Cehov — Schite si Nuvele (1971)

A CEHOV [schite | 


Editura Univers 


Clasicii 


Literaturii Universale 


Coperta colecţiei : Vasile Socoliuc 


Tradus din: 


A. IT. Yexoe 
COBPAHHE COUHHEHHA 
B ABEHAJAUATH TOMAX 
TocynapcrBennoe V3narenbcTBo 
XynoxecrBenHoă JlurepaTypbi 
Mocxsa 1955 
Toate drepturile asupra aceste: versiun: sint rezervate Edituri UNIVERS 


A. Cehov 
SCHIŢE ŞI NUVELE 


Editura UNIVERS 


Bucuresti — 1971 


Moartea unui slujbaş 


ÎNTR-O seară neobișnuit de frumoasă, Ivan Dmitrici 
Cerveakov, un slujbas neobișnuit de conştiincios, şedea în 
rîndul al doilea de fotolii și urmarea cu binoclul Clopotele 
din Corneville. Privea şi se simţea in culmea fericirii. Cînd 
deodată... În povestiri întîlnim adesea acest „cînd deodată“, 
şi scriitorii au dreptate să-l folosească; viața este atît de 
plină de neprevăzut !... Cînd deodată fața i se schimonosi, 
ochii fi iesira din orbite, răsuflarea i se tăie... luă binoclul 
de la ochi, se aplecă şi... hap-ci-i-iu!!! strănută — așa cum 
v-aţi dat $i dumneavoastră seama. Nicăieri nu este oprit să 
strănuți. Stranuta şi mujicii, şi prefectii de poliție, ba cite- 
odată chiar şi consilierii de stat. Oricine strănută. Cerveakov 
nu se tulbură, așadar, de fel; îşi şterse liniştit nasul cu 
batista şi, fiind un om binecrescut, privi în jur, ca să vadă 
dacă nu cumva supărase pe cineva cu stranutul său. Și 
deodată se tulbură cu adevărat: batrinelul care şedea în 


5 


fata lui, în primul rînd de fotolii, îşi stergea grijuliu 'chelia 
şi ceafa, cu manusa, mormăind ceva. Cerveakov își dădu 
seama ca bătrînelul nu era altul decît consilierul de Stat 
Brizjalov, de la Ministerul Comunicaţiilor. 

„L-am stropit! îşi spuse Cerveakov. Nu este seful meu 
direct, totuși e neplăcut. Trebuie să-mi cer iertare.‘ 

Îşi drese glasul, se aplecă înainte și sopti la urechea 
consilierului : 

— Jertati-mä, excelență, v-am stropit... n-am făcut-o 
‘dinadins. ; 

— Nu-i nimic, nu- i nimic... 

— Vă rog să mă iertaţi. Vedeţi... ce să fac, n-am vrut.. 

— Linisteste-te, domnule ! Lasă-mă te 16g să ascult! 

Cerveakov se fistici, zimbi nating şi începu să se uite 
din nou la cele ce se petreceau pe scenă. De uitat, se uita. 
el, dar nu mai simţea nici o plăcere. Începuse să-l roadă 
nelinistea. În timpul pauzei fi dădu tircoale lui Brizjalov și, 
„izbutind în sfârşit: să-şi biruie. sfiiciunea, se apropie de el şi 
bolborosi : 

— V-am stropit, excelență... Iertayi-ma... Zău că n-am 
vrut... . | 

— Slăbeşte-mă, domnule !... Am şi uitat, și dumneata tot 
de asta vii să-mi vorbeşti ! spuse consilierul si buza de jos 
îi tremură de o uşoară enervare. 

une că a uitat şi îi citesc perfidia în ochi, gîndi 
Cerveakov, tr tragind bănuitor cu coada ochiului la consilier. 
Nici.nu vrea să stea de vorbă cu mine. Ar trebui să-i explic 
că a fost cu totul fără voia mea; că este o lege a naturii. 
Altfel, e în stare să-și închipuie că l-am scuipat într-adins. 
Şi chiar dacă au și-o ziua. d acum, „şi-o va închipui mai 
târziu !...° 
;  Întors acasă, îi povesti nevestei pățănia. I se păru însă 
că soţia sa lua cam prea uşor lucrurile: e drept că la în- 
ceput, femeia fusese cam îngrijorată, dar aflînd că Brizjalov 
făcea parte din alt minister, se linişti. 

— Ar trebui totuși să te duci la el, să i souzi, îl sfătui 
ea. Altfel ar putea crede că nu ştii să te porți! 

— Tocmai aici e buba ! De scuzat, m-am scuzat eu chiar 
atunci, dar a avut o atitudine tare ciudată... Nu mi-a spus 
nici un cuvînt ca lumea. E drept că nici n-am avut timpul 
să stau mai pe-ndelete de vorbă cu el. 


5 


A doua zi, Cerveakov îşi îmbracă uniforma nouă, se tunse 
si se infatisa la Brizjalov ca să se explice... Intrind în salonul 
de primire al demnitarului, dădu de o mulțime de petitionar} 
şi în mijlocul lor îl zäri pe consilier, care si începuse să pri- 
mească cererile. După ce stătu de vorbă cu'unul şi cu altul, 
consilierul își îndreptă privirea, şi asupra lui Cerveakov. 

— Dacă vă aduceţi aminte, excelență, începu acesta, 
aseară la „Arcadia“ am stränutat şi... v-am stropit fara să 
vreau... vă rog să mă ier... i 

— Fleacuri... se poate să faci atîta caz?! Dumneata ‘ce 
doreşti ? se adresă consilierul următorului. 

„Nu vrea să vorbească cu mine, îşi spuse Cerveakov, pă- 
ae Înseamnă că e supărat... Nu, nu pot sa las lucrurile 

. Trebuie să-i explic...“ 

a nd consilierul încheie convorbirea cu cel din urmă pe- 
tiționar şi se îndreptă spre cabinetul său, Cerveakov se luă 
după el şi bolborosi : 

— Excelenţă ! Dacă îndrăznesc s-o tulbur pe excelença- 
voastră, este tocmai dintr-un sentiment, de cäinça, puteyi fi 
sigur !... N-am făcut-o dinadins, cred că va dati si dumnea- 
voastră seama ! 

Consilierul se uită la el cu un aer chinuit și dădu din 
mînă a lehamite. 

— Domnule, am impresia că dumitale fyi arde de glumă! 
spuse el și se făcu nevăzut îndărătul ușii. 

„Care. glumă ? îşi spuse Cerveakov. Unde vede el gluma > 
E cogeamite consilier de stat si nu poate să înțeleaga atita 
lucru! Dacă-i așa, n- am să-i mai cer iertare! Dracu să-l 
ia de fncrezut ! Am să-i scriu o scrisoare, dar de venit nu 
mai vin pe la el nici mort! Zau că nu mai vin !* 

Aşa se gindea Cerveakov, îndreptându-se spre casă. Nu-i 
scrise însă consilierului nici o scrisoare, fiindcă, deşi îşi 
stoarse creierii, nu izbuti cu nici un chip să astearna pe 
hîrtie ceea ce ar fi vrut să „spună. A doua zi se văzu deci 
nevoit să se ducă din nou, în persoană, la consilier, ca să-i 
explice totul. 

— Nu pentru a-mi îngădui o glumă, cum aţi binevoit a 
spune, am venit ieri sa tulbur liniştea excelengei-voastre, în- 
cepu el să bolborosească, văzând privirea nedumerită a con- 
silierului. Voiam numai să-mi cer, iertare pentru faptul că 
v-am stropit cînd am strănutat. Nici prin gînd nu mi-ar fi 


7 


trecut să glumesc. Cum ag îndrăzni să glumesc? Dacă am 
lumi, ar însemna că nu avem nici un sentiment de respect 
Faţă de persoanele cu vază... 

— leşi afară!!! zbieră deodată consilierul, făcîndu-se 
stacojiu la față şi tremurând din tot trupul. 

— Cum? întrebă Cerveakov în şoaptă, aproape lesinat 
de spaimă. 

— leşi afară!!! urlă din nou consilierul, batind din 
picior. 

Cerveakov simți că în maruntaiele lui plesneşte ceva. 
Fără să mai vadă și să mai audă nimic, se trase îndărăt spre 
ușă, cobori năucit în stradă și o porni pe jos, abia putînd 
să-și mai miște picioarele. Ajuns în neştire acasă, se întinse pe 
divan fără să-și scoată uniforma și... muri. 


1883 


Grasul şi slabul 


DOI PRIETENI se intilnira la o gară de pe calea ferată 
Nikolaevskaia. Unul era rotofei, celălalt, slab. Cel gras toc- 
mai luase masa la restaurantul gării şi buzele, încă unsuroase, 
îi luceau ca niște vişine coapte. Mirosea a vin de Xeres şi a 

»Fleurs d’oranger“. Slabul abia coborîse din vagon şi era 
încărcat cu geamantane, boccele şi cutii de carton. Mirosea 
a șuncă şi a zat de cafea. În spatele lui venea nevasta-sa, o 
femeie firavă, cu bărbia ascuţită, și fiul său, elev de liceu, 
un băiat înalt, cu o pleoapă puţin lăsată pe un ochi. 

— Porfiri! strigă rotofeiul, zărindu-l pe cel slab. Tu 
esti? Dragul meu! Nu ne-am văzut de un car de ani! 

— Doamne ! se minună acesta. Misa! Prietenul meu din 
copilărie ! Ce cauţi aici ? 

Prietenii se imbrätisarä și se măsurară unul pe altul cu 
ochii umezi. Amindoi erau buimăciţi, încântați. 

— Dragul meu! începu cel slab, după ce se mai îmbră- 
tisara o dată. Nu mă aşteptam de loc! Ce surpriză! Ia sa 


9 


te văd mai bine! Ai rămas tot asa de frumos cum erai, tot 
atît de îngrijit ‘si de fercheș. Doamne, Dumnezeule ! Ei, cum 
o duci? Eşti bogat? Eşti însurat? Eu, precum vezi, m-am 
însurat... Asta-i nevasta-mea, Luiza, născută Wanzenbach... 
e luterană... lar ăsta e fiul meu, Nafanail, elev în clasa a 
treia. Nafanea, domnul e prietenul meu din copilărie! Am 
. fost colegi de liceu ! i 

Nafanail statu o clipă pe ginduri, apoi îşi scoase sapca. 

— Am fost colegi de liceu! repetă slabul. Îţi aduci 
aminte, Misa, cum ne porecliseră băieții ? Pe tine, Herostrat !, 
fiindcă arseseşi cu ţigara o' carte a liceului, iar pe mine Efi- 
alte 2, fiindcä îmi placea sa torn... Ha-ha-ha! Pacatele tine- 
retii...! Nu te teme, Nafanea! Vino mai aprâape... Şi asta e 
nevastă-mea, născută Wanzenbach... luterană... 

După o clipă de gîndire, Nafanail se ascunse după ta- 
tăl său.. 

— Ei, dar tu cum, o duci, dragul meu prieten? întrebă 
rotofeiul, privindu-si încîntat fostul coleg. Ai o slujbă un- 
deva ? Ai un post bun.? 

. — Da, dragul meu, am o slujbă. Sint de doi ani asesor 
de colegiu, am şi ordinul Stanislav. leafa e cam mică... 
dar ce să-i faci! Nevastă-mea dă lecţii de muzică, eu fac 
în orele libere tabachere de lemn.. Tabachere foarte bune ! Le 
vind cu o rublă bucata. Dacă cineva ia zece bucăţi sau mai 
multe, fac reducere. Ne descurcam, de bine, de rău. Am 
lucrat înainte, la un minister, şi acum sînt mutat aici, ca şef 
de birou... Am sa fac serviciul aci. Dar tu? Nu cumva ai si 

ajuns consilier. de stat ? Ai? | | 

— Nu, dragul meu, caută ceva mai sus, răspunse grasul. 
Sint consilier secret... Sint şi decorat. Am două stele. 

‘Slabul «păli deodată si fneremeni, apoi faţa i se lati în- 
tr-un zîmbet pina la urechi. Ai fi zis că toate -trasaturile 
începuseră să i se topească. Trupul i se sfriji, se girbovi, şi 
parcă'i se făcu şi mai pufintel....Geamantanele, boccelele şi 
cutiile de carton se sfrijiră, se zbircira şi ele... Bărbia lungă 

1 Herostrat, numele unui locuitor din Efes care a incendiat in 356 
î.e.n. templul zeiței Artemis din acest oraș, ‘cu scopul de a-și câştiga 


gloric eternă. + 
2 Efialte (sec. V i.e.n.), trădător grec în timpul luptei de la Termo- 


pile. 


10 
. t 


a nevestei sale se lungi și mai mult; Nafanail luă poziția 
de drepţi şi îşi încheie toţi" nasturii tunicii... 

— Eu, excelenţă... „Sînt incintat! Un „Prieten din co- 
pilărie, ca să zic așa, să ajungă la o situaţie atît de înaltă! 
Hi-hi-hi ! | 

— Ia lasă prostiile ! se încruntă grasul. Ce înseamnă to- 
nul ăsta ? Sîntem doar prieteni din copilărie ;. ce rost are res- 
pectul ăsta faţă de grad ? 

— Vai de mine... Se poate ?... continua să rida stinjenit 
slabul, fmpuyginfndu-se si mai mult. Atenţia "binevoitoare a 
excelentei-voastre. „e ca un fel de vlagă datatoare de viața... 
Excelenţă, acesta e fiul meu, Nafanail... Soția mea Luiza e 
luterană întrucâtva... ; 4 

Grasul voi să spună ceva, dar’ fata celui slab căpătă o- 
expresie ‘atit de servila și respectuoasă, încât consilierului 
secret i se făcu greață. Îşi întoarse capul într-o parte şi îi 
întinse slabului mîna de rămas bun. : 

Slabul fi stririse respectuos trei degete si, fringindu-si tru- 
pul fntf-o plecăciune adinca, rise subțire, ca un chinez: 

„Hi-hi- -hi* . Nevasta-sa „zimbi si ea. Nafanail făcu o temenea - 
si scapä sapea din mina. Tustrei erau extrem de impresionați 
şi maguliti. 


1883 


Chirurgia 


UN SPITAL al zemstvei. În lipsa doctorului, plecat să 
se însoare, bolnavii sînt primiţi de felcerul Kuriatin, un gră- 
sun de vreo patruzeci de ani, cu un veston de mătase ponosit 
şi pantaloni de flanelă jerpeliti. Are înfățișarea omului mul- 
țumit, ' “pătruns de simţul datoriei. În mina stinga, intre dege- 
tul arătător si cel mijlociu, fine o ţigară de foi, care ras- 
pîndeşte un miros urât. 

În sala de aşteptare intră dascălul Vonmiglasov, un ba- 
trin înalt, vînjos, cu o rasă cafenie, încins cu un briu lat 
de piele. La ochiul drept are albeață si îl tine pe jumătate 
închis, iar pe nas are un neg care de departe aduce cu o 
muscă. Cîteva clipe, dascălul caută cu privirea o icoană, dar, 
negăsind așa ceva, îşi face semnul crucii în fața unei dami- 
gene cu fenol, după care scoate dintr-o batistă roşie o prescură 
și o întinde cu o plecăciune felcerului. 

— A-a-a... respectele mele! spune acesta, cascind. Cu 
ce ocazie pe la noi? 


12 


— În primul rînd, îţi urez o duminică plăcută, Serghei 
Kuzmici... Chiar la domnia-ta veneam... Adevăr gräeste 
psaltirea : „Băutura mea am amestecat-o cu lacrimi !“ M-am 
aşezat deunăzi cu batrina mea la ceai si — ce să-ți spun? — 
nici jeluirile, nici picăturile, nimic, nimic nu m-a ajutat! 
Îmi venea „să mor, nu alta... Cum luam 0 inghigiturä de ceai, 
simțeam că mă apucă leşinul! Și să nu crezi că numai mă- 
seaua mă durea: tot obrazul îmi zvicnea înfiorător ! De 
ureche, nici nu mai vorbesc, parcă mi se înfipsese în ea, 
să-mi, fie cu iertare, un Cui, Sau cine știe ce alta dracovenie ! 
Și, ma-mpungea, ma-mpungea ! „Încărcatu-mi-am sufletul cu 
păcate ruşinoase și în trindävie trăitu-mi-am traiul...“ M-a 
pedepsit Dumnezeu pentru păcatele mele, Serghei Kuzmici ! 
Dupa liturghie, părintele m-a mustrat: „Te-ai facut fonf și 
sisfit, Efim! Nu se înțelege nimic din csea ce cînţi.” Dar 
judecă si dumneata, Serghei Kuzmici, mai poate fi vorba de 
cîntat, cînd nici nu pot să deschid gura, de umflata ce mi-e, 
şi cînd n-am închis ochii toată noaptea... 

— Mda... Ia loc, te rog... Deschide gura ! 

Vonmiglasov se așază şi deschide gura. 

Kuriatin se încruntă, se uită în gura pacientului, şi printre 
dinții ingalbeniti de vreme şi de tutun zăreşte o măsea bla- 
goslovita cu o carie cît toate zilele. 

— Părintele diacon m-a învățat să-i pun mereu votcă 
cu hrean, da’ tot degeaba. Glikeria Anisimovna, Dumnezeu 
să-i dea sănătate, mi-a dat o aţă de la Muntele Athos, ca 
s-o port la încheietura mâinii, şi mi-a spus să-mi clătesc gura 
cu lapte cald; ata mi-am pus-o, cit despre lapte, mărturi- 
sesc că n-am îndrăznit: sînt om cu frica lui Dumnezeu, 
sîntem fn post... 

— Astea-s superstiții... (Pauza.) Efim Miheici, măseaua 
trebuie scoasa ! 

— Apăi, cum zici dumneata c-o fi mai bine, Serghei Kuz- 
mici. Că de aceea ai învățat, ca să te pricepi la treaba asta, 
ca să ştii ce trebuie scos și ce nu, ce poate fi lecuit cu pica- 
turi sau cu altceva. ate „De aceea sintepi pusi aici, binefacatori- 
lor, Dumnezeu sa va dea Sănătate... lar noi să ne rugăm 
pentru voi zi și noapte... pina la sfârşitul vieții... 

— E o nimica toata... face felcerul pe modestul, apro- 
piindu-se de dulăpior şi scotocind printre instrumente. Chi- 
rurgia e un fleac... Îţi trebuie numai obisnuinta si mina si- 


13 


gură... incolo:.. e o nimica toata... Mai zilele “trecute a venit 
aici, ca şi dumneata, mosierul Alexandr Ivanici Eghipetski... 
Tot pentru o măsea... E om tare învăţat, mă întreba de 
toate, voia să ştie despre. toate cum si ce. Mi-a strîns mina, 
mi-a vorbit respectuos.:. A stat şapte, ani la Petersburg, pe 
toți profesorij-i-a cunoscut... Mult am mai discutat amîndoi..: 
Și el s-a rugat de mine: “„Scoate-mi- 0, Serghei Kuzmici !* 
„De ce să n-o scor dacă se poate scoate?“ Numai că, vezi 
dumneata, la treaba asta trebuie să te pnicepi, altfel nu mer- 
ge... Sint măsele și măsele: una o scoţi cu clestele, alta cu 
pirghia, alta cu cheia... Fiecare e cu socoteala ei. 

Felcerul ‘ia în mina pirghia, ‘se uită cîteva clipe la ca 
nehotărit, apoi o pune la loc:si ia cleştele. 

— Acum desthide gura cît „poți de mare... spune el, 
apropiindu- se de dascăl. Las’ ca îi venim noi acusi de hac... 
E o nimica toată... Crestam puţin gingia... facem o) tracțiune 
pe direcția axului "vertical... ŞI gata... (face o incizie în gm- 
gie) şi gata... 

— Sinteti binefăcătorii noștri... Noi, prostii, nu înge- 
legem nimic, dar pe voi v-a luminat Dumnezeu... : 

— Nu mai vorbi cu gura deschisa... Măseaua asta e 
uşor de tras ; cîteodată se întimplă să fie numai cioturi... 
Aici e o nimica toată... (Prinde măseaua cu clestele.) Stai, 
nu te mișca... Stai liniştit. ss Acusi. … (Începe sa traga.) Prin- 
cipalul este s-o apuci cit mai de jos (continuă să traga)... 
ca să nu i se rupă coroana... 

— Doamne, Dumnezeule... Maică precista... A-a-a... 

— Stai, stai cuminte... Nu mă apuca de brat! Lasa 
mîinile jos ! (Trage din nou.) Nu mai e mult... Acuși, acusi... 
Sa nu crezi că-i treabă uşoară... 

— Dumnezeule... mare... sfinții părinți! Vale-e-u... Smu- 
ceşte-o, smuceste-o odată ! Cit ai să tragi de ea? 

— Asta-i treabă serioasă... chirurgia... Nu se poate din- 
tr-o dată... Așa, aşa... 

Vonmiglasov, cu ochii cit cepele, ridică genunchii pînă 
la piept, îşi inchirceste într-una degetele şi gifiie.. Pe fata 
lui stacojie se ivesc broboane de sudoare, ochii i se umplu de 
lacrimi. Kuriatin, aplecat peste gura dascălului, suflă zgo- 
motos, se mută mereu de pe un picior pe celălalt, și trage, 
trage... Trec cîteva clipe chinuitoare și... clestele alunecă de 


14 


pe măsea. Dascălul sare în picioare, bagă degetele în gură, 
pipăie şi descoperă maseana tot la locul ei. 

— Ai tras-o, ai? spune el cu glas plingarey și în acelaşi 
timp batjocoritor. Trage-te-ar dracii pe lumea cealaltă ! Apăi 
mulțumesc ! Dacă nu te pricepi să scoţi o masea, nu te apuca! 
Văd negru înaintea ochilor... 

— Dacă nu-ţi tii mîinile acasă! se supără felcerul. Eu 
trăgeam si tu mă tot împingeai și spuneai fel de fel de pro- 
stii... Timpitule ! 

— Timpit esti tu! 

— Ce crezi, bădărane, ca asa se scoate o măsea? Cit 
ai bate din palme ? Poftim, încearcă tu! Habar n-ai de ni- 
mic! Nu ştii decît sa te catari în clopotniță şi să tragi clo- 
potele !... Auzi dumneata: „Nu te pricepi! Nu te pricepi!“ 
S-a găsit cine să mă înveţe! l-am scos măseaua domnului 
Alexandr Ivanici Eghipetski şi n-a spus nici pis... E un om 
mai ceva ca tine, da’ şi-a ţinut miinile acasă... Stai jos! Stai 
jos, cînd îți spun ! 

— Nu mai pot... Lasă-mă să-mi trag sufletul... Of! (Se 
așază pe scaun.) Numai să nu tragi de ea cu încetul: smu- 
ceste-o, şi gata! Auzi, sa nu tragi, să smucești... Dintr-o 
dată ! 

— Nu te mai apuca să înveţi pe un învăţat! Doamne, 
ce lume inculta! Dacă stai mai mult timp cu oameni ca 
ăştia, poţi să înnebuneşti ! Deschide gura... (Apucă măseaua 
cu clestele.) Chirurgia nu-i un fleac, măi frate... E altceva 
dech să bolmojeşti rugăciuni în strană... (Începe să tragă.) 
Nu te mișca... Măseaua e bätrinä, se vede că are rădăcini 
adinci... (Trage.) Nu te mişca... Aga... aşa... Stai liniştit... 
Ei, ei... (Se aude un _pirit.) Vezi ! Siam eu ! 

Timp de un minut Vonmiglasov sade nemiscat, de parca 
l-ar fi lovit cineva în moalele capului. E amețit... Priveşte 
îndobitocit în gol, şi sudoarea îi șiruie pe faţa alba ca varul. 

— Trebuia să iau pirghia... mormăie felcerul. Ei, co- 
medie ! 

Venindu-si în fire, dascălul bagă degetele în gură si, în 
locul maselei, găseşte doi colti ascuțiți. 

— Afurisitule !... geme el. V-aţi oplosit aici spre neno- 
rocirea noastră, irozilor ! 


— Bine-ţi mai sta să înjuri... mormaie felcerul, punind 
clestele la loc în dulapior. Necioplitule... Pesemne că nu te-au 
bătut îndeajuns cit ai fost seminarist... Domnul Alexandr 
Ivanovici Eghipetski a stat vreo şapte ani la Petersburg... 
Asta zic şi eu cultură... numai hainele de pe el fac o sută 
de ruble... Şi uite că n-a înjurat... Pe cînd tu... faci pe 
grozavul ! Lasă, nu-i nimic, n-ai să crapi ! 

Dascălul îşi ia prescura de pe masă si pleacă acasă, cu 
mina la falcă. 


1884 


Cameleonul 


COMISARUL de poliție Ociumelov trece prin piață în 
manta noua și cu o legăturică fn mina. În urma lui, un 
vardist roscovan duce sub braţ un ciurel plin cu agrişe con- 
fiscate. Împrejur, tăcere adinca. În piaţă, nici fipenie... Uşile 
dughenilor şi cîrciumilor stau căscate, ca nişte guri flaminde, 
şi se uită jalnic la cele orînduite de Dumnezeu. În faţa lor 
nu se vede nici măcar un cerșetor. 

— Care va să zică musti, blestematule! aude dintr-o 
dată comisarul. Puneti mina pe el, fraților! Astăzi nu mai e 
slobod să muşti. Tine-l ! Aha ! 

Se aude un chelaläit strident. Ociumelov se uită înspre 
partea de unde vine taraboiul şi vede o javră dînd buzna 
fn trei picioare pe poarta depozitului de cherestea al lui 
Piciughin şi uitîndu-se speriată înapoi. În urma ei alearga 
un individ cu vesta descheiata peste o cămaşă de stambă cu 
pieptii scrobiti. Deodată face un salt înainte, ca şi cum s-ar 


17 


2 — Schie <i nuvele — c. 1900 


arunca înot, cade la pămînt și prinde cîinele de picioarele 
dinapoi. Se aude iar un cheläläit și strigătul: „Puneţi mina 
pe el !* 

Capete somnoroase răsar în pragul dughenilor şi, cit ai 
clipi din ochi, în faţa depozitului de cherestea lumea, iesita 
ca din pamint, se strînge ciopor. 

— Trebuie că-i o dezordine, înălțimea-voastră, spune var- 
distul. 

Ociumelov face la stînga si se îndreaptă către grup. 
Cerăţeanul cu vesta descheiata stă în faţa porţii depozitului 
şi, tinind mîna dreaptă ridicată, arată mulțimii un deget 
care-i singereaza. Pe faţa sa de om beat parcă ar sta scris: 

„Am să te jupoi de viu, ticălosule !* Pînă şi degetul lui arată 
ca un semn al victoriei. 

Ociumelov recunoaște în el pe meşterul bijutier Hriukin. 
În mijlocul cercului de gură-cască, tremurind din tot trupul, 
cu labele dinainte raschirate, sta autorul tărăboiului : > un pui 
de ogar alb, cu o pată gălbuie, pe spate si cu botul ascuțit. 
Ochii lui umezi sînt trişti și inspaimintati. 

— Ce s-a întîmplat? întreabă Ociumelov, croindu- si 
drum prin mulțimea de gură-cască. De ce v-aţi strîns aici? 
Ce-i cu degetul tău ? Cine a fipat ? 

— Îmi vedeam de treabă, înălțimea-voastră, începe Hriu- 
kin să se tinguie, tuşind cu pumnul la gură. Mă duceam să 
mă înțeleg pentru nişte lemne cu, Mitri Mitrici, cind, har, 
așa, nitam-nisam, ticălosul ăsta mă apucă de deger! Să-mi 
fie cu iertare, dar eu sînt un om care muncește... meseria 
mea e gingasa. Trebuie să mi se dea despăgubiri, fiindcă s-ar 
putea să stau o săptămînă fără să mă pot folosi de deget. Eu 
nu știu, Înălțimea-voastră, să fie scris în vreo lege că trebuie 
să patimesti | din pricina lighioanelor. Daca- i vorba ca fiecare 
să înceapă să muşte, păi atunci la ce să mai trăiască omul pe 
pămînt ? 

— Hm! Bine... rosteste cu asprime Ociumelov, tusind 
şi ridicînd din _sprincene. Bine... AL cui e cîinele ? Las’ ca 
v-arat eu! O să vä-nväf eu minte să va mai lăsaţi cîinii să 
umble haihui pe străzi! E timpul să ne ocupăm de domnii 
ăştia care nu vor să respecte regulamentele! Cînd ticalosul 
o sa fie pus la amendă, o să ştie ce-i aia un cfine şi alte 
animale vagabonde! Îl învăţ eu! Eldirin, poruncește el 
vardistului, află al cui e cîinele si dresează proces-verbal. Iar 


18 


javra să fie ucisă. Fără zăbavă ! Cu siguranță că e turbată... 
Al cui e cîinele, vă-ntreb ? ? 

— Îmi pare, îşi dă cineva cu părerea, că-i al lui don 
erence Jigalov. 

— A) domnului general Jigalov : ?! Hm, Eldirin, scoate-mi 
mantaua... Grozav de cald e azi! Mă tem c-o să-i tragă iar 
o ploaie... Hm... Nu pot eu să pricep, se întoarce Ociumelov 
spre Hriukin, cum de -a putut cafelusul asta sa te muste ? 
Cum să te apuce tocmai de deget? Vezi cît e de mic, iar 
tu eşti gogeamite găligan! Cu siguranță că ţi-ai, spintecat 
degetul în vreun cui și după aia şi-a venit ideea să scoţi 
macar un profit. Las că ne cunoaștem noi... marfa! Vă știu 
eu, diavolilor ! 

— l-a dat cu ţigara pe la bot ca să facă haz, şi de, 
cîinele l-a mușcat. Ce, era prost ? ? Asta se tine veșnic de șotii, 
înălțimea-voastră. 

= Minti, chiorule ! M-ai văzut tu pe mine } ? Atunci de 
ce minti ? Inaltimea-sa e om deştept, ştie cine minte şi cine 
vorbește cinstit, ca în fata lui Dumnezeu... Dacă-i vorba 
pe asa, apor să hotărască judecătorul care din noi minte, 
Are legea si acolo stă scris despre toate... Astăzi sîntem toți 
egali... Și dacă vreți să ştiţi, am şi eu un frate jandarm! 

— Gura! . 

— Nu, nu poate să fie ciinele lui don gheneral! își 
dă cu părerea vardistul, după o matură chibzuială. Don ghe- 
neral n-are cîini din ăştia. Nu tine decît prepelicari... 

— Esti sigur ? 

— Sigur, naltimea-voastra ! 

— Chiar așa ! Domnul eneral are cîini de pret, de rasa, 
pe cînd javra asta nu face nici două parale ! N-are nici blană 
ca lumea, nici nu-i aratos... o jigodie ticăloasă ! Ar ţine 
domnul general un cîine ca ăsta 2... Unde va sînt mințile? 
Dacă un cline ca ăsta s-ar ivi pe ads la Petersburg sau la 
Moscova, ştiţi ce s-ar imtimpla? Cit ai clipi din ochi ar fi 
curățat ! Fara să se mai sinchisească nimeni de ce stă scris 
la lege! Tu, Hriukin, ai fost mușcat, nu trebuie să laşi lu- 
crurile așa... Trebuie să-i învăţăm minte. Nu mai merge... 

— De, mai ştii? S-ar putea să fie totuși al lui don ghe- 
neral! cugeta vardistul cu glas tare. Ce, e scris pe botul 
javrei că nu-i a lui? Am vazut deunăzi unul cam la fel la 
el în curte... 


19 


— Păi sigur, tsi dă un altul cu părerea, e al generalului... 

— Hm... pune-mi mantaua, frate Eldîrin. Vintu-i cam 
subțire... M-a luat cu frig... Ia cîinele, dă fuga cu el pînă 
la don general și întreabă dacă-i al fai a Spune că 
l-am găsit prin piață si că i l-am trimis. $i să nu-l mai lase 
aşa slobod pe stradă... Poate să fie un cîine scump, și dacă 
orice măgar îi viră o ţigară sub nas, îi strică mirosul. Cfinele 
este un animal gingas. Si tu, zevzecule, lasă mina jos! Ce 
tot viri degetul ăla caraghios în nasul lumii? Singur ţi-ai 
făcut-o !... 

— Uite, bucătarul lui don gheneral. Să-l întrebăm pe 
el. Hei, Prohor, ia fă-te-ncoa, nene! Ia vezi, cîinele ăsta e 
al vostru ? 

— Ei, na-ţi-o ! Cum sa fie! N-am avut niciodată un ctine 
ca asta! 

— Ce să mai stăm sa ne pierdem vremea! E un cine 
vagabond ! Ce mai tura-vura... Dac-am zis că-i vagabond, 
apai e vagabond ! Trebuie curățat, și gata ! 

— Cum o să fie cîinele nostru! continuă Prohor, bu- 
cătarul. E al fratelui lui don gheneral, cel care a sosit mai 
deunăzi. Conaşului nostru nu-i plac ogarii, dar fratele dînsu- 
lui se dă în vint după ei... 

— Cum, a venit fratele domnului general ? întreabă Ociu- 
melov si fata i se luminează de un zâmbet induiosat. Doamne 
sfinte! A venit Vladimir Ivanici, și eu nu ştiam. A venit 
să-l vadă pe domnul general ? 

— Da, sa-l vadă. 

— Ta te uită! I s-a facut dor de frate-su... Și eu nu ştiam 
nimic ! Care va să zică e cățelușul lui! Ei, da’ ce bine îmi 
pare !... Ia-l cu tine... E frumusel cîinele... Și deștept foc... 
L-a insfacat de deget pe ăla de colo... Ha-ha-ha... Cuţu-cuţu, 
de ce tremuri asa ? Mirfie, tilharul... Drăguţul de el... 

Prohor cheamă cîinele și pleacă cu el. Cei de faţă încep 
să-l ia pe Hnukin peste picior. 

— Mai fncapi tu o dată pe mina mea! îl ameninţă Ociu- 
melov. 

Si, înfășurîndu-se în manta, îşi vede mai departe de drum 
prin piață. 


1584 


20 


Nuntă cu general 


Povestire 


CONTRAAMIRALUL în retragere Revunov-Karaulov, 
un batrin maruntel şi smochinit, se întorcea într-o zi de la 
piață, tinind de urechi o știucă vie. În urma lui venea bu- 
cătăreasa Uliana, care ducea la subsuoară o legătură de mor- 
covi şi un pachet de foi de tutun, pe care respectabilul ami- 
ral le folosea „împotriva moliilor, a plosnigelor, a libărcilor 
şi a celorlalte infuzorii ce trăiesc pe trupul omului și în lo- 
cuința acestuia“. 

— Unchiule ! Filipp Ermilfci ! auzi el tocmai când cotea 
spre straduta lui. Chiar de la dumneata viu. Am bătut un 
ceas Ja ușă ! Ce bine că ne-am întîlnit! 

Contraamiralul ridică ochii si văzu in faţa lui pe nepo- 
tul său, tînărul Andriuşa Niunin, funcționar la societatea de 
asigurare „Moftul“. 

— Am o mare rugăminte, urmă nepotul, stringind mîna 
batrinelului şi prinzind pe loc un puternic miros de peşte... 
Hai să ne aşezam pe o banca, unchiule... Așa-a... Uite despre 


21 


ce e vorba... Astăzi se cunună un bun prieten de-al meu, un 
oarecare Liubimski... un băiat minunat... Dar mai lasă jos 
ştiuca, un'chiule ! Ai să-ți mufdaresti mantaua ! 

— Nu-i nimica... E o spurcăciune de peste, nu face doi 
bani, dar are nişte icre... o grozăvie! Îi spinteci burta, scoţi 
icrele, le amesteci, ştii, cu pesmet pisat, cu ceapă, cu piper, 
și — să-ţi lingi buzele, nu alta! 

— Cum îţi spuneam, e o bomboană de băiat. Lucrează 
la Muntele de pierate, evaluează obiectele. Dar sa nu crezi 
cumva că-i un coate-goale sau un terchea-berchea... În ziua 
de azi cucoanele din lumea bună fac serviciu la Muntele de 

ietate... Te asigur că familia lui... tatăl, mama şi toţi cei- 

falas, sint oameni minunati, cumsecade, cu frica lui Dum- 
nezeu... Într-un cuvînt, e o adevărată familie de ruși, pa- 
triarhală, de care ai să rämfi încîntat... Liubimski se însoară 
din dragoste, cu o orfana... Oameni tare de treabă !... N-ai 
putea, dragă unchiule, sa le faci cinstea să poftesti si dum- 
neata diseară la ei la ospăţul de nuntă ? i 4 

— Bine, dar... nici... nu-i cunosc! Cum să mă duc așa? 

— N-are 'a face! Doar nu te duci la nişte baroni sau 
la niște conti! sînt oameni simpli, nu ţin la etichetă... Ade- 
vărat suflet rusesc : totdeauna bucuroși de oaspeţi, fie cu- 
noscuti, fie necunoscuţi. Și apoi vezi... ce mai una alta... 
îți spun deschis: e o familie patriarhală, cu fel de fel de 
prejudecăţi, de ciudăţenii... O să ti se pară caraghios... dar 
grozav ar vrea ca la nuntă să aibă si un general! Recunosc 
că e o vanitate ieftină, o prejudecată, dar... dar de ce să nu 
le faci aceasta plăcere newinovată? Cu atît mai mult că 
nici dumneata n-ai să te plictisesti la ei... Au pregătit anume 

entru dumneata o sticlă de vin de Timliansk şi o cutie de 
omari... Si apai, fie vorba între noi, mai ai si dumneata 
prilejul să străluceşti. Acum gradul ţi se iroseste de pomană, 
e ca $i cum n-ar fi, și nimeni nu simte că ai un asemenea 
rang, pe cînd acolo ai să-l poţi pune în valoare! Zău asa! 

— Dar o fi oare de demnitatea mea să ma duc, An- 
driuşa? întrebă contraamiralul, privind ingindurat la’o birjă. 
Să mă mai gândesc... 

— Mi se pare ciudat! Ce să te mai gindesti atita ? Vino, 
şi gata ! Cît despre teama dumitale că nu s-ar cădea să mergi, 
drept să-ţi spun, mă și jigneşti... Crezi oare că as fi în stare 
să-mi duc unchiul undeva unde nu s-ar cuveni să se ducă? 


22 


— Poate... Dacă zici Iu... 
— Prin urmäre,: am să trec diseară. sa te iau.. . Cam pe 


la unsprezece ; cît mai tirziu, ca să nimerim tocmai la cină... 
să fie aristocratic.. 

La ora unsprezece, Niunin veni să-l ia pe unchiul său. 
Revunov-Karaulov își îmbrăcă unifarma și pantalonii cu lam- 
pas de aur, îşi puse decoraţiile, și plecară. Ospäçul de nuntä 
începuse cînd lacheul, tocmit, de la un birt, îi scotea amira- 
lului mantaua lui cu 'glugă, iar doamna Liubimskaia, mama 
mirelui, „venită să-l întîmpine în vestibul, îl cercera printre 
gene. 5 

— E chiar general? întrebă ea in soapta pe Andriusa, 
care-și „scotea: paltonul... Îmi pare foarte bine, excelență... 

„Dar ce puţin arătos e... ce trecut... Hr... Nici tu semeţie 
în înfățișare, nici tu epoleti... Hm, ce să-i faci, n-avem în- 
cotro !“ Poftim, excelenţă ! „Slavă Domnului că cel putin 
are decoraţii multe...“ 

Contraamiralul îşi înălță bărbia proaspăt rasă, îşi FSA 
glasul si intră în salon. Aici i se înfățişă un tablou în stare 
să dea gata şi inima cea mai impietrita. În salon era întinsă 
o masă lungă încărcată cu tot felul de gustări și sticle... la 
loc de cinste ședea mirele, Liubimski, în frac și mănuși albe. 
Pe chipul lui asudat plutea un zîmbet. Era vădit că nu-l 
încîntau atît bunätäqile ce se aflau în fața lui, cît gîndul la 
pläcutele* perspective care-l aşteptau. Lingă el ședea mireasa 
cu Ochii plinsi, și cu o expresie de inocenya personificată. Con- 
traamiralul înțelese îndată că-i o fată tare cuminte. Toate 
celelalte locuri erau ocupare de musafiri de ambele sexe. 

= Contraamiralul Revunov-Karaulov ! strigă Andriusa. 

Musafirii priviră pe sub sprincene la noii veniţi, îşi! 

stersera de îndată buzele şi se ridicară respectuos de pe 
scaune. 
— Daţi-mi voie să fac prezentările, excelenţă ! Tînărul 
căsătorit Epaminond Sävvici Liubimski cu soţia... Ivan Iva- 
novici lar, funcționar la telegraf... Harlampi Spindonia 
Dimba, cofetar, de naţionalitate greacă. .. Feodor Iakovlevici 
Napoleonov şi... asa mai departe... „Luaţi loc, excelență ! 

Contraamiralul se înclină, se aseza şi trase numaidecit 
spre el.farfuria cu scrumbii. ‘ 

— Cum l-ai prezentat? întrebă gazda în soapta pe An- 
driusa, aruncind priviri banuitoare și ingrijorate spre musa- 


| 23 


firul cu vază... Te-am rugat să-mi aduci un general, şi nu 
pe acest... cum îi zice... cotra... cotra... 

— Contraamiral... Văd că nu te pricepi la grade, Nas- 
tasia Timofeevna ! După cum în ierarhia civilă un consilier 
de stat activ corespunde, după tabelul rangurilor, cu un ge- 
neral-maior, tot astfel contraamiralul corespunde cu un con- 
silier de stat... Numai resorturile diferă, în fond însă e același 
lucru... Ce mi-i unul, ce mi-i altul! 

— Da, da... intari Napoleonov. Aşa-i... 

Gazdei fi mai veni inima la loc ; puse în fața contraami- 
ralului sticla de vin de Timliansk. 

— Serviţi-vă, excelență ! Dar scuzati-ne, vă rog... Dum- 
neavoastră sinteti obișnuiți cu delicatesuri, pe cînd la noi e 
mai modest! 

— Da-a... începu contraamiralul, după o tăcere prelungă. 
Pe timpuri lumea trăia modest și era mulțumită... Chiar şi 
eu, cu tot rangul meu, duc o viata modestă... 

— Sînreţi de mult la pensie, excelență ? 

— Din 1865... Pe umpuri totul era modest... Dar... Ami- 
ralul se opri o clipă ca să tragă aer în piept și zări un tînăr 
aspirant de marină, aşezat chiar în fața lui. 

— Dumneata esti în... marina militară? îl întrebă el. 

— Da, să trăiţi, excelență !... 

— Aha... aşa... Îmi închipui că acum totul s-a schimbat, 
e altfel decir pe vremea mea... Toţi sinteyi răsfăţaţi, crescuţi 
în puf... Dar oricum, slujba de marinar a fost întotdeauna 
grea... Nu poți compara marina cu o prapadita de infanterie, 
sau chiar cu cavaleria... Infanteria n-are nimic intelectual. 
Orice ţăran se descurcă în ea... Pe cînd la noi, tinere, nu-i 
acelaşi lucru ! La noi e bătaie de cap, nu glumă ! Orice cu- 
vînt, chiar cel mai neînsemnat, are, ca să spun aşa, un sens 
al lui... hm... tainic... Bunaoara: „Gabieri, pe sarturi la 
trincă, arborele mare !“ Ce-nseamna asta? Înseamnă că în 
clipa aceea oamenii orinduifi la manevra zburătorului tre- 
bule să se găsească neapărat la posturi. Sau, de pildă, co- 
manda: „Gabieri, sus zburätorul !* Tilcul acestei comenzi e 
altul... He-he... Precizie ca la matematică ! Uite, dacă navi- 
ghezi cu vintul în provă si trebuie... și trebuie să fntinzi 
zburătorii şi rindunicile, „dai comanda : „Gabieri, pe sarturi, 
la zburători şi rindunici !“ Și în timp ce pe vergi se întind ve- 
lele, jos se fixează scotele şi fungile... 


24 


— În sănătatea onorabililor oaspeţi! rosti cu glas tare 
mirele. | 

— Da-a, îl întrerupse contraamiralul, ridicîndu-se în pi- 
cioare și ciocnind paharul. Multe comenzi mai sînt... S-o luăm 
bunăoară, pe asta... stai să-mi aduc aminte... „Întinde scotele 
zburătorilor si rindunicilor, şi fungile !* Bine-e... Dar ce în- 
seamnă această comandă şi care fi e rostul? Foarte simplu ! 
Se întind scotele zburătorilor si rindunicilor, şi se trag fun- 
gile... Toate deodată! In acelaşi timp se agaleaza scotele 
rindunicii şi fungile ei, braţele se slăbesc sau se string, după 
necesitate, iar cînd şcotele s-au întins, brațele se întind, si 
vergile se desfac, după direcția vîntului... 

— Unchiule, îi şopti Andriusa, stapinul casei te roaga 
să vorbeşti si de altceva. Nu pricepe nimeni nimic și 
oaspeţii se plictisesc... 

— Stai un pic... sînt bucuros că l-am întâlnit pe tînărul 
acesta... Tinere! Am dorit întotdeauna și... doresc... Doresc 
din suflet ! Sa dea Dumnezeu... Ma bucur... da... Dacă nava 
navighează î în volta cu vînt din provă cu toate velele si tre- 
buie să virezi nava ca să prindă vînt de pupă, ce comandă 
dai? Ei? Dai următoarea comandă : „Marinari, la posturile 
de manevră, a face volta sub vint !* Ehehei !... 

— Ajunge, unchiule ! îi sopti iarăși Andriuşa. 

Dar unchiul nu se lăsa. Striga o comandă după alta și 
lămurea fiecare strigăt al său ragusit cu un lung comen- 
tariu. Ospagul era pe sfirsite, dar din pricina lui nu se ros- 
tise încă nici un toast ca lumea, nici o cuvintare. Ivan Iva- 
novici Iat, căruia de mult îi stătea pe limbă un discurs î în- 
florit, începu, să se främinte nelinistit pe scaun, să se în- 
crunte si să vorbească în soapta cu vecinii. Într-un rind, 
cînd amiralul se înecă la desert cu vin de Timliansk și fu 

ucat de un acces de tuse, Ivan Ivanovici profită de pauză, 
sari in picioare și începu : 

— Ziua de azi, ca să zic asa... Hm... cînd ne-am adu- 
nat pentru a-l sărbători pe iubitul nostru... 

— Da-a... îl întrerupse amiralul. Și toate astea trebuie 
să le ţii minte! „Întindeţi scotele la vela trincă, arborele 
mare și...“ 

— Sîntem niște bieți oameni neștiutori, excelență, spuse 
gazda, şi nu pricepem o boabä din toate astea. Spuneţi-ne 
mai bine ceva despre... 


25 


. — Nu înţelegeți fiindcă-s... termeni tehnici! „Desigur ! 
Dar tînărul acesta mă înţelege... Da! M-a făcut să-mi aduc: 
aminte de tinereţe... Sie plăcut, tinere ! Navighezi pe mare, 
uiţi de toate grijile și... Ochii amiralului se umeziră.şi urmă 
cu glas. tremurător: De pildă — stai să-mi aduc aminte: 
„Braţele trincii si randei, la tribord, contrabratele, la ba- 
bord !* Amiralul își şterse ochii, scoase un sughit de plins şi 
continua: ,Släbigi scotele trincii şi flocului... la tribord 4“ 
Nava girează spre vînt şi, în cele din urmă, velele încep să 
se umfle... Pli-f-ing... Dar sînt fericit... 

— General, general, da’ nu ştiţi să vă purtaţi ! se aprin- 
se gazda. Sînteţi un om bătrîn și-ar trebui să vă fie ruşine? 
Nu v-am dat bani ca să vă faceţi de cap! 

— Care bani ?! holbă ochii contraamiralul. 

— Lasă că ştiţi care bani... Nu v-a dat Andrei Ilici doua- 
zeci şi cinci de ruble? lar dumneata, Andrei Ilici, nu te-ai 
purtat frumos !. Nu te-am rugat să angajezi unu ca ăsta... 

Mosneagul se uită la Andriusa, care se făcuse roşu ca 
racul, apoi la gazdă, și înţelese totul. „Prejudecata” familiei 
patriar ale, despre care îi vorbise nepotul, i: se fnfäçisä în 
toată josnicia ei... Cit ai clipi din ochi se trezi din ameteala 
băuturii... Se ridică de la masă, se duse în 'vestibul cu pașii: 
lui marunyei, se îmbrăcă, și plecă. 

-De atunci nu s-a mai dus la nici o nuntă. 


1884 


Ultima mohicanà 


Lă 


ÎNTR-O dimineaţă frumoasă de primăvară, eu și capie 
anul de cavaletie în retragere Dokukin, care mă poftise 
la el la moşie, sedeam fin niște jilțuri de pe vremea bunicii și 
ne uitam alene pe fereastră. Ne plictiseam cumplit. * 

— Măi, măi, mai! mormai Dokukin. Mi-e atât de urit, 
că m-aș bucura $1 de venirea portărelului ! 

„Ce să fac ? Să mă culc ?* mă gindeam eu. 

Mai stăturăm mult, foarte mult timp astfel, tot gîndin- 
du-ne cum să ne omorim plictisul, cînd, deodată, prin gea- 
murile de mult nespalate, ce băteau în toate culorile ‘curcu- 
beului, băgarăm de seamă că în orînduielile universului se 
petrecea o mică schimbare: cotosul, cocoţat lîngă poartă 
pe un morman de frunze veştede şi care ridica ba un picior, 
ba altul (ar fi vrut pesemne sa le ridice pe amindoua deo- 
dată), tresări pe neașteptate și sări cît colo, ca muşcat de 
şarpe. 


— Vine cineva... zîmbi Dokukin. Măcar de ne-ar aduce 
dracu niște musafiri ! Tot ar fi un pic mai vesel... 

Cocoşul nu se înşelase. În poartă apăru mai întîi un 
cap de cal cu un arc mare verde pe hulube, apoi calul întreg 
si, in cele din urmă, o briscä greoaie de culoare închisă, cu 
aripi mari ȘI urîte, ca ale unui carabus gata să-și ia zborul. 
Brişca intra în curte, cirmi greoi la stînga si se indrepta, hur- 
ducînd si hodorogind, spre grajd. În brişcă se aflau două făp- 
turi omenești : una era o femeie, cealaltă, mai măruntă, un 
bărbat. 

— La dracu... mormai Dokukin, privindu-ma cu ochi 
speriaţi şi scărpinîndu-se după ceafă. Uite cum îi pică omu- 
lui beleaua pe cap. Nu degeaba am visat eu azi-noapte o 
sobă. 

— Dar ce ? Cine a venit? 

— Surioara mea cu bărbatu-său, lua-i-ar dracu !.. 

Dokukin se sculă în picioare si făcu nervos cîţiva paşi 
prin odaie. 

— Parcă mă, ia cu frig, uite aici, în dreptul inimii, 
zău asa... mormai el. E mare pacat să, nu-ți iubeşti sora, 
dar, mă crezi : ? Mi-ar fi mai uşor să mă pomenesc în plin 
codru fara în față cu un haiduc decit să dau ochii cu 
ea! Ce-ar fi să ne ascundem? Pun pe Timogka să le spună 
că m-am dus la adunarea zemstvei. 

Dokukin începu să-l strige în gura mare pe Timoska. 
Dar era prea tirziu. Peste cîteva clipe, în vestibul se şi 
auziră susoteli : un glas femeies: de bas şi un glăscior bar- 
batesc de tenor își vorbeau pe infundate. 

— Potriveste-mi volanul de jos! spunea glasul femeiesc 
de bas. Iar ţi-ai pus alti pantaloni decit cei care trebuia! 

— Pantalonii albaştri i-ai dat unchiului Vasili Antipia, 
iar pe cei pestrigi mi-ai poruncit să-i ascund pina la iarnă, se 
dezyinovatea gläsciorul de tenor. Doreşti să-ţi duc șalul, sau 
să-l las aci? 

În cele din urmă, ușa se deschise si în odaie intră o 
doamnă de vreo patruzeci de ani, înaltă, trupeşă, cu o ro- 
chie de mătase albastră. Pe chipul ei uşor pistruiat, cu obraji 
rumeni, era fntiparita atîta prostească înfumurare, încît am 
înțeles îndată de ce n-o poate suferi Dokukin. În urma 
doamnei trupeșe, venea cu paşi mărunți un omuley pirpiriu, 
îngust În umeri, cu obrajii rasi, cu ur, năsuc roșu. Purta o 


28 


haină pestriță, pantaloni largi și o jiletca de catifea. Pe 
jilercă se balabanea un lănţişor de aur, semanind mai mult 
a lanţ de candelă. În îmbrăcămintea lui, în mişcări, in nasuc, 
în tot trupul lui stîngaci se simţea teamă, umilință si slugarni- 
cie. Doamna intra si, ca și cum nu ne-ar fi văzut, se în- 
dreptă spre icoane și începu să se închine. 

— Închină-te și tu! se întoarse ea către bărbatul ei. 

Omuleţul cu năsuc roşu tresari și începu să-și facă sem- 
nul crucii. 

— Bună ziua, soro! spuse Dokukin oftind, după ce 
doamna își isprăvi rugăciunea. 

Doamna zimbi cu gravitate și îşi întinse buzele spre Do- 
kukin. 7 

Omuleţul se apropie si el să-și sărute cumnatul. 

— Daţi-mi voie să vă prezint.. Sora mea, Olimpiada 
Egorovna Hlikima... Bărbatul ei, Dosifei Andreici. Dum- 
nealui e un bun prieten al meu... 

— Îmi pare bine, spuse prelung Olimpiada Egorovna, 
fără să-mi întindă mina. Foarte bine... 

Ne asezaram şi tăcurăm cîteva clipe. 

— Cred că nu te asteptai la musafiri, fratioare ? începu 
Olimpiada Egorovna, adresindu-se lui Dokukin. Nici eu nu 
intentionam să viu să te vad, dar mă duc la mareșalul no- 
bilimii, așa că m-am oprit în trecere pe la tine... 

— Si de ce te duci la mareșal? întrebă Dokukin. 

— De ‘ce? Să mă pling de dumnealui! spuse doamna, 
aratind cu capul spre bărbatul ei. 

Dosifei Andreici lăsă ochii în jos, strînse picioarele sub 
scaun şi tuși rusinat în pumn. 

— Si de ce vrei să te plingi de el? 

Olimpiada Egorovna ofta. 

— Ce să fac, frätioare ? Își uită rangul, spuse ea. M-am 
plins şi ţie, și părinților lui, l-am dus la părintele Grigori 
să-i facă morală, am luat și eu fel de fel de măsuri, dar fără 
nici un rezultat. De voie, de nevoie, sînt silită să mă adresez 
domnului mareșal... 

— Dar cea facut ? 

— N-a facut nimic, dar își uită rangul! E drept că 
de băut — nu bea, e smerit, respectuos, dar la ce bun toate 
astea dacă își uită rangul! Uită-te la el cum sta de girbovit 


29 


"pe scaun, de parcă ar fi un milog sau un tirgovet! Aşa sed 
boierii ? Stai frumos ! N-auzi ? 

Dosifei Andreici lungi gâtul, ridică barbia în sus, încer- 
cînd în felul ăsta tă stea cum se cuvine, şi aruncă pe, sub 
sprincene 0 privire speriată nevestei sale, aşa cum privesc 
copiit mici cînd se simt vinovaţi. Vazind ca discuția ia o 
intorsatura intima, de familie, mă ridicai ca să ies din odaie. 
Doamna ‘Hifkina îmi pricepu însă gîndul. 

— Nu-i nimic, râmii! mă opri ea. Tineretului îi este 
"de folos să audă astfel de lucruri. Cu toate că nu sîntem 
prea învăţaţi, cunoaştem viața mai bine ca voi! Dea Dom- 
nul să trăiţi cum am trăit noi... O să raminem la masă la 
tine, fratioare, de vreme ce .lucrunile s-au brodit aga, se în- 
toarse doamna Hlîkina spre fratele ei. Dar mă tem că aveţi 
astăzi mîncare de frupt. Te pomenesti că ai şi uitat că azi e 
«miercuri... Doamna of ta. Asa că poruncește să ne pregătească 
mâncare de post. Tu faci ce vrei, frätioare, dar noi de frupt 
nu mincam ! 

Dokukin îl strigă pe Timoska și porunci un prinz de post. 

— După ce luăm masa, mergem la martsal... continuă 
doamna Hlikina. Am să-l rog din suflet să ia cuvenite mă- 
suri. E de datoria lui să vegheze ca boierii să n-o ia razna... 

— Dar ce-a făcut Dosifei ? întrebă Dokukin. 

— Parcă nu ştii! se încruntă doamna Hfkina. La 'drept 
vorbind, tie puţin îți pasă... Fiindcă și tu in cam uiţi ran- 
gul... Uite, să-l întrebăm pe, dumnealui, ce părere are... Ti- 
nere, mi se adresă ea, găseşti că-i bine ca un nobil să între- 
tina relaţii cu tot felul de nespälari ? 

— Depinde cu cme... mă cam încurcai eu. 

— Bunaoara cu negustorul Gusev. Pe acest Gusev nu-l las 
să se apropie nici măcar de pragul meu, dar Dosifei joacă 
dame cu el, se duce să ia gustări la el acasă... Sau, treabă-i asta, 
să meargă la vinatoare cu secretarul primăriei? Despre ce 
poare să stea de vorbă cu un secretar? Dacă vrei să ştii 
dumneata, secretarul n-ar trebui nici măcar să cricneasca în 
faţa lui, darmite să stea la taclale ! 

— N-am eu destulă voință... sopti Dosifei Andreici. 

— Las’ cä-yi arăt eu voință! îl ameninţă nevasta, ba- 
tind minios cu inelul în speteaza scaunului. N-am să-ți per- 
mit să-mi faci neamul de ruşine! Cu toate că-mi esti bărbat, 


30 


am să te fac de ris! Trebuie să înţelegi! Eu te-am facut om! 
Neamul Hlikinilor e un neam scăpătat, domnule, si dacă eu, 
născută Dokukina, l-am luat de bărbat, trebuie 4a preçuiascä 
acest lucru, să-l simtă! Și dacă vrei să ştii, domnule, mă 
costă scump bărbatul ăsta al meu! Bami grei am dat ca să-l 
bag în slujbă! Ia întreabă-l! Dacă vrei să ştii, numai exa- 
menul lui pentru primul grad m-a costat trei sute de ruble! 
Şi pentru ce mă zbat? Crezi că pentru tine, prostänacule, 
mă zbat eu așa? Aş, de unde!... Jiu la prestigiul neamului 
meu ! Dacă nu era vorba de prestigiul familiei, de mult te-as 
fi expediat la bucătărie, dacă vrei să ştii ! 

Sărmanul Dosifei Andreiai asculta, tăcea şi nu făcea de- 
cit să se ghemuiască mai mult pe scaun, nu știu de ce — de 
frică sau de rușine?! Nici în timpul mesei nu l-a lăsat în 
pace neîndurătoarea sa consoartă. Nu l-a slăbit din ochi o 
clipă. 

— Pune-ţi sare în supă! Cum fii lingura? Dă salatiera 
mai la o parte, că ai să-ți bagi mîneca în ea! Nu clipi din 
ochi ! 

lar Dosifei Andreici mînca grăbit şi se făcea tot mai mic 
sub privirea ei, ca un iepure de casă sub privirea unui boa 
constrictor. Ca și nevastă-sa, mînca mincdrum de post și 
arunca pmuviri pline de jind spre chifreluţele noastre. 

— Fă-ţi rugăciunea! îi spuse nevastä-sa după prînz. 
Mulrumeste fratiorului ! 

Cînd se sfirsi masa, doamna Hlîkina se duse în iatac să 
se odihnească. După plecarea ei, Dokukin se apucă de par si 
începu să se plimbe agitat prin odaie. 

— Nenorocit om mai eşti, frâgioare ! îi spuse el lui Do- 
sifei, suflînd din greu. N-am stat decît un ceas cu ea şi mă 
simt istovit! Ce trebuie să fie pe capul tau, care stai cu ea 
zi si noapte... Of! Esti un mucenic, un bier mucenic! Un 
prunc de la Bethleem, omorît de Irod ! 

Dosifei începu să clipească des și spuse : 

— E aspră, asta-i adevărat, dar trebuie să mă rog Dom- 
nului zi şi noapte pentru dumneaei, fiindcă din parte-i nu 
văd decît dragoste şi binefaceri. 

— Eşu un om pierdut! şi Dokukin făcu un gest de 
deznădejde cu mina. Si cînd te gindesu că, pe timpuri, ţineai 


31 


cuvintari pe la întruniri, ba chiar ai inventat un tip nou de 


semănătoare ! Te-a dat gata, scorpia ! O-o-f ! 

— Dosifei ! se auzi glasul profund de bas al neveste-si. 
Unde esti ? Vino să mă aperi de muște. 

Dosifei Andreici tresari și dădu fuga în vîrful picioare- 


lor în iatac... 
— Ptiu ! scuipa Dokukin în urma lui. 


1885 


Majurul Prisibeev 


— PLUTONIER-MAJOR Prisibeev ! Esti învinuit ca, în 
ziua de 3 septembrie anul curent, ai comis delictul de ultraj 
cu loviri împotriva uriadnicului Jighin, vätafului de plasă 
Aleapov. vataselului Efimov, martorilor Ivanov și Gavrilov 
şi a încă şase ţărani. Primii trei au fost ultragiaţi de dum- 
neata în exercițiul functiunii. Îşi recunosti vina? 

Majurul Prisibeev, cu o mutră smochinită, hapsina, ia 
poziţie de drepți si răspunde cu glas ragusit, stapinit, rostind 
apăsat fiecare cuvînt, ca şi cum ar comanda : 

— Înălțimea-voastră, domnule judecător de pace! După 
toate articolele legii, reiese precum că orice împrejurare tre- 
buie arătată cu reciprocitate. Nu eu sînt vinovatul, ci toţi 
ceilalți. Toată daravera a pornit de la un mort decedat, Dum- 
nezeu să-l odihnească. În ziua de trei am ieșit şi eu la plim- 
bare cu nevastă-mea, Anfisa ; mergeam liniştit, frumos, cînd, 
deodată, ce văd: o adunătură de oameni de tot soiul se 
îmbulzea lîngă malul apei. „În baza cărui drept suveran s-a 


33 


strîns aici poporul? am întrebat eu. Si pentru ce? Stă oare 
scris undeva, în vreo lege, că oamenii au voie să se adune 
buluc ? Împrăştiați-vă !“ le-am strigat si am început să-i îm- 
brincesc, ca să se împrăștie pe la casele lor. Am poruncit şi 
vataselului să-i ia la goană... 

— Dă-mi voie, Re nu esti nici uriadnic, nici pri- 
mar. Așa că nu e treaba dumitale să împrăștii mulțimea. 

— Nu e! Sigur că nu e! se aud strigăte din toate coltu- 
rile sălii. Nu mai putem trăi de răul lui, înălțimea-voastră ! 
De cincisprezece ani pătimim ! De cînd s-a întors în sat, ne 
vine să ne luăm lumea în cap. Sufletul ni l-a scos! 

— Asa e, înălțimea-voastră ! întărește primarul, citat ca 
martor. Tot satul se plinge. Nu mai e de trăit din pricina 
lui. Fie că ieşim cu icoanele, fie că e vreo nuntă, fie că e 
altceva, mereu e cu gura pe noi, mereu face gălăgie și vrea 
să rinduiascä totul. Pe copii îi urecheaza, pe femei le so- 
creşte, să nu cumva să calce pe alături... Deunăzi, ce credeţi 
că a facut ? A umblat din casă-n casă și le-a poruncit oame- 
nilor să nu mai cinte si să nu mai tina luminile aprinse. Şi 
îi tot dădea zor că în nici o lege nu stă scris că oamenii au 
voie să cânte. 

— Stai, ai tot timpul să depui ca martor, îl întrerupe 
judecătorul de pace pe vorbitor. Deocamdată să-l auzim pe 
Prişibeev. Continuă, Prişibeev ! 

— Am înţeles, să trăiţi ! hîrîie majurul. fnältimea-voasträ 
bincvoiţi a spune că nu-i de datoria mea să împrăştii mul- 
timea... Bine... dar dacă-i neorînduială ? Care va să zică, se 
poate îngădui poporului să-şi facă de cap? Unde scrie în 
lege să laşi poporul liber? Eu unul nu pot să îngădui așa 
ceva. Dacă nu-i imprastii si nu mă ţin de capul lor, cine s-o 
facă ? Nimeni nu pricepe ce-i adevărata ordine, inaltimea- 
voastră ! Si, ca să vorbim drept, în tot satul numai eu știu 
să mă port cu oamenii de rînd. Eu le înțeleg pe toate, înălți- 
mea-voastră. Eu nu sînt mujic, ci plutonier-major de inten- 
dençä în retragere, serviciul mi l-am facut în Varşovia, la 
statul major, si, dupa ce mi-am terminat militaria, am intrat 
la” pompieri. Binevoiti a lua cunoştinţă. De la pompieri am 
plecat din cauză de boală și am fost doi ani de zile portar 
la gimnaziul clasic de băieţi... Aşadar, cunosc rînduielile. Mu- 
jicul e om simplu, nu înţelege nimic gi trebuie să asculte, 
fiindcă-i spre binele lui. Să luăm, bunăoară, daravera asta... 


34 


Am dat Ja o parte mulțimea si am văzut pe malul girlei, în-, 
tins pe nisip, cadavrul înecat al unui om decedat. „Pentru 
care motiv zace mortul aici? am întrebat eu. Rinduiala-i 
asta ? Uriadnicul ce păzeşte ? De ce nu raportezi superiori- 
lor ? zic. Poate că decedatul s-a înecat singur, dar poate că 
aici miroase a Siberie. Poate că ¢ vorba de un omor penal...“ 
Dar uriadnicul Jighin niti nu m-a luat în seamă: trăgea 
înainte din ţigară. „Ce se bagă ăsta? a întrebat el. De unde 
a răsărit aici? Parca fără el n-am şti ce avem de făcut!“ 
„Se vede treaba că nu ştii, dobitocule, i-am răspuns, dacă stai 
aici şi casti gura !“ „Păi încă de ieri am raportat zapciului“. 
„De ce zapciului? l-am întrebat eu. Potrivit cărui articol 
din codul de legi? Crezi că atunci cînd e vorba de înecaţi, 
de spînzuraţi sau de alte cazuri de același soi, zapciul poate 
face ceva? Ăsta-i caz penal, civil... Trebuie, zic, să dai de 
veste cît mai curînd domnului judecător de instrucţie şi ce- 
lorlalți judecători. $i mai-nainte de orice, trebuie întocmit 
un proces-verbal, pe care să-l trimiti domnului judecător de 
pace.% Da’ el, adică uriadnicul, asculta si ridea. Rideau si 
mujicii. Toţi rideau, înălțimea-voastră. Pot să depun jura- 
mint că asa a fost. Rîdea si ăsta de aici, și ăla de celo, ridea 
şi Jighin. „Ce tot rinjiti ?“ i-am Întrebat eu. lar uriadnicul 
mi-a răspuns: „Cazurile astea nu-s de compitența judecä- 
vorului de pace“. Cind am auzit cuvintele astea, m-au trecut 
sudorile. Ai spus sau n-ai spus asa, uriadnicule ? se adresează 
Prisibeev lui-Jighin. * 

— Am spus. 

— Toţi te-au auzit. Ai spus-o în auzul prostimii: „Ca- 
zurile astea nu-s de compitenta judecătorului de pace“. Toată 
lumea a auzit că ai zis asa. Cum vă spuneam, înălțimea- 
voastră, m-au trecut sudorile, m-am înspăimîntat. „Mai zi o 
data, fir-ai să fii, așa si pe dincolo, nataraule !* i-am strigat 
eu. Şi el a rostit 'iar aceleași cuvinte... M-am repezit la el. 
„ICum poţi să vorbeşti asa despre domnul judecător de pace? 
Eşti uriadnic si vorbeşti împotriva stapinirii ? Ai? Ştii tu că 
domnul judecător de „pace, dacă vrea, poate să te trimită la 
jandarmeria guberniei, pentru purtarea ta suspectă ? Ştii unde 
poate să-ţi facă vint domnul judecător de pace pentru ase- 
menea vorbe politice ?“ Vătaful de plasă s-a amestecat atunci 
şi el: „Judecătorul de pace nu poate hotări nimic în afară 
de ceea ce-l privește. Numai pricinile mărunte sînt de com- 


35 


pitenta lui.” Intocmai asa a spus şi toată lumea l-a auzit... 
„Cum fndräznesti să injosesti stăpînirea ? i-am zis eu. Să nu 
te joci cu mine, că o păţeşti.“ Pe vremuri, la Varșovia, sau 
cînd eram portar la gimnaziul de băieşi, cum auzeam pe ci- 
neva rostind vorbe nesăbuite, mă uitam în stradă Și de ză- 
ream vreun vardist, îl chemam : : „la fă- -te, nene, încoa“, şi 
fi raportam totul. Dar î în sat la noi, cui să raportez?... Am 
simţit că mi se urcă sîngele la cap. Mă durea în suflet să 
văd atita samavolnicie $1 nesupunere. Am ridicat mina și... 
l-am plesnit. Bineînţeles, nu l-am lovit prea tare, doar așa, 
usurel, cum se cuvine, ca să nu mai îndrăznească alta data 
să rostească asemenea cuvinte despre {naltimea-voastra... 
Uriadnicul a luat partea vătafului. Atunci i-am ars si lui 
una... Si ne-am încăierat... Ce e drept, m-am cam înfierbîntat, 
fnaltimea-voastra, dar ce să-i faci, fără nitica bătaie nu se 
poate. Cine nu bate un prost, își încarcă sufletul cu un păcat. 
Mai ales dacă e cazul... dacă e vorba de dezordine... 

— Da-mi voie! Are cine să împiedice dezordinea. Pen- 
tru asta există uriadnic, primar, vatasel... 

— Uriadnicul nu le poate vedea pe toate, și apoi el nici 
nu pricepe ceea ce pricep eu... 

— Dar înţelege odată că nu e treaba dumitale! 

— Cum? Adică de ce să nu fie a mea? Asta-i bună! 
Oamenii își fac de cap şi eu să-i las? Să le cânt în strună? 
Vedeţi si dumneavoastră : vi se pling ca nu le îngădui să 
cînte... Dar la ce folosesc cîntecele lor? În loc să se țină de 
vreo treabă, ei cîntă... Ba au mai luat si năravul să stea seara 
cu lumina aprinsă. În loc să se culce, stau la taifas și se ve- 
selesc. Am notat totul ! 

…— Ce ai notat? 

— Cine stă cu lumina aprinsă. 

Prisibeev scoate din buzunar o hîrtiuță soioasă, îşi pune 
ochelarii pe nas şi începe să citească : 

— "Ţăranii care stau seara cu lumina aprinsă : Ivan Pro- 
horov, Savva Mikiforov, Piotr Petrov. Văduva lui Șustrov, 
soldatul, trăieşte în nelegitimă desfrinare cu Semion Kislov. 
Ignat Sverceok face farmece, iar nevastă-sa, Mavra, e vră- 
jitoare : se duce noaptea să mulgă vaci străine. 

— Ajunge ! rosteste judecătorul si Începe să ia depoziţiile 
martorilor. 


36 


Majurul Prişibeev îşi ridică ochelarii pe frunte şi pri- 
veşte cu uimire la judecătorul de pace, care se vede cît de 
colo că nu-i fine parte. Ochii holbaţi ai majurului se aprind, 
nasul i se face stacojiu. Se uită la judecător, apoi la mar- 
tori, şi nu poate înțelege de loc de ce magistratul este atît 
de enervat şi de ce din toate colțurile sălii se aud cînd soapte 
pline de năduf, cînd risete înăbușite. Nu înţelege nici sen- 
tinta : o luna de închisoare! 

— Pentru ce?! exclamă el, desfăcînd braţele într-un gest 
de nedumerire. Potrivit cărei legi ? 

Un singur lucru i se pare limpede: lumea s-a schimbat 
si nu mai e chip de trăit. Încep sa-l copleşească fel de fel de 
gînduri întunecate, amare. Iesind însă din sală, dă cu ochii 
de mujicii care, adunaţi grămadă, vorbesc cu aprindere. 
Atunci, dintr-o obișnuință pe care nu o mai poate stäpini, 
ia poziţia de drepți şi strigă cu glas ragusit : 

— Împrăştiați-vă ! Nu staţi grămadă! Duceţi-vă la ca- 
sele voastre ! 


1885 


Copiii : 


TATA, mama și mătușa Nadia nu sînt acasă. Au plecat 
la un botez, la ofițerul cel batrin care umblă mereu cu un 
calut sur. _Asteptindu-i sa se intoarca, Grisa, Ania, Aleoşa, 
Sonia şi Andrei, baiatul bucataresei, stau in sufragerie fn 
jurul mesei si joacă loto. La drept vorbind, ar cam fi 
timpul să se culce. Dar parcă poți să adormi pînă nu afli 
de la mama cum arăta copilașul la botez ȘI ce mincasera la 
cină ? Masa, luminată de o lampă atirnata de tavan, e pes- 
triță de numere, de coji de nucă, de hîrtiuțe şi pătrăţele 
de sticlă. In faţa fiecărui jucător sînt cite două cartoane 
si cîte o gramajoara de pătrăţele pentru acoperit nume- 
rele. În mijlocul mesei sclipeste o farfurioară albă, cu 
cinci monede de cîte o copeică. Lîngă farfurioară, un măr 
mușcat, un foarfece şi farfuria în care copiii ar fi trebuit 
să pună, după cum fusese porunca, cojile de nucă. Copiii 
joacă pe bani. Miza: o copeică. Condiţia: dacă vreunul 


38 


trişează, să fie imediat scos din joc. În sufragerie nu e ni- 
meni decât jucătorii. Dadaca, Agafia Ivanovna, e jos la 
bucătărie, unde-i arată bucătăresei să croiască nu ştiu 
ce, iar Vasea, fratele lor mai mare, elev în clasa a V-a, 
stă întins pe divanul din salon şi se plictiseste. 

Copiii joacă pătimaș. Cel mai ahtiat, după cum i se si 
vede pe față, e Grisa, un băiețel de noua ani, tuns chilug, 
cu obrajii bucălaţi si cu buzele groase, ca la negri. E în 
clasa pregătitoare, de aceea e socotit băiat mare și cel 
mai deștept. Nu joacă decît pentru bani. Ehei, de cînd ar 
dormi el dacă n-ar fi copeicile din farfurioară! Ochisorii 
căprui îi fug, nelinistiyi și bănuitori, pe cartoanele parte- 
nerilor săi. Teama că ar putea să nu cîsuige, invidia si 
calculele, de care e plin capul lui tuns chilug, nu-i îngă- 
duie să stea liniștit si să se concentreze. Se invirte ca pe 
ace. Cînd cîștigă, înșfacă banii cu lăcomie şi-i vira numai- 
decît în buzunar. Sora lui, Ania, o fetiță de vreo opt ani, 
cu bărbia ascuțită și cu ochi inteligenți şi sclipitori, 
se teme și ea ca să nu-i ia alții înainte. Rind pe rînd se în- 
roseste şi se îngălbeneşte, urmărind cu atenţie jucătorii. 
N-o interesează banii. Pentru ea, cîştigul e chestie de 
amor propriu. Sonia, cealaltă soră, fetița de şase ani cu 
părul cîrhonţar şi cu obrajii rumeni, cum n-au decît copiii 
foarte sănătoși, papusile scumpe şi fetiţele din pozele de 
pe bomboniere, joacă loto de dragul jocului. Toată fata 
ei e numai încîntare: oricine ar câștiga, ea ride în hohote, 
bate din palme si se bucură. Aleoşa, dolofan și rotund ca 
o minge, giffie, smorcaie pe nas și stă cu ochii zgiiti la 
cartoane. La el nu e vorba nici de lăcomie, nici de amor 
propriu. Dacă nu-l alungă de la masa gi nu-l trimit la 
culcare, se mulţumeşte cu atît. Ca înfățișare, ai zice că-i 
un băiat tare potolit, în realitate însă e o mică bestie. 
Nu s-a aşezat la joc atit de dragul jocului, cit al conflicte- 
lor inevitabile în asemenea împrejurare. fi face nespusă 
plăcere să-i vada pe ceilalți luîndu-se la ceartă şi încăie- 
rîndu-se. De mult are nevoie să tragă o fugă pînă undeva, 
dar nu se ridică de la masă nici o clipă, de frică să nu ? 
se fure, în lipsă, pătrățelele și copeicile. Cum nu cunoaşte 
decît cifrele pînă la zece și pe cele cu zero la sfîrșit, Ania 
acoperă numerele în locul lui. Cel de al cincilea jucător, 
Andrei, băiatul bucătăresei — oaches, bolnăvicios, cu că- 


39 


maga de stambă şi cu cruciuliya de aramă la git — stă ne- 
mișcat şi se uită visător la numere. Nu-i pasă nici de 
cîştig si nici de succesul celorlalți, deoarece e adincit pe 
de-a-ntregul în aritmetica jocului: Doamne, ce de-a mai 
cifre sînt pe lumea asta ! Cum de nu se încurcă ? 

Copiii strigă numerele pe rînd, afară de Sonia si de 
Aleoşa. Avînd în vedere monotonia numerelor, jucătorii 
le-au dat, cu timpul, tot soiul de nume şi de porecle ca- 
raghioase. Aşa, lui şapte îi zic „cociorva“, lui unsprezece 
— »beyisoarele“ , lui șaptezeci şi șapte — „Semion Semio- 
nici“, lui nouăzeci — „bunicul“ și așa mai departe. Jocul 
merge înainte, vioi. 

— Treizeci si doi! strigă Grisa, scotind din căciula 
lui taică-său butoiaşii i A de lemn. Saptesprezece ! 
Cociorva ! Douăzeci si opt, griul ni s-a copt! 

Ania vede că Andrei l-a scăpat pe douăzeci şi opt. Alta 
data i-ar fi atras atentia. Acum însă, cînd în farfurioară, 
alături de copeică stă și amorul ei propriu, tace mile. 

— Douazeci si trei! urmeaza Grisa, Semion Semio- 
nici! Nouă! 

— Uite-un svab, uite-un svab! strigă Sonia aratind un 
gindac care aleargă pe masă. Vai! 

— Nu-l ucide, zice Aleoșa, cu voce groasă. Poate ca 
are copii... 

Sonia petrece cu ochii şvabul si se gîndeşte la copiii 
lui : ce mititei trebuie să fie șvăbuţii! 

— Patruzeci si trei! Unu! urmează Grisa, suferind 
crunt la gîndul ca Ania are două rînduri completate. 
Şase !... 

— Gata! Am cîștigat partida! strigă Sonia şi, alintin- 
du-se, își dă ochii peste cap rîzând cu hohote. 

Feţele celorlalți se lungesc. 

— Sa verificăm ! zice Grisa, uitîndu- se cu ură la Sonia. 

În virtutea dreptului celui mai mare si mai deștept, 
Grişa are cuvîntul hotaritor. Ce vrea el, aceea se face. 
Jucătorii cercetează îndelung şi cu de-amănuntul cartoa- 
nele fetei «i, spre adinca lor parere de rau, se dovedeste 
că Sonia n-a facut nici o șmecherie. Începe partida ur- 
mătoare. 

— Vai, ce-am văzut ieri! zice Ania, ca pentru ea sin- 
gură. Filipp Filippfci şi-a întors nu ştiu cum pleoapele de 


40 


i s-au făcut ochii roșii, roşii... Ca la necuratul, ceva de 
speriat ! 

— L-am văzut şi eu, întăreşte Griga. Opt! Dar la noi 
la scoala este un băiat care poate sa miste din urechi... 
Douăzeci și şapte ! 

Andrei ridică ochii la Grisa, se gîndeşte puţin şi zice: 

— Şi eu pot să misc din urechi... 

— la să vedem! 

Andrei isi strimba ochii, gura si degetele, şi i se pare 
că mișcă şi din urechi. Rid cu toţii. 

— Nu-i om de treabă Filipp Filippici ăsta, ofteaza 
Sonia. leri a intrat în odaie la noi şi eu eram numai în 
cămăşuţă... Vai, ce rușine mi-a fost! 

— Gata! strigă deodată Grisa insfacind banii din far- 
furioară. Am cîştigat partida ! Controlaţi dacă vreți ! 

Băiatul bucătăresei ridică ochii și păleşte. 

— Atunci, eu nu mai pot juca... zice el în soapta. 

— De ce? 

— Pentru că... pentru că nu mai am bani. 

— Fără bani nu se poate ! hotărăşte Grisa. 

Ca sa se încredințeze, Andrei se mai scotoceste o data 
prin buzunare. Dar nu găsește decît firimituri de piine și 
un capăt de creion. Gura i se strimba si începe că cli- 
pească des din ochi. E gata să plinga... 

— Lasă că pun eu pentru une ! zice Sonia, care nu 
poate suporta privirea lui chinuită. Numai vezi să mi-i 
dai înapoi la sfîrşit ! 

Se pun iarăşi mizele și jocul merge înainte. 

— Mi se pare că trag clopotele undeva, zice Ania, făcînd 
ochii mari. 

Toţi lasă jocul si se uită cu gurile cäscate la fereastra 
întunecată. Dincolo de geam, în bezna nopţii, pîlpñe re- 
flexul lămpii. 

— Ji s-a părut. 

— Numai la cimitir trag clopotele noaptea... zice Andrei. 

— Şi de ce trag? 

— Ca să nu se furişeze tilharii în biserică... Fiindcă 
tilharii se sperie cînd aud clopotele. 

— Dar ce să caute tilharii în biserică? întreabă Sonia. 

— Apoi se știe: ca să ucidă paznicii! 


41 


Un minut de tăcere. Copiii se uită unul la altul, tresar, 
apoi Își reiau jocul. De data aceasta cîștigă Andrei. 

— Ai facut coțcării! zice Aleosa ca din senin, cu gla- 
sul lui gros. 

— Minţi, n-am facut nici o cogcarie ! 

Andrei se fngälbeneste, buzele îi tremură și-i trinteste 
lui Aleosa una peste cap. Aleosa holbează ochii cu ură, 
sare în picioare, pune un genunchi pe masă si, la rîn- 
dul lui, îi arde una lui Andrei peste obraz! Își mai trag 
cite o palmă, pe urmă încep să urle amindoi. Sonia, care 
nu poate suferi asemenea grozăvii, începe să plinga si ea. 
Si sufrageria răsună de urlete pe toate tonurile. Dar să 
nu credeți cumva că jocul se sparge din pricina asta! 
Nu trec nici cinci minute și iată-i din nou rizind si vor- 
bind liniştit. Obrajii li-s plinsi, dar asta nu-i împiedică 
să zimbeasca. Aleosa e chiar fericit: a avut loc si un 
conflict ! 

În sufragerie intră Vasea, elev în clasa a V-a. E som- 
noros şi are aerul unui om dezamagit. 

„E revoltätor! se gîndeşte el, uitându-se la Grisa ca- 
re-și pipăie buzunarul şi-şi zăngăneşte copeicile. Cum se poate 
să se dea bani pe mina copiilor? Şi cum de li se permite 
să joace jocuri de noroc? Strașnică pedagogie, n-am ce zice... 
E revoltator !* 

Copiii însă joacă cu atîta plăcere, încît fi vine şi lui 
pofta să se așeze lîngă ei şi să-şi încerce norocul. 

— Stati că vin şi eu să joc cu voi, zice el. 

— Pune repede o copeică! 

— Îndată, face Vasea, scotocindu-se prin buzunare. 
Copeică n-am, dar am o rublă. Uite, pun o rublă. 

— Nu, nu, nu... pune o copeică! 

— Prosti mai sînteți! Doar rubla e mai mare decît 
copeica ! le explică liceanul. Cine cîştigă, îmi dă restul. 

— Nu, te rog! Du-te! 

Elevul de clasa a V-a ridică din umeri si se duce 
la bucătărie să ceară maruntis de la servitori. Dar cei de 
acolo n-au nici o copeică. 

— Schimbă-mi tu, îl roagă el pe Grisa, după ce se 
întoarce de la bucătărie. Îți dau ceva pe deasupra pentru 
schimb. Nu vrei? Atunci, dă-mi zece copeici si ia-fi rubla. 


42 


Grisa se uită la. Vasea bănuitor: oare n-o fi vrind 
să-l tragă pe sfoară, să-l înșele ?... 

— Nu vreau, răspunde el, ținîndu-și mina peste buzunar. 

Vasea își pierde răbdarea. Începe să-i batjocorească pe 
jucători, făcîndu-i neghiobi si zevzeci. 

— Vasea, pun eu miza pentru tine ! zice Sonia. Asaza- te. 

* Liceanul se așază și-și ia două cartoane. Ania începe 
să strige numerele. 

— Stati că mi-a căzut o copeica! ţipă deodată Grisa, 
cu glas disperat. Staţi puțin ! 

Copiii coboară lampa şi se vîră sub masă, să caute 
copeica. Dau cu mina prin coji de nucă, prin scuipafi, 
se ciocnesc în cap, dar copeica nu-i nicăieri. Încep iarăşi 
să bijbiie pe jos şi O caută așa pînă cînd Vasea smucegte 
lampa din mina lui Grișa și o aşază la locul ei. Grişa 
rămîne să caute singur, pe Întuneric. 

În cele din urmă copeica s-a găsit. Copiii se aşază din 
nou la masă $i vor să reia jocul. 

— Sonia a adormit! îi vestește Aleosa. 

+ Cu capul cîrlionțat culcat pe braţe, Sonia doarme dusă, 
de parca s-ar fi culcat de cel puţin o ora. A ațipit fara 
să vrea, cît timp ceilalți căutau copeica. 

— Du-te şi te culcă pe patul mamei ! îi zice Ania, 
ajutind- -o să plece din sufragerie. Haide, du-te ! 

O însoțesc cu toţii, buluc, şi peste cinci minute patul 
mamei prezintă un tablou cit se poate de interesant: Sonia 
doarme. Lîngă ea sforäie Aleosa. Culcaţi cu capul pe picioa- 
rele lor, au adormit si Grisa, și Ania. Tot acolo, ca să le 
tina tovărăşie, s-a cuibărit Şi Andrei, băiatul bucataresei.. 

lar, în jurul lor, stau, risipite, copeicile care nu mai 
au nici un pret pînă la partida următoare. Noapte buna! 


Li 886 


Vanka 


ÎN NOAPTEA de ajun, Vanka Jukov, un băiat de noua 
ani, dat, cu trei luni în urmă, să-și facă ucenicia la cizmarul 
Aleahin, nu se mai culcă. După ce stapfnii si calfele plecară 
la utrenie, Vanka scoase din dulapul cizmarului un sip 
cu cerneală şi un condei cu penita ruginită, îşi aşeză apoi 
în faţă o foaie de hîrtie mototolită şi începu să scrie, 
Dar înainte de a fncondeia prima literă, băiatul îşi aruncă 
de cîteva ori privirea speriată spre usa și spre ferestre, 
după aceea se uită cu coada ochiului la icoana înnegrită, 
la dreapta şi la stînga căreia se înşirau rafturile cu cala- 
poade, si ofta adînc. Își asezase hirtia pe bancă, iar el se 
lăsase în genunchi în faţa ei. 

„Dragă bunelule Konstantin Makarici ! ! scria Vanka. Uite, 
îţi scriu o scrisoare. Te felicit cu sărbătorile Crăciunului 
si doresc să-ți dea Domnul Dumnezeu tot ce dorești. Că 
eu nu mai am nici tătucă, nici mămucă, numai pe tine 
te mai am.“ 


44 


Vanka îşi întoarse privirea spre geamul întunecat în 
care se rasfringea flacăra pilpfinda a lumînării, și-l văzu 
desluşi în minte pe bunicul Konstantin Makarici, paz- 
nic de noapte la boierul Jivariov: un bătrînel de vreo 
şaizeci si Cinci de ani, mărunțel, slăbăno dar neobişnuit 
de vioi şi de sprinten, cu faţa veşnic rs ee si cu ochi 
ca de om beat. Ziua doarme în bucătăria slugilor sau se 
tine de glume cu bucătăresele, iar noaptea, înfofolit în 
cojocul lui larg, se invirte în jurul conacului şi bate toaca. 
În urma lui, cu „capetele în pămînt, merg batrina Kastanka 
si cățelul Viun', botezat așa din, pricina părului negru 
si a trupului lung ca de nevästuicä. Viun e un cline cum 
nu se poate mai respectuos si mai prietenos. Se gudura 
deopotrivă şi pe lîngă cei ai casei, și pe lîngă străini, 
totuși nu se bucură de încrederea nimănui ; : sub, aparenţa 
respectului şi a prieteniei, ascunde cea mai neagră perfidie. 
Nimeni nu se pricepe mai bine ca Viun sa te fnhaçe de 
picior, cînd nici nu te aștepți, să se strecoare în pivniță 
sau să fure cîte o găină de la mujici. De cîte ori nu l-au 
cotonogit de picioarele dindărăt, de vreo două ori erau cît 
pe ce să-l şi spînzure! Şi nu trece săptămînă fără să 
mănânce cite o bătaie soră cu moartea, dar totdeauna îşi 
vine în fire. 

De bună seamă că acum bunelul stă la poartă, se uită 
clipind la ferestrele viu luminate ale bisericii din sat și, 
tropăind din pislari, glumeste cu argatimea. Toaca fi atirna 
pe curea. Moşneagul da din mini, îşi îndeasă capul între 
umeri de frig si, chicotind batrineste, ciupeste cînd pe jupi- 
neasă, cînd pe bucătăreasă. 

— Ce-ar fi să mai tragem oleacă de tutun? zice el 
fntinzind muierilor tabachera. 

Muierile trag tabac şi strănută. Bunicul nu mai poate 
de bucurie, izbucnește în hohote de rîs şi strigă : 

— Hei, destul, că vi se lipește de nas! 

După aceea le-o vira sub bot si cîinilor. Kastanka stră- 
nută, ÎȘI, scutură botul şi, supărată, se trage la o parte. 
Viun însă, din respect, nu strănută, ci numai dă din coadă. 
Vremea e minunată, văzduhul liniștit, străveziu si îngheţat. 
E noapte fara lună, totuşi se vede satul întreg, cu acope- 


1 Tipar. 


45 


risurile albe si cu suvitele de fum ce se înalță din hopeaguri. 
Se văd şi copacii argintati de promoroaca, şi nămeţii. Tot 
cerul e numai stele. Si stelele clipesc, vesele, iar (Calea 
Laptelui e așa de strălucitoare, de parcă ar fi spalat-o 
cineva anume şi ar fi frecat-o cu zăpadă pentru sărbători... 

Vanka ofta, îşi muie penita în cerneală și scrise mai 
departe : 

„Da! aseară, bunelule, m-am ales cu o scărmăneală. Sta- 
pinul m-a fnsfäcat de păr şi, scoțindu-mă în ogragä, 
m-a croit strasnic cu cureaua, și asta pentru că m-a furat 
somnul cînd leganam copilul dumnealor în copaie. Iar 
maj zilele trecute, stăpîna m-a pus să curaf o scrumbie 
si eu m-am apucat s-o curat de la coadă. Și atunci dum- 
neaci a luat scrumbia și a început să mă plesnească 
peste bot cu capul scrumbiei. Calfele își bar joc de 
‘mine, mă trimit la cârciumă să le cumpăr votcä şi mă 
pun să fur castraveți de la stăpîn, iar stăpînul mă bate 
cu ce-i vine la îndemînă. Cit despre mîncare, nu-mi dau 
mai nimic: dimineața piine goală, la prînz casa și seara 
iar pîine goală. De ceai sau de ciorba nici pomeneală, cu 
asa ceva se îndoapă numai stapinii. De dormit, dorm în 
tindă, iar cînd scinceste copilul nu mai dorm de loc, că 
trebuie să-l legăn... Dragă bunelule, fa-ti pomană și ia-mă 
de aici! Du-mă acasă în sat, că nu mai pot răbda... Mă 
ploconesc înaintea ta pînă la pămînt şi am să mă rbg 
de sănătatea ta cit oi trăi, numai ia-mă de aici, ca de 
nu, să știi că eu mă prăpădesc...“ 

Buzele lui Vanka începură să-i tremure şi, suspinînd 
de plins înăbușit, își şterse ochii cu pumnul murdar. 

„Am să toc tutun pentru tine, scrise el mai departe, 
si am să mă închin mereu lui Dumnezeu, iar dacă oi gresi 
cumva, snopeste-ma fn bătăi. $i să nu-ţi faci griji ca ramîn 
fără slujbă, că am să mă rog de administrator să mă 
primească să-i vacsuiesc cizmele, sau ma bag ajutor de văcar, 
în locul lui Fedka. Bunelule drag, nu-i chip să mai rabd, tare 
mă chinuiesc! M-am gîndit s-o şterg de aici, s-o iau pe jos 
pînă în sat, dar n-am cizme şi m-am temut de frig... lar 
pentru binele ăsta, cînd oi creşte eu mare, am să te hrănesc 
şi n-am să las pe nimeni să te obijduiasca. lar cînd ai să 
mori, am sa mă rog pentru odihna sufletului tau întocmai 
ca pentru mămuca mea Pelagheia. 


46 


lar Moscova să gui că e un oraş mare. Toate casele 
îs case boierești şi sînt şi cai multi. Oi însă nu sînt, iar 
Linii de pe aici nu-s rai. Bäieqii nu umblä cu steaua Si 
nici în strană nu-i lasă să cînte. Într-o zi am văzut în 
fereastra unei dugheni nişte cîrlige de undiță. Se vindeau 
cu sfoară cu tot și erau pentru toate soiurile de peşti şi 
foarte trainice. Am văzut unul care ar fi ţinut chiar si 
un somn de un pud! Şi am mai văzut bară cu fel 
de fel de pusti, cam de acele ale boierului nostru. Eu 
gîndesc că trebuie să coste măcar o sută de ruble una.. 
lar la măcelării găseşti şi cocoşi sălbatici, și ierunci, îi 
iepuri, numai că vînzătorii nu spun unde i-au împuşcat. 

„Dragă bunelule, cînd or fi să facă boierii pom de 
Crăciun cu daruri, ia gi pentru mine o nucă poleită şi 
pune-o bine în cufărașul al verde. Cere-i-o duducăi Olga 
Ignatievna, spune-i că e pentru Vanka.“ 

Băiatul ofră din greu şi-şi aginti din nou privirea asupra 
ferestrei. Îşi aduse aminte că bunelul era cel care se ducea 
în fiecare an în pădure să aducă bradul pentru boieri, 
şi că-l lua si pe el. Ce vremuri erau pe-atunci ! Bunicul 
icnea, icnea si gerul si, auzindu-i, icnea si Vanka. Inainte 
de a se apuca sa taie bradul, bunelul își fuma luleaua, 
trăgea tacticos tabac pe nas şi făcea glume pe seama lui 
Vaniuska, rebegit de frig... Brazii tineri şi încărcaţi cu 
promoroacă stăteau nemișcaţi, asteptind parca să vada pe 
care din ei o sa cada năpasta. Deodată, un iepure trecea în 
goană, ca o săgeată, peste nămeţi... Bunelul nu se putea 
stăpîni să nu strige : 

— Tine-l, ţine-l... Oho-ho, impielitatule berc ! 

După ce tăia bradul, bunelul îl ducea la curte şi boierii 
începeau să-l împodobească... Și cel mai mult punea mîna 
la treaba asta duduca Olga Ignatievna, la care Vanka tinea 
ca la ochii din cap. Pe vremea cînd trăia mama lui, Pela- 
gheia, care era fata în casă la boieri, Olga Ignatievna fi 
dădea lui Vanka acadele, ba, neavînd ce face, l-a învă- 
fat să citească, să scrie, să numere pina la o sută şi chiar 
să joace cadril! După ce a murit Pelagheia, orfanul Vanka 
a feet expediat la bunicul lui, în bucătăria slugilor, iar 
de acolo la Moscova, la cizmarul Aleahin... 

„Vino, bunelule dragă, urmă Vanka, te rog din suflet, 
vino si ia-mă de aici! Îndură-te de mine, orfanul, că toți 


47 


mă bat şi rabd de foame, şi asa mi-e de urît, că nici nu 
pot să-ți spun și pling într-una. lar mai zilele trecute stă- 
pînul m-a pocnit asa de tare cu „calapodul peste cap, de 
am căzut jos si abia am putut să-mi vin în fire. Vai și 
amar de viața mea, că-i mai rea decît a unui cfine!... 
Şi-i mai trimit plecăciuni si Alionei, şi lui Egorka cel chior, 
şi vizitiului, numai că armonica să n-o dea nimănui. Rămîn 
nepotul tău Ivan Jukov și să vii, dragă bunelule !* 

Vanka fmpäturi foaia în patru şi o vîri în plicul pe 
care-l cumpărase fn ajun cu o copeică... După ce se gîndi 
puţin, muie penita în cerneală şi scrise adresa : 


Bunelului, în sat la noi. 


Apoi se mai scărpină in cap, se mai gîndi si adăugă: 
„Lui Konstantin Makarici“. În sfirsit, fericit ca_apucase 
a-și scrie scrisoarea în linişte, Vanka îşi înhăță căciula $1, 
fără să-şi mai ia cojocelul pe umeri, numai fn cămaşă, 
ieşi repede în stradă... 

Vinzatorii „de la mäcelärie, e care îi întrebase în ajun, 
îi spuseseră că scrisorile se vîra în cutiile poștale, de unde 
le iau şi le duc în toată ţara troicile poştei, minate de 
surugii beti, în clinchet de zurgalai. Vanka o ţinu tot Lu 
fugă pînă la cea mai apropiată cutie poştală si vir? î 
deschizătură neprequita scrisoare... 

Peste o oră, leganat de dulci speranțe, Vanka dormea 
dus... În visul lui vedea un cuptor. Pe cuptor stătea bunelul, 
cu picioarele goale atirnate, si le citea bucătăreselor scri- 
soarea... lar pe lîngă cuptor, Viun se tot fnvîrtea și dădea 
din coadă... 


1886 


O fiinţă fără apărare 


CU TOATĂ podagra ce-l chinuise cumplit noaptea și cu 
toate ca scîrțiia acum din incheieturi, Kistunov s-a dus to- 
tusi de dimineață la slujba și a început, la ora cuvenită, pri- 
mirea publicului și a clienților băncii. Arata obosit, vlăguit, 
şi abia vorbea, ca unul care trage să moară. 

— Dumneata ce dorești ? întrebă el pe o cucoana îmbră- 
cata cu o hainä lungä, de modă străveche şi care, din spate, 
aducea cu un gîndac mare de bălegar. 

— Sa vedeţi, excelență, începu femeia să turuie, bărbatul 
meu, asesorul de colegiu Sciukin, a fost bolnav vreme de cinci 
luni. Și cît a zăcut, să avem iertare de vorba asta, cit și-a 
văzut de sănătate, cei de la slujbă l-au dat afară nitam-nisam, 
fără nici o pricină. Si cînd m-am dus, excelenta-voastra, să-i 
ridic leafa, i-au oprit 24 de ruble și 36 de copeici. „Şi pentru 
ce, mă rog?“ i-am întrebat eu! „Pentru că a luat din casa 
de aiutor şi au girat alții pentru dinsul !“ Parcă a putut sa 


49 


ia fara să mă întrebe pe mine?! Asta-i cu neputinţă, exce- 
lenta ! Si pentru ce o asemenea năpastă pe capul meu ? Sint 
o femeie săracă, mă ţin doar cu ce agonisesc de pe urma chi- 
riasilor... Sînt o ființă slabă, fără apărare... Toţi mă näpäs- 
tuiesc, nimeni nu-mi spune o vorbă bună... 

Și, zicînd așa, femeia clipi des din ochi şi prinse a cotro- 
băi prin haină, „după batista. Kistunov fi luă cererea și se 
apuca s-o citească. 

— Dă-mi voie, cum vine asta? „spuse el ndicind din 
umeri. Nu pricep nimic! Se vede cä ai nimerit din gre- 
şeală la noi. Cererea dumitale n-are nici o legătură cu între- 
prinderea noastră. Fă bunătatea și du-te cu ea la instituţia 
unde a lucrat bărbatul dumitale. 

— Ehehei, taică! Am fost cu ea în cinci locuri și nica- 
ieri n-au vrut să mi-o primească! îi răspunse Sciukina. 
Mi-am pierdut capul de atîta alergătură! Dumnezeu să-i 
dea sănătate ginerelui meu, Boris Matveici, că numai el 
m-a îndreptat la domnia-voastră. „Du-te, zice, mama, la 
domnul Kistunov, că-i om cu greutate și poate să-ți facă 
orice !“ Ajutaţi-mă, _excelença-voasträ ! ! 

— Noi, cucoană, nu putem face nimic „pentru dumneata... 
Înţelege-mă : bărbatul dumitale, după cîte pricep eu, era 
slujbaș la o instituție medico-militara, pe cind la noi aici e 
o întreprindere particulară, comercială, e o bancă! E foarte 
simplu de înțeles ! 

Kistunov mai ridică o dată din umeri, plictisit, şi se 
întoarse spre un domn în haină militară si umflat la falcă. 

— Excelenţă ! făcu Sciukina cu o voce jalnică și cîntă- 
toare. Am tidulä de la doctor cum ca bărbatul meu a fost 
bolnav cu adevărat ! Binevoiti s-o vedeţi ! 

— Foarte bine! Te cred! spuse Kistunov scos din fire. 
Dar îți mai spun o data că asta nu ne priveşte! Ce ciudat, 
zău ! Îmi vine să si rid! Să nu ştie bărbatul dumitale unde 
să se ducă ?! 

— El, excelenţă, nu ştie niciodată nimic! O ţine într-una 
cu: „Nu-i treaba ta, lasă-mă-n pace!“ și gata! Dar a cui 
treabă o fi ? Cine-i tine pe toţi, hai? Eu! . 

Kistunov se-ntoarse iar spre Șciukina şi începu să-i lămu- 
rească deosebirea dintre o instituţie medico-militară şi o 
bancă particulara. Femeia îl ascultă cu multă luare-aminte, 
dădu din cap în semn că a priceput și zise: 


50 


— Da, da, da... Înţeleg, taică! Dacă așa stau lucrurile, 
excelența-voastră să poruncească să mi se dea măcar 15 ruble. 
Mă învoiesc să-i iau și cu firfita ! 

— Uf! făcu Kistunov, dindu-si capul pe spate. Cu dum- 
neata nu-i chip | să se-nțeleagă omul! Pricepe odatä, femeia 
lui Dumnezeu, că jalba pe care ne-o aduci nouă aici e tot atât 
de nelalocul ei, ca o cerere de despärçenie, de pildă, dusă la 
o spigerie sau acolo unde se marcheazä obiectele de valoare. 
Zici că bărbatul dumitale n-a primit toţi banii citi i se cuve- 
neau ? Se poate, | dar noi n-avem nici 0, vină ! ! . 

— Excelenţă, nu mă lăsați, o să mă rog veşnic pentru 
dumneavoastră ! Fie-vă milă de o orfană! spuse Șciukina și 
începu să plinga. Sînt o femeie slabă, fără apărare !... Şi nu 
mai pot, zău, de cîte am pe cap! Pricini cu chiriași, alergă- 
tură pentru bărbatu- -meu, grijile gospodăriei ! Si... colac peste 
pupăză vreau să mă împărtăşesc săptămîna asta, și ginere-meu 
e fără slujbă... Crezi că beau si că mănînc? As, vorba vine! 
Abia mă ţin pe picioare... Toată noaptea n-am Închis ochii! 

Kistunov simţi că începe să aibă palpitații. Cu fata cris- 
pată, duse mina la inimă şi se apucă iar s-o lămurească pe 
Saukina, dar vocea 1 se frinse... 

— Nu zău, iartă-mă, dar mi-e cu neputinţă să mai vor- 
besc cu „dumneata, zise el şi dădu din mînă a lehamite. Ma 
apucă si ameteala! Și pe noi ne ţii din lucru, si dumneata 
îţi pierzi vremea de pomană ! Uf!... Alexei Nikolaici, spuse 
el unuia dintre slujbasii săi, vin’ de-o lămureşte dumneata pe 
doamna Sciukina ! 

Apoi Kistunov vorbi pe rind cu tori ceilalți clienţi, 
dute în biroul său, iscäli şi acolo vreo zece hirtii, iar Alexei 
Nikolaia tot își mai bătea capul cu Sciukina. Din odaia lui 
de lucru, Kistunov auzi vreme îndelungată două glasuri: 
unul gros, potolit și monoton, al lui Alexei Nikolaici, altul 
chitait şi înecat în lacrimi, al Sciukinei. 

— Sint o femeie slabă, fără apărare, bolnavă, zicea 
Sciukina. Asa, dacă te uiţi la mine, zici că- -s voinicä, dar 
dacă stai să cercetezi mai de aproape, nu găseşti un locşor 
zdravăn în trupul meu! Abia mă fin pe picioäre si n-am 
nici poftă de mîncare... Crede-ma zau, pînă şi cafeaua pe 
care ant băut-o astăzi n-avea parca nici un gust! 

Yar Alexei Nikolaici fi tot lămurea care-i deosebirea din- 
tre cele două instituţii 51.drumul fntortocheat pe care-l fac 


51 


hirtiile oficiale. Curînd însă, obosi și dînsul, iar locul i-l luă 
contabilul. 

— Ce muiere scîrboasă ! îşi zicea Kistunov scos din fire, 
pocnindu- şi nervos degetele şi sorbind mereu din cana cu apă. 
E o tîmpită, o încuiată ! Și mie mi-a scos sufletul, şi pe ei o 
să-i înnebunească ! Uf! Cum îmi bate inima !.. 

Peste o jumătate de oră apăsă pe sonerie şi numaidecit 
veni Alexei Nikolaici. 

— Ei, ce se mai aude pe la voi? îl întrebă, cu o voce 
sfirsita, Kistunov. 

— Nu putem s-o lămurim, şi pace, Piotr Alexandrici! 
Ne-am istovit de tot! Noi îi spunem una, iar dînsa tot cu 
ce ştie o ţine !... 

— Eu... eu nu mai pot să-i aud glasul!... Mă îmbolnă- 
veste. nu mai pot, și gata !... 

— Să chemăm portarul, Piotr Alexandrici, ca s-o scoată 
afară. 

— Nu, nu! făcu speriat Kistunov. O să înceapă să fipe 
ȘI stil doar cite locuinţe sînt in casa asta ! Cine ştie ce dracu 
o să mai creadă chiriașii despre noi... Încearcă, drăguţule, 
vezi, poate o faa să-nţeleagă... 

Peste o clipă se auzi iar zumzetul lui Alexei Nikolaici. 
Mai trecu un sfert de ceas şi-n locul vocii lui groase, bizii 
tenorul răsunător al contabilului. 

— Ne-mai-pomenit de afurisita ! turba Kistunov, și umerii 
lui săltau des, scuturati de un tremur nervos. Si-i proastă ca 
noaptea, naiba s-o ia! Mi se pare că iar m-apuca podagra !... 
Si iar mă doare capul de-mi crapă... 

lar în odaia vecină, Alexei Nikolaici, scos din fire, cio- 
căni întâi cu degetul în masă, apoi în fruntea lui. 

— Într-un cuvînt, ai pe umeri în loc de cap, uite, asta... 

— la-o mai încet! se supără bätrina. Poţi să-i faci așa 
neveste-ti... Necioplitule ! Ţine-ţi mîinile acasă ! 

Si, privind-o cu răutate, crincen, de parcă ar fi vrut s-o 
înghită, Alexei Nikolaici spuse încet, cu voce sugrumată: 

— Afara! 

— Cu-u-um îndrăzneşti ? ţipă deodată Șciukina cu glas 
pitigaiat. Sint o femeie slabă, fara apărare! Nu-ţi dau voie. 
Soţul meu e asesor de colegiu. Necioplitule ! Dacă m-oi duce 
la Dimitri Karlici, avocatul, n-o să rămînă nici urma de 


52 


tine ! Trei chiriaşi am băgat la puşcărie, iar tu, pentru vorbele 
tale de mirlan, o să-mi ceri în genunchi iertare! O să ajung 
pînă la generalul vostru ! Excelenţă, excelență ! 

— Afară, scorpie ! şuieră Alexei Nikolaici. 

Kistunov deschise usa si privi în odaie. 

— Ce s-a întîmplat ? întrebă el cu glas plingärer. 

În mijlocul încăperii stătea Sciukina, roşie ca un rac fiert, 
rotindu-și ochii şi împungînd aerul cu degetele. Slujbașii 
băncii stăteau și ei în picioare, pe lîngă pereţi, roşii de isto- 
vifi ce erau, și-și aruncau căutături aiurite. 

— Excelenţă ! se repezi Sciukina, de cum îl văzu pe Kis- 
tunov. Asta de-aici, da, da, dumnealui... chiar dinsul... (zicea 
ea aratindu-] pe Alexei Nikolaici) a ciocănit cu deştul în 
capul lui, apoi în masă... Domnia-ta i-ai poruncit să vadă 
ce-i cu jalba mea, iar dînsul mă ia peste picior! Sînt o fe- 
meie slabă, fără apărare... Bărbatu-meu e asesor de colegiu, 
iar eu îs fata de maior! 

— Bine, cucoană, gemu Kistunov. Las'că lămuresc eu 
totul... O să iau măsuri... Dar pleacă... Alta data... 

— Dar cînd o să-i primesc, excelență ? Că banii îmi tre- 
buie chiar azi ! 

Kistunov își trecu mina tremuratoare peste frunte, ofta 
si începu iar povestea : 

— Cucoană, ţi-am mai spus o dată! Aici e bancă, între- 
prindere particulară, comercială.. Ce vrei de la noi? Da’ 
înțelege odată că ne ţii de la treabă! 

Şciukina îl ascultă pînă la sffrsit, apoi oftă a încuviințare. 

— Da, da... Numai că o rog pe excelença-voasträ să 
facă bunătatea... iar eu o să mă rog veşnic pentru dumnea- 
voastră ! Ocrotiti-ma, fiți tată bun pentru mine! Daca do- 
vada ceea de la doctor n-ajunge, pot să aduc şi una de la 
poliţie... Porunciti să mi se dea banii... 

Kistunov simţi că-i joacă toate pe dinaintea ochilor. Își 
goli plamfnii de aer și se lăsă istovit pe scaun. 

— Cât ai de primit? întrebă dînsul cu glas istovit. 

— 24 de ruble şi 36 de copeici. 

Kistunov scoase punga din buzunar, luă din ea o hîrtie 
de 25 de ruble şi i-o întinse Sciukinei : 

— Ia-o şi... pleacă ! 


53 


Sciukina înfășură banii în batistă, fi puse bine si, zbir- 
cindu-și faţa într-un zîmbet dulceag, delicat şi chiar jucäus, 
întrebă : 5 

— Dar nu s-ar putea, excelență, ca bărbatul meu să-şi 
capete iar slujba ? , 

— Eu plec acasă... sînt bolnav, răspunse Kistunov cu 
voce stinsă. Am bătăi de inimă !... 

După plecarea lui Kistunov, Alexei Nikolaici îl trimise pe 
Nikita după valeriană, din care luară toţi cite douăzeci de 
pături si se apucară iar de treabă. lar Sciukina mai ră- 
mase vreo două ceasuri în antreu, de vorbă cu portarul, tot 
asteptind să se întoarcă Kistunov. 

Ba mai veni şi a doua zi. 


1887 


Fugarul 


A FOST o poveste lungă. Mai întâi, Paska a mers cu 
maică-sa pe ploaie, cînd peste cîmpiile cosite, cînd pe po- 
teci de pădure, unde frunzele îngălbenite i se lipeau de 
cizme, și a mers aşa, a mers, pînă s-a crăpat de ziuă. După 
aceea, au stat vreo două ceasuri într-o sală întunecoasă, astep- 
tînd să li se deschidă ușa. În sală nu era chiar aşa de umed 
si de frig ca afară, dar cînd răbufnea vintul, ajungeau şi acolo 
stropi de ploaie. După ce sala s-a umplut încetul cu în- 
cetul de lume, Pașka, înghesuit, şi-a lipit obrazul de un cojoc 
care mirosea cumplit a peste sărat, şi a afipit. Dar iată că 
zăvorul a täcänit, ușa s-a dat de perete și Paşka, împreună 
cu maică-sa, au intrat în odaia de primire. Şi acolo au tre- 
buit să aştepte mult. Toţi bolnavii sedeau nemiscati pe bănci 
şi tăceau. Paska îi măsura cu ochii si tăcea și el, cu toate ca 
vedea multe lucruri ciudate şi vrednice de ris. Doar o singură 
dară, cînd în sală intră, sărind într-un picior, un flăcău, lui 


55 


Paska îi veni gust să sară şi el. O împinse cu cotul pe 
maică-sa, pufni de ri ris in mfneca şi-i zise : 

— Mamă, ia te uită, parcă-i un vrăbioi! 

— Taci, puiule, taci ! ! făcu mama. 

In ferestruică se ivi capul somnoros al felcerului. 

— Treceti de vă înscrieţi ! strigă el, gros. 

Toată lumea, printre care şi flăcăul care sărea într-un 
picior, se repezi la ferestruică. Felcerul îl întrebă pe fiecare 
cum îl cheamă, ce vîrstă are, unde sta, de cînd e bolnav 
si așa mai departe. Din răspunsurile mamei, Pașka află că pe 
el nu-l chema Pașka, ci Pavel Galaktionov, că avea șapte ani, 
că nu ştia carte şi că era bolnav încă de la Paşti. 

Curînd, după ce fusese înscris, trebui să se ridice în 
picioare pentru cîteva clipe, atunci cînd prin odaia de pri- 
mire trecu doctorul în sort alb, încins pe deasupra cu un 
prosop. Cînd ajunse în dreptul flăcăului care țopăia, docto- 
rul ridică din umeri și-i zise, cu glas subțire si cîntător: 

— Măi, da’ prost mai esti! Ei, spune şi tu dacă nu esti 
prost! Ti-am „poruncit să vii luni si tu vii vineri. După 
mine, puteai să nu mai vii de loc, dar nu înţelegi, dobito- 
cule, că ai să-ți pierzi piciorul ? 

Flăcăul făcu o mutră atit de jalnică, de parcă se pre- 
gătea să ceară de pomană. Clipi din ochi și zise : 

— Fig aşa de bun, Ivan Mikolaici ! 

— Ce tot fi dai cu Ivan Mikolaici! îl îngînă doctorul. 
Ti-am spus sa vii luni, trebuia sa mă asculgi. Esti un prost, 
asta-i... 

Începură consultatiile. Doctorul stătea în odäiça lui și 
striga bolnavii pe rînd. Din odaie se auzeau țipete ascuțite, 
plinsete de copii si strigătele minioase ale doctorului: 

— Ei, ce-mi urli ? Doar nu te tai! Stai liniștit! 

Veni și rîndul lui Paska. 

— Pavel Galaktionov ! strigă doctorul. 

Mama înlemni, ca şi cum nu s-ar fi așteptat să-l strige 
pe fecioru-său, şi, luîndu-l pe Paska de mînă, intra cu el în 
odăiță. Doctorul stătea în fata mesei și, distrat, bătea cu 
un ciocănel într-o carte groasă. 

— Ce te doare? întrebă el fără să se uite la cei care 
intraseră. 


56 


— Băiatul are o bubă la cot, taică, răspunse mama si 
înfățișarea ei arăta limpede că era grozav de amărită din 
pricina bubei lui Paska. 

— Dezbracä-l! 

Giffind, Paska isi desfăcu basmaua de la git, apoi își 
șterse nasul cu mineca si, fără grabă, începu să-şi scoată co- 
jocelul. 

— Hai, femeie, că doar n-ai venit în vizită! se răsti 
doctorul furios. Ce o tot lungesti atita? Doar nu esti nu- 
mai tu aici! 

Paşka se dezbrăcă repede de cojocel, îl aruncă la pă- 
mint şi, ajutat de maică-sa, își scoase cămașa... Doctorul se 
uită la el cu o căutătura leneșă şi-l bătu cu palma peste 
burta goală. 

— Da’ strasnicä burticică ţi-a mai crescut, frate Paska t 
zise el şi ofta. Ei, ia să văd cotul. 

Paska trase cu ochiul la ligheanul plin cu apă si cu vata 
fnsingeratä, se uită apoi la $orçul doctorului si începu să 
plinga. 

— Me-e! îl îngînă doctorul. Un flăcău bun de însurat, 
şi urlă! Mai mare ruşinea ! 

Silindu-se să nu plingă, Paska se uită la mamă-sa și în 
ochii lui se citea o rugăminte: „Vezi să nu te-apuci cumva 
să spui acasă că am plins la spital !“ 

Doctorul fi cercetä cotul, îl apăsă cu degetele, ofta, 
plescăi din buze şi-l mai apăsă o dată. 

— N-are cine să te bată, femeie! zile el. De ce nu mi 
l-ai adus mai demult? Braçul e ca şi pierdut! Nu väzusi, 
proasto, că-i ajunsese la încheietură ?!... 

— Dumneavoastră știți mai bine, taică... ofră femeia. 

— Taică !... Ai lăsat să putrezească braţul băiatului şi 
acuma fi dai înainte cu „taică“ ! Ce muncitor poate să iasa 
din el fără o mînă? Ai să fii nevoită să-l dadacesti o viata 
întreagă. la să-ţi fi ieșit ție un coş pe nas, că numaidecit dă- 
deai fuga la spital! Dar pe băiat l-ai ţinut o jumătate de 
an cu puroi... Toate sinteti la fel! 

Doctorul îşi aprinse o țigară. În timp ce fuma, nu-i mai 
tăcea gura: o certa pe femeie, dădea din cap în tactul me- 
lodiei pe care o cinta în gînd si se gindea la altceva. Paska 
stătea gol in fata lui, îl asculta şi îi urmărea cu ochii fumul 


57 


țigării. Dar cînd ţigara se stinse, doctorul tresäri si urmă 
cu un ton mai jos: 

— Uite ce este, femeie. Alifiile și picăturile nu-i mai pot 
ajuta. Trebuie să-l lași la spital. 

— De ce să nu-l las, taică, dacă trebuie ? 

— O să-i facem operație. Asa că rămii, Paska, zise doc- 
torul, bătîndu-l peste umăr. Mama n-are decî să plece, 
caminem noi amândoi, frate. Aici la mine e bine, e strașnic 
de bine! Uite, după ce isprăvim cu treburile, mergem să 
prindem scatii, pe urmă am să-ţi arăt o vulpe. După aceea, 
ne ducem amândoi în tîrg, să facem vizite. Ce zici, Paska > 
Vrei ? lar mîine vine mama si te ia ! Ce zici? 

Paska se uită întrebător la mamă-sa. 

— Rămii, puiule, zise ea. 

— Rămîne, rămîne! strigă fncintat doctorul. Nici nu 
mai încape vorbă ! Am să-i arăt o vulpe adevărată. Şi avem 
să mergem amândoi la iarmaroc, să cumpărăm acadele ! Maria 
Denisovna, du-l sus! 

Doctorul era, pesemne, un om vesel şi prietenos, şi se 
bucura că o să aibă un tovarăș, cu care să-și petreacă 
timpul. Pașka ar fi vrut să-i facă gustul, cu atît mai mult 
cu dit nu fusese niciodată la iarmaroc, si apoi i-ar fi 
plăcut si lui să vadă o vulpe adevărată. Dar cum să ră- 
mînă fără mama? După ce se gîndi puţin, se hotărî să-l 
roage pe doctor s-o lase și pe mamă-sa în spital. Însă nict 
n-apucă să deschidă gura, că felcerita fl și luă sus, pe scară. 
În timp ce urca, se uita în jurul lui cu gura căscată. Şi scara, 
si podelele, si tocurile Go — uriaşe, drepte şi sträluci- 
toare — erau vopsite într-o minunată culoare galbenă şi 
răspîndeau un miros plăcut, de ulei. Peste tot atirnau lămpi, 
pe jos erau întinse presuri, iar din pereţi ieșeau la iveală ro- 
binete de alamă. Dar mai mult decît toate, lui Paska îi 
plăcu patul în care îl așezară si pătura păroasă, cenușie. 
Pipăi pernele şi pătura, cercetä cu ochii salonul și-și zise ca, 
fără îndoială, doctorul trăiește strasnic de bine. 

Salonul nu era mare, avea numai trei paturi. Unul era 
gol, pe al doilea stătea Paska, iar pe al treilea un batrin 
cu căutătura acră, care tusea tot timpul și scuipa într-o 
cană. De pe patul lui Paşka se vedea prin usa deschisă o 
parte din alt salon, cu două paturi: pe unul dormea un 
bărbat slab, foarte palid, cu o pungă de cauciuc pe frunte, 


58 


sar pe celălalt sedea un mujic cu braţele desfăcute. Era legat 
la cap şi semăna grozav a babă. 

După ce-l instală pe Paska, felcerița ieși, dar se întoarse 
curînd cu braţul plin de bulendre. 

— Astea-s pentru tine, zise ea. Îmbracă-te. 

Paska îşi lepădă hainele şi, foarte fericit, începu să, se 
îmbrace cu cele noi. După ce-şi puse cămaşa, pantalonii si 
halatul „cenușiu, se cercetä satisfäcut şi se gîndi că n-ar 
strica să dea, asa cum era, o raită prin sat. Își închipuia 
cum îl trimite mama la grădina de zarzavat de pe malul 
rîului, să rupă foi de varză pentru purcel, cum îl încon- 
joară pe drum băieţii și fetele şi cum se uită, cu jind, la 
halawul lui. 

În salon intră o îngrijitoare aducind două castronaşe de 
cositor, linguri şi două bucăţi de piine. Așeză un castronaș 
dinaintea batrinului si altul dinaintea lui Pașka. 

— Mănîncă ! îi zise ea. 

Paşka se uită în castronaș și văzu o ciorbă grasă, iar 
în ciorbă o bucată de carne. Si iarăşi se gîndi că doctorul 
o duce bine și că nu e chiar atât de rau, cum părea la în- 
ceput. Sorbi îndelumg din ciorbă, lingînd lingura după fiecare 
sorbitură, apoi, cînd în castronas nu mai rămase decît car- 
nea, trase cu coada ochiului Ja bătrân, pizmuindu-l că mai 
avea ce sorbi. Ofta si se apucă să mănânce carnea, căutînd sa 
facă asa fel, încîr să-i țină cit mai mult. Dar degeaba :: 
curînd dispăru și carnea. Nu-i rămăsese decît o bucată 
de pîine. Nu-i tocmai plăcut să mănînci piine goală, dar 
n-avea încotro şi, după ce se gîndi putin, Paşka dădu gata 
şi restul de pîine. Chiar atunci intră îngrijitoarea cu alte 
castronase. De data asta aducea friptură cu cartofi. 

— Ei, da’ unde ţi-e pîinea ? îl întrebă ea. 

În loc de răspuns, Paşka îşi umflă obrajii şi răsuflă 
adînc. 

— De ce ai mincat-o ? îl dojeni îngrijitoarea. Acum, cu 
ce ai să-ți mănînci friptura ? 

Femeia ieși și se întoarse cu altă bucata de piine. Paska 
nu mîncase friptură de cînd era el, şi acum, gustind-o, 
găsi că era stragnic de bună. Friptura dispăru repede și-i 
rămase iarăși o bucată de pîine, mai mare însă decît cea de 
după ciorbă. Terminind masa, batrinul îşi ascunse în sertar 


-59 


pîinea care-i rămăsese. Paşka încercă să facă la fel, dar, 
după ce se gîndi, o minca pe a lui. 

Satul acum, Paska pleca să se plimbe. In salonul, vecin, 
pe lîngă cei pe care îi văzuse prin usa, mai erau încă patru 
bolnavi. Dintre aceştia, numai unul îi atrase atenţia. Era un 
mujic Înalt, peste măsură, de slab, cu faţa posomorita și 
păroasă ; stătea pe marginea patului gi își legăna capul 
intr-una, ca limba unei pendule, agitindu-si mina dreaptă. 
Paska nu-și putu lua multă vreme ochii de la el. La în- 
ceput, legănarea aceea regulată, în chip de limbă de pen- 
dulă, i se păru ciudată, făcură anume ca să stîrnească risul 
tuturor. Dar când se uită mai bine la fata lui, îl trecura 
fiorii si înţelese că omul acela era foarte rău bolnav. Trecu 
apoi în alt salon, unde văzu doi mujici cu obrazul de un 
rosu- intunecat, de parca erau minjifi cu lut. Amindoi sta- 
teau nemișcaţi in paturi şi feţele lor ciudate, cărora cu greu 
le-ai fi putut deslusi trăsăturile, îi făceau să pară doi idoli. 

— Mätusicä, de ce-s ăştia așa? o întrebă Paska pe în- 
grijitoare. 

— Is bolnavi de vărsat, băiete. 

După ce se intoarse în salonul lui, Paska se aseza pe pat 
si începu să-l aştepte pe doctor, ca să se ducă amindoi la 
prins scatii, sau la larmaroc. Dar doctorul nu venea. In 
ușa salonului vecin se arătă pentru câteva clipe felcerul. 
Se apleca asupra bolnavului, care avea o pungă de gheață 
pe cap, $1 strigă : 

— Mihailo ! 

Mihailo pesemne dormea, că nu se mişcă. Felcerul dădu 
din mînă si plecă. În așteptarea doctorului, Paska începu 
să-şi cerceteze vecinul. Batrinul tuşea fără încetare și scuipa 
în cană. Avea o tuse prelungä și hirfitoare. Lui Paska îi 
plăcea că atunci cînd bătrinul tusea și trăgea aer în piept, 
înăuntrul lui se auzea ceva fluierînd si cintind pe mai multe 
glasuri. 

— Mosule, ce fluieră la tine așa ? îl întreba Paska. 

Batrinul nu răspunse nimic. Paska astepta putin, apoi îl 
întrebă din nou: 

— Mosule, unde-i vulpea ? 

— Care vulpe ? 

— Aia vie. 

— Unde să fie ? În pădure! 


Trecu așa mult timp, si doctorul tot nu se arata. Ingri- 
jitoarea aduse ceaiul și-l certă că nu-şi păstrase pîine pentru 
seară. Mai veni o dată felcerul şi încercă să-l trezească pe 
Mihailo. Dincolo de ferestre începea să se întunece, în sa- 
loane se aprinseră lămpile, şi doctorul tot nu venea. Era 
prea tîrziu ca să te mai duci la iarmaroc, sau să prinzi 
scatii. Paska se întinse pe pat si se lăsă dus pe gînduri. Îşi 
aduse aminte de acadelele pe care i le făgăduise doctorul, de 
faţa si de glasul mamei, de întunericul din izba lor, de 
cuptor, de bunica Egorovna, cea care bombăne tot timpul... 
şi deodată îl năpădiră jalea si dorul. Dar, amintindu-și că 
a doua zi avea să vină mama să-l ia acasă, zimbi și în- 
chise ochii. 

Îl trezi un foşnet. În salonul vecin se auzeau pași și 
soapte. La lumina slabă a lämpiçelor de noapte şi a can- 
delelor, lîngă patul lui Mihailo se mişcau trei umbre. 

— Să-l scoatem cu pat cu tot, sau fără? întrebă una 
din ele. 

— Fără. Patul nu încape pe usa. Ce i-o fi venit să 
moară la o vreme așa de nepotrivită? Primească-l Dom- 
nul în împărăţia sa.. 

Atunci, unul apucă mortul de umeri, altul de picioare, 
ridicîndu-l. Bratele lui Mihailo și poalele halatului spîn- 
zurau în aer. Al treilea, mujicul acela care semăna a babă, 
își făcu cruce şi, citesitrei, bocanind și călcînd pe halatul 
mortului, ieșiră cu el din salon. 

Din „pieptul batrinului, care dormea, razbateau fluie- 
rături şi cintece pe mai multe glasuri. Paska ascultä, apoi 
se uită la ferestrele întunecate si, îngrozit, sări din pat. 

— Mamă !... gemu el cu glas gros. 

Si, fără să aștepte vreun răspuns, se repezi în salonul 
vecin. Lumina candelei şi a lămpiței de noapte abia izbu- 
tea să risipească întunericul din odaie. Tulburati de moar- 
cea lui Mihailo, bolnavii sedeau pe paturile lor si aşa cum 
erau, cu părul vilvoi, amestecați cu umbrele, arătau mai Jayi 
în umeri, mai înalți şi păreau că cresc din ce în ce mai uriași. 
Pe patul din fund, nde era mai întuneric, stătea mujicul cel 
care dădea din cap şi din mînă. 

Fără să mai aleagă ușile, Paska se năpusti în salonul 
bolnavilor de vărsat, de acolo în coridor şi din coridor, ca 
o furtună, într-o încăpere mare unde stăteau, culcate pe 


61 


paturi sau în capul oaselor, arătări cu părul lung şi cu chi- 
puri de babe. După ce străbătu secția de femei, Paska se 
pomeni din nou in coridor, văzu balustrada cunoscută şi 
cobori în goană scările. Recunoscu, jos, sala de primire 
unde aşteptase în dimineața aceea $i începu să caute usa 
care dădea afară. 

Zăvorul täcäni, vântul rece îl izbi în obraz si, potic- 
nindu-se, Pașka ieși în curte, alergînd. Nu mai avea decît un 
singur gînd: să fuga, să fuga! Nu cunoştea drumul, dar 
era încredințat că dacă o să fuga aşa, o să se trezească ne- 
greşit acasă, lîngă mama. Noaptea era întunecată, însă 
dincolo de nori se vedea strălucind luna. După ce cobor? 
de pe cerdac, Paska alergä drept înainte, ocoli sopronul şi 
dădu peste un pile de tufisuri desfrunzite. Stätu puţin la gîn- 
duri, apoi o luă la goană îndărăt spre spital, îl înconjură, 
si iarăşi se opri nehotarit: în spatele clădirii se desluseau, 
albe, cruci de morminte. . 

— Mămu-că !... strigă Paska, rupînd- o la fugă înapoi. 

Alergind pe lîngă nişte case întunecate şi posomorite, 
văzu o fereastră luminată. 

În întuneric, pata aceea aprinsă și roșie părea înfricoşă- 
toare, dar Paska, înnebunir de spaimă și nestiind încotro 
să mai apuce, o luă într-acolo. Lîngă fereastră erau scările 
unui cerdac şi o usd cu o tăbliță albă. Paska urcă în goana, 
se uită la fereastră si, deodată, o bucurie nesfîrşită îi täie’ 
răsuflarea : la masă, citind o carte, stătea doctorul cel vesel 
si prietenos. Rîzind fericit, Paşka întinse miinile spre chipul 
cunoscut, Ar fi vrut să strige, dar o putere tainică îl su 
grumă, şi-l lovi peste picioare. Se clătină şi se prăbuşi în 
nesimţire pe trepte. 

Cînd îşi veni în fire, se luminase de ziuă și glasul acela 
cunoscut, care îi făgăduise în ajun şi iarmaroc, şi scatii, şi 
vulpe, îl dojenea : 

— Măi Paska, măi, da’ prost mai est! Spune si tu 
dacă nu eşti prost! Esti bun de bătut, numai că n-are cine 
să te bata ! 


1887 


Kaştanka 


Povestire 


d. Năravuri proaste 


O CATELUSA tînără si roșcată — corcitura de șoricar 
cu potaie de rind — cu un bot drept ca de vulpe; alerga 
încoace şi încolo pe trotuar, uitîndu-se nelinistitä în toate 
părțile. Din cînd în cînd se oprea, scheuna și, ridicîndu-și 
pe rînd labele îngheţate, încerca să înţeleagă cum se făcuse 
de s-a rătăcit. 

Îşi aducea bine aminte cum își petrecuse ziua şi cum 
nimerise, pînă la urmă, pe trotuarul acela necunoscut. 

lată cum începuse ziua: stapinul ei, timplarul Luka 
Alexandrici, isi pusese căciula, luase subsuoara un obiect de 
lemn, învelit într-o basma roșie, şi o strigase : 

— Hai, Kastanka! 

Auzindu-și numele, corcitura de soricar cu potaie de 
rind iesise de sub masa, unde dormea talas, se intinsese 
cu plăcere și o luase la trap dupa stapin. Clienţii lui Luka 
Alexandrici stăteau foarte departe, asa că, pînă să ajungă 


63 


la fiecare în parte, tîmplarul era nevoit să intre prin cir- 
ciumi, ca să mai prindă putere. Kastanka îşi aducea aminte 
că pe drum se purtase din cale-afară de necuviincios: de 
bucurie că o luase la plimbare, sărea, se repezea lătrînd dupa 
tramvaiele cu cai şi intra prin curti fugärind căţeti, Tim- 
plarul, care o scăpa mereu din ochi, se oprea și se răstea la 
ea cu necaz. O dată, peste măsură de înfuriat, o înșfăcase de 
una din urechile ei de vulpe și o zgâlțiise bine de cîteva 
ori, strigindu-i răspicat : 

— Min-ca-te-ar ciu-ma, ja-vră ! 

Dupa ce a umblat pe la clienti, Luka Alexandrici s-a 
abătut o clipa pe la soră- sa, unde a luat ceva în gură si a 
băut un pic; 3 de la soră-sa s-a dus la un cunoscut de-al lui, 
legător de cărţi, de la legator la circiuma, de la circiuma la 
un cumätru, și tot asa înainte. Într-un cuvînt, cînd s-a 
pomenit Kaştanka pe trotuarul acela necunoscut, se însera, 
iar tîmplarul era beat turtă. Dădea din miini, ofta din 
adincul bojocilor si bombănea : 

— Întru păcat zămislitu-m-a muma mea! Eh, păcatele 
mele, păcatele mele! Iaca, acuma umblăm pe străzi și ne 
uităm la felinare, dar cînd om crăpa, în focul gheenei o să 
ardem... 

Sau, înduioșat, o striga pe Kastanka Şi-i spunea : 

— Ascultă, Kaştanka, tu eşti o gînganie si atita tot! 
Faţă de om, esti asa cum ar fi dulgherul față de tim- 
plar. 

Dar tocmai cînd îi vorbea aşa, se auzi deodată o fan- 
fara. Kaştanka întoarse capul şi văzu venind pe stradă, 
drept spre ea, un regiment. Cum nu putea să sufere fan- 
fara, pentru că o scotea din fire, începu să se agite si să 
urle. Spre marea ei nedumerire, în loc să se sperie si el, să 
scheaune şi să latre, timplarul a zimbit cu toată gura, şi-a 
luat poziția de drepți şi și-a ridicat mina la cozoroc. Vazind 
că stapinul nu protestează, Kaştanka a început să urle și 
mai amarnic şi, nemaistiind pe ce lume se află, a trecut în 
goană pe trotuarul celälait. 

Cînd și-a venit în fire, fanfara nu se mai auzea şi re- 
gimentul dispăruse. Speriată, s-a întors repede, indreptin- 
du-se spre locul unde-şi lăsase stăpînul. Dar — vai! 
— timplarul nu mai era acolo. Atunoi s-a repezit Înainte, pe 
urmă înapoi, a mai traversat o dată strada, dar timplarul 


64 


parcă intrase în pămînt... Kagtanka a inceput să adulmece 
trotuarul, crezînd că o să-și găsească stăpinul după urme, 
dar cu putin înainte trecuse pe acolo un ticălos cu galosi 
noi și toate mirosurile străzii se amestecară cu duhoarea 
de cauciuc, așa că nu mai era chip să deslusesti nimic. 

În timp ce Kaștanka alerga de colo pind colo, să-şi ga- 
sească stapinul, se întunecase. De o parte si de alta a străzii 
se aprinseseră felinarele, iar la ferestrele caselor sclipeau 
lumini. Ningea cu fulgi mari si înfoiaţi, care înălbeau calda- 
rimul, spinarile cailor si căciulile birjarilor. Si cu cit văz- 
duhul se fntuneca mai mult, cu atît mai albe păreau toate. 
Pe lîngă Kaștanka treceau mereu, în sus şi în jos, clienți ne- 
cunoscuţi, care o împiedicau să vadă si o loveau cu picioa- 
rele. (Pentru Kaştanka oamenii se împărțeau în două categorii 
inegale : stapini și clienţi. Între unii şi alții era o mare deose- 
bire : cei dintfi aveau dreptul s-o bată, în timp ce pe ceilalți 
ea avea dreptul să-i apuce de picior.) Clienţii treceau grăbiţi, 
fără să-i dea nici o atenţie. 

Când se întunecă de-a binelea, Kaştanka simţi cum o 
cuprinde deznădejdea si frica. Se ghemui la intrarea unei 
case si începu să scîncească jalnic. Ostenise umblind toată 
ziua cu Luka Alexandrici, urechile şi labele îi inghetasera 
şi, pe deasupra, mai era și cumplit de flămîndă. Nu mincase 
mai nimic. Doar de două ori luase în gură cite ceva: lin- 
sese un pic de pap la legătorul de cărți, apoi, lingă tejgheaua 
unei cârciumi, găsise o pieliță de salam. Atita tot. Dacă ar 
fi fost om, fără îndoială că şi-ar fi spus: 

„Nu, asta nu mai este viață! Mai bine mă împusc !* 


11. Străinul misterios 


Însă Kagtanka nu se gîndea la nimic şi scîncea mereu. 
Zăpada moale și imfoiata fi acoperise cu totul spinarea si 
capul şi, istovita cum era, cățeluşa căzuse într-o somnolentä 
adîncă. Dar deodată usa de la intrare scirții şi o izbi în 
coastă. Sări în picioare. În prag se ivise un bărbat din ca- 
tegoria clienților. Deoarece Kastanka schelălăia și i se încurca 


5 — Schițe si nuvele — c. 1900 65 


printre picioare, ar fi fost greu să n-o observe. Omul se 
aplecă spre ea şi o întrebă: 

— Ce-i cu tine, cäçelusa ? Te-am lovit? Biata de tine, 
biata de tine!... Haide, nu te supăra, nu te supăra... Iar- 
tă-mă ! 

Kaştanka se uită la străin printre fulgii de zăpadă care-i 
fngreuiau genele si văzu înaintea ei un omuleţ scund și 
rotofei, cu faţa rotunda și rasă, cu joben pe cap şi cu guba 
descheiată. 

— De ce scinceşti? urmă el, scuturindu-i cu degetul 
zăpada de pe spinare. Unde ii stăpînul? Nu cumva te-ai 
rătăcit ? Biata catelusa! Ce să ne facem acuma, hai? 

Simţind în glasul străinului o nota de căldură și de duio- 
sie, Kaştanka îi linse mîna, scîncind și mai jalnic. 

— După cum văd, eşti frumusicä, dar si caraghioasă, 
nu ştiu cum! Parcă esti o vulpe! zise străinul. Ei, n-am 
încotro, trebuie să te iau cu mine! Cine ştie, poate că 
o să fit bună la ceva... Hai să mergem! 

Strainul plescăi din buze și-i făcu semn cu mina, ceea 
ce nu putea să înscmne decît: „Haide!“ Si Kastanka se 
luă după el. 

Nu nrecuse nici o jumătate de oră şi căţeluşa stătea pe 
podea, într-o odaie mare şi luminoasă si, cu capul aplecat 
într-o parte, se uita rugätor si cu interes la străinul care-și 
lua masa si care, mâncând, îi arunca şi ei cîte ceva. Îi dădu, 
întâi, o felie de pîine şi o coajă verde de brînză, apoi o 
bucăţică de carne, o jumătate de pateu şi citeva oase de 
găină. Dar, flaminda cum era, Kastanka le înghițise pe toate 
aşa de repede, încît nici nu apucase să le simtă gustul. Si cu 
cît mînca mai mult, cu atât îi era mai foame. 

— După cit văd, prost te-au mai hrănit stăpinii tăi! 
zise străinul, privind-o cu cîtă lăcomie înghițea bucățile 
nemestecate. Si ce sfrijma esti! Numai pielea și oasele... 

Cu toate că mincase mult, Kastanka tot nu se sătu- 
rase. Căzuse doar într-un fel de toropeală. După ce ter- 
mină masa, se tolăni în mijlocul odăii, îşi întinse picioa- 
rele si, simțind un fel de molesealä dulce revarsindu-i-se în 
tot trupul, începu să dea din coadă fericită. În timp ce 
stäpinul ci cel nou, răsturnat într-un fotoliu, își fuma ti- 
gara de foi, Kaştanka, dînd mereu din coadă, se gindea: 
Oare unde-i mai bine? Aici, la străinul ăsta, sau la tîm- 


66 


plar ? Lucrurile din casa asta sînt urite şi sărăcăcioase: 
afară de fotolii, de divan, de lampă si covoare, străinul 
nu mai are nimic altceva şi odaia parcă-i pustie, pe cînd 
casa tîmplarului era ticsnă de lucruri: o masă, o tejghea, 
movile întregi de talaș, apoi rindele, dălți si ferăstraie, o 
colivie cu un scatiu, o albie... La străin nu miroase a nimic, 
pe cînd la tîmplar plutea totdeauna un fel de ceaţă, si în 
toată casa mirosea a clei, a lac ŞI a talas. Si ce frumos mi- 
rosea ! În schimb, fn altă privință, e mult mai bine la străin: 
îți dă de mîncare pînă nu mai poți şi mai ales — de ce să 
nu recunoaştem ? — se poartă frumos; cit a stat în fata 
mesei şi l-a privit rugător, niciodată n-a lovit-o, n-a bătut 
din picioare la ea şi nu i-a strigat: „leşi afară, afurisito !* 

După ce-și fumă ţigara de foi, stapinul cel nou ieși, 
întorcîndu-e peste cîteva clipe cu o saltelugä în mînă. 

— Ei, căţelușo, ia vino încoace! îi zise, asezind sal- 
teluța într-un colț lîngă divan. Culcă-r= colea şi trage-i 
un pui de somn! 

Apoi stinse lumina si plecă. Kaştanka se întinse pe 
salteluta şi închise ochii. Din stradă se auzi un lătrat. 
Căţelușa ar fi vrut să-i răspundă, dar se simţi deodată nă- 
pădită de uristețe. Îşi aduse aminte de Luka Alexandrici, 
de băiatul lui, Fediuska, de colgisorul ei drag de sub tej- 
ghea... Îşi aduse aminte de serile lungi de iarnă, cînd tim- 
plarul geluia cite ceva sau citea ziarul în gura mare, iar 
Fediuska se hirjonea cu ea... De obicei, o apuca de labele de 
dinapoi, o trăgea de sub tejghea şi începea să-i facă tot 
felul de giumbuslucuri, de vedea stele verzi și o dureau 
toate mădularele. Uneori o punea să meargă în două labe, 
sau se juca de-a „clopotul“, adică o trăgea de coadă cît 
putea, ca să schelălăie si să latre, sau îi dădea să tragă tabac 
pe nas.. . Dar cea mai chinuitoare năzdrăvănie a lui Fediuska 
era ummătoarea : băieţelul lega o bucăţică de carne cu o 
sfoară, i-o dădea s-o înghită şi pe urmă i-o trăgea înapoi 
din stomac şi se prăpădea de ris... Și ou cât amintirile Kaş- 
tankăi erau mai limpezi, cu atît scîncea mai tare si mai 
jalnic. 

Dar curînd oboseala și căldura îi risipiră gîndurile triste... 
Adormi. În vis, văzu alergînd o mulțime d cîini. Printre 
alții, trecu în goană un pudel batrin şi läços, pe care-l ză- 
rise pe stradă chiar în ziua aceea: avea albeata pe un ochi 


ov 


si în jurul nasului îi spînzurau smocuri de păr. Fediuska, 
cu o daltä în mînă, se luă după el, dar dintr-o dată și 
Fediuska se făcu läços, începu să Jatre cu veselie şi se apro- 
pie de Kastanka. Se mirosiră prieteneste şi o zbughiră amîn- 
doi în stradă... 


II]. O nouă şi foarte plăcută cunoştinţă 


Cînd Kaştanka se trezi, era lumină de-a binelea şi din 
stradă räzbätea un zgomot cum nu se aude decît ziua. În 
odaie nu era nimeni. Kastanka se întinse, căscă şi începu să 
umble de colo pînă colo, minioasă şi ursuză. Mirosi prin 
unghere, mirosi mobila din casă, apoi aruncă o privire în 
sală, dar nu descoperi nimic de seamă. Afară de ușa care 
dădea spre sală, mai era una. După ce se gîndi puţin, Kas- 
tanka începu s-o zgfrie cu amindoua labele, o deschise şi 
intră în odaia de alături. Acolo, în pat, învelit cu o pă- 
tură, dormea un client, în care îl recunoscu pe străinul de 
aseară. 

— Mrrr... începu ea, dar aducindu-si aminte de masa 
din ajun, dădu din coadă şi începu să adulmece. 

Mirosind hainele și cizmele străinului, găsi că duhneau 
grozav a cal. În dormitor mai era o usa, tot închisă, care 
dădea nu ştiu unde. Începu s-o zgirie și pe aceea, apoi o 
apăsă cu pieptul, o deschise şi în aceeaşi clipă simți un mi- 
ros ciudat, cît se poate de suspect. Presimţind că o să dea 
cu ochii de cineva care n-o să-i facă prea multă plăcere, 
mirtind si uitîndu-se mereu îndărăt, Kaștanka pătrunse în- 
tr-o odăiță cu tapete murdare. Dar se trase înapoi, spe- 
riată : în fata ei răsărise ca din pămînt ceva înspăimântător. 
Cu gitul întins pe podea şi cu aripile desfăcute, un ginsac 
cenușiu venea spre ea, sîstind. Ceva mai încolo, pe o salteluya, 
stătea tolanit un motan alb. Cînd o văzu pe Kastanka, sări 
în picioare, își arcui spinarea, îşi ridică coada drept în sus, 
își zbirli cojocul si începu să scuipe. Cäçelusa se înfricoşă 
de-a binelea, dar, căutînd să- şi ascundă spaima, lătră şi se 
repezi la motan... Motanul îşi arcui şi mai mult spinarea, 


68 


mai scuipă o dată, apoi îi cirpi o labă peste cap. Kastanka 
sări indarat, se lăsă pe cftesipatru labele si, întinzînd botul 
spre motan, începu să latre ascuțit. În vremea asta, ginsa- 
cul se apropie de ea pe la spate, tiptil, şi-i trase un cioc 
zdravă nfo spinare. Kastanka sari ca arsă și se aruncă asupra 
gînsacului... 

— Ce Înseamnă asta ? se auzi un glas furios și în odaie 
intră străinul, în halat si cu o ţigară de foi între dinți. Ce 
înseamnă asta ? La loc ! 

Se apropie de motan, îi dădu un bobirnac peste spinarea 
arcuită şi se răsti la el: 

— Ce înseamnă asta, Feodor Timofeici? V-aţi luat la 
bătaie ? Porc batrin ce esti ! Du-te si te culcă! 

Întorcîndu-se apoi către ginsac, strigă : 

— Ivan Ivanici, treci la locul tau ! 

Ascultător, motanul se culcă pe salteluta lui și închise 
ochii. Judecînd după expresia botisorului şi a mustätilor, 
Îi părea rău că se infierbintase şi sărise la bătaie. Supă- 
rata, Kaştanka scinci, iar ginsacul îşi învinse gitul și în- 
cepu a spume ceva, repede şi cu aprindere, ce e drept, răspi- 
cat, dar fără să se înţeleagă nimic din gura Jui. 

— Bine, bine! făcu stäpinul căscînd. Trebuie să trăiţi 
în pace Şi prietenie. Apropiindu-se apoi de Kastanka, o 

me, fie și-i vorbi: lar tu, roşcato, nu te teme... Aici o să 

e a face numai cu persoane cumsecade, n-o să te obij- 
de nimeni. Dar stai puţin, cum să-ți zicem? Trebue 
să-ţi căutăm un nume, frate, altfel nu se poate ! 

Se gîndi puțin, apoi. hotäri : 

— om una ?... O să-ți zicem ,Matusa“... Înţelegi? „Mă- 
tusa“ 

După ce-i repetă de mai multe ori numele, stăpînul ieşi 
din odăiță. Kaştanka se aşeză si începu să se uite cu luare- 
aminte în jurul ei. Cotoiul stătea culcat pe salteluta lui si se 
făcea că doarme. Ginsacul, cu gâtul întins si jucind pe loc, 
turuia înainte din gură, repede şi cu aprindere. Era, pe- 
semne, un ginsac grozav de deştept. După fiecare cuvintare 
kilometrică, se trăgea un pas îndărăt, uimit, cu aerul că era 
cît se poate de fncîntat de sine... Kagtanka îl ascultä, fi 
răspunse cu un miriit, apoi se apucă să adulmece prin col- 
turile odăii. Într-un ungher descoperi o copäigä cu boabe 
de mazăre si cu coji de pfine de secară muiate. Gustă din 


69 


mazăre, dar nu-i placu; gusta din piine si începu să înfu- 
lece. Ginsacul nu se arăta supărat că o cätelusä străină fi 
fură mincarea. Dimpotrivă, începu a turui din gură cu şi 
mai multă aprindere și, ca să-i dea o dovadă de încredere, 
se apropie de copăiță şi ciuguli si el câteva boabe de mazăre. 


10. Tot felul de minunatii 


Ceva mai târziu, străinul se întoarse aducind un obiect 
ciudat, care semăna cu o ramă de poartă. De stinghia de 
sus a acestei rame de lemn, cioplită grosolan, atîrna un clo- 
potel si era legat un pistol. Atit de limba clopotelului, cît 
şi de cocoșul pistolului spînzura cite o sforicică. Străinul 
aşeză rama in mijlocul odăii şi începu să lege si să dezlege 
nu ştiu ce. În sfârşit, se mită la ginsac şi strigă : 

— Ivan Ivanici, ia poftim încoace ! 

Ginsacul se apropie şi se opri în fata lui, așteptând. 

— Aşa... făcu străinul. Ia s-o luăm de la început. Mai 
întîi ploconeste-te și fă o reverență. Haide, mai repede! 

Ivan Ivanici întinse gâtul, se aplecă înainte, la dreapta 
şi la stînga, apoi se lăsă pe o labă, în chip de reverență. 

— Aşa, bravo... Ia, închipuieşte-ţi acum că ai murit. 

Ginsacul se răsturnă pe spate, cu labele în sus. După 
ce mai făcu cîteva giumbuslucuri de felul acesta, străinul 
se apucă deodată cu mfinile de cap, își luă un aer de om 
înspăimântat si începu să strige : 

— Ajutor! Foc! Săriţi că ardem ! 

Ivan Ivanici se repezi la ramă, apucă în cioc o sfo- 
ricică şi începu să tragă cloporelul. 

Omul se arătă foarte mulțumit de el, îl mîngiie pe git 
şi-l zise: 

— Bravo, Ivan Ivantki ! Inchipuieste-fi acum că eşti giu- 
vaergiu, că faci negustorie cu aur şi pietre scumpe și că, 
venind la prăvălie, dai peste niște hoți. Ce faci într-o 
împrejurare ca asta ? 

Ginsacul prinse cu ciocul cealaltă sforicică, trase si, în 
aceeași clipă, răsună o împuşcătură asurzitoare. Căţeluşei îi 


70 


plăcuse grozav şi sunetul clopoţelului, dar impuscatura o 
entuziasmă, pur și simplu. De bucurie, începu sa latre și să 
alerge în jurul ramei. 

— Treci la loc, Mätusä, strigă la ea străinul, şi taci din 
gură ! 

Exerciţiile lui Ivan Ivanici nu se sfirsira cu împuşcă- 
tura. Un ceas întreg îl puse străinul să alerge la „coardă“ 
el plesnea din bici, iar gînsacul trebuia să fugă în jurul 
lui, să sară peste obstacole, să treacă printr-un cerc şi să se 
cabreze, adică să se așeze pe coadă şi să dea din labe. Kaş- 
tanka nu-și mai lua ochii de Ja Ivan Ivanici, urla de bu- 
curie, ba de câteva ori se luă in goană dupa ginsac, latrind 
cit o tinea gura. Cînd obos și el, si gînsacul, străinul îşi 
şterse sudoarea de pe frunte şi strigă : 

— Maria, pofteste-o încoace pe Havronia Ivanovna ! 

Peste câteva clipe se auzi un grohăit... Kastanka începu 
să mirtie, îşi luă un aer semet, dar, pentru orice intim- 
plare, se trase „mai aproape de străin. Ușa se deschise, o bă- 
trinica se ivi în prag si, dupa ce spuse nu şuu ce, viri în 
odaie o scroafä neagră şi uritä. Fără să ţină seama de 
miriitul căţeluşei, scroafa își înălță ritul şi începu să gro- 
hăie cu veselie. Era, pesemne, grozav de bucuroasă că-l vede 
pe stăpînu-său, pe motan si pe Ivan Ivanîci. După felul 
cum se apropie de motan și-l înghionti usurel cu ritul în 
bumă, după felul cum îi vorbi ginsacului, după mişcările ei, 
după glasul si chiar şi după felul cum îi tremura codita, 
se vedea bine că era o ființă cit se poate de prietenoasă. 
Kaştanka își dădu seama numaidecit ca n-avea nici un rost 
să miriie si să latre la o persoană ca asta. 

Stapinul împinse rama la o parte şi strigă: 

— Feodor Timofeici, ia poftim încoace! 

Motanul se ridică, se întinse leneş şi în sila, ca şi cum 
i-ar fi facut un mare hatir, se apropie de scroafă. 

— Începem cu piramida egipteană, hotări stapinul. 

