Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages501-550

ਦੋਂ < 


COPIILOR 


O FETITA DRAGALAŞE | PRETUL 5 LEI 


~ 


Ocolul pământului intr'o săptămână 


u sunt multe zile de când aviatorul american 

Willey Post a reuşit să facă ocolul pământului 

într'o săptămână — adică, exact, în 7 zile şi 18 

ore. Până acum nici un alt aviator n'a izbutit 

să sboare iu jurul pământului într'un timp aşa 
de scurt. 

Ba chiar Willey Post a reușit de rândul acesta să se 
întreacă pe sine însuși. In adevăr, acum doi ani, el, în- 
sofit de un alt aviatur american — Gatty — făcuseră cu 
avionul ocolul pământului în 8 zile și 16 ore. 

Drumul pe care a sburat a fost cam acelaș. Si acum 
doi ani împreună cu Gatty si acum singur, Wiley Post 
a sburat dela New-York, sosind la Berlin. Dela Berlin, s'a 
îndreptat spre Răsărit, trecând cu opriri pe la Moscova, 
apoi în unele localități din Siberia, de acolo pe la strâm- 
toarea de Behring dintre Asia si America, a trecut in A- 
lasca, din Alasca în Canada, ca să se întoarcă la New- 
York de unde pornise. Dacă aveţi o hartă a globului pă- 
mântesc, aţi face foarte bine să căutaţi drumul acesta pe 
hartă, ca să vă daţi sezma pe unde a trecut curajosul a- 
viator și cât de lung a fost drumul trecut în sbor. 

E adevărat că Posi n'a făcut ocolul pământului prin 
partea unde pământul este mai umflat, deci si distanța 
e mai mare. Aşa, stim că pământul e ca un glob, mai 
umflat în partea de mijloc, adică la ecuator. 

Dacă Post ar fi făcul ocolul pământului, sburând me- 
reu deasupra. ecuatorului, ar fi trebuit să străbată o di- 
stanjá de 40 de mii de kilometri, pe când, pe drumul pe 
care a mers, a făcut un cerc mult mai mic, adică în total 
vreo 20 de mii de kilometri. 

Totuși, fapta lui este vrednică de toată lauda, mai ales 
că în cele 7 zile și 18 ore intră și timpul cât s'a oprit. U- 
neori s'a oprit de bună voe, ca să se odihnească, alte ori 
însă de nevoe. Așa, întrun rând i sa cam stricat apara- 
tul si a trebuit să steu şi să-l repare. 

V 

Frumoasa izbândă a aviatorului Post este încă o do- 
vadă despre marile progrese ce a făcut aviația în anii 
din „urmă. Şi aceste progrese nu se opresc, fiindcă mereu 
se anunţă altele. 

Aşa, de exemplu, am citit într'o revistă străină că în 
Statele Unite din America se construeste acum un avion 
cu care să se sboare în stratosferă, adică la o înălţime 
de 20 de mii de metri dela pământ. 

Ştim că anul trecut profesorul Piccard a sburat în stra- 
tosferă, ridicându-se până la o înălţime de 16 mii de me- 
tri. Insă, n'a sburat cu un aeroplan, ci cu un balon anume 
construit. 


Acum însă americanii construiesc un aeroplan, cu care 
să se sboare în stratosferă, fără ca aviatorul să fie silit 
să se coboare numai decât din cauza frigului şi a lipsei 
de aer, care este rar, deci nu e deajuns pentru respirația 
omului. 

In adevăr, ca să-l apere pe aviator de frig, constructorii 
aeroplanului, despre care vorbim, s'au gândit să facă aşa 
încât hainele cu care se va îmbrăca aviatorul, să aibă în- 
călzire electrică. 


lar pentru a nu fi lipsă de aer, în aeroplan va fi un 
motor, care să condenseze, adică să strângă aerul, așa ca 
aviatorul să aibă pentru respiraţia sa aer îndeajuns. 

Aeroplanul pentru stratosferă va avea şi alte pertec- 
ționări tehnice. lar după ce se va isbuti cu primul aero- 
plan făcut în scopul ucesta, nimic mai ușor decât să se 
construiască astfel de aeroplane în număr cât mai mare. 

De aceea, nu mi se pare îndepărtată vremea, când fie- 
care din noi vom putea face o călătorie în stratosferă, aşa 
cum călătorim astăzi cu trenul sau cu vaporul. 

In orice caz, iubiții nostri cititori să se socotească fe- 
riciţi că sunt tineri. In viaţa lor, pe care le o dorim cât 
mai lungă şi mai frumoasă, vor vedea făcându-se desco- 
periri si invenţii pe care astăzi nici nu le bănuim. Pro- 


2 


grese în aviaţie, progrese in radio, progrese în toate di- __ 


recfiunile. 


Fiindcă este vorba despre aviaţie, cred că e bine să 
amintim de marele scriitor francez Jules Verne, dela 
a cărui moarte n'au trecut nici treizeci de ani. (A muril 
în anul 1905). 


Intre altele, Jules Verne a scris şi următoarele două 
cărţi: „Călătoria dela pământ la lună” şi „Ocolul pămân- 
tului în 80 de zile”. 

In prima lucrare Jules Verne ne spune o poveste — de 
sigur, închipuită. Povesteşte anume cum un om a intrat 
întrun obuz. Obuzul a fost aruncat până la lună de un 
0001 de o mărime neobişnuită. Aşa ar fi ajuns la lună pri- 
mul om de pe pământ. 

Repetăm, povestea e o închipuire, mai cu seamă că în 
felul acesta lucrul nu e cu putinţă. Omul din obuz ar fi 
fost strivit şi făcut praf, în clipa în care sar fi dat obu- 
zului drumul. r 

Insă, in cartea a doua, Jules Verne a prezis că va sosi 
un timp, cánd oamenii, cu ajutorul balonului, vor putea 
face ocolul pământului în 80 de zile. 

Precum s'a văzul din cele ce am scris mai sus, această 
prezicere a lui Jules Verne n'a fost numai înfăptuită, ci 
a fost întrecută cu mult. In loc de 80 de zile, aviatorul a- 
merican Post a făcut ocolul pământului în 7 zile. Si e 
foarte cu putinţă ca şi timpul acesta să fie scurtat. 

Nu e departe de noi vremea, când o călătorie din Eu- 
ropa în America va fi o simplă excursiune. Atunci ne 
vom da seama că pământul este, în realitate, mult mai 
mic decât îl credeam. 

Vladimir Astronomul 


CÂNTEC 


A venit încet pe drum, 
Furisat — din zări de fum — 
Mosul Eene — acusí. 

Fără zgomot făcând paşii, 

Să nu-l simtă copilasii, i 
A "ncercat — ca si pungaşii — 
Clanţele la uşi. 


Să-i lumine drumuri mici, 
El prinse licurici, 

— Gandele de-argint ; — 
Sa &propiat de pat; 
Peste chipu-ti aplecat, 
Să-ţi cânte, abia 'ngânat, 
Cântec de alint. 


Să te'ndemne la culcare, 

Iti mángáe cu răbdare 
Genele cu vis, 
Să te poarte — îți promite — 
Peste zările-adormite, 
Spre grădinile 'nflorite, 

Și sprc Paradis. 


Insă ai adormit, 
Pleacă "'ncet, cum a venit, 
Se afundă 'n zare, 
Să sascundă prin poene; 
Si la tine moșul Ene, 
Vine iar cu somn și lene, 
Seara următoare. 
Zaharia G. Buruiană 


EP 


ANUL 10 


20 August 1933 — Nr. 497 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 


SĂRINDAR), 12. B 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


TELEFON 324/70 


ž w ) AN 200 LEI 
o a ਦਹ 3 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


inapoiazň 


Îi ITO -= ਦਲ de << AE n “ਜਦ. P O i P O O K 7 KE ੩੦੪੨ R ੯੮ o EE P V ਦੇ ਦਲ < a O a 


ie 


w POVESTE GERMANĂ 


iarnă. Pe arbori ma rămas nici o frunză, aşa 
că arborii stau goi, par'că ar fi nişte schelete. 
Peste tot a căzut zăpada: pe câmp, pe arbori, 
pe drumuri. Zăpada a acoperit toată hrana 
pentru păsări si alte vietěti. 
Intr'un arbore mai înailt, şapte corbi aproape morți de 
foame, stau de vorbă, plângându-și soarta lor jalnică. 
„Mai niare rușinea ! zise primul corb. Se ştie doar că 
noi suntem şapte prinți, vrájiti de bătrâna vrăjitoare. Cu 
toate acestea, murim de foame, pe când ar fi trebuit să 
fim serviţi cu fripturi şi cu şuncă în farfurii de aur”. 
Se infelege, nu-i adevărat că cei șapte corbi ar fi fost 
şapte prinți. Ei însă au citit minciuna aceasta într'o carte 
de poveşti, scrisă de Corbu Corbescu. 
„Suntem prinți, zise al doilea corb, decât e vorba cum 
să ne câştigăm pâinea?” 


Să dăm si noi západa la o parte, cum fac, colo pe drum, 
țăranii aceia? : 

— Căratul zăpezii nu e o treabă pentru prinți ca noi! 
zise corbul al treilea. 

- Eu zic să cântăm! grăi al patrulea.,Se ştie că avem 
voci foarte frumoase. lar acum am rămas singurii cân- 
táreti in totă ţara”. 

Cei șapte corbi se 
Croac!" 

Numai frumoasă nu era această muzică. Oamenii, care 
dedeau la o parte zăpada din drum, şi-au astupat ure- 
chile. Insă corbilor li se păru că ei cântară minunat de 
frumos. De aceea, al cincilea corb zise: „Acum să sbu- 
răm până la vamenii aceia și să le cerem să ne dea răs- 
plată pentru frumosul nostru concert, care, de sigur, le-a 
plăcut si lor. Așa fac si lăutarii, când cântă prin sate”. 

Sburară până la țăranii din drum si le ziseră: „Fiţi 
buni. şi ne faceţi câte un dar, că vam cântat aşa de fru- 
mos! Daţi-ne câte o bucăţică de pâine ori de mămăligă, 
fiindcă şi noi trebuie să trăim”. 


porniră în cor: „Croac! Croac! 


Insă oamenii nici nu se gândiră să le dea ceva. îi u- 
luingară, aruncând peste dânşii lopeti de zăpadă. Cei 
Mâh- 


şapte corbi sburară din nou în arborele înalt şi gol. 
niti şi flămânzi, stăteau cu capetele în jos şi priveau la 
zăpada albă ce acoperea pământul. 

Atunci, grăi corbul al șaselea, zicând: „Nici cu muzica 
nu se poate câştiga o firimitură de pâine! Ce ne vom 
face? Vai si amar de noi si de viața noastră! 

— Fraţilor! strigă la rându-i corbul al şaptelea. Croac ! 
Croac! De, e adevărat că suntem prinți. Cu toate acestea 
nu e altceva de făcut, decât să mergem si să cergim!" 

Cei şapte corbi, care se credeau prinți, se prefácurá in 
şapte cerșetori. Sboară prin sate, cerşind din poartă în 
poartă si sunt mulţumiţi, când capătă vr'o coaje de pâine 
sau ceva fărămituri. 

Adaptare de Florica 


ROMAN PENTRU 
COPII şi TINERET 


etre Popescu şi cei doi tovarăşi ai săi — bărba- 

tul și femeia — continuau să discute şi să pună 

la calc unde să o ascundă pe Victoria în seara 

aceea si apoi în care țară să o ducă şi prin care 

punct să treacă granița, ca să nu fie descope- 
rifi si prinși. Dar pe când stăteau încă de vorbă, iată că 
auziră bătăi puternice și neobişnuite in ușa odăiţei în 
care erau închise si ținute prizoniere cele două fetiţe. Bă- 
tăile acestea i-au mirat şi chiar i-au speriat. 

Ce se întâmplase? Se întâmplase că Silvia, care, pre- 
cum o ştim, era iute din fire, își pierduse răbdarea şi sân- 
gele rece. „Nu mai vreau să stăm închise! Vreau să ne 
ducem, să fugim de aicea!” zicea ea plângând şi umblând 
de colo până colo in odăița al cărei întunerec era puțin 
risipit de lumina slabă şi tremurătoare a lumânărei de 
seu de pe măsuţă. 

Să fugă! Lesne de zis, dar aşa greu de făcut! Cum si 
pe unde să fugă: Să sară pe fereastră? Am spus că odňila 
n'avea nici o fereastră. Să fugă pe ușă? Uşa, făcută din 
scânduri groase si tari, era încuiată pe din afară. 

Pe Silvia însă, piedicile acestea nu o opriră. Incepu să 


Doarme așteptând pe salvatorii ei. 
(Photo Metro-Goldwya) 


15) 0 veste rea pentru rápitorii fetitelor 


de N. BATZARIA 


bată in ușă cu pumnii. Dar cum ar fi putut să o spargă 
cu pumnisorii ei mici si slábuti ? Tot ce a făcut, este ců 
s'a ales cu o durere la amândouă mâinile. 

Totuşi, nu sa lăsat, n'a vrut să se lase, cu toate că 
Victoria căuia să o potolească, spunându-i că se oste- 
neste în zadar şi că indárjeste mai rău pe răpitorii lor. 

„Nu mai vreau să slăm închise! Vreau să ne ducem, să 
fugim de aicea!” Atâta știa Silvia s n'asculta nimic din 
tot ce-i spunea Victoria. Trebui însă să-și dea si ea seama 
că cu pumnii nu 5੮ poate sparge ușa. Atunci îi veni un alt 
gând, pe care, fără să stea o clipă la îndoială, se si puse 
să-l înfăptuiască. Văzu anume că patul, în care se cul- 
caseră noaptea, este de fier şi că se poate desface. De 
aceea, il desfăcu, scoase un picior şi cu piciorul acesta de 
fier începu să bată în ușă. „Am să o sparg! Trebue să 
o sparg! Trebue să fugim de aicea!” zicea ea lovind me- 
reu în scândurile uşii. 

Sgomotul acestor lovituri îi miră și îi cam sperie pe 
răpitorii, care stăteau de vorbă în camera alăturată. Îşi 
întrerupseră vorba, sc ridicară numai decât dela locurile 
lor si deteră tustrei fuga in odăița fetitelor. Ba chiar, to- 
varășul lui Petre Popescu scoase din buzunarul pantalo- 
nilor revolverul de care nu se despărțea nici ziua, nici 
noaptea, si puse un deget pe trăgaciu. Femeia deschise 
uşa şi câteși trej deterá năvală în odăiță, unde găsiră pe 
Silvia ținând în mână piciorul de fier al patului. Atâta 
le-a fost deajuns, ca să înţeleagă tot ce se întâmplase. 

Tovarăşul lui Ptre Popescu indreptá spre Silvia ţeava 
revolverului si îi zise cu un aer sălbatic: „Să ştii că te 
omor 1” Dar în aceiași clipă Victoria se puse între el si 
Silvia şi zise, vorbind liniştit: „Omoară-mă pe mine!” 
Omul însă nu trase, ci se mulțumi să rânjească şi să o- 
cărască. 

Insă femeia se repezi la Victoria, o apucă strâns de 
gât si o trânti jos. Apoi, cu aceiaşi iufealá si cu aceiaşi 
sălbăticie, smulse din mánutele Silviei piciorul patului si 
ridicându-l în sus, îi zise fetiţei: „Acum îţi  zarobese 
capul!” 

Dar Petre Popescu spuse ceva intro limbă străină — 
ceva care potoli pe tovarăşii săi. 13 potoli, ca să facă alt- 
ceva. Anume, Silvia, după ce i se puse un căluș în gură, 
ca să nu poată 10੭੩, fu ridicată de femeie şi de celălalt 
bărbat pe braţe, scoasă din odăiță si dusă numai decât la 
subsol — un beciu umed şi întunecos. Cât despre Vic- 
toria, ei nu i se făcu nimic, ci fu lăsată in odăiţă. 

Câteva minute după această întâmplare, cei trei răpi- 
tori se întruniră din nou în camera în care începuseră 
vorba, întreruptă de bătăile Silviei în usa odăiţiei. Ca si 
cum nu Sar fi petrecut nimic, Petre Popescu. care își pă- 
strase toată vremea liniștea şi sângele rece, își luă din 
nou firul vorbei, zicând: „A“trebWit să facem acum, ceeace 
hotărisem să facem diseară: fetiţele au fost despărțite. 
Ele n'au să se mai întâlnească până la bunul sfârşit al 
întreprinderei noastre. Pentru astăzi, iată ce mai avem 
de făcut: să o ducem pe Victoria undeva în altă casă 
şi în alt cartier al orașului. De aceea, eu am să es să 
dau o raită prin oraș. Mai întâiu, ca să aflu ceva veşti. 
AI doilea, ca să văd unde ar fi casa mai nimerită în care 
am putea duce pe Victoria, fără să fie vreo primejdie de 
a fi descoperită de Jean Nerton sau de poliţie. Gándese 
că ar fi potrivit să luăm cu chirie o casă în Schei, adică 
în partea de sus a Brașovului. Partea aceea este locuită 
numai do Români, aşa că o să dăm mai puţin de bănuit. 

„Acum eu mă duc, adăugă Petre Popescu sculându-se 


ANINA 


de pe scaun şi pregătindu-se să plece. Voi însă fiţi cu ochii 
în patru si la prizoniera din odáitá si la nebuna de Sil- 
via, pe care am is-o în beciu. La intrarea în beciu, 
lăsaţi să stea duláuí nostru Nero, căci el face pază bună”. 

Insă, tocmai in momentul în care Petre Popescu se in- 
dreptă spre uşă, ca să iasă, usa se deschise și în ca- 
meră intră, dând buzna ca o ghiulea, unul din cei doi 
negustori falşi din comuna Cristian si in a căror casă 
fusese ascuns, precum știm, automobilul în care Victoria 
şi Silvia fuseseră răpite din comuna Stoeneşti. 

Cel care a intrat, era galben la faţă, tremura ca varga 
și abia putea să răsufle, de mult ce alergase. 

„Ce-i cu tine, Lazăre?” îl întrebă Petre Popescu, neli- 
nistit de felul cum venise şi de înfățișarea lui. Omul însă 
nu putu să răspundă numai decât, ci șezu sau, mai bine 
zis, se prăbuşi pe un scaun şi lăsă braţul să-i atârne în 
jos. Luă apoi de pe masă un pahar cu apă şi-l goli din- 
tr'o inghifiturá. Aşa putu să-şi mai vie în fire. 

„Răul Veşti reled" putu el să zică, deşi dinţii îi clănţă- 
neau, parcă fusese apucat de friguri. 

„Ce e rău? Care sunt vestile rele? îl întrebă Petre Po- 
pescu, care se așeză de asemenea pe un scaun cât mai 
aproape de Lazăr, căci aşa îl chema pe falşul negustor 
dela Cristian. 

— Oamenii lui Jean Nerton şi oamenii poliţiei au pus 
mâna pe Marcu, adică pe tov meu, pe acela care 
_ trecea drept tovarășul meu dela Cristian. Au cercetat 
casa si sopronul si au găsit automobilul unde îl ascun- 
sesem. Nu ştiu însă dacă până acum Marcu ne-a denunţat 
şi pe noi ori nu ne-a denunţat si nu ştiu dacă Jean Ner- 
ton și poliţia au pus ori nau puls mâna încă pe firul in- 
tregii întreprinderi și dacă sunt ori nu sunt încă pe ur- 
mele noastre. insă, e rău de noi!” 

Atâta spuse Lazăr si scoase un oftat adânc. La auzul 
acestor veşti, Petre Popescu se încruntă si se întunecă la 
faţă. Sculándu-se de pe scaun, începu să se plimbe iute 
şi agitat în lungul şi în latul camerei, făcând cu mâinile 
gesturi nervoase si dând mereu din cap. Se vedea că este 
frământat de gânduri şi că pune ceva la cale. 

După ce merse câteva minute în felul acesta, se în- 
toarse spre tovarășii săi și le zise cu un aer mai liniștit : 
„Nu vă pierdeţi curajul! Vom scăpa din mâinile lui Jean 
Nerton şi ale poliţiei și nu vom pierde câștigul ce vom a- 
vea de pe urma averii din erica. Insă, nici în casa a- 
ceasta nu mai putem sta, precum nu putem lăsa nici pe 
prizonierele noastre. Trebue să părăsim casa si cât mai 
repede. Eu merg în oraș şi cumpăr un automobil nou, 
cu care vom putea pleca de aci și în care vom pune pe 
prizoniere. Până merg si mă întorc, tu, Lazăre, dă fuga 
în mahalaua Schei şi închiriază numai decât o casă. Cau- 
tă însă să fie cât mai retrasă si cât mai izolată de alte 
case. Nu te tocmi, ci plăteşte oricât ar cere”. 

„lar voi continuă Petre Popescu, adresându-se acum 
femeiei şi celuilalt tovarăș al său, ducefi si pe Victoria în 
beciu şi până la înapoierea mea pregătiţi bagajele... 137 
acum, la revedere peste un sfert de oră sau douăzeci de 
minute”. 

Zicând acestea, Petre Popescu nu plecă numai decât, ci 
intră mai întâiu în camera in care se culcase noaptea si 
eşi de acolo după câteva minute... Dar tovarășii săi se fre- 
cară la ochi, când il văzură, așa de mult se schimbase la 
faţă si în întreaga înfăţişare. 

Ai fi zis că este un Englez neaoș, picat tocmai atunci din 
centrul Londrei. 

Pe cap, acoperit acum de un păr de o coloare roșie, 
cum au mai ales Englezii, pusese o șapcă de călătorie, fa- 
bricată în Anglia. De asemenea costumul său era un cos- 
tum de sportsman englez. Până si pantofii din picioare 
erau pantofi englezeşti. 

Zâmbind mulţumit de surprinderea tovarășilor săi, Pe- 
tre Popescu îi salută in limba engleză si ieși din casă. In- 
dată după el ieși Lazăr, ca să meargă la Schei şi să în- 
chirieze o casă, așa cum îi poruncise Petre Popescu, din 
al cărui cuvânt nu eșea nimeni, 

In timpul cât au lipsit ei, femeia și bărbatul, care ră- 
măseseră acasă, duseră la beciu pe Victoria, care, dán- 
du-și seama că totul este în zadar, nu făcu nici o tri- 
vire. Dimpotrivă, se simţi mulţumită, văzând că este ic- 


răşi cu Silvia. După aceea, strânseră în grabă bagajele si 
se făcură gata de plecare. 

Nu trecură nici douăzeci de minute la mijloc şi în poar- 
ta casei se opri un automobil nou, mare şi puternic. Din 
automobil se dete jos, intrând ca fulgerul în casă, un En- 
glez — adică, Petre Popescu al nostru. A 

„Gata ? întrebă el pe femeia si pe bărbatul, care îi esi- 
ră întru întâmpinare. Să 

— Gata! ráspunserá ei, adăogând: dar Lazăr nu Sa 
întors încă. 

— Până ce terminăm noi cu cele două prizoniere, se în- 
toarce si el, zise Petre Popescu. Luaţi repede flaconul cu 
cloroform, pachetul cu vată şi haidem la beciu !” 

Se duseră tustrei in beciu, luminándu-si drumul cu un 
felinar electric de buzunar. Acolo gásirá pe Victoria si pe 
Silvia îmbrăcate si plângând amândouă. Fără să le spună 
ceva, le despărţțiră cu brutalitate, le legară fiecăreia mâi- 
car: apoi le puserá sub nas cloroform ce vărsaseră în 
vată. 

Așa le adormiră, precum le adormiseră în seara când 
le răpiseră dela Stoenesti. Le ridicară după aceea pe bra- 
te ਆ le duseră la automobil, punându-le bine în fund. 

ocmai când totul era gata, iată că se ivi si Lazăr. „Ai 
închiriat casa ? îl întrebă repede Petre Popescu. 

— Da, am închiriat si este despărțită de celelalte case. 

— Bun ! făcu Petre Popescu. Acum ia loc lângă mine 
la volan, ca să-mi arăţi drumul la casa ce ai închiriat”. 

Intrará cu toţii in automobil, iar Petre Popescu, care se 
dovedea că știe să conducă de minune, porni cu cea mai 
mare iufealá, luând drumul care duce la Schei, adică in 
partea de susu a Braşovului. 

O femee și un copil dela fereastra unei case vecine vă- 
zură acest automobil fugind cu o iuţeală neobișnuită pe 
străzile orașului, dar, nestiind care era pricina, nu bănui- 
ră că e ceva la mijloc. 

In câteva clipe, automobilul dispăru. 


