Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages601-650

De asemenea, răpitorii Victoriei erau mulțumiți cà 
Victoria nu mai stă tristă, nu mai plânge şi că începe să 
se obicinuiască cu viata de prizonieră. Nici nu bànuiau ei 
gândul cu care Victoria se purta în felul acesta. 

Dela servitoare, din ceeace prindea din conversaţia 
răpitorilor ei şi din ceeace citea în cartea ungurească, pe 
care i-o dăduse femeia, Victoria, muncind zi şi noapte, 
izbuti ca în mai puţin de o lună să înțeleagă destul de 
bine limba maghiară. 

Si iată cà într'o Vineri după amiazi, Petre Popescu, 
care, ca de obiceiu, plecase după veşti la Miskolf. sa în- 
tors de acolo supărat şi îngrijorat. „Am o veste neplăcută, 
se grăbi să spună el tovarășilor săi, fără să se uite cá Vic- 
toria este de față. Ticălosul acela de Jean Nerton, însoțit 
de inginerul Bunăreanu si de câţiva detectivi, printre care 
doi unguri dela Budapesta, au sosit de aseară la ۰ 
Se vede că ne-a mirosit urma. De aceea, să ne păzim bine 
şi să fim cu ochii în patru. Deocamdată, haidem să vizităm 
subteranele casei si esirile secrete. Apoi, vom vedea ce mai 
avem de făcut”. 2 

Chemará si pe servitoarea Ana si pe servitorul surdo- 
mut, ca să meargă înaintea lor cu lumânări aprinse şi să 
le lumineze drumul Pe Victoria însă o lăsară în casă, fi- 
indcă nu vroiau să vadă şi ea ce pun ei la cale. 

Prin urmare, Victoria rămase singură în casă. Simgură 
de tot, deoarece până şi câinele Nero, dulăul acela mare 
şi rău, se luase după stăpânii săi. 

Atunci Victoriei îi veni pe neaşteptate un gând: gân- 
dul de a fugi, de a încerca să scape prin fugă. Dacă izbu- 
teste şi ajunge până la Miskolt, stia că acolo este d. Bună- 
reanu. Dacă e prinsă de răpitorii ei pe drum, isi zicea că 
tot n'are ce pierde. O vor duce îndărăt la casa lor, sar 
putea sâ o bată şi s'o chinuiască, dar de acestea nu se te- 
mea Victoria. 

Si nu mai stătu să se gândească mult. 


(Va urma) 


Si, in adevăr, 
dureascá. 

In ce fel incepu acum Victoria sà învețe limba ma- 
shiară ? Când auzea un cuvânt unguresc, -despre care nu 
era sigură ce înseamnă. se grábea să şi-l noteze in caet. 
Aştepta apoi ca acelaș cuvânt să fie spus din nou în con- 
versație. Dacă înţelesul se potrivea cu ceeace crezuse ea 


ii dete un caet, un creion si o carte un- 


dela început, scria in caet alături de cuvânt si însemnarea 


lui în limba română. In chipul acesta, ea îşi făcea un fel 
de dicţionar maghiaro-román, care zi de zi se îmbogăţea 
tot mai mult. 

Dar profesoara adevărată a ei, o profesoară care nici 
nu bănuia că este profesoară, era Ana, servitoarea, despre 
care am pomenit mai sus. 

Să vedeţi ce mijloc întrebuința Victoria, ca să înveţe 
ungureşte dela servitoare. 

Punea mâna pc un obiect oarecare şi-i spunea numele 
în limba maghiară. Dacă numele, asa cum spunea ea, era 

xact, servitoarea dădea din cap si zicea: „lò, iò ۳, adică, 
„bine, bine”. Dacă nu-l nimerea, servitoarea o îndrepta, 
spunând ca numele adevărat al obiectului. 

Insă dorinţa Victoriei de a învăţa ungureşte era înte- 
meiată şi pe o socoteală. Pe socoteala că, în ziua în care 
ajutată de Dumnezeu si de vreo întâmplare fericită, ar fi 
putut să scape din casa în care era ţinută închisă, cunoaş- 
terea limbii maghiare ar fi ajutat-o si i-ar fi folosit mult. 

De aceea, tot gândul ei era să înveţe cât mai bine şi 
cât mai repede. Pentru aceasta, căută să se imprieteneascà 
cu servitoarea, o țărancă naivă, care nu ştia nici să scrie, 
nici să citească. Ştia însă ungureşte şi tocmai aceasta îi 
trebuia Victoriei. 

Cât era ziua de mare, Victoria căuta mereu să fie cu 
servitoarea. O ajuta la treaba ei, căra apă, o ajuta să spar- 
gă lemne, să măture casa, o ajuta la bucătărie. Servitoa- 
rea era încântată, văzând că a găsit, fără să o coste ceva, 
o ajutoare așa de harnică şi care îi înlesnea aşa de mult 
munca ei. 


CONCURSUL NOSTRU DE DESEN 


Incepând cu acest număr, publicăm un concurs de de- 
sen pe cât de amuzant, pe atât de folositor, mai ales pen- 
tru cititorii talentaţi cari au nevoie de un îndemn şi o în- 
curajare în arta desenului. 

Vor fi în total trei desene necomplectate. Unul “de ex- 
presie, al doilea de mișcare şi al treilea va reprezenta un 


peisagiu. 
Cititorii şi cititoarele vor copia desenele pe carton alb 
de desen — ca să nu taie paginile revistei — şi vor com- 


plecta apoi ceeace lipseşte la fiecare. In aşa fel ca să dea 
desenului cât mai bună expresie, mișcare, sau să nimereas- 
că un pcisagiu cât mai frumos si mai potrivit, după ce- 
rinfa fiecărui desen. ;, 

După ce vor apărea in „Dimineaţa Copiilor” toate cele 
trei desene şi le vor completa pe toate, cititorii ni le vor 
trimite în plic pe adresa revistei. Nu vor uita ca să noteze 
sub desen: numele, clasa, adresa şi localitatea. 

Cititorii cari doresc, pot executa lucrarea şi în culori, 
dar cel mai potrivit ar fi cu cerneală-tuş, neagră. Cine nu 
poate executa pe toate 3, să se mulțumească chiar numai 
cu unul sau două desene. 

După ce vor sosi toate desenele la redacţie, o comisi- 
une formată din artişti pictori şi desenatori, le vor cerceta 
şi vor premia pe cele mai bune. Vom acorda trei premii 
in bani si 7 premii in cărţi alese pentru tineret. 

Bineînţeles că desenele premiate precum și cele men- 
ționate vor fi publicate în revistă. 

Termenul de primire a desenelor expiră 15 zile după 
publicarea în revistă a desenului No. 3. 

Rugăm să nu ni se trimeată desenele complectate de- 
cât după ce vor apare în revistă toate 3 desene care for- 
mează concursul. 

lată, alături, desenul No. 1 şi vă zicem „spor la lucru” 


—nolr. 


7 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la scoalá premiul l-iu 


clasa Il-a primară 
Scoala ge fete ,Mangáru" 
Bucuresti 


Petrescu $t. Ana 
clasa Il-a B. primară 
Scoala de fete No. 33 

Bucuresti 


^X 1 4 $ ii 1 > 
Kotiler S. Aurel 
clasa TIl-a primară 
Scoala de báeti No. 1 
Bucureşti 


Angela Beatrice Pleşoianu 
clasa IV-a primară clasa Il-a primară 
Scoala de fete No. 2 Şcoala de báeti No. 9. 

Ploesti Bucureşti 


Rosenberg I. Leon 


Radu Constanţa 
clasa Il-a primară 
Scoala de fete No. 38 (Teiu) 
Bucuresti 


Niculescu Ioan 
clasa HI-a B. primară 
Şcoala de fete No. 28 

Bucuresti 


Medrea C. Ştetan 
clasa 111-9 B. primară 
Scoala de báeti No. 27 

Bucureşti 


Dorogeanu Lina 
clasa V-a complimentară 
Şcoala de fete I. 1. C. Brătianu 
jud. Brăila 


Weinberg Livia 
. . dasa H-a primară 
Şcoala de fete „Fraternitatea 
Zion”, Bucureşti 


Antonovici L Alexandrina 
clasa I-a primară 
Şcoala de fete No. 1 
Bucuresti 


Canea Ionel 
clasa I-a A primară 
Scoala de báeti No. 36 
Bucuresti 


Musafia S. Julien Iacobovici Willy 

clasa I-a primară clasa 111-2 primară 
Scoala Románá-Israelità de rit Şcoala de fete „Mixtă” 

spaniol, Bucuresti Bucureşti 


Rauchwarger R. Ezriel 
: clasa Il-a primară 
Școala de báeti din Târgovişte 


Micu Constanţa 
clasa II-a primară 
Scoala de fete din com. E I € 
Brătianu, jud. Brăila 


Tecuceanu A. Corneliu 
clasa I-a primară 
Scoala de băeţi „Moria” 
Bucureşti 


- 


i 


L 1 


Ionescu Ovidiu 
clasa III-a primară 
Scoala de băeţi din com. I. I. C. 
Brătianu, jud. Brăila 


Ionescu N. Florica 
clasa Il-a B. primară 
Scoala de fete No. 24 

București 


Griinberg F. Jacques 
clasa I-a primară 
Şcoala de băeţi 
Bucureşti 


cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


d 


Pisam L. Angelica 
clasa III-a primară 
Şcoala de fete No. 1 

Piatra-Neamţ 


Dumitrescu I. Gheorghe 
clasa Il-a primară 
Scoala de băeţi din Moreni 

= jud. Prahova 


Adriana Seitan 


clasa H-a primarie 


Fotografiile 


| xi 
Baciu Gh. Gheorghe 
clasa Il-a primară 
Scoala de báeti No. 32, 
Bucureşti 


Bubis Sarah 
clasa IV-a primară 
Scoala de fete „Voinţa” 
București 


Corina Cernătescu 
clasa H-a primară 
Scoala de fete „M. Lambrior" 
18 


LA" 
Da 


t/if. 


Opris Lucia 
clasa H-a primară 
Şcoala „Principele Carol" 
Târgu-Mures 


Mendel P. Silvia 
clasa Il-a primară 
Mendel H. Samuel 
clasa III-a primară 
Mondel P. Ana 
clasa I-a primară 
şcoala „Israelită-Română Mixtă 
Piatra-Neamţ 


Teodor Feldman 
clasa IV-a primară 
Şcoala de báeti No. 22 

: Bucuresti 


Caraiani Niculae 
Clasa I-a primară 
Şcoala de băeţi No. 30 
Bucureşti 


Abulius Cleopaiia 
clasa I-a primară 
Scoala de fete ,Carmen-Sylva" 
Bucureşti 


Iancu Luci 
clasa IV-a primară > 
Scoala de fete „Instrucţiunea 
Goldfarb", Bucureşti 


Herșcovici Alfred 
clasa I-a primară 
Scoala de băeţi No. 1 

Bucureşti , 


Schmidt Reghina 
clasa III-a primară 
Schmidt Sarina 
clasa II-a primară 
$c. de fete „Progresul culturii” 
Bucureşti 


7 


Lupu B. Aura 
clasa 11-8 C. primară 
Scoala de fete No. 23 

Bucuresti 


Stoian A. Marcela 
clasa I-a primară 
Scoala de fete No. ? 
Comarnic 


Tudor Georgescu 
clasa I-a primară 
Scoala de báeti No. 45 
Bucuresti 


Marcovici Martin 
clasa II-a primară 
Scoala de báeti „Poenărescu” 
București 


Spirer Bazil Iulia 
clasa ]I-a primară 
Scoala de hănti No. 4% 


11 


Ioachim Zaharia 
dlasa III-a primară 
Şcoala de báeti din com. Jaristi^ 
Jud. Putna 


HAPLEA 


Desene de GEO 


ÜA^AAXAA! 
IAA AAA! 


Vrând s'arate meșteșugu-i, „Bravo, Hapleo! zise omul, Haplea râde, îi pare bine, Am uit însă a spune 
Sbiară Haplea înc'o dată, Văd că tu erat născut Si din nou îi mulțumește Ce e oul cu pricina, 

Sbiară tare, măgărește, Ca 86 fii... să fii... de ăia... Ia cu grije 'n mână oul. De măgar ? Nici pomeneală : 
Răsună pădurea toată. In sfârșit, ai priceput“. Spre Hăplești apoi porneşte. Numai Haplea — bată-l vina 


T 
* ) 
* 
«d 


۱ 


T 


4 ۳ e 


۳ 


A putut aşa să creadă, Oul ce-i dădu ţăranul — Un dovleac rotund si mare, Cu dovleacul ăsta 'n mână, 
Căci e lucru cunoscut, - Mi-i rușine — ce să fac? De un neam cum nu văzuse Merge Haplea şi-l priveşte 
De când lumea si pământul, Am să spun tot adevărul Haplea-a! nostru pân” atuncea, Cu mult drag şi bucurie 


Ou mágarii n'au făcut. Era doară un dovleac. ` Că e ou dar îl crezuse. Si zümbindu-i, îi vorbește: 


„Ce mai mágárus din tine Ar sări de bucurie, Insă cântă, cântă vesel: De Hüplesti când nu- departe, 


Am să scot — pe cinstea mea! Dar se teme să nu-l spargă, „Puișorul să-mi trăiască!“ Il întreabă un drumet: 
Să se mire si să crape Deci, încet, cu toată grija, P'urmă sbiară — vrea ca glasu- „Dece porti asa dovleacul? 
De necaz, cin'te-o vedea“, Se căznește ca să meargă. De acuma să-i cunoaşcă. Si ce mergi asa semet?" 


Incruntat, răspunde Haplea: „Ori esti chior sau orb, căci Când aude așa drumetul, Si drumetul merge n drumu, 


„Prost esti, nene, prost esti, zău altfel, Râde, zice: „Am greșit! Merge, râde ne'ncetat. 

Când nu știi ce port în mână. Nu "'ntrebai tu în zadar, Dacă-i ou dovleacul ăsta, „Nam văzut un prost mai . 

Dar dovleac e capul tău! Află deci că ăsta este L-ai făcut tu, negresit." mare!“ 
Un ou mare de măgar.“ Zice Haplea supărat. 


In sfârşit, ajunse Haplea ' Coana Frosa ese 'n curte, „Ce-ai adus dovleacul ăsta? li veni in várful limbei 

Pán' acasă sănătos: Dar când vede Haplea c'are Că nu face de mâncat? Vorba cea de-odinioará : 
„Frusinico, vino iute!“ Un dovleac şi vechiu si putred, Ba nici porcii nu-l mănâncă. „Că dovleac e capu-ti, Froso!“ 
li strigă el bucuros. Il întreabă cu mirare: Nu vezi, Hapleo, că-i stricat?“ Dar fiind vorbă de ocară, 


Nu vrea chiar acum cu Frosa Ba-i răspunde cu blándete: „Chiar de azi mă fac eu cloșcă „Insă vremea să nu pierdem: 
Să se apuce el de ceartă, „Nu-i dovleac, ci de măgar Și-l clocesc şi vei vedea Paie o gramadă mare 

$i de-aceea, se oprește, E un ou, drăguță Froso, Măgăruşul ce-o să iasă, Adă repede, de-așterne, - 

Si pe coana Frosa iartă. Un țăran mi-l dete "n dar. Toată lumea s'o mira. Colon curte, mai la soare.“ 


In n-rul viitor: „HAPLEA INCEPE SĂ FIE CLOȘCA“ (va urma) 


h 


ratul Mogohofilor că acesta este gata de războiu dacă iz- 
buteşte să scape de Alinor, şi drept răsplată îi va da chiar 
pe fiica sa de soţie. 

Si nu i-a fost greu lui Barbazan să-l prindă în cursă 
pe Alinor. Sub cuvânt cà írebue să-i trimită neapărat o 
scrisoare de ameninţare împăratului Mogohotilor ca să 
se astâmpere, vicleanul de Barbazan l'a înduplecat pe Ali- 
nor s'o scrie fără ştirea împăratului. Pe de altă parte însă, 
Barbazan a înlocuit scrisoarea adevărată cu alta prin care 
Alinor instiinfa pe împăratul Mogohoţilor că se lasă bătut, 
dacă-i dă lui jumătate din împărăție, si după plecarea so- 
lului, l'a instiinfat pe împărat că Alinor vrea să-l trădeze. 

Mâniat peste măsură, împăratul a dat poruncă să-l 
aresteze pe sol şi-a chemat înaintea lui şi pe Alinor. 

— Este adevărat, generale, cai trimis un sol la împă- 
ratul Mogohotilor ? — l-a întrebat, încruntai împăratul. 

Da, Măria Ta! 

- Si ce i-ai scris anume ? : 

I-am scris să s'astàmpere si să nu ne mai încalce 
hotarele. 

Da ?.. — suráse împăratul, batjocoritor. Ia ci- 
teste-i sfeinice Barbazan, slova trimisă, ca saudă si dum- 
nealui ce fel de ameninţare i-a trimis împăratului Mogo- 
hotilor ! zu p 

Când a văzut Alinor pe Barbazan, cá se ridică si in- 
cepe să citească scrisoarea trădătoare, tocmai atunci a pri- 
céput cursa în care-l atrăsese acesta, ca să-l prindă. — 
— Dar nu e aceasta adevărata mea scrisoare, Măria 
Ta! - 


protestează Alinor. — Stie si Barbazan când am 
scris-o... A pie e ni ne 
— Tocmai pentru că stie ! — zice împăratul, mâniat. 


— Chiar el mi-a dat de veste despre ceeace vrei să faci si 
dacă nu mi-ar fi spus, cine știe unde ` mi-ar sta capul 
acum !... 


10 


rin pàrjie Răsăritului, trăia, în vremuri uitate, 
un împărat mare şi puternic. Cât fusese tânăr, 
se ingrijise singur de oaste şi era spaima duşma- 
nilor care încercau să-i treacă hotarele. Cu tim- 
pul însă, grija ostașilor o lăsase în seama unui 


general viteaz numit Alinor, iar el se indeletnicea numai 


cu treburile láuntzice, căutând să facă în primul rând, cát 
mai multă dreptate supușilor si să vegheze necontenit la 
fericirea lor, atât de folositoare bunului mers al oricărei 
impărății din lume. Se dusese vestea despre înţelepciunea 
lui și nici un supus mar fi crâcnit împotriva hotărîrilor 
sale, oricât de aspre ar fi fost, pentrucă împăratul se ros- 
tia drept si niciodată n'ar fi năpăstuit pe cineva fără să 
fie vinovat. 

Ca orice muritor însă. mai ales ca împărat, avea o 
mulţime de dușmani cari râvneau să-i ia împărăţia, dar 
nici unu! nu cuteza să-l lovească pe faţă, atâta timp câ! 
ştiau că stă de strajă viteazul Alinor. 

Dintre toţi, cel mai aprig era împăratul Mogohoţilor 
care pàndea intr'una prilejul potrivit să-i cotropeascá îm- 
páráfia, dar de câte ori încerca să-i treacă hotarele, era 
înfrânt si silit să se întoarcă rusinat, ba de multe ori si cu 
oastea înjumătățită. 

Văzând el că nu poate izbuti cu lupta dreaptă, s'a gân- 
dit să-l infrângă prin vicleşug şi anume cupărând pe unu! 
dintre sfetnicii săi numit Parbazan. 

Barbazan ucesta izbutise să fie ascultat de către îm- 
părat atât de mult, încât niciodată nu i-ar fi ieşit din cu- 
vântul său, când i-ar fi cerut vr'un sfat. Cu tot devotamen- 
tul pe care i-l arăta împăratului în faţă, într'ascuns însă, 
plănuia în fel şi chip cum ar putea să-l răstoarne mai uşor. 
Piedica de carc se temea era generalul Alinor care-i sta 
ca un ghimpe în ochi. Şi-a pus deci în gând să-l înlăture 
prin vicleșug, mai ales că primise înştiinţare dela împă- 


— Ba nu, tată, — se împotrivi tânăra  Domnilà, ve- 
nind înaintea lui. — Dumnezeu nu vrea să picrim. Alinor 
e teafăr si n'asteaptá decât să-i dai poruncă pentru a mer- 
ge la luptă. 

Vestea aceasta neasteptatá, fu ca o lovitură de trăz- 
net, pentru cei de faţă. Impăratul abia putu să ingàne de 
uimire câteva cuvinte: 

— Cum se poate, fiica mea ? E-adevărat ceeace spui, 
ori visez eu ?... 

— Nu visezi de loc.. Atunci când ai dat poruncă să fie 
omorit Alinor, eu l-am scăpat din mâinile călăului, îndu- 
plecându-l să îngroape in locu-i, un om de ceară. Iatá-l pe 
adevăratul Alinor!  . 

„Şi Domnița făcu un semn unui ostaș care sta mai la 
o parte, ca să s'apropie. 

Impăratul îl sărută pe frunte, aproape nebun de bu- 
curie şi, penirucă nu mai era timp de pierdut, îi dădu sa- 
bia şi buzduganul său ca să plece cât mai curând la luptă. 

Oastea, îmbărbătată de viteazul Alinor, spulberă pe-a 
împăratului Mogohotilor ca pe niște pleavă suflatà de 
vânt, iar trădătorul de Barbazan fu prins întocmai ca un 
şoarece în capcană de către iscusitul Alinor. 

— Ei, Barbazane, — îi zise împăratul când îl văzu 
legat sdravăn înaintea lui — ifi place răsplata pe care i-o 
dau iubitului meu ostaș Alinor, făcându-l ginere şi dân- 
du-i sceptrul împărăției, ca unui viteaz ce este ?... 

.Dar Barbazan nu mai avu timp să răspundă. li sbu- 
rase capul departe, ca un ciot netrebnic. 


D. NICULESCU-OLT 


- - Nu-i adevărat !... strigă Alinor, dar împăratul se si 
ridică înfuriat depe tron, făcându-i semn să tacă. — 

— Destul!... Ostaşi, — se adresă el apoi gărzii sale, — 
legati-l si mâine în zori să-i văd mormântul împodobit cu 
stâlpul trădătorului ! 

In Barbazan creştea inima de bucurie, văzând că l-a 
răpus pe Alinor, şi după ce-au rămas singuri, sadresă îm- 
păratului, prefăcându-se îngrijorat: 

Măria Ta, dar primejdia n'a fost înlăturată, cât 
limp oastea n'are conducător. Bătrâneţea Mării Tale n'o 
mai poate îndruma cu aceeas iscusintàá ca'n tinereţe... 

—- Nu-i nimic, vrednicul meu sfetnic. Tu esti încă tå- 
năr şi drept răsplată pentru grija ce-mi porţi, vei lua co- 
manda oastei cu începere de azi inainte. 

Uneltirile vicleanului sfetnic, întrecură toate aşteptă- 
rile lui, şi după puţin timp îi arătă împăratului atâta cre- 
dintá, încât trecu de partea dușmanului chiar din prima 
zi când acesta trecuse hotarele. 

Zadarnic se străduia împăratul să adune oastea răs- 
leţită, spre a le face faţă duşmanilor, deoarece nimeni nu 
mai avea încredere în braţele sale slăbite. Când ajunseră 
la porţile palatului, gata-gata să fie împresurat, adună în 
sala cea mare a tronului, pe toti ostașii rămași în juru-i si, 
în prezenţa fiicei sale, le spuse cutremurat de plâns: 


— Vitejii mei ! Soarta nemiloasă si sângele nevinova- 


tului Alinor s'a răzbunat cumplit pe mine. Trimiteţi veste 
dușmanilor cá và daţi prinşi, iar eu imi voi ispăși singur 
pácatul. Tot ce vá rog, este sá má ingropati aláturi de ne- 
fericitul meu ostaș Alinor... 