Le explică întîi nu ştiu ce, mult ump, apoi comandă : 
Unu... doi... trei!... La trei”, ginsacul îşi desfăcu aripile 
si sări pe scroafä. După ce se așeză de nădejde pe spi- 
narea ei fepoasä, cumpänindu-se din git, Feodor Timofeici 
se apropie alene și, fără vlagă, cu un aer de totală ne- 
păsare, ca şi cum și-ar fi on propria artă, soco- 
tind-o ca pe o nimica toată, sări şi el pe spinarea scroafei, 


vi 


apoi, fără nici un chef, îşi făcu vînt pe spatele ginsacului, 
făcînd „sluj“. În felul acesta se obtinu ceea ce străinul numea 
„piramida egipteană“. Kastanka începu a scheläläi, entu- 
ziasmata, dar chiar în clipa aceea motanul cel batrin căscă 
si, pierzîndu-şi echilibrul, se rostogoli jos. Ivan Ivanfci se 
dätinä, apoi căzu şi el. Străinul începu să strige, să dea din 
mfini, şi iarăși să le explice nu ştiu ce. După ce își bătu capul 
încă vreun ceas cu piramida, stăpînul cel neobosit îl fnvaya 
pe Ivan Ivanici să călărească pe motan, apoi încercă să-l 
“înveţe pe cotoi să fumeze, şi încă multe altele. 

Cînd se term. ‘na dresajul, străinul își şterse „fruntea de 
sudoare și ieşi din odaie. Feodor Timofeici scuipă cu scfrbä, 
se culcă pe salteluța lui şi închise ochii, Ivan Ivanici se 
indrepta spre copăiță, iar pe scroafă o scoase batrina afară. 
Datorită acestor impresii noi, ziua trecu pe nesimţite pentru 
Kaştanka, iar seara străinul o mută, cu salteluță cu tot, 
în odäita ceea cu tapete murdare, unde își petrecu noaptea 
în toväräsia ginsacului şi a lui Feodor Timofeici. 


U. Talent! Talent ! 


Trecu asa o lună. 

Kaştanka se deprinsese cu mincarea bună, pe care o 
primea în fiecare seară, ca si cu numele cel nou, „Mătușa“. 
Se deprinsese și cu străinul, și cu noii ei tovarăși de odaie. 
Totul mergea ca pe roate. 

Fiecare zi începea la fel. De obicei, cel dintii se trezea 
Ivan Ivanici. După ce se scula, se apropia de Mătuşă sau 
de motan, îşi incovora gitul şi se pornea să peroreze cu 
aprindere şi convingător, dar, ca de obicei, ți-era cu nepu- 
tință să înţelegi ce voia să spună. Alteori îşi înălța capul, 
îndrugînd monoloage fără sfîrşit. În cele dintti zile ale cu- 
nostintei lor, Kaştanka îşi închipuia că Ivan Ivanici vorbea 
mult, pentru că era grozav de deştept. Dar în curînd pierdu 
orice stimă pentru el. Și aoum, cînd ginsacul se apropia, 
gigiindu-si discursurile” nesfîrşite, cäçelusa nu mai dădea din 
coadă, ci îl privea ca pe un palavragiu plictisitor, care nu 


v2 


lasă oamenii să doarmă și, fără multă vorba, îi răspundea 
cu un mfrfit. 

În ceea ce-l privea pe Feodor Timofeici, acesta era un 
domn cu totul deosebit. Cînd se trezea, nu spunea nimic, 
nu se clintea din loc şi nici măcar nu deschidea ochii. De 
altminteri, ar fi fost bucuros să nu se trezească niciodată, 
deoarece viaţa nu-i făcea nici o plăcere — cel puţin aşa avea 
aerul. Nu-l interesa nimic, era indiferent si nesimyitor fata 
de tot ce-l înconjura, ba, mai mult, dispreţuia totul, pînă 
şi mesele bune, la sfîrșitul cărora scuipa totdeauna cu scirba. 

Cit despre Kastanka, dupa ce se trezea, dădea o raita 
prin odăi si începea să adulmece prin toate colțurile. Nu- 
mai ea şi motanul aveau voie să umble prin casă, ginsacului 
nu i se ingaduia să treacă pragul odăiței cu tapete murdare, 
iar Havronia Ivanovna stătea undeva, în curte, într-un şo- 
pron mic, și nu se arăta decît la orele de dresaj. Stapinul 
se scula tîrziu şi, după ce-și bea ceaiul, se apuca imediat 
de giumbușlucurile lui. În fiecare zi aducea în odăiță rama, 
biciul si cercurile, si în fiecare zi se repetau aproape aceleaşi 
exerciții, care țineau cam trei sau patru ore. De aceea Feo- 
dor Timofeici arăta uneori așa de obosit, încît se clătina de 
parcă era beat, Ivan Ivanici își căsca pliscul şi răsufla din 
greu, iar stapinul se făcea roșu ca racul și nu mai ajungea 
să-și şteargă sudoarea de pe frunte. 

Datorită exerciţiilor și meselor bune, zilele erau cit se 
poate de interesante, în schimb serile se scurgeau plictisi- 
tor. De obicei, stăpînul pleca nu ştiu unde, luînd cu el 
ginsacul şi cotoiul. După ce riminea singură, Matusa se culca 
pe salteluya și începea să tînjească... Tristeţea o cuprindea 
pe nesimţite şi i se furisa în suflet cu încetul, asa cum se 
furişează în odaie, cu încetul, întunericul nopții. Mai întii, 
îi pierea orice chef de lătrat, de mîncare, de alergat prin 
odăi şi chiar de privit în jurul ei. După aceea îi răsăreau în 
minte două făpturi nedeslusite, care aduceau parcă a dulăi, 
parcă a oameni — două fete dragi şi apropiate, dar tul- 
buri. De cite ori îi fulgerau pe dinaintea ochilor, Matusa 
dădea din coadă, avînd impresia că-i văzuse cîndva şi că-i 
fuseseră dragi... lar cînd adormea, simțea că o învăluie, ve- 
nind dinspre fäpturile acelea, un miros de clei, de talas și de 
lac... 


73 


Tocmai cînd se deprinsese mai bine cu noua ei viaţă şi 
cînd dintr-o javră costelivă şi prăpădită, se făcuse o cafelusa 
grasuta și frumoasă, într-o zi, înainte de a începe exerciţiile, 
stăpînul o mîngiie şi-i zise : 

— A sosit timpul să ne apucăm de nreabă, Matusa. 
Destul ai trfndavit. Vreau sa fac din tine o artistă... Ce 
zici, vrei s-o faci pe artista? 

Si începu s-o Înveţe tot felul de năzdrăvănii. La prima 
lecţie învăță să se țină şi să meargă pe labele de dinapoi, 
lucru care îi plăcu grozav de mult. La următoarea, să sară 
în două labe ca să prindă bucätica de zahăr pe care profe- 
sorul i-o tinea sus, deasupra capului. La lecţiile următoare 
învăță să joace, să alerge „a coardă“, să urle în tactul mu- 
zicii, să tragă clopotul si să pocneasca din pistol, iar peste 
o lună putea să-l înlocuiască pe Feodor Timofeici la „pira- 
mida egipteană“. Era foarte silitoare si părea fncîntatä de 
succesele ei. Mai ales alergatul cu limba scoasă „la coardă“, 
săriturile prin cerc și călăritul pe batrinul Feodor Timofeici, 
îi făceau o deosebită plăcere. Fiecare figură izbutită o în- 
cheia cu un lătrat sonor şi fericit, iar profesorul îşi freca 
mîinile mirat $i, fericit la rîndul lui, îi spunea : 

— Talent! Talent! Adevărat talent! O să ai succes, nu 
mai încape nici o îndoială ! 

Şi Mätusa se deprinsese atît de mult cu vorba aceasta, 
încît, de câte ori stăpînul zicea „talem“, sărea în picioare 
şi i se uita în ochi, ca şi cum asa ar fi chemat-o. 


UI. O noapte zbuciumată 


Într-o noapte, Matusa visa un vis de cine. Se făcea că 
un portar se luase după ea cu măturoiul. Si, de frică, se 
trezi. 

În odăiță era liniște, întuneric și o căldură înăbuşitoare. 
O piscau puricii. De felul ei, Matusa nu se temea de întu- 
neric, acum Însă, cine știe de ce, o cuprinse frica şi-i veni să 
latre. În odaia de alături stăpînul ofta adînc, după aceea se 
auzi scroafa grohaind în sopronul ei. apoi se făcu iarăşi 


74 


liniște. Cînd te gindesti la mâncare, parcă te simţi mai 
bine. De aceea, Matusa începu să se gîndească la piciorul 
de găină, pe care-l furase de cu ziuă de la Feodor Timofeici 
şi-l ascunsese în salon, între dulap şi perete, într-un loc cu 
mult praf şi păienjeniş. N-ar fi fost rău să se ducă sa 
vadă dacă piciorul mai era acolo sau nu. Te pomenesti 
că-l găsise stäpinul ŞI 1-l mîncase... Dar înainte de a se 
face ziua, n-ai voie să ieşi din odăiţă. Aşa e regula. Mă- 
tușa închise ochii, doar o adormi mai repede. Stia din ex- 
perienta că, cu cit adormi mai repede, cu atît mai repede 
se face dimineaţă. Dar chiar în clipa aceea nu departe de ea 
se auzi un strigăt ciudat, care o făcu să tresară şi să se 
ridice în picioare. Cel care strigase era Ivan Ivanici, dar 
acum nu mai era vorba de obișnuita lui trancaneala plină de 
convingere, ci de un țipăt sălbatic, ascuţit și nefiresc, ceva ca 
scirtfitul unei porţi care se deschide... Și cum nu putea 
să vadă prin întuneric, nici să-şi dea seama ce se întîmplase, 
Mătușa se sperie şi mai tare şi începu să mirtie : 

— Mrrr… 

Trecu citva timp, cam atît cit ţi-ar trebui să rozi un 
os mai măricel, dar strigătul nu se mai repetă. Încetul cu 
încetul, Mätusa se linişti și atipi. În vis văzu doi dulăi mari 
si negri, cu smocuri de par de anul trecut pe coaste și pe 
şolduri. Mincau cu lăcomie, dintr-un hîrdău mare, nişte lă- 
turi din care se înălța un abur alb, răspîndind un miros îm- 
bietor. Din cînd în când se uitau la Matusa, îşi aratau colții 
şi mfrfiau: „Degeaba, tie n-o să-ți dăm!“ Dar iată că un 
mujic îmbrăcat cu cojoc ieşi alergind din casă și-i luă la 
goană cu biciul. Atunci Măruşa se apropie de hîrdău şi în- 
cepu să înfulece. Însă, cum ieşi mujicul pe poartă, cei doi 
dulăi negri se repeziră la ea urlînd și în clipa aceea auzi din 
nou acelaşi țipăt ascuţit. 

— Ga! Ga-ga- ga! striga Ivan Ivanici. 

Mătuşa se trezi, sări în picioare Și fără să se coboare 
de pe salteluță, începu să urle. I se părea că altcineva ti- 
pase, un străin, nu Ivan Ivanfci. Tocmai atunci, cine ştie de 
ce, scroafa grohăi şi ea in sopronul ei. 

Dar iată că se auzi tirslit de papuci si în odaie intra 
stapinul, în halat şi cu o lumînare în mînă. Lumina tre- 
murătoare se urcă pe tapetele murdare, apoi pe tavan, alun- 


v5 


gînd întunericul. Mătușa văzu că în odăiță nu era nici un 
străin. Ivan Ivanici zăcea pe podea. Nu dormea. Stitea cu 
aripile desfăcute şi cu ciocul căscat si părea grozav de 
obosit si de însetat. Nici batrinul Feodor Timofeici nu dor- 
mea. Fără îndoială că şi pe el îl trezise tipätul acela. 

— Ce-i cu tine, Ivan Ivanîci? întrebă stapinul pe gin- 
sac. De ce te vaieți? Eşti bolnav? 

Gînsacul täcea. Stapinul îi puse mina pe git, îl mîngiie 
pe spate şi-i zise : 

— Ciudată fiinţă mai ești! Nici vu nu dormi, şi nici 
pe alţii nu-i laşi să doarmă. 

După ce ieși stapinul din odaie, luind cu el și lumi- 
narea, se făcu iarăşi întuneric. Pe Măruşă 0 prinse, frica. 
Ginsacul nu mai fipa, dar ei i se părea că cineva strain era 
acolo, in beznă. Şi lucrul cel mai inspäimintätor era că nu 
puteai să-i faci nimic, nici măcar să-l muşti, deoarece nu era 
chip să-l vezi, neavînd formă. Atunci fi trecu prin minte, 
fără să ştie de ce, că în noaptea aceea trebuia să se în- 
timple ceva peste măsură de rău. Nici Feodor Timofeici nu 
era liniştit. Matusa îl auzea cum se foieşte pe salteluta lui, 
cum cască şi scutură din cap. 

Undeva, pe stradă, cineva bătu într-o oarta şi, scroafa 
începu să grohăie în sopronul ei. Matusa scheună, își întinse 
labele, de dinainte si-si culcă botul pe ele. În ciocănitul din 
poartă, în grohăitul scroafei care cine ştie de ce nu dormea, 
în întunericul şi în liniştea din odaie, ca si în gemetele lui 
Ivan Ivanici, cäçeluga presimyea | apropierea acelui lucru in- 
spăimîntător şi dureros. I se părea că în toate patrunsese 
nelinistea și spaima. Si de ce, oare? Cine să fie străinul cel 
nevăzut ? Chiar lîngă Mătușa, licăriră abia, doar o clipă, 
două scîntei verzi. Era Feodor Timofeici care, pentru întiia 
oară de cînd se cunoşteau, se apropiase de ea. Ce căuta? 
Mätusa îl linse pe labă şi, fără să-l întrebe de ce venise, 
începu să urle încetișor, pe felurite tonuri. 

— Ga! ţipă din nou Ivan Ivanici. Ga-ga-ga ! 

Si iarasi se deschise usa si in odaie intra stapinul cu 
luminarea. Ginsacul stătea ca şi adineaori, cu ciocul căscat 
si cu aripile desfăcute. Își ținea ochii fnchisi. 

— Ivan Ivanici ! îl strigă stapinul. 

Ginsacul nu se mișcă. Stapinul se aşeză pe „podea în 
fata lui. îl privi în tăcere cîteva clipe, apoi urmă: 


76 


— Ivan Ivanici! Ce înseamnă asta? Nu cumva ai de 
gînd să mori? Aha, stai, abia acum îmi amintesc, abia 
acum! strigă el deznadajduit, luîndu-se cu miinile de cap. 
Ştiu ce e! Ştiu ce e! Te-a călcat azi un cal! Doamne Dum- 
nezeule, Doamne Dumnezeule ! 

Matusa nu înțelegea vorbele stapinului, dar dupa fata 
lui ghici că şi el se agtepta la un lucru inspaimintator. Îşi 
întinse botul spre, fereastra neagră, prin care i se părea că 
se uită cineva străin si începu să urle. 

— Moare Ivan Ivanici al nostru, Mătuşă! zise stă- 
pînul, impreunindu-si mîinile deznädäjduit. Da, moare! In 
odaita voastră a intrat moartea. Ce ne facem ? 

Palid şi tulburat, stăpînul o luă încet spre odaia lui de 
dormit, oftind si clatinind din cap. Mawsa se temu sa 
rămînă pe întuneric şi se luă după el. Omul se lăsă pe mar- 
ginea patului si repetă de cîteva on : 

— Doamne, ce-i de făcur? 

Mătuşa se învirtea pe lîngă picioarele lui şi, neputin- 
du-şi da seama de ce era tristă şi de ce erau cu toţii atît 
de tulburati, dar căutînd totuşi sa se lămurească, îi urmărea 
fiecare mişcare. Pina si Feodor Timofeici, care rareori îşi 
părăsea salteluça lui, veni în dormitorul stäpinului și în- 
cepu să i se frece de picioare. Scutura mereu din cap, ca şi 
cum ar fi vrut să-și împrăștie gîndurile care-l apăsau și se uita 
mereu sub pat, bănuitor. 

Stapinul luă o farfurioară, o umplu cu apă din cana de 
pe lavoar și se întoarse din nou la ginsac. 

— Bea puţină apa, Ivan Ivanici! îl îmbie cu duioșie, 
punindu-i farfurioara dinainte. Bea, dragutule ! 

Însă Ivan Ivanici nici nu se mișcă şi nici nu-şi deschise 
Ochii. Atunci stapinul îl aplecă şi-i viri pliscul în apă. 
Dar gînsacul nu bau, îşi desfăcu doar şi mai tare aripile 
şi rămase așa, cu capul căzut în farfurioară. 

— Gata, nu mai e nimic de făcut! ofră stäpinul. S-a 
sfîrşit ! S-a dus Ivan Ivanici al nostru! 

Si pe obrajii lui se rostogoliră picături strălucitoare, ca 
acelea care curg pe geamuri, cînd plouă. Fără să înţeleagă 
ce se întîmplase, Matusa și Feodor Timofeici se „ghemuiră 
la picioarele stäpinului si se mitară Îngroziți la ginsac. 

— Sărmane Ivan Ivanici ! suspină, stăpînul, îndurerat. 
Si eu care-mi pusesem în gînd să te iau la primăvară cu 


77 


mine la țară, să ne plimbăm pe iarbă verde! Bunul şi dra- 
gul meu tovarăș, te-ai dus! Ce-o să mă fac eu fără tine > 

Matusii i se părea că şi pe ea O aşteaptă aceeași soartă, 
că într-o bună zi, tot așa, din senin, o să închidă şi ea ochii, 
o să-și întindă labele, o să încremenească rinjind, $i toată 
lumea o să se uite la ea cu groază... Se vede că aceleași 
gînduri treceau şi prin capul lui Feodor Timofeici : nicio- 
data cotoiul cel batrin nu fusese atît de abatut și de mo- 
horit ca atunci. 

In vremea asta începuse să se crape de ziuă, şi în odaita 
nu se mai simțea prezenţa acelui străin nevăzut, care o 
speriase aşa de cumplit pe Matusa. Cînd se lumină de-a bi- 
nelea, intră portarul, apucă ginsacul de labe şi-l duse nu ştiu 
unde. lar mai târziu veni batrina Şi scoase afară copäita. 

Mătuşa trecu în salon şi se uită după dulap. Stăpînul nu 
mincase piciorul de găină, care era tot acolo unde îl pusese, 
în praf și päienjenis. Dar cățeluşa se simţea tristă și plictisita 
şi-i venea să plinga. Nici macar nu mirosi piciorul, se virt 
sub divan, se întinse şi începu să scîncească fncetisor, cu 
glas subțire : 

— Hi-ht-ht... 


UII. Un debut neizbutit 


Într-o seară, stapinul intra în odăița cu tapetele mur- 
dare şi, oe mîinile, zise : 

— Aşa- al. 

Vru să mai spună ceva, dar nu spuse nimic şi ieşi. Mă- 
tuça, care în timpul exerciţiilor îi cercetase cu luare-aminte 
expresia feţei şi intonațiile glasului, îşi dădu seama că stă- 
pinul era emoţionat, neliniștit, ba chiar supărat. Puțin mai 
tirziu, se intoarse şi zise : 

— Astăzi o să-i iau cu mine pe Matusa şi pe Feodor 
Timofeici. Să ştii, Mătuşă, că asta seară o să-l fnlocuiesti 
pe răposatul Ivan Ivanici la piramidă. La naiba! Nimic 
nu-i gata, nimic nu-i pregătit, avem prea puține repetiții! 
Ne facem de ris! Dam reprezentatia peste cap ! 


78 


Vorbind aşa, plecă din nou, dar peste cîteva clipe se 
întoarse îmbrăcat cu șuba și cu jobenul pe cap. Se apropie 
de motan, îl apucă de labele de dinainte si, ridicîndu-l 
În sus, îl viri la piept, sub şubă, ceea ce nu păru a-l tulbura 
de loc pe Feodor Timofeici, care nu se osteni măcar să-şi 
deschidă ochii. Pesemne că-i era totuna: om să stea culcat, 
ori să-l apuce de picioare și să-l ridice în sus, să zacă 
tolanit pe salteluga, ori să doarmă la pieptul stapinului, 
sub suba... 

— Să mergem, Mătuşă ! zise stăpînul. 

Fără sa înțeleagă nimic, cätelusa dădu din coadă şi-l 
urmă. Peste cîteva clipe stătea în sanie, ghemuita la picioarele 
stăpînului şi ascultindu-] cum bombănea mereu, zgribulindu-se 
de frig şi de emoție : 

— O să ne facem de ris! O să dăm reprezentatia 
peste cap! 


Sania se opri în fata unei case mari și ciudate, care 
semăna cu un castron de supă întors cu fundul în sus. 
Peronul lung din faţa celor trei uşi de sticlă era luminat 
de o duzină de felinare care te orbeau. Uşile se deschi- 
deau cu zgomot și, ca niște guri uriaşe, inghifeau oamenii 
care se îngrămădeau la intrare. Și erau acolo oameni multi, 
adeseori se opreau în faţa peronului şi cai, dar cîini nu se 
vedeau de loc. 

Stapinul o luă pe Matusa în braţe si o vîri la piept, 
sub suba, unde stătea şi Feodor Timofeici. Acolo era întu- 
neric şi cam inghesuiala, dar cald. O clipă licăriră două 
scîntei verzi : atins de labele reci şi aspre ale vecinei, motanul 
deschisese ochii. Matusa îl linse pe ureche. Apoi, căutînd să 
se așeze mai bine, începu să se foiască, îl împinse pe Feodor 
Timofeici cu labele îngheţate şi, din nebăgare de seamă, 
îşi scoase capul afară. Dar în aceeași clipă mîrîi furioasă 
şi se trase îndărăt sub suba. I se păruse că vede o încăpere 
uriașă, rău luminată si plină de tot soiul de dihanii. De 
după despärtiturile şi gratiile înşirate pe cele două laturi 
ale odăii se desluşeau boturi înspăimîntătoare: boturi de 
cai, boturi cu coarne, sau cu urechi lungi, iar unul, grozav 
de mare şi butucănos, îşi purta coada în locul nasului, şi din 
gură îi ieşeau două oase goale, foarte lungi. 


79 


Apasat de labele Matusii, cotoiul miorlai ragusit, dar 
chiar în clipa aceea șuba se desfacu si stapinul striga : 
„Hop !* Feodor Timofeici și Matusa sarira jos. Erau acum 
într-o odaita cu pereții cenușii de scînduri, unde, afară 
de o masuta cu oglindă. un scaun și cîteva zdrente atirnate 
prin unghere, nu mai era nimic, iar în loc de lampă 
sau lumînare ardea o luminiţă sclipitoare în chip de evan- 
tai, prinsă într-un tub bătut în perete. Feodor Timofeici 
îşi netezi cojocul pe care i-l mototolise Matusa, apoi se 
viri sub scaun si se întinse. Tot tulburat, stăpînul începu 
să se dezbrace, frecîndu-și, din cînd în când, miinile... Se 
dezbraca, intocmai asa cum facea acasa cind se pregătea 
să se vire în pat, sub pătură, adică își scoase tot de 
pe el, afară de rufărie. După aceea se așeză pe scaun şi, 
uitindu-se în oglindă, se apucă să facă ceva nemaipomenit : 
mai intii, își aşeză pe cap 0 perucă cu cărare la mijloc 
şi cu două virtejuri ca doua coarne, dupa aceea Își murdări 
fața cu ceva alb si, peste vopseaua albă, își desenă sprincene 
si mustati, ba î isi dadu şi cu roșu pe obraz. Și năzdrăvăniile 
lui nu se opriră aici. După ce-şi vopsi faţa si gitul, începu 
să se îmbrace cu nişte haine atit de ciudate şi de caraghioase, 
cum nu mai văzuse Matusa niciodată pînă atunci, nici prin 
casele oamenilor, nici pe stradă. Închipuiţi-vă o pereche 
de pantaloni largi, grozav de largi, dintr-o stambă cu flori 
mari, ca aceea din care {si fac de obicei tîrgoveţii perdele și 
îmbrăcăminte de mobilă. Pantalonii se încingeau tocmai sub- 
suoară, un crac era de stambă cafenie, celălalt de un galben 
țipător. După ce se vîri în ei, stapinul îmbrăcă o hainuçä 
tot de stamba, cu „guler mare, incretit, şi cu o stea de aur 
pe spate, apoi își trase ciorapi de culori diferite si se 
încălță cu ghete verzi.. 

Mătușa văzu negru înaintea ochilor și simți ceva, ca 
o apăsare pe suflet. Faptura din faţa ei, cu obrazul alb şi 
virita într-un fel de sac, păstra ceva din stăpîn: şi miro- 
sul, şi glasul păreau ale lui. Dar erau clipe cînd pe Matusa 
o chinuia îndoiala, si atunci îi venea s-o ia razna, latrind. 
Locul acela necunoscut, lumina în chip de evantai, mirosurile, 
schimbarea neasteptatä a stapinului — toate fi strecurau 
în suflet o frică nelămurită și presimţirea că soarta i-a 
harazit să dea peste ceva care s-o inspaiminte de moarte, 
de pildă peste botul acela uriaș, cu coadă în loc de nas. 


80 


Şi, pe deasupra, undeva, departe, cînta o fanfară nesuferită, 
iar in răstimpuri se mai auzea și cîte un muget nedeslușit. 
Un singur lucru o liniștea: nepăsarea lui Feodor Timofeici. 
Motanul mofaia liniștit, si nu deschidea ochii nici chiar 
cînd se mișca scaunul sub care stătea. 

La un moment dat, un bărbat în frac $i cu vestă albă 
îşi viri capul pe uşă şi zise: 

— Acum € numărul lui miss Arabela. După ea, vine 
rîndul dumitale. 

Stapinul nu-i răspunse nimic. Scoase de sub masa un 
eamantänas, se aşeză | şi începu să aştepte. Se vedea după 
buse si după mini ca era tulburat. Matusa auzea cum îi 
tremura răsuflarea. 

— Mister George, poftiti! strigă cineva din dosul ușii. 

Stapinul se ridică în picioare, își făcu de trei ori cruce, 
apoi luă motanul de sub scaun şi-l băgă în geamantan. 

— Vino încoa, Mătuşă ! zise el încet. 

Nedumerită, cäçelusa se apropie de miinile lui. Stăpînul 
o sărută pe cap şi o açezä lîngă Feodor Timofeici. Deodată, 
se făcu întuneric... Matusa începu să se zbata, să-l calce 
În picioare pe motan și să zgirie pereții. geamantanului. De 
spaimă, nu putea să scoată un sunet, iar geamantanul se 
legăna ca pe valuri și sălta... 

— Hop şi eu! strigă tare stapinul. Hop si eu! 

După aceste vorbe, Matusa simți ca geamantanul s-a 
lovit de ceva tare şi nu se mai leagănă. Apoi un muget 
asurzitor si adînc îi lovi auzul: parcă băteau pe cineva 
cu biciul, iar acel cineva nu putea fi decît dihania cea 
cu coadă în loc de nas. Mugea și hohotea atit de cumplit, 
încît zăngăneau pina și încuietorile geamantanului. Ca răs- 
puns la mugetul dihaniei, se auzi risul pătrunzător şi ascuţit 
al stăpînului, asa cum nu ridea niciodată acasă. 

— Ha! striga stăpînul, încercînd să întreacă mugetul. 
Onorat public! Chiar acum am sosit de la gară! Mi-a 
răposat bunica și mi-a lăsat o moştenire! Geamantanul 
asta e grozav de greu, trebuie să fie plin cu aur... Ha! 
Te pomeneşti c-o fi vreun milion 2... Ia să-l deschidem si 
să ne uităm... 

Încuietorile tacanira, și o lumină puternică o izbi pe 
Matusa drept în ochi. leşi din geamantan şi, asurzita de 


6 — Schițe si nuvele — c. 1900 81 


muget, începu să alerge cit o ţineau picioarele în jurul 
stăpînului, lătrînd din răsputeri. 

— la te uită! strigă sapinul. Unchiu-meu Feodor Timo- 
feici! Și scumpa mea matusa!... Rudele mele cele iubite, 
lua-le-ar dracul ! 

Zicind asa, se trînti cu burta pe nisip, înșfăcă motanul 
şi caçelusa ŞI-L strînse la piept. tn timp ce o imbrarisa, 
Matusa se uită repede în jur la lumea în care o arun- 
case soarta si, uimită de măreţia ei, încremeni o clipă de 
încîntare. Apoi se smulse din îmbrăţișarea _stäpinului si, 
sub nävala impresiilor, începu să se învârtă pe loc, ca 
un titirez. Lumea noua în care pătrunsese era uriașă, scăldată 
într-o lumină orbitoare ; ori încotro te uitai, peste tot, 
din pămînt si pînă-n bagdadie, nu vedeai decit fețe ome- 
nesti, fete si numai fete. Nimic altceva. 

— Ia loc te rog, Matusica ! strigă stapinul. 

Aducindu-si aminte ce trebuia sa facă, Matusa sari pe 
scaun și se aseza. Se uita la stapin şi văzu ca ochii lui 

riveau grav $i blind, ca totdeauna, numai fata si mai ales 
bazale $1 dinții i se 'strâmbaseră într-un rînjet larg, încre- 
menit. Ridea în hohote, sărea şi scutura din umeri, prefa- 
cîndu-se că e grozav de bucuros de prezenţa acelor mii 
de fete. Carelusa i fi lua veselia î în serios si, simțind cu întreaga 
ei fiinţă că miile de feţe stăteau cu privirile ayintite asupra 
ei, își ridică botişorul de vulpe şi începu sa urle de fericire. 

— Dumneata, Matusica, să stai acolo, îi zise stapinul, 
că eu și cu unchiu-meu o să-i tragem un cazacioc. 

Feodor Timofeici stătea și se uita cu nepăsare în jur, 
asteptind să-i vină rîndul la giumbuslucuri. Jucă apoi, dar 
fără viaţă, cu un aer plictisit şi morocănos. Se vedea după 
mişcările lui, după coadă şi mustăţi, că dispreţuia din adincul 
sufletului și publicul, şi lumina orbitoare, şi pe stapin, $1 
pe el însuşi... Cînd termina jocul, căscă si se așeză „Jos. 

— Ei, Matusica, pentru început, să cîntăm ceva, 1 se 
adresă iarăşi stăpînul. După aceea o să jucăm şi noi. E 
bine aşa? 

Scoase din buzunar un fluier şi începu să cînte. Caţe- 
lusa, care nu putea suferi muzica, se framinta cu ncii- 
nişte pe scaun si începu să urle. Din toate părţile se 
porniră strigăte şi aplauze. Stapinul se înclină, apoi, după 
ce se făcu liniște, îşi urmă cîntecul... Tocmai lua o nota 


82 


foarte înaltă, cînd deodata, de undeva de sus, din mijlocul 
mulțimii, se auzi un strigăt de mirare: 

— Tatuca! zicea un glas de copil. Asta-i Kaștanka 
noastră ! 

— Da, e Kastanka! întări un glas subțire și tremurat, 
de beţiv. E Kastanka, Fediușka! Să mă bata Dumnezeu, 
dacă nu-i Kastanka ! 

Cineva de la galerie fluieră si două glasuri, unul de 
copil si altul de bărbat, începură să strige în gura mare: 

— Kastanka ! Kastanka ! 

Mätusa tresari si se uită spre partea de unde veneau 
strigătele. Două fete omeneşti : una păroasă, cu rinjet de 
beriv, si alta rotundă, rumena si mirată, o izbiră în ochi, 
aşa cum 0 izbise putin mai înainte pipi orbitoare... Și 
dintr-o dată le recunoscu. Căzu de pe scaun, începu să 
se zbată pe nisip, apoi sări în picioare si, cu un scheunat 
de fericire, se repezi spre fețele acelea. Se stirni un zgomot 
asurzitor, străbătut de fluieraturi si de țipetele ascuţite ale 
copilului. 

— Kastanka ! Kastanka ! 

Matusa sari peste balustrada, apoi, peste umărul nu _suu 
cui, $i nimeri într-o lojă. Ca să ajungă la balconul următor, 
trebuia să sară peste un perete înalt de scînduri. Îşi făcu 
vînt, dar nu izbuti să ajungă, ci lunecă pe perete în jos. 
După aceea trecu din braţe în brate, linse obrazuri şi. 
mfini şi, asa, îşi făcu drum în sus, pînă ajunse în sfîrşit 
la galerie. 


După o jumătate de oră, Kastanka mergea pe stradă, 
în urma oamenilor care miroseau a clei si a lac. Luka 
Alexandrici se cam clatina și, instinctiv, ca un om cu 
experiență, făcea tot chipul să se fina cit mai departe 
de sant. 

— Ma balacesc în mocirla päcatelor, ca în pintecele... 
bombănea el. lar tu, Kastanka, esti... esti un semn de 
întrebare. Faţă de om, esti așa cum ar fi dulgherul față 
de tîmplar... 

Alături de batrin pasea Fediuşka, cu şapca lui taică-său 
pe cap. Kaştanka se uita la spinările celor doi, i se părea 


83 


că merge de cine știe cînd în urma lor, şi era fericită 
că viaţa ei nu se întrerupsese nici o clipă. 

Îşi aduse aminte de odăița cu tapete murdare, de ginsac 
si de Feodor Timofeici, de mesele bune, de exercițiile pe 
care le făcea, de circ... Dar toate acestea îi păreau acum 
ca un vis fără sfîrşit, ca un vis încurcat, apasator... 


1887 


Stepa 


Povestea unei călătorii 


ÎNTR-O zi de iulie, la revărsatul zorilor, o brisca jer- 
pelita fără arcuri ieşi din oraşul N. — capitala unui 
judeţ din gubernia Z. — și o luă hodorogind pe drumul 
cel mare. Era una din acele brişti preistorice, cu care 
nu mai călătoresc astăzi în Rusia decît misiţii, negustorii 
de vite şi preoţii săraci. La cea mai mică hurducătură 
scîrțiia şi gemea din toate încheieturile, iar căldarea legară 
de osia din spate fi tinea isonul, zdrăngănind. Larma asur- 
zitoare pe care o făcea, ca şi zdrentele de piele care atirnau 
jalnic de pe scheletul ei jupuit erau de ajuns ca să-ţi dai 
seama cît era de veche si ca ar fi fost numai buna de 
zvirlit la gunoi. 

În briscä se aflau doi localnici din N.: negustorul Ivan 
Ivanici Kuzmiciov, cu obrazul ras, cu ochelari și cu pălărie 
de pai, ceea ce-l făcea să semene mai mult a funcționar 
decît a negustor, si părintele Hristofor Siriiski, parohul bise- 


85 


ricii Sf. Nicolae, un batrinel mic de stat, cu plete lungi, 
îmbrăcat într-un caftan de pînză cenusie, încins cu un briu 
brodat multicolor și, pe cap, cu pălărie tare, lată în boruri. 
Negustorul era adincit în gînduri şi, din cînd în cînd, 
scutura din cap să nu ațipească. Expresia lui obișnuită, 
aspră, de om de afaceri, se lupta cu înduioşarea omului 
care abia adineaori își luase rămas bun de la ai săi, cinstind, 
așa cum se cuvine, despărțirea. În schimb, părintele privea 
uimit, cu ochii lui mici şi umezi, $1 zimbetul larg, care 1 se 
asternuse pe faţă, părea că-i cuprinde pînă si borurile pălă- 
riei. Era stacojiu la obraz de parcă inghetase de frig. Ivan 
Ivanici şi părintele Hristofor se duceau să vîndă niște lînă. 
Înainte de a se despărți de cei de acasă, mincasera cite o 
portie zdravana de papanasi cu smîntînă $i, cu toate că 
abia se luminase de zi, dăduseră de dusca și cîteva păhărele... 
De aceea, amîndoi erau foarte bine dispuşi. 

Afară de cei doi pe care i-am descris, şi de Deniska 
vizitiul, care biciuia de zor perechea de murgi iuți, în 
brişcă mai era un călător: un baietas de vreo nouă ani, 
cu fata pirlita de soare şi scaldata în lacrimi — Egoruska, 
nepotul lui Kuzmiciov. Cu încuviințarea unchiului ŞI cu 
binecuvintarea părintelui Hristofor, se ducea să se înscrie 
la liceu. Mama băiatului, Olga Ivanovna, văduva unui mo- 
dest funcţionar cu gradul de secretar de colegiu, soră dreaptă 
cu Ivan Ivanici, femeie căreia-i plăceau oamenii cu carte şi 
societatea aleasă, se rugase de frate-său ca acum, cînd se 
ducea cu lina la vînzare, să-l ia şi pe Egoruska și să-l dea la 
liceu. $i iată-l, stînd pe capră alături de Deniska și ţinîndu-se 
de cotul lui, ca să nu cadă, sărind în sus la hopuri ca 
ceainicul pe samovar, fără să înţeleagă unde se duce și 
pentru ce. Din pricina iuțelii cu care alerga brisca, rubasca 
roşie i se umfla la spate, iar palariuta nou-noutä, cu pană 
de păun, îi luneca mereu pe ceafă. Se socotea fiinţa cea 
mai nenorocită de pe lume și mereu fi venea să plînpă. 

Cînd brisca trecu prin faţa închisorii, Egoruska se uită 
la sentinelele care păşeau alene pe sub zidul înalt şi alb, la 
ferestruicile zăbrelite, la crucea strălucind deasupra acope- 
risului, şi-şi aduse aminte că săptămîna trecută, de ziua 
Maicii Domnului, se dusese cu mamă-sa la hramul bisericii 
de la închisoare, iar și mai demult, de Paști, fusese cu 
Deniska si cu Ludmila, bucătăreasa, să ducă celor închişi 


86 


cozonaci, ouă, plăcinte şi friptură. Puscariasii le multu- 
misera facindu-si cruce, iar unul din ei îi däruise o pereche 
de butoni, pe care-i meşterise singur din staniol. 

Băiatul se uita cu drag la locurile cunoscute, dar afurisita 
de brisca alerga „mereu lăsîndu- le toate în urmă. După 
închisoare se iviră, ca să rămînă apoi departe îndărătul 
lor, şoproanele afumate și negre ale fierärilor şi cimitirul 
verde si plăcut, împrejmuit cu zid de piatră. Peste zid, 
înotînd tn verdeata visinilor, se deslușeau monumente și 
cruci albe care, de departe, păreau pete vesele de lumină. 
Egoruska îşi aduse aminte că primăvara, cînd înfloresc copa- 
cii, petele acelea albe sînt una cu visinii bătuţi de floare, 
ca o mare albă, iar cînd se coc vişinile, crucile şi monu- 
mentele par stropite cu mărgele roşii ca sîngele. Acolo, 
undeva, la umbra vişinilor, dorm şi ziua, si noaptea tatăl 
lui Egoruska şi bunica Zinaida Danilovna. Cind a murit 
bunica, au culcat-o într-un sicriu lung gsi îngust, iar pe ochi, 
care nu voiau sa se inchida, i-au pus cite-un pitac. Ptna-n 
ultima zi, bunica era vioaie și-i aducea lui Egorușka din 
piață covrigi proaspeţi, presarati cu mac. Şi iată că acuma 
doarme, doarme... 

Dincolo de cimitir se ridica fumul negru și gros de la 
cărămidării. leşea în rotocoale mari de sub şoproanele mici 
şi scunde, de stuf, şi se înălța leneş în văzduh. Deasupra 
cărămidăriilor şi a cimitirului, cerul era plumburiu, si 
umbrele nesfirsite ale rotocoalelor de fum se tirau pe cimpia 
de peste drum. Pe lîngă soproane, învăluiți în fum, umblau 
încoace şi încolo oameni $i cai plini de colb roșcat... 

O data cu cărămidăriile, orașul se sfirsea, şi dincolo 
de ele începea cîmpia. Egoruska își mai aruncă privirea, 
pentru cea din urmă oară, asupra orașului, își lipi obrazul 
de cotul lui Deniska si lacrimi amare începură să-i picure 
din ochi... 

— Tot n-ai mai isprăvit cu plinsul, miorlaitule ? îi zise 
Kuzmiciov. lar te scincesti, alintătură! Dacă nu vrei să 
mergi, din partea mea n-ai decît să nu mergi. Nu te ia 
nimeni cu sila ! 

— Lasă, Egor, nu te teme, frate, că nu-i nimic... mormăi 
repede părintele Hristofor. Nu-i nimic, frate... Roagă-te lui 
Dumnezeu... Doar nu te duci la rău, te duci la bine. Învă- 


87 


țătura, cum se spune, înseamnă lumină, iar nestiinta intu- 
neric... Adevăr grăiesc fie. 

— Vrei să te întorci acasă? îl întrebă Kuzmiciov pe 
băiat... 

— V...v... vreau... îi răspunse Egoruska printre lacrimi. 

a Atunci intoarce-te. Dupa mine, degeaba te si duci, 
ca tot n-ai sa faci nici o scofala ! 

— Nu-i nimica, frate, lasă că nu-i nimic... fi dădea 
înainte părintele Hristofor. Roagă-te lui Dumnezeu să te 
ajute. Iaca, și Lomonosov cînd a plecat la învăţătură, a 
mers la drum cu nişte negustori de peşte. $1 vezi că a 
ajuns vestit în toată Europa. Învățătura pe care ţi-o însu- 
sesti cu credinţă dă roade plăcute lui Dumnezeu. Cum 
spune rugăciunea ? „Întru slava Ziditorului, întru mingiierea 
părinţilor nostri, întru binele Bisericii Şi al patriei...“ Asta-i! 

— Binele ăsta nu-i pentru toată lumea la fel... zise 
Kuzmiciov, aprinzîndu-yi o ţigară ieftină de foi. Că unii 
învaţă cîte douăzeci de ani, şi tot degeaba ! 

— Se mai întîmplă si asa. 

— Unora, învățătura le prieste, pe alții, mai rău fi 
zăpăceşte de cap. Soră-mea-i femeie nepricepută, ţine mortis 
sa fie in rind cu nobilii, să scoată din Egorka un învăţat, 
si nu vrea să înţeleagă că eu, cu negustoria mea, aș putea 
să-l fac fericit pentru toată viata. De ce-ţi spun eu asta: 
că dacă s-ar umple lumea de învăţaţi şi de nobili, n-ar 
mai avea cine să facă negoy și să semene pîine. Si am muri 
cu toții de foame! 

— În schimb, dacă toată lumea ar face negoy si ar 
semăna piine, n-ar mai avea cine să înveţe carte. 

Şi, socotind că spuseseră vorbe cu greutate şi înțelepte, 
îşi luară un aer grav şi tusira, amindoi odată. Deniska 
vizitiul, care ascultase tot ce vorbiseră ei, dar nu pricepuse 
nimic, clatina din cap si, saltindu-se pe capră, dădu bici 
murpilor. Tacura cu toţii. 

n vremea asta, înaintea ochilor călătorilor începuse 
să se astearna o cîmpie întinsă, fără sfîrşit, întretăiată într-o 
parte de un şir de dealuri. Îngrămădindu-se si uitîndu-se 
unul pe deasupra celuilalt, dealurile se uneau într-un podiș, 
care se întindea pe dreapta drumului pînă la orizont, pier- 
zîndu-se în departarile sinilii; puteai să merpi mult si 
bine, fără să-ți dai seama unde începea și unde se sfirsea 


podişul... Soarele se ivi din spate, dincolo de oraș şi, 
domol, fără grabă, se apucă de treburile lui. Mai întâi, 
asternu peste şes o fisie lata, de un gaiben- auriu, petrecind- 0 
pe lîngă un sir de gorgane, apoi pe lîngă o moară de vînt 
care semăna, de departe, cu un „omuleţ care ar da din 
mini, si făcînd-o sa alunece pina în fundul zarii, acolo 
unde cerul se întîlnea cu pămîntul. Peste cîteva clipe, o 
fisie la fel se aprinse ceva mai aproape, tirindu-se spre 
dreapta și învăluind dealurile. Fără veste, ceva cald mingiie 
spinarea lui Egoruska. O rază se furișă din spate, sări peste 
brişcă și peste cai, alergă în intimpinarea celorlalte şi, 
dintr-o dată, stepa întinsă si fără sfîrşit, aruncînd vălurile 
dimineţii, zîmbi si străluci sub rouă. 

Secara secerată, buruienile, laptele-cucului, cinepa säl- 
batică, tot ce arşița înnegrise, îngălbenise şi aproape uscase, 
spălate acum de rouă şi mingfiate de soare, inviau, gata parca 
să înflorească din nou. Deasupra drumului chirighițele zbu- 
rau cu strigăte vesele, în iarbă ţiştarii se chemau unii pe 
alții, iar undeva departe, spre stînga, se tînguiau nagifii. 
Speriat de zdranganitul briştii, un stol de potirnichi se 
înălță din mirişte și, sfirtind, se avinta spre coline. Greierii, 
lacustele verzi şi cele negre, scripcami si coropișnițele, înce- 
pură să-și depene în iarbă melopeea lor firfitoare și 
monotonă. 

Dar nu trecu mult și roua se zvîntă, văzduhul încre- 
meni, şi stepa, înşelată în nădejdile ei, își relua infapi- 
şarea mohorita de iulie. Iarba își lăsă capul la pamint, 
viaţa parcă se opri. Dealurile arse, de un verde-cafeniu, 
liliachii în depărtare, cu tonurile lor şterse, ca de umbră: 


cîmpia cu zările fnceçosate si cerul răsturnat peste ea — în- 
fricosätor de adînc şi de străveziu în stepă, unde nu sînt 
nici păduri, nici dealuri înalte — totul era nemarginit şi 


plin de nostalgie... 

Zăduf şi plictiseală ! Brisca aleargă, dar Egoruska nu 
vede decit unul şi același lucru: cerul, sesul, dealurile... 
Concertul din iarbă a amuţit și el. Chirighitele au plecat, 
potirnichile s-au făcut nevăzute. Stoluri de ciori, neavînd 
ce face, se rotesc pe deasupra ierbii vestede. Și cum sea- 
mana leit una cu alta, fac să pară stepa si mai monotonă. 


89 


Un uliu trece în zbor aproape de faţa pămîntului, ba- 
tind lin din aripi. Deodată se opreşte în văzduh, ca şi cum 
ar medita asupra plictiselii vieţii, apoi bate iarăşi din aripi, 
avintindu-se ca o săgeată pe deasupra stepei. Te întrebi, 
nedumerit : de ce o fi zburind şi ce-o fi căutînd >... În de- 
părtare, moara de vînt își invirte mereu brațele... 

Din cînd în cînd, parcă anume ca să mai rupă mono- 
tonia, albeste printre buruieni o tidvă sau un bolovan, răsare 
o clipă o piatră cenușie cioplită, se ivește o salcie uscată 
cu o gaita în vîrf, sau le taie calea cîte-un tisser. Și iarăşi 
buruieni, coline, ciori... 

Dar, slavă Domnului, iată pe drum un car cu snopi. 
În virful carului stă întinsă o tată. Somnoroasa, molesita 
de căldură, îşi ridică leneş capul şi se uită la drumeti. 
Deniska rămîne cu ochii la ea, murgii întind boturile spre 
snopi, şi brisca, scîrțiind din încheieturi, se sărută cu carul, 
în timp ce spicele tepoase trec ca 0 măturică peste pălăria 
tare a părintelui Hristofor. 

— Ho că dai peste oameni, grăsuno! strigă Deniska. 
la te uită la ea cît e de umflata la obraz, de parcă au 
piscat-o bondarii ! 

Fata zimbeste somnoros, mişcă încet din buze şi se culcă 
din nou... Deodată, pe colină se ivește un plop singuratic. 
Cine l-o fi sadit şi ce caută acolo, numai Dumnezeu ştie. 
Nu-ţi vine să-ți mai iei ochii de la tulpina lui înaltă și 
subțire, de la vesmintul lui verde. O fi fericit plopul cel 
mindru ? Vara arşiță, iarna ger şi viscol, toamna nopţi 
înspăimâîntătoare și negre, fără luna, cînd n-auzi decît urletul 
furios al vîntului. Dar mai cu seamă să fii toată viata 
singur, singurel !... De la plop, din virful colinei şi pînă în 
drum. se aştern, ca un covor auriu, lanuri de grîu. Pe deal 
griul e cosit şi adunat în clai, dar în vale abia acum se 
coseşte... Șase oameni, unul lîngă altul, îşi avinta coasele 
care sclipesc vesel în aer si fac toate o data: ,Vjj, vjj! 
După felul cum se mişcă femeile care leagă snopii, după 
chipurile cosaşilor și după sclipirea coaselor, poţi să-ți dai 
seama că arsita dogorăşte cumplit. Un dulău negru se repede 
cu limba scoasă la brişcă, fără îndoială cu gîndul să latre. 
Dar, ajuns la jumătatea drumului, se opreşte şi se uită 
nepăsător la Deniska, cu toate că omul îl amenință cu 
biciul : prea e cald ca să mai latre! Una din femei se 


90 


îndreaptă din mijloc si, sprijinindu-si cu mfinile șalele oe 
penite, petrece cu ochii rubaşca roșie a lui Egoruska. I-o 
fi placind culoarea ei aprinsă, sau şi-o fi adus aminte de 
copii ? Cine ştie... Dar ramine încă multă vreme încremenită, 
uitindu-se lung în urma briștii... 

lată că au trecut si de lanurile de griu. Si iarăşi încep 
să le treacă pe dinaintea ochilor cîmpia arsă de soare, 
dealurile ingalbenite, cerul încins de căldură. $i iarăși zboară 
uliul, lin, deasupra pămîntului. Ca si înainte, moara isi 
invirte braţele în depărtare, semănînd, ca si înainte, cu un 
omulet care ar da din mfini. La drept vorbind, de la o vreme, 
Ti se şi uraste să te tot uiţi într-acolo şi ți se pare că, moara 
fuge de brişcă şi că n-ai să mai ajungi niciodată pina la ea. 

Părintele Hristofor si Kuzmiciov taceau. Deniska își 
îndemna murgii, sfichiuindu-i din cînd în cînd cu aol 
iar Egoruska se uita cu nepăsare în jurul lui. Nu mai plin 
Arşiţa şi monotonia stepei îl dăduseră gata. I se părea că e 
o veșnicie de cînd îl hurducă brisca şi ca soarele fi doporăşte 
spinarea de cine ştie cînd. Nu făcuseră încă nici zece verste, 
şi el se si gindea: „Ar cam fi vremea să facem un popas, 
să ne mai odihnim ! 1“ De pe fata unchiului său duiosia 
dispăruse încetul cu încetul si nu lăsase în urmă decit o 
expresie de preocupare, de asprime, care dădea obrazului ras, 
ciolănos şi cu ochelari — mai ales acum, cînd nasul si 
timplele îi erau pline de praf — un aer inchizitorial, neîn- 
duplecat. În schimb, părintele Hristofor nu mai contenea 
să se minuneze de lumea lui Dumnezeu şi să surida. Se 
pîndea în tăcere la ceva frumos și vesel, şi un surîs blajin 
si plin de voie bună i se întipărise pe față. Ai fi zis că, 
din pricina căldurii dogoritoare, gîndul acela frumos si vesel 
îi încremenise În minte... 

— Ce zici, Deniska, mai ajungem noi din urmă astăzi 
căruțele noastre ? întrebă Kuzmiciov. 

Deniska se uită la cer, salta putin pe capră, dădu bici 
cailor şi abia după aceea îi răspunse: 

— Dacă o vrea Dumnezeu, le-om ajunge înainte de a 
se innopta. 

Deodată se auzi un lătrat de cîini. Vreo şase dulai mari, 
clobanesti, iesira ca din pămînt, de parcă stătuseră pina atunci 
la pîndă, şi se aruncară înaintea briştii, urlînd asurzitor. 


91 


Furiosi, cu ochii roșii şi cu capetele zburlite înconjurară 
brişca, îmbrîncindu-se cu ciudă, și începură să latre ragusit. 
Păreau gata să rupă în bucăţi și caii, şi brişca, și oamenii din 
ea, atît de aprigă era ura lor... Lui Deniska îi plăcea sa 
stirneasca dulaii, ca să-i ardă apoi cu biciul. De aceea, bucu- 
ros de întîmplare, se aplecă şi, cu răutate, îl arse pe unul 
cu sfichiul. Dulăii se îndîrjiră si mai amarnic, caii luară vint. 
Abia ţinîndu-se pe capră, Egoruska se uita la ochii şi la 
colții cîinilor și-și dădea seama că, dacă s-ar întîmpla sa 
cadă, l-ar rupe pe loc. Dar nu-i era frică. Se uita la cîini 
cu răutate, ca și Deniska, şi-i era ciudă că n-are şi el un 
bici. 

Brişca ajunse din urmă o turmă de oi. 

— Opreste! strigă Kuzmiciov. Ţine caii! Prrr... 

Deniska se lăsă cu tot trupul pe spate si trase häturile. 
Brisca se opri. 

— Vino încoace! strigă Kuzmiciov către cioban. Şi po- 
toleste-ti cîinii, lua-i-ar naiba ! 

Ciobanul, un batrin zdrențăros si desculț, cu căciulă pe 
cap, cu o desagă murdară atfrnatä la sold şi, în mînă, cu un 
toiag lung, cu cirja la capăt — un exemplar de păstor în- 
tr-adevăr biblic — își potoli cfinii si, scoțindu-și căciula, se 
apropie de brişcă. Un alt exemplar, tot atit de biblic, stătea 
nemișcat de cealaltă parte a turmei si se uita cu nepăsare la 
drumeti. 

— À cui e turma ? întrebă Kuzmiciov. 

— A lui Varlamov, răspunse ciobanul ou glas tunätor. 

— A lui Varlamov, repetă şi ciobanul care stătea de 
cealaltă parte a turmei. 

— Nu stit, Varlamov a trecut ieri pe aici ? 

— Nu, el n-a trecut... N-a trecut decit vechilul lui. 

— Mina, băiete ! 

Brișca plecă mai departe, iar ciobanii, cu dulăii cei răi, 
cămaseră în urmă. Egoruska se uita fără nici un chef înainte, 
la departarile liliachii, şi i se părea că moara, ale căreia aripi 
se invirteau mereu, începea sa se apropie. Crestea mai mare, 
tot mai mare, pînă se făcu mare de tot, de i se desluşeau 
bine cele două aripi: una din ele era veche şi peticită, cea- 
laltä nouă, cioplită de curînd, cu lemnul proaspăt sclipind 
în bătaia soarelui. 


92 


Brişca mergea drept înainte, iar moara părea că o ia 
la stînga. ȘI „pe măsura ce înaintau, moara se trăgea tot mai 
la stînga, însă fără să piară din ochii lor. 

— "Frumoasă moară i-a durat Boltva lui fecioru-său ! zise 
Deniska. 

— Da’ nu-i văd gospodăria. 

— E peste vale. 

În curînd se arătă şi gospodăria lui Boltva. Moara însă 
nu raminea în urmă, nu se departa: se uita la Egoruşka cu 
aripa ei strălucitoare si se invirtea mereu. Drept ca o vră- 
jitoare ! 


I 


Pe la amiază brișca o luă la dreapta, merse o bucată de 
drum la pas, apoi se opri. Egoruska auzi un murmur blind 
şi simţi lunecîndu-i peste obraz o adiere moale şi răcoroasă. 
Dintr-un deluşor durat din pietre uriaşe şi pocite tisnea un 
firicel de apa scurgindu-se printr-o tulpina de soc, infipta 
între pietre de un trecător milostiv. Apa cădea de-a dreptul 
pe pămînt şi, şopotind domol, o lua repede încotrova, la 
stînga, veselă, străvezie, sclipind în bătaia soarelui şi în- 
chipuindu- -si, fara îndoială, că era un şuvoi năvalnic si pu- 
ternic. Nu departe de deluşor, pirfiasul se laçea într-o bältoaca. 
Soarele fierbinte si pămîntul încins îl sorbeau cu sete, luîndu-i 
toată vlaga. Dar puţin mai la vale se unea, pesemne, cu alt 
pirfias, deoarece la vreo sută de pași de acolo, de-a lungul apei 
se vedea, înverzind, rogoz des și bogat, din care, la apropierea 
briștii, zvicnira țipînd trei becatine. 

Drumeyii se opriră lîngă pirfias, să se odihnească şi sa dea 
de mincare la cai. Kuzmiciov, părintele Hristofor $i Egoruska 
se asezara pe o bucatä de pâslă, î întinsă la umbra săracă a brigtii 
şi a cailor deshămaţi, si începură să mănînce. După ce pärin- 
tele Hristofor isi potoli setea și mîncă un ou răscopt, gîndul 
cel frumos şi vesel, pe care căldura dogoritoare i-l ferecase 
în minte, ceru să iasă la lumină. Părintele se uită cu bună- 
voință la Egoruska, mestecă ce avea de mestecat și începu: 


93 


— Şi eu am umblat la învăţătură, frate. Domnul a 
sădit în mine, încă din cea mai fragedă copilărie, înțelepciune 
şi dreaptă judecată, așa că, fără să mă laud, cînd eram ca 
tine îi fericeam pe părinți şi pe dascăli cu desteptaciunea 
mea. Nici n-aveam cincisprezece ani, cînd vorbeam şi fă- 
ceam stihuri în latineste, tot atît de ușor ca si în ruseste. 
Odată, pe cînd purtam cirja preasfingitului Hristofor epis- 
copul — mi-aduc aminte ca acum : era ziua preacredinciosu- 
lui împărat Alexandr Pavlovici Blagoslovitul — în timp ce 
preasfintitul îşi scotea odajdiile în altar, după liturghie, iată 
că se uită la mine cu blindete si mă întrebă : „Per bone, quam 
appelaris ?“ 1 Eu îi răspund: „Cbristophorus sum“, lar el: 
»Ergo connominati summus“ adică, avem același nume... 
După aceea m-a întrebat tot pe latineste : „Al cui eşti?“ 
I-am răspuns şi eu tot pe latineste că sînt feciorul diaconu- 
lui Siriiski din satul Lebedinskoe. Auzind răspunsurile mele 
deslusite și pline de grabă, episcopul m-a binecuvintat și mi-a 
spus asa: „Scene tatălui tau că o să am grijă de el, şi că nici 
pe tine n-o să te uit“. Protoiereii şi preoții, care se găseau în 
altar, au rămas şi ei grozav de miraţi cînd ne-au auzit vor- 
bind în limba latinească şi fiecare din ei şi-a arătat mulyami- 
rea și m-a lăudat. Nici nu-mi mijise mustafa, frate, cînd ci- 
team latineste, grecește și françuzeste. Cunosteam filozofia, 
matematica, istoria și toate celelalte învățături. Dumnezeu 
mă inzestrase cu o finere de minte, de se minuna lumea. Era 
de ajuns să citesc un lucru o dată sau de două ori, ca să 
ştiu pe de rost tot ce citisem. Dascalii Si binefäcätorii mei 
erau uimifi şi-şi ziceau ca din mine o să iasă un mare învățat, 
o făclie a bisericii. De altfel, şi eu imi pusesem în minte să 
ma duc la Kiev, să învăţ mai departe, însă părinţii n-au vrut 
să-mi dea binecuvântarea lor. „Cum adică, zicea tata, vrei 
să înveţi carte toată viata ? Dar cu noi cînd ai să mai stai?“ 
Dacă am văzut eu așa, m-am lăsat de fînvățănură și mi-am 
luat o parohie. Se înțelege că n-am ajuns mare învăţat, în 
schimb am ascultat de parinti, le-am mingiiat batrinetele și 
i-am fngropat cu cinste... După cum spune si Sfinta Scrip- 
tură : ascultarea e mai presus ca postul şi rugăciunea ! 

— Nu-i așa că ai uitat tot ce-ai învățat? îl întrebă 
Kuzmiciov. 


1 Copil bun, cum te cheamă (in Ib. lat. în original.) 


94 


— Cum era să nu uit? Doar, mulțămesc lui Dumnezeu, 
am trecut de şaptezeci de ani! Din filozofie si din retorică 
îmi mai aduc aminte cîte ceva, dar limbile şi matematica 
le-am uitat de tot. 

Părintele Hristofor închise ochii pe jumătate, se gîndi 
putin şi zise, cu glas scăzut: 

— Ce este ființa? Fiinţa este ceva desăvirşit, care nu 
mai are nevoie de nimic întru împlinirea ei. 

Apoi clătină din cap si rise fnduiosat. 

— Hrană spirituală ! urmă el. Asa și este: materia hrä- 
neste trupul, iar hrana spirituală, sufletul ! 

— Învățătură în sus, învățătură în jos! ofră Kuzmiciov. 
Mai bine gindeste-te că dacă nu-l ajungem din urmă pe 
Varlamov, atunci chiar o să ne fie de învățătură ! 

— Omul doar nu-i ac, îl găsim noi! Si pe urmă, de la 
o vreme numai pe meleagurile noastre se învîrte. 

Pe deasupra rogozului trecură în zbor cele trei becatine, 
şi în tipetele lor ascuţite se simţea neliniștea si necazul că 
fuseseră alungate din apropierea pirtiasului. Caii mâncau fără 
grabă, sforăind în răstimpuri, iar Deniska se tot învârtea pe 
lîngă ei. Făcând tot chipul să para că prea puțin îi păsa de 
castraveții, de plăcintele si ouăle cu care se ospătau stăpinii, 
flacaul se apucă să vineze taunii şi mustele, care năvăliseră 
pe pintecele şi pe spinările cailor. Icnind ciudat, din git, cu 
© răutate triumfătoare, își plesnea victimele cu singe rece, 
iar cînd nu izbutea sa le ucidă, mîriia înciudat, urmărind cu 
ochii ginganiile fericite, care scăpaseră din ghearele morții. 

— Unde eşti, Deniska ? Hai de mănîncă si tu ceva! îl 
strigă Kuzmiciov, oftind din adincul bojocilor, semn că se 
saturase. 

Deniska se apropie cu sfialä de bucata de pisli întinsă 
la pămînt, își alese cinci castraveți mari si bătrîni, zisi ,gal- 
benei“ (nu fndrazni să pună mina pe cei mai mărunți şi 
tineri), luă două ouă răscoapte, cu coaja crăpată şi neagră de 
spuză, apoi, nehotarit, ca și cum i-ar fi fost frică sa nu-i 
dea cineva peste mînă, atinse cu degetul o plăcintă. 

— Haide, ia-o ! îl încurajă Kuzmiciov. 

Deniska luă plăcinta, se duse ceva mai încolo şi se aseza 
cu spatele spre briscä. Si peste o clipă începu să mestece cu 
atîta zgomot, încît pina şi caii isi întoarseră capetele şi se 
uitara la el, bänuitori. 


95 


După ce sfirsi de mîncat, Kuzmiciov scoase din briscä 
un săculeţ și-i spuse lui Egorușka : 

— Eu mă culc, da’ tu bagă de seamă să nu-mi fure ca- 
reva saculetul de sub cap ! 

Părintele Hristofor îşi scoase briul, caftanul şi antereul. 
Cînd se uită la el, Egoruska rămase mirat: nu-şi închipuise 
niciodată că şi preoții poartă pantaloni. lar părintele Hristo- 
for avea o pereche de pantaloni de doc, virifi în cizme înalte 
şi un surtuc de alpaca, îngust si scurt. Privindu-l, Egoruska 
se gîndi că în hainele acelea, nepotrivite cu harul lui de preot, 
părintele Hristofor, cu barba si cu pletele cele lungi, semana 
mai curînd cu Robinson Crusoe. După ce se dezbracara, pă- 
rintele Hristofor și Kuzmiciov se întinseră la umbră sub briscä, 
față în față, si închiseră ochii. lar Deniska, sfirsind de mîncat, 
se lungi cu burta la soare, închizîndu-și si el ochii. 

— la seama să nu ne fure careva caii! îi spuse el lui 
Egoruska, şi adormi într-o clipă. 

Se lăsă o tăcere adinca. Nu se auzeau decît sforaiturile 
celor adormiti şi caii care ronțăiau și suflau cu zgomot pe 
nări. Ceva mai încolo suspina un nagit și din cînd în cînd 
răsuna tipätul ascuțit al celor trei becatine, care mai dădeau 
cîte o raită pe deasupra, să vadă dacă nu plecaseră cumva 
oaspeţii cei nepoftiti. Pîrîiașul sopotea si el domol, dar 
toate aceste zgomote nu izbuteau sa tulbure liniștea si sa 
trezească vazduhul amorţit. Dimpotrivă, păreau ca îmbie 
natura la somn. 

Giffind de căldura, parcă mai nesuferită acum, după ce 
mincase, Egoruşka alergă pînă la rogoz si se uită de jur 
împrejur. Dar nu văzu decît tot ce văzuse şi Înainte de 
amiază : cimpia, dealurile, cerul şi zările liliachii. Atita 
doar, că acum colinele erau mai aproape, iar moara nu se 
mai zărea : rămăsese undeva, cu mult în urmă. În spatele 
delusorului de piatră, din care izvora pirtiasul, se înălța un 
deal, mai neted şi mai întins, pe povârnişul căruia se cuibărise 
un cătun mic, alcătuit numai din cinci sau șase izbe. În jurul 
casutclor nu se vedeau nici oameni, nici copaci, nici umbră, 
ca si cum cătunul s-ar fi uscat, înăbuşit în aerul fierbinte. 
Neavind ce face, Egoruska prinse din iarbă un scripcar, îşi 
duse la ureche pumnul în care îl ţinea şi-l ascultă câtva timp 
cum firtia din scripca lui. Cînd i se urî cu cîntecul scripcaru- 
lui, se luă după un stol de fluturi galbeni, care se duceau 


9% 


spre rogoz să se adape şi, fără să-şi idea seama, se pomeni 
din nou lîngă brişcă. Unchiu-său și părintele Hristofor dor- 
meau duși. Fără îndoială că aveau sa doarmă așa încă două 
sau trei ceasuri, cît s-or odihni caii... Cum să-şi omoare el 
timpul pînă atunci şi unde să se vire ca să scape de căldură? 
Grea treabă... Fără voie, Egoruska puse gura sub firisorul de 
apa care curgea din tulpina de soc. Gura fi îngheță şi simți 
pe limbă gustul buruieni. La început bau cu sete, pe urmă 
în silă, pînă cînd frigul îi pătrunse în tot trupul şi începu 
să-i curgă apă pe rubaşcă. Apoi se apropie de brişcă şi se 
uită la cei care dormeau. Faţa unchiului purta întipărită 
aceeași expresie aspră și preocupată. Indragostit pînă la 
nebunie de meserie, chiar cînd dormea sau era la biserică, 
ascultind ,Heruvimti*, Kuzmiciov tot la afacerile lui se gîn- 
dea si nu le uita nici o olipa. Fără îndoială că şi acum visa 
tot baloturi de lina, căruțe, preţuri, îl visa pe Varlamov... 
In timp ce părintele Hristofor, om blajin si glume, care 
lua lucrurile în ușor, nu se lăsa prins niciodată fn latul 
vreunei negustorii care să-i înlănțuie sufletul ca un şarpe 
boa. În nenumăratele treburi negustorești, de care se apucase 
în viață, nu-l atrăsese atît afacerea propriu-zisă, cit bătaia 
de cap și faptul de a intra în legături cu oamenii, cu care 
orice negustorie te sileste să ai de-a face. Tot așa şi in 
călătoria pe care o făcea acum nu-l interesau atât lina, Var- 
lamov și prețurile, cit drumul lung, taifasurile din timpul 
mersului, somnul sub brişcă şi mesele la ore neregulate... Ju- 
decind dupa fața lui, el îl visa fără îndoială pe preasfingrtul 
Hristofor şi discuțiile lor latinești, o visa pe preoteasă, visa 
papanasi cu smîntînă şi multe alte lucrun pe care n-ar fi 
putut să le viseze Kuzmiciov. 

În timp ce se uita la cei care dormeau, Egoruşka auzi 
deodată, venind din depărtare, un cîntec uşor ca o şoaptă. 
Cînta o femeie, dar unde anume, în care parte, ar fi fost 
greu să-și dea seama. Cîntecul tărăgănat și trist, ca un plins 
abia auzit, părea că vine cînd din dreapta, cînd din stînga, 
cînd de sus și cînd de sub pămînt, de parcă un duh nevăzut 
ar fi zburat, cîntind, pe deasupra stepei. Egoruska se uită 
în toate părțile, fără să înțeleagă de unde venea cintecul 
acela ciudat. După ce ascultă mai cu luare-aminte, începu 
să i se pară ca nu cînta decît iarba: secatuita, pe jumătate 
moartă, ai fi zis că încerca să încredințeze pe au ştiu cine, 


97 


7 — Schite si nuvele — c. 1900 


cu soapta ei melodioasă și fără cuvinte, că soarele a pirlit-o 
pe nedrept, că ea nu avea nici o vină, că era încă tînără si 
dornică de viata si că ar fi putut să fie încă frumoasă, dacă 
n-ar fi venit arșiţa si seceta. Parcă-şi cerea iertare, cu toate 
că nu se simțea vinovată cu nimic, jurîndu-se că trecea prin 
chinuri îngrozitoare si că era atît de amărită, încît 1 se 
făcea milă de ea însăși... 

După ce ascultă citva timp, lui Egoruşka începu să i se 
pară ca din pricina cântecului aceluia trist si täräganat, aerul 
se făcea tot mai înăbușitor şi mai încremenit, tot mai fier- 
binte... Ca să nu mai audă nimic, © luă la fugă spre rogoz, 
încercînd să cinte si el Ss să tropăie cit mai tare din picioare. 
Ajungind acolo, se uită în jurul lui și se dumeri cine cinta : 
lîngă izba din marginea drumului stătea o femeie, îmbrăcată 
numai cu cămaşă scurtă, de sub care îi ieseau la iveală pi- 
cioarele lungi şi uscate, ca de cocostirc. Femeia cernea nu 
ştiu ce prin sită. Un praf alb se lăsa domol peste povirnis. 
Nu mai încăpea nici o îndoială acum că ea cinta. La cîţiva 
pași mai încolo stătea încremenit un băieţel, în cămăşuţă si 
cu capul gol. Ai fi zis că era vrajit de cîntecul femeii. Fără 
să se clintească din loc, se uita undeva, în vale, poate chiar 
la rubaşca roşie a lui Egoruşka. 

Cîntecul amuti. Egoruska o luă domol înapoi spre brişcă 
si, neavînd ce face, începu să se joace cu firicelul de apă. 

Dar cîntecul taraganat se auzi din nou. Cinta aceeaşi 
femeie cu picioare lungi, din cătunul de peste deal. Și pe 
Egoruska îl cuprinse iarăși plictiseala. Lăsă în plata Dom- 
nului tulpina de soc și se uită spre virful dealului. Si văzu 
ceva atit de neașteptat, încît chiar se cam sperie un pic. 
Deasupra lui, sus, pe unul din bolovanii mari şi colțuroşi, 
stătea un băiețel rotofei, numai in cămășuţă, cu o burticica 
fuguiata și cu picioare subțiri : era băieţelul! pe care-l văzuse 
cu putin inainte lîngă femeie. Se uita cu gura cascata, fără 
să clipească, cu frică $1 cu mirare prostească la rubasca roşie 

a lui Egoruska şi la brișcă, de parcă avea Înaintea lui nu 
Sci ce vedenii de pe alta lume. Stacojiul camasii îi „plăcea 
şi-l ispitea, iar brişca şi oamenii adormiti dedesubt îi stir- 
neau curiozitatea. Poare că, atras de culoarea cea frumoasă 
şi împins de curiozitate, coborise dm cătun ! la vale, fără să-şi 
dea seama, şi acum era speriat de propria lui îndrăzneală. 
Egonuşka se uită lung la băieţelul care, la rîndul lui, se uita 


98 


la el. Tăceau amîndoi, $i nici unuia nu-i era tocmai la în- 
demînă. După citva timp, Egoruska îl întrebă pe celălalt: 

— Cum te cheamă ? 

Bäieçelul îţi umflă si mai tare obrajii, se lipi cu spatele 
de piatră, își holbă ochii şi răspunse, gros şi ragusit : 

— Tu! 

Nici unul, nici celălalt nu mai spuseră nimic. După ce 
se măsurară cîteva clipe în tăcere, misteriosul Tit, fără să-şi 
ia ochii de la Egoruska, ridică un picior, căută cu 'călctiul un 
punct de sprijin şi se urcă pe bolovan. Apoi, tragindu-se 
de-a-ndaratelea si uitindu-se țintă la Egoruska, de parca s-ar 
fi temut să nu-l atace pe la spate, se urcă pe alt bolovan, 
după aceea pe altul, si tot asa pina se făcu nevăzut dincolo 
de culmea delusorului. 

După ce-l petrecu cu ochii, Egoruska își cuprinse genun- 
chii cu braţele și-și lăsă capul în piept... Razele dogoritoare 
ale soarelui îi frigeau ceafa, gitul şi spinarea. Cîntecul tîngui- 
tor cînd se stingea, cînd Robes din nou prin aerul încins şi 
neclintit, pirtiasul soptea monoton, caii ronțăiau.. … lar timpul 
se tira nesfirsit de încet, de parca se oprise și incremenise şi 
el. Ai fi zis că de dimineaţă și pînă acum trecuse un veac... 
Oare nu Cumva asta era voia lui Dumnezeu, ca el, Egoruska, 
împreună cu brisca și caii să încremenească în vazduhul 
fierbinte, asemenea dealurilor, şi să rămînă pe veşnicie în lo- 
cul acela ? 

Egoruska îşi ridică fruntea și se uită drept, înainte, cu 
ochii incefosati. Zärile liliachii, care pina atunci rămăseseră 
nemişcate, începură sa tremure şi, împreună cu cerul, să se 
tragă mai în fund, tirind cu ele iarba arsă şi rogozul... O 
putere necunoscută îl luă pe Egoruska şi-l pură, cu o re- 
peziciune ametitoare, pe urma zarilor liliachii. Si o data cu el, 
porniră În iures si arsita cea dogoritoare, | şi cîntecul cel tin- 
guitor. Băiatul își lăsă din nou capul în piept şi închise 
ochii. 

Cel dintîi se trezi Deniska. il piscase nu ştiu, ce, pentru 
că sări fn picioare, se scărpină amarnic la umăr şi bom- 
bani : 

— Fire-ai tu afurisită să fii! Lua-te-ar naiba să te ia! 

Apoi se apropie de izvor, isi potoli setea și-și răcori mult 
timp obrajii. Bălăceala aceea si plescăitul apei îl treziră pe 
Egoruska din amorçealä. Băiatul se uită la fața udă a vi- 


99 


zitiului, plină de stropi si de pistrui mari, care o făceau sa 
pară de marmură, și întrebă : 

— Plecăm degrabă ? 

Deniska se uită la soare, să vadă cit se ridicase de sus, 
și răspunse : 

— Aşa cred! 

Îşi şterse fata cu poala cămășii, apoi, luindu-si un aer 
foarte serios, Începu să sară într-un picior. 

— Ja să vedem, zise, care din doi ajunge mai repede la 
rogozul de colo, sărind într-un picior ? 

Cu toate că era molesit de căldură si de somn, Ego- 
rușka se luă pe urma lui, sărind și el. Deniska avea aproape 
douăzeci de ani, era vizitiu de cine ştie cînd, se gindea la 
însurătoare, şi rămăsese copilăros. Îi plăcea nespus de mult 
să înalțe zimeie, să fugărească porumbeii, să joace argice, să se 
ia la întrecere alergând și să se amestece în jocurile și în cer- 
turile copiilor. Era destul să plece stăpînii de acasă sau să 
se culce, pentru ca Deniska să se apuce de tot felul de năz- 
drăvănii, să sară într-un picior sau să arunce cu pietre. Un 
om în toată firea, văzîndu-l cu cîtă plăcere se zbenguia cu 
copiii, greu s-ar fi putut stapini să nu zică: „Ce l-o fi 
apucat pe galiganul ăsta ?...“ Dar copiii nu se mirau de loc 
că vizitiul cel cit un munte se amesteca în jocurile lor: 
„Joace-se cit o vrea, numai să nu se bata!“ Tot așa, nici 
cățeilor nu li se pare ciudat cînd vreun dulău mare si bun 
se zbenguie laolaltă cu ei. 

Deniska îl întrecu pe Egoruska şi se arătă cit se poate 
de fncîntat. Făcu şiret cu ochiul si, ca să-i dovedească băia- 
tului că era în stare să sară într-un picior oricît, îi propuse 
să alerge împreună pînă la drum și de acolo înapoi, fără 
oprire, pînă la brișcă. Însă Egoruska nu mai primi: obosise, 
abia mai sufla. 

Deodata, Deniska îşi luă o mutră grozav de serioasă, 
cum nu-și lua nici atunci cînd îl certa Kuzmiciov sau cînd 
se repezea la el cu baçul. Ascultă cu luare-aminte, apoi se 
lăsă încetişor într-un genunchi. Chipul lui arăta şi asprime, 
dar și frică, întocmai ca atunci cînd îţi spune cineva o poveste 
de groază. După aceea isi aţinti privirea într-un punct, ridică 
încet mîna făcută caus si, trintindu-se cu burta la pamint, 
îşi repezi palma în iarbă. 


100 


— Gata! strigă el biruitor, cu glasul ragusit de emo- 
tie, si, ridicindu-se, viri sub nasul fui Egoruska un cosas 
mare. 

Închipuindu-și că-i fac plăcere, Egoruska şi Deniska în- 
cepură să mîngiie cu degetul spinarea lata si verde a cosa- 
sului și-i pipăiră mustatile. Deniska prinse apoi o muscă 
grasă, cu burta plină de sînge de cal, și i-o dadu cosasului 
care, fără sfială, ca și cum îl cunoştea pe Deniska de cine 
ştie când, îşi puse în mișcare mandibulele lungi, asemeni unei 
viziere de coif, şi mîncă pîntecele muştei. După aceea îi dă- 
dură drumul. În clipa următoare, cäptuseala trandafirie a 
aripioarelor lui sclipi în bătaia soarelui, apoi gingania se 
lăsă în iarbă și începu să tfriie. În urmă, îi dădură drumul 
şi mustei care își întinse aripile si, așa fără pintece cum era, 
o luă în zbor spre cai. 

De sub briscä se auzi un suspin adînc. Se trezise Kuzmi- 
ciov. Îşi ridică repede capul și-și pironi ochii nelinistiti fn 
depărtările sinilii. După felul cum îşi trecuse căutătura in- 
diferenta pe deasupra lui Egoruska și a lui Deniska, se vedea 
bine că, deși abia se trezise din somn, gindurile lui erau la 
lina şi la Varlamov. 

— Părinte Hristofor, ia scoală-te, că-i vremea! începu 
el, îngrijorat. Ai dormir destul. Mă tem că am pus-o de 
mămăligă cu treburile noastre! Deniska, înhamă caii... 

Părintele Hristofor se trezi cu acelaşi zimbet cu care 
adormise. Somnul îi mototolise obrazul, care părea acum 
fnchircit. Dupa ce se spălă si se îmbrăcă, scoase fără grabă 
din buzunar o psaltire mică şi soioasă şi, întorcîndu-se cu 
fața spre răsărit, începu să citească În şoaptă şi să-şi facă 
cruce. 

— Părinte ! zise Kuzmiciov cu dojană în glas. E timpul 
să plecăm, caii stau înhămațţi, şi dumneata, pe cinstea mea... 

— Îndată, îndată... mormăi părintele Hristofor. Trebuie 
să-mi citesc catismele... Azi încă nu le-am citit. 

— Carismele le poți citi şi mai pe urmă. 

— Ivan Ivanfci, la mine fiecare zi îşi are rânduiala ei... 
Altfel nu se poate ! 

— Nu se supără Dumnezeu numai pentru atita lucru! 

Dar părintele Hristofor rămase încă aproape un sfert 
de oră neclintit, cu fața Întoarsă spre răsărit, miscind din 
buze. Kuzmiciov se frămînta pe loc, ridica din umeri nerăb- 


101 


dător și-i arunca priviri pline de ură. Ceea ce-l scotea mai 
cu seamă din sărite era ca, după fiecare „Slava tic“, părin- 
tele Hristofor trăgea adînc aerul în piept, îşi făcea repede 
cruce $i zicea de trei ori, tare, ca să se închine si ceilalți: 

— Aleluia, aleluia, slavă Tie, Dumnezeule ! 

În sfîrșit, părintele zimbi, îşi înălță ochii la cer si, vi- 
rindu-si psaltirea în buzunar, zise : 

— Fim! 

După cîteva clipe, brişca se porni la drum. Prin fata 
călătorilor se perindau aceleaşi privelişti ca si înainte de prînz, 
de-ai fi zis că o luaseră îndărăt. Dealurile se pierdeau în 
depărtările liliachii, de nu puteai să vezi unde se sfîrșeau, iar 
în urmă rămîneau aceleași buruieni, aceleași pietre si aceleaşi 
miristi. Aceleaşi ciori si aceiaşi ulii cu aripi puternice se în- 
virteau alene pe deasupra stepei. Văzduhul încins și liniştit 
părea mai încremenit încă, și toată natura era cufundata 
într-o tăcere ca de mormint... Nici o adiere, nici un zgomot 
proaspăt și viu, și nici un nor pe nicăieri... 

Dar iată că soarele începu să coboare spre afintit. Stepa, 
dealurile si văzduhul nu mai puteau suporta apăsarea și 
chinul si, pierzindu-si răbdarea, încercau să-și scuture jugul. 
Pe neașteptate, se ivi de după dealuri un nor învolburat, 
cenușiu şi tivit cu argint. Schimbă o privire cu stepa ca şi 
cum ar fi vrut să-i spună: „Uite eu sînt gata“ — şi se în- 
cruntă. Deodată, în aerul stătut, plesni ceva. Vijfind si şuie- 
rind, vintul se aruncă asupra stepei. Un foșner de răscoală 
se rostogoli prin iarbă şi prin bălăriile rămase de anul trecut, 
iar de-a lungul drumului se înălțară virtejuri de praf, care, 
ducind ou ele paie, libelule si pene, o luară în iures peste şes, 
adunîndu-se în coloane uriaşe si negre și întunecînd soarele. 
De-a lungul și de-a latul stepej, ciulinii alergau, sărind şi 
poticnindu-se. Unul, prins în virtej, se răsuci ca o pasăre, se 
ridică spre cer şi, ajungînd doar un simplu punct negru, 
dispăru în înălțime. fă urma lui plecă încă unul, apoi încă 
unul, şi Egoruska văzu doi din ei ciocnindu-se în înălțimile 
albastre, apoi inclestindu-se, ca la trîntä dreaptă. 

Un spircaci se ridica fn zbor, chiar din marginea drumu- 
lui. Asa cum dădea din aripi si din coadă, părea, în bătaia 
soarelui, unul din acei pestisori de tinichea, pe care-i folosesc 
pescarii drept momeală, sau un fluture de baltă, ale cărui 
aripi, cînd zboară peste fața apei, se confundă cu antenele, 


102 


de parcă i-ar fi crescut mustăcioare şi în faţă, şi la spate, si 
pe de lături... Tremurînd în văzduh ca o gînganie şi jucin- 
du-și culorile în soare, spircaciul se ridică drept în sus, dar, 
speriat de norul de praf, o luă brusc într-o parte, sclpind 
încă multă vreme în lumina soarelui... 

Tulburat şi buimăcit de furtună, pesemne, tisni din iarbă 
un cristei. Zbura cu vintul în spate, nu împotriva lui ca 
celelalte păsări, si din pricina asta penele i se zbirlisera de 
părea cît o păină, ceea ce-i dădea un aer fioros și impunător. 
Numai ciorile, îmbătrinite în stepă si deprinse cu toanele ei, 
pluteau liniștite pe deasupra ierbii, sau, fără să-şi bată capul 
cu ceea ce se petrecea în jurul lor, scormoneau nepăsătoare 
pămîntul tare cu pliscurile lor groase. 

Undeva, dincolo de dealuri, se auzi tunind şi îndată se 
simți o adiere de răcoare. Deniska fluieră vesel si dădu bici 
cailor. Jinindu-si pălăriile, părintele Hristofor si Kuzmiciov 
își îndreptară privirile spre dealuri... Ce bine ar fi să tragă 
o ploaie! 

Încă puţin. şi stepa ar fi ieșit biruitoare. Dar o putere 
nevăzută, copleșitoare, încătușă vintul și vazduhul, potoli 
praful, şi liniştea se asternu iarăși, ca și cum nu s-ar fi întîm- 
plat nimic. Norul se ascunse, dealurile arse se încruntară, 
văzduhul încremeni supus, şi numai nagiţii, tulburati, se 
tinguiau undeva, blestemîndu-și soarta... 

Apoi se făcu seară. 


III 


Din umbra înserării se desprinse o casă mare, cu etaj, 
cu acoperiș de tablă ruginită şi cu ferestrele întunecate. I 
se zicea han, deşi nu avea în jurul ei nici grajduri, nici so- 
proane. Srătea sinpură în mijlocul stepei, fără să fie măcar 
împrejmuită. Doar putin mai la o parte se deslusea o livadă 
de visini, prăpădită, înconjurată cu gard de nuiele, iar sub 
ferestre cîteva tulpini de floarea-soarelui îşi aplecau capetele 
grele, adormite. În livadă cfrfia o moriscä, pusă acolo anume 


103 


ca să sperie iepurii. Încolo, nu se auzea şi nu se vadea ni- 
mic. În jurul casei nu mai era altceva decât stepa. 

Nici nu apucase brisca să oprească în fata cerdacului ca 
din casă se şi auziră două glasuri bucuroase, unul de bărbat 
şi altul de femeie. Apoi ușa scîrții din sitini si, aproape în 
aceeași clipă, lîngă brişcă se ivi o făptură desirata şi slăbă- 
noagă, care dădu din mfini, fluturindu-si pulpanele hainei. 
Era stăpînul hanului, Moisei Moiseici, un bărbat între două 
virste, cu faţa galbejita şi cu barba mare $i frumoasă, neagră 
cum e tuşul. Purta o redingotă ponosită, care-i spinzura pe 
umerii Înguști, ca atirnata Într-un cui, si de cite on plesnea 
din palme, de bucurie sau de spaimă, pulpanele ei fluturau ca 
doua aripi. Afară de redingotă, Moisei Moiseici, hangiu!, mai 
pura şi o pereche de pantaloni albi şi largi, şi o vestă de 
catifea, cu floricele roscate ca niște plosnite uriașe. 

Recunoscind drumeţii, Moisei Moiseici rămase o clipă în- 
cremenit de bucurie, apoi îşi împreună mîinile și suspină. 
Pulpanele redingotei începură să fluture, spinarea i se îndoi 
ca un arc şi un zimbet fi strimbă obrazul palid, de parca 
apariția briştii nu ar fi prilejuit numai o plăcere, ci şi o fe- 
ricire adinca, aproape ca o durere. 

— Doamne, Dumnezeule ! începu el cu glas subtirel şi 
cîntat. Respira greu și se fnvîrtea pe loc, împiedicîndu-și 
oaspeţii să coboare din brişcă. Ce zi mare pentru mine, ce zi 
fericită ! Doamne, oare ce trebuie să fac? Ivan Ivantci! Pa- 
tintele Hristofor ! Și ia te uită ce cuconas frumusel sade pe 
capră, aşa să mă bată Dumnezeu! Ei, Doamne, dar ce-i cu 
mine ? Stau colea şi nu-mi poftesc oaspeţii în casa! Poftiti 
vă rog, poftiti, faceti-mi onoarea! Lasati, lăsaţi, duc eu 
bagajele... Doamne, Dumnezeule ! 

După ce cotrobăi prin brişcă şi-i ajută pe oaspeti să 
coboare, Moisei Moiseici se întoarse fără veste şi strigă, cu 
un glas atît de sălbatic şi de sugrumat, de parcă se îneca şi 
cerea ajutor : 

— Solomon ! Solomon ! 

— Solomon! Solomon! repetă în casă, ca un ecou, un 
glas de femeie. 

Uşa scârții din nou și în prag se ivi un evreu tânăr, mic 
de statură, roșcat, cu nasul mare ca un plisc de pasăre şi 
cu chelie în creștetul capului cu păr aspru şi cre. Avea pe el 
o hamuta bearcă grozav de jerpelita, cu pulpane rotunjite 


104 


şi cu mineci sounte, şi o pereche de pantaloni tot scurți, ceea 
ce-l făcea şi pe el să pară scurt și ciuntit, ca un fel de găină 
jumulită. Acesta era Solomon, fratele lui Moisei Moiseici. 
Fără să-i salute pe oaspeti, zimbind doar ciudat, Solomon 
se apropie în tăcere de brișcă. 

— A venit Ivan Ivanici si părintele Hristofor! îl vesti 
Moisei Moiseici, cu un glas, de parcă se temea că n-o să fie 
crezut. Oz, vei, asta-i curată minune să ne pice la casă nişte 
oameni de treabă ! Fai, ce stai? Ia bagajele, Solomon! Pof- 
titi, dragii mei oaspeţi ! 

Pugin mai tîrziu, Kuzmiciov, părintele Hristofor şi Ego- 
rușka stăteau într-o încăpere mare, întunecoasă şi goală, la 
o masă „veche de stejar. Masa părea stingheră, deoarece, afară 
de ea, în odaie nu mai era decît o canapea lată, cu muşa- 
maua găurită și trei scaune, cărora nu oricine ar fi îndrăznit 
să le zică asa. Păreau mai curînd trei jalnice caricaturi de 
scaune : îmbrăcate într-o musama_ care de mult își trăise 
traiul, spătarele lor erau atît de nefiresc lăsate pe spate, încît 
aduceau mai mult cu nişte săniuțe de copii. Cine ar putea 
înțelege ce o fi fost în mintea tîmplarului necunoscut care 
îndoise asa de tare spătarele ? Îţi venea să crezi că le înco- 
voiase vreun atlet care trecuse pe acolo, ca să-şi arate puterea 
şi că, încercînd să le îndrepte, le îndoise şi mai rău. Odaia 
era mohorita, cu pereţii cenușii, cu tavanul și cornisele în- 
negrite de fum și cu podeaua plină de crăpături și de găuri 
misterioase, de-ti venea să crezi că le făcuse același atlet, 
cu tocul. Într-un cuvînt, aveai impresia că dacă s-ar aprinde 
zece lămpi, în odaie ar fi tot atît de întuneric. Pe pereţi, 
ca si la ferestre, nu se vedea nimic care să semene a podoabă. 
Adică, nu: pe un perete atirna o rama de lemn, afumată 
şi ea, cu un brevet purtind stema imperială, iar pe altul, o 
ramă la fel, cu o gravură sub care stătea scris: „Nepăsarea 
oamenilor“. Dar nu puteai să înţelegi față de cine își arătau 
oamenii nepăsarea lor, atît era de înnegrită de vreme şi atit 
de nenumărate erau urmele pe care le lăsaseră muștele pe 
ea. În încăpere stăruia un aer închis şi acru. Chiar şi după 
ce Își instalase oaspeții în odaie, Moisei Monseici făcea mereu 
tamenele, își împreuna mîinile, se fringea din sale si scotea 
strigăte de bucurie. I se părea lui că trebuie neapărat să le 
facă toare astea, ca să se arate cit mai politicos şi mai prie- 
tenos fata de noii sosiți. 


105 


—- Cînd au trecut pe aici căruțele noastre? îl întrebă 
Kuzmiciov. 

— Apoi o parte au trecut dis-de-dimineaţă, iar o parte 
au poposit aici la amiază și au plecat spre seară. 

— Aşa... Dar Varlamov n-a trecut şi el ? 

Nu, Ivan Ivania. Numai Grigori Egorici, vechiiul 
lui, a trecut ieri dimineaţă. Zicea că stapinu-sau a plecat la 
molocan !. 

— Bun... Asta înseamnă că o să ajungem repede căruțele 
din urmă, si după aceea o să ne repezim şi noi pina la 
mo!ocan. 

— Pentru Dumnezeu, Ivan Ivanici! facu Moisei Moi- 
seici speriat, împreunîndu-și miinile. Cum o să plecați noap- 
tea ? Stati să mincati si vă odihniti la noi, iar mîine dimi 
neata, dacă o vrea Dumnezeu, o să plecați şi o să ajungeţi 
din urmă pe cine va pofteşte inima ! 

— N-avem timp, n-avem timp... Nu te supăra, Moisei 
Moiseici, altă dară poate, dar acum n-avem timp. Stăm un 
sfert de ceas si plecăm. De dormit, o să dormim la mo- 
locan. 

— Numai un sfert de ceas! ţipă Moisei Moiseci pitigäiat. 
Dar, pentru Dumnezeu, Ivan Ivanici! O sa mă siliți să 
vă ascund pălăriile si să pun lacăt pe usa! Măcar să luaţi 
ceva în gură și să beti un ceai. 

— N-avem timp pentru ospățuri! îi răspunse Kuzmi- 
ciov. 

Moisei Moiseici isi lăsă capul pe umăr, îşi îndoi genun- 
Chii, întinse înainte mîinile cu palmele desfăcute, ca și cum 
voia să se apere de lovituri, si începu să se roage cu un 
zîmbet mieros și chinuit : 

— Ivan Ivanici! Părinte Hristofoare! Fiţi buni si luaţi 
macar un ceai! Sint eu un om chiar atit de păcătos, încît 
na nu puteţi lua un ceai la mane ? Ivan Ivanici! 

— Un ceai am putea lua, ofta împăciuitor părintele 
Hristofor. Asta nu poate să ne întârzie cine știe cit. 

— Bine, fie ! se invoi si Kuzmiciov. 


„___4 Molocani, sectă religioasă, apărută in Rusia prin secolul al 
XVIII-lea. Propovăduia „perfecționarea morală“ și nu recunostea ritua- 
lu] bisericesc. 


106 


Moisei Moiseici tresări, slobozi un țipăt de bucure şi 
scuturindu-se, de parcă chiar atunci ar fi ieșit din apă rece 
şi ar fi dat de căldură, se repezi la ușă şi strigă, cu acelaşi 
glas sălbatic şi sugrumat cu care îl strigase adineauri pe 
Solomon : 

— Roza! Roza! Trimite samovarul ! 

Peste cîteva clipe usa se deschise si în odaie intră Solo- 
mon, cu o tava mare în mini. În timp ce așeza tava pe 
masa, se uita cu un zimbet batjocoritor si ciudat, undeva, 
într-o parte. Acum, la lumina lămpii, puteai să vezi lămurit 
zîmbetul acela, care părea că rasfringe diferite sentimente, 
dar mai cu seamă disprețul” fățiș. As fi zis că se gindea la 
ceva foarte hazliu, dar că în acelaşi timp ura şi disprequia 
pe cineva, că se bucura în taină de nu știu ce și că aștepta 
momentul prielnic să inçepe pe cineva cu ironia lui, ca să iz- 
bucncascä apoi în hohote de ris. Și nasul lui nesfirsit de 
lung, si buzele lui groase, şi ochii vicleni si “bulbucaţi, toate 
păreau că abia se tin să nu izbucnească în ris. Kuzmiciov se 
uită la el, zimbi și-l întrebă : 

— Ascultă, Solomon, de ce n-ai venit si vara asta la noi 
la iarmaroc, s-o faci pe ovreiul ? ? 

Cu vreo doi ani în urmă — asta o ținea bine minte si 
Egoruşka — într-una din barăcile iarmarocului din orășelul 
N., Solomon avusese mare succes, povestind scene din viata 
evreilor. Solomon parcă nici nu auzi întrebarea, nu răspunsc 
nimic şi ieși din odaie, dar se întoarse imediat aducind s2- 
movarul. 

După ce-și termină treburile prin jurul mesei, se trase 
mai la o parte, își încrucișă brațele pe piept, îşi scoase un 
picior înainte și-și atinti privirea batjocoritoare asupra pă- 
rintelui Hristofor. În atitudinea lui provocatoare, plină de 
trufie și dispreţ, era în acelaşi timp ceva şi nespus de jalinc, 
dar si vrednic de ris, deoarece cu cît căuta să pară mai im- 
punător, cu atît te izbeau mai mult pantalonii tui scurți, 
hainufa bearca, nasul lung de caricatură şi întreaga lui în- 
făţişare de găină jumuliză. 

Moisei Moiseici îşi aduse din odaia de alături un scau- 
naș şi se aseza la oarecare distanță de masă. 

— Pofta bună! Mîncaţi, vă rog! începu cl, așa, ca 
să le tina oaspeților de urît. Mincati sănătoşi ! Sinteti scumpi 
la vedere, tare scumpi. Iaca, pe părintele Hristofor nu l-am 


197 


mai văzut de cinci ani. Dar oare de ce nu vrea nimeni să-mi 
spună al cui e cuconașul ăsta, frumuselul ? întrebă el uitîn- 
du-se cu duioşie la Egoruska. 

— E băiatul sorei mele, Olga Ivanovna, îi răspunse Kuz- 
miciov. 

— $1 unde merge, mă rog? 

— La învățătură. Îl dăm la liceu. 

Din politețe, Moisei Moiseici își arătă mirarea, dînd din 
cap cu înţeles. 

— Asta-i foarte frumos! zise el, amenintind cu degetul 
samovarul. Asta-i foarte frumos! După ce ai să mintui 
mata liceul, ai să ajungi aşa un domn mare, încît toți avem 
să stăm cu căciula în mînă în faţa dumitale. ȘI ai să fii aşa 
un bărbat destept și bogat şi ai să cauţi să ajunşi departe, 
si mămica matale are să se bucure... Da, asta-i foarte fru- 
mos ! 

Tăcu o clipă, fsi trecu palmele peste genunchi şi urmă pe 
jumătate glumey, pe jumătate respectuos : 

— Să nu vă fie cu supărare, părinte Hristofor, dar am 
de gînd să trimit o jalbă la arhiereu, să mă pling că luaţi 
pîinea de la gura negustorilor. Da, am să iau o coală de 
hîrtie cu timbru și am să scriu așa, că părintele Hristofor 
n-are bani destui si de aceea s-a apucat să facă nepustorie 
cu Hina... 

— Închipuieşte-ţi că mi-a abătut și mie, la batrinete, să 
mă apuc de negustorie... îi răspunse părintele Hristofor și 
începu să rîdă. Din tagma popilor, am trecut în tagma ne- 
gustorilor. În loc să stau liniștit acasă și să mă închin lui 
Dumnezeu, alerg pe drumuri ca un faraon în carul lui... Ce 
vrei, desertaciunea omenească !... 

— În schimb, aveți să vă umpleti de bani! 

— Ţi-ai găsit! N-am să mă aleg cu nimic. Marfa nu e 
a mea, e a ginerelui meu Mihailo. 

— Atunci de ce nu merge el s-o vinda ? 

— Uite-așa !... Încă nu i s-a uscat cașul la gură. De 
cumpărat s-a priceput să cumpere lina, dar de vindut n-a 
fost in stare s- o vinda. E prea tînăr. Şi-a bagat toți banii în 
marfă, a vrut să se îmbogăţească şi sa facă pe grozavul! A 
încercat el s-o vindä, a umblat încoace, a um las încolo, dar 
nu i-a dat nimeni nici măcar preţul cu care-a luat-o. Un an 
îmreg s-a zbatut băiatul si în cele din urmă a venit la mine : 


108 


„Tătucă, „zice, vinde-mi dumneata lîna, fă-mi acest bine, că 
eu nu mă pricep de loc la treburi de astea!“ Uite-aça. Cum 
dă de greu, „Cum fuge la tata. Altfel însă, poate si fără el. 
Când i s-a năzărit să cumpere lina, nu m-a întrebat, dar cum 
a dat de bucluc, fuga la mine. Şi parcă eu aș putea să fac 
ceva, dacă n-ar fi Ivan Ivanici ? Eh, mare bătaie de cap cu 
copiii ästia ! 

— Mie-mi spuneţi! ofta Moisei Moiseici. Îţi scot peri 
albi, nu alta! Iaca, eu am şase. Pe unul trebuie să-l înveţi 
carte, pe altul să-l cauţi, că-i bolnav, pe celălalt sa-l porți 
în braţe... Iar cînd cresc mari, apoi îţi dau şi mai multă bă- 
taie de cap. Şi asta nu-i de azi ori de ieri, că şi în vremurile 
biblice tot asa era. Cit au fost mai mici copiii lui Iacov, 
lacov a plins, iar cînd au crescut mari, a plins și mai 
amarnic. 

— Aşa-i... încuviință pärintele Hristofor, uitindu-se pe 
gînduri la paharul de ceai. Eu unul n-am de ce mă plînge. 
Am ajuns la capătul zilelor mele si să dea Dumnezeu la fie- 
care O viață ca a mea... Mi-am măritat fetele cu oameni 
cumsecade, pe băieți i-am îndrumat pe calea cea bună, se 
cheamă că mi-am facut datoria. Acuma-s slobod, pot să mă 
duc unde poftesc. Trăiesc batrineste, în bună înșelegere cu 
preoteasa, mănînc, beau, dorm, mă bucur de nepoți si mă 
rog lui Dumnezeu. Mai mult decit atft nu-mi trebuie. Mă 
simt ca în sînul lui Avraam şi nu-mi pasă de nimeni. De 
cînd mă știu, necazuri n-am avut şi dacă, să zicem, m-ar 
întreba acuma ţarul: „Ce nevoie ai? Ce-ţi dorește inima ?“ 
Eu i-aş răspunde: „N-am nevoie de nimic! Am tot ce-mi tre- 
buie şi slavă (Domnului, toate îmi merg în plin.“ În tot 
tirgul nu-i om mai fericit ca mine. Atita doar, că am multe 
păcate. Cu toate că, la drept vorbind, numai Dumnezeu e 
fara de păcat. Nu-i aşa? 

— Aşa-i, fără îndoială ! 

— Acuma, se înţelege, dinți nu mai am de loc şi mă 
dor, de batrinete, cînd alele, cînd una, cînd alta... mă 
mai chinuieste $i astma și celelalte... Bolesc cam des, mi s-a 
şubrezit cheresteaua. Ce vrei, am în urma mea o viata de om, 
asta nu-i glumă ! Am trecut de şaptezeci de ani. Si pe urmă 
vorba ceea, parcă omul trebuie musai să ajungă la o sută de 
ani bătuți pe muche ? 


109 


Deodată părintele Hristofor îşi aduse aminte de ceva, 
izbucni de ris în pahar si se înecă. Politicos, Moisei Moiseici 
începu şi el sa rida și să tuşească. 

— Să vedeţi poznă! începu părintele Hristofor, dînd 
din mână. Într-o zi, vine la noi feciorul meu cel mai mare, 
Gavrilo, care-i doctor de zemstvă în gubernia Cernigov... 
Bun... „Uite ce-i, zic eu, am astmă, am Şi asta, şi ceilaltă... 
Eşti doctor, ia vezi ce-i cu taică-tău !“ M-a dezbrăcat îndată, 
m-a ciocănit, m-a ascultat, m-a sucit și la urmă mi-a spus: 
»Dumneata, tată, ar trebui să faci un tratament cu aer com- 
primat“. 

Părintele Hristofor izbucni într-un ris cu sughiguri si rise 
pina-i dădură lacrimile. Apoi se ridică şi urmă : 

— Eu i-am răspuns: „la mai dă-l încolo de aer com- 
primat !“ şi iarăși izbucni în hohote, dînd din miini. Dă-l 
încolo de aer comprimat! 

Moisei Moiseici se ridică si el şi, ţinîndu-se cu mîinile 
de pintece, se porni să rîdă subțirel, de parca schelălăia o 
javră. 

— Dă-l încolo de aer comprimat! repetă în hohote na- 
rintele Hristofor. 

Moisei Moiseici o luă cu două tonuri mai sus și rise asa 
de nebunește. încît abia se mai tinea pe picioare. 

— Mor, Doamne!... suspina el printre sughiţuri. Lasa- 
ți-mă să-mi trag sufletul... M-ati facut să mor de ris... 

Ridea şi vorbea, dar în același timp arunca priviri în- 
fricoşate şi bănuitoare spre Solomon, care rămăsese în aceeaşi 
poziţie, zimbind. Judecînd după ochii și după zimbetul lui. 
Solomon arăta a fi plin de ură si dispreţ, dar ura si disprețul 
se potriveau aşa de puţin cu înfăţişarea lui de găină jumu- 
lita, încît Egoruska se gîndi că tînărul îşi luase dinadins 
aerul acela provocator și încruntat, ca s-o facă pe măscăriciul 
$1 să înveselească pe scumpii săi oaspeți. 

După ce bău în tăcere vreo şase pahare de ceai, Kuz- 
miciov curăți locul de pe masă din faţa lui, luă săculeţul 
pe care şi-l pusese sub cap cît dormise lîngă brişcă, îi dezlegă 
sfoara de la gură şi-l răsturnă. Pe masă se împrăștiară pa- 
chete de bumasti. 

— Părinte Hnstofoare, cît mai stăm aici, hai să ne 
numărăm banii, zise negustorul. 


110 


Vazind atîta băner, Moisei Moiseici se simţi stingherit și, 
ridicîndu-se, ca un om bine crescut care nu tine să atle 
tainele altora, ieşi din odaie în virful picioarelor, bălăbănin- 
du-și braţele. Solomon însă nu se clinti din loc. 

— Cite hirtii sînt în pachetele de cite-o rublă? întrebă 
părintele Hristofor. 

— Cincizeci... În cele de trei ruble, cîte nouăzeci. Bu- 
mastile de douăzeci și cinci si de o sută sînt în pachete de 
cîre-o mie de ruble. Numără dumneata șapte mii opt sute 
pentru Varlamov, că eu număr pentru Gusevici. Bagă de 
seamă să nu gresesti... 

Egoruska nu văzuse de cînd era pe lume o grămadă de 
bani ca aceea de pe masă. Trebuie să fi fost grozav de mulţi, 
pentru că pachetul de şapte mii opt sute de ruble, pe care 
părintele Hristofor îl puse la o parte pentru Varlamov, pă- 
rea mic de tot alături de toată grămada aceea. În altă 
împrejurare, atîta bänet poate că l-ar fi speriat şi l-ar fi 
făcut să se întrebe citi covrigi, citi cozonaci și cite plăcinte 
cu mac şi-ar putea cumpăra cu ei. Însă acum se uita cu ne- 
păsare la vrafurile de hirtii de pe masă, strimbind din nas 
la mirosul scîrbos de mere putrede si de gaz pe care-l răs- 
pîndeau. Drumul și hurducăturile bristii îl dăduseră gata, 
si oboseala îl îmbia la somn. Capul îi cădea pe piept, ochii 
i se lipeau și gîndurile i se încîlceau. Dacă i s-ar fi îngăduit, 
bucuros şi-ar fi culcat capul pe masă, ar fi închis ochii, să 
nu mai vadă lampa și degetele care umblau prin grămada de 
bani, şi şi-ar fi lăsat gîndurile adormite și molesite să se 
încurce de-a binelea. Făcea în tot chipul să nu adoarmă, şi 
lumina lămpii, paharele cu ceai și degetele care numărau 
banii se înmulțeau, samovarul se clătina, iar mirosul de mere 
putrede era și mai pătrunzător, și mai scîrbos. 

— Of, banii, banii! ofta părintele Hristofor, zimbind. 
Mare pacoste cu ei! În vremea asta, nici vorbă că Mihailo 
al meu doarme dus şi visează că-i aduc o grămadă de bani, 
cît asta de mare. 

— Mihailo Timofeici al dumitale nu se pricepe de loc la 
afaceri, zise Kuzmiciov cu glasul pe jumătate. S-a apucat de 
treburi care nu-s de nasul lui. În schimb, dumneata ai și pri- 

epere, şi judecată. De aceea, cum ţi-am mai spus, vinde-mi 
mie lina si întoarce-te liniştit acasă. ffi dau cite cincizeci de 


111 


copeici pe deasupra, şi asta numai din respect fata de sfin- 
ția-ta. 

— Nu pot, Ivan Ivanici, ofta părintele Hristofor. Îţi 
mulțumesc pentru bunătate... Bineînţeles că, dacă ar fi după 
mine, n-aş pregeta o clipă. Dar şui bine că marfa nu-i 
a mea.. 

Moisei Moiseici intră în vîrful picioarelor. Incercind, din 
delicateţe, să nu se uite la ae de bani, se apropie pe 
furis de Egoruska şi-l trase de rubasca. 

— Hai cu mine, cuconașule, fi şopti el. Am să-ţi arăt 
un urs. Vai, ce urs rău și fioros! 

Pe jumătate adormit, Egoruska se ridică de la masă şi, 
abia tirîndu-și picioarele, se luă dupa Moisei Moiseici, sa 
vadă ursul. Intrara într-o odaitä, în care, înainte de a ve- 
dea ceva, i se tăie răsuflarea de mirosul acru și stătut, mult 
mai greu decît în odaia cea mare și care, fără îndoială, de 
acolo se împrăștia fn toată casa. O jumătate din odaita era 
prinsă de un pat mare acoperit cu o lapumă soioasă, iar 
cealaltă de un scrin și gramezi de boarfe de tot felul, de la 
fuste scrobite pina la pantalonasi cu bretele. Pe scrin ardea 
o luminare de seu. 

În locul ursului promis, Egoruska văzu o evreică mătă- 
hăloasă, neînchipuit de grasă, cu părul despletit, într-o ro- 
chie de barchet roşu cu picäçele negre. Abia avea unde să 
se întoarcă în locul strîmt dintre pat si scrin $i gemea lung, 
de parcä o dureau măselele. Cind îl văzu pe Egoruska, fe- 
mea isi luă o mutra plingăreață, gemu din nou şi, înainte 
ca băiatul sa se fi putut dumeri, îi duse la gură o bucată de 
piine unsă cu miere. 

— Mänînca, puiule, mănîncă ! îi zise ea. Dacă nu-i mama 
lîngă mata, n-are cine să-ți dea să maminci. Hai, manîncă! 

Egorușka începu sa mänînce,: cu toate ca, dupa acadelele 
si plăcintele cu mac pe care le mînca în fiecare zi acasă, 
nu găsea că mierea aceea, amestecată cu ceară și cu aripioare 
de albine, e cine ştie ce bunătate. In timp ce mînca, Moisei 
Moiseici şi nevastă-sa se uitau la el şi oftau. 

— Unde mergi mata, puiule ? îl întrebă femeia. 

— La liceu, îi răspunse Egoruşka. 

— Cîţi copii are mama dumitale ? 

— Nu mă are decât pe mine. 


112 


— Of!... suspină femeia ridicindu-si ochii la cer. Saraca 
mamă, săraca mama! Are să-ți ducă dorul si are să plingä. 
Iaca, la anul îl dăm si noi la învăţătură pe Naum al nostru. 
Of! 

— Of, Naum, Naum! ofră şi Moisei Moiseici, iar pielea 
de pe obrazul palid începu să-i tremure. Cînd mă gîndesc 
cit îi de bolnav! 

Plapuma soioasă începu sa se miste si de sub ea se ivi 
un cap de copil cu părul creţ, pe un git foarte subțire. Doi 
ochi negri sclipiră și se opriră, plini de curiozitate, asupra 
lui Egoruşka. Moisei Moiseici şi nevasta-sa, fără să înceteze 
de a ofta, se apropiară de scrin și incepura sa se sfătuiască 
pe evreieste. Moisei Moiseici vorbea în soapta, cu glas gros, 
şi din evreiasca lui nu se auzea decît un neîntrerupt „hal- 
hal-hal-hal...* în timp ce nevastă-sa îi răspundea cu un piuit 
subțire, de curcă, ceva ca un ,tu-tu-tu-tu...” În timp te pă- 
ring se sfătuiau asa, de sub plapuma cea soioasă se mai ivi 
un capsor cref, pe un git tot atît de subțire, apoi al treilea, 
apoi al patrulea... Dacă Egoruşka ar fi fost înzestrat cu mai 
multă imaginaţie, şi-ar fi putut închipui că sub plapumă 
zăcea o hidră cu o sută de capete. 

— Hal-hal-hal-hal... îi dădea înainte Moisei Moiseici. 

— Tu-tu-tu-tu... îi răspundea nevastă-sa. 

După ce terminară sfatul, femeia se aplecă spre scrin 
oftînd adînc, desfăcu o cirpa verde şi scoase din ea o turta 
dulce mare, in chip de inima. 

— la, puiule, zise ea, fntinzindu-i lui Egoruska turta 
dulce. Că de, acuma nu-i mama lîngă mata şi n-are cine 
să-ți facă și matale o bucurie... 

Egoruska viri turta dulce în buzunar şi se trase de-a-n- 
daratelea spre usa. Nu se mai simțea fn stare să respire aerul 
acela acru și închis, în care trăiau gazdele. După ce se în- 
toarse în odaia cea mare, se cuibari pe divan și se lăsă în voia 
gîndurilor. 

Chiar atunci Kuzmiciov terminase numărătoarea banilor 
şi-i îndesa la loc în săculețul cel murdar, cu atita nepăsare 
şi lipsă de respect, de parcă nu erau bani, ci niște biete 
hirtii, bune de aruncat la cos. 

Părintele Hristofor vorbea cu Solomon. 

— Ei, cum îți merg treburile, înţeleptule Solomon? îl 
întrebă, căscînd si facindu-si semnul crucii peste gură. 


113 
& — Schite gi navele — c. 1900 


— Despre care treburi mă întrebaţi? îi răspunse So- 
lomon tot cu o întrebare, săgetîndu-l cu o privire veninsasä. 
ca şi cum părintele ar fi vrut să aducă vorba de o crimă. 

— Aşa, în general... Ce mai faci? 

— Ce fac? repetă Solomn întrebarea şi ridică din umeri. 
Fac şi eu ce face toată lumea... Iaca, după cum vedeţi, sînt 
lacheu. Eu îs lacheul fratelui meu, fratele meu e lacheul că- 
latorilor, călătorii fs lacheti lui Varlamov, şi dacă eu aş 
avea vreo zece milioane, Varlamov ar fi lacheul meu! 

— $i pentru ce ar fi lacheul tău? 

— Pentru ce? Pentru că nu este pe lume boier sau 
milionar care, pentru o copeică mai mult, să nu lingă mina 
unui păcătos de ovrei. Acuma nu-s decît un ovrei păcătos 
şi calic, la care toată lumea se uită ca la un cline. Dar ia să 
am eu bani, să vezi cum s-ar ploconi Varlamov în fata mea, 
aşa cum se ploconeste Moisei în fața dumneavoastră. 

Pärintele Hristofor şi Kuzmiciov se uitarä unul la alvul. 
Nici unul din ei nu prinsese înţelesul vorbelor lui Solomon. 
Kuzmiciov îi aruncă o privire aspră si înghețată, apoi îl 
întrebă : 

— Cum poţi tu să te crezi deopotrivă cu unul ca Var- 
lamov, măi prostule ? 

— Nu-s eu chiar asa de prost, ca să mă cred deopotrivă 
cu Varlamov, răspunse Solomon, măsurîndu-i pe cei doi cu 
o privire batjocoritoare. Cu toate ca Varlamov e rus, în 
sufletul lui e tot un ovrei păcătos; pentru el viata nu în- 
seamnă decît bani și iar bani. Pe cînd eu mi-am ars bănişorii 
în sobă. Nu-mi trebuie nici bani, nici pămînt, nici oi, și nu 
vreau să tremure oamenii de frică în fata mea şi să-și scoată 
căciula, cînd mă văd trecînd. Asta înseamnă că eu îs mai 
deştept decît Varlamov al dumneavoastră si că seman mai 
mult a om. 

Mai tîrziu, prin somnul care-l doborîse, Egoruska îl auzi 
pe Solomon vorbind despre evrei, repede, cu glas hirfit si 
răgușit, încărcat de ura care-l înăbuşea. La început vorbi 
corect ruseşte, apoi luă accentul exagerat al acelora care 
spun anecdote din viata evreilor, asa cum făcuse pe vremuri, 
la iarmaroc. 

— Stai oieacă... îl întrerupse părintele Hristofor. Dacă 
nu-ţi place credinţa ta, n-ai decît s-o schimbi. Dar e păcat 


114 


să rizi de ea: cel ce-și bate joc de credinţa lui, e cel mai 
de prejos dintre oameni. 

— Dumneavoastră nu înțelegeţi nimic! îi tăie vorba, 
grosolan, Solomon. Ce spun eu, şi ce înțelegeți dumnea- 
voastră !... 

— Iaca, se vede cit de colo că ești om fără judecată, 
ofră părintele Hristofor. Eu te învăţ de bine, așa cum mă taie 
capul, si tu te superi. Te iau cu binişorul, ca un batrin ce 
sînt, şi tu Sari cu gura la mine, ca un curcan: bla-bla-bla! 
Sucit om mai eşti, pe cinstea mea... 

Chiar în clipa aceea intră Moisei Moiseici. Îi învălui 
într-o privire nelinişută, întîi pe Solomon, apoi pe oaspeți, 
si pielea de pe obraji începu iarăşi să-i tremure nervos. Ego- 
ruska scutură din cap şi se uită în jurul lui. O clipă, zări 
faţa lui Solomon, chiar cînd stătea întoarsă pe trei sferturi 
către el si cînd umbra nasului lung îi tăia în două obrazul 
sting. Zimbetul batjocoritor, umbra nasului, ochii aprinsi cu 
sclipiri de dispreţ, aerul provocator şi toată înfăţişarea lui 
de pasăre jumulitä, care parcă se dubla şi juca înaintea ochi- 
lor băiatului, îl făceau să semene mai curînd cu diavolul, așa 
cum fi se arată uneori în vis, decît cu un măscărici. 

— Moisei Moiseici, îmi vine a crede că în fratiorul du- 
mitale, Domnul să-l aibă în pază, salasluieyte necuratul ! zise 
părintele Hristofor zîmbind. N-ar fi rău să-i găsești vreun 
rost, ori să-l însori... Parcă nici nu-i om, Doamne ferestz... 

Kuzmiciov stătea fncruntat si furios. Moisei Moiseici se 
uită din nou, neliniștit şi iscoditor, întîi la frate-său, apoi 
la oaspeţi. 

— leşi afară ! se răsti el, aspru, la Solomon. Iesi afară! 

Si mai adäugä nu știu ce pe evreieste. Solomon izbucni 
într-un ris intretaiat și ieși. 

— Dar ce s-a întîmplat, mă rog? îl întrebă Moisei Moi- 
seici, speriat, pe părintele Hristofor. 

— A cam întrecut măsura, îi raspunse Kuzmiciov. E 
obraznic și încrezut. 

— Mi-am închipuit eu! făcu Moisei Moiseici înspăimîn- 
tat, fmpreunindu-si mîinile. Doamne, Dumnezeuie ! Doamne, 
Dumnezeule ! se tingui el, aproape în scapta. Dar iertaţi-l, 
vă rog, şi nu vă supăraţi. Doamne, Dumnezeule! Doamne, 
Dumaezeule ! Aşa un om ca el nici n-am mai văzut! Mi-e 


115 


frate drept, dar, afară de necazuri, nimica n-am avut de la 
el. Ce vreţi, îi... 

Si Moisei Moiseici îşi fnvirti degetul în dreptul frunţii, 
apoi urmă : 

— Nu-i în toate minţile, asta-i... e un om pierdut. Drept 
să vă spun, nu ştiu ce să ma mai fac cu el. Nu ține la ni- 
meni... Își bate joc de toată lumea, vorbește numai prostii 
si caută să înțepe pe fiecare. N-aveti să mă credeţi, dar în- 
tr-un rind a venit la noi Varlamov, si Solomon i-a spus în 
fapa așa nişte vorbe urite, că omul, nici una, nici două, ne-a 
ars câte-un bici si mie, si lui... Ei, da’ de ce şi mie? Eu cu 
ce i-am greşit ? Dacă i-a luat Dumnezeu minţile, înseamnă că 
aşa a fost voia lui, da’ eu ce vină am? 

Trecuseră cam zece minute, și Moisei Moiseici tot mai 
ofta și tot se mai tinguia cu glas domol : 

— Nu doarme noaptea, se gîndeşte, se gândeşte gi iar se 
gîndeşte. Si numai Dumnezeu ştie la ce s-o fi gindind. Daca te 
apropii atunci de el, se supără şi începe să rida. Nici la mine 
nu ține... Și nu vrea să aibă nimic. Cînd a murit tata, ne-a 
lăsat la fiecare cite șase mii de ruble. Eu mi-am cumpărat 
hanul, m-am însurat şi am facut copii, iar el și-a virit banii 
în soba și le-a dat foc. Păcat, mare păcat! De ce trebuia 
să-i ardă ? Dacă nu-i trebuiau banii, n-avea decît să mi-i dea 
mie. Da’ de ce să-i ardă? 

Deodată ușa scirtii și podeaua se cutremură sub pașii 
cuiva. Egoruska simţi o adiere uşoară de vint și i se păru 
că o pasăre mare şi neagră a trecut filfiind din aripi chiar 
prin dreptul lui. Deschise ochii... Unchiul stătea lîngă divan, 
cu uen în braţe, gata de plecare. Părintele Hristofor, 
ținîndu-și pălăria cu borurile late într-o mînă, saluta pe 
cineva, dar nu cu zimbetul lui obișnuit, blind si duios, ci cu 
un aer plin de respect, nefiresc, care nu-l prindea de loc. 
lar Moisei Moiseici făcea nişte temenele avit ide adinci, de-ai 
fi gândi că trupul i se frînsese în trei si că omul încerca în 
tot chipul să nu se desfacă în bucăți. Numai Solomon stătea 
nepăsător Într-un colt și zimbea mereu cu dispreț, ţinîndu-și 
mîinile încrucișare pe piept. 

— S-avem iertare, luminăția-voastră, la noi nu-i chiar 
aşa de curat, se tinguia Moisei Moiseici, zimbind chinuit 
$i mieros, fara să-i mai ia în seamă nici pe Kuzmiciov şi 
nici pe părintele Hristofor, dar legănîndu-și mereu trupul, 


116 


de frică să nu i se risipească în bucăţi. Nu sîntem decit nişte 
oameni simpli, luminăția-voastră ! 

Egorușka se frecă la ochi. Într-adevăr, în mijlocul odăii 
stătea o ,luminätie“, intruchipata într-o femeie tînără și 
foame frumoasă, plinuçä, cu rochie neagră şi cu palarie de 
pai pe cap. De cum o văzu, înainte chiar de a-i deslusi 
bine trăsăturile, lui Egoruska îi veni în minte plopul cel 
înalt și singuratic, pe care-l văzuse în dimineața aceea pe 
culmea dealului. 

— Varlamov n-a fost azi pe aici? întrebă străina. 

— Nu, luminatia-voastra! îi răspunse Moisei Moiseici. 

— Daca îl vezi mfine, roagă-l să treacă pe la mine. 

Deodată, cu totul pe neaşteptate, Egoruska vazu, doar 
la doi centimetri de el, o pereche de sprincene negre și ca- 
ufelate, doi ochi mari, căprui şi un obraz neted cu gropite, 
din care, ca razel de soare, se împrăștia peste toată fata 
un suris strălucitor. În același timp, simţi cum îl învăluie un 
parfum care îl imbata. 

— Ce bäieçel frumos! zise străina. Al cui e?... Kazimir 
Mihailovici, ia uite ce copil drăguţ! O, dar doarme ! Dolo- 
fanule, frumuselule ! ! 

Si străina îl sărută apăsat pe amindoi obrajii. Băiatul 
zimbi şi, inchipuindu-si ca visează, închise ochii. Uşa scirtfi 
din nou şi se auziră pași grăbiţi: cineva intră, apoi ieși. 

— Egoruşka ! Egorușka ! se auziră şoptind doua glasuri 
groase. Scoală, că plecăm. 

Nu știu cine — Deniska parca — îl ridică în picioare 
şi-l luă de mina. Cînd să plece, desohise puțin ochii şi se 
mai uită o dată la cucoana cea frumoasă în rochie neagră, 
care-l sărutase. Srătea în mijlocul odan și se uita la el cum 
pleacă, zimbindu-i și dînd din cap cu prietenie. Aproape de 
ușă zări un bărbat frumos, oaches și bine legat, cu gambeta si 
cu jambiere de piele. După toate semnele, era tovarășul de 
drum al străinei celei frumoase. 

— Prr! se auzi fn curte. 

Afară, în fata uşii, Egoruşka văzu o caleașcă scumpă 
nou-nouţă, la care erau inhamati doi cai negri. Pe capră 
statea un vizitiu în livrea, cu un bici lung în mînă. Numai 
Solomon ieși să-i petreacă la plecare. Faţa lui era schimono- 
sită : abia se ținea sa nu izbucnească în hohote. Dacă te uitai 


117 


la ochii lui, vedeai că arde de nerăbdare să-i vadă plecaţi, 
ca să poată ride de ei în voie. 

— Asta-i contesa Dranitkaia, sopti părintele Hristofor, 
urcindu-se în brisca. 

— Da, contesa Dranitkaia, repetă Kuzmiciov, tot în 
șoaptă. 

Se vede că impresia lăsată de sosirea contesei fusese foarte 
puternică, deoarece pînă şi Deniska vorbea în șoaptă, și nu 
se hotărî să strige şi sa dea bici cailor decît după ce brisca 
făcuse cam un sfert de verstă, si cînd, departe în urmă, acolo 
unde era hanul, nu se mai vedea decît o luminita sovaitoare. 


IV 


Cine eta, la urma urmei, acel misterios şi mult căutat 
Varlamov, despre care se vorbea aşa de mult, pe care So- 
lomon îl dispreçuia, dar de care pina şi contesa cea fru- 
moasă avea nevoie? Stind pe capră alături de Deniska și 
încă somnoros, Egoruska se gindea la el. Nu-l văzuse nicio- 
dată, dar auzind atît de des pomenindu-i-se numele, și-l în- 
chipuise de multe ori în mintea lui. Stia că Varlamov are 
cîteva zeci de mii de deseatine de pămînt, aproape o sută de 
mii de oi şi foarte multi bani. Despre viata si ocupațiile lui, 
Egoruska știa doar că „se fnvîrtea mereu pe meleagurile 
acelea“ şi că toană lumea alerga după el. 

Şi despre contesa Dranitkaia auzise de multe ori vor- 
bindu-se în casă. Şi ea avea cîteva zeci de mii de deseatine 
de pămînt, oi multe, o crescătorie de cai si bani cu nemi- 
luita. Dar nu „se invirtea“ prin ţinut, își ducea viata la co- 
nacul ei bogat despre care şi cunoştinţele, și Ivan Ivanici, care 
fusese de mai multe ori la contesă cu treburi, povesteau fel de 
fel de minunății. Se spunea, de pildă, că în salonul cel mare, 
unde erau atîrnate pe pereţi portretele tuturor regilor Polo- 
niei, se afla și o pendula uriaşă, în chip de stincä. Pe stinca 
statea în picioare un cal de aur cu ochi de briliante, iar că- 
lareţul, de aur si el, își arunca sabia la dreapta și la stînga, 
de cîte ori bătea pendula. Se mai spunea că, o dată sau de 


118 


două ori pe an, contesa dădea un bal, la care invita toatä 
nobilimea și toate notabilitățile din gubernie. Varlamov era 
invitat şi el. Invitații beau ceai din samovare de argint, mîn- 
cau mîncăruri alese (li se dădea, de pildă, zmeură si fragi 
la Crăciun) și dansau în sunetele unei orchestre, care cinta 
fără întrerupere toată ziua şi toată noaptea... 

„Tare-i frumoasă !“ îşi zicea Egoruska, aducindu-si 
aminte de chipul si de zimbetul ei. 

Se vede că si Kuzmiciov tot la contesă se gindea, deoa- 
rece, după ce brişca făcu vreo două verste, zise : 

— Straşnic o mai jumuleste de parale Kazimir Mihailici 
asta! Acum trei ani, cînd am cumpărat lina de la ea — 
cred cä-fi mai aduci aminte — a ciupit de la afacerea aceea 
vreo trei mii de ruble. 

— La ce alta te poți aștepta de la un leah! răspunse 
părintele Hristofor. 

— Si ea habar n-are! Vorba ceea, tînără si proastă. 
Trăieşte cu capul în nori! 

Fără să şue de ce, Egoruska nu voia sa se gindeasca decit 
la Varlamov și la contesă, dar mai ales la contesă. Mintea 
lui fncetosatä de somn alunga toate celelalte gînduri şi nu 
oprea decît imaginile neasemuite și fantastice, care au avan- 
tajul că vin singure, fără nici o osteneală, și e de ajuns sa 
scuturi ușurel din cap, ca să se destrame şi să dispară fara 
urmă. De altfel, nimic dim tot ce se perinda pe dinantea ochi- 
lor lui împăienjeniți nu-l înclina la gînduri obișnuire. La 
dreapta, se insirau dealuri întunecate, care păreau că ascund 
după ele ceva tainic și înfricoșător ; la stînga, tot cerul de 
deasupra zării părea o mare de vilvatai purpurii, si ar fi 
fost greu să-ți dai seama dacă ardea undeva vreun foc uriaș, 
sau ă se pregătea să răsară luna. Depărtările se vedeau 
limpede ca ziua, dar coloritul lor liliachiu și delicat, umbrit 
încet-încet de întunericul fnserarii, pierise, şi acum toată 
stepa era ascunsă în beznă, întocmai ca odraslele lui Moisei 
Moiseici sub plapumă. 

În serile şi în nopțile de iulie, tipätul potîmnichilor si 
al cristeilor nu se mai aude, privighetorile nu mai cîntă 
prin văile pădurilor şi mireasma florilor nu te mai învăluie, 
dar stepa e tot frumoasă si plină de viață. E destul să 
apună soarele şi întunericul să învăluie pământul, ca să uiţi 
de plictiseala zilei și să uiţi de toate. Stepa respiră cu voie 


119 


buna, din adincul pieptului. Ca şi cum în beznă, iarba nu 
şi-ar da seama că e batrinad, din sînul ei se înalță un zvon 
tînăr şi plin de bucurie, care ziua nu se aude. Trosnete, suie- 
raturi şi firiituri — basii, baritonii şi tenorii stepei — toate 
se amestecă într-un zumzet monoton si neîntrerupt, În mijlo- 
cul căruia e asa de dulce să te lași furat de amintiri și de 
tristeţe... Zvonul acela monoton te adoarme ca un cîntec de 
leagăn, căruța te duce tot înainte, şi nici nu-ți dai seama cînd 
te doboară somnul. Dar iată că, de undeva, se aude tipatul 
neliniştit şi intretaiat al unei păsări care stă de veghe, sau 
suspinul prelung al alteia, care visează, un fel de „a-a!“ de 
mirare aducînd cu un glas omenesc. Și somnul greu își inchi- 
de ochii. Uneori treci pe lîngă o vilcea năpădită de tufișuri 
şi auzi: -Spliu, spliu, spliu — strigătul păsării căreia 
băștinașii stepei îi zic »spliuh", sau hohotele de rfs si de plins 
isteric ale vreunei bufniţe. Pe cine cheamă păsările acestea, 
şi cine le aude în largul stepei ? Asta numai Dumnezeu o ştie. 
Chemarea lor e plina de tristețe si de dor... Miroase a fin, 
a buruieni uscate si a flori tirzii, cu mireasmă pătrunzătoare, 
gingasä si dulce. 

Prin picla nopţii se vede tot, însă-i greu să deslusesti cu- 
lorile şi contururile : toate par alfel de cum sînt. Mergi cit 
mergi, și deodată vezi răsărind în fata ta, chiar la marginea 
drumului, o arätare aducind cu un călugăr: stă neclintitä, 
de parcă aşteaptă ceva și fine nu ştiu ce în mînă... N-o fi 
vreun hoţ ? Vedenia se apropie, crește, iat-o în dreptul briştii 
— $i abia atunci îşi dai seama că nu e om, ci un tufis sin- 
guratic sau o piatră uriașă. Asemenea umbre încremenite, 
care par că aşteaptă pe cineva, le vezi cocoţate pe dealuri, 
ascunzindu-se îndărătul gorganelor sau răsărind dintre bă- 
laru, toate seamănă a făpturi omeneşti şi-ţi strecoară bă- 
auiala în suflet. 

Dar îndată ce răsare luna, noaptea păleşte si se întunecă. 
Picla dispare ca prin farmec, aerul se face străveziu, proaspăt 
şi călduţ, si ochiul desluşeşte totul în jur, pînă si tulpinile 
buruienilor din marginea drumului. Tidvele și pietrele se văd 
pînă cine ştie unde. Vedeniile tulburătoare, cu înfăţişare de 
călugări, par și mai posomorîte, si mai întunecate pe pînza 
luminoasă a nopţii. Tot mai des se aude în mijlocul zvonului 
monoton suspinul acela prelung și mirat, sau strigătul vreu- 
nei păsări, care nu doarme sau visează, tulburind vazduhul 


120 


incremenit. Umbre mari alunecă pe deasupra stepei, ca norii 
pe cer, iar dacă te uiţi mult, mult, în departările nelămurite, 
imagini ciudate de ceață se înalță şi se așază unele peste al- 
tele... Şi parcă te trec fiorii. Dar dacă arunci o privire spre 
cerul de un verde-şters, presărat cu stele şi fără o scamă de 
nor, fără o pată, începi să înţelegi de ce văzduhul cald e 
neclintit și de ce natura stă la pinda, temîndu-se parca sa 
se miște: nu vrea să'piardă nici o clipă din viață. De cerul 
adînc şi necuprins nu-ţi poţi da seama cu adevărat decât pe 
mare sau în stepă, în nopţile cu lună. Abia atunci vezi cît 
e de inspaimintator, de minunat şi de mîngiietor, cum te 
priveşte blând și te îmbie, iar mingiierea lui te ameteste. 

Mergi aşa un ceas, mergi două... Intilnesti cite-un gor- 
gan străvechi și mut, sau câte-o stană de piatră, înălţată 
acolo cine ştie de cine și cine ştie cînd. Deodată, o pasăre 
de noapte trece în zbor lin deasupra pămîntului. Si, încetul 
cu încetul, încep să-ți învie în minte legendele stepei, po- 
vestile auzite de la oamemi pe care i-ai întîlnit în drum si 
basmele dădacei, fiică a stepei şi ea, precum și tot ce ai 
văzut cu ochii tăi şi ţi-a incintat sufletul. Și atunci, în ţirii- 
tul greierilor, în vedeniile si în gorganele misterioase, în 
cerul albastru, în lumina rece a lunii, în zborul păsării de 
noapte — într-un cuvânt fn tot ce cuprinzi cu ochiul gi cu 
urechea, începi să bänuiesti triumful frumuseţii și al tinereţii. 
Simţi cum îţi sporesc puterile si te cuprinde o sete pătimaşă 
de viata. Frumusețea neasemuita și aspră a patriei își află 
răsunet în sufletul tau, si parcă ai vrea să zbori și tu pe 
deasupra stepei, ca pasărea de noapte. Totuși, în acel triumf 
al frumuseţii şi în belșugul acela de fericire se simte o încor- 
dare si o tristeţe, ca și cum stepa și-ar da seama că e nes- 
firsit de singură și că bogăţiile si minunăţiile ei, care ar putea 
inspira poeţii, se pierd fără folos pentru oameni, de nimeni 
cintate şi nimănui trebuitoare. lar prin freamätul ei vesel 
răzbate o rugă tinguitoare si deznadajduita : daţi-mi un cîn- 
taret, dati-mi un cîntăreţ ! 

— Prr! Bună seara, Pantelei ! Toate bune? 

— Slava Domnului, Ivan Ivanici ! 

— Nu l-ai vazut pe Varlamov, băieţi ? 

— Nu, nu l-am văzut. 


121 


Egoruska se trezi şi deschise ochii. Brişca se oprise. Pe 
partea dreaptă a drumului se înşira pînă departe un convoi 
de căruţe, pe lingă care umblau încoace și încolo oameni. În- 
cărcate cu baloturi mari de lina, căruțele păreau foarte 
înalte si umflate, iar caii mici $i cu picioarele scurte. 

— Atunci, noi ne ducem la molocan! zise Kuzmiciov 
cu glas puternic. Ovreiul ne-a spus că Varlamov o să doar- 
mă noaptea asta acolo. Aşa că mergeţi cu bine, fraţilor!?. 
Dumnezeu să vă aibă în pază! 

— Cu bine, Ivan Ivanici! răspunseră mai multe glasuri. 

— Ce-ar fi, băieţi, adăugă repede Kuzmiciov, să-l luaţi 
cu voi pe Egoruska ? De ce sâ-l purtăm degeaba cu noi? 
Pantelei, ia-l în căruță la tine şi culcă-l pe un balot, <ă 
meargă şi el trei-trei, trei-trei... Vă ajungem noi din urmă. 
Hai, Egor, du-te ! 

Egoruska se coborî de pe capră. Mai multe braţe îl luară 
şi-l ridicară în sus. Se trezi pe ceva larg si moale, uşor um=- 
zit de rouă. I se părea acum că cerul e mai aproape de el, 
iar pămîntul mai departe. 

— Hei, uite paltonul! strigă Deniska de undeva, din 
adînc. 

Aruncate de jos, paltonul si bocceluța căzură lîngă Ego- 
ruska. Nevrind să se mai gindeascä la nimic, băiatul isi 
puse repede bocceluta sub cap, se înveli cu paltonul, îşi în- 
tinse picioarele și zgribulindu-se de frig — balotul era plin 
de rouă — începu să rîdă fericit. 

„De-acuma pot să dorm, pot să dorm, pot să dorm!... 
se gândea el. 

— Băgaţi de .seamă, diavolilor, sa nu-mi necăjiţi bă- 
iatul ! se auzi din nou, de jos, glasul lui Deniska. 

— Mergeţi cu bine, fraților! Dumnezeu să vă aibă în 
pază ! strigă Kuzmiciov. Mă bizui pe voi! 

— Poti să fii liniştit, Ivan Ivanii! 

Deniska îndemnă caii şi brişca porni hurducîndu-se, dar 
nu pe drumul mare, ci de-a dreptul prin stepă. Câteva clipe 
se făcu linişte, ca și cum convoiul de căruțe atipise. Se au- 
zea doar, pierzindu-se încet în depărtare, zăngănitul căldării 
legate la spatele brişuii. Dar iară că din capătul convoiului 
se auzi un strigăt: 

— Hei, Kiriuha, dă-i drumul ! 


« 


122 


Caruta din faţă scirtii, după ea alta, apoi alta... Ego- 
ruska simți căruța pe care era culcat, leganindu-se, apoi 
scirtlind și ea: convoiul pornise. Băiatul apucă mai de nă- 
dejde frînghia cu care era legat balotul, mai rise o dată 
de plăcere, își aşeză bine turta dulce în buzunar și adormi, 
aşa cum dormea în pat, la el acasă... 

Cînd se trezi, răsărea soarele. Un gorgan îl ascundea însă, 
dar, grăbit să-și arunce lumina asupra universului, el îşi 
împrăștie razele în toate părţile cu dărnicie, poleind zările cu 
aur. Lui Egoruska 1 se paru că soarele nu era la locul lui, 
deoarece ieri îi răsări în spate, iar astăzi mult mai, la 
stînga... De altfel, nici priveliștea nu semăna cu cea de ieri. 
Dealurile dispăruseră şi încotro te uitai, se înundea la ne- 
sfîrşit o cîmpie roșcată şi mohorită. Doar ici și colo se mai 
înălțau gorgane mici, iar în văzduh se fnvirteau încă cio- 
rile de ieri. Drept în față, în depărtare, se zăreau clopotniţele 
si izbele albe ale unui sat. Fiind zi de duminică, ucrainenii 
crau pe-acasă, coceau piine și-și pregăteau fiertura. Asta se 
ghicea uşor după fumul care se înălța din toate hogeagurile 
şi plutea peste sat, o pinzä albicioasă si stravezie. Intre 
izbe si în spatele bisericii se vedea albastrind un rîu, iar 
dincolo de riu, depärtärile învăluite î în ceață. Însă nimic nu 
semăna mai puţin cu tot ce văzuse ieri, ca drumul. O fisie 
ca de cenuşă, neînchipuit de largä si de impunătoare, se în- 
tindea de-a lungul stepei, batatorita si plină de praf ca 
toate drumurile, dar lată de zeci de stînjeni. Această lär- 
gime neobișnuită îl surprinse pe Egoruska, şi în același timp 
îl făcu să se gîndească la poveşti. Cine putea să meargă pe 
un drum ca acela? Cine avea nevoie de atîta lărgime? Era 
ciudat, era de neînțeles. Ai crede că în Rusia mai trăiau încă 
uriași cu pasul de-un Stinjen, ca Iha Muromef sau Solovei- 
Tilharul, și că nici caii lor uriași nu pieriseră. Masurind dru- 
mul cu ochii, Egorușka îşi închipui șase care cu roti înalte, 
ca acelea din cartea de religie, gonind alături, unul lîngă 
altul. Cu roțile umaşe, trase de cite șase cai sălbatici, <a 
turbati, stîrnind nori de praf pînă la cer, carele erau mi- 
nate de oameni cum nu poţi vedea decît în vis sau în basme. 
Şi ce bine s-ar potrivi aceste plăsmuiri ale minții lui, daca 
ele ar exista într-adevăr, cu stepa si cu drumul acela! 

În dreapta drumului, pe toată lungimea lui, se înşirau 
stilpi de telegraf sustinind două fire. Urmărindu-i, îi ve- 


123 


deai cum se fac tot mai mici, cum dispar în sat, fn spatele 
izbelor și în verdeață, apoi răsar din nou în depărtarea lilia- 
chie, ca nişte begisoare subțiri, sau ca niște creioane înfipte 
în pămînt. Pe sirme se legănau soimi, ulii şi arori, uitindu-se 
cu nepăsare la șirul de căruțe care trecea pe drum. 

Înuns deasupra cäruçei din urmă, Egoruska vedea tot 
convoiul. Erau aproape douăzeci de căruțe cu cîte un că- 
ruțaş la fiecare trei. Pe lîngă căruţa, în care era Ego- 
ruska, mergea un batrin cu barba carunta, tot atit de 
pinpiriu şi de mărunţel ca şi părintele Hristofor, dar 
cu fata arsă de soare, aspră şi îngîndurată. „Poate că ba- 
trinul nu era nici aspru şi nici ingindurat, însă pleoapele 
roşii și nasul lung şi ascuţit dădeau feţei lui o infati ayisare 
aspră și rece, cum au mai cu seamă oamenii deprinsi să se 
gîndească numai la lucruri grave şi să fie totdeauna singuri. 
Purta, ca și părintele Hristofor, o pălărie cu boruri largi, 
dar nu boierească, ci o biată pălărie de pisla cafenie, avînd 
mai curînd forma unui con retezat decît a unui cilindru. 
Umbla descult. Dintr-un obicei căpătat pesemne în iernile 
grele, cînd de-atitea ori fngheçase päsind pe lingă căruţă, 
se plesnea mereu cu palmele peste coapse ȘI tropăia din pi- 
cioare. Văzîndu-l pe Egoruska treaz, se uită la el și-l întrebă, 
zgribulindu-se ca de fri 

— Ej, te-ai trezit, făcăuaşule ? Eşti feciorul lui Ivan 
Ivanfci ? 

— Nu, i-s nepot... 

— Aha, va să zică, este nepotul lui Ivan Ivanici... Jaca, 
eu mi-am scos cizmele si merg desculy. Is beteag de picioare, 
mi-au degerat, şi fără cizme mi-e mai uşor... Da, mi-e mai 
uşor, flăcăuașule... Fără cizme, zic... Cum s-ar spune, îi ești 
nepot ? Bun om, ce-i drept, e drept... Să-i dea Dumnezeu 
sănătate !... Ce-i drept, e drept... Vorbesc de Ivan Ivanici... 
Acum s-a dus la molocan... Miluieşte-ne pe noi, Dumne- 
zeule ! 

Batrinul vorbea fntretäiat, cu opriri, aproape fără să 
deschidă gura, de parcă era cine ştie ce ger. Pronunţa cu 
greu labialele, bilbiindu-se, ca si cum fi inghetasera bu- 
zele. Cit vorbi cu Egoruska, nu zimbi măcar o singură 
data. Parea sa fie un om ursuz. 

Mai incolo, lîngă cea de a treia căruță, mergea cu bi- 

ciul în mina un bărbat într-un suman lung, roșcat, cu 


124 


gapca și cu cizme cu carimbii încrețiți ca armonicile. Nu 
era batrin, avea doar vreo iti de ani. Cînd își în- 
toarse capul, Egoruska î îi văzu fata lungă şi rosie, cu 
barbă rara, de tap si cu un neg mare, ca un burete, sub 
ochiul drept. Afară de negul acela urit, omul mai avea 
încă o ciudaçenie care te izbea de la început: își ţinea 
biciul în mâna stîngă, jar cu dreapta facea asa, de parca 
dirija un cor nevăzut. Din cînd în cînd isi punea biciul 
subsuoară şi atunci dirija cu amindoua mfinile, bomba- 
nind nu ştiu ce pe sub mustati. 

„Căruțaşul următor era desirat şi yeapan, cu umerii lă- 
sati în jos şi cu spinarea ca o scîndură. Se ţinea drept, 
de parca marsaluia în front sau parcă inghiqise o prajina. 
Nu-si balabanea miinile, lăsîndu-le să-i atîrne ca două bete, 
şi păşea ca și cum era de lemn, ca soldatii- jucarie, abia în- 
doindu-si genunchii si cautind sa facă paşi cit mai mari. 
În timp ce batrinul şi căruțașul cel cu negul ca un burete 
făceau doi pasi, el nu fäcea decît unul şi de aceea părea 
că merge mai încet decît ceilalți, şi rămîne mereu în urmă. 
Era legat la obraz cu o cirpa, iar pe cap avea un fel de 
tichie de călugăr. Purta o rubașcă ucraineană numai 
zdrente, salvari albastri, lungi, si „opinci. 

e cei care mergeau mai către capul convoiului Ego- 
ruska nu-i mai putu vedea bine. Se întinse pe burtă, făcu 
o găurice în balot şi, neavînd ce face, începu să răsu- 
cească fire de lina. Batrinul, care mergea pe lîngă căruţă, 
se dovedi mai puţin aspru şi grav de cum îl arăta chipul. 
Îşi dăduse drumul la gură şi acum nu se mai putea opri. 

— Şi unde te duci? îl întrebă el, tropăind din pi- 
cioare. 

— La învăţătură, îi răspunse Egoruska. 

— La învățătură? Aha... Ei, să-ți ajute Maica Dom- 
nului. Va să zică, asa. E bine să ai o minte, da’ dacă ai 
două, e şi mai bine. Unuia îi dă Dumnezeu numai una, 
altuia două, iar altuia îi dă si trei... Altuia fi dă şi trei, 
să stl... Una cu care l-a facut maica-sa, alta pe care o 
capata de la învățătură, și alta de la viața cea buna. Si 
tare-i bine, frätioare, de acela care are trei minți: că şi 
de trăit trăieşte uşor, sl de murit moare uşor. De murit, 
zic... Că doar, cu toţii sîntem muritori... Moşneagul se 


125 


scarpina pe frunte, îşi ridică spre Egoruska ochii fnrositi 
şi urmă: Și Maxim Nikolaici, boierul de la Slaveano- 
serbsk, şi-a trimis anul trecut feciorul la învățătură. Nu 
ştiu cum o fi scotind-o la capăt cu cartea, însă-i băiat 
bun. Să le dea Dumnezeu sănătate, că-s boieri de treabă! 
Si cum îţi spun, l-au dat la învăţătură... La Slaveano- 
serbsk nu-i o şcoală din care să ieși mare cărturar. Așa o 
școală nu-i acolo... Da’ tîrgul e frumos, nimic de zis... , 
Este scoala, da-i de cele obișnuite, pentru oamenii de rînd, 
că din cele în care să te faci tobă de carte nu se pome- 
neste... N-avem, de ce să nu spunem adevărul adevărat! 
Cum te cheamă? 

— Egoruska. 

— Egorfi, cum s-ar zice... Marele mucenic Ehorghie Biruito- 
rul, cu praznicul la douăzeci si trei aprilie... Eu port numele 
Sfîntului Pantelei... Pantelei Zaharov Holodov... Că Holo- 
dovi ne zice. De felul meu îs din Tim, poate că ai auzit, 
din gubernia Kursk. Fraţii mei s-au făcut tirvogeti 
şi au fiecare cite un meșteșug la oraş, da’ cu am 
rămas mujic... Am rămas mujic. Acum vreo șapte ani, 
m-am repezit pe-acolo, adică pe-acasă... Am fost și în sat, 
şi la tire. la Tim, cum s-ar zice. Pe atunci, slavă Domnului, 
trăiau toți şi erau sănătoși... Acuma, numai ştiu, poate-o 
fi murit vreunul... Nu-i vorbă, le-a venit si vremea, că 
toți îs bătrîni, unii chiar mai bătrîni ca mine. Moartea n-are 
de ce să ne sperie, numai, se înţelege, să nu mori nepocăit. 
Nimica nu-i mai rău decit sa mori nepocăit! O asemenea 
moarte e întru bucuria satanei. lar dacă vrei să mori pocäit. 
ca să nu fii oprit să intri în împărăția cerurilor, apoi trebuie 
să te rogi sfintei mucenice Varvara. Ea e cea care pune 
cuvînt pe lîngă Cel-de-sus. Numai ea și nimeni altul... Așa 
a fost rinduit de Dumnezeu, fiecare să aibă cuvint şi să 1 se 
roage întru iertarea păcatelor... 

Pantelei vorbea mereu, fără să-i pese daca Egoruska 
îl ascultă sau ba. Vorbea istovit, mai mult mormăind în 
barbă, monoton, fără să ridice sau să coboare glasul, și 
izbuti să-i spună multe în timp putin. Vorbea dezlinat, 
fără nici o legătură si tot lucruri care nu-l priveau pe 
Egoruska. Poate că vorbea numai așa, ca să-și cumpănească 
gîndurile cu glas, după o noapte de tăcere, si să se încre- 


126 


dinteze că toate erau la locul lor. După ce sfirsi cu pocă- 
inça, aduse iarăşi vorba de Maxim Nikolaievici al lui, din 
Slaveanoserbsk : 

— $i, cum spuneam, și-a dat flăcăul la învățătură... Da 
vezi, l-a dat... 

În clipa aceea, unul dintre cärutasii care mergeau cu 
mult înainte, în capul convoiului, se repezi fără veste spre 
marginea drumului şi începu să lovească cu biciul în pămînt. 
Era un bărbat voinic, de cel mult treizeci de ani, înalt si 
iat în umeri, cu părul bălai și creţ. Plesnea de sănătate. 
Judecînd după zvicniturile umerilor şi după setea cu care 
repezea biciul, se vedea bine că loveşte o vietate. Alt caru- 
Has, scund si bine legat, cu barba neagră şi deasă, în vestă 
şi cu rubașca scoasă peste pantaloni, alergă şi el într-acolo 
si, aproape înecîndu-se într-un ris întretăiat de tuse, strigă 
cu glas gros: 

Frayilor, Dimov a ucis o viperă! Pe cinstea mea! 

Sint oameni cărora le poţi cîntări într-o clipă mintea 
după glasul si după risul lor. Omul cel cu barbă neagra era 
unul dintre aceşti fericiţi : din glasul şi din risul lui ieșea la 
iveală o nemaipomenită prostie. Sfîrşind ce avea de facut cu 
biciul, Dimov cel bălai ridică de la pămînt, cu codirisca, 
ceva ca o fringhie, aruncind-o spre căruțe. 

— Asta nu-i viperă, asta-1 șarpe de casă, strigă cineva. 

Omul cel cu fața oblojită, calcind de parcă avea pi- 
cioare de lemn, se apropie cu paşi largi de șarpele din 
drum. se uită la el, apoi îşi încrucișă braţele subțiri ca 
două bețe. 

— Ocnasule! urlă el cu glas înăbușit si plingätor. De 
ce l-ai zdrobit? Ce rău ţi-a facut, afurisitule ? Nu vezi ca 
ai ucis un şarpe de casă? Ce-ai zice să-ţi facă si tie cineva 
una ca asta? 

— Ce e drept, e drept, nu se cade să ucizi un şarpe 
de casă... mormăi Pantelei, liniştit. Nu se cade... Doar nu-i 
năpîrcă. Arată el ca o tirftoare, da-i o jivina blinda, nu 
face nici un rău. Si trebuie să știi că el, șarpele de casă, 
va să zică, tine la om... 

Lui Dimov și omului cu barba neagră le era ruşine, 
pesemne, deoarece începură să rida tare si, fără să răs- 
pundă Ja ocările celorlalți, se îndreptară încet spre căru- 


127 


çele lor, Cînd cea din urmă căruță ajunse în dreptul locului 
unde zăcea șarpele, omul cu faţa oblojiră, care stătea tot 
acolo, se întoarse către Pantelei şi-l întrebă cu glas plingator : 

— Spune şi dumneata, mosule, de ce-a ucis şarpele de 
casă ? 

Abia acum văzu Egoruska că omul avea ochii mici şi 
stinsi, iar fata lui pămîntie şi bolnăvicioasă părea stinsă şi 
ea. Bastia | îi era umflată și rosie, aproape stacojie. 

- Te întreb, mosule, de ce l-a ucis? repetă el, pornind 
în pas cu Pantelei. 

— E un prost, avea pesemne mincarime la palme, de 
aceea l-a ucis ! îi răspunse batrinul. Și doar nu se cade să 
ucizi un şarpe de casă... Ce e drept, e drept... Numai că 
Dimov al nostru e cam într-o ureche, asta se ştie, si cînd 
îl apucă, ar ucide orice-i iese în cale. Nu-i „vorbă, că nici 
Kiriuha nu-i mai breaz. În loc să sară în apărarea sarpelui, 
el îi tot dădea cu hi-hi-hi si ho-ho-ho... Dar tu nu trebuie 
să te superi, Vasea... De ce să te superi ? ? L-au ucis, şi basta, 
Dumnezeu cu el... Dimov e un smintit, iar Kiriuha un do- 
bitoc... Nu-i nimic... Oameni proşti, oameni fără judecată, 
Dumnezeu cu ei. Iaca, Emilian n-ar ucide niciodata ceva 
ce nu se cade. Adevărat, niciodată... Fiindcă-i om cu carte, 
pe când aceia îs nişte proşti... Emelian, asta-i strut... nu s-ar 
atinge. 