(Va urma) 
CESE PPE ESTE CESE ASTE 2) 
Pe ਦਾਤਾ B. a my, 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu 


NÁM, 


Decembriu V. Valeryu 
Clasa I-a A primará 


"ਆ. << Gabriela 3. Michălescu Silvia Schwartz Moscovici Soni 
Clasa, Il-a rimară Clasa I-a primară Clasa III-a primară Clasa III-a primară 
Şcoala de telo No. 2 Şcoala de fete No. 4 Școala „Carmen Silva” Şcoala No. 6 


Bucuresti Botoşani București Iași 


d = ਲੀ 1 4 pe m 
Ionescu C. Gheorghe Cohn A. Lady Georgescu Olga 
Clasa II-a primară Clasa III-a primară Clasa II-a primară Clasa III-a primară 
Școala de băeţi No. 48 Şcoala de fete No. 1 __ Scoala „Cultura“ Scoala de fete No. 19 
Bucuresti Botoşani Bucureşti : București 


= à u 
M = à ; 
Ionescu Lidia Tania Wasserman Musetescu Steliana Ica Sonu 
Clasa I-a primară Clasa IV-a primară Clasa II-a primară Scoala de copii mici 
Școala de fete Principele Carol Şcoala de fete No. 15 Şcoala „Elena Doamna” Tecuci 
Rucaresti Chişinău Galaţi — ਅਲ 
ezag 
pE i 
MZ s 
A m 
Halpern H. Sali Despot Crisanta Vládescu N. Maria Teodoru Zita 
Cl. IV-a primară Clasa II-a primară Clasa II-a primară Clasa I-a primară 
Scoala de Stat No. 1 Şcoala Ştirbei Doamna _ . Şcoala de fete din şcoala de fete No. 2 © 
Tg. Burdujeni (jud. Suceava) București Neagoiu-Ruzău Bucureşti , 


Segall D. Rachela 
Clasa I-a primară 


Lucia Ortansa Emanuel Îngrid M. Edelstein Stein Antoinette Segali D. Eti 
Clasa II-a primară Clasa Il-a primară . Clasa III-a primară Clasa II-a primară 
Şcoala „Regele Mihai” Şcoala Choisy Mangaru Şcoala de fete No. 2 Şcoala de fete No. 4 __ 
Alba-Iulia București Roroan Botosani 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Klein S. Const. 
Clasa I-a primará 
Scoala de bňeti No. 9 
Bucuresti 


Silvian Avramescu 
Clasa I-a A. primară 
Iţcani (Bucovina) 


Teodorescu N. Stelian 
Clasa II-a primară 
Şcoala de bňeti No. 8 
Bucureşti 


Sache Rosenhaupt 
Clasa IV-a primară 


Şcoala „Notre Dame de Sion” 


laşi 


Popescu Aurelia 
Clasa Il-a B. primară 
Şcoala de fete No. 27 

Bucureşti 


Leonida Lăbel 
Clasa I-a primară 
Şcoala Tunari 
Bucureşti 


Harry Katz 
Clasa II-a primară 
Iţcani (Bucovina) 


Zeidman I. Mişu 
Clasa II-a primară 
Şcoala de băeți No. 3 
Bucureşti 
| 


Petrescu Corneliu 
Clasa III-a primară 
Şcoala „Mihai Bravul" 
Craiova 


_ Opris Vasile 
Clasa IV-a primară 
Scoala „Principele Carol“ 
Tg. Mureş 


7 


Şcoala de 08011 „Marc 


Zolly Silberman 
Clasa I-a primară 


Botoșani 


Dante Viecelli 
Clasa I-a primară 
Şcoala „Notre Dame de Sion" 


laşi 


Algosti Silviu 
Clasa I-a primară 
Şcoala de băeţi No. 45 
Bucureşti 


Segalescu E. Gabriel 

Clasa I-a B. primară 

Şcoala „Sft. Andrei” 
Bucureşti 


Simona Caimanovici 
Clasa Il-a primară 
Şcoala de fete „Clemenţa” 

Bucureşti 


ian” No. 1 


George G. Ionescu 
Clasa II-a primară 
Şcoala de bňeti No. 34 
; Bucuresti 
GSE 


ਆਂ 


Teodorescu T. Crin Mugur 
Clasa II-a primară 
Şcoala de bšeti No. 1 
Corabia 


Butnar Cornel 

Clasa II-a primară 

Şcoala mixtă din ` | 
Busteni 


Niculescu G. Elena 
Clasa III-a primară 
Şcoala de fete No. 7 
Bucureşti 


Clasa Il-a primară 
Şcoala „T. T. Malvin ` 
Bucureşti 


Desene de GEO Text de Mos Nae ` 


1) Lui Haplea i-a murit Urechilă 


l-a murit pe neaşteptate 

Mult iubitul Urechilă 

Amărât şi trist e Haplea, 

Vine, zău să-i plângi de milă. „Vai de mine ce-am 93111!” 


de mult uitase Haplea Intr'o zi când sta la cârciumă Lăudându-l fiecare, 


Dar 

Cum sunt banii, in ce culoare Cu Tănase si Prostilá Că a fost aşa s'asa, 

Căci prin pungă-i 58812 vântul Si golind o cană de-apă, Că măgar mai bun ca dânsul, 
Si e gol ja buzunare, Tot vorbeau de Urechilă. Nicăeri nu se găsea, 


„Bună ziua. — Bună ziua!” „Ce-i cu tine, Hapleo dragă? A murit?! Ce rău îmi pare! 
Ce esti straşnic Urechilă, 


= 


Păcălilă 'ntoarce vorba: „Ci să prinzi măgari sălbatici, Stă năuc bietul Haplea, 


„Hapleo, eşti cam zăpăcit, Cinci sau zece, câţi polteşti, Nu pricepe chiar de loc 
Căci n'am spus să mergi să cumperi, Pentru-aceasta nu-i nevoe  Oare-l minte Păcălilă - 


Eu la bani nici n'am gândit. Nici un ban ca să plătești.” Si de ebisi bate joc? 


nAg 
a ` ) Rr. 


„Ce se ştie în tot locul? Din pământ ce-au răsărit? 


i ਨ 
å N 


lată vine Pácálilá, 
€ care-am povestit, 
păcălească 


Şin minciuni prea iscusit. 


Suspinând vorbeşte Haplea. 
„Alli zece dacă poţi! 

Insă de-ar fi să mă spânzuri, 
Dela mine-un ban ne scoţi.” 


„Cum să prind măgari 
sălbatici? 
Si pe unde-s de găsit? 
Despre ei — mă jur pe Frosa 
Pân'acum nam auzit!” 


“DIN MARII NOŞTRI SCRIITORI 


MOARTEA TUI CASTOR 


de I. Al. Brătescu-Voinești 
(I S RTA E 


D. I. Al. Brătescu-Voinești, de care este minunata nuvelă 
„Moartea lui Castor” ce publicăm mai jos, e unul dinlcei 
mai buni, dacă nu chiar cel mai bun nuvelist al nostru. ; 

Născut la Târgoviște în anul 1867, d. Brătescu-Voinești 
a publicat, între altele, următoarele volume: „Nuvele si 


cum câţiva ani, într'o zi de Septembrie, cuprins 

de un nespus dor, pe care mi-l pricinuia albas- 

trul nesfârșit al cerului si acel farmec amefitor 

al toamnei, mă plimbam de mai bine de un ceas 

pe stradă singur; fără rost, când la o răspântie 
mă întâlnii piept în piept cu Maiorul. 

— A ! bună ziua: Ce ? Aici ? Eu te fineam plecat acasă. 

— Cum acasă, când am slujba aici ? 

— Vezi că știam că... mama ţi-e bolnavă. 

— Şi eu nu ştiam nimic. 

— Dar d-ta de unde ştii ? 

— Soră-mea, care s'a întors aseară de-acolo, îmi spunea 
că a găsit-o foarte rău. 

Ca să-mi spuie Maiorul, că mama era foarte rău, trebuia 
să fie în adevăr aşa, trebuie să aibă altceva decât patima 
ei obișnuită. 

In aceeaşi seară, după un drum, care mi s'a părut cel 
mai lung din câte făcusem în viaţă, soseam acasă. 

Teama, care-mi strângea inima și mă făcuse să trec fără 
o întrebare printre slugele esite în întâmpinarea mea, 
mi se risipi găsind pe mama mai slabă decât o lásasem, 
dar bine. 

— Tu, dragă ! 

„Și săraca oarbă, neputându-mă vedea, mă pipăia peste 
piept, peste faţă. Eu îi luai mâinile si i le sărutai, cer- 
tând-o încet, că nu mă vestise. 

— Dar n'am fost bolnavă. Cine ţi-a spus? A! Maiorul ? 
Acum înţeleg. A fost soră-sa p'aici. Ea nu m'a văzut după 
nenorocire şi-şi închipuia să mă găsească tot așa cum mă 
știa... şi-acum... 

Intr'adevăr, dacă sora Maiorului n'o văzuse de când cu 
moartea tatei, era de înţeles cum spusese că e foarte rău, 
găsind pe femeea, acum un an încă tânără şi frumoasă, 
fără vedere și îmbătrânită cu zece ani in așa de scurtă 
vreme. 

— lar dacă acum mă găsești mai slabă, adaogă mama, e 
că de două nopţi nu pot dormi din pricina bietului Castor. 

— De ce? 

Ca răspuns la intrebarea mea, auzii afară lângă ferea- 
stră un urlet lung, sfâșietor. 


- Uite, aşa urlă de două nopți. Asta e a treia. Săracul. 
Nu ştiu ce are. Femeia zice c'ar fi otrăvit. Eu cred că 
bátránefea. 

Linistit despre partea mamei, acum îngrijit de starea 
câinelui, esii în curte, unde găsii pe Castor zácánd pră- 
pădit lângă fereastră, cu gura deschisă. Femeia, care știa 
cât de mult ținem la el toţi ai casei, era aplecată d'asupra 
lui: se încerca să-i dea lapte dulce. 

— Ce are, Mario ? 

Nu ştia nici ea. De două zile, de când nu mai mânca 
nimic, zăcea la soare si urla. li făcuse ea toate câte le-a 
ştiut, dar degeaba, îi era tot mai rău... 

— la să încercăm să-i dăm laptele. 

Și, ajutat de femee, dedei câinelui, cu deasila, tot lap- 
tele din ceascá. Simfindu-se parcă mai bine. se ridică 


schițe”, „In lumea dreptății”, „Intuneric si lumină”, „In 
slujba păcii”, etc. 

D. Brătescu-Voinești are un model de limbă română si 
o frumusețe de cugetare 'şi de expunere. 


Era târziu, Mama dormea. Ii auzisem prin uşa deschisă 
dintre odăile noastre, răsuflarea regulată — şi trebue să fi 
vegheat două nopţi, pentru ca să fi putut dormi acum cu 
toate desele gemete ale lui Castor. 

Ce mă ţinea pe mine deştept, nu erau însă urletele, ci 
atâtea amintiri și atâtea gânduri, trezite deodată în mine 
la vederea suferinţei lui. : 

Cât de limpede văd nopţile de vară, când mă duceam 
la moșie pentru vânătoare. lată-mă culcat în privdorul lu- 
minat ca ziua de luna plină, neputând închide ochii din 
pricina cântecului pitpalacilor, care se aud pretutindeni, 
aici aproape ca sunetul a două pietre lovite una de alta, 
colo în depărtare ca picăturile de apă răzbind întrun vas 
plin. Castor se scoală din când în când şi vine să mă 
miroase ingrijat de odihna mea. 

lată-ne la vânătoare într'o miriste aurie. Castor căuta la 
cincizeci de paşi, în galop, cu capul în sus. Deodată, trăs- 
nit se oprește în loc, nemișcat, ca de bronz, cu coada 
dreaptă, cu un picior ridicat în sus. La un pas înaintea lui, 
stă prepelița pe brânci înfricoșată, hipnotizată. Mă apropii 
şi-i strig: „Pill” ! El sare, prepelita sboară și trag „Appor- 
te”! şi mi-o aduce. E încă vie, numai aripată. 

Iatá-ne primăvara după sităruşi, în păpurișul de la La- 
zuri, unde Castor caută domol şi amănunţit, pe când, în 
câmpul de alături, țăranii aclamă sosirea berzelor cu chio- 
te şi cu svârliri de căciuli în sus. 

Când mă întorceam acasă de vacanţă, mi-l aduceau 
înainte la gară si era o arătare. Se apropiau călătorii gră- 
biţi în loc să admire bucuria de nedescris a câinelui, ca- 
re-si revedea stăpânul după trei luni de lipsă; — dar după 
ce plecam, îmi scria mama, cum intra în fiecare zi în odae 
să miroasă și să mângâie hainele mele de vânătoare. 

Mi-l dase tatăl meu... Parcă-l văd: în ziua când m'am 
întors, după examenul de bacalaureat, mă întâmpină în 
capul scării și, după ce mă îmbrățișează si el si mama : 

— Să trăeşti, fătul meu, si să-ţi dea Dumnezeu bucuria 
pe care ne-o faci. 

Apoi mă ia de mână și mă duce în odaia, unde mă a- 
ştepta cea mai neașteptată suyriză. In perete o panoplie 
cu toate trebuincioasele pentru vânat, patima mea, iar de 
sub pat ese .Castor, întâiu lătrând, apoi bucurându-se, de 
par'că mă cunoştea de când lumea. 

Ah ! fericirea mea de atunci ! Şi nu numai pentru ăst 
dar frumos, ci pentru toate ce mă înconjurau. Căci în 
clipa aceea, în fața lor, care intinereau de  mulfumirea 
mea, pentru întâia oară infelegeam ce mare lucru e pen- 
tru cineva să aibă părinţi cinstiţi, buni şi uniţi: o mamă, 
care se lipsea de toate pentru copiii ei, — un tată în faţa 
căruia toți se descopereau cu respect, — o casă bătrânea- 
scă moştenită de moşi-strămoși si slugi îmbătrânite in 
curte, iubitoare şi credincioase. 

Da, pe tatăl-meu mi-l aduceau aminte gemetele lui 
Castor. Mă vedeam întorcându-mă cu dânsul dela vână- 
toare, de unde venea să mă ia întotdeauna cu chibitca 
lui cu un cal; auzeam sunetul neuitat al arcurilor chi- 
bitcei, auzeam si glasul luj şi corul nesfârşit de greeri. 


greoiu, mă mirosi dând din coadă, apoi se culcă iar, ur- Zadarnic Îmi astupasem urechile pentru a putea adar- 
lând prelung şi dureros. mi. Mintea, acum plină de trecut, nu se lăsa să fie ador- 
10 
OPE B 


mită, ci depána atâtea lucruri trăite, care mă minunau 
prin limpezimea, cu care le vedeam. 

Abia era un an de atunci. Era ziua lui. Masă întinsă 
dela un capăt al sufrageri. i la eclálalt: toate rudele si pri- 
etenii. Lăutarii cântă cântece bătrânești. Unul din copii 
se scoală şi închină în sănătatea lui. El se ridică supărat 
de mult ce silește să nu pară mişcat, își ia paharul: „Dra- 
gii mei, pilde bune vam dat si eu si mama voastră. Dea 
Dumnezeu”... dar cuvântarea i se topește în lacrimile, 
care-i dau năvală din ochi. 

Atunci mama se aplecă peste dânsul şi-l sărută lung 
în aplauzele tuturor si în cântecul de urare al lăutarilor... 

Si acum ce departe erau toate! 

La pierderea lui, moartea nu l-a luat numai pe dânsul 
— iubitul, ci a luat cu ea tot restul neamului nostru, acum 
atât de risipit. 

Mă întrebam şi nu-mi puteam răspunde, ce ne despăr- 
fise aşa şi pentru ce nu veneam să trăim cu toţii împreu- 
nă, cu mama, îngrijind-o, ajutând-o. Nebuni ce eram! Dar 
negreşit, cât mai de grabă, aveam să mă întorc lângă 
dânsa şi să încep a reclădi fala casei noastre, dărâmată 
de suflarea morţii. 

— „A ! dar e peste putinţă!” îmi ziceam tot eu. Și acum 
geamătul 101 Castor era glasul tăcutei mele desnădejdi în 
fata ruinii neamului. 


A doua zi de dimineaţă, mă trezește acelaș glas tângu- 
itor al câinelui. Má îmbrac, îmi iau pușca din cuiu, două 
cartușe din cutia mesei: și es în curte. 

— Castor, vin'aici ! 

Castor, care zăcuse toată noaptea nemișcat, se scoală ca 
prin minune si mă urmează. 

Femeea, care m'a văzut si mwa înţeles, fuge în bucătărie 
plângând. 

— Castor, vin'aici | < 

Castor se târăşte cu greutate după mine până la maida- 


nul de peste drum. Aci se culcă pe partea dreaptă, lăsând 
descoperit locul inimii... 

După ce sa isprăvit, m'am întors acasă ca gonit de ci-- 
neva, am intrat in odae, am trântit pusca pe pat... 

Usa din dreapta s'a deschis, mama a înaintat pe dibuite 
i ma cuprins în braţe. Pe cealaltă parte a intrat Maria si 

inu, amândoi slugi de peste treizeci de ani în curtea noa- 
strá; — si cu toţii am plâns pe tăcute moartea lui Castor, 
care ducea departe — mai departe vremea unor fericiri 
apuse pentru totdeauna. 


DUMNEZEU 


Stăpânitor de stele, atotputernic duh, 

E uragan pe mare si fulger în văzduh. 

El are archangheli crainici, străjerii lui sunt ingeri, 
A câștigat victorii, n'a cunoscut înfrângeri. 


Desmierdător în floare, biciuitor în vânt, 

E unul peste ceruri şi totul pe pământ,. 

In mantie de aur pe cel smerit îmbracă, 

E pâinea milostivă la văduva săracă, ° 


Copilului ce iartă, e vis alintător; 

Sădește dor în inimi şi bucurie 'n dor. 

In flacăra albastră a candelei curate - 
Stă ochiul Său de veghe, isbăvitor a toate. 
El răsplăteşte jertfa, iar gândului pios 

li dăruiește, vesel, tot raiul Lui frumos. 
E mâna ce-ocrotește furnicile mărunte; 
Din holde scoate aur, isvoarele din munte. 


Când lumea en durere, la semnul Lui de sus 
Coboară printre oameni — şi vindecă — Isus. 
Făr' de 'nceput si fără sfârșit, domnind mereu 
El, prea frumos sin toate slăvit e: Dumnezeu. 
D. Popescu-Pepu 


Doi prieteni iubiţi. 


(Photo Metro-Goldwyn) 


POVESTE POPULARĂ 


e o coastă din munții Carpaţi se mai vede si 

astăzi o peşteră despre care se spune o poveste 

din vremuri ce au trecut de mult. Mi s'a spus și 

mie povestea aceasta și fiindcă mi su părut fru- 

moasă, o scriu aicea, ca să o citească şi să o in- 
vefe si alții. 

Ci-că în pestrea aceea se adunau in. fiecare Sâmbătă 
seară toţi piticii Binelui, adică piticii care, imprástiindu- 
se printre oameni, fără să fie văzuţi de aceştia, le făceau 
fot binele, ajutându-i la orisice nevoe. 

Veneau piticii din tot cuprinsul ţării să dea lui Bárbifá, 
împăratul lor, socoteală despre binele ce făcuseră timp de 
o săptămână. 

Bărbiţă care fusese ales împărat al piticilor. pentrucă 
era cel mai înţelept si cel mai bătrân pitic, şedea intr'un 
fel de scaun împărătesc, săpat în stâncă, si împodobit cu 
pietre preţioase. In faţa lui, veneau piticii rând pe rând si 
spuneau ce făcuseră. 

Si iată, călare pe o lăcustă, se infátise mai întâiu piti- 
cul Roșu, numit așa fiindcă avea barba roşie si era ira- 
brăcat numai în roșu. 

„Am întâlnit, începu el, un ţăran, care se trudea de zor 
să are o țarină cu pământ prost si plină de pietre. Mun- 
cea bietul om, dar fără vreun spor. Mi s'a făcut milă de 
el. De aceea, cu puterea, care îmi este dată, am prefăcut 
pietrele în bucăţi de aur, aşa că ţăranul, a ajuns, din să- 
rac lipit cum era, să fie omul cel mai bogat din fara a- 
ceasta si din multe alte ţări. 

— Fapta ta, Rosule, îi întoarse Bărbiţă vorba, nu e o 
faptă bună, din potrivă, este o faptă rea. N'ai auzit că eu 
am spus de atâtea ori că nu bogăția dă mulţumire si feri- 
cire ? Țăranul, pe care l-ai îmbogăţit pe neașteptate şi 
peste măsură, n'are să mai fie un om cum se cade si mi- 
lostiv cu semenii săi. De aceea, i-ai făcut mai mult rău 
decât bine”. 

Piticul Rosu se inrosi si mai ture de ruşine si cu capul 
plecat în jos eşi din peșteră. 

„Eu, grăi la rândul său piticul Cri-cri, care venise că- 
lare pe un greere, am întâlnit o fată harnică, muncitoare, 
însă nu tocmai bine făcută la chip. Avea nasul strâmb, 
cura mare. ochii mici si dusi în fundul capului. Din pri- 


de A LI-BABA 


cina aceasta, sărmana fată era tare necăjită si amărâtă. 
Aproape nu esea din casă, nevroind să fie văzută de 
flăcăi şi de celelalte fete, care şi-ar fi râs de dânsa. Mi sa 
făcut milă de ea și cu puterea care îmi este dată, am 
schimbat-o într'o fată de toată frumuseţea. Acum se simte 
foarte fericită şi se priveşte toată ziua în oglindă 

— Se priveşte toată ziua în oglindă! spuse si împăratul 
Bărbiţă, clătinând din cap si mángáindu-si barba-i lungă 
şi albă ca zăpada. Apoi zise: „Nici tu wai făcut o faptă 
bună, puţin socotitule Cri-cri. Nu m'ai auzit că am spus 
în atâtea rânduri că frumuseţea este deseori un dar mai 
mult vătămător decât folositor ? Acum fata aceea, în loc 
să muncească, va sta toată ziua să se privească în oglindă. 
Va fi o trântoră si o ingámfatá“. 

Prin urmare, nici piticul Cri-Cri nu plecă mulțumit de 
răspunsul împăratului Bărbiţă. 

„Eu, zise piticul Bum, am văzut o fetiţă, care, din pri- 
cină că alunecase, se práválea intro prăpastie. Indată, 
am chemat în ajutor doi vulturi, care au prins-o din sbor 
şi au scăpat-o. 

— Şi fapta ta este foarte hună! îi zise împăratul Băr- 
bitá. 

— Eu, grái la rándul sáu piticul Rip, am intálnit pe un 


călător care se chinuia rău de sete pe un drum unde nu + 


se găsea o picătură de apă. De aceea, cu puterea care îmi 
este dată, am făcul să răsară din pământ un izvor de apă 
rece şi limpede. 

— Şi fapta este foarte bună! îi zise împăratul Bărbiţă. 

— Eu, vorbi piticul Bar, am văzut trei lupi, care se re- 
peziseră asupra unui ciobănaș. Erau cât p'aci săi sfásie. 
Atunci, cu puterea care îmi este dată, am făcut să răsară 
în jurul ciobănașului vreo zece dulăi, care sau aruncat 
asupra lupilor si i-au sfâşiat pe loc. 

— Şi fapta ta este cât se poate de bună! îi zise împăra- 
tul Bárbitá. 

— Eu, povesti piticul Zdor, am văzut cum era gata să 
cadă grindină pe via unui ţăran şi să i-o prăpădească 
toată. Atunci, cu puterea care îmi este dată, am chemat 
în ajutor vânturile, care au risipit nourii şi au scăpat de 
prăpăd via omului. 

— Nici fapta ta nu e rea! îi zise lui Zdor 
Bărbiţă. 


împăratul 


— Em vorbi la rândul său piticul Flic, am auzit tipete 
intr'o casă şi m'am furisat înlăuntru. Acolo am văzut cum 
o femee rea bătea fără milă pe un biet copil fără părinți. 
Atunci, cu puterea ce îmi este dată, am făcut ca femeia 
să rămână pentru toată viaţa ei cu braţul ridicat în sus şi 
să nu-l mai poată lăsa jos niciodată. 

— Bine i-ai făcut!” îi zise împăratul Bărbiţă. 

Şi aşa, piticii povestiră pe rând ce bine făcuseră fiecare 
- dintr'înşii timp de o săptămână. La urmă de tot rămăsese 
bătrânul pitic Mac, la care împăratul Bărbiţă ținea mai 
mult decât la ceilalti pitici. De aceea, îl chemă lângă dán- 
sul şi-l întrebă, vorbindu-i cu blándete: „Prietene Mac, 
ian spune-mi ce bine ai făcut tu în sptămâna aceasta ? 
Ew zise Mac, am făcut ceva, care, poate, nici nu face 
să povestesc. N'am îmbogăţit pe nimeni, n'am scăpat pe 
nimeni dela moarte, n'am dat nici unei fete frumusețe. 
Am intrat numai, fără să fiu văzut intro cârciumă. La o 
masă, şedea un om, care are nevastă şi trei copii. Omul a- 
cesta bea mereu, înghițind unul după altul paharele cu 
mică. Ahtnci, cu puterea care îmi este dată, am făcut din 
fundul unui pahar o oglindă in care befivul, privindu-se, 
putea să vadă ce a fost odată, ce este astăzi, si ce are să 
fie de azi înainte, dacă merge pe drumul care a apucat. . 

„Sa văzul mai întâiu cu era în tinerefele sale: flácáu 
voinic, chipes, vesel si harnic la muncá. Sa vězut apoi in 
primii ani ai căsătoriei, când casa îi era casă, masa, masă, 
soția mulțumită, iar copiii sănătoşi, rumeni la faţă şi bine 
îmbrăcați. A văzut cum în casa lui era belșug şi era bu- 
curie şi fericire. 

aceea, sa văzut de când începuse să meargă la 
„cârciumă și să cadă în patima beţiei. Şi-a văzut pe soția 


sa slăbită si ofilită, pe copiii săi prápěditi de“ boală, de 
sărăcie si îmbrăcaţi in zdrenţe. Şi s'a văzut pe sine însuși, 
așa cum este astăzi: umflat la faţă, cu ੦618: roşii, cu ume- 
rii indoiti, îmbrăcat prost, nespălat şi cu părul válvo'. 

„La urmă, a văzut ce va fi peste câtva timp cu el s' c 
ai lui. S'a văzut pe sine însuși în pușcărie şi cu lanțuri la 
picioare. Şi-a văzut pe soția sa moartă de sărăcie și de vu- 
şine, iar pe copiii săi, cerşind la colţul străzilor. 

Când a văzut toate acestea, beţivul sa cutremurat de 
groază si sa pornit se plângă. Erau lacrimi binefácátoure, 
fiindcă: erau lacrimi de pocăință. 

„După ce sa mai potolit din plâns, s'a ridicat dela ma- 
să si a esit din cârciumă fugind. Mai întâiu, sa dus la bi- 
serică, unde sa închinat și sa rugat înaintea icoanei 
Maicii Domnului că nu mai calcă la cârciumă şi că nu mai 
bea nici ţuică, nici vreo altă băutură ameţitoare. 

