Ionel Teodoreanu — La Portile Noptii (1947)

IONEL TEODOREANU 


LA 
PORȚILE NOPȚII 


ROMAN 


Ediţia П-а 


AB 
(CE) 


EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ "BUCUREȘTI 


Crt pub Patni Ku 
умт м ava uk 


У дф оюм IM ‚ж, 
бо ами u 
du 
Iw Tga rernm, 


15560 SN 


IONEL TEODOREANU 


LA PORȚILE NOPŢII 


ROMAN 


EDIŢIA il-a 


Editura „CARTEA ROMANEASCA” Bucureşti 


PARTEA INTÂIA 


3 


Rule’ а рдам, б Зо Juu челге IP оне 
Unt guo be L Хо Кеш ааа а y z 


а 


> 


Fereastra era deschisă pe noaptea limpede а în- 
ceputuui de primăvară. Luna bătea cu atâta pu- 
tere în zidul şi duşameaua odăii, încât un gândac 
dintre aceia pe care orice pas întâlnit sau lampă a- 
prinsă îi alungă strâmb, cu noapte în culoare, — 
întâlnind slavă fugi ca fulgerat, lăsând fără pată 
luciul lunii în încăperea somnului. 

Şi cânele şi stăpânul dormeau neliniștit. Fotoliul 
lui Nero şedea са în totdeauna la marginea dinspre 
fereastră a patului, la picioare, aproape lipit de 
culcuş. Acolo, dobermanul se încolăcea sprinten, adu- 
nându-se catifelat în el, negru şi cu iluminări 
stanii la toate capetele, ca o floare care s'a închis. 
Dar nici prin somn nu-şi părăsea stăpânul: îl asista, 
vibrând necontenit înspre şî dinspre €l, atent la 
văzutele şi nevăzutele din preajma lunară a omu- 
lui adormit. 

Abea în somn, ca părăsit de el însuşi, se vedea că 
Alexandru Al. Milicescu e un om bătrân. Era. Avea 
şaptezeci de ani. 

Dar nimeni mwar fi dat atâţia ani, pe bulevard, la 
Sosea, pe Calea Victoriei, la Nestor, la Carul eu 
Bere, în Cişmigiu sau pe marginea de toamnă а 
Lacurilor, domnului straşnic sprâncenat, cu ochi de 
beduin, detunător negri; ras ca un preot catolic sau 
ca un actor, nu numai pe obraz, dar şi pe capul 
sferic; rotund la faţă şi smolit la piele; cu monoclu 
ancronic impertinent; cu guler tare chine şi în toiul 
arşiţei când bucureştenii umblă în cămaşă; întot- 
deauna cu mănuși (englezeşti); salutând curtenitor 


8 IONEL TEODOREANU 


şi larg, după tipicul unei epoci mai cochet atente şi 
mai puţin pripite; cu ghetre albe, haine de croială 
clasică, ceas de aur blond cu capace şi си lată 
panglică de moire cu pecete atârnând prelung din bu- 
zunarul jiletcii: uşor iz de раќсіші şi canitoră: băț 
de trestie cu capăt de ivoriu şi dobermanul fin 
ca un arabesc, mergând exact la picioarele stăpâ- 
nului ca un simbol al umbrei. 

Alexandru Milicescu nu сга înalt, ci mijlociu, dar 
învăţul de-o viaţă întreagă de-a sta drept ni ўса 
pe cai dresați de el pentru înaltă şcoală, între саге 
şi seulpturalii lipiţani, dădea şi acuma un accent do- 
minator verticalei păstrate. Chelnerii, de pildă, chiar 
dacă nu-l cunoşteau, îl serveau cu precădere, venind 
la el cu înclinare delerentă, fără să fie chemaţi. 
In îmbulzeala tramvaiuiui, sau la orişicare coadă, 
nimeni nu cuteza să-l îmbrândească: ori dacă se 
întâmpla fără voe, vinovatul deîndată îşi cerea scuze, 
orişicine regăsind măcar un rudiment de politeţă 
sub monoclul domnului cu guler tare şi parcă tùn 
fel de accent franțuzesc în tăcerea distantă. 

— Vechi Bucureşti! exclamau unii şi alţii, regă- 
sindu-l са în amintire, chiar dacă nu-l cunoşteau. 

„Vechi Bucureşti” printre oameni cum е casa ge- 
neral Manu printre zidiri, dar nu în înţelesul de 
bătrân, ci: nu de azi. 
sturnat însă în patul somnului. Alexandru Mi- 
licescu devenea bătrân. Absența protezei dentare 
dădea intrândul unei scufundări obrazului înspre 
gură, amintind de acele case cuprinse de cutremur, 
care nu s'au prăbuşit, dar parcă Sau muiat, hâin- 
du-se. Iar părul mereu ras cu îngrijire, uneori chiar 
de două ori pe zi şi de pe obraji şi de pe cap, 
se răzbuna tocmai târziu noaptea, înapoindu-se ре 
furiş, în timpul somnului, îmbrăcând obrazul cu pete 
de mucegai alburiu. 

Dormea frământat, cu respiraţia sacadată şi fn- 
vălmăşită, cu ķresăriri în genunchi, cu mâna са în- 


LA PORȚILE NOPȚII 9 


cleştat pe dârlogi imaginari. Şin gură ега un gba- 
cium, o năvală informă de sunete, o îmbulzire eon- 
аха de silabe, dar totul loşgăia în tumultul respi- 
raţiei gûlûite, fară să ajungă la controlul definit al 
vorbei. 

Se întâmpla ceva. Căci ochii lui Nero creșteau 
spre stăpân, cu stea în apa lor, iar urechile se ascu- 
peau încordat. Cânele veghea ре malul omului. 

Intr'adevăr se întâmpla ceva, dar numai în spa- 
ţiul de noapte al sufletului. Acolo, în trezia lăuntrică 
a visului, Alexandru Milicescu redevenise Coca A- 
sandu, cu bucle şi breton. Călărea cel dintâi cal 
ef, căluţul cu tălpige, adus cu 
şaizeci şi vre-o cinci de ani în urmă de Moş Crăciun. 
П recunoştea nu numai cu ochii, dar 51 cu genunchii 
Кераѕеа cea dintâi şea, trupul de lemn ѕсогўоѕ m 
vosind a clei şi ritmul huţa-huţa al celui dintâi 
galop, la gura sobei de Crăciun. 

Simţea sub el acel galop în poveste. 

Şi nimic mavea glas sau răsunet, hici călärețul. 
nici copita, nici frunza. Toate erau ca în gând. 

Când deodată calul se opri ca fulgerat. 

— Ai ajuns la Poartă, spuse glasul de pe umărul 
călărețului. 

Vorba-i trecu prin şira spinării, spăimântător, 14- 
sându-l frânt, moale, fără genunchi, topit. Işi aco- 
peri ochii cu palmele, apăsat, ca să nu vadă, =- 
spart de spaimă. 

Dar mavu timp să-şi cunoască mai departe fn- 
tâmplarea, fiindcă se trezi în vis, tiind însă că se 
trezeşte, că deschide nişte ochi şi că vede altceva. 
visat, voinicul mamei? Uite cum te-ai 


descoperit! 
Glasul mamei care murise. П auzea şi era treaz! 
— Culcă-te, Asăndică. Hai, dormi cuminte. 
Mâna ei îl acoperi cu plapuma până la bărbie, 
ferindu-l de toate primejdiile şi necazurile, punân- 
du-l la adăpost. In treacăt, îi pături şi buclele de 


10 IONEL TEODOREANU 


pe tâmplă, învăluindu-l în lumma de 'taină а unut 
parfum vioriu... 

— Mamă, nu te duce! Rămâi! 

k ۹ * 

Ћире din vis, surpat dincolo, Alexandru Miliceseu 
se deşteptă vorbind, fără să ştie ce vorbe a spus 
şi anume către cine, — си inima răscolită, 

Suit pe marginea patului cu picioarele din faţă, 
М îl privea anxios şi devotat, cu botul umed 
tâmpla lui. ; 

— Du-te la loc. 

Il mişca devotamentul cânelui, dar punea $} mai 
mare preţ pe disciplină. 

Cânele mavea dreptul să-şi părăsească fotoliul, 
neautorizat. 

Capul lui Nero se turti ascultător, şi iute ca o 
căpriță neagră sări în fotoliul lui. 

Odaia era limpede, dar ca pe un alt tărâm, în 
transparența argintie. 

Cu picături de lună în pintenii de argint, cizmele 
stăteau una lângă alta, întrun fel de radioasă ja- 
şveptare, încălțările copiilor la gura sobei, în 
noaptea lui Moş Crăciun. Lângă ele, încălecată pe 
un scaun fără spetează, ceruită oglindă, aştepta şeaua, 
cu scările şi pielăriile ei nobile. Apoi, atârnat fpe 
umerar și încă sclipind de cristali de naftalină, sur- 
tucul prelung de ştotă scoțiană, despicat la spate, 
pantalonii bufanţi, cu bazoane de piele, cravata- 
guler de pichet, agrafa cu cap de cal, cravaşa 
Saumur, cascheta englezească, mănușile şi ţignalul 
de argint pentru Nero. 

Toate acestea, după o bruscă despărţire şi un 
solemn rămas bun, însemnau calul, viaţa, tinereţa. 

Ochii celui deşteptat din somn şi izgonit din vis 
wevedeau toate acestea în noaptea lunii pline, cu 
о copilărească creştere de bucurie care-l călăuzea tot 


LA PORȚILE NOPȚII 11 


spre locurile unde se opreşte steaua magilor din vis, 
adică tot spre casa părintească şi spre noaptea lui 
Moş Crăciun, odinioară, când îi adusese întâiul cal 
descoperit la gura sobei. 

După şaizeci şi cinci de ani, în vârsta de şaptezeci, 
se simţea tot copil în praejma Calului, cu acelaşi 
irezistibilă bătae de inimă. 

Nu se despărţise încă de viaţă, cum crezuse până 
atunci. i 

De când îşi pierduse fata şi ginerele în bombar- 
damentul aerian, Aleaxndru Milicescu, rămas a- 
proape acelaşi în aparenţă, se simţea atât de jostenit, 
încât renunţase şi Ја călărie. Ca şi tutunul, са şi ffe- 
meia, ca şi alte plăceri preţuite pătimaş de-a lungul 
anilor, calul îi devenise exterior, îndepărtându-se 
din ce în ce, până Ја un fel de uitare. Nu mai ега 
pentru е], ci pentru alţii. Alexandru Milicescu se 
socotea un simplu pensionar, aparent ceva mai ro- 
bust decât ceilalți, mai bine păstrat. In acea pe- 
rioadă îşi repeta mereu, ca un crez: Imi aştept 
moartea cu demnitate. Era convins că sfârşitul nu 
poate să întârzie, fiindcă bărbaţii din neamul lui 
mureau în preajma vârstei de şaptezeci de ani — a- 
devărat hotar — din pricina inimii care nu-i fin- 
soțea mai departe. 

Şi el aştepta această oprire a inimii Miliceştilor, 
căci altăceva nu mai avea ce. Era singur, sărac, 
anacronic boer, nefolositor, la hotarul unui neam 
apus şi al unui timp devenit ceaţă, 

Ar mai fi fost Ivănucă, nepotul lui drept. Dar 
băiatul acela nebulos şi extravagant sărise dincolo 
de neamul Miliceştilor, lăsându-l pe bunic şi mai 
penibil singur decât dacă пи l-ar fi avut deloc. 
Alexandru Milicescu încercase mereu, cu stăruință 
fermă şi mare îndemn la răbdare şi speranţă, să fie 
pentru copil bunicul, adică îndrumătorul ехрегі- 
mentat şi uneori dispensatorul de răstăţ, dar cu 
măsură. Niciodată însă nu izbutise să ajungă până 


12 IONEL TEODOREANU 


Ја inima nepotului, care-i rămânea închisă, necu- 
noscută, enigmatică. EL care dresase atâţea cai şi 
âni de , învingând recaleitranţe de pomină, ră- 
măsese mereu neputincios, indispus, enervat, alarmat, 
umilit şi deprimat în faţa copilului care creştea după 
voia lui, repudiind tutela bunicului cu ùn fel de 
somnolenţă distrată. Іуйписа era maicuseamă о în- 
fvângere a neamului Milicescu în genere şi а lui 
Alexandru Milicescu în particular, Tar de Ја moartea 
părinţilor lui, care coineidase şi cu serviciul militar, 
copilul orfan, în loc să se apropie de bunic, dimpo- 
trivă, se îindepărtase fără urmă Ca un dus peste 
mări şi ţări 
Alexandru Milicescu era întradevăr singur. Oa- 
шеп din timpul lui, cu foarte rare excepţii, Че- 
veniseră caricaturi: şi ale amintirii lor, şi ale bã- 
trâneţii în sine. ! 
Alexandru Milicescu îi evita, fiind însă prezent 
cu discreție şi pietate la înmormântarea fiecăruia. 
De altfel, Miliceseu nu căutase niciodată societatea 
venerabilelor căzături, a oamenilor somnolenţi, саге 
fac în fiecare zi Бае călduţă în aceleaşi amintiri, spo- 
rindu-şi а(ірігеа în comun prin practica oftatului no- 
stalgic după ce-a lost şi a deprecierii nebuloase 
pentru tot ce este şi va fi, Iar pentru minoritatea mai 
cruţată de timp a celorlalţi contemporani, Milicescu 
era cam incomod. Necedant în opinii, politicos dar 
ferm şi uneori drastic, necruţător pentru lipsa de 
onoare, de creştere şi Ме ţinută, — Miliceseu făcea 
parte din acea categorie ide oameni deliniţi, despre 
care ceilalţi, mai vagi, exclamă са un fel de ad- 
mirativă duioşenie; Indrăcit om! Adică incomod, 
mai mult obstacol decât fomplice, constrângând prin 
prezenţa lui pe ceilalţi, ori să tacă, ori să plece, — 
ori să se plece: ceiace oamenii chiar dacă iartă, 
nu caută. | 
Milicescu crescuse călare, deprins să domine şi 
să conducă, şi cu spada oricând în prelungirea cava- 


LA PORȚILE NOPŢII 13 


lerească a braţului. Tinereţa lui fusese presărată 
de dueluri: maicuseumă cu spada. Dueluri reale, nu 
decorative. Martorii lui niciodată nu erau de o- 
peretă. Această spadă vigilentă definea o psihologie 
pe care vrăsta potolirilor n'o alterase. Şi monoclul 
mai păstra un reflex Че lamă, diferenţiindu-se astfel 
de vidul rotund al monoclului ornamental. 

Pe camarazii lui din (diplomaţie îi ocolea. Nu şi-ar 
її îngăduit să pară mând în nicio ‚ oricât 
de cordial deschisă; iar Sărăcia îi interzicea să pri- 
mească la el pe cei care l-ar fi cinstit іп casa lor. 

Singur!! Asta ега: un om singur, cu cânele la pi- 
cior, Şi nu dorea decât atât: să-i ajute Dumnezeu 
să moară corect; să mu poată spune nimeni după 
moartea lui: Bietul Milicescu! Pentru onoarea lui 
şi a întregului neam аг fi preferat orice în locul 
unei astfel de compătimiri. l-adevărat însă са deo- 
camdată nimic mwar fi îndreptăţit-o. Deci numai pen- 
tru asta mai lupta: să dea tuturora, chiar şi celor 
mai rău-voitor lucizi, certitudinea са Alexandru Мі 
liceseu е un om fîndestulat, că n'are nevoe de nimeni 
i că intervenise ceva neaşteptat, fă- 
а ascunsa fresemnare а lui Milicescu. 
Vechiul lui rival şi camarad de promoţie, echitație 
şi faimă, generalul de cavalerie Benone Pretorian, 
murise de cancer la ficat, consacrând lui Milicescu 
un paragraf testamentar: 


„Ре iapa mea Fifi, din Corolan şi Draga, o las 
domnului Alexandru Milicescu, clasicului muestră, 
modelul călăreţului român. П тоф cu limbă de moarte 
să accepte să о dreseze pentru înaltă şcoală, desă- 
vârşindu-i iniţierea pe care o începusem îaninte de-a 
cădea la pat. Totodată îl mai rog să primească, 
pentru acoperirea în parte a cheltuelilor necesare 
subzistenţei lui Fifi, punguţa (Пе ibrişin în care sunt 
nişte galbeni: zestrea iubitei mele Fifi. Amintesc, cu 


14 IONEL TEODOREANU 


această ocazie, domnului Milicescu, că punguța mi-a 
dănuit-o chiar el, la 10 Septembrie 1900 (data e 
gravată pe inelul pungii), după ce ne-am bătut în 
duel, redevenind buni camarazi”. 


Moartea lui Benone Pretorian şi testamentul îl 
tulburaseră ре Milicescu altfel decât sar mai fi 
crezut în stare după зІеігеа sufletească lăsată de 
moartea fiicei lui, 

Pretorian fusese un fel de alter-ego militar al di- 
plomatului Milicescu. Mai „nebun” decât diplomatul, 
adică mai extravagant, mai vizibil romantic, mai 
deslănţuit — făcuse totuşi carieră în armată, temut 
ca dinamita încă de pe când era sublocotenent cu 
braţul şi trei coaste rupte la concursurile hipice şi 
până când, înalt demnitar militar, cu monoclu şi 
talie tot subţire, veghease asupra cavalerici. 

Rivali şi la femei şi pe câmpurile calului, legendari 
amândoi în lumea specială a călăreţilor, se ştiuseră 
unul pe altul, fără са niciodată să fie continuu îm- 
preună. lar când se nemereau alături sau faţă în faţă, 
starea de antagonism îi încorda până la un fel de 
crispare. Totuşi, nu numai faima, dar chiar şi porpria 
lor conştiinţă îi însoțea. Cine pomenea despre unul, 
îl implica şi pe celălalt, chiar dacă nu-l numea, їп- 
direct, In acest fel erau inseparabili. De când îmbă- 
trâniseră (şi unul şi altul ştiau contingentul celuilalt), 
se vedeau întâmplător, la mari răstimpuri, dându-și 
un fel de {тас reciproc: au îmbătrânit? Care mai 
tare? Dar cu tot fulgerul vădit investigator al pri- 
virii inițiale, strângerea lor de mână, la despărţire, 
ега solidară, aproape frăţească. 

Când se întâlniseră ultima oară, Benone Pretorian 
se întorcea călare de Ја Şosea; Milicescu se ducea 
la plimbare cu Nero. 

Călărețul se oprise, sprinten pe cal sprinten, ва- 
lutându-i pe pieton. 

Milicescu aprobase oarecum admirativ şi trecuse 


LA PORȚILE NOPȚII 15 


mai departe, neîndrãznind să se mai uite în urmă, 
cu inima strânsă, căci Pretorian era galben. Atât 
numai: ега galben. Incolo acelaşi călăreț. 

Peste câteva zile aflase că Pretorian are cancer 
la ficat. „ 

Prima impulsiune, cea izbuenită din inimă, fusese 
de a se duce în goană Іа el. Pornise chiar, dar în 
faţa casei lui Pretorian se oprise, ezitase îndelung 
şi se înapoiase, fără să bată la uşa călărețului răs- 
turnat. 

Dar de-atunci, gândul lui Milicescu nu-l mai pă- 
răsise pe Pretorian. 

— Dă Doamne, să moară demn, — spunea Mi- 
licescu pentru sine, cu atâta fervoare, încât parcă 
vorbea cu altul. 

Nimic nu l-ar fi întristat mai adânc, până la rană, 
decât să ştie că pe patul de boală, în faţa morţii, 
eternul lui rival s’ar fi derobat ca un cal în faţa 
unui obstacol. 

Era încredinţat că Benone îşi dă seamă că el îl 
asistă de departe, bărbăteşte, camaradereşte, cu gând 
frăţesc, dar cruţându-l de umilinţa confruntării. 

Cât durase boala lui Benone, Milicescu trecuse 
în fiecare zi ре la casa lui, spunând: 

— Dă Doamne, să moară demn. 

Generalul murise întrun fotoliu, cu pledul pe pi- 
cioare, dar cu monoclul în ochi, bând o cupă de 
şampanie frapată, atât de slăbit că mâna lui abea 
putea ridica ultimul pahar. 

Milicescu, deşi c'un gol foarte aproape de inimă, 
oftase ușurat. 

— Bravo, Benone. Ai murit cum al trăit, fără să 
te pleci. Acum e rândul meu. 

Testamentul însă fusese o emoţionantă surpriză. 
Căci Benone, fără să-i conteste niciodată meritele 
de călăreț, în totdeauna îl mârâise, socotindu-l civil, 
adică diletant. Niciodată Benone nu-i făcuse vre-un 
compliment, oricât de evidentă i-ar fi fost pertor- 


16 IONEL TEODOREANU 


тапа. Şi iată că în testament îl numea: „clasicul 
maestru, modelul călăreţului român”. 

De-atunei Fifi devenise cineva în viaţa fără de 
speranţă a lui Milicescu, parcă ispitindu-l nedesluşit 
înspre viitor. Obţinuse pentru iapă, g solida- 
rității dintre cavaleriști, loc ales şi îngrijire supra- 
veghiată la un regiment de cavalerie unde numele 
conjugate ale lui Pretorian şi Milicescu vibrau încă. 
Vizita iapa din când în pând;-dueându-i fabulosul 
zahăr al epocii, cumpărat la bursa neagră din aurul 
de zestre al testatorului. 

Тара începuse să-l ştie şi să-l aştepte. Când îl 
simţea, întorcea capul, desfăcându-şi botul catifelat 
într'un nechezat alintat şi aerian ca un râs de fată. 

Şi Nero făcuse cunoştinţă cu Fili, deprinzându-se 
să no latre şi chiar acordându-i câte-un tact amical 
din ciotul ager al cozii. 

Aşa că Fifi devenise curând al treilea membru al 
familiei. 

Dacă l-ai fi întrebat pe Milicescu: Ce-ai făcut la 
regiment? ar fi răspuns spontan: Am stat de vorbă 
cu Fifi. Căci în fond cam asta făcea. 

Dar testamentul şi Fifi însăşi aduseseră un zbu- 
cium lui Milicescu. Fără să fi tăcut un legământ ex- 
plicit, după moartea „năpraznică a fetei lui renun- 
fase la călărie. Era şi nuanţa unei călugăriri în ге- 
nunţarea Ја ceiace fusese ătţiunea majoră a vieţii lui. 

Acum însă, un alt mort, Benone, îl invita solemn 
să desăvârşească iniţierea lui Fifi la dresajul de 
înaltă școală. 

Nu ştia ce să facă. Ezita. Amâna mereu, de azi pe 
mâne. Dar trăia exclusiv în jurul acestei probleme, 
concentrat, absorbit, aproape obsedat. 

` Până când într'o zi Fifi însăși soluţionase pro- 
blema amândorora. După ce-i făcuse vizita obiş- 
nuită, aducându-i şi zahărul, la plecare, răsucindu-se 
în boxă cu o graţie de mare dannsatoare, Fifi se 


LA PORȚILE NOPȚII 17 


liberase din frânghie, pornind după stăpânul ei, cu 
pas superb elastic, 

Alexandru Milicescu îi dezmierdase gâtul, cu 
ochii umezi de emoție, şi încet, mai scăzut decât 
şoapta, dar şi mai răguşit, spusese către Nero: 

— Se cere biata Fili! 

Şi cmar а doua zi obținuse dela comandantul 
regimentului acordarea zilnică a unei ore de manej. 
Acolo, їп mirosul acela emoţionant de cire (legat în 
mintea orişicui de copilărie), cu cuiburi de vrăbii 
şi rândunele pe bârnele înalte, într'o tăcere catilelat 
concentrică, fără de nimeni altul decât Nero (соп- 
stantul spectator intim) cuminte el ca o vioară, — 
Alexandru Milicescu începuse dresajul lui Fifi. 

Astfel trecuse iarna. 

La regiment se vorbea despre civilul care dresează 
о iapă în secret, şi cu neincredere (căci acela, oricum, 
era un nemilitar) şi cu oarecare intrigare. Numai 
ofițerii mai în vârstă cunoşteau valoarea lui Mili- 
cescu, dar chiar şi pentru aceştia, Milicescu nu ега 
„fostul călăreț”, cu drept cuvânt de altfel. 

ғ pentru ceilalţi, fericitul proprietar af iepei nu 
avea niciun alt merit, secretul şedinţelor de 
j apărându-le ca o explicabilă precauţiune. 
andru Milicescu simţea, dar nu spunea nimic. 
Işi continua şedinţele de dresaj în fiecare zi, nesu- 
părat de nimeni, fă: 1 vadă călure. 

Dar Ја stârşitul iernii Milicescu scăpase vorbă 
către colonel la cutare dată (peste câteva zile), 
va ieşi cu Fifi la plmibare. Se vede că şi colonelul 
pomenise ceva despre aceasta la popotă, căci a doua 
zi chiar Milicescu se simţise împrejmuit de activa 
curiozitate a tuturor celor întâlniți, care se înmul- 
ţiseră vizibil în calea lui. Chiar şi soldatul care i-o 
aducea pe Fifi de la grajd Й întrebase: 

— L-adevărat, s'trăiţi, că o scoateţi ре Fifi? 
— Adevărat, băiatule. 
"Мае! 


18 IONEL TEODOREANU 


„Atât spusese roşiorul printre buze, cun fel де: 
O fi! Pe răspunderea "'neuvoastră, că doar sunteţi 
om în toată firea. 

Apărea limpede că aceasta era judecata corului 
antic regimentar, Pe Milicescu nu-l supăra acest 
refuz de încredere în vrednicia lui: dimpotrivă, îl 
stimula, îndemnându-l la râvnă şi încordare. 

Şi iată că venise ziua cea mare! Câteva ceasuri 
de noapte îl mai despărțeau de dimineaţa eı. Se 
ştia şi la regiment că a ume е ziua, dacă numai 
nu s'o nimeri furtună, fiindcă Milicescu rugase ре 
colonel să autorizeze pe soldatul de la grajd să vie 
disdedimincaţă să іа şeaua. Milicescu pregătise 
pentru primul bal al lui Fifi, şeaua englezească, 
lină şi uşoară 

Lumina lunii o îmbrăca într'un abur nins, caşicum 
ar fi înşeuat nu un scaun inert, ci un cal din po- 
veste, iluminată de fumegarea galopului astral. 

Milicescu o privea cu un fel de evlavie. 

“Toate străluceau, cu semnul lunii în ele: cizmele 
cu pinteni de argint, cravata, cravaşa, agrafa. 

Şi pe faţa ridicată în lună a omului bătrân stră- 
lucea, orgolios şi naiv, pur şi pătetic, zâmbetul lui 


Don Quichotte. 


„ж 


Paloarea zorilor înlocui paloarea de noapte а 
lunii, luminându-i melancolia. 

Vorbele soldatului care venise după şea, poltit 
în casă de Milicescu la о cinste, răsunară glumeţ şi 
cordial, dar şi admirativ, са ale unui spectator rustic 
la un dichis boerese. 

— W'aţi gătit ca un mire, s'trăiţi! 

Alexandru Milicescu înregistră vorba, fără să-i 
acorde cine ştie ce atenţie. 

Complect îmbrăcat, cu o grijă meticuloasă, după 
ce-şi verifică şi unghiile, lustruindu-le în treacăt de 


LA PORȚILE NOPŢII 19 


podul palmei, işi revăzu faţa pudrată, ştergându-şi 
încă oilată sprâncenele іпесгипбабе şi descruntate, T91 
parlumă batista albă, pregătită pentru buzunarul de 
la piept, îşi puse ceasul-brăţară (pe cel cu capace 
nu-l lua niciodată la călărie), inelele, cel cu pecete 
şi cel cu salir, cascheta englezească, potrivindu-şi-o 
la oglinda de ras atârnată de mânerul ferestrei, — 
se pipăi încăodată, recapitulativ, la toate etajele bu- 
zunarelor şi vru să-şi ia сгауа dur Nero anticipase 
ordinea mişcărilor, aducându-i cravaşa în dinţi, cun 
fel de bucurie zmuncită în neastâmpărul crupei. 

Soldatul privea cu gura căscată lu сапе] 
пата. De altfel toate de pe-acolo îi luau och 
feele de călărie, panoplia cu spade, Йоге(е şi măşti 
de scrimă, icoana Sfântului Gheorghe îmbrăcată în 
argint cu candela aprinsă sub ca, oul de strut atârnat 
de lampă cu nişte cureluşe, scaunele bătute, ca la 
teatru, cu ţinte şi rozete aurite, fotoliile 
cu catifea roşie şi după altele, încă odată cânele 
subțire care înţelege de vorbă şi chiar de privire. 

Alexandru Milicescu acceptă cravaşa adusă de 
Nero abea după ce isprăvi de pus mănuşile. Luând-o, 
о îndoi maşinal de câteva ori, са pe o spadă 
înainte de asalt. 

Apoi îşi puse monoclul ca un sigiliu final. 

— Hai, băiatule, 

Porniră, Alexandru Milicescu în frunte, călcând 
lateral şi cam greoi, cu Nero, ascuţit ca o rândunică, 
frate bun al zborului ei, vibrând la toate, dar pă- 
strând alinierea cizmelor: şi soldatul cu şeaua la o 
distanţă de câţiva paşi, cu călcătura răstită a bocan- 
cilor şi cu un fir de iarbă strâns în dinţi. 

Dimineaţa se aprindea sprinten sub luminăţia ce- 
rului albastru. 

Nu auzea decât gura vrăbiilor, dar cu silabele 
de prifiăvară, în tumult îmbulzit. Parcă prop 
argint nesunat. 

Toate se răsfrângeau în Alexandru Milicescu cu 


20 IONEL TEODOREANU 


o intensitate neobişnuită, uneori vecină cu straniul. 
Avea trac, dar toată tinereţa lui se aduna în an- 
xietatea premergătoare luptei. Aşa se dusese la ba- 
calaureat, aşa se dusese la licenţă, aşa se frământa 
în dimineaţa concursurilor hipice, recăpătându-şi li- 
niştea, ca o primă victorie, abea după ce încăleca. 

Şi hotărît ега în asta о bucurie de-a trăi, surprin- 
zătoare, aproape monstruoasă. Căci fata lui, sin- 
gurul lui copil, fetiţa atât de adorată încât învinsese 
regretul lui de-a nu fi avut un băiat, dându-i o şi 
mai adâncă mândrie, — acum ега moartă. 

Moartă! 

De câteori cuvântul acesta întuneca obrazul ei, 
Imându-i-l, Alexandru Milicescu se uita în gol, cu 
genunchii moi. Incepeau să-i picure tâmplele, i se 
usca cerul gurii şi gâtul, i se bulbucau ochii, i se 
umilau уіпеје pe tâmple şi inima.. inima... 

Se opri, са întrun început de cutremur de pămnât. 

Şi abea în această clipă, vorbele rămase în urmă ale 
soldatului (V'aţi gătit ca un mire) îl ajunseră, lu- 
minându-l prelung са о ѕбеа desprinsă, căpătându-şi 
în acea clipă, ascuţit stranie, înțelesul de taina: 
„Таг la nunta mea, a căzut о stea”. 

Oare nu-i sunase ceasul? 

Oare intensitatea patetică pe care o căpătau toate 
lucrurile întâlnite, caşicum mar mai fi fost corpuri 
neînsutleţite, ci preajmă de omenesc, obraz între- 
ărit, gata să deschidă ochii, — nu-i venea din pre- 
simţirea iminentului bun-rămas, а despărțriii de 
toate, a plecării pe veci? 

(Aşa, când ега copil la moşia părintească, în ùl- 
tima zi a vacanței, lucrurile din casă, copacii, dru- 
murile, apele, pietrele, zidurile, gardurile parcă vro- 
iau să plângă, să-i pue mâna pe frunte, devenind 
ietor de blânde). 

“Dar în е], în clipa aceasta de pâlpâire a inimii 
Ја porţile nopţii, nu era tristeţă, părere de rău sau 
teamă, ci numai şi numai bucurie. 


LA PORȚILE NOPŢII 21 


Şi aflând că primeşte cu preamărire gândul morţii, 
fu atât de fericit, încât îi veni să îngenuncheze şi 
să mulțumească lui Dumnezeu în luminată dimineaţă 
de primăvară, că îi îngădue să moară bărbăteşte, 
cuvalereşte, încă în stare să se ţie drept în еа, că- 
lare pe un cal ca din poveste, în strai curat, cu 
trupul grijit şi cu toate gătelile bărbatului, — du- 
cându-se Acolo са Ја nuntă. 

Parcă îl cuprinsese o baladă în braţele ei eroice, 
izolânndu-l de ceilalți oameni, poleindu-i sufletul cu 
aur de stea, tocmai pe pragul întunericului. 

Işi Їйси semnul crucii şi porni înainte încărcat de 
taină, masiv, cu pas cam lateral, dar ţinându-se drept, 
cu Nero la picior şi soldatul cu şeaua în urm 

Cerul îi miruise pintenii cu soare de primăvară. 


* + * 

Credinţa aparent bizară а lui Alexandru Mili- 
cescu că i se apropie sfârşitul nu izvora numai din 
imponderabilul presimţirilor, dintrun saf de viaţă 
şi dintrun dor sporit de ai lui (toţi dincolo), сі şi 
dintr'o amintire de familie, rămasă însă în umbră 
ca și visul de azi noapte. 

Cu peste un veac în urmă, un alt Milicescu, ìn- 
gropat în biserica Miliceştii-din-Deal, îşi vesti 
moartea către nepoți şi nepoate, luându-și rămas 
bun dela fiecare, după ce--i convocase cu mare pompă 
înn Salonul-lui- -Vadă. Apoi se împărtăşise. Nepoţii 
credeau că-i glumă şi zminteală âncască, dar 
nu crâcneau, căci de тісі erau deprinşi să dea ple- 
cată ascultare cumplitului bătrân botezat de duş- 
man cât şi de prieteni: Leul-din-Deal. 

Imbrăcat în straele care le punea când îl întâm- 
pina pe Vodă, Leul se aşezase în fotoliul de mă- 
{ава galbenă şi privea pe sub sprincenele stufoase 
spre uşă, peste capetele nepoților, părând că acordă 
audienţnă, el, Leul, Morţii. 


22 IONEL TEODOREANU 


Dar Moartea se lăsa așteptată. 

Pe nepoți îi dureau picioarele, spinările şi cape- 
tele de atâta stat smerit ca în biserică. 

Apoi deodată, cașicum şi-ar fi adus aminte de 
ceva grabnic, Теш se ridicase, апа din palme. 
Veniseră slugile, îndoite, abea târindu-şi picioarele. 

— Seaua pe Sultan. 

Nepoţii abea mai suflau. Picioarele Leului 
seră de ani bătălii, i iar Sultan, armăsarul 
de Vodă, era mai mult diavol decât animal, negru 
ca noaptea Aceluia 

“Totuşi, Leul plecase pe Sultan, uitându-se cu ochi 
de vultur la capetele de păsărghii speriate ale ne- 

ро ог înşiruiţi de-alungul cerdacului. 

Ра: poartă, cun zâmbet ironie pornise Ја trap, 
drept în еа, cu musteţile zburlite'n două zări, des- 
coperindu-se şi făcând cruce în dreptul bisericii. 

Sultan intrase pe poartă la ceasul stelelor. tot 
încălecat. Dar Leul era mort în şea. ca pe un câmp 
de luptă. 

Fie-i {агапа uşoară. 


ate 

Mirosea pipărat a furaje, parcă şi cu o afânare 
г tutun de Smirna. 

Nechezau cai, răsunau comenzi, zăngăneau săbii şi 
pinteni; {йсйпсац încărcătoare, bubuiau copite pe 
câte-un podeţ de lemn, — toate laolaltă dând o 
larmă regimentară. 

Soarele sclipea galben în trâmbiţe, în ferestre şi 
în mişcările autoritare ale galonaţilor. 

Era mândru locul acesta al bărbatului, — al băr- 
batului călare. 

Ochii lui Milicescu îl cuprinseră cu regâsire şi 
bine-cuvântare, — şi c'un fel de visare nebuloasă. 
Dar în preajma lui Fifi care îl întâmpină cu glas 
măgulitor, recăpătă deîndată atenţia pedantă a că- 


LA PORȚILE NOPŢII 23 


lăreţilor autentici, examinându-şi iapa din сар până'n 
picioare, nu cumva să-i descopere un pai în coadă 
sau un abur în luciu, 

Apoi, secundat de soldat, îi puse şeaua fără grabă, 
echilibrând-o milimetric, veri ndu-i s 
relele, cătărămile, deşi el însuşi şi nu altul o pre 
gătise cu о zi înainte cu atâta evlavie că parcă о 
acorda ca pe un instrument muzical lăsat prea multă 
vreme necântat. 

Dacă ar fi fost fată, Fifi sar fı înecat în oglinzi 
atât era de feminin cochetă, deloc ncrăbdătoare 
parcă numai măgulită de “încetele pregătiri. Ar fi 
acceptat şi cercei capul еі galeş şi alintat, cu coama 
ondulat revărsată şi tremur în firele lungi. 
ăsat pe-o parte într'un fel de acceptare 
nedumerită, Nero se uita la marea lui soră ca- 
stanie. 

Dar şi alţii se uitau într'acolo, mulţi, din toate ра: 

file, cu dinadins, însă ca din întâmplare, cu och 
şi de curiozitate, Aşteptau să se deslege sub 
‘lor, în s t, secretul manejului, păstrat о 
iarnă întreagă. Se făceau reflecții, prognosticuri, se 
angajau prinsori. 
Alexandru Milicescu, simţea toate acestea, simplu, 
realist, cu de-amănuntul, cum o vedea şi pe Fifi, — 
dar printr'o transparenţă emotivă care dădea alte 
valori rezonanţe lucrurilor ştiute. 

Cu şaizeci de ani în urmă, la vârsta de zece ani, 
încălec. oară un cal de rasă, în fafa casei 
părintești, în Moldova, la Milıceştii-din-Deal. $'а- 
tunei tot prag de prin EI, cel de-acum, regăsea 
atât de exact pe copilul de- "atunci, atât de întocmai 
păstrat: din trupul fizic şi până'n gânduri şi emoţii, 
— încât cel de-acum părea doar cutia în care şaizeci 
de ani stătuse celălalt, aşteptându-şi ceasul de lu- 
mină. 

Se ridicau din nou, cu primăvara, Miliceştii-din- 
Deal. La toate ferestrele casei cu două caturi erau 


21 IONEL TEODOREANU 


ochi care-l priveau pe Coca Asandu: tata, tânărul 
acela grav, си redingotă încheiată până sus, cu bucle şi 
musteaţă subţirică; mama, atât de armonioasă între 
perdelele albe ale ferestrei deschise, că părea cu- 
prnisă între aripele ei; profesoara de pian, cu o- 
chelarii pe vârtul nasului ascuţit; cea de franceză, 
cu boneţică de dantelă croşetată şi obraz de maică; 
profesorul de scrimă, tot francez, cu sabie în musteţi, 
servitorii... 

“Toţi morţi. Toți în mormânt, 

Şi calul de-atunci, la fel: oseminte. 

Numai el mai dăinuia dintre cei care-l priviseră la 
Miliceştii-din-Deal în acea dimineaţă de primăvară. 

Dar iată, parcă se redeschideau ochi stinşi, Ја fe- 
restrele cerului, să-l asiste pe fostul copil care 
repeta în an târziu, printre străini, mândră încu- 
metare de 1а zece ani. 


Di i 


Uşor congestionat, cu o mişcare greoae dar iscusit 
cumpănită, Alexandru Milicescu trecu hopul cel mai 
greu pentru угаѕќа, reumatismele şi kilogramele lui, 
avântându-se în şea, încălecâd, cu o uşoară сгіѕраге 
а fefii. 

Odată acolo se echilibră са sculptat, cu faţa con- 
‚ fără nici-o vorbă şi nici-o mişcare apa- 
i calul încremenise ре patru glezne subţiri, 
ate tulpine, ca învăluit în transparenţa pură a 
unui bloc de ghiaţă. Numai uşoara vibrare a nărilor 
delicate dovedea cât e de atent şi încordat. 
ublocotenent înalt în soare, dădu din cap. 

Milicescu văzu omagiul călăreşului tânăr. Se uită 
o secundă în sus, la cerul albastru şi gol, са la bal- 
conul casei dela Miliceşti, dând celor de-acolo o- 
magiul abea cules. 

Apoi cu о copită care-ar fi înfiorat şi harfele, 
dansul porni. Căci dans era, amintind delaolaltă vi- 


LA PORȚILE NOPȚII 25 


goarea păgână a centaurului „avântul valului atlantie 
şi legănarea galeşă a crengii înflorite. 

Gâtul încordat al calului avea curba slăvită a 
craiului nou. 

Dar călărej 
putut crede, 
strcuţie. 

Гага nici-o comandă, ca dela sine înţeles, toţi se 
opriră, adunându-se de jur în jur şi cât mai apro- 
piat, cu ochii mari deschişi. 

-un efort. 

Nici-o comandă. 

Neclintit în şea, călărețul avea masca unei severe 
reculegeri. Cravaşa nu ființa decât simbolic. Міѕ- 
cările calului nu se năşteau din pinten şi dârlog, 
din degete şi pulpe, ci de-a dreptul din inima că- 
lăreţului devenită ritmul dansului pe iarbă nouă, 
forma necontenit alta а acestui voal învolt în vân- 
turi sculpturale. 

Despletită şi feminin suplă, coada avea îluturări 
de şal venețian cu franjuri lungi la fiecare salt în 
lături, pretungind aerian graţia mişcării. 

“Toate curbele adolescente ale marmurei grecești 
геарӣгели în calul lin. 

„Piaj/er”, „piajfer ballote”, „pas espagnol”, trot 
nageau”, „ballotade”, „cabriolle”, „cron pade”. ,ر‎ iată 
acordul plenar al înaltei şcoale de călărie, expresia 
coregralică a dresajului perlect, asa cum Lau prac- 
ticat în desăvârșirea lor epocală Laguernicre, Bau- 
сег. James Fillis, Colonelul Chirculescu şi genc- 
valul Benone' Pretorian. 

Şi calul şi călăreţul acestor clipe vedeschideau 
cartea de aur, intrând în ea cu dimineaţa de pri- 
măvară. 

Sauzea de jur în jur numai tăcerea bărbătească 
а admiraţiei. 

Alexandru Milicescu cuprinse totul în secunda in- 
tensă a unei priviri. Şi fapta temerară izbucni din 


ul nu trecu spre poartă, cum sar fi 
ci intră împărăteşte în careul de in- 


26 IONEL TEODOREANU 


е], ca în tinereţă. O adună pe Fifi într'o supremă 
încordare, cu pintenii pentru întâia vară în coapsele 
ei. Slobozind-o înalt, trecu în salt peste un påle de 
militari, botezăndu-i cu (агапа de primăvară, des- 
chizăndu-le exploziv gurile cu acel „ih!” al таге 


surprize. 

Urmat de săgeata lui Nero ieşi pe poartă în 
galop. 

Irezistibil, sentinela îi dădu onorul. 


Parcă plecase un Crai, 

Puteau să sune trâmbiţele. 

Mult timp nu s’auzi decât copita nervoasă а ca- 
lului stârnit. abea întrun târziu şi intr'o depărtare, 
Milicescu opri calul vibrant са o libelulă, îi bătu 
uşor cu palma gâtul mătăsos şi umed, murmurnădu-i 
confidential: 

— Bravo, fetito! 

După care, botul lui Fifi culese din palma întinsă 
a călărețului alba ei răsplată, ronţâind-o copilăreşte. 


ж Ы + 

Dincolo de cazarmă şi de cartierele mărginaşe, 
spre centru, dimineaţa era mai leneşă: drumeţul ci, 
mai гаг. Încă oblonit, orașul nu se deşteptase de-a 
binelea. Străzile erau luminos pustii sub cerul al- 
bastru, ca în întâia zi a Paştelui. 

Câtva timp, Alexandru Milicescu trăt clipa de pri- 
măvară, odihnindu-se după aprigul efort într'aceaştă 
bucurie. Nimic altăceva. Nici-un gând, nici-o preo- 
cupare, nici-o întoarcere în trecut şi nici-o alun- 
gire spre viitor. Numai ritm, văz, auz şi respiraţie, 
toate contopite coral în vidul fericit al dimineţii de 
primăvară. 

Ti erau dragi oamenii. Se uita prietenos la casele 
somnului lor. Parcă ar fi vrut să-i îndemne pe toţi, 
aşa călare cum era, bătându-le cu capătul cravaşei 
în fereastră şi spunându-le cu soare în glas: 


LA PORȚILE NOPŢII 27 


— Oameni buni, sculaţi. E primăvară. 

Apoi îşi aduse aminte de moarte. Bucuria de până 
atunci nu-l părăsi, dar căpătă un accent solemn. 
Mulţumi în gând lui Dumnezeu că încăodată 1-а a- 
jutat să învingă. Işi trăise clipa de culme, izbutind 
călare, la şaptezeci de ani; întrun careu de instrucţie, 
să facă pe toţi cavaleriştii tineri să lie spectatorii 
lui admirativi. Prin fapta lui, numele Miliceştilor 
fluturase o ultimă oară, ca un steag ре un câmp de 
onoare, Totodată împlinise dorința lui Benone Pre- 
torian, cinslindu-i memoria. 

Deci nu mai avea nimic de tăcut pe pământ. Ni- 
meni nu-l mai reţinea. Era liber să plece dincolo. 

Avea un sentiment de recreaţie, de vacanţă, de 
provizorat în soare. 

Capul lui Fifi se întoarse către călăreț întrebându-l 
cu ochiul ei mare: Incotro? Asta era ca în baladă. 

Porniră. Merseră, merseră Nimeni пи venea în 
calea lor decât soarele, cerul, pasărea, şi câte-un rar 
drumeţ. Era atâta soare şi poveste că ai fi spus că 
се] călare a pornit spre Dumnezeu, deslegând dru- 
murile. 

Dela o vreme însă copita calului 
fantome, nu ca într'o dimineaţă û 
într'o fumegoasă “noapte а luni 

Căci Alexandru Milicescu se plimba la Ѕоѕеа, dar 
nu în spaţiul gol al acestei dimineţi-de primăvară, сі 
în timpul dus, reîntâlnind trăsuri de casă, cupele 

caleşti, faetoane, muscali cu albe roţi de cauciuc, — 

tot Bucureştiul de odinioară. Zâmbeau din nou ргі- 
măvăraţec încântătoarele femei ale tinereții, acoperite 
cu Imuinoase umbreluţe şi voalete străvezii, cu bo- 
tine foarte înalte şi cu rochii foarte lungi căzând 
tumultuos peste botul sprinten al botinelor. 

Călăreţi, amazoane, саге la trap, саге la pas, care 
„ducându-se şi care revenind. 

Ducându-se. 

Şi neveninnd. 


ârni şi “ridică 
soarelui, ci ca 


28 IONEL TEODOREANU 


Ciudate vorbe! 

Numai copita calului bătea pe-atunci. Foşneau mă- 
tăsuri delicate са ѕатрапіа în cupă, palpitau evan- 
talii mirosea а violete de Parma. Se schimbau 
nu numai saluturi cu o mie de nuanţe, dar şi vorbe 
din trăsură în trăsură; vorbe, glume, zâmbete. Toată 
lumea se cunoştea. Era o intimitate festivă ca între 
lojile unei premiere la Teatrul Naţional. Familia 
Milicescu avea abonament la premiere. Loja No. 3 


era loja Miliceseu. Intră din nou în loja No. 3, tânăr, 


în frac, ajutând mamei să-şi scoată blana. О clipă, 
în această lojă şi în acest gest, mama lui răsări atât 
de halucinant vie, încât din umerii ei decoltaţi şi 
din obrajii ei albi veni lumina dimineţii. 

Alexandru Milicescu, închise ochii, са orbi 
stând între lumi. 

Ѕ’'ароі deodată, aşa cum izbucnise din el saltul 
final al lui Fifi la regiment, se hotărî şi acum. 

Se ducea acasă. 

Nu la odaia lui închiriată, ci la casa părintească. 
Nu mai era de mult a neamului, desi odinioară bucu- 
reştenii de pe vremea gazului acrian n'o desemnau 
prin număr şi prin stradă, ci prin nume: Casa Mi- 
licescului, 

Fusese, Fum. Vândută ca şi Miliceştii-din-Deal 
(ai Leului), са şi Miliceştii-din-Vale (ai lui Ionuţ). 
Căzuse toată averea са inelele dintro mână slăbită 
de boală. De douăzeci de ani Alexandru Milicescu 
nu mai văzuse casa părintească. O avea în el: amin- 
tire şi melancolie. Cea de-alară era numai 'sfâşiere 
amărăciune. Nu mai avea curajul să înfrunte sin- 
gur acele locuri în care sunase neamul. 

Dar oare mai era? Nu fusese dărimată? 

Biată inimă! 

Dintâi casa apăru în el, plină са de Crăciun când 
veneau şi neamurile din Moldova, — pe măsură 
ce se apropia de strada ei (tot Miliceseu se chemase), 
călare ca şi odinioară, când se întorcea de la Şosea. 


LA PORȚILE NOPȚII 29 


Apoi casa apăru în alara lui. O recunoscu Inima 
sări. Era pe fața lui Milicescu acea isbucnire а 
ошл carê revede, întinzând braţele şi spunând: 

(e ц: 

Felinarul de dintaţă, balconul, etacul mamei, scli- 
pirea ferestrelor, grajdul. 

Dar dinspre еа nu venea nimic. Са o oarbă era 
în fața lui, fără să-l vadă, lără să-l recunoască, 
fără să-l întâmpine. 

Un automobil ieşi pe poarta cailor de odini- 
oară. 

Plecă, alungat. 

Pleca din toate, Nu rămânea în nimic. 

Revăzu casele vieţii: prieteni, femei iubite, drame, 
rude, întâmplări, serate. 

“Trecea mereu. Călător mereu. Ca fumul. 

Copita calului suna pribeag. 

Тао răspântie îl întâmpină fulgerul fraged al flori- 
lor de primăvară în coşurile ţigăncilor. Cumpără trei 
buchete de violete şi o garoafă roşie. La poarta 
cimitirului Bellu о prinse pe Fifi cu dârlogii de 
grilaj, încredinţând-o portarului şi lui Nero. Apoi 
intră cu florile, descoperindu-se. 

Se simţea greu, apăsat. Pământul era cleios. Pașii 
se lipeau. 

П izbi încăodată, dar mai straniu decât în tot- 
deaunu, mirosul special al cfmitirului. Nici aerul, 
nici iarba, nici frunza şi nici soarele nu miroseau са 
dincolo. Un miros са de stofă bisericească îmbibată 
de smirnă şi tămâăe, dar şi ceva putred şi cam 
dulceag. Mirosea a înmormântare. 

Se opri dintâi la cavoul familiei Pretorian. Puse 
garoala deasupra, la intrarea cavoului, cun amestec 
inexplicabil de grabă şi de jenă, gestul, deşi pios, 
devenind echivalentul cărţilor de vizită depuse în 
cutia cu ѕсгіѕоггі de la poartă. 

Cumpărase garoala roşie pentru Benone Preto- 
rian (floarea lui preferată), convins că se va cobori 


30 IONEL TEODOREANU 


în cavou şi se уа gândi la camaradul lui, că se va ruga 
pentru el, punându-i floarea acolo, în preajma si- 
criului. Şi iată că, fără să ştie de ce, simpliticase 
totul, caşicum mar mai fi avut timp. 

Işi pierduse şi bucuria gravă şi limpiditatea sufle- 
tească de până atunci. Parcă se înoura sufletul. In- 


cepea in el о nelinşite, o agitaţie obscură, о nesi- 
guranţă 
Deveni atăt de distrat încât trecu pe lângă mor- 


minte de prieteni, prietene, rude, cunoscuţi; camarazi, 
fără mai privească nici în dreapta, nici în stânga, 
aluta mintal 
zolo 


viața. 
Ajunse la cavoul familiei Milicescu: la el acasă. 
Gândi astfel şi nu-şi putu stăpâni o uşoară în- 


cruntare repulsivă. Şi-i păru rău devdatăă că nu-l 
avea pe Nero. 
se portiţa de fier şi intră în umbră Iarna nu 
plecase de acolo. Umezeala сі vrăjmaşă domnea încă, 
ăspândind miros inecăcios de mucegai şi de zid ud. 
а ştie bine ce face, Alexandru Milicescu îşi 
acoperi nările cu violetele, caşicum s'ar fi apărat. 
Violeta era floarea mamei lui. Un buchet pentru ea, 
unul pentru tata şi altul în amitirea fetiţei lui. 
Fa, săraca, n'avea mormânt. Dispăruse în bombar- 
dament... 

Se gândea notional, schematic, inima lui abea par- 
ticipând la aceste indicaţii. Era între ai lui, dar parcă 
nu-i regăsea, nici pe ci, viaţa or, nici durerea morţii 
lor, — ci numai zidul rece, piatra umedă, mucegaiul, 
întunericul. 

Ciudat! Parcă morţii lui nu erau acasă. Plecaseră, 
lăsându-l singur cu locul lor vid. Oh! oroarea “de-a 
fi în pământ: pentru totdeauna. 

E fioros să poţi spune: Eu mam să mai fiu. Şi 
să ştii că aşa е, — deşi nu pari a Ti convins. 


LA PORȚILE NOPȚII 31 


"Violetele îi ură din mână ca o pasăre ucisă, 

Alexandru Milicescu se temu. Se temu îngrozitor, 
cu sudori reci, cu şira spinării străpunsă, cu ge- 
nunchii moi, cu stomacul strâns, cu gura uscată şi 
pungită. 

Dacar fi avut alături o sticlă cu rachiu, ar fi băut 
arsură până la capă 

Işi împreună mânile şi gemu can vis: Mamă!, — 
amintindu-și în întregime şi deodată visul de azi 
noapte. 

li ега teamă de moarte: şi atunci, când glasul 
de pe umăr îi spusese: am ajuns, — şi acum, în 
cavou. 

Ti venea să fugă, să uite, să se 'mbete. 

Atunci totul ега minciună. 
Atunci ега un laş. 
Calul, cavalerismul, bărbăţia? 

Poveste! Poveste! Poveste! 

Şi са în lumina de fulger vânăt văzu mlaştina 
bătrâneţelor. Tusa, nesomnul, infirmităţile, infanti- 
lismul, tirania vre-unei servitoare, libidinozitatea, 
scăpătările, egoismul, paraliziile, — omul devenit 
vierme în mâl clocit. 

li curgeau lacrimi” pe obraz lângă mormnâtul 
mamei lui, bătut ca de două vânturi reci din două 
părţi: dinspre spaima de moarte $1 dinspre oroarea 
bătrâneţii. 

Căzu în genunchi şi spuse umil: 

— Mamă, roagă-te lui Dumnezeu să nu mă pe- 
depsească. 


п 


Colocatarul lui Alexandru Milicescu, colonelul 
Ghiţă Borgescu, pensionar şi el, era atât de amărât 
în pat, încât se mira că se mai poate gândi. Nu 
gemea tot timpul, dar chiar şi când se văeta în 
gura mare, gândurile tot mergeau, mărunt şi re- 
pede, clevetind oarecum paralel cu suferința lui. 
Cum dormea ca vai de lume, ştia după zgomote 
absolut tot cese întâmplă în casă şi afară. Astfel că 
auzise Їйзаш duşul pe care-l făcuse Milicescu înainte 
de-a se lumina de ziuă. Cu toate că în odaia colo- 
nelului soba ега încă încinsă, reprezentarea mintală 
a duşului гесе în odaia de Бае glacială îi dăduse о 
recrudescneţă de junghiuri 'sciatice, umplându-l de 
pesimism veninos, Căci îi era imposibil să nu vadă 
inegalitatea de tratament a destinului. Milicescu, la 
şaptezeci de апі (Borgescu îl suspecta, aşa din prin- 
cipiu, că-şi ascunde vrăsta adevărată), dormea în 
odae abea încăl ‚ cu fereastra deschisă, făcea duş 
гесе şi încăleca în Ѓеісаге zi, — în timp ce el (Bor- 
gescu pretindea, tot aşa din principiu, că e mai tânăr 
decăt Miliceseu), de la începutul iernii, adică de la 
sfârşitul toamnei, ега neom. Lumbago, sciatacă, reu- 
matisin, nici el nu mai ştia ce, dar пісі medicii care-l 
jupuiseră de viu, fără să-l tămăduiască. 

Nici mâncare, nici băutură, пісі somn, — nici 
nimic са lumea. Toate erau cu ай! pendulând între 
crizele sciulice şi panica sciatică: adică aşteptarea 
i oricând iminentă. 


LA PORȚILE NOPȚII 33 


Şi azi noapte adormise cu un hap de Phanodorm. 

(Borgescu, moldovean ce-i drept, dar plecat de 
copil din Moldova, vorbea cu şîp, һар, spiţărie, 
meremet, crivat, cumar, oghial, colțuni, măliguţă, 
perje, — exagerându-şi realul accent moldovenesc 
in aşa musură, incât auzindu-l întâia oară, ai fi crezut 
că atunci a venit de la Fălt-şeni. Asta însă numâăi 
când vroia. Căci observase mai de mult că per- 
sonajul moldoveanului-sfătos prinde în Muntenia, 
şi maicuseumă la Bucureşti, întocmar са şi 
maua comercializată а Cotnarului dela Cotnari. 
ега supărat însă, dar supărat cu sincerităte, invo- 
lutar, şi vocabularul îi devenea реѓїегіс munte- 
nesc, şi accentul „Bancuri, şefule, nu mă duce, ia-o 
din loc, fraer, precis, de-o manieră, înfipt, aia e, aud 
este”, şi în şit pronumele moldovenese mata, 
întrebuințat însă munteneşte: „Matale ce mai face”? 
în loc de: Mata ce mai faci?” Sau: „і dau mata 
această bucăţică de peşte”, în loc de: îţi dau ma- 
tale). 

Duşul lui Milicescu îl deşteptase cu nevricale din 
uromeala hapului luat pe la miezul nopţii, după 
ce se оопуіпѕеѕе (ai!) că nu mai merge. 

Odată cu trezirea intempestivă 151 rtcăpătase con- 
ştiinţa conturului de dureri al trupului. Dar câtva 
timp, ca cei care se distrează pe propria lor piele, 
întreţinându-şi prin pipăiri cu vârful limbei con- 
ştiinţa permanentă a unei inflamații la gingie, — ur- 
mărise ostil până la imprecaţie zgomotele lui Mi- 
licescu. In răstimpuri exclama: 

— Mai mare scârba! 

Căci toate sonorităţile lui Milicescu ilustrau sănă- 
tatea, cochetăria, sportul, distracţia, — bucuria de-a 
trăi, tocmai în urechea unui om care de atâtea luni 
era lipsit de această bucurie, fără de perspectiva de-a 
о regăsi cu una cu două, Il exaspera într'atâta să- 
nătatea lui Milicescu, încât parcă îl făcea răspun- 
zător de beteşugurile lui. Эп tot cazul nu-i ierta 


3 


34 IONEL TEODOREANU 


nerespectarea liniştei la o oră când oamenii nor- 
mali dorm. 

Ş'apoi Milicescu уйа, că doar lui i se jeluia în 
fiecare zi, cât e de bolnav şi cât de greu adoarme 

li venea să urle Ја el prin cele două uşi desp 
ţitoare: 

— Incetează odată! 

Dar pentru nimic în lume n'ar fi cutezat 
prime іп auzul lui Milciescu resentimentele lui. 
licescu îl intimida; uneori îl paraliza. Cu toate 
trăiau în aceeaşi casă, într'o bună vecinătate, văzân- 
du-se în fiecare zi, stând uneori la stat, alteori 
jucând cărţi împreună şi cu toate că-i spunea Coane 
Alexnadze, nu putea fi altfel familiar cu el nici- 
odată nu depăşea respectul observat си strieteţă. 