Auzindu-si numele, căruțașul cel cu suman roșcat si 
cu negul ca un burete, care părea că dinjează mereu un 
cor nevăzut, se opri din mers $i, asteptindu-i pe Pantele şi 
pe Vasea să-i ajungă din urmă, porni alaturi de ei. 

— Despre ce vorbeati? întrebă el cu glas ragusit și 
înfundat. 

— laca, Vasea s-a supărat, îi răspunse Panrelei. Si-i 
spun şi eu, ca să-l împac, fel de fel de vorbe... Of, picioa- 
rele mele cele betege si degerate! Of !... Tocmai acuma v-a 
apucat, în zi (de sfîntă duminică, ziua Domnului ! 

— Te dor dim pricină că umbli mult, îi zise Vasea. 

— Nu, flăcăule, nu... Asta nu-i din pricina umblatulur. 
Dimpotrivă, cînd umblu parcă mi-e mai indemina, da’ cind 
mă culc şi mă încălzesc, apoi e prăpăd! Mi-e mai indemina 
cînd umblu... 

Emilian cel cu sumanul roșcat se vîri între Pantelei 
şi Vasea şi ridică mîna, de parcă ceilalți doi erau gata să 


128 


înceapă a cînta. După ce-şi legănă mîna de cîteva ori prin 
aer, o lăsă în jos, gemind cu deznădejde : 

— Eh, s-a dus glasul meu! oftä el. S-a dus, vai de 
păcatele mele ! Toată noaptea şi toată dimineața mi-a um- 
blat prin minte cântarea „Doamne miluiește“, fntreita cântare, 
pe care am cântat-o la cununia lui Marinovski. Uite, o am 
colea în minte, îmi stă pe limbă... gata-gata să-i dau drumul ! 
Şi nu pot. Nu mai am Le ! 

Tăcu cîteva clipe, chinuit de un gînd, apoi urmă: 

— Cincisprezece ani am cîntat în cor. În toată uzina de 
la Lugansk nimeni n-avea glas ca al meu. Dar de cînd 
m-a pus necuratul de m-am scăldat în Doneţ — iaca, îs 
trei ani de atunci — nu mai pot lua o notă. Am răcit la git. 
Iar fără glas, sînt ca un muncitor fără braţe. 

— Asta asa-i! încuviință Pantelei. 

— Ce mai fncoace-fncolo, sînt un om pierdut, şi basta! 

Deodata Vasea îl zări pe Egoruska. Ochii i se umeziră 
şi 1 se făcură și mai mici. 

— Cum s-ar zice, merge şi cuconaşul cu noi! strigă el, 
acoperindu-şi nasul cu mâneca, de parcă-i era rușine. Ia te 
uita ce cäruças grozav avem! Haide, ramfi cu noi, să umbli 
cu căruțele şi să cari lina ! 

Gindul că un cuconas ca acela ar putea să ajungă ca- 
rutas, i se paru, fără îndoială, neașteptat si plin de haz, 
deoarece începu să ridi în gura mare, brodind înainte pe 
aceeaşi temă. Emilian ridică si el ochii spre Egoruska, în 
treacăt însă şi cu nepăsare. Era cufundat în gîndurile lui, 
si dacă n-ar fi fost Vasea, nici nu l-ar fi luat în seamă 
pe băiat. În mai puţin de cinci minute începu din nou să 
dea din mînă, căutînd să-i facă pe tovarasii lui de drum 
să se pătrundă de frumusețea acelui „Doamne miluieste*, 
care se cîntă la cununii şi de care îşi aduse aminte în 
noaptea aceea. Apoi îşi viri biciul subsuoară si începu sa dea 
din amândouă mîinile. 

La o verstă de sat, convoiul de căruțe se opri lîngă o 
fîntînă cu cumpănă. Kiriuha cel cu barba neagră dădu 
drumul ciuturii, apoi se lungi cu burta pe colacul fîntînii 
şi-şi vâri în gaura întunecată capul zburlit, umerii și o 
parte din 1nunchi, așa fel, încît Egoruska nu-i mai vedea 
decît picioarele scurte, care abia mai atingeau pământul. 


9 — Schițe si nuvele — c. 1900 129 


Zărindu-şi chipul răsfrînt in apa din adînc, Kiriuha se bu- 
cură grozav şi izbucni Într-un ris prostesc şi gros, la care 
ecoul fîntînii se grăbi să-i răspundă pe acelaşi ton. Cînd 
se ridică, faţa. şi gitul Jui erau _ Tosi ca para focului. Cel 
dintti se repezi la ciutura cu apă Dimov. „Înghiţea Şi ridea. 
Din cînd în cînd își scotea capul din ciutură şi-i spunea 
ceva de haz lui Kiriuha. Cînd termina de baut, se întoarse 
si aruncă în gura mare, de răsună toată stepa, câteva vorbe 
de rușine, vreo cinci. Egorușka nu știa ce înseamnă acele 
vorbe, dar ştia că-s murdare. Ştia cîră scirba le făceau 
vorbele acelea părinților şi cunoscufilor, si chiar şi lui, fara 
să înțeleagă de ce. Se deprinsese să creadă că numai bețivii 
şi scandalagiii se bucură de dreptul de a le striga în gura 
mare. Îşi aminti cum ucisese Dimov şarpele de casă si, 
ascultfnd mai cu luare-aminte risul lui, simți deodată o 
pornire dușmănoasă Împotriva omului aceluia. Ca un făcut, 
chiar în acea clipă Dimov îl zări pe Egoruska coborind din 
căruță si „îndreptându-se spre fintina. Căruţaşul izbucni în 
ris şi strigă : 

— Ja uitati-va, fraților, moș, Pantelei a născut azi- 
noapte un baiat ! 

Kiriuha se înecă de ris. După el, mai rise nu știu cine. 
Egoruska se înroşi tot si se gîndi că Dimov trebuie sa fie, 
fara indoiala, un om grozav de rau. 

Asa cum statea, cu capul gol şi cu cămașa descheiată 
la piept, cu părul bălai și cfrlionyat, Dimov părea frumos 
si neobișnuit de puternic. Fiecare mișcare pe care o făcea 
scotea la iveală pe omul bun de glumă, pe voinicul con- 
suent de forța lui. Statea cu miinile în solduni și-și fnvir- 
tea umerii, vorbea şi ridea mai tare decît toți şi- ti făcea 
impresia că se pregătește să ridice cu o singură mînă o 
greutate atît de mare încît să sperie pe toată lumea. Pri- 
virea lui veselă şi batjocoritoare se strecura cînd de-a lungul 
drumului, cînd la şirul de căruțe, cînd la cer, fără să se 
oprească nicăieri. Ai fi zis că, neavînd ce face, căuta ori 
încă o vietate s-o ucidă, ori să-şi bată joc de cineva. Se 
vedea bine că nu se temea de nimeni, că era gata să facă 
orice i-ar fi trasnit prin cap şi că nu-i păsa de ce gîndeşte 
Egoruska despre ed... Iar băiatul, care nu-i putea suferi 
nici fața frumoasă, nici părul roșcat şi nici puterea lui, îl 


130 


asculta cum tide, scirbit şi infricosat, chinuindu- -ȘI mintea 
să născocească o vorbă de ocară cît mai usturătoare şi să 
se răzbune. 

Pantelei se apropie si el de fîntînă. Scoase din buzunar 
un, paharut verde, de candeia, îl şterse cu o cirpa, luă 
apa din ciutura si bău. Mai luă o dată, apoi înveli păhă- 
rutul în cîrpă și-l viri la loc în buzunar. 

— De ce bei din candelă, mosule ? îl întrebă Egoruska, 
mirat. 

— Unul bea din ciutură, altul din candelă, îi răspunse 
batrinul în doi peri. Fiecare cum pofteste... Iaca, tu bei din 
ciutură. Să fii sănătos... 

— Porumbița mea, frumoasa mea, începu deodată Vasea 
cu glas mîngâietor și trist. Porumbita mea ! 

Ochii lui priveau departe, dar acum erau umezi și suri- 
zători, iar fata lui avea aceeași expresie de mai adineauri, 
cînd se uitase la Fgorușka. 

— Cu cine vorbeşti ? îl întrebă Kiriuha. 

— Uite colo o vulpe... stă răsturnată pe spate și se 
joacă întocmai ca un căţel. 

Toţi se uitară în depărtare, căutînd să vadă vulpea, 
dar n-o găsiră nicăieri. Numai Vasea o vedea, cu ochisoni 
lui cenușii și stinşi, şi nu mai putea de bucurie. Privirea 
îi era surprinzător de ageră, așa cum avea să se încredin- 
çeze si Egoruska mai tirziu, și ochii neobișnuit de patrun- 
zători. Pentru el, stepa mohorita și pustie era totdeauna 
plină de mișcare si de viata. Era destul să-și atinteasca 
privirea în depărtare, ca să vadă o vulpe, un iepure, o 
dropie sau orice altă sălbăticiune, din cele care se feresc de 
oameni. Nu e mare lucru să vezi un iepure rupînd-o la 
fugă, sau o dropie zburind. Oricine a umblat prin stepă, 
a avut prilejul să surprindă asemenea privelişti. Dar nu-i 
e dat oricui să vadă sălbăticiunile în viata lor de toate zilele, 
cînd nu aleargă, nu’ se ascund si nu se uită cu spaimă în 
toate părţile. lar Vasea vedea şi cum se joacă vulpile, si 
cum își spală iepurii botul cu labutele, si cum își netezesc 
dropiile penele, si cum își aleg „ţinta“ spircacti. Datorită 
vederii lui atit de ascuţite, Vasea cunoștea si alta lume 
decit aceea pe care o cunosc ceilalți oameni, o lume a lui, 


131 


la care alții mu puteau ajunge şi fără îndoială neînchipuit 
de frumoasă, deoarece de câte ori o privea părea atit de 
fermecat, încît ar fi fost greu să nu-l pizmuieşti. 

Cînd convoiul se puse din nou fn mişcare, în clopotnița 
bisericii trăgeau clopotele de liturghie. 


V 


Cärugele poposiră pe malul rfului, putin mai la o parte 
de sat. Soarele dogorea ca şi în ajun, văzduhul părea încre- 
menit și trist. Pe mal se înălțau cîteva sălcii, dar umbra 
lor cădea peste apă, nu pe pămînt, pierzindu-se fără folos, 
iar sub căruțe era zapuseala si fi se ura. Apa, albastra ca 
cerul rasfrint în valurile ei, te atrăgea ca o chemare patimasa. 

Căruţaşul Stiopka, pe care Egorușka nu-l băgase de seamă 
pice atunci, un ucrainean de vreo van Ma ani, cu rubaşcă 
ungă şi descinsă, cu salvari largi i, care fluturau în „mers ca doua 
steaguri, se dezbrăcă cu grabă. 'cobor malul prăpăstios și se 
aruncă în apă. Se cufundă întîi de vreo trei ori, apoi pluti 
pe spate închizîndu-şi ochii de lăcere. Pe faţă i se i as 
un zîmbet încruntat, de parcă-l gidila cineva, făcându-l î 
acelaşi timp să și râdă, dar să şi sufere. 

Pe o zi de arsita ca aceea, cind n-ai unde sa te ada- 
postesti de căldură gi de zaduf, plescăitul apei și respirația 
întretăiată gi zgomotoasă a cuiva care se scaldă fyi mîngâie 
auzul, ca un cîntec frumos. Imitindu-l pe Stiopka, Dimov 
$1 Kiriuha se dezbrăcară şi ei si, bucurindu-se dinainte de 
plăcerea care-i aştepta, se aruncară unul după altul în apă, 
rizind si pad Şi rîul cel cuminte şi liniştit se umplu de 
plescăn şi strigăte de veselie. Kiriuha tuşea, râdea si ţipa, 
de parcă încerca cineva să-l înece, în timp ce Dimov se 
tinea după el, căutînd să-l prindă de picior. 

— Prinde-l, mă !... striga el. Tine-l bine ! 

Kirtuha se prăpădea de ris, nu mai putea de plăcere 
ŞI totuşi fața lui păstra aceeaşi expresie ca și pe mal: 
tîmpă şi zăpăcită, de-ai fi zis că se apropiase cineva de el 
pe la spate și-l pocnise cu maiul în Cap. E goruşka se 
dezbrăcă si el, dar nu cobori malul, ci își făcu vînt și se 


132 


aruncă de sus, de la un stînjen şi jumătate. Descriind un 
arc prin văzduh, căzu în apa, se cufunda, dar nu-i dădu 
de fund: o putere tainică, rece şi plăcută, îl prinse şi-l 
ridică la suprafață. Băiatul scoase capul din apă, suflind 
cu putere și făcînd clăbuci la gură, şi-şi deschise ochii. 
Soarele se oglindea în apa rîului chiar acolo, lîngă el. În 
primele clipe începură să-i joace pe dinaintea ochilor scîntei 
orbitoare, apoi curcubeie şi pete întunecate. Se grăbi să se 
cufunde din nou, deschise ochii sub apă şi văzu ceva tulbure 
şi verzui, ca un cer de noapte cu lună. Aceeaşi putere nu-l 
lăsă nici acum să atingă fundul şi să se bucure de răcoare, 
ci îl săltă iarăşi în sus. Cînd ajunse în fata apei, rasufla 
asa de adînc, încît simţi racoarea patrunzindu-i nu numai 
în piept, dar şi în stomac. După aceea, ca să se bucure 
cît mai mult de apă, începu să facă tot ce-i trăsnea prin 
minte : să stea culcat pe spate, lăsîndu-se în voia valunlor, 
să se zbenguie, să se de-a tumba, să fnoate pe burtă, pe-o 
coastă, pe spate, în picioare, pînă obosi. Celălalt mal, napa- 
dit de stuf, părea auriu în bataia soarelui. Spicele bogate si 
înflorite se aplecau deasupra apei. Într-un loc, stuful se 
legăna cînd la dreapta, cînd la stînga, trosnind și lăsîn- 
du-si virfurile în jos, de parcă saluta pe cineva: Stiopka 
si Kiriuha erau acolo, căutînd raci. 

— Un rac! Uitaţi-vă, fraţilor, am prins un rac! strigă 
Kiriuha triumfător, aratind într-adevăr un rac. 

Egoruska fnota spre stufaris, se cufundă și începu să 
scurme în jurul rădăcinilor. Scotocind prin mflul lipicios, 
simți sub degete ceva ascuțit şi scîrbos. Poate sa fi fost un 
rac, dar în aceeași clipă cineva îl apucă de picior si-l 
trase în sus. Înecîndu-se și tușind, Egoruşka deschise ochii 
şi văzu în fata lui obrazul ud și strimbat de ris al lui 
Dimov poznaşul. Flăcăul sufla din greu şi, judecînd dupa 
felul cum se uita la el, ar fi vrut să ducă jocul mai de- 
parte. Îl ținea zdravan de picior si ridicase mîna să-l apuce 
de git. Dar Egoruşka se smuci cu sila din mfinile lui, de 
parcă-i era frică să nu-l înece, și-i strigă în obraz : 

— Prostule ! Cînd te-oi plesni o data peste bot! 

Dar parindu-i-se că ceea ce-i spusese mu era de ajuns 
ca să-i arate cî îl ura, se mai gîndi puţin şi adăugă: 

— Ticalos ce esti! Porc de cfine ! 


133 


Însă Dimov nici nu-l luă în seamă, de parcă nu se în- 
timplase nimic, și se îndreptă înot spre Kiriuha, strigînd: 

— Stiti ceva, băieţi ? Hat să prindem peste ! 

— N-ar fi rău! incuviinta Kiriuha. Trebuie să fie mult 
peste pe-aici.. 

— Stiopka, dă o fuga pina în sat și cere de la vreun 
mujic un voloc. 

— N-o să-mi dea nimeni. 

— Ba o să-ţi dea! Roagä-te de oameni, spune-le să-și 
facă pomană cu noi, că sîntem nişte bieçi drumeţi, 

— Apoi aşa şi este! 

Stiopka ieși din apa, se îmbrăcă la repezeală și, cu 
capul gol, filffindu-si șalvarii, o luă în goană spre sat. 
După intimplarea cu Dimov, Egoruska nu mai avea nici 
un chef sa înoate. leşi din rîu si începu să se îmbrace. 
Pantelei şi Vasea stăteau pe creasta malului povirnit, cu 
picioarele atirnate, şi se uitau la cei care se scaldau. Eme- 
lian intrase și el in apă, dar numai pina la genunchi. | Gol 
puşcă, se oprise chiar lîngă mal, ţinîndu-se cu o mînă de 
ierburi, să nu cadă, jar cu cealaltă frecîndu-se pe trup. Şi 
aşa cum stătea, încovoiat, cu omoplații ieşiţi în afara, cu 
negul cel mare sub ochi și inspaimintat fară îndoială de 
valuri, părea într-adevăr vrednic de ris. Faţa îi era gravă 
și aspră, şi se uita la apă cu minie, de parcă era gata să-i 
ceară socoteală că, atunci cînd se scăldase in Donet, îl 
făcuse să răcească şi-i luase glasul. 

— Si mu, de ce nu ve scalzi? fl întrebă Egoruska pe 
Vasea. 

— Uite-aşa... Nu-mi place... îi răspunse Vasea. 

— Şi de ce eşti umflat la falcă? 

— Mă doare... Eu, cuconașule, am fost muncitor la o 
fabrică de chibrituri... Doctorul zice că de-acolo mi se 
trage boala, de mi se umflă falca. Zice că aerul din fa- 
brică e otrăvit. Apoi, afară de mine, li s-au mai umflat 
fălcile încă la trei băieți, ba unuia chiar i-au putrezit de-a 
binelea... 

Stiopka se întoarse curînd cu un voloc. Dimov şi Ki- 
riuha se fnvinetisera şi ragusisera de mult ce stătuseră în 
apă. Totuși se apucară bucuroşi de pescuit. La început, se 
îndreptară spre stufaris, unde rîul era mai adînc. Acolo, 
apa îi ajungea lui Dimov pînă la bărbie, iar lui Kiriuha, 


134 


care era mai scurt, pînă deasupra capului, aşa că mereu 
înghițea la apă și făcea clăbuci. Cit despre Dimov, aluneca 
pe radacini, cadea şi se încurca în voloc. Se zbenguiau 
amindoi şi făceau atita gălăgie, încît păreau mai curînd 
că se joacă decît că pescuiesc. 

— Aici e prea adinca apa, gîfîia Kiriuha. Nu prindem 
nimic. 

— Nu smuci, diavole! striga Dimov, încercînd să dea 
volocului o înclinare potrivită. Tine-l zdravan cu mîinile! 

— N-o să prindeţi nimic acolo! racnea Pantelei de pe 
mal. Speriaţi peştii degeaba, prostilor ! Luati-o mai la stînga, 
unde apa nu-i asa de adinca ! 

Pe neaşteptate, se văzu sclipind deasupra volocului un peste 
marisor. Toţi scoaseră un strigăt de mirare, iar Dimov, 
peste măsură de înciudat, izbi apa cu pumnul în locul unde 
se cufundase peștele. 

— Ei, drăcia dracului! strigă Pantelei batind din pi- 
cioare. Au scăpat un biban. A șters-o dihania ! 

Dimov si Kiriuha o luară incetisor spre stînga si, ajungînd 
într-un loc mai puţin adînc, începură să pescuiască temeinic. 
Erau cam la trei sure de metri depărtare de locul unde 
poposiseră căruțele. De pe mal, îi vedeai cum se osteneau, 
în tăcere şi abia miscindu-si picioarele, să tragă volocul 
cît mai la fund si mai către stuf, cum loveau cu pumnii 
în apă şi scuturau stuful, foșnindu-l ca să sperie peştii si 
să-i mine spre voloc. De la stufăriș o luau spre celălalt 
mal, scoteau volocul, apoi, înciudaţi, porneau iarăşi îndărăt, 
ridicîndu-și genunchii cit mai sus. Vorbeau unul cu altul, 
dar nu se auzea ce-și spun. Soarele le frigea spinările, 
muştele îi piscau şi trupurile lor, din vinete ce fuseseră, se 
făcuseră stacojii. În urma lor venea Stiopka, purtind in 
mina o căldare si tinindu-si cu dinţii poalele cămăşii sufle- 
cate pînă la subsuoară. De câte ori aveau noroc să prindă 
cîte ceva, Stiopka ridica mina în care tinea peştele, îl făcea 
să sclipească în bătaia soarelui şi striga : 

— Ja uitati-va ce mai biban! Pînă acum avem cinci 
ca ăsta! 

După ce scoteau volocul, Dimov, Kiriuha şi Stiopka 
scotoceau citva timp în milul care intrase în ochiurile lui, 
mai puneau cite ceva în căldare, mai aruncau nu știu ce, 


135 


iar uneori Își treceau unul altuia vreo vietate prinsă în 
voloc, se uitau curiosi la ea, apoi o azvirleau... 

— Ce-ayi găsit ? fi întrebau cei de pe mal. 

Stiopka raspundea ceva, dar era greu să înţelegi ce 
anume. Peste citva timp ieși din apă și, finînd căldarea 
cu amindoua mfinile, alerga spre căruțe, uitind să-şi mai 
lase cămaşa în jos. 

— E plină! strigă el, suflind din greu. Daţi-mi alta. 

Egoruska se uită în căldare. Era plină pînă sus. Un 
pui de știucă Își scoase din apă botul lung si slut, iar în 
jurul lui forfoteau raci şi pești mărunţei. Baiatul viri mina 
pînă la fund si amestecă apa. Știuca dispăru printre raci, 
iar în locul ei iesira la iveală un biban si un lin. Vasea 
se uită și el în căldare. Ochii i se umeziră, iar fata îi 
căpătă aceeaşi expresie duioasă, pe care o avusese atunci 
cînd zărise vulpea. Virt mina fn căldare, duse ceva la gură 
și începu să mestece. Îl auziră ronçäind. 

— Fraţilor, strigă cu mirare Stiopka, fraţilor, Vaska 
mănîncă un ghigort de viu! Ptiu! 

— E un porcusor, nu un ghigorț! fi răspunse Vasea 
liniştit, mestecînd Înainte. 

Peste putin scoase din gură o codita de peşte, se uită 
la da cu duioşie, apoi o virt iarăși în gură. În timp ce 
mesteca si rontaia, lui Egoruska i se păru că nu mai are 
înaintea lui o făptură omenească. Falca umflată, ochii stinsi. 
căutătura neînchipuit de agera, codița aceea de peste și 
plăcerea cu care îşi mesteca porcusorul, îl făceau pe Vasea să 
semene mai mult a animal. 

Lui Egoruska fi fu scîrbă să mai stea lînga el. De 
altfel, pescuitul se sfingise. Băiatul făcu ocolul carutelor, 
rămase o clipă pe gînduri, apoi, de plictiseală, se fndreptä 
spre sat. 

Nu mult după aceea stătea în biserică, şi, cu fruntea 
lipită de spinarea cuiva care mirosea a cînepă, asculta cum 
cînta corul în strană. Liturghia era pe sfîrsite. Egoruska nu 
se pricepea la cîntärile bisericeşti, de aceea nu-i trezeau nici 
un interes. După ce ascultă câtva timp, începu să caşte şi să 
cerceteze cefele si spinările celor din fata. Una din cefe, 
roşie şi încă udă de apă, era a lui Emelian — o recunoscu. 
Purta părul retezat în chip de paranteza şi mult mai scurt 
decît se obișnuiește, dmplde îi erau și ele tunse mărunt, 


136 


iar urechile roşii, care semănau cu două frunze de brusture, 
aveau aerul că nu se simt la locul lor. Uitîndu-se la ceafa 
şi la urechile lui Emelian, Egoruska se gîndi, Dumnezeu ştie 
de ce, că omul acela trebuie să fie grozav de nenorocit. 
Îşi aminti cum dădea din mfini dinjind un cor _inchipuit, 
îşi aminti glasul lui ragusit si înfățișarea speriată pe care 
o avea în timp ce se scălda. I se făcu mila de el și simți 
nevoia să-i spună o vorbă bună. 

— Sint şi eu pe-aici! îi sopti, trăgîndu-l de mineca. 

Cei care au cîntat cîndva în vreun cor, fie că erau 
tenori sau basi, mai ales dacă au mai si dirijat corul, 
se deprind să se poarte aspru şi fără prietenie cu băieţii. 
Obiceiul acesta nu-i părăseşte nici chiar atunci cînd nu 
mai cîntă în cor. Intorcindu-si capul spre Egoruska, Emelian 
îl privi încruntat şi-i spuse : 

— Stai cuminte în biserică ! 

Atunci Egoruşka se strecură înainte, mai aproape de 
iconostas. Descoperi acolo doi oameni care ieșeau din comun : 
în partea dreaptă, fn fața tuturor, stăteau pe un covor un 
domn și o doamnă. La spatele lor erau două scaune. Domnul, 
îmbrăcat în haine de soie écrue bine călcate, stătea țeapăn 
ca un ostaș care dă onorul, scoțindu-și înainte bărbia rasă, 
albăstruie. Totul în domnul acela dovedea o deosebită dem- 
nitate : si gulerul înalt, si bărbia albastruie, si chelia mica, 
ba chiar şi bastonul pe care-l ţinea în mînă. De atîta 
demnitate i se fntepenise gâtul, iar bărbia îl trăgea în sus 
cu atîta putere, încît te asteptai din clipă în clipă să-i 
vezi capul desprinzîndu- se de grumaz si luindu-si zborul. 
lar doamna, grasă şi trecută, cu un sal alb de mătase pe 
umeri, Îşi ţinea capul aplecat pe un umăr si se uita fn 
jurul ei, cu aerul unui om care a facut cuiva un serviciu 
şi e gata să-i spună: „O, nu vă deranjati să-mi mulțumiți ! 
Nu țin de loc la asta...“ ar la dreapta și la stînga covorului 
stăteau, ca un zid, mujicii... 

Egoruşka se apropie de iconostas şi începu să sarute 
icoanele. În fața fiecăreia bătea, fără grabă, cîte o metanie 
adîncă, se uita indarat la popor, apoi se ridica în picioare 
si săruta icoana. Îi făcea o deosebită plăcere să atingă cu 
fruntea podeaua rece. Cînd paracliserul ieşi din altar cu o 
mucarnita lungă, să stingă luminärile, Egoruska se ridică 


repede, se apropie de el şi-l întrebă : 


137 


— S-a împărțit anafura ? 

— Nu este, nu este... bombăni paracliserul, ursuz. 
Nu mai... 

Liturghia se terminase. Egoruska ieși încet din biserică 
şi o lua spre piața satului. Vazuse pînă acum atitea sate și 
pieţe si atffia mujici, încît nu-l mai interesa nimic din tot 
ce se ivea înaintea ochilor. Neavind ce face, și ca să-și 
mai omoare vremea, intră într-o dugheană, de uşa căreia 
era atirnata o bucată de stamba lata, roșie. Dugheana mare 
si întunecoasă era împărțită în două : într-o parte se vindeau 
pinzeturi si de-ale băcăniei, în cealaltă erau cîteva butoaie 
cu dohot si hamuri spînzurate de tavan. Mirosea plăcut a 
dohot si a piele. Podeaua de lut fusese stropita de curînd. 
Şi se vede treaba că o stropise un om cu imaginația 
bogată, un liber-cugetător, deoarece toată era numai desene 
şi semne cabalistice. În spatele tejghelei, cu burta sprijinită 
de pupitrul care-i slujea drept casa, stătea negustorul: gras, 
cu fata lata și cu barba tăiată rotund. Își bea ceaiul sugind 
dintr-o bucăţică de zahăr si după fiecare sorbitură dădea 
drumul la cîte-un oftat adînc. Chipul lui arăta o desavir- 
şită nepăsare, însă fiecare oftat avea aerul că spune: „Stai 
puţin, ca-ti arăt eu ţie !“ 

— Dă-mi de o copeică seminţe ! ceru Egoruşka. 

Negustorul își ridică sprincenele, ieși de după tejghea 
şi turnă în buzunarul băiatului seminţe de floarea-soarelui, 
cu un borcänas de la pomadă care-i servea de măsură. Lui 
Egorușka nu-i mai venea să plece de acolo. Cerceră mult 
timp lăzile cu turtă dulce, se gîndi putin, apoi întrebă, 
aratind spre turtele mici, zise de Veazma, care, de vechi 
ce erau, prinseseră parcă un fel de rugină: 

— Cum daţi turtele astea? 

— Două la copeica. 

Egoruşka scoase din buzunar turta dulce, pe care o 
primise în ajun de la evreică, si întrebă iarăşi : 

— Da’ una ca asta cîte parale face? 

Negustorul luă turta dulce în mînă, se uită la ea din 
toate părțile, apoi ridică o sprinceana : 

— Una ca asta ?... repetă el întrebarea. 

Ridică şi cealaltă sprinceana, se gîndi o clipă şi răs- 
punse : 


138 


— Trei copeici perechea... 

Se facu liniște. 

— Al cui eşti? se interesă negustorul, turnindu-si ceai 
în pahar dintr-un ceainic de aramă. 

— Is nepotul lui Ivan Ivanici. 

— Apoi, sînt fel de fel de Ivan Ivanici, ofta negus- 
torul. După aceea se uită spre ușă, pe deasupra capului lui 
Egoruska, tăcu o clipă şi-l întrebă : 

— Bei un ceai? 

— Dacă vrei... se invoi Egoruska cu oarecare rezervă, 
cu toate că-i era grozav de poftă să bea un ceai. căci 
nu luase nimic dimineața. 

Negustorul fi tumă un pahar și i-l întinse, împreună cu 
0 bucăţică de Zahăr din care muscase şi el. Egoruşka se 
aşeză pe un scăunaș şi începu să-şi bea ceaiul. Ar fi vrut 
să-l mai întrebe pe negustor cît costă un funt de migdale 
zaharisite, dar abia deschise gura, că şi intră un musteriu. 
Negustorul își împinse paharul cu ceai mai încolo și ieși să-l 
întâmpine. Îl duse în partea de prăvălie unde mirosea a dohot 
si stătu mult cu el de vorbă. Musteriul, un om grozav de în- 
căpăținat, Şi pe cit se pare viclean, dadea mereu din cap ca, 
adică, nu-i convine, tragindu-se de-a-ndaratelea spre usa. In 
cele din urmă, negustorul îl înduplecă şi începu să-i toarne 
ovăz într-un sac mare. 

— Ce, ăsta-i ovăz? făcu mușteriul cu glas plingator. 
Asta-i pleavă, nu ovăz, să rida și curcile... Nu, nu iau, mă 
duc la Bondarenko ! 

Cînd se întoarse Egoruska la riu, pe mal se aprinsese un 
foc potrivit, mai mult fum decit foc. Carutasi îşi gateau 
prînzul. Stiopka stătea în mijlocul fumului şi cu o lingură 
mare şi stirbä mesteca într-un ceaun. Ceva mai încolo, cu 
ochii inrosifi de fum, Kiriuha şi Vasea curățau peştele. În 
fata lor zăcea volocul plin de mâl şi de ierburi, în care stră- 
luceau peștii și foiau racii. 

Emelian, care abia se întorsese de la biserică, stătea alături 
de Panrelei, dădea din mina si, cu glas răgușit, cinta inceti- 
sor: „Pe tine te lăudăm, Doamne...“ Dimov se învîmea pe 
lîngă cai. 

Terminînd de curăţat peştii, Kiriuha şi Vasea le dădură 
drumul, o dată cu racii vii, în caldare, îi spălară, apoi fi 
răsturnară în apa clocotită din ceaun. 


139 


— Să pun gi slănină? întrebă Stiopka, adunind cu lin- 
gura spuma de pe ceaun. 

— Pentru ce? Peștele isi are grăsimea lui, îi răspunse 
Kiriuha. 

Înainte de a lua ceaunul de pe foc, Stiopka aruncă in 
apă trei pumni de mei şi o lingură de sare. După aceea gusta, 
plescăi din buze, linse lingura si icni mulțumit, ceea ce în- 
semna că fiertura era gata. 

Toți, afară de Pantelei, se asezara în jurul ceaunului si 
începură să lucreze cu lingurile. 

— Ia dati şi băiatului o lingură! zise Pantelei, cu as- 
prime. Că i-o fi foame si lui! 

— Mîncarea noastră e mîncare de mujici!... ofta Ki- 
riuha. 

— Lasă că şi bucatele mujicilor or să-i priască, numai 
să aibă poftă de mâncare ! 

Egoruska primi o lingură şi începu să mănânce. Dar nu 
se aşeză, ci ramase în picioare lîngă ceaunul în care se uita 
ca într-o groapă. Fiertura raspindea miros tare de peste. 
Printre firele de mei întîlneai și solzi, iar racii nu-i puteai 
prinde cu lingura, așa că oamenii îi scoteau din ceaun de-a 
dreptul cu degetele. Vasea, încalte, nu se sfia de fel şi-şi 
vira în ceaun nu numai mîinile, dar şi minecile hainei. Totuşi, 
lui Egoruska fiertura i se paru tare gustoasă şi-i amintea 
supa de raci pe care o făcea mama acasă, în zilele de post. 
Pantelei stătea mai la o parte şi mînca pîine goală. 

— Da’ dumneata de ce nu maninci, mosule ? îl întrebă 
Emelian. 

— Mie nu-mi plac racii... Dă-i încolo! făcu batrinul, 
întorcîndu-se cu scirba. 

În timp ce mâncau, oamenii vorbeau ba de una, ba de 
alta. Din ce-şi spuneau, Egoruska înţelese că noile lui cu- 
noştințe, cu toate că se deosebeau în ce privește vîrsta și 
caracterul, aveau totuşi ceva comun, ceva care-i făcea să se- 
mene unul cu altul. Toţi păreau că au avut un trecut lumi- 
nos $i un prezent întunecat, toți vorbeau cu aprindere despre 
trecutul lor şi aproape cu dispreţ de prezent. Rusului îi 
plac mai mult amintirile decît viata însăși. Asta Egoruska 
încă n-o ştia şi, înainte de sfîrșitul mesei, era adînc încre- 
dingat ca în jurul ceaunului stăteau numai oameni pe care 
soarta îi nedreptatise și-i umilise. Pantelei povestea cum alta- 


140 


dată, cînd nu era încă drum de fier, umbla cu căruțele la 
Moscova şi la Nijni-Novgorod și cîştiga atfta banet, încît 
nu știa ce să mai facă cu el. Şi ce negustori erau pe vremea 
aceea, Si, ce peşte! Și toate ieftine. .. Acuma, drumurile de 
cardusie îs scurte, negustorii mai zgirciti, norodul mai sărac, 
pîinea mai scumpă. Într-un cuvînt, nimic nu mai este aşa 
cum a fost. Emelian spunea că altădată, pe vremea cînd era 
la uzina din Lugansk şi cinta în cor, avea un glas neintrecut 
si citea notele ca pe apă, fn timp ce acum nu-i decît un muyic 
de rind, traind din mila lui frate-sau, care-l trimite la că- 
rausie cu caii lui, oprindu-i pentru asta jumătate din cîştig. 
Vasea muncise cîndva la o fabrică de chibrituri, iar Kiriuha 
fusese vizitiu la un boier cumsecade, și nu găseai în tot finu- 
tul altul care să mine o troică mai bine dec el! Dimov era 
feciorul unui mujic cuprins, trăia şi petrecea după pofta ini- 
mii ȘI nu ştia ce e necazul. Dar abia trecuse de douăzeci de 
ani cînd taică-său, om aspru_şi autoritar, căutînd să-l de- 
prindă cu munca, de frică să nu ajungă un răsfățat daca 
rămîne acasă, a început să-l trimita fn carausie, ca pe un 
mujic care n-ar avea o palmă de pămînt la viaţa lui. Numai 
Stiopka tacea. Dar pe fata lui spina puteai să citeşti că şi el 
o dusese altădată mult mai bine ca acum. 

Aducindu-si aminte de tată-său, Dimov lăsă mincarea și 
se posomori. Se uită încruntat la tovarășii lui, apoi îşi opri 
privirea asupra lui Egoruska. 

— Scoate-ti căciula, paginule! se rästi la el. Cum se 
poate să mănînci cu căciula pe cap ? Si cică eşti boier ! 

Egoruska îşi scoase pălăria fara să zică o vorbă, dar 
nu mai simi gustul mâncării. Şi nici nu auzi măcar cînd 
Pantelei și Vasea îi luară apărarea. O minie grea i se aprinse 
în piept împotriva zurbagiului și se hotări să se răzbune, cu 
orice preţ. 

După ce mincara, carutasii se îndreptară spre haraba- 
lele lor şi se culcara la umbră. 

— Moşule, spune, plecăm curînd? fl întrebă Egoruska 
pe Pantelei. 

— Avem să plecăm cînd o vrea Dumnezeu... Acuma nu-i 
de plecat, că-i prea mare zapuseala... Doamne, Dumnezeule, 
facă-se voia ta... Maică Precistă... Hai, voinicule, culca-te 
şi tu! 


141 


Nu trecu mult si de sub căruțe se porniră sforăieli cum- 
plite. Egoruşka ar fi vrut să se mai întoarcă în sat, dar după 
ce se gîndi o clipă, căscă și se întinse si el alături de batrin. 


VI 


Convoiul rămase toată ziua acolo, lîngă rîu, şi nu se 
urni din loc decît la asfintitul soarelui. 

Egoruska se culcă din nou pe balot, carul se legäna si 
scîrțiia alene, Pantelei mergea pe lîngă căruță si, ca și îna- 
inte, tropăia din picioare, se plesnea cu palmele peste coapse 
şi vorbea singur. Ca şi ziua trecută, văzduhul era plin de 
simfonia stepei. 

Culcat pe spate, cu mfinile sub cap, Egoruska se uita la 
cer. Văzu cum se aprinse, apoi cum se stinse amurgul. Îngerii 
păzitori, care-și întinseseră peste zare aripile lor de aur, se 
pregăteau acum să se culce. Ziua se sfirsise cu bine, noaptea 
se arăta liniștită şi senină, aşa că puteau să stea fără grijă la 
ei acasă, în cer... Băiatul văzu cum se întuneca încet, încet 
văzduhul, văzu cum se lăsa negura, pe nesimţite, peste pă- 
mint și cum se aprindeau stelele, sus, una după alta. 

Dacă te uiţi mult la cerul cel adînc, fără să-și iei ochii 
de la el, ti se furişează și în gînd și în suflet simyamintul 
unei singuratayi fără sfârşit. Ti se pare că eşti neînchipuit de 
singur, şi tot ce pînă atunci fi se părea apropiat si 
drag începe să-ţi fie străin şi-și pierde orice valoare. Stelele, 
care de mii de ani se mită din înălțimi, și pînă şi cerul plin 
de taine, și negura — toate atît de indiferente faţă de scurta 
viață omenească, îşi apasă sufletul cu tăcerea lor, atunci cînd 
ramii singur cu ele şi încerci să le pătrunzi înţelesul... Gîndul 
singurătăţii care ne așteaptă pe fiecare în mormînt pune stă- 
pinire pe tine, şi viaţa ţi se pare fără nădejde, înfricoşătoare... 

Egoruşka își aduse aminte de bunica lui, care dormea 
acuma în cimitir, sub visini. O văzu întinsă în sicriu, cu 
pitacii de aramă pe ochi, îşi aduse aminte cum au pus oa- 
menii capacul peste sicriu și cum l-au coborit în groapă, 
apoi zgomotul înăbușit al bulgărilor de pămînt izbindu-se 


142 


de capac... Şi-o închipui în sicriul strimt și întunecos, pără- 
sită de toţi, neputincioasă. I se päru că o vede trezindu-se 
și, neintelegind unde se află, începînd să bată cu pumnii în 
capac şi să strige după ajutor şi, în cele din urmă, istovita 
de spaimă, murind a doua oară. Și-o închipui pe mamă-sa 
moartă, apoi pe părintele Hristofor, pe contesa Dranitkaia, 
pe Solomon... Dar cu toate silinçele lui, nu izbuti să se vadă 
pe el însuși mort, într-un mormint întunecos, departe de casă, 
părăsit de toți, lipsit de orice ajutor. Nu putea să-și închipuie 
că e cu putimță să-i vină şi lui rîndul şi i se părea că el 
n-o să moară niciodată... 

Iar batrinul Pantelei, căruia de mult ar fi trebuit să-i 
vină rîndul, mergea pe lîngă căruță și-și depăna gîndurile, 
cu glas. 

— Ce să spun... cumsecade boieri... mormăia el înainte. 
Şi-au dat feciorul la învăţătură, dar cum o scoate-o el la 
capăt, asta încă nu se știe... Cum spuneam, la Slaveanoserbsk 
nu-i nici o scoala din care să ieşi cine ştie ce mare cărturar... 
Dacă nu-i, nu-i, ce să mai vorbim... Da’ băiatul îi bun, ni- 
mica de zis... Cînd o creşte mare, are să-l ajute pe taică-său. 
Tu, Egori, esti mititel acuma, da’ cînd ai să fii om în toată 
firea, ai să ţii şi tu pe tată-tău si pe mamă-ta. Că aşa-i 
rinduit de Dumnezeu. Cinsteste pe tatăl si pe mama ta... 
Și eu am avut copii, numai că au ars... O dară cu ei mi-a ars 
și nevasta... Asa-i cum îți spun: mi s-a aprins casa în noap- 
tea de Bobotează... Eu nu eram acolo, eram plecat la Oriol. 
Da, la Oriol... Maria a fugit afară, dar şi-a adus aminte că 
înăuntru dormeau copiii şi s-a întors în goană înapoi. Si a 
ars şi ea cu ei... Da, asa... A doua zi nu le-am mai găsit decît 
oscioarele. 

Pe la miezul nopţii, carutasii si Egoruska stăteau iarăşi 
roată în jurul unui foc. Pînă să se aprindă ca lumea bu- 
ruienile, Kiriuha și Vasea plecaseră să aducă apă dintr-o 
vilcea. Si cu toate ca se făcuseră nevazuti în beznă, glasurile 
lor si zanganitul caldarilor se auzea mereu, semn ca vilceaua 
nu era departc. Lumina focului aşternea pe pămînt o pata 
uriaşă și tremurătoare şi, cu toate ca era 0 noapte cu lună, 
dincolo de pata aceea roşie totul se cufunda într-un întu- 
neric de nepătruns. Flăcările îi orbeau pe carutasi, aşa că nu 
vedeau decît o mica parte din drum. În întuneric, căruțele 
încărcate cu baloturi şi caii păreau coline mari, cu liniile ne- 


143 


lămurite. La douăzeci de paşi de foc, la marginea drumului, 
se înălța pe un mormint o cruce de lemn lăsată într-o rina. 
Înainte de a se aprinde focul, cînd se vedea pînă departe, 
Egoruska observase și de cealaltă parte a drumului încă o 
cruce, tot atît de veche şi de prăvălită. 

După ce se întoarseră cu apa, Kiriuha și Vasea umplură 
ceaunul și-l așezară deasupra focului. Stiopka îşi luă locul 
în fum, lîngă ceaun și, în mână cu lingura cea știrbă, se uita 
pe gînduri la apă, asteptind sa dea în clocot. Pantelei și 
Emelian stăteau unul lîngă altul, în tăcere, gândindu-se Dum- 
nezeu ştie la ce. Întins pe burtă şi cu capul sprijinit în pumni, 
Dimov se uita la foc. Umbra lui Stiopka juca peste el, şi fata 
lui frumoasa era cind întunecată de umbră, cind luminată 
de flăcări... Kiriuha şi Vasea stringeau de pe câmp buruieni 
si uscături. Cu mfinile în buzunare, „Egoruşka se asezase 
lingă Pantelei, uitîndu-se cum se mistuiau buruienile în foc. 

Toţi, se odihneau, fiecare cu gîndurile lui. Din cînd în 
cînd, trăgeau cu ochiul la crucea peste care dănțuiau pete 
roşii. Un mormint singuratic are în el ceva nespus de trist și 
nespus, de poetic, ceva care te predispune la visare... Parcă-i 
auzi tăcerea, și în tăcerea aceea simți cum freamătă sufletul 
necunoscutului care zace sub cruce. Cum s-o fi simțind el în 
stepă ? Nu lo fi chinuind dorul, în nopțile cu lună? În 
apropierea mormântului, stepa „pare, tristă, abatuta si în- 
gîndurată, iarba mfhnita, si pînă si greierii fie mai cu 
sfială parcă... Și nu e trecător al cărui gînd să nu se oprească 
la sufletul singuratic Şi sa nu-și întoarcă mereu capul spre 
cruce, pînă rămîne departe în urmă, înghițită de negură... 

— Mosule, ce e cu crucea asta? întrebă Egoruska. 

Pantelei se uită întâi la cruce, pe urmă la Dimov : 

— Mikola, n-o fi ăsta locul unde i-au ucis cosaşii ceia pe 
negustori ? 

Dimov se ridică alene într-un cot, aruncă o căutătură 
către drum și răspunse : 

— Ba chiar asta-i... 

Se făcu tacere. Kiriuha luă un mănunchi de iarbă uscată, 
îl răsuci şi-l viri sub ceaun. Focul izbucni în vilvatai mari, 
fumul negru îl învălui pe Stiopka, iar umbra crucii, razbatind 
prin întuneric, se întinse pe deu de-a lungul carelor. 

— Da, aici I-au ucis... urmă Dimov în sila. Erau doi 
negustori, tatăl si feciorul, se duceau să vîndă icoane. Si au 


144 


poposit, nu departe de aici, la hanul pe care-l ţine acum 
Ignat Fomin. Batrînul, care bause mai mult decit se cuvenea, 
a început să se laude că are bani multi la el. E lucru ştiut 
ca negustorii îs oameni lăudăroși, să ferească Dumnezeu cît 
îs de lăudăroși... Nu-i rabdă inima să nu facă pe grozavii 
faţă de unii ca noi. Si se întîmplase ca tot atunci să tragă la 
han si nişte cosași. Se înțelege că l-au auzit pe negustor lău- 
dindu-se și le-a încolțit în minte gîndul cel rău. 

— Doamne, Dumnezeule... Maică preacurată!... oftă 
Pantelei. 

— A doua zi, cînd s-a crăpat de ziuă, urmă Dimov, 
negustorii erau gata de plecare. Atunci cosașii s-au apropiat 
de ei ŞI au intrat în vorbă: „Noi am zice să mergem îm- 
preună, înălțimea- voastră. Una că te mai iei cînd es cu mai 

multi, da’ e si mai sigur, că locurile-s cam pustii...“ Ca să 
nu li se spargă icoanele, negustorii mergeau la pas. Asta şi 
așteptau cosaşii... 

Dimov se ridică în genunchi și se întinse. 

— Da, făcu el căscînd, la început toate au mers bine. 
Numai, cînd au ajuns aici, cosaşii au tăbărît asupra negusto- 
rilor şi au început a-i căsăpi cu coasele... Feciorul negusto- 
rului, care era voinic, a smuls o coasă din mîna unuia și 
unde s-a pornit să dea, şi În dreapta, si în stînga... Se în- 
gelege că pînă la urmă tot i-au rapus ceilalți, ca erau opt. 
N-a rămas bucapita | neciopiryita din trupul negustorilor ! 
După ce şi-au dus pînă la capat nelegiuirea, cosaşii au tirit 
morţii din drum, pe batrin într-o parte și pe fecioru-său in 
cealaltă. Mai era o cruce dincolo, drept în fața ăştia... Nu 
ştiu dacă mai este şi acuma... De-aici nu se vede. 

— Este, răspunse Kiriuha. 

— Se zice că nici n-au găsit cine știe ce bani la ei. 

— Adevărat, puţini, întări Pantelei. Vreo sură de ruble. 

— După aceea, trei dintre hoți au murit și ei: îi tăiase 
zdravăn negustorul cel tînăr... Și-au prăpădit tot sîngele si 
au murit... Unuia îi retezase o mînă, și oamenii zic că a 
fugit așa, fara mînă, vreo patru verste. L-au găsit tocmai 
lîngă Kurikovo, stind pe un muşuroi, cu capul pe genunchi, 
de parcă se gândea. Cînd s-au uitat mai bine la el, își da- 
duse sufletul, murise... 

— L-au dibuit după urmele de sînge... adauga Pantelei. 


10 — Schițe şi nuvele — c. 1900 145 


Toţi întoarseră capul spre cruce. Şi iarăşi se făcu linişte. 
De undeva, din vilcea pesemne, se auzi țipătul tinguitor al 
unei pasari de noapte : »Spliu ! ! spliu ! spliu !...* 

— Multi oameni rai sint pe lumea asta ! facu Emelian. 

— Multi, multi! întări Pantelei, tragindu-se mai aproape 
de foc. Väzindu-l, ai fi zis că-l prinsese frica. Mulţi, urmă 
el în soapta. Ce sa spun, am văzut destui oameni de ästia în 
viața mea.. oameni răi, va să, zică... Am întâlnit si mulți 
oameni sfinți si drepți, da’ păcătoşi am văzut atitia, că nici 
nu i-aş putea număra... Mintuieste-ne pre noi şi ne miluieşte, 
Maică Precistă !... Îmi aduc aminte că odată, să tot fie 
vreo „treizeci de ani de atunci, poate chiar mai mult, duceam 
cu căruța pe un negustor din Morçansk. Negustorul era un 
om cumsecade, chipeș, si avea bani multi la el... negustorul, 
va să zică... Era tare „cumsecade... Și cum vă spun, am mers 
noi cît am mers, pînă ne-am oprit peste noapte la un han. 
În Rusia, hanurile nu-s ca pe-aici. Acolo, acoperișul hanului 
se întinde peste toată curtea, ca la ogrăzile de vite sau şurile 
cele mari de pe la conacele bine gospodărire. Atita doar că 
şurile îs poate oleacă mai înalte... Și Cum vă spuneam, am 
poposit noi la hanul acela, negustorul în odaie şi eu la grajd 
pe lîngă cai, precum se si cuvine. Aşa... Mi-am făcut eu rugă- 
ciunea și pe urmă, ce m-am gîndit ? Hai să trag o raită 
prin ogradă, înainte de a mă culca. Era o noapte întunecoasă 
de nu vedeai la doi pași. Merg eu aşa, cam cît ar fi de aici 
pînă la căruțe, si deodată numai ce văd o luminigä. Ce-o 
mai fi și asta ? zic. După socoteala mea, hangiii se culcaseră 
demult, şi pe urmă, afară de mine şi de negustor, alti călători 
nu mai erau la han... Atunci, de unde lumina aceea?... Și 
am intrat la bănuială... M-am dat mai aproape... mai aproape 
de lumină, cum s-ar zice... Și ce să vezi! Miluieste-ne, Dum- 
nezeule, şi mintuieste-ne Maică Precistă ! La o palma de la 
pămînt era o ferestruică cu gratii... în zidul hanului, adică... 
M-am trîntit la pămînt şi m-am uitat înăuntru. $i cum m-am 
uitat, mi-a şi înghețat sîngele în vine... 

Kiriuha vîri în foc un somoiog de buruieni, căutînd să 
nu facă zgomot. Cînd trosnetul şi piriitul buruienilor se po- 
toli, batrinul urmă : 

— Da, m-am uitat și am văzut un beci mare şi întunecos, 
de te-apuca groaza... Pe un butoi ardea un felinar mititel. 
Si în mijlocul beciului, vreo zece oameni cu rubästi roșii si 


146 


cu minecile suflecate ascuteau nişte cuțite uite- -aça de lungi... 
„Ehai, m-am gândit, cum S-ar zice, am nimerit într-o vi- 
zuină de tilhari... Ce-i de făcut?“ Am alergat la negustor, 
l-am trezit încet din somn și i-am spus: „Nu te speria, 
jupîne, da'-i vai de noi... Am nimerit într-o vizuină de til- 
hari“. Negustorul s-a schimbat la fata. „Ei, zice, ce ne fa- 
cem, Pantelei ? Am bani mulți la mine și nici măcar nu-s ai 
mei, sînt ai unor orfani. Mie, unuia, nu mi-e frica de moarte, 
cum o vrea Dumnezeu... Da’ tare n-aş vrea să se prăpădească 
bănişorii bieţilor orfani...“ Ce puteam face? Porţile erau 
încuiate, nu era chip să ieşi nici cu căruța, nici pe jos... Să 
fi fost gard, l-am fi sărit. Da' cum v-am spus, ograda era 
acoperită !... Atunci i-am spus negustorului așa: „Să nu-ți 
fie frică, jupîne, roagă-te celui de sus, poate că, s-o îndura 
de orfani. Dumneata ramfi aici $i fa- te că nu „Ştii nimic. Te 
pomenesti că mi-o da mie ceva prin minte...“ Așa... M-am 
rugat eu lui Dumnezeu, și ce credeți ? Mi-a luminat mintea... 
M-am urcat pe tarantas şi fncetisor, să nu mă simtă nimeni, 
am început să smulg paiele din acoperiş. După ce am făcut 
o gaură bună, am legit afară. Afară, va să zică. Asa... De 
pe acoperiş am sărit jos şi am rupt-o la fugă pe drum, de 
gindeam | că-mi sare inima din piept! Și-am alergat, am aler- 
gat, pînă nu m-au mai ţinut picioarele de oboseală... Am 
făcut așa, într-o întinsoare, poate vreo cinci verste, poate şi 
mai mult... Si deodată, slavă Tie Doamne, văd un sat. M-am 
repezit la cea dinti casă si am început să bat în geam. 
»Pravoslavnicilor, am strigat, uite aşa și asa, nu lăsaţi să se 
prăpădească un suflet creştin !...“ Am trezit tot satul... Au 
sărit mai mulți oameni și au mers cu mine, care cu o frin- 
ghie, care cu un ciomag, care cu o furcă... Am spart porțile 
hanului şi am năvălit buluc în beci. În vremea asta, tilharii 
ispravisera de ascuțit cugitele și se pregăteau să-l căsăpească 
pe, negustor. Oamenii au pus mîna pe ei, i-au legat burduf 
şi i-au dus în fata nacealnicilor... De bucurie, jupînul le-a dat 
trai hârtii de cite o sură de ruble, iar mie mi-a dat cinci 
galbeni şi mi-a trecut și numele în pomelnic... Se vorbeşte că 
în beciul acela s-au găsit o mulțime de oseminte omenești. 
Oseminte omeneşti, care va să zică... Tilharii jefuiau drumeţii, 
îi ucideau şi pe urmă îi îngropau, să nu rămînă nici urmă 
din ei... Mai tirziu și-au primit pedeapsa de la calaul din 
Morşansk. 


147 


După ce-şi termină povestea, Pantelei îi învălui cu pri- 
virea pe cei care-l ascultau. Toţi tăceau şi se uitau la el. 
Apa din ceaun dădu în clocot si Stiopka o spumi. 

— Gata slänina ? fl întrebă Kiriuha în soapta. 

— Acusi... Mai asteapta putin. 

Fara să-și ia ochii de la Pantelei de parcă se temea sa 
nu înceapă cumva vreo poveste in lipsa lui, Stiopka alerga 
pînă la căruţe, de unde, după cîteva clipe, se întoarse cu o 
strachină de lemn şi se apucă să frece slănina în ea. 

— Altă dată, începu din nou Pantelei, tot în şoaptă şi 
tot fără să clipească, mergeam cu căruța cu alt negustor. Il 
chema Piotr Grigorici, tin minte ca acum. Era un om bun... 
negustorul va sa zică... Ca şi atunci, am tras la un han... 
El în odăiță, eu pe lîngă cai... Hangiii, bărbatul şi nevasta, 
păreau oameni cumsecade și prietenoși, argatii de asemenea 
păreau a fi la locul lor. Cu toate astea, fraţilor, nu puteam 
să închid ochii de loc, aveam eu așa, o neliniște în inimă... 
o neliniste și pace! Porţile erau deschise, lume multă peste 
tot, dar mie-mi era frică, nu mă simţeam în apele mele. Tre- 
cuse de miezul nopții, toată lumea dormea de cine ştie cînd, 
acusi trebuia să ne sculăm, şi numai eu stăteam lungit în 
căruță și holbam ochii în întuneric, ca o bufniță ! Deodată, 
fraţilor, numai ce aud: lip, lip, | lip... Cineva se furişa... Ma 
uit și văd o femeie numai fn cămaşă şi desculță. … „Ce-i cu 
tine, sufletelule ?* o întreb. Tremura toată şi faça-i era alba 
ca varul... „Scoală iute, om bun ce esti! E primejdie mare.. 
Stapfnii mei au gânduri rele... Vor să-l ucidă pe jupîn. I-am 
auzit cu urechile mele cum susoteau...“ Va să zică, nu de 
geaba mi-era inima nelinistitä, mi-am zis. ,Da’ tu cine eşti? 
o întreb. „Eu îs bucătăreasa lor...“ Aşa... Atunci m-am dat 
eu jos din căruță si m-am dus la jupînul meu. L-am trezit 
din somn și i-am spus: „Uite ce-i, Fur Grigorici, aici nu se 
petrec lucruri tocmai curate... Lasă că ai să dormi altă dată, 
acuma imbraca-te și s-o stergem cit mai e vreme, ca să 
scăpăm cu obraz curat...“ Dar nici n-a apucat omul să se 
îmbrace, cînd iaca, usa s-a deschis si ce să vezi? Miluieste-ne, 
Maică Precistă si ne păzeşte... Au intrat in odaie hangiul, 
hangita și încă vreo trei argati... Se înțeleseseră, va să zică, 
şi cu argatil... Negustorul avea bani multi la el, si ce şi-au 

zis ? Ja hai să-i împărțim... Toţi cinci timeau in mînă cite 
un cuţit lung... Cite un cuțit lung, va să zică... Hangiul a 


148 


încuiat ușa cu cheia şi a spus: „Hai, drumeyilor, închina- 
ti-va ! Da’ să stiti ca daca incepeti a striga, apoi n-o să mai 
aveţi cînd vă ruga înainte de moarte !“ Cine sa mai strige ?! 
Ca, de frică, ne ingepenise si gitlejul, cum să mai striga ?... 
Jupînul meu a izbucnit în plins : „Pravoslavnicilor, le-a zis, 
văd că aveti de gînd să mă ucideti şi să-mi haţi bănișorii. 
Apoi, n-oi fi eu cel dintâi, nici cel de pe urmă. Mulţi ne- 
gustori de-ai noştri au fost căsăpiţi prin hanuri. Însă, frați 
creştini, de ce să ucideti si carutasul ? De ce să pătimească 
si el din pricina banilor mei?“ Și punea atita suflet în vor- 
bele astea, de parcă te pătrundeau... Da’ hangiul de colo: 
„Uite ce-i, zise, dacă l-am lăsa pe el în viață, ar fi cel dintii 
care ne-ar pirt! Pentru noi e totuna, ori ucidem unul, ori 
ucidem doi. Vorba ceea : un păcat ori șapte, tot un drac ! 
Așa că, ce mai încoace-încolo, mai bine rugati-va lui Dum- 
nezeu !“ Ne-am pus amindoi în genunchi, unul “lîngă altul 
şi am început a „plinge şi a ne închina. Jupinul își pomenea 
copiii, eu eram încă tînăr şi-mi era dragă viaţa... Ne închi- 
nam cu ochii ţintă la icoane, cu atîta durere ne închinam că, 
iaca, și acum îmi dau lacrimile... Atunci hangita—muiere, 
ce să-i faci ? — se uită la noi şi zice: „Oameni buni, să nu 
ne blestemati pe lumea cealaltă şi să nu vă înfățişaţi cu 
jalbă înaintea lui Dumnezeu, ca să ne pedepseascä. Noi nu 
facem fapta asta decît pentru că sîntem oameni nevoiaşi”. 
Noi ne-am mai rugat cît ne-am mai rugat, am mai plins cit 
am mai  plîns, $i iaca, Dumnezeu ne-a auzit! I s-a făcut 
milă de noi va să zică... Tocmai cînd îl apucase hangiul pe 
negustor de barbă, ca să-i taie beregata, numai ce am auzit 
batind în ferăstruică... Ne-am lăsat cu toții la pămînt, iar 
hangiului i s-au muiat mfinile... Si iar s-au auzit bătăi în fe- 
rastruica, apoi un glas strigind : „Piotr Grigorici, aici eşti? 
Găteşte-te de drum, că trebuie să plecăm! Väzind că a 
venit cineva dupa jupinul meu, hangiii s-au speriat cumplit 
si au rupt-o la fugă... lar noi am ieșit repede în ograda, am 
înhămat caii şi pe-aici ne-a fost drumul... 

— Si cine a bătut în ferastruica ? întrebă Dimov. 

— În ferăstruică 2... Vreun înger sau vreun sfint, pe- 
semne, trimis de bunul Dumnezeu. Că altul n-avea cine... 
Cînd am ieşit noi din ogradă, nu era ţipenie de om pe drum. 
Mina lui Dumnezeu, va să zica... 


149 


Pantele: mai spuse si alte poveşti, toate cu tilhari si cu 
„cuțite lungi“. Se vedea cit de colo că erau născociri. Cine 
ştie, poate că le auzise și el de la alţii, sau poate că le scor- 
nise singur cîndva, demult... Și, cu timpul, tocindu-i-se tine- 
rea de minte, se amestecasera cu întâmplările cräite, fără ca 
el sa- -$1 mai dea seama care din ele era adevărată $i care năs- 
cocită. Se poate si aşa, şi așa. Însă, ceea ce era ciudat, e că 
şi în noaptea aceea, și în 10t lungul drumului, de cîte ori po- 
vestea cîte ceva, Pantelei alegea cu deosebită plăcere întîm- 
plări născocite, fără să vorbească niciodată despre acelea prin 
care trecuse într-adevăr în viaţa lui. Oricum ar fi fost, 
Egoruska îl credea cuvînt cu cuvînt, încredințat că tot ce 
spunea bătrânul era adevărat. Dar mai tirziu, cînd îşi adu- 
cea aminte de Pantelei, i se părea lucru neînțeles că un om 
ca el, care cutreierase toată Rusia, care văzuse atît de multe 
şi ştia atîtea, căruia îi arseseră de vii şi copiii, Și nevasta, 
îşi nesocotea viața bogată în întîmplări si, de cîte ori se 
găsea în jurul unui foc, ori tăcea, ori povestea lucruri care nu 
se petrecuseră niciodată. 

În timp ce mincau, nimeni nu sooase o vorbă. Fiecare se 
gîndea la cele ce auzise mai inainte. Viaţa e şi cumplită, dar 
și frumoasă, și de aceea, oricît de înfricoşătoare ar fi o 
întîmplare povestită în Rusia, oricît ar înflori-o povestitorul 
cu viziuni de tilhari, cu cuțite lungi sau cu minuni dumne- 
zeieşti, ea va aminti fără îndoială celor care o ascultă cîte o 
întâmplare petrecută aievea, si doar vreunul cu mintea lu- 
minată de învăţătură de s-o uita la el cu neîncredere, însă 
fără să sufle nici acela o vorba. Crucea de lîngă drum, balo- 
turile negre, întinderile nesfîrsite şi soarta tuturor celor adu- 
nati în jurul focului erau atît de înfricoşătoare si de nease- 
muite, încît tot ce ar fi fost nefiresc fie într-o poveste în- 
chipuita, fie într-una adevărată, pălea, făcînd-o una cu 
viaţa. 

Mincau cu toţii de-a dreptul din ceaun, numai Pantelei 
stătea mai la o parte, sorbindu-și fiertura dintr-o strachină 
de lemn. Nici lingura lui nu era la fel cu a celorlalți : era de 
chiparos și avea o cruciuliță la coadă. Uitindu-se la ea, Ego- 
ruska își aduse aminte de pähäruçul de candelă cu care Pan- 
telei băuse apă, și-l întrebă încet pe Stiopka : 

— De ce stă mogul aşa, la o parte? 


150 


— El e de credinţă veche, îi răspunseră în soaptä Stiopka 
si Vasea, căutând unul la altul cu înțeles, de parcă era vorba 
de cine ştie ce meteahnă sau nărav ascuns. 

Taceau cu toţii, adinciţi în gînduri. După nişte poveşti 
atît de înfricoşătoare, nimeni nu mai avea chef să vor- 
bească de nimicuri. Deodată, în mijlocul acelei tăceri, Vasea 
se îndreptă din mijlnc si, atintindu-si în beznă ochii stinşi, 
trase cu urechea. 

— Ce este ? îl întrebă Dimov. 

— Vine cineva, îi răspunse Vasea. 

— Unde-i? 

— Uite-] colo ! De-abia se zăreşte... 

Dar în partea unde se uita Vasea, nu se vedea nimic 
decît întuneric. Toţi ascultarä cu luare-aminte — degeaba : 
‘nu auziră nici un pas de om. 

— Pe drum ? întrebă iarăşi Dimov. 

— Nu, peste cîmp... Vine încoace, spre noi. 

Cîteva clipe trecura în tăcere. 

— Cine ştie, poate că negustorul care-i îngropat aici s-o 
fi plimbind prin stepă, zise Dimov. 

Toţi se uitară cu coada ochiului la cruce, apoi unul la 
altul şi deodată izbucniră în ris: le era ruşine de spaima lor. 

— De ce să se plimbe? făcu Pantelei. Numai morţii pe 
care nu vrea să-i primească pămîntul umblă asa, noaptea. 
Cu cei doi negustori e alta poveste... Ei şi-au primit cununa 
de mucenici... 

Dar deodară se auziră paşi. Cineva se apropia repede. 

— Duce ceva cu el, zise Vasea. 

Nu trecu mult şi începu să se audă iarba fosnind si bu- 
ruienile trosnind sub picioarele celui care se apropia. Dar 
din pricina focului nu se vedea nimic. În sfîrşit, paşii se 
auziră aproape de tot, cineva tusi, lumina pîlpfitoare a fo- 
cului se trase în lături parcă, pinza le căzu de pe ochi, şi 
înaintea carutasilor se ivi un om. 

Fie că flăcările izbucniseră mai cu putere în clipa aceea, 
fie că toţi voiau să vadă mai întîi fata străinului, nu ştiu 
cum se făcu. dar de la prima aruncatura de ochi fi izbi zîm- 
betul lui, şi nicidecum înfăţişarea sau îmbrăcămintea: un 
zîmbet neînchipuit de bun, deschis şi blind, ca al unui copil 
trezit din somn, unul din acele zimbete molipsitoare, cărora 
ti-ar veni greu să nu le răspunzi tot cu un zîmbet. Cînd se 


151 


uitară mai bine, văzură că necunoscutul era un bărbat de vreo 
treizeci de ani, urft si fără nimic deosebit: un ucrainean de- 
sirat, cu nasul lung, cu braţele şi picioarele lungi. De altfel, 
toate erau lungi la el, numai gitul îl avea scurt, atît de 
scurt, încît omul părea adus de spate. Purta o cămașă albă 
şi curată, cu guler înflorat, salvari tot albi si cizme noi. Pe 
lîngă cärutasi, arăta chiar ferches. Tinea în braţe ceva mare 
şi alb, ciudat la prima aruncătură de ochi, iar de după umăr 
fi ieșea la iveală țeava unei puşti de vinătoare, lungă şi ea. 

Intrtnd din întuneric în cercul de lumină, străinul se opri 
ca Încremenit, și rămase cîteva clipe cu ochii la căruțaşi, ca 
si cum ar fi vrut sa le spună: „la uitati-va la mine ce fru- 
mos zimbesc !“ Apoi se apropie de foc, zimbi și mai deschis, 
si le spuse: 

— Pofră bună, fraților! 

— Pofteste cu noi la masă! îi răspunse Pantelei pentru 
toti. 

Necunoscutul lăsă lîngă foc povara din brațe — era o 
dropie împuşcată — şi le mai ură încă o dată poftă bună. 

Căruţaşii se apropiara de dropie şi Începură s-o cerceteze. 

— Frumoasă pasăre! Cu ce ai împuşcat-o? întrebă 
Dimov. 

— Cu alice de iepuri. Cu cele de rațe n-o poți atinge, 
că dropia nu te lasă să te apropii... Nu vreţi s-o cumpăraţi, 
fratilor ? V-o las cu douăzeci de copeici. 

— Dar ce să facem cu ea? Că nu-i bună decit fripta, 
fiartă e tare ca talpa, îţi rupi dinţii într-însa... 

— Eh, păcat! Dacă as duce-o la boien, la conac, aș 
lua pe ea cincizeci de copeici. Dar îi departe, la vreo cinci- 
sprezece verste... 

Omul se aseza, îşi cobort pușca de pe umăr și o lăsă lîngă 
el. Avea o înfăţişare somnoroasă şi galesa şi zîmbea mereu, 
clipind din ochi de dogoarea focului și gândindu-se, pesemne, 
la un lucru foarte plăcut. Îi dădură si lui o lingura și omul 
începu să manince. 

— Da’ tu cine eşti ? îl întrebă Dimov. 

Necunoscutul nu-l auzi, nu-i răspunse şi nici măcar nu 
se uită la el. Omul acela zîmbitor părea că nu simte gustul 
mîncăni : mesteca alene, în nestire, ducînd lingura la gură 
cînd prea plină, cînd aproape goală. Nu era bear, dar parcă-i 
umbla prin cap un fel de aiureală. 


152 


— Te-am întrebat cine eşti ? repetă Dimov. 

— Eu? tresări necunoscutul. Konstantin Zvonîk din Rov- 
noie. La vreo patru sute verste de aici. 

Si vrind să arate, chiar de la început, că nu era mujic 
de rînd, ci un om mai răsărit, Konstantin se grăbi să adauge: 

— Avem prisacă şi creştem porci. 

— Stai la părinţi, ori ai gospodăria ta ? 

— Nu, am gospodăria mea. Am plecat de acasă. M-am 
însurat chiar luna trecută, îndată după Sînpetru. Acuma îs 
îmsurat... Iaca, îs optsprezece zile de cînd m-am cununat. 
‘  — Bună treabă! zise Pantelei. Mare lucru e o femeie 
la casa omului ! Te-a blagoslovit Dumnezeu... 

— Are acasă muiere tînără și el umblă haihui noaptea 
prin stepă ! rise Kiriuha. Sucit om ! 

Ca si cum l-ar fi înțepat cineva acolo unde-l ustura 
mai tare, Konstantin tresări, se făcu roșu ca para focului și 
începu să rida : 

— Ki, Doamne iamă-mă, da’ nevasta-mea nu-i acasa, zise 
el scoyindu-si grăbit lingura din gură si învăluindu-i pe toţi 
într-o privire mirată şi fericită. Nu-i acasă! S-a dus pentru 
două zile la maică-sa. S-a dus, vă „spun cinstit, şi dacă am 
rămas singur, se cheamă că-s ca $i neînsurat... 

Konstantin dădu din mînă, apoi scutură din cap. Ar fi 
vrut să se lase iarăși în voia gindurilor lui, dar fericirea 
care-i lumina fata nu-i îngăduia. Se aşeză mai bine, ca şi 
cum nu-i era la îndemînă aşa cum stătea, apoi Începu să 
ridă şi iarăși dădu din mînă. Se sfia să mărturisească unor 
străini gândurile care-i umpleau inima de bucurie, dar în 
același timp nu-şi putea stăpîni dorința de a-i face și pe ei 
pärtasi la fericirea lui. 

— S-a dus la Demidovo, la maică-sa! urmă el, înro- 
şindu-se si mutindu-si pușca din loc. Se întoarce miine... 
Așa mi-a spus, că mîine pe la prînz e acasă. 

— Şi ţi-e urît fară ea, hai? îl întrebă Dimov. 

— Cum să nu-mi fie, Doamne iartă-mă? Doar de-abia 
ne-am luat ! Și, acum a plecat... Ce-i drept, e cam iute din 
fire, să ma bata Dumnezeu. Incolo însă, e o femeie bună si 
frumoasă, tot timpul ride si câmă. Da’ îi iute, iute foc! 
Cind e de faţă, îmi pierd cumpatul, cînd nu-i, parcă-mi lip- 
sește ceva: umblu haihui prin stepă ca un bezmetic. De la 


amiază hoinăresc așa, de-mi vine să strig după ajutor... 


153 


Konstantin se frecă la ochi, se uită la flăcări şi începu 
să rîdă. 

— Înseamnă că ţi-e dragă... zise Pantelei. 

— Aşa-i de bună, asa de frumoasă, repetă Konstantin 
fără să-l asculte. E o gospodină fără pereche, si asa de deş- 
teapta si de cuminte, cum nu mai găseşti alta în toată gu- 
bernia printre oamenii de rind! Acuma-i dusă de-acasă... 
Dar si ei ie dor, de asta-s sigur! Îmi cunosc eu coțofana! 
Mi-a spus că miine pînă-n prînz e acasă... Ei, da’ să ve- 
deti! aproape că striga Konstantin, ridicînd deodată glasul 
Şi asezindu-se mai bine. Acum ma iubeşte şi-mi duce LATE 
însă la început nici nu voia să audă să mă ia de bărbat! 

— Hai, mănîncă ! îl îndemnă Kiriuha. 

— Nici nu voia să audă de una ca asta! repetă Kon- 
stantin, fără să-l asculte. Trei ani la şir m-am ţinut de 
capul ei! De cum am văzut-o la iarmarocul din Kalacik, 
m-am îndrăgostit de ea ca un nebun, de-mi venea să mă 
spînzur, nu alta! Numai că eu stăteam la Rovnoie, şi ea la 
Demidovo, la douăzeci si cinci de verste unul de altul. I-am 
trimis peţitorii, da’ ea o ţinea pe-a ei: „Nu vreau”. Uite-asa, 
coțofana !... Am încercat eu în toate chipurile. i-am dat o 
pereche de cercei, i-am dat turtă dulce, o jumatate de pud 
de miere — degeaba: .Nu vreau“, asta-i era „răspunsul. Mai, 
drăcia dracului, ce să fac? Acum, dacă stăm si judecăm drept, 
apoi nici eu nu prea sînt de nasul ei. Ea e tînără, chipesa, 
iute ca spirtul, pe cînd eu îs batrin, am aproape treizeci de 
ani, şi-s frumos ca dracu: cu barbă de tap, si cu obrazul 
numai bube... Ce sa mai vorbim, nu i-s pe potrivă si pace! 
Atita doar că-s din neam de oameni cuprinși... de altfel 
si neamul ei, Vahramenko, e înstărit. Are trei perechi de 
boi, şi doi argati. Si cum sa spun, fraţilor, m-am îndrăgostit 
lulea, mai-mai să-mi prăpădesc minţile... Nu puteam să dorm, 
nu puteam să mănînc, şi-mi umblau prin cap tot felul de 
ginduri. Mă rog, eram asa de buimăcit, de să ferească Dum- 
nezeu ! Eu nu mai puteam de dragul ei, iar ea tocmai la 
Demidovo !... Atunci, ce credeţi ca făceam? Sa mă bata 
Cel-de-sus dacă va mint! Mă duceam pe jos, de trei ori pe 
săptămînă, numai aşa, s-o vad citeva clipe. Nu mai munceam 
de loc, imi pierdusem mințile, şi gata! Aş fi fost în stare 
să mă tocmesc argat la Demidovo, numai să fiu mai aproape 
de ea. Cum v-am spus. îmi pierdusem minţile! Mama che- 


154 


mase o babă sa mă descinte, iar tata de citeva ori era cit 
pe ce să mă omoare în bătăi! Trei ani m-am perpelit aşa, 
pînă ce într-o bună zi, m-am hotărît: mă duc la tîrg, lua-o-ar 
naiba de muiere, şi mă tocmesc vizitiu!... Ce să fac, pe- 
semne că nu mi-a fost scris s-o iau, şi basta! Mă duc de 
Paști la Demidovo, s-o mai văd o dată, şi pe urmă gata... 

Konstantin își lăsă capul pe spate si se porni sa rida ma- 
runtel si cu atîta veselie, cum nu ride omul decît cînd îi 
trage cuiva o păcăleală zdravănă. 

-— Cînd să intru în sat, numai ce o vad pe malul rîului 
cu mai mulți flăcăi, urmă el. Mi s-a urcat sîngele la cap... 
Am chemat-o mai la o parte și vreme de un ceas i-am tot 
spus câte-n lună sien stele... Si să vedeți comedie, s-a indra- 
gostit fata de mine! Trei ani de zile nici n-a vrut să mă 
vadă în ochi, si pentru cîteva vorbe, acolo, m-a si îndrăgit!... 

— Si ce vorbe i-ai spus ? îl întrebă Dimov. 

— Ce vorbe? Parca le mai tin minte ?!... Atunci îmi 
curgeau pe nerasuflate, ca apa de la izvor: glu-glu-glu! Iar 
astăzi n-aş fi în stare să spun măcar una singură... Si iaca 
m-a luat. Acum s-a dus la maică-sa, coțofana, și eu hoinăresc 
prin stepă. Nu pot să stau acasă, n-am astimpar ! 

Miscindu-se stîngaci, Konstantin îşi scoase picioarele de 
sub el, se întinse la pămînt și-și sprijini capul în pumni. Dar 
îndată se ridică, apoi iarăși se aşeză. Oamenii înţeleseră că 
aveau în fata lor pe cel mai îndrăgostit dintre îndrăgostiţi, 
pe cel mai fericit dintre fericiți. În fiecare mişcare a lui, în 
zîmbet, în priviri, se ghicea o fericire aproape dureroasă. 
Omul nu-și mai găsea locul, nu ştia cum să se mai aşeze 
şi ce să mai facă, pînă într-atit îl stapînea gîndul dragostei 
lui. Însă după ce-şi deschise inima în fața acestor străini, se 
simți parcă mai ușurat. Rămase liniştit lingă foc si, cu ochii 
atintiti în flacan, se lăsă în voia visurilor. 

Uitându-se la omul acela atît de fericit, carutasii se în- 
tristară. Începu să le fie și lor dor de fericire. Căzură cu 
doții pe gînduri. Dimov se ridică și, călcînd domol, făcu în- 
conjurul focului. După mers, după felul cum își mişca umerii, 
se vedea că sufletul îi era chinuit de dor. Rămase o clipă 
pe gînduri, se mai uită o data la Konstantin, apoi se aseza din 
nou la locul lui. 

În vremea asta focul începuse să se potolească. Flăcările 
nu mai jucau, iar pata cea roşie, pe care Jeraticul o arunca în 


155 


beznă, se micsorase si se întunecase... Si cu cit scădea focul, 
cu atât noaptea părea mai luminoasă. La lumina lunii, ochiul 
deslusea limpede si drumul în toată lățimea lui, si baloturile, 
şi hulubele căruțelor, și caii care mincau liniștiți. Se zărea 
chiar si crucea cealaltă, de e drum... 

Dimov își sprijini capul în palmă și începu să cinte încet, 
un cîntec de dor. Konstantin zimbi somnoros şi-i ginu isonul 
cu glas subțire]. Cintara citva timp, apoi tăcură... Emelian 
tresări, începu sa dea din mifini, sa-și miște degetele, și se 
rugă : 

— Fraţilor, hai să cîntăm un cântec bisericesc ! 

Si ochii i se umplura de lacrimi. 

— Fraţilor, mai zise o data, ductndu-si mina la inima. 
Hai să cântăm un cîntec bisericesc ! 

— Eu, unul, nu mă pricep, răspunse Konstantin. 

Nici ceilalți nu se învoiră. Atunci Emelian încercă sa 
cinte singur. Batind măsura cu mfinile și cu capul, deschise 
gura. Dar din gftlejul lui nu ieşi decît un fel de suier rägusit 
$1 stins. Cinta înainte, cu mîinile, cu capul, cu ochii, ba si cu 
negul lui cel mare cit un burete. Cinta cu patimă şi cu durere. 
Şi cu cit îşi umfla mai tare pieptul, ca să scoată din el măcar 
o singură notă, cu atît cuier i era mai stins... 

Lui Egoruska, ca și tuturor celorlalți, începu să i se 
urască. Se îndreptă spre căruță, se capara sus şi se întinse pe 
balot. Cu ochii aţintiţi la cer, se gândea la fericitul Konstantin 
şi la femeia lui. Oare de ce se însoară oamenii? De ce mai 
sînt pe lumea asta și femei 2... Întrebări nedeslușite i se în- 
gramadeau în minte. Îşi zicea că un bărbat trebuie să se fi 
simțind grozav de bine, cînd are în apropierea lui o femeie 
frumoasa, veselă si darnică în mâîngiieri. Își aduse deodată 
aminte de contesa Dranirkaia, şi se gîndi ce plăcut ar fi să-ți 
trăieşti viața alături de o femeie ca ea, și că ar lua-o bucuros 
de nevastă, bineînţeles dacă nu i-ar fi ruşine. I se păru că-i 
vede sprincenele și ochii, caleasca si pendula aceea cu călăre- 
qul de aur... Noaptea liniştită si caldă îl învăluia, şoptindu-i 
la ureche vorbe blînde, şi lui i se părea că femeia aceea fru- 
moasă se apleacă spre el, îl priveşte zimbind şi vrea să-l 
sarute... 

Acum, din foc nu mai rămăseseră decît doi ochi roşii, 
care se micşorau din ce în ce. Carutasii și Konstantin stăteau 
nemişcați în jurul lui, iar umbrele lor învunecate parcă se 


156 


înmulțiseră. Acum se desluşeau bine amîndouă crucile şi un- 
deva, foarte departe, tot pe drumul mare, se mai zărea 
încă un foc. Fără îndoială ca alți drumeţi îşi pregăteau și 
ei mâncarea. 

— Maica noastră Rosia este capul lumii întregi |... în- 
cepu să cânte Kiriuha, cu glas salbatic, dar se înecă și 
tăcu. Ecoul stepei îi repetă ale ducîndu-le în depărtări, 
de parcă însăşi prostia trecea cu roţile ei grele peste intinde- 
rile fara de sfîrșit. 

— E vremea s-o luăm din loc! strigă Pantelei. Sus, 
băieţi ! 

În timp ce oamenii înhămau caii, Konstantin se tot în- 
virtea pe lîngă căruțe, ridicindu-si mereu nevasta în slavă. 

— Mergeţi cu bine, fraților ! strigă el, cînd convoiul se 
puse în mișcare. Acum mă duc la celălalt foc, că nu pot avea 
astimpar... 

Si disparu repede în întunericul nopții, însă căruțaşii îi 
mai auziră citva timp paşii, Îndreptîndu-se spre locul unde 
sclipea cealaltă luminiţă : se ducea să le mai spună și altora 
cît era el de fericit... 

Cînd se trezi Egoruska, abia se crăpa de ziuă. Soarele 
însă nu _räsärise. Convoiul de căruţe se oprise pe loc. Un om 
cu şapcă albă pe cap, cu haine cenușii dintr-o stofă ieftină, 
stătea călare pe un armăsar căzăcesc și vorbea cu Dimov și 
cu Kiriuha, lîngă căruța din față. În depărtare, cam la vrea 
două verste de convoi, se zăreau, albe, cîteva hambare lungi 
şi scunde şi cîteva căsuțe cu acoperişul de ţiglă. În jurul lor 
nu erau nici curți, nici copaci. 

— Mosule, ce sate asta ? întrebă Egoruska. 

— E un cătun armenesc, flacaule, îi răspunse Pantelei. 
Acolo stau armeni. Tare de treaba oameni, armenii, va sa 
zică... 

Omul cu haine cenușii sfirsi ce avea de vorbit cu Dimov 
şi Kiriuha și, întorcînd scurt calul, se uită spre cătun. 

— Ja te uită, treabă-i asta ?! ofta Pantelei, zgribulindu-se 
fn răcoarea dimineţii şi uitîndu-se și el într-acolo. A minat 
un om pina în cătun să-i aducă o hîrtie și nu mai vine... 
Ce-ar fi să-l trimitem pe Stiopka ? 

— Mosule, cine-i omul ăsta ? întrebă Egoruska. 

— Asta-i Varlamov. 


157 


Sfinte Dumnezeule ! Egoruska se ridică repede, se aseza 
în genunchi și îşi atinti ochii la sapca cea albă. Rămăsese 
nedumerit, aflînd că omuletul acela în haine cenușii, cu cizme 
mari și călare pe un căluţ urît, omul, care stătea de verbă 
cu mujicii la un ceas cînd oamenii cumsecade dorm încă, 
era misteriosul Varlamov, pe care toți îl căutau fără să-l 
poată găsi niciodată, care se invirtea veşnic pe meleagurile 
astea, și avea mult mai multi bani decât contesa Draniţkaia... 

— E om bun, ce mai vorbă !... urmă Pantelei, uitându-se 
spre cătun. Să-i dea Dumnezeu sănătate, că-i un stapin cum- 
secade... Varlamov, Semion Alexandrici, va să zică... Oa- 
meni ca el duc pămîntul pe umeri, fratioare! Așa-i cum îţi 
spun... Nici n-apucă cocoşii să cînte, si el e în picioare... 
Altul ar şedea tolanit în pat sau şi-ar petrece vremea stind 
la taifas cu oaspeţii, pe când el, cât îi ziulica de mare, aleargă 
prin stepă... Veşnic bate drumurile... Ăsta nu scapă din mînă 
nici un prilej de ctstig! Ehei!... Într-un cuvînt, om ca el 
mai rar !... 

Varlamov spunea ceva, fara sa-si ia ochii de la satuc, iar 
armăsarul juca în picioare cu neastimpar. 

— Semion Alexandrici! strigă Pantelei, scofindu-si pă- 
lăria. Ingaduiti-mi să-l trimit pe Stiopka! Emelian, spune-i 
lui Stiopka să se ducă. 

Dar iată că la marginea cătunului se ivi, în sfîrşit, un 
călăreț. Aplecat tare într-o parte și invirtindu-si biciușca 
deasupra capului, de-ai fi zis că se pregătea să-şi arate în- 
deminarea de călăreț și să-i sperie pe toţi cu îndrăzneala lui, 
se îndreptă, zburind, spre căruțe. 

— Trebuie să fie vreun vătaf de-al lui, zise Pantelei. 
Are vreo sură de vätafi, poate şi mai mulți. 

Ajungind în dreptul carutei din fruntea convoiului, ca- 
läreçul opri calul și, scotindu-si căciula, îi întinse lui Varla- 
mov o condiouta. Varlamov scoase din ea câteva hirtii, le 
Citi și strigă : 

— Dar unde- bileţelul lui Ivanciuk ? 

Călărețul luă înapoi condicuta, cercetă hirtiile si ridică 
din umeri, apoi încercă să spună ceva : poate că se dezvino- 
văţea şi cerea voie să se mai repeadă o data pina la cătun. 


158 


Calul lui Varlamov începu să se framinte, de parcă stapi- 
nu-său s-ar fi făcut mai greu. Varlamov se framinta şi el: 

— Piei din ochii mei! strigă cu năduf, repezindu-se cu 
cravasa la călăreț. 

Apoi întoarse calul si o luă la pas de-a lungul șirului 
de căruţe, adîncit în cercetarea hirtiilor din condicutä. Cînd 
ajunse lîngă ultima căruță, Egoruska se aplecă, să-l vadă mai 
bine. Varlamov trecuse de mult de virsta tinereţii. Faţa lui, 
lungita de o barbuya căruntă, față simplă si arsă de soare, cu 
adevarat rusească, era rosie, intreçesutä cu vinisoare vinete 
si umedă de rouă. Purta întipărită aceeași preocupare aspră 
de om de afaceri, ca și Ivan Ivanici, aceeaşi dorință nebună 
de cîştig. Cu toate acestea, ce deosebire izbitoare între el și 
Ivan Ivanîci! Pe fata unchiului, pe lîngă preocuparea şi 
asprimea omului de afaceri, mai stăruia și îngrijorarea, $1 
frica de fiecare clipă, că n-o să-l găsească pe Varlamov, că 
o să scape momentul favorabil si că n-o să mai capete pre- 
tul dorit. Nimic din toate aceste scăderi de om mărunt, de 
om care atfrnä de alzii, nu se vedea nici pe fata, nici în 
întreaga făptură a lui Varlamov. El însuşi hotăra preţurile, 
prin urmare nu căuta pe nimeni și nu atirna de nimeni. 
Deşi avea o înfăţişare obişnuită, simţeai în toate, pina si în 
felul cum îşi tinea cravasa, pe omul conștient de puterea lui, 
pe stapinul stepei. 

Trecu pe lîngă Egoruska fără să se uite la el. Doar arma- 
sarul binevoi să-i arate oarecare „atenţie, privindu-l cu ochii 
lui mari si timpi, nepäsätori ca și ai lui stapinu-sau. Panselei 
îl salutä pe Varlamov, care fără să-și ridice ochii de pe hir- 
tiile lui îi zise, îndulcindu-l per: 

— Bună ziua, bathine ! 

Felul cum strigase Varlamov la călăreț si faptul că-l 
amenințase cu cravașa, lăsaseră o impresie apăsatoare în 
sufletele carutasilor. Toţi se întunecaseră la obraz. Descum- 
panit de mânia stăpînului aprig si puternic, cäläreçul rămă- 
sese încremenit, cu capul gol, lîngă căruţa din fruntea con- 
voiului. Scăpase frîul din mînă și stătea mut, de parcă nu-i 
venea a crede că ziua începuse așa de rău pentru el. 

— Aprig om, batrinul... mormăi Pantelei. Nevoie mare ! 
Aluminteri om bun... N-ar obijdui pe nimeni fara vină, fe- 
rească Dumnezeu ! Altminteri... 


159 


După ce-și .cercetă hirtiile, Varlamov își vir? condicuta în 
buzunar. Atunci, ca şi cum i-ar fi ghicit gîndul, armăsarul se 
opinti si, fără să mai aștepte îndemnul stăpînului, o luă în 
trap întins pe drumul mare de stepă. 


VII 


Ca $1 noaptea trecută, carufasii se opriră să se odih- 
nească și să-şi pregătească fiertura. De data aceasta, în aer 
plutea un fel de apăsare și era zăduf : oricâtă apă, beau oa- 
menii, tot nu-$i puteau astimpara setea. Luna răsărise rosie 
şi mohorita, de parcă era bolnavă, stelele erau şi ele mohorite, 
întunericul era mai adînc și depărtările mai tulburi. Ai fi 
zis că natura întreagă presimyea ceva și tinjea în așteptare, 

În jurul focului nu mai era voie bună ca noaptea trecută 
și nimeni nu mai spunea povești. Oamenii păreau plictisigi și 
vorbeau alene, în sila parcă. Pantelei ofta tot timpul, se 
plingea că-l dor picioarele si aducea mereu vorba de moar- 
tea cea fără pocăință. 

Întins cu burta la pămînt, Dimov tacea mestecind un fir 
de iarbă. Faţa lui îşi luase o înfăţişare rea, de oboseală şi în 
acelaşi timp de scîrbă, ca şi cum firul de iarbă ar fi mirosit 
urit... Vasea se plîngea că-l durea falca şi pretindea că aces- 
ta-i semn că O să se strice vremea. Emelian nu mai dadea 
din mfini, stătea fncremenit şi se uita în foc, incruntat. Ego- 
tuska simţea și el un fel de apăsare. Drumul la pas îl obo- 
sise şi-l durea capul de căldura pe care o îndurase în tot 
timpul zilei. 

Cînd a fost gata fiertura, Dimov, care nu era în apele 
lui, începu să se lege de ceilalți carufasi. 

— Ce mi te-ai lapit aici ca o ploșniţă, tu, cel cu negul? 
Te-ai şi înfiinţat cu lingura, hai? se rasti el, uitându-se urît 
la Emelian. Mincäule ! Totdeauna ești cel dintii la ceaun! 
Crezi că dacă ai fost cântăreţ, esti mare boier? Am văzut eu 
multi cintareti ca tine, cerind de pomană la drumul mare. 

— Ce te legi de mine, omule! întrebă Emelian, fntor- 
cindu-se spre el furios. 


160 


— Pentru că te bagi înaintea tuturor... la ceaune. Ia 
nu te mai crede lucru mare! 

— Esti un prost, asta-i! uieră Emelian răgușit. 

Știind bine cum se terminau de obicei aceste certuri, 
Pantelei si Vasea încercară să-l facă pe Dimov să înţeleagă 
că nu se cuvine să-i caute omului pricină pe degeaba. 

— Zice că-i cîntăreţ... nu se lasa zurbagiul, rînjind cu 
dispreţ. Asa poate să cînte oricine. N-are decit să se așeze 
în pridvorul bisericii și să înceapă a se milogi: „Faceţi-vă 
milă si pomană, pentru numele lui Hristos!“ Eh !... 

Emelian nu-i răspunse. Tăcerea lui îl fntarîtä şi mai 
mult pe Dimov. Se uită şi mai urit la fostul cîntăreț, si 
urmă : 

— Nu vreau să-mi pun mintea cu tine, că altfel te-as în- 
vata eu să-mi umbli cu nasul pe sus !... 

— Ce tot te legi de mine, Mazepa! îşi ieși din fire 
Emelian. Ji-am făcut eu ceva? 

— Cum ai spus? se răsti Dimov indreptindu-se din mij- 
loc, cu ochii injectaţi. Cum ai spus? Eu, Mazepa? Eu? 
Atunci, na-fi : du-te de-o caută! 

Şi smulgind lingura din mina lui Emelian, o azvirli cit 
colo. Kiriuha, Vasea si Stiopka săriră în picioare si se repe- 
ziră s-o caute, iar Emelian, uluit, aruncă o căutătură ruga- 
toare spre Pantelei. Obrazul i se făcu dintr-o data mic şi i 
se increti, apoi fostul cintarey începu a clipi din ochi şi 
izbucni în plîns, ca un copil. 

De la început Egorușka nu-l putea înghiți pe Dimov. 
Acum i se părea că aerul era dintr-o dată înăbușitor și 
că flăcănle îi ardeau obrajii. Ar fi vrut să fugă la căruțe, 
să se scufunde în întuneric, dar ochii rai și scirbiti ai zur- 
bagiului îl atrăgeau. Din tot sufletul ar fi vrut să spună 
ceva, ceva care să-l usture cît mai amarnic. Si atunci, apro- 
piindu-se de el îi strigă giffind : 

— Esti cel mai ticălos dintre toți! Nu te pot suferi! 

După nişte vorbe ca acestea ar fi trebuit să fuga la 
căruțe, dar nu se putu urni din loc şi-i dădu înainte: 

— Pe lumea cealaltă ai să arzi în focul gheenei! Am 
să te spun lui Ivan Ivantci! N-ai nici un drept să-ți bari 
joc de Emelian ! 


11 — Schițe si nuvele — c. 1900 161 


— Ja uitați-vă la el! rise Dimov. Un purceluș cu cas la 
gură vrea să-mi dea mie sfaturi !... Da’ dacă ți-oi rupe ure- 
chile, ce-ai să zici ? ‘ 

Egoruska simți că se inabusa: niciodată nu i se intim- 
plase asa ceva. Fără veste începu să tremure din tot trupul, 
să bată din picioare şi să urle : 

— Bateri-l ! Bäteti-l ! 

Dar ochii i se umplura de lacrimi, se rusina și, fara 
să mai stea la gînduri, fugi clătinîndu-se spre căruțe. Nu 
văzu ce impresie făcuseră țipetele lui. Culcat pe balot, plingea 
dind din mfini si din picioare si ingaimind : 

— Mama! Mama ! ! 

Totul i se părea acum sălbatic si înspăimîntător: şi 
Oamenii aceia, și umbrele din jurul focului, şi baloturile 
negre, și fulgerele ce scăpărau într-una fn depărtare. Era 
îngrozit şi, în deznădejdea lui, se întreba prin ce intim- 
plare nimerise pe locurile acestea necunoscute, În mijlo- 
cul unor mujici așa de răi. Pe unde or fi acum unchiul, pă- 
rintele Hristofor si Deniska? De ce întârzie atita ? Nu 
cumva or fi uitat de el? Gândul că l-au uitat și l-au lăsat 
în voia soartei îl înfioră şi-l cuprinse o spaimă atît de 
cumplită, încît de cîteva ori îi veni să sară din căruță şi s-o 
ia la goană indarat, acasă. Și nu se răzgîndi decît cînd își 
aduse aminte de crucile innegrite si triste pe lîngă care tre- 
buia să areacă, şi de fulgerele care scăpărau în depărtare. să 
Nu se simțea | mai uşurat decât atunci cînd striga în soapta : 

„Mamă, mamă !...“ 

Dar nici carutasilor nu le era tocmai la indemina. După 
ce Egoruska fugi de lingă foc, oamenii tăcură o vreme, apoi 
cu glasul scăzut și fnfricosat, începură să vorbească despre 
ceva care se apropia şi de care ar fi fost bine să se pună 
la adăpost, plecind cit mai repede | de acolo... Mîncară în fugă, 
stinseră focul gi se apucară în tăcere să inhame caii. „După 
graba $i dupa vorbele lor întretăiate, se vedea bine că pre- 
simțeau apropierea unei primejdii. 

Înainte de a porni la drum, Dimov se apropie de 
Pantelei şi-l întrebă în soapta : 

— Cum îi zice : ? 

— Egori... îi răspunse Pantelei. 

Dimov puse un picior pe butucul roții, se prinse de frin- 
ghia cu care era legat balotul și se aburcă sus. Egoruska fi 


162 


zări capul cîrlronçat. Faţa palidă, obosită și gravă, nu mai 
păstra rtici urmă de răutate. 

— Egor! şopti Dimov. Hai, bate-ma ! 

Egorusca se uită la el nedumerit. În clipa aceea un fulger 
străbătu cerul. 

— Nu-ţi fie frică, bate-mă ! repetă Dimov. 

Si fără să mai aştepte să-l bata Egoruska sau să-i spună 
ceva, sări jos oftind : 

— Mi-e lehamite de toate! 

Apoi, mişcîndu-și „greoi umerii, o luă agale, în mers le- 
gănat, de-a lungul șirului de căruțe. Mai zise o dată, cu 
glas pe jumătate jalnic, pe jumătate înciudat : 

— Mi-e lehamite de toate! Doamne, Dumnezeule! Iar 
cînd ajunse în dreptul lui Emelian, fi spuse: Nu te supăra 
pe mine, Emelea, așa-i viata noastră, viață amarita, viață 
de cfine ! 

Un fulger despica cerul spre dreapta și, ca si cum s-ar fi 
rasfrint într-o oglindă, sclipi numaidecit și în alta parte. 

— Tine, Egori! strigă Pantelei, aruncindu-i jos un obiect 
mare și negru. 

— Ce-i asta ? întrebă Egoruska. 

— O rogojină ! Dacă plouă, sa te înveleşti cu ea. 

Egoruska se ridică în capul oaselor si se uită împrejur. 
Zarea se înnegrea văzînd cu ochii şi lumina palidă licărea 
acum tot mai des, clipind parcă din pleoape. Întunericul se 
lăsa spre dreapta, de parcă-l trăgea într-acolo nu știu 
ce greutate. 

— Mosule, vine furtuna ? întrebă Egoruska. 

— Of, săracele mele picioare degerate ! se tînguia înainte 
Pantelei, bătând din tălpi. Nu-l auzise. 

La stînga, nu ştiu cine frecă un chibrit pe cer, şi în 
aceeași clipă o dungă palidă şi fosforescentă sclipi şi se 
stinse. Apoi, undeva, foarte departe, cineva începu să alerge 
pe un acoperiș de tablă: era desculț pesemne, deoarece tabla 
bubui înăbușit. 

— Vine ploaie mare ! strigă Kiriuha. 

Un fulger scăpără în dreapta, atît de strălucitor, încît 
lumină şi o bucată buna din stepă, și locul unde cerul senin 
se intilnea cu bezna. Un nor inspaimintator se apropia încet. 
De marginea lui atîrnau zdrente mari și negre. Alte zdrente 
la fel se îngrămădeau una peste alta si la dreapta, şi la 


163 


stinga lui. Zdrenţele si flendurile acelea îi dădeau o înfăţi- 
sare beata si nerusinata. Deodată tunetul bubui mai puternic 
si mai apropiat. Egoruska isi făcu cruce şi se îmbrăcă repede 
cu paltonul. 

— Mi-e lehamite de toate! se auzi strigătul lui Dimov 
spre capul convoiului, și după glas îţi puteai da seama că era 
din nou furios. Mi-e lehamite de toate ! 

Pe neașteptate se stirni un vînt atît de puternic, încât 
era cit pe ce să smulgă legăturica şi rogojina din mîinile lui 
Egoruşka. Rogojina se zbătea şi se răsucea în toate chipurile, 
cînd izbind balotul, cînd plesnind băiatul peste obraz. Suie- 
rind, vintul se năpusti asupra stepei, ridică virtejuri nebune 
gi făcu ierburile sa vuiască atît de asurzitor, incit nu se mai 
auzea nici tunetul, nici scirpiitul roților. Ai fi zis că vine 
dinspre norul cel negru, aducînd cu el învolburări de praf 
şi miros de ploaie si de pămînt ud. Lumina lunii se fnceçosä, 
mai murdară parcă, iar stelele se încruntară si mai tare. Pe 
marginea drumului, norii de praf si umbrele lor alergau gră- 
bite undeva, îndărăt. Fără îndoială că în clipa aceea, invir- 
tindu-se nebunește, virtejurile măturau de pe pămînt praful, 
ierburile uscate si penele, înălțindu-le pina la cer. Ciulinii 
stepei ajungeau pînă sub norul cel mare şi negru, si fără în- 
doiala că și lor le era frică! Curind însă, prin praful care 
îi umplea ochii, nu se mai văzu nimic decît sclipirea ful- 
gerelor. 

Inchipuindu-si că ploaia o să înceapă numaidecit, Ego- 
ruşka se lăsă în genunchi $i se înveli cu rogojina. 

—  Pantelei !... strigă cineva dinspre căruțele din faţă. 
A... a... va! 

— Nu se aude nimic! raspunse Pantelei tare si prelung. 

— A... a... va! Area... a! 

Tunetul bubui minios, se rostogoli pe cer de la dreapta 
la stînga, apoi se întoarse îndărăt, şi se stinse lîngă căruțele 
din faţă. 

— Sfînt, sfint, sfint, Domnul Savaot! șopti Egoruska 
facindu-si cruce. Plin e cerul și pămîntul de mărirea ta! 

Cerul negru își căscă gura și slobozi un suvoi de foc alb. 
În clipa următoare, se auzi bubuind tunetul. Dar abia se po- 
tolise, că alt fulger scăpără, atît de prelung, încît Egoruska 
văzu prin rogojină drumul pina cine știe unde, îi văzu pe 
toți carutasii și deslusi pînă şi vesta lui Kiriuha. Zdrenţele 


164 


negre de pe partea stingă a norului se ridicau tot mai sus, 
iar una din ele, mätahaloasä şi greoaie, aducind cu o labă 
cu degetele răsfirate, se întindea spre lună. Egoruska închise 
ochii, hotărît să nu-i mai deschidă, ca si cum n-ar vedea şi 
n-ar auzi nimic, pînă ce s-o sfârşi totul. 

Dar, Dumnezeu ştie de ce, ploaia intirzia. Crezind că no- 
rul s-a îndepărtat, Egoruska își scoase capul de sub rogojină. 
Era un întuneric de spaimă. Nu-l mai văzu acum nici pe 
Pantelei, nu mai văzu nici balotul şi nici chiar pe el însuși. 
Își aruncă ochii înspre partea unde mai adineaori se vedea 
luna, dar şi acolo stăruia aceeași beznă ca și în jurul căruței. 
lar fulgerele, tot mai albe, erau așa de orbitoare, că te du- 
reau ochii. 

— Pantelei ! strigă Egoruska. 

Nu-i răspunse nimeni. Vânuul mai încercă o dată sa 
smulgă rogojina, apoi fugi undeva, departe. Se auzi un zgo- 
mot domol si lin. O picătură mare si rece căzu pe genunchii 
lui Egoruska, alta i se prelinse pe mînă. Vazind că genun- 
chii nu-i erau acoperiţi, încercă să-şi potrivească mai bine 
rogojina, cînd deodată auzi o răpăială pe drum, apoi pe hu- 
lube si pe balot. Începea ploaia. Rogojina şi ploaia se inyele- 
seseră îndată de minune și se porniră să trăncănească repede, 
vesel și supărător totodată, întocmai ca două coțofene. 

Egoruska stătea în genunchi sau, mai bine zis, pe călctie. 
Cînd ploaia începu a ciocăni în rogojină, el se aplecă să-și 
învelească genunchii, care i se si udaseră. Izbuti să și-i aco- 
pere, în schimb, după alte cîteva clipe, simți o umezeală 
supărătoare ceva mai jos de spate și pe pulpe. Se întoarse la 
poziţia de mai înainte, lasindu-si genunchii afară, în ploaie 
și chibzuind cum ar face să se învelească, pe întuneric, cu 
rogojina. Dar miinile îi erau ude, apa i se prelingea pe mi- 
neci și pe după guler, iar umerii îi inghetasera. Atunci se ho- 
tări să nu mai facă nimic, să stea nemișcat și să aştepte pînă 
se va sfârşi totul. 

— Sfînt, sfânt, sfint...sopti el. 

Deodatä, sus, deasupra capului, cerul se despică cu un 
trosnet cumplit și asurzitor. Egoruska se făcu mic si își tinu 
răsuflarea, asteptind să-i cadă pe cap şi pe spinare yandarile 
cerului. Fără să vrea deschise ochii si văzu cum pe degetele 
lui, pe minecile îmbibare de ploaie, pe guvitele de apa care 
se scurgeau pe rogojina, pe balot şi jos, pe pămînt, scăpără 


165 


a sclipi de vreo cinci ori la şir o lumină orbitoare. Rasuna 
apoi o nouă bubuitura tot atit de puternica și de cumplită. 
Cerul nu mai vuia acum prelung ci trosnea scurt, sec, ca 
lemnul uscat. 

„Bum... bum-bum-bum!“ bubuia cu putere  tunetul, 
rostogolindu-se şi poticnindu-se în văzduh, ca apoi să se 
prăvalească, cu un trosnet furios si scurt, undeva, în apro- 
pierea carutelor din fata, sau departe în urmă. 

Pînă atunci, fulgerele fuseseră fnspäimîntätoare, însă 
acum, fnsotite de nişte tunere ca acestea, erau de-a dreptul 
sinistre. Lumina lor orbitoare pătrundea ca vrăjită prin 
pleoapele închise și făcea să-ţi îngheţe tot trupul. Cum să 
Stai, ca să nu le mai vezi? Egoruska se hotärf să se întoarcă 
cu fața în cealaltă parte. Cu băgare de seamă, de parcă se 
temea să nu-l vadă cineva, se lăsă în patru labe și, pipaind 
cu palmele balotul ud şi lunecos, se întoarse. 

„Bum ! bum-bum! “ îi trecu ceva pe deasupra capului, 
căzu sub căruță și se sparse: ,Rrra ! “ 

Ochii băiatului se deschisera iar fără voia lui, şi el văzu 
că acum îl pîndea o altă primejdie: în urma carutei veneau 
trei uriasi cu sulițe lungi în mînă. Fulgerul sclipi în virfurile 
ascuţite ale sulitelor şi lumină ca ziua făpturile uriasilor. 
Erau trei bărbați de statură nemaipomenită, cu feţele aco- 
perite, cu capetele plecare şi cu pasul greoi. Păreau trişti, po- 
somoriti şi adînciţi în gânduri. Poate că mergeau în urma că- 
rutelor fără gândul de a face cuiva vreun rau, dar era destul 
să-i vezi în apropiere, ca să te apuce groaza. 

Egoruska se întoarse din nou cu fata înainte și tremu- 
rînd din tot trupul, strigă : 

— Pantelei ! Mosule !... 

„Bum ! bum ! bum! * îi răspunse cerul. 

Băiatul deschise ochii sa vada daca uriașii mai erau pe 
lîngă căruţe. Un fulger schpi în două locuri deodată si lu- 
mină drumul pina în depărtare, toate căruțele convoiului și 
pe toţi carutasii. Pe drum alergau suvoaie de apă si jucau 
clăbuci. Pantelei mergea pe lîngă căruță. Palaria înaltă si 
umerii îi erau acoperiţi cu o rogojină mică. Faţa lui nu arăta 
ni frică si nici tulburare, de parcă era asurzit de tunete şi 
orbit de fulgere. 

— Mosule, uriașii ! strigă Egoruska plingînd. 


166 


Dar batrinul nu-l auzi. Ceva mai încolo mergea Emelian. 
Acoperit din cap pinä-n picioare cu o rogojina mare, avea 
acum forma unui triunghi. Vasea, care nu avea cu ce să se 
apere de ploaie, pasea fantos ca totdeauna, ridicîndu-şi pi- 
cioarele sus fără să-și îndoaie genunchii. Cînd scăpărau ful- 
gerele, aveai impresia. că şirul de căruțe stătea pe loc, că toți 
căruțaşii încremeniseră și că piciorul lui Vasea rămăsese înțe- 
penit în aer. Egoruska fl mai strigă o data pe batrin. Nepri- 
mind nici un răspuns, se aseza pe balot şi rămase nemișcat. 
Pierduse orice nădejde că ploaia o să se mai oprească vreo- 
dară. Era încredințat că trăsnetul o să-l ucidă din clipă în 
clipă, că or să i se deschidă ochii fără voie şi că o să-i vadă 
iarăși pe uriaşii cei înspăimîntători. Nu-si mai făcea cruce, 
nu-l mai striga pe Pantelei și nici nu se mai gîndea la mai- 
că-sa. Simţea doar cum fi fngepeneste trupul de frig si de 
frică la gîndul că furtuna n-o să se mai oprească niciodată. 

Dar fără veste auzi glasuri. 

— Egorghi, nu cumva ai adormit? striga Pantelei de jos. 
Haide, coboară ! O fi asurzit, săracul... 

— Grozavă furtună, zicea un glas gros necunoscut, ic- 
nind de parcă dădea de dusca un pahar mare de votcă. 

Egoruşka deschise ochii. Jos, lingă căruță, stăteau Pante- 
lei, Emelian în chip de triunghi şi cei trei uriasi. Uriaşii pă- 
reau acum mult mai mici, iar cînd Egoruska se uită mai bine 
la ei, văzu că nu erau decît trei bieți mujici, care duceau pe 
umăr furci de fier si nicidecum sulițe. Printre Pantelei și 
Emelian cel triunghiular se zărea fereastra luminată a unei 
căsuțe scunde. Prin urmare, convoiul se oprise într-un sat. 
Egoruşka arunca Togojina de pe el, îşi luă legăturica și co- 
bori repede din căruţă. Acum, cînd auzea în jurul lui glasuri 
omeneşti și se vedea, la câțiva paşi, o fereastră luminată, 
nu-i mai era frică, desi tunetul bubuia ca şi pînă atunci, iar 
fulgerele brăzdau cerul fără încetare. 

— Grozavă furtună, nimic de zis... bombănea Pantelei. 
Slava Domnului... Mi-a cam muiat picioarele, dar nu-i ni- 

ic... Te-ai dat jos, Egorghi ? Hai, intră în casă... Nu-i nimic, 
or să treacă ele toate... 

— Sfânt, sfint, sffnt... cînta Emelian cu glas tărăgănat și 
ragusit. Hotărit lucru că a träsnit pe undeva... Sînteţi de prin 
părţile astea ? îi întrebă el pe cei trei uriași. 


167 


— Nu, sîntem din Glinovo... Glinovceni, cum s-ar zice. 
Muncim pe moşia boierilor Plater. 

— Treierati ? 

— Facem de toate. Deocamdata trebuie sa seceram griul. 
Da’ ştiu că a turnat! De mult nu s-a pomenit o fur- 
tună ca asta... 

Egoruska intră în izbă. Îl întîmpină o batrina slabă şi 
cocosatä, cu bărbia ascuţită. Avea în mînă o lumînare de seu 
şi-şi tinea ochii pe jumătate închişi. Ofta mereu, prelung. 

— Grozavă furtună ne-a trimis Cel-de-sus! îngăimă 
bătrina. Ai nostri au rămas peste noapte în stepă. Ce s-or fi 
facut, săracii, pe o ploaie ca asta... Dezbraca-te, cuconasule, 
dezbracă-te... 

Tremurind de frig şi miscindu-se în sila, Egoruska îşi 
scoase paltonul ud, apoi îşi depärtä picioarele si braţele 
de trup și rămase o vreme așa, ca intepenit. Orice mişcare, 
cît de uşoară, îi stîrnea o senzație neplăcută de frig si de 
umezeală. Minecile și tot spatele cămășii îi erau ude, panta- 
lonii i se lipiseră de picioare, iar din păr îi picura într-una 
apă... 
— De ce stai așa räschirat, voinicutule ? întrebă batrina. 
Stai colea jos. 

Cu picioarele depărtate, Egoruska se apropie de masă şi 
se aşeză pe lavita, lingă un cap de om. Capul se mișcă, slo- 
bozi pe nas o suvita de aer, mestecă în sec, apoi se potoli. De 
la cap, de-a lungul lavitei se desluşea o mogildeaya învelită 
într-un cojoc : era o femeie care dormea. 

Batrina ieşi din casă, oftind, dar se întoarse îndată cu 
un harbuz şi cu un pepene galben. 

— Mänîncä, cuconasule ! N-am altceva să-ţi dau... zise ea 
căscînd. Apoi scotoci În sertarul mesei și scoase de acolo 
un cuțit lung şi bine ascuțit, ca acela cu care tilharii spinteca 
negustorii pe la hanuri. Maninca, cuconasule !... 

Tremurind ca de friguri, Egoruska mîncă o felie de pe- 
pene galben cu o bucată de piine neagră, apoi o felie de 
harbuz, dupa care se simţi şi mai înfrigurat. 

— Ai noştri au mas în stepă... ofta batrina în timp ce 
băiatul mânca. Și afară e mînia lui Dumnezeu... Ar trebui 
să aprind luminarea la icoane, da’ nu ştiu unde-a pus-o 
Stepanida. Mănîncă, sufleçelule, mănîncă !... 


168 


Batrina căscă și, ducîndu-și mîna dreaptă la spate, tsi 
scărpină umărul stîng. 

— Trebuie sa fie ceasurile două, zise ea. Acusi vine 
vremea de sculare. Si ai noştri care au mas în stepă... Or fi 
uzi leoarcă... 

— Bunicuţo, se rugă Egoruşka, mi-e somn. 

— Culca-te, cuconasule, culcă-te... ofta batrina căscînd. 
Doamne, Isuse Hristoase ! Dormeam, și deodată mi se păru 
că bate cineva. Mă trezesc și mă uit. Cînd colo, Dumnezeu 
ne trimisese furtuna... Am vrut să aprind luminarea, dar 
n-am găsit-o. 

Vorbind înainte singură, femeia adună boarfele de pe 
lavita — aşiernutul ei, pesemne — cobori două cojoace din 
cui de lîngă cuptor și începu să-i facă lui Egorușka culcuy. 

— Ja te uită că nu mai conteneste furtuna! bombanea 
ea. Ferească Dumnezeu, să nu se aprindă pe undeva. Și ai 
nostri care au rămas pe noapte în stepă... Culcă-te, cucona- 
şule, culcă-te... Domnul nostru Isus Hristos să te aibă în 
pază, neporele... Pepenele ţi-l las aici, poate că mai maninci 
cînd te scoli. 

Oftaturile și căscatul batrinei, respirația regulată a fe- 
meii care dormea pe laviţă, întunericul din odaie şi zgo- 
mvtul ploii de dincolo de fereastră, toate îmbiau la somn. 
Egoruska se rusina să se dezbrace în fata bătrinei. Își scoase 
numai cizmele și se culcă, învelindu-se cu unul din cojoace. 

— S-a culcar băiatul? auzi peste cîteva clipe glasul lui 
Pantelei, în soapta. 

— S-a culcat, fi raspunse batrina, tot in soapta. Mare-i 
pedeapsa lui Dumnezeu! Tuna, tuna şi nu-i nici un semn 
că are de gînd să contenească... 

— Lasă ca acuși trece... mormai Pantelei, asezindu-se. 
S-a mai potolit... Flăcăii noştri s-au împrăștiat pe la casele 
oamenilor, n-au rămas decît doi pe lîngă cai... Baieţii nostri, 
va să zică... Altfel nu-i chip... Ne-ar fura caii... Mai stau 
putin și pe urmă mă duc să-i schimb...Altfel nu-i chip, te 
pomenesti că ni-i fură. 

Pantelei şi bătrîna se asezara unul lîngă altul la picioa- 
rele lui Egoruşka şi începură să se sfătuiască în şoaptă, între- 
rupindu-se ca să suspine și să caste. Egoruska însă nu putea 
să se încălzească de loc, cu tot cojocul greu si călduros cu 
care se învelise. Dirdfia din tot trupul, mîinile si picioarele 


169 


îi tremurau, iar măruntaiele i se stringeau ghem... Se dez- 
brăcă sub cojoc, dar nici asta nu-i ajută. Îl scuturau frigurile 
din ce în ce mai tare. 

Panrelei plecă să schimbe oamenii. Cînd se întoarse, Ego- 
ruska tot nu dormea și tremura din tot trupul. Părea că-: 
stringe ceva si capul si pieptul, că-l apasă, și nu ştia ce 
anume : șoaptele batrinilor sau mirosul greu al cojocului 
de oaie. Harbuzul și pepenele galben îi lăsaseră în gură un 
gust suparator de cocleală. Si, pe deasupra, îl mai piscau 
$1 purecii,. 

— Mosule, mi-e frig! scînci el, dar nu-şi mai recunoscu 
glasul. 

— Dormi, nepoţele, dormi ! oftă batrina. 

Tit se apropie de pat cu piciorusele lui subțiri şi începu 
să dea din mâini, apoi dintr-o dată crescu pina în tavan 
şi se prefăcu într-o moară de vînt. Părintele Hristofor 
— dar nu asa cum era în brisca, ci îmbrăcat în odăjdii şi 
cu sfeștocul în mînă — înconjură moara şi © stropi cu 
aghiazma, iar moara nu se mai fnvîrti. Dindu-si seama că 
aiurează Egoruska deschise ochii. 

— Mosule ! strigă el. Dă-mi puţină apă! 

Nu-i răspunse nimeni. Egoruska simți că se inäbusä şi 
că nu mai putea să stea culcat. Se sculă, se îmbrăcă şi ieşi 
din casă. Se luminase de ziuă. Cerul era mohorit, dar nu 
mai ploua. Tremurind şi zgribulindu-se în paltonul lui ud, 
Egoruşka trecu prin curtea plină de noroi, ascultind liniştea 
care stapinea pretutindeni. Se pomeni în fata unui grajd mic, 
cu acoperiş de stuf şi cu ușa pe jumătate deschisă. Se uită 
înăuntru, intră și se aseza într-un ungher întunecos, pe un 
morman de tizic. 

Gindurile i se învălmăşeau în capul greu, limba fi era 
uscată și în gură simţea acelaşi gust scirbos de cocleală. 
Începu să-şi cerceteze pălăria, îi îndreptă pana de păun 
şi-şi aduse aminte cum se dusese, cu mama, s-o cumpere. 
Virf apoi o mînă în buzunar şi scoase de acolo un bulgäras 
de chit, cafeniu și lipicios. Cum de ajunsese chitul acela în 
buzunarul lui? Se gîndi, îl duse la nas... Mirosea a miere. 
În sfârşit, îşi aduse aminte: era turta dulce pe care i-o 
dăduse evreica, hangita. Cum se muiase săraca ! 

După aceea, Egorușka își cercetă paltonul cenușiu, cu 
nasturi mari de os, croit fn chip de surtuc. Cum era nou 


170 


şi costase bani mulţi, mama ţinea paltonul atirnat în dor- 
mitor, lîngă rochiile ei, nu în sală, iar Egoruşka n-avea 
voie să-l îmbrace decît în zilele de sărbătoare. Uitîndu-se la 
el, îl cuprinse mila : îşi zise că atît el cît si paltonul fuseseră 
lăsaţi în voia - soartei și că nu le era dat să se mai întoarcă 
acasă. Si începu să plinga cu lacrimi atît de amare, încît 
era cit pe ce să cada de pe mormanul de tizic. 

Un dulău mare şi alb, ud leoarcă de „ploaie, cu smocuri 
de lina pe bot, ca nişte papiote, intra in grajd şi se uită 
cu mirare la Egoruska. Se întreba, fără îndoială, ce trebuia 
să facă: să latre ori nu? Hotärind că ar fi mai bine să 
nu latre, se apropie încetişor de băiat, înfulecă chitul și 
plecă. 

— Sînt ale lui Varlamov ! ! strigă cineva din uliţă. 

După ce plinse pina se satura, Egoruska ieși din grajd şi, 
ocolind o baltoaca, o lua încetişor Spre uliţă. €onvoiul de 
căruțe se oprise în faţa porții. Uzi pînă la piele, cu picioarele 
goale încărcate de noroi, molesiti şi somnoroși ca mustele 
de toamnă, cäruçasii se invirteau pe lîngă cai sau stăteau pe 
hulube. Egoruska se uită la ei și se gîndi: ,Tare-i rău şi 
tare-i greu să fii țăran“. Şi apropiindu-se de Pantelei, se 
aseza À aféturi de el pe huluba căruței. 

— Mosule, tare mi-e frig! zise, tremurînd din tot trupui 
şi virindu-si miinile în mineci. 

— Nu-i nimica, mai avem numai pugintel şi ajungem! 
îi răspunse Pantelei căscînd. Nu-i nimica, las' că ai să te 
încălzeşti acusi. 

Convoiul plecă de dimineață, pe răcoare. Egorușka stă- 
tea culcat pe balot si dîrdiia de frig, cu toate că i ele 
rasarise în vremea asta, uscind si hainele lui, şi balotul, 
pămîntul. Îndată ce închise ochii, îl văzu din nou pe. Tit : 
văzu şi moara. li era greață și simţea o greutate în tot 
trupul. Se silea să-şi gonească vedeniile, dar abia dispăreau, 
şi Dimov se repezea la el urlînd, cu ochii inrositi de minie și 
cu pumnii ridicaţi. Alteori, îl „auzea tinguindu-se : „Mi-e 
lehamite de toate!“ Apoi i se părea că-l vede pe Varlamov 
trecînd călare pe armăsarul lui căzăcesc, sau pe Konstantin 
cu zîmbetul lui fericit şi cu dropia în braţe. ŞI toți Oamenii 
aceştia, greoi şi plictisitori, îi erau nespus de urâţi. 

La un moment dat — asta se întîmpla spre seară — bă- 
iatul îşi ridică puţin capul şi ceru de băut. Căruţele se opriră 


171 


în mijlocul unui pod mare aruncat peste un rîu lat. Dede- 
subt, prin pinza unei dire de fum, se vedea plutind pe apa 
un vapor care remorca un șlep. lar pe malul celălalt se 
înălța un deal, al cărui povirnis era presărat cu case‘si bisc- 
rici. La poalele dealului, de-a lungul unui sir de vagoane, 
alerga o locomotivă. 

Egoruska nu văzuse încă nici vapoare, nici locomotive, 
nici rîuri asa de late. Uitîndu-se acum la ele, nici nu se 
sperie şi nici nu rămase mirat. Mai mult încă, pe fata lui 
nu se vedea mici umbră de curiozitate. Nu simta decît că-i 
era greață. Se întinse repede cu fața în jos, se trase către 
marginea balotului și vărsă. Văzîndu-l, Pantelei tuşi şi clatina 
din cap. 

— Jaca, s-a îmbolnăvit băiatul nostru! făcu el. Trebuie 
să fi răcit la burtă... băiatul, va să zică... Și încă pe locuri 
străine... Nu, asta nu-i treabă bună! 


VIII 


Convoiul de căruţe poposi la un han mare din apropie- 
rea portului, unde trăgeau de obicei negustorii. In ump ce 
coborau din căruţă, Egorușka auzi un glas cunoscut. Cineva 
îl ajuta să se dea jos şi-i spunea : 

— Noi am sosit de-aseară... V-am așteptat azi toată 
ziua. Am fi vrut să vă ajungem din urmă, dar ne-a fost pes- 
te mina şi a trebuit s-o luăm pe alt drum. Ia te uită cum 
ţi-ai mototolit paltonasul! Să vezi ce-o să te mai certe 
unchiu-tău ! 

Egoruska se uită la fața celui care vorbea, pistruiatä ca 
marmura, și-și dădu seama că era Deniska. 

— Unchiu-tau şi părintele Hristofor sînt în odaie la ei, 
urmă Deniska. Beau ceai. Hai cu mine ! 

Şi-l duse la o casă mare, cu etaj, neagră şi mohorîtä, care 
semăna cu spitalul din N. După ce trecură printr-o sală, 
apoi pe nişte scări întunecoase și printr-un coridor lung și 
strimt, Egoruska si Deniska intrara într-o odăiță unde, într- 
adevăr, Ivan Ivanici și părintele Hristofor stateau la o mă- 


172 


suţă $i- şi beau ceaiul. Văzîndu-l pe Egoruska, cei doi batrini 
îl ineimpinare si mirafi, dar si bucuroşi, î în același timp. 
Aha, Ego Nikolaici !... zise părintele Hristofor, cu 
glas d cîntat. Domnul Lomonosov al nostru ! 
Poftiti, cinstiți boieri! făcu Kuzmiciov. Poftiti, 
mă rog, poftiţi ! ! 

Egoruska îşi scoase paltonul, sărută mai întîi mîna un- 
chiului său, apoi pe a părintelui Hristofor şi se aşeză la masă. 

— Ei, cum ai călătorit, puer bone ? sări la el cu întrebările 
părintele Hristofor, turntndu-i un ceai. Avea pe fata același 
zîmbet larg, ca întodeauna. Ji s-a urîr de atîta drum, nici 
vorbă. Să te ferească Dumnezeu să umbli cu carul cu boi 
ori cu convoiul de căruțe ! Mergi, mergi, şi, Doamne, iartă- 
mă, nu vezi înaintea ta decât stepa, aceeaşi stepă monotonă, 
plictisitoare şi nesfirgita... Asta numai călătorie nu-i, e ade- 
vărat chin, nu alta! Da’ de ce nu-ți bei ceaiul? Haide, bea. 
În timp ce tu mergeai cu convoiul trei-trei, trei-trei, noi 
ne-am isprăvit treburile. $i, mulyamim lui Dumnezeu, le-am 
isprăvit bine, cum nu se poate mai bine, dea Domnul tot asa 
la toată lumea ! Am vîndut lui Cerepahin toată lîna și am 
avut câştig bun, bun de tot... 

Indata ce-și regăsi pe ai lui, Egoruska simți o nevoie ne- 
stăpînită să se jeluiască. Nu asculta ce-i spunea părintele 
Hristofor, ci se gindea de ce anume să se plîngă si cu ce 
să înceapă. Dar glasul părintelui, care acum i se părea supă- 
rator şi aspru, îl împiedica să-și adune gîndurile şi-l tulbura. 
Nu trecuseră nici cinci minute de cînd se asezase, și se ri- 
dică de la masă, se îndreptă spre divan și se culcă. 

— la te uită! se minună părintele Hristofor. Nu-ţi bei 
ceaiul ? 

Gîndindu-se mereu de ce ar putea să se plinga, Egoruska 
îşi sprijini fruntea de speteaza divanului şi, fără veste, iz- 
bucni în plins. 

— Ia te uită! repetă părintele Hristotor, ridicindu-se si 
apropiindu-se de divan. Ce-i cu tine, Gheorghi? De ce 
plingi ? 

— fs... îs bolnav ! îngăimă Egoruska. 

— Bolnav? se tulbură părintele. Iaca, asta nu-i bine, 
frate... Cum te-ai îmbolnăvit tocmai sun pe drum? 
Doamne, frayioare, cum se poate una ca asta ?... 

Îşi lăsă mina pe fruntea băiatului și-i pipai obrajii. 


173 


— Da, își arde capul... Se vede treaba că ai răcit, ori 
poate ai mîncat ceva care nu ţi-a priit... Roagă-te lui 
Dumnezeu să te ajute! 

— Ar trebui să-i dăm o chinină... făcu Ivan Ivania, 
tulburat. 

— Ba eu zic să-i dăm să manince ceva fierbinte... Gheor- 
ghi, vrei o farfurie de supă ? Hai?, 

— Nu... nu vreau... răspunse Egoruska. 

— Nu cumva te scutura figure ? 

— M-au scuturat înainte... acuma... acuma mi-e tare cald 
si mă doare tot trupul... 

Ivan Ivanici se apropie de divan, puse si el mina pe 
fruntea băiatului, tus: Îngrijorat şi se întoarse la masă. 

— Une ce-i, dezbracă-te şi culcă-te să dormi, îl sfătui 
părintele Hristofor. Trebuie să tragi un somn zdravän, 

Îl ajută să se dezbrace, îi dădu o pernă și-l înveli cu o 
plapoma iar _peste plapoma mai puse şi altonul lui Ivan 
Ivantci. După aceea, se îndepărtă în PRI picioarelor şi, se 
așeză din nou la masă. Egoruska închise ochii, si într-o dipä 
i se păru că nu mai este în odaia de la han, ci undeva, 
drumul mare, în apropierea focului. Emeliam dadea din in 
miini, iar Dimov, cu burta la pămînt, se uita batjocoritor la 
el, cu ochii lui întreţesuţi cu vinisoare rosii. 

— Bateti-l ! Bateţi-l ! strigă Egoruska. 

— Aiurează... zise părintele Hristofor în soapta. 

— Altă belea ! oftă Ivan Ivanici. 

— Trebuie să-l frecăm cu untdelemn şi cu oţet. Poate ca 
o da Dumnezeu și s-o face sănătos pina mine. 

Ca să scape de vedenii, Egoruska deschise ochii si rămase 
cu ei atintiti la lumina lămpii. Părinrele Hristofor și Ivan 
Ivanîci își băuseră ceaiul și acum vorbeau nu știu ce in 
şoaptă. Preotul zimbea fericit: nu putea să uite, pesemne, 
că luase bani buni pe lina. La drept vorbind, nu se bucura 
atît de câştig, cît de gîndul că, ajungînd acasă, o să- “$1 adune 
în jurul lui tot neamul cel numeros, © să clipească şiret din 
ochi şi o să izbucnească în ris. La început o să-i păcălească, 
spunindu-le că a vîndut lina cu pierdere, dar pe urmă o 
să-i întindă lui ginere-său Mihailo portofelul doldora de 
bani si o să-i spună: „Na, tine! Iaca asa se fac afacerile!“ 
Kuzmiciov însă părea nemulțumit. Faţa lui păstra același 
aer rece şi preocupat. 


174 


— Ehei, dacă aș fi ştiut că Cerepahin o să ne dea ase- 
menea pret, zicea el cu glas scăzut, nu i-aş fi vîndut lui 
Makarov, încă de acasă, cele trei sute de puduri! Tare mi-e 
ciudă ! Da’ cine putea să ştie că în vremea asta s-au urcat 
preţurile ? 

Un argat cu rubasca albă aprinse candela din fata icoanei 
din colt şi ridică samovarul de pe masă. Părintele Hristofor 
îi şopti ceva la ureche. Omul îşi luă un aer misterios de con. 
spirator — cu alte cuvinte: lasă, că ştiu eu ce trebuie să 
fac! — şi ieşi din odaie. Apoi se întoarse si virt sub divan 
un vas. Ivan Ivanici îşi asternu pe jos, căscă de cîteva ori, 
își făcu rugăciunea fără chef şi se culcă. 

— Miine am de gînd să mă duc la catedrală... zise pă- 
rintele Hristofor. Îl cunosc pe marele eclisiarh. Ar NR 
să mă duc după liturghie şi la preasfințitul, dar aud că-i 
bolnav în pat. 

Apoi căscă și stinse lampa. Odaia nu mai era luminată 
acum decit de candelă. 

— Am auzit că nu primește, urmă părintele Hristofor, 
dezbräcindu-se. Ce pot sa fac? Am să plec fără să-l vad... 

Îşi scoase anteriul, și lui Egorușka i se păru iarăşi că-l 
are în față pe Robinson Crusoe. lar Robinson amestecă 
ceva într-o fanfurie, se apropie de Egoruska şi-i şopti: 

— Dormi, Lomonosov? Scoala-te, sa te frec cu putin 
untdelemn și cu oțet. Are să-ți facă bine. Da’ nu uita si 
roagă-te şi lui Dumnezeu... 

Egoruska se ridică repede din pat. Parintele Hristofor îi 
scoase cămașa $i începu să-l frece pe piept. Sufla din greu 
si se strimba urât, ca şi cum el era cel gidilat. 

— În numele Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh... 
soptea părintele. Întoarce-te acuma cu spatele în sus !... Așa... 
Miine ai să fii sănătos tun, numai vezi, de azi încolo, să nu 
mai păcătuieşti... Ia te uită, arzi ca focul. Nu cumva v-a 
prins furtuna pe drum ? 

— Ba ne-a prins. 

— Ei, pofum! Apoi cum era să nu te fmbolnavesti ? In 
numele Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh... Cum era să 
nu te îmbolnăveşti ? 

După ce-l frecă foarte bine, părintele Hristotor îl ajută 
sa-şi pună cămașa, îl înveli, făcu peste el semnul crucii si 
se depărtă. Peste putin Egoruska îl văzu cum se închină. Se 


175 


vede că batrinul ştia tare multe rugăciuni pe de rost, deoarece 
rămase mult timp în fata icoanei, rugindu-se în șoaptă. După 
ce termină, făcu cite o cruce spre ferestre, spre ușă, spre 
Egoruska si spre Ivar Ivanici, apoi se culcă fără pernă, înve- 
lindu-se cu anteriul. În coridor, pendula batu de zece ori. 
Egoruşka socoti cîte ceasuri mai erau pînă la ziuă, își sprijini, 
amărit, fruntea de spătarul divanului și nu mai încercă să 
se scuture de visele lui tulburi și apăsătoare. Dar dimineaţa 
sosi mult mai curînd decît socotise el. 

I se părea că nu stătuse cine știe cit culcat, cu fruntea 
sprijinită de spătarul divanului. Dar cînd deschise ochii, 
raze piezise de soare patrundeau pe cele două ferestre ale 
odăiţei, întinzîndu-se pe podea. Nici părintele Hristofor, 
nici Ivan Ivanici nu mai erau acolo. Odăiţa era dereticată, 
prietenoasă, plină de lumină şi mirosea a părintele Hristofor, 
care imprastia întodeauna mireasmă de chiparos și de albăs- 
trele uscate (acasă la el, obişnuia să pună la icoane albăstrele 
în loc de busuioc). Egoruska se uita la pernă, la razele piezise 
de soare, la cizmele lui, bine lustruite acum, care așteptau 
lîngă canapea, si începu sa rida. I se părea ciudat că nu mai 
era culcat pe balot, că în jurul lui totul era uscat şi că tava- 
nul nu era străbătut de fulgere și tunere. Sări de pe divan 
si începu să se îmbrace. Se simţea nespus de bine. Din boala 
de ieri nu-i mai rămăsese decît o ușoară slăbiciune în picioare 
si în ceafă. Asta însemna că unudelemnul și oţetul fi făcuseră 
bine. Îşi aduse aminte de vapor, de locomotivă și de riul 
cel lat, de toate cite le văzuse aseară ca prin ceață, și se 
grăbi cu îmbrăcatul, ca să tragă o raita prin port, să le 
vadă pe toate mai bine. Tocmai se spălase și-și trăgea pe el 
rubasca cea roșie, cînd auzi cheia fntorcindu-se în broască 
şi în prag se ivi părintele Hristofor, cu paăiăria lui tare, cu 
boruri late, cu cirja și cu sutană de mătase cafenie peste 
caftanul de pînză. Zîmbind cu voie bună (când se intorc de 
la biserică batrinii au totdeauna un aer fericit), puse pe masă 
o prescură şi un pachet, fngina o rugăciune, apoi zise. 

— Domnul primească ! Ei, cum o duci cu sănătatea? 

— Acum mi-e bine! fi răspunse Egoruska, sarutindu-i 
mîna. 

— Slava Domnului... Am fost la liturghie... M-am dus 
să-l văd pe marele eclisiarh, o cunoștință veche. M-a pofut 
acasă la el, să iau un ceai, dar nu m-am dus, că nu-mi place 


176 


să umblu de dimineață pe la uşile oamenilor. Dumnezeu să-i 
aibă în pază ! 

Îşi scoase anteriul, își mîngiie barba, apoi desfăcu pa- 
chetul tacticos. Egorușka văzu o cutie de tinichea cu icre 
moi, o bucata de batog si o franzelă. 

— Am trecut prin faţa unei pescarn si uite ce-am cum- 
parat, zise părintele Hristofor. În zi de lucru nu se cuvine 
să faci risipă, dar mi-am zis că avem acasă un bolnav, așa 
că © să ni se ierte păcatul. Îs icre bune, de nisetru... 


te a cel cu rubasca alba aduse samovarul și o tavă 
cu farfurii şi tacîmuri. 


— Mänîncä, îl îndemnă părintele Hristofor, întinzînd 
icre pe o felie de piine, şi dindu-i-o lui Egoruska. Mănîncă si 
du-te de te plimbă, că „pe urmă ai să te duci la școală. $i 
vezi de ia aminte: să înveţi bine, cu sirguinya, ca să-ți fie 
de folos. Ceea ce trebuie să știi pe de rost, învaţă pe de rost, 
iar ceea ce trebuie să spui cu vorbele tale, adică să scoţi 
înţelesul, spune cu vorbele tale. Caută de-ți insuseste toate 
ştiinţele. Pentru că, vezi, unul cunoaşte foarte bine matema- 
tica și habar n-are cine a fost Piotr Moghila!. Altul ştie 
cine a fost Piotr Moghila, dar nu-i în stare să spună nimic 
despre lună. Tu să înveţi asa fel, ca să ştii de toate. Învață 
latina, franceza, germana... apoi, bineînțeles, geografia, i istoria, 
teologia, filozofia, matematica... Şi cînd ai să le deprinzi pe 
toate, are să-ți vină uşor şi în viata, orice cale ai să apuci. 
Atita ai de facut: sa înveţi şi să-ţi umpli sufletul de lumină, 
că pe urmă are grijă Dumnezeu să-ţi arate ce sa te faci: doc- 
tor, judecător, inginer... 

Părintele Hristofor luă o bucăţică de pîine, o unse cu 
icre, și-o vîri în gură $i urmă : 

— Apostolul Pavel spune: „Nu vă lăsaţi duşi întru ră- 
tăcire de fel de fel de învățături nesăbuite“. Se înţelege, 
dacă te ţii de vrăjitorii și de farmece, ori dacă te-apuci să 
chemi duhuri de pe lumea cealaltă, cum făcea Saul, ori 
daca-ti Însușeşti învățături de pe urma cărora nu tragi nici 
un folos, nici tu, nici ceilalţi, atunci mai bine să te lași pă- 


1 Piotr Moghila (1596—1647) (Petru Movilă, fiul domnitorului mol- 
dovean Simion Movilă) muropolir al Kievului, care a luptat impotriva 
expansiunii catolice în Ucraina. 


12 — Schițe si nuvele — c. 1900 177 


. Li 
gubas de învățătură. Trebuie să înveţi numai ceea ce a fost 
binecuvintat de Domnul Dumnezeu. Ia aminte... Sfinţii apos- 
toli vorbeau toate limbile, învată si tu toate limbile. Vasili 
cel Mare învăţa matematica și filozofia, invata-le si tu. Sfîntul 
Nestor scria istoria, Învață şi scrie şi tu istorie. Într-un cuvînt, 
urmează pilda sfinţilor... 

Părintele Hristofor sorbi o inghititura de ceai din farfu- 
rioara, Îşi şterse mustăţile si clătină din cap. 

— Aşa !... făcu el, apoi urmă : Iaca, eu am învățat după 
moda veche si nici vorbă că am uitat multe din cele învăţate, 
și cu toate astea ma port altfel decit mulţi alții. Nici nu se 
poate compara. De pildă, cînd se întîmplă să mă aflu într-o 
societate mai numeroasă, la vreo masă, sau la vreo adunare, 
nu pierd niciodată prilejul să strecor două-trei vorbe lati- 
nesti, sau câte ceva din istorie sau din filozofie, lucru care 
bucură și pe cei care te ascultă, şi pe tine însuți... Sau uneori, 
cînd se întruneşte sesiunea În orașul nostru şi trebuie să luăm 
juramintul, ceilalți preoți se dau la o parte, pe cînd eu mă 
simt la largul meu alături de judecäton, de procurori şi de 
avocaţi. Vorbesc cu ei ca un om învăţat, bem ceaiul împre- 
ună, ridem, îi întreb de una, de alta... și simt ca asta le 
face plăcere. Asta-i frățioare... Știința e lumina, nestiinça 
întuneric. De aceea, învaţă ! Ştiu, e greu. În vremurile noas- 
tre învățătura cere multe parale... Maică-ta e văduvă, trăieşte 
din pensie... cu toate astea... 

Părintele Hristofor aruncă o privire temătoare spre usa, 
apoi urmă În şoaptă : 

— Are sa te mai ajute şi Ivan Ivanici. Nu te lasă el. 
Copii n-are, asa că are să-ţi poarte de grijă. Fii pe pace. 

După aceea: își luă o înfățișare gravă și zise, coborind 
glasul : 

— Numai ia aminte, Gheorghi, să te ferească Dumnezeu 
să uiţi de maică-ta si de Ivan Ivanîci! „Cinsteşte pe tatăl 
tău și pe mama ta“, așa glasuieste una din porunci, iar Ivan 
Ivanici e binefăcătorul tau şi-ţi fine loc de tata. Dacă ai 
să ajungi om învăţat şi — ferească Dumnezeu — ai să dispre- 
quiesti pe cei din jur și are să-ţi fie ruşine să stai alături de 
ei, numai pentru că sînt mai putin deştepţi decît tine, atunci 
vai şi amar de capul tău! 

Părintele Hristofor își ridică mîna în sus şi repetă cu 
glas pitigaiat : 


178 


— Da, vai şi amar de capul tău! 

Parintele se cam înfierbîntase sau, cum se spune, îşi cam 
luase vint. N-ar mai fi isprävit nici pînă la amiază, dacă nu 
s-ar fi deschis usa și n-ar fi intrat Ivan Ivanici. Unchiul, le 
dădu un bună ziua scurt, se așeză la masă şi începu sa-si 
bea ceaiul grăbit. 

— În sffrsit, mi-am încheiat toate socotelile, zise el. Am 
putea să ne întoarcem acasă, dar mai am de furcă, cu Egor. 
Trebuie să-i găsesc un adăpost. Soră-mea mi-a spus că are 
pe aici o prietenă, una Nastasia Petrovna. Poare că o vrea 
să-l ia în gazdă. 

Scotoci în portofel, scoase de acolo un plic mototolit și 
citi : 

— „Nastasiei Petrovna Toskunova, strada Malaia Nij- 
neaia. Casă proprie“. Trebuie să mă duc s-o caut. Alta bătaie 
de cap! 

După ce-și bau ceaiul, Ivan Ivanici plecă de la han cu 
Egorușka. 

— Altă bătaie de cap! bodogănea bätrinul. Te-ai ţinut 
de mine ca scaiul, bată-te Dumnezeu să te bată! Vouă vă 
arde de învăţătură si de nobleţe, si eu trebuie să trag ponoa- 
sele !.. 

Cînd trecură ei prin curtea hanului, căruțele şi carutasis 
nu mai erau acolo, plecaseră încă din zori în port. În fundul 
curții se vedea faimoasa brigcä, lîngă care murgii stăteau şi 
mincau ovăz. 

„Rămii cu bine, brişcă ! se gîndi Egoruska. 

Merseră mai întîi, urcînd mereu, de-a lungul unui bu- 
levard nesfârşit, trecură apoi printr-o piață mare, unde Ivan 
Ivanici întrebă pe un vardist în ce parte se află strada 
Malaia Nijneaia. 

— Oho! facu vardistul zîmbind. E departe, tocmai spre 
imaş. 

Pe drum le iesira în cale mai multe birje. Dar Ivan 
Ivanîci nu-şi îngăduia slăbiciunea de a se urca într-o birjă 
decît îm cazuri cu totul excepţionale, la zile mari. Merseră 
aşa multă vreme, la început pe străzi pavate, pe urmă 
străzi care aveau trotuare, dar n-aveau pavaj, şi în cele da 
urmă pe niște străzi care n-aveau nici pavaj, nici trotuare. 
Cînd ajunseră în sfîrşit, cu ajutorul limbii şi al picioarelor, 
în Malaia Nijneaia, își scoaseră amindoi pălăriile și incepura 


179 


să-și şteargă de zor sudoarea de pe obrajii roșii ca para 
focului. 

— Mă rog dumitale, se adresă Ivan Ivanici, unui batrin 
care stătea pe o bancă în faţa unei porţi. Nu ştii unde-i casa 
Nastasiei Petrovna Toskunova ? 

— Pe aici nu stă nici o Toskunova, răspunse bätrinul, 
iar dupa ce se gîndi o clipă, adăugă: Poate Timoșenko? 

— Nu, Toskunova... 

— Nu vă fie cu supărare, dar pe strada noastră nu stă 
nici o Toskunova. 

Ivan Ivantci ridică din umeri şi plecă mai departe. 

— No căutați degeaba! strigă în urma lui batrinul. 
Dacă am spus că nu-i, apoi nu-i! 

— Ascultă, mătuşică, întrebă apoi Ivan Ivanfci pe o 
bătrână care stătea în colțul străzii, la o tarabă, și vindea 
pere şi semințe de floarea soarelui. Nu știi unde-i casa Nas- 
tasiei Petrovna Toskunova ? 

Batrina fi aruncă o privire plină de nedumerire şi se 
porni pe ris. 

— Da’ parcă Nastasia Petrovna mai sta în casa ei? 
D-apoi, Doamne iartă-mă, îs opt ani de cînd şi-a măritat 
fata şi i-a dat casa lui ginere-său. În casa ei stă el acuma. 

lar ochii bătrînei păreau a spune: „Cum se poate, pros- 
tilor, să nu ştiţi atîta lucru ?...* 

— Şi ea unde stă ? întrebă Ivan Ivania. 

— Doamne, Dumnezeule, se minună iarăși batrina, ples- 
căind din palme, de cînd stă cu chirie! De opt ani, de cînd 
şi-a dat casa lui ginere-său. Vai de mine şi de mine! 

Se aştepta fară îndoială să-l vadă şi pe Ivan Ivanîci mi- 
nunindu-se si strigînd : „Cum se poate una ca asta?...“ Dar 
el o întrebă foarte liniştit : 

— Şi unde stă acum? 

Precupeata îşi suflecă mînecile si, aratind cu braţul gol 
în lungul străzii, începu să strige cu glas ascuţit și spart: 

— Apoi, luaţi-o drept înainte... După ce treceti de o 
casă rosie, se face la stînga o ulicioarä. Apucaţi pe ulicioara 
şi la a treia poartă o găsiţi. 

Ivan Ivanici si Egorușka ajunseră la casa cea roșie, o 
luară la stînga, pe ulicioară, şi se opriră la a treia poartă 
de pe dreapta. Gandul, care se întindea de o parte si de 
alta, era tot atît de negru și de stricat ca $i poarta. Partea 


180 


din dreapta se aplecase mult spre stradă și amenința să 
cadă, iar cea din stînga se lăsase către curte. Numai poarta 
se tinea dreapta, de parca nu se hotărise încă in care parte 
să se aplece: înainte sau îndărăt. Ivan Ivanici deschise 
portita si dădură într-o curte mare, năpădită de ierburi si 
de scaieti. Cam la o sută de paşi de poartă era o căsuță cu 
acoperiş roşu şi obloane verzi. O femeie grasă, cu minecile 
suflecate si cu sorçul în briu, stătea în mijlocul curţii, arunca 
grăunțe la păsări şi striga, cu un glas tot atît de spart ca 
și al precuperei : 

— Pui, pui, pui! ! 

La spatele ei şedea un ciine roscat, cu urechile ascuţite. 
Vazindu-i pe straini, se repezi spre portita latrind cu glas 
de tenor (toți Cîinii roscati latră cu glas de tenor). 

— Pe cine căutaţi? strigă femeia, ferindu-si cu mina 
ochii de soare. 

— Bună ziua! strigă la rîndul lui Ivan Ivanfci, apă- 
rindu-se cu bastonul de cîinele cel roșcat. Spune-mi, te rog, 
aici stă Nastasia Petrovna Toskunova ? 

— Aici. Da’ ce treabă aveţi cu ea? 

Ivan Ivanici si Egoruska se apropiară. Femeia îi cercetă, 
pane $i repeta : 

— Ce treaba aveţi cu ea ? 

-— Nu cumva chiar dumneata esti Nastasia Petrovna ? 

— Ba chiar eu! 

— Îmi pare foare bine... Uite despre ce-i vorba : vechea 
dumitale prietenă, Olga Ivanovna Kniazeva, ffi trimite multe 
plecăciuni. Acesta e băiatul ei. Iar eu îs Ivan Ivanici, fratele 
Olgăi Ivanovna... Poate că-ţi mai aduci aminte de mine, 
doar eşti de la noi din N. Acolo te-ai născut şi tot acolo 
te-ai măritat... 

Urmarä cîteva clipe de tăcere. Femeia cea grasă se uită 
buimăcită la Ivan Ivanici, ca ŞI cum nu-i venea să creadă 
ce-i spune. Apoi se înroşi toată și-și împreună mîinile. Ovazul 
din sort se risipi, iar ochii femeii se umplura de lacrimi. 

— Olga Ivanovna! strigă ea, cu răsuflarea tăiată de 
emoție. Porumbita mea dragă ! Dumnezeule, dar ce-i cu mine 
de-am fncremenit aici, ca o proastă ! Îngerașul meu !... 

Şi zicînd aşa, îl imbratisa pe Egoruska, udindu-i obrajii 
cu lacrimi, si se porni sa plinga si mai amarnic. 


181 


— Doamne, făcea fringindu-si mfinile, băieţelul Olecikai ! 
Doamne, cit îs de fericită! Cum mai seamănă cu maică-sa ! 
Leit maică-sa ! Ei, da’ ce stam în ogradă? Poftiţi în casă. 

Plingind si vorbind înainre, o luă grăbit spre casă, gîfiind. 
Cei doi veneau în urma ei. 

— lertaţi-mă, dar încă n-am dereticat prin odăi, zise 
ea, poftindu-i într-un salonaș, neaerisit, plin de icoane si 
de glastre cu flori. Maică Precistă ! Vasilisa, vino măcar de 
deschide obloanele ! Îngeraşule ! Frumuselule! Şi eu care nu 
știam că Olecika are un băiat așa de mare... 

După ce gospodina se mai linişti și se obișnui cu noii 
sosiți, Ivan Ivanici îi spuse ca ar dori să-i vorbească între 
patm ochi. Egoruşka trecu în altă odaie. Acolo era o ma- 
gina de cusut, iar la fereastră atirna o colivie cu un graur- 
Ca şi salonasul, odaia era plină de icoane şi de glastre cu 
flori. Lîngă maşina de cusut, stătea nemişcată o fetiță cu 
obrajii arsi de soare și bucälagi, ca ai lui Tit, îmbrăcată 
cu o rochita curată de stamba. Feniţa se uita la Egoruska, 
fără să clipeasca si părea stingheritä. Băiatul o cercetă şi el 
din ochi, si, după cîteva clipe de tăcere, o întrebă : 

— Cum te cheamă? 

Fetița își mişcă buzele, își luă un aer jalnic si răspunse 
încet : 

— Atka... 

Asta însemna Katka... 

— Noi am dori să lăsăm băiatul la dumneata, zicea în 
şoaptă Ivan Ivanici în salonaş, dacă ai fi bună să-l primeşti. 
Ti-am plăti cite zece ruble pe lună. Băiatul e liniştit, nu-i 
rasfafat... 

— Stiu eu ce sa spun, Ivan Ivanici? ofta Nastasia 
Petrovna cu glas plingator. Zece ruble îs bani buni, nimic de 
zis, dar mi-e frică să primesc un copil străin. Dacă se îmbol- 
năveşte, sau mai ştiu eu ce i se întîmplă ? 

Cînd îl chemară pe Egoruska în salonaș, Ivan Ivanici 
stătea cu pălăria în mînă și-și lua rămas bun de la gazdă. 

— Atunci, așa : rămîne la dumneata, zicea el. Cu bine! 
Ai să stai aici, Egor, se întoarse apoi către nepot. Bagă de 
seamă să fii cuminte şi s-o asculti pe Nastasia Petrovna... 
Cu bine ! Mai trec eu pe-aici şi mîine. 


182 


Și plecă. Nastasia Petrovna îl mai imbratisa o data pe 
Egoruska, îi mai spuse ,ingerasule“ si, cu ochii plini de la- 
crimi, începu să pună masa. Trei minute mai tîrziu, Ego- 
ruska stătea lingă gazda lui, $i-1 răspundea la întrebările ei 
nesfirsite, sorbind din ciorba grasă şi fierbinte. 

Cînd se înseră, Egoruşka stătea la aceeași masă și, cu 
barbia sprijinită în palme, o asculta pe Nastasia Petrovna. 
Cînd rizind, cînd plingînd, femeia îi povestea despre viata 
si căsnicia ei, despre copii, despre tinerețea mamei lui... Un 
greier tri după sobă şi fitilul lămpii sfiriia uşor. Nastasia 
Petrovna vorbea aproape în şoaptă si, de emoție, își scăpa 
mereu degetarul. Jar Katia, nepotica ei, se bagase sub masa să-l 
caute, si de fiecare data intirzia, ca sa se uite, pesemne, la 
picioarele baiatului. Egoruska asculta si se uita cu ochii îm- 
paienjeniti de somn la fata batrinei, la negul ei. cu par, la 
urmele pe care i le lăsau lacrimile pe obra aji. … Si o tristețe 
nesfirsita, fara seaman, i se furisa î în suflet. “Gazda îi pregăti 
patul pe un sipet şi-i spuse că, dacă i-o fi foame, la noapte, 
să se ducă în sală unde, pe fereastră, o să găsească un pui 
fript acoperit cu o farfurie. 

A doua zi dimineaţa, Ivan Ivanici şi părintele Hristo- 
for veniră să-și ia rămas bun de la Egoruska. Bucuroasă,. 
Nastasia Petrovna alerga să pună samovarul, dar Ivan Iva- 
nici, care era grozav de grăbit, o opri cu un gest. 