„Dela biserică sa întors acasă la el si a făcut acelaș ju- 
rământ înaintea soţiei sale si a copiilor săi. In aceiaşi zi, 
sa și apucat de lucru. Acum muncește şi este iarăşi un 
om cum se 

„lată tot ce am putut face în săptămâna aceasta !” își 
încheie vorba piticul Mac. l 

Dar împăratul Bárbitá se ridică din scaunul împărătese, 
luă în braţe pe Mac și sărutându-l pe amândoi obrajii, © 
zise plin de mulţumire: „Tu ai făcut fapta cea mai bune 


` din săptămâna aceasta! Pentru că tu ai făcut ca unul, ců 


re apucase pe căile rătăcirei, să se facă iarăşi un om 
cinstit, iar cinstea este, precum se știe, o avere mult ma 
prețioasă şi decât banii, şi de cât frumuseţea, si chiar de 
cât viața”. 

Ali-Baba 


DIN VIAȚA FIINȚELOR MICI 


DESTEPTUL PAIANJEN „BARBÁROSI 


= 


ofi desigur aţi auzit de Barbă roşie si de faptele 
lui răutăcioase. Ei bine! Păianjenul, despre 
care vă vorbesc eu, este un fel de Barbă roşie 
pentru lighioanele din jurul lui. 

Acest Barbă roşie are capul cafeniu, împărțit 
în două şi fuge cu imţeală si vioiciune pe pánza lui. Dacă 
vrei să-l prinzi, de îndată se pune în afară de orice atin- 
gere şi te miri cum a văzut mișcarea iute a mâinii, care 
era la spatele lui. 

Oh ! Domnul Păianjen are ochi pătrunzători in creste- 
tul capului. Are doi ochi în 1318 şi doi ochi la spate şi a- 
tunci, biata muscă trebuie să fie foarte dibace să scape 
de ੬1. Dacă e cuminte, cel mai bun lucru este să se pună 
la adăpost de răutatea lui. 

El îşi face un cuib din frunze printre crăcile pomilor 
sau unde îi pare mai prielnic si de acolo îşi țese pânza lui 
mătăsoasă. Mai întâiu, trage un fir în linie dreaptă -şi-l 
prinde de o cracă lipindu-l cu un fel de clei ce-l are în 
conp şi în felul acesta trăgând linie după linie, înainte și 
înapoi, ajunge a face un fel de roată.. 

pânza se strică, o ţese cu multă răbdare. Această 
pânză este o minunată lucrare de artă, fină, delicată şi to- 
tuși foarte solidă, căci rezistă la vânt. La spatele pânzei 
își face un culcuş şi dela acest culcus, pe o latură a pán- 
zei, îşi trage un îi de fir telegrafic. 

Când o muscă atinge pânza sau își prinde piciorul de 
‘firul lipicios, firul se mișcă si desteptul domn Păianjen 
află îndată că s'a prins ceva în pânză. Atunci iese din as- 
cunzătoarea întunecoasă si trage pe biata muscă în cul- 
cușul său. Dacă se întâmplă să nu-i fie foame, o păstrează 
în magazie pentr a doua zi. 

Nici o muscă însă nu se vedea, cu toate că stătuse mult la 
pândă. In sfârşit, zări una mare, albastră, care bâzâia pe 
pe lângă niște trandafiri. 

„Ce muscă frumoasă !, îşi zise păianjenul. Dacă as pu- 
tea-o prinde, ar fi tocmai nimeritá pentru pránzul meu." 

Musca sta tocmai de vorbă cu un trandafir, așa că nu 
văzu ochii strălucitori ai vicleanului Barbá-rosie 

„Bună ziua, domnule Trandafir, ce frumos eşti astăzi 
cu petalele pline de rouă, parcă ar fi împodobite cu pietre 
scumpe. 

— Ce vânt bun te aduce, doamnă Muscă ? spuse tranda- 


13 


firul, inrosindu-se parcă si mai tare. Sper că o duci bine. 

— Ce fiinţă frumoasă eşti! urmă trandafirul, astăzi am 
văzut o grămadă de musculite, dar nici una nu era așa de 
mlădioasă şi subțire ca dumneata. 

Doamna Muscă bâzâi zgomotos, foarte mulțumită. 

„Ha, ha, își mormăi Barbă roşie în sine, văd eu slăbiciu- 
nile dumitale; să vezi cum am să mă folosesc de ele. 

„Da, ai dreptate, domnule Trandafir, se amestecă el de 
odată în vorbă fugind peste pânza cu agerime. Tocmai şi 
eu o admiram pe doamna Muscă. Ce talie ” 

— Oh, domnule Păianjen, nu vorbi așa, răspunse doam- 
na Muscă, cu adevărat mu ești frumos, dar am auzit mult 
vorbindu-se de desteptáciunea d-tale. 

— Vă înşelaţi, doamnă Muscă, răspunse întristat Barbă 
roșie. Pot atâta de puţin ! Imi fes pânza şi după 0 zi de 
muncă grea, cât de repede se rupe! 

— Dar la te-ţi servește pânza asta ? 

— Este un fel de perdea, spre a-mi adăposti casa de 
ochi hrăpăreţi, spuse Păianjenul cu seninătate. Vino mai 
aproape, căci perdeaua este subțire și cu ochii d-tale mari 
şi frumoşi vei putea atunci să-mi vezi mai bine casa”. 

Voind să-i arate puterea ochilor, Musca zbură mai a- 
proape de pânză. Dar vai! Intr'o clipă picioarele i se prin- 
seră în pânza cea cleioasă si zbătându-se spuse: 

„Mi-am prins picioarele, mi-am prins picioarele! Am 
să-ţi stric pânza! ajută-mă să le scot! Dar Barbă roșie in 
loc de răspuns începu să râdă cu răutate, fugi repede în 
odaia sa şi de acolo se uita cum biata Muscă se chinuia să 
scape din firele mătăsoase. Când fu amefitá, se 'repezi la 
ea si o înveli în fire, ca să nu se mai poată mișca. Agpi îi 
puse ghiarele în cap şi o omori cu un fel de otravă ce are 
în el. 

După ce o mâncă, se uita din ascunzișul său după altă 
pradă. 

Păianjenul este foarte harnic. El nu poate suferi, să va- 
dă găuri în pânza sa. Cum le află, le ţese. Dar când vine 
frigul şi florile se pleacă una peste alta spre a-şi lua ră- 
mas bun dela căldură, iar frunzele cad vest jite la pă- 
rnânt sau zboară în vânt, atunci Barbă roşie își ja pedeapsa 
pentru toată răutatea lui. Işi părăseşte pânza si se duce să 
moară singur în scorbura unui copac. 

੨ Olga Budișteanu 


DIN M 


M 


tim din Sfânta Scriptură si anume din Vechiul 
Testament, că Dumnezeu, văzând că oamenii pe 
care El îi făcuse, se abátuserá din calea binelui 
şi căzuseră în păcate multe si grele, a hotărit 
să-i nimicească. De aceea, a trimis potopul, care 
a înecat pe toţi, afară de Patriarhul Noe şi familia sa. 

Grecii din vechime, care, ca si Romanii, se închinau la 
mai multi zei, aveau si ei o poveste cam asemănătoare cu 
povestea adevărată despre potop. lată cum este în rezu- 
mat povestea Grecilor vechi. : 

Zeus, căruia Romanii îi spuneau Jupiter şi era cel mai 
mare peste toţi zeii si stăpânul lumei, primi vestea că oa- 
menii se poartă foarte rău unii cu alţii si că se afundă din 
ce în ce mai mult în păcate si în ticăloșii. Atunci se co- 
bori pe pământ în chip si înfățișare de om şi începu să 
cutreere ţările. Rămase foarte nemulțumit de ceeace văzu, 
deoarece oamenii erau si mai răi de cum primise el ves- 
tea. 

Intr'una din zile, merse cam pe înserate la palatul re- 
gelui Lycaon din Arcadia (Grecia). Lycaon acesta, vestit 
pentru răutatea şi cruzimea sa, îl primi fără nici o bucu- 
rie. Ba chiar îi puse gând rău: anume, să-l omoare în 
timpul nopţei, după ce Zeus, despre care Lycaon nu știa 
cine este, va fi apucat de somn. 

Si ce mâncare ji dete la masă ? Bucăţi din carnea unui 
biet ostatic, pe care îl înjunghie fără milă. 

Insă Zeus înţelese ce fel de carne era, precum înţelese 
ce fel de gânduri avea Lycaon. Se ridică, așa dar, dela 
masă şi trimise un foc. care arse si nimici până la teme- 


lie palatul regelui si toată cetatea. Regele Lycaon abia 
scăpă cu fuga si fugi afară pe câmp. Dar acolo se intám- 
plá cu el ceva groaznic. 

Nu putea nici să vorbească, nici să strige ca oamenii, ci 
urla ca fiarele sălbatice. Tot corpul îi se acoperi de un 
păr lung si aspru, iar braţele i se prefăcură în labe. Si aşa, 
din om, cum era până atunci, Lycaon se văzu prefăcut în- 
trun lup fioros. 


Zeus nu se mulţumi cu atâta. Se întoarse în vârful mun- 
telui Olimp, unde zeii îşi aveau locuinţa, si strângând sfa- 
tul zeilor, le împărtăși hotărîrea sa de a prăpădi tot nea- 
můl omenesc. 

Potrivit acestei hotăriri, deslántui potopul, care înecă 
pe toţi oamenii si orice alte fiinţe vii. Apele ajungeau pá- 
ná la vârful munţilor celor mai înalți.. 

Numai vârful muntelui Parnas din fara Foceenilor 
(Grecia) se ridica liber deasupra apelor. In vârful aces- 
tui munte se vedeau intr'o luntre doi oameni, care scăpa- 
seră de prăpădul potopului. Acești doi oameni erau Deuca- 
lion, fiul lui Prometeu, care răpise focul din cer, si soţia 
sa Pyra. Amândoi erau oameni buni şi curati de orice 
păcate. 

Zeus, privind din înălțimea muntelui Olimp, hotărî să-i 
cruţe si în acelaş timp să pună potopului capăt. Porunci, 
aşa dar, ca apele să se retragă în matca lor şi ca ploile să 
înceteze. 

Așa putură Deucalion si Pyra să iasă din luntre si să 
páseascá pe uscat. 

(Citiţi continuarea în pag. 15-a jos) 


॥ 


COPILUL ŞI 


Cu inima de viață plină, 

Te joci la soare şi-i zámbesti 
Și fericit ești că trăești 

Copil încântător, ...luminăl... 


Frumos e tot ce te 'nconjoarů... 
Și fluturii te-au încântat, 

Căci stai pe loc si fermecat, 
Privesti cum ei spre ceruri sboară. 


O lume mică de poveste, 
Ti-ai făurit si te gândești 

La Făt-Frumos..., te pomenesti 
Că "n calea ta fi se ivește... 


Și smei năpraznici trec călare, 
- Pitici cu barbă, mosi ghidusi, 

Cu grețri si cu spiridusi, 

Se văd prin razele de soare. 


Pepelea plin de haz apare: 
Proprietar al unui cui... 
Piticii râd în urma lui, 
Arvinte doar 1 dă crezare. 


Dar vine rândul lui Păcală 
Ce-si poartă ușa după el; 
Ingust la minte, copăcel 

Se fine 'n urma lui, Tândală. . 


Nu știu de ce se tot codesc, 
Ori prinți viteji nu mai zăresc, 
La luptă dreaptă să-i îndemne. 


Sglobii sau adunat în horă, 
Mici zâne și cum chihotesc, 
Ca păsările ciripesc, 

Sărbătorind pe 2470 Floră. 


Și Tartacot se ia la 7070 
Cu Cotoroanfa ne'ncetat... 
Iar iepurii mereu fin sfat, 
Cum Var scăpa de Baba-Cloanță. 


POVEŞTILE 


Si-acum la braţ pășesc prin nour 
Merg mândri și se sfătuesc, 

Ce fapte noi mai născocesc, 
S'aducă la ai lor cadouri. 


Iar Sfarmů-pietre, Strâmvă-lem- 


ਵਿ Iar tu ce-i vezi pe toți în minte, 


Ii judeci sau îi prefuesti... 
Cine-a văzut, mai te gândești, 
Pisici purtând încălțăminte. 


Lăți-lungilă si Ochilă, 

Pe după un nour se avântă 
Și pasărea měiastrů cântă, 
De-l încălzește pe Gerilů. 


Dar iată-l si pe tata-mare; 
Iti dů bomboane, tu-l privesti, 
Căci minunat acuma ești 
De-albeata vărbii lui în soare. 


Un gând puternic te apasă: 
Bunicul poate-i Dumnezeu! 
Te temi acum de chipul său 
Și fugi să te ascunzi în casă. 


Nikita Macedonski 


CUM 


fost odată o fetiţă, care trăia liniştită si fericită 
cu mămică-sa. Căsuţa in care locuiau, avea o 
grădină cu trandafiri, cu flori de iasomie şi cu 
alte flori frumoase. Pentru fetiţă şi pentru ma- 
mă-sa, florile acestea erau toată bucuria. 

„Sa lăsat însă o iarnă mai rece de cât iernile din anii 
ceilalţi. Florile care n'au putut fi luate în casă si puse la 
căldură, au îngheţat şi au murit. 

In iarna aceea, mămica fetiţei a căzut bolnavă la pat. 


(Urmaie din pag. 14-a) 

Se sperřará, însă, văzând pustiirile potopului şi că în 
afară de ei doi, nu mai era pe toată întinderea pământu- 
10੧ nici un om si nici o altă fiinţă. 

Merseră, prin urmare, la templele zeilor, ea să se roage 
si să-i înveţe cum ar putea să mai fie oameni pe pământ. 
Atunci zeița Temis; care era zeiţa Dreptăţii, le spuse: „In- 
făşuraţi-vă capul si aruncaţi îndărătul vostru oasele ma- 
mei voastre”. 

Pyra nu înţelese ce anume a vrut să spună zeiţa, pe 
când Deucalion îi zise: „Mama noastră este pământul, iar 
oasele pământului sunt pietrele. Să mergem, așa dar, în- 
trun câmp unde sunt pietre multe si :ă le aruncăm una 
câte una îndărătul nostru”. 

Aşa si făcură. Fiecare piatră, aruncată de Deucalion și 
Pyra, căpătă viaţă, chip si înfățișare de om. Pietrele a- 
runcate de Deucalion sau prefăcut în băeţi, iar cele a- 
runcate de Pyra în fete. 

In chipul acesta s'au ivit oamenii pe pământ. 

Marin Opreanu 


15 


SA FĂCUT CRIZANTEMA 


Fetiţa mergea în toate zilele la templu, rugându-se zeilor, 
în care credau Japonezii, ca să dea bolnavei sănătate 
Insă, așa cum este credinţa Japonezilor, trebuia ca de fie- 
care dată să ducă şi untdelemn cu care umplea candela ce 
ardeau lângă chipurile zeilor. 

Ca să poată cumpăra untdelemn, fetiţa vânduse a- 
proape toate lucrurile din casă. O, dacă ar fi avut ea fru- 
moasele flori din grădină ! Ce bani n'ar fi luat pe ele ! Dar 
în grădină nu rămăsese nici o floare. 

Din nenorocire, se vestejiserá chiar si florile din casă. 
Rămăsese numai una, la care fetiţa ţinea foarte mult: era 
cea din urmă floare pe care o semănase mama ei. Era o 
floare toată albă, avea foi puţine, dar aşa de moi, încât ai 
fi zis că sunt făcute de mătase. 

Fetiţa duse zeilor din templu şi floarea aceasta. O pu- 
se înaintea chipului zeului celui mai mare si i se rugă, zi- 
cându-i: „Fá-o iarăşi bine pe mama si dă-i viaţă lungă, cât 
mai lungă”. ਰ੍ 

După ce spuse acestea, fetiţei! se páru că chipul zeu- 
lui mișcă buzele si că îi răspunde în felul ce urmează: 
„Mama ta va trăi atâţia ani, câte foi sunt în floarea ce 
mi-ai adus”. 

Insă fetiţa se uită la foile floarei şi i se păru că sunt 
prea puţine. Ea ar fi droit ca iubita sa mămică să trăiască 
mult, cât mai mult — o sută de ani, ba chiar o mie de ani, 
dacă ar fi fost cu putinţă. 

Atunci îi veni un gând minunat. $ezu în genunchi ina- 
intea floarei şi începu să rupă foile una câte una, făcând 
din fiecare cât mai multe foi. Avea însă toată grija, ca nu 
cumva vreo foaie să se rupă din floare. Făcu aşa, până ce 
văzu că pe floare sunt foi așa de multe, că nu mai putea 
să le numere. 

Floarea aceasta, care era acum ca un buchet alb, mare 
şi frumos, se numi crisantema, iar mama fetiţei trăi încă 
mulţi, foarte mulţi ani. 


La şosea 


Cel mai straşnic călăreț. 


(Photo Metro-Goldwyn) 


Tmnrimată la fato-ratocravură în atelierele ADEVERIIIL” 


PREŢUL 5 LE: 


CE SERIOS ESTE CITITORUL ACESTA! 


(Phatra Metro-Goldwvn) 


UN JOC PRIMEJDIOS 


de LOUISE ALCOTT 


oinárind într'o zi prin pădure, Dan se opri lângă 
niște băieţi, care petreceau cáfárándu-se în mes- 
teacăni. 

Ajunși în vârf, greutatea corpului lor făcea să 
se îndoaie tulpina mlădioasă a arborelui; de-a- 
colo săreau la pământ fără primejdie. 

Dan îi privi o clipă . 

Când fu rândul lui Jac, acesta alese din nenorocire un 
arbore prea mare; greutatea corpului său nefiind destul 
de însemnată pentru a-l face să se aplece îndeajuns spre 
pământ, el rămase atârnat la o mare înălțime. 

„Dă-te jos !” — strigă Nelu. 

Jac încerca, dar zadarnic. Ramurile îi alunecau din 
mâini şi picioarele lui nu reușeau să înconjoare trunchiul 
pe jumătate îndoit. Se zbuciuma si fipa: 

„Ajutaţi-mă ! Cad !” 

— O să mori, dacá-ti dai drumul ! — strigă Nelu care 
își pierduse tot cumpătul. 

— Tin'te bine !” — zise Dan. 

Se cátárá cu iuţeală în arbore. Intro clipă, fu lângă 
Jac. Greutatea celor doi băietani făcu să se îndoaie arbo- 
rele, si Jac sări la pământ, fără să păţească ceva. 

Dar mesteacănul, ușurat pe jumătate, se ridică fără 
de veste. Dan fu aruncat în văzduh $1 căzu din nou cu 
greutate la pământ. 

„Nu sunt rănit, îmi va trece în câteva minute, — spu- 
se el băieţilor, care îl înconjurau plini de admiraţie si de 
teamă. 

„Dan, eşti un băiat grozav, — zise Jac; — sunt mul- 
tumit să-ţi fiu îndatorat. 

— N'am făcut 11911 neobişnuit” — 
dicându-se cu greu. ੬ 

Si se feri de laudele tovarășilor săi 
Traducere de Florica C. Popescu-Ploesti 

CI. 111 secundară 


răspunse Dan, ri- 


Păţania unor soricei 


Intr'o zi doi soricei, 

Si flămânzi și mititei, 
Au ieșit pe coridoare, 
Ca să-și caute mâncare. 


Jos, în camera de baie, 
Dibăciră, în odaie, 
O poznaşă de cutie 
Care strașnic îi îmbie 


Ei capacu-atunci ridică, 

Dar tresar cuprinși de frică: 
O 'ncruntată pisicuță 

Văd 'năuntru "n cutiutá. 


Ei de frica pisicufii, 

Au căzut pe jos, micuţii / 
Și-a lor inimă fricoasă 
Bate tare sperioasă 


Dar de geaba li-este frica; 
Doar s'au înşelat: pisica 
Ce-o văzură ei deodată — 
E-o pisică împăiată! 
Florica C.Popescu-Ploeşti 


IONIŢĂ PAPUC 


arcă-l văd si-acum cu haina pe mână mergând 

agale. Nea Ioniță era un om gras, cu fruntea 
, mică si cu ochii pătrunzători, dar mai ales mu- 

9 státile si barba albă ca zăpada te uimeau. Nea 

Ioniță Papuc, căci aşa il botezaseră copiii, 
fiindcă-şi târa încălțimintea ca papucii, era un om bun si 
înţelept cum rar ai să găseşti. Fusese usier la primărie, 
iar acum, scos la pensie, trăia într'o căsuță mică dar cura- 
tă de pe strada Gării. 

In spatele casei, nea Ioniţă avea şi o grădiniţă, mică, dar 
frumoasă si îngrijită. Câte bunátáti nu avea el în ea: zar- 
zavaturi, poame si flori. Cât se bucurau copiii, văzând că 
se coc fructele, că el pe toţi i-avea în griie, la toţi le umple: 
buzunarele ba cu mere, ba cu pere. 

In fiecare zi copiii se duceau la el si așezați pe butucii 
din grădină vara, iar iarna pe lângă vatră, ascultau po- ` 
vestile si sfaturile lui. Pe toţi îi iubea el si pe 1011 îi primea 
cu bunătate. 

Dar într'o iarnă, când primii fulgi începură să cadă, nea 
Ioniță şi-a dat sfârșitul. 

Si toţi l-au plâns pe nea Ioniță Papuc, că a fost drept si 
bun nevoie mare. 

Albert H. 


De vorbă cu cititorii 


FAR. L. BR.—Loco.—,,Povestea răsplătirii”. Mai intáiu, tit- 
101 nu este chiar aşa do bine ales. Al doilea. Povesti cu subiec- 
te asemănătoare au fost publicate destule în „Dimineaţa Copii- 
lor”. D-ta ai un scris frumos, însă nu cunoşti încă destul de bine 
punctuatia si nu începi fraza dela capul liniei, atunci când este 
nevoe să o începi. 

Dacă ţii cu orice preţ să fii colaboratoare, ai putea încerca să 
scrii glume scurte, ghicitori, iar nu poveşti, pe care nu le pot 
scrie bine decât oamenii mai în vârstă. : 

LULU-Loco. — „Măriuca”.. Schița d-tale este scrisă cu des- 
tulă măestrie literară, însă nu e redactată chiar in genul litera- 


turii pentru copii. Trebue prezintatá intro formă mai simplă, 
fără atâtea descrieri si fără expresiuni si întorsături de fraze 


greu de înţeles pentru micii noștri cititori. 

TUD. C. GR.-Constanţa. — Aşa cum ne serii si d-ta, primim 
spre publicare dela cititorii nostri fotografii cu peisagii, cu dife- 
rite vederi din ţară, cu scene mai interesante (de pildă, o horă, 
vederi dela un bâlciu etc.) 

FL. C. POP-Ploesti. — Moş Nae îţi răspunde că a citit cu a- 
tentie bucăţile trimise de d-ta si că-ţi publică două din ele, anu- 
me: poezia „Păţania unor şoricei” şi traducerea „Un joc primej- 
dios”. Insă amândouă la „Pagina începătorilor”, deoarece d-ta 
acum începi să scrii. Lui Moş Nae i-a făcut plăcere scrisul d-tale 
citef si regulat si faptul că nu faci greşeli nici de ortografie, nici 
de punctuație. ੩ 

Povestea „Urechilă-Spaima leilor” este cunoscută, iar poezia 
„Un băiat milos” cam lasă de dorit. 

S. I. AV.-Loco. — „Singur în parc”. E slábutá încercarea d-ta- 
le în versuri. Şi care e nevoia ca să scriem cu toţii versuri? 

ALB. H.-Loco. — 10 publicăm la „Pagina începătorilor” schi- 
ta „Ioniță Papuc”. Cele două poezii sunt slăbuţe. In afară de a- 
ceasta, vezi că în revistă nu publicăm decât prea puţine poezii. 
1੧1 mai atragem atenţia că cuvântul „copii” la plural articulat se 
scrie cu trei i adic? „copiii”. 

WECHSLER 1. ANTOANETA-Loco. — Fotografia d-tale este 
aşa de ştearsă, că nu ee poate reproduce în revistă. De aceea, tre- 
bue să trimiţi altă fotografie. “ 

PREMIANTILOR CARE NE-AU TRIMIS FOTOGRAFIILE le 
spunem că este de prisos să ne întrebe când, adică în ce număr 
au să apară fotografiile trimise. Noi le dăm spre publicare in or- 
dinea in care au fost primite la redacţie. Precum văd cititorii no- 
stri, în fiecare număr publicăm cel puţin 40 de fotografii de e- 
; omianți, aşa că să nu-și piardă nimeni răbdarea, fiindcă lo 
va vcni la toţi rândul. s 

Mai spunem că fotografiile scolarilor care au luat premiul al 
II-lea, au să apară după ce vor fi publicate fotografiile celor cari 
au avut premiul 1-10. 


ANUL 10 27 August 1933 — Nr. 498 


REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 


SÁRINDAR), 12. m TELEFON 324/70 
1 AN 200 LEI 


6 LUNI 100 , 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


Abonamente : 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 


ESTE STRICT INTERZISĂ 
Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


LO UL 


POVESTE GERMAN 


a inoptat, iar Luna, si-a trimis razele sale de lu- = rem, dar nu putem, fiindcă balonul e legat, rás- 
mină în cmera care era în întuneric. Si Luna a  punseră ci. Ajută-ne, drăguță Lună !” 
început să râdă: „Ha-ha-ha ! In pat, doarme Io- Luna chemă pe Vântul de noapte şi îi zise: „Vânt de 


nel, iar deasupra patului se leagănă încoace şi noapte, desleagă balonul, ca să pcatá cei trei Negrisori să 
încolo un balon. E balonul său galben, care stá plece în' Africa !" 


legat cu sfoară de un capăt al patului. Ei, doar văd trei Vântul de noapte suflă prin fereastra deschisă. Balo- 

Negrisori, mai negri decât cărbunele, sunt atárnati de nul si cei trei Negrisori se legănau si mai tare încoace si 

sfoară. Si Luna se porni să râdă si mai tare. încolo, dar nu era chip să fie sfoara deslegată. Atunci un 
După aceea, le strigă celor trei Negrişori, zicându-le:  şoricel ieşi dintr'un colț. 

