirituale a comunităţii romano-catolice din 
Bucureşti. Monumentala biserică a fost şi încă este 
loc de protest al bucureştenilor faţă de o nouă 
construcţie alăturată, cu nu mai puţin de 15 etaje, 
care pune în umbră catedrala şi liniştea necesară. 

După atâta mers pe ios se cere, fireşte, un 
popas. Unde să-l facem? în parcul cel mai îndrăgit 
de bucureşteni, adică vechea şl frumoasa GRĂDINĂ 
A CIŞMIGIULUI. Ea a fost amenajată între anii 1849 
- 1856, în timpul domniei lui Barbu Ştirbey, sub 
îngrijirea arhitectului peisagist de origine germană, 
Fr. Meyer. Au fost aduse în zonă, începând cu 1851, 
zeci de mii de care cu pământ şi s-au realizat noi 
plantaţii cu platani, frasini, pletoşi. aluni, peri, 
magnolii, plante aduse de la VIena etc. Suprafaţa 
actuală a Grădinii CIşmIglu este de aprox. 14 ha. iar 
punctele de atracţie sunt: Grădina de trandafiri. 


(continuare din nunSfui trecijî\ 

pantei Bd. Ştirbei Vodă. După un veac şi jumătate 
parcul este un loc predilect de reaeere ai 
bucureştenilor pe aleile mărginite de bănci se 
bucură de soare bătrânii şi copiii, iar lacul este 
împărăţia plimbăreţilor cu barca şi a îndrăgostiţilor 
Să mergem mai departe- lângă Cişmigiu se află o 
clădire unicat, cu personalitate. Este vorba de 
PALATUL CREŢULESCU, ridicat la începutul sec 
«^XX. după planurile arhitectului Petre Antonescu. El 
uimeşte trecătorii cu arhitectura sa complicată, de stil 
" eclectic, inspirat mal ales de Renaşterea franceză 
Ajungem în PIAŢA UNIVERSITĂŢII, inima 
oraşului. Este situată la intersecţia celor două axe 
nord-sud şi est-vest care împart Capitala Dominată 
de clădirea impunătoare a HOTELULUI 
INTERCONTINENTAL. Piaţa a fost între anii 1989 şi 




Pag. 4 


compusă din mici ziduri de piatră, pergole de lemn 
lanţuri de fler pentru a expune numeroasele soiuri de 
trandafiri agăţători; Rondul mman, o platformă 
circulară cu diametrul de 20 m. cu patru puncte de 
acces; Colţul copiilor, din jurul Lacului Creţulescu 
amenajat cu mici elemente arhitecturale, podeţe si 
balustrade; Izvoml tui Eminescu, situat la baza 


Ci > Amu LEGIONAR 


1990 teatrul unor evenimente majore care au 
emoţionat întreaga lume. în amintirea tinerilor care 
şi-au dat viaţa aici pentru libertate. în mijlocul Pieţei 
au fost puse câteva cruci vechi de piatră. Tot aici se 
află BISERICA COLŢEA, construită în anul 1698 oe 
către spătarul Mihai Cantacuzino, în frumosul stil al 
arhitecturii munteneşti de secol al XVIWea. în locul 
unei bisericuţe din lemn, ctitorie a boierului Cdţea 
Doicescu; tot aici se află SPITALUL cu acelaşi 
nume, ridicat tot de Mihai Cantacuzino; actuate 
dâdire este rezultată din mărirea şi transformarea, în 
1888. a vechiului spital. "Pe locul numit al lui Colţea. 
cheltuind multă bogăpe. a ridicat felurite şi minunate 
clădiri, tari şi încăpătoare: lăcaşuri sfinte, spitakiri, 
case pentru hrana săracilor şi şcoale pentru felurite 
învăţături şi de învăţătura căntănT ne spune o 
cronică a vremii spătarului Cantacuzino. 

^ laturile Pieţei Universităţii se află 

MUZEUL DE ISTORIE al municipiului Bucureşti El 
fiinţează în dădirea PALATULUI ŞUŢU. una dintre 
cele mal vechi şi frumoase din Capitală Edificiul a 
fost ridicat între 1832 - 1834. sub conducerea 
arhitecţilor austrieci Witald şi Kanrad Schivnik 
nteriorul păstrează în bună măsură decorul original. 
Q* ^od esenţial sculptorul Kari 

5>tarK. Muzeul expune o bogată colecţie Uustrând 
istona Bucureştiului. 

reprezentativă dâdire din piaţă 
este UNIVERSITATEA, cea care l-a dat numele. Ea 
^pă colţul dintre bulevardele Elisabeta şi Nicdae 
Bâlcescu. Partea centrală a corpului. în stil 
n^dasic. a fost inaugurată în 1869. autonrf 
planurilor fiind arhitectul Alexandru Orâscu. Clădirile 
®^/ost construite între 1912 - 1926 de către 
arh tectul N. Ghika-Budeşti. 

Fiicrh^J® Universităţii, p© latura dinspre Bd Regina 
aşezate statuile prof Spiru Haret 

Gh Lazâr (autori 

Ferrs^n l^!‘ Heliade Rădulescu (autor Ettor® 
doZ L 1 ? statuia ecvestra a 

frartcezS^ZSalleu^T'" 

cen^l f^pat deocamdată excursiei pti'* 

^tojl Bucureşt.ului: o vom continua In numărul 

obiective ® l5ucurându-se de numeroase 

“ct've turistice, obligatoriu a ti cunoscute. 

2mj 


te. 












DIVERSIUNEA DIN "PUNCTE CARDINALE” 


Nu vreau sâ încep un "război" cu revista numită 
în titlu şi sunt convins - sau mai degrabă încerc să 
mă conving - că este o scăpare a comitetului de 
redacţie apariţia pe prima pagină a unui articol care 
"se screme" din răsputeri să îl aromeze pe dl. 
Bâsescu 

Faptul că pe prima pagină, alături de imaginea 
lui Ionel Moţa şi a monumentului de la 
Majadahonda apare cea a preş. suspendat sau fn 
funcţie, într-un vizibil efort de a mai trage o gură de 
aer înainte de "imersiune". este o Jignire nemeritatâ 
de martirii noştri! 

Bineînţeles că nu am fost foarte surprins; semne 
sunt multe şi demult. Am crezut că "se dă" drept 
revistă legionară şi aparent aşa ar fi, încercând să 
indice cititorului calea de urmat după o busolă 
intransigentă. 

Vedem că cel puţin declarativ, revista circulă în 
zece ţări şi mai multe continente de pe mapamond; 
să săpăm puţin şi să vedem ce semnal transmite în 
cazul de faţă, căci dacă săpăm mai mult cine ştie 
peste ce mai dăm! 

- Citez, "coaliţia pe care Traian Bâsescu a adus~o 
la guvernare"! 

Fals, românii au adus>o la guvernare din lipsa 
unei alternative, de scârba lui Năstase şi lliescu! 

Prin ce se deosebeşte Bâsescu de ei? Provine 
din aceeaşi categorie de oameni cu funcţii 
importante în comunism, agreat de "Comitetul 
Central", cel puţin "agreai" de Securitate, frate de 
partid cu Petre Roman, atât de Inteligent încât la 
momentul potrivit şi-a scos conţinutul dosarului de 
Securitate, lăsând însă coperţile incriminatoare, 
ajuns la putere după scene cel puţin jenante, de 
actor fără talent, ajuns pe marea scenă ia o vârstă la 
care alţii se gândesc să-şi numere banii şi ariii. 
aderent plin de zel al ideii de holocaust în 
România, dispus la absolut orice compromis 
pentru a se menţine la putere. 

Cum a ajuns la putere: 

- prin înlăturarea sub o formă oarecare a 
tovarăşului de drum - t-am numit pe dl Stolojan - şl 
prin promisiuni şi lozinci populiste, niciodată 
respectate. "Să trăiţi bine"' Cine trăieşte mai bine de 
când este "cârmaci"? (ştiţi cine mai era "marele 
cârmaci" în anii 80!) 

- a ajuns la putere garantând dispariţia 
corupţiei, a hoţiei, a privilegiilor pe criterii politice, şi 
ce a făcut după doi ani şi jumătate, deci după o 
jumătate de mandat? Nimic, nimic, nimic ! 



O să argumentaţi tâmp că nu a fost lăsat de 
ceilalţi parteneri de guvernare: atunci care este 
diferenţa faţă de Emil Constantinescu? 

Scrieţi că fostul preşedinte a fost învins de 
opoziţie, fals, a fost învins de propria coaliţie în 
care dl. Bâsescu a avut rolul principal de 
demolator! 

- Vorbiţi de mineriade? Mai bine vă puneaţi un 
plasture binefăcător; unde era dl. Bâsescu în 
timpul acela, nu la guvernare, nu la Ministerul 
Transporturilor, comandând trenurile pentru 
invadatori? Cine a executat blocarea circulaţiei 
feroviare pentru "drum liber" minerilor? Pe cine a 
adus dl. Bâsescu la conducerea Ministerului 
Transporturilor imediat ce s-a înscăunat: pe dl. 
Dobre, şeful regionalei C.F.R. care a executat 
ordinele de "cale liberă" a minerilor la Bucureşti. 

- Vorbiţi de "dezorganizarea şi nepotismul" din 
guvernarea C.D.R.! Aşa este. dar âceasta prin 
comparaţie cu ce? Cu perioada de la 2004 încoace? 
Sunteţi ridicoli, domnilor, dacă credeţi că situaţia 
actuală ar putea fi tratată atât de superficial! 

- vorbiţi de "apatia şi scârba electoratului"; ce ar fi 
putut de câţiva ani încoace sa modifice această 
stare? Ne luaţi drept tâmpiţi, domnilor! 

- când se vehiculau lozincile: "noi muncim, nu 
gândim" şi "moarte intelectualilor", cine guverna?' 
Petre Roman, având ca mână dreaptă cu care se 
spăla pe ici pe colo, pe "eroul" dvs. ! 

Nu ştiu dacă revista îşi însuşeşte în totalitate 
punctele de vedere ale d-lui V. lamandi (parcă am 
mai auzit numele acesta!), dar aş vrea să fac 


cunoscut comitetului de redacţie, compus, după 
ştiinţa noastră, din nume cel puţin sonore, că acest 
articol, lăfăindu-se pe prima pagină, este o 
diversiune extra - ordinară! 

Ştiţi cum se defineşte diversiunea, fără doar şi 
poate, iar aici se concretizează prin: 

- vorbeşte de Băsescu nescrimd nimic de subiect, 
evocând pe Constantinescu şi lliescu 

Asta este o bună moştenire comunistă şi post- 
comunistă; unde sunt "realizărili" d-lui Bâsescu. 
pentru Dumnezeu ! 

Pur şi simplu ai senzaţia că eşti luat drept "prostul 
proştilor" 

După modesta mea părere. Mişcarea Legionară 
nu trebuia să participe, să se implice în nici un fel în 
"jocurile murdare" ale guvernanţilor, duşmani de 
moarte autodeclaraţi ai Legiunii! 

Amintiţi cu obidă de presa aservită, de analişti, 
comentatori, ziarişti, care sunt de o parte sau de alta 
a baricadei. Ii consideraţi mercenari fără conştiinţă; 
poate aveţi dreptate, asta le cam este meseria Dvs., 
d-le V. lamandi. ce meserie aveţi? Păi pentru o 
jumătate dintre români, care nu îl agreează pe 
Bâsescu, nu sunteţi şi dvs un mercenar într-o slujbă 
oarecare? 

Când la ora unu noaptea în Piaţa Universităţii. în 
genunchi aprindeaţi o lumânare, gândindu-vâ la 
izbăvirea României, cum singur o declaraţi, convins 
că Emil Constantinescu va fi cel trimis, eraţi prost 
sau deştept? Că eraţi cinstii, de asta sunt convins, 
că şi eu am plâns în noaptea aceea! 

Sunt convins că şi acum sunteţi cinstit, dar sunteţi 
prost sau deştept? Unii învaţă din experienţele 
altora, alţii învaţă din experienţele personale, alţii nu 
învaţă nimic, niciodată! 

Vorbiţi în finalul articolului despre "tot ce a făcut 

(dl. Bâsescu) până acum . dovedind consecvenţă 

şi curap Consecvenţă în ce. d-le lamandi^ Curajul 
unui personaj cu imunitate totală? 

Voftriţi de "trebuie să avem demnitate"' Este de 
râs. este de plâns? Veţi hotărî singur mai târziu! 

Dacă pe 19 mai. la miezul nopţii, veţi fi iarăşi în 
Piaţa Universităţii cu lumânări în buzunar, să nu vă 
uitaţi după mine: nu voi fi acolo; ar fi degradant - 
apropos de demnitate. 

Vă urez. oricum, multe lumânări înainte' - 
presupunând că faceţi o oarecare legătură între 
lumânări şi puterea divină 


ANA PAUKER TRĂIEŞTE! 


Presa românească, prin ziarul "Ziua" din 7 aprilie 
2007, ne aduce această informaţie, pe care nimeni 
nu vrea să o reia. să o analizeze, să o explice 
tinerilor! 

La prima vedere ar părea o Informaţie de 
senzaţie, căci ar trebui ca acest călău al poporului 
român să fie în vârstă de peste 100 de ani, de fapt, 
ea nu a murit niciodată, s-a născut în negura 
vremurilor şi astăzi este mal vie şi mai activă ca 
niciodată! 

Sub titlul "Marii creştini ai penoadei comuniste", 
găsim un subtitlu: "Ana Pauker scoate religia din 
şcoini 

In "trei cuvinte" pentru tinerele generaţii: 
După 1944. după marea trădare a neamului 
consfinţită de regele Mihai. ţara a fost dată pe mâna 
unor comunişti-bolşevici. aduşi în ţară pe 
tancurile sovietice de ocupaţie, do origine 
evreiască, in frunte cu tovarăşa Ana. cu sarcina 
expresă din partea ruşilor să deznaţionalizeze, să 
distrugă orice urmă do naţionalism, să înece în 
sânge orice fel de rezistenţă reală sau 
presupusă, să transforme România într-un satelit al 
Moscovei şi eventual chiar să o încorporeze în 
conglomeratul de naţiuni al Uniunii Sovietice. 

^ Dar mai exista o sarcina iudaismul tîra hotărât să 
“ ' se răzbune crunt pentru că regimul Antonescu 
luase în timpul războiului măsuri de 




siguranţă care prin forţa împrejurărilor au conţinut 
represalii împotriva evreilor, dar. nota bene, a acelor 
evrei care pnn activităţile lor periclitau siguranţa 
naţională şi efortul de război antibolşevic! Că a avut 


dreptate o confirmă chiar comportamentul sălbatic, 
nejustificat, ai etnicilor evrei. în măsura în care le-a 
stat în putere, de declanşare a unei răzbunări (a se 
citi genocid) împotriva poporului Român. 

Nu a contat câ pe tot parcursul războiului 
amărâta Românie, ciuntită, agresată dinafară şi 
dinăuntru, teronzată de bombardamentele anglo- 
americane. a fost singurul refugiu european al 
evreilor, unde mâna naţional-socialismului 
german nu îndrăznea să ii agreseze! 

Răzbunarea talmudică a funcţionat aproape 
20 de ani, asasinând clasa politică românească, 
elitele intelectuale, economice, bisericeşti, 
fruntaşii satelor şi cu precădere pe cei mai buni 
fii ai naţiei: legionarii! 

Baia de sânge a încetat numai după ce au 
hotărât aceşti călăi ai neamului românesc numărul 
de 500 000 de victime 

Tovarăşa Ana Pauker a fost prima unealtă a 
iudco-comunismului instaurat în România, care a 
dezlănţuit teroarea împotnva neamului românesc; 
una din primele măsuri a fost scoaterea religiei 
din şcoli şi, bineînţeles, a însemnelor religioase, 
şi înlocuirea lor cu portretul ei şi al lui Stalin. 

(continuare în pag. 6) 


CiLI'yÂNTUL ILECslONAIt Mai 2007 




Pag. 5 


























MAREA CACEALMA SAU "EU CU CINE VOTEZ?" (continuare din pag. 3) 


Iar Traian Bâsescu l-a ignorat total, 
herăspunzându-i nici măcar la o singură scrisoare şi 
preferând ca şef al acestei comisii un evreu pe care 
Amenca nu l-a primit ani de zile pe teritoriul său, sub 
motiv că era... comunist. El au creat comunismul, ei 
n condamnă, pe principiul "eu te-am făcut, eu te 
omor" 

"A vorbit deschis despre influenţarea Justiţiei de 
către unii politicieni, despre corupţie şi despre jaful 
din economie ." 

Şi noi am vorbit, mai deschis ca domnia sa. 
Problema este: Ce a făcut concret? Ce acţiuni a 
demarat în limita prerogativelor sale? Ce nume a 
dat, concret. în afară de "grupuri de interese"? Ce 
persoane au intrat la puşcărie, în urma 
sesizărilor sale? S-a mişcat ceva în direcţia bună, 
concret, palpabil, real? Singurul lucru cert este că 
şi-a creat o anumită imagine populară, dar pe vorbe 
goale şi ameninţări fără rezultat către nişte corupţi 
abstractizaţi la maxim. 

"A finalizat intrarea României in U.E." 