Pisica şi câinele-lup Ghicitori şi intrebári cu pácáleli 


Sunt în curte, sunt în casă, 
Dar pe sobă sau pe masă, 
Nu e chip să mă găsești. 
Poţi acum să mă ghicesti? 

* 
„Căci Román sunt în putere 
Si Románu 'n veci nu piere!” 
Așa e o poezie 
Ce o spunem cu mândrie. 
“Decât un Román mai tare 
Cine este, știți voi, oare? 
Doar puțin să vă gândiţi, 
Căci e lesne să ghiciţi. 

* 
Drept oricine mă citește, 
Vede 'ndată că sunt peste, 
Dar pe dos de mai citit, 
O grădină-ai nimerit. 

* 

Vin din cer sburánd uşor, 
Pe pământ să mă cobor, 
Si pe arbori, si pe case, 
Si sunt moale ca mătase. 
De căldură mă feresc, 
Căci îndată mă topesc, 
Chiar și 'n apă când m'au pus, 
Am pierit eu și mam dus. 
Cred'că-i lesne să má stili, 
Cum mă cheamă să ghiciţi. 

* 
Sunt făptură mititică, 
Insă sprintenă, voinică, 
Nici un om nu mă iubeşte, 
De mă prinde, mă striveste, 
Să mă prinzi, ușor nu este, 
Fiindcă simt și prind de veste, 
Sar şi mă ascund în pat — 
Tu te plângi că te-am piscat. 


Răspunsul se va publica in n-rul 
viitor. 


11 


E. 


O mûfd slăbănoagă, trecând pe-o punte, odată, 
Peste o apă mare şi foarte'nfuriată 
Și tot .privind în urmă, să vadă cine vine, 
Un pas gresit ajunse — si ea căzu, vezi bine 
In apă. 


In cădere, scrântindu-și un picior 

Si neputând să'noate, strigă dupà-ajutor. 
Avu noroc căn urmă, îndată după ea, 
Un cáine-lup, agale, lângă stăpân, venea. 


„O câine, zise máfa, fii bun şîn ajutor, 


Intinde-mi laba'ndată, căci altfel md nec, mor”. 
Dar Hector, fără milă, grăi nepăsător: 


„Tu nu ştii oare, mâţă nebună, căntre noi, 
Nu este'ngăduință, ci ură si război ? 


Cáinescul neam e mândru, deci nu má înjosesc 
S'ajut pe o fiinţă din neamul prost, máfesc". 
Din lipsă de-ajutor, 
Pisica muri ndată, străpunsă de-un fior. 
E] 


Asa si între oameni, sunt unii care cred 
De-ai lor strămoşi, de-adreptul din zei că ei purced. 


۱ 


Si fără drept — întocmai ca neamul cel xáinesc 
Pe cel máfesc — pe alții de-alt neam, dispre(uesc. 


GH. TURNU 


bunci Franck când Bingo se depărtă. Biata Mizuna. o fe- 
meie tânără de tot, e una dintre cele mai cum se cade ne- 
grese, asa că nu poate avea nici un amestec cu moartea 
soțului ei. Adevărul e că negrii aceia îşi fac de cap si cred 
că nu li se va cere niciodată socoteal. Intr'o bună zi însă, 
li se va înfunda. Ei ştiu că este oprită orice tortură si to- 
tuşi ne înfruntă. 

„Mi-ar fi plăcut să fi fost tata acasă, spune Dick îngri- 
jat. El ar fi văzut liniştit cum stau lucrurile. Oricum însă. 
noi nu-i putem lăsa să omoare pe acea sărmană femeie, 
care îşi plânge soţul încă. 

„Sigur că nu putem. Seaua pe cai si înainte! Bingo 
n'o să stie de plecarea noastră. Să ne luăm toluşi pistoa- 
lele. O să cálcán: spre stânca lui Reglan, lăsăm acolo caii 
și ne-avântăm pe poteca din pădure. E lună plină — o lu- 
mină ca ziua, şi eu cunosc bine coliba Mizunei. 

Vom ajunge la timp ca să-i dăm de veste, iar dacă s'o 
putea, o vom ajuta să fugă”. 

Incercarea nu părea prea grea. Totuşi, bàelii ştiau cà 
îşi pun în joc viaţa, dacă se amestecă într'o revoltă con- 
tra vrăjitorilor. Ei cunoşteau bine pe indigenii si supersti- 
tiile lor. 

Dar nu se'nfricosará. In mai putin de o orà, descále- 
cau la stánca lui Reglan. Copacii din pádure ascundeau 
câmpia luminată de lună. La ferma vecinului Scamman 
nici un semn de viaţă. Asta însă nu puse pe gânduri pe 
băeţii noştri: gândul lor era să ajute o femeie a cărei viașă 
era în pericol din pricina credințelor sălbatice ale Ne- 
grilor. 

Lăsând caii legaţi de un pom, se avântară în pădure. 

Aveau pumnaleie la cingători şi câte un revolver în 
mână. 

Si ce noapte apăsătoare ! Inábusitoare ca o bae de a- 
buri. O noapte din acelea ce pur'că prevestesc un uragan 
sau un cutremur. 


۱ 


aide, Bingo ! vorbeşte odată ! Nu minţi ! Repede, 
sau te'nchid iarăşi in grajd”. 

Negrul pe a cárui fatà se citea si grije si spai- 
mă, cerea par'că indurarea si sprijinul tànàru- 
lui sáu stăpân, Dick Baas. 

Baas, bătrânul, plecase călare încă în zorii zilei peste 
pustiul cel ierbos, la moşia unui prieten. 

Singurii păzitori ai fermei Silvernude erau acum cei 
doi frati, fiii bătrânului. Ferma era situată la marginea 
pustiului acela, nu departe de pădurea sălbatecă şi de ne- 
pătruns. 

Este adevărat cà Bingo fusese deseori în pădure cu 
Baas Dick, Baas Franck si „ţevile lor de foc" (cum le spu- 
nea el la puşti) din care tàsnea flacără şi moarte. Avuse- 
seră împreună multe aventuri si multe zile de adevărată 
veselie. 

Insă dorinţa lui, în acest moment, de a merge în pă- 
dure, când ar fi trebuit să doarmă dus alături de tovarășii 
săi — totdeauna somnorosi — păru inexplicabilă lui Dick. 

In zadar încerca Bingo să ocolească răspunsul ce tre- 
buia să-l dea lui Dick. De altfel. tocmai mutenia lui atàta 
curiozitatea Englezului. 

Negrul insá nu deschise gura pànà ce Frank nu-l ame- 
nință si el cu închisoarea. Atunci de abia începu să vor- 
bească : 

Voia să 
tul său. 

Această vrăjitoare care se numea Mizuna, era o femee 
ce căpătase dela diavoli puterea de a se schimba într'un 
leopard. Astfel transformată, ca mâncase chiar pe bărba- 
tul ei un tânăr frumos. Drept pedeapsă pentru crima 
sa, Mizuna va primi „răsplata vrăjitoarelor”. Şi când 
Bingo povesti in ce consta acea „răsplată”, sângele băe- 
filor începu să clocotească. 

„O mie contra unu că totul nu-i decât născocire, is- 


se ducă să pedepsească o vrăjitoare din sa- 


A INCEPUT SCOALA! 


Drágufele citita e ale „Dimiucjii Copiilor 
în clasa.... 


ca spre fermă. Poate că tata e acolo. El va sti ce are de 
făcut, dacă sunt prins de ticăloşii de acolo”. 

O clipă mai târziu Dick, infásurat în pătura cea mur- 
dară, fugea singur îndărăt pe poteca pe care veniseră toţi 
trei. 

Franck si Mizuna intcleserá. Franck o înfăşcă de brat 
pe Mizuna, ducând-o mai mult pe sus spre stânca unde aş- 
teptau caii. 

In vremea aceasta Dick, ajuns in dreptul unui copac 
mare, la capul povàrnisului, se opri în văzul hoardei ine- 
bunite, care se repezi în spre el, strigând si urlànd: 

„Vrăjitoarea ! Uau ! Leopardul ! Mâncătoarea de băr- 
bati ! Prietena diavolilor ! Uau ۳ 

Dick isi ridică braţele acoperite de pătură, pentru ari 
atrage, apoi sări în spre dreapta unde o potecă ducea şi 
mai în inima pădurii, dar în direcţie opusă aceleia luată 
de fratele său si de Mizuna. 

Era bun alergător, căci pe vremuri fusese renumit în 
şcoală în toate alergările numite de „câini de vânătoare”, 
unde el făcea pe „iepurele”. Si se gândea la acele vremuri 
acum, în timp ce fugea prin pădurea fără drum bătătorit 
de picior omenesc. 

Dar din ce în ce mai aproape de el se auzeau urmă- 
ritorii; bătând tobele, suflànd în cornuri si urlànd ca 
dracii. 

E sigur că băiatul nostru nu mai avea tirhp să se gân- 
dească si la atâtea alte pericole ce se găsesc la fiecare pas 
în pădurile africane ca şerpi, leoparzi, lei, tigri şi atâtea» 
alte fiare. 

li era deajuns primejdia din spate. 

Ceeace însă il încurca, era pătura care îi aluneca si 
se încolăcea în jurul lui şi pe care nu putea să o așeze cum 
trebue pentru că nu era chip să se oprească măcar o clipă. 

Dar vai ! Două lucruri groaznice se'ntâmplară in ace- 
laş timp. 

Primul fu că Dick a văzut că fugise până acum pe o 
potecă ce se'ntorcea de unde plecase, și cà la capătul ei se 
afla satul pustiu al Negrilor. 

Al doilea cà de ce-i fusese frică nu scăpase: călcă 
peste pătură si, alunecând, se prăvăli pe povàrnis cu o ju- 
mátate de duzină de indigeni, tuciurii ca dracii, grămadă 
peste el. 

Fu un noroc pentru Dick faptul că de dragul chinuri- 
lor la care aşteptau cu atâta plăcere să o supună pe vrăji- 


13 


In coliba Mizunei ardea o luminiță. 

Báetii priviră prin fereastra fără geamuri. Nu cumva 
.vrüjitoarea" făcea ceva farmece ? 

Vai, nu ! Mizuna, îngenunchiată pe podeaua goală, isi 
privea drăgăstos copilul, care dormea liniştit. 

Biată Mizuna ! Privelistea aceasta îmbărbătă si mai 
mult pe cei doi báeti. 

Se părea însă că femeia presimfea ceva din pericolul 
ce o ameninţa. Neintoarcerea bărbatului ei, precum si vor- 
bele rele ale duşmanilor, o puseseră pe gânduri negre. 
Când Dick si Franck intrară în umila locuință, o găsiră 
cu copilul în braţe gata de luptă ca o fiară incoltità care 
îşi apără viaţa ei şi a puiului. Franck cunoștea destul de 
bine limba tribului, ca să se facă înţeles. Ii explică deci 
— că au venit, ca să-i spună că se află în primejdie şi s'o 
pună la adăpost sigur. Vrea să se încreadă în ei? Dacă 
vrea, atunci vor trebui să ajungă fără întârziere întâi la 
Stânca lui Reglan si apoi la fermă. 

Femeia nu pricepu totul. Isi dete însă seama că avea 
în faţa ei prieteni, nu duşmani. Restul nu mai îl ghici. 
Rosti iute cuvinte de mulţumire arătând că era gata să se 
încreadă în salvatorii ei; şi smulgând o pătură mare, aşa 
cum le aveau indigenii, se înfăşură în ea, strângându-și 
copilul la piept. 

Apoi, toţi trei fugarii se 
de lună. 

Dar ascultă ! Strigăte îngrozitoare, urlete, tobe şi flu- 
ere cunoscute, arată că negrii din sate se pregăteau să 
vină. 

Mizuna îngrozită, îngenunchie rugându-se: 

„O uiina — nigula o — uiina ۳ 

Copilul prinse a plânge. 

„Vino, Mizuna, o zori Dick, — altfel va fi prea târziu. 
Trebue să fugi. Gândeşte-te la... puiul tău”. 

Ea înţelese mai mult prin gesturi decât prin cuvinte, 
şi, îmbărbătată, se ridică. 

In vremea aceasta, sgomotul se auzea din ce în ce 
mai tare: „Să piară mâncătoarea de bărbați, prietena dia- 
volilor ! Moarte aducátoarei de boli !°In foc cu ea ۰ 

Dick si Franck luară sărmana ființă pe braţe repe- 
zindu-se pe cărare ; văzură însă îndată că totul ar fi în 
zadar: cu mult înainte de a ajunge la Stânca lui Reglan 
au să fie ajunşi de hoarda sălbatecă. 

Dick găsi atunci un alt mijloc. 

„Dă-mi mie pătura, Mizuna ! lar tu, Franck, fugi cu 


avântară în pădurea luminată 


PE DIMINEAȚA 


Bingo urlă si mai tare: „Fără îndoială este un viele- 
sug de-al vrájitoare?". 

.Insfácafi-o! sbieră el, 
aducátoarei de boli..." 

Fete fioroase se apropiară de obrazul lui Dick; mâini 
neindurate il prinserá. Il târau acum spre locul de chin. 

Si in clipa aceea, când sar fi zis cà nimic nu mai pu- 
tea să-l scape de înspăimântătoarea judecată, se auzi un 
strigăt, apoi Împuşcături, si pe povàrnisul ce venea spre 
sat gonea călare bătrânul Baas, iar lângă el Frank împreu- 
nă cu alti doi fermieri vecini. Alături, ținându-se de cu- 
reaua dela sea, era un alt bărbat, un indian voinic, cu fata 
plină de sudoare şi respiraţia grea şi întretăiată de sus- 
pine. 

Era Darvari, soţul dispărut al Mizunei. Un urlet is- 
bucni din tabăra Negrilor: 

„Darvari! Uau!” Aşa dar n'a fost mâncat din moment. 
ce se afla aci cu străinii cei albi. 

Dick, pe jumătate mort, intepenit aproape de durere, 
simţi cum i se tăiau legăturile şi mâna prietenoasă a frate- 
lui său bătâmdu-l, pe umăr. 

„Bravo, Dick! spuse Franck apăsat; şi adăugă in 
soaptá: „Slavă Domnului că am ajuns la timp. Asta a fost 
cea mai cumplită jumătate de oră din viaţa mea”. 

In vremea uceasta bătrânul Baas isbutise să-i facă pe 
indigeni să se căiască. „Era cât p'aci, le explică el, să fa- 
celi un rău fără de seamăn, care ar fi atras rásbunarea 
sufletelor asupra satului; Mizuna era  nevinovată, căci 
iată pe Darvari, soțul ei, care s'a îmbolnăvit la vânătoare 
şi n'a putut să se întoarcă până acum. Mizuna l-a recu- 
noscut, când trecea pe cárarea din pădure”. 

Indigenii se imprástiará, ruşinaţi si blegi ca oile. 

Dar Bingo! El era destul de pedepsit acum, văzând 
că fusese pe cale să-şi omoare stăpânul. 

Deaceea Bingo fu iertat. 

In zorii zilei, ce togmai se arătau, porniră cu toţii spre 
casă, unde aflarà pe Mizuna care îi aştepta cu pruncul la 
sân. Si ochii vi blânzi arătau recunoștință până la moarte. - 

Niciodată, ea şi Darvari, nu vor putea să uite bună- 
tea stăpânilor cei albi. Niciodată! 

Şi nici nu uitară cândva! 


uciga$a bărbaţilor — moarte 


STEFANOVICI. 


Prelucrare din l. engleză de TRAIAN 


toare, nu-l omoriră pe loc. Nu primi nici o lovitură de cu- 
tit nici ۰ ۰ 

Jl apucară însă de picioare şi-l târiră spre locul de 
pedeapsă. 

Pătura era însă înfășurată in juru-i şi cum lumina de 
lună trecuse, Negrii credeau că au în mână pe Mizuna-vră- 
jitoarea. Nici prim gând nu le trecea că de fapt prada le 
scăpase. Pe de altă parte. fiind întuneric aci, unde copacii 
creșteau deşi, unul lângă altul şi cum, nu departe in noap- 
tea neagră, se pierdea urletul unui leopard, prinseră să se 
grăbească. 

Dacă situația ar fi fost mai puțin grea, Dick ar fi râs 
acum de teama lor. Era sigur că în gândul lor trăia groaza 
cà şi el se va schimba dintro clipă într'alta, intrun leo- 
pard. 

Ajunseră în sfârşit in sat. In vremea aceasta, ceilalți 
doi erau desigur în afară de orice primejdie. 

Dick văzu focul care la ei însemna bucurie; apoi o 
căldare mare in care clocotea apa fiartă si frânghiile cu 
care se leagă de picioare vrăjitoarea cu capul în jos pen- 
tru a scoate ,.diavolul" din trup. 

Priveliştea aceea îi mări desgustul. 

„Eu nu sunt Mizuna! strigă el. 

„Voi mă cunoaşteţi! sunt fiul lui Baas dela fermă. Să 
nu îndrăzniţi să mà atingeţi!” Şi zicând acestea, siri la 
o parte, răzimându-se de un pom şi ținând revolverul în 
mână. 

Indigenii se dădură înapoi incremeniti. Din grămadă 
se ridică însă o voce: 

„Asta e Mizuna! Uau! Ea a mâncat pe stăpânul meu 
i-a furat înfăţişarea, cu să poată scăpa”. 

Cel care vorbi eru Bingo, care, de bună credinţă, vor- 
bise în chipul acesta. 

Sângele lui Dick se întierbântă. Nu-i trecuse prin cap 
că Negrii în credința lor ar fi putut vreodată să înţeleagă 
astfel fapta sa. 

Dar sălbatecii, conduşi de căpetenia lor şi de Bingo, 
îşi luară armele, cutitele, nuielele de lovit şi ghioagele şi se 
aruncarà spre el sbierànd, rànjind, urlànd... 

Dick trase un foc in aer. 

Bingo. ai înebunit, tipà el; lámureste-i tu, căci altfel 
mă onoarà! Eu sunt cu adevărat fiul lui Baas. Frank a 
dus pe Mizuna acasá". 


„SPD io e Mia e TE BASS IESE 7 eai SIS SEES TENE AMETE TIRE S 372 o, 130842 (M. TEI XR a (7 i ae TATE PE CEEA AIC ELE ECE Ze Et BEC Xu. ET re AE GR RS 


A INCEPUT ȘCOALA! 


O lecție de citire. 


— 11 > Ro 


dacul. mândru că putuse să-i gonească, se întoarse în cà- 
sufa !ui si începu să citească mai departe. 1 

A doua zi, gălăgia reincepu din nou, bilele sburuu în 
gropite si afară, iar copiii se certau pentru fiecare lucru 
de nimic. Gândăcelul roșu, pierdu răbdarea. Trânti cartea 
cât colo, de se scutură un sfert din floare, şi esi afară de- 
cis să-şi caute altă locuinţă. Cobori incetisor tulpina si ìn- 
chirie nu departe, o altă odaie ce se afla în mijlocul unei 
zurele acüfate pe o ulucă stricată. Gândăcelul trimise o 
musculifá să-i aducă cartea si pe dată ce o primi se asezá 
rai departe la citit. 

Floarea de păpădie se necăji grozav că a rămas fără 
chiriaş. Afară de asta, gândacul-chiriaş îi stricase un pe- 
rete prin scuturarea câtorva petale. Avea nevoie de repa- 
raţii si nu avea parale. Ce să facă? 

Păpădia nu putu să doarmă. Avea necaz si pe gândac 
şi pe copii care îi pricinuiseră această pagubă. Unde să 
mai găsească un chiriaş atât de liniştit, care citea toată 
ziua si nu avea pretenţii 4 

Cu toată osteneala, păpădia rămase singură. Pe zi ce 
trecea slăbea tot mai mult, petalele i se scuturau pe nesim- 
fite si odatá cu venirea primului vànt de toamná, din pà- 
pădia cea mândră rămase un cotor subţire, gălbui care 
într'o singură noapte mai rece, se uscă şi el. 

Gândacul locui în zorea până la adânci bătrâneţe si 
înainte de moarte isi aminti cu drag de tinerefea-i petre- 
cută în floarea de păpădie, care îi fusese si proprietară si 
bună prietenă. 

Cartea cea mică se găseşte şi astăzi inlr'o zorea, dar 
nu poate fi găsită, de oarece zorelele se înmulţesc repede 
şi fiecare o trece celeilalte drept amintire. 


Elsa Vodan-Capon 


care, cât era ziulica de mare, citea intr'o cărticică , 


nto mică grădină, răsărise nu ştiu cum, o 
floare de păpădie, albă si plăpândă. Părea un 
glob de sticlă aburită si la orice adiere a vån- 
tului de vară, se mişca pe tulpina 
lungă. 


subțire si 


Nimeni nu bănuia că floarea de păpădie ascundea în 


mijlocul ei, între multele-i petale, un gàndácel roşu ca sån- 


gele, 
cât un bob dè nisip, ceeace se va întâmpla pe lume. Gân- 
dăcelul stia că vara tine numai trei luni, cá soarele când 
se duce la culcare lasà luna in locul sáu, cá unii pomi fac 
fructe iar alţii nu, şi aşa mai departe. 

Lângă grădina cu pricină, câţiva copii veneau zilnic 
să se joace in bile. Una lângă alta se insirau gropiţele, 
când mai adânci, când mai pătrate, după cum era şi meş- 
terul care le făcea. Toată ziua, de dimineaţa până aproape 
de înserat era o gălăgie, Doamne, Doamne, şi din această 
cauză gândăcelul nu putea să citească în voe. Căci pasă- 
mi-te, gândăcelul nu prea era meşter la cunoaşterea lite- 
rilor şi deci buchisea şi el încet, astfel că orice gălăgie îi 
tunbura liniştea si pierdea si şirul gândurilor si șirul rån- 
durilor din carte. 

Intr'o zi, gândăcelul închise cartea cu sgomot, ceeac: 
făcu să se scuture două-trei petale ale floarei de păpădie 
și apoi, indesándu-si tichiuța pe cap ca să nu răcească, esi 
încetișor afară ca să vadă pe cei ce nu-l lăsau să citească. 

Când dete cu ochii de copiii ce se jucau nepăsători şi 
fără să aibă habar că sunt spionati, gândăcelul se asezá 
tacticos pe o petală şi începu să le facă morală cum că nu 
au mili de el si altele. Copiii nu auzeau nimic — lucru 
de înţeles de altfel — dar gândăcelul era sigur că morala 
lui isi va face efectul. Nu știu cum se potrivi că tocmai 
atunci copiii stricară jocul şi plecară acasă, astfel că gân- 


1 


"A INCEPUT 
ŞCOALA! - 


Jos: Un grup din clasa IV-a primară 


s: La orele 12 copiii părăsesc cla sele 
n ordine şi eu deplină mulțumire 


Dreapta: Domnigoarele au egit la plimbare prin 
curtea 6۰ 


Jos: In timpul reereafei, seolaidi se joacă de-a 
> ۰ LI ۰ í: 
„șoarecele şi pisica 


mă 


Bw 


i 3 
sar ۳ ۱ T E : I ۱ 
am ill. i vs 


mprimatá la foto-rotogravurá în atelierele „ADEV 


an ELT is aes‏ ققق i‏ ماد Ia ucl.‏ حور اک 


TET MEO 7 


Oi PRIETENI... 