„Negrisorilor, n'ati vrea să vă intoarceti cu balonul acesta „Şoricelule, îi zise Vântul de noapte, rupe cu dinți- 

in Africa, unde e fara voastră si casa voastră ? şorii tăi sfoara !" 


Soricelul se apropie de pat si mirosi si sfoara şi pe cei 
trei Negrisori. „Nu miroase nici a brânză, nici a slňnině 
îşi zise el. Așa că treaba aceasta nu mă privește”. 

lar Negrişorii ziceau vorbindu-si între dânşii: „Aşa 
cum merge, nu e rost să ne întoarcem în ové 

Insă iată că veni nepoftită o făptură tot aşa de neagră 
ca si dânşii. E Sosoiu Sosolici, ce-i regină ੪੬ pisici. Se 
sculă dela locul unde dormea şi se ਕਿਆ de pat. La ve- 
derea ei, bietul şoricel, îngheţ: at si mort de frică, abia putu 
să scape prin fugă si să se ascundă din mou în gaura din 
care eşise. 

Incet, încet, Sosoiu Sosolici se apropie de pat. „Rupe 
sfoara cu dinţii si ajută-ne să plecăm în Africa !" i se ru- 
gau cei trei Negrişori. 

Sosoiu Sosolici stătu puţin să se gândească, apoi zise: 
„Bine, am să vă ajut, dar să n'afle cumva lonel că eu am 
rupt sfoara dela balon, că apoi, vorba ceea: „Foaie verde 
lămâiţă, aoleou, ce bátáitá !” Si bătăi am s'o mănânc eu 
şi numai eu” 

Sosoiu Sosolici rupse sfoara cu dinţii, balonul cu cci 
trei Negrişori ieşi pe fereastră, se ridică în văzduh, apoi 
se îndreptă spre Africa. lar Luna râdea mulţumită că avu- 
sese un gând bun. 


In româneşte de Florica 


CELOR DOUA FETITE, 


ROMAN PENTRU 
COPII şi TINERET 


utomobilul în care erau Victoria, Silvia şi răpi- 

torii lor, se opri în faţa casei, închiriată în car- 

tierul Schei de către falsul negustor Lazăr. Lo- 

cuitorii caselor de prin apropiere, văzând că în 

cartierul lor vine un automobil așa de mare şi 
elegant, îşi ziseră: „T'rebue să fie tare bogaţi oamenii, care 
au astfel de mașină !” Insă, nebănuind nimic, nu împin- 
seră curiozitatea să se uite mai de aproape şi să vadă cine 
si ce fel sunt „bogaţii” aceia care se coboară din mașină. 
De altfel, aşa cum am arătat mai înainte, casa închiriată 
de Lazăr era depărtată de celelalte case, fiind afară din 
oraş. 

Automobilul se opri, însă Victoria şi Silvia nu-şi de- 
teră seama de nimic. Amândouă dormeau duse, din cauza 
cloroformului cu care fuseseră adormite. 

Petre Popescu sări cel dintáiu din mașină, iar după 


el, falsul negustor Lazăr. Celorlalti doi — femeiei si băr- 
batului — Petre Popescu le făcu semn să nu se dea jos. 


Apoi el şi cu Lazăr ridicará pe braţe pe Silvia si o duseră 
înlăuntrul casei, pe care, după aceea, Petre Popescu o cer- 
cetă cu deamănuntul. 


Eu mă uit la voi, ori voi vă uitaţi la mine? 
(Photo FOX 


16) Silvia e găsită şi scăpată 


4 


de N. BATZARIA 


„Lazăre, îi zise la urmă falsului negustor, vei opri cu 
tine si pe câinele nostru Nero si nu te vei misea de aicea, 
unde zi şi noapte vei păzi pe prizoniera ce ţi-am lăsat. 
Peste două sau cel mult trei ore ea se va trezi din somn 
şi cum o ştiu că e cam nebunaticá, va începe să tipe, să 
se agite și să facă cine ştie ce năzdrăvănii. Când vezi că 
face așa, pune-i un cálus în gură si inchide-o la subsol. 
In orice caz, caută să n'afle nimeni că stai cu o fetiţă. Să 
nu 0 vadă nimeni şi nici tu nu te arăta prea des. Eu acum 
plec, ca să pun la adăpost sigur pe prizoniera cealaltă, care 


este pentru noi cea mai importantă, deoarece de soarta ei 


atârnă si viitorul nostru. De aceea, îţi zic la revedere, îţi 
doresc noroc, si să fii cât mai curajos. 

— Dar încotro plecaţi, ca să vă pot da de urmă? în- 
trebă Lazăr, care începuse să nu se simtă tocmai bine, vă- 
zând că e lăsat singur. 

— Vei afla, când va fi timpul potrivit, unde ne ducem, 
îi răspunse Petre Popescu. De-ocamdată, multumeste-te că 
ştiu eu unde stai si unde te pot găsi, când voi avea nevoe 
de tine”. 

11 strânse apoi mâna, se despărţi de el, se urcă din 
nou în mașină si fără să spună măcar un cuvânt celor doi 
tovarăși din maşină, porni în goana mare, apucând pe un 
drum, pe care numai el îl cunoștea. 

Cei din maşină n'avură măcar curajul ori curiozitatea 
să întrebe încotro merg, Aveau toată încrederea in price- 
perea si inteligenţa lui si mai știau că în ore de primejdic. 
lui Petre Popescu nu-i plăcea să stea de vorbă şi mai ales 
nu-i plăcea să fie întrebat. : 

Brașovul şi casele din cartierul Schei dispăruseră de 
mult pentru cei din maşină, care ridica nouri de praf pe 
şoseaua ce ducea spre Ocna-Sibiului. In timpul acesta, se 
trezi si Victoria. Se uită buimăcită în jurul său si nu inte- 
lese cum se face că se găseşte într'un automobil. 

Işi simţi însă capul așa de greu, că avea impresia că 
vrea să-i cadă. 

Isi duse mâna la frunte şi încercă să spună, să întrebe 
ceva, dar în aceiaşi clipă simţi că i se ráscoleste stomacul 
şi fu apucată de dureri groaznice, urmate de vărsături. 

Cam tot la aceiași oră, si Silvia păţea la fel la casa 
din Schei. 

Cauza ? Era cloroformul cu care bietele fetițe fuse- 
seră adormite. Insă, nici falsul negustor Lazăr, nici cei din 
automobil n'aruncară măcar o privire de milă asupra bie- 
telor fetiţe, care se chinuiau atâta de amarnic si își sim- 
teau sdrobit trupul lor plápánd. 

„Dar n'au trecut nici două ore dela întâmplările de 
mai sus şi un alt automobil tot aşa de mare si puternic 
răsună pe străzile din cartierul Schei. Ba, dacă ar fi să-l 
privim cu mai multă atenţie, vom vedea că automobilu! 
acesta nu ne este necunoscut, precum cunoaștem bine pe 
cei dinlăuntrul lui. 

In adevăr, era acelaş automobil cu care Petre Pope- 
scu şi tovarășii săi răpiseră dela Stoeneşti pe Victoria si 
pe Silvia. Automobilul era acelaș, numai că oamenii din 
automobil erau alții, pe care, precum am spus, îi cunoas- 
tem destul de bine. Să aşteptăm puţin până ce automo- 
bilul se opreşte, pentru a-i vedea mai de aproape. 

Rând pe rând, sa oprit câte un minut, două minute 
pe la câteva case, întrebând ceva pe locuitorii lor, pentru 
ca la urmă să se oprească deabinelea în faţa casei în care 
falsul negustor adusese pe Silvia, care la ora azeea con- 
tinua să se vaete şi să se svârcolească în dureri. 

Din automobil se deteră jos cinci persoane, dintre care 


două ne sunt bine cunoscute. Era Jean Nerton, care sări 
sprinten cel dintâi, şi d. Bunăreanu, tatăl Silviei. Cunoas- 
tem şi pe acela care s-a coborit al treilea. Era Marcu, fai- 
sul negustor şi tovarășul falsului negustor Lazăr. Numai 
că Marcu avea mâinile puse în cătuşi. Se vedea deci că 
nu umbla cu maşina nici de bună voe, nici de plăcere. 

Ceilalţi doi erau doi vlájgani zdraveni, amândoi in 
serviciul Poliţiei si Sigurantei. 

După ce se coobriră cu toţii din maşină, Jean Ner« 
ton bătu tare şi de câteva ori în poarta casei. Insă, în loc 
de a veni cineva să deschidă, se repezi dulául Nero, lů- 
trând furios si arătându-și colții în care n'ar fi fost toc- 
mai bine să te prindă. 

„A, foarte bine ! exclamă Jean Nerton la vederea du- 
lăului. Ni Pau trimis, ca să ne dea de veste că n'am greșit 
adresa si că aicea trebue să fie vreunul din „prietenii” 
noștri, pe care îi căutăm de atâtea zile şi de atâtea nopţi”. 

Intorcându-se apoi spre d. Bunăreanu, îl bătu priete- 
neste pe umeri şi îi zise: „Curaj, d-le Bunăreanu ! Să ştii 
că suferinţele noastre se apropie de sfârşit şi că vânatul 
după care umblăm, e aproape să ne pice in mênă”. ` 

Dar minutele treceau şi nu venea nimeni să deschidă 
poarta. Atunci Jean Nerton zise: „Să o deschidem noi, de 
oarece văd că „oamenii” din casă nu vor să se deranjeze. 
Se vede treaba că vizita noastră nu le face plăcere”. 

Făcu semn si celor doi tineri voinici din serviciul Po- 
litiei si Sigurantei si incepurá tustrei să ridice poarta, 
care era o poartă de fier, vrând să o scoată din tátáni. 
Insă dulăul Nero se repezea la ei si căuta să-i muşte de 
mână. ` 

„Domnule Bunăreanu, zise Jean Nerton, ia bátul ace- 
sta si loveşte câinele ca să latre si să se repeadă numai in 
partea d-tale”. 

Ba îi mai zise si lui Marcu: „Deocamdată nu te poți 
folosi de mâini, însă poți veni să pui si d-ta umărul, ca să 
scoatem mai repede poarta. Ajutorul ce ni-l dai acum, fi 
se poate socoti, ca să ți se scadă ceva din pedeapsa, care 
te așteaptă”. 

Dar si fără ajutorul lui Marcu, poarta esi din tátáni. 
aşa că intrară cu toţii în curtea casei. Jean Nerton trase 
în vânt două focuri de revolver, ca să-l sperie pe Nero. 
si să-i lase în pace. Insă nu isbuti, fiindcă era cât p'aci 
să-și înfigă colții în mâna în care Jean Nerton ţinea re- 
volverul. 

Văzând aceasta, Jean Nerton, care nu-și pierdea nici 
odată sângele rece, zise zâmbind: „Stai, javră, că am eu 
ac de cojocul tău”. Scoase dintr'un buzunar al hainei un 
fel de chiftea de carne şi i-o aruncă lui Nero, care se re- 
pezi, luând-o în gură si inghitind-o pe loc. O înghiţi, pen- 
tru ca să înceapă a schelălăi si a se rostogoli prin curte. 
N'a schelălăit si nu s'a rostogolit decât vreo două, trei 
minute. Se lungi pe jos şi rămase nemișcat. Murise, fiind- 
că în chifteaua aceea, pregătită mai de mult, Jean Nerton 
pusese o otravă din cele mai puternice. Ştia el din expe- 
rientá că se poate aştepta la un atac din partea câinilor. 

După aceasta, Jean Nerton $1 cu ceilalți au vrut să 
intre în casă, dar si usa dela intrare era încuiată, așa cum 
fusese încuiată si poarta din curte. Era de prisos să bată 
în ușă. Știau că nici acum nu va veni cineva să deschidă. 
Ba chiar d. Bunăreanu zise amărât: „Se prea poate să 
nu fie nimeni în casa aceasta”. 

— lar eu, îi întoarse vorba Jean Nerton, sunt încre- 
001੫੧ că este cineva, însă nu-i dă mâna să se arate. Lasă, 
că nu'scapă el”. 

Căutară si scotociră prin toate camerele, dar nu gă- 
siră pc nimeni, nici măcar vreo urmă că ar fi acolo vreo 
ființă omenească. Atunci Jean Nerton spuse ceva încet în 
limba franceză unuia din cei doi tineri dela Poliţie, iar 
acesta strigă aşa de tare, că putea să se audă în tot car- 
tierul. 

Strigă, zicând: „Dacă cei ce sunt în casa aceasta nu 
vin numai decât in faţa noastră, să ştie că dăm casei foc 
şi stăm până ce arde până la temelii”. 

Și... ce să vezi? N'au trecut mai mult decât două mi- 
nute la mijloc şi iată că veni Lazăr, tremurând şi cu pri- 
virile lăsate în jos. La un semn al lui Jean Nerton, táná- 
rel car  strigase, îi puse lui Lazăr revolverul in“ piept 
şi îi zise cu o voce amenințătoare: „Dacă nu spui numai 


decât cu cine mai ești în casa aceasta, să ştii că te im- 
puse chiar acum! 

— Veniti cu mine la subsol !” putu să îngâime Lazăr, 
căruia îi clántáneau toţi dinţii din gură. 

La subsol, Jean Nerton, care intrase cel dintâi, zări 
la lumina felinarului electric ce avea în mână, o fetiță 
svârcolindu-se pe jos, gemánd si văetându-se. O ridică 
numai decât pe braţe si eşi cu ea afară, la lumină. 

Știm că fetiţa aceasta era Silvia. Sărmana de ea con- 
tinua să geamă si să vomiteze si nu era în stare să vor- 
bească. Dar îşi dete la urmă seama că o ia cineva în braţe. 
o sărută, îi udă obrajii cu lacrimi si îi vorbeşte blând 
si duios. A aruncat o privire si a putut să vadă că se 
află în brațele iubitului ei tată. Nu putu să-i spună ceva, 
ci îi cuprinse şi ea gâtul cu mánutele sale. . 

De bucurie că şi-a găsit din nou copila răpită, d. Bu 
năreanu nu observase în primele clipe că Silvia geme de 
dureri şi că vomitează. Insă, când a observat lucrul ace- 
sta, a strigat ca scos din minţi: „Mi-au otrăvit copila!” 

Insă Lazăr, vrând, pe semne, să-şi usureze vina, se 
grăbi să-l linisteascá şi să-i zică: „Nu e otrăvită. Fusese 
numai adormită cu cloroform si din pricina aceasta nu 
se simte bine şi are dureri. Incă puţin şi se face iarăşi 
bine”. 

Dar Jean Nerton n'avea vreme de pierdut. Mai intáiu 
spuse unuia din cei doi tineri dela Poliţie să ia maşina 
şi să aducă în grabă un medic pentru Silvia. Totodată, 
să dea si autorităţilor de veste despre ceeace găsiseră la 
casa din Schei. 

După aceea, întorcându-se spre Marcu, îl 
„Cunosti pe prietenul acesta? 

— Da, răspunse Marcu, e tovarășul cu care facem ne- 
gustorie în comuna Cristian. 


întrebă : 


(Va urma) 


Un artist care cântă și din gură și din chitară 
(Photo Metro-Goldwyn) 


R DIHINEATA 


Fotografiile 


Şurlea Florică Vasile 
cl. I-a B. primaă 
Scoala de 08011 No. 30 
București 


VIOLA NEDELCU 
CI. Il-a primară 
Scoala de fete 
Sadagura 


I 
u + d e G 

i A p 
Moscovici Paul 
CI. I-a primară 


scoala „Israelită Română” 
Botosani 


Oprescu 4. rcea 
cl. II-a primară 
Scoala de bňeti No. 26 
București 


7 
ਦਾ 


Mircea Bărbulescu 
cl. H-a primară 
Şcoala „Poenărescu” 
Bucureşti 


J 
t 


Săvulescu Gh. Elisabetha 


cl. II-a primară 
Scoala de fete No. 1 
Buzău 


Alfred Engler 
cl. II-a primară 
Scoala de bňeti No. 4 
Buzău 


Gheorghe Gh. Caloianu 
cl. Il-a primară 
Scoala de băeţi 

Com. Lupeasca-llfov 


Kamil 15. Bertha 
cl. I-a primară 

Scoala de băeţi din 
Mărăşeşti 


Dinu Garfunkel 
cl. Ill-a primară 
Scoala de bňeti No. 1 
„Mântuleasa” 
Bucureşti 


Weissman Iosef 
cl. I-a primară 
Scoala Israelită Română 
Dorohoi 


6 


Baier M. Suzi 
cl. Ill-a primară 
Scoala de fete No. 22 
Bucureşti 


Marcus A. Pesa 

cl. 111-8 primară 
Şcoala Israelită Română 

Lespezi (jud. Baia) 


Dulberg Finette 
cl. IV-a primară 
Şcoala israelită de fete 

Bârlad 


Ionescu Emilia 

cl. IV-a primară 

Scoala de fete No. 18 
București 


cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


S 
Şerban Elena 
cl. 111 primară 
Şcoala de fete No. 17 
Bucureşti 


E? 


Şmilovici I, Cora 

cl. I-a primară 
Scoala de fete „Știrbey Doamna 
București 


Teodorescu Rodica 
Şcoala de fete No. 27 
cl. I-a B primară 
Bucuresti 


Sat Pit eg <੨ 


M 


© Kaníman Melanie 
cl. I-a primară 


Școala mitxă „Voinţa” 
București 


Buchman G. Perej 
cl. IV-a A. primară 
Euchman G. David 
cl. 111-੩ primară 
Scoala „Trei-lerarhi” 
laşi 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Smedaiu Gh. Elena 


Sai? cei 


Briil Dossollo 


Livya G. Mazilu Abeles Hélène 


Clasa 1 primară cl. Il-a primară cl. III-a primară cl. IV-a primară 
Şcoala de fete „Bárátia“ Scoala de fete No. 37 Şcoala de bňeti „Ronetti Roman” Se, Comunitatea Israeliţilor 
Bucureşti Bucureşti București de Rit Spaniol 


Bucuresti 


ké SPS 
Berariu H. Maria Andreescu Elena Kraus A, 10061 Bally L. René-Jacgues 
cl. Il-a primară cl. II-a A primară cl. IV-a primară Scoala Israelitilor de Rit 
Şcoala Catolică Şcoala de fete No. 24 Şcoala Româno-Catolică Spaniol 
Piteşti Bucureşti Galaţi Bucureşti 


Tudonschi Raisa Rădulescu Cornelia Pătru I. Mihail Lucian M. Bělescu 
61. IV-a primará Şcoala de fete No. 11 cl. III-a primară cl. I-a B. primară 
Şcoala de fete No. 4 cl. Il-a A. primară Scoala de ॥੧੦੧੧ No. 1 Şcoala de 0੧0੧1 No. 45 

Suliţa jud. Hotin Bucuresti Corabia Bucuresti 


` be“ | : i । 
Kahane D, Gineta “Georgescu Gabriel Blac Ghisela Aurel Segal 
cl. I-a A. primară CI. Il-a primară cl. 111-੩ primară cl, l-a primară 
Şcoala de fete „Mecet" Şcoala de aplicaţie. Şcoala de fete „Instrucţiunea Școala „Iacob si Carolina 
București Școala Normală de învăţătoare Goldfarb” Loebel” 
Cluj Bucuresti București 


$ 


Litră N. Mircea 
€1. IV-a primară ਆ A ਰ੍ 
Berenştein Sylvia Litră N. Ştefan Constantinescu A. Mihail Bucur G. GLeorghe 


cl. II-a primară cl, I-a primară îi dia Drina ră ਇਆ 
pa £ seaga : -a primară cl. IV-a A, primară 
Şcoala de fete No. 2 Şcoala de băeţi No. Şcoala de băeţi No. 28 Şcoala de 9860 No. 22 
București Calafat Bucureşti Bucureşti 
7 


| Harita 
CLOSCÁ 


Desene de CEO Text de Mos Nae 


2) HAPLEA POVESTEŞTE COANEI FROSA 


Haplea'ncepe-acum să creadă „Oare pot să-i prind eu lesne? — Ce tot spui de bani, măi Nici un ban, nici o lescae 
Că povestea nu-i minciună Oare voe am să-i iau Hapleo? N'ai la nimeni de plătit, 
Şi-i dă zor lui Păcălilă Şi să-i duc la mine-acasă, Ii răspunde Păcălilă, Din potrivă, se prea poate 


Cât mai multe ca să-i spună. Făr'cuiva un ban să dau? Te credeam deştept de felu-ti, Ca să fii si răsplătit. 
੧ Dar vorbeşti ca şi Prostilă. 


Dacă prinzi mai mulţi, e sigur La Tâmpeni, la Primărie, De măcar ai prinde zec Ce pă 

C'ai să fii chiar decorat, Bate toba ziua toată, El la masă Apin pofti << ANIL zia, mă ard renta 
Căci măgarii cei sălbatici Iar primarul strigă ntr'una De plătit deci. Hapleo dragă; Făr'să stau măcar o clipă, 
Toți copacii i-au mâncat. Că promite o răsplată. Nici o clipă nu gândi, Cu grămada ii prindeam. 


8 


IAA 


Haplea crede-acuma totul — 
Şi ce mult s'a bucurat! 

Urechilă? Dă-l încolo! 
Că s'a dus si l-a uitat, 


Totuşi, sper ca'n zece zile 

Să mă scap de orice treabă 

Să mě vezi atuncea, Hapleo, 
Grun mă duc si'alerg de grabă“. 


— Mulţumesc, măi Păcălilă, 
Şi îţi jur, cât oi trăi, 
NW'am să uit eu bunătatea-ţi, 


„Când aproape sunt de tine, 

Fă un 1੩੧ dintr'o frânghie 

$1-1 aruncă — şi-apoi, Hapleo, 
Mult noroc si bucurie! 


„Cu ovăz să umpli ndată 
Traista, iar deasupra pune 

Şi merinde pentru mine, 

bar vezi lucruri cât mai bune. 


„Dumnezeu, drăguță Froso, 
Văd că mána'n cap ne-a pus, 
Am scăpat de sărăcie 

Şi necazul tot s'a dus.“ 


Haplea-i zice cu blándeje: 
„Dragă, nu te supăra, 
Ci ascultă'ntâi povestea 
Si dreptate imi vei da.“ 


In n-rul viitor: „HAPLEA LA VÂNĂTOARE DE MĂGARI' 


Tot ce-i spuse Păcălilă, 
Coanei Frosa povesteşie 
Şi că chiar acum îndată, 
La pădure o porneşte. 


„lar în mâini să ţii o traistă, 
Cu ovăz să fie plină 

Şi chemándu-i măgăreşte, 

Au să'nceapă ei să vină. 


Insă vrea să ştie bine, 
Cum se prind ei mai uşor, 
Păcălilă îi explică: 

„Te apropii binisor, 


HI (੨੧੧੧੧. 


Ba-l sărută, 'mbrăţişează, 
De el când s'a despărţit, 
Lasă cârciuma, pe prieteni, 
Drept acasă a fugit, 


„Froso dragă, Frusinico! 
Dela poariă strigá tare, 
Vino repede, aleargă, 
Că-ți aduc o veste mara! 


Coana Frosa nu'nţelege, 

Ba chiar ştiţi ce s'a gândit? 
Dela cârciumă, poate, Haplea 
S'a întors cam amețit. 


-9 


„De mănânci ovăz o traistă — 
Il întreabă ea răstită — 

Cum scăpăm de sărăcie? 

Ori mă crezi că sunt tâmpită?' 


sis 
ਵਕ“ 


Ce desteaptá-i coana Frosal 
Un cuvânt ea n'a crezut. 
„Prost eşti, Hapleo, Păcălilă 
Joc de tine şi-a bătut!“ 


(Va urma) 


„In trei zile, dragă Froso, 
Curtea noastră 0 să fie 
Plină de măgari sălbatici, 
C'ai să sari de bucurie.“ 


PonrTHosi, 
੧ 
SA 


Athos, Porthos si Aramis 


thos, Porthos, Aramis! Se poate ca printre citi- 


torii nostri mai mici să fie destui, care acum 

pentru întâia oară aud aceste trei nume ce su- 

ná ciudat si străin. Credem insă că nu sunt pu- 

tini, care ştiu că Athos, Porthos si Aramis sunt 

numele celor trei „mușchetari”, adică numele celor trei 

soldați francezi, despre care marele romancier francez 

Dumas tatăl a scris un roman foarte trumos. Chiar titlul 
romanului este „Cei trei mușchetari”. 

Aşa dar, Athos, Porthos şi Aramis sunt numele a trei 

soldați francezi din vrem»rile trecute, soldaţi vestiți pen- 


tru vitejia lor, precum şi prin strânsa prietenie dintre 
dânșii. 
Insă, au fost şi trei câini, care purtau aceste nume. 


Trei câini, fiecare de altă rasă, dar având fiecare tocmai 
calităţile vitcazului, căruia îi purtau numele. 

Aşa bunăoară, câinele Athos era din rasa vestitilor 
câini Saint-Bernard (citeşte Sen-Bernar). Spun in trea- 
căt că vechia patrie a câinilor numiţi „Saint-Bernard” 
este India, de unde au fost aduşi pentru întâia oară în Eu- 
ropa de către soldaţii vestitului rege din vechime, Alexan- 
dru cel Mare, regele Macedoniei. 

Mai spun că numele de „Saint Bernard” ce s'a dat a- 
cestor câinii, vine dela trecătoarea din Elveţia in Italia 
si care se găsește în munţii Alpi la o înălțime de peste 
2400 de metri. Acolo este o vestită mânăstire catolică, in- 
temeiată de un călugăr, care a fost sfințit cu numele de 
„Saint- Bc nard”. 