România intra în U.E. oricum, chiar dacă nu ar 
fi vrut lucrul acesta, pe principiul ^'trecem baba 
strada fără sâ vrea ea". După ce şi-au vândut tot 
între ei şi ‘'investitorilor" evrei, singura modalitate de 
a comunica cu Europa era aceea de a se integra. Ei. 
pe ei şi afacerile lor, nu România, care a ajuns o 
caricatură în pielea goală, după ce nu mai are nici o 
pârghie economică serioasă în mână: nici C.E.C.. 
nici bănci, nici ciment, nici aur, nici gaze. nici 
electricitate, nici petrol, nici C.F R. nici oţel. nici 
telefonie fixă, nici apă, nici industrie strategică, nici 
flota comercială - vândută de Bâsescu unor prieteni 
evrei mascaţi în spatele unor firme norvegiene, nici 
resurse minerale şi (atenţie!!) nici teren agricol. 
Toate acestea au fost sau sunt în proiect pentru a fi 
vândute (C.E.C, B.C.R, Romgaz-ul. Petrom-ul şl 
Poşta) pe punguţa cu doi bani. O economie care se 
desfăşoară în cadrul geografic al României, dar 
care nu mai are nimic românesc. Cerşetori ia noi 
în ţară! Toate domeniile strategice ale României 
au fost vândute, iar statul român nu mai are drept 
de decizie în aceste domenii, pentru că nu mai sunt 
ale lui. Această agresiune fără seamăn a capitalului 
străin în faţa căruia autohtonii au plecat repede 
capul, s-a produs mai mult ca niciodată în ultimii 
doi ani. Este un fapt unic în toată Europa! Nici o ţară 
de pe bătrânul continent nu şi-a scăpat din mână 
domeniile economice strategice. Nici cei mai 
capitalişti dintre capitalişti, nici cei mai comunişti 
dintre comunişti. Guvernul Tăriceanu în toată 
splendoarea lui! Când vinzi totul şl nu mai păstrezi 
nimic în mâinile tale, înseamnă că eşti ori prost, ori 
inconştient, ori javră antinaţională, ori toate la un loc 

De ce nu le-a sărit la gât imediat dl. Bâsescu? 

De ce s-a aliat cu oligarhia pentru a câştiga 
alegerile? 

De ce nu a măturat cu ei pe jos când a văzut 
cine sunt? Cum a răbdat pipota în el doi ani şi 
jumătate să vadă cum fură ţara în continuare, cum 
storc de vlagă şi sudoare pe bieţii muritori de rând? 

A scuturat puţin haznaua cu rahat, până a început să 



pută. şi acum, hop, hai. prostimea la referendum! Pe 
banii cui, dacă nu tot ai românilor!? Vedem circ 
pe propriile buzunare. 

Aşadar, cine s-a integrat in Europa? România 
sau partea de Românie cumpărată de Occident, 
în spatele căruia se află - în cele mai multe cazuri 
- firme evreieşti? Acesta a fost marele jaf al 
secolului, început cu mulţi ani în u rmă: Ne daţi 
economia, vă dăm integrarea 
Oricum nu mai puteam rata 
integrarea pentru că El, 
băieţii în negru, aveau 
nevoie de ea. 
indiferent că 
noi aveam 

sau nu 

nevoie de 
aşa ceva. 

Ca şi 

cum i-ar 
fi interesat 

de ce avem noi nevoTef Ei şi 
hoiturile lor. atât Dacă ne uităm în 
jur vedem că marile puteri ale 
globalizării nu aplică globalizarea la ei 
acasă, ci doar la sărmanii incapabili care ne 
conduc într-un mod penibil de dezastruos Absolut 
toate ţările şi-au păstrat'industrie şi capital autohton. 

Ca şi problema rasismului: se aplică la tine 
acasă iar la băieţii în negru, la culmea rasismului, 
nu se aplică. De ce? Pentru că tu eşti prost şi ei 
deştepţi! 

Aceasta-i integrarea desăvârşită de Traian 
Bâsescu. 

"A demascat pe cei care fac legile pentru 
acoperirea corupţiei "băieţilor deştepţi" care îşi 
promovează interesele ." 

Băieţi deştepţi şi fete deştepte suntem toţi cei de 
la "Cuvântul Legionar" 

Concret, punctual, a spus vreun nume şi 
prenume? 

"A apărat România prin aprobarea înfiinţării unor 
baze militare S U. A " 

Era oare atacată România şi noi dormeam? 
Practic ne-a adus războiul în ţară prin înfiinţarea 
acestor baze. acestea^ putând deveni oricând în 
cazul unui conflict, o potenţială ţintă inamică Ne-a 
adus odată cu acestea şi ruşinea scandalului 
închisorilor secrete Ne-am pricopsit cu un tratat 
militar criminal şi umilitor, despre care am mai scris 
■şi cu scandaluri ca cel de la Bistriţa Ne-am cedat de 
bună voie pe timp de pace. fără nici o logică, o 
parte din teritoriul nostru naţional suveran. Toate 
bazele militare americane reprezintă teritoriu 
S.U.A iar militarii, oriunde s-ar afla în România nu 
se supun legilor noastre. Apărare sau trădare?? 

Ce nu a făcut Traian Bâsescu în interesul 
României? 

A numit un patibular cu ifose de filosof ratat în 
fruntea Institutului Cultural Român care ne reprezintă 
în lume, în persoana lui Horia Roman Patapievici 



Acest individ a defăimat şi prejudiciat în stil 
ordinar şi în mod grav. în scris. România şi pe 
români, naţie din care se pare că dumnealui nu 
prea se trage. 

Muzeul Holocaustului. 

(Muzeul Holocaustului de la Washington este o 
instituţie care se bazează aproape exclusiv pe decor 
ambient, emoţii create vizual şi auditiv şi mai puţin 
pe documente scrise, parafate şi ştampilate.) 

Nu. Doamne fereşte, n-am zis! Trăiască 
Holocaustul din România şi din lume. împreuna cu 
secretarii săi generali! 

în timp ce a plâns la acest muzeu, morţii noştri 
îngropaţi de'cizma comunismului pe care tocmai "l-a 
condamnat", zac care pe unde au fost aruncaţi 
bătrânii luptători dispar fără nici un onor din partea 
autorităţilor (vezi cazul lui Ion Gavrilă Ogoranu) 
fostele închisori se demolează sau se renovează îri 
culori roz bombon cu picăţele pentru a aea o 
latmosferă "mai plăcută". în loc să fie transformate în 
'locuri de reculegere ale Holocaustului nostru Roşu 

Traian Bâsescu este un om care s-a implicat 
profund în afaceri şl care are un trecut şantajabil. 
Acesta a fost trocul: să urmeze o anumită linie 
indicată la întâlnirile pe care le-a avut cu marile 
organizaţii evreieşti mondiale Anti-Oefamafton 
League, American Jewish Committee. World Jewrsh 
Congress şi B'nai B’rith International, iar dosanji său 
va rămâne dispărut definitiv. Dacă nu ar fi fost 
şantajabil. nu ar fi ajuns acolo unde este acum. 
pentru că înţelepţii Sionului nu au nevoie de 
incoruptibili. Vă mai amintiţi "Protocoalele înţelepţilof 
Sionului"'? 

Sâ mergem la vot? 

Linia Mişcării Legionare nu este aceea de a 
accepta un râu mai mic pentru înlocuirea unui 
râu mai mare. 

Adevăratul scop al acestui referendum este acela 
de a legitima prin votul populaţiei, viitoarele acţiuni 
ale lui Traian Bâsescu. Indubitabil el va ieşi 
învingător Dacă nu va fi aşa. sunt gata să mănânc 
public această pagină de ziar 

El este simbolul luptei anticomuniste, el este 
simbolul luptei pentru dreptate şi adevăr, el este 
simbolul luptei împotriva oligarhilor mafioţi, bla-bla- 
bla. Această imagine a sa a fost meticulos creată de 
către maeştrii de ceremonii şi va culmina cu victona 
de sâmbătă. 

P.D-ul scăzuse dramatic in sondaje, dar acum 
totul s-a recuperat, conform planului P N G -ul urcă 
vertiginos în procente, iar Becali este un bp * 
imprevizibil, cu mult mai greu de stăpânit, deşi ‘se 
lucrează intens" şi la el acum, primul pas fnnd 
decoraţia Ritului de York pe care a primit-o 

Şi care este cel mai important punct al aceşti 
circ balcanic cu puternic iz de cacealma? Se fac in 
acreşte zile. in acest moment, nişte afaceri fabuloase' 
Atenţia tuturor este deturnată in altă parte Eternii 
pescuitori in ape tulburi trag cu dinţii să mai facă şi ei 

un nuţ cinstit". Iar românului îi rămâne votul Ş‘ 
pişcotul. 


ANA PAUKER TRĂIEŞTE! (continuare din pag. 5) 


Adormiţilor! Nu vedeţi nimic, v-a luat diavolul 
minţile! Nu puteţi face nici o legătură intre 
campania împotriva însemnelor religioase 
declanşată la sfârşitul lui 2006 în România şi 
lupta subterană şi din ce în ce mai la lumina zilei 
de a distruge poporul Român? 

Chiar trebuie să vină iarăşi tovarăşii urmaşi al 
Anei Pauker, să vă dea cu o măciucă în cap, la 
sensul propriu, pentru a vă dezmetici? 

Oare ne aflăm iarăşi sub ocupaţia zecilor de mii 
de tancuri ruseşti? Oare există în continuare sute de 
locun de detenfie şl de exterminare pentru 
naţionaliştii români? 

Nu uitaţi! Şi atunci românii au opus rezistenţă cu 
preţul vieţii! ' 

Trebuie să recunoaştem duşmanul de Ieri, de 
azi şi de mâine al românismului - şi prin definiţie 
al creştinismului; şl-a schimbat metodele de 
luptă; no cucereşte întâi economic, ne 
controlează politic de la cap la coadă ne 
dictează legile. Inclusiv în ceea ce priceşte 
religia. Libertatea de exprimare atât de 


Pag. 6 


clamată în acest simulacru ordinar de democraţie a 
devenit un deziderat din moment ce există lucrun 
despre care nu ai voie să vorbeşti sau să' le 
comentezi sub ameninţarea unor legi draconice cum 
ar fi problema holocaustului. 

Orice încercare de a avertiza asupra Invaziei 
Iudaice în România este categorisită ca inumană 
ilegală, criminalăl 

Unde eşti tu. tovarăşa Ana Pauker. sâ vezi că ai 
patronat asasinarea a sute de mii de români din lipsă 
de imaginaţie; iată câ se poate şi altfel' Urmaşii 
dumitale se descurcă mult mai bine, fără "Piteşti" 
"Aiud". "Gherla". "Canal", "Jilava". "Baia Sprie" fără 
regimente de securitate asmuţite împotnva 
românilor, fârâ "miliţia poporului", fără "securitatea 
poporului" etc. etc. '-umaiea 

Atenţiune, nu vreau să fac afirmaţia câ tovarăşa 
Ana ar fi putut executa singură tot acel carnaoiu a 
fost secondată de toată suflarea evreiască din 
România, care ocupa 95% din toate posturile de 
decizie: politice, economice, din cultură, aparatul de 
represiune, dar şi pânâ la baza piramidei directori 


CUVÂNTUL LEGIONAI8 


ri! ingineri şefi. contabili şefi. secretari 

fnImnrinH P^î^'^inţi de sindicat - în toate 
„ P licee, universităţi, institute de 

«ratare, ministere, armată - şi ' oriunde. Sâ 
•nd âznească cineva să mâ contraz.că- 
^ concluzie şi în încheiere: 
tovartco ®numeraf; mai sus. in frunte cu 

Mu^snmC^' T P« scena polibeă. ? 

relioiei din încercări de scoatere a 

ta cenzuri ^ scoaterea însemnelor religioase, 

general în autocenzură în presă şi 

vorbeşti d^^ ^ P^hlică. daca legile iţi interzic sâ 
doar si no f ^ anumite lucruri. înseamnă fârâ 
tactica nărf ^ aceşti tovarăşi au schimbat 
culise ma?ttr'"^i politică dar dirijând din 

viitorul nostru^ ^ eficient ca oricând viaţa S' 

Pen». fHw ţi copii Iii 1^ 

■“iio..i.ioop,c%2LXi “ " ’ 


=i 


Mai 2007 
















ca/‘ie 

"INFLUENŢA EVREILOR ÎN LUME” - KEVIN Mac DONALD 

- Ed. Vicovia, Bacău. 2006 - 


(III) 



continuare din numărul trecut 



Am comparat 
activismul evreiesc 
cu o presiune în 
careu la baschet - 
are mereu aceeaşi 
intensitate şi 

acoperă toate 
unghiurile posibile. 
Există dovezi 

considerabile că 
evreii au o capacitate 
emoţională mult mai 
mare decât media 
obişnuită a 

oamenilor." (pg. 61) 

"Evreii s-au 
I purtat întotdeauna 
agresiv cu oamenii 
lîn mijlocul cărora 
'au trăit şi au fost 
percepuţi ca agresivi de către criticii lor Ceea ce 
uimeşte în cartea lui Henry Ford. The International 
Jew’* (TU) r^vreu! intemaţionarj. scrisă la începutul 
anilor '20. este portretul energiei şi al agresivităţii 
evreilor atunci când ei îşi afirmă interesele. După 
cum se menţionează în TU, încă din timpurile 
biblice evreii s-au străduit să înrobească şi să 
domine alte popoare, chiar şi în neascultare faţă 
de porunca divină, aşa cum se spune în Vechiul 
Testament: «Şi aşa s-a întâmplat că Israelul, când 
era puternic, i-a pus pe Cananeeni să plătească 
tribut şl nu i-a gonit de tot.» 

în Vechiul Testament, relaţia dintre Israel şi 
străini este una de dominaţie. De exemplu; 
«Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece 
înlănţuite, se vor înclina înaintea ta şi ţi se vor 
închina» (Isaia, 45:14); «Se vor închina cu faţa 
la pămănt înaintea ta şi vor linge ţărâna de pe 
picioarele tale» (Isa. 49;23). Atitudini similare apar 
la Trito-lsaia (60:14.61:5-6). la Ezechiel (39:10) şi în 
Eclesiastul (36:9). 


Apoteoza atitudinilor ebraice de cucerire 
poate fi găsită în Cartea Jubileurilor, unde 
sămănţei lui Abraham îi este făgăduită stăpănirea 
lumii şl un mare succes reproductiv: «Eu sunt 
Dumnezeul care a creat cerul şi pământul. Te voi 
mări şi te voi înmulţi peste măsură; şi regi vor ieşi din 
tine şi vor domni peste tot pe unde a călcat picior de 
om. Voi da urmaşilor tăi tot pământul de sub ceruri, 
iar ei vor domni peste toate naţiile, după plac; iar 
apoi ei vor lua tot pământul în stăpânire şi îl vor 
moşteni pentru totdeauna.» (Cartea Jubileurilor 
32 18-19)." (pg 65-66) 


în America sec. al XX-lea. sociologul Edward A 
Ross a făcuf referire la tendinţa mărită a Imigranţilor 
evrei de a-şi maximaliza avantajul în orice 
tranzacţie. începând cu studenţii evrei care îi bat 
la cap pe profesori ca să le dea note mai mari şi 
terminând cu săracii evrei care încearcă să 
obţină un ajutor social mai mare decât cel 
obişnuit. Nu există imigranţi mai gălăgioşi, mai 
insistenţi şi mai indiferenţi la dreptuhle celorlalţi 
decât sunt evreii. 

Autorităţile se plâng că evreii est-europeni nu au 
nici un respect pentru lege în sine şi sunt dispuşi să 
încalce orice convenţie care le stă în cale "{pg 67) 


"Evreii au fost unici, ca grup american de 
imigranţi, prin ostilitatea lor faţă de cultura 
creştină a Americii şi prin eforturile lor agresive 
de a schimba această cultură. 

Din punctul de vedere al lui Ford. din cartea sa. 
TU. Statele Unite importaseră. în decursul a 
patnxzeci de ani. 3 500 000 de imigranţi evrei cu un 
puternic simţ al identităţii lor şi vorbitoh de idiş In 
timpul acelei foarte scurte penoade, evreii au avut o 
influenţă imensă asupra societăţii americane, 
mai ales în ceea ce priveşte eforturile lor de a 
elimina expresiile creştine din viaţa publică, 
începute încă din 1899-1900, când au încercat să 
I I I elimine cuvântul "creştin" din Proiectul de Legi 


al Virginiei Hotărârea evreilor de a şterge din viaţa 
publică orice urmă a caracterului predominant creştin 
al S.U A. este,. în prezent, singura formă activă de 
intoleranţă religioasă din ţară "(pg 68) 

"O tactică generală a fost aceea de a acuza pe 
criticii Israelului de antisemitism. într-adevâr, 
George Ball, un critic perspicace al Israelului şi al 
clientelei sale americane, susţine că acuzaţia de 
antisemitism şi culpabilitatea legată de Holocaust 
este arma cea mai eficientă a Israelului - mai 
eficientă decât puterea sa financiară. Utilitatea 
acestor arme psihologice derivă, la rândul ei, din 
influenţa foarte mare a evreilor asupra mass 
media din S U.A.. Referindu-se la importanţa 
Holocaustului în viaţa americană contemporană, 
istoricul Peter Novick spune că: 

«Noi [adică evreii] nu suntem doar "poporul 
biblic", dar şi un popor a! filmelor de la Hollywood şi 
al serialelor de televiziune, al articolelor din reviste şi 
din ziare, al comicsurilor şi al simpozioanelor 
academice. Când preocuparea intensă pentru 
Holocaust s-a generalizat printre evreii americani, a 
fost nu numai natural, dar şi practic inevitabil ca 
aceasta să se propage în toată cultura, dat fiind rolul 
important pe care îl joacă evreii în mass-media 
amehcane şi în influenţarea elitelor formatoare de 
opinie.»" (pg 71) 

"Cei care critică politica israeliană într-un 
mod oricât de susţinut. îşi atrag represalii 
dureroase şi nesfârşite, riscând chiar să-şi 
piardă mijloacele de trai din cauza presiunii 
venite din partea uneia sau mai multor părţi ale 
lobby-ului pro-Israel. Preşedinţii se tem de el 
Congresul american îi îndeplineşte doleanţele. în loc 
ca raţionamentele şi opiniile criticilor Israelului să fie 
discutate pentru ele însele, acestor critici le sunt 
dintr-d dată puse la îndoială motivaţiile, integritatea 
şi valorile morale. Indiferent cât de moderată le este 
critica, ei sunt c.aracterizaţi drept marionete ale 
lobby-ului petrolului, apologeţi ai arabilor sau chiar 
antisemiţi." (pg. 72 73) 

"Originile sionismului şi ale altor manifestări ale 
intensului dinamism ebraic din sec. al XX-lea se află 
în lumea vorbitoare de idiş a Europei de Est a 
începutului de secol XIX. 