Nuanţa raporturilor lor era aceasta: când Mi 
venea în odaia lui, acesta simţea că Milicescu i 
Dcinstea de-a-l frecventa; iar când el se ducea în o- 
daia lui Milicescu, simţea că e măgulit fiindcă a- 
cesta Й acceptă în intimitatea lui. 

Sau alteeva: Borgescu ştia că Milicescu deşi sensibil 
la mâncare bună şi variată (adora racii, biftecul în 
апре, scordalacua), practica abstinenţa, fie din si 
văcie, fie din zgârcenie (cum credea Borgescu), fie 
din higienă şi cochetărie. Aşa că aşa zisa masă a lui 
Milicescu (el şi cu Nero la o măsuţă rotundă) era mai 
redusă decât a unui călugăr, ceaiul (care acum, ne- 
maifiindu-i accesibil, era înlocuit cu tizane) repre- 
zentând dominanta. Mesele lui Borgescu în schimb 
erau reputate pentru belşugul lor picant. Totuşi, 
Borgescu nu cuteza să-l invite pe Milicescu nici prea 
des, nici în orişice tovărăşie, inditerent de calitatea 
mâncărilor, ştiind că omul-cu-monoclu l-ar fi putut 
пеѓила cu o politeţă glacială. Mesele la care Mili 
cescu accepta să vie erau cinstite de prezenţa lui, 
şi Borgescu simţea că el trebue să-i mulțumească 
lui Milicescu fiindcă a dat girui lui mesei, consa- 
crând-o са pe o masă onorabilă. 


ех- 


Mi- 


LA PORȚILE NOPȚII 35 


Tot astfel, Milicescu ii spunea lui Borgescu: 
Ghiţă, sau colonelule, — iar Borgescu nu-l scoate 
din „matale, Coane Alexandre”, 

Acestea laolaltă implicau conştiinţa unei situaţii 
Че subaltern, pe care omul în genere, oricât de supus 
în aparenţă, n'o suportă cu dragă inimă. Aşa că Bor- 
gescu, deşi măgulit de vecinătatea şi intimitatea lui 
Milicescu, şi deşi se deprinsese să aibă cu el chiar 
clipe de reală apropiere sentimentală (când evocau 
vechimi moldovenești), Milicescu її dădea mereu şi 
o iritare, uncori urzicătoare. 

Duşul lui Milicescu dusese la paroxism această 
latenţă, dându-i relieful unei revolte în care ега 
și conştiinţa unei nedreptăţi 

Adică de се el, Borgescu, să fie lovit de o boală 
stupidă care făcea din el un infirm, fără ca oa- 
menii să-l ia de-ajuns în serios (cine auzea ide 
seiatică ridica din umeri, spunând depreciativ: Ei, 
parcă cine nare? caşicum ar fi fost vorba de un im- 
pozit obştesc), ре când Milicescu să sburde са un 
sublocotenent, stricându-i somnul plătit scump (hapul 
de Phanodorm cumpărat la bursa neagră) şi acrin- 
du-i dimineaţa încă inainte de-a se fi luminat de ziuă. 

“Toate aceste năduluri se buluciseră în mintea lui 
până ce cizmele lui Milicescu şi bocancii leatului 
cu şeaua se pierduseră în depărtare. 

Apoi, Borgescu rămăsese fără somn, dar şi fără 
ocupaţie, având sentimentul că Milicescu după ce 
l-a deşteptat brutal, l-a şi păcălit ре de-asupra. 
Căci tocmai Când se deprinsese oarecum cu nevri- 
calele dăruite de zgomotele lui Milicescu, acesta 
plecase, lăsându-i o linişte tardivă care îl enerva şi 
mai tare decât foiala de până atunci. 

Câtva timp, Borgescu rămase mut, nedumerit, cu 
fălcile strânse, semănâd cu un bull-dog cu scută 
de noapte, care ar fi luat în asternut locul şi perna 
stăpânului. Apoi însă cercă să se uşureze cu nişte 
vorbe: 


36 IONEL TEODOREANU 


— Lasă, cucoane, numai să бе răstoarne el calul, 
ş'om vedea noi саге pe саге! 

Ardea o candelă la icoana Maicii Domnului. (Şi 
icoana şi candela apăruseră odată cu invederarea 
neputinței doctorilor de a-l vindeca). 

Odaia ѕеіаіісе în Папеје era supraincălzită: în 
aşa măsură, încât cele două fete, Rica şi Mia, care 
іпоріаѕега pe-o canapea la piciorul patului, de-a 
ul, se descoperiseră, prelung, ca în nopţile 


ţin capul 
(aii!), Borgescu aruncase о privire posesivă perechii 
care dormea în tandem, după care, mulțumindu-se 
cu această satsifacţie uşor congestivă, dar platonică, 
сегсаѕе din nou să adoarmă 'pe socoteala hapului 
de Phanodorm. 


Е 
E + 
Р. 
К 
£ 
2. 
Е 
a 
EA 
3 
E 
2 
3 


ж i * 

Borgescu tatăl, poreclit şi Inghiţilă, ruinase pe 
câţiva proprietari din Moldova şi apoi din Muntenia 
(unde ca şi fiul său maî târziu adusese bonomia 
patriarhală, sacul cu proverbe şi accentul moldove- 
nesc), administrându-le moşiile după tipicul molii- 
lor înscăunate în lânuri cu disereţia lor consacrată. 
Dar ruinase pe alţii, metodic, fără a se chivernisi el, 
căci ега chefliu, mueratic (avea câte-un proces de 
adulter în toate judeţele megieşe), beţiv, cartofor, 
dându-şi pe de-asupra şi ilose boereşti între cei 
care făceau alai banilor lui. 

Ghiţă Borgescu moştenise dela Inghiţilă şi lăcomia 
de plăceri lumeşti şi teatralismul stătoşeniei moldo- 
veneşti, folosit cu oarecare îndemânare pentru a 
stoarce bani dela „fraeri”, cum spunea êl în gândul 
nemoldovenesc. 

Ofiţer de artilerie, tunar, (tehnician, cum se in- 
titula el circumspect evaziv), ajunsese până la gradul 
de colonel, rămânând acolo, fără să mai insiste. 


LA PORȚILE NOPȚII 37 


Incă din şcoala militară îşi făcuse reputaţia de 
„erai”, ceiace determinase cu încetul porecla, de- 
rivată din Borgescu, Borgia. Aşa i se spunea, ad- 
mirativ, şi la şcoala militară şi în armată, Pentru ca- 
marazii lui de arme şi acuma era „Colonelul Borgia” 
sau „Nenea Borgia”, Crai adică, superlativ perver 
Маі avea şi alte denumiri, derivate din acelaşi fi- 
ziologic ascendent asupra femeilor, dar Borgia е 
porecla care-i aparţinea ca un trofeu. De altfel, cu in- 
geniozitatea naiv temerară care-l caracteriza uneori, 
explicase în intimitate unora mai creduli că neamul 
străvechi al Borgeştilor nu e decât ramificația car- 
patină a faimosului neam Borgia: ramura italiană a 
Borgeştilor. 

Unii zâmbeau, alţii cam credeau. Oricum, în frunte 
cu el însuși, toţi cunoseuţii, poate numai cu ех- 
cepţia lui Milicescu, îl socoteau са pe un boer mol- 
dovean stabilit la Bucureşti. 

Femei, mâncare şi băuturi. Acestea erau culorile 
steagului său, pentru care luptase. Şi încă de tânăr, 
de pe când era sublocotenent de artilerie, robust, 
cu prematură tendinţă la pântece, pulpos, cu falcă 
puternică, animalic desvoltată, cu nări tăureşti, mu- 
steață împintenată şi păr tuns în perie, avusese mai 
mulţi bani decât camarazii lui. 

— Borgia se învârteşte. Borgia se descurcă, 

Desigur că se învârtea şi se descurea, fiindcă de la 
Inghiţilă moştenise numai năpraznice ipoteci, — dar 
cum? 

Unii spuneau că femeile reprezentau pentru el şi 
un venit. 

Alţii spuneau că şi jocul de cărţi ar fi pentru el 
tot un venit. 

Și aşa mai departe. Adică tot ceiace pentru bărbaţi 
în genere reprezintă o cheltuială, uneori ruinătoare, 
pentru el însema venit. Până şi împrumutul la prie- 
teni. Aşa cel puţin spuenau gurile rele. Fapte că toată 
viaţa lui petrecuse, izbutind mereu să aibă de unde, 


38 IONEL TEODOREANU 


fără ca profesia lui ostensibilă să justifice о astfel de 
prosperitate, lar acum când nu mai era decât „un 
pârlit de colonel pensionar” şi un „technician”, pros- 
peritatea intactă devenea şi та enigmatică. 

Е drept însă că avea nenumărate relaţii, de pre- 
ferinţă demnitari cu dantură şi alte substituiri. Pentru 
vencrabilii aceştia organiza mereu mese intime, la 
el acasă, cu mâncări savuroase, unele cu totul sur- 
prinzătoare (avea geniul combinațiilor culinare). 
Oaspeţii nu erau serviţi de anostele slujnice obiş- 
nuite, ci de un fel de „clomnişoare” drăcoase, mai 
mult decât desgheţate, care după ce-şi isprăveau 
serviciul, făcut serios, şi си reală îndemânare, accep- 
tau la cafea să stea pe genunchii emoţionaţi ai lui 
„moșulică”, „papa”. „păpălică” şi aşa mai departe. 
Primejdie de incest nu era. Totul se desfăşura aluziv 
şi simbolic, intr'o atmosfe; şi amicală, instruc- 
tivă şi picantă. Beneficiarii acestor mese foarte costi- 
sitoare făceau, în afară de darurile oferite tetiţelor, 
contraservicii compensative organizatorului lor. 

Astfel fetiţele se „Tasonau”, făcând o practică edi- 
ficatoare, iar educatorul lor avea си ce să le crească. 
şească şi înzestreze. Căci pe toate le mărita 
ingur. Asta intra în convenția iniţială. 

— Fată, după ce te-am făcutom în lege, te mărit. 

Şi le mărita. Cu drept cuvânt. Căci toate erau alese 
pe sprinceană: să placă, — iar dela Borgescu (don 
Colonel, cum îi spunea ele), învățau toate artele саге 
duc spre bărbat, începând cu cea culinară pe care 
Borgescu o ştia din Moldova (unde bucătăria gre- 
cească se încrucişează cu cea turcească, rusească, 
tranţuzească şi moldovenească) şi pe care şi-o per- 
fecţionase la Paris, urmând cursurile şcoalei Brillat- 
Savarin. Dar odată măritate elevele” lui nu-l uitau, 
nici nu-l depreciau. Veneau la el ca odinioară ne- 
ро la bunicii din Moldova, sărutându-i mâna 
(unele erau soţii de medici, altele de funcţionari 
superiori), aducându-i cadouri de Paşti, de Crăciun 


LA PORȚILE NOPȚII 39 


iua de naştere, de Sfântul Gheorghe (Ghiţă), 
ră de „surprize”, 

Rica şi Mia erau ultimul continegent, 

Borgescu spunea despre Rica (preferata lui): 

— Era cât pe се să tie Miss, 

Mai mult nu spunea. Dar la auzul acestor vorbe 
cu luciri de cinematograf, Rica (cel mult şaispre- 
zece ani) avea un gest ìn sus al capului, animalic 
grațios, de mânz care vrea să necheze. 

Rica studia dansul la şcoala doamnei Iris. 

Mia in schimb alesese arta dramatică pe care o 
studia la „un conservator”. 

Are piept desvoltat, spunea enigmatic colo- 
nelul, ca nimeni să poată alla care-i legătura 
dintre această desvoitare (încântător rotundă, ce-i 
drept) şi arta dramatică. 

Mai marea acestora ега Madama Ви (Borgescu îi 
mai spunea Віа sau Biţulescu), bucătăreasa oficială, 
cămărăşiţă, şef de cabinet, amintire din vechi, soţie 
de la subsol (care însă lua loc la masă, deseori, în 
rând cu oaspeţii, ghicindu-le în palmă, în bobi și 
în drojdie de cafea), — intrun cuvânt, îngerul tu- 
telar al casei: Femeia. Se certa în fiecare zi cu 
Borgescu. Ji spunea Coane Ghiţă со răsteală {1р 
nească în accent. Dar tot în fiecare zi Conu Сй 
o împăca, fie си „Vieux Mare”, fie cwn pachet 
de ţigări Regale. 

Fetele îi spunea tandru: Mamiţa. 

— Să-ţi о felicita câte--un furnizor, 
pentru fete. 

= Рг{! E a colonelului! 
printre dinţi, oblic. 

Madama Вил locuia singură la sub-sol, având 
acolo „omul ei”, un bărbat pe care-l schimba lunar, 
sau chiar şi mai des, după merit ѕі apreciere. 

lar fetele erau mereu cu studiile, musafirii şi la 
dispoziţia domnului Colonel care nu putea fără ele. 
Dimineaţa, de pildă, ele îl sculau din pat, dar nu 


se lepăda ea, scuipând 


40 IONEL TEODOREANU 


cu râsete şi glumă, cum cine ştie s'ar putea crede. 
Nu! Operația era serioasă са la curtea unui Lu- 
dovic, amintind însă în şi mai bufon deşteptările 
Chiriţelor. Moldovei. 

Odată ridicat din aşternut, după multă toemeală 
(aide, доп’ Colonel, zău caţi spus că trebue să 
fifi la minister!” „Lasă-mă--ţi zie!”), Colonelul ră- 
mânea pe marginea patului, în cămaşă de noapte. 
cu picioarele atârnând. Stătea, сјірса, se freca la 
ochi şi se scărpina, încă dormind, pregătindu-se să 
întlorească. 

Petele începeau să-l maseze pe picioare, Le avea 
grase, albe, са de cucoană cu calțavetele sub ge- 
nunchi. Abea după ce-i desmorțeau picioarele, fe- 
tele-i puneau colţunii, nădragii şi pantofii. Res- 
tul, adică spălatul şi îmbrăcatul, urma, în prezenţa 
şi cu necontenita asistenţă a fetelor. Până şi la ras, 
una îi ţinea oglinda, iar alta pomătuful cu săpun. 

Aşa că Borgescu ducea în spate o adevărată fa- 
mliie greu de întreţinut, date fiind sexul compo- 
пеп{ ог ei, vrâsta lor şi specificul timpurilor: aspre, 
cum se spune, | 

Вогдезси însă se socotise în totdeauna о inimă 
filotimă, apărător al văduvei şi al orfanului. Cu 
drept cuvânt, căci începând cu madama Вірш şi is- 
prăvind cu recentele Rica şi Mia, femeile lui erau 
văduve şi orfane. Borgescu mu numai că spunea 
altora, dar ега el singur convins că ospitalizând şi 
educând aceste ființe rămase de izbelişte, face bine 
în sensul creştinesc: binele aproapelui. 

Aproape bine! 


РЫ 
De-alungul anilor Dumnezeu apreciase meritul lui 
cruţându-l de boală (cu excepția indigestiiror, fi- 
rește, şi a acelor afecțiuni care sunt nuanțe micro- 
biene ale experienței bărbătești). 


LA PORȚILE NOPȚII 41 


Intradevăr, putea să bată în lemn. Mereu ре pi- 
cioave, mereu activ, sculându-se disdedimineaţă şi 
alergând toată ziua. 

Din toamnă însă îl nemerise un fel de boală, 
Dinti o mai nimica: ай! Căci beveşugul începuse 
cu surpriza unui junghiu în şale. 

— Ce-o fi asta, Biţulescule? 

— Mai întrebi? 'De-ajung păcatele! 

Aspirină (hapuri), muştar (cataplasme), cărămidă 
încălzită, feredeu ferbinte cu comprese reci ре 
frunte şi la ceafă şi cu tot haremul în jurul lui: 
taifas, să nu i se urască. 

Apoi vin fiert cu scorţişoară, cuişoare, piper 
boabe şi zahăr. 

Apoi brâul lui Тоу, după recomandaţia unui spiţer 
din cartier. 

— Căldură, domnule Colonel, alt leac nu e. 

Sporise deci porţia de lemne. Soba duduia mereu, 
adunând în încăperea cetluită la ferestre cu pleduri 
‘şı 'Tăşii Че hârtie vătuită un tel de Гећатібг de vară 
a căldurii. Mereu гоз la faţă şi ud de sudoare, în 
lungi nădragi de lână traşi peste brâul lui Тоу, cu 
flanele de lână cu mâneci lungi, cu un prosop în 
jurul gâtluui, cu picioarele zidite în papuci înalţi 
de pâslă, cu fes în cap şi învelit întrun enorm halat 
de bae, — ofta, gemea şi blestema mereu, alter- 
папі pandaliile cu pasienţe începute și neisprăvite, 
си încercarea de-a face ordine și de--a repara tot 
felul de obiecte inutile, şi cu lectura murmurătoare 
(nu putuse niciodată ceti în tăcere, tăcerea prelun- 
gită adormindu-l) a tuturor fiarelor şi mâicuseamă 
a revistelor ilustrate precum şi a romanelor sensa- 
tionale (i le procurau fetele). De altfel, aceste cărți 
alcătuiau biblioteca întregii familii, dela Madama 
Biţu et Comp. până la oricare dintre cei de sus, care 
uneori себели şi în comun, într'o atmosferă de veche 
Moldovă: bunicul și nepoatele la gura sobei. 

Dar cu toată cura de căldură, durerea din şale nu 


42 IONEL. TEODOREANU 


se dădea dusă. Uneori îl slăbeu câteva ceasuri, lă- 
sându-l respiri zâmbească, să f proecte de 
viitor, să redevie întrun cuvânt optimist şi între- 
prinzător. lată insă că deodată, la cine ştie ce miş- 
care, izbuenea ca o explozie subterană, făcându-l să 
geamă şi să cadă neputincios în fotoliu. 

Mor! Mor! 

Ce-i, coane Ghiţă? îl cerceta după un timp Ma- 
dama Бии, apărând cu miros de ceapă şi tutun, 
ştergându-şi sudoarea frunţii buburoase cu şorţul. 

lar m'a apucat! 

Lasă că-ţi (гесе, bujoraşule! 

Madama Biju сопуосаѕе pe nişte mădămuri de-ale 
ei, ţinând stat, lrunte lângă Trunte, c'un şopa-şopa 
shakespeareian. 

Una propusese fierul de călcat. Cumetrele îl des- 
brăcaseră, după ce dăduseră încă mai mare Йегрів- 
țeală sobei, întinzându-l gol-goluţ, cu faţa în jos 
şi focu: cu pricina (alb ca de cucoană de pe vremea 
baclavatelor, sarailiilor şi a ferelii de soare) desco- 
perit. Apoi îl înveliseră cu cârpă udă, călcându-l 
ca pe un pantalon, cu fierul încins. 

Aburi, ţipete, luptă. 

Scena amintea, cu-atâta lume adunată la un dina- 
рої alb, de administrarea clistirilor în vremea lui 
Molière. 

Cur 
alungată, revenise 
fensată. 

Apoi айа madamă de-a lui Biţulescu îi făcuse 
masaj cu untdelemn cald în care Tiersese mai multe 
Buruene de leac. Mânile cumătrei erau atât de iscu- 
site prin cărnurile colonelului, încât acesta mai 
uitase de necazuri, cuprins de un fel de euforie 
frivolă, cu râsete gâdilate, amintiri  gâdilitoare, 
glume, speranţe. Dar după ce plecase meştera mà- 
nilor untdelemnoase, durerea iar răcnise din adâncul 
lui, văsturnându-l înspăimântat. 


ra călcătoare plecase, dar durerea, о clipă 
i mai dureroasă, ca o soţie о- 


LA PORȚILE NOPŢII 43 


ж * * 

Milicescu îl slătuise să cheme un doctor. 

Oh! de când se gândea şi el că 106 acolo o să m- 
jungă, dar mereu nu se hotăra, amânând necontenit, 
turându-și singur căciula de pe cap. Confruntarea cu 
doctorii ега o veche spaimă а lui, nemărturisită, 
ghemuită în fundul obscur al sufletului, ca o citaţie 
la Curtea Marţială întrun paner cu rute. 

In tinereţi. lui fusese mai mult decât sănăto: 
dincolo de boli. Nu se prindeau de el. Iar cele bor- 
giace, adică specifice, trecuseră ca musca, abea ob- 
servate. Ştia că există boli, Dar са şi cimitirul, nu-l 
interesau personal, apărându-i ca o aluzie la alţii. 
Mai târziu însă, câte-o migrenă repetată, câte-o indi- 
gestie urmată de melancolii gastrice, câte-o insomnie 
cu zvâcniri sub coaste şi răsuciri neliniştite, sau jun- 
ghiurile în umeri, genunchi şidegete, — începuseră 
să însămânţeze în optimismul lui gândul bolii po- 
sibile. Nu că se temea. Se simţea perfect sănătos, 
barbat deplin, — dar maladiile deveneau verosi- 
mile. Poate că şi erau în èl, că mocneau neştiute 
încă, pândindu-l. 

Genul lui de viaţă însă nu-i dădea răgaz pentru 
astfel de introspecţii. Navea timp pentru suflet; ега 
prea ocupat cu lucruri mai importante. Dar doctorul, 
noţiunea de doctor, coborise din abstractul indife- 
rent în concretul considerat, ca un paianjen al bolii. 
vizibilizându-se altfel decât odinioară. 

Sfatul lui Miliceseu (arată-te la un doctor), deştep- 
tase în colonel repulsia pe care deobicei o ai pentru 
oamenii asociaţi cu amintiri neplăcute. Probabil că 
dacă altul decât Milicescu i l-ar fi dat, nu l-ar fi 
urmat. Dar îndemnul lui Milicescu devenise pentru ei 
ca şi sentinţă pronunţată de un tribunal solemn. 
“Trebuia să se supue. Era „condamnat la doctor”, 
cum poţi fi condamnat la închisoare şi la altele. 

Та ziua premergătoare confruntării cu primul doc- 


44 IONEL TEODOREANU 


tor, se gândise cu palpit la toate maladiile care pu- 
teau fi închise în tepuul lui neştiutor, Nu-şi făcuse 
nici-o analiză, cu toate că frecventarea lacomă a fe- 
meilor i-ar fi impus în fiecare an măcar un fel de 
analiză. Dar nu! Fugise de doctor, socotind, poate 
cu drept cuvânt, că doctorul e specialistul cu care 
încep bolile, şi dacă nu chiar bolile, obiectiv, măcar 
conştiinţa for, ceeace tot boală e. Aşa că preferase 
babele, tizanele, ierburile, descântecele care nu vin 
din boală şi din doctor (dinspre cimitir), ci din tra 
аціе, din pitorescul ei amical, — deci dinspre viaţă. 

C'un Doamne-ajută intrase pe mâinile palide ale 
primului doctor care venise la el acasă, grav, galben, 
cu păr şi haine negre. Cu el în casă simţea doliul. 
Intrarea acestui om al pompelor funebre îl îngheţase, 
suprimându-i durerea, întocmai ca la dentist unde 
sclipirea feroce а cleştelui de extracţii îţi adoarme 
junghiul măselei pe care-ai venit s'o scoţi. 

Atlase (cu sudori reci) că e bolnav şi са are 
nevoe de о serie de analize. Cheltuise un ade- 
rat bănet cu analizele, alcătuind cu foile lor un 


Dar отш negru, cu toate analizele, dietele şi 


amentările mu izbutise să-i potolească durerea 
din şale. Reuşise în schimb să-l deprime ştiinţific, 
dându-i gânduri de culoarea lui: negre, care nu-i 
veneau numai din actualitatea suterinței, dar şi din 
perspectivele pe care i le deschidea. 

Renunţase la doctorul negru, alegând un altul 
ca să-l vindece parcă de acesta. Şi pe acesta îl 
schimbase, resimţindu-i efectul numai la pungă. Altul 
la rând. Astfel colonelul atât de răsfăţat de gănă- 
tate, cunoscuse deodată aleia mortuară a medicilor, 
unul din altul, la fel toţi, dar schimbaţi mereu, са 
măcar speranţa să subziste. Făcuse raze şi tot felul 
de injecții simple şi combinate, se îndopase cu vi- 
tamine, ţinând altminteri regim din ce în ce mai 
sever, slăbind (părea scos din etuvă), vorbind în 
şoaptă, cu excepția ascuţită a crizelor de vaet, — 


LA PORȚILE NOPȚII 45 


simțind că bucuria vieţii s'a deslipit de el şi а por- 
nit ca о corabie pe care-o vezi din ce în te шай 
mică. 

Uneori plângea, nu numai de durere, dar şi de 
jale. După care rămânea cu buzele şi ochii bulbucaţi 
spre o mamă absentă. Asta-i lipsea: spontuna şi 
desinteresata solicitudine, răstăţul, căldura inimii. Se 
simţea singur, fragil, dezarmat, їпсари& pe mâni reci. 

De când îl vedea la pământ, Madama Biţu, deşi 
trăia la el şi din agonisita lui, incepuse să-l tero- 
vizeze, dar nu verbal, ca înainte, când se certau 
şi împăcau zilnic, ci efectiv, prin faptele ei, prin 
atitudinea ei. 

— Aşteaptă să mor! gândea el şi cu spaimă şi cu 
revoltă, dar fără putere, necutezând s'o răluiască 
ostăşeşte. 

Intr’o zi, în timpul unui antract al durerei, se gàn- 
dise aşa dintio'dată, aducându-şi amiate de şcoală, 
la nuvela Alexandru Lăpuşneanu, şi anume la scena 
în care Lăpuşneanu se trezeşte cu călugări la cap. 

— Când m'oi scula, pe mulţi am să vă răspopese! 

Ц cuprinsese o admiraţie fără de margini pentru 
Lăpuşneanu, trimeţând-o pe Кіса să-i cumpere vo- 
lumul cu nuvela: nu ştia cine-i autorul. 

— Un boer moldovean, sau poate chiar de la Bu- 
cureşti, — й explicase el licăi, care-i adusese 
cartea, ca о fată deşteaptă ce era. 

Colonelul cetise nuvela cu emoție şi speranţă (căuta 
încă o redresare a moralului), dar întunecata proză 
cu masacre îl demoralizase aproape cât şi doctorii, 
generalizându-i pesimismul рада şi în somn. Căci 
se visase mort, pe catafalc, asistând (pe sub gene) 
la operaţiile de sistematică cercetare (cotrobăire) în- 
treprinse de Madama Віш prin dulapurile şi ser- 
tarele lui. Şi nici în somn nu-i putea spune nimic, 
fiindcă era mort. 

1şi dădu seamă că în fond o ura pe Biţulescu. A- 


46 IONEL TEODOREANU 


ceastă lemee-de-ca xercita asupra lui un fel de 
antaj tacit. Ştia foarte multe lucruri intime despre 
1. Ce p: n'o putea suprima fără urme printr'o 
otravă rulinată, са cele din colecţia poliţis 
Astle] de gânduri însă nu făceau de 
rtească întrun fel de distracţie (gen 
ţional), o umilinţă care îl rodea, sporindu-i apă- 
sarea generală. Căci în nici-un caz mwar fi avut pu- 
terca de-a suprima, sau, mai exact, curajul. 


„Ecaterino, 
Vede-te-aşi moartă, 
2 dric Та poartă 
Și cai mascaţi”. 


Literatura creşte din înfrângeri, nu din victorii 


Pentru un infanterist гапіќа e mai grea cu cât 
marşul e mai lung. Şi Colonelul simţea greutatea 
casei, pe sură ce boala se prelungea. 

Bani, bani şi iar bani! 

Când Madama Віц apărea, Гага să spue nimic, 
raclându-l cu privirea, Colonelul se simţea străpuns 
până în pungă şi îndată începea să se vaete, chiar 
dacă anume atuncea nu-l durea. Desigur însă că de 
datul banilor pa, dar înti a cât putea, 
creind şi un fel de obstacole. Ba că mare bani schim- 
baţi, că nu ştie unde şi-a pus punga, ba că şi-a 
rătăcit cheile. Niciodată nu mai dădea imediat. 

Din tinereţă lumea spunea despre el că-i mână 
spa Şi el credea la fel, socotindu-se vrednicul 
urmaş al lui Inghiţilă 

lată însă că nu era tocmai aşa. 

Avea ceva venituri care curgeau şi în absenţa lui, 
dar mai scăzuse: un debit de tutun în tovărăşie cu 
o văduvă 


ă din răsboi: o desfacere de legume în aso- 


LA PORȚILE NOPȚII AT 


ciafie cu fosta lui ordonanță; un taximetru scăpat 
de toate rechiziţiile, condus de o altă fostă ordo- 
пап(й şî alte diverse „ciubuce”, căci pensia nu-i 
servea decât la oltatul elegiac: Cu ce să-şi ducă 
zilele un biet pensionar? 

Mai avea el şi ceva acţiuni petrolifere, altele la о 
fabrică de hârtie, altele la o fabrică de postav, 
precum şi ceva valute, fără să mai ţie seamă şi de 
cei câţiva pumni de cocoşei. Acestea însă erau taine 
la care pentru nimic în lume таг umblat, de 
teamă să nu dea de bănuit. Madamei Ви саге ar fi 
fost în stare să-l gàteu intr'o noapte cu unul dintre 
„handralăii” ei. Bar chiar dacă prin mare bună- 
tatea lui Dumnezeu Madama Biţu ar fi murit subit, 
lovită de o providenţială dambla, încă Borgescu nu 
sar fi atins de aceste valori inamovibile. Ca acei 
mâncăi care păstrează o şuncă afumată, învingându-şi 
pofta, plăcerea de-a о şti intactă în camară fiind şi 
mai delectţabilă decât iniulecarea, tot aşa şi Borgescu; 
gândul acestor valori ştiute numai de el era о volup- 
tate permanentă, un adevărat monolog interior. Spu- 
nea în gând: am asta, asta şi asta, specificând tot, de 
la acţiuni (cu puii lor) şi până la cocoşei. Şi după 
un astfel de contact си el însuși, ега 4046 de mul- 
țumti, încât simţea nevoie să pişte glume рг una 
dintre fete şi chiar să bea un păhărel de cognac, 
după care făcea: haa! i 

Acesta era hotarul de aur al risipei. 

1 himb ега risipitor cu banii curenţi, cei su- 
per li, care vin şi pleacă. Evident aceste iroseli 
erau oarecum lucrative, căci numai un astfel de para- 
dox poate defini rentabilitatea lor. Faimoasele mese 
erau са şi reclama comercială: îi aduceau clientelă. 
De asemeni toate cadourile şi amabilităţile implicau 
contraservicii. Aşa că în fond, banul risipit de Bor- 
gescu, ега ип bumerang, adică revenea la stăpân, 
şi încă sporit. 

De când cu prelungirea bolii însă Borgescu avea 


48 IONEL TEODOREANU 


tocmai cu banii superticiali. 
madam! Nu mai dovedesc!! 
ale economii! їїсапа Biţulescu. 

Dar îndată revenea galeş 

— Та nu (е mai scumpi la Бап, că nu te prinde! 
Nu ţi-e felul, Coane Ghiţă. 'Neatale boer eşti, boer 
ai să mori, cu clasa întâia şi colivă de lux. 

Culmea е că madama Віа îl credea bogat, deşi 
nimic пи o îndreptăţea să aibă о astfel de credinţă. 
Şi din acest punct de vedere, Colonelul se simţea 
jignit, ca bănuit pe nedrept, şı fiindcă el însuşi nu 
se socotea bogat (bogat e cel care poate cheltui 
Borges însă nu putea să se atingă de 
), şi i madama Biu mavea de unde 
să ştie се ега în gândul lui. 

Deci Madama Biu cheltuia şi fura atâta la sută, 
întocmai ca рапа atunci, fără consideraţie pentru 
impasul lui. lar bugetul ordinar al casei sporea mon- 
struos. Realitatea e că sporea din pricina stării leului, 
căci altminteri, de când Borgescu căzuse la pat, aşa 
zisele „mese amicale” erau contramandate. El însuși 
nu mânca mai nimic, — înafară de medicamente, 
De băutură, ceai sau calea neagră, nici vorbă, Aşa că 
la drept vorbind se consuma mai puţin decăt înainte 
(lăsând fireşte la o parte bugetul extraordinar al 
bolii). Cauza sporului alarmant era exterioară casei, 
Dar {остаї acest exterior devenise cam abstract 
pentru Borgescu, de când nu mai făcea parte din el. 
Evident, ştia din ziare că preţurile crese mereu, că 
leul ве duce de-a dura. Dar acestea deveniseră 
pentru el noţiuni, de vreme ce nu mai era printre 
ele. Realitatea de usb ochii lui era cheltuiala: 
fantastică, de necrezut! 

Aii! 

Concomitent си boala şi cu pesimismul organizat 
medical şi farmaceutic, creştea o nouă spaimă: a ba- 
nului. Vedea că-l cheltueşte, fără să mai simtă că-l 
câştigă. Zgâroenia lui structurală, acoperită până a- 


LA PORȚILE NOPŢII 49 


+nuci amăgitor de risipa lui de juisor impulsiv, se 
vizibiliza revelator, creind un contrast între cum 
fusese şi cum era. 

— L-a schimbat boala! ofta Biţulescu, îndemnân- 
du-le pe fete să ceară mereu şi să nu se lese inşelate 
de „ghiuj”. Nu-l lăsaţi, fetelor, că se deprinde cu 
economia şi nu mai е de trăit în aşa vremuri grele. 

Petele făceau ce puteau, dar nu mai mult. De când 
cu suprimarea meselor amicale şi veniturile lor se 
mai împuţinaseră, aşa că şi ele erau mai burzuluite, 
mai ţâlnoase. 

Curată viaţă de familie! 

Inactiv din cauza bolii şi cuprins de viaţa inte- 
rioară mai sus arătată, colonelul deveni vameşul aspid 
al treburilor casnice. Controla cumpărăturile, uneori 
chiar necântărind kilogramele aduse de Madama 
Biu („dacă e hoţi negustorii, се росі să le Ѓасі?”), 
văitându-se la auzul fiecărui preţ. Apoi căzu la 
obsesia lemnelor de foc. 

— Вава de seamă, Biţulescule, dacă mergem aşa 
îngheţăm la iarnă... 

— Ce tot spui 'neatale? Nu vezi că (е сосі! 91-і 
plină pivnița! Şi acuşica е vară de crăpi! 

— Și la iarnă? 

— Găseşti "mea: alte lemne, că slavă Aluia, 
păduri sunt şi daia eşte 'neatale boer mare, vede- 
ve-aşi ministru! 

„Lichea”, o înjura în gând colonelul. 

Dar oricum, suprimase focul nu numai din sufra- 
gerie (unde şi înainte nu se încălzea decât atunci 
când erau musafiri la masă), dar din odaia fe- 
velor, restrângând consumul lemnelor numai la sub- 
solul lui Biţulescu şi la odaia lui. Aşa că de-atunci 
fetele se instalaseră oficial їп odaia lui. Inainte 
vreme, sediul lor ега odăița de lângă sufragerie. 
Acolo studiau”, „cântau la Radio”, aveau „tren- 
vele” (cum spunea mămiţa lor) şi dormeau în tandem 
pe canapeaua-din-Moldova. Dar înainte de-a le veni 

4 


© 


50 IONEL TEODOREANU 


rândul la culcat, îl adormeau pe „nenea-colonelu” 
(aşa-i spuneau noaptea), culcându-se cu el în „erivat” 
şi ţinându-i de urât până ce-l auzeau slorăind. După 
care se duceau căscând în odaia lor, numită şi 
wetacul domn arelor”. Şi pe-atunci însă se in- 
tâmpla ca vreuna dintre ele să adoarmă înaintea lui 
nenca-colonelul. Atunci rămânea acolo, dormind cu 
el toată noaptea. 

Văd că ţi-ai luat mireasă! îl tachina Biţulescu 
disdedimineaţă, la aprinsul focurilor, descoperindu-l 
çu pereche. 

Acuma însă decând cu economia lemnelor, fetele 
dormeau, se spălau, se îmbrăcau şi „„studiau” în 
odaia lui, unde le pusese canapeaua-din-Moldova 
la picioarele patului. Ca în totdeauna, dintâi îl 
adormeau pe el, numai după aceea ducându-se pe 
canapeaua lor. Vai de somnul lui: aii! 

Ele în schimb dormeau ca pisicile, vecinătatea lor 
închisă sporindu-i încă impresia de singurătate. Și 
pe deasupra se temea să nu-l afle Milicescu. Ce 
faci? П intimida şi pace! 

Şi fetele se cam emancipaseră. li sărutau mâna, 
ce-i drept, îl adormeau (sau cereau să), îl ajutau la 
toaletă dimineața, îi făceau comisioane (таісцвеатой 
pe la casele și instituţiile cu „domn respectabil”), — 
dar prea întârziau în oraş, iar raportul” zilnie ре 
care i-l dădeau la înapoere era impertinent sumar. 
Таг Mia, hodoronc-trone, de câte ori îi făcea vre-o 
observaţie părintească, exclama: 

E banal! 

li plăcea atât de mult vorba аѕба de dispreţ ar- 
tistic, ре саге o învățase odată cu declamaţia la con- 
servator, încât a plasa mereu „jucând-o”, adică tea- 
tralizând-o. Işi înălța capul aristocratic, te măsura, 
pleca şi se oprea, întorcând capul şi vorbindu-ţi 
peste umăr: E banal! După care-i venea să se 
aplaude copilăros. 


LA PORŢILE NOPŢII 51 


lar Ricuţa, preferata lui, de câteori o cheltănea, 

îşi permitea să-l întrerupă cun: 
Lasaţi, don’ colonel! 

Până şi respectul plecase din casa lui! 

Numai frici, numai gânduri negre, numai, ghi- 
nioane. Se simţea victimă. Toți trăgeau din el care 
о viaţă întreagă se sacrilicase pentru alţii. Nici 
soţie, nici copii. Navea nimic, Ceilalţi însă îl ауели 
pe el şi nu-l cruţau. П mâncau de viu, 

Toate îl amărau. Până şi soneria sau telefonul 
Inainte le auzea cu plăcere. Acuma se ’ntreb 
Fiscul? Telefonul? Apa? Electricitatea? Radio? 

Plăţi, plăţi şi numai plăţi. 

Poate că şi inainte tot aşa era, dar nu-i pă: 
Işi freca palmele incredințat că toate se vor aranj 
Şi intradevăr se aranjau. 

Acuma: a 

Dar într'o zi durerea din şale se scoborise ascuțit 
în pulpă şi călcâi. 

Sulerea atât de tare, încât gemea cu ochii închişi, 
inându-şi capul şi bătându-se în răstimpuri tu 
palma peste frunte. 

Mor! Mor! Mor! 

Calmantele diverşilor doctori nu-i mai făceau nici 
un efect, 

О pusese deci pe Madama Ви să umble în lada 
mare din pod (însoţită de fetele trimise, pa 
so ajute, dar în realitate ca во” împiedece 
deuscă ceva). De-acolo ѕсорогіѕе icoana Maicii Dom- 
nului şi candela. Le-avea dela maică-sa, Coana Jo- 
срца. Umpluse candela cu untdelemn (aii! ce scump!), 
după ce fetele о frecaseră, redându-i luciul, şi o in- 
stalase sub icoană, chiar în dreptul patului. 

Borgescu şi Maica Domnului: ochi în ochi. 

De-atunci, întors la tradiţie, colonelul sperase în 
Cer. Dar cerul nu se înduplecase, cu toate că unt- 
delemnul de at se ducea pe candela Maicii 
Domnului. 


52 IONEL TEODOREANU 


s“. 

La capătul îndurării omeneşti, Borgescu hotări să 
se dea pe mâna faimosului pe cât contestatului Dr. 
Ticu Şvetănescu-Berceni, cunoscut şi sub porecla 
Maglavit. De altfel, în anii din urmă, adică prin 
1939, doctorul îşi făcuse o nouă tăbliță pe care, 
cedând oarecum cererii generale, adăugase în pa- 
rantez: Maglavit. Deci Dr. Țicu Ștelănescu-Ber- 
ceni( (Maglavit). lar după bombardamente, casa 
restaurată îşi renovase şi firma, simpliticând: Dr. 
Ștetănescu-Maglavit. 

Intr'un ziar de scandal apăruse următoarea epi- 
gramă: 


Ce să mai fie de făcut? 
Când е prostimea siderată 
Са de un meteoric scut 
De-o maglavită încălţată. 


Dar această epigramă care nu exprima decât o 
fracțiune versiticată din adversitatea neliterară а 
corpului medical, era neputincioasă faţă de faima 
doctorului, care creştea, amplificându-se, са ava- 
lanşele. 

Colegiul spunea: escrocherie, impostură, proces, 
închisoare, lagăr, cămaşă de forță, — şi alto cor- 
diale urări şi delicate aluzii. 

Rica venise cu această supremă soluție. 

— Don’ Colonel... 

Se aşezase pe marginea patului de suferință, 
fraged tânără, cu ochi verzi, nasul în sus, breton 
ruginiu care-i acoperea fruntea to frunză bahică, 
sporindu-i animalilatea cam nătângă, — luându-i 
mâna vânoasă, păroasă, cu degete umflate, în må- 
nile ei proaspete. 

Ea lua lecţii de dans cu Maestra Iris. In preajma 
unui recital de dans, doamna Iris, avusese o criză de 


LA PORȚILE NOPȚII 53 


х», 


lumbago şi „scitică”: aşa reţinuse еа, istoricizându-l, 
numele sciaticei. Doamna Iris făcuse raze, injecții... 

— Са matale, don’ colonel. 

„Dar durerile o împiedecau să lucreze. Auzise de 
doctorul Maglavit. Prietenii о slătuiseră să nu se 
ducă acolo, arătându-i că riscă să rămăe paralizată. 
Dar doamna Iris se dusese. 

— Don’ colonel, mite! să nu mai am parte de pi- 
cioarele mele dacă nu-i adevărul adevărat: a pus-o 
pe picioare după a doua împunsătură. Zău, don’ 
colonel! 

— Bine, Ricuţo, oftase colonelul, adunându-i ca эш 
de aur spre el şi sărutându-i vâriul nasului cu nări 
răscroite, Mergi cu mine. Ай! 

— Vezi! Când? 

— Мапе. 

— Şi ce-mi dai dacă te faci bine? 

Ochii tulburi ал lui Nenea Borgia se micşoraseră, 

străpungând fata ale cărei buze cărnos răsucite se 
desfăcură. 
і, numai la d’astea te gândești! se alintase са 
mironosit, scuturându-şi capul pe spate, şi privin- 
du-l verde pe sub gene, cu nările dilatate, gata să-i 
facă din ochi. 


ж ы * 

Casa doctorului, clientela din faţa ei şi din vasta 
sală de aşteptare, ziarele, revistele, vorbele, hainele, 
aparţineau acestui timp, contemporane cu ultimul 
răsboi mondial, cu bomba atomică şi cu celelalte 
ralinamente ştiute, — dar cel care întâlnea pentru 
întâiaşi dată acest loc al speranţei (al mântuirii, s'ar 
putea spune), simţea că s'a întors în timp, înveci- 
nându-se cu văzutele şi nevăzutele care făceau po- 
sibil miracolul: odinioară, când cerul era mai a- 
proape de Dumnezeu. 

Din care pricină, orişicâtă reticenţă ironică ar fi 
provocat porecla Maglavit acceptată са nume şi in- 


54 IONEL TEODOREANU 


tercalată pe firmă, acolo, Іа fața locului, ceda, căci 
Maglavit (şi abea atunci înțelegeai aceasta), nu de- 
finea pe doctor, ci atmosfera de-acolo. 

Casa n'avea nimic deosebit. Casă obișnuită, de- 
ajuns de mare, f etaj, curat întreţinută, cu fe- 
restre înalte şi limpezi, inconjuratță cu asfalt. In 
fafa uşei de intrare doi lei de piatră. Ма rog! 

Dar ochiul abea veţinea astfel de amănunte se- 
cundare. Ceiuce interesa acolo era omul venit cu 
speranţa tămăduirii. Căruţe şi care ţărăneşti erau o- 
prite în fața porţii, amestecându-se cu Taximetre, 
trăsuri şi automobile particulare. Cei aduşi de aceste 
vehicule aveau aceiaşi crispare la orişice mişeare, 
acelaşi „aii” ascuţit pe buze, aceiaşi şchiopare acut 
dureros ş'acelaşi mod de-a se aşeza frânt pe 
scaun, ținându-se cu atât de palid şi năduşit chin 
al feţii, încât chipul lor părea scris pe zidul bise- 
гіоеѕс unde-s ispăşirile din Iad. 

Unii însă erau aduşi cu targa. Astfel îşi aşteptau 
rândul, la pământ, supţi, costelivi, cu buze albe, 
ochi sculundafi, mûni de pergament, cu spectrul 
lumânării la căpătâi. 

Pe peronul casei veghea un om agitat, îmbrăcat 
în halat alb, palid, cu fes negru. Pentru fiecare nou 
venit alerga la poartă, lătrând la el (avea elocvența 
ciuntită a muților), gesticulând vertiginos, bătân- 
du-se cu pumnii în piept, arătând spre cer, făcându-şi 
cruce, ploconindu-se, răstindu-se, protestând, dând 
din cap, arătând pumnul. 

Unii spuneau că e »іпосепі”, având acea formă 
inofensivă a nebuniei prin care bietul om devine 
patetică parodie a îngerului. 

Poate că aşa era. Dar şi mut pe de-asupra. 

El ега introducătorul neobişnuit în vasta sală de 
aşteptare unde trei globuri electrice, lunar dlbe, 
ceţos luminoase, dădeau о lumină de ceia-lume. 

Acolo s'adunau din toate cplțurile ţării maicu- 
seamă cei cu boală de şale — lumbago şi sciatică, 


LA PORȚILE NOPȚII 55 


- marii reumatici şi încă аці şubrezi, părăsiţi de 

a vindecării, după се încereaseră ре toţi 
babele şi procedeele. La capătul dinspre 
noapte ul răbdării şi al suterinţii se întâlneau din 
nou cu speranța, între zidurile noului Maglavit. Și 
numai pentru că erau acolo, în buna zidire, des 
fulgerul sciatic îi bătea mereu, ай! dându-le palori 
zvăenite, găseau totuşi o destindere. 

Unii cu alţii nu vorbeau decât despre boala şi 
despre doctor. lar dacă nu, tăceau in gândurile lor, 
așteptând. De câteori clopoţelul suna, chemând un 
nou pacient, toţi se uitau la uşă. Nu rareori, cel care 
intra frânt, şchiop, în cârje sau cu băț, ori ajutat de 
un însoțitor, — se încrucişa cu unul care ieşea cu 
faţa ca în soare de primăvară, mirat, încă nein- 
crezător. 

Era atunci un aleluia în ochii tuturor celor întinşi 
pe tărgi sau tepeni pe scaune, crispați şi bântuiţi. 

Şi parcă apăreau icoane cu luciri întrun altar al 
amintirii. 

91 parcă s'aprindeau lumânări de Paști. 

Şi parcă foşneau evanghelii 


ж $ * 

Abea se oprise taximetrul care-l aducea ре Bor- 
gescu însoțit de Rica, după ce-și făcuse loe printre 
căruțele de-acolo, — că matul şi gesticula 
‘lind vertiginos cu palma (c'un fel de: 
hai), la рога deschisă de el. 

Rica pregătise din vreme patru bucăţi de zahăr 
şi scrisoarea de introducere dată de Maestra Iris, 
punându-le pe rând în palma mutului, cu gesturile 
de rigoare. 

— Ааа! Aaa! Ba-ba! se bucură mutul sărind со- 
pilăreşte pe un picior şi celălalt la văzul bucăţelelor 
de zahăr, pe саге de îndată le sărută pe rând. 

Apoi porni la galop cu misiva. Dună putin timp 


56 IONEL TEODOREANU 


se întoarse, înclinându-se adânc şi făcând un gest 
larg care la porţile unei Cetăți аг îi insemnat: 
Polvească, Măria-ta. 

i onelul încercă să iasă din cuşea în- 
gustă, tăc ! şi căzu pe perne, fără putere, gata 
să renunţe la doctor şi la vindecare, 'Taţă de sfor- 
farea ре саге i-o cerea acest ultim prag. 

Dar Rica nu-l slăbea. Şi cu vorba şi cu mânile 
luptă până ce, ajutată dinafară şi de mut, izbuti 
să-l scoată pe colonel ca pe un balot la soare. Era 
încotoşmănat ca pentru drum cu sania la ţară, deşi 
îl bătea din plin soarele şi dulceaţa începutului de 
primăvară. Căciulă, fular de lână, blană, şoşoni. 
Ajutându-se cu băţul la mers, purtat de Кіса într'o 
parte şi avântat de mut din cealaltă, colonelul intră 
ca un mare invalid în sala suferinței unanime. 

Мігоѕеа greu а om mult. S'auzeau gemete, Era 
sinistru. 51 lămpile, albe са şi mutul, şi mutul, alb 
ca şi lămpile, sporeau straniul acestei intrări la 
Maglavit. Я 

Dar mutul nu-i dădu timp să se aşeze printre 
ceilalţi; cu o mișcare repezită deschise o uşă, impin- 
gându-l acolo c'un fel de îmbrâncire frenetic afec- 
tuoasă. Şi de cum intrară, aprinse lumina, făcând: 

— Bu-bu-bu, bu-bu-bu! 

Adică: witaţi-vă ce frumos е, oameni buni! Rai. 
nu altceva. 

C'un zâmbet fericit ronţăi o bucată de zahăr şi 
ieşi, ploconindu-se adânc. 

Odaia în care-i introdusese prea-fericitul era pro- 
totipul salonului de provincie, într'o casă cu domni- 
şoare de măritat. Fotolii şi scaune incomode, aşa 
zise de stil, căptuşite virginal cu mătăsuri azurii, 
pietate. Pe păreţi, tablouri reprezentând nuduri caste, 
răsărit de soare, apus de lună, moara singuratică, 
aleia de plopi, crini, trandafiri şi chiar şi postretul 
unui bărbos holbat lângă o masă cu cap de mort. 

Vase de porțelan, intens colorate, pretutindeni: bi- 


LA PORȚILE NOPȚII 57 


belouri, scrumelniţe, pendulă acoperită cu glob, un 
evantai de pene de strut, bătut în părete; nişte 
ochioase pene de păun întrun vas de cristal pre 
lung, şi în sfârşit, o etajeră pirogravată, cu de 
toate: dela boamba de staniol până la cei şapte 
pitici din povestea celei Albă ca Zăpada. 

— Vai, frumos е доп’ colonel! exclamă Rica, 
îmbătându-se de lux, Ia mitaţi-vă ce lampă! 

Lampa de sus ега un fel de plaoe 'de cristale în 
care lumina aprindea curcubee. 

Cu un elan irezistibil, uitând o clipă şi de colonel, 
se avântă în vârfuri şi înălțându-și braţul cu o 
ascuţită destindere atinse cu vârful unghiilor ţur- 
ţurii care cântară melodios. 

— Айн! 

Redevenind mamă şi soră de caritate, Rica îl in- 
stală pe canapeaua bombată agresiv pe teluri dure, 
саге în loc săprimească trupul într'o elastică moli- 
ciune, îl respingea, lăsându-l la suprafață, tangenţial. 
Dar ş'acolo Rica găsi dsitraeţia saltului (hop-hop la 
galop) provocând un spasm atât de dureros în şalele 
colonelului, încât acesta, femeeşte, o рїзсй ciudos. 
Rica îl măsură o clipă cu sprincenele ridicate (cu o 
expresie teatrală care o amintea ре a Miuţer când 
exclama: banal!), mai mult ofensată decât îndu- 
rerată. Apoi, îndepărtându-se de colonel tocmai în 
celălalt capăt al canapelei, îşi aruncă picior peste 
picior, întoarse capul ostentativ spre fereastră şi ră- 
mase înțepat distinsă. 

De data aceasta însă colonelul mavu nici răgaz şi 
nici chef so împace, Recrudescenţa de durere acolo 
chiar în vestibulul doctorului, îi apărea ca un semn 
rău. Dădu din сар a pagubă $ iar îl mânji pesi- 
mismul ca o lampă care filează. Tentativa Magla- 
vitului îi apăru nesăbuită. Se potrivise la o gâscă 
ca Rica! Cine l-a pus? Aii! Mai că-i venea să dea 
cu băţul în ea, pedepsind-o fiindcă-l înşelase. 

Argumentele pesimismului îi veneau torențial, din 


58 IONEL TEODOREANU 


însăşi pulsaţia durevrii care-i zgûrcise piciorul, ìn- 
doindu-i şi spinarea. Cût timp acceptase propune- 
icăi, cuprins de un tâmpit entuziasm, omisese 
inexplicabil (ca un nebun de legat!) tot ce ştia 
despre -faimosul Maglavit, Nulitate, escroc patentat, 
scandal tolerat de colegiul medical, bandit cu 5e- 
ringă, iată ce spuneau mai toţi doctorii reputați 
despre contratele lor. Il repudiau categorie, neluân- 
du-l în consideraţie măcar ipotetic. Il stigmatizau 
pur şi simplu, 
Ай! Aii! 

Dar nu din guru colonelului, ci de-alături, din 
cabinetul doctorului. Numai уаебе de bocitoare, in- 
suportabile pentru nervii unui om bolnav. 

Uitând de durerea lui, colonelul se ridică alar- 
mat, cu ochii bulbucaţi şi respiraţia tăiată, dar 
îndată căzu din nou pe canapea. 

— Auzi? 

Rica tăceu distins 

- Unde mai adus? 

Gemetele se potoliră, amuţiră. 

Dar colonelul se uita hipnotizat la uşa după care 
cine ştie ce se întâmpla, căutând zădarnie cu dege- 
tele mâna Ricăi. 

(Era înrădăcinată în el deprinderea de-a mozoli 

mereu carne de femee). 
Nu mai ştia ce trebue să facă: să гатае (numai 
паса a intrat), întruntând cine ştie ce riscuri, sau 
să plece? Incepu să-şi frământe convulsiv degetele 
amânduror mânilor, trosnnidu-şi încheeturile. 

— Ridică-mă, vorbi el pripit, hotărindu-se deo- 
dată. 


‹ 


пи voia să ia act de nimic. 


N'auzi? Plecăm. 


Neputând s'o ajungă cu mâna, o impunse cu 'băţul 
în şold. Rica ripostă cu repetarea aceloraşi mimici 
ofensate, măsurându-l de sus. Apoi se ridică elastic 


LA PORȚILE NOPŢII 59 


Че pe canapea, intoreându-i spatele, culundându-se 
estetei întrun apus de soare în ulei. 

Rica, plecăm, о somă el, congeslionut până 
la incandescenţă. 

Du-te, vorbi ea fără să-şi întoarcă laţa, adău- 
gând în şoaptă, са pentru ea numai: Dacă poţi! 

Colonelul vru să se ridice, adunându-şi toată 
exasperata putere, elocotind, ţinându-se co тапа 
de canapea, cu alta apăsând în băț. 

Aii! Mor! 

Durerea îi reteză mişcarea, răsturnându-l pe covor 
«0 buinitură masivă. 

Speriată, Rica se repezi cu braţele întinse. 

In acceaşi clipă uşa dinspre doctor se desc! 
Apăru си bonetă şi costum de infirmieră, o temi 
înaltă şi luminoasă ca orzointul Alpilor. Cu mişcă 
potolite, caşicum nimic nefiresc nu s'ar fi întâmplat, 
şi fără să întrebe, o ajută pe Rica să-l ridice pe 
colonel, luându-l de o subţioară, în timp ce Rica îl 
împingea din cealaltă parte spre cabinetul medical. 

Aşa арага colonelul pe pragul marei încăperi cu 
storurile lăsate, ca un om sfărmat de un automobil. 
cules de-acolo de femei caritabile. П instalară cu 
greu pe scaunul de lângă biuroul doctorului, Rica 
rămânând lângă el, în picioare, drept parapet. 

Colonelul sufla des şi cu răsunet, cu о expresie 
de guvid enorm. 

Doctorul îl considera şi tăcea, fumând cu o ma- 
jestuousă încetineală o ţigară de toi. 

Avea о înfăţişare jupiteriană doctorul Maglavit. 
Frunte dominator înaltă, păr alb ca sculptat în mar- 
mură, ochi mari, adânci, strălucitori, cu vânăt de 
oţel în cenuşiul lor, nas imperios drept, atât de ju- 
piterian pornit din frunte încât ştiai că 'ndată începe 
barba, numai torentul ei de spumă putând să con- 
tinue îmbelşugat linia nasului sub înălțimea frunţii. 

Biuroul era vast şi masiv, dând celui de după el, 
un accent inchizitorial. Jeţul în care sţătea doctorul, 


ri 


60 IONEL TEODOREANU 


cu spetează înaltă şi capete de lei urlători sculptate 
în stejar, depăşea scaunul, apropiindu-se de fastul 
tronului. 

Intro feerie, la ridicarea enorm catifelată a cor- 
tinei, doctorul ar fi fost mag, cetitor în zodii, sau 
Impărat: Alb-Impărat. Şi aşa, de altfel, în cabi- 
netul lui de consultaţii, venea din orient, dinspre 
poveste. Mânile, bogat împodobite cu inele, scli- 
peau la fiece mişcare. Dar abea le clintea şi numai 
pentru ţigara de foi А 

Nu se grăbea să întrebe, deşi sala de aşteptare 
gemea de clienţi. Parcă-l şi uitase pe Borgescu, ce- 
tind ca întro carte nebuloasă în fumul de ţigară. 

— De ce nu-ţi scoţi blana, domnule colonel? 

Acesta tresări ca lovit. Atâta tăcere îl desvăţase 
de sunetul vorbei. 

— Nu pot. 

— Crezi că nu poţi. Incearcă, 

П privi din suveruna lui înălţime са pe о gån- 
ganie, cum se trudeşte să-şi scoată blana, ajutat de 
Rica, — aşteptându-l însă nici-un semn de ne- 
răbdare, 

— De ce-ai slăbit aşa de tare, domnule colonel? 

— Mă cunoaşteţi mai dinainte? se miră Borgescu. 

— Те văd întâia oară. Dar totul atârnă pe dum- 
neata: haina ca şi pielea. Mi-aşi permite să spun 
că şi sulletul. De ce? 

— Boala. 

— Boala? Sau doctorii ei? | 

— Hm! ricană colonelul, neîndrăznind chiar să 
blesteme. 

— $1 dumneata pretinzi că eşti grav bolnav? 

— Nu pretind, domnule doctor. Sunt. Din toamnă 
mă canonesc, 

— Fireşte. Ai făcut raze, injecții, te-au pus Ја 
regim şi te-au sfătuit să ai răbdare, că o boală nu se 
vindecă bătând din palme, că doctorul nu e chiar 
Dumnezeu, că puterile lui sunt limitate... 


LA PORȚILE NOPȚII 61 


— De unde ştiţi, domnule doctor? 

— (Domnule colonel, medicină n'oi fi ştiind cât 
Hypocrat, dar pe contraţi îi ştiu pe dinafară, deşi 
nu sunt fabulist). Aşa dar, doctorii au hotărît că 
eşti bolnav din toamnă, fără să-ţi poată spune până 
când. Şi au ajuns să facă dintr'un mândru ostaş са 
domnia-ta, amator de vin, de mâncare... Domni- 
şoara ţi-e fiică? 

— Nepoţică. 

— „Şi au ajuns să facă dintr'un bărbat са dum- 
neata, о... Е 

Ridică mânile în sus, până peste cap, trimeţând 
celor din vale tulguranța inelelor. 

— о... arătare. E penibil, e lamentabil, e ruşinoş! 
51 ai putea să-mi spui, onorate domn, cât te costă 
dezastrul dumitale fizic şi moral? 

— О avere! Incalculabil! Mau ruinat! 

— Şi eşti convins, îndrăznesc să sper, că rezul- 
tatul echivalează cu o sinucidere în rate. 

Colonelul vită, cu inima în gât. 