D 


x لس سح‎ se- سح‎ E — 


y" = 
f 


ANREL VLAKU 


rul Carpaţilor 
Ardeal. 

Aurel Vlaicu fiu de ţărani? Aviator? Intr'un minut 
toată soala stia si colegii mei de clasă hotărâră să mergem 
până la... capătul pământului, să-l vedem şi noi în carne 
şi oase pe curagiosul de român, Aurel Vlaicu, aviator. Si 
intro Duminică, insirati doi câte doi, ca la ieşirea din 
şcoală, am pornit-o către câmpul de aviaţie, pe atunci (şi 
astăzi) Cotroceni. Cu chiu cu vai întrebând ici, întrebând 
colo, am ajuns la hangare (case de fier pentru aeroplane). 
Am rămas un moment zăpăciţi. O casă mare de fier 
fără uși şi fără ferestre în mijlocul câmpului, ni se în- 
făţişa înaintea ochilor. 

— Aici este Vlaicu? 

Un om oaches, cam prea oacheș, se tot învârtea im- 
prejurul unei paseri de fier. Ne apropiarăm sfioşi de el. 

-- Domnule, începu unul: mai curagios dintre noi, te 
rugăm să ne spui unde este aviatorul domnul Vlaicu, Vul- . 
turul Carpaţilor? 

Tuciuriul se propti pe cele două picioare desfăcute, 
puse mâinile în solduri, rostogoli niște ochi de balaur si 
işi arată două șiruri de dinţi albi. 

— Hapăi io sunt Vlaicoo! 

Un hohot de râs si un cârâit ca de cioară îl făcu să 
dea bir cu fugiţii. Din fundul casei de fier apăru însă un 
om înalt de stat, cu ochii lucitori si mici, cu mustafa tăiată 
mică pe buze şi cu chipul frumos. Ne chemă lângă el si ne 
spuse cu o voce domoalà si blândă, cu accentul Ardele- 
nesc: 

-- Eu mi's Vlaicu! 

De data aceasta sângele ne fugi din vine şi un îngheţ 
nc luă din ap până'n crestet. O clipă si pietatea noastră 
de copii, îl infüjise ca pe un „Inger” din pozele noastre 
din cărţi... Ne-a arătat pasărea măiastră, ne-a vorbit de 
sborul in aer şi... ne-a lăsat s'o mângâiem si să punem 
mâna pe... coada ei. Câtă fericire pe noi copiii că pu- 
sesem mâna pe coada paserei cu ciocul de fier! 

D De atunci au trecut multi ani, vreo douăzeci. Si astăzi 
imi aduce aminte de Vlaicu. Primii fiori din plăcerea de-a 
sbura, dela cl i-am simţit. 


si fiu de [fàrain, din comuna Bintinli, 


Locot. Paul Epureanu 


peres 


CUM L'AM 
CUNOSCUT PE 


ntro frumoasá zi de Mai, eram de zece ani 

pe-atunci, vázui pe cerul albastru si senin o pa- 

sáre atât de mare, încâi, rămăsesem cu gura 

căscată de mirare si cu ochii — vorba româ- 

nului -— cât pruna. Pasăre să fie? îmi zisei 
eu în gând. Dar n'am mai văzut o astfel de pasăre, care 
să se dea peste cap într'una parcar fi fost la circ. O fi 
vultur ? Dar parcă era un vultur din basme, asemenea 
cu cel din poveştile lui Ispirescu, cu care se ducea Roș 
Impărat în luptele lui cu Verde Impărat, de-l speria și-l 
biruia. M'am dus acasă foarte îngândurat. Maică-mea cum 
mă văzu se uită lung la mine si mă "ntrebá: Ce-ai Pu- 
iule? Mamă, îi zisei eu strigând și repezindu-mă să-i spun 
totul dintr'odată, am văzut o pasăre mare, cât casa noa- 
stră şi nu ştiu ce este, că eu nu am mai văzut până 
acum așa pasăre si nici domnul nu ne-a spus la Intuiţie 
de asemenea păsări mari. 

— Bine puiule, tu nu ştii că pasărea pe care ai văzut-o 
este un aeroplan? 

— Aeroplan? Dar ce este un aeroplan mamă! 

— Un aeroplan Puiule este o maşină făcută din lemn, 
pânză si fier care prin ajutorul unui motor se suie in 
aer si pluteşte ca o pasăre. El este condus de un om care 
se numeşte pilot. 

— Cum mamă, se suie oameni în el? Dar cine are 
atâta curaj ? 

— Puiule, tu n'ai auzit de Vulturul Carpaţilor, avia- 
torul Aurel Vlaicu? 

Aurel Vlaicu, Vulturul Carpaţilor ? lată ce-mi rămă- 
sese în minte. A doua zi la şcoală noi táncii nu vorbeam 
altceva decât de aeroplane şi de aviatori. 

— Eu, spuse unul, am văzut un acroplan care sa 
suit la Dumnezeu si nu s'a mai dat jos. 

— Ba, eu, spuse un altul, am văzut un aeroplan care 
s'a ascuns în nori. 

— Si eu am văzut unul eri, spusci eu, frumos de tot, 
care sbura in mijlocul cerului ca un vultur cu aripile in- 
tinse si care se juca, când cu ciocul in pământ, când cu 
ciocul în sus. Mama mi-a spus cá acroplanul acela este 
făcut de un român, care se numeşte Aurel Vlaicu, Vultu- 


“Bucureşti. pe aceste 
1 - ERR. ; 


Vir مر ای‎ AP drm. Tau 


8 Octombrie 1933 — Nr. 504 


REDACŢIA s ADMINISTRAȚIA 


BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 


SĂRINDAR), 12. m TELEFON 0 
1 AN 200 LEI 


6 LUNI 100 , 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Abonamente : 


REPRODUCEREA BUCAÁTILOR 


ESTE STRICT INTERZISĂ 
Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


ACAD E‏ تا 


icufa de ea! , 

E tristă si dusă pe gânduri. 

Sănduca a împlinit cinci anigori, şi mámica 
i-a cumpărat o rochifá nou-noufá, cu rugă- 
mintea, când i-a îmbrăcat-o, să n'o murdăreas- 
că, să n'o.rupà. 


N'au trecut însă nici cinci minute după ce a ieşit in 
curte, şi Nicuşor, un drăcușor de vecin, cam tot de vârsta 
ei, în loc să se bucure că prietena lui de joacă a căpătat un 
dar atât de frumos, şi-a umplut mâinile cu noroi, stergàn- 
du-se apoi de rochița Săndichei. 

In zadar a protestat mititica ! A început să plângă si 
Nicușor de teamă a sters-o. 

lată, că în acel moment soseşte tatăl lui Nicuşor. 

— Dar ce e cu tine Sănduco? De ce plângi? 

Mămica mi-a cumpărat o rochiță nouă, şi Nicuşor 
mi-a stricat-o. 

Atunci, vecinul, om de treabă, care tocmai adusese 
lui Nicutor un costumas elegant si frumos de marinar, Sa 
înapoiat în oraş, la magazinul dela care l'a cumpărat, si a 
cerut să i se dea o rochitá în locul costumasului. 

Inapoindu-se din oras la chemat pe Nicuşor, oferi San- 
dei rochiţa, și spuse băiatului: 

— Ceeace ţie nu-ţi place altuia nu-i face. Háinuta pe 
care ţi-am cumpărat-o tie am schimbat-o acum intro ro- 


chifá pentru Sanda, fiindcă tu i-ai murdărit-o. 


Acum Sanda râde si Nicuşor plânge...‏ لدا ر 


3 


AHAA 


"v 
P 
x 


e 


a 


lsg 
31 

Pi 
i 
Ai 
^ Ui 
eT 
12 
ics 
S 
S 
Fr 


Li ^ * 
FAV PAL) 
MP rns E 


رصن 
7 


» 


es 


A 
4 

P 
N 


castel — 


un sgomot, un huruit si mai - 


de N. BATZARIA 


Asa merserá ei dar pànà la satul vecin. Victoria, mul- 


: tumind táranului, se dete jos din căruţă, iar fáranul se 
abátu din şosea şi apucă pe alt drum, ca să meargă acasă 
la el, fără să se uite că Victoria nu se oprește in sat, ci 
merge înainte. 

La ieşirea din sat, Victoria întrebă pe o femeie, care 
păzea niște vaci: „Câţi chilometri sunt dela 
pân'aicea ? 

^ — Vreo 12 chilometri", ii răspunse femeia.. 

Văzându-și înainte de drum, Victoria îşi zise în gând: 
„Aşa dar, până la MiscoM mai am de făcut mai puţin 
de 30 de chilometri.” 

Mai făcu vreo doi, trei chilometri. -— când, deodată, 
se opri încremenită de frică : i se păru că din urmă aude 
sgomotul unui automobil, care mergea pe șosea. „Nu 
poate fi decât automobilul lui Petre Popescu, isi zise ea 
tremurând din tot corpul. Si căută cu privirile un şanţ, 
un tufiș, în sfârşit, un loc unde ar putea să se ascundă. 

Dar câteva clipe după aceea, Victoria auzi, însă ve- . 
nind din sus, din văzduh, 
puternic. Ridică ochii și văzu un aeroplan care sbura 
încet de tot şi foarte aproape de pământ. Părea că sau 
caută ceva sau vrea să coboare. 

Atunci Victoriei îi veni dintr'odată un gând, pe care: 
îl şi puse în aplicare. Isi luă de pe umeri salul 
de culoare verde —în care se înfăşurase când fugise dela E 
castel şi incepu să-l agite, făcând semne celor din ae- 
roplan. 

Fie din pricina acestor semne, fie că — şi aceasta 
pare mai sigur — aviatorii aveau de gând să se coboare, 
fapt este că aeroplanul s'a lăsat -din ce in ce mai jos, 
până când a aterisat pe un câmp din apropierea locului 
unde se gásea Victoria. 


Văzând aceasta, Victoria dete fuga intr'acolo. Ajunse ı 


la aeroplan si vázu esind din el doi aviatori, care VOT- 
beau între dânşii în limba franceză, limbă la care Vic- | 
toria făcuse lal Stoeneşti progrese îmbucurătoare. Vic- 
toria îşi luă, cum se zice, curajul cu amândouă mâinile 


şi se adresă aviatorilor, vorbindu-le si ea jn limba 
franceză : ; : 
„Vă rog, luafi-máà şi pe mine în aeroplan şi má 


duceti la Miscolt. Tatăl meu adoptiv, d. inginer á- 
reanu, despre care am aflat cá se găseşte acum acolo, 


-vă va plăti cât veți binevoi să-i cereți.” 


La auzul acestor cuvinte şi mai ales la auzul nu- 
melui de „Bunăreanu” , cei doi aviatori avură o tresárire. 


Iar unul din ei, om care arăta mai iute si mai sprinten, ` 


se apropie mai mult de ea si privind-o țintă în ochi, o in- 
trebá brusc: Nu cumva d-ta esti d-ra Victoria Gareli? 


— Da!" răspunse Victoria, miratá și uimită că ' 
aviatorul acela străin $i stie numele. 
Dar aviatorul acela străin mai făcu ceva. Nu mai 


„întrebă nimic, ci luă în braţe pe Victoria, o ridică în sus 
şi sărutând-o pe amândoi obrajii, zise strigând cât îl ținea - 
gura: „Ura! Ura! Am biruit! Victorio, ne-ai dat 
victoria !” 

Biata Victoria nu înțelegea ce înseamnă tonte aceste 
gesturi şi vorbe ale aviatorului străin. Totuşi, parcă 
simfia că se întâmplă ceva bun, aşa că o rază de speranță 
începu să-i lumineze şi să-i însenineze sufletu-i amărât. 

Aviatorul străin, după ce se mai potoli din bucuria 
ce-l: cuprinsese, îi zise Victoriei: „D-ta eşti d-ra Victoria 
Gareli, iar eu sunt Jean Nerton, detectivul francez, care 
“alerg de atâta vreme să te găsesc şi să te scap din mâna 
ticăloșilor, care te-au răpit. Văd însă că ai scăpat singură. 

«AE despre a: inginer . Bunüreanu, care tine la d-ta 


E F PI ai Eme a = v^. us "n ۳۹ E Zn UE ی‎ i hend T s > رس‎ 


22) Fuga si scáparea Victoriei 


Isi amintea din ce: 


2t ; de. 3 


CE LOR DOUA FETITE, 


ROMAN PENTRU 


ă-mi fac mai întâiu rugăciunea”, îşi zise Vic- 
toria, mai înainte de a se hotărî să fugă dela 
castel. Spuse, așa dar, cu o voce care îi tre- 
mura $i cu ochii plini de lacrimi, rugăciunea 
compusă de dânsa : 

„Sfinte Dumnezeule, Doamne lisuse Hristoase şi Fe- 


_cioară prea Curată ! In voi îmi pun toată nădejdea si voi 
“sunteți tot sprijinul meu.. 


Cobori apoi iute treptele scării si esi din castel, cu 
“toate că nu stia drumul care duce la orașul Miscol[ si 
 n'avea nici un ban la dânsa. 

Drumul însă l'ar fi găsit lesne. 
direcţie venise dela Miscolt la castel, precum zărea dela 
fereastra odăiţei sale pe unde apuca Petre Popescu, 
ori de câte ori mergea la ۰ 

Cât despre bani, toată greutatea era să ajungă la 
Miscolt. Acolo ar fi întâlnit pe d. Bunăreanu, asa că toate 
grijile si necazurile ei ar fi pierit si încetat." Ştia că până 
la Miscolt sunt vreo 20 de kilometri pe şosea, adică vreo 
patru ore drum pe jos. Oricât de slăbită era de traiul 
chinuit ce dusese de câlăva vreme, totusi, ar fi putut 


„COPII SI TINERET 


D 


„să facă pe jos drumul. 


Insă greutatea sau, mai bine zis, primejdia cea mare 
era alta, era primejdia să nu fie ajunsă din urmă de ră- 
pitorii ei, rămași la castel. Chiar două ore întregi să fi 
zăbovit aceştia în subsolurile castelului ce merseseră să 
cerceteze, aveau, totuşi timp să o ajungă din urmă cu 
automobilul. 

De aceea, Victoria isi pusese in gând să nu meargă 
"pe şosea, ci pe cărări láturalnice si prin locui unde, la 


- caz de nevoe, ar fi putut să se ascundă. 


Când esi din castel, picioarele ii tremurau si inima ii 

bătea cu putere, Totuşi. spunându-și încă odată in gând 
rugăciunea sa, porni înainte, apucând pe o “cărare ce 

rgea în aceeaş direcţie cu şoseaua. Aşa făcu ea vreo 
doi chilometri, fără să se oprească si fără să întâlnească 
pe cineva. Insă, după ce străbătu distanţa aceasta, văzu 
cărarea infundàndu-se intr'un lan de porumb. Ca să nu 
“treacă prin porumb si să facă vreo pagubă, Victoria 
„apucă pe şoseaua mare. 

După vreo trei minute, “fu ajunsă din urmă de un 
țăran ungur, care mergea în aceeaş direcţie cu o „căruţă, 
trasă de doi cai. Țăranul o întrebă — bine înţeles, în 
ungurește: „Unde mergi aşa, pe jos? 

— Până'n satul vecin, răspunse Victoria in aceeas 
limbă. 

Țăranul, care nici nu bănuia ce este cu dânsa, o 
pofti să se urce în căruţă, spunându-i cá si el merge 
lot în satul acela. Victoria primi, mai întâiu, fiindcă in- 
cepuse să cam simtă oboseala drumului, dar mai ales, 
fiindcă in chipul acesta mergea mai iute, de cum ar fi 
mers pe jos. 

In căruță, țăranul o întrebă despre una și alta, iar 
Victoria răspundea în cuvinte cât mai puţine şi după ce 
mai întâiu se gândea bine, ca să nu facă prea mari gre- 


seli de limbă. Se temea să-i spună ţăranului cine este, 


à unde vine si să-i povestească tot ce sa. întâmplat cu 
dànsa. 
Insă țăranul ungur, 


căruia nici prin gând nu-i 


„lrecea că are deaface cu o româncă si cu o prizonieră, 


care încearcă să scape prin fugă, crezu că Victoria este 
° prea sfioasă si cá de aceea vorbeşte asa de puţin si dă 
„răspunsuri asa de scurte.  Deaceca, nu o mai întrebă 
ceva, si se porni să povestească despre tot felul de tre- 
„buri şi necazuri ale sale. Iar Victoria simțea o mulțumire 
„că înţelege tot ce-i spunea omul în limba maghiară. 


me 


je 


m 


Cobori la aerodromul din apropierea orasului Mis- 
colt, iar de acolo merserá cu automobilul până la hotelul, . 
unde Jean Nerton stia că îi așteaptă d. Bunăreanu. 


E adevărat, d. Bunáreanu îi aştepta — adică aștepta  - * 


pe Jean Nerton si pe prietenul acestuia, detectivul ungur - 


întoarce și cu Victoria. Când o văzu, d. Bunăreanu rămase . 
câteva clipe, fără să scoată o vorbă si fără să facă vreun 
gest. Se freca la ochi, nevenindu-i să creadă cá vede îna-" 
intea sa pe Victoria. 


Dar Victoria își trecu braţele în jurul gâtului lui şi ———— 
sărutându-l, îi zise cu ochii plini de lacrimi: „Tăticule, 


am scăpat ! Tăticule, am scăpat ۳ 


Eu nu pot să arăt aci prin cuvinte bucuria ce - 


simţi d. Bunăreanu, când, în sfârşit, îşi dete seama că o — 


fetiţa, care îl sărută și-l finc imbráfisat, este în adevăr 

Victoria. Numai cá Jean Nerton, care, de asemenea era 
foarte mișcat, le zise: „Lăsaţi pentru mai târziu vorba și 
îmbrăţişările si acum haidem la poliţie, ca să spunem ce 

am făcut si să luăm măsuri pentru prinderea răpitorilor, 

care desigur, nici nu s'au oprit la castel”. 

Când să pornească la poliţie, Jean Nerton zise prie- 
tenului său ungur, detectivul dela Budapesta: „Mergi cu 
noi, ca să faci pe tălmaciul pentru Victoria.” 

Insă Victoria răspunse : „Cred că voi putea să vor- 
besc în limba maghiară, asa ca să nu fie nevoe de 
tălmaciu. E : 

— Dar de câd știi ungureşte ? o întrebă mirat ingi- 


nerul Bunăreanu, 


— Am învăţat puţin, cát am fost ţinută ca prizo- 
nieră, răspunse ea cu modestie. lar inginerul Bunăreanu | 
isi zise în gând: ,Victorifa mea este de o inteligență 
extraordinară ۳ s zu 

Merserà cu toții la poliţie, iar acolo Victoria, spre 


marea mirare a d-lui Bunăreanu, putu să răspundă în 


ungurește la toate întrebările si să povestească tot ce i se 


„(Va urma) 


„dela Budapesta. Nici nu bănuia însă cá ei sar fi putut 


întâmplase. 


mai mult decât un tată adevărat ar ținea la copiii săi, află 
că se găseşte la Mișcolţ. O, ce bucurie, ce fericire o să fie- 
pe dânsul, când o să te vadă!... Dar, ce-i aceasta? strigă 
deodată Jean Nerton, îndreptându-şi privirile spre sosea. 
„Văd că s'a oprit un automobil si că se întoarce din drum. 
“Oare n'a fi automobilul...? 8 ۱ 
"s — E automobilul lui Petre Popescu", zise Victoria cu 
„o voce ce-i tremura. 
De spaimă, la față se făcu toată galbenă şi se apropie 
cât mai mult de cei doi aviatori, căutând la dânşii ocrotire 
şi scăpare. 
`. Insă Jean. Nerton strigă celor din automobil: „Salu- 
„are, prieteni! Dece nu poftiţi la Mişcoli, unde vă așteaptă 
pușcăria ?” 
Dar „prietenii”, întoarseră automobilul și porniră în 
viteza cea mai mare în direcția castelului. 


t „Tot nu scápati voi din mâinile noastre!”. le strigă 
" Jean Nerton, numai că vorbele sale nu puturá ajunge până 


la dânşii. 
„D-ră Victoria, zise apoi, acum, haidem să plecăm s: 
. noi Vom sbura mai întâiu până la castel, căruia îi vom 


— . face de câteva ori ocolul, după aceea, în câteva minute, ne 
„vom întoarce la Miscolt, unde te vom încredința d-lui Bu- 
nS náreanu, apoi cu prietenul meu de aci, care este un Ungur 
2 


۱ RN 


până la Stoeneşti, unde n'ai mult de stat, fiindcă va trebui 
“să facem o călătorie cam depărtată, tocmai până în Ame- 
— - rica, unde te aşteaptă frumoasa moştenire a unchiului 
- - - d-fale.. Deocamdată, să ne urcăm in aeroplan”. 

i Se urcară cátesi trei, iar Jean Nerton, care conducea. 


š dela Budapesta si ştie ungureşte, si cu mine, te vom insoti 


se dovedi că este si un aviator din cei mai iscusiți. Sbură 
- mai întâiu până la castel, mergând drept, par'cà stia dru- 


mul din totdeauna, se lăsă cât mai jos. făcu de câteva ori 
ocolul castelului, apoi întoarse  aeroplanul spre Miscolt, 
sburând acum cu toată iufeala. 
Bine că această călătorie în văzduh nu finu decât pu- 
, tine minute, deoarece Victoria nu se simţea tocmai bine, 
colo sus, în văzduh. Era prima ei călătorie cu aeroplanul. . 


ip e a E 
ERR 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu 


a. 
Dolinescu C. Margareta Cohn با‎ Paul Clara B. Avram Grama El. Melania 
cl. I-a primară cl. HI-a primară cl. IV-a primară : cl. IV-a primară 
Şcoala de fete No. 1, Bârlad Şcoala „Petru Maior", Bucureşti Buzău Şcoala de Stat No. 2, Arad 


Klein Ana Raul Rozenblum Laslo Felicia Toroceanu M. Alexandru 
cl. Il-a primară cl. HI-a primară cl. l-a A. primară Y cl. Il-a 'primară 
Scoala de fete No. 45, Bucureşti Şcoala de băeţi No. 3, Bacău Şcoala de fete No. 24, București Şcoala de băeţi No. 7, Bucureşti 


Panaitescu A. Gheorghe Feldman Teodor Nicolescu Eleonora Remencov Stefan Nicolov 
cl. Il-a primară cl. 111-8 primară — cl. I-a primară : cl. IV-a primară 
Scoala „D. Poenárescu"* No. 13 Şcoala de băeţi Moreni, Şcoala de fete L L C. Brătiunu Scoala Bulgară „Hristo Botev 
București jud. Prahova jud. Brăila Bucureşti 


Drogeanu Steliana 


cl. IV-a primară Wechsler Lazăr Marinescu 1 Constanţa Zamfirescu V. Vasile 
Scoala de fete din Com. J. I. C. cl. H-a primară ; cl. M-a primară : cl. IV-a primară 
Brătianu, jud. Brăila Şcoala „Sft. Andrei", Bucureşti Şcoala de fete No. 10, Ploesti Școala de băeţi No. 4, Buzău 


Ionescu M. Ion Tămaş Alexandru 


Pincu S. Henrietta David I. Iaedb cl. IV-a 'primară cl. I-a primară - 
cl. H-a primară cl. H-a primară Merer Eugeniu Tămaş Nicu * 
Şcoala „Fraternitatea Zi Sedala de bieti „Scâalele Unite" | cl. IV-a primară et ba primară 
Bucuresti Bonds sti Séóala d€ báeti No. 36, Bucuresti Sepala de Stat din Beius 


6 


VL ی ی‎ mm 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


VĂ 


Radeş Romeo 

cl. IV-a primară 
Natanol David Dumitriu Aurelia-Maicela Fruchter Joel Scoula de báeti No. 19, Bucuresti 
cl. II-a primară . cl. 1-a primară ^ cl. H-a primară ; 

Scoala de báeti No. 3, București Şcoala de fete No. 15, Bucureștii Scoala de báeti^ No, 3, București 


Eugenia Oprea 
cl. I-a primară 
Scoala de fete No. 28, Bucuresti 


fi 


George C. Panaitescu Ionescu C. Niculina Oberhofer Victor 
cl. I-a primară cl, II-a primară | cl. I-a B. primară 
Şcoala de báeti No. 48, Floreasca Şcoala de fete No. 24, Bucureşti Școala mixtă din Itcani-Gara 


= 


Maria I. Slániceanu 
cl. IV-a primară 
Şcoala de fete No. 1,Vălenii de 
Munte 


Goldstein Adelina Georgeta Al. Zaharescu lere E. Hanes 
à cl. IV-a primară cl. IV-a primară cl. IV-a primară 
یز جر و یا‎ RIOR Şcoala de fete No. 9 „Mecet” Şcoala „Comunitatea Evreilor” 


Zion", București "esti ۲ i 
, 3 ști Bucureşti Focşani 


p. 
(2 
c 


"n 


Ariton Casian 
cl. l-a primară 
Seonla de băeţi No. 3, Focsani 


Lazăr Marcu E Klinger L Iudith Cursaru Radu 
t cl. I-a primară ۳ cl. H-a primară cl. H-a primară 
$c. de báefi „Ronetti Roman Şcoala de fete „Mangâru” Şcoala de báeti Com. I. C. C. 