Iniţial invitaţi de către nobilii din Polonia în calitate 
de administratori de moşii, arendaşi, banchen şi 
cămătari, evreii de acolo s-au implicat în afacerile 
comerciale şi apoi în domeniul meşteşugăresc, astfel 
încât s-a născut o rivalitate între măcelarii, brutarii, 
fierarii, cizmarii şi croitorii evrei şi cei non-evrei. 
Acest lucru a dat naştere la diferenţele de venituri ce 
au dus la atitudinile şi comportamentele anti-evreieşti 
atât de caracteristice istoriei ebraice în ciuda 
restricţiilor periodice şi a izbucnirilor ostile faţă de ei, 
evreii au ajuns să domine întreaga economie, cu 
excepţia muncii din agricultură şi a domeniilor 
nobilimii Ei au avut un avantaj în concurenţa din 
comerţ şi din domeniul meşteşugurilor pentru că ei 
controlau comerţul cu materii prime pe care le 
puteau vinde apoi co-etnicilor la preţun mai mici." (...) 

Antisemitismul şi creşterea explozivă a 
populaţiei ebraice, combinate cu ostilitatea 
economică, au fost factori de o importanţă 
decisivă în apariţia numeroşilor evrei 
nemulţumiţi care visau la mântuire in cadrul a 
diverse mişcări mesianice - misticismul etnocentric al 
Cabbalei. sionismul sau visul revoluţiei politice 
marxiste. ( . ) 

în Statele Unite, convingerile politice radicale 
nutrite de un mare număr de imigranţi evrei şi de 
către descendenţii acestora au persistat chiar şi 
în absenţa condiţiilor politice şi economice 
dificile şi au avut o influenţă decisivă asupra istoriei 
politice şi culturale amencane de până în prezent. 
Persistenţa acestor convingeri a influenţat 
sensibilitatea politică generala a comunităţii ebraice 
Şl a avut un efect destabilizator asupra societăţii 
americane. începând cu paranoia erei MeCarIhy şi 
terminând cu tnumful contra-cultural al anilor ’60 In 


lumea contemporană. descendenţii acestor 
fundamenlalişti religioşi constituie baza mişcării de 
colonizare şi a altor manifeslăn ale extremismului 
sionist din Israel" {pg. 91 - 93) 

"Aceasta a fost atmosfera în care hasidismul a 
ajuns să domine Europa de est Hasidismul 
respingea pătimaş toate presiunile 
asimilaţioniste venind din partea guvernelor. ( ) 
Ei s-ău orientat înspre Cabala (scrierile misticilor 
evrei), superstiţii, antiraţionalism. crezând în 
remedii magice, amulete, exorcisme.' posesiune 
demonică (dybbuk). stafii, demoni şi spirite 
răutăcioase şi cicălitoare 

Acestui sentiment intens al apartenenţei la grup îi 
corespundea convingerea câ non-evreii sunt mai 
puţin umani. Aşa cum a spus Mendel din Rymanov. 
«Un necredincios nu are inimă, deşi are un organ 
care seamănă cu o inimă». Toate naţiunile există 
doar prin virtutea poporului evreu «Erez Yisrael 
[pământul Israelului] este esenţa lumii şi orice 
vitalitate izvorăşte din e>> Atitudini similare sunt 
caracteristice fundamentaliştilor evrei 
contemporani şi mişcărilor de colonizare din 
Israel. 

Hasidismul avea o atitudine de încredere 
absolută în persoana numită zaddic. învăţătorul lor. 
figura carismatică văzută de către adepţii săi ca 
întruchiparea lui Dumnezeu în lume. Ataşamentul 
faţă de liderii carismatici este o trăsătură 
fundamentală a organizăni sociale ebraice - vizibilă 
atât la fundamentaliştii religioşi, cât şi la radicalii 
politici sau la intelectualii de elită evrei 
Următoarea relatare a unei scene petrecute înlr-o 
sinagogă din Galiţia anului 1903 desene 
emoţionalitatea intensă a comunităţii şi supunerea ei 
totală faţă de conducătorul ei La sfârşitul slujbei, 
cei care stăteau în imediata apropiere a rabinului 
erau foarte doritori să mănânce orice mâncare 
atinsă de el, iar oasele de peşte erau păstrate de 
către adeppi săi ca nişte moaşte. O altă relatare 
observă cum credincioşii care speră să prindă o 
scânteie din focul lui sacru fug să-l întâmpine 
Puterea zaddic-ului este atât de mare. încât «orice 
face Dumnezeu, este, de asemenea, în puterea 
zaddic-ului să facă». 

Un rol important al zaddic-ului este de a 
produce bogăţie pentru evrei, luănd-o de la non- 
evrei. ( .) 

Predicile zaddic-ului erau pline de rugăminţi de 
răzbunare şi de ură împotnva non-evreilor, care erau 
consideraţi sursa necazurilor lor (pg 96-97) 

"Aceste grupuri erau foarte autoritare - o altă 
trăsătură fundamentală a organizării sociale ebraice 
Rabinii şi ceilalţi membri ai comunităţii aveau o 
putere extraordinară asupra celorlalţi evrei din 
societăţile tradiţionale - aveau, literal dreptul de 
viaţă şi de moarte asupra lor. 

Evreu care informau autontăţile despre activităţile 
ilegale ale altor evrei erau lichidaţi din ordinul curţilor 
rabinice secrete, fără şansa de a se apăra 

Evreii acuzaţi de vederi religioase eretice erau 
bătuţi sau ucişi Cărţile lor erau arse on îngropate în 
cimitire Când murea un eretic, trupul lui era bătut de 
către un comitet speaal de înmormântare, aşezat 
într-o căruţă umplută cu baligă şl depus în afara 
cimitirului evreiesc. 

Acolo unde autontăţile erau tolerante, aveau loc 
adesea lupte înverşunate între diversele secte 
ebraice, de multe on pe motive religioase minore 
precum felul de pantofi pe care trebuie o 
persoană să-i poarte. ( ) 

Sinagogile aveau inchison foarte aproape de 
intrare, iar prizonierii erau supuşi abuzurilor fizice de 
către membrii congregaţiei în timp ce se duceau la 
slujbă "(pg 98-99) 

(continuare în numărul viitor) 


LECfllONAiî Mai 2007 


Pag. 7 











SiSna/'itie 6^ cewfe 

ŞERBAN MILCOVEANU - "SUMMA POLITICA”: 
"VÂRF DE LANCE’ şi ”CINE SUNT FORŢELE OCULTE?” 


I. O PROPUNERE DE COMPENDIU 
PENTRU '’SUMMA POLITICA** 

Pnmul pătrar al acestui an editorial a fost marcat, 
printre altele. în chip foarte semnificativ, de o 
oportună iniţiativă a Academiei Române Institutul 
naţional pentru studiul totalitarismului al acestui înalt 
for a editat recent o selecţie esenţială de tex-te din 
extinsa ane a activităţii de cercetare ştiinţifică a dr 
Şerban Milcoveanu. însumănd peste 20 de cărţi, mai 
exact lucrări de specialitate, publicate pe parcursul a 
aproape dopă decenii. 

Volumul, editat cu sprijinul Autorităţii naţionale 
pentru cercetarea ştiinţifică, apare sub un titlu 
provenind din sintagma unei definiţii 
intratextuale {"Garda de Fier = vârful de lance al 
Legiunii Arhanghelul Mihair - "Enciclopedie pentru 
inteligenţe", voi. VI. 2015): ”VÂRF DE LANCE. 
SECOLUL XX”, incluzând depoziţii de martor al 
epocii şi relatări de participant ia evenimente. 

Printr-un astfel de demers, insistent şi 

neîntrerupt, 
o proiecţie 
atât de 
vastă, cum 
este cea pe 
care o 
întreprinde 
autorul, 
explorează, 
sistematic şi 
integral 
realitatea 
istorică şi 
politică a 
României 
inter şi post¬ 
belice. Ea 
este 
organizata, 
în incidenţa 
amintitelor 
volume, 
ordonând o 
materie 

aproape enciclopedică, într-o perspectivă 
panoramică, un fel de "SUMMA POLITICA", aşa 
cum, dintr-un alt ev. un alt "intelectual exclusiv^^ 
dominicanul Toma din Aquino. proiecta către noi, în 
stilul său pur, simplu, precis, cu o limpezime de 
cristal, o "Summa theologica". o enciclopedie 
integrală a teologiei, sub generoasa deviză. 
"Contemplata alis tradere" ("Să împărtăşeşti altora 
rodul celor contemplate"). 

Mai mult decât martor ocular şi, mai degrabă, 
ceea ce indică expresia spaniolă de "tesligo 
presencial". adică oferind mărturia celui implicat în 
istorie prin prezenţă activă şi constructivă, amplul 
demers al dr Milcoveanu e postulat, dintru început, 
sub posibila deviză: "Omnia victa alis tradere" ("Să 
impâriăşeşti altora rodul tuturor experienţelor trăite”) 
"Ce am înţeles de la Corneliu Z. Codreanu" sunt cele 
care urmează. 

Sensibilitate şi reactivitate pe direcţia pozitivităţii. 
eficienţei şi conslructivităţii. Inteligenţa şi cultura sunt 
obligatorii, dar esenţialul este mai departe şi anume 
gândirea care înaintează la acţiune şi acţiunea care 
se spn]ină pe gândire. 

Prima sa realizare este de a ne fi dat un scop 
generos 

A doua sa realizare este de a fi reuşit unitatea de 
voinţă. 

Şl a treia sa realizare este de a-şi fi transformat 
existenţa în steag 

Istoria bietului popor român îi este 
recurK)scătoare 

Nu aducem argumente, ci aducem dovezi" (pg 
55) 

Reformulănd. reţeta din cel de-al XllWea veac a 
vestrtului "Doctor Angeficus". ar suna. pentru 



amândoi, astfef "rolul fundamental al inteligenţei 
este gândirea coordonată de iubire şi iubirea 
coordonată de gândire". 

Când, la 1313, Papa loan al XXII-lea l-a înscris în 
catalogul sfinţilor pe Toma, fiul contelui din Aquino, 
s-a obiectat că nu făcuse minuni nici în viaţă, nici 
după moarte "Câte propoziţii teologice a scris, tot 
atâtea minuni a făcut" - a fost răspunsul Papei. 

Pentru că există. în efigie, miracolul necesar al 
edificării prin scris. 

Sub acest semn este întocmită şi această 
selecţie, o propunere de compendiu pentru 
enciclopedica "Summa politica" a dr. Milcoveanu. 
"Singur împotriva tuturor este pedeapsă atunci când 
nu ai dreptate şi este distincţie, chiar consacrare, 
atunci când ai adevărul de partea ta. Adevărul are 
semn de egalitate cu Dumnezeu ” 

Acest "Doctor Assiduus", aflat vreme de 
peste trei pătrare de veac în vârful de lance af 
avangardei celei mai autentice Drepte româneşti, 
Mişcarea Legionară, are. (prin ce straniu joc al 
cronologiei?), exact dublul vârstei celui din Aquino. 
care a vieţuit 48 de ani. 

Mărturia sa are, deci. girul experienţei aproape 
întregOlui veac care a trecut şi legitimitatea unui 
"mentori* şi "memorator" exemplar 

Pentru descifrarea evenimentelor majore ale 
istoriei României din secolul trecut, lucrarea este 
indispensabilă, drept pentru care, ne vedem în drept 
să ne raliem părerii prefaţatorului ei: 

"Canionat deopotrivă in planul evenimentelor 
istorice, percepute din culise, al factologiei inedite, 
al politologiei, al socialului, al mentalului colectiv, 
demersul dr. Şerban Milcoveanu este marcat. în mod 
inconfundabil. pe fondul unei vaste culturi, de 
prodigioasa memorie şi forţă de sinteză a 
autorului, calităţi puse in slujba reactivării şi etalării 
critice a datelor în lumina realităţii percepute 
nemijlocit” (Corneliu B^iman) 


NAVIGARE NECESSE EST... 

Hippocrate din Insula Cos. 
fluxul apei filtrând în aval. 
incâid firu-acela letal, 
năvodind pânza vieţii p>e dos. 

Heradit din Efes, binişor, 
puse râul acela pe roate, 
oprind scalda cea de două ori 
în fluidul ce nu se mai poate. 

Cât ţi-e. Doamne. Caribda şi Scylla. 
pentru îrK>tâtori sirvguratid, 
de ţi-e mai mare mila, 
între doi presocratici? 

Cristiana Hâncu 


II. O ÎNTREBARE ISTORICO-RETORICÂ 

X/A/E SUNT FORŢELE OCULTE (din 
Rom.ânia şi din omenire)?^ 

Cu o nouă suită (însumând peste 300 de 
pagini) de "analize sodal-politice" şi. în acelaşi timp. 
"analize psihosociale", Liga pentru Apărarea 
Adevărului Istoric a făcut posibilă apariţia, în 
primăvara acestui an. a unui nou volum semnat de 
dr. Şerban Milcoveanu. 

Asemeni oricărei întrebări retorice, şi aceasta, 
consemnată în titlu. îşi are răspunsul implicit, 
conţinut in enunţ. 

Importanţa ei esenţială e însă de natură istorică, 
după cum şi oportunitatea ei e permanentă, vizând 
azi. în concepţia autorului, o maximă actualitate: 

Problematizarea actualei conjuncturi se face sub 
forma recurgerii la puternice semnale de alarmă. 


dr. Şerban Milcoveanu 

mediepomar 

Cn® SUiiT; 
r-OEpLE OCULTE? 

(dm România şi din omenie) 
analize soaal-pofitioe 


pornirKî de 
considerarea. înl 
ansamblu, al 
întregului 
context 
geopolitic: 

"Politica 

externă istoncă 
de 2000 de ani a 
poporului român 
este alianţa 
militară ş/ 

politică cu 

Occidentul. Dar 
nota bene: nu 
cu Occidentul 
care 

tranzacţioneazâ 
şi abandonează 
Europa de Est 
ci Occidentul 
care are puterea 
şi voinţa de a 
apăra istmul 
ponto-baltic, graniţa de Est minimă a continentului 
Europa Acestea sunt determinismul geografic şi de 
la Herder se ştie că "istona e geografe în mişcare” 
(0 



"Din punct de vedere intern, aici. în spaţiul 
carpato-ponto-dunărean, lucrurile stau altfel, şi 
anume sunt cu foarte mare risc. 

Riscul este să pierdem identitatea naţională. 
Riscul este să frm reduşi la statut de simplă 
populaţie. 

Riscul este ca alta să fie clasa conducătoare - 
exploatatoare şi noi. românii, să fim întâi doar 
salariaţi şi in final salahori, servitori, prostituate, 
handicapaţi şi cerşetori " (II) 

Tonul preliminar şi generic este acela ultimativ, 
de avertisment. în faţa unui pericol rmirrent şi a unei 
ameninţări continue şi progresive: 

"Misiunea guvemanplor noştri din 22 
decembrie 1989 încoace este: 

a) să nu vedem şi să nu ştim cine ne infige cotitul 
in spate şi 

b) noi înşine, cu entuziasm, să ne punem 
ştreangul la gât şi să tragem funia pentru 
sinucidere." 

Acestor premise, cartea le opune, în încheiere, 
propunerea unui Credo operativ, gradual structurat, 
după algoritmul obligatoriu a patru principii; 

*- Elasticitate oportună în mijloace şi fermitate 
stabilă în scopuri. 

- Adaptare spontană şi dirijată la ce nu poate fi 

schimbat. Optimizare după ideal a celor putând a fi 
transformate. ♦ 

- Tactica e subordonată strategiei pe care n-o 
de 2 ?minte. dar are prioritate asupra acesteia întrucât 
prezentul este realitatea. 

- Niciodată scop în sine şi întotdeauna exporrerit 
al interesului general." (pg 296) 

Intre aceste două repere extreme se extinde 
originala desfăşurare a conţinutunior cărţii, articulate 
conform unei inserieri sugestive a conţinutunior ei 
minimale microeseurile analitice. abordând 
probleme nevralgice, de natură istoncă. politică, on 
psihosocială 


Cărţile sunt, pentru toate acestea, o lectură 
mai mult decât oportună, una strict necesară 


turna, ^faaca 



NOTA; Cărţile se găsesc la Librăria "Mihail Eminescu" (Buc.), la subsol. 


Pag. 8 


CUVÂNTUL 1EC3®NA3Î Mai 2007 
















r 



CORNELIU ZELEA CODREANU - 



INDIVID, COLECTIVITATE 

NAŢIONALĂ, NAŢIUNE 

.Drepturile omului" nu sunt mărginite numai 
de drepturile altui om, ci şi de alte drepturi. 
Pentru că există trei entităţi distincte; 

- Individul; 

- Colectivitatea naţională actuală, adică 
totalitatea indivizilor din aceeaşi naţie, trăind 
într-un stat, la un moment dat; 

- Naţiunea, acea entitate istorică trăind peste 
veacuri cu rădăcinile înfipte în negura vremii şi 
cu un viitor infinit. 

O nouă mare eroare a democraţiei bazată 
pe „drepturile omului" este aceea de a nu 
recunoaşte şi a nu se interesa decât de una 
din aceste trei entităţi: individul. Pe a doua o 
neglijează sau îşi bate joc de ea, iar pe a treia o 
neagă 

Toate trei îşi au drepturile şi datoriile lor 
Dreptul de a trăi. Şi datoria de a nu periclita 
dreptul la viaţă al celorlalte două. 

Democraţia nu se ocupă decât de asigurarea 
dreptului individului. De aceea asistăm în 
democraţie la o răsturnare formidabilă. Individul 
crede că poate să Impieteze cu drepturile sale 
nelimitate asupra drepturilor colectivităţii întregi, 
pe care poate să o încalce şi să o jupoaie. De 
aceea asistăm, în democraţie, la acest tablou 
sfâşietor, la această anarhie, în care individul nu 
voieşte să recunoască nimic deasupra 
interesului său personal. 