— Domnule colonel, te voi examina, dar ştiu ce al. 

— E grav? 

Doctorul zâmbi  constelaţiilor vecine cu tàm- 
plele lui. 

— Peste zece minute vei fi un om aproape sănătos, 

— Vai de mine! Cum aţi spus? 

Doctorul repetă calm. Colonelul se uita la el cu 
beatitudinea bulbucată a broaştei la lună. 

— Ai venit cu automobilul, domnule colonel? 

— Se mai întreabă? 

— АІ dumitale? 

— 'Taximetru, 

— L-ai ţinut? 

— Cum să-i dau drumul? 

— Dă-i drumul, domnule colonel. 

Colonelul ridică din umeri, oftând cu năduf. 

— Ес! Unde merge mia, meargă şi suta. Asta 
mare importanţă, domnule doctor! 


62 IONEL TEODOREANU 


Cum vrei dumneata. Nu-l plătesc din punga 
meu. Dar în legătură cu acest amănunt, îmi permit 
să precize Eu sunt oltean, domnule colonel. Vând 
pe bani. Nu mai întrebat cât o să te cost 

Се anume? 

Sănătatea. 

Mă rog mata... Ne-om înţelege omeneşte, că 
doar şi eu sunt oleacă de moldovan. Ştii mata, nor 
moldovenii... 

Nu, domnule colonel. lartă-imă, (е rog, 
iau vorba din gură. Dar „omenia” ¢ о vorbă vagă. 
Prefer negustoria. Aşa dar să vorbim pe şleau. In 
timpurile astăzi, sowiăți!e noastie medical» te-au 
lăcut să cheltueşti milioane cu medicamente, ana- 
lize și tratamente, ca să te aducă іп halul în care eşti, 
după câteva luni de suferință neîntreruptă. Exact? 

Precis. 

Acuma vin eu la rând, după iluștrii mei con- 
frați. Eu îţi voi da sănătatea, liniştea, increderea, 
somnul bun, pofta de mâncare, vigoarea bărbătească, 
intrun cuvânt, viaţa, în cel mult -câteva ședințe, 
poate chiar într'una singură (asta vom preciza-o 
imediat). Vei plăti în aur: numai două medalii. 

Colonelul trbsări ca scuturat de un sughiţ. 

Două medalii am spus, recapitulă doctorul. 
“Jumătate din onorar îl veţi plăti imediat, dacă vreţi 
să vă vindec, Dacă mu, veţi plăti cincizeci de mii 
lei pentru timpul luat de dumneavoastră de la 
ceilalți bolnavi care aşteaptă. 

Domnule doctor, bine-bine, vedem noi, că doar 
по să ne stădim (işi regăsi el moldoveneasca) 
pentru atâta. Eu, domnule doctor, sunt un biet pen- 


sionar moldovean. In răsboiul pentru reîntregire... 
Lăsaţi, vă rog, domnule colonel. Nu sunt is- 
toric. Sunt un simplu oltean. 


Domnule doctor, dar atunci ce-i de făcut? De 
unde să am cu aur? Trebue să dau din mâni, 
să caut, să scot din pământ ceva de vânzare, să gă- 


LA PORȚILE NOPȚII 68 


sesc cumpărător şi pref, să caut după aceia me- 
dalii (păcatele mele!) la bursa neagră... Dar asta 
cere timp, şi eu mă stârşesc de durere. Matale vrei 
ţi cad pe covor 
Doctorul îl măsură jupiterian. 

Aveţi un inel pe deget. Mi-l lăsaţi în garanţie. 


Ай! 
Vă doare? 
Of, Doamue, cu ce ţi-am greșit? Poltim 


inelul... 

— Vă rog! protestă doctorul, ofensat. Nu fac 
negot cu bijuterii. П depuneţi la secretara mea... Şi 
acuma desbrăcaţi-vă şi aşezaţi-vă pe canapea. „Ne- 
poţica” dumneavoastră vă as р 

— Da, da. Tu rămâi, îi porunci anxios colonelul, 
cerându-i cu mâna să-i ajute la desbrăcat. 

Incepu despachetarea, sub ochii doctorului rămas 
în depărtarea biuroului îndărătul căruia se їпоџга 
cu fumul ţigării de foi, la lumina rubinie a unei 
enorme lămpi cu picior, aşezată pe covor, care-i 
ajungea însă până la tâmplă, ca un mac monstruos 
cu tulpină metalică. 

Domnule colonel, de ce te imbraci ca peritru 
o expediție polară? 

Teama de răceală, domnule doctor. Cine sa 
fript cu supa... * 

Те rog nu-mi mai spune doctor, domnule co- 
lonel. Mi-e ruşine de numele unei profesii pe care 
о reneg. Nu ştiinţa; profesia. Să te їтЬгасї de acum 
înainte ca un om tânăr, — ca un om care să se 
poată desbrăca sub privirea unei femei frumoase 
Haină subţire, pardes: -o lână dedesubt. Auzi, 
domnişoară nepoţică? 

Rica, interpelată altfel, făcu un fel de enix pre- 
lungit. 

— Dar asta ce mai e? Brâul lui Iov! Parcă aşa îl 
cheamă? ricană doctorul. La asta cine te-au mai în- 
jugat? Doctorii sau babele? 


64 IONEL TEODOREANU 


— Nu mai ştiu, îndrugă Borgescu, dârdâind şi 
de frig şi de spaimă, ca în preajma unei орега{ 

Incepuse şi să-i miroase a eter. Simţea că-i vine 
să leşine. 

— Cu faţa în jos, specifică doctorul, fără să se 
mişte de la biurou. 

Şi abea după ce colonelul fu in епор ca un prune 
desfăşat din scutece, doctorul se ridică, intrând prin- 
tre muritori. Era îmbrăcat în gris, cu pantofi de 
bizon şi cravată „Seymour”. Şi nu mirosea a doctor, 
adică a şpiţerie, ci a vraci oriental, adică a scorţi- 
şoară şi trandafir. 

Veni şi se opri. 

Văzu şi medită. 

Apoi, cu un deget vertiginos atinse o anumită re- 
giune cărnoasă а şalelor. Dintâi pipăi uşor. Apoi 
apăsă bruse, 

— Ай! 

— Bine, aprobă doctorul cu о satisfacţie con- 
descendentă. Vrasăzică te doare unde am pus de- 
Беш... 

— L-aţi pus chiar pe durere. Aii! Da-da-da, 

i durerea străbate şi pulpa şi răspunde şi 
în călcâi. 

— Da. Aii! Of!! aprobă, (іра şi oltă consecutiv 
colonelul, apucând convulsiv mâna Ricăi. 

— Eşti fricos, domnule colonel? 

ă doară tare? 
spuneai cai făcut în războiul de rein- 


— С 
«теріге? 

— De răsboi îmi mai arde? 
5005 vreodată o măsea? 
— Auleu! se spăimântă colonelul, gata să se ареге, 
Asta doare mult mai puțin decăt injecţia cu 
zic pentru scoaterea unei măsele. Numai să 
nu te mişti când te voi împunge, fiindcă... 

— Fiindcă? 


LA PORȚILE NOPŢII 65 


— Rişti, — zâmbi rece doctorul, umplându-şi 
seringa. 

— Paralizie? 
te ocupa de asta. Пор! 
cu vorba, împunsătura căzu veninoasă ca 
a unei viespi. Câteva secunde, din centrul ei inflamat, 
durerea se dilată, electrică, în cercuri centrifuge, 
Apoi se învălui, se scămoşă, mai vagă, mai сеүоаѕӣ, 
cu o pronunţată sensaţie de căldură, care cu încetul 
deveni atât de plăcută încât colonelul oftă uşurat, 
ca cineva care intră în bae caldă, 

— E bine. 

Atâta spuse. 

Dar vorba avea muguri de primăvară în ea, 

Auzi paşii doctorului care se îndepărta, reluân- 
du-şi locul la biurou, în acea depărtare a lui, lumi- 
nată de lampa roşie. Intr'adevăr se simţea bine, 
П cuprinsese о dulce somnolenţă, са după o masă 
bună, îndată după cognac. li venea să glumească. 
Dar îşi simţea gura usca Şi о sensaţie de sete, 

— Nişte apă s'ar putea? 

— Orice, răspunse doctorul. 

— Cum orice? 

— Orice, repetă doctorul. De azi înainte nu mai 
ţii nici-un regim. Ai redevenit om normal. 

— Chiar şi vin? 

— Vin, ţuică, rachiu, şi spirt pur dacă vrei. Orice, 

— Carne? 

— Raci, cârnaţi alumaţi, mititei, pureel de lapte, 
costiţă cu varză. 

Conţineau atâta feerie aceste vorbe, încât uitând 
că-i desgolit şi împuns, colonelul se răsuci o leacă, 
să-l vadă mai bine pe cel care vorbea. 

—  Ridică-te, îl invită doctorul. Te-ai odihnit 
de-ajuns. 

— Rica, dă-mi mâna. 

— Мапи, Am spus: ridică-te, Ridică-te, îi porunci 
el. Singur. Haide. 


66 IONEL TEODOREANU 


Cu spâimă interogativă în liecare tact al mişerăii, 
se răsuci ре о coastă; apoi rezemându-se intro 
mână, se ridică treptat, incredul, aştepându-se în 
fiecare clipă Ја о catastrofă mereu negăsită dar me- 
reu posibilă, mereu imienntă, până când, aproape 
fără să-şi creadă ochilor, se văzu stând: stând 
drept! Şi se ridicase neâjutat! 

li venea să chiue ca un flăcău la horă. 

Dar făcu semnul crucii. 

— Și pot chiar să mă dau jos? 

— Poftim, 

Тоё cu precauţiuni milimetrice şi mereu incredul, 
dar parcă simțind l cuprinde curajul omului beat, 
se dădu jos. 51 sẹ văzu stând în picioare, pe tălpile 
lui. Mişcă piciorul, îl indoi, atentla articulaţie. Putea. 
Durerea plecase, lăsându-i golul mirat al libertăţii. 

Dar deodată-i fu ruşine. Se reimbrăcă precipitat, 
lângă părete, întorcând spatele celor din încăpere. Ii 
bătea inima atât de tare, încât îşi aminti de ziua când 
îmbrăcase pentru întâia oară uniforma de sublocote- 
nent: ar ЇЇ vrut ca lumea să lie făcută numai din 
oglinzi. 

Credea în Dumnezeu. Li venea să aprindă о lu- 
mânare de cinci kilograme, să dea pomeni, să fie 
bun, să bucure şi pe alţii. 

I se іпоіѕе inima deodată cu atâta primăvară că 
parcă era în grdăina ei. 

— Doctore... 

Venea spre el cu braţele întinse. păşind robust cu 
toată talpa, gata să Таса şi раз de defilare. 
Mi-ai dat viaţă, doctore. Te rog primeşte... 

O clipă, fiinţa lui stacojie străluci de suflet. Vroia 
să spue doctorului: „Păstrează inelul. E recuno- 
ştinţa mea”. 

Dar fluxul de-o secundă deveni reflux într'a 
doua. Căci spuse, deşi venea cu mânile avântate de 
acelaşi elan: 


LA PORȚILE NOPȚII 67 


— Те rog primeşte caldele mele mulțumiri. Dum- 
neata eşti binelăcătorul omenirii. 

— Bine. Te-aştept mâne, îl potoli doctorul, invi- 
tându-l să plece, în timp ce asistenta albă suna clo- 
poţelul care vestea pe următorul că i-a venit rândul. 

În camera de-alături, singur cu Rica, Borgescu о 
strânse în braţe. 

— Кага de tine, — începu el liric, gata să lă- 


crimeze, 

— Don’ colonel, vorbi Rica turtindu-şi tandru 
obrazul de pieptul lui,! de-acolo ridicând spre el 
nasul, genele şi şoapta: ai putea să-mi dai şi mie un 
inel. Spune că da! Zău, доп’ colonel! 

— la-mă cu binișorui: 

— Ei, don’ colonel, se alintă ea în guşă: azi e şi 
mare. 

— Om vedea la noapte... 

— Тоё numai Ја d’astea ţi-e gândul! 

Colonelul se uită о clipă la ea şi lacom şi glumeţ. 
Apoi uitând de toate, о luă în braţe ca un flăcău, 
vrând 5'о învârtească. 

— Aii! 

O scăpă din braţe. 

— Таг te-a'nceput? 

— ОР, nu, ferească Dumnezeu. Dar mi-am adus 
aminte 

— Să-ţi aduci şi de inel, îl invită dulce Rica, 
desmierdându-i-se de piept. 


ш. 


Ргоргїе!йеава lui Alexandru Milicescu şi a colo- 
nelului Borgescu, văduva Victoria Mişliu (Coana 
Victoriţa), locuia împreună cu fiul ei, Ilarion, în 
cele două odăi dela mansardă, vecine cu podul. 

Cu о zi mai nainte, Coana Victoriţa dusese din 
partea doctorului Ervin Emilian următoarea scri- 
soare sigilată către Profesorul Dr. radiolog Socrate 
Mărcuţiu, la clinica de radiologie: 


Mult stimate domnule Profesor, 


Doamna Victoria Mişliu, în vârstă de 58 ani, 
suferă din Februarie а.с. de un luinbago refrac- 
tar la tratamentul medicamentos obişnuit Exa- 
minând-o mai deaproape astăzi am constatat că 
are ип schirus al mamelei stângi cu metastază în 
axila stângă şi în plămânul siâng. Şi ganglionii 
mediastinali corespunzători sunt prinși: deunde 
probabil şi nevralgia la nivelul nervilor 9 şi 10 
intercostali din stânga, de care pacienta sa 
plâns în ultimele zile. 

Intrigat şi alarmat de această constatare, vă 
rog să-i faceţi o radiografie, punând în evidenţă 
atât de profil cât şi din față coloana vertebrală 
lombo-sacrală. 

Nu cumva acest îndoelnic lumbago, refractar 
medicamentelor, este cauzat de о metastază can- 
ceroasă? 


LA PORȚILE NOPȚII 69 


Primiţi, vă rog, stimate domnule Profesor, 
încredințarea înaltei mele consideraţiui. 


Dr. Ervin Emilian. 


După ce profesorul Socrate Mărcuţiu îi făcuse 
radiografia, un asistent se apropiase de bătrâna în- 
frigurată, întrebând-o cu afectuoasă deferenț: 

— Doamnă, vă rog, nu sunteţi dumneavoastră 
mama lui Horia Mişliu? 

— Da, eu sunt. Lai cunoscut? 

— Cum? Am fost colegi la şcoală şi coechipieri la 
foot-ball: el fundaş, eu inaintaş. Ce timpuri bune, 
doamnă! Dar şi la dumneavoastră în casă am fost 
atâtea ori. Nu mă ţineţi minte! Bietul Ilorică! Се 
t minunat! Şi ce aviator!! 

Ochii bătrânei se umpluseră de lacrimi. Nu-l lă- 
sase pe tânărul doctor să-i sărute mâna, ea desmier- 
dându-i în schimb frnutea apleecată, în amitirea lui 
„ aviator, căzut pe front. 

i, venind după rezultat, căută prin umbra 
sălii cu aparate pe colegul lui Horia, dar nu-l văzu. 
De altfel, sala era atât de vastă, atât de întune- 
сай, şi cei de-acolo, din jurul profesorului Măr- 
cuţiu, atât de Ја fel în halatele lor albe, încât i-ar 
fi venit şi greu să recunoa pe tânărul care-i în- 
călzise inima cu o zi înainte. 
Stati, vă rog, o invită profesorul foarte blând, 
cu’n fel de consideraţiune, arătându-i un scaun lângă 
masa lui 

Se aşeză deci ceva mai încolo de profesor, aştep- 
tând: umbră între umbre. Sala era ca un vestibul al 
nopţii. Totul era vast, tăcut, cu stranii iluminări са 
în preajma geometriilor cereşti. 

Profesorul cu tichie albă şi ochelari puternici privi 
vecapitulativ placa radiografică; apoi luă d hârtie 
cu en-tête, răspunzând doctorului Ervin Emilia ur- 
mătoarele : 


b 


10 IONEL TEODOREANU 


„lubite coleg, 


Bănuiala dumitale cu privire la ăfecțiunea pa- 

cientei Victoria Mişliu se confirmă. 

Porțiunea anterioară a vertebrelor 4 şi 5 lom- 

bare, în apropierea discului intervertebral este 
distrusă ре o întindere de 1/, din volumul ver- 
tebrelor. Linia intervertebrală la nivelul acestui 
disc а dispărut 

Nu au nici-o îndoială asupra caracterului 

boalei, date fiind: 

1) schirusul mamelei; 

2) metastazele pulmonare; 

3) absenţe oricărui proces tuberculos; 

4) Frecvența relativ mare a metastazelor 
cancerului mamar la coloana bertebrală. 

Deci: pacienta, pe lângă boalele constatate 
de dumneata, suferă şi de un cancer meta- 
static al vertebrei 4 şi 5 lombare...” 

Profesorul sublinie energic şi cu creion roş diag- 
nosticul cuprins în ultimele vorbe. 

„Natural, considerând starea înaintată ўт 
polimorjă a boalei, prognosticul quo ad vitam 
este infaust. 

Tratamentul poate fi numai cel simptomatic. 

AL dumitale, 
Prof. Dr. Socrate Mărcuţiu” 


Puse scrisoarea în plic, lipindu-l cu mare grijă, 
înfăşură placa în hârtie neagră, lăcând-o sul. 

In timp ce bătrâna îşi plătea costul sentinței de 
moarte, asistentul care fusese camarad cu Погіа, 
ascuns după un aparat, dar cu ochii mereu la bă- 
trână, spuse în şoaptă unui coleg atunci intrat, 
care-i cerea о ţigară. 

— Mă Gicule, ştii tu e-i biata băbuţă de colo 
cu cancer la şira spinării? 


LA PORȚILE NOPȚII 71 


— Nu, mă: ce-s ghicitor? 

— Mama lui Horia şi... 

— Biata de ea! îi luă celălalt vorba. Mama lui 
„Dorian Gray”! Ce ţi-e şi cu destinul, mă!! Horia 
moare în război, lăsând pacea unei spurcăciuni! 
Puah! Hai, dă о ţigare. 


c". 
Coana Victoriţa porni spre casa doctorului Ervin 
Emilian, ducându-şi sacul încăpător de раг їп 
care erau trei kilograme de дгйипфе pentru orătănii 
(le descoperise cu preţ de ocazie la o căruţă abea 
sosită dela ţară), sulul negru cu radiografia, seri- 
soarea şi punga. 

Se simţea foarte bolnavă. Ostenea repede. Uneori 
îi venea să se aşeze oriunde, chiar şi pe marginea 
tiotuarului. Dar nu se lăsa. Strângea buzele, se în- 
corda şi mergea înainte, cu faţa galbenă, suptă 5 
totuşi demnă, aproape mândră. 

In straiul ei de doliu, modest dar foarte curat, 
coana Victoria (cum îi spunea chiriaşii), părea la 
început una dintre băbuţele care-şi petrec zilele prin 
biserici, aprinzând lumânări şi smerindu-se la toate 
icoanele. Pr însă mai atent se desprindea din 


perdeaua neagră а bisericoaselor, având în ea © 
demnitate autoritară de stareță. 

Odată, când Colonelul Borgescu vocifera împo- 
triva еі, fără ca ea să lie de față, Alexandru Mili- 


cescu îl privise apăsat. 

— Ghiţă!... Coana Victoriţa nu е om de rând! 
са încet, mereu atentă să cruţe fragilităţile 
dureroase ale ciolanelor. Totuşi, luminăţia dulce a 
soarelui de primăvară îi dădea “atingerea unei bu- 
curu. 

Se gândi: Dacă ar fi trăit dragul mamei Horia, 
aşi fi avut nepoți dela el. 

Se opri o clipă și surâse la gândul nepoților. 


12 IONEL TEODOREANU 


De când murise Ногіа, uneori se trezea vorbind 
singură, nu numai când era între păreţii еї, dar 
chiar şi pe stradă, printre oameni, Câteodată, când 
durerea îi gonea respiraţia, învălmăşindu-i-o, spunea 
către Horia: 

— Lasă, dragul mamei, nu te speria. Trece şi asta. 

Era dulce şi trist drumul cu soare şi cer albastru. 

Intâlni о ţigancă florăreasă care-i întinse un bu- 
chet de violete. 

— 7ай ia-le. 

І le cumpăra, după се ве (ості, pornind си ele, 
ducându-le la nas în răstimpuri. 

Aşa ajunse la casa mare, singură în curte, a doc- 
torului Emilian. Sună. Feciorul îi deschide, intro- 
ducând-o în una di încăperile care serveau, toate 
cu uşile deschise, de sală de aşteptare. Câteva per- 
soane ceteau cărţi şi reviste. Consultaţiile doctoru- 
lui Emilian erau lungi. Cine intra, stătea. 

Coana Vietoriţa se aşeză întrun fotoliu, punân- 
du-şi alături, la picioare, tagârţa, şi aşteptă fără 
carte, fără revistă, fără ziar, cum aşteaptă ţăranii şi 
pietrele: stând. 

Abea după vre-o două ceasuri îi veni şi еі rândul. 

Profesorul o întâmpină afectuos, cu regăsirea, luân- 
du-i tăgârța din mână şi rânduindu-i-o jos, lângă 
biuroul lui. Văzu sulul negru şi plicul cù en-têʻe. Se 
aşeză la biurou, după се о роѓ pe ea să stea ре 
un scaun alăturat. Incepu să cetească scrisoarea, 

— Bun! 

Aşa murmura când şi când, dând din cap apro- 
bativ. 

După ce isprăvi de cetit, lăsă misiva ре biurou, 
scoțând la iveală placa radiografică ре саге о fixă 
în agrafele ecranului luminos al negatoscopului. Exa- 
mină îndelung radiografia, aprobând mereu, са şi 
la lectura scrisorii. м 

Apoi reveni la biurou, apropiindu-şi scaunul de 
Coana Victoriţa. 


LA PORȚILE NOPȚII 13 


— Еі, coniţă, să ştii că-i bine. Tot lumbago. Se 
va vindeca odată şi odată. Numai să nu pierdem 
răbdarea. 

Calm, surâzător, volubil, amical. 

Obraz tânăr, aproape rumen, păr argintiu ca un 
omăt vesel, dinţi albi, — şi de jur împrejur o casă 
îndestulată şi armonioasă. Intr'o astfel de casă, şi 
ре orişice vreme parcă, cerul nu putea fi decât 
albastru la toate ferestrele. 

Pe biurou, întrun vas masiv, trei garoafe cu tul- 
pina lungă parcă se înclinau în fața bărbatului cu 
dinţi albi. 

— Vi le-a pus soţia dumneavoastră, constată 
coana Victoriţa cu aprobare zâmbitoare. 

După o secundă de nedumerire, doctorul dădu 
din cap, continuând apoi: 

— "Tratamentul de până acum este bun. Deci îl 
vom continua. Suspendăm însă injecţiile de naiodin. 

Făcu o pauză, meditând. 

— Cum însă şira spinărei dumitale este cam slă- 
bită, cam gingaşă (vârsta, căztăura de pe scara piv- 
niţei, — explică el în treacăt, referindu-se la o mai 
veche spusă a ei), vom adăuga la tratamentul de până 
acum, următoarele: 1) un brâu țărănesc; lat de o 
palmă şi ceva, си care te vei întăşura strâns în re 
giunea dureroasă (Asta are să fixeze coloana ver- 
tebrală). 2) Sub salteaua patului, peste somieră, veţi 
face ca un pod de senâduri. (Altfel, salteaua va ră- 
mânea mereu întinsă, meişorând durerile pe care vi 
le provoacă suprafaţa neregulată a saltelei normale). 
3) In sfârşit, vă voi prescrie nişte picături calmante, 
din care veţi lua, numai dacă durerile devin Мела- 
greabile... în sfârşit, să zicem insuportabile (simple 
presupuneri), câte 15—90 picături de 2—4 ori pe zi, 
înainte sau după masă, indiferent... 

Coana Victoriţa zâmbi uşor dintâi spre doctor, 
apoi spre garoafe, apoi iar spre doctor. 

—  Picături de morfină, vorbi ea calm. 


14 IONEL TEODOREANU 


Doctorul ridi 


а din umeri, c'un început de protest. 


— „Domnule doctor, 
Coana Victoriţa îl privi limpede, drept în ochi. 
„mama, Dumnezeu s'o ierte, a murit tot de 
cancer la şi 


blândă dojani 
1 


‚ Atunci? întrebă еа c'o foarte 


Coniţă! sări doctorul ca insultat. Dar pentru 
numele lui Dumnezeu, să ne înţelegem. Cancerul nu 
se moşteneşte, O afirm solemn. Apoi: cancerul nu 
е contagios. Pot să vă arăt şi cărţi, dacă nu mă 
credeţi 

Atunci ce am? 

Aveţi boala lui Kiimmel-Verneuil, din căză- 
tura despre care mi-aţi pomenit în Februar. Asta е 
tot. Nimic. alarmant. О să trăiţi o sută de ani. 

Mulţuniese, domnule doctor, dar nu primesc. 
Văcu о scurtă pauză, caşicum gândul еі ar Îi 
vorbit cu Horia, spre fereastra cerului albastru. 
Apoi reveni spre doctor. 

— Domnule doctor, după vre-o trei luni de sufe- 
rinț а, mama, biata, ma chemat la patul ei, mi-a luat 
mån: pus-o ре sân, apoi pe şale, şi mi-a spus: 
Vezi tu, tetito, daci şi da’ci îmi vine moarte”. Și 
mie la fel, domnule doctor, ălirmă solemn coana 
Victoriţa, schiţând aerian gestul mamei ei. 

Doctorul dădea din cap, tăgăduind mereu. 

Domnule doctor, sunt bătrână şi la capătul pu- 
verilor, viu di alte vremi, fără să ştiu ce mai caut 
în cele de azi. Am avut un singur copil, pe Horia. A 
murit ре front, la aviaţie, — arătă ea spre cimitirul 
cerului albastru. Acum nu mai am nimic, nu mai am 
pe nimeni. Văz că mă due, Dar aşi vrea să ştiu cât 
mai am? Numai asta vă cer. 

Doctorul dădea înainte din cap, cu tăgadă, dar 
fără de putere. 

— Domnule doctor — creseu bătrâna spre el: 
dacă e așa cum spuneţi (lumbago sau mai nu ştiu 
сти), lăsaţi-mă să cetese scrisoarea domnului pro- 


LA PORȚILE NOPȚII 75 


fesor. Uitaţi-vă Ја ea: e deschisă pe masa dumnea- 
voas Văd ceva însemnat cu roşu... 
„suferă şi de un cancer...” 
„„Daţi-mi scrisoarea, domnule doctor, stărui 
blând băbuţa 
Doctorul închise scrisoarea ìn sertar. 
— Imi pare rău, dar nu se poate, Secret profe- 
sional. 
Coana Victoria se ridică, plăti consultația, îşi luă 
йт{а şi vorbi cu blândeță, înclinànd capul: 
— Rămâneţi cu bine, domnule doctor. 
— Dumnezeu e mare, o ajunse la uşă glaşul doc- 
torului. 


* Ы ж 

Nimic nu se schimbase în coana Victoriţa. Ieşi 
dela doctor tot cum întrase, adâncită în ea, calmă, 
cu faţa suptă şi brăzdată uneori de o nouă izbucnire 
de suferință pe care o învingea fără să ceară ajutor 
dela nimeni. 

Era atât de frumos afară, încât toţi păreau că se 
plimbă. Nimeni nu se grăbea. Toţi mergeau alene ca 
pe aleile unui parc. Această încetinire, a destinderii 
recreative, era în mersul tuturora. Fete, băeţi, domni, 
сисоапе, — toţi în strae de primăvară, mulţi cu flori 
în mâni şi cu acea respiraţie adâncită în zâmbet pe 
care-o dă vecinătatea florilor de primăvară, 

Răsări din soare şi o flaşnetă cu papagal. Coana 
Victoriţa avu ó sclipire de zâmbet în ochi. Уаш 
Паѕпебеі o întovărăşi, câtva timp, îndemnând-o la 
amintiri. Trecu şi asta. 

Sacul cu grăunţe devenea din ce în ce mai greu în 
mâna еі, caşicum, pe drum, grăunţele s'ar fi trans- 
format treptat în plumb. Abea avea putere să ducă 
sacul. Şi până acasă mai avea de mers. 

Dar deodată sacul deveni de fier. La câţiva phşi 
în faţa ei, de după cotitura unei străzi, răsări Ilarion. 


76 IONEL TEODOREANU 


О secundă, ochii lor se întâlniră, recundscându-se: 
tânărul palid cu ochi aburiţi, de о eleganţă echi- 
vocă, mergând. cam legănat, cu mlănuşile în mână, 
şi băbuţa frântă de greutatea sacului. 

'Trecură unul pe lângă altul, fără ca fiul'să pară 
c'ar fi observat măcar ре mama lui cu sacul compro- 
miţător, — şi fără ca băbuţa să deschdă gura în- 
spre el. Dar după ce Ilarion trecu, lăsând o Чага 
de parfum încă mai dulceag decât teii întloriţi, 
coana Victoriţa intoarse capul după el, urmărindu-l 
cu privirea, Il vedea întâia oară pe stradă, în lu- 
mina dimineții, printre alţi oameni. Şi se uita la el 
din urmă cu acea privire саге pare că se îndoeşte: 
П cunosc? Nu-l cunosc? L-oi mai fi văzut? Sau 
numai că-mi pare? 

Şi арга acum о ajunseră din urmă vorbele lăsate 
în cabinetul doctorului Emilian: 

— Am avut un singur copil, pe Horia. Nu mai 
am nimic, nu mai am pe nimeni. 

Spusese ea, mama lui Ilarion aceste vorbe, deşi 
Ilarion trăia! 

Ilarion? Coconul acela parfumat са о lemee de 
noapte? Cavalerul acela care se face că п?о vede 
pe mama lu 

— Mătuşic 
văzând-o cum priv 
Сащі o strada? 

— Mulţumesc dumitale, doamnă. 

Coana Victoriţa porni în drumul еі. 

Bănuia mai de mult că moartea creşte în ea din 
două părţi, ca şi în mama ei. Acum ştia, Dar nu 
asta o preocupa. 

Vorbele ei, spuse din tot adâncul, în faţa docto- 
rului, în faţa cerului, — o înspăimântau. Poate că de 
mult gândea astfel (am avut un singur copil, pe 
Horia), dar niciodată nu-şi mărturisise. Acum însă 
spusese. Auzea vorbele ei: „Nu mai am pe nimeni”. 


„ai pierdut ceva? o întrebă o doamnă, 
te de zăpăcită în toate prăţile. 


LA PORȚILE NOPȚII 77 


Se lepădase de Ilarion. Mai mult parcă: vorbele ei 
il ucideau. г 

Se оргі în dreptul unei biserici, intră şi se rugă 
lui Dumnezeu s'o ierte. 

Apoi porni din nou spre casă. 

Dar еа, mama, îl ierta pe Ilario? oricum, co- 
pilul ei. > 

Dacă şi-ar fi văzut din întâmplare într'o oglindă 
de pe stradă chipul frământat de-o astfel de între- 
bare, coana Victoriţa sa'r fi uitat la ea, aşa cum îl 
măsurase din urmă pe Ilarion. Căci era o străşnicie 
neiertătoare. pe chipul еі bolnav. Nu mai avea nimic 
din mărinimiile mamei, ci numai tăișul necruţător 
al judecătorului. 

Şi în aşa măsură o absorbea gândul chinuit, dar 
aspru încruntat, — încât uită nu numai de boala ei, 
de moartea care plutea în ea ca un corb, dar chiar 
şi de osteneala din şale şi genunchi, care o făcea 
să meargă pe drum drept cum urci un munte. 


* 2 * 

— Bună dimineaţa, coană Victoriţă, Sărut mâna. 

Descoperit în faţa ei, Alexandru Milicescu (se în- 
torcea pe jos dela regiment, unde о lăsase pe Fifi, 
după ce se înapoiase dela Bellu), o saluta într'a- 
devăr cum spune vorba: cu plecăcinne. 

Crescut ca din umbra stăpânului, Nero era acolo, 
ascuţit oprit pe picioarele fine, ca o miniatură de 
cal arab. 

— Bună dimineaţa, domnule Milicescu. Tot har- 
nic! articulă еа cu glas scăzut, abea adunându-şi 
șutlanea. 

— Imi dai voe. 

Şi cu toată încercarea ci de împotrivire, Mili- 
cescu îi luă sacul cu grăunțe. 

Porniră alături spre casă, fiecare cercând să-și 
ascundă de celălalt marea osteneală a trupului şi a 


78 IONEL TEODOREANU 


sufletului. Pentru Milicescu victoria călărneţului la 
regiment se transformase la cimitir într'o înlrângere 
a omului. Părea greoi şi masiv alături de coana 
Victoriţa care mergea contractat. 
Pe unde-ai fost, coană Victoriţă? 
Alergături, cumpărături... Mam şi plimbat nì- 
adăugă еа după o pauză, c'o încercare de 
zâmbet. Dumneata văd că vii dela călărie. Cum îi 


- Fifi. 

Și е tot uşa de frumos ca şi Nero? 
— үш? Fifi e ' împărteasă, coană Victoriţă! 
Tot e ceva, — medită coana 
Victor ţa un câne, un cal... 

Apoi tăcu posomorit, după ce aruncă o scurtă 
privire iscoditoare spre obrazul lui Milicescu, să 
vadă ce efect au avut vorbele ei. 

Nu numai că nu-i plăcea să povestească despre 
viaţa еі, nimănui, nici chiar unui om timabil са 
Milicescu, — dar simple vorbe ca „tot e ceva: un 
сапе, un col”, o alarmau, socotindu-le ca pe un 
început de mărturisire primejdioasă. 

Se apropiau de casă. Văzând-o, faţa coanei Vic- 
torița devenise şi mai îndârjită. „Casa lui Ilarion! 
Averea lui Ilarion! El era beneficiarul! Și nici nu 
bănuia ce averi îl aşteaptă! Va avea de unde ri- 
sipi! Pentru el agonîsıse tatăl ei, pentru cl luptase 
еа, apărând cu străşnicie bunul părintese. 

- Mulţumesc, domnule Milicescu, vorbi ea, vrând 
şi ia sacul, 

- Vai de mine, coană Victoriţă, se apără Mili- 
cescu, cu o mirarre ofensată. Se mai poate una ca 
asta: să te las să urci scara cu sacul? 

Suiră deci unul după altul scara abruptă care du- 
cea la pod şi la cele două odăi mansardate, cu o 
sforţare deopotrivă de mare ori la fel de nemăr- 
turisită. Abea îşi (агац picioarele. Milicescu după 
o dimienaţă de călărie, coana Victoria cu junghiuri 


LA PORȚILE NOPȚII 179 


la fiecare îndoire a mijlocului. Dar niciunul nu se 
opri să se odihnească, să respire o clipă. Coana Vic- 
toriţa palidă, crispată: Milicescu congestionat, cu 
ceafa udă şi tâmplele picurând. In fața uşei se des- 
coperi, se înclină adânc, sărută mâna coanei Victo- 
га, şi dădu să plece. Dar ea îl rugă să mai aştepte 
puţin. Umblă la butetul din antretul podului, de 
unde veni cu о tarlurie în care ега un rest de răci- 
turi şi un os mare. 

— Mulţumeşte, Nero. 

Nero întinse laba. 

Inţelept сапе. Şi tare bine crescut, 

Urmat de Nero cu ciolanul în gură, Milicescu işi 
reluă bocăneala cizmelor, coborînd precaut, treaptă 
cu treaptă, ţinându-se de rampă. 

Mult timp, coana Victoriţa rămase îngândurată în 
antretul întunecos. S'auzea ronţăitul unui şoarec. 
Stăruia încă parfumul dulceag al lui Ilarion. 

„Ат avut un singur copil, pe Horia”. 


кж 


Victoriţa Dobre, fiica negustorului de fierărie din 
Olteniţa, Niţă Dobre, Nea Niţă, se căsătorise cu avo- 
саш bucureştean Radu Mișliu impotriva voinţei tată- 
lui еі, саге murise de inimă геа. Pe bărbatul ei, Ră- 
ducu, îl iubise cu generozitatea romanţioasă şi can- 
doarea trainică a unei copile din provincie, în 
{ай cu munca şi cu banul, dar nu şi cu inima. In 
primii ani se socotise fericită, deşi, sau poate tocmai 
fiindcă ducea o viaţă mai retrasă decât Ја Olteniţa, 
unde se ocupa de gospodărie, dând şi o mână de 
ajutor lui taică-său la prăvălie. Dar la Bucureşti, 
în casa еі (Nea Niţă о înzestrase totuş? cu două case 
de locuit la Bucureşti, dându-i şi numerar), de dimi- 
пеаій până seară nu făcea decât gospodrăie. Ea 
fată în casă, еа bucătăreasă, ea spălătoreasă şi tot 


80 IONEL TEODOREANU 


ea cu piaţa şi cu plăţile: fisc, telefon, electrricitate, 
apă, ete... ‚ 

Răducu nu apărea decât searra, istovit după o zi 
de muncă, sbucium şi alergăturră: politică. Răducu 
al еі era înconjurat numai de oameni fără scrupule 
şi invidioşi, care unelteau împotrriva lui, împiede- 
cându-l să câştige şi ţinându-l într'o continuă în- 
cordare de luptă, Mereu se plângea că е un nedrep- 
tăţit, o victimă, un om singur împotriva lupilor”. 

— Singur, Răducule? 

— Tu eşti си, spunea el, şi inima Victoriţei se 
revărsa ca apele Dunării de primăvară. 

Cu toate însă că în casă se cheltuia mii nimic, 
Victoriţa făcând totul ea singură: cu toate că nu plă- 
beau chirie, având ре de-asupra venit şi dela casa 
vecină care era închiriată, precum şi procentele ca- 
pitalului plasat cu ipotecă de primul rang, — Ră- 
ducu avea mereu nevoe de bani. 

Ea îi dădea, tără să spue nimic. 

Dar el explica: 

— Politica şi cinstea duc la ruină. 


Victoriţa îl consola, fără ca niciodată să-l cerce- 
teze, cum ar fi îndemnat-o natura ei practică şi lu- 
cidă, căci întradevăr era fata lui Nea Niţă. Dar 


femee. Ar fi putut să administreze orice la Olteniţa, 
а şi pe Răducu la Bucureş 
і гай” (aşa socotea Victoriţa, crezân- 
du-l pe Rădeuu al еї), dar numai acasă, unde ea abea 
munca de toate zilele, căci în oraş nu ìe- 
şeau nciiodată împreună, măcar la un teatru, la un 
cinematograf, la о cofetărie sau Ја o plimbare pe 
Calea Victoriei, ori în Cişmigiu. 

Е drept că ceasuirle Victoriţei erau înghiţite de 
gospodărie, dar nici Răducu n'avea timp. Politica, 
avocatura şi lupta cu dușmanii îl copleşeau, istovin- 
du-l, ne mai lăsându-i răgaz şi pentru plăcerile vieții. 

Cuvântul duşmanii” devenise o permanență în 
casa Mişliu, ca şi avocatura şi ca şi politica. Dar 


LA PORȚILE NOPȚII 8! 


câteşi trele erau exterioare casei. Acasă nu vencau 
nici clienţi, nici politicieni, пей duşmani. Acasă nu 
venea nimeni. 

Moartea lui Niţă Dobre, tata-socru, precipitase 
limpezirea unor stări de lucruri care altminteri poate 
că ar mai fi dăinuit. Răducu se ocupase de moşte- 
nire, nu numai ca ginere dar şi ca avocat, Їйсгїпй 
drumuri tot mai dese şi mai lungi la Olteniţa. Până 
când ‘Victoria începuse să primească anonime din 
oraşul ei natal, în саге Răducu era prezentat ба un 
stricat care batiocorea căsnicia, făcând la Olteniţa 
chefuri de pomină din banii lui tata-soeru cu Ïemei 
aduse dela Bucureşti. La început Victoriţa ezitase, 
atribuind aceste „ponegriii” laimoşilor „duşma 
Cu încetul însă, o serie de evidențe indiscutabile 
о obligase deschidă ochii, să judece (nu cu 
inima vomanţioasă, ci cu mintea moștenită delu Nea 
Niţă), dându-și seamă că totul până atunci nu fusese 
decât minciună sfruntată, ba i abjecţi 

Răducu, ratat de Bucurreşti, o fuase numai pentru 
banii lui Nea Niţă, jenându-se însă faţă de prieteni 
şi cunoştinţe de „tata fierarului dela Oiteniţa”. Di 
asta o făcuse sluga lui în casa dotală, el trăind fără 
să facă nimica, din veniturile soţiei. 

Se pornise în Victoriţa o mânie atăt de violentă, 
încât îl pălmuise şi-l scuipase: 

— Pleacă din casa mea, scârb; 
Răducu plânsese cu hohote, 
Ја picioarele еі, spunându-i că! 
trăi şi că se sinucide, 

Il dispreţuise cu Iurie, cu revoltă, cu desnădejde, 
cu milă, cu desgust, — dar nu-l alungase. Ori 
cum, era un nenorocit şi pe de-asupra tatăl copiilor. 
Nu numai că nu se despărţise de el, dar îi şi îngă- 
duise (oarecum ignorându-l) să-şi ducă mai de- 
parte viaţa netrebnică, umilit, spăşit, ipocrit, uneori 
ranchiunos (dar fără putere, incapabil să lupte), în- 
treţinându-l, acoperindu-l faţă de străini (deşi sim- 

6 


ând în genunchi 


de ea nu poate 


82 IONEL TEODOREANU 
fise că toţi o Ора ШП sarcastic ca pe о 
proastă), îngrijindu-l până la capăt. Uneori, când 
venea galben de beţie, cu mers şi vorbă paralitic, 
ti venea să-i spue: 

Ticălosule, tu l-ai ucis pe bietul tată-meu. 

Dar se mărginea să-l privească desgustată, ei spu- 
ген Ticăloaso, iată pentru cine l-ai ucis pe 
tată 

Radu “Mişliu, chel, fără dinţi, cu tremurici, murise 
de ciroză. Chiar după tea lui, Victoria îi ono- 
rase cambiile (negociindu-le, fireşte, obţinând bo- 
ilicaţii), nevrând са tatăl copiilor ei să lie urmărit 
de blesteme şi'n lumea drepţilor. 

Respir: oarecum, amar dar adânc, cu fruntea 
dreaptă са$ї spinarea. Și devenise de-atunci numa? 
mama copiilor еі, Horia şi Ilarion, crescându-i tu 
mână de văduvă asprită de muncă, suferință şi sin- 
gurătate. 

Pe măsură ce creșteau, copiii se diferențiau mai газ. 
picat, fiind limpede încă din liceu că Horria e din 
вати mamei lui, iar Ilarion, odrasla neliniştitoare a 
lui Radu Mişliu, pe care-l amintea încă de pe când 
ега în leagăn, prin culoarea ochilor. Radu Mişliu, 
tată-său, avea ochi albaştri de fecioară, cu саге 
tulbura inima femeilorr, dându-le o impresie de lu- 
minată melancolie, — asta, pănă ĉând nu se injecta- 
seră de beţie, învederând că încă de pe când erau 
nebulos albaştri, tot de alcoolic erau. Şi ochii lui 
Ilarion erau albaștri, dar cun abur lunar în culoare. 
Aveau uneori vidul argintiu din orbitele statuilor. 

Faptele mamei văduve erau drămuite egal faţă de 
copii. Nica unul mai mult, mai puţin sau mai altfel 
decât celălalt. Imbrăcaţi la fel, îngrijiţi asemenea, 
crescuţi deopotrivă. Vietoriţa dorea ca şi inima ei să 
se împartă în două pentrru băeţi. Dar inima еі bâtea 
mai cu adânc şi mai cu dragul-mamei pentrru Horia. 
Şi tocmai din această pricină îl certa pe Horia тай 
des şi pentru te miri ce, caşicum numai astfel, împie- 


LA PORȚILE NOPȚII 83 


decându-şi inima să se mărturisească, ar fi compen- 
sat preieiința pentru Horia, In schimb, şi pentru ace- 
1 motiv, cu Ilarion, se silea ie mult mai îngă- 
duitoare și mai afectuoasă decât se desprindea din 
inima ei. Îl iubea, desigur, era copilul ei, fratele 
drept al celuilalt. Dar faţă de el, în adancul ei, 
fireşte, parcă mereu trebuia si ă-liubeştă, 
caşicum aşa ceva poate fi uitat sau omis. Se surp. 
dea uneori considerându-l ca ре un venetie, de pildă 
ca pe un copil adulterin al lui Radu Misliu. După 
astlel de secunde'necontrolate, V ictorita se îndârjea 
împotriva еі, pedepsindu-se cu muncă severă (tăia 
şi lemne uneori, ceasuri de-a-rântiul), cu împuţinarea 
somnului, cu rugăci ni, — şi deşi nu spunea nimic 
lui Ilarion, раггей îşi cerea iertare dela el, indirect, 
închizând ochii asupra abaterilor lui (ncîngăduite 
celuilalt) şi acordându-i mici răsfături, în treacăt, 
de care-l lipsea pe celălalt. Uncori se gândea noaptea, 
în patul ei de văduvă, la Ilarion, ca la un copil orfan 
de amândoi părinţi. Căci copilul acesta, totuşi, mavea 
mamă. Când se gândea o clipă numai la Погіа, chiar 
suprăată să fi fost pe el, Victoriţa ştia deindată се 
înseamnă a fi mamă. Faţă de Пагіоп îşi lăcea datoria 
de mamă, necruţând nimic, gata de orice sacrificiu, 

dar fără de-ajunsă convingere, c'un fel de sfială 
uneori, ca un simulant. Şi când se surprindea astfel, 
i se părea că e un monstru, că e o mamă dena- 
turată, inexplicabil rece faţă de perechea lui Horia 
pe care-l iubea normal, c; toate mamele bune, ne- 
putând înțelege de ce inima е? se opreşte în faţa 
celuilalt, a lui Ilarion, gata să dea îndărăt, în- 
tocmai cum fac caii uneori în dreptul cimitirului, 

О zbuciumau adânc astfel de gânduri şi cu încetul 
o cuprindea un fel de milă pentru „bietul copil ne- 
vinovat”, dar o milă care pe nesimţite o înstrăina 
şi mai tare de el, căci i-l amintea pe Răducu, toată 
netrebnicia omului din pricina căruia grăbise moar- 
tea tatălui ei. 


84 IONEL TEODOREANU 


De-a lungul anilor, datorită acestei inegalităţi a- 
fective din adâncul Victoriţei, Ilarion beneficiase 
de aparențele unui răstăţ, şi în tot cazul, de un fel 
de imunitate. Deşi sănătos, Ilarion era tratat са un 
copil delicat, mai sensibil, mai Singaş, mai fragil 
decât Horia. 

Când erau de făcut curse lungi, de Ја sine înţeles, 
Horia trebuia să le facă. Tot Ногіа căra lemnele, 
ajuta la împins mobilele când se făcea grijitură, El 
era salahorul firesc al familiei, aghiotantul mamei 
lui. De altfel, nici-o muncă fizică nu-l înspăimânta. 

Mare, căpăţinos, atlet (făcea toate sporturile, dela 
foot-ball până la hockey pe ghiaţă), cu mâni groase 
şi frust modelate (lopeţi), cu dinţi albi şi tari (în 
şi sticlă), cu păr сгеў, de timpuriu mus- 
tăcios şi păros ре trup, glăsuind şi галай sonor са 
un dulău cumsecade, gata s'o ia ре Victoriţa în 
braţe, valsând си ea prin casă, — Horia, deşi inegal 
la învăţătură şi fără de vre-o strălucire şcolară 
(lăsând laoparte notorietatea sportivă), era simpatie 
tuturorra: şi elevilor şi profesorilor, având chiar ûn 
opularitate. (La o alegere în glumă, de pildă, 
з deputat al liceenilor), Şi cu toate că 
na'vea duşmani. А 
ind erau împreună la masă, nici nu se 
uita la el, iar dacă se întâmpla să ia act de prezenţa 
lui tumultuoasă, îl considera enervat şi retractil ca 
б pisică de Angora ре un dulău ciobănese intrat 
inadvertent în salonul ei. 

In timp ce Horia cu marele lui trup de atlet spăr- 
gea uniforma liceală, Ilarion abea o umplea, gîngaş, 
ovalizând-o ondulat la şolduri. Imberb, avea piele 
de fetiţă, си palori şi unde de roşeaţă, păr blomd- 
auriu, gene mereu plecate peste ochii argintiu-al- 
baştri (privirea lui adeseori era absentă, ca a orbi- 
lor), mâi înguste cu degete lungi şi unghii bombate, 
şi glas în totdeauna scăzut până la şoaptă. Caşicum 
tot ce ieşea din gura lui avea nuanţa de secret. Părea 


LA PORȚILE NOPȚII 85 


un fel de fată dela maici deghizată în lceani. Vorbea 
puţin, surâdea mult, înlocuind participarea 1а con- 
versaţia celorlalţi cu un surâs care dela o vreme părea 
de comandă, lăsat acolo să suplinească o absenţă. 
La masă niciodată nu deschidea gura. П lăsa să vor- 
bească pe Horia care spunea absolut tot: glumele, is- 
prăvile, chiulurile, poreclele, fumatul, Jocul de cărţi. 
Răsturna pe mușamaua mesei rotunde cu trei con- 
vivi toată viaţa lui de adolescent robust şi tumul- 
tuos, fără de lermentări interioare, regretând vizibil 
că numai respectul îl împiedecă să istorisească 
mamei Чо (îi spunea precipitat mam” drag, şi 
Victoriţei îi creştea inima în aşa măsură, încât Î 
venea să-i zâmbească şi să-i desmierde fruntea), 
şi aventurile lui amoroase. Dar dădea nişte târcoale 
bufon discrete acestui subiect interzis. 

Intre timp Ilarion тапса delicat, dar parcă fără 
bucurie, dând impresia că abea mânca, spre deose- 
bire de Horia care mânca şi vorbea în acelaş timp, 
cu voioşie egală şi pentru una şi pentru alta. Dacă 
te uitai la ei, maicuseamă în timpul mesii, ai fi 
explicat puţinătatea lui Ilarion, cât şi paloarea 1ш 
albă, prin Іріѕа de apetit, (gata să-l ctichetezi copil 
debil), iar explozia de culoare și de mușchi a lui 
Horia, prin bălăureasca lui pdītă de mâncare. 

Dar пи era așa. Delicatul Ilarion înghiţea tot atât 
de mult ca și Horia, dar aşa de pe nesimţite, aşa 
Че discret, că acţiunea de-a mânca la o mas 
alţii parcă devenea clandestină. 

Apoi mai ега dulapul. Fiecare dintre liceeni avı 
odaia şi dulapul lui. In odaia şi în dulapul lui Horia 
umbla cine vroia. Cheia o pusese pe dulap, odată 
pentru totdeauna. Aşa că dulapul era în permanenţă 
eschis, destăinuindu- şı conţinutul oricui ar fi dorit 
ă-l cunoască: haine, “rute, tutun, scrisori de dra- 


lui, iar noaptea sub pernă, deşi uşa odăii era în- 


85 IONEL TEODOREANU 


cuiată pe dinăuntru. Conţinutul dulapuliu era ştiùt 
numai de el, Când se făcea marea curăţenie de Paşti, 
dulapul lui Погіа doar că nu ега spălat cu ăpun pe 
dinlăuntru. Ilarion însă nu permitea nimănui пісі 
măcar să arunce о privire. În acest tainic dulap, 
Ilarion avea şi de mâncare: numai dulciuri, Şocolată 
în special. Dar şi nougat, şi şocolăţi umplute cu 
vişinată, şi rahat cu listici: numai coveturi şi acadele 
alese, şi în cantităţi apreciabile. Uneori plăcerea 
de а le şti acolo depăşea pofta de-a le mânca, aşa 
că le ţinea până ce se uscau. Dar nici atuncea nu le 
arunca. Le mânca trist, dar nu lăsa nimic. Bine in- 
peles, gândacii negri şi roşcați aveau o explicabilă 
atracție pentru acest dulap cu miros mereu vanilat 
zaharat şi fermentat. De aceia, în odaia lui Ilarion, 
са un fel ce alt ti -tac, erau acele foşnete şi zgomote 
mici, scorţos discrete, pe care le fac umbletul şi 
controbăiala gândacilor. 

Aşa dar, la mese, Ilarion părea preocupat de 
“altele, abea atingându-se de mâncare, în timp ce 
Horia întuleca şi glăsuia cun egal entuziasm. 

— Las lui Irate-tău, că rămâne nemâncat! îl 
dojenea Victoriţa, apărându-l pe celălalt. 

Ilarion, deşi părea dus în gândurile lui ca într”o 
depărtare de tot ce era acolo, îl asculta pe Погіа şi 
cum vorbeşte şi cum mestecă, uitându-se Ја el d 
i prudent reprobativ, dar mereu reprobativ, fie 
că sorbea supa, fie că-şi umplea cu pâine farfuria 
cu ciorbă, aşa mâncând-o „lie că absorbea macaroi 
nele, dând impresia că înghite дашеп1 în nădragi 
lungi cu şireturile nelegate, — fie că vorkea cu: In- 
tinde-o, băete: Dă-i la moacă: Lasă, şefule, — de 
solidarizându-se desgustat de gesticularea $1 voca- 
bularlu de maidan sportiv al lui Horia. 

La aceste mese, Horia era fereastra deschisă sub 
ochii mamei Іш asupra vieţii de licean. Dela această 
fereastră zilnică, Victoriţa vedea și ştia tot: despre 
Horia. Căci despre Ilarion nu afla nimic, El nici- 


LA PORȚILE NOPȚII 87 


odată nu intra în istorisirile lui frate-său. De învăţat 
învăţa foarte bine: premiant în fiecare ап, cu 10 


la lutină şi 8 la matematici 

Dar numai atât ajungea şi până acasă: notele şi 
rezultatele anuale. Incolo nimic, Avea prieteni? ca- 
marazi? duşmani? fete de саге сга îndrgăostit?, — 
cum uncori ега în gura mare Погіа, cu fotografia 
„dânsei” pe masă, compensând măcar aşa neputinţa 
lui de-a istorisi mamei „aventurile cu dame зіс”, cu- 
noscute pe malul admirativ al sporturilor. 

Victoriţa nu ştia nimic despre viaţa lui Ilarion. 

Dacă s'ar fi 'ntâmplat ca Horia să cam tacă la 
masă, Victoriţa l-ar fi somat: 

— Hai spune, ce ticăloşie al feăut? 

aşicum mai ега nevoe de îndemn pentru ca 
să-şi deşarte sacul inocent. 
n însă, care iciodată nu deschidea gura, 
a nu îndrăznea să-l cerceteze cu vorba. 
юн spuea singură: „E băiat mare. S'o fi stiind 
de maici 

Dar de câte ori se gândea la necunoscutul care 
acoperea viaţa de licean a lui Ilarion, iar îşi adu- 
cea aininte de minciunile lui Radu Mişliu: ауоса- 
tura, politica, duşmanii... 

— Cum se distrează Irate-tău! Се Fel de prieteni 
are! îl cerceta ea uneori pe Horia, dar numai între 
patru ochi (ceiace iarăși îi dădea impresia unei 
intimităţi pe care nu i-o poate acorda şi celuilalt). 

Intrebat astfel, Horia ridica din umerii robuşti, 
“un.fel de: Nu ştiu! Nu m'amegtec! 

Parcă пісі na'r fi lost fraţi. N aveau nimic comun 
decăt псеш şi întâniurize Та masă. Niciodată nu ve- 
neau împreună dela şcoală. Și curios, cu toate că 
Ilarion, correct îmbrăcat, cu geanta subțioară, bine 
pieptănat, cu ghetele lustruite şi pantalonii geometric 
călcaţi, — ега evident că vine de-a dreptul dela 
şcoală, Victoriţa privindu-l, avea o absurdă îngrijo- 
rare, o inexplicabilă nelinişte. Pe câte vreme intră- 


88 IONEL TEODOREANU 


rile acasă cu întârziere ale lui Horia  (bubuia 
strada şi casa de galopul lui), îmbujorat la faţă, 
uneori chiar cu urme de roş de buze, mirosind а 
tutun, fiind limpede adeseori că nu vine dela liceu, 
ci dela cine știe ce isprăvi netrebnice, — dădeau în 
totdeauna Victoriţei o linişte, o bucurie, un început 
de zâmbet: interzis de dunga de „pe frunte. 

— Аі ajungi un derbedeu! îi spunnea ea. 

— Las, mam’ drag’! Să vezi... 

Și spunea tot. 

Adeseori Погіа aducea camarazi acasă: tot dulăi 
de ai lui ‚си lăboaice mari, spătoși, fumători şi cu 
mişcări stângace în casă, până ce intrau în odaia lui 
Horia. Odată acolo îşi dădeau drumul, vorbind са 
în aer liber cu: Вай! Ala! D'aia!, asurzitori, râzând 
uneori atât de nebuneşte încât пісі ea nu se putea 
ţine: scotea capul pe ușă, zâmbind: 

— De ce râdeţi cu atâta poftă? Spuneţi-mi şi mie. 

Deşi impresionați de apariţia mamei, nu puteau să 
articuleze nimic, din pricina râsului întețit. Păreau 
cuprinși de colici holerice, care căzut pe jos cu må- 
nile pe burtă, care Trânt pe un scaun, care încovrigat 
pe pat, care rezemat de părete, — râzând cu ho- 
hote nechezătoare, cu gâlgâiri de potop în uluce, cu 
sufocări ретше. Victoriţa, înecată şi са de râsul fără 
cauză ştiută, pleca, mult timp după acein aducân- 
du-si aminte cu zâmbet ре buze şi lumină în ochi. 
Ilarion însă ега tăcere. Din odaia lui niciodată nu 
venea vre-un zgomot (carte trântită, exclamări, re- 
trenuri, romanțe şuerate, bocănit de ghete). Fie că 
ега acasă, fie că nu era, odaia lui închisă tăcea, cu 
foşnete de gândaci. Din care pricină, de câteori Victo- 
тЦа pleca urechea spre odaia lui, întrebându-se dacă 
i-l reprezenta prin vorbe sau 

rea, acoperit de râs Horia, 


o fi venit acasă, nu 
gesturi mari, cum îi a 
— ci numai prin ochii lui ciudaţi, albaştri-argintii, 
care păstrau ca pe-o mătas: decolorată, ochii celui 
din mormânt, ai lui Radu Mişliu. 


LA PORȚILE NOPȚII 89 


Şi niciodată Victoriţa nu-i văzuse pe fraţi laolaltă. 
Dacă, de pildă. Horia mavea cerneală, sau peniță, 
nu-i cerea lui Ilarion, сі dădea buzna la Victoriţa: 
— Мат’ drag’. 

— Na. Du-te şi Iasă-mă. 

Dar într'o zi, necrezânndu-şi urechile, Victoria 
auzise glasul lui Horia în tăcerea odăii lui Ilarion. 
Fusese atât de uluită (deşi într'o altă familie lucrul 
acesta аг fi fost obișnuit), încât se oprise, «Cu 
urechea cercetător ridicată într'acolo. 

Discutau. Horia din ce în ce ma! vehement: Ila- 
rion, calm, cu glas atât de scăzut, încât un străin 
ar fi crezut că Horia se ceartă la telefon. 

Dar deodată glasul lui Horia tunase şi imediat 
bubuiseră două palme. Victoriţa năvălise, aproape 
zmulgând uşa. din loc. 

Ilarion, răsturnat pe-o coastă jos pe podele, cu 
obrajii tărcaţi de о roşeaţă înitlamantă, se acoperea 
cu braţul încă, dând o impresie de panică şi de ab- 
solută dezarmare — în timp ce Ногіа, în care se 
stingea vibrația unei mânii de contrabas, stătea 
greoi ca un urs. 