Bucuresti Bucuresti Brătianu, jud. Brăila 


Moldovanu M. Virginia 
cl. IV-a primară 
Sc. de fete „Știrbey Doamna” 
Moldovanu M. Valeriu 
cl. H-a primară 
Şcoala de báeti „D. Poenárescu' 


Munteanu Maria Tereza No. 13 . 
cl. IV-a primară. Moldovean 
ms Georgeta Gabor Kurt Munteanu Elena (Puia) cl ors ^x 
cl. I-a primară j ël, l-a primară ۰۱ Il-a primară Licet Mihail Emi "scu" 
“scoala de fete No, 31, Bucureşti Se, de băeţi No: 31, Bucureşti $coala ,D. Ghica” No. 20 سر روج‎ rr ورن‎ 
Bucurest' 


BH 
Li 


aA 7 


CLOSCA 


Text de Mos Nae. 


de GEO 


Desene 


8) HAPLEA INCEPE SĂ FIE CLOSCÀ 


| ekg vezi si nu-ți dai seama  Orice-i spune coana Frosa 


Asta nu-i ou de măgar, Şi oricât ea se rásteste, 
Ci-i dovleac şi Farro 9 putred? Legende surd si nici مرو سب‎ 
Insă, totu] en zadar Ba chiar râde și glumeşte 


Să turbeze coana Frosa, Dar văzând că n'are'ncotro, 
De necaz şi de rușine, Face Frosa cum şi cere, 
Plânge, blestemă într'una, Cară paiele din şură — 
Ba să fugă chiar îi vine. Râde Haplea de plăcere, 


Coana Frosa-i disperată, Tot ce are în gându-i Haplea. 
Se cruceste, nu mai ştie Auzi vorbá de smintit? 
Ce sá zicá, ce sá facá. Sá cloceascá el dovleacul! 


Asta-i nemai auzitl... 


Vede că-i o nebunie 


„Al păr lung, dar mintea scurtă, „Cât mai multe, mai uscate, 
Froso, capul nu te taie, Si le-aşează mai de grabă, 
Insă, vremea să nu pierdem, Colo'n curte, mai la soare, 
Fuga dă şi cară paie Să m'apuc şi eu de treabă“. 


"9 
AN FHONEATA 


de MARCU IONESCU 


Si ce urât urlau valurile! Si cât de infricosátoare se 
vestea noaptea! Nu se zărea decât umbra unui turn ve- 
chiu, clădit cine stie când in vârful celei mai înalte stânci 
de pe coastă. 

Chiarella stătea tremurând si plângând, când văzu 
că se ivește un punct luminos, care înainta repede pe 
țărm, făcându-se mai mare, tot mai mare. Când fu aproa- 
pe, Chiarella văzu mirată că nu era o flacără, aşa cum i 
se păruse, ci o fetiță blondă, care răspândea din corp o 
lumină foarte vie. 

„Chiarella, îi zise fetiţa aceasta oprindu-se, de ce 
plângi? 

— Plâng, răspunse Chiarella cu vocea stinsă, fiindcă 
mi-e teamă să nu li se întâmple tăticului نو‎ fraţilor mei 
vreo nenorocire. 

-- Si unde sunt ei? 

— Pe mare, la pescuit. Suntem săraci, iar acasă n'a- 
vem o firimitură de pâine. Insă noaptea aceasta este mai 
întunecoasă decât celelalte nopţi, asa cá tăticu no să 
poată să se întoarcă la țărm”. 

Fetiţa, care răspândea lumină, se gândi puţin, apoi 
zise Chiarellei: „Crezi că tăticul tău, dacă mă vede de 
departe, ar putea să se întoarcă la țărm? 

— De sigur că ar putea! se grăbi Chiarella să răs- 
pundă, numai că barca e în largul mării, iar stâncile îi 
ascund vederea. Dar cine eşti tu si de unde vii?” întrebă 
apoi Chiarella pe fetiţa luminoasă. 

Fetiţa luminoasă zâmbi si zise: „Sunt o stea căzută 
din cer și nu mai găsesc drumul să mă întorc. Acum însă 
rămân aicea, ca să-ţi viu în ajutor... Cine locueste în tur- 
nul acela din vârful stâncii? : 

— Nimeni. 

— Foarte bine. Ifi promit cá tăticul tău se va în- 
toarce dela pescuit sănătos si teafár". 

(Cititi continuarea in pag. 15-a) 


E AMA ۷۸۱۲۷۲۲۵۸۲ 


۳ 
j 


POVESTE ITALIANĂ 


fost odată o familie de pescari, care locuia 
pe ţărmul cel mai trist de pe pământ. Marea 
era mereu înfuriată si valurile ei se spárgeau 
cu sgomot înspăimântător de stâncile mari si 
ascuţite, care închideau golful și făceau foarte 
periculoasă navigația pentru vapoare si bărci. 

Pescarul şi cei doi fii ai săi mai mari mergeau în 
toate serile la pescuit. Peștele prins il vindeau întrun 
târg îndepărtat, iar cu banii ce luau, cumpărau de ale 
mâncării pentru familie. Insă, de rândul acesta, noaptea 
era asa de întunecoasă si marea asa de furioasă, că nici 
ei, oameni obișnuiți cu primejdia, n'aveau curajul să se 
avânte în largul mării. 

Dar în casă nu se găsea o fărimitură de pâine, iar co- 
piii mai mici plângeau de foame. Nu era altceva de fă- 
cut, decât să meargă la pescuit. 

Pescarul privi marea spumoasă si zise: „In seara a- 
ceasta merg singur. Nu vreau să fiu însoţit de bàáeti, fiind- 
că primejdia e mare. Eu însă mă las în voia lui'Dum- 
nezewW". 

Decât sofia sa, palidă ca o moartă, se porni să plân- 
gă”: Nu pleca, nu pleca! îi zicea ea. Nu vezi ce noapte 
întunecoasă? N'ai să pofi zări ţărmul la înapoiere”. 

Pescarul dete din umeri şi răspunse: „Copiilor li e 
foame. Prin urmare, merg!” Insă băeţii mai mari stăruiră 
şi se finurá atât de el, cá la urmă, zicând: „Domnul să ne 
fie intr'ajutor!" consimţi să-i ia cu dânsul si împinse barca 
in mare. 

Sofia sa intră în casă, plângând și suspinând. In poar- 
ta căsuţei rămase singură Chiarella, fetița blondă, tăcută 
şi bună, Chiarella, care era bucuria întregei familii. Ră- 
mase acolo, ca să privească marea, care se făcea din ce 
în ce mai rea, să privească aourii negri în care se ascun- 
dea cea din urmă licărire de lumină. 

li era frică sármanei Chiarella. Cum ar putea „tă- 
ticu” să se întoarcă la țărm, dacă intunerecul se făcea tot 
mai mare şi mai des? 


10 


— Tăticule, când oiu fi male, ca mata, tot „Păpuşica” 
o să-mi ziceli?.. ` 

— Nu, atunci n'o sá-ti mai zicem asa... 

— Da’ cum, táticule?!... 

—- Ei, lasă pán'atunci si-om vedea noi. 

Răspunsul lui tăticu o supără grozav. Priveste in jos 
şi-i zice supărată: 

— Adică eu să nu fiu ca tine? Să fiu male? Nu mai 
vleau să-mi ziceti ,Pápusica"!.. Vleau să fiu male! Nu 
mă mai cheamă „Păpuşica”!... 

Si crezând că l-a infundat pe tăticul ei, se porneşte 
din nou pe râs, insofindu-l de astă-dată cu bătăi din palme 
şi cu strâmbături, ca să-i arate şi mai bine cu cine stă de 
vorbă. Bunicufa surâde fericită şi-o ia din nou pe genun- 
chi, sărutându-i ochişorii, iar tătieu se preface că plânge, 
în timp ce mămica o ameninţă drăgăstos cu degetul, de 
ce-a supărat pe táticu... 


* 

De câteva zile, Păpuşica e bolnavă. Si rău de tot... 
Ochişorii ei, atât de vii altădată, privesc aproape stinsi la 
domnul îmbrăcat în negru, care-i fine mánusita într'a lui 
și nu ştiu ce-i sopteste lui tăticu pe-a cărui față sa 
întipărit spaima. Trandafirii din obràjori s'au ofilit si ei. 
Mămica plânge cu fata in palme, ceva mai departe, ne- 
îindrăznind să-i întrebe pe cei doi dacă e vre-o nădejde 
de scăpare ori nu. 

Deodată, domnul îmbrăcat în negru face un semn și 
mămica se apropie grăbită, stergàndu-si lacrimile. 

Fiţi bună, và rog, si dati-mi doctoria pe care-am 
prescris-o azi dimineaţă. 

Mámica i-o dă înspăimântată, pentrucă stie, după spu- 
sele lui, că e ultima încercare. Táticu se înfioară. 

Domnul ia doctoria, toarnă intr'o linguriţă, îi sprijine 
cüpsorul şi vrea să i-o dea. Păpuşica, sguduită de un tre- 
mur, dă din máànusite si e gata s'o verse. Mămica sare 
în ajutor, alintànd-o drăgăstos: 

Fii cuminte, ingerasul meu. Nu-i rea. Uite, ia si 
mămica una... 
(Citiţi continuarea in pag. 15-a) 


PAPUSICA 


şi merită numele cu prisosință. Cu obrájorii în- 

totdeauna imbujorati, cu bucle aurii ca spicul 

“grâului dat în copt si cu niște ochi sirefi cari 

scânteiau de sburdălnicie, semăna aidoma c'o 

pápuse scoasă dintr'o cutie trimisă in dar de 
bunici, nepoţeilor cuminţi. Nu era zi să nui înveţe a rosti 
cu o ușurință uimitoare tot ce-o învăţa „mămica”. 

Ce sărbătoare a fost pentru toţi, în ziua când a putut 
rosti întâia oară, numele său alintat! Tocmai venise bu- 
nica să-i aducă o minge pe care i-o făgăduise cam de mult. 

„la să-mi spui si mie cum te chiamă! — îi poruncește 
bunicufa, privind-o drept în ochisorii neastâmpăraţi. 

— Păpuşica!... — rostește ea, isbucnind întrun râs 
zglobiu, de par'că făcuse cine stie ce farsă celor care o as- 
cultau cu luare-aminte. 

— Da?... — se miră bunicufa. — Si mie să nu-mi spu- 
nefi până acum!.. — urmează dânsa, privind şiret spre 
mămica si spre táticul ei. 

— Păi, dacă matale n'ai mai venit de mult pe la noi! 
— răspunde în locul lor Pápusica, stráàmbàndu-se în semn 
de dojană. 

— Ei, lasă, nu-i nimic, îngerașule. De-acum am să 
viu mai des, ca să nu sufere ,Páüpusica" mea cuminte. 
la priveşte ce ţi-a adus bunicufa! — si scoase dintr'un co- 
sulet, o minge de toată frumuseţea pe care i-o dete în stă- 
pânire, de cum o puse iarăşi pe genunchi. 

— Mămico, vezi ce bună e bunicuta? — se miră ea, 
ridicându-se pe genunchii bunicufei și sărutând-o sgomo- 
tos, de bucurie. — Nu-i asa, bunicuţo, că-mi mai aduci 
una ?... 

— Da, pápusica mea dragă. la vezi, ifi place?!... 

Bunicufa o ridică binigor depe genunchi şi-i dă dru- 
mul ca să încerce sburdălnicia mingiei. Păpuşica face un 
haz nespus când o vede cum sare si cum fuge ca o vie- 
tate insuflefità. Mámica, tăticu si bunicuta râd drăgăstos. 
Deodată, Pápusica ia mingea si, ca şi când n'ar mai preo- 
cupa-o, i-o dà bunicutei, apoi întreabă pc tăticu ale cărui 
priviri o urmáriau fără încetare: 


desenele la redacţie, o comisi- D e E e n di 1 n Cc 1 f r e 


Desenatorii nostri s'au cam plictisit tot desenànd in 


linia lor precisă şi atât de obișnuită. Ca să se mai distreze, 


au început să lucreze cu... cifrele. lată de pildă desene pe 


care le-am găsit pe masa lor de lucru, toate compuse nu- - 


mai din cifre. 

Si voi drăguţi cititori si drágufe cititoare, afi putea 
să-i concurati cu succes. Và propunem de aceea, în orele 
voastre libere, să compuneti desene càt mai frumoase si 
mai expresive, insà formate numai din cifre. 

Trimiteti-ne apoi desenele la redacţie si vom publica 
pe cele mai bune, ba chiar và vom acorda si premii. 


—Ó' 


CONCURSUL NOSTRU DE DESEN 


Incepând cu numărul de săptămâna trecută, publicăm 
un concurs de desen pe cât de amuzant, pe atât de folo- 
sitor, mai «les pentru cititorii talentaţi cari au nevoie de 
un indemu si o incurajare in arta desenului. 


Vor fi în total trei desene necomplectate. Unul de ex- 
presie, care a apărut în numărul trecut, al doilea de mişca- 
re pe care-l publicăm astăzi şi al treilea va reprezenta un 
peisagiu. i 

Cititorii si cititoarele vor copia desenele pe carton alb 
de desen — ca să nu taie paginile revistei — şi vor com- 
plecta apoi ceeace lipseşte la fiecare, In aşa fel ca să dea 
desenului cât mai bună expresie, mișcare, sau să nime- 
rească un peisagiu cât mai frumos si mai potrivit, după 
cerința fiecărui descn. 

După ce vor apărea în „Dimineaţa Copiilor” toate cele 
trei desene si le vor complecta pe toate, cititorii ni le vor 
trimite in plic pe adresa revistei. Nu vor uita ca să noteze 
sub desen: numele, clasa, adresa si localitatea. 

Cititorii cari doresc, pot executa lucrarea si in culori, 
dar cel mai potrivit ar fi cu cernealá-tus, neagră. Cine nu 
poate executa pe toate 3, să se mulțumească chiar numai 
cu unul sau două desene. 

După ce vor sosi toate 
une formată din artişti pictori si desenatori, le vor cerceta 
si vor premia pe cele mai bune. Vom acorda trei premii 
in bani si 7 premii în cărţi alese pentru tineret. 

Bineînţeles că desenele premiate precum si cele men- 
tionate vor fi publicate în revistă. — ' 

Termenul de primire a desenelor expiră 15 zile după 
publicarea în revistă a desenului No. 3. 

Rugăm să nu ni se trimeată desenele complectate de- 
cât după ce vor apare în revistă toate cele 3 desene care 
formează concursul. 

Publicăm azi desenul No. 2 si vă zicem „spor la lucru” 


Desenul Nr. 2 — Concursul nostru de desen 


* 


— Eu o să-mi fac o prastie măi Tobi — zicea Niou- 
sor — si o sá trag cu nemiluita in nesuferitele astea de pà- 
sări, iar tu să te repezi cu colfii in penele lor. Sá le tragem 
0 jumulealà să ne (ie minte. 

Tobi dădea mulțumit din coadă în semn că a înțeles 
si amândoi porniră hai-hui spre pădure de unde Nicușor 
avea să-și aleagă un lemn bun pentru prastie. 

A doua zi, înarmați cu prastia, cei doi tovarăşi pátrun- 
seră neobservaţi în ograda păsărilor, Vai însă, nu ştiau ce 
aveau să pată în ziua aceea. De cu zori o sumedenie de 
closti scoseseră pui şi acum se plimbau tantose si furioase 
pe lângă odraslele lor mici ca nişte ghemulete de puf. Cà- 
teva gâște esiserá si ele la plimbare cu puii, insofite de 
gâscanii lor nervoși şi gata de atac. 

Nicuşor şi cățelul Tobi nici n'avură timp să „facă zece 
paşi prin ogradă că deodată clostile furioase si gâscanii 
se năpustiră asupra lor. Si unde-mi începură să-i ciugu- 
lească și să-i sgârie... Doamne, Doamne! 

O closcá sări pe umărul lui Nicuşor si poc! si cioc! Ii 
trăgea vârtos cu ciocul în cap, pe urechi de îl făcu tot una 
de sânge. Asupra lui Tobi se repeziră trei gâscani şi-l ju- E 
muleau de blană cum le jumuleste pe ele jupăneasa la RU: 
bucătărie. [ 

Cureanii prinserá si:ei curaj si ی‎ grămadă a- 
supra dușmanului, lovind vârtos cu ciocurile lor puter- zi 
nice. j ۲ 

Ce sá và mai spun... a fost o bătălie cum n'am mai Er. 
vàzut! : dA 

Cu chiu, cu vai, cei doi tovarăşi au fost “salvaţi. din EN 
ghiarele si ciocurile dușmanului si au stat mai bine de o E 

săptămână cu capetele oblojite, sgàriati si speriați ca vai T ACTEUR AE 

dc lume, - | vi 

De atunci n'au mai dat prin ogradă, ba am Sext: cum A 

ză Nicușor multă vreme nici n'a mai gustat carne de pa- 
săre, è £ 


Er s ELA MEREANU 


EE 


ed I dotes 


Ha X LA 
PM 


|» — IN OGRADA 


n ograda imprejmuità cu sârmă împletită, for- 

foteau de colo până colo sumedenie de orătă- 
A nii: gâște, curcani, rațe, găini, 60609, bibiliici, 

două perechi de fazani, iar mai incolo, retras 

întrun colt singuratec, um mândru păun isi res- 
fira: coada pompoasă, deschisă aidoma unui evantai multi- 
color. Pe deasupra tuturor pluteau gungurind gales zeci 
de porumbei jucăuşi. Aceasta era ograda dela conacul mo- 
şiei Brustureni, moșie mare si avută si unde chiar în ziua 
aceea frumoasă de început de lulie, toată familia Brustu- 
reanu sosise să-și petreacă vacanţa la moșie. 

Nicuşor, singurul băiat al familiei, nici n' apucă să se 
odihnească bine de oboseala drumului cá se si repezi in 
mijlocul ogrăzii însoţit de nedespărțitul său tovarăș de 
joacă, neastâmpăratul Tobi un căţel de toată frumuseţea, 
dar sburdalnic si rásfátat ca şi micul său stăpân. 

i Când au rásbit amândoi în ograda păsărilor, parcă a 

dat i iama. între orătănii! Càráiau bietele pasări ca de frica 

morţii. Tobi gonea fără milă cárdul de păsări si ? Nicușor 
ăcea un haz nemaipomenit privind goana lor înspăimân- 
Mu 

P Dacá nu venea la timp rândașul conagului cine stie ce 

Sar fi ales de toată republica pásáreascá. Găinile se sui- 


seră pe coteţe şi cârăiau amarnic: Curcanii se umflau în - 


pene şi bolboroseau furiosi din gâtlej isbind.cu sgomot 
din aripele lor mari. Tanfosul păun isi bágase coada la 
cutie si privea cu jale câteva pene sanis de Nicuşor din 
evantaiul sáu. 


i Sosirea ràndasului aduse pacea in republica păsări- 

lor. şi domnul Brustureanu, tatăl lui Nicuşor pus la curent 

de către ràndas de cele ce se petrecuse în ogradă, făcu o 
orală strașnică băiatului şi mângăe zdravă ăn cu un biciu 

Bana lui Tobi. 

a Amândoi tovarășii, băiat şi căţel, se traseră tabifnati 

intr un colt punând lu cale pentru mai târziu o. răzbunare 


t T2] 2 * 
دا‎ LU 522) e y" 


36 ل ا‎ itai fn u^ dd e "Ox tinh کے فا‎ > 


A venit un vânt ۵ 


adoarmă Mircea 


A venit un vânt pribeag 
Lângă prag, 

Pentru somn ca să-ți descânte 
Si să-ți cânte 

A adus un sac de vise 
Din abise, 

Să-ţi presarăn părul blond, 
Vântul vagabond... 

Şi-a nceput cu glas subțire 
Să-ţi ingire 

Basme lungi, — poveşti pribege — 

Si să-ți lege 

Genele cu lungi fire 
De zefire... 


Și-a venit şi-o păsărică 
Mititică, 
Lângă micul pat al tău, 
Sin viersul său, 
A'nceput — ca'n vis — să-ți zică 
O poveste mică, mică... 


Și-a venit şi-o razá-a lunii, ps 
Ca lăstunii 

Pe fereastra albei case, 
Să se lase 

Peste chipul tău de vise 
Si narcise... 


Şi-a nceput şi-un greieraș, 
Tie, copilas, 

Să-ţi cânte un cântec dulce, 
Să te culce... 


Toate la culcare-ti cântă, 
Si-[i descântă, 
Toate lângă tine vin, 
S'adormi lin... 


S'adormi lin... 
Zahara C, Buruiană 


Prindeţi-l, copii! 


Cititori si cititoare, aveți prilej să-i veniți în ajutor 
prietenului nostru Haplea. Iată că obraznicul de Hăplişor, 


după o ispravă urită, a sters-o prin labirintul pe care îl 
vedeți aici. 

Arătați-i lui Haplea pe ce drum să apuce. ca să iasă, 
mai repede din labirint şi să pue mâna pe Hăplişor. 


La un concurs de călărie pentru tineret, care a avut loc 
de curând la Berlin, au fost premiaţi aceşti 4 copii 


Impărtășim cititorilor o veste tristă. A murit la Cra- 
iova profesorul si poetul de talent Nicolae Milcu, în floa- 
rea vârstei de 29 de ani, răpus de o boală necruțătoare. 

Cititorii noștri îşi amintesc desigur despre frumoasa 
piesă în versuri isp roşie”, pe care am publicat-o de 


curând în „Dimineaţa Copiilor”, după ce cu mare succes a 
fost reprezentată si la șezătorile revistei noastre. Ei bine, 
această piesă a fost scrisă de Niculae Milcu, în colaborare 
cu poetul Radu Gyr. 