La rândul ei. colectivitatea naţională are o 
tendinţă permanentă de a sacrifica viitorul — 
drepturile naţiunii — pentru Interesele el 
prezente De aceea asistăm la nemiloasa 
exploatare sau chiar înstrăinare a pădurilor, 
a minelor, a petrolului, uitănd că în urma 
noastră sunt sute de generaţii romăneşti, 
copiii copiilor noştri, care aşteaptă să 
trăiască şi ei, ducănd mai departe viaţa 
neamului. Această răsturnare, această rupere 
de raporturi căreia democraţia i-a dat naştere, 
constituie o adevărată anarhie, o desfiinţare a 
ordinii naturale şi este una din cauzele 
principale a stării de tulburare a societăţii de 
astăzi. 

Armonia nu se poate restabili decât prin 
reîntronarea ordinii naturale. Individul trebuie 
subordonat entităţii superioare, colectivitatea 
naţională, iar aceasta trebuie subordonată 
naţiunii „Drepturile omului" nu mai sunt 
nemărginite, ele sunt mărginite de drepturile 
colectivităţii naţionale, iar drepturile acesteia 
sunt mărginite de drepturile naţiunii. 

In sfârşit, s-ar părea că in democraţie cel 
puţin individul, încărcat de atâtea drepturi, 
trăieşte minunat în realitate însă - şi aici stă 
tragedia finală a democraţiei - individul nu 
ere nici un drept, căci ne întrebăm: unde este 
libertatea întrunirilor, unde este libertatea 
sensului, unde este libertatea conştiinţei? 



Veţi zice: da, dar aceştia vor să schimbe 
constituţia, să restrângă libertăţile, să 
întroneze altă formă de stat! 

întreb: poate susţine democraţia că un popor 
nu e liber şi nu-şi poate decide singur soarta sa 
a-şi schimba constituţia, de a-şi schimba 
forma statului, cum vrea el. de a trăi în libertăţile 
mari sau mici pe care le vrea el? 

Aici e tragedia finală în realitate, în 
tlemocraţie omul nu are nici un drept. El însă 
nu şi le-a pierdut nici în folosul colectivităţii 
•naţionale, nici în acela al naţiunii, ci în 
folosul unei caste politico-financiare de 
bancheri şi agenţi electorali. 


în sfârşit, ultima "binefacere” pentru individ 
democraţia masonică, printr-o perfidie 
neasemuită, se transformă în apostol al păcii 
pe pământ, dar în acelaşi timp proclamă 
războiul dintre oameni şi Dumnezeu. .Pace 
între oameni" şi războire contra lui Dumnezeu. 
Perfidia constă în aceea că întrebuinţează 
cuvintele Mântuitorului; „Pace între oameni", 
transformăndu-se apoi în apostol al „păcii", iar 
pe El condamnăndu-L şl arătăndu-L ca vrăjmaş 
al omenirii. Şi în fîne, perfidia constă în aceea 
că prefăcăndU'Se a voi să apere viata 
oamenilor, în realitate nu-i duc decât ia 
pierderea vieţii. Prefăcăndu-se că vor să-i 
apere de moartea prin război, nu fac altceva 
decât ating diavolescul scop. acela de a-i 
condamna la moarte veşnică." (pag 332 - 334) 

NEAMUL 

Când zicem neamul românesc, înţelegem nu 
numai pe toţi românii trăind pe acelaşi teritonu. 
având acelaşi trecut şi acelaşi viitor, acelaşi 
port, aceeaşi limbă, aceleaşi interese prezente. 

Când zicem neamul românesc. înţelegem; 
toţi românii vii şi morţi, care au trăit de la 
începutul Istonei pe acest pământ şi care vor 
mai trăi ş i în viitor Neamul cuprinde; 

• Toţi românii aflători, în prezent, în viaţă; 

• Toate sufletele morţilor şi mormintele 
strămoşilor; 

- Toţi cei ce se vor naşte români. 

Un popor ajunge la conştiinţa de sine când 
ajunge la conştiinţa acestui întreg, nu numai la 
acea a intereselor sale. 

Neamul are 

- Un patrimoniu fizic, biologic: carnea şi 
sângele. 

- Un patrimoniu material: pământul ţării şi 
bogăţiile lui; 

- Un patrimoniu spiritual, care cuprinde: 
concepţia lui despre Dumnezeu, lume şi 

viaţă. Această concepţie formează un domeniu, 
o proprietate spintualâ. (...); 

onoarea lui - ce străluceşte în măsura în 
care neamul s-a putut conforma. în existenţa sa 
istorică, normelor izvorâte din concepţia lui 
despre Dumnezeu, lume şi viaţă; 

- cultura lui: rodul vieţii lui. născut din 
propriile sforţări în domeniul gândirii şi artei 
Această cultură nu este internaţională Ea este 
expresia gemului naţional, a sângelui. Cultura 
este internaţionala ca strălucire, dar 


’PENTRU LEGIONARI” (XIII) 

(continuare din numărul trecut) 

naţională ca origine. Făcea cineva o frumoasă 
comparaţie: şi pâinea şi grâul pot fi 
internaţionale ca articole de consumaţie, dar vor 
purta pretutindeni pecetea pământului în care s- 
au născut 

Toate aceste trei patrimonii îşi au importanţa 
lor Pe toate un neam trebuie să şi le apere Dar 
cea mai mare însemnătate o are patrimoniul 
I său spiritual, pentru că numai el poartă 
I pecetea eternităţii, numai el străbate peste toate 
veacurile 

Grecii antici nu trăiesc prin fizicul lor. oricât 
de atletic — din el n-a mai rămas decât cenuşă — 
şi nici prin bogăţiile materiale, dacă le-ar fi avut. 
ci prin cultura lor. 

Un neam trăieşte în veşnici^ prin concepţia, 
onoarea şi cultura lui. De aceea conducătorilor 
naţiilor trebuie să judece şi să acţioneze nu 
numai după interesele fizice sau matenale ale 
neamului, ci ţinând seama de linia lui de onoare 
istorică, de interesele eterne. Prin urmare, nu 
păi ne cu orice preţ, ci onoare cu orice preţ " 
ŢELUL FINAL AL NEAMULUI 
"Este viaţa^ Dacă este viaţa, atuna nu 
interesează mijloacele pe care neamunle le 
întrebuinţează spre a şi-o asigura Toate sunt 
bune. chiar şi cele mai rele Se pune deci 
problema: după ce se conduc naţiile in 
raport cu alte naţiuni? După animalul din ele? 
După tigrul din ele'^ După legea peştilor din 
mare sau a fiarelor din pădure? 

Ţelul final nu este viaţa. Ci învierea, 
învierea neamurilor în numele Mântuitorului 
lisus Hristos. (...) 

Va veni o vreme când toate neamurile 
pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toti regii 
şi împăraţii lor Având fiecare neam locul său 
înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest 
moment final, „învierea din morţr, este ţelul 
cel mai înalt şi mai sublim către care se 
poate înălţa un neam. 

Neamul este dea o entitate care îşi 
prelungeşte viaţa şi dincolo de pământ. 
Neamurile sunt realităţi şi în lumea cealaltă, 
nu numai pe lumea aceasta. Sfântul loan 
povestind ceea ce vede dincolo tJe pământuri, 
spune; „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, 
nici de lună ca s-o lumineze: căci o luminează 
slava Iui Dumnezeu şi luminătorul ei este mielul 
Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii 
pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor 
/n ea." (Apocalips 21. 23-34) Şi în altă parte 
.Cine nu se va teme. Doamne, şi cine nu v'a 
slăvi numele tău? Căci numai Tu eşti sfânt şi 
toate neamurile vor veni şi se vor închina 
înaintea Ta, pentru că judecăţii Tale au fost 
arătate." (Apocalips. 15. 4) 

Nouă, românilor, neamului nostru, ca 
orişicărui neam din lume. Dumnezeu ne-a 
sădit o misiune. Dumnezeu ne-a hotărât un 
destin istoric. Cea dintâi lege pe care un neam 
trebuie s-o urmeze este aceea de a merge pe 
linia acestui destin, împlinindu-şi misiunea 
încredinţată. Neamul nostru n-a dezarmat şi 
n-a dezertat de la misiune., oricât de grea şi 
de lungă i-a fost calea Golgotei fui. 

Şl acum ni se ndicâ în faţă obstacole înafte 
ca munţii Fi-vom noi. oare, generaţia debilă 
şi laşă. care să lăsăm din mâinile noastre, 
sub presiunea ameninţărilor, linia destinului 
românesc şi să părăsim misiunea noastră ca 
neam in lume?" (pag 335 - 336) 

(continuare în numărul viitor) 




CUVANTUl 1E€1<©NAIÎ Mal 2007 ^ 

















TEOLOGIA LUPTĂTOARE” - Buc., 1941 - 


de mitropolit iRINEU MIHĂLCESCU (i) 


Cuvântul “francmason" înseamnă "zidar liber", 
iar francmasoneria sau masoneria este o societate 
secretă care poartă acest nume pentru că In 
organizaţia şi ritualul ei se serveşte de unelte de 
care se folosesc zidarii, bunăoară: de mistrie, echer, 
ciocan, dreptar, compas, etc. pe care le 
interpretează în chip simbolic şi împarte pe membrii 
ei în trei grade sau trepte, cărora le dă numele de: 
ucenici, lucrători şi maeştri. 

îndreptăţirea acestei numiri o întemeiază scribii 
francmasoni în două feluri: 

Unii susţin că francmasoneria îşi trage originea 
de la Hiram, arhitectul templului lui Solomon 
Numirea lachim şi Boaz“ a celor două coloane din 
templul masonic - cum se numeau şi coloanele din 
lata templului lui Solomon, legenda care circulă 
printre francmasoni şi se predă ucenicilor la 
primirea în lojă • că Hiram a fost ucis de trei 
ucenici zidari pentru că nu a vrut să le spună şi 
lor cuvântul de ordine al maeştrilor, precum şi 
simbolismul unora dintre riturile masonice, ar ft 
dovada de necontestat că aceasta este obârşia 
adevărată a francmasoneriei şi că ea era organizată 
atunci, pe vremea lui Solomon. aproape la fel ca 
astăzi. Dar chiar francmasoni mai luminaţi 
recunosc că această legendă nu era cunoscută 
în cercurile lor înainte de veacul XVIII, şi că s-a 
născocit - după toată probabilitatea* spre a se da 
mai mare însemnătate şi mai mult fast noului înfiinţat 
grad de maestru. (Vezi articolul “Din trecutul 
francmasonerier de preot I. Mihălcescu. din revista 
"Biserica Ortodoxă Română", anul XLI (1923), seria 
II. No 12. pag. 891.) 

Alţii susţin că obârşia francmasoneriei s-ar trage 
de la aşa zişii zidari liberi ori cioplitori de pietre 
ornamentale şi constructori ai domurilor 
monumentale din evul mediu, dar e fapt nediscutat 
că aceşti zidari nu aveau nimic din organizarea 
francmasoneriei propriu~zise. 

Cât despre părerile că francmasoneria ar fi aşa 
de veche ca şi omenirea şi că deci, Adam şi chiar 
Dumnezeu ar fi cel dintâi mason, sau că ea şi-ar 
avea obârşia în misterele religiei grecilor şi 
egiptenilor, sau în Ordinul Templierilor sau al Crucii 
trandafirii (Roza) etc. acestea nu pot justifica întru 
nimic numele de francmason, nici întrebuinţarea 
uneltelor masonice în francmasonerie. 

Ideea că Adam sau însuşi Dumnezeu ar fi cel 
dintâi francmason a fost pusă în circulaţie de 
masoneria numită Misraim. aceea care a fost 
înfiinţată de fraţii evrei Bedamde din Avignon. Ea a 
fost însuşită şi susţinută de Lessing. 

Cu misterele religiilor greceşti şi egiptene şl 
întrucâtva cu misterele eleusinice. cu ale Cibelei şi 
cu ale Isidei. au asemănare probele la care se supun 
Iniţiaţii în unele loji masonice Dar originea 
masoneriei nu este aşa de veche şi asemănările nu 
sunC concludente. 

De la Templieri a împrumutat francmasoneria 
multor ţâri şi a existat chiar un sistem de masonerie 
templierică. cu mai multe ramificaţii. Dar nici la 
Templieri nu trebuie căutată obârşia întregii 
francmasoneni. pentru că în esenţă ea diferă mult de 
organizaţia Templierilor. 

Cu Crucea roză francmasoneria are prea puţine 
note comune, aşa că nici in aceasta nu i se poate 
pune obârşia. 

Obârşia sigură a francmasoneriei datează din 
anul 1717 şi ţara în care s-a organizat întâia oară 
este Anglia 

De ia introducerea reformei religioase (n n. 
adică a protestantismului) scăzuse şi în Anglia, ca şi 
în alte ţâri. zelul credincioşilor şi al comunităţii pentru 
înălţarea de mornjmenlale biserici 

Aceasta a avut ca urmare decăderea breslei 
zidarilor liberi, care nu mal găseau de lucru decât 
prea puţin. în aceste împrejurâri critice pentru ei, 
Teofil Desagullers. predicatorul reformat al Curţii 
regale, predicatorul James Anderson şi arheologul 
George Payne. îşi propuseră să dea breslei zldanlor 


liberi altă menire şi anume: zidirea unui templu 
spirituaf în inima omului prin cultivarea a ceea ce 
este "bun. nobil şi frumos", cu alte cuvinte o 
moralitate fără religie, deci atee şi întemeiată 
numai pe raţiune. Patru societăţi de zidari liberi se 
întruniră în ziua de 24 Iunie 1717, într-un restaurant 
din Londra, unde puseră bazele societăţii "Of free 
Stanes Masons" şi consimţiră să urmărească scopul 
propus de cei trei bărbaţi Aceasta a fost ziua 
întemeierii francmasoneriei albastre sau 
englezeşti, ori începutul lojelor Sfântului loan. cum 
s-a mai numit ea în amintirea Sfântului loan 
Botezătorul, a cărui naştere se serbează pe 24 Iunie. 

Ideile masonice au prins repede şi s-au răspândit 
cu iuţeală in toate ţănie din Apusul Europei, 
câştigând un mare număr de membri îndeosebi din 
pătura cultă a societăţii şi chiar dintre capetele 
încoronate. Francmasoneria s-a schimbat însă la 
faţă şi a luat îndată înfăţişări diferite, urmând alte 
scopuri, datorită elementului evreiesc care a 
pătruns în ea cu duiumul şi a aservit-o 
intereselor lui naţionale. într-adevăr. evreii, care au 
pus stăpânire în toate ţările pe finanţe, industrie, 
comerţ, presă, etc, nu puteau lăsa să le scape din 
mână un instrument de dominaţie aşa de minunat 
cum avea să fie masoneria încăpută pe mâinile lor 
Otrava ateistă din însuşi embrionul masonic, 
trebuia înteţită şi exploatată în profitul 
iudaismului. 

Se amestecară deci, în înăcritul aluat al 
francmasoneriei, principii dizolvante din Talmud. 
din Cabala şi din magie, se dădu simbolurilor 
cultului altă interpretare adecvată noilor scopuri 
puse mişcării masonice, se introduseră ca termeni 
de exprimare cuvinte evreieşti şi francmasoneria fu 
transformată în curând în Sinagoga Satanei 

Nu numai că se deforma cu totul francmasoneria 
originală, destul de hibridă de la primele ei 
începuturi, ci s-au înfiinţat o puzderie de noi şi 
felurite genuri de masonerie de către isteţii urmaşi ai 
lui luda. Astfel. în anul 1756. evreul Ştefan Morin 
puse în ordine cele 25 de grade ale masoneriei 
Templierilor şi le introduse din America, unde alţi 
evrei masoni, ca să poată crea venituri mal mari 
lojelor, le ridicaseră la 33. cum au rămas până 
astăzi. 

Un alt evreu, celebrul escroc losef Balsamo, 
cunoscut sub numele de graful Cagliostro (1795) a 
înfiinţat francmasoneria coptică, cu 90 de grade, şi a 
primit în loji şi femei. 

Alţi trei evrei, fraţii Bedarride din Avignon. au 
înfiinţat francmasoneria numită Misraim. tot cu 90 de 
grade şi cu idei cabaliste şi cu totul bizare 

Francmasonena albastră, cu cele trei grade ale 
ei, nu a mai mulţumit în curând mania gradelor, şi fu 
considerată ca un simplu noviciat care pregătea 
pentru gradele superioare Se înfiinţa astfel o nouă 
francmasonerie numită scoţiană, care la rândul ei fu 
considerată ca un grad intermediar între 
francmasonerie albastră şi între gradele superioare. 
Acestea sunt trei: I. al Templierilor, cu alte patru 
sisteme divizionare sistemul capitolului de Clerrnont. 
sistemul strictei observanţe, sistemul clericalatului şi 
sistemul suedez sau creştin. II. Sistemul Crucii 
trandafirii (roze) şi III. Sistemul egiptean cu 
subdiviziunile sistemul coptic. sistemul misraim şi 
sistemul sau ritul memfitic Pentru amănunte vezi 
preot Mihălcescu. op cit pag 892 - 895 

Amestecul şi rolul evreimii în masonerie se vede 
şi din aceea că în fruntea lojelor din toată lumea 
stau evrei şi numărul cel mai mare al membrilor lor il 
formează evreimea 

După obârşie, francmasoneria nu este. dar, 
ceva care să Impună prin vechimea sa. Iar trecutul 
ei este pătat de crimă şi sânge fn ţările catolice şi 
mai cu osebire în Franţa, francmasoneria a luptat 
cu orice fel de arme împotriva Bisericii şi a 
monarhiei 

Enciclopediştii şl mai toţi făuritorii şi capii mani 
revoluţii au fost francmasoni 



Intrigile pe 
care ei le-au 
ţesut, 

calomniile pe 
care le-au pus 
în circulaţie şi 
în genere 
mijloacele de 
care s-au 
servit, ca să 
doboare pe 
Maria 

Antoaneta. vor 
rămâne pentru 
totdeauna c 
pată neştearsă 
pe numele de 
francmason. (Vezi Louis Daste: “Mărie Antoinette et 
le complot maconique“. Paris 1910, volum din 
"Bibliotheque d’Etudes de Sodetes secretes". la 
preot Mihălcescu. op. cil. pag 896.) 