— Ai ridicat mâna asupra lui frate-tău? scandase 
Victoria, albă de mânie, apropiindu-se de el, cu 
ochii împlântaţi într'ai lui. 

Recunoscuse spontan, cu о mişcare încruntată а 
capului. 

Cu toate că era băiat mare, într'a opta. Victoriţa 
îl pălmuise cu faţa şi cu dosul palmei, de câteva ori, 
cun fel de furie sporită, fără ca ël să se fanească, 
până când simţise că o frige şi o înjunghie palma 
atât de ascuţit, încă 151 muşcase buzele. 

— Pleacă, ticălosule, Să nu te mai văd în ochii 
mei. Pleacă. 

— Юе ce vaţi certat? îl întrebase Victoria ре 
Ilarion, cu о cercare de blândeţă în glas, în timp 
ce gândul ei pornise după celălalt, temându-se să 


90 IONEL TEODOREANU 


nu se creadă gonit de-aca 
fi lipsit!” se тап 

Ilarion, abea гій! 
buzele cusute. Se c 


„Dobitocul! Asta ar 
se Victoriţa. 

t de jos, dăduse din umeri, cu 
ceta în oglindă, examinându-şi 
pantalonii prătuiţi la locul că- 


torifa se apropiase de el, sărutându-l ре fie- 
care obraz pălmuit, Apoi se dusese în odaia сі, în- 
credinţată că Hor de datia 
aceasta nu s'auzea nimic în odaia lui mereu so- 
пога), şi f să ştie de ce, plânsese. 

Aşa o găsise Iloria, venit la ea în vârtul picioa- 
геог, neauzit de încet. 
— Мат’ drag)... te doare тапа 


muise), îi şter- 
sese lacrmiile şi îşi culease căpăţâna cu păr crep 
în poala еї. 

Stătuseră aşa mult timp, ca uniţi de-o jale. 
Ce-a fost? îl întrebase întru'n târziu V i 
Prostii, mam’ drag’! Nu te mai necăji. 

Dar Victorita rămăsese pe gânduri. Horia nu ştia 
să mintă. Faţa lui mereu veselă, optimistă, de data 
aceasta era posomorilă, preocupată. Şi în Victoria 
creştea irezistibil o frică obscură. Iarăşi, amintirea 
lui Radu Misliu aprăea în Ilarion (mai mult decât 
în ochi), împreunându-l cu ceva tulbure, respingător, 

Se rugase în genunchi la icoana Maicii Domnului 
să-i apere copiii, ea simțindu-se neputincioasă, mai 
mult alături de lacrimi şi oftat decât alături de 
fapte şi hotăriri. 


Pi 
Curând însă după aceasta, Ilarion o cutremurase, 
ca vietăţile ciudate răsărite din pământ, după cea-i 
dat laoparte o piatră grea. 
Victoriţa, ordonată şi atentă pentru lucrurile mate- 
riale, ca întregul ei neam dela Olteniţa, observase 


LA PORȚILE NOPȚII 91 


că-i lipsesc ciorapi: de cei femeeşti, se înțelege. Cum 
mavea șervitoare cu luna (angaja câte-una numai 
pentru marile grijitura, sau ca s'o asiste la provizliie 
de toamnă), şi cum, pe de altă parte, spălătoreasa 
nu intra niciodată în odăile stăpânilor, Victoria se 
încruntase nedumerit, fără să poată deslega misterul 
ciorapilor de mătasă; căci numai dintre aceştia dis- 
păreau. М 

Gândea ea, ridicând din umeri cpncesiv їп Tata 
absurdului (ca atunci când cauţi un lucrù pierdut 
în locuri imposibile): „Poate că m'am ramolit, oi fi 
început să uit!” Dar altminteri nu uita nimic. Caşi 
tată-său, Nea Niţă, îşi avea socotelile în cap, mai 
clare decât întru'n registru ţinut la zi. 

Dar mai ştii! Făcuse dec іп nou numărătoarea 
ciorapilor, înscriindu-i pe о listă. Dar totodată deve- 
nise mai atentă, mai circumspectă, mai bănuitoare, 
deşi logic n'avea pe cine să bănuiască. Oriunde s'ar 
fi aflat (la bucătărie, la orălănii, în pivniţă ‚їп pod), 
ochiul şi urechea ei erau îndreptate cu pândă spre 
odaia de culcare, unde era dulapul cu albituri. 

Până când într'o zi surprinsese hoțul cu cher po- 
trivite: Ilarion! 

Ilarion! 

Ilarion! 

Ilarion! 

Gândul ei repetase de atâtea ori exclamația „Па- 
rion” (nu mai era un nume, сї о stranie exclama- 
ție), încât parcă murmura în ea o mulțime. 

Scena era oribilă: ea, mama, pândindu-şi copilul 
care cu mână de noapte o prăda. După atente cerce- 
tări şi investigații (examina ciorapul din vâri şi 
până sus, ochi cu ochi), alesese o anume pereche, 
punând-o în buzunarul dinlăuntru al tunicei. 

— Ce faci acolo? 

Nu tresărise: tresăltase, ca aruncat de hurducă- 
tura unui camion. Şi palid ca un mort, păruse 
dintâi că se îneacă. Apoi respirase învălmăşit. 


92 IONEL TEODOREANU 


— Tei dela mama ta? Şi ce faci cu сїютарїї de 
femee? 

Gândise еа: Cine ştie! Аге nevoe de bani şi se 
sfieşte să ceară. I-o fi vânzând, Tot copil! Ori 
poate dă iubite! lui... 

Vroia 1 apere, dar simţea că nu pricepe, că 
nu se poate convinge nici întrun fel; şi iarăşi 
parcă-i ега frică de ceva. 

Din ce în ce, pe măsură ce pendula din părețile 
bătea mai solemn, crescând un îngheţ în secundele 
acelei tăceri, Vietoriţei părea şi mai rău că nu l-a 
lăsat să plece, fără să-i spue nimic, făcându-se că nu 
ştie. Dar cum să te rabde inima să-l ştii pe fiul 
tău hoţ? Iar întra'ltiel îi era milă de rușinea lui, 
căutând să-și repete că totull e o copilărie, că War 
trebui să insiste, nici să-i dea importanţă. Să-i spue, 
de pildă: „Ascultă, băiatule, dacă ai nevoe de boni, 
cere-mi. Oi căuta să-ţi dau cât se poate. Dar nu 
vinde lucrurile mele. Ne-am înţeles?” 

Dar vorbele nu-i ieşeau din gură. 

Şi unul şi altul erau oarecum întrun îngheţ, 
opriţi unul în faţa celuilalt, ascultând bătăile pen- 
dulei. 

lată însă că se întâmpla ceva nou. Pe fata lui 
Ilarion, la început înspăimântată, pe urmă poso- 
morit închisă, apărea un fel de zâmbet ironic, 
aproape compătimitor. 

„Аза о fi?” se întrebase Victoriţa, gata să se 
{гесе la ochi. 

Desigur că aşa era, neîndoios 

Zâmbea! Un zâmbet care scuipa! 

Vorbește! îl somase ea, exasperată deodată, 
apucându-l de umărul tunicei, zgâlțâindu-l. 

Și deodată auzise glas străin ieşind dintre, bu- 
zele lui subţiri. 

— Dă în mine. Loveşte-mă. Ucide-mă. Știu că 
mă urăşti. Dumneata eşti mama brutei: a lui Horia. 
Şi pe tata l-ai urât. Ştiu tot. Dumneata l-ai ucis. 


LA PORȚILE NOPȚII 93 


Era un om fin. L-ai umilit, l-ai dus la desperare, 
făcându-l să bea ca să uite. I-ai stricat viaţa. L-ai 
ucis lent. Te urăsc. Vă urăsc. Neam de mitocani 
dela Olteniţa. De ce purtaţi numele tatei? Purta- 
ţi-vă numele vostru: Dobre. Niţă Dobre, fierarul din 
Olteniţa. Ce frumos sună: Horia Dobre! Nu vezi 
dumneata ce bine îl îmbracă numele lui adevărat. 
Horia Mișliu е о ficțiune. Realitatea e Iloria Dobre. 
Si dumneata tot Dobre eşti. Vă urăse pe toţi, neam 
de negustori, de mitocani, de brute... 

Si zâmbea. 

Nici-o tristeţă, nici-o tânguire, nici-o lacrimă şi 
o privire în oglindă să vadă cum arată 


nici măcar о amară frenezie a unci revolte. O rău- 


joasă jubilare, о bucurie vicio: de-a debita 
monstruoz най, de-a urmări efectul lor pe obrazul 


Viperă cu ochi albaştri! 

Victoriţa se cutremurase са scuturată de friguri. 
Creştea în са un straniu atât de fioros, încât numai 
coşmarurile copilăriei (când simţi că te-apucă rece 
mâna mortului galben sau vezi cum cresc spre tine, 
parali: ându-te, ochii strigoiului), ar fi putut s A 
exprime, nu o analiză care să cuprindă vorbele 
mamă (chiar vitregă) şi fiu (chi r şi denaturat). 

Ilarion plecase din odae victorios Тага să dea în- 
dărăt сіогаріі, pornise cu zâmbet, teatral şi sinistru, 
cu jubilarea omului care şi-a luat revanşa. In treacăt, 
aruncase o privire în oglindă, să vadă cum arată. 

Victoriţa înregistrase totul, fără să poată spune 
o vorbă, fără să poate face un gest, — cu acuitatea 
implacabilă a condamnaților la moarte. 

Se simţea mai rău decât moartă: parcă batjo- 
corită şi dincolo de moarte, în groapa cimitirului. 

[larion-Ilarion nu era copilul е, ci strigoiul lui 
Radu, — pedeapsa ei pentru că nu ascultase de 
tatăl еі, grăbindu-i moartea. 


94 IONEL TEODOREANU 


. 


Natural, continuuseră sù tı în aceiaşi casă, 
aparent ca şi până atunci, întâlnindu-se câteşi trei 
la orele meselor, еа îngrijindu-i pe amândoi, tară să 
facă deosebire. Câţi bani de buzunar dădea unuia, 
avea şi pentru cellăalt. Tot atâtea ghete, de pildă, 
deşi loria le strica mai uşor, 

Lenghiţi! îl dojenea ea, bucuroasă că mai 
poate glăsui. 

Dar У ctorița şi Marion nu mai comunicau direct, 
а bă aerul că-şi dau seamă. Èl, de pildă, nu-i 
mai spunea Victoriţei пісі mamă, пісі dumneata, 
tu. cu о îndemânare  inăscută de-a 
ascunde, de-a se strecura, de-a trăi firesc în echivoe 
şi acrobatic. 

Таг Victo când vroia să-i comunice vre-o 
hotărire de-a ei, îi convoca pe amândoi, vorbindu-i 
lui Horia, dar întrebuinţând pluralul voi”. 

Dacă loria mar fi lost atât de răsunător, umplând 
el singur casa, întâlnirile lor la masă ar fi fost into- 
lerabil penibile: pentru Victoriţa. Căci Ilarion nu 
dădea nici-un semn din care rezulte că nu se 
simte în largul lui (la el acasă), că se simte inco- 
modat, apăsat. Nu! Ferească Dumnezeu!! El era din 
toate punctele de vedere acelaşi: şi față de Horia 
(cu саге de când cu palmele primite dela el nu mai 
vorbea, rămânând însă tot atât de sarcastic sigur şi 
distant reprobativ), şi faţă de Victoriţa (care-i era 
mamă, oricum) poate Cun adaos de ironie mută, 
sau cu o vizibilitate a ironiei camuflate până atunci. 
Când ochii lor se încrucişau din întâmplare, Ilarion 
parcă ricana, având aceiași tresărire în ochi, nări şi 
buze. 

Victoriţa îl simţea duşman neînduplecat, şi se în- 
grozea. 

Погіа venise в; 


i sărute mâna cu care-l pălmuise, 


LA PORȚILE NOPȚII 95 


scuzându-se oarecum că i-o îndurerase cu fălcile 
lui de fier. 

Пагіоп însă, după oribilele vorbe, odată măcar 
nu încercase să-i dea o explicaţie, s'o roage s: 
ierte, să-i sărute mâna, să schijeze un cât de mie 
gest de păre;e de rău, arătând că о ricum, о consideră 
tot са pe mama lui. Nimic! Situaţia creiat de inci- 
dentul de-atunci parcă îi priia, liberându-l pe față 
şi de obligaţiile de fiu şi de cele de frate. Venea 
acasă са la o pensiune gratuită, fără să-şi 
familia, aşteptându-şi numai mâncarea cuvenită, ru- 
fele, somnul şi veniturile de buzunar. 

Victoria slăbea. Somnul i se rărise, mereu speriat 
suri саге te lasă cu ochii deschişi şi faţa în- 
Era mereu distrată, necontenit preocupată. 
Ar fi dorit un sfat. Dar dela cine? 

Se gândise la Horia. 

Dar nu! Prea era copilăros. Ş'apoi îl şi vedea în- 
Iuriindu-se şi dând îa celălalt. Gândul ei nu putea 
suporta una ca asta. Şi prin nimic mwar fi vrut să 
întărească vorbele lui Ilarion despre neamul Mişliu 
şi neamul Dobre, despărțite de-o prăpastie. 

Şi totuşi îi era şi milă de Ilarion. П bănuia singur, 
izolat, fără de prieteni, cu cine ştie ce mândrie ş 
се susceptibilitate care dădeau falşa credinţă că е 
un monstru, când în realitate nu era decât un biet 
copil ciudat, prea închis în el. 

91 ea, Victoriţa, era o fire închisă. Nici еа n'avu- 
sese confidente. Și ea ега mândră, susceptibilă. 
Poate că în fond Ilarion era băiatul ei mai ase- 
mănător decât şi-ar fi putut închipui. Poate că 
potrivirile pe care i le atribuia cu Radu Mişliu 
nu erau decât aparente: ca ochii, de pildă. 

Victoriţa ştia dela Olteniţa, din prăvălia lui taică- 
său, cât е de uşor să te înşeli asupra oamenilor. 
Unii îţi par cinstiţi şi cumsecade (fiindcă aşa ai 
apucat să crezi la început), şi creşti mereu această 
credinţă, alegând din om numai ceeace o întăreşte 


96 IONEL TEODOREANU 


caşicum, dacă аг fi altfel, paguba ar fi pentru tine 
(са mai avut dreptate), când în realitate câştigi un 
adevăr. 

Саша eroic Victoriţa să-și apere copilul, să-l în- 
dreptăţească, să-l spele, să-l apropie de inime 
—- dar nu izbutea decât să se zbuciume, Ilarion de- 
venind o preocupare chinuită a minţii ei, fără са 
inimu închisă să-l primească. 

Anii studenţiei, nici ei, nu aduseseră nimic nou. 
Tratament egal din partea Victoriţei în toate pr 
vinţele exterioare. 

Horia, şi mai atlet şi tot ahtiat sportiv, dar din ce 
în ce mai bărbat (in sensul om), deşi înconjurat de 
solicitări, lăsa totul, asistând-o ре Victoriţa în ori- 
şice ocazie, cu o spontaneitate, cu о Чейсайо{й ne- 
verosimilă. (mulţi oameni mătăhăloşi au fineţe care 
amintese capătul acela subtil flexibil dela vârful 
trompei ctelantului), са un entuziasm în devotament 
şi cu o mândrie în solidaritate (mam” drag’) care o 
făceau ре Victoriţa să spue Maicii Domnului: 
îţi mulțumesc cu smerenie. 


— Maică îndurai 
Dar de ce mi-e teamă 

Bucuria pe care i-o dădea Horia se dilata până 
la hotarul superstiţios al sufletului, învecinându-se 
cu spaima, 

Iar Ilarion, din се în ce mai „dandy”, parfumat, 


sigilat şi încui 


a" 
Intretimp, un apocalips dădea târcoale muşuroae- 
lor umane. 
Toți simțeau că se apropie răsboiul, viața înce- 


LA PORȚILE NOPȚII 97 


tând de a mai fi certitudine încorporată, ea de- 
venind o umilă speranţă, sau un noroc al unora. 

Aşa că serviciul militar. nu mai apărea ca în tim- 
purile normale, Ё. mai aspră a iniţierii bărbăteşti, 
acceptată de copii ca de părinţi, ci se contura 
воЈепш, са ип drum deschis spre moartea posibilă. 

- Mam’ drag’, află că fiul (апе apt pentru avia- 
ție! tunase loria, isbuc nind ре uşă cu nápraznica 
veste, luând-o ре Уїсбогї{а in brațe, valsând си ea 
prin toate încăperile, suindu-se cu ca până în pod, 
la deschizătura de pe acoperiş, — caşicum аг fi adus 
vorba că s'a logodit sau că a câştigat lozul cel таге. 

Victoriţa îşi inghiţise lacrimile şi nodul din gât. 
irate-tău tot la aviaţie? 

— Ti-ai găsit! Sa’ aranjat, mam’ drag’. E amânat 
ical sau reformat: astea-s chestii în care nu-s 
ut ce pregătiri Ѓасе de o lună? E 
сш de tusă, crampe la ficat, dureri la rinichi, 
junghi la plex... Cred poate taşi şi cu 
perlect antrenat! 

— Horia! îl dojenise ea. 
Мап’ drag’, crede-mă. A scăpat. S'a aranjat. 
ă lac eu armată pentru tot neamul. Vei zbura 
cu mine, mam’ drag’ de-asupra Europei. Te duc 
până la Hollywood! 

Intr'adevăr era fericit. Armata (deci răsboiul) ега 
pentru el viaţă, tinereță, aventură, sport, glorie, 
lăsând altora pesimismul vizionar. Adusese o sticlă 
de şampanie care-o băuse cu „тапу drag’ ” pentru 
cariera lui de aviator. 

— Crezi că-i mare lucru războiul aerian, mam’ 
drag’? Un fel de foot-ball în cer. Specialitatea casei 
se bătuse el cu palma peste pieptul lat şi bombat. 

Reforma în schimb îl dăduse gata pe Ilarion, ca un 
lung serviciu militar la infanterie, fără de permisii. 
Işi organizase deci scrupulos convalescenţa refor- 
mei, ducându-se cu nişte prieteni la munte, de unde 
se înapoiase nu îngrăşat (ceiace presupune densita- 


7 


98 IONEL TEODOREANU 


tea cărnii) ci umflat: nu tare, dar cût trebue 
reţie ochiul. Era disperat: vizibil. La Bucureşti 
ganizase convalescenţa muntelui, hrănindu-se cu apă 
caldă şi cu purgative. Ca să-şi tae pofta de mâncare 
începuse şi să fumeze, deşi tutunul nu-i plăcea. 
cea lungi. băi de abur, cântărindu-se în fiecare zi, 
ocupându-se de trupul lui ca de o iubită adorată, 
schimbând mereu oglinzile, săpunurile, cremele de 
trumuseţă, pudrele de tale şi parfumurile (le prefera 
pe cele dulci, gen Vol de Nuit al lui Guerain, dar 
uneori se parfuma mai virginal şi cu Gardenia, tot 
parfum femeesc al lui Guerlain), De câtva timp Зе 
pieptăna „Chopin”: cu părul cam romantic îngăduit 
la ceată şi la tâmple. Se îmbrăca extravagant, fiind 
oarecum un precursor al genului intitulat în anii răz- 
boiului „malagambism”. Surtuc foarte lung, cu umeri 
deprimaţi, amintind în haina bărbătească totuşi ex- 
presia „épaules tombantes” a frumoaselor de pe vre- 
mea lui Lamartine. Pantalonii, deşi nu strâmţi, erau 
aproape înguşti față de dimensiunea în vigoare atunci, 
fulgerafi în ritmul paşilor (pantofi епогш ‘си tălpi 
de crèpe), de apariţia de-o clipă a ciorapilor albi). 

Dacă mwar fi lost copilul ei, de care o legau drame 
şi mai adânci, Victoriţa, fiica lui Nea Niţă dela 
Olteniţa, văzându-l, ar fi spus: 

— Asta om? 54-1 scuipi! 

Dar în adâncul ei amar mocnea о asitel de ex- 
clamaţie de câte ori îl vedea cum pleacă de acasă, 
mahmur de somn cu fereastra închisă (fugea de 
aer), lăsând dâră dulceagă de parfum. 

Războiul îi găsise gata de a publica o carte şi de 
a-şi da examenul de intrare în diplomaţie: aşa cel 
ріп afirmase la masa rotundă acoperită çu mu- 
şama, dela care lipsea aviatorul Horia, — şi nu 
într’o conversație intimă cu mama lui (tot nu co- 
municau direct), ci întrun fel de notificare verbală. 
O pusese la curent, си ton expozitiv, cu activitatea 
şi meritele lui, precum şi cu proectele de viitor, 


LA PORȚILE NOPȚII 99 


invitând-o, la rândul ei, să-l pue Ја curent cu 
situaţia lor financiară. 

— Ţi-a lipsit ceva până acum? îl întrebase Vic- 
{ога aproape ceremonio: 

Nam pretins una ca asta. 

— Ai nevoe de ceva? 

— Nu ец, personal. Dar cariera mea, diplomaţia, 
аге nevoe de avere. 

— La moartea mea vei şti ce moşteneşti. 

- 51 până atunci? 
- Ге vei mulţumi “tu ce pot să-ţi dau. 

— Tata mwa lăsat nimic. 

— Absolut nimic. 

— Sigur? 

Cu aerul еі de stareță, Victoriţa părăsise masa 
acestui dialog, lăsându-l singur. 

Lumea se deprindea cu răsboiul, căutând o aco- 
modare cât mai agreabilă, dacă nu chiar recreativă. 
Localizată deocamdată pe front, moartea nu mai 
preocupă efectiv pe cei din ţară, pentru aceştia ră- 
mânând un simplu subiect al conversaţiilor generale, 
cum ar fi căldura în timpul verii, şi nesomnul în 
timpul bacalaureatului. 

hevizuit de o comisie medicală, Ilarion scăpase 
din nou: cun surâs şi mai enigmatic. 

Preşedintele comisiei de revizie se întâlnise pe 
stradă cu Victoriţa (Dobre): pentru care inima lui 
liceală bătuse pe vremuri la Olteniţa. 

Victoriţo! 
Cu cine am plăcerea? 

— Nu mă mai cunoşti? Mihuţ! 

Serpuise Dunărea printre ci, amintirea Dunării de- 
atunci, când se plimbau pe malul ei şi pe malul 
vieţii pe care o credeau albastră ca şi Dunărea: 
în cântecul ei. 

— Ті l-am lăsat, Vietoriţo. 
nd-o încruntat mi adăugase: 

— Ре fiul tău, Mişliu Ilarion. Nu ţi-a spus? 


100 IONEL TEODOREANU 


‘Ilarion venise la colonel cu un dosar de recoman- 
daţii, să ştie ce-l leagă pe medic de mama lui. 
Li istorisise că fratele lui e la aviaţie, că dacă îl ia 
şi pe el, mama lui, o biată văduvă, rămâne pe dru- 
muri, muritoare de foame, de vreme се el o in- 
treţine. 

„Se aranj 

$1 iar intra 
dicală. 

In schimb Horia murise pe front. 

— Răsboiul aerian, тат’ drag’? Un fel de foot- 
ball în cer. 


е”. 
se їп convalescenţă: după revizia me- 


* 

Dacă Horia ar fi putut s'o vadă pe Victoria după 
moartea lui, i-ar fi luat capul (abia mai mult decât 
о frunză căzută) în straşnicile lui palme, şi i-ar fi 


"а întâmplat cu tine, mam’ drag’? 

Dar nimeni, niciodată nu mai putea să spue Vic- 
toriţei о astfel de vorbă, cu care să-i încălzească 
din nou inima. 

Nu-şi dădea bine seamă că Horia e тогі 
nu-l văzuse între lumânări; nici n'auzise bulgării с 
zând peste sciriul coborit cu frànghi i 'na’scul- 
tase clopotele cântând pentru el şi nici pe nimeni 
spunând: Dumnezeu să-l ierte. 

Ea murise. Nu mai putea face nimic. Stătea, ui- 
tându-se la ceas, la fereastră, la părete, la scaune, 
Та muște. Nu plângea. Dar îi tremurau uneori buzele 
şi bărbia. 91 vorbea singură în casa în care sporeau 
paianjenii şi cărunţea praful. 

Dar uneori i se făcea atât de dor de Ногіа, în- 
cât îl căuta: prin odăi. Aşa într'o noapte intrase 
în camera lui. Luna bătea pieziş pe fereastră, lumi- 
nând numai o parte a odăii, verzui ca în bisericile 
vechi, celeilalte lăsându-i noaptea. 


LA PORȚILE NOPȚII 101 


şezase pe patul lui Но: іа, aşteptându-l 
în amintiri. Тгесцѕега astlel ceasuri, până când au- 
zise paşi foarte uşori (ai fi spus că vine regele gàn- 
dacilor) şi cheia răsucindu-se їп uşa de dinlaţă. 

Ilarion se înapoi ‚ mai ре turiş decât un 
rău-lăcător, 

Pe Victoria noţiunea însăşi, „copilul саге se in- 
toarce noaptea din oraş, Тага să ştie că mama nu 
doarme şi Й aude”, o răscolise, aducându-i toate 
amintirile, toate faptele, toată copilăria lor. Mereu 
se silise să бе şi mai bună cu Ilarion, oprindu-se 
să-şi arate toată inima lui Horia, de teamă că-l ne- 
dreptăţeşte pe celălalt. 

51 îl iubise pe Ногі Doamne Dumnezeule 51 
Tu Isuse, cât îi iubise! Dar nu-i desvăluise de-ajuns 
dragostea ei, nu-l răstăţase de-ajuns, nu-l desmier- 
dase de-ajuns. lată, (Dumnezeule mare!) nu-i spu- 
sese niciodată „dragu' mamei”. . Numai са el, sără- 
cuţul, era bun şi nu punea la inimă: mam’ drag’. 

Şi deodată işi adusese aminte că îl lovise cu Fața 
şi cu dosul palmei (jap, trosc) de nu ştiu càte ori. 
el răbdând, mânie în privire, venind apoi la 
еа 51 sărutându-i mâna. 
i-mă, dragul mamei. 

е la icoana din colțul fără lună, îngenun- 
şi începuse se roage lui Horia, în ceruri. 
Dar deodată tresărise. Om stră ră zgo- 


Victoria se 


ліп intrase 
mot în odae. Ea dela Dumnezeu, îşi ţinuse suflarea, 
privind ce-i arăta cerul cu lumina lunii îndreptată 
spre acela. 

Ilarion era atât de încredinţat ca la acea oră târ- 
zie de noapte nu poate fi nimeni în odaia mortului 
(slava Domnului, bruta care de atâtea ori îl umi- 
lise, mereu jignindu-l estetic şi incomodându-l nu 
numai în prezent, dar şin viitor, — murise), încât 
se dusese de-a- dreptul la dulapul lui Horia, care 
strălucea în lună ca ceva care aparţine cerului, fără 
să mai cerceteze cu privirea ungherele de umbră. 


102 IONEL TEODOREANU 


51 acolo, tot cu chei potrivite, са şi odiniroaă la 
dulapul mamei lui. Deschisese în 
lunii dulapul mortului. Lucrurile strălciră: haine сй- 
rate, albituri, lucruşoare, cutii. (La plecarea lui 
Hcria pe front, el şi cu Victoriţa făcuseră împreună 
mare ordine în toate, să le găsească la întoarcere 
în bună stare). Mânile lui Ilarion cotrobăiau prin 
toate, alegând şi punând laoparte întrwn paneraş 
ре care-l adusese el. 

Inima Victoriţei bătea atât de tare, încât de 
câteva ori se uitase la icoană, murmurând cu buzele 
închise: „Doamne, dă-mi putere”. 

Apoi iar se uita la spinarea celui care prăda un 
mort. 

П ura. Da. Ea, mama lui, Й ura, — de lângă 
icoana la care se închinase pentru celălalt: mam” 
drag’. 

Ilarion era atât de cufundat în voluptatea faptei 
de noapte, încât nici nu observase umbra care-i 
a în spate, nemișcată, aşteptând. 

Poate un ceas, ochiul de cimitir al lunii văzuse 
inătatea de destin a celor două umbre: una je- 
teptând. 

Când Ilarion, după ce încuiase dulapul prădat, şi 
după ce-și luă panerul cu lucrurile mortului, vroise 
să pornească înspre usă, văzuse că cineva a stat 
mereu în spatele lui, că l-a văzut, că știe, scăpase 
panerul din mână, bătuse brațele epileptic şi ţipase 
ascuţit ca un guzgan lovit: Aii! Apoi încremenise 
cu pumnii strânși, spectral, cu ochii lui decolaraţi, 
cu sacade de dârdâit în diniţi încleștaţi. 

—  Ti-că-losule! Furi! Ti-că-losule! 

Se uitau unul la altul, în strania tăcere a luminii 
de lună, a ceasului de noapte şi а odăii mortului. 
Dar сп încetul, Ilarion se potolsie ca şi odinioară, 
când Victoriţa îl surprinsese furându-i ciorapii, fără 
să-i poată face nimic. Zâmbetul ironie de-atunci rea- 
părea pe buzele lui, în timp ce mânile, reluându-si 


ve 
fuind, alta а 


LA PORȚILE NOPȚII 103 


siguranţa, potriveau părul, cravata, gata-gata să-şi 
ia de jos рапегш cu lucrurile de furat, — sau 
poate că... 

Ar fi fost oare în stare so strângă de gât? 

Mai repede decât orice sar fi gândit să facă 
Пагіоп, Victoriţa apucă o cravaşă de-a lui Horia, 
lovindu-l pe Ilarion în plin obraz. 

Apoi loviturile şuerară una după alta, pe mâni, 
pe spate, dar maicuseamă pe faţă. 
când în odaia mortului, odată cu respiraţia 
сагана a Victoriţei, izbucnise şi plânsetul deslănţuit 
al lui Ilarion. 

ăzuse convulsiv pe covor, întrun fel de criză 

isterică, dând din mâni. şi din picioare, bocind 
subţire, îndoindu-se şi desdoindu-se ca ceva care 
arde. 

— Pleacă! răsunase glasul de nerecunoscut al Vie- 
{ог еі, împingându-l cu piciorul, deschizându-i uşa. 

Se târîse pe jos, prin lumina lunii, ca un enorm 
gândac pe jumătate strivit, dispărând pe uşă, în 
întuneric. 

Multă vreme nu sauzise nimic în odaia mortului. 

Apoi atât, pe tărâmul luminii de lună 
Dormi, dragu’ mamei, eu am să-ţi strâng lucru- 
soarele. 


ж 8 * 

Urmase o perioadă de tăceri lugubre în casa În 
саге nu mai erau decât ei doi, mama și fiul, maicu- 
seamă la m rotundă, acoperită cu aceiaşi muşama. 
unde se întâlneau dimineaţa, la prânz şi seara. Па- 
rion venea bandajat. Nu і se vedeau decât och 
atât de lunar alburii că dădeau mai firească privire 
bandajului decât obrazului. In oraş nu mai ieşea, 
Stătea închis în odae, neapărând decât la masă unde 
nu scotea o vorbă, privind mereu în farfurie. Une- 
ori însă când sentâmpla vre-un zgomot (о lingu- 
та scăpată, o farfurie trântită), tresărea, uitându-se 


104 IONEL TEODOREANU 


la Vietoriţa cu privire de câne bătut. Era umil, 
sters, abătut, uneori chiar servil. 

In Victoriţa începea iar un amestec de milă şi 
dispreţ. „ÈE un nenorocit!” îşi spunea ea în gând. 

„Ce-i de tăcut cu el, dragu’ mamei?” 

Dar vorba ei, când i-o adresa, nu-l brutal a, nici 
nu-l umilea. De-ajuns bandajul-mască mereu pre- 
zent între ei. 

Intr’o zi îl anunţase că a închiriat casa şı că se 
vor muta alături, în imobilul închiriat colonelului 
Borgescu şi lui Alexandru Milicescu, re: trângân- 
du-se la cele două camere dela mansardă pe care 
le va amenaj 

Victoriţa se așteptase ca Ilarion să protesteze, să 
se opue, sau chiar să încerce o ameninţare, Fireşte 
i ea na'r fi cedat. Nu mai putea locui în casa în 
care niciodată Horia nu se va întoarce, deși toate lu- 
crurile îl așteptau mereu. О închiriase de altfel cu 
mobile cu tot, еа neoprindu-şi decât strictul necesar 
și unele amintiri din odaia lui Horia, respectând, 
fireşte, toate lucrurile din odaia lui Ilarion. 

Spre surprinderea ei însă, Ilarion, deşi mirat la 
început, nu făcuse nici-o obiecţie. Părea resemnat la 
orice, modest, blând, supus; cerând parcă prin atitu- 
dinea lui un fel de iertare pe care însă buzele lui n”o 
avticulau, Participase efectiv la mutare, dovedindu-se 
util şi chiar ingenios. El singur îşi aranjase odaia 
dela mansardă, dând sugestii bune pentru improvi- 
zarea unei sufragerii în antretul podului. 

Această colaborare de casă nouă treiase un fel 
de intimitate, dacă nu chiar de cordialitate, între 
mamă și fiu. 

„Poate că niţeluş din sufletul lui Horia are să 
treacă în Tlarion”. (Căci de multe ori observase еа 
la Olteniţa şi la București că maicuseamă după 
moartea cuiva, urmaşii încep să-i semene mai mult, 
vrând să facă şi să fie ca cel care nu mai e. Şi ea, 
abea după moartea lui taică-său observase cât de 


LA PORȚILE NOPŢII 108. 


mult îi seamână. Numai că asta nu era asemănare, 
gândea ea, ci fărâmă de viaţă lăsată de mort şi 
ìncolțită în cei care-i fuseseră aproape). 
l-adevărat că şi moartea creştea din toate părţile 
apropiind pe fiecare de ai luj. Sa'dunau oamen 
Ca orătăniile când sunt acoperite de umbra peretelui. 

Ilarion, care după câte spunea căpătase o slujbă 
provizorie la Ministerul de Externe, adusese acasă 
două cutii tubulare de tinichea cenușiu-verzue, cu 
măşti pentru gaze, lopeţi, găleți, nisip şi trusă cu 
pansamente. Apoi о sfătuise ре Victoriţa să con- 
un adăpost. Victoriţa convenise cu o casă 
de specialitate (după ce incercase la mai multe 
alegând-o pe cea mai avantajoasă) i construiască 
un adăpost în curtea casei vecine (din care abea 
se mutase), unde era loc mai potrivit pentru aşa ceva. 

Apoi tot Ilarion o îndemnase să facă anumite 
provizii, arătându-i că unele alimente, între care şi 
conservele şi marmeladele, se vor scumpi 
vagant, iar altele vor dispare. Mirată, V 
ascultase iarăşi sfaturile lu, cumpărând dup; 
саҝ е pe саге i le dăduse. 

— Dă, Doamne! Dă, Doamne! spunea ea, de câte 
ori trecea pe lângă o biserică, sau acasă, de câteori 
ochii ei întâlneau icoana din odaia lui Horia, sau 
cerul lui Horia, rămas la fereastra ei 

Adică: Dă, Doamne, să-mi recapăt băiatul pierdut. 

După primul bombardament aerian, Ilarion o în- 
trebase се intenţii аге, 

— Кас ce faci și tu, punsese ea. Pleci tu, te 
urmez. Rămâi tu, stau cu tine. 

— Eu nu mă pot deplasa din Bucureşti. Sunt mo- 
bilizat ре loc. 

— Bine. Rămân cu tine. Să nu mai vorbim. 

Ilarion (sunaţi, Ingeri, din trompetele de aur) îi 
sărutase mâna cu recunoştinţă şi respect, fără să 
mai insiste asupra plecării. 


106 IONEL, TEODOREANU 


După alt bombardament, Ilarion se apropiase de 
ea c'un fel de jenă, de ezitare. 

— Spune, — îl îndemnase еа, bine-voitor. 

— Aşi vrea să-ţi dau un sfat, dar na'şi vrea să 
vezi în el cine ştie се gând ascuns... 

— Spune. Te-ascult, 

— Toți cei dela Externe cumpără aur şi pietre 
preţioase. Іа curând leul îşi va pierde valoarea. 
Mam gândit că.. 

— Ці mulţumesc, zâmbise Victoriţa. Am adunat 
aur mai demult, cu încetul şi la curs avantajos. 

Vorbea, privindu-l cu încordată atenţie, adânc, 
deplin. Dar pe faţa şi în ochii lui Ilarion nimie 
nu se clintise, nu se colorase, sau nu lucise altfel. 

După o scurtă suspendare а vorbelor, Victoriţa 
continuase: 

— ..0 parte е în caseta mea la Banca Naţională, 
împreună cu bijuteriile rămase dela biată maică 
mea; iar altă parte e în loc sigur la Olteniţa. Nu sun- 
tem săraci, adăugase ea, cu toate că în astfel de vre- 
muri nimeni nu poate şti dacă аге sau mare. Ayo- 
catul meu dela Oltenița, conu Tache Dane (reține 
numele) ştie amănunțit situația averii noastre. La 
nevoe, el îți va da toate lămuririle. Am avut eu 
gri і mulțumesc însă pentru gândul tău. 
nici nu bănuia Ilarion ce dar prin 
jertfă îi făcuse maică-sa, încredințându-i vorbe des 
pre avere. Căci Victoria moştenise dela taică-său 
gura cusută pentru treburile băneşti, Aşa de pildă, 
mama Victoriei nu ştiuse niciodată ce are bărbatul 
ei, cu toate că altminteri Nea Niţă era micluşel cu 
Săftica lui. Victoriţa moştenise nu numai averea vi- 
guros nituită a lui Nea Niţă, dar şi disereţia lui fe- 
recată, precum şi respectul lui pentru ban. 

„L-am spus, dragu’ mamei”, dăduse еа socoteală 
lui Horia în straniul еі monolog dialogat: „Oi fi 
făcut bine?” 

Dar în jurul ei toate se schimbau. Bucureștiul se 


LA PORȚILE NOPȚII 107 


golea. Albea pustiul pe toate străzile. Mirosea a 
moarte în plin soare de April. 

Colonelul Borgescu îşi încărcase femeile şi o parte 
din mobile întrun camion militar, îşi luase rămas 
bun dela Alexandru Milicescu şi dela cucoana Vic- 
toriţa şi plecase, tiesit de provizii (între care câteva 
lădiţe cu ciocolată). 

Toţi plecau, fiecare bombardament sporind peši- 
mismul. 

Pe străzi nu mai întâlneai decât bejenari. Casele 
erau pustii, străzile deşarte. Оа o haină pe un trup 
slăbit de boală, Bucureştiul devenise întristător de 
vast pentru viaţa rămasă. 

Căzuse nenorocire şi peste unul dintre chiriaşi, 
соапеі Victoriţa, Alexandru Miliceseu. Işi pierduse 
fata şi ginerele întru'n bombardament. Plecase bietul 
tată, lăsându-l pe Nero în grija соапеі Victoria, 
tocmai până la o gară din Oltenia, călătorind ba 
pe scara trenului, ba pe acoperiş, căutându-şi 
şi ginerele noaptea, cu un felinar, printre slărmătu- 
rile trenului deraiat, sfărmat, ars. Dar nu mai găsise 
nimic. Roţi, lemne arse, osii îndoite, ciolane, bucăţi 
de cap, frânturi de mâni. Nici printre acestea nu mai 
era fetiţa lui. Se înapoiase de acolo atât de vânăt, 
rătăcit şi bătrân (de când plecase nu se mai răsese, 
aşa că obrazul era acoperit de albul tulbure al 
bărbii), încât coana Victoriţa îi dăduse lun pahar 
mare de rom. ТЇ dăduse dușcă, așezându-se apoi 
pe pragul casei, jos, unde stau ţigăncile $1 orbeţii., 
Nero îşi pusese capul pe genunchii stăpânului re- 
căpătat. Mâna omului beat căutând mereu ceva, pe 
drumul de jale al inimii, găsise capul cânelui. Il 
privise cu nedumerire. Apoi plânsese cu gura ca 
spartă, lăsându-se în lacrimi ca întro” ploae. Părea 
un cerşetor orb cu cânele lui. 

Bietul bătrân! 

„Da, dragu’ mamei, е jale ре la noi”. 

Bucureştiul devenise alt oraş, abea mai amintin-. 


108 IONEL TEODOREANU 


-l pe celălalt, Nu numai dărâmăturile fumegânde 
și mirosul de ars, dar şi oamenii care abea trăiau, 
aşa са în vârful degetelor, ținându-şi suflarea, ştiind 
că aproape în fiecare zi, la anumite ore, Moartea 
vine şi se plimbă prin oraş. Nu la cimitir, prin oraş. 

Joana Victoria, de cum răsunau sirenele, își lua 
i cobora scara podului, la capul căreia o aş- 
tepta cu Nero, Alexandru Milicescu, Indeobşte nu 
ceilalţi 
ând-o pe proprietărea pe cucoana 
aibă un ochi asupra casei deșarte. Se în- 
tâmpla uneori să ceară loc câte-un drumeţ surprins 
de alarme. Uşa era deschisă oricui. Dar statornici 
nu erau acolo decât coana Victoriţa, Alexandru 
Miliceseu şi Nero care-și turtea botul pe genunchii 
stăpânului său şi nu sufla. 

Acolo, în adăpostul alb-gălbui cu miros de sicriu 
nou, cei doi bătrâni în doliu cereau să vorbească 
în timpul acelor aşteptări năpraznic tăcute, după 
ce-au amuţit enele, înainte de-a se auzi mo- 
toarele și pocenetele bateriilor antiaeriene. 

Coana Victoriţa începea îndată despre băiatul еї, 
vrând să istorisească celuilalt o amintire despre 
„dragu? mamei”, 

Dar Alexandru Milicescu era atât de distrat, 
încât, deși foarte bine crescut, neuând niciodată 
vorba începută de altul, maicuseamă de-o femee, — 
la auzul vorbei „dragu' mamei” își aducea aminte 
de fetiţa lui (nu tata lui măritată, mama lui Ivănucă 
cea care dispăruse de curând întrun tren bom- 
bardat), сі de fetița lui de odinioară, cu rochiţa 
scurtă, năsucul în sus, ochi negri, cozi cu fundă, 
călare pe un pur sânge, — și nu putea rezista 
nevoii de-a о numi. de-a vorbi degrabă despre ea. 

Si fiindcă si unul și ăltul vorbeau odată, cum îşi 
dădeau seamă, tăceau, rămânând cu’n fel de zâmbet 
în amintirile care murmurau singure în mintea lor. 
Așa că fiecare era acolo си copilul său: mogul cu 


erau decât ei doi în adăpost, căci şî fhiriaşi 


ru; 


LA PORȚILE NOPŢII 109 


fata, băbuţa cu băiatul. Mai era şi Nero, cu botul 
pe genunchii stăpânului. Mirosea a scândură de brad, 
“Totul era tăcut, intim, curat, — şi uneori sfâşietor 
de trist, când motoarele care aduceau moarte pe 
de-asupra capetelor, trimeteau celor de jos şi amin- 
treia morţilor lor. Atunci şi гави’ mamei” şi ,„Ѓе- 
tifa-mea” plecau din еі în acea depărtare pe саге 
nici pasul, nici mâna по’ pot ajunge, şi care dă 
omului golul de lângă inimă. 

Uneori bătrânii din adăpost se temeau. Asta se 
întâmpla când bubuitura exploziilor se apropia cu 
atâta dinadins că părea pasul cuiva (uriaș) саге vine 
spre tine, anume spre tine, să te calce cu talpă de 
munte. Atunci, coana Victoriţa işi făcea cruce, în- 
chidea ochii şi-şi ustupa urechile. lar Alexandru 
Milicescu se înţepenea ca la dentist, când ifi va 
scoate măseaua, crispat, palid, cu pieptul apăsat. Era 
convins că e absolut calm: că mâna lui ar putea 
ţine dârlogii. Dar odată, -în timpul apropierii pasu 
lui detunător, vroise să desmierde capul lui Nero 
care schicuna pe genunchii lui. Văzuse însă cu mi- 
rare că mâna lui întinsă spre câne tremura atât de 
convulsiv, încât cu greu izbutise să facă. gestul de 
protecţiune dorit 

— De mine 
Ilarion mamei lui: ave 
igur. Pe lângă asta, Я 

Ti arătase autorizaţia de a intra în adăpostul Băncii 
Naţionale, precum șin alte adăposturi privilegiate, 

Aşa că Victoriţa nu-i ducea grijă, deşi, după pri- 
mele bombardamente petrecute împreună, Ilarion nu 
mai apăruse în adăpost, lipsind mereu de-acasă. Era 
din се în ce mai absorbit de însăreinărlie de înere- 
Чеге cu саге îl onorau șefii lui dela minister. Venea 
abea spre seară dela minister, unde şi dejuna, foarte 
elegant, partumat, pieptănat cu grijă, cu mânile în 
totdeauna înmănuşate, interesându-se aproape afec- 


spusese şi repetase 
at minister un adăpost 


110 IONEL TEODOREANU, 


tuos de tot ce s'a întâmplat în lipsa lui!, — dar calm 
са un adevărat bărbat, 

Victoriţa era atăt de surprinsă de această reacţie 
a lui Гаја de bombardamente, incât ajunsese înspre 
el până la hotarul stimei. Era limpede că Ilarion 
nu se teme, nu se lasă cuprins de panica „Їи- 
garilor”; aşa spuneau Bucureştenii bombardamente- 
lor dispersaţilor. Пагіоп accepta viaţa în Bucureştiul 
bombardat, Гага recriminări, Їйга revoltă împotriva 
celor care stăteau departe de capitală, în locuri ferite 
şi ageabile, Până şi eleganța lui ciudată, într'acest 
Bucureşti al morţii mereu posibile, apărea altfel de- 
căt înainte, când bărbaţii mureau pe front, ca Toria, 
iar Ilarion ега un ambuscat care-şi petrecea timpul 
huzurind, căscând şi spileuindu-se. Acum, eleganța 
lui dovedea stăpânive de sine, libertate de spirit şi 
chiar un fel de bărbăţie, nu prin înfăţişarea еі саге 
mereu zgăria ceva în Victoriţa, dar prin afirmarea 
еі stutornică şi neschimbată chiar şi în fața pri- 
mejdici. 

Пагїоп era desigur un om ciudat: dar oricum, 
Victoria spera că e un om. 

— Unde mănânci? îl întreba ea. 

— Avem popotă la minister. 

— Să nu-ţi pregătesc ceva? 

sc. Nu am nevoe de nimic. 

începuseră bombardamentele de 
noapte, Ilarion пісі nu mai dormea pe-acasă. Primul 
bombardament de noapte îl cam zdruncinase. Dar 
ictoriţa nu-şi dăduse seamă de asta în întunericul 
adăpostului decât la încetarea alarmei, desoeperind 
la lumina lămpii de buzunar, camuflată cu celofan 
albastru, că Паігоп leşinase în colţul lui. П deştep- 
tase Alexandru Milicescu, bătându-l uşor cu palma 
ре obraz, făcându-i şi câteva mişcări de respiraţie 
artificială. 1 

Pe seinne că se deşteptase din leşin mai demult: 
dar nu dăduse semn de viaţă decât întrun târziu, 


LA PORȚILE NOPŢII 11 


după ce fusese complect stăpân pe mintea lui. Si- 
mulase deci о deşteptare cu icnituri de greață, spu- 
nând: 

— Dela stomah. M'am întoxicat cu mâncare. 

Lmase purgativ, se ceaiuri, dând meticuloasă 
întărire versiunii lui asupra leşinului. 

De atunci nu mai dormise acasă, explicând Vic- 
toriţei că are o misiune secretă care îl obligă să-şi 
petreacă nopțile în oraş. Apărea, cu automobilul Ја 
scară, pentru scurt timp, la orele când nu erau 
bombardamente: se interesa de cele întâmplate a- 
casă, aducea ceai, bomboane, calea, conserve; se 
schimba din cap până'n picioare, îşi lua rămas bun 
şi pleca în „serviciu comandat”, lăsându-și дага de 
parfum dulceag. 

Cu toate că absenţa lui de-acasă în astfel de vre- 
muri o preocupa pe Victoriţa, în fond însă ега 
mulțumită să-l vadă viu, bărbat, muncind, alergând, 
descurcându-se, în stare să aducă ceva acasă. Таг 
darurile lui purilicau amintirea unei scene odioase 
când Victoriţa îl surprinsese furând. 

Aşa că ceaiul, bomboanele, cafeaua erau în fond 
lumânări de ceară, mătănii şi rugăciuni. 

„lartă-l şi tu, dragu’ mamei. Simt că se face on”. 


ГЫС 

Răsboiul plecase din cerul şi de ре fământul ro- 
mânese, luându-și moartea, 

Toate începeau din nou, căutându-şi locul şi lu- 
mina. 

Ilarion dormea iarăşi acasă, apărând şi la mese, 
uneroi chiar întârziind. ре-асаѕӣ, mai ales dimineaţa, 
părând mai disponibil decât în timpul bombarda- 
mentelor. Şi se vede că ori îl obosise activitatea 
de zi şi noapte din ultimul timp, ori că munca mai 
rărită nu-i priia са îmbulzirea ei, căci tocmai în 
acest timp când pe feţele tuturora era ca lumina 


112 IONEL TEODOREANU 


unei lumânări de Paşte, faţa lui Ilarion devenea 
mai posomorită. larăşi abea deschidea gura. 

„Cine ştie! Тоапе omeneşti!”, gândea coana Vic- 
(ога, apărându-l de cârtire. In mintea ei încol- 
țiseră proecte pentru „unicul еі ба”. El nu ştia 
decât vag. Dar coana Victoriţa ştia exact. 

Deşi trecuseră şi mânile lui Radu Mişliu prin ea, 
averea lui Niţă Dobre, apărată de "Victoriţa, era 
mult mai mare decăt te-ai Îi aşteptat văzând ce pare 
că are Victoriţa, şi maicuseamă cum trăeşte. Numai 
la Olteniţa şi încă se îngrămădea cogeamite avere: 
câte-va rânduri de case cu prăvălii, pădure, terenuri 
in oraş şi valute puse la adăpost. Apoi aurul şi bi- 
juteriile dela Banca Naţională, două rânduri de cuse 
alăturate, un teren care trebuia parcelat la Ѕоѕеа şi 
acţiuni. Toate acestea, agonisite de Nea Niţă şi păs- 
trate cu fer i aşteptau stăpânul, 
ca abea atunci, în jurul lui, să se arate la lumină. 

Tocmai la asta începuse să se gândească Victoriţa 
pe pragul păcii, privind în sfârşit spre viitor. 

„Băiatul are погоде”, gândise ea. 

„Norocul lui, dragu' mamei”, vorbise ea cu celă- 
lalt. 

Intr'adevăr, din răsboi averea scăpase intactă: 
averea lui Ilarion, ейсї Victor: se socotea numai 
slujnica devotată a acestei averi, nu stăpâna ei. 

Ea, în schimb, îl pierduse pe Horia: adică tot èe 
avea în inimă. 

Acum însă o preocupa pregătirea lui Ilarion pen- 
tru a stăpâni о astfel de avere nebănnită de el. 
Băiatul avea şi minte $ carte. De asta V ictoriţa ега 
convinsă. Şi parcă, după cele de până atunci, îşi 
găsise singur un rost, o muncă. Acuma însă îi tre- 


buia o femee. Să se aşeze la casa lui, să devie om în 
toată puterea cuvântului. Vietoriţa l-ar fi înzestrat 


cu o parte din avere, — după nuntă, ea retrăgân- 
du-se la Olteniţa, în oraşul părintese. De-acolo nar 


LA PORȚILE NOPȚII 113 


fi venit decât pentru nepoți, aducând atunci lui 
Ilarion devenit tată şi restul averii, 

— Ce gânduri de viitor ai tu? îl cercetase eu 
într'o zi la masă pe Ilarion. 

EL tresărise, aducând penibil aminte mamei lui 
de imprejurări mai vechi, când ca şi acum, dar în 
cu totul alte condiţii, fusese surpiins. 

— Diplomaţia. Voi face carieră în diplomaţie, 
Şi voi serie cărţi... 

— Nu ша” înţeles. Altăceva vroiam să aflu dela 
tine. Eşti bărbat în toată puterea, Nu e oare timpul 
să-ţi cauţi lemee? Să te aşezi la casa ta? 

Fără să răspundă, Ilarion căzuse întrun fel de 
visare. 

După un timp tresărise din nou, simțind privirea 
mamei lui. 

i de ce? răspunse el, întrebând. 
um şi de ce? Fiindcă aşa e datul omului: să 
aibă femeie, casă, copii. Tu nu simţi nevoia asta? 

— Ca să ai, începuse el cun lel de repulsie, — 
toate acestea (evitase substantivele mami lui, adu- 
nându-le în expresia „toate-acestea”), trebue să ai 
bani. 

— Vei avea. 

— Când? 

— Când te vei 

— Aaa! exclam: „cun accent de desamăgire. 
li aşteptai mai curând? insistase Victoriţa, 
căreia subiectul „bani” îi dădea o acuitate şi o 
combativtiate ereditară. 

Ilarion ridicase din umeri, evaziv, — dur Co ex- 
presie ciudată а gurii. Parcă tresărise un surâs, un 
vechi surăs, pe care îl ascundea în buzele lui subţira. 

Victoriţei, într'o impulsiune de neinţeleasă mânie, 
îi venise deodată să-i spue: „Nu-ţi pare rău că na'm 
murit în bombardamente?” Dar se stăpânise cu o 
mânie egală cu аса care o împinsese spre întrebare, 


114 IONEL TEODOREANU 


dându-și seamă că l-ar fi jignit oribil pe bietul 
băiat, pentru simple impresii, pentru năluci... 

Se ridicase dela masă, ducându-se în odaia еї, 
dela fereastra căreia vedea şi adăpostul din curtea 
vecină, şi fereastra fostei odă a lui Horia. 

Aşa că discuţia se isprăvise, abea începută, fără 
să fi adus nici o limpezire. Dar întrebarea învinsă, 
întrebarea nearticulată: „Nu-ţi pare rău că na'm 
murit în bombardamente?”, nu plecase, cu toate că 
Victoriţa о alungase cu mânie. Plutea pe undeva, 
aruncând о umbră în adâncul Victoriţei, ca un 
avion care inainte de-a ucide aruncă o cruce de 
umbră pe pământ. 

Poate că fără de acestea, palavrageala Madamei 
Віа, bucătăreasa colonelului Borgescu, ar fi trecut 
nebăgată în seamă. 

Coana Victoriţa se încrucişa uneori cu Madama 
Bifu, schimbând câteva vorbe asupra gospodăriei. 
Nimic mai mult şi nici altăceva. 

Dar curând după ce se înapoiase din dispersare, 
întâlnind-o pe coana Vicioriţa, Madama Віа, re- 
devenită bucureșteancă, o pusese la curent cu întâm- 
plările refugiului, oprindu-se deodată şi exclamând: 
Doamne mare, că proastă mă făcuşi! 

? 


— Păi 'neavoastră nu le ştiţi pe toate astea? 

— De unde să le ştiu? 

— Păi dela domnişoru Lary. 

— Lary? repetase coana Victoriţa, fără să pri- 
ceapă. 

— Aşa îi spune oamenii dânsului, explicase ne- 
dumerită Madama Biţu, 

— Cui? 

— Тл’ domnișoru ?neavoastră. Vreţi să vă duceţi! 

— Ilarion! Lary! 

Н era frică. (Sunau sirenele în еа). Ar fi vrut să 
plece, să nu ştie mai departe. Dar Madama Віра, 


LA PORȚILE NOPŢII 115 


pusă la ambiţie, oarecum ofensată de mirările coanei 
Vietoriţa, continuase necruţător: 

— N'a stat şi domnișoru "'neavoastră, Coniţă, la 
moşia vecină cu noi? Nu-l pândeau fetele când era 
în gârlă cu ceilalți domnişori? Şi nu l-am întrebat 
eu, cu gura mea, cum de va lăsat pe "'neavoastră 
singură la Bucureşti? 

— Si се a răspuns? întrebase Coana Victoriţa 
cu ghiaţă în şira spinării. 

— Са nu vreţi să vă despărțiți de casă. Este? 


РЫ 


De-atunci, straniul din саза de dincolo se urcase 
la mansardă, aducând vidul de moarte al celor patur 
odăi din care Victoriţa fugise nu numai din pricina 
morţii lui Погіа, dar şi de groaza celuilalt, a stri- 
goiului lui Radu Mişliu. 

Nu avusese nici-o explicaţie cu Ilarion (Lary), 
nu-l întrebase nimic, încredinţată că va педа, că 
vorba între ei nu-i decât întuneric. Dar se gândise 
mereu, cu o şi mai adâncă sfâşiere, că o înşelase 
chiar în faţa morţii, simul 
interesează de mama lui i dă sfat şi sp! 
când în realitate totul nu era decât un mijloc “de-a 
o face să rămână la Bucureşti în timpul bombarda- 
mentelor, în timp ce el se pusese întra'scuns la 
adăpost la o moşie, de unde venea în fiecare zi, ca 
dela Minister {unde pretindea că-i funcţionar) s'o 
vadă: adică să vadă dacă tot n'a murit! 

Totul era tichuit, totul era minciună. Adăpostul pe 
care şi-l făcuse, sfătuită de el, nu era decât un 
mormânt premeditat de propriul ei copil. 

— Poftim „mamă. Intră în mormânt. Vezi să nu 
te loveşti! ' 

Ti revenea necontenit în minte dialogul dintre că, 
după primul bombardament. 


116 IONEL TEODOREANU 


Fac ce faci şi tu. Pleci tu, te urmez. Rămâi tu, 
stau cu tine. 

— Eu nu mă pot deplasa din Bucureşti. Sunt 
mobilizat pe loc. 

Bine, Rămân cu tine. Să nu mai vorbim. 

Шагїоп (Lary) îi sărutase mâna, — drept mulţu- 
mire că accepta să lie uci: 

li venea să spele cu arsura fierului roş mâna 
spurcată de-o astfel de sărutare, 

Clocotea şim ceruri mânia dreaptă а lui Horia. 

„lasă, dragu' mamei”, olta еа, cercând să-l ро- 
tolea: 

Dar straniul îi cuprindea tâmplele cu atâta putere 
de câte ori era singură (şi când nu era?), încât 
deseori spunea: „Cine-i acolo! Intră”, fără să-şi 
fi dat seamă că nu erau decât bătăile inimii ei. 

Un îngheţ о despărţea de lume: văzul trecea prin 
el, dar inima nu. 
căuta de treabă ca şi până atunci, ducându-se 
în fiecare zi în piaţă, oricât de departe, numai să 
cumpere mai ieftin, ţinând banul cu dinţii. Ea gătea, 
ea spăla, ea Їйсеа curăţenie în odăi, ea îngrijea de 
orătânii, еа ţinea corespondenţa de afaceri cu avo- 
catul dela Olteniţa, administrându-şi averea си 
aceiaşi dârză şi pioasă energie. 

Aşa că de dimineaţă până seara 
totuşi gândul că Ilarion a vrut să o ucidă (să o 
ucidă cu răsboiul în саге pierise frate-său) ега 
mereu lângă tâmpla ei ca un ac ascuţit, 

Uneori se ducea în vizită lı tovarășul ei de adă- 
post, poate singurul ei prieten, Alexandru Milicescu, 
având grijă să aibă ceva pentru Nero. Vorbeau de 
una, de alta, cu simpatie, ca doi oameni legaţi de о 
durere asemănătoare (pierderea copiilor) $ de amin- 
tirea unor ceasuri grele, petrecute împreună 
Ar fi vrut să-şi ia piatra de pe piept, să-i spue, 
să-i ceară o părere, un sfat. Dar nu putea. Era bles- 
vemată să tacă, să nu găsească ureche pentru astfel 


era ocupată. Şi 


LA PORŢILE NOPȚII 117 


de gânduri care numai către Horia deveneau vorbe. 