Literatura pentru tineret pe care a îmbogăţit-o Nicolae 
Milcu cu lucrările sale, pierde pe unul dintre cei mai aleși 
slujitori ai săi. 

„Dimineaţa Copiilor” împreună cu numeroșii săi citi- 
tori, pe care versul înaripat şi armonios al lui Nicolae 
Milcu i-a încântat de atâtea ori, depun o lacrimă sinceră 
pe mormântul proaspăt al poetului. 


503 la „M.ETAGRAMĂ: 
(Cocos, - Cocon, - Cocos, - Cocor) 


Răspunsul din n-rul 


Răspunsul la ,Ghicitorile şi întrebările cu  pácileli' 
din n-rul 503 este: 
1) LITERA C. 
3) CRAP-PARC, 


5) PURECEL E. 


2) DOI ROMÂNI. 
4) ZĂPADA. 


14 


I I‏ ۲ 8 1 6 نبا 


Un cânt de lăută, 

O joacă bătută, 

Si focul — văpaie, 
Si luna bălaie: 
Tiganii se-adună, 
Câmpia răsună : 

Un chef, căci e vară 
Si viafa-i amară |... 


Ci noaptea 'ntárzie, — 
Si somnul se-apleacd, 

In apa-i inneacád... 

Doar flacári inapte 

Mai luptà in noapte, 
Si-o fată îşi cântă 

Un dor ce-o frământă... 


Deasupra, pe urmă, 
A stelelor turmă, 

— Când șatra visează 
Stă singură trează ; 
Ca umbra se naște 

Și veșnic o ۰ 
Din lună, oierul, — 
Pe câmpul ce-i cerul... 


Dar cântă cocosii, 
Sculánd somnoroșii; 
lar câinii din satrá 
Se supără,latră... 
Si scârțâe care 
Pe drumul cel mare, 
Si fumegă zorii 
In marginea zării... 
Victor Adrian 


LYA MARK, elevă in cl. III-a primară. Fotografia e luată la un 


bal mascat al copiilor din orașul Roman 


Urmare dela povestea din pag. 10: Steaua mântuitoare 


vârful turnului părăsit, străluci o lumină puternică. Chia- 
rella dete un strigăt de bucurie: „E ea! E ea! O văd!” 

O văzu si pescarul, care, ajutat de băieţii săi, se lup- 
ta cu marea şi cu întunerecul. O văzu, iar speranţa îi stră- 
luci în inimă, deoarece steaua căzută din cer îi arăta dru- 
mul spre țărm. 

Aceasta este legenda veche a farurilor a celor ochi 
luminosi, buni si mare, care luminează noaptea drumul 
navigatorilor. Este povestea unei fetiţe, care se numea 
Chiarella, şi a unei stele căzută din cer. 


In româneşte de Marcu Ionescu 


Porni să plece, dar Chiarella o opri o clipă, între- 


- hànd-o: „Spune-mi, rogu-te, cum pot să-ţi zice pe nume?" 


Fetiţa luminoasă zâmbi din nou. „Spune-mi, zise ۵ 
Speranța” şi se îndepărtă. Iar Chiarella, a cărei inimioară 
ii bătea tare, tare, o urmări cu privirile. Steaua Speranţa 
se cüfüra iute pe stâncile pe care le lumina cu lumina sa. 
Apoi, când ajunse în turn, pieri, făcându-se nevăzută, 


„Săraca de mine! oftă Chiarella amărâtă. Acum c şi 
mai întunerec. Oare unde să se fi ascuns steaua?” 


Insă, n'a fost nevoe să aștepte mult. Dintr'odatà, în 


Urmare dela povestea din pag. 11-2 „PĂPUŞICA“ 


cu care-o mângâiase pe cüpsoru-i blond. Domnul îmbră- 
cat în negru sare dela locu-i şi-i prinde cealaltă mânuţă. 
în timp ce părinţii si bunicufa aşteaptă înfriguraţi, răs- 
punsul. 

— Nui nimic... — îi linişteşte el, ascunzándu-si totuşi, 
cu mare greutate, un gest desnădăjduit. 

Pápusica deschide ochii obosiţi si zărind pe bunicuţa, 
o întreabă cu glas stins: © 

— Nu-i... aşa... bu... ni... CU... 0. că. nu.. mai... sint. 
pă... pu... si... cá $... 

— Da, ingerasul bunicuţei drag, nu mai esti. Acum 
esti mare! — se grăbeşte bunicufa să-i răspundă, abia stă- 
pânindu-și lacrimile. 

— Sint. male. nu... mai. sint. Pă.. pu... si. ca. 
— ingàná, cuprins de fericire, ingerasul bunicufei si se 
vede mare, mare de tot asa ca mămica — până ce in- 
cremeneste cu ultimul cuvànt pe buze. 

..Domnului îmbrăcat în negru, i-au năpădit lacrimile 
în ochi. Tăticu isi frânge mâinile de durere. Bunicuta 
plânge cu hohot; iar mămica sărută în nestire niște ochi- 
şori cari nu vor să se mai deschidă... 

D. NICOLESCU-OLT 


Până să se dumirească cei doi, mămica a si înghiţit 
doctoria care o face să zâmbească amar. Păpuşica se mai 
înviorează. Domnul umple lingurita din nou. 

— Nu-i asa c'ai s'o iei, ingerasule?.. | 

— Da, mă... mi... co., — si Püpusica se lasă in voia 
mămicăi, înghițind *doctoria al cărei gust o face să-i deie 
lacrimale in ochisorii deschişi peste măsură. 

^ — Nu mai vleau... 

Mámica îi săruta ochisorii; iar tăticu si domnul ii 
mângâe fruntea înfierbântată. 

Bunicuţa, chemată în grabă, apare pe ușă co pápuse 
in braţe. E mai mică decât Püpusica, dar tot aşa de fru- 
moasă. 

Cum o zăresc, cei de față au o tresărire şi-i fac semn 
să vorbească încet. Pápusica încearcă să se ridice, însă pu- 
terile no ajută si bunicufa s'apropie repede, sărutând-o. 

— Vezi ce ţi-a adus bunicuta? O pápusicàá tot ca tine 
de frumoasă si de mică... — zice bunicuţa punáàndu-i-o a- 
lături, după ce mai întâiu i-o arată din toate părțile. 

Inviorată oarecum, Püpusica reuşeşte să-şi ۴ 
noua tovarășă, dar după câteva clipe, un tremur puternic 
ji sgudue corpul, tintind-o locului si inclestàndu-i mânuța 


` 


SERBĂRIL 
DELA SINAI 


1) La Sinaia, pitoreasca locali- 
tate depe Valea Prahovei, au 
avut loc în zilele de 25 si 26 fort. 
Septembrie a. e, grandioase ser- : = 
bări, organizare cu prilejul îm- در بش‎ ۲ 
plinirii a 50 de am de când a 2) Regele Carol II împreună ei 

fost construit, de către Regele Regele Alezandru al Jugoslavie: 
` Carol I, trumosul castel PELES, Principele Nicolae si Marel 
reședința de vară a regilor Voevod Mihai, merg să primeasec — 
României. lată fotografia . defiarea. 

castelului, 


3) Garda Regală. 

4) Marele Voevod Mihai, în rân: — 
cu elemi școalei militare, def 
lează în fața Regelui, í 


-— a 


[n oraşul Neustadt din Germania, oras supranumit „patria 
qeipusilor", pentru că acolo sunt cele mai mari si mai , 
perm fabrici de păpuși, sa instalat pe stradă această = 
„păpușă uriașe, care reprezintă pe un sergent de poliție ۱ 
: ` însărcinat cu dirijarea circulației. » 


7 ^ 
۳+ 0 ۰ a 


d 2 TU AP CN 


Frumosul câine a luat premiul l-iu la cuminfenie PREŢUL 5 LE! 
SEES PE EI 


oto G.M.) 


INTERESANTE DE ȘTIUT 


Cât 'trebue să trăiască un om? 


Fiecare din noi ştie sau află din auzite că printre 
oamenii care mor, unii sunt înaintați în vârstă, pe când 
alţii mor tineri sau chiar la vârsta fragedă a copilăriei. 
Sunt diferite cauze pentru care mulţi oameni mor mai 
înainte de a fi ajuns la vârsta bátràmefii: boli, întâmplări 
nenorocite, lipsă de îngrijire, mai ales la copiii mici, etc. 

Insă, vorba noastră este să știm cât ar trebui să trăias- 
cá un om, care nu e răpus de boală sau de vreo intàm- 
plare nenorocită. 

Ca să afle mai exact lucrul acesta, învățații specialisti 
au observat si studiat cât trăesc animalele. Din aceste ob- 
servafiuni si studii, sa ajuns la socoteala că orice ființă 
— deci si omul — trebue să trăiască de opt ori timpul cât 
crește. 

Un om crește până la vârsta de 20 de ani. Asa fiind, 
omul ar trebui să trăiască de 8 ori 20 de ani, adică 160 de 
ani. Insă nu ştiu dacă, mai ales în timpul nostru, a fost 
cineva, care să fi trăit așa de mult. Ba chiar sunt prea pu- 
fini oameni, care ajung până la vârsta de 100 de ami. 

Dece oamenii tráesc mult mai puţin decât ar trebui 
să trăiască? La această întrebare, un învățat francez a 
răspuns zicând cá noi oamenii intrebuintám o jumătate 
din viața noastră, ca să omorim jumătatea cealaltă. Nu 
mâncăm la timp, nu ne culcăm la timp, nu îngrijim în 
deajuns de sănătate, facem tot felul de abuzuri. 

Așa dar, ne scurtăm noi înşine viaţa. 


SPICUITOR 


DIN ALE INCEPĂTORILOR 


“ZANA MICĂ 


Trăia odată într'o câmpie 
O zână veselă, zglobie, 
Cu mánufe albe, fine, 
Cu rochifá de sulfine. 


Cât e ziua, tot cânta, 
Un sticlete îi spunea 
C'are glas alintător, 
Ca un murmur de izvor. 


Mândrul soare o privea, 
Cu raze o incununad, 

Cáci zána cea cu ochi verzui 
Furase chiar inima lui. 


MARGARETA PETCU-Loco 


De vorbă cu cititorii 


Directorul revistei noastre a lipsit o lună din Bucureşti, fiind 
nevoit să-şi caute de sănătate. 

Din această cauză cere iertare drăguţelor cititoare şi iubifilor 
cititori, precum şi persoanelor care i-au scris în timpul cât a lip- 
sit, că n'a putut cerceta manuscrisele si n'a putut răspunde la scri- 
sori şi la întrebările ce i s'au făcut. Ii asigură insă că manuscri- 
sele sosite vor fi cercetate cu toată atenţia şi bunăvoința si că va 
răspunde la toate întrebările. 

MAR. P. — Loco. — Mos Nae îţi răspunde spunându-ţi că ifi 
publică una din cele două poezii trimise de d-ta. A fost însă nevoe 
de unele mici indreptári, pentru ca versurile să fie mai potrivite. 


Iuteala avioanelor. 


ufeala cu care sboară avioanele, sporește mereu 

în proporții din ce in ce mai mari. Ca să se 

vadă progresele uriașe ce au fost făcute în acea- 

stă privinţă, publicăm câteva date din anul 1910 

până acum cu numele aviatorilor si iufeala cea 
mai mare cu care au sburat pe oră. 


1910 Morane 
1913 Prevost 
1920 Sadi Leconte 
1924 Bonnet 
1927 De Bernardi 


iufeala pe oră 106 kilometri 


» , ,» » 


1929 Stainforth 5 AE DIS » 
1931 Stainforth » sone " 
1933 Agello 2 LE 2 » 


Dacă se continuă așa, nu este îndepărtată ziua în care 
un aeroplan va sbura cu iufeala unui obuz de tun. După 
socotelile care s'au făcut, iuțeala unui obuz de tun este de 
aproape 1400 de kilometri pe oră. 

Ca să ne dám și mai bine seama de iufeala cu care 
sboară astăzi avioanele, trebue să ştim că trenurile rapide 
nu depășesc, în genere, 100 de kilometri pe oră. lar când 
mergem pe jos si umblăm normal, nu facem mai mult de- 
cât 5 kilometri pe oră. 


O clopotniţă 3 aluminiu. 
Din ce în ce, metalul numit aluminiu capătă mai mul- 


tă importanţă, intrebuinfàándu-se la fabricarea a tot felul 
de obiecte. Precum se stie, aluminiul este foarte uşor si 
de un alb ce străluceşte. 

La o biserică din orașul Montreal din Canada (Ame- 
rica de Nord), biserică ce se clădeşte acum, s'a hotărît ca 
toată clopotniţa să fie făcută numai din aluminiu. Clopot- 
nifa aceasta va avea o înălțime de 80 de metri. Dacă luăm 
un copil, a cărui înălţime este de um metru şi jumătate, 
putem socoti câţi copii de aceştia trebue să fie puşi umul 
peste altul, ca să se ajungă la înălțimea clopotniţei de alu- 
miniu din orașul Montreal. = 

In clopotniţă se va construi un ascensor cu ajutorul că- 
ruia vizitatorii se vor putea sui fără vreo osteneală până 
în vârful clopotniței, unde se va face un balcon, din care 
se va avea o vedere de toată frumuseţea. 

In afară de aceasta, albul strălucitor al clopotniţei va 
spori și mai mult frumuseţea acestei apere de cea mai mo- 
demă arhitectură. 


Să cazi dela 8.000 de metri! 


John (citeşte Gión) Tranum, aviator englez şi um pa- 
rasutist foarte îndrăzneţ, se pregăteşte pentru a se putea 
lăsa cu parașuta dela înălțimea de 8000 de metri. 

Să zicem că pentru un om curajos mar fi un lucru im- 
posibil să se lase în văzduh dela o astfel de înălțime. Insă, 
partea mai grea și mai periculoasă este.aceea de a sti, 
dacă organismul omenesc poate să reziste la împotrivirea 
aerului, împotrivire pricinuită de o astfel de cădere. 

Pentru a cunoaște de mai înainte lucrul acesta, para- 
şutistul John Tranum și-a făcut un fel de ,,camerá", cum 
sunt camerele dela cauciucurile automobilelor. Mai de 
grabă, camera aceasta este un fel de mască pusă pe gură 
şi pe nas. Cu ajutorul unei pompe, cum e pompa de um- 
flat cauciucurile dela automobile sau biciclete, John Tra- 
num sporeşte sau împuţinează puterea de împotrivire a 
aerului. In felul acesta, el poate să-și dea seama până în 
ce măsură pot să reziste plămânii. 


t 


15 Octombrie 1933 — Nr. 5 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — STRADA CONST. MILLE 


m TELEFON 324/70 


1 AN 200 LEI 
Abonamente V. NE 109..4 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


înapoiară 


$ 


Fi 


de MARIN OPREANU 

| AIE POE ETN SERDE ciae 

poiere întâlni şi el o bătrână care îl învăţă ca la orice i-ar 
spune alti oameni, el să răspundă este drept. 

In ziua hotărită, cei trei frafi se întâlniră la răscruce 
și porniră la coliba lor din vârful muntelui. Cam pe la ju- 
mătatea drumului văzură într'un şanţ un om care stătea 
lungit si fără să facă vreo mişcare, asa încât părea, cá este 
mort. Omul nu era mort, ci un betiv care căzuse în șanțul 
acela şi adormise. Ei însă îl crezură mort deabinelea și se 
grăbiră să meargă la judecător ca să-i dea de veste. 

Judecătorul veni la locul acela și văzu si el pe omul 
care stătea lungit si nemișcat: „Nu cumva l-aţi omorît 
voi?”, întrebă judecătorul pe fratele mai mare. 

— Da, răspunse desteptul nostru, crezând, aşa cum îl 
învățase femeea cea bătrână, cá nu trebue să spună altă 
vorbă. 

— Este oare adevărat că voi l-aţi omorit?, întrebă ju- 
decătorul pe fratele al doilea. 

— Este adevărat, se grăbi acesta să răspundă cu cu- 
vintele învățate. 

— Dacă-i așa, zise mai departe judecătorul, am să vă 
spânzur pe toţi trei. 

— Este drept”, se grăbi la rândul său să răspundă fra- 
tele mai mic. 

Insă, pe când judecătorul se pregătea să-i lege și să-i 
ducă la pușcărie, befivul cari dormea se trezi din ۰ 
Atunci văzu şi judecătorul cât de deştepţi erau cei trei 
fraţi. 

-Păţania aceasta le-a fost o bună învăţătură. „Să ne în- 
toarcem la coliba noastră si la oile noastre, fiindcă noi nu 
suntem făcuţi să trăim cu ceilalți oameni”. Așa își ziseră 
ei si din ziua aceea nu mai părăsiră coliba din vârful mun- 
رب‎ unde trăiră mulţumiţi si fericiţi până la sfârșitul vie- 
tii lor. 


TREE 


SÁRINDAR ). 12. 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele س‎ O ema rara ra Pe s area E NET E EDD IRC S nu se 


CE 


POVESTE POPULARĂ 


u fost odată trei fraţi, care nu fuseseră în viaţa 
lor in vreun oras sau în vreun sat oricât de mic. 
Aceasta, din pricina că se nüscuserá într'o colibă 
din vârful unui munte si trăiseră acolo până la 
moartea părinţilor lor. 


Când au rămas orfani de tată şi de mamă, s'au sfătuit 
între dânșii si şi-au zis că ar fi bine să meargă si ei în lu- 
me ca să vadă cum sunt oraşele şi satele Şi cum trăiesc 
ceilalți oameni. Au luat asa dar banii ce rămăseseră dela 
tatăl lor si într'o bună dimineață au coborit din vârful 
muntelui. 


Mergând ei tot înainte, au ajuns la o răscruce de unde 
porneau trei drumuri. Acolo s'au aprit puţin, iar fratele 
mai mare a vorbit în felul ce urmează: „Aici să ne despăr- 
fim si să apucăm fiecare pe câte unul din drumurile ace- 
stea. Să ne dăm însă cuvântul, ca după un an de zile să 
ne întâlnim din nou aci, ca să ne întoarcem împreună la 
coliba noastră din vârful muntelui”. 


Fratele cel mare a cutreerat o mulţime de cetăţi şi 
sate, însă fără să se aleagă cu vreo învățătură deosebită. 
Când anul era să se apropie de sfârșit, luă drumul îndărăt 
ca să meargă la locul de întâlnire cu ceilalți doi fraţi 
ai săi. 

Mergând el aşa, întâlni pe drum o femee bătrână pe 
care o întrebă: „Cum să fac ca să-mi meargă în viaţă bine? 

— Orice (i-ar spune cineva, să nu răspunzi decât da”, 
îl lămuri bătrâna. 

Celui de al doilea frate i se întâmplă cam la fel. La 
înapoiere întâlni si el o bătrână căreia îi puse aceeași în- 
trebare. Bătrâna îi răspunse: „Orice ti-ar spune cineva, tu 
să zici este adevărat”. 

Nici fratelui mai mic nu-i merse într'altfel. La îna- 


P. 


WÁAPIBEA 


CELOR DOUA FETITE — 


23) Urmărirea si prinderea rápitorilor ,.4 sarzanıa 


Acum, oamenii poliţiei, detectivii si d. Büntreann. ti- 
nură un sfat sub preşedinţia lui Jean Nerton. Tinurà sfat, 
ca să facă planul de urmărire si de prindere à răpitorilor. 
Unii spuneau întrun fel, alţii spuneau  într'altfel. Insă 
Jean Nerton, pierzându-și răbdarea, قبط‎ cuvântul/și zise: 

„Să nu pierdem cu-vorbe şi discuţii un timp, care este 
foarte preţios. Ceeace avem de făcut, este simplu de tot. 
Mai întâiu poliția să dea de urgenţă o telegramă la toate 
poliţiile si posturile de jandarmi din Ungaria, precum si 
la autorităţile şi posturile de soldaţi dela graniţă, ca să li 
se spună cum este automobilul cu care răpitorii mcearcă 
să fugă şi să li se ceară să-i prindă si să-i aresteze. 

„Al doilea. Eu si cu colegul meu,detectivul dela Buda- 
peta, plecăm din nou să-i urmărim cu aeroplanul. Vom 
lua cu noi si aparatul de emisiune radiofonică; pe care 
l-am adus dela Paris. Vă vom trimite din văzduh; îndată 
ce avem vreo veste. Dela poliție să pornească trei automo- 
bile, luând în fiecare automobil cáte un aparat de radio, 
cu care să puteți prinde vestile noastre din aeroplan. Unul 
din aceste automobile se va duce mai intàiu la castel, desi 
este sigur că rápitorii nu mai sunt acolo. Dar e bine să fie 
cercetat castelul. Se prea poate cá oamenii de serviciu, ipe 
care nu i-ar fi luat cu dânșii, să và dea ceva vesti folosi- 
toare despre drumul pe unde au fugit banditii. 

— Dar ce faci cu Victorita si cu mine? întrebă d. Bu- 
năreanu. Ne iei cu aeroplanul, ori mergem în vreunul din 
cele trei automobile? 

— Nici cu aeroplanul, nici cu automobilul, răspunse 
Jean Nerton. D-voastră ne așteptați aici la Mişcolţ, mai 
ales că d-ra Victoria este asa de slăbită, că are toată  ne- 
voia de a se odihni”. 

Se făcu aşa precum propusese sau, mai bine zis, pre- 
cum hotürise Jean Nerton. E] si cu detectivul ungur dela 
Budapesta plecară la marginea oraşului, unde se găsea 
aeroplanul, după ce explică mai  întâiu poliţiştilor dela 
Miscolt cum trebue să-şi potrivească aparatele de radio ce 
urmau să ia în automobile, ca să prindă și să înţeleagă 
veştile ce le ar fi trimis din aeroplan cu aparatul de emi- 
siune. 

Porniră apoi, apucând fiecare altă direcție, trei auto- 
mobile, în fiecare automobil intrând câte cinci polițiști un- 
guri bine înarmați. 

Aeroplanul luă mai întâiu direcţia spre castelul, unde 
fusese ţinută închisă Victoria. Sbura cât mai aproape de 
pământ şi cu o iuţeală mică. Vroia să nu se depărteze 
mult de automobilul cu care poliţiştii mergeau în aceiaşi 
direcţie. 

Automobilul acesta merse drept la castel şi فان‎ in 
curte, fiindcă poarta castelului era deschisă. La auzul sgo- 
motului de automobil, deodată se repezi, lătrând furios, 
un dulău mare. Era Nero, câinele lui Petre Popescu. 

Esi însă si fáranca Ana, servitoarea dela castel, pre- 
cum si servitorul surdo-mut. Dela Ana, care nici nu bánuia 
pentru ce veniseră polițiștii, aceștia au aflat vesti impor- 
tante. Anume, după ce Petre Popescu si tovarășii săi văzu- 
seră că Victoria scăpase, fugind cu aeroplanul, s'au întors 
în fuga mare la castel, au făcut la repezeală un pachet cu 
câteva lucruri, apoi au apucat pe drumul care duce la gra- 
nita cehoslovacă. 

Aflând această din urmă veste asa de prețioasă, auto- 
mobilul cu polițiștii a apucat pe acelaș drum. De sus, din 
văzduh, Jean Nerton îl observă, așa că îndreptă și el aero- 
planul în direcţia aceea. 

Acum însă Jean Nerton, tot sburând aproape de pă- 
mânt, dădu aeroplanului o imţeală mai mare, întrecând 
cu mult automobilul poliţiştilor. 