Călugării dela această mânăstire au din rasa de câini, 
despre care am ]9011163111, si cu ajutorul cărora caută pe 
călătorii rătăciți sau căzuţi prin zăpadă si îi scapă dela 
moarte. 

Câinele Athos din povestea de faţă era ca si viteazul 
muschetar cu acelaş nume din romanul 101 Dumas tatăl. 
Curajos si generos, ca si el, dar fără să fie pripit si violent. 

Porthos din rasa câinilor lupi era ca si Porthos plin 
de vioiciune si nerăbdare. 

Cât despre Aramis, care era tot negru, fără să aibă un 
singur fir de păr de altă coloare. era ca si muschotarul cu 
acelaş nume, mai blând, mai civilizat si foarte simţitor. 
Un 11 de câine poet, plin de sentimente de. milă şi căruia 
ii plăcea să viseze 

Să povestim acum o întâmplare, ca să se vadă si mai 
bine firea deosebită a fiecáraia din acești trei câini. 

Intr'una din zile, un báetas, care se juca la marginea 


răului ce curgea prin fata casei stăpânului lui Athos, 
Porthos si Aramis, alunecă şi căzu în apă. Nu știa să 
înoate, aşa că era în primejdie de a se îneca. 

Văzând aceasta, stăpânul câinilor se aruncă îndată 


în râu si, înnotând, ajunse până la băețaş, care tipa si 
se sbătea. 
Ce fácurň însă Athos, Porthos şi Aramis? 
Porthos, fără să aştepte vreun semn din partea stá- 
a 


10 


pânului său, se aruncă şi el în apă, 
stăpân. 

Athos se opri la marginea râului. Urmărea cu privi- 
rile atât pe stăpânul său, cât si pe bňetas. Privea si látra. 
Era gata să sară şi el în apă, însă își dădea seama că încă 
nu este nevoe de ajutorul său. 

Lătrând, parcă vroia să spună: „lată, eu sunt aicea ! 
Dacă aveţi nevoe de mine, faceţi-mi un semn si într'o cli- 
pă sunt lângă voi”. 

Insă n'a fost nevoe de ajutorul lui Athos. Stăpânul 
său si Porthos scoaserá din râu pe bňetas, scăpându-l dela 
înec. Băeţaşului nu i se întâmplă altceva, decât că inghi- 
tise mai multă apă, decât ar fi dorit, si că se alesese cu 
o spaimă, pe care n'avea să o uite aşa de repede. 

Dar ce s'a întâmplat cu Aramis, care dispăruse în- 
dată după căderea în apă a bšetasului? 

N'a fost nevoe de multă așteptare, ca să se vadă unde 
dispăruse Aramis si ce făcuse. 1818-1 lătrând si mergând 
înaintea unei femei, care venea ţipând si alergând. 

Femeia aceasta cra mama băeţaşului căzut in apă. 
Bunul, milostivul şi înțeleptul Aramis mersese acasă la 
ea, dându-i să înţeleagă prin semne si lătrături că trebue 
să meargă cu el. 

Vă inchipuiti bucuria acestei femei, când, după ce 
își dădu seama de ceeace se întâmplase, a văzut că iu- 
bitul, dar neastâmpăratul ei copil este sănătos si (੧01. 

Tocmai rămase uimită de inteligența fără seamăn a 
lui Aramis. Să știe un câine că băiatul, care căzuse in 
apă, are o mamă, să ştie cine este mama aceasta şi să 
meargă să o cheme! 

Toate acestea erau lucruri așa de extraordinare, în- 
cât aproape nici nu-ţi vine să crezi că ar fi putut să se 
întâmple. 

Totuși, erau adevărate. Atunci, mama copilului scăpat 
dela înec imbrálisá pe atât de bunul si inteligentul Ara- 
mis, îl mângâie și-l acoperi de sárutári. De asemenea, 
mulțumi cu toată recunoştinţa și stăpânului lui Aramis. 

Dar Aramis fu răsplătit şi de stăpânul său. Răsplătit 
nu într'altfel, decât cu vorbe dulci si cu mângăieri priete- 
noase. "Drágutule Aramis, îi zicea el mângâindu-l, fără 
îndoială că dintre noi patru, tu eşti cel mai bun si ce! 
mai priceput”. 

Athos şi Porthos văzură cum stăpânul lor mângâie 
pe Aramis inai mult decât pe dânşii si auziră laudele ce-i 
aducea. Insă, spre deosebire de multi oameni, ei nu nu- 
mai că nu se supărară si nu simtirá un pic de gelozie, ci, 
din potrivá, se bucurará cá prietenul si tovarásul lor este 
asa de bine vázut de stápán. 

Din felul cum se purtau aceşti trei câini, mai vedem 
ceva. Vedem, anume că ei îşi serveau pe stăpânul lor cu 
toată credinţa, nu cu gândul de a căpăta o răsplată, ci 
pentru dragostea si devotamentul ce-i purtau. 

Vintilă Bratu 


ținându-se după 


E VIE 


ocus, Pocus, Preparatus!" 

Si ca din senin apáreau fel de fel de lucruri 
ca 008, bile de biliard, bani, cárti de joc, ba- 
tiste colorate, panglici si câte si mai câte. 

Toate acestea erau fácute de un copil chinez 

cu o indemánare ne mai văzută. 

Oamenii, care priveau la scamatoriile lui Iar-Cin, 
așa se numea micul scamator, făceau rámásaguri între ei 
şi spuneau că lar-Cin poate să facă si cutare lucru sau, 
dacă vrea, poate să omoare şi să învieze oameni. 

Micul scamator însă nu lua în seamă la toate câte 
vorbeau oamenii... 

Intr'o zi, pe când lar-Cin făcea ca de obiceiu scama- 
toriile sale, din mijlocul multimei care-l privea, esi un 
domn foarte bine îmbrăcat, care-i spuse câteva cuvinte 
la ureche. 

Din acea zi, nimeni nu mai văzu pe micul scamator. 

Ce se întâmplase? 

Domnul acela era un scamator vestit. Văzând că lar- 
Cin are dragoste de această artă, hotári să-i vină in a- 
jutor. 

De aceia il luă pe lar-Cin ca elev al lui. 

Cu Ulerpo — acesta era numele vestitului scamator — 
Iar-Cin cutreerá lumea întreagă. 

La reprezentatiile date de scamatorul Ulerpo, lumea 
da návalá par'că ar fi fost pomană, cu toate că preţurile 
de intrare erau foarte mari. 

Toţi însă se minunau mai mult de ceeacea făcea Iar- 
Cin. 

Micul scamator învățase dela Ulerpo lucruri ne mai 
văzute. ੯ 

Scamatoriile sale erau adevărate minuni. 1003੧ cu- 
vânt, Iar-Cin în timp de câţiva ani, întrecuse în arta sca- 
matoriei pe maestrul său. 

Nu după mult timp, numele lui (1071 dispáru, pen- 
tru ca să-i ia locul acela al lui Iar-Cin. 

Veţi vedea însă îndată, până unde ajunsese faima sa. 

Impăratul /tarin, auzind că în împărăţia sa trăește 
un om aşa de vestit, vroi să-l cunoască numai decât. 

Deaceea, dădu poruncă să fie chemat la palat. 

Când împăratul văzu pe lar-Cin, nu-i venea să crea- 


dă că un tânăr ca de 18--20 ani ar putea face ceeace se 
vorbea despre el. 

Totuşi, împăratul îl întrebă dacă este adevărat că 
ştie să facă scamatorii nemai văzute. 

Iar-Cin nu zise nimic, dar tinu să arate ceva din 


ceeace știe. 

La comanda de unu, doi, trei, apăru înaintea împă- 
ratului un cal cu seaua si frâul de aur. 

Impăratul se frecă la ochi, să vadă dacă nu cumva 
visează. 

Cum venise calul acela în sala tronului? 

Când văzu însă că e treaz şi că minunea se făcuse 
chiar în fata sa, nu ştia dacă Iar-Cin este om ca toţi oa- 
menii, sau vre-un duh necurat. 

Ilar-Cin, făcând nişte semne prin aer, începură să a- 
pară unul câte unul doisprezece tigri de o frumuseţe 
rară. 

Impăratul nu ştia pe ce lume se află. 

Iar-Cin, tot făcând semne prin aer, sala tronului se 
umplu de cai, tigri, vulturi, oameni sălbateci, maimuțe si 
alte dihănii. 

Toate acestea la un semn a lui lar-Cin se fácurá ne- 
văzute. 

Când împăratul se mai desmetici, lar-Cin îl duse la 
fereastră. 

La un semn al său, curtea palatului se umplu de sol- 
daţi înarmaţi si gata d luptă. Dar, la alt semn, toți dis- 
părură. 

Când împăratul Itarin văzu si această minune, il im- 
brátisá pe Iar-Cin, zicându-i: 

„Muream si nu vedeam aceste minuni. Vád cá lu- 
mea nu vorbeste nici pe sfert din ceeace stii sá faci. Nu 
cred să fie cineva în stare să facă minunile pe care le 
faci tu”. Deaceea, de azi înainte nu te vei mai numi far- 
Cin, ci „Regele scamatorilor”. 

lată cum micul lar-Cin a reuşit să ajungă rege al 
scamatorilor si să facă adevărate minuni. 

E drept că a avut un profesor bun, dar, nu e mai pu- 
tin adevărat, că si el a muncit cu toată dragostea pentru 
această artă. 

Nicu Corneliu Theodorescu 


SO ਟ (ਅਮਰ 1 


DIN NECAZURILE 


e când Dany s'a făcut mare, au fost scoase din 

camera ei toate jucăriile. Mai erau, în afară de 

mine, câteva păpuşi, mai mici, pe care nu le iu- 

beam deloc, pentrucă erau scurte şi grase şi îm- 

brăcate caraghios. De acestea, îmi pare bine că 
le-au dat afară. In schimb, în acelaş timp, au dat şi mo- 
bila camerei mele, pe care o aveam instalată întrun colţ, 
lucru care m'a mâhnit mult. 

E drept că aranjamentul camerei a fost făcut de 
Dany si Dany era atunci o fată mică si nu prea se pri- 
cepea. Aşa, pe mine m'a pus să sed pe masă, — în fata 
patului a pus un scaun, iar bufetul l-a pus cu fata spre 
perete. Dar oricum, aveam o cameră, ca orice păpuşă ce 
se respectă. Acm, m'a pus pe sofa între perne, iar noap- 
tea, când Dany se culcă, de pe sofaua pe care sunt eu a- 
cum, se scot pernele, iar pe mine mă aruncă deasupra lor 
fără să se uite dacă sunt bine aşezată. (Eu, cum nu pot să 
mă mișc, mi s'a întâmplat de multe ori să dorm cu câte 
o mână prinsă sub mine sau cu câte un picior sucit, aşa 
că, săptămâni întregi după aceea mă simţeam rău). 

De când Dany s'a făcut mare, toate lucrurile s'au 
schimbat. Nu numai că dorm noaptea rău, dar toată ziua 
trebue să stau nemişcată, aranjată frumos, lungă un.clown 
îmbrăcat jumătate roșu, jumătate verde şi cu nas mare şi 
vopsit și acela cu roșu si între un căţel de lână albă. Si 
nu numai atât, ci Dany ca să facă haz odată când i-au 
venit mai multe prietene în vizită, l-a pus pe clown să mă 
ţină în braţe, ceeace îmi displăcea grozav, pentrucă e urât 
și antipatic. 

Situaţia mea a fost cât se poate de tristă. Şi nici mů- 
car nu puleam să plâng, pentrucă pe noi, pápusile, Dum- 
nezeu nu ne-a lăsat cu lacrimi —și nici nu puteam să 
fip, pentrucă nu ne-a dat nici glas. 

lar cățelul, nu ştiu cum e, că nu seamănă deloc cu 
un căţel obișnuit. Seamănă mai mult cu o pernă. Stă 


PAPUŞII 


lângă mine tot timpul, posomorât si mă încălzeşte si mai 
tare, mai ales acum când e vară şi e cald. 

Dany mai are o verișoară mică, mică de tot, pe care 
o chiamă Pușa si are numai un an și cinci luni. Pusa e 
o fată foarte drăgălașă, seamănă mult cu mine, e tot aşa 
blondă şi cu părul în cârlionţi. cu obraji roz şi cu buze 
roşii. Dar pe lângă că e aşa de drágálase, Pusa e o fată 
răsfăţată si vrea să i se dea tot ce vede, iar dacă nu i se 
dă, ţipă cât o fine gura. 

De câte ori m'a cerut și pe mine, nici nu pot să stau 
să socot! Dar mama lui Dany n'a vrut să mă dea, pentru- 
că spunea că o să mă spargă. Asta însemnează pentru noi, 
pápusile, că am vrut să mor. E cam aşa cum as adormi. 
Cum as adormi, însă, fără să visez si aş dormi aşa mult 
timp. N*as mai vedea-o nici pe Dany, nici pe Pusa, nici 
clownul, nici cățelul. Oamenii când adorm aşa cum adorm 
pápusile când se sparg, se spune că sufletul lor merge 
la Dumnezeu. Dar noi, pápusile, spun oamenii, n'avem 
suflet — și nu putem să mergem la Dumnezeu. De aceea, 
când noi ne spargem, nu mai rămâne nimic din noi. 

# Nu de mila mea spunea, însă, mama lui Dany că n'o 
lasă pe Pusa să se joace cu mine, ca să nu mă spargă. 
Ci pentrucă m'a cumpărat scump şi-i păcat să arunce ba- 
nii aşa, pentrucă banii se câştigă foarte greu. Am văzut a- 
tunci că nimeni nu mă iubeşte şi că mai rău le pare de 
bani, decât de mine. Nici atunci însă n'am putut să pro- 
testez, pentru că Dumnezeu m'a lăsat fără glas, fără 
piâns şi fără suflet. 

Fapt e că Pusa n'a putut să se joace cu mine. O sin- 
gură dată când, pentruca să o mângâie. Dany o ţinea pe 
Puşa în braţe si pe mine într-o mână, Pusa supărată 
mi-a împlântat mâinile in păr si nu le-a deselestat până 
ce nu mi-a smuls tot părul. Am avut nişte dureri grozave, 
A trebuit să mă ducă întrun atelier de reparat unde am 


(Citiţi continuarea din pag. 15-a) 


12 


Unde vede un ciorap, 
Tipa-tipa, Bony, hap ! 

Mi l-a prins frumos in bot 
Si l-a desirat de tot. 
Tuky toată ziua-l ceartă, 
Il sărută si il iartă... 


„Dar într'o bună zi, în care mica si buna sa stăpână 
trebuia să meargă la o serbare şcolară, în loc să se bucure 
ca "n alte dáti, acum ea începu să plângă cu hohote. Bony, 
cátelusul său neastmpărat, îi spintecase până și cei mai 
noui ciorapi pe care îi avusese. 

Fetiţa se mâhni la culme, că trebuia să se ducă la 
serbare cu ciorapii prea cârpiţi, si mai cu seamă, cu ochii 
umflaţi cât cepele, din cauza plânsului. Această tristă in- 
timplare făcu pe mica stăpână să dea cátelusului său o 
lecţie de bună purtare si totdeodată, si o pedeapsă. 

Il dădu afară din casă şi-l legă în lanţ. 

Când Bony îşi văzu mica stăpână pornind spre poar- 
tă, sări în două labe și cu ochii plini de lacrimi, sărea în 


de orau 


dreapta si în stânga, chelălăind ca si cum ar fi vrut 5੬ 


spună : 


„Regret, micuța mea stăpână, 

Că mă priveşti ca o păgână. 
Mânia ta nu are rost. 

Nu ai văzut că-s mic si prost? 
In mintea mea de cátelus 

Cu urechiusi de cercelus 
Credeam că este lucru ir 

Să spargi cu coada un pahar, 
Sau să deșir ciorapul tot, 
Indată ce l-ai prins în bot. 
Acum de când stau la cotet, 

Mă simt la minte mai istet 

Dar tot să nu te-astepti cumva s 
Căn loc să-l rup, l-aș repara. 

Ce pot sti eu ce'nseamná rost, 
Când sunt atât de mic si prost?... 


Alexandru Bilciurescu 


Vedeţi cât este de curajos micul negru? 


13 


ENDS 


(Photro Metro-Goldwyn) 


E 4“ 
Ca) 


OALA DIN IAZ 


i-că trăiau odată doi vecini, unul bogat şi altul 
sărac si prăpădit ca vai de el, Săracul era gol 
şi flămând, flămând ca si soarecii cari se aciu- 
iază prin clopotnife. 

E) lucra cu ziua la cel bogat şi câştiga nu- 
mai atâta, cât să-şi împingă zilele de azi pe mâine. 

Intr'o zi însă, nu știu ce-i veni în gând şi se hotărâ 
să-și părăsească căsuţa și să se mute cu ai săi în altă 
parie. 

Au luat, care ce-au putut şi hai la drum. Cum iesirá 
pe poartă, numai ce auziră pe cineva că strigă în urma 
lor: „Stali, nu mă lăsaţi!” 

Omul întoarse capul să vadă cine-i si zári o bábutá 
slabă şi pipernicită, de parcă sar fi hrănit numai cu ciu- 
perci. 

„Cine ești?” o întrebă el. 

„Sărăcia, maică, tovarása ta de viață”. 

Ce-i veni omului în gând; că numai ce se 08156 
indărăt in casă si luând o oală din catruţa vetrei, veni cu 
ea 14 babă şi-i zise: 

„Dacă d-ta ești tovarása mea de viață, atunci nu te 
pot lăsa singură acasă. Fă bine si intră în cala aceasta 
si te vom lua cu noi”, 

Când a văzut că a intrat, puse un capac deasupra oa- 
lei şi-o unse împrejur cu smoală şi clei ciubotărese. Apoi 
puse oala în desagă şi porni la drum. 

După o cale lungă ajunseră la un iaz mare şi adânc, 
împrejmuit cu stuf si pipirig, in care se báláceau rate sál- 
batece, broaște si fel le fel de gujulii de apă. Mai ales 
broasetele făceau o gălăgie, de parecă toată lumea ar fi 
numai a lor. Văzându-l pe sărac aproape de mal, începură 
să-i cânte pe toate glasurile. 

.—— Oac, oac, oac. 

— Pum, pum, pum. 


ਵੇ 


14 


—— Sa oprit sáracu'n drum. 

— Cu o oală cu capac, 

— Să o dea de-a berbeleac, 

— Oac, oac, oac, 

—- Pum, pum, pum. 

— Sa oprit săracu'n drum. 

„l-a lacă-vă gura, cacus o sparg în capul vostru”. se 
răsti săracul la broaşte. Apoi scoase cu grijă oala din de- 
sagă si o slobozi binișor în apă. Văzând că sa scufundat 
îşi făcu o cruce mare si se întoarse acasă. 

Cum mergea aşa pe drum, văzură o femeie care-și 
pástea vaca si vitelul. 

„Ce bine ar fi să avem si noi o vitea; ar crește si după 
un an, doi, am avea şi noi vacă”, grăi unul din copiii să- 
racului. 1੯118, auzindu-l si făcându-i-se milá, le dărui 
viteaua. 

Mai merseră, cât merserá si întâlniră un om, care 
pěstea o scroafă cu purcei. i 

„Ce bine ar fi, dacă am avea şi noi máci vo =~ 
ar creşte mare si am avea şi noi cu ce să ne mfruptăm 
la iarnă”, grăi alt copil. 

Omului i se făcu milă şi le dărui un purcel. 

Mai merseră o bucată de drum şi văzură o femeie, 
care spăla nişte pânză lângă o fântână. 

Ce bine ar fi daca am avea o bucată de pánzá,, zise 
mezinul; um avea şi noi cămăși ca lumea si nam umbla 
peteciti!" 

Femeia, miloasá, cum sunt mai toate femeile, le dá- 
rui o bucată bună de pânză. 

Merseră iar cât merserá şi ajunseră lângă un stejar. 
ce creștea la marginca drumului. 


(Citiţi urmarea în pag. 15-a) 


ANGA „NUC 


POVESTE 


fost odată un negustor, care avea trei fiice. In- 
tro zi, negustorul acesta se pregăti să plece în 
țări străine, ca să cumpere mărfuri. Mai ina- 
inte de a porni, chemă pe fetele sale si le între- 
bă ce fel de daruri vrea să le aducă. 

Atunci, fata cea mai mare îi zise: „Mie să-mi aduci 
mărgele frumoase. 

— Iar mie un inel frumos, îi zise fata a doua. 

— Iar mie, zise la rându-i cea mai mică, să-mi aduci, 
dacă nu uiţi, o creangă de nuc. Altceva nu doresc”. 

Negustorul plecă în țări străine, cumpără mărfurile 
de care avea nevoe, mai cumpără pentru cele două fete 
ale sale mărgele şi un inel, apoi luă înapoi drumul spre 
casă. 

Despre creanga de nuc, ce-i ceruse fiică-sa mai mică, 
_nu-şi aduse aminte, decât atunci când trecea printr'o pă- 
dure. Şi iată că zări într'un arbore o creangă pt care erau 
nuci, însă numai nuci de aur. Se dete jos din cal şi rupse 
creanga aceasta. 

Dar tocmai în clipa aceea, eşi înainte-i un urs, care 
îi zise răstit: „Dece ai rupt creanga mea? Ca pedeapsă, 
am să te mănânc!” 

__ Negustorul se sperie tare şi răspunse tremurând: 
„N'as fi rupt-o, dar fiică-mea cea mică mi-a cerut să-i a- 
due o creangă de nuc. 

` — Dacă-i aşa, îi întoarse ursul vorba, îţi dau drumul, 
însă peste trei zile, ori îmi trimiţi aicea pe fiică-ta, ori vii 
tu din nou, ca să te mănânc. 111 spun numai să știi, că de 
mine 11781 scăpare”. 

Negustorul plecă amărât si sosi acasă, unde împărţi 
darurile aduse. Dar soţia sa văzu că stă aměrát si poso- 


SLAVON 


morát si îl întrebă ce i sa întâmplat. Omul îi povesti in- 
támplarea cu ursul, însă o rugă să nu spună nimic fe- 
telor. „Peste trei zile, voi merge eu însumi la urs”, zise el. 

Insă fata cea mică auzise totul. Veni, aşa dar, la pă- 
11111 si le spuse că va merge ea la urs, iar nu tatăl său. 

Dar când sau împlinit cele trei zile, ursul n'a astep- 
tat, ci a venit el singur să-și ia prada. Vrând, nevrând, 
părinţii au dat ursului pe iubita lor fiică. Ursul a pus-o 
intr'o trăsură si a plecat cu ea, mergând drept la pădurea 
de unde tatăl ei rupsese creanga de nuc. 

Acolo, ursul s'a dat jos din trăsură şi i-a zis fetei: 
„Vino după mine, ca să mergem la casa noastră”. Dar la 
ce fel de casă? Că el a intrat într'o groapă, iar fata a 
trebuit să moargă după dânsul. 

Insă, în fundul gropii era o poartă mare. Ursul des- 
chise poarta si zise fetei: „Intră şi nu te teme!” Fata 
intră, dar tremura toată de frică. Se gândea, sărmana de 
ea, că i-a sunat ceasul morții. 

Dar, deodată, s'a auzit un bubuit puternic. S'a făcut 
lumină, iar fata a văzut că nu este sub pământ, ci 1011") 
palat măreț. In palatul acesta cântau muzici si forfotea o 
lume bogat îmbrăcată. 

Pieri însă ursul, iar în locul lui, fata văzu înaintea 
sa pe un voevod tânăr si chipeș. „Eu sunt, îi zise voc- 
vodul, ursul de care te-ai speriat așa de mult. Fusesem 
prefăcut în urs de un vrăjitor, însă acum mi-am luat 
pentru totdeauna chipul si înfăţişarea mea de om”. 

Sfârşitul povestei se înţelege lesne. Voevodul luă în 
căsătorie pe fata negustorului si trăiră amândoi ani multi 
şi fericiţi. 

Prelucrare de H. Mazurescu 


Urmare din pag. 12: „Din necazurile pápusii“ 


fost aruncată într'un colţ cu alte păpuşi, unele fără o 
mână, altele fără un picior, altele și mai rău: fără ochi. 
Ne-au lăsat câteva nopţi acolo si era atelierul foarte mare 
şi foarte întunecat. In ultimul timp a mai fost adusă o 
păpuşă mare pe care au aruncat-o deasupra mea; era a- 
proape să mă înăbușe. In fine, după o săptămână 7੧੫ 
lipit si m'au trimis acasă. 

Dany e elevă la liceu, în clasa doua, aşa am auzit 
spunându-se. E toată ziua plecată de acasă, la şcoală, iar 
când se întoarce acasă, învaţă mereu. Mie nu-mi mat dă 
nizi o atenţie. Doar în vacanţă, îmi mai schimbă rochia, 
din când în când, d?r si atunci stă numai câteva clipe cu 
mine, apoi îmi întoarce spatele, aruncându-mă iar între 
perne, lângă clown-ul urât şi lângă cățelul de lână. 

O singură dată a venit Dany iar la mine ca și în tre- 
cut. Pe faţa ei curgeau lacrimi si tot trupul îi era zguduit 
de hohote de plâns. Mi-a părut foarte rău de ea, desi se 
purtase atât de rău cu mine până atunci. Am auzit-o spu- 
nându-mi: „Păpuşică mică, tare îmi pare rău că nu mai 
sunt şi eu mică să mă joc cu tine. E așa de rău să ai de-a 
face „cu păpuși mari. Oamenii sunt tare răi, pápuso, tare 
ráL. 

n infeles bine ce-a spus Dany, pentrucă si eu am 
văzut că oamenii sunt răi, din purtarea lor faţă de mine, 
Totuşi, n'am putut să-i fac nimic ca s'o împac, pentrucă 
Dumnezeu pe mine m'a lăsat fără glas şi fără lacrimi. 