în revoluţiile franceze din 1848 şi 1870 
francmasonii şi-au avut partea lor. iar dezastrul 
Franţei în război se datorează în întregime 
masoneriei. 

Revoluţiile care au desfiinţat monarhia şi au 
proclamat republica în Portugalia. în Rusia şi în 
Spania, sunt tot opera francmasoneriei şi. după 
socotinţa unor istoria, nici una din revoluţiile care s- 
au produs de la veacul XVIII încoace nu s-a făcut 
fără amestecul criminal al lojelor masonice. 


Organizarea francmasoneriei variază puţin de 
la un fel de masonerie la altul şi de la o ţară la alta 
în esenţă, ea se reduce la următoarele; 

Unităţile în care sunt grupaţi membrii se numesc 
loji. Ceea ce sunt cluburile pentru partidele politice, 
sunt lojile pentru masoni. în fruntea fiecărei loji stă 
un “venerabir, ajutat de un consiliu 

Mai multe loji formează o mare loja, condusă de 
un mare maestru. înconjurat de venerabilii lojilor 
componente 

Intrarea în francmasonene se face prin primirea 
novicelui în lojă cu un anume ceremonial ~ sau, în 
termeni masonici, pwtrivit ritualului. Novicele este 
introdus în încăperea numită templu legat la ochi şi. 
după ce i se pun diferite întrebân. este dezlegat, ca 
semn că, intrând în lojă. a trecut din întunenc la 
lumină. 

Aici se observă mai întâi un tablou care 
înfăţişează cerul înstelat, un glob pământesc, un 
ghivea cu o floare, un craniu omenesc, o carie 
deschisă, un dreptar şi un compas După 
interpretarea masonică, aceste lucrun ar avea 
următoarea semnificaţie' Cerul, pământul cu floarea 
şi craniul simbolizează natura de deasupra, 
dimprejurul şi dedesubtul nostru şi formează toate la 
un loc pnmul izvor al cunoştinţei omeneşti Cartea, 
care uneori este Biblia, simbolizează ştiinţa Dar 
pentru că ştiinţa din cărţi e lucru mort. se pune în 
mâna novicelui un dreptar şi un compas, care 
simbolizează ştiinţa vie. a vieţii sociale şi anume; 
dreptarul are să slujească la măsurarea dreptăţii, iar 
compasul la întinderea iubirii de oameni a noului 
francmason (Numărul şi felul obiectelor ce se află în 
loji vanazâ Astfel, în jurul mesei se mai află şapte 
sfeşnice, pe perete un covor cu difente desene, iar 
de o parte şi de alta, spre miazănoapte şi miazăzi, la 
mijlocul lojii, sunt doi stâlpi, care poartă numele de 
“lachim“ Şl “Boaz“. cum se numeau cei doi stâlpi sau 
coloane din fata templului lui Solomon. lachim este 
cuvântul de recunoaştere între ucenici, iar Boaz între 
lucrători ) 

După ce se săvârşesc unele acte simbolice şi se 
pun la probe ciudate, ca să se vadă dacă are curaj şi 
e statornic în hotărârea de a intra în francmasonene. 
novicele depune jurământul de credinţă în 
masonene. şi e proclamat membru al lo|ii 

(continuare in pag. 141 



CUVÂNTUL LECIONAU Mai 2007 



Pag. 10 













■ ■« 


ITINERAR SENTIMENTAL CERNĂUŢI - HOTIN 



STOROJINEŢ - HERŢA (IV) 

(continuare din numărul trecut) 


i 


- 



In curtea Cetăţii HOTINULUI. Biserica clădită de 
Ştefan cel Mare veghează şi astăzi, ca şi turnurile şi 
zidurile crenelate care au numeroase ferestre mici. 

In Muzeul din Cetate, printre alte comori, mi-a 
atras atenţia Tetravanghierul de la Hotin, scris la 
porunca lui Ştefan cel Mare în anul 1493, pe el 
aflându-se semnătura Iul Petru Movilă 

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult în prima 
vizită făcută la Hotin. a fost slujba ad-hoc pe care au 
făcut-o episcopul Pimen şi ajutorul său în incinta 
Cetăţii. A fost ceva tulburător, când. după decenii de 
-ateism, aici au răsunat pentru prima oară cântecele 
religioase, calde. Ecoul cântecelor a făcut să vină 
câteva zeci de persoane din oraş, închinându-se şi 
sărutând crucea episcopului Pimen Din păcate, cu 
nici unul dintre aceştia nu am schimbat 
vreo vorbă în româneşte. 

Când am vizitat a doua oară Hotinul nu 
am mai zăbovit aşa de mult fiindcă îl 
cunoşteam în linii mari. Aceasta a făcut să 
mă aventurez peste 70 km în interiorul 
Ucrainei, pentru a vedea oraşul Kameniţ 
Podoiski. oraş istoric, cu o cetate mult mai 
mare decât a Hotinului, oraş locuit în mare 
parte de evrei, mulţi din ei venind în 
România la începutul anilor 20. 

La întoarcere. în apropierea fostei 
frontiere cu Polonia, am vizitat un splendid 
monument ortodox, Biserica din Crisciatic, 
la mică depărtare de Nistru. Am părăsit 
şoseaua internaţională asfaltată Cernăuţi - 
Cosmeni - Zveniacin pentru a merge pe un 
drum nemodernizat dar accesibil, până la 
staţia de relee TV; de aici o potecă urcă 
coasta înaltă şi stăncoasâ de peste 200 m, 
unde se găsesc schitul şi bisericuţa 
Crisciatic. 

in 1766 un negustor român. Teodor 
Preda Hagiul, a înălţat aici o biserică din 
piatră brută, fapt consemnat în uricul 
domnului Moldovei, Grigore Ion Calimachi. 

in 1936 biserica a fost total restaurată, 
iar lângă izvorul schitului au fost amplasate 
un platou din piatră şi o cruce pentru 
sfinţirea apei. 

Biserica din Crisciatic. trecută, după 
1991, sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe 
Ucrainene, a fost redeschisă, oficiindu-se 
din nou slujbe regulate, după o pauză de 
mai bine de o jumătate de secol. 

Malul românesc al Nistrului este mai 
înalt decât cel ucrainean. în timpul lui Carol 
3l ll-lea, ca mijloc de apărare împotriva 
iminentei invazii ruseşti, s-a construit un 
brâu de cazemate din beton. în care fostul 
suveran vedea o linie inexpugnabilă, ceea 
ce l-a determinat ca în noaptea Anului Nou 
3 lui 1940. petrecută într-un regiment din Chişinâu. 
să declare cu emfază. "Nici o palmă din pământul 
românesc nu se cedează" Nici vorbă însă de aşa 
ceva la 28 funie a aceluiaşi an nu s-a tras nici un 
cartuş peste Nistru împotriva agresorilor roşii! 

Astăzi cazematele sunt acoperite de bălării şl 
^®rvesc ca loc de joacă pentru copii. 

în acest context am avut o satisfacţie; o veche 
iroiţâ dm stejar, scăpată ca prin minune, fusese de 
Curând restaurată, pe ea stând scris; '"Eternă 
amintire bravilor ostaşi români, căzuţi eroic în 29 
iunie 1940, împotrivindu-se încălcării pământului 
fio&tru. Troiţa a fost restabilită in 1995. la iniţiativa d- 
tui Gheorghe Pavel " 

Dar -un grandios monument, nu departe de 
Cetatea Hotinului, nu a avut norocul troiţei. La 
Zveniacin. pe Nistru. în anul 1936 asociaţia Pro 
[^atria a înălţat un superb şi măreţ monument 
închinat eroilor, cu o curte vastă, care astăzi nu mai 
^*istâ decât în fotografiile vremii. Ca şi cel de la 
Dhidicem. de lângă Chişinâu. dinamitat în toamna 
anului 1944 

STOROJINEŢUL l-am vizitat o dată. dar pe 
o vreme nefavorabilă, o ploaie nesfârşită 


Oraşul este actualmente tot mic, dar curat, cu 
străzi drepte şi umbrite de pomi Este o localitate 
nouă. fără trecut istoric întrucât a fost creat de 
austneci după răpirea Bucovinei, survenită in 1775 
Nici acum oraşul nu are o industrie, mulţi localnici 
desfăşurăndu-şi viaţa în Cernăuţi sau în alte zone 
mai îndepărtate. 

Dintre clădirile vechi mi-a atras privirea liceul din 
centru care se numea înainte "Regele Ferdinand". 

In cimitir am văzut mormântul lui lancu Flondor, 
cel care a semnat, în 30 nov 1918, pe actul de unire 
al Bucovinei cu România. Este din marmură albă. 
mic ca dimensiuni şi deci nu epatează şi am apreciat 
că monumentul funerar era înconjurat de o panglică 
tricoloră. 


Spre deosebire de Hotin şi Cernăuţi, la Storojineţ 
se vorbeşte româneşte aproape pretutindeni, o limbă 
curată şi fără nici o urmă de accent. 

Românii îşi dau întâlnire, mai mereu, la mica 
biserică din lemn a cimitirului, unde zestrea de preţ 
este un onfalaghin de pe vremea lui Grigore Ghica 

Am mai vizitat un alt oraş. aproape pur românesc. 
HERŢA. răpit abuziv la 28 Iunie 1940. el refilnd 
inclus în linia de demarcaţie a noii frontiere 
româno-sovietice. 

ŢINUTUL Herţa. vechi colţ de ţară 
românească, are o suprafaţă de 304 kmp şi este 
format din 9 comune cu 32 de sate. el n-a fost 
revendicai nici în urma ultimatului Moscovei, aşa că 
autorităţile române de aici, civile şi militare, nici n-au 
pnmit ordin de evacuare 

ORAŞUL a dat culturii trei remarcabile 
personalităţi, Gheorghe Asachi, pictorul Arthur 
Verona şi poetul B. Fundoianu. din perioada 
interbelică, cunoscut mai mult în Franţa 

Herţa. este şi acum. după trecerea unui secol, ca 
şi in versurile poetului B Fundoianu. la fel de trist, 
casele şi gospodânile fund cenuşii. d;n prefabneate, 
cu oameni modest îmbrăcaţi M-am amuzat, amar 


insă, când am văzut magazinul alimentar din centru; 
saci cu mălai şi sare puşi direct pe duşumea, 
bomboane vrac pe tejghea, alături de pâine şi 
covngi; sticlele din raft erau pline de prai. ziare în loc 
de pungi; tristeţea îşi dădea mâna aici cu sărăcia 
luae 

în curtea liceului stă mărturie peste timp o rană 
adâncă, provocată de vandalism bustul lui 
Gheorghe Asachi a fost demolat în urma venirii la 
putere a sovieticilor, rămânând doar placa pe care 
se poale citi; "‘marelui dascăl, recunoştinţă" 

Casa pictorului Arthur Verona. cu un turnuleţ, de 
fapt un miniconac. este acum sediul primăriei 

Dintre satele Herţei. am vizitat comuna CRAS NA 
ILSKI, cu o bisencă construită în 1792 de către 
boierul Alexandru llski, cu hramul Sfântului 
loan Botezătorul în faţa ei se află acum o 
impunătoare biserică, durabilă, din zidăne, de 
dimensiuni monumentale. cu hramul 
"Acoperământul Maicii Domnului* sfinţită la 
14 oct. 1991 de către sfinţitul Onufrie. 
episcopul Cemăuţiului şi Bucovinei Lăcaşul 
este o frumoasă realizare arhitectonică tipic 
românească, de stil brăncovenesc. bine 
proporţionatâ. având faţadele extenoare 
lencuite, cu decoraţii simple în partea 
superioară.^ care dau o înfăţişare elegantă 
edificiului. în interior se află un candelabru 
inedit, construit din coame de cerb. mândria 
românilor bucovineni 

Dar în BUCOVINA OE NORD am avut 
fericita ocazie sâ vizitez şi alte 
monumente de arhitectură religioasă, pe 
care mă voi mărgini la a le menţiona, spaţiul 
nelăsăndu-mă să dau şi detalii 

- Biserica din Boian. ctitone a boierului 
Ion Neculce (1672-1745); 

- Biserica din Norocea (restaurată în 
anul 1991). unde în prezent se oficiază sluibe 
în limba română; 

- Biserica "Adormirii Match Domnulur din 
Caliceanca - construită în 1783 în Cernăuţi 
în 1876 fiind demontată şi reconstruită aia. 
stând mârtune peste timp despre trăinicia 
operei nneşterilor lemnan moldoveni 

- Biserica de lemn din Roşa, înălţată în 
1768 de către Constantin şi Lazăr Grecu: 

- Biserica din Mahala situată la 7 km de 
Cernăuţi, construită din zidăne şi piatră, ce 
are o icoană reprezenlăndu-l pe Ştefan cei 
Mare. precum şi două tablouri executate la 
Academia împărătească din Milano în anul 
1846 de către Bartaiu Dulgheru, pictor 
bisericesc; 

- Biserica din Toporăuţi. situată la 18 km 
de Cernăuţi, ctitoria domnitorului Miron 
Bamovski. înălţată în anul 1626. unde este 

înmormântat cel care a condus Moldova între anii 
1626-1629, fiind mazilit de turci la Constantinopol 

Din scurta înfăţişare a monumentelor de 
arhitectură religioasa din ţinutul Cernăuţilor, se 
poate observa cu uşurinţă un adevăr care nu 
poafe fi ignorat: ctitoriile, pietrele de mormânt şi 
crucile din cimitire cu inscripţii româneşti, alături 
de documentele vremii, ne dovedesc că pe tot 
teritoriul nordului Bucovinei populaţia 
românească a fost majoritară in toate timpurile. 
După ocuparea Bucovinei de către Impenul austnac. 
populaţia slavă a început să se infiltreze masiv in 
regiune, venind în mare număr din Galiţia cu spnjinul 
autontăţilor austriece 

Datoria oricărui român este de a cunoaşte şi 
aceste străvechi lâcaşun ale Domnului, adevărate 
monumente istorice, chiar dacă au fost ignorate şi 
uitate atâta amar de vreme, şi să repună în vechile 
lor drepturi pe aceia ai căror irtaintaşi zac sub 
pământul Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. 


CUVÂNTUL LE^IONAK Mai 2007 


Pag. 11 












o RARITATE MUZICALĂ; "ÎNDEMN LA REZISTENTA NAŢIONALĂ 



În urmă cu 34 de ani am avut marele privilegiu de 
a putea obţine o viză pe paşaport pentru o primă 
călătorie turistică în Spania Timp de două 
săptămâni, la Madrid, am fost oaspetele unui fost 
coleg de facultate stabilit aici în urma unei căsătorii 
cu o frumoasă şi, mai ales. inteligentă spaniolă. în 
locuinţa fostului meu coleg am descoperit cu 
surpriză, dar în acelaşi timp şi cu plăcere 
o mulţime de cărţi în limba română, cu 
autori puşi la index de către autorităţile 
comuniste române (Aron Cotruş, Nae 
lonescu, Pamfil Şeicaru), cele mai multe 
dintre aceste căr^i apărute în Editura 
Xarpaţii" din Madrid şi tratând subiecte 
legionare Seară de seară. în camera ce 
mi-a fost rezervată, citeam cu înfrigurare, 
până după miezul nopţii, cărţi din "fructul 
oprit" (fiind ştiut ca cel mai gustos) care se 
refereau la Corneliu Zelea Codreanu, la 
Vasile Marin şi Ion Moţa, la poetul Vasile 
Posteucă şi alţii, despre care cunoştinţele 
mele erau atunci egale cu "tabula rasa"... 

Văzând interesul meu pentru lecturarea 
cărţilor total necunoscute îq România în 
acei ani. fostul meu coleg mi-a sugerat să-l 
cunosc pe directorul şi, în acelaşi timp, 

"fact totum"-ul Editurii "Carpaţii", dl 
TRAIAN POPESCU, o figură centrală atât 
în diaspora românească din Spania, cât şl 
în cea din Europa, datorită activităţii sale 
neîntrerupte şi deosebit de fructuoase. 

Am acceptat cu plăcere invitaţia şi a 
doua zi către seară, sunam la 

apartamentul nr. 4 din Caile Villaneuve 43 unde 
locuia cel pe care am dorit sâ-l cunosc. Mi-a deschis 
un om de statură medie, cu un început de calviţie, 
blond, cu vârsta între 55-60 de ani După strângerea 
de mână amfitrionul a luat un disc de ebonită şi l-a 
pus la pîckup, făcând să răsune cântecul legionar cel 
mai cunoscut, "Imnul tinereţii legionare". Văzând 
surpriza de pe faţa mea, Traian Popescu a precizat 
că în casa lui muzica legionară ţine loc de 
tradiţionala pâine cu sare care întâmpină oaspeţii. 
Astfel editorul atenţiona musafirii asupra faptului că 
se aflau într-o casă legionară, lucru foarte deosebit, 
cu care se mândrea Gheaţa s-a spart şi. în timpul 
cinei la care a participat şi soţia sa. dialogul s-a axat 
pe subiecte legionare, eu fiind doritor de a afla cât 
mai mult despre această doctrină, despre liderii ei. 
despre muzica ei. ca şi despre autorii tipăriţi în 
Editura Xarpaţii" 

DISCUL CU MUZICA LEGIONARA a fost 
însoţit de numeroase precizări: a apărut în 
Germania, în anii 50, pe turaţia 33, având 
imprimate 8 cântece, câte 4 pe fiecare faţetă. 