B 


ROMAN PENTRU 
COPII SI TINERET 


orbind linistit si frumos, Victoria povesti la poli- 

tia din Miscolf tot ce se întâmplase cu dânsa,, 

toate pátfaniile si suferinţele ei. La auzul acestei 

povestiri, pe toti cei de faţă ii podidiră lacrimile. 

Numai Jean Nenton isi freca mâinile de bucu- 

rie si nu-şi mai găsea astâmpăr. Avea si dreptate să fie 

vesel și mulțumit. Tot ce bănuise el despre locul unde se 

ascundeau Petre Popescu si tovarășii săi, se adeverea prin 
spusele Victoriei. 

In adevăr, el socotise cà răpilorii fetiţei trebue să fi 
apucat în direcţia orașului Mişcolft, un oras unde s'a năs- 
cut marele si nemuritorul Mitropc!it român al Ardealului, 
baronul Andrei de Șaguna, din părinţi Români Macedo- 
neni. .lar îndată ce sosise la Misco, neobositul si inteli- 
gentul Jean Nerton a cercetat mai  întâiu pe hartă toate 
împrejurimile acestui oraș si bánuclile sale s'au oprit asu- 
pra castelului vechiu si părăsit. 

De aceea, făcându-și rost de un aeroplan, pornise, 
însoțit de detectivul ungur dela Budapesta, ca să cerceteze 
cum se înfățișează castelul si ce locuri bune de ascunză- 
tori se mai găsesc prin partea aceea. 

Ştim însă din cele ce am aflat, că norocul l-a ajutat 
să întâlnească pe Victoria pe drum si sá-o ia în aeroplan. 

Dar cu scáparea Victoriei, Jean Nerton nu socotea cà 
nu mai are altceva de făcut. Nu, mai avea de îndeplinit 
o datorie importantă. Așteptă, aşa dar, ca Victoria să is- 
prăvească de povestit, apoi îi zise d-lui Bunăreanu: „Prie- 
lene, haidem să plecăm și să o ducem pe d-ra Victoria la 
Stoeneşti, unde cred că s'au vărsat si se varsă multe la- 
crimi pentru dânsa. 

— Oh, da! îi întări vorba d. Bunăreanu suspinând 
adânc. Acasă la Stoeneşti, toată lumea, ceilalţi copii ai 
mei, cele două surori ale mele, au plâns şi s'au amárit în- 
tr'atât, încât aproape cu toţii au căzut bolnavi. Dintre toţi 
însă, soră-mea Elena si băiatul meu Nicu nu-şi mai găsesc 
mângăiere şi se prápádesc văzând cu ochii. De aceea, zic 
şi eu să plecăm numai decât, dar mai întâiu să le comu- 
nicăm printr'o telegramă urgentă îmbucurătoarea veste că 
Victoriţa este iarăși liberă, sănătoasă نو‎ că este cu noi, cu 


mine, tăticul ei, si cu d-ta, scumpe și nedespártite prietene. 


— Nu sar putea să semnez si eu telegrama aceasta ?” 
întrebă Victoria rosindu-se şi abia oprindu-si lacrimiie. 

Se înţelege cá propunerea ei a fost găsită foarte bună 
şi primită cu toată bucuria. Insă, se ivi o piedică le .ple- 
carea, pe care d. Bunăreanu si Jean Nerton o hotăriîseră 
chiar pentru ziua aceea. Anume, politia ungará dela Mis- 
colt cerea ca ei sá nu plece, până nu sunt prinsi răpitorii 
Vietoriei şi Silviei. Ba mai cerea să dea şi o mână de aju- 
tor la descoperirea si la prinderea lor. 

Această cerere a poliţiei n'a fost de loc pe placul d-lui 
Bunăreanu, care dorea să se întoarcă la Stoeneşti cât mai 
repede si să o vadă pe Victoria la adăpost sigur. Jean Ner- 
ton însă era de altă părere, adică era de părerea poliţiei, 
mai ales că pentru el ar fi fost o mulțumire deplină să-i 
vadă prinși și arestaţi pe răpitorii celor două fetiţe. 

De aceea, căută să-l linisteascá pe d. Bunăreanu, zi- 
cându-i: „Poliţia are dreptate. Suntem datori să o ajutăm 
la descoperirea si la prinderea ticálosilor. De el, e o 
treabă de o zi, cel mult de două zile. Garantez că mâine 
seară cel mai târziu, ca acela care își zice Petre Popescu şi 
tovarășii săi să fie găzduiţi în închisoarea dela ۷۰ 

„Unde mai pui, adăugă Jean Nerton, că numai d-ra 
Victoria îi cunoaște bine cum sunt la faţă?” 

D. Bunăreanu văzu că Jean Nerton are dreptate, de 
aceea, consimili si el să amâne pentru o zi sau două zile 
înapoierea la Stoeneşti. 


polițiștilor. Keresty Sandor, fiindcă nu mai e nevoe să-i 
spunem pe numele fals de Petre Popescu, fu legat burduf 
şi la fel fură legaţi și tovarăşii săi. 

Cele două automobile, adică automobilul poliţiştilor şi 
automobilul răpitorilor, luară din nou drumul spre Mis- 
colt, unde Jean Nerton si cu detectivul dela Budapesta so- 
siseră mai repede cu aeroplanul. 

Răpitorii fetifelor márturisirá totul. Insă Jean Nerton, 
d. Bunăreanu si Victoria nu mai aveau vreme să stea la 
Miscolt, până se face judecata. Erau nerăbdători să se în- 
toarcă la Stoeneşti si aveau de făcut încă ceva, despre care 
va fi vorba în capitolul ce urmează. 


(Sfârşitul în n-rul viitor) 


GL UM-E 


„Mamă as vrea ca clasa noastră să fie rotundă. 
— Dece? 
— Ca să nu mai stau la colț”. 


* 


Profesorul: „Ce este un rac? 

Elevul: „Racul este un peste mic, roșu, care merge 
dea'ndărătelea”. 

Profesorul: „Bine. Definiţia ar fi fost foarte bună, 
afară de trei amănunte prea largi: întâi, racul nu este 
roșu, până nu-l fierbem; al doilea, nu-i un peste si al trei- 
lea, nu merge dea'ndăratelea”. 


.. Dar n'a trecut la mijloc nici o jumătate de oră, şi 
iată că poliţiştii primesc la aparatul de radio din automo- 
bil următoarea veste, trimisă din aeroplan: „Am zărit au- 
tomobilul răpitorilor. Este la vreo 40 de chilometri înain- 
tea voastră. Opriţi-vă in prima comună din drumul vostru 
si telefonati jandarmeriei din comunele celelalte să opreas- 
că automobilul răpitorilor, punând pe şosea bârne de 
lemn si pietroaie. Continuati apoi drumul si priviţi de jur 
imprejur, căci şi noi ne vom cobori pe un câmp mai potri- 
vit, ca să eşim înaintea răpitorilor”. 

Poliţiştii au făcut întocmai cum le comunicase Jean 
Nerton. 

Si iată cá Petre Popescu si tovarășii săi văd că şoseaua 
este întrun punct impiedecatá cu bârne de lemn si cu pie- 
troaie. Dar au mai văzut ceva. De o parte si de alta a so- 
selei stăteau în picioare câte trei jandarmi cu pustile în- 
tinse. 1 

„Staţi!” le strigară jandarmii alergând spre dânşii. 
Insă Petre Popescu, care conducea automobilul şi stia 
soarta ce-l așteaptă, dacă se lasă prins, făcu o încercare 
desperată de a scăpa din nou prin fugă. 

Fiind foarte îndemânatec, întoarse repede automobi- 
lul, vrând să facă drumul îndărăt. Dar văzu îndreptate 
spre el ţevile lucitoare a două revolvere şi spre marea sa 
groază, văzu că înaintea sa stau Jean Nerton si detectivul 
ungur dela Budapesta. 

Atunci îşi pierdu tot curajul şi orice speranţă de scă- 
pare. Opri automobilul, se dete jos și ridică mâinile în sus 
in semn că se predă. 

„Prietene Keresty Sandor, îi zise Jean Nerton numin- 
du-l pe adevăratul său nume, ai crezut că nu ne mai întâl- 
nim, dar pământul e mic, iar faptele rele isi găsesc tot- 
deauna pedeapsa”. 

In vremea aceasta, ajunse din urmă şi automobilul 


Pornisem și eu să scap pe Victoria din mâinile răpitorilor. 
5 


(O کدی‎ 


cititoarelor si cititorilor cari au luat la şcoală premiul 1-9 


Clasa 'IH-a primară 


Şcoala israelită română de fete 


Fălticeni 


Táru M. Margareta 
Clasa I-a primară 
Şcoala de fete 
Topoloveni (Muscel) 


Vexler Lya 

Clasa I-a primară 

Scoala de fete No. 2 
Bucuresti 


Clasa II-a primară 


Şcoala de báeti No. 7 


Bucuresti 


" 


Elias 
Clasa از[‎ primară 
Elias Cerbu 
Clasa l-a primară 


Despina Marcovescu 

Clasa 'HI-a primară 

Şcoala de fete No. 1 
Văleni-de-Munte 


Nadia Spigler Fronda 
Clasa I-a primară 
Scoala de fete ,,Pompilian" 

București 


Rosenberg A 
Clasa I-a primară 
Şcoala de fete No. 1 
Buzău 


: di 8 
LNA ۱ 


Valeria Octavia 
Clasa Il-a primară 
Şcoala de fete No. 30 
Bucureşti 


Leibovici Finuja 
Clasa I-a primară 
Şcoala mixtă din satul Cluce- 
reasa 
Jud. Muscel 


Tolcev Baisa 
Clasa 1V-a primară 
Şcoala de fete Cismele 
Ismail 


Tudose J. Elena 
Clasa IV-a primară 
Şcoala de fete 
Comuna Militari 


Adreianu R. Lucia 
Clasa Hl-a primară 
Şcoala de fete 
Topoloveni (Muscel) 


Braunield Livia 
Clasa 'IH-a pri 
Şcoala de aplicaţie 
Cluj 


Petrescu C. Constantin 
Clasa IV-a primară 
Scoala de báeti 
»Mántuleasa" 
Bucuresti 


Fotografiile 


Baba Halmaghi 
Clasa IV-a primará 
Scoala de Stat 
Bacicoul Mare (Maramureş) 


e T] 


c. Alexandrina 
Clasa II-a primară 
Şcoala de fete 


Topoloveni (Muscel) 


Miti Iezover 
Clasa I-a primară 

Şcoala de fete No. 1 

Bârla l 


| 
sd 
E | 


Gorănescu Lucia 
Clasa 111-2 primară 
Scoala de fete ,Carmen- 
Sylva“ 
Sinaia 


1 Y E 
Platon S. Vitolie 
Clasa III-a primară 
Şcoala Mixtă No. 1 
Com. Gura Bâcului 
Jud. Tighina 


Școala de băeţi „Trei Ierarhi” 
lași 


0 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


w 


Nelu Tănăsescu 


Moraru Traian 
Clasa I-a primară Clasa IV-a primară Clasa I-a primară 
Şcoala 'de báeti No.. ۰ Şcoala Israelită română Şcoala de aplicație 


Bucureşti Fălticeni Bârlad 


Fürst Frederica Chirea N. Paula Ionescu N. Carmen 
Clasa II-a primară Clasa IV-a primară Clasa III-a, primară 
Şcoala de fete No. 13 Şcoala de fete No. 8 Scoala de fete No. 1 

Bucuresti București Câmpine 


>- A 
۷ LE P. 
م‎ 
۷ «۲ 
Averbuch Haim Richard R. Krampol - Grosman Jacov 
Clasa 111-9 B. primară Clasa Il-a primară Clasa م-111‎ primară | 
Şcoala de báeti Scoala de báeti Şcoala de báeti No. 14 
Rosiori-de-Vede Dármánesti (jud. Bacáu) Chisináu 


Ileana Doina Căpitan Ghimbrea 


Dobrescu Vasilica Mărculescu 
Clasa 'HI-a primară Clasa I-a primară Clasa Il-a primară 
Şcoala primară de fete No. 2 Şcoala de fete No. 8 Şcoala de fete No. 10 
Bucuresti Bucuresti Ploesti 


uz m rue 


۰ - Clasa I-a primará 
Goránescu. L Corneli Rosenfeld 1. Esteră Şcoala de băeţi 
Clasa I-a primară Clasa I-a primară : Nety Silberman 
Scoala de báeti Scoala mixtă No. 1 Clasa I-a primară 
„Regina Maria” „Costache Morţun“ Şcoala de fete 
Sinaia-Isvor Roman Buzát 


7 


AREY 


H 


Beatrice E. Kimel 
Clasa I-a primară 
Scoala de fete „Bărăţia” 
Bucuresti 


1 X. 
US 
A Lt 


Dumitrana M. Nicoleta 
Clasa II-a B. primará 
Scoala de fete No. 36 (Teiu) 

Bucurresti 


Joji Feber 
Clasa III-a primară 
Şcoala de báeti 
Cernáuti 


Scoala de fete No, 1 
Càmpina 


Desene de GEO Text de Mos Nae 


9) Mare petrecere în curte la Haplea 


Iar Tănase şi Prostilă, Vin apoi toţi Háplestenii, Ce mai haz şi veselie 


Râde lumea, însă Haplea 
Printre cei dintâi veniră Cu femei şi cu copii, E la Haplea şi'n comună! Ii priveşte încruntat, 
Şi văzând ce tace Haplea, Şi cu cei din alte sate, Numai coana Frosa, biata, De clocit doar nu se lasă, 
Foarte mult se'nveseliră. De se strâng mai multe mii. Se frământă ca nebună. Pe dovleac stă ۸ 


Si încep acum glumeţii, „Dacă vrei ca măgăruşul, „Drept pe irunte o pereche — Nu-i deajuns, răspunde altul, 
Ca de el să-şi bată joc; Ce acuma il c ti, De urechi mari de măgar, Ci să-şi pue şi o coadă, ; 
„Să-ţi trăiască puisgorul Cât mai irumuşel să iasă, Ş'ai să vezi cá fiu-]i, Haplea, Când să iasă sorul, 

Si sá fie cu noroc! : Este bine să-ți lipesti O să fie ca-armásar. Haplea 'că-i măgar să creadă. 


— Ba mai bine, zice-al treilea, „N felul ăsta mágárugul Uite cum isi rád de Haplea Numai vezi cá nu se 'ndură 


t să se'nfăşoare Va fi mai încredinţat, Furios ce-i tot privea, Să se miște nici un pic, 
RA ah meer ana Cá-i clocit si scos pe lume Dac'ar 1i sá se ridice, Se lücea مت ر‎ 
Mai păroasă și mai mare. De mágar adevárat". El pe toţi i-ar sfágia. Ori cá n'aude C. 


Uneori, pierzánd rábdarea, »Sunieji proşti, tâmpiţi cu toţii!” Insă, când îi vine rândul, Toţi din curte şi din stradă 
Strigá: „Haideţi, vă căraţi! . Dar nici unul nu pleca, Ca să sbiere ca măgar, „Hi-ha! Hi-ha!” 'm cor sbierau, 
S'unde nu vă fierbe oala, Şi în loc de supărare, Ce pájea bietul Haplea — Ce concert, ce frumuseţe! 
Nasul să nu vă băgaţi! Mai cu poftă chiar râdea. Vai de dânsul şi amar! Văi, păduri că răsunau. 


Nu mai poate Haplea-al nostru La Háplesti şi 'n alte saie, Nici petrecere nu-i alta, Drepi la Haplea,.ca să râdă 


De mânie şi necaz, — Unde lumea-a prins de veste, Se grăbeşte fiecare Şi mereu să-l necăjească, 
De se supără şi strigă, Despre Haplea şi dovleacu-i — Treaba iute să-şi termine Iar când Haplea vrea să sbiere, 
Ceilalţi fac mai mare haz. Altă vorbă nu mai este. Şi să meargă 'n fuga mare Toţi în cor să-l însoțească.. 


MI-E 
FOAME EE 
۴۵۷۱۸۱ موم‎ 


N) 
NO 


Nici la Mosi si nici la bálciuri  Incuiată, nu mai ese, „Dă-mi, drăguță, cá mi-i foame!”  Hăplişor si cu Háplina 
Nu-i atáta veselie, Ci tot plânge singurică. Ea nu mişcă, nu răspunde, De „tăticu” se'ngrijesc, 
Cum era la Haplea 'n curte — Dar din curte-i strigă Haplea: De ruşine chiar se duce Ii aduc ei pâine, apă 
Numai Frosa de mânie „Dă-mi mâncare, Frusinicá, Şi în pivniţă se-ascunde. Şi mâncare ٩۱ 
In n-rul viitor: „HAPLEA ISI SCHIMBĂ LOCUL DE CLOŞCĂ” , (Va urma) 
9 


CA Să NE CUNOAȘTEM TARA 


Onsula ADA 


n frumosul şi mândrul nostru Banat se află, 

precum se știe, minunatele Băi Herculane. Mi- 

nunate prin poziţia lor naturală si prin puterea 

lor vindecătoare de tot felul de boli. Aceste băi 

sunt vizitate de foarte multă lume, care vine nu 
numai din România, ci şi din alte ۰ 

Insă, nu este vizitator al Băilor Herculane, care să nu 
facă o excursie si până la insula Ada-Cale de pe Dunăre. 
Așezată în fata orașului Orșova, insula aceasta, care, dela 
războiul pentru întregirea Țării, aparţine României, este 
în adevăr interesantă de vizitat şi de cunoscut. 

Insula Ada-Cale are o populaţie turcească în număr 
de vreo şase sute de locuitori. Turcii aceștia, oameni blânzi 
şi cinstiţi, sunt urmaşii Turcilor veniţi din Asia Mică încă 
de acum câteva sute de ani. Insula nu este chiar așa de 
mare, aga încât nu este pământ în deajuns pentru agricul- 
tură. 

Pescuitul sau transportul de călători cu bărcile nu sunt 
nenpaţiuni din care să poată trăi toţi locuitorii insulei. De 
aceea, Turcii dela Ada-Cale ar fi suferit de sărăcie cum- 
plită, dacă M. Sa Regele Carol II, care a vizitat insula a- 
cum câţiva ani, nu le-ar fi dat unele drepturi, pe care nu 
le au ceilalţi locuitori ai Țării: 

Le-a dat anume dreptul să aducă pe fiecare an, fără 
să plătească taxe de vamă, un vagon de tutun din Turcia 
şi 30 de vagoane de zahăr. Cu tutunul, locuitorii insulei 
fac ţigări pe care le vând vizitatorilor, iar cu zahărul fac 
rahat, dulceaţă si siropuri. 


Un bătrân turc dela Ada-Cale. 


Moscheea dela Ada-Cale. 


Când mergi la Ada-Cale, nu vezi de ambele părţi ale 
străzii principale decât prăvălii, curat ţinute şi unde gă- 
seşti tot felul de ţigări, rahat si dulcefuri. Comerţul cu a- 
ceste articole le aduce Turcilor din insulă câștiguri destul 
de frumoase. 

Apoi, în afară de şcoala primară, la care se învaţă lim- 
ba română şi limba turcă, statul român a înfiinţat în in- 
sulă şi o şcoală inferioară de meserii. 

Indată ce debarci in insulă, vezi ziduri groase de că- 
rămidă, care sunt în jurul insulei ca o cingătoare. Zidurile 
acestea sunt rămășițele fortăreței zidită acum mai multe 
veacuri de Austriaci, care fuseseră stăpânii insulei, până 
ce insula a trecut în mâinile Turcilor, apoi iarăşi în mâi- 
nile Austriacilor. Dela Austriaci, au luat-o Românii, de 
care locuitorii din insulă sunt foarte mulţumiţi. 

Nu se poate să mergi la Ada-Cale si să nu vizitezi mos- 
cheea, adică „biserica turcească”. 

Nu este o moschee mare, are însă un covor de o mărime 
cum rar se întâlnește. 

Covorul acesta a fost ţesut la o fabrică din Turcia si 
a fost dăruit moscheei de către sultanul turc Abdul Ha- 
mid. 

Valoarea lui este de aproape două milioane de lei. 

Să mai spunem că moscheea a fost acum câteva sute 
de ani o mânăstire de călugări catolici. După ocuparea in- 
sulei, Turcii au prefăcut mânăstirea în moschee și așa a 
rămas până în zilele noastre. 


N. B. 


de D. 0.1۷۲ ۴ ۴ ۴ ۸ 
| POR RIES SEL REPERI RECS Ls E 


nar o cutiufá si iurnă din ea nişte prafuri in damigeana 
cea mare. Din prea marea iufealà cu care lucra, cànd vru 
să pue cutíu(a la loc in buzunar, o scapă de pe lături fără 
să bage de seamă si cutia căzu jos pe nisipul peșterii fără 
să facă zgomot. 

Luând damigeana cea mare, se dusc cu ea în mijlocul 
tovarășilor şi-i îndemnă la băut. 

— Dar tu bei, căpitane ? întrebară câţiva hoţi. 

— Eu mai am o damigeană mică, din vinul cela de o 
sută de ani. Cred cá o să-mi daţi voe să beau din el. 

— Nici vorbă, căpitane ! strigară tâlharii in cor. 

In timpul acesta flácául nostru se apropie uşor de 
gura peșterii, luă de jos cutiufa cu prafuri si turnă conți- 
nutul ce mai rămăsese în damigeana cea mică — apoi se 
retrase iar în ascunzătoarea lui. 

— Prafurile acelea, — gândi el — trebue să fie ori 
otravă, ori vre-un praf adormitor. Dacă e otravă își vor 
lua cu toţii pedeapsa pe care o merită. Dacă o să-i adoar- 
mă, atunci am eu ac de cojocul lor. 

In vremea asta hoţii începură să toarne pe gât vinul 
din damigeană. 

_ Căpitanul lor veni de-şi luă şi el vinul şi râzând voios 
duse damigeana la gură și trase un gât sdravân. 

Nu trecu mai mult ca un sfert de oră şi cei zece tâl- 
hari dormeau ca niște bușteni care pe unde apucase să 
vadă. 

Numaidecât flácául nostru se puse pe lucru. Cu niște 
frânghii ce se găseau berechet în peştera hofilor, legă sdra- 
văn pe fiecare tâlhar, apoi, luându-i pe rând în spinare, 
îi legă fedeles pe cai si mânând din urmă convoiul, porni 
înapoi spre casă; bine înțeles că avu grijă să ia cu el bo- 
găţiile ce găsise în peșteră. 

In vremea asta zorile începuse să-şi desfacá baerele 
de lumină si la casa boerului slugile cari se sculase vá- 
zurá prăpădul si dádurá alarma. Era o jale de nedescris. 
Toată averea de preț a boerului fusese jefuită. Curând ve- 
miră şi jandarmii si toţi umblau forfota neștiind ce să facă 
si cum să înceapă, când deodată la marginea pădurii se 
ivi convoiul tâlharilor adormiţi, mânaţi din spate de fe- 
ciorul boerului. 

Ce să vă mai spun, cât sau minunat si s'au crucit toli, 
când băiatul le-a povestit întâmplarea? ; > 

Dar mutrele hofilor când s'au deşteptat din somn si 
s'au văzut legati si înconjurați de lume si jandarmi ! Ves- 
tea s'a dus în toată fara si vreme îndelungată s'a râs vår- 
tos de această nemaipomenită întâmplare. 