De atunci, Dany iar m'ă uitat pe sofaua mea si va mai 
trece mult, mult timp aşa si cine ştie ce se va mai in- 
tâmpla cu mine. Un lucru știu: că din zi în zi îmi va 
fi mai rău. Dacă se va schimba, totuşi, ceva în viața mea, 
im să vă scriu iar. 

p. conf. Aniscara Odeanu 


Urmare din pag. 14: „OALA DIN IAZ“ 


„Bine a fi să ne mai odihnim la umbră”, grăi omul, 
„căci tot am obosit de-utâta cale”. 

Apoi se aşezară jos pe iarbă şi lăsară vituţele să pas- 
că. Dar purcelul, ii tot purcel şi cum e felul lui, începu 
să scurme împrejurul .stejarului. Deodată începu să 
cooite de parcă l-ar fı tăia! cineva, nu alta. Omul se ridi- 
că pe jos să cerceteze ce sa întâmplat. Când colo ce să 
vadă? Se prinsese jigodia cu râtul într'o verigă, ce-o scoa- 
se scurmând din pământ și 20113, 20118, de te asurzea 

Săracul îi veni iiw"'ajutor, desprinzând rátul de bel- 
ciugul fără voie şi trase de verigă. Se opinti el, nu-i vor- 
bă, dar când colo, scoase din pământ o căldăruşă plină 
cu galbeni. 

Mare-i mai fu bucuria! Uitase şi de oboseală și de 
foame si hai iar la drum ca nu cumva să-i apuce noaptea 
n câmp si să se mai întâmple cine ştie ce. 

“Abia în spre seară ajunseră cu toţii sănătoși si voioși 
acasă. 

Din timpul acela săracul se îmbogăţi repede si ajun- 
se chiar primar in satul lui. 

Când il înticbară camenii în ce fel s'a îmbogăţit, le 
zicea că a găsit o oală cu galbeni în iazul cutare, unsă cu 
smoală ciubutăi cască. 

Nu-i vorbă, îl pizmuiră mulţi, mai ales vecinul bogat 


- la care lucrase cu ziua mai odinioară şi care își puse în 


15 


gând să se ducă in taină la iaz să caute şi el o oală cu 
galbeni. 

Vai de steaua lui dacă va încerca vre-odată s'o scoată 
din iaz, “atunci va da de belea. Poate chiar de pe acu- 
ma să-și ia lumea'n cap. 

Eufrosina Simionovici- Cernăuţi 


euu 


Sus: Flori fragede. 


Stânga: Copiii cari pleacă in vilegiaturá 
își iau rămas bun de la părinți. 


Jos: O zi caldă de vacanţă. 


—— 


z 
Z 
6 
0 
u 
z 
< 
O 
z 
d 
z 


F 
z 
© 
z 
2 
© 
= 
g 
£ 
i 


evista noastră nu este un ziar, care să povestea- 
scă tot ce se întâmplă mai de seamă. Ba chiar, 
aceasta este una din marile deosebiri dintre ziar 
şi revistă. Un ziar — și de aci îi vine şi numele 
—- serie zi de zi despre tot ce se petrece. O re- 
vistă dă cititorilor materie, care nu se invecheste, așa că 
poate fi citită oricând. 

Cu toate acestea, din când în când, povestim si noi în 
„Dimineața Copiilor” despre unele fapte mai însemnate si 
care trebue să fie cunoscute si de cititorii noștri. Așa, de 
pildă, in n-rul 497 al revistei, am scris despre marea ispra- 
vă a aviatorului american Willey Post, care a reușit să 
facă cu un aeroplan ocolul pământului în 7 zile şi 18 ore, 
în care intră și timpul cât a fost nevoit să se oprească. 

Acum vom vorbi despre alte două mari și minunate 
isprăvi ale aviatorilor. 


3੬ 


Mai întâiu despre sborul a doi aviatori francezi — 
Codos si Rossi. Aceşti doi aviatori îndrăzneţi şi pricepuţi 
au pornit cu avionul din America, sburând în linie dreap- 
tă. Au străbătut Oceanul Atlantic, au sburat deasupra Eu- 
ropei, de unde, fără să se oprească nicăeri dela plecare, 
au trecut în Asia Mică si anume în Siria si nu s'au coborit 
decât atunci când li se terminase toată benzina. 

După socoteala făcută, Codos şi Rossi au sburat fără 
nici o oprire aproape zece mii de kilometri, ceeace nici un 
alt aviator nu reușise până la dânșii. Așa dar, au bătut re- 
cordul, cum se spune cu un cuvânt technic, adică au în- 
trecut pe-toti aviatorii, care încercaseră să sboare fără 
oprire. i 3 
De sigur, frumoasa isbândă a acestor doi aviatori a 
produs în Franța mare bucurie, iar ei au primit felicitări 
din toate părţile lumii 


* 


O altă izbândă nu mai puţin frumoasă, a fost obținută 
de generalul italian Balbo, ministrul aviaţiei italiene. 

In luna lulie, generalul Balbo, care, pentru un gene- 
ral, este foarte tânăr, fiindcă n'are decât 35 de ani, a por- 
nit din Italia cu 24 hidroavioane. (Hidroavioane se nu- 
mesc aeroplanele, care sboará ca orişice aeroplane, dar 
care merg si pe apă, așa cum merg vapoarele). 

Toate aceste 24 de hidroavioane erau din aviația mi- 
litară italiană. 

In fruntea acestei escadre (escadră se numește un grup 
de avioane sau de vapoare), generalul Balbo a sburat din 
Italia în Statele-Unite ale Americii de Nord, însă oprindu- 
se în două locuri pe drum. 

După ce a stat câteva zile în America, mai întâiu, ca 
să se mai odihnească el și oamenii săi (în număr de 100 
şi ceva), ca să facă mici reparaţii la hidroavioane și, al 
doilea, ca să aștepte un timp mai favorabil pentru sbor, 
generalul Balbo a pornit din nou cu întreaga sa escadră 
din America in Italia. 

Pe drum, s'a oprit mai întâiu la insulele Azore din 
Oceanul Atlantic, unde sa stricat un hidroavion, iar un 
ofiţer a fost omorît în căderea aparatului. A doua oprire 
a făcut-o la Lisabona, capitala Portugaliei. De aci, a sbu- 
rat direct în Italia, amerizând, ceeace înseamnă coborân- 
du-se pe apă, în apropiere de Roma. 

La Roma, generalului Balbo, precum $1 întregului echi- 
pagiu cu care a întreprins sborul, li sau făcut o primire 
măreaţă, triumfală. Au fost primiţi aşa cum sunt primiţi 
generali, cari câștigă mari victorii. 


MARILE_ 


zboturi in võ xosh 


Toți ofiţerii, care au luat parte la acest sbor, au fost 
răsplătiți cu înaintarea cu un grad, iar generalul Balbo a 
fost înaintat la rangul de mareşal. 

Dece isprava generalului — adică, acum a mareşalu- 
lui Balbo este aşa de importantă, încât să fie considerată 
— şi cu drept cuvânt — ca o mare şi strălucită victorie ? 

Să răspundem pe scurt la întrebarea aceasta. Este 
mult mai greu să reusesti un sbor așa de îndepărtat si pe 
un drum în care sunt vânturi, furtuni şi alte primejdii, 
mergând în grup şi încă în grup destul de numeros. Să 
sboare toate în ordinea hotărită dela început şi să sosească 
toate împreună exact în aceeași vreme. 

Pentru aceasta se cere din partea celor ce conduc apa- 
ratele o pregătire admirabilă, o disciplină de fier şi o vo- 
intá tot așa de tare. 

Se mai cere ca aparatele să fie construite din materi- 
alul cel mai ales, cel mai solid, fiindcă nu e glumă un drum 
de 20 de mii de kilometri, cât a făcut escadra de hidro- 
avioane a lui Balbo. 

De aceea, succesul este mare, iar Italienii au tot drep- 
tul să fie bucuroși și mândri de aviația lor si de aviato- 
rii 107. 

Vladimir Astronomul 


Câteva glume scurte 


NEGLIGENTÁ 


„ Clientul (la restaurant): „Chelner, am găsit o muscă in 
supă!” 

Chelnerul. „Scuzati, vă rog, domnule. Cine ştie cum sa 
ascuns și n'am găsit-o, că eu am scos încă zece din farfuria 
d-voastră”. 


INTREBARE DE BETIV 


Un beţiv, care abia se ţinea pe picioare, întrebă pe un 
trecător: „Domnule, nu mi-ai putea spune pe unde tre- 
bue să o iau, ca să merg acasă la mine? 

— Dar, îi răspunse trecătorul, mai întâi spune-mi unde 
locuesti d-ta? 

— —Ce vorbeşti prostii! îi întoarse beţivul vorba. Dacă 
ştiam unde stau, nu te-aş fi întrebat”. 


COPIL AT 
IN CURÂND INCEPE ŞCOALA! 


Notaţi-vă deci cu grije adresa noului magazin 


Librăria „Cișmigiului'“ 
B-dul Elisabeta, 24 


care a hotărât să vă ofere la orice cum- 
părătură cele mai frumoase cadouri. 


Spuneţi părinţilor să vă cumpere tot ce 

cd prea 0੦80੦ dela Librăria Cişmigiului 

şi vor avea astfel o cheltuială cât mai 
mică, pentrucă la această librărie toate 
refurile sunt scăzute la maximum. Pe 

ângă cadourile care se oferă tuturor, 

dacă veţi spune numai că sunteți cititori 

sau abonați ai „Diminefii Copiilor“, 

vi se va face şi un rabat special. 

+ 4 > A > A A © © AA A A A + 


i 
| 


30 August 1933 — Nr. 499 


SÁRINDAR), 12. m 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/10 


m, 1 AN 200 LEI 
Dolan: 108 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


înapoiază 


PĂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE 


e la începutul lui Aprilie, micile boabe de grâu, 
de bucuria că s'au născut şi au esit din pământ, 
își puseseră pe cap un muşuroiu verde. Spicele 
erau aşa de fragede, incât păreau că sunt de 
mătase. 

Un fluturas alb si sburdalnic sbură pe un spic şi-i 
zise: „Eşti aşa de mic si ai, totuşi, barbă”. ੪ 

Spicul 28008 pe fluturas si îi răspunse: „Am barbă, 
fiindcă sunt o persoană cu judecată”. 

O omidă galbenă cu ochelari negri privi în sus și îi 
zise spicului: „Nu-l băga în seamă pe fluturașul acesta 
usuratic ! Nu ştie decât să trăncănească şi să sboare fără 
rost”. 

Drept răspuns, fluturașul se porni să sburde şi să râ- 
dă ca un nebun. După aceea, vorbi zicând: „Dar tu, omidă 
grețoasă, ce ştii să faci ? 

- Eu ştiu să tac”, răspunse omida, fumándu-si pipa 
şi potrivindu-și ochelarii pe nas. 

In luna Iunie, spicele de grâu începură să ingálbenea- 
scă si să plece în jos capul, deoarece boabele din ele atár- 
nau acum mai greu. 

Un greere negru sări în capul unui spic: „De ce dormi 
şi ţii capul plecat în jos ? îl întrebă el. Ridică-te în sus şi 
hai să sări, aşa cum fac eu. 

— Eu nu dorm, ci muncesc, îi răspunse spicul de grâu. 
Şi fin capul în jos, fiindcă munca mă oboseste", 


A înţeles ori n'a înţeles greerul ? Vorba e că a sărit 
din spic si a mers mai departe tot sărind şi fáráind. 

In luna lulie, spicele de grâu se făcură înalte cât un 
copil. Şi erau acum pline si umflate. Când s'a inoptat, in 
vârful fiecărui spic sa așezat un licuriciu cu felinărașul 
aprins. 

Dar printre spicele de grâu răsăriseră şi albăstrele si 
floarea roşie a macului. Şi veniră doi copii — un 08146 
si o fetiță — ca să strângă un buchet, pentru că ziua ur- 
mătoare era ziua mamei lor. Insă, pe când culegeau flori, 
mai călcau și striveau spicele de grâu. 


Atunci, spicele de grâu li se plânseră și le ziseră: „Mai 
încet, copii ! Nu vedeţi că suntem de aur şi că este rău să 
călcaţi aurul cel mai preţios de pe pământ ? 

— Vă láudali în zadar ! le răspunse fetiţa. Voi sunteţi 
niște ierburi, iar nu bani de aur! 

— Noi, fi întoarseră vorba spicele de grâu, suntem 
pâinea, pâinea cea de toate zilele, pe care o cereţi dela 
Dumnezeu. Ai putea trăi şi fără să ai bani de aur. Dar, ca 
să trăeşti, de pâine ai tot atâta nevoe, câtă ai de aerul, pe 
care îl respiri”. 

Fetiţa își înţelese gresala şi îngenuchiă înaintea spi- 
celor, cerându-le iertare. 


Florica 


ROMAN PENTRU 
COPII şi TINERET 
ES mei 
ar unde este Victoria, cealaltă fetiţă, care a fost 
răpită cu Silvia? întrebă inginerul Bunăreanu 

pe Lazăr. Unde o ţineţi ascunsă pe dânsa? 
— Prizoniera cealaltă, răspunse Lazăr, care 
nici nu ştia că o cheamă Victoria, a fost luată 
cu mașina de Petre Popescu mai acum o jumătate de oră. 

— Intreabă-l unde a fost dusă, îi zise în limba fran- 
ceză d-lui Bunăreanu detectivul Jean Nerton, adăugând: 
dacă spune adevărul şi ne ajută să o găsim, vom face așa 
a €1 să scape de pedeapsa ce-l așteaptă. Ba chiar o să-i 
dám si o răsplată în bani”. 

D. Bunăreanu ii traduse lui Lazăr româneşte ceeace 
Jean Nerton îi spusese în limba franceză. Insă Lazăr, ju- 
rându-se pe ceeace zicea el că are mai scump, îi asigură 
că Petre Popescu n'a vrut să-i spună nici lui unde merge 
şi că tot ce știe este direcţia în care a apucat automobilul. 
Și ੧7੧1੧ cu mâna pe unde fugise Petre Popescu. 

Jean Nerton státu să se gândească vreo două minute. 
apoi zise hotărît: „Trebue să pornim numai decât după fu- 
gari!” Adresându-se apoi tatălui Silviei, îi zise: „Domnule 
Bunăreanu, te-am fi lăsat pe d-ta, ca să îngrijeşti de d-ra 
Silvia şi să o duci acasă. Insă, eşti singurul dintre noi, care 
cunoşti. pe d-ra Victoria, aşa că e nevoe să ne insotesti. 


17) Goana după 


O drăguță cititoare. 


4 


răpitorii Victoriei 


de N. BATZARIA 
PLT EE 


— Nici nu mă gândesc să mă întorc acasă, până nu 
găsim şi nu scăpăm şi pe Victoria!” răspunse şi mai ho- 
tărât d. Bunăreanu. 

Era din parte-i o hotărâre frumoasă şi vrednică de 
laudă, decât este vorba unde să o lase pe Silvia în toată 
vremea aceasta şi cui să o incredinteze. 1). Bunăreanu avea 
la Brașov ceva cunoscuţi, dar mavea vreun prieten de a- 
proape si nici un fel de neamuri. 

Insă, Silvia deslegá ea însăşi toată încurcătura. Ince- 
pând să-şi mai revină în fire si să se simtă ceva mai bine, 
îşi trecu braţele în jurul gâtului d-lui Bunăreanu si îi 
zise rugátoare, dar hotărâtă: „Tăticule, merg cu tine! Nici 
eu nu vreau să mă întore acasă fără Victorita!- 

— „Bine si frumos te-ai gândit domnişoară!” îi 
Jean Nerton, mângâind-o pe păr. 

„Dar mai avem ceva de făcut, adăogă el. Cum facem 
cu acești doi prieteni?” Şi arată spre cei doi negustori 
falși, Lazăr şi Marcu. 

La urmă, se hotári ca Marcu să fie lăsat la Braşov, 
adică nu lăsat liber, ci pus la închisoare şi supraveghiat 
de aproape, iar Lazăr să fie luat cu dânşii, de oarece cu- 
nostea pe Petre Popescu si pe complicii lui. 

Si aşa pornirá la drum, urcándu-se în automobil Jean 
Nerton, d. Bunăreanu cu Silvia, Lazăr si unul din cei doi 
tineri dela: Siguranţa Statului. Porniră în direcţia în care 
a spus Lazăr că apucase maşina cu Petre Popescu si Vic- 
toria. >» ; 

In câteva minute, automobilul se depărtă mult de o- 
raşul Braşov, care nici nu se mai zărea. 

„Dar ştim oare încotro mergem? întrebă întrun rând 
d. Bunăreanu pe Jean Nerton. 

— Sunt aproape sigur că mergem pe drumul cel bun”, 
răspunse acesta, care din momentul plecării nu făcea alt- 
ceva decât să se uite pe şosea şi după aceea să cerceteze 
mereu o hartă, pe care o ţinea întinsă pe genuchi. 

In adevăr, nu după mult avură prilejul să se incre- 
dinteze că Jean Nerton avea dreptate, când spusese că 
merg pe drumul cel bun. În cea dintâi comună ce au în- 
tálnit, au întrebat pe oameni despre un automobil, pe 
care îl ştiau cum este din descrierea ce le făcuse Lazăr. 

„Da, le-au răspuns cei întrebaţi, mai adineauri a tre- 
cut prin comună o maşină ce mergea cu o iufealá așa de 
mare, că era să calce cât p'aci pe un copil. A trecut şi 
esind din comună, a luat-o la stânga. 

După ei!” zise Jean Nerton, spunând şoferului, care 
nu era altul decât tânărul dela Siguranţa Statului, ca la 
esirea din comună, să apuce la stânga. 

Insă drumul pe care mergeau acum, nu mai era 0 ਕ੦- 
sea, ci un drum de ţară din care se ridicau nouri de praf 
şi plin de gropi la tot pasul. 

De aceea, automobilul nu ma: putea merge cu iuteala 
de până atunci, ceeace începuse să-l cam îngrijoreze pe 
d. Bunăreanu. Dar Jean Nerton căută să-l liniştească, zi- 
cându-i: „Nici ticăloşii după care ne-am luat, nu pot să 
meargă mai iute, fiindcă drumul prost şi gropile sunt şi 
pentru dânşii, aşa că n'avem dece să fim îngrijoraţi”. 

Din potrivă, Jean Nerton era mulțumit si încredinţat 
mai mult decât oricând că sunt pe urmele răpitorilor Vic- 
toriei. Inaintea lor, se vedeau pe drum urme proaspete 
şi adânci, lăsate de un alt automobil. Erau făcute de au- 
tomobilul răpitorilor. Despre aceasta Jean Nerton n'avea 
nici o îndoială. De aceea, nu se plângea de încetineala cu 
care erau nevoiţi să meargă. 


zise 


EDT 


+ 


» 


Insă, după un mers de vreo jumătate de oră pe dru- 
mul acela prăfuit şi stricat, Jean Nerton zise tânărului, 
care conducea automobilul: „Opreste !” Zărise ceva ina- 
inte. Automobilul s'a oprit, Jean Nerton a sărit cel dintâi, 
iar ceilalți s'au dat de asemenea jos. Ceilalţi — afară de 
Silvia, care dormea dusă. Era însă un somn binefăcător, 
un somn de întremare, după câte suferise şi prin câte 
trecuse. ਮ ਰ੍ 

„Vedeţi, le zise Jean Nerton, aceste urme de automo- 
bil mai adânci decât cele întâlnite până acum? Vedeţi 
cum pământul e aicea mai răscolit şi vedeţi această pată 
neagră, care nu s'a putut face decât din uleiul ce a curs 
din vreun automobil ? Urmele şi semnele acestea sunt pen- 
tru noi de mare preţ, fiindcă ne arată că automobilul pe 
care îl urmărim, a avuto pană — probabil de cauciuc — 
şi cei din automobil au fost nevoiţi să se oprească si să stea 
cel puţin un sfert de oră. De aceea, să mergem înainte cu 
mai mult curaj si cu speranţă mai mare”. 

Automobilul a pornit din nou, mergând atâta de iute, 
cât se putea merge pe drumul acela prost şi plin de gropi. 
Insă, după ce mai merseră aşa vreo jumătate de oră, vá- 
zură că drumul de fară se sfârşeşte şi că es din nou pe şo- 
seaua cea mare. 

„La dreapta sau la stânga ?” se întrebă Jean Nerton 
cu glas tare, vorbind însă mai mult pentru sine însuşi şi 
privind cu atenţie şoseaua de o parte şi de alta. Privea 
şoseaua, dar se uita și pe harta, de care nu se despěrtise 
o clipă. 

„La stânga, zise el mai departe, șoseaua duce spre 
interiorul ţării, duce spre București, iar la dreapta duce 
spre graniță. Dacă-i aşa, e sigur că tâlharii au apucat la 
dreapta, de oarece gândul si planul lor trebue să fie de a 
trece granița si de a se ascunde în vre-o ţară vecină. Deci, 
apucăm si noi la dreapta !" z 

Ziua trecuse de namiazi, cánd automobilul cu priete- 
nii nostri, automobil in care Silvia isi dormea somnul ei li- 
nistit si binefăcător, se apropia de oraşul Sighișoara. Era 
In afară de îndoială că automobilul cu răpitorii Victoriei 
n'a trecut prin acest oraş. Ar fi fost din partea lui Petre 
Popescu, si tovarășilor săi o îndrăsneală neiertată, aproape 
o nebunie. Ar fi insemnat să se dea prinşi ci înșiși in mâi- 
nile poliţiei. Erau doar convinși că poliţia si jandarmeria 
din toată ţara aveau veste despre fapta ior ticăloasă si că-i 
urmăreau. Mai ales poliţia si jandarmeria din Ardeal, 
unde li se dăduse de urmă. 


Cu toate acestea, Jean Nerton spuse că automobilul în 
care era el şi ceilalţi tovarăşi de drum să intre în oraşul 
Sighişoara. „Ca să mai luăm benzină, să luăm de-ale mân- 
cării şi să aducem la cunoștința poliţiei că am scăpat-o pe 
d-ra Silvia şi că suntem pe urmele ticăloşilor, care au fugit 
cu d-ra Victoria. La rândul lor, poliţia si jandarmeria vor 
da telegrafic si telefonic de veste în toate localitățile din 
Ardeal, pentru ca automobilul răpitorilor să fie urmărit de 
aproape şi — de sigur — prins, dacă lucrul va fi cu pu- 
tinţă”. 

Așa vorbi Jean Nerton şi se făcu precum spuse el. 
Câteva minute au fost deajuns, ca să-facă la Sighişoara tot 
ce se hotărise. Apoi automobilul esi din oraş, căutând să 
apuce pe drumul pe care Jean Nerton îl vedea că este cel 
mai nimerit. 

Merseră așa vreo trei ore, însă în tot timpul acesta nu 
numai că nu putură să ajungă automobilul răpitorilor, dar 
nici să afle cel puţin ceva vești, care să le arate că sunt în 
adevăr pe drumul cel bun. Aceia pe care îi întrebau, răs- 
pundeau, unii că n'au văzut trecând nici un automobil, alţii 
că ar fi zărit chiar două, trei automobile, dar că n'au stat 
să le privească, aşa că nu puteau spune cum erau făcute. 

Totuşi, Jean Nerton nu-și pierdea curajul si nu se a- 
bătea din drumul pe care apucaseră. Zărea pe şosea urme 
proaspete de automobil si lucrul acesta îi era deajuns, ca 
să stărue în credinţa că răpitorii sunt pe acelaş drum îna- 
intea lor. 

Insă a sosit ora, când ziua începuse să se ingáne cu 
noaptea. Incă puţin si s'ar fi inoptat deabinelea. Ši se ves- 
tea o noapte întunecoasă. Cerul era acoperit de nouri ne- 
gri si desi, aşa că luna nu putea să lumineze pământul. 

Urmărirea răpitorilor devenea acum din ce în ce mai 


anevoioasă. Ci Silvia se trezi din somn și privind în jurul 
ei, întrebă buimăcită: „Unde suntem aicea ? j 

— In brațe la tăticu, îi răspunse d. Bunăreanu, mân- 
gâind-o pe cap şi pe obraji şi adăugând: mergem să găsim 
pe Victorita. 

— Să mergem, să o găsim şi să o aducem acasă”, ii 
întoarse vorba Silvia, care îşi venise bine in fire, pierin- 
du-i ameţeala pricinuită de cloroform. 

Insă fetiţa simţi dintr'odată în stomac un gol mare. 
Avea de ce: din ajun nů mâncase nimic. Din fericire, în 
automobil se găsea mâncare din belșug, mai ales că cei- 
lalţi nici nu se gândiseră să guste ceva. : 

Dar pe cánd Silvia isi potolea foamea, Jean Nerton, 
tresărind dintr'odată, strigă cu glas tare: „Scoatefi 'evol- 
verele si fiţi gata să trageţi !" Şi se grăbi să scoată cel din- 
tâi revolverul din buzunar. 

Jean Nerton auzise ceva: auzise sgomotul ce producea 
un automobil în mers. Spunând tânărului dela volan să 
dea automobilului lor viteză si mai mare, după nu mai 
mult de două minute Jean Nerton putu să vadă un auto- 
mobil, care mergea înaintea lor cu o iutealá tot atât de 
mare. 

„E aceasta mașina prietenilor tăi ? întrebă el repede 
pe Lazăr. 

— Se pare că este, răspunse Lazăr. 

— Să tragem câteva focuri de revolver în aer, ca semn 
pentru cei din maşina de dinainte că trebue să oprească”. 

Descárcar cu toţii — se înţelege, afară de Silvia si a- 
fară de Lazăr, căruia nu i se dăduse nici o armă — mai 
multe focuri. : 

Insă urmarea a fost că cei din mașina de dinainte, în 
loc să oprească, au răspuns si ei prin focuri de revolver si 
au căutat să-i dea masinei lor o iufealá si mai mare. Incă 
o dovadă că ei şi nu alţii eruu răpitorii Victoriei. 