— N-avem noi vreme de băut ceai acuma! Trebuie să: 
plecăm la drum, fără întirziere. 

Înainte de a pleca, se aşezară cu toții şi pastrara o clipă 
de tăcere. Nastasia Petrovna ofta adînc, și, cu ochii în la- 
crimi, se uită la icoane. 

— Va să zică, asa, începu Ivan Ivanici ridicîndu-se. Tu: 
ramii.. 

Expresia obişnuită, aspră şi preocupată, fi dispam de pe 
fata. Se inrosi şi un zîmbet trist îi flutură pe buze. 

— Sileste-te și învaţă bine... Nu uita pe mamă-ta și ascultă 
pe Nastasia Petrovna... Dacă te ţii de carte, Egor, apoi sa 
ştii că nici eu n-am să te las. 

Si zicînd asa, Ivan Ivanîci îşi scoase portofelul din bu- 
zunar, se intoarse cu spatele spre Egoruska, cauta mult prin 
maruntis si gasind, in sfirsit, o moneda de zece copeici, i-o 
întinse. Părintele Hristofor ofta şi-l binecuvinta, fara grabă, 


pe băiat. 


183. 


— În numele Tatălui, al Fiului si al Sfîntului Duh... 
Vezi de învaţă, îi zise el. Da-ti toată silinta, fratioare... Dac-o 
fi să mor, să-ți aduci aminte de mine. Tine și din partea mea 
zece copeici... 

Egoruska îi sărută mina și începu să plingă. Parcă-i 
spunea inima că n-avea să-l mai vadă niciodată. 

— Nastasia Petrovna, am lăsat o cerere la liceu, zise 
Ivan Ivanici cu glas stins, ca și cum în salonaș ar fi fost 
un mort. Să te duci cu băiatul la examen, în ziua de șapte 
august... Şi acum, ramineti cu bine ! Dumnezeu să vă aibă în 
pază. Să ne vedem sănătoși, Egoruska. 

— Să fi luat măcar cîte un pahar de ceai, suspină Nas- 
tasia Petrovna. 

Lui Egorușka lacrimile îi încețoșaseră ochii şi nu-i văzu 
pe Ivan Ivanici şi pe părintele Hristofor, ieșind din casă. Se 
repezi la fereastră, dar ei nu mai erau în curte. Dinspre 
poartă, ou aerul cuiva care-și făcuse datoria pe deplin, se 
întoarse la trap cîinele cel roșcat: lătrase în urma străinilor. 
Fără să-și dea seama ce face, Egorușka o luă din loc și ieși 
în goană din casă. Cînd ajunse în poartă, Ivan Ivanici și 
părintele Hristofor treceau pe după colțul străzii, unul legă- 
nindu-si paltonul, celălalt cîrja. $i dintr-o data, Egoruska 
simţi că o dată cu aceşti oameni se risipea pentru totdeauna, 
ca un fum, toată viata lui de pînă atunci. Napădit de gânduri 
triste, se lăsă pe banca de lînga portiță si întîmpină cu lacrimi 
amare Viaţa nouă şi necunoscută, care începea în clipa aceea 
pentru el... 

Cum o sa fie oare aceasta viata ? 


Zvapaiata 


LA NUNTA Olgăi Ivanovna vemseră toți prietenii și toți 
cunoscufii ei mai apropiaţi. 

— Uitaţi-vă la el: nu-i asa că are ceva aparte? le spu- 
nea ea, aratind spre bărbatul ei, de parcă voia să găsească 
o justificare faptului că se măritase cu un om simplu, un 
om obișnuit, care nu se deosebea prin nimic de ceilalți. 

Mirele, Osip Stepanici Dimov, era medic, cu gradul de 
consilier. Lucra la două spitale: la unul ca intern extra- 
bugetar, la celălalt ca prosector. În fiecare dimineaţă, de la 
nouă pînă la douăsprezece, primea bolnavii şi îşi vedea de 
treburi în salonul lui, iar după douăsprezece se urca în 
tramvaiul cu cai $i se ducea la celalalt spital, unde făcea 
autopsii. Clientela lui particulară era foarte redusă. Cel 
mult dacă-i aducea vreo cinci sute de ruble pe an. Cam 
asta era tot. Ce s-ar fi putut spune despre el? Pe cînd 
Olga Ivanovna, prietenii si cunoscuţii ei mai apropiați nu 


185 


erau de loc oameni obișnuiți. Fiecare era cunoscut și oare- 
cum renumit prin cite ceva — avea, ca să zicem aşa, un 
nume si trecea drept celebru, iar dacă nu era chiar celebru, 
măcar promitea să fie. Printre ei se găsea un artist de la 
Teatrul de dramă și comedie, talent mare, consacrat de 
mult, bărbat elegant, inteligent și modest, care declama 
admirabil si dădea Olgăi Ivanovna lecţii de dictie. Apoi 
un cântăreţ de operă, unul grăsun şi blajin, care căuta 
s-o convingă ca ar fi ajuns o cintareaya celebră dacă se 
ținea serios de studiu și nu se lăsa „pe tinjala, pe cînd 
asa, zicea, oftind, se nenorocea singură. Mai erau și cîţiva 
pictori, fn frunte cu Reabovski, peisagistul, pe care însă 
îl preocupa si pictura de interior, și de animale, — un tînăr 
de vreo 25 de ani, blond, foarte frumos, ale carui expoziţii 
aveau succes și care-şi vinduse ultimul tablou cu cinci 
sute de ruble. Reabovski retușa „studiile“ Olgăi Ivanovna, 
asigurind-o că promite. Venea apoi un violoncelist, un vir- 
tuoz în mfinile căruia violoncelul plingea nu altceva şi care 
susținea cu toată Sinceritatea că dintre toate femeile pe 
care le cunoscuse numai Olga Ivanovna știa să-l acompa- 
nieze. Mai era și un literat, tînăr, ce e drept, dar deja cu- 
noscut, care scria povestiri, piese de teatru și nuvele. Si 
cine mai era? Da, mai era si Vasili Vasilici, un adevărat 
boier, proprietar de moșii, ilustrator si vinietist diletant, 
adînc cunoscător al eposului, al vechiului stil rusesc și al 
legendelor populare ruse. Desenele pe care le făcea pe hîrtie, 
pe porțelan şi pe farfurii arse erau adevărate minuni. În 
mijlocul acestei societăți aristocratice, libere, răsfățare de 
soartă, delicate şi, ce e drept, modeste, dar care își amintea 
de existența doctorilor numai la boală şi pentru care numele 
lui Dimov era tot atît de necunoscut ca și Sidorov sau 
Tarasov, în mijlocul acestei societăți Dimov părea strain, 
de prisos și mărunt, deși era înalt şi lat în umeri. Ai fi zis 
că fracul de pe el era de împrumut, iar bărbuţa luată de 
la un vînzător de prăvălie. Dacă ar fi fost scriitor sau 
pictor, s-ar fi spus, fără îndoială, că barbuta aceea îl făcea 
să semene cu Zola. 

Artistul îi spunea Olgăi Ivanovna că în rochia de mi- 
reasă si cu părul ei cînepiu părea un copăcel subțirel de 
visin, primăvara, cînd e încărcat cu flori albe și delicate. 


186 


— Nu, te TOR, asculta ! îl întrerupea Olga Ivanovna, 
apucîndu-l de mina. Vrei poate să ştii cum s-a întîmplat, 
aşa, pe neaşteptate? Ascultă, ascultă... Trebuie să-ți spun 
că tata lucra la acelaşi spital cu Dimov. Cînd bietul batrin 
s-a îmbolnăvit, Dimov a stat zile și nopți de-a rîndul la 
căpătiiul lui. Ce spirit de sacrificiu! Ascultă, Reabovski... 
Ascultă si dumneata, scriitorule, e foarte interesant. Veniti 
mai aproape. Ce spirit de sacrificiu, cîră omenie! Nici eu 
n-am închis ochii nopţi în şir şi am stat lîngă tata... Ei bine, 
atunci l-am dat gata pe voinicul nostru! Dimov s-a în- 
drägostit lulea de mine. Cînd te gîndesti, ce capricioasă e 
uneori soarta! După moartea tatii, Dimov venea din cînd 
în cînd pe la mine, uneori ne întîlneam pe stradă — si, 
într-o bună zi, mi-a cerut mina... din senin... Am plins 
toată noaptea şi... m-am îndrăgostit şi eu de el, nebunește. 
Și uite, aşa am ajuns soția lui! Dar spuneți, nu-i aşa că e 
voinic şi puternic ca un urs? În clipa asta stă numai pe 
trei sferturi spre noi şi e luminat prost, dar cînd s-o în- 
toarce din fata, să vă stati la fruntea lui. Ce ai de spus de 
fruntea asta, Reabovski ? 

— Vorbim despre tine, Dimov! fi striga ea, barbatului 
ei. Vino încoace. Întinde-i lui Reabovski mina ta cinstită... 
Asa! De azi înainte, să fiţi prieteni. 

Cu un zîmbet blind și naiv, Dimov îi întinse lui Rea- 
bovski mîna, zicînd : 

— Îmi face o deosebită plăcere. Împreună cu mine a 
terminat facultatea un oarecare Reabovski. N-o fi rudă cu 
dumneata ?.. 


II 


Olga Ivanovna avea 22 de ani, iar Dimov 31, şi dupa 
nuntă începu pentru ei o viață de vis. Olga Ivanovna îşi 
împodobi pereții salonului cu tablouri „pictate de ea sau 
de alţii, unele în rame, altele fără, iar între pian $i fotolii 
îşi rezervă un coltisor frumos, gătindu-l cu umbreluțe chi- 
nezesti, cu sevalete, cu bucăți de stofă de felurite culori, 


187 


cu pumnale, cu cîteva busturi minuscule și fotografii... Pe- 
reţii sufrageriei îi umplu cu un adevărat tapet de litografii, 
anină ici și colo cîteva încălțări din, curmei Și seceri, rezemă 
Într-un colț o coasă si o greblă, şi căpătă, astfel, o sufragerie 
în stil rusesc. lar odaia de culcare, ca să aducă a peşteră, o 
drapă peste tot — si tavanul și pereţii — cu stofă de culoare 
închisă, atîrnă deasupra paturilor un felinar venetian şi aseza 
linga ușă o statuie cu halebarda... Şi toată lumea găsea că 
tinerii căsătoriţi își făcuseră un cuib cit se poate de drăguţ. 

În fiecare zi, Olga Ivanovna avea acelaşi program : se 
dădea jos din pat pe la unsprezece și începea să cînte la 
pian sau, dacă era o zi luminoasă, să picteze. Apoi, pe la 
douăsprezece și ceva, pleca la croitoreasă. Cum nici ea și 
nici Dimov nu aveau bani decît pentru strictul necesar, 
Olga Ivanovna şi croitoreasa trebuiau să recurgă la tot felul 
de subterfugii ca să dea impresia că tinära căsătorită avea 
mereu alte toalete, care de care mai elegante. De multe ori, 
dintr-o rochie veche şi vopsită, sau din cîteva resturi de 
mătase, catifea, dantelă sau tul, care nu mai făceau nici 
două parale, ieşea ceva încîntător — un adevărat vis, nu 
rochie ! De la croitoreasä, Olga Ivanovna se ducea de obicei 
la vreo actriță cunoscută, să afle ultimele noutăţi teatrale 
şi în acelaşi timp să facă rost de vreun bilet pentru specta- 
colul de premieră sau pentru o reprezentaţie jubiliară. De 
la actriţă trecea pe la atelierul vreunui pictor sau pe la 
vreo expoziţie de pictură şi de acolo pe ia vreuna din 
celebrităţile zilei, fie ca s-o invite la ea, fie să-i întoarcă 
vizita, sau, pur și simplu, să stea de vorbă. Si peste tot 
era primită cu plăcere şi prietenie, şi toată lumea căuta 
s-o eg es că era buna, că era drăguță și că avea un suflet 
rar... Cei pe care-i considera celebrități și oameni mari o 
primeau ca pe una dintr-a lor, ca pe o egală, și-i preves- 
teau într-un glas ca, date fiind talentul, gustul si inteli- 
genta ei, o sa ajungă fără îndoială ceva, dacă n-o să se 
risipească... Olga Ivanovna cînta din gură si la pian, picta, 
soulpta, juca in spectacole de amatori, si toate le făcea cu 
talent, nu aşa de mintuiala ! Fie că lucra lampioane pentru 
vreo serbare, fie că se gătea sau înnoda cuiva cravata, în 
toate punea graţie, gust şi o desavirsita indeminare artis- 
tică, Dar nimic nu scotea mai bine în lumină talentul ei 
ca priceperea de a lega repede cunoştinţă cu oamenii ce- 


r 


188 


lebri. Era destul să se facă cineva cunoscut cit de cit şi să 
înceapă a se vorbi despre el, că Olga Ivanovna se şi gră- 
bea să-l cunoască, şi tot în aceeași zi se împrietenea cu el 
şi-l invita acasă. Pentru ea era o adevărată sărbătoare cînd 
făcea o nouă cunoştinţă: diviniza oamenii celebri, era 
mîndră de prietenia lor şi-i visa în fiecare noapte. Umbla 
moartă după ei și nu se mai sătura niciodată de hazul lor. 
Cei vechi plecau şi ea îi uita, în locul lor veneau alţii, dar 
Olga Ivanovna se deprindea repede și cu aceştia, sau o 
dezamăgeau, şi atunci începea să caute alții, îi găsea, îi 
uita, și iarăși o lua de la capat. Și pentru ce ?... 

La patru şi ceva lua dejunul cu bărbatul ei. Simplitatea, 
bunătatea si judecata lui sănătoasă o înduioșau şi o entu- 
ziasmau. Sărca mereu de la locul ei, îi lua capul în braţe 
şi-l acoperea de sărutări. 

— Dimov, tu eşti un om inteligent si nobil, îi spunea, 
totuşi ai un mare cusur: nu te interesează arta de loc. 
Tăgăduieşti și muzica, $1 pictura. 

— Pentru că nu le înțeleg, îi răspundea el cu blindete. 
Toată viața mea nu m-am ocupat “de de ştiinţele natu- 
rale si de medicină, așa că n-am avut cînd să-mi mai bar 
capul şi cu arta. 

— Bine, Dimov, dar e îngrozitor ! : 

— De ce? Prietenii tăi nu se pricep nici la ştiinţele 
naturale și nici la medicină, şi totuși nu le scoţi ochii cu 
asta. Fiecare cu specialitatea lui. Eu nu înțeleg muzica de 
operă şi pictura, dar îmi zic aşa : din moment ce atitia 
oameni inteligenţi îşi consacră toată viata lor, iar alti oa- 
meni inteligenţi plătesc bani grei pentru ele, înseamnă că-s 
necesare. Eu unul nu le înțeleg, dar a nu înţelege nu în- 
seamnă a tăgădui. 

— Dă-mi mina ta cinstită, să ţi-o string ! 

După dejun, Olga Ivanovna pleca pe la vizite, apoi la 
teatru sau la vreun concert şi se întorcea acasă după miezul 
nopții. Şi tot asa în fiecare zi. 

Miercurea, Olga Ivanovna dădea serate acasă la ea. La 
aceste serate, amfitrioana și oaspefii nu jucau cărți, nu dan- 
sau, ci se distrau, producindu-se fiecare în arta lui pre- 
ferata. Actorul de la Teatrul de dramă și comedie declama, 
cintaretul cinta, pictorii pictau in nenumăratele albumuri 
ale Olgăi Ivanovna, violoncelistul concerta, iar stăpîna casei 


189 


declama, picta, sculpta, cînta şi-i acompania pe ceilalți. În 
pauzele dintre declamatii, muzică instrumentală si cînt, se 
discuta despre literatură, teatru si pictură. Femei nu ve- 
neau, deoarece, afară de actrițe si de croitoreasa ei, Olga 
Ivanovna le categorisese pe toate ca plictisitoare si banale. 
Nu trecea nici o seară fără ca stapina casei sa nu tresara 
la fiecare zbirniit de clopoțel şi să nu spună cu un aer 
victorios: „El e!“ fnyelegind prin „el“ noua celebritate pe 
care o invitase. Dimov nu venea la aceste petreceri şi ni- 
meni nu-și amintea măcar de existența lui. Doar, exact la 
unsprezece şi jumătate, usa care dădea spre sufragerie se 
deschidea şi Dimov se ivea în prag, cu zimbetul lui blind 
şi bun, şi zicea frecîndu-și mîinile : 

— Domnilor, poftiti, vă rog să pustaţi cite ceva. 

Toată lumea trecea în sufragerie, și totdeauna pe masă 
se găseau aceleași bunătăţi: o farfurie mare cu stridii, o 
bucată de suncä sau un jigo de vițel, sardele, brînză, vere, 
cimperci, vodcă și două carafe cu vin. 

— Dragul meu maitre d'hôtel! striga Olga Ivanovna, 
batind din palme entuziasmată. Esti fermecator ! Domnilor, 
uitați-vă la fruntea lui. Dimov, întoarce-te puţin de profil. 
Priviţi : : o față de tigru bengalez, dar cu o expresie Pisndă 
si dulce ca un miel. O O, agile 

Oaspetii mincau si, uitindu-se la Dimov, îşi ziceau: 
„Într-adevăr, bun băiat!“ Dar curînd uitau de el și conti- 
nau_să vorbească despre teatru, despre muzică si pictură. 

Tinerii căsătoriţi erau fericiţi şi viața lor conjugală mer- 
gea ca pe roate. Numai săptămîna a treia din luna de miere 
le-a fost umbrită de un mare necaz: Dimov s-a molipsit 
de la spital de _erizipel, a stat șase zile in pat si a fost ne- 
voit să-și tundă pina la piele părul negru şi frumos. Olga 
Ivanovna l-a vegheat şi a plîns, dar indata ce a văzut că se 
simte mai bine, l-a legat la cap cu o basma albă şi s-a 
apucat să-l picteze în chip de beduin, făcînd mare haz 
amîndoi. Însă n-au trecut nici trei zile de la vindecare, 
Dimov îşi reluase serviciul la spitalele lui, cînd li s-a în- 
timplat alt necaz. 

— Nu-mi prea merge bine, mama! i-a spus el la masă 
Olgăi Ivanovna. Am făcut azi patru autopsii si chiar de la 
prima m-am tăiat la două degete. Dar n-am observat de- 
cît cînd am ajuns acasă. 


199 


Olga Ivanovna s-a speriat. El însă a zimbit, asigurind-o 
că nu era nimic grav şi că de multe ori i se întîmpla să se 
taie la mînă în timpul autopsiilor. 

— Mă pasionează, mamă, şi atunci nu mai sînt atent.. 

Îngrijorată, Olga Ivanovna se aștepta la o septicemie şi 
se închina noaptea lui Dumnezeu. Dar totul a trecut cu 
bine. Şi iarăşi a început pentru ea aceeași viata liniştită și 
fericită, fără griji şi fără necazuri. Prezentul se arăta mi- 
nunat, iar după el venea cu pași repezi primăvara, care-i 
zimbea de pe acum din depărtare, promiţindu-i nenumă- 
rate bucurii. Şi atunci, fericirea ei n-o să mai aibă sfîrşit! 
Aprilie, mai şi iunie o să le petreacă la vila lor de la sara, 
departe de oraş, unde o aşteaptă plimbările, pictura, pes- 
cuitul şi privighetorile. Apoi, din iulie și pîna fn toamnă 
excursia pictorilor pe Volga, la care era invitată şi ea, în 
calitate de membru permanent al societății. În acest sco 
îşi si făcuse două rochii de călătorie, din pînză de casa, 
îşi cumpărase vopsele, penele, pînze si o paletă noua. Aproape 
în fiecare zi Reabovski venea să vadă ce progrese a facut. 
Cînd î îi arăta picturile, el î isi indesa adinc miinile î in buzunare, 
îşi stringea buzele. î începea să fosăie pe nas şi zicea: 

— Da... Norul ăsta al dumitale e cam șarjat; nu redă 
suficient reflexele luminii de seară. Planul din față e cam 
turtit şi... cum să-ți spun?... nu se potriveşte... Jar că- 
suța parcă s-a înecat cu ceva și urlă a jale... Colţul ăsta ar 
trebui să-l faci mai întunecat... Dar, în general, nu-i rău. 
Bravo! 

Si cu cât vorbea mai neîngeles, cu atît Olga Ivanovna îl 
înţelegea mai bine. 


III 


De Rusalii, după-amiază, Dimov cumpără bomboane și 
tot felul de gustări şi plecă la nevastă-sa, la țară. N-o 
văzuse de două săptămîni şi-i era dor de ea. Tot timpul 
cît stătuse în vagon si apoi cit umblase căutînd vila prin 
dumhrava întinsă, mort de foame şi de oboseală, Dimov 


191 


se gindea cu plăcere la masa pe care avea s-o ia singur 
cu Olga Ivanovna si la somnul care-l aştepta după aceea. 
Și, urmărit de gîndul acesta, se uită vesel la pachetul în 
care avea icre, brînză și somon. 

Cînd îşi gasi și-și recunoscu în sfîrșit vila, soarele apu- 
nea. Servitoarea, o batrina, îi spuse că doamna nu era 
acasă, dar că trebuie să sosească din moment în moment. 
Vila, foarte putin arătoasă, cu tavanele scunde îmbrăcate 
în hîrtie de scris și cu podelele crăpate, n-avea decît trei 
odăi. In prima era un pat, în cealaltă, pe scaune şi pe fe- 
restre stăteau împrăștiate pinze, penele, hîrtie patata de 
grăsime, pelerine și pălării bărbătești, iar în cea din urmă, 
Dimov dădu peste trei bărbaţi necunoscuţi. Doi dintre ei 
erau smoliti și purtau barbison, iar al treilea, actor pe- 
semne, era gras și se purta bărbierit. Pe masă sforaia un 
samovar. 

— Ce doriţi ? îl întrebă pe Dimov actorul, vorbind gros 
şi măsurindu-l cu o privire neprietenoasă. O căutaţi pe 
Olga Ivanovna? Asteptati o clipă, trebuie să sosească nu- 
maidecit. 

Dimov se lăsă pe un scaun și începu să astepte... Unul 
dintre bărbaţii cei smoliți fl întrebă, privindu-l somnoros 
si fără viata şi turnindu-si ceai: 

— Poate doreşti şi dumneata un pahar? 

Lui Dimov fi era foame şi sete, dar, ca să nu-și strice 
pofta de mîncare, refuză. Curind se auziră pașii și risul 
cunoscut. Dupa cîteva clipe usa se deschise cu zgomot şi 
în odaie navali Olga Ivanovna, purtind pe cap o pălărie 
cu boruri largi şi fn mînă o trusă. În urma ei, ducîndu-i 
umbrela uriaşă și scaunul pliant, venea Reabovski, vesel și 
cu chipul îmbujorat. 

— Dimov! striga Olga Ivanovna şi se inrosi toată de 
bucurie. Dimov! repetă ea, sprijinindu-si capul şi mîinile 
amindoua de pieptul lui. Tu eşti? De ce n-ai venit de-atita 
timp ? De ce? De ce? 

— Cînd era să viu, mama? Sint toată vremea ocupat, 
iar cînd se întîmplă să fiu liber, parcă-i un facut: nu se 
potriveşte mersul trenurilor ! 

— Dacă ai şti ce bine-mi pare că te văd! Te-am visat 
toată noaptea și mi-era frică sa nu te fi îmbolnăvit cumva. 
Doamne, cit esti de drăguţ, ce bine ai picat! Eşti salvatorul 


192 


meu ! Numai tu m-ai putea scoate din încurcătură! Miine 
avem aici o nuntă foarte originală, urmează ea, rizind si în- 
nodîndu-i cravata. Se însoară un tînăr telegrafist de la gară, 
un oarecare Cikeldeev. E un băiat frumos, deștept, şi are 
în el ceva puternic, de urs... Ar fi bun de model pentru un 
tînăr variag. Noi, vileagiaturiştii, îl simpatizăm și i-am dat 
cuvîntul de onoare că o să ne ducem la nunta lui... E un 
băiat sărac, timid, n-are pe nimeni, și bineînţeles că ar fi 
păcat să nu-i dovedim simpatia noastră. Cununia o să se 
oficieze îndată după liturghie, pe urmă tot alaiul o s-o ia 
pe jos pina la casa miresei... Imagineaza-ti : dumbrava, cîn- 
tece de păsărele, pete de lumină pe iarbă, şi noi, toți, 
pete de toate culorile pe fondul de un verde viu!... Nu-i 
așa că e original? Ceva în stilul expresioniştilor francezi... 
Un lucru însă, Dimov: cu ce mă duc eu la biserică? urmă 
Olga Ivanovna, luîndu-şi un aer nenorocit. Aici n-am ab- 
solut nimic! Nici rochie, nici flori, nici mănuși... Trebuie 
să mă salvezi! Daca ai venit, înseamnă că însăşi provi- 
denta iti ordonă sa mă salvezi! Ascultă, dragul meu, ia 
cheile, te rog, întoarce-te acasă şi scoate din garderob rochia 
mea cea roz. O ştii, e atîrnată chiar în față... După aceea, 
du-te în cămară şi. imediat în dreapta, jos, ai să găseşti 
două cutii de carton. O deschizi pe cea de deasupra, dai 
întîi de nişte tul, tul, tul, tul, si de felurite cîrpuşoare, 
iar la fund ai să găseşti florile. Scoate-le toate, dar cu bă- 
gare de seamă, drăguță, să nu le mototolesti, că de ales, 
le aleg eu aici... Şi nu uita să-mi cumperi mănuși! 

— Bine, îi răspunse Dimov. O să plec mîine dimineața 
Şi O să-ţi trimit tot. 

— Cum asta, mîine? se miră Olga Ivanovna. Parcă ai 
timp mîine ? Primul tren pleacă de aici la 9 dimineaţa, iar 
cununia e la 11! Nu. drăguță, trebuie să pleci azi, neapărat 
azi. lar dacă nu poţi să vii miine, trimite-mi lucrurile 
cu vreun comisionar. Haide, du-te... Acuşi trebuie să so- 
sească personalul. Vezi să nu întârzii, dragule ! 

— Bine. 

— Doamne, ce rău îmi pare că trebuie să te trimit înapoi! 
strigă Olga Ivanovna şi ochii i se umplura de lacrimi. 
Cine m-a pus, proastă ce-s să-mi dau cuvîntul telegrafistului ?... 


193 


Dimov bau repede un pahar cu ceai, îşi virt în buzunar 
un covrig si, zimbind blajin, plecă spre gară, în timp ce 
bărbaţii cei smoligi si actorul cel gras înfulecau icrele, brinza 
şi somonul. 


IV 


Într-o noapte liniştită de iulie, cu ‘luna, Olga Ivanovna 
stătea pe coverta vaporului și se uita cînd la apa Volgăi, 
cînd la malurile ei pitoreşti. Lîngă ea stătea Reabovski şi-i 
spunea că umbrele întunecate de pe apă nu-s umbre, ci 
visuri, iar pentru că şi undele fermecate, cu sclipirile lor 
fantastice, și cerul fără fund, şi malurile triste si visätoare 
nu vorbesc decît despre desertäciunea vieţii si de existenţa 
unei lumi mai bune, fericite si vesnice, ar fi mai bine sa uite 
de toate si să moară, sa nu lase în urmă decît o amintire... 
Trecutul e banal, searbăd, zicea el, viitorul e meschin, iar 
noaptea aceea neasemuită, unică în viata lor, se va sfirsi 
curînd, făcîndu-se si ea una cu veșnicia... Și atunci, ce 
rost mai are viata ? 

Olga Ivanovna asculta şi glasul lui Reabovski, şi liniștea 
nopții, şi i se părea că e nemuritoare, că va trai mereu. 
Culoarea de peruzea a apei, pe care n-o mai văzuse pînă 
atunci, cerul, malurile, umbrele negre şi fericirea neînţe- 
leasă care-i umplea, sufletul, toate îi sopteau că o să ajungă 
o mare pictoriţă şi că udev: dincolo de „depărtări, din- 
colo de noaptea cu lună, în spaţiul nemărginit, o aşteaptă 
succesul, gloria, dragostea poporului... Cînd se uita mult 
în zare fără să clipească, se vedea în rochie albă, în jur 
mulțime de oameni, lumini orbitoare, acorduri triumfătoare 
de orchestră, strigăte de entuziasm şi o ploaie de flori că- 
zînd peste ea din toate părţile... Îşi zicea că bărbatul care 
stătea lîngă ea, sprijinit cu coatele de balustradă, era un 
om într-adevăr mare, ou geniu, un ales al lui Dumnezeu... 
Tot ce crease pînă acuma era minunat, nou și original. 
lar ce va crea de aici înainte, cînd, o dată cu maturitatea, 
i se va desavirsi talentul excepţional, va fi cu adevărat ui- 


194 


mitor si măreț, lucru care se vedea pe chipul lui, după 
felul lui de a se exprima și după atitudinea lui față de 
natură. Asa cum vorbea el despre umbre, despre tonurile 
amurgului şi despre strălucirea lunii, într-un fel care nu 
era decât al lui, te făcea să simţi fără voie farmecul cu care 
stăpînea natura. Pe lîngă asta, era un bărbat frumos şi ori- 
ginal, iar viaţa lui liberă, lipsită de orice constringere și 
străină de tot ce era banal, aducea cu viața unei păsări. 
— Se face cam răcoare, zise Olga Ivanovna si se înfioră. 
Reabovski o înveli cu pelerina lui și-i şopti cu tristeţe: 

— Mă simt cu totul în puterea dumitale. Da, sînt robul 
dumitale. De ce eşti aşa de fermecătoare în noaptea asta? 

Reabovski nu-și mai lua ochii de la Olga Ivanovna, iar 
ochii lui aveau sclipiri care te înspăimîntau. fi era frică 
să se uite la el. 

— Te iubesc ca un nebun... îi șoptea, şi fi simţea 
respiraţia „pe obraz. Spune-mi un cuvînt, numai unul, si-s 
în stare să mor, să mă las de pictură... îi soptea, peste ma- 
sură de tulburat. Iubeste-ma, iubeste- mi... 

— Nu mai vorbi aşa, se rugă Olga Ivanovna, inchizind 
ochii. E înspăimântător ! $i Dimov ?... 

— Ce am eu cu Dimov? Ce amestec are Dimov în 
toate astea ? Ce-mi pasă mie de Dimov? Uite Volga, luna, 
frumuseţe, dragoste, entuziasmul meu... Şi nici un fel de 
Dimov. Nu vreau să ştiu de nimeni şi de nimic... Nu-mi 
pasă de trecut si nu-ți cer decît o singură clipă... nu- 
mai una... 

Inima Olgăi Ivanovna începu să bată cu putere. Ar fi 
vrut să se gîndească la bărbatul ei, dar tot trecutul, nunta, 
Dimov, seratele de fiecare miercuri i se păreau acum mă- 
runte, meschine, neînsemnate, de prisos și nespus de în- 
depărtate... într-adevăr, ce avea ea cu Dimov? Ce amestec 
avea Dimov î In toate astea? Ce-i păsa ei de Dimov? Si, pe 
urmă oare exista el cu adevărat, sau era numai un vis? 

„Lui Dimov, om simplu, obişnuit, fericirea pe care a 
avut-o pina acum i-e prea de ajuns, își zicea ea, acoperin- 
du-si faţa cu miinile. N-au decît cei de acolo să mă osin- 
dească, să mă anatemizeze... eu, însă, o să le fac în crudă si 
o sa cad, şi basta !... Omul trebuie să încerce de toate în 
viață. Doamne, cit mi-e de frică, si totuşi ce bine ma 
simt !* 


195 


— Ei, ce zici? Ce zici? murmura pictorul, imbrati- 
sind-o şi sarutindu-i cu patimă mîinile, care încercau în 
zadar să-l îndepărteze. Mă iubeşti ? Da ? Da 2... Doamne, ce 
noapte ! Ce noapte minunată ! 

— O, da, ce noapte! șopti ea, cu ochii în ochii care 
sclipeau de lacrimi. 

Apoi se uită repede împrejur, if îmbrățișă și-l sărută apă- 
sat pe gură. 

— Se apropie Kineşma ! răsună un glas de cealaltă parte 
a covertei. 

Se auziră pași grei. Trecea chelnerul de la bufet. 

— Ascultă! îl strigă Olga Ivanovna, rizînd si plingind 
fn același timp de fericire. Adu-ne nişte vin. 

Palid de emoție, pictorul se lăsă pe o bancă, se uită 
la Olga Ivanovna cu recunoştinţă si adoratie, îşi acoperi 
ochii cu mîna şi sopti, zimbind gales : 

— Sint obosit... 

Si-si sprijini fruntea de balustrada. 


V 


Ziua de douä septembrie era liniştită şi caldă, dar mo- 
horită. Dis-de- dimineaţă, o ceaţă uşoară plutea pe Volga, 
iar după ora nouă începu să cadă o ploaie măruntă. Și nu 
se arăta nici un semn că ar avea de gînd să se însenineze. 
In timp ce-și beau ceaiul, Reabovski îi spunea Olgăi Iva- 
novna că pictura e cea mai plictisitoare dintre arte, că el 
nu-i pictor, că numai proştii cred că are talent... Si, fără 
nici un motiv, luă deodată un cufit, ȘI-ȘI ciopirti cel mai 
bun studiu. După ceai, se aşeză la fereastră și, ursuz, se 
uita la Volga. lar Volga îşi pierduse strălucirea, părea acum 
tulbure, întunecată și rece. Totul, totul prevestea apro- 
pierea toamnei triste și mohorite. Ai fi zis că însăși natura 
adunase de pe Volga toate podoabele ei: covoarele verzi, 
bogate, de pe maluri, sclipirile de diamant ale razelor răs- 
frînte în apă, siniliul transparent al departarilor, si le strin- 
sese in cufere pina la primavara viitoare. Numai ciorile se 
roteau pe deasupra apei, stirnind-o: ,Goala! Goala!...“ 


196 


Reabovski le asculta croncănitul și gînduri sumbre îi tre- 
ceau prin minte: că s-a răsuflat, că nu mai are talent, 
că pe lumea asta toate sînt convenționale, relative si fără 
rost, şi că n-ar fi trebuit să se încurce cu femeia asta... În- 
tr-un cuvînt, nu era în apele lui şi vedea totul în negru. 

Olga Ivanovna şedea pe patul de după paravan şi, răs- 
firîndu-şi cu degetele părul frumos, cinepiu, se vedea cînd 
în salonas, cînd în odaia de dormit, cînd în biroul bărba- 
tului ei. Apoi închipuirea o purta pe la teatru, pe la crol- 
toreasă si pe la prietenii ei celebri. Ce vor fi făcînd ei 
acum ? Îsi mai amintesc oare de ea? A început sezonul și 
ar fi timpul să se gîndească la seratele ei de miercuri... Dar 
Dimov ? Drăguţul de el! Cu cîtă bunătate și duioșie de 
copil o ruga în scrisori să se întoarcă mai repede acasă! 
Îi trimitea în fiecare lună cîte 75 de ruble, iar cînd i-a 
scris ea că a luat cu împrumut de la pictori încă o sută de 
ruble, i le-a trimis si pe acelea... Ce suflet bun si nobil!... 
Excursia o obosise, începuse a se plictisi si ar fi vrut să 
scape mai curînd și de mujicii aceia, și de izul de ume- 
zeală al Volgăi, Și de senzaţia de murdărie care n-o pără- 
sise tot timpul cît stătuse prin casele ţărăneşti, ratacind din 
sat in sat.. . Daca Reabovski nu şi-ar fi dat cuvântul față de 
ceilalți pictori că o să rămînă cu ei pînă la 20 septembrie, 
ar putea să plece chiar astăzi. Si ce bine ar fi! 

— Doamne, Dumnezeule, gemu Reabovski, oare cînd 
o să iasă soarele? Mi-e imposibil să lucrez un peisaj în- 
sorit dacă n-am soare !... 

— Bine, dar ai început un studiu cu cerul mohorit, 
zise Olga Ivanovna, ieşind de după paravan. Ti-aduci 
aminte? O pădure pe planul din dreapta, o cireadă de 
vaci şi cîteva giste pe cel din stînga. Ai putea să-l termini 
pe acela. 

— Eh! se încruntă pictorul. Să-l termin ! Îţi închipui 
că-s atît de dobitoc, încît să nu ştiu ce trebuie să fac! 

— Doamne, cit te-ai schimbat fata de mine! oftä Olga 
Ivanovna. 

— Bine, bine! 

Un tremur trecu peste obrazul Olgăi Ivanovna. Se trase 
lîngă sobă şi începu sa plîngă. 

— Numai lacrimile imi mai lipseau! Sfirseste odata ! 
Eu am mii de motive sa pling, si uite, nu pling. 


197 


— Mii de motive? îngăimă Olga Ivanovna. Singurul 
motiv ar fi că te-ai plictisit de mine. Da, asa e! urmă ea, 
izbucnind în hohote. Adevărul adevărat e că ţi-e rușine de 
dragostea noastră. Nu ştii ce să mai faci să nu observe pic- 
torii legătura noastră, cu toate că așa ceva nu se poate 
ascunde. Și, pe urmă, te asigur că ei știu de mult... 

— Olga, un singur lucru te rog, și pictorul își duse o 
mina la inimă, un singur lucru: nu mă mai chinui! Atita 
îți cer, nimic mai mult! 

— Bine, însă jură-mi că tot mă mai iubeşti! 

— O, dar asta-i adevărată tortură! zise pictorul prin- 
tre dinți, sărind ca ars. Pînă la urmă mă arunc in Volga, 
ori înnebunesc ! Lasă-mă în pace! 

— Atunci ucide-mă, ucide-mă! strigă Olga Ivanovna. 
Ucide-mă ! 

Si trecînd după paravan, izbucni din nou în hohote de 
plins. Pe acoperișul de paie al izbei se auzi fosnetul ploii. 
Reabovski se luă cu mîinile de cap, măsură de cîteva ori 
odaia in lung și în lat, apoi cu un aer hotărît, de parcă 
voia să demonstreze ceva, își îndesă sapca pe cap, îşi 
petrecu pușca pe după umăr şi ieşi. , vu 

Dupa plecarea lui, Olga Ivanovna ramase culcata: și 
plinse mult. La început se gîndi că ar fi bine să se otra- 
vească, s-o găsească Reabovski moartă cînd s-o întoarce. 
Dar gîndurile o purtară iarăşi acasă, în biroul bărbatului ei. 
Se văzu stind nemiscata lîngă Dimov, bucurindu-se de li- 
niștea și de curăţenia ei trupească, apoi seara, la teatru, 
ascultindu-l pe Masini... Şi-i veni un dor de viață civili- 
zată, de larma orașului si de celebrităţile ei, de i se strînse 
inima. Usa se deschise. În odaie intră gospodina şi, fără 
grabă, se apucă să aprindă focul în sobă, ca să le gătească 
masa. Curînd încăperea se umplu de un miros de ars și 
aerul se făcu albastru de fum. După aceea începură să 
vină pictorii, cu cizmele pline de noroi si cu fețele ude de 
ploaie. Își cercetau studiile si, ca să se mingfie, își ziceau 
ca Volga, chiar si pe vreme rea, îşi are farmecul ei. Iar 
ceasul ieftin din perete bătea într-una: tic-tac, tic-tac... 
Muştele se adunaseră de frig în colțul din dreapta, lîngă 
icoane, si bizîiau acolo, în timp ce pe sub lavita se auzea 
cum foşnesc svabii prin mapele groase... 


198 


Reabovski se întoarse acasă abia cînd asfintea soarele. 
Îşi aruncă sapca pe masă şi, asa cum era, palid, istovit şi cu 
cizmele murdare, se lăsă pe lavita si închise ochi. 

— Sînt obosit... zise el, ridicind din sprincene ca să-și 
deschidă ochii. 

Alintîndu-se la el, să-i arate că-i trecuse supărarea, Olga 
Ivanovna se apropie, îl sărută în tăcere și-i trecu pieptenele 
prin părul bălai. ‘fi venise gust să-l pieptene. 

— Ce-i? întrebă el tresărind şi deschizind ochii, de 
parcă-l atinsese ceva rece. Ce-i? Lasă-mă în pace, te Tog. 

O împinse cu mfinile si se trase mai încolo, iar ei i 
se paru că fata lui era plină de scîrbă si necaz. Tocmai 
atunci gazda se îndrepta fncetisor spre Reabovski, aducindu-i 
o farfurie cu ciorbă, pe care o ţinea cu amîndouă miinile. 
Fără să vrea, Olga Ivanovna o văzu cum îşi muiase degetele 
mari În zeamă, și deodată o cuprinse o scîrbă cumplită şi 
de femeia aceea murdară, cu pîntecul strîns în sort, şi de 
ciorba pe care o înghițea cu lăcomie Reabovski, si de izbă, 
şi pînă şi de viaţa de acolo, care la început î îi plăcuse prin 
simplitatea şi harababura ei plină de pitoresc. Se simți dintr-o 
dară jignită şi zise cu răceala : 

— Trebuie să ne despărțim pentru cîtva timp... Astfel, 
am putea sa ne certăm definitiv de-atita plictiseală... Eu una 
m-am săturat. Plec chiar astăzi. 

— Cu ce? Călare pe băț? 

— Azi e joi, prin urmare la nouă şi jumătate vine 
vaporul. 

— Da, ai dreptate... Bine, pleacă, incuviinya Reabovski 
cu blindege, stergindu-se la gură cu prosopul, în loc de 
şervet. Aici te plictisesti şi nici n-ai ce face, aș fi un mare 
egoist dacă te-as opri... Da, pleacă... O să ne vedem după 
douăzeci ale lunii. 

Olga Ivanovna începu să-și împacheteze lucrurile, şi era 
atit de veselă si de fericita, încît se înroşise în obraz. Oare 
e adevărat, se întreba, că în curînd o, să picteze în salon, 
o să doarmă în dormitor şi o să manince pe o față de 
masa? Îi trecuse ciuda şi nu mai era supărată pe pictor. 

— Vopselele şi penelele și le las, Reabusa, zise ea. 
Dacă-ţi mai rămîn mi le aduci cînd vii... Si vezi să nu fii 
leneş si să te lași pradă melancoliei cit lipsesc eu. Să lu- 
crezi. Știu eu că tu esti băiat bun, Reabusa ! 


199 


La ora zece, Reabovski își luă rămas bun de la Olga 
Ivanovna acasă, să n-o särute pe vapor de față cu ceilalți 
pictori, îşi zise ea, apoi o conduse la debarcader. Curînd 
acostă şi vaporul şi o luă cu el. 

După două zile şi jumătate de drum, Olga Ivanovna 
ajunse acasă. Cu pălăria pe cap a in hainä de ploaie, cu 
răsuflarea tăiată de emoție, trecu în salon si de acolo în 
sufragerie. Dimov stătea la masă, fără surtuc, cu vesta des- 
cheiata şi-și ascuçea cuțitul de furculiţă. În fata lui, pe far- 
furie, era o ieruncă fripta. În timp ce intra în casa, Olga 
Ivanovna era hotarita să nu marturiseasca nimic barbatului 
ei, convinsă ca o să aibă şi puterea, si priceperea nece- 
sară. Dar acum, cînd îi văzu zimbetul larg, fericit si blind, 
si ochii strălucitori de bucurie, înţelese că a-i ascunde ade- 
vărul ar fi tot atît de murdar, de scîrbos și de imposibil ca 
şi a calomnia, a fura sau a ucide. Și într-o clipă se hotărî 
să-i spună tot ce i se intimplase. După ce îl lăsă s-o să- 
rute şi s-o îmbrăţişeze, căzu în genunchi în faţa lui şi-şi 
acoperi fața cu miinile. 

— Ce este? Ce este, mama ? o întrebă el cu duiosie. 
Ţi-a fost dor de casa, hai ? 

Ea îşi ridică obrazul fnrosit de rușine şi se uită la el 
cu o căutătură vinovată și rugătoare, dar frica și sfiala o 
împiedicară să-i mărturisească adevărul. 

— Nu-i nimic... fi răspunse. Mi-a venit, așa... 

— Ja să stăm colea, zise el, ridicînd-o şi asezind-o 
lîngă el la masa. Uite-așa... lei o bucagica de friptură? Tre- 
buie să fii flămîndă, saracuta de tine ! 

Olga Ivanovna respira lacom aerul drag, mînca friptură, 
iar Dimov se uita la ea cu duiosie şi ridea, fericit. 


VI 


Dar se vede ca pe la mijlocul iernii, Dimov începu a 
bănui că e înşelat. Ca și cînd el si nu ea ar fi avut ceva 
pe suflet, se ferea acum să i se uite în ochi, nu-i mai zîm- 
bea cu voiosie cînd o intlnea și, ca să fie cît mai putin 


200 


singuri, îl aducea de multe ori la masă pe colegul lui, Ko- 
rostelev, un omuleţ mărunt, cu capul tuns chilug, cu fata 
boțită. Cînd vorbea cu Olga Ivanovna, își descheia şi-şi 
încheia mereu nasturii de la surtuc, trăgîndu-se cu mîna 
dreaptă de mustaça stingă. În timpul mesei, cei doi doc- 
tori vorbeau de-ale lor. Spuneau, de pildă, că uneori, cînd 
diafragma e așezată prea sus, provoacă intermitențe car- 
diace, că în ultimul timp s-au constatat foarte multe cazuri 
de polinevrite, iar Dimov povestea că, făcînd ieri autopsia 
cadavrului unui bolnav cu diagnosticul de „anemie perni- 
cioasă“, găsise că în realitate era vorba de un cancer al 
pancreasului. Si părea ca amindoi discutau medicina numai 
ca să-i îngăduie Olgăi Ivanovna să tacă, cu alte cuvinte, să 
nu spună minciuni. După masă, Korostelev se aşeza la 
pian, iar Dimov ofta și-l ruga : 

— Eh, frate, ce să mai vorbim! Mai bine cîntă ceva 
trist... 

Atunci, ridicindu-si umerii și desfacindu-si larg degetele, 
Korostelev lua cîteva acorduri şi, cu glas subrirel, începea 
să cînte : 


Arată-mi si mie un loc cit de mic, 
Un colt doar, ce-o fi nestiut, 
În care nu geme al nostru mujic... 1 


lar Dimov mai ofta o data, îşi sprijinea capul în pumni 
şi rămânea dus pe gînduri. 

În vremea din urmă, Olga lvanovna era „peste măsură 
de imprudentä. Se scula de obicei foarte rău „dispusă ŞI 
primul ei gînd zbura la Reabovski ; își spunea că nu-l mai 
iubeşte şi-l mulțumea lui Dumnezeu că s-a sfîrșit totul. 
Dar după ce îşi bea cafeaua, îi venea iarăși în minte ace- 
laşi Reabovski si, gândindu-se la el, îşi dădea seama ca, ia 
drept vorbind, Reabovski o indepärtase de bărbatul ei, iar 
acum rămăsese si fără Reabovski, și fără bărbat! Își amin- 
tea apoi de zvonul care circula printre cunoştinţele lor 
cum că Reabovski pregătea pentru expoziţie ceva extra- 
ordinar, o combinaţie de peisaj cu interior, ceva în genul 


1 Din poezia Ginduri-naintea unei intrări principale de Nekrasov ; 
în românește de Miron Radu Paraschivescu. 


201 


lui Polenov, şi că toată lumea care trecuse pe la atelierul 
lui rămase entuziasmată. Bine, dar opera aceasta i-o da- 
tora ei, Își zicea, si, în general, numai datorită ei făcuse 
aceste progrese remarcabile ! Influența ei fusese atit de fe- 
ncita, si de substanțială, încît, dacă s-ar întîmpla să-l pără- 
sească, Reabovski ar putea să și dispară. Îşi mai aminti 
apoi că ultima oară cînd venise la ea purta o haină cenușie 
cu dungi, că avea cravată nouă şi că o întrebase, cu un zîm- 
bet alintat: „Nu-i asa că-s frumos?“ Și, într-adevăr, ele- 
gant, cu ochii albaştri si cu „părul lung şi buclat, era chiar 
frumos. (Sau poate că numai i se päruse ?) Si ce drăguţ se 
purtase cu ea! 

Aducindu-şi aminte de toate acestea şi cîntărindu-le, 
Olga Ivanovna se îmbrăca si, foarte emotionata, pleca la ate- 
lierul lui Reabovski. Îl găsea bine dispus si încîntat de ta- 
bloul cel nou, care într-adevăr, era extraordinar. Sărea în- 
tr-un picior, de bucurie, făcea tot felul de nebunii si, la 
întrebările ei serioase, răspundea cu glume. Tabloul cel nou 
îi provoca Olgăi Ivanovna un sentiment de ură şi de ge- 
lozie. Dar, din politețe, păstra cîteva clipe de tăcere în 
fața sevaletului, apoi ofta ca Înaintea unei icoane, şi soptea, 
cu glasul stins : 

— Într-adevăr, niciodată n-ai realizat ceva mai frumos! 
Sti, parcă te înfiori cînd îl priveşti... 

Începea apoi să-l implore s-o iubească, să n-o pără- 
sească, să-i fie milă de ea, o biata nenorocită... Și în vre- 
mea asta plingea, îi săruta miinile, îi cerea să-i jure că o 
iubeşte şi căuta să-l convingă că, fără influența ei sănătoasă, 
s-ar abate din drumul cel drept si ar dispare. Și după ce se 
umilea şi-i strica şi lui buna dispoziţie, pleca la croitoreasa 
sau la vreo actriță cunoscută să-i ceară un bilet de teatru. 

Dacă se întîmpla să nu-l găsească la atelier, îi lăsa cîteva 
rînduri, în care jura că, dacă nu vine astăzi pe la ea, se 
otrăveşte. De frică, Reabovski se ducea, ba mai raminea şi 
la dejun. Fără să se sfiască de Dimov, fi spunea necuviinţe, 
la care și ea îi răspundea tot cu necuviinge. Vedeau bine 
amindoi că se încătuşau unul pe altul, că erau tirani şi 
dușmani, și asta îi înfuria. Si, furioși, nu-și mai dădeau 
seama că erau aproape indecengi şi că pind şi Korostelev cel 
tuns nite înțelegea totul. Îndată dupa masa, Reabovski îşi 
lua rămas bun în grabă şi pleca. 


292 


— Unde te duci? îl întreba în sală Olga Ivanovna, pri- 
vindu-l cu ură. 

Incruntindu-se si inchizindu-si ochii pe jumătate, Rea- 
bovski îi arunca numele vreunei femei, cunoștință comună, 
si se vedea bine că-şi bate joc de gelozia ei, căutînd s-o 
exaspereze. Umilita, Olga Ivanovna se retrăgea în dormi- 
tor, se trintea pe pat și izbucnea în hohote de plins. Atunci 
Dimov îl lăsa pe Korostelev singur în salon, venea în dor- 
mitor $i, jenat și descumpănit, îi spunea încet : 

— Nu mai plînge, mamă, că te-aude lumea... Parcă asta 
foloseşte la ceva ? Caută să fii mai discretă... Nu-i frumos 
să arăţi că suferi... Ce să-i faci? Mortul de la groapă nu se 
mai întoarce. 

Nestiind cum să-și mai potolească focul geloziei, din 
pricina căreia îi plesnea capul de durere, și nădăjduind că 
ar mai putea să dreagă cumva lucrumle, Olga Ivanovna se 
spăla, îşi pudra obrajii plinsi si pleca în goană la femeia 
cu pricina. Dar, negăsindu-l pe Reabovski acolo, se ducea 
la alta, pe urmă la alta... La început, îi era ruşine de vizi- 
tele acestea făcute prin surprindere, dar curînd se obişnui 
şi uneori, căutîndu-l pe Reabovski, i se întîmpla să treacă 
într-o singură după-amiază pe la toate cunoștințele. $i toate 
îşi dădeau seama despre ce era vorba. 

Într-o zi îi spuse lui Reabovski, vorbind despre băr- 
batul ei : 

— Omul ăsta mă striveşte cu mariminia lui ! 

Cuvintele acestea îi plăcură atît de mult, încît de cîte 
ori se întâlnea cu pictorii, care ştiau de legătura ei cu Rea- 
bovski, aducea vorba despre bărbatul ei si spunea, făcînd 
cu mina un gest hotărît: 

— Omul ăsta mă striveşte cu marinimia lui ! 

Viaţa își urma vechea ei rînduială, ca și anul trecut. În 
fiecare miercuri dădea obisnuitele serate. Actorul declama, 
pictorii pictau, violoncelistul cinta la violoncel, cîntărețul 
— din gură si, ca si înainte, la ora unsprezece și jumătate 
precis se deschidea uşa spre sufragerie și în prag se ivea 
Dimov care spunea, zimbind : 

— Domnilor, poftiți, vă rog, si gustati cite ceva... 

Ca si înainte, Olga Ivanovna era veşnic în căutarea oa- 
menilor celebri, îi descoperea, o dezamăgeau şi căuta alţii. 
Ca şi înainte, ieşea în fiecare zi în oraş gi se întorcea acasă 


203 


noaptea tirziu. Însă Dimov nu mai dormea, ca anul trecut, 
ci stătea în biroul lui şi lucra. Se culca acum pe la ora trei 
și se scula la opt. 

Într-o seară, în timp ce Olga Ivanovna se îmbrăca sa 
se ducă la teatru, cum stătea în fata oglinzii, Dimov intra 
în dormitor în frac şi cu cravată albă. Un zîmbet blînd îi 
flutura pe buze şi, ca pe vremuri, se uita vesel în ochii 
nevestei lui. Faţa îi strălucea de fericire. 

— Stii, adineauri mi-am susținut teza de doctorat, o 
anunță, lăsîndu-se pe un scaun și netezindu-şi genunchii cu 
palma. 

— Chiar ai susținut-o? întrebă Olga Ivanovna. 

— Si încă cum! fi răspunse el, rizind si intinzindu-si 
gitul sa vada in oglinda fata femeii care statea tot cu spa- 
tele la el si-si potrivea părul. Si încă cum! repetă el. Ştii, 
s-ar putea sa mă facă conferențiar universitar si sa mi se 
încredințeze catedra de patologie generală. Cam aga se pare... 

După faţa lui radioasă era vădit că daca Olga Ivanovna 
i-ar fi împărtășit bucuria și succesul, el i-ar fi iertat și pre- 
zentul, şi viitorul, şi ar fi uitat totul. Dar ea nu ştia ce în- 
scamnä nici conferenţiar universitar, nici patologie generală. 
Si afară de asta se temea sa nu întârzie de la teatru, așa că 
nu-i răspunse nimic. 

Dimov mai rămase puţin, apoi zimbi cu un zîmbet vi- 
novat şi ieşi. 


VII 


Ziua aceea a fost una dintre cele mai tulburi. 

Dimov nu se simțea bine, avea dureri mari de cap. 
Dimineaţa nu-şi băuse ceaiul și nu se dusese la spital, ci 
stătuse tot timpul culcat pe divanul din birou. Ca de obicei, 
Olga Ivanovna plecase pe la douăsprezece şi ceva la Rea- 
bovski, să-i arate studiul ei de natură moartă și să-l întrebe 
de ce nu venise la ea cu o zi înainte. Vedea bine că stu- 
diul ei era mizerabil, dar îl pictase numai ca să aibă un 
pretext să se ducă la el. 


204 


Olga Ivanovna intra fără să sune şi, în timp ce-și scotea 
galosii în sälitä, i se paru că aude un pas uşor, departindu-se 
în grabă, si un foșnet ca de rochie. $i, într-adevar, când își 
aruncă repede ochii prin atelier, zări un colț de rochie cafe- 
nie fluturând o clipă şi dispărând îndărătul unui tablou mare, 
acoperit, cu șevalet cu tot, cu o pînză neagră. Nu mai în- 
căpea nici o îndoială că acolo se ascunsese o femeie. De 
cîte ori nu-şi găsise şi ea adăpost îndărătul acelui tablou! 
Încurcat, Reabovski se prefăcu mirat de vizita ei, îi întinse 
amîndouă miinile și-i zise, zimbind în sila : 

— Aşa... Sînt incintat că te văd! Ce mai nou? 

Olgăi Ivanovna i se „umplură ochii de lacrimi. Simţea un 
gol amar în suflet, dar îi era rușine, și pentru nimic în lume 
n-ar fi primit să vorbească de față cu o femeie străină, o 
rivală mincinoasă, care stătea acum îndărătul tabloului și, 
fără îndoială, ridea satisfacuta. 

— V-am adus un studiu... zise ea cu glas subțirel şi sfios, 
și buzele începură să-i tremure. Nature morte. 

— Aha... un studiu? 

Pictorul luă pinza și, cercetind-o, trecu așa, ca din în- 
timplare, în odaia de alături. 

Olga Ivanovna îl urmă, resemnată. 

— Nature morte... primul sort, îngăimă el, căutînd rime, 
tort... Cort... port... 

În atelier se auziră pași grăbiţi și foşner de rochie. 
Asta însemna că „ea“ plecase. Olga Ivanovna ar fi vrut să 
tipe, să-i dea lui Reabovski cu ceva în cap şi să plece şi ea. 
Dar lacrimile o împiedicau să vadă și se simţea copleşită 
de ruşine. În clipa aceea avea impresia că nu era decît o 
biata ginganie si nu Olga Ivanovna, pictorița. 

— Sint obosit... zise Reabovski gales, uitindu-se la stu- 
diu şi scuturind din cap ca să-și alunge somnul. E drăguţ, 
incontestabil... dar azi studiu, anul trecut studiu, peste o 
lună tot studiu... Cum de nu te-ai plictisit? În locul dumitale 
aș da dracului pictura şi m-aș, apuca serios de muzică sau de 
altceva. Dumneata ești muzicantă, nu pictoriță. Dacă ai 
şti cît sînt de obosit! Mă duc să spun să ni se aducă ceaiul... 
Ce zici? 

Reabovski ieşi din odaie şi Olga Ivanovna îl auzi dînd 
porunci valetului. Ca să nu fie nevoită să-și ia rămas bun 
şi ca să evite orice explicaţie, dar mai ales ca să nu izbuc- 


295 


nească în hohote de plins, trecu repede în salita, îşi puse 
galosii şi, înainte de a se întoarce el, ieşi în stradă. Acolo 
respiră ușurată și se simţi lberată pentru totdeauna şi de 
Reabovski, şi de pictură, și de ruşinea apăsătoare care o 
năpădise în atelier. 

Fără să mai stea la gînduri, se duse la croitoreasă, apoi 
la Barnai, care sosise abia ieri, de la Barnai la magazinul 
de instrumente şi note muzicale. Şi tot timpul nu se a 
decît la scrisoarea pe care avea s-o scrie lui Reabovski, 
scrisoare plină de demnitate, rece ȘI severă, si la călătoria 
pe care 0 s-o facă la primăvară sau la vară cu Dimov în 
Crimeia, cînd o să se descătuşeze pentru totdeauna de tre- 
cutul ei şi o sa înceapă o viata nouă. 

După ce se întoarse acasă seara tîrziu, trecu de-a dreptul 
în salon si, fara sa se „dezbrace, se aşeză să scrie scrisoarea. 
Reabovski îi spusese că nu e pictoriță. Drept răzbunare, o 
să-i scrie ca și el e rasuflat, ca n-o să dea nimic mai mult 
decât ceea ce a dat pînă acum, că în fiecare an pictează 
aceleaşi şi aceleaşi tablouri si în fiecare zi repetă unul şi 
acelaşi lucru. Voia să-i mai scrie cit de mult datorește el 
influenţei ei sănătoase şi că, dacă acum a Început să calce 
strimb, e numai din pricină că influenţa ei e paralizată de 
existenţa unor persoane _indoielnice, cum ar fi, de pildă, 
aceea care se ascunsese „astăzi îndărătul tabloului... ă 

— Mamă! o strigă atunci Dimov din birou, fără să des- 
ch:dă usa. 

— Ce vrei ? ? 

— Nu intra, mamă, apropie-te numai de usa. Uite ce 
este... alaltaieri, la spital, m-am molipsit de difterie şi acum.. 
acum mu mă simt tocmai bine. Trimite repede după Koros- 
telev. 

Olga Ivanovna obișnuia să-i spună bărbatului ei, ca de 
ahfel tuturor bărbaţilor, pe numele de familie si nu pe cel 
de botez. Nu-i plăcea prenumele lui Dimov, Osip, pentru 
că-i amintea de Osip al lui Gogol si de calamburul: ,Osip, 
ohrip, Arhip osip“. ! Dar acum fi strigă: 

— Cum se poate, Osip?! 


1 Joc de cuvinte, bazat pe apropierea fonetică dintre cele două nume, 
Osip si Arhip, si verbele obripnut şi osipnut, care amindouă înseamnă 
a răguși. 


206 


— Trimite! Nu mă simt bine... repetă el de după uşă. 
apoi îl auzi întorcîndu-se la divan şi culcîndu-se. Trimite! 
îi mai auzi o dată glasul stins. 

„Cum se poate una ca asta? își zise Olga Ivanovna, în- 
ghetind de spaimă. E în primejdie !* 

Lua lumânarea în nestire și trecu în dormitor. Și acolo, 


chibzuind ce să facă, se văzu din întîmplare în oglindă. Ima- 


ginea ei — fața palidă şi speriată, jacheta cu mâneci bu- 
fante si rochia cu volănaşe galbene la piept si cu linia dun- 
gilor de la fustă peste măsură de bizara — i se păru în 


acelaşi tunp si groaznică, si respingătoare. $i deodată i se 
făcu milă de Dimov, de dragostea lui nemărginită pentru ea, 
de tinerețea lui şi chiar de patul lui pustiu, în care nu se 
mai culcase de-atita timp... Îşi aminti apoi zimbetul lui bla- 
jin și resemnat, şi lacrimi amare începură să-i curgă pe 
obraji. Se aseza și-i scrise lui Korostelev o scrisoare deznadaj- 
duită. Era ora două după miezul nopţii. 


VIII 


La şapte şi ceva dimineața, cînd Olga Ivanovna ieşi din 
dormitor cu capul buimac de nesomn, nepieptănată, urîtä 
si cu un aer de vinovăţie pe faţă, trecu pe lîngă ea spre 
ieşire un bărbat cu barbă neagră, probabil doctorul. Mirosea 
a medicamente. Lîngă ușa care dadea în birou stătea Ko- 
rostelev, rasucindu-si cu mîna dreapta mustaţa stingă. 

— lartă-mă, dar nv pot să te las la Dimov, îi zise el, 
ursuz. S-ar putea sa te molipsesti. Și, pe urma, nici nu mai 
are rost, şi-a pierdut cunoștința. Aiureaza. 

— Are chiar difteme? îl întrebă Olga Ivanovna în 
soapta. 

— Cei oare-l caută pe dracu cu luminarea ar trebui, 
pur si simplu, dati în judecată ! bombăni Korostelev, fara să 
răspundă la întrebarea Olgăi Ivanovna. Sui cum s-a molip- 
sit ? S-a apucat, marți, să aspire cu un tub membranele dif- 
terice din gftul unui băiat bolnav! De ce-o fi facut-o ?... 
Mare prostie !... Așa, din ţicneală... 


— Şi e în primejdie ? întrebă Olga Ivanovna 

— Da, se zice ca are o forină | gravă. Ar trebuie să tri- 
mitem după Srek. 

Rind pe rind au venit: întîi un bărbat mărunt, roscovan, 
cu nasul lung şi cu accent evreiesc, apoi unul înalt, adus din 
spate şi ciufulit, care semăna a protodiacon, după aceea 
unul tînăr, foarte gras, cu faţa stacojie si cu ochelari. Erau 
medici care făceau de gardă la căpătiiul confratelui lor. 
După ce își făcea orele de gardă, Korostelev nu pleca acasă, 
rămînea acolo, rătăcind ca o umbră prin toate încăperile. 
Cum fata din casă avea fel de fel de treburi — fie ca pre- 
gătea ceaiul pentru medicii care stăteau de gardă, fie că o 
trimiteau la farmacie — n-avea cine să facă curat prin 
casă. Peste tot stăruia o linişte dezolantă. 

Olga Ivanovna stătea în dormitor şi se gindea că asta 
era pedeapsa lui Dumnezeu că-şi înşelase barbatul. Fiinţa 
aceea neînțeleasă, tăcută şi resemnată, despersonalizată de 
propria, ei blindete si lipsită de voinţă din pricina bunătății 
nemărginite, se chinuia acum undeva, pe un divan, si nu 
se plîngea de loc. Dacă s-ar fi plins, fie şi in delir, me- 
dicii de garda ar fi aflat că de vină nu era numai difteria. 
Dar ar fi fost de ajuns să-l întrebe pe Korostelev, că el ştia 
tot adevărul. Nu degeaba o urmărea cu nişte ochi, de parcă 
ea ar fi fost criminalul principal, iar difteria numai un com- 
plice... Și Olga Ivanovna uită şi seara cu lună plină de pe 
Volga, şi declaraţiile de dragoste, și zilele pline „de poezie 
petrecute în izbă... Un singur lucru nu-l uită: că dintr-un 
simplu capriciu si din prea mult răsfăț, se murdărise toată, 
din cap pina în picioare, cu ceva spurcat si viscos, de care 
n-o să se mai poată spăla niciodată... 

„Doamne, ce îngrozitor am minţit! îşi zise ea, amintin- 
du-si de dragostea plină de neliniste pe care o avusese cu 
Reabovski. Blestemate să fie clipele acelea !...“ 

La ora patru, Olga Ivanovna se açezä la masa cu Koros- 
telev. Doctorul nu mânca nimic. Stătea incruntat şi bea vin 
roşu. Nici Olga Ivanovna nu mînca nimic. Se ruga în gind 
lui Dumnezeu, făgăduindu-i că dacă Dimov se vindecă, o 
să-l iubească iarăși și o să-i fie o soție credincioasă. Apoi. 
uitînd o clipă de toate, se uita la Korostelev şi se întreba: 

„Oare e cu putinţă să nu te simţi nenorocit cînd esti atit 
de banal, şters, necunoscut și, pe deasupra, lipsit de ma- 


298 


niere şi cu o faţă atît de boţită?“ Își zicea apoi că Dumne- 
zeu 0 s-0 pedepsească pe loc, nimicind-o, pentru că nu 
se dusese niciodată în birou la bărbatul ei, de frică să nu 
se molipsească. Intr-un cuvint, îşi simţea sufletul împovărat 
şi trist, convinsă fiind că viata ei era distrusă si că n-o să 
se mai refacă niciodată. 

Curind „după masă începu să se însereze. Cînd Olga Iva- 
novna intră in salon, Korostelev adormise pe sofa. Îşi pu- 
sese sub cap o periniță de mătase uvitä cu fir auriu şi acum 
sforăia : ,Khi-pua, khi-pua...“ 

Doctorii care veneau să facă de gardă, ca şi cei care 
plecau, nu luau în seamă neorinduiala din casa. De altfel, 
nimic nu le mai făcea nici o impresie, nici ca un străin 
dormea în salon și sforăia, nici picturile de pe pereți, nici 
mobila extravagantă şi nici măcar faptul că stapina casei 
umbla îmbrăcată neîngrijit şi nepieptănată. La un moment 
dat, unul din ei începu sa rida, nu știu de ce. Și risul lui 
sună atît de ciudat, descumpanit parcă, încît pe Olga Iva- 
novna 0 trecură fiorii. 

Cînd trecu din nou prin salon, Korostelev nu mai dor- 
mea, stătea si fuma. 

— A facut difteria- "cavităţii nazale, îi spuse el mai mult 
în şoaptă. Nici inima nu mai merge cum trebuie. Într-un 
cuvînt, urfta treabă ! 

— Atunci să trimitem după Srek, îl rugă Olga Iva- 
novna. 

— A şi fost. El a observat că difteria i-a cuprins şi ca- 
vitatea nazală... Dar ce contează Srek! Nimic. El e Srek, 
eu îs Korostelev, tot atita-i! 

Timpul trecea din cale-afară de greu. Olga Ivanovna 
se culcase îmbrăcată” in patul nestrins de dimineaţă ŞI aţi- 
pise. Și în vis i se păru că toată casa, din podele pina în 
tavan, era cuprinsă de o bucată uriaşă de fier, si că ar fi 
fost destul să scoată cineva fierul din casă, ca toată lu- 
mea să se simtă usurata si fericită. Cînd se trezi, înţelese 
că fierul acela era boala lui Dimov. 

„Nature morte, port... îşi zise, aţipind din nou. Sport... 
tort... Oare cu ce rimează Şrek? Srek, grec, vrek... krek. 
Dar unde or fi fiind prietenii mei? Or fi aflat ei oare de 
nenorocirea noastră ; Doamne, mintuieste-ma... gi izbaves- 
te-mă ! Srek, grec...“ 


299 


Si din nou visa fierul acela... Timpul trecea încet, iar 
pendula de la etajul de jos bătea des. Și mereu se auzea 
soneria : veneau ser La un moment dat intra fata 
din casă cu o tava cu un pahar gol si întrebă : 

— Coniţă, să vă fac patul ? 

Dar, neprimind nici un răspuns, ieși. Pendula batu din 
nou la etajul de jos, apoi Olga Ivanovna visa ploaia de 
pe Volga. Și iarăşi intra cineva în dormitor, un străin, pe- 
semne. Olga Ivanovna sări din pat şi recunoscu pe Koros- 
telev. 

Cit e ceasul ? întrebă ea. 
Aproape trei. 

— Şi cum merge ? 

— Cum să meargă! Am venit să-ți spun ca se sfîr- 
geste... 

Si izbucni fn plins. Apoi se aseza pe pat alaturi de ea 
şi îşi șterse lacrimile cu mâneca hainei. Olga Ivanovna nu 
pricepu numaidecît, dar îngheță toată și începu să-și facă 
cruce încet. 

— Se sfârşeşte... repetă el cu un glas subtirel, și iarăși în- 
cepu să plingä. Moare, pentru că s-a jertfit... Ce pierdere 
grea pentru știință! urmă cu amărăciune. Nici unul din 
noi nu ne-am putea asemui cu el. Era un om mare, excep- 
tional ! Și așa de talentat! Atita nădejde ne puneam în el, 
noi toți! urmă fringindu-si mîinile. Doamne, Dumnezeule, să 
cauţi cu lumânarea și nu găsești un savant ca el! Oska 
Dimov, Oska Dimov, ce-ai făcut? Doamne, Dumnezeule! 
În desperarea lui, Korostelev îşi acoperi faţa cu miinile si 
clatina din cap. Și ce forță morală ! urmă, de parcă se în- 
furiase pe cineva. Ce suflet bun, curat și iubitor, vedeai 
prin el ca prin sticlă! A slujit ştiinţa şi a murit din pri- 
cina ei. Şi cum muncea, $i ziua si noaptea, ca un taur... 
Dar nimeni nu-l cruța. Și tînărul savant, viitor profesor, 
trebuia să alerge pe la pacienţi, iar noaptea să facă tra- 
duceri, ca să poată plăti... cîrpele astea blestemate! Ko- 
rostelev se uită cu ură la Olga Ivanovna, apucă cearșaful 
de pe pat cu amindoua mîinile și-l smulse furios, ca şi cînd 
ar fi fost vinovat de ceva. Nici el nu s-a cruțat $i nici alţii 
nu l-au cruțat. Eh, ce să mai vorbim ! 

— Da, a fost un om rar! se auzi un glas gros din 
salon. 


210 


Olga Ivanovna îşi trecu prin minte cu toate amanun- 
tele, de la început şi pînă la sfîrșit, viața pe care o trăise 
alături de Dimov. Si înţelese abia acum că Dimov fusese 
un om rar, un om excepţional, iar în comparaţie cu cei 
pe care-i cunoştea ea, un om într-adevăr mare! lar cînd 
îşi aduse aminte de felul cum se purtau cu el colegii lui, 
doctorii, și răposatul ei tată, înțelese că toți îşi dăduseră 
seama că Dimov va ajunge o celebritate. Pereţii, tavanul, 
lampa și covorul de pe jos începură să-i facă cu ochiul, 
în batjocură, de parcă voiau să-i spună: „Ţi-a scăpat de 
sub nas!“ Si fără veste Olga Ivanovna izbuoni în plins, se 
repezi în salon, trecu pe lîngă un necunoscut şi intră aler- 
gînd în biroul bărbatului ei. Dimov zăcea pe divan, învelit 
în plapumă pina la briu. Era tras la față — înspăimîntător 
$i avea o culoare galben-cenusie, cum n-o au oamenii vii. 
Şi numai după frunte, dupa sprincenele negre si după zim- 
betul blajin fl mai puteai recunoaşte. Olga Ivanovna îi 
pipăi grăbită pieptul, fruntea și mîinile. Pieptul îi era cald 
încă, dar fruntea şi mfinile înspăimîntător de reci. lar ochii 
lui intredeschisi se uitau la plapumă, nu la Olga Ivanovna. 

— Dimov! îl strigă ea, tare. Dimov! 

Ar fi vrut să-i mărturisească : da, păcătuise, însă nu era 
totul pierdut. Viaţa lor mai putea, fi încă frumoasă și fe- 
ricită, doar ei era un om rar, excepțional, un om mare, 
si pina la sfîrşitul zilelor ea 0 sa se uite la el ca la o icoană: 
cu smerenie şi cu sfîntă adoratie... 

— Dimov! îl strigă ea, scuturindu-l de umar. Nu-i ve- 
nea să creadă că n-o să se mai trezească niciodată. Dimov, 
te rog, Dimov !... 

În vremea asta, în salon, Korostelev îi spunea fetei din 
casă : 

— Ce rost mai are să întrebi? Du-te la paznicul bi- 
sericii și roagă-l să-ţi spună unde stau îngrijitoarele de la 
azilul de batrine. Ele or să-l spele, or să-l îmbrace si or să 
facă tot ce se cuvine. 


1892 


Salonul nr. 6 


ÎN CURTEA spitalului e un mic pavilion, înconjurat de 
o adevărată pădure de scaieti, urzici si cinepa sălbatică. 
Acoperişul i-e ruginit, hogeacul pe jumătate darîmat, trep- 
tele scării putrede si näpädite de iarbă, iar din tencuială 
n-a mai rămas decît urma. Fațada dă spre spital iar spa- 
tele spre cîmp, de care îl desparte gardul cenușiu, cu ţepi 
de cuie, al spitalului. Și ouiele acestea înfipte cu vârful în 
sus și gardul, și pavilionul însuşi au aerul acela trist și 
blestemat, pe care-l capătă la noi numai clădirile care ser- 
vesc de spitale şi de închisori. 

Dacă nu vă speriaţi de înțepăturile urzicilor, s-o luăm 
pe cărarea îngustă care duce la pavilion si să vedem ce 
se petrece înăuntru. După ce deschidem usa din față, intrăm 
în sală. Aici, de-a lungul pereţilor și lîngă soba, se înalță 
grămezi întregi de boarfe spitalicesti : saltele, halate vechi si 
rupte, pantaloni, cămăși cu dungulite albastre și încălțăminte 


212 


ponosita. Vechiturile acestea, aruncate de-a valma unele peste 
altele, au început să putrezească și răspîndesc un miros înă- 
busitor. 

Peste boarfele imputite sta lungit, veșnic cu luleaua 
între dinți, paznicul Nikita, veteran cu galoanele ingalbe- 
nite de vreme. Fata i-e aspră si suptä, sprincenele stufoase 
îl fac să semene cu un cfine ciobănesc de stepă și nasul i-e 
ros. E mic și uscativ, dar vinjos, cu pumnii mari şi cu o 
ţinută impunătoare. Face parte din acei oameni naivi și 
aşezaţi, conştiincioşi Și mărginiţi, care pun mai presus de 
orice ordinea, si de aceea sînt convinşi că bătaia e ruptă 
din rai. Și cînd bate Nikita, „dă unde nimereşte : în obraz, în 
piept, fn spate, încredinţat că, altfel, n-ar mai fi ordine. 

După aceea pătrundem Într-un salon mare şi larg, care, 
dacă nu socotim şi sala, ocupă tot pavilionul. Pereţii sînt 
vopsiți într-un albastru murdar si tavanul e afumat, ca în- 
tr-un bordei fără hogeac: nici vorbă că iarna soba scoate 
fum si bate la cap. Ferestrele sînt slugite de gratiile înfipte 
pe dinăuntru. Podeaua negeluită e cenușie. Duhneşte a varză 
acră, a lampă care filează, a ploşniţe şi a amoniac. În 
primul moment după ce intri, ai impresia că eşti într-o 
menajerie. 

În salon sînt cîteva paturi înşurubate de podea. Pe unele 
stau, așezați sau culcaţi, oameni în halate albastre de spital 
şi pe cap cu traditionalele scufii. Sînt nebunii. 

În total sint cinci oameni, dintre care numai unul face 
parte din nobilime, iar ceilalți sînt _Urgoveti. Primul de linga 
usa e înalt, slab, cu mustață roşcată $1 cu ochii insingerafi de 
plîns. Sta cu capul în pumni şi se uită ţintă într-un singur 
punct. E trist mereu, da din cap, ofteaza si zimbeste cu amă- 
răciune, $i ziua şi noaptea. Nu se amestecă în vorbă decit 
foarte rar şi, de obicei, nu răspunde la întrebări. Mănîncă și 
bea în neştire, cînd i se dă. După accesele chinuitoare de 
tuse, după trupul peste măsură de slăbit si roșeața din obraji, 
se vede bine că e ofticos. 

Alături de el e un batrin maruntel, vioi si neastimparat, 
cu barbuta ascuțită și cu părul ca smoala şi cret ca la 
negri. Ziua se plimbă prin salon de la o fereastră la alta, 
sau stă turcește pe pat. Fluieră într-una, ca un scatiu, cîntă 
încetişor si chicoteste. Veselia lui copilărească şi vioiciunea 
lui si le arată uneori si noaptea, cînd se scoală să-și facă 


213 


rugăciunea, adică se bare cu pumnii în piept şi atinge ușa 
cu degetele. E jidovul Moisenka, zis şi prostălăul. Şi-a pier- 
dut minţile acum vreo douăzeci de ani, cînd i-a ars ate- 
lierul de sepcarie. 

Dintre toți pacienţii salonului nr. 6, numai el are voie 
să iasă din pavilion, ba chiar și din curtea spitalului. De 
privilegiul acesta se bucură de mult, fiind considerat ca 
edecul spitalului și fiind un nebun liniștit si inofensiv, bu- 
fonul târgului, pe care lumea s-a deprins să-l vadă pe 
străzi, înconjurat totdeauna de o droaie de copii şi de cîini. 
În halat și în papuci, cu o scufie caraghioasă pe cap, uneori 
desculț, ba chiar si fără pantaloni, rataceste din uliţă în 
uliţă, se opreşte pe la porţile caselor sau în pragul prăvăliilor 
şi cere de pomană. Ici i se dă cvas, dincolo o bucata de 
pîine, în alta parte o copeica, aşa că se întoarce în pavilion 
şi satul, si bogat. Dar tot ce aduce fi ia Nikita. Și o face 
brutal, cu mînie, întorcîndu-i buzunarele pe dos si luindu-l 
martor pe dumnezeu că n-o să-i mai dea voie jidovului în 
tirg, deoarece nimic nu-i mai rău pe lumea asta ca de- 
zordinea. 

Moiseika e indatoritor, îi place să le facă servicii celor- 
lalti. Le da apa, îi inveleste cind dorm, îi promite fiecăruia 
că o să-i aducă din tîrg o copeică sau o să-i facă o șapcă 
nouă si hrănește cu lingura pe vecinul din stînga, care e 
paralizat. Și toate acestea nu le face din bunătate sau din 
cine știe ce consideraţii umanitare, ci pentru că, fara să-și 
dea seama, îl imită pe vecinul lui din dreapta, Gromov. 

Ivan Dmitrici Gromov, un bărbat de vreo treizeci si 
trei de ani, din nobilime, fost portărel si secretar guber- 
nial, are mania persecuției. De obicei, ori stă culcat, ghemuit 
cu genunchii la gură, ori umblă din colț în colt, ca si cum 
ar face mişcare. Dar foarte rar stă aşezat. E într-o stare 
de veșnică agitaţie, de tulburare și de încordare, de parcă 
l-ar apăsa sentimentul unei aşteptări nelămurite. La cel 
mai mic zgomot din sală sau strigăt din curte, își înalță 
capul şi întinde urechea, ascultînd : oare nu cumva au venit 
să-l caute pe el ? Şi, în clipele acelea, fața lui arată si o mare 
neliniște, dar si scirba. 

Îmi place fata lui lata, ciolanoasa, totdeauna palidă si 
nenorocită, dezvăluind un suflet chinuit de luptă și de în- 
delungată spaimă. Convulsiile lui sînt ciudate şi iri e Apa 


214 


dar liniile delicate, pe care i le-a săpat pe faţă o suferință 
adîncă şi neprefacuta, dovedesc înțelepciune ŞI inteligenţă, 
iar în ochi îi sclipeşte o lumină caldă și sănătoasă. Îmi place 
şi felul lui de a A politicos, indatoritor şi nespus de delicat 
în raporturile cu toată lumea, afară de Nikita. Daca scapă 
cineva un nasture sau o lingură, el sare grăbit din pat şi le 
ridică. În fiecare zi, cînd se scoală, le spune celorlalți „bună 
dimineața“, iar seara, cînd se culcă „noapte bună“. 

Pe lîngă convulsiile feței şi starea de veşnică încordare, 
nebunia lui se mai arată si altfel. Uneori, seara, se înfăşoară 
în halat ȘI tremurînd din tot trupul $1 clănțănind din dinţi, 
începe să umble repede din colţ în colț și printre paturi. 
S-ar părea că-l scutură frigurile. După felul cum se oprește 
din cînd în cînd şi se uita la ceilalți, se vede bine că vrea 
să le spună ceva, ceva foarte important, dar închipuindu-și 
pesemne, că ei n-or să-l asculte sau n-or să-l înțeleagă, scu- 
tură din cap, nervos, si- şi reia plimbarea. însă, curînd, ne- 
voia de a se destăinui învinge orice considerente şi începe să 
vorbească, cu entuziasm şi pasiune. Vorba lui e descusută şi 
fnfriguratä ca delirul, e violentă si nu tocmai uşor de în- 
țeles. Cu toate acestea, si în cuvintele si în glasul lui vi- 
brează ceva nespus de bun. In timp ce vorbeşte, îți dai seama 
de două lucruri în acelaşi timp şi că e nebun, si că e om. Ar 
fi aproape imposibil să insemni pe hîrtie discursurile lui de 
nebun. Vorbeşte despre ticăloşia omenească, despre încălcarea 
adevărului, despre viața frumoasă care va fi cîndva pe pă- 
mint, despre gratiile de fier de la ferestre, care-i amintesc în 
fiecare clipă de lipsa de omenie și de cruzimea asupritorilor. 
Într-un cuvînt, discursul lui pare un potpuriu, fără sir şi 
fără înţeles, improvizat din cîntece vechi şi totuşi încă noi... 


II 


Cu vreo doisprezece sau cincisprezece ani în urmă, pe 
strada principală a tîrgului locuia, în casă proprie, func- 
fionarul Gromov, om cuprins şi cu greutate. Avea doi baieti: 
Serghei şi Ivan. Pe când era student în anul al patrulea, Ser- 


215 


ghei s-a îmbolnăvit de tuberculoză galopantă şi a murit. 
Moartea lui a fost, parcă, începutul unui sir întreg de ne- 
norocin, care s-au abătut asupra familiei Gromov. La o 
săptămînă dupa fnmormintarea lui Serghei, batrinul Gromov 
a fost dat în judecată pentru delapidare și falsuri în acte 
publice şi, nu mult după aceea, a murit de tifos în infirme- 
ria închisorii. Casa si tot ce era în casă s-a vîndut la mezat, 
așa că Ivan Dmitrici şi mamă-sa au rămas pe drumuri. 

Înainte, pe cînd trăia batrinul, Ivan Dmitrici, student la 
Petersburg, primea cite 60 sau 70 de ruble pe lună și nu 
ştia ce înseamnă lipsa. lar acum, deodată, s-a văzut nevoit 
să-și schimbe felul de viață: trebuia să dea, de dimineață 
şi pînă seara, lecţii prost plătite, să copieze acte şi totuși 
să rabde de foame, deoarece tot ce câștiga îi trimitea mamei 
lui, să aibă cu ce trăi. Dar Ivan Dmitrici n-a putut să suporte 
mult felul acesta de a trai. Demoralizat si istovit, a lăsat 
baltă facultatea și s-a întors acasă. Acolo, în orășelul lui, 
a căpătat prin protecție un post de profesor la gimnaziul 
judeţean. Dar cum nu s-a putut înţelege cu colegii, și nici 
elevilor nu le-a fost pe plac, l-a părăsit curînd. În vremea 
asta i-a murit mama. Aproape șase luni a stat fără slujbă, 
mincind numai pfine cu apă, apoi a fost numit portărel la 
tribunal, post in care a ramas pina în ziua cînd l-au dat 
afară, bolnav. 

Niciodată Ivan Dmitrici n-a făcut impresia unui om să- 
nătos, nici chiar în anii lui de studenţie. Totdeauna era pa- 
lid, slab, răcea uşor, mînca putin şi dormea rau. Dacă ba 
un pähärut de vin, ameţea şi-l apucau crize de nervi. Îi erau 
dragi oamenii, dar din pricina felului de a fi, supărăcios şi 
bănuitor, nu se lega sufleteste de nimeni și nu avea nici un 
prieten. Despre concetățenii lui vorbea cu dispreț, socotind 
că ignoranta lor grosolană era de-a dreptul rusinoasa și dez- 
gustătoare. Cu glasul lui de tenor, vorbea tare și cu aprin- 
dere, cînd indignat şi furios, cînd entuziasmat și admirativ, 
dar totdeauna deschis. Despre orice ai fi vorbit cu el, nu ştiu 
cum 0 întorcea că revenea mereu la aceeaşi tema: că atmo- 
sfera din tirgusor era plictisitoare şi te înăbușea, că oamenii 
nu aveau preocupări mai înalte, ci se mulçumeau să ducă o 
viață searbădă și absurdă, având ca variație doar persecuția, 
desfriul cinic și fäçarnicia. Că ticdlosii erau totdeauna satui 
și bine îmbrăcaţi, în timp ce oamenii cinstiți se hrăneau doar 


216 


cu farimituri şi că se simțea grozav nevoia unei școli, a unui 
ziar local cu tendinţe cinstite, a unui teatru, a unor confe- 
rinte publice si a concentrării tuturor forțelor intelectuale. 
Constiinta societăţii trebuia să se trezească odată și să-și re- 
cunoască lacunele. Și atunci, se va înspăimînta singură. În 
felul lui de a judeca oamenii întrebuința culori transante, 
albul şi negrul, fără să admită tonuri intermediare. Impartea 
oamenii în cinstiţi şi ticalosi ; o categorie de mijloc nu exista 
pentru el. Despre femei şi despre dragoste vorbea totdeauna 
cu patimă şi cu entuziasm, dar nu fusese niciodată îndră- 
gostit. 
Cu toată nervozitatea lui si cu toată severitatea păre- 
rilor lui, oamenii din orășel îl iubeau şi, cînd vorbeau des- 
pre el, îi spuneau prieteneste: „Vanea.“ Pe de o parte de- 
licatetea înnăscută, purtarea plăcută, cinstea si curăţenia lui 
sufletească, pe de alta parte surtucul lui sărăcăcios, înfăţi- 
şarea bolnăvicioasă şi nenorocirile care se abätuserä asupra 
familiei lui trezeau în fiecare om un sentiment cald și trist, 
de duioşie. Apoi, era cult, citise mult şi ştia de toate, cei 
puţin asta era părerea cetăţenilor, care-l socoteau o adevă- 
rata enciclopedie ambulantă. 

Citea foarte mult. De multe ori puteai să-l vezi la club, 
rasucindu-si nervos barbuta si răsfoind ziare și cărți. Si 
imediat îţi dadeai seama că nu citea, ci devora. Probabil ca 
obiceiul acesta era una din deprinderile lui bolnăvicioase, 
deoarece citea cu aceeași lăcomie orice îi cădea în mînă, 
chiar și ziare sau calendare vechi, din anii trecuţi. Acasă 
la el nu citea decît culcat. 


III 


Într-o dimineață de toamnă, Ivan Dmitrici și-a ridicat 
gulerul paltonului si a plecat pe niște ulicioare dosnice, 
lipăind prin noroi, să caute un negustor de la care trebuia 
să încaseze o amendă. Era prost dispus, ca totdeauna di- 
mineaţa. Pe drum a întâlnit doi arestaţi în lanţuri, pe care-i 
escortau patru ostaşi cu baioneta la armă. I se mai întîm- 


217 


plase si altă dată, ba chiar destul de des, să întîlnească 
arestaţi. Şi totdeauna îi treziseră un sentiment de compăti- 
mire şi de sfială. Dar de data aceasta a încercat ceva cu 
totul aparte, ceva destul de ciudat. I s-a părut, deodată, 
că şi pe el l-ar putea fereca în lanțuri si duce prin noroi 
la închisoare. După ce a trecut pe la negustor, intorcin- 
du-se acasă, a întîlnit, în dreptul oficiului postal, un in- 
spector de poliţie, care l-a saluta și a mers cu el o bu- 
cată de drum. Lucrul acesta i s-a părut cam suspect, deşi 
îl cunoştea pe inspector. Acasă, nu s-a gîndit toată ziua 
decît la arestatii aceia și la ostașii înarmați, şi o neinteleasa 
nelinişte sufletească l-a împiedicat să citească și să-și caute 
de treburi. Seara n-a aprins lumina, iar noaptea n-a închis 
ochii, gîndindu-se mereu că şi el ar putea fi arestat, pus în 
lanţuri $1 aruncat în închisoare. Nu se ştia vinovat cu nimic 
si ar fi putut să jure că nici de aci înainte n-ar fi în stare 
să ucidă, să dea foc sau să fure. Dar parcă-i mare lucru să 
faci o crimă din imprudenya, fără să-ţi dai seama, și parcă 
nu poţi fi victima vreunei calomnii, sau chiar a unei erori 
judiciare ? Doar nu degeaba înțelepciunea de veacuri a po- 
porului zice că de două lucruri e greu să scape omul: de 
sărăcie și de puşcărie. lar o eroare judiciară, cu actuala pro- 
cedură penală, nu e de loc exclusă, şi asta nu e de mirare. 
Oamenii care, prin profesia lor, au de-a face cu suferinţele 
altora, cu judecătorii, polițiștii sau medicii, cu timpul, da- 
toritä obișnuinţei, se călesc pina intr-atita, încît, chiar daca ar 
vrea, nu pot să aibă fata de clienţii lor alta atitudine decît 
una formală. Din acest punct de vedere, ei nu se deosebesc 
cu nimic de mujicul care taie în fundul curții berbeci şi viței, 
fără să-l impresioneze sîngele. Si în cazul acestei atitudini 
formale şi lipsite de suflet față de oameni, judecătorul nu 
are nevoie decit de un singur lucru ca să-i răpească unui 
nevinovat toate drepturile civile și să-l condamne la ocnă: 
nu are nevoie decit de timp. De timpul necesar ca să înde- 
plinească unele formalitäfi pentru care primeşte o leafa. 
Dupa aceea, totul s-a sfîrșit. Încearcă să cauţi dreptate şi 
apărare într-un tirgusor murdar ca ăsta, aruncat la două 
sute de verste de orice cale ferată! De altfel, e si ridicol să 
te gindesti la dreptate, cînd orice silnicie e socotită de către 
societate ca un lucru înțelept si foarte necesar si, dimpotrivă, 


218 


orice act de clementa, cum ar fi o sentință de achitare, tre- 
zeste un sentiment de răzbunare nesatisfacuta ! 

A doua zi, dimineaţă, Ivan Dmitrici s-a dat jos din pat 
cu broboane de sudoare pe frunte. Inspaimintat, era convins 
că dintr-o clipă în alta ar putea să-l aresteze. Dacă pin- 
durile apăsătoare de ieri nu-l slăbesc, îşi zicea, înseamnă că 
au în ele un simbure de adevăr. Doar nu erau să-i vină în 
minte așa, din senin ! 

Prin fata ferestrelor lui a trecut, fara grabă, sergentul 
de stradă. Asta nu-i a bine... lată, doi indivizi s-au oprit 
în tăcere în fata casei. Oare de ce nu-și spun nimic?... 

Şi de atunci au început pentru Ivan Dmitrici zile și nopţi 
chinuitoare. ‘Toti oamenii care treceau prin fata ferestrelor 
sau intrau în curte i se păreau spioni sau detectivi. Pe la 
amiază, ca de obicei, trecea pe stradă ispravnitul, în trăsura 
lui cu doi cai. Venea de la moşia pe care o avea la mar- 
ginea oraşului şi se ducea la poliţie, dar lui Ivan Dmitrici i 
se părea, € că prea trecea repede şi prea avea o înfăţişare ciu- 
data: nici vorbă că se grăbea să dea de veste că în oraș își 
făcuse apariția un criminal primejdios. De cîte ori suna careva 
sau bătea în poartă, Ivan Dmitrici tresärea. Dacă la gazda lui 
fntilnea pe cineva necunoscut, fl prindea frica, iar cînd 
dădea cu ochii, pe stradă, de poliţişti sau de jandarmi, le 
zimbea și fluiera, ca să aibă aerul că nu-i pasă de ei. Nu 
dormea nopți în şir, asteptind sa- 1 aresteze, dar se _prefäcea 
că sforăie și geme prin somn, ca să creadă proprietăreasa că 
doarme dus. Dacă s-ar afla că nu doarme, ar zice că-l chi- 
nuiesc mustrarile de conştiinţă — un concludent cap de acu- 
zare ! Faptele ca şi logica sănătoasă, îi arătau că toată spaima 
lui era nefondată, simplă psihoză, si că, dacă ar privi lu- 
crurile mai larg, închisoarea n-ar trebui să-l inspaiminte, atita 
timp cit conștiința lui e curată. Dar cu cît judeca mai cu- 
minte și mai logic cu atit nelinistea lui sufletească sporea, 
devenea tot mai chinuitoare. I se întîmpla, ca în povestea cu 
pustnicul care, vrind să-şi nidice o chilioară într-o pădure 
sălbatică, a început să dea cu toporul, dar cu cit dădea mai 
amarnic cu atît pădurea se făcea mai deasă. Pina la urmă, 
văzînd că raţionamentul lui nu-i folosea la nimic, Ivan 
Dmitrici renunță la el și se lăsă pradă spaimei și deznădejdii. 

Din ziua aceea a început să trăiască tot mai izolat şi 
să se ferească de oameni. Dacă pînă atunci îi era uritä 


219 


slujba, acum îi ajunsese de-a dreptul nesuferită. Se temea 
să nu-i facă cineva o glumă proastă: să-i vire pe furis 
bani în buzunar $1 pe urmä sa-l denunțe că a luat mită, 
sau să comită singur vreo greşeală în scripte, egală cu o 
delapidare, sau să piardă bani străini... $i, ciudat, nicio- 
dată mintea lui nu fusese mai ascuțită $i mai inventiva ca 
acum : nu trecea zi să nu-şi scornească nenumărate şi felurite 
motive de a-și vedea libertatea şi onoarea grav amenințate. 
În schimb, interesul pentru lumea exterioară si pentru cărţi 
îi slăbise mult, iar memoria începuse să-l părăsească. 

Într-o zi — se desprimăvărase bine și se topise zăpada 
— în rîpa de lîngă cimitir s-au găsit două cadavre pe jumä- 
tate descompuse : o femeie batrina și un băiat, care prezentau 
urme de violență. În oraș nu se mai vorbea decît de cada- 
vrele acelea si de ucigașii necunoscuți. Ca să nu creadă 
cumva că el ar fi ucigașul, Ivan Dmitrici rătăcea pe străzi 
zîmbind, iar cînd se întîlnea cu vreun cunoscut, întîi pălea, 
apoi se înroșea şi începea să-și arate indignarea, afirmind 
că nu există crimă mai abjectă decît să-i ucizi pe cei slabi şi 
lipsiți de apărare. Dar toată această prefăcătorie l-a obosit 
curînd si, după ce a mai chibzuit, a hotărît că, în situaţia lui, 
cel mai bun lucru ar fi să se ascundă în pivnita proprietă- 
resei. A intrat in pivniţă si a stat acolo o zi, 0 noapte și 
încă o zi. Dar l-a răzbit frigul şi a doua zi, cînd s-a înserat, 
s-a strecurat pe furiș, ca un hot, în odaia lui. Pînă în zori 
nu s-a mişcat din mijlocul odăii, ascultind... Dis-de-dimineatä, 
înainte de a răsări soarele, au venit nişte sobari. Ivan Dmi- 
trici ştia foame bine că veniseră să dreagă soba din bucătărie, 
dar spaima îl facea să creadă că erau poliţiştii travestiti în 
sobari. A ieşit fncetisor din casă si, îngrozit, fără pălarie si 
fără surtuc, a luat-o la goană de-a lungul străzii. O haită 
de cîini s-a ţinut după el latrind, un mujic a strigat nu ştiu 
ce în urma lui, vintul a începur să-i yuiere pe la urechi, şi 
lui Ivan Dmitrici i se părea că silnicia lumii întregi se dez- 
länçuise împotriva lui şi-l urmărea... 

L-au prins, l-au adus acasă și au trimis după medic. Doc- 
torul Andrei Efimici, despre care vom vorbi mai târziu, i-a 
prescris comprese reci la cap şi apă de migdale amare. La 
plecare, a clătinat din cap cu tristeţe și i-a spus gazdei că 
n-o să mai revină, deoarece nu-i bine să împiedici oamenii 


220 


să-şi iasă din minți. Si, cum n-avea cu ce să se întrețină şi 
să-şi caute de sănătate, peste putin timp Ivan Dmitrici a fost 
dus la spital și internat în salonul de boli venerice. Însă nici 
acolo nu dormea nopţile, era nervos şi-i tulbura pe ceilalți 
bolnavi. Atunci, din ordinul lui Andrei Efimici, a fost mutat 
în salonul nr. 6. 

După un an, nimeni fn oraș nu-și mai amintea de Ivan 
Dmitrici. lar cărțile lui, aruncate claie peste grămadă în 
sania de sub sopronul proprietăresei, i le-au şterpelit băieții 
din mahala. 


IV 


Vecinul din stinga lui Ivan Dmitrici era, asa cum am 
mai spus, jidovul Moiseika, iar cel din dreapta un mujic 
gras, rotund ca un butoi, ou fafa timpä şi lipsită de orice 
expresie : un animal trîndav, lacom și murdar, care-şi pier- 
duse de mult facultatea de a gîndi si de a simți. Toată 
faptura lui duhnea respingator. 

Nikita, care făcea curat după el, îl bătea cumplit, pînă 
nu mai putea, fară să-și cruge pumnii. Dar ceea ce era 
mai grozav nu era că-l bătea — cu bătaia se deprinde omul 
— ci faptul că animalul acela abrutizat nu reacționa la 
lovituri nici măcar cu un scincet, cu un gest sau cu o 
clipire din ochi, ci numai se clătina, ca un butoi uriaş. 

Al cincilea și cel din urmă oaspete al salonului nr. 6 
era un tirgovet, fost sortator la oficiul postal, un bărbat 
blond, mărunţel şi slăbănog, cu obrazul blind, dar cam 
viclean. După ochii lui inteligenţi si calmi, cu cäutätura se- 
nina și veselă, părea un hitru, care ascunde o taină mare, 
dulce inimii lui. Tinea mereu cîte ceva ascuns sub pernă sau 
sub saltea, dar nu arăta nimănui. Și asta nu de frică să nu 
i se fure sau să nu i se ia, ci de rușine. Din cînd în cînd, 
se ducea pînă la fereastră, se întorcea cu spatele spre ceilalți, 
îşi prindea ceva pe piept şi, aplecindu-si capul, se uita să 
vadă cum îi sade. Dacă te-ai fi apropiat atunci de el, s-ar 


221 


fi ruşinat şi şi-ar fi smuls acel ceva de pe piept. Dar taina 
lui nu era greu de dezlegat. 

— Felicită-mă ! îi spunea el adesea lui Ivan Dmitrici. 
Ştii, m-au propus pentru ordinul Sf. Stanislav clasa a doua, 
cu stea. Clasa a doua nu se conferă decît străinilor, dar pen- 
tru mine, cine știe de ce, vor să facă excepţie. Zîmbea, ni- 
dicind din umeri nedumerit. ffi spun drept că nu mă as- 
teptam... 

— Nu ma pricep la chestiile astea, îi răspundea Ivan 
Dmitrici, fncruntat. 

— Dar ştii ce aş dori sa capăt mai curînd sau mai tir- 
ziu? urma fostul sortator, clipind cu viclenie din ochi. 
„Steaua polară“ suedeză. Și o s-o capăt! Da, e o decorație 
pentru care face să te dai peste cap: o cruce albă cu o 
panglică neagră. Strasnic de frumoasă ! 

Fără îndoială că nicăieri viaţa nu e atît de monotonă ca 
în salonul nr. 6. Dimineaţa, bolnavii, afară de paralitic si 
de mujicul cel gras, se spală în sală, într-un hirdau uriaș şi 
se şterg cu poalele halatului. Apoi își beau ceaiul în ceşti 
de tablă, pe care le aduce Nikita din corpul de clădire 
principal. Fiecare are dreptul la o singură ceașcă. La prînz 
li se dă ciorbă de varză acră şi un terci, iar seara terciul 
rămas de la prînz. Între mese, bolnavii stau culcati, dorm, 
se uită pe fereastră sau măsoară salonul în lung şi lat. $i tot 
aşa în fiecare zi. Pînă și fostul sortator de la poştă nu vor- 
beyte despre altceva decit despre decoraţiile lui. 

Fete noi se văd rar în salonul nr. 6. Doctorul nu mai 
primeşte de mult alţi nebuni, iar amatori de a vizita ospi- 
ciile nu sînt multi pe lumea asta. Doar o data la două luni 
vine bärbierul, Semion Lazarfci. Nu mai spun cum îi tunde 
pe nebuni, cum îl ajuta Nikita şi ce spaimă îi cuprinde pe 
toți cînd îl văd intrînd, totdeauna beat si cu zimbetul pe 
buze. 

Afară de bărbier, nimeni nu se mai arată în salon şi 
nebunii -sînt condamnați să-l vadă, zi după zi, numai pe 
Nikita. 

Totusi, de citva timp a inceput sa circule prin spital 
un zvon destul de ciudat, si anume că doctorul a început 
să facă vizite şi în salonul nr. 6. 


222 


Ciudat zvon ! 

Doctorul Andrei Efimici Reghin e un om admirabil în 
felul lui. Se zace că în tinerețe ar fi fost foarte credin- 
clos, că se pregătise chiar să se facă preot si că, după ce 
şi-a terminat liceul, în 1863, ar fi vrut să se înscrie la teo- 
logie. Dar tatăl lui, medic chinurg, l-a luat în rts şi i-a spus 
că dacă se face popă nu-l mai recunoaşte de fiu. Nu se ştie 
cit adevar era în toată povestea aceasta. Un lucm însă e 
sigur : însuși Andrei Efimici a mărturisit, $1 nu numai o dată, 
că n-a simțit nici o vocaţie pentru medicină şi, în general, 
pentru ştiinţele speciale. 

În orice caz, după ce a terminat medicina nu s-a făcut 
preot, nu s-a arătat a fi cucernic si la începutul carierei lui 
de medic semana tot atit de putin a fata bisericească, ca 
$1 acum. 

Andrei Efimici are un aspect päränos, grosolan şi greoi. 
Obrazul, barba, părul fepos și lins si trupul necioplit îl 
fac să semene cu un hangiu la drumul mare, mîncăcios, 
lacom și brutal. Fata i-e aspră, plină toată de vinigoare al- 
băstni, odhii Mici și nasul rogu. Fiind înalt şi lat în umeri şi 
mâinile şi picioarele fi sînt mari ; dacă ţi-ar repezi un pumn, 
te-ar face praf. Cu toate acestea, calcă uşor şi mersul i-e pru- 
dent, de parcă se tot furişează. Dacă te întâlnește într-un 
coridor Îngust, totdeauna se opreşte el întîi să-ți facă loc, si 
tot el îşi cere iertare, cu glas dulce şi subțire, nu gros, cum 
te-ai aştepta. Are pe git o mica umflatura, care-l împiedică să 
poarte guler scrobit, asa că umblă cu cămăși moi, de pinza 
sau de stambă. Si, în general, nu se poartă îmbrăcat ca un 
doctor. Un costum ţine la el cîte zece ani, orice haină nouă, 
pe care o cumpără de obicei de la vreo prăvălie ovreiască, 
pare tot atit de ponosită si de mototolită pe el ca si una 
veche. Cu același surtuc primește pacienţii, mănîncă şi face 
vizite, si asta nu din zgircenie, ci pentru că nu dă nici o 
atenție înfățișării sale. 

Cînd a venit Andrei Efimici în oraş să-și ia serviciul 
fn primire, „așezământul de caritate“ era într-o stare înspăi- 
mintatoare. În saloane, pe coridoare si chiar în curte, nu 
puteai să-ți tragi răsuflarea de duhoare. Personalul spitalului, 


223 


bărbaţi şi femei cu copiii lor dormeau prin saloane, la un 
loc cu bolnavii. Se plingeau că nu se mai poate trai de gin- 
daci, de plognite si de șoareci. La secţia chirurgicală erizipelul 
nu se mai termina. În tot spitalul nu erau decât două scalpele 
şi nici un termometru. În căzile de baie se țineau cartofii. 
Administratorul spitalului, lenjereasa și felcerul furau bol- 
navii. Cit despre predecesorul lui Andrei Efimici, se povestea 
că vindea pe furiș spirtul spitalului și că-şi făcuse un ade- 
vărat harem din infirmiere și bolnave. Oamenii din tirg 
cunoșteau cit se poate de bine aceste nereguli, ba unii le mai 
exagerau, dar în general le priveau cu nepăsare. Erau şi 
alții care le justificau, zicînd că spitalul era doar pentru 
oamenii de rînd şi pentru mujici, care n-aveau de ce se plinge, 
deoarece acasă la ei trăiau mult mai prost decît la spital şi 
că doar nu era să le dea fazani! Alţii găseau că numai ora: 
sul, fără ajutorul zemstvei, n-ar putea să întrețină în bune 
condiţii un spital, așa că să mulțumim lui Dumnezeu că-l 
avem şi pe ăsta, asa cum e. Pe de alta parte, tînăra gene- 
ratie a zemstvei nu se grabea să deschidă alt spital în oraș 
sau în județ, sub ouvint că oraşul avea deja unul. 

După ce a vizitat spitalul, Andrei Efimici a ajuns la 
concluzia că era o instituție imorală si cu totul dăunătoare 
sănătăţii locuitorilor. Cel mai cuminte lucru ar fi, şi-a zis 
el, să trimită bolnavii acasă şi să închidă spitalul. Dar s-a 
gîndit că, pentru a se lua aceasta hotärîre, n-ar fi de ajuns 
numai părerea lui și, mai ales, că n-ar folosi la nimic dacă 
alungi ticăloşia fizică şi morală dintr-un loc, ea se mută 
în altul. De aceea trebuie să aștepți pînă ce răul se stirpeste 
de la sine. Și, pe urmă, dacă oamenii și-au înjghebat un spi- 
tal şi-l rabdă asa cum este, înseamnă ca au nevoie de el. 
Prejudecätile şi toate murdăriile și ticăloşiile sint necesare, 
deoarece cu timpul se prefac în ceva folositor, aşa cum se 
preface bălegarul în cernoziom. De altfel, nici nu se află pe 
lume lucru bun care, la începutul începutului, să nu fi avut și 
părţile lui rele. 

După ce şi-a luat postul în primire, Andrei Efimici a 
rămas nepăsător față de dezordinea din spital. Le-a cerut 
doar oamenilor de serviciu şi infinmierelor să nu mai doarmă 
prin saloane şi a înzestrat spitalul cu două dulapuri cu in- 
strumente chirurgicale. Dar administratorul, lenjereasa, fel- 
cerul și erizipelul au rămas la locul lor. 


224 


Andrei Efimici iubea nespus de mult şi dreapta jude- 
cata, şi cinstea. Dar nu avea nici destulă energie şi nici in- 
credere în forța lui, ca să organizeze în preajma sa o viata 
întemeiată pe cinste şi pe dreapta judecată. Nu se price- 
pea să poruncească, să stăruie într-o hotärîre pe care ar fi 
luat-o, sau să oprească pe cineva de a face cum voia el. 
Parcă s-a jurat să nu ridice glasul niciodată și să nu folo- 
sească niciodată modul imperativ. Îi venea greu să zică 
„dă-mi“ sau „adă-mi“. Cînd voia să-și bea ceaiul sau să 
mănînce, tusea timid și îi spunea bucătăresei: „Cum aș 
face să beau un ceai?“ Sau: „Cum as face să mănînc 
ceva?“ Era peste puterile lui să-i spună administratorului 
să nu mai fure, sa-l dea afară, sau să desființeze postul 
acela inutil, adevărată sinecură. Cînd încerca cineva să-l 
înșele, sau să-l linguşească, sau îi dădea să semneze con- 
turi vădit măsluite, Andrei Efimici se înroșea ca racul, de 
parcă el ar fi fost autorul falsului și, totuşi, le semna. Cînd 
i se plîngeau bolnavii că rabdă de foame, sau că au ajuns 
batjocura infirmierelor, se rușina și îngăima, cu un aer 
vinovat : 

— Bine, bine, lasă că cercetez eu mai tirziu... Trebuie să 
fie vreo neînțelegere la mijloc... 

La început, Andrei Efimici muncea cu multă tragere de 
inimă. De dimineaţă şi pînă la prînz primea bolnavii, opera 
ba uneori făcea si pe mamoșul. Cucoanele spuneau despre 
el că e un medic foarte atent şi mare meşter în a dibui bolile 
de femei și de copii. Cu timpul, însă, meseria lui de doctor, 
monotonă și hotărît inutilă, a început să-l plictiseascä. Pri- 
mesti într-o zi 30 de bolnavi, a doua zi — ce să vezi? — vin 
35, a treia — 40, şi tot aşa, zi după zi, an după an. Nici 
mortalitatea nu scade si nici bolnavii nu încetează de a veni. 
Ca să dai un ajutor medical serios unui număr atit de mare 
de bolnavi într-un timp atît de scurt —- de dimineaţă și pina 
la prinz — e imposibil fiziceşte, așa că, fără să vrei, comiţi 
o inselatorie. În anul care s-a încheiat a consultat 12.000 de 
bolnavi, cu alte cuvinte a înşelat 12.000 de oameni. Și nici 
să spitalizezi pe toţi cei grav bolnavi nu se poate, deoarece 
există reguli, dar lipseşte știința. lar dacă laşi la o parte 
filozofia şi încerci să te fii cu de-amănuntul de reguli, cum 
fac ceilalți medici, atunci ai nevoie, înainte de toate, de 
curăţenie, de o bună ventilaţie, de hrană consistentă și de 


15 — Schițe şi nuvele — c. 1900 225 


ajutoare cinstite — nu de murdărie, de ciorbă cu varză 
acră stricată și de tilhari. 

Şi, la urma urmei, de ce să nu laşi omul să moară, dacă 
moartea e sfîrşitul firesc şi legitim al fiecăruia din noi? 
Cine trage vreun folos din faptul că negustorul X sau func- 
fionarul Y trăieşte cinci sau zece ani mai mult ? lar dacă 
iei în consideraţie si celălalt punct de vedere, că scopul me- 
dicinei e sa uşureze suferinţele, atunci te întrebi, fără să 
vrei: de ce să le usurezi? Mai întîi se zice că suferința îl 
duce pe om spre perfecțiune, şi apoi, dacă omenirea o să se 
deprindă să-şi aline într-adevăr suferințele cu hapuri si cu 
picături, fără îndoială că o să se lepede de religie şi de 
filozofie, în care nu găseşte numai un scut împotriva tuturor 
mizeriilor, dar chiar $i fericirea. Înainte de a muri, Puşkin 
a suferit chinuri înspăimîntătoare, iar bietul Heine a zăcut 
paralizat ani de zile. Atunci, de ce n-ar zăcea și un Andrei 
Efimici sau o Matriona Savișna oarecare, a căror viata 
searbada ar rămîne cu totul fără conţinut, ca a unei amibe, 
dacă n-ar avea parte şi de suferință ? 

Coplesit de asemenea gînduri, Andrei Efimici o lăsa mai 
domol cu munca și nu se mai ducea chiar în fiecare zi 
la spital. 


VI 


lată cum îi treceau zilele. De obicei, se scula pe la opt 
dimineaţa, se îmbrăca şi își bea ceaiul. Apoi intra în birou 
și începea să citească, sau se ducea la spital. Acolo, într-un 
coridor îngust şi mohorit, îl așteptau bolnavii veniţi la 
consultatie. Prin fata lor alergau grăbiţi gardienii şi infir- 
mierele, bocănind cu cizmele pe podeaua de cărămidă, treceau 
în halate bolnavi sfirsiti de suferință, şi tot pe acolo se sco- 
teau morţii și oalele de noapte. Era curent, copiii scinceau. 
Andrei Efimici știa că pentru bolnavii cu temperatura, pen- 
tru tuberculosi si, in general, pentru cei lesne impresionabili, 
mediul acela era cu totul nefavorabil. Dar ce putea el să 
facă ? În camera de consultaţii îl întâmpina felcerul Serghei 


226 


Sergheici, un bărbat scurt şi gras, cu obrazul puhav, tot- 
deauna curat și bărbierit. Cu mişcări domoale şi delicate, 
îmbrăcat cum era în haine noi şi largi, aducea mai curînd 
cu un senator decît cu un felcer. Avea o clientelă particulară 
întinsă, purta cravată albă și se considera mai priceput decît 
doctorul, care nu făcea clientelă. Într-un colt al odaii de 
primire era așezată o icoană mare în chivot, cu o candelă 
grea, iar alături, un analog cu o faţă alba. Pe pereţi atfrnau 
portrete de arhierei, o vedere a minastirii Sveatogorsk si 
cununi de albăstrele uscate. Serghei Sergheici era credincios şi 
tinea la practicile religioase si la obiectele sfinte. Icoana o 
cumpărase el, cu banii lui. În fiecare duminică, un bolnav 
pe care-l alegea citea un acatist, apoi însuși Serghei Sergheici 
trecea prin toate saloanele și le tamfia cu cädelnita. 

Bolnavi erau multi, iar timp putin, de aceea consultatia 
se mărginea la cîreva scurte întrebări, urmate de prescrierea 
vreunui medicament, cum ar fi alifia calmantă sau uleiul de 
ricin. Andrei Efimîci stătea pe scaun, cu capul sprijinit în 
pumn, rămânea pe gânduri și punea întrebările automat. 
Serghei Sergheici stătea si el pe scaun, își freca mifinile şi, 
din cînd în cînd, se amesteca în vorbă. 

— Jaca, zacem si îndurăm lipsuri, zicea el, pentru ca 
nu ne rugăm destul dumnezeului celui milostiv... Asta-i! 

În timpul cit consulta bolnavii, Andrei Efimici nu făcea 
nici un fel de intervenție chirurgicală. De mult se dezobis- 
nuise de operaţii si sîngele îl impresiona rău. Cînd trebuia 
să deschidă gura unui copil ca să i se uite în gât, si pacientul 
se pornea să fipe şi să se apere cu minutele, lui Andrei 
Efimici începeau să-i vuiască urechile, îl apuca ameţeala şi-i 
dădeau lacrimile. Atunci se grăbea să scrie rețeta și-i făcea 
semn femeii să-și ia copilul și să plece. 

Nu trecea mult şi Andrei Efimici se plictisea de timidi- 
tatea si de nerozia bolnavilor, de prezenţa cucernicului Ser- 
ghei Sergheici, de portretele de pe pereţi si de propriile lui 
întrebări, mereu aceleași în cei douăzeci de ani și ceva de 
carieră. Acum, după ce consulta cinci sau șase bolnavi, pleca 
acasă, lăsîndu-i pe ceilalți pe seama felcerului. 

Multumit ca, slavă domnului, nu mai avea de mult 
clientelă particulară, si că nu-l mai supăra nimeni, îndată 
ce ajungea acasă, Andrei Efimici se aseza la masa din 
birou şi se apuca de citit. De obicei citea foarte mult și cu 


227 


deosebiră plăcere. O jumătate din leafă o dădea pe cărţi, 
şi trei odai din cele şase cîte avea erau piine cu tomuri şi 
cu reviste vechi. Mai mult ca oricare îi plăceau cărţile de 
istorie și de filozofie. Lucrări privitoare la specialitatea lui 
nu prea citea, afară de revista Medicul, la care era abonat 
si pe care o "răsfoia totdeauna luînd-o de la coadă. Citea 
ceasuri întregi, fără să se întrerupă și fără să obosească. 
Şi nu citea repede și pe apucate, ca Ivan Dmitrici pe vre- 
muri, ci încet și cu atenţie, revenind asupra părţilor care-i 
plăceau sau pe care nu le înțelegea. Avea totdeauna lîngă 
el un clondir cu votcă și un castravete sau un măr murat, 
puse de-a dreptul pe postavul biroului, nu pe farfurie. La 
fiecare jumătate de oră, fără să-și ridice, ochii de „pe carte, 
îşi turna si bea cite un „păhărel de votcă, apoi, și tot fără 
să se uite, căuta pe pipăite castravetele si muşca o bu- 
catica din el. 

Cînd se făcea ora trei, se apropia încetișor de usa bu- 
cătăriei, tusea si întreba : 

— Dariuska, cum aș face să mănînc ceva ?... 

După o masă destul de proastă și gătită fără multă bă- 
taie de cap, Andrei Efimici se plimba prin odăi cu braţele 
la piept, adincit fn gînduri. Pendula bătea ora patru, apoi 
cinci, si el măsura Înainte odăile şi se gîndea. Din cînd în 
cînd scirtiia ușa de la bucătărie si în prag se ivea fata 
roșie și somnoroasă a Dariușkăi. 

— Andrei Efimici, oare n-ar fi timpul să vă aduc be- 
rea ? întreba ea, îngrijorată. 

— Nu, încă nu, îi răspundea el. Mai aştept... mai aştept... 

De obicei, spre seară, venea dirigintele poștei. Mihail 
Averianici, singurul om din oraș a cărui societate nu-l 
plictisea. Mihail Averianici fusese cindva ofiter de cavalerie 
şi moșier foarte bogat, dar scăpătase şi, silit de sărăcie, 
intrase spre batrinete slujbaş la departamentul poştei. Avea 
aerul unui om sănătos si vioi, glasul puternic și plăcut, 
obrajii încadraţi de favoriţi cărunţi, impunători ; era foarte 
manierat, bun si sensibil, dar prea impulsiv. Dacă se în- 
timpla ca vreunul din cetăţenii care veneau la poştă să | Pro- 
testeze sau să-l contrazică, sau numai să-și spună o părere, 
Mihail Averianici se fnrosea, începea să tremure din tot 
trupul si striga : „Să taci !* asa fel, încît oficiul poștal avea 
de mult reputația unei instituții cu care e mai bine să 


228 


n-ai de-a face. Mihail Averianici îl stima şi-l iubea mult pe 
Andrei Efimici pentru cultura lui întinsă şi pentru noblețea 
lui sufletească. Pe ceilalți cetăţeni ai tirgului îi privea de 
sus, ca pe niște subalterni. 

— Jata-ma! zicea el, intrînd. Bună ziua, dragul meu! 
Cred că te-ai cam plictisit de mine, nu-i asa ? 

— Dimpotrivă, îmi face plăcere, îi răspundea doctorul. 
Sint totdeauna fericit că te văd. 

Prietenii se așezau pe divanul din birou și fumau citva 
timp în tăcere. 

— Dariușka, oare cum am face noi să avem niște bere? 
întreba Andrei Efimici. 

Prima sticla o beau tot tacind, doctorul pe gînduri, 
Mihail Averianici cu zimbetul vesel al omului care are de 
povestit ceva grozav de interesant. Totdeauna cel care 
vorbea întîi era Andrei Efimici. 

— Mare păcat, începea el încet şi domol, clătinînd din 
cap, dar fără să se uite în ochii prietenului (de alfel, ni- 
ciodată nu se uita în ochii nimănui). Mare păcat, stimate 
Mihail Averianici, că în tîrgul nostru n-avem oameni care 
să știe să întrețină şi în același timp să guste o conversaţie 
inteligentă şi interesantă. Pentru noi e o mare pierdere. 
Nici chiar intelectualitatea noastră nu e în stare să se 
ridice deasupra banalităţii. Si te asigur că nivelul ei cultu- 
ral nu e cu nimic mai presus decît al păturii de jos. 

— Foarte adevărat! Sint de aceeaşi părere cu dum- 
neata. 

— Doar ştii și dumneata, urma doctorul încet, făcînd 
mereu pauze, că pe lumea asta totul e searbăd și fără im- 
portanță, afară de manifestările märeçe ale spiritului ome- 
nesc. Inteligența e aceea care determina net deosebirea 
dintre animal și om, care dovedeşte esența divină a aces- 
tuia din urmă și-i tine loc într-o oarecare măsură de ne- 
murire, care, de altfel, nici nu există. Drept corolar al pre- 
miselor de mai sus, inteligența e singurul izvor al desfă- 
tării. lar cum noi nu vedem și nu auzim în jurul nostru 
nici o manifestare a spiritului omenesc, înseamnă că sîn- 
tem lipsiţi de orice desfătare. E drept că avem cărți, dar 
slova scrisă nu poate înlocui viul grai și contactul cu se- 


229 


menii. Dacă îmi permiti să fac o comparaţie nu tocmai 
reuşită, cărțile sînt notele, iar viul grai muzica. 

— Foarte adevărat! 

Şi iarăşi se făcea tăcere. În vremea asta, Dariușka ieșea 
din bucătărie şi, sprijinindu-și obrazul în pumn cu un aer 
de tristețe idioata, se oprea în prag să asculte ce vorbeau 
cei doi. 

— Eh! ofta Mihail Averianici. Vrei inteligență la oa- 
menii din ziua de azi! 

Și începea să povestească ce viață frumoasă, interesantă 
şi veselă era altădată, ce intelectuali luminati erau în Rusia 
si ce mult preçuiau ei cinstea si prietenia. Dacă cereai bani 
împrumut de la cineva, fi-i dădea fără poliţă, iar faptul 
de a nu întinde o mînă de ajutor unui prieten în suferință 
era considerat ca o adevărata ruşine. Și ce călătorii, şi ce 
aventuri, şi ce batai!... Si ce camarazi, si ce femei! D-apoi 
Caucazul, ce ţinut nemaipomenit! lar nevasta unui co- 
mandant de batalion, o femeie ciudată, se îmbrăca în haine 
ofiteresti si pleca în fiecare seară în munţi, singură, fără 
însoțitor. Se vorbea că era în dragoste cu un cneaz 
„caucazian. 

— Maică Precistă !... ofta Dariuska. 

— Si ce se mai bea! Ce se mai mînca! Si ce liberali 
neînduplecaţi erau pe vremea aceea ! 

Andrei Efimiîci îl asculta, dar nu-l auzea. Își sorbea 
"berea, cu gîndul aiurea. 

— Mi se întîmplă de multe ori să visez că discut cu 
“oameni inteligenţi, zicea el pe neaşteptate, întrerupîndu-l 
pe Mihail Averianici. Tatăl meu mi-a dat o instrucție foarte 
‘fngrijita, dar, influenţat de ideile de-atunci, din vremea 
anilor 60, m-a silit să mă fac doctor. Dacă nu-l ascultam, 
cred că astăzi as fi fost în mijlocul mișcării intelectuale, 
profesor la vreo facultate, poate. Bineînţeles că nici inteli- 
genta nu e veșnică, ci trecătoare, însă dumneata ştii de ce 
mă atrage. Viaţa e o regretabilă capcană. Cînd omul care 
cugeta ajunge la maturitatea fizică si intelectuală, se simte 
fără să vrea ca într-o capcană, din care nu mai poate scăpa. 
Într-adevăr, datorită întîmplării e adus, fără voia lui, din 
neființă la viata... De ce ? Dacă vrea să afle rostul şi scopul 
existenţei, nimeni nu-i răspunde, iar dacă-i răspunde ci- 
neva, îi debitează absurdități. Dacă încearcă să bata, nu i 


230 


se deschide. Și, în cele din urmă, vine moartea — tot fără 
voia lui. După cum în închisoare condamnaţii, legaţi între 
ei prin nenorocirea comună, își simt sufletul mai ușurat 
cînd se văd laolaltă, tot așa şi în viata oamenii înclinați 
spre analiză și sinteză nu observă capcana dacă se adună 
şi-şi petrec timpul schimbînd între ei idei libere si îndrăz- 
nete. Din acest punct de vedere, inteligența e o voluptate 
fără pereche. 

— Foarte adevărat! fncuviinta Mihail Averianici. 

Fără să i se uite în ochi, încet si cu pauze, Andrei 
Efimici vorbea înainte despre oamenii inteligenți şi despre: 
conversațiile lor, iar Mihail Averianici îl asculta cu atentie,. 
încuviințind : „Foarte adevărat“. 

— Cum, dumneata nu crezi în nemurirea sufletului ? 
îl întreba deodată dirigintele poștei. 

— Nu, stimate Mihail Averianici. Nu cred şi n-am: 
nici un motiv să cred. 

— Îşi mărturisesc că şi eu mă cam îndoiesc, deşi am: 
impresia că n-o să mor niciodată. Îmi spun în gînd: 
cam fi vremea să te cari, moșule! Dar un glas dulce trai, 
şopteşte din adîncul sufletului: „Să nu crezi, n-ai sa 
mori !...* 

Pe la ora nouă şi ceva, Mihail Averianici se ridica şi 
pleca. În timp ce-și îmbrăca şuba în sală, zicea oftind : 

— Și cînd te gindesti în ce pustietate ne-a aruncat 
soarta ! Partea proastă e că aici o să si murim. Eh |... 


VII 


După ce-și conducea prietenul, Andrei Efimici se așeza 
iarăşi la birou şi iarăşi începea să citească. Liniştea serit, 
apoi liniștea nopții nu era tulburată de nici un zgomot, 
ŞI ai fi zis că însuși timpul se oprea şi încremenea îm- 
preună cu el deasupra cărții și că, afară de carte și de 
lampa cu abajur verde, nu mai exista nimic. În faţa inte- 
ligençei, chipul grosolan, de mujic, al doctorului se lumina 
de un zîmbet plin de duiosie si de entuziasm. Doamne, de 


23t 


ce nu e omul nemuritor? se întreba el. La ce mai există 
centrele nervoase, circumvolutiile cerebrale, văzul, auzul, 
geniul, dacă toate acestea sint osîndite să se prefacă în 
tarina, să se răcească o data cu scoarța pămîntului și apoi, 
împreună cu el, sa se invirta fără rost și fără sens în jurul 
soarelui, milioane și milioane de ani 2... Ca să se răcească 
şi pe urmă să se fnvirtä, nu era de loc nevoie să-l scoată 
pe om din neființă, cu mintea lui atotcuprinzătoare, aproape 
dumnezeiască, şi apoi, ca în batjocură, să-l prefacă în lut... 

Transformarea materiei! Dar e curată lasitate să te 
mingii cu acest surogat de nemurire ! Procesele incon- 
stiente care se petrec în natură sînt mai prejos chiar decît 
prostia omenească, deoarece în prostie există cel puţin 
conştiinţă $i voinţă, pe cîtă vreme in aceste procese nu 
există absolut nimic. Numai lasul care îşi pierde cumpatul 
inaintea morții şi se înfricoșează, numai el se poate min- 
glia cu gîndul că trupul lui dupa moarte va trai in iarbă, 
in piatră sau într-o broască... A te crede nemuritor pentru 
că vei intra în procesul de transformare a materiei e tot 
atît de absurd ca și cînd ai prezice un viitor strălucit cutiei 
de vioară, după ce vioara cea scumpă s-a făcut leat 
şi nu mai e bună de nimic. 

Cînd bate pendula, Andrei Efimici se lasă „pe speteaza 
fotoliului și închide ochii, ca să se poată gîndi în voie. Sub 
impresia ideilor atrăgătoare din carte, aruncă o privire 
asupra propriului său trecut şi asupra prezentului. Trecutul 
e trist, și cel mai bun lucru ar fi nici să nu te mai gin- 
desu la el, iar prezentul e întocmai ca trecutul. Andrei 
Efimici ştie că în timp ce gîndurile lui zboară în jurul 
soarelui împreună cu pămîntul răcit, alături de locuința 
medicului, în corpul principal al spitalului, bolnavii se 
zbat în chinurile bolii, în mizerie și în murdărie. Poate ca 
unii nu dorm i se războiesc cu păduchii, alții se îmbol- 
năvesc de erizipel sau gem din pricina pansamentului le- 
at prea strîns, Dar poate că joacă cărţi cu infirmierele şi 
cană votcă... În cursul anului care a trecut, el a înşelat 
12.000 de oameni, și asta numai pentru că toată rinduiala 
spitalului e clădită, ca și acum douăzeci de ani, pe hotie, 
pe certuri, pe intrigi, pe favoritism şi şarlatanie murdară, 
făcînd din această instituție un asezamint imoral si cit se 
poate de dăunător pentru sănătatea cetăţenilor. Stie, de 


232 


asemenea, că în salonul nr. 6, îndărătul gratiilor, Nikita 
stilceste bolnavii în bătăi si că Moiscika umblă în fiecare 
zi prin oraș $i cerseste. 

Pe de alta parte, Andrei Efimici mai știe, şi încă foarte 
bine, că în ultimii douăzeci și cinci de ani medicina a 
făcut progrese uimitoare. Pe cînd era student i se părea 
că n-o să treacă mult şi medicina o să aibă soarta alchimiei 
şi a metafizicii. Acum însă, din tot ce citește, îşi dă seama 
de paşii uriași pe care-i face. Si nu e numai mirat, ci de-a 
dreptul entuziasmat. Şi cu drept cuvînt: cîte descoperiri 
strălucite nu s-au făcut! O adevărată revoluție! Datorită 
antisepsiei, se fac astăzi operaţii pe care marele Pirogov 
le socotea cu neputinţă chiar în viitor! Medicii de zemstvă 
au curajul să facă rezecţia articulației genunchiului ; ; dintr-o 
sută de laparatomii, numai una se întîmplă să fie mortală, 
iar litiaza e socotită un fleac, despre care nici nu se mai 
publică nimic. Sifilisul se vindecă radical. Dar teoria eredi- 
tatii, hipnotismului, descoperirile lui Pasteur si Koch, igiena, 
cu rezultatele ei sprijinite pe statistici, dar medicina noas- 
tră rusă, practicată de zemstvă? Psihiatria, cu actualele ei 
clasificări, cu metodele noi de a pune diagnosticul și de a 
vindeca, este, în comparaţie cu ceea ce a fost, un adevă- 
rat Elbrus1! Nebunii nu mai sînt trataţi cu dușuri reci si 
nu mai sînt puşi în cămașă de forţă. Dimpotrivă, toată lu- 
mea se poartă cu ei omeneste și chiar, dupa cum scriu 
revistele, 1i se organizează spectacole si baluri. Andrei Efi- 
mici își dă seama că mizeria din salonul nr. 6, avind în 
vedere progresele medicinii, nu e cu putință decît într-un 
tirgusor ca acesta, aruncat la două sute de verste depărtare 
de orice cale ferată, unde şi primarul şi consilierii sînt 
aproape analfabeți şi îşi închipuie că medicul nu e decît 
un vrăjitor, în cuvîntul căruia trebuie să ai o încredere 
oarbă, chiar daca ţi-ar turna plumb topit pe git. Oriunde 
în alta parte, presa și cetățenii de mult ar fi facut praf 
această mica Bastilie. 

„Ei şi? se întrebă Andrei Efimici, deschizind ochii. Ce 
folos avem din toate acestea? Există și antisepsic, îl avem 
si pe Koch, şi pe Pasteur, dar în fond nu s-a schimbat 
nimic. Procentul de îmbolnăviri și mortalitatea au rămas 


1 Cel mai inalt virf din munţii Caucaz. 


233 


aceleași. Nebunilor li se organizează baluri si spectacole, 
totuși nu sînt lăsați liberi. Prin urmare, toate-s vorbe goale, 
toate-s fleacuri şi, de fapt, nu este nici o deosebire între 
spitalul meu și cea mai bună clinică vieneză.“ 

Totuși un sentiment de amărăciune si de invidie parcă 
il împiedică să rămînă indiferent. Fără îndoială, totul e 
din pricina oboselii. Îşi lasă capul greu pe carte, ÎȘI pune 
mîinile sub obraz ca să-i fie mai moale şi își zice, în gînd : 

„Sint în serviciul unei instituţii care nu face decît rău 
si primesc leafă de la oamenii pe care-i insel. Prin urmare, 
sînt un om necinstit. La drept vorbind, eu nu reprezint 
nimic, nu-s decît o părticică dintr-un rău social indispen- 
sabil. Toţi funcționarii din județ nu fac decit rău societăţi: 
si primesc leafă de pomană... Prin urmare, nu eu sînt vi- 
novat de necinstea mea, ci vremurile... Dacă m-aș fi născut 
cu două sute de ani mai tirziu, aș fi fost altfel de om...“ 

Cînd pendula bate ora trei, Andrei Efimici stinge lampa 
şi se duce în dormitor. Dar nu-i este somn. 


VIII 


Cu vreo doi ani în urmă, consiliul zemstvei se arătase 
generos si hotarise, pina la deschiderea unui spital jude- 
jean, să acorde spitalului orăşenesc o sumă de trei sute 
de ruble pe an, sub formă de ajutor în vederea sporirii 
personalului medical. Drept urmare, medicul județean Ev- 
gheni Feodorici Hobotov fusese angajat ca medic ajutor 
al lui Andrei Efimfci. Era un bărbat tînăr — nu avea nici 
treizeci de ani — înalt, brun, cu pomeţii largi si cu ochii 
Mici, semn că strămoşii lui fuseseră de neam străin. Ho- 
botov sosise în oraș fără un ban, în buzunar, doar cu un 
geamantănaş și cu o femeie tînără și urîtă, pe care o dă- 
dea drept bucătăreasă. Femeia avea un copil la sîn. Ev- 
gheni Feodorici purta şapcă şi cizme înalte, și iarna, cojoc. 
Cum a venit, s-a împrietenit cu felcerul Serghei Sergheici 
si cu casierul. De ceilalți slujbaşi se ținea mai la distanţă, 
spunînd, cine știe de ce, că erau aristocrați. In biblioteca 


234 


lui nu avea decît o singură carte: Cele mai noi rețete ale 
clinicilor vieneze pe anul 1881. Cînd trebuia să viziteze 
un bolnav, lua cu el şi cărticica aceea. Seara se ducea la 
club și juca biliard ; jocul de cărți nu-i plăcea. În discuţii 
întrebuința expresii ca: „ce mai harababurä !“, „mantifolie 
cu oțet“, „încurcă itele !“ și altele la fel. 

La spital venea de două ori pe săptămînă, făcea vizita 
bolnavilor din saloane si primea noi pacienţi. Se indigna 
de lipsa oricărei antisepsii $1 era împotriva ventuzelor sca- 
rificate, dar nu lua nici o măsură de îndreptare, de frică 
să nu-l jigneascä pe Andrei Efimici, pe care îl socotea drept 
un șarlatan batrin, îl bănuia că ar avea bani multi, puşi 
deoparte și, în taină, îl invidia. Ar fi fost bucuros să-i 
poată lua locul. 


IX 


Într-o seară de primăvară, pe la sfîrșitul lui martie, cînd 
zăpada se topise și în grădina spitalului cîntau graurii, 
Andrei Efimîci ieși să-l petreacă pînă la poartă pe dirigin- 
tele poștei. Tocmai atunci intra în curtea spitalului ovreiul 
Moiseika, întorcîndu-se de la cersit. Era fără căciulă si cu 
picioarele goale în galoși, iar în mînă ţinea un sacusor cu 
pomana căpătată. 

— Dă-mi o copeică! îi ceru el doctorului, zimbind şi 
tremurînd de frig. 

Andrei Efimici, care nu refuza pe nimeni niciodată, fi 
întinse un ban de zece copeici. 

„Săracul, poate să răcească pe umezeala asta!“ îşi zise 
doctorul, uitîndu-se la picioarele goale ale lui Moiseika, cu 
gleznele subțiri şi roșii. 

Si, împins de un sentiment de milă, si în același timp 
de scîrbă, intră după evreu în pavilion, uitîndu-se cînd la 
chelia, cînd la gleznele lui. Văzîndu-l pe doctor, Nikita 
sări de pe grămada lui de boarfe și-și luă poziția milita- 
rească. 


235 


— Bună seara, Nikita, fi zise Andrei Efimici cu blindete. 
Cum am face să dăm evreului ăstuia niște cizme? Altfel 
poate să răcească... 

— Am înţeles, înălțimea-voastră ! O să-i raportez admi- 
nistratorului. 

— Te rog. Vorbeşte cu el în numele meu. Spune-i că 
l-am rugat. 

Uşa care dădea din sală în salon era deschisă. Ivan 
Dmitrici, care stătea culcat, se ridică într-un cot si, cu o 
mutră speriată, începu să asculte vorbele străinului, în care 
îl recunoscu pe doctor. Furios, sări din pat si, roșu de 
minie și cu ochii ieşiţi din orbite, päsi grabit în mijlocul 
salonului. 

— A venit doctorul, fraților! strigă el, izbucnind în 
hohote de ris. În sfîrşit! Ura, prieteni, domnul doctor a bi- 
nevoit să ne facă o vizită! Spurcăciune blestemată ! urlă 
apoi şi, cu o furie pe care nu i-o mai văzuseră pînă atunci 
pacienţii salonului, batu din picior. Ticălosul asta trebuie 
ucis! Nu, nu-i destul să-l ucidem. Trebuie să-l înecăm în 
privată ! Asta-i! 

Auzind asemenea vorbe, Andrei Efimici își virt capul 
în odaie şi-l întrebă, cu blindere : 

— De ce? 

— De ce? răcni Ivan Dmitrici, apropiindu-se amenin- 
fator şi stringindu- si, nervos, halatul pe el. De ce, întrebi ? 
Pentru că esti un hoţ! suiera apoi printre dinți, cu scirba, 
quguindu-si buzele, de parcă se pregătea să-l scuipe. Eşti 
un sarlatan! Un călău! 

— Linisteste-te, îl rugă Andrei Efimici, zimbind cu un 
aer vinovat. Te rog să mă crezi că n-am furat niciodată ni- 
mic. Cit despre celelalte învinuiri, am impresia că eyagerezi. 
Văd că eşti supărat foc pe mine. Dar linisteste-te, te rog, 
si, dacă poti, spune- -mi fără înconjur : cu ce te-am supărat? 

— De ce mă fii aici? 

— Pentru că eşti bolnav. 

— Bine, să admitem că sînt bolnav. Dar zeci și sute de 
nebuni se plimbă nesuparati și asta pentru că ipnoranța 
voastră nu € în stare să-i deosebească de cei sănătoși. Adică 
de ce nenorocifii aştia și cu mine trebuie să ne chinuim 
aici pentru toți, ca nişte fapi ispasitori ? Din punct de ve- 
dere moral, dumneata, felcerul, administratorul și toată 


236 


șleahta voastră de ticalosi sinteti cu mult mai prejos ca ori- 
care dintre noi. $i, atunci, mă întreb: de ce pe noi ne-au 
zavorit aici, $1 pe voi nu? Unde găseşti vreo logică în asta? 

— Morala şi logica n-au ce căuta aici. Totul depinde 
numai de întîmplare. Cel pe care au pus mina sta dupa 
gratii. Cel pe care nu — se plimbă nesuparat. Asta c tot. 
Dacă eu sînt doctor, iar dumneata bolnav, asta n-are nici 
o legătură nici cu morala, nici cu logica. E o întîmplare ca 
oricare alta. 

— Prostia asta eu n-o pricep... bombăni încet Ivan 
Dmitrici, asezindu-se pe pat. 

In vremea asta, Moiseika, pe care Nikita nu-l perchezi- 
tionase de rușinea doctorului, își înșira pe pat felioarele de 
pîine, hîrtiutele şi oscioarele. Tremurind înainte de frig, 
începu să mormaie ceva pe ovreieste, tărăgănat. Îşi închi- 
puia, desigur, că-și deschisese taraba. 

— Lasă-mă să ies de aici? se rugă Ivan Dmitrici, cu 
tremur în glas. 

— Nu pot. 

— De ce nu poţi? De ce? 

— Pentru că nu stă în puterea mea. Gindeste-te, ce ai 
folosi dacă ţi-aş da drumul ? Din partea mea, poţi să pleci 
oricînd, dar or să te prindă cetăţenii sau poliţia și or să te 
aducă înapoi. 

— Da, aşa-i, ai dreptate... bombani Ivan Dmitrici, fre- 
cindu-si fruntea. E îngrozitor ! Si atunci, ce sa fac ? Ce? 

Lui Andrei Efimici îi plăcu fata lui tînără $1 inteligenta, 
ca și glasul lui. Simţi deodată nevoia să-i „spună cîteva cu- 
vinte de mingfiere, să-l liniștească. Se açezä lîngă el pe pat, 
se gîndi putin şi-i zise : 

— Mă întrebi ce să faci ?... Cel mai bun lucru, în situația 
dumitale, ar fi să fugi. Din păcate însă, asta nu ti-ar ajuta 
la nimic. Te-ar prinde... Cînd societatea a hotărît să se 
apere de criminali, de nebuni şi, în general, de oamenii 
primejdioşi — n- -ai ce-i face! Aşa că nu- “Hi rămîne decît să 
te resemnezi si să te deprinzi cu gindul că sederea dumitale 
aici e necesară. 

— Dar nu foloseşte nimănui ! 

— O dară ce există închisori şi ospicii, trebuie să stea 
cineva în ele! Dacă nu dumneata, atunci eu, şi dacă nu 
eu, atunci altcineva. Bineînţeles că într-un viitor îndepărtat, 


237 


cînd n-or sa mai existe închisori si ospicii, atunci n-or să 
mai existe nici gratii la ferestre, nici halate. Si nu mă indo- 
iesc ca, mai curînd sau mai tîrziu, o să vină si vremea aceea. 

Ivan Dmitrici zimbi ironic. 

— Dumitale îți arde de glumă, zise, clipind din ochi. 
Unor oameni ca dumneata şi ca ajutorul dumitale Nikita 
putin le pasa de viitor. Totuşi, te asigur, stimate domn, că 
vor veni și timpuri mai bune. Poate că nu ştiu sa mă ex- 
prim, si n-ai decît să rizi de mine daca vrei, dar sînt sigur 
că or să strălucească zorile unei vieţi noi, că o sa triumfe 
dreptatea, și atunci... atunci o să fie sărbătoare si pe ulița 
noastră ! Eu n-o să mai apuc zilele acelea, o să mor... dar 
or să le apuce stranepotii altora... Îi salut de pe acum din 
tot sufletul și mă bucur pentru ei! Înainte? Dumnezeu să 
vă ajute, prieteni ! Ivan Dmitrici se ridică în picioare, întinse 
braţele spre fereastră si, cu ochii strălucitori, urmă cu adinca 
emoție : De aici, de după gratiile acestea, vă binecuvintez ! 
Trăiască dreptatea ! Ura! Da, mă bucur pentru voi... 

— Nu văd nici un motiv de bucurie, zise Andrei Efi- 
mici, căruia gestul lui Ivan Dmitrici i se păruse teatral, și 
totuși îi plăcuse. N-or să mai existe puşcării şi ospicii, iar 
dreptatea o sa triumfe, cum ai binevoit să spui. Aşa-i! Cu 
toate acestea, mersul vieţii n-o să se schimbe, legile naturii 
or să rămînă aceleași. Oamenii vor zăcea, ca şi acum, vor 
fmbatrini și vor muri. Oricît de strălucitori vor fi zorii vieţii 
noi, pînă la urmă tot or să te bage în sicriu şi or să te-arunce 
în groapă! 

— Dar nemurirea ? 

— Lasă fleacurile ! 

— Bine, dumneata nu crezi, dar eu cred. Un erou al 
lui Dostoievski sau Voltaire, nu mai ştiu bine, spune undeva 
că, dacă n-ar fi fost Dumnezeu, oamenii l-ar fi născocit. În 
orice caz, eu sînt adînc convins că, dacă nu există nemurire, 
mai curînd sau mai tîrziu mintea omenească 0 s-o inven- 
teze ! 

— Frumos ai spus! zise Andrei Efimici, zîmbind cu pla- 
cere. Minunat lucru e să poţi crede! Cu o credință ca a 
dumitale, viața ţi s-ar părea un paradis chiar dacă te-ar 
zidi într-un perete! Ai studiat pe undeva, nu-i așa? 

— Da, am urmat o facultate, dar n-am terminat-o. 


238 


— Dumneata esti un om care gindesti, care le pătrunzi 
toate. În orice împrejurare îţi poţi găsi liniştea în dumneata 
însuți. Cugetarea liberă şi ascuţită, care caută să pătrundă 
înțelesul vieţii, ca si disprețul total față de framintarea stu- 
pidă a omenirii, iată două bunuri neprețuite, mai presus 
de care omul nu cunoaște altele. Și dumneata poți să te 
bucuri de ele chiar dacă ai trăi într-o puşcărie cu trei rin- 
duri de gratii! Diogene stătea într-un butoi, era însă mai 
fericit decît toți regii pămîntului. 

— Diogene al dumitale era un mare gogoman, se în- 
cruntă Ivan Dmitrici. Ce-mi tot spui mie de Diogene și de 
înţelesul vieții ? se înfurie el deodată, sărind în picioare. 
Mie mi-e dragă viata, mi-e dragă la nebunie! Sufăr de 
mania persecuției, sînt veşnic chinuit de o frică apăsătoare, 
şi, totuși, sînt clipe cînd mă prinde setea de viață si atunci 
mă tem să nu-mi pierd minţile. Grozav vreau să trăiesc, 
grozav ! 

Şi, tulburat, începu să se plimbe prin salon. Apoi urmă, 
coborînd glasul : 

— Cind mă las în voia visurilor, mi se întîmplă de 
multe ori să am halucinaţii. Mi se pare că vin la mine tot 
felul de oameni, aud glasuri, aud muzică, apoi parcă mă 
plimb prin pădure sau pe malul mării, și atunci mă apucă 
un dor nebun de forfotă, de framintare... Spune-mi, te rog, 
ce mai e nou? îl întrebă pe doctor. Ce se mai aude? 

— Vrei să știi ce se întîmplă în oraş, sau asa, în ge- 
neral ? 

— Ei, spune-mi întîi vestile din oraş şi pe urmă pe 
celelalte. 

— Ce să-ți spun? În oraş e o plictiseală inspaiminta- 
toare... N-ai cu cine să schimbi o vorbă. Aceeași oameni 
pe care-i ştii. Ba nu, a sosit de curînd un medic nou, unul 
Hobotov, un bărbat tînăr. 

— Știu, asta s-a întîmplat pe vremea cînd eram încă 
liber. E un badaran, nu ? 

— Da un om incult. Un lucru mi se pare ciudat... După 
toate aparențele, în capitalele noastre viata intelectuală e 
în plina evoluţie, n-ai zice că stagnează. Așa că ar trebui 
să existe $i oameni adevăraţi. Ei bine, nu ştiu cum se face 
că ni se trimit niște exemplare care nu merită nici să te 
uiţi la ele! Ce să-ţi spun, oropsit tîrg! 


239 


— Oropsit, asa-i! oftă Ivan Dmitrici, apoi începu să 
rida. Si altceva ? Ce scriu ziarele, ce scriu revistele ? 

În salon era întuneric. Doctorul se ridică şi, în picioare, 
începu să-i spună ce scriau ziarele din străinătate si din 
Rusia şi care erau noile curente de idei. [van Dmitrici îl 
asculta cu atenţie şi, din cînd în cînd, îi punea cîte o în- 
trebare. Dar, ca si cum şi-ar fi adus aminte de ceva înspăi- 
mintator, se apucă pe neașteptate cu mifinile de cap şi se 
aruncă pe pat, cu spatele la doctor. 

— Ce-i cu dumneata? îl întrebă Andrei Efimtci. 

— Gata, nu mai scoţi o vorbă de la mine! îi răspunse 
Ivan Dmitrici, cu grosolănie. Lasa-ma în pace ! 

— Dar de ce? 

— Ti-am spus o data să mă lași în pace! Ce naiba 
mai vrei ? 

Andrei Efimici ridică din umeri, ofta şi ieşi. În timp ce 
trecea prin sală, îi spuse lui Nikita : 

— Cum am face să mai dereticăm puţin pe aici? Al 
dracului mai duhneste !... 

— Am înțeles, înălțimea-voastră ! ! 

„Tiînăr simpatic ! îşi zicea Andrei Efimici, îndreptindu-se 
spre locuința lui. De cînd sînt aici, cred că e cel dintfi om 
cu care se poate sta de vorbă. Judecă sănătos și-l intere- 
sează numai lucrurile serioase.“ 

Mai tîrziu, în timp ce citea ca de obicei, si chiar după 
ce se culcă, nu se gîndi decît la Ivan Dmitrici. A doua zi 
dimineaţă, îndată ce se trezi, îşi aminti că făcuse cunoştinţă 
în ajun cu un bărbat inteligent si interesant, si se hotărî 
să mai treacă pe la el, cu prima ocazie. 


X 


Ivan Dmitrici zăcea culcat în aceeaşi poziţie ca si aseară, 
ţinîndu-se cu miinile de cap. Nu i se vedea fata. 

— Bună ziua, prietene, zise Andrei Efimici. Nu dormi? 

— Mai intii nu fi-s prieten, bombani Ivan Dmitrici cu 
nasul În pernă, si al doilea, degeaba îți baţi capul, că n-ai 
să scoţi de la mine nici un cuvinţel ! 


240 


— Curios... ingina Andrei Efimici, stingherit. Ieri am 
discutat amîndoi aşa de liniştit, dar deodată te-ai supărat 
nu știu de ce şi n-ai mai vrut să vorbeşti... Poate ca am 
spus vreo vorbă nepotrivită, sau poate că părerile mele sînt 
în contradicție cu ale dumitale... 

— Degeaba, că tot nu te cred, zise Ivan Dmitrici și, 
ridicîndu-se, se uită la doctor cu ironie, dar şi cu „neliniște. 
Avea ochii roșii. Te sfătuiesc să te duci şi să _Spionezi pe 
alții. Cu mine nu-ţi merge! Am înțeles eu încă de ieri cu 
ce ginduri mi-ai venit ! 

-- Ce ciudagenii îţi mai trec prin minte! zimbi docto- 
rul. Prin urmare, îţi închipui că-s un spion ? 

— Da, asa îmi închipui... Spion, sau doctor căruia i-am 
fost dat pe seamă să mă _iscodeascä, nu-i acelaşi lucru ? 

— Doamne, iartă-mă că ţi-o spun, dar anapoda mat 
esti! 

Si, clătinînd din cap cu dojană, doctorul se așeză pe 
scäunasul de lîngă pat. 

— Să admitem că ai dreptate, urmă el. Să admitem că 
vreau să-ţi surprind vreo vorbă, ca să te dau înapoi pe 
mina poliţiei. După asta, te arestează $i pe urmă te judecă. 
Dar te întreb : oare la arest sau la închisoare ai să te simţi 
mai prost decit aici? Şi chiar dacă te-ar deporta, sau te-ar 
trimite la muncă silnică, nu cred că ai duce-o mai rau ca 
în salonul ăsta... Atunci, de ce să-ți fie frică? 

Se vede că vorbele doctorului îl impresionaseră pe Ivan 
Dmitrici. Se ridică şi se aseza pe pat, mai liniştit. 

Era ora patru trecute, cînd, de obicei, Andrei Efimict 
se plimba prin odăi şi Dariuşka îl întreba dacă n-ar fi 
vremea să-i aducă berea. Afară era senin şi linişte. 

— Am ieşit să mă plimb puţin după masa, și, ce mi-am 
zis? Ja sa trec si pe la dumneata, spuse doctorul. A venit 
primăvara. 

— În ce lună sîntem? În martie, nu-i așa? întrebă Ivan 
Dmitrici. 

— Da. Sfîrşivul lui martie. 

- E noroi afară? 

-— Nu prea. În grădină s-au si zbicit cărările. 

— Acum ar fi plăcut să te sui într-o birja şi sa faci o 
plimbare undeva, afară de oraș, zise Ivan Dmitrici, frecîn- 
du-si ochii înroșiţi, de parcă atunci s-ar fi trezit din somn. 


16 — Schițe şi nuvele — €. 1900 249 


După aceea sa te întorci acasă, într-o odaie caldă si primi- 
toare, Și... și un doctor cumsecade să-ți vindece durerile 
de cap... De mult n-am mai trait si eu ca oamenii! Aici e 
mizerabil ! Îngrozitor de mizerabil ! 

După tulburarea din ajun, părea obosit, istovit, și fără 
prea mult gust de vorbă. Îi tremurau degetele şi se vedea 
dupa faţă că-l durea capul. 

— Între odaia caldă și primitoare la carte te gindesti si 
salonul ăsta nu-i nici o deosebire, zise Andrei Efimici. Li- 
nistea si multumirea le aflăm în noi înșine, nu în afara 
noastră. 

— Cum vine asta ¢ 

— Omul de rînd asteaptä să-i vină binele sau răul din 
afară, adică de la o birjă sau de la odaia cea plăcută, pe 
cînd cel care cugeta — de la el însuşi. 

— Eu zic să te duci să predici filozofia asta în Grecia, 
unde e cald şi miroase a portocale. Aici, nu-i prieste clima. 
Cu cine am vorbit despre Diogene? Nu cumva cu dum- 
neata ? 