11 


y «P 
m 


A HOTILOR 


f 


4 


E 
* 


ndeva, într'un orăşel frumos de munte înconjurat 
de toate părțile cu păduri bătrâne de stejar şi 
brad trăia odinioară un om foarte bogat si mi- 
lostiv. Averea lui nespus de mare o folosea nu- 
mai în binefaceri. Datorită lui orășelul ajunsese 
o cadrà de frumuseţe si pe fiecare vară atrăgea mii de vi- 
zitatori cari rămâneau încântați de frumuseţea grădinilor, 
curăţenia străzilor si farmecul gospodăriilor cari păreau 
gingase ca niște jucării scumpe. Negoţul mergea de mi- 
nume şi fiecare gospodar ajutat cu bani şi sfaturi de către 
bogatul milostiv își făurise stare bună si sănătoasă, lu- 
crând cu spor fiecare în meseria lui. 

Vestea despre minunatul orăşel şi bogatul cel prea mi- 
lostiv si înţelept se dusese în toată ۰ 

Vezi însă că nu numai cei drepţi aflaseră despre acea- 
sta, ci mai ales răufăcătorii şi tâlharii cari jinduiau după 
o pradă bogată. 

Astfel într'o noapte o ceată de hoţi pătrunseră cu chei 
mestesugite în visteria  bogatului si fără ca cineva să-i 
simtă, goliră visteria ide toate bogăţiile şi apoi se făcură 
nevázufi in desișul întunecos al codrilor. 

Chiar în noaptea aceea se întâmplă ca singurul fecior 
pe care îl avea bogatul — un flăcău de vreo optsprezece 
ani — să se întoarcă dela învăţătură din capitala ţării. E] 
venise dela gară călare pe un cal arvunit dela um ţăran 
cunoscut și tocmai când da să se apropie de poarta gră- 
dinii, văzu hoţii — zece la număr, — esind tiptil cu prázile 
şi încălecând pe cai. 

. — Ce să fac?— se gândi báiatul.— Să strig si să dau 
alarma; până să se desmeticeascá oamenii, hoţii au şi tu- 
lito în codru, ba, poate îmi mai trimit si un glonţ in cap. 
Nu! mai bine să-i urmăresc si când le voi cunoaște ascun- 
~ zütoarea, va fi ușor să viu cu potera și să-i prind. 

Gândind astfel flăcăul porni tiptil pe urma tâlharilor 
cari se afundau spre văgăunile râpoase ale munţilor și 
după un drum de aproape două ceasuri îi văzu pe toţi zece 
priponind caii la intrarea unei peşteri in care se furişară 
cu prăzile. Uşor şi sprinten ca o pisică flăcăul nostru se 
apropie de intrarea peşterei şi privi înăuntru. 

Hoţii așezaseră prăzile grămadă si unul din ei care 
părea a fi șeful lor zise: 

— Acum, băeţi, să cinstim cum se cuvine izbânda noa- 
stră şi mâine vom împărţi fráfeste prázile. 

Zicând astfel se apropie de o firidă săpată în stâncă 
aproape de gura peşterii și aprinzând o lumânare scoase 
la iveală din firidă o damigeană mare cu vin şi o alta 
mult mai mică. Cu o iufealá grozavă însă scoase din buzu- 


تن 


de Alexandru Bilciurescu 


Inginer Thycu M. Rădulescu 

— Măi taci!!! isi spuseră musafirii foarte impresio- 
nati. 

— Dar de când si cum de esti tu inginer, Tycusor? il 
întrebară ei odată. 

— Auzi vorbă, răspunse Tycu. N'ati auzit că am con- 
struit un automobil după propria mea invenţie? N'am deci 
tot dreptul la acest titlu? 

„Dar poate că nu credeţi cá ar fi adevărat ceeace vă 
spun, mai adaugă Tycu, atunci dacă-i vorba asa, poftiti in 
garaj să-mi vedeţi opera, îi invită el foarte galant. Toţi 
báetii se năpustiră curiosi în garaj, adică intr'unul din 
colţurile bucătăriei unde își tinea Tycu automobilul. 

— Ei, ce zicefi, báeti, îi întrebă el după ce îşi scoase 
automobilul in curte. Acum puteţi să vă convingeli cât de 
adevărată este vorba care ne învaţă să știm că omul numai 
când mu vrea, nu poate. Poftim „eu”. Am vrut să con- 
struiesc un automobil și l-am construit. Ei, dar nu e vorbă 
că am si muncit, că-i drept, am muncit cât 10 oameni. Ba 
ce vorbesc eu, am muncit chiar cât 20 si chiar cât 100 de 
oameni. Dar în schimb nu mi-e ruşine, ei, ce ziceti, nu-i 
așa că-i un automobil si jumătate? 

Báefii se privirá lung ochi în ochi, îşi traserá sapca , 
pe-o sprânceană si isi deteră fiecare părerea: 


Asta e automobil? 

Mai de grabă-i crocodil. 

Sau purcel... Sau poate-i Zmeu... 
Sau mai este... de, ştiu eul... 
Poate este curcubeu... 

Sau e poate vre-un cocos... 
Vre-un cocoș, sau poate-i moș... 


— "Tácefi băeţi, le zise Beby de-odată. Codriţă si cu 
mine vrem să notăm toate piesele pe care le are automo- 
bilul lui Tycu. Costel le întinse repede un bloc de hârtie, 


12 


u trebue să creadă nimeni că dacă Tycu are au- 

tomobil, însemnează că el este un om mare, că 

poate are barbă albă, că poate îi atârnă până pe 

pântec şi pântecul poate că-i este mare cât o mo- 

vilă de pepeni. As! nici gând. Tycu nu este de- 

cât o ghighilice de om, cu ochi de viezure, cu gura fugui 

de zahăr, (pentrucă toată ziua ronfáe tot felul de dul- 

ciuri), şi cu nasul de pui de copoi. Nu-i vorbă că dacă 

Tycu nu-i decât o ghighilice de om, nici automobilul lui 

nu-i mai mare. Dar poate că ar fi mai bine să desenez au- 

tomobilul cu cretă verde pentru convingerea oricărui ci- 

titor, chiar si a acelora care nu au ochelarii la îndemână 

spre a putea citi, (aceasta o spun numai așa din politeţe 
faţă de cei care n'au învăţat încă să citească). 

E foarte necesar să mai adaug şi următoarele; auto- 
mobilul despre care este vorba, e construit de însă-şi per- 
soana domnului Tycu, — persoană marcantă printre cetă- 
țenii Statului: 


„Barbă-Cot” 
„Sfânc-de-Bici”, „Vârf-de-Bot 
Sau de Pişcot”. 


Când aceşti uriaşi cetățeni, (vorba vine, uriaşi) se duc 
să viziteze pe prietenul lor Tycu, el îi întreabă repede ca 
în loc de „Bună Ziua”: 

— Dar cum m'afi găsit aici, băeţi? Nu-i asa că v'ati 
uitat mai întâi după cartea mea de vizită prinsă în uşă? 

Micii prieteni se simt deodată complect aiuriti de atâta 
mărinimie ce aud şi caută repede să vadă cartea de vi- 
zită. 

Intr'adevăr. Tycu nu minfise. Lui nu-i place să mintă 
niciodată, această calitate o are din plin. Când privirile 
musafirilor fură ridicate, ei văzură prins in ușă un car- 
ton mic si alb în care se putea citi un rând scris de mâna 
prietenului lor: 


grăbit in automobil, ca si cum Sar fi temut să nu rămână 
s'alerge pe jos în urma automobilului care ar fi pornit 
singur la drum. Dar cum săritura fu prea puternică, au- 
tomobilul se dezgrádinà complect si Tycu se făcu nevăzut 


„sub sfărâmăturile uşoare, ale automobilului său. Toţi prie- 


tenii isbucniserá intr'un hohot de râs. 

Când Tycu se desmeteci si reesi la lumină de sub res- 
turile automobilului, cu motorul in cap, adicá, cu o cutie 
de conserve, ce îi se prinse de şapcă, el exclamă: [ 

— Straşnică pană de automobil, măi báeti ! 

„Ei dar ce să-i faci, asa e când esti automobilist, tre- 
bue să te asepti şi la pane nu numai la plăceri. 

Prietenii se privirá pe furis cu coada ochiului si isi 
soptirá grăbiţi: 

— Zică el ce-o zice, dar noi ştim ce ştim. Nu e Tycu in- 
giner si constructor de automobile, cum nu e nici Cuţu- 
lache al nostru. Si zbughind-o cu toţii la fugă, începură să 
strige gălăgios: 


„Inginerul Tycusor 

Are-un automobil, mare cât un márlisor, 
Cât o mâţă, cât o cană 

Si te ţine numa'n pană: 

,Ce,plácere, ce minune 

Să pleci în excursiune 

Cu acest automobil 

Ca un rac sau crocodil, 

Şi să pleci cu el la munte 

Să vii cu motoru'n frunte. 


ALEXANDRU BILCIURESCU 


Prima lecție 


iar Páulicá un creion, Cei doi mici controlori începură să 
noteze : 


— Un buton. 

— Patru roate de carton. 

— Manivela parcă'i nasul lui Ion, 

— Si întreg automobilul e doar cât un manşon. 


— Cum puteţi vorbi astfel, băeţi ? îi întrebă Tycu in- 
dignat. 
^v a vedeţi că sunt roate adevărate, cá nu sunt de car- 
ton ? , 

..Nu vedeţi cá.sunt roate de bicicletă, doar cá am 
stricat două biciclete” ca să pot face această operă, con- 
tinuă el. 

— Vai de mine, ce mai pagubă ! strigară toti copiii în- 
grezifi când auziră aceasta. - 
` — Dar în loc de inginer tu trebue să te numesti mai 
de grabă, „meșterul strică si drege de frică”, frate dragă, 
îi spuseră ei. Cum de ai putut să faci atâta stricăciune dis- 
trugând două biciclete? 

— De! voi nu știți că cine nu riscă nu câştigă? rás- 
pure Tycu purtând-nasul spre cer. Si încălecându-și pe 
nas o pereche de ochelari mari și negri, Tycu sări atât de 


PRIMA GRIJE 


De şi-i băiat, el poartă numai rochii. 
E-atát de blond incât, din depărtare, 
O. pată galbenă căpșoru-i pare, 

-Pe ea cu două puncte-albastre: ochii-i. 


Inalt de-un cot, cu piciorușe mici, 
Se rătăcește printre flori de nalbă, 
Și de-ar avea o barbă lungă, albă, 
Ai crede că-i vreun rege de pilici. 


A învățat să spună poezii, 
7 Si și-a găsit tovarăș pentru joacă 
- Un cáfelus ce știe „sluj” să facă, 
Și ziua și-o petrec in nebunii... 


Mai ieri a fost o mare sărbătoare: 
L-a îmbrăcat cu „pantaloni” máicuta. 
Grăbit, sa idus să-l vadă... pisicuta, 
Că e gătit la fel cu... tata mare ! 


Trufaş, cu mâinile în buzunare, 
Se plimbă printre jucării, zâmbind, 
Să le arate cát de bine ’l prind 
Pantalonașii noui... E lucru mare... 


El nu pricepe cát de crudă-i viața... 

Cu bucurii — și grijile 'ncepurd, 

Si 'ntâia grije pantalonii-i fură: 

Ba scoate-i seara, 'mbracă-i dimineaţa... 
ZAHARIA BURUIANA 


O urare răstâlmăcită 


Mândrescu azi e fericit : 
Priviţi-l toli, căci „sa 'nnoit" 
Cu pantaloni de-olandă suri, 
Din Hală, dela vechituri ! 


Ghinionescu, — alt calic 

Si cel mai bun ial lui amic, — 
Văzându-l, i-a urat voios : 

„Să-i porti, amice, sănătos /" 

Ci primul, ^surázánd ușor, 

Privi la el întrebător : 

„Mersi ! — ráspunse-apoi suav, — 
Dar nam să-i port de-oi fi bolnav ۳ 


VICTOR ADRIAN 


13 


DIN ISPRAVILE LUI FACALET 


rofesor de măgari 


Adevărul este cá de a doua zi Fácálef se mută la pa- 
latul impáratului. Fu imbrácat in haine de mátase, i se 
dete o locuinţă frumoasă si mâncăruri si băuturi din cele 
mai alese. De asemenea, la sfârșitul fiecărei luni primea 
ca leafă câteva pungi cu galbeni. 

In schimb, ce treabă credeţi că făcea? Nimic ori aproa- 
pe nimic. In zilele de iarnă sau de timp urât, stătea două, 
trei ore in grajdul în care era ţinut măgarul. In zilele cu 
timp frumos, mergea cu măgarul prin livezi, unde se trân- 
tea la umbra vreunui arbore si dormea ceasuri întregi. 
Avea însă totdeauna grija să ducă la subfiori o carte mare 
şi groasă, din care, chipurile, învăța pe măgar să citească. 
Fireşte, purta cartea aceasta, ca să-l facă pe împărat sau 
pe cine îl vedea să creadă că muncește pentru învățătura 
măgarului. Insă adevărul este că nici nu sa gândit să o 
deschidă măcar odată, asa, ca să citească el însuşi, necum 
să mai încerce să-l înveţe pe măgar. 

Anii treceau unul după altul. Lui Făcăleţ îi mergea 
de minune. Se ingrága în trândăvie si se îmbogăţea. De 
câte ori îl întreba împăratul cum merge cu învăţătura de 
carte, Fácálet se mulțumea să răspundă scurt: „Merge, Má- 
ria Ta, merge!” ` 

Era însă ceva, care il cam punea pe griji pe Făcăleţ 
al nostru. Anume, pe măsură ce treceau anii, măgarul îm- 
bătrânea, dar nu dedea semne cá i se apropie ceasul mor- 
tii. De asemenea, împăratul stătea foarte bine cu sănăia- 
tea. Se vedea, prin urmare, că au să se împlinească zece 
ani şi că au să fie tustrei în viaţă. 

Zicem „tustrei”, fiindcă punem la socoteală şi pe Fă- 
cálef, care nu era de loc doritor să moară. 

In sfârșit, se împliniră cei zece ani şi sosi ziua în care 
măgarul trebuia să dea examen, adică să arate cá stie să 
citească. 1 

Pentru ziua aceea, împăratul strânse in sala cea mare 
a palatului pe toţi sfetnicii si pe toţi învățații din împără- 
ţie. Şi iată că în sală intră Făcăleţ, ducând pe umeri un 
sac plin cu fân, iar la subfioari cartea cea mare si groasă. 
După el venea măgarul, împodobit cu pături de mătase 9۳ 
cu tot felul de panglici. 

Făcăleţ intră cu un aer mulţumit, ca un om care şi-a 
făcut datoria şi a reuşit. Fácu o plecáciune până la pă- 
mânt, apoi vorbi zicând: „Mărite Stăpâne, o să vedeţi si 
o să vadă întreaga adunare că măgarul Măriei Voastre a 
învăţat să citească de minune”. 

Zicând acestea, puse jos sacul cu fân, iar peste sac 
puse cartea, pe care o deschise la întâmplare. Măgarul se 
apropie de carte si, din pricina că mirosise fánul din sac, 
se porni să sbiere aşa de tare, că răsunară toate încăperile 
palatului. f 

„Vedeţi, Măria Voastră, zise  Făcăleţ, prefăcându-se 
foarte vesel ce bine citeşte măgarul? 

— Eşti nebun ori vrei să-ți baţi joc de mine? strigă 
impăratul roșu de mânie. Era vorba ca măgarul să ci- 
tească, nu să sbiere, căci pentru sbierat, n'avea nevoe de 
nici un profesor. Zece ani de zile m'ai înşelat si mi-ai luat 
o grămadă de bani, fără să faci nici o ispravă. De aceea, 
am să poruncesc numai decât să ţi se taie capul. 

— Faceţi precum doriţi, răspunse Făcăleţ, silindu- e 
să vorbească liniștit si cu sânge rece. Nu mă tem de 
moarte. Ştiu numai că m'am ţinut de învoială și că l-am 
învăţat pe măgar să citească. Aţi văzut că, îndată ce am 
deschis cartea, a citit, însă a citit măgărește. Nu mi-ati spus 
să-l învăţ să citească omeneste. Dar pot să-l învăţ să ci- 
tească si așa, numai cá pentru aceasta am nevoe de încă 
zece ani”. 

Ce să facă şi împăratul? Văzu că fusese păcălit de Fă- 
căleț, dar ca să nu se facă de râs înaintea sfetnicilor si în- 
váfafilor, pe care îi chemase, îi dete drumul lui Fácilef, 
ba ii mai dete in dar si mágarul cu pricina. 


DINU PIVNICERU + 


14 


fost odată un împărat, despre care nu sar pu- 
tea spune că era în toate minţile. In adevăr, în- 
tr'una din zile ce-i trecu prin gând împăratului 
acestuia ? E foarte greu, este chiar cu neputinţă 
să ghiciţi ! 

Impăratul acesta se gândi să-și dea măgarul — un mă- 
gar la care ţinea mult — la învăţătură de carte. 

Poate un măgar să înveţe carte, adică să citească așa 
cum citesc oamenii ? De sigur, că nu poate. Impăratul însă 
dete sfoară în ţară cá va plăti o leafá, cum nu plătise la 
nimeni până atunci, aceluia care va izbuti să înveţe pe 
măgarul său să citească. lar în ziua în care măgarul va da 
examen şi va dovedi în felul acesta că stie să citească, pro- 
fesorul va primi pe deasupra ca răsplată atâţia galbeni, 
cât cântărește măgarul. 

Cum vedem, răsplata era foarte frumoasă, însă ce fo- 
los că se promitea pentru un lucru, despre care spuneam 
încă odată că nu era cu putinţă. De aceea, nici unul din 
înţelepţii și oamenii cu știință de carte nu avu curajul să 
primească slujba de profesor de măgar. Mai ales că împă- 
ratul spunea la sfârşitul poruncii sale că va tăia capul ace- 
luia care, tocmindu-se ca profesor, nu va izbuti să înveţe 
pe măgar să citească. 

lată însă că tânărul Fácádle[, care abia stia el însuși 
să citească نو‎ să scrie, dar era un mare păcăliciu, se înfă- 
fige împăratului și îi vorbi în felul ce urmează: „Mărite 
stăpâne! Dacă ai răbdarea să aştepţi zece ani, eu mă oblig 
ca la sfârşitul acestor zece ani, să învăţ pe măgarul Măriei 
Voastre să citească foarte bine. 

— Zece ani sunt o vreme prea lungă, îi întoarse împă- 
ratul vorba. N'ai putea să-l înveţi în mai puţin timp? 

— Nu, nu este cu putinţă, îi răspunse Făcăleţ adău- 
gând: Nu uitaţi cá un măgar, oricât ar fi el de destept, este 
tot un măgar”. 

Impáratul n'avu încotro, aşa cá trebui să primească. 
li aminti însă lui Fácále( că îi va tăia capul, dacă după 
zece ani măgarul nu va ناو‎ să citească şi nu va trece exa- 
menul cu succes. 

„Ce ai făcut, nenorocitule ? îl certau pe Făcăleţ părin 
fii săi. Te-ai apucat de o treabă despre care știi bine că 
nu poate fi făcută, asa că e sigur că după zece ani, impá- 
ratul ifi va tăia capul. 

— Nu este de loc sigur, răspundea Făcăleţ, zâmbind 
cu şiretenie. Nu uitaţi că zece ani nu trec aşa de repede 
şi că în timpul acesta se poate întâmpla să moară măgarul 
sau să moară împăratul sau — Doamne fereşte! — să mor 
eu îmsumi. lar până atunci, am să duc un traiu impárá- 
tesc şi am să primesc o leafă aşa de mare, că ne vom îm- 
bogăţi cu toţii”. 


Sosi ziua în care măgarul trebui să dea examen. 


Jocul american 
Puzzle" 


Tăiaţi patratul ne- 
gru în bucăţi separate 
— după dungile albe — 
şi dipiţi-le apoi carto- 
naşe de acelaș format. 

Tema este sa să a- 
ranjati in aşa fel car- 
tonasele, încât să ob- 
ţineţi figurile pe care 
le vedeţi sub pătrat. 


CONCURSUL NOSTRU DE DESEN 


Incepând cu numărul de săptămâna trecută, publicăm 
un concurs de desen pe cât de amuzant, pe atât de folo- 
sitor, mai ales pentru cititorii talentaţi cari au nevoie de 
un îndemn şi o încurajare în arta desenului. ' 


Vor fi în total trei desene necomplectate. Unul de ex- 
presie, care a apărut în numărul trecut, al doilea de mişca- 
re pe care-l publicăm astăzi şi al treilea va reprezenta un 
peisagiu. 

Cititorii şi cititoarele vor copia desenele pe carton alb 
de desen — ca să nu taie paginile revistei — şi vor com- 
plecta apoi ceeace lipsește la fiecare. In așa fel ca să dea 
desenului cât mai bună expresie, mișcare, sau să nime- 
rească un peisagiu cât mai frumos şi mai potrivit, după 
cerința fiecărui desen. 

După ce vor apărea în „Dimineaţa Copiilor” toate cele 
trei desene si le vor complecta pe toate, cititorii ni le vor 
trimite în plic pe adresa revistei. Nu vor uita ca să noteze 
sub desen: numele, clasa, adresa si localitatea. 

Cititorii cari doresc, pot executa lucrarea și în culori, 
dar cel mai potrivit ar fi cu cernealá-tus, neagră. Cine nu 
poate executa pe toate 3, sá se multumeascá chiar numai 
cu unul sau douà desene. 

După ce vor sosi toate desenele la redacţie, o comisi- 
une formată din artisti pictori si desenatori, le vor cerceta 
şi vor premia pe cele mai bune. Vom acorda trei premii 
n bani si 7 premii in cărţi alese pentru tineret. 

Bineînţeles că desenele premiate precum şi cele men- 
tunate vor fi publicate în revistă. 

l'ermenul de primire a desenelor expiră 15 zile după 
publicarea în revistă a desenului No. 3. 

. Rugăm să nu ni se trimeată desenele complectate de- 
căt după ce vor apare în revistă toate cele 3 desene care 
formează concursul. 

Publicăm azi desenul No. 2 si vă zicem „spor la lucru”. 


Jocul No. 3 — Peisagiu 


Jos:  Macele 6۵۵۵۵ joacă „bătuta““ 


Sus: O drăguță cititoare dela țară a 
„„Dimineţii Copiilor". 
Stânga: ,„,Banul Márácine" acompaniat de un 
taraf de lăutari. 
Jos: Trei prietene. 


PE GÂNDURI... PRETUL 5 LE! 
۱ 3 EN BEP 


ta 
3 


DE ALE INCEPATORILOR 


KULUI 


cum să-și scape fratele dela închisoare. După mai multe 
peripeții, izbuti să-l scape. 

Pe când se întorceau, iepurele îi sopti la ureche: „Să 
ştii că fratele tău are de gând să te omoare si aceasta de 


ruşine că a fost scăpat dela dușmani de tine, fratele lui 
mai ۰ 


Când ajunseră aproape de împărăția tatălui lor, fiul . 


: 


cel mare îşi înjunghie fratele. Acesta rămase mort pe loc. 
Iepurele însă il stropi cu trei picături din sângele său și-l 
învie. 

Intre timp, fiul cel mare ajunse la palat unde se lău- 
dă tatălui său cá a scăpat singur dela închisoare, iar de 
fratele său nu ştie nimica. 