Intre acestea, s'a lăsat pe toată întinderea aceea de pă- 
mánt o noapte întunecoasă cu cer negru si mohorit. Am- 
bele automobile fugeau ca nişte fantome, de pe alte tărâ- 
muri. 


(Va urma) 


tí 


„Spuneţi că n'am o pápusicá frumusicá!“ 
(Photo Metro-Goldwy ) 


Fotografiile 


Sămăreanu Mircea 
cl. I-a primară 
Şcoala de hňeti No. 45 
Bucureşti 


Ionescu Victoria 
cl. IV-a primară 
“Şcoala de fete „Ferdinand“ 
Bucureşti 


Nuhemsohn Jacques 
cl. Il-a primară 
Şcoala de 08011 No. 1 
Galaţi 


Dorina Rapaport 
cl. II-a primară 
Şcoala de fete No. 3 
Bucureşti 


Negulescu Lucian 
cl. IV-a primară 
Comarnic-Prahova 


cititoarelor și cititorilor 


-” 
Adriene Marcovici Martina Vicentio 
i cl. I-a primară cl. I-a primară cl. IV-a primară 
„Institutul Anglican Speranţa“ Şcoala de fete No. 21 Şcoala de 08611 No. 25 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti 
p 
Şaie Zizi Gheorghiu Marius Buíty I. Aura 
cl, I-a primară cl. Il-a primară cl. IV-a primară 
Sc. Iacob şi Carolina Löbel Şcoala de băeți No. 2 Școala Bărăţiei 
Bucureşti Bacău Bucureşti 
Braunstein Marce Dascalopol G. Olimpia Adrian G. Vasilin ~ 
cl. I-a primară cl. Il-a __€l. Il-a primară 
Şcoala de fete No, 28 Gimnaziul Principesa Elena Şcoala de băeţi No. ? 
Bucureşti Cerna-Vodă Constanţa 
; 4 ză pr” MA 
Haberman Vonica Leon Mattes Elena V. Conea 
cl. 111-੩ primară cl. IV-a cl. I-a primară 
Şcoala „Assei-Tov“ Școala Parohială de băeți Notre Şcoala de fete No. 39 
Vaslui Dame de Sion, Iași București 
o 


Jitta D. Rachmuth Rotman Josefina Maxi Al. Ioan 
cl. IV-a primară cl. Il-a primară cl. IV-a primară 
Şcoala „Carmen Sylva“ Şcoala de fete No. 2 Şcoala de bňeti No. 23 
Bucuresti Piatra-Neamţ | Bucureşti 
6 


PORTIA | 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la școală premiul 1-1੮ 


Paul S. Angheleanu Zolman S. Eugenia 


x Anne-Marie Ross 
cl. II-a primară cl. II-a primară cl. I-a primară cl. I-a primară 
Şcoala „Cuibul cu þarză" Şcoala de fete No. ਟੇ Şcoala „Spiru Haret“ Se. de fete „Cuibul cu barză“ 
București Bucureşti ob Bucuresti Bucuresti 


Crejescu Elena Constantinescu Jean Koppel H. Sami Mágura Corina 


cl. Il-a primară cl. Il-a primară cl. Il-a primară Școala de fete No. 5 
Şcoala de fete No. 24 bis Şcoala de băeţi din Colentina Şcoala de băeţi No. 4 cl. I-a primară 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti București 


Claudiu Seni Froimovici L Cecilia Leibovici D. Jeana Olaru V. Ioan 
f; cl. IV-a primară cl. II-a primară cl. III-a cl. IV-a primară 
Şcoala de băeţi No. 1 Scoala mixtă „Cultura“ Şcoala comercială No. 3 Şcoala de bšeti No. 45 


Constanta : Bucuresti Bucuresti Bucuresti 


Sipoteanu A. Olga Eisig S. Mircea Radu Gheorghe 
cl. I-a primară cl. II-a primară ਹੀ primară cl. V-a primară | 
Școala de fete din Nucet Şcoala de fete din Nucet Scoala de băeţi Sf. Andrei Şcoala de băeţi No. 37 
Dâmboviţa Dâmboviţa București București 


t 


Constantinescu ; 3 
cl. I-a navy me Elias I. Renée Minulescu V. Constanţa Bercu şi Nathaň M. Eimaii 
Şcoala de băeţi No, 25 îi de ਦਲ 3 be Keby primati ý el. IV-a şi 1"-੫ ਰ੍ 
i i „No: 2 Școala de fete No. Scoala Isráeli seti 
Bucureşti Bucureşti Bucuresti şcoala ਦੂ ia 7 băeţi 


APLEA _ 
CLOSCA 


Desene de CEO Text de Moş Nae 


3) HAPLEA LA VÂNĂTOAREA DE MĂGARI 


Ii mai spune coana Frosa: A „Unde sunt măgari sălbatici? Insă Hap îi răspunde, Cu ovăz îşi umple traista, 
„Prost eşti, Hapleo, şi tâmpit, Ia, mai bine şezi acasă! Ba chiar râde de plăcere: Pentru el îşi ia merinde, 
Te-a'nşelat atâta lume, Am ajuns de râsul lumei, „Nu te taie capul, Froso, „S'auzim de bine, Froso!" 
Totuşi, nu te-ai cuminţit. Deci, de gândul tău te lasă!” Eşti cu mintea de muiere!” Şi la drum indato'ntinde. 


VAAA AAA] 
(Aaa “ 
/ 


x 


Tot mergánd, îşi zice singur: „Cel puţin voi prinde zece. Şi măgarii cei sălbatici Dar ce şmecher mai e Haplea! 

„Ce noroc a dat pe mine! Şi mai mulţi de s'ar putea Vrând s'arate-asa cum sbeară, Când drumeţii îl inreabě: 

Când mě'ntorc eu cu cireada, Vreau să umplu toată curtea.. Sbierá Haplea măgăreşte — „Incotro pornit-ai, Hapleo? 5 
Fac pe Frosa de rusine. Când porni-vor a sbiera...' Şapte văi de răsunară. — La Blegesti, că am o treabă”, > 


R 


Nu le spune adevărul, Vrea să-i prindă numai dânsul Merge, merge, cam spre seară Intră Haplea în pădure. 


Căci se teme că pornesc Si de-aceea-i păcăleşte. La Támpenii a sosit. Inima îi bate tare. 
După el la vânătoare i Zău, deştept e Haplea-al nostru!  Intrebând unde-i pădurea, Ii bătea de bucurie 
Și měgarii-i şterpelesc. Alt ca el nu se găseşte, Drept acolo a pornit. Si de multă nerăbdare. 


Scoaie iraisia de pe umeri Sbiară iarăşi, sbiară tare! Ține traista desfácutá, Dar la sbieretul lui Haplea 
Si incepe-apoi să sbiere: Merge, sbiară ne'ncetat — Ca měgarii să zărească Nu răspunde vrun măgar. 
„Hi-ha! Hi-ha!” măgăreşte — La Hăpleşti nu este altul Ce-i intr'nsa şi grămadă Sbiará, de-şi rupea gátlejul, 
Să-] auzi, că-i o plăcere, Să-l întreacă la sbierat. La ovăz să năvălească, Insă totul en zadar. 


Intră Haplea, se afundě Ba la dreapta, ba la stânga, De copaci se-agaţă ntr'una, „Unde sunt măgarii naibei? 
In pădure căutând. „ Ba în sus şi ba în jos, Haina-şi rupe, pe obraz Nu cumva au asurzit? 
De măgari măcar o coadă Peste tot se duse Haplea, Sgâriat e, plin de sânge, Ori te pomenesti că alţii 


Nu zăreşte el miscánd. Insă, fără de 10105. Nu mai poate de necaz. I-or fi prins şi şterpelit?” 


Uite-asa se'ntreabă Haplea, In pădure-i noapte-acuma, „Mi se pare — "si zise dânsul — „Ii aştept să se trezească”, 
Pier curaj şi bucurie, La doi paşi nu poţi zări, Că măgarii s'au culcat, Deci şi Haplea se aşează 
Obosii de-alergătură, Haplea stând pe-o buturugă, Greu li-i somnul, n'auziră Jos, pe frunze din pădure, 
Ce să facă, nu mai ştie. Incepu a se gândi. Câte ori eu am sbierat. Doarme şi măgari visează. 

In n-rul viitor: „Ce a pățit Haplea la pădure“, (Va urma). 


POVESTE 


n povestea de faţă este vorba despre doi tineri, 

care s'au făcut tovarăşi, pentru ca továrěsia lor 
să sfârșească așa cum se va vedea mai încolo. 

Cer iertare, că am uitat cum îi chema pe ti- 

nerii aceștia. Cred însă că nu strică, dacă unuia 
dintr'înşii îi spunem Stan, iar celui de al doilea, Bran. 

Aşa dar, Stan si Bran erau doi tineri din aceiași comu- 
nă, aveau aproape aceiaşi vârstă şi aceiaşi avere. Adică 
m'aveau nici o avere, fiind amândoi săraci lipifi. 

Aveau însă ceva bun: amândorura le plăcea să mun- 
cească. Numai că se întâmpla cu dânşii un lucru cam ciu- 
dat. Stan avea înfățișarea unui tânăr deştept, priceput si 
iute la mână. Bran, din potrivă, arăta ca un om greoiu şi 
mărginit la minte. De aceea, Stan găsea lesne de lucru, 
pe când rar se găsea câte cineva care să-i dea si lui Bran 
să muncească. 

Insă, precum se întâmplă deseori, înfăţişarea este in- 
gelátoare. La fel şi cu prietenii nostri Stan si Bran. Stan 
avea, ce-i drept, înfățișare, de om priceput şi harnic, dar 
adevărul este că nu prea se pricepea să muncească si nici 
nu-l trăgea inima la muncă. Făcea cu silă tot ce făcea si 
fără bágare de seamă. Din această pricină, munca lui era 
fără spor. 

Bran însă lucra cu temeiu si era foarte băgător de 
seamă. Ču toate acestea, din cauza infátisárei lor deosebi- 
ic, Stan, aşa cum am spus, găsea de lucru, pe când lui 
Bran îi era foarte greu să găsească. 


de Marcu lonescu 
#੨=੩੦੬<੭੬੩੩-> RES INOT ਅਟਟ੨੦੨੨੦੬ EON 


Văzând aceasta, Bran merse într'o zi la Stan şi îi zise: 
„Hai să ne facem tovarăşi şi să mergem în lumea largă. 
Cu înfăţişarea ta, tu vei găsi mai ușor de lucru, iar eu 
cu priceperea si răbdarea mea voi munci mai mult. In 
felul acesta, ne vom întregi unul pe altul și vom împărţi 
tot ce va fi să câştigăm”. 

Stau se învoi şi după câteva zile, porniră ei în lumea 
largă. Čercetará destule orașe si comune şi, ajutaţi si de 
noroc, cástigará hani în deajuns. 

Trecuseră cinci ani dela plecarea lor din comună, 
când, intr'una din zile, Stan îi zise lui Bran: „Cred că am 
câștigat destul. De accea, este timpul să ne întoarcem a- 
casă și să trăim pe lângă familiile noastre”. 

Nici Bran m'avu ceva împotrivă, mai ales că şi lui i 
se făcuse dor de acasă. 

Puseră, așa dar, banii câştigaţi într'un sáculet si luară 
drumul spre comuna lor. La marginea comunei era o pă- 
dure, la umbra căreia Stan şi Bran poposiră, ca să se mai 
odihnească. Aci însă lui Stan îi veni un gând, pe care îl 
împărtăşi tovarăşului său Bran. 

„Ar fi mai bine si mai sigur pentru noi, îi zise el, să 
scoatem din săculeţ bani câţi ne trebue pentru cheuuiala 
noastră de toate zilele, iar ceilalţi bani si sáculetul să-i in- 
gropăm la rădăcina acestui stejar. Când isprăvirn banii ce 
luăm si acem nevoe de alţii, venim împreună si scoatem 
iarăși câţi ne trebue. Așa sunt banii nostri la loc mai si- 
gur, decât ducă i-am lua acasă, unde pot să ne calce hoţii”. 


Bran se învoi cu această propunere. Săpară, prin ur- 
mare, 2 groapă mai adâncă, puseră în groapă. sáculeful 
cu bani, apoi o umplură şi o acoperiră bine, punând pe 
deasupra muschiu si frunze, ca să nu se cunoască. După 
aceea, îşi văzură înainte de drum si merserá în comuna 
lor de naştere. 

Insă, chiar în seara aceleiași zile, lui Stan îi veni un 
gând rău de ora păcălos. „Fără mine, îşi zise el, adică 
fără înfățișarea mea de om deştept si harnic, nătângul de 
Bran n'ar fi găsit de lucru şi ar fi murit de foame. Se 
cheamă, prin urmare, că ai mei se cuvine să fie toți banii 
din săculeţ”. 

Și ce mai vorbă multă ? Chiar în noaptea aceea, Stan 
merse ia locul din pădure, unde îngropaseră banii, scoase 
săculețul din groapă si îl duse acasă la el, unde îl îngropă 
din nou într'un colț din grădină. Apoi se culcă si adormi 
mulțumit, ca şi când ar fi făcut cine ştie ce faptă bună. 

Trecură aşa mai multe zile, când Bran, care nu bă- 
nuise nimic, veni la Stan şi îi zise: „Prietene, am isprăvit 
banii ce luasem în ziua în care am îngropat săculeţul la 
rădăcina stejarului din pădure. Fii, aşa dar, bun si vino 
să mergem, ca să luăm fiecare câte o sumă pentru chel- 
tuială. E: 

— Să mergem!” îi răspunse Stan, luándu-si o infáti- 
şare de om foarte curat la suflet. 

Merseră deci împreună, săpară, săpară, dar, precum 
stim, nu-găsiră nimic, pentrucă n'aveau ce să mai găseas- 
că. Bran privea mirat, nedumerit, întrebându-se mereu : 
„Dar cum si unde a pierit sáculetul nostru?” 

Insă Stan, făcând pe desperatul, începu să se tragă de 
păr, să se lovească în cap cu pumnii şi să se vaete, zicând: 
„Vai de noi, săracii şi nenorocitii! Nu mai încape vorbă 


/PNama - Cina 


că au venit hoţii si au furat sáculetul. Vai de noi, ce ne 
vom. face!” 


Dar tocmai fiindcă Stan făcea așa de mult pe despe- 
ratul, det: de bănuit tovarăşului său Bran, care îi zise: 
„Stane, nu te prăpădi așa cu firea! Mi se pare că n'am în- 
gropat săculețul sub stejarul acesta, ci undeva mai de- 
parte. De aceea, aşteaptă-mă putintel aicea si cu ajutorul 
lui Dumnezeu, cred că găsesc sáculetul şi să mă întore 
cu banii neatinși. 

— Bine, du-te!” îi răspunse Stan oftând, dar râzând 
în sineu sa de prostia lui Bran. 

Stan aşteaptă o oră, așteaptă două ore, trei ore, dar 
Bran nu se vedea să se întoarcă. „Mai ştii pe unde so fi 
rătăcit nătângul acesta?” își zise Stan. Şi fiindcă începuse 
să se înopteze, nu mai așteptă, ci se întoarse acasă. 

Când ajunse aci, cel dintâiu gând al său a fost să 
meargă si să-şi vadă sáculetul cu bani la locul din gră- 
dină, unde îl îngropase... găsi sáculetul, numai că în loc 
de bani, nu erau decât pietre şi bucăţi de cărămidă. 

` „Vai, hoţul si tálharul de Bran ! Strigă Stan. Pe când 
eu î! aşteptam în pădure, el a venit şi a furat banii”. 

Insă, după ce sc mai potoli, văzu că nu prea avea ce 
să facă. Să meargă si să-i ceară socoteală? Insă Bran ar fi 
putut foarte bine să-i zică: „Dar ce căuta sáculetul în grá- 
dině la tine? Noi doară Vam îngropat la rădăcina stejaru- 
lui din pădure”. Și tot aşa ar fi putut să-i spună, dacă 
Var fi dat în judecată. 

Văzând, prin urmare, că n'are încotro, Stan tăcu si 
înghiţi, gândindu-se, poate, la zicátoarea: „Cine sapă groa- 
pa altuia, cade singur în ea”. 

Marcu Ionescu 


iste stăpâni fără de suflet au plecat în vara a- 
ceasta la băi, lăsând acasă două animale cre- 
dincioase, dar fără de noroc. 
E vorba de mama-cáine lup si de puiul ei. Cu 
toate că în urma stăpânilor a mai rămas acasă 
o servitoare, aceasta, ființă nemiloasă, nu s'a îngrijit nici 
ea de soarta bietelor animale. Nu le-a dat apă si mâncare, 
cu toate că ştia că 1011 câinii turbează, dacă îi ţii atât de 
oropsiti. 

Sármana mamă-câine lup, disperată de situaţia lor 
mizerabilă, făcu sub poartă o groapă, prin care eşi in 
stradă. Primul ciolan pe care îl găsi, îl aduse puiului ei. 
Bucuroasă de descoperirea acestui sistem, mama-câine lup 
esea regulat după provizii. Dar servitoarea prinse îndată 
de veste și acoperi îndată locul de trecere, zicându-i: 

„Stai, câine, că-ţi arăt eu fie să mai pleci. Stai acasă 
la pândă, că trebue să plec eu în oraș, nu tu. 111 ajunge 
cu ceiace-ti dau, că doar ești câine, nu porc!” 

De-atunci înainte orice ieşire îi fu oprită. Mama- 
câine lup își privea puiul şi-i se rupea inima, când îl ve- 
dea privind-o în ochi nenorocit si când îl auzea spunán- 
du-i pe un ton plângător: 

Cheau-cheau... 

Imi e sete, vreau să beau, 
Parcă am cărbuni în gură 
Si, vai, nimeni nu se'ndură 
Ca să-mi dea un pic de apă, chiar și caldă nu la ghiafá, 
Ah, ce lume si ce viaţă! 


Mama-câine-lup, când își auzea puiul vorbind ca un 
filosof, dispera si mai mult văzând că mare nici o putere 
să-l scape din ghiarele morţii. Atunci, ea îi răspundea pe 
un ton şi mai dureros: 


Chelălău-chelălău, 
Ce păcat de capul tău 


11 


Si de mintea ta distinsă, 
Puisor cu viata stinsă! 

Insă am să mă răzbun, 

Am să las orice nebun, 
Orice hot să intre 'n casă... 
Lasă puiul meu drag, lasă, 
De mi-o-mai svárli salam, 


Hotului nu-i zic nici „ham!" 


Dar hoţii nau mai venit, nici cu salam, nici fără. 
Mama-câine-lup începu atunci să chelălăe atât de tare, încât 
nimeni nu sa mai putut odihni pe acea stradă. Și cu toate 
că zeci si poate chiar sute de oameni i-au aflat cauza dis- 
perărei, nici unul nu s'a găsit să se intereseze de aproape 
de soarta ei. Astfel, după o săptămână de durere cum- 
plită, mama-câine-lup căzu greu bolnavă, turbă şi muri. 
Puiul ei plângea acum disperat zi şi noapte, simțindu-se 
singur pe lume. Odată, nişte doamne din vecinătate, care 
nu se puteau odihni din cauza lui, spuseră servitoarelor 
să-l arunce într'o varnitá la vre-o bina si să se termine 
odată cu el. Puiul însă parcă ar fi auzit ce se hotárise de 
soarta lui. A doua zi de dimineaţă, cum deschise ochii, eşi 
în stradă. Acolo găsi o ceată de băeţi mici şi veseli. Puiu- 
lui de câine lup îi plăcură atât de mult aceste făpturi, în- 
cât uită tot necazul său împotriva oamenilor, care-l finu- 
seră flămând. Se gudură şi se întinse la picioarele unuia 
dintre băeţi, așteptând să fie alintat. Acel băeţel se numea 
Carol, era blând, dolofan şi foarte frumos. Glasul lui dulce 
găsi multe cuvinte bune pentru puiul de lup, dar prea 
târziu. Puiul de lup, măcinat de boală, muri şi el. Astfel 
luă sfârşit viața mamei-câine-lup şi a puiului ei, din 
cauza unor stăpâni fără suflet și nepăsători la credința 
animalelor. 

Alexandru Bilciurescu 


Yer 


a marginea unei păduri, intro căsuţă mică si 


dărăpănată, trăia un biet copil. Era orfan si 
singura fiinţă vie care împărțea amarul cu el, 
era o găină moţată. 

Intro minunată zi de vară, Perlan — căci ast- 
fel se numea copilul — luă găina la subţioară şi porni la 
drum. Pe când trecea printr'o livadă, dete drumul găinei, 
ca să-și caute de mâncare. Găina începu să scormonească 
pământul şi deodată scoase un vierme alb şi lung de un 
sfert de metru. Viermele, mai înainte ca găina să-l poată 
înghiţi, strigă: „Perlane! Dacă îmi scapi viaţa, te voi răs- 
plăti aşa cum n'a fost răsplătit nimeni”. 

Perlan prinse găina si o indepártě. Pe înserate, ajunse 
lângă un izvor, se asezá pe iarbă si cât ai clipi din ochi, 
adormi bustean. 

Se trezi odată cu răsăritul soarelui şi vru să plece mai 
departe, dar deodată se văzu înconjurat de o sumedenie 
de viermusori, fiecare având pe spate o bobifá albă, strá- 
lucitoare ca o lacrimă. 

In mijlocul viermusorilor se afla împăratul lor, care 
uu era altul decât viermele căruia Perlan îi scăpase viaţa. 
Şi împăratul vorbi: 

„Perlane! Drept mulțumire că ai fost milos cu mine, 
îți dăruesc aceste pietre scumpe, care se numesc perle. 
Caută de le vinde, însă prima perlă pe 
mâna, să nu o dai pentru nimic în lume”. 

Viermii plecară și Perlan văzu la picioarele sale o 
grămăjoară strălucitoare, precum si un săculeţ verde de 
catifea. Se apucă să le strângă în săculeţ, având grije ca 
prima perlă să o ascundă în buzunar. 

Cu sáculeful în o mână si cu găina în cealaltă, Perlan 
intră într'un oraş mare. Pe când se îndrepta spre palatul 


împăratului, unde spera să vândă pietrele scumpe, găina 
începu să vorbească, zicând: 

„Dragă Perlane, împăratul te va opri la palat, unde 
vei avea tot ce inima îţi va dori. Ai grije însă ca după o 
lună de zile să plecăm mai departe, spre Răsărit, căci 
acola te așteaptă fericirea”. 

Perlan îşi dete seama că găina cra fermecată. Bucu- 
ros, o sărută pe creștet și porni spre palat. La vederea 


„perlelor, împăratul îl primi cu brațele deschise, îi dete 


care vei pune: 


12 


haine de mătase, iar găina primi şi ea o căciuliță de cati- 


fea roşie si un cos cu gráunfe. 

Luna trecu şi Perlan porni mai departe. Trecură ani 
de când străbătea diferite ţări. Găina sa credincioasă rá- 
mânea aceiași si sfaturile îi erau de mare folos copilului 
crescut sub ochii ci. 

Intr'o noapte, găina vorbi: „Perlane, mâine dimineaţă 
vei ajunge într'un sat locuit de oameni vrednici. Vei cere 
in căsătorie pe fata preotului, care ţi-o va da bucuros şi 
pe dată veţi pleca mai departe. Pe mine mă laşi aci si cu 
puţină răbdare, vei vedea ce se va întâmpla”. , 

Perlan făcu întocmai si se văzu cununat cu o fetis- 
cană frumoasă, cu părul de cărbune si cu ochii ca cerul. 
După cununie, plecară mai departe. Perlan strângea cu 
grije la piept săculeţul cu perle. 

Pe când mergea făcând planuri pentru viitor, tinerii 
însurăţei ajunseră la o căsuţă ascunsă în inima unei pă- 
duri. Se asezará să se odihnească, mai cu seamă că inima 
le soptea că au ajuns la capătul pribegiei. 

Pe când stăteau si se uitau în jurul lor, se auzi un sue- 
rat si în faţa lor se arătă un cărucior de sticlă, tras de 


(Urmarea în pag. 13-a jos) 


M 


Din viaţa lui Jules Verne (1828-1905) 


tim că despre marele scriitor francez Jules Ver- 

ne am scris si altă dată în „Dimineața Copiilor”. 

Insă, de atunci, au trecut câţiva ani, iar multi 

din cititorii de astăzi ai revistei noastre erau a- 

tunci încă în vârstă prea mică. 
cesta e un motiv pentru care am crezut că e bine să 
scriem din nou despre Jules Verne. 

Al doilea motiv. In timpul din urmă sau făcut atâtea 
sboruri îndrăzneţe şi atâtea progrese în aviaţie, că este 
parcă o datorie să se amintească despre omul, care cu 
mulți ani mai inainte a prezis invenfiunile,, descoperirile 
şi progresele din zilele noastre. 

Spre exemplu, Jules Verne a scris un roman în care 
este vorba de călătorii sub apa mării. Ei bine, mai multi 
ani mài târziu sa reuşit a se construi vaporul, care merge 
sub apă. 

De asemenea, în cartea sa „Cinci săptămâni în balon” 

ne vorbește despre o călătorie cu balonul întrun timp când 
se cunoştea balonul, dar încă nu se găsise cârma lui. As- 
tăzi însă avem dirijabilele, adică baloanele, care pot fi in- 
dreptate în direcţia în care mergem. 
__ Ba alte preziceri de ale lui Jules Verne s'au îndeplinit 
mult mai bine decât credea el. Aşa este, de pildă, cu pre- 
zicerea din cartea sa „Ocolul pământului în 80 de zile”, 
pe când ştim că nu sunt decât puţine săptămâni de când 
aviatorul american Willey Post a făcut cu avionul ocolul 
pământului într'o săptămână. 