— Ba chiar cu mine, ieri. 

— Diogene n-avea nevoie de odaie caldă, pentru că 
Grecia e o ţară plină de soare. Să tot stai culcat în poloboc 
si să maninci masline și mandarine! Dar dacă ar fi trebuit 
să trăiască în Rusia, atunci, nu în decembrie, ci chiar în 
mai s-ar fi rugat să-l primească cineva în casă! L-ar fi dat 
gata frigul... 

— Nu. Frigul, ca orice durere de altfel, poți să nu-l 
simți. Marc Aureliu a spus: „Durerea nu e altceva decît 
reprezentarea vie a durerii. Încearcă prin puterea voinţei 
tale să te lepezi de această reprezentare, alung-o, nu te mai 
plinge — şi durerea o să dispară.“ Și asta e perfect ade- 
vărat. Omul înțelept sau, mai simplu, omul care gîndeşte, 
care caută să pătrundă pînă în miezul lucrurilor, se deose- 
beste de ceilalți muritori tocmai: prin aceea că disprețuiește 
suferința : el e totdeauna mulțuinit şi nimic nu-l impre- 
sionează. 

— Prin urmare, eu sînt un idiot că sufăr, că-s veșnic 
nemulțumit si că nu pot să rămîn nepăsător în faţa ticăloşiei 
omenești ! 

— Foarte rau. Daca ai căuta să aprofundezi lucrurile 
mai des, ţi-ai da seama de nimicnicia fenomenelor din afară, 


242 


care ne tulbură atita. Omul trebuie să năzuiască spre o înţe- 
legere cit mai deplină a vieţii. In asta cred că stă adevărata 
fericire. 

— Înțelegerea cit mai deplină... se încruntă Ivan Dmitrici. 
Fenomene din afară, fenomene dinăuntru... Iarta-ma, dar asa 
ceva eu nu înțeleg. Eu știu una și bună, zise, ridicîndu-se 
în picioare şi aruncînd spre doctor priviri furioase. Ştiu că 
dumnezeu m-a făcut din sînge cald şi din nervi. Asta-i! 
Si țesutul organic, dacă e viabil, trebuie sa reacționeze la 
orice excitație. Și uite, eu reactionez! La durere răspund cu 
lacrimi şi cu lamentări, la ticăloșie — cu indignare si la 
monstruozitate — Cu scirba. După mine, tocmai asta în- 
seamnă viata. Cu cît un organism e mai inferior cu atît 
e mai puţin sensibil si cu avit reacţionează mai slab la exci- 
taţii. Şi, dimpotrivă, cu cît e mai superior cu atît e mai re- 
ceptiv şi reacţionează mai energic. Cum de nu le ştii toate 
astea ? Esti doctor si nu cunosti lucruri atît de elementare! 
Ca să dispretuiesti suferința, ca sa fii veșnic mulțumit şi să 
priveşti totul cu nepăsare, trebuie să fii în halul ăstuia — 
şi Ivan Dmitrici arătă spre mujicul cel gros, înecat în gră- 
sime — sau să te calesti atît de mult în suferință încît să 
ajungi _nesimyitor, adicä, cu alte cuvinte, să încetezi de a 
mai trăi. lartă-mă, dar eu nu-s nici „înțelept, nici filozof, 
fncheie Ivan Dmitrici, enervat, si nici nu ma pricep in 
chestii de astea. De altfel, nici nu-s în stare să rationez. 

— Dimpotrivă, raţionezi admirabil. 

— Stoicii, pe care-i parodiezi dumneata, au fost oameni 
extraordinari, dar învăţătura lor a încremenit pe loc încă de 
acum două mii de ani, n-a mai făcut un pas înainte și 
nici n-o să mai facă, pentru că nu e practică şi nu se po- 
triveste cu viața. A avut trecere numai la o infima minori- 
tate, adică la oamenii care își petreceau viata cercetind și 
buchisind tot felul de învățături, dar marea majoritate n-a 
înțeles-o. O învățătură care propovaduieste nepăsarea faţă 
de bogăție si de bunul trai si disprețul faţă de suferință 
şi de moarte nu e de loc pe înţelesul marii majorități, pen- 
tru Simplul motiv că cei multi n-au cunoscut niciodată 
bogăţia si n-au simțit plăcerea bunului trai, iar a dispreçui 
suferința ar însemna, pentru ei, să disprequiasc’ î însăşi viaţa, 
deoarece faptura omenească nu-i decît senzaţii şi senti- 
mente : foame, frig, durere, lipsuri și frica hamletiană de 


243 


moarte... Din acestea e alcătuită viața omului. De aceea ai 
dreptul să-ţi fie lehamite de ea, ai dreptul s-o urästi, dar 
n-ai dreptul s-o dispreţuiești. Asa că, repet : învățătura stoi- 
cilor nu poate să aibă viitor. In schimb, „după cum vezi și 
dumneata, de la începutul veacurilor şi pina astăzi nu pro- 
grescaza decit lupta, durerea, capacitatea de a reacţiona la 
excitaţii... Fără veste, Ivan Dmitrici îşi pierdu şirul gîndu- 
rilor, se opri şi începu să-şi frece fruntea, înciudat. Voiam 
să spun ceva foarte important, dar m-am încurcat... zise el. 
Despre ce vorbeam? A, da! Voiam să-ți spun ca un stoic 
oarecare s-a robit ca să-și răscumpere un prieten. După 
cum vezi, $i stoicul a reacționat la excitatii, deoarece pen- 
tru o faptă atît de generoasă, ca aceea de a te jertfi pentru 
aproapele tău, trebuie să ai un suflet mare, capabil de 
revoltă şi compasiune. Stînd aici, în închisoarea asta, am 
uitat tot ce am învăţat, altfel poate că îmi mai aduceam 
aminte de cîte ceva... Dar Hristos? $i Hristos era sensibil 
la realitate, si el plingea, zimbea, se fntrista, se înfuria şi 
chiar se plictisea. Să nu crezi că răspundea cu zîmbet la 
suferință și că disprequia moartea. Dimpotrivă, în grădina 
Ghetsemani a înălțat rugă către tatăl ceresc, cerîndu-i să 
treacă de la el paharul acela... Ivan Dmitrici începu să rida 
si se întinse iarăși pe pat. Să admitem că liniştea si mul- 
yumirea omului nu vin din afara, ci, sălășluiesc î în el Însuși, 
urmă. Să admitem, de asemenea, ca sîntem datori să dis- 
pretuim suferința și să rămînem indiferenți faţă de toate 
vicisitudinile vieţii. Dar te întreb: cu ce drept le propo- 
văduieşti dumneata toate acestea? Eşti un înțelept? Un 
filozof ? 

— Nu, nu sînt filozof, dar oricare dintre noi e dator 
să propovăduiască aceste idei, pentru că ele tin de intelep- 
ciune. 

— Totuși, aș vrea să știu de ce te consideri competent 
în probleme ca: înţelegerea vieţii, disprețul față de sufe- 
rință, și asa mai departe? Ai suferit vreodată ? Ai vreo idee 
despre ce înseamnă suferința ? Îmi dai voie să te întreb: ai 
mîncat bătaie cînd erai copil ? 

— Nu, părinţii mei erau împotriva pedepselor corporale. 

— Pe mine, însa, tata mă batea cumplit. Tatăl meu a 
fost funcţionar, un om aspru, ursuz, cu nasul mare si cu 


244 


gîtul uscat... Dar să vorbim despre dumneata. Toată viata 
nu te-a atins nimeni nici măcar cu un deget, nimeni nu te-a 

speriat, nimeni nu te-a bătut, şi eşti sănătos tun. Ai crescut 
sub aripa protectoare a părintelui dumitale, studiile ţi le-ai 
făcur pe cheltuiala lui, şi, Îndată ce le-ai terminat, ai şi pus 
mîna pe o sinecură. Stai de mai bine de douăzeci de ani într-o 
casă gratuită, cu încălzit, luminat şi servitori. . Unde mai pui 
că te bucuri de dreptul dé a munci cind vrei si cit vrei, sau 
chiar de a nu munci de fel. Esti lenes si molfu din fire, de 
aceea cauţi sa- fi rinduiesti viaţa aşa fel, încît nimic să nu te 
deranjeze şi să nu te urnească din loc. Toate treburile dumi- 
tale le-ai läsat pe seama felcerului şi a celorlalţi snapani, 
iar dumneata stai tihnit la căldurică, stringi bani la chimir, 
citeşti cărți, îţi delectezi mintea, filozofind asupra diferitelor 
fleacuri de esență sublimă si (Ivan Dmitrici se uită la nasul 
roşu al doctorului)... şi tragi zdravăn la măsea. Într-un cu- 
vînt, habar n-ai ce înseamnă viata, iar realitatea o cunosti 
numai din teorii. Cit priveşte disprețul dumitale pentru 
suferință şi indiferenţă fata de vicisitudinile vieţii, ele se 
datoresc unui fapt foarte simplu. Tot ce e legar de idei ca: 
deşertăciunea desertaciunilor, influenţa | fenomenelor din 
afara şi dinăuntru, disprețul pentru viață, pentru suferință 
$1 moarte, înțelegerea vieții, adevărata fericire — toate aces- 
tea fac parte dintr-o filozofie ce-i convine de minune rusu- 
lui care taie frunză la cfini. Dacă vezi, de pildă, că un mujic 
îşi bate nevasta, dumneata îţi zici: "de ce i-aş lua apara- 
rea ? N-are decît s-o bata, mai curînd sau mai tîrziu tot or 
să moară şi unul, si altul. Si apoi, cel care sare la bătaie 
se injoseste pe el, nu pe cel pe care-l bate. A bea ev 
prostie şi e şi urât. Dar, spui dumneata, ori bei, ori nu bei, 
tot nu scapi de moarte. Vine la dumneata o femeie cu du- 
reri de masele. Ei, și? zici dumneata. Durerea nu-i decit o 
reprezentare a durerii, şi pe urmă, de boală nu scapă ni- 
meni pe lumea asta și toţi | o să murim. Aşa că du-te, femeie, 
$i vezi-ti de treabă, nu mă împiedica să cuget şi să-mi beau 
vodca... Un tînăr îţi cere un sfat: ce să facă şi cum să tra- 
iască. Oricare altul, înainte de a-i răspunde, s-ar gîndi. 
Dumneata Însă ai răspunsul gata pregătit: caută să înţelegi 
viata, să nazuiesti la adevărata fericire... Dar ce este „ade- 
vărata fericire“ ? Întrebarea rămîne, firește, fără răspuns. Ne 
ţineţi aici după gratii, putrezim de vii, ne schingiuiti... Dum. 


245 


neata însă pretinzi că e foarte bine si cuminte să fie așa, 
că între salonul nostru şi biroul dumitale cald și conforta- 
bil nu e nici o deosebire. Foarte comodă filozofie! Nici nu 
te prăpădeşti muncind, nici nu-ți simţi conștiința încărcată, 
ba chiar te consideri printre înţelepţi... Să mă ierţi, domnule, 
dar asta nu-i filozofie, nu-i cugetare, nu-i orizont larg. E 
pur şi sim lu trindävie, fachirism, amorteala... Asta-i! se 
înfurie iaraşi Ivan Dmitrici. Dispreţuiești suferinţa, dar ia 
să-ți strivesc un deget în usa, sa „Vezi cum ai urla! 

— Poate că n-aș urla, îi răspunse Andrei Efimici, zim- 
bind cu bunătate. 

— Aşa crezi dumneata ! Dar ia să te lovească damblaua, 
sau, să zicem, vreun dobitoc „obraznic, abuzind de situația 
şi de gradul lui, să te insulte în public, iar dumneata să ştii 
că n-o săi se. întîmple nimic... Ei bine, poate numai atunci 
ai pricepe ce Înseamnă a sfătui pe alţii să caute înţelegerea 
deplină a vieţii si adevărata fericire ! 

— Foarte original, răspunse Andrei Efimici, zimbind în- 
cîntat şi frecîndu-şi mîinile. Ma impresionează plăcut ca 
pot să constat la dumneata tendința spre sinteză. lar carac- 
teristica pe care mi-ai făcut-o e pur şi simplu strălucită. 
Îţi mărturisesc, îmi face mare plăcere să stau de vorbă cu 
dumneata. Și acum, după ce te-am ascultat, fii bun şi as- 
culta-ma şi dumneata pe mine... 


XI 


Discutia lor se mai prelungi încă vreun ceas și, pe cît 
se pare, lăsă o impresie adinca asupra lui Andrei Efimici. 
Acum, se ducea aproape în fiecare zi în salonul nr. 6. Se 
ducea și dimineaţa, și după-amiază, şi de multe ori îl apuca 
noaptea stînd de vorbă cu Ivan Dmitrici. La început, Ivan 
Dmitrici se ferea de el, bănuindu-l ca ar avea intenţii rele si 
aratindu-i-se pe față dusmänos. Pe urmă se deprinse cu el si 
purtarea lui cam brutală se schimbă într-o autudine ironică 
şi îngăduitoare. 

Curind se raspindi în spital zvonul că doctorul Andrei 
Efimfci a început să viziteze salonul nr. 6. Dar nimeni, nici 


246 


felcerul, nici Nikita, nici infirmierele nu se puteau dumiri ce 
caută el acolo, de ce stătea ceasuri întregi, despre ce vor- 
bea si de ce nu prescria rețete bolnavilor din salonul nr.6. 
Purtarea lui părea ciudată. Acum, Mihail Averianici îl găsea 
tot mai rar acasă, ceea ce nu se întîmpla înainte, iar Da- 
riuska nu pricepea de loc de ce doctorul nu-și mai bea 
berea la ora obișnuită, iar uneori întîrzia chiar si de la masă. 

Într-o zi, pe la sfîrșitul lui iunie, doctorul Hobotov veni 
la Andrei Efimici cu o treabă oarecare. Dar, negăsindu-l 
acasă, se duse să-l caute prin curtea spitalului. Cineva îi 
spuse că doctorul cel bătrîn intrase în salonul nebunilor. 
Patrunzind în sală, Hobotov se opri și auzi următoarea 
discuţie : 

— Niciodată n-o să ajungem să vorbim aceeași limbă si 
n-o să mă poţi converti la crezul dumitale ! striga Ivan Dmi- 
trici, scos din fire. Dumneata nu cunoşti realitatea, nu ştii 
ce e suferinţa, te-ai imbuibat ca o lipitoare din suferințele 
altora, pe cînd eu am suferit toată viata mea, de cînd am 
deschis ochii și pînă azi. De aceea, îţi declar în față că 
mă consider cu mult superior şi mai competent, și că nu 
primesc lecţii de la unul ca dumneata ! 

— Nici n-am pretenţia să te convertesc la crezul meu, 
fi răspundea Andrei Efimfci, încet, cu vădită părere de rău 
că nu era înţeles. Nu-i vorba de asta, dragul meu. Nu-i 
vorba de faptul că dumneata ai suferit și eu nu. Suferințele 
şi bucuriile sînt trecătoare, prin urmare să le lăsăm în plata 
domnului. Altceva aș fi vrut să înţelegi. Şi anume, că amîn- 
doi sîntem capabili să rationäm, că vedem unul în celalalr 
oameni capabili să rationeze şi să judece, ceea ce ne face: 
solidari, cu toată deosebirea de vederi dintre noi. Dacă ai 
sti, dragul meu, cit sînt de sătul de ţicneala oamenilor, de 
stupizenia şi de timpenia lor, si cît mă simt de fericit And: 
stau de vorbă cu dumneata! Pentru mine e o adevărată 
bucurie să te ascut. Esti un om inteligent şi să discut cu 
dumneata e o desfătare pentru mine. 

Hobotov crapa putin usa si se uită în salon. Ivan Dmi- 
trici, cu scufia pe cap, şi doctorul Andrei Efimici stăteau 
alături pe pat. Nebunul se strîmba, tremura din tot trupul 
şi se stringea mereu în halatul lui, iar doctorul stătea nemis- 
cat, cu capul în piept, aprins la față, trist $i obosit. Hobo- 


247 


tov ridică din umeri, zimbi si se uită cu înţeles la Nikita, 
care, la rîndul lui, ridică şi el din umeri. 

A doua zi, Hobotov veni însoțit de felcer. Au stat amîn- 
doi pe sală şi au ascultat... 

— Eu zic că mosul nostru s-a scrintit de-a binelea zise 
Hobotov în timp ce ieșeau din pavilion. 

— Jartä-ne, doamne, pre noi păcătoşii! ofta cucernicul 
Serghei, Sergheici, ocolind cu băgare de seamă baltoacele ca 
să nu-și stropească cizmele bine lustruite. Ca să spun drept, 
stimate Evgheni Feodorici, de mult mă aşteptam eu la una 
ca asta! 


XII 


În zilele următoare Andrei Efimici începu să observe 
ceva ciudat în purtarea celor din jurul lui. Cînd îl întîlneau, 
oamenii de serviciu, infirmierele şi bolnavii se uitau lung 
la el, apoi susoteau între ei. Masa, fetiţa administratorului, 
care-i cra dragă şi cu care-i făcea plăcere să se intilneasca 
în grădina spitalului, cînd se apropia acum de ea, zimbind, 
şi încerca s-o mingtie, fugea de el. Pina si dirigintele poştei, 
Mihail Averianici nu-i mai răspundea ca de obicei „Foarte 
adevărat“, ci îngăima încurcat, dumnezeu știe de ce: „Da, 
da, da...“ uitindu-se la el cu tristeţe, îngîndurat parcă. lar de 
la o vreme, începu să-l sfătuiască, din senin, să se lase de 
vodcă si de bere. Dar, ca om bine crescut ce era, nu 1-0 
spunea chiar de-a dreptul, ci pe ocolite, povestindu-i cînd 
despre un comandant de batalion, un om minunat, cînd 
despre un preot militar, suflet ales și cinstit, care s-au îm- 
bolnăvit din pricina băuturii. Dar cum s-au lăsat de vodcă. 
cum s-au vindecat. De două sau de trei ori veni la Andrei 
Efimici acasă și Hobotov. Îl sfătui si el sa se lase de băutură 
şi, fără nici un motiv, îi recomandă să ia bromura. 

În august, Andrei Efimici primi o scrisoare din partea 
primarului, in care-l ruga sa treacă pe la el pentru o ches- 
tiune foarte importantă. Cînd ajunse la primărie, în ziua şi 
la ora hotärîtä, îi găsi acolo pe comandantul cercului de 


248 


recrutare, pe directorul gimnaziului judeţean, pe consilierul 
comunal, pe Hobotov şi pe încă un domn, gras şi blond, 
pe care i-l prezentară ca fiind doctor. Domnul acela, cu 
un nume polonez greu de rostit, stătea la o crescătorie de 
cai, la treizeci de verste depărtare, şi nu venise la tîrg decît 
fntimplator. 

— Avem aici un referat care e de resortul dumnea- 
voastră, i se adresă consilierul comunal, dupa ce-şi strin- 
seră mina şi se aşezaseră cu toţii în jurul mesei. Evgheni 
Feodorici pretinde că farmacia nu mai încape în corpul 
principal al spitalului și că ar trebui mutată într-unul din 
pavilioane. Bineînţeles, nu e lucru mare s-o mutăm, dar 
vezi că ar necesita unele reparaţii. 

— Așa-i, fără reparaţii nu se poate, răspunse Andrei 
Efimici după ce se gîndi puţin. Dacă am amenaja pavilionul 
din colt pentru farmacie, cred ca lucrarile n-ar costa mai 
putin de cinci sute de ruble. Sint de părere ca ar fi o chel- 
tuială cu totul de prisos. 

Trecură citeva clipe de tăcere. 

— De altfel, încă de acum zece ani am avut onoarea 
să vă raportez, urmă Andrei Efimici cu glasul stins, că spi- 
talul nostru, asa cum se prezintă în momentul de faţă, este 
un lux care depășește mijloacele oraşului. Și nu e de mi- 
rare. A fost zidit prin 1840, cînd tirgul nostru avea alte 
venituri. După părerea mea, oraşul cheltuieste mult prea 
mult cu construcții inutile şi cu posturi de prisos. Cu banii 
aceştia, dar cu altă rînduială, s-ar putea întreține două spi- 
tale model. 

— Atunci să încercăm să stabilim împreună alte rîndu- 
ieli, îi răspunse cu entuziasm consilierul comunal. 

— După cit îmi aduc aminte, am mai avut onoarea de 
a vă propune să treceţi sectorul sanitar pe seama zemstvei. 

— Hm... A încredința fondurile zemstvei, ar însemna 
să aruncăm banii pe girla: i-ar fura ! îşi dadu părerea doc- 
torul cel blond, rîzînd. 

— După obiceiul pămîntului! încuviință consilierul co- 
munal şi începu sa rida si el. 

Andrei Efimici aruncă doctorului celui blond o privire 
stinsă, lipsită de viață, si adauga : 

— Să nu exageram. 


249 


Si iarăşi se făcu tacere. Se servi ceaiul. Comandantul 
cercului de recrutare, care părea foarte stingherit, atinse 
peste masă mîna lui Andrei Efimici și-i zise : 

— Ne-ai uitat de tot, doctore. Dar ai o scuză: duci o 
viață de călugăr — nu joci cărți, femeile nu-ți plac, asa că 
te-ai plictisi cu noi... 

Şi începură să vorbească toţi de viața monotonă si plic- 
tisitoare pe care e silit s-o trăiască un om civilizat în tirgul 
acela. Nici tu teatru, nici tu muzică, iar la ultima serată 
dansantă de la club au fost vreo douăzeci de doamne şi 
numai doi cavaleri! Tineretul, în loc să danseze, dădea 
tircoale bufetului sau petrecea jucînd cărți. Fără să se uite 
la nimeni, Andrei Efimici începu să vorbească, încet și rar, 
despre viața desarta pe care o duc oamenii, cheltuindu-si 
energia, , inima şi mintea cu jocul de cărți și cu intrigile. 
Şi ce păcat, ce mare păcat! Oamenii nu se pricep, şi nici 
nu vor să-şi treacă timpul citind sau fntretinind discuţii 
interesante, într-un cuvînt, nu se bucură de plăcerile pe 
care le poate oferi mintea. Şi doar numai mintea e vred- 
nică de interes şi minunată, încolo totul e meschin şi vul- 
gar. Hobotov îl asculta cu atenţie si deodată îl întrebă pe 
neașteptate : 

— Andrei Efimici, în cîte sîntem astăzi ? 

După ce primi răspunsul, Hobotov si doctorul cel blond 
începură să-i pună tot felul de întrebări, ca la examen: ce 
zi din săptămînă era, cite zile are anul, si dacă e adevărat 
că în salonul nr. 6 se află internat un mare profet. 

La ultima întrebare, Andrei Efimici răspunse înroșin- 
du-se : 

— Da, avem acolo un pacient, un tînăr cît se poate 
de interesant. 

Alte întrebări nu i s-au mai pus. 

La plecare, în timp ce Andrei Efimici își îmbrăca pal- 
tonul pe sală, comandantul cercului de recrutare îşi lăsă 
mina pe umărul lui şi-i spuse oftind : 

— Noi, bătrînii, ar trebui să ne cam gindim la odihnă... 

După ce ieşi de la primărie, Andrei Efimici înțelese că 
fusese chemat în fața unei comisii Însărcinate cu constatarea 
facultăților lui mintale. Își aminti întrebările pe care i le 
puseseră, se îmbujoră și pentru întîia oară în viata lui în- 


250 


cerca un sentiment de adinc regret pentru ceea ce repre- 
zintă medicina. 

„Doamne, dumnezeule, își zicea, gîndindu-se la felul 
cum îl cercetasera adineauri cei doi doctori. Mai ieri au 
studiat psihiatria, au dat examene... Atunci cum se explică 
ignoranta lar ruşinoasă ? Nu, habar n-au ce-i aceea psihia- 
trie !* 

Si pentru întîia oară în viață se simţi jignit și furios. 

În aceeași zi, spre seară, veni la el Mihail Averianici. 
Fără nici o introducere, dirigintele poștei se apropie de el, 
îi luă amîndouă miinile într-ale lui $1 incepu, emoționat : 

— Dragul meu, dovedeste-mi ca esti convins de simpa- 
tia mea pentru dumneata și ca ma consideri prieten... Dra- 
gul meu! si, fără să-l lase sa spună o vorbă, urmă tulburat: 
Stii cit te preţuiesc pentru cultura dumitale și pentru no- 
bleçea sufletului dumitale. Ascultă-mă, drăguță, dumneata 
ești bolnav! Anumite obligaţii medicale îi silesc pe doctori 
să-ți ascundă adevărul, dar eu ţi-l spun deschis, ostaseste. 
lartă-mi sinceritatea, drăguță, dar lucrul acesta l-au obser- 
vat de mult toți cei din jurul dumitale. Chiar mai adineauri 
m-am întîlnit cu Evgheni Feodorici, doctorul, si mi-a spus 
că, în interesul sănătății dumitale, ai neapărat nevoie de 
odihnă si de distracţie. Si, intr-adevar, cred că are perfectă 
dreptate ! Știi ce ? Peste cîteva zile îmi iau concediu si plec 
să respir aer curat. Vino cu mine, dovedeste-mi că-mi esti 
prieten ! Haide, vino să ne mai aducem aminte de tinereţe! 

— Dar eu mă simt cit se poate de bine! răspunse An- 
drei Efimici, dupa ce se gîndi puţin. Si, pe urmă, nici n-aş 
putea să plec. Dă-mi voie să-ți dovedesc în alt chip pric- 
tenia mea... 

Gindul de a pleca undeva, asa, fara nici un rost, fără 
cărți, fără Dariuska lui și fara bere, de a-şi schimba dintr-o 
data felul de viata, statornicit de douăzeci de ani, i se 
păru În primul moment barbar şi nebunesc. Dar își aminti 
de scena petrecută la primărie, de jignirea adîncä pe care 
o _ Simyise dupa aceea si drumul spre casa, şi ideea de a 
părăsi pentru citva timp oraşul, unde prostii îl socoteau 
nebun, începu să-i surîdă. 

— Şi unde ai vrea să pleci ? întrebă el. 


251 


— La Moscova, la Petersburg, la Varșovia... La Varșovia 
am petrecut cinci ani, şi pot să spun că au fost anii cei mai 
fericiţi din viaţa mea. E un oraș minunat! Hai să mergem 
împreună, dragul meu ! 


XIII 


Peste mai putin de o săptămînă, Andrei Efimici a fost 
avertizat de către forurile în drept că ar fi bine să treacă 
la odihnă, adică să-și dea demisia, ceea ce nu-i făcu nici o 
impresie. Jar după alta săptămînă Mihail Averianîci si Andrei 
Efimici, instalaţi în diligenta postei, se indreptau spre gara 
cea mai apropiată. Vremea era răcoroasă, cerul albastru şi 
senin, depărtările străvezii. Cele două sute de verste pînă la 
gară le făcură în două zile, cu două popasuri de noapte. 
La staţiile de poștă, cînd li se aducea ceaiul în pahare mur- 
dare, sau cînd se pierdea prea mult timp cu înhămatul 
cailor, Mihail Averianici isi ieșea din fire, se înroşea și în- 
cepea să tremure şi să fipe la servitori: „Tacă-ţi gura! Fara 
vorbă !* În schimb, pe drum, nu mai contenea povestind 
despre călătoriile lui prin Caucaz şi prin Regatul Poloniei. 
Cite aventuri, cîte amintiri! Vorbea tare și, în timp ce vor- 
bea, își lua un aer atît de nedumerit, de-ai fi putut crede 
că minte. Afară de asta, cînd vorbea îi răsufla drept în 
obraz şi-i hohotea drept în ureche, ceea ce nu numai că-l 
enerva pe Andrei Efimici, dar nici nu-i îngăduia să rămînă 
singur cu gîndurile lui. 

În tren, ca să facă economie, călătoriră într-un vagon 
de clasa a treia pentru nefumători. Cel puţin o jumătate din 
tovarăşii lor de drum erau oameni curatei. Mihail Averia- 
nici făcu imediat cunoştinţă cu toată lumea și, mutindu-se 
de pe o bancă pe alta, declara în gura mare că cea mai 
mare prostie pe care o poate face omul e să călătorească 
cu trenurile astea mizerabile. La fiecare pas, numai înșelă- 
torie ! Cu totul altceva e cînd mergi călare: fi tragi un 
galop de o sută de verste pe zi într-o intinsoare — şi să 


252 


vezi ce minunat şi sănătos te simți după aceea ! Şi seceta 
asta care nu ne mai slabeste ! De vină sînt cei care au secat 
bălțile de la Pinsk! Si, în general, peste tot e un haos... 
Mihail Averianici vorbea cu aprindere de răsuna vagonul și 
nu lăsa pe nimeni să mai deschidă gura. Pe Andrei Efimici 
vorbăria aceea nesfirsita, întreruptă doar de hohote răsună- 
toare şi de gesturi largi, îl obosea grozav. 

„Care din noi doi e nebun? se întreba el, furios. Eu, 
care mă feresc să nu-i supar cu nimic pe ceilalți, sau egois- 
tul ăsta, care se crede cel mai inteligent și mai interesant 
dintre noi si nu lasă în pace pe nimeni ?* 

Îndată ce ajunse la Moscova, Mihail Averianici își puse 
tunica militară fara epoleti si pantalonii cu vipuşcă roșie. 
lesea pe stradă în manta de ofițer si cu chipiu, si toi sol- 
dați îl salutau. Lui Andrei Efimici i se părea acum că Mi- 
hail Averianici pierduse toată boieria pe care o avusese 
cîndva în el, pastrind din ea numai părțile rele. Tinea să fie 
servit chiar si cînd nu era nici o nevoie. Aga, de pildă, 
avea chibriturile pe masă, înaintea lui, se uita la ele, și to- 
tuși striga servitorul să-i aducă chibrituri. Nu se sfia să umble 
în fata fetei din casă numai în cămaşă şi izmene. Tuturor 
lacheilor, chiar şi celor bătrîni, le spunea „tu“, iar cînd se 
supăra pe ei, îi onora cu epitetul de idiot sau dobitoc. „O 
fi el boiereste sa te porți așa, îşi zicea Andrei Efimici, dar 
e din cale-afară de scirbos !* 

Cel dintîi lucru pe care-l făcu Mihail Averianîci la Mos- 
cova a fost să-şi ducă prietenul la icoana făcătoare de mi- 
nuni a maicii domnului din mânăstirea Iver. Acolo se rugă 
mult si fierbinte, cu lacrimi în ochi şi bătu mătănii. lar cînd 
își sfîrși rugăciunea, ofta adînc şi zise : 

— Chiar dacă nu crezi, tot te simți mai liniștit după ce 
te închini. Sărută şi dumneata icoana. 

Andrei Efimici se rusina, totuşi sărută icoana. lar Mihail 
Averianici îşi ţuguie buzele, clătină din cap, și iarăşi începu 
să se închine în soapta, si iarăşi i se umplură ochii de la- 
crimi. După aceea se duseră la Kremlin şi se uitară la tunul 
cel înalt şi la clopotul cel mare, ba chiar puseră degetul pe 
ele. Admirară apoi priveliştea spre Zamoskvorecie, vizitara 
hramul lui Isus Hristos și muzeul Rumeantev. 


253 


Masa o luară la Testov. Mihail Averianîci cercetă înde- 
lung lista, apoi, _netezindu- -şi favoriţii, zise ca un gurmand 
deprins să se simtă la restaurant ca la el acasă : 

— Ja să vedem ce bunatari ne dai azi, drăguță! 


XIV 


De cînd ajunsese la Moscova, fie că se plimba, fie 
că cerceta cîte ceva, fie că mînca sau bea, starea de spirit 
a doctorului rămînea aceeași : o furie neîmpăcată împotriva 
lui Mihail Averianîci. Ar fi vrut să se descotorosească de el, 
să fie singur, să se ascundă. Dar Mihail Averianîci se credea 
obligat să nu-l lase singur un pas, să-l distreze cit mai mult. 
Cînd nu mai avea ce vizita, fi tinea de urit cu flecareala 
lui nesfirsita. Andrei Efimici a rabdat doua zile, dar a treia 
i-a declarat ca vrea să stea toată ziua în casă. Însă prietenul 
i-a răspuns că, în cazul acesta rămîne și el. „Într-adevăr, e 
bine să ne mai odihnim, că altfel ne lasă picioarele!“ 
Andrei Efimici s-a întins pe divan cu fata la perete, şi-a 
încleștat dinţii și a ascultat înainte perorațiile celuilalt, care 
încerca să-l convingă ca, mai curînd sau mai tîrziu, Franța 
va dobort Germania, că în Moscova erau foarte multi pun- 

aşi şi că nu se putea aprecia rasa unui cal numai dupa în- 
ățișarea exterioară... Doctorului începea să-i bată inima şi 
să-i vijfie urechile, dar din delicateţe nu îndrăznea să-l 
roage să plece ori să tacă. Din fericire, Mihail Averianici se 
plictisi în odaia de hotel si, după masă, ieşi să se plimbe. 

Raminind singur, Andrei Efimici se lăsă în voia odihnei, 
Ce bine e să stai întins pe divan, nemișcat, şi să ştii că 
nu mai e nimeni în odaie! Adevarata fericire n-o află omul 
decît în singurătate. Îngerul căzut l-a trădat pe dumnezeu 
numai pentru că a vrut să guste si el din fericirea singura- 
tății, fericire pe care îngerii n-o cunosc. Andrei Efimici ar 
fi dorit să se gîndească la tot ce văzuse şi auzise în zilele 
din urmă, dar Mihail Averianici nu-i mai ieșea din minte. 

„ȘI cînd te gîndeşti că şi-a luat concediu și a venit cu 
mine numai din prietenie, din generozitate! îşi zicea el 
cu necaz. Dar nu cred că există ceva mai nesuferit decît 


254 


tutela unui prieten. Altfel, pare a fi om blind, bun la inimă, 
totdeauna vesel — însă așa de plictisitor ! Nemaipomenit de 
plictisitor !... E drept, se întîmplă să dai uneori peste oameni 
din „ura cărora să nu auzi decît vorbe înțelepte — Și totuşi 
să-ți dai seama că ai de-a face cu nişte mărginiţi.“ 

În zilele următoare Andrei Efimici se prefăcu bolnav si 
nu mai ieși din odaie. Statea tot timpul culcat pe divan, cu 
faţa la perete, se simțea nenorocit cînd prietenul lui încerca 
să-l distreze, povestindu-i fel de fel de nimicuri, si nu se 
odihnea decît cînd raminea singur. Nu putea să- şi ierte gre- 
şeala de a fi plecat în această călătorie şi-i era tot 
necaz pe Mihail Averianici care, pe zi ce trecea, cra tot 
mai vorbăreț si mai degajat. Nu putea cu nici un chip să-și 
îndrepte gindurile spre lucruri mai serioase și mai înalte. 

„Am început a simți roadele realităţii, despre care vorbea 
Ivan Dmitrici... îşi zise Andrei Efimici, furios de propria lui 
meschinărie. Dar nu face să mă prăpădesc cu firea pentru 
asemenea nimicuri... Cînd o să ajung acasă, o să-mi reia 
viata obișnuită.“ 

Si la Petersburg lucrurile se petrecură ca si la Moscova. 
Andrei Efimici nu ieşea zile la sir din odaia lui de hotel: 
stătea tot timpul întins pe divan şi nu se scula decît ca să 
bea bere. 

Mihail Averianici îl zorea mereu să plece la Varșovia. 

— Dragul meu, dar ce să caut eu la Varșovia? îl întreba 
Andrei Efimici cu deznădejde. Du-re singur și pe mine 
lasă-mă să mă întorc acasă. Te rog! 

— Absolut imposibil ! se împotrivea Mihail Averianici. 
Varşovia e un oraș încântător. Acolo am petrecut eu cinci 
ani, cei mai frumoşi din viata mea ! 

Andrei Efimici n-avea destulă voință să facă ce voia şi, 
călcîndu-și pe inimă, plecă împreună cu Mihail Averianici 
la Varşovia. Dar nici acolo nu ieșea din odaie, stătea mereu 
întins pe divan, furios și pe el însuşi, si pe prietenul lui, 
si pe lacheii care nici în ruptul capului nu voiau sa te înte- 
leagă cînd le vorbeai ruseste. Iar Mihail Averianîci, sănătos. 
vioi şi vesel, ca de obicei, se plimba de dimineaţă şi pînă 
seara prin oraş, căutînd să-și fntilneasca vechile cunoştinţe. 
De cîteva ori nici n-a dormit acasă, iar după o noapte pe- 
trecută nu ştiu unde, s-a întors în zori, într-un hal fără hal: 


255 


nervos, roşu la față şi cu părul ravasit. A început să se 
plimbe din colț în colţ, bombănind. După citva timp s-a 
oprit în loc şi a zis: 

— Onoarea înainte de toate! Şi iarăşi a început să mă- 
soare odaia. Pe urmă s-a apucat cu amîndouă miinile de 
cap și a strigat cu glas tragic: Da, onoarea înainte de 
toate! Blestemat fie ceasul cînd m-am hotărît să viu în 
Babilonul asta! Dragul meu, a zis, intorcindu-se spre doc- 
tor, sînt vrednic de disprețul dumitale: mi-am pierdut toți 
banii la cărți şi am mai rămas și dator. Împrumută-mi cinci 
sute de ruble ! 

Andrei Efimici a numărat cinci sute de ruble şi i-a întins 
în tăcere. Încă roşu de rușine si de minie, Mihail Averianici 
a îÎngăimat nu ştiu ce juramint, de care nimeni n-avea 
nevoie, şi-a pus șapca pe cap şi a ieşit. Cînd s-a întors, 
după vreo două ore, s-a trîntit într-un fotoliu, a oftat și 
a zis: 

— Onoarea e salvată ! Și acum, să plecăm, dragul meu! 
Nu mai vreau să rămîn o clipă în oraşul ăsta blestemat. 
Sarlatani ! Spioni austrieci ! 

Cind cei doi prieteni s-au întors în orașul lor era prin 
noiembrie și străzile înotau în zăpadă. Locul de la spital 
al lui Andrei Efimici îl ocupase doctorul Hobotov. Statea 
încă în vechea lui locuință, asteptind întoarcerea predeceso- 
rului, să-i libereze apartamentul de la spital. Femeia cea 
urâtă, pe care Hobotov o prezentase drept bucatareasa lui, 
se $i instalase în una din dependinţe. 

Prin oraş umblau acum alte zvonuri cu privire la cele 
ce se petreceau în spital. Se povestea că femeia cea urîti 
se certase cu administratorul și că administratorul îi căzuse 
în genunchi, cerîndu-i iertare. 

Îndată ce sosi, Andrei Efimici trebui să-și caute casă. 

— Dragă prietene, îi spuse dirigintele poștei cu sfială, 
iartă-mi o întrebare indiscreta : citi bani mai ai? 

Andrei Efimici își numără banii în tăcere şi-i răspunse: 

— Optzeci și şase de ruble. 

— Nu, altceva voiam să știu, urmă Mihail Averianici 
stingherit, fără să priceapă. Ce rezerve ai ? 


256 


— Doar ţi-am spus: optzeci şi şase de ruble... Asta-i 
toată averea mea. 

Mihail Averianici îl socotea pe doctor om cinstit şi no- 
bil, totuși era sigur că pusese deoparte măcar douăzeci de 
mii de ruble. Aflind chiar din gura lui că era sărac lipit 
pămîntului si că nu avea din ce trăi, izbucni fără veste în 
plins şi își îmbrăţișă prietenul. 


XV 


Andrei Efimici se mută într-o căsuţă cu trei ferestre, 
proprietatea tirgovetei Belova. Casa n-avea decîr trei odăi, 
fără a socoti bucătăria. Două din ele, cu ferestrele la stradă, 
le ocupă doctorul, iar cea de a treia şi în bucătărie se 
instalară Dariuska şi gazda cu cei trei copii ai ei. Mai venea 
uneori la dormit şi amantul proprietaresei, un mujic. Vesnic 
beat, făcea atîta scandal noaptea, de băga în toţi sperietii 
si pe copii, şi pe Dariuska. Cum sosea, se așeza pe pat în 
bucătărie si începea să ceară votcă. Treziti din somn, copiii 
începeau să plîngă si, cum nu mai aveau loc din pricina 
betivului, doctorul, mai mult din milă, îi lua la el și-i culca 
pe jos. Și asta îi făcea o nespusă plăcere. 

Ca si înainte, Andrei Efimici se scula la ora opt, iar după 
ce îşi bea ceaiul, începea să citească din cărţile şi revistele 
vechi. Nu mai avea cu ce să-și cumpere cărți noi. De altfel, 
lectura nu-l mai pasiona chiar atit de mult şi-l obosea : fie 
că nu-l mai interesau cărțile cele vechi, fie că îşi schimbase 
felul de viaţă. Ca să nu stea degeaba, începu să-şi catalo- 
gheze cărțile, lipindu-le etichete pe cotor. Această ocupaţie 
mecanică şi migaloasa nu numai că i se părea mai inte- 
resanta decît lectura, dar, lucru ciudat, parcă-i amortea gîn- 
durile. Nu se mai gîndea la nimic și timpul trecea repede. 
Pina şi curätatul cartofilor sau alesul boabelor de hrișcă, 
treburi pe care le făcea laolaltă cu Dariuska la bucătărie, i 
se păreau interesante. Simbata si duminica se ducea la bise- 
rica. Rezemat de perete, asculta cîntările cu ochii închişi, 
se gindea la părinţii lui, la universitare, la religie... O linişte 


17 — Schițe şi nuvele — c. 1900 257 


tristă îi cuprindea atunci sufletul şi, cînd ieşea din biserică, 
îi părea rău că slujba se sfirsise așa de repede. 

De două ori se duse la spital, să-l vadă pe Ivan Dmitrici 
şi să mai stea cu el de vorbă. Dar de amândouă rândurile 
îl găsi în toane rele. Îl rugă să-l lase în pace, deoarece era 
sătul pina peste cap de discuţii deşarte si nu cerea decit 
un singur lucru de la omenirea aceea ticăloasă şi mizera- 
bilă şi anume: pentru toate suferințele lui să-i acorde 
privilegiul de a fi închis î într-o celulă. Era cu putinţă, oare, 
să i se refuze și această favoare? Cînd, la plecare, Andrei 
Efimici și-a luat rămas bun de la el și i-a urat noapte bună, 
de amândouă datile Ivan Dmitrici s-a înfuriat și i-a răspuns: 

— La dracu! 

$i acum, Andrei Efimici nu știa dacă să se mai ducă si 
a treia oară, sau nu. Si tare ar fi vrut să se mai ducă... 

Înainte, îndată după dejun, Andrei Efimici se.plimba prin 
odăi şi se gîndea, pe cînd acum, între dejun și ceaiul de 
seară, stătea culcat pe divan cu fața la perete, furat de 
gînduri meschine, de care nu putea să se scuture. Era furios 
că, după douăzeci de ani de slujbă, fusese concediat fara 
drept de pensie si că nu i se dăduse măcar ajutorul obis- 
nuit. E drept că nu-și prea făcuse cinstit datoria. Dar pensie 
primesc toți funcţionarii, fie c-au fost, fie că n-au fost 
cinstiți. De altfel, dreptatea din zilele noastre e asa fel rîn- 
duită, încît gradele, decoraţiile si pensiile se dau pentru 
slujba în sine, oricare ar fi, şi nu pentru merite şi calități 
morale. Şi atunci, cum erau să facă excepţie tocmai pentru 
el ? Nu mai avea nici un ban. Îi era ruşine să treacă prin 
fata băcăniei si să se mite la negustoreasă ; fi rămăsese dator 
32 de ruble pentru bere. Şi proprietăresei îi era dator. 
Dariuska vindea pe ascuns haine vechi şi cărți si o ducea 
pe proprietăreasă cu minciuni, _Spunindu-1 ca doctorul o sa 
primeasca in curind o mare suma de bani. 

Era furios pe el însuşi că cheltuise cu călătoria o mie de 
ruble, singurii lui bani economisiti. Ce bine i-ar fa prins 
acum! Îi mai era necaz si pe lume, că nu-l lăsa în pace. 
Hobotov socotea că era de datoria lui să-și viziteze din 
cînd în cînd colegul, pe care îl credea bolnav. Lui Andrei 
Efimici, însă, fi displaceau ŞI obrajii bucälati ai doctorului, și 
tonul lui protector şi grosolan, şi cuvîntul „colega“ cu care 


258 


i se adresa, si pina și cizmele lui înalte. Dar ceea ce-l scîr- 
bea mai mult era faptul că Hobotov se considera obligat 
să-l îngrijească, închipuindu-și că, de bună seamă, o să-l 
vindece. De cite ori venea, fi aducea cîte o sticluță cu 
bromură și pilule de revent. 

Si Mihail Averianici socotea că era de datoria lui să-și 
viziteze prietenul și să-i tina de urit. De cîte ori venea, își 
lua un aer de prefăcută nepăsare, zimbea în sila și începea 
să-l asigure că arăta minunat și că, slavă domnului, mergea 
spre vindecare. Dar din felul cum vorbea puteai să-ţi dai 
seama că starea prietenului lui i se părea deznădăjduită. 
Încă nu-i plătise datoria de la Varşovia şi-i era ruşine. Nu se 
simțea în apele lui, de aceea se silea să rida tare și să spună 
tot lucruri de haz. Anecdotele si intimplarile pe care le po- 
vestea acum păreau nesfirsite și erau chinuitoare nu numai 
pentru Andrei Efimici, dar chiar si pentru el însuși. 

Cînd venea dirigintele, Andrei Efimfci se culca pe divan 
cu fața la perete și-l asculta, stringind din dinți. Avea sen- 
zația că amărăciunea i se depune straturi-straturi pe suflet, 
iar după fiecare din vizitele prietenului său i se părea că 
i-a ajuns pina la gât. 

Ca să-și înăbușe sentimentele meschine, se grăbea să-și 
spună, că, mai curînd sau mai tîrziu, si el, și Hobotov, si 
Mihail Averianici tot or să moară, oricum, fără să lase ni- 
mic în urma lor. Dacă ne-am închipui că peste un milion 
de ani un spirit ar trece din întîmplare pe lîngă pămînt, 
el n-ar vedea decît lut si stînci goale. Pentru că totul: si 
civilizaţia, și preceptele morale vor pieri, si nici măcar c 
tufa de brusture nu va mai creşte pe ruinele pămîntului. Si 
atunci, ce importanță mai are că i- rușine de băcăneasă, 
că Hobotov e o nulitate, că prietenia obositoare a lui Mihail 
Averianici îl dă gata? Toate-s fleacuri, toate-s nimicuri. 

Dar gindurile acestea nu-i mai foloseau acum la nimic. 
Nici nu apuca bine să-și imagineze cum ar fi globul pamin- 
tesc peste un milion de ani, ca de după o stîncă goală se si 
ivea Hobotov cu cizmele lui înalte, sau Mihail Averianici 
cu risul lui silit, ba i se mai auzea si soapta lui sfioasă: 
„Ştii; drăguță, datoria ceea de la Varşovia... ţi-o plătesc zi- 
lele astea... negresit !* 


259 


XVI 


Într-o zi, Mihail Averianici sosi imediat după prînz, cînd 
Andrei Efimici apucase a se culca pe divan. ie lits 
făcuse ca tot atunci să vină şi Hobotov cu bromura lui. 
Andrei Efimici se ridică cu greu și se aşeză pe divan, spri- 
jinindu-se în mini. 

— Dar ştii, dragul meu, că astăzi arăţi mult mai bine 
ca ieri ! începu Mihail Averianici. Bravo! Bravo dumitale! 

— E şi timpul să te vindeci, colega, adăugă Hobotov, 
căscînd. Cred că ţi s-a urit si dumitale cu toată comedia 
asta ! 

— Lasă că ne facem noi bine! se înveseli Mihail Ave- 
rianici. Mai trăim încă o sută de ani! Nu-i aşa? 

— Poate că nu chiar o sută, dar douăzeci, fără îndo- 
ială, îl mîngfie Hobotov. Nu-i nimic, colega, nu-i nimic, nu 
trebuie să te descurajezi... Alungă gîndurile negre. 

— Ehei, o să mai arătăm noi ce putem! rise în hohote 
Mihail Averianici, batindu-si prietenul peste genunchi. Mai 
arătăm noi, mai arătăm ! La vară, cu ajutorul lui dumnezeu, 
plecăm în Caucaz si o să umblăm numai călare: hop, hop! 
hop ! lar la întoarcere, te pomenesti că jucăm si la nuntă! 
Și Mihail Averiantki făcu cu ochiul, siret. Că o să te însurăm, 
drăguță, o sa te insuram... 

Andrei Efimici simti deodata ca straturile de amara- 
ciune fi ajunseră pina în git si că inima era gata să-i sară 
din piept. 

— Asta-i curată infamie! strigă, ridicîndu-se repede si 
îndreptindu-se spre fereastră ! Cum de nu va daţi seama că 
nu spuneți decît ticalosii ? 

Ar fi vrut să vorbească liniştit si cuviincios, dar deodată, 
fără să vrea, își strînse pumnii şi îi ridică deasupra capului. 

— Lăsaţi-mă în pace! strigă cu glas străin, înroşindu-se 
şi tremurind din tot trupul. lesiti afară! Afară amindoi, 
afară ! 

Mihail Averianici si Hobotov se ridicară în picioare, ui- 
tindu-se la el întîi cu nedumerire, apoi cu spaimă. 

— Jesigi afară! Amîndoi! răcnea mereu Andrei Efimici. 


Sinteti nişte märginiti, nişte idioţi ! N-am nevoie nici de prie- 


260 


tenia dumitale, nici de doctoriile dumitale, tîmpitule! Tică- 
loşie ! Nemernicie ! 

Descumpänifi, Hobotov şi Mihail Averianfci se uitară 
unul la altul, apoi se traseră de-a-ndăratelea spre uşă şi 
trecura în sălișă. Andrei Efimici puse mina pe sticluța cu 
bromură si o aruncă după ei. Sticluça se sparse cu zgomot de 
usorul ușii. 

— Duceţi-vă dracului! strigă el cu glas jalnic, alergind 
dupa ei în săliță. Dracului ! 

După plecarea oaspeților, tremurind ca de friguri, Andrei 
Efimici se culcă pe divan si repetă inca mult timp : 

— Nişte marginiti ! Nişte idioţi !... 

Cînd se linisti, cel dintii gînd i se indrepta spre Mihail 
Averianici. Bietul om, cît trebuie să fie de rușinat si de 
amarit! Într-adevăr, se petrecuse un lucru Înspăimîntător. 
Niciodată nu i se mai întîmplase așa ceva. Unde era inte- 
ligenţa, unde era tactul lui? Unde era înțelegerea vieţii si 
nepăsarea lui filozofică ?... 

N-a închis ochii toată noaptea, torturat de ruşine și de 
remușcări, iar dimineaţa, pe la ora zece, se duse la oficiul 
postal și-i ceru iertare lui Mihail Averianici. 

— Să nu ne mai gîndim la ce-a fost, zise Mihail Averia- 
nici emoţionat şi-i strînse mina cu putere, oftind. Să-i sară 
ochii cui o să mai aducă vorba de asta! Liubavkin! strigă 
el deodată, dar asa de tare, încît tresăriră toți „POştaşii şi 
clienţii. Adă un scaun ! lar tu, mai așteaptă! strigă el unei 
femei, care îşi întinsese mina printre gratiile ghiseului cu o 
scrisoare recomandată. Nu vezi că-s ocupat? Să nu ne mai 
gindim la ce a fost, urmă el domol, întorcîndu-se spre 
Andrei Efimfai. Stai, drăguță, stai te rog. Își mingiie câteva 
clipe genunchii, apoi urmă : Nici prin gind nu mi-a trecut 
să mă supăr pe dumneata. Boala nu ţi-e frate, asta se știe... 
Criza dumitale de ieri ne-a cam speriat, și pe mine, şi pe 
doctor... şi după aceea am vorbit mult despre dumneata. 
Dragul meu, de ce nu vrei să te ocupi serios de boala 
dumitale ? Cum se poate să te lași așa, în halul ăsta? 
Iarta-ma că ţi-o spun deschis, prieteneşte, si Mihail Averia- 
nici coborî glasul: dumneata trăieşti în nişte condiții mi- 
zerabile ! strâmtoare, murdărie, n-are cine să te îngrijească, 
n-ai cu ce să te cauţi... Dragul meu, doctorul și cu mine te 
rugăm din tot sufletul să asculgi si de sfatul nostru si să te 


261 


internezi în spital. Acolo ai de toate: şi mîncare ca lumea, 
și îngrijire, şi medic la dispoziţie... Evgheni Feodorici, cu 
toate că, fie vorba între noi, e un bädäran, dar oricum, se 
pricepe în medicină, așa că poți să ai toată Încrederea în el. 
Mi-a promis că o să se ocupe de dumneata... 

Andrei Efimiki rămase adînc mişcat de sentimentele de 
dragoste ale dirigintelui și de lacrimile care-i străluciră de- 
odată pe obra 

— Dar, caer meu, nu-l crede ! îi răspunse în şoaptă 
ducindu-si mina la inimă. Nu-l crede! E o minciună! Toată 
boala mea se reduce la atîta: că în cei douăzeci de ani de 
cînd trăiesc în oraşul ăsta, am dat de un singur om într-a- 
devăr inteligent, dar care, din nenorocire, e nebun. Nu 
sufăr de nici o boală, dar am intrat într-un cerc vicios, din 
care pentru mine nu mai este scăpare. Însă mi-e perfect egal, 
sînt gata să fac orice. 

— Interneaza-te în spital, dragul meu. 

— Mi- perfect egal, în spital sau în mormint. 

— Dă-mi cuvintul, drăguță, că o să te supui în totul lui 
Evgheni Feodorici. 

— Uite, daca vrei, îţi dau cuvîntul... Dar îşi repet, dragul 
meu, că am intrat într-un cerc vicios. De aci încolo toate 
vor duce la pieirea mea, chiar și dragostea atît de sinceră a 
prietenilor mei. Îmi dau seama că-s condamnat şi totuşi am 
tăria s-0 recunosc. 

— Dragul meu, să ştii că te faci sănătos ! 

— Ce tot spui? fi întoarse vorba Andrei Efimici, enervat. 
Cred că sînt puţini oameni care, la sfîrşitul zilelor lor, să nu 
treacă prin încercările prin care trec eu acum. Cînd o să ţi 
se spună că ai ceva la rinichi sau că ţi-e inima mărită, şi 
o să începi a te îngriji, sau cînd or să te declare nebun 
sau criminal, într-un cuvînt, cînd Oamenii or să-și îndrepte 
atenţia asupra dumitale, să „Sti că ai intrat într-un cerc. vi- 
cios din care nu mai e scăpare. Şi cu cît ai să încerci să 
scapi cu atât ai să te Împotmolesti mai tare. Cel mai bun 
lucru e să capitulezi, pentru că nici o putere omenească sau 
supraomenească nu e în stare să te salveze... Cel puţin asta 
e impresia mea... 

În vremea asta, tn fata ghiseului se adunase destulă 
lume. Ca să nu-l împiedice pe diriginte de la lucru, Andrei 


262 


Efimici se ridică să-și ia rămas bun. Mihail Averianfci îi ceru 
încă o dată cuvîntul de onoare şi-l petrecu pînă la ușa care 
dădea afară. 

În aceeaşi zi, spre seară, Andrei Efimici se pomeni pe 
neaşteptate cu Hobotov, în cojoc şi cu cizme înalte. Ca si 
cum nu s-ar fi întâmplat nimic, zise : 

— Am venit să te rog ceva, colega. Dacă eşti bun, hai 
cu mine la un consult. Ce zici, mergi ? 

Inchipuindu-si că Hobotov voia să-l scoată la plimbare, 
sau că Într-adevăr căuta să-i dea prilejul de a câştiga ceva, 
Andrei Efimici se îmbrăcă și iesira împreună. Era bucuros 
că avea ocazia să-şi îndrepte greşeala din ajun şi să se 
împace cu Hobotov, şi în adîncul sufletului îi era recunos- 
cător că nu făcea nici o aluzie la întîmplarea de ieri, fără 
îndoială, ca să-l menajeze. De la un om atît de putin civi- 
lizat, era greu să te aștepți la un gest atît de delicat. 

— Dar unde-i bolnavul dumitale? întrebă Andra Efi- 
mici. 

— În spital. De mult tot voiam să ţi-l arăt... E un caz 
deosebit de interesant. 

Intrară în curte si, ocolind corpul principal al spitalu- 
lui, se îndreptară spre pavilionul unde erau internați ne- 
bunii. Si, ciudat, Hobotov nu scotea o vorbă. Cînd pătrun- 
seră în pavilion, Nikita, ca de obicei, sări în sus și-și luă po- 
zitia militărească. 

— Unul dintre bolnavii de aici a făcut o complicaţie 
la plamini, îi sopti Hobotov în clipa cînd intra cu Andrei 
Efimici în salon. Aşteaptă-mă aici, că vin îndată. Mă duc 
să-mi iau stetoscopul. 

Și plecă. 


XVII 


Începuse să se însereze. Ivan Dmitrici zăcea întins în 
patul lui, cu fața înfundată în pernă. Paraliticul, increme- 
nit În capul oaselor, plingea fncetigor, mișcindu-și buzele, iar 


263 


mujicul cel gros şi fostul sortator dormeau. În salon era 
liniște. 

Andrei Efimfci stătea pe patul lui Ivan Dmitrici şi ay- 
tepta. Dar trecu o jumătate de oră şi în locul lui Hobotov 
intră în salon Nikita, tinind în braţe un halat, niște rufe și 
o pereche de papuci. 

— Vă rog să vă îmbrăcați, inaltimea-voastra, zise el 
aproape in soapta. Poftiţi aici, ăsta-i patul dumneavoastră, 
adăugă, aratind spre un pat gol, adus pesemne de curînd. 
Lăsaţi, nu-i nimic, o să dea dumnezeu și o să vă vindecati... 

Andrei Efimici înţelese totul. Fără sa spună un cuvînt, 
se mută pe patul pe care i-l arătă Nikita şi se aseza. Dar, 
văzînd că Nikita stătea și aștepta, se dezbrăcă pina la piele. 
Îi era ruşine. După aceea se îmbrăcă în hainele de spital. 
Izmenele erau prea scurte, cămaşa prea lungă, iar halatul 
duhmea a pește afumat. 

— O să dea bunul dumnezeu si o să vă vindecati! re- 
peta Nikita. 

Si, zicînd aceasta, luă în braţe hainele lui Andrei Efi- 
mici si ieși, închizînd usa după el. 

„Totuna mi-e... se gîndi Andrei Efimici, înfăşurîndu-se 
rusinat in halat și dindu-si seama că în noul lui echipa- 
ment semăna grozav a ocnaș. Totuna... Ce mi-e un frac, 
ce mi-e o tunică sau halatul ăsta ?... Dar unde mi-e ceasul? 
Unde mi-e carneçelul de note din buzunarul din dreapta? 
Dar tigarile ? Unde mi-a dus Nikita hainele? Cine știe 
dacă o să mă mai îmbrac vreodată cu pantaloni, cu vestă 
și ghete? La început, toate acestea par ciudate şi oarecum 
de neînțeles...“ Andrei Efimâci părea încă convins că intre 
casa tirgovetei Belova și salonul nr. 6 nu era nici o deo- 
sebire și că toate cite se intimplau pe lumea asta nu erau 
decât nimicuri și deşertăciuni. Totuși, mfinile începură să-i 
tremure, picioarele să-i îngheţe, iar gîndul că Ivan Dmi- 
trici, cînd o să se trezească, o să-l vadă în halat făcea să 
i se zbîrlească părul de spaimă și de rușine. Se ridică, făcu 
cîţiva paşi prin salon si iarăşi se aşeză. 

Rămase așa o jumătate de oră, o ora, pe urmă, începu 
să se plictiseasca. Oare e cu putință să stai aici o zi în- 
treagă, o săptămînă, ba chiar ani întregi, cum stau oamenii 


264 


aceştia ? Ce a facut el, de pildă, de cînd a venit? A stat 
cit a stat pe pat, pe urmă s-a plimbat prin salon și iarăşi 
s-a aşezat. Ar mai fi putut să se uite pe fereastră, apoi să 
se plimbe din nou din colț în colț. Da, și pe urmă?... Sa 
Stai tot timpul ca o mumie, să te gindesti şi atita tot?... Nu, 
aşa ceva e aproape cu neputinga ! ! 

Andrei Efimici se intinse pe „parul lui, dar numaidecit 
sări fn picioare, isi șterse cu mineca sudoarea rece de pe 
frunte şi simți că toată fața începe să-i miroasă a peşte 
afumat. Şi iarăși începu să măsoare odaia în lung si în lar... 

— Trebuie să fie o ncînțelegere la mijloc... își zise făcînd 
un gest de nedumerire. Trebuie să le cer o explicaţie, sînt 
sigur că nu e decit o neînțelegere... 

În clipa aceea Ivan Dmitrici se trezi din somn. Se așeză 
pe pat, Își sprijini capul în pumni, scumpă, apoi se uită alene 
la doctor. În primul moment păru a nu înţelege nimic. Dar 
nu trecu mult și fața lui căpătă un aer ironic si răutăcios. 

— Aha, va să zică şi pe dumneata te-au băgar aici, 
drăguță ? întrebă el rägusit, ca după somn, inchizind din- 
tr-un ochi. Îmi pare foarte bine. Pînă acum dumneata ai 
supt sîngele oamenilor, dar de azi înainte or să sugă alții 
sîngele dumitale. Admirabil ! 

— Trebuie să fie o neînțelegere... îngăimă Andrei Efi- 
mici, infricosat de vorbele lui Ivan Dmitrici. Ridică din 
umeri și repetă : Cred că e o neînțelegere... 

Ivan Dmitrici scuipă iarăşi și se culcă. 

— Blestemată viață ! oftă el. Si ceea ce e mai dureros 
si mai revoltător e că viaţa asta n-o să se încheie cu cine 
ştie ce răsplată pentru suferințele pe care le-am îndurat, 
şi nici cu vreo apoteoză, ca la operă, ci cu moartea. Or 
să vină cîțiva mujici, or să te-apuce de mini si de picioare 
şi or să te-arunce în subsol. Brr! Ei, dar nu-i nimic... În 
schimb, pe lumea cealaltă, o să avem parte de fericire... Eu 
o să mă întorc aici în chip de stafie şi o să-i bag în toți 
sperieţii pe ticăloşii ăştia. O să le soot eu peri albi, n-avea 
grijă ! 

Chiar atunci se fntoarse din oraș Moiseika şi, văzându-l 
pe Andrei Efimici, întinse mina şi-i ceru : 

— Dă-mi o copeica ! 


265 


XVIII 


Andrei Efimici se apropie de fereastră şi se uită spre 
cîmp. Se fntunecase. Din dreapta, de undeva, departe, rasa- 
rea luna purpurie şi rece. Jar în fața lun, la cel mult o sută 
de stînjen: de gardul spitalului, se înălța o cladire albă, îm- 
prejmuită cu zid de piatră. Era închisoarea. 

„Asta-i realitatea !“ își zise Andrei Efimici și simți că-l 
trec fiori de groază. 

Înspăimîntătoare era şi luna, şi închisoarea, şi cuiele 
înfipte ca nişte ţepi în vîrful gardului, si vilvataile depăr- 
tate ale unei fabrici. Cineva oftă la spatele lui. Andrei Efi- 
mici întoarse capul şi văzu un om cu pieptul plin de stele 
si de decoraţii strălucitoare. Ridea si clipea din ochi cu vi- 
clenie. Si nebunul acela i se paru de asemenea înspăimântător... 

Încercă să-și facă curaj, zicindu-si că nici luna și nici 
închisoarea n-aveau nimic inspäimintätor în ele, că deco- 
raţii poartă și oamenii cu mintea sănătoasă şi că va veni 
timpul cînd totul va putrezi şi se va preface in țărină. Dar 
deodată se simţi năpădit de deznădejde, se prinse cu amin- 
două mfinile de gratii si le zgilyii din răsputeri. Dar gratiile 
nu se dădură învinse. 

Apoi, ca să se apere de spaimă, se așeză pe patul lui 
Ivan Dmitrici. 

— Mi-am pierdut curajul, dragul meu! suspina, tre- 
murind din tot trupul și ștergîndu-și sudoarea rece de pe 
frunte. Mi-am pierdut curajul ! 

— Incearca să filozofezi, îi răspunse Ivan Dmitrici în 
bataie de joc. 

— Doamne, dumnezeule... Doamne, dumnezeule... Asa-i... 
Mi-ai spus o data ca în Rusia nu există filozofie, și totuşi 
toată lumea filozofează, chiar oamenii de rînd. Însă, de 
pe urma filozofiei oamenilor de rînd nimeni nu are de suferit, 
zise Andrei Efimfci, cu un glas de parcă era gata să izbuc- 
nească în lacrimi, ca să-l înduioşeze pe Ivan Dmitrici. Atunci, 
ce rost are risul dumitale ironic şi răutăcios? Și cum sa nu 
filozofeze oamenii de rînd, dacă-s nemulțumiți? Unui om, 
facut după chipul si asemănarea domnului inteligent, cult, 
mindru, iubitor de libertate, nu-i rămâne altă ieşire decit să 
se ducă medic într-un orășel adiot şi murdar și să nu mai 


266 


facă nimic altceva toată viata lui decât să pună ventuze, li- 
pitori și cataplasme cu muștar. Ei, spune şi dumneata dacă 
asta nu-i șarlatanie, miopie, ucalosie ! Doamne, doamne ! 

— Spui prostii. Daca nu-ţi place meseria de doctor,. 
fă-te ministru ! 

— Nu, nu sîntem buni de nimic. Sîntem prea bicisnici, 
dragul meu, asta-i... Iaca, uitä-te la mine: am fost nepă- 
sator din fire, am avut o judecată sănătoasă şi îndrăzneață, 
dar a fost de ajuns să mă zgâlţiie viața mai zdravan, ca 
să-mi pierd curajul... să cad în prostraţie.... Sîntem bicisnici, 
sîntem niște cîrpe, acolo... Nici dumneata nu ești mai breaz, 
dragul meu. E-drept că eşti inteligent, ai un suflet nobil, 
ai supt de la sînul mamei, o data cu laptele, şi cele mai 
bune însușiri... Dar ce folos ! Nici n-ai apucat să päsesti în 
viață, că te-ai si obosit si te-ai îmbolnăvit... De aceea îţi 
spun : sîntem bicisnici, bicisnici ! 

Dar afară de chinul care i-l dădea sentimentul de 
spaimă şi de njosire, Andee Efimici era stapinit de o do- 
rina nelamurita, care nu-l mai părăsea de cînd se fnserase. 
Pina la urmă, tntelese că avea gust de-o bere si de-o țigară. 

— Eu ies o clipă, dragul meu, zise el. Mă duc să spun 
să ne facă focul... Nu mai pot... nu-s fn stare... 

Andrei Efimici se îndreptă spre usa si o deschise. Dar 
în aceeași clipă Nikita sari în picioare, tăindu-i drumul! 

— Încotro? Nu se poate, nu se poate! strigă el. E 
timpul să vă culcați ! 

— Numai cîteva clipe, să iau puțin aer! răspunse An- 
drei Efimici, naucit. 

— Nu se poate, nu, e interzis! Doar ştii şi dumneata. 

Si Nikita trinti ușa, sprijinind-o cu spinarea pe din 
afară. 

— Dar parca pierde cineva ceva, dacă o să ies puţin 
de aici? întrebă Andrei Efimici, ridicând din umeri. Nu 
înțeleg ! Nikita, am nevoie să ies! repetă el și glasul îi 
tremura de emoție. Am nevoie, trebuie ! 

— Nu faceți dezordine, că nu-i bine, facu Nikita sen- 
tenfios. 

— Asta-i curat bătaie de joc! răcni deodata Ivan Dmi- 
trici, sărind în picioare. Cum își permite el să nu-ţi dea 
drumul ? Cu ce drept ne ţin aim? Daca nu mă insel, le- 


267 


gea spune categoric că nimeni nu poate fi închis fără ju- 
decata ! Asta-i curată silnicie ! 

— Da, curată silnicie! repetă Andrei Efimici, încurajat 
de racnetele lui Ivan Dmitrici. Am nevoie să ies, trebuie 
să ies, si el n-are dreptul să mă oprească! Deschide, cind 
îţi spun ! 

— N-auzi, dobitocule, idiotule ? urla Ivan Dmitria, bă- 
tind cu pumnii în ușă. Deschide, că de nu, sparg usa, hin- 
gherule ! 

— Deschide! strigă si Andrei Efimici, tremurind din 
tot trupul. Iti poruncesc, mă auzi ? 

— Nu mai bate cîmpii de pomană! îi răspunse Nikita 
din dosul uşii. Că tot degeaba-i ! 

— Bine, atunci du-te si cheamă-l pe Evgheni Feodo- 
ric. Spune-i că-l rog să pofteasca pînă aici... măcar o clipa. 

— Lasă că vine el singur, miine, fără să-l mai chem. 

— N-o să ne mai dea drumul de aici în verii vecilor! 
se tinguia în vremea asta Ivan Dmitrici. Aici or să ne pu- 
trezească oasele ! Doamne, oare să fie adevărat că nu există 
infern pe lumea cealaltă şi că ticăloşii aceştia n-or să-și 
primească pedeapsa ? Unde e dreptatea? Deschide, netreb- 
nicule, deschide că mă îmăbuş! strigă rägusit, opintindu-se 
cu toată puterea in ușă. O să-mi zdrobesc capul, ucigasilor ! 

Nikita deschise repede usa, îl înșfăcă pe Andrei Efimici 
cu amindoua mîinile si, cu o lovitură de genunchi, îl dădu 
la o parte. Apoi îşi făcu vînt şi-l pocni din răsputeri cu 
pumnul în obraz. O clipă, Andrei Efimici avu impresia ca 
un val uriaş, un val sărat l-a acoperit pina peste cap și 
l-a tîrît pînă la pat. Într-adevăr, simţi în gură un gust 
sărat. I se umpluse, pesemne, gura cu sînge... Începu să-și 
fluture braţele în aer, de parcă se pregătea să fnoate, apoi 
se prinse cu o mina de pat. În clipa axeea simți încă doi 
pumni în spinare. 

Deodată, Ivan Dmitrici începu să tipe. Se vede că Ni- 
kita îl bătea acum pe el. 

Se lăsă apoi o liniște adîncă. Lumina palidă a lunii 
se strecura printre gratii, asternind pe podele o rețea 
de umbre, ca un grătar. Andrei Efimici simțea cum îl 
cuprinde spaima. Se întinse pe pat şi-şi tinu răsuflarea: 
aştepta, îngrozit, să-l mai lovească o dată. O durere as- 
cupita îi răscoli toare maruntaiele, de parcă-i virise cineva 


268 


o secera în trup și i-o răsucise de cîteva ori în coșul piep- 
tului şi în pintece. De durere, îşi mușcă perna si-$1 strinse 
dinții. Şi dintr-o data, prin haosul din mintea lui isi facu 
deslusit un gînd inspaimintator şi neînduplecar: că, fără 
îndoială, o durere ca aceea au încercat ani de-a rîndul, 
zi după zi, toți nenorociţii aceștia care acum, la lumina 
lunii, păreau doar niște umbre întunecate. Cum s-a făcut că, 
timp de peste douăzeci de ani, el n-a cunoscut și n-a în- 
cercat măcar să cunoască această tragedie? Dar dacă n-a 
ştiut şi n-a cunoscut această durere înseamnă că n-are nici o 
vină, încerca el să se consoleze. Constiinta însă, crudă şi 
necruțătoare ca şi Nikita, făcea să-i îngheţe sîngele din 
crestet pinä-n tălpi. Sari în picroare. Ar fi vrut sa strige 
în gura mare, să alerge cît mai repede si să-l ucidă intii 
pe Nikita, apoi pe Hobotov, pe administrator şi pe felcer, 
lar pe urmă să-și facă seama si el. Dar din piept nu-i 
1eşea nici un sunet, iar picioarele nu-l mai ascultau. Sim- 
tind ca se inabusa, îşi she la piept halatul şi cămaşa si 
căzu pe pat, În nesimţire. 


XIX 


Cînd se trezi a doua zi dimineaţa, îl durea capul, 
vijiiau urechile şi simţea o sfîrşeală în tot trupul. Își aduse 
aminte cit de slab se dovedise în ajun, dar nu se rușină 
de asta. Fusese las, îi fusese frică pînă si de lună, si măr- 
turisise pe față gînduri și sentimente, pe care nici nu şi 
le bănuise pînă atunci, de pildă, părerea lui despre filo- 
zofia omului de rînd, veşnic nemulţumit. Dar acum îi era 
totuna... 

Nu mai voia nici să manince, nici să bea. Statea culcat, 
fără să se clintească din loc, şi tăcea. 

„Acum mi-e totuna, îşi zicea, cînd îi punea cineva 
vreo întrebare. Ce să-i mai răspund?... Mi-e tot una 
acum...“ 

După-amiază se prezentă Mihail Averianîci, aducin- 
du-i un pachetel cu ceai si un funt de marmeladă. Veni 


269 


si Dariuska, și rămase un ceas întreg la căpărtul lui, pri- 
vindu-l cu un aer de durere fndobitocitä, iar la urmă veni 
şi doctorul Hobotov. Aduse o sticlugä cu bromură și-i porunci 
lui Nikita să afume cu ceva prin salon. 

Spre seară, Andrei Efimia își dădu sufletul, în urma unui 
atac de apoplexie. Mai întîi, începură să-l scuture frigu- 
rile, apoi i se făcu greață. O senzație scirboasa, de ceva 
viscos care, după cit i se părea, îi pătrunsese în tot 
trupul, pînă în vîrful degetelor, şi pornea de la stomac spre 
cap, revarsindu-i-se în ochi şi în urechi. I se făcu verde 
înaintea ochilor, şi atunci înțelese că i se apropie sfîrșitul. 
Îşi aduse aminte că Ivan Dmitrici, Mihail Averianici și 
milioane de alti oameni cred în nemurirea sufletului. Dar 
dacă o fi adevărat?... Însă el n-avea nevoie de nemurire 
si nu se opri asupra acestui gînd decît o clipă. O turmă 
de cerbi, neînchipuit de frumoși și de grafiosi — citise 
așa ceva cu o zi înainte — trecu in goană pe dinaintea 
lui, apoi o femeie îi întinse o scrisoare recomandată... Mi- 
hail Averiantci şopti nu știu ce. După aceea totul dispăru, 
şi Andrei Efimêci adormi pentru totdeauna. 

Veniră apoi câțiva mujici, îl apucară de mfini şi de pi- 
cioare şi-l duseră în capelă. Noaptea aceea zăcu pe masă cu 
ochii deschişi, în bătaia lunii. Dimineaţa intră Serghei Ser- 
gheici, se închină cu smerenie în fata crucifixului și închise 
ochii fostului său şef. 

Andrei Efimici a fost îngropat a doua zi. La inmormin- 
tare n-au venit decît Mihail Averiantci si Dariuska. 


1892 


Profesorul de literatură 


TROPAITUL copitelor răsuna pe podeaua de bime. Din 
grajd fu scos inti Contele Nulin, negru ca pana corbului, 
apoi Uriașul, alb din cap pînă în picioare, şi soră-sa Maika. 
Toţi erau cai minunaţi, de preț. Batrinul Șelestov puse el 
însuşi şaua pe Urias şi spuse fiicei sale Maga : 

— Hai, Maria Godefroy, încalecă ! 

Masa Selestova era cea mai tînără din casă. Implinise 
optsprezece ani, dar familia nu pierduse încă obiceiul să 
© socotească tot o copilă, şi toți îi spuneau Mania sau 
Maniusia ; iar de cînd trecuse prin oraș un circ la care se 
dusese aproape seară de seară, o porecliseră Maria Godefroy. 

— Hop-la ! ! strigă ea, urcîndu-se pe Urias. 

Soră-sa, Varia, se urcă pe Maika, Nikitin pe Contele 
Nulin, ofițerii pe caii lor; apoi, lung şi falnic, şirul călă- 
reilor, in care tunicile albe ale ofițerilor contrastau cu 
ținuta neagră a amazoanelor, ieși la pas din curte. 


271 


Nikitin băgase de seamă atit la încălecare cît şi acum 
pe stradă că Maniusia nu se uită decît la dînsul. Îl cerceta 
cu oarecare îngrijorare, atît pe el cit si pe Contele Nulin. 

— Serghei Vasilici, îl sfătui ea, ține-l tot timpul în frîu. 
Nu-l lăsa să se sperie, se preface ! 

Fie că Uriașul era bun prieten cu Contele Nulin, fie 
dintr-o simplă întîmplare, dar si ieri si alaltăieri, Maniusia 
călărise tot alături de Nikitin. lar el sorbea din ochi trupul 
ci mărunt, dar zvelt, pe care şi-l tinea atît de drept pe ca- 
lul alb si falnic, profilul ei fin, jobenul care nu o prindea 
de loc şi o îmbătrinea ; o învăluia toată într-o privire plină 
de încântare, de iubire, de extaz si, ascultind-o fara să mai 
înțeleagă bine ce îi spune, se gândea: „Îmi dau cuvîntul 
de onoare, jur pe bunul dumnezeu, că nu mă voi mai sfii 
si îi voi destainui chiar azi totul !“ 

Se făcuse șase seara — ceas la care salcimul și liliacul 
răspîndesc un miros atît de puternic, încît s-ar zice că 
văzduhul şi copacii înşişi se îmbată de parfumul lor. In 
grădina publică a oraşului cînta muzica militară. Caii lo- 
veau sonor caldarîmul, pretutindeni se auzeau risete, crim- 
peie de conversaţie și zgomotul porţilor care se trinteau. 
Soldaţii de pe stradă salutau pe ofiţeri, iar elevii de liceu, 
pe Nikitin, si era vădit că lumea care ieşise la plimbare 
si se îndrepta spre grădina publică privea ou plăcere pilcul 
de călăreţi. Seara era caldă, nori albi, usori pluteau alene 
pe cer, plopii si salcîmii asterneau pe caldarim, pînă la bal- 
coanele şi ferestrele caselor cu etaj de pe partea cealaltă a 
străzii, umbre molatece, învăluitoare. 

Călăreţii iesira din oraş și porniră în trap pe şosea. 
Nu mai mirosea a salcim şi a lihac şi nu se mai auzea mu- 
zica. În schimb, te îmbătau miresmele cimpului, se vedeau 
lanurile verzi de secară şi grîu, tipau tistarii şi ciripeau pă- 
sane. Cit vedeai cu ochii, fntinderile erau verzi, tarcate 
ici-olo de fisiile negre ale bostananilor, iar departe, spre 
stinga, în jurul cimitirului, se vedea, alb, un gir de meri 
înfloriți. 

Trecură pe lîngă abator, apoi pe lîngă fabrica de bere 
si ajunseră din urmă muzicanți unei fanfare militare, care 
sc grăbeau spre o grădină din afara orașului. 

— Polianski are un cal foame bun, nimic de zis! spu- 
nea Maniusia lui Nikitin, arătând din ochi spre ofiţerul care 


272 


mergea alătun de Varia. Are însă un närav — ca să nu mai 
vorbim de pata albă de pe piciorul sting — .dă mereu din 
cap ; acum nu mai poate fi dezvăţar de năravul ăsta. O să 
tot dea ușor din cap cit o să trăiască. 

Maniusia era o cunoscătoare de cai la fel de pasio- 
nată ca şi tatăl ei. Suferea cînd vedea la cineva un cal bun 
şi era bucuroasă cînd putea descoperi metehne la caii al- 
tora. Nikitin, însă, nu se pricepea de loc și i se părea tot- 
una dacă strunea calul cu frîul, ori cu zăbala, dacă mergea 
la trap sau în galop; isi dădea scama de un singur lucru: 
că ţinuta lui pe cal e stîngace si teapana, si îşi spunea ca 
ofiţerii care ştiu atât de bine să stea în sa fara doar şi poate 
că-i plac Maniusiei mult mai mult decît el. Era gelos pe ei. 

Trecînd prin faţa grădinii publice de la marginea ora- 
şului, cineva propuse să se oprească şi să bea sifon. In- 
trară toţi călări. Prin frunzisul proaspăt, abia mijit al ste- 
jarilor, vedeai grădina ca-n palma — cu băncile, masutele 
şi scrincioabele ei — iar printre ramurile copacilor cuiburile 
de ciori semänînd cu niște căciuli mari. Cäläreqii si ama- 
zoanele coborira din sa lîngă una din mese şi cerură sifon. 
În jurul lor se strînseră cîțiva cunoscuți. Printre aceştia cra 
şi un medic militar, încălțat cu cizme, Și dirijorul orchestrei, 
care îşi aştepta muzicantii. Se vede că medicul îl luase pe 
Nikitin drept student, fiindcă fl întrebă : 

— Aţi venit să va petreceti vacanţa la noi? 

— Nu. Locuiesc în oraș, răspunse Nikitin. Sînt profesor 
de liceu. 

— Cum se poate? se miră medicul. Atit de tînăr și 
profesor ? 

— Atit de tînăr? Slava domnului, merg pe douăzeci si 
şapte de ani. 

— Deşi purtaţi mustăţi si barbă, nimeni nu v-ar da mai 
mult de douăzeci şi doi, douăzeci și trei de ani. Ce tînăr 
pareti ! 

„Ce pacoste ! se gîndi Nikitin. Si ăsta m-a luat drept un 
mucos.* 

Nu-i plăcea de loc cînd cineva îi vorbea de tinereţea 
lui, mai ales în fata femeilor sau a elevilor. De cum sosise 
în oraş si îşi luase catedra în primire, începuse să-şi urască 
înfățișarea lui de baietandru. Din pricina ei nu izbutea sa 
se impună scolarilor, domnii în vîrstă îi spuneau „tinere“, 


18 — Schițe si nuvele — c. 1900 273 


iar femeile preferau să danseze cu el decir să-l asculte dis- 
cutind despre lucruri serioase. Nikitin ar fi dat mult să 
poată imbatrini dintr-o data cu zece ani. 

De la grădină, plecară mai departe spre ferma Seles- 
vovilor, unde se oprira la poartă, o strigarä pe Praskovia, 
soția Îngrijitorului, și cerură lapte muls proaspat. Nimeni 
nu gusta însă din lapte; se uitară unii la alții, izbucniră 
în ris $i porniră înapoi spre oraş. În grădina unde băuseră 
sifon începuse să cinte muzica. Soarele coborîse dincolo de 
cimitir și în zare cerul ardea văpaie. 

Maniusia isi apropiase din nou calul de cel al lui Ni- 
kitin. Tînărul profesor ar fi vrut să-i spună cu ce patimă o 
iubeşte, dar se temea că îl vor auzi ofițerii şi Varia, si de 
aceea tăcea. Maniusia tăcea și ea, dar el își dădea seama 
de ce tăcea, de ce călărește alături, și era atît de fericit, 
încâr pămîntul, cerul în flăcări, luminile oraşului, silueta 
întunecată a fabricii de bere, totul se contopea în ochii 
lui în ceva neînchipuit de frumos şi de mingfietor, si i se 
părea că Nulin al lui pluteşte în văzduh, avintindu-se spre 
volburile de purpură ale apusului. 

Ajunseră acasă. Pe masa din grădină fierbea samovarul. 
La unul din capetele mesei şedea batrinul Șelesrov cu prie- 
tenii săi, magistrați, şi potrivit obiceiului său, critica ceva 
sau pe cineva. 

— Asta-i mojicie nu altceva! spunea el. Mojicie sadea ! 
Da : mo-ji-cie ! 

De cînd Nikita se îndrăgostise de Maniusia, totul îi 
plăcea la Selestovi : si casa, și gradina, şi ceaiul zilnic în 
grădină, si scaunele de trestie împletită, si batrina dădacă, 
chiar și cuvîntul acesta „mojicie“, pentru care batrinul avea 
o deosebită slăbiciune. Nu se împăca doar cu mulțimea de 
câini si de pisici ce forfoteau pretutindeni şi cu turturelele 
egiptene care se tînguiau toată ziulica în colivia mare de 
pe terasă. Erau atât de mulți cfini de curte şi de casă, încît, 
deşi venea de atîta vreme la Selestovi, nu-i recunoștea decât 
pe doi din ei: pe Muska și pe Som. Muska era o cäçelusa 
mica, cu părul rar, cu botul lägos, rea și răsfăţată. Îl ura 
pe Nikitin. Cum dădea cu ochii de el, își apleca într-o 
parte capul, își arăta colții și începea să mirfie: „Rrr-nga, 
rrr-nga, rrr-nga“. 


274 


Apoi se așeza sub scaun. Dacă încerca s-o alunge de 
sub scaun, începea să latre ascuțit, iar gazdele se grăbeau 
Să intervină : 

— Nu te teme, nu muşcă, e foarte blinda. 

Som era un 'dulău „negru, cit un vițel, cu picioarele 
lungi şi coada tare, țeapănă. În timpul cinei, ca şi în timpul 
ceaiului se plimba în voie pe sub masă, plesnind cu coada 
picioarele mesei si ale musafirilor. Era un cfine blind, bleg, 
dar Nikitin nu-l putea suferi fiindcă avea obiceiul să-şi 
pună botul pe genunchii mesenilor și să le murdărească 
pantalonii cu bale. Nikitin incerca să scape de el, lovindu-l 
cu minerul cuțitului în fruntea lui cea lata, dindu-i bobir- 
nace peste bot, răsuindu-se la el. Uneori îndrăznise chiar 
să se plinga discret gazdelor. Dar nimic nu-i salva panta- 
lonii de la pete. 

După plimbarea călare, ceaiul, dulceaça, untul şi pes- 
meții s-au bucurat de mult succes. Prima ceascä au baut-o 
voi cu multă poftă, În tăcere. In timp ce se servea al doilea 
rind de cești, himbile se dezlegară. Atât la ceai cit şi la masă, 
discuția o începea întotdeauna Varia. Fiica cea mai mare a 
lui Șelestov împlinise douăzeci si trei de ani. Bine făcută, 
mai frumoasă decît Maniusia, era socotită drept cea mai 
deşteaptă si mai cultă din familie, si avea o purtare serioasă, 
chiar severă, asa cum se cădea să aibă o fata mai mare, 
ce luase în casă locul mamei care murise. Ca stăpînă a casei, 
îşi îngăduia să se arate musafirilor numai în foi si bluză, se 
adresa ofițerilor cu numele lor de familie, o considera pe 
Maniusia tot o fetiță și vorbea cu ea pe tonul unei peda- 
goge. Deseori îşi spunea „fară bătrînă“, deci era convinsă că 
se va mărita. 

Orice conversaţie, chiar şi despre vreme, era neapărat 
transformată de ea în controversă. Avea o ciudată pasiune 
să te prindă cu o contrazicere, să se lege de orice vorbă, 
de cite o frază spusă cu totul la întîmplare. Începeai să-t 
vorbeşti despre te miri ce, și numai ce o vedeai uitindu-se 
țintă la tine și fntrerupindu-te: „lartă-mă, iartă-mă, Petrov, 
alaltaieri ai spus exact contrariul !“ 

Alteori o vedeai dintr-o dată surizind ironic si o auzea: 
spunînd : „Bravo, văd că începi să adopți procedeele de 
teroare ale secţiei a III-a. Te felicit !* 


275 


Dacă spuneai o vorbă de duh sau făceai un calambur, 
murmura, ridicînd uşor din umeri: ,Räsuflat !* sau „lef- 
tin“, iar dacă cel ce făcuse gluma era ofițer, Varia strimba 
disprequitor din nas şi exclama : „spirit de cazar-rma !“ Acest 
„rr“ era atît de impunător, încît Muska îi răspundea imediat 
de sub masă : „rrr-nga, rrr-nga“. 

În seara aceea discuţia pornise de la examenele de sfir- 
sit de an, despre care Nikitin pomenise în treacăt. 

— Da-mi voie, Serghei Vasilici, îl întrerupse Varia, spui 
că elevii se plîng că examenele sînt prea grele. Dar dă-mi 
voie să te întreb : cine e de vină? Se pare că s-a dat elevi- 
lor din clasa a VIll-a o teză cu subiectul „Puşkin ca psiho- 
log“. În primul rînd: cum se pot da teme atît de grele? 
lar în al doilea: ce fel de psiholog este Pușkin? Scedrin 
sau Dostoievski înţeleg. Dar Puşkin? E un mare poet, si 
atita tot ! 

— Scedrin este una și Pușkin alta! răspunse Nikitin, 
posac. 

— Stiu, la dumneavoastra, la liceu, meritele lui Scedrin 
nu sint recunoscute. Dar nu de asta e vorba. Spune-mi dum- 
neata, ce fel de psiholog este Puskin ? 

— Cum să nu fie psiholog? Iată, am sa va dau cîteva 
exemple. 

Și Nikitin recită cîteva crimpeie din Evgheni Oneghin, 
apoi din Boris Godunov. 

— Nu vad în exemplele dumitale nici umbra de psiho- 
logie, răspunse cu un uşor oftat Varia. Pentru mine psiho- 
log este acel ce descrie ascunzisurile sufletului omenesc, 
iar versurile pe care ni le-ai recitat sînt versuri admirabile, 
si atît! 

— Ştiu eu ce fel de psihologie vrei dumneata ! se supără 
Nikitin. Ti-ar plăcea să-mi reteze cineva cu un ferăstrău 
tocit un deget, și eu să urlu, cît mă tin puterile. După pa- 
rerea dumitale, asta e psihologie. 

— Ieftin şi nu demonstrează în ce măsură Pușkin e psi- 
holog ! 

Cînd Nikitin era scos din fire de o afirmație care i se 
părea o dovadă de mărginire sau de rutină, sărea de pe 
scaun, se apuca cu mîinile de cap și începea să se plimbe 
dintr-un colț intr-altul, gemînd și suspinînd. Si acum se 
întâmplă la fel. Sări de pe scaun, se apucă cu mfinile de 


276 


păr si făcu ocolul mesei, tînguindu-se. Apoi se aşeză mai 
la o parte. 

Ofițerii îi venira în ajutor; căpitanul Polianski începu 
s-o asigure pe Varia că Pușkin este într-adevăr un psiholog, 
şi, ca să-și întărească spusele, îi cita două versuri de Ler- 
montov. Locotenentul Gherner declară gi mai convingător : 

— Dacă Puşkin nu ar fi fost un psiholog, nu i s-ar fi 
ridicat o statuie la Moscova. 

— Asta e o mojicie! se auzi din celălalt capăt al mesei. 
Am și spus-o, de alfel, si guvernatorului : „Excelenţă, este 
o mojicie !“ 

— Nu mai discut! strigă Nikitin. Ar însemna să nu mai 
sfîrşim niciodată. Basta! Ei, dar mai du-te odată de aici, 
javră ! se răsti apoi la Som, care îi pusese iarăşi botul şi o 
labă pe genunchi. „Rrr-nga“, se auzi de sub scaun. 

— Recunoaste că n-ai dreptate ! se încăpăţină Varia. 

Sosirea unor domnisoare, în vizită, curma discuția. 
Trecurä cu toţii în salonul cel mare. Varia se aseza la pian 
si începu să cînte arii de dans. Se dansă mai inti un vals 
şi o polcă, apoi cadril, cu grand-rond, condusă prin toate 
încăperile de căpitanul Polianski. După aceea se dansă din 
nou vals. 

În acest timp bătrânii .şedeau în salon pe canapele si în 
jilțuri, fumau și se uitau la cei tineri. Printre ei se afia si 
Sebaldin, directorul Societății de credit urban. Amator pa- 
sionat de teatru si de literatura, fondase Cercul de muzica 
şi arta dramatica din localitate şi „participa el însuși la spec- 
tacole, jucind întotdeauna numai roluri de bătrîni valet 
caraghioşi, sau declamind cu voce jalnică Fecioara rătăcită. 
Fusese poredlit Mumia, fiindcă era înalt, uscat şi vinos, şi 
avea întotdeauna un aer solemn intiparit pe figura lui cu 
ochii stinşi, nemiscati. Paciunea lui pentru teatru mersese 
pînă acolo încât își răse.e mustatile si barba, ceea ce îi 
dădea şi mai mult înfăţişarea unei mumii. 

Îndată dupa grand-rond, Şebaldin se apropie cu oarecare 
sovaiala de Nikitin si, dregindu-si glasul, îi spuse : 

— Am avut plăcerea să fiu de fata la ceai în timpul 
discutiei. Împărtăşesc cu totul părerea dumitale. Avem ace- 
laşi fel de a vedea. Mi-ar face mare plăcere să stăm mai 
mult de vorbă. Ai citit Dramaturgia de la Hamburg a lui 
Lessing ? 


277 


— Nu, n-am citit-o ! 

Sebaldin păru îngrozit de o asemenea mărturisire, îşi 
scuturä mîinile, ca şi cum și-ar fi frip degetele și, fără să 
mai spună un cuvint, se indeparta de tinarul profesor. Figura 
„mumiei“, întrebarea și uimirea sa i se părură nespus de 
caraghioase lui Nikitin. Totuşi se gîndi: „Într-adevăr, e cam 
rusinos : eu, profesor de literatura, să nu-l fi citit pe Lessing. 
Va trebui să-l citesc.“ 

Înainte de Cină se aşezară cu toții, tineri Şi, bătrîni, să 
joace „soarta“. Se aduseră două pachete de cărţi de joc. 
Unul din ele fu împărțit jucătorilor. Celălalt fu pus pe masă. 

— Cine are în mînă cartea asta, spuse solemn bătrînul 
Selestov, ridicind în sus prima carte din pachetul de pe 
masă, acela se va duce imediat în odaia copiilor s-o sarute 
pe dădacă. 

Plăcerea aceasta fi fu hărăzită lui Șebaldin. Toţi îl în- 
conjurară, îl duseră în odaia copiilor, unde, rizînd şi batind 
din palme, îl siliră să sărute dadaca. Tori rideau și făceau 
gălăgie. 

— Nu atit de pătimaş, strigă Selestov, rizind cu lacrimi. 
Nu atit de patimas ! 

Nikitin trebui sa spovedească pe toți cei de faţă. Îl 
aşezară pe un scaun în mijlocul salonului și îi puseră pe 
cap un sal mare. Cea dintti Veni la spovedanie Varia. 

— Vă cunosc păcatele ! începu Nikitin, privind în semi- 
Întuneric profilul ei sever. Spuneți-mi, domnişoară, de ce 
vă plimbaţi în fiecare zi cu Polianski? Nu-n zadar, nu-n 
zadar, umblă ea cu un husar ! 

— E ieftin ! spuse Varia şi plecă. 

Sub șal straluciră apoi doi ochi mari, nemiscati ; în intu- 
meric se desenă profilul. drag şi se „răspîndi parfumul minu- 
nat atit de bine cunoscut, care fi amintea de odaia Ma- 
niusiei. 

— Maria Godefroy ! spuse el cu un ton atît de tandru, 
de ‘dragastos, încît nu-și mai recunoscu propria-i voce. Cu 
ce-ai pacatuit ? 

Maniusia îl privi printre gene şi fi arătă vîrful limbii, 
apoi izbucni în râs şi fugi. | 

După un minut reapăru în mijlocul salonului, strigând: 

— La masă, la masă! 

Si toți trecura în sufragerie. 


278 


În timpul cinei Varia se avintase iarăși Într-o discuţie, de 
data aceasta, cu tatăl ei; Polanski mânca lacom, bea vin 
roșu și îi povestea lui Nikitin cum odată, într-o iarnă, în 
timpul războiului, stătuse toată noaptea într-o baltă pînă la 
genunchi. Inamicul fiind aproape, nu era voie nici de vorbit, 
nici de fumat. Noaptea era rece și întunecoasă și bătea 
un vânt pătrunzător. Nikitin fl asculta și se uita pe furiș la 
Maniusia. Ea îl privea fără să clipească, nemiscatä, ca şi cum 
nici nu l-ar fi văzut, pierdută în gînduri. Ingindurarea aceasta 
a ei îl fermeca, dar îl şi nelinistea. 

„De ce se uită aşa la mine? se frămînta el. Lumea poate 
să bage de seamă. Doamne, cit e de tinara și de naiva !* 

Pe la miezul nopții musafirii începură să plece. Cînd 
Nikitin ieși şi el în curte, o fereastră se deschise la etaj şi 
apăm Maniusia. 

— Serghei Vasilici ! strigă ea. 

— Porunceste ! 

— Jatä ce e, spuse Maniusia, și se opri cu intenţia vă- 
dita de a nascoci chiar atunci ceva. Polianski ne-a fägäduit 
că va veni zilele acestea cu aparatul lui de fotografiat. Ar 
trebui să ne adunăm cu toții. 

— Bine... voi veni bucuros. 

Maniusia dispăru, fereastra se închise, şi îndară după 
aceea se auzi pianul. 

„Ce casa! se gindea Nikitin, traversind strada. O casă în 
care numai turturelele egiptene se tinguie, si acelea doar fiind- 
că nu-și pot manifesta altfel bucuria !* 

Dar nu numai la Selestovi se ducea o viata atit de ve- 
selă. Nikitin nu făcuse nici două sute de paşi, şi dintr-o 
altă casă se auziră acorduri de pian. Putin mai departe, în 
poarta unei curți, un ţăran cinta din balalaică. lar în gra- 
dina publică orchestra intona un potpuriu de cântece ru- 
sesti. 

Nikitin locuia cam la o jumătate de verstă depărtare de 
casa Selestovilor, într-un apartament de opt camere, pentru 
care plătea trei sute de ruble pe an, împreună cu un coleg 
al său, Ippolit Ippolitici, profesor de istorie și geografie. 
Acest Ippolit Ippelitici era un om încă tânăr, cu nasul cirn, 
cu o facalie roşcovană pe chipul lui blajin, dar cam groso- 
lan, care nu avea nimic de intelectual. Cînd Nikitin intră 
în casă, îl găsi la masa de lucru, corectind hărțile elevilor. 


279 


El socotea că la geografie lucrul cel mai important este să 
ştii să desenezi harți, si la istorie, să cunoşti datele crono- 
logice. Statea nopți întregi cu creionul albastru în mina, 
corectind hărțile făcute de elevii si de elevele sale, sau alcă- 
tuind tabele cronologice. 

— Ce seară minunată ! spuse Nikitin, intrind în odaie. 
Mă mir cum te lasă inima sa stai în casă pe o asemenea 
vreme. 

Ippolit Ippolitici era de felul lui un om scump la vorbă. 
Sau tăcea, sau spunea lucruri de toți stiute. 

— Da, este o vreme minunată! răspunse. Sîntem în mai, 
acusi vine vara. lar vara nu este același lucru ca iarna. Iarna 
trebuie să faci foc în soba; pe cîtă vreme vara e cald si 
fără foc în soba. În nopţile de vară laşi geamul deschis şi 
e cald; dimpotrivă, iarna pui geamuri duble, și tot îngheți 
de frig. 

Nikitin rămase lîngă masa acoperită cu hărţi cîteva clipe, 
dar îndată se simţi cuprins de plictiseală. 

— Noapte buna! spuse ei căscînd. Eram gata să-ţi po- 
vestesc ceva romantic în legătură cu mine, dar mi-am adus 
aminte că eşti „geografie“ . Daca aș începe să-ţi vorbesc 
de dragoste, m-ai întrerupe si m-ai întreba în ce an s-a dat 
bătălia A la Kalka. Să te ia naiba cu bătăliile si cu peninsu- 
lele tale ! 

— De ce te superi? 

— Uite-așa, mi-e necaz ! 

Si, nemulțumit că nu-i mărturisise încă Maniusiei sen- 
timentele sale si că acum nu are cu cine să vorbească despre 
dragostea ce-i umplea sufletul, se duse în biroul său și 
se-ntinse pe divan. În cameră era întuneric și liniște. Stînd 
culcat, cu privirea pierdută în noapte, Nikitin începu să se 
gîndească cum va fi cînd peste doi sau trei ani se va duce 
cu vreo treabă oarecare la Petersburg ; cum Maniusia îl va 
petrece la gară si va plinge. La Petersburg va primi de la 
ea o scrisoare lungă, prin care-l va ruga să se întoarcă acasă 
cit mai curînd. Îi va scrie si el o scrisoare, pe care o va 
începe aşa : „Draga mea pisicufa...“ 

— Da, chiar asa: „Draga mea pisicuta !* spuse el cu 
glas tare și începu să râdă. 

Nu stătea comod. Își încrucişă mîinile sub cap și-și re- 
zemă piciorul stîng de spătarul divanului. Așa se simţea 


280 


mult mai bine. Albastrul din cadrul ferestrei începu să pă- 
iească. Afară prinseră să cînte, încă somnorosi, cocosii. Ni- 
kitin continua să se gîndească cum se va întoarce de la 
Petersburg, cum fi va iesi Maniusia în intimpinare la ara 
si, cu un strigăt de bucurie, îi va sări de git. Sau mai a 
nu: va fi mai sirét; va veni noaptea upuil, fără veste ; 
bucătăreasa fi va deschide usa, apoi va intra în virful picioa- 
relor în dormitor, se va dezbrăca fără zgomot şi... buf!... 
în pat. Ea se va trezi și... doamne, ce bucurie ! 

Văzduhul se lumină. Odaia şi fereastra dispăruseră dintr-o 
dară. Maniusia şedea pe scările fabricii de bere, pe lingă 
care trecuseră mai Înainte, şi îi spunea ceva. Apoi îl luă de 
braţ si intră cu el în grădina aceea din afară de oraș, unde 
revăzu stejarii și cuiburile de ciori semanind cu nişte căciuli. 
Unul din cuiburi începu să se aplece. Din el scoase capul 
Şebaldin și îi strigă tare : „nu l-ai citit pe Lessing !“ 

Nikitin se cutremură din tot trupul şi deschise ochii. În 
fata divanului stătea Ippolit Ippolitici, care îşi înnoda cra- 
vata cu capul dat pe spate. 

— Scoala-te! E timpul să mergem la şcoală. Nu e bine 
să dormi îmbrăcat, se strică hainele. Omul doarme în pat, 
dezbrăcat ! Și, după obiceiul său, continuă să vorbească pe 
îndelete despre lucruri de mult cunoscute de toată lumea. 

Prima oră a lui Nikitin era de limba rusă, la clasa a doua. 
Când, la ceasul nouă punct, intră în clasă, văzu pe tablă, 
scrise cu cretă, două litere mari M. şi $. Cu siguranță ca 
însemnau Maria Selestova. 

„Au şi mirosit puslamalele! gînd: Nikitin. Nimic nu le 
scapă !“ 

Ora a doua era de literatură, în clasa a cincea. Şi aci 
era scris pe tabla: M. S. Iar la sfîrșitul lecţiei, cînd Nikitin 
ieși din clasă, în urma lui izbucni un strigăt ca la teatru, de 
la galerie : 

— Ura-a-aa ! Trăiască Selestova ! 

Fiindcă dormise îmbrăcat si nu se odihnise ca lumea. 
capul îi era greu si trupul ostenit, cuprins de un fel de mo- 
leşeală. Elevii, care aşteptau din zi în zi să li se dea obișnuita 
vacanță dinaintea examenelor, nu învățau nimic, frematau 
de nerăbdare în bănci şi se țineau de șotii. Nikitin se fra- 
minta şi el de aceeaşi nerăbdare, nu le lua în seamă nazbi- 
tiile si se apropia mereu de fereastră. Privirea i se furișa spre 


281 


strada scaldata în soare, spre cerul albastru, transparent, 
de deasupra caselor ; urmărea zborul pasarelelor, apoi se pier- 
dea peste acoperișuri si peste grădinile verzi, în departarile 
întinse, fmpinzite de pădurici albăstrui și de fumul unui tren 
care alerga printre lanuri. 

Pe stradă, pe sub umbra salcîmilor, trecura doi ofițeri 
în tunici albe de vară, fnvfrtind cravasa între degete. Hurui 
apoi o căruţă cu nişte evrei cu bărbi cärunte. Neporica di- 
rectorului se plimba de mînă cu guvernanta; după colț 
apăru Som, însoțit de două javre şi urmat de Varia, într-o 
rochie simplă | de culoare gri, cu ciorapi roșii, finind în 
mînă un număr din Vestnă Evropi. Se vede că fusese la 
biblioteca municipală. 

Orele nu se mai terminau! Abia pe la ceasul trei avea 
să scape de la liceu. Si nici atunci nu se putea duce acasă 
sau la Selestovi. Trebuia să fie la Wolf, pentru o meditaţie. 
Acest Wolf, un evreu bogat, care trecuse la protestantism, 
nu-și dădea, copiii la liceu, ci chema la el acasă profesorii, 
plătind cinci ruble ora. 

„Ce plictiseală, ce plictiseală, ce plictiseală !“ 

La ceasul trei se as use la Wolf, unde i se paru ca sta 
de o veșnicie. Iesi de acolo abia la cinci, si la şase trebui 
să se întoarcă la liceu la un consiliu pedagogic, pentru 
alcătuirea programului examenelor orale pentru clasa a IV-a 
si a VI-a. 

Cînd seara tîrziu se indrepta în sfîrşit spre casa Selesto- 
. vilor, inima îi bătea puternic si fața îi ardea. Cu o sapta- 
mina, cu o lună mai înainte, de cite ori își pusese în gînd 
să-i vorbească Maniusiei, Nikitin pregătise un întreg discurs, 
cu introducere şi încheiere. Acum. însă, nu avea nici o idee 
în cap. Totul se amestecase în mintea lui și nu știa decît 
atît : că astăzi îi va vorbi neapărat şi că îi era peste putință 
să mai aştepte. 

„Am s-o rog să coboare în grădină, sa ne plimbam putin, 
se gîndea el, şi am să-i spun“. 

În vestibul nu era nimeni ; trecu în salonul cel mare, 
apoi intr-altul mai mic: nici acolo nu întâlni pe nimeni. 
Se auzea, însă, sus la etaj, cum Varia discuta cu cineva $i 
cum în odaia de alături, a copiilor, o croitoreasă cu ziua 
clantanea foarfecele. 


282 


În casă era o odăiță care purta trei denumiri: mică, de 
1recere și întunecoasă. În ea se afla un dulap mare, vechi, 
în care se ţineau medicamentele, praf de puşcă și toate cele 
de trebuinga pentru vinatoare. O scară mică de lemn, pe 
treptele căreia dormeau veșnic pisici, ducea la etaj. Odaita 
avea două uși: una dădea în odaia copiilor, cealaltă în sa- 
lon. Cînd Nikitin intră acolo cu gîndul să urce la etaj, ușa 
de la odaia copiilor se deschise brusc, apoi se trinti cu 
atita putere, încît făcu să se cutremure și scara, și dulapul. 
şi în cămăruță năvăli Maniusia. Puma o rochie de culoare 
închisă, iar în mînă avea o bucată de stofă albastră ; fără 
să-l vadă pe Nikitin, se îndreptă glonț spre scară. 

— Stai puţin! o opri el. Bună seara, Godefroy, dă-mi 
voie sa.. 

Respirația i se tăiase, i se făcuse un gol în cap. Cu o 
mînă o ținea de braţ, şi cu cealaltă de stofa albastra. lar ea, 
surprinsă şi parcă un pic speriată, se uita la el cu ochii mari. 

— Dă-mi voie, reluă el grăbit, de frică sa nu o vadă 
plecând. Trebuie să-ți spun ceva... Ari. numai că... aici nu 
e locul. Nu pot... nu sînt în stare... Intelegi, Godefroy, nu 
pot... Şi asta... 

Stofa albastră luneca jos, si Nikitin o apucă pe Maniusia 
şi de mîna cealaltă. Ea se făcu palidă, mişcă buzele, se dădu 
înapoi și se trezi în colțul dintre perete şi dulap. 

— Îşi dau cuvîntul meu de onoare, sopti el, te asigur 
Maniusia pe cuvînt de onoare că... 

Ea îşi lăsă capul pe spate si el o sărută pe buze, iar ca 
sărutul să dureze cît mai mult, o tinu cu mina de barbie. 
Fără sa stie cum, se trezira în colțul acela strimt dintre 
dulap și scară, iar Maniusia fi cuprinse gitul cu braţele si 
îşi lipi capul de obrazul lui. Apoi amindoi fugiră afară. 

Grădina Selestovilor era de peste patru heotare. Afară 
de vreo două duzini de arçari şi de tei batrini, şi de un 
singur brad, tot restul era plantat numai cu pomi fructiferi : 
cireşi, meri, peri, castani, măslini argintii... Erau și multe 
flori. 

Nikitin si Maniusia alergau tacuti pe alei, rideau, își 
puneau din cînd în cînd întrebări scurte la care nu răspun- 
deau ; un fincel de lună atima deasupra grădinii, $1 din 
iarba. întunecată, abia poleita de lună, se fnisltau lalele şi 
stînjenei somnorosi, rugindu-se parca să le spună si lor 
cineva vorbe de dragoste. 


283 


Cînd Nikitin si Maniusia se intoarsera in casa, obisnuitul 
grup de ofiţeri si domnisoare era în par şi se dansa ma- 
zurca. Din nou Polianski conduse prin toate incaperile ca- 
drilul $i se jucă „soarta“. Înainte de cină, în timp ce 
musafirii treceau în sufragerie, Maniusia, rămînînd singură 
cu Nikitin, se lipi de el şi îi spuse: 

— Vorbeşte tu singur cu tata și cu Varia. Mie mi-e 
rușine. 

Îndată după masă, vorbi cu bătrînul. După ce îl ascultă, 
Selestov statu putin pe gînduri, apoi îi spuse : 

— Îşi sînt foarte recunoscător pentru cinstea pe care 
ne-o fa mie si fiicei mele. Dar, da-mi voie acum să vor- 
besc cu dumneata prieteneşte, ca de la bărbat la barbat. 
Spune-mi te rog, ce ţi-o fi venit să te însori aşa devreme ? 
Numai țăranii au obiceiul ăsta, dar ei, mă rog, îs neciopliti ! 
Pe cînd dumneata ! „Ce plăcere poate fi să-ți pui singur lan- 
țuri de mîini și de picioare când eşti atît de tinar ? 

— Dar nu sînt de loc tînăr! se supără iarăși Nikitin. 
Merg pe douăzeci şi şapte de ani. 

— Tată, a venit veterinarul! strigă Varia din odaia 
vecină. Si convorbirea fu întreruptă. 

Cînd să plece, Varia, Maniusia si Polianski îl conduseră 
pina acasă. Apropiindu-se de portița de fier a curţii sale, 
Varia îl întrebă : 

— De ce oare misteriosul dumitale Mitropolit Mitropo- 
litici nu se arată nicăieri? Ar trebui să-l aduci pe la noi. 

Cind Nikitin intra în odaie, „misteriosul“ Ippolit Ippoli- 
tici şedea pe pat şi-şi scotea pantalonii. 

— Nu te culca încă, dragul meu! îi strigă Nikitin, abia 
tintndu-si răsuflarea. Stai puţin! 

Ippolit Ippolitici îşi trase înapoi pantalonii şi întrebă 
alarmat : 

— Dar ce s-a întîmplat? 

— Mă însor... 

Nikitin se așeză si el pe pat, alături de colegul său, si 
îl privi mirat, ca şi cum s-ar fi mirat de el însuși : 

— Închipuiește-ţi că mă însor cu Maria Selestova! Chiar 
astă-seară i-am cerut mîna. 

— Foame bine. Mi se pare că e o fata bună, atit numai 
că e foarte tînără. 


284 


— Da, e adevărat! Foarte tînără... ofta Nikitin si strînse 
îngrijorat din umeri. Foarte, foarte tînără ! 

— A fost eleva mea la liceu. La geografie era aşa si 
aşa, iar la istorie, slabă. Era cam neatentă în clasă. 

Fără să ştie de ce, lui Nikitin i se făcu mila de colegul 
său şi vru să-i spună ceva prietenos și mingfetor : 

— De ce nu te însori și tu, dragul meu? De ce n-ai 
lua-o, bunăoară, pe Varia, Ippolit Ippolitici ? Este o fata 
minunată, desavirsita... Ce-i drept, îi cam place să despice 
firul în patru, dar în schimb are o inimă... Ce inimă ! Tocmai 
adineauri a întrebat de dumneata. Căsătoreşte-te cu ea, 
dragul meu... Ce zici + 

Nikitin ştia foarte bine că Varia nu l-ar lua niciodată 
pe omul acesta cîrn și plicticos. De ce oare mai încerca 
atunci să-l convingă să se însoare cu ea? 

— Însurătoarea este un pas serios! spuse Ippolit Ippo- 
littci, după ce reflectă adînc. Trebuie să judeci şi să cîntă- 
resti totul bine. Altfel nu se poate. Prudenta nu strică ni- 
ciodată, dar mai ales la însurătoare, cînd omul, încetînd de 
a mai fi burlac, începe o viaţă nouă. 

Şi se porni iarăși să înşire o serie de locuri comune. 
Nikitin îi ură noapte bună şi trecu în camera lui. Se dez- 
brăcă numaidecit si se întinse in pat ca să se poată gîndi 
în liniște la fericirea sa, la Maniusia, la viitor. Surîse şi, din- 
tr-o dată, își aduse aminte că nu-l citise pe Lessing. 

„Va trebui neapărat să-l citesc ! îşi spuse el. Dar la urma 
urmei, de ce să-l citesc ? Să-l ia dracu !* 

Copleşit de atîta fericire, adormi îndată şi zîmbi în somn 
pînă dimineaţa. I se părea prin vis că aude tropăitul copi- 
telor pe podeaua de birne şi că din grajd era scos întîi 
Contele Nulin, negru ca pana corbului, apoi Uriașul, alb din 
cap pînă în picioare, şi soră-sa, Maika... 


II 


„În biserică era îmbulzeală și zumzet de glasuri; la 
un moment dat, cineva chiar a strigat ceva, si protoiereul 
care mă cununa cu Mania s-a uitat peste ochelari la mul- 


285 


time și a spus aspru: «Nu vă foiti prin biserică şi nu faceți 
zgomot ; staţi liniștiți și rugati-va. Trebuie sa fim cu frica 
lui dumnezeu !» 

Cavalerii mei de onoare erau doi colegi de la liceu, iar 
ai Maniei, căpitanul Polianski şi locotenentul Gherent. Corul 
catedralei cînta admirabil. Sfirfitul lumânărilor, strălucirea 
lor, toaletele, uniformele ofițerilor, privirile tuturor vesele 
şi mulțumite, aerul serafic al Mamie, ambianța generală si 
cuvintele slujbei de cununie, toate mă miscau pînă la 
lacrimi și în același timp îmi dădeau un sentiment de 
triumf. Mă gîndeam : cum a înflorit, ce frumos s-a orînduit 
în ultima vreme viata mea! Acum doi ani eram încă stu- 
dent, trăiam într-una din locuințele ieftine pe Neglinnaia, 
fără bani, fără rude $i — după cum mi se părea atunci — 
fără viitor. lar acum iată-mă profesor de liceu într-una din 
cele mai de seamă capitale de gubernie, cu viitorul asigu- 
rat; iată- -mă, mai ales, iubit si Ene Pentru mine s-a 
adunat toată această mulțime, pentru mine ard trei poli- 
candre, pentru mine slujeşte protoiereul si isi dau toată si- 
linta cîntăreții ; ; ȘI tot pentru mine ființa aceasta fermecă- 
toare, unică pe lume, căreia în curînd îi voi putea spune 
«nevasta mea», este atât de tînără, de elegantă, de fericită! 
Mi-am adus aminte din nou de primele noastre întâlniri, de 
excursiile afară din oraș, de declarația mea de dragoste, de 
vremea care parcă fnadins fusese atit de frumoasă în vara 
aceasta. Și fericirea ceea, pe care altădată o socoteam cu 
putință numai în romane şi în basme, iată că o trăim acum 
aievea, atît de intens, încît mi se pare că o pot atinge cu 
miinile. 

După cununie, toată lumea din biserică ne-a înconjurat, 
pe mine şi pe Mania, exprimîndu-ne o bucurie sinceră, 
felicitindu-ne şi urîndu-ne noroc. Un general de brigadă, 
septuagenar, a felicitat-o pe Mania, spunîndu-i cu o voce ho- 
dorogita de batrin, dar atît de tare, încît s-a auzit în toată 
biserica : «Sper, draga_mea, ca şi dupa nuntă ai să ramii 
acelaşi boboc de trandafir ca $i acum !» 

Ofițerii, directorul liceului si toți profesorii au zimbit 
politicos și am simțit că pe buzele mele se schitase același 
surfs conventional, fayarnic. Ippolit Ippolitici, profesorul de 
geografie si de istorie, care se exprimă numai în truisme, 


286 


mi-a spus cu multă însuflețire : «Pînă acum n-ai fost însurat 
si ai fost singur. De acum esti însurat și veți fi doi!». 

De la biserică ne-am îndreptat spre casa cu etaj, de 
cărămidă rosie, pe care am primit-o de zestre. Afară de 
această casă, Mania are douăzeci de mii ruble bani şi o 
mosioara cam părăginită — Melitonovskaia, cu o ograda 
plină cu tot felul de orătănii, care se salbaticesc din lipsă 
de îngrijire. Sosind acasă, m-am întins să mă odihnesc 
puţin pe divanul turcesc din noul meu birou și am aprins 
o ţigară. Divanul era moale, confortabil, mă simțeam mai 
bine ca oricînd ; jos, la parter, musafirii strigau neîncetat: 
«Ura», iar în vestibul o orchestră ca vai de lume cînta: 
«Mulţi ani trăiască !» şi fel de fel de alte fleacuri. Deodată 
uşa s-a deschis si Varia, sora Maniei, a intrat în fugă în 
birou cu o cupă în mina cu o expresie neobişnuită, încor- 
dară, parcă i-ar fi fost gura plină cu apă. Se vede că voia 
să treacă mai departe, fn cealaltă cameră, dar pe neaştep- 
tate a început sa rida, apoi a izbucnit în hohote de plins 
şi cupa s-a rostogolit cu zgumot pe parchet. Am luat-o pe 
Varia de braţ şi am încercat s-o liniştesc. «Nimeni nu poate 
să înțeleagă ! suspina ea puţin mai tirziu, stind pe patul 
dădacă-i da camera cea mai retrasă a casei. Nimeni, nimeni, 
nimeni ! Doamne, nimeni nu poate să înțeleagă !» 

Totuşi, toți înțelegeau cit se poate de bine că era cu 
patru ani mai mare decît Mania, că rămăsese încă nemări- 
tată, şi că nu din invidie plingea, ci din presimţirea tristă 
că îi trece timpul si că poate fi şi trecuse. Cînd a început 
să se danseze cadrilul, Varia era din nou în salon, cu ochii 
plinsi şi tare pudrata. Am văzut apoi cum căpitanul Po- 
lianski ţinea în fata ei o cupă din care ea mînca Îngheţată 
cu linguriţa. 

E șase dimineaţa. Am început să-mi scriu jurnalul ca 
să descriu fericirea mea deplină, mereu aceeaşi, şi totuși 
mereu alta. Credeam că voi umple pe puţin șase, șapte 
pagini, pe care apoi le voi citi Maniei, dar, ciudat, în amin- 
tirea mea totul s-a învălmăşit, s-a contopit ca într-un vis. 
Nu-mi mai aduc aminte limpede decât episodul cu cum- 
nată-mea, şi am impresia că singurul lucru pe care mai 
găsesc sa-l scriu este: sărmana Varia! Dar frunzisul copa- 
cilor din grădină a început să freamate, va ploua... Ciorile 


287 


croncănesc prelung şi, nu știu de ce, Mania mea, care abia 
a adormit, are fata tristă.“ 

Nikitin închise jurnalul, şi multă vreme după aceea nu 
se mai atinse de el. În primele zile ale lunii august înce- 
pură examenele de corigenta si cele de admitere, iar dupa 
adormirea maicii domnului, cursurile. Pleca la şcoală dimi- 
neata, după ora opt, iar pe la nouă i se făcea dor de Mania, 
de noul lui cămin, şi începea sa se uite la ceas. În clasele 
inferioare punea pe unul dintre elevi să dicteze si, pe cînd 
ceilalți scriau, el se așeza pe pervazul ferestrei cu ochii 
închişi și visa. Fie că făcea planuri de viitor, fie că se gindea 
la trecut, totul i se părea la fel de minunat, ca un basm. 
În clasele superioare, elevii citeau cu glas tare din Gogol 
sau proza lui Pușkin ; lectura aceea cu glas monoton fl 
făcea să somnoleze ; oamenii, caii de călărie, copacii și 
cîmpiile întinse i se perindau prin faţa ochilor și el exclama 
într-un suspin, ca $i cum s-ar fi extaziat de proza lui Gogol 
sau a lui Pușkin: 

— Minunat! 

În recreaţia cea mare, Mania îi trimitea micul dejun 
într-un şervet alb ca zăpada, şi el mînca încet, tacticos, 
pentru a-și prelungi desfătarea ; iar Ippolit Ippolitici, care 
de obicei își aducea o chiflă, se uita la el cu respect și 
invidie, şi-i spunea, ca totdeauna, cite ceva räsuflat. Bu- 
naoara :„Fără hrană, oamenii n-ar putea trăi“. 

De la liceu, Nikitin mergea la meditații, si cînd, în sfir- 
şit Gupă ora cinci, se întorcea acasă, îl cuprindea o bucurie 
şi 0 îngrijorare, de parcă ar fi lipsit un an întreg. Urca 
scările în goană, giffind, o găsea pe Mania, o stringea fn 
braţe, o săruta, îi jura că o iubește și că nu poate trai fara 
ea, o asigura că i-a fost un dor nebun şi o întreba cu teamă 
dacă se simte bine si de ce e atît de serioasă. După aceea 
se așezau la masă, numai ei doi. 

După masă se întindea pe divanul turcesc din biroul lui 
si fuma, iar ea se aşeza lîngă el si îi povestea cu glas scă- 
zut O mie de nimicuri. 

Zilele cele mai fericite pentru ei erau acum duminicile 
si sărbătorile, cînd rămîneau acasă de dimineață pînă seara. 
În zilele acelea gusta din plin viaţa simplă, tihnită, dar 
neobișnuit de frumoasă, care îi aducea aminte de idilele 
pastorale. Urmarea cu nesaţ grija cu care Mania lui cuminte 


288 


şi chibzuită își gospodărea şi înfrumuseța cuibul, și uneori, 
dorind sa-i arate ca nu stă nici el cu mîinile în sin, se apuca 
de ceva cu totul nefolositor: bunăoară scotea din sopron 
sarabana și o cerceta cu luare-aminte pe toate părțile. 

Cu laptele de la trei vaci, Mania înjghebase o adevă- 
rată laptarie: pivnita şi cămara erau pline de ulcioare cu 
lapte şi strachini cu smîntînă. Ca să o necajeasca, Nikitin 
îi cerea cîteodatä un pahar cu lapte. Ea se speria, fiindcă 
laptele si smintina se păstrau numai pentru unt. Atunci el 
o cuprindea în braţe, rîzînd, şi-i spunea : 

— Lasă, lasă, am glumit, comoara mea, am glumit! 

Alteori ridea de spiritul ei de economie, cînd, de pildă, 
găsind în dulap cite o rămășiță de cîrnat sau de brînză, 
tari ca piatra, Mania declara pe un ton grav: 

— Asta o să manince slugile. 

Nikitin îi spunea că o bucată atît de mică e buna doar 
pentru o capcană de şoareci. Dar ea începea să-i demons- 
treze cu aprindere că bărbaţii habar n-au de gospodărie şi 
că pe servitori nu-i poţi mulţumi cu nimic, chiar dacă le-ai 
da și cincizeci de ocale de gustări. Pina la urmă el ceda si 
o îmbrățișa transportat. Tot ce era logic în cuvintele ei i 
se părea uimitor, neobişnuit ; iar ceea ce nu concorda cu 
convingerile lui era, după părerea lui, naiv și induiosator. 

Uneori avea chef să filozofeze şi începea să vorbească 
despre lucruri abstracte. Mania îl asculta atentă, făcînd 
ochii mari. 

— Sint nesfirgit de fericit cu tine, bucuria mea! spu- 
nea el, jucîndu-se cu degetele mfnilor ei, sau despletindu-i 
coadele și împletindu-i-le la loc. Dar eu nu consider feri- 
cirea drept ceva picat din cer. Am credința că omul este 
fauritorul propriei sale fericiri, si acum eu culeg ceea ce 
singur am creat. Da, o spun fără falsă modestie: această 
fericire am creat-o eu însumi şi am tot dreptul să mă bucur 
de ea. Cunosti trecutul meu: singur, orfan, sărăcie, copilă- 
rie nefericită, o adolescență destul de tristă... Toate acestea 
au reprezentat o luptă, au fost drumul pe care-l croiam 
spre fericire... 

În luna octombrie liceul suferi o pierdere grea: Ippolit 
Ippolitici se îmbolnăvi de erizipel şi muri. În ultimele două 
zile, înainte de a-şi da sfîrşitul, nu mai recunoștea pe ni- 


19 — Schițe si nuvele — c. 1900 289 


meni și delira, dar chiar în delir spunea tot lucruri înde- 
obşte cunoscute : 

— Volga se varsă în Marea Caspică... Caii mănîncă ovăz 
şi fîn. 

În ziua înmurmîntării nu se ținură cursuri la liceu. Si- 
criul și capacul fură purtate de colegi si de elevi. Iar corul 
liceului cîntă tot drumul pînă la cimitir: „Sfinte dumne- 
zeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte !“ 

La cortegiul funebru luară parte trei preoți, doi diaconi, 
tot liceul de băieți şi corul catedralei în odajdii de ceremo- 
nie. Văzând o înmormântare atît de solemnă, trecătorii se 
opreau, îşi făceau semnul crucii şi spuneau : 

— Sa dea dumnezeu oricui să moară astfel ! 

Întors de la cimitir, Nikitin, mişcat, s-a așezat la biroul 
său și-a deschis jurnalul și a scris : 

„Adineauri a fost coborit în mormint Ippolit Ippolitici 
Rijitki. 

Pace cenusii tale, modest truditor ! 

Mania, Varia şi toate femeile care au asistat la înmormîn- 
tare au plins sincer, poate pentru că ştiau că pe omul acela 
şters, lipsit de orice farmec, nu l-a iubit nici o femeie. As 
fi vrut să spun la mormântul camaradului meu un cuvînt din 
inimă, dar am fost înștiințat că treaba asta ar putea să-i 
displacă directorului, care nu l-a prea simpatizat. 

Mi se pare că e prima zi de la căsătoria mea cînd îmi 
simt sufletul greu...“ 

În tot restul anului şcolar nu s-a mai petrecut nici un 
eveniment deosebit. 

Iarna a fost blîndă, fara geruri mari, cu zăpadă puţină; 
în ajun de bobotează, bunăoară, toată noaptea vîntul s-a 
jeluit ca toamna, streşinile au curs, iar dimineaţa, la sfin- 
firea apelor, poliția nu a lăsat pe nimeni să coboare pe riu 
din pricină că gheaţa se umflase si se fnnegrise. Dar cu 
toată vremea închisă a iernii, Nikitin era tot atât de fericit, 
ca si vara. La plăcerile lui se mai adăugase o distracţie 
noua: Învățase să joace whist. Un singur lucru îl tulbura 
si îl supăra câteodată, împiedicîndu-l să fie cu totul fericit ; 
pisicile şi cfinii pe care îi primise de zestre. Dimineaţa, mai 
ales, domnea în casă un miros de menajerie, pe care 
nimic nu-l putea face să dispară. Adesea pisicile se în- 


290 


căierau cu cfinii, si se stirnea o harmalaie de nedescris. 
Muska cea arțăgoasă era hrănită de zece ori pe zi.-Ca și 
înainte, ea nu-l putea suferi pe Nikitin şi mfrfia la el; 
»Rrr-nga, rrr-nga*. 

Într-o seara din postul mare se fntorcéa acasă pe la 
miezul nopții, de la club, unde jucase cărți. Ploua, era în: 
tuneric, noroi. Nikitin simțea în adîncul sufletului un fel de 
amărăciune şi nu se putea dumeri care să-i fi fost pricina. 
Pierderea celor 12 ruble, sau tonul cu care unul din parte- 
neri, când îl văzuse puntnd pe masă rublele pierdute, spu- 
sese că Nikitin e stup de bani, făcînd vădit aluzie la zestrea 
pe care o primise. Nu-i părea rău nici de cele 12 ruble şi 
nici cuvintele partenerului nu avuseseră, în fond, nimic jig- 
nitor. Totuşi, nu era- în apele lui. Nu mai regăsea în el 
nici graba şi nici plăcerea de altădară de a se întoarce 
acasa. 

— Puiu, ce-o fi cu mine?! exclamă el, oprindu-se lîngă 
un felinar. | 

Se gîndi deodată că nu-i părea rău de cele 12 ruble 
pierdute, fiindcă erau bani nemunciţi. Dacă ar fi muncit, 
ar fi cunoscut prețul fiecărei copeici, si nu ar fi fost nepa- 
sător la câştig sau la pierdere. Toata fericirea lui, de altfel, 
îşi spuse el mai departe, o dobfndise tot atit de gratuit, pe 
degeaba. Pentru el această fericire era un lux, ca o doctorie 
pentru un om sănătos. Dacă ar fi fost și el ca marea majo- 
ritate a oamenilor, copleșit de grija unei bucăţi de pfine, 
dacă ar fi trebuit să lupte din greu pentru existenţă, dacă 
l-ar fi durut spinarea și pieptul de muncă grea, masa cea 
zilnică, căminul cald și plăcut şi căsnicia-i fericită ar fi fost 
© necesitate, o răsplată, un farmec al vieții. Asa însă, toate 
acestea căpătau o semnificație stranie, nelămurită. 

— Ptiu, ce-o fi cu mine?! repetă el, dindu-si limpede 
seama că însuși faptul că îi putuseră trece prin minte ase- 
menea gînduri era un semn rău. 

Cînd ajunse acasă, Mania dormea; respira regulat şi 
suridea prin somn. S-ar fi zis că si somnul fi face plăcere. 

Lîngă ea torcea pisoiul alb, strîns ghem. Nikitin aprinse 
luminarea. Apoi o ţigară. Mania se trezi şi bau cu sete un 
pahar cu apă. 


291 


— Am mîncat prea multă dulceaţă! spuse ea, înce- 
pind sa rida. Ai fost la ai noştri? întrebă apoi, după o 
scurtă tăcere. 

— Nu, n-am fost. 

Nikitin aflase că Polianski, în care Varia îşi pusese în 
ultima vreme mari speranțe, primise ordin de mutare în- 
tr-una din gamizoanele din apusul țării şi începuse să 
facă în oraş vizitele de pai un; de aceea în casa Se- 
lestovilor nu domnea prea multă veselie. 

— Spre seară a trecut Varia pe aici, spuse Mama, aşe- 
zîndu-se în capul oaselor. Nu mi-a spus nimic, dar i se 
citea pe faţă cit de greu îi vine, saracuya de ea! Nu-l pot 
suferi pe Polianski. E gras, greoi, şi cînd merge sau dan- 
sează îi tremură obrajii. Nu, nu-mi place de loc! Totuși 
îl consideram cumsecade. 

— Eu şi acum îl consider un om cumsecade. 

— Atunci de ce s-a purtat atft de urât cu Varia ? ? 

— De ce urft? întrebă Nikitin, simțind, în el o por- 
nire împotriva, pisoiului care se sculase si îşi fntindea ma- 
dularele. Dupa cite ştiu, nu i-a facut nici o propunere 
de căsătorie și nu s-a angajat cu nimic. 

— De ce venea atît de des la noi? Dacă nu ai inten- 
ţia să te fnsori, nu veni toată ziua-buna ziua în casa oa- 
menilor. 

Nikitin stinse lumînarea si se culca. Dar nu-i era somn 
şi nici nu putea sta întins. Capul i se părea nemăsurat de 
mare, gol, ca un hambar pustiu, si în golul acesta pindeau 
gînduri noi, ciudate, ca nişte umbre amenințătoare. Își 
spunea că dincolo de lumina blinda a candelei, dincolo 

fericirea tihnita si surizatoare a familiei, dincolo de 
universul acesta îngust, în care el si pisoiul alb duceau o 
viață atît (de molcomă și de dulce, mai exista și 0 alta 
lume... $i, dintr-o data, îl cuprinse un dor nebun să se 
ducă în acea lume, să muncească si el undeva într-o fa- 
brică sau într-un atelier mare, să vorbească de pe o ca- 
tedră universitară, să scrie, sa publice, să trudească, să su- 
fere... Simtea c-ar vrea să fie mistuit de o iune nobilă, 
de o chemare, căreia să i se consacre pina la uitare de 
sine, pînă la nepăsare faţă de fericirea personală, atît de 
monotonă. În minte fi apăru pe neaşteptate Sebaldin, care 
striga la el îngrozit: 


292 


— Nici măcar nu l-ai citit pe Lessing! Ce mult ai 
rămas în urmă ! Doamne, cum ai decăzut! 

Mania se sculă din nou să bea apă. Nikitin se uită la 
gitul, la umerii şi la sînii ei plini, şi-şi aduse dintr-o data 
aminte de complimentul facut de generalul de brigadă 
în biserică : să rămînă întotdeauna un boboc de trandafir. 

— Un boboc de trandafir! murmura el si începu să 
rîdă. 

— R-rr-nga, rr-nga, îi răspunse de sub pat catelusa som- 
noroasă. 

O mînie tăioasă ca un pumnal rece i se răsuci în inimă; 
îi veni să-i spună Maniei o grosolănie, ba chiar să sară la 
ea şi s-o lovească. Inima începu să-i bată puternic. 

— Prin urmare, o întrebă el, stăpînindu-se, dacă eu ve- 
neam zilnic la voi în casă însemna că trebuia neapărat să 
te iau de nevastă ? 

— Bineînţeles ! De altfel, îţi dai seama şi tu singur foarte 


bine. 
— Frumos! 
Şi după o clipă repetă : 
— Frumos! 


Pentru a nu spune vorbe de prisos şi pentru a-și po- 
toli bätäile inimii, Nikitin se duse în birou şi se culcă, întîi 
pe divan, fără pernă, apoi jos, pe covor. 

„Prostii! încerca el să se linisteasca. Eşti profesor, mun- 
cesti pe un tărîm dintre cele mai nobile... Ce altceva mai 
vrei ? E absurd !* 

Dar îndată tot el îşi răspunse că nu era de loc profe- 
sor, ci un funcţionar tot atît de putin înzestrat gi lipsit 
de personalitate, ca și profesorul ceh de limba greacă; 
că nu avusese niciodată o adevărată chemare pentru pro- 
fesorat; că nu cunoștea de loc pedagogia, care nu-l inte- 
resase divusi de puţin ; că nu ştia să se poarte cu copiii; că 
rostul materiilor pe care le preda îi era necunoscut; poate 
erau chiar fără de nici un folos. Raposatul Ippolit Ippolitici 
era om mărginit, de aceea şi profesorii, si elevii știau bine 
ce puteau și ce nu puteau aștepta de la el; Nikitin însă, 
întocmai ca şi cehul, ştia să-și ascundă mărginirea, să în- 
şele cu indeminare pe toată lumea şi să dea impresia ca, 
slava domnului, totul merge cum nu se poate mai bine. 


293 


Gindurile acestea îl speriau. Voia să le alunge, îşi spu- 
nea că nu sînt decît prostii, pricinuite de nervii sai prea 
încordaţi, şi că mîine va fi cel dintii care va ride de ele. 
Și într-adevăr, spre ziuă începu să-i vină a ride de acea- 
sta nervozitate nefirească, şi se fnvinui că „e mai rau ca 
o muiere“. Totuși, în adincul sufletului îşi dădea limpede 
seama că liniştea lui de mai înainte se spulberase pentru 
totdeauna şi că fn casa netencuita cu etaj nu va mai exista 
de acum încolo fericire pentru el. Ghicea că vremea amă- 
girilor se sfîrşise, că iluziile secaseră si că începea o viaţă 
npua, framintata, conştientă, care nu se împacă cu tihna 
şi fericirea personală. 

A doua zi, fiind duminică, se duse la biserica liceu- 
lui şi-l întîlni acolo pe director si pe colegi. I se părea 
că toţi erau stăpiniți de o singură grijă: aceea de a as- 
cunde mai adînc ignorança lor si nemulțumirea lor de 
viata, şi ca la rindul sau, pentru a nu dezvalui „propria 
sa neliniște, surîdea si el tot atit de conventional si de fa- 
yarnic, | vorbind despre nimicuri. De la „biserică, pașii îl 
purtară, la întîmplare, spre gară, unde văzu sosind şi ple- 
cînd un marfar. Era fericit că era singur şi că nu trebuia 
să stea de vorbă cu cineva. 

Acasă găsi pe tata-socru şi pe Varia, care veniseră, la 
masă. Varia avea ochii roşii de lacrimi si se plingea că o 
doare capul, iar Șelestov mînca fără măsură si, făcînd va- 
dit aluzie la Polianski, vorbea cu amărăciune despre tine- 
rii din ziua de azi, care nu inspiră nici o încredere gi sînt 
atit de puţini gentlemeni. 

_ — Este o mojicie. Am să i-o spun de la obraz! O mo- 
jicie, domnul meu ! 

Nikitin zfmbea politicos şi o ajuta pe Mania să ser- 
vească musafirii, dar îndată dupa masa ‘se duse şi se în- 
cuie în birou. 

Soarele strălucea vesel și îşi trimitea prin ferestrele mari 
razele fierbinţi. Era abia 20 martie, dar afară, pe străzile 
orașului, trăsurile luaseră locul săniilor şi gridinile rasunau 
de ciripitul graurilor. Dintr-o clipă în alta Maniusia avea 
să deschidă ușa, să-i cuprindă gâtul cu braţul şi, vestindu-i 
Ca spa pus saua pe cai, sau că s-a tras şarabana la scară, 
avea să-l întrebe cu ce să se îmbrace ca să nu-i fie frig. 
Începea o primăvară tot atît de minunată ca si cea de anul 


294 


trecut, făgăduind aceleaşi bucurii... Dar Nikitin se gîndea 
că ar fi bine să-și ia un concediu, să se ducă la Moscova, 
să tragă undeva pe Neglinnaia... În odaia vecină se bea ca- 
feaua şi se vorbea despre căpitanul Polianski, dar el se silea 
să nu asculte și scria în jurnalul lui: „Unde mă aflu, 
Doamne ?! Mă fmpresoara și mă cotropeste banalitatea. Oa- 
meni plicticosi, meschini, strachini cu smintina, ulcioare cu 
lapte, gindaci, femei mărginite... Nu există nimic pe lume 
mai tnspaimintator, mai fnjositor si mai plicticos decît ba- 
nalitatea ! Trebuie să fug de aici, să fug chiar astăzi, altfel 
înnebunesc...“ 


1498 


Ordinul Anna 


DUPĂ oficierea cununiei, nu se servi nici cea mai simplă 
gustare. Noii căsătoriți băură cite un pahar de șampanie, 
se schimbară de haine și pomiră la gară. Naci bal, nici masă 
mare de nuntă, nici muzica, nici dans. În schimb, se hotă- 
rise o călătome la mînăstire, la vreo două sute de verste 
depărtare. Cei mai multi aprobară aceasta idee fiindcă, zi- 
ceau ei, Modest Alexeici ocupa o funcţie destul de impor- 
tantă, nu mai era tînăr, și o nuntă cu tămbălău ar fi putut 
să pară oarecum nepotrivită; de altfel, e plictisitor să 
asculti muzica la căsătoria unui funcţionar de cincizeci $1 
doi de ani cu o fată care abia a împlinit optsprezece. Se 
mai spunea că Modest Alexeici, om cu principii, proiectase 
călătoria la minastire tocmai pentru a o face să înţeleagă 
pe tînăra lui soţie că pînă și în căsătorie el da primul loc 
religiei și moralei. 

Nuntasii veniseră la gară să petreacă pe | noii căsătoriţi, 
Colegii şi rudele stăteau cu paharul în mînă, asteptind sa 


296 


pornească trenul ca să strige: ura! Tatal fetei, Piotr Leon- 
tici, cu fracul lui sărăcăcios de profesor şi cu jobenul în 
cap, se și îmbătase și, foarte palid la fata, se întindea în- 
tr-una spre fereastra vagonului, cu paharul în mînă, stri- 
gînd cu glas rugator : 

— Ania! Ania! Aniuta! Numai un cuvînt. 

În cele din urmă, Ania se aplecă la fereastră, și el îi 
sopti ceva, suflindu-i în obraz duhoarea de vin; îi şuiera 
la ureche niște vorbe neînçelese şi o binecuvânta, făcîn- 
du-i cruci pe faţă, pe piept si pe mfini, cu lacrimi în ochi 
şi cu respirația sugrumata de emoție. Cei doi fraţi ai ei, 
Petea și Andriusa, liceeni amindoi, îl trăgeau mereu de 
frac si îi şopteau rusinati : 

— Lasă, tătuţă... Haide, tătuţă... 

Cînd se wrmi trenul din loc, Ania îl văzu pe tatăl ei fu- 
gind în urma vagonului, clătinîndu-se pe picioare şi văr- 
sindu-si vinul din pahar; şi abia atunci îşi dădu seama ce 
expresie blinda, jalnică și vinovată avea, strigindu-i: ura! 

Noii căsătoriți rămaseră singuri. Modest Alexeici îşi roti 
privirea în compartiment, rîndui pachetele în plasele de 
sus $i se aseza zimbind pe banca din fata tinerei lui soţii. 
Era un om de statură mijlocie, cam gras, puhav, prea bine 
hrănit, cu favoriţi lungi şi fără mustati; bărbia rotunda si 
rasă, puternic conturată, semăna cu un călcîi. Te izbea în 
înfăţişarea lui lipsa mustăților — locul acela gol și proaspăt 
bărbierit, care se contopea treptat cu cele două fala grase, 
tremurătoare ca o piftie. Avea o ţinută gravă, mişcări în- 
cete şi gesturi potolite. 

— Fără să vreau, îmi vine în minte o întîmplare, începu 
el deodată, cu zimbetul pe buze. Se zice că acum cinci 
ani, cînd Kosorotov a primit ordinul Sf. Anna, gradul al 
doilea, și s-a dus să mulțumească guvernatorului, excelen- 
ţa-sa i-ar fi spus: „Va sa zică, aveţi acum trei Anne: una 
la butonieră și două de git“. Trebuie sa știi că acest Koso- 
rotov avea o nevastă peste măsură de uşuratică şi de ca- 
pricioasă cu numele de Anna, care-l părăsise o bucată de 
vreme şi care tocmai atunci se reîntoarse la bărbatul ei. 
Sper că atunci cînd voi primi și eu ordinul Anna de gradul 
doi, excelența-sa nu va avea motiv să-mi spună si mie ase- 
menea vorbe. 


297 


Vorbind astfel, ochii mici îi zimbeau, zimbi și Ania, tre- 
murind la gîndul ca în orice clipă omul acesta cu buze 
groase si umede ar putea s-o sărute, jar ea nu mai avea 
dreptul sa-l respingă. 

Mişcările domoale ale trupului său gras o speriau şi-o 
dezgustau. Deodată, Modest Alexeici se ridică, își scoase 
făra grabă fracul, decorația de la git, vesta şi își puse un 
halat de casă. 

— Uite aşa, rosti el, asezindu-se lingă Ania. 

lar ea îşi aminti de clipele chinuitoare din timpul cu- 
nuniei, cînd îi păruse că şi preotul, si invitaţii, şi toată 
lumea din biserică o priveau cu compătimire gi se întrebau 
de ce o fata atît de tînără si de draguya se mărită cu un 
domn atît de batrin si de putin atrăgător? Încă în dimi- 
neata aceea fusese fncintata ca toate se orinduisera asa de 
bine pentru ea, dar mai tîrziu, în timpul cununiei, și acum, 
în tren, se simţea vinovată, fnselatä şi ridicolă. S-a măritat 
cu un om bogat, dar ea n-are nici un ban. Rochia de nunta 
și-a făcut-o pe datorie, iar astăzi în gară, cînd au venit 
tatăl şi cu fraţii ei s-o petreacă, a înţeles după fețele lor 
că n-au nici o copeică în buzunar. Ce-o sa mănînce în 
seara aceea ? Dar miine? I se părea că acum, fără ea, frații 
ei stau acasă flaminzi şi la fel de fndurerati cum au fost cu 
toții in prima seară după fnmormintarea mamei. 

„Ah, cit de nenorocită sînt! gândi ea. De ce sînt atît de 
nenorocită ?* 

Cu stîngăcia omului grav, care nu este deprins cu fe- 
meile, Modest Alexeici o cuprinse de talie si o bătu peste 
umăr, în timp ce ea se gîndea la bani şi la mama ei moartă. 

După moartea mamei sale, tatăl ei, Piotr Leontici, pro- 
fesor de caligrafie și desen la liceu, a început să bea, și 
a intrat mizeria in casa; băieții nu mai aveau galosi, nici 
ghete, iar tatăl ei era mereu tras pe la judecăţi... Apoi au 
venit portăreii să pună sechestru pe mobilă... Ce rușine! 
Ania fi nevoită să îngrijească de un tata bețiv, sa cirpeasca 
ciorapii fraţilor ei, să se ducă în piaţă la tirguit; iar cînd 
cineva fi lăuda frumusețea, prospetimea $1 grafia, ei fi parea 
că toată lumea se uită la palaria ei ieftină si la crăpăturile 
pantofilor astupate cu cerneală. Plîngea nopţi de-a rîndul 
chinuită, urmărită de gîndul că miine, poimfine, tatăl sau 
va fi dat afară din liceu din pricina beţiei, că nu va putea 


298 


să îndure aceasta decădere și' va muri ca si mama ei. Nişte 
doamne, cunoștințe; de ale lor, se apucară să caute pentru 
Ania un bărbat bun. Si în scurtä vreme îl găsiră pe acest 
Modest Alexeici, care, dacă nu era tînăr, nici frumos, avea 
în schimb bani. Aves 0 sută, de mii de ruble la bancă şi 
o moşie in arendă. Îi spuseră Aniei că este un om cu" prin- 
«cipii, care se bucură de trecere la guvernator, şi că i-ar fi 
ușor să capete de la acesta un cuvînt către directorul li- 
ceului sau chiar către epitrop, ca să nu se atingă nimeni 
de Piotr Leontici... 

Fără veste, pe cind se gîndea la toate aceste amănunte, 
„se auzi muzică la fereastră si larma de glasuri. Trenul se 
oprise la o haltă. Dincolo de : “peron, în mulțime, răsuna 
vesel o armonică şi scîrffia o vioară, iar dinspre plopii şi 
mestecenii cei înalți, dinspre vilele risipite ici-colo, scăl- 
date în lumina lunii, răzbăteau sunetele orchestrei ‘militare ; 
se vede că era o serată dansantă pe undeva. Localnicii si 
cei veniţi din oraş să se bucure de vremea frumoasă şi să 
respire aer curat se plimbau pe peron. Se afla printre ei şi 
-Artinov, proprietarul vilelor din mica localitate, mare bo- 
gatas, un bărbar înalt, trupes, negricios la fata, cu ochii 
bulbucaţi, semănînd cu un armean; era ciudat: îmbrăcat, 
purta o cămașă descheiată la piept, nişte cizme cu pinteni, 
iar pe umeri îi atirna o pelerină neagră, care mătura pă- 
mîntul ca o trenă. Doi ogari, cu boturile ascuțite adulme- 
cînd pe jos, îl urmau. 

Deși lacrimile mai straluceau încă în ochii Aniei, ea nu 
se mai gîndea acum nici la mama ei, nici la bani, nici la 
ceremonia cununiei, ci flutura într-una din mina spre h- 
ceenii și ofițerii „cunoscuţi, rîdea tare şi spunea grăbită; 

— Bună.ziua ! Ce mai faceţi? 

. Cobort apoi pe peron sub razele de lună şi statu, astfel 
ca să fie văzută din cap pînă-n picioare, să-i: poată admira 
toata lumea pălăria şi rochia ei nouă atît de frumoasă. 

— De ce ne-am oprit aici ? întreba ea. 

— E o hală, i se răspunse, așteptăm trenul postal. 

Observind ‘ca Artînov o privește, clipi din ochi cu co- 
chetărie şi începu să vorbească tare în franțuzește. Pentru 
că avea voce frumoasă, pentru că răsuna niuzica și luna 
se oglindea în helesteu, pentru că Artinov, cunoscut Don 


-299 


Juan, mare amator de aventuri, se uita la ea cu ochi la- 
comi şi pentru că toată lumea de acolo era veselă, Ania 
se simți deodată cuprinsă de bucurie; iar cînd trenul se 
puse în mişcare şi cei cîțiva ofițeri cunoscuți o salutară 
cu mîna la cozoroc, ea începu să fredoneze polca pe care 
o cînta orchestra militară undeva departe, dincolo de co- 
paci. Se întoarse în compartiment plină de speranţe, ca și 
cum, la acea haltă ar fi fncredintat-o cineva ca, în ciuda 
oricăror aparente, va fi fericită. 

Noii „căsătoriţi petrecură două zile la mânăstire, „apoi 
se inapoiara în oraş și se instalară într-o locuință a insti- 
tuţiei. În timp ce Modest Alexeici se afla la slujbă, Ania 
cînta la pian, ori plingea de plictiseală, ori sta întinsă pe 
canapea şi citea romane sau răsfoia jurnale de modă. La 
masa de prînz, Modest Alexeici mînca mult si vorbea de- 
spre politică, despre cine a mai fost numit în cutare post, 
cine a fost mutat și cine decorat; îi spunea că omul tre- 
buie să muncească că viața de familie nu este o plăcere, 
ci o datorie, că banul trebuie cheltuit cu socoteală și că 
mai presus de orice el pune religia şi morala. Si, stringind 
cuțitul în mînă, ca pe o spadă, rostea : 

— Fiecare om trebuie să-și cunoască datoria! 

Ania asculta, se înfricoşa şi nu mai putea să mănînce 
nimic, incit de cele mai multe ori se ridica de la masă 
flaminda. Dupa masa, barbatul ei se culca şi sforăia tare, 
iar ea pleca la ai sai. De cite ori venea, tatal şi frații ei o 
priveau ciudat, de parcă pina la sosirea ei nu făcuseră alt- 
ceva decît s-o condamne că s-a măritat pentru parale cu 
un om searbăd și plicticos, pe care nu-l iubește; rochia 
fosnitoare, brăţările, înfățișarea ei de doamnă din societate 
îi intimidau şi îi uimeau parcă ; în preajma ei se fisticeau, 
nu găseau subiecte de conversaţie, deşi o iubeau ca și 
altădată şi nu se obişnuiseră încă să prinzeasca fara ea. De 
fiecare data Ania se așeza la masă cu ei şi mînca ciorba 
de varză, păsat şi cartofi prajiti în grăsime de berbec miro- 
sind a lumânare arsă de seu. 

Cu mina tremurinda, Piotr Leontici își turna votcă din 
carafă şi o dădea pe git lacom, striimbindu-se la fiecare 
înghițitură... Îşi umplea apoi al doilea paharel, al treilea... 
Andriusa şi Petea, firavi, palizi, cu ochii mari apucau ca- 


rafa şi spuneau speriaţi... 


300 


— Lasă, tătuţă... Ajunge, tătuță... 

Ania se neliniştea şi ea, si îl ruga fierbinte să nu mai 
bea ; atunci Piotr Leontici se făcea foc, bătea cu pumnul 
în masă şi striga : 

— Nu dau voie nimănui să mă dădăcească! Mucosilor ! 
Am să va dau pe toţi afară, auziti ? 

Glasul lui era însă atît de slab si de blind, încît nimeni 
nu se temea de el. 

După masă, Piotr Leontici de obicei începea sa se di- 
chisească ; cu obrazul palid, cu bărbia zgfriata de brici, îşi 
întindea gitul slab în fata oglinzii si se gătea vreme înde- 
lungată : se pieptăna, își răsucea mustätile negre, își înnoda 
cravata, se stropea cu parfum, apoi cînd termina în sfârşit 
cu dichisitul, își punea manusile și jobenul şi se ducea la 
lecţiile lui particulare. Dacă se întîmpla să fie zi de sarba- 
toare raminea acasă, picta sau cînta la armoniu, care scotea 
niște mugete îngrozitoare ; Piotr Leontici se străduia sa 
stoarca din el sunete mai plăcute, mai armonioase, acom- 
paniindu-se din gură, şi, fiindcă nu izbutea, se supăra pe 
băieţi : 

— Ticăloșii, nemernicii! Mi-au stricat instrumentul! 

În fiecare seară, soțul Aniei obișnuia să joace cărți cu 
colegii lui, care locuiau în apartamentele vecine din aceeași 
clădire a instituției. Soţiile lor, urite, îmbrăcate fără gust, 
vulgare, ca nişte bucătărese, veneau întotdeauna să asiste 
la jocul de cărți, și atunci în casa Aniei începeau birfelile, 
tot atît de urîte si lipsite de gust ca şi acele doamne. 

Uneori, Modest Alexeici se ducea cu Ania la teatru și 
în timpul antractelor se plimba cu ea la braț prin culoare şi 
la foaier, fara s-o lase nici un pas de lîngă el. De cite ori 
saluta pe cineva, îi soptea Aniei: „Îl vezi, e consilier de 
stat cu trecere la guvernator“, sau: „Ăsta e bine situar... 
are casa lui“. 

Cînd treceau pe lîngă bufet, Aniei i se făcea poftă de 
ceva dulce; îi plăceau ciocolata si prajiturile cu mere, 
dar n-avea bani la ea și se sfia să-i ceară soţului. Fl punea 
mina pe cite o pară, o pipăia sovaitor și întreba: 

— Cît costă ? 

— Douăzeci și cinci de copeici, i se răspundea. 