Pe copertă era, alături de Căpitan, un om ceva 
maî în vârstă, generalul Gheorghe Cantacuzino zis şi 
Grănicerul, cu barbă mare, albă. salutând cu salutul 
legionar. Toate cântecele legionare de pe disc erau 
dintre cele foarte cunoscute în epocă, majoritatea 
având ca autor pe NELU MÂNZATU şi pe poetul 
comandant legionar RADU GYR. ca textier: Imnul 
Legiunir Imnul muncitorilor legionari", "Imnul Moţa - 
Mann\ "Imnul românilor secuizaţi". Imnul biruinţei" 


dar era şi marşul "Ştefan Vodă al Moldovei", compus 
de tandemul Popescu Vrancea - Horaţiu Comâniciu. 

Pentru a fi înţelese şi de străini, toate cântecele 
legionare aveau textul tradus în limba franceză, 
înscris pe coperta din carton, pe spate 

Cântecele erau reunite sub titulatura ÎNDEMN 
LA REZISTENTĂ NAŢIONALĂ^ 



înaintea acestor cântece, o altă mare surpriză: 
vocea Căpitanului! Un text scurt, rostit în iunie 1937. 
la 10 ani de la înfiinţarea Legiunii. O voce destul de 
gravă, fără inflexiuni, cu mici pauze între fraze, 
cuvinte simple dar îmbărbătătoare. fără patetism sau 
emfază, spre deosebire de mai toţi liderii politici din 
perioada interbelică. Textul era oglinda celui care-l 
concepuse şi care îl citise în faţa aparatului de 
înregistrare. ^ 

Traian Popescu mi-a vorbit apoi şi despre 
compozitorul Nelu Mânzatu care trăia pe atunci în 
Italia, la Roma Era în permanentă corespondenţă cu 
el. Nelu Mânzatu (Nello Manzatti) intenţiona să scrie 
o carte despre cum compusese frumoasele cântece 
legionare şi îi trimisese lui Traian Popescu un mic 
fragment din această lucrare pe care intenţiona să o 
tipărească în Editura "Carpaţii". Mi-a citit un fragment 
din scrisoarea care-i făcea această propunere, 
reţinând că "atunci când faci ceva cu entuziasm, ce 
realizezi este întotdeauna de bună calitate". 
Cântecele le scrisese într-un timp neverosimil de 
scurt, unul chiar într-o singură noapte, textele lui 
Radu Gyr asigurând o simbioză perfectă, succesul 
rămânând neştirbit până în ziua de astăzi. 

Să menţionez însă cartea de amintiri "CUM AM 
COMPUS CÂNTECELE LEGIONARE", a apărut însă 
la Parma, în Italia, în 1982. sub titulatura "Come ho 
composta: canti legionari" şi apoi. în ediţia a ll-a, în 
limba română însă, în 1986, într-un tiraj de 100 de 
exemplare, în Editura "Europa" din MQnchen. 
reproducând pe copertă un desen al pictorului 


legionar Alexandru Basarab (căzut pe front în 1942). 
şi cu o prefaţă scnsâ la Chicago de Radu Budişteanu 
(citez din aceasta: "Nelu Mânzatu şi Radu Gyr au 
mărturisit în realizările lor suflul suprauman, nu de 
pământ, ci de mit Şi mitul nu moare, ci rodeşte, 
chiar in temniţele de apocalips Mişcarea Legionară 
a fost suportul de pe care ei. INSPIRAŢII, au dat 
Neamului eternul Imn".) 

L-am mai vizitat de două on pe Traian 
Popescu. la magazinul "liliput" pe care îl 
avea. Mărimea localului era în deplină 
concordanţă cu ceea ce se vindea aia: 
TIMBRE! Nu numai spaniole, ci de pe 
toate continentele lumii, solicitate de către 
filatelişti. dar şl timbre româneşti Nu însă 
dintre acelea apărute în Republica 
Socialistă România, ci unele cu o 
tematică unică: toate îndreptate, cu 
Imagini sugestive. împotriva regimului 
totalitar comunist De-a lungul anilor au 
apărut peste 50 de serii cu subiecte 
naţionaliste şi anticomuniste. Mi-a fost 
oferit întregul set de timbre, într-un cJasor. 
pe care l-am adus în ţară. fâcându-mi-se 
inima purice la controlul vamal Am avut 
insă noroc, timbrele nu au fost 
descoperite de către vameşi; am şi acum 
dasorul. 

Micul magazin filatelic era un punct de 
întâlnire pentru românii aflaţi în exil. cu 
vederi legionare şi antioeauşiste. 

Am cunoscut aici un român aflat în 
exilul amar din Brazilia şi un altul a cărui ţară de 
adopţie era îndepărtata Australie Cu cei de-al 
doilea, venit în vacanţă la rudele sale din Spania 
(originare însă tot din România), am avut şansa de a 
mă deplasa cu o maşină la Majadahonda. la 30 km 
de Madrid, la micul monument ce fusese recent 
inaugurat cu mult fasL în memoria jertfei eroilor 
legionari Ion Moţa şi Vasile Marin. 

In urmă cu cca. 10 ani am cumpărat un CD şi o 
casetă cu cântecele legionare La începutul discului, 
ca şi la cel al casetei, fusese imprimat cuvântul 
Căpitanului, şl mi-am dat imediat seama că ambele 
reproduceau întocmai discul de ebonită cu turaţia 33 
pe care îl ascultasem în casa lui Traian Popescu. 

Acest disc original însă am avut şansa să-l ţin 
în mână pentru a doua oară. IN URMĂ CU O 
LUNĂ: DIN GERMANIA, de la Freiburg. am primit 
un colet voluminos cu cărţi legionare apărute în 
exil, provenit de la familia Spănachi. Printre 
acestea se afla Şl DISCUL despre care am vorbit 
O RARITATE MUZICALĂ. 

Discul l-arn expus în biblioteca noastră de la 
sediu, ca piatră de temelie pentru micul MUZEU de 
rarităţi pe care intenţionăm să-l amenajăm. 

Amploarea acestui MUZEU depinde însă de 
DONATORII care pot oferi lucruri care să 
amintească de trecutul zbuciumat al Mişcării 
Legionare 




IMNUL ROMÂNILOR SECUIZAŢI 


Te-am aşteptat cu sete. Căpitane, 
Să-nvii în noi străbunele simţiri. 

Căci ne-am pierdut şi limba şi credinţa 
Sub biciui crunt al fostei stăpâniri. 


Refren 

O. vino la noi. Căpitane. 

Ne zbatem în trudă şi-amar. 
Pterdut-am şijimbă şi lege. 
O. vino, re-natţă-un altar. 



Din sufletele noastre chinuite 
De mişelia atâtor trădători. 

Tu singur ne spulberi deznădejdea 
Şi-alini in noi tristeţi de Nicadori. 

De-aceea îţi trimitem jurământul 
Că te-om urma cu pas fanatizat 
Pe drumu-ţi de Arhanghel al Dreptăţii. 

Crai nou pe cerul nostru-ndurerat. 

Prin tine vom clădi o nouă ţară. 

Mai mândră decât soarele pe cer. 

Fă-ne un semn şi vor cădea şi munţii. 

De-or sta în calea Gărzilor de Fier. 


Pag. 12 


CUVÂNTUL LECiJONAM Mai 2007 


4 












p 

w 

r 


¥ -2^- 


xaa/te 




✓ 


CROAŢIA 



dau multitudinea recifelor şi 


Destrămarea YUGOSLAVIEt a făcut să apară 
pe harta europeană nu mal puţin de şase state; 
SERBIA, MACEDONIA. MUNTENEGRU. BOSNIA 
şl HERŢEGOVINA. SLOVENIA şl CROAŢIA. Fostul 
stat federal era o creaţie artificială. întrucât fiecare 
din noile state avea limba şi istoria sa proprie, religia 
sa (ortodoxă, catolică sau musulmană), alfabetul său 
(latin sau chirilic). 

Dintre cele şase noi state, CROAŢIA se situează 
pe locul întâi, fiind cea mai frumoasă şi interesantă. 
Cel ce o cutreieră, parcurge mai mult de 1.400 km, 
având impresia că vizitează o ţară uriaşă, dar 
teritoriul este, de fapt. de 56 536 kmp. Aruncând o 
privire pe hartă, contradicţia se rezolvă; ţara 
seamănă cu o potcoavă prelungită şi îngustă; prin 
urmare, nu există nici un sat sau oraş care să se 
situeze mai departe de 95 km de graniţă. 

Litoralul 
Mării 
Adriatice 
are o 
lungime de 
1.800 km. 
şi găsim | 

1.185 

insule, maii 
mici sau I 
mal mari. 
lungimea 
totală a I 
ţărmurilor 
insulelor 
fiind de | 

4.000 km 
Coasta 
Croaţiei 
este una j 
din cele ] 
mai 

brăzdate. 

Stâncile carstice 
Insulelor. 

Croaţia este o ţară eminamente turistică, dovada 
fiind cel 8,5 milioane de turişti, cel mai mulţi germani, 
austrieci şi italieni, sosiţi în anul 2001 Dar, atenţie, 
azi nu mal este considerată o ţară ieftină, turismul 
"charter" al anilor '80 a luat sfârşit. Hotelurile şi 
restaurantele nu mal sunt ieftine. 

Croaţia are teritoriile cele mal frumoase şi cele 
mai de calitate din lume pentru yachting, deci viitorul 
turismului maritim este garantat, mal ales că dispune 
de o reţea de 45 de porturi. Activitatea turistică 
pulsează pe tot intensul litoral, dar cele mal renumite 
staţiuni şi insule se află în Golful KVARNER. 

Oraşul RiJEKA este placă turnantă de pornire a 
numeroaselor excursii, aflându-se la mijlocul golfului. 
După primul război mondial, în 1920. conform 
Tratatului de la Rapallo, Rijeka a fost declarat oraş 
liber, dar puţin mai târziu poetul naţionalist 
D'Annunzio l-a ocupat şl l-a anexat Italiei, oraşul 
având acum numele FIUME In 1945 oraşul a fost 
anexat Croaţiei. Este acum un important centru 
economic şl cultural, cu o industrie remarcabilă în 
domeniul construcţiilor şl reparaţiilor de vapoare. Cu 
cel 160 000 do locuitori, RIJEKA este al treilea oraş 
ca mărime al Croaţiei. Nu are monumente 
excepţionale, dar pot aminti câteva Poarta oraşului, 
în stil baroc, datează do 250 do ani, fiind ornată cu 
fjguri şi basoreliefuri; Palatul guvernamental, în stil 
neorenascentist, a fost construit între 1893-1895; a 
fost reşedinţa ocupantului D'Annunzio. Iar mal târziu 
al prefecţilor italieni; acum adăposteşte Muzeul 
Naţional; Cefarea TRAST, o fostă fortâreaţâ romană, 
transformată în Evul Mediu în cetate, pentru ca mal 
târziu, după încetarea pericolului otoman, mareşalul 
austriac Javol Neugerit să o transforme într-un castel 
romantic cu un sistem do terase suprapuse. 

De ia Rijeka să mergem pe partea apuseană a 
Golfului Kvarnar. unde se află zeci de orăşele 
turistice, care mal do care mal interesante Prima 
oprire să o facem la OPATIJA, cu climă blândă, cu 
frumoase edificii, parcuri şi alei cu palmieri. Apoi să 
ne oprim la LOVRAN, cu străzi şi case 
medievale construite în stil baroc, la PLOMIN, 

I orăşel conceput de romani, şi să facem o 


Iii 

411—T' 


escală ceva mal lungă, la LABIN, oraş roman care 
maT târziu a aparţinut francilor, germanilor şi 
veneţienilor, apoi austriecilor şi mai târziu italienilor 

Ajunşi la POLA, popasul este nu de ordinul 
orelor, ci chiar de o zi sau două, fiindcă ai ce să vezi 
Oraşul este construit pe opt coline şi are 60.000 de 
locuitori. Partea lui veche are. printre alte edificii. 
Arcul de Triumf, roman, construit în onoarea lui 
Sergius; în zidul cetăţii sunt tăiate două porţi: poarta 
Hercule şl poarta dublă Geminie. Trecând prin ele 
ajungem la Amfiteatrul roman, un colos de piatră 
oval. cu trei etaje, construit în timpul Iul August (30 î. 
Hr - 14 D. Hr) şi lărgit sub dominaţia Iul Vespasian 
(78 - 81 D. Hr). ce are axul lung de 132 m şt cel 
scurt de 105 m. Bazilica este o catedrală care 
păstrează intactă forma Interioară romană. în 
apropiere se află Palatul Podesta, construit în sec al 
Xlll-lea în stil gotic, consacrat zeiţei Diana Să nu 
omit Biserica Frandscană din soc. al XVI-lea, un 
amestec al epocii romane târzii şi al celei gotice 
timpurii. 

Dar este cazul să vizităm şi primele insule aflate 
în Golful POLA, pe nume BRIONI. Au fost ocupate 
de către romani între 78-71 î Hr.. care au construit 
aici vile luxoase unde îşi petreceau iama După cel 
de-al doilea război mondial. Tito îşi ridică aici 
rezidenţa prezidenţială de vară. 

Ne întoarcem pe litoralul apusean al Golfului 
Kvarner şi ne continuăm drumul spre Porec. dar mai 
înainte să facem alte două scurte popasuri care. sunt 
sigur, merită vizitate la KOVERSADA există un 
sistem de campinguri şi moteluri cu o capacitate de 
6.000 de persoane, fiind cea mai mare colonie 
nudistă a ţârii, însă cu reguli foarte stricte; seara 
îmbrăcămintea este obligatorie, iar fotografierea este 
interzisă, cel care încalcă Interdicţia asumăndu-şi 
consecinţe grave; cel de-al doilea popas este la 
Fiordul LIMSKI, o Interesantă formaţiune naturală, 
cu lungime de 12 km. 

lată-ne ajunşi la POREC. oraş cu un însemnat 
trecut, cu o existenţă de două milenii şi jumătate Şi 
el a aparţinut până la sfârşitul celui de-al doilea 
război mondial Italiei Veritabila comoară a oraşului 
este Bazilica Eufrasius, de influenţă bizantină; după 
Veneţia şi Ravenna. mozaicul din Porec este cel mai 
însemnat de-a lungul coastelor Adriaticli. 

Din port un vaporaş face curse regulate la Insula 
Sf. NICOLAI; celebritatea insulei fiind dată de forul 
ridicat în 1402 pe o bază în formă de cerc. fiind unul 
din cele mai vechi faruri ale Adriaticil. 

Ne reîntoarcem de unde am pornit, la Rijeka. de 
unde, în zilele următoare, vom face excursii numai în 
insulele Golfului Kvarner. Cea mai mare Insulă este 
KRK, cu o suprafaţă de 410 kmp. lungă de 38 km şi 
lată de 13 km. "Capitala" Insulei, ca să spun aşa, 
întrucât aici se mai află alte 10 orăşele, este, fireşte, 
KRK, cu numeroase monumente; în oraşul vechi, cu 
străduţe strâmte, nu găsim nici o casă mai tânără de 
100 de ani. Strada prin care Ieşim din piaţa centrală 
este doar de 2 m lăţime. Dintre vechile monumente 
se evidenţiază Bazilica Sf. Quirinus, cu 2 capele 
renumite, cea Frangepană. gotică, din sec al XV- 
iea, şl Capela Sf Cruce, ridicată în 1477 

Cea de-a doua insulă din Golful Kvarner. ce 
trebuie vizitată, este Insula CRES, de o formă 
ciudată, lungă de 68 km, lată câteodată de numai de 
2 km Este mare ca suprafaţă, având 404 kmp 
"Capitala" (iar pun ghilimelele) este oraşul care 
poartă numele insulei, dar interesante sunt şi 
orăşelele MARTINSCICA, cu izvoare de ape 
termale, şi OSOR, cu biserici vechi, construite în 
timpul ocupaţiei veneţiene 

Insula RAB este a noua Insulă, după mărime, 
având 94 kmp, dar amploarea frumuseţii şi bogăţiei 
monumentelor depăşeşte cu mult mărimea el 
Bunăoară, este foarte rar ca pe o Insulă carstică să 
fie 300 de izvoare, şl din acest motiv găsim aid o 
floră abundentă Oraşul RAB este brăzdat de 
străduţe înguste. în port se înşiră hotelurile, 
restaurantele şl alte localuri Şi aici, pe Insulă, la 
Suha Punte, se află cea mai veche tabără de nudism 
a Adriaticli 

Să vedem şl partea estică a litoralului croat care 
este cei mai lung; puzderie de orăşele şi sate, vara 
pline de turişti din toată Europa în treacăt amintesc 



doar numele 
a câtorva 
BAKAR, 

SENJ - cu o 
istorie 
frământată, 

KARLOBAG 
9' 

NOVIGRAD 
Noaptea se 
petrece la 

ZADAR 
întrucât ziua 
următoare at 
multe de 

vizitat aid 
Prima 

menţionare a 
oraşului 
datează din 
anul 384 î 

Hr. iar de-a _ _ 

lungul secolelor s-au construlT Bisericii ş» 
Mănăstirile Sf Francisc. Sf Anastasia. Sf Donat. Sf 
Kresevan. Sf Simion şl obiective trecute în ghidurile 
turistice Ajungem în oraşul SIBENIK, ce are 
Catedrala Sf lacov. Fortăreaţa Sf Anna. la 17 km de 
oraş, o excursie "obligatorie" este ia cascada KRKA. 
unde suntem martorii unul eveniment natural de 
neuitat: cascada străbate strâmtoarea înainte de a 
se revărsa în Işcul Visofac 

SPLITUL este al doilea oraş al litoralului, cu 
aprox. 200.000 de locuitori Am zăbovit mai muft la 
Muzeul Mestrovic: sculptorul de renume mondial a 
făcut în România două statui celebre, una în 1939. 
care îl reprezintă pe regele Carol I călare. în faţa 
Palatului Regal, demolată în 1948, şi alta din piatră 
care îl reprezenta pe marele om politic I C Brătianu. 
aflată într-un parc din apropierea Pieţei Romane 
Palatul Dioclaţian are dimensiuni extraordinare 

lăţime 
estică de 
215 m. 
vestică de 
175 m. Şl 
sudică de 
181 m, şl 
este 
atracţia 
pnndpală 
|a oraşului 
La mică 
[distanţă ca 
valoare se 
situează 
Mausofeut 
Imperial 