Deci vorbea singură, la fereastra mansardei de 
unde vedea odaia lui Horia şi adăpostul їп care-o 
îngropase Ilarion cu speranţa ca'colo уа rămâne, 

Lary se odihnea ziua şi muncea noaptea. Venca 
i către dimineaţă, îşi făcea noapte tompacta, 
ăci păstrase camullajul lerestrei), şi dormea рапа 
la amiază, întrun aer închis, venind la masă de-a 
dreptul din aşternut, nespălat, nepieptănat, tulbure, 
ceţos. După ce mânca, iar se culca, li plăcea bălă- 
ceala іп aşternut cum numai femeilor trândavg, le 
place. Stiătea în odaia neaerisită, cu lampa aprinsă la 
căpătâi, înconjurat de cărţi, caete, însemnăir, pachete 
се scrisori, instrumente de toaletă, având în рег- 
inanenţă la îndemână o oglindă în care să-şi poată 
fica nu numai obrazul fizic, dar şi expresiile 
acestui obraz. Surădea, dădea din cap, micșora ochii, 
dilata паге, privea peste umăr, — uneori se зі 
rânjea. Apoi se masă cu degete experte şi devotate 
căte-un sfert de oră, după ce se ungea cu cremă de 
față, de jos în sus, maicuseamă în jurul gurii şi al 
ochilor. Apoi îşi făcea unghiile. Apoi îşi ungea 
mânile cu cremă emolientă, vârîndu-le în mănuşi 
speciale. Pe urmă dădea drumul la Radio (căuta 
imaicuseamă Wagner), lăsându-se într'o visare care 
putea dura ore, din care îl arunca cu mâna spre 
oglindă spaima са îmbătrânit, 

Alteori însă se plimba fie prin odaia lui, бе prin 
antretul podului, în pijama, cu sandale purpurii care-i 
descopereau unghiile suite în roş, — recitând, 
inonologând. Dar $ 
abea desprinse din tăcere. In aşa măsură, încât în 
preajma lui gândacii deveneau cutezători, mişcân- 
du-se în libertate. 

Таг se îngrăşa, devenind mai palid şi mai puhav, 
cu ochii tăiaţi. Când nu şi-l aranja cu meşteşug, 
părul îi cădea atât de lung pe gâtul alb, încât f 
dădea о înfăţişare androgin cale greacă. 


pasul şi vorba lui erau tăcere, 


118 IONEL TEODOREANU 


Iar pretindea că serie o carte care îi cere un efort 
inuman (aşa spunea), carte aşteptată cu nerăbdare 
de lumea diplomatică, pentru care obținuse un con- 
gediu nelimitat dela minister. Astea Је spunea nein- 
trebat, fiindcă de câte ori i-ar li venit să încerce să 
vorbească, о osteneală de moarte oprea buzele Vic- 
toriţei, întorcându-i vorba din drum, spre celălalt, 
spre Horia. 

Aşa că la ei în mansardă, glasurile de om spre 
om nu răsunau. Muzică de Radio uneori (Wagner), 
zgomote casnice, tăceri de pod, şoareci, gândaci. 
Intradevăr, încă din copilărie, unde era Ilarion, 
gândacii sporeau. Caşicum le-ar Ё priit. 

Altfel, în jurul lui Ilarion, totul ега trândăvie, ne- 
păsare, parfum, noapte. Şi era lăbârţat ca acele femei 
elegante pe stradă, care surprinse în culisele inti- 
тай par slujnicele lor. Numai când ieşea în oraş 
devenea impecabil, pe urmele lui Dorian Gray, lă- 
sûnd дага dulceagă de parfum în urma lui, întocmai 
ca umbrele cu foşnet de mătasă la aprinsul luminilor. 

* * * 

Intro zi, prin Ianuarie, scoborindu-se în pivniţă, 
coana Victoriţa lunecase şi căzuse pe spate, temân- 
du-se că şi-a rupt şira spinării. Zdruncinată până'n 
creer, se ridicase încet, ca un om care nu ştie ce 
poate. Nu-şi pierduse puterea pasului. Dar acolo, în 
adâncul pământean al pivniţei, îşi adusese aminte 
deodată, că mama ei murise de cancer la şira spinării. 

„Lasă, dragu’ mamei, nu te teme!” 

“Trecuse şi asta care o clipă îi abătuse gândul 
dinspre Ilarion. 

Apoi, în Februarie, o apucaseră dureri de şale, din 
ce în ce mai tari. Dintâi se doctoricise singură. Apoi 
ceruse sfat lui Alexandru Milicescu. Acesta auzise 
dela un cunoscut despre meritele doctorului Ervin 
Emilian, la care о îndreptase pe coana Victoriţa. Ur- 


LA PORȚILE NOPȚII 119 


mase un tratament cu injecții de naiodin, lipsind 
de-acasă nu numai disdedimineaţă, ca în toate zilele, 
pentru cumpărăturile din piaţă 
zele, când se ducea la un spital Чё un doctorand 
ti făcea injecţiile. In afară de Aleaxndru МШсезси, 
nimeni nu ştia са suferă de ceva. Nu numai са de 
feull ei era tăinuită, dar pentru nimic în lume mar 
ti vrut să-i dea lui Ilarion bucuria ipocrit ascunsă de 
a o şti bolnavă, cu speranță că ceiace na'u izbutit 
bombardamentele, poate c 
Dela o vreme i se păruse că cheia dulapului ei în- 
tâmpină rezistențe ciudate la răsucirea în broască. 151 
adusese aminte de întâmplări mai vechi din cealaltă 
1, şi hotărise să lie atentă, simulând în aceiaşi 
zi, chiar, după prânz, că pleacă de-acasă ca în toate 
zilele din urmă, dar revenind cu pantofii în mână, 
după un timp de aşteptare jos, la intrare. Suise scara 
în ciorapi, treaptă cu treaptă, ţinându-şi suflarea. 
Ascultase. 
Auzise zgomote ca de gândac negru în odaia сї. 
Privise prin gaura cheii. Şil văzuse pe Пагїоп 
cum îi cerceta un sertar scos in dulap, hârtie cu 
hârtie, metodic. 


s" 


а. Era condamnată 
а şira spinării. In- 


Acum nu mai avea nici-o indoia 
la moarte. Cancer la sân, cancer 
tocmai ca şi тата ei. 

Era tot singură, la fereastra mansardei. Dincolo, 
în soare de primăvară, strălucea fereastra одай în 
care copilărise Horia. Parcă râsul lui bun (mam” 
drag”) trăia încă, îmbrăcând pentru ochii mamei 
casa copilăriei. 

Таг mai încoace, din pământ, strălucea gălbui ca- 
pacul deschis al adăpostului dăruit de Ilarion ma- 
mei lui. 

Era aceasta o zi ca niciuna alta. Căci iată, Па- 


120 IONEL TEODOREANU 


гіоп se plimbase dimineaţa, iar îndată după prânz, 
îşi schimbase hainele şi ieşise din nou, anunţând-o 
pe mama lui să nu-l aştepte la masă. 

Ттесиѕе timp de când Ilarion plecase, lăsându-și 
а de parfum, dar coana Vietoriţa nu se grăbea. 
tea închisă în gândul ei adânc, spăimântător де 
adânc. 

Apoi se ridică de pe scaun cu mare trudă, spriji- 
nindu-se cu mânile. (151 aminti, în treacăt, că uitase 
să ia dela doctor, reţeta cu picături: picături de mor- 
lină). Ridică din umeri. Din dulap luă cheia podu- 
lui (mare са de biserică) şi încă o chee, ducându-se 
cu ele în pod. Acolo descue un sipet cu vechituri. 
Ега atât de ordonată, încât găsi са la poruncă ce 
căuta: cutia cu chei dela Olteniţa. 

Nu se înșelase. Nichelate, ca în vremurile bune, cu 
etichete mici de carton serise cu mâna ei, erau acolo 
duplicatele cheilor Wertheim ale celor două biurouri 
de-acasă, dăruite copiilor când intraseră în cursul 
superior. Rândui totul la loc (саѕісит sar mal fi 
putut întâlni cu aceste lucruri), intră în odaia lui 
Пагіоп și-i deschise toate sertarele biuroului. 

Doamne! 


Izbucnise un miros leşinător de parfumuri dulci, 
îmbinat си fermentări de bomboane acrite, şocolăţi, 
râncede, drajele vanilate și tot felul de izuri far- 
maceutice, 

Domnea o dezordine spăimântătoare. Totul era 

încâlcit şi de-a valma са un păr саге niciodată n'a 
fost pieptănat. 
Coana Victoriţa se uita cuprinsă de un fel de pa- 
nică. Din ceeace vedea confuz acolo, ве ridică din 
nou amintirea lui Radu Mișliu, vie ca un strigoi, şi 
zâmbetul rece al celuilalt, al lui Ilarion. 

Patru ochi albaştri, lunar albaștri, o priveau din 
acele lucruri desvăluite de mânile eń. 

Senzaţia de vecinătate а șarpelui era atât до hala- 


LA PORȚILE NOPȚII 121 


cinantă în faţa biuroului deschis, că parcă se temea 
să umble în sretare, să n'o muşte. 

In schimb prive toate creșteau monstruos са 
în oglinzi de bâlci. Cutii cu farduri şi cu pudră: 
stive. 

Roş de buze: câteva tuburi. 

Creion de іпедгіб sprincenele, paste epilatorii, соз- 
metic, fixator, loţiuni, ape de toaletă, gene lalșe, 
şolduri artificiale, de cusut pe dinlăuntrul pantalo- 
nilor, рапіаіопаѕі de mătisă cu danteluțe, teancuri 
de ciorapi lungi de mătasă 

Un întreg arsenal de cocotă. 

„Ce-i asta, dragw mamei?” 

Umbla în zi de primăvară cu mâni de iarnă. 

Lua îngheţat, se uita, punea la loc. 

Nu pricepea. 

Fotografii de bărbaţi tineri şi de băeți. 

„Lui Dorian Gray”. 
„Adoratului Dorian Gray”. 

Nu pricepea! Dar mirosea atât de tare a parfum, 
încât i se făcuse greață. Tâmplele zvâeneau а mì 
grenă. 

Apoi teancuri de scrisori. Numai acestea erau în 
ordine. 'Teancuri-teancuri, bine păturite, legate cu 
panglici roz, roşu, albastru deschis, verde, mauve, 
unele cu fundă mare. 

Destăcu un teanc la întâmplare. 

„lubita теа Larp...” 

Таг la sfârşit: „lfi sărut mânile muiate în lumină 
de lună, ochii, buzele, oh! buzele tale enigmatice...” 

Auzi paşi detunători; ca în timpul bombardamen- 
telor când bubuitura epxloziilor se apropia cu atâta 
dinadins că părea pasul cuiva (uriaş) care vine spre 
tine, numai spre tine, să te calce cu talpă de munte. 

Dar nu era decât inima. 

li bătea la toate încheeturile, nu numai în piept, 
până'n tâmple. 

Deschise fereastra. Văzu dincolo, într'o depărtare 


122 IONEL TEODOREANU 


de stea, fereastra odăii lui Horia sub cerul atât de 
curat, atât de cuminte, că-ţi venea să-l mângăi, să 
respiri adânc, să surûzi ş'apoi să plângi. 

Stătu câtva timp la tereastra cerului albastru, 
dându-şi soare. 

Apoi se întoarse la sertarele deschise, luându-le 
la 


âmbet ciudat îi lumină faţa uscată, la gândul 
că era un făcut în neamul lor ca unii să umble pe 
furiş, cu chei potrivite, în sertarele celorlalţi. 
Neamul lui Radu Mişliu! 

— Bietul tata! 

Bine că murise. 

şi scrisori din timpul bombardamentelor, toate 
trimise la aceiaşi adresă, nu din Bucureşti, ci din 
judeţ, în ve atea satului unde coana Victoria 
expediase corespondenţa colonelului Borgescu. 


„Iubita mea Lary, 

Ці scriu de pe front. Mi-ai luat o piatră de ре 
inimă, ştiindu-te plecată din Bucureşti, la adă- 
post de orice risc. 

Dar bagă de seamă. Ці declar solemn că nu 
înfeleg să te împart cu nimeni...” 


Bătrâna auzi din nou răsunând sub cerul albastru 
palmele care mai de mult îl răsturnaseră pe Ilarion 
(Lary) la picioarele lui Horia. 

Acum înţelegea. 
Şi tot acum nu mai înţelegea nimic. 
noapte în еа, la fereastra luminii de primă- 


i aminti că ea, apărându-l pe Ilarion, îl păl- 
muise ре Погіа: cu faţa şi cu dosul mânii, де mai 
multe ori. 

„Lartă-mă, dragu’ mamei, iartă-mă!? 

Ostenise. Se aşeză pe scaun şi stătu câtva timp 
ca în somn, cu bărbia în piept. 


LA PORȚILE NOPȚII 123 


Apoi din nou о împresurară gândurile, apro- 
piindu-se tăcut ca nourii, din toate părţile. 

Vrasăzică toată agonisita neamului Dobre era 
pentru Ilarion, pentru Lary! 

Lary! 

Era ca o chemare de noapte şi ca un felinar roşu 
şi ca o carne crudă în silabele acestui nume des- 
gustător. 

П spunea şi parcă o îmbăla. li venea să-şi şteargă 
buzele cu batista şi cu podul palmei, de câte ori, 
irezistibil, spunea: Lary! 

„Dar nu se poate, dragu' mamei!” 

— Ce nu se poate? 

Ea gândea, ea vorbea, ea întreba, ea răspundea, — 
şi еа se mira, auzindu-se deodată vorbind singură. 

Nu! Nu se putea ca Lary să apuce cu mânile lui 
spureate averea lui Niţă Dobre. Mai bine dă foc 
la toate cu mânile ei. 

Dar nu isprăvise. Mai erau sertare necercetate. 

Işi adună puterile şi se aplecă din nou. Scrisori 
nu mai 'cetea. Ştia de ajuns. Scrisorile, teancuri- 
teancuri, şi fotografiile cu dedicaţii le lăsa la о 
parte. Dar vroia să vadă tot, să ştie tot, cum nici- 
odată mar fi putut afla din gura spurcată a lui Lary: 
să afle adevărul deplin, aşa cum îl aflase, pe vre- 
muri, şi asupra lui Radu Mişliu. 

Furase! Furase! Purase! 

Тірач lucrurile regăsite de mânile ei. Furase dela 
ea, dela fratele lui, — ca o slugă netrebnică. Dar 
se vede că şi dela alţii furase, căci de unde putea 
să aibă teancuri de stilouri, mai multe ceasornica 
de mână, movile de creioane, de periuţe de dinţi 
de gume de ras... [i pârau lucrurile ncînsufleţite, 
dându-i în vileag viaţa de umbră. 

Iată şi oul de Paşti care dispăruse, din salon cu 
nu ştiu câţi ani în urmă. Și funda era, dar alături. 
Coana Victoria luă ош dăruit еі odinioară de 
Horia. Un ou mare de lemn lăcuit, pe care Ногїа 


124 IONEL TEODOREANU 


i-l cumpărase din banii lui (poate câştigaţi la cărţi, 
sau la foot-ball), umplându-l си drajele. 

T deschise. 

Văzu. 

Ingheţă. 

Văzu din nou în scobitura capitonată a oului de 
Paşti, craniul şi oasele de mort. Ceti cu glas tare: 


ARSENIC 


otravă 


— Ce-i asta, dragu’ mamei. 

Se urca cineva pe scări? 

Nu. Tot inima, inima, inima. Venea tocmai din 
Iad. Din Iad până’n Cer şi din nou în Iad. 

«Pe mama lui? 

— Nu te teme, dragu’ mamei! 

Coana Victorița zâmbi cu duioşie spre fereastra 
luminată, 

Apoi finu sfat închis cu ea însăşi. 

Şi crescu deodată în faţa ei, la porţile nopţii, un 
gând atât de întunecat, încât îi veni să-şi acopere 
ochii cu mânile. 

Ceasul de amiază ега mai straniu decât miezul 
nopţii. 


PARTEA A DOUA 


ACOLO 


САР. 1. 


Pasul lui Alexandru Milicescu era atât de carae- 
teristic (rar, măsurat, cu răsunet greoi, са де paznie 
pus de strajă pe zidul cetăţii medievale), încât îl 
ştiau pe nevăzute nu numai ai casei, dar şi vecinii 
care-l botezaseră tata-lui Nero. 

Și uneori când îl auzeau că se întoaree acasă, 
copiii vecinilor se buluceau Ја portiţă, fie să pue 
mâna pe Nero, în treacăt, ca mare-ce, dacă venea 
cu stăpânul din oraş, fie, dacă era lăsat acasă, 
să-l vadă cum îşi întâmpină stăpânul, cu picioarele 
din față pe marginea ferestrei, fără să latre, dar cu 
urechile ascuţite, ochii lucioşi şi zmuncituri de 
mare bucurie. 

Copiii vecinilor îl considerau pe Nero ca pe un 
fel de năzdrăvan, — mai cu seamă cel mic, rămas 
mereu în urma celorlalţi, ca pe-o punte a mirărilor. 

— 'Volbeşte? îl întrebase el ре tata-lu-Nelo. 

— "Vorbeşte. 

— Vau в' еп, 

— Се vrei și tu, gâgâliciule? 

— 9’ volbim. 

— Bine, îţi dau voe. Vină încoace, Че, îl che- 
mase е], fără să ridice glasul. 

Cânele se apropiase în secundă, cu othii la stăpân. 

— Spune-i ce vrei la ureche. 

— Te iubesc. 

— Auzi, Nero! Dă-i mâna, 


128 IONEL TEODOREANU 


Nero-i dăduse laba şi copilul i-o apucase cu res- 
ресі şi fericire, mai-mai să i-o sărute, 

Nero era mai mult decăt un câne; era cânele unui 
om singur. Milicescu Й avea de zece ani, dar nu în 
curte, pentru paza casei, ci alături de clipele lui 
omeneşti; lângă pas când se plimba, lângă scaun 
când тапса, alături de pat, când dormea, şi în 
coada ochiului, la o întindere de mână, când cetea 
intrun fotoliu, cu tichie care să-i apere de muşte 
сарш ras, ochelari pe nas, îmbrăcat în halatul rog 
cu brandebururi negre. 

lată de ce, fereastra deschisă са de obicei, dar 
goală, lara de capul ascuţit iste al lui Nero, îı dădu 
lui Alexandru Milicescu dela portiţă,o mirane, о ne- 
dumerire, o încruntare cercetătoare, un fel de: Un- 
de-mi eşti, păcătosule? Nu-l strigă ре nume, fiindcă 
apelul acesta ar li contrazis mândria lui (de-a nu 
cere dela nimeni) şi educaţia ре care i-o dăduse lui 
Nero. (Miliceseu nu spunea despre Nero că Га 
dresat, а l-a educat. Era singurul omagiu ре 
care i-l făcea în prezenţă), Cum auzea pas de om, 
cânele bine educat trebuia să răsară la fereastră, 
Гага să latre, са un simbol al proprietăţii inviola- 
bile, al cheilor, al uşilor şi chiar al armelor. Asta 
în genere. Cu-atăt mai vârtos când pasul e al stă- 
pânului. 

Dar fereastra întunecată era goală. 

Milicescu venea dela nişte prleteni, cu саге luase 
masa, aducând într'un jurnal oase pentru Nero. 

„lfi arăt eu ţie, măgarule!” gândi él, trântind 
рогіца cu oarecare enervare, 


— Bună seara, domnule Milicescu, răsună de 
sus, dela fereastră mansardei, glasul соапеі Vic- 
voriţa. 


— Sărut тапа, coană Victoriţă, cum de nu te 
culcat? 

— Nero e cu dumneata? 

— Nu. L-am lăsat аса 


LA PORȚILE NOPŢII 129 


— Nu е acasă. L-am căutat, l-am strigat, dar nu 
i-am dat de urmă. l-am pregătit ceva de mâncare. 
Am crezut că l-ai luat cu dumneata. 

— Mulţumesc pentru amabilitate, coană Victo- 
viţă. Dar nu merită măgarul de Nero atâta atenţie, 
О să vie el. Incă odată îţi mulțumesc. Noapte bună, 
coună Vietoriţi 

La colonelul Borgescu era masă mare şi în toi, cu 
răsunet de glasuri învălmăşite. Totuşi, colonelul 
apăru pe uşă, atât de congestionat că amintea de 
tochiştii întrezăriţi la lumina cuptorului. 

— Coane Aleanxdru, ce-i cu Nero? 

— Се să lie? Nimica, vorbi МіШсеѕси, înţepat, 
ridicând din umeri. 

— Unde-i atunci? 

— Taca întrebare! Маі Ghiţă, şi cânii fac nuntă 
primăvara. 

Fiecare intră în odaia lui. 

După ce aprinse lampa. МіШсезеш trânti iritat 
pachetul cu oase pentru Nero, începându-și taelicos 
pregătirile pentru noapte. Absența lui Nero, subli- 
піліа de două ori, se agravase, enervându-l d 
binelea. 

Aşa că nu se culcă. Işi puse halatul roşu peste pi- 
јата şi se instală la fereastră întrun fotoliu, acope- 
rindu-și capul cu tichia de lână. Câtva timp statu 
fără să facă nimic. Apoi luă o carte, îşi puse oche- 
larii și începu să cetească. 

“Tăcerea era atât de mare, încât zgomotele din 
odaia colonelului Borgescu se interpuneau între 
carie şi lector, iritându-l. 

Niciodată Nero nu lipsea noaptea. Ziua mai umbla 
el de capul lui, dar spre seară se întorcea, schieu- 
папа fie la portiţă, dacă zăvorul era tras, fie la uşa 
de dintaţă, până ce venea cineva să-i deschidă. Când 
da cu ochii de Miliceseu, îşi turtea capul, spăşit, 
abea cutezând să-l privească. 

In fond, Milicescu îl considera ea pe un început 


9 


130 IONEL TEODOREANU 


de om, atât era de învăţat să i se adreseze cu 
vera, painde i şi face cum ise spune. 

— Du-te. 

Nero se ducea, întorcând сарш, caşicum ar fi 
întrebat dacă trebue să se ducă undeva anume, sau 
numai să se îndepărteze. 

— Nero! 

Venea, oprindu-se cu o privire vocativă. 

— Adu-ţi peria, ` 

I-o aducea cu dinţii. Nu numai peria: şi mănuşile, 
şi cureaua, şi sgarda, şi multe altele, după cum эе 
spunea, fără să se înșele. 

— Mergem la plimbare. 

Nero îi aducea imediat pălăria sau căciula, după 
anotimp. 

Aşa că Miliceseu nu era îngrijorat de lipsa lui 
Nero, ci numai supărat pe el, căci din cauza lui, 
iată, el, om bătrân, nu dormea. П aştepta Ја fe- 
reastră ca deschidă рога când îl va auzi 
schicunând, — са unui licean care se ţine de tică- 
loşii, lăsându-i pe ce. de-acasă să-l aştepte. 

Asta era nuanţa preocupării lui Milicescu. Lec- 
tura nu era decât o suprafaţă, o umplutură. Indeli- 
cateţa măgarului de Nero, asta-l rodea. 

După un timp, musafirii lui Borgescu plecară, 
însoţiţi de acesta până la portiţă. 

— Să trag zăvorul, coane Aleaxndre? întrebă el 
de-acolo. 

— De ce să nu-l tragi? 

— Şi Nero ce face când vine? 

— №аге decât să rabde la poartă. 

— Cum vrei matale, conveni Borgescu, trăgând ză- 
vorul. Ce să-ţi spun, coane Alexandre, nu-mi place 
fără Nero. Astea nu-s vremuri să na'i сапе noaptea. 

— Маі Ghiţă, ia-ţi un сапе şi lasă-mă să cetesc. 

Colonelul dispăru: 

Milicescu se îneruntă, indispus de е] însuşi, nu 


LA PORȚILE NOPŢII 131 


numai de Nero. Nu-i plăcea să fie stăpânit de 
nervi, în dauna politeţei. 

— Lasă că-ţi arăt eu (іе, măgarule! 

Asta pentru Nero, 

Nu numai că tot nu venea (la urma urmei, asta 
era treaba lui), dar îi gonise somnul. Se simţea pe 
pragul unei veritabile insomnii. Poate că şi mâncase 
prea mult. Se vede că dela ficat îi venea un fel dé 
greață melancolică. Se simţea ursuz, pesimist, cu 
acea neliniște în degete, din care se naşte scărpi- 
natul, Mereu se freca pe obraz, simţindu-şi zimţul 
părului crescut de-ajuns ca să-l indispue са о ne- 
curăţenie. Iar uneori, fără să-şi dea seama, îşi freca 
pieptul cu toată palma, amintindu-și си o contrac- 
tare repulsivă că iar avea o invazia de herpes. 

"Ciudat herpes! 

— Еее! 

Buzele lui avură sunetul şi epxresia de iritată le- 
pădare a celui care vorbind си altul, vrea să evite 
un suhyect dezagreabil. 

Se duse totuși până la oglindă, îşi desfăcu ha- 
latul şi pijamaua, cercetându-şi cu ochelarii de lectură 
pieptul gol ре care apăruse o invazie de beşicuțe, 
Nu-l mâncau. Dar îl preocupau, indispunându-l, şi 
din asta se năștea nevoia de-a verifica, de-a pipăi, 
obsedantă şi urâcioasă, amintindu-i de гае şi de alte 
mizerii ale vieţii pe front. Cu câteva luni în urmă 
avuse o erupție asemănătoare, atribuită vag alimen- 
tării. Pusese alcool camtorat şi tale. După câteva 
zile erupția dispăruse fără urme. Și iată că acum 
îl сегса din nou. Se trezise cu ea dimineaţa, când 
îşi făcea duşul, deodată (din senin), atât de surprins 
de această prezenţă încât întrebase cu glas tare: 

— Dar asta ce-o mai fi? 

Таг Nero, crezând că vorbeşte cu el, răspunse: 
Ham! apropiindu-se de cadă. 

Unde, Dumnezeu, întârzia măgarul de Nero? 

Se duse la fereastră, rezemându-se, cu faţa înafară. 


132 IONEL TEODOREANU 


Noapte de primăvară. Dar pe Milicescu, în această 
clipă, nu-l bucura, Mai curând îl îngreţoşa, adu- 
cându-i o penibilă recapitulare a sexualităţii. 

Ce pacoste pe capul bietelor vieţuitoare, obsesia 
sexuală! Se gândi cu mirare la tot timpul pe care-l 
pierduse, din tineneţă până la bătrâneţă, cu femeile şi 
din cauza lor. Câte vorbe mari, câte jurăminte, câte 
insomnii, ce de bani irosiţi, cât zbucium şi ce drame, 
— pentru ca acuma, într'o noapte de primăvară, să 
se uite desgustat până şi la pământul umed de 
anotimpul seminţei. Asta făcea desigur şi Nero, spo- 
rindu-i desgustul pentru viaţă, — pentru această 
viaţă. Cum îl simţea pe Nero în călduri se despărţea 
de el, mintal, lăsându-l să-şi facă de cap, dar cu 
desgust, cu repudiere, fiecare intoarcere de-a lui 
Nero amintindu-i penibil propriile idile şi pasiuni 
de odinioară, reduse la expresia lor patrupedă. 

Dar Nero nu lipsea de-acasă niciodată noaptea! 

Milicescu începu să se piimbe prin odae, din ce 
in ce mau agitat, aruncând în răstimpuri Găle-o prı- 
vire la ceasornic. 

Câteodată se oprea din mers şi asculta, atent până 
în zarea auzului. Băteau cânii, răsunau pocnete, 
şuere, — dar nimic саге să vie dinspre Nero. 

De câteva ori porni spre uşă, dar se opri ofensat 
în faţa ei, interzicându-şi să pue mâna ре clanţă. 
De-ajuns că nu dormea din pricina măgarului de 
Nero! Asta ar mai fi trebuit: să-i iasă şi în întâm- 
pinare! 

lar începu să se plimbe. Uneori tresărea, părân- 
du-i-se că a auzit zgomotla portiţă. (Când se simţea 
foarte vinovat, după ce se întorcea din haiabucurile 
lui, Nero nici nu mai scfhieuna, ci sgrepţăna numai 
cu laba). 

Dar la portiţă nu era nimeni. 

Şi ceasurile treceau fără somn. 

Brusc, Milicescu îşi călcă peste mândrie, peste 
principii, ducându-se afară cu lanterna electrică 


LA PORȚILE NOPȚII 133 


rămasă de pe vremea bombardamentelor. Trase ză- 
vorul şi porni încet pe stradă, în halat şi papuci. 
Càtva timp саша mut. Apoi vorbi cun fel de 
ruşine, încetişor (cum spui lucruri care să rămâe 
numai în familie): 

— Nero! 

Apoi mai tare, 

Apoi altfel: 

— Nero, băiatule! 

Dar alți câni îl lătrară, fără ca allui să-1 răspundă. 

Se întoarse acasă deprimat şi umilit. 

Vroi din nou să se supere pe Nero, dar nu izbuti. 
Era trist. Dacă Nero sa'r fi ivit, l-ar fi lăsat, fără 
să-l certe, să-şi pue capul pe genunchii lui {eum 
făcea Nero când el citea în fotoliu, aducându-i 
oarecum aminte că mai e şi el pe lume, nu num 
cărţile) spunându-i: 

— Măi Nero, măi! 

Dar na”vea pe nimeni cui să-i spue nimic. 

Cu plecarea lui Nero veniseră numai gândurile, 
ca un fel de paianjeni. 0 

Câteva stele sclipeau în golul Terestrei. Te-ar fi 
dat pe toate pentru simpla labă a lui Nero întinsă 
înspre е]. 

Oftă şi iar se sili să cetească. 

Adormi си lampa aprinsă şi cartea în mână. 

Târziu, întrun vis nedesluşit buzele lui mur- 
murară către cineva. 

— Atunci de ce-mi rupi inima? 

Se trezi convins că botul lui Nero e lângă timpla 
lui. П căută cu pulma. Dar nu găsi pe nimeni. Era 
singur. 

Si se simţi deodată nu numa trist sub stele, dar 
întricoșat, în faţa nopţii, ca un om саге nu mai are 
câne să-l păzească. 

In faţa întunericului Nero era mai mult decât un 
câne; era o lumini 

Fusese. 


CAP. П, 


Câteva zile, dispariţia lui Nero deveni nu numai 
evenimentul casei, dar şı. al cartierului. Toţi îl 
căutau, toţi îl strigau, toţi întrebau de el. 

Alexandru Milicescu dădu anunţ la ziar, oferind 
о bună recompensă aducătorului cânelui, fie chiar 
gi persoanei care i-ar da о intormaţie fructuoasă 
despre urma lui. 

“Toţi ai casei, începând cu coana Victoriţa, dar, 
fireşte, cu excepţia lui Ilarion (care era în casă, fără 
să lie de-al casei)iil căutau pe Nero, cu ochii şi 
urechea la toţi cânii de pe stradă şi din curţi, între- 
bând din om în om: N'aţi văzut un сапе aşa şi ре 
dincolo?... 

Astfel că începură informaţiile sigure, părerile, 
versiunile şi legendele. Ba fusese văzut cu o doamnă 
elegantă; ba că un colonel intendant îi dădea pe o 
stradă dosnică о felie de şuncă; ba că o nuntă de 
câni îl absorbise în avalanşa ei de primăvară; ba 
că fusese ademenit, de nişte acrobaţi care căutau 
animalele de dresat pentru nu ştiu care circ... 

Milicescu nu-şi cruța picioarele. Neglijând-o ре 
ЕШ, urmărea indicaţiile date de unii şi alţii, schim- 
Бапа mereu tramvaele, ducându-se prin cdle mai în- 
depărtate cartiere după câte-un câne vag asemă- 
nător, care însă niciodată nu era ca Nero decât 
pentru necunoscători. 

Intr'o zi cineva îl chemă la telefonul colonelului 


LA PORȚILE NOPȚII 135 


Borgescu (singurul din casă care îşi plătea luxul 
telefonului 

— lertaţi-mă că vă supăr, domnule Milicescu. Vă 
vorbeşte vecinul dumneavoastră, profesorul Diaco- 
nescu, tatăl copiilor de care vă împiedecaţi zilnic 
când veneaţi cu Nero. Nu ştiu dacă afi observat, dar 
fiul meu cel mic are o adevărată adoraţie pentru 
Nero. De când nu-l mai vede, plânge întru'na, ți- 
nându-ne într'o gură: Unde-i Nelo? Unde-i Nelo? 
Copil! ce să-i faci! oftase glasul dela telefon. Се 
пе facem, domnule Milicescu? 

Milicescu îşi aminti dialogul dela poartă: 

— Volbeşte? 

— Vorbeşte. 

— Vau в’ eu. 

— Ce vrei, gâgâliciule? 

— S volbim. 

— Spune-i la ureche. 

— Те iubesc. 

— Allo! încerca timid glasul vecinului, solicitând 
o vorbă. 

— Domnule vecin, spune copilului dumitale că 
Nero îl iubeşte şi deocamdată îi trimite compli- 
mente; iar că mâne îi voi aduce din partea lui Nero 
câteva bomboane. 

De ce să sulere şi copii? 


* 
s" 


Apoi ре rând, ai casei și vecinii începură să-l uite 
pe Nero. Mai lucea câte-o amintire, câte-o între- 
bare, dar cercurile căderii în apă se potoleau, lă- 
sând suprafața netedă pentru altele. Е 

Milicescu însă stătea pe-acasă mult mai puţin 
decât înainte. Iar când se înapoia din oraş, accepta 
imediat, fără nici-o ezitare sau rezervă, pofteala co- 
lonelului Borgescu, prelerind orice singurtăăţii tn- 
cremenite de dincolo. 


138 IONEL TEODOREANU 


Uneori, când Borgescu nu-l auzea venind şi nu-l 
întâmpina la fereastră sau din pragul ușii, Milicescu 
bătea la uşa lui Ghiţă. 

— Bucuros de oaspeţi? 

— Cinstea-i pentru mine, соапе Aleaxndre. 

Căci şi Borgescu avea nevoe de însoţire: alta de- 
саб aceia ре care i-o puteau da femeile din jurul 
lui. Таг se temea, Şi dispariţia lui Nero îl impres 
ca un semn rău. Îşi spunea el în sinea lui 
cânele lui Milicescu. Lui o să-i poarte ghinion”. 
Dar nu era convins de-ajuns. Parcă prezenţa cânelui 
аг fi putut împiedica ceasul-rău să între în “casă. 

Intrase. lar era bolnav, tocmai când se socotea 
miraculos şi definitiv vindecat de doctorul Maglavit. 
în şale, însoţite şi de alte 
fenomene, şi supărătoare şi dureroase, amintind 
lui Borgescu umilitoarea vulnerabilitate a bărbatului 
bătrân: prostata. 

Se duse din nou la Maglavit. 

Acesta nu-i refuză injecţia miraculoasă, dar i-o 
făcu fără de entuziasm, blazat şi rece. 

Seara, durerile геарӣгигӣ, însoţite şi de febri- 
citare: 37-30, 

Repetarea injecţiei, după aşteptări din ce în ce 
mai lungi în sala comună, nu aduse nici-o îmbun: 
tăţire. Borgescu protestă: Maglavit îl repezi, arătân- 
du-i majestuos uşa. Borgescu о trânti, amenințând 
cu campanie de presă şi reclamaţie la parchet. 

Ceas rău! Mereu îl simţea prezent. Plecase Nero, 

După câteva zile de nehotărire, văzând că durerile 
şi temperatura persistă, parcă agrevându-se, se duse 
la un doctor de specialitate. Acesta îl examină în- 
delung şi supărător, cu faţa gravă. 

— Dumneata ai avut ceva la plămâni în tinereţă? 

— Eu? Plămâni? Am eu fason de ftizic? 

Dar înlăuntrul lui se făcu noapte şi îngheț. 

— Domnule doctor, dar nu văd legătura! 

— Nam spus încă nimic, protestă doctorul. Nu 


Reapăruseră dureril 


LA PORȚILE NOPȚII 137 


m'am pronunţat, M'am informat. Va trebui însă să 
procedăm cu seriozitate. Dumneata, domnule со- 
lonel, bănuese că ai un proces de natură tubercu- 
loasă la prostată. Trebue să lămurim nätura lui, 
Apoi vom proceda în consecinţă. 

Borgescu apăru acasă ca după un leşin, întin- 
zându-se îmbrăcat în crivat. Nu chemă pe nimeni 
de-ai lui. Dacă cineva l-ar fi întrebat: Nu vrei să-ţi 
aduc fetele? Sau pe Madama Biţu?, — ar fi răs- 
puns: la să mă lase în pace toate mădămurile! 

Intradevăr, amintirea lor întrun astfel de ceas 
rău îl indispunea. Ar fi vrut deodată să se întoarcă 
mic în Moldova amintirilor lui, cu mama, cu bunica 
şi cu alte cucoane bătrâne strânse în jurul lui, care 
să-i spue poveşti, să facă pasienţe sau descântece, 
ridicând zid bun între el şi vrăjmăşiile vieţii. 

Dar pe ele neavându-le şi asta heputându-se, se 
gândi la Milicescu, numai pe el aşteptându-l cu ne- 
voe şi un fel de speranţă. 

Întradevăr, prezenţa lui Milicescu îl potoli. Ц 
puse la curent cu întâmplarea dela doctor. Milicescu 
ascultă calm, rezumând astiel: 

— Mă Ghiţă, e dezagreabil, dar nu e grav. 

— Crezi matale, coane Alexandre? 

Era atâta candoare în întrebare, în ochii lui bul- 
bucaţi şi'n înfăţişarea lu de enormă cocuţă stacojie, 
încât Milicescu zâmbi indulgent. 

— Hai, scoală tunarule, să facem un écarté. 

Injghebară un écarté la masa mică. Tic-tacul pen- 
dulei din părete, intimitatea lipsită de accentul 
picant al prezenţei fetelor, exclamaţiile tradiţionale 
care întovărăşesc jocul de cărţi fără de miză, — dä- 
dură cu încetul colonelului ceiace căuta: о apro- 
piere de copilărie, de Moldova acelei depărtate 
copilării, de patriarhalismul odihnitor care deseori 
era o manoperă a lui, când era sănătos, fiind totusi 
şi o tandră nostalgie: la ananghie. 

Dar afară nu-l aşteptau veşti bune. 


138 IONEL TEODOREANU 


Atât examenul clinic, cât şi cel de laborator, făcut 
cu puroiul extras prin puncţie exploratoare transpi- 
reneală a prostatei, confirmară aprehensiunea ini- 
ţială a doctorului. 

— Tuberculoză a prostatei. 

Borgescu deschise gura suprem, ca cei care vor 
răcni шаша”, Dar după o încercare disperată de-a 
se agăța de o vorbă, se topi în neguri, leşinând pur 
şi simplu, ca o cucoană de pe vremea corsetelor 
ıdroit-devant, a apei de flori şi а pandaliilor. 


CAP. ШЇ 


Herpes? Eczemă? 

Dimineaţa la duş şi seara la desbrăcat, Milicescu 
se reintâlnea cu invazia de beşicuţe de pe piept, 
fără să-i acorde mare importanţă, deprins din tine- 
refa lui sportivă să treacă uşor (în sensul spartan), 
peste metehnele trupului şi maicuseamă să nu se 
plângă nimănui. Cu foarte rare excepţii (câteva frac- 
turi din căzături la călărie, tratate cu doctor, un 
dalac în timpul unui raid prin Balcani, operat cu 
fierul roş întrwn sat din Macedonia, şi a holerei 
din campania din 1913, îngrijită de medicul regi- 
mentar), nu frecventase doctorii decât în calitate 
de prieten, fără ca niciodată să le ceară asistenţa. 

La fel şi cu medicamentele. Sare amară, chinină, 
aspirină, iod şi Sloan Linement's (revulsiv bun 
pentru cal şi pentru călăreț), iată toată farmacia 
vietii lui Milicescu, alcoolul aromatic şi talcul apar- 
ţinând cochetăriei. 

Mai avea şi un „Larousse Médical Illustré”, dar 
acest volum se însuma în categoria cunoştinţe ge- 
nerale. Căci Milicescu геѕресќаѕе vorba babacăi: 

— Omul să ştie de toate, băiatule. 

De altminteri, dicţionarul medical era cea mai 
prăfuită dintre cărţile lui Milicescu. Nici acuma nu-i 
tulbura paginele. 

Sub duşul rece care-l făcea în fiecare dimi- 
пеа{й, deşi îşi vedea cu neplăcere spuzitura piep- 
tului, prezenţa ei îl supăra mai mult estetic, aşa 


140 IONEL TEODOREANU 


cum îl indispunea în timpul nopţii părul crescut 
pe obrajii numai atunci neraşi. 

De cum se îmbrăca, atent ca în totdeauna, îngrijit 
în toate amănuntele, acordând, de pildă, mânilor o 
specială solicitudine, — uita de ceiace se deprinsese 
să numească dispreţiutor: Herpes? Eczemă?, ducân- 
du-se dincolo, în odaia colonelului Borgeseu. De; 
nu-l lega de acesta пісі stimă, пісі rudenie şi пісі 
fiietenie, сі o vecinătate unodină până acum, iar 
de când cu boala colonelului, o milă dispreţuroare, 
caritabilă totuşi, Miliceseu deveni asistentul lui 
aproape permanent: dimineaţa, după-amiaza, uneori 
rămânând şi noaptea, până ce li se făcea somn la 
amândoi, în somnul colonelului intrând şi un „hap” 
de Phanodorm. 

Câteva zile colonelul stătu întins (lat) са un om 
cu ciolanele rupte, exclamând din timp în timp: 

— Auzi? Eu ftizic! Zi şi matale, Coane Alexandre! 

Prăbuşirea lui în cărnuri moi şi deprimate amintea 
femeia mai mult decât bărbatul (fusese totuşi, Nenea 
Borgia), aşa cum Coana Manda exprima mai veridice 
pe actorul Iulian decât sexul lui transscenic. 

In panica lui prelungită, „ftizia” (aşa o ştia el de 
acasă), nu ега decât o poreclă a morţii. Aşa că 
fără nici-o logică, se vedea alunecând spre cimitir, 
ca orișice ftizic, cu tusă, temperatură, vărsături de 
sânge, omițând în aceste construcţii absurde loca- 
lizarea topică a tuberculozei lui. De asta vorbea 
cu glas scăzut, menajându-se. 

Isi racla mereu pieptul, printru'n fel de încercări 
de tusă, examinând mereu batista să vadă dacă 
ma seui Ange. Si pretindea că simte junghiuri 
în coastă şi că, mai ales noaptea, aude un fel de 
horcăit suspect în piept. Temperatura şi-o lua tot 
timpul, devenind pesimist deal 36,7 în sus. 

Se pûndea: el iepurele şi tot el vânătorul. 

Dar uneori chiar plângea, cu gura căscată, fără să 
spue nimic, cerând ajutor dela icoana din părete 


LA PORȚILE NOPȚII 141 


(instalată cu ocazia всіайсеі, sau sciticei, cum îi 
spunea Ricuţa) şi dela Milicescu. 

Prelungirea, inutilă de altfel, a şederei în crivat, 
îi ducea mereu gându spre sicriu, fără ca totuşi 
să-l alunge din aşternutul morbid. 

Se vedea în sicriu, cu mâinile (galbene) pe piept, 
în haină neagră cu decoraţii, cu pantofi de lac, — el, 
colonelul Borgescu, Nenea Borgia, cl саге îngropase 
pe atâţea, el саге într'o vreme era specializat în 
colive, parastase, şi pompe funebre pentru amici şi 
colegi de promoţie. Nu-i venea să creadă că e po- 
sibil una ca asta; dar cuvântul ftizie îl răsturna 
din nou în sicriul repudiat ca incredibil. Şi nu numai 
că se umplea de ghiaţă la gândul intrării în pă- 
mânt, dar avea şi viziunea amănunţită a chelului pe 
care-l vor trage amicii după înmormântarea lui, mân- 
când ca porcii (dar fără de el) şuncă, salam, ghiu- 
dem (ghiudemul era în aşa măsură slăbiciunea colo- 
neluuli, încât deseori îl amesteca şi în tocătura sar- 
malelor, dându-le о savoare unică: sarmale à la 
Borgeseu): aşa dar vedea, el fiind nu numai în 
sicriu, dar si în pământ. ospăţul până la saţ, li 
auzea ре amici râgàial de îndestulare, — şi el su- 
ghiţa în patul care-l ducea spre sicriu. 

Apoi prădăciunea deln el acasă: mădămurile co- 
trobăindu-i prin lăzi şi dulapuri. căutându-i comoara 
ascunsă. О vedea pe Madama Бии trăgându-le ре 
sfoară pe fete, fiindcă arta lui Biţuleseu de-a esca- 
mota un lucru, vârindu-l în sân. în сос sau în cio- 
тар, sub calțavetă, о întrecea cu mult pe-a fetelor 
care erau nişte gâşte, 

Ar fi primit să devie şi strigoi sau statie (ce-ai 
ajuns, măi Borgescule!) numai să ştie că ar putea 
să mai iasă din sieriu. 

$1 când ajungea la astfe! de gânduri, îi venea din 
nou să leşine. 

— Nu mă lăsa, Maică Preecistă, Măicuţă scumpă... 


142 IONEL TEODOREANU 


Deocamdată, nu atât boala cât viaţa interioară fi 
consuma, făcându-l moale, bleg şi smiorcăit, 

Foarte cu greu, Milicescu izbuti să-i scoată găr- 
găunii din cap, punându-i ftizia la locul еі, dorsal 
în părţile şezutului), arătându-i că e localizată acolo 
Milicescu arliculă envântul tare, саге pentru Bor- 
gescu avea o energie plastică mai mare decât delica- 
teţele dialectice) şi că mare de-atace cu plămânii. 

Borgescu ascultă explicaţiile elementare cu о fi- 
gură uluită de recrut la „teorie”, — simțind că ny 
mai moare. 

Apoi, Milicescu izbuti să-l transtigureze pur şi 
simplu, prinir'o simplă comparaţie întâmplătoare: 

— Mă omule, ia presupune că ai fi avut cancer la 
prostată. 

— Adevărat! Ferească Dumnezeu! Aia nu iartă! 
Rac! Şi tanti Amizica..... 

— Pe când tuberculoza, maicuseamă la oamenii 
bătrâni, nu-i de loc primejdioa: A 

La auzul acestor simple vorbe, Borgescu îşi re- 
căpăta optimismul mişcării în aşa măsură, încât sări 
din pat (în cămașă de noapte cu motive naţionale), 
luându-l pe Milicescu de gât şi sărutându-l. 

— Coane Alexandre! Coane Alexandre! Mi-a venit 
inima la loc! Mi-ai dat у Te rog primeşte... 

О clipă, ființa lui stacojie străluci de suflet. Vroia 
să-i spue lui Milicescu: In amintirea acestei clipe, 
primeşte, coane Alexandre, inelul meu. (51-1 luase 
dela Maglavit, după ce-l plătise în aur). Dar fluxul 
de-o secundă, deveni reflux întra doua, Căci spuse: 

— Те rog primeşte caldele mele mulţumiri, 


САР. IV, 


Dar chiar şi în această neașteptată renaştere (mi-ane 
consolidat moralul, spunea el), se lepăda de „mădă- 
muri”, făcându-le oarecum răspunzătoare de boala 
lui ca de o nouă maladie venerică luată dela tota- 
litatea lor: sintetic. 

— Dânsele m'au dat gata! 

Le renega, comportându-se faţă de ele întocmai ca 
cel care-a lăsat tutunul, faţă de ultimile ţigări: re- 
pudiindu-le cu mânie, aproape cu furie. 

Lăsatul de femei însă îi venea maicuseamă dela 
doctor. Acesta, întocmindu-i noul program de viaţă, 
îi interzise nu numai alcoolurile, sărăturile şi pipă- 
răturile, dar şi femeile, recomandându-i linişte, viaţă 
regulată, supraalimentare şi cură de soare la mare 
de cel puţin două luni. 

Mintal, după ce scăpă de obsesia morţii, Borgescu, 
tot în pat, se acomodă actualei condiţii de viaţă, 
cercând de-acolo să-şi organizeze viitorul, 

Când ега numai cu Milicescu, discuta, făcea 
proecte, istorisea amintiri, volubil, bine dispus, răs- 
făţându-se parcă întrun fel de vacanţă. Cum însă 
rămânea cu imădămurile, gemea, dădea ochii peste 
cap, vorbea în şoaptă şi murmura în răstimpuri. 

— S'o sfârşit си еби’ colonel Boergscu! 

Şi ofta cu etaje. 

Acest teatru era şi îndeletnicirea şi distracţia cure 
de pat. Nu mai era ancorat în așternut de sentimen- 
tul morţii şi nu mai aparţinea statului-întins са un 
scos din viaţă; dar patul deveni pentru el o nouă 
manoperă. 


144 IUNEL TEODOREANU 


Deşi bolnav intradevăr, cu Ѓергісібаге şi dureri 
locale, avea psihologia celui саге trişează, simulând 
o boală pe care п'о аге, Şi deocamdată acest „ешш? 
îi finca loc şi de vin şi de lemei şi de mâncări 
picante. Adică îşi exploata boala şi evedinţa de- 
şită că-i mortală, cercând за tragă din ва maximum 
de beneficii. 

Din се în се se lumina, Abea acum işi mărturisi 
că în ultimii апі, conştient în fond de патека заа 
abuzuri, ве vemeu, dar foarte înăbuşit, să nu-l lo- 
veasci vre-o dambla, lăsându-l paralizat, Dar m'avea 
putere să renunţe la mâncare, băutură şi femei, 
Ofta şi шапса, olta şi рса, ofta şi iubea, Ce să- 
are omul! 

Acum însă, „buclucui dela prostată” (în vocabu- 
larul lui mintal destiințase cuvântul ftizie, tocmai 
de când se convinsese că nu-i mortală), îl con- 
Slrângea să renunțe la excesele de până alunci, ceiace 
desigur că în condițiuni normale паг ЇЇ reuşit. 

Aşa dar va duce o viaţă de dezintoxicare, de în- 
tinerire, 


le în pat, ca 


cel саге și-a păcălit crelitorii, 

“Totul însă era seape de mădămuri. Madama 
Biju, trcacă-meurgă: era şi bucătăreasă pricepută şi 
oarecum veter: erotică în casa lui, Dar fetele, inu- 
tilizabile са atare, însemnau deci o cheltuială de 
prisos, Cu el, hotărît, nu le mai putea ţine, fiindcă 
erau contraindicate. Aşadar, bani aruncaţi în vânt, 
tocmai într'o vreme când oamenii deveneau mai a- 
tenţi la cheltuială. 

— Се te faci, colonel? 

Când se interpela asilel era semn bun. 

Deci le convocă la el, си storul tras, lăsând numai 
candela să-i lumineze conturul vag. 

Саа timp, plânse înăbuşit, acoperindu-şi faţa cu 
batista. Apoi vorbi sugrumat, atât de teatral, încât 
Miuţa (саго se consacra scenei) se simţi emoţionată 
până la lacrimi sincere. 


LA PORȚILE NOPŢII 145 


— Fu mă duc, fetelor. 

— Ei lasă, don’ colonel, spui neatale aşa! îl con- 
solă Rica, 

— Nu, fetelor, s'a isprăvit cu colonelul vostru. Am 
tuberculoză galopantă peste tot. V'am fost eu са un 
tată? hohoti el, 

Plânsul fetelor îi punse convingător. 

După o lungă și colitoare pauză, învingându-şi 
plânsul, colonelul vorbi. 

— Voi nu mai puteţi sta cu mine, Cusa e plină de 
microbi. Voi sunteţi tinere, în aurora vieţii. Ar în- 
semna să fiu criminal. Inţelegeţi voi, fetele mele 
scumpe? Moartea е în casa asta blestemată, ре то- 
bile, în pahare, pe mâna mea, pe buzele mele şi ре 
podele, pe oglinzi. — milioane şi milioane de mi- 
erobi de oftigă galopantă! Ca lupii! urlă el, іпесап- 
du-se în plâns. 

Inconjurate de atâta galopantiă, fetele abea mai stă- 
teau în odaia slab luminată de candelă, 

— Trebue să plecaţi! oftă apoi colonelule Voi 
ştiţi, dragele mele, că eu nu-s decât un ârlit de pen- 
sionar. Boala ma sărăcit până la os. Ареа mai am 
ceva peniru înmormântare. Dar inima nu mă lasă. 
Бир de pe mine şi tot nu vă las să plecaţi cu mâna 
goală de lângă patul meu de moarte. Luaţi aceste 
două plicuri care nu-s decât о modestă plăcută 
suvenire dela cel care va fost ca un tată... 

Fetele luară plicul cu bani. fiecare pe al 
când să afle prin întuneric, după grosime, 

— Dragele mele fete, să ardeţi plicurile, Și banii 
să-i schimbaţi. Nu uitaţi: tot ce vine din odaia meu 
e cu moarte. Duceţi-vă. Vă las cu bine. Să nu uitaţi, 
pe nefericitul vostru colonel. Adio! 

Plânset general, dar dela distanţă, primejdia con- 
taminării dominând elanul inimilor iubitoare. 

Аза că fetele plecară galopant. găsind fiecare din- 
tre ele câte-un adăpost provizor. De viitor, пісі ac- 
triţa şi nici dansatoarea nu se ingrijeau. 


10 


146 IONEL TEODOREANU 


Vorba Ricuţei: 

— Bărbaţi să fie, că fetele deştepte nu moare 
de foame.. 

Cu alde madama Biţu galopanta mar fi prins. Aşa 
că Borgescu, după се o convocă şi ре ea la un „vieux 
marc”, îi tăcu un cadou în numerar, anunţând-o 
el se duce la mare pentru îngrijirea ătăţei, şi că-i 
acordă un congediu plătit de trei luni. Biţulescu; după 
cinci păhăruţe de „vieux mare” acceptă cu plăcere. 
Еа avea Ја Mârşa o casă, un petec de pământ şi un 
„роге de frate” care trebuia scuturat nițeluş. 

Astfel că într’o zi, liberat de tot „calabalâcul mue- 
rese”, colonelul plecă la mare numai cu prostata, a- 
vând sentimentul că „i-a dus” pe toți. 


ЫС: 


In odăile de jos nu mai ега nimeni decât Alexan- 
dru Milicescu, Borgescu îi lăsase cheile, rugându-l să 
aibă grijă de lucruri şi de plata telefonului, el pu- 
nându-i amical la dispoziţie odăile lui. 

După се automobilul care-l ducea pe Borgescu la 
mare porni, Alexandru Miliceseu stătu câtăva vreme 
în picioare, nehotărit. Li ţiuiau urechile de atâta 
pustiu. 

I se păru că aude o ghiară la poartă, Ii şări inima 
din loc, cu speranţă. 

Dar la poartă nu era decât vântul, vântul acela 
care deschide cu scârţâit uşile şi portiţele, vântul 
care toamna scutură castanele, vântul care fâlfâe 

erdelele în casele cu mort, vântul acela care este 
ără să бе nimeni. 

Milicescu se aseză în fotoliul lui de lectură, dar 
fără carte. 

Işi aminti deodată de Nero care-și turtea din 
senin capul pe genunchii lui, 

— Du-te la loc, îi spunea, — atunci. 

Şi monoclul îi căzu din orbită.. 


САР. V. 


La fereastra unui compartiment de clasa a treia a 
trenului care venea dela Oltenița, apropiindu-se de 
Bucureşti, coana Victoria era atât de cutundată în 
gândurile ei, încât aproape-și uitase durerea grea. 

Creştea Bucureştiul cu soare de primăvară în ochii 
ei, cu raze în toate ferestrele. 

Bagaj n’avea, căci spusese în treacăt lui Ilarion că 
două zile va lipsi de acasă, ducându-se la o prietenă 
bolnavă în Bucureşti, fără îns: i comunice adresa 
acelei prietene născocite. Aşa că plecase la Olteniţa 
numai cu sacul cu care se ducea în fiecare zi după 
cumpărături. Venea cu el plin dela Olteniţa: pâne 
albă, brânză, ouă, toate mai bune şi mai ieftine ca 
la Bucureşti. 

Văzând oraşul în soare, se pregăti. Şi întâlnind 
sacul plin, avu un zâmbet straniu. Pentru ce mai 
cumpărase de-ale gurii? Pentru cineva? Sau numai 
aşa, din deprindere şi fiindcă alimentele la Olteniţa 
erau mai ieftine ca la Bucureşti? 

Ridică din umeri. Ce importanță mai aveau ast- 
fel de întrebări! 

— Lasă, dragu’ mamei, după aia are să fie bine. 

Incă dela Oltenița, după ce-şi regăsise locurile co- 

ilăriei, ajungând până acolo de unde, se vedea marea 

unăre lungă, — începuse să-i spue astfel, din timp 
în timp, lui Horia (când îi vorbea lui, întorcea 
capul peste umăr, în sus). Dar nici chiar lui nu-i 
încredinţase ce înseamnă ..după aia”. Eu însă parcă 


148 IONEL TEODOREANU 


abea să fi ştiut ce să însemne „după aia”, caşicum 
mar fi fost ceva care se va întâmpla între oameni, 
ci mai curând un lucru spăimântător pe care l-ai 
visat. Şi parcă nu ştii bine: a fost? sau va fi? | 

Тасеге! 

Luă tramvaiul, amestecându-se printre oameni, Їй- 
când aceleaşi gesturi ca şi ei, fiind numai unul din- 
tre atâţia, — şi totuşi... 

— Lasă, dragu’ mamei! 

Acasă, natural, n'o aştepta nimeni. La plecare îi 
dăduse lui Ilarion hrana în bani (numărându-i cu 
atenţie). 

Dar spre mirarea ei, tocmai când se îndrepta spre 
scara podului, auzi glasul lui Alexandru Milicescă: 

— Sărut mâna, coană Victoriţă. Bine-ai venit. Eşti, 
te rog, atât de bună să polteşti până la mine? 

O chema la el? Ce se întâmplase? Milicescu era 
atât de protocolar, atât de politicos (chiar şi'n adă- 
post), încât cea mai mică abatere lua proporţii exor- 
bitante. 

Intorcându-se dela scară. se duse până la uşa în- 
deschisă. Abea îl recunoseu ре Milicescu, Imbrăcat 
cu halatul, era bandajat şi pa сар şi pe obraz, adu- 
când aminte de Ilarion, după ce-l bătuse си cravaşa. 
Ciudat! Bandajat, са un от opărit: си halat, dar şi 
cu mănuși 

— Ce-ai păţit, domnule Milicescu! A făcut explo- 
zie „Primus”-ul? 

Nu. Mai nimiea! bagateliză el. O eczemă, pro- 
babil. E urât! De asta mă acopăr, — zâmbi el din 
cagula albă. Dar sunt condamnat să nu ies din odae. 
atuncea m'am gândit Ја tovarăşa mea din adăpost, 
la protectoarea lui Nero... Coană Victoriţă, n'ai vrea 
mata să te їпсагсі си cartelele mele de pâine? Cre- 
de-mă, sunt foarte jenat... 

Vai de mine, mai încape vorbă! Dar, mă rog, 
i mâncat în astea două zile cât am lipsit? 


LA PORȚILE NOPŢII 149 


— Prea mult! Colonelul mi-a lăsat unele provizii 
de-ale lui... 

Coana Vietoriţa vru să protesteze sceptic, căci ştia 
cât e de strâns colonelul cu lucrurile de mâncare, 
când nu erai musafir la masa lui, — dar renunţă, ca 
să nu-l umilească pe Milicescu. 

— „lapte îmi aduce lăptăreas: 
plânge. 

— Domnul Milicescu, mi se pare că suntem prie- 
teni. Nu? 

— Vechi. Anii de război contează dublu. 