— Oho! facea el și punea îndată para la loc; dar, 
fiindu-i totuşi rușine să plece de la bufet fără sa ia nimic, 


301 


cerea o sticlă cu apă minerală: şi o dădea singur pe git;- pe 
nerăsuflate, așa încât i se umpleau ochii .de lacrimi ; în acele 
clipe, Ania simţea că-l urăște. vss 

Alta data, rosea pe neașteptate si îi spunea Aniei: 
grăbit: 

— Salut-o pe doamna asta! 

— Dar n-Q cunosc, se împotrivea ea. 

— Ce-are a face. Este soţia directorului administraţiei 
financiare. Salut-o, îți spun, şoptea el cu stăruință în glas, 
nu-ţi cade capul ! 

Ania. saluta şi capul îi raminea pe umeri, într-adevăr, 
numai că acele momente erau un chin pentru ea. 

Făcea întotdeauna tot ce voia soțul şi îi era ciudă pe ea 
însăși că s-a lăsat dusă de nas ca cea din urmă gisculita. 
Îl luase doar pentru bani, și cu toate acestea avea mai pu- 
tini decît înainte de măritiş. Înainte tot fi mai dădea tai- 
că-su cîte douăzeci. de copeici, acum însă nu căpăta nici 
© letcaie. Ca să ia pe furiş sau să ceară, nu putea, fi era 
frică de el, tremura în fata lui. I se părea că frica, pe care 
1-0 inspira acest om, exista în sufletul ei de cine știe cînd. 
În copilărie, forța cea mai teribilă $i mai impunătoare, care 
vine spre tine ca un nor întunecat sau ca o locomotivă 
amenințătoare, era în ochii ei directorul liceului; o altă 
forță, la fel de cumplită era excelenţa-sa, despre care se 
vorbea adesea în casă şi de care se temeau toţi. Apoi exis- 
tau alte forțe de proporții mai mici, cum ar fi profesorii din 
liceu, cu mustăţile rase, severi şi necruțători ; iar acum, era 
acest Modest Alexeici, omul cu principii, care pînă şi la 
față semăna. leit cu directorul liceului. În închipuirea Aniei 
toate aceste forțe se contopiseră într-una singură luînd 
înfăţişarea unui urs alb, enorm și înspăimîntător, care urmä- 
tea pe oamenii slabi si vinovaţi, de felul tatălui ei; din 
pricina asta ea nu îndrăznea să-şi contrazică bărbatul, zim- 
bea forțat si simula mulçumirea de cîte ori o mîngiia în- 
tr-un chip grosolan sau o pingarea cu imbrarisarile lui de 
care avea groază. 

O singură dată a îndrăznit Piotr Leontici să-i ceară gi- 
nerelui său cu împrumut o sumă de cincizeci de ruble ca 
să-și plătească o datorie ce nu suferea amînare. Dar cite 
n-a îndurat pentru asta ! 


302 


— Fie, ffi dau, i-a spus Modest Alexeici, după un timp 
de gândire, dar te previn că n-o să te mai ajut dacă nu te 
laşi de băutură. E rusinos pentru un om care ocupă o 
slujbă la stat să aibă asemenea slăbiciune. Sint nevoit să-și 
atrag atenţia că patima beţiei a dus multi oameni capabili 
la pierzanie. Dacă ar fi ştiut să se stăpînească la vreme, 
cine ştie, ar fi putut ajunge oameni de vază. 

Urmă apoi un lung şir de fraze moralizatoare, împa- 
nate cu expresii de felul acestora: „pe măsură ce€...“, „por- 
mind de la ipoteza că...“, „pe baza celor spuse, urmează 
că...“, iar bietul Piotr Leontici, chinuit de atîta umilinţă, 
simțea o aprigă dorință de a se fmbata. La fel si cei doi 
băieţi, care veneau de obicei în vizită la Anta cu ghetele 
rupte şi cu pantalonii peticiţi, erau nevoiți să asculte poveţe. 

— Fiecare om trebuie să-și cunoască datoria, le repeta 
Modest Alexeici. 

Bani, însă, nu le dădea niciodată. În schimb, îi dăruia 
Aniei tot soiul de inele, de brățări si de broșe, spunînd că 
asemenea, obiecte prind bine omului la zile negre. Și deseori 
îi descuia scrinul, să facă o revizie, să vadă dacă nu lipseşte 
cumva vreo bijuterie. 


II 


Între timp, sosi iarna. Cu mult înainte de Crăciun, se 
anunţase în ziarul local că la data de 29 decembrie va 
avea loc la cercul nobilimii tradiționalul bal de iarnă. De 
atunci, în fiecare seară, după jocul de cărți, Modest Alexeici, 
foarte preocupat, vorbea în soapta cu nevestele colegilor săi, 
aruncind spre Ania priviri îngrijorate, iar pe urmă, după 
plecarea lor, se plimba dintr-un colț într-altul al camerei, 
främintat de gînduri. În sfârşit, într-una din seri, la o oră 
destul de înaintată, după ce se plimbase multă vreme prin 
odaie, se opri în fața Aniei și îi spuse: 

— "Trebuie să-ți faci o rochie de bal. Ai înțeles? Dar, 
te rog, să te sfatuiesti mai întîi cu Maria Grigorievna şi cu 
Natalia Kuzminigna. Apoi îi dădu o sută de ruble. Ania lua 


303 


banii, dar isi comandă rochia de bal fara sa se sfătuiască 
cu nimeni ; vorbi despre acest lucru numai cu taică-său și 
căuta să-şi închipuie cum şi-ar fi făcut-o mama ei. Răposata 
ei mamă se îmbrăca întotdeauna după ultima modă și se 
ocupa mult de Ania, pe care o gătea ca pe o păpuşă; o 
învățase să vorbească françuzeste şi să danseze fără cusur 
mazurca (pînă a nu se mărita ea fusese cinci ani guver- 
nantä). Intoomai ca mama ei, Ania se pricepea să facă o 
rochie nouă dintr-una veche, să spele manusile în benzină, 
să închirieze bijuterii si, ca si mama ei, gtia să privească 
cu cochetăme, primire gene, să graseieze, să se aşeze pe scaun 
cu graţie, să scoată exclamatii de admiraţie la momentul 
potrivit, să se uite trist si enigmatic. De la taică-său mostenise 
culoarea închisă a ochilor și a părului, nervozitatea si pla- 
cerea de a se dichisi. 

Cu o jumătate de ceas înainte de plecarea la bal, cînd 
Modest Alexeici intră în odaia Aniei, fără haină, să-și pună 
decoraţiile în faţa oglinzii, rămase extaziat de frumuseţea 
ei, de prospetimea Şi de strălucirea rochiei vaporoase ; foarte 
sanisfăout, îşi minglie favoriţii şi spuse : 

— Ia te uita, cît e de frumoasă Aniuta mea! Cit e de 
frumoasă ! repetă, el şi urmă cu glas solemn : Eu te-am făcut 
fericită, iar astăzi poți şi tu să mă fericesti. Fă, te rog, cu- 
nogtinfä cu soția excelençei-sale ; ; te rog mult, fă asta pentru 
mine. Ea m-ar ajuta să avansez în slujba. 

Plecară la bal. Iara şi clădirea cercului nobilimii, iată 
intrarea somptuoasă, cu un portar în livrea. lată garderoba 
plină de blănuri ; lachei alergând încolo și încoace, doamne 
în rochii decoltate, care îşi acoperă umerii cu evantaiul, să 
se apere de curent. Stăruie un miros de gaz aerian și parcă 
de cazarmă. Urcînd scara la braţul soțului ei, Ania auzi 
muzica, iar cînd se văzu toată, din cap pina-n picioare, in 
6glinda imensă, scăldată în lumină, simţi în inima ei tre- 
zindu-se dintr-o dată bucuria și acel presemiment de feri- 
cire pe care îl mai încercase cîndva, în mica haltă, într-o 
seară cu lună. 

Pasea mindra, sigură de ea, simțindu-se pentru prima 
oară doamnă şi imitind, fara să vrea, mersul și gesturile 
mamei sale. $i tot pentru prima oară în viaţa ei se simţi 
bogată si liberă. Nici prezența soțului ei n-o mai stingherea, 
căci, de cum trecuse pragul, ea ghicise instinctiv că un sot 


304 


bătrîn la braţul ei n-o coboară de loc, ci, dimpotrivă, fi da 
acel aer deosebit de femeie enigmanică, care place atît de 
mult bărbaţilor. 

În salonul cel mare răsuna muzica şi începuse dansul. 
Venind din locuinţa ei searbădă, Ama, orbită de risipa de 
lumină și de culori, asurzita de muzică si de larma din jur, 
îşi plimbă privirea prin salon și exclamă în sinea ei: „O, 
cit e de frumos!“ Din prima chpă deosebi prin mulţimea 
de oameni pe toți cei pe, care îi cunoştea, „pe Toţi cei pe 
care fi mai întâlnise si înainte la serate ori în timpul plim- 
bărilor ; erau acolo excelença-sa guvernatorul, Artinov şi 
multe alte persoane cunoscute, A ele profesori, avocaţi; 
funcţionari, moșieri ; doamnele din înalta „societate, gătite 
si foarte decoltate, frumoase sau urite, se și grăbiseră să-şi 
ocupe locurile la chioșcurile și pavilioanele bazarului de bine- 
facere, organizat în folosul săracilor. Un ofiţer înalt, un 
adevărat uriaș, cu epoleti stralucitori pe umeri, cu care făcuse 
cunoştinţă odată, de mult, pe strada Staro-Kievskaia, pe cind 
era încă elevă de liceu, dar al cărui nume îl uitase, răsări 
ca din pămînt şi o invită la vals. Zbura | de lîngă soţul ei 
si îi părea că plutește într-o corabie cu pinze pe furtună și 
că Modest Alexeici a rămas pe undeva departe, la țărm. 

Dansă pătimaș şi vals, şi polcă, și cadril, trecînd de la 
un dansator la altul, ameţită de muzica si de zgomot, vor- 
bind cind ruseste, cind françuzeste, graseind, rizind, nemai- 
gîndindu-se la soţul ei, la nimeni și la nimic. Avea mare 
succes la bărbaţi, era limpede şi cit se poate de firesc; cu 
răsuflarea fntretäiatä de atîtea emoţii, își făcea vînt cu evan- 
taiul şi simţea că îi este sete. 

Chiar în clipa aceea, taică-său, Piotr Leontici, cu fracul 
mototolit si mirosind a benzină, se apropie de ea, oferindu-i 
ingherata pe o farfurioara. 

— Ce fermecătoare ești asta-seara! rosti el, privind-o 
cu admiraţie. Niciodată n-am regretat atît de mult că te-ai 
grăbit să te măriţi... Pacat! Știu, ai facut asta de dragul 
nostru, dar... Piotr Leontici îşi intrerupse vorba, vîri miinile 
tremurinde în buzunar, scoase un plic cu bani şi adăugă : = 
Uite, am am primit astăzi pentru lecţii, așa că pot să-i achit 
bărbatului tău tot ce-i datorez. 

Ania nu răspunse nimic, și abia apucă să-i dea farfu- 
rioara golita, ca și zbură de lîngă el, răpită de un dansator. 


20 — Schițe si nuvele — c. 1900 335 


Uitindu-se peste umărul cavalerului, îl văzu pe taică-său cu 
mîna pe după talia unei doamne, lunecînd ușor pe parchet, 
în mumul muzicii: ,Cit e de drăguţ cînd e treaz“, gândi 
Ania. 

La mazurca, Ania fu invitată de acelaşi ofițer uriaș, cu 
care dansase la începur; ofițerul se mişca grav, greoi ca 
un bustean în uniformă, legănîndu-și încetişor trupul şi abia 
miscind din picioare ; ; n-avea poftă să danseze, iar ea stră- 
lucea în preajma lui de o frumuseţe provocătoare, cu umerii 
ei goi; ochii îi scînteiau, toate mișcările trupului său erau 
pătrunse de patima dansului, iar el rămînea nepăsător şi îi 
înnindea numai mâinile cu fngäduintä, ca un rege. 

— Bravo ! Bravo ! răsunară cîteva voci. 

Dar, încetul cu încetul, uriașul ofițer se fnsufleti, deveni 
mai sprinten si, lăsîndu-se furat de farmecul ei, se avinta 
tinereste la dans, pe cînd Ania îşi legana doar umerii, pri- 
vindu-l galeş. Ai fi zis că acum ea era regina, iar el, sclavul 
ei. În chpele acelea, Aniei i se părea că toată sala se uită 
la ei, că toți îi admiră şi îi invidiaza. 

Abia apucă să-i mulțumească ofițerului pentru dans că 
lumea din jur se dădu la o parte, bărbaţii înlemniră cu mii- 
nile în jos si cu gâturile ciudat întinse înainte: excelenta-sa 
însuşi, pe al cărui frac straluceau două stele, venea spre 
Ania. Da, nu mai putea fi nici o îndoială, guvernatorul se 
îndrepta spre ea, căci o privea ţintă și fi zimbea dulce, mes- 
tecînd într-una din buze, asa cum obişnuia să facă ori de 
cîte ori vedea o femeie frumoasă. 

— Sfnt încîntar sa vă cunosc, începu excelența-sa, în- 
cîntat... Dar, să ştiţi ca am să-l pun la arest pe soțul dum- 
neavoastră, fiindca a ascuns de noi pînă acum o asemenea 
comoară... Am venit cu o misiune din partea soției mele... 
Trebuie să ne ajutaţi... Mda, urmă el apoi fără legătură, s-ar 
cuveni să vi se acorde un premiu de frumuseţe ca în Ame- 
rica... Se spune că americancele... dar să ne grabim, soția 
mea vă așteaptă cu nerăbdare. 

O duse pînă în dreptul unuia dintre chioșcuri şi o pre- 
zentă unei doamne batrine care avea partea de jos a feţei 
atit de disproporționat dezvoltată, încît puteai crede că ține 
în gură un pietroi. 


306 


— Dă-ne o mina de ajutor, vorbi ea pe nas, cu o.voce 
cântată. Toate femeile frumoase lucrează la bazarul nostru, 
numai dummeata nu faci nimic. De ce nu vrei să ne ajuţi? 
*  Doamma în vârstă plecă, iar Ania fi luă locul lîngă samo- 
varul de argint înconjurat de cești. Pe loc, vânzarea se în- 
sufleti. Pentru o ceașcă de ceai, Ania nu primea mai putin 
de o rublă; pe ofițerul uriaș îl făcu să bea trei cești la 
rind. Veni apoi Artinov, bogatasul, cu ochn bulbucați şi cu 
răsuflarea greoaie de astmatic ; acum mu mai purta costumul 
ciudat cu care îl văzuse Ania În seara aceea de vară, ci frac, 
ca toți ceilalți. Fără să-și ia ochii de la Ania bău o cupă cu 
şampanie gi plăti o sută de ruble; pe urmă mai bau un 
pahar de ceai, după care plău încă o sută de ruble... toate 
acestea, fără să scoată un cuvînt din pricina astmei care-l 
supăra. Ania îmbia într-una lumea să cumpere și încasa ba- 
mii, convimsă că zimbetul şi privirea ei nu pot face oame- 
nilor decit o nemarginita plăcere. Începea să înțeleagă acum 
că ea a fost anume creata pentru viața asta zgomotoasa și 
veselă, cu muzică, cu dans și cu admiratori, iar vechea 
spaimă față de acea forță teribilă; gata să te strivească, îi 
păru caraghioasă ; nu se mai temea de nimeni, îi părea 
numai rău că nu mai trăiește maică-sa, ca să se bucure îm- 
preună cu ea de succesul ei. 

Piotr Leontici, care, deși palid la față, se ţinea încă 
destul de bine pe picioare, veni spre chiosc şi ceru un pă- 
hărel cu coniac. Temîndu-se că va spune vreo vorbă nepo- 
trivita, Ania rosi (fi era acum rușine că are un tată sărac 
si atît de neînsemnat), dar el bau, zvirli zece ruble din pa- 
chețelul cu bani si se depără cu un aer important, fără să 
spună un cuvînt. Îndată după aceea, Ama fl văzu dansind 
cu o doamnă, în grand rond-ul cadrilului, de data asta se 
clätina de-a binelea si striga ceva, spre marea rușine a 
partenerei sale. Atunci Ania {si aduse aminte că la un bal 
de acum trei ani el fusese în aceeași stare $1 avusese aceeași 
purtare, pînă cînd polițaiul îl trimisese acasă să se culce, iar 
în ziua următoare directorul îl ameninţase c-o să-l dea afară 
din slujbă. Cit de nelalocul ei îi părea această amintire! 

După ce samovarele de prin chioșcuri fură stinse, iar 
doamnele filantroape, obosite, dădură toţi banii încasaţi din 
vînzare doamnei în vârstă cu pietroiul în. gură, Artinov o 


307 


luă pe Ania de brat şi o conduse în sala unde se servea 
supeul pentru toți cei care își dăduseră concursul la ba- 
zarul de binefacere. Nu erau mai mult de douăzeci de per- 
soane, dar masa fu foarte însuflețită şi veselă. Ridicînd 
paharul, excelenta-sa spuse: „La aceasta masă bogată se 
cuvine să bem pentru prosperitatea meselor pentru săraci — 
scopul bazarului nostru de astăzi”. 

Generalul de brigadă propuse să se bea „în cinstea 
forței în fața căreia pînă și artileria se dă bătută“, şi toți 
fntinsera paharele să ciocnească cu doamnele. Fu într-ade- 
văr vesel, cît se poate de vesel. 

Cînd o conduseră pe Ania acasă, se lumina de ziuă, 
iar bucătăresele se duceau la piață dupa tirguieli. Bine dis- 
pusă, ameţită de băutură, plină de impresii noi, ea se dez- 
brăcă, puse capul pe pernă şi în aceeași clipă adormi. 

La două după-amiază o trezi camerista din somn, anun- 
yindu-i -i că a sosit în vizită domnul Artinov. Ania se îmbrăcă 
în grabă şi se duse în salon. Îndară după plecarea lui Ar- 
tinov, veni excelența-sa să-i mulțumească pentru aportul 
adus la bazarul de binefacere. Îi sărută mina, privind-o 
mieros si mestecind din buze; apoi fi ceru permisiunea 
să o mai viziteze și plecă ; iar ea rămase în mijlocul salo- 
nului, uluită, fncîntatä de această schimbare neașteptată 
în viata ei, nevenindu-i să creadă că s-a putut face atît de 
repede. Tocmai în clipa aceea intră soțul sau, Modest Alexe- 
ici; avea aceeaşi mutră smerită, aceeași expresie dulceaga 
şi slugarnică pe care se obișnuise să le vadă la el ori de 
cîte ori vorbea cu un om de vază, cu influență, si atunci 
ea, cu bucurie, cu dispreț, cu indignare, sigură că de acum 
înainte i se permite orice, îi spuse răspicat, apăsînd pe 
fiecare cuvînt : 

— leşi afară, dobitocule ! 

Din dimineaţa aceea Ania nu mai avu nici o clipă li- 
beră, fiind mereu poftita la picnicuri, la plimbări, la spec- 
tacole. Aproape nu era zi să nu se întoarcă acasă în zori; 
nu se culca în patul ei, ci în salon, de-a dreptul pe covor, 
apoi istorisea tuturor, alintîndu-se, cum doarme între flori. 
Avea acum nevoie de mulți bani, dar nu se mai temea 
de Modest Alexeici ; cheltuia din banii lui ca şi cum ar fi 
fost ai ei; și nu-i cerea, nici nu se ruga de el, ci fi trimi- 


308 


tea numai nota sau un biletel pe care scria atît: „Să i se 
dea aducatorului 20Q de ruble“. Ori: „Să se achite pe loc 
100 de ruble“. 

O dară cu sosirea Paştilor, Modest Alexeici primi or- 
dinul Anna, gradul al doilea. Cînd veni la guvernator să-i 
mulțumească, excelença-sa puse deoparte gazeta din care citea 
şi se cufunda mai adînc în fotoliu. 

— Va să zică aveți acum trei Anne, rosti el, privin- 
du-şi mîinile albe cu unghii trandafirii. Una la butonieră si 
două la git. 

Modest Alexeici se grăbi să-și pună două degete pe 
buze să nu izbucnească în ris, apoi spuse : 

— Acum rămîne să aşteptam să vină pe lume un mic 
Vladimir. Pot îndrăzni să rog pe excelenta-voastra sa-i fie 
nas ? 
Fäcea aluzie la o viitoare decorare a sa cu ordinul Sf. 
Vladimir, gradul al patrulea, și în timp ce vorbea se gîndea 
cum o să le povestească cunoscuţilor săi despre jocul lui 
de cuvinte atît de abil si de îndrăzneţ; vru sa mai adauge 
ceva tot atît de reușit, dar excelenta-sa îl salută uşor din 
cap, încheind audiența, şi se cufundă din nou în cititul 
gazetei. 

Ania se plimba mereu cu troica, mergea cu Artinov la 
vînătoare, juca în piesele de amatori, cina în oraș și din 
ce în ce mai rar se ducea să-i vadă pe ai săi, care se obis- 
nuiseră acum să prinzeasca fără ea. Piotr Leontici bea mai 
mult decît înainte ; in casă nu era un ban, armoniul fusese 
de mult vîndut. Andriusa și Petea nu-l mai lăsau pe tatăl 
lor singur pe stradă şi erau toată vremea cu ochii pe el, 
de grijă să nu cadă. 

Deseori, la ceasul plimbarilor obișnuite de-a lungul străzii 
Staro-Kievskaia, o zăreau pe Ania trecînd în trăsură trasă 
de doi cai, cu unul lăturaș, si cu Artînov pe capră în locul 
vizitiului. 

Atunci Piotr Leontici scotea jobenul gata să strige ceva, 
dar cei doi băieți îl apucau de bray și staruiau cu glas 
rugator : 

— Lasă, tătuță... Haide, tătuță... 


1895 


Casa cu mezanin 


Povestirea unui pietor 


ASTA mi s-a întîmplat acum sase-sapte ani, cînd am 
locuit o bucată de vreme într-un judeţ din gubernia R., la 
conacul lui Belokurov, un moșier tînăr, care se scula cu noap- 
tea-n cap, umbla în podiovcă, bea seara bere şi mi se 
plingea mereu, că nu găseşte nicăieri înţelegere, EI locuia 
într-un corp mic de casa din grădină, iar mie îmi dăduse un 
salon în casa cea mare, boierească, un salon imens, cu co- 
loane, fără nici un fel de mobilă dectt un divan lat pe 
care dormeam şi o masă pe care făceam pasiente. Aici, 
chiar și în zilele cele mai calme, vuia ceva in sobele mari, 
iar pe vreme de furtună cu fulgere si tunete toată câsa 
tremura, parind că se desface în bucăţi; încremeneai de 
frică, mai ales noaptea, cînd cele zece ferestre le lumina 
deodată fulgerul. 

Condamnat de soartă la o lene continuă, nu mă ocu- 
pam cu nimic. Priveam ore întregi pe fereastră, la cer, la 
păsări, la aleile parcului, citeam tot ce mi se aducea de la 


310 


posta si dormeam. Cîteodatä plecam să mă plimb și rătă- 
ceam pina noaptea tîrziu pe coclauri. 

O data, întorcîndu-ma acasă, am nimerit din greșeală 
la un conac străin. Soarele apunea, iar pe secara înflorită 
se asternusera umbrele înserării. Două şiruri dese de brazi 
bătrîni, foarte înalți, se ridicau ca două ziduri; formau o 
alee frumoasă și întunecată. Am sărit ușor peste gard şi 
am păşit pe această alee, lunecînd pe acele de brad care 
acopereau pămîntul ca un asternut de un lat de palmă. 
Era linişte şi întuneric, şi numai undeva departe, sus, tre- 
mura o lumină aurie, reflectind curcubeie în pinzele de 
păianjen. Mirosea tare si fnabusitor a brad. Am cotit apoi 
pe o alee lungă de tei. Și aici, aceeaşi vechime şi paragină; 
frunzisul de anul trecut foşnea trist sub picioare şi în ceața 
amurgului, printre copaci, se ascundeau umbre. Din dreapta, 
dintr-o livadă bătrână, răzbea cîntecul stins al unui grangur, 
fără îndoială batrin si el. Am lăsat în urmă şi teii, am tre- 
cut pe lîngă o casă albă, cu terasă şi mezanin, și în fata mea 
s-a deschis deodată vederea curţii boiereşti si a unui iaz mare, 
cu loc bun de scäldat lîngă un pile de sălcii verzi. Un sat 
se întindea pe malul dimpotrivă, cu o clopotniță lungă și 
subțire pe care ardea o cruce, rasfringind razele soarelui în 
apus. 
O clipă m-am simţit învăluit de farmecul unei senzaţii cu- 
noscute, apropiate, ca şi cum tabloul ce-l vedeam îl mai 
văzusem odată, demult, în copilărie. 

Lîngă porţile albe de piatră care duceau în curte spre 
cîmp, lîngă aceste porți mari și vechi, străjuite de doi lei 
impunători, stăteau două fete. Una din ele, mai mare de 
ani, zvelta, palidă, foarte frumoasă, cu o claie de păr cas- 
taniu În cap si o gură mică și incdpatinata, avea o expre- 
sie severă pe chip şi abia dacă m-a observat trecînd. Cea- 
lalta, însă, încă foarte tînără — părea de cel mult 17—18 
ani — tot subțirică și palidă, cu o gură mare şi ochii, mari, 
m-a privit uimită, a spus ceva în englezeste şi s-a fisticit, 
iar mie mi se păru că şi aceste două figuri îmi sînt cunos- 
cute de mult. M-am înapoiat acasă cu senzația de a fi 
visat un vis frumos. 

Curind după aceea, pe cînd mă plimbam cu Belokurov 
în jurul casei, a intrat in curte, pe neașteptate, o trăsură 
cu arcuri fn care se afla una din cele două fete. Era cea 


311 


mai mare de ani. Venise cu o listă de subscripţie pentru 
sinistraţii rămaşi de pe urma unui incendiu. Fara să ne 
privească, ea povesti foarte serios si amănunţit cite case 
au ars în satul Sianovo, citi bărbați, femei şi copii au ră- 
mas fără adăpost, şi ce anume are de gînd să facă, în pri- 
mul rînd, comitetul de ajutorare a sinistraţilor, printre 
membrii căruia se numără și ea. Ne-a dat lista s-o semnăm, 
a luat-o Înapoi şi s-a sculat numaidecit să plece. 

— Ne-ai uitat cu totul, Piotr Petrovici, zise ea lui Be- 
lokurov, ântinzîndu-i mina. Mai vino pe la noi, și dacă 
monsieur X (îmi spuse numele) va dori să vadă cum trăiesc 
admiratorii talentului său, și veţi veni împreună, mama şi 
cu mine vom fi foarte fericire. 

Mă înclinai. 

După plecarea vizitatoarei, Piotr Petrovici începu sa 

ovestească. Tinara aceasta, îmi spuse el, era de familie 
ună, o chema Lidia Volcianinova. Moșia unde locuia îm- 
preună cu mama şi sora ei se numea Selkovka, după nu- 
mele satului de pe malul opus al iazului. Tatăl ei a ocu- 
pat pe vremuri un post însemnat la Moscova; a murit cu 
rangul de consilier. Deși dispuneau de o avere şi de venituri 
foarte mari, familia Volcianinov trăia tot timpul la moșie, 
si iarna si vara; Lidia era învățătoare la școala din satul 
Selkovka si primea 25 de ruble pe lună. Pentru propriile 
ei nevoi nu cheltuia decît acest salariu și era foarte mîndră 
că trăieşte din banii câștigați de ea. 

— Interesantă familie, adăugă Belokurov, să mergem pe 
la ei într-o zi. Vor fi foame bucuroşi sa te cunoască. 

În după-amiaza unei zile de sărbătoare, ne-am adus 
aminte de Volcianinovi şi am plecat la ei la Şelkovka. Și 
mama, și amindoua fiicele erau acasă. Mama, Ekaterina 
Pavlovna, se vedea că fusese odinioară o femeie frumoasă ; 
acum, însă, părea mult mai trecută faţă de anii ce-i avea, 
suferea de astm, era tristă si căuta să mă distreze cu dis- 
cuţii despre pictură. Aflind de la fiica ei că poate voi veni 
si eu la Selkovka, ea își reamintise îndată că a văzut 
două-trei peisaje de-ale mele la expoziţiile din Moscova și 
mă întreba acum ce voisem să exprim prin ele. Lidia, sau 
Lida, cum i se spunea acasă, discuta mai mult cu Belokurov. 
Serioasă, fără sa zîmbească, ea îl întreba de ce nu-și ia un 


312 


serviciu la zemstvă şi de ce n-a participat pina acum la nici 
o ședință organizată de zemstva. | 

— Nu e bine, Piotr Petrovici, îl dojenea ea. Nu e bine. 
Ar trebui să vă fie ruşine. 

— Ai dreptate, Lida, aşa e, aproba si mama. Nu e 
bine. 

— Tot judeţul nostru se află în mîna lui Balaghin, con- 
tinua Lida, adresîndu-mi-se deodată mie. De cînd e pre- 
şedime a împărțit toate posturile din județ la nepoții şi 
ginerii săi, și acuma taie si spinzura. Trebuie să luptam. 
Tineretul trebuie să formeze un partid puternic, dar vedeţi 
si dummeavoastră cum e tineretul nostru. Ruşine, Piotr 
Petrovici ! 

Cit timp s-a vorbit de zemstva, sora mai mică, Jenia, 
a tăcut. Ea nu lua parte la discuţiile serioase, familia încă 
n-o socotea mare si roți o alintau strigind-o Missius, de- 
oarece în copilărie ea îi zicea astfel lui miss, guvernanta 
ei. Jenia m-a privit curioasă tot timpul, și cînd am luat 
în mînă albumul ca să mă uit la poze a început să-mi 
dea lămuriri: „Acesta e unchiul... Acesta e nașul...“ mis- 
cîndu-şi degeçelul pe fotografii, atingîndu-mă copilăreşte 
cu umărul, astfel că puteam să-i văd de aproape pieptul 
slăbuţ, nedezvoltat, umerii mici, părul împletit într-o coadă şi 
trupul subţire], strîns tare în talie cu cordonul. 

Am jucat crochet şi tenis, ne-am plimbat prin gră- 
dina, am băut ceai şi apoi am cinat îndelung. După salo- 
nul meu imens şi gol, cu coloane, o senzaţie stranie mă 
cuprindea în această casă mică şi mai plăcută, în care 
nu vedeai pe pereţi oleografii, si servitorii îți spuneau scurt 
„dumneavoastra“. Datorită prezenței Lidei si lui Missius, 
totul îmi părea tînăr, curat, neprihanit. În timpul cinei Lida 
a discutat din nou cu Belokurov despre zemstvă, despre 
Balaghin şi bibliotecile școlare. Era o fara vioaie, sinceră şi cu 


convingeri personale — o ascultai cu interes, desi vorbea 
prea mult și prea tare — ai din pricina obisnuintei de 
a cuvinta de la catedră. În schimb Piotr Petrovici, care 


încă din timpul studenţiei avea mania de a transforma orice 
discuţie în controversă, vorbea acum plictisitor, fără vlagă, 
înnădind fraze lungi, cu dorința vădită de a face impresia 
unui om deștept si cu vederi înaintate. Gesticulînd, răsturnă 
cu mâneca hainei o sosieră ; pe fata de masă se formă o 


313 


pată întinsă, dar se părea că afară de mine nimeni n-a 
observat nimic. 

Cînd ne întorceam acasă era linişte afară și întuneric. 

— O educație bună nu te împiedică să verși sosul pe 
masă, dar te oprește să observi treaba asta atunci cînd o 
face altul, zise Belokurov oftînd. Da, e o familie minunată, 
de intelectuali. M-am rupt de lumea buna, da, m-am rupt! 
Si vot din pricina treburilor, da ! Treburi, treburi ! 

Începu apoi să vorbească despre copleşitoarea muncă 
pe care eşti nevoit s-o desfăşori dacă vrei să ai o gospo- 
dărie model. Îl ascultam şi mă gândeam: „Ce om greoi 
şi leneş mai e si ăsta! Cînd spune ceva serios, Întinde si- 
labele e-e-e, iar de muncit, muncește la fel — încetinel, 
întârziind mereu cu lucrul, depăşind termenele.“ Nu mă 
mai puteam amägi cu hărnicia lui, de cînd constatasem 
că pînă şi im ce-i încredințam sa le ducă la poștă le 
uita săptămîni întregi în buzunar. 

— Dar ce-i mai greu, bombănea el, mergând alături de 
mine, ceea ce te doare mai mult, este că munceşti $i nu 
găseşti micăieri înţelegere. Nici un pic de înțelegere! 


Il 


Am început să mă duc pe la familia Volcianinov. Îmi plă- 
cea să mă asez pe treapta de jos a scării ce ducea da te- 
rasă ; mă năpădeau gândurile, mă rodea nemulțumirea de 
mine Însumi ; îmi era milă de propria mea viață, care se 
depăna anît de repede și de searbăd, si mă tot gândeam ce 
bine ar fi dacă aş putea să-mi smulg din piept inima care 
devenise atft de grea. Pe terasă se discuta, se auzeau fos- 
nete de rochii, sau se răsfoia vreo carte. În curînd m-am 
obișnuit cu faptul că în timpul zilei Lida primea bolnavi, 
împărțea cărți şi pleca adeseori în sat, fără pălărie, doar 
cu umbrela ; seara se discuta zgomotos în casă despre 
zemstvă şi şcoală. De câte ori începea vreo discuţie, aceasta 
fata zvelta, frumoasă, neînchipuit de severă, îmi spunea 
scurt cu gura ei, mica, fin conturata : 


314 


— Pe dumneata toate astea nu te interesează. 

Nu-i eram simpatic. Nu mă iubea pentru că eram pei- 
sagist si nu pictam tablouri în care să arăt nevoile po- 
porului ; după părerea ei priveam indiferent tot ceea ce con- 
stituia pentru dinsa un. crez. Îmi aminteam cum, colindind 
odată pe malurile Baikalului, intilnisem 9 călăreață, o fară 
buriata, cu cămașă şi pantaloni de pînză albastră ; am în- 
trebat-o dacă n-ar vrea să-mi vîndă pipa ei şi, fn tim 
ce-i vorbeam, ea privea cu dispreţ haina si mutra mea de 
european ; după o clipă se sătură să mă privească şi, sco- 
find un țipăt ascuţit, porni în galop. Lida tot astfel dispre- 
quia la mine ființa străină. Nu exterioriza prin nimic an- 
tipatia ce-mi purta, dar o simțeam lămurit Sls stind pe 
treapta de jos a scării, aţițat, imi spuneam că a trata pe 
bolnavi făra a fi doctor nu înseamnă decît să-i inçeli si 
ca este usor sa te ocupi de binefaceri cind ai doua mii de 
deseatine. 

Sora ei, Missius, nu avea nici o preocupare, şi petre- 
cea zilele nefăcînd absolut nimic, întocmai ca mine. Se 
scula de dimineaţă, lua o carte şi citea pe terasă, scufun- 
dată într-un fotoliu atit de adînc, că piciorusele ei abia 
atingeau pămîntul ; alteori se ascundea cu Cartea în aleea 
de tei, sau pleca ‘dincolo de poartă, pe câmp. Citea. zile 
întregi, devorind lacom paginile Cărții, Şi numai după. pri- 
virea pe care i-o intilneai uneori stinsă și puţin zapacita, 
şi după paloarea ce i se aşternea pe obraji puteai bănui cît 
de mult îi obosea creierul atîta citit. Cînd veneam, rosea 
ușor vazindu-ma, lăsa cartea și, privindu-mă drept în fata 
cu ochii ei mari, Îmi povestea cu vioiciune tot ce se mai 
intimplase — bunăoară că în odaia servitorilor s-a aprins 
funinginea În cos, sau că un lucrător a prins în'iaz un „peşte 
mare. În zilele de lucru, Massius um la de obicei într-o 
bluziya ușoară de culoare deschisă şi o fustă albastră. Por- 
neam Împreună prin parc, culegeam visine pentru dulceaţă, 
ne plimbam cu barca, și cînd ea sărea să apuce o vişină sau 
visla, prim mfnecile largi i i se vedeau braţele slăbuţe. "Cîteo- 
dată schiyam cite un peisaj, iar ea stătea lîngă mine și privea 
încântată. 

Într-o duminică, spre sfîrşitul lui iulie, m-am dus la Vol- 
cianinovi dimineața, pe la orele zece. M-am plimbat prin 
pare, căutînd ciuperci albe, foarte numeroase în vara aceea, si 


315 


puneam semne pentru a culege apoi împreună cu prietena 
mea. Batea un vînt cald. Le-am văzut pe Jenia și pe mama 
ei, amindoua în rochii deschise, de sărbătoare, trecind de la 
biserică spre casă ; fata îşi ţinea cu mina pălăria, să nu i-o 
ia vintul. Apoi am auzit cum pe terasă se bea ceai. 

Pentru mine, om fără griji, care căuta o motivare a lenei 
sale continui, aceste dimineti de sărbătoare de vară la conac 
deveniseră foarte atrăgătoare. Cînd grădina verde, încă umedă 
de rouă, străluceşte sub razele soarelui si pare nespus de 
fericită, cînd lingă casă pluteşte parfumul ‘de iasomie şi 
leandri, iar tineretul abia sosit de la biserică bea ceai în 
grădină şi toți sint veseli şi frumos îmbrăcați, cînd știi că 
aceşti oameni sănătoși, sătui si frumoşi nu vor face nimic 
cit e ziua de mare, simți că doreşti ca noată viaya sa fie 
astfel. Si în duminica aceea gindeam la fel, şi mă plimbam 
în grădină bucuros să umblu așa, fără vreo treabă, fără vreun 
tel, toată ziua şi toată vara. 

Veni si Jenia cu un | cosulet. Expresia feţei ei trada că ea 
şuiuse sau presimpise că mă va găsi în grădină. Culegeam 
ciuperci, sporovăiam si, de cite ori ea voia să mă întrebe 
ceva, îmi venea înainte ca să-mi vadă fata. 

— Jen, la noi fn sat s-a petrecut o minune, povestea ea. 
Pelagheia cea $chioapä a fost bolnavă un an întreg, şi nici 
un doctor, nici un leac nu.i-au ajutat cu nimic, iar ieri a 
venit o bătrină care a descîntat-o şi boala i-a trecut. 

— Asta nu-i cine ştie ce, i-am spus. Nu trebuie să cauţi 
minuni numai lîngă bolnavi și batrine. Sănătatea nu este 
oare o minune? 

— Şi nu ţi-e teamă de lucruri de neînțeles ? 

— Nu. Eu mă apropii cu tot curajul de fenomenele pe 
care nu le înțeleg si nu mă las subjugat de misterul lor. 
Socot că sînt mai presus de ele. Omul trebuie să fie con- 
stient că e superior și leilor, şi tigrilor, şi stelelor ; el e mai 
presus de orice în natura, (deasupra a tot ce e neîngeles si 
pare miraculos, altfel n-ar mai fi om, ‘ci un şoarece, căruia 
îi e teamă şi de umbra lui. 

Jenia tsi inchipuia_ ca eu, ca artist, stiu foarte multe lu- 
cruri şi ceea ce nu ştiu pot ghici. Dorea s-o introduc şi pe 
ea in domeniul eternului si al frumosului, în acea lume su- 
perioară in care, după credința ei, mă simţeam în elementul 


316 


meu, şi vorbea astfel cu mine despre Dumnezeu, despre 
viata veşnică si minuni. lar eu, care nici nu puteam admite 
gindul că ființa şi imaginaţia mea vor dispare pe veci dupa 
moarte, răspundeam : „Da, oamenii sînt nemuritori, da, ne 
așteaptă o viata veşnică“. Ea asculta, credea şi nu cerea 
dovezi. 

În drum spre casă, s-a oprit deodată si a spus: 

— Lida noastră este o ființă minunată. Nu-i aşa? Eu o 
iubesc foarte mult, as fi în stare oricind să-mi dau viata 
pentru ea. Dar spune-mi, te rog, si Jenia mi-a atins mina 
cu degetul, spune-mi, de ce nu te înţelegi cu ea? De ce va 
evitati unul pe celălalt ? 

— Pentru că ea n-are dreptate. 

Jenia a dat din cap în semn că nu mă aprobă şi ochii 
i s-au umplut de lacrimi. 

— Cît e de greu să înţelegi toate acestea! a oftat ea. 

Am găsit-o pe Lida, care abia venise de undeva, stînd 
în pragul casei, în bătaia soarelui, zveltă, frumoasă, cu o 
cravasa în mînă, dînd porunci unui argat. Grăbindu-se și 
vorbind tare, a primit două-trei bolnave, apoi, cu o mină 
preocupată a Început să umble prin camere, deschizind 
cînd un dulap, cînd altul, și după asta s-a urcat la mezanin. 
La ora mesei toţi au chemat-o și au căutat-o mult timp, 
dar ea a venit abia după ce sfirsiseram de mîncat supa. 
Toate aceste întîmplări mărunte le ţin minte perfect şi-mi 
sînt dragi; deşi în ziua aceea nu s-a petrecut nimic deose- 
bit, mi-o amimesc toată uimitor de clar. Dupa masă, Jenia 
a citit cufundată în fotoliu, iar eu m-am așezat pe ultima 
treaptă a terasei. Taceam. Cerul s-a acoperit de nori şi o 
ploaie măruntă a Început să picure. Era cald, vintul se oprise 
de mult si se părea ca ziua nu se va mai sffrsi niciodată. 
Pe terasă a venit si Ekaterina Pavlovna, somnoroasă, cu 
evantai în mina. 

— Vai, mamă, i-a spus Jenia, sarutindu-i mina, nu-ţi 
face bine să dormi ziua ! 

Ele amîndouă se adorau. Cînd una pleca în parc, cealaltă 
stătea pe terasa si, privind spre copaci, striga: „A-u-u, Je- 
nia!“ sau: „Mămico, umde esti?“ Îşi făceau rugăciunile 
împreună, aveau amîndouă aceleaşi păreri si se înțelegeau 
de minune, chiar atunci cînd tăceau. Și cu oamenii ele se 


317 


purtau la fel. Ekaterina Pavlovna se obișnuise și ea curînd, 
cu mine ; îi plăceam și dacă nu veneam două-trei zile, tri- 
mitea să întrebe de nu sînt cumva bolnav. Îmi privea Schi-. 
tele cu aceeaşi încântare ca şi Missius şi-mi povestea cu 
aceeași vioiciune și sinceritate toate evenimentele, ba îmi 
încredința adeseori din tainele casei. 

Mama o adora pe fiica ei cea mare. Lida nu se almta 
niciodată şi vorbea numai despre lucruri serioase; ea îşi 
trăia Viața ei separată ; pentru mama şi sora ei era o per- 
soană tainică si sacrosanctă, aşa cum este pentru mateloti 
amiralul, care stă mereu încuiat în cabina lui. i 

— Lida noastră este o ființă minunată ! spunea adeseori 
mama. Nu-i asa ? 

Şi în duminica aceea, pe cînd ploaia picura mărunt și 
rar, noi vorbeam tot despre Lida. 

— E o ființă minunată! şi a adăugat cu o voce scăzută 
de conspirator, privind speriată în jurul ei: O fară ca ea 
nu găsești nici căutînd ziua cu luminarea, deși, vorbind 
drept, am fnceput să mă neliniştesc. Scoala, farmacie, cărți 
— toate astea sînt foarte bune, dar sa nu întreacă măsura. 
Are douăzeci si patru de ani, ar fi timpul să se gândească 
şi la ea. Tot cu cărți si cu leacuri, au-ti dai seama cum 
trece viața... Trebuie să se mărite. 

Jenia, palidă din cauza cititului, cu părul zburlit, a ri- 
dicat capul si a zis ca pentru sine, privind însă pe mama ei: 

— Mămico, totul e în voia Domnului ! 

Și s-a cufundat din nou fn citit. 

A venit apoi si Belokurov cu podiovca pe el, $1 de- 
desubt cu o cămaşă brodatä. Am jucat iarăşi crochet şi 
tenis, și pe urmă, cînd s-a lăsat seara, am cinat îndelung, 
si Lida a vorbit din nou de şcoli gi de Balaghin, cel care 
tinea fn mina lui tot judeţul. Plecînd în acea seară de acolo 
duceam cu mine impresia unei zile lungi, lungi, de totală 
inactivitate, şi convingerea tristă că totul pe lumea asta, 
oricât de îndelungat ar fi, are un sfîrșit. Pina la poartă m-a 
condus Jenia și poate din pricină că petrecusem lîngă ea o 
zi întreagă, de dimineață pînă seara, am simțit că fără ea 
mi-e urit, ca toată familia ei mi-e dragă și apropiată, şi 
atunci, pentru prima dată în viata mea, am simţit nevoia să 
pictez. 


318 


— Spune-mi, Belokurov, de ce duci o viata arât de plic- 
ticoasă, de searbădă? l-am Întrebat pe prietenul meu în 
drum spre casă. Viaţa mea este si ea plictisitoare, grea şi 
monotonă, dar din pricină că eu sînt un artist, un om 
aparte, hărțuit din fragedă tinerețe de invidie, de nemultu- 
mire de mine însumi, ros de neîncredere în tot ce fac; eu 
sînt sărac, un hoinar, dar dumneata care eşti un om normal, 
sănătos, care ești moșier și boier, de ce trăieşti atît de 
putin interesant, de ce iei atît de putin de la viață? De ce, 
de pildă, au te-ai îndrăgostit pînă acum de Lida sau de 
Jenia ? 

— Dumneata uiţi că iubesc altă femeie, a răspuns Be- 
lokurov. 

Era vorba de prietena lui, Liubov Ivanovna, cu, care lo- 
cuia împreună. O vedeam în fiecare zi pe această doamnă 
trupesa, mindra, semanind cu o gisca îndopată, cum se 
plimba prin grădină în costum naţional rusesc, cu mărgele 
şi întotdeauna cu umbrelă, iar servitoarea o chema mereu 
ba la masă, ba la ceai. Cu Vreo trei ani în urmă, ea închi- 
riase un corp de casă, voind să-și petreacă vara acolo şi pe 
urmă a rămas să locuiască la Belokurov, poate pentru tot- 
deauna. Era mai în vârstă decît el cu vreo zece ani și-l tinea 
de scurt : ori de cite ori pleca omul de acasă, nrebuia să-i 
ceară voie. O auzeam adeseori plingind cu bocete groase, 
bărbătești ; ; trimiteam atunci să i se spună că, dacă nu în- 
cetează, mă mut de acolo, şi ea înceta. 

Ajungând acasă, Belokurov s-a așezat pe divan, fngin- 
durat și posomorit, iar eu am început să umblu prin salon, 
cu acea senzaţie de neliniște, plina de teamă, a unui în- 
drăgostit. Simţeam nevoia să vorbesc despre familia Volcia- 
ninov. 

— Lida ar putea să iubească numai pe cineva care lu- 
crează la zemstvă, pe unul care să fie absorbit ca şi ea de 
spitale si şcoli, am spus eu. Dar pentru o asemenea fata, 
merită nu numai să lucrezi la zemstva, dar chiar să-ți to- 
ceşti, ca fn poveste, opincile de fier. Dar Missius ? Ce minu- 
nată fata este Missius ! 

Belokurov, lungind silabele „e-e-e“, începu să vorbească 
despre boala secolului — pesimismul. Vorbea arțăgos, de 
parcă l-as fi contrazis. Sute de verste de stepă pustie, mo- 
notona şi arsă de soare, nu te pot plictisi atît cit poate un 


319 


om care-ţi stă pe cap si vorbeşte într-una şi nu știi cînd va 
înceta. 

— Nu-i vorba nici de pesimism, nici de optimism, m-am 
răstit enervat, ci de faptul că nouăzeci şi nouă la sută dintre 
oameni nu au pic de minte! 

Belokurov a înțeles că tinteam în el, s-a supărat şi a 
plecat. 


III 


— La Maloziomovo a venit în vizită prințul si-ti trans- 
mite complimente, spuse Lida către mamă-sa, întorcîndu-se 
acasă de undeva si scoțindu-și mänusile. Ne-a adus la cu- 
nostinta unele lucruri interesante... A fagaduit să ridice din 
nou {in consiliul gubernial problema punctului sanitar de 
la Maloziomovo, desi cred că sînt puține speranțe. Si, in- 
torcindu-se spre mine, adăugă : 

— lartă-mă, tot uit ca pe dumneata asta nu te poate 
interesa. 

Asta m-a enervat. 

— Dar de ce nu ma poate interesa? o întrebai, ridicând 
din umeri. Dumneata nu fii să cunosti părerea mea, dar te 
asigur că această problemă mă interesează foarte mult. 

— Da? 

— Da! După părerea mea, punctul sanitar din Malo- 
ziomovo este absolut inutil. 

Emervarea mea i se transmise și ei; mă privi printre 
gene și întrebă : 

— Dar ce este necesar ? Peisajele ? 

— Şi peisajele sînt inutile. Acolo nu este nevoie de 
nimic. 

Sfirsind de scos manusile, Lida desfăcu ziarul adus atunci 
de la posta; peste o clipă, rosti cu vocea fnadins scăzută: 

— Săptămîna trecută a murit în durerile naşterii Anna ; 
dacă ar fi fost prin apropiere un punct sanitar, femeia ar 
fi rămas în viață. Cred că domnii peisagisti ar trebui să 
aibă și ei o părere în această problemă. 


320 


— Te asigur că am în această problemă o parere fearte 
precisă, îi răspunsei, în timp ce Lis se ascunse după ziarul 
desfăcut, ca şi cum nu voia să mă asculte. După părerea 
mea, punctele sanitare, școlile, bibliotecile şi farmaciile nu 
servesc în condițiile actuale de trai decît la înrobirea po- 
porului. Poporul e fncätusat în lanțuri grele, iar voi nu 
numai că nu rupefi aceste lanțuri, dar le adăugaţi încă o 
verigă nouă, iată părerea mea. 

Lida mă privi zimbind ironic, iar eu continuai, căutînd 
să-mi urmez ideea principală. 

— Prezintă importanță nu împrejurarea că Anna a 
murit născând, ci faptul că aceste Anna, Maria şi Pelagheia 
îşi îndoaie spinările, muncind din zori si pina-n noapte, sînt 
bolnave din cauza muncii prea grele pe care o fac, tremură 
toată, viata pentru copiii lor becisnici si flămânzi, le e mereu 
teamă de boală si de moare; toată viata lor se trudesc 
să-şi vindece bolile, se vestejesc înainte de vreme, fmbätri- 
nesc și mor în murdărie și aer puturos. Copiii lor cînd cresc 
mai mari au parte de aceeași viaţă şi așa trec sute de ani, 
şi miliarde de oameni trăiesc mai rău decît animalele — 
pentru ce ? ? Pentru o bucată de pfine. Viaţa acestor oameni 
e gituitd de o continuă teamă. Grozavia situației lor sta în 
faptul că ei nu au răgazul necesar să se gindeasca | la viata 
lor sufletească, nu au timp să-și amintească că şi ei sînt 
oameni ; foamea, frigul, teama animalică, munca grea le-au 
închis ca nişte avalanse de zăpadă toate căile spre activi- 
tatea spirituală, spre ceea ce deosebeşte omul de animal 
şi constituie singurul lucru pentru care merită să trăieşti. 
Le veniţi în ajutor cu spitale si școli, dar acestea nu-i elibe- 
rează din lanţuri, dimpotrivă, fi înrobesc mai rău, deoarece 
introduceți in viata lor noi prejudecati, sporiti astfel numa- 
rul cerințelor lor, fără să mai vorbim că pentru cataplasme 
şi cărți ei trebuie să plătească la zemstva şi, prin urmare, 
să-și incovoaie şi mai mult spinärile. 

— Nu vreau să te contrazic, îmi răspunse Lida, lastind 
să-i cada ziarul. Am mai auzit eu asta, ffi voi spune numai 
un singur lucru: nu putem sta cu miinile încrucișare. E 
adevărat că noi nu salvăm omenirea si poate că în multe 
privinţe gresim, dar facem tot ce putem, şi noi sîntem acei 
care avem dreptate. Cea mai înaltă și mai sfîntă misiune 
a omului civilizat este să-și slujească aproapele și noi în- 


21 — Schițe şi nuvele — c. 1900 321 


cercăm să-l slujim, așa cum putem. Dumitale nu-ți place 
munca noastră, dar de, nu poți face pe placul tuturor! 

— Ai dreptate, Lida, ai dia zise mama. 

În prezenţa Lidei, ea își pierdea cumpatul şi, ori de câte 
ori vorbea cu ea, o privea nelinistita, temându-se să nu 
spună ceva ce n-ar trebui; n-o contrazicea niciodată, dim- 
potrivă, întotdeauna o aproba: „Ai dreptate, Lida, ai drep- 
tate“, 

— Şcolile rurale, replicai îndată, cărticele, cu instruc- 
tiuni și glume jalnice, precum și punctele sanitare nu pot 
micşora nici lipsa de cultură, nici mortalitatea, asa cum 
lumina din ferestrele voastre n-ar putea lumina acest parc 
imens. Voi nu le daţi nimic acestor oameni și, amestecin- 
du-vă în viata lor, le creați doar cerințe noi şi noi prilejuri 
de muncă. 

— Ah, Doamne, Dumnezeule mare, dar, trebuie doar sa 
faci ceva ! mă înfruntă Lida cu. ciudă, şi după tonul ei se 
vedea bine că socotește ideile mele vrednice de dispreț. 

— Oamenii trebuie eliberați de munca fizică grea, sta- 
ruii eu. Trebuie ușurat jugul, să li se dea tuturor răgazul 
„să mai răsufle puţin, să nu-și mai petreacă toată viaţa ing 
„cuptoare, albii de șufe şi pe ogor, ci să aibă destulă vreme 
„să se „gândească şi la șufler, la Dumnezeu, să-și poată mani- 
„festa, și, ei, aptitudinile lor spirituale. Memirea fiecărui om 
„este să aiba o activitate spirituala, să fie în căutarea perma- 
nenta a adevărului si a sensului vieţii. Eliberati-i de munca 
lor brută, animalica, dati-le putinţa să se simta liberi şi 
veţi vedea atunci ca toate cărțile si medicamentele voastre 
nu sînt decît o bătaie de joc. Dacă omul îşi dă seama de 
menirea lui, îl pot satisface numai religia, ştiinţa, arta, nici- 
decum fleacurile acelea. 

— Să-i eliberăm de muncă! zimbi amar Lida. Dar se 
poate asta ? | 1, : 

— Da! Luaţi asupra voastră o parte din munca lor. 
„Dacă noi toți, locuitori ai satelor si oraşelor, toți, fără excep- 
fie, am conveni să ne impartim între noi munca çe trebuie 
îndeplinită pentru satisfacerea cerințelor fizice ale tuturor, 
fiecăruia fin parte i-ar reveni numai vreo două-trei ore de 
munçä zilnic. Închipuiţi-vă vremea cînd noi toți, bogaţi şi 
săraci, vom munci numai trei ore pe, zi, iar restul de timp 
vom fi liberi; inchipuiti-va de asemenea că, pentru a de- 


1322 


pinde si mai putin de trupul 'nostru și pentru a munci sil 
mai putin, vom mventa masini cdre să înlocuiască munca» 
manuală și vom căuta api -sä ‘ne reducem şi cerimele la 
minimum. Că vom izbuti să ne calim trupuriie noastre şi 
pe ale copiilor noștri asa ca să nu ne-mai fic teamă de 
foame si de frig, atunci n-ar mai tremura de grijă nie! 
Anna, Mama si Pelagheia. Închipuiți-vă că nu avem spitale 
că nu avem farmacii, nici fabrici de tutun, mici distilerii dei 
spirt — cit timp liber ne-ar rămîne atunei ! Şi tot acest timp 
liber l-am “putea consacra științei: și artei. Aşa cum fac ţa» 
ranii care își repară cu toţii, laolaltă, -șoseaua, aşa şi noi-am 
căuta toți laolaltă adevărul si sensul vieţii; şi sînt convms! 
că adevărul mi s-ar dezvălui foarte curînd, si omul ar scăpa! 
în sfîrşit de continua şi apăsătoarea teamă de moarte, ar’ 
scăpa chiar şi de moarte. : ! 25 

— Dar. dumneata te contrazici, zise Lida, dumneata po- 
menești mereu de ştiinţă, dar nu recunosti necesitatea ‘ca’ 
toți oamenii'să ştie carte. . ea as id 

— Ştiinţa de carte, acepa care dă omului numai putinţa: 
de a citi firmeie cîrciumilor și uneori, rar, şi cărți, pe care; 
de altfel, nu le fntelege,-o avem noi încă de pe timpul 
lui Riurik. Petruska lui Gogol citeşte de mult, dar cu toate! 
acestea, satul, aşa cum-a fost ia timpul lui Riurik, asa a 
rămas si pînă azi. Nu știință carte ne trebuie, ci liber 
tate -pentru ‘manifestarea aptitudirilor sufletești. ‘Nu -‘scoli! 
primare ne trebuie, ci universități. LE ee à 

— Dumneata nu recumosti ca fiind necesară nici medi- 
ana. af . 7 

— Nu! Medicina ar fi mecesară numai pentru: studiereal 
bolilor ca fenomene ale naturii, dar nu pentru tratarea lor: 
Dacă e vorba să lecuim, atunci :nu boala, ci cauza bolii! 
Indepartati munca fizică — iată răul principal + si atunci 
nu vor mai fi nici bola. Eu nu recunosc ştiinţa care tratează! 
boli, continuai fnversunindu-ma. Adevărata ştiinţă şi ade” 
vărata artă nu tind spre țeluri vremelnice, ci spre cele ves-! 
nice si de ordin general, ele caură adevărul şi sensul vieții, 
caută pe Dumnezeu, sufletul, iar atunci cind-le reduteni la 
micile şi meschinele nevoi de toate zilele, la farmacii și bi- 
blioteci, ele fngreuiazä si mai mult viața. Doctori, farma-’ 
cişti şi jurişti avem astăzi berechet, cei care ştiu să scrie: si’ 
să citească s-au înmulțit şi ei, dar nu avem mai de locibio-! 


323 


logi, matematicieni, filozofi si poeţi. Toată gândirea, toată 
energia spirituală ne-au fost irosite pentru satisfacerea ne- 
voilor vremelnice, mărunte. Savanţii, scriitorii si artiștii mun- 
cesc, ce-i drept, din plin şi prin buna lor voință viața devine 
din zi în zi mai comodă, dar și cerințele fizice cresc, în 
timp ce adevărul încă e departe, și omul continuă să ră- 
mina un animal, cel mai feroce si mai murdar din toate ; 
pînă la urmă, vom ajunge acolo că majoritatea omenini va 
degenera, isi va pierde pentru totdeauna vitalitatea. În aceste 
condiții, pentru un artist viața nu are nici un sens, și cu 
cit e mai talentat, cu atât rolul lui devine mai nepotrivit şi 
mai greu de înţeles, deoarece, la drept vorbind, el trebuie să 
muncească pentru amuzamentul unui animal, cum am mai 
spus, feroce si murdar, sprijinind prin munca lui orânduirea 
existentă. Eu, însă, nu vreau să muncesc $i n-o să muncesc... 
Nu-mi trebuie nimic ; din partea mea, pămîntul n-are decit 
să se prăbușească în gheenă ! 

— Missiuska, ieşi din odaie! porunci Lida surorii sale, 
socotind pesemne cuvintele mele primejdioase pentru o fată 
atît de tînără. 

Jenia privi cu tristețe spre Lida și spre mama ei, apoi 
ieși. 

— Asemenea lucruri drăguțe le spune cineva de ose 
cu scopul de a-și motiva nepăsarea, mi se adresă Lida. E 
mai uşor să nu recunosti folosul spitalelor si al școlilor decît 
să vindeci şi să înveți. 

— Ai dreptate, Lida, ai dreptate ! ! aprobă, mama. 

— Dumneata ameninfi că nu vei munci, continuă Lida. 
Probabil că-ţi apreciezi munca la o valoare foarte înaltă. 
Să mu ne mai certăm, noi doi nu vom ajunge niciodată la 
un acord; pentru mine, cea mai umilă din farmaciile şi 
bibliotecile de care ai vorbit cu atîta dispreţ are o valoare 
measemuit mai mare decît toate peisajele din lume, și, în- 
torcîndu-sc spre mama ei, spuse cu votul pe alt ton: Prin- 
tul a slăbit, s-a schimbat foarte mult de cînd a fost la noi. 
Doctorii îl trimit la Vichy. 

Îi vorbea maică-si despre prinţ numai ca să nu mai 
discute cu mine. Îi ardeau obrajii sl, pentru a-și, ascunde 
enervarea, se aplecă deasupra mesei ca o mioapă, prefă- 
cindu-se că citește ziarul. Prezența mea era neplăcută. Îmi 
luai rămas bun si plecai. 


324 


IV 


Afara domnea o linişte deplină ; satul de peste iaz dor- 
mea, nu se vedea nicăieri nici o luminita și doar în apa 
iazului se oglindeau _pakid cîteva stele. Lîngă poartă stătea 
nemiscata Jenia — mă aştepta să mă conducă. 

— Toată lumea din sat doarme, spusei, aplecîndu-mă 
spre ea, căutînd să-i deslusesc trăsăturile în întuneric; fi 
zării ochii întunecaţi $i tristi, aţintiţi asupra mea. Si cîrciu- 
marul, şi hoţii de cai dorm liniștiți, urmai eu, în timp ce 
noi, oamenii cumsecade, ne certăm și ne facem rău unul 
altuia. 

Era 0 noapte tristă de august — tristă pentru că în aer 
se simțea apropierea toamnei ; acoperită de un nor purpu- 
riu, răsărea luna, luminind slab drumul și ogoarele întune- 
cate de arături de toamnă. Stelele cădeau des. Jenia mergea 
lîngă mine, căutînd să nu privească spre cer, ca să nu vadă 
stelele căzătoare care o speriau. 

— Mie mi se pare că ai dreptate, spuse ea, tremurînd 
din cauza aerului umed al nopții. Dacă oamenii, toți la- 
olaltä, s-ar putea consacra activității spirituale, ei ar afla 
mai curînd totul. 

— Sigur că da! Noi sîntem ființe superioare şi dacă 
ne-am da cu adevărat seama de forța geniului omenesc şi 
am trai numai pentru scopuri înalte, am deveni pina la 
urmă ca însuși Dumnezeu. Dar la culmea asta n-o să ajun- 
gem niciodată — omenirea va degenera, va pieri și din tot 
geniul omenesc nu va rămîne nici urmă. 

Ne indepartasem mult de poartă, cînd Jenia se opri 
şi-mi strânse grăbită, mâna. 

— Noapte bună ! rosti ea, tremurind ; umerii îi erau aco- 
periti doar de bluza subțire si ea se ghemuia toata de frig. 
Sa vii şi mîine. 

Gândul că voi rămîne singur, iritat, nemulțumit de mine 
şi de oameni, mă îngrozi ; începui şi eu să nu mai privesc 
stelele ce cădeau. 

— Mai ramfi puţin, îi spusei fetei. Te rog. 

O iubeam pe Jenia. Poate numai „pentru că mă intim- 
ne şi mă conducea și pentru că se uita la mine cu dutoşie 
şi admiraţie. Ce minunate îmi păreau fata ei palidă, ghul 


325 


si brațele subțiri, toată faptura ei firavă, inactivitatea ea, 
patima ei pentru cărți. Dar mintea ? Bănuiam că Jenia nu-i 
proastă şi ma încînta orizontul larg al gindului ei, poate 
pentru că judeca altfel decît severa si frumoasa Lida, care 
‘mu mă suferea. Eu îi plăceam Jeniei ca artist, îi cucerisem 
'inima cu talentul meu şi la rîndu-mi doream patimas să pk- 
rez numai pentru ea; mă gindeam la-ea ca la micuța mea 
'tegină, cate va stăpîni odată, Împreună cu mine, acești co- 
'paci, -aceste cimpli, neguri și zari, toată această imbelsugata 
“Şi fermecătoare -natura, în sînul căreia mă simţeam pina 
‘aturtci îngrozitor de singur şi de inutil. 

li Mai ramfi putin, mă rugai. Te implor ! 

Îmi scosei paltonul și-i acoperii umerii infrigurati, dar ea, 
témindu-se să nu’ pară caraghioasă şi: urita cu paltonul băr- 
bătesc, izbucni tn râs şi-l aruncă jos; atunci o luai în braţe 
şi începui să-i sărat fața, umerii, braţele... 

1 s+ Pe mîine! îmi şopti drägästos si încet, temfndu-se 
‘parca’ să nu tulbure liniștea nopții, mă sărută și ea. Noi, 
acasă, nu avem taine una față de cealaltă, încât trebuie să 
Ispun acum totul mamei și sorei mele... Mi-e atit de teamă! 
Masia e bună, ea te iubeşte, dar Lida ! - 

‘ls Şi fugi spre poarta.- ; 

. ,— La revedere ! îmi strigă de departe. 

! +" Înlcă ‘viéo: două minute’ o mai 'auzii cum fugea. Nu sim- 
"team, mici 6 dorință ‘sd mă ‘duc acasă si nici nu trebuia 
'muhaidect să mä duc. Srătui cîtva timp nehotärît în loc, 
apbi © luai încet înăpoi, ‘casa mai privesc o dată casa în 
‘care locuia' Jenia, tasa dragă, batrina si naivă, care părea 
că, ma priveşte cu ferestrele mezaninului și înţelege totul. 
Trecu pe lingă terasă, mă asezai pe o bancă lîngă terenul 
de, tenis, în umbra: unui ulm .batrin gi, incepui să privesc 
de acolg casa, La ferestrele „camerei de la mezanin, unde 
dormea Missius, izbucni o lumină puternică, apoi se răs- 
pink. © lumină calmă, verde — lampa fusese acoperită cu 
un, abajur. Umbre, ingepura să se miște iute prin camera. 
Ma simţeam pătruns de duiosie, cu sufletul împăcat si mul- 
țumit că am reusit sa mă îndragostesc, să, iubesc, dar mă 
fnfiora , totodată, un ascuyis de teamă la 'gîndul că la câțiva 
„paşi ‘de mine, într-una din camerele acestei case, locuieşte 
(Lida, care nu mă iubeşte, și poate chiar mă urăște. Stăteam 


326 


şi aşteptam sperînd că poate va ieşi Jenia; îmi ciuleam 
urechea si mi se părea ca la mezanin se sta de vorbă. 

Trecu astfel aproape o oră. Lumina verde se stinse, um- 
brele se mistuiră. Luna se ridicase sus, deasupra casei, lumi- 
nînd grădina adormită şi aleile. Glicinele și trandafirii din 
fața casei se vedeau lămurit, dar păreau toate de aceeaşi 
culoare. Se făcuse frig. leşii din grădină, îmi ridicai din 
drum paltonul si mă îndreptai Încet spre casa. 

Cind a doua zi după prînz mă dusei la Volcianinovi, usa 
cu geamuri de la intrare era larg deschisă. Mă așezai pe 
terasă, așteptind ca în grădină, sau de după terenul de 
tenis, sau pe una din alei să apară Jenia, sau să aud vocea 
ei din casa. Intrai apoi în salon, în sufragerie. Nu era m- 
meni. Din sufragerie trecui printr-un coridor lung, spre 
antreu, apoi mă întorsei. În coridor erau cîteva uși şi de 
după una din ele răsună vocea Lidei. 

— Jupinul corb, pe creangă cocofat... spunea ea tare 
$i răspicat, dictind se vede, tinea în clont un boy de cas 
furat... Cine-i acolo ? strigă ea, auzimdu-mi paşii. 

— Eu sînt. 

— A! Iamă-mă, nu pot ieși acum, fac lecţie cu Dasa. 

— Ekaterina Pavlovna e fn gradina ? 

— Nu, a plecat cu sora mea astăzi de dimineaţă la o 
mätusä a noastră, în gubernia Penza. Pe iarnă se vor duce, 
așa e vorba, în străinătate... adăugă apoi după o scurtă 
tăcere. iJupînul corb, pe creangă cocoțat... Ai scris ? 

lesii din antreu, fără să mă gîndesc la nimic; stătui şi 
privii de pe terasă iazul și satul, pe cînd din casă se auzea: 
»Un bot de cas furat... Tinea în clont un boy de cas furat.“ 

Plecai de la conac luînd drumul pe care venisem aci 
fntia oară, numai că acum îl străbăteam în sensul contrar: 
din curte în grădină, apoi pe lingă casă, apoi în aleea de 
tei... Aici mă ajunse din urmă un băietan și-mi întinse un 
bilet: „I-am povestit tovul sorei mele si ea îmi cere să mă 
despart de dumneata, citii eu. N-as fi în stare s-o supăr cu 
neascultarea mea. Dumnezeu să-ți dea fericire. lartă-mă. 
Daca ai sti cît de amar plingem, eu şi mama !* 

Trecui în aleea întunecată de brazi, sarii apoi gardul 
putred... Pe lanul pe care astă-vară înflorea secara și cîntau 
prepeligele rătăceau acum vacile si cîțiva cai cu piedici la 
picioare. Ici si colo, pe deal, cite o pată fnverzitä : semă- 


327 


nături de toamnă. Reveneam la realitate și mă rusinam de 
tot ce vorbisem ja Volcianimovi, $1 din nou simţii că mi-e 
urît sa traiesc. Sosind acasă, îmi strinsei bagajul şi plecai la 
Petersburg. 

N-am mai revăzut niciodată familia Volcianinov. De cu- 
rind, aflîndu-mă în drum spre Crimeia, l-am întâlnit în tren 

Belokurov. Purta ca şi mai înainte „podiovcă si _camayä 
Breda rodată, şi cînd l-am întrebat de sănătate, mi-a răspuns : 
-Mulgumim dumneavoastră“. Am stat „de vorbă. El își vin- 
duse moșia şi cumpărase alta mai mică, pe numele Liubovei 
Ivanovna. De Volcianinovi mi-a vorbit „Puțin. Lida, după 
spusele lui, locuia tot la Şelkovka şi-i învăţa pe copii la 
şcoală ; trepta:-treptat, izhutis= să strângă în jurul ei un 
cerc de simpatizanți, formînd astfel un grup puternic, și la 
ultimele alegeri „l-au därîmat“ pe Balaghin, cel care tinea 
în mina tot judeșul. Despre Jenia, Belokurov mi-a spus nu- 
mai atît că nu trăia la moşie ; nu ştia unde se află. 

Am început să uit casa cu mezanin și doar cfteodata, 
cînd pictez sau citesc, mă fulgeră cîte-o amintire; uneori 
lumina verde din geam, alteori zgomotul paşilor mei în 
noapte, pe cînd mă întorceam îndrăgostit prin cîmp acasă, 
frecindu-mi mfinile reci. Rar, numai în clipele cînd ma 
chinuieste singurătatea şi mă doboară tristețea, ammntrite 
mă împresoară in stoluri, tulburi şi vagi, Visez şi încep să 
cred că si de mine îşi amintește cineva, că sînt aşteptat, 
că ne vom întâlni într-o zi. 

Missius, unde ești ? 


1896 


Mujicii 


PE NIKOLAI Cikiideev, lacheu la hotelul „Bazarul slav“ 
din Moscova, îl lovise boala pe neașteptate. Îi amorçeau 
icioarele, se împleticea în mers, şi într-o zi, pe cind stra- 
bites sala, ducind o tava cu jambon mazare, se împie- 
dică si căzu. Fu nevoit să-și părăseasca slujba. Puţinul ce-l 
avea el si nevasta îl cheltui pe medicamente, pînă ce ra- 
mase lipsit de orice mijloace de trai. Îi era apoi si urit stind 
fără treabă, şi se gândi că ar fi mai bine să plece acasă, la 
țară. Acasa îți vine mai ușor sa bolesti, apoi si viața e mai 
ieftină. Și nu e vorbă goală că „acasă şi pereţii te ajută“. 

Sosi la Jukovo, satul său natal, în fapt de seară. Ori de 
cite ori își amintise zilele copilariei, Nikolai vedea în fata 
ochilor un cuib luminos, plăcut, încăpător, dar în seara 
aceea, intrind în izbă, după atitia ama trecuți, se înfioră, 
at era de întuneric înăuntru, murdar şi strimt. Olga si 
Sasa, soția şi fiica lui, care veniseră cu el, se holbau mi- 
rate la cuptorul mare si murdar care umplea aproape ju- 


329 


mătate din încăpere, negru tot de funingine şi de muște. 
Vai, ce de-a muşte! Cuptorul se aplecase într-o rina, grin- 
zile din pereți erau strimbe şi ele, și părea că întreaga casa 
stă gata să se năruie. În colțul de cinste, pe lîngă icoane, 
erau lipite etichete de la sticle si poze din ziare în loc de 
tablouri. Sărăcie, cruntă sărăcie! Nimeni din cei mari nu 
se afla acasă, cu toţii erau duși la seceris. Pe cuptor stătea 
o fetiță de vreo opt ani, bălăioară, nespälatä și nepăsătoare ; 
nici nu întoarse ochii spre cei intraţi. Jos, o pisică albă îşi 
freca spinarea de muchea cuptorului. 

— Pis, pis! o chema Sasa. Pis! 

— Nu aude, zise fetita. A surzit. 

— Da dece? 

— Uite-așa, au bătut-o. 

Nikolai si Olga înţeleseră de la prima ochire ce viata 
fi aşteaptă aici, dar tacura mic; îşi lăsară legăturile jos în- 
tr-un colț și iesira în tăcere pe uliţă. Izba lor era a treia 
din capul satului și părea cea mai săracă, cea mai veche; 
a doua nu era nici ea mult mai bună; cea din capăt însă 
avea acoperiș de tablă, perdele la ferestre, gard bun și 
sta oarecum mai la o parte de celelalte. Acolo se afla 
circiuma. Izbele erau clădite numai pe o singură parte a 
uliței, și întregul sătuc, amuţit și pașnic, cu ulmi înalți, cu 
tufișuri de soc şi scoruș ce năpădeau de prin curți, se în- 
fatisa placut ochilor. 

Dincolo de casele țărănești începea o pantă repede, po- 
virnita pieziș spre ru; din malul de lut ieseau ici si colo 
bolovani mari de piatra. Pe lingă aceşti bolovani se îm- 
pleteau poteci și se vedeau gropi săpate de olari și, alături, 
grămezi de oale sparte, roșii sau cafenii, iar jos, la poalele 
pantei, se întindea lunca, lata și netedă, de un verde-aprins, 
cu iarba proaspăt cositä ; pagteau acolo cirezile satului. Rîul 
curgea la depărtare de o verstă de sat, serpuindu-si albia 
între maluri bogat înverzite, iar dincolo de rîu se întindea o 
alta luncă verde, cu alte cirezi si cu şiruri lungi de giste albe, 
apoi, ca și pe partea aceasta, urma o pantă repede pînă 
sus, unde se înălța un alt sat, cu o biserică mare cu cinci 
clopotnite ; ceva mai departe albea curtea boierească. 

— Bane-i aici la voi! zise Olga, închinindu-se spre bi- 
serică, si oft loc, cât loc, doamne ! 


330 


Chiar atunci începu să bată clopotul (era ajun de du- 
minică). Două fetițe mici, care aburcau de jos o căldare 
cu apă, se întoarseră spre biserică, să asculte dangatele. 

— Pe vremea asta la „Bazarul slav“ se servește masa... 
rosti Nikolai, dus pe gânduri. 

Stind pe marginea rîpei, el şi Olga priveau cum apune 
soarele, priveau cerul, vristat cu dungi aurii şi roșii ca pur- 
pura, cum se oglindea în apa riului, în ferestrele bisericii 
şi În aerul liniştit si nespus de curat, aşa cum nu-l afli 
nicăieri la Moscova. Şi cînd soarele scăpătă în zare, trecură 
cu mugete cirezile de vite, venira și gistele de pe malul 
celălah, şi apoi totul amuÿi, lumina slabă se destrămă în 
văzduh si întunericul nopţii începu să coboare grăbit. 

Acasă veniseră batrinii, tatăl şi mama lui Nikolai, slabi, 
girboviti, ştirbi, amîndoi la fel de scunzi. Veniră și femeile 
— nurorile lor, Maria ‘si Feokla, de la moşia de peste rîu 
unde munceau. Maria, nevasta lui Kiriak, fratele lui Nikolai, 
avea şase copii, iar Feokla măritată cu Denis, băiatul plecat 
la oaste, avea doi. Cînd Nikolai intră din nou în casă şi 
văzu adunată toată liota, ghemul de trupuri mari şi mici 
care se mișcau pe paturi, prin leagane şi prin toate colțurile, 
şi cînd văzu cu cîtă lăcomie hăpăiau batrinul şi femeile pti- 
nea neagră, muind-o în apă, îşi dădu seama că rău făcuse 
venind şi el aci, bolnav, fără bani, ba şi cu nevastă şi copil 
— rău de tot! 

— Dar fratele Kiriak unde-i? întrebă el, după ce dădu 
bună ziua cu toții. 

— E băgat la un negustor, ca paznic, răspunse tatăl, in 
pădure. Kariak ar fi băiat bun, dar bea mult. 

— Nu aducător! vorbi şi bătrâna cu glas | PASSA 
Oamenii noştri, vai de ei, în loc să aducă în casa, duc din 
casă ; Kiriak bea, unchiașul meu bea si el, ce să-i mai ascun- 
dem păcatele, a învăţat bine drumul la cârciumă. S-a mi- 
niat pe noi Maica Domnului. 

În cinstea musafirilor au pus să fiarbă samovarul. Ceaiul 
mirosea a peste, zahărul era ud şi mușcat pe la colțuri, pe 
pîine si vase umblau gindacii ; Ă îşi era scîrbă să bei, si ceea 
ce se vorbea era la fel de uricios, numai despre sărăcie și 
boală. Nu băuseră mici cîte o cană de ceai când de afară 
se auzi un răcnet de om bear: 


331 


— Macarie ! 

— Pare-mi-se, vine Kiriak, mormăi bătrînul. Vorbeam 
de lup şi lupu-i la poartă! 

Toţi tăcură. Peste cîteva clipe, aceeaşi voce, brutală și 
surdă ca de sub pagine icni : 

— Ma-arie !.. 

Nora mai virstnicä päli, ghemuindu-se pe lîngă cuptor; 
te mirai să vezi cum se intipareste pe faţa acestei femei pu- 
ternice, cu spete late, o expresie de teamă. Fiica ei, fetița 
care stătuse pe cuptor şi părea atît de nepäsätoare, izbucni 
deodată într-un plins zgomotos. 

— Da tu ce urli, holeră? ţipă la ea Feokla ; aceasta era 
o femeie frumoasă, zdravăn clădită ca si Maria, cu umerii 
tot atât de voinici. Nu te teme, n-o omoară! 

De la batrinul său tată Nikolai află că Mariei îi este 
frică să locuiască în pădure cu Kiriak, şi el, de fiecare dară 
cînd se îmbată, vine după ea, face scandal si o bate fara 
milă. 

— Ma-a-rie ! răsună iarăși, chiar de dupa usa. 

— Apăraţi-mă, in numele lui Hmstos, dragilor! bolbo- 
rosi Maria, suflind greu, de parca ar fi scufundat-o cineva 
în apa foarte rece. Apärati-mä, dragilor. ots 

Toţi copiii din casă începură să plingă ; privindu-i, Sasa 
pufni şi ea în plins. Se auzi o tuse de betivan şi în casa 
intră un bărbat înalt, cu barbă neagră si căciulă pe cap. La 
lumina slabă a lămpii nu i se vedea fata si părea cu atît 
mai fioros. Era Kiriak. Se apropie de nevastă-sa, îşi făcu 
vint şi o lovi cu pumnul peste fara; femeia, ameçitä de 
lovitură, nici nu cricni si se ghemui mai tare pe jos; din 
nas începu să-i curgă sîngele. 

— Ce rușine, ce ruşine! bombăni bătrinul, cățărîndu-se 
pe cuptor. Fata de oaspeţi ! Of, of, păcatele mele ! 

Batrina tacea, mai girbovita parcă, și se gândea la ceva. 
Feokla legăna copilul în albie... Dindu-și seama că pare 
tuturor fioros, și mulțumit de asta, Kiriak o apucă pe Maria 
de mină, si, mormăind ca ursul ca să sporească efectul, o 
tiri spre usa, dar îi văzu deodată pe oaspeţi și se opri. 

— Aha, aţi venit... rinji el dînd drumul nevestei. Fră- 
tiorul cu famelia... Se închină la icoane, cascindu-si larg 


332 


ochii beri şi roșii, şi dondăni înainte: A venit fratiorul cu 
famelia în casa părintească... de la Moscova adică, Moscova 
adică e primul oraş de reședință, maica oraşelor... lertati-ma... 

Se aseza pe lavita, lîngă samovar, şi se puse să bea 
ceai, sorbind zgomotos din farfurioara, în tăcerea tuturor 
din jur. Bău aşa ca vreo zece pahare, apoi se lăsă moale pe 
laviţa şi începu să sforăie. 

Se pregătiră toți de culcare. Nikolai, ca bolnav, fu lăsat 
să se culce cu bătrînul, sus pe cuptor. Sașa se lungi pe jos, 
iar Olga se duse cu celelalte două femei în magazie. 

— Ji, porumbita mea, susoti ea culcindu-se în fin lîngă 
Maria, lacrimile nu te-ajuta cu nimic! Rabdă, și gata! In 
cartea sfinta stă scris: „Și dacă te lovește cineva pe obra- 
zul drept, să i-l întinzi si pe cel sting...” I-i-i... porum- 
bița mea ! 

Apoi, încet, cu glas cîntat, Olga începu să povestească 
despre Moscova, despre viaţa ei de pe cînd era fată în casă 
la camere mobilate. 

— Da, la Moscova sînt case mari, de piatră, spunea ea, 
apoi biserici sînt multe-multe, de patruzeci de ori cîte pa- 
truzeci de ori, porumbita mea, iar În case stau numai boieri, 
şi boieni sînt așa de frumoși, asa de educați ! 

Maria i-a mărturisit că nu numai la Moscova n-a fost, 
dar nici chiar în capitala județului său de baştină nu s-a 
dus ; ea era analfabetä, nu ştia pe dinafară nici o rugăciune, 
nici măcar „Tatăl nostru“. $i Maria, şi cealaltă nora, Feokla, 
care trăgea cu urechea la vorba lor, erau amîndouă nare îna- 
poiate ; nici una din ele nu-şi iubea bărbatul; Maria se 
ferea de Kiriak si, cînd rămînea numai cu el, o apuca tre- 
murul şi-i venea amețeală din pricina mirosului tare de 
votcă și tutun. lar Feokla, la întrebarea Olgăi dacă nu-i 
este urit fără bărbat, răspunse cu räutate : 

— Dă-l încolo !... 

Au mai vorbit puţin şi au tăcut... 

Era răcoare şi lingă magazie tipa cit fl ținea gura un 
Cocos, impiedicindu-le sa doarma. Qind lumina albastră a 
dimineţii î începu să pătrundă prin crăpături, Feokla se ridică 
încet și ieși; o auzira pe urmă cum fugea undeva, lipăind 
tare pe pămînt cu tălpile goale. 


333 


II 


Olga se duse a doua zi la biserică şi o luă cu ea şi pe 
Maria. Coborau pe cărare spre luncă, vesele amândouă- 
Olgăi îi plăceau zările largi, depărtate, iar Maria simţea în 
cumnata ei o ființă apropiată și bună. Răsărea soarele. Jos, 
deasupra luncii, se rotea în văzduh un erete; rîul curgea 
întunecat, şi pe alocuri mai pluteau fisii de negură, dar pe 
partea cealaltă, pe deal, geana de lumină se larise si biserica 
strălucea aprins ; în plina boierească fipau din răsputeri 
stancutele. 

— Bătrînul e cumsecade, spunea Maria, dar baba e rea, 
una, două, sare la bătaie! Pfinea ne-a ajuns numai pina la 
lăsata secului, de atunci cumpărăm făină de la cârciumă, iar 
ea se supără foc, spune că mîncăm prea mult. 

— I-i, puicuto, rabdă, şi gata! Sta scris: „Veniţi voi cei 
truditi si obidiţi...“ 

Olga vorbea rar, cu glasul cîntat, si mai avea si un 
mers iute şi legănat ca de călugăriță. În fiecare zi deschidea 
Evanghelia si citea cu voce tare, gros, ca dascălii; nici ea 
nu înțelegea tot ce citea, dar o mişcau vorbele sfinte pina 
la lacrimi, iar vechile cuvinte slavone le rostea cu o tulbu- 
rare caldă în inimă. Credea în Dumnezeu, în Maica Dom- 
nului si în sfinți; ştia că nu e voie să superi pe nimeni, 
mici pe oamenii de rind, nici pe nemți, nici pe țigani sau 
pe evrei, că rău va fi de aceia care nu au mila de animale; 
era încredințată că asa stă scris în cărțile sfinte și de aceea, 
cînd rostea cuvinte din Scriptură, chiar şi din acelea neîn- 
ţelese, faţa ei exprima înduioşare şi se lumina toată. 

— Tu de unde ești? o întrebă Maria. 

— Sînt din Vladimir dar traiesc la Moscova de mult, 
de când eram de opt anișori. 

Se apropiaseră de rîu. Pe malul celălalt, jos lîngă apa, 
se dezbrăca o femeie. 

— Asta-i Feokla noastră, o recunoscu Maria, a fost peste 
rîu, la curtea boierului. La argati. Focoasă muiere! Dată 
dracului, ce mai vorbă ! 

Feokla, cu sprincenele ei negre și părul despletit si cu 
trup de fata voinica, se aruncă de pe mal în rîu, izbind apa 
cu picioarele și împrăștiind valuri în toate părțile. 


334 


— Foooasa muiere ! repetă Maria. 

ite rîu erau aruncare punți şubrede de birne și sub 
ele, î limpede şi curată, forfoteau o sumedenie de 
lee cu fruntea lată. Pe tufisurile verzi aplecate spre apă 
sclipea roua. Soarele începu să încălzească, era o plăcere 
să mergi! Ce dimineață minunată ! Si ce viață | minunată 
s-ar putea trăi pe lumea aceasta dacă n-ar fi sărăcia, cum- 
plita sărăcie de care nu poţi să fugi şi să scapi! Şi era de 
ajuns pentru Olga să arunce o singură privire fndärät spre 
sat, ca să-și amintească limpede ziua de ieri, şi tot farmecul 
clipei de fata să dispară dintr-o dată. 

A junseră la biserică. Maria se opri lîngă ușă; nu în- 
drăzni să înainteze pînă fn faţă. Nu îndrăzni nici să se 
aşeze în strana, deși clopotul începu să cheme la slujbă 
credincioșii abia pe la ora nouă ; astfel, ea rămase tot timpul 
în picioare. 

Pe cînd se citea din Evanghelie, poporul începu să se 

mişte, făcînd loc familiei boierului : intrară două fete tinere, 
fn rochii albe şi pălării cu borul lat si un băiețel gras si 
trandafiriu în costum de marinar. Vederea lor o induiosa 
pe Olga; fu numaidecit sigură că boierii aceştia erau oa- 
meni învăţaţi, frumoși şi cumsecade. Maria însă îi privea pe 
sub sprincene, posomorita şi tristă, ca şi cum n-ar fi intrat 
fn biserică nişte oameni, ci o ceată de căpcăuni care ar fi 
putut s-o strivească, dacă ea nu le-ar fi făcut loc. 

Și de cîte ori dascălul dădea răspunsurile cu vocea lui 
de bas, ei i se părea că se aude strigata : „Ma-a-rie“, și tresă- 
rea speriată. 


III 


În sar se aflase de sosirea oaspeţilor, și după slujbă se 
adună în izbă o mulțime de lume. Veniră Leonicevii si Mat- 
veicevii, și Ilicevii să afle noutăți despre rudele lor din Mos- 
cova. Era obiceiul în Jukovo ca toţi stiutorii de carte să 
fie duși la Moscova si angajați acolo ca lacher san băieți 
de serviciu (asa cum din satul de peste rîu se bagau la 


335 


brutării). Obiceiul acesta se statornicise de mult, din timpul 
iobăgiei, de cînd un iobag din Jukovo, un anume Luka 
Ivanici, care ajunsese sa ţină bufetul la un club din Mos- 
cova, primea în serviciu numai consăteni, iar aceştia, dupa 
ce se intareau pe locurile lor, îşi chemau fiecare rudele şi 
le găseau posturi pe la cârciumi și restaurante. Nikolai fu- 
sese trimis la Moscova de pe cînd avea numai unsprezece 
ani şi plasat în serviciu de Ivan Makarici, din familia Mat- 
veicevilor, care servea atunci la „Ermitaj“. Şi, vorbind acum 
cu Matveicevii, Nikolai spunea împieptoşindu-se : 

-- Ivan Makarici este binefacătorul meu; mă rog lui 
Dumnezeu zi şi noapte pentru sănătatea lui; el m-a fă- 
cut om! 

— Taiculita dragă, se tingui o bătrînă înaltă, sora lui 
Ivan Makarici, noi nu avem de mult veşti de la el, su- 
fletelul ! 

— Astă-iarnă a servit la Omon, așa știu, iar pentru se- 
zonul cald auzisem că s-a tocmit undeva la o grădină, afară 
din oraş... A imbatrinit şi el! Altadata i se întîmpla să aducă 
pe timp de vară cite zece ruble pe zi acasă, dar acuma peste 
tot afacerile nu mai merg bine, nu mai merg, și se zbate 
batrinul. 

Babele, ca și femeile tinere se uitau la picioarele lui 
Nikolai, încălțate cu pislari, la faţa lui trasă, galbejita, și 
oftau : 

— Nu eşti tu om aducător, Nikolai Osipovici, nu eşti 
aducător ! Nu mai ai putere! 

Toţi o mîngiiau pe Sasa. Deşi împlinise zece ani, nu 
părea să aibă mai mult de şapte, era micuță de statură şi 
foame slabă. Lîngă celelalte fetițe, arse de soare, tunse 
ciopîrțit și îmbrăcate în cămăși lungi, ieşite de soare, Sasa, 
albă, cu ochii mari de culoare închisă, cu panglicuya rosie 
în pas, părea caraghioasă, ca un mic animal prins în cîmp 
şi adus în casă. 

— Şue să citească! o lăuda Olga, privindu-și cu duio- 
sie fiica. Ia de citeşte, puiule! o îndemna ea, luînd din- 
tr-un ungher Evanghelia. Ia de citeşte si drept-credinciosii 
au să te asculte. 

Evanghelia era veche și grea, legată în piele, cu colçu- 
rile zdrelite, si cînd o răsfoiai se raspindea un miros, de 


336 


parcă ar fi intrat in casă niște călugări... Sașa ridică sprîn- 
cenele şi începu a citi tare, răspicat, cintind Ușor : 

— După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se 
arată in vis lui Iosif, zicînd : scoala-te, ia pruncul si pe 
muma lui... 

— Pruncul şi pe muma lui, repetă Olga, roșie toatä de 
emoție. 

— Şi fugi în Egipt... şi stai acolo... pînă ce-ţi voi spune... 

La cuvintele „pînă ce“, Olga nu se mai putu stapini și 
începu să plingä. Privind-o, se porni pe bocit si Maria, apoi 
şi sora lui Ivan Makarici. Bătrînul începu să tuseasca și să 
se foiască pe loc; voia să-i dăruiască nepoatei ceva bun, 
dar negăsind nimic, dădu doar din mînă. Cînd cititul se 
sfirsi, vecinii plecară pe la casele lor, foarte înduioşaţi $i 
mulţumiţi de Olga si Saşa. 

Fiind zi de sărbătoare, familia rămase toată ziua acasă. 
Batrina, pe care $1 barbatul ei, şi nurorile, si nepoţii o nu- 
meau „băbuca“, ţinea să trebăluiască singură ; făcea focul 
în sobă, punea samovarul, ducea chiar si mincarea la cîmp, 
iar pe urmă începea a bombăni minioasa ca a obosit de 
atîta muncă ; tot timpul la masă urmărea să nu mänînce 
nici unul o farima mai mult şi, după asta, să nu stea nici 
o clipă fără treabă unchiașul și nurorile. Ba i se părea că 
gistele cîrciumarului vin prin spatele casei în gradina de 
zarzavat, şi atunci ieşea fuga din casă cu un băț lung 
în mina și fipa cite o jumătate de ceas lingă varza ei zbfr- 
cită ca şi ea însăşi; ba i se părea că cioara pindeste puii 
şi alerga ocarind spre cioară. Se supăra şi ocăra astfel de 
dimineaţă pînă noaptea, și de multe ori făcea atîta gă- 
lagie si țipa atît de tare, că pe uliţă se opreau trecătorii. 

Cu unchiașul ei se purta aspru, fara milă, și-l numea 
cînd trîntor, cînd hodorog. Batrinul era un mujic slab de 
înger, pe care nu te puteai bizui, şi dacă ea nu l-ar fi 
mustruluit tot timpul, n-ar mai fi lucrat poate de loc si si-ar 
fi petrecut viața stind pe cuptor si trancanind. El îi po- 
vesti îndelung fiului său Nikolai despre niște dușmani ce-t 
avea, se plinse de niște nedreptati pe care vecinii i le-ar 
fi făcînd zi de zi, si vorbea astfel, ză fi-era urît să-l 
asculti. 

— Da, spunea el cu miinile-n solduri. Da, la o săptă- 
mina după înălțarea crucii, am vîndut finul cu treizeci de 


22 — Schițe şi nuvele — 1. 1900 337 


copeici pudul, de bunăvoie... Da... Bine... Și uite-asa, duc eu 
fînul de dimineaya, de bunăvoie, nu supăr pe nimeni, când 
colo, ce vad — ceasul rău — iese din circiuma starostele, 
Antip Sedelnikov. „Unde duci finul, așa si pe dincolo?“ 
și-mi arde una peste urechi. 

Pe Kiriak îl durea îngrozitor capul din cauza beţiei din 
ajun și-i era ruşine de frate-su. 

— Uite ce pocinoguri face votca! Of, măiculiță, doam- 
ne! bolborosea el, scuturîndu-și capul înjunghiat de du- 
reri. Dumneavoasträ, fratioare şi surioară, iertați-mă, în 
numele lui Hristos, că nici eu nu sînt bucuros. 

Fiind zi de sărbătoare, au cumpărat de la cîrciumă o 
scrumbie şi din cap a gătit baba o mîncare cu sos. La 
amiază toţi s-au așezat sa bea ceai, si au tot băut, pina ce 
au asudat ; după ce şi-au umflat burtile cu ceai, au luat 
să mănînce capul patit cu sos, toți dintr-o singură stra- 
chină. Scrumbia însă băbuca a ascuns-o. 

Seara un olar a ars oale în rîpă. Jos, în lunca sătucu- 
lui, s-a jucat hora şi s-a cîntat din gură; au cîntat si din 
armonica. Pe celălalt mal al rîului, ardea şi în lunca de 
acolo un foc şi cîntau tare fetele; de departe cîntecul lor 
răsuna mai armonios si mai dulce în auz. In cîrciumă, şi 
pe lîngă cîrciumă, mujicii vorbeau zgomotos sau cîntau cu 
voci de beţivi, fiecare cum îl tăia capul, şi înjurau atît de 
urât, încît Olga tresărea si spunea mustrător : 

— Vai, Doamne! 

Se fngrozea de atîtea sudalmi care rasunau una dupa 
alta si se mira că mai mult ca toți înjurau bătrînii, cînd 
pentru ei venise timpul să se gîndească la moarte. Si co- 
piii, şi fetele tinere ascultau însă vorbele murdare fără să 
le pese; se vedea bine că erau obișnuiți să le audă din 
leagăn. 

Trecuse de miezul nopţii, focurile olarilor se stinseră 
si aici, si pe malul celălalt, dar jos, în luncă şi-n cîr- 
ciumă, tot se mai petrecea. Batrinul si Kiriak, beti turta 
amindoi, ţinîndu- -se de mînă şi împingîndu-se unul pe altul, 
se apropiară de magazia unde dormeau Maria și Olga. 

— Las-o, căuta să-l întoarcă batrinul, las-o... îi femeie 
cuminte... Păcat !... 

— Macarie ! urlă Kiriak. 


338 


— Las-o... Faci mare păcat... Îi femeie bună. 
Mai stătură putin lîngă magazie, apoi se fntoarsera 
amîndoi. 


Mi-s dragi florile de cimp... 


intonă deodată batrinul cu o voce subțirică de tenor, apoi 
scuipă, înjură urit şi intra în casă. 


1V 


Batrina o pusese pe Saşa să stea de pază la prădina 
de zarzavat şi-i poruncise să fie cu ochii în patru, ca nu 
cumva să intre gîstele. Era o zi caldă de august. Gistele 
cîrciumarului ar fi putut veni prin spatele casei, dar deo- 
camdată ele îşi vedeau de lucru ciugulind boabele de 
ovăz de pe lîngă cîrciumă, numai pînsacul ridica sus capul, 
vrind parcă să vadă, nu cumva abără baba cu bățul ; alte 
giste ar fi putut veni de jos, dar acelea, uite-le, erau de- 
parte, dinco o de rîu, formînd un şir lung şi alb pe luncă. 
Saşa păzi o bucată de vreme, apoi i se făcu urît și, văzînd 
că gâștele nu vin, se apropie de rîpă. 

Văzu, acolo pe fata cea mare a Mariei, Motka ; stătea 
nemiscata pe un bolovan mare și privea spre biserică, Ma- 
ria născuse de treisprezece ori, dar rămăseseră în viață 
doar şase copii, numai fete — şi nici un băiat. Cea mai 
mare dintre ele, Motka, avea opt ani. Descultä, îmbrăcată 
cu o cămaşă lungă, stătea în bătaia soarelui care o ardea 
drept în creştet : dar ei nu-i păsa și stătea locului ca îm- 
pietrita. Saşa se apropie şi-i spuse, privind spre biserică. 

— In bisericä stă Dumnezeu. Oamenii aprind prin case 
lampi și lumfnari, iar la Dummezeu ard candele roşii, verzi 
si albastre, ca niște oahişori. Noaptea Dumnezeu umblă prin 
biserică si cu el vine şi Maica Domnului și sfîntulețul Ni- 
kolai — tup, tup, tup... și paznicului fi e frică, tremură 
de frică! I-i, drăguță, adăugă fata imitind pe maicä-sa, dar 
atunci cînd o să vină sfîrşitul lumii toate bisericile au să 
zboare în cer. 


339 


— Cu clo-po-te-le? întrebă Motka cu vocea ei groasă, 
lungind fiecare silabă. 

— Cu clopote cu tot! Şi la sfirsitul lumii cei buni se 
vor duce fn rai, iar cei rai vor arde i in focul vesnic si ne- 
stins, draga mea. Mamei mele si Mariei la fel Dumnezeu 
le va spune: „Voi n-aţi supărat pe nimeni si pentru asta 
duceti-va pe aici, la dreapta, în rai“. lar lui Kiriak şi bă- 
bucăi le va spune : „lar voi treceţi la stînga, în iad“. Și 
cine a mîncat de frupt în post, acela tot în foc va merge. 
Saşa privi, în sus spre cer, finind ochii, mari deschişi, $1 
sopti: Uită-te fn cer si nu clipi de loc, ai să vezi ingerit. 

Motka începu şi ea să privească țintă cerul şi cîteva 
clipe trecură în tăcere. 

— Vezi ? întrebă încet Saşa. 

— Nu se vede nimic, răspunse Motka, tot cu vocea 
de bas. 

— Dar eu văd. Ingerasi micuți zboară prin cer și dau 
mărunt, mărunt din aripi, ca nişte țînțărași. 

Motka statu un timp pe gânduri, privind în pamint, si 
întrebă : 

— Da băbuca o să ardă? 

— O să ardă, draga mea. 

De la bolovanul lor şi pînă jos, în luncă, malul se povir- 
nea lin şi neted acoperit de iarbă moale, de un verde-a- 
prins, care te ispitea s-o atingi cu mîna. sau să te culci 
pe ea. Saşa se culcă şi se dădu de-a dura pînă jos. Motka, 
fncruntindu-se şi umflindu-si obrajii, se culcă și ea și se 
rostogoli repede, iar poalele cămăşii i se ridicară pina la 
umeri. 

— Tare-mi vine să rid! zise Saşa fericită. 

Amândouă se urcară din nou sus, pentru a se rostogoli 
încă o dată, dar auziră strigăte ; glasul pitigaiat le era bine 
cunoscut. Au, ce grozăvie ! Băbuca, stirba ŞI cocosata, cu 
smocurile ei scurte de păr carunt în vînt, alunga cu un bat 
lung gistele din grădina de zarzavat și tipa : 

— Toată varza afi tocat-o, blestematelor, crapare-ati 
de trei ori, afurisitelor, boalelor, nu poate trai omul de 
raul vostru ! 

Zarind fetiţele, aruncă batul, luă de jos o varză si, apu- 
cînd-o pe Sasa de git cu degetele-i tari şi Încovoiate, în- 
cepu s-o bată. Sașa izbucni în plins de durere si spaimă, 


340 


şi atunci giscanul, legănîndu-se de pe un picior pe altul si 
întinzîndu- $i gitul, se apropie de batrind şi-i șuieră ceva, 
iar cind se intoarse la cird, gistele-l îmâmpinară aprobauv : 
ga-ga-ga! Apoi babuca incepu s-o bata pe Motka, si fe- 
tei 1 se ridica din nou cămaşa. Disperată, plingind în gura 
mare, Sașa se indrepta spre casa, vrind să se jeluie mamei; 
după ea venea Motka, hohotind şi ea tare şi gros, fără 
să-şi şteargă lacrimile, astfel că fata îi era udă leoarcă, de 
parcă şi-ar fi muiat-o în apă. 

— Doamne! strigă Olga tresărind la intrarea fetitelor 
în izbă. Preasfîntă fecioară ! 

Sasa începu să povestească, dar în timpul acesta, cu 
ppete ascuţite si blesteme, intră și băbuca. Feokla se în- 
furie si ea ; ; in casa se stirni galagie. 

— Nu-i nimic, nu-i nimic ! o liniștea Olga, palidă şi dis- 
perată, pe micuța Sasa, mingfind-o pe crestet. E bunică-ta, 
e păcat să te minii pe ea. Nu-i nimic, copiliya dragă. 

Nikolai, istovit si scos din fire de atitea Fipete, de foame, 
de fum şi putoare, el care ura $1 disprequia saracia, caruia 
fi era rusine de tatal si de mama lui faya de soţie şi fiică, 
îşi cobori picioarele de pe cuptor si zise către mamă-sa, 
repezit, asprindu-si glasul plingäret : 

— Dumneatale nu ţi-e îngăduit s-o baţi! Nu ai nici 
un drept s-o baţi! 

— N-ai crăpat acolo pe cuptor, bolindu-te! ţipă la 
el Feokla cu răutate. V-a adus aici necuratu, trintorilor ! 

Si Saşa și Motka, si toate fetiţele cîte erau în casa 
se cafarara pe cuptor, într-un colț, la spatele lui Nikolai, 
si ascultau de acolo, täcute şi speriate; se auzea cum bă- 
teau inimioarele lor mici. Cînd într-o familie se află un 
bolnav, care boleste de mult si fără speranță de vindecare, 
vin unele clipe grele, cînd cei apropiaţi doresc în taină, 
în adincul sufletelor, ca el să moară. Numai copiii se tem 
de moartea omului apropiat, ei se îngrozesc întotdeauna 
la gîndul morţii. Și acum, oprindu-si respiraţia, fetiţele pri- 
veau cu tristețe la Nikolai, se gîndeau că el va muri în 
curînd, le venea să plinga şi ar fi dorit să-i spună o vorbă 
bună si duioasă. 

lar el se lipea strîns de Olga, parcă ar fi căutat adă- 
post lîngă ea şi-i spunea încet, cu vocea tremurată : 


341 


— Olga, draga mea, nu mai pot sta aici. Nu mai am 
putere. În numele sfîntului Nikolai, în numele lui Hristos 
din ceruri, scrie-i sorei tale, Klavdia Abramovna, să vinda 
sau să amaneteze tot ce are și să ne trimită bani, ca să 
plecăm de aici. Of, Doamne, urmă el disperat, barem cu un 
ochi să mai văd Moscova! Barem în vis să mi se arate 
maicuta Moscovä ! 

Cînd veni seara și în casă se lăsă întunericul, tristeţea 
din casă crescu fntr-atît, ca-ti venea preu să și vorbeşti. 
Băbuca, supărată, muie în apă nişte coji de piine de se- 
cară si începu să le sugă, si le supse mult, un ceas întreg. 
Maria, dupa ce mulse afară vaca, intră cu donita de lapte 
şi © puse pe lavita, apoi babuca începu să toarne din do- 
nita în ulcioare, făcînd asta încet, fără grabă, vădit multu- 
mită că acum, în postul adormirii Maicii Domnului, nimeni 
nu va mînca lapte și-l va putea brinzi tot. Turnă numai 

utin, un pic, într-o farfurioară, pentru copilul Feoklăi. Cînd 

Ésbuca si Maria plecară să ducă ulcioarele în beci, Motka 
se învioră deodată, se lăsă să lunece de pe cuptor, si, 
apropiindu-se de lavița pe care stătea cana de lemn cu 
coji de piine, vărsă laptele din farfurioara peste coji. 

Întorcîndu-se în casă, băbuca începu iar să-și sugă co- 
jile, iar Saşa si Motka o priveau de pe cuptor, bucuroase 
că bunica s-a spurcat de post și va 3 trimisă negresit în 
iad. Mingtindu-se cu gîndul acesta, s-au culcat să doarmă. 
Atipind, Sasei i se năzărea Judecata cea de Apoi; vedea 
un cuptor mare, cam cît cuptorul olarului, si alaturi pe 
necuratul, cu nişte coarne ca dé vacă, negru din cap pînă-n 
picioare, gonind-o pe băbuca în foc cu un bay lung, ca 
acela cu care gonise ea peste zi gistele. 


V 


În ziua Adormirii Maicii Domnului, pe la unsprezece 
noaptea, flăcăii si fetele care petreceau în luncă începură 
deodata să tipe şi fugiră într-o goană învălmășită spre sat. 
Cei care se aflau sus, pe malul rîpei, nu-și putură da seama 
de la început ce se petrece. 


342 


— Foc! Foc! răsună de jos un țipăt de groază. Ardem ! 

Cei ce stăteau sus se fntoarsera cu fata spre sat şi di- 
natntea ochilor li se infatisa o privelişte îngrozitoare, neobis- 
nuită. Pe una din casele marginase, din acoperişul ei de 
paie se ridica 9 coloană de foc, înaltă de un stînjen, care 
se fnvolbura si presăra în toate părţile snopi de scîntei, 
de parcă ar fi Hoi foc dintr-o fintina arteziană. Curind. 
tot acoperișul se fnvilvorä într-o singură flacără vie; se 
auzea cum trosneşte focul. 

Lumina lunii păli şi satul întreg fu învăluit de o văpaie 
rosie, tremurătoare. Pe pămînt se mișcau umbre negre si 
mirosea a ars; cei ce Veneau alergând de jos, din luncă, 
gîfiiau atît de tare, că nu puteau nici vorbi; se în- 
ghionteau fugind, cădeau, iar din cauza luminii puternice 
care-i orbea, nu se mai recunoșteau între ei. Toţi priveau 
fngroziti focul, şi spaima lor creştea văzînd cum deasupr 
flacărilor, prin fumul invirtejit, zburau stoluri de iene oy 
iar la cîrciumă, unde încă nu se aflase vestea, petrecerea 
continua şi răsuna armonica. 

— Arde la unchiul Semion ! strigă cineva. 

Maria alerga fnnebunita fn jurul casei, plingînd și frin- 
gindu-si mfinile, cu toate că focul era departe, la capătul 
celălalt al satului. Tesi afară şi Nikolai, cu pislarii în pi- 
cioare, apoi veniră În goană şi copiii, numai în cămăși. Lîngă 
casa sotnicului cineva începu, să bată darabana într-o placă 
de tuci. Bam, bam, bam... răsuna în văzduh fără oprire, Şi 
la fiecare bătaie inimile tuturor se stringeau dureros şi-i 
apuca un tremur, ca de frig. Femeile batrine ieşiseră cu 
icoanele în braţe. De prin curți oamenii mînau în goană 
oile, viteii şi vacile, scoteau lăzi cu lucruri, blănurile de 
oaie și albiile. Un, armasar negru, pe care nu-l lăsau la 
herghelie pentru că zvirlea din copite si rănea caii, scă- 
pase din grajd şi, bocănind zgomotos pe pietre şi neche- 
zînd prelung, trecu În goană prin sat, ădu roata de două 
ori, apoi se opri lîngă o căruţă şi începu să arunce în ea 
cu picioarele. 

Clopotele începură sa bată la biserica de peste rîu. 

Lîngă casa în flăcări se făcuse cald şi era atîta lumină, 
încât se vedea lămurit pe pămînt fiecare fir de iarbă. Pe 
una din lăzile pe care avuseseră timp să le scoată din 
casă stătea Semion, un bărbat roscovan, cu nasul mare, cu 


343 


o căciulă înfundată în cap pînă la urechi şi cu haine de 
oraş ; soţia lui se lungise pe pămînt cu fata în jos şi ge- 
mea în nestire. Un moșneag de vreo optzeci de ani, micut 
de statură, chel si cu o barbă mare părînd un pitic, care 
nu era din sat, dar, se vede, venise si el la foc, umbla de 
colo-colo, fără șapcă, ţinînd o legăturică albă în mină; 
pe chelie i se oglindea jocul flăcărilor. Starostele, Antip 
Sedelnikov, smolit la față si cu părul negru ca de ţigan, 
se apropie de casa invilvorata cu toporul în mînă și-i 
sparse toate geamurile, unul după altul, fără ca nimeni să 
înțeleagă de ce, apoi se apucă să sparga pragul. 

— Femeilor, aduceţi apă! strigă el. Dă-o încoace. Dă 
încoace tulumba-a ! Întoarce-te ! 

Mujicii, care chefuiseră pînă atunci la cîrciumă, tirau 
după ei tulumba de stins focul. Erau toți beyi, se împiedi- 
cau, cădeau, în ochi le sclipeau lacrimi şi toți aveau o în- 
făţişare jalnică, disperată. 

— Fetelor, apă! striga starostele, cherchelit şi el. Mis- 
cati-vä, fetelor ! 

Fetele si femeile alergau în vale spre izvor si de acolo 
cărau pina sus căldări si cefe pline; după ce le desertau 
în tulumbă, fugeau din nou jos. Olga, Maria, Saşa şi Motka 
cărau cu toatele. Babele și băietanii pompau apa, furtunul 
sfirfia, iar starostele, îndreptindu-l cînd asupra ușii, cînd 
în geamuri, oprea o clipă apa cu degetul, făcînd să sffrfie 
furtunul si mai tare. 

— Să trăieşti, Antipe! se auzeau voci de aprobare. Aşa, 
aşa, da-ti toată silinça ! 

lar Antip se băga în flăcări şi urla de acolo: 

— Pompează ! Puneţi cu toţii mina, drept-credincio- 
şilor, la o asemenea întîmplare nenorocită ! 

Bărbaţii stăteau alături grămadă şi priveau la foc, 
fără să ajute la stins. Nici unul nu știa de ce să se apuce, 
nu se pricepea la nimic, iar de jur împrejur erau capite de 
grîu, de fin, magazii si gramezi de uscături. Erau aici şi Ki- 
riak, și batrinul Osip, tatăl lui, amîndoi chercheliti. Dorind 
parcă să explice de ce sta cu mfinile încrucişate, bătrânul 
Osip spunea femeii întinse pe jos: 

— Ce te mai zbati, cumatra, atîta! Doar casa-i asigu- 
rata, ce mai vrei! 


344 


Şi Semion povestea cînd unuia, cînd altuia cum a iz- 
bucnit focul. 

— Uite, că moșneagul ăsta cu legăturica era de fara. 
Pe vremuri a fost năimit la generalul Jukov... Bucătar la 
generalul nostru, fie-i farina ușoară ! Vine el aseară : „Dă-mi 
drumu în casă, zice, vreau să dorm la tine...“ Ei, bineînţeles 
că am băut cîte un păhărel, ca tot creştinul... Muierea a 
început a se foi cu gînd să-l cinstească pe bătrîn cu un ceai, 
dar, ceasul cel rău, a lăsat samovarul în tindă şi prin coşul 
lui focul s-a urcat drept în acoperiş, în paie și iacă, atita i-a 
trebuit. Cit pe-aci să ardem și noi. Si căciula bătrînului a 
ars, păcatele mele ! 

În estimp, băteau într-una în placa de tuci și sunau 
clopotele la biserică. Olga, în plină lumină, privea cu ră- 
suflarea tăiată la oile roșii și la porumbeii trandafirii care 
zburau prin fum şi alerga cînd jos, cînd sus. I se părea 
că bătaia clopotelor i se înfige ca un spin în suflet, că 
focul nu se va stinge niciodată, că a pierdut-o pe undeva 
pe Sasa. lar cînd în casă căzu cu mare huier acoperișul, 
fu sigură că va arde tot satul; atunci își pierdu pe loc 
puterile, nu mai cara apă şi se aseza pe marginea ripei, 
punind căldările lîngă ea. Alături si mai jos, sedeau si 
alte femei si boceau ca la mort. 

Dar iată că de pe malul celălalt, de la conacul boieresc, 
se văzură venind în două căruţe argaţii; aduceau cu ei o 
altă tulumbă de stins focul. Veni călare si un student foarte 
tînăr, cu tunică alba, descheiată. Argatii fncepura să dea cu 
topoarele, asezara o scară lungă şi cinci oameni deodată se 
catarara pe ea. În frunte urca studentul, roșu la față şi tipînd 
ragusit porunci, de parcă stingerea unui foc era pentru el 
un lucru obișnuit. Casa fu desfacutä birna cu bfrna, ba 
desfăcură si grajdul de vite și stogul apropiat. 

— Nu-i lăsa să strice tot, se auzi din mulțime un glas 
minios. Nu-i lăsa! 

Kiriak se indrepta cu pas hotărît spre casa în flăcări, ca 
şi cum ar fi vrut să împiedice dărîmarea ei, dar unul din 
argati îl întoarse înapoi şi-l pocni peste ceafă. Se auzira 
risete, -argatul Jovi încă o data, Kiriak căzu şi fugi înapoi în 
patru labe. 

De pe malul celălalt mai veniră apoi două fete tinere, 
frumoase, cu pălării, surorile studentului. Stăteau mai de- 


345 


parte și priveau la foc. Birnele aruncate care-ncotro nu mai 
ardeau, dar fumegau puternic; studentul, manevrind fur- 
tunul, îndrepta apa cînd pe aceste birne, cînd asupra muji- 
cilor privitori, cînd spre femeile care cărau apă. 

— Jorj! îi strigau mustrător surorile îngrijorate. Jorj! 

Focul fu stins. Și numai cînd oamenii începură să se 
împrăştie, băgară de seamă că începea să se crape de ziuă; 
toți păreau palizi şi cu fețele trase, dar asta se întîmplă 
întotdeauna in ceața zorilor, cînd pe cer se sting ultimele 
stele. Imprastiindu-se, bărbații rîdeau, vorbind de bucătarul 
generalului Jukov şi de căciula lui care a ars; erau porniţi 
acum să ia totul în glumă, parcă le părea rău că s-a stins 
focul atit de repede. 

— Dumneavoastră, boierule, ati stins foarte bine, îi 
spuse Olga studentului. Dacă aţi veni la noi, la Moscova, 
acolo ati avea ce stinge, în fiecare zi izbucnește cite un foc. 

— Ce, dumneata eşti din Moscova? întrebă una din 
cele două fete tinere. 

— Chiar așa. Soţul meu a avut serviciu la „Bazarul slav*. 
Asta e fata mea, arătă ea spre Saşa, care fnghetase de frig 
şi se lipea de dînsa. Tot din Moscova, da! 

Domnişoarele i-au spus ceva în françuzeste studentului, 
care i-a dat apoi Sasei treizeci de copeici. Osip, unchiașul, 
văzuse totul şi pe fata lui se aprinse deodată o luminiţă de 
nădejde. 

— Mulţumim lui Dumnezeu că n-a fost vint, înălțimea- 
voastră, spuse el studentului, altfel am fi ars cu toţii într-un 
ceas. Inaltimea-voastra sinteti un boier bun, adauga el sfios, 
coborînd vocea, şi-i tare rece în zori, ar fi bine să ne putem 
încălzi... de-o jumătăţică... din mila dumneavoastră. 

Dar nu i se dădu nimic; unchiașul tusi amarit și o lua 
spre casă. Olga, stind pe marginea rîpei, privi cum cele 
două căruţe cu argati treceau rîul prin vad și cum boierii 
mergeau pe jos, prin luncă; pe malul celălalt îi aştepta o 
trăsură. Intrind în casă, ea începu să-i povestească soțului, 
fncintata : 

— Da-s atit de buni! Da atît de frumoşi! lar domni 
şoarele, aidoma heruvimilor ! 

— Trăsni-i-ar să-i trasneasca! blestemä  somnoroasă 
Feokla. 


346 


VI 


Maria se socotea foarte nenorocită ; deseori îşi dorea 
moartea ; Feoklei însă, dimpotrivă, viaţa ce-o ducea îi era 
pe plac ; şi sărăcia, şi murdăria, si vesnicele înjurături. 
Minca orice i s-ar fi dat, fără mofturi, dormea unde se 
nimerea ; laturile le vărsa chiar lîngă uşă ; le vărsa şi trecea 
apoi cu picioarele goale prin băltoacă. Din prima zi îi 
urise pe Olga si Nikolai, tocmai pentru ca lor nu le plăcea 
asemenea viaţă. 

— Om vedea ce-o să mâncaţi pe iarnă aici, boieri mos- 
covifi ! spunea ea cu răutate. Om vedea ! 

Într-o dimineaţă, asta s-a întîmplat pe la începutul lunii 
septembrie, Feokla aducea din vale două cäldäri cu apă; 
era rosie de frig, sănătoasă, frumoasă; cînd intră pe usa, 
Maria si Olga sedeau la masă şi beau ceai. 

— Ceai cu zahăr ! rinji Feokla. Ce mai cucoane ! adauga 
ea, punind căldările jos. Au facut modă nouă, să bea ceai 
în fiecare zi. Vezi să nu va umflati de atîta ceai, urmă ea, 
privind cu ură la Olga. Ţi-ai îngrăşat la Moscova un bot 
cit toate zilele, bufleo ! 

Ridică cobilita si o lovi pe Olga peste umăr; cele două 
cumnate abia putura îngîna, plesnindu-si palmele: 

— Maică precistă ! 

Apoi Feokla plecă la rîu să spele rufele, şi tot drumul 
înjura atît de tare, că se auzea pina-n izbă. 

Ziua se sfârşi si începu seara lungă de toamnă. În casă 
se depăna mătase, depănau toți afară de Feokla care ple- 
case peste rîu, Matasea o luau de la fabrica din apropiere 
$i, cu toate că muncea toată familia, se cistiga puţin de 
tot — vreo douăzeci de copeici pe săptămînă. 

— Pe vremea robiei era mai bine, povestea bătrînul, 
depänind mătasea. Pe atunci și mâncarea, și munca, şi som- 
nul, totul era orinduit la timpul său. La prînz îți dădea 
bors şi casa, seara tot bors şi casa. Castraveti si varză, cit 
pofteai! Îmbucai, dupa voie, cit ffi dorea sufletul. Ce-i 
drept, erai ţinut mai din scurt, fiecare își cunoştea lungul 
nasului. 


347 


Ardea o singură lampă mica; pîlpfia slab si scotea fum- 
Cînd vreunul din casă trecea prin dreptul lămpii, umbra lui 
mare lăsa să se vadă în fereastră lumina puternică a lunii. 
Unchiaşul Osip povestea încet, fără grabă, cum se trăia 
înainte de dezrobire și cum prin aceste locuri, unde viaţa 
astăzi este atît de plictisitoare și lipsită de toate, altadata se 
făceau vinatori cu gonasi și cu câini, şi cum atunci mujicilor 
li se dădea votcă, si cum plecau spre Moscova șiruri întregi 
de căruţe cu păsări tăiate pentru boierii cei tineri, cum ţă- 
ranii răi erau pedepsiți cu biciul sau trimiși la moşia din 
Tver, şi cum cei buni erau răsplătiți. Băbuca povesti si ea 
ceva. Ea ţinea minte tot, pînă în cele mai mici amănunte. 
Povesti despre stapina ei, o femeie bună, cu frica lui Dum- 
nezeu, al cărei sot era betiv şi muieratic, cum toate fetele 
stăpînei se măritaseră prost, vai de capul lor; una a nime- 
rit un beţiv, alta a luat un tirgovet, a treia a fost furată 
(însăși baba care era pe atunci fată tînără ajutase la aceasta 
răpire), şi toate trei au murit curînd de supărare, ca $i mama 
lor. Aducindu-si aminte de ele, babuca lăcrimă puțin. 

Deodată cineva batu în geam şi toţi tresăriră. 

— Tătucă Osip, dă-mi drumul să înnoptez la tălică! 

Intra batrinelul cel chel, bucătarul generalului Jukov, cel 
căruia fi arsese căciula. Se açezä pe lavita, ascultă o bucată 
de vreme, apoi începu şi el să-și amintească şi să poves- 
teascä diferite întîmplări. Stînd pe cuptor, cu picioarele 
atirnate, Nikolai îl asculta şi-l întreba mereu despre unele 
mâncăruri ce se găteau pe timpul boierilor. Pomeniră nume 
nemaiauzite de fripturi și de fel de fel de supe şi sosuri, iar 
bucătarul, care ţinea si el minte tot, numea tot feluri care 
astăzi nici nu se mai fac, bunăoară o zeamă ce se gatea 
din ochi de taur si se numea „Cînd te scoli de dimineață“. 

— Dar pirjoale Mareșal se găteau pe atunci? întrebă 
Nikolai. 

— Nu. 

Nikolai dădu din cap a pagubă si zise: 

— Ce știți voi, bucătari de trei parale! 

Fetitele stăteau şi ele pe cuptor gi priveau în jos fără să 
clipeasca ; păreau multe, ca un pile de heruvimi în nori. Le 
plăceau povestirile si, ascultfnd, oftau, tresăreau și paleav 


348 


cind de bucurie, cînd de teamă, iar cînd vorbea băbuca, 
care povestea mai frumos ca toţi, ascultau cu răsuflarea 
oprită, temîndu-se să facă o mişcare. 

Se culcară apoi în tăcere; batrinii, tulburati de cele 
povestite, se gindeau cit de frumoasă e tinereţea, şi cum 
după ea, oricum ar fi fost, nu-ți rămîn decît amintiri, amin- 
tiri frumoase, luminoase şi bune, apoi îi săgeta gîndul la 
moartea care nu mai era departe — cît de groaznică și de 
rece-i hida! — nu, mai bine să nu te mai gindesti la ea! 
Lampa se stinse, și în întuneric cele două ferestre puternic 
luminate de lună, ca şi liniștea nopții $i scirpiitul leaganului 
aminteau toate că viața a trecut și că n-o mai poţi întoarce 
cu nici un chip. Abia adormi, si parcă simți cum cineva te 
apucă încet de umăr şi-ţi suflă în obraz; nu mai ai somn, 
trupul tie greu, amorțit, iar în cap îți vin doar gînduri de 
moarte. Te întorci pe partea cealaltă, parcă ai alunga ve- 
denia rea, dar prin minte încep să-ți umble gînduri triste, 
de sărăcie, hrană ; te gindesti că făina s-a scumpit şi de la 
o vreme îţi amintesti din nou că viața trece şi n-o mai poţi 
întoarce... 

— Of, of... Doamne ! oftă bucătarul. 

Cineva batu încet, încetişor în geam. Pesemne se întor- 
sese Feokla. Olga se sculă căscînd; şoptind o rugăciune, 
deschise ușa, apoi trase și zăvorul în tindă. Dar nu intră 
nimeni, de afară răbufni doar o pală de aer rece şi razele 
lunii luminară casa. Prin ușa deschisă se vedea şi ulița 
pustie şi liniștită, şi luna care plutea pe cer. 

— Cine-i ? strigă Olga. 

— Eu, se auzi răspunsul. Eu sînt. 

Lîngă usa, lipită de zid, stătea Feokla goală puşcă. lre- 
mura de frig, dinţii îi clănțăneau în gură, si în lumina alba 
a lunii părea foarte palidă, straniu de frumoasă. În strălu- 
cirea lunii, umbrele şi luminile se despărțeau pe trupul ei 
deosebit de distinct; se vedeau clar sprincenele negre şi 
pieptul alb, tînăr și frumos. 

— Pe malul celălalt m-au dezbrăcat nişte golani, mi-au 
dat drumul așa... îngăimă ea. Uite cum am venit, fara 
cămaşă măcar, aşa cum m-a făcut maica. Adu-mi să mă îm- 
brac cu ceva. 


349 


— Vino în casă, șopti Olga, începînd să tremure și ea 
de frig. 

— Să nu mă vada bătrînii cumva. 

Şi într-adevăr, băbuca şi începuse să se sucească bombă- 
nind, iar unchiaşul întrebă : „Cine-i acolo ?“ Olga îi aduse 
afară cămaşa şi fusta ei, Feokla se îmbrăcă, apoi, ferindu-se 
să nu izbească uşile, intrară amîndouă în casă. 

— Tu, erai, chele netedă ? bombăni supărată băbuca, 
ghicind că venise nora. Uf, fir-ai să fii, lunatico, nu mai 
crăpi odată ! 

— Nu-i nimic, nu-i nimic! îi soptea Feoklei Olga, în- 
velind-o. Nu-i nimic, draga mea. 

Se făcu linişte din nou. In casă toți dormeau prost, 
pe fiecare-l chinuia cîte ceva: pe unchias — durerea din 
spate, pe babă — grijile si răutatea, pe Maria — frica, 
pe copii — rfia şi foamea. $i în noaptea aceea somnul le era 
zbuciumat ; se rasuceau toți de pe o parte pe alta, vorbeau 
în somn, se sculau să bea apă. 

Deodată Feokla începu să plîngă în pura mare, cu ho- 
hote groase, dar se stapini numaidecit ; suspina numai, din 
ce în ce mai încet, pînă se opri de tot. Din cînd în cînd, 
de pe malul opus se auzea cum bate un ceas, dar ceasul 
bătea ciudat, {ntti cinci lovituri, apoi trei. 

— Of, Doamne ! ofta bucătarul. 

Privind pe geam, era greu de spus dacă se crapă de 
ziuă sau tot luna luminează. Maria se ridică şi ieşi din casa : 
se auzi Îndată cum mulge vaca afară și-i spune: ,Sta-ai !* 
leşi apoi si băbuca. În casă era încă întuneric, dar începeau 
să se zărească lucrurile. 

Nikolai, care nu dormise toată noaptea, se dădu jos de 
pe cuptor. Îşi scoase din cufăraşul său verde un frac, îl îm- 
brăcă şi, apropiindu-se de fereastră, îi netezi mâneca, apo? 
ridică putin coada fracului şi zimbi. După asta îl dezbrăcă 
cu grijă, îl pături în cufăr şi se culcă din nou. 

Maria se întoarse și începu să afîge focul în sobă. Se 
vedea că nu-și revenise încă bine din buimăceala somnului 
și se trezea abia acum, în mers. Pesemne că visase ceva 
sau îi umblau prin cap povestirile de cu seară, căci începu 
să se întindă alene lîngă sobă şi zise: 

— Nu, tot mai bună e libertatea! 


350 


VII 


A venit boierul, aşa îl numeau în sat pe zapciu. Cînd şi 
pentru ce va veni se ştia cu o săptămînă înainte. În Jukovo 
nu erau decît patruzeci de gospodării, dar datoriile lor către 
stat și către zemstvă, mereu amînate, întreceau suma de 
două mii de ruble. 

Zapciul se opri la cîrciumă, bau acolo două pahare de 
ceai şi porni apoi pe jos spre casa starostelui, unde îl 
aștepta afară ceata de datornici. Starostele, Antip Sedelni- 
kov, cu toată tinerețea lui — avea doar câţiva ani peste 
treizeci — era sever şi întotdeauna de partea autorității, 
deşi, sărac fiind, îşi plătea şi el neregulat dările. Se vedea 
că se simte bine ca staroste, îi plăcea senzaţia de putere, 
pe care, de altfel, nu ştia să şi-o manifeste decît prin seve- 
ritate, La adunări era temut şi ascultat. Se întîmpla ca pe 
uliţă sau lîngă cîrciumă să-i căşuneze deodată pe vreun 
betiv, atunci îi lega mfinile la spate și-l închidea la arest; 
o dată a închis-o chiar pe băbucă care, venind la adunare 
în locul lui Osip, începuse să înjure acolo în pura mare; 
a ţinut-o închisă o zi și o noapte. La oraș nu fusese nicio- 
dată și nici cărți nu citise, dar culesese cine ştie cum o 
seamă de cuvinte savante şi-i plăcea să le folosească în 
vorbă ; țăranii îl respectau si pentru asta, desi nu înțelegeau 
întotdeauna ce spune. 

Cînd Osip intra cu carqulia lui de dări în casa starostelui, 
zapciul, un batrin slăbănog, cu favoriţi lungi si cärunti, îm- 
bracat cu o haină cenușie, sedea la masă, în colțul de cinste, 
gi scria ceva. În casă era curat, pereţii fuseseră împodobiţi 
cu poze colorate, tăiate din ziare ; la locul cel mai vizibil, 
lîngă icoane, era pus portretul lui Battenberg, un fost print 
bulgar. Tot la masă şedea și Antip Sedelnikov, cu mîinile 
încrucişate. 

— Acesta are o datorie de 119 ruble, rosti el, cînd veni 
rîndul lui Osip. Cum e drept că a dat o rublă înainte de 
sfintele sărbători, tot asa-i de drept că de atunci n-a mai 
dat nici o para. 


351 


Zapciul ridică ochii spre Osip : 

— Pai, de ce asta, frățioare ? ? 

— Faceţi-va milă și pomană, | înalțimea-voastră, începu 
Osip tulburat. Dati-mi voie să vă spun, boierule, greu an, 
afurisit an! „Osip, zice el, vinde fînul... Tu, zice, vinde-l.” 
Da de ce? Am avut o sută de puduri de fin pentru vîn- 
zare... L-au cosit muierile... Ei, m-am învoit... Totul s-a facut, 
de bunăvoie... 

Se plingea de staroste și se întorcea mereu spre țărani, 
parcă i-ar fi pus martori; faţa i se brobona de sudoare şi 
se roşi, iar privirea i se făcu ascuțită şi rea. 

— Nu înţeleg de ce-mi spui toate astea, zise zapciul. 
Eu te întreb pe tine, pe tine te întreb, de ce nu plätesti 
dările ? Pentru toți care nu plătiţi, eu trebuie să raspund? 

— Să ma omoriţi, că n-am de unde! 

— Aceste cuvinte sînt fara consicinte, înălțimea-voastră, 
zise starostele, dindu-si aere. E adevărat, Cikildeev nu este 
solvabel, dar binevoiti să întrebaţi si pe ceilalți — cauza 
principală este votca. La băutură şi la taraboi îs buni, oa- 
meni fără nici o înțelegere ! 

Zapciul scrise ceva și-i spuse lui Osip tacticos, calm, 
ca şi cînd i-ar fi cerut un pahar cu apă: 

— leşi afară! 

Curînd după aceea plecă. Se sui tusind în trăsurica lui 
ieftină, şi se vedea bine, după spinarea lui lungă si slabă, 
că nu-și mai amintea nici de Osip, nici de staroste, nici de 
datoriile celor din Jukevo, că se gîndea la cu totul altceva, 
care-l privea numai pe el. Nici nu se depărtase bine, că 
Antip Sedelnikov şi scosese din casa lui Cikildeev samova- 
rul ; în urma lui venca băbuca tipind ascuţit, incordindu-si 
pieptul : 

— Nu și-l dau, nu ţi-l dau, afurisitule ! 

Antip mergea repede, cu paşi mari, iar băbuca fugea 
mărunt după el, abia tragindu-si rasuflarea, gata sa cada, 
eirbovita şi furioasă ; basmaua îi alunecase pe umeri și părul 
carunt, cu luciri verzui, i se zburlise de vînt. Deodată se opri, 
apoi, ca o adevărată răzvrătită, începu să se lovească cu 
pumnii în piept, bocindu-se deznădăjduită : 

— Sariti, oameni buni! Pravoslavnicilor ! Toţi care cre- 
dei în Dumnezeu! M-au oropsit! Dragi mei, ajutati-ma! 


352 


— Bäbucä, băbucă, se răsti la ea starostele. n-ai de loc 
minte în capul tău! 

Fără samovar se făcu și mai urit în casa Cikildeevilor. 
Era ceva înjositor în această lipsă, ca şi cînd i s-ar fi răpit 
casei cinstea. Dacă ar fi luat starostele masa, lavitele şi 
toate oalele, n-ar fi părut atît de pustiu în casă. Bäbuca 
ocăra pe toți, Maria plingea, si fetiţele, privindu- -și mama, 
plingeau şi ele. Unchiașul, simyindu- se vinovat, se pitea trist 
în vreun ungher și tăcea. Tacea si Nikolai. Babuca își iubea 
feciorul și-i era milă de el, dar în supărarea ei uită de milă 
şi se năpusti asupra lui cu ocări și învinuiri, băgîndu-i pum- 
nul sub ochi. Tipa că el este vinovat de toate, păi da, de ce 
trimitea atît de puţini bani cînd în scrisori se lăuda că la 

„Bazarul slav“ cîştigă cîte cincizeci de ruble pe lună ? De ce 

a venit aici, ba și cu familia? Dacă moare, cu ce bani îl 
îngroapă ?... Si-ji era mai mare mila să te uiţi la Nikolai, 
la Olga si la Sașa. 

Batrinul își drese glasul cu năduf, îşi luă căciula şi se 
duse la staroste. Se înnopta. Antip Sedelnikov lipea ceva 
lîngă cuptor, umflîndu-și obrajii. În casă mirosea a fum. 
Copiii lui, slabi, nespälati, cu nimic mai arătoși ca aceia 
din familia Cikildeev, se jucau pe jos. Nevasta lui Antip, o 
femeie urita, pistruiata, cu burta mare, depăna mătase. O fa- 
milie nenorocită și săracă în care numai Antip era chipes 
şi voinic. Pe o lavita stăteau la rînd cinci samovare. Bätrinul 
îşi făcu cruce la tabloul lui Battenberg și zise : 

— Antip, fă-ți milă și pomană, dă-mi înapoi samovarul ! 
În numele Domnului te rog! 

— Adu trei ruble si ţi-l dau. 

— N-am de unde! 

Antip își umflă obrajii, şi focul dudui, oglindindu-se în 
samovare. Batrinul își mai mototoli căciula un timp, apoi 
zise din nou: 

— Dä-mi-l ! 

Oachesul staroste părea acum negru de tot, semăna cu 
un vrăjitor. Se întoarse către Osip şi-i spuse repede şi sever : 

— Totul este în dependinta de şeful zemstvei. La adu- 
narea administrativă din data de douăzeci şi şase, poţi re- 
clama motivul nemulțumirii tale, în scris sau verbal. 


23 — Schițe si nuvele — c. 1900 353 


Osip nu înţelese nimic, dar se mulțumi cu atît și se 
duse acasă. 

Peste vreo zece zile veni din nou zapciul, rămase în 
sat timp de o oră, apoi plecă din nou. În zilele acelea 
bătea tare vintul şi era ger. Riul înghețase de mult, dar 
zăpada încă nu căzuse, și oamenii se chinuiau pe drumul 
desfundat. Într-o zi de sărbătoare, spre seară, veniră vecinii 
lui Osip să mai stea puţin la sfat. Vorbeau pe întuneric; 
fiind păcat să lucrezi, nu mai aprinseseră lampa. Noutăţile 
erau destul de neplăcute. Din cîteva gospodării fuseseră 
luate pentru neplata dărilor cîteva găini şi trimise la admi- 
nistrația plășii, unde muriseră, pentru că nimeni nu le-a 
dat toată ziua de mîncare; au luat şi nişte oi, si cum pe 
drum, în fiecare sat, le tot mutau legate dintr-o căruță în 
alta, una din oi a murit. Și acum se întrebau: cine e vino- 
vatul ? 

— Zemstva ! spunea Osip. Cine altul ? 

— Stiut că zemstva ! 

Zemstva era invinuita de toate, si de neplata birurilor, 
și de asuprire, și de recolta proastă, desi nimeni din ei nu 
știa bine ce este zemstva. Se auzise atît, că niște mujici 
bogaţi, care aveau fabrici, prăvălii şi hanuri proprii, fuseseră 
un timp consilieri la zemstvă, dar au rămas pînă la urmă 
nemulțumiți și au înjurat apoi zemstva acasă și prin cîr- 
ciumi. 

Oamenii s-au mai tinguit apoi că Dumnezeu nu trimite 
vapada ; trebuiau să aducă lemne de la pădure, dar pe hir- 
toapele înghețare nu poţi merge nici cu căruța, nici pe jos. 
Cu cincisprezece, douăzeci de ani mai înainte, oamenii din 
Jukovo vorbeau despre lucruri mult mai de seamă. Pe atunci 
fiecare bătrîn avea o înfățișare de parcă păstra în sufletul 
lui o taină, parcă şua şi aștepta ceva; băsmuiau despre 
acte cu pecete de aur, despre împărțiri noi de pămînt, 
despre comori, rosteau vorbe cu tilc, greu de priceput... Acum 
însă locuitorii din Jukovo nu mai aveau nici o taină, toată 
viaţa lor era deschisă, ca-n palmă, în văzul tuturor, si 
puteai grăi numai de sărăcie, furaje şi că nu e zăpadă. 

Au mai stat tacuti, apoi din nou şi-au amintit de găini 
şi Oi şi au început să se întrebe iarăși cine e vinovat. 

— Zemstva, repetă trist Osip. Cine altul ?!... 


354 


VII 


Biserica parohială se afla la depărtare de şase verste, la 
Kosogorovo, dar oamenii se duceau acolo numai la nevoie, 
cînd aveau de slujit un botez, o nuntă sau un prohod; ca 
să se roage însă se duceau tot peste rîu. De sărbători, dacă 
era vreme frumoasă, fetele se găteau și plecau grămadă la 
slujbă ; era plăcut să le priveşti cum merg prin luncă în 
rochiile, lor roşii, galbene si verzi. Cînd era vreme urita 
însă stăteau toți acasă. Împărtășania o primeau la biserica 
parohială. Da la cei care nu avuseseră vreme în postul mare 
să se ducă atît de departe la împărtășanie, părintele lua 
cîte 15 copeici atunci cînd venea cu sfeştania pe la casele 
oamenilor. 

Batrinul Osip nu credea în Dumnezeu şi mai niciodată 
nu se gîndea la el; recunoștea totuși că este ceva ascuns, 
deasupra înţelegerii, dar își zicea că lucrurile acestea pri- 
vesc doar pe muieri, si cînd se vorbea față de el despre 
religie sau minuni şi i se puneau întrebări, răspundea fără 
chee scărpinîndu-se în crestet : 

— Da cine le ştie! 

Băbuca credea, dar într-un fel ciudat. În mintea ei totul 
se invalmasise ; si cînd începea sa se gindeasca la păcate, 
moarte şi izbăvirea sufletului, nevoile și grijile îi furau 
gîndul, și uita repede la ce se gîndise. Nu mai ţinea minte 
nici o rugăciune ; seara, înainte de culcare, se oprea în 
fata icoanelor şi soptea : 

— Maica domnului din Kazan, maica domnului din 
Smolensk, maica domnului, sfîntă treime... 

Maria și Feokla se închinau adesea și se împărtășeau 
în fiecare an, dar o făceau din obisnuinya. Pe copii nimeni 
nu-i învăţa să se roage, nu le vorbea de Dumnezeu, nu le 
lămurea nimic, numai că fn postul mare erau opriţi să mă- 
nînce de frupt. In celelalte case se petrecea cam acelaşi 
lucru ; puţini credeau, puţini înțelegeau ceva. Toţi însă 
venerau sfinta scriptură, puneau mare preţ pe ea, dar cărţi 
nu aveau, sau nu aveau pe nimeni care să le citească şi 
să le explice, de aceea, pe Olga, care citea citeodata din 
evanghelic, o respectau şi-i spuneau şi ei, şi Sașei „dum- 
neavoastră“. 


355 


Olga pleca deseori în satele vecine de sărbătorile de hram, 
se ducea şi în capitala de județ unde erau două mănăstiri 
şi douăzeci si şapte de biserici. Cînd pornea în pelerinajele 
ei bisericești, uita cu desăvârşire de ai săi, și numai cînd 
se întorcea acasă, făcea deodată uimitoarea descoperire că 
are un soţ și o fetiță, şi atunci spunea zimbind, radiind de 
fericire : 

— Mare-i mila lui Dumnezeu ! 

Cele ce se petreceau în sat îi păreau respingătoare, o 
îndurerau profund. De sfântul Ilie oamenii beau, de Ador- 
mirea Maicii Domnului beau, la înălțarea crucii de aseme- 
nea. De pocroave la Jukovo se ținea hram, şi țăranii au băut 
trei zile încheiate ; după ce băuseră cincizeci de ruble din 
banii obștii, au umblat prin case să mai stringa bani pentru 
votcă. În prima zi, la Cikildeevi s-a tăiat un berbec și au 
mîncat din el dimineaţa, la prînz şi seara; au mîncat de 
s-au umflat, iar noaptea copiii se sculau să mai înfulece 
încă. Toate cele trei zile Kiriak a fost beat mort, şi-a băut 
tot, pînă si căciula si cizmele, și a batut- o atît de crunt pe 
Maria, că a trebuit să i se toarne apă în cap pina s-o tre- 
zeasca din lesin. Pe urmă tuturor le-a fost ruşine si lehamite. 

La Jukovo a avut loc o dată o adevărată procesiune reli- 

ioasä. Asta s-a petrecut într-o vară, în august, cînd prin 
ntregul județ a fost purtată din sat în sat icoana făcătoare 
de minuni. În ziua cînd o aşteptau să vină la Jukovo, timpul 
era liniştit şi înnorat. încă din zori, fetele plecară să intim- 
pine icoana, îmbrăcate fn rochii de sărbătoare în culori vii, 
dar au adus-o tocmai spre seară, cu procesiune si cântări, 
pe cînd dincolo de rîu, la biserică, băteau clopotele. Norod 
mult, localnici si străini, umpluse șoseaua; praf, zgomot, 
îngrămădeală... Iar unchiasul, băbuca, Kinak și toţi ceilalți 
întindeau mfinile spre icoană, o priveau lacom şi biiguiau 
plingind : 

— Apărătoarea noastră ! Maica ! Apărătoarea ! 

Tuturor parcă li se luminau minţile și înțelegeau că între 
cer si pămînt nu e un gol, ca nu totul a fost cotropit de 
cei bogaţi și puternici, că se mai află o nădejde de scăpare 
din fata nedreptätilor, a robiei, a cumplitei sărăcii și a ra- 
chiului răufăcător. 

— Apărătoarea noastră, maica noastră ! plingea în ho- 
hote Maria. Maăiculiţă bună! 


356 


Dar slujba s-a sfârșit, icoana a fost dusă mai departe şi 
totul a rămas ca mai înainte; din cîrciumă au început să 
rasune din nou răcnetele betivilor. 

În sat doar mujicii bogaţi se temeau de moarte; ei cre- 
deau prea putin în Dumnezeu și în mântuirea sufletului, dar 
de teama sfirsitului aprindeau luminari si făceau slujbe. Cei 
săraci nu se temeau de moarte. Unchiasului şi băbucăi li 
se spunea în față că au trăit destul, că ar fi timpul sa 
moară, si ei nu se supărau. Tot așa, față de Nikolai nu se 
sfiau să-i spună Feoklei că atunci cînd soțul ei Denis va fi 
eliberat din armată și se va întoarce acasă, Nikolai va fi 
mort. Maria, mai mult ca toți, nu se temea de moarte, ba 
chiar o dorea și-i părea rău că nu mai vine, iar cînd îi murea 
vreun copil se simțea fericită. 

Nu se temeau de moarte, în schimb se temeau amarnic 
de boli. Era destul un fleac de nimic — crampe la stomac, 
o fierbinçealä uşoară — şi băbuca se culca pe cuptor, se 
învelea şi se pornea să geamă tare, neîntrerupt: „Mo-o-or!* 
Unchiaşul dădea fuga la preot, şi îndată o fmpartaseau şi o 
miruiau pe babă. Se vorbea des prin case de răceli, de 
limbrici, de gîndaci care umblă prin burtă şi se urcă spre 
inimă. Mai mult ca de orice se temeau de răceală, de aceea 
chiar şi vara se îmbrăcau gros şi se încălzeau pe cuptor. 
Babei îi plăcea să se doftoriceascä, și mereu se ducea la 
spital, unde spunea că are numai cincizeci și opt de ani, 
nu șaptezeci, cit avea ; fi intrase în cap că doctorul, daca 
va sti adevărata ei vârstă, n-are s-o mai caute, îi va spune 
că e vremea să moară, că n-are s-o mai îngrijească ! Pleca 
de obicei la spital în zori de zi, carind dupa ea două, trei 
fetițe şi se întorcea seara, flaminda si înfuriată, aducfnd o 
sticluță cu picături pentru dinsa și alifii pentru copii. O data 
l-a luat cu ea si pe Nikolai, care pe urmă a băut doua 
săptămîni niște picături şi se lăuda că-i este mai bine. 

Băbuca cunoştea pe toţi doctorii, felcerii si vracii pe o 
întindere de treizeci de verste, şi nici unul nu-i era pe plac. 
De pocroave, atunci cînd preotul merge din casă în casă 
cu crucea, diaconul i-a spus că în oraș, pe lîngă închisoare, 
stă un om batrin, fost felcer militar, care ştie să lecuiască 
foarte bine, şi o sfătui să se ducă la el. Babuca îl ascultă. 
La prima zăpadă plecă la oraș şi aduse cu ea un batrfnel 
bărbos, evreu botezat, purtind caftan lung ; fata îi era braz- 


357 


dată de vinisoare albastre ; în casă lucrau atunci cu ziua un 
croitor şi doi băieţi. Croitorul, bătrîn şi cu ochelari mari, 
croia din vechituri o vestă, iar băieţii coseau nişte pislari. 
Kiriak, care fusese dat afară din serviciu din pricina betiei 
şi robotea pe acasă, şedea lîngă croitor şi repara hamul. În 
casă se făcuse prea cald cu atitia oameni şi plutea un miros 
greu. Botezatul îl cerceta pe Nikolai si spuse că ar trebui 
să i se pună ventuze. 

Puse chiar el ventuzele, pe cînd bätrinul croitor, Kiriak 
şi fetele stăteau si priveau, şi li se părea că văd cum iese 
din Nikolai boala. Nikolai privea si el cum ventuzele, lipite 
de piept, se umplu treptat cu sînge negru, și simțea că 
{ntr-ccevar icse din ct ceva si zimbea mulțuinit. 

— Bine, foarte bine spunea croitorul. Să dea Dumnezeu 
să-ți ajute. 

Botezatul fi puse douăsprezece venwuze, apoi Încă doua- 
sprezece, bau ceai si plecă. Nikolai î „începu să tremure ; fața 
1 se trase ŞI, cum spuneau în urmă, femeile, i se strânse ca 
un pumn, iar degetele i se învineţiră. Se învel: cu plapuma 
şi cu sumanul, dar îi era din ce în ce mai frig. Spre seară 
se simţi rău de tot; ba cerea să-l pună pe jos, ba îl oprea 
pe croitor să fumeze, apoi se linişti sub suman, tar spre 
dimineaţă muri. 


IX 


Iarnă ! larnă lungă şi grea! 

Încă de la Crăciun li se isprävise faina şi trebuiau să 
cumpere de la cîrciumar. Kiriak, care tot fără slujbă era, 
făcea gălăpie seara, bagindu-i în groază pe toţi, iar dimi- 
neaţa se chinuia de dureri de cap şi de ruşine, de-ti era 
milă să-l priveşti. În grajd mugea tot timpul vaca flămîndă, 
rupîndu-i sufletul babucai si Mariei. Și, ca înadins, era un 
ger cumplit şi viscolul ridica nămeţi cît casa. Iarna se pre- 
lungi mult ; de Bunavestire bintui un adevărat viscol de 
iarnă, iar în săptămîna mare se aşternu alt rînd de omăt. 

Dar, cu chiu, cu vai, s-a isprăvit şi iarna. Primele zile de 
aprilie au fost calde, numai noaptea geruia, iarna tot nu 


358 


voia să se lase alungată, dar în cele din urmă o zi mai caldă 
a biruit-o, s-au pornit apele și au început să cînte păsările. 
Toată lunca şi tufisurile de pe malul rîului le-a înecat apa; 
între Jukovo si malul dimpotrivă se întindea un lac imens 
pe care zburau ici şi colo rate sălbatice. Apusul primăvăra- 
tic, ca o vilvataie de flăcări cu nori pufosi, oferea ochilor 
în fiecare seară un spectacol nou, nemaivăzut, neverosi- 
mil ; o privelişte din acelea pe care văzînd-o pictată într-un 
tablou nu-ţi vine să crezi că asemenea culori și asemenea 
nor se pot alcătui pe cer în realitate. 

Cocorii zburau iute-iute și fipau trist, parcă chemind pe 
cineva după ei. Stind pe marginea rîpei, Olga privea inde 
lung la apele revărsate, la soare, la biserica luminoasă, înti- 
nerită parcă ; lacrimile-i curgeau șiroaie și i se îneca răsuflarea 
în dorința de a pleca mai repede de acolo, oriunde, ori 
încotro va vedea cu ochii, fie si la capătul lumii. De alfel, 
era lucru hotărît că ea se va întoarce la Moscova să se 
angajeze fată in casa și o data cu ea va merge și Kiriak, 
să intre ca paznic undeva, sau să-și ia alt serviciu. Ah, 
de-ar pleca mai repede ! 

Cînd pămîntul se mai zvinta si dimineţile se făcură calde, 
Olga si Saşa, gata de drum, amîndouă cu bocceluţe în 
spate si cu opinci în picioare, au plecat într-o zi, în zori. 
Maria a ieşit să le petreacă. Kiriak nu se simţea bine; maz 
rămînea acasă încă o săptămînă. Olga se închină pentru 
ultima oară spre biserică, cu gîndul la bărbatul ei, dar nu 
plinse, doar faţa à se zbirci şi se smochini ca la o batrina. 
În iarna aceea slăbise, se uritise, părul îi albise pe la timple 
şi în locul drägäläseniei și zimbetului plăcut de odinioara : 
se așternuse pe chip amintirea tristă şi resemnată a sufe- 
rintelor îndurate ; privirea îi era fixă, inexpresivă, de parcă 
ar fi fost surdă. Îi părea rău totuși să se despartă de satul 
acesta și de mujicii lui. Îşi aminti cum îl duceau pe Nikolai 
şi cum la fiecare casă cereau cite o slujbă, şi cum toţi plin- 
geau de mila ei. În timpul verii şi al iernii ce trecuse au 
fost zile cînd i se părea că aceşti oameni trăiesc mai rau 
decît animalele si i se făcea frică de ei. Erau grosolani, 
murdari, necinstiti, betivi, trăiau dusmanindu-se, în veșnică 
ceartă, pentru că nu se respectau, se temeau unul de altul 
si se banuiau. Cine tine cârciumă şi îmbată poporul? Muji- 
cul. Cine cheltuiește și bea banii obștii, ai şcolii si ai biseri- 


359 


cii ? Mujicul. Cine a furat de la vecini, a pus foc şi a depus 
mărturie falsă la judecată pentru o sticlă de votcă ? Cine se 
ridică cel dintii împotriva mujicilor, la adunările zemstvei ? 
Mujicul. Da, te apucă teama trăind printre ei, și totuşi erau 
oameni, sufereau, plîngeau, și în vieţile lor nu se întîmpla 
nimic ce n-ar putea găsi dezvinovăţire: munca istovitoare, 
din pricina căreia noaptea te doare tot trupul, iernile grele, 
secerisul sărac, mizeria, zilele cînd aştepţi un ajutor, dar el 
nu vine de nicăieri și nici n-ai de unde să-l aștepți. Acei 
care au ajuns mai bogaţi şi mai puternici nu-ţi pot ajuta cu 
nimic, pentru că sînt şi ei grosolani, necinstiţi, beţivi şi în- 
jură tot atît de urît. Cel mai mic funcționar sau vătaf se 
poartă cu mujicii, de parcă e1 ar fi nişte haimanale și chiar 
conducătorilor obștii sau starostelui bisericesc îi spun „tu“, şi 
cred că au tot dreptul să se poarte astfel. Si poate fi vorba 
oare de un ajutor sau de o pildă bună de la acei oameni 
hrăpăreți, lacomi de bani și leneși, care vin prin sate numai 

ntru a jigni, a jefui și a-i băga pe toţi în sperieti ? Olga 
şi amintea ce ta flțișare tristă și umilă aveau bătrînii astă- 
gama în ziua cînd Kiriak a fost luat pe sus ca să fie pedepsit 
cu biciul. Ei îi era milă de toți oamenii aceia și, mergând, 
se întorcea mereu să privească spre sat. 

După ce le petrecu vreo trei verste, Maria își luă rămas 
bun, apoi îngenunche și începu să bocească, lipindu-si fata 
de pămînt: 

„— lar eu rămîn singură, vai de căpuşorul meu, vai de 
mine, nenorocita ! 