_____ Templul 
Juplter şTDomu/'cu tezaurunor 

Ne încheiem penplul pe litoralul croat vizitând 
peria acestuia, DUBROVNIK (fost RAGUZA). Istoria 
oraşului ar ocupa mai multe volume Austna l-a 
stăpânit între 1815 - 1918, din 1918 a aparţinut 
Iugoslaviei, apoi Croaţiei, şi. de atunci, ca reşedinţă 
a culturii şi turismului, şi-a reînceput dezvoltarea 
Cea. 15 obiective majore trebuie vizitate, printre 
care Mănăstirea Dominicană, Acvariul. Muzeu! 
Maritim. Catedrala, Palatul sermtonal. Placa (Ptaţa). 
Biserica Sf Btaslv, Palatul Sponza. Parcul Gradec 
Am lăsat în urmă descrierea sucantă a capitalei 
Croaţiei. ZAGREBUL. Deoarece locurile 
semnificative se situează destul de aproape unul de 
celălalt, cu o plimbare mai lungă le putem vizita şi pe 
jos Succint să te enumăr Catedrala - oe are un turn 
cu clopot neogotic înălţat la 105 m; Ptaţa - toane 
bogată în produse; Biserica Sf. Ecaterina - oea mai 
veche biserică barocă a Croaţie) şi cea mai frumoasă 
a Zagrebului, construită între 1620 • 1631; Tumul 
Lostrscak - de unde la ora 12 se trage cu tunul, 
speriind porumbel) din împrejurimi; Funiculanji - cere 
funcţionează din 1890 şi transportă călători din zece 
în zece minute. Biserica Sf Marc. Parcul Maksimlr 



Ct't'ĂOTil 


MM im 


Pag. 13 


4 












TALMUDUL 


Începând cu vremea propovădulrii sfinţilor 
Apostoli, ura vrăşmaşului diavol l-a gâsit împreună- 
lucrători pe cărturarii şi fariseii cel urători de Hristos. 
care. pentru a opri propovâduirea ucenicilor 
Domnului, au început să măslulască textul sfintei 
Scripturi a Vechiului Testament, în mll de locuri, 
pentru a ascunde proorocirile mesianice şi orice 
altă legătură ce s-ar fi putut face între legea veche şi 
creştinism. Astfel, In dialogul cu iudeul Triton, scris în 
jurul anului 150 d.Hr, putem aii cum Sf. Mucenic 
Iustin Filosoful îl mustre pe aceste pentru o seamă 
de schimbări aduse de evrei textului Vechiului 
Testament, mai cu seamă proorocirilor despre 
întruparea. Propovâduirea, Patimile. învierea şi 
înălţarea la cer a Mântuitorului nostru lisus Hristos. 

Dar schimbările făcute de iudei aspra cărţilor 
Vechiului Testament au continuat până la alcătuirea 
unei forme finale, căreia I s-au adus şi comentarii în 
acelaşi duh. şi aşa s-a Ivit ceea ce se cheamă 
TALMUDUL, cartea de căpetenie a evreilor de 
pretutindeni. 

Talmudul (în ebraică: învăţătură, studiu) este cel 
mal Important manuscris ebraic, ediţia lui completă 
având aproape 10 000 de pagini. 

Structura de bază sau miezul Talmudului este 
MIŞNA (în ebraică: repetare); este vorba de o parte 
din Tora, pe care, după tradiţia ebraică. Dumnezeu 
ar fi dat-o pe muntele SInai Iul Moise prin grai direct. 
Talmudul este scris într-o formă codificată. 

TORA cuprinde primele cinci capitole din Biblie 
cunoscute şl sub numele de PENTATEUH sau 
'‘Cărţile lui Moise": Facerea (Geneza)^- Întâia Carte A 
Lui Moise; Ieşirea (Exodul) - A Doua Carte A Lui 
Moise; Leviticul - A Treia Carte A Lui Moise; Numeri! 

- A Patra Carte A Lui Moise; Deuteronom (A doua 
Lege) - A CIncea Carte A Lui Moise 

A doua parte a Talmudului este GHEM ARA (în 
aramajcă: învăţătură, ştiinţă), care conţine 
comentariile şi analizele primei părţi MIşna ale 
unor învăţaţi evrei, ca şi teme cu aspecte din drept, 
medicină, ştiinţe naturale, istorie şi pedagogie, 
precum şi fabule, ecuaţii, ghicitori. 

Cărţile Vechiului Testament, atât origir\alul, cât şi 
copiile cu modificările ulterioare, au fost distruse 
sistematic de iudei până la stabilirea unei forme 
îndeajuns de convenabile pentru a nu mai exista nici 
o legătură cu acesta: Tanakh şi Septuaginta\ 
Tanakh este textul evreiesc al Vechiului 
Testament. 

TALMUDUL hărăzeşte numai evreilor întreg 
Pământul cu toate bunurile din lume: "Dumnezeu a 
măsurat Pământul şl a dat evreilor pe golml 
(adică pe ne-evrei) cu tot ceea ce ei posedă" 
(Talmud Babir, Tratatul Babe-Kmuna, f.32,c.2). 

însăşi denumirea de '*gor' ("golml" la plural) 
pe care o dau evreii celor ce aparţin altor 
neamuri, arată dispreţul acestora şi delimitarea 
pe care o fac, considerând că doar evreii sunt 
oameni şi toţi ceilalţi animale. 

Talmudul dă dreptul evreilor de a fura: "este 
permis să despoi un goT (Talmud Babli". Tratatul 
Babe-Melzia) sau "proprietatea unui ne-evreu este 
ca lucrul părăsit, ca un deşert, ca nisipul mării. 



nay o\j'vi av 
D’nurr» rmyn jitoVh 

{Ţoat* *i*« p rmai 


naoD 


o«Vwn* 


adevăratul proprietar e primul evreu care pune mâna 
pe ea". (Talmud Babir, Tratatul Baba Batra Disert). 

Talmudul interzice evreului să dea înapoi goi-ului 
un lucru pe care acesta l-a pierdut: "cel ce dă unui 
goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare înaintea lui 
Yahweh (lehova)" (Talmud Babli" Trăite Souhedrin) 

lată rugăciunea evreilor de dimineaţă "O. 
Yahweh, dezrădăcinează, surpă, dărâmă şi 
nimiceşte pe toţi ne-evreiT La această rugăciune 
se adaugă cuvintele lui Rabibi Saiman: "Celui mai 
blând dintre şerpi scoale-l ochii, pe cel mai bun 
dintre creştini uclde-l". 

în israel copiii evrei sunt învăţaţi de către rabini 
să binecuvânteze când trec pe lângă un cimitir 
evreiesc şi să blesteme mamele morţilor când trec 
pe lângă un cimitir străin. (I. Shahak - "Povara a trei 
milenii de istorie şi de religie iudaică", Ed. Fronde. 
Alba-lulla - Paris. 1997) 

După "Shevet Musar", creaturile satanice 
sunt: câinele, porcul, măgarul şl... creştinul. 
(Poate aşa se explică de ce câinii, porcii şi măgarii 
au fost însemnaţi cu cipul ce conţine codul 666 
Conform planurilor sioniste, urmează pecetluirea 
creştinilor - a oamenilor. în general). 


Vă lăsăm pe dvs. să analizaţi singuri 
caracterul următoarelor afirmaţii talmudice: 

"doar evreii sunt oameni, cel ce nu sunt evrei 
nu sunt oameni, cl vite (golml)" (Kerithnut 6b. 
pg 78. Jebhammoth 61 a). 

"Cei ce nu sunt evrei au fost creaţi pentru a~i 
servi, ca sclavi, pe evrer (MIdrasch Talpioth. 225) 




"Relaţiile sexuale cu cei ce nu sunt evrei sunt 
precum relaţiile cu animalele" (Kethuboth 36) 

"Natalitatea ne-evreilor trebuie diminuată 
masiV' (ZoKar 2.4 b). 

"Aşa cum înlocu ieşti vitele sau măgarii 
pierduţi, aşa vei înlocui pe cei ce nu sunt evrei şi 
au murif (lore Dea 337. 1). 

"Să dai o palmă unui evreu este ca şi cum t-ai da 
o palmă Iul Dumnezei/ (Sanhedrin 58 b) 

"Dumnezeu rVahweh) nu este niciodată supărat 
pe evrei, doar pe ne-evrei" (Talmud 4/8/4 a) 

"Voi. evreii, M-aţi făcut pe Mine. Yahveh 
(lehova), singurul Domn adevărat in lume, de 
aceea, vă fac singurii conducători în lume" 

"Cine vrea să fie deştept, trebuie să se ocupe de 
bani. deoarece nu există stâlpi de susţinere mai 
Importanţi în Thora, deoarece ei sunt ca o fântână 
strălucitoare" (Talmud 4/3/173 b) 

"Evreii trebuie întotdeauna să îi înşele pe ne- 
evrei" (Zohar 1, 168 a). "Să faceţi negoţ cu ne-evrei 
dacă ei trebuie să plătească în bani pentru asta" 
(Abhodah Zorah 2 a T) 

"Proprietatea ne-evreilor aparţine evreilor pe care 
o folosesc pe aceasta mai întâi" (Babba Bathrd 54 b) 
"Dacă doi evrei au înşelat un goi ei trebuie să 
împartă profitul" (Choshen Ham 183.7) 

"Evreul trebuie să se roage de 3 ori pe zi 
deoarece Yahweh nu /-a făcut nici goi. nia femeie, 
nici ignoranr (Talmud 5/2/43 b 44 a) 

"Oriunde vor veni evreii, ei vor fi prinţii Domnulur 
(Sanhedrin 10 a) 

"Eu. Yahweh. te fac pe tine. evreule, strămoşul 
popoarelor, te fac pe tine cel ales pnntre alte 
popoare, te fac rege peste popoare, te fac cel mai 
bun dintre popoare, te fac cel mai de încredere 
printre popoare" (Schabbat 105 a) 

"Oricărui evreu îi este permisă folosirea 
minciunilor şi a sperjurului pentru a ruina un ne- 
evreu" (Babha Kan^ 113 a) 

Aşadar, evreii consideră că doar ei sunt oameni, 
ceilalţi sunt vite şi trebuie trataţi ca atare Vitele nu 
au proprietăţi, nu au dreptul să deţină nimric. dar pot 
fi înşelate de evrei. Onunde merg. ei devm legendari 
prin necinstea lor şi prin ingeniozitatea diabolică cu 
care înşeală pe cel cu care vin în contact 

TALMUDUL, autoritatea fundamentală a 
iudaismului, pecetluieşte decăderea morală şi 
spirituală a evreilor. 

NOTĂ: Materialele folosite sunt de origine 
evreiască. Din cărţile editate de evrei pentru a 
astâmpăra curiozitatea goimilor. ei au avut grijă 
să omită toate pasajele compromiţătoare. 


Bibliografie: 

"Dialog cu iudeul Trifon". cap 72, 84, 137. în vd. 
"Apologeţi de limba greacă". Eibmbor. Bucureşti 
1997; Tălcuirea celor 150 de psalmf- Fencitul 
Teodorit al Chirului - S M S A - 2003 




•TEOLOGIA LUPTĂTOARE” (continuare din pag. 10) 


Ritualul complet al intrării în loji l-a dat Tolstoi în 
romanul său "Război şi pace", când descrie primirea 
în francmasonerie a prinţului rus Petru Bezuhofî şi e 
redat şi de preotul I Mihălcescu în articolu "Despre 
simbolismul şi ritualul masonic" din revista "Biserica 
Ortodoxă Română", anul XLI (1923), seria II. nr 14. 
pag. 1021 - 1025 

Ritualul primirii în loji variază de la grad la grad şi 
chiar pentru acelaşi grad de la un sistem la altul. 

Pentru ucenic, simbolurile se Iau din natură, 
pentru un lucrător din meşteşugul zidăriei. Iar pentru 
nnaestru d«n împărăţia luminii 

Jurământul ce se depune la masoni variază, 
probabil, de la un grad la altul, şi în amănunte, 
poate. Şl de la un sistem masonic la altul lată un 


formular care se depune de ucenici, după toată 
probabilitatea, în toate lojile de toate riturile "Jur. în 
numele Arhitectului suprem al tuturor lumilor, să nu 
descopăr niciodată secretele, semnele, cuvintele, 
învăţăturile sau practicile francmasonenei şi să 
păstrez tăcere veşnică asupra lor. Făgăduiesc şl jur 
să nu trădez niciodată nimic din acestea nici pnn 
scris, nici prin grai. nici prin gesturi, nici să pun pe 
altcineva să scrie, să litografieze. să graveze, să 
tipărească ceva, să nu dau în vileag în vreun fel 
ceea ce ml s-a descoperit până în această clipă, 
sau ml se va descoperi în viitor. Dacă nu mă voi 
ţine de cuvânt, mă oblig să mă supun la următoarea 
pedeapsă: - să mi se ardă buzele cu un fier înroşit: - 
să mi se taie o mână; - să mi se smulgă limba din 


gură. - să mi se reteze gătUl: - cadavrul meu să fie 
spânzurat in loja în timpul pnmirii unui nou frate, iar 
după aceea se fie ars şi cenuşa să fie aruncată în 
vânt" Teribilă şi criminală siluire a conştiinţei să 
juri că nu vei destăinui ceea ce încă nu ţi s-a 
spush 

Ritualul acesta şi simbolismul lucrurilor şl actelor 
din care el constă, variază la primirea celorlalte două 
grade ale francmasonenei albastre, de lucrător şi 
maestru, şi se complică şi se schimbă cu totul ia 
gradele superioare. în special la primirea gradelor 18 
Şl 33. spre a corespunde scopului ascuns al 
francmasoneriei şl mijloacelor cunoscute numai 
membrilor acestor grade supenoare pentru atingerea 
scopului urmărit de ea şi pnn ei 



CtVÂNTUL LEGIONAR 


(continuare în numărul viitor)\ 

Mai 2007 


11 


Pag. 14 
















Condiţii de participare: vârsta max. 45 anj; răspunsurile se vor trimite în 
scris pe adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 
a lunii următoare apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

răspunsul corect la Întrebarea lunii aprilie: ''Numiţi câteva 

personalităţi legionare marcante (minim 10). cu gradele şi funcţiile lor 
(evident, în afară de Căpitan şi de ceilalţi 4 fondatori ai Legiunii), şi câteva 
personalităţi de talie naţională membre ale Mişcării Legionare sau 
simpatizante declarate (minim 5). 

a fost dat de Gelu Moscu, 35 de ani, din Oradea (care a oferit un număr mult mai 
mare decât cel cerut de noi, de personalităţi legionare şi de personalităţi de talie 
naţională simpatizante declarate ale Mişcării Legionare), 

şi care a câştigat premiul (induşmăniţii au acelaşi crez*' şi "Testamentul politic al 
lui Nicolae /orga” - ambele de Radu MIhai Crişan). 

RĂSPUNSUL este URMĂTORUL: 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 


Personalităţi legionare marcante (în afară 
de CĂPITAN şi de ceilalţi 4 Fondatori ai 
Legiunii: ION MOŢA. ILIE GÂRNEAŢĂ. RADU 
MIRONOVICI şi CORNELIU GEORGESCU): 


- ing. şi avocat GHEORGHE CLIME - comandant 
legionar al Bunei Vestiri (cel mai înalt grad), şeful 
Partidului Totul Pentru Ţară (din 1937, după 
moartea primului şef al partidului, gen. Gh. 
Cantacuzino-Grănicerul), şeful Corpului Muncitoresc 
Legionar (1936- 1937) 

- econ GHEORGHE ISTRATE - comandant 
legionar, şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară, autorul 
celebrei şi unicei cărţi-îndreptar pentru elevii 
legionari, '"Frăţia de Cruce" 

gen. GHEORGHE CANTACU2INO- 
GRÂNICERUL - fără grad legionar, şeful Partidului 
Totul Pentru Ţară, 

- prof. univ. dr. în Istorie VASILE CRISTESCU - 
comandant legionar, vicepreşedintele Partidului 
Totul Pentru Ţară, şeful organizaţiei legionare din 
Ilfov, şef al Comandamentului Legionar "de 
prigoană" 

• preot ION DUMITRESCU - BORŞA - 
comandant legionar al Bunei Vestiri (cel mai înalt 
grad), secretarul Partidului Totul Pentru Ţară 

• medic şi avocat ION BANEA - comandant 
legionar, şeful Ardealului Legionar 

• prinţ dr. avocat şi diplomat ALECU 
CANTACUZINO - comandant legionar, şeful 
Corpului Legionar de Elită "Moţa - Marin" 

- stud. NICOLETA NICOLESCU - comandant 
legionar, şefa Cetăţuilor 

• prof. univ. şi poet de talie naţională RADU GYR 
•comandant legionar, şeful regiunii Oltenia, poetul 
Mişcării, autorul textelor majorităţii cântecelor 
legionare 


‘ avocat şi ziarisf SERGIU FLORESCU - 
comandant legionar, şeful Basarabiei 

• ing. VICTOR DRAGOMIRESCU - comandant 
^g'onar. şeful Corpului Studenţesc Legionar 

- farm VASILE lASINSCHI - comandant legionar, 
leful Bucovinei 

■ cpt. EMIL ŞIANCU - comandant legionar, şeful 
"'’^ramuroşului 

: avocat MIHAIL POLIHRONIADE • comandant 
®9'onar. şeful garnizoanei legionare Bucureşti 

- cir avocat TRAI AN COTIGĂ - comandant 

^9‘onar. şeful UNSCR (Uniunea Naţională a 
^^Oenpior Creştini Romăni) pe ţară în 1935 - 1936, 
J"® orator; teolog GHEORGHE FURDUI - 
t 3 legionar, următorul şef al UNSCR pe 

îterA _ ŞERBAN MILCOVEANU 


^egwnar). următorul şef al UNSCR 
11937 - 1940), contemporan cu noi. autor î 


pc 


numik contemporan cu m 

tematică legionară. 