— Atunci vom împărţi prieteneşte, aşa cum fä- 
ceam şi în adăpost, nişte lucruri de căpătat: le am 
dela o prietenă care are fermă. O nimica toată. 
О lecuţă, — cum spuneți dumneavoastră moldo- 
venii... 

Vrând-nevrând, Milicescu trebui să accepte îm- 
părțeala. Se despărţiră, după ce coana Victorita îl 
făcu să-i promită solemn că va recurge la ea pentru 
orişice nevoe, amintindu-și de semnalul lor din tim- 
pul alarmelor: trei lovituri си bastonul în tavan. 

Odată singură în odaia ei, f: şi scoată man- 
telul, după ce trase cu ureche: vadă dacă se simte 
ceva dincolo, la Ilarion (nu s’auzea nimic, dar sgo. 
motele lui, са şi ale gândacilor, abea depășeau ti 
cerea), se aşeză pe scaunul de lângă fereastra lui 
Horia (aşa o botezase), cu o expresie de mare ne- 
dumerire pe faţa ei galbenă şi uscată. 

Nu înţelegea! Simţe: limpede că boala lui Mili- 
севеп o opreşte din drumul ei. Dar era o simplă în- 
tâmplare? Sau era voia lui Dumnezeu? k 

Părea că ascultă, cu tâmpla înclinată, cu obrazul 
concentrat. Dar nu făcea decât să se gûndeası 

Işi asculta gândurile, dar nu ca ceva din vecină. 
tatea lăuntrică, ci ca ceva care vine de departe. 

Dintâi o oprise cânele. 

Acum o oprea stăpânul cânelui. 

Dispariţia lui Nero o răscolise pe coana Vietoriţa 


„ Aşa că nu mă pot 


150 IONEL TEODOREANU 


mai mult decât arătase. 
cânele nu-i lipsise, cât îi era de drag. Căci nu nu- 
mai lui Milicescu, dar şi еі cânele îi făcea primire 
de câte ori era în odae şi de-acolo o auzea venind 
acasă. Se ridica în două labe pe fereastră, cu capul 
lui deştept şi prietenos, privind-o cu nişte ochi ец- 
гай care-i răscoleau inima, fiindcă îi aminteau pri- 
virea celui care-i spunea, numai el: Mam’ drag’! 

Niciodată nu trecea prin fața ferestrei, fără să nu 
stea de vorbă cu Nero. Dar Nero îi făcea şi vizite, 
— са un om., După ce se sătura de alergat prin 
curte, suia scara până în antret şi se qprea numai la 
uşa ei, niciodată Ја a lui Ilarion, aşezându-se acolo 
mu ca un animal care cere, ci ca cineva care aş- 
teaptă. Ea îl ştia acolo, dar îl lăsa să mai rabde, 
numai ca să-l audă cum se mută de colo-colo, 
scâncind ca un greer, subţirel de tot. Şi numai dacă 
vedea şi vedea că tot nuise deschide, zgrepţăna cu 
ghiarele i chiar se suia cu labele pe clanţă, apăsând. 

— Poftim, domnule Nero, spunea coana Victoriţa, 
şi el intra în vizită, cu urechile ascuţite, afectuos, 
punându-și îndată botul pe genunchii ei. 

Cum auzea câte-o vorbă, Nero se uita, cetind-o 
parcă pe buzele omului. Cu el, niciodată nu era ne- 
voe să ridice glasul, sau să gesticuleze. Secundele 
omului intrau în el din minte până ?n inimi 

Bine înţeles, toate oasele, toate resturile, tot ec nu 
era indispensabil pentru orătănii se ducea la Nero. 

Aşa că Nero îi aparţinea şi ei niţeluş. O bucura. 
Ti aducea o lumină de soare în odae, un suflet. 

Şi са îl căutase, cu toată durerea înteţită a m: 
cului, fără să-şi cruţe nici picioarele şi nici glasul. 

D-atunci şi ea fusese mereu cu urechea Ја portiţ 
„mu cumva”? 

Nu! Mereu nu. 

Azi, mâne, poimâne.... 

Şi de-atunci, tristeţa ei pe urma dispariţiei cânelus 
ве transformase în mare milă pentru stăpânul părăsit. 


LA PORȚILE NOPŢII 151 


Numai ascultându-i pasul, din се în се mai lent 
şi mai descurajat, ştia în fiecare zi că se intoarce 
fără Nero, că luptă să mai spere, dar că abea mai 
poate. 

Şi-şi amintise coana Уісіогца de altă cumplită în- 
toareere a lui, bătrân, cu obrajii albi şi spinarea în- 
Чона, după се căutase printre lierăriile unui tren 
bombardat rămășițele fetiţei lui, fără să le mai gă- 
sească. După ce-i dăduse un pahar mare de rom, 
se aşezase pe pragul casei, ca un cerşetor orb. Dar 
Nero îşi pusese capul pe genunchii lui. 

Pe-acest Nero îl pierduse. 

Şi coana Victoria, pe măsură ce plecarea lui Nero 
devenea întoarcere, de câte ori se gândea la 
stăpânul singur, nu-l mai vedea pe Alexandru Mili- 
cescu, cel ras, înmănuşat şi elegant, venind cu mo- 
noclul în ochi dela plimbare sau dela călărie, — ci 

e bătrânul cerşetor cu barbă albă rămas Ѓага de 
nimeni, stând jos. pe pragul case 

— Mai aşteptăm, dragu’ mamei! ofta coana Vic- 


Nu ştia ce anume aşteaptă (să se întoarcă Nero?), 
a ei pentru omul mândru și singur îi lua liber- 
tatea, oprind-o în drum. 

In acest timp însă, gândul ei urzise din nou totul, 
hotărînd călătoria clandestină la Oltenița.. Nu- 
luase răm-s bun dela Milicescu, fiindcă nici lui, fi- 
reşte, nu-i spunea că plecă din Bucuresti, dar ochii 
ei, dela portiţă. numai către fereastra lui privăseră. 

La Olteniţa nimeni n'o recunoscuse. Dintâi se 
plimbase ca un fugit din cimitir prin locurile copilă- 
гісі, fără ca nimeni s'o vadă. Căci trecătorii nu în- 
tâlneau decât o babă mâncată de cancer, — altă- 
ceva, cu totul altăceva decât Уісіогца Dobre, fata 
lui Nea Nii 

Cu-atât mai bine. Sufletul se acoperise de ceață 
{cum se învălue luna), dar cu-atât mai bine. Nu ve- 


152 IONEL TEODOREANU 


nise acolo ca să fie văzută. Ascunsă într'o babă, 
scăpase de văzul cunoscuţilor Victoriţei Dobre, 

Apoi sunase la uşa avocatului Tache Dane. Aş- 
teptase la rând cu ceilalţi clienţi, până când о pof- 
tise să intre, fără s'o recunoască. 

Era mult mai bătrân decât еа, dar încă verde. 

— Ce doreşti, mătuşică? 

О privise, așteptând. 

— Sunt Victoriţa... 

— Nu se poatei Doamne, ce spun? se bătuse el 
cu palma peste gură. Stai, Victoriţo. 

Ii sărutase mâna şi ascultase, schimbând mereu. 
lampa de pe biurou dela un loc la altul, dorinţele еі. 

— Bine, Vietoriţo. dar ai un moştenitor... 

— Ce-ţi pasă! Eu hotărăse. Dumnezeu mă jud 

— Bine, Vietoriţo. Acum te văz: tată-tău în р 
cioare. Ei, fetiţo!... 

Dela Olteniţa se înapoiase şi mai întărită în hotă- 
rîrea ei, socotind că ceasul se apropie. 

51 iată că din nou, — inima... 

Inima se punea în calea ei (nu mai ştia: ca un 

rieten? ca un duşman ?), oprind-o. Aşteptarea lui 

сго, mila pentru Milicescu, iar acum boala lui 
Milicescu. Bietul om! Nici pâne mavea cine să-i 
cumpere. 

Când se gândea la omul singur din încăperile de 
jos, răsărea din nou în întunericul ei dorinţa de-a 
servi, de-a se devota, de-a face bine (iar îi creșteau. 
raze 'din inimă), dorinţă care murise odată de ru- 
şine şi batjocură lângă Radu Mișliu, care murise а 
оца oară de durere, împreună cu Horia, şi саге 
murise a treia oară, inveninată, în umbra lui Ilarion. 

Şi iată că din nou învia, neţinând seamă de nimic, 
nici de trupul ei încolţit de moarte, пісі de nein- 
duplecata ei hotărire. i 

— Ce vrei cu mine, Doamne? 


CAP. VI. 


Dacă Nero s'ar fi întors, intrând deodată în ca- 
тега stăpânului, s'ar fi oprit îndată, cu ochii şi cu 
nările dilatate, gata să dea îndărăt. Şi deşi deprins 
să nu deschidă botul neîntrebat, ar fi dat sunet lung, 
cu acel glas care înfioară pe oricine îl ascultă. 

Intradevăr, deşi toate lucrurile erau la locul lor, 
odaia lui Milicescu nu mai era aceiaşi. Intrase duh 
străin în ea. 

Dar chiar şi dincoace de nevăzute era o schimbare 
care începea cu strania acoperire a oglinzii dulapu- 
lui.. Stăpânul cânelui dispărut alungase oglinda din 
faţa ochilor, acoperind-o cu un cearșat bătut în ţinte, 
după cum alungase şi lumina zilei, lăsând storul 
negru din vremea camuflajului. 

Dar în această nelumină, şi mai ciudat era cel 
care alungase oglinda şi fereastra. Infăşurat întrun 
cearşaf, cu capul acoperit de un prosop şi picioarele 
goale, se plimba de colo-colo, ă răsunet, alb 
ca o statie. Pasul nu mai ега de om, ci de fiară în 
cușcă. Spre miază-zi, spre miază-noapte, spre ră- 
sărit şi spre apus;. Mergea fără încetare ca un gonit 
de ursită. Dar deodată se oprea, şi ne mai putând 
lupta cu viscolul urzicător al mâncărimilor, se scăr- 
pina. Dintâi си toată palma, apăsat, pe unde neme- 
rea, aici şi dincolo, chemat din toate părţile; pe 
urmă însă, mânile se crispau dela sine, degetele se 
curbau ca nişte ghiare şi începeau эй scarpine fără 
cruţare, cu frenezie, răsbunător, fără să potolească 


154 IONEL TEODOREANU 


arderea dementă — în tinp сс glasul иша can 
puste. 

Nu mai era un trup, сі un haos, 

Până când, ne mai putând răbda, Mil; alerga 
în odaia de bae. Сайа îl aştepta, umplută си арі 
călduţă. Intra în са, c'un oltat de uşurare, răstig- 
nindu-şi trupul de purpură. 

барва, acolo rătăcitorul desculţ de până atunci 
redevenea Alexandru Milicescu. 

— Va "irebe i asta. Răbdare. 

Аза se îmbărbăta singur, песһетап pe nimeni 
într’ajutor, deşi se întâmpla ceva neobișnuit. In o- 
glindă nu se mai putea uita. Din creștetul capului 
până'n picioare era învăluit în altăceva decât їп 
pielea lui de om.. Nu-şi mai rezăsea trupul. Ca un 
vulcan rede: teptat, clocotea. dând pielii neconte- 
nite revărs: are, C'un fund de purpură in- 
cendiară. 

Nu mai putea suporta ре el nici haine, nici al- 
bituri, пісі ciorapi, пісі inel şi nici măcar crucea 
cu lănţujel dela mama lui, de care niciodată nu se 
despărţise. 

Acum era gol.. 

Adică nu mai putea suferi nimic pe el decât 
cearşalul ud, până ce-l prindea frigul. 

Uneori, constatarea firească „sunt gol” căpăta ră- 
dăcini biblice, învecinând marginile supersfiţoase ale 
gândului cu Diblicul lor, 

El care toată viaţa iubise podoabele, eleganța у 
timentară, cochetăria trupului, — acum îşi interzicea 
până şi oglinda. 

Când intra în Бае, iar începea să spere, organizân- 
du-şi din nou optimismul. Dar numai acolo trupul 
fi dădea acest răgaz. Odată ieşit din bae, pielea se 
reînfiora, mâncărimile refăcându-se, la început ne- 
buloase ca ceva cosmic, ținând mai mult de lumină 
şi raze decât de materie, apoi însă, vii şi concrete 
ca palele de nisip fierbinte ale deşertului. 


LA PORŢILE NOPȚII 155 


Sperase că ar putea fi гае luată poate dela regi- 
mentul de cavalerie unde era Г! Medicamente 
pentru râe avea. Căci totdeauna avusese cai şi câni, 
tormându-şi farmacie cu de toate pentru aceştia, Se 
tratase deci cu Wleminsky pe o porţiune limitată de 
piele. Nu obținuse însă nici-un efect curativ: dim- 
potrivă, locul se iritase şi mai tare, sporind intensi- 
tatea mâncărimilor. 

Tot gândindu-se şi iar gândindu-se la ce-ar putea 
fi, eliminase herpesul, după се consultase şi Larou- 
sul medical, hotărind că poate îi ori o inl i 
alimentară, ori una cu iod, căci tocmai prim 
îşi făcea cura de iod, Suprimase deci iodul şi màn- 
carea, luând sare amară şi bând tot timpul lichide. 
La început i se păruse că observă o uşurare, dar cu. 
rând îşi dăduse seamă că se înşeală. 

Pielea lui devenea ca un roi de albine supărate. 
In loc să-l apere, îl ataca. Era captivul duşmăniei ei.. 

In fiecare zi sunau la uşa de dinfaţă fie cunos- 
cuţi de-ai lui Borgescu, fie priete: лі de-ai lui. Nu răs- 
pundea. Pentru nimic în lume mwar fi deschis.. 

Uşa încuiată, fereastra acoperită, oglinda la fel.. 

Nu putea suporta nici el halul lui, dar încă să şi-l 
arate la alţii! Era hotărit să nu vadă ре nimeni 
până la vindecare. Căci în vindecare spera. El ştia 
bine саге i-i boala şi care i-i moartea: inima. De boli 
de piele, de ulcere la stomah, de cancer, diabet şi 
tuberculoză nu se temuse niciodată. Și chiar acuma, 
bătrân fiind, nu le consdeira ca primejdii posibile. 
Pentru alţii, da; pentru el, nu. Moartea lui îl aştepta 
în inimă: moartea bărbaţilor Milicescu. 

Potolit trupeşte, într'o destindere somnolentă, din 
bae accepta şi această încercare, socotind-o trecă- 
toare, examinând cu severitate comportarea lui de 
dincolo, adică din odaia unde îl aşteptau mâncări- 
mile, halatul ud, pribegia între patru păreţi, exaspe- 
rările şi (de ce să nu-și mărturisească?) panica laşi- 
tăţii posibile. 


150 TONEL TEODOREANU 


a laşitate se consumase: era apelul la bunele 
servicii ale coanei Victoriţa, în fața căreia (femee) 
apăruse în halat (i-adevărat că apăsarea halatului pe 
răni fusese imediata lui pedeapsă), cu aja acoperită 
sinistru cu bandaje, mărturisind că e bolnav şi ru- 
gând-o să-i ia cartelele de pâne. 

Nu-şi ierta (mai ales în bae) această cedare, nu 
atât pentru gravitatea ei intrinsecă, dar pentru că 
putea implica alte се1агі, viitoare, din ce în ce mai 
grave, dacă boala se prelungea. 

Aşa de pildă, când gonea prin odae înfăşurat 
în ссагѕаѓш ud, dorea din се în ce mai tare să lie 
văzut de un doctor. Şi nu numai că-l dorea, dar 
şi-l cerea sieşi imperios, cum l-ai cere altuia, justi- 
ficând vehemenţa cererii cu violenţa mâncărimilor 
şi durată prelungită a intlamaţiei generalizate. In 
astfel de clipe parcă se certa си sine.. 

Dar amâna' mereu apelul la doctor, amăgindu-se са 
pe un copil, spunându-şi: Mai rabdă. Мапе are să 
fie mai bine.. Lasă că vedem noi. 

Nu-şi refuza doctorul de el cerut cu exasperare în 
clipele de „suferință pe uscat”, adică afară din Бае, 
— dar întârzia mereu chemarea lui, deşi uneori, din 
cedare în cedare, ajungea până în odaia lui Bor- 
gescu, unde era telefonul şi cartea cu abonaţi. Odată 
pusese chiar mâna pe carte, căutând un doctor de 
boli de piele, ind mai mulţi, alegând ре unul 
dintre ei, mai-mai să-i facă numărul. 

In ziua următoare, numărul î псериѕе să-i danseze 
în minte са un foc de artificii, în timpul paroxis- 
тїшїшї mâncărimilor. Cedase iar, П făcuse. Auzise so- 
neria. Răsunase chiar, profesional interogativ, glasul 
«ermatologului. Dar Milicescu, ajuns pe marginea 
prăpastiei, dăduse îndărăt, închizând telefonul, fără 
să răspundă, 

In Бае oltase ușurat şi din acest punct de vedere: 
căci astfel star fi disprețuit. Şi era de-ajuns de umilit 


LA PORŢILE МОРТП 157 


de spectacolul pielii pentru ca să nu mai aibă şi 
mortificări suplimentare. 
Pi 

Dar de ce, în definitiv, nu chema un doctor? 

Nu-l chema, fiindcă era sărac. Borgescu, văzându-l 
cât e de bine îmbrăcat şi cât de demn е în orişice 
ocazie şi faţă de oricine, socotea că viaţa lui călu- 
gărească nu poate fi explicată decât prin zgârcenie. 

Se înşela, tără să-şi dea seamă că judecându-l ast- 
fel pe Milicescu nu făcea decât să-și proecteze în el 
propriul specific. 

Spre deosebire de Borgeseu, їп afară de pensia 
de fost ministru în corpul diplomatie (derizorie), 
Milicescu nu mai avea nici-un venit. Nu acceptase 
i vândă numele şi obrazul în nici-o afacere, în 
nici-un trafic, în nici-un consiliu de adminstraţie. 

Un realist contimporan spusese despre Milicescu: 
E un romantic, desuet. Acest romantic murea de 
foame, bine îmbrăcat, cu mănuși şi monoclu. Avea 
ce-i drept punguţa cu galbeni lăsată lui moştenire de 
un alt camarad de romantism: Benone Pretorian. Dar 
galbenii testamentari erau zestrea lui Fifi. Apoi, în 
afară de Fifi, care pentru el nu era un capital, ci o 
afecţiune şi o mândrie (un titlu de nobleţă vie), 
mai avea, fireşte, haine, cămăşi de mătasă, тайпи. 
ауа, şei, cravaşe, geamantane de piele, cărţi, pin- 
епі de argint, arme, inele de aur, ceasornic de aur 
cu numele familiei şi încă alte lucruri. 

De ce nu le vindea? A 

Fiindcă ultimul dintre purtătorii numelui Milicescu 
nu putea muri fără ca să nu lase moştenire nepotu- 
lui său (саге oricum ar fi fost şi sar fi purtat, tot 
băiatul fiicei lui rămânea), dacă nu o moşie şi o 
casă, măcar o leacă de lucruri care să nu însemne 
chiar o batjocură. Să poată spune băiatul când ci- 


158 IONEL TEODOREANU 


neva îl va întreba: „De unde ai ceasul acela flo- 
rentin ?”, „Il am dela bunicul Milicescu”.. 

— Da! Care Milicescu? 

— Călărețul. 

Sau fetei pe care va iubi-o nepotul să-i ofere ceva 
de aur, spunându-i: 

- E din aurul pe care-l am dela bunicul Mili- 
cescu. 

— Frumos aur! 

— Da, Bunicul Milicescu era un om de gust, 

Mai avea Miliceseu şi un plic cu banii de azi, 
la care, economisind asupra mâncării, adăuga mereu 
câte ceva. Dar plicul acela reprezintă buna-cuviinţă 
a înmormântării. 

Aşa că un astfel de om având ce avea, mavea ni- 
mie. lar chemarea doctorului ar fi însemnat (sim- 
bolic la început) acceptarea seriei de cheltueli (a- 
proape somptuare în astfel de vremuri) legate de 
doctor, boli şi farmaciști. 

Iată de ce Milicescu, gol în cearșaful.ud „зе lupta 
cu puzderiile de viespi şi de furnici care-i bântuiau 
pielea, rezistând la ispita chinuitoare a doctorului. 

51 iată dece, de câte ori intra din nou їп destin- 
derea băii calde, mulțumea lui Dumnezeu că are milă 
de el și nu-l lasă să decadă. 


жж 


In ficeare dimineață lăptăreasa lăsa Ја uşa de 
dimdos, după о bocăncală semnificativă, o jumătate 
litru de lapte şi o strachină cu iaurt. Iar la amiază, 
coana Victoriţa îi aducea porţia de pâne, ре care о 
Jua cu mâna mereu înmănuşată. 

- Cum te mai simţi, domnule Milicescu? 

— Sărut mâna. Віпіѕог. Răbdare. Incep să mă de- 
prind. 

- Nu ţi-e prea urât? 


LA PORȚILE NOPŢII 159 


— De ce? Radio, lectură, telefon, gospodărie. Am 
ce face. 

— Şi ce ţi-aşi mai putea aduce: o dulceaţă, un 
compot? Sau să-ți fac nişte ouă dela găinile mele? 
Ori să-ți frig un pui. Ia spune. 

Sărut mâna pentru gândul bun. Dar mai am 
provizii şi de dulceaţă şi de compoturi. Cât despre 
celelalte bunătăţi mi-s interzise. Тіп regim. 

Coana Victoria ofta cât mai uşor, să то audă, 
şi pornea pe urcuşul ei, luptând cu fiecare treaptă. 

lar omul singur îşi relua pribegia іп cearşat ud, 
cu picioarele ori desculţe, ori învelite în batiste ude, 

Mergea şi mergea, fără să вйзе; vre-un capăt 
acestui drum cu tălpi rănite. Iar în răstimpuri, mân- 
cărimile înteţite îl opreau, în friguri, lăsându-l în 
penumbra de eclipsă, ca pe-un copac trăsnit. 


ж + 

Intro zi. soneria telefonului Й opri; chemându-l 
într'acolo. 

І se păru că recunoaşte glasul care implora: 

— Domnule, te rog, spuneţi-i domnului Milicescu 
că un om necăjit apelează la bunătatea domniei sale, 

— Domnul Milicescu е la telefon, — răspunse 
Domul cu cearşaf ud, abea stăpânindu-şi dârdâiala 
dinţilor. 

— Vă salut cu respect, stimate domnule Mili- 
cescu. Și vă rog din inimă să mă scuzaţi că уй de- 
гапјел. Eu sunt vecinul dumneavoastră, profesorul 
Diaconescu. Da. Tot eu. Vă necăjese iar cu copilul 
meu cel mic. Nu l-a uitat pe Nero. A păstrat toate 
bomboanele ре care aţi bine.voit să i le aduceţi 
ca din partea lui Nero. Le sărută, dar nu le mănâncă. 
Dragoste curată, domnule Milicescu, adoraţie. Dar 
ce-i de făcut? І s'a făcut dor de Nero. De câteva 
zile iar a început: Unde-i Nelo? De te nu vine Nelo? 

— Domnule vecin (vorbi el ca din ger, contu- 


160 IONEL TEODOREANU 


rându-şi vorbele cu efort), adă-l pe copil la telefon. 
Spune-i că-i Nero la telefon. 

— Domnule  Milicescu, stimate domn, шше 
domn, cum să vă mulţumesc? 

Se auziră paşi grei, alţii mărunți, în ropot.. Apoi; 
gâfâit: 

— Nelo! Unde eti, Nelo? 

— Ham-ham! 

— Ce faci, Nelo? 

— Ham, ham! 

— Te iubee. Те săut, Nelo. 

— Ham, ham. 

După ce închise telefonul, tremurul tl`zgudui. 

C'un zâmbet spart, şopti, reluându-şi chinul scăr- 
pinatului. 

— Ca un câne! Ca un câne râios! 


САР. УП 


In patul nesomnului, coana Victoriţa, se apropia 
de раге[е, încetul cu încetul, până ce-l simţea cu 
obrazul, сй umărul, cu şoldul şi си laba piciorului. 
Aşa rămânea, са un paznic care-ar dormi lipit de 
comoara lui. 

De altfel, în odaia unde-i creştea moartea din trup 
două înfățișări erau си adevărat importante pentru 
ea: păretele care-o despărțea de Ilarion. lipind-o 
însă de încăperea lui (şi soba era comună), şi fe- 
reastra dela саге privea odaia lui Horia, vorbind си 
el în albastru. Restul erau lucruri. Acestea însă 
erau ființe: Ilarion a, Horia şi Ilarion, fraţii! 
Zidul şi fereastra erau familia ei. 

Ricana atât de ciudat uncori bătrâna, că daci 
ar fi auzit-o cineva şi-ar Й ut cruce, Dar Horia 
el însuşi cra în acest semn, iar altul pe-acolo să-i 
audă murmurul buzelor nu se afla. 

Se duse încăodată la doctorul Ervin Emilian.. 

— Am venit după picături, domnule doctor. 

— Cum te mai simţi 

Coana Vietoriţa încercă 
şi ridică uşor din umeri. 

De-atunci avu la îndemână, fără de ştirea nimănui 
de acasă, sticla cu picături, De durut o durea me- 
reu, dar nu lua mereu picături, ci dimpotrivă cât mai 
rar, numai când simţea că nu mai poate răbda, că-i 
ţipă buzele singure şi că ea nu mai are putere să le 
închidă acestui glas. Şi chiar atunci, dacă Ilarion 

11 


emnul uitat al zâmbetului 


162 IONEL TEODOREANU 


nu ега acasă, se văeta până Ја Horia, fără să pue 
mâna pe sticlă. Dacă însă Ilarion era dincolo, imediat 
lua picături. Pentru nimic în lume mar fi permis са 
Ilarion să afle că e bolnavă, cu un picior în groapă. 
Prea s'ar fi bucurat. Ar fi fost în stare să nu maj 
plece de acasă, — oferindu-se să-i ţie tovărăşia, cu 
zâmbetul lui de călugăriţă care nu crede nici în 
Dumnezeu, nici în Diavol.. 

Nu-nu! Boala (ca şi altele dinspre noapte) erau 
închise în ea, şi mai fără de urmă decât galbenii. 

Răbdare 

E curios însă că de câtva timp Ilarion începea să-i 
dea temeri la саге nu sar fi aşteptat, fiindcă nu le 
avuse pentru Horia, pe care îl iubea cu adânc, şi 
пісі pentru Ilarion, dar nu de curând, când viaţa se 
mai potolise, ci tocmai în perioada bombardamen- 
telor când fiecare despărţire de cineva putea uşor să 
fie ultima.. 

Iată: de câteori Ilarion întârzia, o cuprindea ne- 
liniştea: Ce і s'o fi întâmplat? Nu cumva l-o fi 
călcat o trăsură sau un automobil? Nu 1-0 Ё îm- 
puşcat vre-un gardian public? Se temea pentru viaţa 
lui, cu acea proliferare imaginativă a femeilor tinere 
care-şi adoră bărbatul, tremurând pentru el de câte 
ori întârzie. 

Căci Ilarion era al ei. ! 

Dacă altcineva sau altăceva і l-ar fi luat, cerul 
ei s'ar fi prăbuşit, lăsând-o singură cu iadul. 

Dar Dumnezeu e mare. El vede şi ştie. El nu 
îngădue ca dreptate să nu se facă. 


ss 


Ilarion îşi petrecea maicuseamă nopțile în oraş, 
apărând în zori. Dar într'o zi, întoarcerea lui se 
prelungi dincolo de zori, trezind-o pe coana Victo- 
га, ridicând-o din pat ,ducând-o la fereastra lui 


LA PORȚILE NOPȚII 163 


Horia şi făcând-o (blestem!) са de-acolo să pàn- 
dească înapoerea lui Ilarion. 

Dar Lary nu apărea, 

Соаса Vietoriţa aştepta, dar nu ca o simplă mamă, 
ci ca una de pomină, cu inima, ochii şi urechea nu» 
mai în nerăbdarea întricoşătoare de-a da de Ilarion, 
de a-l simţi din nou pus la păstrare în odaia de- 
alături. 

Dar nu venea şi tot nu venea şi nu venea de loc, 
Dimineaţa trecu astfel, într'o pândă crispată. Coana 
Vietoriţa deveni atât de obsedată de Ilarion, incât 
îşi lăsă orătăniile fără apă şi grăunțe, închise în 
сиѕса lor, uitând nu numai de piaţa zilnică, dar şi 
de pânea bietului bătrân de jos. 

Nu se mişca dela fereastră. Zădarnic însă. Căci 
Ilarion nu veni. 

Astfel trecu ziua, fără са Ilarion să dea vre-un 
semn. 

Coana Victoriţa se rugă în genunchi la icoană să 
i-l aducă acasă. : 

Noaptea nu dormi de loc. petrecându-şi-o la fe- 
reastră. Dar а doua dimineaţă răsări tot fără Па- 
rion. Coana Vietoriţa se duse numai după pâne, i-o 
dădu bietului bătrân prin crăpătura uşii (ciudată 
mai ега mâna înmănuşată care ieșea dintr'o largă 
mânecă de halat de Бае, apucând pânea) şi porni de- 
a-dreptul la comisariat. 

Era atât de galbenă, atât de scobită 
rătăcită, încât cei de-acolo, amintindu-și 
mamă, .vre-o bunică sau poate chiar de vre-o poveste, 
о serviră cu bunăvoință, făgăduindu-i să-i găsească 
unicul fiu”, Ilarion Mişliu, având următoarele sem- 
nalmente... 

Dar sus-numitul nu fu găsit nici la Prefectura da 
Poliţie, nici la Siguranţă, пісі la Parchet, nici la 
Curtea Marţială şi nici la Morgă. 

Ş'abea atunci văzu coana Уісіогіа ce însemna pen- 
tru zilele ei viaţa lui Ilarion. Fără de el, parcă-i 


164 IONEL TEODOREANU 


băuse cineva tot sângele inimii, lăsând-o goală. Nu 
mai avea putere. Se prăbuşise. Сетеа, Dar nu din 
pricina durerilor trupeşti, de care uitase, ci din pri- 
cina lui Dumnezeu. 

— De се mă pedepsești, Doamne? 

După o săptămână de lipsă, Ilarion, spre Ќеоѕе- 
bire de Nero, apăru pe neaşteptate, din noapte, 
jigărit, cu vânătae, umil, sperios, întricoşat, tresă- 
rind la fiecare zgomot. 

Coana Victoriţa se bucură atât de vizibil, văzân- 
du-l, cu-atâta jubilare, părând incredulă că ar putea 
fi chiar el, încât Ilarion, în timp ce-i dădea de mân- 
care, servindu-l ea singură, o privi mirat de câte- 
va ori. 


Duşmani, 
mereu aluzii şi reticenţe. 

Radu Mişliu leit, când încerca să explice Victoriţei 
de ce nu câştigă şi de се аге пеуое de bani. [i 
Si la atitudini şi gesturi semănau, Incovoerea că- 
lugărească a spinării o aveau la fel.. De asemeni, în 
clipele explicaţiilor tenebroase, amândoi aveau ор ri 
cu ţuguiri de buze şi pauze încruntate, cașicum cine 
va de după uşă ar fi ascultat ce vorbesc. i 

— Bine că te-ai întors! oftă Victoria, ghiftuindu-l.. 

— Eu mă culc, o anunță el după ce isprăvi de 
mâncat. Dacă întreabă cineva de mine, oricine-ar fi, 
sunt plecat la moşie... adică undeva la țară. Te rog 
să nu dai drumul nimănui, — insistă el ferm. 

Apoi dispăru în odaia lui. 

Coana Victoriţa îşi făcu semnul crucii, caşicum 


LA PORȚILE NOPȚII 165 


şi-ar fi regăsit nu numai fiul pierdut, dar şi Dumne- 
zeul, 


Câteva zile Ilarion nu se clinti de acasă, abea spă- 
lându-se, trăind mereu cun picior în pat, indispus 
de câteori coana Victoria cerca să-i aerisească odaia 
şi să i-o curăţe, caşicum o astfel de faptă i-ar fi 
alterat intimitatea; mâncând ca un om care mun- 
ceşte din greu, căscând ca un nedormit, luând mereu 
medicamente de tot felul: dela purgativ până la 
ant mevralgic. 

Intro zi apăru la masă cu sprincenele epilate, dând 
strania impresie că а chelit la ochi. Arcadele des- 
golite de imbelşugarea sprincenei bărbăteşti aveau 
ceva impudic în bulbucătura lor nudă. 

Coana Vietoriţa văzu, dar nu spuse nimic, 

Era clar că-l menaja: nici-o rătuială, nic 
servație, nici-o incrunlare măcar. _ 

N'ai vrea să câştigi bani? о întrebă el deodată, 
privind-o cu aceiaşi alectuoasă solicitudine de pe 
vremea bombardamentelor. 

Vorba bani” trezi viguros crelitatea срапеі У. 
tori{a. Dar nici nu clipi.. 

— Cum? se intormă ea calm. 

- Asoeiindu-te cu mine. 

— La ce anume? 

— Petru niște afaceri extraordinar de rentabile. 

— Ти faci аѓасегі? îl intrebă еа fără de nici-o 
nuanţă de dojană, pur informativ. 

— Cine nu face în ziua de a 
altfel? 

— Adevărat. E greu să trăeşti în ziua de azi! oftă 
coana Уісіогца. De asta economisesc şi eu cât pot, 
Şi zi, ce fel de afaceri? 

— Cu medicamente. Cunosc pe cineva саге dis- 


-0 ob- 


Cum „poţi trăi 


156 IONEL TEODOREANU 


pune de stocuri importante. Sulfamide (ai auzit? 
sper). 

— Da, confirmă ea. 

— Sulfamidele, reveni el, sunt un plasament splen- 
did. Apoi aspirină Bayer, insulină şi alte medica- 
mente foarte căutate, care nu se găsesc pe piaţă. 

— Bursă neagră! 

— Astea-s vorbe! Ceiace-ţi propun eu е o afacere 
kolosal (colosal, repetă el, ridicând un deget) de 
rentabilă. Am însă nevoe de capital. Nici-un risc. Am 
oamenii mei, debuşeul meu. Dumneata n’ai nici-un 
amestec. Inţelegi, sper, că nu te-aşi angaja într'o 
afacere dubioasă sau nesigură. E doar în joc cariera 
mea diplomatică, viitorul meu. 

— Inţeleg, îl întrerupse coana Victoriţa. Dar nu 
dispun de numerar. 

— Parcă spuneai cândva de valute depuse la Banca 
Naţională, apoi de avocatul dela Oltenița, Tache 
Dane... 

— Ei, băiatule, zâmbi coana Victorița. Valute! 
Auzi vorbe! Două pârlite monede de aur păstrate 
ca amintire dela maică-mea. Ті-ат spus eu de aur? 

— Sigur. 

— Vorbe! M’o fi luat gura pe dinainte, băiatule. 
De unde aur? Cu dragă inimă ţi-aşi da, dar mam 
lețcae! Două rânduri de case. Cum vezi şi tu. Atâta 
avem. Asta ţi-e toată moştenirea. Incolo vorbe de 
babă! 

— Bine! oftă Ilarion, căscând cun început de 
lehamite. Simple propuneri. Găsese eu bani. 

Nu credea în spusele maică-si că п'аге numerar.. 

Şi coana Vietoriţa ştia că n'o crede. / 

Dacă ar fi trecut o pasăre printre ei. аг fi căzut, 
moartă. 


CAP. УШ 


Ivănucă sună la uşa de dinfaţă şi aşteptă, reca- 
pitulându-şi mintal toate ciocnirile copilăriei cu bu- 
nicul călăreț, milităros, intransigent asupra regulelor 
politeţei. Era în Ivănucă un ciudat amestec de emo- 
ţie şi de sfidare. Venise са şi odinioară, „desmăţat”, 
deşi avea şi un costum corect. Era descoperit, cu o 
cămaşă de bumbac cu mâneci scurte şi fără cravată, 
pantaloni de pânză kaki, încinşi cu o curea (dar nu 
sportivă, mai curând călugărească), şi în picioarele 
fără ciorapi avea sandale de piele. Ştia mai dinainte 
eľectul catastrofal al acestui costum, 

— Asta-i hal de om cumsecade? IDacă ţi-ași fi 
comandant numai intro carceră ai duce-o. | 

51 totuşi era emoţionat. Bunicul acesta atât de 
puţin bunic, asociat numai cu conflicte, 'recriminări, 
sfaturi înţepate şi ciocniri, era totuşi “bunicul lui, 
ingura lui rudă. Nu-l văzuse mai ibine de trei ani, 
Serviciul militar, răsboiul, moartea părinţilor şi 
atâtea evenimente se interpuneau între еі, încât se 
întreba: o să mă recunoască? 

Ivănucă îşi muşcă buzele, са în preajma premiere- 
lor. (Era pictor scenograf şi uneori şi геріѕог). 

Mâna Xeniei trecu deodată apăsat, afectuos, ре 
fruntea lui. 'Tresări, că-i venea din depărtarea copilă- 
riei, şi-i zâmbi cu puritate şi căldură. Se vedea că 
е fericit că e lângă Xenia. П întinse mâna, şi răma- 
seră mână în mână са perechile rurale, 


168 IONEL TEODOREANU 


— E curios! vorbi Ivanucă. Storul (lăsat. N’aud 
glasul lui Nero. Те pomeneşti că io fi plecat! 
ar părea rău? îl cercetă Xenia cu gravitatea 
limpede care obliga pe interlocutorii ei 'să nu-i răs- 
pundă cu uşurmţă. 

— Ştiu eu! se frământă nehotărit 'Ivănucă. N'aşi 
рива spune că mi-a fost drag. Poate că din contra. 

au mai degrabă indiferent, el cu ale lui, ец cu ale 
mele.. Dar acuma, fără să ştiu exact de ce; mi se pare 
că е totuşi bunicul meu. 

— „ Totuşi”? ză 


âmbi Xenia. 

— Mici nuanţe, explică el cu dragoste. 
mâna. Înainte erau mai mulți. Acuma п 
decât doi: el şi cu mine... 

Dar casa tăcea, cu toate că Ivănucă sur 
odată, mai lung, mai apăsat. 

— Hai să încercăm pe dindo 

Porniră tot aşa, mână în mână.. 

— Xenia, nom fi oare suspecți? Adică eu, nu 
tu: dar şi tu fiindcă eşti си unul ca mine... 

— Mici nuanţe, zâmbi Xenia. 

— Zău! Să nu пе іа la ochi vecinii. Fiindcă, 
la bunicul Mili nu cred să vie oameni îmbrâc 


rutându-i 
am rămas 


ase în 


propuse Ivănucă. 


ați 


а, hotărită şi fermă pe cât era Ivănucă 
fatalist şi lasă-mă să te las, privea în toate părțile, 
căutând o soluție: un vecin sau măcar un fur- 
nisor, dela care să poată avea o indicație. E curios 
că tocmai ea, pentru care această vizită protocolară 
era o corvadă acceptată şi chiar un fel de spaimă, — 
nu dădea îndrăăt. 

Căci pentru ea, abea căsătorită cu Ivănucă, bunicul 
Milicescu însemna numai contrarul nepotului, omul 
rigid şi intolerant, care avea un adevărat fetişism 


LA PORŢILE NOPȚII 169 


pentru o categorie de forme: ale omului de lume. 

Nici ea nu era elegantă; cel mult corect îmbrăcată. 
(Corect ca pentru Clujul studențesc). Dar de data 
aceasta făcuse un adevărat efort, acordând verifi- 
cărilor în oglindă un timp pe care era învățată să-l 
consacre numai bolnavilor. Şi nu atât pentra ea 
însăşi, cât pentru Ivănucă. Deşi cunoştea antago- 
nismul dintre el şi bunic, n'ar fi vrut să-l vadă martor 
la blamul politicos al bunicului pentru soţia lui. 
(Erau atât de curând căsătoriţi, încât vorba „Soţie” 
о emoţiona până la roşeală şi acuma). 

— Ce-i? o întrebă Ivânucă, simţindu-i strânsoarea 
degetelor. 

— Imi ега dor de tine. 

— Mai aşteptăm? Hai să plecăm, o îndemnă е] 
neconvins, dar gata să plece. Ştii una? Eu stau j 

Se аѕеха pe marginea trotuarului, încrucişându-şă 
picioarele turceşte, rămânând în faţa casei bunicului 
ca un pui de bogdaproste. 

Lung, slab, deşirat, cu umeri înguşti, faţă lun- 
guiaţă şi mâni cu degete prelungi, Ivănucă era, 
din toate punctele de vedere, „alături cu regula- 
mentul”: cum ar fi spus Milicescu, La teatru, de 
pildă, oamenii dela intrare l-ar fi indrumat spre 
galerie, fără să-i mai cerceteze biletul, — după cum 
pe Milicescu l-ar fi poltit, înclinându-se, la intrarea 
lojelor, tără alt control. 

Fetele îl socoteau din cale-afară de extravagant 
ca ţinută (față de anonimatul lui artistic), preferând 
să se plimbe cu tineri mai decorativi. Xenia însă 
mergea Cun fel de mândrie la braţul lui. Nici еа 
nu era frumoasă. Atât de sprintenă că părea slabă, 
era prototipul fetei sărace care abea luat doc- 
toratul în medicină. Era ostenită şi fericită, palidă şi 
strălucitoare. Călătoria aceasta Ја Bucureşti cu soțul 
ei era întâia ei distracţie (deşi venise cu clasa a 
treia, ca vai de lume), întâia evadare din ambianță 
cumplitului efort universitar al medicinei fără de 


170 IONEL TEODOREANU 


protectori. La Bucureşti п'ауса decât o soră ne- 
măritată, funcţionară Ја Malaxa. Dormeau Ја ea, 
după o cortină improvizată de Ivănucă, în singura 
ei încăpere. 

— Sus, Cămilă! îl îndemnă glume Xenia, pieptă- 
nându-i cu mâna părul dat pe spate, eminescian. 

П роеге! Cămilă nu numai fiindcă ега lung şi 
slab, cu capul prin stele, сі şi din pricina nebă- 
nuitei lui rezistenţe la muncă, nesomn şi nemâncare, 

Dar el, de jos, făcu semn Xeniei întocmai ca atunci 
când îi arăta un lucru neobişnuit de frumos, însă 
nebăgat în seamă. Xenia se uită şi nu pricepu din- 
tr'odată. Chiar atunci ieşise din curteun tânăr palid 
şi spilcuit, cu stranii ochi de orb. Xenia vru ал 
întrebe, dar о inexplicabilă repulsie о împiedecă. 
“Tânărul trecu, cu mers legănat ре şolduri, lăsând 
о dâră de parfum dulceag. 

— Ai văzut, Xenia? 

— Da! răspunse ea, oarecum nedumerită. 

— Ai priceput? reveni el zâmbind. L-ai recu- 
noscut? 

— Nu văd ce vrei să spui! 

— Smerdiacov, Xenia. Şmerdiacov devenit „dan- 
ду”. Aceasta e casa din care-a ieşit Smerdiacov. 


САР. ІХ. 


Tocmai când se pregăteau să plece, renunțând Ја 
întâlnirea cu balaurul”, apăru pe scara podului 
coana Victoriţa. 

Băbuţa palidă şi demnă, îmbrcăată în negru, ieşind 
din casa lui Smerdiacov, îi plăcu pictural. De aceia 
i se adresă atectuos, interpelând-o ca pe o veche 
cunoştinţă: 

— Doamnă bună, eu sunt Ivănucă, nepotul dom- 
nului Milicescu... 

Şi coana Victoriţa şi-l însuşi, Fiindcă ћи ştiu ce 
din el (poate zâmbetul, poate ochii căprii, cu privire 
deschisă, sau poate acest „doamnă bună”) îi aminti 
deodată de Horia, de „mam! drag”. Cam asta îi 
venea dinspre Ivănucă: nepotul lui Milicescu. 

Bătrâna îi puse mâna pe umăr, spunându-i: 

— Imi pare bine ca'i venit. 

Nu ега ca între oameni, întrwn oraş violent viu, 
București, — ci ca în poveşti, într'o cetate cu întâm- 
plări aburite. Xenia privea şi asculta cu încântare. 
Aşa i se întâmpla de multe ori cu Ivănucă. Avea е] 
cheia care deschide inimile, făcându-i pe oameni 
să iasă din realitatea consacrată, aducându-i într'un 
fel de Silly-Simphony. 

— Xenia e soţia mea, explică el, punând mâna pe 
fruntea Xeniei. 

— Să-ţi trăiască. Tare sunteţi tineri! oftă bătrâna. 
Bunicul vostru, copiii mei, e bolnav. Nu lasă pe 
nimeni la el. Haideţi cu mine. 


172 IONEL TEODOREANU 


Bătu, cum ştia ea la uşa lui Milicescu. 

— Mata eşti, coană Victoriţo? veni, după un timp, 
vorbă de acolo. 

Vorbă tare răguşită, de om cu gâtul inflamat. 

— Eu, domnule Milicescu, Ці aduc o bucurie. 

— Ca în totdeauna. Ѕагиб mâna. Iaca vin. 

După încă un timp, uşa se crăpă. 

— "Ţi-a venit nepotul. 

Secunde de-a rândul nu s'auzi decât tăcerea casei 
dpi care a ieşit Smerdiacov. 

Apoi, glasul dogit: 

— Ти eşti, Ivănuc: 

Eu, grand papa. 

— Bine-ai venit, băiatule. 

Stranie (maicuseamă în casa lui Smerdiacov), o 
mână înmănuşată răsări din mâneca uuni halat de 
bac, fără ca prin deschizătura uşii să apară mai 
mult din omul cu umbră în glas. Ivănucă strânse 
mâna, adică mănuşa bunicului 

Dar de се nu-l poftea în casă? Ce-o să creadã 
Xenia? (E curios cum în această, clipă nu-l interesa 
atât cum va apărea Xenia în ochii bunicului, dorind 
în schimb ca bunicul să йе simpatic Xeniei). 

— Grand papa, sunt cu soţia mea... 

Tu! explodă mirarea. 

— Da, grand papa, eu, — оӣ Lvănucă simțind 
cum reapare dela primul schimb de cuvinte, ve- 
chiul lor antagonism, bănuiala că el nu-i bun de 
nimic şi că tot ce face e altfel decât întrun pegu- 
lament ştiut de bunicul. 

— Domnule Milicescu, buni şi drăguţi copii ai, — 
vorbi pe neaşteptate coana Victoriţa, s: rutându-i pe 
fiecare pe frunte. Să-ţi trăiască, oltă ea, ducându-se 
în drumul ei. 

După un timp care se prelungi ciudat, supărător, 
jignitor, inexplicabil, — glasul lui Milicescu răsună 
din nou, cun fel de cumpănă abea învinsă. 

— Intraţi, vă rog. 


САР. Х. 


Intrară. Dintâi Xenia, care din prag regăsi atmos- 
fera camerii de bolnav, şi după еа Ivănucă, între- 
bându-se: Dar unde-i grand papa? Şi unde-i Nero? 

Nici mirosul camerii lui grand papa nu mai era 
acelaşi. Până atunci, invariabil, odaia lui mirosea a 
bărbat cochet (tale, săpun, pudră, cuişoare, paciuli, 
camtoră), puţintel а сапе curat, şi mult a pielărie. 
Toate acestea pieriseră, înlocuite deprimant cu miros 
de frunză veştedă, şi parcă şi de pod cu molii. 

Ochii lor se deprinseră cu umbra, desluşind mai 
lămurit ре omul în halat roşu, încălțat bizar cu 
şoşoni neîncheiaţi, cu capul şi obrazul bandajate şi 
mânile înmănuşate. 

— Eşti bolnav, grand papa? Ce ai? 

— Mici supărări trecătoare. Та să te văd... Sărut 
mâna, doamnă, se aplecă el în faţa Xeniei. lartă-mă 
că te primesc aşa. Nam încotro. Dar te-aşi ruga 
să închizi ochii. Ivănucă oferă un scaun soţiei tale, 
Ai crescut, băiatule. Ai devenit bărbat, Mă bucur, 

Ега atât de prezentă între ti mama fui Ivănucă, 
fiica lui, încât şi unul şi altul se revedeau prin са, 
cuprinși de vidul morţii. 

Dar Ivănucă era şi altfel emoţionat. Grand papa 
era în amintirea lui un om îmbreăat impecabil, 
teribil de pretenţios şi foarte respectat, саге viné în 
vizită acasă şi în loc să plece, ca să poţi din nou 
respira, rămâne, 

Dar acum... 


174 IONEL TEODOREANU 


— Ти nu stai, grand papa? îl invită Ivănucă, trä- 
gând spre el totoliul cel mare. 
Mulţumesc, băiatule, 
— Dar unde-i Nero? 
A dispărut, 
- Ооо! grand papa! 

Atât spuse Ivănucă. Şi el fusese prieten cu Nero, 

Ce se întâmplase în jurul lui grand papa? Halatul 
roş cu brandebururi negre era acelaşi. De-asemeni, 
mobilele bătute cu rozete şi ţinte aurite. Trofeele 
de călărie erau la locul lor. Iată şi cravaşele, Iată 
şi portretele familiei. Iată şi albumul cu агат... 

Atunci ce plecase de acolo? Ce sau cine? 

Xenia tăcea, cu braţele încrucişate pe genunchi. 
Palidă, cu păr de moda veche, bogat, netuns, piep- 
tănat în sus şi la tâmple şi la ceafă (ceiace dădea 
o dulce luminozitate frunţii, gâtului subţire şi obra- 
jilor), cu buze cam anemice, cu frunte dreaptă şi 
ochi osteniţi de lungi lecturi la lumină insuficientă, 
îşi destăinuia dintr'odată biografia: eminentă bur- 
sieră în liceu şi apor studentă exemplară. 

Aşa dar ac ега faimosul bunic, spaima nepo- 
tului, — la care успне, А să-i mărturisească lui 
Ivănucă, întocmai ca la bacalaureat. 

Milicescu, cu halatul greu pus peste cearşaful ud, 
ardea ре rug în faţa lor. Abea îşi putea stăpâni 
clănțănitul dinţilor, 

- Ce temperatură ai? îl întrebă Xenia găsind 
spontan drumul prof А 
= Nu ştiu. Nu mi-am luat-o. Cred că nam. 

— Te-a văzut un doctor, grand papa? 

Milicescu dădu din сар, mai mult apărându-se de 
el însuşi, decât răspunzând la o întrebare, Era la 
capătul puterilor şi în plină panică. Simţea că nu 
mai este el, că se desparte de el. Neaşteptata emo- 
ţie a revederii lui Ivănucă (emoție nebănuit de 
intensă), prezenţa sfâşietoare а „fetiţei” lui între 
ci (parcă venise odată cu băiatul, temându-se de o 
ciocnire între bunic şi nepot), slăbiciunea, frigurile, 


LA PORȚILE NOPȚII 175 


mâncărimile arzătoare, — toate acestea îl dezarmau, 
moleşindu-i ultimul rest de energie. Căci îi venea să 
plângă, să-şi simtă lacrimile pe obraji, să-şi culce 
capul învins pe un umăr de dm, sau pe ceva пейп- 
sufleţit, dar sub ochii unui om, şi să se lase pe 
mânile altora, renunțând de-a mai fi stăpânul lui. 

Se simţea pentru întâiaşi dată răsturnat de pe са], 
incapabil să mai încalece. 

— Uite, grand papa, vorbi Ivănucă, aplecându-se 
asupra lui cu atectuoasă autoritate: Xenia noastră е 
doctoriţă. Bună doctoriţă şi pentru suflet şi pentru 
trup. Ea are să te vadă. Auzi, grand papa? 

Omul cu cagulă dădu din cap, regăsind peste de- 
cenii, supuşenia copiilor ascultători. 

— Şi ea are să te facă bine. 

Xenia se ridicase, apropiindu-se de bolnav. 

— Е prea întuneric, vorbi ea către slvănucă. 
Aprinde lampa de masă şi vino cu ea. 

Ivăuncă veni cu lumină, adunând-o asupra buni- 
cului. 

Print”o uşoară ceaţă, Milicescu văzu aplecându-se 
asupra lui, prin trăsăturile umbrite ale lui Ivănucă, 
şi ре mama lui şi pe fetiţa lui; iar lângă ele, o fată 
palidă, cu ochi cercetători, în care nu mai vedea 
nici femeia (care să i le amintească pe celelalte ale 
vieţii), nici pe soţia nepotului, ci pe sora Xenia, 
sora pătimirii lui. 

Xenia destăcuse halatul, dând apoi laoparte ari- 
pele cearşalului ud. 

In lumina lămpii îndreptată numai asupra tru- 
pului, restul încăperii rămânând în umbră, pielea 
apăru са într'o ardere vulcanică. In fundul gurii 
căscate, aceiaşi stridență de purpură. 

In acea clipă, amintirea coborîrii de pe cruce se 
deprinse din milenii, pogorînd asupra omului târziu. 

Fruntea lui Ivănucă se întunecă. 

Ochii Xeniei se întâlniră cu ochii lui. 

—  Stinge lumina. 

Erau la porţile nopţii. 


CAP. XI, 


— Xenia, îţi sărut mânile. 

Vorbele acestea erau stranii fiindcă nu păreau 
spuse de un om, ci de un pat acoperit la căpătâi 
cu un voal. 

Astfel, bolnavul ега şi apărat de muşte şi invizibil 
pentru cei de-acolo: Ivănucă şi coana Victoriţa care 
îl vizita în fiecare zi, după ce Xenia îi isprăvea toa- 
leta. Xenia Й ştia cu de-amănuntul, căci ea îl în- 
grijea cu mânile ei îndemânatece, sigure şi autori- 
tare la nevoe, — „таш de comandant”, glumea Mi- 
licescu uneori, când mai găsea vre-o rămăşiţă de 
putere, 

Acolo, în odaia fostului stăpân al lui Nero, nu era 
un om bătrân între amintiri, ci o luptă condusă de 
Xenia. Totul era altfel decât până la venirea ci, în- 
cepând cu bolnavul care nu mai avea nici-o inițiativă 
şi isprăvind cu încăperea care devenise goală ca o 
cameră de sanatoriu. 

Ferestrele erau mereu deschise, Lucrurile erau mu- 
tate în antret. In odaia bolnavului nu mai era decât 
patul, masa, cele două fotolii pe care dormea Xenia, 
icoana, portretele de familie şi dulapul cu albituri. 

Ivănucă pretindea că doarme în odaia colonelului, 
dar dormea în antreţel: 

— Ca să fiu mai aproape de tine! spunea el 
Xeniei cu butonă galanterie. 

In realitate însă vroia să fie oricând mai uşor la 
îndemâna bunicului bolnav. 


LA PORȚILE NOPȚII 177 


Ivănucă devenise отш de încredere al casei. El 
adusese un judecător dela secţia de notariat care 
autentificase procura pentru încasarea pensiei lui 
grand papa; el cumpăra pâne, lapte, ouă, brânză, 
spirt denaturat, docto. necesare, devenind cu dde- 
vărat Cămila casei. i nu numai lui grand papa, 
dar şi coanei Victoria îi făcea o sumedenie de ser- 
vicii, impunându-se şi ei cu о glumeaţă autoritate. 

О întâlnise într'o zi pe stradă cu nelipsitul bi sac 
plin de grăunţe, vădit prea greu pentru şubrezenia 
ei. Văzând-o de departe, alergase la ea, îi luase 
sacul cu de-a sila şi i-l dusese până în pod. De- 
atunci nu numai oferea si-i facă toate servi- 
ciile, dar о convingea să şi accepte oferta lui, ceja- 
ce pentru un om de felul соапеі Victorifa era extra- 
ordinar. Dar Ivănucă — aşa îi spunea şi bătrâna — 
aducea pe pământ о seminţă din cerul lui Horia. 

De altfel, şi în cartier Ivănucă devenise foarte 
degrabă cineva. I-adevărat că nu semăna cu nimeni. 
Cine-l întâlnea, se uita la el cu un fel de: Cine-o 
fi bazaconia asta de păpălugă simpatică? 

In espadrile de plajă, cu pantalon fie de ра: 
kaki, dar fără dungă, tubular,. йе de catifea roasă, 
croit de el, încins cu o curea popească (era atât de 
subţire la mijloc, încât îşi înoda cureaua, răsucind-o), 
av 


апа drept haină о flaneluță sau o cămaşă de bum- 
bac cu mâneci scurte (pe care şi le spăla singur la 
robinetul din curte), pieptănat cu părul pe spate, 
chipul lui amintea puţintel unele fotografi de tine- 
reţă ale lui Eminescu. Dar pe cât era acela lunar de- 
părtat de om, pe atât era Ivănucă de aproape, gata 
să interpeleze pe oricine, să ajute pe toţi, gentil 
fără de interes, bun fără de servilism. 

— Ivănucă e numai soare, spunea Xenia care de 
câteori îl vedea, se lumina spre zâmbet. 

Toată lumea îl ştia: vecini, furnisori, la pensie, la 
farmacie. Şi toată lumea îl privea cu simpatie, deşi 
era ceva golănese în ţinuta lui, în pieptănătura lui, 
12 


178 IONEL TEODOREANU 


care-l scotea din alinierea oamenilor coretţi са în- 
făţişare. 

In fond, Ivănucă era un Nero си două picioare al 
casei fără câne. Și ре de-asupra se pricepea şi la 
bucătărie şi la cusut, îndemânatec cu mânile cum 
rareori sunt bărbaţii, fără însă ca această calitate să 
i dintrun deficit de bărbăţie, ea definind 
numai talentul de-a servi. 

In pauzele pe care i le acorda lupta cu boala, şi 
maciuseamă după Xenia îl scotea din baia cu hi- 
permanganat, instalându-l, după o laborioasă îngri- 
jire u rănilor generalizate, în patul curat, acoperin- 
du-l apoi cu voalul, — Miliceseu se întreba cum de 
nu S'a împăcat în totdeauna cu Ivănucă şi din vina 
cui? Fiindcă abea acuma i se luminaseră ochii, în- 
găduindu-i să vadă că Ivănucănue numai fiul în- 
tâmplător al fiicei lui, ci sânge din sângele Miliceşti- 
lor, drept, curat, omenos, săritor, stimabil. 
numai са mavea ţinută. Aşa cum se prezenta n'ar fi 
putut frecventa nici-un salon de odinioară, din vre- 
mea tinereţei lui Milicescu. Dar oare cine-ar fi pier- 
dut ce: Ivănucă saloanele? sau saloanele un om? 

Astfel de întrebări erau atât de insolite în mintea 
lui Milicescu, încât după ce le formula, rămânea 
într'o lungă mirare. Parcă nu măi era acelaşi om. 
Intre el, acela care-o mai încăleca pe Fifi nu de 
mult, şi acesta, acoperit cu un voal, după ce Xenia 
îl îmbăiase, îngrijise şi instalase în pat, era mai niare 
distanţă decât între tânărul Miliceseu de pe vremea 
cupelelor şi între bătrânul Alexandru Milicescu. 

Nu alt om. Altceva. Căci totul se schimbase. Ас- 
ceptase să trăiască, deşi trupul lui îl desgusta. Nu se 
sfia să se lase îngrijit oricum de o Ѓетее care nui 
era nici mamă, nici fiică, îngăduind ca această fe- 
mee, tânără pe de-asupra, să-i vadă toată mizeria 
trupească, toată oroarea pielii acoperită zilnic de 
plescaiţe care cum spărgeau, răspândindu-şi secreția 
gălbue, însemânţau un fel de solzi scorțoşi: iar 


LA PORȚILE NOPȚII 179 


aceştia, când se desprindeau, cădeau cu răsunet, ca 
o grindină. Mânile, obrazul, сарш, — nimic nu ега 
cruțat. Pielea se crăpa са un teren vulcanic, roşie, 
intlamată, tulbure, — clocotind. Apoi nici să sé 
radă nu maî putea. Bătrâneţa îl năpădise deodată, 
la început са o spumă, apoi са un nour alb, — ka 
о fumegare a trupului vulcanic. 