Şi multă vreme a mai bocit aşa, şi mult timp încă Olga 
şi Saşa au văzut-o cum sta în genunchi, cum se tot închina, 
cuprinzindu-si apoi capul în miini, si cum un cârd de stan- 
cute își fîlfiiau aripile deasupra ei. 

Soarele se ridică sus şi razele deveniră fierbinţi. Satul 
rămase departe în urmă. Era plăcut să mergi. Olga si Sasa 
uitară în curînd şi de sat, si de Maria, erau vesele și tot 
ce vedeau le bucura. Își arătau una alteia ba un porgan 
ciudat, ba stilpii de telegraf, care se perindau în sir lung 
unul după altul, cu sîrmele vuind tainic, pierzîndu-se în 
zare fara să poţi sti pina unde merg ; ba o gospodărie sin- 
guratică, înecată în verdeață, de unde simțeau că adie o 
undă de răcoare si de mireasmă de flori de cînepă şi care 
le făcea să creadă, fără să ştie de ce, că acolo trăia o familie 


360 


fericită ; ba scheletul unui cal care albea stingher pe cîmp. 
Si mierlele fluierau fără încetare, prepeligele se chemau una 
pe alta, iar glasul cirsteiului semăna cu zgomotul pe care-l 
faci hirstind o scoaba de fier. 

La “amiază, Olga și Saşa intrară într-un sat mare. Pe 
şoseaua lată intfinirà pe batrinul bucătar al generalului Ju- 
kov. Îi era pe semne cald : chelia lui rosie lucea asudata în 
soare. El şi Olga s-au privit fără să se recunoască, apoi 
amîndoi şi-au întors capul si, în aceeaşi clipă, s-au recu- 
noscut ; fără să- -şi spună însă vreo vorbă, au plecat mai 
departe, fiecare în drumul lui. Olga se opri apoi lîngă o 
izbă care părea mai bogată şi mai nouă, se închină în faţa 
ferestrelor deschise și se rugă cu glas sonor, subțire si 
cîntat : 

— Creştini drept-credinciosi, faceti-va milă și pomană, 
dati în numele Domnului ce vă lasă inima, pentru vesnica 
pomenire a părinţilor voştri și viaţa lor veșnică.. 

-— Creștini drept-credinciosi, cîntă mai subțire si Sasa, 
dati de pomama în numele Domnului cit vă lasă inima, 
pentru veșnica pomenire... 


1897 


Omul în carapace 


NISTE vinatori, pe care-i apucase noaptea pe cîmp, se 
hotarisera sa miie în sura starostelui Prokofi, aflată la mar- 
ginea satului Mironosiţkoe. Erau numai doi: medicul ve- 
terinar Ivan Ivanici și profesorul de liceu Burkin. Ivan Iva- 
nicl avea un nume de familie compus, cam fistichiu și care 
nu i se potrivea de loc: Cimșa-Himalaiski, de aceea toată 
gubernia fi spunea pur şi simplu Ivan Ivanîci; locuia la 
o crescătorie de cai din apropierea orașului și plecase la 
vînătoare ca să mai respire şi el puţin aer curat. Cît despre 
profesorul Burkin, care era în fiecare vară oaspetele familiei 
contelui P., se simţea pe meleagurile acelea ca la el acasă. 

Nici unul din ei nu dormea. Ivan Ivanici — un bätrin 
înalt şi uscăţiv, cu mustăți lungi — se açezase pe prag și 
trăgea din lulea ; luna fi lumina faţa din plin. Burkin se 
culcase în fîn, dar în șură era atît de întuneric, încît nici 


n-ai fi putut desluşi unde anume se cuibarise. 


362 


Asteptind sa li se facă somn, stăteau la taifas. Vorbira 
de una și de alta, apoi veterinarul se minună de Mavra, 
nevasta starostelui, o femeie zdravănă şi destul de agera 
la minte, care nu păşise niciodată afară din satul e1, nu 
văzuse nici oraș, nici cale ferată, iar în ultimii ani şedea 
de dimineață pina seara cocofata pe cuptor si nu mai ieșea 
din casă decît pe înnoptat. 

— Nu vad nimic extraordinar in asta, spuse Burkin. 
Întîlneşti pe lume mulți oameni, ursuzi din fire, care nu 
au decît un gînd: să se tragă în carapacea lor, ca racul 
singuratic sau ca melcul. S-ar putea să fie o pornire atavică, 
0 întoarcere a vremurilor străvechi, cînd strămoșul omului: 
nu era încă un animal sociabil şi trăia Singur în birlogul 
lui, sau, poate, pur şi simplu, una din nenumăratele mani- 
festări ale fini omenești. Cine ştie ? Nu sînt naturalist și nu 
mă indeletnicesc cu asemenea probleme; vreau să spun 
numai că făpturi ca Mavra nu constituie nimic excepțional. 
Nici nu e nevoie să cauţi prea departe; uite, chiar în 
oraşul nostru a murit acum două luni un coleg de-al meu, 
un oarecare Belikov, profesor de limba greacă. Trebuie sa 
fi auzit de el. Îl știa toată lumea ca pe un cal breaz, 
fiindcă ieşea întotdeauna, chiar și pe timpul cel mai fru- 
mos, cu galosi, cu umbrelă şi cu palton. Umbrela şi-o ţinea 
într-o învelitoare, ceasul îl avea de asemenea într-o în- 
velitoare cenușie, din piele de căprioară, iar cînd trebuia 
să-şi ascută creionul, vedeai că şi briceagul şi-l scotea tot 
dintr-o învelitoare ; ai fi zis că pînă și faţa, mereu ascunsă 
în gulerul ridicat al paltonului, şi-o ţinea în învelitoare. 
Puma ochelari fumurii, flanelă, îşi băga vata în urechi si, 
rînd se urca într-o birjă, punea să se ridice poclitul. În- 
tr-un cuvînt, în omul acesta se vădea o pornire continuă 
şi nestavilita de a se ascunde sub un înveliş, de a-și fauri 
O carapace, ca să zic așa, care să-l apere de tot ce ar fi 
putut veni din afară. Realitatea îl supăra, îl speria, îi pro- 
voca o stare de necontenită alarmă, și poate că de aceea 
şi proslăvea mereu trecutul şi lucruri care n-au existat mi- 
ciodata, pentru a-și justifica teama și sila față de prezent. 
Pina şi limbile antice, pe care le preda, reprezentau pentru 
el tot niște galosi şi o umbrelă, care îl fereau de viata reală. 

— Ce frumos sună, ce minunată este limba greacă! 
spunea el, si fața i se umplea de încîntare; apoi, ca și 


363 


cum ar fi vrut să dovedească temeinicia vorbelor sale, în- 
chidea pe jumătate ochii, ridica un deget şi rostea: An- 
tropos ! 

Belikov isi dădea toată silinja să-și ascundă pina si 
gîndurile într-o carapace. Pentru el nu glăsuiau limpede 
decît circularele si articolele din ziar care interziceau ceva. 
Cînd o circulară îi oprea de pildă pe elevi să iasă pe stradă 
după ora nouă seara, sau un articol de gazetă susţinea că 
dragostea trupească ar trebui interzisă, totul îi părea lim- 
pede si bine stabilit : :e interzis, $1 basta ! În schimb, în orice 
autorizaţie, În orice învoire i se părea că se ascunde întot- 
deauna ceva suspect, ceva subinteles si greu de admis. Cind 
autoritățile aprobau înfiinţarea in oraș a unui cerc dramatic 
sau a unei sali de lectură, sau deschiderea unei noi ceainarit, 
Belikov clătina din cap și spunea incet : 

— Ei da, firește, e foarte bine, foarte frumos, numai 
să nu iasă din asta vreun bucluc. 

Orice încălcare a rînduielilor, orice abatere sau sus- 
tragere de la ele îl umpleau de mihnire, chiar cînd lucrul 
acesta nu-l privea direct. Dacă vreunul dintre colegii 
nostri intirzia la sfeștanie, dacă se raspindeau zvonuri despre 
vreo ștrengărie oarecare faptuita de elevi sau dacă vren 
pedagoga de la liceul de fete era zărită, seara tîrziu, în to- 
varasia unui ofiţer, Belikov se främiînta si, bineînțeles, spu- 
nea: „Să nu iasă vreun bucluc“. La consiliile profeso- 
rale ne năucea, nu altceva, cu prudenta lui de ipohondru 
şi cu ideile lui închistate de om în carapace, repetind, de 
pilda, ca atit la liceul de băieți cit şi la cel de fete, tineretul 
are purtări urîte, ca face prea mult zgomot în clasă — vai, să 
nu afle cumva şefii, vai, sa nu iasă vreun bucluc — și că 
ar fi bine dacă din clasa a doua l-am elimina pe Petrov, și 
din clasa a patra, pe Egorov. Si ce crezi? Cu oftaturile și cu 
văicărelile lui, cu ochelarii fumurii de pe mutra lui mică 
si galbejitä — ştii, avea un cap mic, ca de dihor — ne exas- 
pera pe toţi. Nu se lăsa pînă nu ne dădeam bătuţi ; scă- 
deam nota la purtare lui Petrov și lui Egorov, îi băgam la 
arest și, în cele din urmă, îi eliminam pe amîndoi. Avea 
un obicei ciudat: să ne facă vizite acasă. Cînd venea la 
vreunul din noi, se așeza pe scaun şi tăcea, ca și cum ne-ar 
fi iscodit. Stătea aşa, aproape fără să scoată o vorbă, un 
ceas, două, apoi pleca. Asta se chema la el „a întreţine 


364 


bunele raporturi cu colegii“. Era vădit că aceste vizite pre- 
lungite fi erau nesuferite şi lui; ni le făcea numai fiindcă 
le socotea o datorie de coleg. Noi, profesorii, ne temeam 
de el. Pînă şi directorul se temea. Lucru ciudat, colegii 
nostri erau cu toţii oameni inteligenţi, respectabili, crescuți 
în tradiţiile lui Turgheniev și ale lui Șcedrin. Totuşi, omul 
acesta, care umbla întotdeauna cu galosi și cu umbrelă, a 
terorizat întreg liceul timp de cincisprezece ani! Da parcă 
numai liceul ? Oraşul întreg! Cucoanele nu mai organizau 
simbata spectacole de amatori pe la casele lor, temindu-se 
să nu afle el; popii se fereau să mănînce în fata lui min- 
căruri de frupt si să joace cărți. Din pricina unor oameni 
de soiul lui Belikov în ultimii zece, cincisprezece ani, oră- 
senii nostri au început să se teamă de orice: să vorbească 
tare, să scrie scrisori, să facă cunoştinţe noi, să citească, 
să ajute pe săraci și să-i înveţe carte... 

Ivan Ivanici îşi drese glasul, voind să spună ceva, dar 
mai întîi își aprinse luleaua, privi la lună, și numai după 
aceea rosti rar, cu pauze între cuvinte : 

— Da... Oamenii inteligenţi, respectabili, îl citesc pe 
Scedrin, pe Turgheniev, pe Buckle și pe alții, şi totuși și-au 
plecat capul, l-au răbdat... Asta e! 

— Belikov locuia în aceeași casă cu mine, continua 
Burkin, la acelaşi etaj, uşă-n ușă; ne vedeam des și ştiam 
ce fel de viață duce. Acasă era aceeași poveste; halat, 
scufă, obloane, zăvoare, o serie întreagă de oprelisti si 
îngrădiri şi aceleași vorbe: vai, să nu iasă vreun bucluc! 
Mincarea de post nu-i sănătoasă, iar să mănînci de frupt 
nu se poate, fiindcă lumea ar putea spune că Belikov nu 
fine posturile, astfel că mînca șalău, gătit cu unt, mâncare 
care nu e de post, dar despre care nici nu s-ar putea sus- 
ține că ar fi de frupt. Nu ținea servitoare, de frică să nu-i 
scoată lumea vorbe, şi tocmise un bucătar pe un oarecare 
Afanasi, un moșneag de vreo şaizeci de ani, betiv si cam 
scrintit, care fusese cîndva ordonanță și învățase, de bine 
de rău, să gătească. Acest Afanasi stătea de obicei lîngă 
ușă, cu braţele încrucișate, ofta adînc si mormăia mereu 
acelaşi lucru : 

— Tare s-au mai înmulțit ăștia în ziua de azi! 

Belikov avea un iatac mic, ca 0 cușcă, si pat cu polog. 
Cind se culca, se învelea pînă peste cap; căldura era 


365 


înăbușitoare, vintul lovea în ușile încuiate, vuia în sobă si 
dinspre bucătărie veneau oftaturi care te băgau în sperieți... 

Stînd așa sub plapumă, pe Belikov îl apuca frica. Se te- 
mea să nu iasă vreun bucluc, să nu-l înjunghie Afanasi. 
să nu se furiseze la el hoţii, şi toată noaptea era chinuit de 
visuri de groază, iar dimineaţa, cînd porneam împreună 
spre liceu, era morocănos, galben la față şi se vedea lim- 
pede că, liceul plin de oameni spre care se îndrepta îi 
umiplea Întreaga fiinţă de groază şi scîrbă, şi că acestui om 
singuratic din fire îi venea greu pînă și să meargă alături 
de mine. 

— La noi în clasă e prea multă larmă, spunea el, ca 
gi cum s-ar fi silit să găsească o justificare apăsătoarei lui 
stări de spirit. E scandalos! 

Și închipuiește-ţi că acest profesor de limba greacă, acest 
om în carapace a fost la un pas de însurătoare! 

Ivan Ivanici aruncă o privire spre şură si spuse: 

— Glumesti ! 

— De loc; oricît de ciudat ţi s-ar părea, era cit pe-aci 
să se însoare. La noi fusese numit un nou profesor de 
istorie si geografie, un oarecare Mihail Savvici Kovalenko, 
un ucrainean. Nu venise singur, ci cu soră-sa, Varenka. 
Era tînăr, înalt, brun, cu niște mîini uriașe, si era de ajuns 
să-i vezi fata că să ghicești că are o voce groasă, de bas. 
Într-adevăr, glasul lui răsuna ca dintr-un butoi: bu-bu-bu... 
Soră-sa nu mai era chiar asa tînără — să tot fi avut treizeci 
de ani, dar era înaltă, zvelta, cu sprincene negre şi obraji 
rumeni ; într-un cuvînt, o bomboană de fată, vioaie, veselă, 
cînta într-una romanțe ucrainene și ridea cu hohote. Pentru 
cel mai mic lucru, se pornea pe un ris răsunător: ha-ha-ha ! 
Mi-aduc aminte că i-am cunoscut mai îndeaproape pe 
fraţii Kovalenko în casa directorului, cu prilejul zilei ono- 
mastice a acestuia. Printre belferii severi, politicoşi şi plini 
de ei, care chiar la sărbătorirea unui coleg veneau numai 
din obligaţie, am văzut deodată nascindu-se parcă din 
spuma mării o noua Afrodita: se plimba cu miinile în sold, 
ridea cu hohote, cinta si dansa... Ne-a cîntat cu mult sen- 
timent Bate vintul, apoi încă o romanta, și încă una, şi 
ne-a vrajit pe toţi, chiar si pe Belikov, care s-a așezat lîngă 
ea și i-a spus cu un zîmbet dulce: 


366 


— Prin gingäsia şi sonoritatea ei plăcută, limba ucrai- 
neană aminteşte de greaca antică. 

Magulita, Varenka i-a povestit cu multă duiosie și pu- 
tere de convingere că are un mic conac în judeţul Gadiaci, 
că la acel conac „locuiește mămica ei, şi că acolo cresc 
niște pere, nişte zămoşi şi nişte lubenite, o frumuseţe! Că 
ce-i la noi harbuz la ei e lubeniçä, iar harbuzul lor e bos- 
tan toată ziua, că ucrainenii fac din pătlăgele vinete și roșii 


un borș așa de gustos, așa de gustos — o prozăvie ! 
Si cum o ascultam, ne-a venit dintr-o data la toți ace- 
lași gînd. 


— Ce-ar fi să-i căsătorim? mi-a șoptit nevasta direc- 
torului. 

Nu știu de ce, ne-am adus cu toţii aminte că Belikov al 
nostru nu era însurat, și, deodată, ni s-a părut ciudat că 
pînă atunci nu luasem în seamă, scăpasem cu totul din 
vedere un amănunt atît de important din viata lui. Am în- 
ceput sa ne întrebăm cum o fi privind el femeia, cum o fi 
rezolvat el aceasta problemă atît de însemnată ? Pînă atunci, 
acest lucru nu ne interesase de loc; poate că nici nu con- 
cepeam măcar că un om care ieșea pe timp oricît de fru- 
mos neapărat cu galoși și dormea sub polog ar putea să 
iubească. 

— El e de mult trecut de patruzeci de ani, iar ea are 
treizeci... își precizase nevasta directorului gîndul. Cred că 
l-ar lua. 

Cite nu se pun la cale la noi în provincie, din plicti- 
seală, cite lucruri inutile, absurde! $i aceasta, fiindcă nu 
se face tocmai ceea ce ar trebui făcut. lată, de pilda, ce 
nevoie am simţit noi deodată să-l însurăm pe acest Belikov, 
pe care nimeni nu şi-l putea închipui însurat? Nevasta di- 
rectorului, nevasta inspectorului şi toate cucoanele liceului 
nostru au prins parcă viaţă, s-au facut chiar mai frumoase, 
ca şi cum ar fi descoperit deodata un ţel în viață. Cînd 
nevasta directorului mergea acum la teatru, o vedeam în 
loja ei pe Varenka, stralucind de fericire, cu un evantai 
cit o coadă de curcan, iar alături de ea pe Belikov, mic, 
sfrijit, ca si cum ar fi fost scos de acasă cu clestele. Cînd 
dădeam o serată, doamnele îmi cereau să-i poftesc neapă- 
rat pe Belikov şi pe Varenka. Pe scurt, mașina se pusese în 
mişcare. Am aflat curînd că Varenka nu avea nimic îm- 


367 


potriva căsătoriei. Traiul în casa fratelui ei nu prea era 
vesel ; toată ziua se certau şi se ocărau. Să-ţi povestesc, 
bunăoară, o scenă : Kovalenko, o matahală de_om, înalt 
zdravăn, cu cămaşă brodată și cu un mot de păr iesindu-i 
de sub șapcă, mergea pe stradă, ţinînd într-o mînă un 
pachet cu cărți şi în cealaltă o bita noduroasă. În spatele 
lui venea Varenka, ducînd și ea niște cărți. 

— Mihailik, tu nici nu le-ai citit! fl dojenea ea cu 
glas tare. Eu ştiu ce spun! Por să jur că n-ai citit nimic 
din toate astea. 

— Şi eu îți spun că am citit! tipa Kovalenko, lovind cu 
bita în trotuar. 

— Of, Doamne Dumnezeule, Mincik ! De ce te superi? 
Discutam doar în principiu. 

— Dar dacă îţi spun că le-am citit! tipa si mai tare 
Kovalenko. 

Acasă la ei, cum intra cineva străin, începea cearta. Se 
vedea că-i era si ei lehamite de asa viaţă, îi era dor de un 
colț al ei; unde mai pui că se gîndea și la vîrstă; nu mai 
avea vreme să aleagă, trebuia să se mărite cu oricine, chiar 
şi cu un profesor de limba greacă. La drept vorbind, celor 
mai multe dintre doamnele noastre le era totuna cu cine 
se măritau, numai nemăritate să nu rămînă. Oricum, Va- 
renka începuse să-i arate lui Belikov al nostru o bunăvoință 
deosebită. 

Dar Belikov ? îi făcea vizite lui Kovalenko, ca şi nouă. 
Venea, se așeza pe scaun şi „âcea. Tacea chitic, iar Va- 
renka îi cînta Bate vintul, îl privea gînditoare, cu ochii ei 
fntunecafi, sau se pornea deodată pe hohote de ris: 
ha-ha-ha ! 

În dragoste, si mai ales în căsnicie sugestia joacă un rol 
de căpetenie. Toţi — si colegii $1 cucoanele — începuseră 
să-l asigure pe Belikov că trebuie să se însoare, că era 
singurul lucru Care-i mai rămăsese de facut în viață ; toți 
îl felicitau şi-i spuneau cu un aer solemn că însurătoarea 
este un pas serios... şi tot soiul de alte banalitäti. Unde 
mai pui că Varenka era frumușică, atrăgătoare, fata de con- 
silier de stat, avea şi un conac, dar mai ales era prima fe- 
meie care se purta cu el prieteneste, cu căldură. Astfel că, 
în cele din urmă, Belikov își pierduse capul și se convinsese 
că trebuie într-adevăr să se însoare. 


368 


— Era momentul potrivit să i se ia galosii si umbrela, 
spuse Ivan Ivanici. 

— Inchipuieste-j1 că lucrul acesta s-a dovedit cu ne- 
putință. Acasă, avea fotografia Varenkäi pe masă ; de cîte 
ori venea la mine îmi vorbea de ea, de viata de familie, de 
faptul că insuratoarea e un pas serios; toată ziua îl găseai 
la Kovalenko, dar felul de viaţă nu și-l schimba întru nimic. 
Dimpotrivă, hotărîrea de a se însura îi dăduse un fel de 
stare bolnăvicioasă... slăbise, se gälbejise şi se ascunsese 
parcă şi mai mult în carapacea lui. 

— Varvara Savviyna imi place, imi spunea el cu un 
zîmbet sfios, strimb, și ştiu ca orice om trebuie neapărat 
să se însoare, dar... totul s-a întîmplat cam prea dintr-a 
dată... Trebuie să mă mai gîndesc. 

— Ce să te mai gîndeşti? îi răspundeam eu. Însoară-te, 
şi gata! 

— Nu, însurătoarea este un pas serios, mai întîi tre- 
buie bine cîntărite îndatoririle viitoare, răspunderea... ca să 
nu iasă pe urmă vreun bucluc... Chestiunea asta mă neli- 
nisteste mult, nu mai dorm noaptea de loc. Și mărturisesc 
că mă cam tem: și ea, și fratele ei au un fel cu totul ne- 
obișnuit de a gîndi; amindoi raţionează în mod foarte 
ciudat. Nu mai vorbesc de firea ei: e atit de aprigă! Te 
pomenesti că după însurătoare dau de vreo belea. 

Si azi asa, mîine așa, își tot întîrzia cererea în căsătorie, 
o amîna, spre marea nemulțumire a nevestei directorului 
şi a tuturor cucoanelor noastre ; nu mai sfîrşea cu cintarirea 
îndatoririlor și răspunderilor viitoare. În schimb, se plimba 
aproape zilnic cu Varenka, socotind, poate, că aşa se cade 
în situaţia lui, apoi venea la mine să vorbească despre viața 
de familie. Cred însă că, pînă la urmă, ar fi cerut-o şi astfel 
s-ar fi înfăptuit una din acele căsătorii stupide şi fără rost, 
cum se fac la noi cu miile din plictiseală, din lipsă de alta 
îndeletnicire, dacă nu s-ar fi iscat ca din senin un kolos- 
saler Skandal. Trebuie să-ți spun ca lui Kovalenko Belikov 
îi fusese antipatic încă din prima zi și nu putea să-l sufere. 

— Nu înțeleg, ne spunea el, dînd din umeri, nu in- 
ţeleg cum îl puteţi înghiți pe delatorul asta, cu mutra lus 
scîrboasă ! Și apoi, cum puteţi trăi aici, domnilor? Atmo- 
sfera e înăbușitoare, otrăvită. Vă credeţi pedagogi, profesori ? 


24 — Schițe si nuvele — c. 1900 369 


Nu sinteti decît niște birocrati ; liceul vostru nu e un tem- 
plu al ştiinţei, ci o direcțiune a bunei-cuviinte ; miroase a 
acru, ca la un comisariat de poliție. Nu, fraților, nu mai 
zăbovesc decît puțină vreme printre voi; plec, mă duc 
acasă, să prind raci şi să-i învăţ carte pe puii de ucraineni. 
Da, plec, iar pe voi vă priveşte, n-aveţi decît să ramineti 
aici cu luda al vostru pînă ce-o cräpa ! 

Alteori îl apuca risul și ridea cu hohote, pînă la la- 
crimi, cu glasul lui cînd gros ca de bas, cînd subțire și 
ascuțit. După ce se mai potolea, mă întreba, făcînd un gest 
de nedumerire cu braţele : 

— De ce tot vine pe capul meu? Ce vrea? Sta, tace şi 
se uită. 

Îl poreclise pe Belikov, „păianjenul la pinda“. Binein- 
geles ca noi ne feream să-i vorbim despre intenția surorii 
sale de a se mărita cu „păianjenul la pîndă“. Cînd într-o 
zi nevasta directorului i-a dat a înțelege că ar fi bine ca 
Varenka să-şi facă un rost în viata, alături de un om atît 
de serios, atît de unanim stimat ca Belikov, Kovalenko s-a 
încruntat si a mirtit : 

— Nu-i treaba mea. N-are decât să se mărite cu cine o 
vrea, fie si o năpîrcă ; eu nu mă amestec în treburile altora. 

Ascultă mai departe! Un poznas a facut o caricatură: 
Belikov, cu galogi, pantaloni suflecați și umbrelă deschisă, 
la brat cu Varenka, iar jos era scris: ,Antroposul amorezat“. 
Expresia era prinsă uimitor de bine. Se vede că artistul lu- 
crase multe nopţi la rînd, deoarece toți profesorii liceului 
de băieți, ai liceului de fete și ai seminarului, precum și 
funcţionarii au primit cîte un exemplar. Belikov de aseme- 
nea. Caricatura i-a făcut o impresie zdrobitoare. 

Duminica următoare era tocmai întîi mai, şi noi toţi, 
profesori şi elevi, hotirisem să ne adunăm la liceu pentru 
a merge împreună la iarbă verde, afară din oraş. Am ieșit 
din casă o data cu Belikov; era galben la faţă si mai în- 
tunecat ca oricind. 

— Ce oameni răi, plini de ură, sînt pe lumea asta! mi-a 
spus el, şi buzele au început să-i tremure. 

Mi s-a făcut milă de el. Cum mergeam așa pe stradă, 
ce crezi ? Ne-a ajuns din urmă, pe bicicletă, Kovalenko, 
urmat de Varenka, si ea tot pe bicicletă, roșie la faţă, obo- 
sită, dar veselă, bucuroasă. 


370 


— Noi o luăm înainte! ne-a strigat ea. Vremea e atit 
de frumoasă, atit de frumoasă — o grozavie ! 

Si pe aci le-a fost drumul la amindoi. Din galben ce 
era, Belikov al meu s-a făcut alb şi a rămas locului ca 
trasnit. 

— Dă-mi voie, te rog, ce înseamnă asta? m-a întrebat 
el, privindu-mă stăruitor. Sau poate mă înşală vederea ? 
Se cade oare ca profesorii de liceu și femeile să se plimbe 
cu bicicleta ? 

— Și de ce nu? Doar nu-i ceva necuviincios, i-am 
răspuns eu. N-au decît să se plimbe. 

— Ce tot vorbeşti! a strigat el, uimit de seninătatea 
mea. Se poate una ca asta ? 2! 

Era atit de indignat, încît nici n-a mai vrut să meargă cu 
noi şi s-a Întors acasă. 

A doua zi îşi freca într-una mîinile, nervos ; tresărea 
mereu şi se cunoştea după faţă că nu-i în apele lui. A ple- 
cat chiar de la lecţii, ceea ce i se intimpla pentru intiia 
data in viata. Nici de mîncat n-a mîncat. Spre seară s-a 
îmbrăcat cit mai gros, cu toate că era cald ca vara, şi s-a 
dus la Kovalenko. Varenka nu era acasă; nu l-a găsit decit 
pe fratele ei. 

— Ja loc, te rog, i-a spus Kovalenko rece, încruntîn- 
du-se ; avea ochii cîrpiți de somn — dormise după amiază 
si nu era în apele lui. 

Belikov a stat vreo zece minute fără să scoată o vorbă, 
apoi a începu: 

— Am venit la dumneata să-mi ușurez sufletul. Ceva 
mă apasă greu, foarte greu. Un măscărici m-a desenat cu o 
înfăţişare ridicolă, pe mine și pe o altă persoană, care ne 
este apropiată amândurora. Socotesc de datoria mea să te 
asigur că n-am nici O vină în această întîmplare... N-am 
oferit nici un prilej pentru o asemenea batjocură, dimpo- 
trivă, m-am purtat întotdeauna cît se poate de corect. 

Kovalenko şedea morocănos si tăcea. Belikov a așteptat 
cîteva clipe un răspuns, apoi a continuat încet, cu glas trist. 

— $i încă ceva voiam să-ţi mai spun. Sint de mult în 
învățămînt, iar dumneata abia iti începi apostolatul, asa că, 
în calitate de coleg mai bătrin, socotesc de datoria mea să 
te feresc de anumite greșeli. Dumneata te plimbi cu bici- 


37% 


cleta, și această îndeletnicire este cu totul nepotrivită pentru 
un educator al tineretului. 

— Şi de ce? l-a întrebat Kovalenko cu glasul său de bas. 

— Mai e nevoie să lămuresc acest lucru, Mihail Savvici ? 
Nu se înțelege de la sine? Ce să mai facă elevii, dacă pro- 
fesorii se plimbă cu bicicleta? Nu le mai rămîne decit să 
umble cu capul în jos şi cu picioarele în sus! Şi apoi, dacă 
lucrul acesta nu este autorizat prin circulară, înseamnă că 
este oprit. leri m-am îngrozit ! Cînd am văzut-o pe surioara 
dumitale, mi s-a făcut negru înaintea ochilor. O femeie sau 
O fata pe bicicleta ! E ceva îngrozitor ! 

— Şi, la urma urmei, dumneata ce doreşti ? 

— Nu doresc decît un singur lucru, să te previn, Mihail 
Savvici. Eşti tînăr, ai înaintea dumitale tot viitorul ; trebuie 
să te porți foarte, foarte prudent, iar dumneata nu fii so- 
coteală de nimic, de nimic! Porţi cămăși brodate, te plimbi 
mereu pe stradă cu mai ştiu eu ce cărți, şi acum văd că 
umbli şi pe bicicletă. Vrei să afle directorul că dumneata 
şi cu sora dumitale vă plimbaţi cu bicicleta, si să ajungă 
la cunoștința epitropului ?... La ce bun ? 

— Faptul că eu și cu sora mea ne plimbăm cu bicicleta 
nu privește pe nimeni! i-a răspuns Kovalenko, facfndu-se 
stacojiu. lar dacă îndrăzneşte cineva să se amestece în tre- 
burile mele casnice sau de familie, îl trimit la toți dracii. 

Belikov a pălit şi s-a ridicat. 

— Dacä-mi vorbeşti pe un asemenea ton, nu pot sa 
continui, a spus el. În prezența mea, te rog să nu-ţi în- 
gădui să te exprimi astfel despre superiori. Trebuie să ai 
respect faţă de autorităţi. 

— Am spus eu ceva rău despre autorități? l-a întrebat 
Kovalenko, privindu-l cu ură. Si, la urma urmelor, te pof- 
tesc să mă lași in pace! Sint-un om cinstit si nu vreau să 
stau de vorbă cu dumneata. Nu-mi plac delatorii. 

Cuprins de un tremur nervos, Belikov a început să se 
îmbrace în grabă. I se citea pe față groaza. Pentru prima 
data în viaţa lui îi era dat să audă asemenea grosolanii. 

— Poţi să spui ce vrei, a bolborosit el, ieșind din vestibul 
și oprindu-se în capul scării. Trebuie, însă, să te previn: 
s-ar putea să ne fi auzit cineva; de aceea mă văd nevoit 
să raportez domnului director discuția noastră... în linii ge- 


372 


nerale, pentru ca această discuție să nu fie rastalmacita și 
să nu iasă vreun bucluc. Sînt dator s-o fac. 

— Să raportezi ? Du-te și raportează sănătos ! 

Kovalenko l-a apucat de guler, i-a făcut vînt, și Belikov 
s-a rostogolit pe scară, bocănind infundat cu galoşi. Cu 
toate că scara era înaltă şi repede, a ajuns cu bine jos, unde 
s-a ridicat în picioare, pipăindu-şi nasul, ca să vada dacă 
nu i se spărseseră ochelarii. Dar tocmai în clipa în care se 
ducea de-a berbeleacul, Varenka intra în casă, însoțită de 
două doamne ; tustrele s-au oprit la intrare, contemplindu-t 
căderea, ceea ce pentru Belikov a fost mai îngrozitor ca 
orice. Ar fi preferat să-și rupă gitul şi amîndouă picioarele 
decît să ajungă de risul lumii; acum, pățania lui avea sa 
fie aflată de tot oraşul, avea să ajungă pînă la urechile di- 
rectorului și ale epitropului — vai, de n-ar ieși vreun bu- 
cluc ! Îl aştepta desigur o nouă caricatură şi toate aveau să 
se termine cu ordinul de a-și da demisia... 

Cînd s-a ridicat în picioare, Varenka l-a recunoscut 5 
văzîndu-i mutra caraghioasă, paltonul mototolit, galosii, și 
neintelegind ce se petrecuse, crezînd pesemne că Belikov 
se impiedicase şi căzuse din intimplare, n-a putut să se 
stăpînească și s-a pornit pe un ris cu hohote, care a răsunat 
prin toată casa : 

— Ha-ha-ha! 

Cu acest „ha-ha-ha“, răsunător, prelung, s-au sfîrșit 
toate ; şi cererea în căsătorie, și existenţa paminteasca a lui 
Belikov. N-a mai ascultat ce-i spunea Varenka și nici n-a 
mai văzut nimic. Întors acasă, primul lucru pe care l-a făcut 
a fost să ia de pe masă fotografia ei, apoi s-a culcat și nu 
s-a mai dat jos din pat. 

Peste trei zile m-am pomenit cu Afanasi, care venea să 
mă întrebe dacă n-ar fi bine să se ducă după doctor, de- 
oarece cu stapinul său nu e lucru curat. Am intrat la Be- 
likov. Statea lungit sub polog, acoperit cu plapuma și tacea ; 
la toate întrebările mele n-a răspuns decît prin da sau nu, 
şi atît. În jurul lui, Afanasi umbla de colo-colo, întunecat, 
încruntat și oftind adînc; mirosea a votcă ca într-o 
cîrciumă. 

Peste o lună, Belikov a murit. L-am dus la groapă cu 
toții, adică amindouä liceele si seminarul. Asa cum stătea 


373 


întins în coşciug avea o expresie blindă. plăcută, veselă 
chiar, ca şi cum s-ar fi bucurat că nimerise în sfîrşit într-o 
carapace din care nu avea să mai iasă niciodată. Da, îşi 
atinsese idealul ! Şi parcă în cinstea lui, tot timpul înmor- 
mîntării vremea a fost posomorită, ploioasă. şi noi toți eram 
cu galosi şi umbrele. Varenka a asistat şi ea la inmormin- 
tare, şi la coborîrea sicriului în groapă a izbucnit în plins. 
Am constatat că ucrainencele nu ştiu decit să plingä sau 
să rîdă ; ele nu cunosc o stare sufletească intermediară. 

Mărturisesc că e o adevărată plăcere să înmormiîntezi 
oameni ca Belikov. Întorcîndu-ne de la cimitir, eram toţi, 
chipurile, amărâți, pleogtiti; nici unul nu îndrăznea să-şi 
manifeste simtämintul ascuns de plăcere, simțămint asemă- 
nător celui pe care-l încercam pe timpuri, în copilărie, cînd 
cei mari plecau de acasă, iar noi puteam alerga în voie, 
un ceas sau două, prin grădină, imbätindu-ne de o deplină 
libertate. Ah, libertatea, libertatea ! Chiar numai o aluzie, 
o licărire de nădejde de a dobindi vreodată dă aripi su- 
fletului, nu-i asa ? 

Ne-am întors de la cimitir bine dispuși. Dar nici n-a 
trecut bine o săptămînă şi viata a început să curgă iarăși 
ca mai înainte, la fel de aspră, obositoare, fără rost, ne- 
interzisă prin vreo circulară, dar nici autorizată pe deplin ; 
nu se simţea nici o îmbunătățire. Și într-adevăr, pe Belikov 
îl inmormintasem, dar cîţi oameni ca el, în carapace, nu 
rămăseseră şi citi nu vor mai fi? 

— Da, asta-i! spuse Ivan Ivanici, aprinzîndu-şi luleaua. 

— Cîţi nu vor mai fi ? repetă Burkin. 

Profesorul de liceu ieși din șură. Era un om scund, gras, 
cu desavirsire chel, cu o barbă neagră, lungă, care mai-mai 
să-i ajungă pînă la briu; o dară cu el iesirä și doi cini. 

— Ce lună minunată ! spuse el, privind spre cer. 

Se făcuse miezul nopţii. Spre dreapta se vedea tot satul; 
ulița lungă se întindea departe, pe vreo cinci verste. Totul 
era cufundat într-un somn liniștit, adînc; nici o mișcare, 
nici un sunet — cu greu îți venea să crezi că în natură 
poate fi atita linişte. Cînd priveşti pe o noapte cu lună o 
uliga largă de sat, cu casele, cu stogurile, cu salciile ei ador- 
mite, pieptul ţi se umple de atîta tihnă! Ascunzindu-se în 
umbrele nopţii, de trudă, de griji si de mîhniri, sufletul 
e gingas, năpădit de tristeţi, minunat. Ti se pare că și ste- 


374 


lele îl privesc cu dragoste si induiosare, că nimic rău nu 
mai dăinuie pe pămînt $i că peste tot domnește fericirea... 
În stînga, chiar de la marginea satului, începea cîmpul ; îl 
vedeai aşternîndu- -se departe, pină în zare, şi pe tot întinsul 
lui, scăldat în lumina luni, domnea aceeași nemiscare, 
aceeași tăcere. 

— Da, asta-i! spuse iarăşi Ivan Ivanici. Dar faptul că 
traim la oraş, înghesuiți într-o atmosfera înăbuşitoare, ca 
scriem hirtii de prisos si jucăm wint, nu este oare și asta 
un fel de carapace? Şi faptul că ne petrecem toată viata 
în mijlocul unor trindavi, unor pisălogi, unor femei toante 
și lenese, că spunem şi ascultăm fel de fel de fleacuri nu 
este oare tot un fel de carapace? Dacă vrei, am să-ţi po- 
vestesc şi eu o întîmplare foarte instructivă. 

— Nu, s-a făcut tirziu ; trebuie să ne culcăm, spuse 
Burkin. S-o lăşăm pe miine. 

Intrară în gura şi se întinseră în fin. Abia se cuibăriseră 
si atipisera, cînd deodată auziră pași usori : : tup, tup... Ci- 
neva umbla in apropierea surii; făcea citiva pași, după o 
clipă se oprea, apoi se auzea din nou: tup, tup... Clini în- 
cepură să miriie. 

— E Mavra, spuse Burkin. 

Pașii încetară. 

— Să-i vezi şi să-i auzi pe toţi cum mint, isi continuă 
Ivan Ivanici gîndul cu glas tare, intorcindu-se pe partea cea- 
lalta, şi cum, după, aceea, tot pe tine te socotesc tim mie că le 
rabzi minciuna ; să induri jigniri, înjosiri, să nu îndrăzneşti 
să declari pe faţă că eşti de partea oamenilor cinstiţi, liberi, 
să minți și tu cu zimbetul pe buze, şi toate astea pentru o 
bucară de piine, pentru un coltisor cald, pentru un neno- 
rocit de grad care nu face doi bani — nu, aşa nu se mai 
poate trai ! 

— Ei, asta-i alta poveste, Ivan Ivanici! spuse profesorul. 
Hai să dormim ! 

Peste zece minute Burkin dormea dus. Ivan Ivanici se tot 
rasucea, oftind, cînd pe o parte, cînd pe cealaltă. După o 
vreme se sculă, ieși din nou afară și, asezindu-se pe prag, își 
aprinse luleaua. 


1898 


Agrisul 


INCA din faptul zilei cerul se acoperise de nori vineti ; 
era liniște si arsita nu prea dogoritoare ; o vreme uritä, ca 
în atîtea zile posomorite, cînd deasupra stepei s-au strins de 
mult norii, aştepţi ploaia, dar ploaia nu vine. Medicul vete- 
rinar Ivan Ivanici si profesorul de liceu Burkin obosiseră 
umblind pe stepa ce li se părea fără capăt. Departe, în faţa 
ochilor, se zăreau morile de vînt ale satului Mironositkoe, 
spre dreapta se ridica un șir de dealuri mici, pierdute în 
spatele satului ; ştiau amindoi că acolo curge riul şi sînt 
lunci cu sălcii verzi, este şi un conac, iar dacă priveşti de 
pe muchea dealului, vezi un cîmp tot pe atit de întins, cu 
stilpi de telegraf mărginind calea ferată ; trenul, cînd trece, 
seamănă de departe cu o omida: în zilele senine zäresti de 
acolo chiar și orașul. Acum, în liniștea din jurul lor, cînd 
Întreaga natură părea supusă și ingindurata, Ivan Ivanici 
și Burkin îşi simțeau sufletele pline de dragoste pentru 


376 


această stepă, şi amindoi se gindeau cît de nemărginit de 
mare și de minunată este sara lor. 

— Data trecută cind ne-am întilnit în magazia lui 
Prokofi, starostele, vorbi Burkin, ai început să spui o po- 
veste. 

— Da, am vrut să povestesc ceva despre fratele meu. 

Ivan Ivanici oftä din adîncul pieptului şi-şi aprinse lu- 
leaua, ca să înceapă a povesti, dar deodată se porni ploaia. 
După cinci minute turna ca din găleată si era greu să-ţi dai 
seama cînd va înceta ropotul. Ivan Ivanici şi Burkin se 
opriră nehotariti ; ; câinii, muraţi de ploaie, îi priveau rugător, 
stind cu coada între picioare. 

— Irebuie să ne adäpôstim undeva, hotărî Burkin. Hai 
să mergem la Aleohin. E aproape de aici. 

— Să mergem. 

Cotiră din șosea şi o luară prin mirişte, cînd drept 
înainte, cînd oblicînd spre dreapta, pînă dădură de un dru- 
meag. În curînd se ivi un sir de plopi mărginind o grădină, 
apoi acoperișurile roşii ale hambarelor ; sclpiră apele rîului 
şi se deschise ochilor priveliştea unei proprietăţi întinse, 
avînd pe ea $i o moară cu scăldătoare alături. Era moşia 
Sofino, unde-și făcea veacul Aleohin. 

Moara duduia, acoperind răpăitul ploii ; podina ei tre- 
mura ușor. Lîngă căruţe, caii uzi își aplecau capetele și 
oamenii umblau acoperiți cu saci. Era umezeală, noroi și 
atit de urît totul, încît și apa din zăgaz părea rece şi ne- 
prietenoasă. Ivan Ivanici si Burkin se simțeau murdari, hai- 
nele ude le încurcau mișcările, picioarele le erau grele din 
pricina noroiului cleios; trecura podequl în tăcere și, tot 
tăcînd începură să urce spre ha barele boierești ; ai fi zis 
că sînt supăraţi unul pe altul. 

Într-un hambar vuia o treierătoare; prin usa deschisă 
năvălea afară pleava. În prag stătea Aleohin, un bărbat de 
vreo patruzeci de ani, înalt, gras, cu părul lung, parind mai 
mult un profesor sau un pictor decit moșier. Avea o că- 
masa de pinzä albă, nespălată de mult, strânsă la briu cu 
un capăt de sfoară, şi drept pantaloni purta o pereche de 
izmene ; pe cizme i se lapisera stolovane de noroi cu paie. 
Nasul și obrajii i se înnegriseră de praf. Recunoscînd pe 
Ivan Ivanici si pe Burkin, se văzu bine că venirea lor îi 
făcea plăcere. 


377 


— Poftiţi în casă, domnilor, îi întîmpină el zimbind, 
vin si eu numaidecit. 

Casa era mare, cu etaj. Aleohin isi oprise jos, la parter, 
două camere boltite, cu ferestrele mici — le locuiseră mai 
înainte vătafii ; erau mobilate simplu și” mirosea a piine de 
secară, a votcă ieftină şi hamuri. Sus, in camerele de pri- 
mire, el se urca rar, numai cînd veneau musafiri; Ivan 
Ivanici ŞI Burkin fură intimpinayi în casă de o slujnica 
tînără şi atît de frumoasă, că amindoi, deodată, se oprirä, 
intorcindu-si ochii unul spre celălalt. 

— Nici nu vă puteţi închipui cit de fericit sînt că vă văd, 
spunea Aleohin, venind în urma lor. Nici nu mă aşteptam! 
Pelagheia, se adresă el servitoarel, da, te Og, oaspeților haine 
de schimb si scoate-mi şi mie, că o să mă schimb ŞI eu. 
Numai ca ar trebui mai întîi să mă spal, mi se pare că nu 
m-am mai spălat de astă-primăvară. Nu vreţi si dumnea- 
voastră să mergeţi o dată cu mine sa ne îmbăiem? Pina ne 
întoarcem, o sa ne pregătească Pelagheia tot ce trebuie. 

Frumoasa Pelagheia, o femeie subtiricä, delicată, le 
aduse săpun și cearceafuri. Aleohin şi oaspeţii plecară la baie. 

— Da, de mult nu m-am mai spălat, spunea el, dez- 
brăcîndu-se. Cabina, după cum vedeţi, e bună, tatăl mev 
a clădit-o, dar nu ştiu cum, nu prea am vreme să mă scald. 

Asezat pe trepte, îşi săpunea părul lung si apa din jur 
se făcea treptat castanie. 

— Da, se cunoaşte... spuse Ivan Ivanici, privind semni- 
ficativ spre el. 

— De mult nu m-am mai spălat... repetă stingherit 
Aleohin, şi se săpuni încă o dată, iar apa de pe lingă el 
se făcu de astă dată albastră, ca cerneala. 

Ivan Ivanici ieși afară, se arunca în rîu şi începu sa 
inoate sub ploaie, dînd tare din miini; din jurul lui por- 
neau valuri, iar pe valuri se legănau nuferi albi. Inota pina 
la jumătatea apei îngrădite de stăvilar, se scufundă și peste 
un minut se ivi în alt loc și începu să înoate din nou, scu- 
fundindu-se iarăși şi încercînd să dea de fund. „Ah, doamne, 
ingina el mereu, în extaz, ah, doamne !“... Inota așa pînă 
la moară, vorbi ceva acolo cu țăranii şi porni înapoi. La 
jumătatea apei îngrădite se intoarse cu fata în sus, lăsin- 
du-se biciuit de ploaie. Burkin şi Aleohin se îmbrăcaseră 


378 


şi se pregăteau să plece, iar el nu mai isprăvea inotind si 
scufundindu-se. 

— Ah, doamne!... repeta în nestire. Ah, doamne, mi- 
luieşte-mă ! 

— Hai, ajunge ! strigă spre el Burkin. 

Se intoarsera în casă. $i abia după ce li s-a aprins 
lampa în salonul cel mare de la etaj, după ce Burkin și 
Ivan Ivanici, în halate de mătase şi papuci calzi, s-au cuibă- 
rit în fotolii, iar Aleohin, spălat şi pieptănat, umbla în haine 
noi prin salon, fericit de senzaţia ce i-o da căldura, cură- 
tenia, îmbrăcămintea uscată şi încălțămintea ușoară, și după 
ce frumoasa Pelagheia, pasind fără zgomot pe covor şi zim- 
bind liniştit, ie-a servit ceaiul şi ulceaţa, numai atunci 
Ivan Ivanici începu să povestească; părea că-l ascultă nu 
numai Burkin şi Aleohin, dar si doamnele batrine, si cele 
tinere, și militarii care priveau liniștit si sever din ramele 
aurite. 

— Noi sîntem doi fraţi, începu el, eu, Ivan Ivanici, şi altul 
mai tînăr cu vreo doi ani, Nikolai Ivanici. Eu am învăţat 
mai multă carte si am devenit doctor veterinar, iar Nikolai 
şi-a luat încă de la virsta de șaptesprezece ani un serviciu 
la stat. Tatăl nostru, Cimsa-Himalaiski, era copil de trupă; 
cu timpul, a căpătat grad de ofiţer si ne-a lăsat moștenire 
titlul de nobleţe si o mosioara. După moartea lui, mosioara 
ne-a fost luata pentru datoni, dar, oricum, toată copilăria 
ne-am trăit-o la țară, în libertate. Ca şi copiii de țărani, ne 
petreceam toată ziua, uneori şi noaptea, pe cîmp sau în 
pădure ; păzeam caii, scoteam coaja de la trunchiurile tei- 
lor, prindeam „peşti, ne găseam şi alte îndeletniciri asemă- 
nătoare... ei, şi cred că ştiţi că acela care barem o dară î în 
viaţă a Se un ghigort, sau a privit sturzii 7burînd în 
stoluri line deasupra satului în aerul rece şi limpede de 
toamnă, acela nu mai poate trăi cu plăcere la oraş, pina 
la moarte îl vor atrage zările întinse ale satului. Fratele 
meu se plictisea la serviciu. Treceau anii si el intepenise pe 
același scaun, scriind aceleaşi hirtii ; nu se gîndea decît cum 
s-ar putea întoarce din nou la ţară. Nostalgia i s-a crista- 
lizat treptat într-o dorinţă, în visul de a-şi cumpăra un 
conac undeva, pe malul vreunui rîu sau iaz. 

Era un om blind, bun, iubit de toţi, dar nu i-am înţeles 
niciodată dorința de a se închide pentru toată viața într-un 


379 


conac. E o vorbă veche că omului nu-i trebuie la urma 
urmei decît trei cori de pămînt. Dar cei trei coi ajung unui 
cadavru, nu unui om. Pe mulţi îi auzi acum preamărind 
pe acei intelectuali care se simt atrași de farina şi tind să 
vieţuiască la conace. Dar conacele nu sînt nici ele altceva 
decît aceiaşi trei coti de pămînt. Să pleci din oraş, să aban- 
donezi lupta şi freamătul vieţii, să pleci să te ascunzi 
într-un conac — asta nu mai e trai, este expresia egoismului, 
a lenei, e un fel de călugărie fără eroism. Omului nu-i tre- 
buie trei cofi de pămînt, nu-i trebuie conace, ci tot globul 
pamintesc, natura toată, pentru a-și putea manifesta nestin- 
gherit toate însușirile si particularitatile spiritului său liber. 

Stind si scriind la birou, fratele meu Nikolai visa cum 
va mînca acasă la el ciorba gatita cu varză sădită de el, a 
cărei mireasmă plăcută va umple întreaga curte, cum va prînzi 
la iarbă verde, va dormi fn soare, va sta ore întregi pe 
banca din poartă, privind cîmpiile și pădurea. Cărţile de 
agricultură și obișnuitele sfaturi de prin calendare consti- 
tuiau o adevărată bucurie pentru el, erau hrana lui sufle- 
tească preferată ; îşi cumpăra și ziare, dar căuta în ele 
numai anunţurile care vesteau că se vind atîtea şi atîtea 
deseatine de pămînt arabil, cu pășune, conac, rîu, livadă, 
moară și iaz. Citind, i se conturau fn minte potecile din 
livadă, florile, fructele, graurii din colivie, caracuda din iaz, 
tot lucruri de felul acesta. Tablourile și le imagina de fie- 
care dată altfel, potrivit cu cuprinsul anunţurilor ce-i că- 
deau sub ochi, dar, nu știu de ce, în nici unul din ele nu 
lipsea agrisul. Cu timpul nu-și mai putu imagina un conac, 
un coltisor poetic, fără tufe de agris. 

„Viaţa la ţară are plăcerile ei, spunea adesea fratele 
meu. Stai pe terasă, bei ceai, pe iaz înoată ratustele tale, 
tufele de agris cresc alături... si totul in jur miroase atît de 
frumos !“ 

Schița planul moşiei viitoare, si de fiecare data nota 
pe plan aceleaşi puncte: a) casa boierească, b) dependin- 
tele pentru argaţi, c) grădina de zarzavat, d) agrişul. Trăia 
cu zgîrcenie ; niciodată nu mînca și nu bea îndestul, purta 
haine ca vai de lume, drept ca un cerșetor, și aşa stringea 
ban peste ban și-i depunea la bancă. Mă durea sufletul 
privindu-l şi totodată îi dădeam ceva și-i trimiteam de săr- 
batori, dar el punea şi banii ăștia deoparte. Unor oameni 


380 


cînd le intră o idee în cap, s-a isprăvit, nu le-o mai poți 
scoate. 

Cu vremea a fost mutat intr-un alt județ. Trecuse de 
patruzeci de ani, dar tot aşa citea anunţurile in ziare și 
făcea economii. Am aflat apoi că s-a însurat. Tot în scopul 
de a-şi cumpăra un conac cu agiiş, luase o văduvă batrina 
şi urita, fără s-o iubească, numai pentru că avea ceva bani. 
Însurat, ducea un trai tot atât de cărpănos, Își tinea nevasta 
mai mult flămîndă, iar banii de zestre i-a depus tot la 
bancă, pe numele lui. Văduva fusese căsătorită cu un diri- 
ginte de poştă si era obișnuită cu mincäruri bune, cu plä- 
cinte şi vişinată, dar la al doilea bărbat nici piine neagră 
nu mînca pe saturate; de inimă rea a început să slăbească 
şi peste vreo trei ani şi-a dat duhul. Bineînţeles că fratelui 
meu nu i-a dat prin gînd niciodată că el este vinovat de 
moartea soţiei. Banii sucesc mintea oamenilor, întocmai ca 
votca. În oraşul nostru a murit mai demult un negustor 
bogat, care înainte de moarte a cerut să i se aducă o far- 
furie cu miere şi și-a mîncat una cite una toate bancnotele, 
ba şi biletele de loterie, unse cu miere, ca să nu aibă ni- 
meni parte de ele. Odată, controlam într-o gară cirezile 
de vite, cînd un misit a nimerit sub locomotivă şi roțile 
i-au tăiat un picior. L-au dus mai mulți spre clădirea gării, 
sîngele fi curgea gârlă din coapsă — era ceva groaznic — 
iar el ne ruga plingind să-i gasim piciorul tăiat si ne des- 
tăinui că în cizma de pe piciorul acela ascunsese douăzeci 
de ruble şi-i era teamă să nu se piardă cumva. 

— Dar asta-i altă poveste, îl întrerupse Burkin. 

— În urma morţii soției, continuă Ivan Ivanfci, după ce 
stătu puţin pe gînduri, fratele meu a început să caute cu 
tot dinadinsul o moşie de vinzare. Bineînţeles ca poţi să 
cauţi si să alegi cinci ani în sir, şi în cele din urmă să te 
fngeli şi să-ți cumperi cu totul altceva decit ţi-ai propus. 
Prin mijlocirea unui misit şi prin transcrierea unei datorii, 
fratele meu şi-a cumpărat douăzeci de deseatine cu casă 
bo‘sreasca, dependințe pentru argaţi si parc, dar fără li- 
vada, fara agrise si făra iazul cu räquste ; era acolo un rîu, 
dar apa din el avea culoarea cafelei, din pricină că într-o 
lat:rà a moșiei se afla o fabrică de cărămizi, iar în cea- 
lalta latură se ridicase o uzină de prelucrare a oaselor. Dar 
lui Nikolai Ivantai al meu nu i-a päsat ; a comandat doua- 


381 


zeci de tufișuri de agriş, le-a plantat şi a început să tra- 
iască viața de moșier. 

Anul trecut m-am abătut pe la el, să-l văd. „la să mă 
duc, m-am gîndit, să aflu şi eu cum şi ce fel e pe-acolo“. 
În scrisorile sale, fratele meu își numea moșia „Conacul 
Crumbarokl“, zis și „Pămintul lui Himalaiski“. M-am dus, 
așadar, într-o după-amiază să văd „Pămîntul lui Himalaiski“. 
Era cald. Peste tot se intretaiau şanţuri, Barduri, ziduri, 
şiruri de brazi, de nici nu mai stiai cum să intri în curte, 
unde să-ţi laşi caii. 'M-am îndreptat spre casă şi în cale mi-a 
ieşit un cline roşcat, gras, semănînd cu un porc. Ar fi vrut 
parcă să latre, dar îi era lene. Dintr-o cuhnie s-a ivit bucătă- 
reasa desculfa, grasă, semanind si ea cu un porc; mi-a spus 
că boierul se odihneşte după-masă. Am intrat Re Fratele 
meu stătea culcat în pat, cu o plapumă pe genunchi. Îmbă- 
trinise, se ingrasase, se ingreuiase ; obrajii, nasul şi buzele 
fi ieșeau mult în afară — te asteptai să-l auzi dintr-o clipă 
într-alta grohăind acolo sub plapumă. 

Ne-am fmbrarisat si am plins un pic, de bucurie şi de 
tristețe că am fost odată tineri, iar acum am incaruntit 
amindoi și că ne călătorim pesemne spre cele veşnice. S-a 
sculat, s-a îmbrăcat $i m-a luat să-mi arate moşia. 

— Ei, cum te simţi la ţară ? l-am întrebat. 

— Slava domnului, trăiesc bine ! 

Nu mai era funcţionarul sărăntoc şi sfios de odinioara, 
ci un adevărat moșier, un boier. Se obisnuise, ba chiar prin- 
sese gustul noii vieți; mînca mult, se ducea sa se spele 
în feredeu ; se fngrasa, avea procese cu cele două fabrici și 
se supăra rău cînd țăranii nu-i spuneau „Înălțimea-voas- 
tra.“ Si de sufletul lui avea grijă, aşa cum se cuvine unui 
boier, iar faptele bune nu le făcea simplu și firesc, ci tot 
boiereste, cu ifose. Ce fapte bune? Îngrijea pe ţăranii bol- 
navi, dîndu-le neschimbat pentru toate bolile bicarbonat șe 
unt de ricină, iar de ziua lui onomastică, după tedeumul 
oficiat la biserică, punea oamenilor o jumătate de vadră de 
votcă, fiindca așa credea el că trebuie. Of, blestemata asta 
de votcă! Azi, mosierul grasan îi tiraste pe țărani la jude- 
cata, cerînd sa fie amendaţi, iar miine, faindcă-i sărbătoare, 
le da jumatete de vadră de votcă, si țăranii beau, strigă 
„trăiască ! , ŞI, beti crifa, i se închină pind la pămînt, Traiul 
dus în îmbuibare și urfindăvie dezvoltă în om ingimfarea 


382 


cea mai nerușinată. Nikolai Ivanici care altădată, la slujbă, 
se temea să aibă chiar în sinea lui păreri personale, nu 
vorbea acum decît în maxime şi cugetări, dindu-si acre, 
de parcă ar fi fost ministru : „Învățămiîntul este necesar, dar 
pentru popor e prematur ; pedepsele corporale sînt în genere 
dăunătoare, dar în unele cazuri folosesc, ba chiar sînt de 
neînlocuit...“ 

— li cunosc bine pe ţărani şi ştiu să mă port cu ei, imi 
spunea el. Ţăranii ma iubesc. Numai un semn să le fac și 
s-ar da peste cap pentru mine! 

Si toate prostiile astea, luaţi seama, le rostea cu un 
zîmbet de om bun şi deştept. A repetat de vreo duäzeci 
de on: „Noi, nobilii; eu, ca nobil“. Nu-si mai amintea, 
se vade, că bunicul nostru a fost simplu ţăran, iar tata, 
copil de trupă. Chiar și numele nostru, care în fond arc o 
rezonanță cam caraghioasă, îi părea acum cît se poate de 
distins $i nobil. 

Vreau să vă povestesc nu atît despre el cît despre mine 
însumi, de schimbarea ce s-a petrecut în mine în cele cîteva 
ore cît am stat la conac. Seara, cînd beam ceai, bucătăreasa 
a pus pe o masă o farfurie plină de agrige. Nu erau agriye 
cumpărate, ci culese din livadă, era prima recoltă a tufelor 
plantate. Nikolai Ivanici a râs fericit si cîteva clipe a privit 
agrisele, fără să spună nimic, cu lacrimi în ochi, nici nu putea 
vorbi de emoție. Apoi a luat în gură o boabă, s-a uitat la 
mine triumfător, ca un copil care, în sfîrșit, a căpătat jucăria 
mult dorită, şi a zis : 

— O bunătate! Minca lacom şi repeta într-una: O bu- 
natate ! Ia gusta și tu! 

Agrisele erau acre și-ți făceau gura pungă, dar, dupa 
cum a spus Puşkin: „Decit meschine adevăruri, mai bund-i 
amägirea ce ne-nalta“. În faţa mea vedeam un om cu ade- 
vărat fericit, care își împlinise visul ; un om care a obţinut 
ceea ce-și dorise și era mulțumit de soarta lui şi de sine în- 
suși. Ori de cîte ori mă purtasem cu gîndul la fericirea 
umană, ma învăluia o undă de amărăciune, dar atunci, în 
fața acestui om fericit, m-a cuprins fără veste un val de 
dezgust, asemănător cu disperarea. Mai cu seamă mi-a ve- 
nit greu noaptea. Mi se facuse patul în camera învecinată 
cu dormitorul fratelui meu și-l auzeam cum nu poate dormi, 
cum se scoală mereu din pat, se apropie de farfuria cu 


383 


agrise si ia cite o boabă. „Şi totuşi, cit de multi oameni 
mulțumiți și fericiți ca el sînt pe lume! mă gindeam eu. 
Ce forță, covirsitoare îi apără !“ Priviţi puţin viaţa : neru- 
şinarea si trindavia celor puternici, lipsa de cultură și îndo- 
bitocirea celor slabi; peste tot sărăcie de nedescris, beţie, 
minciună, ipocrizie... ‘Cu toate acestea, in toate casele și pe 
străzi domnește liniştea şi pacea. Din cinoizeci de mii de 
locuitori ai oraşului nu se găsește unul care să ridice glasul, 
să se revolte. Îi vedem pe cei care se duc zilnic în piață 
după cumpărături ; ziua mănîncă, noaptea dorm, vorbesc 
vrute si nevrute, se însoară, î îmbătrânesc şi își duc cu smerenie 
morţii la cimitir, dar nu-i vedem, nu-i auzim pe cei care suferă. 
Toate nedreptăţile și grozaviile vieţii se petrec undeva în culise. 
Peste tot e linişte si nu protestează decit statistica muta : atffia 
au înnebunit, au fost baute atîtea vedre, atîţia copii au murit 
din cauza subalimentatici... Probabil ca rînduiala aceasta este 
necesară, probabil că puținii fericiţi se simt bine tocmai pentru 
că mulțimile de oropsiti isi duc crucea în tăcere, si fără 
tăcerea lor fericirea celorlalți n-ar fi cu putință. Este o hip- 
noză generală. Ar trebui ca după usa fiecărui om fericit să 
stea cineva cu un ciocan și să-l ciocănească tot timpul, 
amintindu-i astfel că, oricît ar fi el de fericit, mai devreme 
sau mai tîrziu viaţa îi va aräta ghearele si se va intimpla 0 
nenorocire — boală, sărăcie, pierderi — şi atunci nimeni 

nu-l va vedea şi nu-l va auzi, asa cum nici el astăzi nu 
vede si nu aude pe alţii. Dar mu se ivește acel cineva cu 
ciocanul i, astfel, fericiți vieții trăiesc, micile griji de toare 
zilele îi ating în treacăt, aşa cum atinge vintul frunza unui 
plop, si totu-i cum nu se poate mai bine ! 

In noaptea aceea am înțeles că şi eu fusesem unul din 
acei mulțumiți şi fericiţi, urmă Ivan Ivanici, ridicindu-se. Și 
eu invayam pe alți, la, mese şi la vînători, cum trebuie să 
trăiască, să creadă și să conducă omenirea ! Şi eu spuneam 
că învățătura aduce lumină, că este absolut necesar să te 
instruieşti, dar că oamenilor simpli le e destul deocamdată 
să ştie să scrie si să citească! „Libertatea este un bun, 
cuvintam eu, fără de care nu se poate trăi, cum nu se poate 
trăi fără aer, totuşi, trebuie să mai aşteptăm !* Da, spuneam 
toate acestea, dar acuma întreb : pentru ce să mai aşteptăm? 
şi Ivan Ivanici privi ţintă la Burkin. Pentru ce sa mai astep- 
tăm, vă întreb? În numele căror consideraţii? Aud spu- 


384 


nîndu-se că nu se poate face totul dintr-o data, că fiecare 
idee se transpune în viaţă treptat, la timpul ei. Dar cine sînt 
cei care vorbesc astfel ? Ce-mi dovedeşte că au dreptate? 
Ei motivează totul prin rânduiala firească a lucrurilor, prin 
legea evoluţiei fenomenelor, dar ce lege, ce rinduiala poate 
fi în faptul că eu, un om viu, care gândesc, mă aflu, iată, 
pe marginea unui şanţ si aştept pînă ce vegetaţia sau sedi- 
mentele îl vor umple, cînd îmi dau seama că aș putea să sar 
peste el, sau să-mi întocmesc un pod. Și, repet încă o data, 
pentru ce să aștepți, cînd nu mai ai putere sa trăieşti, dar sa 
trăieşti trebuie şi vrei atât de mult să trăieşti ? 

Am plecat tn dimineața următoare de la fratele meu, și 
de atunci orașul mi-a devenit de nesuferit. Mă copleseste 
liniştea şi pacea și mi-e teamă să privesc spre ferestre, căci 
pentru mine nu există azi privelişte mai tristă decît o fa- 
milie fericită, stind în jurul unei mese şi bînd ceai. Eu sînt 
batrin acum și nu ma mai simt apt pentru luptă, nu sînt 
în stare nici să urăsc cel putin. Nu pot deci să sufăr, să 
mă enervez și să mă înoiudez; noaptea mă apucă durerea 
de cap de atitea gânduri şi nu pot dormi... Ehei, de-aș fi 
tînăr! Emotionat, Ivan Ivanici strabatu dintr-un colț în- 
tr-altul odaia și repetă : De-aș fi tînăr! Deodată se apropie 
de Aleohin si, stringindu-i când o mînă, cînd cealaltă, spuse 
cu glas rugätor : Pavel Konstantinici, fii mereu treaz, nu te 
lăsa adormit ! Pînă mai eşti tînăr, puternic, plin de vigoare, 
nu pregeta să faci cît mai mult bine! Fericirea nu există şi 
nici nu trebuie să existe, și dacă viata are un sens si un fel, 
ele nu stau în propria noastră fericire, ci în ceva mult mai 
măreț şi mai înţelept. Faceţi toţi cit mai mult bine ! 

Vorbele acestea Ivan Ivanîci le rosti cu un zîmbet jalnic, 
rugător, ca şi cum ar fi cerut ceva pentru sine. 

Pe urmă toți trei au rămas tacuti în fotoliile lor, fiecare 
în alt colț al odăii. Povestirea lui Ivan Ivanîci nu le pla- 
cuse, nici lui Burkin, nici lui Aleohin. Nu avea nici un haz 
să asculti ce i s-a întîmplat unui funcţionar sărac (căruia îi 
plăceau agrise), atunci cînd din ramele aurite te priveau 
generali şi doamne mari, care în penumbră păreau vii. Ar 
fi dorit să vorbească şi să asculte vorbindu-se despre oameni 
subțiri, eleganti, despre femei frumoase, si simplul fapt că 


se aflau în salonul vast, în care totul — şi lustra învelită 
în husă, şi fotoliile, si covoarele de sub picioare — amintea 


25 — Schițe si nuvele — c. 1900 385 


că pe aici au păşit, au stat și au băut altădată ceai umbrele 
care priveau acum din cadrul ramelor, precum și faptul că 
în clipa aceea frumoasă Pelagheia umbla din nou fără zgomot 
pe lîngă ei — ceea ce era mai frumos decit orice poveste... 

Aleohin pica de somn; se sculase devreme, pe la trei 
dimineaţa, și acum i se lipeau pleoapele, dar se temea să 
nu discute cumva oaspeţii în lipsa lui ceva interesant și 
nu pleca. Nu se obosea să îțeleacă dacă tot ce spusese 
Ivan Ivanici avea miez şi temei; oaspeţii nu vorbeau de 
făină, de fîn sau de catran ci despre ceva ce nu venea în 
atingere directa cu viata lui, așa că era bucuros să asculte 
şi ar fi dorit ca ei să continue. 

— E timpul să ne culcăm, zise Burkin, ridicîndu-se din 
fotoliu. Permiteti-mi să vă urez noapte bună. 

Aleohin îşi luă rămas bun si cobori scările, iar oaspeţii 
rămaseră sus. Li se dăduse o cameră mare cu două paturi 
din lemn sculptat ; într-un colț atirna un Hrist răstignit din 
fildeş. Paturile mari şi răcoroase, asternute de frumoasa Pe- 
lagheia, miroseau plăcut a rufărie curată. 

Ivan Ivanici se dezbrăcă în tăcere si se culcă. 

— Doamne, iartă-ne pe noi păcătoşii! sopti el, înve- 
lindu-se pînă peste cap. 

Pipa pe care și-o lăsase pe masă duhnea amarnic a tutun, 
şi Burkin nu putu mult timp să adoarma, neînțelegînd de 
unde venea acel miros greu. 

Ploaia a rapait în geamuri toată noaptea. 


1898 


Ionici 


CÎND noii sosiți in S., capitală de gubernie, se plingeau 
de urîtul şi de monotonia vieții din acel oraș, localnicii, cău- 
tind parcă să se dezvinovăţească, spuneau că, dimpotrivă, 
la S. e foarte bine: există biblioteca, teatru, club, se dau 
baluri, întâlneşti familii culte, interesante, placute cu care 
poţi face cunoștința. Familia Turkin era citată ca una dintre 
cele mai culte şi mai talentate. 

Această familie locuia pe strada principală, lîngă gu- 
vernator, în casă proprie. Ivan Petrovici Turkin, un om 
voinic, chipeș, cu păr castaniu şi favoriți, organiza specta- 
cole de amatori în scop de binefacere. La aceste spectacole 
el juca roluri de generali batrini, cu care prilej tusea într-un 
chip foarte hazliu. Știa o mulțime de anecdote, de sarade 
şi de zicători, şi îi plăcea să glumească si să spună vorbe de 
duh cu un aer care te făcea sa nu ştii niciodata dacă glumea 
sau vorbea serios. Nevastă-sa, Vera Iosifovna, o doamnă 
släbuçä, drägälasä, cu pince-nez, scria nuvele şi romane pe 


387 


care nu se lăsa mult rugată să le citească musafirilor. Fiica 
loc, Ekaterina Ivanovna, cînta la pian. Într-un cuvânt, fiecare 
membru al familiei era înzestrat de natură. Turkinii erau 
foarte primitori şi îşi arătau talentele cu simplitate şi cu 
multă voie bună. Impunatoare, zidită în piatră, casa lor 
spațioasă era foarte răcoroasă în timpul verii : jumătate din 
ferestre dădeau într-o grădină cu copaci batrtni și umbroși, În 
care primăvara cintau privighetorile ; cînd îm casă erau mu- 
safiri, în bucătărie zăngăneau cuţitele, iar in curte mirosea 
a ceapă prăjită, ceea ce prevestea întovdeauna o cină îmbel- 
sugatä $1 gustoasă. 

Îndată ce doctorul Starçgev Dmitri Ionici fu numit medic 
al zemstvei si se stabili la Dialij, la nouă verste de S., 
se spuse ca el, ca intelectual, trebuie neapărat să facă cunos- 
unță cu Turkinii. Într-una din zilele acelei ierni, cineva 
îl prezentă pe stradă lui Ivan Petrovici; după ce vorbiră 
despre vreme, despre teatru, despre holeră, acesta îl pofti sa 
vină pe la el pe acasă. Sosi primăvara și într-o zi de sărbă- 
toare — era chiar de înălțare — după ce sfârşi cu vizita 
bolnavilor, Starţev plecă la oraş să se mai vinture putin 
şi cu acest prilej să-și facă si ceva cumpărănuri. Mergea pe 
jos, agale (încă n-avea cai şi trăsură), fredonînd : 


Pe-atunci din cupa vieţii eu lacrimi nu sorbisem încă. 


În oraş prinzi, se plimbă prin grădina publică, apoi, 
aducindu-si_ deodată aminte de invitația lui Ivan Petrovici, 
se hotirt să se ducă la Turkini, să vadă ce fel de oameni 
sînt. 

— Bună ziua, vă rog! îi spuse Ivan Petrovici, iesindu-i 
în întîmpinare la scară. Sînt foarte bucuros să am un mu- 
safir atît de plăcut... Vino să te prezint consoartei mele, 
urmă el, si îl conduse pe medic în casă. Verocika, îi spu- 
neam doctorului că n-are nici un drept roman să se zăvo- 
rască la el în spital şi că trebuie să-și dăruiască societății 
clipele dumisale libere. N-am dreptate, sufletelule ? 

— Ia loc aici, şi Vera Iosifovna îi pofti pe musafir să 
se așeze lingă ea. Poţi chiar sa-m faci curte. Barbatul meu 
e gelos ca un Othello, dar o să căutăm să facem asa fel, 
încît să nu observe nimic. 


388 


— Of, puisorule, răsfăţato... mormăi drăgăstos Ivan Pe- 
trovici și O sărută pe frunte. Ai nimerit tocmai bine, se adresă 
el din nou musafirului, consoarta mea a scris un roman mă- 
risor, din care tocmai intenționează să ne citească astăzi 
ceva. 

— Jancik, spuse Vera Iosifovna bărbatului ei, dites que 
l'on nous donne du thé !1 

Starţev fu prezentat apoi Ekaterinei Ivanovna, o fata 
de optsprezece ani, leit mamă-sa: tot atît de firava si de 
drägälasä. Avea încă o expresie de copil şi mijlocul subțire, 
gingag, iar pieptul ei feciorelnic amintea primăvara. Luară 
ceaiul cu dulceaţă, miere, bomboane si _präjrturele de casä, 
foarte gustoase, care se topeau în gură. Pe măsură ce se 
însera, numărul musafirilor creştea și el, iar Ivan Petrovici 
îl intimpina pe fiecare cu ochii lui plini de zîmbet, spunînd: 

— Bună ziua, vă rog. 

Apoi trecură cu toții în salon și se asezara cu toții foarte 
gravi. Vera losifovna purcese la lectura romanului său, care 
începea astfel : „Gerul se înteţea...“ 

Ferestrele erau larg deschise ; de la bucătărie venea 
zăngănit de cuțite si miros de ceapă prăjită. Fotoliile erau 
moi, adinci si odihnitoare, luminile piîlpiiau prietenos în 
penumbră... În seara aceea de primăvară, cînd pe, stradă 
se auzeau glasuri vesele şi rfsete, şi cînd din grădină adiau 
miresme de liliac, Iti venea greu să-ți închipui cum se intefea 
gerul şi cum soarele, în asfintit, lumina cu razele sale reci 
cîmpia înzăpezită pe care rătăcea un drumeț singuratic... 
Vera losifovna citea cum o contesă tînără si frumoasă ridicase 
în satul de pe moşia ei şcoli, biblioteci și spitale, si cum se 
îndrăgostise de un pictor hoinar ; citea despre lucruri care 
nu se întîmplă niciodată în viaţă şi pe care totuşi era plăcut 
să le asculți. Prin minte îţi treceau gînduri bune, tihnite și 
nu-ți mai venea sa te scoli din fotoliu. 

— Bunigsorut... rosti încet Ivan Petrovici. 

Tar unul din musafiri, care asculta cu pândul departe de 
tot, spuse pire în soapta : 

— Da... da... nu-i rău de loc. 

Trecu un ceas, trecură două... În grădina publică din 
apropiere cînta o fanfară si un cor. Cînd Vera Iosifovna își 


1 Spune să ni se aducă ceanul (franc.). 


389 


închise caietul, toți tăcură preț de vreo cinci minute, ascul- 
tind Lucinuska, cîntat de cor ; cîntecul vorbea de ceea ce nu 
exista în romanul Verei losifovna, dar exista în viata. 

— Vă publicați operele la vreo revistă ? o întrebă Star- 
tev pe Vera Iosifovna. 

— Nu, răspunse ea, nu le public nicăieri. După ce le 
scriu, le pun în sertar. Pentru ce să le public? Doar avem 
cu ce trăi. 

Şi toti oftara, fără să ştie lămurit de ce. 

— Acum e rîndul tau, Kotik, cîntă-ne ceva, spuse Ivan 
Petrovici fiicei sale. 

Capacul pianului fu ridicat, notele dinainte pregătite fură 
deschase. Ekaterina Ivanovna se aseza si lovi cu amindoua 
mâinile în clape ; apoi lovi iar cu toată puterea, o dată și 
încă o data; continuă să lovească cu îndirjire, mereu 
în același loc ; umerii şi pieptul i se cutremurau, si, văzînd-o, 
ai fi zis că îşi pusese în gînd să nu se oprească, pînă ce nu 
va fi înfundat cu tot dinadinsul clapele fn adincul pianului. 
Salonul se umplu de tunet; totul bubuia: și podeaua, şi 
tavanul, și mobila... Ekaterina Ivanovna cinta o bucata grea, 
interesantă tocmai prin greutatea ei, lungă și monotonă şi, 
ascultind-o, lui Startev i se părea că vede nişte bolovani ros- 
togolindu-se într-una de pe un munte Înalt. Ar fi vrut ca 
rostogolirea lor sa Înceteze cît mai curînd, desi Ekaterina 
Ivanovna, aşa cum era, fmbujorata de efort, energică, cu o 
şuviță de păr căztndu-i pe frunte, îi plăcea mult. După o 
iarnă întreagă petrecută la Dialij, printre bolnavi și mujici, 
era atît de bine să stai într-un salon, să priveşti o făptură 
tînără, gratioasa și neprihanita, si să asculți aceste sunete 
zgomotoase, plicticoase, dar care însemnau totuşi artă. 

— Ah, Kotik, astăzi ai cîntat ca niciodată! spuse Ivan 
Petrovici cu lacrimi fn ochi, cînd fiică-sa isprăvi si se ridică 
de la pian. Orice ai face, Denis, mai bine tot n-ai să compui, 
vorba ceea.. 

Toţi făcură cerc în jurul ei, toți o felicitară, aratindu- se 
uimiti și căutînd s-o convingă că de mult nu auziseră o 
muzică atât de frumoasă. Fata îi asculta fără să spună o 
vorbă, zimbind uşor, şi toată înfățișarea ei trăda un senti- 
ment de triumf. 

— Minunat ! Superb ! 


390 


— Superb! spuse şi Startev, lăsîndu-se furat de entu- 
ziasmul general. Unde ai studiat muzica? o întrebă el apoi 
pe Ekaterina Ivanovna. La conservator ? 

— Nu, abia acum am de gînd să urmez conservatorul; 
deocamdată am studiat aici, cu dan Zavlovskaia. 

— Ai urmat liceul în localitate ? 

— O, nu! răspunse în locul ei Vera Iosifovna. I-am 
adus profesori acasă ; cred că vei admite şi dumneata că 
la liceu sau la pension ar fi putut suferi influențe rele; în 
perioada de creştere, o fată trebuie să se afle numai sub 
influența mamei. 

— Şi totuși am să mă duc la conservator! spuse Eka- 
terina Ivanovna. 

— Nu, Kotik îşi iubeşte mama. Kotik n-o să-și supere 
tăticul și mamica ! 

— Ba ai să vezi că am să mă duc! Am să mă duc! 
stărui Ekaterina Ivanovna, mai mult în glumă și bătu răs- 
făţară din piciorus. 

În umpul cinei, veni rîndul lui Ivan Petrovici să-şi arate 
talentele. Rizind numai din ochi, povesti anecdote, spuse 
vorbe de duh, şarade hazlii, pe care tot el le dezlega, vor- 
bind tot timpul fn limbajul lui neobișnuit, caraghios, alcă- 
tuit anume printr-o îndelungată practică a ghidusiilor și 
care-i intrase acum în obicei; „mărişoruț, bumisorut, mulçu- 
mesc multos...“ 

Dar nici asta nu fu totul. În vestibul, musafirii, sătui 
şi mulțumiți, erau ajutați să-și pună paltoanele şi să-și caute 
bastoanele de către un fecior, Pavlușa, sau, cum i se spunea 
în casă, Pava, un băiat de vreo paisprezece ani, cu părul 
tuns scurt cu obraji bucalați. 

* — Pava, ia dă-ne o reprezentaţie! îi spuse Ivan Pe- 
trovici. 

Pava luă o poziţie de actor, ridică o mînă în sus și rosti 
pe un ton tragic : 

— Sa mori, nenorocito ! 

Toţi se pornira pe hohote de ris. 

„Nostim“, gândi Starçev, ieşind în stradă. 

Mai trecu pe la restaurant să bea o bere, apoi o luă pe 
jos spre casă, spre Dialij. Tot drumul fredonă : 


Pentru mine, glasul tău e si dezmierdător, si gales... 


391 


Culcîndu-se, nu simti pic de oboseală, deşi străbătuse 
nouă verste ; dimpotrivă, i se părea că ar mai face cu plă- 
cere încă douăzeci. 

„Bunișoruţ...“ îşi aduse el aminte prin toropeala care 
începea să-l cuprindă şi începu să rida. 


II 


Starçev îşi punea mereu în gînd să se mai ducă pe la 
Turkin, dar la spital avea mult de lucru şi nu putu să gă- 
sească o clipă liberă, Trecu astfel, in muncă şi singurătate, 
mai bine de un an şi iată că, într-o zi, i se aduse din oraș 
o scrisoare într-un plic albastru.. 

Vera Iosifovna suferea de mult de dureri de cap, dar 
în ultima vreme, de cînd Kotik o speria zilnic, spunîndu-i 
că pleacă la conservator, migrenele începuseră s-o supere 
mai des. Toţi medicii din oraș se perimdaseră pe la Turkini 
şi acum Venise și rândul medicului zemstvei. Vera Iosifovna 
Îi trimitea o scrisoare mișcătoare, prin care fl ruga să treacă 
s-0 vadä şi să-i aline suferințele. Starçev îi îndeplini rugă- 
mintea şi de atunci începu să se ducă la Turkini des, foarte 
des... Ce-i drept, indrepta întrucitva starea Verei Iosifovna, 
care le spusese tuturor cunoscufilor că-i un medic extraondinar, 
nemaipomenit. Dar nu din pricina migrenelor Verei Iosifovna 
se ducea el acum atât de des la Turkini... 

Era zi de sărbătoare. După ce Ekaterina Ivanovna Îşi 
isprăvi lungile și chinuitoarele exerciţii la pian, trecura cu 
toţii în sufragerie, unde șezură o bună bucată de tmp, 
bind ceai şi ascultindu-l pe Ivan Petrovici care le povestea 
ceva hazliu. Deodată se auzi soneria. Turkin se duse in 
antreu să-l întâmpine pe, moul venit. Folosindu-se de nea- 
tentia celorlalți, Starţev îi șopti Ekaterinei Ivanovna foarte 
tulburat : 

— Pentru dumnezeu, nu mă chinui! Să ieşim puţin în 
grădină ; te rog din suflet ! 

Ekaterina Ivanovna ridică din umeri, ca si cum ar fi 
fost nedumerită si n-ar fi înţeles ce aştepta de la ea, dar 
se ridică totuși si se îndreptă spre grădină. 


392 


— Cini cite trei, patru ceasuri la pian, spuse el ur- 
mind-o, după aceea te aşezi lingă mama dumitale şi nu-i 
chip să mai stau de vorbă cu dumneata. Acordă-mi măcar 
un sfert de oră, te rog din suflet. 

Se apropia toamna ; peste bătrina livadă cufundată in 
somn se lăsase parcă un văl de tristețe; pe alei zăceau 
mormane de frunze întunecate ; înserarea se lăsa devreme. 

— Nu te-am văzut de o săptămînă încheiată, continuă 
Starţev, dacă ai sti ce chin înseamnă asta pentru mine! Sa 
stăm o clipă. Asculta-ma. 

Îşi aveau locul lor preferat; o bancă sub un arțar bă- 
trin, cu ramuri bogate. Se asezara și acum tot acolo. 

— Ce doreşti ? îl întrebă Ekaterina Ivanovna rece, pe un 
ton oficial. 

— Nu te-am văzut de o săptămînă întreagă, n-am mai 
stat de vorbă nici nu mai ţin minte de cînd! Simt o do- 
rință fierbinte să-ți aud glasul, mi-e sete de el. Vorbește. 

Îl încînta prospefimea ei, expresia nevinovată a ochilor 
si a obrajilor ei. Chiar în felul în care cădea rochia pe ea, 
Starţev vedea ceva neobișnuit de dragalas, de miscator, 
plin de graţie simplă şi naivă. În ciuda acestei naivităţi, 
Kotik i se părea foarte desteapta si foarte matură pentru 
vîrsta ei. Puteai discuta cu ea despre literatura, despre arta, 
despre orice ; putea sa i se plinga de viaţă, de oameni, cu 
toate că se mai întîmpla ca în timpul unei discuţii serioase, 
Kotik să înceapă să râdă fără rost, sau să în casă. Eka- 
terina Ivanovna, ca aproape toate fetele din S., citea mult 
(spre deosebire de ceilalți locuitori ai orașului care citeau 
foarte putin, ceea ce si făcuse pe unii să spună că, dacă 
n-ar fi fost fetele și tinerii evrei, biblioteca ar fi putut să-şi 
închidă porțile), si lucrul acesta fi plăcea nespus lui Starçev, 
care o întreba întotdeauna, emoţionat, ce a citit în ulumele 
zile și o asculta fermecat cînd ea începea să-i povestească. 

— Ce-ai mai citit săptămîna asta în care nu ne-am 
văzut ? o întrebă el și acum. Spune-mi, te rog. 

— Am citit din Pisemski. 

— Ce anume? 

— O mie de suflete, răspunse Kotik. Ce nume caraghios 
avea Pisemski : Alexei Feofilaktici ! 

— Unde te duci ? se sperie Starçev, vazind-o ca se ridică 
deodată si se îndreaptă spre casă. Trebuie neapărat să-ți vor- 


393 


besc, am atîtea lucruri să-ți spun... Mai rămii cu mine măcar 
cinci minute ! Te implor ! 

Kotik se opri, vrind parcă sa-i spună ceva, apoi îi stre- 
cură cu stingacie un biletel in mînă și fugi în casă, unde se 
aseza din nou la pian. 

„Diseară la ora unsprezece, citi Startev, la cimitir, lîngă 
monumentul Demetti“. 

„Asta chiar că n-are nici un haz, își spuse el, revenindu-și 
în fire. Ce rost are la cimitir ? Pentru ce?“ 

Era limpede. Lui Kotik îi ardea de ștrengării. Într-adevăr, 
cui putea să-i treacă prin minte să-şi dea întîlnire noaptea, 
departe, afară din oraș, la cimitir, cînd lucrul acesta se 
putea face foarte simplu pe stradă sau în grădina publică? 
Frumos îi şedea lui, medic de zemstvă, om deştept si serios, 
să ofteze, să primească bileçele, să hoinărească prin cimitire, 
să facă prostii de care în ziua de astăzi râd chiar şi liceenii! 
Unde avea să ducă acest roman? Ce-ar spune colegii lui 
dacă ar afla? Aşa gîndea Startev, plimbindu-se la ab în 
jurul meselor, dar la ora zece şi jumătate se hotărâ deodată 
şi plecă spre cimitir. 

Avea acum cai și trăsuri, și vizitiul său, Panteleimon, era 
îmbrăcat cu jiletcă de catifea. Luna lumina ca ziua. Noaptea 
era liniștită și caldă, cum poate fi © noapte de toamnă. 
Într-o mahala, lîngă abator, urlau cfinii. Starçev îşi lăsă 
trăsura la marginea tirgului, într-o ulicioară, Şi porni spre 
cimitir pe jos. „Fiecare are ciudăţeniile sale, îşi spunea el. 
Kouwik e şi ea ciudata şi — cine stie? — poate ca nu glu- 
meste, poate că o să vină“, şi Starţev se lasă prada acestei 
speranţe care, slabă şi desartä, îl îmbără totuşi. 

Cam o jumătate de verstă merse pe cîmp. Cimitirul se 
zărea tulbure în depărtare, ca o dungă întunecată, ca o 
pădure sau un parc mai mare. Se desluși apoi împrejmuirea 
de piatră albă şi poarta. La lumina lunii se putea citi pe 
poartă : „Va veni ceasul în care...“ Starçev intra pe portita 
$1 primul lucru care-l izbi fură crucile albe si monumentele 
ce se înșirau de amindoua părțile aleii largi şi umbrele 
aruncate de ele şi de plopi; de jur împrejur, pînă departe, 
nu se vedea decît alb şi negru, şi pe acest fond alb se 
desluşeau crengile aplecate ale oale, somnoroși. În ci- 
mitir părea să fie mai multă lumină decit pe cîmp; frun- 
zele crestate ale artarilor, ca nişte palme cu degetele res- 


394 


firate, se desenau limpede pe nisipul galben al aleilor și pe 
lespezi, iar inscripțiile de pe monumente se puteau citi ușor. 

Din prima chpă, Stazţev fu adînc impresionat de prive- 
ligtea aceasta ce i se înfățișa pentru prima oară în viață 
şi pe care, probabil, nu avea să-i mai fie dat să o vadă; 
o lume ce nu semăna cu nici o alta, o lume în care lumina 
lunii era atît de frumoasă și de blândă, încât ai fi ZIS că 
leagănul ei se află acolo, o lume în care nu era viaţă, nu, 
nu era, dar unde în fiecare plop întunecat, în fiecare mor- 
mint se simţea prezenţa unei taine ce făgăduia o viata 
tihnită, minunată, veşnică. De la lespezi şi de la florile 
vestejite venea, o dată cu mireasma de toamnă a frunzelor 
moarte, o adiere de împăcare, de jale și de odihnă. 

De jur împrejur — tăcere; stelele priveau de pe cer 
cu adîncă smerenie și pașii lui Starţev răsunau brutal şi 
nelalocul lor. Cînd ceasul bisericii începu să bata și Star- 
tev se închipui pe el însuși mort, îngropat pe vecie, i se 
păru ca cineva fl priveşte, si timp de o clipă își dădu 
seama că ceea ce domnea acolo nu era odihnă și liniște, ci 
jalea surdă a nefiinţei, o deznădejde copleșitoare... 

Monumentul Demetti era o capelă cu un înger în vîrf ; 
pe timpuri trecuse fn turneu prin S. o trupă de operă ita- 
liana ; una din cîntăreţe murise, fusese înmormântată în ci- 
mitirul oraşului şi i se ridicase acest monument. În oraș, 
nimeni nu-și mai aducea aminte de ea, dar candela de 
deasupra intrării oglindea lumina lunii şi părea că arde. 

Lîngă monument nu era nimeni. Cine era să vină acolo 
la miezul nopţii ? Starçev continua să aștepte și parca lu- 
mina lunii îi înflăcăra şi mai mult dragostea; se gîndea 
cu înfrigurare la imbratisarile şi särutärile ce aveau să ur- 
meze. Stätu vreo jumătate de oră lingă monument, apoi se 
plimbă prin aleile lăturalnice, cu pălăria în mînă, aștep- 
tind mereu și gîndindu-se cît de multe femei si fete erau 
îngropate acolo, în mormintele acelea, femei şi fete ce fuse- 
seră cîndva frumoase, fermecătoare, care iubiseră, care fuse- 
seră mistuite de patimi și se dăruiseră dezmierdărilor nopţi 
de-a rîndul. La drept vorbind, ce cumplit își bate joc 
natura-mama de om si ce dureros e să-ți dai seama de acest 
lucru ! „Aşa gîndea Starţev $1, totuşi îi venea să strige că 
vrea, că așteaptă cu orice pret dragostea ; ceea ce albea în 
jurul lui nu mai erau lespezi de piatră, ci trupuri minunate, 


395 


goliciuni care se ascundeau ruşinate în umbra copacilor ; 1 se 
părea că simte că:dura lor şi nostalgia lui se facea tot mai 
apăsătoare. 

Ca şi cum s-ar fi lăsat o cortină, luna se ascunse în nori, 
şi deodată totul se întunecă. Starçev abia nimeri poarta, 
apoi rătăci vreun ceas și jumătate, căutînd ulicioara în care 
îşi lăsase trăsura. 

— Am obosit, abia mă mai ţin picioarele, îi spuse ed 
lui Panteleimon. 

ȘI, aşezîndu-se cu o adevărată încântare pe pernele tră- 
surii, se gîndi : 

„N-ar trebui să mă mai îngraş !“ 


III 


A doua zi spre seară, Starţev se duse la Turkini, ho- 
tărit s-o ceară pe Ekaterina Ivanovna în căsătorie. Lucrul 
nu se dovedi însă uşor, deoarece Kotik se afla în odaia 
ei — venise coaforul — şi se pregătea pentru o serată dan- 
santa la club. 

Fu din nou nevoit să stea o eternitate in sufragerie și 
să bea ceai. Vazind că musafirul e dus pe ginduri şi pre- 
ocupat, Ivan Petrovici scoase din buzunarul vestei nişte 
fituici şi citi scrisoarea hazhe a unui vechi neamf, care 
se plingea că la moşie s-au stricat toate încheieturile și s-a 
isprăvit profizia de far. 

„Cu siguranţă că-i vor da o zestre bună“, se gîndea Star- 
tev, ascultind distrat. 

După o noapte nedormita, era buimăcit, ca si cum ar 
fi baut ceva dulce $i adormitor; simțea în suflet un fel 
de ceață, amestecată însă cu bucurie şi căldură; o parti- 
cică rece şi apăsătoare din creierul lui mai rationa totuși: 

»Opreste-te cît mai e vreme! Kotik nu-i de tine! E 
răsfăţată, capricioasă, doarme pînă la ora două, iar tu esti 
fiu de țârcovnic şi medic de zemstvă...“ 

»Ei şi ? îşi răspundea tot el. Ce-are a face ?* 


396 


„Apoi, dacă o iei de nevastă, stăruia părticica lucidă din 
creier, rudele ei te yor sili să-ți parasesti serviciul la zem- 
siva $i să stai În oraș“. 

„Ei şi? răspundea el iarăși. Dacă-i vorba de oraș, hai 
si la oraş. O să capete zestre, ne vom injgheba un cămin...“ 

Ekaterina Ivanovna intra, în sfârşit, în rochie de bal, de- 
coltată, drăguță, proaspătă ; Startev nu- “$i mai putea lua ochii 
de la ea și era atit de răpit, încit nu mai fu în stare să ros- 
tească o vorbă ; nu făcea decît să privească si să zîmbească. 

Ekaterina Ivanovna începu să-şi ia rămas bun, iar el, 
neavind pentru ce să mai rămînă, se mdică, spunînd ca 
trebuie să se întoarcă acasă, unde îl așteptau bolnavii. 

— Dacă-i asa, n-am ce face, spuse Ivan Petrovici, te 
las sa pleci, dar cu condiţia s-o duci pe Kotik pina la club. 

Afară se cernea o burnita măruntă, era întuneric beznă 
şi numai după tusea ragusita a lui Panteleimon se putea 
ghici unde e trăsura. Poclitul trăsurii fu ridicat. 

— Tin-te de capră și vezi să nu te-mpungă, spuse Ivan 
Petrovici, aşezîndu-și fiica în trăsură, şi apoi strigă: Daţi-i 
drumul ! La revedere, vă rog! 

Plecară. 

— Am fost aseară la cimitir, începu Starţev. Nu-i de 
loc generos, e chiar nemilos din partea dumitale... 

— Ai fost la cimitir ? 

— Da, am fost, și te-am aşteptat pînă aproape de ora 
două .Am suferit... 

— N-ai decît să suferi, dacă nu înţelegi de gluma. 

Mulțumită că jucase fndrägostitului o festa atît de reu- 
şită şi că era iubită cu atîta infocare, Ekaterina Ivanovna 
începu sa rida cu hohote, dar, deodată, scoase un tipat de 
spaimă, deoarece cafi cotiseră brusc pe poarta clubului si 
trăsura se aplecase într-o parte. Starţev o cuprinse de 
mijloc ; ea se lipi speriată de el, iar doctorul, nemaiputin- 
du-se stăpîni, o sărută cu patimă pe buze, pe bărbie, strin- 
gind-o şi mai puternic cu braţul. 

— Ajunge, spuse ea scurt. 

În clipa următoare nu mai era în trăsură, iar sergentul 
de stradă de lîngă scara luminată îi striga cu glas încleiat 
lui Panteleimon : 

— Ce stai, gurä-casca ! Ia-o din loc ! 


397 


Starçev se duse acasă, unde nu rămăsese însă mult. La 
miezul, nopţii — îmbrăcat într-un frac împrumutat, cu o 
cravata alba, tare, care naiba știe de ce, se batosa mereu, 
alunecînd de pe guler, — doctorul se afla la club și-i 
vorbea Ekaterinei Ivanovna plin de înflăcărare : 

— 0, cit de putin ştiu cei ce n-au iubit niciodată ! 
Mi se pare că nimeni n-a descris încă exact iubirea şi nici 
nu cred că acest sentiment gingas, plin de fncîntare și to- 
tusi chinuitor, să poată fi descris; cine l-a cumoscut mă- 
car o data, nu va încerca să-l redea în cuvinte. La ce bun 
introducerile și descrierile ? La ce bun toată această vor- 
bărie ? Dragostea mea n-are margini... Te rog, te rog din 
suflet, spuse în sfârșit Startev, fn nevasta mea ! 

— Dmitri Ionici, răspunse dupa câteva clipe de gin- 
dire Ekaterina Ivanovna, cu un aer grav. Dmitri Ionici, îți 
mulțumesc pentru cinstea pe care mi-o faai... te preţuiesc, 
dar... se ridică si continuă fn picioare, dar, iartă-mă, nu pot 
să fiu nevasta dumitale. Să vorbim serios. Știi, Dmitri Ionici, 
că iubesc arta mai mult decît orice pe lume; o iubesc la 
nebunie şi m-am hotărît să-i închin muzicii toată viata 
mea. Vreau să fiu artistă, vreau libertate, glorie, triumf, 
iar dumneata vrei să rămîn în acest oraş, să duc mai de- 
parte această viață searbada, fără nici un rost, care mi-a 
ajuns de mesuferit. Să devin soţie... O, nu, iartă-mă! Omul 
trebuie sa nazuiasca spre ceva mai înalt, mai măreț, iar 
viața de familie m-ar încătuşa pentru totdeauna. Dmitri 
Ionîci (zimbi uşor, deoarece spunînd „Dmitri Jonîci* îşi 
aduse aminte de „Alexei Feofalaktici“), Dmitri Ionîci, eşti 
un om bun, un om deştept, eşti o fire aleasă, mai presus 
de toţi... în ochi i se iviră lacrimi, te înțeleg din tot su- 
flerul, dar... trebuie să mă înţelegi şi dumneata... 

Si pentru a nu izbucni în plins, întoarse capul și ieşi 
din salon. 

Inima lui Startev încetă să mai bată nebunește. Primul 
lui gest, ieşind din club, fu să-și smulgă de la gât cravata 
tare și să rasufle adînc, umplindu-si pieptul cu aerul nop- 
ţii. Îi era ruşine, se simțea jignit — nu se așteptase la un 
refuz — şi nu-i venea să creadă că toate visurile, toate 
chinurile lui ajunseseră la un sfirşit atît de prostesc, ca 
într-o melodrama, jucată la un spectacol de amatori. Îi 
părea rau de dragostea lui, atît de rău, încît mai-mai că-i 


598 


venea să izbucnească în hohote de plîns sau să croiască 
din toate puterile cu umbrela spinarea lata a lui Pante- 
leimon. 

Vreo trei zile nu fu bun de nimic, nu minca, nu dormi, 
dar cînd ajunse pînă la el zvonul că Ekaterina Ivanovna 
plecase la Moscova pentru a urma conservatorul, se li- 
nisti $i își reluă viata de maa Înainte. 

Mai tîrziu, aducindu-si din cînd în cînd aminte cum 
hoinărise prin cimitir sau cum colindase tot orașul în cău- 
tarea unui frac, îşi întindea alene mădularele și spunea: 


— Când te gândeşti cita bătaie de cap ! 


IV 


Trecură patru ani, Starţev avea în oraș o clientelă nu- 
meroasă. În fiecare dimineață, se grăbea să-și vadă bol- 
navii de la Dialij, apoi pleca la cei din oraş, şi nu într-o 
trăsură cu doi cai, ca mai înainte, ci într-una cu trei cai, 
cu zurgalai. Nu se întorcea acasă decît noaptea tîrziu. Se 
îngrăşase, se buhăise si nu-i mai plăcea să umble pe jos, 
deoarece obosea repede. Panteleimon se ingrasase şi el, şi 
cu cit creştea mai mult în lățime, cu atît ofta mai jal- 
nic şi se tinguia de soarta lui amară spunînd că drumu- 
rile l-au dat gata. 

Starţev se ducea în multe case si întîlnea multă lume, 
dar nu se împrietenise cu nimeni. Localnicii îl scoteau 
din fire cu discuţiile, cu felul lor de a privi viaţa și chiar 
cu înfăţişarea lor. Experiența il învățase, încetul cu încetul, 
că atâta timp cît „joci cărți sau iei aperitivul cu un local- 
nic acesta se arată om paşnic, blajin şi nu prea prost, dar 
cum aduci vorba despre ceva mai greu de mistuit, bunăoară 
despre politică sau știință, omul sau rămîne nedumerit, sau 
începe să-ți faca niște teorii atit de fistichii și de neroade, 
încîr ţi se face lehamite şi te lași păgubaș. Cînd Starçev 
încerca sa pornească vreo discuţie cu un localnic — fie el 
şi cu vederi liberale — şi îi spunea, bunăoară, că omenirea 


399 


merge înainte si că lumea se va putea lipsi, cu timpul, de 
buletine de identitate şi de pedeapsa cu moartea, acesta îl 
privea chioris si cu neîncredere si îl întreba: „Înseamnă ca 
fiecare va putea înjunghia pe stradă pe oricine?“ lar cînd 
într-o societate, la o cină sau la un ceai, Startev spunea că 
omul trebuie să muncească, că nu se poate trai făra muncă, 
fiecare lua această afirmaţie drept o aluzie, se supăra, şi se 
porneau discuţii cumplit de plicticoase. Unde mai pui că 
aceşti oameni nu făceau nimic, dar absolut nimic, și nici nu 
se interesau de nimic, astfel că era foarte greu să găseşti un 
subiect de discuţie cu ei. De aceea Startev ocolea discuţiile, 
multumindu-se să ia aperitive și să joace wint, iar cînd ni- 
merea într-o casă la vreo sărbătoare de familie şi era poftit 
să rămînă la masă, se așeza și mînca fără să scoată o vorbă, 
privind în farfurie ; tot ce se spunea în timpul mesei era gre- 
sit, lipsit de interes şi cu totul stupid. Startev își simțea ener- 
varea sporind, se minia, dar tăcea. Fiindcă luase obiceiul să 
se închudă în această mugenie posacă și să nu-și mai ridice 
ochii din farfurie, fu poreclit în oraș „polonezul ingimfat“, 
cu toate că nu avea nici un dram de sînge polonez. 

Se ferea de distracţii, nu se ducea nici la teatru, nici 
la concerte, în schimb în fiecare seară juca wint, timp de 
două, trei ceasuri, ceea ce îi făcea multă plăcere. Mai 
avea o îndeletnicire cu care se obisnuise şi care începuse, 
încetul cu încetul, să-i placă: să scoată seara din buzu- 
nare bancnotele şi să numere banii câştigaţi cu consultaţiile 
în timpul zilei. Deseori se întîmpla ca toate aceste hir- 


tiuge — de o rublă sau de trei ruble — mirosind a par- 
fum, a oţet, a tamfie sau a untură de peste, pe care le 
vira mototol în toate buzunarele — să ajungă la suma 


de şaptezeci de ruble; cînd se adunau astfel cîteva sute, 
le ducea la Societatea de credit mutual, unde le depunca 
la contul lui curent. 

În răstimpul celor patru ani, care se scurseseră de la 
plecarea Ekaterinei Ivanovna, doctorul fusese numai de două 
ori la Turkini, şi atunci chemat de Vera Iosifovna care 
tot mai suferea de migrene. In fiecare vara, Ekaterina Iva- 
novna venea să-și vada părinţii, dar Starçev nu avusese ni- 
ciodată ocazia s-o intilneasca. 

lată însă, că după patru ani, Într-o dimineaţă liniștită 
si caldă, i se aduse la spital o scriseare. Vera Iosifovna îi 


400 


scria lui Dmitri Ionfci că i se tăcuse tare dor de el, că-l 
Tuga să vină neapărat să-i aline suferințele și că astăzi, de 
altfel, era si ziua ei de naștere. La sfîrșitul scrisorii era un 
adaus: „Mă asociez și eu la rugămintea mamei. K.“ 

Starçev sovai, dar seara se duse totuşi la Turkini. 

— A, bună seara, vă rog! îl întîmpina Ivan Petrovici, 
zîmbind numai din ochi. Fiţi bonjurat. 

Vera Iosifovna, mult îmbătrînită, încărunțită, îi strînse 
mina, oftă afectat şi-i spuse : 

— Dumneata, doctore, nu vrei să-mi faci curte, nu vii 
niciodată la noi; sînt prea bătrînă pentru dumneata. Dar 
iată că a venit una tînără, poate că ea va avea mai mult 
noroc. 

Si Kotik ? Slăbise, pălise, se făcuse mai frumoasă, mai 
zveltă ; ; dar acum era Ekaterina Ivanovna, si nu Kotik; nu 
mai avea prospețimea dinainte și nici acea expresie de ne- 
vinovăţie copilărească. Atit în privire, cît şi în felul ei de 
a se purta era ceva nou, sfios și vinovat, ca şi cum aici, în 
casa Turkinilor, nu s-ar mai fi simţit acasă. 

— Nu ne-am văzut de-un car de ani! spuse ea, întin- 
zîndu-i mina, şi se cunoștea că inima fi bătea tare ; apoi, 
continuă, privindu-l ţintă, cu vădită curiozitate : Cum te-ai 
îngrăşat ! Esti ars de soare, te-ai maturizat... totuși nu te-ai 
schimbat prea mult. 

Îl tulbura si acum, îl tulbura mult, dar ceva lipsea în 
ea, sau poate era de prisos — nici el n-ar fi tut să 
spună ce anume — ceva care îl împiedica să simta ca îna- 
inte. Nu-i plăcea paloarea ei, noua expresie a feţei, zimbe- 
tul şters, glasul ei, si dupa citeva clipe nu-i mai placu nici 
rochia, nici fotoliul în care sedea ; îl nemulçumea amintirea 
trecutului, gîndul că fusese cît pe ce să se însoare cu ea. 
Își aduse aminte de dragostea lui, de visurile Şi de speran- 
tele care-l framintasera cu patru ani in urmă, și se simți 
stinjenit. 

Se bau ceai cu plăcintă. Apoi Vera Iosifovna citi cu 
glas tare un roman, in care cra vorba de lucruri care nu 
se invimpla niciodată în viaţă, iar _Starçev ascultä, privind 
capul ei frumos, carunt, si asteptind să sfirseasca. 

„Lipsit de talent nu-i acel ce nu ştie să scrie, îşi spuse 
el, ci cel ce scrie şi nu ştie să ascundă c-o face“. 

— Bunisorut, spuse Ivan Petrovici. 


26 — Schite si nuvele — c. 1900 407 


După aceea, Ekaterina Ivanovna cinta îndelung și zgo- 
motos la pian si, după ce isprăvi, musafirii îi mulçumira 
şi se extaziară îndelung. 

„Ce bine că nu m-am însurat cu ea!“ îşi spuse Starçev. 

Ekaterina Ivanovna il privea, aşteptînd, pesemne, ca el 
să-i propună, să se ducă în grădină, dar doctorul täcea. 

— Hai să stăm de vorbă, spuse ea în cele din urmă, 
apropiindu-se. Cum o duci? Ce mai e pe la dumneata? 
Ce faci? Zilele astea m-am gîndit tot timpul la dumneata, 
continuă ea cu oarecare nervozitate, voiam să-ţi trimit o 
scrisoare, voiam să vin chiar eu să te văd la Dialij; eram 
hotărită să vin, dar după aceea m-am razgindit, fiindcă 
nu ştiam cum mă priveşu acum. Nu ştii cu ce emoție te-am 
aşteptat astăzi. Pentru dumnezeu, hai să mergem în grădină. 

Se duseră î în grădină şi se aşezară pe bancă, întocmai ca 
acum patru ani, sub batrinul arțar. Era întuneric. 

— Ce mai faci ? îl întrebă Ekaterina Ivanovna. 

— Binisor ; o ducem $i noi cum putem, răspunse Starçev. 

Și nu mai găsi nimic altceva. Tăcură un timp. 

— Sînt emoţionată, spuse Ekaterina Ivanovna, acoperin- 
du-si fata cu mîinile, dar nu lua în seamă. Mă simt aşa 
de bine acasă, sînt atît de bucuroasă că-i vad pe toţi, în- 
cît nu-mi vine să cred. Cite amintiri! Credeam că n-o să 
mai isprăvim cu ele pînă dimineaţa. 

Acum în vedea de aproape, faţa, ochii strälucitori, si aici, 
în întuneric, părea mai tînără decit în casă; parca-si recä- 
patase chiar expresia copilareasca de odinioară. Şi într-ade- 
văr îl privea cu o curiozitate naivă, ca şi cum ar fi vrut 
să-l pătrundă, să-l cunoască mai de aproape pe ‘cel care pe 
timpuri o iubise cu atîta duiogie, cu atîta patima si care 
fusese atît de nefericit ; privirea ei îi mulțumea pentru această 
dragoste. Îşi aduse și el aminte de tot ce fusese, de cele 
mai mici amănunte, cum rătăcise prin cimitir, cum după 
aceea, spre ziuă, se întorsese acasă ostenit... 3 deodata fu 
cuprins de un sentiment de tristețe : îi paru rău de trecut. 
În suflet i se aprinse o mică flacără. 

— Îţi aduci aminte cum te-am condus la club, la serată ? 
spuse el. În seara aceea ploua, era întuneric. 

Flacăra ce i se aprinsese în suflet creştea din ce în ce, 


şi, dintr-o dată, simți nevoia să vorbească, să se plinga 
de viaţă...” 


402 


— Ei! ofta el. Dumneata mă întrebi cum o mai duc. 
Cum s-o ducem aici? Nici într-un fel. Imbatrinim, ne în- 
grasam, decădem. Trece ziua, trece noaptea, viața se scurge 
ştearsă, fără impresii, fără preocupări... Ziua munceşti, seara 
te duci la club, stai într-o societate de cartofori, de alcoolici, 
de birfitori pe care nu-i poţi suferi. Vezi ceva bun in toate 
astea ? 

— Dar ai munca dumitale, ai un scop nobil în viaţă. 
Îşi plăcea atît de mult să vorbeşti de spital. Pe atunci eram 
tare naivă : îmi închipuiam că sînt o mare pianistă. Acum 
toate dommisoarele cîntă la pian; cîntam și eu, ca toate 
celelalte, si n-aveam nimic deosebit în mine; sînt tot atît 
de pianistă cum e mama scriitoare. Pe atunci nu te înçe- 
legeam, fireşte, dar la Moscova m-am gîndit deseori la dum- 
neata. Ce fericire să fii medic de zemstvă, să ajuţi pe cei 
care suferă, să slujesti poporul. Ce fericire ! repetă Ekaterina 
Ivanovna cu căldură. La Moscova, cînd mă gindeam ja dum- 
neata, Îmi apăreai atât de ideal, atit de superior... 

Startev îşi aduse aminte de rublele pe care le număra 
cu atîta plăcere seara si mica flacără din suflet i se stinse. 

Se ridică pentru a se întoarce în casă. Ekaterina Iva- 
novna îl luă de braţ. 

— Esti omul cel mai de pret pe care l-am cunoscut în 
viata mea, continua ea. O sa ne vedem şi o să mai discutăm, 
nu-i așa? Fagaduieste- mi. Nu sint pianistă, nu-mi mai fac 
iluzii în ceea ce mă priveşte, iar în prezența dumitale n-am 
să mai cint, nici n-am sa mai vorbesc de muzică. 

Cînd intrara în casă şi Starçev îi văzu la lumina lămpi- 
lor fața şi ochii trişti, recunoscători, cercetători, indreptati 
asupra lui, încercă un sentiment de nelinişte şi se gîndi 
din nou : „Ce bine că nu m-am însurat cu ea !* 

Începu să-și ia rămas bun. 

— N-ai nici un drept roman să pleci fără a fi cinat, 
îi spuse Ivan Petrovici, petrecîndu-l. Asta-i foarte perpen- 
dicular din partea dumitale. Hai, dă-ne o reprezentaţie, îi 
spuse el lui Pava, în vestibul. 

Pava, care nu mai era un baietandru, ci un tînăr cu 
mustață, luă o poză de actor, ridică o mînă sus și rosti 
pe un ton tragic : 

— Sa mori, nenorocito ! 


403 


Toate acestea îl enervau acum pe Starfev. Urcîndu-se 
în trăsură și privind casa întunecată şi grădina, care îi fu- 
seseră atit de dragi odinioară, îşi reaminti dintr-o dată şi 
romanele Verei Iosifovna, ŞI felul zgomotos al răsfățatei 
Kotik de a cînta la pian, si ghidușiile lui Ivan Petrovici, si 
poza tragică a lui Pava. 

„Daca oamenii cei mai talentaţi din tot orașul sînt atît 
de lipsiți de talent, ce să mai vorbim de ceilalți!“ se gîndi 
Startev. 

Peste trei zile, Pava îi aduse o scrisoare de la Ekate- 
rina Ivanovna. 

„Nu ai venit pe la noi. De ce? scria ea. Mă tem că 
ţi-ai schimbat sentimentele față de noi; mă tem, si gin- 
dul acesta mă ingrozeste. Linisteste-mä, vino și spune-mi 
că totul e bine. 

Trebuie neapărat să stau de vorbă cu dumneata. A du- 
matale E. T.“ 

Starţev citi scrisoarea, se gîndi o clipă și-i spuse lui 
Pava : 

— Comunică-le, te rog, că astăzi nu pot să vin, de- 
oarece sînt foarte ocupat. Am să vin peste vreo trei zile. 

Dar se scurseră trei zile, o săptămînă, şi Starţev, mu se 
arata. Intr-o zi, trecind prin fata casei Turkinilor, îşi aduse 
aminte că ar fi trebuit să intre, măcar pentru cîteva clipe, 
dar se răzgîndi. 

Si nu mai calca nigiodata pe la ei. 


V 


S-au mai scurs cîţiva ani, Starçev s-a îngrăşat și mai 
mult, l-a napadit grăsimea, răsuflă greu și umblă cu capul 
dat pe spate. Acum cînd trecea, puhav $1 stacojiu, cu tră- 
sura lui cu trei cai, cu zurgalai, si cu Panteleimon pe ca- 
pra — caree si el puhav, stacojiu, şi strigă » Țineţi drreap-ta- 
a!" stînd cu braţele înunse înainte, de parcă ar fi de lemn, 
spectacolul e impunător şi ai zice că nu trece un om, ci un 
zeu pagin. Are în oraș o clientelă atît de mare, încît nu mai 


404 


găseşte o clipă să răsufle. Și-a cumpărat o moșie si două 
case în oraș şi umblă să-și mai cumpere şi o a treia, bine- 
înţeles dacă găsește un chilipir. Cînd i se vorbeşte la Socie- 
tatea de credit mutual de vreo casă care urmează sa fie 
vîndută la licitaţie, se duce cu neobrăzare s-o viziteze și, 
trecînd prin toate odăile, fără să se sinchisească de femeile 
şi copiii pe jumătate dezbräcati, care îl privesc cu uimire 
si teamă, fmpunge cu bastonul în toate uşile si întreabă : 

— Asta-i biroul? Ăsta-i dormitorul? Dar aici ce-i? 

Vorbeşte suflînd greu și stergindu-si mereu naduseala de 
pe frunte. 

Are multe angarale, totuşi nu-și lasă serviciul de la 
zemstvă ; l-a biruit lăcomia, vrea să facă si slujbă şi afa- 
ceri. Atit la Dialij cît şi în oraș i se spune acum pur şi simplu 

»lonîci“. „Unde s-o fi ducînd Ionici ?* sau „Ce ar fi să-l 
chemim la consult pe Ionfcf ?° 

Se vede că din pricina obezității, glasul i s-a schimbat, 
i s-a făcut pițigăiat şi ascuțit. I s-a schimbat şi caracterul, 
e ursuz și supărăcios. Cînd are consultaţii, îşi iese într-una 
din sărite, bate nerăbdător cu bastonul în podea și ţipă 
cu glasul lui neplăcut : : 

— Te rog să nu răspunzi decît la întrebări! Nu dis- 
cuta ! 

Trăieşte singur. Duce o viață plicucoasă. Nimic nu-l 
interesează. 

De cînd se află la Dialij, dragostea pentru Kouk a fost 
singura şi desigur ultima sa bucurie. Seara joacă wint la 
club, iar după aceea se așază singur la o masă şi cinează. 
Îl servește Ivan, cel mai batrin și respectabil dintre feciorii 
clubului, care îi aduce, fără să mai întrebe, o sticlă de Lafitte 
nr. 17. Toţi — şi intendentul clubului, şi bucătarul, și fe- 
ciorul — ştiu ce-i place şi ce nu-i place $i se silesc din ras- 
puteri să-l mulțumească, fiindcă altfel se supără și numai 
ce-l vezi că începe să bata cu bastonul în podea. 

În timp ce cinează, întoarce din cînd în cînd capul și 
se amestecă în convorbirile de la mesele vecine. 

— Despre ce vorbeşti ? Cum ? Despre cine ? 

Şi cînd i se întîmplă ca la una din mese să se vorbească 
de Turkini, întreabă : 

— Despre care Turkini vorbiti ? Despre ăia a căror fata 
cîntă la pian ? 


405 


— Asta-i tot ce se poate spune despre el. 

Si Turkinii ? Ivan Petrovici n-a îmbatrînit, nu s-a schim- 
bat de loc; face mereu glume sau povesteşte anecdote; 
Vera losifovna continua, ca si înainte, să le citească mu- 
safirilor, cu aceeaşi plăcere şi simplitate, romanele sale. Iar 
Kotik cîntă zilnic vreo patru ceasuri la pian. S-a ofilit mult, 
tinjeste şi în fiecare toamnă pleacă cu mama ei in Crimeea. 
Ivan Petrovici le însoțește la gară și, cînd porneşte trenul, îşi 
şterge lacrimile și le strigă : 

— La revedere, vă rog! 

Si își flutură batista. 


1898 


Un caz din practică 


PROFESORUL primi o telegramă, prin care era rugat să 
vină cit mai grabnic la fabrica Liahkov. Se îmbolnăvise 
fiica unei oarecare Lialikova, pesemne, stapina fabricii ; mai 
mult nu se putea desluşi ‘din telegrama lunga, alcătuită 
anapoda. Profesoul nu plecă, ci-l trimise în loc pe asistentul 
său, Koroliov. 

De la Moscova, trebuia să mergi două staţii cu trenul, 
apoi să faci vreo patru kilometri cu trăsura. La gară ve- 
nise să-l aștepte pe Koroliov o trăsură cu patru cai; vizi- 
tiul purta pălărie cu pană de păun și la orice întrebare 
răspundea ostaseste, cu glas tare: „Nu, să trăiţi! Da, să 
trăiţi !* Era sîmbătă seara. Soarele scăpăta. Muncitorii se 
îndreptau fn pilcuri numeroase de la fabrică spre gară și 
salutau trăsura care-l ducea pe Koroliov. Tinarul medic 
privea plin de incintare inserarea, conacele şi vilele din 
dreapta si din stînga şoselei, mestecenii și întreaga tihna 
din jur. În ajunul acela de sărbătoare s-ar fi zis că, o data 


407 


cu oamenii, se pregăteau de odihnă şi câmpul, şi pădu- 
rea, şi soarele — de odihnă si, poate, de rugăciune... 

Născut și crescut la Moscova, Koroliov nu cunoştea viata 
de la tara, nu se interesase niciodată de fabrici si nu vizitase 
încă nici una. Citise numai fntimplator despre ele, vorbise cu 
unii fabricanți, ba fusese chiar poftit acasă la cîte unul din 
ei ; de cite ori zărea, de departe sau de aproape, vreo fabrică, 
se gîndea ca pe dinafară totul pare bine orfnduit şi tihnit, 
dar că înăuntru trebuie să domnească, pe lîngă egoismul 
mărginit al stapinilor, cea mai neagră înapoiere, munca 
anostă și nesănătoasă pentru muncitori, bîrfeh, votcă şi in- 
secte. Şi acum, cînd muncitorii se dădeau respectuos și plini 
de sfială în lături dinaintea trasurii, Koroliov ghicea dupa 
fețele, sepcile și felul lor de a umbla, mizeria, indîrjirea şi 
buimăceala în care trăiau. 

Trăsura intra pe poarta fabricii. În dreapta si în stînga 
se iveau, apoi ramineau în urmă, căsuțe de muncitori, chi- 
puri de femei, rufe și plăpumi întinse în cerdacuri. „Păzea !“ 
striga vizitiul, fără să încetinească goana cailor. lată curtea 
intinsa, fără iarbă, iar de jur împrejur și la oarecare distanţă 
unele de altele cinci corpuri mari de clădiri cu coșuri, de- 
pozite de mărfuri, barăci. Peste toate se depusese un strat 
cenusiu de praf. Ici-colo, asemenea unor oaze în pustiu, se 
vedeau grădinițe sărăcăcioase şi acoperisurile verzi sau roșii 
ale caselor în care locuiau funcționarii administrației. Vizitiul 
struni deodată caii și trăsura se opri în fața unei clădiri, 
vopsită proaspăt în cenusiu şi înconjurată de o grădiniță 
cu liliac, acoperit și el cu praf; cerdacul galben mirosea 
tare a vopsea. 

— Poftiţi, domnule dootor, se auziră în coridor şi în 
antreu glasuri de femei. Poftiti, de cînd vă aşteptăm... sop- 
teau şi oftau glasurile. Curată nenorocire... Poftiti pe aici. 

Stăpîna, o doamnă grasă trecută, în rochie neagră de 
mătase cu mineci la moda, dar judecind după fata ei o 
femeie simplă, fără prea multă came, se uita nelinistita la 
doctor si nu se hotăra să-i dea mina — nu îndrăznea. Ala- 
turi de ea stătea o femeie uscativa, mai în vârstă, cu părul 
tăiat scurt, cu pince-nez, şi îmbrăcată cu o bluză inflorata. 
Servitorii îi spuneau Kristina Dmitrievna, şi Koroliov ghici 
că trebuie să fie guvernanta. Se vede că, fiind socotită cea 
mai cultă din casă, i se dăduse ei însărcinarea să iasă în 


408 


fntimpinarea doctorului și să-l primească. Într-adevăr, de cum 
îl văzu, începu să-i povestească în pripă, cu amănunte plic- 
ticoase, de prisos, manifestările bolii, fara să spună însă cine 
era bolnav şi ce se întâmplase. 

Luară amindoi loc si începură să vorbească, în timp ce 
gazda rămase nemişcată în picioare, lingă uşă, așteptind. 
Koroliov înţelese din spusele guvernantei ca persoana bolnavă 
era Liza — o fată de douăzeci de ani — singura fiică a 
doamnei Lialikova şi moștenitoarea ei; era de mult sufe- 
rindă si fusese tratată de numeroși medici ; în ultima noapte, 
avusese palpitatii atît de puternice, încît nimeni nu dormise 
în casă : se temeau să nu moară. 

— Inca din copilăme a fost cam șubredă, ca să zic aga, 
spuse Kristina Dmitrievna cu glas alintat, stergindu-si me- 
reu buzele cu mîna. Doctorii spun că e din cauza ner- 
vilor, dar tot ei au băgat-o în scrofuloză cînd era mica, si 
cred că de aici vin toate. 

Intrară la bolnavă. Tînără, destul de voinică, cu trupul 
bine împlinit, dar urita, semanind cu mamă-sa, cu ochii 
la fel de mici si cu fălci mari şi late, nepieptănată și cu 
plapuma trasă pina peste bărbie, fata îi făcu in prima clipă 
lui Koroliov impresia unei fiinte oropsite, sărmane, oplo- 
site si îngrijite din milă. Nu-i venea să creadă că ea era 
moștenitoarea celor cinci mari corpuri de clădiri. 

— Am venin la dumneata, începu Koroliov, să te în- 
grijim. Bună ziua ! 

Îşi spuse numele şi îi strînse mîna, o mînă mare, rece, 
urîtă. Bolnava se aseza în capul oaselor, si, obişnuită pe- 
semne de mult cu doctorii, se lăsă ascultată, fără a se 
sinchisi că umerii şi pieptul îi erau descoperiți. 

— Am palpitaţii, spuse ea. Toată noaptea am avut o 
senzaţie cumplită, de groază... Era să mor de groază! Da- 
fi-mi ceva. 

— Am să-ţi dau, am să-ţi dau, linisteste-te ! 

Koroliov o examină şi ridică din umeri. 

— Inima e normala, spuse el, totu-i bine, totu-i în re- 
gulă. Se vede ca nervii au cam luat-o razna, dar nu-i nimic 
îngrijorător. Cred că accesul a trecut. Culcă-te liniștită. 

În clipa aceea cineva intră în iatac cu o lampă. Bol- 
nava închise ochii pe jumătate, ferindu-i de lumină, și cu- 


409 


prinzindu-si capul cu miinile, începu să plingă cu hohote. 
Impresia că avea în fața lui o biata ființă urîă și orop- 
sită se şterse deodata. Koroliov uita si de ochii ei mici, 
şi de faţa ei latareaya şi, induiosat de expresia de blindete, 
de cumingenie şi de suferință care se citea pe chipul fetei, 
aceasta i se păru deodată graţioasă, proaspătă, plină de fe- 
minitate. Nu cu medicamente ar fi vrut să-i redea liniștea, 
nu cu sfaturi, ci cu o vorbă bună, prietenească. Mama cu- 
prinse cu braţele capul copilei și-l strînse la piept. Cita du- 
rere, cîtă deznădejde se citea pe. fata batrinei ! Își crescuse 
şi îngrijise fiica, nu precupetise nimic, isi jertfise toată viața 
ca s-o înveţe françuzeste, dansul, muzica, îi adusese cei mai 
buni medici, o duzină de profesori, angajase o guvernantă... 
şi acum nu pricepea de ce varsă atitea lacrimi, pentru ce se 
chinuie atîta ; nu pricepea şi simțea că îşi pierde capul. Avea 
o expresie vinovată, speriată, deznădăjduită, ca şi cum ar fi 
scăpat din vedere ceva foarte important, n-ar fi făcut tot 
ce se putea face, ca și cum ar fi trebuit să mai aducă pe 
cineva, dar nu ştia nici ea pe cine. 

— Lizanka, iarăși... iarăşi, Lizanka ! spuse ea, stringin- 
du-si fiica la piept. Draga mea, scumpa mea, fetiţa mea, 
ce-i cu tine ? Fie-fi milă de mine, spune-mi... 

Plingeau amîndouă amamic. Koroliov se aşeză pe mar- 
ginea patului și o luă pe Liza de mînă. 

— Ei, Haide, limiştește-te ! zise el prietenos. Se poate 
să pling: aşa ? ! Gindeste-te că nu există nimic pe lumea asta 
care să merite aceste lacrimi. Hai, nu mai plînge ; nu trebuie... 

Iar în sinea lui Îşi spuse : 

„I-a venit vremea să se mărite...“ 

— Doctorul nostru, al fabricii, îi dădea bromură de 
potasiu, spuse guvernanta, dar am observat că-i face mai 
rău. După părerea mea, dacă-i vorba de inimă, mai bine 
să i se dea... sînt nişte picături... Am uitat cum le spune... 
Picături de lacramioara, pare-mi-se. 

Si iar se pierdu în tot soiul de amănunte. Îi taia vorba 
doctorului, îl împiedica să vorbească și se arăta plină de 
rivnă ; știindu-se femeia cea mai luminată la minte din 
casă, se simţea obligată să discute într-una cu medicul si 
neapărat despre medicină. 

Koroliov se plictisi. 


410 


— Nu găsesc nimic deosebit, se adresă el mamei, ic- 
şind din iatac. Dacă pe fiica dumitale a ingrijit- o doctorul 
fabricii, poate s-o îngrijească si de aci înainte. Tratamentul 
aplicat de el pînă acum a fost foarte indicat, şi nu văd nici 
o nevoie să-l schimbaţi. Pentru ce să-l schimbaţi? Boala e 
din cele mai obișnuite, nimic grav.... 

Vorbea pe indelete, punindu- şi mamusile, in timp ce 
doamna Lialikova stătea nemiscata, privindu-l cu ochii plînși. 

— Până la trenul de zece nu mai e decît o jumătate de 
oră, spuse el, sper să-l „mai prind. 

— N-ati putea să mai rămîneţi la noi? îl întrebă sta- 
pîna casei, şi lacrimile începură să-i şiroiască din nou pe 
obraji. Mi-e ruşine că vă necăjesc, dar fiţi atit de bun... vă 
rog din suflet stărui ea aproape în șoaptă, uitându-se spre 
usa. Stati noaptea asta la noi. N-o am decit pe ea... e sin- 
gurul meu copil... M-a speriat noaptea trecuta, nu pot sa-mi 
viu în fire... Nu plecaţi, va i TOR... 

Koroliov ar fi vrut să-i spună că avea multa treaba la 
Moscova şi că era așteptat acasă de ai săi; fi venea greu 
să rămână, fără, nici un rost, toată seara și toată noaptea 
într-o „casă străină, dar, văzînd chipul, ei chinuit, ofta și, 
fără să mai spună o vorbă, începu să-şi scoată ‘manusile. 

În salonul cet mare şi în salonas fură aprinse în cin- 
stea lui toate lămpile si toate luminarile. Korohov se aseza la 
pian şi începu să răsfoiască notele, apoi cerceta tablourile 
şi portretele de pe pereţi. Tablourile, pictate în ulei, în 
rame aurite, reprezentau privelişti din Crimeia, o corabie 
pe o mare furtunoasă, un călugăr catolic cu un păhăruț 
în mina... totul plat, banal, executat fără pic de talent. 
Portretele nu înfățișau nici o singură figură mai arătoasă, 
mai interesantă, numai fălci late si ochi nedumeriti. Lia- 
likov, tatăl Lizei, avea o frunte îngustă, şi mulțumirea de 
sine i se citea pe chip cit de colo; tunica spînzura ca un 
sac pe trupul lui mătăhălos; pe piept avea o decorație 
și insigna Crucii Roşii. În acest salon totul dovedea o spo- 
ială de cultură, un lux întâmplător, lipsit de gust, greoi ca 
şi uniforma omului din portret. Podelele te supărau prin 
luciul lor, supărător era şi policandrul şi, fără să şui de 
ce, îți venea în minte povestea negustorului care intra in 
baie cu decorația la gât... 


411 


Din vestibul se auzeau şoapte ; cineva sforăia uşor. Deo- 
data, în curte răsunară lovituri metalice, aspre, scurte, cum 
nu mai auzise Koroliov niciodată, pe care nu le înțelese și 
care îi treziră o senzaţie ciudată, neplăcută. 

„Cred că pemru nimic în lume n-aș sta aici... 
el şi începu din nou să răsfoiască notele de pe pian. 

— Poftiti la o gustare, doctore! îl chemă cu jumătate 
de glas guvernanta. 

Se duse să cineze. Masa era mare, încărcată cu gustări 
şi vinuri, dar la cină fură numai doi: el şi Kristina Dmi- 
trievna. Guvernanta bea madera, mînca repede şi poves- 
tea, privindu-l prin pince-nez : 

— Muncitorii sînt foarte mulţumiţi la noi. În fiecare 
iarnă avem la fabrică spectacole de amatori, dane chiar de 
ei; lecturi, însoțite de proiecţii cu lanterna magică, o ceai- 
nărie minunată si cite altele. Ne sînt foarte devotați; cînd 
au aflat că Lizanka se simte mai rău, au rînduit slujbă la 
biserică. Sint inculți, dar îşi au şi ei sensibilitatea lor. 

— Mi se pare că n-aveţi nici un bărbat în casă? spuse 
Korohov. 

— Nici unul. Piotr Nikanorici a murit acum un an şi 
jumătate, si am rămas noi trei singure. Vara stăm aici, si 
iarna la Moscova, pe strada Polianka. Sînt de unsprezece ani 
în această casă. Am ajuns să fiu privită ca o rudă. 

La masă se aduse cegă, chiftele de pasăre si compot; 
vinurile erau scumpe, françuzesti. 

— Vă rog, doctore, nu vă sfiiti, serviti-va, spuse Kris- 
tina Dmitrievna, mincind şi stergindu-si gura cu mina ei 
micuță, făcută pumn. Se cunoştea că era pe deplin mulçu- 
mită de traiul pe care-l ducea. 

După cina, doctorul fu condus în odaia în care i se 
pregătise un pat. Dar nu-i era somn, în casă era cald si 
mirosea a vopsea ; îşi puse paltonul şi ieși. 

Afară era răcoare; noaptea era luminoasă și prin ae- 
rul umed cele cinci corpuri de clădiri cu coşurile înalte, 
barăcile și magaziile se desluşeau nespus de limpede. A doua 
zi, fiind duminică, nu se lucra; ferestrele erau întunecate 
şi numai într-unul din corpurile de clădiri mai ardea un 
furnal ; două ferestre erau purpurii și pe cos, o dată cu 
fumul, ţâşnea din când în cînd o vilvätaie. Dincolo de 
curte, in depărtare, orăcăiau broaștele și cînta o privighatoare. 


« 


gîndi 


412 


Uitindu-se la corpurile de clădiri si la barăcile în care 
dormeau muncitorii, doctorului îi veniră din nou în minte 
gîndurile pe care i le trezea invotdeauna vederea unei fa- 
brici. Cu toate spectacolele pentru muncitori şi proiecţii 
cu lanterna magică, medicii și fel de fel de îmbunătățiri, 
muncitorii pe care îi fntilnise astăzi pe drumul gării nu se 
deosebeau întru nimic prin înfăţişarea lor de muncitorii pe 
care îi văzuse, demult, în copilăne, cînd nu se pomenea 
încă de spectacole și de îmbunătăţiri. El, care ca medic, 
cunoştea atît de bine suferințele cronice, a căror cauză prin- 
cipala rămînea de neînțeles şi pentru care părea că nu există 
vindecare, privea si fabricile drept o absurditate, a cărei 
cauză era la fel de necunoscută si de neinlaturar, si, fara 
să socotească de prisos imbunatatirile aduse traiului celor ce 
munceau în ele, le asemuia cu tratamentul aplicat bolilor fără 
leac. 

„Firește, e la mijloc o neînțelegere... gîndea el, privind 
ferestrele purpurii. O mie cinci sute sau două mii de mun- 
citori trudesc fără odihnă, într-un aer insalubru, produc 
o stambă de proastă calitate, duc o viață de mizerie si nu 
se trezesc din acest vis urit decît din cînd in cînd, la circiu- 
mă ; vreo sută de insi RE siege munca, şi toată viata 
lor această sută de insi nu face altceva decît să toarne 
amenzi și ocări și să comită tot felul de nedreptăți; și nu- 
mai doi, trei oameni, așa-zișii stăpîni, trag foloasele, cu 
toate că nu muncesc de loc și disprequiesc stamba de proastă 
calitate. Dar care sînt acele foloase, cum se bucură de ele ? 
Lialikova si fiica ei sînt nenorocite, de ţi-e mai mare mila; 
singura pe deplm mulțumită de traiul ei este Kristina Dmi- 
trievna, o fata batrina, proastă si cu pince-nez. Rezultatul 
este deci că în toane aceste cinci corpuri de clădiri se mun- 
ceste, iar pe pieţele din răsărit se vinde stamba numai pentru 
ca Kristina Dimitrievna să poată mînca cegă şi să bea 
maderă !“ 

Deodată răsunară aceleași lovituri ciudate, pe care Ko- 
roliov le auzise și înainte de cină. Lîngă unul din corpurile 
de clădiri cineva bătea într-o bucată de fier, bătea şi se 
oprea, astfel că sunetele erau scurte, aspre, lipsite de so- 
noritate : un soi de: „der... der... der...“ Urmară cîteva 
clipe de liniște apoi, de lînga un alt corp de clădiri, se 
auziră lovituri tot atit de seci si neplăcute, de data aceasta 


413 


mai joase, ca de bas: „drin... drin... drin...“ De unspre- 
zece ori. Pesemne că paznici băteau ora unsprezece. 

Lîngă un al treilea corp de clădiri se auzi: „jac... jac... 
jac...“ Același lucru se repetă și lîngă celelalte clădiri, apoi 
dincolo de barăci și la poartă. Ai fi zis că sunenele acestea 
erau scoase în liniştea nopții, de insasi dihania cu ochii de 
foc, de însuşi diavolul, care îi stapinea aici atît pe patroni 
cit și pe muncitori, inselindu-i $1 pe unii, și pe alții. 

Koroliov ieși din curte. 

— Cine-i ? îl strigă lîngă poartă un glas grosolan. 

„Ca la închisoare...“ se gîndi Koroliov şi nu răspunse. 

În plin cîmp privigherorile si broaștele se auzeau mai 
limpede şi se simţea noaptea de mai. De la gară venea 
duduitul unui tren; undeva cîntau nişte cocosi somnorosi, 
totusi noaptea era plină de tihnă şi întreaga fire dormea 
liniştită. În apropierea fabricii se afla un sopron sub care 
se adunau materialele de construcție. Koroliov se aşeză pe 
nişte scânduri și continuă să se gîndească. 

„Numai guvernanta se simte bine aici, iar fabrica lu- 
crează pentru a-i asigura ei un trai bun. Dar şi asta e 
numai o aparență, fiindcă Kristina Dmitrievna nu-i decit 
un om de paie. Personajul principal, pentru care se face 
totul aici, este diavolul.“ 

Se gindea la diavol, în care nu credea, și se uita la cele 
două ferestre luminate, și i se părea că de acolo îl privește 
cu ochi de foc însăși satana, acea putere nevăzută care sta- 
tornicise rînduielile dintre cei tari $1 cei slabi, savirsind cum- 
plita greşeală, pe care nimeni si nimic n-o mai putea în- 
drepta. Trebuia neapărat ca cel puternic să-l împiedice pe 
cel slab să trăiască. Asta e legea firii; dar lucrul acesta nu 
e de înţeles şi nu se așază lesne în minte decît în articolele 
de ziar sau în manuale, pe cînd în harababura traiului de 
fiecare zi, în haosul lucrurilor mărunte din care sînt țesute 
relațiile dintre oameni, cînd şi cel puternic, și cel slab cad 
deopotrivă jertfă relaţiilor lor reciproce, supunindu-se fără 
voia lor unei forte conducătoare, necunoscute, aflate în afara 
Vieţii şi străină omului, aceasta nu mai e o lege, ci o abe- 
rafie. Astfel gîndea Koroliov, stind pe stiva de scînduri 
şi încet-încet fl cuprinse simyamintul ca acea forță necunos- 
cută, tainică era într-adevăr pe aproape şi îl privea. Spre 
răsărit cerul se făcea tot mai palid ; timpul se scurgea repede. 


414 


Acum, cînd în jur nu era fipenie, cînd totul murise parcă, 
cele cinci corpuri de clădiri, cu cosurile lor ce se profilau 
pe fondul cenuşiu al zorilor, aveau o înfăţişare deosebită, 
alta decit în timpul zilei; Koroliov uitase cu desăvirşire 
că în dvsul zidurilor acelora se găseau masini cu aburi, elec- 
tricitate, telefoane. Fără să știe bine de ce, se gindea mereu 
la aşezările lacustre, la epoca de piatră, și simţea prezența 
unei forte brutale oarbe. 

Din nou se auzi: 

„Der-der... der... der...“ 

De douăsprezece ori. Apoi linişte, o liniște de cîteva clipe 
şi — din celălalt capăt al curţii porni același : 

»Drin... drin... drin...* 

„Groaznic !* gîndi Koroliov. 

„Jac... jac...” ţișni dintr-un al treilea colț, scurt, aspru, 
cu ciudă parcă, „jac... jac...“ 

Pentru a vesti miezul nopţii trebuiră vreo patru minute. 
În cele din urmă se făau liniște; si din nou doctorul avu 
impresia că totul murise în jur. 

Mai statu un timp locului, apoi se întoarse în casă, dar 
nu se culcă. Încă multă vreme prin odăile vecine s-au 
auzit soapte, lipait de papuci și de picioare goale. 

„Nu cumva o fi avind din nou un acces ?* se întrebă 
Koroliov într-un tîrziu. 

leşi din odaie să vadă ce face bolnava. Prin camere 
se luminase acum de-a binelea, și din salonul cel mare ra- 
zele soarelui ce străbăteau sfioase prin pfcla dimineţii tre- 
murau pe perete si pe podea. Usa ce dădea în odaia Lizei 
era deschisă ; Liza şedea lîngă pat, într-un fotoliu; era în 
capot, nepieptănată și îmbrobodită cu un sal. La ferestre, 
storurile erau lăsate. 

— Cum te mai simţi ? întrebă Koroliov. 

— Mulţumesc ! 

Îi pipăi pulsul, apoi fi ridică părul căzut pe frunte. 

— Văd că nu dormi, spuse el. Afară e o vreme minu- 
mată, e primăvară, cinta privighetorile, şi dumneata stai aici 
fn întuneric cu gîndurile dumitale. 

Liza îl asculta, privindu-l drept in față, ochii ei erau 
tristi, inteligenţi şi se vedea că vrea să-i spună ceva. 

— Ai des astfel de crize ? o întrebă el. 

Buzele fetei tremurară uşor înainte de a răspunde. 


415 


— Da, des. Aproape în fiecare noapte simt ca o apă- 
sare... 

În chiar acea clipă paznicii incepura să bată în curte 
ceasurile două. Se auzi : „der... der...“ şi Liza tresări. 

— Te neliniştesc aceste bătăi ? întrebă medicul. 

— Nu ştiu. Totul mă nelinisteste aici, raspunse fata pe 
gînduri. Da, totul. Desluşesc în glasul dumitale un senti- 
ment de simpatie : nu ştiu de ce, dar de cum te-am văzut, 
mi s-a părut că se poate vorbi cu dumneata despre orice.. 

— Vorbeşte, te rog. 

— Vreau să-ți spun părerea mea. Eu cred că nu sînt 
bolnavă, dar mă apasă o neliniște și o teamă neîncetată, 
fiindcă aga trebuie sa fie si nu poate fi altfel. Chiar omul 
cel mai sănătos nu poate să nu se neliniștească cînd ştie 
că, bunăoară, pe sub fereastra lui umblă un tilhar. Sint 
mereu supusă la tot felul de tratamente medicale, continuă 
ea, privindu-si genunchii şi zîmbind sfios. Fireşte sînt foarte 
recunoscătoare şi nu tăgăduiesc folosul tratamentelor, dar 
aş vrea să stau de vorbă nu cu un medic, ci cu o fiinţă 
apropiată, cu un prieten, care să mă înțeleagă, care să mă 
convingă, să-mi spună dacă am dreptate sau mu. 

— Nu ai prieteni ? întrebă Koroliov. 

— Nu. Sint foarte singură. E adevărat, o am pe mama. 
pe care o iubesc, si, totuși, sînt foarte singură. Asa mi-a 
fost dar... Cei care sint din fire singuratici citesc mult, dar 
sînt scumpi la vorbă, nu prea află multe şi viața pentru ei 
e plină de taine; sint mistici şi adesea îl vad pe diavol 
acolo unde nu-i. Tamara lui Lermontov era și ea o singura- 
tică şi îl vedea pe diavol. 

— Dumneata citeşti mult ? 

— Da, mult. Gîndeste-te că tot timpul mi-e liber, de 
dimineaţă pînă seara. Ziua citesc, iar noaptea capul mi-e 
gol ; în loc de gînduri am un fel de umbre. 

— Vezi ceva ? o întrebă Koroliov. 

— Nu, dar simt... 

Zimbi din nou, ridică ochii şi-i aruncă o privire tristă 
şi inteligentă. Koroliov simți că i-a cîştigat încrederea, că 
fata vrea să-i vorbească deschis şi că în adîncul ei gin- 
deste la fel cu el. Dar Liza tacu, asteptind, poate, si în- 
ceapa dinsul. 


416 


Doctorul ştia ce-ar fi trebuit să-i spună; își dădea lim- 
pede seama că pentru Liza ar fi fost bine să lase cît mai 
curînd cele cinci corpuri de clădiri şi milionul — dacă-l 
avea — și să fugă de diavolul acela care pindea în timpul 
nopții. Tot atit de limpede își dădea seama că și ea gin- 
dea la fel şi că nu aştepta decît un lucru: ca cineva, în 
care să aibă încredere, să-i nsipeascä sovaielile. 

Nu ştia însă cum să-i spună toate acestea. Da, cum? 
Pe un ocnas te sfiesti să-l întrebi de ce a fost osindit, la 
fel de neplăcut fri este să-i întrebi pe nişte oameni foarte 
bogaţi pentru ce au nevoie de atifia bani, de ce îşi folo- 
sesc atit de stupid bogăţia și de ce n-o părăsesc cici chiar 
atunci cînd văd că ea este pricina nenorocirii lor; iar dacă 
începi o discuţie pe această temă, e aproape întotdeauna 
lungă, penibila și parcă te simţi rusinat. 

„Cum să-i spun? se frămîntă Koroliov. Şi oare e ne- 
voie să-i spun ?* 

Totuşi izbuti să-i explice ceea ce credea el; nu de-a 
dreptul. ci pe ocolite. 

— Eşti nemulțumită de situația dumitale de proprietară 
de fabrică si de moștenitoare bogată, nu crezi în dreptul 
dumitale şi de aceea nu dormi; fireşte, asta-i mai frumos 
decît dacă ai fi mulțumită, ai dormi liniştită şi ai crede că 
totul este aşa cum se cuvine. Suferi de o insomnie expli- 
cabilă ; oricum, e un semn bun. Pentru părinţii noştri o 
discuţie ca cea pe care o avem noi acum ar fi de necon- 
ceput; noaptea ei nu discutau, ci dormeau adînc; noi 
însă, generaţia noastră, dormim prost, ne framintam, dis- 
cutăm mult şi căutăm mereu să stabilim dacă avem sau 
nu dreptate. Pentru copiii sau nepoţii noștri, această pro- 
blemă va fi de mult dezlegata. E: vor vedea mai limpede 
ca noi. Ce frumoasă o să fie viața peste vreo cincizeci de 
ani, şi ce păcat că noi n-o s-o mai apucăm! Ar fi atît de in- 
teresant !.... 

— Dar ce vor face oare copiii şi nepoţii nostri? în- 
treba Liza. 

— Nu ştiu... presupun că vor părăsi totul şi vor pleca. 

— Unde să plece? 

— Unde ?... Oriunde! spuse Koroliov yi începu să rida. 
Un om deştept şi curat la inimă poate să se ducă oriunde? 
Se uită la ceas. Soarele a şi răsărit, spuse el. E timpul să 


27 — Schițe şi nuvele — c. 1900 417 


ve culci. Dezbraca-te și dormi liniștită. Sint foame bucuros 
că te-am cunoscut, continuă el, stringindu-i mina.. Eşti o 
fiinţă simpatica şi interesantă. Noapte buna ! 

Se duse în odaia lui si se culcă. 

A doua zi dimineaţă, cînd träsura trase la scară, voi 
cei din casa ieșiră in pridvor să-l petreacă. Liza era im- 
bracata de sarbatoare, intr-o rochie albă, cu o floare în 
par; era palidă si visätoare ; fl privea ca şi în ajun, cu ochi 
tristl şi inteligenți, Zimbea, vorbea şi avea aceeaşi expresie, 

parcă ar fi vnut să-i spună ceva deosebit, ceva impor- 
tant, dar numai lui. Se auzeau cîntind ciocrlüle, si la bi- 
serică sunau clopotele. Ferestrele clădirilor fabricit strălu- 
ceau vesel si, strabatind în trăsură curtea, apoi drumul spre 
gară, Koroliov nu-şi mai aduse amime nici de muncitori, 
nici de aşezările lacustre, nici de diavol, ci se gîndi la vre- 
mea, poate apropiată, când viața avea să fie tot atit de 
luminoasă si plină de bucurie ca dimineața aceasta tihnita 
de duminică. Într-adevăr, cit de plăcut era să, mergi pe o 
asemenea dimineață de primăvară, într-o trăsură bună, trasă 
de trei cai, sub mingtierea caldă a soarelui. 


1898 


Doamna cu cățelul 


SE RASPINDISE zvonul că pe chei a apärut un per- 
sonaj nou: o doamnă cu un căţel. Dmitri Dmitrici Gurov, 
care venise la Ialta de două săptămîni și se obişnuise cu viata 
de aici, incepuse și el să se intereseze de vizitatorii nou- 
veniți. Stind | in pavilion la Verné, vazu trecind pe chei o 
femeie, tinara, blondă, de statură mijlocie, cu bereta pe cap; 
în urma ei alerga un $pig alb. 

După aceea o întîlnea mereu în grădina publică și în 
scuar, de cîteva ori pe zi. Tînăra femeie se plimba singură, 
întodeauna cu aceeaşi bereta pe cap si cu spitul alb dupa 
ea. Nimeni nu ştia cine este, era numită scurt: doamna cu 
cățelul. 

„Se pare că a venit aici fără soţ si fara prieteni, aşa 
că n-ar fi rău să fac cunoștință cu ea“, își zicea Gurov. 

Era un bărbat de mai puţin de patruzeci de ani, dar avea 
o fiică de doisprezece ani şi doi băieţi — liceeni. fl însuraseră 
de tânăr, de pe cînd era numai în anul al doilea la facultate, 


419 


şi acum soţia lui părea mult mai în vîrstă ca el. Era o femeie 
înaltă, cu sprincene negre, dreaptă, serioasă, cu o ţinută 
mândră și, cum ea însăşi spunea, era o cugetătoare. Cinse 
foarte mult, în scrisori scria fara semnul tare și pe soț îl 
striga Dimitri i in loc de Dmitri — al, însă, o socotea în sinea 
lui proastă, mărginită si lipsită de graţie, se temea de ea 
şi nu-i plăcea să stea acasă. Începuse de mult s-o înșele si o 
înşela destul de des, din care cauză își făcuse o idee foarte 
proastă despre femei, şi cînd se vorbea în prezenţa lui despre 
ele le numea : „Rasă inferioară !“ 

I se părea că trista lui experiență îi dă dreptul să le nu- 
mească oricum, totuși, fără această „rasă inferioară“ nu 
putea trăi nici două zile. În societatea bărbaţilor se simţea 
stinjenit și se plictisea, era tăcut şi rezervat, dar cînd se 
afla printre femei era la largul lui, sia sa le vorbeasca, 
ştia cum să se poarte, și chiar să tacă îi venea lîngă ele 
mai uşor. În înfățișarea, în firea și în întreaga lui faptură 
era ceva învăluitor, un farmec nelămurit, care atrăgea fe- 
meile ; el ştia asta si la rîndu-i se simţea atras spre ele ca 
de o forță nevăzută. 

Numeroasele şi tristele lui experienţe îl inväçasera de 
mult că orice legătură, care la început înfrumusețează atit 
de plăcut viaţa şi pare o aventură ușoară și trecătoare, se 
transformă fără greş într-o problemă extrem de complicată 
şi, în cele din urmă, devine greu de suportat la oamenii 
cinstiți și cu deosebire la moscoviți, firi mai greoaie şi 
nehotarite. Dar, la fiecare nouă întinire cu o femeie fru- 
moasă, acest bagaj de experiență dispărea ca prin farmec 
din gînd, îi era sete de viata şi totul îi părea iarăși simplu 
Şi amuzant. 

Într-o zi, spre seară, în timp ce-și lua masa în grădină, 
doamna cu bereta trecu prin fata lui, fără grabă, şi ocupă 
masa vecină. Tinuta ei, mersul, rochia şi pieptănătura îi 
spuneau că face parte din societate bună, că e măritată. că 
vine pentru prima data la alia, că e singură si se plicti- 
seşte aici... Despre uşurinţa moravurilor locale se scorneau 
multe. Gurov nu lua în seamă toate aceste poveşti, convins 
fiind că cea mai mare parte din ele sînt născocite de către 
oameni care ar fi păcătuit cu plăcere dacă ar fi ştiut cum. 
Dar, în clipa cînd doamna se aseza la mäsuça vecină, la trei 
paşi de el, Gurov îşi aminti tot ce a auzit povestindu-se 


420 


despre cuceriri ușoare, plimbări în munţi, şi, deodată, gîndul 
ademenitor al unei aventuri vremelnice cu o femeie necunos- 
cută, pe care nici nu știa cum o cheamă, puse stapfnire pe el. 

Chemă blind cățelul, iar cînd acesta se apropie, îl ame- 
nință cu degetul. Șpiţul începu să miîriie. Gurov îl ameninţă 
din neu. Doamna îl privi si cobori imediat ochii. 

— Nu mușcă, zise ea $1 rosi. 

— Pot să-i dau un os? şi cînd dinsa încuviință cu o 
uşoară înclinare a capului, el o întrebă amabil: Aţi venit 
de mult la Ialta ? 

— De vreo cinci zile. 

— Eu mă aflu aici de aproape două săptămîni. 

Tăcură citva timp. 

— Vremea trece repede, cu toate că e mare plictiseală 
aici, spuse ea, fără să-l privească. 

— Asa s-a obișnuit lumea să spună, că aici, la Ialta, 
e plictiseală. Vine cîte unul de pe la Belevo sau Jizdra şi 
începe : „Ah, mă plictisesc, ah, ce praf!* Parcă ar fi des- 
cins de-a dreptul din Grenada. 