'înwA eltceva decăt Horia Sima' 

intnk^^ Testamente politice”, 

''««temocrsf.oj/dicfafu/a-şa. 

VASILE MARIN - comandat 
ec. şeful organizaţiei de Bucureşti şi Ilfov 


'Cornelii 
(2 voi), 
"Dileme 


Partidului Totul Pentru Ţară, important Ideolog 
legionar, căzut eroic pe frontul spaniol de luptă 
împotriva bolşevismului 

- econ. CONSTANTIN PAPANACE - comandant 
legionar, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai 
Căpitanului, important ideolog legionar - a scris; 
"Stilul legionar de luptă” "Diverse stiluri de luptă” 
"Cazul Horia Sima şi Mişcarea Legionară" "Mişcarea 
Legionară şi macedo-românii”, "Orientări din primul 
exil (1939-1940) şi din al doilea exil (1941-1945)'ş. 
a : 

- dr. ing. EUGEN IONICĂ - comandant legionar, 
şeful Asociaţiei "Prietenii LegiuniT 

- econ. PETRE ŢOCU - comandant legionar, 
şeful Comerţului Legionar 

- avocat ION BELGEA - comandant legionar, 
şeful Corpului "Răzleţi", şef al Comandamentului 
Legionar "de prigoană" 

*«* 

Personalităţi de talie naţională, membre 
ale Mişcării Legionare sau simpatizante 
declarate: 

- savantul NICOLAE PAULESCU - simpatizant 
declarat; a fost apărătorul benevol al lui Comeliu 
Zelea Codreanu şi al studenţilor creştini naţionalişti 
în procesul aşa-zisului "complot studenţesc" din 
1923 

- prof. univ. filosof NAE lONESCU - foarte mare 
simpatizant, activ, manifest în numeroase conferinţe 
(iar în paginile "Cuvântului", prestigiosul ziar al cărui 
director era. i-a susţinut necontenit pe legionari), 
participant la tabăra legionară de la Carmen Sylva; 
închis în lagărul de la Miercurea Ciuc împreună cu 
elita legionară 

- savantul şi scriitorul MIRCEA ELIADE - 
membru al Mişcării Legionare, a scris numeroase 
articole elogioase despre Mişcarea Legionară în 
presa naţionalistă a vremii {Cuvântul. Calendarul. 
Gândirea. Buna Vestire. Sfarmă Piatră), candidat pe 
listele Partidului Totul Pentru Ţară, închis în 
lagărul de la Miercurea Ciuc împreună cu elita 
legionară, supravieţuitor al masacrului din noaptea 
de 21/22 sept 1939 

- filosoful şi poetul LUCIAN BLAGA - membru în 
Asociaţia "Prietenii Legiunii" (de la înfiinţarea 
acesteia, din 1936 şi pănă în 1940. când devine 
membru al Mişcării Legionare, la Sibiu; drama sa 
istorică "Avram lancu" este dedicată Căpitanului 

- filosoful CONSTANTIN NOICA - membru al 
Mişcării Legionare (în 1940) 

- sociologul TRAIAN BRĂILEANU - membru în 
Senatul Legionar şi parlamentar pe listele Partidului 
Totul Pentru Ţară 

- poetul şi matematicianul ION BARBU - 
simpatizant declarat (publicist Tn revistele "Cugetul 
românesc". "Gând românesc". "Gândirea". "Universul 
literar". "Matematica"; a scris ari "Un chip al 
CăpItanuluT, a dedicat o poezie lui Radu Gyr şi 
spunea; "Ca matematician, consider că ştiinţa este 
aliata ordinei legionare" - revista "Axa". 1940) 


- poetul VASILE MILITARU - simpatizant 
declarat, deputat pe listele Partidului Totul Pentru 
Ţară 

- poetul ARON COTRUŞ - simpatizant declarat - 
numeroase poezii legionare 

- lingvistul SEXTIL PUŞCARIU - membru în 
Senatul Legionar 

- scriitorul CONSTANTIN GANE - simpatizant 
declarat (în voi. III al cărţii "Trecute vieţi de doamne 
şi domniţe", scrie: "Nu-mi pot termina cartea, căci a 
fost ucis Căpitanul meu şi al neamului ") 

- prof univ. SIMION MEHEDINŢI - simpatizant 
declarat în conferinţe şi în ziarul "Cuvântul 
Studenţesc", membru al Senatului Legionar 

- prof dr. acad. DIMITRIE GEROTA - membru al 
Senatului Legionar, parlamentar pe listele Partidului 
Totul Pentru Tară 

- prof univ. arh. CONSTANTIN lOTZU. asistentul 
arh. ION MINCU - simpatizant declarat, a elaborat 
planul de construcţie a Casei Verzi şi planurile după 
care s-a desfăşurat înmormântarea eroilor Moţa si 
Marin 

- savantul GEORGE COANDĂ - membru în 
Asociaţia "Prietenii LegiuniP 

- filosoful dr. în Econ. şi Drept PETRE ŢUŢEA - 
un foarte mare simpatizant declarat şi manifest 
numeroase interviuri prolegionare după 1989 (printre 
altele, afirmă că "legionarul este românul absolut") 

- scriitorul GIB MIHĂESCU - simpatizant declarat 
(în romanul "Zilele şi nopţile unui student întârziat"” 
personajul pozitiv, opus "studentului întârziat", este 
legionaml Băiatu Mih.) 

NOTE 

1) Pe NICHIFOR CRAINIC nu l-am trecut pe listă. 
deşi revista condusă de el. Dalendarur a găzduit în 
perioada 1932 - 1933 articole care susţineau 
Mişcarea Legionară, pentru că simpatia lui pentru 
legionari a ţinut doar un an. până când a fost arestat 
în procesul Duca. 

în aceeaşi ordine de idei. nu l-am trecut în 
categoria simpatizanţilor nici pe filosoful şi eseistul 
EMIL CIORAN. deşi a fost simpatizant declarat şi 
activ în 1937 - 1940 şi a scris cel mai emoţionant p 
frumos articol despre Căpitan, pentru că prin anii 70. 
la Paris, s-a dezis public de ideile legionare (pentru a 
nu fi pus (a Index de evreimea internaţională). 

2) Am menţionat doar personalităţile culturale şl 
ştiinţifice, dar în categoria simpatizanţi declaraţi sau 
chiar membn ai Senatului Legionar figurează şi 
generali ai armatei Române (D. Coroamâ. Consl 
Petrovicescu. N. Dona. I Tamoschi. Gh. Bâgulescu. 
Virgil Bâgulescu. Const Constandache. Gh 
Comănescu). înalţi prelaţi ai bisericii Ortodoxe 
Române: Nicolae Bălan (mitropolitul Ardealului), 
episcopul Bartolomeu al Râmnicului. Gurie Grosu 
(mitropolitul Basarabiei), vicarul Arhiepiscopie» 
Bucureştilor, Veniamin, precum şi principele 
Nicolae de Hohenzollem, fratele lui Carol al ll-lea 


11 1 lunii MAI: Numiţi câteva clădiri construite sau reparate de legionari (doar dintre cele care nu au fost ”rase") 

J11 ‘PREMIU; "Vârf de lance. Secolul XX" - Şerban Milcoveanu. 




CUVÂNTUL LECIONAR Mai 2007 



Pag. 15 












Revista se difuzează la chioşcurile RODÎPET dtn 
BUCUREŞTI {ia ceie enumerate fn pag precedenta), şi dm 
toate reşedinţele de judeţ ale ţării (precum şi în alte 
localitătiV 



ABONAMENTE PE ,^iDRESA 
NtCOLAE BADEA (secretar redecpe) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23. BL V39 AP 5^ 
S8CT 3 BUCUREŞTI T#l.: (021) 322 3832 


Augustin JIga • Figâraş: *Natii>nea civicd”, un 
concept nou apârut şi total artificial, creat pentru 
pierderea Identitâţilor naţionale, pentru favorizarea 
’globalizârii", înseamnă un contract între cetăţean şi 
stat, în aceste situaţii statul acceptând 
muttietnicitatea (este vorta, printre altele, de Belgia, 

Franţa, Polonia, Slovacia). în definiţia clasică a 
naţiunilor există două teorii dasice: teoria franceză 
care spune: un stat, o naţiune; şi teoria germană care 
spune că părţi ale naţiunii pot trăi în afara hotarelor 
ţârii respective Multe state fac diferenţa între naţiune 
şi popor (de exemplu, Spania, Estonia, Ungaria. 

Italia. Slovenia sau Greda), iar alte state nu vorbesc 
de naţiunile ţării respective, d de popoarele care 
trăiesc pe teritoriul lor (Austria, Cehia, Finlanda, 

Portugalia, Suedia, Germania. Elveţia). Există, în 
mare. două viziuni asupra existenţei naţiunii; una 
consideră naţiunea ca realitate, alta o consideră un 
artefact cultural (cică naţiunea n-ar exista ca grup 
sodal, d doar virtual - teoria naţiunii ca o comunitate 
inventată! ce stupiditate!) Bineînţeles, această 
viziune reflectă concepţia stalinistă despre naţiune, 
formulată în articolul scris de Stalln în 1913 -i 
Troblema naţională şi sociel<lemocraţla'‘ (parcă am 
mai auzit noi de social - democraţi...) Şi mai există 
unii care afirmă că ar fi existat "comunism 
naţionalist"! Păi cum. când însuşi termenul "naţiune"' 
este considerat de comunişti "comunitate inventată"! 

Comeliu Custureac - Râşnov: Interesantă 
întrebare! M-am documentat şi vă pot răspunde cu seriozitate că Mafia este în 
general cunoscută ca o organizaţie de origine siciliană, apărută în timpul 
Vecerniilor SIciTiene, în 1282, sub domnia sângeroasă a lui Carol I de Anjou. 
Cuvântul are o etimologie Incertă; se pare că în timpul Vecerniilor Siciliene 
ţăranii au creat o armată proprie denumită M.A.F.I.A. ("Morte alia Franda. Italia 
anela’- "Moarte Franţei, Italia strigă"), după strigătul lor de luptă. In următoarele 
secole a luptat împotriva tiraniei principilor şl pentru păstrarea tradiţiilor locale, 
devenind şi o formă de apărare a familiilor de latifundiari sidiieni împotriva 
oricărei autorităţi străine care ar fi putut să le încalce drepturile. Recurgând şi la 
acte cu caracter banditesc. împotriva administraţiei, se va dezvolta apoi în 
mediile urbane. Există mai multe tipuri de mafie, specifică fiecărei zone a sudului 
llafei. Cosa Nostra în Sidlia, Camorra în Napoli, Sacra Corona Unita în Puglia, 
Stidda (Steaua) în SiciTia. 

Grigore Popovlcf - Rădăşeni (Suceava): Mulţumim pentru "Jurnalul de 
pribegie" şi. totodată, ne minunăm de prolifidtatea dvs.: sunteţi la a şasea carte 
publicată! Vă urâm din suflet "La căt mal multe cărţi!" 

Pantilie Hots -Essen (Germania): Ne bucurăm că revista noastră e dtită şl 
în Germania şi, mai ales, că i se acordă atâta atenţie. Aveţi perfectă dreptate: 
Războiul de întregire a început la 14 aug. 1916. Iar nu în 1914 (când Consiliul de 
Coroană convocat de Carol I la Castelul Peleş a decis neutralitatea României). 
Eroarea de dactilografiere în privinţa anului din articolul lui E. Ghiocel, de luna 
trecută, "Per pedes prin centrul Bucureştiului", ne-a scăpat, pur şi simplu, având 
în vedere volumul de muncă; vă mulţumim că ne-aţi dat ocazia să corectăm. Din 
păcate, nu este prima (şi, probabil) nici ultima greşeală de acest gen. 

Angela Aanel - Vatra Dornei: C^tache Oprişan a fost unul dintre miile de 
martiri legionari - Dumnezeu să-l odihneascăl - dar totuşi nu se poate număra 
^ntre primele personalităţi legionare! Primul şef al Frăţiei de Cruce pe ţară a 
fost Ion Moţa, sub conducerea căruia, în opt ani (1924 - 1932). organizaţia s-a 
dezvoltat vertiginos, iar apoi. sub conducerea comandantului legionar Gh. 

pedagog. Frăţiile de Cruce au fost organizate exemplar: tot lui Gh 
^te î se datorează şi îndreptarul Frăţiei de Cruce Costache Oprişan a preluat 
Frăţia in clandestinitate şi n-a avut posibilitatea educării şl organizării acesteia 
(in adevăratul sens al cuvântului). Apoi. prinţul Alecu Cantacuzino nu a fost 
simpatizant legionar, ci comandant legionar. Iar episcopul Valerian Trifan (?) 
despre care vorbiţi dvs şi pe care-l consideraţi simpatizant, este chiar 
comandantul legionar Viorel Trifa. şef al studenţimil în 1940 (devenit episcop în 



exil, în America). Apoi, Radu Gyr nu a avut funcţia 
(sau gradul) de poet în Mişcare, d gradul de 
comandandant legionar şi funcţia de şef ai Olteniei 
legionare Iar ing. Gh Clime nu a fost simplu 
"fruntaş", cl era cea mai importantă persoană după 
Căpitan (şi după moartea lui Ion Moţa). Gh. Clime, 
Banea, Istrate etc. n-au fost asasinaţi pentru că erau 
ingineri, doctori, avocaţi, ci pentru că făceau parte din 
elita legionară: de aceea nu trebuie omis nldodată 
gradul celor din conducerea Mişcării., asa cum fac 
simistii sistematic. Apoi, Rugul Aprins nu a fost o 
organizaţie legionară, d o grupare a intelectualilor 
creştini şi anticomunişti (dar acest subiect îl voi 
j detalia, din lipsă de spaţiu, în următorul număr al 
revistei, tot la Poşta Redacţiei). Ar mai fi multe 
corectări şi precizări la ceea ce aţi scris dvs.. dar. din- 
aceeaşi lipsă de spaţiu, mă opresc aid, nu însă 
înainte de a vă mulţumi pentru participarea la 
concurs. Ca încurajare, vă vom oferi totuşi şi dvs. 
cele două cărţi ale lui Radu MIhai Cnşan (mai ales că 
domnia sa ne-a donat multe exemplare), cu 
rugămintea însă de a dti răspunsul la concurs dat de 
dl. Gelu Moscu. 

Remus Danclu Groşan - Vedea: Şcoala 
filosofului Nae lonescu a fost persiflată de Şerban 
Cioculescu cu denumirea de "trăirism^, termenul însă 
"a făcut carieră" şi azi se poate spune că ’trâihsmur 
a fost un curent al filosofîei româneşti din perioada 
interbelică, avăndu-l ca prindpal reprezentant şi 
iniţiator pe Nae lonescu Acesta profesa o atitudine 
Inspirată din filosofia vieţii (Kierkegaard, Nietzsche, Spengler, Bergson, Soloviov. 
Berdiaev etc ), axată pe prodamarea primatului trăirii asupra intelectului, adică 
este mai importantă atitudinea mistică decât cea intelectuală sau analitică, este 
mal Importantă mântuirea decât idealurile culturale, practica duhovnicească 
decât îndeletnicirile academice etc. Nae lonescu profesa idealul realizării ur>ej 
filosofii româneşti având ca principii mistica şi autoritatea, specifice răsăritului 
european. Trăirismul a permis dezvoltarea unor accente diferite Mircea 
Vulcânescu profesa spiritualitatea duhovnicească în vreme ce Emil C^oran 
accede spre o trăire frenetică, negatoare, pe fondul pesimismului Ideologia 
trăiristă afirmă că nu există filosofie ştiinţifică, d doar "filosofări" care nu trebuie 
neapărat să fie comensurabile sau compatibile. Printre discipolii lui Nae lonescu 
s-au numărat Mircea Eliade, Constantin Noica. Emil Cioran. Mircea Vulcânescu. 
Curentul trâirist a avut o activitate publicistică susţinută în reviste: "Gândirea", 
"Axa". "Vremea". "Cuvântul". "Floarea de Foc" etc. 

Gândirismul a fost un curent ideologic, literar si cultural constituit tot în 
perioada interbelică. însă în jurul revistei "Gândirea" (1921-1944) a lui NIchifor 
Crainic, promovând programatic valorile tradiţionale, cu puternică notă ortodoxă 
întemeiată în 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu. revista a avut la început 
o orientare eclectică. Din 1928 a intrat sub conducerea lui Nichifor Crainic. în 
articdele sale programatice ("lisus în ţara Lur, "Parsifal" şi "Sensul tradiţier). 
Nichifor Crainic a pledat pentru tradiţionalismul culturii române, conceput ca 
îmbinare între autohtonism şi ortodoxism, între temele şi valorile naţionale 
promovate de mişcările literare anterioare (paşoptism, junimism şi 
sămănătorism) şi spiritualitatea ortodoxă (văzută ca un "coviltir de aur" ai biseridi 
române, ca o zare metafizică în care se proiectează toată existenţa şi aspiraţiile 
poporului român), considerând că arta ar trebui să fie de sorginte exclusiv 
religioasă Nichifor Crainic a argumentat superioritatea culturii bizantine, negând 
valoarea civilizaţiei occidentale şi criticând tendinţele de occidentalizare a culturii 
şi a spiritului clvlc^romănesc. susţinând ideile lui Herman Keyserling din "Das 
Spektrum Europas . potrivit cărora România ar putea deveni un adevărat centru 
al bizantinismului. Colaboratori ai "Gândirii" Lucian Blaga, Adnan Maniu, Gib 
MIhâescu. Vaslle Voiculescu. Ion Piliat ş.a 






PviKxiic «KiUa: 4e 4 '^Cv4,v4 

Codrtn 

f TI :;.*n Ştefan Buiescsj Cct^'sîil CăSâiio 

\«.v.W £i»t7*i>a ■ je ■viîsîcf'tf 



Pag. 16 


cijyanţuMeflio^r>a»@^ea-codi ^nu.cofn 

CliVÂNTtl LECiONAB Mai 20«7