Şi pleoapele erau cuprinse de supuraţie. Şi ure- 
chile. lar mânile, mânile care fuseseră mândria lui 
până la bătrâneţă, Не ре dârlogi, fie pe talia unci 
femei, fie pe marginea unei loji, — acum erau са de 
pe malul Gangelui, ca dintre lepre şi ulcere. Când 
ochii lui se întâlneau cu ele, se închideau înfioraţi, 
cu un oftat interior: Bietele mele mâni! 

Şi totuşi trăia. 

Şi nu-şi mai ascundea suferinţa. Dimpotrivă, par- 
că dorea ca şi ceilalţi, copiii lui, să participe la su- 
terinţa bunicului lor, asistându-l ёи emoție, cu soli- 
citudine, cu milă. 

Intra'devăr, el care niciodată în viaţă nu mărturi- 
sise o suferinţă fizică, acum gemea са un simplu 
colonel Borgescu oarecare. Revenirea mâncărimilor 
(cascade de furnici fierbinţi), împunsătura solzilor 
care se formau mereu, săgetându-l ca nişte cue din 
el crescute şi spre el din nou întoarse, — însemnau 
sot atâtea gemete, vaete, oftări şi implorări. 

— Xenia, nu mă lăsa. Fă-mi ceva. Dă-mi ceva. Nu 
mai pot, fetiţo. Asta nu е viaţă. 


CAP. XII. 


Şi totuşi aceasta era viața ре care învăța s'o 
trăiască, găsind în ea clipe agreabile şi bucurii, aco- 
modându-se întrun cuvânt la o condiţie oribilă pe 
cât umilitoare pentru demnitatea unur bărbat ade- 
vărat. 

Era mai mult decât altcineva, era altăceva. Căci 
devenise pasiv са un lucru, Xenia ţinându-i loe de 
voinţă şi determinare. Ea spunea, ea hotăra, ea dis- 
pănea pentru él şi în numele lui. Таг е], desărcinat 
de comandă, accepta cu bucurie şi cu uşurare să fie 
condus de altul. 

51 nu numai atâta. Пеја o vreme începu să spua 
în sinea lui ca un гёїгеп: Am noroc. Nu ега о ro- 
semnare, ci o descoperire. Căci după dispariţia lui 
Nero se simţise atât de singur, încât şi ptecarea lui 
Borgescu (pe care-l dispreţuia) îi dăduse o tristeţă, 
о apăsare, o melancolie şi parcă şi un regret după 
tovî lui. 

Apoi venise boala, invadându-l, închizându-l în 
casă, făcându-l prizonierul plescaiţelor şi al mân- 
driei lui. 

Şi iată că tocmai când nu mai spera nimic decât 
poate accidentul ereditar al inimii, sau poate curajul 
de a-şi da singur moartea, — apăruseră Ivănucă şi 
Хепіа: са năzdrăvanii în poveste. Şi nu erau străini 
care să aibă milă pentru el (aşa cum era, de pildă, 
coana Victoria), сі copiii lui, urmaşii lui. E1 aveau 
şi datoria 'să-l ajute şi să-l îngrijească. 


LA PORȚILE NOPŢII 181 


Ei doi, Ivănucă şi Xenia, erau norocul lui. 

In fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, omul cu 
mânile în zdrenţe şi cu fața vulcanică sub vălul care 
о acoperea, îşi împreuna palmele, ізі ridica ochii 
purulenţi spre Dumnezeu, mulțumindu-l pentru no- 
rocul lui. 

Nu se mai simţea пісі singur, пісі nefericit, Tre- 
cea printr'o încercare. Acum era convins că Xenia 
va învinge. Era atâta siguranţă în mişcările ei mă- 
гиме ca şi în hotărîrile mai importante, atâta calm 
optimsim, atâta preajmă de surâs pe faţa ei con- 
centrată, — încât omul din pat credea în ea. 

După injecţiile cu anatoxină şi ser antistreptococic 
i se părea că vede o ameliorare în starea pielei. 

Uneori întreba: 

— Xenia, cum se cheamă boala mea. 

— №аге nume. E o intoxicație mai complicată. 

Dar boala lui avea un nume ca din apocalips: 
Pemphigus. 

Incă înainte de a-i şti înțelesul, Ivănucă fu atât de 
impresionat de silabele emfatic lugubre ale acestui 
nume, încât visă un craniu care-l privea şi care-i 
spuse în coşmar: Pemphigus. 

Dar Xenia, după ce un specialist bucureştean al 
bolilor de piele examină bolnavul, confirmând diag- 
nosticul şi tratamentul, — îi arăta în tratatul de der- 
matologie Omprumutat dela un camarad din Bucu- 
reşti), scos sub îngrijirea profesorului E d Riccke, 
la capitolul scris de profesorul Bettman din Heidel- 
berg, acı а sentință: 

„Unter allen Umstënden handelt es Sich um eine 
ernste Erkrankung, bei der nicht auf Heiling ge- 
rechnet werden darf, wenn sie auch in einem klei- 
nem Teil der Fähle eintreten mag”. 

Adică: „In toate împrejurările e vorba de о boală 
serioasă în care nu este îngăduit să te bizui pe 
vindecare, deşi aceasta se poate produce întro' mică 
parte a cazurilor”. 


182 IONEL TEODOREANU 


— Necontagioasă, îi explică Xenia, dar ca şi lepra: 
necruțătoare. Bietul bunic! 

— Pemphigus! murmură Ivănucă, revăzând cra- 
niul din vis. 

Odată cu acest cuvânt de apocalips, îşi regăsi 
bunciul zidit în 'ursita lui Iov. 


САР. ХШ. 


Ivănucă îi spunea соапеі Vietoriţa са nimeni: 
Doamnă-bună. Aşa îi spusese de сапа о văzuse, cu 
acea spontaneitate a lui de rândunică а ınimii ori- 
cui. Şi acum tot aşa îi spunea, dar cum dicţiunea lui 
precipitată avea tendinţa de-a mânca litere, corectul 
Doamnă-bună, poate că prea lung şi incomod de 
articulat curent, devenise „doamn' bun’ ”, (pronunţa 
dintro” sullare: doam-bun), enigmatic pentru un пе- 
iniţiat, dar care aducea mereu aminte соапеі Victorița 
de „mam! drag”. 

Astfel, inima lui acorda, şi tot în jurul lui Mili- 
cescu, un loc privilegiat nepotului, lui Ivănucă. Aşa 
îi spunea şi ea, ca de când lumea. Se duceau împre- 
ună la piaţă, el aducându-i toate cumpărtăurile, fără 
nici-un ріс de jenă, indiferent de cantitate. Nu se 
sfia să meargă nici cu gâşte în mână, şi nici “un sac 
în spate. Dar punea o graţie spirituală de paj altoit 
cu Pierrot în acest hamalăc. Tot el tăia şi lemne şi 
pentru bucătărie şi spălătoria coaneı Victoriţa, şi 
pentru baia lui grand papa. In fiecare Zi, după ce 
se întorceau din piaţă, coana Victoriţa îl poftea la 
о dulceaţă, trimeţând prin el şi celor de jos, nici- 
odată daţi uitării de Doamna-bună. lar la plecare 
îi spunea, dar în fiecare zi: 

— Nu uita, Ivănucă, te aştept la patru. 

Ре la patru, Ivănucă îi făcea o vizită lungă. Ea fi 
oferea pâne cu unt şi miere, stafide, nuci, fructe, 
marmeladă, alteori şuncă, — îndopându-l autoritar. 


184 IONEL TEODOREANU 


Таг Ivănucă, aşezat de profil pe scândura ferestrei, 
cu genunchii la bărbie, aproape de cerul lui Horia, 
îi povestea întâmplările vieţii și ale inimii lui. Căci 
viaţa lui, maicuseamă dela răsboi încoace, era plină 
de peripeții, din care numai norocul îl scosese ne- 
vătămat. lar inima lui zăpăcită bătuse pentru puz 
derii de fete, până când, în sfârşit, se oprise adâne 
la Xenia. 

Nu ascundea nimic Ivănucă. Tot ce-ar fi putut 
să-l scadă în ochii cuiva, apărea 'cu atâta transpa- 
rent în spusa lui, încât ascultătorul avea mái eur 
rând o senzaţie de îngeresc. Aşa că nciiodată Ivănucă 
nu-şi înfrumuseţa faptele. Şi vorbind despre el, în 
realitate vestea mereu despre alţii (cume şi'cu pbr- 
s6ana întâia în narăţiunea proustiană), spre deose- 
bire de generalitatea povestitorilor care Сегсапй să 
spue despre alţii se istorisesc numai ре ei. 

Fereastra lui Horia devenea locul lui, luntrea lui 
căci proectată aerian pe cerul albastru, silueta lu 
ега mai mult o plutire. In odaia coanei Уісіогіфа, 
Ivănucă era mai mult decât їп nume şi o у : era 
o prezenţă, — dar un fel de prezenţă cu гале. 

Cu drept cuvânt Xenia, care îl cunoştea cu ochii 

închişi pe Ivănucă, şi care, pe de altă part a mulți 
oameni de ştiinţă, avea o sensibilitate arzătoare, îm- 
ă până la vibranţă poetică, — spunea că Ivă- 
адисе poveste, Căci iată, coana Victoria îl 
vedea în drumul ei, răsărit la fereastra lui Horia, 
ca un semn ceresc al opririi. 
Câtă vreme Ivănucă era pe Tereastra lui Horia, 
ca ştie că nimic nu se poate întâmpla. El de-acolo 
oprea noaptea să intre în casă. Şi ea asculta de o 
înaltă poruncă, supunându-se orbeşte. 

Şi ега iarăşi atâta îmbunare, atâta căldură de 
soare nou în viaţa ei, încât îi era teamă să nu se 
simtă fericită şi să ierte, călcându-şi în picioare cu- 
vântul dat sieşi. 


LA PORŢILE NOPȚII 185 


Se bucura şi зе temea în acelaşi timp, pe măsură 

ce prezenţa lui Ivănucă (doamn’ Бип’) îi muia inima. 
* ы * 

Dar nu numai sus, ci şi jos, în odaia fără adânc 
uman a colonelului Borgescu, prezenţa lui Ivănucă 
aduse poveste. 

Intro zi, auzind telefonul, răspunse. Un glas foarte 
politicos (cum rareori întâlneşti la telefoanele bucu- 
reştene), întrebă de domnul Milicescu, spunându-i 
că trebue să-i comunice personal o chestiune de 
ordin intim. \ 

— E bolnav, domnule, în pat. Regret. 

— Vai de mine! Ce mă fac? 

— Poate c'aşi putea eu să vă ajut, — sări Ivănucă. 
ã nu vă supăraţi, cine sunteţi dumnea- 


tr: 

— Sunt nepotul domnului Milicescu. 

Şi adăugă, dezarmant: 

— Ivănucă. 

— Domnule Ivănucă, se арақа de el glasul de din- 
colo, eu sunt profesrouii Diaconescu, vecin cu domnul 
Milicescu. Copilul meu cel mic îl adoră pe Nero... 

— A-ha! făcu Ivănucă, pasionându-se deodată. 

— „„Inţelegi? 

— Cum de nu! aprobă Ivănucă. Nero ега prie- 
tenul meu. 

— Ce bine îmi pare că înţelegi, domnule Ivănucă! 
se bucură cel de dincolo. De când a dispărut Nero, 
în casa mea e dramă. Mereu şi mereu: Unde-i Nelo? 

Ivănucă aproba semi-vorbind ,ceiace creia о cor- 
dială soldiaritate între celălalt şi el. 

— Domnul Milicescu a avut bunătatea să-i aducă 
băcţelului fiişte bomboane, ca din partea lui” Nero, 
Nici nu S'a atins de ele. Le priveşte, le srăută, le ad- 
miră, dar nu le mănâncă: sunt doar dela Nelo. Pe 
urmă, tot domnul Milicescu a avut ideia să vor- 


186 IONEL TEODOREANU 


bească la telefon cu copilul, spunându-i că-i Nero. 
`— Şi au vorbit? sări Ivănucă. 

— Da. Adică nu. Copilul spunea şi Nero hămăia. 

— Bietul grand papa! 

— E tare bolnav? 

— De-ajuns pentru un om. Dar să lăsăm acestea. 
Domnule tată, sări Ivănucă, de azi înainte eu sunt 
Nero. La câte se culcă băiatul? 

— Pe la nouă jumătate, 

— Bine. La nouă. Nero îl va chema la telefon. 

— Domnule Ne 

— Ivănucă, rectilică Ivănucă. 

—  Ivănucă. Mă scuzaţi. Emoţia. Domnule Ivă- 
nucă, dă-mi voe să te sărut. 

— Unde-i copilul: 

— 84-1 chem chiar de azi? 

— Singur. Nelo е la telefon. 

— Allo. Nelo! 

— Aici Nelo. Нат-Һат!... 

Şi de atunci începu poveste dela porțile nopții, 
pentru cel tare mic şi naiv în dimineaţa lui. 


CAP. XIV. 


“Totul era curat: 


atul înfăţat de Xenia; odaia 
măturată de Іуйписа; fereastra, dumnezeiasca fe- 
reastră de soare şi viață a unei dimineţi de vară. 

Milicescu, abea ieşit din băia caldă de hiperman- 
ganat, fu ajutat să intre în pat, învelit cu luare 
aminte şi acoperit cu voalul care-l apăra de muşte. 

— Ca o mireasă! răsună răguşit glasul omului 
abea întrezărit în ceața lui. 

— Dormi, bunicule, îl îndeamnă Xenia cu mare 
blândeţă. 

Milicescu dădu din cap. Cuvântul „bunicule”, spus 
de glasul unei femei tinere, răscolea în el toate pul- 
berile amintriii. Inchise ochii, aşteptând mila som- 
nului. Gura fără de dantură se destăcu treptat са 
о gaură neagră sub voal, şi respiraţia somnului în- 
cepu, cam horcăitoare, cu opriri lungi şi apoi cu 
izbucniri bolborosite. 

Aşezată în fotoliu la căpătâiul voalului, Xenia se 
odihni şiea câtva timp, cu ochii la cerul radios al 
ferestrei de vară. Іуйписӣ se dusese după pensie. 
Coana Victoriţa nu se înapoiase din oraş. In casă 
nu s'auzea nici-un zgomot. Aşa că totul venea de- 
afară: glasuri de olteni, chiote de copii, ciripit de 
vrăbii, avioane, tramvae ,camioane. Totul topit în- 
trun cuvânt albastru cu soare: Vară, — atât de 
frumos că îţi venea să-i arunci flori. 

— Doamne, că romantică mai sunt! se dojeni 
Xenia. Doctoriţa bătrână şi cuget са o fetiţă! 


188 IONEL TEODOREANU 


Dar se dojenea cu bucurie şi naivitate, jucân- 
du-se oarecum cu păpuşi. Asta era în monologul 
еі: o dorinţă de copilărie, de împrospătare, după 
încrezătorul efort continuu pe саге i-l cerea în- 
grijirea bietulu' bătrân. Ar fi mers o zi întreagă, 


desculță, cu picioarele numai sânge, printru’n lan 
de flori fără capăt, numai са să uite arderea puru- 


lentă a trupului pe care-l îngrijea cu mânile ei, spă- 
lându-l, pansându-l, luptând cu fiecare plescaiţă, cu 
fiecare solz, cu fiecare escară. 

Dar astea nu erau decât visuri de fată, Se scu- 
tură. Ascultă din nou respiraţia bolnavului adormit, 
„Ca o mireasă”. Işi mianti vorbele lui şi se cutre- 
mireasă era un cuvânt саге feşnise 
asupra ei. 


Теегіс 
Mergând neauzit de încet se duse їп odaia telefo- 


nului: aşa o numeau şi ea şi Ivănucă, fiindcă pen- 
tru ei Borgescu nu cixsta decât nominal. De-acolo, 
din odaia telefonului, în fiecare Săptămână punea 
la curent cu mersul boalei pe dermatologul care-l 
itase о singură dată ре Miliceseu. 
Каси numărul dela spital. Abea după lungă aş- 
teptare izbuti să-l capete pe doctor. Raportul începu. 
Galsul Xeniei nu părea descurajat, dar vorbele ei 
anunțau acelaşi irezistibil progres al bolii. Nici in- 
jecțiile cu anatoxină, nici cele cu ser antistreptococie, 
nici cele cu ser de convalscent, nici sulfamidele, 
nici alifia cu tumenol, nici pansamentele cu lyne- 
ment oleo-calcar, nici pensulările de ichtyol nu dă- 
deau nici-un rezultat. Boala îşi urma cursul impla- 
cabil. Trupul ardea ca o sondă petroliferă. 
De câteva ori, си revolta omului tânăr, 
exclam: 
E ingrozitor, domnule profesor, să as 
putincios la ceva. Dacă am їпсегса şi penitilina? 
Doctorul răspunse lung, discursiv, făcând o lecţie 
bucureşteană doctoriţei dela Cluj. Era contra peni- 
cilinei în tratamentul pemphigusului. De altfel, în 


LA PORȚILE NOPŢII 189 


contradicţie cu cărţile, după opinia ui, pemphigusur 
nu ега vindecabil niciodată. Dermatia polimortă, 
dyshidrosis şi impetigo, care puteau să apară în 
diagnosticul diferențial, erau deseori confundate 'cu 
pemphigusul, ca şi maladia lui Diihring. Acestea mai 
dădeau un vag procent de vindecări, dar pemphigusul 
nu, categorie nu. 

Domnule profesor, desigur că pemphigusul este 
o boală care nu iartă. Totuşi, am văzut un caz vin- 
decat de medicina homeopată... 

Ce? Cum? Ce-ai spus, doamnă doctor dela 
Cluj! Un medic alopat poate vorbi astfel despre 
şarlatania acelui 'diletant-aseroc care a fost Hah- 
nemann? 

Uitând de solicitările urgente din jurul lui (căci 
vorbea dela clinică), dermatologul începu să combată 
imprecatoriu hemeopatia. Nu spunea nimic nou. Dim- 
potrivă, repeta. Dar deferenţa o obliga pe Xenia 
să-l asculte, cu bombăniri oarecum  aprobative. 
Simţea însă că o cuprinde somnul. Uneori ега са 
beată. І se închideau pleoapele. Clipea, tresărea 
şi iar asculta acel „până când?” al alopatului, 
ţinându-i un fel de ison maşinal. 

Intre timp însă, dincolo, în odaia bolnavului, deşi 
în raze de soare, se întâmpla ceva tot atât de straniu 
ca şi alba fumegare a stațiilor în lumina de lună 
a cimitirelor la miez de noapte. 

Bolnavul se deşteptase odată cu plecarea Xeniei 
din odaie, nu fiindcă făcuse ea sgomot, ci pur şi 
simplu fiindcă nu mai era acolo. Legat de еа ca 
pruncul de mamă, o urmărea tot timpul, fie treaz, 
fie prin somn. 

Astfel că auzise tot: începând cu capitularea tra- 
tamentelor de până atunci, trecând prin: „E în- 
grozitor, domnule profesor, să asişti neptuincios la 
aşa teva. Dacă am încerca şi penicilina?”, — şi 
până la sentinţa contirmată: „Desigur, pemphigusul 
е o boală care nu iartă”. 


190 IONEL TEODOREANU 


Pemphigus? 

Numele crescu mucegăit, purulent, inflamat, cu 
solzi şi cu plescaiţe, în încăperea plină de soarele 
verii, faţă în faţă cu cel acoperit cu voal: „са о 
mireasă”, 

— Pemphigus? 

Gaura neagră a gurii articulă cuvântul ne mai 
întâlnit (ca în visul lui Іуаписа), Apoi, cu o creştere 
somnambulară, voalul se ridică din pat, cu mâni 
scheletice şi picioare fără pulpă, pornind după 
Pemphigus. 

In antreţel descoperi ce căuta: Luroussul medical, 
cartea cea mai puţin consultată a bibliotecii lui 
Alexandru Milicescu: Acela, călăreţul, celălalt. 

Cartea era atât de grea, încât voalul cu ulcere 
porni cu еа ca pe un drum al crucii. La marginea 
patului, voalul se opri, aplecându-se pe cartea bolilor. 

„Pemphigus. Terme appliqué a un groupe d'erup- 
tion bulleuses et d'origine encore obscure”. 

- Encore obscure! 

„Le prognostic du pemphigus chronique èst èx- 
trĉêment grave: les malades meurent presque tou- 
jours au bout dwn temp variable”. 

N’avu timp să arunce cartea, nici s'o închidă. 
Xenia intră tot neauzit de încet şi văzu. Se repezi 
la cartea masivă, i-o luă, ceti, închise cartea, o duse 
dincolo. Era grea ca o piatră. 

— De ce? vorbi Xenia, palidă еа însăşi ca un 
bolnav. 

Dar nu mai continuă. De ce „de ce?” Era inutil. 

Caşicum ar fi avut nevoe să vadă mai bine, mâna 
bolnavului ridică voalul, descoperind faţa de lavă, 
de abur, de puroi, în care ochii şi gura erau trei 
găuri. negre. 

Se priviră lung, ochi în ochi, el de pe un mal 
al nopţii, ea de pe un mal al luminii. 

— Xenia, să nu ştie băiatul са am aflat. Im 
promiţi? 


LA PORȚILE NOPŢII 19È 


— Ці promit, bunicule. 

— Щі mulțumesc. Culcă-mă, Тобо. 
П acoperi din nou. 

Murise soarele. 

Incepea pământul. 


САР. ХУ. 


Creşteu o lumină dulce în balcoanele cerului, adu- 
când aminte de locul corului în biserici, în fund, 
faţă în faţă cu altarul. 

Dar nu s'auzea nimic, nici-un „Doamne-milueşte”. 
“Totul era o mare tăcere fecioară. Parcă stele, parcă 
ape, parcă întinderi. Umbră. Nic! pasăre, пісі drum, 


nici pas de om. Intinderi ca pe ape, — dar fără 
de corabie. 
“Totul se întâmpla departe, — dincolo. 


Călărețul era o mireasă cu obrazul acoperit. 
Ajută-mă, Doamne, să nu mă vadă mama, tata 
şi fetiţa mea cum sunt. 

Abea se ţinea pe cal. Numai oase acoperite 
cu răni, dar totul era învelitcu voal alb de mireasă. 
Şi pe măsură ce se apropia, osebea pe ai lui, unul 
lângă altul, în balcoanele cerului, Mama, tata, fata 
lui şi pâlcuri-pâlcuri, Miliceştii. Dar iată-l printre 
ei şi pe Benone Pretorian. 

A! da! Fifi! De asta privea Benone aplecat ре 
balustradă, muşcându-şi buza de jos: Чеш lui din 
ceasuri grele. 

Doamne mare, dă-mi putere să sar poarta. 

Dar cei din balcon, toţi, са о арӣ care face va- 
luri, îşi acoperiră ochii cu palmele. 

Ce s'a întâmplat? 

Visase. Ii bătea inima prea tare. Nu cumva se 
milostiveşte? Dă, Doamne. Și iar adormi cu gura 
„căscată. 


LA PORȚILE NOPȚII 193 


Numai Xenia care-i grijea trupul, îi ştia şi obrazul 
pe care ceilalţi nu i-l bănuiau, văzându-l mereu aco- 
perit cu voalul indoit, ca pe al unei moaşte, De sub 
ceața deasă а acestui voal venea stins şi răguşit, са 
dintrun adânc de groapă, glasul. 

Nu mai putea sta decât întins pe pat, (patul se 
scobise ca о covată), cu picioarele indoite, cu ge- 
nunchii alăturaţi, caşicum de lemn trăsnit el însuşi, 
Sar fi coşeovit ре o cruce de lemn vechi. 

Era atât de scheletic incât oasele năvăleau, ca pie- 

tele rostogolite de apele muntelui. Nimic nu le maì 
putea opri. Rotule, lulange, coaste, totul era vizibil, 
fară de carne, lără de muşchi, topite ca de-o arşi 
biblică. Spinarea plină de escare, îl durea din loc 
în loc, bătându-l în piroane. Nu se putea mişca, nu 
numai pentru са nu mai avea putere, dar şi паса 
огіѕісе mişcare însemna un nou viscol de dureri. 
Pecete lângă pecete, crustele îi sigilau nemişcarea 
crucificată. 
Şi surâsul îl durea, atât era de bolnavă şi crăpată 
pielea obrazului, cu pleoape, buze şi urechi cu tot. 
Sub năvala părului alb devenit barbă câlțoasă, 
obrazul se înegrea, depăşind paloarea pământie а 
marilor bolnavi, apropiindu- -se de întunecarea frun- 
zelor arse a slintelor icoane. 

П sugea pământul. 

Dar în trupul care se întorcea în pământ, gândul 
se trezise. Din ziua când aflase adevrăul, sufletul 
se aduna altetl decât până atunci. 

Fetițo. 

Iar se de: b 

Xenia çare moțăia în patul ei alcătuit din două 
fotolii, se scutură, ridicând fața spre čl. Ardea 
nu numai candela, dar şi lampa de căpătâi pusă jos, 
lângă pat, acoperită cu hârtie albastră. 

— ...Гещо, dă-mi pintenul. 

Xenia îl privi cercetător, cu nedumerire. Cum gla- 
sul venea de sub voal, şi din umbra luminată de 


13 


144 IONEL TEODOREANU 


candelă mai ales, nu putea şti dacă e treaz sau vor- 
beşte prin somn, cum se 'ntâmpla adeseori: cu 
Dumnezeu (halucinant aplecat asupra lui, întrun fel 
de boltire), şi cu morții lui. 

— Pintenul, Xenia, stărui el. Nu dorm. Dă-mi-l, 
Xenia. lartă-mă că te-am trezit. Am visat şi am 
nevoe de pinten. 
adânc, refăcându-şi respiraţia. 
ceea пи mal cer nimic, 

Mergând foarte atentă, să nu-l trezească pe Ivă- 
nucă, Xenia desprinse din panoplia mutată în antret 
pintenul cerut. 

— Ці mulţumesc. Dă-mi. 

1-1 dădu în mână. 

— Noapte bună, fetiţo. 

Se culeară din nou. Şi iar îi cuprinse tăcerea. 

Astfel, într'o mare depărtare de lumea celor vii, 
sufletlu se întâlni cu pnitenul. Unul singur: Pin- 
tenul. 

Era ceasul pur când zorii nu s'au născut, când 
noaptea în stea e ca Fecioara înainte de-a fi fost 
Maica Domnului. 

Мапа de sub voal pipăi pintenul. Toată viaţa lui 
era acolo: Intr'un pinten de argint. П chemase în- 
W”'ajutor. Era lângă el, atât de aproape şi de drag 
că îl simţea până în suflet. Râdea în noaptea lui 
pintenul viteaz. 

Căci el, Miliceseu, fusese un om călare. Acum ега 
un om răsturnat. Mâna саге strângea pintenul nu mai 
ега o mână de călăreț, ci doar ciolan de cerşetor. 

— Pemphigus. 

Intr'adins murmur tare numele fioros, ca să-l 
audă şi mai bine, înafara lui, aducându-și aminte 
de tot ce-l aşteaptă. 

Dar trebuia să moară cu demnitate. Dumnezeu îl 
ajutase, trimețându-i dintâi visul cu călăreţul aco- 
perit cu voal şi apoi amintirea pintenului. 

Perechea pintenului о pierduse, sau i-o furase 


LA PORȚILE NOPȚII 195 


cineva. Dar pentru învierea lui Alexandru Milicescu 
un singur pinten era de-ajuns. Cu el câștigase toate 
concursurile hipice. El cunoscuse toţi caii dresați 
de stăpân. Cu el făcuse campania din 1913, îmbol- 
năvindu de holeră, cu el făcuse răsboiul din 
1916, participând la toate şarjele regimentului. 

De când îi dispăruse perechea, pintenul nu mai 

strălucea decât în panoplie. 
Acum îl ţinea în mâna bolnavă, în mâna care nu 
i era a fui (cu inele, viguroasă, cochetă, = 
mândră) cı a Pemphigui ului. Dar în pinten, са la 
o comandă militară, îşi auzea din nou toată viața: 
la pas, la trap şi la galop. 

— Doamne mare, ajută-mă să tre: 

Din amintirea visului toţi Miliceştii îl priveau şi 
printre ei şi generalul Benone Pretorian, călăreţul 
prieten şi rival, care murise de cancer, cu o cupă de 
sampanie în mână („Dă, Doamne, moară demn”, 
se rugase el pentur Pretorian, atunci). 

“Toţi erau ca în vis, cu ochii asupra lui: ultimul 
călăreț al neamului, ajuns în faţa ultimului obstacol. 

Visa? gândea? avea viziuni? 

Gura f dinţi murmura, mereu vorbe, nume, ru- 
găciuni, caşicum un nour de dincolo i s'ar fi oprit 
de-asupra creştetului, trimeţându-i raze, pulberi, 
tulgere. 

Se trezi şi din acest vis sau din aceste gânduri, 
întâlnindu-se cu altele. Toate cereau moarte, cum 
murmură noroadele venite la fereastra unui Rege: 
Dreptate vrem. 

Nu se putea 
zi de viaţă. Cu fiecare își batjocori 
gurile neamului. 

ă pentru ce cheltuise un galben din zestrea lui 


mai trăiască. Ruşine pentru fiecare 
a trecutul şi stea- 


Fifi: ca să trăiască astfel! 


Și poate cel care delapidase primul galben, ar 
fi fost în stare să-i irosească pe toţi. Apoi s'o 
vândă şi pe Fifi. Apoi şeile, apoi trofeile. 


196 IONEL TEODOREANU 


Ruşine lui: aceluia. 

Se vedea ameninţat să trăiască săptămâni şi chiar 
luni, răsturnat în pat ca un bălegar care atrage mu- 
ştele, vânzând mereu, gemând mereu, hrănindu-și 
solzii şi puroaele cu preţul a tot ce mai avea: сеаз 
de uur, inele, cravaşe, arme, — tot ce fusese stră- 
lucirea, podoaba şi bucuria vieţii lui mândre. 

i banii puşi laoparte pentru înmormântare puteau 
să intre în groapa fără înud a unei astfel de vieţi. 

Dar copiii lui? Ce le-ar mai fi rămas de pe urma 
bunicului? Numai (тепе bune de dat pe foc. 

Ivănucă! Dormea ca un câne credincios la uşa 
lui, slujindu-l, făcându-i. odaia, tăind lemne, petre- 
cându-şi ziua în casa cu pemphigus. Şi era slab 
ca şi mama lui! 

Dar Xenia? 9 privi din depărtarea şi din ceața lui. 
Palidă şi ea, ostenită de muncă şi nesomn. Vitează 
fată! Cinste ei! 

Meritau ei, copiii, să-şi dea zilele tinereţii unui 
astfel de efort inutil? 

Inutil? 

Şi parcă tot nu credea că o prăpastie făr 
punte îl desparte de viaţă. 

Таг se temea. lar îi venea să fugă. lar îi venea să 
spere întrun miracol. lar se zbuciuma viaţa în el, 
nelăsându-l să treacă spre moarte. 

Şi iar nu-i mai era ruşine de ruşinea lui 

- Mamă, tu care mai făcut atât de trainic, nu 
mă lăsa. 

Stătu îndelung la porţi, cu glasul $ 
mama lui, chemând-o. 

Dar nimeni nu-i răspunse, 

П strigă pe Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeul lui. 
Dar nimeni nu-i răspunse, 

Si dacă dincolo nu mai e nimic? 

51 dacă totul e poveste? 

Atunci? 

— Fetiţo, fetiţo!... 


ă de 


speranţa către 


LA PORȚILE NOPȚII 197 


„Xenia se trezi. Toate tânguirile lumii, de la Iov 
la Oedip se adunau în glasul omuiui de 
8 ită, redând pământului adevăratul nume: 
Valea Plângerii. 

— Ce e, bunicule? Ai visat?? 

— Sunt treaz... Sunt treaz, răsuna 

glasului са din adâne de groap: 

Era atâta spaimă şi chemare încât Xenia îl des- 
coperi. 

(Un fulger straniu îi lumină în amintire peleri- 
najul la racla Sfintei, de care copiii se apropiau cu 
spaimă, încredinţaţi “or s'o viseze la noapte). 

Deşi îl ştia, se îngrozi, revăzându-l odată cu zorii. 

Obraz de lavă crăpată, acoperit çu scame alburii. 
Ochii şi gura, trei găuri negre. 

Il privea: cu milă, cu neputincioasă milă. 

O privea: cu sfâşietoarea umilinţă a cânelui care 
trage să moară. 

Gura de întuneric se zbuciuma. Un tremur con- 
vulsiv deschidea şi închidea bietele buze. 

Apoi se întâmplă ceva şi mai îngrozitor. Din ochii 
duşi în adânc alunecară lacrimi, lacrimile omului, 
dar ale acestuia se umpleau de puroi la marginea 
pleoapelor, şi astfel cădeau, pe faţa cu gura căscată. 

Chinuitul pământ al omului plângea cu puroL în 
Valea Clipelor, la Porţile Nopţii mute. 


elania de vânt 


CAP. XVI. 


Din nou era noapte, — ceasul când copiii, pe 
hotaurl dintre întuneric şi somn, cer poveste. 

Cel de sub voal strângea іпёго’ mână pintenul, cu 
cealaltă atingând icoana Sfântului Gheorghe, sfântul 
călare, adusă de Xenia în patul lui. 

— Fetiţo, dă-mi un deget de apă. 

П descoperi şi-i dădu. Sugea apa din pahar prin- 
trun tub de sticlă. După се bău, Xenia îl acoperi 
din nou. 

Dar nu putea dormi. Creştea nelinişte, nu numai 
suferinţă, din năpraznicul culcuş: prag al prăpastiei. 

“Kenia ştia. Şi căuta din răsputeri să-şi învingă 
somnul, să nu-l lase singur între spaimele dela în- 
ceputul vieţei revenite cu noaptea la sfârşitul vieţii. 
Uneori îi povestea din viaţa ei. Alteori îi cetea. Dar 
alteori, răsbită de oboseală, tăcea cu bărbia în piept. 

— Xenia, fetiţo... 

— Dormi, bunicule. 

— Dacă nu pot! Oh, fetiţo! 

— Ce e, bunicule? 

— Vreau să mă văd. 

Maşinal, Xenia întinse mâna spre oglindă, ofe- 
rindu: 

— Nu, арр, protestă glasul de sub voal. Asta nu 
sunt ец, asta e pemphigus. Vreau să mă văd ре 
mine. Adă-mi, te rog, albumul cu fotografii. 

Cu mari precauţiuni, Xenia căută albumul în an- 
tret, înapoindu-se cu el. Avea scoarţe de catifea 


LA PORȚILE NOPŢII 199 


roşie, roase, şi mari cătărămi de argint cenușiu. 
Greu şi solemn ca o Evanghelie. 

— Caută, Xenia. 

Xenia deschise cimitirul cu chipuri. "Totul ега oprit 
(om, cal, сапе, frunză, timp) într'o раіоаге ofilită. 

Femei elegante, înduioşător de demodate; un grup 
vesel pe Ceahlău, atât de glumeţ că parcă na'r fi avut 
în față viitorul mormintelor; acelaşi grup pe plute 
scoborind pe Bistriţa în dreptul Toancelor; alte gru- 
puri (domnii cu musteţi şi pălării de рае, doamnele 
cu talie de viespe, bust şi сос) în dreptul Hotelului 
Put al Slănicului Moldovei; apoi plaje de pe coasta 
Franţei a altui timp, vând parei şi valul mării 
aducea femeilor dantelă şi avânt de vals; şi în 
sfârşit un călăreț văzut din faţă. 

Venea: întradevăr mândru, caşicum şoarele s'ar 
fi aşternut sub copitele calului. 

- Mata eşti, bunicule? 

— Să văd. 
alul şi călăreţul de atunci se aplecară asupra 
moaştei de sub văl. 
şa am fost, fetițo. 

„Ce ingrozitor trebue să fie”, gândi Xeni; 
culcat cu faţa în sus pe patul "de moarte şi să у 
cum se apleacă asupra ta ca din altă lume chipal 
celui care ai fost!” 

Mândru călăreț! Nu, Xenia? 
- Da, bunicule! 
Mândru! Acesta e cuvântul vieții melc. Am 
fost un om mândru, Na ma'm îndoit niciodată în 
fața nimănui. Crezi, fetițo? 
Cred, bunicule. 

— Mai caută, fetiţo, să mă vezi mai bine. 

De câteori apărea singur în pozele albumului 
(copil, r şi om în toată puterea), Milicescu ега 
mercu are, Câteva fotografii îl reprezentau sărind 
obstacole, în clipa supremă a pintenului şi cravaşei. 
Місі-о emoție aparentă. Dar şi nici-o fanfaronadă. 


200 IONEL TEODOREANU 


Numai încordarea pietroasă, centauresc însoţită de 
destinderea în salt а calului. 

роі о seric de scene de dresaj cu lipiţani care 
păreau sculptați în marmoră pe templele greceşti, 

Xenia începea să „vadă”, pasionându-se. Era ре 
malul unui adevăr ereditar. Ivănucă al ei era şi el 
un Miliceseu. Cu toată aversiunea lui pentru mili- 
tăroşi călăreţi, şi el era un от călare, са 
nicul lui. Era strănepotul a nu ştiu câte generaţii 
de călăreţi, — independent, romantic: da, da! ex- 
clamă ea în gând: Don Quichotte. Această superbă 
şi fragedă candoare făcea farmecul lui. 

— Аі ut, tetiţo? 

— Am văzut, bunicule, 

— Aşa am fost şi iată cum sunt. Oare de ce? 

— Eşti bolnav, bunicule. 

— Da, fetiţo, sunt foarte bolnav. Pemhigus. Dar 
de ce? Bărbaţii din neamul meu, dacă n'au murit 
luptând, lângă steag, au murit de inimă. Toţi, Xenia, 
auzi? Asta e moartea Miliceştilor. De ce mi-a fost 
dat numai mie să n'o am? Și eu sunt ап Milicescu. 
Şi eu am fost un om călare. Oare, Xenia, moi fi fost 
prea mândru? Nu mă pedepseşte Dumnezeu lovin- 
du-mă tocmai în mândria mea?... Nu, fetițo, nu-mi 
răspunde. Poate că Dumnezeu îmi va răspunde... 
Dar іа tot. Și icoana şi pintenul. Dormi şi tu. 
Noapte bună. Acum vreau să fiu singur. 


Г 


Creştea о lumină dulce în balcoanele cerului, adu- 
când aminte de locul corului în biserici, în fund, 
faţă în faţă cu altarul. 

Dar nu sauzea nimic, niciun „Doamne-milueşte”. 
Totul ега о mare tăcere fecioară. Parcă stele, parcă 
ape, parcă întinderi. Umbră. Nici pasăre, пісі drum, 
nici pas de om. Intinderi са pe ape, dar fără corabie, 
— pe apele care-au fost căleate de pasul lui Isus. 


LA PORȚILE NOPȚII 201 


Totul se întâmpla departe, — dincolo. 

Drumeţul ега o mireasă desculţă. Numai oase 
acoperite cu răni, dar din creştet рапа? tălpi era în- 
veilt cu voal alb de mireasă. Il durea fiecare pas, 
şicum ar fi călcat numai pe jar încins şi cue vrăj- 
maşe, dar mergea mereu, fi oprire, lăsându-și 
sângele în urmă. Și pe măsură се se apropia, clăti- 
nându-se ,osebea ре ai lui, unul lângă altul, în bal- 
coanele cerului. 

Dar ce lăceau toţi? 

Toți îşi făceau semnul crucii. 

Se deşteaptă la hotarul Miliceştilor, cu viaţa lui în 
urmă şi toţi ai lui în faţă. 

Pemphibus! 

Pedeapsă? 

Atunci de ce toţi cei din vis în frunte cu mama 
lui își făceau semnul crucii ca în biserică, atunci 
când eşti cu fata spre altar? 

Тон Miliceştii, bărbaţii călare, muriseră luptând, 
sau de inimă. 

El singurui din tot neamul, murea dincolo de cal, 
dincolo de inimă, acoperit de răni şi de puroi, în 
rând cu cerșetorii mâncaţi de lepră şi de ulcere. 

Oare? Oare? 

51 deodată inima îi сгеѕси înalt са un altar în 
gloria luminilor şa clopotelor. 

Căci el suferea — el, alesul — pentru tot neamul 
Miliceştilor. Cerul lor creştea din rănile lui, cerul 
lor şi al lui Ivănucă. 

— Dumnezeule! 

— Ce-i, bunicule? tresări Xenia auzind vorbe 
nebuloase în groapa de sub voal. 

— Vorbesc. 

— Cu cine, bunicule? 

— Dormi, fetiţo. 


САР. ХУП. 


Se topea asfaltul de căldură, aerul pâlpâia la Ге- 
reastră, orbitor. Totul ега mânjit de muşte, Parcă nu 
veneau de sus, ci creșteau din orice са о barbă de 
doliu. i 

Dar cel de sub voal nu mai ега pe acest pămàn 
al arşiţei, ci în fundul unei groape acoperită de 
bolta strălucirii lui Dumnezeu. 

Dormea, visa, gândea, vorbea, — tot una. 

Se prăbuşea tot mai adânc în groapa cu bube şi 
puroae, spart ca un lut. 

Dincolo în odaia telefonului, cu uşile închise şi cu 
Ivănucă lăsat paznic la patul bunicului, — Xenia 
comunică doctorului: + 

— Pulsul frecvent, intermitent; саѕехіа în progres 
vădit. Ce să mai fac, domnule Profesor? 

— Preot, doamnă Doctor. Medicina nu-i maì 
poate da decât morfină. 

După ce muribundul se împărtăşi, intrarea preo- 
tului pecetluind cu moarte odaia voalului, Xenia 
umplu seringa. 

— Bunicul 

Aplecată 
nătate, с 


upra lui, parcă nu vorbea cu о veci- 
cu adâncul unei fântâni. 

Xenia, te-aud. 

— Dă-mi brațul, bunicule. 

— Pentru ce? 

— Să-ţi fac o injecți 
O privi din ceața lui. 


. calmantã. 


LA PORŢILE NOPTH 203 


— Nu, Xenia. 

— Ca să dormi „bunicule. 

— Nu, Xenia. 

Somnul morfinei rămase іп seringă, neatins. 

Xenia nu pricepea. Nici Ivănucă. 

Căci patul din arşiţa verii nu mai ‘ега culcuşul 
unui mare bolnav, ci rugul unei agonii îngrozitoare, 
Moartea. venea atât de încet încât parcă se oprise 
la fereastră, îngrozită de ce-o aştepta. 

Astfel trecură ceasurile amiezii în încăperea pă- 
mântului care se întorcea în pământ. 

Coana Victoriţa rămase ре la uşi, neindrăsniad 
să păşească pragul unei astfel de evanghelii. 

Soarele în amurg trimise mare strălucire, lucind 
o ultimă dată ca un ochi cu raze al zilelor omului. 

— Xenia. 

Silabele în gura lui luptau си vaete adânci, цпеогі 
învingându-le, alteori pâlpâind prea straniu ca să 
amintească de graiul dat omului. 

Şi totuşi, са de sub pământ, omul de sub voal 
vorbi. 

— Pune-mi icoana pe piept. Auzi? 

— Aud, bunicule. 

Dar el abea mai auzea. Şi ochii şi urechile lui erau 
în ceaţă: în ceaţă cu puroi. Таг Чі ngaura neagră а 
gurii, vorbele aujngeau pe brânci, târindu-se, са 
răsturnate de un uragan. 

Ti puse pe piept (pe oasele cu răni şi inimă sub 
coaste) icoana Sfântului Gheorghe, care făcu “una 
cu pieptul biblic. 

Apoi începu veghea la lumina candelii şi a lui 
Nici-o mână nu îndrăzni să apiindă nici-o altă 
lumină, 

Uneori parcă s'auzea cum se naşte vântul: mur- 
mure, gemete vagi, vorbe împăenjenite. 

Alteori însă, de sub voalul argintiu în bătaia lunii 
auzea un dialog straniu. Omul răsturnat sub boltă, 
vorbea cu Dumnezeul boltit asupra lui. 


204 IONEL TEODOREANU 


— Ти, — îi spunea, 

Dacă sar fi văzut în lumină Xenia s'ar Н îngro- 
it: atât de galbenă era. Inima ei era sirăpunsă ca о 
i de raze. Dumnezeu era acolo. Căci nu se 
de-asupra unei аѕ е] de suferințe să nu Tie 


nimic. 

Mâna lui Ivănucă, rece, apucă mâna Xeniei. 

Ca doi copii în noapte. 

Toată Valea Plângerii întro’ singură albie, într'un 
singur trup: al bunicului. 

Ареа înspre ziuă gura se crăpă neagră, aparţinând 
pământului, prăpastiei, genunei. 

Xenia aprinse lumânarea. 

Ivănucă picura de lacrimi. 

Zorii suflau cu argint fereastra lui Nero. 

Cântau greerii. 

— Xenia „acuma ştiu, se lumină Ivănucă printre 
lacrimi. Grand-papa a murit са un sfânt. El ne-a 
lăsat nouă drumul spre cer. 


САР. ХУШ. 


Pentru tot ce urmă, 1уйписй şi Xenia deveniră 
copiii Coanei Victoriţa. Ea ега mai deprinsă cu 
moartea decât doctoriţa şi pictorul scenograf. Ea 
telefona la pompele funebre, еа primi pe domnul 
care te îngroapă, еа făcu preţul îmbălsămării şi 
transportării la cimitir cu dricul-automobil. Ea făcu 
de asemeni coliva şi colacii, angajând preot pentru 
slujba de-acasă şi cea de la cimitir. 
um era şi îmbrăcată în haină de doliu, toţi o so- 
coteau văduva mortului, еі prezentându-i condo- 
leanţele. Această confuzie explicabilă dădu naştere 
la un incident care trecu neobservat de ceilalți, 
rămânând consemnat între protagoniști 

Inainte de-a porni la cimitir, Coana Vietoriţa îl 
deşteptă pe Ilarion, invitându-l să se îmbrace, fără 
să-i spue pentru ce anume. Abea după ce-l văzu 
gata, Coana Victoriţa îl anunţă că о va însoţi la 
cimitir, nepoţii mortului ducându-se cu automobilul 
funebru. 

— Dar ce să caut eu la ċimitir? protestă Ilarion. 

— A fost chiriaşul nostru. 

— О fi fost al dumitale. Mie nu mi-a fost nimic, 

— Vei merge cu mine la înmormântare, repetă 
mai autoritar Coana Victorița. 

— Dar pentru Dumnezeu, nu-i cuviincios să mă 
duci pe mine la înmormântarea prietenilor dumitale. 

Două palme răsunară pe obrajii lui Ilarion, amin- 
tindu-i de o noapte cu lună şi de o cravaşă. 


206 IONEL TEODOREA 


NU 


Hai, porunci coana Victoria. 

Ilarion porni după ea. 

Coana Victoria îl obligase să meargă la inmor- 
mântare pentru motive cu totul speciale. In lipsa lor, 
a tuturora, casa rămânea goală. Şi coana Victoriţa, 
cunoscând biografia lui Ilarion, nu se stia să-i atri- 
bue o nouă încercare си chei potrivite de а umbla 
printre lucrurile mortului. 

Numai pentru asta umbra lui „Smerdiacov” se în- 
vecină cu а Doamnei-bune la cimitir, în timpul 
slujbei pe care preotul o făcu la cavoul familiei 
Miliceseu. Mai era şi un necunoscut acolo, си cra- 
vată neagră şi lacrimi pe dbraz. Nimeni nu-l întrebă 
cine e şi de ce plânge, fiindcă nu era singurul cu 
lacrimi pe obraz. Aşa că Ivănucă mavu de unde să 
ştie că acelaera tatăl adoratorului lui Nelo, venit 
cu flroi şi lacrimi. 

Ivănucă vedea pentru întâia oară cavoul familiei. 
Nu era îmbrăcat în mare doliu, dar îşi cumpărase 
cravată neagră şi brasieră. Işi lustruise ostăşește 
unica pereche de pantofi, după ce-o уорѕіѕе în negru, 
căleându-şi pantalonii singurului rând de haine de- 
pline, dorind să fie cât mai corect la căpătâiul 
bunicului adormit. 

In timpul slujbei, mâna Xeniei, de câteva ori, îi 
desmierdă mână ре luriş. Niciodată nu semănase mài 
tare cu tinereţa lui Eminescu. Paloarea, portul capu- 
lui dat pe spate, pieptănătura romantică a părului 
lung, lumina care-i miruia fruntea şi suràsul me- 
lancolic îl făceau patetie amintitor în dimineaţa de 
i aurită de teii înfloriţi, în cimitirul unde odihnea 
singuratecul. 


Pentru întâia oară în viaţa lui, Ivănucă se simţea 
un Milicescu, solidar cu bunicul şi cu toţi ceilalţi, în 


vând cu êi, dar părându-i rău că nu ştie mai himie 
dintracolo. Se gândi cu strângere de inimă că grand 
papa avea în minte tot hronicul neamului, dar că în 
copilărie şi de asta fugise, de lungile istorisiri cu pă- 


LA PORȚILE NOPȚII 207 


rinţii, bunicii şi strămoşii, care-i aduceau aminte de 
lecţiile din ora de istorie. Nu ascultase niciodată, 
decât constrâns, întâmplările Miliceştilor, fără să 
reţie mai nimic. Acum îşi dădea seamă că ai lui 
grau împletiţi în istoria ţării şi că faptele lor flu- 
turau în steaguri. Acum însă era prea târziu, Ur- 
aşul care îi păstrase, nu-i mai putea transmite. 
li părea rău. Mereu îi părea rău. Niciodată nu fu- 
sese aproape de grand papa, acordându-i numai un 
respect oral, exterior, fără de căldură, — el came 
altfel nu-şi refuza inima niitinui. Dar pe grand papa 
îl văzuse numai în contrast си el, reprezentând o 
tradiție tirană care-l revolta, dându-i dorinţa de-a 
contrazice, de-a nu se supune, de-a fi manilest 
айе]. 

Ş’abea acum, în faţa sicriului, îşi ăducea aminte, 

revedea şi se umplea de milă şi singurătate. Nu 
mai avea pe nimeni din neamul lui. Era singur, — 
cu Xenia. 

Bunicul nu-l avuse în timpul din urmă decât pe 
Nero, rămânând apoi şi fără de el. Il vedea acum 
în sicriu, îmbrăcat protocolar ca şi în viaţă, cu mâni 
de ceară, cu icoana Stântului-Călare pe piept, cu o 
brazul de Moş Crăciun sfărmat, vechi са d 
ceputul лааш acoperit de răni şi de flori, 
moarte; trăindu-şi-o până la capăt, fără de morfină. 

аай plânse. 

Xenia plângea. 

i ochii соапеі Vietoriţa erau uzi. 

i ai tatălui copilului care spunea lui Nelo: Те 
iubee. 

Numai Ilarion fierbea. 

La їпароеге îl lăsară pe Ilarion în oraş, întorcân- 
du-se acasă numai ei. Coana Victoriţa îi рой la 
masă sus la са. 

“Toţi erau osteniţi (şi cu acea mirare de а revedea 
lucrurile de acasă, cu care vii dela cimitir), dar maï- 
cuseamă Xenia ега frântă. 


208 IONEL TEODOREANU 


Vara ajunsese la acea căldură a ei dela care în- 
сер crinii de ceară albi să-şi aprindă parfumul so- 
lemn. 

Mâncară într'o tăcere vı 


cină cu vidul, auzind me- 
reu zăngănitul cadelniţei şi vorbele slujbei, prin su- 
netul tacâmurilor şi nazalizările muştelor, 

După dejun, Ivănucă şi-o luă pe Xenia, ducând-o 
jos. Se сшсага ре salteaua din antret, unul lângă 
altul, ţinându-se de mână 
oana Victoriţa rămase «іп nou singură la fe- 
reastră. 

lată: mereu şi mereu inima ei o înspăimânta. Uita 
de ca, crezând că sau despărţit pentru totdeauna. 
şi iar o întâlnea, 

Acum. de pildă. era tristă până dincolo de la- 
cimi, după moartea lui Miliceseu. 

Auzi din nou, cu scuipat în ele. vorbele lui Ilarion. 
— Nu-i cuviincios să mă duci pe mine la înmor. 
întarea prietenilor dumitale. 

nu vorbise cu mama lui, într'o casă cu mort, 
ci cu o temee rea, intr'o cârciumă. 

Dar sufletul ci sepăşise şi lacrima + 

Era tristă, adânc tristă. nu numai 
prietenul ei, bietul bătrân, dar şi pentrucă simțea 
se apropie vespărţirea de Ivănucă şi Xenia. S? gån- 
dea Ја amândoi, dar sufletul ei se oprise maicu- 
seamă la Ivănueă. Doam’ bun’... 

Nu-i întrebase nimic despre intenţi 
simţea că mult nu vor mai sta în casa cu moarte. 
Vor pleca. Se vor duce în lumea lor, cu tinereţea 
şi cu dragostea lor. 

Satunei? 

De се era atât de tristă? De се і se punea un nod 
în gât? De ce-i venea să închidă ochii şi să doarmă. 
atunci când ceasul aşteptat se apropia? 

— Om păcătos! Om slab! dragu’ mamei oftă са 
către cerul lui Horia. 

Intwadevăr! Căci deodată. tă 


de tranziţie. ca 


LA PORȚILE NOPŢII 209 


şeolarii саге după ce s'au întristat că moepe şcoala, 
se socotesc din nou, bucurându-se că tot mai au 
câteva zile de vacanţă, — coana Victoriţa se gândi 
că după somn, copiii vor veni în vizită la еа, că lichi- 
darea succesiunii lui Milicescu cere timp, de-alungul 
căruia copiii vor sta lireşte la еа, şi aşa, adunân- 
du-şi firimiturile, uitând de rest, izbuti să-şi dea în 
аза măsură iluzia unei bucurii care о lega încă de 
viaţă, încât se gândi cu compătimire la bietul Mili- 
cescu, intrat în pământ, сап ea incă simţea cu obra- 
zul şi cu sufletul căldura soarelui de vară spre care 
întindea, dela fereastra lui Horia, mânile ре care 
Porţile nopţii îşi lăsau umbra. 


CAP. XIX 


După un timp apreciabil de plajă şi viaţă riguros 
higienică, Borgescu descoperi, odată cu recăpătarea 
sănătăţii, optimismului şi bunei dispozţii. şi ferì- 
cirea totdeauna râvnită dar niciodată avută, de-a nu 
risipi, „bănuţii” cu chefuri şi mădămuri: după cum 
se vede termenul era încă de repudiere agasată. 

De data aceasta cheltuia mult. ce e drept, maicu- 
seamă cu mâncarea, dar numai pentru binele lui. 
Nu pentru plăcerile lui. căci asta făcuse întotdea- 
una; ci pentru binele lui, adică pentru salvarea lui, 
căci, după cum spunea cunoştinţelor dela marg. fu- 
sese „cu un picior în groapă”. 

Nu credea, dar spunea, şi afirmând era sincer 
narativ, са toţi mincinoş ca unele temei. 

In ce priveşte viața lui de-acolo. putea fi dată ca 
model. Nici-o abatere, nici-o exagerare. Са la carte. 
In fiecare dimineaţă, după ce se hrănea el singur pe 
el ca o mamă iubitoare şi devotată, neprecupeţin- 
du-şi nimic, — își făcea cura de soare, laoparţe de 
lumea care se distra. cura lui având un caracter 
prea intim, o localizare prea specială. ca să poată 
fi făcută în tovărăşie. Aşa dar, la plajă era solitar, 
си teancul de ziare. tartinele cu diverse. thermosul 
cu lapte rece şi romanele senzaţionale, 

Cetea aşa de mult la mare, încât era încredinţat 
că e un om cult. (De altfel, toți cei cu саге venea 
în contact, ştiau mai puţin decât el. Deci..). 

Dela plajă se înapoia ăgale, са un boer din patrialr- 


LA PORȚILE NOPȚII 211 


hala Moldovă pe moşia lui. Odată venit acasă, îşi or- 
ganiza somnul şi mesele, rămânând cast ca un om 


bătrân. „Ca un”, fiindcă maicuseamă Ја mare, după 
spaima intensă dar superficială şi de scurtă durată 
adusă de cuvântul tuberculoză (Eu?), se socotea un 
om în puterea vrâstei, deloc moşneag. Vedea în: 
cu uimire că poate trăi ziua şi maicuseamă noaptea 
fără de femei. ò 

Acasă la el, în toate timpurile, fetele tinere care 
îl adormeau, culcate cu el în pat, erau un fel Че 
ргіјпі{ de саге nu se putea lipsi. 

lată însă că acum dormea de unul singur. f: 
să resimtă lipsa fetelor. Aşa îl uimea pe deoparte, 
dar îl şi măgulea, dovedindu-i (în interpretarea lui) 
că are voinţă. Era ca un fumător care s'a lăsat de 
tutun, încântat meschin că alţii nu pot, mândru cu 
exagerare, си un fel de bombare ţanţoşă. că el poate. 

Е adevărat că la mare gusta îndoita plenitudine a 
proprietăţei fizice şi a celei sufleteşti. Era ca după 
vin, dar de spirtoase nu se mai atingea. Lapte nu- 
mai, diuretice şi ape minerale. Uneori 11 acorda şi 
câte-un sirop. 

Viaţa regulată, aerul bun şi hrană substanţială îl 
relăcură în aşi sură încât după trei săptămâni 
vegetative, colonelul consideră locurile curative şi 
sub raportul comercial. 

Marea lui specialitate era bucă 
gura lui îndeletnicire care la o verific 
îndreptăţi, сип pie de zâmbet, 
tehnician” pe саге și-l acorda, să spec 
"Tehnician al tingirilor. — da. Na numai că învă- 
{ase dela maică-sa, moldoveancă. toată știința ei de 
fată şi sotie de mâncău, dar fusese şi la Pariz (aşa 
spunea. derivându-l, probabil, dela parizer). învă- 
tand acolo rafinamentul culinar al şcoalei Bril 
Savari ї ре de-asupra ave: Ange bucătăria, 
ştiind să improvizeze o masă deliciousă oriunde și 
cu oricât de puţin. 


ăria. Dealtfel e sin- 
ге ar fi putut 
alificativul de 


212 IONEL TEODOREANU 


Cu încetul plajă айа: că e acolo un boer moldo- 
vean саге, mă rog... să-ţi lingi buzele. 

Вогдеѕси, după ce luă act, işi trecă mânile. 

Şi nu după mult, în combinatie cu un invalid (avea 
geniul invalizilor), şi cu soţia acestuia, moldoveancă, 
improviză întrun şopron o plită си pârjoale, — îm- 
plântând pârjoala са un steag al Moldovei ре litoral. 

Succesul îl depăşi. După cum spunea el: vindea 
până la refuz. Astfel se consacră față dg clientelă, 
dovedindu-se totodată. un primejdios concurent al 
restauratorilor locali, de-opotrivă de lacomi de câş- 
tig, dar interiori în ce priveşte arta de-a jupui. 

Odată vâlva făcută, găsi alţi invalizi la Constanţa 
cu care deschise un „restaurant moldovenesc”, iz- 
butind dela început prin sarmale, pârjoale, coltunaşi 
şi elătite să nu mai aibă loc pentru clienți. O adevă- 
rată năvală. 

Succesul, oriunde, chiar şi la masa verde, conferă 
beneficiarului prestigiul învingătorului. Oamenii sunt 
gata să consulte şi pe unul care-a câştigat la loterie, 
întrebându-l: cum ai procedat? 

Succesul lui Borgescu îi dăduse acest relief: al 
omului care ştie, care poate, care îndrăzneşte şi mai- 
cuseamă care reuşeşte. ' 

Cum singur îşi spunea colonelul: Le-am luat piui- 
tul! (Monologul lui Borgescu n'avea nici accent şi 
nici vocabular moldovenesc). 

Era cineva. 