Ea începu să rida. Apoi şi-au văzut amindoi de min- 
care, în tăcere, ca doi străini. După masă, însă, au plecat 
împreună și s-a înfiripat între ei o discuţie uşoară și glu- 
meata, ca între doi oameni liberi, mulțumiți, cărora le 
este totuna unde merg și despre ce vorbesc. Se plimbau 
şi vorbeau de coloritul ciudat al mării. Apa avea tonuri 
viorii, calde, catifelate, pe a cărei întindere lumina lunit 
săpase o brazdă de aur. Vorbiră despre zăpușeală care se 
lăsa după o zi toridă... Gurov povesti că el e din Moscova, 
că a făcut studii de filologie, dar acum e funcţionar la o 
bancă ; cîndva îşi pusese în gînd sa cinte într-o trupă par- 
uicularä de opera, dar pînă la urmă se lăsase pagubas, că 
are la Moscova două rînduri de case... De la ea a aflat ca 
e de fel din Petersburg, dar de doi ani, de când s-a măritat, 
locuieşte în orașul S., că va rămîne la Ialta încă o lună si 
adăugă apoi că soţul ei, care are si el nevoie să se odihnească, 
va veni după ea. Nu izbutea să explice unde face soțul ser- 
viciul — la administrația gubernială sau la consiliul gubernial 
de zemstva — si asta fi stârni rîsul. Gurov mai află că o 
cheamă Anna Sergheevna. 

Seara, în camera lui de hotel, se gîndea la ea si la 
fntilnirea lor probabilă de a două zi. Desigur că aveau sa 


421 


se intilneascä. Culcindu-se, își spunea că nu de mult ea era 
încă o elevă, învăța ca fixa lui acum, şi își aminti câtă timi- 
dirate și stingacie de şcolăriță erau încă în risul ei şi în 
felul cum intrase în vorbă cu un om pe care nu-l cunoștea; 
pesemne că pentru prima dată în viață se afla singură într-un 
mediu ca acesta, unde bărbații roiesc în jurul femeilor, le 
studiaza și leagă conversații cu acel unic și tainic scop, de 
care nu se poate să nu-şi fi dat si ea seama. Își aminti gitul 
ei gingas, zvelt, si ochii frumoşi, cenușii. 

„E ceva trist în ea, totuşi“, gîndi el, începînd sa 
adoarmă. 


II 


Trecu o săptămînă de cînd făcuseră cunoştinţă. Era o 
zi de särbävoare. Din camera te gonea zapuseala, iar pe 
străzi vântul stimnea nori grosi de praf si îți smulgea pa- 
läria din cap. Toata ziua i-a chinuit setea: Gurov intra 
mereu în pavilion şi fi oferea Annei Sergheevna ba apă 
minerală cu sirop, ba tnghepata. Nu gtiai ce sa mai faci de 
plictiseala. 

Seara, cînd vintul se mai domoli, mersera la debarcader 
să vadă venind vaporul. La debancader era lume multă, pre- 
gatita pare-se să intimpine pe cineva ; luară şi ei buchetele 
de flori. Mulțimea adunată te izbea mai cu seamă prim cele 
două particularități ale lumii elegante din Ialta: multe fe- 
mei în vârstă, îmbrăcate ca şi cele tinere, şi mulți generali. 

Din cauza mării meliniștite, vaporul veni târziu, cînd 
soarele scăpăta ; Înainte de acostare se învîmi în loc multa 
vreme. Anna Sergheevna, cu lornion la ochi, cercetă va- 
porul şi pasagerii, vrind parcă să descopere vreo persoană 
cunoscută, iar cînd îşi întoarse fata spre Gurov ochii în 
străluceau. Vorbea mult, punea Întrebări scurte, repezi, ca 
numaidectt să uite ce fntrebase ; apoi îşi pierdu în înghe- 
suiala lornionul. 

Mulțimea pestriță şi elegantă începu să se împrăștie. 
Vântul se potolise, se lăsase întunericul, și fețele oamenilor 


422 


abia se mai desluseau. Gurov și Anna Sergheevna zăbo- 
veau însă locului, asteptind parcă să mai coboare cineva. 
Anna Sergheevna tacea şi mirosea florile, fără să-l privească 
pe Gurov. 

— S-a mai îndreptat vremea, zise el. Unde să mergem 
acum ? Ce-ar fi să plecăm undeva cu orasura ? 

Ea nu-i răspunse. 

Atunci el o privi țintă, si deodată o strînse în braţe 
Şi o sărută pe gură. Simți mirosul proaspăt şi umed de flori, 
si îndată începu să privească speriat fin jur... oare nu-l vă- 
zuse cineva ? 

— Să mergem la dumneata... murmură el. 

i plecară amindoi cu pas grăbit. 

camera ei stäruia zapuseala şi mirosea a parfum — 
şi-l cumpărase ea dintr-o prăvălie japoneză. Privind-o, 
Gurov se gîndea : „Ce întâlniri îți rezervă viața !“ Din trecut 
păstrase amintirea cîtorva femei lipsite de griji şi dornice de 
dragoste, care-i fuseseră recunoscătoare pentru fericirea ce 
el le-o dăduse, fie și de scurta durata. Îşi mai amintea şi de 
unele femei în genul soției sale, care iubeau fără sinceritate, 
vorbeau prea mult, afectat şi isteric, cu o expresie, de parcă 
n-ar fi fost vorba de dragoste, de pasiune, ci de ceva mult 
mai de seamă ; mai cunoscuse 91 două, trei femei, foarte 
frumoase, reci, căror față trăda în răstimpuri o nepotolită 
sete de plăceri, dorința incapatinata de a lua, de a smulge 
de la viaţă mai mult decît ea le poate da; acestea erau tre- 
cute toate de prima tinerețe, firi capricioase, fără judecată, 
autoritare, mărginite, şi cînd patima lui Gurov pentru ele se 
stingea, frumuseţea lor îi stimea în suflet ură, dantela rufă- 
riei lor îi amintea solzii de şarpe. 

De data asta însă erau vadite nesiguranța și stângăcia ti- 
nereţii lipsite de experienţă, acel soi de stinjeneala, de teamă, 
ca atunci cînd cineva bate fără veste la usa. Anna Serghe- 
evna, această „doamnă cu căţel“, privea ceea ce se intimplase 
într-un fel cu "totul aparte, nespus de serios, ca şi cum ar fi 
fost vorba de definitiva ei prabusire — şi asta era ciudat 
şi nepotrivit. Trăsăturile feţei îşi pierduseră strălucirea, părul 
Îi curgea trist pe umeri, şi ea toată, dusă pe gînduri, îți e- 
voca o pictură veche, infatisind femeia căzută în păcat. 

— N-am facut bine, spuse ea. Chiar dumneata vei fi 
cel dintâi care n-ai să ma mai respecţi. 


423 


Pe masa din odaie era un pepene început. Gurov îşi tăie 
o felie si _incepu să manince încet, fără grabă. Trecu cel pu- 
fin O jumătate de oră În tăcere. 

Anna Sergheevna te emoriona ; ghiceai că e o ființă cu 
suflet aurat, naiv, o femeie care nu cunoştea încă viata. 
Pe masă ardea o singură lumînare abia deslusindu-i chipul, 
totuși se vedea bine cit suferă. 

— De ce să nu te respect? întrebă Gurov. Nici nu ştii 
ce vorbeşti. 

— Sa mă ierte Dumnezeu! zise ea şi ochii i se umplură 
de lacrimi. E îngrozitor. 

— Parcă ai căuta să te dezvinovätesti. 

— Aş putea oare sa mă dezvinovägesc ? Sint 0 femeie 
păcătoasă, josnică, mă disprepuiesc si nici nu încerc să-mi 
micşorez vina! Nu l-am înşelat pe bărbatul meu, ci pe 
mine însămi. Și nu numai acum, ci de multă vreme mă 
fnsel singură. Soțul meu este poate un om cinstit şi bun, 
dar e o slugă. Eu nu ştiu ce face şi ce „Serviciu îndeplineşte, 
ştim numai că e o slugă. Cind m-am măritat cu el, n-aveam 
nici douăzeci de ani; mă chinuia curiozitatea și- -mi do- 
risem ceva mai bun dectt aveam ; Îmi spuneam că există 
o Viaţă mai bună decât era a mea. Doream să trăiesc! Să 
trăiesc, să trăiesc! Curiozitatea îmi ardea sufletul, dum- 
neata nu poţi să înţelegi asta, dar îţi jur „pe Dumnezeul 
meu, că nu mai eram În stare să mă stapinesc, se petre- 
cea ceva cu mine şi nimic nu mai putea să, mă oprească ! 
I-am spus soţului că sînt bolnavă și am venit aici. lar aici 
am umbla mereu ca într-o ceață, ca o nebună, și iată că 
am devenit o femeiz josnică, stricată, pe care oricine are 
dreptul s-o dispreçuiascä. 

Gurov se plictisi ascultind-o. lonul ei naiv gi făptura 
ei însăşi, ca şi mărturisirile atît de neaşteptate şi nelalocul 
lor îl enervau ; dacă nu i-ar fi fost ochii plini de lacrimi, 
ar fi putut crede că glumeşte sau joacă teatru. 

— Nu fnçeleg, zise el încer, ce vrei tu, de fapt? 

Ea își ascunse fața la pieptul lui si se strînse lîngă el. 

Crede-mä, crede-mă, ne implor... murmura ea. Îmi 
place Viața curată, cinstită şi păcatul mi-e nesuferit. N-am 
ştiut ce fac. Oamenii din popor spun că îi împinge necuratul. 
Aş putea spune și eu acum că m-a impins necuratul. 

— Linisteste-te, linisteste-te... îngaima el. 


424 


Îi privea ochii nemișcaţi, speriaţi, o săruta, îi vorbea 
încet, drăgăstos, şi ea se linigu treptat, apoi se înveseli chiar. 
Incepura din nou să rida şi să glumească. 

Pe chei nu se mai vedea nimeni cînd ieșiră din casă. 
Oraşul, cu chiparogii lui, era adormit, mort, dar marea 
tot mai vuia, si valurile se izbeau de țărm. Pe un barcaz, 
leganat pe apa, clipea somnoros un felinar. 

Gasira o trăsură şi plecară la Oreanda. 

— Jos, în holul hotelului, zise Gurov, am aflat numele 
tau: i pe tăbliță e scris von Diederitz. Soul tău este neamt ? 

Mi se pare că bunicul lui a fost neamg, el însă e 
de religie ortodoxä. 

La Oreanda se agezarä pe o bancă, în apropierea bi- 
sericii, şi priveau tăcuți jos, la mare. Ialta abia se contura 
prin ceața dimineţii; nom albi, nemiscati, învăluiau cres- 
tele munţilor. Nici o frumză nu se clintea; greierii firiiau 
pătrunzător, iar de jos răzbătea vuietul monoton gi surd 
al mării, parcă amintind pacea si somnul veşnic ce-i aşteaptă 
pe came. Acelaşi vuiet răsuna aici gi pe vremea cînd nu 
existau încă Ialta şi Oreanda ; la fel vuieste și acum, la fel 
va vui, nepăsător şi înăbușit, şi atunci cînd noi nu vom mai 
fi. În această statornicie și în nepăsarea totală a naturii fa- 
ță, de viața şi de moartea oamenilor stă poate zălogul sal- 
vămi noastre a tuturor, al necontenitei mişcări a vieţii pe 
pămînt, al necontenitei perfectionäri. Stind lîngă tinara fe- 
meie, atît de frumoasă şi de liniştită în lumina zorilor, fer- 
mecat de aceasta ambiançä de basm — marea, norii şi cerul 
nemarginit — Gurov se gândea că dacă adincest bine lucru- 
rile, totul pe lumea aceasta este minunat, totul, afară de ceea 
ce gindim şi facem noi, oamenii, cînd uităm de ţelurile su- 
preme ale vieţii, cînd uităm de demnitatea noastră de om. 

Cineva se apropie — era poate paznicul — îi privi, apoi 
se depărtă. Şi acest amănunt i se păru lui Gurov plin de taină 
gi chiar de frumusețe. Văzură apoi venind vaporul din Feo- 
dosia, cu luminile stinse, mingfiat de zorii trandafirii. 

— Uite roua pe iarbă, arătă Anna Sergheevna, curmînd 
tăcerea. 

— Da. E umpul să mergem acasă. 

Se înapoiară în oraș. 

De atunci se întîlneau mereu la amiază, pe chei, prtn- 
zeau împreună, se plimbau, admirau marea. Ea se plingea 


425 


că doarme prost şi are bätä de inimă; punea mereu acc- 
leaşi întrebări, tulburatä cînd de gelozae, cînd de teamă 
că el n-o respectă îndeajuns; adeseori, fie în parc, fie în 
grădmă, când în apropierea lor nu se afla nimeni, el o îmbră- 
figa pe neașteptate și o săruta pătimaș. Torala lor inactivi- 
tate, aceste sărutări ziua-n amiaza mare,.cu priviri îngrijo- 
rate În jur şi cu teama de a nu fi văzuţi de cineva, apoi 
căldura toropitoare, mirosul îmbălsămar al mării şi prezența 
permanentă in jurul lor a atitor oameni trindavi, luxoşi și 
sătui, îl făceau pe Gurov să se simtă cu totul altul. Îi repeta 
mereu Annei Sergheevna cit e de frumoasă și de fermecă- 
toare, era nerabdator în patima lui, nu se departa nici cu 
un pas de ea; totuşi, Anna răminea adesea pe ginduri, 
alteori Îl ruga să-i mărturisească, să-a spună deschis, că n-o 
respectă, că n-o iubeşte de loc si nu vede în ea decât o femeie 
decäzutä. Aproape în fiecare seară plecau împreună undeva 
afară dim oraş, la Oreanda, sau pina la cascadă, și plimba- 
rile lor erau pline de farmec — se întorceau de fiecare dată 
încîntați, cu impresii märete. 

Se aşteptau mereu să sosească soțul Annei. Dar, pina 
la urmă, veni o scrisoare, prin care el o anunța că-l dor 
ochii şi o implora să vină cît mai repede acasă. Anna Ser- 
gheevna începu să se pregătească de drum. 

z- E mai bine că plec, îi spuse ea lui Gurov. Soarta 
însăși a hotărît, probabil. 

Tocmi o trăsură pina la gară şi el o însoți. Au mers 
alături o zi întreaga. În clipa cînd trebui sa se urce in 
vagon, după cel de al doilea semnal, ea fi sopti ; 

— Să-ţi mai văd o data fața... să te mai privesc o data. 
Aşa. 
Nu plingea, dar era tristă, parcă ar fi fost bolnavă, și-i 
tremurau obrajii. 

— O să mă gândesc la dumneata, o să-mi aduc aminte, 
spunea ea. Rămii sănătos, Dumnezeu să te aibă în pază! 
Nu-mi păstra o amintire rea. Ne despărțim acum pentru 
totdeauna, așa trebuie, pentru că ar fi fost mai bine sa nu 
ne fi întâlnit de loc. Dumnezeu să te aibă în pază ! 

Trenul plecă repede, luminile lui se pierdură în noapte, 
peste cîteva clipe nu se mai auzi nici păcănitul roţilor, ca 
şi cum totul ar fi complotat să curme odată acea dulce 


uitare de sine, acea nebunie a inimii. Singur pe peron, cu 


426 ‘ 


privirile ațimite pe dunga întunecată a zării, Gurov asculta 
țârâitul greierilor și zumzetul de telegraf, cu senzația că 
atunci s-a trezit din somn. lată, in viața lui a mai fost o 
întîmplare, o aventură, care și ea s-a sfîrşit şi i-a lăsat 
doar amintirea! Era emoționat, trist şi Simţea o uşoară 
remuscare, dîndu-și seama că tinara și frumoasa femeie cu 
care nu se va mai intilni niciodată n-a fost fericită cu el. 
Onicit de prietenos gi de cald s-a purtat ou ea, totuşi ati- 
tudimea hn, vorbele si mîngtierile lui tradau acea uşoară 
ironie și Îngimfare a bărbatului fericit, care, pe lîngă tate, 
mai era şi aproape de două ori mai în virstă decît femeia. 
Anna Sergheevna îi spunea mereu că el are suflet bun, că 
e un om Superior, fără pereche; îl vedea așadar mai bun 
decît era în realitate, prin urmare a înşelat- -o, desi fără voie... 

În gară mirosea a toamnă şi sufla un vînt rece. 

„E timpul să plec şi eu spre nord, se gîndi Gurov, pă- 
räsind peronul. E timpul !* 


III 


Acasă, la Moscova, începuse iarna. Focul duduia în sobe, 
jar dimineyile, cînd copiii se pregăteau să plece la şcoală 
şi-şi beau ceaiul, era încă întuneric, aşa că dădaca aprindea 
lampa. Se lăsă apoi gerul. Cînd cade prima zăpadă, sau 
cînd te ura întâia oară în sanie, e o plăcere să priveşti 
străzile albe și acoperișurile albe, îţi simți respirația uşoară, 
adâncă, şi-i amintesti fără să vrei de anii tinereții. Teii şi 
mestecenii, invesmfntati În promoroacä, îi simți mai apro- 
piati, imaginea lor e mai plăcută inimii decât chiparosii şi 
palmierii, și În preajma lor nu-ţi mai vine să te gindesti la 
munți și la mare. 

Gurov era moscovit de baştină si se întorsese la Mos- 
cova Într-o zi senină, cu ger. Cind isi puse blana si mă- 
nuşile calde si făcu o plimbare la Petrovka, si cînd sîmbătă 
seara auzi dangătul clopotelor, voiajul la fala şi locurile 
pe care le colindase îşi pierdură pentru el orice farmec. 
Treptat se cufundă în viața Moscovei. Citea cu lăcomie 


427 


cîte trei ziare pe zi, spunînd totodată că nu citeşte ziarele 
moscovite din principiu; fl atrăgeau iarăși restaurantele, 
clubul, recepţiile, jubileele şi se simţea mägulit cînd îl vi- 
zitau avocaţi Și artişti cu renume şi cînd juca cărți la clubul 
medicilor cu cite un profesor. $i putea din nou să-și coman- 
de o porție de peşte la tava. 

I se părea că va mai trece o lună si amintirea Annei 
Sergheevna o va şterge uitarea și doar din cînd în cînd 
o va visa, zimbind, asa cum visa uneori şi la alte femei. 
Dar se scurse mai mult de o lună, veni iarna grea, şi Gurov 
îşi dădu seama că în amintire totul îi rămăsese limpede 
şi viu, ca si cînd s-ar fi despărțit de Anna Sergheevna abia 
în ajun. Ba mai mult chiar, pe zi ce trecea, amintirile de- 
veneau şi mai vii. Fie că auzea seara în liniştea biroului 
său vocile copiilor, învățindu-și lecțiile, fie că asculta o 
tomanta sau mânca în vreun restaurant, fie că urla visco- 
lul în cămin, în minte îi reînvia deodată totul: debarca- 
derul, ceața și zorile mijind de după munte, vaporul din 
Feodosia, sărutările pătimaşe. Umbla atunci prin cameră 
multă vreme, zîmbind amintirilor, apoi amintirile se pre- 
schimbau în visuri, şi tot ce a fost se împletea în gînd cu tot 
ce ar putea să fie. Anna Sergheevna nu-i apărea in vis, ci îl 
însoțea peste tot ca o umbră, urmărindu-l. Cînd închidea 
ochii, o vedea aievea, și-i părea atunci mai frumoasă, mai 
copilă, mai gingasa decît era în realitate, şi el însuşi se 
vedea mai bun decit fusese atunci la Ialta. Seara, chipul 
ei îl privea din dulapul cu cărţi, din cămin, din unghere, 
îi auzea respirația şi fosnetul uşor al rochiei. Pe stradă, 
urmărea cu privirea femeile, căutînd una care să-i semene. 

Îl chinuia dorința de a împărtăși cuiva amintirile sale. 
Dar acasă nu putea vorbi despre dragostea lui, iar în 
afara casei, n-avea cu cine. Doar nu era să se destainuiasca 
vecinilor sau colegilor de la banca ?!... Si ce să le spună? 
Parcă atunci o iubise? Parcă fusese ceva deosebst de fru- 
mos, de poetic și nou sau măcar interesant în relaţiile lui 
cu Anna Sergheevna? Si se vedea nevoit să vorbească in 
general despre dragoste, despre femei, și nimeni nu-și dădea 
seama ce taine ascund vorbele lui. Doar nevasta-sa își mişca 
mirată sprincenele negre și-i spunea : 

— "ie, Dimitri, nu fi se potriveşte de loc rolul de fante. 


428 


Într-o noapte, pe cînd ieşea din clubul medicilor cu 
partenerul său de „joc, un funcționar, scăpă vorba deodată, 
nemaiputindu-se stăpâni : 

— Dacă ati su ce femeie adorabilă am cunoscut la 
Ialta ! 

Funcţionarul se urcă tăcut în sanie și era gata să plece, 
cînd deodată se întoarse și-l strigă : 

— Dmitri Dmitrici ! 

— Cee? 

— Adineauri ai avut dreptate: nisetrul parca mirosea 
putin ! 

Aceste, cuvinte, atât de banale, l-au indignat pe Gurov, 
i s-au părut umilitoare, josnice chiar. Ce moravuri săl- 
batice, ce oameni! Cite nopți irosite, ce zile serbede, ce- 
nuşii. Vesnicele jocuri de cărți, ghiftuire, beţia şi mereu 
aceleași discuţii rasuflate. Treburile neînsemnate şi vorbă- 
ria goală îţi acaparează timpul, energia și, în cele din urmă, 
tt lasă o „viaţă, măruntă, meschină, fără sens, şi nu ai nici 
măcar putinţa să fugi, să evadezi, de parcă ai fi închis într-o 
casă de nebum, sau într-un arest! 

Revoltat, Gurov n-a dormit toată, noaptea, iar în ziua 
următoare l-a durut capul şi noaptea iarăși a dormit prost; 
se gindea mereu, fie că sta în pat, fie că se plimba din- 
trun colț al odăii într-altul. Copiii il plictiseau, banca îl 
plictisea, n-avea chef să se ducă nicăieri, nici să stea de 
vorbă cu nimeni. 

În decembrie, în timpul sărbătorilor, se pregăti de 
drum ; îi spuse soţiei că pleacă la Petersburg să intervină 
pentru numirea unui tînăr, şi plecă la S. De ce? Nu ştia 
nici el prea bine de ce. Dorea s-o revadă pe Anna Sergheevna, 
să-i vorbească și, dacă se va putea să aibă o întîlnire cu ea. 

Sosi la S. dimineaţa şi reținu cea mai bună cameră la 
hotel. Podeaua era acoperită cu un postav cenușiu, soldă- 
fesc ; pe masa era o călimară, cenușie de praf, cu un că- 
lăreț fără cap, care-și tinea pălăria în mîna dreaptă ridicată 
în sus. Portarul îi dădu toate lămuririle: von Diederitz lo- 
cura în strada Staro-Gonciarnaia, în casa lui proprie, nu 
departe de hotel. Traieste bine, e om bogat, are trăsură, 
toată lumea din oraș îl cunoaşte. Portarul spunea tot tim- 
pul Dridiriţ. 


429 


Gurov merse încet, fără să se grăbească, pînă în strada 
Staro-Gonciarnaia şi găsi casa. Peste drum se întindea un 
gard cenușiu și lung, cu un rind de cuie în vîrf. 

„Fie şi numai din pricina gardului acesta şi ţi-ai lua 
lumea-n cap“, scrişni Gurov, privind cînd spre ferestre, 
cînd peste drum. 

Se gindea: Astăzi nu se iucrează, soțul este desigur 
acasă. Şi oricum, ar fi o lipsă de tact să dau buzna înăuntru 
ŞI s-o pun într-o situație neplăcută. Dacă trimit un biletel, 
s-ar putea să cadă în minile soțului, și atunci totul va fi 
compromis. Mai bine să mă las în voia întîmplări...” Şi 
continua să se plimbe pe lîngă gard, asteptind această 
întîmplare. Văzu cum în ourte intră un cerşetor şi cum 
clini se năpustiră la el; peste vreun ceas auzi cintindu-se 
la pian, ale cămui sunete abia ajungeau pînă la el slabe, 
nelamurite. | Cinta desigur Anna Sergheevna. Deodata, usa 
de la intrare se deschise: ieși o bănrînică, cu $piçui alb 
bine cunoscut alergind în urma ei. Gurov voi să cheme 
cîinele, dar inima începuse să-i bată nebunește și de emo- 
fie nu-și putu reaminti numele lui. 

Tot umbla de-a lungul gardului cenusiu, simțind cum 


îl urăşte din ce în ce mai mult; apoi îl săgetă gîndul că 
Anna Sergheevna l-a wat şi s-o Ai distrind acum cu 
altut — era ceva firesc pentru o femeie căreia îi sta în 


ochi de dimineață pînă seara acest gard blestemat. Se îna- 
poie în camera Jui de la hotel și statu mult timp pe divan, 
te ce să facă. Apoi prinzi si după masă A ormi ore 
a sir. 

»Cit de stupid şi fără rost a trecut ziua, se gindea el, tre- 
zindu-se si privind ferestrele intunecate — se lasase seara. 
De ce-oi fi dormit atîta ? Ce-o sa mai fac la noapte ?f 

Statea pe patul aco erit cu pătura ieftină, cenușie, ca 
de spital, şi, înciudat, își Părea | joc de sine însuşi. 

„Poftim doamnă cu căţel... Poftim aventură galantă... 
Poftim de stai si așteaptă.“ 

Încă. de dimineaţa, la gară, îi atrăsese privirea un afiş 
scris cu litere uriaşe : se reprezenta în premieră Gheisa. 
Îşi aduse aminte și plecă la teatru. 

„Cred ca la premiere se duce şi ea“, gândea el. 

Teatrul era plin. Ca în toate teatrele de provincie 
plutea si aici o negură mai sus de. candelabru, iar Ja ga- 


430 


lerie era mare larmă. În faţa primului rind de fotolii stă- 
teau fn picioare filfizonii orașului, cu mfinile la spate; 
în loja guvernatorului, pe un fotoliu în faţă, era fiica lui, 
cu un boa la git, rar guvematorul, modest, se asezase mai 
în fund, după portiera, şi nu i se vedeau decit miinile. 
Cortina se fnvolbura şi. orchestra își acordă îndelung instru- 
mentele. Tot timpul cît publicul a intrat şi s-a foit ocu- 
pindu-si locurile, Gurov a cercetat sala cu atenţia încordată. 

Veni si Anna Sergheevna. Se aseza în rîndul al treilea 
de fovolii, şi cînd Gurov o văzu, inima i se strînse şi el 
înțelese într-o fulgerare că pentru el nu există în toată 
lumea o ființă mai dragă, mai apropiată şi mai necesară. 
Această femeie micuță, pierdută în tumultul provincial, 
nedeosebindu-se prin nimic de ceilalți, tinind un lornion 
sae, à mina, fi umplea toată viața, reprezenta pentru 
el bucuria şi durerea, unica fericire pe care şi-o dorea. În su- 
netele orchestrei mediocre, a viorilor 'scîrțiivoare, el se gîndea 
numai cât e ea de minunată. Se gindea şi visa. 

Împreună cu Amma Sergheevna intrase şi se aşezase lîngă 
ea un tînăr cu favoriţi, foarte înalt si puţin adus din spate. 
La fiecare pas clătina capul, parind că salută mereu pe cineva. 
Acesta era „desigur soțul, pe care atunci, la Ialta, într-o pornire 
de amărăciune, ea îl numise slugă. Într-adevăr, î în făptura lui 
desiratä, în favoriţii si în rotocolul de chelie de pe cap era 
ceva de valet. Zimbea dulc si la butonieră îi lucea o 
a Sa ca un număr de lacheu de hotel. 

n prima pauză soțul plecă să fumeze, în timp ce ea 
rămase în fotoliu. Gurov, care avea şi el loc la parter, se 
apropie şi rosti cu un tremur în glas, zimbind silit : 

— Bună seara ! 

Ea întoarse capul spre el şi păli brusc, apoi îl privi încă 
o dată, cu groază, necrezindu-si ochilor, şi strinse cu pu- 
tere în mfini evantaiul și lornionul Jaolaltä, parcă luptind 
din răsputeri să nu leşine. Amindoi tăceau. Ea sedea în 
fotoliu, el rămase în pidioare speriat de emoția ei și neîn- 
drăznind să se aşeze alături. Cei din orchestra isi acordau 
instrumentele — scirtiiau viorile, rasuna flauvul si celor doi 
li se făcu teamă, ca şi cum din toate lojile lumea i-ar 
fi privit. Deddatä ea se sculă si se înidreptă repede spre 
Ieşire, el o urma si astfel merseră amindoi fără rost prin 
mai multe sali, pe scări, urcindu-le si coborîndu-le, în timp 


431 


ce prin faţa ochilor lor se perindau fel de fel de oameni, 
în uniforme sau nu, judecători, profesori şi funcționari, si 
toți aveau la butonieră cîte o insignă. Se perindau femei, 
haine de blană atimate în cuiere; era curent şi mirosea 
a fum de ţigară. lar Gurov, cu inima bătînd nebunește, se 
gindea : „O, Doamne, ce rost are toată lumea asta, teatrul, 
orchestra ?...“ 

Își aduse deodată aminte că în seara cînd a condus-o 
pe Anna Sergheevna la gară, își spusese că totul s-a sfîrșit, 
că desigur ei doi nu se vor mai vedea niciodată. Dar cit de 
depame era dragostea dor de sfîrşit ! 

Pe scărița îngustă și fntunecoasä, pe care scria ,intra- 
rea spre amfiteatru“, ea se opri. 

— Cum m-ai speriat! îi spuse respirind greu, încă pa- 
lidă și zăpăcită. O, cum m-ai speriat! Tremur şi acum. De 
ce ai venit ? De ce ?... 

— Dar înţelege, Anna, înţelege-mă, îngăimă el în soaptä, 
grăbit, te implor, înţelege-mă... 

Anna îl privea şi în privirea ei era teamă, rugă, dra- 
goste ; îl privea lacom ca să-şi întipărească mai bine în 
minte trăsăturile lui. 

— Sufăr nespus de mult... urmă ea fără să-l asculte. 
M-am gîndit tot timpul numai la dumneata, am trăit doar 
cu gândul acesta. As fi vrut să uit, să uit, dar de ce, de 
ce ai venit? 

La capătul scămi, doi liceeni fumau şi priveau spre ei, 
dar lui Gurov îi era totuna — o trase pe Anna Sergheevna 
spre el si începu să-i acopere cu sărutări fata, obrajii, 
mîinile. 

— Ce faci, ce faci? repeta ea îngrozită, căutînd să-l 
îndepărteze. Am înnebunit amindoi. Pleacă chiar astăzi, pleacă 
acum... Te pier în numele tuturor sfinților, te implor! 
Vine cineva !. Na 

Un om urca fn adevar scara, apoi disparu. 

— Trebuie să pleci... urmă Anna Sergheevna în soapta, 
mă auzi, Dmitri Dmitrici ? Voi veni eu să te intilnesc la 
Moscova. Drege meu, n-am fost niciodată fericită, dar 
acum sînt profund nefericită și niciodată n-am să cunosc 
fericirea. Niciodată ! Nu mă face să sufăr si mai mult! 
Jur că o să vin la Moscova. Dar acum să ne despartim! 
Dragul meu, bunul meu, scumpul meu, să ne despărțim! 


432 


Îi strînse mina şi începu să coboare repede scara, pri- 
vind mereu înapoi, spre el, şi în ochi i se putea citi că 
era într-adevăr nefericită... Gurov rămase pe loc, ascultă 
atent sunetul pasilor ei, apoi, cînd totul se linişti, îşi lua 
paltonul de la garderobă şi părăsi teatrul. 


IV 


Anna Sergheevna începu să vină la el, la Moscova. 
O data la două sau la trei luni, pleca din S., spunindu-i 
soțului că se duce să consulte un profesor în privinţa bolii 
sale femeiești, şi soțul credea şi nu credea... La Moscova, 
se oprea la „Bazarul slav“ şi trimitea îndată un comisionar 
la Gurov. Acesta venea la hotel și nimeni din oraş nu 
bănuia nimic. 

Într-o dimineaţă de iarnă mergea astfel la dînsa (comi- 
sionarul care venise de cu seară nu-l găsise acasă). O luase 
cu el si pe fiică-sa, cu gîndul s-o conducă pînă la liceul 
de fete ce era chiar în drumul lui. Ningea cu fulgi mari, 
aposi. 

— Sint trei grade deasupra lui zero şi totuşi ninge, 
spunea Gurov fiicei sale. Dar căldura aceasta o aflăm nu- 
mai la suprafaţa solului ; în straturile superioare ale atmo- 
sferei temperatura e mult mai scăzută. 

— Tata, dar de ce iarna nu tună? 

îi explică Şi. asta. Vorbea şi se gîndea că merge la o 
întîlnire, şi nici un suflet de om nu are ştiinţă despre 
aceasta şi nici nu va avea vreodată. El trăia două vieţi : 
una oficială, pe care o vedeau şi o cunoşteau toţi cei do- 
ritori să i-o cunoască, plină de adevăruri şi de minciuni 
convenţionale, asemenea vieţii cunoscutilor şi prietenilor 
săi, si o a doua viata, pe care o trăia în taină. Printr-o 
ciudată potrivire de împrejurări, poate cu totul întîmplă- 
toare, tot ce era pentru el mai însemnat, interesant și: ne- 
cesar, în ce era sincer si nu se minyea pe sine Însuși, tot 
ce constituia, de fapt, esenţa vieţii sale, era o taină pentru 
alții, iar tot ce era minciuna si forma, un val care ascun- 


28 — Schițe şi nuvele — c. 1900 433 


dea adevărul, cum erau bunăoară serviciul la bancă, dis- 
cutiile de la club, „rasa inferioară“, prezența lui cu soția 
la recepții, toate acestea se desfășurau în văzul tuturor. Si 
după viata lui o judeca si pe a altora, nu credea în ceea 
ce vedea în jur, își spunea mereu că viata adevărată a fie- 
cărui om sp desfăşoară sub mantia tainei, asemenea man- 
tiei protectoare a nopţii. Viaţa adevărată a fiecărui individ 
e o taină, și poate de aceea oamenii civilizati se îngri- 
jesc cu atita infrigurare de respectarea secretelor personale. 

După ce-și conduse fiica pînă la liceu, Gurov se în- 
drepta spre „Bazarul slav“. Îşi lăsă jos blana, urcă scările 
şi bătu încet la ușă. Anna Sergheevna, într-o rochie ce- 
nuşie, rochia lui preferată, îl fntimpinä, obosită de drum 
şi de aşteptare, căci îl aştepta din ajun. Palidă, îl privi fără 
să zîmbească şi, îndată ce intră în odaie, îi căzu la piept. 
Sărutarea fu lungă, de parcă nu s-ar fi văzut de ani întregi. 

— Cum o mai duci tu acolo? întrebă el. Ce mai 
e nou? 

— Asteapta, o să-ţi spun îndată... nu pot acum. 

Nu era în stare să vorbească — o înecau lacrimile. Se 
întoatse cu spatele, apasindu-si batista pe ochi. 

»S-0 las să plîngă puţin“, se gîndi el, aşezîndu-se în- 
tr-un fotoliu. 

Apoi sună şi porunci să i se aducă un ceai. Cit timp 
îl bau, ea rămase cu fața spre geam. Plingea tulburată, apa- 
sata de gîndul că viata lor e atit de tristă: să te vezi numai 
în taină, să te feresti de oameni, ca hoţii: O viata zdro- 
bita pentru totdeauna ! 

— Ei, haide, ajunge ! zise Gurov. 

Pentru el era limpede că dragostea lor nu se va sfirsi 
atit de repede, poate chiar nu se va sfârşi niciodată. Anna 
Sergheevna îl iubea din ce în ce mai mult, îl adora şi i-ar 
fi fost cu neputinţă să-i spună că toate trebuie să aibă odată 
un sfîrşit ; şi chiar dacă i-ar fi spus, ea tot nu l-ar fi crezut. 

Se apropie de ea, o,luă de umeri, începu s-o mingiie, 
să plumească si, deodată, se văzu în oglindă. 

Părul începea să-i încărunțească, I se păru ciudat ca 
în altimii ani a imbatrfnit şi s-a urîţit atît. Umerii pe care 
i se odihneau miinile erau calzi şi tresăreau. Îl cuprinse 
mila de aceasta viata atit de caldă si de frumoasă încă. 
de 'care, totuşi, nu era departe tintpul cînd va începe să 


434 pS 


se ofilească, pierzindu-si din strălucirea tinereții, asa cum 
se întîmplase şi cu viata lui. Pentru ce îl iubea ea atît ? 
Femeile l-au văzut întotdeauna altfel decît era în realitate 
si, de fapt, iubindu-l, nu-l iubeau pe el, ci plăsmuirea pro- 
priei lor închipuiri, imaginea barbs tului pe care-l căutau 
cu lăcomie în viață. Mai tîrziu, cînd își dădeau seama că 
s-au înşelat, continuau totuși să-l iubească. Și nici una n-a 
fost fericită cu el. Treceau anii, el făcea cunoștințe noi, 
înjgheba alte legături, le rupea apoi, dar de iubit n-a iubit 
niciodată ; în viaţa lui a fost tot ce vrei, afară de dragoste. 

Și abia acum, cînd părul i-a fncäruntit, iubeşte cu ade- 
vărat, pentru prima oara. 

Anna Sergheevna şi el se iubeau ca două fiinţe foarte 
apropiate, ca soț şi soţie, ca doi prieteni buni și afectuosi. 
Li se părea că însăşi soarta i-a predestinat unul pentru 
altul, si era de neînțeles de ce el e căsătorit și ea e mă- 
ritată. Erau ca două păsări călătoare, barbatus. şi femela. 
care au fost prinse fn lay și silite să trăiască în două colivii 
diferite. Ei își iertaseră unul altuia trecutul, pentru care 
le cra rușine, îşi iertau totul în prezent si simțeau amin- 
doi cît de mult i i-a schimbat dragostea. 

Înainte, în clipele de tristețe, Gurov se liniştea cu tot 
felul de raționamente, cu tot felul de teorii, acum, însă, 
nu-i mai ardea ‘de teorii, era torturat de o profundă com- 
pasiune şi voia din toată inima să fie sincer, bun, dră- 
găstos. 

— Inceteaza, iubito, stărui el, ai plins puţin, dar gata, 
ajunge... Hai să stăm de vorbă, poate găsim vreo soluţie. 

După aceea se sfătuiră îndelung, chibzuind cum ar pu- 
tea să scape de situația nenorocită care-i silea să se as- 
cundă mereu, să mintă, să trăiască în oraşe diferite si 
să se vadă atît de rar. Cum să scape de grelele şi nesufe- 
ritele lor lanţuri ? 

— Cum? Cum? întreba el, luîndu-și capul în mfinj. 
Cum ? 

Si li se parea ca nu mai € mult pina vor gasi © iesire, 
şi atunci vor începe o viaţă nouă, minunată. Si amindoi 
isi dădeau limpede seama că se află abia la începutu! dru- 
mului, un drum atît de lung şi de greu. 


1899 ‘ . 


În ripa 


SATUL Ukleievo era așezat într-o ripa, astfel că din de- 
părtare, de pe șosea sau de la gară, nu se zăreau decit 
clopotnița bisericii şi coșurile fabricilor de stambă. Cînd 
vreun drumeț întreba ce sat este acela, i se răspundea în- 
totdeauna : 

— Ja, satul cu dascălul care a mîncat toate icrele la 
o pomană... 

Si drept este că la un parastas, la fabricantul Kostiukov, 
batrinul dascăl al satului, ochind printre gustarile de pe 
masă un castron cu icre moi, se napustise asupra lor si 
începuse să le înfulece cu lăcomie. Cei ce se îmbulzeau în 
jurul mesei îl înghionteau, îl trăgeau de mineca, dar el — 
nimic ; îi dădea înainte, nu auzea, nu vedea, pina ce 
ajunsese la fundul castronului, care avea aproape două 
ocale. S-a scurs multă vreme de atunci. Dascalul s-a stins 
si el de mult. Dar oamenii tot nu uită povestea cu icrele. 
Să fi fost oare atît de săracă în întîmplări viata de toate 


436 


zilele din satul acela ? Sau oamenii nu știuseră să ia seama 
decît la acea măruntă întîmplare petrecută cu zece ani în 
urmă ? Fapt e că despre Ukleievo nu se povestea nimic 
altceva. 

Satul era mereu bintuit de friguri, si noroiul nu se zbi- 
cea nici În timpul verii, fntinzindu-se în smârcuri mocir- 
loase, mai ales pe sub zăplazurile peste care se aplecau 
batrinele sălcii pletoase ce aşterneau sub ele umbră deasă. 
Pretutindeni plutea mirosul greu de scursori de fabrică şi 
de acid acetic. Acidul era folosit la colorarea stamburilor. 
Fabricile — trei tesatorii şi o tăbăcărie — nu se aflau chiar 
în sat, ci la marginea lui, mai la o patre. Nu e:au tocmai 
din cele mari: toate la un loc să tot fi avut patru sute de 
muncitori. Din pricina tăbăcăriei, apa riului se umplea de 
miasmele scursorilor, finetele se stricau, iar vitele satului 
se îmbolnăveau de dalac. De aceea și venise ordin ca fa- 
brica să fie închisă. Și închisă a rămas. Dar numai pe hîrtie. 
Ea a continuat să lucreze în ascuns, însă cu buna ştiinţă a 
zapciului și a medicului de județ, cărora fabricantul le 
plătea cite zece ruble pe lună ca să închidă ochii. În tot 
satul nu erau decît două case mai arătoase, de piatră, și 
acoperite cu tablă. Într-una din ele se afla administraţia 
plășii. În cealaltă, cu etaj, aşezată drept în faţa bisericii, 
locuia Grigori Petrovici Tibukin, tirgovet pripasit de prin 
Epifanskoe. 

Grigori ţinea o băcănie. Dar asta numai de ochii lu- 
mii, fiindcă adevărata lui îndeletnicire era negustoria cu 
votcă, cu vite, cu piei, cu cereale, cu porci şi cu tot ce se 
nimerea. Grigori Petrovici era pata să facă negustorie cu 
orice. Aşa, bunăoară, dacă se cereau la export cofofene 
pentru pălării de damă, făcea ce făcea si cistiga treizeci 
de copeici la pereche. Lua păduri în exploatare, dădea 
bani cu dobinda, pe scurt: bätrinul ştia să se chiverni- 
sească. 

Grigori Petrovici Tibukin avea doi feciori. Cel mai mare, 
Anisim, era agent secret la poliție și nu dădea decît ara- 
reori pe acasă. Cel mai mic, Stepan, se apucase de negot 
și-l ajuta pe taică-său. Adică vorba vine, fiindcă prea mare 
ajutor nimeni nu aştepta de la el — avea o sănătate cam 
şubredă și pe deasupra era şi surd. În schimb, Axinia, ne- 
vasta lui, era o femeie falnică, frumoasă, care în zilele de 


437 


sărbătoare ieşea la plimbare cu pălărie şi umbreluță. Se 
scula devreme, se culca tîrziu, şi toată ziulica o vedeai 
alergînd, tinindu-si poalele şi zornaindu-si cheile, cînd la 
hambar: cînd la beci, cînd in dugheană. Iar batrinului Tibu- 
kin fi creştea inima privind-o; ochii îi rideau de bucurie 
şi îi părea rău că nu e nevasta feciorului său mai mare, 
ci a celui mic, a surdului, care, fără doar şi poate, nu prea 
ştia să preţuiască frumuseţea femeiasca. 

Batrinului îi plăcuse totdeauna viata de familie şi-i 
iubea pe ai săi mai mult decît orice pe lume. Mai ales 
pe fiul cel mare — agentul — şi pe noră-sa. De cum îl 
luase pe surd, Axinia și începuse să dea dovadă de un 
pătrunzător simţ practic; de pildă, știa cui putea să-i dea 
pe datorie şi cui nu. Nu se dé ärçea nici o clipă de chei 
(pe care nu le încredința nici bărbatului ei); de dimineața 
înă seara socotea la abac, cunoştea caii după dinţi mai 
bine decît un geambas, și era tot timpul veselă, cu risul 
pe buze, atunci cînd nu ocăra. Dar orice făcea sau spunea 
ea, batrinul era mulțumit si soptea înduioşat ; 

— Aşa noră mai zic şi eu! Maică, ce frumuseţe de 
femeie !... 

Bătrînul rămăsese văduv, însă, la un an după nunta 
feciorului său, n-a mai răbdat si s-a însurat si el. I-au pasit 
la vreo treizeci de verste de Ukleievo o fară de familie 
mai răsărită, cam tomnatică, dar frumoasă şi trupesa, pe 
nume Varvara Nikolaevna. Îndată ce a adus-o în odaita de 
sus, totul s-a luminat în casă, ca şi cum la ferestre s-ar fi 
pus geamuri noi. În unghere s-au aprins candele, mesele 
s-au acoperit cu fete albe ca zăpada, la ferestre si în gră- 
dinita din fata casei au răsărit flori care deschideau ochi- 
şori roşii ; iar la masă nu mai mincau cu toții dintr-o stra- 
china, ci se punea o farfurie în fata fiecăruia. Varvara 
Nikolaevna zîmbea plăcut şi dulce, și totul in casă părea 
că se veseleste. În curte au început să se strecoare cerse- 
tori, drumeti fără căpătii, femei în drum spre mânăstiri — 
ceea ce mai înainte nici nu se pomenea — iar pe sub fe- 
restre se auzeau acum glasurile plingarete ale femeilor din 
Ukleievo şi tusea sfioasă, vinovată parca, a betivanilor slabi 
şi prapaditi, dati afară de la fabrică. Varvara fi ajuta cu 
bani, le dădea pîine, haine vechi şi, pe măsură ce deprin- 
dea treburile casei, începuse să le dea chiar mărunțişuri 


438 


luate pe furis din dugheană. O dată, surdul o văzuse luînd 
două pachetele de ceai. Lucrul acesta îl puse în mare în- 
curcătură. 

— Mămica a luat două pachete de ceai, îi spusese el 
mai tîrziu tatălui său. Unde să le trec? 

Batrinul nu răspunse nimic. Stătuse locului dus pe gin- 
duri, miscind din sprîncene. Apoi se dusese sus la nevastă. 

— Varvaruşka, îi spusese el plin de înduioșare, daca 
ai nevoie de ceva din prăvălie, ia, maică, ia tot ce vrei, nu 
te sfii! 

A doua zi, surdul, trecînd în fugă prin curte, fi strigase : 

— Mămico, dacă ai nevoie de ceva din dugheana, ia, 
ia tot ce vrei! 

Faptul că în casa lui Tibukin se făcea milostenie era 
ceva nou, luminos, care-ţi bucura sufletul, întocmai ca şi 
candelele şi florile roşii. Astfel, atunci cînd de lăsata secu- 
lui stau la hramul bisericii, care tinea trei zile în şir, li se 
vindea țăranilor slănină rinceda și cu miros atît de greu, 
că nici nu puteai sta lîngă butoi, cînd se luau zălog de la 
betivi coase, sepci şi basmalele nevestelor, cînd muncitorii 
de la fabrică se tăvăleau prin noroi cu mințile furate de 
votca falsificatä şi cînd părea că păcatul, inchegindu-se, 
plutea ca o ceaţă înnăbuşitoare deasupra capetelor, erai 
parcă ușurat la gîndul că acolo, în casa, se află o femeie 
liniştită, curată şi care nu are nimic de-a face nici cu slă- 
nina rîncedă, nici cu votca; în zilele acelea apăsătoare, 
învăluite în neguri, milostenia ei era ca supapa de siguranţă 
a unei mașini. 

În casa lui Tibukin timpul trecea, fără ca treburile să 
mai contenească. Nici nu răsărea bine soarele şi o auzeai 
pe Axinia spălindu-se zgomotos în tindă. Samovarul fierbea 
în bucătărie si scîncea, cobind a rău. Bätrinul Grigori Pe- 
trovici, îmbrăcat cu o haină lungă, neagră, cu pantaloni de 
doc, cu cizme lustruite, se plimba prin odăi, curățel şi 
märuntel, bocanind din tocuri ca tata-socru cel din cîntec. 

Se deschidea dugheana. Cînd se făcea ziuă, se trăgea 
la scară bihunca, şi batrinul sărea pe ea voiniceste, înfun- 
dindu-si șapca pînă peste urechi. Văzîndu-l, nimeni nu ar 
fi crezut ca are cincizeci şi şase de ani. Nevasta și noră-sa 
îl petreceau întotdeauna. În clipa aceea, cînd se ştia cu o 
haină buna şi curată pe el și la bihuncă cu un falnic armä- 


439 


sar negru, care îl tinea trei sute de ruble, batrinului nu-i 
plăcea să se apropie de el mujicii, cu vesnicele lor tinguiri 
şi milogeli. Lui Grigori Petrovici îi era scîrbă de ei, îi ura; 
dacă vedea pe cîte unul pîndindu-l în poartă, îi striga 
minios : 

— Ei, ce stai acolo? Cata-ti de drum! 

lar dacă era un cerşetor, se rastea : 

— Să-ţi mai dea şi dumnezeu! 

Pleca după treburi. Îmbrăcată într-o rochie de culoare 
închisă, cu sort negru pe dinainte, nevasta-sa deretica odäile 
sau ajuta la bucatärie. Axinia sta în dugheanä, la tej- 
ghea, si toată curtea răsuna de zăngănitul banilor si al 
sticlelor, de risetele sau ocările ei; uneori, chiar de ocările 
musteriilor, pe care îi cam ciupca la socoteli; toată zarva 
aceasta dovedea că vînzarea clandestină de votcă era în 
toi. Surdul stătea si el în dugheana, dar de cele mai multe 
ori se plimba pe uliţă, fără șapcă, cu mîinile în buzunare, 
uitindu-se buimac cînd la casele oamenilor, cînd la cer. 
În casa lui Tibukin se bea ceai de vreo şase ori pe zi. Si 
de vreo patru ori se mînca de-a binelea. Seara făceau so- 
coteala cistigului, treceau totul în catastif, apoi se culcau 
şi dormeau duși. 

La Ukleievo, cele trei fabrici de stambă și locuinţele 
proprietarilor lor, Hrimin-tatal, Hrimin-fiii si Kostiukov, 
erau legate prin telefon. Se instalase telefon si la adminis- 
tratia plasii, dar acolo încetase curînd să mai funcționeze, 
fiindca se cuibăriseră în el plosnite si gindaci roşii. Staros- 
tele era cam certat cu știința de carte și, cînd întocmea 
vreo hîrtie oficială, scria fiecare cuvînt cu literă mare, ceea 
ce nu-l fmpiedicase să spună cînd înțepenise telefonul: 

— Acu o să ne fie cam greu fără telefon! 

Firma Hrimin-tatäl se judeca necontenit cu firma Hri- 
min-fiii ; cfteodata, aceştia din urmă se certau și ei între 
ei si între ei și porneau pe la judecăți; fabrica rämînea 
atunci închisă o lună, două, pînă cînd se împăcau. Satul se 
bucura de aceste gilcevi, cu prilejul cărora se răspîndeau 
tot felul de vorbe si de clevetiri. În zilele de sărbătoare, 
Kostiukov şi Hrimin-fiii plecau la plimbare cu trăsura, tre- 
cînd în goana cailor pe ulițele satului si călcînd viteii. Ga- 
uta, fosnindu-si fustele scrobite, Axinia ieșea să se plimbe 
prin faţa dughenii; Hrîmin-fiii se aplecau si o urcau în 


440 


trăsură, luind-o cu dînșii, ca și cum ar fi voit s-o răpească. 
Atunci ieşea și batrinul Jibukin, ca să-și arate calul cel nou, 
şi o lua şi pe Varvara cu el. 

Seara, după plimbare, cînd toți se duceau sa se culce, 
în curte la Hrimin-fiii se auzea pina tîrziu o armonică, din 
acelea care costă o groază de bani. Dacă era lună, sune- 
tele ei trezeau în suflete o zvicnire de bucurie înfiorată. 
Şi, pentru o clipă. Ukleievo înceta să mai fie o văgăună. 


II 


Anisim, fiul cel mare al lui Grigori Petrovici, dadea rar 
pe acasă, numai în sărbătorile mari. În schimb, trimitea 
deseori prin oameni din Ukleievo, veniţi cu diferite tre- 
buri la oraş, mici daruri, însoțite de ravase scrise de o 
mînă străină, tare mestera în minuirea condeiului, și, în- 
totdeauna pe o coală ministerială, astfel că răvașul aducea 
mai mult a jalbă. Scrisorile erau împestrițate cu expresii 
pe care Anisim nu le folosea niciodată în vorbirea sa obis- 
nuită : „lubite tata si iubită mamă, scria el bunăoară va 
trimit o jumătate de oca de floare de ceai pentru îndestu- 
larea nevoilor dumneavoastră fizice“. 

În josul hirtiei era parcă zgfriat cu o peniță stricată 
numele lui: ,Anisim Tibukin“. lar dedesubt, din nou cu 
slova măiestrită, cu care era scris răvașul, era adăugat: 
„Agent“. 

Scrisorile se citeau cu glas tare, de multe ori, și bă- 
trinul, înduioșat şi roșu de emoție, spunea : 

— Ce vreți! N-a vrut să rămînă aici, la noi. S-a dus 
printre cărturari. Fie și așa ! Fiecare cu ale lui... 

Într-o zi, înainte de cislegi, se porni dintr-o dată o 
ploaie mare cu măzăriche ; batrinul şi Varvara se apropiară 
de fereastră să privească, si iată că îl văzură pe Anisim, 
care tocmai venea cu sania de la pară. Nu se așteptau să 
sosească. Intră în casă neliniștit, ros parca de un gînd as- 
cuns, şi rămase tot timpul astfel. În toară purtarea lui era 
ceva sfidător. Acum nu mai părea de loc grăbit, ca altă- 


441 


dată, să se întoarcă la oraș; s-ar fi putut bănui că fusese 
dat afară din slujbă. Varvara era însă bucuroasă de sosi- 
rea lui. Îl învăluia cu o privire sireata, ofta şi clatina 
din cap: 

— Oare cum vine asta, maică? se minuna ea. Flacäu 
de douăzeci şi şapte de ani şi tot neinsurat umblă. J-t-t... 

În odaia vecină, din vorba ei liniştită, domoală, nu se 
auzea decît ț-ţ-ţ. Incepu să se sfătuiască în soapta cu bă- 
trinul şi cu Axinia, ale căror fete căpătară si ele o înfă- 
tisare sireata şi tainică, de oameni care pun ceva la cale. 

Hotarira să-l însoare pe Anisim. 

— Ţ-ţ-ţ-y!... Frate-tu cel mic s-a însurat de mult, îl 
lua la zor Varvara, iar tu eşti tot stingher. Parcă ai fi un 
cocoș la iarmaroc. Spune şi tu, cum vine asta? Ai să te-n- 
sori, cu voia domnului. Pe urmă faci ce vrei. Tu te-ntorci 
la slujbă și nevastă-ta rămîne acasă, să ne dea o mina de 
ajutor. Prea trăieşti fără rost, băiete! După cum se vede, 
ai cam uitat rînduielile. Apoi nici așa nu se poate... Ț-ţ-ţ-ţ..- 
Cu voi, ăștia de la oraş, e o adevărată pacoste. 

Cînd se însurau, Tibukinilor li se alegeau fetele cele 
mai frumoase, ca unor bogatasi ce erau. Se găsi, așadar, 
şi pentru Anisim o asemenea fată. El însă nu avea nimic 
atrăgător în înfăţişarea lui mai mult ştearsă. Slab, sfrijit, 
mic de statură, avea nişte obraji rotunzi, de parcă i-ar fi 
umflat mereu, şi ochi patrunzatori care nu clipeau. Barba 
îi era rosietica şi rară si, cînd se gîndea mai mult la ceva, 
şi-o tot vira în gură, morfolind-o. Pe deasupra fi mai si plă- 
cea să tragă la măsea, ceea ce se și ghicea după fata şi 
mersul lui. Aceasta nu-l împiedică, bineînțeles, să spună 
cînd venira să-l vestească că 1 se găsise o logodnica foarte 
frumoasă : 

— Foarte bine, că doar nici eu nu-s de lepădat! Sc 
ştie doar că noi, Ţtbukinii, sîntem oameni aratosi. 

În imediata apropiere a oraşului se afla satul Torguevo. 
O parte din el fusese de curînd înglobată în oraş, iar cea- 
laltă rămăsese sat. În jumătatea ajunsă oraș, trăia în căsuţa 
ei o văduvă, care avea o soră foarte săracă, muncitoare 
cu ziua, iar aceasta din urmă avea o fată, Lipa, care lucra şi 
ea tot cu ziua. Despre frumusețea Lipei începuse să se 
vorbească încă mai demult la Torguevo şi numai sărăcia 
ei lucie făcuse pe fiecare să-și ia gîndul de la ea. Lumea 


442 


spunea că doar vreun bărbat mai în vîrstă sau un văduv 
s-ar putea căsători cu ea. Sau, poate, o va lua la dinsul, doar 
„aşa“, şi astfel, pe lîngă ea, va avea şi mama ei ce să mă- 
nince. Aflind de la petitoare despre Lipa, Varvara plecase 
in graba la Torguevo. 

In scurt timp o vedere fu pusa la cale in casa mătușii, 
o vedere în toată regula, cu gustări şi cu băutură. Lipa era 
îmbrăcată într-o rochie roz, -anume făcută pentru această 
ocazie. O panglică roșie se împletea ca o flacără în părul 

. Era subțire, palidă, plăpîndă, cu trăsături gingase, pir- 
Dune de munca în aer liber. Un suris sfielnic și trist îi 
lumina necontenit fața, și ochii ei priveau copilăreşte, plini 
de încredere şi de curiozitate. 

Era foarte tînără, aproape o fetiță, cu sinii abia mijind. 
Dar de cununat se putea cununa, fiindcă avea vîrsta. Era 
într-adevăr frumoasă. În toată înfățișarea ei un singur lucru 
putea să nu-ţi placă: miinile ei mari, bărbătești, care acum 
atîrnau stingace de-a lungul trupului, ca niște clești uriasi 
de rac. 

— Nouă nu ne pasă că n-are zestre, fi spunea batrfnul 
Tibukin mătuşii ei. Şi pentru fiul nostru, Stepan, tot o 

nevastă săracă am ales, şi acum nu ştim cum s-o mai 
lăudăm. Are mfni de aur şi în gospodărie, si in negustorie. 

Lipa stătea lîngă usa şi parcă voia să spună: „Faceti 
cu mine ce vreţi, mă las în voia voastră“ „ jar mama ei, 
Praskovia, muncitoare cu ziua, stă pitită în bucătărie şi 
murea de frică. Odată, de mult, un negustor la care freca 
scîndurile se miniase pe ea şi-i bătuse din picior. Ea se 
speriase atît de rău, încît încremenise, şi de atunci rămă- 
sese cu această necontenită spaimă în ea. Pentru o nimica 
toată îi tremura mfinile şi picioarele. Și obrajii îi tremu- 
rau. Acum stătea în bucătărie, trăgea cu urechea, silin- 
du-se să audă ce vorbesc musafirii, şi își tot făcea semnul 
crucii, lipind degetele de frunte și catind la icoană. Pu- 
tin afumat, Anisim deschidea din cînd în cînd usa de la 
bucătărie şi-i spunea cu un zîmbet obraznic: 

— Ce stai aci, scumpă mama ? Ni-i tare urit fără mata! 

lar Praskovia, fisticita, lipindu-si mîinile de pieptul ei 
uscafiv, răspundea : 

— Vai de mine... lăsați... Vă mulțumesc frumos. 


443 


După vedere, hotarira și ziua nunţii. Acasă Anisim se 
plimba fără rost prin odăi, fluierînd; deodata își amintea 
de ceva şi raminea nemișcat, dus pe gînduri, cu ochi: 
pironiti fn podea, de parcă ar fi vrut s-o sfredeleascä, sa 
vadă adînc în pămînt. Nu arăta nici o mulțumire la gîn- 
dul că se va însura curînd, în duminica Tomii, si nici do- 
rinta de a-și vedea logodnica. Stătea numai și fluiera. Se 
vedea cit de colo că nu se însura decît fiindcă asa voiau 
tatăl şi mamä-sa vitregă, si fiindcă așa era obiceiul în sat: 
fiul să se însoare, ca să aducă un ajutor în casă. Dar nici 
de plecat nu era grăbit să plece, şi în tot felul lui de a 
se purta acum era ceva neobișnuit: indruga vrute și ne- 
vrute si era din cale-afară de sfidator. 


III 


În satul Sikalovo trăiau două croitorese, două surori, 
apartinind sectei religioase a hlistilor. Lor li se comanda- 
seră rochiile de nuntă, aşa că veneau deseori la încercat. 
Încercau si nu mai sfîrșeau cu băutul ceaiului. Varvara 
își alesese o rochie cafenie, cu dantele negre si jeuri, iar 
Axinia — o rochie verde-deschis, cu trenă și cu partea 
din faţă a corsajului galbenă. Cînd croitoresele fură gata, 
Tibukin, în loc să le plătească în bani, le plăti în marfă 
din dugheanä, şi ele plecară înciudate, ducîndu-și bocce- 
lele cu stearină şi cu cutii de sardele, de care nu aveau nict 
o nevoie. La ieşirea din sat se asezara pe un dimb și 
începură să plingä. 

Anisim se întoarse de la oraş cu trei zile înainte de 
nuntă, îmbrăcat din cap pînă în picioare cu lucruri noi. 
Purta galosi stralucitori de cauciuc, un șnur roşu cu ca- 
nafuri în loc de cravată si un palton nou, aruncat pe 
umeri. 

Dupa ce se închină cu evlavie la icoane, dădu bună 
ziua tatalui său şi fi dărui zece ruble de argint și zece 
monede de cincizeci de copeici; Varvarei #1 dărui tot 
atita, iar Axintei douăzeci de monede de douăzeci și cinci 


444 


de copeici. Farmecul lor deosebit cra că toate străluceau, 
de parcă ar fi fost nou-nouţe, anume alese. Silindu-se să 
pară așezat si serios. Anisim îşi incorda mușchii feţei si își 
umfla obrajii. Dar de duhnit, tot duhnea a băutură. Se 
vede treaba că în fiecare gară se abătuse pe la bufet. Si 
din nou te izbea la el aceeaşi atitudine sfidătoare. Anisim 
şi batrinul se asezara la ceai, iar Varvara îşi resfiră în 
palmă monedele strălucitoare şi începu să întrebe de con- 
sătenii care trăiau acum la oraș. 

— Slavă domnului, o duc destul de bine! spuse Ani- 
sim. Atit doar că în familia lui Ivan Egorov s-a petrecut un 
fapt deosebit: a murit batrina Sofia Nikiforovna. De oftică. 
Masa pentru praznicul de înmormintare a fost comandată 
la cofetar și a costat două ruble și jumătate de cap de om. 
S-a dat și vin. Și pentru musafirii de-aici, din sat, tot două 
ruble şi jumătate s-a plătit. Pe degeaba. Fiindcă n-au mîn- 
cat nimic. Parcă ştie tiganul ce-i sofranul !... 

— Două ruble și jumătate? spuse batrinul și clătină 
din cap. 

— D-apăi cum ! Doar acolo nu eşti la tara. Buna- 
oară, intri seara într-un restaurant să mănînci ceva ; $i nici 
nu ştii cînd te apucă zorile. Atunci să te ţii: plätesti ca 
nimica trei, patru ruble de om. Cînd sînt cu Samorodov, 
costă şi mai mult. Aluia îi place să bea la sfîrşit cafea cu 
coniac. Si coniacul e 60 de copeici păhăruţul! 

— Se laudă, se laudă ! izbucni încântat bătrînul. Zău că 
se lauda! 

— În ultima vreme umblu mereu cu Samorodov. El 
vă scrie scrisorile mele. Tare frumos mai scrie! Și dacă 
v-as povesti, mămico, continuă vesel Anisim, întorcîndu-se 
spre Varvara, ce fel de om e Samorodov ăsta, n-aţi crede. 
Îi spunem cu toţii Muhtar, fiindcă are 0 mutră de ar- 
mean — e negru tuci. Parcă îi citesc în suflet, îl cunosc, 
cum imi cunosc cele cinci degete de la mînă. El simte 
asta şi se tine scai de mine, nu mă lasă nici un pas. Sîn- 
tem prieteni la cataramă ! Se cam teme de mine, ce-i drept, 
dar nici fără mine nu poate. Unde merg eu, hop si el. Eu, 
mămico, am un ochi, care nu se înşală. La bila, bunăoară, 
unu vinde o cămaşă. „Stai, cămașa e furată!“ și asa 
Şi este. 

— Da de unde stii ? întrebă Varvara. 


445 


— De nicăieri. Am eu un ochi aşa... Nu ştiu ce fel 
de cămaşă e, dar parcă mă atrage ceva şi-mi spune: e 
furată. Asta e! La noi, la serviciu, se spune: ,Anisim s-a 
dus să vineze sitari!“ Asta înseamnă ca am plecat să di- 
buiesc lucruri de furat. De furat, oricine poate fura. Dar 
cum să ţii furätura ? Este el mare pămîntul dar lucrul de 
furat nu-l poţi ascunde cu una, cu două. 

— La noi în sat i s-a furat, săptămîna trecută, lui Gun- 
toriov un berbec şi două oi, spuse Varvara, oftind, şi mu are 
cine să le caute, {-f-f... 

— De ce nu? Aş putea să le caut eu. Sigur că da... 

Sosi ziua nunţii. Era o zi de aprilie răcoroasă, dar se- 
nina si veselă. Inca din zori. ulițele din Ukleievo rasumau 
de zvon si zurgălăi. Carute cu doi sau trei cai, cu pan- 
glici colorate fluturind pe cercurile atelajelor şi în coamele 
cailor, treceau în sus și în jos. Prin sălcii, stoluri de stancute 
cirfiau speriate de atîta zarva, iar graurii ciripeau, parcă s-ar 
fi bucurat si ei ca la Tibukini este nuntă. 

În casă mesele erau întinse şi încărcate cu tot felul de 
bunătăți : pești lungi, afumături, păsări umplute, cutii de 
sardele, fel de fel de sărături şi marinate, si puzderie de 
sticle de vin si de votcă ; mirosea a cîrnat afumat si a 
homar nu tocmai proaspăt. Bocănind din tocuri, batrinut 
se foia în jurul, meselor, ascutind cutitele unele de altele. 
Varvara nu mai știa unde n-e capul; toata lumea trăgea 
de ea, întrebînd-o sau cerfndu-i cfte ceva; suflind greu, 
cu privirea rătăcită, dădea mereu fuga la cuhnie, unde din 
zorii zilei bucătarul Kostiukov şi bucatareasa Hriminilor-fii 
nu mai pridideau. Cu părul numai cirlionti, fără rochie, în 
corset şi ghete noi cu scirt, Axinia trecea ca o vijelie prin 
curte şi abia i se zăreau, în treacăt, genunchii și pieptul gol. 
Toata casa era plină de freamăt ; se auzeau exclamayit, ocări ; 
trecătorii se opreau în fața porţii larg deschise, şi "totul lăsa 
să se vadă că se pregăteşte ceva neobișnuit. 

— Au plecat să aducă mireasa ! 

Clinchetul nävalnic al zurgălăilor se îndrepta, pierzându-se 
încet, încet, dincolo de sat... Pe la ceasurile trei, lumea 
începu din nou să alerge, să iasă pe la porţi. Zurgălăii se 
auzeau iar. Venea mireasa. Biserica era intesata de lume. 
Policandrul era aprins, iar corul, la cererea batrinului Tibukin, 
cînta dupa note. Strălucirea luminilor si a rochtilor de oulori 


446 


vii îi dua Lapei ochii. | se părea că glasurile sonore ale cinta- 
retilor din cor îi lovesc timplele ca nişte ciocane ; corsetul 
pe care îl pusese pentru prima oară in viata ei o stringea, 
ghetele la fel, şi Lipa arăta, de parcă abia s-ar fi trezit 
dimr-un lesin. Privea în jurul ei si părea că nu înţelege 
nimic. Îmbrăcat într-o redingotă neagră, cu același șnur roșu 
cu canafuri În loc de cravată, Anisim era dus pe gînduri. 
Se uita într-un singur punct, iar cînd corul cînta mai tare, 
vresărea şi își făcea repede semnul crucii. Era foarte tulburat 
şi îi venea să plinga. Biserica îi era cunoscută din frageda 
copilărie. Pe vremuri, răposata mamă-sa îl aducea aici să-l 
împărtășească ; mai tirziu, cinta cu băieții în cor; cungs- 
tea fiecare coltisor, fiecare icoană. Și iată că acum se cununa ! 
Se însura, fiindcă aşa se cădea, pentru buna rînduială. La 
drept vorbind nici nu se mai gindea la asta, parcă-ar fi 
uitat cu totul de cununie. Lacrimile îi împăienjeneau ochii, 
îl împiedicau să vadă limpede icoanele, o greutate îl apăsa 
pe inimă. Se muga şi fi cerea lui dumnezeu ca nenoroci- 
rile de neînlăturat, care dintr-o clipă în alta avea să se 
dezlănțuie asupra capului său, să-l ocolească într-un fel 
sau altul, asa cum, pe vreme de secetă, norii ameninţători de 
furtună ocolesc pînă la urmă satul, fără să lase un singur 
sirop de ploaie. $i, doamne, cite păcate se adunaseră de-a 
lungul anilor, cite păcate ! Şi nu mai era nimic de facut, nu 
se mai putea îndrepta nimic, aproape că i se părea nefiresc 
să se mai roage de iertare. Și totuşi, își cerea iertare, ba îi 
scăpă şi un sughet de plins, pe care însă nimeni nu-l luă în 
seamă, fiindcă toţi îl credeau beat. 

Deodată se auzi un scîncet sperat de copil : 

— Mamă, mămico, haidem de aici ! 

— Linişte ! strigă preotul. 

Nuntasii ieşiră apoi din biserică și se indreptara spre 
casă, cu tot alaiul. Oamenii se îmbulzeau. În faţa dughenii, 
la poartă, în curte, sub ferestre, se adunase de asemenea 
mulțime mare. Femeile satului veniseră la urări, așa cum 
cereau datinile. Îndată ce tinerii păşiră peste prag, corul, 
care-i aștepta în tindă, cu notele în mfini, izbucni deodată 
cu toată puterea. În același timp începu să cînte şi orchestra, 
adusă anume de la oraș. Se servi șampanie de Don în pahare 
cu picior. Antreprenorul-dulgher Elizarov, un batrin înalt 


447 


si uscafiv, cu sprincene atît de stufoase, încît abia i se mai 
zăreau ochii de sub ele, ridică paharul, și se adresă tinerilor : 

— Anisim, şi tu, fetito, sa vă iubiți unul pe altul, sa 
trăiţi in frica lui dumnezeu, copilasii mei, şi maica precista 
să vă aibă în pază! Se sprijini apoi de umărul bătrânului 
Tibukin si trase un hohot de plins: Grigori Petrovici, sa 
plingem, să plingem de bucurie! spuse el cu glas pitiga- 
lat, apoi izbucni în ris si continuă cu voce de bas: Ha- 
ha-ha! Si nora asta a ta tot frumoasa e! Totu-i la ea cum 
se cuvine. Totul merge lin, nimic nu scîrțiie, mașinăria e în 
regulă si surubäria e faina ! 

Eliazarov era din județul Egorievsk, dar încă din tine- 
rete lucra la Ukleievo, atît pentru fabrici cit si pentru satele 
din împrejurimi ; se obignuise aici. Lumea însă parcă tot 
batrin N apucase, tot lung si uscăţiv, si de mult nu-i ma; 
spunea nimeni altfel decît Cirja. Poate fiindcă de peste pa- 
truzeci de ani se indeletnicea numai cu reparaţii prin fabrici, 
Elizarov judeca totul, oameni și lucruri, numai din punctul 
de vedere al rezistenţei. Nu cumva are nevoie de reparaţie? 
Si de data aceasta, înainte de a se așeza la masă, încercase 
citeva scaune, ba pipăise si peştele cu degetul. 

După şampanie, purceseră cu toții să se aşeze la masă. 
Musafiri vorbeau tare, își trăgeau scaunele cu zgomot. În 
tindă se auzea muzica, în timp ce, în curte, femeile se în- 
treceau să aducă traditionalele laude mirilor. Era nu ames- 
tec sălbatic de sunete şi de zgomote care te zăpăceau. 

Cirjă se sucea și se răsucea pe scaunul lui, își împin- 
gea vecinii cu coatele, nu-i lăsa să vorbească si aci plingea, 
aci ridea cu hohote. 

— Puişorii mei, puisorii mei, puisorii mei... bolborosea 
el într-una. Axiniușka maică, Varvaruska, să trăim cu toţii 
în pace şi înțelegere, dragii mei... 

Nu prea era obişnuit să bea, și de la primul păhărel 
de rachiu englezesc se făcu turtă. Rachiul acela păcătos, 
fabricat dumnezeu știe din ce, îi ametea pe toţi cei care-l 
dădea pe git, de parcă îi trăsnea. Curind, limbile începură 
să se împleticească. 

Fuseseră poftiti preoții, administratorii fabricilor, cu so- 
țiile lor, si numeroşi negustori și circiumari de prin satele 
vecine. Starosteie şi pisarul plăştii, care de paisprezece ani 
făceau slujbă împreună şi care în tot acest răstimp nu iscă- 


448 


liserä hîrtie și nu lăsaseră să plece om de la administraţie 
fără să-l jecmaneasca sau să-l repeadă, sedeau și aci la masa 
tot unul lîngă. altul. Grasi, bine hrăniți, păreau amîndoi 
atît de patrunsi de tertipuri încî parca și pielea de pe fata 
lor căpătase o înfăţişare deosebită, coțcărească. Nevasta pisa- 
rului, o femeie uscată şi sasie, își adusese şi copiii ; : întocmai 
ca o pasăre de pradă, pindea cu „priviri piezise farfuriile si, 
cu miini dibace, culegea tot ce îi era la indemina, umplin- 
du-si buzunarele ei şi pe ale plozilor. 

Lipa şedea impietrita, cu aceeași exprese pe care o avu- 
sese si in biserica. De cind facusera cunostinga, Anisim nu 
schimbase nici un cuvînt cu ea. Aproape că nici nu-i ştia 
vocea. Și acum, stind alături de ea, continua să tacă şi să bea 
într-una rachiu englezesc. Cînd se îmbătă de-a binelea, începu 
să-i povestească mătuşii care şedea în fata lui : 

— Am un prieten; îl cheamă Samorodov. E un om 
de seamă, are diplomă de cetățean de onoare şi ştie gro- 
zav să vorbească. Da eu, mătușico, îl am în mina. Si el 
ştie asta. Dă-mi voie, mătuşico dragă, să beau cu dum- 
neata un pahar, în sănătatea lui Samorodov ! 

Varvara alerga | în „jurul | meselor, servind şi îmbiind mu- 
Safirii ; era ostenita si zăpăcită, dar incintata că erau atit 
de multe mâncăruri si totul arăta atît de bogat; nimeni 
nu-i va putea vorbi de rău. Soarele apusese şi masa tot 
nu se sfirsise. Nici unul nu mai ştia ce mănîncă şi ce bea; 
nu se mai înțelegea nimic din tot ce se vorbea, doar în 
răstimpuri, cînd muzica tacea pentru o clipa se auzea lim- 
pede glasul unei batrine care striga de pe uliţă : 

— Ne-aţi supt sîngele, nemernicilor! Cum de vă mai 
rabdă pamîntul ?! 

Seara se dansă în sunetele orchestrei aduse de la oraş. 
Sosiră si Hrimin-fiii cu vinul lor. În timpul dansului, unul 
din ei luă în fiecare mînă cîte un clondri si în gura un 
pahar, ceea ce îi înveseli foarte mult pe nuntaşi. În mijlo- 
cul cadrilului, cîte unul îi trăgea deodată o căzăcească 
îndrăcină. Axinia se învirtea în rochia ei verde cu trenă, 
făcînd să se învolbure în urma ei o adiere de vînt. Cineva 
o călcă pe trenă şi-i rupse o bucăţică de voal. Cirja strigă 
numaidecit : 

— Uite că i-au rupt pervazul ! Măi, puisorilor ! 


29 — Schițe ji nuvele — c. 1900 449 


Axinia avea ochi brumării, naivi, care clipeau foarte 
rar, gi un zîmbet copilăresc fi juca mereu pe Wee: ; ochii 
aceia neclintiţi, capul mic deasupra gîtului lung, și toată 
zveltetea ei aveau ceva de șarpe; fn rochia ei verde cu 
pieptul galben, cu zâmbetul ei, aducea grozav cu o viperă 
ce se înalță primăvara din secara tînără si priveşte la tre- 
cători. Hrîminii se purtau cu ea foarte liber, şi era vădit 
că cel mai mare se afla de mult cu ea în "relaţii intime. 
Surdul mu vedea nimic, nici nu se uita măcar la ea. Sta- 
tea picior peste picior si minca nuci, pe care le spargea 
în măsele cu atîta zgomot, de-ai fi zis că trage cineva cu 
pistolul. 

Dar iară că batrinul Tibukin päsi si el în mijlocul în- 
căperii ; flutură din batistă, făcînd semn că vrea să joace 
căzăceasca ; un murmur de admiraţie se auzi prin casă și 
prin curte : 

— Joacă stapinul ! 

De jucat, juca Varvara, batrinul flutura doar din ba- 
tistä şi tropăia din calctie. Cei din curte însă, care se uitau 
pe fereastră, spînzurați unii de alții, erau încîntați și o clipă 
îi iertă totul : si bogăţia şi fărădelegile. 

— Bravo, Grigori Petrovici ! se auzea din mulțime. Asa, 
așa, dă-i înainte, dă-i cu foc! Vezi că mai poate să joace? 
Ha-ha-ha ! 

Nunta se sfîrși tirziu, abia după unu noaptea. Cînd pe- 
trecerea se încheie, Anisim trecu clătinîndu-se printre co- 
rişti şi printre muzicanţii din orchestră și le dădu la fiecare 
cîte o monedă de cincizeci de copeici, iar bătrânul, fara 
să se clatine, dar sprijinindu-se parcă numai Într-un picior, 
îşi duse pe rind musafirii pînă la uşă, soptindu-i fiecăruia : 

— Două mii de ruble mă ține nunta asta ! 

În învălmăşeala plecämi, cineva lua din greşeală haina 
cîrciumarului din Șikalovo, haină bună, lăsînd în loc una 
veche. Auzind de această poveste, Anisim se minie dintr-o 
data și începu să strige : 

— Stagi ! ! O găsesc pe loc ! Știu cine a furat-o! 

leşi în goană pe uliţă, luîndu-se după unul din nun- 
tasi. Dar ceilalti îl ajunseră din urmă, 1] prinseră, îl luară 
de subsuori si îl duseră, beat turtă, rosi de minie şi leoarca 
de sudoare, pînă în iatac, unde mătușa şi începuse s-o dez- 
brace pe Lipa. 


450 


- 


IV 


Trecură cinci zile, Anisim, care se pregătea de plecare, 
se duse sus să-și ia rămas bun de la Varvara. În camera ei 
ardeau toate candelele și mirosea a tămiie, iar ea stătea lîngă 
fereastră şi împletea un ciorap de lina rosie. 

— N-ai prea stat mult cu noi! îi spuse ea. Se vede 
că ţi s-a urât aici, ţ-ț-ţ... Drept că noi trăim bine, avem de 
toate, ţi-am făcut o nuntă asa cum se cuvine; mi-a spus 
batrinul că a costat două mii de ruble... Ce să mai vor- 
besc, trăim negustoreste ! Numai că, vezi, În toată asta e 
o buba: tare mai năpăstuim poporul. Mi se rupe inima, 
dragul meu, de cum îl năpăstuim, doamne, dumnezeule ! 
Fie că schimbăm un cal, fie că ne cumpărăm, ceva, fie că 
tocmim un muncitor, mereu înşelăm pe cîte cineva. Înşelă- 
ciune și iar înşelăciune ! Undelemnul din dugheană este atît 
de rinced și de amar, încît pina și catranul cu care îşi ung 
oamenii căruțele fi se pare mai bun la gust. Da, ia spune-mi, 
rogu-te : nu se poate face negustorie și cu undelemn bun? 

— Fiecare cu ale lui, mamico ! 

— Bine, bine, dar într-o zi o să ne ducem pe lumea 
cealaltă, şi atunci... Ţ-ţ-ţ-ţ... Eu cred că ar fi bine să vor- 
besti odata cu tatăl tau în privinţa asta... 

— N-ar fi mai bine să vorbeşti dumneata ? 

-- Ei, na-ti-o! Eu orice-i spun, el îmi răspunde ca și 
tine: fiecare cu ale lui. Pe lumea cealaltă oare tot aşa o să 
fim judecaţi : ? 

— Lasă, că n-o si ne mai judece nimeni! răspunse 
Anisim cu un oftat. Tot nu este dumnezeu. Cine sa mai 
judece ? 

Varvara se uită la el cu uimire. Apoi izbucni în ris şi 
batu din palme, atit i se păruse de caraghioasă vorba lui 
Anisim. Acesta, vazind-o asa de uimită și uitindu-se la el 
ca la o comedie, se descumpani. 

— La urma urmei, poate să şi fie, în schimb nu este 
tredinga, urmă el. In "timpul cununiei, nu m-am simțit de 
loc în apele mele. Asa cum auzi tipind puişorul în găoacea 
oului pe care-l i jei de sub closca, tot aşa a tipat dintr-o data 
conştiinţa în mine, atunci. Și cit a ţinut cununia m-am tot 
gîndit: „Sigur să este dumnezeu!“ Dar acum am ieșit din 


451 


biserică, iar nimic ! Și apoi, de unde să pot şti eu dacă e sau 
nu €? Ne-a vorbit nouă cineva despre asta cînd eram copii? 
De cînd suge la pieptul mamei, copilului i se spune mereu 
același lucru : fiecare cu ale lui ! Nici tata nu crede fn dum- 
nezeu. Mi-a spus deunăzi că lui Guntoriov i s-au furat 
nişte oi... Le-am găsit. Le-a furat un mujic din Sikalov. De 
furat, el le-a furat, dar pieile sînt la tata. Poftim credință ! ? 
Anisim clipi din ochi și clătină din cap: Nici starostele 
plășii, nici pisarul nu cred în dumnezeu, și nici dascălul. 
Ei se duc la biserică şi fin posturile numai de ochii lumii, 
ca să nu le scoată vorbe urfte. Si numai ca să fie la adăpost 
pentru cazul că s-ar putea totuși să vie şi o judecată de apoi. 
Acum merge vorba că s-ar apropia sfîrșitul lumii, fiindcă 
poporul nu mai e credincios, nu-și mai respectă părinții şi câte 
altele. Astea sînt fleacuri. Eu așa socotesc, mămico : toată 
nenorocirea vine de acolo că oamenii au prea puţină ru- 
şine. Ti-am spus că eu citesc în sufletele oamenilor si înțeleg 
multe. Dacă omul are o cămaşă furată, eu văd că e furată. 
Sta un om în ceainărie și ti se pare că bea ceai, si atita tot; 
ei bine, ceaiu- -i ceai, dar eu mai văd că el n-are ruşine. Umbli 
o zi întreagă $1 nu întâlneşti, un Singur om cu rușine. Și toată 
pricina e că oamenii nu ştiu dacă este sau nu dumnezeu... 
Și acum, mămico, la buna vedere ! Rämfi sănătoasă şi nu mă 
mai pomeni de rău! Anisim făcu o plecăciune adinca în fata 
Varvarei. Îţi mulțumesc pentru toate, mämico ! Familia noa- 
stra a avut mare noroc cu dumneata. Esti o femeie foarte 
cumsecade şi sînt foarte mulțumit că te știu aici. Induiosat, 
Anisim ieşi. După o clipă, se întoarse din nou şi fi spuse: 
Samorodov m-a încurcat într-o treabă. Sau mă îmbogăţesc, 
sau mă curăţ. Daca se întîmplă ceva rau cu mine, te rog, 
mămico, să ai grijă de tata. 

— Ei, nu mai vorbi asa! Tr. . Dumnezeu e milostiv ! 
Dar ştii, Anisim, ar fi bine să-ţi mai dezmierzi niţel nevasta, 
{-t-t... Vă uitaţi unul la altul parcă aţi fi supăraţi; măcar 
o data sa văd și eu că vă zimbiti, zău aşa! 

— E şi ea tare nu știu cum... răspunse Anisim oftind. 
Nu pricepe nimic. Tace mereu. Poate unde e prea tînără. 
Las-o să mai crească. 

La scară aştepta un armăsar alb, falnic, bine hrănit, 
înhămat la o sarabana. 


452 


Batrinul Tibukin sari voiniceşte în ea si luă häçurile. 
Anisim o ae Varvara, pe Axinia $1 pe fratele său. 
leşi şi Lipa în pridvor. Statea „nemişcată, uitindu-se într-o 
parte, de parcă nici n-ar fi ieșit să petreacă pe cineva, ci 
numai așa, într-o doară. Anisim se apropie de ea si abia îi 
atinse obrazul cu buzele. 

— Ramfi cu bine! s puse el. 

Ea zîmbi straniu, ara să-l privească; fata începu să-i 
tremure, şi, fara sa ştie de ce, tuturor li se făcu milă de 
ea. Anisim sări și el voiniceşte în șarabană și, cum se socotea 
bărbat frumos, se indrepta mindru din sale, proptindu-si 
mina în şold. 

În timp ce se urcă din rîpă spre deal, Anisim se uita 
mereu în urmă, spre sat. Era o zi „caldă, senină. Se scose- 
seră pentru prima oară vitele la pășune, şi fete si neveste, 
îmbrăcate în straie de sărbătoare, mergeau pe lîngă cireadă. 
Un taur roşu-cafeniu boncäluia bucuros că se vede în libez- 
tate si scormonea farina cu copitele dinainte. Pretutindeni, 
în văzduh si în frunzisuri, cântau ciocârliile. Anisim se uită 
la biserica albă, frumoasă, varuita de curînd, şi îşi aminti 
că acum cinci zile se „rugase în ea. Văzu apoi şcoala, cu 
acoperișul ei verde, piraul, în care se scălda și prindea peste 
pe Vremuri... O bucurie caldă fi umplu pieptul si, dintr-o 
"dată, î îşi dori din tot sufletul să vada răsărind, ca din pă- 
mint, Înaintea lui, un zid înalt, care să nu-i îngăduie să 
plece mai departe, ca să rămînă numai cu trecutul. 

La gară, intrară în bufet şi băură cite un pahar de Xe- 
res. Batrinul bagă mina în buzunar ca să scoată punga. 

— Eu fac cinste ! îl opri Anisim. 

Induiosat, batrinul Tibukin îl bau pe umăr și îi făcu 
bufetierului cu ochiul, vrind parcă să spună : 

„Uite ce băiat am !* 

— Hei, să fi rămas tu acasă, Anisim, la negustoria 
noastră ! spuse el. Mare preț ar fi avut! Te-ay fi acoperit 
cu aur din cap pînă-n picioare ! 

— N-a fost să fie, tată! 

Xeresul era acrişor şi parcă :nirosea a ceară roșie. Totuși 
mai dădură pe gît cîte un pahar. 

Cind batrinul se întoarse de la gară, mai-mai să nu-și 
recunoască nora cea mică. Nici nu-i plecase bine bărbatul 
din casă si Lipa se schimbase cu totul, se înveseli dintr-o 


453 


dată ; desculță, într-o fustă veche, ruptă, cu minecile sufle- 
cate pînă la umăr, spăla scara de la intrare, cintind cu 
glas subţirel, argintiu. lar cînd se ducea să deşarte galeata 
cu apă se uita la soare cu zimbetul ei copilăresc şi ji se părea 
că e și ea o ciocârlie. 

Un bătrîn lucrător, care trecea prin fata casei, clatina 
din cap şi strigă : 

— Frumoase nurori mai ai, Grigori Petrovici! Dum- 
nezeu fi le-a trimis. Adevarate comori, nu alta... 


V 


În ziua de opt iulie, într-o vineri, Elizarov, poreclit Cirja, 
și cu Lipa se întorceau din satul Kazanskoe, unde fuseseră 
să se închine la hramul maicii domnului din Kazan. Mult 
în urma ‘lor venea și Parskovia, mama Lipei, care raminea 
tot mai În urmă — fiind bolnavă, se îneca de năduf. Era pe 
înserate. 

— Zău? se minuna Cirja de cele povestite de Lipa. 
O-0-0 ! : 

— Mie tare-mi place dulceaţa, Ilia Makarici, spunea ea. 
Citeodata, mă asez într-un colț, beau linistita ceai $i mäninc 
dulceaţă. Alteori, bem amîndouă, Varvara Nikolaevna și 
cu mine. Ea povesteşte ceva duios şi eu ascult. Au multă 
dulceaţă. Patru borcane. „Mănîncă, Lipa, nu te sfii“, îmi 
spune ea. 

— Zău ? Patru borcane? 

— Trăiesc din belşug. Franzelă alba la ceai și carne, 
cîtă vrei. Belsug, nu glumă! Numai că vezi, Ilia Makarici, 
mi-e frică la ei. Nici nu pot să-ţi spun ce frică mi-e! 

— Si de ce ţi-e frică, fetiţo? o întrebă Cirja și se uită 
înapoi, să vadă dacă Praskovia nu rămăsese prea departe. 

— La început, cînd am făcut nunta, mi-era frică de 
Anisim Grigorici. Drept să spun, nu era rau, dar cum se 
apropia de mine înghețam ; simțeam cum mă ai cu frig, 
cum Îmi îngheață parcă oasele. Cit a stat cu mine, n-am 
dormit o singură noapte. Tremuram și mă rugam lui dum- 


454 


nezeu. Acum mi-e frică de Axinia, Ilia Makarici. N-am ce 
zice, ea tot cu zimbetul pe buze umblă, numai că uneori 
o vezi uitindu-se pe fereastră, şi ochii i se fac rai şi scapără 
scântei verzi, ca Ochii oilor în întunericul staulului. O scot 
Hrimin-fui din minţi. „Socrul dumitale, îi spun ei, are la 
Butiokino o moșioară de vreo patruzeci de deseatine. Buna 
mosioara, cu nisip si apă ! Aşa că dumneata, Axiuşa, să ridici 
acolo o fabrică de cărămizi, şi, după aceea, intrăm și noi 
în combenație“. Caramida costă acum douăzeci de ruble 
mia. Socoteala nu e rea. Ieri, la masă, Axinima i-a si spus 
batrinului. „Vreau să fac la Butiokino o cărămidărie. Mă 
fac eu singură negustoreasă“. Apoi a ris. Dar Grigori Pe- 
trovici s-a Întunecat la fata: se vede că nu i-a plăcut treaba 
asta. „Ci timp trăiesc eu, a spus el, nu ne fmparçim. Rămi- 
nem toți laolaltă.“ Axinia l-a fulgerat din ochi şi a scrisnit 
din dinți. S-au adus la masa clatite si nici nu s-a atins de ele! 

— O-o-0 ! se mira Cârjă. Nu s-a atins de ele ? 

— Şi zău, mă-ntreb, când o fi dormind? continua Lipa. 
Abia ayipeste cîte o jumătate de ceas, apoi sare ca arsă 
şi începe să umble prin casă, cu „ochii pe la ferestre, să nu 
dea oamenii cumva foc la ceva, să nu fure... Tare mi-e frică 
de ea, Ilia Makarfci! După nuntă, Hrimin- fili nici nu s-au 
culcat. S-au dus de-a dreptul la oraş, să se judece. Si lumea 
vorbeşte că tot Axinia i-a învrăjbir. Doi dintre fraţi i-au 
făgăduir să-i zidească fabrica, iar cel de-al treilea s-a su- 
părat, şi fabrica lor n-a mers vreo lună. Din pricina asta 
unchiul meu, Prohor, a rămas fără lucru. A hoinärit pe la 
curți, cerind cite un "colţ de pîine. »Unchiule, i-am spus eu, 
de ce nu te duci să ari ori să tai lemne? De ce te faci de 
ruşine ? „Am pierdut, zice, obiceiul să mai muncesc ca tot 
crestinul. ‘Nu mai știu sa fac nimic, Lipinka ! 

Se opriră lîngă o pădurice de plopi tineri să se odih- 
neasca şi s-o aştepte pe Praskovia. Elizarov era de mult 
antreprenor de dulgherie, dar cal nu avea. Colinda pe jos 
tot județul, ducind-si pe umăr desaga, în care avea pfine și 
ceapă. Mergea cu pași mari, balabanind brațele, si nu era 
chiar atât de ușor să te fi de el. 

La marginea păduricii era un stâlp de hotar. Elizorov 
fl pipăi să vadă dacă-i zdravăn. Îi ajunse din urmă și Pras- 
kovia, suflind din greu. Faţa ei zbircita, mereu speriată, 
strălucea de bucure : astazi fusese si ea la biserică, ca tot 


455 


omul ; se plimbase prin iarmaroc, băuse cvas de pere! Asta 
i se întîmpla rar. Ba i se părea chiar că pentru prima oară 
în viaţa ei își făcuse toate pofrele inimii. După ce se odih- 
niră, porniră toţi trei mai due. Soarele apunea şi razele 
lui, strecurindu-se pe sub frunzisuri, luminau trunchiurile co- 
pacilor. Paduricea răsuna de glasuri vesele. Erau nişte fete 
din Ukleievo, care le-o luaseră cu mult înainte. dar care intir- 
ziaseră în desiș. Se vede că se apucaseră să culeagă ciuperci. 

— Hei, fetelor, hei, frumoaselor ! le strigă Elizarov. 

Drept răspuns, păduricea răsună de risete. 

— Bagati de seamă, vine Cirja! Cîrjă, hodorog batrin! 

Si ecoul parca ridea şi el. Rămase si paduricea în urmă. 
Curind începură sa se zareasca virfurile cosurilor de la fa- 
brici, apoi crucea de pe turla bisericii străluci în soare: nu 
mai era mult pina-n sat, pînă-n satul cu „dascălul care 
mincase toate icrele la un parastas“. Ajunseră aproape de 
casă. Mai aveau de coborât în rîpă. Lipa şi Praskovia, care 
mergeau desculțe, se asezara în iarbă să se incalte. Cîrjă se 
aşeză şi el alături. Privi de acolo de sus, Ukleievo, cu biserica 
lui albă, cu sălciile și cu girla lui, părea frumos și liniştit. 
Numai acoperișurile fabricilor, vopsite din economie într-o 
culoare închisă, mohorîtä, supărau ochiul. Pe celălalt mal al 
rîpei se întindea lanuri de secară : cäpige, snopi răzleţi, îm- 
prăştiați parca de furtună, și gramezi de paie abia secerate. 
Ovazul era si el în pirg și strălucea sidefiu la soare. Secerisul 
era în toi. În ziua aceea fusese sărbătoare. A doua zi, 
sîmbătă, avea să se stringa secara, să se care fînul, apoi 
venea duminica și era iarăși sărbătoare. În fiecare zi .tu- 
netul cutremura zările impinzite de dogoare ; adieri umede, 
aburite, vesteau ploaie ; privind cerul, fiecare se ruga să dea 
domnul să aibă timp să-și stringä bucatele, și în suflete bu- 
curia norodului se împletea cu îngrijorarea. 

— Secerătorii s-au scumpit! rosti Praskovia. O rubla si 
patruzeci pe zi! 

Pe drum treceau mereu oameni, întorcîndu-se de la iar- 
marocul din Kazanskoe: femei, muncitori din fabrici cu 
şepci noi, copii, cerşetori... Într-un nor de praf trecea cîte 
o teleagă, în urma căreia alerga un cal ce nu fusese vîndut 
şi care parcă se bucura că se întoarce din nou în grajdul lui. 
Venea apoi un om, trăgînd de funie o vaca legată de coarne, 
care se lăsa dusă anevoie, aproape tirita. Şi din nou se ridica 


456 


un nor de praf și trecea hurducindu-se alta teleagă plină cu 
țărani beri, care-şi bălăbăneau picioarele printre loitre. O 
batrina ducea in mînă un bäietas, cu o căciulă mare, incalrat 
cu niște cizme prea înalte pentru el. Băieţașul mu mai putea 
de cald şi abia își tîra picioarele din pricina cizmelor care-l 
împiedicau să-şi îndoaie genunchii, dar nu se lăsa şi sufla 
într-una, din răsputeri, într-o trimbita. Batrina şi copilul co- 
borira în rîpă și curînd nu se mai văzură. Trîmbiţa însă tot 
se mai auzea. 

— Care va să zică, fabricanţilor noştri iar nu li-s boii 
acasă... spuse într-un tirziu Elizarov. Mare belea cu ei! 
Kostiukov e supărat pe mine. „Prea mult lemn ai băgat 
în streașină“, mi-a spus el, deunăzi, înciudat. „Cum mult, 
Vasili Danilîci ? i-am răspuns eu. Am băgat atîta cît tre- 
buie. Doar nu mănînc lemnul!“ Foc s-a facut! „Cum în- 
drăzneşti să vorbeşti aşa cu mine, dobitocule? mi-a spus 
el. Uiţi cu cine ai de-a face? Eu te-am făcut antreprenor!“ 
„Ei, mare pricopseală ! i-am răspuns eu. Și cînd nu eram 
antreprenor, tot beam ceai în fiecare zi.“ S-a supărat si mai 
rău. ,Sinteti toți nişte pungasi!“ a strigat el. Am tăcut. 
Lasă, nu face nimic: noi sîntem pungaşi pe lumea asta si 
voi o să fiți pe lumea cealaltă ! m-am gîndit eu. Ha-ha-ha! 
A doua zi s-a mai muiat. „Să nu fii supărat, Makarici, pen- 
tru vorbele pe care ţi le-am spus ieri, chiar dacă au fost 
cam grele. Eu, vezi, sînt negustor din ghilda inti, sînt mai 
mare decât tine și tu trebuie să taci.“ Eu tot nu m-am lăsat: 
„Dumneavoastră sînteţi negustor din ghilda fntfi, iar eu nu 
sînt decât dulgher. Asta așa e. Numai că şi sfintul Iosif tot 
dulgher a fost. Meseria noastră e cinstită, pe placul lui dum- 
nezeu. Dar dacă dumneavoastră vă place sa fifi mai mare 
decît mine, apoi voia dumneavoastră, Visili Danilfci*. Vorba 
e că, după asta, am intrat la gînduri: oare cine să fie cu 
adevărat mai mare ? Un negustor din ghilda întîi sau un dul- 
gher ? Să ştiţi, puişorilor, că tot dulgherul este mai mare. 
Cirja se gîndi niţel, apoi adäugä : Da, da, puisorilor, asa e! 
Cine trudeste, cine patimeste, ăla e mai mare! 

Soarele apusese și deasupra girlei; din curtea bisericii 
şi de pe maidanele din jurul fabricilor se ridica o ceață 
deasă, lăptoasă. În întunericul care se lăsa acum repede, 
luminigele începură să se aprindă devale, şi uneori ţi se părea 
că ceața ascunde un abis fără fund. În clipa aceea, Lipa si 


457 


mama ei, care se născuseră sărace lipite pămîntului şi care 
erau in stare să trăiască astfel pina la sfîrşitul vieţii, dînd 
totul celorlalți, afară de sufletul lor blind și sfios, fură cu- 
prinse de un simțămânr ciudat. Pentru prima oară li se 
părea că sînt si ele mai mari, decît alții, că înseamnă și 
ele ceva în lumea aceasta uriaşă şi tainică, în șirul nesffrsit 
al vieților omenești. Se simțeau bine stind acolo sus, pe cul- 
mea dealului ; zimbeau fericite şi parca uitaseră că pînă la 
urmă tot vor trebui să coboare, să se întoarcă în vale. 

În sfîrşit, ajunseră acasă. La poartă şi în fața dughenii 
mulțime de „Cosaşi şedeau pe pămînt. Cei din Ukleievo nu 
se duceau să muncească la Tibukin, și aceștia erau siliți 
să tocmeasca oameni de prin alte sate. În întuneric toţi 
păreau acum să aibă bărbi mari, negre. Dugheana era des- 
chisä si prin ușă se vedea cum surdul juca dame cu un 
baieyandru. Nişte cosaşi cîntau încet, aproape în soapta, iar 
alții cereau zgomotos să li se plătească ziua de lucru din ajun. 
Nu li se plătea î însă, ca nu cumva să nu mai vină la lucru 
a doua zi. În curte, sub un mesteacăn, bătrânul Tibukin, 
fără surtuc, numai în jiletca, bea ceai cu Axinia. Pe masa 
ardea o lampa. 

— Mosule-e-e! striga de dupa zăplaz un cosas, ca să-l 
necajeasca. Plateste-ne măcar jumătate ! ! Mosule-e-e ! 

În întuneric izbucneau risete. Apoi se auzea iarăși cin- 
tecul, inginat aproape în soapta. Se aseza şi Cirja la masa 
lor, sa bea ceai. 

— Care va să zică, am fost și noi la iarmaroc! începu 
el sa povestească. Se cheama că am petrecut si noi, pui- 
sorilor ! Și am petrecut chiar de minune, slavă tie, doamne! 
Numai că s-a întîmplat o daraveră cam urita: Sașka, fie- 
rarul, a cumpărat niște tutun. Si a dat omul o bäncuya de 
cincizeci de copeici. Dar să vezi drăcie : băncuţa era falsă! 
Şi Cîrjă se uită cu grijă în jurul lui. Ar fi vrut să n- -audă 
nimeni ce spunea. Continuă să povestească, dar, crezînd că 
vorbeşte în șoaptă, vorbea numai răguşit, şi tocmai bine 
îl auzea toată lumea. Care va să zică, bancuta era falsă. 
Fireşte, l-au întrebat de unde o are. „Mi-a dat-o Anisim 
Jibukin, a spus el, cînd am petrecut la el la nuntă“. Au 
chemat jandarmul si l-au ridicat. Ia vezi, Grigori Petrovici, 
sa nu iasă vreo vorbă... 


458 


— Mosule-e-e! se auzi iarăşi același glas sugubay de 
după zăplaz. Mosule-e-e ! 

Se făcu tăcere. 

— Ei, puisorilor, puişorilor! mormăi repede Cirja şi 
se ridică în picioare. Pica de somn. Mulţumesc pentru ceai 
şi pentru zahăr, puisorilor. E timpul să mă duc la culcare. 
M-au cam lăsat balamalele. Au început să putrezească grin- 
zile... ha-ha-ha! Şi, plecînd, adăugă: Se vede treaba că 
mi-a venit și mie vremea să mor! 

$i scoase un sughit de plins. Bätrînul Tibukin nu-și mai 
isprăvi ceaiul ; rămase pe ginduri, nemișcat, părînd să asculte 
paşii lui Crjă, care se departa pe uliţă. 

— Poate că Saska-fierarul a minţit! spuse atunci Axi- 
nia, ghicindu-i gîndul. 

Ibukin intra în casă si, după un „timp, se întoarse cu 
un fisic în mînă, îl desfăcu şi pe masă străluciră monedele 
nou-noute. Lua una și o încercă în dinţi, apoi o aruncă pe 
tava cu cești. Mai încercă încă una şi o aruncă. 

— Da, e adevărat: sînt false... Ridică ochii spre Axinia, 
neștiind parcă ce să creadă. Apoi adăugă: Stii ce monede 
sînt astea ?... Le-a adus Anisim atunci... Darul lui! Dupa o 
clipă, se apleca spre ea şi, bagindu-i fişicul in| mind, îi 
sopti: Ia-le, fetir- -0, si aruncä-le în put. Dracu sa le ja !... 
Dar bagă de seamă să nu prindă careva de veste, să mai 
iasă vreun bucluc. Ia samovarul, stinge lumina... 

Lipa și Praskovia, care stăteau în șură, văzură luminile 
stingindu-se una după alta. Numai sus, la Varvara, pilpiiau 
mai departe candelele albastre și roşii, şi o adiere de linişte, 
de împăcare, de neştiutoare seninatate venea dintr-acolo. 
Praskovia nu putea de loc să se obişnuiască cu gîndul 
că fata ei s-a măritat cu un om bogat şi, de cîte ori venea 
la Tibukin, raminea sfioasă în tindă, cu zimbetul ei umil; 
îi trimitea acolo ceai și zahăr. Nici Lipa nu putea să se 
obisnuiasca si, după plecarea lui Anisim, nu mai dormea 
în patul ei, ci pe unde apuca, în bucătărie sau în şură. 
În fiecare zi spăla dusumelele sau rufele şi i se părea 
că nimic nu s-a schimbat, că munceşte ca Și mai Înainte, 
cu ziua. Şi de data aceasta, cînd se întoarseră la Kazanskoe, 
Lipa si Praskovia băură ceaiul în cuhnie, cu bucătăreasa, 
apoi se duseră în şură și se culcară pe jos, între sanie 
si zid. Era întuneric și mirosea a hamuri. Afară, pe lîngă 


459 


Case, se stinseseră toate luminile. Se auzi cum surdul închi- 
dea dugheana și cum cosaşii își căutau un loc de dormit 
prin curte ; departe, la Hrimin-fiii în grădină, cînta armo- 
nica cea scumpă. Praskovia si Lipa aţipiră. 

Cînd le trezi un zgomot de pași, lumina lunii înălbise 
totul afară. Axinia stătea în prag, cu agternutul în brațe. 

— Poate că aici e mai răcoare... spuse ea. Apoi intră 
și se culcă aproape de prag. Luna o lumina toată. 

Axinia nu putea să adoarmă. Răsufla greu, se răsucea de 
căldură în asternut, aruncind apţoape totul de ‘pe ea. Si 
ce frumoasă şi falnică părea în lumina feerică a lunii! După 
un timp se auziră din nou pași. În usa surii se arătă bă- 
trinul, alb si el de lună. 

— Axinia ! strigă el! Aicea esti ? 

— Da, şi ? răspunse ea înciudată. 

— TJi-am spus adineauri să arunci banii în put. I-ai 
aruncat ? 

— De ce să-i arunc? l-am dat cosasilor... 

— Doamne sfinte! izbucni batrinul înmărmurit şi în- 
grozit. Buclucaşă femeie mai eşti! Doamne, dumnezeule ? 

Şi plecă, bodogănind si fringindu-si mfinile. Putin dupa 
aceea, Axinia se aseza în capul oaselor si ofta din greu, 
cu ciudă, apoi se ridică, îşi adună în grabă aşternutul și 
plecă şi ea. 

— De ce m-ai dat la ăştia, mamă ? spuse Lipa. 

— Ei, fetiţo, trebuia si tu să te märigi. Asa ne e scris 
la toţi. 

O deznădejde amară era gata sa le cuprindă pe amin- 
două. Dintr-o data însă li se păru că nu sînt chiar atît 
de părăsite, că cineva se uită la ele din înaltul, din albas- 
trul cerului, de acolo unde scinteiaza stelele, cineva care 
stă de strajă, care vede tot ce se petrece in Ukleievo. Sim- 
ţeau că oricît de adinca ar fi fost suferinţa, noaptea raminea 
aceeași, liniştită şi minunat de frumoasă, şi că în lume 
există și va exista de-a pururi un adevăr tot atît de frumos 
și de minunat, cu care totul pe pămînt abia așteaptă să 
se contopească, asa cum lumina lunii se contopea cu noaptea. 

Şi potolite, alinate, se ghemuiră amindoua una în alta 
şi adormiră. 


460 


VI 


Sosise de mult şurea că Anisim fusese băgat la închi- 
soare pentru falsificare de bani si punere în circulație de 
‘monede false. De atunci trecuseră luni, mai bine „de o 
jumătate de an; se sfirsise iarna lungă, venise primăvara, 
şi atit cei din casa cit si cei din sat se obisnuiserä cu gin- 
dul că Anisim este la închisoare. Multi chiar îl și uitaseră. 
Doar cînd cineva trecea noaptea prin faţa casei sau a du- 
ghenii, îşi aducea dintr-o dată aminte că feciorul lui Tibu- 
kin era întemnițat, iar cînd clopotele sunau la cimitir, 
oamenii Îşi aminteau că Anisim sta la închisoare și își as- 
teaptă judecata. 

O umbră parcă se întinsese peste curte. Casa se poso- 
morise, acoperișul se acoperi de rugină, usa de la du- 
gheană, grea, îmbrăcată î în tablă, vopsită în verde, se spă- 
lăcise, „se cătrănise“, cum spunea surdul; însuşi batrinul 
se întunecase parcă. "Nu-şi mai tunsese de mult barba şi 
părul, umbla ca un sălbatic. Cînd se urca pe bihuncă, nu 
mai sărea voiniceşte, ca altădată si nu se mai rastea la cer- 
setorii de la poarta : „Să va mai dea si dumnezeu!“ Se 
vedea cit de colo ca puterile începură să-l lase. Oamenii 
fi stiau mai putin de frică. Ba uriadnicul indraznise chiar 
să vină să încheie un proces-verbal de contraventie, pe loc, 
în dugheană, deşi îşi primea peschesul de la batrin ca 
si mai Înainte. De trei ori îl chemara la oraş pe Tibu- 
kin, ca să-l judece pentru comerț clandestin cu băuturi spir- 
toase, dar procesul se tot amina, pentru neprezentare de 
martori. Batrinul era tot mai sleit de puteri. 

Se ducea deseori să-şi vadă feciorul, tocmea pe cite 
cineva să-l apere, scria cîte o jalba ; dăruise un prapur la 
o biserică, iar directorului închisorii îi dăduse un zarf re 
argint, pe care „era scris cu litere smălțuite: „Sufletul î 

cunoaşte măsura“ ; şi o linguriţă cu coadă lungă. 

— Nu are cine să Norbeasca unde trebuie si cum tre- 
buie ! spunea Varvara. Ț-ţ-ţ!... Ar trebui să ne rugam de 
vreun boier, să umble la mărimi... Să-i dea drumul măcar 
pînă la judecată !... De ce să se chinuie bietul băiat?! 

Necăjită era si ea de bună seamă, dar tot mai plinuță 
la trup si mai albă la piele. Aprindea ca şi mai înainte 


461 


candelele la ea în iatac şi îngrijea ca totul să fie curat în 
casă, cinstind musafirii, ca şi alta dată, cu dulceaţă și pistil 
de mere, Surdul si Axinia vedeau de dugheana. Se mai 
apucaseră si de o treabă noua: fabrica de cărămizi de la 
Butiokino, unde Axinia se ducea aproape zilnic cu căruța. 
Mina singura calul şi, cînd intilnea cunoscuţi, pe drum, 
lungea gitul întocmai ca vipera din secara tînără şi zimbea 
nevinovat $i enigmatic. Cit despre Lipa, se juca toată vre- 
mea cu pruncul pe care-l născuse înainte de postul cel 
mare. Era un plod atit de micuţ şi de firav, că îţi făcea milă 
şi te prindea mirarea că priveşte și ţipă, că este socotit si 
el o făptură omenească, ba că îl mai cheamă şi Nikifor. Co- 
pilul stătea în leagăn, iar Lipa se dădea doi paşi înapoi. 
făcea o plecăciune şi îi spunea : 

— Bună ziua, Nikifor Anisimici ! 

Se repezea la el şi îl săruta cu foc. Apoi iarăşi se dădea 
înapoi, spre usa, făcea o plecaciune și îi spunea : 

— Bună ziua, Nikifor Anisimici ! 

lar plodul dădea din piciorusele lui roşii, și plinsul lui 
se făcea hohot de ris, cum i se întîmpla și dulgherului 
Elizarov. 

Se soroci şi ziua judecății. Batrinul pleca cu vreo cinci 
zile înainte. Se auzi apoi că fuseseră luaţi si duși la oraș 
toți cei chemați ca martori. O dară cu ei plecase şi un 
batrin lucrător, care primise și el citatie. 

Judecata avu loc într-o joi, dar trecu si o duminică, şi 
batrinul tot nu se întoarse, si la Ukleievo nu veni nici o 
veste. Marţi, către seară, Varvara stătea la fereastra deschisă 
şi asculta: nu cumva vine batrinul ? ? În camera de alături 
Lipa se juca cu copilul. Îl arunca în sus, îl prindea în braţe 
şi îi spunea veselă : 

— Ai să te faci ma-are, ma-a-are, ai să ajungi şi tu 
bărbat şi o să mergem împreună să muncim cu ziua! O 
să mergem să muncim cu ziua ! 

— Ei asta e! se supăra Varvara. Cum o să muncigi cu 
ziua, prostuto ? O să-l facem negustor! 

Lipa începu sa îngîne un cîntec, dar după cîteva clipe 
uită de spusele Varvarei şi începu iarăși: 

— Ai să te faci ma-are, mare, ai să fii bărbat și o sa 
mergem să muncim cu ziua ! 

— Ei, tu una şi bună ştii! rise Varvara. 


462 


Lipa apăru în prag cu Nikifor în braţe si o întrebă: 

— Mămico, de ce-l iubesc eu atîta? De ce mi-e așa 
milă de el? 

Glasul i se frinse deodata și ochii i se umplură de lacrimi. 
Cine e el? continuă ea. Ce înseamnă el pe lume? E usurel 
ca un fulg, ca o scamă, dar mie mi-e drag, parcă-ar fi un 
om mare! Uite, nu poate face nimic, nici de vorbit nu 
poate să vorbească, dar eu înțeleg tot ce vrea să spună cu 
ochisorii lui mici. 

Varvara ciuli urechea. În depărtare se auzea fluierind 
trenul de seară care se apropia de staţie. N-o fi venit cumva 
batrinul ? Varvara nu mai asculta ce spunea Lipa. Nici nu 
mai ştia dacă timpul merge înainte sau dacă nu cumva 
s-a oprit. Tremura toată, dar nu de teamă, ci de aşteptare 
înfrigurară. O căruță plină de oameni din sat trecu repede, 
huruind prin fața porţii. Erau martorii care veneau de la 
gară. În timp ce caruça trecea prin fata dughenii, sari din 
ea bătrînul lucrător, care intră în curte. Se auzi cum un 
om de-al curții îi da bună seara şi îl întreba ceva. 

— l-au ridicat drepturile si toată averea, spuse el, şi 
l-au trimis în Siberia la muncă silnică, pe șase ani. 

În clipa aceea Axinia ieşi din dugheană prin usa din 
dos. Tocmai vînduse niște gaz şi ţinea într-o mina o sticlă 
si în cealaltă, pilnia, iar în dinți niște bani de argint. 

— Şi taticu unde a rămas? întrebă ea, peltică din pri- 
cina argintilor din dinți. 

— La gară, răspunse lucrătorul. A spus că o să vină 
cînd s-o mai înnopta. 

În toată curtea se răspîndi repede vestea ca Anisim 
fusese condamnat la muncă silnică. Socotind că așa se 
cuvine, bucătăreasa ieși în prag şi începu să jelească, în- 
tocmai ca după mort: 

— Cui ne-ai lăsat, Anisim Grigorici, şoimul nostru min- 
dru ? Cui ne-ai lăsat ?... 

Speriati, cfinii începură să latre. Varvara se repezi din 
nou la fereastră și, stapinindu-si durerea ce o cuprinsese, 
strigă bucătăresei din toate puterile : 

— Ajunge, Stepanida, ajunge, nu ne mai chinui, pentru 
numele lui Hristos ! 

Pina şi de samovar uitară în seara aceea. Nimeni nu 
mai era în stare să se gîndească la ceva. Numai Lipa nu 


463 


înțelegea despre ce e vorba și continua sa se joace ou 
copilul. 

Cînd veni si batrinul de la gară, nu-l mai întrebă ni- 
meni nimic. Le dădu bună seara, apoi începu să se plimbe. 
în tăcere prin toare încăperile; de mîncare nici nu se 
atinse. 

— N-a fost cine să pună o vorbă bună... spuse din nou 
Varvara, cînd rămaseră numai ei doi. Spuneam eu că tre- 
buie umblat pe la oameni cu trecere, dar nu m-ai ascultat. 
Trebuia făcură o jalbă... 

— Am facut tot ce am putut, răspunse batrinul cu un 
gest de oboseală. După ce l-au condamnat pe Anisim, m-am 
dus la boierul acela care îl apărase. „Nu se mai poate 
face nimic, mi-a spus el. E prea tirziu.“ Chiar Anisim 
îmi spusese: „ E prea tîrziu...“ Totuși, cînd am ieșit de la 
tribunal, am vorbit cu un avocat. l-am dat și arvună. Am 
să mai aştept o săptămînă şi o să mă duc din nou. Cum 
o vrea dumnezeu! Bătrînul trecu iarăși prin toate odăile 
si cînd se întoarse la Varvara, îi spuse: Se vede că unu 
mi-e bine. Am aşa un fel de ceață în cap. Parcă mi se in- 
tunecă gîndurile. Închise usa ca să nu audă Lipa, și sopti : 
Cu banii nu e lucru curat. Ti-aduci aminte că înainte de 
nuntă, Anisim mi-a adus nişte ruble si nişte bancute noi 
de cincizeci de copeici. Un fişic l-am ascuns și l-am ti- 
nut deoparte. Dar celelalte băncuţe le-am amestecat cu banii 
mei... Pe vremuri, cînd trăia încă unchi-meu, Dmitri Fila- 
tici, dumnezeu să-l ierte, tot pleca după marfă, cînd la 
Moscova, cînd în Crimeia. Avea nevastă tînără, si în timp 
ce el umbla după marfă, nevastă-sa umbla cu alții. An 
avut şase copii şi, cînd unchiului i se întîmpla să bea 
ceva mai mult, numai ce îl auzeai spunînd: „Nu mă pot 
dumiri de loc, care sînt copiii mei şi care sînt ai altora. 
Mereu ma incurc.“ Fire fericită, cum s-ar spune. Tot aşa 
și eu: nu mă pot dumiri care sînt banii mei cei adevăraţi 
si care sînt cei falși, și mereu mi se pare că toţi sînt falsi. 

— Ei, ce dumnezeu ! 

— Uite, la gară, cînd am cumparat biletul, am dar 
trei ruble. Si mereu mi se păreau că sînt false. Tare mi-a 
fost frică... Se vede că nu mi-e bine de loc. 

— Da, toți sîntem in puterea lui dumnezeu! spuse Var- 
vara și clătină din cap. Trebuie să te gindesti și la asta, 


464 


Petrovici... Nu știe omul ce-l așteaptă mîine. Nu mai esti 
om tinar. Doamne fereşte, mori, și ce-o să se facă atunci 
neporelul fără tine ? Tare mi-e teamă că o să-l năpăstuiască 
toți pe bietul Nikifor! Tatăl, ca si cum n-ar fi. Mama e 
prea tînără, prostuță... Ce-ar fi să pui pe numele băiatului 
măcar pămîntul, adică Butiokino. Zău, Petrovici, gihdes- 
te-te ! Baierelul e asa de dragalas, pacat de el! Ia du-te 
chiar miine şi fă-i o hîrtie, ce sa mai aştepţi? 

— Chiar şi uitasem de el, răspunse Jibukin. Să-i dau 
si lui bună seara. Zici că-i drägälas băiatul ? Să dea dum- 
nezeu să crească sănătos. Deschise uşa şi îi făcu Lipei semn 
cu degetul. Ea se apropie cu copilul în brațe. Ascultă, Li- 
pinka, dacă ai nevoie de ceva, spune-ne fetito, nu te sfii ! 
o indemna el. Dacă vrei să mäninci ceva, mănîncă tot ce-ţi 
pofteşte inima, nouă nu ne pare rău. Numai sănătoasă să fii... 
Făcu semnul crucii peste copil. $i îngrijește bine de nepoţel. 
Nu mai am fecior, atîta mi-a rămas : nepoțelul. 

Îl podidi plînsul si începură să-i curgă lacrimi pe obraz. 
Scoase un sughif ușor si se depărtă. După aceea se culcă 
şi adormi buştean, după şase nopţi nedormite. 


VII 


Batrinul se mai duse la oraș, dar nu zabovi mult acolo. 
Curînd după întoarcerea lui, cineva îi sopti Axiniei că Ti- 
bukin fusese la notar să-și facă testamentul şi că Butiokino, 
unde ea făcea cărămidă, fusese pus pe numele nepotului 
Nikifor. Vestea aceasta fi fu adusă dimineaţa, cînd batrinul 
şi Varvara îşi beau ceaiul în faţa casei, la umbra mesteacă- 
nului. Axinia fncuie amîndouă uşile dughenei, şi pe cea 
care dădea în uliţă, şi pe cea care dădea în curte, adună 
toate cheile pe care le tinea la ea si le azvirli la picioarele 
batrinului. 

— Nu vreau sa mai muncesc pentru voi! ţipă ea, iz- 
bucnind dintr-o data în hohote de plins. Eu nu sînt o nora 
pentru voi, ci o slujnica ! Toata lumea ride de mine: „Ia 
uitati-vä ce mai slujnică și-au găsit Tibukinii!* Nu m-am 


30 — Schițe şi nuvele — c. 1900 465 


tocmit la voi! Nu sînt o cersetoare, o lepădătură! Am si 
eu tată și mamă. 

Fără să se sinchiseascä de lacrimile care îi curgeau şi- 
roaie, îl fulgeră pe batrin cu ochii ei răi, care priveau saşiu 
de minie, iar fata „şi gitul i se încordaseră si i se făcură 
stacojii. Continuă să strige din răsputeri : 

— Nu vreau să mai fiu slugă la voi! M-am omorît 
muncind. Să stau toată ziulica în dugheană și noaptea să 
mă furisez după votcă, pentru asta sînt bună! Dar cind e 
vorba de pămînt, pentru asta e bună nevasta ocnasului, cu 
lepădătura ei de copil! Ea e stapina aici, boieroaica, iar eu 
sînt sluga ei! Dati totul, bägati-i totul _pe git „Muierii 
puscariasului, pînă s-o îneca. Eu plec acasă. Să vă găsiţi 
a altă proastă, fire-ati blestemati ! 

Niciodată în viaţa lui batrinul nu-și certase sau pedep- 
sise copiii, şi nu putea să admită nici gîndul măcar că 
cineva dintre ai lui ar putea să-i spună în faţă vreo vorbă 
urîtă, sau să aibă o purtare necuviincioasä. Inspaimintat de 
această dezlanquire de furie, fugi î în casă $i se ascunse după 
un dulap. Iar Varvara, de uluită ce era, nici nu putu să 
se scoale de pe scaun; dădea numai din miini, ca și cum 
s-ar fi apărat de o viespe. 

— Ce-i asta, maică? bfiguia ea, îngrozită. De ce strigi 
asa? J-t-t!... Ne aude lumea... Mai încet! Mai încet ! 

— Ari dat Butiokino nevestei ocnasului, continuă să 
zbiere Axinia. Puteţi să-i dati totul. Nu mai vreau nimic 
de la voi. Să va înghiră pămîntul! Sînteţi cu toţii o bandă 
de borfasi ! Am văzut destule! Ajunge! N-a trecut un om 
pe aici fără să-l jefuiti, hotilor ! Ati jefuit batrini si copii! 
Cine a vindut votcă fără brevet ? $i banii falsi ? V-aţi um- 
plut cuferele cu bani falsi, si acum nu mai avefi nevoie 
de mine ! 

In fata porţii se Si adunase lumea si se uita în curte. 

— Foarte bine, să se uite lumea! tipa Axinia. Am să 
vă fac de rîs! Să vă crape obrazul de rușine! Să vă văd 
tîrîndu-vă la picioarele mele. Ei, Stepane, îl chemă ea pe 
surd, haide, plecăm numaidecit acasă, la tata şi la mama. 
Nu vreau să mai Stau la un loc cu pușcăriaşii !... Hai re- 
pede, pregateste- -te !... 

În curte atirnau rufe la uscat ; Axinia începu să smulgă 
fustele si bluzele ei încă ude şi sa le zvirle în braţele sur- 


466 


dului. Apoi, turbată, alergînd de colo- colo, trase pe rînd 
albiturile, le trinti pe jos, şi călca în picioare tot ce nu 
era al ei. 

— Maică, linistiti-o, maică ! gemea Varvara. Ce-i cu ea, 
ce vrea? Dati-i Butiokino, dati-i-l, pentru numele lui 
Hristos ! 

— Ia te uită ce muiere! spuneau cei de la poartă. Şi-a 
dat poalele peste cap! A „dracului muiere ! 

Axinia intră în goană în cuhnie, unde tocmai se spălau 
rufe. Lipa rămase singură. Bucătăreasa se dusese la gîrlă 
să limpezească. Din albie și din cazanul de linga plita se 
ridicau aburi înăbușitori şi se vedea ca prin ceață. Pe po- 
dea mai‘era un maldăr de rufe murdare si, lingă maldăr, 
ca să nu se lovească dacă cumva s-ar fi întîmplat să cadă, 
era culcat pe o bancă Nikifor, care se juca cu picioruşele 
lui roşii. În clipa în care intră Axinia, Lipa tocmai luase 
din maldăr o cămaşă a cumnatei şi o pusese în albie, 
întinzînd mina spre cofa cu apă clocotită care se afla 
pe masă. 

— Dă-o încoace! se răsti Axinia, aruncindu-i o pri- 
vire „plină de ură, şi îşi luă cămaşa, din albie. Nu e treaba 
ta să te atingi de rufele mele! ţipă ea iarăși. Eşti nevastă 
de ocnaş si trebuie să-ți cunoşti lungul nasului, să știi 
cine ești ! 

Lipa se uită la ea înlemnită, fără să înțeleagă ceva. 
Dar, dintr-o dată, prinse privirea pe care Axinia o aruncă 
copilului şi se îngrozi... 

— Mi-ai luat pămîntul. Ei bine, na! 

Zicind aceasta, Axinia puse mina pe cofa cu apa clo- 
cotta şi o deşertă pe Nikifor. 

Atunci se auzi un țipăt cum nu se mai auzise niciodată 
în Ukleievo, şi nu- -ţi venea să crezi că o făptură | atît de 
firavă, de pugintica la trup ca Lipa, este în stare să scoată 
un asemenea țipăt. În curte să făcu dintr-o dată tăcere. 
Axinia intră în casă fără un cuvînt, cu obisnuitul ei surîs 
nevinovat, pe buze. Surdul tot se mai plimba prin osradă, 
năuc, cu rufele în braţe. Apoi începu să Je întindă la loc 

e fringhie, fără să rostească un cuvînt și fără să se gră- 

Pease’. Si, pina cind se întoarse bucätäreasa de la pîrlă, 
nimeni nu fndrazni să intre în bucătărie, să vada ce se 
întîmplase acolo 


467 


VIII 


Nikifor fu dus la spitalul zemstvei si spre seară muri. 
Lipa nu_astepta să vină cineva s-o ia. Înveh micul cadavru 
într-o pătură și o porni spre casă. 

Spitalul, o clădire noua, cu ferestre mari, terminată de 
curînd, se afla pe creasta unui deal. Scaldat în razele as- 
fintitului, părea că arde pe dinăuntru. La poalele .dealului 
se afla un cătun. Lipa cobori si, înainte de-a intra în cătun. 
se aseza pe malul unui iaz mic. O femeie își aduse calul 
la adăpat. Dar calul nu voia să bea. 

— Ce ţi-e, de ce nu bei? bodogani femeia miratä. 

Un bäieças î în rubasca rosie spala fn apa iazului cizmele 
tatălui său. Alta făptură omenească nu se mai vedea, nici 
în cătun, nici pe deal. 

— Nu vrea sa bea... murmura Lipa, uitându-se năucă 
la cal. 

Femeia $1 băieţașul cu cizmele au plecat pînă la urmă, 
$1 ea a rămas singură. Soarele s-a culcat si el, învelindu- se 
în purpura de aur, şi nori prelungi, trandafirii şi liliachii, 
s-au răsfirat pe cer, parcă de strajă. Undeva, departe, cine 
ştie unde, un buhai de baltă mugea surd şi trist, ca 0 vacă 
închisă în staul. Snrigărul păsării tainice se auzea în fiecare 
primăvară, dar nimeni nu ştia cum arată, unde se aciuiase. 
Sus pe deal, în jurul spitalului şi în tufisurile dimprejurul 
iazului, dincolo de cătun si „pe tot întunsul cîmpului cântau 
privighetorile. Un cuc număra anii cuiva şi, tot încurcîn- 
du-se la număroare, o lua mereu de la început. În iaz broas- 
tele se chemau una pe alta, mîmoase parcă, inginindu-se 
care mai de care; și, ascultindu-le, ți se părea că deslusesti 
În strigătul lor: „Aşa fac! Aşa fac!“ Cfa larma! Ai fi 
zis că toate vietăţile țipau și cintau fnadis, ca nimeni sä nu 
doarmă în seara aceea de primăvară, ca tuturora, chiar ŞI 
broastelor miniate, să le fie dragă fiecare clipă si să se 
bucure de ea, fiindcă viața nu ţi-e hărăzită decît o singură 
data ! 

Un firicel de lună argintie lumina sfios cerul plin de 
stele. Lipa nu-și dădea seama cit timp stătuse lîngă Iaz, dar 
cînd se ridică şi porni din nou, toată lumea dormea în că- 
tun. Nu se vedea nici o lumină. Pînă acasă erau de bună 


468 


seamă vreo douăsprezece verste, dar puterile o părăsiseră 
şi nu mai știa bine drumul! Luna trecea cînd în stînga, 
cînd în dreapta șoselei. Și același cuc, al cărui glas rägu- 
sise, cînta mereu, parcă făcîndu-i în ciudă. Lipa mergea 
repede si nici nu băga de seamă că-și pierduse năframa de 
pe cap. Se uita mereu la cer şi se întreba unde o fi acum 
sufletul copilului ei. Mergea oare în urma ei, sau zbura 
undeva acolo sus, printre stele, și nu se mai gândea la mama 
lui? Ce singur te simţi noaptea pe „cîmp cînd eşti încon- 
jurat de cîntece şi fie nu-ţi arde de cîntat, cînd de pretutin- 
deni se înalță strigăte de bucurie şi cînd numai tu nu te poți 
bucura, cînd de pe cer te priveşte luna singuratica si ea, 
fără să-i pese dacă pe pămînt este primăvară sau iarnă, 
dacă oamenii sînt vii sau morți... Cind o „jale mare iti 
apasă sufletul, ţi-e greu fără oameni. Dacă măcar ar fi fost 
cu ea mamă-sa, Praskovia, Cirpa, bucătăreasa sau oricare om 
din sat. 

— Bu-hu ! striga buhaiul de baltă. Bu-hu ! 

Şi, dintr-o data, se auzi răsunînd limpede un glas ome- 
nesc : 

— Inhama, Vavila ! 

În fara, chiar lîngă drum, ardea un foc. Flăcările se 
potolirä, scinteia doar jarul roşu. Se auzeau caii rupind 
iarba. În întuneric se desluseau două căruțe, una mare, cu 
un butoi, alta mai joasă, încărcată cu saci. Cu ele erau 
doi oameni: mnul ducea de cäpästru un cal sa-l înhame, 
celălalt statea nemișcat lingă foc, cu miinile la spate. Un 
cline începu sa miîriie lîngă una din căruțe. Omul care 
ducea calul se opri şi spuse : 

— Parcă vine cineva pe drum. 

— Taci, Sarik ! strigă celălalt cîinelui. 

După glas, se putea desluşi că omul care potolise cîi- 
nele era batrin. Lipa se opri şi spuse : 

— Dumnezeu să vă ajute ! 

_ Batrinul se apropie de ea si, după o clipă de îndoială, 
răspunse : 

— Seară buna ! 

— Nu mă muşcă cîinele, mogule ? 

— Nu, fii liniştită ! 

— Am fost la spital, spuse Lipa după © scurtă tăcere. 

Mi-a murit copilasul. Îl duc acum acasă. 


409 


Se vede că bătrinului nu-i fu tocmai pe plac treaba 
asta, fiindcă se dădu un pas înapoi şi spuse repede: 

— Ce să-i faci, fata mea! Dacă așa a fost voia lui dum- 
nezeu... Apoi, întorcîndu-se către tovarășul lui de drum: 
Prea mult te mocogegti, băiete. Dă-i zor ! 

— Nu găsesc cercul calului dumitale. Nu-l văd ni- 
căieri. 

— Tare de cap mai ești, Vavila ! 

Batrinul se aplecă, luă un tăciune și suflă în el. I se 
luminară numai ochii şi nasul. După ce găsi cercul, se 
apropie cu tăciunile de Lipa şi se uită lung la ea. Ochii 
lui erau plini de milă si înțelegere. 

— Eşti mamă, spuse el. Oricărei mame îi pare rău după 
copilul ei. 

Ofta si clătină din cap. Vavila aruncă ceva peste jaratic, 
ca să-l stingă. Strivi „apoi cu călcîiul tăciunii si, dintr-o 
dară, se făcu întuneric. Ai fi zis că oamenii și căruța nu 
fuseseră decît o vedenie ce pierise și că acum rămăsese nu- 
mai cîmpul gol, cerul cu stelele şi larma păsărilor, care se 
împiedicau una pe alta să doarmă. Un cîrstei se tinguia și 
parcă răsărise chiar acolo unde fusese focul. 

Dar după 0 „clipă, cînd ochii Lipei se obisnuira iar cu 
întunericul, îl văzu din nou pe bätrin, pe lunganul de Va- 
vila, şi căruțele. Acestea scîrțiiră din toate închieturile, în- 
cercînd să iasă la drum. 

— Sînteţi sfinţi ! îl întrebă Lipa pe batrin. 

— Nu, sîntem din Firsanovo. 

— Cînd te-ai uitat adineaur) la mine, mi s-a muiat 
inima. $i dumnealui pare un băiat linigut. Asa că m-am 
gîndit ca poate sînteți sfinți. 

— Te duci departe ? 

— La Ukleievo. 

— Suie în căruță. Te ducem pînă la Kuzmenki. De 
acolo ţii drumul drept înainte. Noi o luăm la stînga. 

Vavila se urcă în căruța cu butoiul, și bätrinul cu Lipa 
în cealaltă. Pornira la pas. Vavila mergea în față. 

— Copilasul meu s-a chinuit toată ziua, spuse Lipa. Se 
uita, se „uita mereu cu ochişorii lui la mine și tăcea, voia 
să spună ceva si nu putea. Doamne, dumnezeule, maică 
precistă ! De atita durere, nici eu nu mai răbdam! Tot 
timpul mă culegeau de pe podea. Stateam lingă pat si mă 


470 


pomeneam pe jos. Ia spune-mi dumneata, moşule, de ce 
să se chinuiască atîta un copil înainte să moară? Cînd se 
chinuieste un om in roată firea, bărbat sau femeie, i se iartă 
păcatele, dar de ce să se chinuiască un copil, care n-are pă- 
cate ? De ce? 

— Cine ştie ? răspunse batrinul. 

Vreo jumătate de ceas mersera în tăcere. 

— Nu le poţi şti pe toate, rosti într-un tirziu bätrinul. 
De ce e aşa şi nu alfel. Vezi, păsării i s-au dat două aripi» 
nu patru, pentru că poate zboară şi cu două. Tot aşa şi cu 
omul: nu-i e dat să ştie totul, ci numai cîte o jumătate 
sau cîte un sfert. Nu ştie decit atit ch îi trebuie ca să 
trăiască. 

— Moşule, parcă mi-e mai uşor să merg pe jos. Nu 
ştiu cum, dar îmi zvioneste inima asa de tare... 

— Nu-i nimic. Stai linistitä. Bătrînul căscă si-si făcu sem- 
nul crucii peste gură. Nu-i nimic... repetă el. Durerea ta 
e numai jumătate de durere. Viața e lungă, o să mai ai 
parte de multe. Și de bune, si de rele. Mare este maica 
Rusie ! spuse el, privind spre zările cufundate în noapte. 
Prin toata Rusia am fost și toate le-am văzut. Să ai încre- 
dere în vorba mea, fetito. O să ai parte în viata şi de 
bune, şi de rele. Am străbătut cu piciorul Siberia, am fost 
pe malurile Amurului şi m-am căţărat pe Altai. În Siberia 
am trăit Chiar. Lucram pămîntul acolo, dar m-a apucat 
dorul de maica Rusie și m-am întors în satul meu. Tot pe 
jos m-am înapoiat. Uite, îmi aduc aminte ca acum: tre- 
ceam un rîu pe un pod plutitor. Eram slab, slab, în zdrente, 
desculf, zgribulit si sugeam o coajă de piine. Pe pod se afla 
si un tirgovet, dacă o fi murit, dumnezeu să-l ierte! Se 
uita la mine plin de mila și dintr-o dată i-au dat lacrimile : 

„Arăcan de tine, mi-a zis el, neagră | fi-1 „pîinea, negre- ţi sînt 
zilele !* Ei, și cînd am ajuns acasă, nici tu casă, nici tu 
nevastă, că pe a mea © ingropasem în Siberia. Acum muncesc 
ca argat și, drept să-ți spun, am avut parte si de rele, dar 
si de bune. Si tot n-am nici un chef să mor, fetico! As 
vrea sa mai traiesc inca vreo douazeci de anisori. Asta 
înseamnă că mi-a fost mai mult bine decît rau. Mare, mare 
este maica Rusie! spuse el din nou, privind spre zarile cu- 
fundate fn noapte. 


471 


Moșule, întrebă Lipa, cînd moare omul, cite zile dupa 
aceea rătăceşte sufletul lui pe pămînt? 

— Da cine ştie! Ia să-l întrebăm pe Vavila. El a um- 
blat la şcoală. Acolo înveţi de toate. Vavila ! strigă batrinul. 

— Ei? 

— Vavila, cînd moare omul, cîte zile mai umblă su- 
fletul lui pe pămînt? 

Vavila opri calul și numai după aceea răspunse: 

— Nouă zile. Cînd a murit unchiul Kirill, sufletul lui a 
stat treisprezece zile în izba noastră. 

— De unde sti ? 

— Treisprezece zile s-a tot auzit batind în vatră. 

— Bine, bine, lasă... Dă-i drumul ! 

Se vedea că nu crede nimic din toate astea. 

În apropiere de Kuzmenki, căruțele apucarä pe şosea, 
iar Lipa tinu drumul drept înainte. Se lumina de ziuă. 
Cînd cobori în râpă, casele si biserica din Ukleievo erau 
pitulate în ceață. Era frig si i se părea că tot acelaşi cuc 
cinta și aici. 

Cînd ajunse acasă, nu se scoseseră încă vitele la pă- 
șune. Toţi dormeau. Se açezä pe treptele pridvorului si 
astepta. Cel dintii se arătă bătrinul: pricepu de la prima 
privire ce se întîmplase, și mult timp nu putu să rostească 
un singur cuvînt. Doar ţocăia din buze. 

— Lipa, Lipa, spuse el într-un târziu, n-ai ştiut să-mi 
pazesti nepotelul... : 

O sculară pe Varvara, care începu sa-și fringa miinile 
și izbucni in hohote de plins. Apoi se apucara să pregă- 
tească de înmormântare. 

— Şi ce frumuşel mai era copilul, doamne! se tot tinguia 
ea. Un singur copil ai avut şi nici pe acela n-ai știut să-l 
păzeşt, prostuto ! 

Veniră popii si făcură slujbă şi dimineaţa și seara. A 
doua zi copilul fu îngropat. După înmormântare, musafirii 
şi popii se Îndopară cu atita lăcomie, de parcă n-ar fi mîn- 
cat de cine ştie cîtă vreme. Lipa servea la masă, și unul 
din popi îi spuse, gesticulînd cu furculița în care era în- 
fiptä o ciupercă murata : 

— Nu plînge după copil. A lor este împărăția cerurilor ! 

Abia dupa ce plecă toată lumea, Lipa pricepu cu ade- 
vărat că Nikifor nu mai este şi că nu va mai fi. Şi abia 


472 


atunci izbucni în hohote de plins. Nu ştia în ce odaie să 
se ducă să plinga în voie, fiindcă simțea că, după moartea 
copilului, locul ei nu mai era în casa aceea, că nu mai 
avea ce să caute acolo, ca era de prisos. Și ceilalți simțeau 
la fel. 

— Ce urli aşa? strigă dintr-o dată Axinia, aratindu-se 
în. uşă. Taci odată ! 

De inmormintare se îmbrăcase cu o rochie nou-nouta 
şi se pudrase. 

Lipa ar fi vrut să tacă, dar nu putu să-şi oprească plin- 
sul. Izbucni în hohote si mai deznadäjduite. 

— Auzi? strigă Axinia si bătu miniata din picior. Cu 
cine vorbesc eu? Pleacă din casa asta şi să nu te mai 
prind că pui piciorul pe aici, muiere de ocnaş! Afară ! 

— Ei, lasă! se amestecă batrinul. Liniştește-te, Axiuta, 
maică... Plinge femeia. Ce să, facă ? Doar i-a murit copilul... 

— Ce să facă? îl îngînă Axinia. Poate să mai rămînă 
noaptea asta, dar mîine să n-o mai văd. Ce să facă? îl 
îngînă din nou Axinia si, izbucnind în ris, se indrepta spre 
dugheană. 

A doua zi, dis de dimineaţă, Lipa plecă la Torguevo la 
mama ei. 


IX 


Proaspät vopsite, acoperişul şi uşa dughenii strălucesc 
ca noi. În ferestre înfloresc ca mai înainte muscate vesele, 
şi tot ce s-a petrecut acum trei ani in casa si cumea Tibu- 
kinilor a fost uitat. 

Batrinul Tîbukin e socotit si acum drept stăpînul casei; 
dar, de fapt, totul a trecut în mîna Axiniei. Ea vinde, ea 
Cumpără, şi nimic nu se face fără ştirea sau voia ei. Fa- 
brica de cărămizi merge bine; fiind mare cerere de că- 
rămidă la drumul de fier, preţul s-a ridicat la douăzeci şi 
patru de ruble mia. Femeile şi fetele din sat duc cără- 
mida la gară și o încarcă în vagoane, primind pentru asta 


cite douăzeci și cinci de copeici pe zi. 


473 


Axinia a intrat în asociație cu Hrimin-fiii și fabrica lor 
se numeşte: „Hrimin-fiii et co“. Lîngă gară au deschis o 
circiuma, şi armonica cea scumpă nu se mai aude acum 
cintind în curtea fabricii, ci la cârciumă, unde vin adesea 
şeful gării şi dirigintele poştei, care a înjgheba şi el un 
negot. Hrimin-fiii i-au dăruit lui Stepan surdul un ceas de 
aur şi el mereu îl scoate şi îl duce la ureche. 

În sat se spune că Axinia a ajuns cineva. Si, Într-adevăr, 
cînd pleacă dimineaţa la fabrica ei, cu zimbetul acela ne- 
vinovat, frumoasă, fericită, şi cînd dă ordine în fabrică, 
se simte în ea o mare tărie. Toţi se tem de ea: acasă, în 
sat și la fabrică. Oînd intră la poștă. dirigintele sare în pi- 
cioare şi îi spune : 

— Luaţi loc, vă rog, Xenia Abramovna ! 

Un moşier sclivisit, dar cam tomnatic. care umblă îm- 
hracat într-o haină de postav fin şi poartă cizme de lac, a 
fost atît de fermecat de felul ei de a se pura cînd i-a 
vîndut un cal, încât i-a dat calul cu cât a vrut ea. A tinut-o 
lung de mînă si, uirîndu-se în ochii ei veseli, sireti, dar cu 
o căutătură tot atît de nevmovatä, i-a spus: 

— Pentru o femeie ca dumneata, Xenia Abramovna, 
sînt gata să fac orice! Spune-mi numai cînd ne putem 
vedea, fără să ne tulbure nimeni. 

— Cînd doriţi dumneavoastră ! 

Si de atunci mosierul cel tomnatic vine aproape în fie- 
care zi în dugheană să bea bere. Berea e rea, amară ca pe- 
linul. Moşierul se strimba, dar bea. 

Batrinul Tibukin nu se amestecă în treburi şi nu ţine 
bani la dinsul, fiindcă i se pare că nu mai poate să deo- 
sebească monedele false de cele adevărate; dar tace şi nu 
pomeneşte nimănui de această slăbiciune. A ajuns tare uituc ; 
pînă şi de mîncare mită ; dacă nu i se dă, el singur nu cere. 
Cei din casă s-au si obișnuit să mănînce fara el si nu odată 
o auzi pe Varvara spunînd : 

— Aseară batrinul iar s-a culcat nemincat. 

Şi spune lucrul acesta cu nepăsare, pentru că s-a obiş- 
nuit. Fie iarnă, fie vară, moşneagul umblă îmbrăcat cu 
şubă, şi în zalele prea călduroase stă în casă şi nu iese de 
loc. De obicei, înfofolit în şuba lui si cu gulerul ridica, 
se plimbă prin sat sau pe drumul care duce la gară. Deseori 
însă stă de dimineață pînă seara nemișcat, pe banca din 


474 


poarta bisericii. Trecătorii îl salută, dar el nu le răspunde, 
fiindcă și acum, ca şi înainte, nu-i poate suferi pe mujici. 
Cînd cineva îl întreabă, el răspunde cuviincios și cuminte, 
dar scurt. 

În sat umblă zvonul că noră-sa, Axinia, l-ar fi alungat 
din propria lui casă, că nu-i dă de mîncare și că batrinul 
traiegte din milostenie. Unii se bucură, alții îi pling de milă. 

Varvara s-a facut şi mai plinuţă, pielea 1 s-a albit si 
mai mult; face milostenii ca şi mai înainte, si Axinia o 
lasă în pace. În casă este acum atît de multă dulceaţă, ca 
nici nu are cine s-o mănînce pînă la noua recoltă. Se za- 
hariseste în borcane, si Varvara mai că plînge, neştiind ce 
să facă cu ea. 

Pe Anisim lumea începe să-l uite. A venit o dată o scri- 
soare de la el, scrisă în versuri, pe o coală mare de hîmie, 
în chip de jalbă, si cu același scris minunat. Se vede ca 
prietenul său, Samorodov, îşi ispăşea pedeapsa laolaltă cu 
el. Sub versuri era zmângălit, cu obisnuitul lui scris urit și 
necitef de totdeauna, un Singur rînd : „Eu tot bolesc pe 
aici ; mi-e greu, tare greu, ajutati-ma, pentru Hristos !“ 

Într-o după-amiază senină de toamnă, bătrînul Tibu- 
kin şedea pe banca din fața bisericii, cu gulerul şubei ri- 
dicat, de nu i se vedeau decît nasul și cozorocul şepcii. La 
celalalt capăt al băncii lungi ședea antreprenorul Elizarov 
și cu paznicul şcolii, Iakov, un batrin de vreo şaptezeci de 
ani, fără dinţi. Paznicul fi spunea lui Cirja : 

— Copiii trebuie să îngrijească de părinți. Asta e! 
Cinsteste pe tatăl și pe mama ta. Cînd colo, ce să vezi, 
ea, nora-sa, l-a dat afară din casa! Bătrînul n-are ce mînca 
si ce bea. Unde să se ducă? N-a mîncat de trei zile. 

— De trei zile ? se miră Cirja. 

— Da; uite-l, stă aşa și tace. Nu vezi cum a slăbit? 
Da de ce să tacă? Să fi dat o jalba la judecător. Judeca- 
torul nu poate să-i dea ei dreptate. 

— Cui i-a dat dreptate? întrebă Qirja, care nu prea 
auzea bine. 

— Ce? 

— Nimic de zis, e o femeie care ştie să se descurce! 
Ce vrei, in negustoria lor nu pot s-o scoată altfel la capăt... 
fără păcat, adică. 


475 


— Auzi, să-l alunge din casa lui! reluă Iakox pare 
Fă-ţi întâi casa și pe urmă goneste pe cine vrei. Auzi vorbă !.. 
Scirba ! 

Tibukin asculta si nu se mişca. 

— Ce mi-e casa mea și ce mi-e o casă străină, tot aia 

e! Numai cald să fie și să nu te ocărască muierile! zise 
Cîrjă rizind. Cînd eram tînăr, tare mult o iubeam pe Nas- 
tasia mea. Era o femeiusca tare blinda; îmi tot spunea : 
»Cumpara-fi o casă, Makarfci, cumpără-ți un cal“; pînă 
și pe patul morţii m-a rugat: „Cumpără-ţi o bihuncă, Ma- 
karici, să nu mai umbli pe jos“. Dar eu fi cumpăram numai 
turtă dulce, nimic altceva. 

— Bărbatul îi e surd si tont, continuă kakov, fără să-l 
asculte pe Cirja. Dobitoc în toate legea! E ca un ginsac. 
Ce poate el să priceapă? Dă-i ginsacului ou bita în cap, 
gi tot n-o să priceapă. 

Cirja se sculă să se ducă acasă, la fabrica; Iakov se 
ridică si el, şi plecară împreună, continuând să vorbească. 
După ce se îndepărtară cam la vreo cincizeci de paşi, bă- 
trinul Jtbukin se sculă si el și porni în urma lor, päsind 
şovăitor, ca pe gheaţă. 

Satul începea să se cufunde în umbrele asfinţitului, si 
soarele nu mai lumina decît coama povimmisului rîpei, de 
unde drumul cobora serpuit. Batrine şi copii se întorceau 
din pădure, purtind coşuri cu ciuperci. Jar dinspre gară ve- 
nea un cârd de fete si femei care încărcaseră cărămidă în 
vagoane ; nasul și umerii obrajilor le erau mînjiţi de praf 
roşu de cărămidă. Toate cîntau. În fruntea lor merge Lipa. 
Și ea cînta, cu glasul ei subţire, şi privea spre cer, cu un 
simtamint de bucurie, de izbinda chiar, la gîndul că, slavă 
domnului, ziua se sfârşișe si putea sä se odihnească. În mul- 
time se vedea și mama ei, Praskovia, muncitoare cu ziua, 
care ducea o legăturică în mina, și, ca totdeauna, sufla greu. 

— Bună seara, Makarici! spuse Lipa, văzîndu-l pe Cirja. 
Bună seara, moșule ! 

— Bună seara, Lipînka ! se bucură Cîrjă. Fetiţe, fetiţele 
mele dragi, vreţi să-l iubiți pe duigherul cel bogat? Ha-ha- 
ha! Puisorii mei, Puisori, se induiosa el dintr-o data, scorind 
un sughit de plins, lacramioarele mele ! 

Cirja şi Iakov trecură înainte, vorbind între ei. Cirdul 
de femei şi fete se întilni apo’ cu batrinul Tibukin și din- 


476 


tr-o data se făcu o tăcere adfncä. Lipa și Praskovia răma- 
seră mai în urmă. Cînd batrinul ajunse în dreptul lor, Lipa 
facu o plecăciune adinca în fata lui și îi spuse : 

— Să trăieşti, Grigori Petrovici ! 

Mama ei se fmolina și ea. Batrinul se opri şi se uită 
lung la amîndouă, fără să scoată un cuvînt; buzele îi tre- 
murau şi Ochii fi erau plini de lacrimi. Lipa scoase din 
legătura mamei o bucară de pläcintä cu hnscä şi i-o în- 
tinse. Batrinul o luă și începu să manînce. 

Soarele apuse. Stralucirea lui se stinse şi acolo, sus, pe 
deal. Se lăsa noaptea și începea să fie frig. Lipa si Pras- 
kovia pornira mai departe, fäcindu-si de mai multe ori 
semnul crucii. 


1900 


478 


SUMAR 


MOARTEA UNUI SLUJBAŞ 
Traducere de Anda Boldur 


GRASUL ŞI SLABUL 
Traducere de Anda Boldur 


CHIRURGIA : 
Traducere de Anda Boldur si T. A pete 


CAMELEONUL . . : 
Traducere de Anda Boldur si T. Se 


NUNTA CU GENERAL 
Traducere de Anda Boldur şi T. Solescu 


ULTIMA MOHICANA . 
Traducere de Anda Boldur si T. his 


MAJURUL PRISIBEEV 
Traducere de Anda Boldur şi T. Soleici 


COPIII 


Traducere de Otilia Cazimir şi © Nicolae Gina 


VANKA 


Traducere de Otilia Cazimir şi Nicolae Cis 


O FIINTA FARA APARARE 
Traducere de Xenia Stroe 


FUGARUL 


Traducere de Otilia Cazimir si Nicolae Guns 


KASTANKA. Povestire . 


Traducere de Orilia Cazimir si Nicolae Chris 


STEPA. Povestea unei călătorii 


Traducere de Otilia Cazimir si Nicolae Guma 


17 


21 


27 


33 


38 


44 


49 


55 


63 


85 


ZVAPAIATA A 
Traducere de Otilia Cazimur si Nicolae Garis 


SALONUL NR. 6 : 
Traducere de Oulia Cazimir şi Nicolae Guma 


PROFESORUL DE LITERATURA 
Traducere de Anda Boldur 


ORDINUL ANNA . . 
Traducere de Stefana Velie fală, $1 Tia “Mureş 


CASA CU MEZANIN. Povestirea unui pictor 
Traducere de Alice Gabrielescu si Tatiana Panaitescu 


MUJICII | 
Traducere de Alice Cle si pp să Paiaiecs 


OMUL IN CARAPACE 
Traducere de Anda Boldur 


AGRISUL . a 
Traducere de Alice Gabrislesen şi i Tatiana Puridirezen 


IONICI . 
Traducere de Anda Bold. 


UN CAZ DIN PRACTICA 
În româneşte de Anda Boldur 


DOAMNA CU CATELUL 
Traducere de Alice Gabrielescu si Tatiana Panbiéé 


IN RIPA : 
Traducere de Anda Boldur 


185 


271 


296 


310 


329 


362 


376 


387 


407 


419 


436 


Redactor: NATALIA RADOVICI 
Tehnoredactor: DECEBAL ENESCU 


Întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918,, 
Coli tipo: 30 Comanda 1900 


…Sehl{ele jul Cehov sînt de o fantezie aristofanescd, 
de un comic dureros şi mal ales de o îndrăzneală uimitoare. 


chs | 6. Călinescu 


Lei 13.50 


cli Editura Univers