Fiul cel mic ajunse și el acasă, după ce mai întâi își 


luă rămas bun dela iepure, care-i dădu sfaturi pentru نز‎ 


tor. Fiul cel mic povesti acasă tatălui sáu toată întâmpla- 
rea. Acesta se mânie grozav. El își blestemă fiul, ca să se 
facă ceasornic, și să spue tuturora povestea lui, ca astfel 
toţi să se ferească să facă așa, pentruca să nu păţească la 
fel. 
Pod NO MARIUS O. BLAUSTEIN 
در‎ Brăila 


10 


UZIM cu toţii tic-tacul unui ceasornic. Iată acum 
şi o poveste despre cum sar fi făcut ceasorni- 
cul: 

_ Un împărat avea odată doi feciori. Cel mai 
mare era rău și neascultător, pe când cel mic 
era bun la inimă şi supus. 

Intâmplându-se ca odată împăratul să fie bolnav și să 
aibă răsboi cun împărat vecin, trimise ca locţiitor pe fiul 
său mai mare. Acesta a fost prins de dușmani, închis în- 
tr'o închisoare si răsboiul fu astfel pierdut. 

La auzul acestei vești, împăratul s'a întristat foarte 
mult. 

Fiul cel mai mic, văzând durerea tatălui său, îi ceru 
voe ca să se ducă să-și scape fratele dela dușmani. După 
multe rugáminti, împăratul îi dădu voe. Băiatul își luă un 
arc, o tolbá cu săgeți şi un cal. După aceea, plecă. Pe drum 
se întâlni “un iepure. Cum îl văzu, întinse arcul si voi să 
slobozească săgeata, dar iepurele îi zise: 

„Nu trage, fiu de împărat, căci am să-ţi fiu de mare 
folos în tot ceeace vrei să faci”. 

Fiul de împărat lăsă arma jos, luă iepurele pe cal și 
porni mai departe. In timp ce mergeau, iepurele îl învăţă 


m 


TEATRUL ROXY 


STRADA LIPSCANI 


Duminică 22 Octombrie 1933 


12 orele 10 dimineața 
VAAVEALOC 


0 MARE SEZATOARE 


ARTISTICÀ - CULTURALÁ 
PENTRU COPII ŞI TINERET 


ORGANIZATĂ 
DE REVISTA 


„DIMINEATA COPIILOR“ 


PROGRAM DE 

DESCHIDERE EX- 

TRAORDINAR DE 

BOGAT SI VA” 

RIAT. SURPRIZE 

PLĂCUTE 
MOS NAE va sta de vorbă 


cu 


iubiții săi cititori 
Prețul de intrare 
este 20 lei de per- 
soană plus 2 lei 
timbrul aviaţiei 

Locurile sunt numerotate si se pot 

lua din vreme la „DIMINEAȚA 


COPIILOR“ Str. Const. Mille 12, Etaj 1 


"oooooo2ooooooo-9o00o0o0o0o09ooo 


2 


PI. UL. 


Micufule si drag copil, 
Sglobiu ca ziua de April, 
O clipă doar de te ivești, 
Tuturor fruntea descretesti. 


Pe buze ne aduci surâsul 
Şîn ochii ce-au cunoscut plânsul 
Asterni o rază de lumină: 
Speranţa ce ție se'nchină. 


Când ne răsari voios în prag, 
Noi te privim cu-atâta drag 
Spre tine braţele întindem 
Si toti voim să te cuprindem. 


Căci din a ta îmbrăţișare 
Facem o mare sărbătoare 
Şi te iubim mai mult mereu 
Părinţii tăi, bunici... si eu. 
EUGENIA PETRESCU 


De vorbă cu cititori 


D. TUCH. — Chişinău. — La revista noastră. colaborează si.ele- 
ve, dar numai acelea care cunosc bine limba română şi au talent. 
D-tale însă, iji dăm sfatul să continui a fi cititoare“şi mai ales să 
te sileşti a învăţa mai bine limba română literară. Nu te grăbi să 
fii scriitoare, deoarece ai tot timpul. 

OR. T. I. — Loco. — „Bunica”. Pentru un începător cum eşti, 
ai făcut o poezie destul de bună, însă despre „bunici”, care, stând 
întrun colt, spun mereu la basme, s'au scris aşa de multe poezii, 
încât cititorii s'au săturat de ele. Poţi să încerci însă cu alt subiect. 

PE. — Loco. — „Fântâna Domnului”, mai lungă decât 
ar fi fost nevoe, este scrisă cu multe înflorituri de stil şi neolo- 
gisme, aşa că nu poate fi socotită ca o poveste în genul literaturii 
pentru copii. Aceiaşi observaţie şi pentru celelalte două bucăţi 
trimise de d-ta. 


GA 


22 Octombrie 1933 — Nr. 6 


N 
- S 


3 


1 AN 200 LEI 
Abonamente: 6 LUNI 100 „ 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. 5 ۸ ۲ 2 ۸ 


inapoiazá 


) j 
1 5 0 ۸ 0 ۲ ۲۸ ۰۶ ADMINISTRAȚIA 


BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/10 


TRANDAFIRUL Te: 


SÁRINDAR), 12. m 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISÁ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


Pe aripile lor, fluturii au si luat din pulberea fină — 
numită polen — de pe el si au dus-o in altă grădină, unde 
va răsări alt trandafir roşu. 

De asemenea, păsările au luat în cioc un sâmbure de 
pe trandafir si l-au dus într'o livede, unde va incolti si va 
da naștere altui trandafir roşu. 


La rândul său, vântul, care este crainicul steleleor, a 
ascultat plângerea trandafirului roşu: i-a dus sămânţa 
departe, departe de aici, intro ţară îndepărtată, unde 
altă fetiţă se va bucura, văzând că înfloreşte un trandafir 
roșu”. 

Din limba franceză de FLORICA 


3 


ntr'o grădină dela ţară, crescuse odată un tran- 
dafir roșu şi atât de frumos, că un al doilea ca 
el nu se găsea în nici o altă grădină. 

Sburdalnicii fluturi, care veneau să sărute 
la rând toate florile din grădina aceea, sedeau 
cu ceasurile pe trandafirul roşu. Pe un măr din apropiere. 
veneau păsările, ca să-i cânte trandafirului un cântec fru- 
mos. 

Seara, când sus, pe cer, stelele se deschideau ca nişte 

lori mari, pe care nimeni nu le poate culege, se părea că 
dedeau trandafirului roşu, vrând să-l facă si mai frumos, 
câte un sărut de lumină. 

Insă, trandafirul roşu, nemulţumit de felul cum trăia, 
zicea fluturilor: „Sunt lipit de pământ si as dori să fiu li- 
ber. Luati-mà si pe mine cu voi, fluturasilor, care sunteţi 
flori subrătoare!” ۳ 

Iar păsărilor le zicea: „Sunt lipit de pământ si as dori 
să fiu liber. Păsări drágálase, care cántati cântece despre 
soare, luati-mà si pe mine si duceti-mà la soare!” 

Si mai zicea stelelor: „Sunt lipit de pământ si aş dori 
să fiu liber. Strálucitoarelor stele, care păreţi nişte flori 
fără tulpină, luaţi-mă si pe mine si ridicati-má până la 
voi, ca să và dau si eu sáruturi de lumină!” 

Dar nu era cu putinfá ca fluturii, pásárile si stelele 
să-i facă trandafirului roşu în voe. Foile sale roşii căzură 
şi formară pe verdeafa din grădină ca nişte pete mari de 
sânge. 

Insă, o fetiță drăguță, asa cum sunt multe din citi- 
toarele noastre, privea cum moare trandafirul roşu si se 
întreba mereu cum ar putea să-l scape. Se duse la mămi- 
ca sa si îi zise: „Aş vrea să-i lipesc la loc foile, însă știu că 
n'au să ție. Aş vrea să-l taiu şi să-l arunc în aer, ca să-l fac 
să sboare, însă ştiu că are să cadă din nou pe pământ, așa 
cum mai deunăzi a căzut si balonul meu. 

— lată singurele baloane, care rămân pentru totdeau- 
na în aer, îi răspunse mamă-sa, arătând soarele purpuriu, 
care se culca la Apus si luna argintie, care se înălța la ră- 
sărit. Dar nu plânge prea mult soarta trandafirului roșu. 
Dorinţa ta este aproape îndeplinită. 


şi... o căsătorie 


de N. BATZARIA 


Insă, paloarea de pe fata ei, suferința care i se citea în 
ochi, erau dovada că ea suferă, poate, mai mult decât 
ceilalţi. Si tocmai această suferinţă mare si lăuntrică îi 
secase izvorul lacrimilor. Cu mâinile,care îi tremurau, 
ținea strâns mâinile Victoriei. In această strângere mută 
își exprima ea toată durerea despărțirii și toată dragostea 
ce-i purta. 

lar Nicu, fiul mai mare al d-lui Bunăreanu şi elev 
de liceu în cursul superior, plângea mai tare decât toți 
ceilalţi. Plàngea si se ruga de tatăl sáu: „la-mă si pe mine 
in America! : 

— Si eu doresc ca Nicu să. vie cu noi”, indrüzni să 
zică Victoria. 

Dar d. Bunăreanu le arătă că lucrul nu e cu putință 
Ce să facă ei cu Nicu în America? Apoi Nicu nu putea 
să-și lase şcoala. 

Plecară, aşa dar, în America d. Bunăreanu, Jean 
Nerton si Victoria. Dela toate gările mai importante unde 
se oprea trenul, Victoria trimitea la Stoeneşti ilustrate. 
Trimitea fiecăruia în parte, fără să uite măcar. o singură 
dată pe Tanti Elena. 

* 


Au trecut la mijloc câţiva ani. Vicoria se întorsese 
din America, aducând o avere, care trecea de 30 de mi- 
lioane de lei, chiar după ce Jean Nerton si ceilalți detec- 
tivi îşi luară partea ce li se cuvenea pentru munca de- 
pusă. 

In Victoria însă nu se produse nici o schimbare din 
cauza acestei averi aşa de mari. Se rugă de d. Bunăreanu 
să-i depună averea la Bănci, aşa cum va crede el de cu- 
viintá, si se mai rugă să fie lăsată a trăi în casa dela Stoe- 
nesti, așa cum trăise mai înainte de a deveni bogată. 

Anii treceau. Sosi ziua în care Victoria  împlinea 
douăzeci de ani. Cu câteva zile mai înainte, se rugase de 
Tanti Elena să orânduiască pentru ziua aceea o serbare 
mai intimă, la care să fie invitaţi prietenii familiei. 

„Insă, adăugă Victoria, mai am, dragă Tanti, să-ţi 
fac o rugăminte: rog să-mi dai voe să invit si eu din 
parte-mi pe cineva — pe cineva pe care îl cunoaşteţi şi 
d-voastră, dar căruia, deocamdată, nu vreau să-i dau nu- 
mele, pentrucă vreau şi eu să fac o surpriză. 

. — Dece nu inviti mai multe persoane? fu răspunsul 
dat de Tanti Elena. 

— Deocamdată, am nevoe de persoana pe care vreau 
să o invit”, zise Victoria zâmbind cu şiretenie. 

A doua zi, generalul Traian Drăznea, care locuia la 
Bucureşti, rămase mirat si nedumerit, când primi cu pos- 
ta scrisoarea ce urmează: 

„Domnule general! D-voastră aţi uitat, de sigur, de o 
fetiță orfană, venită acum mai multi ani din Macedonia 
și pe care aţi cunoscut-o în trenul de pe linia Giurgiu-Bu- 
curești. Ea însă nu v'a uitat, precum n'a uitat nici promi- 
siunea d-voastră de a-i fi naş la cununie. 

„Iată că fetița aceea vine acum să vă roage respec- 
tuos să o ajutaţi, ca să vă puteţi îndeplini si dráguta d-voa- 
stre promisiune. 

„Imi permit să vă mai amintesc, domnule general, că 
sunt fiica adoptivă a d-lui inginer Radu Bunăveanu, care 
a fost pentru mine mai mult decât un tată adevărat, care 
este omul cel mai bun de pe pământ și căruia îi păstrez o 
recunoştinţă ce nu se va şterge nici odată. 

„Mai aflaţi, domnule general, cá locuesc la Stoeneşti. 
în casa surorilor d-lui Bunáreanu si că peste trei zile îm- 
plinesc vârsta de douăzeci de ani. Si fiindcă s'a hotărât ca 
ziua aceasta să fie sărbătorită imi permit, vând voe de 


CELOR DOUA FETITE 


ROMAN PENTRU = 1 2 2 
COPII ȘI TINERET 24) O călătorie 
a Stoeneşti. In casa dela Stoeneşti era jale şi 
plâns și desperare toată vremea în care sau 
întâmplat cele ce am povestit până aci. Plân- 
geau copiii, plângea Tanti Maria, plângea cre- 
dincioasa : servitoare Gherghina, iar Tanti E- 
lena pierduse și somnul și pofta de mâncare. Ba mai pier- 
duse ceva: obisnuinta de a vorbi măcar din când în când, 
cu blândeţe. 

Tăcea ore întregi, pentru ca după aceea să se rásteas- 
că înfuriată la toată lumea. Toţi erau de vină şi totul îi 
se părea că merge pe dos. In ziua când Silvia scăpată la 
Brașov din mâna răpitorilor, fusese adusă acasă la Stoe- 
nesti, Tanti Elena, tot sárutànd-o si strângând-o cu pu- 
lere în braţe, ii spunea mâniată: „Dece te-ai întors fără 
Victoriţa? Unde ai lăsat-o si dece n'ai avut grijă de ea?" 

Si se porni pe plâns, strigând cu voce tare: „Sărmana 
Victorita! Cine stie ce chinuri îndură ea acum?" 

Dar sosi telegrama îmbucurătoare şi o zi după aceea. 
-se întoarse si Victoria, însoţită de d. Bunăreanu si de Jean 
Nerton. Tanti Elena nu mai avea acum motiv să fie su- 
părată şi să plângă. Ea însă tot găsi o pricină să se su- 
pere si să se răstească. Pricina era cá Victoria, desi sá- 
nátoasá, arăta însă mai slabă şi mai palidă. 

„Vedeţi, vedeţi, striga ea, că biata noastră copilă s'a 
topit şi că abia se mai tine pe picioare! De azi înainte, nu 
mai dau voe la nimeni să se ocupe de Victorita, ci îi voi 
duce numai eu de grijă. Numai eu voi îngriji de mânca- 
rea ei si se va culca în aceiaşi cameră cu mine. 

— Foarte frumos din partea ta, surioară. însă să-ţi mai 
spun că peste trei sau, cel mult, patru zile, Victoriţa plea- 
că si noi plecăm cu dânsa, îi răspunse zâmbind d. Bună- 
reanu si arătând spre Jean Nerton. 

— Pleacă?! Plecati?! exclamă uluită Tanti Elena. lar 
după câteva clipe de gândire, adăugă: „Dar ce, va luat 
Dumnezeu minţile din cap? Şi unde plecaţi? 

— In scurtă călătorie, aşa, numai până in America, 
pentru ca Victoriţa să-și ia moștenirea dela unchiul său. 
Un fleac de moştenire: vreo 30 de milioane. Insă nu stăm 
decât prea puţin si ne întoarcem cu Victorita asa de bo- 
gatá, că va fi una din domnisoarele cele mai bogate”. 

La auzul acestei vesti, Tanti Elena rămase ca trăz- 
nitá. Nu mai stia ce să zică si ce să răspundă. Dacă ar fi 
depins de dânsa, s'ar fi lepădat bucuros de toate milioa- 
nele, de care îi vorbea fratele ei, numai si numai să o 
ştie pe Victoria acasă şi la adăpost sigur. Pe de altă parte 
însă gândea că nu e bine să caute a strica viitorul fetiţei. 

Si asa, tot frământându-se cu fel de fel de gânduri, 
zise la sfârşit: „Merg si eu cu Victorita în America! 

— Foarte bine! răspunse d. Bunăreanu. Spune numai 
sorei tale Maria să ducă ea toată grija casei şi copiilor”. 

Răspunsul acesta o făcu pe Tanti Elena să se înfurie 
şi să-şi schimbe gândul. „Maria! zise ea cu dispreţ. Maria 
nu e n stare să îngrijească de o pisică, nu să aibă ea gos- 
podăria întregei case şi grija copiilor. Rămân!” adăugă 
ea din ce iff ce mai supărată. Apoi, după ce se mai gân- 
di puţin, zise: „Care va să zică, la înapoierea din America, 
Victoriţa. fiindcă va fi asa de bogată, nu va mai sta cu noi. 

— Numai dacă mă goniti, voi pleca din casa acea- 
sta!” răspunse Victoria cu ochii plini de lacrimi şi arun- 
cându-se în braţele supăratei, dar atât de bunei şi iubi- 
toarei Tanti Elena. 

Ziua următoare d. Bunăreanu, Jean Nerton si Vic- 
toria plecară la Câmpulung, de unde se întoarseră seara 
cu pasapoartele gata pentru America. 

Ziua plecării a fost o zi de nespusă durere si sfâșie- 
re sufletească. Singura care nu plângea era Tanti Elena. 


Eşi numai decât in oras si merse la un bijutier, unde 
comandă, cerând să fie gata pentru a doua zi, două inele 
de aur de logodná. 1 

In ziua in care avea loc serbarea pentru douăzeci de 
ani ai Victoriei, generalul sosi la Stoeneşti, unde fu primit 
cu o bucurie cu atât mai mare, cu cât nimeni bine 1010 
les, afară de Victoria — nu se aștepta la sosirea lui. 

Victoria nu îndrăznea să-l întrebe ceva, iar generalul 
se mulțumi să-i zâmbească şi să o amenințe în glumă cu 
degetul, fără să-i spună ceva. 

Insă la masă, generalul luă cuvântul şi zise: „Am ve- 
nit aicea si pentru a-mi îndeplini o promisiune. Promisiu- 
nea ce i-am făcut acum mai multi ani de a-i fi nas la cu- 
nunie. De aceea, fără multă vorbă, îi cer mâna ei pentru 
flăcăul nostru, care este aci de faţă, pentru domnul ingi- 
ner de mine Nicu Bunăreanu. Primești, domnişoară? 

— Da! „răspunse Victoria roşindu-se toată, pe când 
Nicu nu mai ştia pe ce lume se găseşte, iar ceilalţi ai casei 
rămaseră muţi de mirare. 

„Dacă-i așa, zise mai departe generalul. să nu pier- 
dem vremea, ci să felicităm pe viitorii soţi si să schimbăm 
inelele de logodnă”. (Si scoase dintr'o cutiuţă inelele ce 
adusese dela Bucureşti). 

La masă era, ca invitaţi, şi preotul din comună. Preo- 
tul binecuvântă logodna şi rosti o rugăciune pentru feri- 
cirea viitorilor ۰ 

Două luni mai târziu avu loc căsătoria. Ca dar de 
nuntă, Tanti Elena dădu nouilor căsătoriţi, din pământul 
ce avea la Stoeneşti, zece pogoane pe care Victoria și Ni- 
cu, adică d-na si d. inginer Bunáreanu, isi făcură o vilă de 
toată frumusețea. 


— SFARSIT — 


Cum se filmea:d în America 0 scend cu copii. 


la Tanti Elena, să và rog să binevoiti a lua parte si d-tră 
la serbarea aceasta. 

„Insă, mai am o rugăminte și de modul cum veţi pri- 
mi rugămintea aceasta, depinde tot viitorul meu si toată 
fericirea vieţii mele. 

„Ştiu cá este o mare si, poate, nepermisă îndrăzneală 
din partea mea, dar n'am alt mijloc. Binevoiti a afla, 
domnule general, că Nicu, băiatul d-lui Bunăreanu, ţine 
la mine si doreşte să mă ia în căsătorie. Stiti, poate, că 
este inginer de mine şi că are un viitor frumos. 

„Insă, nici el, nici d. Bunăreanu, nici mătuşele lui nu 
se hotărăsc să-mi vorbească în chestiunea aceasta, deşi, 
cred, bánuesc si ei că si eu tiu la Nicu. si mai ales că în 
modul acesta voi fi si mai nedespărţită de familia, care 
este si rămâne familia mea. 

„Şi nu se hotărăsc pentru motivul următor: am mos- 
tenit dela un unchiu al meu, mort în America, o avere ca- 
re, cu dobânzile, se apropie astăzi de 40 de milioane de 
Jei. Fiindcă sunt acum bogată, nimeni nu mai are curajul 
să-mi propună căsătoria cu Nicu, cu toate că eu aș primi 
propunerea cu cea mai mare bucurie. 

„Vă rog să mă credeţi, domnule general, că dacă ave- 
rea mea este o piedică la fericirea vieţii mele şi a lui Nicu, 
sunt gata să o dăruesc instituţiilor de binefacere. 

„Acum, după aceste explicatiuni destul de lungi, ati 
înţeles, domnule general, că rugămintea mea este ca 
d-voastră să veniţi la Stoeneşti şi să faceţi asa ca ziua în 
care împlinesc douăzeci de ani, să fie şi ziua logodnei mele 
cu Nicu. 

„In credinţa că rugămintea mea va găsi la d-voastră 
o bună ascultare. 

Vă salut cu tot respectul si îmi permit să semnez. 


A d-voastră viitoare fină, 


VICTORIA GARELI” 


Generalul citi si reciti scrisoarea, pe care o (finu mul- 
tă vreme în mână, gândindu-se la ce are de făcut. „Bun! 
Aşa am să fac!” își zise la urmă, mulţumit de gândul ce-i 
venise. 


T pi 
Pa i 


Pr» 
* 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu 


7 ور 


Echans Silviu Olga Mihálovici Avram T. Marcel Marioara Iordan 
cl. I-a primară cl. II-a primară cl. I-a primară cl. VII-a primară 
Seonla de băeţi „Petru Maior“ Școala de fete No. 1 Şcoala de băeţi „Luca Moise” Scoala de fete No. 1, Bârlad 
Bucuresti Com. Mislea-Prahova E Ploesti 
Cornelia Bresniceanu Enacovicj Gh. C-tin Calujnai Th. Irina 
arde un cl. IV primară cl. II-a primară cl. I-a primară ® 
Scoala mixtă 3 Voința” Scoala de fete No. 1, Chişinău Şcoala „Cuibul cu barzá" Şcoala Mixtă Gura Ocnitei. 
Üa T » Bucureşti Bucureşti Jud. Dâmboviţa 
7 + 
Y d 
Nicolae L Filip Dánescu P. Paula Roth E. Paul Mircea Me nh 
cl. II-a primară cl. Il-a primară cl. I-a B, primară cl, I-a primară 
Şcoala dé băeți No, 39 Şcoala de fete Predeal Şcoala Evanghelică, Bucureşti Şcoala de fete No. 13, & 
Bucuresti Jud. Prahova S Ploest 
"E 
Nelu Bucurescu Valericá L V. Cráciunescu Anastasiu P. Ion Pompiliu Popescu 
cl. I-a primară cl. Il-a primară Á 1 cl. l-a cl. I B. primará 
Scoala de báeti No. 29 Institutul Sft Iosif, Bucureşti Liceul Cantemir Vodă, București  Scoala de báeti No. 36 Sf. Treime 
București Bucureşti 


"Valentina Corello 
cl. Il-a 


Klohppolz H. Victor Herman Keri liceul de fete, Ismail 
cl IV-a primară cl. l-a B. primară Meilih Evghenii Anatole Corello 
Şcoala de báeti ,,Lucaci" Şcoala de băeţi „Sft. Andrei" cl. ÍI-a primară cl. I-a primară 
T Bucuresti Bucureşti Şcoala de báeti'No. 14, Chişinău Şcoala de băeţi No. 2, Reg - 


6 -