E drept că sunt şi preziceri de ale lui, care încă wau 
putut să fie înfăptuite. Bunioară, călătoria dela pământ la 
lună, despre care ne povesteşte într'una din cărţile sale. 
Până acum, nici un om n'a putut să meargă la lună, dar 
cine poate spune că nu vor reuși să meargă în viitor ? 
© a 

Jules Verne s'a născut in anul 1828 in orașul Nantes 
de pe fluviul Loire din Franţa. Tatăl său era avocat, om 
cult, dar om socotit și așezat. Din potrivă, mamă-sa era 
visătoare si avea. o imaginaţie aprinsă. Dela mamă-sa, Ju- 
les Vernes a mostenit puterea de imaginaţie, iar dela tatăl 
“său, dragostea de învăţătură. 

In orașul Nantes, care este un port, Jules Verne avea 
încă de copil ocazia să vadă zilnic tot felul de păsări şi 
alte animale, precum şi diferite lucruri aduse din ţări cal- 
de şi îndepărtate. Așa vedea el maimuțe, papagali, canari, 
apoi trestii de zahăr, nucsoare. lemn de abanos, ce adu- 
ceau vapoarele. 

Toate acestea îl făceau să se gândească la ţările ace- 
lea îndepărtate, la pădurile tropicale, la insulele pierdute 
în Ocean. ; P 

Mai asculta despre aceste țări poveşti interesante ce-i 
spuneau marinarii. Așa i se desvoltă imaginaţia. Insă nu 
era ceeace sar putea numi „copilul minune”. Când a îm- 
plinit vârsta de nouă ani, iar frate-său Paul opt ani, sunt 
puşi amândoi la micul seminariu din Nantes, ca să înveţe 
limba latină, fiindcă învăţătura acestei limbi era socotită 
necesară, mai cu seamă pentru copiii de familii mai bune. 


La şcoală, Jules Verne este un elev neastâmpărat. 
Subţire, cu părul în vânt, era în timpul vacanței regele 
curții, fiind conducătorul tuturor jocurilor, dar şi capul 
tuturor ráutátilor. Insă profesorii săi nu pomenesc despre 
o deosebită inteligenţă a lui si nici despre silinfa la învă- 
táturá. Camarazii săi povesteau mai târziu că Jules Verne 
îşi umplea caetele cu planuri de maşini sburátoare si cu 
tot felul de planuri de vapoare. 

Dela seminariu, cei doi fraţi intră la liceul din Nantes, 


numit „Lycée Royal”. După terminarea liceului, Paul in- 


trá în armată, iar Jules e trimis la Paris, ca să înveţe drep- - 
tul. Dorinţa tatălui său era ca Jules să ajungă avocat si 
să-i ia mai târziu locul lui dela Nantes. 

Insă, în loc de a studia legile si cărţile de drept, Jules 
Verne se apucă să scrie piese de teatru. Scrie o tragedie, 
care nu e primită la nici un teatru, iar verii săi si verisoa- 
rele sale râd, când le-o citeşte. 

Totuşi, nu-şi pierde curajul. La Paris face cunoştinţă 
cu scriitorii mari şi mai ales cunoaşte de aproape pe ves- 
titul romancier Alexandru Dumas. Si îi. dă înainte -cu scri- 
sul pieselor de teatru. 

In sfârşit, are un prim succes: în seara de 12 lunie i se 
joacă la un teatru comedia sa intitulată „Pailles rompues” 
(Paie rupte). 

Dar din cauza stáruintei tatălui său, termină si drep- 
tul şi îşi ia diploma de licenţiat în drept. Numai că in cu- 
rând uită şi de drept şi de diplomă. Tatăl său îi scrie me- 
reu să se întoarcă la Nantes şi să se facă avocat. El însă 
refuză. fiind hotărît să rămână la Paris şi să ajungă scri- 
itor. 

Insă, mai întâi îi trebue să aibă cu ce trăi, mai ales 
că până atunci nu câștigase ceva cu scrisul. Seria chiar ta- 
tălui său: „Am dinţii lungi si viața e scumpă”. 

După multă alergătură, izbuteşte să intre ca secretar 
la „Teatrul Liric” din Paris cu o leafă de 1200 de franci 
pe an. Scrie piese, dar scrie şi prima sa nuvelă ştiinţifică, 
intitulată „Balonul”. 

In timpul acesta începe el să se gândească la romanele 
științifice. Se pregăteşte încet, munceşte cu stáruintá, cu 
încăpățânare, studiază matematicile si legile mecanicei. 
Este încă o dovadă că nimeni nu poate ajunge scriitor, de- 
cât muncind şi învățând mereu, iar nu sprijinindu-se nu- 
mai pe talentul său. 

$3 iată că apare primul său roman mare „Cinci săp- 
tămâni în balon”. Prin cartea aceasta, Jules Verne devine 
dintr'odată celebru. Avea atunci vârsta de 35 de ani. Un 
mare editor francez încheie cu el un contract. Anume, 
Jules Verne se angaja să scrie în 20 de ani 40 de volume, 
iar editorul să-i dea de fiecare volum scris câte 10 mii 
de franci. 

De atunci, Jules Verne a muncit mereu, reușind să 
scrie în cursul lungei sale vieţi 100 de volume, reușind să 
câştige o avere frumoasă şi să ajungă un scriitor din cei 
mai vestiți si mai populari. 

N. Macedoneanui 


EI PIPI ED CE RISE PER ERE SP E E EDER SP DI DIE ESI DEI ESEIST E ZISE SE SES PSI IRI 
ਰ੍ Urmare dela povestea din pag. 12-a : „Copilul orfan și găina fermecată“ 


Sece soricei cu blăniţa de aur. In cărucior şedea o femee 
mândră, cu o coroniţă pe cap. Păsă-mi-te, era găina lui 
Perlan. 

Si zâna vorbi: 

„Copiii mei! Eu sunt găina care atâţia ani a ţinut loc 
de mamă lui Perlan. In cer, sunt zâna sufletelor. Menirea 
mea în împărăţia lui Dumnezeu este să am grije de sufle- 
tele copiilor ce trebue să se nască. Intr'o zi, dușmanul meu 
de moarte, vrăjitorul Viermilă, căre trăeşte sub pământ si 
care e stăpân pe sufletele copiilor ce mor, mi-a furat o 
parte din sufletele copiilor nenăscuţi, ascunzându-le in 
fundul unei ape. Din porunca Domnului, am coborit pe 
pământ si prima ființă omenească întâlnită în cale, ai fost 
tu, Perlane, copil orfan. Am luat forma unei găini si m'am 


"> aciuat pe lângă casa ta. Atunci când am găsit viermele 


13 


cel alb, care te-a rugat să-i scapi viața. Mam bucurat, de 
oarece am ştiut că în sfârșit, voi căpăta din nou sufletele 
pierdute. Erau preschimbate în perle. De aceea, te rog 
să-mi dai sáculetul în care le-ai pus, după ce Viermilă fi 
le dăruise. Mă întorc înapoi in cer, iar voi, dragii mei, __ 
máneti cu bine. Căsuţa aceasta e a voastră, în ea veţi găsi 
tot ceeace vă trebue. lar perla pe care ai păstrat-o în buzu- 
narul hainei, vă va ajuta să fiți mereu sănătoşi şi voi- 
nici”. 

Zâna dispăru, luând sáculelul cu perle, iar Perlan si 
soția sa Ileana trăiră ani mulți, ìn fericire $1 sănătate. 

In cer, Dumnezeu sărută perlele, dându-le înfățișarea 
copiilor ce trebue să se nască, spre bucuria mamelor ce-i 
aşteaptă jos pe pământ cu braţele deschise. 

Elsa Vodan-Cappon 


i-că Europa era fiica lui Agenor, regele Feniciei. 
Fenicia era o ţară, care se găsea pe coastele A- 
siei Mici. 

Intro noapte, domnitei Europa, care era de o 
frumuseţe rară, îi apărură în vis două conti- 
nente 111 chipul şi înfățișarea a două femei. Una din femei 
înfățișa continentul Asiei, iar a doua, continentul vecin, 
care până atunci n'avea încă un nume. 

Cele două femei se luară la ceartă, fiecare din ele 
vrând -să pună stăpânire pe frumoasa Europa. Asia spu- 
nea că Europa sa născut pe pământul ei si că, prin ur- 
mare, nu trebue să plece de acolo. 

Insă femeia cealaltă luă pe Europa în braţe și-i zise: 
„Vino cu mine, ca să te duc lui Jupiter, stăpânul zeilor şi 
oamenilor, fiindcă aşa ţi-a fost hotărît de soartă”. lar Eu- 
ropa, nu numai că nu se impotrivea, ci par'că dorea să 
plece cu femeia cea străină”. 

Intre acestea însă se trezi din somn şi rămase foarte 
mișcată si îngândurată din pricina visului. 

După puţin, veniră la ea, așa cum veneau în toate zi- 
lele, trei fecioare, care erau prietenele ei nedespártite. Cu 
ele, Europa merse să culeagă flori în grădinile și livezile 
ce se întindeau la marginea mării. Culeseră o mulțime de 
flori, care de care mai frumoase si mai plăcut mirositoare, 
apoi se aşezară pe verdeață şi începură a împleti cununi, 
ca să se împodobească. 

De sus, din cer, fură văzute de Jupiter, care îndrăgin- 
du-se de Europa, hotărise să o răpească. In scopul acesta, 
Jupiter chemă mai întâiu pe fiul său, zeul Mercur, care 
era un fel de postas al zeilor, si îi zise: „Fiule, vezi tu 
colo, jos pe pământ, cirezile de boi si de vaci ale lui 
Agenor, regele Feniciei? Mergi și le mână spre țărmul mě- 
rii, în spre partea unde stă frumoasa Europa cu cele trei 
prietene ale sale”. 

In câteva clipe, Mercur, care avea aripi la picioare, 
se cobori în fara Feniciei si mână cirezile de boi şi de vaci 
ale regelui Agenor în spre țărmul mării, aşa cum îi po- 
runcise Jupiter. 

Deodată, în mijlocul cirezilor, răsări, parcă ar fi eşit 
din pământ, un taur de o nespusă frumuseţe. Mare, puter- 
nic, avea două coarne mici, printre care puteai să vezi, 
parcă ar fi fost de cristal. Avea părul de un galben ca 
aurul, numai în mijlocul fruntii purta, în formă de semi- 
lună, un semn de un alb argintiu. 

Taurul acesta nu eră altul decât zeul Jupiter. Așa ho- 
tárise el să se prefacă în taur, ca să poată răpi mai lesne pe 
frumoasa Europa. 

Ceilalţi boi şi celelalte vaci se îndepărtară din nou, 
imprástiindu-se prin livezi şi poiene. Numai taurul, în loc 
să se îndepărteze, se apropia tot mai mult de 107੦੩ si 
de prietenele ei. Când Europa îl văzu că se apropie prea 
mult de dânsa, se sperie şi făcu câţiva pași îndărăt. Insă 
taurul o privi cu atâta blándete, încât Europei îi pieri ori- 
ce teamă. Luă chiar cununa de flori ce împletise si i-o 
puse pe frunte, agátándu-i-o de coarne. 

Taurul, ca si cum ar fi vrut să-și arate mulfumirea, 


11 


POVEȘTI DIN MITOLOGIA GREACĂ 


VINE 
NUMELE 


„EUROPA 


linse mâna frumoasei Domnite. Si căută să arate prin toi 
felul de semne şi mișcări că nu are nici un gând rău. 

„Europa începu să-l mângâie pe cap si pe corp, zicând 
prietenelor sale: „Taurul acesta înțelege ca un om si îi 
lipseşte numai graiul, ca să fie om cu adevărat”. 

Taurul dădu din cap, în semn că așa este. Apoi se 
culcă pe jos la picioarele Europei, poftind-o parcă si 
suie pe el. Si în adevăr că Europei ii veni un astfel de 
gând, fiindcă zise prietenelor sale: „Haideţi să ne urcăm 
toate patru pe taur. Este destul de puternic, ca să ne poată 
duce”. Şi ea cea dintâi îi sări în spinare. 

Tocmai aceasta aștepta și taurul, căci în aceiași clipă 
se ridică în sus şi o luă la fugă drept spre mare. Se a- 


“runcă în apă si tot purtând pe Europa în spinare, porni 


înnot, depărtându-se de țărm. Până ce Europa să-și poată 
da seamă de ceeace îi se întâmplase şi să strige ajutor, 
taurul fugise departe în largul mării. 

Așa a mers el toată ziua, toată noaptea si cea mai 
mare parte din ziua. următoare, când, aproape pe înse- 
rate, ajunse la ţărmul unei insule necunoscute. Insula 
aceasta era Creta din Marea Mediterană. i 

Taurul eşi cu Europa la țărm, dar în aceiași clipă 
pieri, iar în locu-i apăru un bărbat de o frumusețe şi de 
o măreție, care nu era omenească. Adică, zeul Jupiter îşi 
luă înfățișarea sa adevărată. 

Nu stătu mult cu Europa, ci o lăsă singură în insula 
Creta, iar el merse din nou la locuinţa sa din vârful mun- 
telui Olimp. A 

Rămasă singură, Europa se porni să plângă, să se 
„aete şi să cheme mereu pe tatăl său, ca să vină să o 
scape. In disperarea ei, nu se gândea că nu e chip să fie 
auzită de tatăl său, care nici nu ştia unde fusese dusă de 
taurul, care o răpise. 

` Tot aşa, cum nu ştia că taurul acela nu era altul de- 
cât zeul Jupiter. 

Europa însă plângea, se văeta intruna şi vroia chiar 
să-și facă singură moartea, aruncându-se in mare. Dar 
când era mai desperată, iată că-i apăru Venus, zeiţa Fru- 
museţii, si vorbindu-i cu blándete, îi zise: „Frumoasă Eu- 
ropa, potoleste-fi plânsul si nu te mai văeta! Acela care 
te-a răpit şi te-a ales să-i fii soție pământeană, este zeul 
Jupiter, stăpânul nostru al tuturor. Potoleşte-te, fiindcă ai 
fost menită de soartă, ca numele tău să ajungă nemuritor, 
așa că nu se va uita în vecii vecilor. Continentul fără nu- 
me si care în chip de femeie te luase intro noapte in 
braţe, se va numi Europa, după numele tău”. 

Aceasta este povestea mitologică despre numele con- 
tinentului Europa. Tot din Mitologia greacă mai stím că 
Europa a avut cu Jupiter trei fii. Doi dintr'înşii — anume 
puternicii si infelepfii Minos şi Radamante — au ajuns 
după moarte judecători în lumea subpământeană ai su- 
fletelor celor morți. 

Al treilea fiu — pe nume Sarpedon — a ajuns rege 
intro ţară din Asia Mică si a trăit până la adânci bă 
tránete. 

Maria Opreanu 


- 
M 


criitorul francez Paul Aréne, mort acum aproape 

40 de ani, a povestit o întâmplare interesantă din 

viaţa sa, 
Intr'o zi de vară, trecea, cam pe înserate, prin- 

tr'o pădure. Era singur si simţea un fel de frică 
neînțeleusă. Frică de singurătatea pădurii, frică de arbori, 
frică de umbrele serii, care începeau să se lase. Umbla re- 
pede, cu privirile îndreptate în toate părţile, cu urechile 
atente la orice sgomot si gândindu-se numai cum ar putea 
scăpa mai ivte din pădure. 

Ajunsese în pariea unde pădurea era mai deasă, cand 
i se páru că aude paşi prin apropiere. Se opri si rotin- 
du-si privirile, văzu mirat, dar si cuprins de spaimă, că un 
uriaș mergea printre arbori. Şi uriașul văzu pe scriitorul 
francez, fiindcă si el încetini pasul, apoi se opri. Paul ^ 
rěne si uriașul nu erau despărțiți unul de altul decât prin- 
trun grup de arbori, 

Paul Arène căută să se îndrepte în aşa fel, încât, fără 
să se abată prea mult din drum, să meargă cât mai de- 
parte de uriaş. Uriaşul îşi văzu înainte de drumul pe care 
mersese până atunci, însă scriitorul francez își dete sea- 
ma că este mereu supraveghiat şi pândit. 

Deodată îşi aminti că în pădure este o cărare pe unde 
ar putea să scurteze drumul. O luă deci pe cărarea aceea 
şi când crezu că uriașul nu mai poate să-l vadă, iuți aşa 
de mult pasul, că aproape alerga. 

După ce merse așa o bună bucată, se opri să mai ră- 
sufle. Trase cu urechia: liniște si tăcere desăvârşită, ceeace 

“însemna că uriașul îi pierduse urma. 

"ਹੱ Paul Arène răsuflă ușurat si mulțumit. Scăpase de 
uriaş, deci nu mai era nevoe să alerge. Porni, aşa dar, din 
nou la drum, mergând cu paşi liniștiți, când, acolo unde 
cărarea dedea în drumul mare, simţi ca o lovitură de cuţit 
în inimă: groaznicul uriaș, era la câțiva pași în urma lui. 
M auzea chiar cum jsi vorbeşte singur. 


Paul Arène se opri cu ochii pironiţi asupra uriașului. 
Uriașul se opri si el, privindu-l țintă. După câteva momen- 
te de şovăială porniră iarăși amândoi, însă supraveghin- 
du-se unul pe altul cu toată atenţia. Dacă Paul Arène mer- 


PIGA URIAS 


gea mai încet, uriașul incetina si el pasul, dacă mergea 
mai iute, uriașul făcea la fel. 

In sfârşit, se termină pădurea, iar până la satul vecin 
nu era decât o bucată mică de drum. La una din cele din- 


tâi case, uriașul se opri, pentru ca scriitorul francez să 
vadă un lucru cu totul neașteptat. 

Anume, corpul uriasului se despărţi în două. Un bác- 
tas drăguţ, sări jos si îndreptându-se spre Paul Arène, ii 
zise: „Ce spaimă am tras eu şi tata mare din pricina du- 
mitale! Am crezut că ești un hoț”. 

Intre acestea, de sub o manta lungă eşi ceeace am pu- 
tea numi partea de jos a corpului uriașului. Era un tů- 
ran bătrân, onı foarte cumsecade, care trecuse prin pá- 
dure, purtând în cârcă pe nepotelul său, amândoi fiind in- 
făşuraţi în acceaşi manta. 

Când s'a lămurit întâmplarea, au râs tustrei cu poftă 
mare si de atunci Paul Arène s'a împrietenit cu țăranul de 
care se apropiase aşa de mult. 

Vintilă Bratu 


GLUME 


Când s'a născut Hăplina 


In ziua in care desteptul Háplisor căpătă pe dráguta 
sa surioară Hăplina, văzu că plânge mereu si ziua și 
noaptea. 

Atunci el întrebă pe mama-sa Frosa, — arătând spre 
leagăn, — şi-i zise: 

„Mămică, de unde a venit surioara mea Hăplina? 

— Dela Dumnezeu din cer! 

— Cum... a căzut din cer?!... Păi, ia vezi matale, poate 
s'o fi lovit undeva, şi de aia ţipă micuța !”... 

= 

Mica Hăplina — sora lui Hăplișor — vrea să ştie cam 
ce vorbeşte în odaie fratele ei cu ceilalţi ștrengari din 
Hăplești. ; 

Bate cu putere în ușă şi zice: Friss i 

„Deschideţi mai repede! Nu sunt eu, e mămica Frosa !! 

Iustin Gr. 


GREN 


Sus: Micul invalid de joacă 
(Photo Metro-Goldwyn) 


Dreapta: „Frumosi mai sunteți, maimufoilor“ ! 
(Photo Paramount) 


Jos : „Potoliţi-vă, că vă iau pe amândoi la bătae“! 
(Photo Paramount) 


imprimată la  foto-rotogravură_ în atelierele „ADEVERUL S. A, 


i. 


Cuţule, stai frumos să-ți citesc N-rul 590 din „Dimineața Copiilor“ PREŢUL 5 LE! 
4 EES EES EES 


(Photo Metro-Goldwyn) 


DE VORBA CU DOI COPILASI CUMINTI - 


ăcrămioaro şi Sănducule, veniţi lângă mine să 
vă spun ceva ! 

Mie îmi sunteţi foarte dragi si cum am văzut 
că părinţii voştri nu știu să vă sfătuiască şi să 
vă apere de boli, ascultati-má ! Eu sunt doftorul 

care iubeşte mult pe copiii cuminţi. Voi sunteţi cuminţi, de 
aceea luaţi aminte la ce vă spun ! 

Voi sunteți mici si nu puteţi sti cum să vă apăraţi de 
boli. Nu știți că sunt dușmani nevázuti, care umblă să vă 
roadă trupul, să vă şteargă roseata obrăjorilor voştri si 
strălucirea caldă a ochișorilor voştri, să vă fure sănătatea, 
să vă scurteze viaţa şi să vă dea pradă Morții. 

Veniti lângă mine, uitafi-vá în ochii mei si ascultati- 
mă ! 


JE 


Să nu stati în cameră când se mătură ! Praful si mur- 
dăria sunt foarte răi dușmani ai sănătăţii omului, căci a- 
dăpostesc lighioanele mici 'de tot, pe care nu le vedem cu 
ochii liberi, ci numai cu ochiane anume şi aceste lighioane 
ne îmbolnăvesc de tot felul de boli, care mai de care mai 
grele. 

Spuneţi mamei voastre când vrea să măture, să des- 
chidă ferestrele. Să măture cu mătura udă, nu uscată ! E 
mai bine să şteargă praful cu o cârpă udă. 


* 

Spală-te bine în fiecare dimineață pe faţă, pe gât, pe 
mâini şi pe piept, cu apă şi săpun — şi tu, Lăcrămioaro, şi 
tu Sănducule! 

De fiecare dată când vă așezați la masă, spălaţi-vă 
bine pe mâini cu apă şi săpun. Pe mâinile copiilor se gă- 
sese atâtea lighioane, care dau boli! In fiecare seară, ina- 
inte de culcare spělati-vá pe picioare cu apă caldă si să- 
pun, mai ales vara. 

Spălaţi-vă în gură si pe dinţi după fiecare masă, dar 
mai ales seara înainte de culcare. Dacă faceţi aşa, o să a- 
veţi dinţi tari, sănătoși si frumoşi. 

3੬ 

Nu vă scuturati hainele în casă si nici să nu vă curátiti 

de praf şi noroiu ghetele în casă. 
॥ 3੬ 

Inainte de a intra in casă, stergeti-vá pe ghete de no- 
roiu şi praf. 

3੬ 


Nu staţi acolo unde se dansează sau e multă lume, E 
praf mult si vă strică plămânii. Nici vorbă să stati acolo 
unde este fum de tutun. Vă stricati singuri sănătatea. 

* 


Jucati-vá si dansati în aer liber, în grădină, pe câmp 
sau în pădure. Aerul de acolo vă dă sănătate, poftă de 
mâncare si multă voie bună. 

* 

Când tusiti sau stránutati, puneti-vě batista la gură 
sau la nas. 

Nu vă bágati în sufletul oamenilor când vorbiti cu ei, 
Poate vreunul să fie ofticos sau să aibe o boală de gât sau 
alteeva mai grav si să vă dea prin ploaia de scuipat, ce o 
aruncă prin vorbire sau tusit, boala lui. 


* 


Când stati pe scaun sau la masă stati drept, nu vă co- 
cosati că vě stricati sira spinării şi plămânii. 


2 


Să nu vă ştergeţi niciodată cu batista ghetele de praf 
sau de noroi. Duceti boli la nas si la gură. 


* 


Culcati-vá de vreme! Dormiti să vă sáturafi de somn. 
Sculaţi-vă voiosi, odihniti si cu poftă de lucru. Dormiti tot 
deauna cu fereastra deschisă. Aerul curat vă înviorează, vă 
dă sănătate, vă face puternici, 


* 


Obicinuiti-vá să dormiti iarna, vara, cu ferestrele des- 
chise. Acoperiţi-vă însă bine în timpul nopţii, ca să nu ră- 
citi. 

Nu dormifi mai mulţi în acelaș pat. 
noapte altă cămaşă, nu pe cea de zi. 

Lăsaţi în fiecare dimineaţă să se aeriseașcă si cămașa, 
de noapte. 


Luaţi pentru 


E 


Spuneţi totdeauna părinţilor să vă schimbe ghetele si 
hainele care vă strâng. 


* 
ă nu scuipafi niciodată pe jos, ci numai în scuipători. 
3੬ 
nu 00੯11 niciodată la gură ce a căzut pe jos. 
* 


Nu lipiji mărcile cu limba. 

Nu mâncaţi repede. Mestecati bine. 

Nu mâncaţi mâncăruri prea reci sau prea fierbinţi. 

Nu mâncaţi fructe necoapte sau nespălate. 

Nu beti lapte nefiert sau ouă crude. 

Nu beti din paharul altuia si nici nu mâncaţi din va- 
sele altuia. 


* 
Nu vă ştergeţi cu prosopul altuia. Vă puteţi îmbolnăvi 
ochii, rău de tot. 
Nu vă spělati în ligheanul în care s'au spălat 81111. 


* 


Când este vreme frumoasă, plimbati-vá la câmp, gră- 
dini, munte. 


3੬ 
Faceţi gimnastică si sport în aer şi soare. 
* 


Aerul — Soarele — Sportul si curăţenia trupului vă 
fac FERICIŢI ! 

Lăcrănioaro, cred că ai înţeles tot. 

Sănducule, tu vrei să ştii ce trebuie să mănânci, acum 
în timpul verii, ca să creşti mare, să nu te doară stomacul 
şi să-ți placă ? 

Pentru că m'ati ascultat si ati fost báeti cuminţi, am 
să vă vorbese mâine. Vă obosesc dacă vă tiu prea mult. 

Nu mă îndoiesc că o să spuneţi si părinţilor voştri ce 


vam învăţat eu azi. Dar nu numai lor, ci şi prietenilor 
voştri. | 

Acum ducefi-vá de vă jucaţi, copii dragi, buni si fru- 
mosi! 


Voi sunteţi fericirea părinţilor si a lumii. 


Nenea Doftorul -