Când apărea pe plajă, în halat mauve cu păsări 
exotice, se spunea: 

— Colonelul! 

Unii alirmau că e general în realitate, dar că el, 
modest ca toţi moldovenii, preferă vechea poreclă 
colonelul”. 

Continua să se ocupe de sănătate, dimineaţa, dar 
înlocuind lecturile solitare de până atunci, cu 
„şuete”; căci societatea lui era căutată. Mereu in- 


LA PORȚILE NOPȚII 213 


conjurat, devenise (în aprecierea lui) un fel de rege 
al plajei. Toţi cei de-acolo erau „oamenii mei” 


li mergea atât de bine încât işi regăsi јоу la fre- 
cătură a mânilor, una de alta, de pe vremea lui Ne- 
nea Borgia: de care încă se lepăda, са „şi de măd 
muri. Acesta era un capitol, închis, cum îi p 
lui singur să spue, când „punea punctele ре i” 
presii avea, că de! era om cetit. 

Se simțea renăscut, cult şi pur. 

— Chestie de voinţă, vorba ăluia. 

(Ştia şi de vorba sublimă”, „mai multă lumii 
rezervându-şi pentru mai târziu plăcerea de-a so 
pune la curent şi cu restul operii lui Goethe). 

Işi schimbase şi mersul. Călea mai sprinten, mai 
săltat, — îneredinţat că pieptul. umplându se ліс 


de aerul salubru al mări "ез ă trupul 
întreg, trezit din adormire. îşi recapătă mușchii. 
Dacă vre-un cunoscut din vechi îl întreba: ..Tot 


voinic, colonele?”. Borgescu își îndoia brațul са at- 
leţii, invitându-l pe cel cu întrebarea: 

— Ia рірӣе, nene. Fier. На? 

— Bravo, colonele. 

Fierul era са un vânat bine fezandat. dar iluz 
e mai tare decât fierul. De asta. atletul iluz 
bomba pieptul, făcea mișcări gimnastice cu braţele 
eu picioarele şi mergea elastic, atribuindu-şi ma- 
jestatea felină a leului. 

Gândul că la revedere, în toamnă (ега hotărît să 
plece cel din urmă). va epata pe toţi „boşorogii” 
dela Bucureşti, în frunte cu Miliceseu, invidiatul că- 
lăreţ septuagenar, era una dintre decoraţiile pe 
care şi le acorda anticipativ.. 

Nu numai că nu se mai socotea bolnav, dar viteza 
și uşurinţa cu care cedaseră „micile supărări” dela 
Bucureşti, îi dădură credința fermă că diagnosticul 
de-acolo nu era decât o eroare a doctorului. Știa el 
de mult că sentințele doctorilor nu sunt literă de 
Evanghelie. De câteori nu se înşelaseră aceşti domni 


214 IONEL TEODOREANU 


botezați, cu drept cuvânt, furnizori ai pompelor fu- 
пете. y 

Poate că rămas anonim, fără de succesul restau- 
rantului, colonelul nar fi respins atât de categoric 
diagnosticul doctorului dela Bucureşti. Dar pe plajă, 
el devenise uri oracol. Era consultat pentru orice. 
Dădea sfaturi pentru băi, pentru dureri de şale, 
pentru plasamente financiare, — şi oamenii îl as- 
cultau cu respect. 

Aşa că el însuşi începu să se ia în serios, nere- 
fuzându-şi încrederea ре care i-o acordau ceilalți, 
lumea. (După cererea generală, — cum se spune la 
teatru). 

Căci succesul е, dacă vreţi, o judecată а lumii, 
un pronunciament. Şi cel care-şi vede succesul (ori 
cât ar fi de modest) e constrâns să creadă că lumea 
are dreptate, — şi să dea din cap, resemnat. 


САР. ХХ. 


Astfel, colonelul începu să se considere venit la 
mare pentru restaurare, pentru întinerire, nu pentru 
vindecarea unei temute maladii. Uitase сц totul de 
prostată şi tuberculoză. Pe cea dintâi n'o mai sim- 
fea, iar ре cea de-a doua o vedea numai Ја alții 
căci în ce-l priveşte, orişice oglindă îl apostrofa 

— Dă-o naibei, соапе Ghiţă! Matale tuberculos? 

Proastă glumă făcuse doctorul dela Bucureşti. De 
altfel cu doctorii avea о răluială mai veche. [e-o 
cocea el! Nu-l uita nici ре escrocul de Maglavit 
care-i înghiţise două medalii: pă ce? 

Dar vorba poporului: tot răul, spre binele omu- 
lui. Căci iată, pe plajă se simţea alt om. Nici spir- 
toase, пісі mădămuri, nici nopţi pierdute în fum de 
tutun, пісі биза, пісі balonări, nici dureri de şale. 
In schimb, muşchi de fier, plămâni de oţel cu porţie 
dublă de aer, somn să mai dea şi la vecini, poftä 
de mâncare са pentru o familie, — şi stomahul 
cronometru. Şi în loc să se ruineze си doctorii şi 
farmaciştii, regretând că nu s'a făcut el doctor sau 
farmacist, — câştiga atât de bine, cu toate că finan- 
ţatorii îl „exploatau си neruşinare”, încât nu numai 
că-şi acoperea larg cheltuelile, dar punea şi laoparte, 
ceiace-i dădea măgulitoarea impresie că nu mai 
trăeşte din 50144, că e întreţinut: Nenea Borgia. 

Se apropia primejdios, dar fûr: dea seama, 
de apoteoză. 

Incoronarea acestei perioade ascensive fu visul. Ca 


216 IONEL TEODOREANU 


un simplu elev T.R. consemnat în cazarmă, eolo- 
nelul visă într’o noapte femei: despre femei.. 

Se deşteptă desigur şi tulburat, dar maicuseamă 
măgulit, gata să cânte са un cocoș după ispravă. 

Acest vis însă nu încolţi păcat, cum greşit sar 
putea crede, ci dimpotrivă, determină de-ajuns de 
lungi deliberări în mintea viteazului. 

Că ce-ar fi să mărească atracţia restaurantului 
aducând pe fetele lui? Ideia nu ега rea. Ani de-a 
rândul o practicase la domiciliu, consacrând succesul 
meselor mixte. Юе ce să nu reia procedeul şi la 
mare unde oamenii au venit să cheltuiască şi Să se 
distreze? 

Binc-bine, dar dacă le-ar aduce numai pe fete şi 
ar afla de una ca asta тайата Biţu, gura ei nu 
l-ar ierta nici în mormânt. Simţea crescându-i în 
spinare umbra pumnului ci.. 

' Atunci? : 

— Ta-o cu binişoru, coane Ghiţă. Vorba ăluia: 
potrivti. moş Calacan. câtă carne şi ciolan! 

Adică s'o aducă şi pe madama Ви (ciolan la 
rasol) şi pe fete. 

Nu! Prea mare balamuc! Şi unde să le culce pe 
toate? 

Mai bine altfel. Aduce o fată sub pretextul că are 
nevoc de îngrijire; şi că pe una singură o culcă ori- 
unde, cum se nemereşte. In realitate însă o folo- 
seşte pentru prosperitatea restaurantului. 

Dar pe care? Asta era problema, — vorba ăluia. 

Nici Miuţa (eu pieptul ei desvoltat şi cu vorba ei 
de actriţă pervers: E banal!) nu era de lepădat.. 

Dar Ricuţa-dansatoarea avea nud! Şi la plajă asta 
ѕе сеге. 

Deci Ricuţa! 

El һоійгіѕе, dar era aşa de emoţionat că parcă 
primise cadou dela altul о bomboană de fată. Ii 
venea să-şi facă singur cu ochiul în oglindă.. i 

Dar imediat interveni şi Borgescu restauratorul, 


LA PORȚILE МОРТЕ 217 


deliberând şi apreciind că aducerea Ricuţei la mare 
impliea debursări pe care nu înţelegea să le facă 
singur. Se constătui cu ceilalți tovar: hotărân- 
du-i să contribue. Apoi trimise la Bucureşti printr un 
aviator amic, о scrisoare re Biba, una dintre pre- 
decesoarele .Ricuţei, căsătorită cu un magazin de 
manufactură (Borgescu le fusese nun), invitând-o 
să i-o scoată din pământ ре Ricuţa şi să i-o expe- 
dieze la mare, după ce va examina-o un doctor dacă 
e sănătoasă, având еа, Biba, grijă să-i cumpere, „toate 
meremeturile muereşti pentru scăldat în mare”. 

Peste câteva zile Ricuţa apăru ре margina mo- 
destă a Mării Negre, având aerul că atunci a trecut 
oceanul, venind dela Hollywood. 


s7 


Regăsirea dintre tuberculosul vindecat 
cu ochi verzi fu mai mult decât tandr: 

— Vai, don’ colonel, tot la d'astea 
credeam... 

— Ce credeai? Că mam făcut sfânt? Ha? 

— Da’ nici aşa, don’ colonel! 

Odată cu sosirea Ricutei, colonelul devenit sub- 
locotenent al iluziei soarelui începu să trăiască. 

— Ia lasă-mă, nene, cu călugăria! Ce-s în cer? 

Băi de mare, spirtoase, chef cu lăutari, — adică 
tot ce-au făcut „boerii mei din Moldova, саге nu 
ştiau de doctori. care fumau şi petreceau ca nişte 
Bey, vorba aia, și care depășeau suta”, 

— Aşa mai zie și eu. Să nu-mi pară rău când oi 
muri. 

Pe Ricuţa nu numai că n'o întrebuința la restau- 
rant, dar, după ce restitui tovarășilor cota parte, şi-o 
rezervă exclusiv pentru el, trăind şi exhibându-se cu 
ea marital, în văzul tuturora. 

Erau şi zâmbete, desigur, dar colonelul n'avea ast- 
fel de prejudecăţi. 


213 IONEL TEODOREANU 


Fapt este că în ochii lumii, Ricuţa însemna o nouă 
victorie a „regelui plajei”. Lui Borgescu й creş 
inima până'n ochi (ca unui tată) când vedea succesul 
Ricuţei care venise dela Bucureşti mai bronzată de- 
cât cei dela mare, 

— Ce-ai tăcut, Ricuţa tatei? 

— Ştrand şi Nivea, răspundea еа cu dinţi albi şi 
râs mânzese. 

Dar vistiernicul lunilor de miere nu acordă colo- 
nelului decât o săptămână dintraceasta. După care 
colonelul începu să se umile de ambele părţi în 
locurile păcatului, cuprins în acelaşi timp de dureri 
iradiante şi de febră. Un medie de acolo, tinerel şi 


geseu nu se încumetă să divulge odiosul diagnostic), 
recomandă pungi de ghiaţă, ca pentru о orhi-epidi- 
dimită, rezervându-și diagnosticul. 

Dar răul progresa. Durerile deveneau insuporta- 
bile pentru Borgescu, iar ţipetele lui. mai rău decât 
supărătoare pentru Rica şi vecini. 

i începea şi altăceva: sensaţia de frig în arşiţă, 
ceiace-i aminti aparent paradoxal lui Borgescu, de 
dulciul pe care bucătăria france: a soufflé 


avea temperatură, fie că п'ауса. Nu mai ştia ce să 
facă. Dacă se acoperea cu pledul îi era şi mai cald, 
dar ghiaţa din el nu ceda. Dacă nu se acoperea, îi 
venea să tremure ca în vânt de iarnă. 

Starea locală şi ca se înrăutăpea. 

Doctorul constată un abces pe cale de fistulizare 
în ambele părți; coroborând aceasta şi cu alte feno- 
mene, îşi declină răspunderea, sfătuindu-l pe co- 
lonel să plece imediat la București. 


LA PORȚILE NOPȚII 219 


In această situaţie, Milicescu (dintre toate cuno- 
ştinţele lui) apăru din nou în faţa colonelului, fiind 
singurul om spre care-i venea să întindă mâna la 
ananghie. 

нж 

Mânile lui Ivănucă destăcură telegrama urgentă 
primită postum de grand papa. 

— Urgentă! 

„Sosese Bucureşti mâne. Grav bolnav. Rog asis- 
tă-mă. Stop. Devotat prieten. 

Colonel Borgescu, 


Un bolnav cerea ajutor unui mort! 
Ciudată e viaţa! 


САР. XXI 


Borgescu sosi cu Кіса şi bagajele, încotoşmănat, 
dârdâind de friguri, cu ochii lucioşi, 'congestionat şi 
sleit, cu crampe care-l făceau să tresalte. 

Dar abea se putea mişca. Fiecare hurducătură а 
automobilului îi dădea dureri atât de monstruoase, 
încât îi venea să renunţe la automobil şi să rămâe 
în drum să moară acolo ca un câne. Fireşte că nu 
renunţase la automobilul plătit cu tarif de Bursă 
Neagră: dar astfel de gânduri filtrate parcă prin 
două orfeline şi alte reminiscențe melodramatice, îl 
înduioşau până la lacrimi asupra soartei lui. Plângea 
cu suspine. Dar „tâmpita de Rica” se distra са ochii 
la toate-alea de pe șosea, lăsându-l uitat. 

Aşa că singurul om care însemna pentru Borgescu 
limanul, omenia, odihna, reconfortarea, — ега Mi- 
licescu. 

De cum se opri automobilul la poartă. Borgescu 
сгеѕси spre Milicescu, cerându-l cu ochii şi cu тапа 
întinsă. 

Dar pe pragul casei apăru un tânăr palid. 

— Domnul colonel? 

— Da... 

— Bine-aţi venit. 

— Ай! Da’, mă rog mata, unde-i conu Alexandru? 
Vreau să zic domnul Milicescu 

Ivănucă ez să spue bătrânului vizibil bolnav, 
direct, brutal, moartea unui om al cărui prieten de- 
votat fusese: cum spunea telegrama. Învoluntar, 


LA PORŢILE NOPȚI 221 


mâna lui Ivănucă (pe care strălucea inelul cu pecete 
al Miliceştilor) pipăii cravata de doliu, pe care acuma 
o purta mereu, cu toate că în ochii lui cravata fusese 
simbolul prejudecăţilor şi totodată un ştreang ener- 
vant. Dar dela moartea lui grand papa era atât de 
solidar ca е1, ncât în amintirea lui accepta şi con- 
strângerea zilnică a cravatei. 

Borgeseu nu pricepu. 

ı— Don’ colonel, іа uitaţi-vă! interveni Кіса, ară- 
tând cu degetul, exploziv, cu acea dilatare pe care-o 
are mahalaua spre înmormântare, ca şi spre nuntă 
şi botez, de altfel. 

Pe fereastra lui Nero, larg deschisă, ве vedea odaia 
gonlă, văruită, geometrică, în care pâlpâia pe un 
scaun o candelă. 

— A murit, spuse Ivănucă simplu, intim, “un zâm- 
bet afectuos. 

— Vai de mine şi de mine! 

Răsturnat pe speteaza automobilului, colonelul 
avea înfăţişarea unui evacuat cu bagajele în stradă. 
Surpriza şi violenţa emoţiei îl făcură să plângă, dân- 
du-i din nou aerul bufon al unei enorme cocuţe sta- 
cojii cu păr alb. Dacă ar fi sosit dela mare sănătos, 
aflând tot aşa de surprinzător că Miliceseu а murit, 
ar fi vorbit despre el си termeni ca: „distinsul de- 
funct, regretatul diplomat, bărbatul eminent, inse- 
parabilul meu prieten, пе-аусат ca Iraţii gemeni” 
— gândindu-se imediat să pue mâna pe camera goală 
şi simțind că în fond, cu moartea lui Milicescu, i se 
ia o piatră de pe inimă. Căci Milicescu îl intimida, 
obligându-l la simularea unci ţinute care oricum 
îl umilea. 

Acum însă moartea lui Milicescu ега "moartea sin- 
gurei lui speranțe întrun om. In această clipă îi 
murise întradevăr singurul prieten, — lăsându-l cu 
sentimentul că e orfan. 

— Domnule colonel, і se puse Ivănucă la’ dispo- 
ziţie, suindu-se pe scara automobilului, — aplecân- 


222 IONEL TEODOREANU 


du-se asupra bătrânului-care-plângea-după-grand- 
papa; fac ец ce vreţi pentru dumneavoastră. Eu sunt 
Ivănucă, nepotul lu 

Se opri, zâmbind jenat. Nu ştia cum să spue: grand 
papa? Milicescu? 

Repetă: 

— Nepotul Lui 
majestate postumă. 
ia Nu mai ştiu ce să mă fac! se văetă Borgescu. 

і! 

— Să vă dau jos bagajele, propuse logie Ivănucă. 

I le dădu, clădindu-le în antret, ajutat de Rica. 

— Ce-aveţi. domnule colonel? îl întrebă el, con- 
tinuându-şi asistenţa. 

Кіса întoarse capul dinspre ei. abea stăpânindu-și 
un mie zâmbet: Ce-avea? Mai mare ruşinea gândi 
са си atâta avânt spre râs, încât îi veni să sughiţe. 

— Се să mai spun? Boală gre 

— Domnule colonel. Xenia. soţia 
e doctoriţă. Nu vreţi să vă vadă ea”. 

Rica pulni. Si ca să mascheze râsul, tuşi teatral. 

Dar colonelul nu acceptă oferta lui Ivănucă. 

— Ii mulțumesc, tinere. Eii! tot moldovenii noş- 


— pronumele căpătând astfel o 


ea (reveni el), 


tri, cii! ofta el nostalgic. Rica! o interpelă el c'un 
gemăt surd, mergem la doctor. 
— Şi eu? se alintă ea. aruncând o privire cu 


„miau” către Ivănucă. 
Și tu, vorbi aspru colonelul, pişcând-o de 
coapsă; că doar de asta te {iu. 

Automobilul porni, cu К întrun colț, їп{ера& 
distinsă, — si colonelul în celălalt colț, cu picioarele 
larg desfăcute ca ale femeilor gata să nască, 


САР. ХХП 


Doctorul nu ега acasă. Trebuiau să-l caute la 
spital. Astfel că automobilul cu bolnavul cutreeră 
Bucureştiul. Scuturat ile friguri, Borgescu nu ве uita 
la nimic. Dar își aminti deodată că Miliceseu murise 
şi că un mort, în drum spre cimitir, e purtat ре 
străzile familiare ale vieţii lui, fără să mai vadă, 


fără să mai știe, — mai rău decât orbeşte. 51-1 cu- 
prinse o spaimă de moarte, de sicriu. de pământ, de 
popi, de cimitir, — atât de violent, încât în clipa 


când văzu zidurile sinistre ale spitalului, oftă ușurat: 

„Nu cru nimic. Vând tot ce am şi plătese împără- 
teşte. Pot să rămân și gol, numai să scap cu zile”, 
— gândi el la poartă, făcând un fel de legământ. 

Sonoritatea fenicată a spitalului îi cuprinse dela 
intrare, Acolo oamenii, f'e cu halate, fie fără, dacă nu 
sunt doctori sau infirmiere. sunt boli. 

Aşteptară ca uitaţi într'o încăpere cu miros de 
gaiacol şi de crini lanaţi, întrun bâzâit de muşte 
strident ca şi țiuitul ţânţarilor. 

In sfârşit doctorul apăru: neras, cu mâni păroase, 
în halat și cu tichie. Era doctorul care-i pusese diag- 
nosticul tuberculozei la prostată. 151 recunoseu ime- 
diat clientul. 

— Ce e, domnule colonel? 

'— Vin dela mare, cum ați spus, — dârdâi colo- 
nelul, făcându-l parcă răspunzător pe doctor (care-i 
lua pulsul) de starea lui. 


224 IONEL TEODOREANU 


— Şi? întrebă doctorul, dându-și seamă că tem- 
peratura e peste 39". 

— Rău! Rău de tot! Aii! Catastrotă! Mam umflat. 

— “Testiculele? întrebă tehnic doctorul, neluând în 
scamă zâmbetul Ricăi, 

— Da, — răspunse Borgeseu „le profundis”, c'un 
i c'un gest vrednic de: Marele Pan e mort! 

Să te ехатіпех. 

— Chiar acuma? se cutremură Borgescu, deşi pen- 
tru asta venise. 

Dar îl lăsa curajul: rămânea la и; 

— Imediat. E urgent. Intoarce-te cu faţa la fe- 
reastră, domnişoară. Fiica dumneavoastră? 

— Fiică! se resemnă colonelul. 

După ce-l ajută să se desbrace, despachetându-l 
şi din bandaje, doctorul îl схатіпа cu atenţie, Tung, 
sever, posomorit. Borgescu tremura din ce in се mai 
tare: îi clänțăneau dinții. 

— Те internezi imediat. 

— Va-vai de mine! E g-g-g-grav? 

— Pat, tratament, analiză. 

Astfel colonelul fu înmormântat în albul unei ca- 
mere de spital. 

Foaia de observaţie dela căpătâi specifica: „Orhi 
epididimită bazilară bilaterală supurată cu injecție 
mixtă. Stare seplicemică 

Incizic, pansament, ghi; 

Bolnavul îşi pierduse pofta de mâncare. Ii era sete 
mereu: limba uscată şi fără de elasticitate, deve- 
nise ca o piatră ponce. Buzele arse. Stătea întins pe 
spate, încercând să-și aducă aminte de toate rugă- 
ciunile învățate în copilărie. Ochii lui bulbucați ur- 
măreau în tavan constelatiile negre ale umştelor. Şi'n 
tâmplele lui era închis un bàzåit metalic de muşte, 
O văzu, printre muşte, pe maică-sa moartă, ўароі 
la rând numai morţi, cu lumânările aprinse la că- 
pătâi. i 

Penicilina combinată cu sulfamide ii dădu o re- 


LA PORȚILE NOPȚII 225 


acţie care prin violenţă depăşi criza gbişnuită a ma- 
lariei, repetând în om cutremurul de pământ. Valul 
adânc ега mai mare decât trupul, Il ridica şi-l pră- 
vălea, dar nu cu majestatea clătinării apelor, ci re- 
pede şi sacadat, tocându-l, niăcinându-l, nelăsân- 
du-i teafără nici silaba vorbei începute „care deve- 
nea lătrat, 

Dar acest ciclon interior îl lăsă viu. Саги într'o 
somnolență sleită care deveni somn си ape. Nă- 
duşi în aşa măsură încât trebuiră să-i schimbe şi 
salteaua. 

"Temperatura căzu brusc, deprimându-l de moarte, 
Dar seara ajunse din nou la 40 cu frisoane. 

Starea locală se agrava de ambele păr 

Intro noapte Вогдеѕси îl visă pe Milicescu. Il în- 
tâlni călare la Şosea, elegant, cu monoclu, pinteni, 
cravașă, în timp ce el, Borgeseu, Ѓага grad, pleca în 
marş în luna Iulie. 

— S'trăiţi, don’ colonel! exclamă el în vis şi ră- 
mase pilan cu ranița în spate, depăşit de mândrul 
călăreț. 

Se trezi impresionat ca de-o prevestire lugubră. 

Intr'adevăr, dimineața doctorul îi recomandă să 
facă un consult. Borgescu oftă şi асос Mor”, 
gândea el şi dădea din cap, cu nod în gât rimt 
în ochi. 

Du; consult, doctorii se аргоріагі siniştri ca 
două sicrie albe de patul lui: 

— Domnule colonel (vorbi çel adus în consult), 
se impune ceva grav... 

Borgescu îşi puse mâna pe inimă. Simţea lumina- 
геа cum îi clipeşte la ceafă. 

— Testamentul? exclamă el cu buze decolorate, 
trecându-şi vårful limbei pe ele, 

Nu, domnule! protestă doctorul, abea oprindu-şi 
zâmbetul. 

ı— Atunci mai e o speranţă? săltă Borgescu. 


și 1 


15 


226 IONEL TEODOREANU 


— Evident. E vorba numai de o operaţie... deli- 
cată: extirparea ambelor testicule. 

— Şi scap cu viaţă? 

— Asta vo garantez în scris.. 

E Се nu spui аза, domnule doctor? Dă-le dracu- 
Jui de... 


РЫ 

Chiar în ziua operaţiei саге reuşi perfect, în timp 
се pacientul era încă sub efectul cloroformului, își 
făcu apariţia madama Віа: dar cu pălărie la modă, 
pe vârful capului cu „permanenlă”, sandale orto- 
pedice cu tălpi de plută şi unghii са oul de Pasti. 

După се bătu Ја uşa indicată, aşteptă distins. Se 
ivi Rica în costum de infirmieră, încă mai bronzată 
într'atâta alb spitalicese. 

— Ce-i fato, cu conu Ghiţă? 

— Vai-vai-vai, sărac de el! începu Кіса, сарӣ ca- 
noanele bocetului prealabil jalnicilor informaţii. 

Dar amintindu-și cum şi ce Tel, o opri râsul din 
drum. 51-1 înfundă cu palma peste gură. 

— Spune, mă fato, şi nu mai râde са proasta la 
Moşi! 

Regăsindu-şi respiraţia de după râs, Rica, desi 
coridorul era pustiu, își puse palma pâlnie la gură 
şi apropiindu-se de urechea cu cercel de os (marga- 
retă) a madamei Віра, îi şopti despre operaţie... 

Nările madlamei Biţu se umfiară de râsul în сгеў- 
Хеге, 

— Biet de el доп’ colonel! incheie jalnic Rica. 
Tocmai 'nealui s’o „pată! 

— Ce tot îi dai cu colonel, mă fato? 74-1 ooană 
mare. 


CAP. XXIII 


Соапеі Vietoriţa i se umeziră ochii de câteva ori, 
dar se încleştă, învingându-şi emoția. 

Copiii, Ivănucă şi Xenia, mâncau la masa еі mân- 
care gătită de ea, pâne de casă, făcută Ја „оаја- 
minune” cu mânile ei. Le pregătise şi un coş cu ouă 
răscoapte, pui fripți, brânză, pâne albă, fructe şi о 
sticluţă cu catea neagră. 

Plecau. Era ceasul despărțirii, ultima lor însoţire. 

Ea nu mânca. Se uita la ei întocmai са o mamă 
la copiii de care se desparte, Plecau nu numai din 
casa еі, dar şi din inima ei, lăsându-i-o mai goală 
decât odaia de jos în care tot ardea o candelă în 
amintirea mortului, 

Şi erau tineri. blajini şi se iubeau. 

Doi copii! exclama gândul ci, văzându-i atât de 
la începutul vieţii. 

— Mai іа, Xenia. o îndemnă ea autoritar afectuos. 

— Nu mai pot! 

— Nu mă supăra, fetio, tocmai la plecare. Şi tu, 
Ivănucă, 

„Cămila” тапса solid, numai că nu se prindea 
de el.. Tot slab, deşirat şi palid rămânea, dar așa îi 
şedea bine şi în ochii Xeniei, саге de câteori îl fn- 
tâlneau, aveau un fel de regăsire fericită: şi în ochii 
coanei Victoriţa care ve leau în el tot ce-i fragil şi 
delicat în tinereță. 

Cu ei pleca vacanţa, vara, zâmbetul, — inima. 

Această melancolie creştea în sufletul şi pe faţa 


228 IONEL TEODOREANU 


coanei Victoriţa, lăsând-o mereu în preajma lacri- 
milor. 

Xenia şi Ivănucă! Asta visase şi ea să йе, când 
era fată proastă la Olteniţa. Şi viața o lipise de Radu 
Mişliu! 

lar creştea în ea întunericul, vrând so cuprindă, 
dar iar dădea îndărăt, subţiindu-se, luminându-se, 
în faţa copiilor care mâncau sub ochii ei. 

— Doam” bun’, are să ne tie dor de mata! exclamă 
Ivănucă atât de limpede, încât prin vorbe parcă i se 
vedea gândul până la bătaia inimii. vorba lui co- 
municând, mai presus de înțelesul сі, această stare 
de puritate. 

‘Oricine l-ar fi auzit, cel mai acru mizantrop. şi 
încă ar fi exclamat: Dumnezeule! lată un om care 
nu minte! E posibil? 

Navea de ce să mintă. Nu ura pe nimeni Chiar 
dacă nu-i iubea pe toţi, era gata să-i ajute. Nici ìn- 
vidios, пісі vanitos, nici ambițios. Navea nimic de 
ascuns decât inima: dar nu putea. Ea îl înpingea 
spre oameni. 

Xenia era palidă ca după o boală. Dacă ar fi 
văzut-o un străin, ar fi exclamat cu simpatie: Bine, 
dar fetiţa asta n'a avut vacanţă nicioday 

Aşa cra, Fetiţa asta (căci deşi femee, spri 
neala şi înfăţişarea ei erau de fetiță) n avusese nici-o 
vacanţă de-a lungul anilor de îndârjită muncă. Şi 
ochii еі nu mai aveau mult până la ochelari. Dar 
sufletul era cu soare са o fereastră de vacanţă. Cre- 
dea în Ivănucă, deci credea în soare. Asta-i hrănea 
cu prisosinţă romantismul”; cam aşa boteza еа 
cu modestie şi pudoare tot ce o bucura dincolo de 
medicină. 

Coana Vietoriţa, după lungi desbateri, îi hotărise 
să plece la munte, încercând chiar pe ocolite să 
le pue la dispoziţie banii necesari. Atunci aflase că 
aveau dela grand papa. 


LA PORȚILE NOPȚII 229 


— Bietul om! Nu cheltuia nimic pentru el. Ѕігап- 
gea pentru copiii lui... 
„Avea pentru cine”, continuă în gând coana Vic- 


toriţa. 
şa vacanța numai pentru coana Victoriţa se 
isprăvea: pentru copii abea începea, Plecau la munte, 


Рогпеаи în vilegiatură. 

Ei doi! 

Cuvintele acestea dansau cu soare şi cu munţi în 
sufletul lor, lăsându-i întristaţi de atâta fericire ре 
hotarul tragic al morţii bunicului. 

‘Dar sufletul lor abea se mai întorcea în urmă. 

'Indemnată de suferinţă şi moarte, creştea în ei 
tumultuoasă lăcomia de viaţă, ducându-le gândul 
mereu spre viitor, cum se cască în cuiburile primă- 
verii pliscul puilor de rândunică. 


CAP. XXIV 


— Vai! făcu deodată Ivănucă, scăpând din mână 
furculiţa, cu o dezolare de copac scuturat. 

— Ce-i, Ivănucă? săriră amândouă mamele. 

— Nero! Cine mai fine la telefon locul lui Nelo? 
Ham-ham! făcu cl cu melancolie, gândindu-se la 
copilul cu care vorbea în fiecare zi. / 

— Eu nu sunt la curent! Ce e cu Nero? întrebă 
coana Victoriţa. 

Ivănucă îi spuse toată povestea. Apoi: 

— Doam! drag, fii mata Nelo, Zău fii... 

Se puse glumeţ în genunchi în faţa ci, luându-i 
mânile într'ale lui. 

— Cum am să fac cu femee bătrână ham-ham la 
telefon? se apără cu zâmbet coana Victoriţa. 

Dar iar i se tulbura inima şi iar о încolţea teama. 

— 'Tenvăş eu, doam’ bun’, — se pasionă Ivănucă. 
El spune: Те iubec. Aşa începe. 

— Cine? 

i— Copilul vecinilor. Mihăiţă îl cheamă, dar acasă 
îi spune Тиси. El cum aude glasul lui Nelo, îl izibece. 
Atunci Nelo aprobă şi mulţumeşte: ham-ham. Zău 
nu e greu, — cercă el s'o înduplece. După aceia staţi 
de vorbă. El întreabă, mata răspunzi tot ce-ţi trece 
prin cap.. Mata n'ai avut copii? 

Se opri, dezolat, prea târziu. Ştia doar şi de Horia 
aviatorul, şi de Smerdiacov. Dar maicuseamă acesta, 
dichisit, îngheţat, lunar, cu ochii lui de mătasă deco- 


LA PORȚILE NOPŢII 231 


lorată, nu-i dădea impresia, deși îl ştia fiu al coanei 
Victoria, că bătrâna a avut copii.. 

“După o pauză penitentă, îşi luă firul. 

— „Poate că te'ntreabă de ce ţi-ai schimbat gla- 
sul?.... Adevărat! descoperi el. Nelo, de azi înainte, 
nu mai are glas de bărbat. Atunci, hotări el „mata 
îi răspunzi că Nelo a plecat la munte şi că îi vor- 
beşte mama lui Nelo: ham-ham! Zău fă aşa! 

— Ham-ham! făcu 

Dar îi venea să plângă. 

Se apropia ceasul plecării Іа gară. Xenia îşi aduna 
Wueruşoarele. 

— Doam” bun’, vrasăzică da? 

— Da, oftă са. 

— Nelo are mamă? 

— Da. 

— Nelo nu-i orfan. 

Glasul lui răsună mereu-mereu, până în clipa când 
taximetrul porni dia faţa casei. 

Coana Vietoriţa rămase la poartă mult timp, având 
în ochi în inimă ceiace avuse, tot la poartă, când 
îl însoţise pe Horia care pleca pe front. 

Şi deodată se gânili c'o mare tresărire lăuntrică: 
Oare nu-l nedreptăţea pe Ilarion? 

„Căci atâta mai avea în faţa soarelui: un băiat. 

Acesta: Ilarion, — Lary! Ѕагас de el, bietul! 

Nu era oare el, aşa cum era, vrednice de milă? 

Nu era el oare un biet copil rătăcit? 

Niciodată inima ci nu-l iubise. Cine ştie! Poate 
că nenorocitul de el, crescut ce e drept de о mamă, 
simţise că тата aceia îi dă numai faptele mamei, 
dar nu şi căldura inimii. Şi că de-atunci se strâm- 
base, abătându-se dinspre femee, devenind pocit, 
ascuns, făţarnie, hoţ, în credința că e socotit ca un 
venetic, în căminul părintesc, despărţindu-se sufle- 
teşte de ai lui, hainindu-se singur şi la o parte, ca 
un çûne turbat... x 

Şi iar, сц iufeala gândului, depănă toată viața lui 


232 IONEL TEODOREANU 


Ilarion, căutând să-l apere, să găsească ceva pentru 
el, măcar o licărire de speranţă în Dumnezeu. dacă 
nu mai mult, 

'Căuta soare, dar nu găsea decât noapte. 

Și era atât de cutundată în gândurile ei încât la 
auzul glasului lui Ilarion (la care se gândea), atunci 
întors din oraş, tresări. dându-se îndărăt, са prin în- 
tuneric, când simţi o atingere, 

— Pardon! Te-am speriat! Ті-ат văzut tânărul 
prieten în automobil. Părea peste măsură de fericit 
că a rămas în sfârşit singur cu lămia lui! Ce să-i 
faci! Unii mor, alţii pleacă. 

Marion porni spre casă, 
parfum. 

Coana Victoria îl lăsă să treacă, fără să-i spue 
nimic. 

Era atâta noapte acolo, încât şi soarele şi luna 
şi stelele păreau de mult îngropate în mormântul 
lui Dumnezeu. 

— Nimic, dragu’ mamei! Am oftat. 


urmat de dâra lui de 


САР. ХХУ 


— Dar nu mai mâncăm odată? Паї! o întâmpină 
Ilarion sus, pe scara podului, îndemnând-o şi cu 
tonul exasperat şi cu vorba „һаї” să se grăbească. 

Urca anevoe, ţinându-se de rampa scării, îndoită, 
galbenă, cu mâni de frunză rămasă din altă toamnă. 

Ştia acum spre ce se duce. 

Dar treaptă cu treaptă urcă acest drum.. 

După ce ridică tacâmurile şi farluriile rămase dela 
copii, curăţă masa, puse alte două tacâmuri şi aduse 
oala cu supă de roşii. 

Intretimp, Ilarion îşi scoase hainele şi pantofii 
cu care venise din oraş, punându-și o pereche de 
pantofi de tenis sparti şi o pijama cu care şi dor- 
mea, mototolită. pătată de creme pudre şi fard, prea 
mult purtată. Numai capul lui era cel din oraş: piep- 
tănat, pomădat, pudrat, cu sprincenele epilate, tru- 
pul intrase cu regăsire în jegul intim. 

— Aşa dar am rămas singuri, vorbi el, privind-o 
lunar cu ochii lui albaștri. 

Se răsturnase ре spetează, întinzându-și picioarele 
pe sub masă, până dincolo. 

„E timpul să mă ucizi!” vru să riposteze bă- 
trâna, oarecum scoţându-i la lumina vorbei gându- 
rile lui. 

Dar se stăpâni, dând din cap cu tăgadă nu pentru 
vorbele lui, ci pentru gândul ei. 

Nu s'auziră decât lingurile de supă, într'o tăcere 
moartă de cetate îngropată sub lavă. ' 


234 IONEL TEODOREANU 


Doar muştele băzâiau а arşiță, sporind vidul cav. 

De-alungul mesei nu mai schimbară nici-un cu- 
vânt. Parcă uitaseră unul de altul. Ilarion, ре mă- 
sură ce mânca devenea mai distrat, scărpinându-se 
când într'o parte a capului, când întrialta. Cu în- 
cetul, părul lui clădit cu artă, ondulat şi prelung la 
tâmple, umflat la ceată şi lins pe сар, se “zburli pepos, 
arătând totodată cât cra de rar. Il pândea chelia. о 
să ajungă Ја реги Asta îl obseda pe Ilarion. 
Scărpinatul cu buricul degetelor ега şi o verificare 
şi un masaj. 

Coana Victoriţa se gândi o clipă la angajamentul 

e саге şi-l luase faţă de Ivănucă de-a fi „mama lui 

elo”. 

Era ultima încercare a inimii de-a o opri. 

— Ham-ham! făcu са involuntar, c'un zâmbet dul- 
ce, ca atunci când te joci cu un copil. 

— Ce-ai spus? tresări Ilarion, privind-o atent. 

Amintirea hămăitului, ham-ham, se topi ca o fan 
tomă în ceaţă, ducând cu ел. fără de întoarcere, pe 
Ivănucă şi pe Xenia. 


— Băiatule. 

Ilarion o privi iar cercetător, „Ham-ham”, „b: 
tule”: ce însemnau aceste vorbe neobişnuite în gura 
dumneaei? 

Era intrigat, nu alarmat. 

De când se golise 
pe el. Trecuse vremea сга 
cravașa acelei vremi. 

— Băiatule, eu sunt bolna 

— Dumneata? exclamă el, caşicum ar fi auzit un 
lucru de necrezut. 

— „foarte bolnavă, continuă ea. 

— Cine nu-i sau nu crede că-i bolnav? Te-a văzut 
un medic? se informă el, sceptic. 


se simţea stăpân, 
ci, Dar nici nu uita 


LA PORŢILE NOPȚII 235 


— Da, m'a văzut. 

— Ce-a spus? 

— Că nu mai am mult. 

— Vorbe! Ce-a spus că ai? Diagnosticul. 

— Се a avut şi mama: cancer la sân şi la şira 
spinării. 

Asculta atât de atent, încât nu-şi mai pipăia pielea 
capului: în schimb, іпесри să-şi mănânce unghiile. 

Dar tot nu-i venea să creadă. Avea intuiţia unei 
manopere. Ѕіпцеа că dumneaei încearcă ceva. 

Са mamă о ura cu dispreţ, dar ca adversar o 
considera atent). 

— N'ai nimic de spus? îl întrebă coana Victoria. 

— Eu nu sunt doctor în medicină. 

-— Eşti fiul meu 

Să zicem! ricană el. Aşa dar, са fiu, regret, dar 
tot nimica nu pot să fac. 

— Regreţi? îi luă ea vorba. 

— Cum vrei dumneata.. Ca fiu, mă supun. 

Coana Victoriţa făcu o pauză de-ajuns de mare, 
cât să încapă o vorbă cu Horia şi una cu Dumne- 
zeu. Apoi: 

— Ilarion, esti fiul meu... 

--- Mi-ai mai spus. Omul nu repetă decât ce nu 
crede sau nu pricepe. . 

— Ilarion, eşti totuşi fiul meu, 

— Bravo! Subtilităţi dialectice. Apreciez. Nu ştiam 
că la Olteniţa... 

— „Nu mai am mult, Ilarion. Cancerul nu iartă, 
Sunt pe pragul morţii. Te întreb. Te întreabă mama 
ta: Fiule, mai nimic care să te apese? Nu е nimic în 
viaţa ta de care si fie silă? Nu-ţi pare rău de 
ceva? Nu te căeşti de nimic? Nu te simţi tu vinovat 
cu nimic faţă de Dumnezeu care ne-adună pe toţi; 
faţă de femeia care ţi-a dat viaţă? 

— Ce înseamnă asta? Un interogator? 

— Ilarion, tu nu pricepi că se apropie ceasul des- 
părţirii? Vreau să ne spălăm unul pe altul; vreau să 


236 IONEL TEODOREANU 


ne împăcăm în faţa lui Dumnezeu. Spune-mi tu pă- 
catele tale, şi сеге-ті iertare, să-ţi spun şi eu păcatele 
mele. Şi eu, Ilarion, тата ta, iţi voi cere iertare, 

— Tot fiică de negustor, Dă-mi şi-ţi dau. 

— Ilarion, nu lua în deşert vorbele mamei tale. 
Uită-te la mine. Priveşte drept, Ilarion. Nu simţi tu 
moartea în casa asta? 

Ilarion îşi aminti deodată de „ham-ham”, şi se 
temu. 

Oare nu era nebună? 


САР. XXVI 


— Tartă-mă, te rog. Nu vreau să te supăr, dar 
mie nu-mi plac vorbele mari. Fireşte că regret că eşti 
bolnavă. Mă pun la dispoziţia dumitale. Te voi 
îngriji. Ці voi aduce o infirmieră. De altfel, profit 
de ocazie, ca să-ţi propun şi eu ceva. Aşi vrea să 
mă mut în odaia... 

Vru iarăşi să glumească ireverenţios pe socoteala 
prietenului”, dar se opri la timp. 

— „іп odaia care s'a liberat. Sau mută-te dum- 
neata, dacă te simţi mai bine acolo şi lasă-mă pe 
mine în camerele de sus. Trăim sordid. E fără sen: 
Chiar dacă nu suntem foarte bogaţi, cum spun unii 
(o încercă el). avem de-ajuns pentru ca viaţa noastră 
să fie decentă, măcar necompromiţătoare. Uite: mă 
jenez să primesc un prieten în podul acesta de mi- 
zerie. Adă-ţi aminte: fac parte din corpul diplo- 
matic. O astfel de situaţie care durează fără ter- 
men îmi iucide cariera. Oricum, sunt fiul dumitale. 
Ce Dumnezeu! 

— Ilarion, vorbi ea sever de blând, îţi dau tot ce 
am, — dar spune. 

— Ce să spun? 

— N'ai tu nimic de încredinţat mamei tale? 

— Ce am eu de spus, n'ai înţelege. 

— Poate “aşi înţelege, stărui ea. 

Пагіоп ridică din шпегі, zâmbind cu indulgență 
ironică. 


238 IONEL TEODOREANU 


— Nu-i pentru dumneata. Sunt lucruri transce- 
dentale... 

— Ce-i asta? 

— Nu ţi-am spus? Nu e pentru dumneata. Nu poţi 
pricepe. 

— О mamă pricepe tot. Auzi, Ilarion, tot. Şi 
oate că şi iartă tot, — cât mai e timp. Auzi, 
larion ? 

— Vrei să mă desmoşteneşti? 

„Sunt tare ostenită, dragu’ mamei!” 

— Băiatule, uită-se încă odată la femeia asta bă- 
trână şi galbenă. Dacă паг fi mama ta, nu {iar fi 
milă de ea? 

— Nu ţi-am spus că... 

— Gândeşte-te, băiatule, că ea te-a crescut, ca 
ţi-a spălat rufele, ea ţi-a cârpit ciorapii, ea ţi-a 
făcut mâncare, еа ţi-a curăţat odaia, еа. 

— Еа ma lovit cu cravaşa peste obraz până ce m'a 
desfigurat! zâmbi argintiu Ilarion, vorbind шесе, 
greţos de dulce, ca parfumul teilor în drum spre 
cimitir. 

— Ці cer iertare, băiatule. Poate că am suferit mai 
mult decât tine de pe urma cravaşei. Dar tu ţii încă 
minte? Nu mai iertat? Parcă după aceia, în timpul 
bombardamentelor, te apropiaseşi de mine cu toată 
inima. Am fost alături, tu şi cu mine, cu bunătate, cu 
prietenie. Tu doar mai sfătuit să fac adăpost în 
curte. Te-am ascultat: am cheltuit şi am făcut. Am 
rămas cu tine la Bucureşti, са să nu fii singur în pri- 
mejdie. Am fost са mamă са fiu. Tu te prefăceai? 
minţiai? nu erai fiul mamci tale? 

— Să mo luăm dinainte de potop! Să lăsăm toate 
acestea. р 

— Dar atunci ce ne mai rămâne, băiatule? 

— Să ne căutăm fiecare de treaba noastră... 

— Treaba mea, băiatule, e moartea. Dar a ta care 
e? Cine eşti tu? Ce eşti tu? 


LA PORȚILE NOPŢII 239 


— Ce-i asta? Curte Marţială? izbucni el, пе mai 
putându-se reţine. 

Nu, băiatule, nu. E încercarea unei mame de 
lua rămas bun dela fiul ei, dela singurul ei fiu, 
înainte de-a pleca dincolo. 

— Poftim! zâmbi el, întinzându-i mâna condes- 
cendent. 

— Băiatule-băiatule, tu eşti învăţat, ştii mai multe 
decât mine. Dar te întreb eu ca mai lovită şi mai 
bătrână: ai iubit tu vreodată? 

— lar? 

— De ce iar”! 

— Ті-ат cerut cu vreodată să-ţi descoperi viaţa 
dumitale? 

— Dar eu asta vreau, băiatule, să-ți spun tot, са 
în biserică. Dar şi tu mi spui la tel. Dumnezeu 
e mare, Dăiatule. EL a făcut inima mamei. E foarte 
mare, băiatule. 

— Lasă-l pe Dumnezeu. E vorba de noi. Repet: 
niciodată mam cercetat viaţa dumitale. M'am ferit. 
Am închis ochii. Lasă şi dumneata în pace viaţa 
теа. E а mea. In{ele, 

— Nu înţeleg, bă i-am dat-o. Dar eu 
ţi-o dau şi pe-a mea. Sunt mamă, Încearcă să în- 
ţelegi spune. 

— Nu ne putem înţelege, hotărî Ilarion. 

— Pie-ţi milă, băiatule. 

Nu mai avea în portul şi privirea ei nimic de Sta- 
ге{й. Părea o simplă cerșetoare intrată în străină. 

— N'o să te mai întâlneşti eu mine niciodată. A- 
dună-ţi inima. Hai, bă 

Пагіоп ridică din umeri și întoarse capul, bătând 
cu degetele în masă. 

Apoi, după un timp: 

— Azi nu-mi dai cafea? Adică surogat. Cufeaua-i 
pentru prieteni. 

— E îngrozitor! E îngrozitor! 

— Ce e îngrozitor? 


240 IONEL TEODOREANU 


— Noaptea. 
„Ham-ham...” 


Dar şub ochii lui, coana Victoriţa redeveni cea 
de toate zilele. 


— Intinde-te. Eu îţi fac cafeaua: adevărată, îl in- 
formă ea.. 

După ce Ilarion porni ca de obicei în odaia lui, 
агай -şi picioarele pe jumătate scoase din papucii 
de tenis, — coana Victoriţa rămase locului, ca un 
om саге are vedenii. 

Totul devenea îngrozitor, chiar şi aceste vorbe 
simple: „Intinde-te, Eu îţi fac cafeaua”. 

Da! Ea! Chiar са pregătea adevărata cafea а 
fiului ci. 

— Nu te uita, dragu’ mamei. 


CAP. XXVII. 


— Im sfârşit nu te-ai scumpit la zahăr! Гаі pus 
şi rom? 

— Am pus de toate. Cafea, zahăr, rom. Somn bun. 
Те las cu bine. 

Se duse în odaia ei. 

Ii era milă. Н venea să plângă de milă. De mila 
celui care dormea dincolo ca un orfan: de mila ei 
care-şi pierduse pacea şi lumina; de mila tuturor 
făpturile blestemate să sufere şi să trăiască pe 
pământ. 

Mânia, revolta şi amarul se topeau în inima ei, din 
acel clocot născându-se o stranie duioșie. 

Deşi ceasul se apropia cu mare umbră, creştea pe 
buzele ei un: „Noapte bună, bietul meu copi 

Tot inima! Până la capăt inima, săraca, făcea 
ham-ham! 

Dar mintea îşi aduna puterile, limpezindu-se în- 
trun îngheţ sever, încredinţându-se că totul e aşa 
cum trebue. 

Imi Ilarion îi dăduse în cafeaua cu rom două 
pastile de „Lmminal”. Vroia dintâi să-l adoarmăy 
încredinţată că apoi totul va fi mai uşor. 

Paharul cu apă era pregătit. Lată-l pe masă. П 
bătea lumina soarelui. Ce simplu! Lumina soarelui 
strălucind întrun pahar cu apă limpede. Ce fioros 
de simplu! 

Dar nu se mai putea gândi, de teamă эй mo lase 


16 


242 IONEL TEODOREANU 


inima în drum. Prea bătea tare, ca un pumn într'o 
uşă de temniţă. Parcă cerea ajutor. 

Dar nu-nu-nu! 

Se apucă de treabă. Luă din sertar plicul galben 
cumpărat dela debitul din colţ, punând în el scri- 
soarea către Tache Dane, avocatul ei dela Olteniţa, 
conlirmându-i testamentul prin care lăsa joată averea 
pentru binefaceri, întru pomenirea tatălui ci, Niţă 
Dobre, fără să vorbească nimic пісі despe еа, nici 
despre Ilarion. Cu plicul în mână cobori sca а, 
ieşi «іп curte, merse printre case, printre оашеп\, 


puse plicul în cutia de scrisori şi se intoarse, — ca 


un om care vine acasă într'o zi oarecare. Şi văzând-o, 
soarele nu-şi acoperi obrazul, nici nu se întoarse în- 
altă parte. 

Ar fi vrut să le trimită un ultim cuvânt şi un dar 
copiilor ci: lui Ivănucă şi Xeniei. Cu alte mâni le-ar 
fi trimis şi le-ar fi dat, dar cu acestea, nu. 

Gândul se abătu dintr'acolo. 

Işi încălzi din nou mânile la soare. Erau atât de 
îngheţate. încât în toiul amiezei de vară regi 
carea de iarnă a mânilor chemate de căldura sobei. 

Nu s'auzea decăt tic-tacul ceasornicului, secundă 
cu secundă, са în odăile cu lumânări aprinse la їп 
ей în plină 2 

W'resări, simțind udeală pe mâna ei. Ochii picu- 
raseră singuri, fără ca ca să-şi fi dat seamă că 
plânge. Şi lacrima acelor ochi use pe mânile 
pornite spre оаіа lui Ilarion, pe mânile spăimân- 
tătoare din preajma paharului că apă limpede. 

Două pastile de luminal dau somn adânc: oare 
deajuns? 

Intră fără să bată în odaia lui Ilarion. Rămase în 
prag, ca să-şi deprindă ochii cu umbra. Ilarion se 
ferea de lumină. Mai mult noaptea trăia, iar ziua 
gonca soarele din odaia lui, lăsând şi storul şi ne- 
greaţa camullajului. 

Dormea cu respiraţie regulată, dezarmat, încre- 


LA PORȚILE NOPȚII 243 


zător (ca ип copil, totuşi), şi el biet fiu al omului. 

Se aplecă asupra lui, ţinându-i mâna pe frunte. 
(Din leagăn nu-l mai dezmierdase astfel). Inchise 
şi ‘ea ochii, simţindu-şi copilul adormit cu palma, 
са о oarbă. 

Nu era decât noapte acolo, ca înainte de-a se fi 
născut lumina, deşi o mamă stătea cu mâna pe 
fruntea fiului ei, 


CAP. XXVIII. 


In odaia paharului străpuns de soare începură 
pregătirile. 

Gândul repeta straniu, pånă’n Cer, tot ce făceau 
mânile unei mame. Аза că tot se întâmpla în soare, 
în paharul limpede, devenea umbră până 'dincolo de 
hotarul stelelor. 

Praful de stricnină (luat din cea găsită în sertarul 
і Lary, în oul de Paşti) se topi încet în paharul 
cu apă, fără să-i ia lumina. ' 

Cu acest pahar în amândouă mânile (căci una 
singură să-l poarte nu putea), mama porni spre fiul 
adormit. 

Se opri la căpătâiul lui, prin întuneric, solemn cum 
е minutarul oprit la miezul nopţii. 

Ridică încet, са în copilărie, când era bolnav; 
capul băiatului ci. 

— Bea. Tie sete. Ці dă mama, — spuse еа cu glas 
de nani-nani, hotărînd pentru el. 

Privirea lui decolorată licări lunar printre pleoa- 
cle întredeschise. Buimac de somnul luminalului 
ca înecat în ifea), cu gura uscată, bău paharul, 
cu înghiţituri încete, din ce în ce mai înfiorat de 
amărăciunea băuturii care-i bulucea gândurile împă- 
enjenite până la hotarul chininei şi al sării amare. 

— Acuma dormi. 

Culeat din nou pe pernă, adormi la loc; cu o ex- 
presie de desgust. 

Umbra care-i răcorise buzele uscate cu băutura 


LA PORȚILE NOPŢII 245 


amară, plecă din odae cu paharul gol, încue uşa pe 
dinafară, luă cheia şi intră alături, în odaia ei. 
“Toate lucrurile erau aceleaşi, la locul lor. Dar 
nimic nu mai ега la fel.. Murise lumina. 
Al doilea pahar aştepta pe masă. 


Totul era solemn ca într'un altar. 

Ea, cea dintâi, mama, auzi deşteptarea fiului. 
Gemu, ca şi atunci când îl născuse. nu-şi astupă 
urechile, nici nu închsie ochii. Numai că din galbenă 
deveni şi mai pământie, din гесе şi mai de ghiaţă. 
Acelaşi pahar o aştepta şi pe ea. 

Ilarion se deşteptă cum numai în somn se ìn- 
tâmplă, într'un straniu dela care incep sudorile reci. 

Valuri-valuri frica se ridica în el, din chiar bă- 
tăile inimii, oceanică. 

Un gust veninos, de o amărăciune monstruoasă, îi 
chinuia gura, îngrozindu-i-o. $ 

Era ca în fum des. 

Dar ce se întâmplase? 

Li venea să fugă, să se scuture, să dea din mâni. 

Creştea în el ca o vibraţie de clopot de alarmă, 
ca o mişcare de început de furtună în frunze, în 
аре, în ochi înspăimântați, în mâni tremurătoare. 

Și totul devenea apăsător straniu, ca în timpul 
eclipselor de soare şi al cutremurului de pământ. 

Creştea umbra Iadului pe inima lui. 

Şi-i era sete, sete... 

— Dä... 

Atât putu să spue din: Dă-mi să beau. 

Dar cine se aplecase asupra lui (umbră), dându-i 
băutura care-l ardea amar, coclindu-i gura? ' 

„Visez”, gândi, încredinţat că doarme, deşi vedea 
că-i treaz. Vedea că-i treaz? Sau visa că vede? Toate 
se clătinau, hâindu-se. 

91 deodată уги să fugă, — can somn, când dă 
să te apuce mâna mortului. Dar „prea târziu. П cu- 
prindea îngheţul. 


246 IONEL TEODOREANU 


Trupul se arcui suprem, ca spre un galop. vrând 
izbucnească, să evadeze din el însuşi, — dar ră. 
mase aşa, contractat, înţepenit, bântuit de o durere 
mai presus de urlet. Toate vânturile lumii Sar fi 
putut naşte, până'n ceruri. din gura spartă de o astfel 
«le durere. Incepură: vaete de vânt, nu vorbe 


Apoi treptat încleştarea se desfăcu, lăsându-l 
moale, strivit, topit, — cu speranţa că acuşi se va 
deştepta din coşmar, că е la capăt, lângă deschiderea 
pleoapelor. 


Dar somniterul veghea cu mâni de mamă, în pauza 
stricninci, Il potoli, îl odihni, îl amăgi. 

Până când deodată inima izbucni din nou, în- 
twaltă dilatare oceanică. 

Răsuna afară la fereastră o flaşnetă. О recunoscu. 
Spuse chiar, са să-şi potolească inexplicabila teroare: 

— Е о îlaşnetă! 

Dar muzica flaşnetei venea са din apocalips, du- 
cându-l în apocalips. Căci deştepta în el, fără pu- 
tinţă de împotrivire, pornirea spre acel monstruos 
galop pe loc, din care abea se liberase. 

Şi ca la o poruncă a Satanei, toate zgomotele de 
afară (zgomotele zilnice ale străzii), îl izgoniră din 


lumea omului întraltă ceva, straniu. necunoscut; 


să 


îngheţat, din care cu urlet vroia să scape, fă 
poată. 

Nu: mai era un от, cun trup. cun suflet, со 
memorie. Era o mulţime în bezna Iadului, din care 
puzderii de ființe cuprinse de panică vroiau să fugă, 
strivindu-se, înăbuşindu-se. zgâriindu-s (fiecare 
umbră urându-le pe celelalte): ochii. dinții, mânile, 
pieptul. picioarele. viscerele, muşchii. ciolanele, — 
toate vroiau să fugă. să fugă fugă. 

Ochii 1 se bulbucară, ieşind din orbite, ca două 
buboae coapte. Dinţii încleştaţi izbucniră dintre bu- 
zele rânjite, dând chipului vânăt o expresie de cal 
al apocalipsului. 

Nu mai putea gândi. gesticula, vorbi, respira. 


LA PORȚILE NOPȚII 247 


Fugea pe loc. 

Se sufoca. 

91-1 durea toată fiinţa atât de îngrozitor de parcă 
sângele însuşi devenise durere şi groază, са un flu- 
viu care arde, apele lui curgând înainte, 

Era ca pe pragul unei explozii casmice, vecin cu 
vulcanii, potoapele şi prăbuşirile stelelor. 

— Ий! 

Un gemăt іспіб de fiară care vrea să-şi verse su- 
fletul îl slobozi de chinul vieţii. 


In odaia de alături mama goli paharul celălalt. 

Apoi descuie uşa întunericului, intră în încăperea 
fiului. stropi си o întreagă sticlă de benzină biuruul 
lui Lary şi îi dădu foe. 

Flăcările începură, în numele Iadului, dând um- 
brelor alte umbre. 

Apoi umbra mamei mai găsi putere să intre din nou 
în odaia ei, să se lase în genunchi, să-şi împreuneze 
mânile şi să spue lui Dumnezeu: 

— Eu i-am dat viața. Eu i-am luat-o. A murit uci 
în somn de mama lui. Păcatele lui trec asupra méa. 
Dă-mi-le mie, Doamne, pe toate, şi iartă-l pe el, 
bietul copil. 

Apoi bătrână, îndoită de роуегі, aşteptă 1а рог- 
file nopţii. 

Umbra creştea spre ea, cu toate spaimele omului. 

Mirosea (аге a ars. Plăcările erau pe-aproape. 
Veneau. 

Se cutremură, dar spuse umil. spre fereastra celui 
din urmă Cer: 

— Dă-mi mâna, dragu’ mamei. 


— FINE -- 


Tipărită de 
EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ” 
în luna Mai 1947. 


К л 
Ip TRE TELE 
P 


area ROMAN 


recomandă câlova romane de mare succes: 


Paul |. Dantel 
UN SĂTUL DE VIAŢĂ 


С. Manolache 
POEZIA TRUPULUI 


Ştefana Velisar-Teodoreanu 


те а= 


Octau Dessila 
PORŢI FĂRĂ NUMĂR 


Bucura Dumbravă 
жїз ЙД»: ВЯ Че 7 7 


Mihail Sadoveanu 
VENEA О MOARĂ PE SIRET 


lon (Missir 
FATA MORARRTĂ 


Catalogul cărților se trimite 
ын la е de către editură — 


Calea Мо оғ 64 — Bucureşti